[5]
PREFATĂ
10-..L-befiUi'-ami:fÎlea-is'toriâlor-li-ter..a1'i-că..-cpe-vaza-"ftltl:f:erialului-j'alkln.t:.ie-s2ar-­
putea scrie « o minunată cercetare despre năxuinţele şi aşteptările poporului».
Imagine profund realistă a 'vieţii poporului, [olklorul este izvorul nesecat al oricărei
literaturi mari. « Cele mai bune producţii ale poeţilor din ţara noastră - spunea
Gorchi - şi-au tras seva din comorile creaţiei colective, unde încă din vechime sunt
date toate generalizările poetice, toate chipurile şi tipurilepreamărite ... Gelosul
Othello, lipsitul de voinţă Hamlet şi desfrânatul Don Juan - toate aceste tipuri
au fost create de popor înaintea lui Shakespeare şi a lui Byron ... ) De sigur, nu
se poate pune în sarcina hazardului faptul că mai ales în Rusia problema [olklorului
a fost ridicată cu mai multă ascuţime decât în alte părţi .. .Lnalta valoare artistică
a literaturii populare din fosta Rusie ţaristă, ca şi legătura strânsă între intelectualii
progresişti ruşi şi popor nu sunt slră��ef de: ,aceasta. Poezia lui Puşchin, care se
nutreşte din plin din [olklor, ceea ce-i ciJns"litur: uz 'P�rte şi trăinicia, e una din pildele
numeroase ce s' ar putea da. După Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, $' a
născut în Uniunea Sovietică un [olklor nou, care oglindeşte profunda schimbare
în viaţa popoarelor marii Ţări a So.ciali!:�n;�ului. Culegerile de folklor şi studiile de
[olkloristică abundă. O întreagă şti{Î1:ţ� a creaţiei populare se făureşte în Uniunea
Sovietică. pe baza învăţăturii clasicilor marxism-leninismului. De altfel, începuturile
literaturii ruse, ca «( Slova o polcu Jgorove)} (Cuvânt despre oastea lui Jgor) care
se publică şi se studiază cu multă atenţie în Uniunea Sovietică, se sprijină pe biline,
cântece epice răspândite în popor şi transmise pe cale orală.
Si in alte părţi, marile spirite au acordat producţiei populare un interes deosebit.
Herder, Goethe, Arnim şi Brentano, fraţii Grimm sunt printre acestea. Cu toate
că, dacă privim lucrurile sub latura ştiinţifică, V. Alecsandri a alterat [olklorul
ca document lingvistic, el a avut meritul de a atrage atenţia asupra însemnătăţii lui
literare. Eroarea cercurilor idealiste, începând chiar cu literaţii germani citaţi mai
[12]
A.
CAN1'ECE si DOINI�
•
[13]
C.ÂN1'EC,E DE SUFERINŢĂ ŞI LtJPTĂ
CAN1.'EC}� DE BIR, ŞI SĂnlCIE
1
Doină, doină, cântec dulce!
Când te-aud nu m'aş mai duce.
Doină, doină, viers cu foc!
Când răsuni eu stau în loc.
Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă 'ngân cu florile
Şi privighetorile.
Vine iarna viscoloasă,
Eu cânt doina 'nchis în casă,
De 'mi mai mângâi zilele,
Zilele şi nopţile.
Frunza 'n codru cât învie
Doina cânt de voinicie.
Cade frunza jos în vale,
Eu cânt doina cea de jale.
Doina zic, doina suspin
Tot cu doina mă mai ţin.
Doina cânt, doină şoptesc
Tot cu doina vieţuesc!
V. ALECSANDRI,
Poezii populare,
e d. 1866, p. 224·
2
DOINĂ
Cine mi-o scornit doina
friptă i-o fost inima,
13
[51]
54
Foae verde ca foaea,
Nu bate, Doamne, lumea,
Cum ai bătut pădurea.
Nuda, Doamne, omului,
Câte i-ai dat cadrului,
Ca mie şi cadrului.
Cadrului i-ai da nuele,
Mie jale şi durere.
Cadrului i-ai dat şi brazi,
Mie dureri şi necaz;
Codrului i-ai dat stejari,
Mie doru şi amar!
Ursitoare, de te-aş şti,
Eu Ia tine aş veni
Şi cu lacrimi te-aş ruga,
Să nu mai ursăşti aşa.
Să nu mai ursăşti pe lume,
Om făr 'de noroc ca mine.
Păsărică cu cunună,
Ce tot cânţi noaptea pe lună?
Că inima mea .nu-i bună.
Şi e numai gă;urele
Ca cerul noaptea cu stele.
O inimă ca la mine,
Nu mai da, Doamne, la nime,
Căci când dă de ceva greu,
Cântă, dar suspină greu,
Spală, mamă, rufele,
Şi la soare 'ntinde-le,
Legătură pune-le,
Şi-apoi mamă, dă-roi-le,
Căci eu plec, mamă, departe,
Cu streinul eu m-ai bate:
Nu ştiu, mamă, de trăesc,
Zile că mai vieţuiesc.
Leagănă-te vârf de plop,
Frunza nu-li mai stă deloc,
Leagănă-te vârf de brad,
Dacă ramurile-ţi cad.
Legănă-te vârf de nuc,
Adio, mamă, mă duc!
1933
Rcg. Craiova,
culeg.: T. Ştefănescu.
Isnioroşrl, XII (1933), p. 3-4.
55
Murăş Murăş, apă lină,
Cin'be� din tin 'să 'nstrăină.
Că eu numai te-am gustat
Şi tare m' am străinat.
Am beut din tin' odată
Şi-am lăsat mamă şi tată.
Am beut de două ori,
Şi-am lăsat fraţi şi surori.
Foaie verde de podbeal,
Rămâi sănătos Ardeal!
Iar când m-ai Întoarce 'ntine
Să-i aflu pe toţi în bine!
19°4-12
Transilvania,
culeg.: Candid C. Muşlea ..
Arh, Folkl, Cluj, copia Nr, 114, p. /)--7·
56
Frunză verde iederă,
Arz' o focu Americă
Cu cine-o descoperit,
Mulţi copchii o sărăcit
Şi neveste-o văduvit. v
Copchii şade pe vatra
Si tot strigă: « tată, tată»
:raci, dragă, nu mai striga
'Tată-tău-i l' America.
Tot am zis mă duc, mă duc
[52]
44
Şi maica nu m'a crezut:
Dar acuma doar ar crede,
Mă duc de nu mă moi vede,
Şi mă duc în ţări străine,
Unde nu cunosc pe nime.
Numai frunza şi iarba,
Rogozu şi papura
Că de-aia-i şi pe-aicea.
Drăguş, r , Făgăraş, reg. Stalin,
dela Ana Han ăş,
culeg.: T'itu Dinu.
Grai şi Suflet, an. 1, p. I! 9'-'-1 20.
57
- Du-mă, badio, şi pe mine
La America cu tine.
- Bucuros, mândro ti-aş duce;
Vaporu merge pe apă
Şi mi-i frică că te 'neacă
'-- Du-mă calea jumătate
Nu mă lăs 'aşa departe.
-- Mândro, mândruliţa mea
America-i apă, rea
Şi nu vii putea-o bia.
'-'- Ilie, badio, tot năsip
Făr de tine mi urât
Ilie, badio, tot nămol,
Nu mă lăsa să duc dor
America-i apă rece,
Dar' ar Dumnezeu să sece
Să trec şi eu cu picioru
Şi să-i duc badili doru.
Drăguş, 1". Făgăraş, rcg , StHlin,
dela Asiri-fta Iosif Digă,
culeg.: Titu Dinu.
Grai şi Suflet, an. 1, NI". XXXV, p.: z('.
58
Tot am zis mă duc, mă duc,
La America de Sud.
Când m-oiu pune de-a mă duce,
Nici cu caIu nu m'ajunge;
Nici cu cal, nici cu picioru,
Numai măicuta cu doru.
.
Pe cine Dumnezeu bate,
Nu-l bate cu alte fapte,
Ci-I bate cu streinătate ;
Nu-l bate cu alt păcat,
Dar să fie 'nstreinat
Oltule, Oheţe, mare
Mult m'am înstreinat itare.
Maică, măicuţa mea,
Roagă-te la Precista,
Să trăesc doi ani de zile,
Să viu cu banii la tine.
De când cu plecarea mea
Rău mi s'a rupt inima.
Cine-a scornit jalele?
Mister, cu vapoarele.
Cine-a scornit jalea grea?
Mister, cu America.
1906
Reg.Constanţa,
cujeg.: 1. Predescu.
TH. D. S.,
v. VI (Acad. R.P.R., ms. Ni". 4957),
fila 84.
59
Cine-o scornit jalele ?
Mister cu vapoarele!
Cine-o scornit jale grea?
Mister cu America!
Ardere-ai, Mister, în foc,
M' ai lăsat făr 'de noroc!
Ardere-ai, Mister, în pară,
Mi-am năpustit a mea ţară!
45
-���� -'��"""""""""""""",,""""""""""""""-T2T7""53"".· .; .......... - .. �-."._.tc .. ·._.
[53]
46
Când din trin jos am sărit,
Foarte tare m'am lovit,
Toată noapte-am suferit
pân'ce oamenii m'au găsit.
Şi de-acolo m'au luat
Şi m'au dus Ia Cleve1and,
In "Clevelandul cinstit,
N'ar mai fi de pomenit!
Şi leacuri destul mi-au dat,
Dar nimic n'au ajutat.
Când durerea a'ncetat
Şi viaţa s'a scurtat.
Şi acum mă fac ţărână,
Aici în ţară străină,
In Clevelandul cinstit,
Nu l-aş mai fi pomenit!
Bată-te focul de trin,
Cum duci pe badea de lin! .
Dar nici trinta nu-i de vină
Şi pe el focul îl mână.
19°4-1912
Transilvania,
culeg.: Can d.d C. Muşlea.
Arh. Folhl. Cluj, copia Nr. II4, p. 5.
60
Pasăre de pe hinteu,
Du-te un 'te-oi mâna eu,
Du-te pân 'la Americă
Şi te pune pe fabrică.
Ciocăne cuciocu 'n ţiglă.
Badea când te-a auzi
El afară c'a ieşi
Şi când te va întreba:
« De unde vii, păsărea? »
Tu, dragă, să-i spui aşa:
« Eu vin dela mândra ta
Şi să-i scrii o cărtuea,
I-o pui sub aripa mea
Şi să-i bagi cincizeci de lei,
Să-i duc la copiii tăi;
La copii şi la nevastă,
La drăguţii tăi de-acasă,
Mo l do va de Nord,
comunicată de At. Cristea,
T. PAMFILE,
Cântece de ţară,
p. 186.
61
.F oaie verde mărăcine,
Plec, satule, dela tine!
La duşmani le pare bine
Numai mie-mi pare rău,
Că mă duc din satul meu,
Dintre prietenii mei,
Care-am petrecut cu ei,
Când eram mai mititei.
Mândrii rău că i-o părea,
Că mă duc de lângă ea.
Foaie verde salbă moale,
Cine face avere-mare?
Mister cu-ale lui vapoare.
Foaie verde bob năut,
Doamne, de ce n'am murit,
Pe vapor când m'am suit?
Câte oceane-am trecut!
Mi-era frică să nu scap,
Când m'a lăsat pe uscat,
Parcă din cer am chicat!
De fumul vapoarelor
Şi de al fabricilor,
De focul copiilor,
De dorul părinţilor,
Imi venea leşin să mor!
Plesni-ţi-ar coşul, vapor,
M uit m'ai streinat cu dor!
Plesni-ţi-ar coşul, maşină,
Mult m'ai streinat cu milă!
47
-��-��.rr �2� __
[54]
48
Foaie verde bob năut,
r '" d � 1
r: ot ain ZIS ma uc, ina aue ...
Si nimeni nu m'a crezut.
bar acuma ştiu c'o crede
Că m'am dus, că nu mă vede,
In America de Nord,
Nu ştiu, că nu mă mai văd,
Nice viu, dar ni ce mort.
Si-am auzit o minciună,
b America-i ţară bună,
Ţară bună şi bogată
Şi de bani îndestulată,
Dar nu este cultivată.
'fara noastră e mai bună,
E mai bună şi săracă ...
Cine vrea ca să doriască
Meargă 'n ţara englezească;
Cin 'nu ştie jalea rea,
'A .
Să meargă n menca,
C'America-i ţară bună,
Ţară bună de parale,
Dar este plină! de jale ...
Foaie verde de-avrămeasă,
.. I
lVI' ajunse un / dor de-acasă,
De copii şi de nevastă,
Destulă inimă arsă!
Scrisoarea-i dela copii
Făcută-i numai fâşii:
« Tăticule,nu mai vii î :
Foaie verde şi-a lalea,
Arză 'n foc inima mea 1
Arză 'n foc America!
Să am aripi aş sbura
Tocmai în România,
Unde m'a născut maica!
Peline, frate peline,
Amară-i frunza pe tine,
Amară inima 'n mine!
Amar e cotorul tău,
Mai amar sufletul meu!
Dorule, bucată rea,
Ieşi dela inima mea;
.,
I
Dorule, bucată-amară,
Ieşi din inimă afară!
Topraisar, reg. Coristanta,
dela Gh. 1. Nedelcu,
cu leg , : Ştefan Andrei.
An. Dobrogei,. 1 (1920), p. 1+7-148.
62
F oaie verde trei granate,
Trenule, n'ai avea parte
De şuruburile toate
Si de sin a de sub roate.
, . ,
Trenule, n'ai avea parte,
Că tare m'ai dus departe,
In neagra străinătate!
Nu văd maică, nu văd taică,
Numai o stâncă de piatră,
Şi din piatră. nu fac taică,
Şi din stâncă nu fac maică,
Nu văd fraţi, nu văd surori,
Numai munţii plini de flori,
Nu văd surori, nu văd fraţi
Numai munţii plini de brazi,
Şi din flori nu fac surori,
Si di n brazi nu mai fac fraţi!
3
T. PAMFILE.
Cântece de tată.
p. 2I7·
g')
u()
Foicica macului
j elui-m'aş şi n'am cui,
Să mă jelui vântului
Vântului, Crivăţului?
Bate vântul
Arde câmpul
Imi lasă jalea şi gândul
jelui-rn'aş câmp ului
Câmpului şi drumului
Dar mi-e câmpul pustiit
Tot de jalea mea pârlit.
49
[55]
50
Jelui-m'aş drumului,
Drumului pustiului,
Dar nici el n'are putinţă
Chinul meu n'are credinţă.
Jelui-m'aş cadrului
Cadrului voinicului:
Codrul are frunza verde
Şi pe mine nu mă vede,
nu mă vede, nu mă crede.
Foaie verde măr pitic
Numai zi flăcău nimic.
N' ai pierit cât ai fost mic
Dar acum, când eşti voinic.
1883
Lacul Sărat,
dela Petrea Creţul ţ>Ok.HJlUI.
G. DEM. T.,
Poezii populare,
p. 279-.--280.
64
Maică, rădăcină dulce,
Und-te-aş găsi, te-aş aduce
Şi te-aş sădi 'n grădiniţă
Intre ruji şi garofiţă,
In grădină, subt fereastră
Să-mi vie mirosu 'n casă
La copii şi la nevastă.
Te-aş uda cu apă lină
Să nu-mi fi aşa străină.
1. G. BIBICESCU,
Poezii populare,
Ne. II3, p. 89.
65
Eu mă duc, mândruţă mâine,
Dorul meu la tin' rămâne.
Mi-l grijeşte, mândro bine,
Şi mi-l leagă, mândro, leagă
In corn de năframă neagră.
Şi mi-l dă, mândro, pe apă,
\
De cum-va s'a cufunda
Să nu mai tragi nădejdea mea.
De s'o da pe după piatră,
In trei ani mă mai aşteaptă.
In trei ani şi jumătate
Că ne-am iubit cu dreptate.
I. G. BlBICESCU,
Poezii ţioţ.ulare ,
Nr. 130, p. 103.
66
Străină, maică, ca mine
Nu e nimenea pe lume,
Făr' mierliţa din pădure.
Dar nici aia nu-i ca mine
Că seara dacă 'n serează,
Merge cucul ş' o întreabă:
• • v d V?
_. Ce ţi-e, sunoara raga.
Ea din gură-aşa-i grăia:
-- Nu mi-e frate, nimica,
Făr' mă. doare inima
Că mi-a murit măicuţa.
Bate vânte, bate dragă,
Bate, vânte, printre munţi
Ş'ado-mi dor dela părinţi.
Bate, vânte, printre brazi
Şi-ada-mi dor de la doi fraţi.
. Bate, vânte, printre flori
S'ado-mi dor de la surori.
.-)
1. G.BIBICESCU,
Poezii populare,
Nr , 138, p , J08.
67
Frunză verde şi-a gherghină,
Geab a eşi când eşti străină,
Dimineaţa în grădină
Bucurie n'ai de flori,
Nu vezi fraţi, nu vezi suron,
51
[56]
Bujurelul tot mă chiamă,
El mă chiamă să-mi dau seama;
Crinişorul tot mă strigă
Suferinţa să-mi mai plângă,
Şi mă chiamă. florile,
Florile, surorile
Să-mi mai ostaie din je1e
Şi din lăcrimile mele!
T. PAMFlLE,
Cântece de ţ.aui ,
p. 22S.
68
A zis luna către soare:
-- Mergi, băiete 'n pas mai tare,
Că vine Dunărea mare!
- Las'să vie să mă mâie
Că n'am tată să mă ţâie,
Nici n'am fraţi să mă mângâie,
Nici mamă, să mă bocească,
Nici surori, să mă jelească,
Nici n'am mamă, nici n'am tată,
Par' că sunt făcut di n piatră!
Nici n'am fraţi, nici n'am surori,
Par' că sunt picat din nori �
Crucea, r. Vatra-Do rrn-i, leg Succ.iva ,
comunicat de L. NLrejl,riu,
T. PAMFILE,
Cântece de {ară,
p , 2]1.
69
F oaie verde iasomie,
Toată lumea-mi zice rrue
Că eu cânt şi trăesc bine.
Trăire-ar şi ei ca mine,
Să vadă câtu-i de bine!
Că eu am avut noroc,
L-am ars cu pae pe foc.
Şi-am pus pae dedesupt,
L-am ars până la pământ!
\
Doamne, norocelul meu,
L-au băut boii 'n părău.
Nu ştiu, boii l-au băut,
Sau noroc eu n'am avut!
Ia, ia, ia, noroc, ia, ia,
De te-aşi prinde undeva,
Eu nimic nu ţi-aş făcia,
Cu cuţitul te-aş tăia,
Şi pe. foc te-aşi arunca.
De-aş prinde pe Dumnezeu,
L-aş tăia cu 'n fierăstrău;
La unii prea mult noroc
Şi la mine nici deloc!
Mă plătii cu cântecul,
Ca lupul cu urletul.
1931
Zegaia-Ghelmegioaia , r , Tr. Severin,
reg. Craiova,
dela Traian Gh, Popescu,
culeg.: 1. Dumitrescu-Bistriţa.
Arh, Folkl. Cluj, rns. Nr. 168, p . H.
[57]
54
DOINI� DE HAIDUf1IE
1
Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede
Iar la zarea focului
Stau haiducii cadrului.
Nu ştiu zece sau cinci-spre-ce
Ori peste sută mai trece,
Ci mi'ş frige un berbece;
Dar nu'I frige cum se frige
Ci'l înfige în cârlige
Şi'l întoarce prin belciuge
Ca să-i fie carnea dulce.
Sub umbră de păducel,
Voinicii mănâncă din el
Şi din gură zic! astfel:
« Codri, codri înfrunzit
Tine-mă 'n tine ferit
Că nimic nu ţi-am stricat,
Şi nu mă simt vinovat. .
In tine de când intrai
Numai o creangă tăiai,
Armele de 'mi atârnai.
Le-aş fi pus, codri, pe jos,
Dar pământu-i umedos
Şi ferul e ruginos.
Codri, codri, duşmani eşti!
Tu voinici amăgeşti,
Şi de duşmani nu'i fereşti.
Cât eşti codri, de frunzos
Iarna putrezeşti tu jos
Şi voinicii zac la gros!
v. ALECSANDRl
Poessii PO!JUlare;
ed. 1866, p. �6�-�63.
\
2
Frunzuliţă trei granate
Sunt voinice! cu dreptate,
Mâncat de străinătate!
Ici în codru m' aş abate
Să fac din ursu' de-un frate,
Pe vidra de-o verişoară,
Pe vulpe de-o surioară,
Ursu-mi ştie văile,
Şi lupul colnicele
Şi vidra vadurile
Şi vulpea potecile,
Pe unde trec mândrele l
Do bro mi r, r , Adi mcli si , reg. Constant",
comunic; t de P. '.ltefănescu.
T. PAMFILE,
Cântr ce de ţară,
p. �66.
;)
Frunză verde de susai
Mă 'ntorsei iară pe plai
eli mireasa pe sub strai
Să mai prind ceva de trai
Pe mândruţa să mi-o 'mbrac
Cum i-ar fi mândrei pre plac.
De când plaiul am lăsat
Traiul bun eu l'am uitat
Arma 'n sân mi-a ruginit
Nimic n'am agonisit.
Mă lăsai pe plai de-o parte
Unde soare nu străbate
Sub frunziş de ciritei
Unde trec turme de miei
Şi mocani bogaţi de vite
Cu chimirile ticsite.
Nu ştiu turmele lua-le-aş
Ori chimirile smunci-le-aş
Că nu-i vreme de pierzare
Că se aude 'ndepărtare
Sgomot de potiră tare
55
_________________________ -_3_' � __ '_j _O ZFF ..
[58]
56
Frunză verde de agud-
Ia vezi frate, ce s'au de ?
Graiul dulce -a mândrei mele
Ori sgomot de potiri grele?
De-o fi puica mea frumoasă
Ad' o sfântul sănătoasă,
Sufletul să-mi răcorească
Zilele să-mi îndulcească.
Iar de-o fi potira grea
Care paşte viaţa mea
Las' să vie că-am o flintă
Pentru potiră gătită
Să-i pun plumbul subţioară
S' o străbată'n inimioareă
V. ALECSA1'iDRI,
Poezii ţropulare ,
e d , 1366, p , 257.
4
....
Bată-I crucea om bogat
Om bogat şi făr' de sfat!
Toată vara l-am ruzat
, b
Să-mi dea bani pe adunat
Măcar două, trei parale
Să-mi cumpărjla copii sare
, }" ,
C am făcut o turtă 'n vatră
Ş'am făcut-o nesărată.
Dacă văzui şi văzui
Imi luai coasa din cuiu
Şi mi-o pusei pe spinare
Şi plecai la Lunea-mare.
Trăsei două, trei pârloage
Foamea la pământ mă trage!
Dacă văzui şi văzui
Două, trei cruci făcui;
Luai coasa de picior
Şi 'n văzduh îi dete-i sbor,
Şi-o izbii de un păducel
Sări coasă din căţel.
Eacă stăpânul călare
Că-mi aduce de mâncare,
\
Mălai negru zguruit .
Şi uscat şi mucezit.
N'apucai să 'mbuc odată,
Ciocoiul îşi face plată
Şi mă ia la schingiuit!
Că nimic nu i-am cosit.
Eu o· palmă îi dădui
Şi dinţii că-i scosei.
Dacă văzui şi văzui
Şoim de codru mă făcui
Şi de când m'am haiducit
Drag îmi edrumul cotit
Când văd tabere venind
Şi ciocoii înălbăstrind,
Mă fac broască la pământ,
Imi aşed durda spre vânt
Şi mi-i iau la căutare
Dela cap pâ'n la picioare,
Şi chitesc şi socotesc
Pe unde să mi-i lovesc?
La retezul părului
Pe din dosul fesului
Unde-i cald ciocoiului.
Eu chitesc durda pocneşte
Ciocoiul se svârcoleşte
Şi de zile se sfârşeşte.
Las'să moară ca un câne
Că i-am zis ades: Stăpâne 1.
Nu-ţi tot bate joc de mine
C' o veni vara ca mâine
De te-oi prinde 'n Lunea-Mare
Să-ţi fac divan pe spinare
Şi să te calc îrÎ picioare
Ca pe un şarpe otrăvit
Ca pe-un duşman ne'rnblânzit.
V. ALECSANDRI,
Poezii populare,
ed. 1866, p. 259-'--260,
57
[59]
58
5
Frunză verde măr creţesc
Stau în drum să mă g ândesc
Ce s'apuc, ce să muncesc,
Pânea să-mi agonisesc
Copilaşii să-mi hrănesc?
Cum şedeam pe gânduri dus
Mv • • ,
a uitar spre munte Il sus
Şi mă luai spre apus.
Când pe munte mă urcai
Roată 'n juru-rni mă uitai.
JVIă uitai în jos spre lunci
Văzui oameni, muieri, prunci
Cu plugurile la munci.
Ei brăzduiau tot mereu,
Numai pluguleţul meu
L' a 'nţelenit Dumnezeu.
Că doi boi ce-i avusei
De vremi rele-i răpusei
Şi de sapă rămăsei.
Tot avutul �(in bordei
Mi -e pe vatră un cotei
Ş'un tăciune stins de tel
Şi cenuşe într'un ulei.
Am umblat, am alergat
M'am milciuit, m'am ruzat
('Jo
De sărac şi de bogat;
Nici că 'n seamă m'au băgat!
Am cerut boi într'un ceas
Ca să-mi ar şi eu de-un pas
Nevoii să nu mă las,
Dar milă n'a mai rămas!
Atunci mă 'ntorsei şi eu
Şi zisei în gândul meu:
Dare-ar bunul Dumnezeu
Să umble şi plugul meu!
Din baltag să-mi fac eu plug
Pistoalele să le 'njug
-
\
Ca să brăzduesc ales
Unde o fi crângul mai des;
Să trag brazda dracului
Chiar din culmea dealului
Până 'n capul satului.
Drept uşa bogatului
Şi prispa fărtatului!
v. ALECSANDRI,
Poezii populare,
ed. 1866, p. 285--286.
6
In. noaptea sântei-Mării
S'au vorbit vre-o trei copii
S'apuce 'n codrul de tei
Să cerce de's voinicei.
Pe unul chiamă Ciocan
Ş'avea 'n mână - un buzdugan.
Pe-al doilea Busuioc
Si ţinea potera 'n loc.
Ear eu mă numeam Mihai
Şi săream pe şeapte cai
De striga Craiova vai!
Şapte ani am haiducit
Pe ciocoi am îngrozit,
Dar pe când ne luptam noi
Au pierit doi într'o joi
Şi-am rămas eu singurel
Ca pe câmp un stejerel,
Singurel eu am rămas
Dar de codru nu mă las.
V. ALECSANDRI,
Poezii populare,
e d , 1866, P.289.
7
Biru-i greu, podveada grea,
Sărăcuţ de maica mea:
Unde merg şi orice fac,
De belele nu mai scap,
Nicăeri nu mai încap.
59
[134]
134
46
Peste-o apă, peste-un tău,
Arde opt lumini de său.
Ziua plouă, noaptea ninge,
Nimeni nu le poate stinge;
Numai inima-mi când plânge.
L U. HlBICESCU,
Poessii !JojJ1llare,
Nr. 30, p , �S·
4'7
Foaie verde trei gutui!
.-- Domnule, de unde vii?
-- De la târg de la Sibii.
-- Dar de mândra mea ce ştii?
. d foai Y'
--- Foaie ver e, Oale arsa.
Mândra ta e sănătoasă,
Şade la masă şi coasă.
Nu ştiu coasă
Ori descoasă
Dar de lacrlmi ştiu că varsă
De trecea lacrimi prin casă.
1. G. BIBICESCU,
Poezii popu lare.
N,. 40, p. 30.
Frunză verde ghiaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n' am cu cine petrece;
Că cu cine-am petrecut
Mi s'a dus, măre, s'a dus,
Inimioara mi -a răpus;
S'a dus şi n'a mai venit,
Inimioara mi -a rănit;
Ă pus spate la pământ
Şi faţa la răsărit
Şi-a lăsat cu jurământ:
.- - Să-mi faci50şciug de argint
Cu clape grele de plumb
Şi când m'or băga 'n mormânt,
Să măpuie' mai afund,
Ca să putrezesc curând.
1884
Dela Petrea Creţul Şo lca nu .
G. DEM. T.,
Poezii populare,
p. 286.
49
Pământe, face-te-ai os,
Că tu 'nghiţi ce e frumos
Şi 'n lume mai drăgăstos.
Pământe, face-te-ai tină
Că mi-ai luat din grădină
O garoafă şi-o verbină.
Pământe, fie-ţi de bine;
Tot mi le-ai luat la tine
Ci ia-mă 'ncă şi pe mine!
1884
Dela Petrea Creţul Şolcanu.
G. DEM. T.,
Poezii populare,
p. 288.
50
Cine iubeşte şi lasă,
Trage-l, Doamne, la pedeapsă
'I' 1 •
rage-, Doamne, osândeşte
C'acela, geaba trăieşte
Foileană şi-o agudă
Acela-i ca o omidă
Strică frunza şi -o păleşte
De păcate nu gândeşte.
Co smeşti ,
T. PAMl'ILE,
Cântece de ţară,
p. 25 I.
135
[167]
1
BOCETE
1
Zorilor, surorilor,
Mândrelor voi zânelor!
lan grăbiţi voi de ziliţi
Şi pre Ion îl întâlniţi
Şi-l întoarceţi înapoi,
Să vină el iar cu voi
L'astă lume luminată,
De Dumnezeu bună lăsată,
La vânt, ploaie şi la soare
Şi la apă curgătoare.
- Noi, acum vezi că grăbim,
Iacă de loc că zilim
Dar nu 'ntoarcem înapoi
Pe Ion a veni cu noi,
Ci că vremea ne-a venit
De pornit la răsărit,
Unde-un măr mândru'nflorit
De tot că s'a vestejit.
- Zorilor, surorilor,
Mândrelor voi zânelor!
Ce grăbiţi voi de ziliţi
Şi pe Ion îl despărţiţi
De jocuri nejucate,
De lucruri nelucrate,
De flori mirositoare,
D'albe şi rumeni oare ?
- Noi grăbim, vezi de zilim
Nu pe Ion să-I despărţim
De jocuri nejucate,
De lucruri nelucrate,
J67
. f
dh _
[182]
/82
& m
Şi-s tot mese 'ntinse
Şi făclii aprinse.
*
Nainte să mergi,
Să nu te sfieşti.
Dacă mi-ei vedea
Răchita 'rnpupită,
Nu este răchi tă,
Ci e Maica Sfântă.
Nainte să mergi,
Să nu te sfieşti.
Dacă mi-ei vedea
Un pom înflorit,
Nu-i pom înflorit,
Ci e Domnul sfânt.
Nainte să mergi,
Să nu te sfieşti
Dacă-i auzi
Cocoşii cântând,
Nu-s cocoşi cântând
Ci-s îngeri strigând.
Nainte-i mergea'
Şi mi s' o făcea
Tot un bâlciuleţ.
Şi să te opreşti
Ca să-mi târgueşti
Cu banul din mână
Trei mahrame negre,
Trei sovoane noi,
Şi trei chiţi de flori.
Şi ţi-or mai ieşi,
Tot trei voinicei.
Mâna 'n sân să bagi,
Mahrame să tragi,
Să le dărueşti,
Vama să plăteşti.
Şi ţi-or mai ieşi
Tot trei nevestele,
Mâna 'n sân să bagi
Sovoane să tragi,
Să le dărueşti
Vama să plăteşti.
"n�
if
Si ţi-or mal Ieşi
Tot trei fete mari.
Mâna 'n sân să bagi,
Chiţi de flori să tragi,
Să le dărueşti
Vama să plăteşti.
Seara va ' nsera,
Gazdă n'ai avea
Şi-ţi va mai ieşi
Vidra înainte,
Ca să te spăimânte.
Să nu te spăimânţi,
De soră s'o prinzi,
Că vidra mai ştie
Seama apelor
Şi -a vadurilor
Şi ea mi te-a trece
Ca să nu te 'nece.
Şi mi te-a purta
La izvoare reci,
Să te răcoreşti
Pe mâini până 'n coate
De fiori de moarte,
Şi-ţi va mai ieşi
Lupul înainte,
Ca să te spăimânte.
Să nu te spăimânţi,
Frate bun să-I prinzi,
Că lupul mai ştie
Seama codrilor
Şi -a potecilor.
Şi el te va scoate
La drumul de ploi,
La un fecior de crai,
Să te ducă 'n rai.
C'acolo-i de trai;
In dealul cu jocul,
C' acolo ţi-e locul;
'N cârnpul cu bujorul
C'acolo ţi-e dorul.
183
[191]
'�,'
, ','III!! �IR
III
�'
V
l
,
l:
l
li
·.i'!
J
ti
if
1
J
r
STRIGĂ'rURI
1
Nu mă tem nici de jândari,
Până sânt petri şi pari! ...
J andarii dela Cer teze
Pus-au pe mine reteze,
1 ară cei dela Borcut
Zâs-au că m'or băga 'n lut!
Ambele din Vama, L Oaş ,
reg . Betia Mare,
culeg.: TeofiJ P. Dra go ş.
Arh, Folkl. Cluj, copia Nr. 117, p. 57,
2
Zăndarii nu leagă rău,
Că te trimăt la bgirău
Şi bgirău blăstămat
Te abate la giurat,
Şi giuratu-i mânios,
Te abate 'n ţară 'n gios.
H)24 ._., 932
Reg, Baia Marc ,
culeg. M. Gogotă.
11,.h. Folkl. Cluj, 111S. NI'. 536.
Negustorii din Zărneşti
Poartă cizme boiereşti
Şi vând marfă 'n Bucureşti.
191
[229]
-y;
1
1
I
I
I
BAld\DE PĂsToREsrrI
•
MIORIŢA
Pe-un picior de plaiu,
Pe o gură de raiu,
lată. vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Şi unu-i Vrîncean
Iar cel U ngurean
Şi cu cel Vrîncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l'apus de soare.
Ca să mi -1 omoare
Pe cel Moldovean
Că-i mai ortoman,
Ş'are oi mai multe
Mîndre şi cornute,
Si cai învăţaţi
Si cîini mai bărbaţi 1 .. :
Dar cea Mioriţă ;
Cu lînă plăviţă
De trei zile 'ncoace
Gura nu-i mai tace.
Iarba nu-i mai place,
--- Mioriţă lac,
Lac, bucălae,
De trei zile 'ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
[312]
312
- « Cucule voinice,
Scoate-mă d-aice,
Scoate-mă la ţară,
La drumul de cară,
Să dau de surori iară,
Că ţ-oi fi soţie,
Pînă voi fi vie! »
- « Nu ştiu, puica mea,
Scoate-te-oi ori ba,
Că eu nu-s fecior
Să pot să mă 'nsor,
Ci-s o păsărică,
Nu ştiu de ibovnică 1 �
Atunci de p' o piatră
O hală s'arată
O hală cumplită,
Jos încîrlogită.
Fata cum vedea,
Ea îl cunoştea
Că şarpe era;
Spaima o prindea,
Tare că-mi fugea
Si tare tipa .
, ,
Şarpele curea,
Fata tăbăra,
Şi mi-o ajungea
Şi mi -o apuca,
Coada 'ncolăcea,
La brîu o strîngea;
Fata se 'ngrozea,
Mai tare ţi pa,
Codrul răsuna!
Sus, pe Cerna 'n sus
Mulţi voinici s'ar dus
Şi toţi s' au repus.
Dar au mai rămas
Un Romîn viteaz;
Iavan Iorgovan,
Braţ de buzdugan,
Cu un căluşel
Ca ş-un vulturel,
t
1
Doi cîni mititei
Foarte sprintenei.
Şi se preumbla
Şi se prepurta
Şi se făloşia,
La vadu Dunărei,
La podul Ruşavei
Şi pe Cerna'n sus,
Cam pe sub ascuns,
Calul său juca,
Săgeţi arunca,
Cînii sumuţa.
Şi el auzea,
Codrul cum suna,
Dar nu pricepea,
Ori cît mai ciulea ;
Nu putea alege,
Nu putea 'nţelege,
De-i glas femeiesc,
Ori glas voinicesc,
Că Cerna mugea,
Codrul răsuna.
El mi se 'ntorcea
Si Cernei zicea:
.� «Inceată, Cerno 'nceată,
Apa mea lăudată,
Că eu te-oi cinsti
Şi te-oi dărui:
Cu-o furcă argintită
Cu fuior învelită,
Singură va toarce
Singură-o destoarce!
Cerna'l auzia,
Dar nu vrea să stea.
Atunci Iorgovan,
Braţ de buzdugan,
Iar se Întorcea
Şi Cernei grăia:
- « Inceată, înceată,
Cerna mea lăudată,
Că eu te-oi cinsti
Si te-oi dărui
,
313
[362]
362
Că-oi sluji eu Curţii,
Curţii Cetăţii.
lVIizil-Crai dac'o-auzia
Mai de grab' că poruncea
Bărbieru-aci venea,
Frumuşel că mi-o tundea
Mi-o tundea ca voiniceşte
Ii lăsă chică delieşte,
Ii da cal de călărie,
Şi haine de primeneală
Şi mulţi bani de cheltuială ..
Dacă bine se 'mbrăca,
Şi pe cal încăleca,
lVfîna taică-său pupa,
Drumuleţu' apuca.
Dar Mizil-Crai ce-mi făcea?
Pe altă parte că dedea,
D'a prostăvala se da,
Mare lup că se făcea
'Naintea fetei ieşea.
Fata, ştii ca femeia,
Lupu ' frate cînd vedea,
Mare frică-o apuca
1 dă � ]' /
n arat ca u ntorcea,
Fugea calu' cît putea
Şi. ea din gură striga:
- Sai, taică, nu mă lăsa,
Mă mănîncă. lupoaica!
Taică-so atunci ce făcea?
D'a prostăvala se da
Şi iar om că se făcea
Cu pumni 'n piept se bătea,
Şi din gură îmi grăia:
- Sărăcuţ de maica mea,
Că sluţii eu pe Darda,
Şi n'am ales nimica.
1\1ă taie împărăţia.
Ilinca, de auzia,
Din guriţă că-mi grăia:
-- Alei taică, taic'al meu,
Nu-ţi mai strica capul tău.
Oi sluji eu Curţii,
Curţii Cetăţii. � v •
Să-mi dai cal . de calane
Şi haine de primeneală. v
Şi mulţi bani de cheltuială.
Mizil-Crai ce mi-şi făcea?
Ca şi pe Darda-o tundea,
Ce cerea, că-i împlinea
S'apoi drumu-i arăta.
El pe alt drum c'apuca,
D'a prostăvala se da,
�1are urs că se făcea
'Naintea fetei ieşea, '
Colea la podu' de argint
Ce nu s'a mai pomenit.
Ilinca cînd îl vedea
Stii ca varga tremura,
J ,
Indărăt calu 'ntorcea
Pinteni calului dedea,
Si din guriţă striga:
� Săi, taică, nu mă lăsa,
Mă mănîncă ursoaica!
Taică-so atunci ce făcea?
D'a prostăvala se da
Si iar om că se făcea,
La palatu' lui mergea
Ş'apoi drumu-i arăta.
Mergea calu' buiestrînd
Mizilcuţa tot rîzînd.
Mergea frate ce mergea,
La 'mpărăţie ajungea,
La Poartă descăleca,
Impărăteasa-o vedea,
Si 'rnpăratului zicea:
�_. Impărate luminate,
Volnic eşti pe lumea t?ată!
Ăst voinic ce ne-a SOSIt
Eu nu cred că e voinic.
Impăratu-o asculta
Şi din gură-i zicea:.
-- Taci femeie, nu-i aşa.
Dar de ea nu se cura
363
[557]
UAL ADE cu 'rElVn� DIFEUI'FE
(SOCIALE, PEUDOIS'rORlUE, }'AN'l'AS'I'ICl� E'rC.)
BALADA IOBAG lJ
Of, fârtate, rău mă doare,
Mă doare la inimioară
Şi mă taie peste şale.
N'am nici casă, n'am nici pâine,
Huiduit sunt ca un câine!
Casa mi-e dărăpănată
Şi nevasta desbrăcată,
Iar copiii-mi ţipă tare,
Fără pic de dernâncare.
Şi ogoru-mi nemuncit
Stă pustiu şi 'nţelenit.
Zi şi noapte eu muncesc
La ogoru ciocoiesc
Şi nimic n'agonisesc!
Toată vara podvezi grele:
Numai dacă şi sosele.
Iar când aspra iarnă vine,
O, atunci e vai de mine!
Ce folos de munca mea:
Intră'n punga altuia!
Frunză verde de nalt plop,
Peste noi a dat potop:
Am sfârşit orice parale,
Tot plătind la angarale.
Când veni în uşe zbiru,
Vândui vaca, plătii biru.
Mai scoţându-mă dator,
Imi luă sapa ş'un topor.
Ipistatul cu turbare
Imi luă cofa ş' o căldare.
55'7
[564]
564
Nebăut ţi nemîncat,
Nici boii n'a dejugat,
1 ar tu zici lui că e beat!
Novaci, r. No va c i , re g , Craiova,
Inf , Gheorghe Po rurnb e sc u, lăutar.
G. TOCILESCU,
JVIat. Folkl.,
Bucureşti, 1900, p. 1':;5·
VOICHIŢA
A fost O mamă odată,
O mamă lăudată,
Cu casa de piatră,
Cu porţi de fier,
Cu brăvi pe otăl ;
Nouă fii ea mi-ş avea,
Cu Voichiţa zece,
Cu Gin un-spre-zece,
Cu Gin Costangin,
Copil mijlocin.
Dumnezeu IJ'i-şi rinduia,
Ciuma că-mi venea,
Pe nouă-i minca,
N umai rămînea
Fat Voichiţa
Cu Gin Costangin,
Copil mijlociu.
Voichiţa mare creştea,
Peţitori la ea venea,
Venea peţitori din sat,
Maica ei că nu o-au dat,
Că zicea că nu-i de dat
l\1ai pe urmă s'arătară
Peţitori din altă ţară,
Peste mări peste hotară.
Maică-sa lor le zicea:
« Pe Voi ca n'ai da,
Că nu mi-i de dat,
Nici de măritat! »
Constangin din graiu gram:
« Auzi maică Dumneata,
Hai să dăm noi pe Voica! l>
Maică-sa îi răspundea:
--- « Dar cum, Cine, să o dăm,
Şi aşa s-a 'nstrăinăm,
Că-Î tare cale departe,
Maica nu poate străbate,
Şi-i calea lungă şi grea,
Eu nu pot merge la ea! »
Dară Gin iară zicea:
- «Auzi, maică Dumneata,
Hai să dăm pe Voi ca,
Că de ţ-o fi dor de ea,
Ni urgul oi încăleca,
M -oi duce pînă la ea,
Şi acasă aduce-o-voi,
Dorul potoliţi-I-voi,
Ş-oi aduce-o,
Ş-o voiu duce-o
Tot iarna de nouă ori.
Că-s mai multe sărbători.
Şi-s zilele friguroase
Şi tu, maică, mai duioasă;
Iar vara numai de patru,
Că-s zilele de lucrat,
Şi +S zilele călduroasă,
Nu eşti, maică-aşa duioasă! >}
Maică-sa aşa-i zicea:
-- « De n'o fi, Gine aşa,
Să ştii, că te-oi blestema
Cu blestemul cel mai greu,
Ce l-a lăsat Dumnezeu! ;)
Apoi mi se socotea,
Pe Voichiţa o dădea,
Frumoasă nuntă făcea,
Tot satul mi-se gostea,
Iară maica rămînea,
Numai cu Gin Costangin,
Copil rnijlocin.
Multă vreme nu trecea,
De cînd Voichiţa pleca,
Ciuma 'n sat iară intra,
Multă lume prăpadea,
[593]
38 _o. c 42G
MAICA BĂTRÂNĂ
T p ·1
__ �,xol�e
Pe drum, pe cărare,
Pe drumul cel mare,
Trec şi să petrec
Stoluri de pe stoluri:
Stoluri de voinici
Pe cai povirniţi.
Inainte le iese
D' o babă bătrînă
Cu clruga de lînă.
Din drugă 'ndrugind,
Din gură 'ntrebînd:
--- Hei Dunărei!
Dunăre, Dunăre,
Drum fără pulbere!
Mult eşti drăgălaş
Şi făr' de văgaş,
'fu nu mi-ai zărit,
D'al meu fiu iubit?
Apa nu-i răspunde,
Că n'are de unde.
Măicuţa bătrînă,
Cu brîul de lînă
Sta şi mi -şi zicea:
--- Voi voinicilor,
Voi vitejilor!
Eu v'aş întreba,
Să-mi spuneţi ceva,
593
[627]
ORATH DE NUN'I1t\
•
CONĂCĂRITUL
-- Bună dimineaţa,
cinstiţi socri mari!
-- Mulţăm d-voastră,
băieţi militari 1
Dar ce umblaţi,
ce căutaţi?
� Ce umblăm
ce căutăm?
La nimeni n'avem
seama să ne dăm.
Multe mări am trecut,
multe ţări am bătut,
şi oraşe şi sate
de departe
am colindat,
.. .
ŞI rumeru seama
nu ne-a luat.
Cine sunteţi
dumneavoastră
să ne luaţi
seama noastră?
Dar ... fiindcă ne'ntrebaţi
să ne lăsaţi
cu încetul,
cu' ncetişorul,
să ne dăm cuvântul
cu adevărul
că, de multe ce sunt şi dese,
nu le putem spune-alese.
627
[645]
TABLA DE MATEHII
Prefaţă
LJR CA
1. C.ANTECE şi DOINE
;. Câutecc de snferinţă ŞI: luptă
.... Cântece de bir şi sărăcie.
'.- Doine de haiducie
Cântcce istorice
Cântcce de cătănie
2. Câutece de dragoste şi căsmcie
.? Frumusc u. dia naturii
II. BOCETE
III. STRIGĂTURi
E !' 1 CA
L 'BALADE
1. Balade păstoreşt,
Mioriţa (Alecsandri)
Mioriţa (O. Densusianu)
Miorita
Maica bătrână , ..
Ciobănaş dela miori
Ciobanul care ţHl pjcrdllt o ile
�"lga
Dale"
Ciobanul \,1 zrneii
2. Balade uotniccşti
Român copilul
Corbea ....
Toma Alirnos
. Miul Cobiul
.. � Iovun Iorgovan
'-"- Io van Iorgovan
Trei fete surori
.... Gruia în Ţarigra«
- Gruia şi vulturul
Pa •.
1 t
13
13
:;+
80
Y2
11.1
1:;.'
16S
10'1
7.27
2J2
2:53
1.1,7
246
247
25:1
256
25<)
263
261
267
28<)
29(,
"0+
310
318
320
3:11