[2] , I ... l , ., 1 • • '-­ ,.- "7' - ...... _(. �; f" �" [3] ACEASTA O AM ZIS CîND M-AM FĂCUT MITROFOLIT "Veniţi după mine şi voiu face prevoi păscari ' de oameni". Doftorii cei desăvîrşit şi înţelepţi atunci mai mult măresc lauda meşteşugului lor, nu cînd cu hier şi cu foc 5 luptă patima să o supue, după cum iaste liagia războiului, ce numai cînd aceia ce pătimeşte cu apipăeri mîngăioase şi cu doftorii dulci vor afla leacul bolnavului şi cele înfri­ coşate porunci ale meşteşugului doftoresc să le oprească şi oarecare zile cu mîncări doftoreşti şi hrănitoare poto- 10 lind durerile, să arate pre acela ce pătimeşte mîntuit de boală. Aşa şi preainţeleptul doftor al sufletelor şi al trupurilor noastre, împăratul împăraţilor Hristos, Dumnezeul nos- f. 2V tru, văzînd lumea că bolnăviia f cu patimile necredinţii şi 15 să umfla ca o rană cu înşălăciunile cele lumeşti spre închi­ năciunea idolilor, au socotit cu multe feliuri de mijloace şi au purtat de grijă pentru mînţuirea oamenilor şi a nea­ mului omenesc, de vreme ce acesta iaste lucrul cel dintîi al bunătăţii lui, a mîntui pre omul din mîinile vrăjmaşului 20 şi ..a-l aduce la frumuseţia cea dintîi şi la vredniciia de la care au căzut pentru păcatul neascultării al strămoşului Adam şi nu trimite ploae de foc spre îngrozirea lumii, nici porl1eşte marea ca o oaste împotriva pămîntului, nici înarmează puterile stihiilor împotriva necredinţii, ci 25 numai o supune cu blîndeşte şi cu minuni şi o trage spre dînsul cu fac eri de bine şi cu cuvinte cereşti o preface 1 Această didahie au făcut răposatul vlădica Anthim cînd s-au aşăzat mitropolit Ungrovlahiei CII 2 lipseşte CII 3 atunce CII 5 legea C 116 ci C I pipăiri CII 8 purunci AII 9 şi în oarecare zi C I lipseşte şi hrănitoare CII 14 necredinţei CII 17 lipseşte oamenilor şi a CII 18 dintîiu CII 20 a le aduce CII 20 frumuseţea CII 25 cu blîndeţe, cu minuni C /1 1 În ed. Erbiceanu, ca şi in ediţiile Iorga şi P. V. Haneş: vind/o,;. Citatul, luat din ElI4n­ gheHa de la Male., IV, 19 este: "Veniţi după mine şi vă voiu face pe voi tesca,i de oameni". seu« 00. 1936. ţ I .; ',., .�. ,>�, �.' ". , . /> .� ') I " [4] r, 3 f.3V să se mute de pre dînsa patimile cele sufleteşti, ce să umfla ca o rană otrăvită. Şi vrînd Dumnezeu cuvîntul ca să se arate în lume mai nainte, pînă a nu să întrupa şi a să face om, au trimis în 5 lume proroci să propoveduiască la oameni venirea lui cea �făţăşată. Şi pentru aceasta n-au ales împăraţi şi crai, să facă / proroci; n-au luat filosofi şi ritori, să trimiţă propo­ veduitori venirii lui; n-au pogorît din ceriu întunerece şi mulţime de îngeri, ce are pe lîngă dînsul, mii de mii neso- 10 coţiţi şi nenumăraţ, ci au trimis oameni-psoşti, şi mai vîrtos păstori de oi, ca pre Moisi, ca pre David, ca pre Samuil şi toată mulţimea -proro€ilor, prin mijlocul a cărora au sămînat buna-credinţă, nu în toată lumea, ci numai la un neam, la jidovi, carii lăcuia într-o parte a 15 pămîntului, în Iudeia. bară de vreme ce Dumnezeu va pre toţi oamenii să-i mîntuiască şi la-errrroştinţa adevărrrkii să vie, căci aceasta iaste mare sete la Dumnezeu a pofti şi a iubi să se mîntu­ iască oamenii, pentru aceasta nu să odihniia Dumnezeu 20 să fie numai la jidovi buna-credinţă şi celelalte limbi să fie lipsite de darul lui. Pentru aceasta au vrut să răsară -- lumina dumnezeirii lui în toată lumea: şi viind împlini­ rea, vremii, după cum zice fericitul Pavel, vrut-au Dumne­ zeu să vie Fiiul lui, să se nască din muiare, să se facă 25 supt lege, ca pre cei / de supt lege să-i răscumpere; s-au făcut om din Născătoarea de Dumnezeu şi pururea fecioară Mariia, au petrecut în lume împreună cu oamenii şi vrînd să tragă limbile la cunoştinţa dumnezeirii lui şi să-i înveţe lucruri preaslăvite şi poruncă noao şi viiaţă cerească, 30 cerca să afle slugi acestor porunci; şi n-au căut<,!.t ceţăt, nu s-au uitat la multime de oameni, nu s-au socotit slujba împăraţilor, s-au scirbit de puteria avuţiei, au urî], biru­ inţa ritorilor, nu i-au trebuit limbile filosofilor, nh s-au slujit cu arme, după cum e obiceiul ostaşilor, nici cu alte 35 meşterşuguri asemenea acestora, pentru ca să nu aibă putere nimenea din cei necredincioşi să zică că au tras la sine Hristos multimea cu unele ca acestea, ci numai s-au slujit iară cu mijlocul cu carele au ales pre proroci. Şi ce 1 să să. mute cII 6 infăţ işată C 119 pă lîngă CII 10 nenumăraţi CII 13 toate A 1116 dar CII 18 pohti CII 24 să să nască C [tnaet« CI să să facă CII 30 cetăţi CII 31 nu s-au socotit] n-au socotit CII 32 puterea avuţii CII 33 nu s-au slujit] n-au slujit CII 35 meşteşuguri C II 37 unile CII 38 iar C I pe proroci CII 4 [5] Ja.ce-? Au luat iară propoveduitori Evangheliei nu păstori, ca pre proroci, ci păscari, şi vînători de peşte şi i-au trimis să propoveduiască lumii bunavestire şi le încredinţează în mîinile lor şi în limbife doftorii a lumii, zicîndu-le: 5 "Veniţi după mine şi voiu face pre voi păscari de oameni./ f. 4 Încetaţi de a vă trudi deasupra- mării cei neînsufleţite. Mutaţi pentru dragostea mea meşterşugul cel păscăresc pre pămînt. Acolea pre dînsul trimiteţ şi vă întindeţ mrejile. Vînaţ pentru mine vînatul credinţii. Veniţ după 10 mine. Urmaţi-mi mie, ucinicii miei şi învăţătorii lumii. Lucraţi pentru dragostea mea meşterşugul vostru, pentru ccriuri. Vărsată iaste ca apa rnării pre pămînt închinăciunea idolească. Zidirea iaste acoperită cu norul a mulţi durnne- 15 zei. Adîncul necredinţii îneacă toată lumea; oamenii să cufundă de valurile drăceşti. Lumea pute de împuţiciunea sîngiurilor şi să strică cu jirtvele cele stricăcioase. Voiu pune asupra lor ispravnici şi doftori, pre voi, pre păscari. Patima aceasta chiiamă meşterşugul vostru. Să slujim 20 cu iarbă mîntuitoare zidirea ce iaste în nevoi; veniţi după mine". Iară ei, lăsînd mrejile, merseră după dînsul. Într-un gînd era ceata ucinicilor cu pohta stăpînului; şi ca nişte I f. 4V oameni drepţi şi proşti de răotate n-au viclenit în mintea 25 lor, nici ş-au prepus în inima lor de acea chiemare; ci ca nişte oameni blînzi şi făr'de răutate au mers după dînsul, ca hierul după piatra magnitului şi ca părul după chihri­ bariul cel curat. Şi cu puteria mîntuitoriului Hristos au ruşinat pre cei ce i-au văzut şi ca pe nişte peşti, cu mreaja 30 bogosloviei au prins mulţimea şi au vînat auzurile noroade­ lor şi au jPduplecat inimile tiranilor şi sufletele împăraţi­ lor le-au supus; şi au făcut o izbîndă şi o biruinţă atîta de frumoasă, cît n-au putut-o face toate împărăţiile lumii. Oameni făr'de arme şi nedechisiţ de ale oştirii, săraci de 35 avuţie, proşti de învăţătură, slabi de post, blînzi pentru nerăutate au înălţat nu steaguri de oaste, ci numai crucea, 5 " .' \i , .. J>. 1 iar CI propoveduitorii C] Evanghelii cII 2 pre] pă CI pescari CII 4 după limbile ad. lor CII 7 meşteşugul CII 8 trimiteţi CI întindeţi CII 9 Vînaţi CI Veniţi C I dupe B, C 1110 ucenicii C 1111 meşteşugul CII 14 cu norul] de norul CII 17 jărtvele B, CII 19 chiamă meşteşugul CII 22 iar C II 23 ucenicilor CII 24 răutate C II 25 chemare CII 27 herul CII 28 chihribarul B, CI puterea CI rnîntoitoriului BII 29 pe] pre CI mreaja bogosloviei] mreaja dumnezeiască CII 31 sufletile CII 34 nedichisiţi CII ţ I t, [6] f.5V semnul păcii, propoveduind, nu cu sunet de tobe şi de surle, ci numai cu neputincioasă limbă şi neînvăţată, pe Hristos şi credinţa şi fulgerund, nu zic.ieu fulgerile sabiilor, f. 5 _ celor ascuţite, ci nurrrai cu strălucirile unei vieţi I bune, 5 neumplînd pămîntul de oşti, nici să acopere-marea.-de �oJăbii cu vetrile; ci numai făr'de rane, făr'de sînge, făr'de vătămare, calcă şi supune toată păgînătatea, biru­ iese iadul, sting înşălăciunea, izgonesc minciuna, întind n.umele lui Hristos şi credinţa, cît iaste întins pămîntul 10 SI lumea. , Pentru aceia dară nu iaste minune, iubiţii miei ascul­ tători şi cinstiţ şi de bun neam boiari, de m-au rînduit şi .pre mine Dumnezeu şi m-au pus, om mic fiind şi smerit, păstor mic, la mică turmă, la dumneavoastră, pre carii eu 15 nu vă am, nici vă ţiu turmă mică, ci mare şi înaltă; mare pentru buna închinăciune şi dreapta credinţă care o păziţ curată şi nespurcată, fiind încungiuraţi şi îngrădiţi Între hotarăle celor striini de fel şi împresuraţi de atîta nevoi [ce vin] şi scîrbe ce vin totdeauna, neîncetat, de la 20 cei ce stăpînesc pămîntul acesta, înaltă pentru buna ascul­ tare şi supunerea care arătaţi de-a pururea cătră beserică şi: cătră arhiereu. / , pe vreme ce aceste doao Întemeiază. şi Întăresc beserica, credinţa la Dumnezeu şi buna ascultare la biserică şi 25 măcar că eu am fost mai mic şi mai netrebnic decît toţi, precum au fost şi David mai mic între fraţi în casa tătîne­ său, dară Dumnezeu n-au căutat la micşorarea şi netreb­ niciia mea, nu s-au uitat la sărăciia mea şi streinătatea mea, n-au socotit prostiia şi neştiinţa mea, ci au căutat 30 la bogăţii a şi noianul bunătăţii sale şi au acoperit de cătră oameni toate spurcăciunile şi fărdelegile mele, carele sînt mai multe decît perii capului mieu şi decît năsipul mării şi m-au Înălţat, nevrednic fiind, la această ftepenă şi mare vrednicie a arhieriei. Şi m-au trimis la dumnea- 35 voastră să vă fiiu păstor, părinte sufletesc, rugător cătră Dumnezeu pentru buna sănătatea şi spăseniia dumnea- 1 sunete cII 3 fuJgerind CII 4 unii CII 6 vetrele CII 11 pentru aceia dar CII 12 cinstiţi CI boeri C II 16 pentru buna închinăciuue] pentru închinăciune CI dreaptă C 1117 păziţi CI încugiuraţi A 1118 streini CI feliu CI atîtea CII 19 nevoi şi scîrbe de vin CII 21 care CI biserică CII 23 biserica C 1124 beserică C 1126 în] şi în C !/27 dar C !/28 sărăciia mea şi streinătatea mea] sărăciia şi la streinătatea mea CI striinătatea B !/31 care CII 32 nesipul C!/ 33 înălţat] învăţat A II 34 arhiereii C 1135 fiu CII 36 lipseşte buna CII ,. [7] voastră şi a cinstitelor dumneavoastră case purtători de grijă la cele ce ar fi spre folosul mîntuinţii şi să vă fiiu de mîngîiare la scîrbele robiei .cei vaviloneşti a lumii aceştiia, ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu şi ca Iosif, al unspră- f. 6 5 zecilea fecior al patriarhului Iacov / egiptenilor; şi dim- preună Cu dumneavoastră să pătimesc la toate cîte va aduce ceasul şi vremi a, pentru care lucru am datorie să priveghiez cu osîrdie şi făr'de lene, zioa şi noaptea şi în tot ceasul, pentru folosul şi spăseniia tuturor de obşte, 10 învăţîndu-vă şi îndreptîndu-vă cu frica lui Dumnezeu, pre calea cea dreaptă. Şi dumneavoastră încă aveţi datorie, cele ce veţ cu­ noaşte că vă învăţ, făr' de făţărie şi făr' de vicleşug, vă îndemn să le priimiţ şi să le faceţ, pentru folosul cel 15 sufletesc al dumneavoastră şi să vă supuneţi ascultării, că acea ascultare ce o faceţi mie, o faceţ lui Hristos. Că zice la 10 capete ale Lucăi: "Cel ce ascultă pre voi, pre mine ascultă şi cel ce să leapădă de voi să leapădă de mine şi cel ce să leapădă de mine, să leapădă de cel [cel] ce 20 m-au trimis pre mine". Aşijderea zice şi fericitul Pavel, la 13 capete cătră ovrei: " Fraţilor, plecaţi-vă povăţui­ torilor voştri şi vă cuceriţi lor, că ei priveghiiază pentru sufletele voastre cum ar fi să dea cuvînt ca cu bucurie aceasta să facă, iar nu suspinînd, că nu iaste de folos voao 25 aceasta". / f. 6 v Şi mă rog bunătăţii lui şi iubirii sale de oameni să-mi lumineze mintea ca să poei propovedui cuvîntul adevă­ rului şi să-mi întărească inima întru frica lui, ca să pociu păstori cuvîntătoarea turma lui cea aleasă, care o au 30 răscumpărat, cu preascump sîngele său, din mîna vrăjma­ şului, d�pă cum adeverează Petru apostolul zicînd: " ... Ştiind că nu cu putrede, cu argint sau cu aur v-aţi răscumpărat din cea deşartă viiaţă a voastră, ce era dată de la părinţi, ci cu cinstit sînge ca a unui miel 35 făr'de prihană şi nespurcat Hristos". 1 cinstitelor caselor dumneavoastră CI lipseşte case A 1 purtător C II� fiu C 13 mîngăere C" 5 unsprezecilea CI patriiarhului CII 7 vremea C 1112 veţi CII 14 priimiţi CI faceţi C" 16 faceţi 2 CII 18-20 cel ce să leapădă de voi, să leapădă de mine şi cel ce să leapădă de mine să leapădă de cel ce m-au trimis] cel ce să leapădă de voi să leapădă de cel ce m-au trimis C" 23 sufletile C 1 bucuriia CII ţ I <; ;.. >�, � , , . .} ') ;' " 7 [8] f. T' Iar Dumnezeul cel mare şi înalt, carele iaste închinat de toate făpturile, izvorul preaînţelepciunii, adîncul cel neurmat al bunătăţii întru adevărat şi adîncimea cea nehotărîtă a bunii îndurări, însuşi ca un stăpîn şi iubitoriu 5 de oameni, să trimiţă darul Duhului Sfînt pre cinstit şi cel ce Dumnezeu încununat cap al prealuminatului dom­ iitilui si al nostru de obste de mult bine făcător, 10 Cos­ tandin: Basarab voevod şi să-I blagoslovească dintru înălţimea lăcaş ului său, ca pe Avraam, inmulţindu-i 10 seminţiia din neam în neam şi să-I păzească cu întreagă sănătate şi cu lină pace, pînă la adînci bătrîneţe la / prea­ .înălţat scaunul mării-sale, dimpreună cu toată luminată casa măriei-sale. Mîna cea tare şi puternică şi braţul cel înalt al preaînălţatului Dumnezeu să supue pre toţi 15 vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzut podnojie picioarilor mării­ sale; şi să vă întărească şi pe dumneavoastră, de la mic pînă la mare, împreună cu toţi ai dumneavoastră, întru credinţa cea bună şi dreaptă, întru cunoştinţa adevărului şi întru nădejdea vieţii cei de veci, care iaste făgăduită de 20 nemincinosul Dumnezeu mai" nainte de vremile vecilor, aleşilor .lui şi să vă povăţuiască la tot lucrul cel bun şi de - folos, spre plăcerea lui, ferindu-vă în toată vremia şi în tot ceasul şi în tot locul, de vicleşugurile diiavolului să vă îngrădească cu sfinţii îngerii săi şi să vă înarmeze cu 25 arma dreptăţii şi să vă dăruiască pacea lui cea ce covîr­ şaşte toată mintea, ca să petreceţ viiaţă cinstit şi curată, cu pace şi cu sănătate; să păzească inimile voastre şi gîndu­ rile voastre în Hristos Iisus, după cum zice Pavel, ca să faceţ cîte sînt adevărate, cîte sînt cinstite, cîte sînt drepte.j 30 cîte sînt curate, cîte sînt iubite, cîte sînt cu nume şi lău­ date, cu rugăciunile şi cu blagosloveniia preasfinţiţilor arhierei şi întru Hristos iubiţ fraţ şi de-a tocma slujitori. Şi după petrecaniia vieţii aceştiia să ne învredniceafcă pre noi [pre noi] pre toţ Dumnezeul cel milostiv la îrnpărătiia 35 ceriului, ca să auzim fieştecarele din noi glasul acela: "Slugă bună şi credincioasă, preste puţin ai fost credincios pre mai multe te voiu pune. Intră întru bucuriia Dom- l ." / nu Ul . I II 4 iubitor cII 9 pre Avraam CII 13 mării-sale CII 15 nevăzuţi CII 18 cuno­ ştiinţa B 1119 vieţii] veţii A II 22 vremea C II 26 petreceţi C I cinstită CII 29 faceţi CII 32 iubiţi fraţi CI de-a tocma] intocma C II 34 toţi C I milostivul Dumnezeu C 1/37 pre] peste C" 38 Domnului] Domnului tău CII 8 [9] f. 8 LUNA LUI AVGUST, 6. CAZANLE LA PREOBRAJENIIA DOMNULUI "Luat-au Iisus pre Petru şi pre Iacov şi pre Ioann, fratele lui si i-au suit pre dînsii Într-un munte înalt deosebi 5 si s-au schimbat fata înaintea lor". , Cuvintele acestea.' sînt ale sfintei Evanghelii, dintru carele avem să înţelegem de preaslăvita schimbarea feţii a domnului nostru Iisus Hristos, ce s-au făcut în muntele Thavorului. Că vrînd ca să arate mărirea sa ucenicilor 10 săi şi noao, mai nainte cu puţineI, zice Evanghelia cum că umblînd Iisus în părţile Chesariei lui Filip, întreba pre ucenicii săi zicînd: "Cine îmi zic mie oamenii a fi?" Iar Petru apostolul din descoperirea părintelui ceresc dintre toate celelalte vorbe ale ucenicilor i-au zis cum că iaste 15 fiiullui Dumnezeu celui viu şi cu acest mijloc descoperind tuturor mărirea sa cea mare, ocara patimii sale ucenicilor săi celor întăriti întru această credintă o au arătat zicînd f. 8" că i să cade l�i a - merge în Ierusalim şi multe / a păţi de da> bătrîni si de la arhierei si de da> cărturari si a 20 să omorî şi a treia zi a înviia din 'morţi. ' Care cuvinte auzindu-Ie Petru si fiind încă cu cono­ ştinţa trupească şi necunoscînd �ărirea ce era să vie dintru ocara patimilor, s-au nevoit ca să întoarcă pre Domnul de la acest gînd, zicînd: "Departe de tine, Doamne, 25 să nu-t fie tie acestia", Căruia Domnul îi zise: "Du-te denapoia mea, satano. Sminteală-mi eşti, că nu gîndeşti cele ce sînt ale lui Dumnezeu, ci cele omeneşti". Cu care cuvinte dojăniia Domnul gîndul cel trupesc ce era înrădă­ cinat cu greşala păcatului celui de obşte, în mintea oame- 30 nilor şi 2'lce cum că-i iaste sminteală, nu ca doară ar păţi el sminteală ci pentru că cu acele cuvinte îl opriia pre el Petru de la lucrarea .mîntuirii noastre, dintru care cuvinte putem cunoaşte dragostea cea fierbinte a lui Dumnezeu care are cătră neamul omenesc, că pentru fierbinţeala 35 dragostei aceştiia ş-au schimbat faţa înaintea ucenicilor, pentru ca să-i întărească pre dînşii mai mult în credinţă şi să nu să smintească văzînd pre dascălul lor pătimind pre cruce. 9 " . 1-2 Cuvînt în luna lui avgust 6, la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos CII 3 Ioan CII 6 acestea CII 7 feţii C, faţii B 118 ce au făcut CII 10 evanghelistul C 1111 Chesarii C 1119 de la] de C 1120 omorî] hotărî C 1121 cunoştiinţă B, cunoştinţă CII 25 acestea CI zice B 1126 din napoia CI sminteală îmi eşti B II 30 dor F 1131 acelea C 1/32 de la] de CII 35 dragostii CII ". .t '*� . � .. ,,'. ..,. ţ:... ., .� t" �r _. ..... .• �. ,. . '\ i' � .. [10] f. 9 Drept aceia lasă astăz de străluceşte întru dînsul lumina I aceia a măririi, care lumină va străluci şi în tru­ purile sfinţilor lui, cînd vor lua cununa cea desăvîrşit -:.- a bucuriei lor, întru care lumină toată făptura omenească, 5 cea dinn afară, atîta s-au schimbat cît obrazul lui stră­ India ca soarele şi veşmintele lui era albe ca zăpada. Iară asămînarea aceasta a obrazului cu soarele si a vesmintelor cu zăpada, nu doară pentru aceia să asămînează cum că nu ar fi strălucit obrazul lui decît soarele, sau vesmintele 10 lui, nu ar fi fost mai albe decît zăpada, ci pentru' că aici, în lume, nu avem noi alt nimic mai strălucitor si mai luminat decît soarele sau mai alb decît zăpada. Că pentru trupurile sfinţilor însuş Domnul zice la 13 capete ale lui Mathei, că vor străluci ca soarele Întru îrnpărăţiia părin- 15 telui lor (carii sînt pre lîngă Hristos ca nişte stele) carii iau lumina lor de la acest soare al dreptăţii, că de asemenea­ ze Hristos pre lîngă toţ sfinţii lui ca un soare pre lîngă stele, şi de vor străluci sfinţi ca soarele, cu cît mai vîrtos va străluci soarile acesta al dreptăţii. Şi .Inmina aceasta, 20 ochii cei slabi ai ucenicilor nu-i smintiia, ci mai vîrtos, cu .� o . bucurie oarecare, / dumnezeiască, îi veseliia. Şi nu numai lumina aceasta străluciia în obrazul lui Hristos, ce si o frumuseţe oarecare şi podoabă nespusă să arăta întru dînsul, atîta cît de s-ar aduna într-un loc toată 25 frumoseţia şi toată podoaba şi cea pămîntească şi cea cerească, nici într-un chip n-ar putea ca să veselească ochii şi inimile celor ce ar privi spre dînsa, precum au vese­ lit lumina aceia ochii ucenicilor lui Hristos. Şi această bucurie, preste fire a ucenicilor lui Hristos 30 nu din strălucirea luminii, ci mai mult din luminata frumoseţe a mîntuitoriului să făcea, pentru care lucru putem cunoaşte bunătatea şi dragostea lui cea mGf.e că, cu această mărire putea totdeauna să strălucească, iar el din buna voia sa pentru noi au închis razile strălucirii 35 sale, ca să poată răbda durori amară pentru noi şi pentru 1 astăzi CII 4 bucurii C II 6 soarile CII 7 asemînarea Cica soarele B II 8 nu doar C I asemtnează CII 9 după lui ad. marginal mai mult CII 11-12 mai lu­ minat şi mai strălucitor C 1112 soarile C II 14 soarile C 1115 pă lîngă C I care C II 16 asemenează B, CII 17 pă lîngă 1-2 CI toţi C 1118 scarile! C 1123 ci şi B, eli 25 frumuseţia B, frumuseţea CII 26 ad. marginal: n-ar putea B II 27 inimile celora B II 29 ad. marginal: Şi această bucurie, preste fire a ucenicilor lui Hristos B II 31 frumuseţe B, CI mîntuitorului CII 34 bună voe a sa CII 10 [11] 11 , . j. \, păcatele noastre, ca să poată face răsplătire manrei cei dumnezeeşti, Deci cine va fi acela carele va socoti acestia şi nu să va aprinde cu totul de dragostia mîntuitoriului acestuia? 5 Şi cine nu să va minuna de puterea lui cea nespusă care totdeauna ar fi putut ca să strălucească cu această mă­ rire? Şi cine nu va I iubi o bunătate ca aceasta, pentru care (o, minune l) au gonit de la sine o mărire ca aceasta, ca să poată săvîrşi mîntuirea noastră? Că mai mare minune au 10 fost a inchide o mărire ca aceasta, strălucitoare, decît a străluci cu dînsa de-a pururea. Şi nu numai singură mărirea lui Hristos veseliia ochii ucenicilor, ce şi a lui Moisi a lui Ilie, carii, împreună cu Domnul să arătase a fi cuprinşi de lumina şi de mărirea aceia. Că precum nu era slobod 15 înaintea împăratului Artaxerx a întra cineva îmbrăcat în sac, aşa cum s-au cuvenit nici înaintea împăratului celui vecinic a sta slugile lui, fără numai a fi îmbrăcat în lumină şi în strălucire; că aceştia era din toţi părinţii legii vechi mai ales şi mai mari; că unul era nomothetis, 20 adecă puitoriu de lege, iară celalalt era zilotis, adecă întăritori aceştii legi. Şi pre aceştea au vrut Domnul să se arate cu dînsul, pentru ca din lege şi din proroci să ia mărturisire omenirea lui. Oare ce gură ar putea grăi, ca să adevereze cu ce bucurie 25 şi veselie s-au umplut acei doi luminaţi proroci, cînd pre f. IOV Domnul şi mîntuitoriul lor, I de carele multe prorocise, nu numai în trup, ci şi în mărire şi în strălucire îmbrăcat l-au văzut? Că de vreme ce s-au învrednicit acestea a-l vedea şi a-l auzi pre domnul Iisus, de care ei de mult 30 doriia ca să-I vază si nu numai ei ce si toate neamurile,cu ce gură v� putea neştine să grăiască �u adevărat bucuriia lor şi mai vîrtos că dintr-atitea părinţi şi proroci ai legii vechi, numai ei s-au învrednicit a vedea o mărire ca aceas­ ta? Şi de s-au bucurat Simeon bătrînul atîta, văzînd 35 pre mîntuitoriul Hristos, numai în scutece mişcînd, cît moartea care alt lucru mai groaznic nu poate fi, cu ochii veseli o priviia, dară aceştea carii pre acestaş domn întru 1 păcatile CI măririi CII 3 acestea CII 4 dragostea CII 5 cea nespusă] cea mare şi nespusă CII 11 pururea CII 12 ce] ci CII 13 coprinşi C II 14 de mărirea şi de lumina aceia C II 17 îmbrăcaţi C II 18 aceştia] acesta A 1119 legii CI mai aleşi şi mai mari C I cu litere greceşti: nornothetis CII 20 puitor C I iar celălalt CII 21 întăritori] rîvnitor C I aceştia B. C 1123 mărturisirea CII 27 ce şi] ci şi B, C 1132 dintr-atîţia B 1133 ad. ulterior a vedea B 1136 ochi veseli C 1137 dar CI aceştia B II ţ I f. 10 .. .� [12] f. 11 , I � I 1'1 , ,) mărire strălucind l-au văzut, ce vor fi făcut şi cu ce bucu­ rie să vor fi bucurat si cu ce veselie să vor fi veselit? încă si sufletele acelia care era închise în sînul lui Avraam, - int'orcîndu-se Moisi şi spuindu-le lor celia ce au văzut, 5 cunoscîndu-ş ei a fi aproape zioa mîntuirii şi a răscumpă­ rării lor, cu ce dragoste vor fi aşteptat? Iară de vreme ce aceştia toate sînt puse peste înţele­ gere, cu o tăcere oarecare, blîndă şi cu o dragoste, cu cre­ dinţă trebue să le cinstim şi să le mărim, / Cuvios şi tre- 10 buincios lucru socotesc a fi, ca să ştim la această preaslă­ vită mărire, aceşti luminaţ proroci, ce cuvinte vor fi vor­ bit cu Domnul? Că înălţimea feţelor, înălţat lucru, oarece întreba şi veseliia măririi, vesel oarece şi frumos lucru poftiia. Că aşa vedem că să face şi la mesele şi ospeţele 15 celor mari, că sînt toate voioase şi vesele, mîncările, bău­ turile, vorbele, jocurile şi cîntările: nimic nu iaste de jale sau de întristăciune, ci toate de bucurie si de desfătare. Cine iaste, dară, acela acum, carele să poată spune mărirea zilii aceştiia, desăvîrşit şi precum să cade? Că 20 tot ce au fost mai slăvit în legia veche şi în cea noao, în � ceriu şi pre pămînt, la arătare a eşit, căci acolo au fost mai marii prorocilor, ai legii vechi şi mai marii apostolilor ai' Iegii noao; din ceriu sfînta troiţă s-au vădit şi de pre pămînt preasfînta omenire a lui Hristos s-au arătat. Şi 25 la această veselie, mare şi preaslăvită, mai mult decît trei apostoli, carii au fost mai iubiţ, n-au fost chemaţi. Să vedem dară şi vorba cea de veselie ce au fost. Vorbiia, zice Luca, la 9 capete pentru patimile Domnului, carele f. 11V era să se împlinească în Ierusalim; adecă / vorbia 30 pentru patime, pentru moarte, pentru îngropare, pentru cruce, pentru legături, pentru scuipări, pentru palme, pentru ocări şi pentru bătăile, carele era ca să le .,împli­ nească în Ierusalim. Deci, dară, au acestia sînt cuvintele cele mari şi de veselie, carele să cuveniia să se grăiască 35 la o veselie ca aceasta? Acest fel de vorbă era să se ames­ tece la o bucurie ca aceasta? Tocma aceasta iaste, că nu trebuie socotită această vorbă, după socoteala lui Petru, pămînteşte, ci după soco- 3 sufletile acelea CII 4 celea CII 5 cunoşcîndu-şi B, cunoscîndu-şi CII 7 iar CI acestea CII 11 luminaţi CI prooroci CII 12 feţilor B, CII 13 veseli CII 14 pohtiia CI mesile CI ospetile B, ospeţile C 1118 dar CII 21 au eşit B, C 1122 proorocilor CII 26 iubiţi CII 27 dar C 1129 adică CII 31 scuipiri C 1133 dar CI acesteaC 1134 să se] săC 1135 Acest] acel C I vorbe C 1/36 amestice C 1138socoteaBI/ 12 [13] teala lui Hristos, care au urît cele pămînteşti înaintea căruia nimic mai vrednic nu era decît pentru mărirea lui a răbda patemi şi ocări; că mai marele judecătoriul lumii, Dumnezeu, pentru ca să slobozească neamul ome- 5 nesc, din robii a diavolului, acest preţ de răscumpărare mai vîrtos au pohtit de la răscumpărătoriul neamului omenesc, ca să se jărtvească el pentru om, cu moarte amară şi plină de ocări, care dar şi jărtvă atît au fost de iubită înaintea lui, cît pentru această jărtvă au ertat 10 toate greşalele din toţ vecii cei trecuţi şi uşile ceriului, cele pînă atunce încuiate celor răscumpărat, le-au deşchis şi lumea au întors-o întru mila sa cea veche. Că mai mult f. 12 l-au îmblînzit şi l-au milostivit această jărtvă / singură, decît precum îl mînii ase răutăţile şi fărlegile tuturor oame- 15 nilor dintru care putem cunoaşte şi putem înţelege că vorba aceasta au fost foarte vrednică unii măriri ca aceia. Că cei lucru iaste mai iubit robului, decît slobozirea lui? Şi ce iaste mai drag streinului, decît întoarcerea la moşiia ' I sa? 20 Fiind, drept aceia, înstreinaţi Moisi şi Ilie de atîta vreme de moşiia lor de care foarte doriia, ce ar fi putut grăi mai cu dragoste şi mai c'1 dulceaţă, decît pentru moartea preotului acestui mare, pentru care moarte să da streinilor întoarcere la moşiia lor? Aşişderea şi Domnul, 25 ce fel de vorbă ar fi avut mai iubită, decît vorba mîntuirii şi a răscumpărării lumii? Că atîta doriia de păharul acesta a-l bea, cît acea puţină vreme ce mai era să treacă pînă a-l bea, îi părea că sînt mii de ani. Căci cu setia acestui păhar să lucra mîntuirea sufletelor omeneşti, răscumpărarea 30 lumii, stricarea puterii diavolului, înmulţirea credinţii, ertăciunea" păcatelor şi slobozirea sufletelor. Şi atîta să bucura de acesti a cît în locul bucuriei ce era înaintea lui, răbda crucea de-l munciia si bătăile de-l căzniia si spinii de-l încrunta şi durorile s�fletului de-I chinuia, 'de care f. 12T 35 chinuri / asuda sudorile cele crunte, negîndind nimica 13 ') i' L' 3 patimi B, C 1 marile B, ele după marile ad. amar C /1 6 răscumpărătorul eli 8 amară] omară B 1 ocară B, C /1 9 după lui ad. Dumnezeu C /IlO greşalile C 1 toţi C /111 încuete CI răscumpăraţi C /112 întors C 1 cea veche] cea bogată şi veche C /114 mîniese CII 18 striinului B II 24 întoarcerea B II 27 - 28 ad. marginal cît acea puţină vreme cei mai era ca să treacă pînă a-l bea B II 28 setea C II 32 acestea C I bucurii CII 33 bătăile de-l căzniia] bătăiria cea multă de-l căzniia B I căznea C 1134 de îl încrunta CII 35 sudorile durorile CI nimi� BII I � � • t '" ţ; ,.. .� >-,. �, � '. .. [14] f. 13 de ruşine. Că de au părut lui Iacov puţin 7 ani a sluji pentru Rahila, logodnica lui, de dragostea ce avea cătră ':,- dînsa, dară unui iubitoriu mare ca acesta, cum nu i-ar fi părut puţine muncile şi caznele, cu care iubita lui logod- 5 nică o răscumpăra şi o curăţiia pre dînsa cu scăldarea nepreţuitului său sînge şi foarte frumoasă, făr'de nici o hulă si întinăciune o făcea. Drept aceia nu i-au putut fi mai iubit şi mai dulce decît a vorbi de lucrul acela, de carele el mult înseta. Cunoască, 10 dară, acum fieştecarele dintru noi pohta cea nespusă, bunătatea cea negrăită, mila cea bogată şi dragostea cea desăvîrşit a iubitoriului de oameni Dumnezeu, cu cîtă sete au priimit (nu pentru sine, ci pentru noi, viermii cei lepădat) atîtea ostenele, durori, patime şi moarte. 15 Dară noi, acum, căci să nu priimim pentru dragostea lui şi pentru binele ce ne-au făcut vreo scîrbă, măcar cît de mică? însă vorbindu-se acestia şi gătindu-se Moisi şi Ilie ca să se ducă, iară Petru ca să nu să lipsească de o frurnoseţe şi de o dulceaţă strălucitoare ca aceasta, zise: 20-. "Doamne, bine iaste noao a fi aici; de vei vrea, / să facem trei colibi, ţie una şi lui Moisi una şi una lui Ilie", neştiind ce' zice ; că nici un lucru lumesc nu-ş aducea aminte, nici de mîncare, nici de băutură, nici de viiaţă, nici de moarte, ci toate lucrurile, încă şi de sine uitîndu-ş fiind ca şi un 25 beat de dragostea acei frumoseţi, numai de aceia înseta, numai aceia poftiia şi numai întru aceia a petrece de pururea să nevoia. Iară încăşi luînd seama vorbei şi poftei lui Petru o aflăm să fie supusă voii dumnezeeşti; că au zis: de vei vrea, să facem aici trei colibi, adecă de vei 30 nărăvi. După aceasta zice: "Că încă grăind el, iată nor luminat umbri pre ei şi iată glas din nor grăind: «Acesta iaste fiiul mieu cel iubit, Întru carele bine am voit, pre acesta-l ascultaţ. Şi tot cela ce pofteşte ca să placă mie, prin 1 de i-au părut C //2 dragostia B 113 dar CI iubitor B, CII 4 caznile şi muncile C / muncile] minciunile B 1/ 5 logodnică B, C] logodnă A 1/10 dar C I fieştecare C 1/11 bunătatia B /114 lepădaţi CI atîta osteneală CII 15 dar C / dragostia B II 16 lipseşte măcar C 1117 acestea C 1/18 să să ducă C / iar C I să nu se lipsească B II 19 frumuseţe B, frumuseţe CI zice B /1 20 a fi noao aici CII 21 şi una lui Ilie] şi lui Ilie alta CII 22 nu-şi aducea CII 24 uitîndu-şi C 1125 dragostia B I frumuseţi B, CII 26 pohtiia CI într-aceia C 1127 iar CI încăş B, CI vorbii CI pohtii CII 29 aicea CI adică CII 31 încă el grăind CII 33 pre acesta ascultaţi CII 34 pohteşte CI pren B II 14 r, [15] credinţă şi prin dragoste să fie una cu dînsul; că aşa, cu dînsul şi printr-însul să fie plăcut mie. Şi pre acesta ascul­ taţ, că va deşchide voao cale de mîntuire şi cu crucea va face voao scară spre împărăţia ceriului. Pre acesta ascultaţ 5 că el iaste calea şi viaţa şi dreptatea, el iaste cuvîntul mieu şi încelepciunea mea; pre dînsul, drept aceia, ascul- f. 13V taţi, / iară nu pre lume, nici înşălăciunile şarpelui celui de demult, nici îndămnurile trupului, nici cuvintele fari­ seului, socotind strălucirea si mărirea luminii care era 10 Întru dînsul şi în Moisi şi în ilie şi alte minuni, toate cîte aţ văzut în loc de mărturie »", Şi iarăş zice că, auzind ucenicii, căzură pre faţa lor şi să temură foarte. De au adus cuvîntul acest dulce şi mîngîi­ toriu al lui Dumnezeu atîta frică, dară groaza judecăto- 15 riului ce va face? De îngrozeşte aşa îndemnarea a ţinea Iegia, dară cînd va lua seama pentru lenevire celor ce n-au împlinit legia ce va lucra? Şi oare pentru ce la o veselie ca aceasta, întru care vrea să arate Domnul mărirea şi frumoseţia sa, au adus ucenicilor săi frica aceasta? Cu 20 adevărat nu iaste alta fără numai ca să ne înveţe pre noi aceia ce iaste scris la al doilea Psalom: "Slujiţ Domnului cu frică şi vă bucuraţi lui cu cutremur". Că să cuvine omului a să bucura de o bunătate mare şi a să teme şi a să cutremura de o mărire mare. 25 Cuvîindu-se, drept aceia acesti a amîndoao lui Dumnezeu de-a pururea întru toate laudele şi măririle lui, trebuiaşte f. 14 să le avem şi să cerem ajutoriul şi mila lui / cea bogată. Că fără de mila lui nimic spre mîntuirea sufletelor noastre nu vom putea face; că însuş cu nemincioasa gura lui zice: 30 "Fără de mine nimic nu puteţ să faceţ". Şi de vreme ce fără dînsuf nu putem nimica, iară lui trebuie să-i zicem cu căldură, dintru adîncul inimii, să ne miluiască după marea mila sa şi după mulţimea îndurărilor sale şi să ne descopere ochii sufletului şi ai trupului, ca să putem 35 pricepe minunile sale; să scoată din trupurile noastre, 15 , .. 2 ascultaţi B, CII 4 ascultaţi B, CII 5 viiaţă B I dreptate B 116 înţelepciunea B, CII 7 iar CII 8 îndărnnările trupului] tndemnările sufletului B I îndemnă­ riie CII 9 ci socotind B 1110 şi Moisi şi Ilie B II 19 frumuseţia B, frumuseţea C II 21 Psalm C I slujiţi CII 25 cuviindu-să CI acestea CII 26 laudile CI trebueşte CII 27 să le avem] să le vedem B I ajutorul CII 28 făr'de mila B, CII 29 neminci­ noasa B, CII 30 făr'de mine CI nu puteţ face nimic CII 31 de vreme ce fără dînsul] d� v7ea ce fără de dînsul B II 34 ad, marginal dăscopere CII . . . t..... . � .: . '"" '-.of,· J :- . .t.. / -' !.' .... f .. [16] ceste de carne, inimile cele de piatră şi să ne dea inimă de trup ca să ne temem de dînsul şi să ne ruşim de poruncile lui. Să ne lumineze inimile noastre ca şi ale apostolilor, - să ne întărească de pururea asupra vrăjmaşilor noştri 5 celor văzuţi şi nevăzuţi, să ne indrepteze pre calea porunci­ IOr'sale şi să ne dea sfîrşit bun, ca de pururea să fie mărit şi proslăvit în vecii vecilor. Amin. / f. 14V CAZ,ANIE LA ADORMIREA PREA SFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU 10 Pohta şi dragostea ce văz la această cinstită şi sfîntă adunare mă îndeamnă şi neştiind a vorbi, măcar că vorba mea nu iaste vrednică niciodată ca să îndulcească cu vreun mijloc auzirile ascultătorilor, iar încăş domnul Hristos, carele au săturat cu 5 pîini 5.000 de suflete şi au îndreptat 15 sărăciia şi neputinţa ucenicilor lui cu bogăţiia darului său, acelaş şi înaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele- cele neritorieite va întinde masă duhovni­ ,.. cească, De multe ori au stătut în socoteala mea, ca doară as 20 putea afla ceva.nau să zic întru cinstea şi lauda preasfin­ tei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarei Mariei, dară n-am putut afla nimica. Nu doară că nu sînt cuvinte multe şi de multe feliuri de vorbe a să grăi întru lauda mărirei ei, ci pentru că fiind mintea mea turburată de 25 norul neştiinţii şi mai vîrtos întunecată de socoteala f. 15 dumnezeeştilor / şi prealuminatelor ei daruri, îm înfruntez si-mi ticălosesc nevredniciia si nestiinţa învăţăturii mele. Că de vreme ce cei învăţaţi şi pedepsiţ întru bunătăţ stau de să miră de mărirea ei, dară eu, cel neinvăţat şi departe 30 de toate bunătăţile, ce voiu face? ' " Drept aceia dară, îmi caut şi făr' de voia mea a conteni de a mai iscodi să aflu înălţimea fecioriei ei, întru care acu anevoe să sue gîndurile omeneşti şi adîncimea daruri­ lor ei, carele nu să pot vedea lesne nici cu ochii Îngereşti, 2 ruşim] ruşinăm B,C 114 de-a pururea B, CII 5 aâ, marginal şi nevăzuţi B II 6 de-a pururea C II 8 Cuvînt la Uspeniia Bogorodiţii, la avgust 15 CII 13 Iisus Hristos B II 16 acelaşi CI dragostii B, CI pren B II 19 am stătut CI doar CII 21 fecioarii CI! 22 dar C I doar C II 23 feliuri] feliri C /1 24 măririi C II 27 ticăloşăsc CI neştiţa B II 28 pedepsiţi B, CI bunătăţi B, C II 29 dar CII 31 dar CII 34 lesne vedea C /1 16 [17] ci numai cu acel tituluş ce i s-au dat mai nainte de tot vecii de la părintele cel fără de început şi vecinicul Dumne­ zeu, prin mijlocul îngerului Gavriil. Acela şi eu cu cucerie şi cu multă frică îl voi zice, întru lauda şi cinstea ei: "Bucu- 5 ră-te cei a ce eşti plină de dar, Domnul e cu tine". Că mai mare si mai lăudat si mai cinstit titulus decît acesta nu s-au dat din veci, nimănui, nici să va da' pînă în veci, fără numai ei; că au aflat har înaintea lui Dumnezeu, care n-au aflat alta niciodată, după cum i-au zis îngerul. Iară 10 de să va şi afla şi vreun (periergos), adecă prepuitoriu să zică cum că aceste cuvinte, de nu cu acest mijloc, iar f. 15V într-alt chip s-au zis / şi la alţii, precum să vede în multe locuri ale sfintei Scripturi, că întîi la al patrulea cap al­ Facerii zice pentru A vei: "Că căută Dumnezeu asupra lui 15 şi asupra darurilor lui"; pentru Enoh: "Şi fu, zice, bine­ plăcut lui Dumnezeu şi nu să afla pentru că l-au mutat pre dînsul"; pentru Noe: "Că au aflat har înaintea dom­ nului Dumnezeu şi-l păzi de potop"; pentru Avraam: "Că crezu, zice, pre Dumnezeu şi i să socoti lui întru zo dreptate şi-l făcut părinte a multe neamuri" ; pentru Iosif: "Că era Domnul cu dînsul şi vărsă asupră-i milă şi-i dede lui har"; pentru Moisi, că i-au zis: "Şi cuvîntul acesta carele ai zis tu ţi-l voiu face pentru ca ai aflat har înaintea mea şi te ştiu decît pre toţi"; pentru David că 25 i-au zis: "Aflat-am om după pofta inimii mele, pre fiul lui Iese, carele va împlini toate cererile mele". Şi pentru ca să nu mai lungesc cu vorba, tuturor pro­ rocilor şi tuturor sfinţilor şi celor mai nainte de lege şi. celor după lege li s-au zis cuvinte de bucurie, prin mijlo- 30 eul îngerilor şi li s-au dat de la Dumnezeu dar şi milă, însă acoţerit. Iară sfintei Fecioarei s-au dat cuvîntul bucuriei ceii f. 16 adevărate, care iaste mai presus decît toată mintea, I În slavă şi în cinste mai veselit oare, covîrşind pre toţi cu 35 darul şi cu mila "Bucură-te ceia ce eşti plină de dar, Dom­ nul e cu tine". Şi nu numai pentru bucurii a aceasta ce i s-au dat să fericeşte de toate neamurile, ce şi pentru 17 -, " , . 1 acest B, acelaş CI toţi CII 2 făr'de inceput CI preavecinicul Dumnezeu' B /14 voiu zice B, CI cinstia CII 7 nimeni B, nimunui CII 9 iar C /110 fără pa­ ranteze CI adică C I prepuitoriu] iscoditor C //11 că cu acestea cuvinte CII 15 şi pentru B II 20 ad. marginal a multe B II 22 şi dete C // 25 pohta C II 29 pren B II 32 iar CI bucurii CI cei adevărate CII 34 tot B II 35 plină de dar] plină dar B II 37 ci şi B, CII t I , . • t " ţ: ,,"" 4� �1;_. �. :... . -� .. [18] numele ei cel preacinstit ce i s-au dăruit, de să numeşte Mariam. Că precum iaste numele Fiiului ei mai presus decît toate numele, după cum zice fericitul Pavel: "Şi - i-au dăruit lui nume care iaste preste tot numele", aşa şi 5 numele ei iaste preste tot numele, după al lui Iisus. 'Şi-precum întru numele lui Iisus să pleacă tot genunchiul celor cereşti şi celor pămînteşti şi celor de supt bezne, aşa iaste şi ia, mai cinstită în cer decît heruvimii şi mai slăvită fără de asămînare decît serafimii şi pre pămînt mai închi- 10 nată- şi mai fericită ca o împărăteasă a lumii, de toţ cre­ dincioşii pămîntului şi supt bezne mai straşnică şi mai , înfricoşată asupra dracilor decît toţi sfinţii; întru care nume Mariam, după a mea proastă socoteală, înţelegem cum că cuprinde în sine trei lucruri: una pentru că fiind 15 numele acesta de treÎ-(silaves), adecă de trei înjugări, să înţelege cum că au născut o faţă a sfintei- trooiţe, pre f. 16V Fiiul şi cuvîntul lui Dumnezeu; / a dooa că are fieştecare înjugare cîte 2 slove şi să înţelege cele doao firi ale lui Hristos, adecă cea dumnezeiască si cea omenească; a 20 treia că sînt 6 slove de toate într-�cest nume, cu carele mţelegem cele 6 taini mari şi preste fire, adecă blago­ veştenia, naşterea, botezul, moartea pre cruce, înviiarea şi înălţarea la ceriu. Cu blagoveştenia s-au descoperit taina cea mai nainte de toţ vecii ascunsă; cu naşterea s-au 25 împăcat ceriul cu pămîntul, adecă Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am îmbrăcat cu haina nestricăciunii; cu moartea ni s-au dat viaţa; cu înviiarea ni s-au dat bucuriia şi cu înălţarea la ceriu, şăderia de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl. 30 Aşijderea şi în cuvintele cele de bucurie ce i-au zis înge­ rul: "Bucură-te cei a ce eşti plină de dar, Domnul e cu tine", iar înţelegem numele preasfintei troiţe. Că în ctfvÎn­ tul ce zice: bucură-te, să înţelege Fiiul, că el iaste toată bucuriia lumii; în cuvîntul ce zice: plină de dar, să înţe- 35 lege Duhul Sfînt, prin care să dau toate darurile şi în cuvîn- 1 ad. marginal numele B /1 3-4 între paranteze Şi i-au dăruit ei nume care iaste preste tot numele CII 4 lui] ei C 116 intre C //8 ceriu C /19 făr' de asăminare -C //10 toţi CII 14 cum că cuprinde] că coprinde C I pentru ca C /IlS trei] 3 CI syllaves CI adică CI trei 2] 3 B, CII 16 troiţe C fl18 2] doao CI cele 2 C 119 adică c II 20 care B I 21 înţelegem toate cele C I adică C // 22 invierea CII 23 cer B II 24 toţi CII 25 adică CII 27 invierea CI lipseşte cu înv iiarea ni s-au dat bucuriia B II 28 şăderea B, CII 33 lipseşte toată B II 34 plin B, C II 35 carile B, carele C I şi .cuvîntul B II 35 -1 ad. marginal şi in cuvintul cel ce zice: Domnul e cu tine AII 18 [19] tul cel ce zice: Domnul e cu tine, să înţelege Tatăl, că eli f. 17 iaste Domnul a toate, văzutelor / şi nevăzutelor. Dumnezeu însă, carele numai cu un cuvînt au făcut şi au Zidit toate lucrurile cele văzute şi nevăzute, poate Cli' 5 ade�ă.!]i, cu cea desăvîrşit a lui preaputernicie, să facă stele mai luminoase decît acestea ce strălucesc pre ceriu şi lună mai iscusită decît aceasta ce ne povăţuiaşte noaptea şi soare mai strălucitoriu şi mai luminat decît acesta, carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini şi ceriuri mai 10 mari şi mai largi în rotocolime şi pasări mai cu dulce gla­ suri şi flori mai cu multe mirosuri şi copaci mai nalţi şi mai roditori şi vînturi mai sănătoase şi văzduhuri mai de folos şi hiară mai multe la număr şi mai de multe feliuri şi mai multe lumi decît aceasta ce lăcuim poate să zidească 15 în mărime şi în meşterşug mai minunate; iară o zidire care să covirşască în vrednicie pre Maica lui Dumnezeu nu va putea să facă niciodată, măcar că iaste preaputer­ nic. Pentru că precum nu iaste cu putinţă nu zic să soco­ tească, ce nici cu mintea să gîndească neştine o fiinţă mai f. 17v 20 cuvioasă şi mai / naltă decît dumnezeirea, aşa nici o zidire mai covîrşitoare decît aceia ce au născut pre un Dumnezeu carele s-au făcut om. Că pre dînsa o au ales Dumnezeu, mai înainte decît toată zidirea, pentru ca să-i fie lăcaş vecinic, după cum grăiaşte David: "Aceasta iaste odihna 25 mea în vecii vecilor şi într-însa voiu lăcui, pentru că o am ales". Aleasă. iaste, cu adevărat, ca soarele, pentru că iaste încununată cu toate razele darurilor dumnezeesti si stră­ luceşte mai vîrtos între celelalte lumini al� ceriului. 30 Aleasă )aste şi frumoasă ca luna, pentru că cu lumina sfinţeniei stinge celelalte stele şi pentru marea şi minu­ nata strălucire de toate şireagurile stelelor celor de taină să cinsteşte, ca o împărăteasă. Aleasă iaste ca răvărsatul zorilor, pentru că ia au gonit 35 noaptea şi toată întunerecimea păcatului şi au adus în lume zioa cea purtătoare de viaţă. 19 , .. 3 însă Dumnezeu B II 6 acesti a B I pre] pă CI cer B II 7 povăţueşte CII 8 strălucitor CII 9 celelalte CII 10 ad. marginal mai! B II 13 lipseţte şi mai de multe feliuri CII 15 meşteşug C I iar CII 19 ci nici B, CII 23 mai nainte CII 24 grăeşte CI127 soarile B, CII 28 razile B, CII 29 întru B II 31 sfinţenii CII 32 de] din, CI135 ad. marginal şi toată întunerecimea păcatului şi au adus in lume A II , I . • , • � "i'� � _ }. .'. '''" -, • .1, � , .,.- '::' ��;' _. �! - .� .. [20] li I! i • I ,1 i 1 ',. " Aleasă iaste, că iaste izvor carele cu curgerile cereştilor bunătăţ adapă sfinta biserică şi tot sufletul creştinesc. Aleasă iaste, că iaste chiparos carele cu nălţimea covir- 1.. 18- şaşte ceriurile / şi pentru mirosul cel din fire s-au arătat 5 departe de toată stricăciunea. :Aleasă iaste, că iaste crin, că măcar de au şi născut fntre mărăcinii nenorocirii ceii de obşte, iar nu ş-au pierdut niciodată podoaba albiciunii. Aleasă iaste că iaste nor carele n-au ispitit nici o greime 10 a pacatului. , .Aleasă iaste, pentrucă iaste fecioară mai nainte de naş­ tere, fecioară în naştere, fecioară şi după naştere şi iaste o adîncime neprecepută a bunătăţilor şi o icoană însufle­ ţită a frumoseţilor celor cereşti. Iaste o grădină încuiată 15 dintru care au eşit floarea cea neveştejită şi fîntînă pecet­ luită, dintru care au curs izvorul vieţii, Hristos. Pre aceasta au văzutu-o Moisi în muntele Sinaei, ca un rug aprins şi nu ardea. Pre aceasta au văzut-o Aaron, ca un toiag Înflorit şi 20 plin de roadă. � P .. e aceasta au văzut-o Iacov, ca o scară întărită, din pămînt pînă în ceriu şi îngerii lui Dumnezeu să suiia şi să pogorîia pre dînsa. Pre-aceasta o au văzutu-o Ieze�hiil ca o uşă încuiată, I i. 18v 25 prin care nimenea n-au trecut. Pre aceasta o au văzutu-o Ghedeon, ca o lînă, A vvacum ca o dumbravă umbroasă, Daniil ca un munte şi Solomon ca un pat. Aceasta astăzi să mută de pre pămînt la ceriu; lasă 30 întristăciunea si să duce la bucurie, lasă cele de jos si priimeşte cele de sus; lasă cele stricăcioase şi cîştigă ceie nemuritoare şi vecinice. Astăzi îş dă preasfînt suffetul ei în mîinile Fiiului ei şi cu cîntări îngereşti şi apostoleşti să petrece cinstit trupul ei în satul Ghethsimani. spre 35 îngropare. Astăzi ceriul întinde sîn urile sale şi priimeşte pre ceia ce au născut pre cela ce nu-l încape toată zidire. 1 că] pentru că CI carile B II 2 bunătăţi B, CI beserică B II 4 şi pentru] pentru CII 7 cei C f nu au pierdut B II 13 nepricepută B, C II 14 frumuseţilor B, CII 17 au văzut-o CI Sinaii B, Sinai CII 19 au văzt-o C II 21 au văzut-o C II 22 -" ' .... 1,.. ., , . .� [22] îmblînzeşti, pre Fiiul tău asupra noastră, ca să-ş întoarcă mila sa cea bogată spre noi; şi încăş roagă cu căldură, ca să dea putere dintru înălţimea lăcaşului său şi prealu- �_ minatului nostru domn, pre carele proniia sa l-au ales şi - 5 l-au pus preste acest norod, ca să poată chivemisi cu / f. 20 lnţe!epciune întreagă turma ce i s-au încredinţat, în mulţi ani luminat, cu fericită sănătate şi să o apere de lupii cei văzuţ şi nevăzuţ. Să păzească şi toată cinstita această boerime de toate primejdiile şi de toate vicleşugurile vi- 10 cleanului şi să le dea dragoste, uniciune, spor şi ajutoriu întru toate; şi să ne învrednicească pre toţ de obşte ca să petrecem toată viiaţa noastră cinstită, curată şi fără de prihană, ca cu o gură şi cu o inimă pre dînsul de pururea să-I mărim şi ţie să zicem: "Bucură-te cei a ce eşti plină de 15 =. Domnul e cu tine". / 1.20" LA DUMINECA VAMEŞULUI, CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ Pohta cea mare şi dragostea cea curată, iar mai vîrtos să zic, datoriia cea părinţească ce am cătră dragostea 'Voastră m-au îndemnat astăzi de am venit aici, pentru 20 ca ,să vă cercetăm sufleteşte, de vreme ce rn-au rînduit Durtînezeu ca pre un nevrednic să vă fiu păstor şi părinte sufletesc şi invăţătoriu la lucrurile cele ce ar fi spre folosul mîntuinţii sufletelor voastre. Pentru care lucru aveţ datorie cu toţii, de la mic pînă la mare, să mă ascultaţ 25 la cele ce vă învăţ de bine şi de folos, că acea ascultare nu o faceţ mie, ci lui Hristos, după cum zice la 10 capete ale Lucăi: "Cel ce ascultă pre voi, pre mine ascultă şi cel ce să leapădă de voi, de mine să leapădă", Aşijderea şi fericitul Pavel zice la 13 capete cătră evrei: "Fraţilor, plecaţi-vă 30 învăţătorilor voştri şi vă cuceriţ lor că priveghiază pentru sufletele voastre, ca cum ar fi să dea cuvînt, ca cu bucurie / f. 21 aceasta să facă, iar nu suspinînd, că nu iaste de folos voao aceasta", 1 îmbltnzeşte B II 2 încă îl roagă C II 3 dintru nălţimea CII 3 luminaţi BII 8 văzuţi şi nevăzuţi B, CI aceasta CII 10 sporiu CI ajutor CII 11 toţi CII 12 făr'de prihană CII 13 ca cu o] cu oBI de-a pururea C II 16 Cuvînt la Dumineca vameşului CII 17 Pohta cea mare şi dragostea] pohta, dragostea CII 18 părinteas­ că CII 19 astăz CII 20 cercetez CII 22 învăţător CII 24 ascultaţi B, C II 26 faceţi B, C zece CII 30 vostri B I cuceriţi B, CII 31 sufletile CI bucuriia C II 22 ,,. [23] Drept aceia n-am pregetat, nici am lenevit, ca să nu fac datorie, după porunca stăpînului şi învăţătorului nostru Hristos, căruia mă şi rog ca să-m dea putere să vă pociu spune ceva de folos; ci vă poheim de .ascnltare. 5 P.r�qm un om casnic, vrînd ca să samene gPll curat în holda lui, pune multă nevoinţă de-l cerne şi-l curăţă de neghină şi de altele, aşa şi sfinţii părinţii noştri au pus multă nevoinţă de au cernut cu ciurul chibzuelii toată sfînta Scriptură şi au ales ca nişte grîu curat din toate 10 bunătăţile cîte ar putea fi aceste trei bunătăţ mari: credinţa, nădejdia şi dragostea şi le-au sămînat în holda sfintei biserici, adecă în adunarea şi în inima celor credin­ cioş, Şi are datorie fieştecare creştin a le ţinea şi a le face, căci fără aceste trei bunătăţ nu iaste cu putinţă nici cu 15 un mijloc să se mîntuiască creşti nul, măcar de ar zice cine ce va vrea, căci acestea sînt temeele creştinătăţii. Că precum nu iaste cu putinţă a trăi neştine pre pămînt f. 21v fără de hrană / trupească şi fără de îmbrăcăminte şi fără de somn, aşa nici fără de aceste trei bunătăţ carele sînt, 20 precum am zis şi mai sus, credinţa, nădejdea şi dragostea. Ce întîi voiu zice puţine cuvinte pentru nădejde şi pentru dragoste, apoi voiu zice, pre urmă şi pentru credinţă, mai pre larg. -Nădejdea iaste o îndrăzneală adevărată cătră Dumnezeu, 25 dată în inima omului, din dumnezeiasca strălucire, ca să nu să deznădăjduiască niciodată de darul lui Dumnezeu, ci să fie încredinţat cum că va lua, prin pocăinţă, ertăciune păcatelor şi verice altă cerere, sau trecătoare, sau vecinică. Şi iaste nădejdia de 2 feliuri : una bună şi alta rea. Bună 30 iaste aceia cînd nădăjduiaşte cineva la Dumnezeu să se mîntuiască, sau alt bine ce va să petreacă, că nici oste­ neste, nici cheltui aste nimic, cum zice David, că: "Cel ce' nădăjduiaşte spre Dumnezeu mila îl va incungiura". 1 nici m-am lenevit B II 2 datorii a CII 3 să vă poei B, CII 7 nighină B, CII 8 ad. marginal chibzuialii B II 10 bunătăţi B, CII 11 nădejdea B, nădej­ dea CI seminat C 1112 beserici B, biserici CI adică CI şi in inima] şi inima CI credincioşi B, CII 14 acestia B, aceste CI 3 CI bunătăţi B, C 1/ 15 să să mîntuiască CII 16 acestia B, aceste CI temeiurile B, temeile C 1/ 18 făr'de hrană CI făr' de 2-3 C 1/ 19 făr'de aceste 3 CI bunătăţi B, C I care CII 20 şi mai] mai CII 21 Ci B, CII 22 pă urmă CII 25 dumnezeiască B, C II 26 dăznădăjduiască B, C 1129 nădejde C I teluri B II 30 nădăjdueşte CII 31 să să mintuiască CII 32 cheltueşte CI133 nădăjdueşte CI Dumnezeu] Domnul B I încugiura BII ţ I , .. .� ') I ,23 [24] 1:.22 f.22V Rea iaste aceia cînd nădăjduiaşte cineva la om să-i facă vreun bine, sau vreo îndemînă la lucrurile ceste trecătoare ale lumii, care nădejde iaste mincinoasă şi deşartă, cum zice iarăş David: "Nu vă năjduiţ pre boiari, pre fiii oame- 5 nilor, la / carii nu iaste mîntuire". Aşijderea zice şi Solo­ mon: "Blestemat să fie tot cel ce nădăjduiaşte spre om". Dragostea încă iaste o unire a mulţi într-una şi cale cătră Dumnezeu şi vîrf tuturor bunătăţilor, după cum o adeverează şi fericitul Pavel la 13 capete cătră corin- 10 theni, zicînd: "Decît credinţa şi decît nădejdia iaste mai mare dragostea". Şi iaste şi aceasta de 3 feliuri ; una dum­ nezeiască, alta firească şi alta pătimitoare şi rea. Dra­ gostea cea dumnezeiască iaste aceia ce zice la A dooa lege, la 6 capete: "Să iubeşti pre domnul Dumnezeul tău i 15 proci'": iar cea firească iaste ceia ce iubesc părinţii pre fii şi fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii săi. Iar pentru dragostea cea pătimit oare şi rea, nu vom zice nimic, pentru căci fieştecare înţelept şi temătoriu de Dumnezeu o cunoaşte că nu e bună; şi pentru aceia, 20 lipsească vorba ei de la mijloc, ca să nu ne spurcăm auzul. � Credinţa iaste fiinţa celor nădăjduite şi lucrurilor celor ce 'nu să văd dovediri, după cum zice apostolul Pavel: "Şi .fără de credinţă nu iaste / cu putinţă nimeni să se mîntuiască", precum vedem aceasta la toţ sfinţii şi la toţ 25 drepţii cei mai înainte de lege şi cei de după lege. Că pentru credinţa lor cea dreaptă au aflat har înaintea lui Dumnezeu şi au făcut minuni mari şi preste fire, făcînd folos şi lor şi altora; şi era de pururea ochii lui Dumnezeu asupra lor şi cu urechile lui asculta rugăciunile lor, după cum zice 30 David. Aşijderea şi în sfînta Evanghelie vedem, în bogate locuri, că cei ce mergea la domnul Hristos, cu credinţă, auz.iia din gura lui: "După credinţa voastră să se facă voăo" şi îndată să tămăduia, ver de ce boală ar fi fost. Şi putem 35 lua pildă şi de pe vameşul acest de astăzi, ce pomeneşte sfînta Evanghelie-că bătîndu-ş pieptul şi zicînd cu credinţă: ." 1 nădăjdueşte CII 2 îndămînă CII 4 nădăjduiţi B, CI spre boiari B, pre boeri CI spre fiii B, pre fiii CII 6 nădăjdueşte CII 7 întru una B II 10 nădejdea CII 11 feluri B II 13 A dooa legia B, A 2 lege CII 14 cap CII 16 şi fii CI pă părinţi CI prietinii CII 18 temător B, CII 19 nu iaste bună B II 23 făr'de credinţă CII 24 toţi 2 B, CII 25 mai nainte B, C I cei de după] cei după B, CII 28 de-a pururea CII 34 veri CII 35 de pe] după CI astăz CII 36 in sfînta BII [25] "Doamne, fii milostiv mie, păcătosului" să pogorî în­ dreptat. D.arănoi,..acum, că ne numim creştini, de pe ce fapte bune socotiţ că ne vom putea arăta creştinătatea şi blago- 5 cestiia ce avem şi să fim aleş şi despărţit de neamurile ce zicem noi că sînt păgîni? Că de vom zice: de pe credinţă, ne înşălăm, că noi credinţă: nu avem: că de am avea 1. 23 credinţă j am iubi pre Dumnezeu şi am păzi cuvintele lui şi am face, după putinţă, poruncile lui. Că zice la Ioan, 10 în 14 capete: "De mă iubeşte neştine, cuvîntul mieu va păzi". Iar noi, în loc de a-l iubi şi a-i păzi cuvintele îl înjurăm şi-i ţinem cuvintele de rîs şi de batjocură, ca cînd ar fi nişte basne. Iar de mă veţ întreba, în ce chip îl înju­ răm, să vă spuiu: cînd înjurăm de lege pre cineva, pre 15 Dumnezeu înjurăm. Că v-am spus mai sus, că credinţa iaste numai de un fel si tot oamenii cred în Dumnezeu, că Dumnezeu iaste liagea şi' făcătoriul legii; şi pentru căci înjurăm legia, înjurăm pre Dumnezeu şi pentru aceia, iată dară, că n-avem credinţă. 20 De vom zice de pe nădiajde, că sîntem aleşi din păgîni, nici aceasta nu o avem, căci că de am avea credinţă, poate doară că am avea şi nădiajde, că v-am spus mai sus că întîi iaste să crează neştine în Dumnezeu, apoi să nădăj­ duiască. 25 De vom zice de pe dragoste, că sîntem aleş din păgîni, nici aceia nu o avem, că zice Ioann: "De va zice cineva că iubeste pre Dumnezeu si pre fratele lui îl urăste, min­ cinos ia�te; că de vreme c� nu iubeşte pre fratel� lui, că-I f. 23V vede, dar pre Dumnezeu, că nu-l vede, jcumu-l va putea 30 iubi?" Şi iată, dară, că precum zic că neavînd dragoste între noi �i nepohtindu-ne binele unul altuia, după po­ runca lui Dumnezeu, n-avem nici credinţă, nici nădiajde, nici dragoste şi sîntesa mai răi, să mă ertaţ, decît păgînii. Că zice apostolul Pavel: "Limbile n-au lege şi fac ale legii". 35 Iară noi, avînd lege, facem tot împotriva legii şi sîntem 25 " ') I , .. 3 Dar c ţ de pe] după C 1/4 socotiţi B 1/ 5 aleşi CI despărţiţi B, dăspărţiţi C 1/6 de pe] după C 1/12 batjocoră B 1/13 veţi întreba B, C 1/16 feliu CItaţi B, C 1/17 Iegia B, legea C I făcătoru C 1/18 legea C 1/19 dar C 1/20 dupe B, după CI nădejde C 1/22 doară] dară B, dar CI după avea ad. credinţă CI nădejde B, nădejde C 1/25 de pe dragoste] după nădejde CI aleşi C 1/26 după Ioan ad. evan­ ghelistul că B 1/ 27 pre] pă C I îl uraşte] uraşte C 1/28 pre] pă C I lui] său C 1/29 cum îl va putea C 1/ 30 dar C, lipseşte B 1/ 32 nu avem C I nădejde B, nădejde CI/ 33 ertaţi B, C 1/ 35 Iară noi avem lege şi facem B I Iar C 1/ ţ I « : .� [26] mai păcătoş decît toate neamurile şi decît toate limbile. sr puteţ cunoaşte aceasta, că iaste aşa cum zic, că ce neam înjură ca noi, de lege, de cruce, de cuminecătură, de morţi, de comîndare, de lumînare, de suflet, de mormînt, 5 de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie şi ' t r �ţ • • ...... � ��', �, � .,'\- " t.. :,. L' V j. - .. .� -, '" 3J [34] r 1· I şi de nu-l va bate cugetul în sine, atunce poate că acel om va fi au prea sfînt şi drept înaintea lui Dumnezeu, au iaste nesimţitoriu. Ce tu, Doamne, cela ce pentru bunătatea ta cea de 5 margine şi multa milostivire ai voit de ai luat trupul firii noastre cei slabe şi ai împlinit toate ale legii, îndură-te .şi ne luminează şi noao minţile şi inimile, ca să ne arătăm împlinitori legii şi ale poruncilor tale şi ne miluiaste ca un milostiv, după mulţimea îndurărilor tale, ca de pururea 10 să mărim numele tău cel prea slăvit. Amin.j f. 31 CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA DUMINECA LĂSATULUI DE BRîNZĂ _ Astăzi n-am a spune alt nimic înaintea dragostei voastre ca să vă ospetez sufleteşte, fără numai puţine cuvinte 15 de învăţătură, carele ma rog să le ascultaţ toţ cu dragoste, neuitîndu-vă atîta la neputinţa şi neştiinţa învăţăturilor mele, cît la pohta şi dragostea ce am de-a pururea cătră înţelepţiia voastră. Şi măcar că nu iaste cu putinţă să ... folosiţi dintr-însele, iară ajutorînd Dumnezeu, nici de tot 20 fără de folos nu veţ rămînea. , Vedem în sfînta Scriptură, la 2 capete ale Facerii, cum că Dumnezeu au poruncit lui Adam ca din tot lemnul ce iaste în grădină, cu mîncare, să mănînce, iar din lemnul a pricepe binele şi răul să nu mănînce, că în ce zi va mînca, 25 cu moarte va muri. Tîlcul-acestor cuvinte iaste mare si adînc şi numai dascalilor iaste dată să o tîlcuiască, după cum să cade; iară eu, după putinţă, voiu zice foarte pre f.31V scurt numai cele ce mă voiu pricepe / că sînt drepte. Cuvintele acelia ce zic: "Din tot lemnul ce iaste în gră- 30 dină, cu mîncare, să mănînci", socotesc că nu voiu greşi de voiu zice că din toată învăţătura cea dreaptă şi din ." toate cuvintele lui Dumnezeu, ce sînt în grădina sfintei beserici ai răsăritului, ca o hrană sufletească, cu bucurie 1 atuncea B, atunci C 113 nesimţitor CII 4 ce tu] ci tu B, CI cela ce] ce CI cea de] cea făr'de CI de margine] nemărginită B II 6 nostre B 1/ 7 şi ne lu­ minează] luminează-ne CII 8 poruncilor CI milueşte CII 9 de-a pururea CII 11 liPsefle de învăţătură CII 13 dragostii CII 15 care CI ascultaţi C I toţi CII 17 de-a puriurea B 1119 iar CII 20 făr'de folos CI veţi B, C 1121 cap C 1122 că din C 1/26 dat CII 27 pe scurt C 1128 ce mă voiu] ce nu mă voiu B II 29 acelea C 1/30 mănince B, CII 33 biserici a răsăritului CII 34 i, .,j �, I [35] tot creştinul, cu dulceaţă să mănînce. Şi ne putem încre­ dinţa de aceasta şi de pe cuvintele ce zice Hristos la Mathei, în 4 capete că: "Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu tot cuvîntul carele iaste din gura lui Dumnezeu". 5 "Iară din lemnul ce zice a pricepe bine şi rău să nu mîncaţi, că în ce zi veţ mînca, cu moarte veţ muri", poci zice şi pentru aceasta cum că de păcatul ce să face cu pricepere, fiestecarele să se ferească, că în ce zi îl va face, cu moarte va' muri. Că mai rea moarte, decît a fi neştine prin păcat 10 despărţit de Dumnezeu, nu iaste alta. Că zice Ioann, la 3 capete, că: ,.Cel ce face păcatul de la diavolul iaste, că din ceput diavolul păcătuiaşte". f. 32 Iară putem zice şi într-alt chip, că în toate I zilele ce sînt în grădina anului, celia ce sînt spre hrana trupului 15 rînduite cu socoteală şi făr' de vicleşug, fieştecarele să mănînce. Iar din postul cel hotărît pentru folosul cel su­ fletesc, carele cu priceperea noastră îl putem face bine şi rău, nimeni să nu-l strice, că în ce zi îl va strica, cu moarte va muri; pentru căci că calcă porunca lui Dum- 20 nezeu şi mai rea moarte, decît a călca neştine porunca lui Dumnezeu, nu iaste alta; că va fi izgonit de dînsul din grădina besericii, ca şi Adam din raiu. Şi dintr-aceste puţine cuvinte ce am zis să poate înţelege cum că, voiniciia mîncării ce au dat Dumnezeu 25 lui Adam, să adevăra şi legea postului, iar mai vîrtos să zic, să încredinţa porunca lui Dumnezeu, pentru ca să cunoască Adam că are mai mare peste dînsul şi cu, că nu iaste volnic a călca porunca, ca în ce zi o va călca, cu moarte va muri. Drept aceia, acela însuş făcătoriul 30 şi poruncitoriul lui Adam, în zilele cele de apoi arătîn­ du-să prs pămînt şi cu oamenii împreună vieţuind, pentru f. 32V ca să ne arate noao cum că iaste cu cale şi cu I dreptate să ne supunem poruncii lui Dumnezeu şi cum că iaste foarte de folos să postim, întîi el însuş au postit 40 de 35 zile şi 40 de nopţi, precum să vede la Luca, în 4 capete, puind postul acesta înaintea ochilor noştri, ca să privim 35 -, 2 de pe] după cII 4 care cII 5 Iar cII 6 veţi 1-2 C] pociu B II 8 fieş­ tecare CI să să ferească CII 10 Ioan B, CII 11 cap Cică cel ce] că ce B II 12 diiavolul B I păcătueşte CII 13 Iar CII 14 cele CII 18 să nu strice CII 19 căci că calcă porunca lui Dumnezeu] pentru că a lui Dumnezeu poruncă o calcă CII 25 regia B II 28 după porunca, aâ, lui Dumnezeu B II 29 lipseşte acela CI făcătoriul] făcătorul acela CII 30 poruncitorul B I arătîndu-se B, CII 32 ca să ne] ca să B II 3� Î?tîiu B II 35 cap CII . • t '" � � .. ;�� �.. "''' t -, _�J .... , . .. [36] f. 33 într-însa ca într-o oglindă, în toată viaţa noastră şi să ne aducem aminte de pacostea ce s-au întîmplat lui Adam din călcarea poruncii şi din mîncare. Pentru aceia trebuiaste dară si noi, de vreme ce ne-au 5 învrednicit Dumnezeu şi am ajuns ca să întrăm de mîine 1n călătorii a sfîntului post, cu pohtă şi cu dragoste să prii mim porunca stăpînului şi după putinţă să facem şi cele poruncite. Şi pentru căci avem a merge la război asupra vrăjmaşului sufletelor noastre, trebuie să ne gătim 10 ca, nişte ostaş viteji ai lui Hristos, încingîndu-ne mijloa­ cele noastre cu adevărul, după cum zice fericitul Pavel 'şi să ne încălţăm picioarele cu găti rea Evangheliei păcii 'şi să ne îmbrăcăm cu zaoa dreptăţii şi să punem coiful mîntuirii pre capetele noastre şi să luom pavăza credinţii 15 în mîinile noastre, cu carele vom putea stinge toate să­ geţile I vicleanului cele arzătoare şi sabiia duhului, care iaste graiul lui Dumnezeu; pentru că nu iaste lupta noastră spre sînge şi trup, ci cătră domnii, cătră puteri, cătră ţiitorii lumii întunericului veacului acestuia, spre viclesu- 20 gul duhurilor celor de supt ceriu. .' _ Vrînd, drept aceia, a face această călătorie asupra vrăjmasului sufletelor noastre, precum am şi mai zis, trebuie' să luom împreună cu noi 5 lucruri, să ne fie ca o merinde la vreme de primejdie, care lucruri sînt aceştia: 25 ispovedania, rugăciune, postul, milostenia şi dragostea. Cu ispovedaniia.să ne spălăm păcatele, mărturisindu-ne înaintea duhovnicilor noştri, cu frică şi cu inimă înfrîntă, ca înaintea lui Dumnezeu pîrîndu-ne înşine pre noi, iar nu să dăm pricina la alţii sau să zicem că de nevoe am 30 făcut, sau prin neputinţă, că nu ne vom folosi nimic, precum nu s-au folosit nici Adam; că vrînd Dumnezeu să-I aducă la pocăinţă, în loc de a-ş cunoaşte rgreşala si a-s mărturisi păcatul, el făcea pre Dumnezeu vinovat, �ăci 'i-au dat muiare şi muiarea iară să cura pre şarpe. 35 Şi să fie ispovedaniia noastră cu nădejde bună cum că ne va erta Dumnezeu, iar nu cu deznădăjduire, precum / f. 33V au făcut Cain zicînd că: "Mai mare iaste vina mea decît 1 lipseşte într-însa CII 4 trebueşte CI dar CII 10 ostaşi CII 11 mij�oaciLe C II 12 Evanghelii CII 14 capetiLe C I Luăm CII 24 acestea CII 26 păcatile CII 29 să dăm princina] să aruncăm pricina CII 30 neputinţă] neştiinţă CII 32 a-şi cu­ noaşte CI graşaLa B II 34 muere CI muerea CI iar CII 36 ad. marginal cu d ăz­ nădăjduire B, dăznădăjduire CII 36 [37] a mi să erta mie". Aşijderea şi Iuda, măcar că s-au măr­ turisit înaintea arhiereilor cum că au greşit de au vîndut sînge nevinovat, iară nu i-au folosit nimic acea ispove­ danie, căci era cu deznădăjduire. 5 Şi ispovedania trebuie să o facem cu gînd ca acela ca să nu mai greşim înainte; că faraon măcar că s-au mărtu­ risit zicînd:" Gresit-am Domnului", iar n-au folosit nimic, căci' nu gîndiia a să părăsi de răutăţ şi pentru aceia au şi perit. Nici să fie ispovedania noastră cu deznădăjduire, 10 ca a Iudei, că şi el, măcar că s-au mărturisit înaintea arhierilor cum că au greşit de au vîndut sînge nevinovat, iar nu i-au folosit nimic acea ispovedanie, că au fost cu deznădăjduire, ci să avem nădejde bună ce de ne vom ispovedui cu inimă curată şi cu gînd ca acela ca să nu 15 mai gresim ne va erta Dumnezeu si vom auzi ca David: "Şi Do�nul au mutat păcatul tău; 'nu vei muri". Cu rugăciunea să cerem de la Dumnezeu mîntuire sufle­ telor noastre că ni-o va da, după cum singur Hristos zice: "Cereţ că să va da voao". Că rugăciunea ce să face 20 cu căldură, den inimă, pătrunde ceriurile şi întră în ure- f. 34 chile lui Dumnezeu. / Zice şi sfîntul Ioann, Zlatoust, cum că unde să face rugăciunea cu mulţernită, vine darului Duhului Sfînt şi dracii să gonesc şi toată puteria potriv­ nicului să depărtează şi fuge. Şi iarăşi într-alt loc zice 25 cum că rugăciunea iaste pază curăţeniei, pecete fecioriei, oprelişte mîniei, ţinere mîndriei, curăţenie zavistiei, pier­ zare urgiei şi temeiu păcii; şi. în scurte cuvinte, cela ce face rugăciune, vorbeşte cu Dumnezeu. Cu postul să ne uşurăm trupul, să ne limpezim mintea 30 şi să ne bucurăm cu sufletul, ca să vie darul lui Dumnezeu asupra noastră, care post trebuie să-l facem cu rugăciuni amestec _. . '"" ,-.",' ., t! ..", .. [52] , \: , I ! '. f.47V i.48 fără de rană omor; eu, Luceafărule, voiu să-ţ sparg toate mrejile şi-ţ voiu piiarde tot vicleşugul. Aşa au vorbit sfîntul, apoi, pe urmă, după ce au ascuns soarele toate razele lui şi s-au stins de tot lumina zilei 5 între întunerecul nopţii şi cînd ceriul, de osteneală, au fost închis spre somn / toţ ochii lui, atîta cît nici luna nu priveghiia, nici una din stelele cele mai mici avea deş­ chise tîmplele lor cele de argint, atunce ca cînd ar fi fost nu făcător de bine, ci ca un hoţ, aleargă cu mare grabă 10 la acea săracă de casă şi aruncînd în lăuntru, nu zic odată, sau de doao ori, ci de trei ori, mulţi galbeni, au gonit cu aceasta sărăci ia şi tot răul şi tot cugetul necuvios si au mîntuit fecioria acelor 3 fecioare din cursele diavo­ iului. is Auzit-aţ fapta sfîntului? Prisepata-t fierbinţeala inimii lui spre a face bine? Înţeles-aţ puteria- dragostei cătră aproapele? Afle-să şi acum vreunul, au din cei bogaţ, au din cei săraci, după ce va cunoaşte lipsa şi sărăciia fratelui său, creştinului, carele iaste aproapele său, să-i 01: facă ajutor la nevoia lui, cu dragoste curată şi făr'de "făţărie, de nu va avea putere cu bani sau cu altcevaş, măcar cu un sfat bun, sau cu un cuvînt de mîngîiare şi nu riumai eu, ci toţ creştinii cei ce să tem de Dumnezeu, îl vor ţinea întocma cu sfîntul Nicolae şi cu alţi sfinţi, 25 că atîta iaste Dumnezeu de mulţemit şi priimitor, cu multă dragoste de cel/puţin a aceluia ce o va face cu credinţă şi cu dragoste, ca şi de cel mult a aceluia ce poate face. Şi putem lua pildă de pe cei doi fileri ai văduvei, că au fost priimiţ foarte de Hristos şi de pe plata celor ce au 30 lucrat în vie la ceasul al 11, că li-au plătit ca şi celor din ceasul cel dintîi. Că de am face cu acest mijloc bine veci­ nilor noştri, cum au făcut sfinţii şi cum ne învaţă sffntele Scripturi, sau mai vîrtos să zic, cum ne învaţă singur Hris­ tos, carele iaste Începutul şi sfîrşitul tuturor, oare ce bine 35 socotiţ că am avea? Oare ce spor ni-ar da Dumnezeu în 1 făr'de rană CI să-ţi sparg B, C II 2 pierde CII 3 pă CII 4 soarile B, CI razile B, CI zilii B, CII 6 toţi B, C II 7 stele B, stelile CII 8 atuncea B, CII 9 făcătoriu B II 11 de 2 ori CI 13 trei CI cursile B 1114 diiavolului B 1115 Auzit-aţi B, CI Priceput-aţi CII 16 înţeles-aţi B, CI puterea C 1117 de aproapele CI Află-să 'C I bogaţi B, CII 20 ajutoriu B II 21 ban B / / 22 mîngîere C / / 23 toţi B, C I creştini CII 25 Că] cu CI mulţămit B, mulţumit C / priimitoriu B II 28 du pe B, CI 2 CII 29 priimiţi B, CII 30 le-au plătit B, C / / 31 lipseşte din ceasul cel B, .lipseşte cel C I dintîiu B II 33 lipseşte singur CII 35 socotiţi B, Cine-ar da B, C l' 52 [53] toate? Că zice prorocul David: "Voia celor ce să tem de dînsul va face şi rugăciunea lor va asculta". Oare n-am fi şi noi drepţi, n-am fi şi noi sfinţi? Că aşa ne porunceşte Hristos: "Faceţi-vă sfinţi, că eu sfînt sînt". 5 Cu fapte- bune să face omul lăudat şi sfînt, iară nu cu fapte rele. Nici nume vestit va putea să lase neştine, după moarte, cu răutăţ. Iară noi acum, de facem vreodată cuiva vreun-bine sau vreo îndemînă, cît de puţin, o facem f. 48V mai mult cu făţărie, pentru ca să ne laude/oamenii şi de 10 nu să va supune întru toate, după pohta noastră, vom să-i scoatem binele acela pe nas, împutîndu-i totdeauna şi blestemîndu-l, îi zicem să-I osîndească bine ce i-am făcut si ne lăudăm cătră unii si cătră altii. , Dară dascălul nostru Hristos nu ne învaţă aşa, ci zice: 15 cînd facem milostenie sau alt bine, să nu ştie stînga ce f�ce dreapta. Deci, cine va vrea să isprăvească desăvîrşit ŞI precum să cade aceste ce zic, aibă în loc de pămînt dra­ gostea, că acolea să va înrădăcina credinţa, ca un copaci şi-ş va da roada sa la vremea sa, după cum zice David: 20 că toţ copacii şi toate erburile, răzimînd în pămînt cresc şi să măresc şi-ş dau roada, iar deaca nu razimă în pămînt să usucă şi pier. Aşa şi credinţa, răzimînd în dragoste creşte şi să măreşte şi face toate rodurile bunătăţilor, căci pămîntul credinţii iaste dragostea. 25 La cele zece porunci ce-au dat Dumnezeu lui < Moisi > în muntele Sinaii, porunca cea dintîi şi mai mare iaste pentru dragoste; că n-au zis să crezi în domnul Dumnezeul tău, ci f. 49 "să iubeşti / pre domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată vîrtutea ta şi pre 30 aproapele tău ca însuţ pre tine". Şi oare�entru ce au zis "Să iubeşti pre aproapele tău, ca însuţ pre tine?" Pentru doao lucruri: una, pentru ca să arăţ dragostea carea au arătat şi arată totdeauna Dum­ nezeu cătră tine şi alta pentru căci fieştecare om să iubeşte 35 pre sine mai VÎrtos decît toate lucrurile şi-ş pohteşte cinstea şi binele; şi pentru aceia au zis să iubească cu acest mijloc 1 celora CII 2 lipseşte n-am fi şi noi drepţi CII 5 iar CII 7 răutăţi CI Iar CII 8 cuiva bine vreodată C I lipseşte cuiva B I puţină CII 14 Dar CII 18 dragoste B I acolia B I copaciu B II 19 şi-şi C I vremia B 1120 toţi B, CII 22 uşucă B II 23 căci că C 1/ 24 credinţei CI dragoste B II 25 zece] 10 CI duplJ. lui ad. Moisi Ciad. marginal Moisi B II 26 dintîiu B, CII 30 însuţi B, CII 31 apropele B II 32 însuţi B II 33 arăţi B, CI carea-u arătat CII 35 după decît ad. pre CII ţ I , . 1- 53 .. ' .� [54] Ţ­ I J.' " pre aproapele său. Că să ferească Dumnezeu, cînd ţi să va aprinde casa, sau cînd te vor năpădi niscai hoţ, vecinul tău cel de aproape va să vie să-ţ ajute, iar nu frate-tău sau altcineva din ruda ta, că aceia sînt departe; că cel ce iu- ..,. 5 beşte cu dreptate, acela şi crede. Că zice sfîntul Ioann Bo­ &:.oslovul: "De va zice cineva că iubeşte pre Dumnezeu şi pJe fratele lui îl uraşte, mincinos iaste; că cel ce nu iubeşte pre fratele lui, că l-au văzut (şi-l vede totdeauna), dară pre Dumnezeu, că nu l-au văzut, cum îl va putea iubi?" 1.49" 10 Pentru aceasta / şi domnul Hristos au zis cătră ucenicii lui:' "De pe aceasta vor cunoaşte toţi că-mi sînteţ ucenici, de veţ avea dragoste între voi". "" . Dară acum, tu, ticăloase oame, te numeşti creştin şi ucenic lui Hristos? Dară unde iaste dragostea ce ai cătră 15 fratele tău? Ce fel de ascultare faci dascal ului în invăţăto­ riului tău? Încailea zi că nu eşti creştin, că-ţ faci mai multă osîndă. Nu te nădăjdui că numai cu numele ce ai, de te numeşti creştin, că te vei mîntui, că zice Hristos: "Nu cei ce-m zic mie Doamne, Doamne, vor întra întru 20 împărăţiia ceriului, ci cei ce fac voia mea". Voia lui Hris­ tos nu iaste alta, făr'numai dragostea; şi cel ce are dra­ - goste cătră aproapele său şi-i pohteşte binele, acela face toate poruncile lui Dumnezeu, că cel ce rămîne în dra­ goste, rămîne în Dumnezeu şi Dumnezeu într-însul, după 25 cum zice Ioann. Iară acum creştinii noştri atîta stau împotriva lui Dum­ nezeu, cît îl fac şi mincinos şi sfînta Scriptură zic că sînt basne şi aflări omeneşti. Şi zic: dară cum voiu să iubesc pre vecinul mieu, că-m iaste vrăjmaş? De vreme ce zici 30 că-ţ iaste vrăjmaş, nu te numi creştin; ce zi că eşti un f. 50 păgîn şi / un om fărdelege şi făr' de obraz. Că stăpinu-tău Hristos îţ porunceşte să iubeşti pre vrăjmaşii tăi şi să le faci bine şi tu îi stai împotrivă şi nu vei să-I asculţi.FDară nu-ţ iai seama că tu eşti om şi mîine, poimîine vei să mori 35 şi va să te mănînce pămîntul şi viermii. Şi de să va întîmpla 1 ca să ferească B /1 2 hoţi C /13 să-ţi ajute B, CI frati-tău C /1 5 Ioan CI Bogoslov B, C /16 zice că iubeşte cineva B /17 pă fratile (B /18 pă fratile CI dar C /1 11 Dupe B, După CIcă-mi] cum B I sînteţi B, C /112 veţi B!/13 Dar C /1 14 Dar C /116 învăţătorului CIcă-ţi faci B, că îţ faci C /117 -18 Nu te nădăjdui că te vei mîntui numai cu numele ce ai, de te numeşti creştin C /118 căci zice CII 19 după Nu ad. toţi B I cei a C /120 lipseşte Voia CII 21 fără numai CII 25 Ioan C II 26 Iar C I creştini C 1128 afrări A I dar C II 30 că iaste B I 20 ci Zi B, CII 31 stăpînă-tău CII 32 lţi porunceşte B II 33 Dar C 1134 nu iai B, nu ei CI poimtină BII [55] să-ţ stea împotrivă sluga ta, sau argatul tău, nu te mîniii pre dînsul şi-l baţ? Dară Hristos, că iaste dumnezeul cel adevărat şi va să judece toată lumea, pentru neascultarea ce-i faci, oare socoteşti că nu te va pedepsi şi te va bate 5 cu osînda în veci ? Iată dară că nu-ţ iaste vrăjmaş, vrăj­ maşul tău, ci mai virtos priiaten, că te duce la bine, deaca vei face cum te învaţă Hristos; iară de nu vei face aşa, îţ eşti tu însuţ vrăjrnaş şi pierzător sufletului tău. Că de ar fi ascultat Adam porunca lui Dumnezeu, n-ar fi venit 10 la atîta osîndă neamul omenesc; şi noi acum, de am asculta pe Hristos, n-am fi într-atîtea scîrbe şi nevoi. Pavel apostolul zice la 13 capete cătră corintheni: "De voiu grăi, cu limbile oamenilor şi cu ale îngerilor şi f. 50" dragoste să nu aibu, făcutu-m-am / ca o aramă răsună- 15 toare, sau ca o tobă băcăind; şi de voiu avea prorocie şi voiu şti tainele toate şi toată înţelegerea şi de voiu avea toată credinţa cît măgurile a le muta, iară dragoste să nu aibu, nimic nu sînt. Şi de voiu da toată averea mea şi de-m voiu da trupul mi eu să-I arz şi dragoste să nu aibu, 20 nimic nu folosesc". Auzit-ai ce zice? Dară tu, căci urăşti pre fratele tău atîta cît nici în ochi nu vei să-I vezi, ci-i porţi pizmă şi-l zavistueşti pre la unii şi pre la alţii, ca să-i faci pagubă şi să-I supui, să-I sărăceşti, tu, adevărat nu eşti creştin, nici 25 om pe pămînt, ce eşti singur Satana, carele au pîrît pre Dumnezeu la Adam. Şi care preot iaste acela de te ispo­ veduiaşte şi te lasă pre tine, cela ce pîrăşti de te cumineci? Acela, adevărat, nu iaste preot, ci iaste singur Iuda şi vînzător lui Hristos si nu i să va erta nici popei, nici aceluia, 30 măcar d� ar face' cîte alte bunătăţ. Că zice Hristos: "Milă pohtesc, iară nu jărtvă". Pentru aceasta dară, iubiţii miei Întru Hristos fraţ şi blagosloviţi creştini, cîţ v-aţ adunat astăzi ca să prăz- f.51 nuiţi şi să / vă bucuraţ de pomenirea sfîntului, trebue, după 35 cît va fi putinţa a fieştecăriia, luînd pildă de pe faptele 55 '\ I , .. 1 să-ţi stea B II 2 baţi B, CI Dar CII 5 dar C / nu-ţi iaste B, C 1/6 prietin Cl17 iar CII 11 pre CII 14 aib C 1/15 băcăind] răsuntnd C 1/16 tainile C 1/17 cit măgurile a le muta] cit şi munţi a muta CI iar CI să nu aib C II 19 arză B I să aib C /121 Dar C / pe C 1/23 pă C 1/25 care C 1/27 ispovedueşte C / cuminici B 1/ 29 vtnzătoriu B, vînzătorul C I nu i să] nu să C I mai erta B / ba nici B B 1130 oricîte alte B I bunătăţi B, C /1 31 iar CII 32 dar C I fraţi B, CII 33 blagosloviţi B, C I ciţi v-aţi adunat B, CII 34 bucuraţi B, C I după] din C / / 35 fieştecăruia C /sJe ,le] 'din CI :aftile C J.4 �. ' • � ... � > -, . '" � ' .... �,' , �.' ... r L - '� .. [56] r II I I f.5tv sfîntului, să ne asămînăm lui şi să iubim întîi We Dum­ nezeu, după cum iaste scris la porunca cea dintîi şi pe aproapele nostru; să iubim pre vrăjmaşii noştri şi să le facem bine. Să cinstim pre .părinţiicnoştri, atîta pre cei 5 c� ne-au născut, cît şi pre cei sufleteşti, carii sînt cuvioşii călugări şi cucernecii preoţ. Să ne ferim, din cît ne va fi putinţa, de curvie, de b� de zavistii, de vînzări, de apucări, de năpăşti şi de alte multe ca acestia că, sînt aflări ale începători ului de răutăţ al diavolului, pentru ca 10 să ne desparţă de Hristos, Domnul nostru şi să-ş bată joc de noi, după pohta lui. Şi deaca vom păzi acestia cîte am zis, atunce vom fi creştini buni şi adevăraţ ucenici a ade­ văratului Hristos Dumnezeu si făr' de nici o îndoială să avem nădejde bună că aici, întru această lume vom petrece 15 viiăţă pacinică şi făr' de turburare, iară în cea viitoare ne vom bucura şi ne vom veseli împreună cu sfîntul Nicolae şi cu toţ sfinţii, întru împărăţii a ceriului, / care cu toţii să o dobîndim, prin darul domnului nostru Isus Hristos, a căruia milă rugăm să fie pururea cu voi. Amin. 20 LljNA LUI IUNIE, 29 DE ZILE. CAZANlE LA SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL Atîta sînt de mari vrednicii1e ale slăviţilor apostoli Petru şi Pavel, carii să prăznuesc astăzi, cît nu iaste cu putinţă limba omenească a le grăi. 25 Atî4l:-sînt de multe învăţăturile lor cele vrednice de minune cît întrec la număr năsipul mării şi stelele ceriului. Atîta-sînt de minunate vitejiile lor, cît nu e să o priceapă toată limba pămîntească şi să nu să minuneze toată mintea omenească. Atîta sînt de slăvite faptele lor, cît covîrşesc 1 să ne asăminăm] să urmăm CI pe B II 2 după cum] precum CI dintîiu B II 6 cucernicii preoţi B, CII 7 zavistie B, C /1 8 altele B I acestea C II 9 răutăţi B, CII 10 dăsparţă C /111 acestea CI 12 adevăraţi C II 13 a adevăratului Hristos] lui Hristos adevăratului C I Dumnezeu B /114 într-această CII 15 iar C II 16 ad. marginal impreună B /117 toţi C I care C II 19 după voi ad. cu toţi C II 20 lipseşte Cazanie B II 20-21 Cuvînt la zioa sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, iunie 29 CII 22 Atît C I vredniciele B II 24 limbă C I a le] a C /1 25 Atît C II 26 minuni CI stelile C I cerului B II 27 Atît C I să o] să le B II 27 - 29 cît nu e să o priceapă toată limba pămtntească şi să nu să rninuneze toată mintea omenească] cît limba pămîntească şi mintea omenească nu poate a o pricepe CII 28 lipseşte toată B II 29 Şi attt C I laptile C I covîrşăsc B, CII 56 [57] tot cuvîntul şi fac făr'de graiu toată mintea spre lauda lor şi spre cinstea pomenirii lor. Deci nu mă pricep ce voiu să fac astăzi, pentru ca să împlinesc lauda prăznuirii lor. Să vorbesc? Dară ce cuvînt 5 vrednic va putea să aducă mintea mea cea proastă şi f. 52 neştiinţa învăţăturii / mele, ca să poată mări, după cum să cade vrednic ii lor lor cele mari? Să tac iar? Mă tem că mă voiu osîndi, ca un nemulţemitor şi ca acela ce ascunde facerile cele mari de bine, carele ei au arătat în politiia 10 cea creştinească, în beserica cea pravoslavnică şi peste tot pămîntul ce iaste supt soare luminînd limbile cele întu­ necate, povăţuind la credinţa cea adevărată oile cele rjtăcite şi adăogînd mulţime de credincios în beserica lui Hristos. 15 Şi pentru ca să biruesc, drept aceia, nepriceperea minţii mele îi voiu asemîna cu cei doi luminători mari, adecă cu soarele şi cu luna şi aşa apropiindu-mă puţintel de minu­ natele lor fapte, cu asernînarea acelor luminaţ luminător, voiu da îndrăzneală neputinţii mele, spre a face, lau�� lor, 20 fugind cu aceasta împreună şi de semnul nemulţumirii. La capul cel dintîi al Facerii spune Moisi cum că Dum­ nezeu au făcut doi luminători mari: unul mai mare şi altul mai mic; şi pre cel mai mare, adec pre soare, întru stăpînirea zilii, iar pre cel mai mic, adecă pre lună, întru f. 52v 25 stătrînirea nopţii. / Şi pre acestea, i-au făcut pentru întă­ riret. trebuincioasei chivernisiri a toată lumea. Şi iarăşi acestaş Dumnezeu, făcîndu-se om, au pus alţi doi lumină­ tori, pentru întărirea şi întemeiarea besericii : pre cel mai mare, adecă pre Petru, pentru ca să fie întru stăpînirea 30 zilii a dU1Pnezeeşti cunoştinţe întru jidovime; iară pr� cel mai mîc, adecă pre Pavel, întru stăpînirea întunecatei nopţi a închinării de idoli, la limbi, pentru ca să răsi­ pească cu strălucirea minunilor si cu -lumina învătăturii norii cei întunecat ai însăIăciunii. ' 35 Şi, pentru ca să mcepem de la luminătoriul cel mare, de la soare, zicem cum să iaste soarele vîrf celoralalte stele şi , 57 '\ I , . � 1 lipseşte tot cuvîntul B 114 Dar CII 7 vredniciile B, CII 8 nemulţămitor CI19 care CII 10 biserică C 1113 credincioşi B, C I biserica CII 16 adică CII 17 soarile B, CI minunatile CII 18 asămînarea B, CI luminaţi luminători B, C II 20 nemulţămirii B, C II 21 dintîiu B II 23 adecă B, adică CII 24 adică C II 25 aceştia B II 28 întemeerea CI bisericii CII 29 adică CI pre] pe CII 31 cunoştinţi CI iar CII 31 adică CI întunecatii CII 34 întunecaţi B, CII 35 luminătorul CI lipse/te ltle 1a CII 36 soarile�, C I celorlalte CII ,. - . • t .... • � ,_ ;...; 0-' ,.. ţ: 'v".' , t) .... , ««, .� .. [58] 1 pînă B, CII 2 încălzeşte CII 3 pretutindenea B, C I razile B, CI/ 4 a­ cestea CII 5 întîiu CII 7 razile B, CII 8 Iudeia B, C / Antiohiia B, C 1/9 Ca­ padochiia CI Assiia B, Asiia CI Vithaniia B, CII 10 necredinţii B, CII 13 toţi B, CII 14 Faptile apostolilor CII 20 îngrăşitoare B II 23 pintecile B, C /1 24 chiamă CI126 degrab' B, CI îndată CII 27 gleznile CII 29 Eneia B, Ennea C / care CII 30 opt C I Iopii C 1/ 31toţ B II 32 soarile C / trece C 1/35 lipsit B 1/ 36 Ieremiia B, CI cap C II ;' il I i I f. 53- f.53T le covîrşaşte cu lumina pe toate şi de la răsărit pîn'la apus, tot pămîntul şi toate unghiurile lui luminează, încălziaşte, îngraşă şi răvarsă pretutindenea razele lui. Cine nu va mărturisi cum că vredniciile acestia să cuvin lui Petru, 5 de, vreme ce el au fost vîrf cetei apostoleşti şi mai întîi în rînduiala ucenicilor şi au întins pururea, ca alt soare, de taină, peste tot pămîntul razele darurilor şi afacerilor de bine? Au încungiurat toată Iudea, Antiohia, Pontul, / Galatiia, Cappadochiia, Assia şi Vithania, gonind cu lu- 10 mina dumnezeeştilor cuvinte, întunerecul.necredinţei, dînd daruri de tămăduiri la toată neputinţa şi vindecînd pre cei ce rău să chinuia de viclenii draci. Şi mai vîrtos că numai singură umbra acestui soare atîta era la toţ făcă­ toare de bine, precum să vede la Faptele apostolilor, la 15 5 capete: "Cît şi la uliţă scotea pre cei bolnavi şi-i punea în aşternuturi şi în paturi ca, viind Petru, măcar umbra lui să umbreze pre fieştecare dintru dînşii". Căldura soarelui are lucrare firească a dărui copacilor, erburilor, pietrilor scumpe şi plodurilor pămîntului vieţui- 20 toare, umejoasă şi îngrăşătoare putere spre creştere. Aşij- - derea, şi căldura cea vieţuitoare a soarelui celui de taină a J\1i Petru, asemenea au stătu aceştii puteri; că raza cea mai mică ce-au trimis la cela ce au fost din pîntecele maicii lui olog, carele stătea înaintea uşii besericii ce să chiema 25 Frumoasă, îndată l-au tămăduit, pentru că zicîndu-i de grabă: "Caută la noi", îndatăş i s-au întărit talpele şi gleznele. / Cu această putere vieţuitoare a lui Petru s-au rădicat sănătos din pat şi oarecare om, anume Enea, carele zăcea 30 de 8 ani, slăbănog. Cu aceasta şi la Iopi, lucru de minune la toţi, au înviiat pre Tavitha, ce murise. Are soarele şi altă a sa lucrare, că trece prin crăpăturile uşilor şi prin găurile păreţilor şi cele mai din lăuntru ale caselor le iscodeşte şi le luminează. Şi de la � n-au 35 fost lipsită această putere, de vreme ce, după cum zice Ieremia la 17 capete: "Adîncă iaste inima decît toate şi 58 [59] om iaste şi cine-l va cunoaşte, pre el". însă aceasta o au iscoditu-o şi au atins cu razele lui, precum să vede adevărat la Anania şi la Samfira, a cărora mincinosul cuget cu moarte făr' de veste i-au certat. 5 Au iscodit cele ascunse ale inimii lui Simon vrăjitorul şi au descoperit vicleşugul cel ascuns al inimii sale, pentru care lucru în faţă l-au înfruntat, zicînd: "Că întru amără­ ciunea fierii şi în� legătura nedreptăţii te văz că eşti; f. 54 pocăiaşte-te, drept aceia, de răutatea / aceasta şi te roagă 10 lui Dumnezeu, ca doară ţi s-ar erta ţie cugetul inimii tale". S-alUlfl�tJntinăci!!ni la...soarele cel-simţitor, prin mij­ locul ochianurilor, de .astronomsi ceşti de pe urmă, lucru necunoscut de cei vechi şi cu totul neadevărat. Deci, să mărturisim şi noi cum că s-au aflat oarecare întinăciuni 15 şi la soarele nostru cel de. taină, la Petru. Şi oare nu era mare întinăciune, cînd în curtea arhierului s-au lepădat de 3 ori de învăţătoriul său? Nu era mare întinăciune cînd în grădină, fugind, au lăsat singur pre dulcele Iisus? Aceste însă întinături, cu lacrămile ce vărsa adeseori, 20 dintru adîncul inimii, le-au spălat şi au rămas cu totul curat, atîta cît s-au arătat ca alt soare, luminînd în casa celui înalt. Zice de aceasta şi cel cu Gura de Aur, Ioann, la tîlcul Psalomului 48, cum că mulţi împărat au rădicat cetăţ şi 25 au făcut zidiri minunate şi puindu-ş numele s-au dus, iară nimic nu s-au folosit, ce au încetat şi uitării s-au dat po­ menirea lor. Iară păscariul Petru nici unele de acestia f. 54" făcînd, luminează mai / mult decît soarele şi după moarte. Să trecem, acum de la luminătoriul cel mare la cel mai 30 mic, de la soare la lună, de la vasul luminat la vasul cel ales, de la Petru la Ravel, Multe fetiuri de vrednicii, stăpîniri şi puteri dau filosofii să aibă luna. Şi întîi zic cum că luna iaste podoaba nepţii, asămînătoare soarelui şi stăpînă mării: aceste însă vrednicii 35 cu dreptate să cuvin vasului celui ales şi cu cale iaste să se numească podoaba nopţii, de vreme ce s-au trimis de la 2 o au iscodit-o B, au iscodit-o C I razile B, C II 3 Ananiia B, C I Sapfira CII 5 vrăjitoru C 119 pocăeşti-te C 1110 doar C 1111 soarile CI simţitoriu B II 12ochiianurilor B, ochiianelor CI cei de pe urmă CI de pe] după B II 15 soarile CII 17 învăţătoru C 1119 lipseşte însă B I adeseaori CII 24 Psalmului CI împăraţi B, CI cetăţi B, C II 25 puindu-şi C I iar C II 26 ci C II 27 Iar C lunile B, C I acestea C II 28 soarile C II 29 luminătoru C II 30 vasul cel luminat B II 33 întîiu B II 34 aceste însă] însă aceste B I acestea CII f I ,; . <: , ·,ou.�,>_. , . ;. .. '� .' -, 59 [60] Dumnezeu, pentru ca să lumineze limbile dintru întune­ recul slujirii de idoli, precum o au zis mai nainte Isaia: "Te-am dat spre lumină limbilor, să fii spre mîntuire pînă la marginile pămîtului". 5 Noapte întunecată au fost atunce în toată lumea, cînd argintul şi aurul, pietrile şi lemnele să slujiia ca nişte dumnezei şi omul să abătea cu toate puterile sufletului spre aceia ce iubiia Luţifer şi dracii, carii ca nişte naşteri ale iadului şi ca nişte fii ai în şiş răutăţii, alta nu pohtiia, f. 55 10 alta nu j iubiia, Iăr'numai răutatea, păgîniia, răsfătă­ ciunile trupului, neruşinarea obiciaiurilor, uitarea desăvîr­ şit a celor sfinte, apucările de la streini, iubirile de argint .... şi trufiile; cînd să călca pravilele lui Dumnezeu şi să huliia acelia ale firii, cînd era lipsiţ oamenii de suflet, sufletul 15 lui Dumnezeu şi Dumnezeu de slujba şi închinăciunea ce i să -cuveniia. Deci pentru ca să gonească această noapte întunecată şi pentru ca să lumineze o întunecare împuţită ca aceasta, au ales Dumnezeu pre Pavel, ca luminînd ca altă lună 20 luminată în lume, să răsipească întunerecul închinăciunei de idoli şi pentru ca să adevereze aceia ce zice: "Norodul � carele şedea întru întunerec au văzut lumină mare". Să cuvine lui Pavel si a dooa stăpînire a lumii, căci iaste asemănătoriu soarelui, pentru căci Pavel s-au arătat 25 întru toate desăvîrsit, asămînătoriu lui Petru. Deci cu cuviinţă iaste şi putem să zicem acel cuvînt al Isaiei: "Şi va fi lumina lunii ca lumina soarelui". Şi cine nu va mărtu- f. 55V risi cum că Pavel s-au arătat asămînător jlui Petru? Smerit era Petru, de vreme ce după acea minunată vînă- 30 torie a pesti lor au zis lui Iisus: "Esi de la mine, că om păcătos sînt, Doamne", Iară mai smerit la spălarea picioa­ relor, cînd cu răspuns desăvîrşit au zis: "Nu-mi vei spăla picioarele în veci". Şi încăş mai smerit s-au aflat la rrîoarte, vrînd ca să moară pre cruce cu capul în jos. 2 Isaiia CII 4 marginele B 115 atuncea CII 6 ad. marginal şi lemnele B I lem­ nile CII 7 abătiia C II 8 Luţiferul B, Luciper CII 9 însuş CII 10 fără numai B, CII 11 răsfătăciunele B, răsfăţăciunile CI obiceiurilor B, obiceiurilor C II 12 striin B, striini CII 13 să bucura cînd să călca pravilile CII 14 acelea CI lipsiţi B, CII 19 cal] şi B II 20 risipească B I închinăciunii CII 21 Norodu C 1122 şădea B, C 1124 asămînă­ tor Cică Pavel C 1125 asămătoriu B, asămînător CII 26 Isaiii CII 28 s-au] nu s-au B 1 asămînătoriu B 1131 Iar C I picioarilor B, CII 33 picioarile B, C 1/ 60 [61] Şi Pavel nu s-au asemînat lui Petru cu smereniia, chie­ mîndu-se pre sine mai mic decît apostolii şi cum că nu iaste vrednic a să numi apostol? Şi să mărturisiia pre sine întîi şi mai mare păcătos (zicînd): "Hristos Iisus au venit 5 în lume să mîntuiască pre păcătoş, carele cel dintîi sînt eu". Răbdătoriu era Petru, răbdător şi Pavel. Amîndoi cu bucurie au răbdat lanţurile, bătăile, închisorile, goanele şi bucurîndu-să mergea de spre faţa adunării, căci pentru 10 numele lui Iisus să învredniciră a să necinsti; au plîns cu amar Petru greşala lui. Şi Pavel, cîte lacrimi n-au vărsat căci, prin neştiinţă, întîi era hulitoriu şi gonaci şi ocărîtoriu besericii lui Dumnezeu. Mare nevoe au fost lui Petru cînd, întrebîndu-se de 3 ori: "Petre, iubeşti-mă", f. 56 15 cu totul întristîndu-se / au răspuns: "Doamne, tu ştii că te iubesc". Şi Pavel, atîta era de fierbinte în dragostea lui Hristos, cît verice feliu de muncă, toate zidirile cele văzute şi nevăzute, nicidecum, întru nimica, nu le-au socotit (zicînd): "Cine ne va despărţi pre noi de dragostea lui 20 Hristos? Necazul, au supărarea, au gonirea, au foametea, au golătatea, au primejdiia, au sabii a ? Pentru că adeverit sînt că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici începăto­ riile, nici puterile, nici altă oarecare zidire va putea pre noi să se usibească de dragostea lui Dumnezeu". 25 Cu umbra lui Petru să tămăduia mulţime de bolnavi şi nu puţini din cei ce era chinuiţi de duhurile cele necurate; şi măhrămile şi ştergătorile lui Pavel goniia toată boala şi duhurile cele viclene de la trupurile bolnavilor. Au rădicat Petru pre cel ce era olog din pîntecele mîne-sa, lîngă uşa 30 besericii. Asemenea au făcut si Pavel în Listra. Au înviiat Petru pre Tavitha, moartă fiind şi Pavel au înviiat pre Eftih, tînărul carele căzuse din a treia strasină, Asemenea au fost amîndoi întru osteneli, întru necazuri, pentru f. 56V Hristos, în rîvnă / pentru mîntuirea sufletelor, în minuni, 35 în moarte şi la îngropăciuni, pentru căci amîndoi în Roma, mărturisind, s-au îngropat. 61 .� L \o- F- ,. - .. 1 nu] au nu B I asămînat B, el chemindu-se elI 2 pă sine eli 4 intiiu B, el fără paranteze zicînd c ţţ 5 păcătoşi el care CI dintîiu e II 7 răbdătoriu B I după răbdător ad. era e //8 goanile e II 9 mergia B 1110 a să cinsti e //11 graşala B I n-au] au eli 12 căci] că B I întiiu B, e I hulitor C II 13 ocărîtor eli 14 întrebîndu-să el iubeşte-mă e 1115 întristîndu-să B 1117 fel e II 18 li-au socotit B II 21 adeverit] adevărate B II 22 viiaţa B, eli 24 osebească B, osibească elI 28 după cele ad. nec.urateţşi 13 1129 pîntecile B, el/ 30 bisericii eli 31 jf eli 34 sufletilor eli 'j .. t -.'l" ... � ti' , .,. � ., ,--", " I , [62] Vredniciia cea după urmă a lunii iaste să stăpînească marea, care lucru să cuvine şi lui Pavel, pentru căci de 3 ori s-au sfărîmat corabiia cu el; o noapte şi o zi întru adîncul (mării) au făcut şi de s-au şi biruit de cumplitele 5 valurile mării, iară pururea nevătămat s-au aflat într-acea înecătură. între celelalte idiomata adecă alsăuiri ce are luna are şi' aceasta: cînd iaste plină să scoală asupră-i cîinii, ca nişte vrăjmaş, cu luptă şi nu încetează a o lătra, neputînd 10 suferi lumina ei; şi cu acestia toate, ia fiind curată şi nevi­ novată, luminează şi călătoreşte călătoriia ei, făr'de "" zăticneală, Cîţ cîini sălbateci s-au sculat, turbaţ, asupra lui Pavel, lătrind. Au lătrat asupra lui Pavel tot Efesul, pentru căci 15 învăţa de faţă cum că, acei (idoli) ce să fac de mîini, nu-s dumnezei. Au lătrat asupră-i la Iconiia, cînd s-au pornit limbile şi jidovii să ucigă cu pietri pre Pavel. Fost-au 1. 57 lătrat de Elima vrăjitoriul, carele din / strălucirile lunii noastre, cei de taină, lui Pavel, au rămas orb. Fost-au 20 lătrat, la cea mai de pe urmă, de cîţva jidovi carii, s-au - blestemat ei singuri pre sine, nici să mănînce, nici să bea, pÎ1lă nu vor ucide pre Pavel. Însă cu aceste goane, scîrbe şi nevoi, făr' de frică au urmat calea lui, strigînd neîncetat :"Cine ne va despărţ de 25 dragostea lui Hristos? Lasă, să se mînie jidovii, să se scoale tiranii, să latre cîinii cei sălbateci; eu calea voiu săvîrşi, credinţa voiu păzi". Cine dară să nu mărturisească cum că Pavel au strălucit între limbi, ca luna plină în zilele ei? Făr' de prepus iaste, drept aceia că Petru au stătu în 30 beserică, ca alt luminător mare, pentru căci s-au arătat ca soarele luminînd peste beserica celui înalt. Iară Pavel au . fost stătut luminătoriu mai mic, Însă asămînător s$relui, cu lumina cu strălucirea, cu bunătăţile, cu vredniciia şi 35 cu slava. Acum voiu Întoarce cuvîntul mieu cătră tine, ţară creş­ tină, şi dinpreună cu tine mă voiu bucura, pentru căci ai 1 lunii] lumii CII 4 fără paranteze mării CII 5 valurile] valuri ale C] iar c ţ întru acea B 117 adică C 1/9 vrăjmaşi C 1110 aceste C 1113 cîţi B, căci C 1 sălbatici B 1 turbaţi B, CII 15 fără paranteze idoli C 1/17 pietrii C 1118 vrăjitorul CI care CII 19 lui] ale lui C II 20 cîţiva B, C 1124 calia B 1 dăspărţi C 1127 dar CI lipseşte cum C II 30 biserică C Iluminătoriu B 1/31 soarile C / biserica C / iar CI/ 32 luminător C / asemtnător C 1/33 şi cu] şi C 1/36 mă voi bucura B 1/ 62 " [63] în loc de acoperemînt pre verhovnicii apostoli Petru şi f. 51" Pavel şi ai tipărit, în corona ta, / chipul crucii, pentru ca să nădăjdueşti a lua roadă de bună vieţuire din lemnul vieţii. Nu s-au întors corbul, odinioară, în chivotul lui 5 Noe, pentru căci au aşteptat să între mai cu multă noro­ cire, aicea, în tine şi pentru ca să aducă veştile liniştei, nu cu frunză de maslin, ci cu ramura crucii în gură; s-au întors pasărea în braţele tale, cinstită ţară şi să laudă cu pohvală între soare şi între lună. Soarele de-a dreapta şi 10 luna de-a stînga sînt slăvi ţii apostoli Petru şi Pavel şi închipuiaşte semnul cum că cei ce sînt întîi cu şăderea apostoli au purtare de grije pentru folosul norodului tău, adecă celor drepţi şi celor păcătoş ; celor drepţi, ce sînt de-a dreapta, pentru căci soarele luminează zioa, că iaste şi 15 semnului darului şi celor păcătoşi ce sînt de-a stinga, pentru căci luna luminează noaptea, că iaste semnul păcatului. Săltează, drept aceia, cu glas de bucurie şi te veseleşte, pentru căci ai ajutători ca acestea si folosit ori mari si 20 biruitori fierbinţi ca acestea. ' , , Voi iară, o dascali mari ai lumii, văzînd userdiia noro- f.58 dului ce stă împrejur şi toată creştineasca / politiia aceasta, spre lauda spre cinstea şi spre prăznui rea voastră, nu ne lipsiţi de călduroasa voastră folosinţă şi de puternicul 25 vostru acoperemînt, ci căutaţ din ceriu, ca nişte lumină­ tori mari tăriei cei de sus, spre noi carii şădem întru întu­ nerecul şi umbra morţii. Mîngîiaţi-ne spre noi, ticăloşii, cei ce şedem în valea plîngerii; mijlociţ pentru norodul domnului, pentru pravoslavnica beserică, pentru preoţiia 30 împărătească şi mai ales vă rugaţ lui Iisus celui răstignit, a căruia Euangheliia cu atîtea ostenele şi trude, goane şi munci, încjsisori şi bătăi, crucea şi moartea în toată lumea o aţ propoveduit, Să păzească în ani mulţi, întru luminatullui scaun, pre 35 cucernecul rugătoriu, pre prăznuitoriul numelui vostru, pre cinstitoriul pomenirei voastre, pre creşti nul nostru 4 întorsul B II 6 liniştii C II 8 braţile B, C II 9 pohfală B I Soarile CII 11 lhchipueşte CI înttiu B, CI şăderia B /112 apostolii C / grijă B, C / / 13 adică CI pă­ cătoşi C 1/ 14 soarile B, C /119 ajutori B, C / aceştia B II 21 iar C /osîrdiia B, CII 22 îmtrejur A 1/ 23 cinstia B /1 25 căutaţi B, C 1/ 26 tării C /1 27 Mîngîeţi-ne CII 28 şădem B, CI valia B / mijlociţi B, CII 29 biserică C II 30 rugaţi C 1/ 31 atîta B, C 1/ 32 în bătăi B /1 33 aţi B, C 1/ 35 preacucerinicul B I lipse�te pre cucernecul rugătoriu C / numelui] neamului B II 36 pomeniri C II t I t .... � .� , ,. " '-...1 , .-' ,�. I t, , " 1- .� .� \1 " " 63 [64] f.58V domn, ca întru crestineasca întemeiare a înălţimei sale să fim şi noi, cu toţii, cu linişte sufletească şi trupească, mai presus de toată ispita celora ce stau împotriva creşti­ nătăţii, să propoveduim în mulţi ani numele vostru, să 5 prăznuim stradanii a voastră, să sărbăm luminat cu cuviin­ ţă slăvita voastră pomenire. Amin.! CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA BOGOIAVLENIE -Luminat şi cinstit au fost praznicul ce au trecut, al naşterii domnului Hristos, blagosloviţilor creştini, iară 10' mai luminat şi mai cinstit iaste acest de astăzi, căci acolo . au arătat steaoa pe Hristos, cum că s-au născut, iar aici mărturiseşte tatăl din ceriu pre cel ce să botează, zicînd: ,,.Acesta iaste Fiiul mi eu cel iubit întru carele bine am voit". Acolo vrăjitorii cu darurile lor i s-au închinat, ca unui 15 Dumnezeu şi împărat, iar aici îngeri cereşti, ca unui Dumnezeu adevărat şi om desăvîrşit îi slujesc. Acolo era ca un prunc mic, înfăşat şi pus în iasle, iar aici ca un . Dumnezeu desăvîrşit şi om desăvîrşit să botează în apa Iordanului, pentru ca să spele tot neamul omenesc din 20 spurcăciunea păcatului celui strămoşesc. Acolo îngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie, iară aicea îngerul şi înainte mergătoriul Ioann slujaşte taina. Deci dară decît sînt lucrurile praznicului de astăzi mai r. 59 luminate, cu atîta sînt şi mai / mari decît ale praznicului 25 ce au trecut. Pentru aceasta dară, de vreme ce să botează Hristos, să ne botezăm şi noi, nu că doară că nu sîntem botezaţ cu sfîntul botez, adecă cu apă şi cu duh, ci pentru căci am întinat eu-păcatele' noastre sfîntul botez. Trebue să ne spălăm cu lacrămile poeăinţii, ca să ne facem curaţ, 30 după cum zice prorocul Isaia: "Lăsînd vicleşugurile dintru inimile voastre şi faptele cele rele, de carele să' bucură 'It vrăjmaşul nostru diavolul" şi să ne îmbrăcăm cu noul Adam, cu domnul nostru Iisus Hristos, după cum zice 1 întemeere CII 3 de] decît B I împrotica CII 5 luminat cu cuviinţă] cu luminată cuviinţă B II 7 Cuvînt la Bogoiavlenie, adică la ghenarie 6 CII 9 bla­ gosloviviţilor B, blagosloviţi CI iar C 1116 slujăsc CII 17 mic şi înfăşat B 1118 de­ săvîrşit-] deplin CII 21 iar B, C I lipseşte îngerul B II 22 tainii B II 23 dar C I decît] cu cît CII 25 dar CII 26 nu că] nu B I doar CII 27 botezaţi B, CI adică C II 29 curaţi CII 30 Isaiia B, CII 33-1 lipseşte după cum zice fericitul Pavel C II 64 'fI'_' [65] fericitul Pavel, pentru ca să ne putem sui şi noi la ceriu curaţi şi luminaţ, ca şi Hristos şi cîţ am priimit propove­ duirea lui, de am şi greşit, să alergăm că ne va priimi Hristos, ca un bun şi iubitoriu. 5 Botează-se Hristos, ca să sfinţească apele. Botează-se' Hristos, ca să ne arate taina. Mîna prorocului slujaşte, ca să boteze mîna Tatălui, adecă pre Fiiul şi cuvîntu lui Dumnezeu. Om slujaşte şi om să botează; însuşi Ioann, ca un rob slujaşte şi Hristos ca un om să botează. 10 Pentru aceasta dară şi noi, ca nişte robi adevăraţi şi înţelepţi, să slujim taina cu inimă curată, după cum zice f. 59V prorocul David. Minte / bună şi credincioasă să avem, ca să pricepem taina drept; şi cine iaste credincios şi drept, să alerge ca să auză ce zice David: "Veniţ cătră dînsul 15 (adecă cătră Domnul) şi vă luminaţi şi feţele voastre nu să vor ruşina", ca să se albească păcatele noastre ca zăpada, dupre cum zice Isaia. Şi cine iaste credincios şi temător de Dumnezeu, să mărească şi să laude taina, că mărire' ca aceasta priimeşte Dumnezeu ca o tămîe cu bună 20 mireazmă, iar cine iaste păgîn şi ispititor de tainele noastre' să lipsească din beserică şi să se depărteze, pentru ca să nu vie urgiia lui Dumnezeu asupră-i şi să va bîntu; că şi Moisi, cînd s-au suit în muntele Sinaii, ca să priimească tabelele legii ce i-au dat Dumnezeu, aşa au poruncit ca să 25 nu să apropie de muntele acela nice o hiară sau vreun dobitoc, iar de să va apropiia, să fie ucis cu pietri de mulţi­ mea jidovilor. Asemenea iaste şi acuma. Taina avem de sărbăm şi prăznuim şi vom să ne suim sus nu cu trupul, sau în munte 30 ca Moisi, ci cu mintea, la mari şi la înalte gînduri; ci numai cîţ )'înt credincioş să se apropie cu mintea ca să f. 60 priceapă taina / prăznicului de astăzi. După naşterea domnului Hristos, rămîind batjocorit şi amăgit Irod împăratul de vrăjitori, s-au mîniiat foarte 35 şi au trimis la Vithleem şi in toate hotarăle lui de au 65 " ..... �> ti ..... 1 că B / şi noi sui C 1/2 luminaţi B. CI cîţi CII 4 iubitoriu] de oameni iubitor CII 5 Botează-să 2 CII 7 adică CI cuvîntul B. CII 8 Ioan CII 10 dar CII 13 priceapă CII 14 Veniţi CI! 15 adică CI luminaţ B I feţile B. feţile C I să să albească CII17 Isaiia B. CI temătoriu B II 20 ispititoriu B I tainile CII 21 biserică CI dăpărteze B II 23 Sinai C II 24 i-au poruncit CII 25 nu se apropie B I de] di B I nici B. C 1128 Taină C II 31 ci numai clţ] deci numai aceia cîţ CI să să apropie C1134-35 ad. marginal împăratul de vrăjitori. s-au mîniiat foarte şi au trimis B II ţ • 'fI'_' .� [66] junghiat 14 mii de coconi mici cîte de 2 ani şi mai jos, între care coconi era şi cinstitul Ioan, prunc mic în braţele maică-sa Elisaftei. Şi, vrînd ca să-I junghie şi pre el, s-au desfăcut muntele din voia lui Dumnezeu şi au trecut 5 de ceia parte maică-sa cu dînsul. Şi îngerul Domnului I-au luat de l-au dus în pustie şi-l hrăniia acolo, pînă au ?:. venit în vîrstă de s-au făcut de 33 de ani şi 3 luni, a căruia ;' hrană era vlăstarile copacilor şi miiare sălbatecă. Şi au venit cuvîntu Domnului de i-au zis să lase pustiia 10 şi să meargă în părţile Iudeii să propoveduiască noroadelor pocăinţă. Şi acolo mergea mulţimea jidovimei de-ş mărturisiia păcatele lor şi să boteza de el în apa Iordanului şi-l întreb ară pre el zicînd: "Au doară eşti tu prorocul? Iar el au zis: nu sînt", nu că doară nu era el proroc, ci 15 nu l-au întrebat de iaste proroc, ci numai de iaste el pro­ rocul acela de carele au zis Moisi că: "Proroc va rădica noao domnul Dumnezeul nostru / dintru fraţii noştri", adecă iaste să vie un proroc mare din neamu jidovesc şi socotiia jidovii cum că iaste Ioann prorocul acela şi 20 pentru aceia îl întreba. Iar el le-au răspuns şi le-au zis: "Nu sînt eu acela, ci iaste să vie după mine, a căruia nu sînt eu vrednic să-i dezleg curelele încălţămintelor lui", ,adecă nu pociu pricepe cum s-au născut. Adevărat, mai pre urmă s-au născut decît mine ca un om, iară ca un Dum- 25 nezeu ce iaste mai nainte decît mine s-au născut, în anii dumnezeirii. "Şi eu vă botez pre voi numai cu apă, iar el vă va boteza cu duh sfînt şi cu foc. în mîna lui iaste lopata şi vîntură pleavă din grîu"; adecă iaste cunoscă­ toriu de inimi ca un Dumnezeu şi cunoaşte pre cei păcătos 30 şi pre cei drepţi. Deci pre cei păcătoşi îi osîndeşte în focul cel de veci, iar pre cei drepţi îi adună la împărăţiia ceriului. Şi vorbind Ioann cu mulţimea jidovilor zise iară: "Nu sînt eu cel ce socotiţ, ci iată că vine". Şi aşa vorbind cu f. 60v 1 junghiiat B C /14000 C / cîte de] cîte B 1/2 Ioann B / braţile B, C /1 3 junghe CII 4 din voia] den vrerea CII 5 Domnului lui Dumnezeu B 116 şi-l] şi să CII 8 vlăstarăle C / miere CI sălbatăcă B, sălbatică CII 9 cuvîntul B, C / pustii B II 10 Iudei C 1/11 pocăinţa CI jidovimii C 1112 păcate B, păcatile CI de el] de la el B II 13 doar CII 14 doar C I ci] dar CII 15 după iaste 1 ad. el CII 16 carile CII 17 nostru] vostru B I noştri] voştri B il 18 adică C I neam B, neamul CII 19 iaste Ioann] Ioan iasteC II 21 a căruia] căruia CII 22 să dezleg B I curelele încăl­ ţămintelor lui] încălţămintele cărărilor lui CII 23 adică CI nu poei CII 24 pă C / iar CII 27 duhul B II 28 adică C I cunoscător CII 29 păcătoşi CII 30 ad. marginal drepţi B II 31 cerului B II 32 iar CII 33 socoţi B, C 1/ 66 " "1 I � [67] I � noroadele, sosi şi Hristos să se boteze, Iară .Ioan, deaca l-au văzut zise cătră jidovi: "Iată mielul lui Dumnezeu, carele rădică păcatul lumii. Acesta iaste Fiiul lui Dumne-­ zeu celui adevărat ce vă spuneam". Atunce au mers- f.61 5 Hristos la Ioan / şi i-au zis: "Vino de mă botează, căci pentru aceasta am venit". Iară Ioann i-au zis: "Mie trebue să mă botez de tine, sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău şi tu vei să te botez eu? Apa Iordanului, vă­ zîndu-te, au fugit de frica ta înapoi, dară eu cum voiu 10 cuteza să te botez, de vreme ce Moisi, văzătoriul de Dum­ nezeu şi marele proroc, nu îndrăzniia să vază faţa ta, dară eu cum voiu să mă ating de sfîntul tău creştet, cu. mîini păcătoase? Iarba pămîntului sînt, dar cum mă voiu apropii a de focul cel nesuferit? Tu mă sfinţeşte, Doamne, 15 tu mă botează, stăpîne, tu mă curăţeşte de tina păcatului,. mîntuitoriule, că eu nu cutez, nici sînt vrednic să te botez". Zise Hristos: .Toanne, lasă cuvintele acestia acuma, că nu iaste vreme de a înmulţi vorba; vremea purtării de grijă iaste. Pentru aceasta m-am făcut om, pentru aceasta m-am. 20 îmbrăcat în trup, pentru aceasta m-am arătat sărac şi m-am arătat smerit, pentru ca să împlinesc toată drepta­ tea. Ci vino, de mă botează, ca să se împlinească purtarea. mea de grijă şi toată plecăciunea mea". Atunce au apucat cinstitul Ioan şi l-au botezat şi s-au 25 pogorît Duhul Sfînt în chipul porunbului pre capul lui f.61" Hristos şi glas din ceriu s-au auzit zicînd cum că: / "Acesta iaste fiiul mieu cel iubit, cu carele am purtat de grijă pentru mîntuirea omenească". Şi atunce au eşit Hristos din rîu, botezat. 30 Şi cum că s-au botezat Hristos, aşa ne învaţă dumne­ zeeştii evânghelişti ; iar încăş avem la praznicul de astăzi cîteva întrebăciuni, carele sînt trebuincioase a le şti. Şi întîi iaste: pentru ce Hristos, fiind făr' de păcate, s-au botezat? A dooa: pentru ce s-au botezat în apa Iordanului 35 şi nu într-alt rîu? A treia: pentru ce s-au pogorît Duhul Sfînt pre capul lui Hristos şi pentru ce în chipul porunbu- 'l i' ". 1 noroadile el să să boteze el iar c ţţ 3 carile B I păcatele n.e II 5 Ioann B. CI căci că CII 6 Iar CI Mie imi trebue B I Mie] eu c u 8 vei] vii B II 9 după văzîndu-te ad. pre tine B I dar CII 10 văzătoru C I lipse�te de B 1111 marile B /112 dar e 1/13 dară B II 14 după botează ad. Doamne şiC II 17 aceste CII 18 vremea 1 CI vremia B II 23 mia I B II 24 Atuncea B. e 1/25 porum�ullJi B II 26 cer C II 28 atuncea B. c ţ! 31 încăşi CII 33 tnttiu :8. CII . . • � "+". • � .� ).:: _. "� ,--",' .' ..,. 67 t· (. .� .. - [68] 68 3 cinci e I lipseşte astăzi B II 4 lesăm B I vorbii e I aceste el pre] pă e 116 ciţi el v-aţi adunat el biserică elI 7 prăznuiţi B, elI 8 ce şi] ci şi el pricepeţi B,e II 9 ce] ci c ţ] 10 care c ţ! 11 cea dintiiu întrebăciune e I făr'de păcate c ţţ 12 după Zicem ad, marginal la aceasta B II 13 strămoşăsc e 1/ 14 iar elI 15 Isaiia c ţţ 16 dar el zicem şi B II 17 care c ţt 18 acelia B 1119 a domnului Hristos] a lui Hristos, Domnului nostru eli 20 iar el închege e II 21 dintîiu B 1122 făr'de răsuflare c tt 24 ci şi B, e 1/ 26 făcutu B II 28 să să sfinţască el Deci] ci c ţţ 34 credinţii B, cţt 35 sfărame B, e I capetile e I adică ela] ale B II i i I II I I j I I 1.62 lui? A patra: cîte botezuri sînt? A cincea: pentru ce iaste, botezul de apă şi de duh? Aceste 5 întrebăciuni avem astăzi foarte de folos a le şti; mai sînt şi altele, ci noi le lăsăm pentru lungimea 5 vorbei şi vom zice numai pentru acestia, foarte pre scurt. __ Deci, cîţ v-aţ adunat astăzi la sfînta beserică, pentru ca să prăznuiţ praznicul, deschideţi-vă echii.i-nu numai ai tru­ 'pului, ce şi ai 5-î:lil€tuiui, pentru ca să pricepeţ ce vom să zicem, că nu sînt lucruri lumeşti, ce iast�a.n�._şi 10 în:fpiGgşata,' care s-au făcut pentru mîntuirea omenească. , Întrebăciunea dintîi iaste: pentru ce Hristos, fiind fără de păcate, s-au botezat? Zicem că botezul iaste mîntuirea / păcatelor omului şi curăţenie de păcatul cel strămoşesc, iară Hristos fiind făr'de păcate, după cum zice prorocul 15 Isaia: "Că păcat n-au făcut, nici vicleşug în gura lui nu s-au aflat", pentru ce, dară, s-au botezat? Zicem la aceasta cum că sînt 4.;;tihii, dintre carele s-au făcut omul şi toată lumea � iar întru acelea stihii, va să se topească omul, pînă la a dooa venire a domnului Hristos, dintru carele 20 iară va să se închiiage. Deci stihii a cea dintîi si mai de treabă iaste vîntul, că fără de răsuflare nu poate trăi omul nici un ceas. A dooa stihie şi mai înaltă iaste focul, nu numai acest ce vedem cu ochii şi ne slujim cu dînsul, ce şi focul cel din văzduh. 25 A treia stihie iaste apa şi a patra stihie iaste pămîntul. Deci într-aceste 4 stihii iaste omul făcut şi, pentru căci sînt alcătuirile trupului omenesc, era cu cale să se sfin­ ţească cu pogorîrea Domnului. Deci vîntul, şi focul s-au sfinţit cu pogorîrea cuvîntului lui Dumnezeu, iar pămîntul 30 s-au sfinţit cînd au născut trupeşte în peşteră. Şi să cădea să se sfinţească şi apa, de vreme ce iaste din cele 4 stihii şi Într-alt chip / nu să putea să se sfinţească, de .. nu s-ar fi botezat Domnul, trupeşte, în Iordan, arătîndu-se mai vîrtos şi taina cea mai mare a credinţei noastre: şi alta, 35 pentru ca să sfărîme capetele şărpilor, adecă a dracilor [69] ce era în apă, după cum zice David: "Tu ai zdrobit cape­ tile bălaurilor în apă". A dooa întrebăciune era: pentru ce s-au botezat Hristos în Iordan şi nu Într-alt rîu? Zicem şi la aceasta că fiind 5 rîul acela sfinţit de cît alte rîuri, pentru minunile ce s-au. făcut într-în sul, au mers şi Hristos iară la acela, care minuni sînt acestia: întîi, cînd au trecut Iisus N aviin cu tot norodul jidovesc prin mijlocul apei şi nu s-au udat nimeni, pentru că întrase 12 preoţ de ţinea chivotul pre 10 spatele lor şi apa să dedese înapoi din porunca dumneze­ iască, pînă au trecut tot norodul. A dooa minune, cînd au lovit prorocul Ilie cu cojocul său apa şi s-au desfăcut, de au trecut el, cu ucenicul său, ca pre uscat. A treia minune; cînd s-au scăldat de 7 ori Neeman boiariul, sfetnicul îm- 15 păratului de la Siriia, după cuvîntul prorocului Elisei şi s-au tămăduit-de bubele ce avea. A patra minune pe vre-­ mea prorocului Elisei, mergînd nişte oameni să tae lemne / f.63 de casă pre lîngă ţărmurile Iordanului, fiind şi proroculi împreună cu dînşii, au căzut toporul unuia din coadă şi 20 s-au înecat în apă; iar Elisei, .luind coada toporului şi­ mergînd la ţărmurile apei, întinse coada spre apă şi zise :: "Arată, Doamne, minune" şi îndată sări toporul din apă şi să puse în coadă, care minune închipuiaşte sfîntul botez; după cum scrie sfîntul Ioann Damaschin la un tropar al 25 canon ului de la înălţarea cinstitei cruci, la a patra peasnă. Deci, pentru aceste minuni s-au botezat şi Hristos într-acel' rîu. A treia întrebăciune iaste: pentru ce s-au pogorît Duhub Sfînt şi zicem: cînd să boteza Hristos s-au deşchis ceri urile 30 şi au mărturisit Tatăl pre Fiiul, zicînd: "Acesta iaste Fiiul. mieu cel.dubit, Întru carele bine am voit"? Deci de vreme ce au mărturisit Tatăl, socotiia jidovii că pentru Ioann s-au făcut glasul acela, pentru că-I ştiia ca pre un proroc' şi fiiu de proroc şi sfînt şi pentru ca să nu zică norodul cum 35 că lui Ioann îi zice "fiiu iubit", pentru aceasta s-au pogorît Duhul Sfînt pre capul lui Hristos, de l-au arătat şi l-am mărturisit Tatăl de sus. 691 \� " '\ i' 6 iar C 117 aceste C I înt!iu CI Navi C II 9 preoţi CII 10 spatele] capetile C r didese B, didese CII 16 bubele] boalile C I pă vremea CII 19 toporu CII 20 înecat]. afundat CII 21-22 lipseşte şi zise: .. Arată Doamne minune" şi îndată sări toporul din apă B II 22 toporu CII 23 închipueşte CII 26 lipseşte şi CII 29 deschis CII 31. care CII 37 mărturisît B II ţ I , • > � "'* .. � "� ....... .1 .. [70] '1 1 f. 63v tf.64 Iar pentru ce s-au arătat Duhul Sfînt în chipul porun­ bului, să vă splliu o istorie din Tistamentul cel vechiu, măcar că o ştiţi maitoţ. Cînd au făcut Dumnezeu / potopul şi au înecat tot pămîntul pentru păcatele omeneşti şi au 5 şters tot faptul dupe faţa pămîntului, din om pînă în r..dobitoc, s-au mîntuit 'numai Noe, cu toată casa lui, în corabiia ce făcuse din poruncă dumnezeiască. Şi împreună cu dînsul era şi din dobitoacele pămîntului şi din pasările ceri ului, după cum scrie mai pre larg la cartea Facerii. 10 Iară după ce au încetat apa potopului, au trimis Noe din corabie pre corbul, să vază, ostoitu-s-au apa potopului, au 'ba. Iar el mergînd şi aflînd stîrvurile, s-au aşăzat pre iale şi nu s-au mai întors înapoi să dea veste. Şi văzînd Noe zăbava corbului au trimis pre porumb; iar el fiind pasăre 15 curată, n-au vrut să şază pre tină, ce au luat o ramură cu frunză de maslin în gură şi o au dus în corabie şi aşa au cunoscut Noe cum că s-au ostoit apa potopului. Deci pentru aceia s-au arătat şi Duh Sfînt în chip de porunb pre capul lui Hristos, arătînd că s-au ostaitpotopul 20- păeatelor omeneşti; şi alta, că porunbul iaste întreg, adecă � făr'de răutate, după cum zice Hristos la sfînta Evanghelie: ,;Faceţi-vă înţelepţi ca şărpii şi întregi ca porunbii". , A patra întrebăciune iaste cum că am zis: cîte botezuri / sînt? Şi zicem că sînt 8, precum scrie şi sfîntul Ioan 25 Damaschin la a 4 carte a Bogosloviei lui: botezul dintîi iaste al potopului, spre tăiarea păcatului. Al doilea botez iaste al lui Moisi, cînd au trecut pre jidovi prin Marea Roşie. Al treilea botez iaste al legii, că de să spurca cineva pînă nu-ş spăla cu apă trupul şi hainele, nu intra în tabără. 30 Al patrulea botez iaste al lui Ioann, însă spre pocăinţă numai. Al cincilea botez iaste al lui Hristos, cu carele ni-am botezat şi noi, creştinii. Al şaselea botez iaste al pocăinţei şi al lacrămilor, cu carele curăţim botezul cel dintîi ce am întinat. Al şaptelea botez iaste al mnceniei, 35 carele iaste si mai bun si mai cinstit, că nu să teme să se mai spurce cu păcate botezul acesta, carele l-au arătat întîi -, I 2 Testamentul CII 3 toţi B, C II 4 păcatile C II 5 dupe] după B, de pe C I din] : . " .. .� -, 95 [96] pîrăle ce facem unul altuia, ca să-I surpăm din cinstea lui, ce zicem: am face milă, ce nu ne dă îndemînă, că avem nevoi multe şi dări şi avem casă grea şi copilaş ca-n gloată ._ şi- oameni mulţi carii să ocrotesc pre lîngă noi. .5 5 N:p spunem că credem minciunile slugilor noastre mai VÎr­ ţgs decît adevărul celui ce să năpăstuiaşte, carele, de s-ar şi Jura, nu-l credem, nici îi facem dreptate, ci-l pedepsim cu atîta cruzime de inimă cît de am putea l-am stinge şi de pre faţa pămîntului; ce zicem că fiind în valurile lumii f. 86' 10 nu,put�m� să. ne. căuţă� de. suflet, / ci �ăm cîţe ur: sărin­ danu, lara-durjafutr;'"lar din nedreapta agomseală . . Nu spunem că pre carele îl vedem că jăfuiaşte şi pradă şi căzneşte presăraci, îi lăudăm şi-i zicem că iaste om înţelept, îi ajunge mintea la toate şi iaste vrednic şi face 15 dreptăţi, iar pre carele îl vedem că nu să amestecă într-ace­ Iia' îl facem blestemat, mojic şi nevrednic şi cum că nu-i ajunge mintea să facă judecăţi şi dreptate, neaducindu-ne aminte de cuvîntul ce zice Isaia la capul 64 că: "pentru necurăţeniia noastră dreptatea noastră înaintea lui Dum- 20 nezeu iaste ca cîrpa muerii ce are pre sine (şi sîntem ne­ . curaţ)". Şi pentru ca să nu mai lungesc cu vorba, toate - răutăţile cîte facem avem vreme şi mijloace ca acelia de. le săvîrşim după pohta inimii noastre, iar pentru cele sufleteşti nu putem afla vreme. 25 Drept aceia, iubiţii miei ascultători, mă rog pentru numele lui Iisus Hristos, carele ş-au vărsat preacinstit şi scump sîngele său, de ni-au răscumpărat din robii a diavo­ lului, să ne venim în fire şi să ne luom seama, că acesti a ce facem ne duc pre calea periciunii. Şi de vreme ce nu f. 86v 30 ni-au lăsat năravul nostru cel rău, să lucrăm în / viia Domnului spăseniia sufletelor noastre, din ceasul cel dintîi al sfîntului post, încailea să lucrăm acum la ceasul itI 11. Şi el, fiind milostiv ca un stăpîn îndurătoriu, ne va da plata deplin, a căruia slava iaste în veci. Amin. / 1 cinstia B II 2 ce 1-2] ci C I milă] milostenie CI îndămînă B, mina CII 3 copi­ laşi CI ca-n] cam CII 6 năpăstuiaşte] numeşte B, năpăstueşte CI care CII 9 ce] ci CII 10 ci dăm] ad, marginal şi cînd dăm şi B, aşijderea de dăm CI sărindar B, CII 11 iar din nedreptate agonisite îl dăm CII 12 De vedem pre cineva că jăfueşte CII 13 preJ pă C I după săraci ad. nu-l spunem ci C I îi] il CII 15 care CI ames­ tică B, amestică CI intr-acelea CII 16 mojîc CII 17 judecăţi drepte B II 18 Isaiia B, CI cap CI! 19 noastră] ne iaste CII 22 acelea CI după acelea ad. şi bună îndămî­ nare CII 26 lipseşte Iisus CI care CII 27 ne-au răscumpărat B, CI diiavolului B 1128 luăm CI acestea CII 30 nu ne-au lăsat B, CII 31 dintîiu B, CII 33 ad. marginal ca un stăpîn B I îndurător CII 96 [97] I f.93 , CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA DUMINECA LĂSATULUI SEC DE BRîNZĂ I Fieştecare vînătoriu îş găteşte sculele şi ciniile meşter­ şugului său, adecă cel ce prinde pasări zburătoare face 5 laţuri, clucse şi mreji; iar cel ce vinează hiară sălbatece îşi face puşcă, cursă de hier, gropi şi altele ca acestia. Aşijderea şi păscariul îş face undiţe, cîrlige, plasă, sac şi cîte îl învaţă meşterşugul său, ca să dobîndească şi să cîştige ceia ce pohteşte ; iar cel ce va vrea să vîneze oameni, 10 cu ce scule socotiţi că ar putea să-i vîneze? (Că oamenii încă să vîneză şi să prind ca şi peştii, după cum zice Hristos la sfînta Evanghelie, la al 4 cap al lui Mathei: "Veniţi după mine şi vă voiu face pre voi păscari de oameni"). Nu socotesc cu alt cu nimic ca să-i poată vîna, fără 15 numai cu învăţătura şi cu cuvîntul. Căci pentru om nu iaste nici undiţă, nici vreun feliu de "mreajă, ca învăţă­ tura cea împletită de cuvinte cu carele să vînează şi să uneşte cu Dumnezeu şi să fericeşte cu dînsul, în veci r f. 93v Această mreajă a învăţăturii, I puindu-să din dreapta şi 20 din stînga, iaste foarte de folos şi pentru ceste de acum şi pentru cele ce vor să fie. Această uadiţă a cuvintelor şi cu mărturiile Duhului Sfînt prind pre om dintru adîncu păcatelor, ca pre peş­ tele dintru adîncul apei şi-I scoate la lumina cunoştinţei de 25 Dumnezeu. Deci pentru aceasta, blagosloviţilor creştini, cîţi v-aţi adunat astăzi la această cuvioasă şi sufletească adunare, am datorie, ca un păscar sufletesc ce m-au rînduit Dumnezeu ca pre un nevrednic, să întinz mreaja învăţă­ turii şi să puiu undiţa cuvîntului înaintea dragostei voastre 30 şi, ajutorind iubitoriul de oameni, Dumnezeu, am nădejde bună şi făr' de îndoială, cum că voiu scoate dintru adîncul turburăciunii păcatului mult vînat, căci cunosc voinţa inimii voastră cea bună şi dragostea ce aveţi spre ascultarea celor de folos, cu care vînat voiu putea face masă cinstită 1-2 Cuvînt al doilea la Dumineca Iăsatului de brînză CII 3 vînător B, CI sculile C I ciniile] cinii ale B I meşteşugului CII 4 adică C I zborătoare B II 5 vînează C I hiiară B I sălbatici B, CII 6 îşi face B I her C I altile C I acestea CII 7 păsharul B. păscarii CI fac CII 8 meşteşugul CII 12 lipseşte sfînta B I patru B 1113 lipseşte pre voi CII 14 cu alt nimic CII 19 puindu-se B. puind CII 23 prind] ad, marginal trage B. scoate CI adîncul B. C I peştile B. peşti CII 27 păshar B 1133 voastre B, CII 97 , .� [98] i.94 şi desfătată lui Dumnezeu. Că nu să bucură nici să vese­ leşte Dumnezeu cu altcevaş mai mult ca cînd s-ar întoarce cineva din cei păcătoşi dintru greşalele lui la pocăinţă, după cum zice la sfînta Evanghelie: "Că mare bucurie se .• � 5 face în ceriu pentru un păcătos ce să căiaşte'"; şi iarăş prin rostul prorocului zice Dumnezeu: "Că nu voesc vieţuiaşte trupeşte, părtaş împărăţiei ceriului. Pentru aceasta dară, tot omul credincios şi iubito riu de Dumnezeu, cu bucurie şi cu veselie să vie la zilele cele 30 de post, pentru căci nici unul din cei trişti nu iaste viteaz la începutul stradaniei. Nu te face trist ca copiii ce-i duc la şc . ,� , - [106] lipsă de cară şi de căruţe, ca să meargă undevaş, are el cu mult mai slăvite şi mai lăudate cară decît acestia ; că zice David, Psalm 17: lIS-au suit pe heruvimi şi au zburat; zburat-au pe arepile vîntului". 5 De sînt, drept aceia, carăle lui Dumnezeu acestia, cum f.l0l . i-au fost lipsă a să purta de nişte dobitoace / netrebnice, ca acestia? Lipsă i-au fost nu numai pentru sine, ci mai vîrtos pentru mine, că mă îngroziia Rre mine mai de demult mărirea aceia de care iaste scris: "înfricoşat iaste cela ce 10 ia sufletele boiarilor, înfricoşat iaste mai mult decît împă­ raţii pămîntului". Şi iarăş zice într-alt loc: "Dumnezeul . izbîndirilor, domnul Dumnezeul izbîndirilor slobod au . lucrat", de care frică şi groază fiind cuprins şi începătoriul neamului omenesc, strămoşul nostru Adam, s-au ascuns şi 15 ;>:n-a> cutezat ca să iasă înaintea înfricoşatei feţei lui Dumnezeu, pentru că aceastaşi Dumnezeu, precum iaste înfricoşat şi groaznic, aşa iaste de blînd şi de smerit. Că n-au vrut neamul omenesc cu groază şi cu înfricoşare să-I întoarcă de la rătăcire, ci cu blindete si cu faceri de bine. 20 Pentru aceia zice că i-au fost lipsă 'to�ma de aceste dobi­ toace, pre care fu dus, smerit şi cu blîndeţe, în Ierusalim. - Iar pentru că mai de-nainte arătase din destul mărirea Î'ijgrozirii şi a dreptăţii, să cuveniia drept aceia a arăta celor muritori tocma şi mulţimea blîndeţelor şi a milos- 25 tivirii, vrînd ca să se împlinească şi prorociia prorocului f.101V Zahariei care au zis? "Spuneţ fetei Sionului: iată / îm­ păratul tău vine la tine blînd şi şezînd pre asin şi pre mînz, fiiul cei de supt jug", cu care cuvinte Duhul Sfînt groaza carea o putea socoti norodul, pentru numele cel 30 împărătesc, făcînd pomenire de blîndeţe şi de smerenie, minunat o au potoli întru atîta cît nu era nimic aşa de 1- 31 lipsesc N 1/1 car C 1/1- 2 decit aceste cu mult mai slăvite şi mai lăudate cară are C 1/2 ad. marginal Psalm 17 A, B II 3 zborat B II 4 aripile B, CI vînturi­ lor C115-6 Deci cu toate că Dumnezeu are acest feliu de cară, dar cum i-au fost CI16 şi s-au purtat CI necuviincioase dobitoace CII 7 acestea C II 9 lipseşte iaste CII 10 sufletile Ciad. marginal Psalm 75 A, B II 12 slobod au lucrat] cu îndrăzneală au stătut CII 13 coprins CI începătorul CII 15 n-au cutezat B, I nu cuteza CI feţii B, C II 16 acestaşi B I pentru că aceastaşi Dumnezeu] carele CII 17 şi smerit CII 18-19 Că n-au vrut pe neamul omenesc să-I întoarcă de la rătăcire cu groază şi cu înfricoşare CII 20-21 i-au fost lipsă de alte dobitoace, mai cinstite; şi s-au purtat pre asină, pre care fu dus C 1123 drăptăţii B II 24 blindetilor B 1125 lipseşte şi CI Zaharii CI Spune-ţi B, CI fetii B, CII 27 asină B 1128 cei] celui CI jog B 1129 carea] cu care CII 106 ... I [107] sărac şi de lepădat, carele să socotească că nu va putea merge la împăratul cel cu numele smerin şi sărac. Deci spre arătarea ace ştii faceri de bine, iubite, cu ade­ vărat i-au fost lipsă lui Dumnezeu de acele dobitoace. Că 5 precum împăraţii cu alt felin de haine cînd merg la vînat, cu alt fel cînd merg la îngropăciuni şi cu alt fel de haine cînd merg la nunte, aşa şi Dumnezeu, după vremi să înfrumuşăţează. Drept aceia, cu alt fel de podoabă va veni cînd va judeca lumea, că va veni pre norii ceriului, cu 10 putere şi cu slavă mare; că aşa să cuvine, mai vîrtos judecătoriului. Iară acuma, pentru că nu vine să judece, ci vine pentru ca să răscumpere şi să întoarcă cătră sine neamul omenesc, precum însuş grăiaşte, n-au trimis Dum­ nezeu pre Fiiul său în lume, ca să judece lumea, ci pentru 15 ca să mîntuiască lumea printr-însu!. f. 102 Şi tocma / pentru aceasta i-au trebuit să vie îmbrăcat cu blîndeţe şi cu smerenie, ca nu doară viind cu altă slavă oarecarea mai mare, să se spară oamenii şi să fugă de dînsul, precum odinioară jidovii în muntele Sinaii, spă- 20 riindu-se, au fugit, neputînd răbda groaza şi mărirea lui. Că de ar avea cineva ochi ca aceia cu carii ca într-o oglindă, măcar cît de puţintel să poată vedea acea făr' de săvîrşit şi nespusă mare adîncime a facerilor de bine a lui Dumne­ zeu, acela adevărat n-ar putea să se oprească ca să nu să 25 aprinză de dragoste şi de bucurie şi ca să nu vetească de pururea laudele dumnezeieşti şi ca să nu să răpească în minte de minunea unor faceri de bine, ca acestia. Şi carii socotesc, drept aceia, aceste faceri de bine zioa şi noaptea oare de ce bucurie vor fi cuprinşi? Şi cu ce vese- 30 lie să vor răsfăţa şi ce sărbători vor prăznui? Ce Psalmi şi ce cîntă� vor cînta? Că adevărat, nu numai cu Psalmi şi cu cîntari de veselie trebuiaşte să prăznuim o facere de bine ca aceasta, ce şi preste fire (putem a zice) oarecare 1-20 lipsesc Nil 1 care CI putia B II 2 smerit B, C 113 lipse�te iubite B 114 acelea CII 5 alt] un B 1 fel CI după vînat ad, să arată şi C //6 feliu 1-2 B 1 lipseşte de haine C 1/17 nuntă B, CI/ 8 înfrumuseţează B, înfrumuseţază CI Drept aceia] Deci C 1 feliu B, C II 11 judecătorului CI iar C //12 răscumpere B 1113. neamu CI grăeşte C 1117 doar C 1/18 oarecare CI sperie C 1/19 muntile CI Sina! CI speriindu-să CII 22 făr'de sfîrşit C, N 1124 să să oprească N II 26 de-a pururea C Ilaudile CI după laudele ad. cele B II 27 minte B 1 27-28 ad, marginal ca acestia. Şi care socotesc, drept aceia, aceste faceri de bine B // 29 coprinşi CII 30 Psalomi N II 31 Că] cu C 1 Psalomi N II 32 trebuie C // 33 ci şi C, N !fără parantess putem zice C II ţ I .� '. . 107 ,". � [108] r . '1 II I lucru de bucurie mare să facem şi cu veselie din destui să prăznuim. f. 102V Şi, pentru / ca să nu fie bucuriia şi veselii a noastră in deşert, trebue să cunoaştem cu ochii cei sufleteşti prăz- -" 5 nuirea vremii aceştiia, ca să nu ne zică şi noao prorocuI: _" Uliul pre ceriu au cunoscut vremea sa, turtureaoa, rîn­ 'dureaoa şi barza au cunoscut vremea venirei lor, iar no­ rodul mieu n-au cunoscut judecata lui Dumnezeu". Că urît lucru va fi şi necuvios, cînd păsările vor cunoaşte 10 vremea lor şi după vremea aceia îş vor şti schimba lă­ caşurile sale. , Iar noi, vremile cele rînduite de sfinta beserică, spre """ . spăseniia sufletelor noastre nu le vom cunoaşte; că precum trupurilor celor vii aşa şi sufletelor le iaste de lipsă schim- 15 barea vremilor, că faptelor bune, celor de multe feliuri, iară de multe feliuri de vremi le lipsesc, ca să le sporească. Care lucru, băgindu-l de seamă beserica noastră, ca o maică dulce şi iubitoare de fii, de pururea priveghind şi rugîndu-să pentru noi, au rînduit schimbarea vremilor, 20 pentru că cu această schimbare de vremi, nu numa urîrea lucrurilor celor sufleteşti să o schimbe (carele lucru mult ,.. a.ne strica au putut) ce şi spre faceri de bine şi spre cuvîntări dumnezeeşti ne îndeamnă. Că pentru aceia toată acea f. 103 vreme care iaste de la / Dumineca intrării domnului Iisus 25 Hristos în Ierusalim, pînă la zioa patimilor, au rînduit beserica noastră ca să fie vremea canonisirii şi a pocăinţii ; iar din zioa aceia, pînă la Paşti iaste a întristării şi a amără­ ciunii; iar de la Paşti pînă la Rusalii iaste vremea bucuriei şi a veseliei sufleteşti. Că acele taine le-au rînduit Dum- 30 nezeu ca pre aceste vremi să se săvîrşească, care făcînd ageră firea omului, a mulţi faptele cele bune îl îndeamnă. Iară acuma, pentru că iaste vremea sau zioa întrării Domnului nostru în Ierusalim, puteţ, doară, întrebă ceva beserica noastră cu această sfîntă vreme, sau mai VÎrtos 35 să zic: ce pohteşte de la noi? Pofteşte vremea aceasta 4 deşărt B, N, dăşărt C 1/ 6 cer C I uleul Nil 7 venirii B, C, Nil 9 lipseşte va fi CII 10 vor şti a-ş schimba CII 12 biserică CII 13 lipseşte noastre C, Nil 14 trupurile CI lipseşte şi B 1115 faptilor NI /16 ad, marginal iar de multe feliuri N I iar CI lipseşte de vremi B II 17 biserica CII 18 de-a pururea C, N 1/19 rugîn­ du-se B, C, Nil 20 numai B, CII 21 lipseşte textul dintre paranteze CII 22 ci şi spre facerea C, Nil 23 lipseşte toată acea B I vremea aceia N, CII 24 Duminica NI129 veselii C I acelea CI taini CI li-au rînduit Nil 30 să să săvtrşască NI131 faptile N, CI bune îndeamnă C 1/32 Iar C /1 33 Erusalim B I puteţi B, N, CI doar CII 34 biserica CII 35 Pohteşte B, C, Nil 108 [109] cugetul cel bun a sufletului nostru cătră Dumnezeu, mîntuitorul nostru; pohteşte dreptatea, pohteşte dra­ gostea cea adevărată, pohteşte şi mărire din inima smerită, pentru că toată mîntuinţa omului de la Dumnezeu iaste 5 şi omul nu vrea să meargă cătră Dumnezeu, ci Dumnezeu s-au milostivit si au venit la om. Iar de veţ întreba, la ce au venit? Venit-au (precum însuş zice) ca să caute şi să mîntuiască ce era perit şi au f. 103" venit ca să / arate lumină celora ce era într-ntunerec şi 10 şădea în umbra morţii. Venit-au ca să mîntuiască pre cei robiţ şi pre cei rătăciţi să-i aducă la cale şi pre cei streini la moşiile lor şi pre cei morţi să-i înviiaze spre viaţă şi pre vrăjmaşii şi pizmaşii lui Dumnezeu să-i împace cu Dumnezeu Tatăl, şi, făcîndu-i părtaşi duhului său cel 15 sfînt, să-i facă moşneni împărăţiei sale. Venit-au, drept aceia, robilor răscumpărare morţilor înviiare şi viaţă, bolnavilor vraci, rătăciţilor cale dreaptă. Şi, luînd Dumnezeu trup, mergea după cela care fugise de la dînsul, că fugise de la binele cel mare omul cel orb 20 şi nebun Întru atîta cît nu l-au putut înturna cu nici un glas de strigare prorocească, ca să se întoarcă de pre calea rătăcirii. Pentru acei aş însuş Dumnezeu, întrupîndu-se, s-au apropiiat de cel ce fugiia, ca să-I întoarcă cătră sine; despre care lucru învaţă apostolul cînd zice că domnul 25 Hristos n-au luat din îngeri, ci din sămînţa lui Avraam au priimit. A priimi să zice, care prinde unul dintru vrăj­ maşii săi şi fiind volnic ca să-I omoară, nu-l omoară, ci-I ';'It face şie-ş fiiu şi moştean în casa sa. Aşa au primit, drept aceia şi mîntuitoriul nostru, să- f. 104 30 mînţa lui Avraam; iar de vei vrea / cu puţintele cuvînte, ca să înţelegi la ce au venit, ascultă de vezi ce zice prin Isaia prorocul: "Duhul Domnului preste mine, pentru care m-au uns, a binevesti săracilor, m-au trimis a vindeca pre cei zdrobiţi cu inima, a propovedui celor robiţ ertare 35 şi orbilor vedere; a chiem a Domnului ai priimit, ca să 109 1 al B, CI sufletelor noastre N, C /12-3 ad. marginal Luca 1 B II 3 inimă N /17 veţi întreba C /1 8 însuşi B I după mîntuiască ad. pre cel B /19 întru intu­ neric N, CIad. marginal Isaiia 61 B /111 robiţi B, CI striin B, striini N /112 învieze CI viiaţă B, N, C /115 moşneni B I tmpărătiu C 1/ 16 înviere CI viiaţă B, N, CII 18 mergia C 1/ 19 ad, marginal de la dînsul, că fugise de la binele cel mare omul cel B I binile N /122 aceia N, CI însuşi C 1/ 25 n-au luoat NI/ 27 vrăjmaşi CIad. marginal nu-l omoară N I omoare 1 C 1/ 28 şie-ş] ad. şi Iuiş B I şi eişi C //30 putiţintele B //31 de vezi ce zice] de vei zice ceva B II 32 Isaiia N, CI ad. mar�nal Isaiia, 18 B // 33 binevisti B /1 34 robiţi B, C // 35 chema B, C If • . • e 7. • � " ;. .: , "� , ...... - .'" ,- �; ...... . , t! '. " '\ i'" \.. #" ,� , [110] f. 105 mîngte tot jalnicul şi ca să puiu tărie tuturor celora ce jăIu­ iese in Sion şi ca să le dau lor coroană pentru cenuşă, untul veseliei pentru suspine, haina bucuriei pentru Întristare". Ce iaste, drept, aceia, mai dulce decît cuvintele acesti a ? 5 Ce iaste mai frumos şi ce iaste mai iubit? De iaste, drept -aceia, trimis Hristos de la Dumnezeu Tatăl spre să vîrşirea acestor faceri de bine, să fie blagoslovită venirea lui in lume şi să fie blagoslovit şi acela ce l-au trimis pre el la noi şi să fie blagoslovit şi acela ce vine, a căruia facere de 10 bine astăz cu asemene glasuri strigind, pruncii o propove­ duesc: "Blagoslovit iaste cel ce vine în numele Domnului, Osanna Întru cei de sus", care cuvint nu numai astăzi, ci .în toată viaţa noastră, limbile, rosturile şi gurile I noastre să-I grăiască. 15 .Aceasta iaste, dară taina aceia care începe a prăznui beserica noastră astăzi şi ne arată noao vaetele, plînsu­ riIe, suspiniIe şi dorirea părinţilor celor din Iegia veche, carii cu atîta dragoste doriia de venirea lui Hristos, precum iş zice cătră ucenicii săi: "Fericiţi sînt ochii carii văd ce 20 vedeţi; că adevăr zic voao : mulţi împăraţi şi proroci au ,... vrut să vază ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să auză ce auziţ voi şi n-au auzit". Că aceştea toţ au luat numai făgăduinţa aoeştii faceri de bine, iară nu moştenire, precum grăiaşte şi apostolul; după credinţă muriră aceştea toţii, nepriimind 25 făgăduinţa ci de departe privindu-o. Frumos grăiaşte privindu-o, că precum fac aceia carii un lucru foarte iubit îl văd de departe, iar la el ca să meargă nu pot, carii cu ochii văzîndu-l, iar cu cugetul şi cu sufletul dorind, îl privesc, care lucru făcea sfîntul acela patriarh, 30 carele cu atîtea ani murind înaintea lui Hristos zicea: "Mîntuirea ta voiu aştepta, Doamne şi oasele mele să vor odihni întru nădăjduire". r Pentru care lucru I mie mi să pare a fi părinţii cei de demult asemenea acelora pre carii îi ia şi-i învăluiaşte 35 furtuna cea de noapte pre mare şi văd lumină oare unde, < 1 ca să să mlngîe CI jalnic B II 2 coronă CII 3 veseliii CI bucurii CII 4 cuvintile NI acestea CII 7 blagoslovită] binecuvîntată C 1/8 blagoslovit] bine­ cuvintat C I pre el la noi] in lume CII 10 astăzi CI asemenea C, Nil 11 iaste] e Cleste Nil 13 viiaţa B, C, N 1/15 dar C 1/16 vaetile B, N, C /1 17 suspinurile B I dorirea] durerea B I liagia B, legea CI vechie Nil 19 iş] însuş N, CI văd cele ce vedeţi voi B II 21 după vază ad. cele B I după auză ad. cele B I auziţi CI122 aceştia CI toţi B, CI luoat Nil 23 iar CI grăeşte C 1/24 muriră] mărire B / aceştiia C I toţi CII 25 şters privindu-o B 1126 grăeşte CII 29 patriiarh N, CII 30 carele] ce C / carile N I attţia B II 31 oasile Nil 341nvălueşte CII 110 [111] 111 ..... _, . departe, într-un loc de nădejde pusă, spre care silesc ca să o ajungă cei învăluiţi ; şi adese cu ochii cătră dînsa privesc şi pînzele le îndreptează ca să meargă (din cît pot) într-acolo; şi aceia, de nu pot arnintrilea, cu ochii şi 5 cu sufletul o cuprind. Aşijderea şi părinţii noştri cei de demult, întorcîndu-ş ochii spre lumina cea adevărată, spre domnul nostru Iisus Hristos (care cu lumina sa umbra şi întunerecul lumii aceştiia l-au stricat) cu smerenie-ş tindea mînile sale şi 10 spre aceia din tot cugetul doriia şi spre aceia degrab', ca să sosească pohtiia strigînd cu prorocul: ,,în degrab' să ne ia pre noi, pre dinnainte, milele tale, Doamne, că ni-am supărat foarte", spre care strigare îi îndemna şi de Dumne­ zeu cuvîntătoriul prorocul Isaia, zicînd: "Carii vă aduceţi 15 aminte de Dumnezeu nu tăcereţ şi nu fiţ muţ, pînă cînd va pune lauda Ierusalimului pre pămînt". Zice şi într-alt loc: "Pentru Sion nu voiu tăcea şi pentru f. 105" Ierusalim nu mă voiu I odihni, pînă cînd va eşi ca lumina dreptul lui şi mîntuitoriul lui ca o făclie aprinsă". Adecă 20 pentru marea dragoste cu carea iubesc beserica şi adu­ narea celor credincioş, nu voiu tăcea nici mă voiu odihni, ci de pururea cu rugăciunile mele voiu striga cătră urechile milostivirii dumnezeeşti, pînă cînd va trimite pe dreptul acela de carele toate neamurile doresc, carele ca răsărita 25 soarelui şi ca făclii a cea aprinsă întunerecul lumii va strica si lumina cea adevărată, adecă luminata cunostinta lu­ �rurilor dumnezeeşti o arată ochilor oamenilor c�lor 'muri­ tori să făgăduiaşte ; şi precum au făgăduit au şi săvîrşit, slobozind dintru adîncul inimii, cu căldură cuvîntul acela: 30 "Rouraţ ceri urile de sus şi norii să ploao dreptul, să se deşchiză pămîntul şi să arate pre mîntuitoriul". Ce zici, prorocule? Ce pohteşti? De pohteşti ca să es din ceriu şi dintre nori cel drept, cum zici pămîntului ca să-I arate pre mîntuitoriul şi cum poate fi ca ceriul cu 2 adesea CII 3 pînzile C, N //4 şters amintrilea �i ad, alt chip B, aminterea C, aminterilea NI/ 5 coprind C //9 îş tindea B, C, N I mîinile B, C //10 spre] spră B //11 în degrab'] degrab' C //12 după sa ne ia ad. şi să ne întîmpine B, C I lipseşte pre din nainte C, de nainte NI milile NI ne-am supărat B //13 că ni-am supărat foarte] că am sărăcit foarte C I 'şi Dumnezeu N I şi Dumnezeu prin cuvtntă­ toriul C 1/ 14 Isaiia C, N 1/ 15 tăcereţi B, tăcereţi C, tăceriţ B I nu fiţi muţi C //17 într-alt loc B, CII 19 dreptu C, N I Adică CII 20 care C I biserica CII 21 credincioşi C 1/ 22 de-a pururea C 1/ 24 carile 1-2 N 1/ 26 adică C 1/ 27 o va arăta B 1/ 28 făgădueşte C 1/ 30 Rîuraţi B, C, N I ploă CI dreptul] dreptate N I să să deşchiză C, NI/ 32 zice CIad. marginal de pohteşti N 1/ 34 să arate C // ., ţI. e ... T • � .; . ,�'11 J .... .� �> _. '.fI' _,t }, , ' '\ i' ;. .� [112] f.l06 norii să ivească pre cel drept şi pămîntul să-I arate? Amîn­ doao sînt adevărate, din ceriu şi de pe pămînt / deodată a să ivi: din ceriu, pentru că iaste Fiiul lui Dumnezeu, de pre pămînt pentru că iaste fiiul omenesc. Pentru aceia 'J 5 strig cătră ceriu şi cătră pămînt, ca să ne arate noao pre direptul şi mîntuitoriul acela al lumii. c,.. _ Drept aceia aceste cuvinte, aceste strigări şi aceste do­ rinţe ale sfinţilor părinţi, beserica întru aceasta vreme ni le arată celor mai denainte făgăduindu-le, iară noao 10 dîndu-ne mila sa. Că ce doriia sfinţii aceia părinţi, noi avern : şi ce milă aşteapta ei, pre noi ne-au întimpinat; şi ce priviia ei de departe, noi cu evanghelistul avem astăz: . "Carele era din ceput, care am auzit, care am văzut cu ochii noştri, care am privit şi mîinile noastre au pipăit 15 pentru cuvîntul vieţii, pre acela vestim şi mărturisim voao viata cea vecinică, care au fost la părintele, iară acum s-au arătat", a căruia arătare atîta bucurie ne aduce noao, mai multă decît aceia ce avea părinţii cei sfinţi de demult, a căruia aşteptare cu drag şi cu dorire, mă îndeamnă ca 20 să zic acest cuvînt: "Sărută-mă pre mine cu sărutarea f. 106V gurii sale", că toţi / cîţ era din duh, cu duhul cunoştea cîtă � milă era să verse pre buzele aceluia. - Dorind şi el, drept aceia, ca să fie părtaş unii bunătăţi ca aceştiia zice din tot sufletul ca să mă sărute pre mine 25 cu sărutarea gurei sale; care cuvînt atîta face ca şi cînd ar zice: pre Moisi nu-l auz căci iaste la limbă îrnpiedecat, buzele Isaiei sînt întinate, Ieremiia a grăi nu ştie pentru că iaste prunc şi toţi prorocii au amuţit; ci el însuş să-mi grăiască mie şi să-mi deşchiză voia părintelui său şi în 30 fiinţa sa pre mine să mă înveţe, a căruia preaiubita fiinţă pre mine să mă înoiască şi rîurile învăţăturilor lui să se facă în mine izvor de apă mîntuitoare Întru viaţa cea vecinică. Vedeţi, drept aceia, fraţilor, ce taină mare pră�uiaşte beserica noastră întru această vreme, care taină cei de 35 demult Întru atîţea ani de la inceputul lumii au dorit şi n-au cîştigat-o. Iar noi, întru această vreme avînd-o, o 3-4 lipseşte lui Dumnezeu, de pre pămînt pentru că iaste fiiul CII 6 dreptul C, Nil 8 biserica CI această C, Nil 9 iar CII 11 întîmpinat CII12 astăzi B, C, N//13 carile Nil 14 noştrii CII 16 viiaţa C, NI părintile NI iar CII 18 mult CII 19 dorire] durere B II 21 toţ B Iad. marginal cu duhul B II 22 buzile N, CII 23 aceia CI părtaşi N, C II 25 gurii C, N I cînd] cît C, N II 26 impiedicat C II 27 buzile C, NI Isaiai Nil 28 căci iaste C, NI toţ Bici] ce B II 30 prea iubită B 1132 viiaţa B, N, CII 33 prăznueşte CII 34 biserica CII 35 atîţia B Iad. marginal lumii B 1136 n-au cîştigat B, CI iară Nil 112 II [113] prăznuim. De aici lesne iaste a înţelege ce pohteşte de la noi pricina aceştii sfinte vremi: pohteşte nevoinţa sfin­ telor rugăciuni, laude dumnezeeşti, mulţemite pentru binele ce am luat de la Dumnezeu, împărţirea milosteniei, pos- 1. 107 5 turi, împreunare adese / cu preasfintele taine, curăţeniia sufletului, carele acesteia toate gătesc sălaş Întru inimile noastre, spre venirea Domnului şi ne îndeamnă spre faceri de bine. Că cu aceste podoabe de fapte bune logodnica chiamă 10 cătră sine pre iubitul mire zicînd: patul inimii mele înfru­ museţat iaste cu florile doririlor dumnezeeşti şi casa mea iaste cu lemnele cele mirositoare şi nestricate afacerilor de bine întemeiată. Că pre acest fel de sălaş şi mirele bucuros să pleacă şi rămîne acolea pînă cînd trece zioa 15 şi umbra să pleacă. Spre prăznuirea adevărată acestor taine trebue ca să-ş rînduiască omul vreme în toate zilele; iar de nu vom face nici unele de acestia, de ce folos vor fi noao aceste sfinte vremi? Trebuiaşte, dară, pentru aceasta ca să ne facem şi noi soţ vremii şi să ne nevoim spre prăz- 20 nuirea intrării trupeşti a domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim şi spre ascultarea patimilor sfinţiei-sale să ne gătim, ca să putem striga şi noi ca tîlhariul: "Adu-ţ aminte, Doamne, cînd vei veni întru împărăţiia ta" şi cu moartea sa, omorînd moartea, să ne dăruiască viaţa 25 cea dorită. Amin. / CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA SFINŢII ŞI îNTOCMA CU APOSTOLII îMPĂRAŢ COSTANDIN ŞI ELENA "Tot cel ce să smereşte să va înălţa". Nu iaste cu putinţă să ajungă neştine la liniştia mîn- 30 tuirii, de nu va trece întîi prin uşa răbdării. Nu iaste cu putinţă să se sue în cereasca cetate a fericirii de nu va întra prin calea smereniei. 3 mulţămite B, N, C 1141uoat NI milostenii CII 5 adesea CI preasfintile taini N, C 116 carile N, care B, CI aceste C 1/9 chiiamă B, N 1/121emnile C, N 1113 miri le B, Nil 14 acolia B II 16 vremea B 1 zilile Nil 17 iară N 1 unile B, N, C 1 de 2] din B / acestea C, N //18 Trebueşte C / dar C /119 soţi C, N 1/21 sfinţii-sale B, C 1/22 tîlharu C / Adu-ţi B / Adu-ţ aminte] Pomeneşti-ne pre noi C 1/24 viiaţa B, N, C /1 26-27 Cuvînt al 21a sfinţii împăraţi şi întocma cu apostolii Costandin şi Elena. CI/ 27 împăraţi B, C // 28 lipseşte să CI/ 29 liniştea C, N // 30 întîiu B, N 1/31 să. să sue C, NIl 32 smerenii CII • I . ( , , t \ " 'li' " 113 [114] l' \ Nu iaste cu putinţă să se înalţe în ceata sfinţilor, de nu să va smeri cu duhul aici, jos, în oraşul celor pămînteşti. Nu iaste cu putinţă să împărăţească împreună cu Hristos la ceriu, de nu va urma aici urmele lui Hristos cu crucea. J'5 Nu iaste cu putinţă a rămînea cuiva nume vestit în lume, cu fapte rele şi necuvioase. =Aceasta cunoscînd şi marele Constandin, cine va putea să povestească smereniia lui cea mare? Cine va putea să i. 108 scoată la arătare creştinătatea lui / cea desăvîrşit şi cu- 10 getul lui cel crestinesc, pentru ca să se învrednicească duranezeeştilor făgădueli, pentru ca să se impărtăşască bucuriei cei nespuse a împărăţiei ceriului? Căci cînd au ",:' răsărit în lumina lumii aceştiia şi au lăsat braţele cele părinteşti eşind din Vretaniia, de n-au şi fost încă creştin, 15 iară fugiia de cugetul cel păgînesc: şi urîciunea ce arăta cătră lucrurile cele păgîneşti închipuia procopsea la cea viitoare, ce era să facă în creştinătate Şi oare n-au arătat mare creştinătate ? Că auzind ne­ dreptăţile cele păgîneşti ale lui Maxentie ce făcea asupra 20 crestinilor au rădicat asupră-i războiu si măcar că era în nevoe, atîta cît era să se biruiască de 'Maxentie, iar l-au ..încredinţat biruitoriu şi i-au sporit bărbăţiia sufletului spre luptă, neadormita proniia lui Dumnezeu cu o închi­ purre de cruce pre ceriu carea zicea cu slove de stele: "Cu 25 acesta să birueşti", dintru care arătare, întărindu-se bun credinciosul Constandin, atîta de tare s-au luptat cu pă­ gînul de Maxentie, cît l-au biruit desăvîrşit şi l-au înecat în apa Tiverului. f. 108V Luînd, drept aceia, / îndrăzneală de pe aceste semne 30 cereşti blagocestivul împărat atîta au procopsit în creştină­ tate, cît face să se minuneze toţ cei ce aud. Omul iaste dobitoc, iubitor de sine. Că de ce nu să apucă? Şi ce nu să osteneşte? Şi cu ce nu să sileşte, pentru odihna, liniştea şi paza sănătăţii lui? Că fiind sănătos, ce 35 nu face, pentru ca să apere şi să depărteze cele ce supără sănătatea? Cîtă cheltuială face, pentru ca să stea împotriva 1 să să înalţe Nil 2 oraşu CII 6 după lume ad. de va fi C II 7 marile C, NI Costandin B, C II 9 scoată] scoară Nil 10 să invrednicească C, Nil 12 împărăţii C 1113 braţile B, N, CII 14 părinteşti C, Nil 15 iar C II 16 procopsala Nil 21 in mare nevoe N, CI se se biruiască B II 22 biruitor CII 23 ca o închipuire B 1124 pe N, pă C I care C, N II 25 lipseşte îrrtărindu-se N, C II 26 Costandin B, CI lipseşte de C, Nil 31 liPseşte face CI cît să face NI toţi C, N 1132 iubitoriu NI de ce] di ce CII 33 şi ce osteneşte N, şi ce nu osteneşte CII 36 sănătatia Nil 36 lipseşte pentru C, Nil 114 [115] gerului ernii, împotriva arşiţei verii? Fiind bolnav, cît să cheltuiaşte, cît pătimeşte, cît rabdă, pentru ca să-şi cîş­ tige ce-au pierdut? Nu bagă în seamă a-ş cheltui averia, a gusta doftorii amară, a să adăpa cu băuturi greţoase, 5 a-ş vărsa sîngele; şi nu iaste nici un lucru ca să nu-l facă pentru sănătatea lui şi pentru mîntuirea cea trupească. De pe acestia poate să priceapă fieştecarele cît iaste dulce sănătatea şi cît iaste de iubitor pre sine omul. Deci acea pohtă a sănătăţii carea poate atîta la ceilalţi 10 să facă cele puţincioase şi cele neputincioase, n-au putut nicidecum să facă nimica blagostivului Constandin. N-au f. 109 putut, zic, măcar cît / de puţin să-I mişce din călduroasa lui blagocestie, pentru că fiind rănit iubitoriul de Dumnezeu de cumplite bube peste tot trupul era o minune celor ce-l 15 vedea. N-au putut meşterşugul cel doftoresc să afle mij­ locire vindecătoare şi doftorii iscusiţi pentru această boală nevindecată. Iară zavistii a cea jidovească aceasta sfătuia pre împă­ ratul să ucigă atîţea prunci cît să-ş poată spăla trupul 20 într-acel sînge cald al pruncilor celor omorîţ; şi aşa, cufun­ dînd patima, acolea înlăuntru, s-ar fi mîntuit împăratul. Ce socotiţ, oare, să fie primit sfatul acesta, iubito riul de Hristos, să se fi apucat de doftoriia, aceasta, credinciosul? Ba, nu s-au apucat. De ce? 0, de credinţă cea desăvîrşit 25 a credinciosului împărat au zis cu glas mare: mai bine voesc să moriu eu, bolnav şi pentru dragostea lui Dumne­ zeu, decît să-mi iau sănătatea mea şi să-mi răscumpăr mîntuirea mea cu atîta sînge nevinovat. Răspuns adevărat de împărat credincios. Mai bine au 30 socotit viaţa altora decît a lui. (Oare) nu s-au arătat cu această .fiaptă, adevărat următor lui Hristos? Mi să pare 1 geriului CI arşiţii N, arsurii C //2 cheltueşte CI slt-ş cîştige B, C, NIl 3 averea C, NIl 5 a vărsa CI sînge CIca să] să C//6 sănătatia N //7 De pe] după C, dupe N 1 aceste C 1 poa te] toate C 1 fieştecarile N /1 8 de dulce C 1 iubitoriu N //9 care C 1 ceialalţi B 1/11 Costandin B, C //12 puţintel C, N 1/13 între paranteze iubitoriul de Dumnezeu C 1/14 preste C 1115 meşteşugul C 1116 iscusite C, N 1118 Iar C 1119 atîţia B 1120 omorîţi B, C, NIl 22-23 Oare pă sfatul acesta priimit-au credinciosul şi iubitoru de Hristos împărat ca să să apuce de doftoria aceasta? C 1122 socotiţi B, NI priimit B II 24-25 Ba] Dar ce au zis blagoslovitul încă cu glas mare C 1124 de] din B II 27 sănătatia NI răscumper B, răscumpăr C, N 1128 liPseşte mea CII 29 adevărat răspuns C 1 lipseşte <;redin,ios, C 1130 viiaţa B, N, CI fără paranteze oare C 1/31 următoriu Nil ., . . ( ....... . � .... ' . ,.. �:: _. "" '-.... " ., 115 '\ j' .� .� .. , , c [116] O'.' � ",'� W 1, , , , ' f. 109v să fie săltat ceriul cu toţ îngerii săi, / de acest glas blago­ cestiv al răspunsului. Au săltat sufletele celor drepţi şi cetele cereşti, heruvimii şi serafimii s-au bucurat pentru această curată cunoştinţă a dragostei cătră Dumnezeu, -5 a iubitoriului de Dumnezeu Constandin. Şi aceasta o adeverez din săvîrşitul cel de pe urmă. Că peste noapte f=atI descoperit însuş împăratul împăraţilor, prin rostul slăviţilor apostoli (Petru şi Pavel) cum că pentru credinţa lui cea desăvîrşit s-au hirotonit de la Dumnezeu întocma 10 cu apostolii şi i-au dăruit nu numai sănătatea trupului ce si a sufletului, botezîndu-se de sfîntul Silivestru. S-au botezat, drept aceia în baia a dooa a naşterii şi s-au curăţit de toată boala. O, de înălţimea credinţii lui Constandin l Şi cine poate 15 măcar cu mintea să te ajungă? Şi de vreme ce atîta credinţă au arătat credinciosul împărat mai înainte de a să îmbrăca cu haina cea luminată a credinţii prin botez, socotiţ de vedeţ la cîtă înălţime s-au suit după podoaba credinţii. Să turbura linistea cea besericească de dobitoceasca 20 pornirea eresului arianesc şi pravoslaviia credinţii să lupta f.110 de valurile necredinţii. Şi la atîta nevoe / au strălucit -steaoa cea luminoasă, blagocestivul Constandin. Şi, adu­ nînd la Nichea săborul cel lăudat, au potolit turburarea besericii. Şi precum firea naşte iarba cea de vindecare 25 la locul unde răsare odrasla cea purtătoare de moarte, precum să vede: are otravă de moarte scorpiia, iar după moarte să preface trupul ei iarbă de vindecare; muşcă năpîrca de moarte, iar din trupul ei să face tiriacul, carele iaste împotriva veninului, într-acest aş chip au rînduit 30 dumnezeiasca pronia ca pe vremile necuratului Arie să străluceasc ă blagocestivul Constandin, pentru ca să răsi­ pească cu lumina credinţii norul.eresului arianesc. ... \ - 1 toţi B, CI blagocestiv] fericit C 1/2 sufletile C, N 113 cetile B, cetile C, NI după bucurat ad, foarte C 114 dragostii B, N, CII 5 a iubitoriului de Dumnezeu] a pravoslavnicului împărat CI Costandin B, C 1/6 adevărez B I sfîrşitul CI de pe] după CII 8 fără paranteze Petru şi Pavel C 119 după Dumnezeu ad, a fi CII 10 sănătatia N 1/11 ci şi B, N, CII 12 aceia C la dooa a naşterii B, CII 13 şters de Blf14 O, mare înălţime a credinţii CI Costandin B, CII 16 mai nainte C, Nil 17 socotiţi B, CI/18 vedeţi B, CII 19liniştia B I bisericească CII 20 arienesc C, Nil 22 Costantin B, C 1/23 Nicheia C, NI soborul C, Nil 24 bisericii CII 26 scorpiia are otravă de moarte C II 26-29 între paranteze scorpii a are otravă ... împotriva veninului CII 28 năpîrca muşcă de moarte CI tiriiiacul B, tiriiacul NI carile N, ce C /1 29 după veninului ad. aşa C I într-acest C 1130 pronie B, C, proniia NI pre C, N 1131 Costandin B, C //32 arienesc B, N, C /1 116 [117] Aici, adevărat, să cuveniia să aibi minte îngerească, pentru ca să scoţ la arătare legile cele sfinte, ce înşuş au scris, spre sporiul creştinătăţii şi al credinţii celor credin­ cioş.. mulţimea besericilor carele în multe locuri, în slava 5 lui Dumnezeu, cu mare cuviinţă au făcut, milosteniile cătră cei lipsiţ, ajutoriul cătră cei săraci şi dragostea cea creştinească cătră toţi şi toate, pentru întărirea şi înte­ meierea credinţii. Deci de au strălucit atîta marele şi întocma cu apostolii f. 110T10 în credinţă, socotiţ cît s-au înălţat I în semerenie, care iaste roada credinţii. Socotiţi pre preaslăvitul împărat că au numărat mai mult biruinţe şi pohfale, decît zile a vieţui lui. Socotiţ îndestulata lărgime a stăpînirii lui, care începea de la răsărit şi să sfîrşiia la apus. 15 Şi cu toate aceste pricini, carele îl îndemna spre mîndrie ca pre un împărat şi împărat înfricoşat, slăvit şi purtător de biruinţă, vedeţi-l cît iaste de despărţit de aceia ce să, cuveniia să-I arate vredniciia; să cuveniia ca un hirotonit întocma cu apostolii, nu de oamenii, ci de însuşi arhiereul 20 cel desăvîrşit Hristos, să şază întîi la sfintele săboară, iară ca un smerin nu s-au arătat niciodată să şază de nu vrea a şeda întîi toţ părinţii şi nu în scaun nalt, împără­ tesc, ci în scaun scund şi prost. Ajungea, ca un blagocestiv împărat să poruncească să 25 se zidească beserici, să se rădice case de rugăciuni şi alte zidiri plăcute lui Dumnezeu. Iar ca un smerit ce era însuş să pogoriia din scaunul lui cel înalt şi lepăda schiptrul lui din mînă şi scotea haina cea împărătească de pe trupul lui şi-ş goliia capul de cununa cea de mult preţ şi aducea 30 pre umbrele lui pietri şi cu mîinile lui iubitoriul de Dumne­ zeu săpa/cu cei alal ţi lucrători la temeele besericilor. -< ,,; ," - 117- " I 1 aibă B, aib' CII 3 sporul C, N I credincioşi C, Nil 4 bisericilor C / care. C, carile N //5 ad. marginal cu mare B 116 de cătră N I lipsiţi B, N, CI ajutoru CII 7 creştinănească B / tot B I întemeerea C 119 marile B, N, CII 10 dupd credinţă ad. Costantin C I socotiţi, B, CII 11-13 Că aflîndu-să întru îndestulată lărgime a stăpînirii lui CII 11 pre] pe B 1112 biruinţă B I pohfale] pohte N /113 Socotiţi BI/14 care CI/15 carile Nil 15-18 Nici cum nu s-au îndemnat spre mindrie, ci mare despărţire au avut de aceia ce să cuveniia C 1/16 purtătoriu B, Nil 18 să cuveniia ca un] şi fiind CII 19 oameni B, CI însuş B, CII 20 lipseşte cel desă­ vîrşit CII 18-21 să cuveniia măcar la sfintele săboară să şază mai întîiu, iar el, ca un smerit ce era, nu s-au arătat C 1120 îrrtîiu B, N / soboară B, N 1/21 smerin ad. şi smerit B 1/22 şădea C, N Iintîiu B, N / toţi B, N, CI după părinţii ad. apoi şădea şi el C 1123 scund] stînd B 1124 Ajungia B II 25 biserici C II 26 lipseşte ce era CII 27 pogoriia CI nalt CII 28 de pe] după C, dupe N II 30 umerile B, N, C I iubitoru, CII 31 temeile C I bisericilor CII ţ I .� !'L .. .. [118] f. 111 ti 0, smerenie I fără margine! Veniţi aici, voi lăcuitorii pustiiului, carii, aţi stătut pilde minunate şi dascali ai smereniei, venit, zic şi vă minunaţi de smereniia împă­ ratului celui ce iaste întocma cu apostolii; mărturisiţi &- 5 cum că au ajuns pînă la nu mai înainte. Pentru căci voi de aţ şi Înfrînat dobitoceştile patimi ale trupului, de !!ţi- smerit trupul, de aţ lepădat dăşărtăciunile pohtelor, de aţi iubit ţinerea, de aţi urît mîndriia, de aţi trăit în curăţenie, de v-aţi făcut cu măsurăciunea smeriţi, nu 10 iaste minune, pentru căci despărţindu-vă de lume şi iubind sărăciia lesne aţi găsit sufletul vostru la smerenie, pentru căci bine ştim că sărăciia smereşte pre om. . Iar marele Constandin în luciul lumii aceştiia, împărat mare, stăpînitor lumii, cu domnie lată, cu stăpînire desă- 15 vîrşit, cu mărire nespusă şi să nu să mîndrească, ci mai vîrtos să se arate desăvîrşit pildă smereniei. Nu iaste minune ninunilor? Nu iaste semn de mare sfintenie? Nu iaste dovadă a unui dar mare de la Dumnez�u în ceri uri ? 20 Şi pentru căci au strălucit în bunătăţile cele mai alese, peste măsură, marele şi întocma cu apostolii, Constandin, f. ni- ... învaţă cu a sa pildă toată adunarea credincioşilor, / toate cetele oamenilor, carii dinpreună sărbează şi prăznuesc pomenirea lui, să călătorească cu îndrăzneală sfîntă pre 25 calea mîntuirii, pentru ca să se învrednicească dumneze­ eştilor făgădueli, pentru ca să se facă părtaşi cereştilor bucurii şi fericirilor celor de pururea. învaţă, drept aceia, pre cei bogaţi, pentru căci fiind el prea bogat făcea comoară în ceri uri, după evangheli- 30 ceasca poruncă. învaţă pre cei de neam bun, pentru căci fiind el prea de neam bun au pohtit vieţuirea şi petrecaniia cetăţii cei de sus. învaţă pre împăraţi, pentru că împărăţind el cu atîta putere să siliia pururea să dlştige 1 fără] de N, ce B I fără margine] nemărginită CI Veniţ CI aicea Nil 2 dascalii B II 3 smerenii CI minunaţi B, CII 4 între paranteze celui ce iaste tntocma cu apostolii CII 4-5 lipseşte mărturisiţi cum că au ajuns pînă la nu mai înainte CII 5 lipseşte nu mai înainte NI şters nu mai înainte şi ad. cele mai înalte CII 6 aţi B, CII 7 aţi lepădat B, CI deşărtăciunile C, Nil 8 aţ iubit CI ţineria B I aţ trăit B, CII 9 de v-aţi făcut cu măsurăciunea smeriţi] de aţi petre­ cut în smerenie CII 11 sărăţiia CI aţ gătit CI la] spre CI! 12 pentru că CI lipseşte bine ştim că CI smeriaşte B II 13 marile B, NI Costandin B, C /lumii] mării C 1/14 stăpt­ nitoriu B, NIl 15 mindriască B 1116 să să arate C 1 smerenii CII 21 marile NI Costau­ din B, CII 23 cetile B, N, CII 26 părtaş B 1127 bucuriei C, Nil 29 fiind prea bogat NI130 niam Nil 118 " I [119] moştenirea făgăduialelor lui Hristos. învaţă pre meseri şi pre săraci, pentru că de vreme ce bogăţiia şi mărirea s-au biruit de pohta bunătăţii, cum să nu sporească pre lesne sărăciia, care iaste pricină spre facere de bine, după 5 cum zice David? Bucură-te, drept aceia, acolo sus, la împărăţiile cele mari a dumnezeeştii măriri, o, blagocestive împărate! Sue-te la înălţimea dumnezeeştilor fericiri, unde cea desăvîrşit smerenie te-au suit. Culege rodurile credinţii 10 tale cei peste măsură în ceriuri, carele aici, jos, pre pă­ mînt, ai sămînat tu. Iară să nu ne laş nici pre noi săraci de folosirile, de acoperemîntul şi de rugăciunile tale cele / f. 112 fierbinţi cătră Dumnezeu şi mai vîrtos te roagă Fiiului şi Cuvîntului lui Dumnezeu, să păzească între şi cu fericire 15 chipul cel viu al bunătăţilor tale, pre adevăratul moşte­ nitor creştinătăţii tale, pre iubitoriul de Hristos şi creş­ tinul nostru domn. Suppune supt picioarele credinciosului lui suflet slabi şi făr'de putere pre vrăjmaşii măriei-tale, precum ai 20 supus pre protivnicii credinţii, pentru ca să lumineze în mulţi ani, întru stăpînirea sa, creştinătatea, pentru ca domnind el să împărăţească dreptatea, pentru ca să ţie cu slobozenie bunătatea, să nu aibă obraz strîmbătatea. Şi aşa să se mărească Dumnezeu, să se cinstească dreapta 25 credinţă, carea nădăjduim să o cîştigăm prin darul tău, pentru căci acesta însuş avînd numele tău să face asă­ mînătoriu desăvîrşit bunătăţilor tale. Amin. / f. 112T CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU / IISUS HRISTOS 30 "Că nu pre îngeri cîndva au luat, ci sămînţa lui Avraam au luat", zice fericitul Pavel în 2 capete cătră evrei. Doao firi mai alese şi mai de cinste au făcut Dumnezeu, adecă cea îngerească şi cea omenească; căci că pre înger 1 făgăduielilor C 114 faceri B 116 împărăţiele B II 7 lipseşte a dumnezeeştii măriri B 1110 carile N 1111 aicea jos NI Iar C Ilaşi B, C 1112 de acoperemîntul] acope­ remîntului tău C, N 1115 moştenitoriu B, N 1118 Supune CI picioarile B, N, CI lipseşte lui CII 19 mării B, N, C I şters tale şi ad. sale B, sale CI 120 potrivnicii B, po­ trivnitii CII 21 creştinitatea NI lipseşte pentru CII 22 dreptatia N 1 pentru ca să] să să C 1123 obraz ad. şi loc B 1124 să să cinstiască C, N 1125 care C 1 să o] să CII 27 asămînător C 1128-29 Cuvînt la zioa naşterii lui Hristos C 1130 pre] prin B I inger N Iluoat N II 31luoat N 1 lipseşte zice fericitul Pavel în 2 capete cătră evrei C,N I 1321ter,s mai ales şi CI după Dumnezeu ad. după chip�ău CI133 adică el ingeri Bli 'J , • e �,.. ".';/.,1 " "'11 • ., .'" .t:, '-." .. ' 119 t, \.;. \,' . .'" .} .. , '",.. , [120] Ji Ir" ,f. \ 1 I I l' I t ,', ii II .1 f. 113"" şi pre om i-au făcut Dumnezeu după chipul său, precum zice la capul cel dintîi al Facerii: "Să facem om după chipul nostru şi după asămînare". însă nu pentru trup ci pentru suflet iaste făcut omul după chipul lui Dumnezeu, 5 căci că Dumnezeu nu are trup, ci iaste duh, după cum . zice Hristos: "Duh iaste Dumnezeu". îngerul încă iaste duh, că aşa zice prorocul David: "Cela ce face pre îngerii săi duhuri". Şi sufletul omului iaste duh, că iarăş acestaş proroc zice: "Lua-vei duhul lor şi să vor sfîrşi şi în ţărîna 10 sa să vor întoarce". Dumnezeu iaste nevăzut, îngerul iaste nevăzut şi sufletul omului iaste nevăzut. Dumnezeu iaste nemuritoriu, îngerul iaste nemuritoriu / şi sufletul omului iaste nemuritoriu. Dumnezeu are înţelegere şi voe, îngerul are înţelegere 15 şi voe şi sufletul omului are înţelegere şi voe. Deci amîndoao firile acelia era căzute, pentru trufiia: îngerul pentru căci au pohtit să fie asemenea lui Dumne­ zeu, după cum zice la Isaia în 14 capete: "Sui-mă-voi deasupra norilor şi voiu fi asemene celui de sus înalt", 20 şi pentru aceia l-au înbeznat Dumnezeu întru prăpas- ,..tiile iad ului şi omul iară vrea să fie asemene lui Dumnezeu, că auzind din gura şarpelui că în ce zi va mînca din Iemuel cunoştinţii să va face Dumnezeu; şi pentru căci au mîncat, fu izgonit şi el din grădina desfătării şi luo blestem ca să 25 între în pămîntul dintru carele s-au luat. Iar acum Dumnezeu dăruiaşte omului mila sa, că au luat spre sine firea lui cea căzută, iar îngerului nu va să-i arate acea milă; şi pentru aceia n-au luat spre sine firea lui, după cum zice fericitul Pavel: "Că nu pre îngeri 30 cîndva au luat, ci sămînţa lui Avraam au luat". Drept aceia am a zice înaintea dragostei voastre, în vorba ce voiu să fac astăz {patru) pricinile pentru <;e au luat Dumnezeu firea omenească şi n-au luat cea îngerească ; 33-1 şters căci că pre îngeri. .. chipul său CII 2 dintîiu B, N // 3 asemlnare C //7 că aşa] cum C //8 iarăşi B I că iarăş acestaş] precum acelaş CI/ 9 luao-vei N//ll nevăzut 2J asemenea CII 12 iaste nevăzut] asemenea CI nemuritor C //13 iaste nemuritoriu 1-2J asemenea C //14 înţelegere şi voe 1-2J asemenea CII 15 sufletul omului iar are N //16 acelea C //18 şters după C I Isaiia C, N I cap C //19 norului B I asemenea C, N //21 prăpăstiile CI iar CI asemenea C, Nil 24 dăsfătării NI luă C //25 carile N I s-au luoat N II 26 iară N / dărueşte C //27 au luoat N / iară N //28 să-i arata N / luoat N II 30 luoat N //31 dragostii N 1/ 31-32 Drept deci, ca să pricepeţi avem-4 pricini: pentru ce au luat C //33 luoat 1-2 NI/ 33 -1 ad. marginal Dumnezeu firea omenească şi n-au luat cea tnge­ rească ; aşijderea şi pentru ce au luat B // , � I 120 ,.. .r"'\: [121] f. 113v aşijderea şi pentru ce au luat spre sine / Fiiullui Dumnezeu firea omenească şi n-au luat altă faţă a dumnezeirei, adecă Tatăl, sau Duhul Sfînt, care pricini le vom spune foarte pre scurt, pentru ca să nu vă dăm supărare. Ci mă 5 rog lui Dumnezeu să-mi dea ajutoriu şi pre dumnea­ voastră vă pohtesc să ascultaţ cu dragoste. Pricina cea dintîi, pentru care au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iar nu cea îngerească iaste că îngerii n-au perit toţ, ci au rămas din ei mulţi, iar oamenii era 10 căzuţ tot, pentru păcatul născut ului celui dintîi. Şi ne putem încredinţa de aceasta din pilda ce zice Domnul Hristos la Luca, în 15 capete, zicînd: "Care om dintru voi, avînd 100 de oi şi, pierzînd una dintr-însele, au nu va lăsa cele 99 în pustie şi va merge după cea pierdută, 15 pînă o va afla; şi, aflînd-o, o pune pre umărul lui, bucu­ rîndu-să" ? Omul acela să înţelege a fi Domnul Hristos. Că aşa zice prorocul David: "Eşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa pînă în seară". Iar cele 99 de oi să înţeleg 20 cele 9 cete de îngeri pre carii, lăsîndu-i Hristos în ceriu, au venit pre pămînt să caute oaia cea rătăcită, adecă firea cea omenească, care era depărtată de Dumnezeu, pentru păcat şi era rătăcită în lume. Că aşa zice David f.114 cătră Dumnezeu: "Rătăciiu ca o oae pierdută, / cearcă 25 pre robul tău". Aflat-au Hristos pre acea oae rătăcită şi au luat-o pre umerile sale, adecă au luat spre sine firea omului, după cuvîntul apostolului Domnului zice: "Să arătă în trup". încă putem înţelege aceasta şi dintr-altă pildă 30 a lui Hristos, carele zice: "Care muiare avînd 10 bani � 121 2 luoat N ( şters altă faţă a dumnezeirei, adecă B (dumnezeirii C 1/3 adică C�1!3-6 şters de la care pricini CII 4 scurt] scut B II 6 ascultaţi B ( cu dragoste să ascultaţi N 1/ 7 şters cea dintîi C (dintîiu N (luoat Nil 9 toţi B, C N, ( iară Nil 10 căzuţi B, C (lipseşte toţ B, toţi C (născutului celui dintîi] şters şi ad. lui Adam C ( dintîiu B, N 1/11 lipseşte domnul C, Nil 12 cap. C, Nil 13 sută B (dintr-însiIe N 1/14 acea pierdută C, N (/15 afIîndu-o N (bucurîndu-se B (/17 îngelege B / lipseşte a fi C, N /(18 ad. marginal prorocul B (lucrul] cucrul B 1/19 pînă seara B, C ţ lipseşte cele 2 C 1/21 ca să caute B / adică C /(22 care N, C(dăpărtată C/(23 rătăcit BII24 Rătăcit-am CIca o] ca B(cearcă] caută C /(26 au luat-o C, au luoat-o N 1/ 27 adică C (luoat N 1/ 28 şters Domnului C (care C 1/ 30 carile N, ce C ( muere C II ţ .; . ,"' '�'� '" - . .. .� [122] şi va piiarde unul dintr-înşii, au nu aprinde lumînare şi mătură casa şi-caută cu dinadinsul, pînă-l găseşte?" Muiarea aceia să înţelege a dooa faţă a dumnezeirii, carele lăsînd în ceriu 9 bani, adecă 9 cete de îngeri, s-au 5 pogorît pre pămînt să caute banul cel pierdut, adecă firea omenească, cu lumînarea aprinsă, adecă cu invăţă­ turile cele dumnezeeşti, Că aşa zice David: "Lumină­ toriul picioarelor' mele iaste legia ta şi lumina cărărilor mele". 10 Aflat-au banul acela al doilea chip al dumnezeirii, adecă Fiiul lui Dumnezeu, că s-au îmbrăcat cu trup ,omenesc, după cuvîntul evanghelistului Ioann: "Şi cu- .... vîntul trup s-au făcut". . Drept aceia îngerii m-au fost perit toţ, căci că au m� 15 rămas din ei 9 cete în ceriu, iar firea omenească era toata ­ pierdută, carea să înţelege oaia şi banul cel pierdut şi Hristos l-au aflat. A dooa pricină pentru care au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iar nu cea îngerească, căci că omul / f. 114v 20 au greşit din slăbiciune, avînd pre sine trup, carele l-au plecat pre lesne la păcat. Iar îngerul au greşit din firea ... cea rea, neavînd trup pre sine. Că în trei chipuri greşaşte omul: sau din slăbiciune, sau din neştiinţă, sau din firea cea rea. Deci păcatul din slăbiciune iaste împotriva lui 25 Dumnezeu Tatăl, căci că Tatăl să chiamă întru tot pu­ ternic. Păcatul dintru neştiinţă iaste împotriva Fiiului, că Fiiullui Dumnezeu să chiamă înţelepciune. Păcatul din firea cea rea iaste împotriva Duhului 30 Sfînt, căci că Duhul Sfînt să chiamă bun. Deci care om va greşi din slăbiciune, sau din neştiinţă., îl va erta Domnul mai lesne, de să va pocăi. Că aş4J, zice, David: "Păcatul tinereţelor mele ş-a neştiinţii mele �1U-I ,. pornene". Iar cine greşaşte din firea cea rea împotriva 35 Duhului Sfînt, omului aceluia nu-i iartă Dumnezeu 1 pierde C Iluminarea B, N, C//2 denadinsul B, N, CII 3 Muerea CII 4 carile NI adică C II 5 adică C II 6 luminarea] făcliia CI adică C II 7 David, Psalm 118 CII 8 luminătoriul] făclie CI picioarilor B, CI iaste] e CI legea C, NI lumină CII 11 adică CII 12 Ioan CII 14 toţi B, CII 15 iară Nil 16 care CII 18 A dooa] AI altă CI luoat NI lipseşte spre sine B 1119 iară Nil 20 carile Nil 21 iară Nil 25 chiiamă B, Nil 28 chiiamă B, Nil 30 chiiamă B, Nil 32 Domnul] Dumnezeu C, Nil 33 tinereţilor B, N, CI şi al neştiinţii B, N, CII 34 pomeni B, N, CI iară N II 122 [123] • II • lesne păcatul. Că aşa zice Domnul Hristos: "Tot păcatul şi hula să vă erta oamenilor, iar hula care iaste spre Duhul Sfînt nu să va erta oamenilor". Şi sînt păcate de moartw,_carele sînt şi împrotiva 5 Duhului Sfînt, făr'de nici o greşeală, de vreme ce sînt neertate, deaca nu să va face la dînsele căzut a vindecare; păcatul cel dintîi iaste trnfiia, dintru carele să naşte / . f. 115 semeţiia şi neascultarea; al doilea iaste z;ayistiia, dintru carele să naşte vrăjmăşiia şi uciderea; al treilea iaste 10 iubirea de argint, carele să numeşte a doua închinare de idoli, dintru carele să nasc toate relele; al patrulea iaste călcarea .9.e lege, adecă nebăgarea în seamă celor hotărîte şi aşăzate în legi şi în pravile, dintru carele să naşte necre­ dinţa şi lepădarea de Dumnezeu; al cincilea iaste sămî- 15 narea de vrajbă între fraţ şi între priiateni, care păcat l-au aflat singur satana; şi cine are acel nărav iaste ase­ menea diiavolului; al şaselea iaste nădiajdia cea necu­ vioasă ce are neştine la multe mila lui Dumnezeu şi nu să părăseşte de păcate, socotind că-I va erta, dintru carele 20 să naşte netemerea de Dumnezeu şi toată necurăţiia; al şaptelea, cel mai de pre urmă şi mai mare şi mai rău ,decît toate iaste oceaania, adecă deznădăjduirea de mila lui Dumnezeu, socotind că nu-l va erta nici cu un mijloc, dintru carele să naşte moartea cea sufletească şi munca 25 cea vecinică a iadului. Şi cine va avea vreunul dintr-aceste păcate şi nu va vrea să se părăsească de dînsul, mai bine să nu-l fie născut mumă-sa, că "îi iaste cerbicea lui vînă de hier şi fruntea f.115V lui de aramă", / după cum zice Isaia în 48 de capete. 30 Şi pentru aceia au luat Domnul spre sine firea omenească, iar nu cea îngerească, căci omul au greşit din slăbiciune împotriva'Tui Dumnezeu Tatăl, iar îngerul au greşit din firea lui cea rea, împotriva Duhului Sfînt. ,. A treia pricină pentru care au luat Domnul spre sine 35 firea omenească, iar nu cea îngerească iaste că îngerul au 1lipse�te lesne N, CII 4 împotriva B, N, C//7 dintîiu B, N Icarile NI18zivistiia B I dintru] din CII 9 carile Nil 10 care C I a dooa N, şters C 1/ 11 dintru carele] dintr-însa C I relile N, C 1/ 12 adică CI celor] ciolor B //13 care CI carile Nil 14 cincelia B I iaste vrajba ce să pricinueşte între fraţi C 1/ 15 fraţi B I prietini C //17 diavolului C I nădejdea B,N, nădejdea C II 19 carile N II 21 dupre urmă CI pre] pe B II 22 ociania B, lipseşte C I lipseşte adecă CI dejnădăjduirea B, dăznădăjduirea CI124 care C, carile Nil 26 vreunu C II 27 să să părăsească CII 29 Isaiia B, N, CI cap C II 30 luoat NI Domnul] Dumnezeu N, CI firea cea omenească C, Nil 31 căci că omul Nil 34 A treia]a trea N, Altă CI carea B Iluoat Nil .; .,,, Iv .� " ');' . 123 [124] greşit de bună voia lui, iar pre ticălosul om l-au înşălat şarpele. Că a dooa chipuri iaste păcatul: unul iaste chiar al nostru, carele-l facem noi înşine, iar altul iaste păcatul cel striin, care îl face alt om şi rămînem şi noi părtaş 5 acelui păcat strein. Şi ne ceartă Dumnezeu şi pentru păcatele cele streine, precum iaste şi în trupul omenesc. Că pentru un mădular, cînd iaste bolnav, pătimesc toate mădulările, aşijderea şi în lumea care să chiamă trup, adecă beserica lui Hristos, creştinii, pentru un om rău 10 pre mulţi oameni buni îi ceartă Dumnezeu, precum se vede aceasta în multe cărţi şi în multe istorii, că s-au făcut de multe ori, în bogate locuri. Că după cuvîntul "'" apostolului ce zice că "puţin aluat toată frămîntătura dospeşte", aşa şi răutatea şi păcatul unuia pricinuiaşte r f. 116 15 la mulţi mare pacoste. Drept aceia prorocul David să ruga lui Dumnezeu să-I cruţe de păcatul cel strein. Pentru aceia au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iară nu cea îngerească, căci că îngerul au greşit de bună voia sa, iară omul au greşit dintru 20 înşălăciune a cărui păcat iaste părtaş şi îngerul cel rău, adecă diavolul, pentru că el au înşălat pre om, prin ... mijlocul şarpelui. ,A patra pricină pentru care au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iar nu cea îngerească iaste căci 25 că îngerul era mai de cinste decît omul; pentru aceia era datoriu şi mai tare să se ferească de păcat. Că cine iaste mai de cinste i să cade să fie mai cu omenie; că îngerii sînt stele, iar omul iaste putrejune. Că aşa zice în cartea lui Iov în 25 de capete: "Stelele sînt necurate înaintea lui, 30 dară cu cît mai VÎrtos omul, fiind putrejune şi feciorul lui viiarme", (Drept aceia să cade omului celui sufletesc, adecă celui besericesc) să fie mai cu omenie decît mi­ reanul, pentru ca să ia -pildă şi învăţătură fieştecîne de la el, văzînd faptele lui cele bune. 1 de] din B // 2 Că in doao C / chiiar B, N /13 care îl facem, carile il facem N! 4 strein C / părtaşi CI/ 5striin B, N // 6 păcatile C, N / striine N // 8-9 şters care să chiamă adică biserica lui Hristos C /1 8 chiiamă B, N / lipseşte trup NI19lipseşte creştinii CI/I0 lipseşte buni C, NI/13 aluat] au luoat N//14 răutatia N / pricinueşte C 1/17 cruţe, ad. şi ferească B, izbăvească C 1 striin N / luoat N //18 iar B, C // 21 adică C / diiavolul B, N /1 23 A patra] altă C Iluoat N 1/ 26 dator C /1 28 iară N // 29 stelile N // 30 dar C / repetă margine mai virtos B / feciorul B, fecioru C/I 31 vierme C / / 31- 32 fără paranteze C// 32 adică C/ bisericesc C // 34 faptile C, N // 124 [125] Pentru aceia şi Hristos, pre oamenii cei sufleteşti îi numeşte sare, zicînd: "Voi sînteţi sarea pămîntului'Y ; f. 116V deci de să va strica sarea, cu ce să va mai săra? îi numeşte lumină, zicînd: "Voi sînteţi lumina lumii". Şi iarăşi: 5 "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzînd faptele voastre cele bune, să mărească pre părin­ tele vostru cel ceresc". (îi numeşte cetate, zicînd: "Nu să poate ascunde cetatea în vîrful muntelui". îi numeşte făclie aprinsă, zicînd: "Nimeni nu aprinde făclie să o 10 pue supt obroc, ci în sfeşnic, ca să lumineze tuturor celor ce sînt în casă"). Că nu să mînie Dumnezeu atîta pre omul cel prost cînd face păcat, cît să mînie pre omul cel bisericesc şi pre omul cel de cinste. Şi pentru aceia li să cade să fie 15 mai cu omenie şi nu li să cădea să facă păcat. Deci pentru aceste patru pricini, ce-am zis, au luat Dumnezeu firea cea omenească, iar nu cea îngerească. Iar pentru ce au luat Fiiullui Dumnezeu firea omenească, iar nu altă faţă a dumnezeirii, adecă Tatăl, sau Duhul 20 Sfînt, încă sînt 4 pricini. Una, pentru căci să chiamă Fiiul lui Dumnezeu înţelepciune au luat chipu omului ca să vindecere nepriceperea omului, prin care au căzut în păcat. A dooa, ca cela ce iaste Fiiullui Dumnezeu, făr' de ani, f. 117 25 să se facă / şi fiiu omului, supt ani. A treia, precum s-au făcut Fiiul lui Dumnezeu fiiul omului, să se facă şi fiiul omului Fiiul lui Dumnezeu, după cuvîntul lui Ioann: "Şi dede lor putere a fi fii lui Dumnezeu" . 30 A patra, fiind fiiul faţa cea de mijloc, s-au făcut mijlo­ citoriu do- au făcut pace întru Dumnezeu şi între om, după cum zice fericitul Pavel: "Că unul iaste mijloci­ toriul lui Dumnezeu şi oamenilor, omul Hristos Iisus". Iar pentru naşterea domnului Hristos, ce prăznuiaşte 35 astăzi luminat sfînta biserică, în ce chip s-au născut FiiuI 125 " \ .. 1 oameni CII 3 de să va mai strica N I sarea pămîntului Nil 4 margine lumină B II 6 faptile C, NI pre tatăl vostru cel din ceriuri CI părintile Nil 7 fără paranteze CI nu poate C, Nil 10 şi o pune supt obroc B 1113 besericesc B, Nil 15 omenie] mînie Nil 16 patru]4 C, NI luoat Nil 18 luoat N 1119 adică CII 20 chiiamă B 1121luoat N I chipul BII 22 care BII 25 să să facă CII 27 să să iacă B I fiiu 1 B 1128 Ioan C I dete C il 30 mijlocitor CII 32 mijlocitoriu B 1133 şi] şi a CI134 prăznueşte CII 35 şters astăzi CI beserică B, Nil ţ I � .(..... ":t , ,. � '<, ,1 , ..... ,t '\ i' . " . .� .. [126] lui Dumnezeu din tată făr' de mumă şi cum s-au întrupat din mumă făr'de tată, nu trebuiaste.iiscoadă, de vreme ce iaste taina foarte mare, adîfiCăŞI'peste fire, ci numai cu 7- credinţă şi cu măriri de cuvîntări să ne închinăm lui, 5 ca unui soare al dreptăţii ce au răsărit din pîntecele Fecioa­ re-i, noao celora ce şădeam întru în tunete eul şi umbra morţii; şi din călduroasa inimă să-i mulţemim pentru multa si nemăsurata milă ce au făcut cu noi, de-am înoit firea noastră cea căzută, cu naşterea sa, căruia şi eu mă 10 rogi nevrednicul, ca unuia ce iaste unul născut Fiiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, să dăruiască prea­ f. 1171' luminatului I sănătate, viaţă norocită şi bună întemeiare, întru cinstit şi luminat scaunul măriei-sale, împreună cu toată luminata casa măriei-sale şi împreună cu dumnea- 15 voastră cu toţ şi cu tot norodul creştinesc ca de pururea să prăznuiţ în mulţi ani, luminat, cu toate cele bune şi de folos. CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA OBREZANIIA LUI HRISTOS '"Şi cînd s-au umplut 8 zile ca să tae pruncul împrejur, 20 chemat-au numele lui Iisus, carele au fost zis de înger mai înainte, pînă a nu să zemisli el în pîntece". Zice la cartea Facerii, în 17 capete, cum că au tocmit Dumnezeu cu Avraam împăcare şi spre semn de adeve­ rinţă i-au poruncit Dumnezeu, zicîndu-i: "Aceasta iaste 25 făgăduinţa carea vei păzi între mijlocul mieu şi între voi şi Între mijlocul semenţiei tale, după tine între neamurile lor, să se tae voao împrejur toată partea bărbătească şi va fi făg-ăduinţa mea peste trupul vostru, Întru făgă- f. 118 duinţă I vecinică. Şi copilul carele nu să va tăia î�rejur 30 a opta zi să va piiarde, sufletul acela din rudeniia lui, .. 2 trebueşte C / iscoadă, ad. şi să ispitim mai mult B // 5 pîntecile B, C, pînticile N / fecioarii B, fecioarei N 1/ 6 şădern N / întunerecu C 1/ 7 călduroasă N / mulţumim C, mulţămim N /1 8 de au înoit e, Nil 9 cu naşterea sa firea noastră cea căzută CII 12 după prealuminatului ad. nostru domn B, CI viiaţă B, eli 13 scaunu C, ad. marginal intru cinstit şi luminat scaunul mării-sale B I mării­ sale Nil 14 mării N, B, el lipseşte luminata B II 15 toţi B, e / de-a pururea CII 16 prăznuiţi C /117 după folos ad. Amin B 1/ 18 Cuvint la cea după trup tăerea împrejur a domnului nostru Iisus Hristos, la ghenarie 1 dni CII 20 chiemat-au N / carile N I îngeri eli 21 nainte B, e / zămisli B, N, CII 25 care eli 26 seminţiii B, seminţii eli 27 să să tae CI imprejur voao C, N 1/28 preste C, N 1/29 copilu CI care N, CII 30 B I pierde CII 126 [127] căci au stricat făgăduinţa mea", arătînd cu această tă­ iare împreju�ruri: una pentru ca să se cunoască cei crezuţ întru Dumnezeu; a dooa, pentru ca să rămîie semenţie lui Avraam slobodă de păcatul născutului celui 5 dintîi; a treia, pentru ca să facă pre Avraam părinte a multe neamuri credincioase, pentru adevărata credinţă ce au arătat şi el cătră Dumnezeu; a patra, pentru căci din neamul lui Avraam au vrut să se nască Hristos. Deci, pentru semnul �ăcării aceiia care s-au tocmit 10 cu noi au priimit tfristos tăiarea împrejur, după cum zice Luca evanghelistul: "Şi cînd s-au umplut 8 zile ca să tae pruncul împrejur, chiemat-au numele lui Iisus", care ny"'m�-..iaste cu adevărat mai presus decît tot numele, după cum zice fericitul Pavel, "că să-înţelege mîntuitor". Şi să 15 poate adeveri şi de pe alte multe numiri cum că să chiamă Iisus mintuitoriu neamului omenesc, iară mai vîrtos de pă aceste Qpt nume ce voiu să zic. întîi să chiamă viaţă Qt veci, după cum zice Ioann la f. 118T 17 cap: "Iară aceasta iaste / viaţa de veci, ca să te cunoască 20 pe tine unul Dumnezeu şi pre Iisus Hristos, pre carele ai trimis". A dooa să chiamă mărire, că aşa zice David: "Sătura­ mă-voiu cînd mi să va arăta mărirea ta". A treia să chiamă odjhnă, că aşa zice Hristos: "Luaţ 25 jugul mieu spre voi şi vă invăţaţ de la mine că sînt blînd şi smerit cu inima şi veţ afla odihnă sufletelor voastre". A patra să chiamă veselie, că aşa zice loann la Apoca­ lipsis, în 19 capete: "Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să dăm mărire lui, că au venit nunta mielului (adecă a 30 lui Hristos) şi muiarea lui s-au gătit spre sine" (adecă beserica). A cincea să chiamă îu;părăţie, că aşa va să zică Hristos la judecata cea înfricoşată, cătră oamenii cei drepţi: 1 liPseşte mea B / tăere CII 2 patru N, C / după cunoască ad, marginal jidoviÎ dintr-alte neamuri cum că sînt oamenii B / / 3 crezuţi B, C / / 4 seminţiia B, C / / 5 dintîiu B, C / părinte] tată CII 9 împăcării] împărăţii C / împărăţiei N /1 10 tăerea C /1 13 iaste adevărat C, N /1 14 că să] că N, C / mîntuitoriu B, C, N /1 15 de pe] după C / chiiamă B, N /1 16 mîntuitoriul C, N / iar C /117 de pă] după C /8 C, N /1 18 Îrrtîiu N, B / chiiamă B / vii aţă B, C, viiaţa N / Ioan C /119 capete N / Iar C / viiaţa B, N, CII 20 pre B, C I carile Nil 22 chiiamă B, Nil 23 repetă cînd AII 24 chiiamă N, B I Luaţi B, C, luoaţi N /1 25 învăţaţi B, C 1/26 veţi afla B, Cjsuflcti­ lor N//27 chiiamă B, N//28 cap C/l29 adică C//30 muiarea ad . şi mireasa BI muerea CI adică C 1/31 biserica C /132 chiiamă B, NI lipseşte Hristos B 1/ ţ I .� " 117 [128] f.119 "Veniţi, blagosloviţii părintelui mi eu şi moştenit împă­ răţiia, carea iaste gătită voao mai nainte de începutul lumii". A şasea să chiamă coroană, că aşa zice Ioann la Apoca- 5 lipsis: Ţine ce ai dobîndit, ca să nu ia nimeni coroana ta". A şaptea să chiamă ban că aşa zice la Mathei, în 20 �_ de capete: "Şi deaca veni seara, tuturor le dede plata tot, întocma, cîte un ban"./ • A opta să chiamă cină, că aşa zice la Luca în 14 capete: 10 "Un om oarecarele făcu cină şi chiemă pre mulţi şi ei nu vrea �ă meargă, puind fieştecarele, la mijloc pricini: unul că au cumpărat holdă şi merge să o vază; altul că au cum­ părat părechi de boi şi merge să-i ispitească; altul că au luat muiare şi pentru aceia nu pot să meargă", carii să 15 înţeleg a fi oamenii cei păcătoţi şi iubitori de cele lumeşti, carii nu să vor în vrednici să mănînce din cina aceia, adecă nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Deci, de pe aceste nume ce am zis, că înţelegeţ Iisus rnîntuitoriu. Că au mîntuit neamul omenesc din tiriiDiia 20 diavolului şi le-au arătat calea vieţii de .veci, Şi au priimit de s-au tăiat înprejur pentru doao lucruri: una, pentru ca să împlinească legia, ca un făcător de lege şi să ne dea şi noao pildă să ne suppunem legii; alta şi pentru ca să se astupe toată gura hulit oare şi clevetnică 25 a eriticilor, carii zicea că n-au luat trup, ci s-au născut după nălucire. Iar pentru ce s-au tăiat împrejur a opta zi să înţelege că la al optulea veac va să tae Hristos îm­ prejur, cu judecata cea înfricoşată, ca / cu o sabie cu doao rosturi toate răutăţile şi tot feliul de nedreptăţi din lume; 30 şi pre cei păcătoşi îi va arunca în matca focului celui nestins, iar pre cei drepţi îi va aduna la împărăţiia sa cea vecinică, care şi noi, cu toţii să o dobîndim . .. 1 1 moşteniţi B II 2 care CII 4 şase C 1 chiiamă N, B 1 coronă CII 5 corona C /1 6 chiiamă N, B 1 Matthei B, C 1/ 7 20 cap CI dete C 1/ 8 ban, ad, �i dinar B //9 chiiamă N] chiia BIla] şi B 1 cap. C 1110 oarecare C, oarecarile NI chernă C II 11 fieştecarile N //13 ispitească] cerce C II 14luoat N 1 muere CI să meargă] merge C 1115 păcătoşi CII 16 cina] masa C, N 1117 adică CI 118 de pe] după B, C 1 aceste CI înţelegeţi B, înţelege C //18-19 ad, marginal că Iisus să zice mîntuitoriu B 1119 mîntuitor CII 20 diiavolului B, NI le-au arătat Nil 21 doao] 2 C, Nil 22 legea CI făcătoriu B, Nil 23 supunem C, NI125luoat NIl 26 al 8-lea BII 28 doao] 2 N, C 1129 rosturi ad. marginal şi ascuţituri B] ascuţituri CI feliu B, C II 30 ad. marginal celui B 1131 lipseşte sa Nil 32 care CII 128 [129] '� i I CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA ADORMIREA PREA SFINTEI STĂpîNEI NOASTRE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU ŞI PURUREA FECIOAREI MARIA "Că căută spre smereniia slujnicii sale că, iată, de acum 5 mă vor ferici toate neamurile". "Pomenirea drepţilor cu laude, zicea preaînţeleptul Solomon, şi blagosloveniia Domnului pre capetele lor". Drept aceia toţ sfinţii, fără de nici un prepus sînt drepţ înaintea lui Dumnezeu şi sînt blagoslovit. Iar mai dreaptă 10 şi mai blagoslovită în ceriu şi pre pămînt nu iaste alta decît Fecioara Maria, pentru căci s-au învrednicit de au f. 120 născut, ca o sfîntă ce iaste decît / toţi sfinţii, pre sfîntul şi adevăratul drept, pre blagoslovitul Iisus, a căruia preasfînta Adormire prăznuiaşte luminat astăzi sfînta 15 beserică, Şi măcar că eu nu sînt vrednic a zice nimica întru cinstea şi lauda ei, pentru întunecarea ce are mintea mea, de mulţimea păcatelor, iară încăş, după putinţă vom zice celea ce ne va lumina prin rugăciunile ei, lumina cea ade- 20 vărată, Hristos. Ce vă pohtesc să ascultaţ cu dragoste. "Că căută spre smereniia" i proci. Fără de nici un prepus să cunoaşte cu socoteală dreaptă cum că Dumnezeu iaste preaputernic, pentru căci are puteria întocma cu voinţa şi poate să facă cîte 25 va vrea, după cum zice prorocul David: "Toate cîte au vrut au făcut Domnul. Drept aceia, de ar fi vrut ar fi putut şi nefăcîndu-se om, cu alt mijloc să mîntuiască pre om din mîinile diavolului, iar n-au vrut. Şi de veţ întreba pentru ce, pentru căci au vrut să arate la această 30 taină a..int�ării 4 alsăuri fireşti: bunătatea, înţelepciu­ nea, puteria şi dreptatea. � Şi întîi au arătat bunătatea pentru căci nu s-au îndemnat să mîntuiască pre om din niscai bunătăţi ale lui, fiind 129 " , I 1 Cuvînt al 2 la Adormirea preasfintii C // 2 stăpînii N I Născătoarii B II 3 fe­ cioarii B, CI Mariei C, N //4 căută] au căutat CI/ 5 repetă mă B //7 capetele] catele B, capetile C // 8 toţi N, CI făr'de N, CI drepţi B, N, CI/ 9 blagosloviţi B, C //11 Mariia B, N, C //13 -14 şters şi ad. domnul Dumnezeu şi mîntuitorul nostru Iisus Hristos ai căriia adormire luminat o prăznueşte C //14 sfînta noastră biserică C //16 cinstia B //18 iar C //19 cele CI/ 20 Ci CI ascultaţi B, C //21 Că au căutat spre smereniia slujnicii sale C II 22 făr'de C II 24 putere C, N I poată NIl 26 domnul au făcut B II 28 diiavolului B, NI iară NI veţi întreba B, CI/ 30 ale sale fireşti B I după fireşti ad. fapte bune, adică CI bunătatia NIl 31 puterea C, N I dreptatia NIl 32 întîiu NIl 33 bunătăţ B II ţ I [130] f. 121 1. 120" rob păcatului,. după cum/zice fericitul. Pavel: "Nici dintr-altceva, făr' numai dintru a sa singură bunătate; că precum s-au îndemnat din ceput, dintru a sa bunătate, de au zidit pre om, aşa şi acum s-au îndemnat să-I mîntu- 5 iască". __ < A dooa, au arătat înţelepciunea, pentru căci ca unul numai singur ce iaste înţelept au aflat mijlocire ca aceia ca să mîntuiască pre om. în ce chip? Să împreune dumne­ zeirea şi să se facă el însuş Dumnezeu şi om? ca un om 10 să se lupte pentru om cu vicleanul diavolul şi ca un Dum­ ., nezeu să biruiască şi să mîntuiască pre om, precum vom zice şi mai jos. A treia, au arătat puteria, pentru căci ca un Dumnezeu puternic au putut de au făcut un lucru mare şi înfricoşat, 15 ca acesta. Că zice Ioann Damaschin: "Ce iaste mai mare . decît a să face Dumnezeu om, ziditoriul să se facă zidire, făcătoriul facere. Dumnezeul cel făr' de materie să se facă om cu materie, cel nevăzut să se facă văzut, stăpînul să se facă rob şi Dumnezeu cel înalt să se facă om smerit. ·20 Şi, împreunînd aceste doao împrotiviri de margine, să păzească a fieştecăriia firea neschimbată, să rămîe cel nezidit, nezidit şi cel zidit, zidit şi cel nevăzut, nevăzut. . Şi în scurte cuvinte să rămîie dumnezeirea, dumnezeire / şi omenirea, omenire şi nici firea dumnezeirii să se pre- 25 facă în firea omenirii, nici omenirea să se prefacă în firea dumnezeirii, care lucru iaste mai puternic şi mai minunat, să poată păzi fieştecare fire alsăurile ei cele fireşti şi după împreunare". A patra, au arătat dreptatea, în ce chip? Pentru că 30 n-au vrut să se lupte cu vicleanul diavol cu dumnezeirea descoperită, ci s-au îmbrăcat cu trup, pentru căci că ar fi putut zice diavolul cătră Dumnezeu, îndreptindu-se: eu cu om mă lupt, iar nu cu Dumnezeu şi nu iaste cu drepl e tate tu, Dumnezeu fiind, să te lupţi cu mine, tu ziditoriu- 2 fără numai C II 6 unul ce B II 8 -11 ad, marginal în ce chip? Să îm­ preune dumnezeirea şi omenirea şi să se facă el însuş Dumnezeu şi om; ca un om să se lupte pentru om cu vicleanul diiavolul şi ca un Dumnezeu să biruiască şi să mîntuiască pre om B /19 să să facă C /IlO să să lupte N, CI diiavolul Nil 13 a trea NI puterea C, N /1 15 Ioan C /1 16 ziditoru CII 17 făcătorul CI facere ad. şi făptura B I fără materie CI să să facă C /118 să să facă C /119 să să facă 1-2 C /1 20 aceste impotriviri C, N /1 24 prifacă B /1 25 prifacă B /1 29 dreptatia N /1 30 să să lupte C, N I diiavol N /1 32 diiavolul N /1 33 după om ad. po ciu să C I nu2] nici C " 130 [131] şi făcătoriul: să te lupţi cu mine, zidirea şi făptura; cii. mă lasă pre mine, ca pre o zidire, să mă lupt cu altă zidire •. carele iaste omul. Drept aceia, Dumnezeu, carele purtarea să indreptează, 5 cătră toţ şi biruiaşte la judecata lui, după cum zice David, ce face? Pentru ca să nu mai aibă diavolul cuvînt a să. îndrepta şi să zică cum că-i face Dumnezeu strîmbătate •. pentru aceasta s-au îmbrăcat acest aş Dumnezeu cu trup' şi să face om adevărat, pentru ca să se lupte ca un om 10 şi să biruiască ca un Dumnezeu pre vrăjmaşul firii ome- f. 12!" neşti, pre care fire o au fost biruit / diavolul, ca iarăşi, aceia să biruiască pre diavolul: biruitul să se facă biru­ itoriu şi biruitoriul să se facă biruit; cu mijlocirea ce au. biruit să se biruiască; au înşălat pre om, făgăduindu-i 15 să se facă Dumnezeu, să înşală şi el, pentru căci vedea. om şi au căzut în mînile dumnezeirii, ce era ascunsă în omenire. Drept aceia, pentru ca să păzească Dumnezeu drep­ tatea, să face om, luînd trup din preacuratele sîngiuri 20 ale preasfintei Fecioarei. Şi socotind adîncimea minunei; rămîiu făr'de graiu.şi mă minunez, căci că nu aflu cuvinte întocma la cinste, ca lucrul, pentru ca să laud minunatul acesta dar. Cum să măresc izvorul iubirii de oameni? Cum voiu să propoveduesc mulţimea îndurărilor? Cum 25 voiu să îndrăznesc la noianul Fecioarii şi să.ispitesc adîn­ cimea tainii cei peste Aire ? Şi cum voiu să pcvestesc pentru tine. Fecioară, nu căci ai născut din tine Ctt-trnp. pre Fiiul şi cuvîntul lui Dumnezeu, care naştere iaste mai presus de fire, ci pentru căci te-ai făcut maică şi ai· 30 rămas fecioară. Că din fire iaste unii mueri fecioară să fie­ fecioară numai în cîtă vreme va păzi fecioriia şi mumă I f. 122 nu poate s� fie deaca iaste fecioară şi o muiare care au născut prunc nu poate să mai fie fecioară. Iar la tine, vrînd cel ce s-au născut din tine, au schimbat rînduiala. 35 firii, ca un făcătoriu al firii şi ai rămas şi după naştere­ iarăş fecioară. 3 carile N //4 carile N // 5 toţi B, C / birueşte C //6 diiavolul B. N /1 � cu] in C 1/9 să să lupte C, N / cu un om N 1/11 diiavolul N / iarăş B, C. N / 12 aceia fire N / diiavolul N / să să facă C / biruitor C 1/13 să să facă C 1/14 să să biruiască C 1/16 mîinile B, C, N //18 Dumnezeu ca să păzească C 1/19 preacura­ tile N. C 1/ 20 fecioarii N, B / şi] însă eu C / minunii N 1/ 23 izvoriul B /1 25 noia­ nul B // 26 tainei B //27 -28 duptJ fiiul ad. şi; şters din tine B /1 32 muere­ C / care C, l'epettJ B // 35 făcător C / dupe C /1 36 iarăşi C // ţ I ( ... .. � � , ,. � �.' I '<, .1 ,'" h· �. 1· "!.: • !o. .' '\;' . " 131 [132] O, lucru preaslăvit şi tăiare de fire! O, pîntece sfînt şi vas dumnezeesc! întru tine, cu adevărat, s-au spart zapisul păcatului. în tine s-au făcut Dumnezeu om, fără de a-ş schimba dumnezeirea. 5 Drept aceia, ..Ql_ c�Qă voiu putea să măresc fecio­ riia ta şi naşterea ta cea preste fire? Că prin mijlocul "- __ tău ne-am învrednicit să cîştigăm bunătăţile cele mari. Cu ce flori de laudă voiu putea împleti cununa fecioriei . tale, ca uniia ce eşti încununată cu toate florile bună- 10 tăţilor, de tatăl cel ceresc? Pentru căci ai încununat > neamul nostru cu slavă şi cu cinste, ce fel de dariu vred­ nice aducem? Că toate cîte-s ale lumii, nu sînt vrednice înaintea ta. Că de te voiu numi cer, eşti mai naltă, că ai -c. născut pre făcătoriul ceriului. De te voiu numi închipu- f. 122vl5 irea / lui Dumnezeu, destoinică eşti. De te voii numi · doamnă îngerilor, întru toate a fi te adeverează şi ver ce alt aş putea zice şi aş putea să te numesc, nu iaste destul, cătră lauda măririlor tale. Bucură-te, drept aceia, că tu singură ai prorocit, că 20 te vor ferici toate neamurile şi adevărat că te fericesc, pentru căci. cu smereniia ta cea de margine ne-ai arătat cătră ziditoriul tău, te-ai făcut pricină de s-au smerit · cel ce iaste din fire nesmerit şi au priimit de au lăsat · sînul Tatălui şi au venit de au sălăşluit în preacuratul 25 şi sfîntul pîntecile tău. O, fericită şi sfîntă smereniia a fecioarii, cîtă putere ai! Că au făcut de s-au smerit pînă la moarte cela de carele fuge ceriul de groaza lui şi i să smeresc toate şi ai înălţat pre omul cel din fire smerit şi l-ai făcut de au cîştigat 30 lăcaşurile şi fericile cele cereşti. Fericit iaste, cu adevărat şi preafericit cine au putut cîştiga pre această blagoslo­ vită smerenie, că s-au cinstit si de oameni si de Dumnezeu. Şi de vreme ce tu, fericită Fecioară, după cam ai zis că au căutat domnul pre smereniia ta şi te-au îhălţat de 35 pre pămînt la ceriu, pentru ca să împărăţeşti împreună 3 în] Intru B 1/ 4 făr'de C 1/ 8 fecioarei B, feciorii C 1/ 9 şters ca uniia şi ad. ceia CI uniia N 1/ 11 feliu NI daruri B, C, dar N 1/ 13 ceriu B, N, CI nalt A 1/ 14 după ceriului ad. marginal· De te voi numi muma neamurilor B 1/ 15 destoinic A 1/ 16 doamnă] domn C I veri ce B, C 1/ 17 numesc] măresc NI dăstul C 1/ 21 şters cea de margine CIne-ai] că ai B, N, care ai C 1/ 23 nes merit] smerit B 1/ 26 sfinta B 1/ 27 carile N 1/ 28 şi să smeresc C II 29 lipseşte cel C, N Il-au făcut B 1/ 30 feri­ cirile N 1/ 32 s-au cinstit de oameni B 1/ 33 au zis B 1/ 34 pre] spre NI ti-au N 1/ 132 [133] f. 123 f. 123V cu el, caută spre noi, ticăloşii, robii tăi, cu umilinţă şi / mîngăe pre judecătoriul cel înfricoşat, pre fiiul tău, cu rugăciunile tale cele călduroase, să ne mîntuiască .. de.seir­ bele şi-de nevoile ce ne-an împresurat. Şi precum cu dum- 5 nezeiasca putere într-o.rnică, de ceas au adunat din toată lumea pre apostoli ca să petreacă preacinstit şi sfînt trupul tău spre îmgropare, cu laude şi cu cîntări, aşa să adune şi mintea noastră cea înprăştiiată, întru dăşărtăciunile cele lumeşti şi să o lumineze ca de pururea pre dînsul 10 să-I mărim şi să-I lăudăm. Iară ţie, ca unii adevărate Născătoare de Dumnezeu, să-ţ cîntăm cu cucerie cîntarea cea îngerească: "Bucură-te ceia ce eşti cu bun dar dă­ ruită. Domnul cu tine". / ÎNVĂŢĂTURĂ LA SFÎNTUL PĂRINTELE NOSTRU NICOLAE 15 "Eu sînt păstoriul cel bun; păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi". Aducîndu-mi aminte de rîvna cea mare şi de dragostea cea multă ce are păstoriul cel bun cătră oile sale, foarte mă minunez şi laud credinţa şi dragostea inimii sale ce 20 are spre paza lor, precum vedem că era fericitul acela şi credinciosul rob al lui Dumnezeu, Moisi, carele au fost păstoriu norodului israiltenesc. Că văzînd urgiia lui Dum­ nezeu că era foarte mare şi groaznică asupra jidovilor, atîta cît li să cuveniia şi pierzare, iar n-au vrut pentru 25 dragostea oilor să fugă să se mîntuiască el singur, ci, mai vîrtos, după cum zice la 22 de capete la Eşire, au stătut împotriva lui Dumnezeu şi cu mînie au început a-i zice: ,;f{ogu-mă, Doamne, greşit-au norodul acesta greşală mare şi ş-au făcut lor dumnezei de aur; şi acum, f. 124 30 de vrei să laşi / păcatul lor, lasă-I, iar de nu, stinge-mă şi pre mine din cartea < în> care m-ai scris". 1 lipseşte ticăloşii B II 3 căldoroase B II 6 precinstit B 117 şters să adune CII 8 lipseşte noastră B 1 deşărtăciunile B, CII 9 după lumeşti ad, să o adune C r de-a pururea C 1110 Iar C 1113 Domnul e cu tine C 1114 Al doilea cuvînt la zioa sfîntului ierarh Nicolae. Dechemvrie 6 dni C 1115 păstorul 1-2 C 1117 -20 şters Aducîndu-mi aminte ", precum vedem că era CII 20 şters acela CII 21 care C, carile N 1/22 păstor CICă văzînd] Cu toate că au văzut CII 23 şters foarte CII 24 şters atîta CI iar] dar CII 26 după vîrtos deschide paranteză CI cap. C! după Eşiri îr;chide paranteză C 1130 vrei] vei C 1 laş B IL 31 care CII • 'J, � ( "i;?:" .. � '.,... � >- " ,'\! '.," .. ,' 133 t,. .' '\,',..", '" /. <; .� .. , r: [134] ""'. Auzit-aţ rîvna şi dragostea cea mare a acelui păstor? Cu adevărat, iubiţii miei ascultători, stau de mă mir de acele cuvinte mari şi grele ce au grăit Moisi cu atîta mînie. Iar mai mult mă minunez de îndelunga răbdare 5 şi de mu1ta iubire de oameni a lui Dumnezeu, cum nu -- . f-au dat pierzării, împreună cu jidovii cei făr' de lege; că lui Dumnezeu, nu numai Moisi, ce şi toată lumea nu-i iaste nici de o trebuinţă, după cum zice David la psalm 16: "Bunătăţile mele nu-ţ trebuesc", 10 Iar pentru ca să nu mă depărtez cu vorba zic cum că Dumnezeu nu s-au uitat la acele cuvinte ale lui Moisi, ce-l îndemna spre mînie; ci mai vîrtos s-au uitat la dra­ gostea lui cea mare ce avea cătră oile sale, ca să nu paţă rău şi cum ,că mai bine au priimit să moară împreună li cu oile lui şi pentru aceia n-au vrut Dumnezeu să facă acea stricăciune mare ca să-i piarză. Mare era, cu adevărat, dragostea lui Moisi spre jidovi, iar mai mare au fost dragostea lui Hristos spre tot neamul :1. 124T omenesc. Căci Moisi numai / pentru un norod pohtiia să 20 moară, iar Hristos pentru toată lumea. Şi Moisi nu zice: piiarde-mă numai pre mine şi lasă pre jidovi, iar Hristos această poftă avea, nefiind vinovat să moară şi toată . lumea să trăiască, precum zice şi la sfînta Evanghelie de astăzi: "Sufletul mieu puiu pentru oi". Şi intr-alt loc 25 iară zice că: "Să cade să se înalţe fiiul omenesc, ca tot cela ce va crede într-insul să nu piară, ci să aibă viaţă vecinică". Deci de pe aceste vorbe ce-am zis vom putea cunoaşte dragostea cea adevărată şi credinţa păstori ului celui bun; ci mă rog să ascultaţi . .30 Sint mu1ţi în lume de să numesc că sînt păstori şi zic cum că poartă grijă de oi; ci o zic, ticăloşii, numai cu.cu­ vîntul, iar cu fapta sint departe, citu e ceriul 9ţ pămînt, pentru căci nu poartă grijă pentru folosul oilor lor, ci � să nevoesc numai pentru folosul lor, cărora nu să cuvine 1- 2 şters Auzita-ţi rîvna şi dragostea cea mare a acelui păstor? Cu ade­ vărat, iubiţii miei ascultători, stau de mă mir, �i ad, Să să mire cineva C 1/ 3 a­ celea C 1/7 ci şi B, C" 8 lipseşte David B " 9 Că bunătăţile C / nu-ţi C" 10 şters Iar pentru ca să nu mă depărtez cu vorba zic cum că C 1/11 acelea C 1/13 dragostea cea mare C. N " 14 şters şi cum că mai bine au priimit şi «d. că-I vedea că e bucuros C 1/15 şi] ci CII 15-16 şters să facă acea stricăciune mare C /116 ca să-I piiarză C, N" 18 iară N /121 pierde-mă C /124-29 şters Şi Intr-alt loc ... -să ascu ltaţi C" 26 întru dînsul N I să nu piiară B, N I viiaţă N" 27 de pe] dupe N " 28 păstorului N" 30 mulţ C" 31 grija C /132 cit C /1 33 şters pentru -căci C / lipseşte lor B, C /1 34 folosul] venitul C I cuvine] cade C /1 1134 [135] să le zică neştine păstori, ci năemiţ, sau, mai vîrtos să zie, furi şi tîlhari; că lasă oile lor de le mănîncă lupii şi ei sar pe aiurea, în turmele cele streine să fure şi să junghe şi să piarză. Pentru carii zice domnul Hristos, la Mathei, f. 125 5 în 7 capete: "Luaţi-vă aminte de proroci mincinoş.jcaris vin cătră voi, în veşmintele oilor îmbrăcat iar pe din lăuntru sînt lupi răpitori, .pre carii din rodul lor (zice) îi veţi cunoaşte pre ei", adecă de pe faptele lor cele ne­ cuvioase. 10 Şi iarăşi la 23 de capete, pe unii ca acestea îi numeşte făţarnici, orbi, nebuni şi mormînte spoite pe dinnafară. Făţarnici îi numeşte pentru căci să arată cu înşălăciunh înaintea oamenilor şi să fac pre sine cum că sînt sfinţi. şi drepţi. Orbi îi numeşte pentru căci nu vor să înveţe- 15 pre oameni cele ce să cuvin şi sînt drepte şi adevărate, ce-i învaţă şi-i îndeamnă pururea la lucrurile cele vătă� mătoare de suflet. Nebuni îi numeşte, pentru căci calcă poruncile cele mai mari ale lui Dumnezeu şi cearcă lu­ cruri deşarte şi de nimica. Mormînte spoite pe dinnafară 20 îi numeşte, pentru căci să fac ei mai învăţaţi, mai drepţi, mai buni şi mai vrednici decît sfinţii părinţi şi decît apos­ tolii si nu ţin în seamă într-o nimica cele ce au zis ei si le-au' aşăzat, spre cinstea besericii, spre întemeiarea cre­ dinţii şi a creştinătăţii şi spre folosul cel obşte, ca nişte 25 călcători de lege ce sînt. Opresc şi pe alţii, cu o mie de mij- f. 125V loace, să nu le / ţie, pentru ca să-i osîndească împreună cu dînşii, pentru binele cel mare ce le fac şi mila ce le dau, pentru care lucru vor să ia, ticăloşii, mai multă osîndă de la Dumnezeu. 30 "Păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi". , 1 năerniţi B, năimiţi C 1 şters să zic C" 2 lipseşte lor N " 3- striine B " 4 piiar ză B, N I care C" 5 cap B, C / între paranteze la Matthei, in 7 cap. C / Luaţi­ vă, aă. şi păziţi-vă B / mincinoşi C" 6 veşmintele ad, şi pei B / şters veşmintele oilor şi ad. piei de oi pă din afară C / îmbrăcaţi B, C / pe] pă C" 8 pre ei din rodul lor, zice, îi veţi cunoaşte C / din rodul lor ii veţi cunoaşte pre ei, zice N / veţi B I de pe] du pe B, C / faptile N I necuvioasă B "10 iarăş C / la 23. cap C / pă C / acestia B, aceştiia C / / 11 pre denafară N 1 denn C /1 12 şters ii nu­ meşte C" 14 şters ii numeşte C" 15 şters să cuvin şi C / şi cele ce sînt B 1/16. lucruri C / şters cele C" 17 şters îl numeşte C" 18 şters mai C" 19 pă C / pre denafară N /1 20 şters li numeşte C / învăţat B / / 22 şi întru nimic nu ţin în seamă C / / 23 li-au aşăzat B / cinsti a B / bisericii C / înterneiaria B, întemeerea C /! 24· ad. marginal şi a creştinătăţii B, lipseşte CI de C / ca] ci ca C" 25 şters ce­ sînt CI pre alţii B, C / ad. marginal cu mii de mijlociri B / / 26 şters pentru C / să-ilJ să să C II 27 - 29 şters pentru binele.. . la Dumnezeu C / / 30 lui] tş C II ţ I � .. . ( , � � , t ..... tI, �. ,1' _ • . -- �, \o 1· -< .� [136] f. 126 La cartea cea dintîi cătră Timothei, la al 3 cap, zice fericitul Pavel cum că episcopul trebuie să fie făr'de prihană, întreg la minte, cu bună rînduială, iubitoriu . de streini, învăţătoriu bun, nesfadnic, blînd, neînvrăj- 5 bitoriu, neiubitoriu de argint, casei sale bine îndreptă­ toriu, că de nu va şti a-ş îndrepta casa sa, cum va purta !;.grijă de beserica lui Dumnezeu? . Drept aceia nu eu, ci socoteala cea dreaptă află cum că păstori ului celui bun i să cuvine să aibă trei lucruri: 10 una, credinţă curată, a dooa, înţelepciune întreagă şi a treia, să aibă toiag în mînă. Cu credinţa cea curată să caute şi să pohtească pururea binele şi folosul oilor lui, . nu numai celor sănătoase şi zdravene, ce şi celor bolnave şi struncinate. Cu înţelepciunea sa păstorească pre oa- 15 meni, dînd învăţătură fieştecăruia după vîrsta şi rîn-L­ duiala lui, că precum sînt boale de multe feliuri / şi nu să pot vindeca tot ca un feliu de doftorii, aşa nici eu cu un feliu de învăţătură nu să pot odihni, nici să pot în­ drepta toate firile omeneşti, ci unii cu un felin, alţii cu 20 alt fel; că altă învăţătură trebui bărbatului şi alta muerii ; altă îndreptare trebue bătrînului şi alta tînărului; altă povăţuire trebue bogatului şi alta săracului; altă mîn­ gîiare trebue celui vesel şi alta celui trist; altă vindecare trebue celui sănătos şi alta celui bolnav; altă înfruntare 25 trebue stăpînului şi alta slugii; altă îndemnare trebue celui îndrăzneţi şi alta celui fricos; altă îmbunare trebue celui blînd şi alta celui mînios; altă vorbă trebue celui învăţat şi alta celui neînvăţat. Şi în scurte cuvinte, pre fieştecarele, după vîrsta sa şi 30 după rînduiala sa, precum am şi mai zis, trebuia să-I odihnească cu învăţătura, cu toiahul ce ţine în mînă adecă stăpînirea şi cu darul Duhului Sfînt să pedepsească atîta pre oi cît pre lupii cei de gînd şi pre hiartle cele sălbatece ce vin asupra oilor. Pentru căci / adevarat că ,. 1 între paranteze La cartea cea dintîi C I dintîiu B II 2 după Pavel ad. zice C f/3 orînduială CI iubitor CII 4 striini B, N I învăţător CI neinvrăjbitor CII 5 neiubitor CI casii C, N I îndreptător CII 7 biserica CII 8 şters Drept aceia şi ad. Deci C I şters află şi ad. o dă C II 9 păstorul C I cel bun C II 10 şters una şi ad. întîi CII 11 a trea N 1/13 ci şi B, CII 17 fel C, NI doftorie N II 18 fel B, Nil 19 fel B, C, N 1/ 20 feliu C, NI şters că CII 23 mîngăere C II 26 îndrăzneţ CII 28 margine şi alta celui neinvătat B, N 1/ 29 fieştecarile N II 30 şters precum am şi mai zis C I trebuia B] să cade C II 32 adică C II 33 hiiarele B II 34 sălbatice B, C, NI că de ce] cu cît C II 136 [137] - de ce rămîn oile pedepsite, de atîta cad în mai multe şi nenumărate patemi. Aşijderea şi lupii, cînd nu văd toiag în mîna păstori ului, răpesc oile fără de nici o frică şi le mănîncă. Pentru toiagul acesta zice David la Psalm 5 22: "Toiagul tău şi varga ta aceasta m-au mîngîiat". Cu sfîntul toiag au mîntuit Moisi norodul cel -jidovesc şi pre faraon l-au înecat. Drept aceia păstoriul carele va vrea să păstorească pre lege şi pre dreptate trebue pururea să ţie toiagul în mînă, 10 adecă dojana şi înfruntarea şi după vremi să pedepsească pre oi şi să gonească hiarăle, căci acesta iaste sfîrşitul cel bun a păstoriei sale, ca să ţie oile şi să le păzească cu sănătatea cea duhovnicească, adecă cu învăţătura. Această sănătate iaste pururea datoriu păstoriul să o dea oilor 15 lui; iar de va fi vreuna din oi beteagă trebue şi făr'de voia ei să o lege şi să o pue jos să-i tae carnea cea putredă, să o lepede şi să-i pue căzuta doftorie, neuitîndu-se nimic la zvîrlit urile picioarelor ei cu carele poată să-i mijlocească şi vătămare, au la obraz, au la mînă, au la f. 127 20 picior. Şi aşa, cu această / faptă bună şi cu această mij­ locire va avea păstoriul cel bun despărţeală de năemiţ, pentru căci năemiţii nu pasc oile pentru ca să le folosească, ci numai pentru plata ce apucă de la iale; şi cînd vede pre lup viind de departe adecă pre diavolul, ei lasă oile 25 şi fug, pentru căci sînt năemiţi şi nu poartă grijă pentru oi. Ci să ferească Dumnezeu şi să mîntuiască toate turmele de păstori ca acestea, ca şi de moartea ciumei. "Păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi". Cînd au vrut domnul nostru Hristos să se înalţe la 30 ceriu, s-au făgăduit ucenicilor lui că nu-i va lăsa săraci, ci le va trimite alt mîngătoriu, pre Duhul Sfînt, carele îi va învătrr'pre ei toate şi-i va povăţui întru tot adevărul, 1 nepedeppsite B I de] cu CI/ 2 patimi B, C, N 1/ 3 făr ' de B, C, Nil 5 acestea B, acest CI/ 6 şters sfîntul CII 8 Drept aceia] Deci CI care C, carile N II 9 pre] pă CII 10 adică CI dupe N 1/11 oi] om CI hiiarăle B, N II 12 păstorii sale CII 13 adică CII 14 dator CI lipseşte păstoriul B, păstorul CII 16 şters să o lege şi să o pue jos C /118 nimic] nimeni B I şters zvîrliturile picioarilor şi ad, zmlcinătura C / care B, C, carile N /119 şters să-i mijlocească şi vătămare, au la obraz, au la mînă, au la picior şi ad, singură să se vatăme mai rău C /1 20 picioare B /1 21 păstorul C / despărneaţă B / năemiţi B, năimiţi C /1 22 şters pentru căci năimiţii şi ad. carii C / şters nu C / şters pentru ca să le folo­ sească, ci C /1 23 ad, marginal ci numai B / pintru B / de la] de B / ele C /1 24 adică C / diiavolul NI/ 25 năemiţ B, năirniţi CI/ 26 Ci Dumnezeu ferească C / şters toate turmele şi ad, pre tăt norodu creştinăsc C /1 27 aceştia B / aceştea N /129 Iisus Hristos C /131 carile N /132 ad, marginal învăţa C /1 ţ ( \. 1- -� " " i' . , 137 [138] I '! , I II care făgăduială au rămas, necurmat, la toţi arhiereii ce au păstorit, după vremi, turmele sale pînă în zioa de astăzi şi va fi pînă va sta lumea; şi acea făgăduială să înţelege şi la tot norodul crestinesc. Că precum zice Sinesie, că 5 nu vor lipsi împăratului niciodată ostaş, aşa nu vor lipsi nici păstorii din beserica lui Hristos pentru ca să mîngăe "":.pte norodul cel ales al lui Dumnezeu, cu cele bune şi de folos, dintru cari păstori au fost unul si fericitul si minu­ f. 127Y natul Nicolae, episcopul / Mirelor Lichiei, făcăt�riul de 10 minuni, a căruia prăznuim, astăzi, cinstita pomenire, carele s-au arătat adevărat următoriu dascalului şi învă­ .tătoriului său, lui Hristos; şi au înmulţit talantul ce i s-au ..... încredinţat, nu îndoit ci întreit, că s-au nevoit de au 'săvîrşit trei bunătăţi mari: una spre cinstea şi lauda 15 stăpînului său Hristos, a dooa spre întemeiarea credinţii cei de obşte a toatei politiei creştineşti şi a treia spre folosul turmei saJe ce i s-au încredinţat. Deci bunătatea ce-au arătat spre cinstea şi lauda stă­ pinului Hristos iaste credinţa cea adevărată, dragostea 20 cea curată, rugăciunile cele neîncetate, posturile, vărsă­ riIe de lacrămi, smereniia de margine, bdeniile, vorbele ... cele curate cătră Dumnezeu şi ostenelele cele de multe feliuri, carele acestia toate fiind împreunate la un loc, a�ă:ta o dragoste peste măsură cătră Dumnezeu. Şi pentru 25 aceia l-au iubit şi Dumnezeu pe dînsul şi l-au făcut vestit si lăudat în toată lumea. , Iar bunătatea ce-au arătat de obşte iaste aceia ce-au făcut înaintea credinciosului şi marelui împărat Con­ standin şi înaintea a tot săborului ee să adunase în Nichea, 30 de-au înfruntat pre începătoriul de eresuri, pre Arie, / f. 128 şi ca pre un mincinos şi hulitoriu împotriva dreptăţii l-au lovit şi cu palma preste obraz şi i-au pecetluit spurcata şi clevetnica lui gură cu amuţeala şi i-au mărturîsit de 1 / care] această C / şters necurmat şi ad întreagă C 1/3-8 şters şi acea, făgăduială ... bune şi de folos C // 5 ostaşi B // 8 din care C / care B / păstoriu N 1/9 şters Nicolae şi ad. Spiridon C / şters Mirelor Lichiei şi ad, Trimithundei C'I Licheiei B/ făcătoru C // 10 a căruia cinstita pomenire o prăznuim astăzi C //11 carile N / următor C /114 cinstia B /IlS doao C / întemeerea C /1 16 a toatii NI politii C, N / a trea N /118 cinsti a B, N /1 20 posturile şi vărsări le B /1 21 de margine] nemărginită C /122 lipseşte cele B / ostenelile C, N /1 23 carile N/ acestea CI/ 27 iar N /1 28 Costandin împărat C, N / Costandin B /1 29 soborului N, C / Nicheia B,C /1 30 aresuri A/ Ariia C /1 31 hulitor CII 32 şi cu] cu B / peste B 1/33 mărtusit B II 138 ---- [139] faţă pre Fiiul şi Cuvîntul Tatălui a fi de o fiinţă şi întocma cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt. Iar bunătatea ce-au arătat spre folosul turmei sale şi în viaţă şi după moarte iaste dragostea cea peste măsură, 5 învăţăturile cele cuvioase, milosteniile cele îndestulate, tămăduirile cele de multe feliuri, blîndeţele cătră toţi, mîntuirile de morţi, din închisori, din mări şi alte multe şi nenumărate faceri de bine, carele nefiind ticăloasa mea limbă vrednică a le povesti, după cum să cade, le 10 las asupra celor mai aleşi şi mai desăvîrşit întru ştiinţa învăţăturii, ca să le adevereze ei mai pre larg. Iar eu plecindu-mi capul cu cucerie, mă rog împăra­ tului celui din nălţime şi a toate ţiitoriului Dumnezeu ca, cu rugăciunile cele fierbinţi ale acestui preacuvios 15 păstor, să dăruiască prealuminatului domnului nostru viaţă pacinică şi norocită cu întreagă sănătate şi biruinţă f. 128V asupra vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţ. Şi I pentru această puţinică osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut întru lauda lui Dumnezeu şi Întru cinstea sfîntului, 20 de au împodobit această sfîntă casă, după viaţa a mulţi ani fericiţ să-i facă odihnă la împărăţii a ceriului şi să-i dăruiască bunătăţile cele vecinice şi de-a pururea stătă­ toare. Şi dumneavoastră, celor ce sînteţi de faţă şi celor ce lip- 25 sesc, tuturor, să vă dea sănătate, viaţă curată, spăsenie sufletească, sporiu şi ajutor întru toate cele bune şi de folos. Aşijderea şi tuturor creştinilor, ca dinpreună să mărim şi să lăudăm, pururea numele lui cel sfînt şi prea­ sfînt. Amin. / ,; f. 129 30 PREDOSLOVIE LA CUVîNTUL DE INVĂŢĂTURĂ îN DUMINECA FLORILOR O, cît sînt de minunate semnele bucuriei, ce arată astăzi Ierusalimului, la întrarea domnului Hristos! Ca pre un biruitoriu îl priimeşte. Toată cetatea iase întru 139 , 1 tatului B //4 viiaţă B, C //6 blrndeţile B, N, blindeţile CII 8 carile NIl 15 păstoriu B 1116 viiaţă CII 17 nevăzuţi B, C 1119 laudă CI cinstia B II 20 viiaţa 13, C, N 1/ 21 fericiţi B, CII 24 sint A II 25 viiaţă B, C, N 1/26 spor CI ajutoriu B, NIl 30-31 Cuvint al 3 la Dumineca Florilor CII 30 Duminica B II 32 s�mnill CJ bucurii CII 34 biruitor C II .) . � ( � T , �.', " � "'.1 .... � �( _1 '" - ' \.. ,� '- .. [140] întinpinarea lui. Norodul şi mulţimea, toată rînduiala i să închină cu cucerie şi toată vîrsta îl cinsteşte cu laude. - Unii aştern hainele lor pre pămînt ca să treacă şi alţii :y-- cu frunzele copacilor îi împodobesc calea. Alţii merg 5 înainte cu stîlpări şi alţii îi urma cu ramuri. Alţii îl slăvesc :ca pre un fiiu al lui David: "Osana, fiiullui David" şi alţii îl propoveduesc împărat lui Israil: "Blagoslovit cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israil". Şi pentru ca să fie bucuriia mai cu mult minunată, 10 pînă şi pruncii cei făr' de răotate, cu ramuri în mîini şi cu laudele striga: "Osana, celui dintru înălţime'l.j f. 1��v ' Dară oare de unde atîtea glasuri veselit oare ? De unde . atîtea măriri? Din ce pricină atîta bucurie la norod şi atîta cinste mîntuitoriului Hristos? Ne-o spune, feţii miei, 15 evanghelistul Ioan la Evanghelia de astăzi, zicînd: "Pentru aceia îl şi întimpină pre el norodul că auzise că au făcut el acest semn! Înviiarea cea trupească a lui Lazar au dat pricină norodului să facă cătră Hristos o priiminţă neobici­ nuită ca aceasta, să alerge întru întimpinarea lui cu stîl- 20 opări, să-I mărească cu laude: "Osana, fiiul lui David". _ Şi gîndul cel de taină a aceştii învieri îmi dă mie pricină să fac astăzi, înaintea dragostei voastre, această vorbă. însă voiu să vă arat cui să închipuiaşte acest Lazar şi a cîtă milă are trebuinţă, pentru ca să înviiaze, cela ce zace 25 ca Lazar mort de patru zile în groapă. Ce ascultaţi cu dragoste, de pohtiţi să vă folosiţi sufleteşte.j f.130 CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ ŞI DE UMILINŢĂ îN DUMINECA FLORILOR Nu socotesc să fie nici unul din cei ce au puţinicăşştiinţă , 30 den sfînta Evanghelie, carele să nu poată înţelege fără multe tălmăcituri, cui să închipuiaşte acest Lazăr, pentru carele 1 întîmpinarea C 1 lipseşte şi C /1 3 hainile C /14 frunzile C, N /14-5 lipseşte Alţii merg înainte cu stîlpări B II 6 Osanna C II 7 împăratul C II 7 - 8 lipseşte Blagoslovit cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israil C, N 117 Blagoslo­ vite B /IlO pruncii] prorocii B 1 răutate B, C, N /1 11 laude C, N 1 Osanna C /112 Dar C 1 lipseşte oare C, N 1 atîta B, C, N /113 atîta măriri B, C, N /IlS Ioann B 1 Evangheliia B, C /1 16 întîmpină C /117 învierea C 1 Lazar B /119 întîmpinarea C II 20 Osana B II 22 dragostii CII 23 închipueşte CI Lazăr B, CII 24 învieze C /1 25 Lazăr BICi ascultat B /1 27 -28 lipseşte C /130 din CI carile N /131 tălmăciri C, NI cui] cum c 1 închipueşte CI Lazăr B 1 pentru care C, pentru carile N 11 140 [141] pre larg povesteşte Evanghelia lui Ioann. Ajungă să ştie cum că păcatul iaste moartea sufletului, pentru ca să cunoască îndată cum că mort ca acesta carele zace împuţit în groapă altul nu iaste fără numai păcătosul (carele, 5 măcar că trăiaşte, măcar că vorbeşte, măcar că să bucură şi să răsfaţă pururea, iară iaste mort, pentru căci sufletu carele iaste partea cea mai aleasă şi mai stăpînit oare al sinelui său iaste mort, pentru căci îi lipseşte darul cel dumnezeesc, carele îi iaste viaţa cea adevărată). 10 Şi dintru aceste puţine cuvinte pre lesne au înţeles fieştecarele cui inchipuiaşte Lazar. Dară nu ştiu de va înţelege aşa pre lesne şi cele pentru ale lui T azar că, fiind f. 130T mijlociri ca acelea, dau / pricină fieştecăruia să gîndească şi să se minuneze, Pentru căci la acest Lazar mort vedem 15 atîta despre partea lui Hristos cît şi despre partea noro­ dului, oarecari despărţeli, oarecari semne alese, carele la alţi morţi ce-au înviiat Hristos nici să văd, nici vreunul din evanghelişti o povesteşte. Noi ştim cum că Hristos, afară din Lazar, au înviiat şi 20 pe alţi 2 morţi, precum să vede la Mathei, în 9 capete şi la Luca în 7, adecă pre fata lui Iair şi pre feciorul vă­ duvei: pre ceia la Capernaum şi pre cela la Cetatea Nain; pre aceia de 12 ani şi pre acesta tînăr de vîrstă'; pre aceia singură născută şi pre acesta singur născut; pre aceia 25 în casa tătine-său şi pre acesta la uşa cetăţii. Şi cu toate acestea, nici la fata aceia, nici la acest fecior n-au făcut norodul vreo arătare, nici au eşit cu stîlpări şi cu ramuri întru întîmpinarea lui Hristos, precum au făcut astăzi, la înviiarea lui Lazar. Că si cei mici si cei mari striga: 30 "Bine e cuvîntat cel ce vi�e în numele Domnului, Osanna, celui dintru înăltime". Dară (o?re pentru ce) această despărţeală între cei doi f.131 morţi şi între cest de al treilea? / Nu era minuni şi acele doao, precum iaste şi această de a treia? Nu era acestaş 35 Hristos ce au înviiat şi pre cei doi morţi, precum au înviiat 1 Evangheliia B, C I Ioan C" 3 cunoască] nu nască B I carile N" 4 fără paranteză C I carile N " 5 trăeşte C" 6 iar C, repetă N I sufletul B "7 care C, carile N Iad. marginal mai B "9 cari le N I viiaţa B, C, NI fără paranteză C" 11 fieştecarile N I după cui ad. să B I închipueşte C I Lazăr B, C I Dar C" 12 Lazăr B, C" 13 lipseşte ca acelea CI acelia B" 16 care C, carile N" 19 Lazăr B" 20 doi C, N I Matthei B, C " 21 adică CI fecioriul CI văduvii C" 26 acestia B, N " 29 învierea C I Lazăr B" 32 Dar C I fără paranteze C" 33 între acest C, N I acelea C" 34 doi] 2 C, N I treilia N " 35 pe cei C " ţ I , � .. -ti � . ( ;,..., ., �. , � , t , ..... c_ . ..... �/' -' '" " 1· <- " 141 " " i" , f ' .� [142] şi pre acest de al treilea? Dară apoi pentru ce, la înviiarea lui Lazăr, atîta bucurie, atîta cinste, atîta mărire şi la acei doi morţi numai o mulţemită proastă cătră Dumnezeu şi nu mai mult? Pentru ca să pricepem .taina acestui cu- - 5 vînt să cuvine să socotim pre aceşti morţi, nu-4iiPă-slova evangheliceştii-istoricii, ci după duh şi după taina gîndului %vanghelicesc. '1Jltmnezeeştii părinţi să unesc într-un gînd şi .zic cum că şi aceşti doi morţi sînt închipuiri păcătosului, precum _ 10 iaste şi Lazar închipuire păcătosului, precum am. şi mai zis; însă cîte trei morţii nu sînt închipuiri numai unuia singur păcătos, ci a multor feliuri de păcătoşi. Pentru -'" căci alt păcătos să înţelege fata lui Iair şi altul feciorul văduvei şi altul Lazar. 15 Fata cea moartă a lui Iair, ce au murit în casă, închipuiaşte pre păcătosul acela care păcătuiaşte cu mintea şi cu voinţa, adecă carele să află în voinţă ca aceia să păcătuiască, f. 131v dară păcatul încă nu l-au isprăvit cu' lucrul/sau pentru căci nu i-au dat vreme îndemînă, sau pentru căci n-au 20 avut putere să facă aceia ce pohtiia. Inchipuiaşte încă: şi celuia carele, au din nesocotinţă au din nepricepere, au - din pornirea tinereţelor, sau, precum zice dumnezeescul Theofilact, din slăbiciunea firii omeneşti fiind biruit, cade, făr' de veste, în cursele păcatului. Încăş închipui aş te şi .. , 25 celui a ce au greşit adevărat, iar păcatul lui iaste pentru ca a.. să zic aşa, ascuns în casă, nu s-au vădit în lume nici s-au făcut cunoscut la oameni. Iar feciorul veduvei, carele să aduce în pat, afară din cetate, închipuiaşte păcătosului aceluia carele au săvîrşit 30 cu lucrul păcatul şi s-au îndulcit pre sine, sau cu Iăcomiia, sau cu strîmbătatea, sau cu curviia şi cu altele asemenea. Închipuiaşte încă şi celuia ce au adaos la păcatul cel dintîi şi al doilea şi, călcînd o poruncă a lui Dunînezeu, 1 Dar C 1 invierea C " 2 Lazăr B, C " 3 mulţumită B, C, N II 4 a acestui C, N" 10 Lazăr B 1111 însă morţii cite trei C 1112 păcătoş B 1113 fecioriul B //14 văduvii C / Lazăr B /1 15 lnchipueşte CI/ 16 păcătueşte C /117 adică C / care C, carile N /118 dar C /119 vremea C / Indămînă CI/ 20 închipueşte C / încă şi aceluia N, C" 21 care C, carile NI/ 22 porninirea tinereţilor C, NI/ 24 Încăş închipuiaşte] Mai inchipueşte încă C / cursile N 1/ 25 şi aceluia C, N / iar] dar C 1/26 lipseşte pentru ca să zic aşa C / casă] taină C 1/26-27 nevădit în lume şi nefăcut cunoscut [cunoscut] la oameni C 1/ 28 văduvii C / carile N 1/29 să închi­ puiaşte B, inchipueşte C / carile N 1/ 31 strîmbătatia N / altile C, N 1/32 Închi­ pueşte C / aceluia C, N 1/ 33 dintîiu C, N 1/ 142 [143] 143 nu s-au temut să calce şi a dooa, şi a treia; şi aceasta nu în taină, ca cel dintîi, ci de faţă, făr' de ruşine şi făr' de frică, în mijlocul cetăţii şi în vederia tuturor' oamenilor, cu scandilă de obşte şi cu paguba vecinului său. / ." f. 132 5 Al treilea mort, carele iaste Lazar, ne adeverează pre cel ce au îmbătrînit în păcat şi s-au obicinuit în răutate şi nu poartă grijă niciodată pentru mîntuirea sufletului său. Toată zioa curveşte, preacurveşte, năpăstuiaşte, apucă, nu să ruşinează de oameni, nu să teme de Dumnezeu, 10 nu ascultă învăţături, nu priimeşte sfaturi: plîng înaintea lui săracii şi nu i să face milă de ei; strigă văduvele pentru căci nu le face dreptate şi nimic nu grijaşte; suspină ve­ . cinul, pentru căci îi ţine al său şi nu ascultă. Acest păcă­ tos, nu numai că iaste îngropat în groapa păcatului, făr' de 15 graiu, făr' de duh, făr' de simţire, făr' denădejdia mîntuirii, ce iaste încă, ca şi Lazar, legat de mîini şi de picioare, cu făşuri, adecă strîns tare de legăturile păcatelor lui, după cum zice Sfîntul Duh la 5 capete ale Pildelor: "Fieştecarele să strînge cu şirurile păcatelor sale, făr' de a putea să 20 săvîrşească vreo bunătate sau vreun lucru plăcut lui Dumnezeu". Are şi faţa lui cu giulgiu legată; fiind orbit de păcat nu .' cunoaşte ticăloasa lui întîmplare, nu vede adîncul întru . �� . f. 132V carele să află; nu socoteşte muncile / cele de veci ce-l 25 aşteaptă. Zace şi deasupra lui piatră grea, carea iaste puteria obiciaiului celui vîrtos, care obiciaiu apasă şi îngreuiază sufletul lui atîta, cît nu-l lasă să se scoale din groapa-.ticăloşiei, nici lasă să răsufle. Deci precum pentru Lazar zicea Martha, "Doamne, 30 iată pute", aşa mai cu cuviinţă putem să zicem şi noi cum că acest .r>ăcătos iaste adevărat împuţit, de vreme ce nu .' patru zile, ce săptămîni şi luni şi ani şi vremi, să află "" îngropat în groapa păcatului. Acum dară să vedem drept ce să face atîta bucurie la 35 înviiarea lui Lazar şi nu să face la înviiarea celoralalţi morţi 2 dintiiu B, C, N //3 vederea B, C, N fi 4 scandălă CI dă obşte CII 5 carile N I Lazăr C //7 grija C, N I lipseşte niciodată C, N II 8 năpăstueşte C //14 nu numai iaste N II 15 nădejdea B, N, nădejdea C //16 ci CI încă] tocma C I Lazăr B //17 de] cu B I şi înfăşat cu strînsoare tare de legăturile C I păcatului C //18 a pildelor CI Fieştecare C, N // 19 şirurile ad. şi legăturile B I păcatilor N II 22 legat C, N // 24 carile N I de] din C // 25 piiatră B, N I care C // 26 puterea C I obiceiului B, obiceiului C I carea B I obiceiu B, obicei CII 27 atît CII 28 ticăloşii CII 29 Lazăr B // 30 lipseşte cum B // 32 patru] 4 C, N I ce] şi C, ci N II 34 dar C //35 înviere11-2, Cf Lazăr BIla] şi la B I celorlalţi C // " ., ., • • ( .... 'J' • '!t ",," l " '�t '.<1" , ':ou .I"'!�; " # .' '" �, ,\"., \.; 1· '" � .� .. [144] (aceasta iaste pricina), pentru căci măcar că înaintea pu­ terii lui Dumnezeu nu iaste nici un lucru cu anevoe, sau cu neputinţă, iar în socoteala omenească mai cu anevoe şi .",,- mai de minune să vede înviiarea unui mort, pre carele l-au 5 văzut în groapă de patru zile şi împuţit, precum era Lazar, decît înviiarea unui mort, pre carele îl ducea să-I îngroape, ca pe feciorul văduvei, sau altui mort, carele numai atunce, în grab' au murit, ca fata lui Iair, pentru ca să cunoască f. 133 păcătosul carele I ş-au cheltuit toată viaţa în păcat şi au 10 îmbătrînit în răutăţi şi s-au înstreinat de tot din darul lui Dumnezeu şi s-au făcut slugă păcatelor şi rob diavolului, ,II- ( cît iaste de cu anevoe întoarcerea lui şi cum că din groapa ,'obiceaiului celui rău nu iaste cu putinţă, niciodată, să iasă, fără numai cu mare osteneală, cu neasemînată po- 15 căinţă şi cu o milă a lui Dumnezeu, mai aleasă. Şi, de vă prepuneţ la aceasta, socotiţi rogu-vă aceia ce au făcut Hristos cînd au înviiat pre cei trei morţi şi veţ înţelege adevărul. La mortul cel dintîi, carele era fata lui Iair, zice evan- 20 'ghelistul Mathei cum cînd au mers Hristos să o înviiaze n:au zis un cuvînt, numai au apucat-o de mînă şi s-au sculat fata. ,- I La al doilea mort, la feciorul văduvei, zice evanghelistul Luca cum că s-au atins de coşciug şi numai atîta zise: 25 "Voinice, ţie zic: scoală! Să şăzu mortul". far la al treilea, la Lazar, ce n-au zis si ce n-au făcut dulcele Iisus, să-I înviiaze. Cetiţ la Ioan' în 11 capete şi vedeţi. întîi zice: "Gemu cu duhul şi să turbură pre sine", A dooa, din ochii lui cei dumnezeesti au curs lacrămi: f. 133v 30 "Şi Iăcrămă Iisusv.j A treia: "Au rădic�t ochii în sus şi s-au rugat pentru dînsul lui Dumnezeu Tatăl: Părinte, mulţu­ mescu-ţ că m-ai ascultat". Şi la cea de pe urmă, cyu glas 1 fără paranteze B, C, N / pentru că B / lipseşte puterii C II 4 învierea C / pre carele] ce C, pre carile N II 5 de 4 C, N / Lazăr B, C II 6 învierea, C / care C, carile N II 7 pre C, N / văduvii C, N / atuncea C II 8 grab'] groapă C, N II 9 carile N / viiaţa B, C, N / în păcate N II 10 întriinat N II 11 diiavolului C, N II 13 obiceiului CII 14 neasămînată B, C, N II 16 prepuneti B, CII 17 cei 3 C, NI veţi B II 19 dintîiu B, N I care C, carile N II 20 învieze CII 23 fecioru CI văduvii C, Nil 24 zice B II 25 voinice, ad. şi tînărule B II 26 Ia al 3 C I Lazăr B, C / iar Ia al treilea Lazar N II 27 dulcile N I învieze C I Cetiţi B, C, citiţi N I Ioann B II 28 liP­ seşte şi vedeţi. Întîi C I Întîiu B, N / ce zice C I Gemu ad. şi să mîhni B I şters pre sine B II 29 Au curs lacrămi din ochii lui cei dumnezeeşti. Că zice CII 30 lipseşte A treia: Au rădicat în sus C / a 3-a Nil 32 mulţumescu-ţi B, C, NI de pe] după C, dupre NIl 144 [145] groaznic, cu carele au turbutat tot iadul, aduse pre Lazar dintru întunerecul morţii la lumina vieţii: "Glas mare strigă: Lazare eşi afară. Şi eşi mortul". Acum spuneţi-mi, ce închipuiaşte aceasta? Ce ne învaţă 5 această mijlocire despărţită, cu care au înviiat Hristos pre cei trei morţi: pre cel dintîi, cu atingerea mîinii, pre al doilea cu un cuvînt prost şi pre al treilea cu lacrămi, cu rugăciune şi cu glas mare? Dumnezeescul Zlatoust şi sfîntul Theofilact şi toţi t:U:- 10 euiterii sfintei Evanghelii zic cum că aceasta au vrut să ne înveţe Hristos, Domnul vieţii şi al morţii, că păcătosul carele iaste mort în darul lui Dumnezeu, pentru căci au păcătuit din nesocoteală şi din slăbiciunea firii, înviiază pre lesne, lasă păcatul şi vine În pocăinţă, cu atingerea dum- 15 nezeescului dar. Aşijderea şi celalalt, carele au căzut din dragostea lui f. 134 Dumnezeu de doao ori şi de trei ori; iară / încă fiind tînăr în răutate şi acesta, cu ajutoriul lui Dumnezeu, cu învăţă­ turile Evangheliei, de nu să va căi astăzi, să va căi mîine: 20 lasă răutatea şi iară să întoarce pre calea mîntuinţei. Iar al treilea, carele au Îmbătrînit În păcat şi s-au obici­ nuit, în desfătări şi în deşărtăciunile cele lumeşti, în pohtele lui cele rele, nu iaste cu putinţă să se întoarcă pre lesne ci, au rămîne făr' de căinţă şi moare în păcat, de vreme ce, 25 după cum zice David: "Departe e de la păcătoş mîntui­ rea", pentru căci în toată viaţa lui n-au cercat îndreptările lui Dumnezeu, sau, pentru ca să vie în căinţă trebuiaşte un ajutoriu tare, de sus, un cuvînt viu al lui Dumnezeu, carele să va în tot chipul să-I rădice din păcat, precum au 30 rădicat şi pre Lazar din groapă. Şi de v.feme ce aceasta nu să întîmplă niciodată, sau să întîm plă foarte rar, pentru căci nu are Dumnezeu datorie să mîntuiască pre nimenea cu de-a sila, pentru aceasta, cînd să va întîmpla vreo minune ca aceasta şi să va căi l' , 145 ..' 1 carile NI Lazăr BI/2 cu glas B, C, N 113 eşi ad . şi vino B 1/4 mchipueşte CI Ce ne] cine B, N 1/ 5 dăspărţită CI/ 6 ad, marginal trei B, 3 CI dintîiu B, N II 8 rugăciuni C, N 1/9 lipseşte sfîntul C 1/10 Evangheliei B 1/11 să ne] să B 1/12 care C, carile Nil 15 dumnezeescului C] celălalt CII 16 cariIe NI/17 lipseşte şi de trei ori BI iară încă] dar C 1/18 ajutoru C 1/19 Evanghelii C 1/20 iar CI mîntuinţii B, C, N II 21 carile Nil 22 dăsfătări CI dăşărtăciunile B, CI pohtile C, N II 25 păcătos C 1/ 26 în] întru C 1 viiaţa B, C, N 1/ 27 trebueşte C 1/ 28 ajutor C 1/ 29 care C, cari le N 1/ 30 Lazăr CII 32 Dumnezeu nu are CI/ 34 vreo] oeI/ ., ţI..... • 1:� . . ( "'" , ,'. ,�.. , ','-fi ;.. �;. "Il' � " .#tI!. .� .. - [146] unul ca acesta, învechit în păcat, cînd să va întîmpla să se inviiaze un mort ca acesta, de patru zile, să se întoarcă în f. 134V casa cea părinţească, un fiiu / ca acesta preacurvariu să se afle o oae rătăcită ca aceasta şi un filiar ca acesta pierdut, 5 adevărat fiind această minune a milostivirii lui Dum­ nezeu, mare bucurie să face în ceriu şi pre pămînt, a căriia bucurie iaste închipuirea aceasta ce s-au făcut astăzi în Ierusalim, pentru înviiarea lui Lazar. Pentru căci să bucură Dumnezeu, să bucură îngerii, să veseleşte toată 10 beserica, carea au cîştigat. Iară pre iubitul său fiiu, a căruia era desăvîrşit desnădăjduită mîntuirea, iată dară cîtă neîndemînă, cîte împiedecări şi cîte împotriviri are pocăinţa păcătosului, carele au îmbătrînit în păcat. Dară putea-voiu crede eu, iubiţii miei, cum că aici, 15 între turma mea cea cuvîntătoare, să fie oi ca acestia, ră­ tăcite, Lazari ca aceştea, păcătoş ca aceştea, împietriţi la inimă şi necăitori? Credinţa voastră cea multă nu mă lasă să o crez (aceasta). Iar de să va întîmpla, din depărtarea dumnezeiască, să se afle cineva întru această nevoe ti- 20 căloasă şi vrednică de plîns, cu multă scîrbă de inimă îmi f. 135 � întorc cuvîntul cătră dînsul şi-i / zic, precum zicea Hris­ tos cătră jidovi, pentru Lazar: "Unde l-aţi pus pre dînsul"? Unde ţi-ai pus, păcătosule, sufletul tău cel iscusit, cel frumos, cel minunat, cel vrednic? unde ţi-ai îngropat 25 partea cea mai aleasă aş sinelui tău, zidirea cea mai iscu­ sită a dumnezeeştii puteri, soţii a cea iubită a îngerilor? Unde iaste frumuseţea aceia a închipuirii cei dumnezeeşti? Unde iaste podoaba a darului celui dumnezeesc? Unde iaste slava? Unde sînt frumuseţele lui cele minunate, carele 30 îl arăta mai luminat decît soarele? Aşa, făr' de socoteală, ai lăsat să se piarză păcatul şi să-I vînture, ca ţărîna vîntul. Dară cum nu te milosti­ veşti asupră-ţ ? Cum nu-ţ plîngi nenorocirea? l Plînge pentru tine beserica, Plîng drepţii. Plînge îngerul, păzi- 34-1 lipseşte vreo minune ca aceasta şi să va căi unul ca acesta, învechit în păcat, cînd să va întîmpla B II 2 să învieze C / un] vreun C, N / de 4 CII 4 filear B, filer C II 7 lipseşte închipuirea C, N II 8 Erusalim B / învierea C / Lazăr B, CII 10 biserica C / care C / Iar C, N II 11 dar C / cîte CII 12 împiedicări C / căinţa CII 13 care C, carile N II 14 Dar CII 15 acestea C, N II 16 păcătoşi C / aceşti ia CII 17 necăitori] nepocăiţi CII 20 lipseşte îmi CII 22 Lazăr B/l-aţ BII23 ţe-ai B, C, N II 24 te-ai C, Nil 27 frumusiaţia B, frumuseţea C / lipseşte aceia C II 29 frumuse­ ţile B, frumuseţile C, N / carile N II 30 soarile B, Nil 31 să le piiarză B, piiarză N II 32 ca] cu B / Dar C II 33 asupră-ţi C II 34 biserica C II 146 [147] toriul sufletului -tău, pentru căci vede, aia ve, pierzarea ta. Şi tu nu verşi o laorămă, nu te întristezi, nu vii în căinţă. 0, fiiule, carele eşti mort, Lazare îngropatule în groapa nesimţirei, eşi afară! Vino odată în sine-ţi. 5 Vezi-ţi ticăloşiia ta. Lasă acel obiciaiu rău al păcatului, f. 135V carele te-au / omorît şi te-au despărţit de Dumnezeu, carele te-au zidit: "întoarceţi-vă cătră mine, şi mă voiu întoarce cătră voi", zice Dumnezeu, prin rostul prorocului Malahiei, cătră toţi păcătoşii. 10 Adevărat, feţii miei, milostiv iaste Dumnezeu şi în­ delung răbdătoriu şi pohteşte întoarcerea şi mîntuirea tuturor; că pentru aceia au priimit crucea şi moartea. Ci numai un lucru trebuiaşte, făr'de carele nu iaste cu putinţă să vie niciodată păcătosul în căinţă, care lucru 15 nici arată Hristos la înviiarea lui Lazar. Putea, adevărat, mîntuitoriul să înviiaze pre Lazar aşa precum să afla închis în mormînt, iar n-au vrut. Ci întîi au poruncit să rădice piatra de pre mormînt şi atunce l-au înviiat. Dară ştiţi pentru ce? Pentru ca să înţeleagă păcătoşii 20 cum că de nu vor rădica deasupra lor piatra obiciaiului celui rău, cu neputinţă iaste să înviiaze şi să se căiască. "Luaţi piatra". Această piatră trebue să o rădice (de pe inima sa) iubitoriu] de.argint : să dea înapoi lucru cel strein, să nu facă strîmbătate, să nu jăfuiască; iar de nu, 25 nu va înviia. f. 136 Această piatră trebue să o rădice / iubitoriuk.de des- fătări; să lase pohtele lui cele rele, voile trupului; iar de nu, nu să va scula. Această piatră să cuvine să rădice zavistnicul, pre aceasta pizrnătariul, pre aceasta tru- 30 faşul, pre aceasta c1evetnicul. Să nu necinstească cu c1evetirea pre fratele său; să nu hrănească vrajba în inima lui ;�să nu voiască răutatea altuia; să nu să tru- 147 -, , 1 aevea C 1/2 nu te) şi tu nu te C, N 1/4 groaba B I nesimţirii B, C, N 1/5 Vezi-ţ B I obiceiul B, obiceiu C 1/6 carile N I dăspărţit C II 7 carile N, ce C fi 11 răbdă­ tor C 1/13 trebueşte C I care C, făr' de cale Nil 15 invierea CI Lazăr efi 15-16 ad, maf'ginal Putea, cu adevărat, mtntuitoriul să învieze pre Lazar C 1/16 Lazăr B 1117 ad. marginal inchis B 1118 piiatra B 1 după mormint ad. de-o parte C, NI atuncea CII 19 Dară ad. şi oare B 1 Dar C 1120 ad. marginal deasupra lor N 1 lor] lui B 1 piiatra B, NI obiceiului B, obiceiului CII 21 învieze CI/ 22 luoaţi NI piiatra B, NI piiatră C, N /fără paranteze C 1123 pre C, N 1/24 striin N 1125 liPseşte nu B 1126 piiatră B, N I dăsfători B, C 1/ 27 pohtile C, N 1128 nu să va mai scula N I iar de nu, va înviia B Iad. marginal piatră B 1 să o rădice B, C 1/ 29 lipseşt» pre aceasta CI pizmătoriul B, pizmătarul C 1130 trufaşu CI pre] pă C 1131 fratlle N I său] tău B II ţ I .� .. [148] fească asupra altora. Iar de nu, tici mîntuire va afla, nici să va scula din groapa păcatului.1 Dară ce voiu zice? Mă tem că să va prinde la noi cu­ vintul Isaiei ce zice la al şaselea cap: "S-au îngrăşat 61) iriima norodului acestuia şi cu urechile greu au înţeles şi ochii lor au închis"; şi aceasta iaste pricina. :-€înd au vrut David să se lupte cu Goliath, alte arme 'îl-au luat la el, fără numai o praştie şi cinci pietri din rîu. Şi ce s-au întîmplat? îndată cum au aruncat piatra 10 cea dintîi, zice Scriptura, la întîia carte a împăraţilor, la 1>7 capete, cum că au rănit pre streinul de fel în frunte, şi, -surpîndu-l jos, l-au omorît. ..GQlia.th iaste păcatul; . l3§t :Qa�d, carele să luptă asupra păcatului / iaste propo- veourtoriul Evangheliei; pietrile sînt cuvintele lui Dum- 15 nezeu şi praştiia iaste puteria dumnezeescului dar. Împotriva acestui Goliath o, cîţi Davizi, cîţi propo­ veduitori Evangheliei s-au luptat cu puterea Duhului Sfînt şi într-alte vremi şi în ceste de acum. Au zvîrlit asupra păcatului nu cu un cuvînt evanghelicesc, nu cu 20 o piatră, precum au făcut David, ci cu multe şi de multe feliuri de cuvinte şi învăţături. ""' Şi de vreme ce sfînta Scriptură nu să dă lenevirii, nici încetează propoveduirea Evangheliei, dară ce, oare căzut-a cu 'aceasta Goliath? Oare omorîtu-s-au întru voi păcatul? 25 Dară unde sînt semnele mîntuirii voastre? Unde sînt semnele biruinţii? Ştiu ca astăzi aţi luat, cu toţii, din mîna bisericii, stîlpările şi ramurile carele, pentru că sînt semnele biruin­ ţii, vădesc că le-aţi luat; pentru căci într-aceste zile aţ 30 biruit pre vrăjmaşii voştri, pre diavolul şi pre păcatul. Dară, oare, fi-va, aceasta adevărat? Măcar de ar da Dumnezeu să fie aşa! O, cîtă bucurie s-ar fi făcut în f. 137 ceriu / pentru voi! Ci mă tem că voi ţineţi semnele birăinţii şi biruitoriu iaste diavolul, pentru căci nu văz pocăinţă, 3 Dar C / noi] voi B, C 1/ 4 Isaii C / al 6-lea B, al 6 C / îngrăşat] îngroşat B, N, îngropat CI/ 8 luoat N / lipseşte numai C, N / pietrii C // 9 Şi] Dar C / pii­ atra B, N II 10 dintiiu B, N 1/ 11 striinul N 1/ 12 Goliiath B, CII 13 care C, carile N // 14 propoveduitoru C / Evanghelii C / cuvintile N 1/ 15 puterea C, N 1/ 17 Evanghelii C / puteria B //19 nu ca 1-2 C, Nil 20 piiatră B, Nil 21 ad. marginal feliuri B 1/ 23 Evanghelii C / dar C 1/ 25 Dar C / semnile 1-2 C, N II 27 besericii B, N II 28 carile N / semnile C, N II 29 vădesc] vedem C / luoat N / aţi biruit B, CI/ 30 diia­ volul Nil 31 Dar CII 33 cer C / semnile C, N II 34 biruitor C / diiavolul B, Nil 148 ., [149] ,p nu-\@z ispovedanie adevărată, nu văz vreo bunătate carea să veselească pre îngeri şi să Întristeze pre diavolul. însă aveţi încă, iubiţii miei, vreme de mîntuinţă, V-au rămas şi aceste zile ale patemilor celor mîntuitoare, întru 5 carele fiiul lui Dumnezeu ş-au vărsat preasfîntul sîngele său pentru mîntuirea sufletelor voastre. Deci, întru aceste sfinte zile faceţi cele ce n-aţi isprăvit în toată vremea (ceastă bine priimită) a sfîntului post sau din nesocotinţă, sau din zăticneaIa vrăjmaşului. Lăsaţi jafurile. Lăsaţi o strl!:!1Qătăţil.e, vrăjmăşiile, curviile şi scandiIele. 1 Prorocul Iona, cînd propoveduia pocăinţă în Ninevi, zicea cătră norod: "încă 3 zile şi Ninevi să va strica". Asemenea vă zic şi eu astăzi: încă 3 zile v-au rămas: luni, marţi şi miercuri; cine întru aceste 3 zile nu să va 15 căi şi nu-ş va ispovedui păcatele, creştineşte, cu omilintă f. 137T şi înfrîngere de inimă şi să se cuminece jla joi mari cu sfintele taine, adevărat, pentru unul ca acela rămîne puţini că nădejde de mîntuinţă. Şi fieştecarele să gîndească cu socoteală aceste ce zic. 20 Şi Dumnezeu să lumineze pre toţi să faceţi aceia ce iaste de folos pentru sufletele voastre. CUVÎNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ LA PREOBRAJENIIA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS "Şi iată glas din nor zicînd: «Acesta iaste Fiiul mieu 25 cel iubit întru carele bine am vrut;pre acesta ascultaţi»". N-au văzut pămîntul alt lucru mai slăvit, decît acest de astăzi, nici au cunoscut lumea, ceasta văzută, altă minune ma! luminată. Fiiul si Cuvîntul lui Dumnezeu, carele au făcut semne si min�ni nenumărate, n-au făcut ., 30 altă faptă mai presus decît el, sau asemenea. în vîrful s. 138 muntelui I Thavorului au avut să arate apostolilor prea- 2 care C / ad. marginal pre2 B / diiavolul N //3 Însă încă aveţi vreme de mîntuinţă , iubiţii miei C, N //4 patirmlor B, CII 5 care C, carile N / preasfînt C / sîngile CII 6 sufletilor N II 8 această B II 10 scandelile B, N, scandălile CII 11 Ioana B, C, N / Nineviia N //12 trei C, N //15 păcatile C, N / umilinţă B, C, Nil 16 şi] şi cu B, C, N / cuminice N II 17 sfintile N / taini B, C, N //19 fieştecare B, fieştecarile N // 20 să vă lumineze C / toţ B / ceia C II 21 sufletile C, Nil 22 Cuvînt al3la C / preobrajăniia N II 22-23liPsefte B II 25 carile N / ascultaţ B II 26 decît] de C 1/27 v;,z1Jtă] văzătoare C, N II 28 luminat B II 29 car* N II �ţ Havorulu B /1 �. ,., • ţ � " '. :t � .jiI�. ' , ,!,.I. '�', ... � �". "t - .. .,'.1 149 f..> '�: .. ).'...., " \. 1, � .� .. 1 [150] luminata slava dumnezeirii sale. Drept aceia ş-au schim­ bat şi faţa şi chipul şi într-o clipă de ceas s-au arătat precum era, m'ai înainte de veci, împodobit cu toate :,-- frumuseţile ceriului, luminat cu toată lumina dumnezeirii. 5 Razele ce eşiia din dumnezeiasca lui faţă biruiâ strălucirile soarelui si albiciunea hainelor lui întrecea strălucirile luminii. Moisi si Ilie, mai alesii prorocilor era mărturii acestui preaslăvit lucru şi privitori ai neapropiiatei măriri era Petru, Iacov şi Ioann, mai marii apostolilor. în ce 10 chip de nor luminat ce umbriia şi muntele şi pre apostoli, s-au arătat Duhul Sfînt; şi pentru ca să cunoască fieşte­ 'carele cum că să afla toată sfînta troiţă la acest lucru 'preaslăvit, părintele cel făr'de început au adevărat cum că iaste de faţă, cu cuvintele ce au zis cătră apostoli: 15 "Acesta iaste Fiiul mi eu cel iubit, pre acesta ascultaţi". I f . .138v O,' fericiţ ochii apostolilor carii s-au învrednicit de au văzut mărirea aceştii înfricoşate înfrumuseţări! Că ce taine nu să închiiae întru acest lucru preaslăvit, sau ce învăţături sufleteşti şi mîntuitoare nu ne dă această 20 înfrumuseţare a mîntuitoriului I Nu ajunge cunoştinţa � omenească să le priceapă, nici minte îngerească să le cuprinză. ·.şi pentru aceasta, cunoscîndu-mă şi eu nevrednic şi departe de toată ştiinţa, nu îndrăznesc să întru Întru 25 atîta adîncime şi cinstind taina.iaceastac.a dumnezeeştii înfrumuseţării, cu cap plecat şi cu cuciarnică tăcere trec cu GU�tul, spre puţinică învăţătură, carea socotesc să fie foarte folositoare de- suflete şi mîntuitoare la ceia ce vor să aculte cu dragoste. 30 Mă uit la această dumnezeiască şi înfricoşată înfru­ museţare, cînd părintele cel fără de ani cu glas viu, de sus, au mărturisit cum că acest înfrumuseţat Iisus iaste Fiiul său cel iubit. Altă învăţătură nu să vede ca să fie f. 139 dat apostolilor celor ce era / de faţă, fără numai aceasta 35 să-I asculte: "Pre dînsul ascultaţi". Nu le-au zis să laude 1 s-au schimbat C /1 3 mai nainte C, N /1 5 Razi1e C, N /1 6 hainilor C /1 8 privitor C /1 9 Ioan CI mai marilor apostolilor C, N /IlO munt N 1 apostol N /1 12 fieştecarile N 1 toată] taină C, N /113 părintile N /114 cuvintile N /IlS lipseşte cel iubit B /116 fericiţi C /118 inchee B, C /1 21 ad, marginal omenească N /1 22 coprinză C /1 24 lipse�te să intru C, N /1 25 dumnezeirii C, N 1/26 cucernică B, N, cucernică C /1 27 care C /1 31 părintile N 1 făr' de ani B, C /1 33 ca să] să C /134 dată B 1 lipseşte apostolilor B 1/ 35 nu li-au zis N /1 150 [151] pre Fiiut său, nici să-I slăvească, nici să mărească lucrurile lui, nici să-i propoveduiască numele, nici să se minuneze de învăţătura lui, nici să-ş răpue viaţa lor pentru dînsul, nici să rabde scîrbe, necazuri, nevoi şi altele ca acestia, 5 asemene; ce numai să fie ascultători, să aibă ascultare, să suppue voinţa lor supt voia acestuia unuia singyr născut, Fiiului său, carele să înfrumuseţa. "Pre dînsul ascultaţi" . Şi, cercînd cu denadinsul, ca să înţeleg pricina, am cun os- 10 cut din sfînta Scriptură şi din cea veche şi din cea noao şi de la dumnezeeştii dascali cum că această poruncă iaste foarte. .tainică şi nu să putea să să dea apostolilor alta mai iscusită, mai folositoare şi mai de suflet mîntuit oare decît aceasta, adecă decît ascultarea. 15 Şi pricina iaste că cine are ascultare, acela are împreună şi toate darurile şi toate bunătăţile; acela iaste întreg la minte, acela iaste răbdătoriu, acela iaste smerit acela. f. 139V iaste / blind, acela iaste ertătoriu, acela iaste iubitoriu de streini, cuciarnic, pacinic şi, în scurte cuvinte, acela 20 iaste lăcaşul tuturor bunătăţilor şi vasul tuturor daruri­ lor. Şi cum că iaste adevărul aşa, o dovedeşte dumnezei­ asca Evanghelie. Povesteşte evanghelistul Ioan Botezătoriul la capul cel dintîi cum că, văzînd Ioan Botezătoriul pre 25 Hristos mergînd cătră dînsul, fiind cu totul plin de bucurie pentru darul ce lua, au început a mărturisi înaintea tu­ turor şi a zice: "Iată mielul lui Dumnezeu, carele rădică păcatul lumii", la care cuvinte ale lui Ioann stau de să miră dascalii besericii. 30 Oare pentru ce fiind atîtea păcate în lume, carele tre-, buia să se ştiargă de Fiiul lui Dumnezeu, n-au zis: Carele, rădică păcatele lumii, ci "păcatul". Şi, iară, zicînd "păca­ tul", nehotărît, care era acel păcat al lumii ce vrea să-I pierză Hristos şi să lase cialialalte? 2 propoveduiască A, B 1 minueze B /13 viiaţa B. C. N 1 pentru] cătră B /1 4 , altile NI acestea B. acestea C /1 5 asemenea B, asemenea Clei numai B. C /16_ supue C /1 7 carile N /19 dinadinsul N /110 lipseşte şi din cea veche B 112 să se dea B /114 adică C /117 răbdător C /118 ertător CI iubitor C /119 striini C. NI­ cucernic B. N, cucernic C /1 23 Ioann B 1 şters Botezătoriul B. Botezătoru C /1 24 dintîiu B. N 1 Ioann B 1 lipseşte Ioan Botezătoriul C /1 26 luoa N /1 27 carile N /1 28 Ioan C /1 29 bisericii C /130 atîta CI carile N 1 trebuiaşte B /1 31 şteargă B. C f· Care C. carile N /1 32 păcatile C. N /133 carele B 1 să-I] să B /1 34 piiarză B. N f· celelalte B. N. celelalte C /1 t � ;� � .... � .. � ., , , t . .� ,� , .. - '-,oi , '" \. 1· '- .� �! " 15ţ� [152] Dumnezeescul Theofilact, tălmăcind acest cuvînt al Evangheliei zice că păcatul lumii iaste ne ascultătoare a prea care au rădicat-o Domnul de la mijloc, făcîndu-se f. 140 prţ sine ascultătoriu pînă la moarte; au numit-o / Ioann es păcatul lumii, ca cînd n-ar fi fost alt păcat mai mare în lume decît neascultarea. Şi au zis păcat, iar nu păcate, pentru căci numai întru aceia singură neasG..JJ!tare să etiprinde toate păcatele. Drept aceia zicînd cum că păcatul acela l-au şters _" 10 Domnul nostru arată cum că au şters împreună toate şi celialalte păcate; şi de vreme ce cu împotriva s-au vindecat împotrivirea, după cum zice Theofilact, adecă ",," neascultarea lumii cu ascultarea lui Hristos, urmează fărde nici un prepus că precum neascultarea iaste În- 15 ceputul şi rădăcina tuturor păcatelor, aşa şi ascultarea iaste izvorul şi mumă J:uturor bunăţăţilor. Pentru aceia Dumnezeu Tatăl pre dreptate au dat apostolilor numai această poruncă a ascultării în vremea înfrumuseţării, pentru căci întru dînsa să alcătuesc toate bunătăţile şi 20 toate darurile. Si-mi adeverez mai mult cuvîntul mărturiia lui Iacov lra'tele Domnului la al doilea cap, zicînd cum că Avraam, cînd au mers să junghe pre fiiu-său pre Isaac, numeşte jărtva aceia lucruri -Iacov o zice multe-; jărtva era 25 una, iar nu multe. Deci si lucrul unul era, iar nu multe şi să cuveniia să o zică cu �umăr de unul, iar nu cu număr I f. 140V de mulţi. Taina iaste aceasta; lucrul acesta al jărtvei lui Avraam era lucrul ascultării si de vreme ce unde iaste ascultarea acolo sînt adunate' toate bunătăţile, acolo 30 sînt toate lucrurile cele bune. Pentru aceia cu cale au zis Iacov cum că Avraam s-au îndreptat din lucruri, iar nu din lucru, pentru căci înaintea lui Dumnezeu i s-au socotit ascultare, nu ca o bunătate ci ca multe bun1ttăţi, atîta iaste de minunată, atîta-i de aleasă şi dumnezeiască " 35 bunătatea ascultării. 1 tălrnăcind] tîlcuind C // 2 Evanghelii C / neascultarea N //3 care C / rădicat B //4 ascultător C / numit B / Ioan C //5 repetă cind N //6 ad, marginal păcat iar C /lipseşte păcat N //7 lipseşte Intru C, N / neascultarea B, C, N / şters să C //8 coprinde C / păcatile C, N //11 celelalte C, N / Impotriva] impotrivirea C //12 adică C //14 fără nici C //17 pre] pă C [lipseşte au dat C 1/18 după înfrumuseţării ad. le-au dat C //21 Şi-mi] Şi C, N / adeverează B, C / mărturiia] mîntuirea B 1/22 fratile N 1/23 fiiul său B, C, N / Isac B //27 a jărtvei C, N // 33 ascultarea C, N l! 34 attta-i] atîta e B, atlta iaste C // 152 [153] pa , Pentru aceia si Duhul Sfînt, la cartea cea dintîi a împăraţilor, în lS capete zice: "Mai bună iaste ascultarea decît jărtvele". Mai bine place lui Dumnezeu ascultarea decît jărtvele, pentru căci cine jărtvuiaşte, aduce lui 5 Dumnezeu lucru strein, iar cine-I ascultă suppune voinţa sa lui Dumnezeu şi slobozeniia, dintru care ascultare ce altă jărtvă poate să se afle mai plăcută lui Dumnezeu? Şi dumnezeescul Efrern, la cuvîntul ce face pentru ascul­ tare zice: O ascultare poate mai mult decît toate bună- 10 tăţile. Şi pentru aceasta vedem, atîta în Scriptura veche, f. 141 cît şi în cea noao, cum că cîţi / s-au arătat ascultători lui Dumnezeu, toţ au cîştigat şi plată mai aleasă. Lui Noe i-au poruncit Dumnezeu să facă chivotul şi 15 l-au făcut, fără de a-ş prepune altceva rău în gîndul lui, sau desert. Lui Avraam i-au poruncit, zicîndu-i: "Eşi din pămîntul tău şi din rudeniia ta şi te du în pămîntul în carele îţ voiu arăta" si nimic nu s-au îndoit. 20 Iară lui Avraam, a dooa oară, i-au poruncit să junghe pre fiiu-său, pre Isaac şi nimic nu s-au întristat, ci cu bucurie au prii mit porunca. Lui Isaac, că s-au supus ascultării şi au priimit să jărt­ vuiască pentru dragoste lui Dumnezeu şi nu s-au temut. 25 Lui Moisi i-au poruncit să meargă în Eghipet să mîntui­ iască pre norodul lui Israil din robie şi măcar că era făicav la limbă şi vedea şi multe împiedecări, fiind la mijloc împărat tiran şi crud la inimă, iar nu s-au îngrijit. Lui Petru i-au poruncit Hristos să umble pre ape şi 30 vedea că iaste lucru cu nevoe şi cu neputinţă, iară n-au eşit din poruncă. / f. 14IV Pavel, mergînd pre cale şi căzînd jos de pre cal de frica videniei ce au văzut, au zis: "Doamne, ce porunceşti să fac?" şi ce i-au zis glasul au ascultat, neîndoindu-se. 1 dintîiu B, C, N // 4 jărtvueşte CI/ 5 striin N 1 cine îl ascultă CI supune C IlllliPsefte atîta B, atît C 1112 că ori cîţi C 1113 toţi C //15-16 fără a nu socoti în gîndul lui ceva rău sau în dăşărt C 1115 ceva rău N 1116 deşărt B, N 1118 carile N 1/19 după arăta ad. eu C, N 1120 Iarăş B 1 a doară C, a do oara NI după poruncit ad. Dumnezeu C, N 1121 fiiul său B, C, N 1122-24 după porunca ad.: supuindu-să ascultării şi au prii mit să jărtvuiască pre fii-său pentru dragostea lui Dumnezeu şi nu s-au temut C 1123 să să jărtvuiască B II 26 făicav ad. şi gîngav B, gingav C 1/ 27 împiedicări C 1128 îngrijat Nil 29 Petre C 1 puruncit A [lipseşte pre NI apă B // 30 anevoe NI iar B, CII 32 de pre J după CII 33 videnii C II 34 neindoindu-să CI/ 'le. ţ � .. � " 153 ,..- ( � . , "'!'"'''' .... ., .�. . , t , ;" I ,,' ' ,." .,' tv " I ., � 1- � [154] Şi pentru aceia, aceştia toţi s-au cinstit, s-au lăudat şi s-au mărit înaintea lui Dumnezeu şi au luat dar pentru ascultarea lor; că Noe s-au arătat mîntuitor lumii; Avra­ am s-au făcut părinte a multe neamuri; Isaac s-au făcut "='"5 fiiu blagosloveniei şi închipuirile lui Hristos; Moisi, căpe­ tenie lui Israil şi iubit lui Dumnezeu; Petru s-au făcut v�hovnic apostolilor, căruia i s-au încredinţat şi chieile 'împărătiei ceriului şi Pavel, dascal limbilor, vas ales şi văzătoriu cereştilor bunătăţi . • 10 Şi nu numai aceştea, ci toţi cîţi s-au suppus ascultării lui Dumnezeu şi mai nainte de lege şi după lege, s-au " făcut fii darului şi să bucură cu îngerii întru împărăţiia ..... ceriului. . Acuma, dară, o poruncă folositoare ca aceasta şi mîn- 15 tuitoare iaste, cineva din noi să o păzească? Noi, toată zioa şi la rugăciuni şi la împreunări şi la vorbe şi la fieştece lucru al nostru, chiemăm pre Dumnezeu şi-l numim f , 142 Domn. / Şi de-l numim Domn şi stăpîn, unde ne iaste suppunerea ce arătăm, ca nişte slugi la domnul nostru? 20 Sluga face voia domnului său, dară noi care voe facem, acestui domn al nostru? Care din poruncile lui păzim? -Care dragoste avem cătră dînsul şi ce cinste îi facem? Orice însuş Dumnezeu, prin rostul Malahiei, la capul cel dintîi: "Şi de sînt eu Domnul, unde iaste frica mea? 25 Cine iaste din voi, să se teamă de mine, să mă cinstească, să se ruşineze de mine? 1 "Nu iaste, pînă la unul- zice 1 aceştiia C, acestea N 1 toţ B 1/ 3 mtntuitoriu B, N 1/ 4 Isaac au făcut C II 5 blagoslovenii C 1 închipuiri B II 7 vărhovnic B II 8 împărăţii C 1 dascalul C, N 1/9 văzător CI bunătăţi B, C 1/10 acestia B, aceştiia C 1 cîţ B 1 supus C 1/14 dar C 1 aceaste C 1/ 17 chemăm C 1/18 unde iaste C /1 19 supunerea C 1/20 dar C II 23 însuşi CI Malahii C 1/ 24 dintîiu N, B 1 domn B 1/26 să să ruşineze C 1/ '"' 1 U,meas/J o cruce şi o menţi .. ne ma,ginal/J: de la acest semn treci list. 133. Textul, ce u,ma'sl"nle>- cU .... ,�� ".'" ... " 155 '" " ,\t r' \,. � .. [156] f. 1.f3 r: CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA OCTOMVRIE 26, îN ZIOA SFîNTU­ LUI ŞI MARELUI MUCENIC DIMITRIE, IZVORîTORIULUI DE MIR ASUPRA CUTREMURULUI J ; "Doamne, mîntuiaşte-ne, că perim". Mathei, 8. 5 '"Pomenirea marelui mucenic Dimitrie, ce să prăznuiaşte astăzi în toată lumea, ce alt aşteaptă de la adunarea iubitorilor de prăznuire, 'făr'numai laude şi cîntări. însă eu, cunoscîndu-mă nevrednic şi slab întru ştiinţă, nu îndrăznesc să-i împletesc cununi de laude, nici să-i vestesc 10 precum să cuvine măririle minunilor lui. Căci altă învăţă­ , tură cearcă muceniceştile lui luptări şi alt prăznuitoriu trebuie pentru luminat ele lui nevoinţe. Drept aceia las să laude alţii lucrurile lui cele slăvite, alţii să povestească cea preste firea omenească bărbăţiia 15 sufletului său şi alţii să spue vitejiia cea mare, cu care au răbdat ranele şi moartea. Iară eu, ca un neputincios f. 143V la vorbă, / precum mă îndemn să mă minunez de iale cu mintea, asa si a le cinsti mă silesc cu tăceria si mă întorc cu vorba iară, la începutul cel dintîi: "Do�mne, zo-mîntuiaşte-ne, că perim". Pentru ca să arăt înaintea dragostei voastre nevoia ce 'au petrecut apostolii în corabie şi grabnic ajutoriu ce le-au dat Hristos în mijlocul mării şi nădăjduesc, cu darul sfîntului, să vă, folosiţi sufleteşte. Ce vă pohtesc 25 să ascultaţi cu dragoste şi cu socotinţă. Înfricoşat lucru socotesc, cu adevărat, să fie stătut turburarea mării de astăzi, de vreme ce şi sfînta Evan­ ghelie o numeşte mare (zicînd): "Şi iată cutremur mare să făcu în mare". 301 Mi să pare ca cînd aşi vedea înaintea ochilor miei chipul ei, de toate părţile să sufle vînturi mari, să se strîngă împrejurul vîntului nori negri şi deşi, toată marea să "" spumege de mînie şi petutindenea să se înalţe valurile, 1 în 26 N II 1- 3 lipseşte B, Cuvînt în zioa sfîntului şi marelui mucenic Dimitrie, izvorîtoriul de mir, asupra cutremurului, la octomvrie 26 dni C II 4 mîntueşti-ne CIad. marginal Matthei 8 B, lipseşte C, Nil 5 prăznueşte CII 7 fără numai B, C, N II 9 înîmpletesc B II 11 prăznuitor C II 12 luminatile C, N II 16 ranile C, N I Iar CII 18 tăcerea C, N II 19 iar CI lipseşte cel C, N I dintîiu Nil 20 mîntueşti-ne CII 21 dragostii B, N II 22 ajutor C II 24 Ci CI, N II 27 lipseşte şi C II 30 aş vedea B, C II 31 să sufle] să să afle CI să să strîngă C, N II 32 negrii CI toate Nil 33 petutin­ dinea CII 156 , �.- .. I ",-re - � ., !"'-'" • , [157] J ; ca nişte munţi. Mi să pare că văz corabii a apostolilor că o luptă cu multă sălbăticie turburarea mării: de o f. 144 parte o bat / valurile, de altă parte o turbură vînturile; de o parte o rădică spre ceriu, de altă parte o pogoară 5 la iad. Mi să pare că văz pre feţele apostolilor zugrăvită, de frică, moartea: unul să se cutremure, altul să se spăi­ mînteze : unul să se turbure, altul să strige şi toţi cu suspinuri şi cu lacrămi să ceară, cu rugăminte, ajutoriu de la Hristos, ce dormi ia : "Doamne, mîntuiaşte-ne că 10 perim". Eu însă nu mă minunez nici pentru turburarea mării, pentru căci fiind o stihie nestatornică, aşa îi iaste pururea din fire, cînd să fie lină şi cînd să se turbure, nici pentru turburarea apostolilor, pentru căci nevoia aduce pururea 15 turburare şi frică la oameni, ce mă minunez, cum s-au întîmplat că, îndată ce au alergat şi îndată ce s-au rugat, îndată au luat şi ajutoriul. "Şi să făcu linişte mare", zice Evanghelia. Au încetat valuri, au perit întunerecul, s-au împrăştiiat 20 norii, s-au smerit marea şi corabiia întreagă şi făr'de nici o vătămare, au ajuns la adăposteală. Cercînd eu pricina aceştii minuni ce s-au făcut făr' de f. 144v zăbavă, aflu de la tîlcuitorii sfintei / Evanghelii cum că alta n-au fost fără numai rugăciunea ce au făcut 25 apostolii cu un glas şi cu un suflet; toţi deodată au strigat, toţi s-au rugat, toţi au cerşut deodată ajutor: "Doamne, rnîntuiaşti-ne, că perim". Şi pentru aceia Domnul au ascultat, îndată rugăciunea lor şi pre toţi i-au mîntuit, pre toţi i-au păzit; n-au lăsat să piară nici unul în turbur- 30 area mării. Drept aceia şi dumnezeescul Theofilact: doarme, zice, Domnul, pţntru ca să alerge apostolii, ce era înfricoşaţ la ajutoriul lui, să-I roage şi să ia pricină din rugăciunea lor cea de obşte,. să-i mîntuiască din nevoe. 2 că o] ca o B, că să CIad. marginal cu multă B 1 sălbăticie N 1/3 valuri B 1 de altă parte o bat vînturile şi o turb cur să C, N 1/ 5 feţ.ile B, C, N /1 6 moartea zugrăvită : că de frică unul să cutremura C II 7 altul să spăimînta; unul să turbura, altul striga C 1 toţ B 1/8 ceară, ad. marginal şi cerea C 1 ajutor C /1 9 mîntueşte-ne C 1/12 aşa] şi C, N 1/15 ci B, C, N /117 luoat N /118 Evangheliia B, C, N /1 21 adăpostosteală B /1 23 Evangheliei B, N /1 26 toţi-] tot B 1 cerşut] cerut C, NI' ajutoriu B, N 1127 mtrrtueşti-ne C 1128 toţi B, CII 29 n-au] nu i-au B 1 piiară B, � 1 lipseşte unul B II 32 lnfricoşaţ i B, CII 33 să se roage CII .. - . .' ,\,' " " I 157 « ". ' [158] r I Cu adevărat, mare învăţătură ni să dă noao cu aceasta, pentru ca să luom pildă, să ne rugăm şi noi lui Dumnezeu la nevoile noastre cele de obşte. / Lumea aceasta iaste ca o mare ce să turbură, întru $-...care niciodată n-au oamenii odihnă, nici linişte/Corăbiile între valuri sînt împărăţiile, crăiile, domniile şi oraşele, mulţimea norodului, politiile, suppuşii, bogaţii şi săracii, cei mari şi cei mici, sînt cei ce călătoresc şi să află în nevoe. f. 145 10 Vînturile cele mari ce umflă marea sînt nevoile cele / ce ne supără totdeauna. Valurile ce luptă corabii a sînt nenorocirile carele să , întîmplă în toate zilele. Norii ce negrese văzduhul, fulgerile ce orbesc ochii, 15 tunetile ce înfricoşază toată inima vitează sînt întîmplările cele .de multe feliuri, neaşteptatele pagube, înfricoşările vrăjmaşilor, supărările, necazurile ce ne vin de la cei dinn afară, jafurile, robiile, dările cele grele şi nesuferite, carele le lasă Dumnezeu şi ne încungiură, pentru ca să 20 cunoască credinţa noastră şi să ne vază răbdarea. Acuma dară, pentru ca să se mîntuiască norodul de asestia şi să lepede deasupra lor nevoia cea grea, oare care iaste mijlocirea mîntuirii? Acea mijlocire ne-o învaţă. cu pilda lor norodul cel israiltenesc, cînd să supăra de 25 oştile lui Hananeu, împăratul Aradului, în pustiu; ne-o învaţă lăcuitorii din Vetulua, cînd s-au ocolit în cetatea lor de oastea cea groaznică a lui Olofern; ne-o învaţă Esdra, cînd să întorcea cu norodul lui Israil în Ierusalim, mîntuit din robiia Vavilonului; ne-o învaţă ninevitenii, / f. 145'"30 cînd au scăpat de periciunea, care de spre partea lui Dumnezeu le-au fost spus prorocul Iona. Toţ aceştea, pentru căci s-au rugat cu un glas şi cu un gînd şi au cerşut de la Dumnezeu ajutoriu, s-au mîntuit. Zice sfînta Scriptură: "Şi să rugă Israil rugă Domnului 35 şi auzi Domnul glasul lui Israil şi dede pre Hananeu 2 luăm C //5 oameni C 116 oraşăle C, NI/ 7 supuşii C, N //8-9 şters sint cei ce călătoresc şi să află in nevoe C 1112 care B, carile C, N 1/13 zilile C, N 1116 feluri B, feliri CI neaşteptatile C, N 1/18 den C, N 1119 care B, C, carile N 1/21 dar C, N 1/22 acestea C 1/25 ad, marginal Numere, cap. 21 A, B, N 1 pustiiu B, C, N 1126 Vetuluoa N 1127 ad, marginal Iudith, 4 A, B, N 1/28 ad, marginal I, cap 8 A, B, NI/ 29 nineviteni C //30 care C 1131 li-au fost N 1 Ioana B 1/32 Toţi B, toţii CI aceştiia B, aceştiia C 1133 cerşut] cerut CI ajutor C 1/35 dete CII 158 J j I I [159] c supt mîna lui". Şi lăcuitorii ce era ocoliţ în Vetulua au strigat cătră Domnul, cu toţii deodată, neîncetat şi au ascultat Domnul rugăciunea lor şi i-au mîntuit din mîinile lui Olofern. Zice Esdra: "Am cerşut de la Dumnezeul 5 nostru cale dreaptă noao şi coconilor noştri şi la toată agonisita noastră şi ne-au ascultat pre noi". Şi iară nine­ vitenii au strigat cătră Dumnezeu, neîncetat şi s-au îmbră­ cat în saci, de la mare pînă la mic; şi văzu Domnullacră­ mile lor şi n-au stricat pre ei, nici dobitoacele, nici cetatea 10 lor. Drept aceia, zice David la Psalm 21: "Pre tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduiră şi ai izbăvit pre dînşii; cătră tine au strigat şi s-au mîntuit". I t. 146 Dară ce mai cerc eu din istoriile-$cripturii şi din pildele 15 ei să învăţ în ce chip să fugim din întîmplările şi nevoile ce ne vin? Însuş Dumnezeu ne învaţă, prin rostul lui David, la Psalm 49 (zicînd): Şi mă chiamă pre mine în zioa neca­ zului tău şi te voiu scoate şi mă vei proslăvi", Şi la Psalm 90: "Striga-va cătră mine şi voiu asculta pre el. Cu dînsul 20 sînt în necaz, scoate-voiu pre dînsul", Şi iarăş prin rostul prorocului Isaiei, la 41 de capete zice: "Şi să vor bucura lipsiţii, pentru că vor cere şi eu voiu asculta, Dumnezeul lui Israil şi nu voi părăsi pre ei", Asemene zice şi la 29 de capete ale Ieremiei şi la al 10 a Zahariei. Şi Domnul nostru 25 Iisus Hristos aceasta ne învaţă în sfînta Evanghelie: "Cereţi (zice) şi să va da voao" , Şi, pentru ca să ne încredinţăm mai mult cum că făgă­ duiala lui iaste nemincinoasă, adaoge la 11 capete ale lui Marco: "Toate cîte veţi cere rugîndu-vă, să credeţ că 30 veţ lua şi vor fi voao". Şi de pe aceasta putem cunoaşte f. 146V cum că nu;iaste alt lucru mai I de folos şi mai cuviincios decît a ne ruga, împreună cu toţii, să cerem de la Dumne­ zeu ajutoriu şi să alergăm la milostivirea lui. De am ţinea .. , , c 159 \t 1 ocoliţi B I Vetuluoa N 1/ 3 miinile B, C, B II 4 cerşut] cerut C, N 1/ 5 coconilor] fiilor C, ad, şi feciorilor B 1/ 6 iar C /1 8 lacrămile] corectat lucrurile B {{9 dobitoa.ci1e C. N 1111 lipseşte la CI Spre tine B. C 1112 nădăjduit-au şi i-ai C 1 ai] au N 1/13 liPseşte tine N /114 Dar C 1 pildile N 1/15 învăţi B I din] de C. N {{ 17 lipse�te la. C {fără paranteze CI chiiamă B. N 1121 lsaii C 'lipseşte la N {41 cap C /1 22 Dumnezeu B 1123 nu voiu părăsi C, N' Asemenea B. C, N Ila 29 cap C 1/24 Ieremii C, al Zaharii C 1/ 25 lipseşte ne C 1/ 26 fără paranteze C 1{29 veţ cere B' credeţi B. credeţi C /1 30 veţi lua B. C, luoa. N 'de pe] dupe B. - după C 1/32 cerem C 1133 ajutor B, C /1 ţ ( " .) , - (' .... , ." '" "t � \,#.1 '," � �,,' .... ' '" " ' .. [160] f. 147 acest sfat şi această învăţătură, ce ne dă Domnul şi să-I facem cînd ne încungiură întîmplările şi nevoile cele mari, o cît ajutoriu şi cîtă mîngîiate am lua de la nemăsurata .'Y'- mila lui Dumnezeu. 5 Dumnezeu iaste tată de obşte al tuturor. Pre toţ ne iUbeşte ca pre nişte adevăraţi fii ai lui şi nu poate răbda -rriilostivirea lui cea iubitoare de oameni să ne aflăm puru­ rea' în ticăloşii şi în nevoi, ce numai aşteaptă rugăciunea noastră; ia aminte să auză glasurile noastre; stă pururea 10 cu 'Urechile deşchise, pentru ca să ne asculte, îndată ce vom chiem a numele lui cel sfint. . Dară ce voiu să zic de nesimţirea cea mare a oamenilor acestui veac ?Toţi pătimesc, toţi sînt în scîrbe, toţi suspină supt jugul cel greu al nevoei. Dară iaste cineva să zică, 15 împreună cu David: "Cătră Domnul, cînd m-am necăjit am strigat? "S-b.u zice cineva, vreodată, lui Dumnezeu, întru supărările lui: miluiaşte-mă, Doamne, şi mă ascultă? Noi pohtim să ne / ajute Dumnezeu şi să ne facă milă, făr' de a-l ruga. 20 Dară cine iaste împăratul acela, sau cine iaste stăpînito- -riul acela, carele să împarţă milă norodului său, sau să uşureze pre suppuşii lui de dările cele grele, făr'de a-l ruga şi făr'de a-i dovedi nevoia lor? Sau, să zic mai bine, carele iaste tatăl acela ce dă pîine feciorilor lui, făr' de a-i cere? Şi 25 aceia ce nu face un împărat cu norodul său şi un tată ce feciorii lui, fără de rugăciune, ver seţ să o facă Dumnezeu cu noi, netrebnicii, din voinţa sa, fără de a ne ruga lui? "Sărac trufaş au urît sufletul mieu", zice Domnul la 2S de capete ale lui Sirah .. Nu poate răbda Dumnezeu nici 30 cu un mijloc pre acei ce sînt lipsiţi, ticăloş, nenorociţ şi apoi să înalţă şi stau îngînfaţ întru ale sale şi nu vor să se arate cum că au trebuinţă. .. Şi cine socotiţi să fie acestea? Noi sîntem, cu toţii,' carii pătimim atîta scîrbe nesuferite şi stăm în cumpănă să 2 încunjură N /1 3 ajutor CI mîngîere C I luoa N 1/ 5 toţi B, C /1 6 fii adevăraţi C, N 1/ 8 ci B, C, N /110 deschise N /111 chema C /1 12 Dar C /113 scîrbă C 1/ 14 nevoii B, N, nevoi CI Dar C 1/ 15 năcăjit C, nejit B /117 milueşte-rnă C /118 ne facă milă] şters şi ad. milostivească asupră-ne C 1/ 20 Dar C /1 21 carile N /1 22 supuşii C 1/ 23 făr' dă B I care C, carile N 1/ 24 feciorului său C, feciorului lui N /1 26 făr' de rugăciune B, C I vreţi C /1 27 făr' de C 1/ 28 Pre săracu trufaş C I au urît] arăt B 1/29 lipseşte de C 1/ 30 ticăloşi C, N I nenorociţi B, C, N 1/ 31 în­ gînfaţi B, C I să să arate C, N /1 34 atîtea B I cunpănă N 1/ 160 [161] ... perim de nevoi, de nenorociri şi cu toate acesti a nu ne­ smerim înaintea lui Dumnezeu, nu ne plecăm cerbicea, de trufiia cea multă ce avem, nu alergăm cu suspinuri şi, f. 147V cu lacrămi să cerem / ajutoriu de la Dumnezeu. 5 Şi cum dară să va mîntui norodul, cum să scuture acea-­ stă ticăloasă de ţară sarcina cea grea a relelor.ce o � ? Noi socotim numai cu puterea noastră şi cu înţelepciunea noastră, care iaste nebunie înaintea lui Dumnezeu, să chivemisim norodul şi să-I apărăm de rele? Dară în zadar 10 trudim. Că zice Hristos: "Făr'de mine nu veţi putea face nimic". Şi David iară, la Psalm 126: "De nu va păzi Domnul cetatea, în deşert o păzesc păzitorii". însă m�Uă�.9ill! că mulţi (din cei ce ascultă) �mrzâ la cîte am zis pînă acum, că noi şi mult ne 15 rugăm lui Dumnezeu, cînd ne vin scîrbele şi nevoile şi cădem la mila lui, dară nu vedem nici o mîntuire, nici sîntem încredinţaţi cum că ajung rugăciunile noastre la ceriu, măcar că aceasta nu o crez să o facă nimeni. Iar să vă spuiu ce au răspuns Tiveriu chesarul unui 20 tînăr, carele pentru multele lui răutăţi să afla la închisoare­ şi să căzniia ticălosul multă vreme în legături, cu foame, cu sete, întru întunerecul puşcăriei. Şi, de vreme ce cunoş­ tea că nu iaste pentru dînsul nici o nădejde de mîntuire, i, 148 au cerşut de la / împăratul, cu mare rugăminte, să porun- 25 cească să-i dea moarte, pentru că să se mîntuiască din caznile ce pătimiia, căruia i-au zis Tiverie: "Tu încă n-ai aflat har înaintea ochilor miei şi-mi ceri o facere de bine ca aceasta ?" Şi de vreme ce un vinovat n-are îndrăzneală înaintea 30 împăratului celui pămîntesc, măcar să-i ceară moarte, dară noi, că.ssîntem vinovaţi înaintea a tot puternicului împăratului Dumnezeu şi încărcaţi de grele păcate, cum pohtim să asculte Dumnezeu rugăciunea noastră şi să dea bunătăţile ce cerem? Cetiţ la S9 de capete, la Isaia, să 35 înţelege] pricina pentru ce rugăciunile noastre nu află 1 aceste C 112 cerbicia C 114 ajutor C 1/5 dar CI şters scuture şi ad. va uşura C 1 scutură N II 6 după ţară ad. de C 1 şters ce o supără şi ad. cu care iaste îngreuiată CII 7 puteria B 1 lipseşte şi cu înţelepciunea noastră BII8 care C 119 Dar C 1111 iar CII12 dăşărt B, deşărt C,N II 14 lipseşte că CII15 şi de ne rugăm mult C/scîr­ bile N II 16 dar C 1/18 ninimeni B 1119 Iară B, N 1 Tiverie C, N 1 chesaru C 1120 carile NI multile N 1121 leguturi B II 22 puşcării C 1 cunoştia B, cunoştea N {/24 cerşut] cerut C, N 1125 den B II 26 caznele B 1/27 taceri B 1130 pămintesc N 1 dar C 1/34 Ciţfţi B, N/cetiţi CfliPseşte de C/lsiia C, N 1135 înţelegeţi B, înţ�egeţi C, înţeJegem Nil ţ'.. �I _ _., • (... ',. 'V -: -e v;' : ,�\! 01 161 � !"'.I .. '4 i ,�w-6 .>- �·f' .,.-' v. # ." ." , tv '; • ), .' .- f. <- .� ' . .. [162] ascultare la urechile lui Dumnezeu. Zice prorocul: au nu poate mîna Domnului a mîntui? Au îngreuit-au urechia lui ca să nu asculte? Ce socotiţ - zice - cum că nu poate preaputernică mîna lui Dumnezeu, să vă mîntuiască din 5 nevoile voastre? Au doară socotiţi că are astupate urechile .Iui şi nu ascultă rugăciunea voastră? Ba nu iaste aşa; ci pentru păcatele voastre (zice) au întors faţa lui de la voi, ·f 148" ca să nu vă miluiască. / Păcatele voastre cele multe sînt âcelia ce opresc mila lui şi acelia nu lasă rugăciunile voastre 10 să ajungă înaintea scaunului dumnezeeştii lui măriri. Căci mîinile voastre (zeci) pîngărite-s cu sînge; buzele . voastre grăesc fărdelege ; limba voastră strînbătate cugetă "'" . picioarele voastre aleargă pre calea răutăţii; nimeni nu grăiaşte drept, nimeni nu sfătuiaşte bine, nimeni nu va să 15 facă judecată adevărată . . Şi, cum dară, să vă asculte Dumnezeu? Cum să vă mîntuiască din nevoile voastre? Şi cum, ziceţ mai bine, cum îndelung rabdă, cum îngăduiaşte şi cum poate suferi şi nu ne cufundă pre toţ, ca pre sodomleni? (Slavă, înde- 20 lungii răbdării tale, Doamne, slavă ţie). Via, filosoful, mergi a odată pre mare cu corabiia şi era -- împreună cu el, nişte oameni răi. Şi, apucîndu-i furtună ro�re, era să piară. Iar oamenii cei răi au început a să ruga dumnezeilor, lor, să-i mîntuiască din nevoe. Iar filosoful 25 le-au zis: rogu-vă, tăceţ, să nu vă priceapă care cumva dumnezeii că sînteţ aici, că adevărat vă va cufunda. Ase- t. 149 mene zic şi eu cătră păcătoşii ce să roagă, / că mai bine iaste să tacă, decît cu buzele lor cele spurcate, să aducă rugăciuni, cătră Dumnezeu la nevoile lor, că în loc de a 30 afla mîntuire, poate să piară desăvîrşit pentru pă­ catele lor. Să cuvine întîi să lăsăm răutatea, jafurile, strimbătăţile, urîciunea, vrajba, zavistiia şi atunce să ne rngăm, pentru 2 îngreuiat-au CI urechii a CII 3 socotiţi B, CII 4 preaputernica CI din l de C // 5 doară] dar C II 7 păcatile C, N // 8 păcatile C, N II 9 acelea 1-2 C II 11 buzile B, Nil 12 după lege ad. şi C 1 strîmbătate CI lipseşte cugetă CII 13 picioarile B.C 1/14nugrăeşte CI nusfătueşteC II 15 judecată dreaptă şi adevărată C. N II 16 dar C //17 şi cum nu ziceţi C 1118 îndălung CI îngădueşte CI cum poate suferi] sufere C //19 şi] de C 1 toţi CII 21 Viia B. N. şters şi ad. un filosof C 1 mergea C. Nil 23 piiară B 1 iară Nil 25 tăceţi B 1 lipseşte vă B I care C 1126 dumnezei CI -sinteţi B. C 1/ 28 buzile C, N //30 piiară B. Nil 31 păcatile C. Nil 32 înt1iu B //33 după zavistii a ad. şi altele C 1 nd, şi alti le N 1 atuncea CII 162 [163] căci atunce vom afla ascultătoare urechile lui Dumnezeu; Că zice sfîntul Ioann Zlatoust: "Cînd din buze curate iase ' rugăciunea, atunce ajunge la nemomita urechia stăpînului". Cînd noi sîntem curaţ, atunce ajunge şi rugăciunea noastră 5 la ceriu. însă afară de aceasta trebuiaşte şi alta, pentru. ca să ne mîntuim de nevoile noastre, cu mijlocul rugăciunii. Să cuvine, că precum iaste răutatea şi întîmplarea de obşte, să fie şi rugăciunea de obşte. Toţi să ne rugăm, toţ să. cerem ajutoriu, precum au făcut şi apostolii astăzi în 10 corabie, de au strigat toţi cu o gură şi cu o inimă: "Doamne, mîntuiaşte-ne că perim". Iară nu unul să se roage şi altul nici să gîndească ;unul să plîngă şi altul să rîză; f. 149V unul să se întristeze şi / altul să se bucure. Pentru căci atunce adevărat, Dumnezeu nu ne ascultă. 15 Zice Hristos la Mathei, în 18 capete, că: "De să vor tocmi doi dintru voi pre pămînt de tot lucrul carele ar cere, fi-va lor, de la tatăl mieu cel din ceriuri". Deci dară, cînd doi, uniţi, să vor ruga, cîştigă mila; cu cît mai vîrtos vor cîştiga, cînd tot norodul şi toată mulţimea, cu un glas 20 şi cu o gură şi cu o inimă, vor cere de la Dumn ezeu ajutoriu. Pentru aceasta vă pohtesc, feţii miei, aşa să vă rugaţ, pururea şi toţi deodată. Şi mai VÎrtos întru aceste vremi ce s-au înmulţit nevoile şi pre toţi, împreună, de toate· 25 părţile ne-au încungiurat nenorocirile, necazurile şi scîr-· bele. Că zice David: "Voia celor ce să tem de el va face şi rugăciunea lor va auzi şi-i va mîntui pre dînşii". Ne va asculta pururea Dumnezeu, cînd toţi cu inimă curată U vom ruga şi ne va mîntui de toate primejdiile şi din toate 30 nevoile, priy rugăciunile marelui mucenic Dimitrie, ce să prăznuiaşte astăzi, a căruia rugăciuni să păzească pre· înălţatul domnul nostru şi toată cinstita boerime şi tot norodul creştinesc. Amin. / 1 atuncea, N // 2 Ioan C 1/ 3 atuncea C. ati. marginal atuncea ajunge N' urechiia C. N 1/4 coraţi B. curaţi CI atuncea C. NI/ 5 trebueşte C ff 8 toţi: B. CI/ 9 ajutor C //11 mîntueşte-ne CI Iar C 1/13 să să bucure C. N 1 14 atuncea NI adevăratul B 1/16 care B. carile N 1/17 dar C 1/20 Ininimă B I ajutor C II 22 ruga ţi C II 23 toţ B 1 această vreme B II 24 repetă: şi pre toţ NIl 2S încunjurat N 1/26 celora CI 27 şi-i] şi C II 30 marilui N 1/31 prăznueşte C 1/ 32 postru domn CII 33 lipseţte Amin C. NIl f I I \ ,.tI .� 163 [164] .. li. 150 îNVĂŢĂTURĂ LA NOEMVRIE 8, îN ZIOA SĂBORULUI SFINŢILOR îNGERI --- I . "Socotiţ să nu obidiţ pre vreunul dintru aceşti mici". Mathei 18. 5 _ Nu să cuvine cinstea şi lauda numai oamenilor celor mq.H-şi-tJogaf, că sînt vrednici acestui dar şi cei mici şi şmeriţ. Că măcar că cei mari strălucesc cu hainele cele de mult preţ şi cei mici n-au cu ce să-ş acopere trupul; cei mari să odihnesc pe asternuturi moi si frumoase si cei 10 mici-să-eelcă-pe pămîntul- gol-şi. p€l. pae..; aceia însoţit cu mulţime de slugi, iar acestea lipsit. pustii şi de ajutoriu şi de priiateni; aceia între răsfăţări şi între bogăţii şi aceş­ tea îl}tu:-prim�i şi între întristăciuni. însă, cu toate acestia măriri despărţite, nu să cuvine celor mici mai 15 puţinică cinste şi dragoste decît aceia ce să cuvine celor mari şi bogaţi, nidi iaste cu dreptate celor mari să li să închine lumea şi pre cei mici să-i batjocorească: de aceia / i.15{jV să ..se teamă şi pre aceştea să-i obidească-; de aceia să se . ruşineze şi pre acestea să-i înfrunteze, pentru căci măcar 20 că cei mari cu sila şi cu puterea răsplătesc sudălmile, iar - cei mici au îngeri sprijinitori în ceriu de pedepsesc pre cei ce-i obidesc. Drept aceia şi domnul nostru Iisus Hristos porunceşte tuturor în Evanghelia de astăzi, să se păzească, să nu 25 socotească pre unii ca aceştea batjocură norocirii şi ne cură­ ţii ale lumii. "Socotiţi, zice, să nu obidiţ pre vreunul dintru aceşti mici". Şi pricina iaste, pentru ce aceştea atîta să iubesc de Dumnezeu că au cu dînşii îngeri carii pururea văd faţa lui Dumnezeu, în ceriuri, dintru care cuvînt 30 evanghelicesc luom pricină astăzi să arătăm înaintea dragostei voastre �ririle acestor mici, ce zice Evattghelia, • 1 - 2 Cuvînt la noemvrie 8, în zioa sfinţilor îngeri C 111 soborului B, N /1 3 Socotiţi B, C 1 nu obidiţi B, C 1 după aceşti ad. mai C, N 1/ 5 ad. margi­ nal MattJ:1ei 18 A, B, N 1 lipseşte C 1/ 5 cinstia B 1/ 6 bogaţi B, C 117 smeriţi B, C 1 hainileC, N /1 8 cei mici n-au cu ce-ş acoperi C 1/10 pre pămînt C, N 1 pă pae ·C /insoţiţi B, C 1111 aceştia B 1 lipsiţi B, C 1 ajutor C 1/12 prietini C 1/13 aceştia B / cu] după C /114 acestea C, N / după despărţite ad. dar tot C 1/17 batjocurească -C /118 să să teamă C, N 1 aceştia C / după să-i ad. osîndească şi să-i obidească C, N / / 19 să să ruşineze C /1 24 Evangheliia B, C 1 după astăzi ad. marginal cea de la Utrănie C I să să păzească C II 25 şters norocirii şi necurăţii ale C 1/ 26 obiditi B, C / pe C 1/27 aceştia B 1/ 30 luăm C 1/ 31 şters înaintea dragostei voastre C, dragostii N / mici] cuvinte C / Evangheliia B, C 1/ 164 [165] pentru ca să priceapă cei ce îndrăznesc Ae� obidesc, cît păcătuesc de greu şi ce răspuns vor să dea. Şi lăsînd la alţi înţelepţi şi învăţaţi să prăznuiască pre­ cum să cade săborul fericiţilor îngeri, ce prăznuiaşte, 5 astăzi beserica lui Dumnezeu, eu mă voiu nevoi să-i vese- i. 151 lesc cu această vorbă ce voiu să fac, / de va lumina mila. lui Dumnezeu, pre vreunul din păcătoşi să vie la pocăinţă, de vreme ce să face mare bucurie în ceriu, pentru un păcă­ tos ce să va căi; ci să ascultaţ cu dragoste, de pohtiţi să 10 vă folosiţi. De doao feliuri de mici să află în lume şi pre doao feliurj de mici să obicinuesc de obste oamenii, de-i obidesc: cei dintîi sînt săracii şi cea de a' doao sînt preoţii. Pentru cei săraci, zice înţelepciunea lui Sirah la 13 capete: "Scîrbă e 15 la cel bogat, săracul". Şi dumnezeescul Iacov, fratele Domnului, la Poslaniia lui, la al doilea cap zice: "Iară voi aţ necistit pre sărac". Şi pentru preoţ mărturiseşte obi­ ciaiul cel de obşte şi mai vîrtos acela al locului acestuia, întru care preoţii sînt cei mai necinstiţi şi mai obidiţi. 20 însă acestea, pre carii lumea îi socoteste mici si prosti, nu sînt mici, ci sînt a unii vrednicii şi' a unii rn:ăriri;' că poei zice pentru dînşii, prin rostul apostolului, cum că f. 151V pentru aceştea nu iaste / vrednică lumea. Cei săraci sînt atîta de mari cît iaste însus Hristos de mare, de vreme 25 ce pre aceştea nu-i numeşte slugi, nici priiateni, ci-i nu­ meşte în Evanghelie fraţ zicînd că: "Ce aţ făcut unuia. dintru aceşti fraţ mai mici ai miei, mie aţ făcut". Şi preoţii iară, atîta sînt făr' de aseminare că după Dumnezeu nu să află nici nici în ceriu nici pre pămînt, nimeni carele să 30 poată să fie asemenea cu ei; cu Dumnezeu sînt, mai mici decît el ş�cu oamenii sînt mai mari decît ei. Nu s'nt, fireşte, îngeri, iar pentru darul ce au sînt mai mari decît îngerii. Drept aceia zice şi dumnezeescul Efrem Sirianul, la cuvîntul cel dintîiu ce face pentru preoţie: "Preaslăvită 165- " I .' ). .' " I 4 soborul C, N 1 lipseşte îngeri C, N 1 prăznueşte CII 7 pă C 1 vreunul B " 9 ascultaţi B, CII 11 ad. marginal să află in lume B II 13 dintîiu B, N 1114 ad. marginal stih 52 A, B, N II 15 fratile N " 16 al 2 cap C, NI Iar CIad. marginal stih 6 A, B, N 1/17 aţi necinstit B, CI preoţi B, CI obiceiulC" 20 care C 1122 pociu B, C, N 1123 aceştia B II 25 prietini CII 26 fraţi B, fraci CI aţi făcut B, C 1127 fraţi B, C 1 aţi făcut B, CII 28 iar CI asămînare C, NII29 cari le Nil 30 poate C" 30-31 şters cu Dumnezeu sînt mai mici decît el şi cu oamenii sînt mai mari decît ei CII 32 iară Nil 33 Siriianul C, N 1134 dintîi CII ţ I .. .� [166] minune iaste preotul şi putere nespusă; de cer să atinge, cu îngerii petrece şi cu Dumnezeu are mare amestecare". Şi pentru ca să cunoaşteţi cu lucrul şi cu ispita măririle _ acestor mici, adecă a preoţilor, ce-i batjocoreşte lumea, &-- 5 luaţ seama, rogu-vă, cu socoteală întreagă şi vedeţ puterea cea mare ce au şi în ceriu şi pre pămînt, pre lîngă oameni 1.-·152 e şi pre lîngă / Dumnezeu. Cînd domnul nostru Iisus Hristos au ertat păcatele -slăbănogului aceluia ce l-au fost adus înaintea lui, să-I ao tămăduiască, ştiţi ce au zis cărturarii şi fariseii, ce era acolo de faţă: "Cine poate erta păcatele, fără numai singur Dumnezeu?" Unul ce poate să iarte păcatele oame­ nilor cu adevărat, au Dumnezeu iaste, au putere dumne­ zeiască are în sine. Deci dară de o fac aceasta preoţii în 15 toate zilele cu păcătoşii şi au atîta putere să iarte păcatele, precum cu toţii o credem, puteţ să ziceţ cum că aceşti mici nu sînt alţi dumnezei în lume? Ascultaţi şi alta, mai mare. De aţ vedea, aici de faţă, de o parte mulţime de arapi negri carii să fie răniţ de vrăj- 20 maş cu rane de moarte şi legaţi cu lanţuri tari şi de altă parte un om puternic şi să le zică: să fiţ slobozi, să fie tămăduite ranele voastre, să fugă din trupurile voastre acea negreală ce vă întunecă şi, zicînd aşa, de aţ vedea să 1. 152v cază din mînile/şi din picioarele acelor ticăloş legăturile, 25 să rămîe îndată sănătoş de rane şi să se prefacă în albi­ dune acea negreală întunecată întreb, oare ce aţ putea zice pentru acel om? Cum v-ar părea puteria lui? Eu sînt încredinţat cum că aţ zice şi aţ mărturisi cum că acel om iaste iaste preste toţ oamenii, cum că iaste om pogorît din 30 ceriu, cum că iaste alt Dumnezeu şi om. Acuma dară socotit cum că acest om iaste unul din cei mici, ce nu-i bagă lumea în seamă. Arapi negri sînt tică­ loşii de păcătoş pre carii păcatul îi face mai întănecaţi 1 ceriu C, N 1/2 amestecare] împărtăşire C //4 adică C / batjocureşte C //5 luaţi C, luoaţi N / vedeţi B, C / puteria B // 6 ce au tn ceriu C //8 păcatile N 1/9 slăbăgănogului B //10 tămăduiiască C / farisei C //11 păcatile N 1/12 să iarte] erta B, să erte C / păcatile C, N 1/ 14 dar C /115 erte C / păcatile C, N // 16 puteţi ziceţi B, C //18 aţi vedea B, C 1/ 19 răniţi B, C / vrăjmaşi B, C 1/ 21 să fiţi B, c / / 22 ranile C, N / / 23 aţi vedea B, C 1/ 24 miinile B, C, N / picioarele C, N / ticăloşi c / / 25 sănătoşi C / să să prifacă N / albiciuni B / / 26 aţi putea C / / 27 puterea C, N 1/28 aţi 1-9 B, C / / 29 toţi B, C / / 30 după ceriu ad, şi C, N / / 31 dar C / socotiţi B, C II 32 ce] ci N 1/ 33 păcătoşi C /1 166 9 [167] /, v • f. 153 1671' . �� � y � '!"". " decît dracii; aceştea sînt toţi răniţi pentru căci de cîte OD păcătuesc, de atîtea ori să tipăreşte în sufletul lor rane de moarte. Sînt legaţi cu lanţuri grele pentru căci păcatul til face robi diavolului. Aici vine micul acela netrebnicul preot 5 şi cu un cuvînt al lui, cu un: .Ertate să-ţ fie păcatele", face la sufletele păcătoşilor mai slăvite lucruri decît acelia ce aţ auzit mai sus; dezleagă legăturile păcatelor, vindecă ranele, îi curăţeşte de tina păcatului, îi mîntuiaşte din mînile diavolului, îi prieteneşte cu Dumnezeu, / îi, 10 face de petrec cu îngerii. Acuma dară şi acest mic, cum vă să pare? Socotit să aibă pre pămînt pre altul mai tare decît el? Dară ce zic: pre pămînt, nici în ceriu, afară din Dumnezeu, nu are micul acesta asemenea lui în putere. Şi voiu dovedi-o. Luaţ 15 seama pentru omul acela ce zice în sfînta Evanghelie, că să pogoriia din Ierusalim la Ierihon şi au căzut în tîlhari; să fie fost ca noi, creştin şi drept în credinţă mi să pare că-I văz mai mort de rane, să zacă pre pămînt şi să ceară aju­ toriu de la toţ să se întristeze şi să plîngă, nu atîta pentru 20 viaţă, ce răpunea, cît pentru suflet, care pentru multele lui păcate sta în nevoe să-I piarză. Vie acum, aici, împăraţii cei mari şi puternicii pămîn­ tului, să vedem de au atîta putere să mîntuiască sufletul acelui ticălos, din nevoia vecinicii morţi. Dară ce zic: 25 împăraţii şi puternicii? Vie îngerii raiului, heruvimii cei cu ochi mulţi, serafimii cei cîte cu 6 arepi, scaunele, dom­ niile şi toate cetele îngereşti, să vedem de le va ajunge pînă într-atîta puteria, Lasă să ia împreună cu ei, intr-aju- f. 153T toriu toate cetele sfinţilor, să alerge / măcinicii, să năvă- 30 lească apostolii, să grăbească cuvioşii, dreptii, prorocii, patriarşii, iă se pogoare împreună cu ei însăşi preacurata stăpînă, Maica lui Dumnezeu, împărăteasa îngerilor şi a oamenilor, ce vă să pare? Socotiţi că va putea toată ceata această cerească şi toţ sfinţii să dezlege din legătura păca- 1 aceştia B 1/ 2 rană BI/3legaţ B / lanţiuri B / după lanţuri ad. de moarte grea. C, moarte grele N //4 diiavolului N //5 liPseşte cu 1-2 C / să-ţi fie B / păcatile N //6 sufletile C, N 1/7 aceia C / aţi auzit B, CI/ 8 ranile N 1 mîntueşte C 119 mîinile B, C, N / diiavolului N / priiteneşte B, înprietineşte CII 11 dar CI Socotiţi B, C, luoaţ i Nil 12 Dar C 1/13 din] de B II 14 Luaţi B, CII 16 Ierehon B 1/17 creştini B II 19, ajutor C / toţi B, CII 20 viiaţă B, C, N 1/ 21 piiarză B, Nil 24 Dar CII 25· hieruvimii N / / 26 cei cu cîte B, C, N 1 aripi B, C] arapi N 1 scaunile B, C, N / / 27 cetile C, N 1/28 puterea C, N //29 într-ajutor C 1 cetile C, N 1 mucenicii B, C, N 1/ 31 opatriiarşii B, C / însuş C 1/32 stăpîna B 1/ 33 vi să pare C 1/ 34 toţi C 1/ ţ • t 'lo S � . '�'II ".'" ' .�. �> "'&"' .\?,l » » � I <- ')J ,� .. [168] , t , telor, ce-l trag în iad, sufletul acelui ce zăcea mai mort? De o va zice cineva aceasta (că va putea), acela nu crede drept, aşăzămînturile sfintei noastre credinţă, nici iaste din turma lui Hristos, de vreme ce nu ţine aceia ce zice ��- 5 Hristos pentru aceasta la Evanghelie. îngerii tot să mij­ locească, sfinţii să se roage, drepţii să se cucere, Maica lui Dumnezeu să mijlocească pentru ca să ia, ticălosul acela de păcătos, dezlegare păcatelor lui, iar să-I dezlege de păcate, cu puteria lor nu pot nici unul din sfinţi. 10 Şi pricina iaste pentru căci.puteria a-lega şi a dezlega nu o au fericiţii, în ceriu, ci o au preoţii, Qamenii, pre pămînt. Acuma (dară) aceia ce în ceriu nu o pot face toate cetele sfinţilor, vedeţi cum o săvirşaşte pre pămînt unul 'dintru aceşti mici. Lasă să se pogoare şi aici, după întîm- :ti. 154 15 plare, un preot oarecarele / şi să vază pre cel ce zăcea pre cale mai mort, carele cere ajutoriu şi mîntuire sufletească; lasă să vază lacrămile, să vază suspinurile, să se uite voin­ ţei şi, blagoslovind cu mîna aceia ce nu priimesc cei mari să o sărute cu evlavie, lasă să zică numai: te sloboz de 20 toate păcatele tale. Să vedeţ streine, înfricoşate şi preaslă­ Vite, îndată să mîntuiaşte sufletul acela din nevoia vecinicii ... munci, să dezleagă legăturile păcatelor, fug dracii, să bucură fericiţii îngeri şi aciiaş dumnezeiască dreptate, ce ţinea goală sabiia răsplătirii o pune iarăş în teacă şi toată ..25 să îmblînzeşte. Nu iaste, drept aceia, lucru înfăţişat că nici în ceriu nu iaste nimeni, afară din Dumnezeu să- aibă atîta putere, atîta stăpînire, cîtă au pre pămînt aceşti mici, aceşti preoţiţ. 30 Iară să vedeţi şi alta, lucru mai minunat acestor mici. Au rămas toată zidirea uimită cînd Iisus al lui Navi au poruncit soarelui să stea pre cer, nemiscat, pînă va birui , ... • 2 ceneva B 1/ 3 credinţa B, C, credinţe N 1/ 5 tot] pot B, toţi C, N 1/ 6 să să 1-2 C //7 lipseşte Dumnezeu B 1/ 8 acela păcătos C / iară N // 9 puterea C, N 1/ 10 puterea C, N / / 11 ad. marginal oamenii A, lipseşte C, N 1/12 fără paranteze C / după ceriu ad. oamenii C, N 1/ 13 cetile B, C, N 1/ 15 oarecarile N //16 carile N //17 voinţii N 1/ 14-20 Lasă ... preasIăvite şters şi ad. 0, ce vederi streine, înfricoşate şi preaslăvite, pravosIavniciIor creştini! Că pre un păcătos, care cere ajutor şi mîntuire sufletească, micul acela de preot, blagoslovindu-l cu mîna aceia ce nu priimesc cei mari să o sărute cu evlavie şi zicînd: "te slobozi şi te ert de toate păcatelei tale" C //20 păcatile NI să vedeţi B I striine Nil 21 mîn­ tuieşte CII 22 şi i să dezleagă CII 23 aciiaşi B, aceiaşi C I dumnezeasca C, Nil 25 îmblînzesc B II 27 nimenea CII 28 pămînt] mînt B 1129 preoţi B, preoţiţi CI130 Iar CI alt lucru B, C, Nil 32 ceriu CII 168 < [169] 169 pre vrăjmaşii lui; dară cu cît mai vîrtos socotiţi că s-ar 54V minuna cînd acestaş / Iisus ar zice soarelui, nu să stea nemişcat pre ceriu, ci să se pogoare din ceriu pre pămînt. Adevărat, înfricoşat lucru ar fi acesta, iar nu iaste nimica 5 întru asemenare cu aceia ce face preotul în toate zilele, în sfîntul jărtăvnic. El nu porunceşte soarelui cestui ce să vede, ce pune supt datorie cu cuvintele lui şi cu rugăciunea lui, pre soarele cel de taină al dreptăţii, pre însuş unul născut fiiul lui Dumnezeu, să se pogoare din ceriu şi supt 10 întîmplările pîinii şi a vinului să se facă iară jărtvă vie pentru ertăciunea păcatelor noastre. Şi aceasta nu odată sau de doao ori, ce peste tot anul, în toate zile, cînd el va vrea şi în ce loc va pohti. Şi nu iaste aceasta o putere de care să minunează şi îngerii? Pre Melhisedec îl numeşte, 15 marele Pavel, asemenea cu Fiiullui Dumnezeu, la al 7 cap cătră ovrei, pentru căci aducea pîine şi vin jărtvă lui Dumnezeu, carele era închipuire dumnezeeştilor taini. Şi noi cum vom numi cu nevrednicie pe preoţii noştrii carii în toate zilele aduc, nu închipuirile, ci adevărul, nu 20 umbrele, ci acelaş trup şi sînge a mîntuitoriului nostru, f. 155 Dumnezeu. Cu cît / mai vîrtos decît Melhisedec iaste acesta asemene cu fiiul lui Dumnezeu? Cu adevărat, nu poate afla mintea gînduri, nici limba cuvinte, pentru ca să vădească măririle acestor mici. 25 Şi cu acestia toate, ce cinste le face lumea? Au să zic mai chiar, care obide n-au de la oameni, de la creştini şi de la fiii lor cei duhovniceşti? "Cu tot sufletul tău teme-te de Domnul (porunceşte Sfîntul Duh la al 7 cap a lui Sirah) şi pe preoţii laudă". Şi iarăş: "Teme-te de Domnul 30 şi slăveşte pe preotul". Şi iaste cineva să o facă aceasta? Iaste cineva- să aibă cucerie cătră preoţ, să-i cinstească, să-i slăvească? 1 dar C //2 acestaşi B // 3 să să pogoare C, NI/ 5 aserninare NI zilile Nil 6 jărtevnic B, jărtvenic C, Nil 7 ci pune C, N I supt datorie cuvintele lui B, CI cuvintile Nil 7 -8 şi cu rugăciunile soarile cel de taină CI17 rugăciunile NI18 soarile NI însuşi C, Nil 9 să să pogoare C, Nil 10 întîmplările ad. şi feliul B I să facă N, CI iar CII 12 ce] ci C, NI şters peste tot anul C I zilele B, zilile C, N II 12-13 şters cînd el va vrea şi în ce loc va pohti CII 13 Şi nu] şters şi ad. Deci au nu CII 14 care CII 15 marile Nil 17 carile Nil 18 cum nu vom putea numi C I vrednicie B, C, NI pre B, pă CII 20 umprile B, C, N II 22 asemene C, Nil 23 gîndului C, Nil 25 acestea CII 27 fii CICă tot sufletul B I lipseşte tău B II 28 fără paranteze CII 29 al lui Sirah C I iarăşi B 1130 pă CII 31 ad. marginal Iaste B I preoţi B, CII ţI. ( � � � -, , . "'11 ' -, " ' , .'� ... �" ,'", ..... .� :-' �'\.o ,. � ),� .� , , [170] .. In legi a veche atîta de mare socotiia necinstea preoţilor cît însuş Dumnezeu au dat poruncă, precum scrie la a Dooa lege, în 17 capete, ca de va îndrăzni cineva, cu semeţie e-- .să necinstească pe preot şi să nu asculte porunca lui, omul 5 acela să se dea morţii. Acuma dară a cîtă osîndă socotiţ că sînt vrednici cei ce - îndrăznesc, cu atîta semeţie, de fac necinste preoţilor, a sfintei besericii noastre, carii covîrşesc şi în dar şi În vred­ f. 155V 'nicie şi în putere, / pe preoţii legii vechi. 10 Pentru marele Antonie scrie în viaţa dumnezeescul Athanasie cum că măcar că era atîta de mare şi vestit întru bunătăţi, că să cutremura de el dracii şi hiarăle ... pustii ului i să suppunea, iar cînd vrea întimpina vreun preot îş pleca gen un cheIe înaintea lui şi nu să scula de la 15 pămînt pînă nu-i săruta întîi mîna şi să ia de la el blago­ slovenie. Şi acum nu Antonii, nu sfinţi, ci oameni netreb­ nici şi păcătoşi, nu numai să priimească să sărute mînă de preot, ce pornesc asupra 101'. cu atîta semeţie limbilor cele slobode, de-i dojenesc, de-i înfruntează şi-i necinstesc. Şi 20 _ iaste aceasta credinţă dumnezeiască, sau faptă creştinească? .Mi-să-pa-re că auz pre mulţi de-m dau răspuns cum 'că ... preoţii nu sînt ca preoţii acei vremi. Aceia, zic, era cu fapte bune, acestea sînt înrăutăţaţ; aceia era cuciarnici şi aceştea leneşi. Aceia era postnici, acestea sînt beţivi; aceia era 25 făf'a.e răutate şi aceştea vicleni. Aceia era toţi duh şi aceştea toţi trup şi pentru aceia cu dreptate să şi necins- f. 156 tese / de lume (trebue dară să nu avem preoţie nicidecum, ci să fim ca dobitoacele cele necuvîntătoare). însă eu voi zice cum că cu adevărat bună pricină iaste 30 aceasta şi aşa să fie. Numai întîi voiu zice şi eu, cu sfînta Scriptură, fieştecăruia: "Cine te-au pus pre tine boiarin şi judecătoriu preste noi?" Şi iarăşi împreună cu mine I 1 legea C. N I necinstia B /1 2 însuşi C /1 4 pă C /1 S să să dea C. N /16 dar C I socotiţi B. C /18 bisericii CI vrednicie şi putere B /19 pă C /IlO marile C. N 1 viiaţa B. C. N /112 hiiarăle B. N /113 supunea C.N. ad. şi pleca A/iară NI Intimpina C/I 14genunchile C, N, genunele BII lS întîiu C. Nil 17păcătos BI serute Bjrntna B II 18 ci pornesc B, ci să pornesc C, N 1 a limbilor C 1/19 dojănesc C, N 1/ 20 faptă creştinească] sfat creştinesc C 1/ 22 preoţii noştri N 1/ 23 înrăutăţatr B, C, N 1 cucernici B. N I cucernici CI aceştia B 1/ 24 leneş B 1 aceştia B 1/ 2S fără C, N 1 ceştia B II 26 aceştia B 1 toţ B II 27 lipseşte de lume C. N 1 dar C 1 preoţi C, preoţii NIl 27 -28 fără paranteze C 1/28 dobitoacile C. N 1/29 lipseşte voiu zice C. NI cum că adevărat B 1/30 întî iu N, B 1/ 31 ad. marginal Eşirea, cap 2. stih 14 A. B, N. între paranteze CI boiariu C 1132 judecător C 1 iarăş B. C /1 170 1 .' [171] 171 zice sfîntul Pavel: "Tu cine eşti cela ce judeci pre sluga streină?" Şi la al 2 cap cătră evrei, zice: "Şi gîndeşti, o, oame, cela ce judeci pre ceia ce ca acestia fac şi făcînd acestia că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?" Cine 5 au dat volniciia aceasta mirenilor, să înfrunteze pe preoţ, să ia seama petrecaniia lor să viclenească la faptele lor? Nu era împărat - şi împărat creştin - marele Constan­ din? Iar cînd i-au spus pentru un preot, cum să petrece viaţă rea şi preacurvească n-au vrut să-i cerce, nici să-i 10 iscodească viaţa şi fapta lui ci, ca un iubitoriu de Hristos, ce era, au zis: de aş vedea cu ochii miei pe preotul să facă păcatul, l-aş acoperi cu cabaniţa mea. Şi iară, la săborulj f. 156V cel dintîi de la Nichea, aducînd oarecarii o scrisoare împo­ triva unor preoţ şi episcopi, n-au vrut fericitul nici cum să 15 o cetească, ci îndată au rupt-o şi au băgat-o însuş în foc, de au ars şi au zis şi aceste cuvinte vrednice de pomenire: să nu dea Dumnezeu să judec eu vreodată pe preoţii lui Dumnezeu. Deci acum aceia ce n-au făcut un împărat atîta de mare 20 şi atîta de sfînt, cum îndrăzneşte să o facă un om de rînd, un om păcătos, nenorocit şi nevrednic? A dooa răspunz: aceste greşale, ce ziceţi că au preoţii, oare din copilărie le-au avut, au le-au cîştigat după ce au luat preoţiile? De le-au avut din copilărie, vina nu ia.ste 25 a lor, ci iaste a mirenilor, că n-au vrut să-i crească cu frica lui Dumnezeu, cu învăţături folositoare şi cu pilda lor cea bună. Iar de le-au cîştigat pre urmă, iară de la mireni le-au luat şi de la dînşii au învăţat răutatea, că ei n-au născut preot, ci mireni. Şi pentru ce nu clevetiţ înşivă pre 30 voi şi să vă înfruntaţ că aţ dat pricină rea? Ce necinstiţi pe preoţ carii.zle s-au făcut ucenici răi, s-au făcut pentru căci ! f. 157 au avut pre voi dascali răi? însă eu mă voiu uni cu gîndul vostru şi acestia ce ziceţi pentru preot zic şi eu că iaste aşa. însă să ascultat o pildă. 2 striină N I al doilea C I şters Şi gîndeşti C I lipse�te o B II 3 acestea C II 4 acestea CI dupd acestea ad. gîndeşti C 1/5 pre C I preoţii B, preoţi C 1/6 faptile C, N 1/ 7 marile N I Costandin B, C 1/9 viiaţă B, C, N // 10 viiaţa B, C, N I iubitor C fi 11 pă C fi 12 iar CI soborul C II 13 dintiiu C 1 Nicheia B, C 1 oarecarii C 1114 impotriva CI preoţi B, C 1115 cetească] cinstească B, citească C, N" 17 pă C II 20 şters de rind # ad, prost B 1122 ziceţ B II 23 li-au avut N Iii-au cîştigat N 1124 luoat N II 27 li-au cîştigat NI pă urmă C 1 iar C II 29 preoţi B, C 1 nu clevetiţi B, C // 30 infruntaţi B, C laţi dat BICi C 1 pă C 1131 preoţi B, C" 32 dascăli C" 33 acestea C 1 preoţii B, preoţi C 1/34 acultaţ�B, C II . "ţ • ( ... .. -, ':,/ ., r..,' -.'" t \ . ." ., ';'w l'-! 1' .... , • 0"1'>. �,.'.; ')� I .. [172] f. 158 ,..... -- ..... i i' Evdoxiia, împărăteasa lui Arcadie, au fost înţeles cum că norodul de la Gaza nu petrec creştineşte, de vreme ci cei mai mulţi să închina idolilor. Şi zicea împăratului şi-l îndemna să facă în tot chipul să-i suppue supt creştinătate, 5 pentru ca să nu să necinstească împărăţiia şi numele lui �lJriSt'\ iaste pururea tare şi nou şi poate să rabde vînturile Duhu- 10 lui Sfînt, întru inima lui; căci îi da atîta îndrăzneală feri­ citul Pavel, după cum scrie la 6 capete cătră galateni: "Mie să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în crucea domnu­ lui nostru Iisus Hristos". Iar mai vîrtos cuvîntul domnului Iisus, ce zice în sfînta Evanghelie: "Şi cine nu va lua crucea 15 sa şi să vie după mine nu iaste mie destoinic". Iar corăbiia­ riul iaste ştiut de toţ cum că altul nu era numai însuş Hristos, foarte învăţat întru căIătoriia cetăţii cei cereşti, căci de acolo iaste; şi moşiia lui iaste ceriul, precum zice la Ioan în 18 capete: "impărăţiia mea nu iaste din lumea 20 aceasta"; şi la al 6 cap: "Eu sînt pîinea cea vie, carea s-au pogorît din ceriu", Acesta insuş era întru adîncul sufletului lui Dimitrie, Iăcuitoriu şi cînd îl vedea puţin că să înfricoşa, îi zicea: "Dimitrie, tu eşti oaia mea şi foarte bine te cunosc, că urmezi f. 167 25 după mine; nu te teme, că nu te va / răpi nimeni din mîna mea. Şi-ţ voiu da ţie viaţă vecinică şi acolea unde vor să pătrunză trupul tău cu suliţele, eu sînt: loviturile tale le voiu primi eu şi nu te voiu lăsa să aibi durori. Aleargă curînd, că ai vreme bună. Eu am umplut vetrila 30 credinţii tale cei curate, cu duhul mieu cel sfînt. Dimitrie fă-te părtaşi morţii mele, că te voiu face părtaşi şi învierii mele; cu duhul lui Dumnezeu petreci în patemi, pentru aceasta fiiullui Dumnezeu esti. Nu voiu lăsa să aibi duhul robiei spre frică, ci-ţi voiu da: duhul moştenirei fieşti, carele 35 să mărturisească cum că eşti fiiul lui Dumnezeu şi, ca un sălbatice B, C, N II 2 corăbii CII 4 hiiară B / fiiară N / sălbatice N II 5- 6 catarg şi corăbier vrednic C, catarg şi corăbiiariu vrednic Nil 6 vetrele B / cîrmaciu C, N II 8 care C II 13 iară N / ad. marginal Galateni 6 A, B II 14 luoa N II 15 dăstoinic C / corăbii arul B, corăbierul CII 16 toţi B, C, N / însuşi Nil 19 Ioann B / ad. marginal Ioan, 18 A, B, N II 20 care CII 22 însuşi CII 23 Iăcuitor C II 26 viiaţă B, C, N II 27 suliţile C, N /lovitorile C II 29 vetrela B II 31 părtaşi B, C, N / părtaş" C, N / înviiar ii B] împărăţii C, N II 32 patimi B, CII 34 robii C / sfrică B / ci-ţ voiu da C / moştenirii B, C, N / carile N II 35 fiiu B II ţ I 00 . ( ... ,. W '�t '." , .,"" �",' 'p .. [182] II fiiu al lui Dumnezeu, vei fi şi moştean lui şi moştean îm­ preună cu mine, iubitul tău Hristos. Fiiul mieu, Dimitrie, vezi crucea? în inima ta am înfipt-o. Pre crucea aceasta . _ dormu somnul patemii, a morţii, carea au mijlocit viaţa ., 5 a toatei lumi; ce m-au deşteptat mila preaputernicului :Q.umnezeu, cu înviiarea, pentru multa dragoste ce am că'"tiă tine şi cătră toată lumea. � Furtunele acesti a şi cumplite valurile voiu înceta şi pre tine te voiu răpi din mijlocul lor. Ce vino după mine, f. 167l: 10 că am întors cîrma din partea cea / slobodă a deşărtăciu­ nii, "spre frumoseţele cele nemuritoare ale împărăţiei mele. " Vino, prin moartea lui, în viaţa cea vecinică, să mă vezi "'" şi. să te veseleşti". Drept aceia şi noi, smeriţii robii tăi, mare mucenice 15 Dimitrie, te rugăm, de vreme ce într-atîta cinste te-ai învrednicit Dumnezeu, ca să te faci fiiullui şi sfînta lui dreaptă să te ia şi să te sue întru împărăţii a lui, ca să te răsfeţ cu fericiţii îngeri, cuvîntul tău şi rugăciunea ta poate mult. Drept aceia adu-ţi aminte şi de noi, carii ne 20 turburăm în furtuna cea mare a vrăjmaşilor şi în valurile deşărtăciunilor celor lumeşti şi de doarme Dumnezeu, "adecă de să face ca cela ce doarme, şi nu va vrea să ne asculte, tu ai multă îndrăzneală ce-l deşteaptă şi te roagă lui tu, cel vrednic, pentru noi, cei nevrednici; tu, cel iubit 25 a lui Dumnezeu, pentru noi, cei urîţi, pentru neascultarea şi nesupunerea poruncilor lui; tu, cel desăvîrşit priiaten a lui Dumnezeu, pentru noi, vrăjmaşii, pentru păcat. Să Înceteze furtuna şi să alineze valurile, că iaste dator să facă voia ta. Şi fă această osteneală ca să ne aduni în 30 corabiia ta, cea blagoslovită, cind va răspunde preami- f. 168 lostivul / stăpîn să stăm de faţă, în zioa cea dulcea a răsplătirii, ca dinpreună să binecuvîntăm prealăudat numele Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfînt, în 'veci. Amin. 4 dorm B, CI patimii B, C, N I al morţii C I viiaţa B, C, N 1/ 6 învierea C 1/ 8 Furtunile C, N I acestea C I cumplitele C, N I valuri B, C 1/ 9 Ci B, C 1/ 11 frumoseţile B, frumuseţile C, frumuseţele N I împărăţii C 1112 viiaţa B, C, N 1/16 te-au învrednicit B, C, N I să te facă B I fiiu B, C 1/18 răsfeţi B] vese­ leşti C 1/19 poate mai mult CI Drept aceia] Deci CI ado-ţ A 1/21 dăşărtăciunilor B, C 1/ 22 adică C 1/ 23 ci-l deşteaptă B, C, N II 24 ad. marginal: pentru noi cei nevrednici N 1126 nesupunerea C, NI prietin CI al lui B, C 1/27 pentru păcat] şi cufundaţii în păcate C 1/ 28 datoriu N 1/ 182 [183] CUVINT DE îNVĂŢĂTURĂ IN DUMINECA FLORILOR "Bine e cuvîntat cel ce vine în numele Domnului. Osanna întru cei de sus." Astăzi ne povesteşte Mathei evanghelistul istoriia zilei 5 acestui sfînt praznic, întru care au întrat domnul nostru Iisus Hristos în Ierusalim, într-acesta chip zicînd: "Veni Iisus din Vithania la muntele Maslinilor şi au trimis doi din ucenicii lui, zicîndu-le lor: Mergeţi în satul carele iaste înaintea voastră, şi numaidecît veţ găsi o asină legată 10 şi mînzul cu ia; dezlegindu-o, o aduceţi. Şi de va zice voao cineva ceva, veţ zice că acestia Domnului trebuesc şi numai decît le va trimite pre iale. f. 168T Şi acesti a toate au fost ca să se plinească ce / s-au grăit prin prorocul ce zice: Spuneţ fetei Sionului, iată împăratul 15 tău vine la tine blînd şi şăzînd pre asină şi pre mînz, fiiul cei de supt jug". Ci noi, acum, de această dată, vom lăsa cuvintele evanghelist ului într-o parte şi vom zice numai pentru cuvintele prorocului carele zice: "Iată împăratul tău 20 vine, blînd". Şi nu numai singur acest proroc, ci toată ceata prorocească, cu un glas mărturisesc pre domnul Hristos a fi împărat şi pentru această pricină îi zic Mesi:ia (adecă împărat, miruit). Iar poate să zică cineva pentru Hristos, cum că cîtă 25 vreme au fost pre pămînt, ce lucru de mărire împără­ tească au arătat? Sau ce pohfală au făcut? Unde-i sînt curţele? Unde-i iaste scaunul? Unde-i sînt gloatele şi slugile cele împărăteşti? Unde-i iaste stema şi podoabele şi celialalte lucruri ce să cuvin împăraţilor? Adevărat, 30 nici unele,;Ie acestia n-au avut, căci împărăţiia lui Hristos, nevăzută şi neprecepută, iaste vecinică şi nemutată, iaste nebiruită şi făr'de moarte, iaste cerească şi sufle­ tească iar nu pămîntească şi trupească, precum însuş 183 ., 1 Cuvint al 4 la Dumineca florilor C II 3 Osana B II 4 zilii B, C, N II 6 într-acestaş C 1/7 Vithaniia B, C, N 1 muntile C, N 1/ 8 carile N 1/ 9 veţi găsi B, C 1/10 aduceţ C 1/11 veţi zice B 1 acestea C 1/12 pre ele C 1/13 aceste CI/ 14 Spuneţi B, C, NI fetii B, N, fetii CI/ 17 lipseşte acum C, N 1 cuvintile N 1/19 cuvintile N 1 carile N 1/ 20 lipseşte singur C 1/ 21 proorocească C 1/ 23 adică C 1/ 24 ceneva B 1 lipseşte că B, C, N 1/ 26 ad. marginal împărătească N 1 pohvală C, N 1 Unde ti sînt C 1/ 27 curţile N 1 gloatile C, N 1/ 29 celelalte C, N 1/ 30 unile B, C, N 1 acestea C 1 după Hristos ad. au fost C 1/ 31 ad. marginal nevăzută şi neprecepută A, lipseşte B 1 după neprecepută ad. şi C 1 nernutată] neclătită C 1 nepricepută N 1/33 însuşi B II ţ <; t ,�.; " ", - .. [184] au zis înaintea lui Pilat: "împărăţiia mea nu iaste din lumea aceasta". f. 169 Drept aceia, dascalul şi împăratul/acest ceresc toată Jucrarea Evangheliei au numit-o a fi împărăţii a ceriurilor, � adecă acele ce sînt scrise în sfînta Evanghelie sînt cereşti ,. şi -B�mnezeeşti, că ne îndreptează pre noi pre calea cea dreaptă ce merge la împărăţii a ceriului şi cu duh ceresc ne întăreşte, învăţ în du-ne să petrecem viaţa cerească, pentru ca să cîştigăm şi lăcaşurile ei şi să ne facem desă- 10 vîrşit, dumnezeeşti şi cereşti. Şi de vreme, dară, ce iaste aşa,:cu cuviinţă au numit domnul Hristos Evanghelia " sa. cu numele împărăţiei ceri ului, pentru că nimic nu "" iaste într-însa alta, fără numai lucru ceresc si dumnezeesc. Drept aceia, pre împăratul acesta ca cu degetul ni-l 15 arată astăzi Zaharia prorocul zicînd: "Iată împăratul tău "!ne la tine blînd", pre care împărat văzîndu-l fariseii, de�sde răpştiia asupra lui. Iar pruncii cei mici, fiind porniţi de Duhul Sfînt, cu glasuri de veselie îl măriia, zicînd: "Bine e cuvîntat cel ce vine în numele Domnului; 20 Osanna întru cei de sus", care cuvinte să înţeleg: Mîntu­ iaşte-ne, drept aceia, pre noi, cela ce ai venit din nălţime. / f.169T - Multe şi alese lucruri trebuesc a le săvîrşi împăraţii cei buni şi vrednici; iar mai vîrtos au datorie să păzească pre norodul său de armele şi de stricăciunile vrăjmaşilor, 25 care lucru şi datorie domnul Hristos foarte din destul l-au săvîrşit. Căci noi, fiind ocoliţ de 5 yrăjmaş_nebiruiţ, carii stau de-a pururea împotrivă şi ne aducea la mare şi nevindecată stricăciune, cu preaputerniciia dumnezeirii, i-au biruit şi i-au omorît. Care vrăjmaş sînt aceştea? 30 Păcatul, moartea, iadul, diavolul şi trupul. _P�ăGat1:tI, -prin vărsarea preascumpului său sînge l-au stins şi nu poate nimic să ne strice de nu ne va fi stăpînind vreo răutate. Moartea, carea s-au născut din păcat, precum zice fericitul Pavel: "Printr-un om au întrat păcatul 35 în lume şi, prin păcat, moartea", ca un vrăjmaş nemilostiv 3 dascalul şi impăratul acest ceresc] împăratul ceresc C 1/4 Evanghelii CI au] o au C, NI ceriului C 1/ 5 adică CI cele N 1/8 viiaţă B, C, N /IlO dar C 1/11 Evangheliia B, C, N 1/12 împărăţii C 1/15 Zahariia B, C, NI prorocu C /116 văzînd B 1 farisei C 1117 iară N II 20 Mîntiaşte-ne B, mîntueşti-ne C II 21 lipseşte diu nălţime C, N 1/ 23 iară N 1/ 24 lipseşte pre N 1 norodu C 1 vrăjmaşului B /126 ocoliţi N, B, CI vrăjmaşi B, CI nebiruiţi B, C /1 29 vrăjmaşi B, C, N 1 aceştia B, aceştiia C /1 30 diiavolul N 1/ 32 ca să ne strice C 1 nu ne va fi] nu va fi B 1/33 care C/I 184 " [185] ce iaste asupra noastră, cu moartea lui au omorît-o. Iadul, carele iaste plata cea desăvîrşit a păcatului, prin pogorîrea lui într-însul l-au deşărtat şi l-au sfărîmat. Pre diavolul, ca pre un Începător tuturor păcatelor şi f. 170 5 muncitoriu sufletelor noastre, / l-au legat şi l-au.Jmbeznat întru prăpăstiile cele mai adînci ale iadului. Trupul prin patemile sale şi prin răstignirea cea de pe cruce de patemi l-au domolit si l-au curătit. Şi, cum că' ne-au mînt�it domnul Hristos de aceşti 5 10 vrăjmaş nemilostivi, ce am zis, putem să ne încredinţăm şi din mărturiile sfintei Scripturi. Că întîi, pentru păcat, Mihea prorocul zice: "Lepăda-va toate strîmbătăţile noastre şi va arunca toate păcatele noastre întru adîncul mării". Aceştea sînt eghiptenii cei sufleteşti carii, gonind 15 pre fiii lui Israil, fură înecaţi şi omorîţi în Marea Roşie (adecă întru sîngele lui Hristos). Pentru moarte zice- apostolul Pavel, la cartea cea dintîi cătră corintheni, în 15 capete: "în vremea cea noao (adecă la vremea învierii cei de obşte a trupurilor) 20 vrăjmaşa moarte să va strica şi dintr-aceia zi înainte nu va mai avea 10c întru oameni". Pentru iad tot acestaşi apostol luminat arată, grăind: "Nimica păgubitoriu nu iaste acelora carii sînt Întru Hristos Iisus, carii nu dupe trup, ci dupe suflet umblă". f.170V 25 Pentru I diavolul însuş Domnul zice la Ioan, în 12 capete: "Acum iaste judecata lumii; acum mai marele lumii aceştiia să va lepăda afară". Pentru patima trupului, puteria crucii minunat ne păzeşte, pre care omul nostru cel vechiu s-au răstignit, 30 după cum zice la rîmleni, în 6 capete: "Ca să se strice trupul, adecă tăriia şi puteri a păcatului, ca de acum să nu mai sluj'im păcatului". Că prin moartea lui, tuturor credincioşilor li s-au dat bunătate, cu care, prin duhul lui întărindu-să omul cel 1 lipseşte cu C, N / o au omorit B / carile N II 3 dăşărtat C 114 diiavolul N / începătoriu C, Nil 5 muncitor C / sufletilor N / noastre] voastre B II 6 intru] în CII 7 patimile B, C, N / pren N / de pe] după C, dupe N / patimi B, C, N II 9 ni-au mintuit N //10 vrăj rnaşi B, C, N //11 întîiu B, C, N /12 Micheia B, C, Miheia Nil 13 păcatile C, Nil 14 Aceştia B II 15 fii C / înecat B / omorit B 1116 adică CII 17 apostol B II 18 dintîiu B, N II 19 fără paranteze C / adică C / vremia B II 20 dintr­ acea C II 22 acestaş B, C 1123 păgubitor C 1124 dupăl-2 B, C, după- Nil 25 diiavolul C, N / Ioann B ţ lipseşte în B II 26 marile B, C, N II 28 puterea C, N II 29 care C II 31 adică C / puterea C, N 1133 ati. marginal tuturor B 1134 intărindu-se B, CII • I " "ţ.Jo, ') .\ ,. 185 [186] din lăuntru, pre omul eel dinnafară şi vechiu să-I răstig­ nească, împreună cu greşalele şi pohtele sale şi să îmbrace / pre omul cel nou, carele iaste întru sfinţiia .şi- dreptatea adevarului. - ""5 Iară de vei pohti a cunoaşte firea şi năravurile acestui împărat, evanghelistul (tîlcuind cuvintele prorocului) l�au scris, zicînd: "Vine ţie blînd". Oamenii pohtesc pre împărat a-i vedea înălţat întru trufie şi să poruncească cu "putere şi cu groază mare. Iar precum grăiaşte Solomon: " 10 "Mila şi adevărul iaste paza împăratului şi cu dreptatea / f. 171 să întăreşte scaunul lui". Aceasta iaste dară, lauda cea, " mare a împăratului nostru. . ... Bine au grăit de dînsul Zahariia, zicînd: "Vine ţie blînd". Blînd zic, iar nu groaznic şi înfricoşat; că n-au 15 venit să rădice oşti, sau să arunce dări preste noroade, sau să-i îngreuiaze cu lucruri mari şi grele, nici ca să ia bunătăţ pămînteşti, cela ce dăruiaşte podoabe cereşti. Ci au venit "ţie blînd", adecă spre ocăr, spre necazuri, spre batjocuri, spre scuipări şi spre bătăi a răbda; că 20 trupul său, după cum zice Isaia: "L-au dat eelora ce-l bătea şi obrazul său scuipătorilor", Şi încă atîta au fost =blîndetele împăratului acestuia şi atîtea bunătăţi ne-au adus noao printr-însa, căci vrînd ca să ceară apostolul ceva de la oameni, cu denadinsul îi jura pre dînşii, 25 pre blindeţele lui Hristos zicînd: juru-vă pre voi, fraţi­ lor, pre blîndeţele lui Hristos. Şi de vreme ce toţ urmează împăratului şi ascultă de dînsul, căci să nu ne îndreptăm şi noi viaţa noastră spre blîndeţele acestui împărat? Ce ţinem în piepturile noastre 30 mîniia hiarălor celor sălbatice şi pohta izbîndirii, limba aspidei, gura şărpilor, cu care toată zioa clevetim, f. 17JV batjocorim, /ocărîm, înjurăm şi ne pohtim unul altuia răul şi paguba. i După aceia pomeneşte evanghelistul a fi săvîrşit ucenicii 35 porunca Domnului şi a fi adus asina, împreună cu mînzul 2 greşalile C / pohtile C, N /1 3 după iaste ad. marginal făcut B /1 5 Iar C/I 6 fără paranteze C, ad. marginal cuvintele B, cuvintile N /1 8 împăraţi B, C / înălţaţi B, C /19 grăeşte C /110 dreptate C, N /111 dar C /IlS sau] au C /116 tngreueze C /117 bunătăţi B, C / dărueşte C /118 ce au venit N / adică C / ocări C /119 că] cu A /120 între paranteze după cum zice Isaiia C / Isaiia N /122 blîndeţile C, N / atîta C, N // 25 blindeţile B, blindeţile C, N // 26 blîndeţile B, blindeţile C, N //27 toţi B, C //28 viiaţa B, C, N //29 blîndeţile B, blindeţile C, N / Ci CII 30 hiiarălor N / sălbateci B /131 care C /1 34 a fi] că ar fi C /135 şi a fi adus] de au a:dus C /1 186 " [187] 187 ei. Iară n-au lipsit aceia carii striga şi zicea: ce faceţ, dez­ legînd mînzul? Care cuvinte nu s-au scris in deşărţ de Maree evanghelistul, că cu acesti a au vrut să însemneze cum că niciodată de acum nu vor lipsi aceia carii vor sta 5 împrotivă apostolilor, cu cuvinte grele şi împrotiva celor ce vor urma lor şi tuturor celor ce ar vrea să petreacă întru Hristos cu dreptate şi să se nevoiască a întoarce şi a învăţa pre norod, spre bunătăţi. Că aşa iaste scris împrotiva bine­ lui, rău şi împrotiva vieţii, moarte; aşa şi împrotiva drep- 10 tului, cel păcătos. După aceia, Domnul, şăzind pre asină, mergea în Ieru­ salim şi toată cetatea, pornindu-să de dragoste, să bucura de o întrare fericită ca aceasta şi cu ramuri de finic şi de maslin l-au întimpinat, cu acelia propoveduind nu numai 15 biruinţa, ce şi mila lui. Şi cei ce era aprinşi de dumneze­ iasca dragoste, aşternea pre cale veşmintele sale, care feliu de cinste şi de întîmpinare nu aflăm nicăiri să se fie făcut,! t. 172 nici unui împărat biruitoriu. Iar acest feliu de cinste de pre urmă, sufleteşte, o dau lui Hristos, carii, pre omul cel 20 vechiu lepădîndu-l, obiciaiurile cele vechi, pentru mărirea lui Hristos a le lepăda, să nevoesc; care lucru, măcar că şi într-altă vreme, iar mai VÎrtos cînd iaste vremea pocăinţii, trebuiaşte a-l face, ca, răstignind păcatul întru Hristos, împreună cu dînsul înviind întru înoirea vieţii să umblăm. 25 Drept aceia, de pohtim să facem această cinste şi intim­ pinare Domnului, creştineşte, trebue să lepădăm mîniia, să scuipăm pizma, să stingem pohta izbîndirii, să gonim de la noi gura cea vicleană şi buzele cele hulitoare, să lepădăm de la noi. Şi de am luat cuiva, ceva, cu strîmbul, 30 să-I dăm inapoi, a cui iaste, Şi de sintem însoţiţi cu vreo soţie oarecare, netremnică şi îndemnătoare spre lucruri rele şi de aceia să ne lipsim. Căci toate acestia sint legătu­ rile diavolului; că de nu vom face aceasta acuma, cînd avem atîtea pilde înaintea ochilor noştri şi cind ne î n- 1 Iar CI faceţi B, NIl 2 dăşărt CII 3 acestea CII 4 cari C 115 împotrivăl-2 B. CII 8 împotriva B, CII 9 împotriva 1-2 B, C 1112 cetatea] ceata C, N 1 pornindu-se B, C, N II 14 întîmpinat B, CI acelea C 1115 ci şi B, C, N 1116 fel B 1117 Intimpinare C, NI să să fie făcut C, N 1118 biruitor CI fel B 1119 care C, N 1120 obiceiurile CII 19-21 ali. marginal carii pre omul cel vechiu Iepădlndu-I, obiceiurile cele vechi, pen­ tru mărirea lui Hristos B II 21 a lepăda B 1123 trebueşte C 1125 după aceia ad, cresti­ neş�e C lîntimpinare B 1126 lipseşte creştineşte CI să lepădăm, trebue, mlniia Ct/ 28 buzile C, NIl 29 luoat NIl 30 să dăm C, NI 131 aâ. marginal oarecare NI netrebnică B, N, netrebaică C/lndămnătoare CI132 aceste CI133 diiavolului B, N 1134 atîta C, NIl ţ • ( ... � � .. . "'11 • • '.,. t.�> .... , .�., '\�" Iv - • )� .� .. [188] deamnă atîta învăţătură bisericească - şi încă tocma şi moartea, crucea, piroanele, suliţa, bătăile, scuipările, ocările, legăturile, încă şi sîngele cel vărsat a lui Hristos- f. 172V.,,- nu ne vor întoarce spre pocăinţă, I dară la focul cînd ne 5 vom mai întoarce? -Şi, de vom vrea a prăznui, cu dragoste, patima şi înviia­ rea Domnului şi de pohtim a priimi destoiniceşte pre Dom­ nul, cel ce vine spre mîntuirea noastră, trebue.să lepădăm II veşmintele omuluiccelui vechiu, adecă să zdrobim şi să flO sfărîmăm obiceaiurile şi pohtele.noastre cele-veehi.şi aşa îi vom face întimpinare priimită şi cinstită. Şi împreună cu pruncii cei mici, carii sînt făr'de răutate, să strigăm din inimă umilită, cu bucurie sufletească si cu cucerie: "Bine e cuvîntat cel ce vine întru numele Do�mului. Osanna întru 15 cei de sus". I f. 173 CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ ASUPRA OMULUI MORT 1 "Nu plîngeţ, că n-au murit, ci doarme." Aşa au zis Fiiul lui Dumnezeu, cînd au văzut moartă în pat pre fata lui laii; mai marele Sinagogului. Şi aşa zic şi eu cătră înţelep- .20 ţiia' voastră, blagosloviţilor ascultători şi cătră dumneata (cutarele) şi cătră celialalte iubite rudenii, carii cu tînguiri şi cu lacrămi vă întristaţ împreună, pentru această de bun neam şi cinstită cocoană carea s-au odihnit în Domnul. "Nu plîngeţi, că n-au murit, ce doarme." Fericitul ei 25 sfîrşit iaste-adnrmire, iar nu moarte. Drept aceia nu cere de la voi lacrămi, nu pohteşte suspinuri, nu priimeşte întristăciune, nici plîngere. Vrednici de plîns sînt limbile, că n-au credinţă, jidovii, că n-au botez, ereticii, că sînt despărţit din braţele bisericii; pentru căci aceştea adeyărat 30 mor, aceştea iau vecinica moarte, precum zice fericitul 1 besericească N 1 lipseşte încă B 1 întocma B /1 2 piroanile C, N /13 ocările B, C, N 1 al lui B, C 114 lipseşte nu ne vor întoarce spre pocăinţă C 1 dar C Ila focul] apoi B, lipseşte C II 6 învierea C II 7 dăstoiniceşte C, destoiniceşte ad. marginal şi: cu destoinicie B /1 9 veşmintile NI adică C /IlO obiceiurile CI pohtile C, N /111 întîmpinare C 1 lipseşte Şi C, N /112 care C, N /117 plîngeţi B, N /119 marile B, N /1 21 cutarile N 1 celelalte N /1 22 întristaţi B /1 24 ci doarme B, N /125 sfîrşit] suflet N/I 27 nici nu B 1 Vrednice B/I 29 despărţiţi B 1 din] de B, den N 1 braţile B, N 1 beserericii B, bisericii N 1 aceştia B /1 30 aceştia B /1 1 Această didahie lipseşte din manuscrisul C. 188 [189] Pavel, la al şaselea cap, cătră romani: "Că cel ce au murit păcatului, au murit odată". f. 173V Iar o cocoană creştinească, ca aceasta, I ce s-au născut în baia sfîntului botez, ce au supt laptele credinţii, ce s-au 5 hrănit în casa învăţăturii dumnezeescului dar, ce s-au întemeiat cu puterea cinstitelor taini, ce era îngrădită cu bunătăţi, cu faceri de bine, cu lucruri plăcute lui Dumnezeu, una ca aceasta adevărat, n-au murit, ci doarme. Aşa ni-o adeverează nemincinoasa gura lui Hristos la sfînta Evan- 10 gheiie: "Cela ce crede întru mine nu va muri în veci". Şi de vreme ce credinciosul nu moare, iaşte lucru adevărat că sfîrşitul lui nu iaste moarte, ce adormire. O mărturiseşte marele Vasilie la cuvîntul ce face asupra morţii: "Moartea drepţilor iaste (zice) adormire". Şi iarăş, la molitvele 15 Rusaliilor: "Că nu iaste, Doamne, moarte robilor tăi, cînd eşim noi din trup şi venim la tine, Dumnezeul nostru, ce schimbare dentru cele mai cu grijă la cele mai fericite şi la cele mai vesele şi la odihnă şi la bucurie". Şi adevărat, cît iaste de dulce această adormire şi cu cît 20 iaste mai dorită decît adormirea cea firească, de toate zilele. La adormirea cea firească rămîne omul făr' de f.174 simţire: nu vede, nu aude, nu cunoaşte, să uită I pre sine, uită pre fiii lui, pre rudenii, pre priiateni, rămîne lipsit de toate răsfăţările vieţii şi de lumina aceştii lumi. 25 Iar la adormirea ceastă de pă urmă o, cît să bucură, cît să răsfaţă şi cît înviiază, în loc de a-ş piiarde Jumina. Îş deşchide mai vîrtos uşa ceriului, a luminii ce adevărate. O zice Isaia la al noaolea cap: "Celor ce Iăcuesc în locul şi umbra morţii, lumină îi va lumina pre ei". în loc de a să 30 lipsi de răsfăţări şi de bogăţii, cîştigă frumoseţile, carele pot singu� să sature toate' pohtele lui. O adeverează David, la Psalomul 16: "Sătura-mă-voiu cînd mi să va arăta mărirea ta". în loc de a rămînea de cunoştinţa rude­ niilor şi a priiatenilor, între strălucirile luminii cei neapro- 35 piiate, vede, în toate zilele, şi pre părinţi şi pre fii şi verice alt au avut dorit în lume. O mărturiseşte marele Pavel 189 ' . . '." 1, 1 al 6 B, N 112 odată au murit Nil 4 laptile Nil 6 puteria B II 12 ci B, Nil 13 marile B, NI Vasile 1114 (zice) iaste NI iarăşi B, iară Nil 17 dintr-acelia B, dintru cele N 1125 pă] pe B, N 1127 cerului B 1128 noalea B, 9 N 1129 în umbră Nil 30 bucugăţii B I frumuseţile B, frumuseţile NI cari le Nil 31 pohtile Nil 34 luminii cei neaproate Nil 36 marile Nil ţ [190] p I , i I cătră corintheni, în 13 capete: "Acum cunosc din parte, iar atuncea voiu cunoaşte, precum şi cunoscut sînt". Şi de vreme ce aici, după adormirea cea firească, să ___ întoarce iară omul la osteneli, la scîrbe, la supărări, la ,� 5 patemi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, care o f. 174.! nt!l!lim noi / a morţii, trece din scîrbă la bucurie, din _stricăciune întru nestricăciune, din oraşul lacrămilor la "locul veseliei, din-turburarea vieţii la adăpostirea cea lină a mîntuirii, din patimile Eghipetului în pămîntul cel fericit . 10 al făgăduinţei din robii a) lumii la mîntuirea ceriului, din petrecaniia omenească, în ceata fericiţilor îngeri. Şi ce ,. altă norocire iaste mai mare, decît aceasta? Ce altă ador­ -'" mire mai dorită, decît adormirea morţii? Drept aceia zice şi Duhul Sfînt la Eclisiastul, în 7 capete: 15 "Mai bună e zioa morţii, decît zioa naşterii, că naşterea iasfe începutul durerilor, iar moartea iaste începutul vieţii cei fericite". Drept aceia zic iară: "Nu plîngeţ că n-au murit, ci doarme", şi cu mine împreună vă zice şi cel cu rostul de 20 aur, Ioan: "Să cuvine la moarte să ne bucurăm, iară să nu plîngem". Şi pricina iaste, zice sfîntul: "De va fi tînăr, "s-au mîntuit curînd din mijlocul relelor, iar de va fi bătrîn, aceia ce i să părea mai dorită a fi, cu saţiu Iuîndu-l, s-au dus", 25 Şi noi, de nu vărsăm lacrămi niciodată, cînd ruda sau f. 175 priiatenul doarme, ci mai vîrtos liniştim, / tăcem şi ne nevoim ca să nu-i dăm vreo supărare, măcar că ştim cum că adormirea iaste moarte trecătoare "sfîrşitul a unii zile", precum zice dumnezeescul Zlatoust, dară pentru ce să le 30 vărsăm pentru cei morţi? Pentru ce să ne întristăm de sfîrşitul vieţii fraţilor noştri, ce să odihnesc în Domnul, ce să veselesc în slava cerească, ce lăcuesc în lăcaşurile '1 celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce iaste, au secerat făr'de vreme pre această floare aleasă şi au răpit 35 prea timpuriu podoaba, frumuseţi a neamului femeesc. 4 omul iar NI ostenele B 1/ 5 patimi B, N 1/8 lină] bună N" 9 patimile B. N /IlO făgăduinţii N /111 petrecanie B 1114 Eclisiiastul B /116 ad marginal înce­ putuJl N " 18 iar N 1 nu pItngeţi B" 20 Ioann B 1/ 25 sau] şi B /126 priiatenii B, dorm B /128 moartea B / trecătoare B II 29 ce să vărsăm B 1/30 morţii B" 33-34 au secerat pre această floare aleasă făr'de vreme şi au răpit N 1/35 timpurie B / şi frumuseţea N / fămeesc B, fămesc N /1 190 " [191] Iar pentru aceasta nici lacrămele, sînt cu cale, nici întris­ tarea cu dreptate/Că precum iaste mai norocit corăbii a­ riul acela, pre carele vîntul cel tare îl aduce cu grabă la linişte, decît acela ce cu mare linişte, făr'de vînt, călăto- 5 reşte, aşa mai fericit iaste şi cela ce fără vreme, de moarte grabnică să mută la liniştea dumnezeeştii fericiri. Zice înţeleptul Şolomon: "Sfîrşindu-se preste puţin, au plinit ani mulţi, că plăcut era Domnului sufletul lui". Au stătut f. 175Y cu bună mulţemită la Dumnezeu şi sufletul aceştii I cin- 10 stite cocoane, pentru multa ei credinţă, pentru bunătăţile ei cele creştineşti, pentru curăţeniia cea făr' de asernînare, pentru cuceriia cea mare, la cele dumnezeeşti. Drept aceia s-au sfîrşit preste puţin, pentru ca să cîştige rodurile lucrurilor ei, celor plăcute lui Dumnezeu sau, să 15 zic mai bine, s-au sfîrşit preste puţin, pentru ca să cîştige zilele ei şi să-ş facă viaţa ei vecinică. , O pasăre, ce să numeşte finix, de ce să săvîrşeşte făr' de vreme de aceia mai mult îş adaoge zilele vieţii lui, pentru căci moartea îi înoiaşte viaţa şi-i dăruiaşte ani mai mulţi. 20 Deci această cocoană, de ar fi murit pentru ca să se săvîr­ şească, ar fi fost vrednic de plîns sfîrşitul ei, pentru căci s-ar fi pierdut un chip minunat ca acesta al darurilor şi al bunătăţilor. Dară de vreme ce s-au săvîrşit pentru ca să trăiască în veci, pentru ca să se bucure, împreună cu înge- 25 rii, pentru ca să se nască de a doa ora, în ceriu, ca finixul, ce trebuesc lacrămele? Să cuvine (zice fericitul Pavel) f. 176 acest trup stricăcios să se îmbrace cu nestricăciune I şi acest muritoriu să se îmbrace cu nemurirea. încetează, drept aceia, jalea, săvîrşască-se întristăciunea, că n-au 30 murit, ce doarme. Şi precum zicea apostolii cătră Hristos pentru Lazar, aşa zic şi eu pentru dînsa: "De-au adormit, mîntui-să-va". Va aşăza, fără de nici un prepus, marele Dumnezeu sufle­ tul ei cel creştinesc în sînul lui Avraam şi al lui Isac şi al 35 lui Iacov, în lăcaşurile celor vii, în corturile celor drepţi, 191 ' . , 1 lacrămile B, NI/2 corăbiiarul BI/3 carile NI/5 acela BI/61iniştia BI!7 peste BII 9 mulţămită N 1111 asărntnare NI/ 14-15 ad, marginal rodurile lucrurilor ei, celor plăcute lui Dumnezeu sau, să zic mai bine, s-au săvîrşit pentru ca să cîştige B 1116 zilile NI viiaţa B, NI lipseşte ei B 1/ 17 sevlrşaşte B 1/ 18 zilile N 1 lui] ei N 1/19 viiaţa NI/ 25 do oara B, N 1/26 lacrămile Nil 27 nestricăciunea NI128 înceteze B 1/ 29 întristăciune N 1/30 ci doarme B, N 1/33 făr' de B, NI marile Nil 34-35 şi lui Isaac şi lui Iacov N 1/ ţi .... . ( � � • � 'I! • .:. .! 't.i' .. [192] unde străluceşte lumina cea de pururea a dumnezeeştii lui mărire. Şi de vreme ce între celialalte faceri de bine sînt folosi­ e-- toare cererile sfintei beserici şi rugăciunile celor credincioş, 5 pentru ca să cîştige fieştecare creştin fericirea cea neschim­ lrla...tă, pentru aceasta vă pohtesc pre toţ, preasfinţiţilor arhierei, cuvioşilor ieromonaşi, cucernicilor preoţ, cinsti­ ţilor boiari şi pre tot norodul ce vă aflaţ de faţă, să ziceţ cu un glas şi cu o inimă, toţ deodată, Dumnezeu să o iarte 10 şi şă o fericească, pentru ca să învrednicească şi ia şi noi toţi (cînd va fi voia lui Dumnezeu) să ne veselim împreună intru împărăţii a ceriului, unde iaste viaţa făr'de moarte şi mărirea nedescoperită şi bucurie stătătoare şi vecinică. Amin. / f. 177 15 ÎNVĂŢĂTURĂ CÎND sĂ FACE PARASTASl Un lucru peste fire văz în Sfînta Scriptură la a doaoa carte a împăraţilor, în 12 capete şi foarte mă face de mă minunez. împăratului David i-au fost bolnăvit copilaşul cei dintîiu, ce avea din Virsavea. Şi, pentru căci se afla 20 în nevoia mortii, era pururea trist si mîhnit si nici mînca nici bea, nici 'putea nimeni să-I mîngîe. Iar' după ce au murit, zice Sfînta Scriptură, îndată s-au spălat şi s-au uns cu mirosuri si s-au îmbrăcat în haine luminate si, mergînd în casa Domnului, au dat mulţemită lui DU�lllezeu. Şi 25 eşind afară s-au ospătat şi s-au veselit, de care lucru stau.; de mă- mir, cum putu fi aceasta? Că pînă era viu şi bolnav plîngea şi să întrista şi, după ce au murit, s-au veselit, Răspunsul acesta ni-l dă însuş David. "Pînă era :;- zice 30 - bolnav, mi să cuveniia să mă mîhnesc pentru el, .� căci aveam nădejde că mi-l va lăsa Dumnezeu. Iar de 2 lipseşte lui N II 3 celelalte N II 4 credincioşi N II 5 firicirea N II 6 toţi B 118 aflaţi B, NI ziceţi B, Nil 9 toţi B, N II 12 viiaţă B, viiaţa N 1113 nedesco­ perită] nedespărţită B 1 bucuriia N 1 lipseşte şi vecinică B II 16 Schiptură B 1 dooa B, N II 19 Virsaviia B, N II 21 nimeni] nimic N 1 iar N II 24 mulţămită B II 27 plîngia B II 1 Această didahie lipseşte din manuscrisul C. 192 [193] I vreme ce au murit, înapoi DU pociu să-I mai întorc, ci-m caut mie a merge după el; şi pentru aceia mă bucur că f. 177V s-au / odihnit în Domnul şi s-au mîntuit de grijile lumii". 5 Drept aceia zic şi eu cătră dumneata (cutarele) şi cătră celialate iubite rudenii să încetaţi întristarea şi să părăsiţ lacrămile, de vreme ce s-au odihnit în Domnul această cinstită cocoană ce să pomeneşte astăz. Căci lacrămile şi întristăciunile nu dau nici un folos morţilor, nici pot 10 să-i întoarcă din viaţa cea vecinică, nici să-i scoaţă din gropi. Şi pentru aceia au pus lege dumnezeeştii apostoli, să nu plîngem pre morţi, ci să-i pomenim la înfricoşatele taini şi să facem milostenii şi alte faceri de bine pentru ei, că iaste plăcut înaintea lui Dumnezeu şi li să face mare 15 folos şi aduc multă dobîndă şi rnîntuinţă sufletelor, precum adeverează şi sfîntul Dionisie Areopaghitul la cuvîntul ce face asupra morţii. "Rugăciunile - zice - ce să fac la sfintele jertăvnice sînt de folos nu numai celor vii, ci mai vîrtos şi celor morţi". 20 Şi pentru aceia şi sfînta beserică să roagă neîncetat bunătăţii lui Dumnezeu să lase toate greşalele celui mort, pentru neputinţa omenească şi să-I odihnească în locul celor vii, în sînul lui Avraam si al lui Isaac si al lui f. 178 Iacov, de unde lipseşte toată' dureri a, grija şi; sus- 25 pinarea. Şi să nu să uite puteria lui Dumnezeu pentru multa şi nespusa a lui bunătate, spurcăciunilor ce s-au făcut de cel mort, pentru neputinţa omenească, de vreme ce nu iaste nimeni curat de spurcăciuni, după cum iaste zis. 30 Şi de vreme ce şi această cinstită cocoană ce să pomeneşte astăz, cu cuvioasă slujbă besericească au vieţuit în lume ca un om;'să roagă, prin mijlocul mieu, tuturor cîţi vă aflaţ de faţă, ca ce va fi greşit înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, să ziceţ toţi, cu un glas şi cu 35 o inimă: Dumnezeu să o iarte, pentru ca să ne învred­ nicim şi noi a lua această ertăciune, după petrecaniia noastră. Amin.; 193 " " .� .... '\1 '." . ( • , t 1 poci II 3 şi s-au mutat şi s-au mîntuit N / / 5 cutarile N II 6 celelalte N / părăsiţi B II 8 astăzi B, N //9 întristăciuninile B //10 viiaţa B, N II 12 înfricoşatile N II 13 milostenie B II 15 sufletelelor B, sufletilor N II 16 Ariopaghitul B, lipseşte N II 18 sfintile N / jertvenice B, jărtăvnice N II 31 astăzi B, N // 33 aflaţi B, N II 34 ziceţi B, N II 36 luoa N II ţ .. [194] f. 179 CUVÎNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ ÎN 25 A LUNII DECHEMVRIE, LA NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS "Că iată vestesc voao bucurie mare. carea va fi la tot norodul. că s-au născut voao astăz mîntuitor. carele iaste 5 Hristos. Domnul. în cetatea lui David". -- - Multă veselie sufletească ne aduc noao, celor credincioşi 'Şi iubitori de prăznuire aceste cuvinte ale sfintei Evan­ ghelii de astăzi. dintre care cuvinte adunăm 2 lucruri minunate şi peste fire; una. că înţelegem o veste bună. -10 care din veci nu s-au auzit, nici să va mai auzi pînă in veci şi alta, că auzim o bucurie mare care stinge toată 'jalea, toată întristăciunea şi toată lag:ăma de pe faţa . pămîntului. Aş pohti însă aceste cuvinte să le întinz ca o masă desfătată înaintea dragostei voastre şi să vă fac un 15 Qspăţ s.g!l�esc, după putinţă, puind în loc de bucate, cu multe feliuri de bunătăţi drese, cuvîntul cel de .bună vestire I şi, în loc de băutură veselitoare, să dreg în pă­ harul preaînţeleptelor capetelor voastre cuvintul cel de mare bucurie, pentru care lucru cerem putere de la Hristos, zo carele înţelepţeşte pre cei neînvăţaţi, ca să ne lumineze �, mintea şi să ne dea ajutor ca să putem îndulci cu ospăţul vorbelor inimile şi auzurile celor ce vor ospăta sufle­ teşte. Decît celialalte nume, cu carele zice Isaia să se nu- 25 mească mîntuitoriul, decît toate iaste, cel dintîi, minunat; si cu cuviintă i să cuvine acest nume, că nu nu ma într-un iucru ci în toate faptele sale minunat au fost: minunată zemislirea lui, minunată şi naşterea, minunată şi viaţa. învăţătura, moartea, înviiarea, înălţarea la ceriu; minunată 30 au fost şi pohfala înălţării lui, că toate intru dînsul au fost noao înălţate şi minunate. Iar ce iaste prăznuirea noastră, ceastă de acuma, iaste mai minunată decît toate, i j 1-2 Cuvînt al doilea la zioa naşterii lui Hristos C 111 a lunii] ale lui B I dichern­ vrie B 1/ 3 vestit ad, marginal şi vestesc B I care C 1/4 astăzi B 1 mtntuitoriu B, mtntuitoriul C 1 care C, N 1/6 credincioş B 1/7 Evangheliei B, N 1/10 care C 1/11 care C 1/12 jalia B I de pe] după C 1/13 repetă aş pohti N 1 însă] ca C întinzu BI!14 -dragostii C, N 1116 feluri B 1 ad. marginal de bunătăţi BI! 17 vestire] voire B Iad. marginal veselitoare B 1 păharu C 1 păhariul N II 20 carile NI îrrţelepţiaşte B 1/ 21 .ajutoriu B, N 1/ 22 ce vor] ce să vor B, C, N I! 24 celelalte C, N Icare C, carile N I Isaiia C, N 1 să să numească C, să să numească N I! 25 mîntuitorul C 1 -dinttiu N 1/26 numai B, CI întru un B, întru acest C, N 1/ 27 faptile C, N 1/28 .d.mislirea C, N j viiaţa B, C, N 1/29 învierea C" 30 pohvala C, N 1/ 32 acum C /1 194 [195] 195 carele pomeneşte evanghelistul zicînd: "Şi au născut pre­ Fiiul său cel întîi născut şi I-au înfăşat pre dînsul şi l-au f.179V pus în iasle, pentru că nu avea ei loc în casă" [, Că ce­ iaste mai minunat decît a zăcea în iasle Domnul tuturor? 5 Şi nu fu lui alt loc în lume? Ce iaste mai minunat decît o­ mărire ca aceasta, să fie aruncat la locul dobitoacelor? Şi pentru căci văd îngerii pre Domnul ceriurilor, aruncat în gunoae, cîntă: mărire lui Dumnezeu, celui din nălţime. Şi naşterea aceasta n-au fost numai mîntuitoare, ce şi 10 minunată. Că despre o parte trebue să ne minunăm de sfatul cel minunat al înţelepţi ei lui Dumnezeu, iar de altă parte trebuieşte să mărim lucrul cel mare al bunătăţii lui. Că am cîştigat astăzi pre judecătoriul ceriului şi al, pămîntului, carele, surpînd zapisul răutăţilor noastre, s-au 15 milostivit de au rupt şi legăturile. Cîştigat-am astăzi pre Domnul, carele jugul cel ve chiu al robiei noastre, de pe grumazii noştri fărămîndu-l, întristăciunea lumii au veselit-o, cu slobozirea cea veci­ nică. Cîştigat-am pre împăratul cel blînd carele, în toată 20 lumea călcînd cu paşii dreptăţii cereşti, tirăniia vrăjmaşu­ lui celui răpştitoriu au sfărîmat-o. Astăzi au strălucit noul Adam, carele nu iaste lăcuitoriu, f. 180 ci domn şi stăpîn raiului, pre carele / frumoseţia pomului celui oprit nu-l va înşăla, şarpele nu-l va vicleni, muiarea 25 nu-l va amăgi. Astăzi au răsărit lumina întru întunerec. Astăzi, pre acela de carele să turbura ceriul şi ceriul ceriurilor, avîndu-l lumea, neştiind l-au cîştigat. Văzut-au sfinţii, strămoşii noştri, minuni mari şi fără 30 de număr; că Marea Rosie, desfăcîndu-se în doao le-au făcut cale ; focul, ca un stîlp luminîndu-le noaptea, le-au slujit; norul, de arşiţa şi zăduful zilii i-au umbrit; ceriul, hrană îngerească le-au dat; piatra cea vîrtoasă, păhar dulce li-au deschis; Iordanul, curgerile sale cele repede, 35 spre fugă li-au întors; zidurile cele tari ale vrăjmaşilor, 1 carile N II 2 întîiu B, C, N 116 o mărire] şters omorîrea şi ad. o smerire B 1 dobitoacilor C 117 cerurilor B 119 ci şi B, C 1111 înţelepciunii C, N 1/12 trebue B, trebueşte CII 14 carile NI nostre B 1116 carile N 1117 robii CI de pe] dupe C, NI noştrii C 1121 răpştitor C 1122 carile N IIăcuitor C 1123 carile NI frumuseţia B, frumuseţea C, N 1124 muerea C 1127 care C, N 1128 cerurilor B 1130 doao] 2 N II 31 li-au slujit N 1132 arşiţa ad. şi arsura B, arsura C 1 zăduhul N 1/ 33 li-au dat N piiatra B, N 1134 le-au deşchis C 1/35 le-au întors CII . ' • ţ ... � - � l' "''' t .' - ..... - ;....... .,tI ,t l' 't,i\' . \.t- 1· e: .� .. [196] r de glasul trknbiţelor cu căzut; soarele; pre ceriu zăboeind cu călătoriia, au mărit zioa pentru izbînda. Iar minune ca aceasta nu s-au văzut niciodată, nici s-au auzit, ca cela :-:1'- ce iaste unul născut celui preaînalt, pre carele puterile 5 arhanghelilor cu frică îi slujesc, a să arăta pre sine, cu lrnp, oamenilor şi trupul carele l-au luat de la oameni s- să-I îndumnezeiască. -Drept aceia, decît iaste taina aceasta mîntuitoare, de , atîta iaste şi mai minunată; care necum limba omenească I f. 180V 10 poate a o grăi, ce şi îngerii, carii ne vestesc noao astăzi bucuriia cea mare şi cîntă mărirea lui Dumnezeu, nu iaste cu putinţă ca să o adevereze. . Eşit-au - zice - poruncă de la' chesariul A vgust, să se scrie toată lumea, adecă ca fiestecine numele său, la 15 moşiia sa şi la locul naşterii sale să' şi-l spue. Drept aceia, cu pricina ace ştii porunci, s-au suit şi Iosif din Galilea, din cetatea Nazaretului, la Iudea, în cetatea lui David, care să chiamă Vithleem (pentru că era el din casa sa şi din moşii a lui Da vid), să se scrie cu Mariia cea logodită 20 lui, muiare, fiind grea. Iar osteneala şi greotatea călă- � toriei aceştiia pre lesne o va putea cunoaşte fieştecine, de va vrea să socotească vremea si cine au fost cei ce călă­ tdriia. Că era pre la miezul ernii, cînd pămîntul şi apele sînt îngheţate de ger şi de vînturile cele reci; şi fecioara 25 tînără şi ruşinoasă, care nici din casă nu era obicinuită a eşi, şi, fiind aproape de a naşte, purcede pre o cale grea şi cu anevoe ca aceasta. Şi, apropiindu-să de Vithleem, doară s-ar fi găsit vreo casă cuvioasă, ca să nască fecioara aceasta într-însa, iară însus iubitoriul de sărăcie, Domnul, f. 181 30 au pohtit I într-o coşare smerită, ca să se nască. Şi fu, drept aceia (zice evanghelistul), fiind acolo s-au umplut zilele ei să nască. Şi era noaptea, care noa:rţe era mai luminată decît soarele, întru care au răsărit ,Şoarele dreptăţii. însă eu mai bine voiu numai zioa aceia a fi 1 trîmbiţilor B, N I soarile C, N II 3 că cela ce B, C, N II 4 carile N II 5 slujăsc B, C, N I oamenilor cu trup C, N 1/6 trupul B I carile Nil-au luoat N 1/ 8 decît ad. şi cu cît B I de ad. şi cu C 1/ 9 care CI necum] cu B 1/10 ci şi B, C, N I care C 1/14 să scrie C, N I adică C 1/16 Galileia B, C, N 1/17 Iudeia B, CI cetati a N 1/18 care C I chiiamă N I Vithleaem B, Vithliaem N I fără paranteze C 1/20 muere C I greutatea B, C, N I călătorii C 1/ 24 înghieţate N 1/ 25 care C 1/ 26 a eşi] să iasă C, N'1/27 apropindu-se B, NI Vithleaem B 1/28 doar C 1/29 iar C I însuşiN I iubiterul B 1/ 32 zilile N I care C, N 1/ 33 soarile 1-2 NI care C, carile N II 196 '1" I I • ':* 1 , [197] noapte întru care omul cel dintîi, Adam, au pohtit a fi asemenea lui Dumnezeu. Şi noaptea aceasta, între care au strălucit lumina cea cerească în lume, noul Adam, o voiu numi zio. 5 Iar sfînta Fecioară aştepta, cu mare pohtă ceasul acela întru care, pre Dumnezeu ca un prunc, să-I ia în braţele sale şi cu mînile sale să-I cuprinză şi cu ţîţele sale să-I aplece, fiind, drept aceia, toate într-un linişte şi întru tăcere. Făcîndu-ş şi noaptea calea sa jumătate eşit-au aici, în 10 lumina aceasta a noastră, ca un mire din cămara sa; eşit-au, zic, nădejdea tuturor vecilor, bucuriia îngerilor, mîntuirea neamurilor, scularea celor morţi, izvorul milii, rădăcina vieţii. Eşit-au cuvîntul Tatălui, cu trup îmbrăcat, din trupul Fecioarei; eşit-au gol, pentru ca să ne îmbrace pre 15 noi, sărac ca să ne îmbogăţească, smerit ca să ne înalţe f. 18P la-ceriu, ca un prunc I ca să ne facă pre noi desăvîrşit şi să ne dea noao bucuriia cea vecinică. Auzitu-s-au, rogu-vă, vreodată, veste ca aceasta? Au socotit că să va mai auzi? De aduce atîta bucurie la oameni o veste bună de ceste 20 trecătoare, dară această veste cu cît mai vîrtos va aduce bucurie mare la tot norodul, după cum au zis îngerul? Precum căldura soarelni trage aburul de pe pămînt, în sus şi de acolo să pogoară roao şi face pămîntul de rodeşte şi să veseleşte aşa şi preacuratul sîngele Fecioarei, cu pu- 25 teria Sfîntului Duh, făr' de nice o sămînţă de bărbat, zemislindu-se, s-au făcut trupul Domnului Hristos carele, esind la lumină, ca cela ce iaste lumina cea adevărată, �inunat au veselit tot neamul omenesc; si născîndu-l, l-au făcut mai frumos decît ar fi fost înfrumuşeţat cu tot 30 feliul de bunătăţ. Că el iaste izvorul bunătăţi lor făr' de nici o stricăciune a fecioriei sale şi făr' de nici o simţire de durere a,.lt strălucit în lume acest sfînt prunc. Obiciai iaste, în multe părţi, ca tot cela ce ar duce roadă noao de VÎnzare iaste ertat de toată datoriia vămii lui. 1 care C, N 1 dintîiu N] din B 1 a fi cu Dumnezeu asemenea C, N 1/ 2 care C, N 1/ 4 zioă C, N 1/ 5 iară N 1 mare] multă C, N 1/ 6 braţile B, N 1/7 miinile B, C, N 1 coprinză CI ţîţele B, N 1/9 făcîndu-şi N 1/10 că marea B 1111 nădejdia Nil 12 miliii C 1/14 fecioarii B, C, N 1 pentru] pentre A 1/15 îmbogăţiască N 1/18 socotiţi B, C, N 1/ 20 dar C 1 veste cît] mult B II 22 de pe] dupre C, N 1/ 24 preacurat C, N 1 fecioarii C, N II 25 puterea C, N 1 nici B, C, N II 26 zărnislindu-să C. N 1 carile N 1/29 înfrumuseţat B, NIcu tot] cu de tot C, N 1/_30 bunătăţi B, C. NI/ 31 fecioarei B 1/33 Obiciaiu B, N, obiceiu CI/ 4 • ...... ",!'" " !.' t . . ( • , t '." ,} '. . t97 [198] i.182 f.182V Drept aceia, vrednic lucru au fost să fie şi sfînta Fecioară mîntuită de / toată vama datoriei durerii naşterii sale, că numai ia singură au adus lumii roadă noao. Că toate muerile cîte au născut în lume au adus roduri vechi, "",.:5 zemislite în tina păcatului celui strămoşesc; iar acesta pre carele l-au născut sfînta Fecioară cu adevărat iaste roadă noao, că iaste om zemislit din Duhul Sfînt si nu ;-IlÎlmai om singur, ce şi Dumnezeu. Că singură ia au 'adus în.lume această roadă frumoasă şi pentru aceia au rămas ao mîntuită de toată vama naşterii cea cu durere, precum şi . de toată stricăciunea fecioriei au rămas întreagă. Că cel , ce venise în lume ca să facă pre toţ oamenii curaţi şi făr' " de stricăciune n-ar fi fost nicidecum cu cuviinţă să facă olr Maicii sale stricăciune. '35 Drept aceia, ce iaste mai minunat şi mai slăvit decît această naştere? Că să întunecă mintea omului şi nu poate a le pricepe acestia, cum poate că să nască fecioara fiiu? Şi prin venirea unui dar în lume să săvîrşeşte taina a doao daruri; că ziditoriul să naşte din zidirea sa şi muma 20 cea neîmpreunată cu bărbat să minunează de rodul pîntecelui său şi muiarea să face începătoriul său în­ �cepătoare. Şi nu ştiu de ce / mă voiu minuna întîi? De zemislirea cea făr'de sămînţă, au căci prin naşterea aceasta mai mult 25 s-au slăvit fecioriia? Şi nu iaste minune de au născut şi au rămas Fecioara curată, că au născut pre cela ce iaste începutul fecioriei şi întru tot curat. Cine va putea spune cu ce dragoste şi cu ce frică îm­ preună va fi cuprins pre acest Fiiu al său, că fiind plină de 30 credinţă îl cunoştea pre acesta a fi Dumnezeu şi-l cunoştea a fi şi Fiiul său; să cunoştea pre sine a fi şi mumă şi slujnică. Drept aceia, ca o mumă cu dragoste îl cuprindea şi-l săruta şi ca o slujnică, ca pre un Dumnezeu înaltrabiia cu preacuratele mînile sale cuteza a-l apipăi. Căci ştiia 35 că nici preoţilor nu era slobod a să atinge de lada legii, 5 zămislite B, C, N / strărnoşăsc B, C, N I iară N II 6 carile N 1/7 zămislit B, C, N" 8 ci şi B, C //11 fecioarii C, N 1/12 ca să] să C, N / toţi B, C, N II 13 - 14 1Id. marginal n-arfifost nicidecum cu cuviinţă să facă stricăciune maicii sale B II 15 slăvită B II 17 aceste C, N / lipseşte fecioara C, N /118 săvtrşaşte N I dooa N II 21 muerea C /123 di ce N / întîiu B, C, N / zămislirea B, CII 24 fără de N II 30 cnaoştia 1-2 B II 31 cunoştia B / şi mumă a fi C, N /132 Drept aceia] Deci C / coprindea C /1 34 preacuratile sale mîini C, N I mîinile B / pipăi B, C, N / Că ştiia B, ad. marginal N II 198 [199] I care era ca o umbră înaintea ace ştii taine şi ştiia a fi scris ca să se curăţească cei ce purta vasele Domnului. Şi de pohtiia arămurile besericii atîta curăţie, cu cît mai vîrtos pohteşte acesta curăţiia carele iaste începătoriul-şi 5 izvorul curăţiei. Drept aceia preaînţeleapta Fecioară, cu frică şi cu dra­ goste, împreună cu multe lacrămi, carele le scotea dragostea f. 183 cea multă ce avea cătră cela ce să născuse / dintru dînsa, uda trupul preasfîntului cocon; şi luîndu-l cu scutece l-an 10 înfăşat şi cu braţele l-au cuprins şi ţiţe fecioreşti dîndu-i în gură, cu lapte curat l-au adăpat. Şi ce s-au mai întîmplat iaste lucru cu adevărat că covîrşaşte toată minunea minţii omeneşti. Că zice: "Şi-l puse pre dînsul în iasle, pentru că nu avea ei loc în casă". 15 Infăţişind, drept aceia, un lucru prea de JOs, cu un lUCID prea înalt, cum nu te vei cutremura de minune? Că pruncuJ1 acesta, carele să vîrguleşte în iasle, de ne vom rădica ochii credinţii noastre îl vom cunoaşte făcînd tunete şi fulgere în nori şi pre cer umbletul stelelor rînduind, soarele şi 20 luna de raze împ1îndu-se şi mişcarea ceriului îndreptînd şi toată greimea lumii acest prunc înfăşat o cîrmui aşte. Cine iaste acela aşa mic şi aşa mare, aşa smerit şi aşa înalt, cît în iasle zăcînd, în ceriu cu glasuri îngereşti să măreşte? Că ce iaste mai mic şi mai smerit decît a să naşte 25 în iasle, care loc nu iaste al oamenilor, ci al dobitoacelor? Şi ce iaste mai mare şi mai Înalt decît tot întru aceastaş naştere, pămîntul cu mare lumină a străluci şi mulţimea. f. l83T oştilor cereşti a cînta şi cetele îngerilor / a să veseli cîntînd: "Mărire lui Dumnezeu întru cei de sus"? Şi umplînd: 30 văzduhul de glasuri dulci şi mîngăioase, cînd, de la înce­ putul lumii, s-au mai auzit, la naşterea vreunui om, glasuri şi cîntări îngereşti? De nu poţi crede, omule, cu slăbiciunea. ta, cum că s-au născut Dumnezeu din muiare, cunoaşte­ că s-au născut din fecioară. De-ţi pare lucru prost a fi, 35 scutecele acelia întru carele iaste înfăşat, minunează-te" 1 care C, N / /2 vasile C, N II 3 arămurile ad. şi vasele B. arămuri C, N II 4 carile­ N II 5 curăţi! C /16 fecioara C /1 7 carile N / dreagostia B /1 9 cocon] prunc C I scutice N /IlO braţile N / coprins C, AN / ţîţe B, C, N / feciureşte /1 13 covîrştaşte A / lipseşte toată B /1 14 esle CII 15 Infăţişînd C / lipseşte prea C, N II 17 carile N I vîrguleşte ad. marginal şi; sălăşluiaşte B / carele să vîrguleşte] care iaste C / esle CII 19 ceriu B, C, N / soarile C, Nil 20 umplîndu-se CII 21 cîrmueşte CII 23 esle C /1 25 esle C / dobitoacilor CII 28 cetile C, Nil 31 s-au] au B II 33 muere C II 34 De-ţ pare B II 35 scutecile B, C, N / acelea C / cari le N II ţi ... . ( "'� "!/ • � t .... . , ,\..10 -! ), .t .. [200] F de îngerii şi de mulţimea oştilor lor cereşti, cu ce cîntări îl măresc. Şi de te scîrbeşti de iasle, rădică-ţ ochii puţinel şi vei vedea pre ceriu stea noao, care mărturiseşte lumii e-- naşterea Domnului. Şi de vreme ce crezi altele mai mici, 5 crede şi cele minunate. Şi de te priceşti de cele ce sînt ale smereniei, cinsteste cele ceresti si înalte. ,- � Cine, drept aceia, întru înălţimea mărirei aceştiia fiind îrnpreunată cu atîta smerenie, nu va cunoaşte a fi doao firi, dintru cari una iaste vrednicie măririi şi alta priiminţa 10 bunătăţii ; carele amîndoao le arată prorocul Isaia, zicînd: "P:r:unc s-au născut noao şi fiiu s-au dat noao". Numindu-l , prunc, însemnează smereniia omenirii şi numindu-l fiiu '" dat, arată înălţimea măririi. Că s-au născut noao, cel f. 184 ce luiş era; dat iaste, / drept aceia, din dumnezeire şi născut 15 din fecioară. Născut iaste cela ce simte apusul; dat iaste cela ce n-are început: născut iaste cel ce iaste mai tînăr decît mulţi; dat iaste decît carele nu iaste nici părintele mai ve chiu ; născut iaste cel ce va să moară; dat iaste acela dintru 20 carele viaţa să naşte şi aşa, cel ce era, dat iaste şi cel ce _ nu era s-au născut. Acela stăpîneşte, iar acesta să sme­ reşte. Luiş stăpîneşte şi noao, celor credincioş, ne găteşte moştenire: şi nimeni să nu socotească că, luînd trup, s-au micşorat ceva din mărirea cea dumnezeiască. Nu s-au 25 născut îngerilor, căci acei ce au rămas în dreptate nu le trebuia mîntuire şi cei ce căzuse nu putea ca să se mîntuias­ că. Noao iaste, drept aceia, dat Domnul acesta şi născut. Şi de vreme ce îngerii îl măresc pre dînsul, cu cîntări, neîntorcîndu-i pre dînşii de la răutate, nici cetele lor să 30 le mai slăvească, dară noi, cu cît mai vîrtos să cuvine să-I mărim şi să-i mulţemim pentru vestia cea bună a îrnpăcă­ ciunii ce ne-au adus de la Dumnezeu Tatăl pentru bucuriia cea mare ce au vărsat peste tot pămîntul, pentru mîntuirea ,. f. 184V noastră din mîna / vrăjmaşului, pentru deşchiderea uşilor 1 lor] celor N 1/ 2 rădică-ţi B, C 1/ 3 care C 1/4 altile N 1/ 5 priceşti] pripeşti C, N 1/ 6 smerenii C 1 repetă cele N 1/ 7 lipseşte drept aceia CI întru] dintru CI măririi CI aceştii C, N 1/ 8 doao] 2 C, N 1/9 dintru care B, dintre care C 1 vredniciia C, N 1 priiminţa ad. marginal şi priinţa B 1/10 carile N 1 Isaiia C, N 1/ 11 noao 1] voao N 1 şters şi B II 13 noao] voao B 1114 ad, marginal drept aceia Nil 18 carile N 1 lipseşte nici C, N 1 părinte B, părintile N 1/ 20 care C, carile N 1 viiaţa B, C, NI aşa] alta C 1/ 23 credincioşi B, CII 25 aceia C 1/27 datu C 1/29 după neîntordndu-i ad. creştini C, N 1 dînşii] ei C, N 1 cetelor C, cetilor N 1 lipseşlp lor C, Nil 30 dar C 1131 mulţumim, mulţămim NI vestea C 1/32 ni-au adus N II 33 preste C, NIl 200 [201] raiului şi pentru multele şi nenumăratele faceri de bine ce ne-au făcut şi ne face totdeauna, pentru carele trebuiaşte, cu bucurie sufletească şi cu laude de mulţemiri şi de slavos­ lovie să-i zicem: Slavă ţie, Dumnezeule, celui din nălţime. 5 Şi să ne închinăm naşterii lui, aducîndu-i cu dragoste, cu frică si cu multă cucerie, împreună cu filozofii si daruri de bunătăţ; aur, tămîe şi zmirnă în locul aurului să-i aducem credinţă dreaptă, ca unui împărat ce iaste al ceri ului şi al pămîntului şi a tuturor adîncurilor; în locul tămîei să-i 10 aducem dragoste curată, ca unui Dumnezeu vecinic; şi în loc de zmirnă să-i aducem nădejdia cea bună, că el iaste toată nădejdia lumii. Şi aşa, cu acest mijloc făcînd, vom fi adevăraţi prăznui­ tori şi închinători naşterii domnului Hristos, căruia ne 15 rugăm ca unui mult îndurătoriu, măcar că sîntem şi ne­ vrednici, să arate bunătatea lui cea desăvîrşit; şi precum s-au milostivit de au surpat cu smereniia lui cea de margine, pre mîndrul acela Luţifer, să surpe şi pre toţ vrăjmaşii f. 185 cei văzuţ şi nevăzuţ a prealuminatului, / înălţatului şi zo iubitori ului de Hristos domnului nostru 10 Costantin voevod. Şi precum au înoit cu naşterea sfinţiei-sale toată lumea şi viaţa omenească, aşa să înoiască şi anii vieţii măriei-sale, ca să poată prăznui în mulţi ani luminat şi pe plăcerea 25 lui Dumnezeu acest luminat praznic cu fericită şi întreaga sănătate, cu lină pace şi cu viaţă norocită şi să-I învredni­ cească Dumnezeu întru adînci bătrîneţe, să stăpînească întru înălţat scaunul măriei-sale şi să oblăduiască cu blîn­ deţe turma şi norodul ce i s-au încredinţat, împreună cu 30 toată luminata şi de Dumnezeu blagoslovit a casa măriei­ sale, cu luminata doamnă, cu luminatele odrasle, coconi şi cocoane'ale măriei-sale şi cu toată cinstea şi blagorodnica boerime, cu cei mari şi cu cei mici, cu cei ce sînt de faţă şi cu cei ce lipsesc cu toată creştinătatea şi cu toată ţara cu 201 " .... 1 multile N / nenumăratile C. nenumăraţi N // 2 mi-au făcut N / care B. C. carile N / trebueşte C II 3 mulţămiri B. C / slavoslovii C II 4 după Dumnezeule ad. slavă ţie B II 7 bunătăţi B. C. N II 8 cerului B II 9 tămîi C //11 smirnă C / nădejdea B. N. nădejdea CII 12 nădejdea B. N. nădejdea C II 15 îndurător CII 17 de margine ad; şi preaînaltă B. nemărginită CII 18 Luţiper C / toţi B. C //19 văzuţi şi năvăzuţi B. CII 20 Constandin N /1 22 sfinţii B. C /1 23 viiaţa B. C. N / lipseşte şi 2 B / mării B. C. mării-tale N II 24 că să poată B / pe] pă C / plăceria B II 26 viiaţă B. C. N II 28 mării B. C. N / să-i oblăduiască N II 30 mării B. C. N II 31 prealuminata B /luminatile C. N / coconi şi cocoane ad. şi beizadele şi domniţe B II 32 mării B. C. N II ţ I .� [202] 11 blagosloveniia preasfinţilor mitropoliţi şi a iubitorilor de Hristos episcopi, cu rugăciunile cuvioşilor egumeni şi a cu­ f. 185V ciarnicilor preoţ şi a tot cinul besericesc, ca cu o gură/şi cu o inimă, cu bucurie sufletească să zicem împreună cu 5 îngerii: Slavă lui Dumnezeu celui din nălţime şi pre pămînt pace, întru oameni bunăvoire. / f.186 • CUVîNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ LA DUMINECA FLORILOR "Ziceţ fetii Sionului: «( Iată împăratul tău vine la tine blînd şi mîntuind »", ne povesteşte Mathei evanghelistul, 10 in Evangheliia de astăz. La acest preacinstit şi sfînt praznic de astăz aflu doao lucruri împrotivitoare, carele, amîndoao deodată, întru acestaş cea, îmi pricinuesc şi veselie şi întristare. Văz, de-o parte, pre mîntuitoriul lumii că întră, biruitoriu, 15 în Ierusalim, însoţit cu de tot feliul de rînduială şi de­ vîrstă omenească, dintru carii, unii, mergea înainte şi alţii urma. Alţii tăia ramuri din copaci şi alţii aşternea hainele lor pre pămînt. Alţii îl lăuda şi alţii îi cuvînta � măriri: "Osanna, fiiullui David". Şi de bucurie tot sufletul 20 mi să veseleşte. De altă parte iară văz pre acest aş mîntuitoriu Hristos că apropiindu-să de Ierusalim, varsă lacrămi amară pentru dînsa, din ochii lui cei dumnezeeşti. "Şi văzînd cetatea f. 186V (zice / evanghelistul) au plîns pentru dînsa". Şi, de multă 25 întristăciune, mi să amăraşte inima şi stau de mă mir cum poate aici de să uneşte lumina cu întunericul, liniştea cu furtuna, săltările cu suspinul, bucurii a cu întristarea, CÎn­ tările cu lacrămile? Cum aşa amăraşte, dulcele Iisus, cu plînsul, bucuriia biruinţii sale? Cum nu să veseleşte îm- 30 preună cu norodul ce-l laudă? Cum nu să bucură tu cei ce-l propoveduesc, petutindenea, împărat: blagoslovit cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israil? 2 igumeni C / cucernicilor B, C, N // 3 preoţi B, C, N / ci nu lui B, C, N / bise­ ricesc C / cu inimă N // 5 celui dintru înălţime CI/ 7 Cuvînt al 5 la Dumineca Florilor C // 8 Ziceţi B, C / fetei B //10 astăzi B, C 1/ 11 astăzi B, C / 2 C //12 îrn­ potrivitoare C / care B II 14 biruitor CII 16 mergia B II 17 alţii îi tăia C //18 hainile C //20 veseliaşte B II 21 iarăş B, iar C / mîntuitor C // 23 dînsa] dînsul C / după dumnezeeşti ad. precum zice evanghelistul C //23-24 lipseşte Şi văzînd cetatea au plîns pentru dînsa C // 26 uneşte] numeşte C / întunerecul C /liniştia CI/ 27 suspinuri B //28 dulcile C 1/ 31 pretutindenea B // 32 întru numele CII 202 [203] Plînge, feţii miei, între bucurii, domnul nostru Iisus Hristos, pentru căci întră întru nemulţumitoarea de ce­ tate, cu totul blînd, pentru ca să o mîntuiască de păcatele ei. "Ziceţ fetii Sionului" i proci. 5 Şi în loc de a afla într-însa pocăinţă şi umilinţă, află su­ dălmi şi necinstiri, află inima ei gata să-I osîndească spre moarte. Acest feliu de plată sînt obicinuiţ oameni a da lui Dumnezeu, cînd cu milostivire a lui cea de margine îi chiamă la pocăinţă şi pohteşte să-i mîntuiască. 10 Şi iaste cu putinţă să aibă pricină să se întristeze astăzi Hristos şi să plîngă şi pentru voi, fiii miei cei sufleteşti, f. 187 carii / cu stîlpări şi cu ramuri aţ venit, cu toţii, veseli, întru întimpinarea lui. însă, pentru ca să cunosc adevărul, vă pohtesc să-m dăruiţ puţinică ascultare, pentru ca să 15 se mîngăe şi cuceriia voastră şi dorinţa mea . . La învăţătura ce am făcut în a dooa duminecă a postului, de veţi ţinea minte, aţ auzit cît iaste fără de asămînare milostivirea lui Dumnezeu şi cu cîtă dragoste părinţească chiamă pre păcătoş la pocăinţă; că numa pentru acest 20 sfîrşit au rînduit Dumnezeu în sfînta a lui beserică aceste 40 de zile ale postului acestuia, pentru ca: să aibă păcătoşii pricină să se pocăiască de păcatele lor şi Dumnezeu să-ş arate cătră ei milostivire a lui. Au rînduit această vreme să fie ca o zeciuială anului, nu pentru dînsul, ci pentru 25 folosul nostru, pentru ca să lăsăm răutăţile, pentru ca să înfrînăm patemile, pentru ca să supunem trupul, pentru ca să facem lucruri creştineşti şi plăcute lui Dumnezeu: să hrănim pre săraci, să miluim pre cei streini, să ertăm pre cei greşiţ, să arătăm dragoste cătră Dumnezeu şi f. 187v 30 cătră / vecinul nostru, iar mai vîrtos pentru ca să ne cură­ ţim cugetele noastre de -tina păcatului şi cerem, ertăciune de la Dumnezeu pentrl\ necinste le ce i-am făcut, peste tot anul, cu gîndul, cu cuvintele şi cu lucrurile cele făr' de lege. 1 şters feţii miei şi ad, fraţilor C /1 2 nemulţămitoarea B, C II 3 păcatile CI/4 ziceţi CII 7 fel B, CI obicinuiţi B, C 1 oamenii B, C 1/ 8 Dumnezeu C 1/ 9 chiiamă B I mîntuiască B 1/10 Şi iaste pricină să se intristeze astăz C 1/12 aţi B, au C 1/13 să să cunoască B, C 1/14 să-mi B, C I dăruiţi B 1/17 vet C laţi C I făr' de C 1/19 chiiarnă B I păcătoşi B, CI numai B, C 1/20 a lui] lui CI biserică CI/ 22 păcatile C 1/ 26 patimile B, C 1/ 28 pre] pâ C I striini B 1/ 29 greşiţi B, C" 31 cugetile C I şi să cerem B, C " 32 necinstile elam făcut B" .... . , .,f ')i' " 203 [204] Acum, toate acestia, oare făcutu-li-am? Oare cine iaste sluga cea credincioasă şi înţeleaptă? (întreb şi eu, cu gura mîntuitoriului Hristos, după cum zice la 24 de capete a lui Mathei). Carele, viind domnul lui, va afla făcînd aşa? 5 Cine iaste creştinul acela carele într-aceste sfinte zile ş-au plătit datoriia? Cine iaste acel drept în credinţă şi îmbună­ tăţat, carele să fie postit şi sufleteşte şi trupeşte, să se fie pocăit de păcatele lui, să fie alergat, cu umilinţă ade­ vărată la milostivire a lui Dumnezeu şi să ceară ertăciune? 10 Cine iaste sluga cea credincioasă şi înţeleaptă? Marele Vasilie, la cuvîntul al doilea ce face pentru post, zice cum că îngerii a fieştecării beserici au cîte o carte, întru care, de la începutul postului scriu pre cei ce să 'postesc peri'ca să ştie cei ce nu-ş fac datoriia. Beserica 15 încă are o carte, care au luat-o de la Hristos, după a căruia f.188 învăţătură / sînt să se întrebe toţ cîţ să laudă a fi creştini, următori lui Hristos şi fii adevăraţ ai sfintei beserici. Şi oare ce carte socotiţ să fie aceasta? Iaste aceia ce stă în lăuntru, în sfîntul jărtăvnic, pre sfîntul prestol, căriia 20 ne închinăm cu toţii şi o credem; adecă iaste sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie. � )n cartea îngerilor poate să fie mulţi nescriş, sau pentru vreo nevoe lumească, sau pentru vreo boală trupească, cu carele li s-au zăticnit postul, iar în cartea besericii iaste 25 să se afle, negreşit, scriş toţ şi cei tineri şi cei bătrîni, bogaţii şi săracii, arhiereii, şi preoţii, boiarii şi stăpînitorii şi toţ cîţ mărturisesc dreapta credinţă. Pentru căci cine nu să va afla într-acea carte nu să va învrednici împărăţiei ceriului. 30 Pentru această sfîntă carte, prorocind David, cu duhul zice un lucru preaslăvit la Psalomul 138, care mă pune la mare mirare. Şi cuvintele lui sînt acestia: "Şi în cartea ta toţ să vor scrie: zile să vor zidi şi nimeni întru qînşii". Adecă zice că în cartea lui Dumnezeu toţi să vor scrie şi 1 aceste C I făcu tu-le-am B, CI/ 2-4 fără paranteze CI/ 3 mîntuitorului CII 4 Care CII 5 creştinu C I care C I întru aceste B II 7 care C I postit sufleteşte CII 9 milostivirea B II 8 - 9 cu milostivire şi cu umilinţa adevărată la milostivirea lui Dumnezeu cea multă C II 12 fieştecari i B I biserici C II 13 care C I pre] pă C //14 pentru ca să ştie B, pentru ca să să ştie C I Biserica C II 15 care CII 16 toţi cîţi să laudă B, C II 17 adevăraţi C I biserici C II 18 socotiţi B, C II 19 jărtvenic B, jărtvenic C 1120 adică C II 22 nescrişi CII 24 care B I li s-au zăticnit B, C I bisericii CII 25 scrişi toţi C II 27 toţi ciţi C II 28 întru acea B I împărăţii C II 31 lipseşte la B I psalm B, CII 32 aceste CI 33 toţi B, CI în zile B II 34 Adică CII 204 -­ �: [205] cum că să vor rîndui nişte zile despărţite, întru carele nimeni nu să va afla scris . . 188'" Aceste cuvinte a lui David foarte I mi să par întunecate si nepricepute. Eu ştiu din Scriptură cum că în cartea 5 iui Dumnezeu nu numa să scrie fieştecarele, ce să scriu încă şi a fieştecăruia şi faptele cele bune ce au lucrat şi păcatele ce au făcut şi zilele şi ceasul şi locul întru carele le-au făcut. Că zice iarăş David: "Şi cel nelucrat de mine au cunoscut ochii tăi". 10 Dară oare care sînt zilele acelia întru carele nici unul nu va fi scris? Multe sînt, peste tot anul, iar mai multe ale sfîntului post. întru aceste zile mă tem, adevărat că nimeni nu să va fi scris în cartea lui Dumnezeu, căci aşa mi se pare cum că nimeni n-au făcut pocăinţa adevărată. 15 Cartea lui Dumnezeu iaste sfînta Evanghelie, precum am şi mai zis. Nu zic pentru celialalte zile ale anului, ci numai pentru acestia ale sfîntului post. Cine s-au scris într-însa? Cine au făcut acelea ce l-au învăţat Evangheliia? in Dumineca de lăsata secului de brînză ne-a învăţat 20 Evangheliia să ertăm pre vrăjmaşii noştri, pentru ca să ne iarte şi pre noi părintele cel ceresc, să nu facem lucrurile noastre în făţărie, să nu adunăm comori pre pămînt, ce comorile să le adunăm în ceriu, unde nici moliile, nici f. 189 rugina nu o strică I şi unde furii nu o sapă nici o fură. 25 Şi acesti a, cine din noi le-au făcut? Au trecut acea zi şi în carte nimeni nu s-au scris. "Zile să vor zidi şi nimenea întru dînşii". Au venit Dumineca cea dintîi a postului, întru care au zis Evangheliia cum că Fiiullui Dumnezeu ne-au văzut 30 supt smochin: smochinul iaste semnul păcatului. Şi din noi care c;eştin au lăsat păcatul? Cine s-au asemînat lui N athanail, să alerge cu pohtă şi cu dragoste cătră Hristos, să-I mărturisească "Fiiul lui Dumnezeu" şi să urască din tot sufletul pre blestematul de smochin, pre păcatul? Au 35 trecut zioa şi în carte nu s-au scris nimeni, carele să se fie pocăit. "Zile să vor zidi şi nimenea întru dînşii". , r.: 205 '. 1 rîndui] zidi CI dăspărtite CI care C]] 3 ale lui David cI/ 5 numai B, CI ci să scriu B, C 1/ 6 faptile C 1/ 7 păcatile C I care B, C 1/10 Dar C I zile B I acelea C 1/14 lipseşte cum C 1/16 acelialalte B, celelalte C 1/17 acestea C 1/18 acelia B 1/19 Dumineca lăsatului sec C 1/20 noştrii C 1/22 ci B, CI/ 23 comorile B I să le] să ne C 1/ 25 acestea C 1/26 În zile B 1/28 dintîiu B, CI care CI/ 31 asămînat B 1/ 35 care C 1/ 36 nimeni C 1/ ţ I .1 ( -.- .1 .� . � '11 ,.. �;' ..,.1 tI \o- f- � .� [206] f. 190 Au venit a dooa Duminecă, a slăbănogului şi cu pilda cărturarilor şi a fariseilor, carii au clevetit pre Hristos şi-l făcea hulitor, pentru căci erta păcatele, zicînd: ce grăiaşte acesta aşa hule? Ni-au învăţat Evangheliia să 5 părăsim c-levetirile, să nu grăim de rău pre vecinul nostru, să nu-i zicem cuvinte grozave, să nu-l necinstim. Şi cine au făcut-o aceasta? Cine ş-au oprit limba de rău şi buzele f. 189V lui să nu grăiască vicleşug? I Au rămas şi într-acea zi cartea nescrisă. "Zile să vor zidi şi nimenea întru dînşii". 10 Au venit a treia Duminecă, a închinării cinstitei cruci, întru care ne sfătuia Hristos să ne lepădăm de lume, să fugim deşărtăciunile şi să rădicăm crucea lui: "Cine va vrea - zice-, vie după mine, să se lepede de sine şi să-ş ia crucea sa şi să vie după mine. Şi carele din creştini 15 au primit sfatul lui? Cine au făcut acel lucru plăcut lui Dumnezeu? "Zile să vor zidi şi nimenea întru dînşii". Au trecut si acea zi si nimenea nu s-au scris. Au venit' a 4 Dumi�ecă şi ni-au pus Evangheliia de faţă pre fiiul acelui om ce avea, din copilărie duh mut. Şi oare 20 cîţ s-au învăţat dintru aceasta să tacă păcatele cele streine şi să-ş ispoveduiască, cu umilinţă, precum să cade, pă­ � ca-tele lor? "Zile să vor zidi şi nimenea întru dînşii". Cîţ era obicinuiţ să-ş ascunză greşalele şi să nu-şi vădească păcatele lor, la duhovnic, au rămas iarăş aceia, precum au 25 fost şi mai înainte. Au trecut şi zioa aceia şi în carte nimeni nu s-au scris. Au sosit şi a cincea Duminecă a fiilor lui Zevedeu şi cu dojana ce le-au făcut Hristos, zicîndu-le: "Nu ştiţi / ce cereţi" au vrut să ne înveţe să nu fim-trufaş, să nu cerem 30 măriri deşarte, să nu purtăm grijă pentru bogăţii şi pentru slava.trecătoare, ci pentru împărăţii a lui Dumnezeu. Şi cu aceasta ce am sporit? Că au rămas şi într-acea zi &artea nescrisă si nimeni întru dînsii. ' , , 1 după Duminecă ad. intru care s-au zis Evangheliia CI lipseşte şi C II 3 făcia B I hulitoriu B II 4 ce grăeşte CINe-au învăţat B, CII 7 făcut C I de] de la B, C I buzile C II 9 lipseşte cartea B I în zile B II 10 după venit ad, şi CII 11 care C //12 de deşărtăciuni B, de dăşărtăciuni C II 13 între paranteze zice C I să vie C II 14 lipseşte sa CI Şi carele] deci care C //15 acest lucru C //16 în zile B // 17 şters Au trecut şi acea zi şi nimenea nu s-au scris B //18 a patra B, CIne-au B, C I pus] spus B II 20 cîţi B I păcatile CI striine B II 22 păcatile C I în zile B I Ciţi B, CII 23 obicinuiţi B, C / greşalile C I nu-ş vădească B, C II 24 păcatile CI duhovnici CII 25 mai nainte B, C I lipseşte şi 1 B // 27 Zevedei C //28 le-au] au B II 29 trufaşi CII 206 -­ �r! [207] Şi la cea de pe urmă au venit şi zioa de eri, a lui Lazar, carele de patru zile zăcea în groapă şi au înviiat. Şi cine, au din cei tineri, au din cei bătrîni, s-au sculat din groapa păcatulai? Cine ş-au deşchis ochii să vază lumina darului? 5 Cine au ascultat glasul Fiiului lui Dumnezeu, carele cu pilda lui Lazăr îl chiem a la pocăinţă? Au trecut şi această zi şi cu dînsa s-au săvîrşit şi sfîntul post şi unde să se scrie ci­ neva în sfînta carte "Zile să vor zidi şi nimenea întru dînşii". Dară acesti a sînt rodurile pocăinţii? Acest folos ne-au 10 mijlocit postul? Aceasta dobîndă au făcut zeciuiala acestui an? Precum văz eu şi pentru noi are pricină să se întristeze Hristos precum să întrista şi plîngea şi pentru Ierusalim, cînd întra cu ramuri şi cu stîlpări. f. 190V Dară cînd vor fi zilele acelia întru carele au să facă / creş- 15 tinii hotărîre să schimbe firea să schimbe viaţa şi să se facă îmbunătăţit, de nu vor fi acestia ale postului, carele să numesc zilele plîngerii şi ale umilinţei? Ce acestia iată că au trecut, făr' de folos şi nu iaste cu putinţă vremea ce au trecut să se mai întoarcă înapoi. 20 Acum, dară, ce altă vreme ni-au mai rămas pentru ca să putem să ne scriem în cartea lui Dumnezeu, cu o pocăinţă adevărată şi cu ispovedanie? . Văz în Sfînta Scriptură, la Eşire, în trei capete cum cînd au chiemat Dumnezeu din rug pre Moisi şi i-au descoperit 25 cum că va, prin mijlocul lui, să mîntuiască din robii a lui faraon pre neamul jidovesc, i-au poruncit să meargă, să zică aceste cuvinte: "Aşa să zici fiilor lui Israil: domnul Dumnezeul jidovilor ne-au chiemat pre noi să mergem cale de trei zile în pustiiu, să-i facem j ărtvă". Această poruncă 30 iaste taină ascunsă şi trebuie să o descoperim, pentru ca să se înţeleagă. Aici vedem patru lucruri: Eghipet, faraon, Moisi şi trei zile în pustiiu. Eghipetul iaste lumea aceasta, neascultătoare şi vicleană, întru care iaste întins întunerecul păcatului, unde să omor t. 191 35 toate întîi născute, / adecă sufletele cele cuvîntătoare, unde să prefac apele în sînge, adecă faptele omeneşti , - 207 " .' ., . '" , I 1 de pe] după CII 2 care CII 4 deschis C 1/ 5 care C 116 chema CI A trecut BI/ 8 în zile B 1/ 9 Dar C I acestea C 1112 plîngia B 1/14 Dar C 1 acelea C 1 care CI ad, marginal să facă B I creştini C 1/15 viiaţa B, C 1/ 16 îmbunătăţiţi C 1 acestea CII 17 umilinţii B, CI Ci B, CI acestea C 1119 să să mai întoarcă C 1/20 dar CI ne-au B, CIca să ne putem B II 23 trei] 3 C 1 şters cum B II 24 chemat C II 28 Dumnezeul jidovesc B 1/29 cale de 3 zile C 1/ 31 patru] 4 CII 35 după toate ad, cele B 1 adică C 1 sufletile C II 36 adică C I faptile C II ţ I .. .} [208] If I I în sudălmi şi în batjocură lui Dumnezeu, unde stăpîneşte lăcusta şi omida, adecă apucăturile, strîmbătăţi1e, ura, zavistii a şi vrajba . . ' , Faraon iaste diavolul, carele cu înşălăciunile şi cu vicle- 8"-5 şugurile, adecă cu desfătările trupului, cu deşărtăciunile cele' lumeşti, cu pohtele cele rele prinde pre oameni în ,. qtrsă şi ţine robiţ pre creştini, carii sînt Noul lsrail şi stîlpări era, iar Ioan zice B II 23 patimile B, C II 25 veşmintele B, CII 27 Veşmintele B, C II 30 strîmtorime B II 35 bunătăţi B, CI creşti nu CI celelalte CIt t I � e 'of � '" , � , .... �. ,"' .... " .." .- .�� �! t' " t " I [210] întru aceste sfinte zile şi cu acestia să priimească pre mîn­ tuitoriul lumii; să rabde puţini că scîrbă pentru dragostia celui a ce au răbdat crucea şi moartea. Aceasta să se înte­ lepţească întru voi, care şi în Hristos Iisus ne învaţă 5 marele Pavel. La toate simţirile au pătimit Domnul nostru: la vedere, la- auz, la miros, la pipăire şi la gust şi la toate simţirile f.:193 iaste cu cale şi cu dreptate să pătimească cine / iaste creştin şi următoriu mîntuitoriului: ochii lui să verse 10 lacrămi, pentru ca să-ş plîngă păcatele; urechile lui să asculte cu răbdare, în toate zilele, cetaniile besericeşti, cîntările şi slujbele; cu mirosul să nu mirosească alta făr' numai mirosul cel duhovnicesc, ce iase din sfintele cuvinte şi' din darul Duhului Sfînt. Gustul să păzească post desă- 15 vîrşit şi ţinere cu pîine şi cu apă, numai să împlinească trebuinţa şi nu cu bucatele cele de multe feliuri şi cu bău­ turile cele multe. Pipăirea iară, pentru căci iaste de cît celialalte simţiri mai vinovată, să cuvine să se smerească mai mult decît celialalte, cu neodihna, cu metanii şi cu 20 alte osteneli cu cîte să Înfrînează trupul. Şi acesti a sînt stîlpările cele de finic; dară n-ajung numai -acelia, ce trebuesc şi stîlpările cele de maslin. Cînd au mers priiatenii lui Ioav să-I vază la acea nevoe mare ce i s-au întîmplat, zice Sfînta Scriptură cum că au 25 stătut 7 zile numai uitîndu-se la el, făr' de a-i grăi un cu- f. 193V vînt măcar. Şi aceasta să cuvine să facă şi / sufletele cele creştineşti, într-această săptămînă. De iubesc pre Fiiul lui Dumnezeu, să se uite la el, să tacă şi să se minuneze ; să gîndească pentru a cui dragoste pătimeşte un Dumnezeu, 30 făr' de păcate şi dimpreună să simţă durere, pentru dure­ rile lui, să se Întristeze pentru întristarea lui şi dinpreună să pătimească cu dînsul, cu gîndul şi cu inima. Şi aşa făcînd, Într-acest fel, veţ răscumpăra v�mea postului, ce au trecut făr' de folos; vă veţ face vrednici 1 acestea C/l2Iumii] lumini CI dragostea C /14 Inţeleptiască B I care C II 5 între paranteze "Filipiseni, cap 2 C, ad. marginal Filipis, cap 2 A, lipseşte BI 18 lipseşte iaste cu cale B /1 9 următor C /110 pacatele B, păcatile C /111 citaniile C I bise­ riceşti C /113 fără numai B, C /1 16 şi nu] iar nu CI bucatile CI lipseşte şi 2 B II 17 iar C /118 celelalte CI să să smerească C //19 celelalte C /1 21 acestea C I dar CI nu ajung C // 22 acelea C I ci B, C // 23 prietinii CI în nevoia cea mare C /1 26 sufletile CI/ 27 întru această B // 28 să să uite CI 511. să minuneze CII 29 pătimeşte CI Dumnezeu CI/ 31 durerile] dure A / să să întristeze CII 32 dînsul) dunsul A /1 33 veţi B / răscumra B // 34 veţi B // -210 [211] să vă împreunaţi cu preacuratele taini ale mîntuitoriului, vă veţ scrie făr'de nici o îndoială în cartea lui Dumnezeu. Şi Domnul nostru Iisus Hristos, viind blînd şi mîntuind, va avea pricină nu să se întristeze, nici să verse lacrămi pentru 5 sufletele voastre, şi să vă blagoslovească, să vă sfinţească şi să îmbogăţească cu darul lui cel dumnezeesc, a căruia noianul milostivirii să fie pururea acoperemînt, putere şi mîntuire sufletelor voastre. Amin. / f. 194 îNVĂŢĂTURĂ ASUPRA POCĂINŢII 10 "Intoarce<ţi>-vă cătră mine, din toată inima voastră şi cu post şi cu plîngere şi cu tînguire rumpeţi inimile voastre si nu hainele voastre si mă voiu întoarce cătră voi", zice Domnul, la Ioil, în '2 capete. Cine au văzut vreodinioară între zidiri atîta dragoste 15 cîtă iaste aceia ce arată soarele spre pămînt, că de şi iaste luminătoriu mare al ceri ului şi împărat al tuturor stelelor, iar lăsînd celialalte stihii, îndrăgeşte şi iubeşte mai mult pre smeritul acesta de pămînt şi spre dînsul are închinată toată pohta lui, pre dînsul luminează cu razele 20 sale, pre dînsul împodobeşte cu de toate feliurile de copaci, pre dînsul încununează cu florile, pre dînsul îmbogă­ ţeşte cu rodurile, pre dînsul hrăneşte cu lucrurile sale. Şi, pentru ca să nu să depărteze de la el niciodată, face f. 194V pururea 0/ învîrtejire împrejurul cu un umblet 25 necontenit. Asemene aceştii pohte, sau, mai vîrtos să zic, mai cu mult făr' de asămînare arată marele Dumnezeu, ziditoriul şi făcătorfiil a toate, spre sufletul cel smerit şi păcătos al omului, măcar că are în mîinile lui cele dumnezeeşti toate 30 marginile pămîntului, măcar că bunătăţile noastre nu-i trebuesc, după cum zice David, iar spre acest suflet are pusă toată dragostea lui cea dumnezeiască; pentru dînsul poartă grijă să-I mîntuiască, pre dînsul cearcă, pre dînsul 2H 1- 1 să vă împreunaţ B, a vă împreuna C / preacuratile CII 2 vă] şi vă CII 5 sufletile C 1 voastre] noastre C 1/ 9 Cuvînt pentru pocăinţă C 1/11 şters şi 1 B / rumpeţ C 1/12 hainile C 1/13 doao capete B 1/15 soarile C 1/16 lu­ minător CI cerului B 1/17 stelilor C 1 celelalte B, C 1/ 19 închinată, ad. şi plecată B / razile B, C 1/ 23 să nu se depărteze B 1 dăpărteze C 1/ 24 învîrtă­ jire CI împrejuru C 1 lui B, său C 1 cu] ca B 1/ 26 Asemenea B, Asemenea CI aceştiia B 1/27 asemînare B 1 marile B, CI/ 30 după marginile ad.lumii C H t . ( .. � ,. fV � .... "\: ', 01 ...... .o'; � � ! .� [212] iubeşte şi, ca cum ar avea vreo trebuinţă, de la el pleacă dumnezeiasca lui mărire şi pohteşte dragostea lui, pohteşte prieteşugul lui, pohteşte să umble pururea împreună cu dînsul. 5 Drept aceia trimite cătră dînsul proroci, trimite dascali, îl cearcă în toate părţile pămîntului, îl cearcă în toate unghiurile lumii. Şi, pentru căci pohteşte să fie pururea împreunat cu el şi ne despărţit de împărăţiia lui, îi arată calea, îi spune mijlocirea, pentru ca să se mîntuiască de 10 păcat şi să se întoarcă spre dînsul. Oare care iaste mijlocirea aceia? Iaste aceia a pocăinţii, / f.195 care nu are greşală. "întoarceţi-vă - zice - cătră mine şi mă voiu întoarce cătră voi". Deci pentru pocăinţa aceasta sînt gata astăzi să grăesc puţin tele cuvinte, înaintea 15 inţelepţiei voastre, feţii miei. Ci vă pohtesc să ascultaţ cu dragoste, căci aceasta iaste mai trebuincioasă decît toate şi mijlocire făr' de greşală pentru mîntuinţa noastră. Mare iaste, cu adevărat, darul acesta al pocăinţii, dintru care poate cunoaşte fieştecarele, mai ales dragostea cea 20 multă ce arată Dumnezeu spre noi creştinii şi pohta ce ,..are ca să ne vază mîntuiţi, de vreme ce numai pentru noi au rînduit-o, numai pentru noi au dat-o, numai pentru noi au -vrut să fie pocăinţa în lume. Şi cum că iaste adevărul aşa o dovedeşte socoteala; pentru căci de ar fi vrut să o 25 rînduiască pentru alţii şi nu pentru noi, credincioşii creş­ tini, să cuveniia această rînduială să fie sau pentru îngeri sau pentru draci, sau pentru dobitoace, sau pentru celialalte ale lui făpturi. Şi de vreme ce pentru îngeri nu iaste, căci îngerii cei 30 buni nici au greşit, nici pot să greşască, drept aceia nici pocăinţă le trebue. Nici pentru draci, pentru căci ei f. 195V dintru a sa voinţă fiind / împietriţi în vicleşug nu priirnesc nici vor pocăinţa. Iar nici pentru dobitoace, pentru' căci n-au nici minte, nici cuvînt, ce lucrează pururea făr' de 35 greşală, precum îi învaţă firea lor. Nici iaste pentru altă făptură din cîte să află în lume, pentru căci sînt toate nesimţitoare şi urmează a nu fi priimitoare de pocăinţă. 3 priiteşugul B, prietişugul C 1/8 nedăspărţit C //12 care C 1/15 inţelepţii C / ascultaţi B, C 1/ 20 creştini C 1/ 22 rinduit-o] ridicat B / dat B 1/ 27 celelalte C 1/ 28 făpturi] fapturi B 1/ 30 grăşască B 1/ 31 liPseşte pentru 2 C 1/ 33 pentru căci] că ele C 1/ 34 ci lucrează B 1/34-35 ci de-a pururea urmează precum le învaţă C // 36 lipseşte pentru C // 212 [213] Şi iată dară că numai pentru noi, oamenii, au dat îndurătoriul Dumnezeu acest dar de mîntuire al pocăin­ ţei; sau, să zic mai bine, pentru noi creştinii, pentru căci păcătuesc şi jidovii şi turcii, iar nu le foloseşte, nici le 5 ajută pocăinţa, nimic, pentru căci sînt afară de lege. Iar noao cu adevărat ne ajută şi ne dă mare folos, pentru căci avem credinţă, pentru căci avem nădejde, pentru căci prin mijlocul sfîntului botez ne-am făcut fii lui Dumnezeu, după cum zice Ioan la capul cel dintîi: "Le-au dat lor pu- 10 tere ca să fie fii lui Dumnezeu, celor ce cred întru numele lui" . Şi adevărat, ce alt ajutoriu mai mare, sau ce alt folos mai trebuincios poate să fie decît acela al pocăinţii? Minunată iaste puteria ei, preaslăvite sînt lucrurile ei şi darul făr' de 15 asemînare. f. 196 Un lucru minunat să vede în Sfînta Scriptură, la / a patra carte a împăraţilor, în IS capete, zicînd cum să se fie întîmplat după moartea prorocului Elisei, de au fost murit un jidov în cetatea Samariei şi, după obiceaiul 20 ce avea acolo, au rădicat unii trupul mortului şi-l ducea afară din cetate, să-I îngroape. Şi mergînd pre cale, la locul ce rînduit, făr' de veste au eşit dintr-un crîng, ce era acolea aproape, nişte tîlhari moaviteni, ca să-i omoară. Şi văzînd îngropătorii o nevoe ca aceia, neaşteptată, de 25 frică să făcură mai morţi decît mortul ce ţinea. Şi, pentru ca să-ş mîntuiască viaţa lor, au aruncat pre mortul într-o groapă ce s-au aflat acolo şi îndată au fugit, întru care groapă era îngropat prorocul Elisei. Şi, îndată ce s-au atins trupul mortului de oasele prorocului, au înviiat şi au 30 venit iară în viaţă. Frumoasă închipuire a pocăinţii înţelegem a fi acest lucru preâslăvit ce s-au întîmplat. Că după ce face omul )) păcatul rămîne mort. Mort, pentru căci piiarde darul cel, dumnezeesc ; mort, pentru căci să desparte de Dumnezeu, 1 dar C II 2 îndurătoru C 1/ 3 pocăinţii B, C 1/ 3 -13 însă pentru noi, creş­ tini, că noao cu adevărat ne ajută pocăinţa şi ne dă mare folos, căci sîntem fii lui Dumnezeu, prin mijlocul sfîntului botez (precum zice Ioan la capul cel dintîi: "Le-au dat lor putere ca să fie fii lui Dumnezeu, cei ce cred întru numele lui") şi pentru căci avem credinţă şi nădejde. Minunată dar C 1/9 Ioann B 1/13 tre­ buincioasă B 1/14 puteria ei] puterea pocăinţii C I şi darul ei C 1/17 patra] 4 C I cap C 1/19 Samariii C I obiceiul B, obiceiu C 1/ 22 dintr-un crîngul B 1/ 23 acolia B I omoare C 1/ 26 viiaţa B, CI mort C 1/ 28 s-au] au CI/ 30 iar C 1 viiaţă B, C II 33 lipseşte Mort, pentru căci piiarde darul cel dumnezeesc C II 34 dăsparte cIt ţ I .. � , - � -.,. ., �. . , '11 � ... �,,' ... ' . ... � , " I 213 .� [214] carele iaste viaţa cea adevărată şi ca pre un mort patemile lui, pohtele lui cele rele şi îndulcirile trupului său îl aduc f. 196V să-I îngroape. / Unde? Afară din cetate, afară din pămîn­ tul cel fericit al raiului, în groapa vecinicii munci. Dară - s- ce să întîmplă? Îndurătoriul Dumnezeu, carele prin rostul prorocului zice: "N u voesc moartea păcătosului, precum a să-întoarce şi a fi viu", trimite împotriva lui, făr' de veste, o năvală de tilhari înfricoşat. Dară cine sînt tîlharii acestea? Frica morţii, cutremurul muncii de veci, zioa cea "înfri- 10 coşată a judecăţii, dreapta răsplătire a lui Dumnezeu. "Durerile iad ului m-au încungiurat; întimpinatu-m-au laţurile morţii". Să uită păcătosul la nevoe, vede aiavea pierzarea lui, tremură, să îngrozeşte şi de frică fug îngropă­ torii: pohtele cele rele, patimile cele neînfrînate, odihnele, 15 desfătările trupeşti. Şi unde îl aruncă? în groapa lui Eliseu. Groapa iaste pocăinţa, pentru căci precum groapa strică, răsipeşte şi piiarde trupurile cele împuţite ce să pun într-însa, aşa şi pocăinţa şterge, strică şi topeşte împnci­ ciunea păcatelor ce înfăşură sufletul. 20 Aici dară, într-această groapă a pocăinţii, căzînd păcă­ tosul, afle pre Elisei cel de taină, carele iaste domnul nostru Iisus Hristos. Că Elisei să tîlcuiaşte Dumnezeu f. 197 mîrituitoriu; şi cu puterea acestuia / şi cu daru acestuia i să iartă păcatele, să îndreptează şi să întoarce iară la 25 viaţă. "Şi trăi mortul - zice Sfînta Scriptură - şi să sculă pre picioarele lui". De pe aceasta dară să priceapă fieştecarele cîtă iaste puteria pocăinţii, de vreme ce înviază sufletul cel mort al păcătosului, îi dă iară podoaba dumnezeescului dar ce au 30 pierdut, îi deschide uşile ceriului carele i le-au închis păcatul, îl face soţie fericiţilor îngeri, îl face moştean, lăcaş lui Dumnezeu şi părtaş slavei lui cei dumnezeeşti, Dară nu săvirşaşte numai aceste preaslăvite, această J:r.mă- 1 viiaţa B, CI patimile B, C II 2 pohtile C II 4 Dar C II 5 după întîmplă deschi­ de paranteză CI îndurătorul CII 6 şters precum a să şi ad. ci ca să se B 117 după viu tncbiâe paranteză CI lipseşte trimite împotriva lui CII 8 înfricoşaţi B, CI Dar CI aceştia B, aceştiia C II 12 la nevoia cea de aiavea B I aevea CII 14 pohtile CI odihnile B, CII 15 dăsfătările CI trupului C I Elisei B, CII 17 pierde CII 18 împuţiciunea C II 20 dar CII 22 tîlcueşte C II 23 mîntuitoriul B, mîntuitor C I puteria B I darul B, CII 24 iar CII 25 viiaţă B, CII 26 picioare B, picioarile CI lipseşte lui B II 27 Dupe C I dar CII 28 putiarea B I înviiază B, C II 27 -28 ce putere are pocăinţa CII 29 iar C II 30 carele] ce C II 32 lăcaşului C I părtaşi C II 33-2 Şi nu numai aceste, ci alta şi mai minunată, care face mintea să să mire CII 214 [215] " • 1 tate mare a pocăinţii, ci iaste alta şi mai minunată, care face mintea să se mire şi inima să se uimească: biruiaşte pre însuş Dumnezeu. Şi cînd iaste mînios de sudălmile, de necinstirile şi de hulele ce-i fac în toate zilele păcătoşii, 5 cu faptele lor cele fărdelege, cu strîmbătăţile lor, cu jafu­ rile lor, cu multa a lor trufie, cu zavistie ce hrănesc în inima lor, cu atîtea ne curăţ ii cu carele spurcă şi trupul şi sufletul, stă gata să facă asupra lor răsplătire, să arunce asupra lor trăsnetele urgiei sale, să-i piarză de pe toată 10 faţa pămîntului. Aleargă atunce pocăinţa şi cu o cucer- f. 197'" nică îndrăzneală, I cu doao lacrăme ce varsă din ochi, cu un suspin ce înalţă la ceriu dintru adîncul inimii (cutez a zice), că leagă mîinile lui Dumnezeu, îi ia armele a dreptei lui răsplătire preface urgiia lui spre ertăciune, îl face blînd, li ertătoriu, îndelung răbdătoriu, milostiv, iubitoriu asupra celui păcătos, carele atîta l-au necinstit şi nu l-au băgat în seamă. Şi, pentru ca să nu socotiţ, fuţii miei, cum că acestia sînt aflări ale mele, ascultaţi o pildă. 26 La a treia carte a împăraţilor, la 21 de capete, zice cum că au vrut direptul judecătoriul, Dumnezeu, să pedep­ sească pre Ahaav, împăratul lui Israil, pentru multele păgînătăţi şi nedreptăţi ce făcea în toate zilele şi nu numai din răutatea lui ce şi din sfatul înrăutăţatei fămeii lui, a 25 Iezavelii. Şi i-au trimis cuvînt cu prorocul Ilie cum că va să-i rădice împărăţiia, să-i piarză casa lui, să-i răsipească avuţiia lui, să nu mai aibă după aceia nici vrednicie, nici cinste şi la cea de pe urmă să se facă mîncare ciinilor şi a pasărilor ceriului. Răspunse Ahaav: atîta răutate să-mi 30 vie mie şi atîta pedeapsă? Eu să aflu mijlocire ca aceia, f. 198 să prefac 9reapta a lui Dumnezeu mînie. I Şi ce au făcut? Cum au auzit Ahaav cuvintele acestia iş rumpse haina lui şi încinse sac peste trupul lui şi puse cenuşă pre capul 2 birueşte CII 3 Şi de cînd B 1/ 4 necinstele C 1 şi hulele B 1 hulile C /1 5 faptile C 1 după cele ad. făr' de ruşine şi C /1 6 multa lor trufie C 1/ 7 atîta B, C /19 trăsnetile CI urgiii B, urgii C 1 piiarză B 1 lipseşte toată C /IlO ad, mar­ ginal faţa B 1 atuncea B, atunci C /1 11 doao] 2 C 1/12 fără paranteze B 1/14 răsplătirii C 1/15 ertător C 1 răbdător C 1 iubitor C 1/16 care C 1/18 socotiţi B, CI acestea C /120 treia] 3 c t i« cap 21 C /121 dreptul B 1 Dumnezeu dreptul judecător C 1/22 Ahav C /123 şi nu numai] uniori C 1/24 ce şi] ci şi B, alteori C 1 lui] sale B, CII 25 cu] pre CI/ 26 piiarză B 1/28 de pe] după C /129 Ahav CI Să-fi vie C 1/31 prifac B 1 a lui] lui C 1 lipseşte mînie CI/ 32 Ahav C 1 acestea C 1 rupse C II 33 lipseşte şi 1 C 1 preste B II ţ I ,- - . ( .v- . ., '� . � '11 . .'" , . �, � " 1- � 215 [216] lui şi posti şi făcu O pocăinţă ca aceia, cît au schimbat îndată Dumnezeu mîniia lui şi au îmblînzit urgiia lui. Şi chiemînd iară pre Ilie i-au zis: n-ai văzut ce smerenie au arătat înaintea mea Ahaav şi ce pocăinţă au făcut? 5 Deci) pentru căci s-au smerit ina.ntea feţii mele, nu voiu aduce răutate în zilele lui, ce în zilele feciorului lui voiu aduce răutatea peste casa lui. Dară ce poate fi aceasta? Pînă acum cu bătăi, cu urgie, cu' mînie, înfricoşa Dumnezeu pre Ahaav şi zicea să-I 10 piarză, să-i ia şi stăpînirea şi viaţa şi acum zice (cum) că nu poate să-i facă rău. Iaste cu putinţă acea puţinică cenuşă ce au pus Ahaav în capul lui, acel sac cu carele s-au " îmbrăcat, acel puţin post ce au făcut, acea pocăinţă ce au arătat să fie slăbit dumnezeiasca urgie şi să îndemne pre 15 Dumnezeu să facă aceia ce vrea păcătosul acela Ahaav şi nu aceia ce cerca dumnezeiasca dreptate? Adevărat, aşa iaste. Pocăinţa au întors urgii a lui. pocăinţa au oprit mîniia lui, pocăinţa i-au zmult din mîinile lui cele preapu­ ternice sabiia răsplătirii, pocăinţa au şters răspunsul cel 20 Înfricoşat şi purtător de moarte. "Nu voiu aduce - zice ­ f. 198V răutate / în zilele lui". - însă, pentru ca să poată pocăinţa să săvîrşească aceste luc,ruri preaslăvite, să cuvine să fie pocăinţa adevărată, iar nu mincinoasă; pocăinţă curată, iar nu vicleană, pocă- 25 inţă a inimii, iar nu a gurii, că precum iaste aur adevărat şi aur mincinos, aşa iaste şi pocăinţă adevărată şi pocăinţă mincinoasă. Mulţ socotesc, pentru căci zic: am greşit şi Doamne iartă mie, păcătosul, cum că adevărat, să pocăesc şi nu ştiu 30 ticăloşii, că pocăinţa nu stă numai în cuvinte. Că zice Hristos la Evanghelie,' "Nu tot cel ce-mi zice mie Doamne, Doamne, va întra Întru împărăţiia lui Dumnezeu, fi cel ce face voia Tatălui mieu, celui ceresc". 1" între ceialalţi ce s-au pocăit, doi să află vestiţi în Sfînta 35 Scriptură,' unul iaste Saul şi altul David. Greşit-au Saul, au greşit şi David şi vin amîndoi în cunoştiinţa greşălii lor. "Am greşit" zice unul, "am greşit" zice şi celalalt. Dară Da- 2 lipseşte lui 1-2 C / şi au] şi ş-au C II 3 chemînd C / iar C / smerenie CII 4 Ahav C II 6 ci B, C II 7 peste toată casa lui C II 8 Dar C II 9 Ahav C II 10 piiarză C / viiaţa B, C /fără paranteze B, CII 12 Ahav C / care C II 13 acel] cel B II 15 Ahav CII 20 purtătoriu B II 26 pocăinţa=+ B II 28 Mulţi B, C / căci zic] un cuvînt care zic CII 29 iartă mie] iartă-mă CII 31 ce-rn zice C / lipseşte mie CII 36 cu­ noştinţa CII 37 celălalt C / Dar C II 216 pa [217] vid au auzit acest fericit glas: "Şi Dumnezeu au lăsat păcatul tău: nu vei muri". Şi pentru Saul să roagă Samuil prorocul cu lacrămi şi Dumnezeu îi răspunde cu urgie "Pînă cînd vei plînge tu pentru Saul? Şi eu l-am defăimat 5 pre el". Dară pentru ce pricină drept judecătoriule, Doamne, arăţ despărteală ca aceasta, cu aceşti doi ce să căesc? De iaste adevărat, precum o cunoaştem, prea adevărat, f. 199 cum că înaintea j ta nu iaste nici o făţărie şi cum că prii- 10 meşti cu multă milă şi dragoste pre cei ce să căesc, pentru ce, aici priimeşti pre David şi pre Saul îl goneşti? Nu iaste împărat şi unul şi altul? N-au greşit amîndoi înaintea ta? Dară drept ce, David, carele au făcut păcat mai mare şi îndoit, adecă preacurvii a şi uciderea, află milă înaintea 15 ta şi Saul să defaimă şi să leapădă, carele s-au arătat numai neascultoiu? Adevărat, feţii miei, pe dinn afară aşa să vede, iar Dum­ nezeu, carele iaste cunoscători de inimi şi vede dinn lăuntru aceia ce noi nu vedemau-văzut despărţeala pocăinţii şi a 20 unuia şi a altuia. Că pocăinţa lui David era pocăinţă adevărată, "cu duh umilit şi cu inimă înfrîntă şi smerită", precum zice Sfînta Scriptură, iar a lui Saul pocăinţa era mincinoasă şi vicleană, din gură numai, iar nu şi de la inimă, că inima lui nu era dreaptă cătră Dumnezeu. Şi 25 pentru aceasta acea a lui David s-au arătat priimită şi a lui Saul s-au defăimat. Drept aceia dară, pentru căci iaste pocăinţa lucrătoare şi bine priimită înaintea lui Dumnezeu, să cuvine să fie pocăinţă adevărată, ca a lui David. Şi, pentru ca să 30 poată fieştecarele să cîştige această pocăinţă adevărată, f. 199V desăvîrşit, ;::urată şi priimită, Duhul Sfînt în [Scriptură ne arată în ce chip să o facem, cu pedeapsa ce au dat lui Navuhodonosor, împăratul asiriianilor. Pre aceasta, vrînd dumnezeiasca dreptate să-I pedepsească Într-această viaţă, 35 pentru multa a lui trufie şi iară să-I miluiască, au făcut 217 " .... I ". 4 dăfăimat C /1 6 Dar C / drepte B /1 7 arăţi C /1 8 lipseşte adevărat C / o şi cunoaştem C / şters prea adevărat B /112 după altul ad. marginal Nu iaste jidov şi unui şi altul? B /1 13 Dar C /114 adică C /116 neascultoiu] dar nu ascultă B. neascultător C /117 pă din afară C /118 care C / cunoscător B, C / din B, C /119 nu o vedem B /1 22 pocăinţă C /1 23 repetă şi 2 B /127 dar C /1 31 ne arată prin Scriptură C /1 32-34 să o facem pre Navohodonosor, împăratul asirienilor, vrînd dumnezeiasca dreptate C /1 34 viiaţă C /1 35 a lui] lui C /1 ţ I .. .� [218] asupra lui acest răspuns, precum să vede la al patrulea cap al lui Daniil: "Cu hiarăle partea lui, în buruianul pă­ mîntului; inima lui de la oameni să va schimba şi inima de hiară să va da lui şi şapte vremi să vor premeni preste 5 el". Adecă l-au osîndit să pască împreună cu hiarăle şi ca o hiară să mănînce erburile pămîntului; să i să schimbe inima lui cea omenească şi să i să dea inimă de hiară şi să se afle întru aceasta pînă să vor premeni şapte vremi şi atuncea să i să dea ertăciunea. Şi adevărat aşa s-au 10 întîmplat, de au pătimit Navuhodonosor, după cum au rînduit dreapta judecata lui Dumnezeu şi într-acesta chip ş-au luat ertăciunea, desăvîrşit. . Să cuvine, drept aceia, aceste trei lucrure să facă fieşte­ care creştin, pentru ca să arate pocăinţă adevărată şi plă- 15 cută cătră Dumnezeu. întîi, să fie partea lui în iarba pă­ mîntului. Cînd păcătuiaşte omul lasă trupul lui slobod, în desfătări, în pohte, în beţii şi în mîncări mult şi alta nu socoteşte, fără numai cum îş va dezmierda trupul f. 200 cum să-i dea odihne, cum să-I hrănească cu / multe feliuri 20 de bucate, dintru carele urmează beţiile, curviile, prea­ _ curviile şi alte pohte neînfrînate, carele fac pre suflet lăcaşi diavolului. -Drept aceia să cuvine, cînd va avea să se pocăiască adevărat, să schimbe firea, să schimbe viaţa, să suppue 25 trupul. Cu ce? în iarba pămîntului, cu ţineria, cu posturile, cu ajunările, cu depărtarea mîncărilor şi a desfătărilor. Pentru căci, precum zice marele VasiIie, postul iaste strică­ ciune păcatului, înstreinare patemilor, omorîre trupului; şi cînd slăbeşte cu postul omul cel dinn afară, atunce cel din 30 lăuntru să întăreşte, atunce să face casă lui Dumnezeu si vas curat darului celui dumnezeesc. , Al doilea lucru ce trebuiaşte iaste să schimbe inima lui şi să ia inimă de hiară ("şi inimă de hiară să va da' lui"). Omul, precum are inima iscusită, aşa o are şi mult pohti- 35 toare şi pe neplăcere; nu iaste pururea întru o stare: acum 1 patrulea] 4 C /1 4 primeni B, C 1/ 5 Adică C 1/8 primeni C /19 atunci C / ertăciune C / liPseşte aşa B 1/10 Navohodonosor C /110-11 precum dreapta ju­ decată a lui Dumnezeu au rînduit C 1/11 într-acest C 1/13 trei] 3 C {lucruri C /IlS întîiu C 1/16 păcătueşte C 1/ 17 dăsfătări C 1/18 dăzmierda C /120 din care C 1/22 lăcaş C 1/ 23 lipseşte Drept aceia C { să] ci să C {să se pocăiască] să să ispove­ duiască C 1/24 viiaţa B, C { supue C 1/25 ţinerea C 1/ 26 dăpărtarea C { dăsfătărilor C 1/ 27 marile C /1 28 înstriinare B, înstreinarea C { patimilor B, C { omorîrea CII 29 din C { atuncea B, CI/ 30 atunci CI/ 32 şters ce trebuia B, ce trebueşte CI/ 33 să va da] i să va da B 1/ 34 şi] mai B 1/ 35 lipseşte şi pe neplăcere C { într-o stare C 1/ 218 --­ I [219] să preface spre bine şi acum să schimbă spre rău, acum poh­ teşte un lucru şi acum îl uraşte, acum iubeşte şi acum vrăj­ măşuiaşte. Impotriva acestora hiara are pururea acei aş inimă, ne- 5 prefăcută, stătătoare şi nemişcată. Şi de vreme ce omul, f.200V cînd păcătuiaşte, pentru căci are / inima prefăcătoare, să depărtează de la Dumnezeu şi dă toată voinţa lui şi dra­ gostea la zidiri. Şi, pentru ca să facă pocăinţă adevărată, trebue să schimbe - zice Dumnezeu - acea inimă a lui, 10 vicleană şi amăgitoare care iaste nestătătoare şi lesne mutătoare şi să ia inima de hiară, adecă o inimă stătătoare, o inimă neschjmbătoare. o inimă care să rămîe pururea nemişcată de la bine, de la dragostea mea şi de la paza poruncilor mele, care să nu mai pohtească răul, nici să se 15 abată la păcat. Şi aceasta iaste aceia ce zice prorocul Ioil : "Rumpeţ inimile voastre". Şi la cea de pre urmă, al treilea lucru carele să urmeze pocăinţii cei adevărate iaste aceasta: ,,7 vremi să vor premeni pres te dînsul". 20 Păcătosul, cînd iase din calea lui Dumnezeu şi să face pre sine rob pohtelor celor trupeşti, săvîrşaşte toate păca­ tele cele de moarte, dintru carele cele mai mari sînt, precum ne învaţă legia lui Dumnezeu şi sfînta Evanghelie, adecă: trufiia, iubirea de. .. fl,rgint, păcatul cel trupesc, zavistiia, 25 lăcomiia, miniia şi lenea. Deci aceste păcate sînt cele 7 vremi carele să cuvine să le schimbe cela ce va vrea să se pocăiască cu adevărat, f. 201 adecă / să prefacă trufiia în smerenie, iubirea de argint în milostenie, păcatul cel trupesc în curăţenie, za vistiia 30 în dragoste, lăcomiia în post, mîniia în blîndeţe şi lenea în rugăciune şi într-alte fapte bune. Şi precum cînd făcea aceste păczte să bucura, să desfăta şi rîdea, aşa şi cînd să pocăiaşte să cuvine să se mîhnească, să suspine şi să 1 priface B 1/ 3 vrăjmăşueşte C 1/4 împrotiva B, împotriva C / hiiara B / neprifăcută C 1/6 păcătueşte C / inimă B 1/ 7 dăpărtează B, C / dă] de C / lipseşte şi dragostea la zidiri C 1/ 8 Şi] Ci C 1/10 care] ce C II 11 adică inimă C / stătătoare] statornică C 1/ 12 lipseşte o inimă 1-2 C / care C II 14 care] şi C II 16 Rumpeţi B, C / după voastre ad, iar nu hainile voastre C 1/17 de pre] după C / care CII 21 săvtrşaşte] săvîrştaşte A II 22 păcatile C / dintru] din B, C / care CII 22-23 între paranteze precum ne învaţă legea lui Dumnezeu CII 23 adică C / / 25 lenia B / / 26 după vremi ad. ci acela ce va vrea C / / 28 adecă] i să cuvine CII 28-29 lipseşte iubirea de argint în milostenie CII 30 lenia B II 32 dăsfăta C II 33 pocăeşte C II ţ � , - ( .. ...... . .., .� , , ... . '� .. I � . ... tv �. /. " [220] plîngă, pentru ca să facă premeneală vremilor şi să se arate prefacerea adevărată. Cu acest fel de mijloace să face pocăinţa desăvîrşit şi plăcută şi cîştigă păcătosul ertăciunea deplin, să îm- 5 prieteneşte cu Dumnezeu şi să face iară vas, darului celui dumnezeesc. ;.. Drept aceia dară, feţii miei, de vreme ce pocăinţa are putere ca aceasta, precum aţ auzit şi nu iaste altă cale şi altă mijlocire pentru ca să vă mlntuiţ sufletele voastre, 10 fără numai cu pocăinţa, trebue dară toţ şi cei tineri şi cei bătrîni şi cei bogaţi şi cei săraci, să alergaţi cu osîrdie la această pacinică linişte a mîntuirii, pentru căci veţi 'afla toţ odihnă sufletelor voastre, după cum zice Hristos ia Evanghelie şi toţi vă veţ mîntui. f. 201v 15 Pocăinţa aceasta iaste cetatea cea minunată în / patru cornuri ce au văzut sfîntul Ioan la Apocalipsis, în 21 de capete, carea avea 12 uşi: 3 de spre răsărit, 3 de spre miază­ noapte, 3 de spre amiazăzi şi 3 de spre apus, pentru ca să poată întra printr-însele toţi şi cei mici şi cei mari, bătrînii 20 şi tinerii şi fieştecarele după rînduiala sa şi după vîrsta sa: prin cele de spre răsărit să între cei tineri, ca cei ce sînt la � răsăritul vieţii; prin cele de spre amiază să între bărbaţii carii să află la mijlocul vîrstii; prin cele de spre amiază­ noapte cei bătrîni, al cărora le iaste sîngele rece şi albi- 25 ciunea zăpezii o ţin în barbă; şi prin cele de spre apus să între, fără de nici o deznădăjduire, cei ce sînt la sfîrşitul vieţii şi au amîndoao picioarele în groapă şi sufletul în buze, al cărora milostivirea lui Dumnezeu le va priimi pocăinţa. 30 Drept aceia, în toată vremea, iar mai vîrtos în zilele acestia a sfîntului post, vă chiamă pre toţ milostivul Dum­ nezeu, carele pohteşte mîntuirea tuturor, zicînd: "întoar­ ceţi-vă cătră mine şi mă voiu întoarce cătră voi". l' .. 'iii 1 primeneală B, primenele C 1/ 3 feliu C 1/ 4 ertăciune C 1 deplin] deprin B 11mpriiteneşte B, împrietineşte C II 5 iar CIad. marginal vas B II 7 dar C II 8 aţi auzit B 1/ 9 mîntuiţi B, C 1 sufletile C 1/ 10 lipseşte fără numai cu pocăinţa C I dar C 1 toţii C 1 lipseşte şi cei 1-2 C 1111 lipseşte şi cei 1-2 CI cu osîrdie să alergaţi C 1/ 12 pentru căci] că C 1 veţ afla C 1/ 13 toţi B, CI după cum] precum C" 14 veţi mîntui B 1/ 15 -16 cetatea cea mare şi minunată ce zice sfîntulloann C 1/ 17 care B. că CI după răsărit ad. şi B 1 miiazănoapte B 1/ 19 toţ B 1/ 20 fieştecare CI orînduiala, CII 21 tiniri B II 22 amiiazăzi B II 24 miiazănoapte B 1 după amiazănoapte ad. să intre CI al] ia! B 1/ 26 făr' de nici C 1 lipseşte de B 1 dejnădăjduire B 1/ 27 picioarile B, C 1/ 31 acestea ela] ale CI toţi B, C 1/ 32 care C 1/ 33 şi eu mă voiu CII 220 I [221] Drept aceia nu învîrtoşat inimile voastre, ci cu vitejie f.202 creştinească lepădaţ lucrurile întunerecului, / adecă strîm­ bătăţile, jafurile, clevetirile, zavistiia, urîciunea, vrajba, curviile şi toate necurăţiile şi vă îmbrăcaţi cu armele 5 luminii, cu credinţa, cu nădejdia, cu dragostea, cu frica lui Dumnezeu, cu cuceriia şi cu smereniia, pentru ca să suppuneţi cu aceste bunătăţi pre împrotivnicul vostru, pre diavolul, trupul ce tiiăneşte şi patemile cele ce strică sufletul şi să vă faceţi moşteni împărăţiei ceriului, a căriia 10 să vă învredniciţi toţi, cu darul şi cu mila lui Dumnezeu. Amin. / f. 202v CUVîNT DE îNVĂŢĂTURĂ LA POGREBANIIA OMULUI PRESTĂVITl Mult pătimaşul acela şi îngăduitoriul Iov, piatra răb- 15 dării, după luptele cele mari ce i-au făcut vicleanul diavol şi l-au golit ca într-o clipă de ceas de toate averile lui şi l-au lipsit de toată cinstea, de toată bogăţiia, de toată slava şi de toate soţiile lui şi au rămas numai cu muiarea, afară din casa lui, şăzînd într-un gunoiu, cu multă ticăloşie, 20 plin de bube şi de viermi, iar încăş la acestia toate, pentru ca să ruşineze pre vicleanul diavol şi să-I biruiască cu băr­ băţiia sufletului lui şi cu răbdarea, precum zice mai pre larg istoriia lui, n-au dat nebunie lui Dumnezeu, nici au greşit cu buzele lui, măcar că cu acestia toate, socotind şi 25 el deşărtăciunia şi ticăloşiia aceştii vieţi şi multele învîr­ tejiri şi prefaceri ale lucrurilor omeneşti, plîngea şi să tîn­ guia şi suspinînd zicea: "Pre moartea am chiemat-o să-mi fie tată", Mv, 17, adecă, ca cum ar zice: moartea-mi iaste tatăl, carele mă naşte. 30 Oare ce poate fi aceasta, iubiţii miei, ce zice direptul acesta, Iov? Nu iaste lucru împrotivă, nu iaste lucru 1 Drept aceia] Deci C , învlrtoşaţi B 1/ 2 lepădaţi C, adică C 1/ 5 nădejdea B, nădejdea C 1/ 6 lipseşte pentru C 1/ 7 supuneţi C 1/ 8 diiavolul B' după diavolul ad, şi pre C, patimile B, C 1/9 faceţ B' împărăţii C 'lipseşte aC' căruia B 1/10 învredniciţ B , după Dumnezeu ad. acum şi pururea şi întru veci de veci C 1/11 după Amin ad. Sfîrşit şi lui Dumnezeu laudă C 1/ 15 diavolull/17 cinstia fi 18 lipseşte lui II 25 deşărtăciunea 1/ 26 plîngi a 1/ 28 ad. marginal Iov, 17 A, li-;seşte B' moartea-mi] moartea 1/ 1 Ace,tă ,didahie lipseşte din manuscrisul C. .J , • ( ,.,. ')!' . � � .� .. -. 221 , - [222] f.203 neunit. / Moartea tae şi strică ca o secere, iar tatăl naşte. Dară cum poate .naşterea şi .stricăciunea să se unească, fiind amîndoao împotrivă? Poate că de ispitele cele multe ce i s-au întîmplat şi de pagubele cele multe ce l-au ajuns 5 îş va fi pierdut mintea, de zice că moartea îi iaste tată, sau de multele dureri poate că nu va fi ştiind ce grăiaşte? Ba, iubiţii miei, ba l Nu ş-au pierdut mintea şi ştie ce grăiaşte. Ci numai socotind cum că cu alta nu să poate mîntui omul, nici să poate odihni de patemile şi de tică- 10 loşiile ace ştii vieţi, fără numai cu moartea, precum şi într-alt loc zice: "Moartea iaste odihna omului". Iov, 3. Dară stau de mă mir pentru ce nu zice: pre moartea am chiernat-o să-m fie mîntuire, ce zice: pre moartea am chiemat-o să-mi fie tată. 15 Ascultaţi, iubiţii miei, socoteala şi învăţătura cea creşti­ nească. Au cunoscut şi au preceput cum că iaste la fieşte­ care creştin trei naşteri: una trupească, alta sufletească şi alta mîntuitoare. Deci, naşterea cea ztrupească iaste aceia ce să naşte neştine trupeşte, din tată şi din mumă, 20 precum o vedem aceasta totdeauna, nu numai la oameni, f. 203V � ce şi la dobitoace. / Şi pentru aceasta să numeşte naştere trupească, precum zice şi domnul Hristos: "Că ce e născut din trup, trup iaste". A dooa nastere iaste cea duhovnicească si nu iaste la 25 toţi oamenii, 'ci numai la cei 'ce s-au născut' duhovniceşte din baia sfîntului botez, pentru carea iarăş acestaşi Hris­ tos zice cătră ucenicul cel ascuns, cătră Nicodim: "De nu să va naşte neştine din apă şi din duh nu va putea să între întru împărăţiia ceriului". 30 Iară a treia nastere, ce am zis că iaste mîntuitoare, iaste aceasta ce zice dreptul Iov, cum că-i iaste tatămoartea, pentru căci că precum la naşterea cea dintîi trupească, născîndu-să omul, iase dintru întunecatele chisori ale pîn­ tecelui maicii sale si vede strălucit a lumina soarelui si 35 precum la a dooa naştere, a băii cei duhovniceşti a sfî�­ tului botez, iase omul dintru întunerecul ne cre dinţii şi vine la lumina cunoştinţii de Dumnezeu, strălucindu-se şi luminîndu-se din lumina cea cu trei străluciri a sfintei 5 tatăl /1 9 patimile /111 ad. marginal Iov, 3 A, lipseşte B /113 să-mi fie /115 ascultaţi /116 priceput /121 ci şi //24 repetă iaste 1//26 aceastaş //31 iaste 1J iată //32 dintîiu //33 născîndu-se / închisori / pîntecilui //38 din] dintru /1 �22 [223] troiţe, intr-acestaş chip şi la naşterea cea de a treia, carea iaste mîntuitoare, să naşte.sufletul omului şi iase dintru întunerecul şi tina trupului, ca dintr-o puşcărie întunecată f. 204 şi merge să vază lumina I cea strălucitoare şi slava cea 5 fericită a vieţii cei de pururea. Aceasta naştere a mîntuirii pohtiia să vază şi prorocul David şi pentru aceasta zicea: "Scoate, Doamne, din tem­ niţă sufletul mieu, ca să mărturisească numele tău", Psalm. Aşijderea şi fericitul Pavel zicea: Pohtesc să mă 10 sloboz din trupul acesta şi să fiu împreună cu Hristos", Filipis, 1. Această naştere, a treia iaste cu mult mai bună şi mai de folos decît celialalte, pentru căci naşterea cea trupească să numeşte naştere întunecată, iar naşterea cea duhovni- 15 cească, a sfîntului botez, să numeşte luminată. Şi pentru aceasta sfîntul botez să zice luminare şi cei botezaţ să numesc luminaţi. Iar a treia naştere, a morţii, care iaste mintuitoare, iaste Iăr'de greşală şi făr'de primejdie la omul cel credin- 20 cios şi drept, căci nu poate să mai păcătuiască după moarte. Drept aceia alergăm toţ credincioşii şi mergem împreună cu priiatenii noştri şi cu rudeniile, petrecîndu-i pînă la groapă (sau beserică), cu adunare de preoţi cucernici, cu mulţime de creştini credincioşi, cu cîntări sfinte, cu făclii 25 aprinse şi cu tămîeri şi cu toate alte slavoslovii şi podoabe luminate. "\ f. 204V Dintr-această naştere s-au I născut astăzi şi sufletul cel curat al acestui fericit frate (cutarele) ce au murit. Şi de vreme ce ş-au dat obsteasca datorie, după rînduiala cea 30 creştinească şi-l petrecem la groapă şi să desparte de noi dintr-această viaţă, pre carele nădăjduim şi noi să-I vedem în celalaltă viaţă, trebuiaşte să-i dăm cu toţii o ertăciune şi mă rog să ziceţ cu toţii, din tot sufletul vostru: Dumne­ zeu să-I iarte. De vreme ce au vieţuit ca un om şi au petre- 35 cut cu noi într-această lume poate că va fi amărît sau va fi scîrbit pe cineva, sau cu cuvîntul, sau cu fapta; şi pentru aceasta iară să-i zicem cu toţii: Dumnezeu să-I iarte, căci această călătorie .iaste să o facem cu toţii. Şi pentru ca 8 numelui // 9 ad. marginal psalm A. lipseşte B //11 ad. marginal Filipis 1 A. lipseşte B 1/12 iaste a treia 1/13 celelalte II 28 lipseşte cutarele II 31 viiaţă 1/31-32 ad. marginal pre carele nădăjduim şi noi să-I avem in celalaltă viiaţă 1/ 37 iar 1/ ţ I . ( • , '1/ .... .� " '223 [224] I ,1 o, I "1 T li să putem cîştiga şi noi, după moarte, această Plată"a ertă- i ciunii de la cei vii, pentru aceasta să zicem şi a treia oară: ; Dumnezeu să-I iarte şi pre noi să ne miluiască, ca un bun şi iubitoriu de oameni. Amin. / Î fi fl ,1 ! 0, , [ o i: 205 5 C"UVÎNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ IARĂ LA PRESTEVIREA OMULUll -Intristat. jalnic şi amar să vede a fi răspunsul morţii la om, de vreme ce Dumnezeu pe strămoşul nostru Adam, pentru păcatul neascultării, l-au osîndit spre moarte, zicîndu-i: "Pămînt eşti şi în pămînt vei merge". însă de '10 va sta neştine să ia seama cu tot dinadinsul socoteala aceii osînde si sfîrsitul acelui răspuns a lui Dumnezeu nu o va afla să 'fie muncă şi pedeapsă, ce mare facere de bine şi mare dobîndă. Pentru căci de n-ar fi hotărît Dumnezeu moartea la om era să se facă răotatea nemoartă şi păcatul 15 necurmat. Şi pentru aceasta zice Sfînta Scriptură şi acum "ca nu cumva să întinză mîna sa şi va lua din lemnul vieţii şi va mînca şi va trăi în veci". Preceput-aţ pricina, cum că după ce au mîncat din -Iemnul cunoştinţii şi au căzut în păcatul neascultării l-au 20 oprit Dumnezeu să nu carea cumva să mănînce si din lemnul vieţii şi va trăi în veci şi să se facă răutatea ne�oartă şi va rămînea omul cu păcatul făr'de moarte. Şi apoi / f. 205V ce altă nevoe mai rea şi mai cumplită ar fi putut fi la tică­ Josul om, decît aceasta? 25 Drept aceia, mare folos şi mare dar şi milostivnică vin­ decare s-au dat omului de la Dumnezeu, ca să moară şi să se strice acest trup al păcatului şi să înviiaze la înviiarea cea de obşte alt trup, duhovnicesc, făr'de stricăciune şi făr'de moarte; că mare dobîndă să face omului moartea, 30 după cum zice şi sfîntul Grigorie Bogoslov, că �. tae păcatul, pentru ca să nu rămîe răutatea nemoartă şi să face munca milostivire si iubire de oameni. Pentru aceasta (s-au zis în Scriptură)': "Pămînt eşti şi în pămînt vei merge". Pentru aceasta l-au scos domnul Dumnezeu din 5 prestăvirea 1/ 7 pre II 10 denadinsul jj Lâ ci 1 ad, marginal mare 1114 rău­ tatea 1124 acesta 1 după aceia ad. marginal dar II 27 învieze II 1 Această didabielipseşte din manuscrisul C. 224 J I [225] 225 i t ! I raiu, să lucreze pămîntul, dintre care s-au luat. Pentru aceasta i-au zis: "întru sudoarea feţii tale vei mînca pîinea ta, pînă te vei întoarce în pămîntul dintru carele te-ai luat". Pentru aceasta s-au învălit cu foi de smochin. 5 Pentru aceasta s-au îmbrăcat cu îmbrăcăminte de piei, care îmbrăcăminte nu iaste alta, după cum zice iarăşi sfîntul Grigorie "fără numai acest trup gras şi murit oriu". Drept aceia "acest trup gras", o, iubiţii miei ascultă­ tori, ca un trup al păcatului l-au dezbrăcat astăzi şi l-au 10 aruncat la pămînt ca o haină veche şi stricată. Şi acest fericit răposat, fratele nostru (cutarele) s-au f. 206 dezbrăcat, zic, de trupul acesta, / pentru ca să se îmbrace cu altul, fără de stricăciune, au lăsat lăcaşul cel pămîntesc pentru ca să CÎştige alt lăcaş, în ceriuri, precum mărturi- 15 seşte fericitul Pavel, zicînd: pentru că ştim că de să va surpa casa noastră cea pămîntească a trupului, avem zidire de la Dumnezeu casă vecinică în ceriuri, nefăcută de mînă. Şi de vreme ce petrecem fericitul lui suflet în miinile lui Dumnezeu, cu adunare de preoţ cuciarnici, cu mulţime 20 de creştini credincioşi, cu CÎntări sfinte, cu făclii aprinse şi cu tămîeri şi cu toate alte slavoslovii şi podoabe lumi­ nate. Dintr-această naştere s-au născut astăzi şi sufletul cel curat al acestui fericit frate (cutarele) ce au murit. Şi de 25 vreme ce ş-au dat obşteasca datorie, după rînduiala cea creştinească şi-l petrecem la groapă şi să desparte de noi dintr-această viaţă, pre carele nădăjduim şi noi să-I vedem în ceialaltă viaţă, trebuiaşte să-i dăm cu toţii o ertăciune şi mă rog să ziceţ cu toţii, din tot sufletul vostru: Dum- 30 nezeu să-I iarte. De vreme ce au vieţuit ca un om şi au petrecut cuenoi într-această lume, poate că va fi amărît sau va fi scîrbit pre cineva, sau cu cuvîntul, sau cu fapta şi pentru aceasta iară să-i zicem, cu toţii: Dumnezeu să-I iarte, căci această călătorie iaste să o facem cu toţii. Şi 35 pentru ca să putem cîştiga şi noi, după moarte, această plată a ertăciunii de la cei vii, pentru aceasta să zicem şi f,206V a / treia oară: Dumnezeu să-I iarte şi pre noi să ne milu­ iască, ca un bun şi iubitoriu de oameni. Amin. / 3 pînă ce // 6 iarăş // 7 după numai aâ, marginal pentru // 8 lipseşte miei //11 lipseşte cutarele // 16 surpa ad. marginal şi strica II 19 preoţi cucer­ nici II 24 lipseşte cutarele II 27 dintru viiaţă II 28 viiaţă II 29 zicem I şters vostru 1132 ceneva II 33 iar II 36 cei] acei II 37 oara II 38 lipseşte Amin II .. ,," .( "," t:J ' ., • ,', ." �., l- 1, ....• },.r / � .�.:f � �' ". • '1' '" \ J .. , " ,.,.. [226] f. 87 SCRISOAREA LA LEAT 7220, îN LUNA GHENARIE, îN 13 ZILE Duminecă, la vreme de chindie, prealuminatul domn 10 Cost an din Basarab Brîncoveanu voevod, avînd prepus pentru nişte lucruri ce le-au adus întîmplările vremii de 5 s-au făcut, cum să se fie făcut cu învăţătura şi îndemnarea - noastră şi fiind măriia-sa îndemnat de nişte obraze mari besericeşti şi mirsneşti, pline de zavistii şi de răutate au . trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicullui pre epis­ copul Nisis chir Mitrofan Thasitul, carele era sfetagoreţ 10 de la mănăstirea Dionisiului, de ni-au zis au să fac paretisis de bună voia mea, şi să-mi las scaunul, să es, au să mă scoată rnăriia-sa cu sila şi să scrie la Ţarigrad să mă şi catheri­ sească. Pentru care lucru, mergînd eu la curte marţi seara şi, vorbind în taină cu măriia-sa, i-am zis cum că mă las 15 de vlădicie, de voia mea, şi într-acel ceas i-am dat şi scris aceste 12 capete, carele însămnăm aici, să se afle la cei de pre urmă, spre aducere aminte şi să cunoască fieştecine şi nevinovăţia noastră. "Domnul au fost luminarea mea şi mîntuitoriul mieu", t. 87v. 20 Psalm 26. / Această scrisoare ce o închin întru înţeleapta - socoteala măriei-tale, mă rog ca unui domn milostiv şi iubitoriu de Hristos să o citeşti, cînd vei avea îndelete, cu blîndeţe, pentru dragostea 'tOU 1tpcu.tlra,wu Xu (= prea­ blîndului Hristos) şi cele scrise să le socoteşti toate cu 25 amăruntul, cu judecata dreaptă, că le vei afla adevărate; şi scoate den inima mării-tale acel ghimp, că nu sînt (ştie Domnul) precum mă socoteşti rnăriia-ta şi precum !lE yÂ.rocrcraÂ.youv (= mă limbuţesc) împrotivnicii miei şi am nădejde pre Dumnezeu că să va descoperi dreptatea mea 30 fără de zăbavă; on âyro ăv iixaxi� uou S1tOpeucrllv, croi OE KUPle, âMTJcrov ue (= că eu Întru nerăutatea mea am umblat, iar tu, Doamne, mă miluiaşte). Ştiu că vrăjmaşii 1 Scrisoarea ce au scris vlădica Anthim cătră mărita-sa Constantin vodă Brîn­ coveanu, la leat 7220, în luna lui ghenarie 13 C 1 lipseşte Scrisoarea B 1 după luna ad, lui B II 2 Io] Ionn B 1/3 Basarab B 1 lipseşte Brîncoveanu C 1/ 5 cum să fie făcut B, cum să să fie făcut C 1/ 7 mireneşte B 1/ 10 Dionisiu CIne-au zis B, CII 15 i-arn dat în scris C 1116 insemnăm B, C 1117 dupre urmă CI adu­ cerea C 1119 mîntuitoriu C 1/20 ad. marginal Psalm 26 A, B, lipseşte C 1121 mării-tale B, C 1/ 22 iubitor C 1/23-24 ad, marginal preablîndului Hristos A, ad, marginal preabltndului Iisus B, lipseşte C 1/26 din B, CI lipseşte acel B 1/28 ad, marginal mă limbuţesc A, lipseşte B, CI împotrivnicii C 1129 dăscoperi CIr 30 fără zăbavă C II 31-32 ad. marginal traducerea A, lipseşte B, C II '226 cq [227] ") I miei ')..6yov 1tUPUVOJlOV 1Catf:eEV'tO 1CUt' f:Jlofl= (cuvînt făr'de­ lege au pus asupra mea) înaintea făcătoriului mieu de­ bine, carele eşti măriia-ta; şi la aceasta ce alta pociu. zice întîi, fără numai: 5 1) De am ..'riclenit- pre măriia-ta, au casa măriei-tale, au am vreun gînd rău să fac (în cît va îndelung răbda Dumnezeu să trăesc pre pămînt), au în viaţa măriei-tale, au după petrecaniia a mulţi ani ai măriei-tale, să fie eu supt legătura cea grea a afurisaniei; iar de nu, să fie cei 10 ce au grăit rău cătră măriia-ta (asupra nevinovatului) fără­ delege, în trufie şi în defăimare. 2) A dooa, de am grăit au în beserică (propoveduind I f. 88 cuvîntul lui Dumnezeu), au afară, în taină, sau de faţă înaintea măriei-tale, au şi pe după dos vreun cuvînt carele 15 să nu fie fost pre plăcerea măriei-tale, l-am grăit xpsocrtl.­ X&�l ca un păstoriu sufletesc, iar nu cu vicleşug, să te vat,�� au trupeşte au sufleteşte. 3Y . rsu aici, în ţară, n-am venit de voia mea, nici de vreo săracie sau lipsăjnici mănăstirea Sneagovului o am luat-o 20 cu de-a sila. Iara ce am lucrat în 7 ani, ce am făcut acolo (nu atîta din venitul casei, cît din sudorile feţii mele), lucrurile acelea mărturisesc la toţi, şi măcar că măriia-ta nu pohtiiai să es de acolo, iar cine au fost pricinuitorii eşirii mele vor da seama înaintea lui Dumnezeu; iară 25 încailea am eşit cu cinste şi nimenea nu mi-au luat seama, căci să vedea că am făcut şi am adaos, iară n-am stricat, iar nici datorie am lăsat. 4) La episcopiia �mnicului puiu martur tOV 1CPUCjlO1CUP- 01OYVO:lcrTtVeV2 că tici în visul mieu Of:V tO f:CjlaVtucrTt1CU3 să 30 mă fac arhiereu, cunoscîndu-mă pre mine mai păcătos şi mai nevred'nic decît toţ oamenii pămîntului. Iar de vreme ce 6 tU mlVta 1tp6� tO cruJlCjlf:POV Ol1COVOJlOV eE6�4, aşa au 1 ad. marginal traducerea A. lipseţte B. C 1/4 zice] să zic CII 5 intîiu B 1/ 6 lipseţte să fac CII 7 viiaţa B. C I mării-tale B. C 1/ 8 mării-tale B. C 1/ 9 afuri­ sanii C II 12 A dooa] Pentru că şi CI biserică C 1/12-13 fără paranteze CII 14 mării-tale B. C I pă CI carile B 1/ 15 mării-tale B. CII 16 păstor C II 19 nu o am luat-o B 1/ 20 Iar C I făcut] fost C 1/ 21 casii C 1/ 22 toţ B 1/ 23 pricinitorii C /1 24 iar C 1/26 iar B. CI/ 28 martur] matur B. martor CI/ 31 toţi B. CI/ " , 227 " .� .. of I ' . .. ". 1 Din datorie. I Pe Dumnezeu, care cunoaşte ascunaişurile inimii. • Nu mi-am Inchipuit • • DU""tezeu. cel ce pe toate le ortnduieşte spre mai bine. . . ( '" ... . � " [228] f,� f. 89 vrut, să rădice, din pămînt sărac şi din gunoiu să înalţe meser, -rou lea9ijcrt au-rov �uml apx EICÎ..iJ911 ElCsi lCai ).lEVE'tO)l; iar pentru dragostea măriei- 10 tale, de ne veiporunci, vom face, pentru ca să nu socoteşti că-ţ stăm împotrivă; numai fă, măriia-ta, socoteală dreaptă şi cu frica lui Dumnezeu. De iaste cu dreptul să zică cineva, unui om, cu sila: desparţi-te de muiarea ta şi . lipseşte din casa ta şi din toată agonisita ta făr'de nici o 15 vină, pentru carele iaste zic (măcar că iaste împreunare trupească): "Unde Dumnezeu au împreunat, omul să nu 1... desparţă " , dară cu cît mai vîrtos să îndemne cineva pre un arhiereu să-ş lase eparfiiia, fără vină şi făr' de judecată, că iaste împreunare duhovnicească, carele are datorie, pînă 20 la vărsarea singelui, să nu-ş părăsească turma, după cum . zice Hristos: "Păstoriul cel bun îş pune sufletul pentru oi"; iară încăş eu pohtesc să fac voia măriei-tale, iară nu a mea. - 10) Judecă, măriia-ta, ca un domn creştin, de iaste cu cale şi de să cuvine să fiu lipsit acuma, la bătrîneţele mele, 25 de amîndoao: şi de turma ce mi s-au încredinţat de la Dumnezeu, ca unui nevrednic şi de munca şi osteneala tinereţelor mele? Că zice Sfînta Scriptură: I OUIC EICI�>t­ lCiJcrSt� oi� bti 'teP aU'teP.2 Şi de vei afla măriia-ta că iaste cu dreptate, fie numele domnului blagoslovit, de acum şi 30 pînă in veci. 1 Iar C//2făgăduelile CII 3 lipseşte arhiereii CII 5 bisericească CJ16-7 după să se hirotonească : care şi înşine noi de voia noastră, de vQm face paretisis, călcăm porunca ... CII 7 nostră A, CI18 lipseşte marele B 119 mării-talc B, CII 11 că-ţi stăm C 1/13 despartă-te C // muerea C //15 carele] că C //17 să nu dăsparţă C / dar C /118 făr' de vină C 1/20 nu-şi părăsească C //21 Păstorul C II 22 iar 1-2 CIad. marginal iară tncăş eu pohtesc B / mării-tale B, C //24 bătrîneţile B, bătrîneţile C 1/25 încredinţa B II 27 tinereţilor B, tinereţilor C /1 29 blagoslovit] binecuvintat C / acum] cum B /1 lipseşte şi B 1/ 1 Fiecare, unde a fost chemat, acolo să rămînă. • Nu vei pedepsi de două ori pentru aceeaşi (faptă). 230 ,-'!' [231] Il) Iară de vei zice măriia-ta, pentru ce am îndatorit casa, de am făcut cele ce am făcut, am multe, de mi s-ar tinea în seamă, carele nu sînt făr' de cale, numai le las şi �ic că am cheltuit ca la o casă a mea, cum cheltuiaşte 5 fieştecine la casa sa şi ca un păstoriu adevărat, iară nu ca un năemit carele junghe şi strică. Şi alta: pre aceste vremi as pohti să ştiu, cine nu iaste datoriu, din cîţ ne fiiarbem î�tr-această ticăloasă de ţară? Că întîi şi pre măriia-ta te' auz totdeauna zicînd cum că iaste datoare ţara cu doao 10 sute şi mai multe de pungi; oare acea datorie măriia-ta o faci, au 'Întîmplările -. vremii? Adevărat, întîmplările vremii. Şi acestia au adus şi pre alţii şi pre mine la datorie. Iar mă rog măriei-tale să nu rămîiu într-aceasta, nicf să fiu lipsit de mila măriei-tale. 15 12) între altele să cuvintează şi aceasta cum că sînt strein şi nu s-au cuvenit să fiu eu mitropolit. în Hristos. f. 91 sîntem toţ una. Şi apoi n-am fost numai I eu episcop şi! mitropolit strein în Ţara Românească, ci au fost şi alţii" mulţi, precum să văd în condice şi precum să politiceşte 20 în toată beserica, precum şi domni au stătut şi de ţară şi: streini, ca şi în toată lumea; că Dumnezeu au făcut lumea slobodă pentru toţ. Şi un lucru ce nu să face, nici să stră-­ mută la o beserică de cele proaste, sau la o mănăstire, pentru carele nu iaste hotar besericesc, iară de să va şi' 25 întîmpla vreo pricină il d5ÂoYTJ il ăOt1CTJl ripştesc cei mai, mulţi şi zic că iaste păcat; dară cu. cît mai VÎrtos să se­ strămute capul besericii a vreunii eparhii şi să nu să vatăme multe suflete si să nu urmeze multe lucruri necu­ vioase, precum vedem' că să fac în bogate locuri. 30 Şi cum că poţ măriia-ta să faci ce vei vrea, după pohta măriei-tale, iaste lucru adevărat; iar eu Încă zic să faci; / 1 Iar C / îndatorat C 1/ 3-4 le las să zic B 1/4 cheltueşte C 1/ 5 păstor C l' iar C 1/ 6 năimit C / aceşte B, acestea C 1/ 7 dator C / cîţi C / fierbem C 1/8 îrrtîiu B, C 1/10 doao sute] 200 C / multe] bine C 1/11-12 lipseşte Adevărat, întîmplările­ vremii C 1/12 acestea C 1/13 mării-tale B, C 1/14 mării-tale B, C 1/15 altile C //16· striin B / în] intru C // 17 toţi B, C 1/20 precum au stătut şi alţi domni de­ ţară B 1/21 strein B 1/ 22 toţi B, C 1/23 biserică C 1/24 iar C [ liţrseşte şi C // 25. tîmpla B / rîpşesc C 1/ 26 dar C 1/ 27 să să strămute C / bisericii C 1/ 31 mării-­ tale B, C / fac C 1/ 1 Sau dreaptă, sau nedreaptă. ţ I '," " 2311 [232] -- şi după pohta lui Hristos de mă ţii cu tot dinadinsul greşit măriei-tale "Iăsaţ şi să va lăsa voao". Acestia spre îndreptarea mea le scriu, în dreptate şi în adevăr. Iar din ce am zis înaintea măriei-tale nu voiu � 5 eşi; fie după cum pohteşti şi Dumnezeul păcii să fie cu măriia-ta. / f.91'" DUMINECĂ LA FEVRUARIE 3 ZILE, RĂSPUNSUL CE AM DAT A DOA OARĂ ,,'Ev 1tăcn 'toi� Â.OYOl� cou J.llJ.lVT]O'ICOU 'ta SalCU'ta erou, Kai ". 10 el� 'tov al&va oui aJ.lUPŢT]ael�l" zice Sirah. Iarăşi şi a doa """ . oară fac supărare măriei-tale cu această puţinică a mea cucernică scrisoare şi zic cuvîntul lui David: "Mîniiaţi-vă şi nu greşiţi celia ce ziceţ în inimile voastră". Şi ia seama (pentru dragostea lui Hristos) acestor scrise cu gînd drept 15 şi de pohteşti ca să fii şi măriia-ta odihnit şi fără vătămare sufletească şi să fiu şi eu mulţemit, mă rog ţine cumpăna judecăţii drept şi nu lăsa să-ţ spurce unii şi alţii auzurile, 'cu vorbele lor cele otrăvicioase. Că zice David: "Mincinos � fiii oamenilor în cumpene a face strîmbătate". ' 20 - Măriia-ta, cînd ai trimis la mine pe părintele Nisis, mi-au zis chiar în faţă, au să fac, după cum îmi porunceşti măriia-ta, paretisis de voia mea, au peste 15 zile vei face măria-ta precum vei şti, de mă vei scoate cu paguba mea si cu rusine. Eu încă, pentru ca să nu mă arăt cătră 25 rnăriia-ta iubitor de scandale şi să potolesc mîniia măriei- f. 92 tale am zis cătră sfinţiia-sa / că voiu face după cum îm porunceşti şi voiu veni la măriia-ta, precum am şi venit. Şi într-acel ceas mi-am dat cu cucerie toată voinţa mea înaintea măriei-tale şi prin glas viu şi în scris, socotind 30 că după ce vei ce ti măriia-ta acele 12 capete ce ap1 scris 1 denadinsul B, CI/ 2 mării-tale B, CI lăsaţi B, C" 3 Acestea C 1/4 mării-tale B, C" 7 lipseşte zile C" 8 a dooară B, a doa oră C" 10 lipseşte zice Sirah B, CI Iarăş C" 11 mării-tale B, C" 13 cele CI ziceţi B, CI în] intru B" 15 ca să fii măriia-ta B " 16 mulţumit C" 18 Mincinoşi C" 20 pre C" 21 chiiar B, C" 22 ad. marginal paretisis de voia mea, au peste 15 zile vei face măriia-ta B" 25 iubitoriu B I scandele B, CI mării-tale B, C 1/ 26 imi porunceşti C" 28 lipseşte Şi C " 29 mării-tale B, C 1/ 30 citi B, C I acelea C " 1 In toate cuvintele tale adu-ţi aminte de cele de pe urmă ale tale şi în veci nu vei greşi. 232 [233] într-acea foiţă ce ţi-am dat 8&Â.TJ� Jls'tClJ.lsÂ.TJ8li1 şi vei lăsa pre Irod (pr� carele .te înd;amnă �ă �ace �ceasta) .c� pre �n mincinos, ca nu ştie a cînta alliluia ŞI nu vei întra m păcat cu mine şi în clevetirea a toatei lumi. Iar de vreme 5 ce văz că te nevoeşti măriia- ta, cu tot dinadinsul să o isprăveşti aceasta, iarăşi zic că nu voiu eşi din porunca măriei-tale. Numai mă rog măriei-tale să-ţ fie milă de bătrîneţele mele şi de neputinţele ce am; şi precum te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala acelor trei 10 pungi (precum mi-au zis Nisis) să afli şi celoralalte 4 şi să-mi iai zapisele de la datornici să mi le dai în mîna mea. Şi aşa voiu face şi eu scrisoare de la mîna mea 'tli� rrupmr­ iJO'SO)�2. Şi aceasta nu pentru alta, fără numai ca să ia sfîrsit scandilile carele vei fi socotind măriia-ta că doară 15 să trag de spre mine; şi aşa vei fi măriia-ta fără păcat f. 92V şi eu mulţemit şi odihnit / şi cel ce va fi în urma mea va fi pre lege şi nu fărădelege, pentru căci atunci mă voiu lăsa de voia mea. Iar Într-alt chip, veri cu ce mijloc voiu eşi, nu va fi nici să va putea numi, cel de pe urma mea, 20 pre lege; că de să va face şi catherisis", după cum înţe­ legem, va fi ca aceia ce au făcut acum lui Alixandrias; ce şi aceia nu iaste catheresis, ce batjocură besericii lui Dumnezeu şi sfintelor taini, pentru care lucru cel ce lăcu­ iaşte în ceriuri va rîde de dînşii şi Domnul va batjocori 25 pre ei. Iară măriia-ta fă ca un domn creştin şi milostiv şi nu mă lăsa să es obodit şi cu lacrămile pe obraz, că va fi păcat. Şi precum nu te pripeşti la cele politiceşti a face răsplătire pentru cinstea domniei, aşa nu te pripi nici la 30 cele besericeşti, pentru cinstea lui Dumnezeu; că răul a să face i�te lesne, iar a să desface iaste cu nevoe. îţ mai ia seama de aceasta şi Dumnezeu să te lumineze să faci 1 te-am dat B, C // 3 alliluiia B, alilluiia C 1/ 5 denadinsul C // 6 iarăş C // 7 mării-tale 1-2 B, C I să-ţi B, CI fie] faci B // 8 bătrîneţile B I neputinţiIe B //11 iai] ei CI zapisile C //12 voiu] pociu CI şi eu scrisoare de la mîna mea] pare­ tisis C 1/ 7 ad. marginal 'tîi.; 1tapat'tîicrgco.; A, lipseşte C//13 repetă fără numai B 1/ 14 scandelile CI care CI doar C //16 mulţumit C 1/ 17 fărdelege CI atunce B, atuncea C 1/ 19 lipseşte nu va fi CI de pe] dupre C // 21 Alixandriias B, Ale­ xandriias C 1/ 22 ci şi B I catherisis B, C I ci C 1/ 24 Iăcueşte C I ceruri B I lipseşte de B // 26 Iar C // 27 pre B, pă C 1/ 29 cinstia B I domnii C // 30 cinstia B 1/ 31 a face B I anevoe CI îţi B, C // 233 " .... "" 1 Te vei răzgîndi. I Paretisis..- renunţare. I Caterlsire _ demitere din tagma eclesiastică. t ........ ��� :,: ... l' .. .� [234] ce ar fi mai cu cinste şi mai de folos, a căruia nespusă milă rugăm să fie pururea cu măriia-ta. Obiditul rugător al măriei-tale, §-_ Antim al Ungrovlahiei. / 1:.. f. '208,.-1Y îNCEPĂTURĂ ŞI îNVĂŢĂTURĂ PENTRU ISPOVEDANIEl . Cel ce va să se ispoveduiască să-I aducă să stea înaintea icoanei domnului nostru Iisus Hristos şi să înceapă duhov­ nicul, carele va fi: Ii.wCKfH"J. sr"J. HW"J.2, CT�YH G�f3, rc;4.H • nOMHI\tiH4 12, npYHA 'kTf5. După aceia: nOMHl\tiH MJi\ G�f6 -'" 10. să-I zică cel ce va să să ispoveduiască (de va şti carte), iar de nu va şti, să-I zică duhovnicul. Şi după aceia să grăiască duhovnicul cătră cel ce va să să ispoveduiască: iată, fiiul mieu, că nevăzut stă înain­ tea noastră domnul nostru Iisus Hristos, să-ţ priimească 15 ispovedaniia ta. Deci nimic să nu sfieşti, sau să te ruşinezi, nici să te spăimîntezi şi să ascunzi ceva de cătră mine, ci f. 208V .cu îndrăzneală să-mi spui toate / cîte ai greşit, ca să pri­ imeşti ertăciune de la domnul nostru Iisus Hristos. Iată - chipul sfinţiei-sale aici, înaintea noastră. Iar eu numai ce 20 sînt mărturie, ca să mărturisesc inaintea sfinţiei-sale toate cîte-mi vei grăi cătră mine. Iar de vei ascunde ceva de cătră mine vei să aibi îndoit păcatul şi osînda. Deci ia-te aminte, deaca ai venit la doftor, să nu te ducinetămăduit. Şi aşa să-I intrebe pre acela foarte cu dinadinsul, una 25 după alta şi să-i îngăduiască pînă ce-i va răspunde. Deci iar să grăiască duhovnicul cătră dînsul: spune-mi, fiiule, au doară ţe-ai stricat curăţiia ta cu malachiia ? Şi iar îmi spune: au doară ai căzut în păcatul sodomiei cu cineva, sau cineva cu tine? Au doară ai căzut in păcat cu muiare? po , 3 rugătoriu B I mării-tale B, C II 6 cel ce va vrea II 8 IiAfOCAOIIH1>. I ;.rIN II 9 după npIN,a;kTI ad. nOKAOHHMHe",,7 " 10 cel ce va vrea 1 să se" 11 după şti ad. carte 1/ 12 cel ce va vrea să se ispoveduiască jj 14 să-ţi priimească "19 sfinţii" 20 sfinţii /1 21 cîte" 24 denadinsul 1/ 25 să-i] să" 1 Lipseşte din manuscrisul C. • Binecuvintat este Dumnezeul nostru. • Sfinte Dumnezeule • • Doamne milueşte (de 12 ori). • Veniţi (să ne Inchinăm) • • Milueşte·mă Dumnezeul (Inceputule Psalm ului 50). , Ne Inchinăm. 234 [235] Sau şi cu cîte ai căzut şi ce chipuri au fost; de cele văduve, au de cele cu bărbat? Pentru că cela ce cade în păcat cu muiarea ceia ce are bărbat, acela să chiamă preacurvariu. Aşijderea şi muiarea carea va cădea în păcat cu altul, / f. 209 5 avînd ia bărbat să chiiamă preacurvare. Şi iar îl întreabă pre acela, pentru amestecarea de sînge; spune-mi, fiiule, au doară ai căzut cu rudeniile tale, sau cu fină-ta, sau cu naşă-ta au ce chipuri au fost? Că acestia să chiamă amestecare de sînge? Spune-mi au doară ai căzut 10 cu dobitoc sau cu pasăre? Iar de va fi însurat acel ce să ispoveduiaşte să-I Întrebe; spune-mi, fiiule, au doară ai căzut în păcat cu fămeia ta, peste fire, afară den fire? Au doară mai nainte de nuntă, fiind logodit cu dînsa" ai căzut în păcat? Sau au doară ai 15 căzut în păcat cu alt feliu de oameni, care sînt de altă lege? Că acel păcat să canoneste mai greu cu un an de alte păcate care sînt. Spune-mi, fiiule, au doară ai omorît pre cineva cu voia ta, sau făr'de voia ta? 20 Şi iar îmi spune; au doară ai . furat ceva şi mai pre urmă f. 209V s-au făcut afurisanie? Sau au furat / altul şi au adus la tine? Şi de vei fi furat ceva, să întorci; şi îndată cum vei întoarce, să alergi la arhiereu şi să-ţ iai canon de la dînsul şi să te iarte de afurisanie, să întorci, adecă să plăteşti. 25 Spune-mi, fiiule, au doară ai jurat cu strimbul şi în ce chip te-ai jurat; cu voia ta, au făr' de voia ta? Au doară ai băgat vreun sărac în nevoe? Au doară faci năpaste cuiva, au ai făcut? Au ai oprit simbriia cuiva? De vei fi năpăstuit pre cineva, sau năpăstueşti, să întorci. 30 Spune"};;i, fiiule, au doară eşti cititoriu de stele, au faci farmece? Sau ai vărsat ceară, sau plumbu? Au doară ai adus în casa ta fărmecătoare, de te-au isbăvit de farmece? Au doară le faci tu însuţi, sau le-ai făcut vreodată? Sau ai făcut farmece spre stricăciunea cuiva? Au doară 35 legi dobitoacele, ca să nu le mănînce lupii? Sau ai pus pre alţii de au făcut de acestia lucrure? Au doară ai legat pre f. 210 bărbat cu fămee? / Au altă legătură pentru vreo boală? Au porţi niscari baere, au erbi? .. .� , , 23S I 3 chiiamă II 4 Aşijderia 115 lipseşte ia 116 iar întreabă. II 9 chiiamă I după Spu­ ne-mi ad. fiiule II 12 lipseşte în păcat I 13 din II 23 să-ţi ei canon II 25 au] sau II 31 plu�b II 38 erburi II "'" • .ţ ",'" ":J . " � .... ' .� ! '10 \ _ ...... , [236] &-- f. 211 Şi de să va afla cum că au făcut el de acestia, sau îi va fi făcut lui alţii, unul ca acela să canoneste 6 ani, precum iaste porunca sfintelor canoane. Iar meşterul acela carele le face acest feliu de lucrare să canoniseşte ca un ucigaş, 5 adecă ani 20, precum porunceşte marele Vasilie. -- Şi iar îi zice: spune-mi, fiiule, au doară ai ocărît pre pă­ rinţii tăi, sau pre vreun om, sau călugăr? Au doară ai vrajbă cu cineva? Pentru că de vei avea vrajbă cu cineva, darurile tale şi pravila ta nu iaste priimită înaintea lui 10 Dumnezeu şi nici alteceva, orice vei face, nu sînt priimite. Spune-mi, fiiule, au doară ai mîncat carne mortăcină, sau . sînge de cel oprit, sau de lupi mîncat, sau de vulturi omorît? . S-au te-ai spurcat cu altceva? Sau pre posturi, miercurea/ f. 210V sau vinerea, te vei fi spurcat? Au doară ai închinat pre 15 cineva diiavolului? Sau ai hulit, sau ai înjurat sfînta lege, sau credinţa, sau altăceva hulă? Sau ai anathimit pre om? Sau grăeşti minciuni şi te juri în minciuni? Au doară eşti trufaş? Sau doară te îmbeţi, pentru care iaste aceasta periciune şi trupeşte şi sufleteşte? 20 Deci acestia toate de acum înainte iaste să te păzeşti - foarte şi să te iaia aminte, pentru că iată că de a doao oară te botezi, dupre cum iaste taina credinţii creştineşti şi de acum înainte să pui începătură bună, cu ajutoriul lui Dumnezeu. 25 Şi de glume să te fereşti, să nu faci pre oameni să rîză, că acestea nu sînt creştineşti, ci cu dreptate şi cu curăţie şi cu smerenie să-ţ petreci viaţa, pentru ca să-ţ ajute Dum­ nezeu. Şi după ce va zice el acestea toate cătră dînsul cu amă- 30 runtul şi acela iar să va făgădui de acestia, de toate să să părăsească, / atunce îndată pleacă în genunche cel ce să ispoveduiaşte şi să-i citească duhovnicul molitvă, Deci, după ce-i va citi molitva, să zic: AOCTOHHO ECTI, C�dKd ... H iIH'k2 şi otpust", 35 Atunce il canoneste duhovnicul pre dînsul, după cumu-i va fi greşalele lai. Şi de va avea acela multe păcate, îl 4 fel II 12 omurît 1/ 14 te vei] te-i 1/ 15 diavolului 1/ 16 altceva 1/ 20 aceste I! 21 a do oară II 26 acesfia 1/ 27 smereniia I viiaţa I să-ţi ajute 1/ 29 acesti a 1/ 31 îndată să pleacă II 36 greşala 1/ 1 Vrednic este. • Slavă... şi acum ... • Rugăciune finală. 236 . [1 � [237] 237 canoneste în care păcat iaste mai mare din celealalte, adecă care păcat are ani mai mulţi; şi celealalte păcate toate într-acel canon să iartă. Deci atunci iar zice duhovnicul cătră dînsul: iată, fiiule, 5 că atîţea ani porunceşte sfînta pravi1ă ca să nu te priceş­ tuesti sfintelor taini. Numai cînd va fi la praznicele cele mari, cînd va fi vremea de priceştenie, în loc de priceşte­ nie să iai aghiazmă. Şi de te vei ţinea, adecă de te vei opri de sfînta priceştenie, pre cumu-ţ dau canon, ţi să vor 10 erta păcatele; iar de vei trece, adecă de nu vei băga seamă, Iudă te vei face. f. 211V Al doilea şi să păzeşti, de ţi să va tîmpla boală / grea, de moarte, atuncea să te priceştueşti ; şi de te vei scula iar să stai într-acel canon care ţi s-au poruncit şi să pui măsură, 15 iar să ţii mai nainte cu un an, în care te-ai priceştuit, să pline şti măsura anilor care-ţ sînt porunciţ. Şi tu care eşti duhovnic ia aminte şi aceasta că, dă să va părăsi omul de păcat, atuncea să canoniseşte şi să pri­ imeşte, precum porunceşte canonul al marelui Vasilie. Iar 20 în cîtă vreme va fi el împăcat nici nu să socoteşte canonul lui. Iar de va ţinea cîtăva vreme să nu să priceştuiască şi apoi iar să va tîmpla de va cădea în păcat, iar să pue înce­ pătură canonul dentru-întii. Iar după ce să va părăsi el de păcat şi să va fi oprit den voia lui şi de priceştenie, sau 25 de porunca altui duhovnic, atuncea i să socotesc lui şi acei ani în canon. Iar de să va afla vreun om cucerit şi de să va f. 212 nevoi el să facă cîtăva seamă de metanii, / În zi şi în noapte, să-i pogori lui un an, mai jos de măsura anilor de priceşte­ nie. Iar de va nevoi el să dea milostenie, pre cît îi va 30 fi puterea, iar să-i laşi lui, şi alt an. Iar de va posti el miercurea" şi vinerea, precum porunceşte sfînta pravilă, lasă-i lui şi alt an; de va ţinea lunea, de dulce să nu mă­ nînce, lasă-i lui şi alt an. Iar de va fi omul de treizeci de ani, sau şi mai jos şi alt 35 an să-i laş lui. Iar de va fi de douăzeci de ani, sau şi mai jos mai puţin să să canonească. Iar de nu va suferi acestea care zisem mai sus, să plinească toţ anii care am zis mai 1 celialalte 1/ 2 celialalte 1/ 4 fiiule] fiiul mi eu 1/ 5 atîţia II 6 pricestueşti I praznicile 1/ 7 priceştanie 1-2 1/ 8 aghiiazmă 1/ 12 gria 1/ 13 atunce 1/ 15 pricestuit 1/16 care-ţ] carii I porunciţi 1/17 de 1/19 porunceşte marele Vasilie la canon 1/ 23 dintru-tîi 1/ 24 din I priceştanie 1/ 30 puteria I laş 1/ 31 miercuria II 33 măgînee] mînne 1/ 35 laş] lase 1/ 36 să se canonsască acestia 1/ 37 toţi 1/ . .( "'� , ":J ' ...... .'=" �I .... ' ... '" � fi "L ..:! t· " , \ " '"' .� .. [238] f.?13 sus, desăvîrşit precum i s-au poruncit întîi; că acestea semuiri, adecă tocmire, iaste a sfîntului Ioan Postnicul şi mai mult acei IS ani ai preacurviei şi ai sodomiei şi ai dobitoacelor îi pogoară pînă la trei ani, însă cu adevărat f. 212v 5 de-i va posti aceşti trei ani necurmat, adecă / desăvîrşit, =ea post în zi odată să mănînce şi metanii să facă, cum i să r va porunci de la duhovnic afară osebi de sîmbătă şi de duminecă. Iar alţi părinţi de acestea n-au poruncit, numai de sfînta priceştenie să fie opriţ, după greşala lor. Iar de 10 păcatul curviei, pînă la patru ani să-I pogoare dinpreună să ţie cu ce i să va porunci, precum s-au zis mai sus. Iar miercurea si vinerea să cuvine tuturor crestinilor să 'postească, ca şi c�i ce au canoane şi cei ce n-au, pentru că aceasta iaste obicinuită crestinilor. 15 Iar după cădere în păcat, de va vrea acela să să călugă­ rească, doao părţi să ţie şi o parte să-i erţi. Iar de va vrea să meargă la obşte jîtie, lasă-i lui canon pre jumătate; iar după ce au luat cinul călugăresc şi au căzut în păcat, cîţ ani i s-au poruncit, să-i plinească. 20 Aşijderea şi muerile să le întrebi, au doară vor fi purtînd ... erbi, sau vor fi băut erbi să nu facă copii. Sau, de să va afla sa / fie făcut iale lucru ca acesta, ca ucigaşii să să cano­ nească. Iar de va fi lepădat ia copilul de vreo nevoe, un an să nu să priceştuiască. Iar ceia ce va fi purtat erbi, sau va 25 fi purtînd, să le lepede şi să să canonească şase ani. Iar de va face farmece, ca să ştie ce copil va face, sau să ştie alte lucruri, şase ani să nu să cuminece. Aşijderea să fie între­ bate iale de toate păcatele, ca şi partea bărbătească şi, în cîţi ani să vor afla în canon, să n-aibă voe a frămînta 30 prescuri. / • , , ,.. 1 blt1iu f căJdâf acestia 1/ 2 Ioan Posnicul 1/ 4 lipseşte cu II 8 aceştia 1/ 9 priceştanie f oprit 1/15 să se călugărească 1/17 jitie f lipseşte pre 1/18 ctţi II 22 să se canonească 1/ 24 pricestuiască 1/ 25 lipseţte şi să să canonească şase ani Il 27 să nu se cuminece 1/ [239] CHIPURILE VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT .. ţ I . ( , � ," • � 'II ........ ��,. .... � , .. . ',oi "� � " 1 [240] .-' [241] t. 2" Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adecă obrazele oamenilor celor vestiţi ce să află în "Sfînta Scriptură" , în "Biblie" şi în "Evanghelie" şi adunare pre scurt istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea lor, adeverind a fieştecăruia viaţa şi faptele atîta a celora ce au vieţuit cu viaţă bună, cjt şi a celora ce au vieţuit cu viaţă necuvioasă.rîncepînd de la Adam şi pogorînd pînă la Hristos/ acum întîi într-acest chip alcătuită şi aşăzată, prin multă ne voinţă şi osteneala preasfinţitului mitro­ polit al U ngrovlahiei chir Anthim I vire anul şi închinată cu cucerie, spre semn de dragoste ade­ vărată, prealuminatului şi înălţatului marelui domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească Ion Constandin Brîncoveanul Basarab Voevod. Dat în vestitul oraş al Tirgoviştei, la anul de la zidirea lumii 7217 <1709>, meseţî iulîie, 1./ 241 ,-' f. 2 "Făcut-au Domnul Dumnezeu toate din nefiinţă of Şi în fiinţă le-au adus cu multă biruinţă Şi după aceia au zidit, luund pămînt şi tină Pre omul cel dintîi, Adam, fără cuvînt de vină, După asămînarea Sa făcu-i închipuire Suflînd asupra feţii lui şi duh de vieţuire Adăugînd din coasta lui, face, cu socotinţă, Pre Eva, dîndu-i ajutoriu spre bună lăcuinţă. Şi dintr-acestea amîndoi mulţi oameni să născură ţ' Precum să vede luminat de-a ..rîndul în Scriptură ; ... .. ,., .( I '" � �,� � '), i' " \, .� .. , / ' � [242] �,i � �r ,,1 I I I ;y-- f. 3 242 Oameni aleşi şi minunaţi, vestiţi în fapte bune, Trăind în blagocestie, precum Scriptura spune. Şi de la acestea de la toţi luo asemînare Şi iubitoriul de Hristos, întru credinţă tare, Prealuminatul Constandin din viţă Basarabă, Stăpînul Ţării Rumâneşti, mulţi ani să aibă, Care la sine adună florile bunătăţii Şi cu credinţa defaimă căile strîmbătăţii. H I ". Prealuminaatului şi preaînălţatului domn Constandin Brîncoveanu Basarab V oevod Multe şi despărţite sînt faptele şi sfîrşiturile a cugetului celui mulţernitor, prin mijlocul a cărora să adeverează fără de prepus cum că rămîn întru neuitarea celor ce li s-au făcut binele. Toate facerile de bine ce au cîştigat, iară mai vîrtos şi mai ales aceste doao: întîi mulţemita cea adevărată care să face din inima cea călduroasă prin _ cuvînt şi-a dooa, oarecare daruri mici spre semn de cunoş­ tinţă a datoriei ce li s-ar cuveni. . .Pentru aceasta dară şi smerenia noastră, cunoscînd cum că pentru multele folosuri şi faceri de bine ce ai arătat şi arăţi măriia-ta de-a pururea cătră noi sînt datoriu nu numai să mă rog lui Dumnezeu, pentru fericita sănătate şi buna întărire Întru luminat scaunul măriei-tale, ce şi veri cu ce alt mijloc aşi putea să mă arăt cătră măriia-ta mulţemitoriu şi voitoriu de bine atîta la cele sufleteşti, cît şi la cele trupeşti. -Drept aceia am vrut cu iubire de osteneală de am adunat şi am însemnat întru această cărticea chipurile şi &brazele tuturor strămoşilor noştri anume carele din carele să trage, precum să povestesc în sfînta şi dumnezeiasca Scriptură în cea veche şi în cea noao şi ca un dar mic şi mare să o aduc creştineştii stăpîniri a înălţimei-tale, mic zic pentru statul ei, de vreme ce pre scurt şi cu puţine cuvinte închiiae toată rodoslovia de la Adam pînă la Hristos; mare iară pentru gîndul, căci întru această rodoslovie să cuprind obraze de oameni mari şi minunaţi, proroci, drepţi şi împăraţi, a cărora rîvni tor fierbinte eşti înălţimea-ta şi o oglindă curată prin mijlocul a căriia poate să vază fieşte, carele toate bunătăţile a celor fericiţi bărbaţi. - [243] .... ' Şi socotesc lucrul acesta să nu fie fără de cuviinţă şi fără de socoteală; una pentru căci acele ce înţelegem prin auz şi prin cetaniia a multor zile cu vederia chipurilor celor însemnate şi cu cetaniia povestirei lor pre scurt mai mult ne încredinţăm şi mai pre lesne întru pomenire le putem păzi. A dooa, ca celuia ce eşti stăpînitoriu întru aşăzămînt preaslăvit şi întru oblăduire prealuminat şi de atîta mulţime de credincioşi purtător de grijă şi chivernisitor să cuvine drept aceia a fi adus înălţirnei-tale de la noi un dar ca acesta; că cele luminate şi preaslăvite să cuvin iară celor luminaţi şi preaslăviţi. Pentru că măriia-ta între prealuminatul neam al Băsărăbeştilor dintru carii s-au arătat domni vrednici şi creştini, însuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de aur şi ai înflorit ca o floare cu bun miros, păzită cu mila lui Dumnezeu, neveştejită pînă acum şi să va păzi şi de acum înainte kata diadohin pentru multele şi nenumăratele faceri de bine, carele au cîştigat cei de departe şi cei de aproape de la crestineasca şi asămînătoarea lui Hristos voinţă a măriei-tale, pentru care lucru de vom zice şi te vom numi _coroana tuturor domnilor nu vom greşi adevărului, de vreme ce ca un maslin roditoriu ce eşti sădit în casa Domnului întinzi spre toţi ramurile cele neveştejite ale milosteniei şi făclii a creştinescului tău suflet spre faptele cele bune şi dumne­ zeeşti pururea aprinsă cu focul credinţii şi a dragostei cei fierbinte şi pusă în sfeşnic pentru ca să lumineze tuturor celor ce sînt întru întunerecul scîrbelor. f. s- Şi precum I într-o grădină împărătească cu multe po- doabe să află multe şi de multe feliuri de flori, carele veselesc cu mirosul toate simţirile celor ce s-apropie, aşa şi chipul tel de Dumnezeu împodobit a înălţimei-tale iaste plin şi împodobit cu multe daruri şi bunătăţi şi pociu zice cum că, ca alt Pariv indianesc, carele cu puteria lui cea trăgătoare trage la sine toate materiile, sau ca alt izvor din Scotusa ce închiagă toate vasăle cele stricate, aşa şi blîndeţele măriei-tale trage pre toţi cătră sine şi-i închiagă CU mîngăiare şi tămăduiaşte a fieştecăruia scîrba inimii şi supărarea lipsii cu îndurarea. Şi cu adevărat eşti tot cu totul un chip însufleţit ase­ mene făr'de nici o despărţire cu acei minunaţi şi vestiţi ce mai sus s-au zis, atrăgînd şi adunînd de pre la toţi bunătăţile cele mai de treabă şi mai mari: însă de la unul ţ cucerniciia, de la altul credinţa cea • .fierbinte şi rîvna cea , . (..... � ,,' • � � I ,., .�,' �, ,oi ,1 243 'l '. '\. 1, ). " • '" ,� .. .1 [244] dumnezeiască, de la altul iubirea de streini, de la altul blîndeţele, de la altul îndelungă răbdarea şi nerăutatea, de la altul milostivirea şi iubirea de săraci şi de la alţii alte bunătăţi, carele sînt cunoscute şi adevărate că le ai mării a- ta, iar mai vîrtos şi mai ales de la dulcele mieu Iisus, smereniia �cea de margine; că decît te-au mărit Dumnezeu şi te-au înălţat în cinste şi în stăpînire, cu atîta mai VÎrtos te sme­ reşti cu duhul. Şi pentru aceia cu multă cucerie te afli supt jugul cel bun şi supt sarcina lui Hristos cea uşoară, pri­ imind cu multă răbdare şi cu multe blîndeţe necazurile şi supărările cele multe şi de multe feliuri ce vin neîncetat, . totdeauna, de toate părţile. Şi precum cel într-un nume cu mării a-ta slăvitul şi de Dumnezeu încununatul, marele şi întocma cu apostolii Constandin, întîiul împărat al creştinilor n-au ţinut cu putere omenească schiptrul împărăţiei, ci numai cu singura nebiruita puteria împăratului ceresc, într-acestaş chip si măriia-ta, ca un iubitoriu de Dumnezeu nu nădăjduesti � chivernisi trebile domniei cu ajutoriul şi cu înţelepciune omenească, ci chemi pururea şi ajutoriul cel de sus căruia "" mă rog necontenind ca să ajute măriei-tale, păzindu-te cu sănătate, cu veselie, cu viaţă îndelungată, mai presus decît toate celia ce aduc întristare, neclătit şi nemişcat, întru înălţat scaunul măriei-tale, împreună cu toată luminată rudeniia măriei-tale. Amin. Dat în vestitul oraş al Tîrgoviştei, la anul de la zidirea lumii 7217<1709>, meseţă iulîie, 1. A păzit ei de Dumnezeu înălţimei-tale, întru Hristos rugător, smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim. / f. 4 POVESTIRE PRE SCURT PENTRU ZIDIREA LUI ADAM Adam s-au zidit şi s-au însufleţit la locul Damascului, precum zic unii. Şi după aceia l-au mutat Dumnezeu în Grădina desfătării (dintru care iase rîu şi să înparte în 1 Textul filei 4 recto lipseşte în întregime din manuscrisele M şi C. El a fost înlocuit cu textul următor: Manuscrisul M : "La începutul anilor, sau al vremilor, au făcut Dumnezeu ceriul şi pămîntul. 244 [245] 1-' - 4 începături: numele unuia este Fison; acesta încungiură tot pămîntul Evilat. Numele celui de al doilea este Gheon; acesta încungiură tot pămîntul Ethiopiei. Rîul al treilea este Tigru; acesta merge în preajma Asiriilor şi rîul al 5 patrulea este Eufrat). Şi adormi Dumnezeu pre Adam şi luo o coastă dintr-ale lui şi făcu pre muiare, pre care, văzînd-o Adam, îi puse numele ei Eva, închipuind cu prorocie pe Hristos şi beserica, precum şi la celialalte zidiri ale lui Dumnezeu au dat cu prorocie numire la toate. 10 Şi, plecîndu-se Adam cuvintelor Evei, au mîncat din roada ce i-au poruncit Dumnezeu să nu mănînce. Şi pen­ tru ruşinea golătăţii lor cusură foi de smochin şi-s aco­ periră golătatea, pre carii blestemîndu-i Dumnezeu, îi goni din raiu pre amîndoi. Şi au pus Dumnezeu înaintea 15 usii raiului heruvimi si sabiia cea de pară. , Iară după aceia, l� al 15 ani ai vieţii lui, au născut Adam pre Cain şi la 30 de ani au născut pre A vel ; iară la 230 ani de ai vieţii lui au născut pre Sith. Să zice pentru Adam, cum să fie născut 30 de feciori şi 20 30 de fete, afară din Cain şi din A vel, precum istoricul 245 ..... Dar pămîntul şi ceriul, împreună cu apele încă nu era altcevaş fără numai o materie amestecată şi turburată, înnecată în grozăviia întunerecului şi duhul lui Dumnezeu să purta deasupra apei. Indată Dumnezeu au zidit lumina şi usebindu-o din întunerec au făcut despăr­ ţirea cea dintii a zilii şi a nopţii; şi aceasta au fost zioa cea dintii întru care s-au intîmplat facerea a toată lumea. A dooa zi au înălţat Dumnezeu tăriia ceriului ca pentru să tncununeze lucrarea lui cea mare şi amestecîndu-o cumpătat cu umezeală dulce o au rînduit să-şi verse rîurile ca să ajute rodirii pămîntului. A treia zi au făcut de s-au ivit pămîntul despărtindu-I de apele care poeziia pre dînsul dîndu-i şi..!>utere a face roduri şi pomi şi semînţe de tot feliul. A patra zi au făcut Dumnezeu soarele şi luna şi toate stelele, cari cu însemnarea lor cea dreaptă era să însemneze încungiurarea timpilor, schimbarea vremilor şi curgerea anilor. A cinci a zi au făcut toate dobitoacele cele de pre uscat, usebindu-le în parte bărbătească şi fămeiască, ca prin mijlocirea naşterii să înmulţească creşterea şi paza firii lor necontenit". Manuscrisul C: ,,1 Dintru inceput au făcut Dumnezeu cerul şi pămîntul. însă pămîntul era încă nevăzut şi neîntocmit şi întunerecul erea dasupra adîncului. Dumnezeu zise ca să să facă lumină şi să făcu lumină. Şi văzu Dumnezeu că lumina este bună şi despărţi lumina de întunerec; şi numi lumina zioa, iar întunere­ cul noapte. Şi să făcu seara şi dimineaţa. Şi aceasta fu zioa cea dintîi. 2 Dumnezeu zise să să înnalţe o boltă în mijlocul apelor, ca să despărţească apele ce ereau deasupra aceştii bolte, de către cele ce era dedesupt şi să făcu aşea. ţ I ;" .� .. [246] � zice. Naşterea întîia şi a patra şi va să zică aceasta, că patru naşteri de la Adam s-au făcut: au născut pre Cain, o naştere; pre Halmana, a dooa naştere; pre A vel, a treia naştere; pre Delvora, a patra naştere. Aceste naşteri aci 5 să socotesc de laturi. � _ Şi au fost toată viaţa lui Adam ani 930. Facerea, cap 1 si 4. - : Cade-să a şti şi aceasta, că legia cea firească au ţinut de la începutul lui Adam pînă la Moisi, ani 3682 şi de la Moisi 10 s,au început legia cea scrisă. Pre Sith, carele l-au născut Adam la 230 de ani ai vieţii . lui, Moisi nu pune la număr cei 100 de ani ce-au plîns Adam şi Eva pre A vel, dintru care Sith să trage neamul fiilor lui Dumnezeu. Şi au trăit Sith ani 912. 15 Pre acest Sith zic unii, cum că l-au trimis Adam cînd s-au bolnăvit, să meargă în raiu să-i aducă din lemnul vieţii; dară nu i s-au dat voe, ci numai i-au dat îngerul lemn de finic. Şi cînd s-au Întors înapoi au găsit pre Adam mort şi au sădit lemnul acela la mormîntul lui Adam, de 20 spre cap, carele s-au făcut copaci mare. Şi după aceia, zic istoriile, să-I fie pus Solomon la lucrul curţilor lui ce au Şi această boltă să numi cer. Aşea între bolta cerului şi între apele cele de dedesupt, în văzduh, să arătară nori. Şi să făcu seara şi dimineaţa. Aceasta fu zioa a doă. 3 A trea zi au făcut Dumnezeu de s-au ivit pămîntul, despărţindu-I de apele care poezea pres te dînsu, dîndu-i şi putere a face de tot felul de roade. 4 Dumnezeu mai zise să să facă şi doi luminători mari, unul spre stăpînirea zilei şi altul spre stăpînirea nopţii, toate planitele şi mulţimea stelelor, careş cu însemnarea lor; şi s-au făcut aşea, Şi să făcu seara şi dimineaţa. Zioa a patra. 5 A cincea zi au făcut Dumnezeu toate dobitoacele pre uscat şi în ape cele înotătoare, iar în văzduh cele zburătoare, poruncind să se tnmulţeascl jiecare la felul său. 6 A şeasea zi mai repetă a zice Dumnezeu pămîntului să scoaţă de tot fel dobitoace şi fiare tîrîtoare după felurile lor. Şi aş ea să făcură toate dobitoacele şi fiarăle cele tîrîtoare, după cum au zis Dumnezeu. Şi văzu Dumnezeu că este bine. Şi aşea începură peştii a înnota în ape şi păsările a zbura în văzduh şi a-ş arăta bucuria lor prin dulcea cîntare. Şi aşea începură a umbla toate vieţuitoarele prin munţi şi prin văi, osebindu-le în parte bărbătească şi femeească, ca prin mijlocul naşterii să se înmulţească creşterea lor şi paza firei lor necontenit. Dintr-aceasta dar vedem că Dumnezeu este făcătorul cerului şi al pămîntului şi atotputernic: ceea ce voeşte face. El zice şi toate i se supun. El este izvorul înţelepciunii. Precum [şi] privirea unii icoane frumoase dovedeşte iscusinţa zugravu­ lui său, aşea şi privirea cerului şi al pămîntului dovedeşte puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu". 246 - ",. [247] �------------------�============�=-��� făcut, pre carele zic să se fie răstignit şi Hristos. (fără eu nu o ţiu să fie aceasta adevărată). Zice Stravoa-istoricul, că după ce au murit Avel, Adam s-au făgăduit lui Dumnezeu ca să nu să mai înpreune cu 5 muiarea lui. Iar Dumnezeu, prin mijlocul îngerului, i-au stricat făgăduiala, pentru ca să se nască Fiiullui Dumne­ zeu, din semenţiia lui. Iară Iosip istoricul zice că, după ce s-au omorît A vel şi au fugit Cain îşi aducea aminte Adam de odrăslirea 10 (adecă de naşterea) fiilor şi să sfărîma foarte tare de dorul şi de dragostea ce avea cătră dînşii; care socoteală a odrăs­ lirii au numit-o Stravon odrăslire poruncilor lui Dumne­ zeu, că la Facere au zis Dumnezeu: "Creşteţi şi vă înmul­ ţiţi". Aşa zice Filon, istoricul. / 1. 4v 15 Cain au fost plugariu. Şi pentru căci era nepriimite de Col. 1 Dumnezeu darurile lui, nefăcîndu-se cu dreptate, iară ale frăţini-său priimite, s-au întristat. Şi măcar că fu înfruntat de Dumnezeu, iară încăş tot au omorît pre frate­ său A vel, greşind cu aceasta înşeptit: întîi, că n-au adus 20 jărtvă dreaptă lui Dumnezeu; a dooa, că au zavistuit pre frate-său; a treia, că l-au viclenit; a patra, că l-au omorît; a cincea, că au spurcat pămîntul cu vărsarea sîngelui frăţini-său; a şasia, că au tăgăduit cu obrăznicie lui Dumnezeu; a şaptea, că nu s-au căit. Şi drept aceia 25 fu pedepsit înşeptit. Iar după blestemul lui Dumnezeu fu pre pămînt rătăcit < Of> şi nestatornic. Facerea, cap 4. Acest Cain au aflat întîi cumpenile şi măsurile şi au pus hot ară pămîntului şi au zidit cetăţi. Iară după aceia, aflîndu-să într-un desiş de pădure, fu omorît de Lameh, 247 ! ',oi ..... l' 15 Acest Cain M, CI nu era priimite M /116 lipseşte de Dumnezeu M I darurile lui către Dumnezeu CI nefăcîndu-se] căci nu le făcea CI căci le făcea cu nedrep­ tate M / iar C//17 frăţini-său] lui Avel Ci/16-17 iar ale frăţine-său Avel, ce era păstor de oi, priimite M /118 de Dumnezeu pentru căci zavistuia pre fratele său, iar tncăş tot I-au omorît M //17 - 19 s-au foarte întristat şi au început a pizmui pre Ave!. Şi măcar că fu înfruntat Cain de Dumnezeu pentru aceasta, dar încăş I-au omorît, greşind C /119 lipseşte pre frate-său Avel M / înşăptit Mică] pentru că C//20 jertfă C/l21 fratele său M / ficlenitM, C/l22-23 cu sîngele fratelui său M, C/l24 lipseşte lui Dumnezeu M, C / şi a 7 că nu s-au căit de greşala sa C / drept] pentru M//25 fu] s-au şi M / înşăptit M //25-26 înşeptit, rătăcind şi tremurînd după bles­ temul lui Dumnezeu M /125-4 lui Dumnezeu, rătăcindu-să într-o desime de pădure fu şi el omorît de Lameh orbul, carele fu al 7-lea de la Adam. Pre acest Cain I-au născut Adam la 410 ani ai vieţii lui. Acesta au aflat întii cumpenele şi măsurile şi au pus hotară şi au zidit cetăţi C 1/ 27 - 4 Pre acest Cain l-au născut ţ I [248] '1, I < feciorul lui Mathusala, carele era al şaptelea după Adam. Facerea, cap 4. Zice istoricul Iosip, cum că au născut Adam pre acest Cain la al cinsprăzecelia ani ai vieţii lui. 5 Acest Avel fu iubit de Dumnezeu şi darurile lui priimite, căci le făcea cu dreptate; şi pentru această pricină fu "omorît de frate-său Cain, cînd era de 100 de ani. Pre acest A vel l-au născut Adam la 30 de ani ai vieţii lui, pre carele l-au plîns Adam şi Eva 100 de ani. Şi locul 10 întru carele l-au plîns să chiamă pînă acum Valea Lacră­ milor, care iaste aproape de Evron. Facerea, cap 4. Acest Lameh au scornit întîi a ţinea doao mueri şi cu , acest lucru necuvios au călcat porunca lui Dumnezeu, care au zis: "Şi vor fi amîndoi un trup". Acesta fiind orb, 15 îl trăgea altul. Şi pentru căci omorîse pre Cain, zăcînd în nişte mărăcini, au zis mai nainte muerilor lui: "Am ucis bărbat Întru rană mie şi tinerel întru struncinare mie. Drept aceia mi să va da răsplătire de 77 de ori". Faccerea», cap 4. / Col. II 20 Pre acest Enos l-au născut Sith la 205 de ani ai vieţii 'lui, fiind Adam atunce de 335 de ani. Şi să ti1cuiaşt,e � Enos: om, sau bărbat, adecă cuvîntătoriu şi tare. Acesta au aflat întîi cuvinte de rugăciune şi au început a să ruga lui Dumnezeu şi a chiema numele lui. însă zic jidovii 25 cum că acesta să fie izvodit chipuri întru cinstea lui Dumnezeu, pentru ca să nu să lenevească oamenii a să închina şi a cinsti pre Dumnezeu, precum în vremile Adam la 15 ani ai vieţii lui. Şi el au aflat întîi cumpenile şi măsurile şi au pus hotară şi au zidit cetăţi. Apoi aflîndu-să M 1/1 lipseşte feciorul lui Mathusala MI după] dela M 1/ 2lipse�te Facerea, cap 4 M 1/3-4 lipsesc M 1/5 lipseşte acest MIerea priimite C 1/6 lipseşte şi C ţ lipseşte pricină M 1/7 fu omorît] s-au şi omorit C 1 fratele său CI pă cînd era în vîrstă de 100 de ani C 1/'; I;?e care CI şi] iar C 1/10 întru] în MI întru carele] unde CI chiamă] numeşte C 1 lipseşte pînă acum M, C 1/11 care] ce M, Cleste MI/ 12 Lameh] Maleh CI/ 12-13 şi cu lucru ca acesta necuvios M 1 lipseşte şi M 1/ 14 fi-vor doi un trup M 1 amîndoi] doi CI/15 lipseşte pentru M, CI/15-16 zăcînd într-un desiş au zis MI/16 lipseşte mai nainte CI/ 17 ucis-am MI un bărbat C 1 lipseşte şi tinerel întru struncinare mie C] i proei M 1/ 18 Drept aceea mi să va răsplăti şi mie de şeaptezeci şi şeapte de ori CI/ 18 -19 lipseşte M 1/ 20 lipseşte de M 1/ 21 atuncea M 1 lipseşte de2 MI atunci în vîrstă CI tîlcueşte C 1/ 22 adică cuvintător C 1/ 24 numele lui cel sfînt C 1 jidovii] evrei C !125 lipseşte cum C 1 cum acesta MIcă tot acesta au izvodit şi chipuri C II 26 lipseşte pentru M Ilenevească] lenească M 1127 Dumnezeu-Tatăl C II 27 -1 precum ţinem noi creştinii în vremile de acum sfintele icoane M1/27-2 precum şi in vremile noastre ţinem şi noi creştinii sfintele icoane la care ne închinăm; iar anii lui au fost 905 CI/ 248 [249] de acum ţinem noi creştinii sfintele icoane; a căruia anii vieţii lui au fost 905. Acest Cainan au trăit ani 910 şi au făcut feciori şi fete. Acest Maleleil au trăit ani 900. 5 Acest Iared au trăit ani 962. Acest Enoh, fiind plăcut lui Dumnezeu, s-au mutat în Grădina desfătării (adecă în raiu) şi trăiaşte împreună cu prorocul Ilie. Iară în vremea lui Antihrist vor să vie amîndoi dupe prorociia Zahariei şi a lui Ioann la Apocalip- 10 sis, ca să întoarcă inimile părinţilor cătră feciori; şi de el să vor omorî în Ierusalim. însă acest Enoh, precum scrie în poslaniia Iudei, au izvodit slovele şi au scris carte. Şi pe vremea acestuia să adeverează să fie murit Adam. 15 Şi toată viaţa lui Enoh pre pămînt au fost ani 365. Pentru anii lui Mathusala multe păreri sînt. Pentru că după tocmirea celor 70 de tîlcuitori zic unii cum că au trăit după Potop ani 14, măcar că în corabie.nu să vede nicăiri să fie fost, nici să pomeneşte undeva să se 20 fie mutat, ca Enoh. Iară alţii zic să fie murit mai naintea Potopului. Iară Ieronim zice că au murit atuncea, în vremea Potopului; pentru că zice că au trăit, înaintea lui Lameh, ani 188 şi Lameh, înaintea lui Noe, ani 181 şi Noe înaintea Potopului, ani 600. Şi într-acest gînd, 25 al lui Ieronim, să potrivesc toţi; adecă cum că au murit Mathusala în vremea Potopului. Iar precum zic cei 70 de tî1cuitori, vede-să a fi trăit înaintea lui Lameh 167, de ani şi Lameh, înaintea lui Noe, 188 şi Noe, înaintea Potopului, 600 şi dupe Popop ani 14, carii fac, de toţi, 30 ani 969. Facerea, cap 5. I --�------------����----�.� r I 1, 2 lipseşte lui M 1 i�u fost MII 3 făcut]născut C 117 lipseşte adecă M] sau CI trăeşte C 118 Andihrist C 1/ 9 amundoi CI după M, CI lui Zahariea CI Zahariei prorocul M 1 Ioan ce zice la elIa Apocalipsis] Bogoslov M 1111 el] Anti­ hrist M1111-12 însă acest Enoh să scrie că ar fi izvodit slove Cţlipseşte precum scrie in poslaniia Iudei M 1113 pre M] in CI să fi murit M] că ar fi murit C 1115 au fost 365 de ani C 1116 sînt] să află C 1 lipseşte pentru M 1117 tocmirea] tălmăcirea M / tilcuitori] tălrnăcitori MI zic că ar fi trăit C 1 lipseşte unii M 1118-19 măcar că nicăiri nu arată să fie fost şi el în corabie, nici M, măcar că nicăeri nu să dovedeşte să fi fost şi el in corabie, nici C II 19 lipseşte pomeneşte undeva să M 1 să să fi mutat undevaş, ca Enoh C 1/20 să fi murit M, CII 21-22 lipseşte Iară Ieronim zice că au murit atuncea, in vremea Potopului C 1 atuncea în Potop; că zice M II 23 ani 188] 181 de ani C 1 lipseşte ani 2 M / ani 181] tot 181 de ani C // 24 lipseşte ani M / 600 de ani C // 27 tîlcuitori] tălmăcitori M / să fi trăit C // 28 liPseşte de M 1 188] 181 de ani C 1/29 după C /14 ani C 1/29-30 şi care să fac peste tot 969 de ani C 1/29 să fac M 1/30 liPseşte Facerea, cap 5 M 1/ ţ , ( .. .. .. ':r' i ·t . , � " l- ," �. ',oi t_, . \o I � " 249 . ' . .. ,� [250] f, 5 Col. 1 i , 1" Acest Iovil au aflat întîi corturile păstorilor şi au des­ părţit turmele după feliuri şi după neamuri, adecă osebind oile din capre şi au rînduit anii. Facerea, cap 4. 8'-- Acest luval au aflat meşteşugul muzicesc, adecă lăutele, 5 organele şi alte feliuri de CÎntări. Acesta, cunoscînd cum _ va să se facă Potop au scris istoriile vremilor acelora pe stîlp de pămînt şi de piatră ca, de să va face Potopul de apă, să rămîe stîlpul cel de piatră cu istoriile iar de să va face de foc, să rămîe stîlpul cel de pămînt. Face-rea» 10 cap 4. 'Această muiare, Noeman, precum zic unii din istorici, . au aflat Întîi meşteşugul ţesăturii şi a cusăturii. Acest Thovel află meşteşugul făuriei, adecă să făcu începător lucrului băilor de fier şi de aramă şi a celorlalte 15 băi de aur, de argint şi de altele. Şi din sunetul ciocanelor lui Thovel, veselindu-se luval au aflat potrivirile şi întoc­ mirile glasurilor. Face-crea», cap 4. în vremile acestui Maleleil, împreunîndu-se fiii lui Dumnezeu, carii să trăgeau din Sith, cu fetele lui Cain, 20 s-au născut uriaşii. Face.crea», cap 6. Tot neamul lui Cain au perit în Potop, carele era 77 de � suflete. Şi pentru aceasta s-au zis de Lameh cum că de 7,7 de ori să va pedepsi, pentru căci au omorît pre Cain, pentru că 77 de suflete dintr-ai lui au murit, precum zic 25 unii din istorici. Cade-să a şti cum că veacurile nu să zic pentru numărul anilor, precum vor unii, ci pentru niscare minuni carele să fac la începuturile veacurilor. Pentru că la începutul veacului celui dintîi fu începutul lumii; iar la începutul 30 veacului al doilea fu curăţirea lumii prin Potop, iară la 2 lipseşte adecă M 1/ 2-3 după neamuri. Tot acesta au orînduit cursel anului C 1/ 3 au făcut orînduială anilor M 1 lipseşte Facerea, cap 4 M, C 1/4 toval M, CI alăutele M 1/ 4-5 muzicesc, cum organite, lăutele şi celelalte. Aeesta cu­ noscind că va C II 5 cîntări] zicături M II 7 pe un sttlp M I şi pe unul de piatră M I peatră C II 8 stîlpii cei de peatră C I istoria C 119 lipseşte Facerea, cap 4 C 1/11 Noema M, C I lipseşte unii din M, C 1/12 ţesăturei şi cusături CI şi cusătura M 1/13 făorii C] flueriii M 1 adică C] şi M 1/14 lipseşte şi a celorlalte C 1/15 lipseşte şi de altele M] şi alte metale C 1/16 loval M, C 1/17 lipseşte Facerea, cap 4 C 1/18-20 lipsesc C 1/20 născut] izvodit M I lipseşte Facerea, cap 6. M 1/ 21 Şi în vremea Potopului au perit tot neamu lui Cain care era C 1 care M 1/22 lipseşte şi M, CI aceasta] aceia M 1 s-au fost zis CII 23 lipseşte pentru M, CI124 pentru că] căci că M 124 -25 pentru că 77 de suflete dintr-ai lui au perit in vremea Potopu­ lui, după cum aceasta zic uni din istorici C 1 au murit; aşa zic istoricii M /1 26-8 lipsesc C 1/26-2 lipsesc M 1/ 250 = [251] • ,- începutul veacului al treilea s-au legiuit tăiarea împrejur împotriva păcatului celui strămoşesc. / Col. II Acest Lameh au trăit ani 753 şi au făcut feţi şi fete. Facecrea >, cap 5. 5 Aici, la naşterea lui Noe, să sfîrşaşte veacul cel dintîi, avînd, după cum zic jidovii, ani 1642; şi de la naşterea lui Noe pînă la Potop au fost ani 600, carii fac de toţi. de la Adam pînă la Potop, ani 2242. Noe, la al şaselea sute de ani ai vieţii lui, împreună 10 cu muiarea şi cu 3 feciori ai lui, cu muerile lor, apropiindu­ să Potopul, au întrat în corabii a ce făcuse din porunca lui Dumnezeu (cu 100 de ani mai nainte, după cum zice Ieronim). Şi după aceia, desfăcîndu-se toate izvoarăle apelor şi deşchizîndu-se jghiaburile ceriului, au ploat 40 15 de zile şi 40 de nopţi. Şi s-au înălţat apa în sus de 15 coţi de cît toţi munţii cei înalţi, carii era supt ceriu, după cum zice la 7 capete ale Facerii. Şi au murit tot trupul cel ce mişca pre pămînt şi toate cîte au suflare de viaţă. Iară la 27 de zile a lunii a şaptea, înpuţînîndu-se apa, 20 s-au aşăzat corabii a pre munţii Ararat şi la 27 de zile a lunii a dooa au eşit Noe din corabie, împlinindu-să un an încheiat, dupre căIătoriia soarelui şi fiind şi luna de 17 zile. Stravon gheograful zice că în anul în care au grăit 25 Dumnezeu cătră Noe, tot intr-acelaş au început şi corabiia şi o au sfîrşit şi au şi intrat într-însa. Cade-să a şti că anul iaste în doao feliuri : iaste anul soarelui, carele în 12 luni îşi face căIătoriia sa şi acestui an urmăm noi <şi> iaste şi anul lunii, carele cu 12 în- 30 cunjurături ale ei, îşi vine la locul său. însă anul lunii iaste mai mic cu 11 zile, decît al soarelui. Iară de:!' vei vrea să faci şi anul luminii intocma cu al./"./" soarelui, cele 11 zile ce au rămas din micşorare a anuluj 3 au făcut feciori şi fete M /14 lipseşte Facerea, cap. 5 M II 5-8 lipsesc M 119 la a şasea sută M, la a şeaptelea sută C 1110 muerea sa C 1111 corabie CI ce] carea M, care să C 1 din] după C 1113 izvoarăle] zghiaburile C 1114 deschizindu-să şi zghiaburile C 1116 lipseşte toţ C 1 carii] ce MII 16-19 munţi cei înalţi şi s-au inecat toate cele mişcătoare şi toată suflarea după faţa pămîntului, afară de Noe cu ai săi şi cîte păsări şi dobitoace luase în corabie din porunca lui Dumnezeu. Iar la 27 zile CII 16-17 lipseşte după cum zice la 7 capete ale Facerii MII 18 cel ce] ce să M 1119 iar MIa şeaptelea C 1120 aşezat CI preste munţi CII 22 după CII 22 - 6 lipseşte dupre căIătoriia... au eşit M 1124 - 6 lipseşte Stravon ... au eşit CII ,-.- ...... ' ţ I .,. ).:;.�. �} ..... , I .. .... ',oi " 251 , [252] - ce am zis mai sus le adaogi la începutul crugului celui dintîi al luminii şi aşa, cu acest mijloc, iaste amîndu­ ror luminilor anul tot întocma �.- Drept aceia, de vreme ce la 27 zile a lunii a dooa au 5 întrat Noe în corabie, iarăşi într-aceiaşi zi, împlinind-se anul soarelui, au eşit. Şi, făcînd jărtăvnic lui Dumnezeu, i s-au dat voe a mînca, carne făr'de sînge. Şi să puse şi c.urcubeul în loc de semn, cum că nu să va mai face potop. După aceia, îmbătîndu-se Noe de vin, s-au dezgolit 10 în, casa lui. Şi văzînd fiiuu-său Ham goliciunea tătîne­ său, rîse de el. I r. 5v. Iar la începutul veacului al patrulea fu aflarea împă­ Col. 1 -raţilor ; iar la începutul veacului al cincilea fu .mutarea norodului lui Dumnezeu în Vavilon. Iară la începutul 15 veacului al şaselea fu întruparea Fiiului lui Dumnezeu iară la începutul veacului al şaptelea fu deschiderea uşilor ceriurilor; iară la începutul veacului al optulea va fi scularea trupurilor şi răsplătirea celor buni şi celor răi, precum zice A vgustin. 20 Veacul au fost de la Adam pînă la Noe şi de la Noe ... pînă la Avraam şi de la Avraam pînă la David şi de la David pînă la mutarea în Vavilon şi de la mutarea în Vavilon pînă la Hristos şi de la Hristos pînă la sfîrşitul lumii. 25 Acestia sînt veacurile celor vii; iaste şi veacul celor drepţi, ce să odihnesc, carele s-au început de la patimile lui Hristos şi va conteni la zioa judecăţii. Va fi şi veacul celor ce să vor scula, carele să va începe de la zioa judecăţii şi va fi fără de sfîrşit. I Col. II30 Şi, înţelegînd tată-său, îl blestemă, iară pre fraţii lui îi blagoslovi. Şi trăind ani 950 au murit, carele la 500 de ani ai vieţii lui au născut pre Sim, fiind de la facerea lumii 2140 de ani. Facerea, cap 8 şi 9. � Pricina pentru care au făcut Dumnezeu Potopul, precum 35 zice Methodie, iaste aceasta, că la 100 de ani ai miei cei dintîi să împreuna feciorii lui Cain cu muerile fraţilor lor, 6-7 Apoi au făcut şi un jertfelnic şi i s-au dat voe de au mîncat CI16 jărtvenec M /1 7 şi] apoi C /110 văzîndu-l fie-său Ham C /1 12-29 lipsesc M, CI/ 30 iar M //33 lipseşte Facerea, cap 8 şi 9 MII 34-35 s-au făcut Potopul de la Dumnezeu este, precum zice Methodie, că la CII 35 o sută M 1 miii MII 36 să împreunară M II 252 [253] • făcînd mari curvii. Şi întorcindu-se muerile în răutăţime să amesteca cu alţi bărbaţi, hulind pre bărbaţii lor. Iară după ce au murit Adam ş-au despărţit Sith ruda lui din ruda lui Cain şi s-au dus în .locul întru carele s-au 5 născut. Pentru că încă trăind tată-său îl opriia a nu fi împreună cu dînsul, însă Sith au lăcuit într-un munte aproape de raiu, iar Cain într-o cîmpie, unde şi pre Avel au ucis. Deci la 500 de ani ai miei a dooa, s-au întărîtat oamenii 10 spre muerl1e unul a altuia şi la 600 de ani s-au împreunat feciorii lui Sith cu fetele lui Cain, dintru carii s-au născut uriaşii; şi începînd miia a treia s-au făcut Potopul. Iară la 100 de ani după Potop să născu lui HaTIl fecior şi chiemă numele lui Hus, căruia, deaca să făcu de 30 15 de ani i-au dat daruri şi l-au lăsat pre el în pămîntul lui Etham. Şi au ţinut acel loc Hus pînă în marea, care să numeşte Oraşul Soarelui. Acesta au luat de la Dumnezeu dar de înţelepciune şi au aflat astronomiia, dintru carele au născut Nevrod 20 uriiaşul, carele era de 20 de coţi. Acesta au început a împărăţi în Vavilon şi au cunoscut mai nainte pentru începerea celor 4 împărăţii şi pentru sfîrşitul lor, cum că vor fi una dupe alta, pentru care sfîrşit mai ales au grăit şi prorocul Daniil. 25 Şi Nevrod cătră ucenicul său au zis că întîi vor împărăţi din feciorii lui Ham, dintru carele s-au tras Vil; apoi vor împărăţi cei ce să vor trage din Sim, adecă midiii, 253 I 1 răo�ăţime M, r�tăţire CII 2 s� amestec ară MI pre bărbaţii lor] pr.e a r or C 1/3 iar M, ear C I şe-au dăspărţ it C 1/3 -4 pre rudele sale din rudele IUl C I lipseşte intru M I intru carele s-au născut] unde s-au fost născut C 1/ 5 trăind] de cind trăia M, CI tatăl său CII 5 -6 il opriia pre Sith a nu fi cu Cain; însă Sith MI îloprea a nu să impreuna cu dinsu CII6 lăcuea CII 6-7 munte care era aproape de raiu C 1/7 - 8 în cimpiia în carea ucisese pre frate-său Avel N I unde ucise pre fratele său Avel C 119 Deci la 100 de ani CI ai miii MI/ 10 earăş spre muerile unu a altuea CI s-au inpreunat earăş C 1111 din carii M, din care C 1/12 miea a treea de ani de la Adam pînă atunci s-au făcut şi Potopul, precum să. vede in tabloul de mai sus CI/ 13 iar MI s-au născut C 1115 lipseşte lui M 1/16 care] ce M 1/18-19 Acesta au fost foarte înţelept. Acesta au aflat astronomia C 1119 din care s-au născut CI din care Rus s-au născut M 1123 celor 5 înpărăţii C 1123-24 cum va fi una după alta M1I23-25 şi pentru sfîrşitul lor, pentru care au grăit şi pro­ rocul C 1125 Nevrod au fost, zic, către ucenicul său că întîi CIcă] cum că M II 26 din carii MIdin carii să trage ViI C II 27 adică midei sau eli ni C II ţi'" .( "," ":/ • � � ',01 ' .. ). ., .... ,� .. [254] f. 6 Co�I • elinii şi persii; după aceia vor împărăţi cei ce să vor trage din Iafet, adecă romanii. Aşa- zi� istoricii, / Dintr-aceşti 3 feciori ai lui Noe, Sim, Ham şi lafeth, s-au făcut neamuri 72, adecă: 15 din lafeth, 30 din Ham, 5 27 din Sim şi s-au împărţit în lume; pentru că Sim au -ţinut Asiia, Ham Africhiia, lafeth Europi, adecă părţile de cătră amiazănoapte . . Ci numai pentru neamul lui Sim vom zice mai cu dena­ dinsul, pentru că din seminţiia lui, după ce au trecut 10 multe neamuri, s-au născut Hristos, precum să va arăta mai în jos. Iar din ceialalţi doi, adecă din Ham şi din lafeth, s-au făcut limbile. Sim de 102 ani era cînd au născut pe Arfaxad, dintru care sînt iudeii şi haldeii. Iară anii vieţii lui au fost 602. 15 Facerea, cap Il. fjlo� în Cartea Întrebăciunilor lui, la cartea Facerii. zice că dintr-aceşti 3 feciori ai lui Noe, încă trăind el, s-au făcut 24000 de bărbaţi, afară din mueri şi din copii, avînd şi stăpînitori pre dînşii; pentru că peste feciorii 20 lui Ham era Nevrod stăpînitor în Vavilon, iar pre feciorii � lui Sim era Ghetraf, iar pe feciorii lui lafeth era Sulfanos. leronim, la Isaia, zice pentru Vavilon cum că s-au zidit într-o cîmpie; însă cetatea era în 4 cornuri şi de la un corn pînă la altul erau 16.000 de paşi. Iară curtea 25 ei, adecă unde şădea împăratul, era turnul, carele s-au zidit în urma Potopului şi să numeşte turnul lui Vavil, a căruia înnălţime era de 3.000 de paşi, întru care era uliţele de marmură şi beserici de aur; uliţele împodobite cu aur şi cu pietri şi vînătorii împărăteşti, cu de tot feliul 30 de hiară, era înlăuntrul cetăţii, carele s-au stricat în 1 cei] din cei C 1 Iafeth M II 2 lipseşte aşa zic istoricii C II 3 dinJu aceşti M 1 lipseşte Sim, Ham şi Iafeth M 114 s-au făcut 72 de neamuri M, C 1 adică din Iafeth 15. din Ham 30 şi din Sim 27 M. C II 5 lipseşte pentru M 116 iar Ham Africa şi Iafeth Europa C II 6-7 Europa miazănoapte MII 9 pentru că] căci M II 10 s-au născut Domnul nostru Iisus Hristos CII 11 mai în jos] mai nainte C, lipseşte M 1 lipseşte adecă din Ham şi din Iafeth M J /13 Sim ,erea de ,102 ani cînd au născut C / Sim de ani 102 era M 1 pre M / Arfixad C 1 dintru] din M, C II 14 care MI sînt] să trag CI iar M / anii vieţii lui Sim CII 16-30 lipsesc MII 19 pre dînşii] preste ei C / pentru că] căci C / preste CII 20 lipseşte Ham CI pre] preste CII 21 Ghetram CI pe] preste CI Sufanos C 1123-27 cîmpie; cetate în 4 corn uri şi curtea palatului era unde era turnul care să numeşte Turnul lui Babel, a căruea C II 28 - 30 uliţile pardosite cu marmură şi cu biserici poleite cu aur şi uliţile împodobite cu vînători făcuţi de peatră cioplită cu de tot felul de heară, iar în lăuntrul cetăţii, care C 1/ 254 ,.' [255] vremea lui Valtasar, împăratul Vavilonului şi a lui Daniil prorocului. Şi acuma lăcuesc acolo bălauri şi pasări ce să numesc strutocamili, precum au fost zis mai nainte Isaia, la 13 capete. 5 Iară Vida zice cum că s-au zidit Vavilonul pentru închi­ puirea lumii de Nevrod uriiaşul, carele era de 20 de coţi, întru carele au şi împărăţit întîi; căruia Vavilon lăţimea zidului era de 200 de coţi, iară încunjurarea de 3.000 de stadii, întărindu-l cu 100 de porţi de hier. Şi curgea 10 prin mijlocu-i rîul lui Efrat, în care scrie a fi un turn de 3.000 de paşi de nalt. / Col. II Acest Arfaxad au trăit ani 330, dintru carele să trag samarinenii şi indiii. Facerea, cap 11. Lceat» 2379./ f. 6V După Potop s-au început patru împărăţii: despre Col. I 15 răsărit împărăţiia asiriianilor, întru care au împărăţit ViI; despre apus împărăţii a sihimeilor, întru care au împărăţit întîi Eghialie; despre miazănoapte împărăţiia schithilor, întru care au împărăţit Darie; despre miazăzi împărăţiia eghiptenilor, întru care au împărăţit Menefta. 20 Iară după ViI au împărăţit la asiriiani Semiramis, muiarea lui, care ş-au luat bărbat pre fiiu-său şi au făcut cetatea Vavilonului cap împărăţiei. Iară dupe dînsa au priimit împărăţiia Ninos, carele să făcu aflător idolilor, făcînd chipul tătîne-său şi puindu-l în uliţe, ca să se cinstească 25 de toţi. Iar mai pre urmă au luat împărăţiia Sardanapal. Iară după el au mutat Arbachi împărăţiia la Midii şi au împărăţit pre Midii Asteaghie, dîndu-ş fata lui domnului perşilor, dintru care născîndu-se Chir au biruit pe Asteaghie, carele murind şi sfirşindu-i-se împărăţiia, 30 Darie, feciorul lui Asteag, împreună cu Chirul au împără­ ţit, precum să vede în cartea lui Daniil. / Col. II Acest Sala au trăit ani 800. Acesta au zidit SalimuI, adecă Ierusalimul. Facerea, cap 11. 255 , 1-13 lipsesc MI/11n vremea lui] de C/şi a] în vremea lui C/I 4 la cap 13 C/l5 zice că s-au închipuit Vavilonul închipuirea lumii C /1 6 lipseşte carele era de 20 de coţ C /17 care C /19 fier C /110 mijlocul lui CI rîul Efrat CI in care cetate era un turn C /111 paşi înnalt C /112-13 lipsesc C /114 s-au început 5 împărăţii CII 16 ear despre apus C I sihimiilor CII 17 lipseşte întîi C I ear despre amiazănoapte C /1 18 ear despre CI arniazăzi MII 19 Nenefta C /1 20 iar M /121 de bărbat CI fiul său C /1 22 cap inpărăţiilor celorlalte C I iar M I după M I prii mit] luat M /1 23 aflător] izvoditor MII 25 pre] la C/I 26 mpărăteia Arvechi C/I 27 dîndu-şi pre fiica lui C/l28 dintru] din M /129 lipseşte carele murind M/I 30 Chir M/I 32 acesta] carele M / / 33 lipseste Facerea, cap 11 M II fi' .) . � t ..... #.�.. .� :; ... ' """ � ',ti !/ '; , I .� .. [256] , li .1 t ;!' I ! I Dintr-acest Ever s-au numit evreii (au din Avraam, adecă avraniiani). Acest Ever au trăit ani 200. în vremea acestuia s-au zidit turnul lui Vavil, în cîmpul lui Sanaar. Falec au trăit ani 209. Acesta întîi s-au închinat idolilor. 5 în vremea acestui Falec s-au făcut despărţirea limbilor "!;. la zidirea turnului lui Va vil şi în ruda lui au rămas limba ovreiască, care să grăia mai întîi decît toate limbile . . Acesta s-au numit Falec, adecă despărţire, pentru că în zilele lui au despărţit Dumnezeu pre toţi feciorii lui Noe 10 în 72 de limbi. Facerea, cap 11. / f. 7 ' Ragavau trăit ani 207. în vremea acestuia s-au început CoL, 1 împărăţiia schitilor, întru care au împărăţit întîi Ranos, "" de spre miazănoapte. Lcea st 2902. Seruh au trăit ani 200. în vremea acestuia s-au început 15 împărăţiia eghiptenilor, întru care au împărăţit întîi Mincos. Nahor au trăit ani 125. în vremea acestuia s-au început împărăţii a asiriianilor, întru care au împărăţit întîi ViI despre răsărit şi împărăţiia sihimeilor, despre apus, întru 20 care au împărăţit Eghialie. Nahor, feciorul Tharei şi frate lui Avraam, mergînd În Hanaan, după porunca lui Dumnezeu, au făcut aceşti 3 feciori; pre Uz, pre Vuz şi pre Vathuil, împreună şi cu alţi 5 feciori, dintru care Vuz s-au tras Valaam, pentru 25 care grăiaşte în cartea Numerilor, cap 23 şi 24, carele dupe zisa evreilor, în cartea lui Iov, să chiamă Eliuz Vuziteanul. Iov, cap 32. însă acest Nahor, eşind din pămîntul haldeilor, ş-au luat muiare pre Malha, fata frăţini-său, lui Arran, fiind 30 Arran mort. Şi au lăcuit în Harran al Mesopotamiei, murind acolo şi Thara, tatăl lui. Face crea>, cap 11./ 1 au] precum CII 2lipsepte adică CI Acest Ever au trăit ani 200 din carele să numesc evreii, ca avraamii , din Avraam. în vremea MI avrameni CI Şi în vremea CII 3 Turnu Vavilonului CI în cîmpii Senaar M, lipseşte CII 4 s-au închinat întîi CII 5 acestuia M I lipseşte Falec MII 6 Turnului Vavilon C I ruda] neamul M, limba C II 7 evrească C I mai întîi] mai înainte CII 8 pentru că] căci M 119 lipseşte toţi C II 11 Acest Ragav C II 13 amiază.noapte MI leat 2702 CII 14 Şi în vremea CII 17 Acest Nahor CII 19 hisimeilor CII 20 întîi Eghialie C //21 feciorul lui Thara M II 22-28 au făcut aceşti 3 feciori şi alţi 5, din care Vuz s-au tras Valaarn, de carele scrie la Numere. Acest Valaam să chiamă şi Eliuz. Nahor eşind MI pre aceşti 3 feciori şi pre alţi 5, dintru care s-au tras Vus Valam care să cheamă de evrei Eleus Vuziteanul. Acest Nahor CII 29 Melha M, CI în Aran Mesopotarnii C //31 şi tată-său Thara MI lipseşte Facerea, cap 11 CII 256 I • [257] Col. II Acest Thara, tatăl lui Avraam, neputînd răbda ocările- haldeilor, pentru că nu vrea să se închine focului, fiind în pămîntul lor, întru care au omorît haldeii pre fiiu-său cel dintîi, au fugit împreună cu Avraam şi cu Nahor 5 si cu oamenii de casa lui Arran în Harran al Mesopotamiei, intru care, lăcuind ani 205, au murit. în vremea acestuia au aflat Zoroastru meşteşugul vrăjii- Leat 3184. Facerea, cap 11. La naşterea lui Avraam s-au plinit veacul al doilea, 10 cuprinzînd ani 942, carii sînt de toţi de la Adam ani 3184. Avraam, după ce s-au înecat frate-său Arran, au luat cu sineşi pre Lot, feciorul frăţini-său, şi luîndu-şi muiare pre Sarra, fata frăţini-său, lui Arran, s-au dus împreună cu tată-său în pămîntul lui Harran, întru care, după ce 15 au murit tată-său, au venit la Sihem. Şi deacolo, mutîn­ du-se, ş-au făcut coliba la Pendapoli, între Vethil şi între Agghe. Deci întorcîndu-să de la Egipet, întru care fiind au zis pentru muiarea lui cum că-i iaste soră, de frica împă- 20 ratului faraon şi lăcuind la stăjarul lui Mamvri au văzut 3 îngeri, asemenea ca cum ar fi 3 fraţi. Şi întorcîndu-se de la uciderea celor 5 împăraţi şi luînd înapoi toate cîte' au fost prădat ei de la Sodoma, foarte fu cinstit de Melhi­ sedec, împăratul Salimului. Şi i-au dat Avraam lui zeciu- 25 ială din toate prăzile acelia. Facerea, de la cap 11 pînă la cap 14. Acestui Avraam, la 75 de ani ai vieţii lui, i s-au făgă­ duit, de la Dumnezeu, fecior; şi la 86 de ani i să născu lui Ismail. Iar la 100 de ani i să născu lui Isaac. Iar la 127 30 de ani au murit Sarra. Anii vieţii lui au fost 175. Acesta a� prii mit întîi tăiare împrejur. 257 " , ',oi ..... " 1 nemaiputînd C //2 pentru că] căci M, CI să să închine şi el focului M II 3 lipseşte întru care M, C 113-4 omorînd pre fiul său cel dintîi, haldei, apoi fugind. C 1/4 şi el au fugit MI cu Avram cu Nahor C 1/5 de] din M 1 lipseşte de casa CI Arran] Avram C //6 ani 210 M //7 şi în vremea CI Zoroastru adică CI meş­ terşugul M // 9 -10 lipsesc C //10 sînt toţi M //11- 26 lipsesc M 1111-12 După ce­ s-au înnecat Aram, fratele lui Avram, au luat Avram cu sine C 1113 lipseşte împreună C 1114 întru care] apoi CII 16 Pendapol CII 17 Agghet C 1/20> stejarul C 1120-21 Mamvrid îngerii ca trei fraţi. Întorctndu-să CII 22 lipseşte înapoi C II 23 cîte prădase C 1 fu foarte cinstiţi C II 24 şi au dat Avram ze ciueala, C //25 lipseşte Facerea de la cap 11 pînă la cap 14 C 1127 Acest Avram la 72 de­ ani C 1128 şi la 86 ani i s-au născut C 1 lipseşte lui MII 29 i s-au născut CI lipseşte lui MI iar] şi M 1130 Şi ani vieţii lui C II ţ I ,,' . :," .�.,>�, �. '; , .� [258] De va fi între�ciune, pentru ce evanghelistul nu pome­ neşte nimic pentru ceialalţi feciori ai lui Avraam, ci numai de Isaac, cade-să a r�unde cum că Ismail şi ceialalţi feciori ai lui Avraam n-au stătut în credinţa 5 unui Dumnezeu, împreună cu Isaac. Drept aceia începe e, • de la Avraam, carele de faţă au propoveduit închinăci­ unea unui Dumnezeu şi pentru aceia să cuvine a să numi . întîi credincios. I f. 7V Vrind să se prăpădească din urgie dumnezeiască cele .col. 1 10,5 cetăţi ale Sodomului, de foc şi de iarbă pucioasă, fugi Lot cu muiarea lui, ca să meargă în Sigor. Şi călcînd muiarea porunca lui Dumnezeu cu căutătura îndărăt s-au prefăcut în stîlp de sare. Iar după aceia făcu Lot pre aceşti 2 feciori, pre Moav şi pre Amon, din doao fete 15 ale lui, carele, îmbătîndu-l pre el, s-au împreunat cu dînsul şi amîndoao au luat în pîntece. Acest Iov, dupe cum zic unii, fu împărat al doilea după ViI, din neamul lui Edom, carele, precum scrie la Facere, cap 36, iaste fecior nepotului lui Edom. Iar jidovii zic 20 cum să se fie trăgînd el din Uz, feciorul lui Nahor. Filon zice cum că acest Iov ş-au luat muiare pre Dina, . fata lui Iacov şi au făcut cu dînsa 7 feciori şi 3 fete, mai . nainte de ispita ce i s-au întîmplat lui de la Dumnezeu. Şi după aceia au făcut iară atîţea feciori şi fete, precum 25 să vede în cartea lui Iov. I Col. II Avraam începător fu credinţii, ales întru dreptate, viteaz în războae, putiarnic întru biruinţe, precum scrie Amvrosie. Pre această Hetură, Avraam o au luatu muiare după ce 30 au murit Sarra. însă unii zic cum că aceasta iaste să fie 1-8 lipsesc M, C /19 din] de C 1/ 10 lipseşte de foc şi de iarbă pucioasă C /111-14 cu muerea lui şi cu doă fete ale lui. Deci muerea lui făcîfl<41-să stîlp de sare pentru căutătura ei innapoi, apoi acele doă fete au tnbătat pre tată său şi impreunindu-să cu dînsul au făcut pre aceşti doi feciori: pre Amon şi pre Moav C 1/14 liPseşte pre! MI lipseşte pre Moav şi pre Amon M 1/ 15 care M I s-au fost Impreunat M 1/ 16 dînsul] el M 1/ 17 Iov] Ioav C 1/ 18 lipseşte carele precum scrie la Facere, cap 36 C 1/19 lipseşte cap 36 M I şi este C 1/20 zic cum că să trage din Us C, zic că să trage el din Uz M după Nahor adaos precum să arată M 1/ 21 Ear Filon C I liPseşte cum CI Iov] Ioav C 1/ 22 şi făcu cu ea 7 feciori C 1/ 24-25 Şi apoi, pre urmă au făcut alţi feciori şi fete, precum scrie la cartea lui Iov M, şi apoi au făcut şi alţi copii, feciori şi fete, precum zice Iov la cartea sa C II 26 fu începător M, CI intru] în C /127 şi puternic M, CI biruinţă MI scrie] zice C 1/29-1 Pentru această Hetură zic unii cum că ar fi fost Agara, numai ce şe-au schimbat numele. Pre această ,Hetură o au Avram după moartea Sarrii C 1/29-30 după moartea 5arrii M II 30 liPseşte însă M II 258 'liW " I li � • 01" I [259] 'I! " Agar, care din posadnică fu lui muiare slobodă. Şi bine' să potriveşte pentru că Hetura, tîlcuindu-se, va să zică împreunată. Şi au făcut aceasta mulţi feciori, dintru carii să trag 5 sarachinii, măcar că ei tăgăduesc. Acestia zic istoricii. Pre aceşti 2, adecă pre Naveoth şi pre Chidar i-au. născut Ismail, feciorul Agarei egiptencei şi pre alţi zece. Facerea, cap 25. I f. 8 Acest Valaam, carele în cartea lui Iov să zice Elius Col. 1 10 Vuziteanul, să trage din Vuz, feciorul lui Nahor, pre carele chiemîndu-l Valac, împăratul moavitenilor ca să blesteme pre norodul lui Israil, care veniia din Eghipet asupra lui, în loc de a-l blestema, mai vîrtos l-au blagos­ lovit. Căci că grăise cătră dînsul asinul, mai nainte, pînă 15 a nu sosi la împăratul Valac, zicîndu-i: "Ce mă baţi, că iată îngerul lui Dumnezeu, ţiind sabie goală, nu mă lasă să umblu". Acesta au prorocit pentru zăsăritul stelei mîntuitoriului. nostru Iisus Hristos zicind că va răsări stea din Iacov 20 şi să va scula om din Israil şi va sfărîma pre incepătorii. lui Moav, i proci. Numere, cap 22 şi 23. Pre această Reveca o au adus Eliezer, sluga lui Avraam,. din Mesopotamiia a fi muiare lui Isaac, care, scoţînd apă, i-au cerut Eliezer să bea. Şi răspunzîndu-i ia, zise: 25 "Bea, doamne şi voiu da şi cămilelor tale băutură". Şi era aceasta fată lui Vathuil şi soră lui Lavan. Facerea, cap 24. Isaf cel des la păr, feciorul lui Isaac, era vînător; carele-ş vîndu naşterile dintîi frăţini-său, lui Iacov, pentru o 30 fiertură de linte, carele pentru înfierbinţeala lui s-au numit Edom. îşi luo 3 mueri: doao gavaoniece, pre Iudith şi / " . ' 259 ... .. 30-4 zic unii să fie iar Agara cea izgonită. Că Hetura ttlcuindu-să să zice înturnată, din care s-au născut mulţi feciori M II 6-7 Pre aceşti doi şi pre alţi i-au născut Ismail M, Ismail au născut pre aceşti doi şi pre alţi zece C II 9 -10 Acest Eliud Vuziteanul, ce să zice şi Valaam să trage C /IlO feciorul] fiu C /1 13 şi el în loc C /114 căci că-i grăise lui asinul C I lipseşte mai nainte M 1/15 a nu sosi el Ia Valac înpărat C 1/17 umblu] merg M, C 1/18 Tot acesta CI răsărit ul} răsărirea M/l19 zicînd: răsări-va stea M, C/l20-21 şi va zdrobi pre boiarii lui Moav M, şi va zdrobi pre boerii lui Moav C/l21lipseşte i proci, Numere cap 22 şi 23 MI iproci] şi celelalte C II 22 Eliazar C II 24 au cerut C I Eliazar C I ii zise C II 26 această Revecă fiica lui Vathuil C 1/26 lipseşte Facerea, cap 24 M, CII 28 Isaaf CI Isaaf cel păros M 1/ 29 naşterea M I lipseşte frăţini-său C 1/ 30 carele] şi C Ilnfier­ binţeala] invierşunarea M, C/I 32 şi luă dooă mueri gavaonence CI gavaonence MII t .i . . ", .�.� �. �J .... , I l'.� . 01" I ,� [260] pre Vetheamath şi una din fetele lui Ismail. Înşălîndu-I, după aceia, frate-său Iacov, cu învăţătura mume-sei Revecăi, i-au luat şi blagosloveniia. Facerea, cap 26 şi 27. / "Col. II Isaac, cînd să chinuia muiarea lui Reveca la naşterea 5 feciorilor ei, au auzit prorocie pentru Isaf cum că va să dea naşterile cele dintîi lui Iacov. Deci, Iăcuind la Gherara _ au numit pre muiarea lui Reveca, soră, cătră Avimeleh împăratul, temîndu-se să nu-l omoare pentru dînsa, că . era frumoasă. Şi fiind acolo din cele ce au sămînat în 10 pămîntul acela, însutit au luat roadă. Şi cele 3 fîntîni ,care au fost săpat tată-său, astupîndu-să cu pămînt de filistiime, au săpat el altă fîntînă, a patra, şi au aflat acolo jărtvă, împreună cu A vimeleh şi cu Fi!oh. Deci îmbătrînind şi vrînd să moară au dat blagoslo- 15 veniia lui Iacov, neştiind şi au lepădat pre Isaf. Cînd ş-au luat Isaac muiare au fost de 40 de ani, iar toţi anii vieţii lui au fost 180. Facerea, de la cap 25 pînă la cap 29. Iacov, dupe ce au înşelat pre frate-său Isaf, de i-au luat naşterile dintîi şi blagosloveniia, au fugit la Mesopota- 20 miia, întru care rădică stîlp pentru videniia care au văzut. Şi tocmindu-se cu Lavan, fratele Revecăi, ca să-i slujască 7 ani, pentru ca să-i dea pre Rahil muiare şi nevrînd Lavan "sâ-i dea pre Rahil i-au dat pre Liia; apoi, slujind Iacov 'şi alţi 7 ani, au luat şi pre Rahi! şi prin pistritura toiage- 25 lor, carele pusese la curgerile apelor, unde au fost bînd dobitoacele, s-au îmbogăţit foarte. După aceia au fugit cu muerile lui şi cu cei 11 feciori ai lui şi cu averia lui de la Lavan, furînd şi Rahil de la tată-său Lavan idolii. Deci, auzind Lavan cum că au fugit Iacov, l-au gonit 30 pre urmă şi l-au ajuns Lavan la Galaad şi, făcînd legătură 1-2 Şi după aceea înşelîndu-l pre el C / Înşălîndu-l dar frate-său Iacov mai pre urmă cu învăţătura M // 2 mume-sii M, C // 3 lipseşte Facerea, cap 26 şi 27 M, C //5-6 cum că va să-ş dea C / cum că va s{-şi vlnză naşterea sa cea dintîi C //6 deci] şi M //7 sor] că-i iaste soru M /18-9 căci era prea frumoasă C / că] căci M /19 au semînat M //10 însutită roadă au luat M //11 care] ce M, C / fiind astupate M //12 de către filisteni C /115-16 Cînd s-au însurat Isaac au fost M //17 lipseşte Facerea, de la cap 25 pînă la cap 29 M, C //18 în­ şălat M / Isav M //19 naşterea M ţ tipseşte dintîu C /1 20 ce au văzut M, C // 21- 22 fratele mume-sii Revecăi să-i slujască 7 ani şi să-i dea M 1/ 22 lipseşte pentru C /1 22-24 pre Rahila muiare. Şi înşălîndu-I de i-au dat pre Liia, au mai slujit încă 7 ani şi au luat şi pre Rahila M / pre Rahil de muere. Şi înşelîndu-l e-au dat pre Liea C /1 23 lipseşte Iacov CII 24 păstriturile C 1125 carele] ce M, C 1 curgerea CI bind] adăptnd M 1/ 27 muerea C / cei acei] MII 27 - 28 şi cu toată averea de la Lavan C //28 lipseşte Lavan 2 MI nişte idoli CII 29 deci] de care MI liPseşte cum C //30 lipseşte pre urmă C /1 29 - 30 auzind Lavan l-au gonit în urmă şi l-au adus la Galaad M 1/30 lipseşte Lavan C 1 şi] acolo· C / între ei legătură M // 260 • 'ii] [261] "IS , � i J f. Bv Col. I între dînsii cu movilă de pietre, să despărţiră şi să duseră fieştecar� la calea lui. Şi văzu Iacov tabere de îngeri. Deci trecînd pîrîul să strică la coapsă de îngerul cu care s-au luptat de seara pînă dimineaţa şi pentru aceia rămase 5 schiop, schimbîndu-i-se şi numele de înger, din Iacov �în > Israil. Şi trimiţînd daruri fraţini-său, lui Isaaf, au esit întru întîmpinarea lui cu 400 de bărbaţi. Deci omorînd' pre sihemiteni, pentru răpirea fie-sa au făcut jărtăvnic în Vethil şi ş-au curăţit casa lui. 10 După aceia, venind de la Mesopotamiia la rîul lui Efrath, aproape de stejariul Thavorului, cu toată casa lui şi acolo murind Rahil, dupe ce au făcut coliba turmei, şi îmbătrînind Iacov, au vîndut pre Iosif fraţii lui la neguţători; şi pogorîndu-să Iacov în vremea foameţii 15 la Eghipte s-au priimit de fiiu-său Iosif cu cinste mare. Deci răspunzînd Iacov lui faraon împăratului, pentru anii vieţii lui şi blagoslovind pre feciorii lui de rînd, unul după altul ş-au plinit viaţa, trăind ani 167, carele, cînd au născut pre Iuda era de ani 65, iar cînd au născut pre 20 Iosif era de ani 91. / Această Dină, eşind să privească muerile din locul Sihemului, fu răpită de împăratul Sihem şi să împreună cu dînsa. Deci, cerşindu-o de la tată-său a-i fi muiare i s-au răspuns de la fraţii ei să se tae împrejur, cu toată 25 oblastiia lui; şi făcu împăratul după voia lor. Iară Simon , '- 261 ", "" 1 cu] şi cu C 1 pietri M, peatră C //1-2 să despărţiră fieşcare la locul său C 112 fieşcarele M 1 calea sa M 1 tabără C 1/3 Şi vrînd să treacă un pîrîu C 1/ 3-4 de îngerul care-i s-au arătat, cu carele s-au luptat M 1/4 să lupta C 1/ 4-5 pîn' dimineaţa din care ,u rămas şi şchiop şi i s-au schimbat şi numele MII 4 şi dintr-a ceea rămase C 1/ 5 şi] după aceia MIdin] în loc de C 116 frăţine-său Isaf M /17 i-au eşit M 1 liţrseşte lui MI deci] şi M 1/ 8 sihimiteni M, hisemiteni CI fii-sii M, fie-sei CI jărtvenec M, jertfelnic C /19 lui] sa M /110 după aceia] apoi MI viind C II 12 acolo au murit Rahila M II 13-15 îmbătrînind Iacov, feciori lui au vîndut pre fratele lor Iosif la neguţători echipteni; iar după aceea, în vre­ mea foameţii pogortndu-să Iacov la Eghipet C 1/ 15 lipseşte fiiu-său MI de către' iubitul fiu al său C 1/ 16 lipseşte împăratului MI 117 pre fiii-săi, unul dup ă altul' MI da rînd CII 18 plinit] săvîrşit M 1121-3 Această Dină eşind odinioară să pri-­ vească, fu răpită de împăratul Sihem şi măcar că s-au obrezuit împăratu cu ai săi­ după pohta fraţilor ei ca să o ţie de muere-ş : dar Simon şi Livi, împo trivin­ du-să împăratului, l-au omorît pre el şi pre oameni care s-au aflat cu dînsu CII' 21 au eşit M 1 121-22 la muerile Sihemului şi fu răpită M 1/23 deci] apoi MII 23- 24 să-i fie muiare, i s-au dat răspuns MII 24 ca să se tae MII 25 şi măcar că el făcu. după voia lor M 1 iară] dar M /1 ţ I .. [262] <:OLII şi Levi nu s-au lăsat mCI pe aceia ci au plecat asupra împăratului Sihem şi au omorit pre el, cu toţi cei din cetatea lui. Facerea, cap 34. Dintr-acest Simeon s-au tras cărturarii, gonitorii lui 5 Hristos şi ai ucenicilor lui. Anii vieţii acestuia au fost 142. Din Levi s-au tras preoţii carii aduceaujărtve cătră Dum­ nezeu şi parte de pămînt n-au avut aceştea între neamuri, ci cîştigul lor era pîrga şi priimelele din toate bucatele ce aducea norodul la beserică. Anii vieţii Iudei au fost 137. 10 Dathan şi Aviron, pentru căci să trăgea ei din cel dîntîi 'născut, adecă din Ruvim, vrea ca să aibă ei stăpînirea norodului. Şi pentru vrajba ce au rădicat in norod, cu învăţătura lui Core, fiind Moisi stăpînitor, s-au înghiţit de pămînt, cu toată casa lor şi cu toate colibile lor, precum 15 scrie la Numere, cap 16. Dintr-acest Iuda s-au tras împăraţii dintru a căruia seminţie, după multe neamuri s-au intrupat Hristos. / In vremea acestuia au dat Feronie lege elinilor. Facerea, de la cap 35 pină la cap 49. Lcea st 3935. 20 Această Rahil fu muiare a dooa a lui Iacov, slobodă, care, la naşterea lui Veni amin au murit şi s-au îngropat . aproape de stejariul Thavorului. Facerea, cap 35. Din semenţiia acestui Dan va să se nască Antihrist şi pentru aceia la Apocalipsis nu să numeşte în rind cu 25 celialalte neamuri. Iosif, vînzîndu-se la ismailteni de fraţii lui, l-au dus la Eghipet şi acolo l-au băgat in temniţă pentru muiarea • 1 pe aceia] aşa MI12 lipseşte Sihem MI cu] şi pre MII 4- 5 lipsesc CII 4 şi !gonacii ucenicilor] apostolilor MI lipseşte anii vieţii acestuia au fost 142 MII 6 Dintr-acest Levi CI cătră] lui M, C 117 lipseşte între C 118 priirnelele] prinoasele MI ce] care MII 9 lipseşte anii vieţii Iudei au fost 137 M /110 lipseşte..-pentru M, C 1110-11 să trăgea din Ruvirn cel întîi născut, vrea MI să trăgea �ill neamul lui Ruvirn din cel dintîi născut vrea C 1111 stăpînirea ei C 1113 învăţătura] sfatul M 1114 de pămînt cu totul C II 14-15 lipseşte casa lor şi cu toate colibile lor, precum scrie la Numere, cap 16 CII 15 lipseşte precum scrie la MII 17 semînţie MI întrupat] născut M 1118 într-această vreme au dat Feronie M 1 adică lege C 1118-19 lipseşte Facerea, dela cap 35 pînă la cap 49 M, CII19 lipseşte leat 3935 M1120-22 lipsesc MI122 lipseşte Facerea, cap 35 CII 23-25 liPsesc CII 23 semînţiia MII 25 celelalte M1126-14 Iosif, după vînzarea de fraţii săi şi după scăparea din temniţă cu dezlegarea viselor lui faraon, cu acei 7 boi graşi şi 7 mtrşavi, fu pus de faraon stăpînitor Eghiptului, Şi în vremea foarneţii vi ind tată-său Iacov cu toată casa lui la Eghipet, ca 75 de oameni, fu prii mit de Iosif cu cinste mare. Şi luînd Iosif muiare eghipteancă, .au făcut pre Manasi şi pre Efraim. Şi împlinindu-şi Iosif viiaţa au murit. Facercea», -41 MII 27 Eghipt CII 27 -1 acolo au încăput în temniţă pentru muerea lui Pentefri, stăpînului său C II .262 [263] stăpînu-său lui Pentefri, căci n-au vrut să facă păcat cu ia. Şi dezlegînd visele a pitariului şi a păharnicului s-au mîntuit. După aceia dezlegînd şi visele împăratului faraon, pentru cei 7 boi graşi şi pentru cei 7 mîrşavi, fu pus de· 5 împăratul faraon stăpînitor Eghipetului. Iar în vremea foameţii, venind fraţii lui la Eghipet să cumpere grîu şi cunoscîndu-i pre ei Iosif, i-au trimis, îndărăt la tată-său cu grîu, poruncind lor ca să se pogoare' si tatăl lor Iacov la Eghipet. Deci mergînd Iacov, cu 10 toată casa lui, ca la 75 de oameni, la Eghipet, fu priimit de Iosif cu cinste mare. Şi luîndu-ş Iosif muiare eghip­ teancă, au făcut cu ia pre Manasi şi pre Efraim, pre carii Iacov i-au potrivit întocma cu feciorii lui. Şi, plinin­ du-şi şi Iosif viaţa, au murit. Face-rea s. de Ica» cap 41 15 pînă la cap 49. în vremea acestui Iosif au început Elada. a face grîu şi Atlas au aflat astronomiia. Lcea st 545. t f. 9 Caath au fost strămoş lui Moisi, carele au trăit ani 133. Col. I Acest Aram, tatăl lui Moisi şi lui Aaron, au fost bărbat: din neamul preoţesc; iar muma lor au fost Iothavith .. 20 Moisi au fost judecătoriu întîi. Şi au trăit ani 140 .. în vremea lui Moisi s-au împlinit vremea legii ceii fireşti, ţiind legia aceasta ani 368. Iar de la Moisi s-au. început vremea legii cei scrise şi au ţinut pînă la Hristos,. Întru care s-au plinit ani 1536. 25 Mariam, sora lui Moisi, pentru căci au tînjit asupra lui. Moisi s-au bubat şi prin rugăciunea lui iară s-au tămăduit .. Judecătorii, cap 12. Acest Core au rădicat vrajbă asupra lui Aaron pentru. preoţie, zicînd cum că iaste din cel dintîi născut, adecă 2 ia] dinsa C 1 şi] ap�i C 1 dezlegtndu-să C 1 visele paharnicului şi ale pitarului de către Iosif s-au mîntuit C 1/ 3 acei C 1/4 lipseşte pentru CI acei C 1/5 trnpărat C 1 lipseşte faraon C 1/ 6 vi ind C 1 fraţii lui Iosif C 1/ 7 lipseşte pre ei C II 7 - 9 Iosif le-au dat griu, poruncindu-le ca să pogoare la ei şi pre tatăl lor Iacov C 1/ 9 lipseşte la Eghipet CI Iacov la ei cu toată casa lui C II 10 lipseşte la Eghipet C 1/11 lipseşte de Iosif CI cu mare cinste CI lipseşte şi CII13 pre care e-au potrivit Iacov CII13-15 lipseşte Şi plinindu-şi ... la cap 49 CI/ 15 lipseşte pînă la cap 19 M, CI acestui] lui, CI 17 lipseşte au fost M I lipseşte carele M 1 lipseşte au fost strămos lui Moisi, carele CII 18 lipseşte acest CI şi a lui Aaron M, lipseşte C 1 lipseşte bărbat M, CII 20· lipseşte Moisi M I intii judecător C I lipseşte întîi. Şi MII 21- 24 lipsesc C II 21 plinit MI lipseşte cei M 1/ 24 întru care, s-au plinit] plin ind MII 25-26 sora lui Moisi cîr­ tind asupra frătine-său s-au bubat M II 25 au tînjit odinioară CI/ 26 lipseşte Moisi CI şi apoi iarăşi prin rugăciunea lui Moisi s-au tămăduit CI rugăciunile MI/' 27 lipseşte Judecătorii, cap 12 M, CI/ 29-2 pentru preoţie, căci era el din Isaar cel dintii născut; de care fu ars cu foc din ceriu, cu 250 de bărbaţi M 1/' 29 că este el CI lipseşte adecă CII '" ..... �.' � !) ', , .... .� " 26}· [264] oCoI.'1I ' fi< f' t I r ._�- din Isaar. Drept aceia fu ars cu foc din ceriu împreună cu 250 de bărbaţi, precum scrie la Numere, cap 16. Pre acest Moisi, dupe ce l-au aruncat în rîu, găsîndu-I Hamur, fata împăratului faraon, l-au luat şi l-au făcut 5 pre el fecior al ei. Şi neştiind, l-au dat mîne-sa să-I crească, puindu-i numele Moisi, care tîlcuindu-se zice cum că !;.. s-au luat din apă. Acest Moisi, omorînd un eghiptean şi drept aceia, fugind în pămîntul lui Madiiam ş-au luat muiare pre fata 10 lui Iothor, preotul Madiamului. Acestui Moisi, arătîndu-i­ se Dumnezeu în rug, l-au trimis ca să mîntuiască pre Israil din Eghipet. Eşirea, cap 2 pînă la cap 7. / Pentru Thamar zice � cum că n-au fost noră Iudei, pentru că nici unul din feciorii lui nu o au cunoscut 15 pre dînsa, nici n-au fost curvă, pentru că nu cu gînd curvesc, ci pentru dragostea naşterii de coconi, au luat chip curvesc şi au voit a să împreuna cu Iuda, pentru că au ştiut că va să se nască Uristos din semenţiia Iudei. Iuda, avînd trei feciori, pre�r, pre Avnan şi pe Silom 20 şi dînd pre Thamar muiare lui Or şi după moartea lui . Or, nefăcînd copii cu dînsul, au dat-o lui A vnan şi nefă­ cînd nici cu acela copii, că au perit amîndoi din urgie dumnezeiască, pentru păcatul lor cel necuvios, n-au Vrut după aceia să mai dea Iuda pe Thamar după al 25 treilea fecior al lui, adecă după Silom; ci şedea Thamar la casa părinţilor ei. I! , I I " ' 1 drept aceia] pentru care C / cer C / lipseşte împreună. C / / 2 lipseşte precum scrie la Numere, cap 16 M, C 1/ 3-7 lipsesc C 1/ 4 -10 împăratului faraon, l-au făcut fecior al ei şi neştiind l-au dat mumei lui de I-au crescut, numindu-I Moisi ce să tîlcuiaşte din apă luat. Acest Moisi, uciglnd un eghiptean, de frică au fugit la Madifm, unde ş-au luat muiare pre fata lui Iothor, preotul de acolo Ml/l0-12 lipsesc CI/12 'tipseşte Eşirea, cap 2 pînă la cap 7 MI/13-18 Pentru Thamar zice Zlatoust că n-au fost noru Iudei, nici curvă, că nu cu gînd curvesc, ci pentru dragostea naşterii de fii au luat chip curvesc şi s-au împreunat cu Iuda; căci din Scripturi ştiiau că din se­ mînţiia Iudei iaste să să nască Hristos mlntuitoriul M / Pentru Tharnar zice Zlataust că n-au fost curvă, că nu cu gînd curvesc s-au înpreunat cu Iuda; ci numai pentru dragostea naşterii au voit a să. înpreuna cu dînsul, că au ştiut din Scriptură cum că din seminţia lui va să. să. nască Hristos CI/19 lipseşte pre2C pre 3 M //20 Or 1-2] Ir C / Or 1] Ir MI/ 20-21 muiare lui Ir, murind el şi nefă­ ctnd copii, au dat-o lui Avnan M // 22 nefăcînd cu el copii, că. au perit C / din] de M // 23-24 n-au vrut dup-aceia Iuda să mai dea pre Thamar dup-al treilea fecior, adecă după. Silom MI/ 24 după aceea n-au mai vrut să mai dea C //25-1 lips�şte adecă după Silom; ci şedea Thamar ... făr'de feciori C// 264 " [265] f. 9v Col. 1 Şi pentru ca să nu rămiie Thamar făr' de feciori, lepă­ dînd hainele cele jalnice să îmbrăcă în alte haine şi eşi la o răspîntie, închipuindu-se cum că iaste curvă. Şi întîm­ plîndu-se a merge Iuda să-ş tunză oile, neavînd muiare, 5 s-au culcat cu dînsa, necunoscîndu-o. Şi îndată au luat ia în pîntece. Şi i-au fost dat Iuda, în loc de plată, toiagul său şi inelul şi gherdanul. Apoi prinzîndu-să Thamar ca o curvă şi vrînd ca să o arză, arătînd acele zăloage ce au fost luat de la Iuda, s-au îndreptat; din care s-au născut 10 Fares şi Zara. Facerea, cap 38. / Iisus, feciorul lui Navi, luînd stăpînirea norodului, după Moisi, precum scrie la 31 de capete la A 2 lege şi trimiţînd din Sihem 2 iscoade la Ierihon, dupe 7 zile au trecut Iordanul, împreună cu tot norodul lui, neudîndu-să picioa- 15 rele lor. Şi scoţînd din rîu pre uscat 12 pietri şi de pre uscat ducînd în rîu iară 12 pentru pomenire, au înoit pre norod cu a dooa obrezuire în Galgale şi, trîmbiţînd preoţii împre­ jurul cetăţii Ierihonului, a şaptea zi căzură zidurile ei. Şi luînd-o pre dînsa o făcură întocma cu pămîntul, 20 omorînd pre toţi, din om pînă în dobitoc. Şi lăsînd numai pre Rava curva, cu toţi ai ei, fiind însemnată casa ei cu o fune roşie, după cum o învăţase iscoadele lui Iisus, pentru binele ce-au fost făcut, de i-au mîntuit din moarte şi pentru căci era făgăduit Iisus lui Dumnezeu cu jurămînt, 25 ca să nu ia nimenea, nimic, din prada Ierihonului. Fiind pornit de lăcomie, Ahar au luat o limbă de aur şi o plaşcă roşie; şi drept aceia s-au mîniiat Dumnezeu pre 265 " 1 Thamar] ia M 1/2 în] cu CI eşi] eşind CI/ 2-3 eşi la răspîntie MI/ 3 cum că iaste] a fi M, CI/ 4-6 Pre cînd mergînd Iuda ca să-şi tunză oile, neavind muiaree şi necunosctndu-o s-au împreunat cu ia, din care au luat în pîntece MI/ S culcat] înpreunat CI necunoscindu-o] fără să o cu­ noască C 1/6 lipseşte în loc de plată C 1/ 7 lipseşte şi 1 C I prinzîndu-să] dovedin­ du-să CI apoi în urmă MI/ 8 şi viind să să piarză MI/ 10 lipseşte Facerea, cap 38 M, C 1/11 Acest Iisus Navi C fl12 lipseşte precum scrie la 31 de cap la A 2 Lege M, C 1/13 repetă dooă M 1/14 lipseşte înpreună M, C 1/ lS du pre M, C 11)6 lipseşte iară M I pre norod] norodul C 1/ 18 lipseşte Ierihonului MIei] cetăţii C //19 lipseşte luîndu-o pre dînsa M, C //20 lipseşte şi M, C 1/ 21 lipseşte toţi MI fiindu-i casa însemnată MI lipseşte ei2 M II 22 funie M //22-7 după învăţătura iscoadelor pentru binele ce le făcuse şi ia, de-i mîntui se din moarte, Şi căci era făgăduit Iisus să nu să ia nimic dintr-acea pradă, din lăcomie luind Ahar o limbă de aur şi o haină roşie, pentru care să şi omorî cu pietri. Din care şi Dumnezeu mîniin­ du-să s-au omorît la Ghilghe ca 36 de bărbaţi. Dar apoi luară cetatea Ghe şi pre gavaoniteni li făcură robi şi omorî împăraţi acolo. Mărindu-să MII 22-23 lui Iisus, căci şi ea îi izbăvise de moarte CII 26 Dar Ahar fiind pornit de lăcomie au luat C 1/ 27 pentru care mîniindu-să Dumnezeu C 1/ <: ,�. >��. I • �'./ �"Y o! I � t· '" L ),i' \. . ,� .. [266] ... norodul lui Israil şi s-au omorît la Gchibghe ca la 36 de bărbaţi şi ucise norodul şi pre Ahar cu pietri, pentru Iăcomiia lui; aşijderea şi pre Ghei, cetatea cu vicleşug, �_ de tot o au sfărîmat şi au făcut pre gavaoneni robi, aducă- 5 tori de apă şi de lemne şi pre cei 5 împăraţi, carii viclenea � Gavaonul i-au omorît. - , Mărindu-se zioa cu starea lunii şi a soarelui, ca la 24 de ceasuri, prin rugăciunea lui Iisus, deci zidind jărtăvnic Ia Gheval şi blagoslovind şi blestemînd inaintea norodului, 10 au îndemnat pre toţi a striga amin, facă-să. I După aceia au împărţit celor 12 semenţii pămîntul ce . cuprinsese; însă celor doao seminţii şi jumătate, adecă lui "'" . Ruvim şi lui Gad şi jumătate din semenţiia lui Manasi li-au dat pămîntul cel ce le-au fost dat mai denainte 15 Moisi. Iar celor 9 pol de semenţii li-au dat celalalt pămînt, împărţindu-l pre neamuri. Iar după 14 ani, întorcîndu-se, au făcut jărtăvnic la mormînt ele Iordanului şi au lăsat slobod norodul lui Israil de cătră toţi vrăjmaşii. Şi făcu norodul legătură cu stropire de apă, cum că să vor închina 20 lui Dumnezeu. Şi să făcură toţi anii vieţii lui Iisus 110. Acestia scrie la cartea lui de la capul cel dintîi pînă la � sfîrşit. , în vremea acestui Huzi s-au mutat preoţiia de la Elea­ zar la IIi, care IIi era din Ithamar. Iar cei ce au fost din 25 neamul lui IIi s-au scos din preoţie, în urma lui, pentru răutăţile lor. împăraţi, 1, cap 2. / Col. II Iară după ce au murit Iisus au lăsat norodul lui Israil pre Dumnezeu şi s-au închinat Astrarothii şi lui Vaal. Drept aceia au dat pre ei Dumnezeu în mînile lui Husar- 30 sathem, împăratului Mesopotamiei, căruia au fost supuşi 8 ani. într-aceia vreme, zic unii, să fie fost celia ce să %ic pen­ tru idolul lui Mihei, în cartea Judecătorilor, cap 17 şi 1 norod C 1 lipseşte lui Israil şi C 137 C II 3 lipseşte pentru lăcomia lui C I ţipseşte cu vicleşug C II 4 au făcut şi pre C 1 aducători] cărători C" 5 acei 5 C 1 ficlenea C II 7 lipseşte Ia M "8 deci zidind] şi au zidit M 1 jărtvenec M, jertfelnic CI/ 9-10 liPseşte şi blagoslovind şi blestemînd ... facă-să M II 11 după aceia] apoi M, CI semenţii] neamuri M 1112-20 lipseşte însă celor doao se­ minţii ... şi să făcură toţi C 1116 iar] apoi M 1117 jărtvenec M 1118 pre norodul M 1 de eătră] de spre M 1119 lipseşte cum M 1120 Şi fu toţi anii vieţii lui Iisus 110 M, iar anii vieţii lui au fost 101 CII 21-22 lipseşte Acestia scrie la cartea lui de Ia capul cel dintii pînă Ia sfîrşit. M, CII 24 care Iii] ce MI era de la Eth�mar CII 25-26 s-au scos în urmă din preoţie, pentru răotăţile lor MII 26 lipseşte Impăraţi 1, cap 2 M, CI/ 27 -2 lipsesc M, CII 266 ., �' I [267] 267 $ celia ce să ZlC pentru muiarea lui Levi, la Judecători, cap 19. Acest Gothoniil au fost fecior lui Chenez, fratele lui Halev şi ş-au luat muiare pre Axan, fata lui Canev. Acesta 5 au mîntuit pre Israil din mînile lui Husarsathem. Şi s-au odihnit pămîntul în 40 de ani. Deci murind acesta, iară au greşit Israil şi i-au dat pre ei Dumnezeu în mînile lui Eglon, împăratul moavitenilor şi au rob it lui ani 18. în vremea acestuia s-au făcut, de Palamid, .slovele 10 eliR,ilor.-1 Col. III Acest Aminadav au fost stăpînitor peste neamul Iudii la eşirea norodului din Eghipet. Acesta au întrat întîi în Marea Roşie cu neamul său, că ceialalţi să temea. Şi drept aceia au dat Dumnezeu feciorilor lui puteria împărătească, 15 pentru căci i-au urmat lui. Naason, la eşirea norodului din Eghipet au fost căpete­ nie neamului Iudei, după moartea tătîne-său, precum scrie la Numere, cap 10. însă la acest Naason să plineşte cuvîntul carele au zis Dumnezeu cătră Avraam, la Facere, 20 cap 15, că la al patrulea neam vor eşi fiii lui Israil din Eghipet. I f. 10 în vremea acestuia au scornit Fictonie de au înhămat, Col. 1 în Troada, patru cai. Acest Avimeleh iaste fecior lui Ierovaal dintr-o posad- 25 nică a lui, născut în Sihem. Şi, puindu-să împărat sihemi­ tenilor, au omorît pre 70 de fraţi ai lui, scăpînd dintru ei numai Ioatham, carele, stînd într-un munte, au zis sihe­ mitenilor o pildă pentru mas lin, pentru smochin, pentru vie şi pentru păducel. I -------/ 3-5 Acest Gothoniil, frate lui Canev, au mîntuit pre norodul lui Izdrail de Husarsathem CI/ 6 pămîntul] norodul C, lipseşte M / lipseşte in M, C / deci murind el M] iar după moartea lui C / earăş C / / 7 lipseşte Israil C / lipseşte pre ei M, C 1/7-8 lui Egron robi 18 ani CI/ 8 lipseşte lui M 1/9 întru această vreme s-au făcut de Palamid slovele elinilor M, Şi tot intr-această vreme au făcut Palamid slovile elineşti C 1/11 Iudei M 1/13 Marea cea Roşie C / că] căci C / şi drept] şi pentru M, pentru C 1/14 au şi dat C 1/15 lipseşte pentru M / lipseşte pentru căci i-au urmat lui C 1/16 Acest Naason C 1/17 şi după C 1/18 lipseşte pre­ cum scrie la Numere, cap 10 M, C 1/18 să. împlineşte C 1/19 carele] ce M / lipseşte la Facere, cap 15 M, C 1/12-13 lipsesc C 1/24 după Ierovaal ad. adică. a lui Ghe­ deon CI/ 25 lipseşte a lui, născut în Sihem C / hisimitenilor C 1/ 26 lipseşte dintru ei C] din ei M 1/27 -29 carele au zis pilde de măslin, de vie, de zmochin şi de mărăcine CI/ 28 sihirnitenilor M II 29 şi pentru vie M / pă.ducel] mărăcine M 1/ ţ • � ... � � ·t ,> � . � � .. " .,'" ' ')t .. i II 11 [268] Col. II J Acest Aod au fost viteaz foarte, carele, omorînd pre Eglon, împăratul moavitenilor, în cămara lui, au mîntuit pre Israil şi s-au odihnit pămîntul ani 80. Deci murind �_ acesta, îndată s-au pus în locul lui Semegar. Judecători, 5 cap 3. Leat 3879. �_ .Acest Semegar au omorît 600 de oameni filistiimi, cu cormanul plugului; drept aceia fu pus mai mare peste işrailteni, Deci, murind acesta, iar ai greşit Israil înaintea lui Dumnezeu şi s-au dat în mînile lui Iavim, împăratul 10 h Israil înaintea lui Dumnezeu, şi s-au închinat lui Vaal şi nu i-au mai dat Dumnezeu în mînile nimănui, ci îndată 's-au pus îl]: locul lui fiiu-său A vimeleh. Judecători, cap '6, 7, 8, 9. In vremea aceasta au întocmit Mercurie Iăuta. 15 Leat 3956. Acest Thola au judecat norodul lui Israil ani 24 şi n-au făcut nimica vrednic de E!(vestire. in vremea acestuia împarăţiia' la Troada Priamos. Leat 3959. 20 Acest Iefthae, lepădîndu-1 fraţii lui ca pre un copil fiind născut din curvă şi Iăcuind în pămîntul lui Tov, au ajuns .. mai pre urmă stăpînitor lor şi judecător israiltenilor şi au biruit pre amoniteni. Acesta, mai naintea biruinţii, legîn­ du-să cu făgăduială înaintea lui Dumnezeu ca, întorcîn- 25 du-să biruitor, să-ş jărtvuiască pre fiică-sa, drept aceia, biruind, ş-au plinit făgăduiala. Pentru că, după ce ş-au plîns ia fecioriile ei în 2 luni, o au -jăHvuit înaintea lui Dumnezeu. După aceia, la trecătorile Iordanului, cu acea­ stă hasnă, Sevelem şi Vethelel au omorît 42.000 de oameni 30 din neamul lui Efraim. Judecători, cap 11 şi 12. / Col. II r 1-15 lipsesc C // 1- 2 lipseşte Judecători, cap 10 M // 4 unul altuia visele M // 6 doniţilor M / bucinelor] trîmbiţelor M // 7 lipseşte adecă M /t8 Zev M / Zevea M // 9 mîinile M // 10 iar M 1/ 10-11 au făcut ficleşug Izrail, '!r tnchintndu-să lui Vaal M // 12 miinile M // 13 lipseşte fiiu-său M !-lipseşte Judecători, cap 6-9 M // 14 întru această vreme M / tocmit M /alăuta M // 15 leat 5959 M //16 24 de ani C // 17 nimic M // 18 şi tot in vremea acestuea CI împărăţria Priam la Troada M / Priam CII 19 in leat C // 20 lepădat fiind de fraţii lui ca un copil ce era născut M, C / lipseşte lui M, C 1/ 22 lipseşte mai pre urmă M, C // 23-26 acesta innaintea biruinţi fiind făgăduit lui Dumnezeu ca de să va întoarce biruitor, să jertfească pe fiica sa, a şi făcut aceasta. Că după ce C // 24 lipseşte inaintea lui Dumnezeu M // 25-26 să jărtvească pre fie-sa, au plin it făgă­ duinţa M // 26 lipseşte pentru M // 27 tinereţea şi fecioriia M 1/27-28 o au şi jertfit-o. Aceasta la trecătorile C / lipseşte inaintea lui Dumnezeu M 1/28 după aceia] apoi M //29 lipseşte această C] o M / hasnă] Ohazna CI Sevelem] Theselem C // 30 lipseşte Judecători, cap 11 şi 12 M, C // 270 [271] Col. III Aceasta este Raav curva, aceia care au scăpat din pier- zarea Ierihonului, pentru mila ce au arătat cătră iscoadele lui Iisus, precum am zis mai sus. Aceasta s-au dat a fi muiare lui Salmon. 5 Acest Avimeleh, în vremea foameţii, preoţind IIi, s-au dus cu muiarea sa, Noemin şi cu amîndoi feciorii lui, din Vithleem la Moav. Deci luînd feciorii lui muieri de acolo, pre Ruth şi pre arfa şi întîmplîndu-să a muri acolo la Moav şi Avimeleh şi feciorii lui, s-au întors Noemin, îm- 10 preună cu Ruth moaviteanca, lăsînd pre arfa acolo. I f. 11 Acest Esevon au luat stăpînirea după Iefthae şi au avut Col. 1 feciori 30 şi fete iară 30 şi n-au făcut nimic vrednic de poyestire, Judecători, cap 12. Sampson, feciorul lui Manoe s-au născut din neamul 15 lui Dan, spuind mai nainte îngerul naşterea lui. Şi s-au numit din pîntecele maică-sa sfinţit, carele au luat muiare din Thamnatha, sin neamul filistiinilor. Şi spuind pilda leului celor tineri, . l-au hiclenit muiarea de i-au tîlcuit-o. După aceia, legînd foc in coadele vulpilor, au ars spicele 20 vrăjmaşilor şi 1000 de oameni au omorît cu o falcă de măga­ riu, dintru care falcă mai pre urmă au izvorît apă şi au băut el; şi porţile Gazii le-au suit într-un munte. Iar mai pre urmă, cu înşelăciune răzînd cu un brici perii din capul lui, Dalila, l-au prins filistiimii şi orbindu-l 25 l-au băgat în temniţă şi l-au pus de rîşniia, Deci crescîn- 1 iaste M 1 lipseşte aceia C 1/ 2 cătră] ŞI la cu M 1 pentru binele ce au fost făcut şi ea iscoadelor lui Iisus C 1/ 3 lipseşte precum am zis mai sus M, C 1 lipseşte Aceasta s-au dat a fi muiare lui Salmon C II 6 feciori ai lui C Ilui]săi M 1/ 8-9 tnttrnpltndu-să acolo la Moav de au murit şi Avimeleh M, C II 9 apoi s-au intors CI s-au intors numai Noemin cu Ruth M 1/ 10 lăsînd pre] rărntind 1; 1/ 12 au avut 30 de feciori şi 30 de fete; iar alt nimic M, C 1 n-au făcut vrednic de pomenire M 1 lipseşte n-au făcut C 1 vrednic de scris C 1/ 13 tipseşte J udecători. cap 12 M, C 1/ 14 acest Samson C 1 născut] tras C 1/ 15 -18 lui Dan, pentru a căruea naştere au fost spus ingerul mai nainte; carele încă din pîntece s-au fost chemat sfinţit. Acesta au luat muere din Tha­ mnatha. Şi pentru o pildă ce au fost spus I-au înşelat muerea de e-au tilcuit-o, din a căria pricină s-au şi dat prinsori C 1 Şi din pîntece s-au numit sfinţit. Au luat muiate filisti ineancă şi spuind unor tineri pilda cu leul s-au fic1enit muiarea de au spus-o şi au dat prin soarea M 1/19 după aceia] apoi M, elin] de CI spicele] ţarinile M, C 1/ 20 vrăjmaşilor săi de C 1/ 20-22 şi cu o falcă de măgar au ornortt 1000 de oameni, din care s-au făcut s-au izvorit şi apă, de au băut tot norodul C //21-22 in care cu minune au făcut d s au izvorît apă de au băut şi el MI/ 22 le-au suit intr-un munte de le-au azvîrlit M) le-au azvîrlit dintr-un munte C // 23-5 Şi mai pre urmă răzlndu-i Davida, cu un brici părul capului I-au dat filistinilor şi orbindu-l l-au băgat ln temniţă şi l-au pus de rtşniia ; unde cu vreme ţ I " " ( .. .. -"-' � ,� I � .," /" .' �) " t 271 - . . � [272] .... Iţ....- � II du-i perii în cap şi adunîndu-să filistiimii să facă jărtvă, l-au dus şi pre el la adunarea lor ca să-I batjocourească. Şi, apucîndu-se de un stîlp, au surpat casele unde erau adunaţi şi au omorît mai pre mulţi atunce, la moartea lui, e-- 5 decît în viaţa lui. / CoL II Acest Elom au luat stăpînirea în urma lui Esevon şi n-au făcut nimic vrednic de povestire. Judecători, cap 12. Acest Avdon au luat stăpînirea după Elom. Acesta au născut 40 de feciori. Deci în urma acestuia iară au greşit 10 Israil înaintea lui Dumnezeu şi i-au dat pre ei Dumnezeu în-mînile filistiimilor 40 de ani. Judecători, cap 12. în vremea acestuia s-au luat Troada. Leat 4033. , Acest Elcana iaste din semenţiia lui, Core, feciorul lui Isaar, carele să trăgea din Levi. Şi au ţinut Elcana 2 15 mueri; pre Fenana, rodnică şi pre Anna, stearpă. Deci Anna au născut prin făgăduinţă pre Samuil, care să tîlcu­ iaşte "cerşut" de la Dumnezeu pre care l-au dus la IIi preotul, după cum s-au făgăduit. împăraţi 1, cap 7. / CoL III Iar deaca s-au Întors Noemin, zicea muerile din Vith- 20 leem: "S-au Întors Noemin din călătoriia ei". Iar ia, răs­ punzînd, zicea: "Să nu-mi mai ziceţi, Noemin, adecă fru­ �mqasa, ci să-mi ziceţi Amara, pentru că plină de amără- crescîndu-i părul capului i-au venit şi virtutea la loc. Şi la o jărtvă ce să adunase filistinii la masă, aducîndu-l şi pre el să-I batjocorească, au apucat stîlpii caselor cu miinile şi, scuturindu-i. au omorît mai mulţi atunci decît în viiaţa lui, unde şi el s-au pristăvit. Leat 4055 M / Apoi răzîndu-i Dalida părul capului şi dîndu-l în mîinile vrăjmaşilor l-au orbit; şi în temniţă fiind e-au crescut părul earăş, e-au venit tăria. Apoi adunîndu-să într-o zi fili sti mi la jertfă, l-au adus şi pre ieI ca să-I batjocorească, unde apucînd un stîlp în braţe, zguduindu-l, au dărîmat acel foişor intru care era adunaţi, unde s-au omorît mai mulţi oameni, decît în viaţa lui C 1/6 luind stăpînire M/ în urma lui] după M, C / şi n-au] nici el n-au M / şi] dar şi acesta C 1/ 7 povestire] pomenire M / lipseşte Judr:ători, cap 12 C 1/ 8 după] lui C 1/ 9 deci] şi C / iar M 1/10 izdrailteni C [lipseşte înaintea lui Dumnezeu M / şi earăş i-au dat C / lipseşte pre ei M fi 11 mîinile M / filistenilor C [lipseşte Judecători, cap 12 M, C 1/12lipseşte în vremea acestuia s-au luat Troada. Leat 4033 M l lipseşte leat 4033 C fi 13 lipseşte feciorul lui Isaar M 1/14 carele] ce M / să trage C / Acesta au ţinut doaă mueri C /lipseşte Elcana M / doao M 1/15-16 şi pre Anna stearpă, din care stearpă, după făgăduinţă i s-au născut Samuil M 1/16 prin făgăduinţă au născut C / care] ce M 1/16-17 lipseşte care să tîlcuiaşte cerşut de la Dumnezeu C 1/17 pre carele l-au dat lui IIi M 1/ 18 preotul] prorocul C / precum îl făgăduise lui Dumnezeu M, după cum îl făgăduise C /lipseşte împăraţi I, cap 7 M, C 1/19 Noernin în Vithleem îi zicea muerile de acolo M 1/20 că s-au întors C ll 21 zicea] le-au zis M, C /lipseşte să M, C 1/22 ci-mi ziceţ C, să-mi ziceţi M / Amărîta M ţ lipseşte pentru M / că amărîtă sînt de amărăciune CI/ 272 '"""::'1 il [273] ciune sînt eu". Iar pre Ruth o au luat Vooz muaire lui-ş şi au născut dintr-însa pre Ovid. Acestia scrie la Ruth. Saul, pierzindu-şi măgarii, multă vreme îi căuta şi neputînd să-i afle au mers la Samuil prorocul ca să-I 5 întrebe, doară-i va fi ştiind, prin prorociia lui, să-i spue unde sînt. Iară Samuil, avînd poruncă de la Dumnezeu, au uns pre Saul împărat israiltenilor şi i-au prorocit şi de măgari cum că i-au găsit tată-său Chis. Şi încredinţînd Samuil pre el cu 3 semne cum că va împărăţi, să duse Saul 10 de la dînsul. După aceia, puindu-să sorţi la Masifa, căzu sorţul pre Saul. Şi s-au uns şi înaintea norodului a fi împărat. Deci luînd împărăţii a au bătut pe Nass şi a mîntuit pre iaviteni din mînile lui. Şi greşind Saul înaintea lui Dumnezeu, să făcu semn cu 15 tunet lui Samuil, cum că s-au mîniat Dumnezeu pre dînsul. J ertvuind după aceia Saul, călcă porunca lui Samuil, care-i poruncise să-I aştepte pînă în 8 zile. Şi drept aceia fu certat de dînsul. / Col. IV Acest A viil s-au tras din Veniamin cu mult mai pre urmă 20 decît alţii. Feciorul acestui Aviil, Chis, au născut pre Saul, carele au fost împărat întîi norodului lui Israil. Acest Avenir, feciorul lui Nir, au fost om chibzuit si mai mare preste oastea împăratului Saul. Acesta era ajutor lui Ievosthi, împotriva lui David şi lovind cu suliţa în 25 pîntece pre Azail, feciorul lui Aronie l-au omorît. Deci, certîndu-se de Ievosthi pentru posadnicele lui Saul, s-au mîniiat Avenir si s-au dus cătră David de s-au împăcat cu dînsul. Deci, întorcîndu-se, l-au omorît Ioav, feciorul lui Aronie. La a II-a împărăţie, cap 3. / 1 lipseşte eu M, C//2 lipseşte Acestia scrie la Ruth M, C 1/ 3 Saul feciorul lui Chis M, C / e-au căuta; C II 4 neputînd să-i găsească M] negăsindu-i C // 4 liP­ seşte ca M 1/5-6 doar i-ar gîei prin prorociia lui unde ar fi M 1/4-6 merse la Samuil prorocul, ca doară i-ar gîei prin prorociea lui. Iar C 1/ 6 iar M 1/7 l-au uns înpărat M, au uns înpărat C / prorocit] gîcit M / de] pentru C 1/81ip­ seşte cum M, C // 9 lipseşte Samuil pre el M, C/ şi cu 3 semne M ţ lipseşte cum C 1/9-10 că va să împărăţească el să duse Saul. Apoi făcîndu-să sorţi M / că va înpărăţi el, apoi aruncîndu-să sorţi C 1/11 iar pre Saul C / Şi unse M, Deci îl unse C 1/12 lipseşte a fi înpărat C / deci] apoi M 1/13 aviteni mîinile M 1/14 şi] apoi C 1/15 arătînd cum că s-au mîniat CI dînsul] el M, Saul C 1/16 jărtvuind M / apoi jertfind Saul călcă C //17 care-il ce-i M / porunci Ee] zisese M, Cica să aştepte pînă în 50 zile. Şi de aceea fu certat de el C / De care-l şi certă M 1/ 19-21 Acest Aviil s-au tras din Veniamin, dintru al căruia fecior s-au născut Saul, ce au fost împărat întîi Izrailtenilor M 1/ 21 lipseşte lui CI/ 22 lipseşte acest M / Nir] Chir C / foarte chibzuit C 1/ 23 împăratului] lui M, CI/ 25 Azaronie C 1/27 cătră] la M, C 1/28 lipseşte cu dînsul M] cu el C / deei întorcîndu-se] apoi MI/ 29 lipseşte feciorul lui Aronie C / lipseşte La a Il-a Împărăţie, cap 3 M, C 1/ • I '. ( .. .. " , ........ ' ..., .� 11 , � .. I �, ,,<1 ti \. t 273 ,� .. [274] f. llv Col. 1 ..-' l.;-r'T I " i I i I I ,1 Il II I I Deci, murind el, nu s-au mai făcut alţi judecători, măcar că IIie şi Samuil sta înaintea norodului la judecată. J ude­ cători, cap 13,14, 15, 16. Leat 4055. în vremea acestuia au g întărit Ascanie pre Alva. 5 Acest Ili au fost şi judecător şi preot. Şi pregetînd c.a-ş certa feciorii, nevrednic să socoti de Dumnezeu, pentru acea necertare, precum scrie la întia împărăţie, cap 2 şi Şi aducînd pre Samuil, copil mic, părinţii lui, dupe cum 10 îl făgăduise lui Dumnezeu, îl dederă lui Ili preotul; şi creştea Ili pre Samuil şi iubiia pre dînsul, văzînd căderia . lui Ofni şi a lui Finees, feciorilor lui. Deci auzind cum că au luat filistiimii chivotul în războiu, să cuprinse de multă întristare şi, căzînd de pe scaunul lui, muri, însă acest IIi 15 să numiia preot pentru că s-au mutat la el preoţiia din odraslă mai cinstită, adecă din feciorii lui Eleazar. Acesta au luat întîi preoţie, trăgîndu-se din Ithamar. Iar în urma acestuia iarăş s-au mutat preoţiia la neamul lui Eleazar, pentru răutatea lui Ofni şi a lui Finees, feciorilor lui IIi, 20 precum scrie la întîia împărăţie, de la al doilea cap, pînă la al patrulea. - în vremea acestuia s-au făcut foamete mare în Iudea. Leat 4085./ Col. II Samuil de trei ori fu chiemat de Dumnezeu, însemnînd 25 cu aceasta cum că va să înflorească cu putere întreită, adecă cu judecătorie, cu preoţie şi cu prorocie, precum scrie la întîia împărăţie, cap 3. Acesta, după ce au mîntuit pre Israil de la filistiimi, prin junghiiarea mielului, la Piatra ajutoriului, care era pusă 30 în munţi, au uns pe Saul, din porunca lui Dumnezeu, a 1-4 lipsesc M //1 deci murind el] murind Samson C /lipseşte ;alţi CI/ 2-4 lipseşte Judecători, cap 13-16 ... Ascanie pre Alva C //5 Pentru IIi să scrie că au fost C //6 de a-ş certa CI/ 6-12 de cătră Dumnezeu. La carele aducind pre Samuil părinţii copil mic, îl creştea IIi şi-l iubiia, văzînd căderea fiilor săi Orfi şi Finees. Apoi auzind M //6-19 de Dumnezeu. Şi iubea Dumnezeu pre Samuil. Apoi auzind că s-au luat chivotul în război de filistiimi, căzu de pre scaunul ce şedea şi muri pe loc. Şi in urma acestuea iar s-au mutat preoţia la cei din neamul lui Eliazar, numai pentru răutatea feciorilor săi C 1/14 scaun M / lipseşte lui M //15 pentru că] căci M / preoţiia M 1/18 iar M 1/19 răotatea M [lipseşte lui Ofni şi a lui Finees MI/ 20-21 lipseşte precum scrie la ... al patrulea MI/ 24 Acest Samuil M, C //25 lipseşte cu aceasta cum M, C / intreită putere C //26 lipseşte adecă M //26-27 lipseşte precum scrie la întîia Împărăţie, cap 3 M, C" 28 izdra­ ilteni C ţ tipseşte de la filistiimi C I lipseşte la M // 30 liPseşte din porunca lui Dumnezeu a fi M // 274 [275] p fi împărat israiltenilor, Deci urînd Dumnezeu pre Saul, căci nu vrea să omoare pre Agag şi pre Amalic, împăraţii, au omorît pre ei Samuil, făcîndu-i bucăţi. Şi mergînd în Vithleem, după porunca lui Dumnezeu, ca să jărtvuiască, 5 merse împreună cu dînsul şi Iesei, tatăl lui David, cu toţi feciorii lui.j Col. III Iar mai pre urmă, călcînd iarăşi porunca lui Dumnezeu, au luat pre împăratul Agag rob, cu toată averia lui şi l-au ţinut la dînsul. însă cu această călcare de poruncă, 10 foarte au mîniiat pe Dumnezeu. Şi pentru aceasta au căzut într-atîtea bîntuiala şi măcar că, plîngînd Samuil prorocul, să ruga lui Dumnezeu, pentru el, iară încăş nu putea să-I îmblînzească; pentru că au fost ales pre David, pecum scrie la Îrnpărăţiia întîi, de la al doilea cap pînă la sfîrşit. 15 Acest Saul au împărăţit întîi pre Israil ţiind împărăţii a ani 20. 1 onathan , feciorul lui Saul, au fost om foarte chibzuit şi pentru aceia îl iubiia David. Acesta, de multe ori au mîntuit pre David din moarte, dovedind cătră el răutatea 20 tătîne-său, lui Saul, pentru ca să se păzească, pentru că vrea să-I omoare. Şi, cunoscînd Ionathan că iaste David ales de Dumnezeu a fi împărat, în urma lui Saul, au făcut legături cu el ca, făcîndu-să împărat, să nu-i facă vreun rău, pentru vrăjmă- 25 şiia tătine-său lui Saul, ci să-i miluiască casa. Acesta sin­ gur, împreună cu purtătoriul lui de arme, trecînd tîrîş 1 liPseşte a fi C 1 deci] apoi M II 2 căci n-au omorît pre Agag M, CII 3 apoi e-au omorit Samuil, C, i-au omorît Samuil C /1 4 lipseşte după porunca lui Dum­ nezeu ca M 114- 5 să jIIrtfuească după porunca lui Dumnezu, merse şi Iese, împre­ ună cu toţi feciorii lui C II 5 - 6 lipseşte merse împreună. . . cu toţi feciorii lui M /1 7 Mai pre urmă iar călcă porunca M 1 iarăş] şi C /1 8 au luat] luind M /1 9 dinsul] el M II 9 -11 lipseşte Insă cu această... bintuiala şi M 1 Pentru care mîniind pre Dumnezeu l-au dat intru atîta bîntuială C 1111 lipseşte Samuil C 1112 s-au rugat C 1/12-13 pentru care măcar că şi plîngînd s-au rugat prorocul, dar n-au putut, căci să alesese, de Dumnezeu, David M 1 pentru ertarea lui Saul, dar tot n-au putut să-I îmblînzească, pentru că alesese Dumnezeu pre David a fi împărat C 1/ 13-14 liPseşte precum scrie ... pînă la sfîrşit M, C 1/ 15 pre] preste MI împărăţiia lui M /117 om foarte bun şi chibzuit C 1/ 18 pentru aceea îl şi iubiia David foarte C /1 19 din] de C 1/ 19-22 dovedindu-i răotatea tătine-său de să păziia. Şi cunoscînd M /120-22 tătine-său de să păzea. Şi cu­ noscînd C 1/ 22 David iaste M, C /123 in urma lui Saul] in urma tăttne-său M, după tată-său C 1 legătură M 1 lipseşte cu el C /1 23-25 ca, făcîndu-să inpărat să-i miluiască casa lui C 1/25 lipseşte lui Saul M /1 25-2 lipseşte Acesta singur ... fără ştirea tăttne-său C /1 26 lipseşte împreună M II ţ I , '. ţ .. .. i .-' .� It' ... , � ,.<1 ,.. �) " t .� " 275 [276] f. 12 Col. 1 .... le....., - ,1 ·1 , ) pre munţii cei înalţi au mers de au lovit pre cei striini de feliu şi i-au biruit. însă fără ştirea tătîne-său; deci, fiind în războiu cu tată-său şi luînd dintr-un fagur de miiare 8-- cu vîrful toiagului, care era în mîna lui, ca să mănînce, 5 de abiia au scăpat prin rugăciunea norodului, de tată-său, că era să-I omoare. Pentru că să jurase Saul foarte tare, ca, ae va mînca cineva în zioa aceia, pînă nu-şi va izbîndi, să-I omoare. După aceia fu omorît împreună cu tată-său Saul de filistiimi, în munţii Vervune. 10 Şi, auzind David de moartea lui Ionathan, l-au jelit şi au' CÎntat CÎntec de plîns, precum scrie la a II-a împărăţie, ,cap 1. Deci murind Ionathan şi rămîind fiiu-său Memfi­ voste, i-au miluit David casa, pentru legătura ce au avut 'cu tată-său. 15 Acest Semei blestema pre David, fugind de cătră faţa lui A velaghion. I Şi alegînd Dumnezeu pre David a fi împărat au uns pre el Samuil cu untdelemn din corn, precum scrie la întîia împărăţie, cap 18. Şi, plinindu-şi Samuil viaţa, au murit. 20 Leat 4125. - . Pre David, feciorul lui Iesei, cel mai mic de toţi fraţii � lui, l-au ales Dumnezeu a fi împărat în urma lui Saul şi prin mijlocul lui Samuil l-au uns în Vithleem. Deci luînd semn de împărăţie în Evron, au împărăţit întîi pre neamul 25 Iudei 7 ani şi 6luui, Iar mai pre urmă au împărăţit preste tot Israilul ani 33, precum scrie la a dooa împărăţie, cap 5. Şi biruind în războiu pre Geliath, au îmbunat pre Saul. 1 nalţi M { lipseşte au mers de M { streini de fel M" 2 lipseşte însă M" 3-8 şi căci au luat cu vîrful toeagului dintr-un fagure de miere, abea au scăpat de moarte prin rugăciunea norodului. Căci că să jurase Saul că oricine va gusta cevaş pînă a nu să săvîrşi războiu să-I omoare C" 4 care] ce-i M {lipseşte lui M {lipseşte de M" 5 scăpat din moarte M" 5-6 lipseşte de tată-său că �ra să-I omoare M" 6-8 Căci să jurase Saul de va gusta oricine, ceva, pînă fiu ,şi va izbîndi, să să omoare M" 10 I-au jălit M // 10 -11 l-au jelit foarte şi e-alt cîntat cintare de plîngere. A 2-a împărăţie C // 11 cîntare M {lipseşte precum scrie la a II-a împărăţie, cap 1 M // 12 fii-său M, fie-său C // 13 casa lui M, C { ce au fost avut C, ce avusese M // 15 fugind] cînd fugea M, C fliPseşte de cătră faţa lui C//16 Avesalom M, Avisalom CII 17-19 Fiind ales David, feciorul lui Iese a fi împărat, I-au uns Samuil cu untdelemn din corn. Şi plinindu-şi Samuil M // 17lipseşte a fi împărat C // 17 -18 l-au uns Samuil din corn cu untdelemn C" 18 lipseşte precum scrie la întîia împărăţie, cap 18 C // 21 de] decit M // 22 în urma lui] după M // 23 lipseşte mijlocul lui M {s-au uns M, s-au uns inpărat C f deci] şi M" 24 împărăţie] împărat C {lipseşte în Evron C" 25 lipseşte iar M" 25-26 preste tot neamul lui Israil ani 33 M, tot preste acest neam alţi 33 de ani C " 26 lipseşte precum scrie ... cap 5 M, C // 27 lipseşte C {carele mai nainte biruind pre Goliath M " '1.76 l " [277] 277 r Deci avînd dragoste foarte mare cu Ionathan, să făcu ginere împăratului prin mijlocul lui. Şi întorcîndu-să David birui­ tor de la uciderea lui Goliath, l-au zavistuit Saul pentru lauda ce-i făcea fecioarele. Drept aceia l-au trimis împăra- 5 tul să bată războiu singur cu 100 de oameni filistiimi neo­ brezuiţi, ca doară l-or omorî. Iar el, făcînd izbîndă, au rămas în deşărt vicleşugul lui Saul şi de cursele vicleşugu­ lui celui de obşte cu isteţimea Melholei au scăpat din moarte. Pentru că au culcat Melhola în patul lui David 10 un chip asemenea cu al lui, zicînd cum că iaste bolnav. Şi în Nava intrînd, în beserica lui Dumnezeu, fiind flămînd, au mîncat piinile cele preoţeşti. Şi, omorînd Saul preoţii, pentru David, au scăpat numai Aviathar, prin ajutoriul lui. După aceia ş-au luat 15 muiare pre Avighia, muiarea lui Naval celui nebun, după ce au murit Naval. Deci, găsind pre Saul, vrăjmaşul lui, adormit, nu l-au omorît, ci numai i-au luat suliţa şi căuşul apei şi au tăiat şi poala hainei lui de o au luat; iar pre el l-au lăsat adormit. / Col. II 20 Acest A vesa au fost om chibzuit şi, fiind cu David, au găsit pre Saul oareunde adormit. Şi au luat suliţa, care era înfiptă lîngă capul lui şi căuşul apei şi au vrut să-I şi omoare, ci nu l-au lăsat David, precum să vede la întîia împărăţie, cap 26. 25 Acest Azail era om fugaciu, Pre acesta, lovindu-l Avenir, feciorul lui Nir cu suliţa în vintre, l-au omorît. Drept aceia şi Ioav au omorît pe Avenir. 1 avînd mare dragoste M 111-2 mare dragoste cu Ioatha, prin mijlocul lui să făcu ginere lui Saul C II 2 şi cînd să întoarse M 1/ 4 drept] pentru M 1/6 iar] dar C 1/ 7 au rămas dăşert sfatul lui Saul C 1 au rămas In deşărt sfatul lui Saul cel cu ficIeşug M 118�pseşte celui C 118-9 au scăpat din moarte cu isteţi­ mea Melholii M II 9 lipseşte pentru M II 9 -10 lipseşte Pentru că au culcat ... că iaste bolnav C 1111 lipseşte fiind flămînd M 1112 lipseşte cele C 1113 preoţii] pe preoti CI au scăpat] scăpînd C 1112-14 au mîncat piinele punerii Inainte cele preoţeşti şi au dat şi celor ce era cu el. De care au mintuit sau cu moarte pre acei preoţi, scăpînd numai Aviat har cu ajutoriul lui David M 1114 după aceia] apoi CI ş-au luat David muere C 1115 lui Naval Nebunu , fiind mort el CI celui] cel M 1116 Naval] el MI Deci găsind David pre vrăjmaşul lui pre Saul, adormit MI/ 17 i-au luat numai C 1 şi căuşul apei] şi tasul de apă M, şi tasul de aur C 1118 tăindu-i C 1/18-19 şi i-au tăiat şi o poală de haină şi pe el I-au lăsat adormit M 1118 de au luat-o CI lipseşte iar pre el l-au lăsat adormit C 1120 au fost] fu M 1/21 lipseşte oareunde C 1121-22 suliţa de la capul lui C 1/221!ngă] la M 1 căuşul apei] tasul de apă M, teasul de apă CI123 omoară Mici] dar CI 123- 24 lipseşte precum să vede la întîia Îrnpărţie, cap 26 M, C 1123 după David adaos: Pre acest Nathan prorocul după ce au murit tată-său I-au făcut David fecior luiş M, C 1125 fugar M, CI aces­ ta] care CII 26 feciorul lui] a lui CII 27 drept aceia şi] apoi M, pentru aceia şi CII ţ I �' ��, .. [282] ) Tîlcuiala împărăţiilor zice cum că pentru păcatul lui Solomon şi al lui Rovoam au mutat Dumnezeu împărăţiia a celor 10 neamuri, la ruda lui Saul.cătră Ierovoam, fe­ ciorul lui Naval, care Naval era fecior lui Era, fratele 5 lui Chis, tatăl lui Saul. .Aoest Avia, la 18 ani ai împărăţiei lui Ierovoam, au început a împărăţi preste Iuda. Acesta au făcut vicleşug înaintea lui Dumnezeu şi în toată vremea vieţii lui să bătea cu Ierovoam. Iar mai pre urmă ş-au împreunat 10 taberile, amîndoi, în muntele amoreilor. Şi acolo au perit A via în războiu. A 3-a împărăţie, cap 15 [, Col. Il în stîlpul cest din mijloc s-au pus nepotrivirile şi neasă- mînările numărului anilor Iudei şi anilor lui Israil, care nepotriviri sînt pentru neasămînarea cuvintelor proro- 15 ceşti şi ale istoriilor din care s-au adunat Cartea Impă­ răţiilor. însă, după neasămînarea cuvintelor, s-au întîm­ plat a pune unii altă începere şi alţii alta, începutului anilor împăraţilor Iudei şi al împăraţilor lui Israil, după moartea lui Solomon. 20 Acest Ierovoam au fost slugă lui Solomon. Şi fugind din Ierusalim, de frica lui Solomon, l-au intimpinat Ahia � Siloniteanul pre cale şi rumpînd Ahia 10 rumpturi dintru haina lui, le-au dat lui Ierovoam însemnînd cu darea acelor 10 rumpturi cum că va să împărăţească Ierovoam pe cele 25 10 neamuri ale lui Israil, precum scrie la a treia împărăţie, cap Il. Iară după ce au murit Solomon, fu ales împărat de cele 10 neamuri. Şi luînd puteria împărăţiei, îndată ş-au arătat răutatea; pentru că făcînd doi viţei vărsaţi, i-au pus la 30 Dan şi la Vethil, de să închina lor, făcîndu-le şi jărtvă . .. 1 Tîlcuiala împăraţilor M, Tilcul la împărăţia lor C ţ iipseşte cum M II � eătră] la M 114-5 era feciorul fratelui lui Chis, tatăl lui Saul C 116 la 31 de ani C 117 Iudea CI Făcînd şi acesta C 118 s-au bătut M, să tot bătea C 119-10 amîndoi ş-au împreunat taberile în muntele amoreilor M, ş-au împreunat amîndoi taberile oştilor preste munţi C 1111 lipseşte A 3-a împărăţie, cap 15 M 1112-19 lipsesc M, C 1122 lipseşte pre cale C 1 rupturi MI dintru) din C 1123 hainile C 1123-29 tnsem­ nîndu-i că va să înpărătească preste 10 feluri ale lui Izdrail. Deci după moartea lui Solomon fu ales de acele 10 neamuri a fi inpărat lor. Dar el îndată ş-au ară­ tat răutatea sa; că făcînd C 1124 lipseşte 10 M 1124-28 preste 10 neamuri ale lui Israil, cum au şi fost. Că murind Solomon fu ales de cele 10 neamuri M 1/ 29 vărsaţi) turnaţi C 1/29-30 lipseşte la Dan şi C 1/ 30 de s-au închinat lor M 1 1 ipseşte făcîndu-le şi jărtfă C 1 şi) pentru care C II 282 --­ " ., [283] Şi certîndu-l Adon prorocul i-au secat mîna şi s-au surpat şi jărtăvnicul. Iară el de răutăţile lui tot nu s-au lăsat. După aceia, trimiţînd lerovoam pre muiarea lui cătră Ahia Siloniteanul, ca să le prorocească pentru fiiul lor, 5 de să va tămădui de boala lui, le-au răspuns Ahia cum că nu să va tămădui. Şi, auzind lerovoam această veste rea, au murit. Şi măcar că el s-au închinat idolilor, iar pre Israil n-au putut să-I plece ca să se închine lor. A 3-a împărăţie, cap 13, 14. 10 Pre Avdon prorocul l-au omorît un leu, pentru căci, călcînd porunca lui Dumnezeu s-au ospătat cu prorocul cel mincinos. Navat, jefuind Tevethonul, cetatea filistiimilor, fu omo­ rît de Vaasa. împărăţiia 3-a, cap 15. 15 Acest Vaasa fu certat de prorocul Iu, pentru căci au zidit pre Rama împotriva lui Asa împăratului Iudei. Şi nebăgînd în seamă certarea lui lu, fu omorît de Venadav, împăratul asiriilor. Împărăţiia a treia, cap 15./ f. 13v Acest Assa au zidit doao cetăţi, pre Gavaon şi pre Masifa, Col. 1 20 cu lemnele şi cu pietrile care au fost adunat Vaasa, împă­ ratul lui Israil, ca să zidească pre Rama. Şi, îmbătrînind Assa, au murit de dureria picioarelor. A 3-a împărăţie, cap 15. în vremea acestuia au început a proroci Naum, Amos şi Ioil, prorocii. 25 Acest Iosafat, plecînd vrăjmaşii lui în pămîntul Iudei, au fugit în beserică, Şi văzîndu-l Oziil prorocul i-au dat mîngîiare şi îndrăznire zicînd: ,,0, Israile, nu te teme". Acesta au numit locul dreptăţii lui Israil, Valea Blagoslo­ veniei, A 3-a împărăţie, cap 16. In vremea acestuia au 30 început a proroci Ilie şi Mihea. �------� 1 şi s-au surpat] surpindu-să M, surpîndu-i C 1/ 2 jăr tvenecul MI lipseşte tot M 1/3 după aceia] apoi CI lipseşte Ierovoam CI lui] sa C 1/ 4-8 prorocească de să va tămădui feciorul lor de o boală grea şi mergînd le-au răspuns că va muri de o veste rea. Şi s-au făcut aş ea după cum le-au zis, căci au murit şi Iero­ voam. Dar Izdrail nu s-au închinat idolilor CII 5 mai tămădui MII 8 lor] şi e! atuncea MII 10 pre acest Avdon CI lipseşte pentru M, CII 11-12 au călcat voea lui Dumnezeu, pentru că să ospătase cu Navat prorocul mincinos C / să ospătase cu un proroc mincinos MII 14 lipseşte Îrnpărătiia a 3-a cap 15 1\1, CII 15 lipseşte acest M I lipseşte pentru MI căci zidise MII 16 împăratul M IL 17 in seamă] seama MI lipseşte certarea lui Iu M //18 asirienilor C J lipseşte Lm­ părăţiia a treia, cap 15 M //19 lipseşte prel-2 M 1/ 22 lipseşte A 3-a Inpărăţie, cap 15 1\1 1123 şi tot în vremea C 1/ 24 lipseşte prorocii M II 25 acest Iosafat, dacă văzu că vine vrăjmaşii CII 26 văzînd Mii-au dat oarecare CII 29 liPseşte A 3-a în­ părăţie, cap 16 M II t I " " ( .. .. : � .... '" '� . • � :,.. , �, ., 't) ,. I " 283 [284] • " Acest Ioaram ş-au luat muiare din fetele lui Ahav şi Iezavelii. Acesta, biruind pre Edom şi omorînd pre 6 fraţi ai lui la Berna au murit şi el de boala pîntecului, �. făcînd în viaţa lui răul înaintea lui Dumnezeu. 5 în vremea acestuia au asuprit arapii şi viianii pre Iudea şi-au luat pre muerile lui Ioaram, iar pre feciorii lui i-au omorît, afară din Ohozia. A 2-a Paralipomena, cap 21. în. vremea acestuia au început a proroci Elisei. Evanghelistul Mathei, la povestirea lui, lasă neamurile 10 de la acest Ioaram pînă la al patrulea neam, adecă pînă la Ohozie, pentru fata Iezavelii . . Acest Ohozie s-au omorît în Ramoth al Galaadei, ... împreună cu ginere-său, Ioram, împăratul lui Israil, fiind într-ajutor lui Ioram, cînd s-au dus să-I ungă, pro- 15 rocul Iu împărat peste Israil. Îrnpărăţiia a 4-a, cap 9. în vremea acestuia s-au răpit prorocul Ilie în raiu. / Col. II Acest Illa, fiind beat, fu omorît de Zamvri. A 3-a îm- părăţie, cap 16. Acest Zamvri, mai nainte cu 3 ani pînă a împărăţi singur, s-au certat cu Thamni, iar apoi, puin­ '20 du-să împărat, au zidit Samariia. A 3-a împărăţie, cap 16. în vremea lui Ahaav s-au zidit Ierihonul de Athiil. Acesta au închis în temniţă pre Mihea prorocul, pentru căci îl certa de relele care făcea. Acesta au omorît pre Navuthe, pentru ca să-i ia viia. Drept aceia l-au certat 25 Ilie prorocul şi să smeri Ahaav pentru sfătuirea Sedechiei cea mincinoasă. După aceia, vrînd el să jefuiască pre Ramoth cetatea, îl opriia Mihea. Şi neascultînd Ahaav au mers în războiu şi au perit acolo. Acesta au avut muiare pre Iezavel cea 30 fărdelege, A 3-a împărăţie, cap 16. Ilie prorocul au fost pe vremea lui Ahaav. Acesta au oprit de n-au ploat în 3 ani şi 6 luni şi s-au făcut Ioqmete • I 2 upseşte pre M / pre 7 fraţi C / / 5 viianii] vinuind C / / 7 lipseşte .1>- 2-a Paralipomena, cap 21 M, CI/ 9 Iar evanghelistul CI/ 14 întru ajutor MI/ 15 liPseşte înpărat peste Israil C / lipseşte Împărăţiia a 4-a, cap 9 M // 16 lipseste în vremea acestuia s-au răpit prorocul Ilie în raiu C / în] la MI/ 17 l-au 'omorît M / lipseşte a 3-a împărăţie, cap 16 M, CI/ 18-20 acest Zamvri pînă au înpărăţit el singur, mai nainte s-au certat cu Thamni. Şi înpărăţind au zidit Samaria CI/ 18 acest] care M //18-19 pînă a să pune împărat s-au certat M // 19 lipseste iar MI/ 20 A 3-a Înpărăţie, cap 16 M, CI/ 21 Ahiil MII 22 lipseşte pentru M, C //23 care] ce M, C II 24 lipseşte pentru M, C / drept] pentru M, CII 25 şi Ilie C II 27 el] earăş CII 28 neascultînd] nevrînd să-I asculte C / lipseşte Ahaav M, C / liPseste au mers M II 29 au perit acolo in războiu M II 30 lipseşte cea fărdelege M / iipseşte A 3-a. împărăţie, cap 16 M, CII 31-32 Ilie prorocul, în vremea lui Ahav au oprit ceri urile de n-au ploat 3 ani şi 6 luni M / / 32 şi 7 luni C / / - ., ., 284 .j [285] mare peste tot pămîntul. Iar pre el l-au trimis Dumnezeu în Sarepta la o muiare văduvă, de l-au hrănit, căriia, mai pre urmă, i-au înviiat şi feciorul. Acesta au omorît 450 de proroci ai lui Vaal. Şi de frica Iezavelii, muerii 5 lui Ahaav, fugind în pustie, i-au adus îngerul azimă şi urcior cu apă. Iară, după ce au ajuns 40 de zile, s-au suit în muntele Horiv şi acolo au luat poruncă de la Dumnezeu să ungă pre Azail împărat Siriei şi pre fiiu-său împărat lui Israil şi 10 pre Elisei proroc în locul lui. Iară după aceia s-au răpit în raiu, lăsîndu-ş cojocul lui, lui Elisei, pentru cererea lui. A 3-a împărăţie, cap 17, 18. Acest Ohozie, fiind bolnav, au trimis pre slugile lui la Vaal Musca, dumnezeul Acaron, ca să întrebe de să vă tă- 15 mădui de boala aceia. Şi ducindu-să slugile au eşit Ilie prorocul înaintea lor prin porunca lui Dumnezeu, de i-au întors îndărăt la împăratul ca să-i zică că de vreme ce n-au vrut să întrebe pre Dumnezeu cel adevărat, ci pre Vaal Musca, să ştie că adevărat că nu să va tămădui. 20 Şi întorcîndu-să solii şi vestind acesti a cătră Ohozie s-au turburat foarte şi au trimis un căpitan cu 50 de ostaşi ai lui, să aducă pre Ilie din munte. Şi mergînd căpi­ tanul pînă în poalele muntelui s-au pogorît foc din ceriu, prin porunca lui Ilie şi au ars pre căpitan cu toţi 25 �oamenii lui. Şi auzind Qhozie au trimis alt căpitan, iară cu atîţea oameni şi au petrecut şi acela ca şi cel dintîi. / 1 lipseşte mare CI peste] in M 112 in] Ia M //3Iipse�te mai pre urmă Mii-au inviiat şi copilul ce murise M I lipseşte şi C II 4-5 lipseşte muerii lui Ahaav M // 5 au fugit C/şi acolo e-au adus C//6 şi un urcior C/l7 iară] şi M. C118-9 de au uns pre Azail a fi înpărat Sirii-'t119 fii-său M 1 lui] preste M 119 -12 lipseşte şi pre fiiu-său înpărat ... A 3-a Înpărăţie, cap 17. 18 C /1 9 lui] preste M /IlO lui] său MI după aceia] apoi M 1/11lipseşte lui- MI după. cum îi fusese cererea lui M 1112 liP­ seşte cap 17.18 M 1/13-26 au trimis la Vaal o muscă să-I întrebe mai sculasă-va din boala lui. pre carea din porunca lui Dumnezeu i-au întors-o Ilie ca să-i spue ca, de vreme ce n-au trimis la Dumnezeu cel adevărat nu să va mai scula. De care mînîindu-să Ohozie au trimis in doă rînduri cite un căpitan cu cite 50 de slujitori ca să-I aducă. Pre care mîniindu-să Dumnezeu e-au ars cu foc din cer C II 14 lipseşte ca M 1115 de] din MI aceia] sa M //15-26 Şi ductndu-să slugile. din porunca lui Dumnezeu le-au eşit Ilie înainte de le-au zis să să. întoarcă şi să-i spue că, de vreme ce n-au trimis lui Dumnezeul cel adevărat, ci la Vaal, nu să va mai scula. Care auzind Ohozia s-au turbat foarte şi au trimis un căpitan cu 50 de ostaşi să-I aducă; carele mergînd pin-în poalele muntelui i-au ars Ilie cu foc din ceriu. Şi trimiţînd altul au păţit asemenea M II ţ I .. .... " 285 [286] f. 14 Col. 1 Gotholia, muma lui Ohozie, după ce au murit fiiu-său, au omorît toată sămînţa împărătească, afară numai din Ioas, fiind copil mic, pre carele l-au ascuns Iosavee, muia­ � _ rea lui Ioad preotul, fata lui Ioram şi l-au hrănit 6 ani. 5 Iară după acei 6 ani au uns Ioad preotul pre Ioas a fi împărat, în beserică, înaintea norodului. Şi văzînd acesti a Gotholia au început a striga în beserică: "Vicleşug, vicle­ şug". Şi scoţînd Ioad pre ia din beserică o au omorît făr' de cinste. Şi au împărăţit aceasta ani 6. A 4-a Împără- 10 ţie, cap 11. Ioas, feciorul lui Ohozie, bine făcut înaintea lui Dum­ nezeu, în cîtă vreme l-au învăţat Iodae, iar după aceia .. s-au întors la răutăţi, pohtind ce să i se dea cinste ca lui Dumnezeu. în vremea acestuia au murit Elisei pro- 15 ro eul, Acesta au făcut vistierie, pentru ca, adunîndu-se bani să dreagă părţile cele sfărîmate ale besericii. Iară mai pre urmă, pentru mîndriia lui cea necuvioasă, l-au ucis slugile lui, cu pietri şi pre el şi pre feciorul lui, scă­ pînd din feciorii lui numai Amasia. împărăţia a 4-a, cap 12. 20 .Acest Amasia, după ce au omorît pre cei ce au ucis pe tată-său, biruindu-să în războiu de Ioas, feciorul lui Ioahaz, 1mpăratui lui Israil, fu prins de dînsul. Şi, surpînd Ioas zidurile Ierusalimului, au luat de la Amasia toate uneltele casei lui Dumnezeu; iar pre Amasia nu l-au omorît, pentru 25 pilda care au zis Amasie. împărăţia a 4-a, cap 14. Acest Azariia bine făcu înaintea lui Dumnezeu, iar pentru căci au luat preoţiia supt biruinţa lui, au bubat şi au căzut şi un munte preste grădinile lui, de le-au împre­ surat. împărăţia a 4-a, cap 15. 1 Această Gotholia C ! fii-său M 1/3 pre care l-au fost ascuns C! Io�aviia M 1/ 4 lipseşte şi I-au hrănit 6 ani M I 7 ani C 1/ 5 Şi după 6 ani ce I-au 1Jră,nit. au uns M ţ lipseşte acei 6 ani C 1/ 6 biserică M 1/ 6-7 Care văzînd Gothoija au strigat în biserică M 1/ 7 în biserică cu glas mare C 1/ 8 scottndu-o M! lipseşte pre ia M ! pre Gotholia afară din biserică C 1 lipseşte fără de cinste C] cu necinste M //9 lipseşte Şi au inpărăţit aceasta ani 6 M 1 lipseşte aceasta C 1 ani 7 C 1 lipseşte A 4-a Înpărătîe, cap 11 M. C 1/11 binefăcînd C 1/12 în cîtă vreme au ascultat pre Iodae CI după aceasta C] apoi M 1/13 răotăţi M /1 15 lipseşte pentru M 1/16 sfărîmate] stricate M 1 besericii] Ierusalimului M /116-17 iar apoi pentru M /118 chiar slugile C 1 şi pre el] împreună C 1 feciorii M 1/19 lipseşte din feciorii lui M 1 lipseşte Înpărăţia a 4-a. cap 12 M. C 1/ 20 a omorît şi el C 1 pre cei ce omorîse M 1 pre cei ce au fost omorit pe tată-său C II 24 casii M II 25 lipseşte înpărăţia a 4-a. cap 14 C 1/ 26 iar] dar C 1/27 căci s-au luat C 1 biruinţa] stăpînirea C 1/ 29 lipseşte împărăţia a 4-a. cap 15 M 1/ 286 »s [287] în vremea biruinţii acestuia, au început a proroci Isaia şi Osie, Ioil şi A vdia, precum zic unii. / Col. II Şi au trimis Ohoziaalt căpitan, al treilea. Şi mergînd acela au grăit cătră Ilie cuvinte blînde. Şi s-au pogorît Ilie, îm- 5 preună cu dînsul la împăratul. Şi au prorocit împăratului Ohoziei de faţă, că nu să va scula; şi aşa, după cuvîntul lui Ilie, au murit. A 4-a împărăţie, cap 1. Acest Iu, după ce au omorît pre Ioram şi pre Ohozia şi pre Ahaav l-au uns, Elisei copilul a fi împărat. După 10 aceia au omorît şi pre Iezavel cea Iărdelege, surpindu-o din ferestrile palatului. Şi au tăiat şi capetele feciorilor lui Ahaav, prin samarineni. Acesta au omorît şi pre 40 de fraţi ai Ohoziei, împăratului Iudei, pentru răutatea fratelui lor, Ohoziei. 15 Şi blagoslovind pre el preotul Venadav au omorît şi pe prorocii lui Vaal, in Samaria şi răstumîndu-le capiştea, o au făcut staul de gunoiu. Şi luind Iu răspuns de la Dum­ nezeu, cum că vor împărţi feciorii lui pînă la al patrulea neam, au murit şi s-au ingropat în Samaria, împărăţind 20 în locul lui fiiu-său. A 4-a împărăţie, cap 12. Acest Ioahaz au început a împărăţi preste Israil la 13 ani ai împărăţiei lui Ioas. Acesta au făcut, înaintea lui Dumnezeu, vicleşug, urmînd căilor lui Ierovoam. Drept aceia l-au dus Dumnezeu la războiu cu Azail şi cu Vena- 25 dav, feciorii lui şi au perit toţi ostaşii lui Ioahaz. Iar el strigînd cătră Dumnezeu au scăpat. A 4-a împărăţie, cap 13. Iona prorocul era fecior unii văduve din Sarepta (la care au fost Ilie în vremea foameţii). Pre acesta l-au 287 " . ( . , " 1-2 liPseşte în vremea biruinţii ... precum zic unii C 1/ 2lipse�te şi1 M' lip­ seşte precum zic unii M 1/ 3-7 Şi vi ind al 3-lea, s-au pogorît şi e-au spus de faţă că va să moară. Şi aşea au şi murit C / / 3 -7 Şi trimiţind Incă şi al treilea, acela au grăit cuvinte blînde cătră Ilie, cu carele s-au pogorît Ilie şi au mers la înpăratul faţă, de i-au spus că din patul în carele zace nu să va mai scula. Şi aşa, după cuvintul lui Ilie, au murit Ohozia M ,/ 7 lipseşte A 4-a Înpărăţie, cap 1 M 1/ 9 copilul] încă copil fiind C / după aceia] apoi M, C 1/ 10 Iezavela M 1/ 11 şi au tăiat] tăind CII 12 lipseşte pre MII 13 ai lui Ohozie M, CII 15 preotul] a fi preot C 1/ 17 le-au făcut scaun de gunoi C / şi] apoi C / luînd earăş Iu C 1/ 20 lipseşte in locul lui M, C / fii-său M / lipseşte A 4-a Înpărăţie, cap 12 M, C 1/ 21 preste neamul izdrailtenilor la 10 ani CII 22-23 vicleşug inaintea lui Dumnezeu M, CII 23 drept] pentru M, C //25 fecioru lui C / ostaşii] oameni C , lipse�te Ioahaz M 'lipseşte A 4-a Înpărăţie, cap 13 M, C 1/ 29 au fost] fusese M / prorocul Ilie M tt ţ I ,,' . '� .. '�,.' ,:" ',' »s .� [288] - .'--/ "1 I .\ I II I � '1 înghiţit chitul, fugind de cătră faţa lui Dumnezeu şi după trei zile l-au scos iarăş la ţărmurile mării. Şi după porunca lui Dumnezeu, ducîndu-să la Ninevi, j au propoveduit cum că pînă în 3 zile să va prăpădi ce- 5 tatea, Şi, căindu-să ninevitenii, i-au ertat Dumnezeu. Iară Iona să ruşina a fi în pămîntul lui, pentru căci au eşit min­ cinoasă propoveduirea lui de Ninevi. Ioas, feciorul lui Ioahaz, s-au dus să vază pre Eliseei, fiind bolav. Şi, poruncindu-i Elisei, au tras o săgeată, 10 cu arcul, prin fereastra de spre răsărit; şi de 3 ori au dat în pămînt cu arcul, însămnînd cu acestea cum că va birui pre Amasia, împăratul Iudei. Şi bătîndu-să cu el l-au biruit. "'" Şi, luînd Ierusalimul, au surpat zidurile cetăţii şi au luat toată averea besericii. A 4-a împărăţie, cap 13. 15 Pre acest Raason, împăratul Siriei, l-au omorît Tegla­ falasar şi au luat sfîrşit impărăţiia Siriilor, mutindu-se la împărăţiia Asiriilor, întru care au împărţit întîi FuI. A 4-a împărăţie, cap 16. Pre Zaharia acesta l-au omorît Selum şi au împărăţit, 20}n locul lui, el. A 4-a împărăţie, cap 15. I f. 14vI Pre vremea aceasta s-au rînduit de elini numărul anilor, Col. � hi � OI' bi care sa Clama im las. Acest Ioathan au zidit poarta casei lui Dumnezeu care o numesc latinii "Frumoasa", iară fjidovii o numesc .25 "Poarta lui Ioathan". Iar unii îi zic "Turnul Turmei". A 4-a împărăţie, cap 15. în vremea acestuia au văzut Isaia pre Domnul şezînd pre jeţiu înalt; şi Naum împreună 1 chitul] un peşte mare ce să zice chit CI fugind] cînd fugise el MI şi.. după trei zile] apoi a treea zi CII 2 l-au aruncat la ţărmurile mării M, l-au l;c9s la ţărmurile mări iarăş viu CII 3 după] din MIla Ninevi cetate MII 4-5 va să prăpădească cetatea căindu-să CII 6 li-pseşte pentru M, CII 7 prorociia lui min­ cinoasă pentru Ninevi MIa sa prorociie CI lipseşte de Ninevi CII 11 şi în pămînt tot cu arcul CI însemnînd MI lipseşte cum CII 12 şi] deci CII 13-14 Şi au surpat Ierusalimul şi au luat averea besericii MI luînd şi toată CII 14 liPseşte A 4-a Înpărăţie, cap 13 M, CII 16 şi s-au sfîrşit M I Siriei MII 16-18 liP­ seşte mutîndu-se la inpărăţiia ... cap 16 CII 17 Asiriei M II 18 lipseşte A 4-a Inpără­ ţie, cap 16 MII19 Pre acest Zaharia C1119-20 şi p. 287, r. 13-14: Pre Zaharia acesta I-au omorît Selum şi apoi pre Selum, Manaim şi au îripărăţ it el în locul lui MII 20 el în locullui C I lipseşte A 4-a Înpărăţie, cap 15 M, CII 21- 22 lipsesc CII 23 lipseşte acest C I casii M] ce să zice aCI I 24 pe care C I jidovii îi zic MII 25 unii] alţii MII 26 lipseşte A 4-a Înpărătie, cap 15, M CI într-această vreme MII 27 şăzînd MI jăţiu MI pre jeţiu înnalt] întru înălţime Cţlipseşte înpreună MII 288 " [289] , , 289 " I ţ I cu Mihea au început a proroci. Pre vremea aceasta aus născuţ..$omik- Leat 4443. Ahaz au făcut vicleşug înaintea lui Dumnezeu şi au trecut pre fiiu-său prin focul jărtvelor ce făcea în Venemon. Şi 5 pentru căci n-au vrut să asculte sfatul Isaiei proroc ului. şi să ceară semn de la Dumnezeu, precum îl învăţa Isaia, cap 14, ci lăsînd pre Dumnezeu şi puindu-ş nădejdea -Ia Teglafalasar şi la dumnezeii asiriilor, s-au prădat de Rasin şi de Fachee şi au prăpădit podoaba besericii toată. A 10 2-a Paralipomenă, cap 28. În vremea acestuia au văzut Isaia videniia Vavilonului. Pre vremea aceasta s-au început Roma. Leat 4459. / Col. II Pre acest Selum l-au omorît Manaim şi au împărăţit el în locul lui. A 4-a Împărăţie, cap 15. 15 Acest Amos prorocul au spus mai nainte lui Ierovoam pentru pierzarea celor 10 neamuri. După aceia fu omorît de Amathia, preotul h!i. Vethil, bătîndu-i piroane de fier prin tîmple, Acest Manaim, mergînd Fua împăratul asiriilor asupra 20 lui, i-au dat o mie de talanzi de argint, ca să nu-l bîntu­ iască, ci încă-ş să-i fie şi într-ajutor. Şi luînd Fua argintul: de la Manaim, s-au întors îndărăt şi n-au stătut în pămîntul lui Manaim. A 4-a Împărăţie, cap 15. / Col. II Pre acest Fachesia l-au omorît Fachee, voevodul oştilor 25 lui, în Samariia. Şi au împărăţit el în locul lui. A 4-a Impărăţie, cap 15. Fachee n-au stătut împotriva lui Teglafalasar, ca să nu robească cele doao neamuri, pre Ruvim şi pre Gad şi pre jumătatea din neamul lui Manasi şi din Zavulon şi -" 1 Pre această vreme M, tot în vremea aceasta C II 2 s-au născut M, C 1 Ro- mulus C" 3 Ohaz C 1/4 fii-său M 115 liPsqte pentru MI n-au ascultat sfatul M I lipseşte Isaiei CI prorocul M II 6lipse�te şi M 116-7 lipseşte precum îl învăţa Isaia, cap 14, ci lăsînd pre Dumnezeu M 117 şi] ci M (18 şi la zei asiri­ enilor CI prădat) predat CI/ 9 prăpădind şi toată podoaba bisericii CI toată podoaba M ţ lipseşte A 2-a Paralipornenă 1\1" 11 acestuia] aceia M fi 12 Într-a­ ceastă vreme s-au început M, Şi tot în ceastă vreme s-au început C 1/14 liPseşte A 4-a Îripărăţie, cap 15 M, C 1/15-18 lipsesc C 1115 lipseşte Acest M {116 după aceia] apoi M 1/18 timplele capului M 1119-20 Acest Manaim fiind împărat au venit asupra lui FuI împăratul al asirienilor, ca să bată pre Manaim, e-au dat C 1119 al asiriilor M 1/ 20 lipseşte de 1 M {121 liPseşte şi 1\1 {121-22 Şi mulţămind au luat FuI argintul şi s-au întors înapoi CII 23 lipseşte A 4-a Înpărăţie, cap 15 M, C 1 { 27 - 28 Acest Fachie văzînd pe Teglafalasar că vine asupra lui ca să-I robească nu e-au stătut Inpotrivă, ci e-au luat in stăpînirea sa cele doaă neamuri. adică pre Ruvim C II J '. "", ,",�I,. \ .. [290] F J f. 15 Col. 1 din Nefthalim, ca la o jumătate de neam. Drept aceia au contenit împărăţiia celor 10 neamuri, 9 ani. împărăţia a 4-a, cap 17. Acest Osie au fost împărat israiltenilor mai pre urmă 5 decît toţi. Şi au făcut vicleşug înaintea lui Dumnezeu. în zilele acestuia, pre cele 10 neamuri ale lui Israil, ce Iăcuia în Samariia, de 3 ori li-au robit Salmanasar, îm­ păratul asiriilor, încît au luat şi pre Osie, împăratul lor, rob. / 10 Ezechia bine plăcu lui Dumnezeu, pentru căci au urmat părinţilor lui celor buni. Acesta au surpat toate capiştele idolilor şi au pogorît şi pe şarpele cel de aramă, care l-au . fost înălţat Moisi. Iară apoi auzind ocărî le şi hulele cătră 'Dumnezeu de la Rapsac, s-au smerit foarte înaintea lui 15 Dumnezeu. întrebînd drept aceia, pe Isaia şi cu umilinţă plecîndu-ş inima cătră Dumnezeu, i s-au dat semn de bucurie, adecă să nu să teamă de cuvintele cele cu mîndrie şi necuvioase ale lui Rapsac, voevodul lui Senaherim. Şi crezînd Ezechia cuvîntul Isaiei ş-au arătat Dumnezeu 20 puteria. Că venind Senaherim cu mare laudă şi mîndrie asupra Ierusalimului, s-au întors cu mare ocară . . Acesta, dupe ce au surpat capiştele idolilor, precum am zis, au prăznuit Paştile, după lege, cu multă bucurie. Ş'i, bolnăvindu-se Ezechia mai pre urmă, pînă lîngă moarte 25 şi rugîndu-se lui Dumnezeu să mai lungească viaţa, i s-au dat semn, prin Isaia, cum că va mai trăi lS ani. Şi seu- 1îndu-se dupe boală, au cîntat cîntare zicînd: "Eu am zis întru jumătăţirea zilelor mele". Deci mărindu-să şi tri­ miţînd la el Merodac, împăratul Vavilonului, soli, cu daruri, 2 lipseşte Înpărăţia a 4-a, cap 17 M, CII 5 decit] de M 1 lipseşte Şi au făc� vicleşug înaintea lui Dumnezeu C II 6 zilile M II 8 lipseşte înpăratul asireilor M 1 lipseşte înpăratul lor MII 10 lipseşte pentru M, CII 11 părinţilor] porurîcilor CI lipseşte celor buni CI capiştile toate cele idoleşti CII 12 au pogorît] pogortnd C, au surpat M 1 şi şarpele cel de aramă ce-l înălţase Moisi MI pe care CII 13 Şi apoi auzind M, şi mai la urmă auzind CI ocările MII 13-14 hulele lui Rapsac voevodul asupra lui Dumnezeu MII 15 Apoi întrebînd pe Isaiea C 1 drept] pentru M 1/16 cătră] la MII 17 lipseşte adecă MI lipseşte cu mîndrie şi CII 17 -18 cu­ vintele acelui voevod al lui Senaherim înpărat MII 19 cuvintele lui Isaiea C II 20 mîndrie] putere C II 20-28 Senaherim cu atîta mîndrie, s-au întors cu mare ocară. Apoi au prăznuit Ieze zhia Paştile după lege, cu mare bucurie. Şi apoi bolnăvlndu­ să de moarte şi rugîndu-să lui Dumnezeu i s-au dat semn prin Isaia că va mai trăi încă 15 ani. Şi sculindu-să din boală au cintat cintare. Deci mărindu-să MII 21 ocară] necinste C /1 24 şi] apoi C 1 lipseşte mai pre urmă CII 25 şi rugîn­ du-se] s-au rugat CII 27 lipseşte cintare C 1/ 28 şi trimiţînd] au trimis CII 290 ., [291] 291 să-I întrebe de semnul carele s-a făcut pre pămînt, au arătat lor visteriile besericii lui Dumnezeu. Şi, certîndu-I pentru aceasta Isaia, cu pace au murit. A 2-a Paralipomena; cap 31 şi 32. Leat 4473. 5 Acest Manasi au făcut vicleşug înaintea lui Dumnezeu şi au ruşit uliţele Ierusalimului de sîngele prorocilor. Iară mai pre urmă, venind la simţire a fărdelegilor lui; cu mari infricoşări ş-au schimbat viaţa spre bunătăţi. A 2-a Paralipomena, cap 33. Leat 4544. 10 Acest Ammon era de 25 de ani cind au început a împărăţi. Şi au făcut şi acesta vicleşug înaintea lui Dumnezeu, închinîndu-se celor ciopliţi şi suleţelor şi celoralalte ce au zidit tată-său. Drept aceia scu1îndu-să slugile lui, asupră-i; J-au omorît. Iar norodul au omorît pre toţi ceia ce s-au 15 adunat asupra lui şi au fost pricină uciderii lui. Şi în locul lui au pus împărat pre fiiu-său Iosie. A 2-a Parali­ pomena, cap 33. / Col. II Şi, stricînd Samariia, Salmanasar au mutat pre jidovi din Samariia şi i-au aşezat pre lîngă rîurile lui Gozan, 20 mai presus de hot ară le midiilor şi a persilor, aproape de hotarăle Caspiei (însă zice în Istoriia lui Alexandru cum că au închis în locul acela Alexandru doao neamuri spur­ cate: pre Gog şi pre Magog, ca să nu să spurce tot pămîntul de ei. Iar Antihrist, Mesiia al jidovilor, îi va scoate de 25 acolo.) 1 carele] ce M, CI 1-2 el le-au arătat vistierii a bisericii M // 2 şi certtndu-l] I-au certat C I pentru] de MII 3 mai apoi cu pace M I cu pace au murit] şi după ce l-au certat au murit cu pace C // 3-4 lipseşte A 2-a Paralipomena, cap 31 şi 32 M // 4 leat 4544 M // 6 roşit C // 7 lipseşte iară mai MI pre] în C // 7-8 venindu-ş în simţire s-au îndreptat MI viindu-ş in simţire au cunoscut fărădelegile ce au urmat; de aceea cu mare infricoşări CII 7 - 9 lipseşte fărădelegilor lui ... cap 33. leat 4544 MII 10 -17 Acest Amon de 25 de ani au inceput a tnpărăţi şi inchinîn­ du-să idolilor şi suliţelor şi altor făcute de tată-său. pentru aceia l-au omorît slugile lui, iar apoi norodul au omorît pre ucigaşii aceia şi în locul lui au pus înpărat pre fii-său Iosie. A 2-a Paralipomena 33 M // 10 repetă au început C // 12 ce au fost zidit CII 14-15 pre toţi acei care s-au fost adunat CII 18 Salamanasar Samaria CI lipseşte Salmanasar MI pe MI jidovi] evrei C /J 19 lipseşte din Sa­ mariia M] de acolo CI aşăzat M // 20 mai sus M // 20-21 lipseşte mai presus de hotarăle ... Caspiei C // 21 însă] mai C // 21-24 (Unde scriu istoriile că ar fi închis Alexandru Machidon doao neamuri spurcate, pre Gog şi Magog, carii vor să şază închiş pîn'la Antihrist, Mesia a jidovilor) M // 21-22 cum că şi acel Alexandru au fost închis dooă neamuri C /J 24 de ei] Iudei CI iar cînd va veni C I zice că îi va sco�te CI I' • t '" .. � "01 I ). i" o! .. [292] Iar în cetăţile Samariei au aşăzat Salmanasar, în locul israiltenilor, asiriiani. Deci asiriianii la începutul aşăzării lor, �- nu s-au temut de Dumnezeu. Şi drept aceia au trimăs Dumnezeu lei asupra lor de-i omoriia; şi măcar că nu s-au 5 lăsat ei de tot a nu să închina idolilor si a nu face alte răutăţi, iară încă-ş tot s-au mai temut de Dumnezeu. A 4-a împărăţie, cap 17. Ţinut-au împărăţii a acestor 10 neamuri de la lerovoam, împăratul lor cel dintîi, carele au plecat pre israilteni să 10 se închine idolilor, pînă la Osie, împăratul lor cel de pe urmă. însă de la lerovoam pînă la Osie au trecut ani 250. Cade-să a şti cum că împăratul asiriilor, FuI, au bătut întîi pre cele 10 neamuri ale lui Israil, fiind preste iale împărat Manaim. A doa oară li-au stricat Teglafalasar, 15 fiind împărat preste iale Fachee, feciorul lui Rotelie. A treia oară au robit pre ei Salmanasar, carele au sfărîmat Samariia, fiind iale supt stăpînirea lui Osie. Iară pre Ierusalim întîi l-au bătut Sargon, a doa oară Asaradon, a treia oară Senaherim, în vremea Ezechiei, �o împăratul Iudei. însă zic unii cum că aceste nume, ce s-au zis mai sus, să adună toate la Senaherim, carele de multe ori. au robit Ierusalimul. Senaherim, mergînd să prade Ierusalimul, în vremea lui Ezechie, au scăpat de mîna lui Dumnezeu cu mare 25 ocară; pentru că puţin era să-ş piarză toată oastea prin înger, pentru hula care au hulit Rapsac, voevodul lui, asupra lui Dumnezeu şi asupra Ezechiei. Mîniindu-să, drept aceia, Senaherim au omorît pre mulţi din jidovii carii au fost robit Salmanasar mai nainte . .. 1 1 lipseşte Salmanasar M, CII 1- 6 au aşăzat asiriiani carii la început, nete­ mindu-să de Dumnezeu, veniia lei de-i omorîia. Şi măcar că de tot nu s-au părăsit a să închina idolilor şi de alte răotăţi, dar tot s-au mai îndreptat, temindu-să de Dumnezeu M 1/ 3 lipseşte şi C 1/ 3-4 drept aceea mîniindu-să Dumnezeu asupra lor au trimis lei de-i omora C 1/ 5 lipseşte alte C 1/ 5-6 alte răutăţi, dar tot s-au mai zmerit C 1/ 7 lipseşte A 4-a împărăţie, cap 17 M, C 1/ 8 -11 lipsesc M 1/9 care C 1/10 lipseşte cel CI du pă urmă C 1/11 Ioaram C 1/12-22 lipsesc C 1/12-13 lipseşte cade-să a şti cum că Fui împăratul asiriilor au bătut întîi M 1/14 lipseşte tnpărat M II 16 i-au robit Salmanasar M 1117 fiind împărat Osie M 1118 I-au bătut intîi Sargon M 1 lipseşte a doa oară M II 19 lipseşte oară M 1/ 20 - 22 însă acest Senaherim de multe ori au robit Ierusalimul M II 24 de] din M, C 1/ 25 ocară] ruşine MI puţin era] rămăsese puţin CII 26 care] ce M 1 pentru căci au hulit C 1/ 28 pentru aceia M, lipseşte CII 29 pre mulţi din] mulţime de C 1 din jidovii ce avusese robi, robiţi mai nainte de Salmanasar M 1/ 292 [293] Şi aflînd Senaherim, împăratul, cum că Tovit îngroapă trupurile celor omorîţi, i-au luat toată averia şi au poruncit să-I şi omoară. Înţălegînd, drept aceia, Tovit au fugit despuiat în cîmpuri, de s-au ascuns. Iar după 40 de zile 5 fu omorît Senaherim de fiii lui. Şi să întoarse Tovit şi i să dederă toate uni altele cîte i-au fost luat Senaherim. Şi trecînd cîtăva vreme, veni îngerul Rafail de luo pre Toviia, feciorul lui Tovit şi s-au dus la Raguil de ş-au dat fata după el, gonind întîi pre dracul, carele omoria pe băr- 10 baţii ce o luase mai nainte să-i fie muiare, pre carii. după împreunarea lor, i-au dus sănătoşi la Tovit. Şi tămăduind cu hiiare de peşte pre Tovit de orbiciunea ce avea, li-au spus cum că iaste îngerul Rafail. Şi s-au dus de la ei, precum scrie în cartea lui Tovit. 15 Merodac, împăratul Vavilonului şi cu împăratul midiilor, să despărţiră de singură ţiitoarea împărăţii a asiriilor, adecă de Asaradon, pentru că, mai nainte, era aceste doao împărăţii, care au zis, supuse împărăţiei Asiriilor. / f. 15v Iosiia, găsind în casa Domnului cartea Legii a Dooa şi Col. 1 20 înfricoşîndu-se de răspunsul Oldei, prorociţei, să smeri şi surpă idolii din locurile cele înalte şi arse casele proroci lor şi ale preoţilor celor mincinoşi la Vethil. La acest Iosie s-au plinit prorociia lui Adon, care au prorocit cînd jertvuia Ierovoam viţelului celui ce vărsase la Dan, zicînd: "Iată 25 fiiu să naşte casei lui David; numele lui Iosiia. Şi va jărt­ vui preste tine jărtăvnice, pe preoţii cei ce jărtvuesc pres te 1-13 Acest Tovit fura trupurile celor ucis şi îi îngropa, de care aflînd Se­ naherim înpăratul au poruncit să-I omoare. Ear el, simţind, au fugit de au scăpat. După aceea veni arhanghelu Rafail de luă pre fie-său Tovie pe care l-au dus la Raguil de se-au dat fata după el, după ce mai întîi au gonit pe dracul ce omorîse pre logod?ici ei cei mai dinainte. Şi după nuntă întorcîndu-să ear sănă­ toş, pre Tovit şi pre Sara soţia lui, e-au tămăduit la Tovit : pre el de orbiciunea ce avea, cu fiere de peşte. Apoi spuindu-le cum că el este arhanghelul Rafail,. s-au dus de la dînşi C 1/ 1 lipseşte împăratul M 1/ 3 să-I omoare şi pre el. De care· înţelegînd Tovit M II 4 despuiat] gol M I cîmpii M / ascuns] tăinuit M 1/ 5 omortn­ du-să M / lipseşte şi M 1/ 6 dete M / toate cele luate M / lipseşte Senaherim M II T Şi mai trecînd cîtva, veni M 1/ 8 l-au dus M 1/ 10 ce-i luase M / lipseşte să-i fie' muiare pre carii M 1/ 10 -11 şi după nuntirea lor iarăş i-au dus M // 11-13 Şi, tămăduind şi pre Tovit de orbiciune cu fiare de peşte ce adusese îngerul, le-au spus­ apoi cum că el iaste M / / 13 Şi îndată s-au dus de la dînşii M //15 -18 lipsesc M, CI/ 19 în casa lui Dumnezeu CI/ 20 Oldei] 800 de CI prorociţii MI/ 21 surptnd' M / idolii] chipurile idolilor C / li-pseşte din locurile cele înnalte şi M 1/ 22 şi a po­ pilor mincinoşi M // 23 carele C I jărtvuia M // 24 viţelului ce-l vărsase la Dan M / vărsase] turnase C 1/ 25 fiu să naşte lui Dat; şi numele lui C / casii MI/ 26 jărtve­ nice M / pre preţii M 1/ ţ I ( " � : .�. ( 11 ., .,. �, �.' " t " , .s .. [294] tine; şi oase de oameni va arde preste tine". A 3-a îm­ părăţie, cap 13. Acesta au prăznuit paştele cel făr' de asemînare. Şi - după aceia, bătînd războiu Iosia la Maghedo cu farao- 5 nenii, fu omorît de împăratul Nehao. Şi l-au plins norodul foarte. A 4-a împărăţie, cap 22. La al treilea an a împărăţiei lui Iosie, au început a proroci Ieremia, arătindu-i-se 3 semne: .un toiag de nuc şi o căldare pre foc şi un brîu. Ieremia, cap l. Leat 4586. 10 Pre acest Ioahaz I-au făcut norodul împărat. Şi pentru răutăţile lui l-au luat faraon şi I-au dus la Eghipet; şi au pus în locul lui pre Eliachim, frate-său. în vremea acestui Ioahaz s-au supus Ierusalimul lui faraon. A 4-a Împărăţie, cap 23. 15 Acest Eliachim, carele să numeşte şi Ioachim, omorînd pre Uria şi cartea prorociei lui Varuh spărgîndu-o şi arun­ cîndu-o în foc şi dînd lui faraon bir în trei ani, fu omorît de faraon. A 4-a împărăţie, cap 24. Acest Iehonie s-au dat pre sine-ş în mîinile lui Navuho­ :20 donosor, cînd au venit asupra Ierusalimului. Şi împreună cu Iehonia s-au mutat ca la 10 mii de oameni, întru carii � să: numără şi Iezachiil şi Daniil şi cei 3 coconi. A 4-a îH!Părăţie, cap 24. însă această robie să chiamă mutare, pentru că de voia :25 lor s-au dat în mînile lui Navuhodonosor, iar celialalte să chiamă robii, pentru căci au fost fără voia lor. Şi au pus Navuhodonosor, în locul Iehoniei, pre Sedechia, fratele tătîne-său. I I{:ol. II Acesta iaste Merodac, împăratul cel vestit al Vavilo- 30 nului, carele au trimis soli la Ezechiia, împăratul Iudei, cu daruri. Şi arătînd Ezechia solilor acelora averea bese­ ricei lui Dumnezeu în trufă şi cinstind pre ei, i-au trimis .. 1 1 pre tine C 1 lipseşte A 3-a împărăţie, cap 13 M 1/ 3 cele M 1/ 4 după aceia] apoi M 1 războiul oaste C 1 I03ia războiu M 1 lipseşte Iosia CI Magodo M 1/ 6 lipseşte A 4-a împărăţie, cap 22 MII 8 arăttndu-să M 119 lipseşte şi 1 MI anul 4587 C 1111 răotăţile M 1/12 lipseşte în locul lui M 1/ 14 lipseşte A 4-a Inpărătie, cap 23 MI/15 carele] ce M 1/16 au spart şi cartea lui Varac aruncîndu-o şi în foc C 1/16-18 şi spărgînd cartea prorociii lui Varuh o au aruncat în foc. Apoi, după ce au dat bir în trei ani lui faraon, fu omorît de dînsul M 1/17 apoi fu omorît C 1/18 lipseşte A 4-a Înpărăţie, cap 24 M 1/ 19 - 28 lipsesc M 1/19 lipseşte acest C 1/ 22 acei C 1/ 25 mîna C 1/ 26 lipseşte pentru C 1/ 30 au fost trimis CI tnpărat al Iudei C] Inpărat M 1/ 31-6 lipseşte Şi arătînd Ezechia ... Vavilonul s-au stricat M 1/32 de trufie -C I lipseşte şi cinstind pre ei, i-au trimis îndărăt şi CII 294 [295] ,.' ,.4 liS '''-' îndărăt. Şi pentru această greşală a Ezechiei au smerit pre împăraţii Iudei, împăraţii Vavilonului, cum au fost Navuhodonosor şi cei ce au fost în urma lui, pînă în vre­ mea lui Valtasar, celui de pre urmă, carele, împărăţind, 5 s-au mutat iarăşi împărăţii a Vavilonului la Midii şi la perşi : iară Vavilonul s-au stricat. Pricina pentru care au trimis Merodac soli cătră Eze­ chia, zic unii să fie fost aceasta: haldeii, pentru căci să închina soarelui, măcar că să lăuda cu astronomie, iar nu 10 putea, cu meşteşugul lor să afle pentru ce să făcea zioa atîta de mare, ca cum ar fi fost îndoită. Drept aceia, socotind cum că doară pentru Ezechia,. împăratul Ierusalimului să face zioa mare, au trimis la el, soli, ca să afle adevărul; şi i-au trimis şi daruri, făcîn- 15 du-i cinste, ca celuia ce era cinstit şi de dumnezeul lor,. adecă de soare, după socoteala lor. Acest Navuhodonosor, după ce au robit Ierusalimul,. fiind Daniil prorocul în Vavilon, au văzut în vis un chip şi o piatră rumpîndu-se din munte, fără de mînă de om, 20 care, căzînd, au lovit chipul acela şi l-au sfărîmat. Iară piatra s-au făcut munte mare şi au plinit tot pămîntul. Şi mărindu-să Navuhodonosor ş-au făcut chipul lui de aur şi I-au pus într-un cîmp şi au adunat toată boerimea. lui şi tot norodul lui de pretutindenea, cu poruncă mare, 25 ca să se închine acelui chip. Iar cine nu s-ar închina să-I arunce în cuptoriul cel ce ardea cu foc. Şi nevrînd să se' închine cei trei coconi: Anania, Azaria şi Misail, i-au arun­ cat în cuptoriul acela. 1 lipseşte greşală a }:zechiei C / / 1- 4 au zmerit Dumnezeu prin înpărăţia Va­ vilolonului, pre înpărăţia Iudei, de la Navohodonosor pînă la Valtasar C 1/ 4- cel mai dupre C // 5 earăş s-au mutat C 1/ 7 -16 lipsesc C 1/ 7 - 8 Şi pricina au fost aceasta: că haldeii M 1/ 10 lipseşte cu meşteşugul lor M / să făcu zioa. M 1/ 11 liPseşte fost M 1/ 13 să făcu zioa M 1/ 13-16 pentru aceia au trimis soli cu daruri făcîndu-i cinste ca unui cinstit de Dumnezeu, adecă de soare, după soco­ teala lor M //17 lipseşte acest M 1/ 18 prorocul Daniil C / au văzut vis M / chip, mare M 1/ 19 dintr-un munte C 1/ 20 lipseşte care căzînd M 1/ 21 plinit] umplut M, C / lipseşte tot M // 22 şi] apoi C / Navuhodonosor] el M / lui] său C / /23 şi I-au pus), pe care puindu-l C / într-o cîmpie au poruncit să să adune toţi boerii C 1/ 23-3 I-au pus într-un cimp şi au adunat toată boerimea, poruncind cu poruncă tare, ca, oricine nu va cădea să să închine acelui chip să-I arunce în cuptoriul ce ardea cu. foc; în care au băgat pre cei 3 coconi că nu s-au închinat. Apoi au mai văzut vis, un copaci mare, înalt pîn' la ceriu, cu frunză frumoasă M / / 24- 26 zicîndu-le cu străşnicie ca pă viitorime să să închine toţi acelui chip; ear cel ce să va tnpotrivi­ şi nu va vrea să să închine să va arunca în cuptorul ce ardea cu foc C // 27 lipseşte­ Anania, .. Azaria şi Misail C // 28 cuptoriul] focul C II ., . . ( '" � � .. l" •• � '"i' .� .�,' .," 29�, t· � '" ,., " ). i"" � ,� .. 1 [296] p ii : � Ji 11 � I , ! , ! '; Şi iară au mai văzut în vis un copaci foarte înalt, a căruia înălţime ajungia pînă în ceriu şi avea frunză fru­ """_ moasă şi roadă multă şi ramurile lui coprindea toată lumea şi supt el lăcuia toate hiarăle sălbatece, iar în ra­ S 1!lgrile lui toate pasările. Şi auzi un glas zicînd: "Tăiaţi eopaciul şi împrăştii aţi ramurile", i proci. ,După aceia, pentru mîndriia lui cea multă s-au schimbat de Dumnezeu chipul lui şi au făcut pe trupul lui păr, ca al leului şi ca un bou păştea iarbă. Şi fu izgonit de 10 oameni în păduri, pînă ce au plinit 7 ani. . Deci, căindu-să de păcatele lui, iară s-au venit în firea ce-au fost mai nainte şi s-au cinstit de toţi mai mult decît întîi. Daniil, cap 3, 4. Acest Daniil, fiind în pămîntul haldeilor, supt stăpî- 15 nirea lui Navuhodonosor, pe vremea robiei, au văzut zece videnii. întîi au văzut pentru chipul şi pentru piatra ceia ce s-au tăiat din munte, făr' de mînă si au fărîmat chipul acela. I ' -t. 16 Şi puse împăratul Navuhodonosor pre Sedechia, fra­ ·Col. 1 2.0 tele lui Eliachim, împărat preste Iuda şi pres te Ierusalim. - Şi- era Sedechia de 21 de ani cînd au început a împărăţi. Ş� împărăţi ani 11, făcînd vicleşug înaintea lui Dumnezeu şi nu să ruşina de cătră faţa Ieremiei prorocului, carele îl certa pentru răutăţi1e ce făcea, ci l-au băgat în temniţă. 25 Şi, trimiţînd împăratul Navuhodonosor soli la Sedechia ca să-ş dea birul, precum le-au fost legătura, i-au întors îndărăt, la împăratul, deşerţi şi înfruntaţi. 1 Şi a mai văzut un vis, adică un copac înalt CII 2 ajungea cerul, avînd frunză CII 3 şi cu roadă multă; ramurile lui cuprindea lumea MII 4 lipseţle şi M I fierile sălbatice MI lipseşte iar MII 5 lipseşte un MI lipseşte zicînd MII li ramu­ riIe lui M, C I lipseşte i proci M, CII 7 după aceia] apoi M, C I pentru] de C ţ-lipseşte cea multă MII 8 de către Dumnezeu CI lipseşte şi au făcut pe trupul lui MI cu păr MII 9 ca boul MII 10 în] prin CII 11-13 Şi după 7 ani ce s-au pe­ depsit, căindu-să, ş-au venit în fire şi s-au mai cinstit încă decît întîi M II 11-12 earăş l-au întors Dumnezeu la firea lui cea mai dinainte CII 12 şi apoi CII 13 decît întîi] ca înainte CII 14 lipseşte acest MII 15 lipseşte au văzut C //16liPseşte pentru 2 MII 16-17 peatra ce s-au fost rupt din acel munte CII 17 lipseşte făr' de miRă CI sfărîmat MII 19 După ce omorî faraon pre Eliachim puse înpăratul CII 20 Eliachim] Ioachim Mia fi înpărat CII 23 de cătră] nici de CI lipseşte cătră MI124 certa a pururea pentru CI pentru] de MI relele MI răutăţi1e ce urma; apoi mîniindu-să pre leremiea l-au băgat şi în temniţă 1125 şi] deci ele II 26 precum le-au fost legătura] după legătura ce avea MII 26-27 le-au fost legătura, el din înpotrivă e-au întors pre soli îndărăt deşărţi C If 27 lipseşte îndărăt' MII 296 " [297] 297 Mîniindu-se, drept aceia, Navuhodonosos-s-au dus asupra Ierusalimtîlui, cu toată puteria lui şi luînd toate odoarăle besericii, cîte au găsit şi ale împăratului, le-au dus cu sine-ş la Vavilon. Şi arse Navuzardan, stolnicul împăratului 5 Navuhodonosor, beserica lui Dumnezeu. Şi tăe împăratul pre feciorii lui Sedechie înaintea lui, iară pre el, orbindu-l, il duse la Vavilon. Şi, eşind Ieremia din temniţă, s-au dus împreună cu norodul, iar Sedechia cu rea moarte s-au sfîrşit în Vavilon, crăpîndu-i pîntecele. A 4-a împărăţie, 10 cap 25. In vremea acestui Sedechia s-au sfîrşit îrnpărăţiia Iudei, care au ţinut 514 ani şi 4 luni şi 8 zile, după cum zice Iosif istoricul. Iar din Cartea împărăţiilor nu să adună mai mulţi decît ani 500. Iar de la zidirea besericii Ierusali- 15 mului, pînă la mutarea norodului în Vavilon au trecut ani 480, luni 6 şi 10 zile. Aici, la mutarea Vavilonului, să sfîrsaste veacul al patrulea, carele cuprinde ani 409, carii .împreunîndu-se cu toţii de la Adam sînt ani 4613/. Col. II 20 A dooa videnie au văzut pentru îngerul carele au mîn­ tuit pre cei trei coconi din cuptoriul care-i aruncase Navu­ hodonosor, căci n-au vrut să se închine chipului celui de aur. Cu a treia videnie au tîlcuit vişul împăratului Navuho- 25 donosor, pentru copaciul care au fost văzut, zicîndu-i cum că pentru mîndriia lui să va schimba din om şi să vă asemîna cu dobitoacele. A patra videnie au văzut în vremea lui Valtasar, pentru cele 4 vînturi şi pentru cele 4 fiară, care au văzut eşind --------------- , 1 apoi mîniindu-să Navohodonosor s-au dus C 112 lipseşte şi MII 3 ductndu­ le cu sine C 1 lipseşte cîte au găsit MI cu sine MII 4-5 stolnicul inpăratului, fiind şi el în biserica lui Dumnezeu, văzu cînd tăie C 116 feciorii Sedechiei MI înaintea ochilor lui M 118-9 lipseşte iar Sedechia ... crăpindu-i pîntecele C 118 cu moartea rea M 119 lipseşte A 4-a împărăţie, cap 25 M 1112 ani 514 M/şi 4 zile Cilipseşte după. cum zice Iosif istoricuIMII13-19Iipseşte Iar din Cartea împărăţiilor ... sînt ani 4613 C 1113-14 lipseşte Iar din Cartea ... ani 500 MII 18 care coprinde MII 20 tipseşte videnie au văzut CI carele] ce C 1/ 21- 24 din cuptoriul cu foc, căci nu vrusese să să închine chipului. Cu a treia MI lipseşte care-i aruncase ... celui de aur. Cu C II 24 lipseşte videnie CII 25 care] ce MI lipseşte fost MII 26 lipseşte cum MII 26-27 pentru mîndriia lui va să-I schimbe Dumnezeu din om în dobitoc MII 26 din om în dobitoc C II 28-11 A 4-lea, acele 4 vînturi şi 4 heară. AS-lea berbecele'[ce I-au văzut cu un • '" T .# . ( I .." .� .�,:' t oi !.' .. [298] f III din mare, adecă leu, ursu, rîs şi altă hiară groaznică, care hiară însemna cele 4 împărăţii ce-au înflorit în urma lui Alexandru celui Mare. A cincea videnie au văzut iară în vremea lui Valtasar, 5 un berbece a căruia coarnele nu-i erau potrivă, ce era unul nrai mare decît altul, carele însemna împărăţiia Midiilor şi a perşilor. A şasia videnie au văzut iară în vremea acestui Valta­ sar, pentru stricarea Vavilonului, cum că va fi prin Chir 10 şi prin Darie, tîlcuind scrisoarea ceia ce s-au văzut, ospă­ tîndu-să Valtasar, care zicea: Mani, Thekel, Fares . . A şaptea videnie au văzut în vremea lui Darie, pentru ingerul care l-au scos din groapa leilor, cînd l-au fost aruncat boiarii, fără voia împăratului, făcîndu-i judecată 15 vic1eană. A opta videnie au văzut iară în vremea acestui Darie, cînd i-au descoperit îngerul Gavriil pentru venirea lui Hristos, cum că va fi după şaptezeci de săptămîni de ani lunovnici. 20 A nooa videnie au văzut în vremea lui Chir, pentru că, "ajungînd lîngă rîul Tigris, au văzut un om incins cu încin­ soare ofaz şi trupul lui catharsis şi faţa lui CeL vederi a fulgerului şi ochii lui străluciia ca.para focului. A zecia videnie au văzut pentru împărăţiia persilor, 25 cum că va fi una după alta şi pentru Alexandru şi pentru cei patru împăraţi ce au fost după Alexandru şi mai vîrtos pentru ceia ce au împărăţit in Eghipet şi in Siriia şi pentru răutatea lui Antioh Epifan. Daniil, in cartea lui. Acest Evelmerodac, feciorul lui Navuhodonosor, precum 30 spun unii din istorici, temîndu-să ca nu cumva să-I urască corn mai mare decit altu. A 6-1ea pentru stricarea Vavilonului, tîlcuind. scri­ soarea ce văzuse in părete la ospăţr, ce zicea Mani, Thakel, Fares C 1/29!...t şi 4 fieri ce au eşit din mare M 1/1 lipseţte adecă M 1/ 2 fieri M ţ lipseşte cela. M 1/ 4 lipseşte iară M 1/ 5 lipseşte era M 1/ 6 lipseşte decit altul M 1/ 8 şaşea M I lipseşte au văzut M 1 acestui] lui M 1/9 liPseşte cum MI ar fi prin M 1/10 aceia ce au văzut-o M 1/11 zicea] era M 1/ 12-28 A 7 pentru îngerul ce l-au scos din groapa leilor. A 8-lea, cînd au descoperit arhanghelul Gavriil pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos, că va fi după 70 de săptămîni lunovice, A 9 lea în vremea lui Chir au văzut lîngă rîul Tigri un om încins cu încinsoare ofas şi trupul lui catharsi şi faţa lui ca fulgerul şi ochi ca para focului. A 10 lea pentru înpărăţia perşilor, cum arată în cartea sa la Biblie C 1/13 care] ce M 1/14 făr ' de voia M 1/17 îngerul] arhanghelul M 1/18 lipseşte cum M 1/23 lipseşte străluciia M 1124 zecea M II 27 cei ce M II 28 răotatea M 1 lipseşte Daniil, în cartea lui M 1 f 29-2 precum zic istorici, ternîndu-să ca să nu dea tată-său tnpărăţiea fratelui său celui mai mic C 1/30 spun] zic M 1/ 298 " [299] tată-său şi să-I gonească, să dea împărăţiia frăţini-său celui mai mic, au tăiat trupul tătîne-său în trei sute de bucăţi şi l-au dat la trei sute de vulturi; însă cu sfatul lui Ioachim, tatăl lui Salathiil, împăratului Iudei, pre carele 5 l-au fost scos el din temniţă. Şi într-acest chip au fost sfîrşitul lui Navuhodonosor. A 4-a împărăţie, cap 25. Cade-să a şti cum că haldeii să numesc de multe ori şi asiriiani, pentru 2 pricini: una, pentru că asiriianii din haldei au avut începerea naşterii lor, pentru că Asur, fe- 10 ciorullui Arfaxad, din Haldea au venit în pămîntul acela, întru carele, lăcuind, l-au numit cu numele lui Asiria şi din Asur acesta au luat începere împăraţii a să numi împăraţi asiriiani, au haldei; drept aceia să zic siriianii, haldei şi haldeii, asiriiani. / f. 16v 15 După ce s-au robit Ierusalimul, s-au făcut purtători Col. 1 de grijă norodului preoţii, pînă aproape de întruparea lui Hristos. Iară atunce iarăşi au început a împărăţi unii, a cărora fapte să vor insemna in urma preoţilor. Ţinut-au mutarea norodului la Vavilon ani 70, pînă in 20 vremea lui Darie, împăratul persilor, de carele s-au mîn­ tuit din robie, norodul lui Israil. Esdra, întîi, cap 2, 3. Pre acest Salathiil ni l-au născut Sedechia, ci Iehonie, după mutarea Vavilonului. In vremea acestui Valtasar, împăratul Vavilonului, 25 s-au mintuit Sosana, prin Daniil prorocul, de năpastea ce i-au făcut bătrînii precum scrie în Cartea Sosanii. Pre acest Valtasar, omorîndu-l Darie, s-au mutat im­ părăţiia Vavilonului la persi. Acest Zorovavel iaste fecior lui Salathiil. Acesta au fost 30 mai mare peste norod, după ce s-au întors în Ierusalim, de la mutarea Vavilonului, fiind atunce, de la zidirea lumii, ani 4778, �are Zorovavel, după ce au răspuns împăratului pentru vin, pentru împărat şi pentru adevărul, au luat 1 şi să dea M / fratelui său M / / 2 lipseşte în M / lipseşte trei sute de C / / 3 însă cu] aceasta au făcut-o CII 4 Ioachim M / înpăratul Iudei M, lipseşte CII 5 şi într-acest chip] aşa MII 5-6 lipseşte Şi într-acest chip ... cap 25 CII 6 lipseşte A 4-a Înpărăţie, cap 25 M1I7-14 lipsesc C1I7-21 lipsesc MII16 lipseşte norodului CII 17 lui] domnului Iisus Hristos C / lipseşte iară C //18 urmări şi fapte C / însemna] descrie C II 19 Ear mutarea norodului ia Vavilon au ţinut ani 70 CII 20 de care C II 21 lipseşte din robie C //25-26 năpastea ce-i făcuse MII 26 lipseşte precum scrie la Cartea Sosanii MII 30 preste MII 31 de la] după C / atuncea MII 32 lipseşte ani MII 32-33 lipsesc M //33 pentru vin, înpărat, muere şi adevăr C / / " . ţ I . ( . , " .J " 299 [300] r I I şi alte' daruri de la împăratul, împreună cu întoarcerea lor la Ierusalim, ca să zidească şi beserica, precum, scrie Esdra, cap 3, / CoL II A dooa pricină iaste căci împărăţiia haldeilor au fost �. 5 din împărăţiia Asiriilor. Pentru că Navuhodonosor, Îm­ păratul Asiriilor era singur ţiitoriu şi avînd o căpetenie pres te oştile lui, ales şi iubit de dînsul, au cerşut, de la împăratul, Haldia, ca să împărăţească el acolo, Şi, făcîn­ du-i împăratul pe voe, i-au dat Haldia. Şi împărăţii a 10 acela acolo. Iar după aceia, făcîndu-să Navuhodonosor mai mare şi mai vestit decît acela, numele aceluia s-au stins. Şi stăpîniră feciorii lui Navuhodonosor şi Haldiia; "'" şi drept aceia să numesc haldeii, asiriiani şi asiriianii, haldei. 15 Darie, împăratul Midiilor, au stricat Vavilonul şi au omorît şi pre Valtasar, împăratul Vavilonului. După aceia, văzînd un vis pentru fie-sa Mandana şi vrînd ca să o smerească, o au dat după un om prost, ca, făcînd ia fecior, să nu ajungă împărat, să-I scoaţă pre el. Şi făcînd ia copil 20 cu omul acela, numele lui a fost Chir. Şi, aflînd împăratul, l-au luat de l-au dat unui boiar de ai ,.. lui ca să-I omoare. Iar acela nu l-au omorît, ci l-au dat unui păstor, de-l creştea într-ascuns; şi cătră împăratul au zis că l-au omorît. Şi, crescînd Chir, cunoscu pre el 25 împăratul, cum că-i iaste nepot, pentru răspunsurile lui cele înţelepte. Şi, fugind Chir de frica moşu-său, Darie, s-au dus la Persia. După aceia au venit cu războiu asupra moşu-său, Darie şi biruindu-l, i-au luat împărăţiia. 2 lipseşte şi C 1/1-14 lipsesc M /1 4-14 lipsesc CII 15 Midiilor] persilor M, Dimiilor CI lipseşte şi CII 16 omorînd CI după aceia] apoi M /118 lipseşte ia M, CII 19 el] dînsu CI şi] deci CII 20 numele lui îl puse Chir M, au {lus nu­ mele lui Chir CII 21-28 Şi aflînd împăratul au trimis de I-au luat şi l-aă dat pre seama unui boiar ca să-I piarză. Dar acela I-au dat unui păstor de l-au crescut şi au zis cătră împăratul că I-au omorît. Şi crescînd Chir şi apropiindu­ să de curtea împărătească s-au cunoscut de împăratul cum el va să fie nepotul său acela, din răspunsurile şi vorbele lui cele iscusite; de care şi el pricepînd, au fugit de frica moşu-său Darie şi s-au dus la Persia. Şi de acolo viind cu războiu au biruit pre moşu-său Darie şi i-au luat împărăţiia MI Pentru care auzind Darie, pă loc au trimis de I-au luat, dîndu-I unui păstor ca să-I crească prin taină. Apoi, crescînd Chir, după vremi s-au alăturat pă lîngă curte înpărătească a moşului său; şi din vorbile lui cele iscusite s-au dovedit de înpăratul că acesta va să fie acel nepot al său. Aşea simţind Chir s-au temut şi au fugit la tnpărăţiea perşilor. Şi după vremi viind cu război asupra moşului său l-au bătut de e-au luat şi împărăţiea C /1 300 - ., [301] 301 împărăţind Chir în urma lui Darie, au omorît Daniil pre cei 70 de preoţi ai lui ViI, carii mînca bucatele cele ce să aducea la ViI. Şi au surpat şi beserica lor. Şi ameste­ cînd zmoală şi păr şi cîlţi, au făcut cocă şi au aruncat în 5 gura lui ViI, şarpelui, de l-au înecat şi au murit. Drept aceia, viclenind boiarii pre împăratul, au aruncat pre Daniil în groapa leilor. Şi luînd îngerul pre Avvacum, prorocul, de părul capului, din Iudea, au dus bucate lui Daniil. Şi, după 3 zile, ducîndu-să împăratul la groapa 10 leilor, ca să plîngă pre Daniil, îl găsi nevătămat. Şi, sco­ ţînd pre el, băgă pre cei a ce au fost băgat pre Daniil, cu muerile lor şi cu copiii. După aceia, îndemnă Dumnezeu duhul lui Chir de au dat voe jidovilor ca să se întoarcă în Ierusalim. Şi să întoarseră la al doilea an al împărăţiei 15 lui, 50 de mii de oameni. întărind pre ei Aggheu şi Zahariia şi fiind preste ei preot Iisus, feciorul lui Iosedec şi Zoro­ vavel, feciorul lui Salathiil şi după ce să dus eră la Ierusalim, de abiia au înoit zidurile pînă în 3 ani; aşijderea şi zidul besericii. 20 După aceia să birui Chir de împăratul masaghetilor şi, tăindu-i capul, l-au băgat într-un borduf plin de sînge. Şi, săltînd împrejurul lui, masaghetii zicea: "De ţe-au fost sete de sînge, bea sînge". Leat 4778. I f. 17 I în vremea acestuia au fost preot Iisus, feciorul lui Col. 25 Iosedec şi au început a proroci Aggheu şi Zaharia. 1 Deci înpărăţind C / Darie, moşului său CII 2 preoţi] popi M / ViI] Vaal M / lipseşte cele MII 2-3 lipseşte carii minca bucatele cele ce să aducea la Vii CII 3-11 Surpă şi biserica, ornortnd şi pre bălaurul lui ViI. De care zavis­ tuindu-l boeri şi pîrîndu-l înpăratului l-au aruncat în groapa leilor, unde Ingerul au dus pre Avacum d�părul capului cu bucate la DaniiI. Şi după 3 zile adu­ cindu-şi aminte înpăratul de Daniil s-au dus la groapa leilor să pl1ngă pre DaniiI. 0, minune, că-I găsi şeztnd între lei, nevătămat. Apoi scoţîndu-l pă loc băgă C 1/ 5-7 şarpele, de I-au omorît. Pentru care ficlenind pre el boiarii la îm­ păratul l-au aruncat în groapa cu leii M II 7 înger M II 8 capului său M / au adus M 1/ 9 ducindu-să] mergînd M 1/ 10 lipseşte ca M / nevătămat] sănătos M 1/ 11-12 băgă pre cei ce-l băgase pre el, cu muerile şi cu copiii lor M / băgă pre toţi aceea care au fost pricina, înpreună cu muerile şi cu copii lor C 1/ 13 jidovilor din Vavilon C / ca să se întoarcă] de s-au întors M 1/ 14 earăş în Ierusalim C / Şi să întoarseră] Deci tntorctndu-să C, lipseşte M 1/ 15-16 pre care întărindu-i Agghe şi Zahariea, pă cînd erea preot Iisus C II 16 lipseşte preste ei M II 17 - 20 lui Sa­ lathiiI. Şi în 3 ani au înoit zidurile cetăţi. Apoi să birui şi Chir C / / 17 lipseşte şi MII 18 zidul] zidurile MII 20 după aceia] apoi CII 22-23 masagheti împrejur zicea: de singe te-au fost sete, sînge bea. 4778 M / masagheti împrejurul burdu­ fului zicea de ţe-au fost sete de sînge, bea acum de te satură. Anul 4778 CII 24 lipseşte Iisus C / / 25 şi tot p-atuncea C / şi Zahariea proroci C / / • I .. . t"''' fi!! t 01 I I .. [302] r j într-acest chip sint porţile Ierusalimului, care le-au zidit Noemiia, în urma mutării de la Vavilon: poarta împăraţilor, a preoţilor, a boiarilor celor de cinste, a no­ .-, rodului, a prorocilor şi poarta pre care scotea din cetate 5 gunoaele, precum să vede Într-acest rotocol, / Col. II __ Acest Olofern au fost căpetenie oştii lui Camvis. Şi, după ce au supus multe cetăţi şi ţinuturi, supt stăpînirea împăratului lui, veni şi la Iudea, asupra cetăţii Vethil. Şi, jefuindu-o, fu omorît de Iuditha, tăindu-i capul cu sabii a 10 lui. Şi, luîndu-l, îl duse în cetate şi-l înălţă pre zidurile ei, batjocorindu-l, precum scrie în Cartea Iudithei. Camvisis, cel ce să numeşte şi Navuhodonosor, în 7 ani ; . întru carii au ţinut singur răsăritul, trăind şi tată-său şi în 12 ani mai nainte nu lăsa să zidească beserica în Ierusa- 15 Iim. Deci, vrînd el să-I cinstească la Ierusalim, cum îl cinstiia şi printr-alte părţi, ca pre un Dumnezeu, cu tăiarea capului lui Olofern, boiarinullui, să mîntui Israil de dînsul si CÎntă CÎntare. , In vremea acestuia avea cinste Sofoclis şi Evripidis, 20 poeticii. Acest Ermiadis n-au făcut nimic vrednic de povestire .... cu- Iudeii. Leat 4772. Darie, feciorul lui Istaspu, la al doilea an a împărăţiei lui, dînd daruri lui Zorovavel, i-au dat voe să zidească si 25 beserica Ierusalimului, pentru că Zorovavel au dezlegat inaintea lui Darie pilda pentru vin, pentru împărat şi pentru adevărul. Esdra, cap 3. Şi la al şaptelea an a împărăţiei 1-5 lipsesc M /11-2 lipseşte care le-au zidit Neemiia C 1/3 a boerilor de cinste, a preoţilor CII 4 şi poarta care scoate gunoaile din cetate CII 5 să vede] sînt însemnate C /1 6 oştilor MI Camvisis M /17 stăpînirea] 0li6lastiia M 1/8 lui] său MI apoi veni la Iudea, în cetatea Vethil MI/ 9 [ăfuindu-oş acolo fu omorît M 1/9 -13 de Iudita, chear cu sabia lui. Şi luîndu-i capul îl pu,şe pre zidurile cetăţi la înnălţime, ca să-I batjocorească. Acest Camvisis şi Navo­ hodonosor, în 7 ani care au ţinut C // 9 tăindu-i ia capul M /110 ei] cetăţii MII 11 lipseşte precum scrie in Cartea ]udithei MII 13 liPseşte intru MI carii] ce MI şi in] încă cu C /115 deci vrînd] pentru că voea M 1/15-16 şi în Ieru­ salim ca şi prin alte părţi C I să-I cinstească ca pre un Dumnezeu la Ierusalim ca şi­ ntr-alte părţi, cu tăiarea M //16-19 iar cu tăierea capului voevodului său Olofern să mîntui izdrailteni de dînsu. în vremea CII 17 boierenul său M I dînsul] el M 1/19 mare cinste C /1 20 poeţi C II 21 alt nimic CII 25 pentru că] că M, căci CII 25-27 dezlegase pilda inaintea împăratului Darie pentru vin, pentru îm­ părat, pentru mueri şi pentru adevăr M 1/26 lui Darie] împăratului CI vin, împărat, mueri şi adevăr C II 27 lipseşte Esdra cap 3 M" C I şaselea MII 302 [303] lui Darle, s-au isprăvit beserica şi la 20 de zile ale lunii a zecea o au sfînţit. Leat 4795. într-acea vreme era Platon, filosoful. Lnsă din vremea cea dintîi, care au dat Chir voe jido- 5 vilor să se întoarcă în Ierusalim şi să zidească beserica, pînă la al şaptelea an a împărăţiei acestui Darie, cînd s-au sfîrşit beserica, au trecut ani 46. Şi drept aceia zice şi loann Evanghelistul: "în 46 de ani s-au zidit beserica aceasta şi tu zici că în 3 zile o vei rădica" i proci. 10 In vremea lui Artaxerx celui cu mîna lungă, aflînd Esdra vistieriia de cărţi şi întorcîndu-să la Ierusalim cu 1500 de oameni, au luat voe a slobozi pe preoţi de bir. Şi au luat şi putere, de la împăratul, să pue şi să scoată că­ petenii preste norodul lui Israil. Acest Esdra au despărţit 15 neamurile cele streine de împreunarea jidovilor. Esdra, cap 9. Iară în vremea acestui Artaxerx au luat Neemiia voe, de s-au întors la Ierusalim şi de abiia au zidit în 7 ani cetatea Ierusalimului cu 6 porţi, precum să vede în rotocol. / f. 17v 20 Trei beserici vedem în Sfinta Scriptură să se fie zidit. Col. 1 întîi, la Ierusalim, făcîndu-se de Solomon, a dooa în mun­ tele Gazirim, făcîndu-se în vremea lui Darie, de Manasi, fratele Iudei preotului celui ales, a treia în muntele Iliu­ poleos, făcîndu-să de Onia, tatăl lui Simon celui Drept, 25 în vremea lui Antioh celui Mare. Şi iară vedem în Sfînta Scriptură trei tîrnosiri besericii lui Dumnezeu. Una, făcîndu-se de Solomon, toamna, în 10 zile ale lui septemvrie, a dooa făcîndu-se de Esdra, 1 lipseşte Darie M, C fliPseşte de zile M 1/ 2 leat] in anul C 1/ 3 }ntr-acea] pre aceasta M 1/3-4 Tot într-această vreme era şi Platon filosoful. Insă Intr-acea vreme care au dat v� Chir C 1/ 5 lipseşte să se întoarcă în Ierusalim şi M 1/ 6 an al M f acestui] lui MI/ 7 ani 47 C fliPseşte şi M f drept] pentru M, C f zice şi] scrie MI/ 8 că în 46 M f că în 47 de ani s-au făcut biserica C 1/9 lipseşte şi tu zici că în 3 zile o vei rădica M f i proci] şi celelalte C 1/10 cel cu M [lipseşte aflînd M 1/10 -11 Ezdra au luat vistieriia de cărţi M 1/12. şi au luat] luînd şi C 1/13 lipseşte de la împărat M 1/14 preste tot norodul C f căpetenie întru Izrail M f Acest an au despărţit M 1/15 de la împreunarea jidovilor M 1/15-17 de împreu­ narea jidovilor. Şi tot în vremea acestuea au luat Neerniea voe C 1/16 lipseşte Esdra, cap 9 M [lipseste Iară MI/ 17-19 voe, fără numai ce au zidit cetatea Ierusalimului în 7 ani cu 7 porţi, precum să vede în rotocol C 1/17 -18 au zidit Neemiia în 7 ani cetatea M 1/19 aici în rotocol MI/ 211'" s-au făcut de Solomon înpăratul C 1/ 22 făcîndu-se] carea s-au făcut C, lipseşte M 1/ 23 lui Iuda preotul CI/ 24 lipseşte făcîndu-să M f cel Drept MI/ 25 cel Mare MI/ 26-27 la beserica lui Dumnezeu MI/ 27 - 28 întîi de Solomon la 10 ale lui septemvrie M f de Solo­ mon, la 10 septemvrie, toamna CI/ 28 lipseşte făcîndu-se M 1/ ��:� o., ." �. ţ .}.. :; �, ' .. • ţ • , t '- " ." �03 [304] primăvara, în 23 de zile ale lui martie, în vremea lui Darie, feciorul lui. Istaspu. Esdra, cap 6. Iară unii zic cum că această tîrnoseală nu s-au făcut de Esdra, ci de Iisus, feciorul lui Iosedec. 5 A treia tîrnoseală s-au făcut de Iuda Macaveul, iarna, în 2S de zile ale lui dechemvrie, în vremea lui Antioh celui Lăudat. întîia Carte a Macaveilor, cap 4. Acest Manasi, fratele lui Iad arhiereul, luînd voe de la împăratul Darie ca să zidească casă lui Dumnezeu, au 10 zidit în muntele Gazirim. Acest Onia, tatăl lui Simon celui Drept, pentru răutatea lui Antioh celui Mare, fugind în Eghipet cătră Ptolemeu, împăratul Eghipetului, cel Lăudat, au zidit beserică lui Dumnezeu în muntele Iliupoleos. 15 Preoţind acest Onie, au trimis împăratul Selefc pre Iliodor la Ierusalim ca să ia din vistieriia besericii toate odoarăle, să le ducă la dînsul. Deci mergînd Iliodor ca să plinească porunca împăratului, fu rănit de înger pînă Iîngă moarte. / Col. II 20 Şi pre norod de bir l-au mîntuit. Şi Ezdra au cetit legia la înfigerea corturilor, ajungînd 24 de zile şi îndemna .pre norod să se adune, ca să asculte cele ce zice legia, de patru ori zioa şi de patru ori noaptea, precum scrie în cartea N eemiei. 25 După cum zice Ieronim, tî1cuind pre Isaia, gonirea ceia ce s-au făcut de Arnan, în vremea Esthirei, au fost în urma stricării Vavilonului cu 100 de ani. După zisa lui Filon istoricul, gonirea ce au fost în vre­ mea Iudithei s-au făcut de Camvis, feciorul lui Chir, care 30 Chir, au surpat şi Vavilonul. / ... , 1la 23 ale lui martie, M, la 24 martie C II 2 lipseşte feciorul lui Istaspu M 1 Istaspu] lspas CI lipseşte Esdra, cap 6 M 1 lipseşte Esdra CI cap 7 C 113 lipseşte cum CII 3-4 Care zic unii să să fi făcut de Iisus al lui Iosedec MII 5 lipseşte tîrnoseală s-au făcut M II 6 lipseşte de zile M, C II 6-7 lipseşte celui Lăudat. întîia carte a Macaveilor, cap 4 M 119-10 au şi zidit-o C 1111 răotatea M 1112 cătră] la M 1113 celui Lăudat C 1/15 unde preoţind C 1117 şi să le ducă CI dînsul] el M 1/17 -18 lipseşte Deci mergînd Iliodor ca să plinească porunca îm­ păratului M 1118 care fu rănit MI îngeru Domnului C 1 lîngă] la MII 20-24 lipsesc M 1120 lipseşte şi pre norod de bir l-au mîntuit C 1 lipseşte Şi C 1121 cortului CI indemna norodul C 1126 ce s-au făcut în M 1129 s-au făcut] au fost M II 304 'J [305] f. 18 Şi rugîndu-se lui Onie preotul, ca să se roage lui Dum- Col. I nezeu pentru dînsul, să tămădui şi să întoarse la împă­ ratul deşert. A 2-a Carte a Macaveilor, cap 2, 3, 4. în vremea acestui Simon au făcut Iisus, feciorul lui 5 Sirah, Cartea înţelepciunii, de care Simon pomeneşte Iisus la cartea lui, cap 50. Acest Eleazar au trimis pre cei 70 de tîlcuit ori la Eghi­ pet, pre carii, după ce au tîlcuit, i-au dăruit Ptolemeu Filadelful, împăratul Eghipetului, cu daruri mari şi la 10 Iudea cu cinste i-au trimis. Acestia zice Filon istoricul. Iason şi cu Menelau au cumpărat preoţiia întîi de la Antioh Epifan. A dooa Carte a Macaveilor, cap 4. Aceştea multe răutăţi au făcut jidovilor, măcar că şi ei erau jidovi. Acest Alchim, făcîndu-să arhiereu de Dimitrie si avînd 15 vrajbă totdeauna cu Iuda, de vreme ce surpa 'zidurile besericii şi lucrurile prorocilor, fu rănit şi muri. întîia Carte a Macaveilor, cap 9. Acest Ptolemeu, feciorul lui Lagos, fiind împărat Eghi­ petului şi cu vicleşug întrînd în Ierusalim, zicînd cum că 20 va să jărtvuiască, pre mulţi din jidovi au robit şi i-au vîndut. Aşijderea au făcut şi la Gazirim. în vremea acestuia s-au făcut Cartea Macaveilor. Leat 4930.; Col. II Acest Mardoheu ş-au făcut fiică pre Esthir, nepoată-sa, fata frăţini-său. Şi, fiind cinstit de împăratul Artaxerx, 25 au luat împăratul pre Esthir, nepoată-sa, a-i fi împără­ teasă. Deci cu sfatul şi cu învăţătura acestuia s-au rugat Esthir, împărăteasa, împăratului de au mîntuit pre no­ rodul lui Israil din moartea care vrea să-i facă Amman, ispravnicul împăratului. Şi pre lemnul care să gătise 1 ca să se roagE1 de s-au rugat MII 2-3 pentru dînsul ca să-I erte şi tămăduindu-să să întoarse la împăratul său CII 2 s-au tămăduit M I s-au întors MII 3 în deşărt MI lipseşte A 2-a Carte a Macaveilor, cap 2, 3, 4 MI lipsesc cap 2, 3, 4 CII 5 de] pentru CII 6 lipseşte cap 50 M II 7 tî1cnitori] tălmăcitori MII 8 tîlcuit] săvîrşit MI împăratul Ptolomeu MII 10 lipseşte i-au trimis la Iudea MII 11 Ear Iason CI Menelau Cii 12 lipseşte A dooa carte a Macaveilor, cap 4 MII 13 răotăţi Mierea tot jidovi CII 14 Alchim] Eliachim CII 15 de vreme ce] fiindcă CII 16 fu rănit şi] furînd CI lipseşte întîia Carte a Macaveilor, cap 9 M 1118 Ptolomeu M 1 Agos C 1119 fic1eşug MI lipseşte cum M, CII 20 i-au robit MII 21 s-au făcut şi CII 22 în anul 4901 CII 23 pre nepoată-sa Esthir C 1124 lipseşte frătini-său CI fiind] pentru că era C 1125 lipseşte nepoată-sa CI înpărăteasă] soţie lui CII 26-28 Deci cu sfatul lui au mîntuit pre norod Esthira din moartea ce ere a să-i facă C II 27 Esthir împărăteasa] ia MII 29-2 şi pre lemnul care gătise să spînzure pre Mardoheu au spînzurat pre Aman CII " . ţ I �. . ( . . " '; 5 ospăţul, gonind pre Astina, pentru mîndriia şi pentru neînţelegerea ei şi luînd pre Esthir, jidovca, în locul Asthi­ nei şi cinstind pre Mardoheu şi spînzurînd pre Amman, pentru moartea cea făr' de dreptate, ce vrea să dea lui Mardoheu şi jidovilor, au dat voe evreilor cu cărţi noao, 10 ca să se întoarcă asupra vrăjmaşilor lor, după ce s-au mîn­ tuit ei prin sîrguiala Esthirei. Drept aceia sărbează jidovii la 10 zile a lunii a şaptea, pentru pomenirea mîntuirii aceiia din moarte, precum scrie în Cartea Esthirii. Leat '4832. în vremea acestuia învăţa Aristotel la Platon, I5l filosoful. . - Artaxerx Cothos, cu îndemnarea lui Vago, boiarinullui, au adaos iarăşi la evrei birurile care lăsase Esdra, precum s-au zis mai sus. în vremea acestuia erau dascali Dimosten şi 4cistotel. / Leat 4858. ��8vI 20 Ptolemeu Filadelful, fiind iubitor de cărţi, au trimis cu . sfatul lui Dimitrie şi al lui Aristeu, la beserica Ierusali- .. raului, daruri, 120 de sicli ovreeşti de argint, ca să-i tri­ miţă Eleazar la Alexandriia cele 5 cărţi ale lui Moisi şi să-i trimiţă şi tîlcuitori, ca să le tîlcuiască. Şi aşa au 25 făcut Eleazar, după voia împăratului, trimiţîndu-i şi căr­ ţile şi pre cei 70 de tîlcuitori. 2 lipseşte precum scrie in Cartea Esthirei M /14 lipseşte care să nu­ meşte şi Asuer C /1 5 - 6 lipseşte şi pentru neînţelegerea ei C /1 6 Esthira jidoavca M 1 Astiniii M 1 liPseşte in locul Asthinei C 117 şi cinstind] au cinstit M 1 spinzurînd] au spinzurat M /18-9 pentru moartea ce vrusese el să Jacă lui Mardoheu M, lipseşte C 119 şi au dat voe M II 9 -10 au dat şi jidovilos yoe să să întoarcă şi ei asupra vrăjmaşilor C II 9 evreilor] jidovilor M 1110 -lllips.eşte după ce s-au mintuit ei prin strguiala Esthirei CI! 11 strguinţa Esthirii M / drept] pentru M, CI sărbează jidovii ptnă in zioa de astăzi C /112 lipseşte zile M / a şaptea] lui septemvrie C /112-14 lipseşte mintuirii aceiia din moarte, precum scrie in Cartea Esthirii. Leat 4832 C /113 lipseşte aceiia M /lipseşte precum scrie in Cartea Esthirii M //14 intr-această vreme învăţa M / să învăţa C //16 lipseşte Cothos C / boiarenul M Ilui2] său C /117 iar au adaos M 1 birul C /117 -18 lipseşte precum s-au zis mai sus M, C /118 aceasta M/l19la anul 4855 C /1 22 siele evreeşti MI lipseşte ca M 1/23 lipseşte Eleazar la Alexandriia M II 23 - 4 ale lui Moisi, care trimiţindu-i-Ie şi 70 de tălmăcitori, după ce au săvîrşit i-au trimis inapoi cu mari daruri, ertind şi slujitorii bisericii în 7 ani de bir. 4951 M /1 25 au şi făcut Eliazar C /1 26 cărţile înpreună şi cu doi tilcuitori C II 306 [307] Şi primi pre ei împăratul Ptolemeu cu cinste mare şi după ce au tîlcuit cărţile, dăruindu-i cu daruri multe, i-au trimis înapoi şi au lăsat de bir pre slujitorii besericii în 7 ani. în vremea acestuia s-au arătat tîlcuitorii. Leat 495l. 5 Ptolemeu Everghetul n-au făcut nimic vrednic de po­ vestire spre jidovi. în vremea acestuia au făcut Iisus al lui Sirah Cartea înţelepciunei. Ptolemeu Filopator, luîndu-şi pre fiică-sa de la Alexan- 10 dru căruia o au fost dat muiare, o au dat lui Dimitrie. în vremea acestui Ptolemeu au stăpînit romanii pe Elada şi Schi pion au biruit Africa. în urma acestor împăraţi n-au mai fost alt împărat la Eghipet, fără numai Cleopatra ... care biruindu-să de Antonie, 15 s-au mutat împărăţiia Eghipetului la Roma. "Pre vremea aceasta au fost împărat la Roma Iulie Chesar. Matathia preotul au omorît pre solii lui Antioh Epifanes şi au mai omorît pre un jidov, carele jărtvuia după po­ runca lui Antioh, deasupra jărtăvnicului, în Modeim. După 20 aceia, fugind cu cei 5 feciori ai lui şi cu alţi jidovi, ce să temea de Dumnezeu, s-au ascuns în munţi şi în peştere. Deci, dînd voe jidovilor să bată războiu sîmbăta, în vreme de nevoe şi invăţîndu-i să păzească legile cele părinteşti şi învăţîndu-şi şi feciorii pentru lege şi pentru războiu, muri 25 şi să îngropă la Modeim. întîia Carte a Macaveilor, cap 3. / Col. II De la acest Darie au luat Manasi, fratele lui Iad, voe să zidească beserică în muntele Gazirim. Şi, biruindu-să Darie acesta de împăratul Alexandru, s-au mutat Sarvil, 1 ei] dinşii C 1 cu mare cinste şi bucurie CI/ 2-4 după ce ii tilcui acele cărţi să mulţămi foarte, dărufnd şi tilcuitorilor daruri scumpe, trimeţindu-i earăş înnapoi şi le lăsă şi birul la slujitori beserici in 7 ani C 1/ 5 lipseşte vrednic C 1/ 6 lipseşte spre jidovi M, CI/ 7 - 8 Iar in zilile lui au făcut Iisus Sirah cartea sa M 1/11 acestuia M 1 lipseşte Ptolemeu M, C II 11-12 au stăpînit romanii Elada şi Sţipion Africa M 1/14 făr'de Cleopatra MI/ 15 Eghiptului M 1/15-16 pre vremea aceasta au fost înpărat la Roma] unde era inpărat M 1/16 au fost împărat] au înpărăţit CI/17 Mattathia Asmodeu 'C1/18 şi pre un M 1/18-19 carele din porunca lui Antioh jărtvuia M 1 lipseşte după pornnca lui Antioh C 1119 după aceia] apoi M, şi C//20 lipseşte cei M, C1/20-21 lipseşte şi cu alţi jidovi ce să temea de Dumnezeu CII 21 s-au ascuns in peşterile munţilor M, s-au ascuns într-o peştere C 1/22 lipseşte deci C//22- 23 jidovilor ca in vreme de nevoe să dea războiu şi sîmbăta şi învăţindu-i M / /22 să să bată şi sîmbăta In război CI123 lipseşte şi tnvăţtndu-i Cţlipseşte cele M,CI/24 pre feciori M 1 invăţlnd şi pre feciorii săi muri C II 25 liPseşte şi să îngropă la Modeim. Înttia Carte a MacaveiJor, cap 3 C II 26 - 27 au fost luat Ioad voe de au zidit C 1/28 lipseşte acesta C IAlexandru înpărat C //27-1 şi biruindu-să de Alexandru s-au mutat Servil boiarenul M // f ( , . \ .. .. . ( . " I 307 [308] l' ii , J boiarinul lui, la Alexandriia şi s-au supus împărăţiia per­ silor lui Alexandru. �_ Alexandru Machedon cel Mare, biruind pre Darie şi .. mutînd imparaţna perşilor la Machedonia şi supuind Tirul 5 şi �aza supt biruinţa lui, au purces asupra Ierusalimului cu mînie mare, pentru că, fiind supuşi lui jidovii, nu vrea să-i trimiţă dejdea cea obicinuită. Şi, apropiindu-să de Ierusalim cu oştile, să spăimîntară jidovii foarte şi au eşit înaintea lui alţi preoţi cinstiţi, de l-au primit cu cinste 10 mare. Iar ceialalţi preoţi carii nu vrea să-i trimită dejdea, s-au ascuns. .Deci văzînd Alexandru înţelepciunea preoţilor şi cucer­ niciia care au arătat cătră el, să ruşină de ei şi-şi conteni mîniia. Şi, după ce au jărtvuit şi au cetit înaintea lui 15 prorociia lui Danii1, li-au ertat dăjdile de 7 ani; însă cele ce au făgăduit iudeilor cătră samarineni au tăgăduit. Deci, mărindu-i-se numele şi lătindu-i-se împărăţiia foarte zavistuindu-l unii din boiarii lui, l-au otrăvit, I pentru.că-eoeda zavistiei moarte iaste. Iar în urma lui 20 s-au împărţit îrnpărăţiia în patru împărăţii, precum să "arată aicea, dintru carii, pentru cei doi grăiaşte Sfînta Scriptură mai cu denadinsul, pentru răutăţile care au făcut jidovilor. în vremea acestuia era vestit Aristotel. Leat 4888. 25 Murind Alexandru s-au rădicat 4 împăraţi. însă Eghi­ petull-au stăpînit Ptolemeu al lui Lagos, cătră amiazăzi; Machedoniia o au stăpînit Filip, carele şi Darie să numeşte, fiind fratele lui Alexandru, către amiazănoapte, iar Siriia şi Vavilona şi toată împărăţiia răsăritului o au stăpînit 1 boerul lui C I lui] la M, înpăratului C II 4 şi mutînd] s-au mu\a.t C I Machidonie M 1/ 5 lui] sa M /1 6 cu mare mînie C I fiind jidovii supuşi lui M, C 1/ 6 - 7 nu vruseseră să-i trimită C 1/ 7 - 8 Şi să spăimintară C 1/8-9 şi de frică au eşit C 1/9 cu mare cinste MI lipseşte preoţi C 1/10-11 Iar preoţii cei ce fusese înproticnici s-au ascuns M 1/ 10 carii] ce C I nu vrea] nu vruseseră C 1113 care} lor ce M I să ruşină] să stidi M I lipseşte să ruşină de ei şi C I tş conteni C 1/14 citit M /115 le-au ertat M /1 16 iudeilor] jidovilor C/de cătră M/s-au tăgăduit MI/17 deci] apoiC/l18 apoi foarte C/l18-19 l-au otrăvit (precum zice un proverb roman că roada zavistii este moartea) C 1/19 rodul M I iaste moarte MI iar în urma lui} şi după aceea CII 20-22 lipseşte precum să arată aicea ... pentu răută.ţile care M II 20- 21 precum să descrie la vale, dintru C 1/ 22 care] ce C 1/ 23 lipseşte au făcut jidovilor M I în vremea lui Alexandru era vestit M, in vremea lui Alexandru Machedon era vestit CII 24 la anul CII 25 - 2 lipsesc C 1/ 25 lipseşte murind Alexandru ... însă M 1/ Z6 Ptolomeu M /1 28 frate M 1/ � 308 [309] Selevc Mihanor, iar în Asia, cătră apus, au împărăţit Antioh. / f. 19 După ce au stăpînit beserica şi o au spurcat în trei ani, Col. I Apolonie şi Siron şi Timothei şi Nicanor şi Gorghie şi Lisiia, 5 să făcu preot Iuda Macaveul şi în 25 de zile ale lui septemvrie tîrnosi beserica, prăznuind 8 zile. După aceia mîntui el şi cu Ionathan frate-său, pe galaaditeni şi frate-său Simon pre galilei. Iară Iosif şi Azaria, carii erau puşi de Iuda păzitori 10 besericii si Ierusalimului, bătînd războiu cu cei streini de felin, făr,' de ştirea Iudei, s-au biruit de vrăjmaşi, perind în războiu 1000 de voinici, pentru neascultarea lor. Iar după aceia s-au împăcat Iuda cu Efpator, împăratul Siriei. Deci pîrî pre Iuda, Alchim, cătră împăratul, pîră 15 mincinoasă; şi trimiţînd împăratul pentru acea pîră pre Nicanor, voevodul cu oşti, asupra Iudei, fu omorît Nica­ nor de Iuda. Iar mai pre urmă, făcînd Iuda pace cu ro­ manii, să omorî în războiu, de Vachid. A 2-a Macaveilor, cap 14. 20 Acest Eleazar, fiind în războiu cu Iuda omoria pre vrăj­ maşi şi în dreapta şi în stînga. Deci, vîrîndu-se supt ele­ fantul pre care i să părea că va fi împăratul, omorî pre elefant si, căzînd elefantul mort pres te dînsul, muri şi el, acolo. întîia Carte a Macaveilor, cap 6. 25 Acest Ioanathan, omorînd pre Navuthei, îşi izbîndi pentru moartea frăţini-său, lui Ioann. Şi, după biruinţa aceasta, făcu pace cu Vachid. Şi, împăcîndu-să şi cu Alexandru, i-au dat ajutor asupra lui Dimitrie, pentru că şi Alexandru îi ajuta lui la preoţie. Î / 3-4 Apolonie în 3 ani C //4 lipseşte şi 2-4 C / Seron M // 5 s-au făcut M / ale luni lui C, lipseşte M // 6-7 Apoi el şi cu frate-său lonathan mîntui pre gala­ diteni M // 7 frate-său Ionathan C //11 fel M, C / să biruiră M /12 în] într-acel C //12-13 Iar apoi s-au împăcat M, şi după aceea earăş s-au înpăcat C //14 Deci să porni acum cătră înpăratul cu pîră C //15 lipseşte pentru acea pîră M] pă te­ meiul acei pîri C //16 cu oşti asupră-i, fu omorît M / asupra Iudii unde fu omo­ rît C//17 iar mai] şi M, C//18 să omorî C//17 -18 apoi mai la urmă să omorî şi el CII 18-19 lipseşte A 2-a Carte a Macaveilor, cap 14 M //20 în războiu] învrăjbit C / 0- rnorîră M, omorî C //21 şi 1] începînd C / deci] apoi C / elifandul M //21-22 supt un elefant care i să părea că ar fi cu înpăratul C // 22 i să păruse a fi împă­ ratul pe el, omorî elifandul M // 23 elifandul pre el muri şi el acolo M / preste dînsul mort C / acolo] pe loc C //24 lipseşte întîia Carte a Macaveilor, cap 6 M // 25 Ionathan M // 26 frăţine-său M // 27 aceea C // 28 pentrn că] căci M // t I , . .... '� ... >�' ��, " .. . ( " .. J 309 [310] .' După aceia au ajutat şi lui Antioh Mirax; iar apoi, prinzîndu-l Trifon, îl omorî şi pre el şi pre amîndoi fe­ ciorii lui. Întîi ca» Carte a Macabeilor, cap, 9, 10. � Simon, fratele lui Ioanathan, au dat lui Trifon 100 "5 de talanţi de argint şi pre amîndoi feciorii lui Ioanathan zălog, pentru ca să scoaţă pre Ioanathan de la el, pentru că aşa să tocmise cu Trifon. Iar el, luînd argintul şi pre feciorii lui Ioanathan, nu s-au ţinut de cuvînt, ci i-au omorît. După aceia făcu Simon pace cu Dimitrie şi rădică 10 zidurile cele surpate ale cetăţii Sionului şi izgoni pre cei ce păziia cetatea. I Col. II _ .Antioh Sotir ş-au luat muiare anume Verenica, fata lui Ptolemeu Filadelful, împăratul Eghipetului, Şi, după aceia, s-au pornit tot războiul între împăraţii cei ce au 15 rămas în urma lui Alexandru, precum în Cartea Maca­ veilor să vede. Antioh cel Mare, supuind supt oblastiia lui Iudea, au pus la loc birurile slujitorilor besericii, cele ce au fost ertat Ptolemeu Filadelful, în vremea celor 70 de tîlcuitori. Şi 20 pentru cruzimea acestui Antioh au fugit Onia preotul, tatăl lui Simon, din Ierusalim în Eghipet, cătră Ptolemeu "Epifanes şi ş-au zidit beserică în ţinutul Iliupoleos, plin ind prorociia Isaiei, carea grăiaşte la cap 9. I f. 19v Iară mai pre urmă fu omorît, în Ierihon, de împăratul Col. I 25 Ptolemeu; şi luo preoţiia, în urma lui, Ioann, care să numeşte Ircanos. Intîi Macaveilor, cap 16. Ioann Ircanos, deschizînd doao vistierii, din cele 8 ale lui David, au dat 400 de talanţi lui Antioh, ca să se de­ părteze de a robi Ierusalimul. Iar din ceialalţi bani, ce-au 30 rămas, au făcut case de săraci şi de streini. 1 apoi] mai la urmă. C II 2 prinzîndu-l pre el C I lipseşte şi pre .. el CI feciorii lui] fraţii lui înpreună C II 3 lipseşte întîia Carte a Macabeil�rţ cap 9-10 MII 5 talanzi :vI 116 lipseşte pentru 1-2 M, C 117 lipseşte cu Trifon MII 7 - 8 şi pre acei doi feciori nu s-au ţinut C 119 după aceia] apoi MI după aceea între Simon şi Trifon fu pace şi au rădicat C 1112 de muere CI anume] pre M, C 1113 Ptolomeu MI Eghiptului M I după aceia] apoi M, CII 14 războae C 1115 precum scrie la Macavei M, precum scrie la Cartea Macovei C 1117 supt oblăduirea lui C 1119 Ptolomeu M I lipseşte în vremea celor 70 de tll­ cuitori C 1 tîlcuitori] tălmăcitori MII 21 cătră] la C 1 Ptolomeu MII22 şi au zidit MI zidit acolo C 1122-23 lipseşte plinind prorocia Isaiei carea grăiaşte la cap 9 M, CII 24-25 pre urmă fu şi el omorit de Ierihon înpăratul Ptolorneu şi în urma lui luă preoţiea Ioan C II 25 Ptolomeu MI carele M II 26 Ircanor C 1 lipseşte întîia Carte aMI cap 17 C /1 27 acest Ioan C II 28 talanzi M 1 lipseşte ca M II 29 a robi] arapi C II 30 mai rămas M II 310 [311] pa Pre Ircanos, înşălîndu-l frate-său Aristovul, i-au luat împărăţiia. După aceia, fiind Ierusalimul supt stăpînirea romanilor, au pus Pom bie pre Ircanos preot. Iar mai pre urmă l-au pus Iulie Chesar şi împărat Siriei. După aceia 5 fu omorît de sabiia parthilor celor ce ajutau lui Andigon. împăratul Aristovul, închizînd în temniţă pre mumă-sa şi pre cei doi fraţi ai lui, să îmbrăcă cu diadimă împără­ tească. Şi, cu învăţătura muerii lui, omorî pre frate-său Andigon şi muri şi el, fiind atunce, cînd au murit el, 10 ani 475 de la Sedechie, cînd s-au stricat împărăţiia jido­ vilor. / Col. II Selefc, feciorul lui Antioh celui Mare, au trimis pre Iliodor la Ierusalim, ca să prade vistierii a besericii, carele rănindu-se de doi îngeri, muri. Iară cu rugăciunea lui Onie 15 preotul, feciorul lui Simon, să sculă iarăşi şi să întoarse la împăratul, deşert. A 2-a Macaveilor, cap 3. Antioh Epifanes, trimiţîndu-să de tată-său la Roma, zălog de pace, fu prins în nişte cetăţi de ale Asiriei şi cu meşteşug scăpînd de acolo, să numi Epifanes. 20 Deci, fiind în Roma zălog, precum am zis şi auzind de moartea tătine-său şi de răutăţile frăţini-său, fugi din Roma pre ascuns şi să puse împărat după moartea lui Selefc. După aceia au vîndut preoţiia Ierusalimului lui Iason şi lui Menelau. Deci, ei, puindu-să preoţi, s-au numit 25 cu nume păgînesc şi au făcut neobrezuire în Ierusalim. Şi au omorît Andronic pre Onia preotul, cu învăţătura lui Menelau, după porunca lui Antioh. Deci, biruind An­ tioh Eghipetul, cu hicleşug, au venit şi asupra Ierusali­ mului de I-au bătut. Şi, după aceia, fu gonit din Eghipet 30 de solii carii venise de la Roma. Şi puse &\tioh idolul Diei Olimbiului, în beserica Ierusa­ limului şi siliia pre jidovi să facă obiciaiurile cele păgîneşti. Şi cu multe feliuri de cazne a omorît 7 fraţi Macavei îm- 2 stăpiniia M II 4 Chesariul MI după aceia] apoi MII 5 parthenilor CI Antigon M, Antieagos CII 9 Andigog CI şi! ]apoi CII 10 ani de la Sofonie 476 CII 12 cel Mare MII 13 pre Iliodor] idoliilor C 1114 iară] şi MII 15 lipseşte feciorul lui Simon M, C II 16 in deşărt M, deşert şi ruşinat CI lipseşte A 2-a Carte a Macaveilor, cap 3 MII 17 -18 zălog in Roma MII 21 răotăţile MII 22 şi să puse el inpărat CII 23 după aceia] apoi MII 24 Apoi puindu-să ei preoţi CII 25 neobrezuire] nelegiuire CII 27 şi după C I deci] apoi CII 28 hicleşug] meşteşug CII 29 de s-au bătut CI lipseşte şi CI după aceia] apoi MII 30 carii] ce CII 31 Deai Olimbului C, Diei Olimful)li MII 32 obiceiurile MII 33 Macovei CII ., . . ( ,,� � ., . ., � I . ," .�:� �, J ,1 311 111 L ') " '" \, , .� " .. . [312] Col. II preună cu Eleazar, căci nu vrea să mamnce carne de porc şi să se închine idolilor, de pre cum le porunciia. Iar mai pre urmă, ducîndu-să iarăşi asupra Ierusalimului, �. ca să-l strice de tot, l-au împins Eliamid din căruţă şi, 5 căzînd jos, s-au zdrobit; şi măcar că mai pre urmă s-au căit, iar incă-ş cu ticăloasă moarte s-au sfîrşit. întîi Macaveilor, cap 9. Antioh Efpator, robind Vethsura şi prădînd Ierusalimul, mai pre urmă au dat jidovilor voe să-şi ţie legile lor şi au 10 izgonit pre Filip din Antiohiia. După aceia îllegară ostaşii lui şi pre el şi pre Lisiia şi-i omorîră, cu învăţătura lui Dimitrie Sotir, carele au împărăţit în urma lui. A 2-a < Carte> a Maca veilor , cap 11. / f. 201 Alexandru, omorînd pre jidovi, foarte îl urîse norodul Col. 15 şi temîndu-să a lăsa împărăţii a feciorilor lui, pentru ca să nu răsplătească lor cele ce au făcut el, au lăsat împără­ ţiia, după moartea lui muerii lui, Alexandrei. Iară după ce au murit Alexandru, această împărăteasă, Alexandra, care iaste însemnată mai jos, în ceia faţă, 20 făgăduind împărăţii a lui Ircanos, fiiu-său, pre carele îl =şi iubiia, au închis în temniţă pre celalalt fecior al ei, Aristovul, cu muiarea lui si cu copiii lui, ca nu cumva, rădicîndu-să, să ia împărăţii a de la Ircanos. Pre această Cleopatra o au biruit în Acon, Antonie, ce 25 ce o îndrăgise. Şi s-au mutat împărăţiia Eghipetului în partea romanilor. Pre vremea aceasta s-au supus Eghi­ petnl romanilor. / Dimitrie Sotir, feciorul lui Selefc, întorcîndu-se de la Roma, omorî pre Antioh şi pre Lisiia şi puse arhiereu pre lEleazar dascalullor MII 2 de pre] după CI idoilor precum porunciia M/I :ţ'ducîn- du-să iarăşi] mergînd M II 4 lipseşte ca C II 5 lipseşte mai C II 6 încă tot cu moarte 'J CI lipseşte întîia Carte a Macaveilor, cap 9 M, C/l8 predînd C/I 9 am dat voe jidovilor MII 9-10 să-şi ţie legile lor, gonindu şi pre Filip C /110 după aceia] apoi M /111 lipseşte lui M 1110-11 după aceea legară pre el şi pre ostaşi lui şi îi omoriră C 1113 lipseşte A 2-a Carte a Macaveilor, cap 11 M 1/14 foarte urîse M /115 lipseşte pentru M 1115-16 pentru cele ce făcuse el C 1117 Alexandrii M 1118 Iară după moartea lui Alexandru CI Această împărăteasă] împărăteasa lui M /1 19 care este desenată aci, în cealaltă faţă C, lipseşte M /120-23 Au făgăduit împărăţiia fii-său lui Ircanos, pre carele-l şi iubiia. Şi au închis în temniţă pre Aristovul, celalalt fecior al ei, cu muiarea lui şi cu copiii, ca să nu să rădice cumva, să ia împărăţiia de la Ircanos M /120-22 fiului ei pre care îl iubea foarte, ear pre celălalt fecior al ei l-au închis în temniţă Aristovul împreună cu muerea şi cu copilaşi lui C II 25 - 26 în partea ro­ manilor supusă M II 26-27 lipseşte Pre vremea aceasta s-au supus Eghipetul roma- nilor M /1 28 fecior lui M II 312 [313] 31.3 " " Alchim, păgînul. Şi, împreună cu el, trimise în Ierusalim pre Vachid, carele au pierdut pre mulţi din jidovi. Şi au perit şi Nicanor, voevodul lui Dimitrie, omorîndu-se de Iuda. Şi după aceia, omorî pre Iuda Macaveul prin Va- 5 chid, pentru că nu i-au fost ajutat frate-său, Ioanathan, măcar că multe să făgăduise Dimitrie lui Ioanathan, ca să facă pace cu dînsul şi să-i ajute. Deci, bătîndu-se Dimitrie cu Alexandru Epifanes, fu omorît de dînsul. Întîia Carte a Macaveilor, cap 8, 9, 10. 10 Alexandru Epifanes, feciorul lui Antioh Efpator, făcînd pace cu Ioanathan, feciorul lui Matathie, omorî pre Dimitrie, cu ajutoriul lui Ioanathan şi-şi izbîndi Alexandru, pentru moartea tătîne-său şi cinsti pre Ioanathan, căci i-au ajutat. După aceia, Ptolemeu Filopator, împăratul Eghipetului, 15 socrul lui Alexandru, rădicînd oaste asupra lui Alexandru, îşi luo într-ajutor pe Dimitrie cel Mic. Şi, biruind pe Alexan­ dru, i-au luat toate cetătile si s-au luat si fata de la el, de o au dat lui Dimitrie' celu'i Mic. Iar Aiexandru fugind la Araviia, i să tăe capul de Zadiil Arapul. Întîi 2 a Macaveilor, cap 11. Dimitrie cel Mic, luîndu-şi muiare pre fata lui Ptolemeu, care era mai nainte muiare lui Alexandru, împărăţi în locul lui Alexandru. După aceia fu omorît de Antioh cel Mic, pre carele l-au fost adus Trifon din Araviia şi au 25 împărăţit Antioh în locul lui. Întîia Carte a Macaveilor, cap 11 şi 12. ) Pre Antioh Mirax, feciorul lui Alexandru, I-au adus Trifon de la Aravia, pentru că acolo îl creştea după moar- 1 păgînul] arhier-lu C / Şi trimise cu el în Ierusalim M II 2 pierdut] omorît C / lipseşte din CII 3 omorlndu-să de Dimitrie sau de Iuda CII 4 Şi pre Iuda Macaveul C / şi după aceia] apoi M / lipseşte Macaveul M 1/ 5 pentru că] căci M 1/ 5-9 lipseşte pentru că nu i-au fost ajutat, cap ... 8, 9, 10 CII 6- 7 lipseşte Amăcar că multe ... cu dînsul şi să-i ajute MII 8 deci] apoi MII 9 lipseşte Iritîia Carte a Maccaveilor, cap 8, 9, 10 M 1/ 10 lipseşte Efpator C / făcînd] după ce făcu C II 11 lipseşte feciorul lui Mattathie C 1/ 12 lipseşte cu ajutoriul lui Ioanathan M, C / izbîndi] răzbună C / lipseşte Alexandru C 1/ 13 lipseşte şi cinsti pre Ioanathan căci i-au ajutat C //14 după aceia] apoi MII 14-18 Apoi socru­ său Ptolemeu Filopator rădică oaste asupra lui şi biruindu-l îi luă toate cetăţile şi pre fie-sa de au dat-o după Dimitrie cel Mic CII 15-16 asupra ginere-său Alexan­ dru, îş luo ajutor M / / 17 lipseşte i-au luat toate cetăţile şi C / ş-au luat pre fie-sa de la el MII 18 cel Mic M 1/ 19 i-au tăiat capul Zavdiil M / capul de un arap anume Zavdiil C//19-20 lipseşte întîia Carte a Maccaveilor, cap 11 MII 21 luînd M / Ptolomeu MI/ 22 lipseşte carea era mai nainte muiare lui Alexandru M / şi tnpă­ răţi C //23-26 Apoi I-au omorît şi pre el Antioh, feciorul lui Alexandru M 1/ 28 q�n A.raviia M / liţseşte p�nţru M / acolo crescuse �" . ,.. .�:: _, '� \ .. t ," " 315 ). i' .. [316] Iosif, bărbatul Precinstii. Şi fu Iosif fecior firesc lui Iacov, iar lui IIi fecior după lege. Şi drept aceia zice Mathei evanghelistul pre Iosif a fi fecior lui Iacov, iar Luca nu- .-_ meşte pre el fecior lui ni. 5 Fericita fecioara Maria era de 15 ani cînd au luat în pînj:ece de la Duhul Sfînt, prin bunăvestirea îngerului . ...Pentru că de 3 ani au fost cînd au intrat în Sfînta Sfinte­ -lor. şi după 12 ani bine i să vesti. Şi au trăit, după înălţarea lui Hristos ani 24 şi fu înălţată la ceriuri la 72 de ani ai 10 vieţii ei, ce au trăit pre pămînt. / f. 21 Această Salomi au năpăstuit pre Mariamna, muiarea Col. I lui Irod că au preacurvit. Şi auzind Irod au omorît pre "" Mariamna. / Col. II Acest Octavie Avgust Chesar au luat împărăţiia după 15 Iulie, carele făcînd polaturi, adecă case împărăteşti, au întrebat pre Sevilla prorociţa cîţi ani vor sta palaturile acelia. Iar ia, prorocind, i-au răspuns cum că vor sta pînă în vremea ce va naşte o fecioară curată fiiu. Iar el, auzind acestia, i-au părut că nu să vor strica nici odinioară, pen- 20 tru neîncredinţarea cuvîntului. .. Deci la 42 de ani ai împărăţiei lui, născîndu-să Hristos - din fecioara Maria, chiemă prorociţa Sevilla pre Octavie şi-i arătă lui, în soare, pre Fecioara, ţiind în braţele ei pre Hristos. Şi zise lui: "Aceasta iaste Fecioara aceia care au 25 născut pruncul". Şi îndată căzură casele. Iar locul acela, întru care era casele, să numeşte: Locul Ceri ului. Acestea zic istoricii. La 42 de ani ai împărăţiei lui Octavie Avgust s-au născut Iisus Hristos, în Vitleemul Iudeii, care iaste cetatea lui 30 David, din fecioara Maria, în noaptea spre duminecă. Care mîntuitor al nostru Iisus Hristos, arhiereul cel ales, de 30 ani de era cînd s-au botezat de loann prorocul în , 1 bărbatul] logodnicul C 1/ 2 lipseşte şi C I drept] pentru M fi 3 pre] pentru C fi 6 de la] din M, CI prin bunavestire a îngerului C fi 8 şi tocmai după C ff 8-9 Şi după înălţarea domnului nostru Iisus Hristos au mai trăit Maica Preacurata încă 24 de ani CII 9 cer CII 10 ei] sale MII 12 că ar fi prea­ curvit M, cum că ar fi preacurvit C ff 14-27 lipsesc C fi 15 palaturi M fi 17 i-au răspuns] au zis M I lipseşte cum M ff 19 lipseşte acestia M ff 22 Sivila prorociţa M ff 23 lipseşte lui M fi 24 care] ce M ff 26 carele M fi 27 acestea] precum MII 28 Avgust Chesar M, CII 28-29 s-au născut Hristos în Vithleemul Iudei, cetatea lui M, s-au născut Hristos în Vithleem cetatea lui CfI 30 spre] despre C 1/31 Iar mîntuitorul nostru C fi 32 era de 30 de ani cînd C I prorocul] Predeteciu Mit " 316 .; [317] t" f. 21v Col. I Iordan, învăţînd în urma botezului 3 ani şi 3 luni şi dupa aceia răstignîndu-să, murind şi îngropîndu-se, a treia zi s-au sculat din morţi şi s-au arătat ucenicilor lui de 12 ori în cele 40 de zile ce au petrecut pre pămînt, după 5 înviare. Iar la 40 de zile s-au înălţat la ceriuri şi au şăzut de-a dreapta Tatălui. Iar la 50 de zile după înviare au trimis ucenicilor lui Duhul Sfînt, întărind pre ei, cărora le-au dat putere a face minuni şi a dezlega păcatele. 10 In urma lui Octavie Avgust au luat împărăţii a Tiverie, carele au trimăs domn jidovilor pre Valia. Acesta de faţă vindea preoţiia. Şi întîi au izgonit pre Anna, puind în locul lui pre Ismail şi mai pre urmă au pus pre Eleazar, feciorul Annei. Şi după aceia pre Simon şi mai pre urmă 15 pre Iosif, carele să numiia şi Caiafa, într-a căruia vreme au pătimit şi domnul nostru Iisus Hristos. / Acest Antipatru era din limbi de neam idumeu. Acesta au avut 4 feciori, dintru carii iaste unul şi Irod Ascalonitul. Pre acest Antipatru, pîrîndu-l oarecine cătră împăratul 20 Avgust, cum că-i iaste vrăjmaş şi vînzător, vrea să-I piarză. Deci, arătîndu-şi Antipatru ranele care au fost pătimit pentru dînsul, să curăţi de vină. Drept aceia, făcînd pace împăratul cu dînsul, au pus pre fiiu-său, Irod, împărat 25 Iudeii, carele au fost avînd muiare pre Mariamna, fata lui Ircanos, prin care au luat şi împărăţiia. Acest Irod s-au şi obrezuit. Irod Ascalonitul, puindu-să împărat Iudeii de Antonie şi de Avgust, la al patrulea an a împărăţiei lui ş-au cîştigat, 30 din 4 mueri ce au avut, 6 feciori, carii sînt însemnaţi mai sus, în ce"ht faţă. Acesta, pentru năpăstuirea cea minci­ noasă a Salrîmi, ş-au omorît pre Mariamn, muiarea lui. . -11 '. . -� 1 şi în urma botezului învăţînd C / şi după aceia] apoi M, C 1/ 2-3 murind şi înviind din morţi, a treia zi, s-au arătat C // 3 lui] săi M, C // 4 întru acele 40 de zile, M, într-acele 40 de zile C // 6 cer C // 8 lui] săi M, C / pre Duhul Sfint M, C / întărindu-i M //8-9 întărindu-i pre ei, dîndu-le putere a face minuni şi a erta păcatele lumii C //9 şi putere M / dezlega] erta M 1/10-27 lipsesc C // 10-16 lipsesc M //19 cătră] la M 1/22 Dar arătind M ll Textul rîndurilor 24-27 este rupt în ms. M //22-27 Antipatru. .,. împăratul să mîntui de vinovăţie şi îrnpăclndu-să cu împăratul au făcut pre fii-său Irod împărat Iudeii... Mariamna, fata lui Ircanos, prin carele au şi luat împă­ răţiia, Acest Irod s-au şi obrezuit M // 29 - 30 rupt: ş-au ciştigat din 4 mueri ce au avut M //30 ce avea 7 feciori C // 30-31 lipseşte carii sînt însemnaţi mai sus, în ceia faţăţM"C 1/31 pentru] după C / lipseşte cea mincinqgsă C //22 Salomiii M 1/ • . • ( 'il � �' . '�.' "� , .... 7:' ,.01" 317 '.. \, ') i' '" \. j .. [318] in vremea acestuiia s-au născut domnul nostru Iisus Hristos. Acesta au omorît şi coconii din Vithleem şi încă şi .ai lui, pre Aristovul, şi pre Alexandru şi pre Antipatru. �- Şi au trăit, în urma uciderii coconilor ani 7, întru carii 5 ani domnul nostru Iisus Hristos au fost fugit la Eghipet, .. c1i 'maică-sa şi cu Iosif. Iar după moartea lui Irod s-au 'intors Iosif, împreună cu coconul şi cu maică-sa la Iudea, după porunca îngerului şi lăcuiră în Nazaretul Galileii. . Iară Irod au murit cu moarte ticăloasă, puind în locul lui j pre r Arhelau. Aceasta iaste istorie, beseeicească. (o . Murind Irod Ascalonitul, s-au împărţit împărăţii a şi ",,'" s-au dat-o jumătate de parte lui Arhelau, carele măcar că sâ numiia stăpînitor la a 4-a parte, iar el stăpîniia doao părţi, pentru că ţinea Iudea şi Idumea. Aşijderea s-au 15 împărţit şi ceialaltă jumătate şi s-au dat o parte lui Irod Tetrarhul, adecă Galilea, iar ceialaltă parte s-au dat frăţini-său, lui Filip, adecă lturiia şi Trahoniia. Iar singur stăpînitor niciodată n-au stătut Arhelau, ci numai din părerea norodului să numiia singur stăpînitor. / Col. II 20 Acest Tiverie au împărăţit înaintea pătimirii Domnului "ani. 18 şi după pătimire ani 5. 4icea la naşterea lui Hristos s-au plinit veacul al cinci­ lea şi s-au început al şaselea, care va ţinea pînă la sfîrşitul lumii. însă împreunîndu-se toţi anii, de la Adam pînă la 25 Hristos sînt ani 5199. Trecut-au, precum scrie Roxie cătră fericitul Avgustin, de la zidirea lumii pînă la zidirea Rîmului ani 4474 şi de la zidirea Rîmului pînă la naşterea lui Hristos ani 715, 1 rupt: în vremea acestuia s-au născut M //2 Şi tot acesta au omo:it co­ conii C ţ lipseşte şi M / din] în MI/ 2-3 şi încă şi pre ai lui M, şi încă şi J>re ai săi, adică pre C 1/ 3 rupt şi pre Alexandru şi pre Antipatru M 114 Şi au mai trăit C / coconilor] pruncilor M, C / 7 ani M / întru] în MI/ 4-7 încă 7 ani, în care ani au fost fugit la Eghipet Iosif cu domnul Iisus Hristos şi cu fecioara Mariea, Iar după ce au murit Irod s-au întors iarăş Iosif cu pruncul şi cu maică­ sa în Iudea CII 6 rupt: maică-sa şi cu Iosif. Iar M 117 Iosif cu Iisus pruncul M I la] în M 118 după] prin M ţ rupt : lăcuiră în Nazaretul Galileii M 1/9-10 Iar Irod după ce au murit cu moarte ticăloasă, au rămas în locu lui Arheleu CII 9 puindu-să M 1110 lui] său M /lipseşte pre M 1/ 11- 21 lipsesc C 1/13 rupt: să numiia stăpînitor la a 4-a M 1/14 lipseşte pentru M 1/15 rupt: jumătate şi s-au dat o parte M II 17 frăţine-său M /lipseşte adecă M / rupt Iar singur stă­ pînitor M 1118 din] după M 1/19 el singur MII 20-25 lipsesc M 1122 lui] mîntuitorului nostru Iisus II 26 lipseşte Trecut-au precum M 1/ 27 că de la 1 MII 26-27 către fericitul Avgustin de la zidirea Rîrnului ani 4474 CII .; 318 [319] carii fac de toţi, de la facerea lumii pînă la Hristos, ani 5199 . După 13 ani a naşterii lui Hristos s-au numărat norodul cetăţenilor Rîmului şi, în vremea lui Octavie, s-au aflat 5 de 90 de ori cîte 380 de mii. Aşa zice Roxie. Veacul cel dintîi s-au început de la Adam, şi au ţinut pînă la No�ani 1642. Şi de la naşterea lui Noe pînă la Potop au trecut ani 600, carii fac de toţi, de la Adam pînă la Potop, ani 2242. 10 Veacul al doilea s-au început de la Potop şi au ţinut pînă la.naşterea lui Avraam, cuprinzînd ani 942, carii fac de toţi, de la Adam pînă la Avraam, ani 3184. Veacul al treilea s-au început de la naşterea lui Avraam pînă la David, cuprinzînd ani 1020. Deci de la Adam pînă 15 la David fac de toţi ani 4204. Intre veacul acesta, adecă după 3184 de ani de la Adam fu eşirea feciorilor lui Israil din Eghipet. Veacul al patrulea iaste de la David pînă la mutarea Vavilonului, cuprinzînd ani 409, carii fac de toţi, de la 20 Adam pînă la mutarea Vavilonului, ani 4613. Veacul al cincilea iaste de la mutarea Vavilonului pînă la naşterea lui Hristos, cuprinzînd ani 586, carii fac de toţi, de la Adam pînă la Hristos, ani 5199. Veacul al şaselea iaste de la Hristos pînă la zioa jude- 25 căţii. Veacul al şaptelea să începe de la zioa judecăţii şi nu să sfîrşaşte în veci. / f. 22 Arhelau, după vrăjbile cele îndelungate ce au avut cu Col. 1 fraţii lui, puindu-să stăpînitor preste doao părţi, adecă pre 30 Iudea şi pre Idumea şi înălţîndu-se cu gînd a să numi împărat, fu pîrît cătră Chesar, cum că va să împărătească. Şi, mîniinde-să Chesar, l-au izgonit la Viena şi au împărţit domnii a lui la ţinuturi mai mici. Şi trimise Chesar la Iudea eparh pe Componie. 28-1 rupt: 715, carii fac de toţi de la M' facerea J zidirea M 'lipseşte de la facerea lumii pînă la Hristos C "2 ani 5199, precum să vede mai sus C" 3-4 s-au fost numărat norodul Rîmului şi s-au aflat C "4 cetăţii M' rupt: Rtmului şi în vremea lui Octavie s-au aflat de M" 5 90J noaozeci M' de mii de oameni C, lipseşte aşa M" 6 Pentru anii veacurilor, după cum zice Evsenie, Sofronie, Avgustin şi Ieronim. Veacul dintîi M" 8 lipseşte au trecut C , lipseşte de toţi C " 12 lipseşte de toţi C " 15 fac de toţiJ cuprind C "16 lipseşte după C , feciorilorJ fiilor C II 18 iaste] s-au început M" 19 lipseşte de toţi C" 21 cincelea M' rupt: Vavilonului M" 22 naşterea domnului nostru Iisus Hristos C, 587 C" 23Upseşte de toţi C]II 28-34 lipsesc M, C" t I • t . . � " 319 [320] Andrei 30 Isaia Isaia 35Ioann Petru 25 Daniil Irod Agripa, fiind isteţ la minte de întîmplările vremilor, dîndu-i-se stăpînirile de a patra parte a lui Filip şi a lui Lisanie şi în Iudea fiind împărăţii a lui, omorî pre Iacov, cu voia jidovilor şi închise în temniţă şi pe Petru. Iar mai "'" 'S pre urmă, cinstindu-să ca un Dumnezeu, auzi vestitor rău grăind de sfîrşitul lui. '"In vremea lui Amon Ruful au murit Avgust Chesar, înpărăţind ani 55, dintre carii ani au împărăţit, împreună cu-dînsul, Antonie, 13 ani. 10 Irod Antipa, ducîndu-să la Roma, s-au făgăduit Iro­ diadii, muerii frăţini-său lui Filip ca, de să va întoarce de la Roma cu bine, să o ia muiare. Deci, întorcîndu-să împărat al Iudeii, o au luat. În vremea acestuia au pătimit domnul nostru Iisus Hristos şi s-au tăiat şi capul lui Ioann 15 Botezătoriul, Acest Irod, după ce s-au învrăjbit cu frate-său Arhelau, zavistuindu-l pre el, au fugit la Roma, cătră Irod Agripa, cu învăţătura muerii lui şi năpăstuind pre el Irod Agripa cătră împăratul, fu izgonit la Lugdon. 20 . Aicea scriem asemînarea ce au apostolii şi prorocii spre ".,sjmvolul (adecă mărturisirea) credinţii. / Col. II Ieremia Tată au numit pre Cela ce au făcut ceriul şi pămîntul. Crez în Dumnezeu Tatăl, atotţiitoriul. Văz 4 bărbaţi în mijlocul focului şi chipul a cîte 4 iaste asemenea cu Fiiul lui Dumnezeu. Şi în Iisus Hristos, Fiiul lui, cel unul născut. Iată, Fecioara în pîntece va lua şi va naşte Fiiu. '" Iacov cel Mare Carele s-au zemislit din Duhul Sfint, adecă s-au născut din fecioara Maria. Ca o oae spre junghiiare fu dus. Pătimind în vremea lui Pilat din Pont şi murind şi îngropîndu-se. 1 din întîmplarea C/ /1-36 lipsesc M //2 ducîndu-să în stăpînirile părţii lui Filip C//4 şi închise şi pre Petre în temniţă CII 5 Dumnezeu]zeu C // 5-6 auzi un vestitor rău vestind pentru sfîrşitul lui C/ / 7 - 9 lipsesc C/ /13 şi în vremea aceea C//17 liPseşte pre el C / lipseşte Irod CII 19 către C / izgonit] surghiunit C / Logdon C 1/22 au numit Tată C 1/ 26 al cîteş 4 C II 34 şi ca o oaie va fi dus spre junghiere C 1/ 320 [321] M I� ,{ • I Osie � � Iară acesta � 5 Thoma I David Iară acesta. I 10 Iacov cel Mic i:- t Ioil Filip 15 Zaharia 'J � Ioil :1 Solomon ) 20 Mathei Mihea Simon 25 Lezechiil Thadeu " Daniil "x 30 Mathia Fi-voiu ţie moarte, o moarte t Mnşcare­ voiu fi ţie, o, iadule. Cerceta-va pre noi, după doao zile şi a .. treia zi rădica-va pre noi. Pogorîtu-s-au în iad şi a treia zi s-au. sculat. Suitu-s-au Dumnezeu întru clicuri. Zis-au Domnul, domnului mieu: "Şăzi, de-a dreapta mea". S-au suit în ceriuri, au şezut de-a dreapta Tatălui. Rădica-va limbi în izvorul lui Iosafat şi acolo voiu judeca pre dînşii. Iară venind a judeca vii şi morţi. Şapte ochi au făcut ca să se odihnească, duhul mieu, în pămîntul miiazeinoapte. Voiu vărsa din duhul mi eu peste tot" trupul. Una iaste porumbiţa mea, una iaste­ maica ei, adecă din naşterea ei. Sfîntă catholicească beserică. Oasele fraţilor noştri să se întoarcă cătră Israil. împărtăşirea cu sfinţii şi lăsarea păca­ telor. Iată, eu voiu scoate pre voi din gropile voastre, norodul mieu. Înviiare trupului. în zioa aceia să va mîntui tot norodul mieu, care să va afla scris în cartea vieţii. Viaţă vecinică. Amin. I 1- 2 lipsesc C 1/1-31 lipsesc MII 4 va rădica pre noi CII 10 şi au şezut C /1 13 dînşii] ei CII 14 iar viind va judeca C 1115-16 duhul meu ca să odihnească tn pămîntul mieziinoapte. 1120 din] de Ia CII 24 Simeon CI lăsarea] ertarea C Ilt • • • e '" � � : ., , .� :' _' 'I! -, 01 •.• " ).\' �-' .� .. [322] ... , . ; .. . "./ ,. [325] f. 4 învăţături pentru aşăzămîntul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor, adecă Capete 32 întru carele să coprind toată chiverniseala mănăstirii şi rîn­ duiala milelor ce s-au hotărît să se facă .. pre an la săraci şi la lipsiţi, din venitul casei. Acum într-acestaş chip aşăzat în zilele prealuminatului şi înălţatului domn Io Constandin Bxrîncoveanu'S Basarab Voevod, de noi smeritul mitropolit al, Ungrovlahiei Anthim I vireanul ctitorul. La leat 7221, aprilie 24, în care an s-au în­ ceput zidirea besericii.j f. 4v , Toată suflarea, zice prorocul, Cînte pre Domnul peste tot locul. Şi �ul încă, coarne înalţă, Ca să-rIăudăm, pre toţi ne-nvaţă. I f. 5 PINAX ALE CAPETELOR CE SĂ AFLĂ !NTR-ACEASTĂ CĂRŢUL UE'- .. < I . ( � 1. Pentru să nu fie mănăstirea supusă .......•..•.••.••.•• list f 2. Pentru egumen, , . . . . . . . . . . . . . . . . • . . • • . . . .. list 2 3. Pentru epitropi _ '. . . . .. list 2 4. Pentru călugări, , . , ' list 4, 5. Pentru preoţi , .. ".............................. list 4- 6. Pentru învăţă.1!!r:a copiilor . . . . . . . . . . • . . . . . . . . • . . . . • •. • •• list S I � �>! ") i' , � �, !.' .. [326] r ') 7. Pentru îngroparea celor morţi list 6 8. Pentru mila celor închişi şi săracilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. list 7 9. Pentru îrnbrăcărnintele celor goli list 7 :71'- 10. Pentru măritatul unii fete list 7 11. Pentru chiver;;;teala celor streini list 8/ If. SV 1-2. Pentru candele list 8 13. Pentru cei Patru sfinţi şi pentru sărindariu list 8 14. Pentru liturghii list 10 15. Pentru simbriia slugilor şi petrecaniia lor list 10 16. Pentru cei ce vor milui casa list 11 17. Pentru tipografie list 12 "'. 18. Pentru viY� list 13 '19. Pentru înoirea hrisoavelor list 13 20. Pentru lăcuirea arhiereilor list 14 21. Pentru poclonul vlădicăi list 14 22. Pentru cercetarea bolnavilor list 15 <. � 23. Pentru pogrebaniia egumenului list 16 24. Pentru purtarea de grije a epitropilor , list 17 25. Pentru zeciuiala banilor list 18/ li. 6 26. rentru alegerea egumenului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. list 19 � 27. Pentru venitul besericii list 20 28. Pentru schiturl list 21 29. Pentru pomenic . . . . . . .. list 21 30. Pentru cinstea epitropilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. list 21 31. Pentru îndoirea milelor list 22 32. Pentru cetaniia capetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. list 22 ALTE CAPETE DE INVĂTĂTURA 1. Pentru sfînta priceaştenie list 24 2. Pentru de va lăsa neştine vreo milă . . . . . . . . . . . . . . . . .. list 24 3. Pentru să nu scutească bucate streine list 25 4. Pentru să .nu să împresoare moşiia streină "';' Iist 25 5. Pentru mormintele den beserică \ J.ist 25 6. Pentru, păstrarea curţii cei dentti .....................• list 26 7. Pentru sărindariul nostru , list 26 8. Pentru păstrarea sculelor streine .............•........ list 26/ t. 7 Predoslovie Nici un lucru nu iaste atîta de priimit înaintea lui Dum­ nezeu ca facerile de bine ce să fac -la săraci şi la sfintele beserici, Şi pentru aceasta vedem în sfînta Evanghelie, cum că domnul nostru Iisus Hristos, pre alţii nu face moş- � [327] teni cereştii sale împărăţii, fără numai pre aceia ce au făcut faceri de bine întru această lume, adecă pre cei ce au miluit pre cei săraci, au săturat pre cei flămînzi, au adăpat pre cei setoş, au îmbrăcat pre cei goli, au mîngîiat f. 7v pre I cei streini şi au căutat pre cei bolnavi şi închiş. Drept aceia şi fericitul Pavel fiind de Dumnezeu învăţat, ştiind cum că aceste bunătăţ mijlocesc crestinilor' mîntuire sufletească, ne învaţă la 13 capete cătră evrei; acestea să avem pururea întru pomenire şi să le facem cu' osîrdie, (zicînd) "Şi facerile de bine şi împărtăşirea să nu uitaţi, că cu jărtve ca acestea să îmblînzeşte Dumnezeu". Deci, cu această socoteală şi eu smeritul mitropolit al Ungrovlahiei Anthim Ivireanul, pentru ca să fac puţin folos sufletului mieu şi să aib pomenirea mea cea de toate zilele şi în viaţă şi după moarte, m-am apucat de am înălţat din temelie acest sfînt lăcas în slava lui Dumnezeu si întru cinstea Tuturor Sfinţilor' şi cu acea puţină agonisită I f. 8 ce mi-au dăruit mila lui Dumnezeu şi am cîştigat şi eu cu multele osteneli şi cu sudoarea feţei mele am săvîrşit-o şi am înfrumoseţat-o precum să vede. Şi i-am hotărît şi puţin venit după putinţa mea; întîi, pentru ca să aibă casa lui Dumnezeu cuviincioasa ei podoabă şi chiverni­ seală. A dooa, pentru ca să aibă şi săracii oarecare ajuto­ riu şi mîngîiare. Şi a treia, pentru ca să aibă împreună cu mine de-a pururea, pomenire cîţi vor milui casa aceasta. Dară de vreme ce binele nu iaste bine, deaca nu să face bine, pentru aceasta am hotărît aceste capete ce scriem în jos să stea nestrămutate, pentru ca să se facă pururea ehi- f. sv vernisela cu frica lui Dumnezeu, cu înţelepciune, I cu soco­ teală şi cu bună rînduială, după dreapta noastră socoteală ce am avut dintru început şi după cum o pohteşte şi legea bunei chiverniseli. I f. 9 Asăzămîntul tuturor lucrurilor si a rînduialelor ce va- sme;eniia noastră să se facă nec�ntenit şi neschimbat în toţi anii la beserica noastră din Bucureşti ce am zidit în' slava lui Dumnezeu şi întru cinstea tuturor sfinţilor. Cap 1. Pentru să nu fie mănăstirea supusă Această sfîntă beserică ce am zidit în slava lui Dumnezeu şi întru cinstea şi pomenirea tuturor-sfinţilor, fiind roada. 19v ostenelelor mele celor multe, o am dat I şi o ani . închinat: '"' }.. !,' , ... ( .. < " ,of I .� I 32T [328] ) ". 10 f.. IOv cu multă plecăciune şi cucerie marelui Dumnezeu şi min­ tuitoriului nostru Iisus Hristos şi o am supus ca o începă­ . tură sfîntă supt acoperămintul şi stăpînirea lui, ca celuia ce iaste stăpîn a toate. , Drept aceia, cu hotărîre, desăvîrşit vom să fie slobodă, nesupusă şi nestăpînită de nici un fer de-obraz, nici de domnul ţării nici de arhiereul carele va fi după, yremi, nici .,. de vreunul din boiari. Iară de va îndrăzni cineva (veri cu ce mijloc pentru vreo pricină ce o va naşte mintea lui), 'j au din ceata besericească, au din ceata mirenească să o supue pre dînsa şi să o închine undeva, au de-ale ei ceva, unul ca acela să fie afurisit şi neertat şi în cest veac şi în Cel viitor de domnul Dumnezeu atotţiitoriul şi supus veci­ nicei anathemi şi la înfricoşata zi a judecăţii să aibă pîrîş pre toţi sfinţii. / Cap 2. P e n t r u e g u m e n i Să se chivernisească mănăstirea şi pe dinlăuntru şi pe dinafară la toate trebile ei de singur egumenul carele va ... fi după vremi, cu întreagă socoteală, cu bune cumpătări şi cu frica lui Dumnezeu avînd grije pururea să se uite cu' ochi deşteptaţi la folosul şi sporul ei, la care trebi fără de preget şi fără de lenevire, să aibă a să împreuna adesia şi 'a lua sfatul şi învăţătura a celor 5 epitropi ce am rînduit mai jos, pentru mai multa adeverinţă şi întemeiare; "că sînt mai buni doi decît unul", zice Hristos. / Cap 3. P e n t r u e p i t r o p i Ajutoriu egumenului pentru bună chiverniseala nîănăs­ tirei şi a tuturor veniturilor ei, hotărîm să fie 5 epitropi din ceata neguţătorească, pre carii i-am ales noi înşine de bunăvoia noastră şi i-am aşăzat. Şi sînt aceştea: jupan Neacşul biv staroste, jupan Nica zaraful, jupan Manul al lui Apostoli, jupan Gheorghe abagiul sîn Vasilie şi jupan Şerban sîn Grozii, carii să aibă datorie de doao ori Într-un an, la S-ti Gheorghe şi la S-ti Dimitrie, să fie , : .: ostenitori pentru dragostea lui Dumnezeu şi a besericii, să meargă să cerceteze pe egumenul şi să-i ia seama pentru f. 11 .tot venitul şi cheltuiala casei / şi să însemneze într-un [329] catastih stătător, venitul şi toată cheltuiala pe scurt şi cu înţelegere, pentru ca să se afle însemnarea aceasta în fieştecare an: dintru care să va putea înţelege sporul şi paguba. Şi de vor cunoaşte epitropii că din nechiverni­ se ala egumenului să face vreo pagubă casei, îi pohtim în Domnul cu dragoste frăţească să mijlocească în tot chipul să îndrepteze lucrul acela, ca să nu să facă pagubă şi să înveţe pe egumenul pentru sporul casei. Iară de vor vedea care cumva epitropii că egumenul acela nu s-au supus dreptăţii, nici acelor învăţături, ci iarăş, prin nechiversinirea lui, s-au mijlocit casei şi al doilea an pagubă, atunce să aibă epitropii voe, cu ştirea domnului şi a mitropolitului ţării, să-I scoaţă de acolea / f. nv şi să pue pe altul carele să va supune dreptăţii şi lui să i să ia seama pînă într-un cap de aţă; şi ce pagubă să va cunoaşte că va fi făcut, să-I facă şi fără voia lui, cu ştirea domnului şi a arhiereului, să pue la loc. Şi încăş să se pedepsească ca o slugă leneşă şi vicleană, care au îngropat talantul domnului său si ca un fur de sfinte şi răpitor ..şi năpăstuitor al săracilor:Pentru ca să vază şi alţii să se indrepteze ; căci noi am hotărît acel venit al casei să fie al săracilor, precum însemnăm mai jos. Si să aibă datorie dumnealor să cerceteze cu tot denadin­ sui, să vază face egumenul acea milă necontenit precum s-au hotărît, au ba? Pentru căci să cuvine egumenul să fie păstor, iară nu năemit. Pentru care lucru îi pohtim pe dumnealor ca pe nişte f. 12 fii iubiţi, să facă această osteneală / şi să săvîrşească cu nevoinţă cîte noi am hotărît, pentru ca să cîştige fieşteca­ rele pentru osteneala sa plata cea vrednică de la Dumnezeu. Cap 4. P e n t r u căI u g ă r i 329 ·01 .. < • t . , " în mănăstire, în curtea dintîi, să se afle Iăcuitorl cu şăzămintul pentru slujba beserieii : egumenul, doi iero­ monaş greci carii să fie în strana cea mare să cînte slujba greceşte, un diacon, un eclisiiarh monah, au şi ieromonah de să va întîmpla, un paraes:lisiiarh, un chilliiaş pentru slujba egumenului, un cîntăreţ de va fi călugăr, au şi mirean neînsurat. Şi de să va întîmpla cineva din iubitorii de Hristos creştini vreun om de cinste, au din ceata boerească au din I � t· .� [330] ; f. 12v ceata neguţătorească, să se îndemne de voia lui să poh­ tească / viaţa călugărească şi va vrea să lăcuiască în mănăs­ tire, să fie priimit. în a dooa curte: un chelar călugăr, un magupeţ, doi feciori neînsuraţ de slujbă, doi argaţi, un grădinar, un vezetiu, un ţigan cu un copil pentru treaba cuhniei. Iară de vor cunoaşte egumenul şi epitropii că nu să va putea chivernisi casa cu atîtea slugi, să mai pue pe cîţ vor socoti că vor trebui şi fieştecarele să aibă hrana sa din casă şi simbriia după cum s-ar socoti că ar fi mulţemiţi. , Cap 5. P e n t rup r e o ţ i Doi preoţi de mir vom să fie la beserică în strana cea mică, să CÎnte slujba rumâneşte, pentru căci fiind beserica cea veche de lemn mai nainte de mir şi zidindu-să aceasta, f. 13 n-am vrut să-i lipsim pre / acei preoţ din mahala, pentru 'mîngîiarea lor şi pentru odihna mahalagiilor şi li s-au rînduit să ia simbrie fiestecarele de an cîte taleri 20 si cîte şase chile de pîine pentru mîncare; însă din venit�l � besericii ei să n-aibă treabă a lua nimica nici de la un fel de slujbă ce să săvîrşaşte în beserică, fără numai să ia de sărindar fieştecarele cîte un taler. Cap 6. P e n t r u î n v ă ţ ă tur a c o p i ilo r La trei copii săraci ce vor să înveţe carte să li să dea cîte şase bani de zi de mîncare şi la Paşti cîte o dulamă de aba de 2 zloţi şi cîte un işlic şi cîte o păreche de cizme. Şi aceşti 3 copii să nu fie mai mici de zece ani, nici mai f. 13v mari de 15. Şi această milă / să li să facă pînă în..patru ani; că într-atîta vreme poate să înveţe şi slovenăşte şi " rumâneşte şi apoi să se pue alţii la loc. Iară de va vrea vreunul să se facă călugăr şi va pohti să rămîe în mănăs- tire, să fie priimit. Şi cînd vor eşi de la învăţătură să le dea egumenul cîte o scrisoare la mînă ca cine va vrea dentr-înşii să se însoare, cîrid îi va veni vremea, să vie să-i dea cincisprăzece taleri, să-i fie la nuntă ajutoriu. Iară după aceia, de va vrea cineva dentr-înşii să se şi preoţească, cînd va fi ceasul acela, să i să dea deosebi alte 13 taleri: opt taleri să-i dea să se hirotonească diacon şi preot şi cinci taleri să-i rămîe l . , r 330 .; [331] lui să facă el însuş un sărindariu şi să pomenească pre dom­ nul carele va fi şi aceste 5 nume: Ioann, Mariia, Macarie ieromonah, Theodosie arhiereu şi Anthim pacltosul arhie­ reu; fac taleri 54. I f. 14 însă pre aceşti copii să aibă datorie unul dintr-acei doi preoţ de mir care va fi mai procopsit să-i înveţe carte şi alte rînduiale ale besericii, după cum s-au aşăzat în foiţa cea de învăţătură; şi pentru osteneala lui să i să dea din casă pentru cîte trei copii taleri 20. Şi aceşti copii să pă­ zească în toate zilele la beserică la vecernie, la utrenie şi la liturghie, pentru ca să înveţe frica lui Dumnezeu şi rînduiala besericii, Şi cărţile de învăţătura copiilor să fie din casă. în ştiinţă să fie şi aceasta. După ce vor trece doi ani să întrebe preotul pre copii de va vrea cineva dentr-inşii să se facă preot, să-I înveţe rînduiala preoţiei. Iară de să va întîmpla carea cumva dintr-acei trei copii vreunul să nu f. 14v şază la învăţătură pînă să va plini hotărîrea acelor /4 ani, aceluia să nu i să facă acea milă rînduită ce scrie mai sus, adecă să nu i să dea scrisoarea ca să vie să ceară cei 15 taleri şi cei 13. Şi cum va eşi acela îndată să pue altul la loc. Cap 7. P e n t r u în g r o par e ace lor mor ţ i Cînd va muri vreun .sărac sau vreo săracă, de cei ce au obiceai unii de-i poartă pre uliţă şi cer milă, de care lucru necuvios rîd neamurile, şi pentru ca să lipsească acest obiceai rău, am rînduit să se cheltuiască din casă trei sute de bani. Cu doao sute de bani să cumpere lumînări şi pînză şi .iJ.ltele ce ar trebui, iară o sută de bani să-i ia preo­ tul acela la care beserică să va îngropa acel sărac, să-i facă căzuta pogrebanie şi 3 liturghii; a treia zi, a nooa zi f. 15 şi la 40 de zile. I Iară preotul care nu va face acele litur­ ghii să aibă a da seama la zioa cea înfricoşată a judecăţii. Cap 8. P e n t r urni 1 ace lor î n c h i Ş şi săracilor în 52 de simbete şi de dumineci ce sînt într-un an să se dea la puşcărie sîmbăta cîte 20 de bani şi dumineca la săraci cîte 13 bani; însă săracii să nu vie tot unii, ci pe ,. .. . ( 'le '" < .� .' 331 [332] r 'J t. 15v rînd: unii într-o duminecă şi alţii într-alta. Şi pentru ca nu să facă învăluială să-i însemneze pre toţi săracii într-o foiţă şi să-i hotărască cîte 13 să vie într-o duminecă să-ş ia banul. Fac taleri 12, bani 16. I Cap 9. P e n t r u î m b r ă c ă m i n tel e celor gol i La Joi mari să dea la trei săraci cîte o du lamă de aba de un leu şi la trei fete sărace cîte o roche de taleri 1 pol şi cîte o păreche de cizme de taler pol, care fac taleri 9. Şi acestea să nu să dea tot la' unele, ci să se facă într-acel fel ce scriem mai sus pentru săraci. Cap 10. P e n t r u măr i t atu l uni i f e t e « în toţi anii, a dooa zi de s-tii Dimitrie să se dea unii fete-sărace, carea va vrea să se mărite, atunce la nunta ei � taleri cincisprăzece. însă aceasta să fie afară din cele trei fete ce scriem mai sus. Şi aceasta să facă cu acesti f. 16 mijloc, adecă: în trei dumineci mai nainte de zi să aibă datorie egumenul să zică în beserică în vileag, întru auzul tuturor, ca cine va fi acea fată să se mărite să vie să-ş spue numele. Iară de s-ar întîmpla carea cumva să vie trei sau patru, pentru ca să nu facă gîlceavă, nici să fie bănu­ ială la mijloc, să arunce sorţi şi cării îi va cădea, aceiia să-i facă egumenul scrisoare la mîna ei şi cînd va vrea să se mărite să vie să-i dea acei bani. • 1 Cap 11. Pentru chiverniseala celor streini La tsei-streini .dintr-altă ţară, cînd s-ar întîmpla să vie întîi aici în ţară pentru mila, trei zile să aibă căutare din casă, de mîncare şi de băutură şi a treia zi să li să dea cîte 30 de bani; însă alţii să nu vie peste dînşii. Şi după trei I f , 16v zile să meargă într-altă parte să-ş caute de sărăcie şi de nevoia lor. Care fac pe an taleri 78. 632 .; [333] Cap 12. P e n t r u c a n d ele Trei candele să arză pururea, necontenit, zioa şi noaptea: una la sfîntul prestol înaintea sfîntului agneţ, a dooa la icoana tuturor sfinţilor şi a treia la icoana celor patru sfinţi, adecă a lui S-tîi Nicolae, a Sfîntului Anthim, a Sfîntului Alexie omul lui Dumnezeu şi a Sfintei Agathi Cap 13. P e n t r u cei 4 s fin ţ i Ş i P e n t r u sărindar Hotărîm şi vom să se facă în toţi anii nestrămutat cu cinste slujbele celor patru sfinţi din icoana ce stă în strana f. 17 cea mică şi milosteniile / ce s-au rînduit la săraci. La septemvrie în 3.zile să se facă colivă frumoasă pentru � sfîntul Anthim şi o făclie de o oca să se pue înaintea.icoa­ nei: să se împarţă şi la 40 de beserici cîte un ort, să facă preoţii liturghie şi să pomenească pre domnul carele va fi, pre arhiereul şi aceste 5 nume: Ioan, Mariia, Macarie ieromonah, Theodosie arhiereu şi Anthim păcătosul arhie­ reu. Pentru căci îi facem în toţi anii slujbă împodobită ca unui patron şi tiz numelui nostru. La dechemvrie în 6 zile să se facă colivă frumoasă pen­ tru sfîntul Nicolae şi o făclie de o oca să se pue înaintea icoanei şi să se împarţă la săraci 40 de bani, pentru căci fiind beserica de lemn în carea să prăznuia şi stricîndu-o am făcut beserica într-altă parte, pentru neîndemîna locului. / f. t7v La fevruarie în 5 zile, în zioa sfintei muceniţe Agathi, să să îmbrace o fată săracă cu ie, cu roche, cu cizme, cu brîu şi să"i să dea şi 30 de bani. însă această fată să fie afară din cele trei fete ce s-au rînduit să se îmbrace la Joi mari şi afară din ceia ce va să se mărite. Şi să cheltu­ iască la acestia taleri 3 pol, pentru căci în zioa pomenirei sale, prin dumnezeiasca descoperire, am hotărît să zidim beserica, La 17 zile ale lui martie, în zioa sfintului Alexie omul lui Dumnezeu, să se îmbrace un sărac cu cămaşă, cu izmene, cu dulamă, cu nădragi, cu cizme, cu işlic şi cu brîu; să i să dea şi 30 de bani. Acest sărac să fie afară din cei trei ce s-au rînduit să se îmbrace la Joi mari. La acestea să se cheltuiască taleri 4, pentru căci în zioa pomenirei sale m-am hirotonit arhiereu. , ., t .. . ( , " .. ' .� " 333 [334] ') f. 18 Drept aceia s-au aşăzat cîte patru sfinţii I aceştea să aibă fieştecare slujba sa cu cinste la vremea sa, pentru mîntuirea sufletului nostru. Cap 14. Pe n t r u 1 i tur g h i i f. 18v . în luna lui noemvrie, de nu-i va fi începutul de luni, ci va fi marţi, au miercuri, au în celialalte zile, să lase acea săptămînă şi să înceapă de luni să facă sfinta liturghie. Luni, pentru toţi dascalii şi învăţătorii miei şi să se împarţă la săraci 40 de bani. . Marţi, pentru toţi duhovnicii miei cîţ m-au duhovnicit în viiaţă. Să dea şi la săraci 40 de bani. Miercuri, pentru toţi cîţ mi-au fost cunoscuţi într-această lume şi pentru toţ priiatenii şi făcătorii miei de bine. Să dea şi la săraci 40 de bani. I J oi, pentru toate slugile cîte ne-au slujit în viaţă, atîta mireni cît şi călugări. Să dea şi la săraci 40 de bani. Vineri pentru toţi cei ce i-am amărît, au i-am necăjit, au îi voiu fi năpăstuit, au, îi voiu fi grăit de rău. Şi să împartă şi la săraci 40 de bani . . Această slujbă şi această milostenie las cu blestem să se facă necontenit în toţ anii, pînă va sta beserica. Cap 15. -P.e n.t rus i m b r i ia s l u g ilo r şi petrec anii a lor Las cu mare blestem ca cine va sluji la această casă, veri om bun va fi, veri rău, nici cu un mijloc să nu i să oprească simbriia pre cît .va fi slujit, au de va eşi.. el de bună voia lui, cu vreme sau făr' de, vreme, au de-l va, goni f. 19· egumenul, ci să aibă ari, da I peste ce-i va face simbriia 1 taler mai mult şi 3 pite să-i fie de cale. Iară de să va întîmpla vreunuia dentr-înşii să moară, să aibă datorie casa să cheltuiască bani 300 să-I îngroape şi să-i facă şi 3 liturghii fără bani, a treia zi şi a nooa zi şi la 40. Iară lui ce-i va rămînea simbrie să nu-i fie plătit casa, au din hainele lui, au veri ce i-ar rămînea, mult-puţin, las cu blestem să nu să oprească nimic în casă, ci să se dea au la părinţii lui de va avea, au la rudenii1e lui să facă cu iale ce vor vrea. Au de nu va avea pre nimenea să se , � 334 .; [335] dea toate la săraci pentru sufletul lui; fără numai de va vrea el să lase al său de bunăvoia lui casei, iară tot să lase şi părinţilor lui ceva de va avea, au rudelor lui, pentru ca să nu răpştească asupra casei. / f. 19v Cap. 16. P e n t r u cei c e vor miI u i c a s a Pentru cei ce vor milui această beserică, au cu n., şii, au cu bani, au cu arginturi, au cu dobitoace, au veri cu ce fel de milă, să se scrie numele lor în pomenicul besericii şi în toate simbetile peste an să se facă parastas cu colivă, să se pomenească morţii tuturor. Şi la parastas să se cînte canonul morţilor de la Octoih ce iaste pe glas 8: CMp,.ylO CMp,. .. XK"kH ... 1 Şi în toate lunile într-o joi să se facă liturghie pentru cei vii. Pentru că şi ei sînt ctitori de vreme ce au miluit beserica, Şi în zioa ce va muri să i să facă o litur­ ghie făr' plată. / f. 20 Cap 17. Pentru tipografie Cînd vor lucra tipografiile, au cea grecească, au cea rumânească, au cu bani streini, au cu banii casei, să aibă a lua tipograful carele va fi împreună cu feciorii lui cîţ va avea .de lucru de coală plata lui taleri 3 şi să ia şi 10 cărţi cu hîrtiia stăpînească şi feciorii lui cîte o carte; însă plata coalei să fie taleri 6, ci pre jumătate să ia tipografii simbriia lor şi pre jumătate să rămîe pre seama casei. Şi de s-ar strica .ceva de ale tipografiei să fie datoare casa să -"le dreagă. Iară nefiind la mijloc nici lucru strein, nici al casei, şi va vrea tipograful cu cheltuiala lui să tipărească vreo carte, să aibă voe cu ştirea egumenului şi a epitropilor f. 20 să tipărească; şi din cîţi bani / va lua de pe acea carte să aibă datorie să dea beserecii al patrulea ban. însă să nu îndrăznească tipograful să tipărească vreo carte împotriva besericii şi a legii noastre măcar de i-ar da pe coală cîte 100 de galbeni de aur. Iar de va călca 1 Cu moartea pre moarte, Hristoase ... t ( .. ' J, " of .,., 1: ". ;. .� '- " 3.35 [336] p0..Lunca să fie ahanathemii. Şi de să va înţelege că au făcut una ca-aceasta să se dea ştire domnului să-I pedepsească cum va şti mai rău. Las cu blestem şi aceasta: să aibă-thrto�grafnl s-ă­ I înveţe meşterşugul tipografiei unul după altul, pentru ca ;..să nu piară-ae�stmeŞte!"şugCl.i�ţară, nici să se părăsească lucrul cărţilor pentru folosul ţării şi pentru ajutoriul casei.J f. 21 Cap 18. P e n t r u v i v l i o tic ă . Cîte cărţi am lăsat in vi�ca noastră, atit�eceşti . cît şi rumâneşti, după cum scnu in catastihul besericii, las cUi:ile�,ă- nu îndrăznească să ia cineva vreuna să o înstreineze. Iară de va trebui cuiva să ia vreuna, au să cetească pre dinsa, au să o scrie, au să caute ceva într-însa, fără răvaş iscălit de la cela ce o cere cu făgăduială cum că o va trimite înapoi şi cu vreme hotărîtă, să nu să dea. Şi să poarte grije să o ceară . " .; . Cap 19. P e n t r u î noi rea h ris o a v e l o r Să aibă datorie egumenul, la toţi domnii şi la toţi vlă- f. 21V dicii ţărîi ce s-ar întîmpla să fie după J vremi, să se roage să-i înoiască cărţile cele de poruncă şi de milă pentru aceas­ tă rînduială şi legătură ce s-au făcut la această beserică. Care cărţi împreună cu toate zapisele de moşii, de vii, de ţigani şi de altele ce ar mai putea cîştiga casa din voinţa lui Dumnezeu şi din mila creştinilor, să se scrie fi�tecare carte sau zapis, in vremea ce s-ar cîştiga, in cartea cea 'mare ce lăsăm să fie ca un condic pentru această treabă, pentru ca să nu să strice, nici să piară. Şi la fieştecare domn să mijlocească egumenul să i să pecetluiască cu pecetia cea mică domnească veri ce zapis ar cîştiga in fieştecare vreme şi să va aşăza într-acea carte, ca de să va intimpla carea cumva să piară vreun zapis, să se poată indrepta acel lucru ce va fi fost scris intr-insul cu acel zapis ce va fi J scris in carte, fiind pecetluit cu pece­ tia domnească. i, 22 II 336 I I I :1- r�" ·1 [337] a Cap 20. P e n t r u 1 ă cui rea a r h i ere ilo r Cînd să va prosti vreun mitropolit al ţăru de vlădicie sau vreun episcop de episcopie şi va vrea să lăcuiască la acea beserică, să aibă voe să şază şi să-ş aibă căzut a cinste întru toate şi chiverniseala pentru hrana lui cu patru slugi şi doi cai să-i fie din casă; însă de obiceaiurile bese­ ricii şi de hotărîrile ce s-au făcut să nu să atingă, nici să mişce vreuna. Că această căutare ce s-au rînduit să se facă, nu că doară punem casa să-i fie datoriu, ci o facere de bine pentru evlaviia. / f. 22v Cap 21. P e n t rup o c Ion u 1 v l ă d i căi f.23 Pre care frate va rîndui Dumnezeu să fie păstor aceştii ţări îl pohtesc în Domnul cu dragoste frăţească să-i fie milă de această casă şi să fie pururea sprijenitor şi păzitor întru toate, ca să nu să strice aceste obiceaiuri şi legături ee- am f-ăcut; ci toate să stea nemlşcate, pentru ca să-I păzească Dumnezeu cu rugile tuturor sfinţilor, cu pacinică stare întru apostolicescullui scaun. Şi-l rog să facă oste­ neală în toţi anii să facă sfînta liturghie în zioa praznicului şi a dooa zi, şi să aibă poclon în zioa praznicului un covor de taleri 10 şi a dooa zi taleri 10 şi o măhramă cu sîrmă de taleri 5. Şi unui preot vlădicesc şi doi diaconi să li să dea şi în / zioa praznicului şi a dooa zi, popei 1 leu şi unui diacon Lelot şi altui diacon 1 tult. Iară de nu-i va da îndemînă sfinţiei sale să facă această osteneală să n-aibă datorie beserica să dea aceşti bani. Incă-ş să aibă egumenul datorie, într-un an de patru ori, să ducă padon mitropolitului ţării: la Crăciun, la Paşti, la S-tîi Costandin şi cînd îl va chiema la hramul beserecii, cite loca de cafea şi cîte o oca de zahar; au de să va întîmpla să nu să afle de ac elia să ducă altceva să plătească preţul acelora. Aşijderea să aibă a da egu­ menul din casă padon mitropolit ului la S-tîi Dimitrie, pentru cei doi popi de mir ce vor fi de paza beserecii, doi galbeni de aur. / .. .. ' ." .� I 337 [338] f. 23v f. 24 Cap 22. Pentru cercetarea bolnavilor Să aibă datorie egumenul, ieromonaşii şi preoţii, cînd va cădea cineva în boală au de ai casei, au măcar şi streinii, carii vor fi mahalagii la această beserică, sau şi dintr-altă parte, au parte bărbătească au parte muerească, îndată să meargă să-I cerceteze, au să trimiţă din preoţ pre unul carele va fi mai de ispravă şi cu cuvinte de mîngîiare să-I îndemne să se ispoveduiască, să-ş facă maslu, să se cuminece şi să-ş facă diiată pe mult-puţin ce ar avea. Insă diata să se f.?-că după izvodul ce. lăsăm şi cu acele mijloace ce scrie într-însa, pentru ca să rămîie şi sufletul Iui nevătămat şi rudeniile lui făr'de gîlceavă, iară nu cu / făţărie pentru niscai Iăcomii sau cu vreo pizmă, precum vedem că fac mulţi. însă să-I îndemne.pe bolnav J-o veri cu ce mijloc ar putea, să lase la Mitropolie dintru al său ceva, după cumu-i va fi putinţa, că aşa să cuvine şi iaste cu dreptul, de vreme ce iaste Mitropoliia miimă tuturor beserecilor şi a toată politiei. Această cercetare pentru grija sufletelor sa se facă şi fa ţigani şi la ţigance şi la copiii lor, că vor avea osîndă de nu-i vor cerceta de vreme ce sînt şi ei botezaţi în numele Sfintei Troiţe şi sînt creştini ca şi noi. Cap 23. Pentru p o g r e b'a n i i a egumenului .... Egumenul carele va fi după vremi, de va fi avînd niscai f. 24V bani ai lui, au mulţi au puţini, / agonisiţ dintr-altă parte pînă a nu să lega cu casa aceasta, de va face socoteală dintru a lui bunăvoinţă, la petrecaniia lui să l�e acei bani casei pentru odihna vieţii lui ce au avut înlr.-însa ,. şi pentru pomenirea şi cinstea lui ce i s-au rinduit să i să facă după moarte, bine va face. Iară de va vrea să-i dea milostenie într-alte părţi, sau să-i lase rudelor lui de va ii avînd, să aibă voe cu al său să facă ce va vrea, numai din banii casei să nu fie căci va avea osîndă şi păcat, că nu i-au făcut casa nici un rău în viaţă, nici ti va face după moarte precum el însuşi va cunoaşte de pe aceste scrise, de va fi om bun şi creştin. Iară la pogrebaniia egumenului să aibă datorie acei 5 epitropi să se roage mitropolit ului ţării să facă osteneală 338 .; [339] cu 12 preoţ pre cari-i va vrea sfinţiia-sa şi cu 2 diaconi, f. 25 să meargă să facă pogrebaniia / egumenului. Şi să se dea osteneala sfinţiei-sale din casă patru galbeni de aur şi o măhramă cu sîrmă şi preoţilor cite 1 zlot şi diaconilor cite 2 orţi. Şi să aibă datorie epitropii pînă să va aşăza alt egumen să pue un dechiiu să poarte de grije pentru trebile casei. Şi să dea învăţătură preoţilor ce vor fi la beserică să facă răposatului egumen căzut a slujbă şi pomenire cu colivă, cu parastas desăvîrşit şi cu împărţeală de făclii cite oca 5 la fietecare parastas, adecă a treia zi (după obiceai), a nooa zi, la 20, la 40, la jumătate de an şi la anul. Şi peste trei ani să-I caute cu ştirea arhiereului ţărîi şi să-I pohtească să facă sfinta liturghie cu 4 preoţi şi cu 2 diaconi, cu colivă şi cu parastas şi cu împărţeală f. 25v de făclii oca 10, să-i cete as că / şi molitvă de ertăciune. Şi pentru osteneala ce va face să i să dea 4 galbeni de aur şi o măhramă cu sîrmă şi acelor 4 preoţ cite 1 zlot şi la doi diaconi cite 2 orţi. 339 '" ' Cap 24. Pentru purtarea de grlJe a epitropilor Să aibă datorie epitropii beserecii noastre, fieştecarele la moartea lui, să rînduiască alt epitrop în locul lui pre carele va cunoaşte că iaste om bun şi cu frica lui Dumnezeu ca să urmeze această rînduială necontenit pînă va sta beserica. Iară de să va întîmpla carecumva la moartea a vreunui epitrop să uite să lase în locul lui pre altul, să aleagă ceialalţi pre care vor socoti, să-I pue în locul celui răposat, pentru ca să nu fie mai jos de atiţea. Şi încăş ii pohtesc pe / dumnealor să le fie milă de aceas­ tă casă şi pururea să se nevoiască pentru sporul ei şi să nu îndrăznească nimenea din dumnealor să strice carecum­ va vreuna din obiceaele şi aşăzămînturile ce s-au făcut la această beserică pentru ca să nu cază în blestemul şi în legătura afurisaniei ce s-au făcut cu hrisoave a cite patru patriarşi a-i lumii şi al nostru, ci să lucreze în viia Domnului fieştecarele după putinţa sa şi după căldura inimii sale spre sporul acestui sfint lăcaş şi spre ajutoriul şi mingîiiarea . .săracilor. Iară domnul Hristos (carele au zis, că ce aţi făCUf unuia dintru aceşti fraţi ai miei I � ;" .}.. .' -' �.' f. 26 , '. [340] ,.. I '- f. 26J-_ f. 27 f. 27 340 mai mici, mie aţ făcut), ca un platnic bun şi bogat în milă, pentru această osteneală ce vor face le va dărui într-această viaţă tot binele, cu mîntuire sufletească şi în viaţa cea viitoare îi va învrednici / cu rugile tuturor sfinţilor împărăţiei ceriului . • C a p 25. Pe n t r u z e c i u i a 1 a ban ilo r Din cîţi bani să vor lua veri de pe ce venit al beserecii, au de pe sărindare, au de pe alte măruntae, au de pe milele ce ar face creştinii, au de pe vin, au de pe miiare, au de pe alte agonisite ale casei, las cu blestem: egumenul carele va fi după vremi să aibă datorie din toate veniturile să pue zeciuiala banilor în lada beserecii ce s-au hotărît să fie de acea treabă. Măcar de i-ar fi venitul de zece bani încă să pue un ban, pentru ca să se afle pururea acei bani la vremi de primejdie şi la .vreun păs prea mare al casei, carele să nu să poată chivemisi nici cu un mijloc dintr-altă parte şi atunce să scoaţă dintr-acei / bani să ... cheltuiască. Şi de va veni cu vreme de undeva vreun ajutoriu sau vreo milă, să se pue la loc acea sumă de bani ce-s-au cheltuit cu zeciuiala lor, pentru ca să se afle pururea precum am şi mai zis la vreme de mare nevoe. Păsul ce scriem într-acest cap şi vremea cea de mare nevoe, înţelegem (să ferească Dumnezeu) cutremurul, focul, vijeliia şi altele asemene acestora, carele pot să aducă mare pagubă şi stricăciune, ci să aibă casa cu ce drege cele ce să vor strica. Cap 26. Pentru alegerea e g u m e n.nl u i , l ncăş să aibă aceşti 5 epitropi datorie după moartea egumenului care va fi la acea beserică, de vor cunoaşte din cei 2 ieromonaş / ce vor fi de rînd la beserică, că iaste vreunul om bun şi cu frica lui Dumnezeu şi vrednic ca să chivernisească casa (că mulţi sînt oameni buni şi cu frica lui Dumnezeu, iară nu sînt vrednici de casă) pre acela să-I aşaze egumen şi în locul lui să pue alt ieromonah să fie de slujba beserecii. Iară de nu va fi de acea treabă să caute să afle pre altul, "au grec, au rumân, însă să nu să pue egumen vreun " [341] om strein, cu gîlceavă, adecă svetagoreţ au sinait, au ierusalimlean, pentru multe pricini care s-ar putea întîmpla. Şi acela care va fi să se rînduiască egumen, să facă întîi zapis înaintea epitropilor cu legătură, cum că va fi pînă la sfîrşitul vieţii lui ostenitor pentru chiverniseala acei case, cu nevoinţă şi cu dreptate, şi după moartea lui acolea să va îngropa şi apoi atunce să-I aşaze: Şi aceasta f. 28 iaste cu dreptate / să o facă pentru binele lui cel sufletesc şi trupesc. Că făcînd cele bune şi de folos îş va petrece viaţa cu îndestul are întru toate, fiind casa lui şi după moarte va avea pomenire în veci pînă va sta beserica. Cap 27. Pentru venitul b e s e r i c i i 841 '" ' . , . , " Epitropii luînd seama egumenului (după cum s-au zis înapoi la al treilea cap) pentru venitul şi cheltuiala casei şi vor prisosi niscai bani din venit, au mulţi au puţini, de vor trebui atunce în pripă niscai bani pentru vreun lucru trebuincios, să lase epitropii în seama egume­ nului precît s-ar socoti că ar trebui; iară ceialalţi să-i pecetluiască epitropii cu peceţile lor şi să-i pue în lada beserecii împreună cu banii cei de zeciuială / şi cînd va trebui egumenului pentru vreun lucru al casei, cu ştirea epitropilor să ia iară dintr-acei bani, iară să nu ia din banii zeciuielii. Aşijderea şi banii cei de zeciuială, după ce vor lua epitropii seama egumenului pentru venitul casei, să nu­ mere şi acei bani şi să-i pecetluiască într-o pungă deosebi şi să-i pue să stea iară în ladă. Şi să facă epitropii denadins doao catastişe întru carele să fie însemnaţi a fieştecăruia an, şi banii cei de zeciuială deosebi, şi banii ce vor prisosi din venitul casei. Şi să iscălească epitropii amîndoao catastişăle şi unul să-I pue în ladă să stea, iară celalalt să-I ţie unul din epitropi, altul să ţie pecetea ce să va pune la punguliţele cu banii şi altul să ţie chiiaia lăzii, altul să pecetluiască lada cu pecetia lui, altul să scrie catastihul. / Şi din banii zeciuelii nicidecum să nu să cheltuiască, precum am şi mai zis, pentru ca să se afle la o vreme prea de mare nevoe. Iar din ceialalţi bani ce vor prisosi din venitul casei să se cheltuiască la ce vor fi trebile, deaca nu va fi dintr-altă parte altă nădejde ; I f. 28v f. 29 .. [342] 1, I f.29V f. 30 Cap 28. P e n t rus c hit uri Să aibă datorie egumenul carele va fi după vremi îm­ preună cu epitropii, să caute cu nevoinţă şi cu rîvnă dumne­ zeaiscă, pentru folosul şi sporul schiturilor celor ce să vor întîmpla să se închine de iubitorii de Hristos creştini la această sfîntă mănăstire întocma ca şi cînd ar căuta mănăstirea, pentru ca să aibă căzut a chiverniseală întru toate luîndu-le seama şi acelora de doao ori într-un an. Şi cînd vor cunoaşte vreo / pagubă sau vreo stricăciune la' iale să mijlocească în tot chipul să zăticnească răul .pentru ca să aibă plată de la Dumnezeu. Cap 29. P e n t rup o m e n e c Vom în toate duminecile şi în toate sărbătorile peste an necontenit să se pomenească în vileag în mijlocul beserecii numele iubitorilor de Hristos creştini, celor vii şi celor morţi, ce au miluit acest sfînt lăcaş sau vor miIui de acum înainte, după rînduiala ce s-au aşăzat în condic şi în pomenicul cel de rînd, zicînd şi molitva ce s-au scris acolo. Cap 30. P e n t r u c ins t e a e p i t r o p ilo r Pentru osteneală ce vor face epitropii, afară / din pomenirea lor ce s-au aşăzat la pomenic, să se pomenească la toate slujbele cu glas mare într-acesta chip: (încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mîntuirea, cercetarea, lăsarea păcatelor robilor lui Dumnezeu cutare şi cutare, epitropilor acestui sfînt lăcaş şi pentru ca să li se iarte lor toată greşala cea de voe şi făr' de voe). Să aibă datorie egumenul să le facă într-un an doao ospeţe cîte de taleri 5, unul la Svetîi Gheorghe şi altul la. Svetîi Dimitrie, cînd va vrea să-ş dea seama. Şi după ospăţ într-acea zi în chip de blagoslovenie să le dea cîte doi galbeni de aur. "'. ..., I Cap 31. P e n t r u î n doi rea mii e lor Iară Dumnezeu carele sărăceşte şi îmbogăţeşte, smereşte f. 30V şi înalţă, de va îmbogăţi / şi va înălţa casa aceasta cu vreo milă mai mare, să aibă nişte cîştiguri mai multe 342 d [343] decît are acuma din mila sfinţiei-sale, acesată rînduială a milosteniei ce s-au hotărît să se dea la săraci şi la altele cîte scriem într-aceste capete, poruncim egumenului carele va fi după vremi să le îndoiască toate, pentru ca să se laude şi se mărească mai mult numele lui cel sfînt şi preasfînt. Cap 32. P e n t r u c e t ani i a cap e tel o r Vom încăş să aibă datorie egumenul carele va fi după vremi, de patru ori într-un an în patru posturi, să poarte de grije să cetească aceste capete toate şi să se nevoias că s. 31 să le plinească după cum scriu, I ca să nu rămîie în bles­ tem. Şi milostivul Dumnezeu să lumineze cu darul lui cel ceresc să se săvîrşească to.ate acestea cu dragoste şi cu nevoinţă: pentru ajutoriul săracilor, pentru mîntuirea sufletului nostru şi a tuturor cîţ au miluit şi vor milui şi pentru bunastarea şi întemeiarea acestui sfînt lăcaş. * t, 31v Aceste 32 de capete, ce s-au aşăzat într-această cărţulue pentru buna chiverniseala Mănăstirei Tuturor Sfinţilor şi pentru mila ce s-au rînduit să se dea pe an la săraci şi la lipsiţi, pentru mîntuirea păcătosului mieu suflet şi pentru vecinica pomenirea celora ce au miluit această sfîntă casă şi celor ce vor milui de acum înainte. De va îndrăzni cineva veri I ce fel de obraz ar fi au parte besericească, au parte mirenească, au mic, au mare, au de loc, au streini să strice au să strămute ceva dintru acestea ce cu bunăvoinţa mea le-am aşăzat, unul ca acela să fie afurisit de Tatăl, de Fiiul şi de Duhul Sfînt şi să aibă pîrîş la înfricoşata zi a judecăţii pre toţ sfinţii, Anthim al Ungrovlahiei. I Aici aşazam, afară din cele 32 de capete, oare­ can învăţături trebuincioase de folosul şi cinstea t , , . t '" , ___ o .}.. . , � ... " !'-' ... l' " [344] 1"'" . .j i mănăstirei, carele vom să se ţie şi acesti a ase­ mene ca şi capetele şi să le săvîrşească de-a pu­ rurea în dreptate şi în adevăr, egumenul carele §'-- va fi după vremi, în grea şi nedezlegată afurisanie. 1. Cînd să va întîmpla să chiiame pe preot să cuminece pe .cineva din creştini, vom să meargă preotul carele va fi cu petrahilul şi cu sfita îmbrăcat ţiind sfîntul agneţ la piept cu multă cucerie şi cu cinste în vasul/cel rînduit şi înaintea lui să meargă 2 copii cu doao fălinare aprinse, carele s-au făcut denadins pentru acea treabă şi doi copii să meargă după dînsul zicind cu glas cînd unul cînd altul Psalmul 144: K"h3HfCt!.,.h\ K'Kf MOH1• însă copii aceştia să fie din cei ce învaţă cu mila besericii, 2. f. 33 De va vrea cineva din iubitorii de Hristos crestini, veri. ce fel de obraz ar fi, ca să lase la sfîrşitul vieţii lui niscare bani vreo sumă mare, să-i închine Besericii Tuturor Sfinţilor, dintru care să rînduiască obrazul acela ce-i lasă, să se facă vreun fel de milostenie, în toţi anii pînă va sta beserica, pentru mîntuirea sufletului său, să aibă datorie egumenul carele va fi după vremi să facă fără de preget în toţ anii după cum va hotărî acela ce-au lăsat milaJ şi pentru ca să nu stea banii fără spor, veri din care răfet şi breaslă vor vrea să ia cu dobîndă, suta de an cîte taleri 7, să să dea cu zapis, dintru care dobîndă să aibă e&'Ume­ nul a împlini acelia ce-au hotărît cela ce-au lăsat l.?ănii. 3. Să nu îndrăznească egumenul carele va fi după vremi, nici cu un fel de mijloc, să ascunză în bucatele mănăstirii niscai bucate omeneşti au ale oamenilor celor de casă, 1 înălţa-te-voi, Dumnezeul meu. [345] au ale celor streini, ca să le scutească de dij mari , au oi, au stupi, au rîmători, au vin, au pîine, au veri ce alt s-ar întîmpla, pentru ca să nu să facă nume rău casei, cu care faptă poate să se mijloacească şi pagubă. Iară de va îndrăzni să facă una ca aceasta să fie anathema. I 4. f. 33V De va avea cineva, verice fel de om ar fi, moşie pre lîngă moşii a mănăstirii, au vie pre lîngă viia ei, au livade de fîn, au pomet, au tufe păzite, nici cu un mijloc să nu să împresoare locul cel strein cu al mănăstirei. 5. în beserică mormînte înalte, au scrise cu slove, să nu să facă, nici făclii după cum au obiceai de pun pe la dînsele în sfeşnice de lemn şi de piatră, să nu să priimească; numai să arză acele candele de-a pururea ce să vor aşăza pe la locurile cele rînduite de acea treabă. Nici lăzi, au veri ce fel de bo caxrfe, în beserică să nu să pue, căci casa lui Dumnezeu nu iaste casă de neguţătorie, ci să stea pururea locul în beserică limpede şi curat. / 6. i, 34 în curtea cea dintîi a mănăstirii, adecă afară den beserică să nu să fată mormînte să se îngroape fietecine; că fiind curtea strimtă să grozăveşte locul, fără numai vreun om de cinste. însă pietri iară să nu să pue, ci să se îngroape creştinii la bolniţă şi acolo să facă în toate sîmbetile un preot sfînta liturghie şi să pomenească pre toţi de obşte răposaţii creştini după obiceai. Aşijderea nici un fel de vite să nu între în curtea cea dintîi, nici să se primească să pue prin chilii nici un fel de marfă neguţătorească, nici a casii, pentru ca să fie pururea şi mănăstirea şi chiliile curate. Iară de să va întîmpla să aducă cineva niscai marfă să o pue în curtea a dooa. / f , . ( '" , , ��. .� . , 11 .of ... �) ". { " 345 [346] 7. f. 34v Să aibă datorie egumenul în toţ anii să pue pe preoţii şi ieromonaşii carii vor fi după vremi la beserică, să facă 8-- un sărindar pentru sufletul nostru şi să-I înceapă den zioa de Paşti va să se isprăvească la Voznesenie, şi să le dea <:taleri 10; însă aceşti bani să ia: preoţii cîte taleri 2, dia­ conul 1 taler şi cîntăreţul 1 taler. Iară egumenul să nu oprească nimic, măcar un ban. 8. De să va întîmpla să dea cineva egumenului să-i păstre­ 'ze niscai bani, au scule, au haine, să le păzească ca lumina ochilor lui, în dreptate şi în adevăr, fără de nici un fel de vicleşug. Şi cînd le va cere să i le dea toate deplin pre­ cum le va fi luat, pentru ca să nu aibă casa ponos. / f. 35 Cap osebit, carele smereniia noastră acum l-am aşăzat, "" la leat 7224 <1716> martie)5 dni şi vom să se păzească nestrămutat în veci, în grea şi nedezlegată afurisanie . . De vreme ce Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul a toată mîngîiarea au adus cu a lui nespusa bunătate, pre blago­ cestivul şi înălţatnl.domn Ion Nicolae Alexandru voevod, să fie domn Ţării Rumâneşti, pornindu-se din dumneze­ iasca rîvnă, s-au milostivit de au adaos cu luminatul lui f. 35v hrisov, cu milă îndestulată, venitul acestui / sfînt lăcaş, drept aceia hotărîm cîte mile sînt rînduite în cele 32 de capete să se facă pre an la săraci, să se îndoiască toate, pentru a măriei-sale vecinică pomenire şi a răposaţilor părinţilor măriei-sale. .. Şi încăş hotărîm pentru această mare milă ce au -făcut măriia-sa la mănăstirea noastră, să aibă datorie egnmenul carele va fi după vremi, să dea în toţi anii pînă va sta mănăstirea, la 40 de beserici 40 de orţi să i să facă într-o zi un sărindar, să se pomenească toate numele măriei­ sale ce s-au aşăzat în pomenicul cel de rînd şi în condic. însă aceasta să se facă la 10 zile ale lui mai, întru care zi să prăznuiaşte în multe părţi ale Răsăritului, mutarea sfintelor moaşte ale Sfîntului Nicolae. Şi încăş dintr-acea zi să înceapă într-un paraclis al mănăstirei alt sărindar osebit şi să se pomenească toate numele măriei-sale, / .; [347] ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU TAINA POCĂINŢII f ' . . ( • 1" •• \' .,., ,7; -' " I .. ' '� [350] f. 4v t, sv f. 3 f. 4 r: 5 '350 volului decît ziditoriului şi făcătoriului j de bine şi ehi­ vernisitoriului nostru Dumnezeu, nu aflu altă pricină fără numai neîm@1:jtura şi nesloznirea pentru că-nu. .'::>- [iubim să cetim şi să învăţăm carte, nici să auzim măcar pe dascalii cari ne învaţă cuvîntul lui Dumnezeu, dumne­ zeeştile lui porunci, credinţa şi calea mintuinţii noastre. Că emul carele nu ştie carte ca să citească Sfînta Scriptură şi .cărţile beserecii noastfe şi sfintele pravile, au de nu se va învăţa de la alţii care le ştiu, să asamînă cu dobitoacele cele necuvîntăreţe carele nu ştiu ce fac de vreme ce n-au minte; să asamînă orbilor, pentru că precum j orbul nevăzînd lumina soarelui nu ştie unde merge nici ce iaste înaintea lui, ce de multe ori în gropi şi în surpături căzînd, să omoară. într-acesta chip şi mintea omului neavînd învăţătură şi dăscălie a cuvîntului celui dirept, care îi iaste..Inmjna, iaste orb şi nu simte ce pricepe, piiarde cuvîntăreasca lui blagorodnie şi stăpînirea şi să face rob necuvîntăreţelor patimi. Deci pentru ruşinata aceasta neînvăţătură facem atîtea şi mari răutăţi şi păcate de moarte, fără frica lui Dumnezeu � şi ruşinea omenească: toată zioa beţi, borîţi înlăuntru în' cîrciume, porniţi jla curvii şi la preacurvii de multe felinri, la nedireptăţi, la răniri, la cuvinte mincinoase, la jurăminte strîmbe, la mărturii mincinoase şi la hule, la ucideri, la clevete, la zavistii, la vrăjbi şi goniri şi la altele, nenumărate, cu carele bolnăveşte ticălosul nostru suflet boală de moarte. Şi de să va întîmpla şi va muri ticălosul şi nepriceputul om neispoveduit şi nepocăit merge în focul cel vecinic, întru întunerecul cel den afară, în viiarmele cel neadormit în scîrşnirea dinţilor, în mîna diavolului şi să lipseşte de slava lui Dumnezeu, de bucuriia îngerilor, j den !rumu­ seţele raiului, den desfătarea sfinţilor, den fericita' viaţă. Q, creştinilor, o părinţilor şi fraţilor, pînă cînd fi rău­ tate şi în păcat? rînă cînd dormim în patul lenevirii, somnul cel greu şi purtătoriu de moartea păcatului? Pentru ce pentru puţinel vin al beţiii, pentru o dulceaţă amară.a.nnii împuţite curvii, pentru bani cari sînt pămînt, pentru măririle lumii, carele sînt toate necinsti, pentru mîndrii şi deşertăciuni facem pre ziditoriul şi părintele nostru Dumnezeu vrăjmaş şi ne dăm pre noi de voie vrăjmaşului lui Dumnezeu şi al nostru, diavolului, j ca .; [351] să ne muncească fără de milă? Pînă cînd nu ne venim în socoteala noastră? Pînă cînd nu cercăm folosul nostru? Pînă cînd nu ne pocăim? Pînă cînd nu ne tămăduim patimile sufletului nostru? Pînă cînd nu urîm păcatul şi să iubim bunătatea? Pentru ce atîta de nemulţămitor sîntem cătră mîntuitoriul şi făcătoriul nostru de bine? Rogu-mă, dar, şi pohtesc dragostea voastră, eu, cel mai păcătos decît toată lumea, toţi împreună cu mine să ne pocăim de răutăţile noastre, să plîngem cu suspinuri şi cu lacrămi fierbinţi, cătră iubitoriu de oameni Dumnezeu, i; s- să zicem cătră dînsul glasul / vameşului: Dumnezeule, fii-mi mie milostiv păcătosului. Aşijderea şi ispovedaniia preacurvariului: Părinte am greşit în ceriu şi înaintea ta. Şi adevărat Părintele nostru cel ceresc, văzînd a noastră adevărată pocăinţă şi lacrămile noastre, ca un milostiv şi îndurătoriu va erta păcatele noastre. Deci de vreme şi pocăinţa de nu se va face cum să cade, nu foloseşte omului. Pentru aceasta voi să zic în scurt mijlocul pocăinţii. Şi să împarte cuvîntul mieu în doao părţi: o parte cuprinde în sine cîte se cuvin a face cel ce să pocăiaşte, pentru ca să afle ertăciune de la Dumnezău, iară ceialaltă, / f, 6 în ce chip să cade duhovnicul să facă ispovedaniia şi îndreptarea. PENTRU POCĂINŢĂ. CE LUCRU IASTE ŞI CU CE MIJLOC sĂ cîşTIGĂ ŞI CUM sĂ sĂ FACĂ PARTEA CEA DENTîI Pocăinţa cea adevărată de trei părţi are fiinţa ei. întîi den înfrîngerea inemii. A doao den ispovedaniia păcatelor la părinte!e cel duhovnicesc. Şi a treia făcerea canonului, carele aceste trei să cade să le păzească cu datorie acela ce va vrea şi pohteşte mîntuinţa sufletului lui. Şi întîi t, sv zicem cu puţine cuvinte ce lucru iaste înfrîngerea inimii, de vreme ce aceia iaste întîi la rînduială . . Cine pohteşte a să întoarce den toată inima lui cătră Dumnezeu şi pohteşte să între ca fiiul cel preacurvariu in casa cea părinţească, să ştie că uşa cea dentîi pren carea va să treacă iaste aceasta: înfrîngerea inimii, carea iaste jirtvă priimită ce am putea aduce înaintea lui Dumnezeu: "' Inimă înfrîntă şi smerită Dumnezeu nu o va defăima. Această înfrîngere se împarte în doao: una iaste pocăinţa şi părăsirea desăvîrşit păcatelor celor trecute şi. alta �. 4 r' • .. . ( 'le ." .� ') i' " 351 [352] f. 8 f. 7 f. 8v 1 1 ... ' .. ';(' T o socoteală temeinică şi răspuns adevărat să nu mai fac de-acii păcat / în rămăşiţa vieţii tale. întîi dar, aceia ce ţi se cade să faci, de te-ai pocăit �- cu adevărat iaste să urăşti din tot sufletul şi să te scîrbeşti de păcatele tale, cu duriare şi cu întristare nespusă a inimii 'tale. întîi că cu păcatul vei să moşteneşti vecinica muncă şi să pierzi împărăţii a ceriului. Şi a doao mai VÎrtos că cu scîrbiciosul păcat ai scîrbit şi ai amărît pre cel prea bun Dumnezău. Că precum iaste şi să cade să iubim şi să cinstim pre Dumnezău mai mult decît toate zidirile, aşa iaste dirept să ne doară şi să ne întristăm cînd îi f. 7;." 'greşim şi ne lipsim de el, / nebunii, plîngînd cu scîrbă 'şi cu lacrămi mai mult pe cît am fi pierdut lucru ce am fi avut mai scump şi mai drăgăstos, căci paguba cea mare va fi durere mai mare. Pentru aceasta să cade să ne învrăjbim asupra pă­ catului cu urîciune nespusă, de vreme ce ne dă pagubă nemăsurată. Şi de-ţ iaste voia să vii la această înfrîngere şi umilinţă cu mijlocul căriia putem să aflăm milă de la Dumnezău sînt multe carele te povăţuesc şi te îndeamnă ... 1<1; aceia, numai cu socoteală şi cu cucerie să le gîndeşti. întîi gîndeşte cum că păcatul iaste o despărţire de lâ Dumnezău şi nu te lasă să vezi / faţa şi slava lui Dumne­ zeu carele nu mai iaste destul spre cea desăvîrşit pocăinţă la omul cel înţelept; că mai mare şi mai cumplită răutate şi pagubă ticăloasă alta nu iaste la om, fără numai după moarte să nu să învrednicească să vază nespusa aceia slavă şi nepriceputa frumuseţe a fericit ei şi sfintei Troiţă; carea sfinţii îngeri cu pohtă o văd şi niceodată nu să pot sătura pentru care s-au zidit de la Dumnezeu şi sfîrşitul lui iaste aceia den care cu voinţa lui iase omul şi să strică. A doao gîndeşte cum că nice o poruncă şi o înv,ţătură a lui Dumnezău / n-ai păzit; cum că t-ai spurcat sufletul şi trupul cu curvii, preacurvii, sodomii, soblazne, cu beţii şi cu multe mîncări; mîinile tale cu pipăiri grozave, cu strîmbătăţi şi cu răpiri, cu ucideri şi cu altele; auzurile . tale cu cîntece şi cu cuvinte spurcate şi cu clevetirile \ celorlalţi; ochii tăi cu necuvioase vederi şi cu semne curveşti; limba cu sudălmi, cu pîri şi cu clevete la fraţii creştini, cu jurăminte şi cu mărturisiri mincinoase şi cu hule, carele le obicinuesc a le zice oarecare spurcate guri .şi înjură legea, crucea, pravila, preoţiia, tainele şi f . 8 bis acel/înfricoşat nume al lui Dumnezeu. 352 ! .­ I [353] . Mă minunez, cu adevărat, de păgîniia unor draci ca a cestora, că oameni nu să cade să le zicem. 0, şi cum nu cade din ceriu foc şi trăsnete să-i arză! îndelung rabdă Dumnezeu, aşteptînd pocăinţa lor! Iară de nu să vor îndirepta şi aici rău răului să vor face şi la vecinica muncă cu dracii să vor munci, nemîn­ gîiat. Alţii iară înjură şi pîrăsc şi de multe ori bat pre părinţii lor, carii i-au născut şi i-au crescut, pre cari Dumnezeu porunceşte să-i cinstim, zicînd: Cinsteşte pre tată-tău şi pre mumă-ta, ca bine să ţi să facă şi să fii cu ani mulţi r f. 8 bisv pre pămînt; şi avem datorie să-i căutăm la bătrîneţe � adevărat unii ca aceştea nice aici în lume vor procopsi si munca iadului îi vor mosteni. . Şi în scurt gîndeşte de cîte ori te-ai întinat in pohtele trupeşti şi t-ai spurcat sufletul şi trupul carele l-au simţit. Domnul întru lăcuinţa lui. A treia gîndeşte paguba care ţi-o pricinuiaşte un păcat de moarte: te face judecat vecinicii munci, te şterge din cartea vieţii şi acolea unde erai fiiu lui Dumnezău, te face rob diavolului şi din lăcaş sfintei Troiţă te face peşteră f. 9 tîlharilor şi lăcaş vasilischilor şi cea mai rea te face / să te lipseşti de dorita faţa lui Dumnezeu. Zi cătră sufletul tău: deschide-ţi ochii, sufletul meu, ticăloase, să pricepi ce erai mai nainte şi în ce chip te făcu şi pre urmă cu păcatul; ai fost mireasă Celui din nălţime, lăcaş Dumnezeului celui viu, vas ales şi de mult preţ şi scaun adevăratului Solomon, Hristos; erai scaun înţelepciunii, sor îngerilor şi moştnean vecinicii fericiri. Plînge dară şi te tînguiaşte, că nu ai acele vrednicii, ce te-ai întors la cele împotrivă, că s-au făcut mireasa lui Dumrîezău curvă şi preacurvă diavolului, lăcaşul r, sv Sfîntului Duh s-au făcut peşteră I tîlharilor, vasul cel I ales şi curat s-au făcut vas stricăciunii, polata lui Hristos s-au făcut tină şi putoare porcilor, scaunul lui Dumnezeu şedere pierzării, sora îngerilor supt ascultarea dracilor şi aceasta ce zbura ca o porumbiţă la ceriu să tîraşte ca şarpele pe pămînt. Plînge dar sufletul mieu, ticăloase şi te tinguiaşte, socotind multele tale pagube; plînge, că pre tine (te) plîngu ceriurile; plînge că pre tine te tînguiaşte beserica şi toţi sfinţii; lăcrămează că ai greşit: plînge că pre tine te plîng prorocii, mai nainte văzînd mîniia direptăţii lui , . . ( , " . \ [354] i. 10 1f. Il 1. t tv Dumnezău / asupra ta; plînge că la tine plîng mai mult lacrămile Ieremiei decît la zidurile Ierusalimului; plînge sufletul meu, ticăloase, pînă cînd vei spăla spurcăciunea păcatului tău şi să vii la cinstea cea dentîi. A patra gîndeşte (ca să cîştigi această sfîntă întristare şi urîciune a păcatului) cît uraşte păcatul preabunul Dumnezeu şi pentru că ce-l uraşte au trimis de multe ori pentru păcat în lume înfricoşate pedepse: au trimis potop şj au înecat pre toţi cei ce au păcătuit; pierzare la Sodoma, pre diavolul din ceriu; şi pre Adam şi pre Eva din raiu i-au gonit. Las cele multe pentru scurtare. A cincea, adu-ţ aminte cu lacrămi moartea, cînd într­ 'acela ceas are a se despărţi sufletul păcătosului de la trup .îl încungeră nenumăraţi draci cu chipuri sălbatece şi înfricoşate să răpească acel suflet ticălos. încă şi zua judecăţii a direptului şi înfricoşatului judecătoriu şi răspunsul cel cutremurat al Domnului care cu stăpînire şi cu direptate pentru păcătoşi va să zică: Duce-vă-ţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, carele iaste gătit diavolului şi slugilor lui. Şi acele înfricoşate munci ale vecinic ului / iad, care tot trupul tău va avea dureri ... nesuferite, întristarea cea nemîngîiată carea o au păcătoşii fără nădejde a să izbăvi den muncă . • A şasia, să gîndeşti nespusa mulţime a bunătăţilor mîntuitoriului tău, căci cît socoteşti bunătăţile carele ţ-au făcut preabunul Dumnezeu, atîta mai mult te ruşinezi de vicleşugul şi de ne mulţămire a ta ce arăţi cătră dînsul. Cu acestea dară, mijloce poţi să vii la urîciunea păcatu­ lui şi la înfrîngerea inimii, care iaste cheia pocăinţii. Posteşte, roagă-te cu lacrămi şi fă aducere aminte de-a pururea păcatelor tale. Dă / milostenii şi alte bunătăţi fă, pentru ca să te iarte Dumnezeu. Destul iaste cîte am zis pentru înfrîngerea inimii, care iaste partea cea dentîiu şi bună începătură a p;ciiinţei şi să venim la a doao, care a iaste ispovedaniia. l PENTRU ISPOVEDANIE Această ispovedanie foarte o iubeşte Domnul, fără carea nu iaste cu putinţă a să mîntui nime, veri cîte bunătăţi ar avea. Pentru aceasta face şi multe mijloace ca să-şi cunoască omul greşala lui şi să să ispoveduiască cu inimă f. 1'2 smerită. Pentru aceasta au îndemnat / pre strămoşul 354 [355] Adam cînd au căzut în neascultare, ca să cunoască păcatul lui şi i-au zis: Adame, unde eşti? Adecă unde ai căzut, cît rău ai făcut, întoarce-te la pocăinţă şi mărturiseşte păcatul tău, să iai ertăciune. Aceasta au zis şi Evei şi lui Cain şi într-alte multe locuri ale Scripturii cei vechi să vede a fi de folos ispovedaniia. Solomon zice: "Cine-şi ascunde păcatele lui nu să mîntuiaşte şi cine le ispoveduiaşte cîştigă milă". încă şi prorocul şi împăratul David laudă ispovedaniia la mulţi Psalomi zicînd: "Mărturisescu-�ă ţie, Doamne, f. 12V cu toată inema mea". Apoi: "Bine I iaste a să mărturisi Domnului", şi alte asemene. Prorocul Isaiia zice: "De ai vreun păcat vădeşte-l, să iai ertăciune", Las şi alte multe mărturii ale sfintei Evan­ ghelii, pentru scurtare. Deci de vreme dentr-aceste puţine am priceput cum că iaste de treabă şi de folos ispovedaniia pentru mîntuirea sufletului nostru, să cade adese să ne ispoveduim. însă pentru ca să să facă această ispovedanie precum să cade şi precum ne învaţă dascal ii beserecii noastre, aceasta să cade să facă acela ce va să să ispoveduiască. întîi să să gătească doao, trei zile mai nainte şi să gîndească cîtă vreme f. 13 iaste de cînd nu I s-au ispoveduit; şi dentr-acela ceas, pînă acuma să iscodească cu denadinsul în cîte păcate au căzut, care din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu n-au păzit; care păcat de moarte au făcut, au verice altfeliu de greşală, cu ce simţire au greşit; cele 12 alcătuiri ale credinţii, de le crede cu adeverinţă şi dirept, precum be­ sereca răsăritului învaţă şi care altă poruncă şi obiceai arătat al beserecii n-au păzit; de cîte ori au făcut păcatul, au măcar;. în cîtă vreme să află într-acel păcat, şi alte multe carele le vom zice la a doao parte. f. 13v Apoi, după ce să va găti într-acesta chipă să cerce I să afle duhovnic iscusit, carele să fie cu evlavie şi învăţat, spre a-l îndirepta: cărturariu şi învăţat la dumnezeeştile şi sfintele pravile şi canoane şi să nu caute vreunul neînvă­ ţat, sau fără de evlavie, sau de ceia ce caută a cîştiga, pentru ca să-i dea ceva să-I iarte pre lesne, nedîndu-i canon, fără de ceia ce să cade îndireptare şi tămăduire. Pentru căci cine o face aceasta nu-i foloseşte acea rea ispovedanie; ce şi cel ce să ispovedniaşte şi cel ce ispoveduiaşte fac păcat de moarte şi să osîndesc. Că zice domnul Hristos: "Un orb cînd să face povaţă altui orb amîndoi cad în groapă". .. . ( t f .� .. [358] e. 19 '" tf. 19v f. 20 J58 cu cinste ca cum aduce închipuire lui Hristos, iară cel ce să ispoveduiaşte să stea cu capul gol, cu mîinile legate la piept, plecîndu-şi capul în jos cu cucerie şi cu frica lui Dumnezeu. Şi atuncea duhovnicul să-I întrebe întîi cînd s-au ispo- -veduit şi s-au cumenecat şi de-au păzit acele ce i-au zis duhovnicullui şi de-au făcut canonul ce i-au dat. Şi după aceia să-I întrebe de iaste însurat au neînsurat si ce mester­ şug ştie, au ce boerie are, pentru ca să înţăleagă d�ntr­ aeeste cum îl va întreba şi la celelalte şi cum să-I îndirep­ teze. Apoi să-I întrebe de crede fără de prepus dogmele . sfintei besericii noastre a răsăritului si cele 12 alcătuiri . ce cuprinde în sine sfîntul Simvol, ade�ă veruiu şi de-au păzit acele 10 porunci ale lui Dumnezeu, au de au greşit într-însele. Dentru care porunci cea dintîi iaste să iu­ bească pre Dumnezeu cu tot sufletul lui şi cu inima şi cu puterea şi să facă poruncile lui cu pohtă şi cu căldură, ca fiiul cel bun poruncile părintelui său şi să nu aibă altele în mintea lui, fără numai cum va plăcea lui Dumnezeu. Aşijderea să iubească şi pre fratele său, creştinul şi să-i ,.. pohtească binele ca şi pre al său. A doao să nu jure în numele flui Dumnezeu, nice dirept, nici strîmbu la tot cuvîntul lui şi lucrul, nici întru sfinţi, nici alt jurămînt. A treia să sfinţească zioa sîmbetei, adecă să ţie dumi­ neca şi toate sărbătorile ale anului ce prăznuiaşte beserica noastră şi să nu lucreze într-acele zile nimică lucru trupesc, ce numai să să dea la cele sufleteşti şi dumnezeeşti, în rugăciuni şi în ascultări poruncilor lui Dumnezeu şi întru îmbunătăţatele vieţi ale sfinţilor, a li să asemîna şi el după putinţă, pentru ca să să slăvească de Dumnezeu, precum şi ei. r Să asculte Vecerniia, Utrenea, Liturghiia, cu evlavie, să nu afle f pricini la prazdnice şi face mai multe păcate şi să îmbată să răsfaţă fără de cuviinţă, cîntă, joacă, aleargă la curvii ca porcul la tină, pentru că să va mîniia Dumne­ zeu asupra lui mai mult pentru aceste, decît ca cînd ar vrea să lucreze. A patra, să cinstească pre tată-său şi pre mumă-sa şi să-i hrănească de vor fi bătrîni şi săraci; să să supue porun­ cilor lor cu cucerie, afară numai de-l vor îndemna la vreun păcat şi faptă păgînească şi fărădelege. Şi încăşi să cins­ tească şi pre celelalte rudenii ale lui şi pre cei mai "bătrîni .; "'. [359] 359 ,. f, 21 f. 2Iv f, 22 decit el, pre boiari şi stăpînitorii locului lui şi / mai vîrtos obrazele cele preoţeşti. Pentru căci obrazele cele preoţeşti şi arhiereşti să numesc slugi ale lui Dumnezeu, veri păcă­ toşi sînt, veri direpţi; şi cine batjocoreşte sau înjură sau bate pre sluga, batjocura şi necinstea la stăpîn vine. Păziţi-vă creştini de acest păcat mare, că să va mîniia Dumnezeu asupra voastră şi veţi încăpea la muncă. A cincea, să nu facă ucidere, sau el singur, sau puind pre altul, sau îndemnînd şi sfătuind. A şasia, să nu preacurvească, sau să curvească, sau să facă sodomie, sau să facă săblaznă, sau va merge la dobitoc. A şaptea, să nu fure / sau va apuca ceva, sau va mînca direptul celui străin, sau nu va da plata argatului său, sau datoriia ce să va îndatori. A opta, să nu mărturisească minciună pentru ca să facă pagubă şi stricăciune vreunui om, sau vieţii lui, sau pungii lui, sau cinstii lui. A noao, să nu pohtească muiarea vecinului său, nici altă vreo muiare străină, afară numai den muiarea lui cu carea s-au cununat. A zece, să nu pohtească şi să-i placă să apuce şi să stă­ pînească fără de direptate sau casa, sau viia, sau holda, sau robul vecinului său, sau altui om. Aceste sînt acele 10 porunci ale lui Dumnezeu, carele la alte cărţi / să află cu învăţătură mai pre larg tălmăcite, carele noi le-am lăsat fugind vorba cea multă, de vreme ce cunoaştem cum că lenea şi grija lumii nu vă lasă nici aceste puţine să le citiţi pricinuind multe pricini cu păcate. Afară dintr-aceste porunci să întrebe duhovnicul pre cel ce să işpoveduiaşte şi alte ale lui păcate, sau de moarte sau mai usoare; adecă, de va fi hulit la Dumnezeu sau la sfinţi, sau 'la taine, sau altă hulă, sau de va fi dat dracului pre cineva, sau au anathemisit pre cineva au viu au mort, sau de au făcut farmece, sau au aruncat în bobi si în căr­ buni, sau au pus pre alţii să le facă, sau / crede farmecile, sau de poartă pre sine advare (baere), sau face legături şi alte lucruri diavoleşti, carele i să cade foarte greu să să canonească, pentru că să leapădă de Dumnezeu cu farme­ cile şi crede pre dracul; sau de iubeşte paguba şi strică­ ciunea şi necinstea altuia; sau vreo greşeală ascunsă a vreunui om au scos la iveală, pentru ca să-I ruşineze; sau de nu ş-au păzit jurămîntul, sau de au făgăduit vreo mi- • lostenie şi nu o au dat; sau au clWetit oamenii, sau au ( , ':,/ \: .. .. [360] 1. 22v. -::t .- t.23 1. 23 f. 24 ascultat cu bucurie pre ceia ce clevetesc pre alţii; sau de nu merge la- beserecă ade se şi cu evlavie; sau de nu-şi face la casa sa rugăciunea ce i s-ar cuveni / sara şi dimineaţa; sau de nu-şi îndemnează muiare şi copii şi argaţii lui să nu _ lipsească de la beserecă duminecile şi sărbătorile şi să nu - le lipsească rugăciunea şi să-i înveţe să petreacă creşti­ neşte, cu evlavie; sau de s-au sfădit şi are vrajbă cu cineva; . sau de va fi scos taina ce-i va fi spus cineva; sau de gîn­ deşte cu dulceaţă lucruri grozave şi patimi trupeşti; sau de s-au mîndrit şi s-au lăudat; sau de batjocoreşte pre cei săraci; sau de au hulit la boala lui, sau la sărăciia lui, sau la altă nevoe şi n-au mulţămit lui Dumnezeu; sau de crede visele; sau de-au venit vreun strein călătoriu şi nu l-au priimit / la casa lui să să odihnească; sau gol n-au îmbră­ cat; sau flămînd n-au hrănit; sau închis fiind cineva si n-au mers să-I vază şi să-I mîngîe cu cuvîntul şi cu fapta; sau bolnav, sărac şi strein nu i-au purtat de grija; sau au făcut rău pentru rău; sau de nu iubeşte pre vrăjmaşul lui; sau de va fi fost putincios ca să ajute vreunuia ce au fost la nevoe să-I mîntuiască şi n-au vrut şi altele asemene _ ca acestea să cade să întrebe duhovnicul pre cel ce să ispo­ vedniaşte. Şi cel ce să ispoveduiaşte să zică cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu toate cîte au făcut deplin fără nice o pricină. Apoi, / după ce le va spune toate duhovnicul trebue să-I înveţe binişor ca să nu mai păcătuiască, ci să urască păca­ tele lui şi să le lase şi să alerge cătră domnul nostru Iisus Hristos, să-I roage noaptea şi zioa, cu umilinţe şi cu lacrămi fierbinţi să-i iarte păcatele lui şi să-I păzească să nu mai greşască de-aciia înainte şi să-I învrednicească împărăţiei ceriului, pentru ca să nu-l urgisească milostivul şi dirept judecătoriul Dumnezeu; şi îi va veni moarte degm1:>ă şi va • merge neindireptat şi să va osîndi, ticălosul. -- Şi după ce-l va învăţa să socotească, să-i dea şi canon după cum să va cuveni: nice foarte / greu, nice foarte uşor, ci să socotească vîrsta lui, tînăr iaste, au bătrîn; însurat iaste, au neînsurat; bogat au sărac, preot au mirean au monah ; cărturari, au necărturari. Şi să-I întrebe de cîte ori au făcut păcatul, sau cîtă vreme au păcătuit şi în ce vreme: în post au în zile slobode; în ce loc; în beserică, au' într-altă parte; cu ce mijloc: făţiş, au în ascuns; cu vro faţă a vrunii rudenii, au cu striin şi altele ca acestea. 360 [361] l \ Căci CU aceste mijloce să facă păcatele mai uşoare au mai grele şi aşa urmează şi canonul. f. 24v Şi încăş să socotească păcatele celui / ce s-au ispoveduit şi carele va fi mai mare, pentru acel păcat să-i dea canonul. Adecă să zicem, un om au făcut curvie şi ucidere; uciderea iaste mai mare păcat şi să-i dea canonul uciderii pentru toate. Şi să-i dea învăţătură făcîndu-şi canonul în toată viiaţa lui, să-şi aducă aminte de păcatele lui şi să să întristeze cu suspinare şi cu lacrămi şi să să roage lui Dumnezeu să-I iarte, precum au făcut şi prorocul David: şi în toate nopţile îşi uda aşternutul cu lacrăme de pocăinţă şi tie ori în zi şi în noapte să ruga. f. 25 Canonul să-I facă cu mijlocul ce au rînduit / părinţii besericii noastre; adecă cu post, cu rugăciune şi cu milos­ tenie şi cu alte fapte plăcute lui Dumnezeu, nu să îndemneze pre creştini să mănînce pămînt şi cărbuni şi alte oarecare mojiceşti învăţături, înviiare de viaţă, iară cei ce au făcut rele întru în vii are de osîndire". Şi în Duhul Sfînt Domnul de viaţă făcătoriul, carele de la Tatăl purcede, cela ce cu Tatăl şi cu Fiiul iaste în­ chinat şi slăvit, I carele au grăit prin proroci. Această ;alcătuire ne învaţă să credem şi în Duhul Sfînt, carele iaste de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul şi să slăveşte împreună cu Tatăl şi cu Fiiul. Şi cum că de la Tatăl purcede precum mîntuitoriul nostru Hristos ade­ verează la Ioan, cap 15 zicînd: "Cînd va veni mîngîitoriul pre carele eu voiu trimite voao de la Tatăl, duhul ade­ vărului, carele de la Tatăl purcede". Şi încă ne mai învaţă cum că Duhul Sfînt au grăit prin proroci. întru una sfîntă săbornicească şi apostolicească beserică. Această alcătuire ne învaţă să ne I supunem poruncilor săborniceştii şi apostoliceştii beserici, după învăţătura lui Hristos, carea la Mathei, cap 18 zice: "Iară de nu va asculta nici beserica, fie ţie ca cel păgîn şi ca un vameş". ţ , f. 14v 1. 15 f. 15v f. 16 . --: t . .. [372] f: '1' li l' /: I ;q.- r· f. 16v I f. 17 f. 17v f. 18 372 Mărturisesc un botez, întru ertarea păcatelor. Această alcătuire ne învaţă să mărtuirisim un botez, întru ertarea păcatelor, adecă să ne botezăm noi, creştinii, întru numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfîntului Duh, prin apă şi prin duh ca să ni să iarte păcatul cel stră­ moşesc şi alte păcate, precum însuşi Hristos la Ioann, 111.3 cap I zice: "De nu să va naşte neştine din apă şi din duh, nu va putea să între întru împărăţia lui Dumnezeu." • Aştept înviiarea morţilor. Această alcătuire ne învaţă să credem cum că va fi cu adevărat înviiarea trupurilor omeneşti, după cuvîntul Domnului care la Ioann, cap 5 zice: "Că toţi cei ce sînt în rnormînturi vor auzi glasul Fiiului lui Dumnezeu şi vor eşi''. . Şi viaţa veacului celuia ce va să fie. Amin. Aicea ne învaţă să credem cum că în veacul ce va să fie va veni blagosloveniia lui Dumnezeu la cei aleşi I ai lui şi viaţa vecinică cu bucurii sufleteşti, care nici odini­ oară sfîrşit nu vor avea, precum Scriptura mărturiseşte la întîia carte cătră corintheni, cap 2, zicînd: "Cele ce ochiul n-au văzut şi urechia n-au auzit şi pre inima omului nu s-au suit, carele au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pre el." I CELE ŞAPTE TAINI ALE SFINTEI BESERICI 1. Sfîntul botez. - 2. Sfîntul mir. - 3. Sfînta litur­ ghie. - 4. Rînduiala preoţiei. - 5. Ispovedania, sau pocăinţa. - 6. Nunta ceia cţ să face pre lege. - 7. Sfîntul maslu. CE PUTERE ŞI CE DAR AU ACESTE ŞAPTE TAIt;I 1 Botezul iaste temeiu celoralalte taine si mai întîi decît toate la rînduială. Are mare dar şi multă. putere şi făr'de sfîntul botez celealalte şase I taine nu pot face nici cu un mijloc pre om creştin. Care botez l-au arătat singur domnul Hristos, poruncind şi apostolilor să-I săvîrşasă precum scrie la Mathei în 28 de capete zicîndu-le: "Mergînd, învăţaţi toate limbile, botezînd pre ei în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfîntului Duh, învăţînd pre ei să ţie toate cîte am poruncit voao" . Această taină ca şi celialalte 6 taine are 4 pricini. .; - [373] Cea dintîi iaste pncma cea lucrătoare. A doao iaste t. 18" materiia. I A treia iaste închipuirea şi a patra iaste pricina cea săvîrşitoare. Pricina cea lucrătoare a sfîntului botez şi a tuturor celoralalte taine iaste Dumnezeu, carele lucrează cu darul lui cel dumnezeesc prin mijlocul preotului. Materiia iaste apa cea curată făr' de nici o amestecătură. închipuirea iaste chiemarea sfintei Troiţe, precum s-au zis mai sus, adecă: Botează-să robul lui Dumnezeu, în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfîntului Duh. Amin. Pricina cea săvîrşitoare iaste ca să şteargă păcatul cel f. 19 strămoşesc I şi al voinţei de la om şi să facă pre cel botezat fericit, sfînt desăvîrşit, viu şi fiiu lui Dumnezeu, după dar. Pentru sfîntul mir. După ce să săvîrşaşte lucrarea sfîntului botez, urmează sfîntul mir, cu carele unge preotul pre cel botezat. Ma­ teria mirului iaste untuldelemn, cu alte multe materii mirositoare. închipuirea sînt cuvintele şi rugăciunele arhiereului care le zice pre dînsul şi numai singur arhiereul îl poate face şi să dea la cei botezaţi de preot cu acestea f. 19" cuvinte: Pecetea darului Sfîntului Duh. I Amin. Şi sfîrşi­ tul iaste pentru ca să adevereze pre creştini în credinţă şi să ia putere asupra vrăjmaşului. PENTRU TAINA DUMNEZEEŞTII LlTURGHII Taina Liturghiei iaste prefacerea pîinei şi a vinului în trupul şi sîngele mîntuitoriului nostru Iisus Hristos. Şi iaste materiia ace ştii sfinte taini pîinea de grîu curat şi vin curat şi,apă curată. Şi închipuirea sînt sfintele cuvinte care le zice preotul după cuvintele cele domneşti: Şi fă pîinea aceasta cinstit trupul Hristosului tău, Amin, iară ce e în păharul acesta, scump sîngele Hristosului tău, f. 20 Amin, prefăcîndu-le I pre dînsele cu Duhul tău cel Sfînt. Amin. Sfîrşitul sfintei Liturghii iaste să să jărtvuiască mieluşelullui Dumnezeu, pentru mîntuirea lumii. PENTRU RîNDUIALA PREOŢIEI Preoţiia iaste rînduială dumnezeiască a tainei cei simţitoare, avînd putere duhovnicească pentru mîntuiri a şi ajutoriul oamenilor, rînduită de mîntuitoriul nostru .. Hristos. ?i, iaste �ateria ei cel ce să h�toneşte, iar' chipul • , \c , - _ � x ') j' '" 373 .. [374] sînt cuvintele ce zice arhiereul: Darul cel dumnezeesc carele totdeauna cele neputincioase le tămăduiaşte i f. 2�- proci, cu punerea mîinei / pre capul celui ce să hiroto­ neşte. -_ Şi sfîrşitul iaste ca să tiposească în sufletul celui hiro­ tonit stăpînire şi putere dumnezeiască, pentru ca să poată să săvîrşească tainele. Şi taina preoţiei numai arhiereul o săvîrşaşte. PENTRU TAINA ISPOVEDANIEI SAU A POCĂINŢEI Pocăinţa iaste întoarcerea de bună voe din răotăţi spre bunătăţi şi de la diiavolul întoarcere spre Dumnezeu prin osîrdie şi prin osteneală. Şi iaste materia pocăinţei mărturisirea gurii şi sfărîma­ rea inimii şi facerea canonului. Iar chipul pocăinţei / f. 21 iaste puterea ce au dat mîntuitoriul nostru numai sfinţi- lor lui ucenici şi apostolilor, după cum zice la Mathei, în 8 capete: Cîte veţi lega pre pămînt i proci (pentru aceasta .... v9m arăta mai pre larg la învăţătura ispovedaniei). Iară sfîrşitul iaste să să curăţească omul de păcat şi să cîştige iarăşi darul lui Dumnezeu. " I , II 1. ,- f. 21 f. 22 374 PENTRU TAINA NUNŢII CEI PRE LEGE Nunta iaste împreunare bărbat cu muiare spre împlini­ rea dumnezeescului acela cuvînt: "Creşte-ţi şi vă înmulţiţi". Materiia acestii taine iaste bărbatul si muiarea cari vin cu gînd desăvîrşit / ca să să împreune amîndoi şi să lăcuiască nedespărţiţi. Iară chipul sînt cuvintele carele amîndoi zic în beserică înaintea preotului în auzul zuturor (adecă): Voieşti-mă? Voescu-te; urmînd la aceste tuvinte '" rugăciunele şi blagosloveniile preotului spre cea desăvîrşit împlinire a nunţii. Iară sfîrşitul iaste înmulţirea neamului omenesc şi încetarea pohtei cei trupeşti, după cum grăiaşte sfîntul Pavel la cartea cea dintîi cătră corintheni, în 7 capete zicînd: "Iară pentru curvie fieştecarele a sa muiare să aibă şi fieştecare pre al său bărbat să-I aibă". / PENTRU TAINA MASLULUI Maslul iaste o ungere care să face cu untdelemn curat pentru cei bolnavi şi are putere prin blagoslovenia preotu- " [375] lui să dea sănătate sufletească şi trupească celora ce să întorc de la păcate, după cum zice sfîntul Iacov la 5 capete, la adevărata lui Poslanie: ;,De beleşte cineva intru voi, cheme preoţii besericii şi să să roage pentru el, ungînd pre el cu untdelemn întru numele Domnului şi ruga credinţii va mîntui pre cel bolnav şi-l va scula s. 22V preelDomnul, măcar şi păcate de va fi făcut erta-se-vor/Iui", Şi iaste materia maslului untuldelemn curat, iară chipul sînt cuvintele molitvei ce zice preotul (adecă): însuţi stăpîne sfinţeşte untuldelemn acesta, ca să fie celor ce să vor unge dintr-însul întru tămăduire i proci. Iară sfîrşitul iaste să să şteargă rămăşiţile păcatelor şi să cîştige bolnavul sănătatea sufletului şi a trupului. j f. 23 NOAO PORUNCI MARI ALE BESERICII . . f. 23v f. 24 ... �. " 1. Că să cuvine a ne ruga lui Dumnezeu cu înfrîngere de inimă şi cu umilinţă. 2. Să păzim cele 4 posturi ce sînt poruncite şi legate: al Naşterii lui Hristos, al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli şi al Maicăi Precistii, 3. A cinsti pre părinţii cei duhovniceşti carii să roagă pentru noi la Dumnezeu ca nişte slugi ai lui Dumnezeu şi trebue să ne sfătuim cu dînşii pentru cele sufleteşti. I 4. A ne ispovedui păcatele noastre de 4 ori intr-un an în vreme de post înaintea părintelui celui duhovnicesc, carele va hirotonit pre lege creştineşte, iară cei mai cu evlavie de 12 ori, iară cei mai proşti măcar o dată într-un an. Şi care vor fi bolnavi să să ispoveduiască mai adese, făcîndu-şi şi maslu şi să se cuminece adese ; şi aşa să vor face părtaşi vieţii cei de veci. 5. Să nu să cetească cărţile ereticilor nici dăscăliile şi învăţătura lor cea hulitoare să nu să asculte de cei ce nu-s învăţaţi, nici ştiu Sfînta Scriptură, nici să se j ames­ tece cu ei, nici să se întrebe cu ei. 6. Să se facă rugăciuni pentru întemeiarea tuturor oamenilor: întîi pentru cei ce sînt întru stepena preoţiei şi a clirosului; a dooa pentru cei ce să află în vredniciile cele lumeşti şi ale politiei şi a ostaşilor; apoi pentru cei ce fac bine la beserici a spori şi a creşte săborniceasca .. şi, dreapta credinţă . .. . 375 .� .. [376] f. 25 7. Să se păzească posturile şi rugăciunile carele să vor porunci de arhiereul locului să se facă în eparhiia lui, cînd s-ar întîmpla vreme de nevoe ca �ă întoarcă mîniia I lui Dumnezeu după norod şi să se mîntuiască veri de ce nevoe şi scîrbă s-ar întîmpla. e, -8. Nu iaste ertat mirenilor să ia nimic de ale besericii în silă şi să se lucreze cu iale, €lupă cum vor vrea, ce numai să fie de treaba preoţilor şi a celora ce slujesc la beserică a să hrăni şi a da la săraci şi la streini. -9. Să nu să facă nunte în zilele cele ce sînt oprite de .beserică nici să cade creştinii să facă jocuri într-acele zile, după cum fac păgînii; ce după cît va fi putinţa să 'se ferească de acestea. I ZECE PORUNCI ALE LUI DUMNEZEU, DE LA A 2 LEGE. CAP 5. l. Să nu avem alt Dumnezeu înaintea lui. 2. Să nu luom numele Domnului în deşărt, 3. Să. cinstim şi să ţinem sărbătorile. 4. Să cinstim pre părinţii noştri. S. Să nu ucidem. 6. Să nu preacurvim. 7. Să nu furăm. 8. Să nu mărturisim strîmb. 9. Să nu pohtim muiarea altuia. 10. Să nu pohtim verice lucru strein. I f. 25v ŞAPTE DARURI ALE DUHULUI SFîNT, CARELE SîNT. ISAIA CAP 11, STIH 2 .. � l. înţelepciunea. 2. înţelegerea. 3. Cunoştinţa. 4. Voia. S. Blagocestiia. 6. Vitejiia. 7. Frica lui Dumnezeu. ", I I II 1; j • [ f. 26 376 TREI FAPTE BUNE ALE BLAGOSLOVIEI. 1 CORdNTHENI>, CAP 13, STIH 13 l. Credinţa. 2. Nădejdia. 3. Dragostea. I Credinţa după cum zice fericitul Pavel la 11 capete cătră evrei iaste fiinţa celor nădăjduite şi lucrurilor celor ce nu să văd dovediri. [377] Nădejdea iaste o îndrăzneală adevărată cătră Dumne­ zeu, dată în inima omului din dumnezeiasca strălucire ca să nu să deznădăjduiască nici odată de darul lui Dum­ nezeu, ci să fie încredinţat cum că va lua prin pocăinţă ertăciune păcatelor şi veri ce altă cerere sau trecătoare, sau vecinică. Dragostea încă iaste, după cum zice fericitul Pavel f. 26V mai mare decît credinţa şi decît / nădejdea, tămeiul şi vîrful tuturor bunătăţilor, carea uneşte pre mulţi întru una si face cale cătră Dumnezeu tuturor celora ce o iubes�. PATRU BUNĂTĂŢI ALE SUFLETULUI 1. Vitejiia. 2. înţelepciunea. 3. Dreptarea şi 4. Curăţeniia. PATRU BUNĂTĂŢI ALE TRUPULUI 1. Tăriia. 2. întregimea. 3. Frumuseţia şi 4. Sănătatia. / f. 27 f, 27v ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE 1. Trufiia. 2. Iubirea de argint. 3. Curviia. 4. Mîniia. 5. Lăcomiia 6. Zavistiia. 7. Leneviia la faptele cele bune. ŞAPTE .. ,FACERI DE BINE îMPOTRIVA ACESTORA 1. Smereniia. 2. Eftinătatea. 3. înfrînarea pohtei. 4. Ingăduinţa. 5. Postul împotriva lăcomiei. 6. Dragostea. 7. Nevoinţa. CELE 12 RODURI ALE MILOSTENIEI, DUPĂ CUM SCRIE LA MATHEI, CAP 15 Flămîndului sa-i dea mîncare. / Setosului să-i dea să bea. Pre strein să-I primească în casă. Pre cel gol să-I îmbrace. Pre cel bolnav să-I caute. Pre cel din temniţă ;sărI cerceteze. .. .. .. ' 377 [378] Mai sînt încă şi acestia: Pre cei morţi sa-i mgroape, Pre cei scîrbiţi a-i mîngîia. A sfătui cele mîntuitoare. A învăţa pre cei neştiuţi. A erta greşalele celui vinovat. A &-- răbda cu mulţămită scîrbele ce vin de la Dumnezeu şi de la oameni şi a ruga pre Dumnezeu nu numai pentru dînsul ce şi pentru toţi. / .................................................. 1 t. 35v f. 36 f.36v ALTE îNVĂŢĂTURI TREBUINCIOASE 1. Vericare preot afară din enoriia lui (de) va face Litur­ ghie sau o sfeştanie sau va cununa, sau va ispovedui, sau va cumineca pre cineva şi după ce va muri îl va îngropa, sau verice alt lucru beserecesc va face fără de voia preotu­ lui aceluia a căruia va fi noriia, unul ca acela de pravilele sfinţilor părinţilor noştri să leapădă de tot darul preoţesc şi-l vom lepăda şi noi. 2. Aşijderea nici unul din voi / să nu îndrăznească să cunune vreun om, sau vreo muiare streini, dintr-altă - ţară, au şi din ţara aceasta şi să fie neştiuţi, pînă nu-i veţi cerceta şi-i veţi ispiti; pentru că vin mulţi din Ţara Ungurească şi din Ţara Turcească şi dintr-alte locuri depărtate şi să Însoară aici şi pe la locurile lor au mueri, sau mueriIe au bărbaţi şi lăsîndu-i au fugit, sau sînt a treia cununie şi vin aici pentru ca să ia a patra muiare, sau muiarea să ia al patrulea bărbat, care lucru iaste curvie şi-fărădclege. Ci pre unii ca acestea fără scrisoare de mărturie de la preotul/locului lor, care să scrie cum că nu s-au însurat, au s-au însurat şi i-au murit muiarea, sau iaste a,.. doao nuntă şi i să cade să mai ia încă o muiare să nu-i curîunaţi, pentru ca să nu să facă fărădelegi, precum ca acestea multe ni s-au întîmplat de am judecat. 3. Iară de să va întîmpla şi nu va fi cu putinţă să ia scrisoare de la preotul locului lor, atuncea întîi să puneţi pre fieştecarele dintr-înşii la jurămînt şi de vor priimi jurămîntul, cum că n-au la locul lor nici bărbatul muiare, " 1 A doua parter /nvtJţ4tu,iJ pent ... ispovedanie, ce cuprinde i, 28-35, este aproape identică cu aceea inclusă in broşura tipărită la Rimnic in 1705: /nv/JIlUu,iJ p,. scurt pent,u tai"a pociJinţ;;, mai puţin rugăciunile, care, de altfel, nu aparţin lui Antim. 378 [379] [ " . ", .... ,. f. 37 f. 37v f.38 f. 38v nici muiarea bărbat şi cum că n-au luat pînă acuma mu­ iare, sau au luat una şi au / murit, sau doao, atuncea îi veţi cununa, au întîia nuntă va fi, au a doao, au a treia, precum vor mărturisi după jurămîntul ce le veţi da; ia:ă carii vor fi a patra nuntă ni ce cum să nu îndrăzniţi a-l cununa. 4. Iricăşi vă poruncim şi aceasta: nimeni din voi din preoţi să nu îndrăzniţi a despărţi bărbat de muiare, sau muiare de bărbat, nici să vă uniţi la un gînd cu aceia ce îndrăznesc a face această fărădelege, pentru că am înţeles că să face acest lucru necuvios în multe părţi; că numai de să întîmplă să aibă bărbatul cu muiarea vrajbă / între dînşii, îndatăşi să duc la pîrcălabi, sau la altă căpetenie şi la preotul satului şi la megiiaşi de să despart şi-şi fac carte, care lucru nu creştinii, ce nici păgînii nu-l fac. Că unde Dumnezeu au împreunat (zice), omul să nu des­ parţă. Ce de va fi de despărţit să să trimiţă aici la scaun, pentru ca să să facă despărţeala pe pravilă. 5. Nice un preot, carele nu va avea voe de la arhiereu, să nu cuteze a ispovedui (fără numai la nevoe de moarte) precum am înţeles că fac mulţi, ca să cîştige daruri. 6. Aşijdirea şi cei ce vor avea voe, / cînd ispoveduesc, sau isprăvesc verice taină care li să cade din cele şapte taine a le săvîrşi, să nu ia plată vînzînd sfintele, că să aseamînă Iudei, precum iarăşi am auzit că fac mulţi. Şi cînd îi chiamă cineva să priceştuiască bolnavi, au să boteze prunci în grabă, nu vor să meargă, ce să lenevesc şi cer plată multă, puind pricini, au depărtarea locului, au a vremii. .,. 7. Aşijdirea fieştecarele în noriia sa să dea poruncă poporanilor cîţi sînt supt ascultarea lui. Duminicile peste tot anul şi sărbătorile cele mari domneşti şi ale / Maicăi Precistei şi a sfinţilor celor mari să le daţi învăţătură să păzească la beserică seara la Vecernie, dimineaţa la Utrănie şi mai vîrtos la sfînta Liturghie, căci aceia iaste mai folositoare decît toate slujbele şi decît toate rugă­ ciunele. Şi într-acele zile nici să lucreze, nici să vînză, nici să cumpere nimic, afară din bucate de mîncare; căce să lucrează într-acele zile oprite, lucrul acela iaste afurisit. Şi în posturi să să ispoveduiască şi să să cuminece după f obiceaiu: • .. • a � " t: 't ci fi' 379 [380] t. 39 f. 39'" Şi cine ar avea bolnavi în casa lui să nu aştepte să-i cuminece la ceasul morţii, cînd le / piiare graiul, ce de cu vreme, pînă sînt în fire, să chiiame pre preot, ca să-i ispoveduiască şi să-i cuminece. Că vericari din voi nu veţi purta grijă să faceţi aşa, ce veţi cumineca vreun 60lnav de aceştea carele nu să poate ispovedui, afară de-l va grăbi moarte fără veste, precum să întîmplă la miii, veţi cădea în osîndă, împreună cu el şi vă veţi lipsi şi de darul preoţiei. 8. Nici unul din preoţi să nu cuteze a să muta din enoriia lui într-alta, fără de voia şi ştirea arhiereului Iocului. Că verice slujbă ar face iaste fără de cale / şi cade în osîndă. 9. Vericari din voi şi mai vîrtos protopopii să cercetaţi, că vin preoţi şi călugări mincinoşi dintr-alte ţări de slujesc ale preoţiei înşălînd creştinii. Ce pre unii ca aceştea să-i trimiteţi la noi, ca să le luăm seama de sînt adevăraţi preoţi. Şi mai în scurt preot străin nimeni, nicidecum, să nu-l priimească, fără de cartea noastră. PRICINILE PENTRU CARE FIEŞTECE PREOT ARE VOE sĂ SLUJEASCĂ îN NORIIA ALTUIA 1. De să va întîmpla cuiva nevoe de moarte şi preotul f. 40 acelui sat / nu să va afla acolea, ce va fi lipsind undeva, departe, sau va fi cumva şi el bolnav, atuncea pentru nevoia morţii, preotul din enoriia care va fi mai aproape, să aibă voe să-I ispoveduiască şi să-I cuminece, şi de va muri să-I şi îngroape, pentru ca nu cumva să moară ne­ grijit cu celea ce să cad creştinului. Aşijdirea şi la botez. 2. Aşijdirea pentru întîmplarea morţii să cade preoţilor carii au enoriile lor aproape să dea unul altuia înştIinţare cînd vor vrea să meargă undeva şi va lipsi vreunul din f. 40V enoriia lui şi într-acea / norie va veni cuiva ceasul morţii, să vie preotul aceiialalte enorii să-I ispoveduiască şi să-I cuminece. 3. Îricăşi de va lipsi preotul vreunii enorii întru care s-ar afla omul în cumpăna morţii şi preotul ceiialalte enorii fiind chiemat de oamenii bolnavului, pentru ca să-I ispoveduiască şi să-I cuminece şi el nu va vrea să meargă, ce va pune pricini la mijloc cum că are treabă, sau vrajbă cu preotul enoriei aceiia şi de s-ar întîmpla ca să moară acel om negnijit, să ştie că-I vom lipsi de 380 [381] p f. 41 tot de preoţie, de vreme ce au !Iăsat un suflet şi au perit, pentru care Dumnezeu s-au făcut om şi au priimit moarte pentru mîntuirea lui. 4. Iarăşi vă poruncim şi aceasta că să întîmplă de fug unii d�prin judeţele-şi satele lor pentru nevoi şi vin într­ alte juâeţe şi sate. Ce pentru aceştea dăm voe ca unde s-ar afla şi de s-ar întîmpla nevoe de moarte, sau şi fără de nevoia morţii de vor vrea să să ispoveduiască şi să să cuminece pînă să vor întoarce iară la locurile lor, să-i ispoveduiţi şi să-i cuminecaţi; pentru ca aceste doao i: 41v sînt trebuincioase la creştini. ! Iară nuntă de s-ar întîmpla să facă aceşti fugiţi, să nu-i cununaţi pînă nu să va face cercare ca nu carea cumva să fie rudenie de sînge, sau alte întîmplări de care s-au zis mai sus; că fără ispovedanie şi fără de cuminecătură nu să poate mHt:tm .omul, iară fără de împreunarea nunţii să poate mîntui. 5. Aşijdirea vă poruncim fraţi de cruce nici cu un mijloc să nu lăsaţi să să facă, pentru căci să fac multe lucruri necuvioase prin mijlocul acei frăţii. Iară de va îndrăzni cineva din preoţi, să va pedepsi şi el şi acei ce s-au făcut f. 42 fraţi de cruce, după cum scrie la sfînta! pravilă, cap 210, list 198. 6. Aşijdirea vă facem în ştire şi pentru ţigani, ca de acum înainte să purtaţi de grijă să nu lăsaţi să să mai facă între dînşii cele ce s-au făcut pînă acum; adecă de va veni ţigan cu ţigancă să să cunune, pînă nu-i veţi iscodi cu tot denadinsul, foarte cu amăruntul pentru toate cele ce opreşte pravila, ca şi la toţi creştinii, să nu-i cununaţi. Iară mai vîrtos, de va fi ţiganul a unuia şi ţiganca a altuia, pînă nu vor aduce scrisoare fieştecarele de la stăpînul săli', cum că iaste cu voia lor şi cum că vor îngădui f. 42V unul pre altul pînă! să vor împăca amîndoao părţile, au cu schimbu după obiceiul ţării, suflet pentru suflet, au cu bani să răscumpere unul de la altul acel suflet, să nu-i cununaţi şi nici cu un mijloc, măcar de v-ar face verice sile, au înfricoşare. Şi acea scrisoare să o ţineţi foarte cu seamă bună la voi, veri la carele s-ar întîmpla; ca de va vrea cineva din stăpînii acelor ţigani ce s-au împreunat cu voia lor să nu să ţie de cuvînt, au în pizmă să facă să-i desparţă, să aveţi cu ce vă da seama, căci apoi veţi cădea în osîndă f. 43 şi în pedeapsă, pentru căci că ţiganii încă sînt! creştini, ". �,' � . , .. ,� , .� 381 [382] botezaţi în numele sfintei Troiţe. Şi avem datorie, în tot chipul, veri cu ce mijloc s-ar putea, să-i punem la calea cea creştinească, că vom vrea să dăm seamă înaintea înfricoşatului judecătoriu pentru sufletele lor şi noi, §-- deaca nu vom învăţa pentru dînşii cele ce să cuvin şi voi, deaca nu veţi face cele ce vă poruncim şi stăpînii lor, deaca nu. să vor supune dreptăţii şi ascultării besericeşti. � 7. Să ştiţi şi aceasta că de să va întîmpla unul să boteze pre cineva, la vremea căsătoriei celui botezat poate să-I f. 43.v cunune altul, că / biserica nu opreşte. Ce pentru aceasta să nu să facă turburare şi gîlceavă, precum s-au întîmplat la mulţi, de-au venit înaintea noastră de s-au judecat. "'" : 8. Aşijderea vă facem în ştire ca nimenea din voi să nu îndrăznească să facă beserică undeva pînă nu veţi lua blagoslovenie de la arhiereul locului, nici să lăsaţi pe alţii să facă pînă nu se va face ştire, ca să li să dea voe, cu blagoslovenie, după porunca pravilei. Că şi pentru aceasta să fac multe gîlcevi şi multe vătămări de suflete şi trebue să să păzească. f. 44 9. Iată dară că v-am făcut înştiinţare / de cîte am socotit că sînt trebuincioase şi de folos, ca să vă luminaţi � şi -voi şi să învăţaţi şi pre alţii şi de cîte au venit şi s-au judecat înaintea noastră şi de cîte am înţeles prin oameni cinstiţi şi credincioşi că să fac între voi şi vi le trimitem tuturor, tipărite, ca să ştiţi carele să faceţi şi carele să învăţaţi şi de carele să vă feriţi. Iară cine dintru voi va face împotriva vreunui lucru dintre acestea ce scriem, sau va lenevi şi nu le va învăţa acestia toate cîte să cuprind într-această cărticea ca să f. 44 ştie în ce chip să le săvîrşească, / pentru ca să poată îndrepta pre creştini şi să le folosească la cele sufleteşti, pre unul ca acela bine să ştie că-I vom catherisi desăvîrşit, precum �fintele can-aane ale sfinţilor apostoli şi a.le să­ boarălor poruncesc; şi de-aciia nu mai iaste cu putinţă a i să erta, să fie preot, pentru ca să nu-şi mai răpue sufletul cu neştiinţa lui şi să pue în-.9sîndă şi pre alţii. Iară de veţi păzi acestea ce vă poruncim:- atuncea cu adevărat veţi fi preoţi adevăraţi ai lui Dumnezeu celui adevărat şi vă v-a dărui pentru paza poruncilor lui şi f. 45 intr-această lume bunătăţile / lui şi în viiaţa cea viitoare, împărăţiia lui cea cerească. 382 ., [383] Aşa faceţi, precum vă scriem, ca şi darul domnului nostru Iisus Hristos cu rugăciune le şi cu blagosloveniia smereniei noastre să fie cu voi cu toţi. Tipărită în Sfînta Mitropolie în Tîrgovişte, la anul de la zidirea lumii 7219 <1710>, noembrie 8, de Gheorghie Radovici. Sfîrşit şi lui Dumnezeu laudă. / ; , .. . , " I ,� , .� [386] [387] f. 1 Capete de poruncă la toată ceata besericească .. pentru ca să păzească fieştecarele din preoţi şi din diaconi, deplin şi cu cinste, datoriia hotarului. său. Acum întîi tipărite în zilele preaînălţatului domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească, 10 Ştefan Ctantacuzino) Voevod, în sfînta Mi­ tropolie în Tîrgovişte la leat 7222 (1714>1 387 '" ' .. • , 11 Anthim cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Ungrovla­ hiei preacinstit şi exarh plaiurilor. Voao cucernicilor preoţi şi diaconi din toată Ţara Rumânească. Tuturor de obşte de la preaputemicul Dumnezeu, vă rugăm milă, pace, sănătate, viaţă curată şi spăsenie sufletească, iar de la smereniia noastră molitvă, blagoslovenie şi ertăciune. Milostivul Dumnezeu carele ca un părinte al îndurărilor chiverniseşte şi mîntuiaşte pre toţi cît nădăjduesc la mila lui au văzut la cea de pe urmă / smereniia şi nevoia voastră a credincioşilor slujitori ai sfintului său jărtvenic şi plecîndu-se cu iubire de milostivire au grăit bune in inima credinciosului şi prea înălţatului domnului nostru şi oblăduitoriului Ţării Rumăneşti, 10 Ştefan Cantacuzino voevod, pentru beserică şi pentru toată preoţiia. Drept aceia măriia-sa. din dumnezeiască voinţă înde­ mnîndu-să au lucrat în zilele noastre lucru sfînt şi plăcut lui Dumnezeu plin de bunătate şi de iubire de oameni, I � .. ţ f. 2 f. 2v [388] f. 3 f. 3v i: 4 1.4V ! I ! I I I .388 care în zilele cele de mult, din descălecătoarea ţării, nici unul din domnii cei dintîi nu s-au învrednicit să o isprăvească.j Şi ca un domn iubitoriu de Hristos şi fiu adevărat al sfintei besericii noastre a răsări­ tului aducindu-să de cucerie au mîntuit cu hrisov dom­ 'nesc toată ciata preoţească de sarcina dărilor ce da de rînd cu ţara . . Drept aceia dară şi noi cu aciastă scrisoare a noastră vă dăm în ştire tuturor preoţilor şi diiaconilor pentru aoiastă mare şi fără de asemînare milă şi facere de bine care s-au făcut voao că să înălţaţi slavă milostivului şi dătătoriului de bunătăţi Dumnezeu şi să faceţi rugăciuni 'neîncetat seara şi dimineaţa şi întru amiază zi pentru spăseniia sufletelor părinţilor şi moşilor lui şi pentru! buna sănătatea mării-sale şi pentru întemeiiare în scaunul domniei să le păzească Dumnezeu de toate vicleşugurile împrotivnicilor şi să supue supt picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi pizmaşul. Pre lîngă acestia, vă zicem şi vă învăţăm în numele Domnului şi vă poruncim: . Intii. Să Iăcuiţi după cum zice David în casa Domnului în toate zielele vieţii voastre şi să cercetaţi beserica cea sfîntă a lui cîntînd rînduitele slujbe cu toată socotinţa şi nevoinţa şi făcînd jărtva cea fără de sînge cu frică, . şi cu inimă umilită pentru ca să se arate îndurătoriul j Dumnezeu milostiv şi politiei şi tot nărodului. A dooa. Să aveţi datorie în toţi anii să faceţi fieştecarele cîte un sărindar pentru domn şi pentru toată boierimea şi pentru toată ţara după cum scrie hrisovul cel domnesc; . pentru această milă ce s-au făcut voao care sărindar să-I începeţi de la Duminica Thomei. • , Iară cine nu-l va face să dea seamă la. înfricoşatajude­ cată a lui Dumnezeu şi încă de să va înţelege carea cumva . că nu-l fac să va şi pedepsi foarte tare şi să va prăda fieşte­ carele de arhiereul său, A treia,! De vreme ce fieştecare om iaste datoriu să arate cătră făcătoriul său de bine mulţemitoriu vă punem supt această .datorie să faceţi 2 Liturghii pe an: una în zioa de Svetii Ştefan la 27 de zile ale lui dechemvrie; şi alta la 2 zile ale lui avgust la aducerea moaştelor acestui sfînt. Şi acesti a să le faceţi osebite şi yoi şi cei ce vor fi in urma voastră în veci pentru măriia-sa 10 Ştefan vqevod " [389] " p I 1 f. 5 f. 5V f.6 f. 6V carele v-au făcut această mare facere de bine spre semn de mulţemită şi de neuitare; iar cine să va lenevi din voi şi nu le va face să fie supt blestem; A patra. / Cine va vrea de acum înainte din mireni ca să se sue la această stepenă a preoţiei de nu va merge fieştecarele la arhiereul său să şază un an încheiat, iar carele va fi om procopsit şi mai învăţat jumătate de an să înveţe toată rînduiala preoţiei după cum o pohteşte dreptatea şi porunceşte sfînta beserică, să nu să ispitească nici cu un mijloc că va cîştiga preoţiia într-alt chip fără numai cînd va fi vreo nevoie şi va lipsi preot de la vreun sat şi să va afla om învăţat şi procopsit. Şi vericare arhiereu va fi după vremi şi nu va păzi această hotărîre pentru slava lui Dumnezeu, pentru cinstea / besericii şi pentru folosul norodului, îl lăsăm în judecata lui Dumnezeu. -A cincea. Poruncim voao preoţilor şi diaconilor, să nu vă amestecaţi în lucruri mireneşti, adecă în mărturi­ seli mincinoase, ficlene şi cu voi veghiiate, în jură­ mînturi, în chiezăşii şi într-altele asemenea ca acestia, -carele aduc scandăIă la norod şi bănuială; iar mai vîrtos să vă feriţi de neguţătorii, că apoi veţi cădea în grea pedeapsă. Ce fieştecarele din cele ce-i va dărui Dumnezeu să cîştige din venitul casii lui oprind cît îi va fi de treabă, celialalte să le vînză neapărat / veri din ce ar fi şi ar avea. A şasea. Văzînd cineva că preoţii nu dau bir şi va vrea cu vreun mijloc să se preoţească au cu mite, au prin făgădueli, au prin mijlocul vreunui boiar de-cînste, pentru ca să şază în pace la moşiia lui fără norie, să-i fie în ştiinţă că să-va- pune la bir în rîndul ţăranilor. A şaptea. Vericine din preoţi şi din diaconi să va inţe­ lege că nu-şi poartă cinstea preoţiei cum să cade, ci va umbla pre la cîrciume şi va umbla beat, acela bine să ştie că după întîia şi a doao învăţătură să va lipsi de tot / darul preoţiei şi să va pune în rindul ţăranilor la bir. Şi să nu socotească că cu vreme iară îşi va lua cinstea, au cu niscai mite, au prin rugăciunile cuiva, ci va rămînea pînă în sfîrşit întru aceea predeapsă, hulă şi ocară. A opta. De va trebui la vreun sat preot, într-alt chip nu să va putea hirotoni nimeni, pînă nu vor veni cinci ... � . . , . . • , înă la adînci şi uşoare bătrîneţe, în scopul grupării şi coordonării turmei întru Hristos încredinţată strălucirii tale" şi pentru slava, renume le şi mîndria ortodocşilor de pretutindeni. Amin. Al mărirei-tale străluciri slujitor preaplecat şi preaumil intre ieromanahi, tipograf Antim Ivireanul. Prefata "Gramaticii" slavoneşti, tipărită la Snagov, în anul 1697 Celui ce străluce în pietate, prealuminatului domn 10 Constantin Basarab voevod şi stăpînitor al întregii' Ţări Ungrovlahe, celui preanobil născut şi bine făcător, sănă­ tate în lumea aceasta, zile îndelungate şi noroc şi vecinică mîntuire să aibă îi dorim. Precuvîntare la gramatică Iată că a încolţit sămînţa străină, adecă gramatica sla­ vonească, o artă cunoscută şi un lucru bun şi iscusit, şi în zilele domniei-voastre. Pentru fiecare e de mirare şi plăcut [403] lucru, cind pe cimpul lui (în ţarina lui) cresc oarecari grăunţe de altă limbă, căci vede un lucru nou şi tăinuit, ce mai nainte n-a fost şi nu s-a văzut. Astfel că multă mirare s-a întîmplat şi cu neamul nostru lipsit sau de sămînţa aceasta, adică de cetirea adevărată slavonească, sau de fructul ei adecă de înţelegerea celor cetite, cind în unna îngrijirei pline de iubire a voastră, ajunse vremea ca să se arate şi acest fericit dar, adecă limba slavonească, în ţara noastră. Şi dacă limba slavonească la ai săi sau la ai casei (cum s-ar zice), adecă la slavi, e prea slăvită şi admirată, acolo unde ea se întrebuinţează ca limbă proprie, cu cît mai mult la noi, cari o întrebuinţăm nu ca pe a noastră, ci ca pe una străină şi împrumutată, ar trebui ca să fie ridicată în slavă şi admiraţie strălucitoare, spre exacta întrebuin­ ţare a noastră. Căci ce este acest bun fruct ce se arată prin bunăvoinţa Sfîntului Duh? Acesta ce este sufletul din corpul omenesc şi lumina din soare, şi ce este şi sarea în mîncare; căci pre­ cum corpul fără de suflet mort este] precum soarele fără de lumină nu luminează şi precum mîncarea nu e plăcută fără de sare, tot aşa e şi cetirea sau scrierea fără gramatică conducătoare. / Căci dacă vrea cineva să ştie firea literelor şi silabelor, dacă cu glasul vrea să accentueze cuvintele drept şi să insemne vorbele cu accente, acela trebue să se adreseze la prima parte a gramaticei, adică la ortografie. Dacă vrea să desfacă vorbele în părţile lor cu exactitate, trebue să cerceteze cu de amănuntul a doua parte, adică etimologia. Dacă vrea să compună vorbe compuse, spre aceasta trebue să-şi însuşască bine regulele sintaxei. Dacă cineva doreşte să facă versuri, şi aceasta şi-o însuşeşte prin prosodia făcătoare de versuri. Drept vorbind, lucrurile de minte folositoare la care ea a dat naştere fie în limba grecească, fie în cea latinească, sau în orice altă limbă, aceleaşi le dă şi în slavonească, căci ne învaţă să cunoaştem în proposiţii deosebirile între părţile de cuvînt ale gramaticei, şi declinarea numelor şi conjugarea verbelor, după temele lor şi după tenninaţiuni, şi să judecăm la eteroclite sau anomale lipsa sau prisosul sau schimbarea. Cu un cuvînt, ea deprinde pe cei ce se t silesc cu rîvnă, să o înveţe şi să vor�ască şi să scrie bine. . . .. '. I ':/ � � 403 • j'- o' .� .. .� [404] ," .. i .l . 404 De toate acestea noi eram foarte lipsiţi, căci ne lipsea gramatica conducătoare. e-- .De aceea dacă cuiva i se pare, cu atît mai mult nouă trebue să ni se pară a fi folositoare, deoarece în bisericele durrinezeeşti noi ne-am obicinuit a ceti slavoneşte ; dar �cunoscînd această limbă, care ne este străină, nu a 'noastră, puteam de multe ori să cădem în greşeli. Ştiind voi aceasta, iar noi cititorii avînd nădejde în Dumnezeu, nădejdea noastră a căpătat un bun sfîrşit în binecuvîn­ tata domnie a voastră, căci vedem înrădăcinarea acestei , seminţe bune în ţara noastră şi ajutorul dumnezeesc adăo­ .... gîndu-se la silinţa voastră neobosită, cînd cu îndurare (milostivire) şi cu iubire de Hristos, afară de alte binefaceri, i4i întemeiat şi şcoală pentru învăţarea (îndreptarea) IFIimbei slavoneşti pentru copiii de vîrstă fragedă. Dar să lăsăm la o parte vorba prea multă despre gra­ matică; valoarea ei proprie, cît de mare este şi cît de pre­ ţuită, o va arăta lucrarea. Să cădem în genunchi cu rugă­ ciune, rugîndu-ne cu sîrguinţă lui Dumnezeu, ca să bine- voiască a face ca ea să fie de folos în întrebuinţarea ei şi . "spre mărirea lui Dumnezeu şi spre cinstea prea fericitei Fecioare, Născătoarei de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor. şi spre folosul sufletesc şi trupesc al drept credincioşilor. Iar pentru luminată măria-voastră, ca unul ce v-aţi îngrijit de aceasta, spre primirea pentru aceasta de la Dumnezeu a unei vieţi îndelungate pămînteşti, a sănătăţii trupeşti, fericirii şi norocului în toate, iar în ceruri a îndul­ cirii cu toate fericirile (bunătăţile). Şi astfel cădem la picioa­ rele luminatei măriei-voastre, cu această cărticică numită gramatică, după porunca voastră acum din tipar scoasă, şi vă rugăm să fiţi milostiv cu noi cei ce ne-am tsudit. . . . Al luminatei măriei-voastre, prea mic de Dumnezeu rugător, smeritul intre ieromonahi, Antim tipograful. Dedicatia din cartea lui Sevastos Chimenitul, "Eortol�ghion", tipărită în greceşte la Snagov, în anul 1701 Preaevlaviosului, preastrălucitului, prealuminatului şi de Dumnezeu încoronatului domn şi stăpînitor a toată Ungrovlahia, domnului domn Ioan Constantin Basarab [405] voevod, mîntuire, viaţă îndelungată şi bună sortire de la Dumnezeu şi cea mai înaltă fericire. Inceputul, mijlocul şi sfîrşitul, stăpînul şi domnul tutu­ ror fiinţelor şi simţitoare şi înţelegătoare este făcătorul tuturor, Dumnezeu. Stăpînul însă şi sfîrşitul tuturor celor de sub lună este omul. Iar sfîrşitul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu, este cîştigarea şi fericirea lui Dumnezeu însăşi; fiindcă pentru om S-3: făcut toată lumea aceasta, iar omul, se zice că s-a făcut de cătră Dumnezeu ca să dobîndească pe Dumnezeu. Dobîndesc pe Dumnezeu oamenii aceia, carii cred drept în el şi păzesc cu scumpătate sfintele lui porunci. Dar sfinţitele lui porunci se cuprind în aceste două şi singure: din iubirea cătră Dumnezeu şi cătră aproapele. Atunci se realizează şi se cunoaşte iubirea cătră Dumnezeu, cînd păzim, cum am zis, cu scumpătate sfintele lui porunci, după cum o spune şi Domnul în Evanghelii: căci zice că, dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele. Iubirea cătră aproapele atunci să realizează şi se săvîr­ şeşte, cînd ne iubim cu fapta şi din tot sufletul între noi ca şi pe noi înşine, după porunca lui Dumnezeu. Să iubeşti, zice, pe domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi cu toată inima ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Şi iarăşi: acestea poruncesc vouă ca să vă iubiţi între voi. Căci atunci reali­ zăm o astfel de iubire, cînd ne îndemnăm şi ne ajutăm între noi la cele bune şi de folos, şi la cele trupeşti, dar mai ales la cele sufleteşti şi mîntuitoare, fiecare după putinţa lui şi după capacitatea lui. Deci eu, fiindcă nu am şi altă putere spre ajutorul aproapelui .decît ocupaţiunea tipografiei, n-am lipsit şi nu voiu lipsi vreodată ca să folosesc, după putinţa mea, pe fraţii în Hristos ai mei, tipărind deosebite cărţi de suflet folositoare şi mîntuitoare. De aceea, fiindcă am găsit şi această carte, care este lucrarea preaînţeleptului şi preaînvăţatului profesor dom­ nul Sevastos Trapezundiul Chimenitul, pe care cetind-o şi cunoscînd după judecata mea că este prea mult de tre­ buinţă şi folositoare oricărui ortodox şi mai ales celor bisericeşti şi sfinţiţi, apoi şi iubitorilor de învăţătură şi studioşi şi îndeobşte fiecărui învăţat, mai cu seamă pentru că este compusă în limba comună şi uşoară de priceput, f .� 405 [406] am voit s-o tipăresc şi pe aceasta spre folosul, cum am zis, a celor ce vor ceti-o. Dar fiindcă este obiceiu la acei ce pun cărţi în tipar, . să le închine la vreo persoană mai însemnată sau biseri- 0'- cească sau politică spre recomandarea şi apărarea cărţii, pentru aceea şi eu, cel mai mic rugător şi serv al vostru, afîerosesc şi închin cartea aceasta de faţă la înălţimea cea de Dumnezeu mărită şi la măreţia cea de Dumnezeu păzită şi cinstită a preastrălucirii voastre pentru nenumăratele voastre binefaceri şi daruri cătră mine cel mai mic, spre asemenea apărare şi recomandare a cărţii. Pe care cerere , şi recunoaştere priimind-o voi redaţi-mi bunăvoinţa şi ... ajutorul prevăzător, încurajîndu-ne la lucruri bune şi de folos. Iar Pronia şi îngrijirea cea atoateţiitoare şi prevăză­ toare a lui Dumnezeu fie-vă mîntuitoare şi adumbritoare strălucirei voastre cei de Dumnezeu încununate mai pre­ sus de toată bîntuirea potrivnică, întărind-o la prea înal­ tul ei tron cu îndelunga vieţuire, binefacere şi cea mai înaltă fericire, pînă la cea mai adîncă şi deplină bătrîneţe, spre conservarea şi desvoltarea plinirei cei încredinţate "vouă de Dumnezeu cu numele de Hristos şi spre bunul renume, glorie şi laudă a tot neamul ortodocşilor. rar după strămutarea din aceste vremelnice, fie să vă învrednicească pe voi pe toţi şi de împărăţia cerurilor, în veacul veacurilor nesfîrşiţi şi neîntrerupţi. Amin. în anul mîntuirei 1701, luna iunie. Al strălucirei voastre cei de Dumnezeu păzite umilit rugător şi serv, Antim ieromonahul, tipograf din lviria. ..... • Dedicatia din "Noul Testament", , tipărit la Bucureşti, în anul 1703 • f <406 Prealuminatului, înălţatului şi bunului credincios domn oblăduitoriu a toată Ţara Rumănească, 10 Constantin Basarabă voevod, plecate închinăciuni. întoarce-se pururea magnitul cătră P.91us...; zboară spre înălţime focul; pleacă-se în sînul pămîntului piatra; aleargă apele în braţele mării; şi în scurte cuvinte toate lucrurile cătră chendrul lor să pleacă. Deci dară de iaste aşa, nu iaste nicidecum minune, de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sînt în .; [407] 407 sînul credinciosului, iubitoriului de Hristos şi creştinescu­ lui tău suflet, ca la un chendru firesc aleargă. Pentru ce? Că precum cele sfinte să cuvin sfinţilor şi cele sfinţite sfinţi­ ţilor, aşa şi cele creştineşti, creştinilor să cuvin. Multe adevărate creştineşti şi de Dumnezeu plăcute şi de suflete folositoare cărţi, dentru ale mării-tale cheltuiale, spre folosul cel de obşte, s-au dat; iară ds cît toate mai folo­ sitoare de suflete şi mîntuitoare iaste aciasta a Noului Testament. Pentru că, de vreme, după cum zice fericitul Pavel, alt nu iaste Evangheliia, fără numai puterea lui Dumnezeu spre mîntuire la tot cela ce crede, arătat iaste cum că decît toate cărţile besericeşti aciasta iaste mai folositoare de suflete şi mîntuitoare. De vreme ce Evangheliia iaste sabiia carea biruiaşte toate armele protivnicului, cu aceasta călcăm toate relele, răbdăm cu îndrăzneală cele improtivă, gonirile, ticălo­ şiile, năcazurile şi moartea, asămănîndu-se celui ce bine s-au vestit şi mult pătimaşului mîntuitoriu: pren mijlocul Evangheliei biruim pre iudei, ruşinăm nebună înţelepciunea neînţelepţilor înţelepţi ai lumii aceştiia ; cu Evangheliia Pavel au smerit mîndriia Romei si într-însa o au înteme­ iat; Ioann cu l.uJn!naEv(JJ1.glteliei au luminat întunecata Elada; Petru au întors toată Iudea şi toţi apostolii au sădit viia cea de taină, beserica : supus-au răsăritul, biruit-au pre tirani, n-au băgat în seamă sudălmile, n-au socotit muncile, izgonirile şi moartea, ci mergea bucurîn­ du-se despre faţa adunării. Evanghelia arată pre cel ce pentru noi s-au întrupat, pătimind şi cu necinste murind, cea desăvîrşită a lui dumnezeire, şi desăvîrşit omenire; adeverează pre cea de margine a .Iui începătoare stăpînire a vieţii şi a morţii. Prin Evanghelie ne-am împăcat cu Dumnezeu, şi den fiii mîniei ne-am învrednicit a-i fi fii prin botez. "Prin Evanghelie eu pre voi am născut". Deci cîtă plată socoteşti, prealuminate doamne, să iai de la bogatul dătătoriu şi platnicul Dumnezeu pentru tipăritul dumnezeeştii aceştiia şi de suflete folositoarei cărţi al Noului Testament? Mare slavă au luat adevărat şi cinste nemuritoare Ptolemeu, împăratul Eghipetului, pentru tălmăcirea Bibliei în limba elinească. Iară măriia-ta mai mare cinste si plată vei lua în aciastă lume si în cea viitoare, pentru �ăci Noul acesta Testament al Iclntuito­ riului, fiind întru limba cea părintească tălmăcit, cu ale , � I ':J .� [408] mării-tale cheltuiale spre cea de obşte folosinţă l-ai mai tipărit şi l-ai dat. Deci pentru aci asta fără îndoială adeverez cum că aicea e'- vei să seceri roada acestui bine şi a creştineştilor tale lucrări: întărire lină, viaţă îndelungată şi mulţi ani la pJ;.e�nălţat scaunul mării-tale, asupra vrăjmaşilor tăi biruinţă, dumnezeiască scutire şi ajutoriu la toată prealu­ minată casa mării-tale; iară în cea viitoare nespusele acele bunătăţi carele mai nainte de întemeiarea lumii s-au gătit creştini lor şi credincioşilor domni. Primeşte-o dară cu ochiu blînd şi aşa să te avem cu , sănătate şi cu zile îndelungate, în ani mulţi, spre slava şi ..... lauda pravoslavnicilor creştini, şi spre sporiul folositoa­ relor de suflete ca aceste fapte. Al mării-tale mic şi plecat rugătoriu, smeritul intru �romonahi, Anthim I vireanul. Prefaţă la "Vieţile paralele" de Plutarh, 1 L tipărite în greceşte la Bucureşti, în anul 1704 Preaiubitorilor de învăţătură cititori, Antim ieromona­ hul din I viria şi tipograful tipografiei domneşti din Bucu­ reşti, sănătate de la Dumnezeu şi îndeplinirea dorinţelor. Zelul născut al iubirei de învăţătură mă îndatoreşte, iubitorilor de învăţătură cititori, să fiu totdeauna cu îngri­ jire şi nelenevos la aflarea vreunei osteneli serioase pentru răspîndirea cunoş-tinţei cei iubitoare de învăţătură a voastră. De aceea înştiinţindu-mă că dintre preastrăluciţii, învăţaţii şi păziţii de Dumnezeu fii ai prealuminatului şi iubitoriului de Hristos domnului nostru, domnul domn Ioan Constantin Basarab Brîncoveanu, preaînvăţatul. cuvîntăreţul şi adînc cugetătorul domnul Constantin a tradus Paralele greceşti şi romane ale lui Plutarh în limba obicinuită grecească, de loc n-am întîrziat să întrebuinţez mii de chipuri ca să înduplec pe strălucirea sa să dea în tipar. Ceea ce abia reuşind prin mijlocul deselor şi neînce­ tate lor rugăminţi, dispreţuind strălucirea sa, ca modest, înţelept şi cuminte, svonurile deşarte şi laudele uşoare, ca proprii celor ce voesc să se arate înţelepţi şi nu celor în adevăr înţelepţi. Iată dar că se produc înţelepciunei voastre preageniale şi cugetări preaînţelepte. 408 [409] f Dar ca să admiraţi din ce în ce mai mult exactitatea preastrălucitului traducător, încă şi prea marea învăţătură, luaţi vă rog textul grecesc al lui Plutarh, cînd veţi vedea că nicidecum n-a neglijat unde era cu lipsă Plutarh să înde­ plinească cu mare osîrdie, desluşind strălucirea sa pe larg acea istorie, unde scriitorul cu repejune o atinge. Mărturisesc, în adevăr, că îndată ce am citit-o, am fericit pe prealuminatul nostru domn, că între alte haruri dăruite de Dumnezeu, i-a hărăzit Dumnezeu preaînălţimii-sale şi fii, carii pentru prea marea lor virtute prematură sînt rîvniţi în lume şi invidiaţi. Aceasta o asigură acei cu carii împreună petrec, îi văd şi convorbesc, localnici şi streini. Se fericeşte pre sine preaînţeleptul dascăl al sfintei Evan­ ghelii a marei biserici, domnul domn preotul Gheorghe Maiota, nu atît pentru că a fost învăţător la astfel de nobili şi măriţi fii ai domnitorului, atît de lăudat în lume, ci pentru că a hărăzit Dumnezeu sfinţeniei-sale învăţate astfel de ucenici prea geniali, carii ca să fie icoane însufle­ ţi te a preagenialului prototip, fără osteneală şi cu o mică judecată logică atrag admirabil spre ei floarea învăţăturii, după cum chihlimbarul cu o uşoară frecare îndată-şi dezveleşte puterea naturală atractivă. Priimiţi dar cu toată plăcerea strălucita scriere ce vi se produce, ca dovadă de cele mărturisite de mine, şi ca o mică garanţie a iubirei nefalşe, neviclene şi sincere. Fiţi sănătoşi. Dedicaţia din "Ceaslovul" tradus de Antim , i şi tipărit la Tîrgovişte, în anul 1715 Prealuminatului, preacreştinului şi înălţatului domn şi oblăduitoriu a toată Ungrovlahia, 10 Ştefan Cantacuzino voevod, pace de la Dumnezeu, şi de la smereniia noastră arhierească blagoslovenie. Acest Ciaslov, preaînălţate doamne, care iaste rînduiala slujbei besericeşti al nopţii şi al zilii, la altă faţă nu ciarcă să se închine, fără numai la înălţimea cea de Dumnezeu cinstită a mărimei-tale, carele eşti fiiul cel ales al besericii, îndreptătoriu cel lăudat al politiei, slava cea luminată a pravoslavnicilor, şi minunatul sprijenitoriu al creştinătăţii. Şi adevărat cererea iaste dreaptă, şi închinăciunea cu­ viincioasă, pentru căci precum din tipografie n-au eşit 4Gl9 [410] 410 pînă acum aciastă carte, nici mai împodobită de cum să vede, nici de tot tălmăcită pre limbă rumânească precum acum s-au tipărit; aşa şi în scaunul Ungrovlahiei n-au ;q._ şăzut alt domn, nici, înfrumuseţat cu atîtea daruri, nici -< îmbogăţit cu atîtea bunătăţi, cîte strălucesc în creştine scul şi !mpărătescul tău suflet. _ - Au fost cei ce mai nainte au stăpînit, alţii luminaţi pentru numele cel mare al neamului lor, şi alţii lăudaţi pentru bunătatea lor cea multă; alţii vestiţi pentru mai aleasa lor înţelepciune, şi alţii minunaţi pentru vitejiia lor cea mare. Iară măriia-ta, ramura cea aleasă a împărătescului .... şi slăvitului neam al Cantacuzineştilor, ai întrecut şi ai covîrşit pre toţi, de vreme ce toate ale celoralalţi domni împărţitele daruri le vedem cu mare cuviinţare închipuite la crestineasca ta înălţime. Străluceşte într-însa domneas­ ca mare podoabă, dară înfrumuseţată cu bunătatea fap­ telor; înţelepciunea cea politiciască, dară unită cu rîvna cea creştinească; sfatul cel mare, dară însoţit cu puterea legilor; dreptatea cea cu socotinţă, dară împreunată cu � blîndeţea şi cu îndelungă răbdarea. însă decît toate acestea ale măriei-tale vrednice de laudă bunătăţi, o cît să vede de luminat multa cucerie ce ai cătră cele dumnezeeşti. Cu aciasta şi pre Dumnezeu cu faptele tale cele bune necontenit măreşti, şi beserica cu ascultarea cinsteşti, şi ceata preoţească cu facerile de bine odihneşti, şi dumnezeeştile lăcaşuri, cu luminatele tale daruri împodobeşti. Şi iarăşi milostivirea şi fireasca-ţi buna cugetare, cu cîtă despărţeală de cît pre ceialalţi domni te arată! Pre cei supuşi cu daruri îndestulate tot­ deauna îmbogăţeşti, pre politie cu boeriile, pre norod cu usurarea, pre streini cu priimeala, pre săraci cu mila, şi pre toată ţara cu bişuguri nenumărate. f Drept aceia, după cum zice David, cu dreptate te-au uns pre tine domnul Dumnezeul tău, cu unt de bucurie mai vîrtos decît pre părtaşii tăi; cu dreptate te-au întîmpinat cu blagosloveniile bunătăţii, şi ca pre un ales din norodul lui cu dreptate te-au înălţat în scaunul domniei acestuia de Dumnezeu păzit pămînt, ca văzînd cei supuşi părin­ teasca-ţi dragoste, multa-ţi bunătate, luminatele-ţi faceri de bine, şi celialalte de Dumnezeu plăcute lucruri, ca lu­ mina luminînd înaintea oamenilor, să mărească pre părin­ tele nostru cel din ceriuri, carele ne-au cercetat pre noi [411] . �, dintru înălţime şi au rădicat corn de mîntuire noao, dăruin­ du-ne domn ca acesta, blînd, milostiv, drept, iubitoriu de streini, făr' de răotate, făcătoriu de bine, iubitoriu bunătătii şi gonaci răotăţii. . Deci dară pentru aceste împodobite bunătăţi, preaînăl­ ţate doamne, şi pentru cea făr' de asămînare cucerie la cele dumnezeeşti smerenia noastră cu mare dragoste aduce dar aciastă sfîntă carte, şi o închină ceii de Dumnezeu cins­ tită înălţimei-tale. Şi nădăjduesc făr' de nici o îndoială că va afla vrednică şi foarte veselă priimeala, de vreme ce nu numai că are slavosloviile celui ce în Troiţă să proslă­ veşte Dumnezeu, a căruia eşti icoană vie pre pămînt cu stăpînirea domniei, ce cuprinde şi laudele a tuturor sfin­ ţilor, pre carii cu creştinească cucerie îl cinsteşti, şi te închini lor, şi-i chiemi pururea întru ajutoriu, ale cărora neîncetate rugăciuni cătră Dumnezeu şi dumnezeescul dar, ce păzeşte pe credincioşii domni, să păzească pre măriia-ta întru prealuminatul scaun al domniei, cu pace întemeiată, cu slavă lăudată, şi cu norocie adevărată pentru lauda politiei, pentru folosul norodului şi pentru buna chiverniseală a toată eparhia. Cinstitei de Dumnezeu înălţimei-tale, întru Hristos rugătoriu, smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim. Dedicaţia manuscrisă a lui Antim de pe exemplarele "Evangheliei" georgiene, tipărită la Tiflis, în anul 1709 Aciastă sfîntă carte a dumnezeeştii Evanghelii, carea cu închinăciurre să aduce înălţimii-tale, prealuminate doamne, iaste roada cea noao care pămîntul iverilor adăpindu-să din rîul impărăteştilor tale daruri, întru acest an au odrăs­ lit, luînd şi acest pămînt norocire să se îmbogăţească cu tiparele limbii sale, - precum cu tiparele arăpeşti s-au îmbogăţit Araviia, cu cele elineşti Elada, şi cu cele rumâ­ neşti Ungrovlahiia, - mulţemita o aduce la măriia-ta, ca şi celelalte trei eparhii, de vreme ce credincioasa şi creştineasca-ţi mare însufleţire au stătut a fi rîul cel cu curgerile de aur, dintru carele au curs aceste patru izvoară; ale rumânilor, ale elinilor, ale aravilor, ale iverilor tipare,­ asemenea rîului celui dintîi al grădinii desfătării, dintru 411 .� [412] carele au eşit cele patru rîuri, Fison, Gheon, Tigru şi Efrat. Însă cu acest fel de despărţeală: că cu acele ape ale rîu­ rilor acelora au odrăslit pămîntul, roduri stricăcioase şi '.5-- trecătoare, iară adăpările tiparelor carele cunosc începă­ tura -din vitejasca-ţi voinţă, dau pretutindenea stătătoare şi=vecinică rodire. -- 'Şi pentru aciasta va rămîne măriei-tale şi slava şi pome­ nirea nemuritoare, de vreme ce iaste izvorul şi pricina acestui bine. Mai 21, leat 7218, al măriei-tale intru Hristos rugătoriu, smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim. [413] NOTE, GLOSAR, BIBLIOGRAFIE .� [414] .. f r -'� [415] NOTE 1 Cel care a întocmit prima biografie a mitropolitului Antim a fost episcopul Melhisedec al Romanului, fost membru al Academiei Române şi cărturar de seamă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Această biografie este aşezată la înce­ putul primei ediţii a Didahiilor, apărută sub îngrijirea lui Ioan Bianu in anul 1886, şi rămîne, ptnă astăzi, cea mai completă, utilizată de toţi cercetătorii. 2 Este vorba de Istoria delle moderne 1'ivoluzioVi della Valachia .•• composta de Anton-Maria del Chiaro, fiorentino, Veneţia, 1718, p. 42. Dacă este să credem afirmaţiei lui Del Chiaro - şi n-avern de ce să nu credem - atunci nu putem împărtăşi ideea trimiterii lui Antim de la Tiflis "unde dobîndise faima de iscusit tiparnic, la Constantinopol la cererea Patriarhiei ecumenice, care intenţiona să înfiinţeze o tipografie ... " (Cf. Ion V. Georgescu, Antim Ivireanul şi locul lui în cultura poporului 1'omtin, în Bis. ort, rom., LXXXIV [1966], nr. 9-10, p. 968.) în plus, nu este documentată cu nimica afirmaţia existenţei unei tipografii la Tiflis în acea vreme, de unde şi-ar fi putut recruta patriarhii de Ierusalim şi Constanti­ nopol personalul pentru tipografiile greceşti din Principate. Este ştiut bine doar că atit tipografia de la mănăstirea Cetăţuia de Ungă Iaşi, infiinţată în 1680, in vremea lui Duca-Vodă, cît şi cea de la Mitropolia din Bucureşti erau conduse de tipografi români (la Cetăţuia, spre pildă, lucra ieromonahul Mitrofan, viitorul episcop de Ruşi şi de Buzău). 3 în: Evanghelia tipă;ită la Snagov la 1697, în Mărturisirea ortodoxă tipărită la Snagov in 1699, în Floarea darurilor, Snagov, 1700, in Noul Testament tipărit la Bucureşti in 1703, în Invăţătura dogmatică, Bucureşti, 1703, in Tomul bucuriei tipărit la Rîmnic in 1705, în Anthologhionul de la Rîmnic din 1705, in Molitvenicul de la Rimnic din 1706, in Psaltirea şi Litu1'ghia tipărite la Tlrgovişte in anii 1710, respectiv 1713. 4 în: Liturghierul greco-arab, tipărit la Snagov in 1701 şi în Ceaslouul tipărit la Bucureşti in 1702. 6 în: Psaltirea grecească tipărită la Snagov în 1700 şi in Eortologhionul grecesc al lui Sevastos Chimenitul, tipărit tot la Snagov în 1701. Cf. şi studiul lui N. Şer­ bănescu: Mitropolitul Antim Iuireanul, în Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr, 9-10, p. 771- 811. J 415 _.... t-) .} t \' [416] 6 Profesorul N. Dobrescu în mica sa monografie, Viaţa şi faptele lui Antim Iuireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, apărută în Bucureşti la 1910 încearcă, la p. 8, să stabilească vîrsta lui Antim. Acelaşi lucru îl face F. Djindjihaşvili in teza de doc­ torat.eertitulată Antimoz Ioerieli, apărută la Tbilisi în anul 1967, unde la p. 17 pretinde că Antim s-a născut în anul 1650� Cercetările noastre întreprinse în Geor­ gia în' vara ltnului 1968 pentru a stabili detalii asupra vieţii lui Antim n-au dus la nici un rezultat. 7 O face âtunci cind arată sfîrşitul său dramatic şi cind, după scoaterea din rin­ dul arhiereilor şi călugărilor, i s-a dat numele său laic: .. e gli si diede quello di Andrea, poiche cosi apellavasi al secole". Istoria ... , p. 220. 8 T,9t la Constantinopol a ajuns, prin muncă, la oarecare stare materială, căci în conflictu! ce s-a ivit între el şi Brîncoveanu, în anul 1712, găseşte prilejul să-i amintească acestuia că nu nevoile l-au adus în Ţara Românească şi nici dorinţa de parvenire. 9 N. Şerbănescu, în studiul său Mitropolitul Anlim Luireanul, publicat în Mitro­ polia Olteniei, la p. 772-773, referindu-se la afirmaţia lui N. Iorga din Istoria literaturii româneşti, II. De la 1688 la 1780, ed. II, Bucureşti, 1928, p. 48, după care Antim ar fi fost adus în iară la sugestia pa triarhnlui Dositei al Ierusalimului, argumentează temeinic rolul pe care l-a putut avea acest cunoscut cărturar, ca şi patriarhul de Constantinopol Dionisie Seroglanul, pe lîngă Constantin Brincoveanul în a-l determina să se folosească de Antim în planurile sale de înviorare a culturii, care coincideau cu planurile lor de difuzare a culturii greceşti în toată lumea ortodoxă. 10 Prof. Damian P. Bogdan crede că Antim s-a călugărit înainte de venirea sa în Ţara Românească, la Constantinopol. (Cf. Viaţa lui Anlim Ivireanul, în Bis. ori. rom., LXXIV [1956], nr. 8-9, p. 680.) 11 .. II principe Constantino Brancovani sapeva pelar la gazzuola senza farla gridare". Del Chiaro, op. cit., p. 163. 12 .. Che per accumular esorbitanti somme di dinaro avea impoverito il paese con molte gravezze e rigorose imposizioni, che non ..... erano state giammai in�so nel tempo de'principi, suoi predecessori". Del Chiaro, op. cit., p. 174. 13 El spune că: ..... Au făcut alt adaos haraciului 240 pungi peste cele 280, ce era mai nainte, numai să i să dea domniia şi să vie în ţară şi cu aceasta ş-au dobindit domniia şi binele cassii lui, iar pă săraca ţară o au îngreuiat cu atîta haraci care nu putea să-I ridice, ci era totdeauna în casne şi în vaete şi în lacrămi pentru greul ce le venise". 14 Este vorba de abuzurile clucerului Constantin Ştirbei care a adus la sapă de lemn pe locuitorii unor ţinuturi întregi. (A se vedea Istoria Ţării Româneşti de la octombrie 1688 pînă la martie 1717 [Cronica anonimă], ediţie întocmită de Constantin Grecescu, Bucureşti, 1959, p. 70-75.) .. 416 [417] ,. 17 (Cf. Condica stntă, 1. p. 65-67; N. Iorga. Istoria bisericii româneşti, ed. II. voI. II. Bucureşti. 1930. p. 13.) Acolo a pus bazele unei tipografii care va imprima. în anul 1698. cele 12 Minee. (Ci. Bibliografia românească veche. 1. p. 365- 369) 18 (Cf. ediţia de faţă. p. 322. precum şi N. Şerbănescu, Mitropolitul Anti".· Iuireanul, p. 775. nota 17.) Absenţa lui Mitrofan din Pomelnicul unde figurau Macarie şi Teodosie, ceea ce ar exclude ideea deprinderii artei tipografice de către Antim la Bucureşti. poate fi explicată prin scurta lor colaborare (in 1691 Antim: rămîne singur) care n-a dat posibilitatea unei sudări sufleteşti. cum s-a întimplat cu ceilalţi doi. 417 , \' 15 La rindul nostru. cîntărind cu multă grijă toate argumentele ce pot fi aduse .. socotim că Antim Ivireanul a învăţat 1:ipografia la noi în ţară. la Mitropolie. pe­ lîngă fostul episcop al Huşilor, Mitrofan, care conducea tipografia domnească. Iniţierea" în această artă la Moscova sau Kiev exclude ştirea sigură a căderii sale­ in robia turcească. pe care ne-o dă Del Chiaro. Nu putem admite nici ideea Urîrii, robului Andrei de către armatele turceşti din Caucaz pînă în vestul Peninsulei Balcanice. de unde. apoi. ar fi putut eventual ajunge la Veneţia. Şi-apoi Del Chiaro­ n-ar fi putut trece sub tăcere nici într-un caz eventuala şedere în Italia a lui Antim, el care ne-a furnizat destule amănunte din viaţa mitropolitului. în Orient şi la, Constantinopol nu existau tipografii în această vreme. ca să admitem o ucenicie­ a lui Antim acolo. Pînă la găsirea unor probe incontestabil contrarii. rămîne­ valabil adevărul că Antim s-a format ca tipograf la noi. 18 De dimensiuni mari 33 X 23 cm şi 377 pagini. cu 48 rînduri. are textul aşezat pe două coloane şi imprimat în două culori; coloana din stînga este rezervată textului grecesc. Opt versuri la Stema ţării. numai în româneşte. şi o prefaţă adresată "Tuturor celor ce s-ar întîmpla a ceti ...... în amîndouă limbile. sînt sem­ nate de logofătul Şerban Grecianu, în luna septembrie 1693. O mlnă de ajutor a dat la "îndreptarea amînduror limbilor" ieromonahul Atanasie Moldoveanul. pe care nu-l vom mai întilni însă în preajma lui Antim. La pagina 370.într-o notă, cere iertă.ciune cititorului pentru eventualele greşeli de tălmăcire; probabil că Ata­ nasie Moldoveanul l-a ajutat pe Antim, care nu va fi cunoscut încă bine limba românească. la perfecţionarea traducerii. la şlefuirea textului. Tot acolo ne-a lăsat şi Antim postfaţa sa, publicată în ediţia de faţă la p. 387 -388, cu obişnui­ tele elogii aduse domnului şi cu scuzele de rigoare pentru greşeli. Dar nu în această postfaţă stă meritul lui Antim, ci în tehnica tipografică remar­ cabilă în care a imprimat Euangheliarul şi mai ales în arta deosebită cu care a im­ podobit foaia de titlu şi unele frontispicii-şi viniete. Spre pildă, gravura în lemn cu care a imprimat prima filă poartă pecetea măies­ triei sale. împărţită în mai multe registre, înfăţişînd în medalion pe cei patru evanghelişti. iar între ei pe Iisus Hristos (sus) şi pe sfinţii Constantin şi Elena (jos). J pagina abundă. totodată in detalii ornamentale florale, lujeri şi frunze=stdlizate, , ... "l [418] -aşa cum vom mai întîlni şi în alte realizări iconografice ale lui Antim. Remarcabile -stnt gravurile celor patru evanghelişti. Frecvenţa acestei cărţi, încă in zilele noastre, cu toată folosirea ei în biserică, ,atestâ"1mprimarea ei într-un număr mare de exemplare. Costul tipăririi a fost -suportat de către Constantin Brlncoveanu, care a hotărît ca ea, cartea, .. să se dea -l a pravoslavnici în dar". 19 Cartea, imprimată destul de simplu, cu caracterele tipografice ale Bibliei dui Şerban, are 275 pagini, de dimensiuni 19,5 X 14,5 cm şi 29 rînduri pe pagină. Aceasta, chiar dacă nu va fi tradusă în româneşte de către Antim, atestă însă -cunoaşterea limbii patriei sale adoptive. Atit dedicaţia către Constantin Brinco­ vea9,d, publicată în ediţia de faţă, la p. 388-390, cit .şi următoarele-.ersuri la S!.ema E!i,_semnate de .. smeritul întru ieromonahi Anthim Ivireanul" şi nu llipsite de oarecare calităţi poetice, confirmă abilitatea sa, rernarcată de contem­ .porani, de a deprinde limbile străine: .. Prealuminata stemă a Ţării Româneşti, Cu care s-au încoronat vechii Băsărăbeşti, Blagocestivului domn Constantin s-au dăruit, Că den fericită a lor sămînţă s-au odrăslit; Şi bunele lor fapte, cit poate, le plineşte Şi ţara despre toţi vrăjmaşii o păzeşte Dea-i Dumnezău ani mulţi, cu pace să stăpînească Fericitul lui nume ca lui David să trăiască". Cartea este împodobită cu o splendită gravură, ce-I reprezintă pe impăratul David, cu o haină şi coroană voievodală românească pe cap, gravură pe care o va utiliza şi la ilustrarea unor cărţi de la Snagov şi anume la Antologhionul grecesc tipărit în 1697 şi la Psaltirea grecească din 1700. 20 în lista egumenilor mănăstirii Snagov, dată de N. Şerbănescu în Istoria sa, la p. 112, predecesorul lui Antim, Damaschin egumenul, este atestat documen­ tar la 20 iunie 1693. De la această dată şi pînă la 2 mai 1696, cînd este amintit Antim, nu mal figurează alt egumen. Ori, este greu de presupus că a putut s,," mănăs­ tirea fără conducător timp de 3 ani. Antim Ivireanul esţe,întîlnit ca egu�n între 2 ma 1696 .�i 2.,!mai 1704, dar încă în anul 1701 îl vom regăsi tipograf la mitropolie. Aluzia lui di 1 apărarea �ătre Brincoveanu, că a lucrat 7 ani la Snagov ne îndreptă­ ţeşte să )ragem concluzia că a stat efectiv acolo între anii 1694-1701. 21 Din această vreme (1696) datează cea mai veche schiţă topografică pe care o cunoaştem in Ţara Românească şi care a fost lucrată de mîna lui Antim pentru moşia Negovani, proprietatea mănăstirii Snagov. (Cf. A. Sacerdoţeanu, Antim Iuireanul arbiuist, bibliotecar şi topograf, în Glasul bisericii, XXII [1963], nr. 9-10, p. 883-886.) Studiul, în ansamblu, este preţios pentru cunoaşterea diferitelor preocupări ale lui Antim şi seriozitatea deosebită cu care acesta obişnuia să lucreze. 418 [419] »> t2 Dar marele merit al lui Antim din timpul şederii la Snagov era altuL Eli a pus bazele unei şcoli de tipografie, care a împămîntenit pentru totdeauna acesti meşteşug la noi. Preocupările sale pentru această artă, rezultat al convingerilor că nu poate fi concepută cultura fără difuzarea cărţii şi că difuzarea nu era posibilă. fără tipar, îl vor stăpîni toată viaţa. Le vom întîlni, mai tirziu, incluse in Aşesă­ mtmul mănăstirii A ntim, cu o tărie şi o convingere de neclintit. Acolo, la Sna.goy.. s-au format cei trei mari conducători de tipografii de mai, tîrziu: Mihail Ştefanovici (sau Iştvanovici), Gheorghe Radovici şi Dionisie Floru, de care va fi atît de mult legat. De la ei au deprins meşteşugul numeroşii tipografb pe care îi întîlnim apoi în tot veacul al XVIII-lea la Bucureşti, la Rtmnic şi la, Buzău. Mihai Iştvanovici îl va fi urmat la Snagov poate chiar de la Bucureşti. Pro­ babil ardelean de origine, acesta a avut o viaţă deosebit de agitată. Cel mai price­ put dintre meşterii tipografi, el este trimis de Brîncoveanu în Transilvania, unde' imprimă in 1699 la Alba Iulia o celebră carte de cazanii, un Chiriacodromion şi,. o Bucoa]Lnă. îl intîlnim apoi la Rîmnic, la Tiflis (in Georgia). la Moscova, in Olanda. Asupra activităţii lui vom reveni mai pe larg în cele ce urmează. Gheorghe Radovici va lucra mai ales la Tîrgovişte, unde Antim a retnviat tiparul după aproape două sute de ani. Dionisie Floru va tipări cărţi la Bucureşti tot in timpul păstoririi lui Antim. Despre activitatea lor poate fi găsită o bibliografie bogată in studiul lui N. Şer­ bănesc�, Antim Ivirean�l tipograf, p. 699. 23 (Descrierea ei completă in Bibliografia românească veche, 1, p. 341-343. Vezi şi N. Şerbănescu, Antim Ivireanul tipograf, p. 706. Cartea a fost descrisă. sumar şi de AL Odobescu în Cîteva ore la Snagov, publicată in Revista română, II [1862], p. 402, precum şi in Scrieri literare şi istorice, 1, p. 458, titlul ediţiei în trei volume din opera sa, apărută in anul 1887 la Socec.) De dimensiuni obişnuite (19,5 X 14 cm) şi cu pagini puţine, 46 la număr, cărticica a fost realizată de către Mihai Iştvanovici, care semnează 8 versuri la Stema ţării şi o prefaţă.către domn, concepută in stilul ditirambic, ca majoritatea acestor dedicaţii. Ea nu este însă lipsită de interes pentru că atestă inceputul' tipăriturilor de la Snagov şi rolul de dascăl, în ale tipografiei, desigur, pe care-I avea Antim. Mihai Iştvanovici speră că domnul nu va lepăda acest dar ce i se închină, mai întii pentru că este vorba de lauda adusă patronilor săi şi ..... a doua pentru că. iesle pîrgă şi roadă nouă a meiteşugului tipografiei. Iară pirga şi roada cea de intii, mai cu voioase miini ştim că să priimeşte. Şi destoinică iaste a să aduce această. roadă intii spre milostivă cuprinderea braţului măriei-tale ; căci că supt căldura. acoperemintului arepilor măriei-tale s-au şi inceput şi s-au apropiat spre aducerea. de roadă, cit au fost voia lui Dumnezeu a pune dar al său de sus şi in mine, cu lucrarea sfinţii-sale ii cu purtarea de grije a cinstitului mieu părinte şi tnduratului dascăl, a lui Anthim Ivireanul .•. " , 419 '1. [420] Alte 22 de versuri religioase, creaţie nu fără oarecare talent, a aceluiaşi Mihail 'Ştefanovici găsim şi la paginile 31 şi 32, unde se află şi două mici gravuri pe care cu greu le-am putea atribui însă lui Antim. 2' Cheltuiala o suportase tnvăţatul Galaction Vidalis, fost egumen la marea lavră a Muntelui Athos, care o şi dedică lui Constantin Brlncoveanu. Un alt grec, Panai�t din Sinope, a făcut corecturile. Textul, aşezat pe două coloane, este redat în negru şi roşu, cu 50 de rinduri pe pagină. Imprimarea a fost făcută de către Antim, care semnează următorul colofon: "S-a tipărit în anul mîntuirii 1697, .8n luna ianuarie, de ieromonahul Antim din Iviria", 2li Acesta este împodobit cu gravuri în lemn, lucrate de mîna sa (utilizate şi la im�,timatea Euangheliarului greco-româw din 1693). înfăţişînd pe cei patru evan­ ghelişti şi numeroase frontispicii, cu medalioane şi flori stilizate care formează, cu predilecţie, motivele sale de inspiraţie. De dimensiuni 28,5 X 20 cm, cartea are 183 foi şi textul de 35 rînduri pe pagină, dispus pe două coloane. 26 Unul din exemplarele acestui Euangbeliar, păstrat la Biblioteca Academiei 'Sub cota II 103 Dl a fost dăruit de Antim mănăstirii învecinate, Turbaţi, un an mai tîrziu, şi poartă pe fila 3 liminară recto şi verso următoarea însemnare: "Aceas­ tă sfîntă Evanghelie o a dat de pomană la mănăstirea de călugărlţe, la Turbaţi, -smeritul întru eromonahi Antim Ivircanul tipograful, în zilile blagocistivului -domn Ioan Constandin Bcsarab» Bcrîncoveanu» voivod, leat 7206< = 1698>. 4anuarie, 21. ani. Anthimos irmonahos", Semnătura, în greceşte, este absolut -originală şi de�sebit de graţios executată. Exemplarul a făcut parte din biblioteca lui N. Iorga, care a inclus-o între cărţile Institutului de istorie, creat de el. 27 De proporţii modeste - cartea n-are decît 50 de file - ea s-a bucurat de mare circulaţie în lumea ortodoxă, întotdeauna dornică de discuţii savante în jurul problemelor teologice. 28 Singura carte slavonă tipărită de Antim, ea se impunea ca o necesitate pentru şcolarii ce se pregăteau în şcolile de slovenie ca să devină grămătici de traducerea actelor vechi. La atîta se reduse, în această vreme, nevoia cunoaşterii i.mbii slave. Volumul are 250 foi, de dimensiuni 15,5 X 10,5 cm, cu 237tînduri pe pagină şi nu este altceva decît reeditarea Gramaticii slauoneşti a rusului Meletie _SmojriţJti, apărută în mai multe ediţii, pe la mijlocul veacului. Antim pr.ef�ză cartea (în ed.�· faţă la p. 402-404) şi o dedică lui Constantin Brtncoveanu, explicînd necesitatea unei gramatici pentru studiul limbii. 29 Operă a unui călugăr benedictin, Tommaso Gozzadini, Floarea darurilor a pătruns in Iiteratura românească devreme, fiind tradusă, după cît se pare, din limba italiană, fncă în jurulanului .1500. N. Cartojan ne-a lăsat un studiu remarca­ bil asupra Floriidarurilor, intitulat: Fiore di virtu.în literatura românească, publicat în Analele Academiei Române, Mem. secţ. lit., s. III. .tom. IV (1928}, mem. 2. Două manuscrise păstrate la Biblioteca Academiei, printr.€. cele mai vechi monumente. 420 .; [421] de limbă, atestă o circulaţie remarcabilă a operei, care explică pînă la un punct interesul "manifestat de Antim pentru ea. Este vorba de numerele 4.620 şi 3.821. Primul datează din jurul anului 1560, şi este scris în text paralel slavo-român. Al doilea, cunoscutul Codes Neagoeanus, a fost scris în Transilvania, în anul 1620. Textul folosit la imprimare a fost tradus din greceşte de către un ieromonah, Filotei, de la Muntele Athos, iar cheltuielile tipăririi au fost suportate de către "dumnealui Constandin Pah. Sarachin sin Gheorghe dohtorul Criteanul", care a găsit exemplarul grecesc la Sfîntul Munte şi care semnează şi prefaţa cărţiî, închinată lui Vodă Brîncoveanu. Mai multe ediţii au apărut, mai tîrziu, pe la începutul veacului al XIX-lea, atît la Braşov cit şi la Sibiu, după cartea lui Antim. 30 Eortologhianul (= î,nd.c�tar) se ocupă de unele chestiuni practice de crono- � " logie (găsirea sărbătorilor dintr-un an, Pascalie, ciclurile, temeliile, indictionul, aflarea zilelor săptămînii în care începe fiecare lună, sinaxarul etc.) şi a fost tipărit, cum însuşi Antim arată în prefaţă şi pentru uzul şcolarilor de la Academia de la Sfîntul Sava. Cf. Bibliografia românească veche, 1, p. 416-419. N. Şerbănescu, op, cit., p. 717. De dimensiuni 21 X 15 cm, cu 27 rînduri frumos tipărite, cartea are 359 pagini. Pe lîngă tipărirea propriu-zisă a operei, numele lui Anti m este legat de cartea în speţă prin dedicaţia către Brîncoveanu, care cuprinde primele" 3 pagini. Vezi textul dedicaţiei, la p. 404-406. 31 Tipărirea cărţilor în Ţara Românească pen!ru ortodocşii de limbă arabă, aşezaţi între Eufrat şi Marea Mediterană, este explicată prin nevoile materiale In care se zbătea această populaţie, nevoi care au dus la stagnarea oricărei activi­ tăţi culturale în dioceza Antiohiei. Patriarhul Atha�ie IV Dabbas, venit la curtea lui Constantin Brîncoveanu după sprijin material, a obţinut de la acesta promisi­ unea tipăririi în text paralel greco-arab a două cărţi bisericeşti: a unui Liturghier şi a unui Ceaslov (ce se va imprima un an mai tîrziu la Bucureşti). Pentru activi­ tatea primei tiparniţe arabe, născută pe pămîntul românesc şi despre sprijinul Ţării Româneşti acordat ridicării culturale a Siriei, să se vadă: Dan Simonescu şi Emil Muracade, Tip a« românesc pentru arabi în sec. al XVIII-lea, în Cercetări literare, III (1939), p. 1-;;-32 (şi extras). Dan Simonescu, Impression de livres arabes et karamanlis en Valachie et en Moldavie au XVIII-8m� siecle, în Studia et acta orientalia, nr. V-VI (1967), p. 49-75 (şi extras). Cel care a lucrat întregul utilaj tipografic, inclusiv turnarea literelor arăbeşti, a fost Antim Ivireanul. Acest lucru narată Athanasie Dabbas în cea de a doua prefaţă a sa, cea către preoţi, unde spune: " ... Iară păzite de Dumnezeu şi evse­ vioasa sa înălţime (adică Constantin Brîncoveanu), a ordonat tipograf ului abil ce se afla pe lîngă înălţimea-sa, preacuviosul între ieromonahi chir Antim Ivirea­ nul, dîndu-i cu abundenţă şi cele de cheltuială, ca să sape cu îngrijire litere arabice şi făcînd nouă halcografie arabică să tipărească serviciul sfintei Liturghie în amîn­ două limbile, elenă şi arabă ... " Cartea, tipărită în text paralel, pe două coloane, are 267 pagini şi este tmpodo­ bită cu xilogravuri Incrate de mîna lui Antim. Pe foaia de titlu se arată că Litur-: , 421. " ,� [422] �hi.erul, s-a tipărit cu ingrijirea călugărului Antim, georgian de neam. La sfirşitul cărţii acelaşi tipograf, Antim ieromonabul din Iuiria, confirmă tipărirea Liturgbieru« lui cu mina sa. 32-::t-Gartea are 743 pagini, de dimensiuni 20 X 17 cm şi a fost imprimată la Bucureşti cu utilajul transportat aici de la Snagov, de către ieromonahul Antim ţ;eorgian de-..neam. Acest utilaj a fost dăruit apoi de Constantin Brtncoveanu fostu­ iui patriarh al Antiohiei Athanasie Dabbas, care l-a instalat la Alep, punind bazele primei tîparniţe siriene. Aceasta a funcţionat la Alep pînă prin anul 1724 cind, 'În urma morţii fostului patriarh, a fost transferată la mănăstirea Balarnand, Ungă Tripolis. Acolo, iscîndu-se certuri intre călugări, o parte a utilaj ului tipografic .a fost trecut la mănăstirea Si. Ioan din Saeg, in sudul Libanului, unde a funcţionat .ani ��{fzi1e. (Cf. Dan Simonescu şi Emil Muracade, op. cit., p.5-6 şi Dan Simonescu, lmpression de livres arabes et karamanlis, p. 7 -20.) La sfîrşitul Ceaslouului, intr-o motiţă, se precizează că este tipărit în Bucureşti, în Ţara Românească, de ieromona­ .hul Antim, georgian din naştere, în anul de la Hristos 1702, în luna hoziuan < = iunie>. Traducerea cărţii a fost făcută de către patriarhul Eftimie al Antiohiei, in vremea -cind era episcop de Alep. 33 Sub raport tipografic este şi aceasta una din cărţile remarcabile, ieşită de -sub teascurile tipografiilor muntene, irnprimată cu caracterele folosite pentru Biblia din 1688. Pe partea dorsală a foii de titlu se află o gravură in lemn lucrată -de Antiih, asemănătoare aceleiaşi reprezentări din Chipurile Vechiului şi Noului Testament, iiU" la începuturile celor patru Evanghelii sint gravate patru frontispicii ornamentale.iavtnd pe Iisus Hristos in medalion. Zece versuri la Stema ţării şi o dedicaţie către Constantin Brtncoveanu publicată la p. 406-408 a ediţiei de faţă, formează contribuţia literară a tipografului: "smeritul întru ieromonahi Antim lvireanul". M Tot in acel an, 1703, este tipărit un voluminos Ceaslou slavo-român, în 'condiţii grafice mai modeste. De remarcat sînt trei gravuri în lemn: Deisis, Buna­ vestire şi Iisus Emmanuel, ce pot fi atribuite lui Antim. în sfîrşit, din Ceaslouul amintit mai sus a fost extras şi tipărit aparte, tot în -anul 1703, un Acatist în limba română. Este simptomul pătrunderii tr;ptate a cărţii româneşti în biserică, pătrundere ce se va generaliza sub păstoria lul Antim, 85 Acesta a fost acuzat de abateri de la canoane, de simpatie pentru catolici (care a mers pînă acolo incit a îngăduit construirea unei biserici catolice la Rîrnnic şi înhumarea papistaşilor în cimitirele ortodoxe) şi a fost scos din scaun de ,un sobor de arhierei, întrunit la Bucureşti, în frunte cu patriarhul Dositei al Ierusa­ limului. Actul de demitere al lui I1arion a fost publicat în Condica slntă, 1, p. '95-97. După ce a fost scos din scaun a fost trecut stareţ al mănăstirii Snagov, .păstrtndu-şi rangul de episcop. 36 Actul alegerii a fost publicat în Condica stntă, p. 98-99. Afirmaţia lUi .:Atanasie Mironescu din Sfînta episcopie a eparhiei Rîmnicului, p. 90, că alegerea 422 [423] lui Antim ca episcop n-a fost privită cu ochi buni de clericii români, deoarece actul de alegere nu este semnat de nici un prelat român - nici măcar de mitropo­ litul Teodosie - nu ni se pare justificată. Actul este clar: .. De vreme ce preasfînta episcopie de la Rîmnic au rămas fără de al ei adevărat episcop, pentru că episcopul Ilarion, care au fost la acea episcopie s-au caterisit după pravilă şi s-a scos, şi din eparhia aceasta s-au lipsit; ci să nu fie această sfîntă episcopie a Rîmnicului făr" de păstor am dat voe celor ce aicea s-au aflat arhierei, cu sfatul şi cu voia prea­ luminatului şi înălţatului măriei-sale, domnului nostru 10 Constandin Basarab voevod, domnul Ţării Româneşti, ca să facă socoteală ori pre care ar alege şi ar afla obraz vrednic, ca să fie chivernisitor;!u aceştii sfinte episcopii.. Şi adunîndu-se ei în biserica sfintei mitropolit ... întii pre egumenjil chir Anthim de la Sneagov, al doilea pre duhovnicul chir popa loasaf, al treilea pre chir Macarie protosin­ ghelul, care s-au arătat a fi mai de folos la această sfîntă episcopie. Drept aceasta i s-a scris numele lor întru această condică. Martie 16, leat 7213 <1705>. Semnează: fost al Sofiei Metodie, fost al Andrianopolei Climent, al Pogonianei Eutimie." învoire pentru alegere nu putea acorda un prelat străin, ci numai mitropolitul ţării, căci numai pentru acesta era Brîncoveanu: domnul nostru. Brîncoveanu nu era nici domnul patriarhului ecumenic, nici al patriarhului Ierusalimului, nici al Alexandriei, nici al altor patriarhi sau mitropoliţi străini; pentru aceştia era numai domnul Ţării Româneşti. Şi apoi mitropolitul Teodosie, care a lăsat prin testament, trei ani mai tîrziu, să fie înlocuit cu Antim, îl cunoştea îndeajuns ca să nu se opună nici in 1705 la alegerea ca episcop de Rîmnic. 37 Poate că trimiterea lui Antim ca episcop la Rîmnic a fost făcută în aceeaşi intenţie. Cu energia sa şi vasta cultură ortodoxă era cel mai în măsură să înlăture­ orice tendinţă de prozelitism catolic. Legăturile pe care le-a avut şi mai tîrziu, ca mitropolit, cu românii de peste munţi şi sprijinul pe care l-a acordat, mai ales braşovenilor, dovedesc, o dată mai mult, că Antim Ivireanul era conştient de pericolul influenţelor c�tolice şi reformate ce ameninţau biserica românească din. Transilvania. Tomul bucuriei, carte de mari dimensiuni, avînd 792 pagini şi 40 de rînduri pe pagină, a fost tip!irită cu cheltuiala patriarhului Dositei al Ierusalimului in condiţii tipografice superioare .. de preatnvăţatul episcop al Rîmnicului, domnul. Antim din Ivir", 38 Seria este inaugurată cu imprimarea unui voluminos -.4.ntologhion slavo­ român de 812 pagini şi dimensiuni 31,5 X 21,5 cm, în acelaşi an 1705. Prima. foaie, gravură in lemn a lui Antim, înfăţişează în registrul superior trei medali­ oane (Maica Domnului, Iisus Hristos şi Ioan Botezătorul), iar jos, sub titlu, stema Cantacuzinilor şi iniţialele lui Mihail Cantacuzino, marele spătar, care a suportat" cheltuielile de tipărire. Pe verso, tot de mîna lui Antim, este lucrată stema lui. Constantin Brîncoveanu. Textul, redat cu cerneală neagră şi roşie, este aşezat ­ ca în toate Antologhioanele vechi - pe două coloane. Numeroase majuscule., ornate de mîna lui Antim, frontispicii şi viniete împodobesc volumul. 423- " [424] Ultima pagină cuprinde cunoscutele iertăciuni ale tipografului pentru greşelile 'făcute şi numele acestuia: " ... Tipăritu-s-au in anul de la spăsenia lumii 1705, prin osteneala iubitorului de Dumnezeu chir Anthim Ivireanul, episcopul Rtrnnicu­ Ilui". A se vedea Bibliografia românească veche, 1, p. 462 şi vol. IV, p. 219. N. Şer­ -băneeee, Mitropolitul A ntim Iuireanul, p. 780-781. 39 Deşi avem motive să credem că a fost editată intr-un mare tiraj şi că a fost mult' utili;ătă, - poate tocmai pentru aceasta s-au păstrat extrem de puţine .exemplare, Cel al Academiei, unicul pe care il posedă, a aparţinut unui ieromonah ·Ghermanos ae la mănăstirea Putna, care il dăruieşte nepotului său, ierodiaconu­ fui Gherasim de la episcopia Roman, la 4 iulie 1787. Nu este exclus ca broşura -să fi fost difuzată atit in Moldova, cit şi peste munţi, in Transilvania. Su!> raport tipografic cartea este simplu imprlmată, cu o singură culoare şi cu -o singură �avură pe partea dorsală a foii de titlu, Deisis, sumar lucrată. 40 JI4.pJ.itv�nicu1, primul tipărit in limba română (in afară de cel al lui Coresi) 'şi cartea de căpetenie a preoţilor, a fost tradus din greceşte de către Antim. Prin editarea.Iui (şi reeditarea la Tîrgovişte, cîţiva ani mai tirziu, în 1713)-generlili2:area tolosirii limbii române în biserică este fapt implinit. Cheltuielile imprimării au . fost suportate de către Antim Ivireanul. Este prima carte tipărită cu cheltuiala sa, carte într-un fel revoluţionară, dacă ne gîndim că veacuri de-a rindul românul fusese obligat să-şi asculte rugăciunile în limbă străină. � are 468 pagini de dimensiuni 20 X 14 cm şi 26 rinduri pe pagină, tipă­ rită simplu, 'cu două culori, neagră şi roşie. O gravură pe dosul foii de titlu, cu stema lui Censtantin Brincoveanu şi alte trei gravuri, tot în lemn, ca şi prima, înfăţişînd pe 'Iisus Hristos, Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Cappadociei, împodobesc volumul. (Descrierea ei in Bibliografia românească veche, 1,1>. 541-543 şi voI. IV, p. 220. Dimitrie Bej an, Ediţiile româneşti ale .. Molitvenicului", Bucureşti, 1937, p. 4. N. Şerbănescu, Antim Ivi/eanul tipograf. p, 731-732.) La inceput, pe f. 2, Antim dă citeva extrase din cărţile sfinte, care tndreptăţesc folosirea limbii naţionale în biserică, aşa cum cu o jumătate de veac mai devreme mitropolitul Simeon Ştefan făcuse la tipărirea Noului Testament de la Alba Iulia. Un asemenea extras glăsuieşte limpede: "Deci carii sint pravoslavnici i� toate de nu vor şti limba elinească, să slujească în limba lor, avind tllmîcite sfintele rugă­ ciuni asemenea celor elineşti". Erau redate aceste extrase pentru a înlătura even­ tualul conservatorism al unora din preoţi, dar poate că era şi un avertisment dat, timid deocamdată, acelora care doreau grecizarea slujbelor bisericeşti. Patru pagini (f. 5-7) sint ocupate de prefata tipografului, ipodiaconul Mihai lştvanovici, tnchinată lui Antim Ivireanul. Se spune acolo, printre altele, că Brîn­ coveanu văzînd iscusinţa miinilor şi minţii lui Antim l-a adus "aici în ţara noastră". Este a doua, confirmare preţioasă - după aceea a lui Del Chiaro - despre aducerea 1 ui Antim din afara graniţelor Ţării Româneşti. Tipograful subliniază şi el cali­ -tăţile lui Antim, cind Intreabă : "Că a ce feliu , de meşteşug şi lucrare iscusită nu 424 . .;; [425] te-ai arătat desăvîrşit? De voiu zice în toate, nu voiu minţi ... " Sint arătate apoi meritele deosebite ale lui Antim în difuzarea cărţii tipărite în bisericile din Ţara Românească şi de peste hotare, precum şi rivna deosebită pe care a pus-o în tra­ ducerea lYfolitvenicului din limba greacă. il Octoihul, de 174 pagini mari (31 X 20 cm) a fost tipărit .. cu osîrdia şi chel­ tuiala ... lui Mihai Cantacuzino, vei spătar". Cartea precede ediţia românească din 1712 de la Tîrgovişte şi este a doua ca importanţă, folosită in biserică. Sub raport artistic constatăm prezenţa unor -gravuri lucrate de mina lui Antim, cum este cea care îl înfăţişează pe Sf. Ioan Damaschinul (f. 2), alături de alte gravuri lucrate de Ivan Bacov. (Descrierea cărţii în Bibliografia rom4nească veche, 1, p. 467 -468 şi voI. IV, p. 220. N. Şerbănescu, op. cit., p. 732-733. A se vedea şi G. Ştrempel, Sprijinul acordat de Rusia tiParului rom4nesc în sec. al XVII-lea, p. 33-34.) Faptul că unii dintre Cantacuzini sînt întîlniţi acoperind cheltuielile de tipărire a cîtorva cărţi la Rîmnic ne probează că legăturile lui Antim cu această familie, pe care le vom vedea deosebit de strînse spre sfîrşitul domniei lui Constantin Brincoveanu, sînt destul de vechi. 42 Deşi Govora a fost terminată în iulie 1711, cînd el nu mai era la Rîmnic, chipul său este reprezentat printre ctitori, ca dovadă că el a avut un rol esenţial in repararea din temelie şi zugrăvirea mănăstirii. Pictura de la Govora este cea mai veche reprezentare a chipului mitropolitului Antim. Nimeni însă nu poate spune cît de veridic este acest portret. 43 Gherasim Palladas al Alexandriei şi Hrisant Notara al Ierusalimului, ultimul veche cunoştinţă a lui Antim, poate chiar dinaintea venirii sale în Ţara Româ­ nească. 44 Ele sînt de un rar pitoresc: ..... După ce, deci, au răposat r .V"':, .. rămînînd şi zicîndu-se monahul Antim şi fiind recunoscut, ca unul din particulari, şi să. nu tndrăenească nimeni � fi In rehîţie cu dinsul, sau a coliturgisi, sau a-l onora ca pre un arhiereu, sau a-i săruta mina lui, sau a primi de la dînsul binecuvîntare şi sfinţire, sau a-i da vreun venit bisericesc mare sau mic, sub greutatea oprirei şi afurisirei ueschimbătoare. Aşa să. fie, conform hotărîrei, 1716, în luna august. lndictionul IX. + Acsentie al Kizicului. + Dionisie al Amasiei. + Neofit al Artei. + Nicodim al Dercului. + Constantie al Chalkedonului. + Kiril al Brusiei. + Ca1inic al Filipopolei. + Teoclit al Priconiei. + Gherasim al Nikeei. + Christo­ for al lconiei. + Nicodim al Mitilinei." Ci. Condica sfntă, p. 111-114. 83 Del Chiaro in Istoria sa, p. 219-220, pretinde că Antim a fost scos şi din tagma călugărească .. ceea ce este-greu de presupus, de vreme ce urma să-şi ispă­ şească pedeapsa - detenţiunea pe viaţă - la o mănăstire. De altfel copia actului de caterisire, dacă este autentică, precizează: U' •• rămînînd şi zicîndu-se monahul Antim", 84 Acestui Colfescu i se atribuie rolul de călău al lui Antim, de care vorbeşte Ulysse de Marssillac in însemnările lui de călătorie în ţara noastră, făcută. în veacul trecut, spunînd că asupra casei lui a căzut blestemul, din pricina uciderii lui Antim. Menţiunea la N. Iorga, Istoria românilo« prin călători, ed. II, voI. III, Bucureşti, 1929, p. 347, folosită şi de D. P. Bogdan în op. cit., p. 689. 86 Cf. Del Chiaro, op. cit., p. 220, care numeşte riul Duleia. Mitrofan Grigorăs pretinde (la p. 443) că pînă la Enos Antim era 1� viaţă şi că a fost omorît şi aruncat in mare. Al. Odobescu, în Cîteva ore la Snagov, publicată. in Revista romdnă, II (1862), p. 402, credea că Antim a fost aruncat in Dunăre. în sfîrşit, un cercetător mai tînăr, Dinu A. Dumitrescu, pretinde că Antim ar fi fost judecat şi omorit în ţară. Cf. G. Ştrempel, Antim Ivireanul. La 250 de ani de la moartea sa, în Analele Academiei R. S. România, anul 100 (1966), p. 688, nota 3. Identificarea la D. Russo, Studii istorice greco-române, II, p. 454, nota 4. 86 Este vorba de o lungă listă de datorii pe care le avea de împlinit mitropolitul şi de o a doua listă, mai scurtă, de datornici către el. Documentul se păstrează la Biblioteca Academiei sub cota CCCI/98 şi fusese altădată lipit de una din scoarţele Aşezămîntului mănăstirii Antim (ms. 3.342). Documentul este amintit şi comentat cu oarecare scăpări de către Matei Cazacu în articolul: Cine l-a ucis pe Antim Ivireanul?, publicat în Magazinul istoric, III (1969), nr. 4, p. 43-49. Se pare că autorul n-a văzut originalul. Redărn în întregime acest document, redactat pe jumătate de pagină: "Cui ee iaste dator părintele, cum arată anume. Septcernbrie», 22 dcni», lcea st 7225 <= 1716>. Părintelui Vithleem, fără zapis, txac-Iceri» 250. Părintelui Odriianului, fără zapis, tI. 300. ]upînului Hrisantho. cu zapis, tI. 500, ]upînului Nicăi, cu zapis, tI. 500. Fiiu-său, jupînului Panaiot, cu un răvăşel, tI. 270. Lui Hagi Mula, după cum îi va scrie răvaşul, cAlăturea, menţiunea :» tI. 169, plătit. ]upînului Gheorghe abagiul, tI. 300. Dascălului Avramie, tI. 700. Răposatului Irapolios, după cum va f 437 .� [438] " fi ştiind dascălul Avramie, Lui Vasilie, feciorul Mincului, ti. 100. Radului Copilul, tI. 35. Predii zugravul, tI. 50. . . Stucatorilor aminduror, tl. 240. Moşului Avxentie, tl. 76. Pietrarilor, tI. 50 (?). Zidarilor, tI. 55. . are datorie părintele, cum arată anume: La State păhcarnicul», tI. 500. La Oprea pîrcălab ot Andreşăşti, care au plătit satul de haraciu, tI. 350. Iar la dinsul, ca să cumpere orzu, tI. 70. La vătcaful» Pătraşco ot Tîrgovişte, care s-au dat să-i dea pe miare, tI. 100 .. La Dumitraşco cupcariul s, tI. 90. La doamna Ancuţa, ti. 170. Are zăloage. La cKrcerul.Stere, tI. 100. La jupînul Manul, care i-am dat să-mi cumpere un po­ Iicandru besericii, tI. 160. Cărţile ce sint într-o odae la Hanul lui Şărban-vodă, care sînt, să să vlnză pe seama lui Avxentie. altoru cetitori că să cunoşti că-i a me, dar nedreptul apecunu n-au vrutu să mi-o de, care, de fărădelegile lui nici numili nu vroi să-i pominescu; şi măcar căci n-au trebuitu să scriu înlăuntru, dar întîmplare aceasta rn-au sili tu, că am plătitu pentru dreptu lucrului doao suti garbovnici, afară că m-am judecatu cu acel apecunu. Şi iar, pentru că am scris înlăuntru şi am plătit atîţi bani, să dei samă înainte lui Dumnezău acelu nelegiuitu apecunu. 1850, decemvrie luna. Dvoraninu gubernschi secretar, Mihail Badarăvu", Familia Bădărău a dăruit, probabil, manuscrisul arhiepiscopului Antonie, de unde în 1884 a fost trimis la Biblioteca Academiei teologice din Kiev, după cum atestă o însemnare în limba rusă de pe f. 1: "PO.llOCJlOBHe Cnacarena MHpa Blo noprperaxs narpaapxoas, Kaara P0.llCTBa Iacyca XpHCTa. li3}' 6YMarlo AHTOHHlI Apxaenacxona Kamaaescxoro. Blo MY- 3el KHeBCKoit .ll. Axa.lleMHH orr, Cexperaps Kamaaescsoă l1.. KOHCHCTOPHH JIen CT. Ponxeaaxa '1pe31o JIbBa Ma�eBH'Ia. 9 HOll6p 1884 r. KmmmeB'b" .', 4:4'5' ) .' .� [446] .' < = Genealogia izbăvitorului lumii, in portretele patriarhilor, Cartea neamului lui Iisus Hristos. Din hirtiile lui Antonie, arhiepiscopul Chişinăului. Trimisă la Muzeul Academiei spirituale din Kiev de către secretarul consistoriului spiritual din Chiş!nău, Lev Ştefanovici Rodchievici, prin Lev Maţeevici, 9 noiembrie, anul f884>. Du.pă R��luţia din Octombrie manuscrisul a ajuns la Biblioteca Academiei Ucrainiene de Ştiinţe, unde se păstrează şi astăzi, fiind una din cele mai preţioase opere iconogr:fice din Europa răsăriteană. 101. Cea mai veche copie, păstrată la Biblioteca Academiei (descoperită de noi şi descrisă sumar în Copişti de manuscrise româneşti pînă la 1800 ... , I, p. 70), este inventariată la fondul Suluri, nr. 7 şi se prezintă sub forma unui voluminos rulou.B� hîrtie, ce măsoară 11.07 metri lungime şi 0,45 metri lăţime. Această copie a fost realizată de popa FIor, cunoscut dascăl de slovenie de la biserica Sf. Gheorghe Vechi din Bucureşti. Din motive nestabilite încă (probabil ca să apară drept autorul lucrării), popa FIor înlocuieşte titlul, versurile la Stema ţării şi dedicaţia lui Antim cu o povestire a facerii lumii, după Biblie. Finalul, corespunzător filei 22 a manu­ scrisului original, lipseşte, fiind stricat de umezeală. Textul, aşezat în coloane perpendiculare pe lungimea ruloului, urmează în rest opera lui Antim. Cele 503 portrete existente sînt legate între ele prin fîşii divers colorate. Copia popii FIor este, evident, inferioară originalului. Totuşi străduinţa sa, precum şi"t-aritatea manuscriselor miniate sub formă de rulou, ne obligă să subli­ niem meritul rcestui harnic grămătic, rămas in istoria scrisului şi artei româneşti. Cea de a don"a copie a fost descoperită de noi în vara anului 1956 la mănăstirea Cernica şi se prezintă sub forma unui in folio de 80,8 X 55,6 cm, cu 18 file lucrate pe o singură parte, în lungimea lor. Autorul acestei copii, realizată după ruloul popii FIor, a fost zugravul C. Petrescu, al cărui nume şi an de copiere: 1847, se găsesc pe ultima filă. Din punct de vedere artistic realizarea lui C. Petrescu este superioară celei lucrate de popa Fior. Medalioanele, redate în laviu negru, au viaţă şi atestă o mînă de om talentat. în plus, sînt adăugate nouă miniaturi care lipsesc atît în original cit şi la popa Fior. Textul însuşi are oarecare abateri de la copia das�ălului de slavonie, fiind mai liber redat, dar rămînînd în esenţă legat de textul ruloului. în special inceputul diferă mult de copia popii Fior. (Descrierea manuscrisului este făcută de noi în Un cronograf ilustrat atribuit lui Antim Iuireanul, p. 331). 102 Grupate pe sărbători, observăm că cinci dintre ele au fost ţinute la Dumi­ nica Floriilor; trei, la Schimbarea la faţă; cîte două didahii au fost pronunţate la: Sfinţii Constantin şi Elena, Adormirea Maicii Domnului, Sfîntul Dimtrie, Sfintul Nicolae, la Naşterea Domnului şi la Dumineca lăsatului de brînză; cite una la: Tăierea imprejur, Botezul Domnului, întîmpinarea Domnului, Sfinţii Petru şi Pavel, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Soborul Sfinţilor Arhan­ gheli, Dumineca Vameşului şi a Fariseului şi una Asupra pocăinţii. 446 [447] 6, f. 95v -106. dechemvrie 6 dni, 101 Titlul exact al manuscrisului - singurul manuscris care are titlu - şi care a dat apoi cuvîntărilor lui Antim denumirea de Didahii este: Didahii ce să numesc a fi făcute de răposatul ulădica Anthim. pe la-praznice mari, scrise acum în zilele preaînăllatului domn 10 Alexandru Ioann Lpsilant voevod, întru al şaptelea an a domnii mării-sale şi în zilele presfin/itului mitropolit al Ungrovlahiei chirio chir Grigorie, întru al doazeci şi unul de ani (ce s-au îmPlinit acum într-această lună iulie, în 28 dni) ai păstoriei preasfinţii-sale : 1781. S-au scris de mine smeritul între ieromonabi Grigorie arhimandrit Deleanu, în sfînta Mitropolie a Bucureştilor, la anul 1781, 7289, iulie 27 dni, după altă carte ce am găsit-o scrisă iar cu mîna. Ceea ce deosebeşte, mai ales, această copie intrată. tn colecţiile Academiei în 1892 şi păstrată sub nr. 524 de toate celelalte pe care le cunoaştem este aşezarea grupată a predicilor, după. cum urmează: 1. Didahia la înscăunarea lui Antim ca mitropolit, f. 4-10v. 2. Scrisoarea trimisă. lui Constantin Brincoveanu Ia 13 ianuarie 1712, f. 11-16v. 3. Scrisoarea trimisă. lui Constantin Brîncoveanul la 3 februarie 1712, f. 16 -18v• 4. Cuvînt în luna lui avgust 6, la Preobrajeniia domnului nostru Iisus Hristos, f. 19-27. 5. Al doilea cuvînt la Preobrajeniia domnului nostru Iisus Hristos, f. 27v -38. 6. Cuvînt al 3-lea la Preobrajenia domnului nostru Iisus Hristos, f. 38-44. 7. Cuvînt la Uspeniia Bogorodiţii, Ia avgust 15, f. 44-51. 8. Cuvînt al 2-lea Ia Adormirea presfintii stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarii Mariei, f. 51 v - 56. 9. Cuvtnt în Zioa sfîntului şi marelui mucenic Dimitrie, izvoritoriul de mir, asupra cutremurului, la octomvrie 26 dni, f. 56v - 65. 10. Cuvînt al doilea, în 26 ale lui octomvrie, asupra cutremurului şi la marele mucenic Dimitrie, izvoritoriul de mir, f. 65v -75v • 11. Cuvînt la noemvrie 8, în Zioa sfinţilor îngeri, f. 76- 88. 12. Cuvînt la Intrarea în beserică a Născătoarei de Dumnezeu, la noemvrie 21, f. 88v -95. 13. Cuvînt la Zioa sfîntului Nicolae, în luna dechemvrie 14. Al doilea cuvînt la Zioa sfîntului ierah Nicolae, f. 106-113. 15. Cuvînt la Zioa Naşterii lui Hristos, f. 113v -120. 16. Cuvînt al doilea la Zioa Neşterii lui Hristos. f. 120v -129v . 17. Cuvînt la cea după. trup Tăere .mpreiur a domnului nostru Iisus Hristos a ghenarie 1 d n i, c 130-132v. 18. Cuvînt la Bogoiavlcnie, adică Ia ghenarie 6, f. 132v -145. 19. Cuvînt la Stretem .. , domnutui nostru Iisus Hristos, la fevruarie 2 dni, f. 145-151. 20. Cuvînt la Dumineca vameşului, f. 151 v -160. 21. Cuvînt la Dumineca lăsatului de brînză, f. 160v -168 . • ; ." .� li> 447 [448] " 22. Cuvînt al doilea la Dumineca Iăsatului de brînză, f. 168-178v. 23. Cuvînt la Dumineca florilor, f. 179-187. 24. Cuvînt al doilea la Dumineca florilor, f. 187 -196. 2S�Cuvînt al 3-lea la Dumineca florilor, f. 196v -207. 26.· Cuvînt al 4-lea la Dumineca florilor, f. 207v -213. 27_ Cuviilt,al 5-lea la Dumineca florilor, f. 213v -224v. 28. Cuvînt la sfinţii împăraţi şi întocma cu apostolii, Costandin şi Elena, în luna lui mai .21 dni, f. 225-232. 29. Cuvînt al 2-lea la sfinţii împăraţi şi întocma cu apostolii Costandin şi Elena, f. 232v - 239v . 30. Cuvînt la Zioa sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, iunie 29, f. 240-250. 31. -Cuvrnt pentru pocăinţă, f. 250-262. 104 Manuscrisul a fost descoperit la mănăstirea Căldăruşani (o însemnare de la mijlocul secolului al XVIII-lea, de pe f. 1 spune: "De obşte a sfintei mănăstiri Căldăruşani"), şi a fost considerat de către Constantin Erbiceanu (şi apoi de către toţi istoricii noştri şi criticii literari) drept autograful mitropolitului Antim 1 vire­ anul. Vilva stîrnită de această descoperire explică şi faptul că, la numai doi ani după publicarea primei ediţii de către Bianu, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice subvenţionează o nouă ediţie a Didabiilor îngrijită de descoperitorul "originalului". în prefata acelei ediţii Constantin Erbiceanu face şi o descriere a manuscriselor "autografe" ale lui Antim, folosind o critică a textelor ce nu mai poate rezista în zilele noastre. Adevărul, �'l:e că manuscrisul nu este nici pe departe autograful lui Antim şi că el a fost copiat între anii 1730-1740, de către un necunoscut grămătic de pro­ fesie (întreaga argumentare contrară părerii lui Constantin Erbiceanu la G. Ştrern­ pel în Introducerea la ediţia Predicator, �. 45-47). 105 Istoria manuscrisului, care nu este greu de reconstituit, datorită însemnări­ lor lăsate de copist şi de posesori, ne dezvăluie următoarele: el a fost copiat de către Efrem-gsămăticul. ucenic al popii Stanciul de la Biserica Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, în anul 1122, de CÎnd este datată cea mai veche însemnare, de la f. 80: "Această carte iaste a popei Stanciului ot Toţi Sfinţii, scrisă de Efrem;uceni­ eul lui. Septemvrie, 1 dni, leat 723,1 c l 722> vă dni 10 Nicolae voevod." Altă însemnare, care denumeşte cartea, se află la f. 123: "Această cărticică ce se chiamă Didahiar (subl. noastră), iaste a popei Stanciului ot Toţi Sfinţii, scrisă de un ucenic al sfirrtiei-sale, anume Efrem, cu învăţături foarte frumoase şi de suflet. folositoare. Noernvrie, 1 dni, leat 7233 <1724>". Cîteva zile mai tîrziu copistul notează pe lîngă însemnarea stereotipă şi un element biografic, la f. 206v : "Ostenitoriu la scrisul aceştii cărţi, din porunca dascalului mieu, popei Stanciului, eu Efrem grămăticul. sin Radului scutelnic (sub!. noastră), vă dni 10 Nicolae voevod. Noemvrie, 11 dni, leat 7233 <1724>." Ceva mai sus, pe aceeaşi pagină, se află autograful posesorului: "Az popa Stanciul ot Toţi Sfinţii am scris aicea". 448 [449] Ultima însemnare a lui Efrem grămăticul, de pe fila lirninară posterioară, datată 7233 <1724-1725> nu aduce nici un element nou. în jurul ei diverse încercări de condei şi o însemnare de mînă străină, cc aminteşte de posesorul cărţii: .. Această carte este a părintelui popii Stanciului", 106 Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, manuscrisul a fost cumpărat, pro­ babil de la urmaşii popii Stanciului, de către ieromonahul Partenie de la mănăstirea Sinaia, devenit mai apoi egumen la schitul Lespezi, de pe valea Prahovei (în anul 1724-25 popa Stanciul trebuie să fi fost înaintat în vîrstă de vreme ce în însem­ narea de pe ultima filă liminară copistul îl numeşte .. moş popa Stanciu"). însem­ nările lui de la f. 36v, 74v şi 207v, sînt datate 1742-1744. În 1776 manuscrisul se afla în posesia unui .. ierodiacon Toader", care semnează, la f. 213v, relatarea unui cutremur de pămînt. După această dată manuscrisul tace asupra destinului său. În a doua jumătate a secolului trecut el se afla în colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi, de unde, în noiembrie 1909, a fost trecut în patrimoniul Bibliotecii Academiei. Curios este faptul că manuscrisul a fost văzut de Ioan Bianu, primul editor al Didahiilor, care a dat indicaţii scrise asupra felului cum trebuia reparat, fără să ştie însă că avea în mînă un text - cel mai vechi - al Predicilor lui Antim. Aşa se şi explică inventarierea lui sub următorul titlu: Cazanii la sărbătorile de peste an, după care este reprodusă prima însemnare a lui Efrem grămăticul. 449 .� 107 Are 105 file de dimensiuni 21 X 15,5 cm. Numerotaţie veche cu cifre arabe şi cu lipsuri, între 134-239. Numeroase frontispicii în peniţă şi colorate împodo­ besc paginile acestui Diâahiar. întîlnim şi pseudomonograma lui Antim la f, 170v şi 229v. Manuscrisul a fost rupt în lăţimea sa, pînă la f. 196 şi reparat în zilele noastre. Lipsesc numeroase foi de la început şi de la sfîrşit, ceea ce face din acest codice, în realitate un fragment, cu puţin mai mic decît jumătatea textului de bază. Textul urmează, în succesiunea sa, exact manuscrisul de bază şi manuscrisul nr. 549. El începe cu 1. Cuuint' de tnuăţătură la Dumineca lăsatului sec de brînză, din care nu s-a păstrat însă decît ultima filă: 134r-v (Inc.: ştiu bine că aţi zice că nu vă învăţ, nici vă sfătuesc de rău ... ), şi continuă cu: 2. Cuvînt de învăţătură la Dumineca florilor (i. 137 -143v) din care lipseşte prima filă (Inc.: mărirea lui. Că de ar avea cineva ochi ... ). 3. Cuvînt de învăţătură la sfinţii şi întocma Cit apostolii împăraţi Costandin şi Elena (f. 143v-150). 4. Cuvînt de învăţătură la N aşterea domnului nostru Iisus Hristos (i. 150-156V). 5. Cuvînt de fnvăţătură la Obrezania lui Hristos (f. 156v -159). 6. Cuvînt de învăţătură la Adormirea preasfintei stăpine! noastre Născătoarei de Dwmnezeu şi pururea Fecioarei Maria [f. 159-163v). 7. Jnvăţătură l/J sfîntul părintele nostru Nicolae (f. 164-170V). 8. Predoslovie la cuvintul de învăţătură în Dumineca florilor (f. 171r-v). , .... " .� [450] 9. Cuvfnt de S1IVăţdtură ii de umilinţă Sn Dumineca florilor (f. 172-181). 10. Cuvfnt de învăţătură la Preobrajenia domnului nostru Iisus Hristos (f. 181 v -186V). l1.ecnvînt de învăţătură la octomurie 26, în Zioa sfîntului şi marelui mucenic Dimitrie izvorît01'iului de mir, asupra cutremurului (f. 187-195). 12.··lnvăfăt1Wă la noemorie 8, în Zioa Săborului sfinţilor îngeri (f. 195v-206). 13. Cuvfnt de învăţătură în 26 a lunii octomorie, asupra cutremurului ii a marelui mucenic Dimitrie izvorîtoriului de mir (f. 207 - 217). 14 .. Cuvînt de învăţătură în Dumineca florilor (f. 217V-223). 15. Cuvînt de învăţătură asupra omului mort (f. 226-227V). 16. lnvăţătură cînd să face parastas (f. 228-229v). 17.",Cuvînt de învăţătură în 25 a lunii dechemurie, la Naşterea domnului nostru Iisus Hristos (f. 230-239V). Lipsesc, aşadar, primele 14 didahii de la început (inclusiv didahia la Dumineca Iăsatului sec de brînză, din care s-a păstrat doar un scurt fragment) şi ultimele 7 cuvîntări (inclusiv scrisorile adresate lui Constantin Brîncoveanu), 108 Episcopul Me�sedec al Romanului a atribuit mitropolitului Antim un al doilea manuscris original de predici, descris in prefata ediţiei sale la Didachiile mitropolitului Ungroolahiei Antim Ivireanul, 1709-7716, făcute pentru toate duminecile.-. .. , vol, II, Bucureşti 1889. Cf. şi Bianu-Caracaş, Caialologul manu­ scriptelor româneşti, II, p. 270-273. Ulterior s-a. .eonstatat - şi n-a fost greu - că. manuscrisul în cauză nu numai că nu este original, dar nu cuprinde nici măcar opera lui Antim, ci o culegere de predici din diverşi oratori bisericeşti. Antim nu este prezent'hr manuscrisul res­ pectiv decft cu 'O didahie, aceea la Intrarea în biserică a Maicii Domnului (inti­ tulată Casanie la Vovedenie Bogorodiţe, noemvrie 21). (Cf. Pr. Conf. Al. 1. Ciurea, Antim Luireanul predicator şi orator, in Bis. ort. rom., LXXIV [1956], p. 781-784, ale cărui concluzii sint juste, cu excepţia atribuirii copierii manuscrisului 525 de la Academie [pseudovolumul II al Didabiilor lui Antim] popii FIor, pe care o face la pagina 782, nota 308. La data copierii manuscrisului (1770-1780), popa FIor nu mai era de mult in viaţă.] r 109 Publicate in prefata vol, II al Didahiilor, p. XXIII-XXIV. De aceeaşi părere au fost N. Iorga în Istoria literaturii române, în sec. al XVIII-lea, I, p. 429-430; Sextil Puşcariu în Istoria literaturii, epoca veche, Sibiu, 1930, p. 151; N. Cartojan în Istoria literaturii române vechi, III, Bucureşti, 1945, p. 226. 110 In Istoria bisericii româneşti, ed. II, t. II, p, 57, unde, fără să explice de ce, îşi schimbă punctul de vedere emis în Istoria literaturii române în sec. XVIII. 111 în special sînt amintite: Facerea, Eşirea, Cărţile împăraţilor, Cartea lui Iov, Psaltirea, Pildele l1ti Solomon, Cărţile profeţilor mari, iar dintre profeţii mic Cartea lui Zaharia. 450 [451] 112 Spre pildă legendele din Cazania la Vovidenia Bogorodiţe în care sînt po­ vestite: umilinţa la care au fost supuşi Ioachim şi Ana înainte de naşterea Fecioa­ rei Maria, naşterea acesteia, intrarea în biserică şi prorocirile lui Zaharia sînt toate luate dintr-o scriere ne canonică, cunoscută sub denumirea de Protoeuanghelia lui Iacov, fratele Domnului. Tot apocrifă este şi legenda trecerii sf. Ioan Botezătorul printr-un munte, inserată în predica la_Bobotează: "După naşterea Domnului Hristos, rămîind batjocorit şi amăgit Irod împăratul de vrăjitori, s-au mîniiat foarte şi au trimis la Vithleem şi în toate hotarăle lui de au junghiat 14 mii de coconi mici cîte de 2 ani şi mai jos, între care coconi era şi cinstitul Ioan, prunc mic în braţele maică-sa Elisaftei. Şi, vrînd ca să-I junghie şi pre el, s-au desfăcut muntele din voia lui Dumnezeu şi au trecut de ceia parte maică-sa cu dînsul. Şi îngerul Domnului l-au luat de l-au dus în pustie şi-l hrăniia acolo, pînă au venit în vîrstă de s-au făcut de 33 de ani şi 3 luni, a căruia hrană era vlăstarile copacilor şi miiare sălbatecă ... " 113 Curioasă ni se pare împăcarea pe care o încearcă Antim întrefilozofia materia­ listă greacă şi creştinism. Omul şi toată lumea - zice Antim in Cuvînt de învăţă­ tură la Bogoiavlenie - sînt alcătuite din patru stihii: vînt, foc, apă. şi pămînt. ar aceste stihii trebuiau sfinţite prin personalitatea lui Hristos: vîntul şi focul s-au sfinţit prin pogorîrea "Cuvîntului lui Dumnezeu" (adică a Duhului Sfînt), pămîntul s-a sfiinţit prin naşterea sa trupească în peşteră, iară apa s-a sfinţit prin botezul Domnului în Iordan. 114 în ordine cronologică aceste ediţii sînt următoarele: 1. Predice făcute pe la praznice mari de Antim Iuireanul, mitropolitul Ungro­ ulahiei, 1709-1716. Publicate după manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministeru­ lui Cultelor şi al Instrucţiunei Publice de prof. I. Bianu, bibliotecarul Academiei Române. Cu notiţe biografice, despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. episcopul Melhisedec. Bucureşti, 1886, XXII + 218 p. Ediţia lui I. Bianu nu este o ediţie critică, în accepţiunea modernă a cuvîntului. Totuşi, cum însuşi pretinde în prefaţa sa de două pagini, a menţionat în subsol toate schimbările, corecturile şi ştersăturile datorate copistului. Transcrierea sa este fidelă. Cît despre remarca pe care au făcut-o unii editori sau cercetători ai lui Antim Ivireanul, ca spre pildă P. Y. Haneş, în prefaţa ediţiei sale, p. XXIX şi Pr. conf. Al. I. Ciurea în op. cit., p. 780, că Bianu a grupat la un loc predicele aceleiaşi sărbători, aceasta este inexactă. Gruparea a făcut-o copistul Grigore Deleanu, pe care primul editor al predicilor l-a urmat întocmai. Singura modificare a fost aşezarea celor două apărări adresate lui Brîncoveanu înaintea predicilor. 2. Didahiile ţinute în Mitropolia din Bucureşti de Antim Iuireonul, mitropolitul Ungroolahiei, 1709-1716. Publicate după manuscrisul original cu cheltuiala Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice şi corectate de Constantin Erbi­ ceanu, profesor, cu o prefaţă asupra manuscriptelor mitropolitului Antim IvireanuI. Cu notiţe biografice despre mitropelitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. J episcopul Melhisedec. Bucureşti, 1888, XL + 245 p. f 451 l' .� [452] \ " Apariţia unei noi ediţii a Predicilor, la interval atît de scurt de ediţia Bianu o explică C. Erbiceanu în prefaţa de la p. III - V, unde anunţa descoperirea "ori­ ginalului" Antim. Tot el descrie la p. VI-XVII, alte manuscrise ale lui Antim, inclusiv copia considerată de Melhisedec originalul voI. II al Predicilor şi un număr de şii§e-zapise ale mitropolit ului. Nici unul din manuscrisele descrise de Erbiceanu nu poate fi atribuit lui Antim. -_. c...... _ - După studîul asupra manuscriselor urmează, la p. XVIII-XL, notita biografică a episcopului Melhisedec, tipărită şi în ediţia Bianu ; nu sînt date, în plus, decît facsimile din' anumite scrieri atribuite lui Antirn şi, fireşte, tot în facsimil, pseudomonograma. Orinduirea didahiilor este aceea a ms. 549, pe care Erbiceanu a urmat-o întoc­ mai. CJt priveşte transcrierea i s-a adus obiecţiunea de către P. V. Haneş, în pre­ faţa ediţiei sale, la p. XXIX - întemeiată numai în parte - că în loc să folosească textul ms. 549, a folosit textul ediţiei Bianu. în realitate Erbiceanu a corectat un exemplar al ediţiei Bianu, cu manuscrisul 549, modificînd numai unele deose­ biri textuale. Nici ediţia Erbiceanu nu este o ediţie ştiinţifică. Nefolosirea aparatului critic, pe de o parte, inconsecvenţa în transcriere şi modernizarea textului, pe de alta, situează ediţia sa mai prejos decît aceea a lui Bianu, chiar dacă acesta a folosit un text de la finele sec. al XVIII-lea. Cît priveşte analiza literară a operei - ca să nu mai vorbim şi de importanţa ei din punct de vedere social - aceasta lipseşte cu desăvîrşire. După un an episcopul Melhisedec tipărea volumul al doilea al didahiilor "fă.cute pentru toate duminicile", cum il numeşte el. în prefaţa volumului, Melhisedec încearcă pentru prima dată o analiză literară a predicilor şi a limbii lor, după ce a făcut, în 'prealabil, o descriere a manuscrisului editat. 3. A ntim Luireanul, din .Diâahiile" ţinute la Mitropotia din Bucureşti, Notiţe biografice de Dr. 1. Corno i, Bucureşti, 1895, 237 p. Ediţia şcolară a prof. 1. Cornoi cuprinde zece predici din ediţia Erbiceanu (două la Adormirea Maicii Domnului, la Dumineca vameşului, la întîmpinarea Domnului, la Intrarea în biserică a Maicii Domnului, la Sf. Petru şi .. Pavel. Sf. Constantin şi Elena, Ia Naşterea lui Hristos. la Dumineca Floriilor, În văţătură asupra pocăinţii) : restul volumului, de la p. 112 -237, este ocupat de omilii din volumul Melhisedec. La început, p. 3 - 8. găsim o însemnare biografică, urmată de o listă a tipăriturilor lui Antim - 48 la număr - şi a manuscriselor. Cîteva cuvinte. ce se presupuneau a nu fi înţelese de şcolari, sînt explicate în subsol. în anul 1908 r. Cornoi a reeditat, fără nici o modificare de text. volumul său în 12°; 11-a completat, noua ediţie, nici măcar cu tabla de materii care ar fi fost necesară pentru orientarea în cuprinsul volumului. 4. Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul (1709-1716). Vălenii-de-Munte, 1911. IY + 86 p. 452 [453] f Noua ediţie, întocmită de N. Iorga pentru clerul românesc, cum însuşi o spune in prefaţă, la p. a III-a, cuprinde numai primele zece predici din ediţia Erbiceanu. Cîteva arhaisme sint explicate în subsolul paginilor. 5. Altă ediţie, fără să fie nici aceea o ediţie ştiinţifică, este a lui Petre V. Haneş, apărută în anul 1915 sub titlul: Antint Iuireanul, Predici, cu o prefaţă şi indice de cuvinte de Petre V. Haneş. Buc., 1915. LIII + 256 p. în prefaţă P. V. Haneş încadrează activitatea desfăşurată de Antim în epoca brincovenească, consacrind citeva capitole domniei lui Constantin Brincoveanu. Tot în prefaţă încearcă o sisternatizare a unor probleme legate de viaţa şi opera mitropolitului în următoarea ordine: Aducerea lui Antim Ivireanu în ţară; Mitro­ politul Antim ca om; Testamentul lui; Mitropolitul Antim ca om politic; Mitropoli­ tul Antim ca orator religios; Obiceiul predicilor; Predicile lui Ivireanu : Mitropolitul Antirn ca moralist; Predici le ca izvor de informaţii. Tot el reproduce prefeţelc lui Bianu şi Erbiceanu, studiul episcopului Melhise­ dec, apărut în ediţiile din 1886 şi 1888, precum şi părerile lui Ovid Densusianu, expuse in Cursul de istoria literaturii române şi ale lui N. Iorga din Ist. lit. rom. i11 sec. XVllI. La sfîrşit, după o erată, este dat un indice de cuvinte şi forme (p. 246- 250). Ediţia este ilustrată cu două facsirnile : unul după o pagină din ms. 549, celălalt după un fragment din Condica CIt odoarclc şi capiscle mitropoliei (ms. rom. 671). În ediţia sa Haneş grupează textul in trei: Predici propriu-zise - in număr de 28 -, Cuvîntări funebre - în număr de 4 - şi Adaus - in care include: lncepătură şi învăţătură pentru ispouedanie, Cuvîntarea la alegerea sa de mitropolit şi cele două întîmpinări adresate lui Brîncoueanu, Cit priveşte textul utilizat, el recunoaşte că s-a folosit de ediţia lui Erbiceanu cu unele modificări. Unele arhaisme, sau expresii rar folosite sint explicate in subsol. 6. Antim Iuireanul, Predici. Ediţie critică, studiu introductiv şi glosar de G. Ştrempel, Editura Acad�miei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1962. 322 p. + 9 f. pl. Cea dintii ediţie critică foloseşte ca text de bază manuscrisul 3.460 al Academiei, datat 1722, care a stat la baza celorlalte două manuscrise ale căror variante sint redate in subsol. Studiul introductiv aduce unele date noi în legătură cu viaţa şi activitatea lui Antim, încearcă o analiză ştiinţifică a operei sale, oprindu-se asupra aspectelor social-politice şi stăruie asupra calităţilor literare şi oratorice ale mitropolitului. Tot în introducere sînt corectate afirmaţiile greşite în legătură cu manuscrisele lui Antim şi este făcută pentru prima dată o descriere completă a Chipurilor Vechiului şi Noului Testament, Unele facsimile după manuscrise confirmă copierea }extului socotit de C. Erbiccanu originalul lui Antim, după manuscrisul 3.460. � 453 ) " .� [454] " în sfîrşit, glosarul cuprinde cuvintele arhaice din text şi expresiile al căror sens este schimbat astăzi. l�Manuscrisul numără 35 file, de dimensiuni 29 x 20 cm, din care numai f. 4-35 sînt ocupate de Aşesămtn». Primele trei file, iniţial albe, cuprind nişte versuri medio cre de dragoste scrise la finele veacului trecut. Titlul exact este dat la f. 4: J nuăţătwri pentru a�ăzămîntul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor, adecă capete 32 întru carele să coprind toată chiuerniseala mănăs­ tirii �i rînduiala milelor ce s-au hotărît să se facă pre an la săraci �i la lipsiţi din venitul casei, acum intr-acestaş chiţ: aşăzat în zilele prealuminatului şi înălţatului domn 10 Costaydin Brîncoveanu Basarab-voevod, de noi, smeritul mitropolit al Ungroulahiei Antliim Ivjreanul, ctitorul, la leat 7221 <1713 , aprilie 24, în care an s-au început zidirea beslricii, Filele 5 şi 6 cuprind Pinaxul (sau cuprinsul); filele 7 - sv sînt ocupate de Predoslouie, iar restul manuscrisului de cele 32 capete ale Aşezămintulwi, de unele dispoziţii finale către egumen şi ultima filă, 35r-v, de un "cap osebit", în legătură cu o danie a lui Nicolae Mavrocordat, asupra căreia vom reveni. La f. 4v este redat un splendid desen în peniţă şi acuarelă, ce reprezintă blazonul mitropolitului Antim: un melc de argint, cu capul în sus, purtînd între coarne o stea au 6 .raze. Deasupra, o pălărie de cardinal, de sub care se despart capetele unui şnur, de-a lungul căruia sînt iniţialele Acntim» Lcvireanul» M U cungrovlahiei». Sub acest desen sînt redate următoarele patru versuri: "Toată suflarea, zice prorocul, Cînte pre Domnul peste tot locul. Şi me1ciul încă, coarne înalţă Ca să-I lăudăm pre toţi ne-nvaţă", Fila 6v este ocupată de un frumos desen, tot în peniţă, în care este înfăţişată mănăstirea Antim, în forma ei originală, avînd două turle. Legătura, în piele, este artistic lucrată. :- 116 Pe primii epitropi îi alege el însuşi: jupan Neacşul fost staroste, jupan Nica zaraful, jupan Manul al lui Apostoli, jupan Gheorghie abagiul şi jupan Şerban. Dintre ei Manul al lui Apostoli ne este cunoscut şi din activitatea tipografică a lui Antim. El este traducătorul Pildelor filosofeşti, tipărite la Tîrgovişte în 1713 cu cheltuiala lui. Tot el traduce şi subvenţionează Maxime [ilosofeşti, în acelaşi an tipărite, de asemeni la Tîrgovişte. 117 Acesta este nucleul viitoarei şcoli de la biserica Tuturor Sfinţilor, care l-a avut ca dascăl pe vestitul popa Stanciul şi de unde a ieşit cel mai vechi copist al Didahiilor, Efrem grămăticul, cum am văzut mai sus. 454 .' [455] 118 Prima şi ultima carte scoasă acolo, in timpul vieţii sale, a fost Istoria iudaică a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, tatăl domnului care l-a sortit morţii. Ea apărea, in greceşte, in august 1716 "tipărită in cinstita mănăstire a Tuturor Sfinţilor", de către ieromonahul Dionisie Floru. 119 Cît priveşte funcţionarea bibliotecii, care îşi avea inventarul ei, nici într-un caz nu puteau fi împrumutate cărţi decît pe baza unui "răvaş", a unei chitante; Blestemul avea să cadă şi asupra aceluia care ar fi îndrăznit să înstrăineze vreo carte din dulapurile bibliotecii. 120 La sfîrşitul testamentului Antim vine cu două completări. Cea mai cu­ prinzătoare are 8 paragrafe cu dispoziţii administrative, din care le desprindem doar pe cele de la punctul cinci, ce interzic să se îngroape morţi in biserică şi să fie adăpostite acolo obiecte străine de mănăstire. A doua, datată 15 martie 1716, dublează toate dispoziţiile cuprinse în cele 32 capitole, ca urmare a unei substanţiale danii făcute de către Nicolae Mavro­ cordat, in cinstea căruia trebuiau să se facă anumite rugăciuni. Dar nici această danie şi nici alte concesii pe care i le va fi făcut domnul fanariot nu l-au putut abate pe Antim de la politica sa. 121 Aşezămîntul mănăstirii Antim a fost publicat de mai multe ori. O primă ediţie, cu caractere chirilice, a dat Ghenadie Enăceanu-Craioveanu sub titlul Testamentul mitropolitului Antim, supranumit Ioireanul, publicată în Biserica ortodoxă română, IX (1885), p. 163-168 şi 211-229, după o copie de Ia începutul sec. al XIX-lea şi urmată de cîteva consideraţii asupra mănăstirii Antim. Tot el reproduce textul şi în Condica sîntă, p. III-XXIII. G. Băduleacu reproduce textul lui Ghenadie Enăceanu, cu litere latine, in lucrarea sa Mitropolitul Ungroulahiei A ntim Ivireanul (1708-1716), Bucureşti, 1893, p. 44-66. în sfîrşit A. Sacerdoţeanu redă textul corect, după manuscrisul pe care îl publicăm şi noi, in Glasul bisericii, XXIII (1964). nr. 3-4, p. 225-239. Ediţia noastră răspîndeşte pentru prima dată pe scară largă această operă a lui Antim care, dacă' nu se prezintă prin calităţi literare deosebite, este scrisă într-o limbă curată şi dezvăluie spiritul precis, scrupulos al marelui nostru mi­ tropolit. f .} [458] .' D dascal - învăţător, îndrumător. de-a tocma - întocmai. defăi� - calomnie. de margine - nemărginit. deosebi - foarte, despărjeală .::: precizare. destoinic - vrednic. desgoli (a se). - a se desprinde, a se detaşa, a pierde. diadob - părtaş, asociat, urmaş. diată - testament. dichiu - intendent, administrator. dosădits-« mîhnit, întristat, amărît. doveăfre (nu se vede ... ) - nu poate fi explicat, demonstrat. dulamă - manta lungă de postav. dureri - dureri. E eres - erezie. F făicav - peltic, bîlbîit. făţărie - făţărnicie, ipocrizie, prefăcă- torie. [iler - monedă divizionară ungurească. fini x - ph onix (pasărea). flegmă - puroi. fur - tîlhar. G gătire - pregătire. gherdan - cingătoare gîngăvie - bîlbîială. gloată - mulţime. gonaciu - genitor, prigonitor. greime - greutate, povară. grozav - jignitor, ireverenţios. 458 H har - dar. hasnă - folos. hrăPi (a) - a răpi, a apuca. hulă - defăimare, calomnie. 1 idiomata - particularitate. ipaţi - consuli, tribuni (?). i preei - şi celelalte. iscoadă - spion. ispiti (a) - a cerceta, a încerca, a tenta. ispravnic - reprezentant, mandatar, urmaş. 1 tmbesna (a) - a arunca în întuneric. tmpărtăşi (a) - a face parte cuiva. împistrită - ornamentată (haină). îmPresura (a) - a cotropi, a ocupa. împuta (a) - a reproşa. tncailea - măcar. tndoit - dublu. înfăţăşată - trupească. tnfrînare - abstinenţă. îngrădi - înconjura. îngreuia (a se) - a se inerva, a se supăra. înjugare - asociere. însărcinat - impovărat. întinăciuni - pete. învîrtejire - schimbare. învîrtoşa (a) - a pietrifica. L lămuri (a) - a alege, a deosebi, a curăţi limbă - popor. limb�!i (a) - a calomnia. [459] livej - sirop. lucrare - calitate, proprietate. luneca (a se) - a înclina. M mădular - membru. magupeţ - brutar (dar şi bucătar). măgură - munte. mai vîrtos - mai ales. mamon - diavol. măscări (a) - a murdări. măsurăciune - margine, limită (aici: peste măsură). matca - albia, adîncul. merinde - ajutor, sprijin. meser - sărac, umil. mied - băutură din miere şi apă. a mijloci - a pricinui, a media. mijloc - pretext. mirosuri - parfumuri. mîngăios - mîngîietor. mohoriciune - întunecime. mojic - om de jos. molituă - rugăciune. moşie - avere. mosnean - moştean, moştenitor, urmaş. mozavirie - calomnie. munci (a) - a chinui. N năimit - năemit, servitor, simbriaş. nălucă - nălucire, arătare. năţiaste - necaz, nenorocire. năPîrcă - viperă. năstrapă - cană, cupă, vas. neam - popor. neascultoi - neascultător. necăitor - ce nu se pocăieşte. necurat - permanent, mereu. necuoios - necuviincios. nedichisit - nedeprins. nemomit - neînşelat. neritoricit - nedeprins cu oratoria. neştine - careva, cineva. netrebui (a se) - a se ticăloşi, a fi netrebnic. nevoi (a se) - a se chinui. neuoinţă - chin. I niscai - oarecari. norod - popor. o obidă - intristare. obidi (a) - a nedreptăţi, a mihni. oblastie - viţă, neam. oblăduire - stăpînire. obraz - figură, chip, imagine. obrezanie - obrezuire, tăiere împre- jur. obşte jitie - adunare călugărească. obştească - comună, generală, obişnui- tă. ocarnic - defăimător. oceanic - deznădăjduire. ochian - lunetă. ochii cei de gînd - ochii minţii, ima- ginaţia. ocoli (a se) - a se face simţită. oraţie - urare. osebi - deosebi. osîrdie - ardoare, zel. ostoi (a se) - a se alina, a se potoli. ostrov - insulă. oşti (a) - a purta război. oţăros - cu gust de oţet. otpust - aici cu sens de sfîrşit p paretisis - renunţare. părtăşie - parte. păsa (a) - a apăsa, a deranja. pavăză - platoşă. peasnă - cîntare scurtă bisericească. petrecanie - petrecere (de timp); dar şi îngropăciune. petrece (a) - a conduce. pizmătar - invidios. plod - sămînţă. poclon - dar. podnojie - preş. pogribanie - îngropăciune. pohfală - pohvală, laudă, elogiu. pol - jumătate. politici (a se) - a se pomeni. politie - oraş; dar şi: purtare, fel dc viaţă. 459 [460] ponciş - pieziş, strimb. ponoslui (a) - a reclama. porumb - porumbel. posdanică - ţiitoare. pravosţavje - dreaptă credinţă, orto- doxft. premeneală - scurgere de timp. preputtor - llenunţător. propus - Indolală, bănuială. price - pricină, ceartă. priceştanie - cuminecătură. pl'icină - pretext, scuză. poslan-ie - scrisoare. pristăvire - moarte. priveali;" - privire. proco�it - înstărit, învăţat, instruit. propovedui (a) - a predica. proslăvi (a) - a preamări. prostatec - simplu. prosti (a se) - a se retrage (din scaun episcopal) . R răpşti, răfrşi, t;îpşti (a) - a murmura, a se revolta. răpune (a) -'a"înfringe, a dobori. răvaş - adeverinţă. ritoricesc - de retor, de orator. rionitor - zelos. harnic. rost - gură, tăfş. rotocolime - rotunjime. roura (a) - a cădea rouă. rudenie - neam, loc. rufet - răfet, meserie. ruşine - goliciunea trupului. s săblaznă - onanie. săbor - sobor, adunare. sălaş - adăpost. sărinâar - rugăciune la morţi. scandală - scandilă = supărare, neplă- cere, indignare. schiptru - sceptru. scîrbă - neajuns, necaz. scîrbi (a se) - a se su păra, scorpie - viperă. scuipa (a) - a alunga, a lepăda. 460 semeţie - îndrăzneală, dlrzenic. seminţie - neam, popor. semuire - socoteală, asimilare, stabi­ lire. sfetagoreţ - călugăr de la Muntele Athos. silaves - silabe. simbrie - plată. sireţ» - aprig, sălbatic. sîngiuri - jertfe singeroase. sîrgui (a) - a se grăbi. slauoslovie - sfinţenie. slobod - liber. sluji (a) - a fi prielnic (timpul). smerin - smerit, modest. sminteală - rătăcire, împiedicare. soroc - termen. soţie - tovarăş. spăsenic - mîntuire, salvare. spurca (a) - a murdări. stemă - coroană, diadernă. stepenă - treaptă, rang. sterpiciune - stîrpiciune, sterilitate. stihie - element; dar şi: planetă. stîlpări - ramuri verzi. straşină - etaj. strimtorime - nerozie mare. strimbut (cu) - pe nedrept. struncinat - slăbit. sudalmă - înjurătură. suferi (a) - a suporta, a se feri. ş şoptitor - calomniator. T taină, (gînd de) - sens, simbol, sem- nificaţie. tăiare (de fire) - miracol. ticălos - nenorocit, amărît. tiposi (a) - a tipări, a imprima. tirăni (a) - a munci, a chinui, a tortura. tiri ac - vaccin (preparat primitiv). tituluş - titlu. tocmire - stabilire, socoteală. toiag -;- baston lung. [461] '. ; tresui (a se) - a se trezi. tropar - cîntare scurtă bisericească. trufi (a se) - a se mîndri. Ţ ţine (a) - a socoti, a lua seama. u ulcea - oală de pămînt. umbrire - acoperire. umejos - umed. umple (a se) - a se împlini. uniciune - unire. urgie - pedeapsă. urgisi (a se) - a oropsi. userdie - zel, ardoare. usibi (a) - a opri, a împiedica. v vădi (a) - a dovedi. vătăma (a) - a jigni. .. \ uerhounic - conducător, îndrumător. uetrilă - pînză de corabie. Veruiu - Crezul. vîrguli (a se) - a se mişca. voile veghiate - adulările, linguşirile. voinic - liber, slobod. vorovi (a) - a vorbi. oraei - tărnăduitor, vindecător, medic. vrajbă - neinţelegere. z zapis - act, contract, învoială. zavistie - pizmă, invidie. zavistnic - pizmătareţ, invidios. zăticneală - împiedecare, oprire, deran- jare. zeciuială - dijrnă, bir. zemisli (a) - a concepe. emoli (a) - a înnegri. [462] .. f J � . � ...,�, .. t �J I [463] BIBLIOGRAFIE OPERE Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţii, acum într-acesta chip tocmită şi tipărită in zilele prealuminatului domn 10 Constandin Basarab Brîncoveanu voevod, cu chieltuiala cinstitului de bun neam, a lui Şerban Cantacuzino biv veI păharnic şi cu blagosloveniia preasfinţitului mitropolit chir Theodosie, de iubitoriul de Dumnezeu chir A ntim, episcopul Rîmnicului, la anul de la Hristos 1705. [50 p.] Învăţătură besericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru tnvăţă­ tura preoţilor, acum într-acesta chip tipărită in sfinta Mitropolie în Tîrgovişte, la anul de la Hristos 1710. [90 p.] Învăţătură besericească a vlădicăi A ntim, a doa oară tipărită în oraşul Bucureşti­ lor, în tipografia şco alei Văcăreştilor, la anul de la Hristos 1741. [80 p.] Învăţătură besericească foarte folositoare obştii preoţeşti şi a tot creştinescului norod, care acum s-au tipărit a treia oară in zilele prealuminatului domn Ioann Alexandru Ipsilant voevod, cu blagosloveniia preasfinţitului mitropolit chir Grigorie, la anul de la Hristos 1774, de popa Costandin tipograful Rîmniceanul. [150 p.] Capete de poruncă la toată ceata besericească, pentru ca să păzească fieştecarele din preoţi şi din diaconi, deplin şi cu cinste, datoriia hotarului său. Acum întîi tipărite în zilele preainălţatului domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească, 10 Ştefan Cantacuzino voevod, în sfînta Mitropolie în Tîrgovişte, la leat 7222 d 714>. [34 p.] Capete de poruncă la toată ceata besericească, pentru ca să păzească fieştecarele din preoţi şi din diiaconi, deplin şi cn cinste, datoriia hotarului său. Acum a doua oară tipărite in zilele prealnălţatului domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească, 10 Alexandru Ipsilant voevod, în sfinta Mitropolie în Bucureşti, la leat 1775, de Dimitrie Pctrovici Bucureşteanul. [40 p.] Predice făcute pe la praznice mari de Antim Iuireanul, mitropolitul Ungroulahiei, 1709-1716. Publicate după manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice de prof, I. Bianu, Bibliotecarul Academiei Române. Cu notiţe biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. episcopul Melhisedec, Bucureşti, 1886. XXII + 218 p. Didabiile ţinute în Mitropolia din Bucureşti de Antim Iuireanul, mitropolitul Ungroolahiei, 1709-1'116. Publicate după manuscrisul original cu cheltuiala f 463 .} [464] " Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice şi corectate de Constantin Erbi­ ceanu, profesor, cu o prefaţă asupra manuscriptelor mitropolitului Antim Ivi­ reaun!. Cu notiţe biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de p.s1l: episcopul Melhisedec, Bucureşti, 1888. XL + 245 p. Antim Ivweaaul. Din .. Didahiile" ţinute la Mitropolia din Bucureşti. Notiţe biografice de Dr. 1. Cornoi, Bucureşti, 1895, 237 p. Antim Ivir:anul. Din .. Didahiile ţinute la Mitropolia din Bucureşti. Notiţe biografice de Dr. 1. Cornoi. Bucureşti, 1908.237 p. Predjcile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Luireanul, 1709-1716. Prefaţă de N. Iorga. Vălenii-de-Munte, 1911. IV + 86 p. An/im Ivireanul, Predici. Cu o prefaţă şi indice de cuvinte de Petre V. Haneş. Editura Minerva. Bucureşti, 1915. LIII + 256 p. Antim Tuireanul, Predici. Ediţie critică, studiu introductiv şi glosar de G. Ştrernpel. Editura Academiei Republicii Populare Române. Bucureşti,l962. 322 p. + 9 f. pl. MONOGRAFII Albala, R�du, Antim Iuireanul şi vremea lui. Bucureşti, 1962, 20i p. + 10 pl. (Colecţia .. Oameni de seamă"). Bădulescu, -G., Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Iuireanul (1708-1716), Bucureşti, 1893. XVI + 177 p. + 1 pl. (Univ. din Bucureşti. Fac. de Teologie. Teză de licenţă). Cerbuleţ, Teodor, A ntim Ivireanu (1650 -1716). Bucureşti, 1939. 32 p. (Colecţia .. Cunoştinţe folositoare"). Dinulescu, Ştefan, Viaţa şi activitatea mitropolituiui T'ărei Româneşti,,./! "tim Iuireanul (1708-1716). Cernăuţi, 1886. 100 p. (Tipărită separat din Cdn«ela). Djindjihaşvili, Fanny, Antimoz Iuerieli, Tbilisi, 1967. 138 p. (in limba rusă). Dobrescu, N., Viaţa şi faptele lui Antim Iuireanul, mitropolitul Ungroulaluei, Bucureşti, 1910. 119 p. (Biblioteca Societăţii .. Steaua", nr. 20). STUDII ŞI ARTICOLE Belu, D., Aspecte sociale în .. Didahiile" lui Antim, în Mitropolia Olteniei, XV (1963), nr. 9-10, p. 761-767. 464 [465] Belu, D., Antim Ivireanul, in ,\Iz/roi'olia .ihldovrI, XI (1964), TIT. 9-·10, p. 498- 503. Bclu, D., Opera preâicatoriata a lui Al!tlm Luircu n ul i'" .\Ji!,a,'Jo!w Banatului, XVI (1966), nr. 7-9, p. 483- 492. Helu, n., Prcdicile lui .11117111 I r-re., .. ,t il! "HitrupDltI"di; IV (1951 \ LI. 4, l' 1:,,2 141. Teodor, D., (= Damian P. Bogdan), t icsţ», teologice, VJl (1955), nr. 3-4, p. 236- 263 l nt nn l i.irranal ÎII Studii ( '1 1 I j. I Hrătu.cscu, Victor, An/im l uireanui tn.i n uit ur ist ,'1 u Ivire,/!. "i in lJis. orI. 1'(1111. LXXXIV (1966), Dr. 9- 10, P 987-- 9%. Câmj"a, V., O figuy,] lumwoasă dc cărlzaav, A /lii :1 1,. ,""!Il,), s,.iii/· .1, X X X V II (1966), nr. 7.100 din 11. 11., p. 4. Chiriac 1)iTn;iJ1C('a, N"I A ntinl IviL'attu,;,. ca in-ni!!- It/It bt .. s: itJ.'( JH J."'�ih.rd, lant!, LX (1927), JlY. Î, p. 51- 64. ChiţcSCl!, .r-.., r) di,pută dogmatică din veu, •• l X V II /.; �," < .... luai pari" DositOl (li Iel'"salimul1ti, Constantin Brfl1coveam. si A "fiI., I ,,, !.Ini·' in I1is. orI ro", LXIII (194� nr 7 8 l' 319 3�2 . I ,. 1 ,#,'iI'_ I f .. " 465 [466] Chiţimia, 1. C., Antun Ioireanul după 250 de ani de la moarte., (1716 -1966), in Revista de istorie şi teorie literară, XVI (1967), nr. 2, p. 195-204 . Ciurea, Al. 1., A ntim. Iuirean ul predicator şi orator, în Ris. 01'1. rom, LXXI\' (19�,. nr. 8-9, p. 775 -817. Cocora, Gabriel, Asitim isui mitrapolitulu i A nt ini Iuirranul, in .U,tropolia 01- tenili, XVIIi (1966), nr. 9 -10, p. 835 837. Constantinescu, Horia, Preocupările sociale fn scrisul lui Varlaam, A ntim Ivireanul .. Dosotci, în Glasul bisericii '(XII (1963), nr. 9-10, p. 891-901. Copăcranu, Em., Profilul u-nui 1I1al'[ ierarh, în Mitropolia Banatului, XVI (1966), nr. 7-9. p. 456-466. �umitŢescu, Dan, A ctiuitatea tipoerufu â a lui lvIihai Ştefan l n Gru zia, in Studi» XI (1958), nr. 4. p. 135-138. Elian, Al., A ntini Iuireanui apărător al prcrogatiuelor scaunului niitropolitan al Ungroulaliici în Studii teologice, X\'III (1966), nr. 9 -10, p. 519-530. Elian, Al., A niim Iuircanul ca luptator împotriva agresiunii otomane, În Glasu! bisericii, XX\'II (1968), nr. 11-12, p. 1165- 1169. Erbiceanu, C.. Descoperirea m anuscr iţrtelor 111 itroţiotit ului +ntisn Lvirranul, in Bis.sert. rom .. Xl (18881. ne. 12, p. 1019 1030. Erbiceanu, c., M'a x imile ,'i sent inţct, III .1 ntim Ltrirc anu . in Bis . ,,,1. 1'0"', '(IV (1890-18911. P 333· 355, Erbiccanu, C., Un document de la mitro pol u ut Uiigrovtabiei .4ntim Iuirean«, In Bis. ori. rom .. X\' (1891- 92). p. 6064. Erbiceanu, C .. Cel dintîi .. Octoih" Imprimat în Val ahia în româneştr, în Brs . ort. rom., xvi 1892- 93), p. 800-804. Erbiccanu, C., Îmuăţătura bisericească a uiădicăi _11/thim, in HIS. or], r=u» , X\'I (1892 -931. p. 769 -785 şi XVII (1893-94\. p. 129-146 şi 225 242 .- i Erbiccanu , C .... !Jrztologiu" dr A Il ti", t rireanu, În B is, ort rom .. X \'11 (1 �93 94, p. 418-427. Firmilian, mitrop. Oltcnici , Cuvînt de pomenire a lu: ,'b/lim Tuircanul, mitropol;­ tul Ţării Româneşti. în Milropolia Olterziel, XVIII (1966), nr. 9 -10, p. 763-770. Georgescu 1. \- .. A 1/li1ll IUlyeallul ŞI loc/â lut îll cultura toPOt'UIIIl r, :n:;,1. in !-ii". 01'1 rom., LXXXI"- (1966), nr. 9--10. p. 967 970. Georgescu, Ilie, Ll'gătllYile Ţărdor Rom.1ne ClI lausalimul. Patriarkn Ierusali­ mului în Ţările Române (v pac XVlT-XVIlT), în Studii teologice, VIn (1956\. nr. 5-6, p. 349-362. 466 , j' [467] " ." Enăccanu-Craioveanu, Ghenadie, Testamentul mitropolitului Antim, supra­ numit Ivireanul, în Bis. ort, rom., IX (1885), p. 163-168 şi 211-229. Gheorghiu, N. A., Mitropolitul Antim Iuireanul şi cărţile populare, în Bis. ort, rom., LVII (1939), nr. 5-6, p. 321-326. Ionescu 1., Cîteva aspecte din viaţa şi opera lui A ntim Iuireanul, în Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 812-819. Iorga, N., Mitropolitul A ntim Luireanul în luptă cu Ierusalimul pentru drepturile bisericii sale, în Bis. ort, rom., LII (1934), nr. 11-12, p. 721-725. Iorga, N., Îmtre Antim. şi Mitrofan, mitropoliţii Ţării Româneşti, în Bis. ort. rom., LIII (1935), nr. 1-2, p. 1-5, şi nr. 3-4, p. 113-117. Iorga, N., Despre uciderea mitropolitului Antim, în Bis. ort. rom., LUI (1935), nr. 5-6, p. 225. Iorga, N., Despre Antim Luireanul, în Bis. ort. rom., LV (1937), nr. 11-12, p. 609-623. Iorgulescu, B., Omorîrea mitropolitul Antini Iuireanul, in Literatură şi artă, IV (1899), p. 772-775. Ivan, Iorgu D., Nulitatea actului de caterisire a mitropolitului Antim Iuireanul, în J\Iitropolia Ardealului, XII (1967), nr. 1-3, p. 147-179. Izvoranu, Stelian, Antim Iuireanul sfătuitor şi îndrumător pentru preoţi şi duhotmici, în Bis. ort. I'om., LXXXIV (1966), nr. 9-10, p. 971-981. Marcu, Grigore, Prezenţa ardeleană a mitropolitului A ntim Ivireanul,în Mitropolia Ardealului, XI (1966), nr. 9-10, p. 565-573. Mănucă, M., Mitropolitul Antim Ivireanul, în Mitropolia Moldovei, XLIII (1967), nr. 3-4, p. 300-306. Molin, Virgil, A ntim 1 uireanul editor şi tipograf la Rimnic, în M itropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 825-834. MoIin, Virgil, Unde a învăţat Antim Tuireanul meşteşugul de "tiParnic", în Glasul bisericii, XXV (1966), nr. 9-10, p. 839-844. Nanu, Ion, Un monument istoric de artă religioasă, ctitoria lui Antin», în Bis. ort, rom., LXXIX (1961), nr. 3-4, p. 223-318. Nedelescu, Emil, Contribuţia lui A utim Toireanul la restaurarea şi înfrumuseţarea sfintelor locaşuri din Eparhia Rimnicului şi Noului Severin, în Mitropolie Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 820-824. Păcurar iu, Mircea, l niportauţa niitropolitutui A utini Luireanul pentru biserica şi Gltlt1fa românească, în Mitropotia Banatului, XVI (1966), nr. 7 - 9, p. 493- 515. " ,'i.! ;,. . � �. 467 t t' \ [468] Picot, Emile, Notice biograpbique et bibliographique sur l'imprimeur Anthime d'Loir, metropolitain de Valachie, în Nouueau» MBlanges Orientaux, Mernoires textes et traductions publies par les professeurs de l'Ecole speciale des langues orientaîe';;·-;'ivantes, a l'occasion du VII-e Congres international des orientalistes reuni a,Yienn� �septembre 1886). Paris, 1886, p. 513-560. _ Pinescu.. V., 250 de ani de la moartea lui Antini Ivireanul. Arta literară în .. Didahii", în Cronica, I (1966), nr. 30, p. 2 şi 7. Popescu, Mihail-Gabriel, Mitropolitul Ungrovlahiei A ntim Iuireanul, cîrmuitor bisericesc şi propovăduitor al .. Evangheliei", în Studii teologice, XX (1969), nr. 1- 2, p. 3-97,. Pop(ţscu, Teodor M., Antim Ioireanul, apostol şi mucenic al dreptei credinţe, î n Bis. ort, rom., LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 853-863. Potra, George, Cîteva ştiri noi şi precizări în legătură cu mînăstirea A ntim, în Bis. ort. rom., LXXXI (1963), nr. 3-4, p. 347-375. Rămureanu, Ioan, Antim Luireanul luptător pentru ortodoxie, în Bis, ort. rom., LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 831-853. Ruffini, Mario, Il metropolita Valacco Antim Iuireanul, în Oikoumenikon, 1966, voI. III, p ... 35�-398. Sacerdoteanu, A" Antim Ivireanul arhiuist, bibliotecar şi topograf, în Glasul bisericii, XXII .(1963), nr. 9-10, p. 883-886 şi XXIII (1964), nr. 3-4, p. 862-890. Sacerdoţeanu,' A., .. Capete de poruncă" de A ntim Tuireanul, în Glasul bisericii, XXV (1966). nr. 9-10, p. 831-838. Sacer doteanu, A., Un autograf al lui A ntim Luireanul, îR Bis. ori. rom., LXXXIV (1966), nr. 9-10, p. 982-986. Mitropolia Ivireanul, în • I Săvoiu, Em. Ern. .. Capetele de poruncă" ale mitropolitului Antim Iuireanul, tn Renaşterea, XXII (1944). nr. 10. p. 533-541. Sacerdoteanu, A., Sigiliile mitropolitului A ntim Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 838-841. Săvoiu, Em.:Em., .. Capetele de poruncă" ale lui Antim Ivireanul, în Bis. ort, I'om, , LXXXIV (1966), nr. 9-10, p. 997-1006. Simonescu, Dan, Cărţi arabe tipărite de români în secolul al XVIII-lea (1701- 1747), în Bis. ori. rom" LXXXII (1964), nr. 5-6, p. 524-561. Simonescu, Dan, Antim Iuireanul scriitorul, în Analele Academiei R. S. România, C (1966), p. 663-675. Simonescu, Dan, I mpression de liures arabes et karamanlis en Valachie et en Moldavie en XVIII-e siecle, în Studia et acta orientalia, nr. V-VI (1967), p. 49-75. 468 [469] Simonescu, Dan şi Emil Muracade, T'ip ar românesc pentru arabi in secolul XVIII, In Cercetări literare, III (1939), p. 1-32. Şerbănescu, N., Antim Ivireanul tipograf, în Bis. ort. rom., LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 690-766. Şerbănescu, N., Mitropolitul Antim Tuireanul, In Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 771-811. Şerbănescu, N., Documente din timpul păstori ei mitropolitului Antim Ivireenul la Rîmnic, în Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 845-851. Ştrempel, Gabriel, Un cronograf ilustrat atribuit mitropolitului A ntim Ivireanul, în Romanoslavica, XIII (1966), p. 309-353. Ştrempel, Gabriel, Antim Ivireanul. La 250 de ani de la moartea sa, în Analele Academiei R. S. România, C (1966), p. 677-688. Ştrempel, Gabriel, Antim Ivireanul, în Revista bibliotecilor, XIX (1966), nr. 9, p. 560-561. Vlad, Sofron, Mitropolitul Antim Ivireanul, în Mitropolia Ardealului, XII (1967), nr. 1-3, p. 43-81. Voinescu, D., Biserica Antim, în Boabe de grîu, IV (1933), nr. 9, p. 539-549. f ,. .� ) t [470] • I .- Introducere . Notă asupra ediţi. DIDAHII . Aceasta o al Luna lui avg Cazanie la Dumneze La Duminec Cuvînt de î Iisus Hr Cuvînt de brînză Cazanie la \i Luna lui dec Luna lui iur Petru şi Cuvînt de î Cuvînt de ÎI Iisus H: Cuvînt de î împăraţ Cuvînt de î Cuvînt de brînză .� Cuvînt de î Cuvînt de î împăraţ Cuvînt de îl Hristos Cuvint de Î Cuvînt de î noastre Fecioan învăţătură [471] CUPRINS �iei . un zis cînd m-am făcut mitropolit . rgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului t Adormirea preasfintei Născătoarei de învăţătură la Dumineca Florilor . învăţătură la sfinţii şi întocma cu apostolii .ţ Costandin şi Elena . învăţătură la Naşterea Domnului nostru Iisus reu , . �ca Vameşului, cuvînt de învăţătură . învăţătură la Streteniia Domnului nostru .ristos . învăţătură la Dumineca Lăsatului de LXI 1 3 9 16 22 29 34 41 47 56 64 74 83 89 97 105 113 119 126 129 133 471 .� Vovedenie Bogorodiţe, noemvrie 21 . echemvrie, 6. Cazanie la Sfîntul Nicolae . mie, 29 de zile. Cazanie la sfinţii apostoli ii Pavel , . învăţătură la Bogoiavlenie . învăţătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iristos . învăţătură la sfinţii şi intocma cu apostolii ţ Costandin şi Elena . învăţătură la Dumineca Florilor . învăţătură la� Dumineca Lăsat ului sec de învăţătură la Obrezaniia lui Hristos . învăţătură la Adormirea preasfintei stăpînei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea rei Maria . ă la sfîntul părintele nostru Nicolae . , If.t ) ." .� [472] 472 Predoslovie Ia cuvîntul de învăţătură în Dumineca Florilor . Cuvînt de învăţătură şi de umilinţă în Dumincca �- Florilor . Cuvînt de învăţătură Ia Preobrajeniia Domnului nostru ';;. . Iisus Hristos . Cuvînt de învăţătură Ia octomvrie 26, în zioa sfîntului • şi mareluimucenic Dimitrie, izvorîtoriului de mir asupra cutremurului . învăţătură Ia noemvrie 8, în zioa Săborului sfinţilor îngeri. . ./. Cuvînt de învăţătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului şi a marelui mucenic Dimitrie izvorîte- riului de mir . - Cuvînt de învăţătură în Dumineca Florilor . Cuvînt de învăţătură asupra omului mort . învăţătură cînd să face parastas . Cuvînt de învăţătură în 25 a lunii dechemvrie, la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos . Cuvînt de învăţătură Ia Dumineca Florilor . învăţătură asupra pocăinţii . Cu,;:înt de învăţătură la pogrebaniia omului prestăvit .. Cuvînt de învăţătură iară la prestevirea omului . Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile . Durninecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oară . Începătură şi învăţătură pentru ispovedanie . CHIPURILE VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT . AŞEZĂMîNTUL MĂNĂSTIRII ANTEVI . îNVĂŢĂTURĂ PENTRU TAINA POCĂINŢII . Pentru pocăinţă în scurt şi învăţătură de folos Pentru pocăinţă. Ce lucru iaste şi cu ce mijloc să cîştigă şi cum să să facă partea cea dentti , . Pentru ispovedanie . Pentru facerea canonisirei : . A doao parte. în ce chip să cade să fie duhovnicul şi cum să ispoveduiască şi să îndirepteze pre oameni .. Ce să cade a întreba duhovnicul pre cel ce să ispovedu- iaşte şi cum să înceapă . [473] CAPETE DE PORUNCĂ . 363 367 368 369 372 372 373 373 374 374 374 375 376 376 376 376 377 377 377 377 377 378 380 385 391 393 395 397 398 399 402 473 ,., Mijlocirile cu carele pot să rămîe dieţile temeinice şi nestrămutate . Mijlocirile cu care pot să rămîe foiţele zestrilor temei- nice şi nestrăm u ta te . Scara aceştii cărticele . Rugăciunea care au învăţat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos "Tatăl nostru carele eşti în ceriur i" Mărtur isirea credinţii, carea să împarte în 12 alcă- tuiri . Cele şapte taini ale sfintei beserici . Ce pu tere şi ce dar au aceste şapte taini . Pentru taina dumnezeeştii Liturghii . Pentru rînduiala preoţiei. . Pentru taina ispovedaniei sau a pocăinţei . Pentru taina nunţii cei pre lege . Pentru taina maslului . N oao porunci mari ale besericii . Zece porunci ale lui Dumnezeu, de la a 2 Lege, cap. 5 .. Şapte daruri ale Duhului Sfînt, carele sînt. Isaia, cap. 11, stih 2 . Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Cor cintheni», cap. 13, stih 13 . Patru bunătăţi ale sufletului . Patru bunătăţi ale trupului . Şapte păcate de moarte . Şapte Iaceri de bine împotriva acestora . Cele 12 roduri ale milosteniei, după cum scrie la Mathei, cap 15 . Alte învăţături trebuincioase . Pricinile pentru care fieştece preot are voe să slujească în noriia altuia . îNVĂŢĂTURĂ BISERICEASCĂ . f PREFEŢE, DEDICAŢII, POSTFEŢE . Postfaţa "Evangheliei" greco-române, tipărită la Bucureşti, în anul 1693 . Dedicaţia "Psaltirei" româneşti, tipărită la Bucureşti, în anul 1694 . Dedicaţie la cartea lui Ioan Cariofil, "Manual despre cîteva nedumeriri", tipărită la Snagov, în anul 1697 Prefata "Gramaticii" slavoneşti, tipărită la Snagov, în anul 1697 . , � 139 140 149 156 164 174 183 188 192 194 202 211 221 224 226 232 234 239 323 347 349 351 354 356 357 357 ,,� �, " .� [474] :q-- Dedicaţia din cartea lui Sevastos Chimenitul, "Eorto­ loghion", tipărită în greceşte la Snagov, în anul 1701 Dedicaţia din "Noul Testament", tipărit la Bucureşti, în anul 1703 . Prefaţă la "Vieţile paralele" de Plutarh, tipărite în -_ _ greceşte la Bucureşti, în anul 1704 . Dedicaţia din "Ceaslovul" tradus de Antirn şi tipărit la Tîrgovişte, în anul 1715 ....................•• Dedicaţia manuscrisă a lui_Antim de pe exemplarele "Evangheliei" georgienc, tipărită la Tiflis, în anul 1709 . Note . 404 406 408 409 411 415 Glosar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 457 Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 463 I 1 .. ,. ·1� !' ft. [475] Lector: ELlSABETA BRANCUŞ Tehnoredactor: Pompillu STATN \ .4.p4ruf I!IlZ. /HIrtie tipar A. de 1>] glm'. ';OOX900116. Cot! ee!. 35, 32, Coli tipar �,l. nr. J!KrJIJ!Ilf. C.Z. pentru blbliotecHe mUri 859-0. FOr1I!!lt "5. A. _�, m'("1 f Tiparul e xecut.u su o coman.t .. � nr. 1481 la Tntreprlnderea Poligrafică . .. 13 Dccembl'le 1918", str. ortgore Alexandrescu nr. 89 Bucureşti. Republica Sor-ial iata f101nanLl t:.t .�