[2] [3] Ce dulci intirnităţi se desprind dintr'o gospodarie veche ... Sunt unele În care lucrurile fac par-că un singur trup cu odaia. Ele stau nemişcate şi vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, soarele poate pătrunde ici-colo şi le mai păleşte faia ClI săru t5- riie lui ferbinţi, o mărgea poate dintr-o pcrină se desprinde, o floare pe un covor se dccolorează, o fotografie dintr-o ramă se acopere de-o uşoară negură. Incolo ele stau, dormitează, trăesc cu viaţa lor latentă şi e deajuns să mişte una din ele ca în­ treaga armonie să dispară. Apoi, cine trăeşte mult într-o casă îi place să păstreze orânduială, Ochii s'au deprins cu liniile, şi fiinţa ta intimă sufere, dacă-ţi clinteşte cine-va un VeS de pe o consolă, un portret de pe-o eta­ jeră, ori cel mai mic lucru, care ocupă un loc b'nc definit pentru tine în spaţiul odăei tale. Mătuşa Elcncu însă, era inarnica on-cărci sta­ bililâţi. Ncinişcarca pentru dânsa era moartea şi lucrurile j re păreau că devin rigide ct;;lC{l stăteau [4] - 4 -- încremenite două zile locului. Apoi praful era cel mai mare duşman al ei. Firul de praf îl urmărea . şi inaripata molie, care năluceşte arar Îl1 aer, bătând fantastic din aripioarele ei făcute din veştede culori. Mărunta pulbere fină şi impalpabilă care se ri­ dică şi joacă atunci când intră sulul de raze al bi­ ruitorului soare pe ferestre, pe dânsa o înebunea, Nimic nu era destul de strălucitor, nimic destul destul de curat şi odăile par-că nu erau făcute pentru hodină şi reculegere, divanurile nu erau inventate pentru a te putea Întinde lenevos pe ele şi visa, Iotoliurile din jurul meselor, pentru altceva de cât pentru a sta la sfat, covoarele pentru alt scop ţesute de cât pentru a [inea cald şi a acoperi sgomotul când mergi pe ele. Nu,- dulapuri, console, oglinzi, covoare şi cele­ I'alte, pentru ea erau făcute ca să dea de lucru unei gospodine, Şi de aceea mobilele erau Într-o veşnică mişcare şi stăteau mai mult afară decât În casă. Precum persanul stă de-apururi cu o roză în mână, turcul cu o narghilea sau cu un şirag de mătănii, aşa se identifica şi ea cu un pămătuf pe care nu-l părăsea nici-odată. Intra cu pasul ei de nălucă, se pleca pe faţa străvezie a oglinzei, cerca Cll degetul ci uscat cea mai mică pată şi era de ajuns să-i se pară, ceva, ca să hotărască: "Azi scoatem din salon!" sau: "Mâni afar' cu odaia albastră!" Şi bietele mobile abia aciuate apărem! în ogradă. Tinjitoare şi CLI braţele întinse se rugau par-că ve- I � '1 I [5] -5- chile Iotoliuri. Sarcastic râdea pianul cu dinţii lui de fildeş, stăruitor se rugau ochii celor din rarne, dar toate erau zadarnice. Covoarele Întinse pe funii singure ştiau ce păţeau, căci pe atunci nu era încă inventată maşina asta minunată, a cărei trompă intrată pe f reastră culege ca prin farmec, fără a clinti lucrurile din loc tot .ce se poate aciua În ele. De dimineaţă sgornotul Începea. Parchetele de­ veneau Iuciica oglinda, oglinzile ca faţa apelor bătute de lună, şi nu era lucru să nu fie Întors, bătui, sucit, şlefuit ca şi cum ar fi trecut vre-o rno- ... Iiruă prin casă pau s'ar fi aşezat moartea la câpâ­ tâiul cui-va. Fugeau gângăniile şi fluturii, şi până şi incâpâţinatele furnici, nu mai călcau pe acolo de atâta nelinişte. Paianjen nu cred să fi ţesut în în vre-un ungher al lui nevăzut, mreaja, nici stă­ mintă de rândunică să-şi fi lipit cuibul sub vre-o ştraşină. Uscată şi dreaptă, ca sculptată dintr-un lemn străvechiu, aşa era mătuşa şi anii nu-i puteau do­ moli hărnicia. Ca o floare stranie, ţinând părnătuful în mână, umbla şi pe unde-i călca pasul, precum se iau di­ hăniile după vrăjitor, aşa umblau şi mobilele după dânsa, Foşnind trecea rochia ei ca un val obosit, pe parchet, şi pumnul acela de oase fără de astâm­ păr, energia aceia, ee poate dacă ar fi' avut alt scop ar fi dat cine ştie ce roade, se cheltuia aşa zadarnic. Pentru ea singura mobilă ce a sfat ne·· rnişcată vre-odată a fost de sigur numai sicriul, @S #!Ipl:llim .... ' [6] căci, moartea plictisită de atâta mişcare, într-o zi i-a luat pămătuful din mână. Ca un viteaz ţinând steagul aşa a murit ea, şi de galbenă ce era şi uscată mai galbenă părea acum. Tăcute priveau şi stranii oglinzile !a ea, re­ rlectându-i chipul. Liniştite şi aşezate pe hodină, păreau Iotoliurile. Ca un sbor nebun ele coţofane, cu tărcate aripi, se lăsase şi încremenise ,clapelc pianului. O molie, Cll aripele ei veştede se ridică în aer şi flutură ca o ironie, stăpână par-că pe nernişcatul imperiu. Severi priveau ochii portretelor din rame şi o bucurie tăinuită, o linişte ţesută în umbra perdelelor par-că se desfăcea şi stătea gata să cadă, o pace şi o împăcare neobişnuită trecea din mobilă în mobilă şi f.e înpănzca peste tot Trupul greoi şi nevăut al liniştei se întindea par-că pe sofa şi-şi lăsase capul obosit pe o pernă de mătase, ştiind că 11-0 s'o mai tulbure nimeni. Aşa stătea liniştea privind în gol sau poate la sora ei moartea ce s'aşezase şi ca nevăzută într-un fo­ toliu şi privea cu drag, cum curg liniştite ceasu­ rile şi neoprite de nimeni se statornicesc umbrele. [7] UN VIS Slf1BOLIC Astă noapte, 111-am trezit brusc din somn. Un vis straniu, mă purtase pe tărârnuri, pe care nici nu le-am văzut, nici nu am încercat să le bănnesc vre-o dată. III rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari ŞI o singură stea mai lucea stăruitoare, departe peste acoperişuri, în afundul nemărginirei. Natura reală mi se părea străină; arborii nu erau aşa în visul meu, nici cerul nu era aşa, nici fata mea pe care o resfrângea oglinda în orele acestea t ârzii, de noapte. Un ciripit însă, căuta să mă re­ cheme la realitate, o păsărică îngâima, unde-va, sfios, o chemare, la care nu răspundea nirnenea. Un vânt apoi il trecut şi a împrăştiat mireazrna grea a tcilor. Am lăsat deschis larg fereastra, În­ ccrcând să adorm şi să rechem visul meu, şi visul. chemat de voinţa mea, şi-a reluat firul. Ţinând o oglindă rotundă În mână, se făcea că dcscindearn lespezile de piatră ale casei noastre [8] -- 8 s.trâvechi şi un zămbet ciudat îmi lumina faţa. O duşmănie contra ordinei fireşti a lucrurilor, fierbea .în sufletul meu. Monotonia aceloraşi decoruri, pe care le înălţase anii şi mi le impusese o voinţă care nn era a mea, mă revoltau. Inşiruirea liniară plopilor ce se îndrumau veşnic spre poartă, fără a putea trece nici odată dincolo de ea, mă chinuia par'că. Inaltii du zi din fundul grădinii, ce stăteau de atâta vreme ca două santinele, privind departe spre şesuri, . fără să vadă nimic nou venind, îşi tre­ murară frunzişul, de bucurie, văzându-mă. Şi eu păşeam cu oglinda mea, ca un duşman al nemişcatelor forme şi mă bucuram, ştiind d'i putea să schimbe faţa naturei şi că voi putea păşi printre arbori şi flori, ca un desrobitor. AIbă luna se ridicase, căutând să furişeze o rază . in oglinda mea, dar eu o ţineam. strânsă la piept, ferită de lumini, până ce am ajuns pe înaltul unei movile, din vârful căreia se vedeau zările. Şi nu ştiu cum, atunci am ridicat-o sus cu arnân­ două mâinele şi am întins-o spre şiragul nernişca­ ţilor plopi. Fulgerătoare, o rază a trecut şi apa moartă şi verde a oglinzei, s'a aprins de odată ca un ochiu luminos În care trece un straniu gând, Şi cât ai clipi, treziţi din nernişcarea lor seculară, mari şi greoi, uriaşii plopi au prins să murmure, mişcându-şi argintul din creştete şi fantornatici au pornit- o spre poarta închisă. Ca de 1111 vânt pu­ ternic, canaturile s'au sguduit şi s'au dat Într-o parte, de perete, lăsând întâiul plop să păşiască. [9] -- 9- Şi după intâiul, înşiruirea urmaşilor a urmat, che­ maţi de oglinda mea. Intr-o zeselie tremurată de foi, unul după altul înaintau desrobiţi de farmecul meu, şi apoi seaşezară roată ca În jurul unui derviş tourneur ce-şi eşise din minţi. Gol rămăsese locul În urma lor, schimbănd pri­ veliştea obişnuită şi grădina acum părea ca o faţă cunoscută din care ai fi ciuntit ceva. Tăcut apoi, am Întins oglinda mea făcătoare de mi­ nuni, prinzând în rotundul ei marginea caselor, şi intorcând-o cu fata spre şes şi Cll dosul spre grădină. Şi iată că ferestrile casei străvechi, ca nişte ochi sătui de a fi privit de atâţia ani aceaşi copaci şi aceleaşi straturi cu flori, s'au luminat şi ele sub vechea streaşină, părând a privi lung şi avid, noua privelişte a şesului luminat de Jună. Şi ridicându-rui ochii după isprava aceasta şi văzând duziidin fundul grădinei ce stăteau de atâta . vreme ca două sentinele, mi-am Întins oglinda şi către dânşii, schimbându-i pe unul În locul celui l'alt. Şi apoi stânci locului, ele pe Înaltul movilei, am privit cu mulţumire la cele ce le făcusem. Albă, luna se ridicase şi ea şi privea rnirată, ea care vede de atâta vreme toate şi nu putea par-că să se arrnonizeze Cll peisagiul acesta neobişnuit. Părea o podoabă auinată, aşa, Intr-o doară, ele cine-va fără gust şi fără simţământ artistic. Se vedea căt de colo că-şi dădea seama că eşise din con­ venţionalul lucrurilor existente şi indignată par-că de fapta mea nebună, îşi trase un nor peste fată şi m ee t'aiSrs",,, m $77 r [10] -10- se, acoperi, şi 'aşa-întunecat, peisaj ul rămăse şi mai straniu. Eu însă simţiam frumosul şi aşa, ŞI mă gândcam ce surprinşi ar să rămâie vecinii a două zi, când s'ar deştepta şi vor vedea toate acestea. Schirn­ basern ordin ca firească şi mă bu curase:n de puterea mea, eram fericit ca un copil şi preţuind multa noutate ce puteam s-o aduc, mi-am acoperit fru­ muşel ochiul luminos al oglinzei făcătoare de mi­ nuni, am strâns-o la piept, şi am pornit singur În 1 urne ca s-a izbăvesc de urât şi s-o fac să mai vadă şi alt-fel lucrurile, de cum, le apucase din străbuni.. . ... Dar când m-arn trezit din vis, misteriosul meu talisman nu mai era nicăeri fereastra mea întoarsă tot spre, acelaş 'orizont, spre care priveau ochii mei În fiecare dimineaţă, şi eu tot acelaş om, pe care îl ştiu de mult şi pe care nu-l pot scăpa de rea­ litatea lucrurilor existente. [11] Lui 1. PeUCeSCll. Tu care ai râs de mine de atâtea ori, că mă înduioşez de farmecul ruinelor şi am cultul pios al amintirilor, când te vei Întoarce de la ţară unde eşti acuma, mă vei înţălege mai bine poate şi vei pricepe şi tu ce farmec aLI unele amintiri. Eu trecând eri pe Calea Victoriei, m'am oprit în fata unei case, deasupra căreia nişte lucrători pro­ ectându-şi siluetele pe cer zoreau s'o desvălue. Sgo­ motoase loveau ciocanele şi tabla veche desfăcută zângănea în bătaia vântu lui. Erau întâiele lovituri, întâiul 'gest ireparabil, după care avea să urmeze ruina, întâiul sgornot sonor care anunţa că trecutul avea să înceapă. Mâne, coperişul va cădea, ochii orbi ai ferestre­ lor vor mai privi o clipă mersul nepăsător al tre­ cătorilor, apoi târnăcoapele vor da zidurile la pă- 1) Ou prilej al dărămărei casei Peucescu în locul căreia s'a clădit Fundaţia Carol 1. [12] �.- 1:J - mânt, .un nor de praf se va înălţa în sus, va cădea împrăştiat de vânt şi se va potoli şi el. Securele vor veni şi vor lovi surd copacii. Ferestrăul va scrâşni intrând în scoarţa sălciei bătrâne şi fru­ moasa salee, care v'a adumbrit casa decând eraţi copii, despletitul copac ce-şi legăna cel d'intâiu lungile plete înverzite, deasupra caselor dinprejur anunţând friguroşilor că se face iarăşi primă-vară, se va rostogoli ca un uriaş pletos, rostogolind nenumerate, şuviţe pe pământ. Gol va rărnânea de acum cerul acolo, între case, unde se legăna ver­ deie pămătuf şi ca mâni, un nou zid se va ridica, mas când pentru tot-de-auna orizontul familiar ochi­ lor tăi. Aci a fost o casă, îţi vei SPUlh' , şi casa aceasta va tră] numai în mintea ta. Amintirile te vor prididi şi oamenii, care v'au trecut pragul şi lucrurile care au stat locului atâta vreme, vor începe să aibă preţ pentru tine. , Pe tatăl tău nu-I vei putea vede de cât acum, la biuroul lui, lucrând necontenit. La masa voastră frumos împodobită, cei ce s'au aşezat de atâtea ori, nu vor putea să mai vie, căci nu mai sunt nici ei, sau nu mai sunt tot aceiaşi. O întreagă pleiadă literară se aduna odată şi marele Eminescu era un obişnuit şi el. Vlâhuţă, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu şi alţii se strângeau cu drag şi-şi ceteau lucrările, pe când munceau numai de dragul literaturei �i nu erau luaţi de vân­ tul altor ambiţii. Tu erai numai un copil, dar i-ai văzut aşa cum [13] - 113- erau atunci, mişcându-se în decorul acela familiar, î(i mai aduci aminte poate discuţiile lor nesiârşite, îi vezi tineri, înllăcăraţi, poate, şi nu mai aşa îi vezi de sigur, căci odată amfitrionul dispărut, ei au uitat drumul casei. Şi cum l'au uitat ei, l'au uitat şi alţii, lurninele . nu s'au mai aprins în policandre de cât rar, sera­ tele literare au contenit, balurile şi petrecerile şi-au dus sgomotul aiurea, mulţi clienti şi postulanţi s'au întors spre alte feţe mari şi casa cu adevărata şi viaţă intimă şi tăcută s'a închis ca un suflet plin de durere şi de melancolie, şi a început să-şi tră­ iască amintirile ... Bibliotecile mari cu nenumărate căr!i au rămas de mult închise, specialitatea lor neinteresându-te. Urmele unei mari activităţi se vădeau şi lucrurile toate spuneau o obişnuinţă casnică, o comunitate veşnică între ce! ce o locuia şi cadrul lui. Por­ tretul odată scos din ramă, cadrul nu mai spune adesea ori nimic, şi de la un timp, cărţile noi ce se îngrămădesc, cată ironice parcă la cele vechi, gazetele de acum la cele din alt timp şi astăzi cu ieri stă într' o cumpănă eternă, ClI neputinţă de ar-t monizat - Colecţia Timpului la care a colaborat atâţia ani Eminescu şi părintele tău priveşte mi­ rată la colectia bizară a lui J 907, care urma şi ea, nu-i vorbă, o doctrină' conservatoare sui ge/luis· Pe pereţi Kimon Loghi, Steriade ori Iser se în­ vecinau acum cu Grigorescu, Andreescu, Alpar şi atăţia maeştrl cărora le-a căzut pensula din mână. [14] - 14 --- Trecutul spune presenlului ce a fost, povestind cu greli tăcut munca şi chcltucala de energie a altor vremuri, pilda unei mari stărninţc spre bine şi spre frumos, dragostea de oameni şi de lucruri, entuziasmul pentru artă şi literatură, avântul spre un viitor întrevăzut şi oprit în mers. In toate acestea tu aveai o comoară şi un isvor nesfârşit în care te puteai adăpa spre a putea re­ culege puteri noi.-- Şi tu, le - iubeşti prea puti!'. Acum, când L;!1a după alta, tablouri şi mobile, dirti şi hârtii manuscrise şi in-felii urcate în ca­ mioane ali luat drumul altei case, ca să se aşeze aiurea, sub altă faţă, îţi rămân numai amintirile ca să le mai aşezi aşa şi să le laci să trăiască 'cum ali fost. Numai amintirile îţi rămân şi acum cred că DU vei mai râde de miile când te va lovi dorul şi vei căuta să te regăseşti. Ca mine, sunt sigur, că te vei reintoarce .smguratic şi vei celula cu ochii trişti să revezi salcia ce te-a urnbrit, ca mine vei reclădi casele părinteşti şi te vei Înfiora ce puternic revin une-ori amintirile. Ca mine vei Încerce: adus de nostalgie să urei treptele cunoscute şi să suni la o poartă stând nedumerit că nu-ii respunde nimeni de cât ecoul propriei tale inimi. [15] NECROFORII . In fata Traianului, de mult era o clădire veche, ce ţinea colţul cu bolţi sonore, răzimate pe stâlpi de piatră, cu uluce vechi, stropită de toate 110- roaiele.l mânjită de toate internperiile naturei, Acolo sub bolţi, pe scările roase, de când ţin minte, evreii soioşi în laibere înverzite de vreme ţineau tarabă de schimb şi un veşnic urnit de carboave purtate dintr-o mână într-alta cu o dibăcie de prestigitator, spuneau trecătorilor felul ocupaţiei acestor cinstiti negustori. In fund, sub tavanul murdar, un alt .vrcu, bfi­ trân ca un Faust Îşi aşezi/se rafturile lui de anti­ car. F0i smulse, cu clasice. versuri pe ele, sburau şi se risipeau, căci la răspântea aceia băeţii tre­ ceau şi-şi lăsau cărţile ca un bagaj inutil, acestui arhivar improvizat ce ştia să adune şi să fructifice trecătorul lor depozit. Mai Încolo, sub bolta unei porti se aciuase un altul lângă nişte dughcne de ferărie, curnulând pe lângă traficul cărţilor vechi [16] - lG- şi pe acel al mărcilor poştale. Era un fel de bursă a timbrului în plin aer, unde, picioarele umede, cum li se zice la Paris, veneau să-şi satisfacă dul­ cea manie de colectionari. Spre aciastă bursă, sub tunelul porţei, călătoriau rarităţile tutulor ţărilor, hărtiuţe efemere cu fel de fel de efigii, rendez-vous ciudat de capete încoronate, precum şi capul de bou naţional care era mai cu seamă la mare preţ. Ast-fel s'au stabilit cele două dinastii nediscutate în materie, acea a lui Şaraga şi a Kuperrnanilor. Neobosiţi cercetători de arhive, iscoditori şi in­ genioşi, în curent cu bibliotecele caselor vechi, ale podurilcrcu arhive şi do umente preţioase şi a atâtor alte sfinte relicvii păstrate prin ghevghirc din moşi strămoşi. De la carte la timbru şi de la timbru la hrisoave şi documente, antică-ta acea in plin aer, bătută de ploi şi vânturi, şi bolta porţii spre care se îndrep­ tau picioarele umede ale atâtor maniaci, s'au pres­ chimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpă­ toare şi ClI mândre firme respective, Comerţul mer­ gea, şi precum cioclii, aceşti corbi Iunerari, pârr­ dese fereastra unui bolnav în agonie ca să vadă licărind făclia străjuitoare spre a putea atârna cre­ pul de doliu de asupra porţei, tot ast-fel aceşti pre­ pelicari iscoditori pândeau şi ei minutul suprem, minutul trist după care ce-au strâns generalii cu generaţii, stă să se Împartă între moştenitori şi să se irosească la cele patru vânturi. Bun şi rău, hârtie scrisă ori imaculată, slovă 1, I ': [17] - 17 - veche cu cerdac uri capncioase şi slovă nouă cu veşti bune ori gânduri de dragoste, ziare cu alte veşti şi alte leaturi, pe toate la un loc le adunau şi le cumpărau În morman cu kilograrnul căutând apoi ca nişte necrofori profanatori, scrisoarea pre­ ţioasă ce s'ar putea schimba În aur sau hrii ovul scump preţuit de Academie. In pădurea acicsta stufoasă de hârtie şi plicuri vechi, vânătoarea după capul de bou începea şi după ce tot materialul era cercetat şi cernut cu deamănuntul: scrisori de dragoste şi scrisori părinteşti, veşti de o zi şi gân­ duri intime, clipe fărămate de viaţă şi prăfuite de colbul vremilor, era aruncat la gunoaie, acolo unde merge paiul şi petica murdară ca să-şi re înceapă . eternul calvar. Iaşul Însă a murit incetul cu incetul, stradă cu cu stradă, casă cu casă şi odată ce şi comerţul a căzut, necrolori nostri! s'au mutat când ici, când colo. Firmele celor două generaţii de anticari au emigrat când Într'o hudiţă când într-alta, aciuindu­ se după intâmplări şi după afacerile ce le făceau. Acel ce Însă îşi petrece multă vreme În a'1110S­ tera asta de hrisoave şi de lucruri vechi, ce poartă. şi duce în falelurle hainelor lui praful răscolit al altor vremi, nu odată se întâmplă să siărşeaacă prin a-şi iubi meseria cu patimă şi să devie la rândul lui un adevărat colecţionar care si bucură când a găsit piesa rară de mult căutată şi care sufere când trebue să se despartă de un lucru scump care-i inobilează vitrina, Bătrănul Şaraga de- 2 i 1$ !?$@$"Z'wtrrr,maF [18] , i venise şi el unul din aceştia, şi mi-I aduc aminte într'o dimineaţăde .Maiu când Îşi avea prăvălia la otel Traian. Se făcuse, se vede că negustorulis­ butise o afacere bună, ori venise poate din pro­ vincie sau' mai ştiu eu de unde cu noui achiziţii. Sculat de dimineaţă îşi priminise vitrinele şi acum, radios şi rumăn, burtos cum era, cu mus tăţile în jos şi ochi şireţi sub gene, se aşezase în rnijlocu 1 străzel, şi fără grije de trăsurile ce treceau în sus şi în jos, cu rnâinele în buzunare, îşi privea singur noile daruri. Şi era atâta fericire şi satisfacţie în toată fiinţa lui, încât parcă toate cele vechi şi preţioase lucruri iscodite cu atâta trudă le-a; fi adunat pentru propria-i plăcere, şi nu ca să le risipească din nou la cele patru vânturi. Dinastia cea I'altă, ce s'a făcut, nu ştiu, însă într'o dimineaţă de curând, trecând pe cheiul Dâm­ hoviţei, acolo unde au fost goniţi acum anticarii bucureşteni, ca un vechi maniac ce sunt, m'am oprit în fata baracelor prăfuite. O căldură toridă domnea şi vântul ca Sirnunul dogoritor dlin pusti­ uri purta de ici colo nisipul de aur îngrămădit în movile pe piaţa Mihai-Vodă.· Acolo din rămăşiţa de dulapuri, din fărârnaturi de chioşcuri, din uşi stinghere ori din garderoburi hărbuite şi-au clădit noua citadelă sărmanli anticari. Care cum a putut şi-a întins o pânză deasupra şi s'au aciuat în voia vântului f}i il ploii, aşteptând muşteriii. Cărţl lângă cărţi, volume fără noroc, tomuri pc care au visat cine ştie ce ochi, din toah; veacurile şi de toate [19] '(J I I I I iM \ . f· -- J� - vârstele, În fel de fel ele legături şi scoarţe, râmă­ site ale ::l!iîlor răsfrângeri şi ale atâtor biblioteci , , jurnale şi in-felii. reviste efemere şi foi de () zi, dorm toate la un loc, aşteptând mâna bine cuvâ n­ tată ce le va scoate din nou la lumină şi le va da onoarea raitului în casa unui visător. Şi În una din acele sărace barăci, cum r.isloiam un volum cu foi îngălbenite de Alphonsc Karr privind pe deasupra cărţei am văzut de o dată un om bă­ trăn, cu barba ca ornătul, cu ochii ca două pete de cerneală care mă priveau întrebător. Şi nu ştiu cum, fulgerător mi-a revenit În minte casa acea cu bolţi sonore proptite pe stâlpi vechi, stropită de. toate noroaele. Brusc, jidovii ce ţineau tarabă îşi sunară carboavele, şi un cap bătrân ce semăna leit cu cel ce aveam în fi�;a mea apăru, sau se transpuse în cadrul acela trist şi 1:;3!.:lt ele vâniuri, ca o incarnare simbolică a aniicarului de pretu ti il elen i, [20] '(j [21] ROCHIA f)UNICE.1 Alh ca un caer, era capul bunicei, o spumă ri­ dicată pe creste îi era părul, o zăpadă ce nu putea s-o mai topească nici o primăvară îi împodobea statornic fruntea. Noaptea de odinioară În zi albă se prefăcuse, în­ tunericul în lumină, în argint curat -- abanosul. O mireasă timpurie fusese. Măruntă la trup încă, aproape o copilă, păşise în faţa altarului. De sub cununa de lămâiţă spurnegat şi albă ca o coadă de cometă, sub şivoiul de aur al betelei, vălul de bo­ rangic îi cobora pânâ la călcâie, poala lungă a ro­ chiei ei de mireasă, scria pe pământ valuri obosite, înflorite de spumă, pe unde trecea. Tânăr, gâtui gol şi nevârstnicii umeri, nerotunjiţi încă se vedeau din t ietura dibace a Ioarîecei ce despicase cu m':­ şteşug faiul alb, Curba sânului abia ridica pieptăraşul, şoldurile ascuţite se străvedeau prin rochie şi fald urile di­ nainte până în josul picioarelor mici, cădeau rigide, triste, cum trebue să cadă dealungul trupului unei vestale. [22] - :tl. - o cingătoare lClrgfi Iăcutâ dintr'o Iundă stârşitâ prin ciucuri auriţi, îi strângea mijlocul şi se des­ părţia în două pc şoldul stâng; o batistă din bo­ rangic subţire ţesut, făcută ca dintr'o zăpadă căzută peste noapte, îşi revărsa un colţ înflorit şi el cu aur. Astfel dusă de alaiul druştilor şi al vorniceilor, trecuse bunica pragul bisericei, aşa se risipise ploaia sunetelor argintii căzute elin clopotul turnului stră­ vechiu de asupra acestei mirese, cum am zugră­ vit-o, aşa era rochia celei ce nevârstnică încă pă­ şise în faţa altarului ca !>ă-şi plece graţiosul cap peste care mâinele Întinse ale preotului, avea să aşeze cercul de aur al cununiilor. * * * Cu grijă strânsă a rămas apoi alba rochie de Iai. O spuma albă s' a risipit într'un sipet, o picată de aur a pus beteala pe valul obosit al diatanei [esâturi de borangic prinsă odinioară în creştetul fecioarei. Păstrănd măsura trupului de atunci, al virgina­ Jelor forme ce nu se mai întorc, În sipetul stră­ vechiu plin de levanţică şi de busuioc ca într'un sicriu, rochia a urmat să doarmă, alba mărturie a rămas uitată aducându-şi aminte, lungile fire ele aur pe C:He nimic nu le poate întuneca au stăruit să străl uciască în ciuda anilor şi a întunerecului. * * :1< Nevârstnica fată cu umerii înguşti şi ascuţite şol- duri, femee s'a făcut. Plin sânul a ridicat pieptul [23] - 23- alb şi trandafiriu, prisosul sănătăţii a umplut lip­ surile şi a rotunjit unghiurele, siioase gropiţele din obraz s'au aceperit şi trupul de altă dată, puternic şi vânjos s'a rotunjit împrejurul schelei de oase. Rând pe rând, o puzderie de copii şi-au întins nesigure mâini după faldurile rochiei, ce-o îmbrăca acum, rând pe rând însetate şi laC0'11C guri roze s'au întins spre sânul ei, rând pe rând oglinda a arătat-o tot alta: când cu lacrămi în ochi, când cu zârnbetul pe buze, când cu lumini pe frunte, când cu întunerecul în suflet. * * * Şi alba rochie de spumă a urmat să doarmă în sicriul ci, pentru moarte păstrată, pentru' ultima gă­ teală care avea să mear'�ă albă în întunerec, pentru ultimul somn care avea să resîire aur de beteală sub negrul portal la pragul căruia străjuia un în­ ger cu torta întoarsă spre pământ Ca o rochie de păpuşe părea acum pentru trupul ei, ca un vestmânt ce fusese al alteia, ca o po­ doabă ce-o îmbrăcase o soră murită de mult,' ca o ofilită floare căzută dintr'un mănunchiu cules în zile fericite. Pentru moarte o păstra, pentru ciasul acela când odihnitele mâini dorm galbene pe piept, pentru mi­ nutul acela când ochii nu mai pot privi oglinda, pentru clipa aceea când cochetăriile sunt inutile şi mi te mai găteşti, tu, ci stai liniştit ca s'j te gfi­ tească altii. * * ;l; [24] - �4- Râdeau fetele şi nepoatele căci anii mulţi tre­ cuseră acuma, râdeau cercându-i care frumosul văl de promoroaca, care lunga pleată de beteală, care însăşi frumoasa rochie ce-o îmbrăcase ca mireasă, ştiind că nu mai are la ce să-i slujească, aşa În­ gustă şi mică, cum era, pentru trupul ei pe care anii mulţi îl dăruise CLi rotunjirnl ce nu le CU!1OS' cuse oglinda În vremea când păşi se pragul bese­ ricii. ClI legământ însă las.ase ea să tie îngropată cu rochia aceea. albă ca lin torent spurnegat, să i prindă· nepoatele în creştet vălu: de promoroacă. De aSd­ pra capului trebuia să şerpuiască stralucitorul şiroiu de beteală. In rigide şi severe Ialduri, gândia ea să-i cadâ din nou până la picioruşele-mici cutele virginale-ei rochii, iar in sicriu! de stejar, alb pe alb î\,j visa cununa de lămâiţă peste Irun.ea ei bătrână, de deasu­ pra căreia genele lungi rămase întindeau o ruararnă vioric de umbră. * * :1: Flori peste flori au scuturat zarzarn, V1ŞIOli şi piersicii in livezile ei. Trandafiri! şi albe, 7ăf'adă şi sânge, au căzut la o laltă pctalcle scuturate de multele vânturi în multele primă-veri. Verzi ca srna­ raldul şi galben apoi ca chihlimbarul si roşii mai pe urmă ca sângele ce-l izvoresc zorii s'au ame­ stecat frunzele de sus căzute cu cele de jos, boabe răsunătoare de ploaie au căzut, negure fumurii sfâ- [25] şiate prin crengi s'au purtat, roluri de ftl1gi albi ati năvălit şi au jucat îrnpânzind ferestrele, grămezi ele ani s'au scuturat din copacul timpului şi au căzut şi ei, aruncând întâmplâri felurite de-asupra stre-· şinei ce adumbria casa bătrână. Şi tot mai micii, toi mai sculptată ele zile, tot mai modelată de vremuri, tot mai mişcurată de ano­ timpuri s'a făcut aceea ce ducea acum după dănsa un şir nesfârşit de zile şi nopţi, de săptămâni şi luni, de umbre şi lumini; de întămplări ce erau un şir de boabe albe şi negre ca şi .mătăniile ei. Iar într'o zi moartea veri şi-o atinsă cu mâna ei neînduplecată şi văzând-o aşa de mică şi de scă­ zută de moarte, nepoţii şi nepoatele şi-au adus aminte de vorbele ei şi neştiind cu ce s'o îmbrace au căutat într'o doară în sipetul vechiu. * * * Albă ca o spumă, ofilită de vreme, dormea stră­ vechea rochie de fată, ca o pleată de aur străluci a şivoiul de beteală, ca o ţesătură căzută din mâini obosite păta întunerecul din sipet subţirele văi de promoroacă şi toate':""" ca în clipa aceea fericită când nevrâstnica fată păşi se pragul bisericei � ca şi cum i-ar fi fost pe măsură făcute, îi merseră de minune şi-o îmbrăcară din nou; O mireasă timpurie fusese şi o mireasă era şi acum, măruntă la trup ca şi atunci când era abia o copilă şi păşise in faţa altarului. In sicriul îngust, eşită din sipetul vechiu, rochia prinsese trup din nou acuma. [26] De sub cununa de lămâiţă spumegat ca un to­ rent şi albi'i ca o coadă de cometă, sub şivoiul ele de aur ai betelei, vălul de borangic o învâluia până la călcăie, iar de la câlcâie, poala lungă a rochiei ei de mireasă atârna până la pământ valuri obo­ site înflorite de spumă. Bătrân, gâtui ei gol şi sârrnanii ei umed ca şi cum ar fi fost nevârstnici şi nerotunjiţi încă, se ve­ deau din tăetura foartccei ce spintecase Iaiul alb acum atâţia ani. Curba sânilor abia ridica pieplaraşul, şoldurile ascuţite se străvedeau din nou prin rochie şi Ial­ durile dinăinte,se lăsau până în josul picioruşelor mici încălţate În pantofiorii albi ce însămnau mar­ ginea sicriului. O cingătoare largă făcută dintr'o fundă, sfârşiUl prin ciucuri auriţi îi strângea mijlocul şi se des­ părţea În două pe şoldul stâng, o batistă de Do­ rangic subţire făcută ca dintr'o zăpadâ căzută peste noapte Îşi revărsa un colţ înflorit şi ci cu aur. Modelat de moarte, ca printr'un ciudat capriciu, trupul ce purta un veac pe umeri îşi reluase con­ turul lui de fată, redevenit mic, lutul se modelase din nou pe tiparul rochiei de mireasă, multele zll­ şi nopţi .ale unui veac reîncăpuse iarăşi în margia nea trupului ce abia purtase două-zeci de ani şi rochia nevârstnicei îngăduise pe mult bătrâna ce să-şi găsească adăpost în ea şi să ţie atâta loc în sicriu cât ţinuse şi in îngustul.sipet aproape un veac. [27] Şi astfel In acelaş sunet al clopotelor" căci clo­ potele la fei sună totdeauna fie'pentru bucurii, îe pentru dureri, dusă nu de alaiul druştelor şi al VOf­ niceilor, trecu din nou bunica pragul bisericii cum am zugrăvit-o la Începui în alba rochie cu care pă­ şise când era nevrăstnică în faţa altarului; nu ca să-şi plece graţiosul cap peste care mâinele întinse ale preotului avea să. aşeze cercul de aur al cu­ nuniei, ci dusă de Întreg alaiul de nepoti şi nepoate ca să doarmă somnul ind-lung şi fără de sfârşit al celor drepţi cari şi-au făcut datoria lor întreagă pe pământ. [28] [29] AQORA MODERNA Inchipuiţi-vă un vast local cu gcarnu. i veşnic aburite, umpleţi-I după rnetodul indicat de Cartiere, faimosul pictor, cât veti putea cu mai mult furn ; după perdeaua aceasta albăstrie de vis faceţi 5ă se mişte câteva zeci de capete, ale căror contururi abia se văd În jurul meselor; alungaţi pe un căn:p verde câteva bile de fildeş care se urmăresc la in­ finit, se caută, se ciocnesc şi se despart ca iarâşi să se adune; dati drumul unei grindeni de zaruri; zugrăviţi îndărătul unei estrade pline de sticle, bu­ căţi de zahăr, de torturi, o femee plictisită ale cărei picioare nu se văd niciodată şi peste capul căreia negrul sbor de puncte mişcătoare ce-l fac muştele, îi zugrăvesc o impreciză aurcolă : aprindeţi ici colo flăcări albăstrii de rom ce se înnalţă, se desplc­ tese şi joacă pe rnarginea paharelor ca Iantasticele focuri deasupra comorilor; descleştaţi nenu mărate guri care să caşte făcând găuri de umbră, să rîdă aprinzând fulgere, să vocij erezc aruncând invective şi apostrofe ; deschideti şi Iâlfâiţi în aer aripi mari [30] - 30- de jurnale; alungaţi din urmă, în goană, o serie de siluete negre ce scriu zigzaguri aprinzând lică­ riri de pahare şi trezind zângăniri de farfurii la C2- pătul bratelor lor întinse; faceţi 53. circule tot felul de mirosuri, de cancanuri, ele paradoxe ; deschideţi uşile din când în când şi dati drumul sgornotoa­ selor ventilatoare de nu vreţi să innăbuşiţi ; teme­ ţi-vă de ecouri şi de curente, aveţi grijă SOl puneţi surdină tainelor şi peste toate acestea aruncaţi o mare pată de Scliwartz ; şi veţi avea aproxirnatif imaginea unei caten ele. Aşa e în contururi vagi mult ponegrita Ageră mode.nă, în care pe lângă n uiţi altii se adună şi nestatornici! fii ai lui Apelle, ca aruncând mici bu­ căţelc, irnaculate şi albe ca zăpada, în neagra pată de schwarz, să-şi spue păsurile lor. La anumite ceasuri, sornbrere, macîerlane şi la­ valiere, neisprăvite manuscrise şi definitive poeme, trunchiate ori schioape versuri, ori marmoreane şi irnpasibile hexametre, Îşi mişcă picioarele şi trec pragul vcneratului templu. Ca Înlăuntrul unui ba­ zar minunat, fiecare îşi desface scumpeturile ; unul aduce flori minunate culese prin cine ştie ce târî­ muri, le flutură în aer ca să le pue în valoare cu­ lorile, le agită ca să le trezească mirosurile, le strînge cu dragoste la piept ca să arate mai bine cât preţ pune pe ele; altul scuturându-şi bogatele plete suflă în trâmbiţc de: aramă trczind ecouri, ori aşează simpatic ctajcrc roze şi etajerc negrc ; din 'Bagdad ori din Basora un armator sosind îşi an- [31] - 31- corcază sgornotos yachturile pline de ncstirnatc, dă într'o parte bogate draperii arătând ochilor Iasci­ naţi nudurile sclavelor aduse din exotice ţări, le pune să rnoduleze romanţe şi să cănte barlJâfe im­ nuri, le face să schiţeze in decente pasuri şi impur­ purat de plăceri.ja.nn padişah oriental contribueşte cu norul lui de fum la estornparea cuprinsului În care se ţese marea cortină albastră; mai departe un al patrulea dă drumul la tot felul de şerpi, fă·· când gol împrejurul lui, arată săgeţi cu vârful mu­ iat în sucuri otră vitoare, cuţite şi pumnale cu două tăişuri, misterioase sticluţe ce poartă câte un cap de mort zugrăvit pe ele, vechi şi îngălbenite inioli] ale căror nume nu le mai poate descifra nimeni ; fiecare, în sfârşit îşi arată ce-a cules din ţările vi­ sului şi-ale himerelor, privindu-se ironiei cu coada ochiului ori zârnbindu-şi cu bunăvoinţă unul altuia. Larg Însă uşa s'a deschis şi într'un miros pesti­ lenţial, quintesenţa mahalalelor, extractul Iermenta­ tului guano, ce-a dospit îndelung la soare, în lo­ curile virane, duhoarea ce-a stagnat la gura cana­ lurilor, barometricele efluvii ce călătoresc numai pe drumuri de noapte; nenumitele gazuri ce-şi dau În­ tâlnire numai în anumite unghere, toate alarnbica­ tele parfumuri ce le poate distila un rinichi scos din llZ,-- intră făcând să bată în retragere şi cele din urmă pături de oxigen. Mirosurile, efluviile, extractele şi quintesenţele acestea alambicate, ce-au dormitat îndelung la gura canalurilor, au dospit cu beatitudine pe locurile vi- [32] - 32 -- rane, au călătorit şi vor călători cu plăcere în orele nocturne şi-au dat rendez-uous-usi clandestine în anumite unghere; îşi au şi ele partizanii lor, căci aşa sunt făcuţi unii, sau chiar cei mai mulţi dintre contirnporanii noştrii, pe cari numai exalările arno­ niacale îi mai pot trezi şi îi mai pot face să vibreze. _ Fiind marele colector, maxima cioacă a acestor . �rpuitoarc râu'eţe care nu mai pot reflecta cerul din multa murdărie ce-o târăsc în ele, ce nu mai pot face valuri ca să poată aduna lumină pe cre­ stele lor, ce nu mai pot scoate glasuri cristaline din cauza verminei ce le arnuţeşte ca o veşnică surdină, ei se adună şi se strâng cerc ca o baltă irr.i.ndă în jurul mesei celui ce-a intrat şi fiecare pe rând, precum toţi locatarii unei mahalale se mişcă ducându-şi cutia cu lături la sgomotul clo­ poţelului ce-l sună omul primăriei, oprlndu-şi odo­ riîerantul lui vehicul la fiece poartă; tot astfel şi ei, la semnalul dat de marele lor maestru, îşi des­ tupă micele lor istorioare, captatele lor svonuri, fer­ meritatele lor ştiri, ignobil ele lor cancanuri, ca să le verse în confidenţialul suflet al marelui preot ce face artă cu ele, .• .Stupiai şi naiviC� nişte copii al suhurbiilor, ce-şi pregătesc micele corăbioare de hârtie şi le dau drumul atunci când vine zăporul sau cresc apele mari de multe ploi, şi aleargă sub dunga murdară a trotuarelor spre răbdătoarea şi mult nesătula cloacă ce le adună toate; tot astfel şi ei îşi dau [33] drumul ştirilor în auzul celuia ce-i unul din dlrec­ torii mult reputatei reviste .Ctaaca moximâ", Din depărtările tuturor suburbiilor, din îndepăr­ atele mahalale, din toate cotloanele, pe toate scur­ sorile, pe tot ce poate mişca tulbure valuri, pe toată murdăria în mers, de pe tot ce e pantă ori povârniş, escadrele îşi iau drumul şi pleacă spre nesătula cloacă care le atrage şi le înghite, ca pe urmă,' din ce-a adus fiecare corăbioară, din tot ma- ! terialul Iermentat, din tot noroiul şi toate zoile în­ năcrite, urnflându-se să se reverse din nou şi să se împrăştie pe aceleaşi drumuri, pe aceleaşi râu­ leţe, in aceleaşi funduri de pimniţe şi de cotloane, purtând însă acuma marca parfum ului lui personaJ indelebila marcă a principalului Colector, stigmatul şi parafa plină de noroiul al cărui secret îl are numai el însuşi.,. , Şi odată cu intrarea acestui om pitic şi netn­ semnat ca o Furnică, dar care totuşi deţine recordul pestllenţîalelor exalări, acestui om care pune în mişcare toate ventilatoarele pe unde trece şi face să fluture batistele în aer ori pe unde îşi arată chipul de bizantin, minutul de exaltare cade, neîn­ crederea mijeşte o clipă în ochi, stânjenit şi cu l�rabă îşi strânge fiecare minunile şi priveşte Jnt I{rozit spre viitorul ce stă dincolo de perdeaua de lurn Şi dincolo de neagra pată de schwarz, Aci e gălăgie, e neutru I teren unde se revarsă I:analurile, unde se adună paradoxele, e îngusta bunte unde ambiţiile se aciuiază o clipă sub acelaş I -&- lrlUl��"'W""" _ [34] pavilion, e caravanseraiul unele toţi intră şi nimeri! nu se eternizează. Gol şi enigmatic r,!ll11âne paha.ui din care visurile narcoticurri s'�u împrăştiat. Clipita colorată, trebu­ itoare acestor sllf1o'� -'.; copii, .;,�_, �i a sfa mai mult acolo În norul de f' Y\ e pierzarea. Zarurile �p Sl.l�lr sunt Iărămarea vremii care trec nesăbuită şi nerodit"1re,:i1dnele it . "'"': ce il aruncă spun că nu �.",' cunt L: de altceva, ochi" îndobitocit; orive. în vid ';'l,cjJlând reîntoarcere: norocului ce nu mai ştie să surădă ... Şi totuşi oaze simpatice se zugrăvesc, bătrân' cari au apucat alte vremuri, călători ajunşi la capăt de cale, albi pensionari cu fluviale bărbi, acra­ paguri de fantome din gura cărora vorbeşte glasul trecutul ui. Adunaţi la un loc, ani' lir rac veacuri, precum amintirile lor condenseaza o epocă. Tigarete groase de chihlirnbar vechiu au fiecare, lanţuri grele d,!' aur îi înfăşoară ca pe nişte Prornetei, inele ar 11d.iC(: cu peceti şi simboluri complicate strălucesc p,e degete, tabachere incrustate, cât nişte besactele, S:c mută dela unul la altul, batiste mari parcelate i ii pătrate le umflă buzunările, Ei singuri sunt fericiţi, căci numai ei nu rmd visează; ei singuri sunt fericiţi căci sunt la capătu:' L tuturor ambiţiilor şi nu mai au ce spera; ei singur. sunt fericiţi, căci sunt desbrăcaţi de toate patirnelj' , Himere şi visuri ce înşiră hexametrii ori arbel rează lavaliere ei nu mai au ; bătrânetea lor poadj" [35] 'şoşoni pe toate anotimpurile şi contra tuturor no­ roaielor ; senilitatea lor nu se mai poate Înduioşa de trandafiriile flori ce le poartă un ram tânăr În primăvară ... Oa za aceasta singură e fericită, picături negre de schwarz şi albe bucăţi de zahăr îi leagă cu un lan! Împestriţat pe unul de celălalt, surdele lor urechi nu mai pot auzi sgornotul zarurilor, bumbacul ce li astupă auzul, îi fereşte de curente, de clevetiri şi de vorbe rele, renuntarea ce o dă anii mulţi, i-a făcut în sfârsit înţelepţi. Purta-vom şi noi vreodată, o! confraţii mei mulţi, înrudiţi şi noi printr'o vastă pată de. schwarz, grele lanţuri de aur pe burţi, fantastice inele pe degete, grele tabachere ca să ni-le trecem cu prietenie unul altuia, bumbac In urechi ca să nu mai auzim clevetirile şi nepăsarea ce-o dau anii mulţi, ca să ne putem ierta unii pe alţii şi să ne ad unăm În jurul acelei mese de marmură, Într'un colţ, ca aceşti bătrâni înţelepţi şi privilegiaţi, --"' cine ştie?. [36] [37] o AMltfTIRE DESPRE YERDI Sunt puţini fericiţi, cărora soarta le îngădue să intre, fiind vii încă, în Pahteonul nemurirei. Gloria are capriciile ei şi cheamă, făgădultoare ca o femee, surâde vicleană, momeşte şi pierde Pe cei mai mulţi, pe cei ce n'au fost destul de stă­ ruitori şi n'au ştiut să prindă ceasul potrivit ca să şi· o lnsuşească. Ea aprinde însă licăriri de luceafăr în ochii ce­ lor aleşi şi transfigurează pe cel ce s'au lăsat să- rutaţi de ea. . Intre fericiţii aceştia a fost şi Giuseppe Verdi, şi fiind dat că acum se serbează centenarul lui, v::>Î adăoga şi eu o amintire personală. Eram la Roma, pirn 1892, mi se pare, şi mă reîntorceam spre casa mea din Laţiul vechi, într'o seară târzie, Pe străzi, afişe mari colorate, anun­ tau reprezentati a lui Falstaff, ultima operă a bă­ trânului maestru. Cum o lume neobişnuită forfotia pretutindeni la acea oră, şi glasuri vesele urcau, m'am apropiat de un grup ş-i am întrebat cărei în- [38] târnplări se datoreşte mişcarea aceasta spontană şi am aflat că lumea aştepta venirea "lui Verdi, care fusese proclamat cetăţean al Romei. Una cu şuvoiul acesta tulbur, am uitat de casă, şi m'am lăsat dus până În apropierea teatrului, unde la un moment dat m'am găsit blocat şi n'am mai putut Înainta. Nerăbdătoare glasurile reîncepură vocalizânc1 crâmpeie din noua operă; glume şi interpelări v:­ olente pentru ocuparea întâiului rând năşteau, po­ runci aspre pentru potolirea tumultului trecură peste mulţime, dar neastâmpărata gloată îşi urma mur­ murul, fiecare trăindu-şi dinainte clipa fericită când vor vedea pe bătrânul mag, ce i-a învăţat Într'a­ devăr să cânte şi le-a pus deatâtea ori lacrimi de duioşie în ochi şi atâta mirare pe suflet. Şi minuta aceia fericită a venit şi ea însfărşit. Pe strada întunecată aproape, câteva puncte de lumină au lucit, s'au adunat trernurătoare la un loc, au devenit nenumărate, şi plecându-se spre partea , de unde bătea vântul, au apărut deodată. Un cor urzit din mii de glasuri, a sunat şi el, şi într'o trăsură veche, acoperită toată de flori, un om bă­ trân cu părul şi barba albe, o apariţie de omăt În care' ochii luceau negrii ca două bucăţi de cărbu­ ne, a trecut la câţva paşi de mine. Luminele acelea Iicăritoare şi nenumărate; pe cari le înviora ori le stingea vântul, erau o retra­ gere cu forte sui generis, improvizată din chibri­ turi de ceară, din chibriturile acelea pc cari vân- [39] - 3G -- z ătorii ambulan]i le vând ia toate colţurile străzilor, înbiindu-te cu glasul lor sonor: Centi cerini un soldo. Era dar o manifestaţie a centi cerini un Holda, fiecare îşi avea cutioara lui şi aprindea rând pe rând chibriturile ţinându-le sus, torţe minuscule­ aprinse pentru o glorie uriaşă: Ai fi spus o migra­ ţiune de licurici ce merg să apoteozeze un luceafăr, şerpuitorul drum al robilor coborât Întru întâmpi­ narea lui Dumnezeu. Cel ce desrobise atâtea svonuri Însă şi le dă­ duse drumul în lume, magul facut din vibraţii- şi unde sonore, aşa cum s'a îngropat Între flori, adă, postit sub pălăria lui uriaşă, cu o batistă de măr tasă legat la gât, cu cele două puncte negre ne­ clintite, ca dOUQ note pline ce i-ar fi adormit în ochi, privia la râul tulbur stropit de lumini fără să-I vadă par'că, privia mai departe, dincolo de lume, ca şi cum ar fi fost deprins cu extazul pă­ rnântesc şi aştepta să vadă altceva, ce nu văzuse încă, aceia ce nu se poate vedea, desigur, decât după moarte ... Şi a douazi, l'am văzut iarăşI. Era altă sărbătoare în grădina Princio, unde brazii şi chiparoşii nu se "veştejesc niciodată iar gloriile sunt reîmprospătate în toate anotimpurile. In această grădină-panteon, unde toate gloriile Italiei şi ale Romei vechi Îşi au busturile lor, con­ siliul municipal găsise ._;,� cuviinţă să înalţe un bust de marmoră şi celui el' nu devenise o glorie pos- [40] .� 40 - tumă şi al cărui cap nu cunoscuse încă mâna sa­ crilege care să-i fi aplicat inevitabila mască de plastilină, Tot ce era oficial îndolia de astădată luminele, rozetele şi decoraţiile iluştrilor rivalizau cu sc1ipi­ riie florilor şi ale fluturilor, pietrele scumpe şi ju­ vaerurile atârnau la' gâtul şi urechile matroaneJor. Şi omul de zăpadă, cu pătrunzătorii lui ochi de diamant negru În cari râdea soarele, viul Între morţi fu pus faţă în faţă cu tizul lui din marmoră făcut. Un zârnbet trecu sub mustăţile bătrănului compozitor, piatra însă a rămas rece şi nu a răs­ puns maestrului. Câteva discursuri îşi despletiră spiralele, un cor de glasuri armonioase ca de se­ rafimi se înălţă după o perdea de chiparoşi, un miros puternic de roze ce mor lăsate pe ramuri aburi şi apoteozarea era terminată. Cel făcut din vibraţii şi unde sonere a sfârşit într'o zi de a mai vibra şi s'a dus ca un sunet din lume, cetăţeanul Romei însă a rămas acolo unde copacii sunt veşnic verzi şi florile nu mor nicio­ dată. Acolo l-am revăzut intr'o altă călătorie a mea, printre marmorele eterne, scriind o umbră violetă pe pământ, o umbră ce nu se va mai şterge ni­ ciodată cât timp soarele va mai răsări şi vor mai răsuna mandoline şi ghitare, -: [41] Din ,.Arca lui Noe" coco Sânt loagevităţi absolut primejdioase, şi Coco, papagalul favorit al coanei Adela, spre dăsnădei­ dea noului soţ ce-şi luase vecina noastră, se Încă­ păţâna să trăiască şi să-I persecute ca o eternă remuşcare. Să te muţi aşa într'o casă străină, cu arme şi bagaje, cu tabieturi şi obiceiuri, cu ticuri şi năra­ vuri, şi să poţi să te adaptezi mediului înconjurător, şi să ştii să respecţi aşezarea mobilelor ce şi-au căpătat un fel de inamovibilitate, după multele ser­ vicii făcute şi după locul adecvat ce poate să-I ocupe în măsuratul spaţiu, să poţi prinde din cur­ gerea traiului zilnic anurnitele simpatii pe cari bă­ trâna stăpână a casei le-a căpătat pentru unele bi­ belouri şi nimicuri ce o înconjoară şi stau risipite !}C etajere ori în prietenoase colţuri, povestind de aniversări şi amintiri trecute, să fii atât de dibaciu ca să dai fiecărei slugi ce a slujit înaintea ta pc un altul, gradul de simpatie de care se bucura [42] înainte şi care crede ca j se cuvine, e într' adevăr o problemă cât se poate de greu rl;' rezolvat Pe toate acestea însă scăpătatul beer izbutise să le aducă la bun capăt şi în scurtă vreme, precum deprinsese să se strecoare frumuşel printre mobi­ lele vechi, respectându-le poziţia câştigatâ, tot astfel ştiuse să-şi atragă, prin vorbe blajine şi bacşişuri pe ascuns strecurate, şi simpatia vechilor slugi. Toţi şi toate, mobile şi oameni, uitaseră, par'că odată cu stăpâna, pe trecutul stăpân şi se plecau întâmplărilor, căci se vede că aşa e făcută vieaţa ... Innaripata dihanie, ce nu mai avea astâmpăr cât \ ţinea ziua, însemnându-şi pretutindenf'locul pe unde se aşeza, cu albe constelatii, singură Însă îşi mai aducea aminte şi nu voia cu nici-un chip, pe noul venit ce se mutase într'o dimineaţă, în primitoarea casă a raposatului ei 'prieten şi stăpân, Conul Tu­ dorachi. Un instinct obscur îi spunea ei, se vede, că noul , venit în casa lor nu e decât un parazit, şi aşa fiind, mai tare la suflet şi mai mândru poate ca cei ce-I Înconjurau, rămase rece la toate foile de salată su­ plimentară, precum şi la toate smochinele cu care noul oaspe îl îmbia cu atâta dărnicie. Tăcut şi trist, cu capul alb adăpostit subt aripa cenuşie, visa îndelung.vacluiat când pe ramurile întinse ale auritului candelabru, când pe prichiciul sobei, când pe prepeleacul de lemn, unde se le­ găna; ca urrechilibrist pe inelul aninat, visându-se [43] II) '" - poate prin somn pe o mlădioasă creanga 111 virgi­ nele păduri de tinde fusese adus., Intrun instinct de libertate atunci, aprinzsndu-şl irisul galbăn ca aurul subt pleoapă lăsată pe obrar, îşi întindea aripele în treilă şi se avânta spre bu­ cata de infinit ce i-o zugrăvea geamul, bătea cu des­ nădejde în nevăzutul zid, ce are culoarea aerului, şi apoi se rcintorcea şi mai trist şi, reluăndu-şi locul pe inelul ce se clătinase o clipă în vid, alb p;� creastă şi pe pântec ca o zăprdă, plurnburiu, ca pres urat cu cenuşe pe spele, pe aripi şi pe pi­ cioare, roş ca zugrăvit cu sânge închegat pe coadă, umbria din nou fărâma de aur din ochi subt pleoapa Iăinoas i şi recădea În sornnolenţa şi 111('­ lancolia lui de exilat. .. fluvii mari cu tumultuoase şi spurnegate valuri, gonind subt adumbrişuri de uriaşe păduri. ce-fii lăsaucortinele grele de ederi ŞI ac liane pana pe l.ărmuri, îl treceau pe dinaintea ochilor lui închişi atuncea poate; bărci intorrne şi primitive sculptate într'un trunchi de copac, di n cari oameni negri ca nişte bucăţi de noapte îşi ridicau vâslele licăritoare de picuri,spre el şi semenii lui şi alunecau mai departe, îi se nâzăriau poate; mii de zgomote stri­ dente, de glasuri înţiglate, de râsete sonore, de bătăi de aripi ce mutau umbrele din loc, Iuăndu-şi sborul, de chemări şi de răspunsuri, de frânturi de vorbe c,:: încercau să moduleze dulcele glas omenesc îi loviauauzul : şi atuncca, dânl un ţipăt, se trezea din nou şi prlvta în jurul lui mirat, Ia mobilcle [44] - 44- străvechi, la cunoscutele bibelouri şi Ia noul lui stăpân ce dormita într'un je,ţ, cerind "Voinţa Na- ţlona/ă" ' Viclean duşmănos şi cu pleoapele lăsate subt ochelarii măritori, ca şi cum ar ti vrut să-şi ascundă întunecatele gânduri ce dormiau În Iirnpezile safirc ale ochilor, potrivnicul îl pnvla pe dedesubtul foii mari deschise, în lături, făcându-se că nu-l vede, şi cetia inainte interesantul cotid ian al cărui parti­ zan era. In umbră însă de multe ori, Jâsându-şi jurnalul pe genuchi, mâna lui păroasă de asasin la orice ţipăt strident se crispa, şi două licăriri, una al­ bastră şi cealaltă de aur, se întâlniau o clipă, două duşmănii se încrucişau şi se stingeau din nou. Legănat pe trapezul lui, Coco îşi aducea aminte, în micul lui creer obscur făcea sforţări poate, voind să transpus o imagine şi figura vechiului lui stă­ pân ce sta pe acelaş [eţ unde stă acum potrivnicul, se refăcea la loc Cl! mustăţile lui albe tunse scurt, cu tufoasele sprâncene ce adumbriau ochii buni, cu patriarhalul halat cu care ei era deprins de atâta vreme, - şi un glas domol şi blând venit ca de pe altă lume, răsuna din nou par'că, prietenos şi cald şi prindea să-I cheme: - "Coco! Coco!" Blajin, prietenul lui bun venia spre el, o mână trernurătoare se lntinaca spre trapezul lui miş­ cător şi îl lua, un pământean şi o îrmaripată se înfră�au, pudrat pe creastă şi Iicăritor de străluclri, 1 I [45] - 45 - el, bi.etu.l.,sltfiet rătăcitor de t:redle trezi tăcerea hJJri.co.',laLl ce predornneşte înaintea furtuni lor. Ce avea să se întâmple cu ele, unde mergea acest norod select, prin ce Întâmplare ciudată se găsise pe bordul aceluiaş Tra- "ilie multiplele fiinţe venite dela Răsărit şi din Apus, trăite în gal­ benul nisipurilor ori in negrele păduri vlrgine, În inaltul necuprinsului şi albastrului ether ? Dedesupt imensa căldare îşi fierbea lichidul În clocote, clăbuci ca deasupra unui uncrop forfoteau ridicându-se, tulburi şi nisipoase valuri se ridicau răspândindu-şi spuma lor murdară, voind să arate par' că ce negre sedimente fierb la fund; iar de sus, de sub imensul coviltir boltit, tot ceea ce supsese gura arsă de sete a lacornulul soare, ca după o mare indigestie, recădea din nou în cascadă, cur­ gea ca din orificiul unui uriaş ce-ar fi băut nernă­ surat într'un ospăţ. proptit pe arcadele cerului şi se revărsa tumultuos. Voios floe-o-clock-ul de bestii porni, cu zâm­ bete albe de dinţi ori cu scllplri de simandicoase coarne, cu Ilcâritoare stele aprinse În lumina unui fulger pe copite ori cu luminoase scântei divine in ochi, eşlte din compartimentele lor şi adunate pe punte ca nişte voiajori ce stau să-şi ia adio dela cei rămaşi pe ferm, porni alaiul de privilegiaţi. Ce era această quintesenţă de bestii, purtând marca acelulaş concesionar, spre care ţel mergea internaţionala aceasta ce nu putea fi pusă la acelaş diapazon, ce era acest tarnazlâc de ginte eteroclite, [73] dinte şi corn, copită şi unghie, gură şi ventuză ghi.ară şi periferii catifelate, glas şi răget, instinct . şi inteligentă, candoare şi brutalitate; eli ce văpseli era zugrăvit pavilionul lor alcătuit din penele ce purtau toate culorile curcubeelor şi nuanţele tuturor bIănurilor?.. . Ce era această quintesenţă de vestii urcate în şubreda cutie de lemn? Voiu răspunde că era în­ să-şi multipla fiinţă a creatorului manifestată subt diverse forme. Ce era acest tarnazlâc eterocit, al- ............., cătuit din dinte şi corn, copită şi unghie? Voiu spune ce erau diversele manifestaţii ale aceleeaşi fiinţi care oricât de perfectă ar fi nu poate fi niciodată unitară. Spre care ţel mergea internationala aceasta ce nu putea fi pusă la acelaş diapazon ? Vă voiu rnărturisi că nu ştiu nici eli, după cum nu ştia nici acela care le creease, Ele însă au supravieţuit şi au acostat fericite. Negru semn de doliu, neagra, sdreanţă purtată de furtună, a intins corbul plutind prin neguri şi s'a tot dus fără să se întoarne înapoi. Albe aripi irna­ culăte a desfăcut porumbul, ca o năframă a fluturat prin răsvrătitul uragan, semn imaculat astăruit o clipă Între două ablsuri, fulg sclipitor s'a făcut micşorat de depărtări, scântee diafană a jucat, ca un pic de spumă svârlit de, valuri deasupra uriaşelor creste, ca prefăcut din nou scăntee, jucător pic de spumă tlufurătoare nătramă şi albă trenă de lumină, să reapară ducândînîlorita ramură de măslin ce anunţă împăcarea. [74] - 74 - Sub O' imensa arcadă făcută din şapte cll19d, ca subt un uriaş tunel boltit În negrul Întunerec al cerurilor, legănata arcă trecu În manifestaţiile de bucurie ale ciudatului norod. Cu răsvrătiri, cu şiretenii, cu iscusinţi, cu ascun- ' zişuri, cu multele lor porniri şi cu inconştienta lor aplecare spre a se multiplica, cu toate variaţiile ce se pot face la nesfârşit asupra celor două eter­ ne teme, ce se cheamă bun şi rău, Dumnezeu co­ borî din nou pe pământ cu vasta lui turmă de bestii şi le lăsa să se multiplice şi să reprezinte faţa lui divină. Ele au stăruit şi s'au selecţionat, s'au indepăr­ at una de alta şi s'au adaptat diferitelor medii, şi-au: stins lumina ochilor ca să nu mai vadăsoa­ rele, prefăcându-se cârtiţe şi călătorind sub pă­ mânt, şi-au exagerat personalitatea ridicându-şl gâ­ tui deasupra arborilor şi ascunzându-şi numele lui Dumnezeu sub pseudonimul de girafă, s'au strâns în muşuroaieoris'au răzleţit în pustiuri, au întins aripi să se înalţe În albastru ori sau coborît în adâncurile nebănuite, aprinzându-şi tin far luminos deasupra orificiului veşnic căscat ca să Înghită o pradă, s'au făcut mlădioase, şerpuitoare alge, ori monstruase balene ce aruncă necontenite clisme , văzduhului când li se urăşte cu imensitatea inîer­ tilă a singurătăţllor în care trăesc, rneduze ce mai poartă În gelatinosul lot trup reflexul curcubeului primitiv, rarniîicatăşi tentacularăcaracattţăi-a plăcut să fie, ori rieagră sepie ce aruncă un nor de cel"- ====��---_. [75] 7;) __ o iI"iilă 1il iinljJt::d!1iilc în care se rdJedc:rdi.' cerul, ;"a transtormat, orecum si In fiinta lW;3 ,nelinistit{1 si . �.:. � '. ci udată, i-a plăcut să se manifeste spre deznădej- dea rnulţilor mei semeni. Sepie şi pe mine m'ai făcut, o.! murt vlantazis­ tule creator, într'un nour de cerneală m'ai osândit �;ă trăesc şi să te reprezint pe tine cu .o pată, CI1 lin stigm�t,cL1 o urmă, cu o nesfârşită dâră de slove, de puncte şi Iinii.vde exclamaţii şi întrebări pe ori unde trec, m'ai făcut să-ţi însărnn calca. lntr'un strop de cerneală îţi oglindeşti hiuÎa ta În mine, lntr'un nesfârşit ocean de hârtie boţit şi sbuciumat În valuri, făcut din creste ascuţite şi din adâncuri umbrite de patimi m'ai osândit să plutesc spre o arcadă luminoasă f{\cutii din şapte culor mi-ai tăgădui! să trec când se va potoli uraganul care mă suuciumă şi eu m'am supus ţie ... Albă şi şubredă ard din virglne foi mi-am făcui, deasupra cărora mi-am împlântat ca un catarg condeiul... Neagră şi Întristată ca o funebră zdreanţă de doliu pornească dar întristarea şi îndoiala mea ca să caute un tărârn şi să nu se mai întoarcă. înapoi; alb şi imaculat ca zăpada, precum a pornit porumbul, ele-şi sborul rnâdrul meu suflet şi îl1!oarcă�se înapoi de va fi cu putinţă cu vcrdea ramură de măslin spre arca Ce-O îmbarc acuma şi scoate-o la un Uman tertcit... Iar de nu se poate toate acestea şl arca ce mi-am alcătuit-o ca să scap de naufragiu multele [76] -- 76 - spele create de tine, o, doamne, ca. un val ooos.it te se sfarmă de ţărm aruncă şi volumul acesta şi crede că cel ce e IUl reflex al tău şi-a căutat de multe ori să ridlculizeze divina ta esenţă, nu se va lntrista şi ca un alt copil răzvrătit ce I'ai creat într'un moment de demenţă va repeta şi el după pilda lui, neputând să-şi mai împace supuşu asupra cărora era menit să împărătească: � "După mine potopul" ! [77] DOMNU HUBI! o legendă teutonă povesteşte de un rege, că, urcându-se pe tronul părinţilor lui, a poruncit să-i aşeze un clopot de argint În înnaltul unui turn ca să poată, ori de cât ori ar Încerca vre-o mulţu­ mire, s'o anunţe şi norodului său. Mută însă a rămas limba clopotului din înnaltul turnului cât a trăit el, şi, singura dată când regele a deşteptat din sonm limba tăcutului clopot ca să-şi vestească norodul că e mulţămit, a fost atunci când a murit. . Domnul Hube era şi el teuton, dar .clopotul tn viata lui a jucat cu' totul un alt rol. EI, in sunetul clopotului s'a deşteptat, in sunetul clopotului a mâncat şi în sunetul clopotului a adormit toată vieaţa lui. Tăcerea şi liniştea, pentru el au fost lIU cuvânt van, un non-sens aproape. Gălăgia infer­ nală a celor patru clase de copii, peste care pri­ vighierea lui trebuia să, se exercite, îi suna neîn­ trerupt In urechi ca murmurul mării În cuprinsul unei scoici. Am estecu I de capete blonde şi brune, pe care îl vedea veşnic reînoindu-se În faţa lui ca [78] 11n norod de burueue mdărâtnicc ce nu-i chip să le stărpeşti, toate fetele acestea ce purtau ;'!jg­ rnatul "fiilor ercdităţi şi a atător porniri ascunse ce mijau deabia, aşteptând imboldul care să le trc­ zească, tot amestecul ciudat de fiinţe, de biete vlă­ stare fragede, venite pe lume cine ştie cum, odrasle ale ceasurilor de păcat ori ale clipelor de fericire, născuţii din melancolii ori din voluptăţi intense, hibridc ale unor gârbovc senilităţi, CUl11 puteau fi puse de acord vreodată în faţa bine făcătoarei linişti?. Anii curgeau şi ca un flux necontenit de valuri, nesimţit, generaţiile vechi împingeau pe cele noui, copacul vieţei lot alte 'ioi schimba, şi numai domnul Ilube sta neclintit şi privea cu disperare la această hidră' ce-şi reinoia capetele necontenit. Să simţi eterna tinerete care vine spre tine, veşnicul zăpor orimâvăratec ce-ţi dă asalt biruitor, pururea me­ tamorfoză ce ti se desvălue sub ochi, şi să nu li-o poti apropia ca să renaşti şi tu,- poate fi CEva mai sfâşietor? Tu m u ltul însă creştea n econ tenit, căci într' o gră­ madă de copii, ca în pădurea Ierrnecată când rupi o frunză şi se trezesc copacii şi încep să murmure. e deajuns ca unul să deştepte; întâiul glas. Deabia de-şi lăsa pe mană capul bătrănu: pedagog, ca să viseze la romantica Iul ţară, căntată aşa de duios în baladele tipărite in Lesebuch-ut ce-i sta dinna­ irite, şi tot visul trebuia să se destramc, toate elicle­ şi cobolzii să dispară, tot norodul lIlVC!:hH al 1"(;'­ manlismuiui ,gcrl1l;,;m să f,(" reîntoarcâ în (ara [79] - 79- F iinţele supranaturale iubesc liniştea, pasul lor abia lasă urmă, .atât de uşor calcă ;şi elarul de lună, în" Care .. s muiate vechile balade, numai singurătă­ [ilor li se potriveşte.; In arca lui Noe n'aveau ce căuta astfel de fiinţi şi domm/ Hube, având poate o ureche mai muzi­ cală decât patriarchalul Noe, la cel mai mic sgo­ mot săriă În sus. Fac această apropiere fiindcă tinerele vlăstare încredinţate pedagogului erau toate dăruite cunumeleunui dobitoc, toate speciile pure ori impure îşi aveau reprezentantele lor, iar toată şcoala era pentru dânsul o vastă arcă pe care i-o încre­ dinţase domnul Director s'o ducă spre un. Ararat , t lt " mal1l11 ar. ",.i • O . nervozitate neîncetată il agita. Mănele lui pale ca fildeşul n'au ştiut desigur niciodată ce sânt desmerdările, locul nu se în dulcea în preajma lor lumina pe ele cădea rece şi neprletenoasă şi ele păreau veşnic un simbol al' ameninţării, Ochii vizi, înconjuraţi de nişte ochelari cu cercuri negre ca două nule, ce-i s'ar fi urcat din catalog pe nas, priveau fără să adune soarele inei. Părul încărunţit şi plin de dungi albe ca tabla pe care se jucau copiii, împrăştia veşnic ca un praf de cretă îm­ prejurul lui. Aşa era în linii mari domnu' Hube, Adus de cine ştie ce nevoi în ţara noastră, cu gândul de a face câteva economii pentru a se în­ sura poate şi a-şi dura o familie, a rămas robul, copiilor altora. [80] - 80- Vesele şi triste precum erau şi zilele, luminate de soare ori acoperite de neguri, crescute de vânt ori asurzite de surdina zăpezii, se auzian sunetele clopotulul, veşnic şi neîndurat suna din oră in oră măsurând timpul care trecea fără să mai poată aduce nimica nou pentru dânsul, In sunete clare şi sunete triste era ţesută vieaţa lui, o ploaie fă­ rârnată de sunete erau ceasurile şi zilele care nu-l vesteau nici o fericire ... Dobitoacele strânse în arcă se răspândeau în lume şi deveneau oameni, amestecul de 'capete blonde şi brune pe care îl vedea veşnic reînoin­ du-se tn fata lui ca un norod de burueni îndără­ tnice, reveneau sub a ltă formă cu mustăţi şi bărb acuma, aducându-şi la răndul lor odraslele, un alt crârnpei al hidrei, un alt eu chinuitor, un alt spe­ cimen pe care domnu' Hube trebuia să-I botezc, căutându-i un nume în vasta-i nomenclatură. EI singur rămânea locului după catedra lui ea Îndărătul unui fragment de baricadă, În faţa atâtor seminţii ce-i dau năvală, visând, tn tumultul care îl Împresura crescând necurmat împrejurul lui, timpul când clopotul va suna şi pentru el minutul de desrobire, fericitul, minut când se va face linişte ca în Lesebuch-ui ce-i stă dinainte şi elfele vor putea veni, în sfârşit, neturburate să-I ia de mână şi să-I ducă aiurea, Într' o lume mai bună. I \ r [81] De la custura grosolană de silex, ori de la in­ tâiul cuţit de plug făcut din bucata de fier căzută din cine ştie ce astm, pe vremea bunilor trogIo­ diţi şi până la perfecţionatele instrumente aratorii din zilele noastre, ce cale uriaşe am străbătut. Pentru dunga neagră pe care o scrijelează omul de la începutul lumii, pe fata răbdătorului pământ, în care să arunce sămânţa, câte minţi nu s'au trudit până să ajungă fa arătura adâncă a plugu­ lui cu aburi. Domnul Panţu însă era contra maşinismului şi pentru tradiţie. Trogloditul din el nu murise încă şi simplul fier de plug, cu care se slujise părinţii şi străbuni! noştri din vremurile cele mai patriar­ hale, îl satisfăcea cu prisosinţă. "Maşinile sunt un cuvânt van şi nişte invenţii complicate şi diabolice. Totul e să sameni la vreme şi să ai ploi priincioase", zicea el. Stăpânul lui era însă cu totul de altă părete! ştiind că un pământ, cu cât îl vei lucra mai bine �u atât va rodi şi el mai mult. Poate că era gre- [82] 11 I ,- 82 --" şit şi că vechilul său avea şi el dreptate când spu­ nea că părnăntul nostru nu-i Încă destul de o­ bosit pentru a-l hrăni pe cale artificială şi a-l lu­ cra cu atâtea maşini, când ai destule braţe de muncă pentru un preţ aproape de nimic. Dar pro­ prietarul fiind un spirit tiranic, ţinea să facă după cum voia el. Şi pentru acest scop nu cruţa nici o cheltuială. Tot ce era nou, era dinnainte adop­ tat de şi dânsul. Pluguri şi secerători cari umblau pe lan uri ca nişte dihănii cu aripi fantastice; elevatoare care ridicau paele de pe dinţii mişcători ai batozei şi dădeau singure stogurile galbene ca nişte cozo­ naci; morlşti care duduiau împrăştiind nori de pleavă, alegând grăunţele galbene ca aurul, rnaşin de semănat care lăsau pe urma lor boabele în �. i­ raguri de creştea grâul rând uit ca o armată şi cfie alte nu aducea el spre disperarea domnului Panţu. Zece lemnari şi două covălii în care foalele Il I mai aveau nici odată astâmpăr şi flacăra roşie il focului ardea fără Încetare ca în grota lui Vulca il, lucrau de dimineaţă şi până seara pentru repara­ rea şi întreţinerea acesto� monştri. O ceartă neîncetată de ciocane căzute zgomotos pe nicovală. umplea aerul. Ferăstraele scârţiau şi o pulbere măruntă de lemn. sbura ici-colo, purtată de vânt. Strujituri blonde ca nişte papiliote destă­ cute zăceau aruncate în toate părţile, şuruburi şi mutelci te împiedecau la fie care pas, pete de uleiu şi de văpsele lumina ti vesel câte o mocirlă, [83] 'şitbate acestea pentru cc,mit rog? se intreba J, Peuiţu. ,O armată Întreagă de", maşinişti cari vorbian toate grai urile ce mai dăinuesc de la Babel încoace şi pe care nu le putea pricepe, îl înfuria şi mai mult. El ştia una şi bună: părinţii noştri n� mai aveau deastea şi nu, murian de ioarne slavă 00111- nului ! Dar ca să facă pe plac stăpânului, după ce a1- J1l ata de mecanici hotărî că maşinele pot fi scoase la' câmp, el pufnind şi trăsnind, înjugând toţi boii pe care-i avea la îndemână, ieşea cu ele pe lanuri, Neagră, proaspătă şi adâncă aratura speria ca prin farmec, proaspăt mirosul pămăntului răscolit se Împrăştia pe urma cuţitelor biruitoare, când era vorba de arat ; ori blondă, ca o pleată bogată, s� pleca holda, aşezânda-şi aurul pale-pale, pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. Asta ţinea Însă o zi. Şi îndată ce proprietarul pleca, văzându-şi cu plăcere visul izbândit ; "el peste noapte, ca spiritele demoni ce din "Meşterul Manole", punea pe argaţii lui, în timp ce maşini­ ştii dormeau fără grije, să strice ici o roată, colo să desfacă o mutelcă, sau 51 tae o curea, aşa CJ în zori nici o maşină nu mai putea SJ. umească din loc. Alb apoi de nesomn şi cu un zâmbet mefisto­ felie, apărea şi el odată. cu soarele pe deal, ca să se bucure de isprava ce făcuse. lnţelenite şi paralizate În mijlocul cârnpului, ca [84] i i i -- 84 - nişte mătăhale monstruoase, maşlnele ce făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească şi câte braţe inutile puteau să înlăture, când poate era mai multă nevoe de ele, stăteau acuma ridicole şi neputincioase pentru că aşa-i plăcea domnului Pant\t. Arăturile insă n'au vreme să aştepte, când aLI început ploile, precum nici grâul când e In copt nu poate sta la buna-voia şi întâmplarea vânturi­ lor. Cu un gest imperios indârâtnlcul şi conserva­ torul slujbaş făcea oamenilor semn să intre in lan, aşa cum apucase dumnealui din vremuri; şi apoi poruncind să ducă maşinile la curie că nu sunt bune de nici o treabă, îşi vedea liniştit de lucrul lui... Iar în fundul curţii subt un uriaş şopron, toate sfărâmăturiJe şi risipa aceasta de fier, de lemn şi de oţel, se adunau zi cu zi ca În urma l1l1W vast Ilaufragiu. Mereu tot alte sfărâmături veniau să se adaoge celor vechi, voind par'că să arate ochilor miraţi, toate prelacerile prin care trecuse maşinismul. Ne­ păsător, colbul cădea pe ele, flori de' rugină se arătau pretutindeni, mucigaiul se intindea biruitor iar cu cât creştea uzura şi risipa cu atâta mefisto­ felicul Panţu se bucura şi el, plimbându-se ca un colecţionar ciudat printre-atâtea roţi şi maşini pe care le oprise din mers dânsul, prin voinţa lui. Stranii, ca nişte girafe, priveau elevatoarele la [85] el; flămânde îşi arătau dinţii rânjiţi batozele ca şi când ar fi vrut să-l mănânce ; ameninţătoare luciau cuţitele de plug, fantastice Îşi întindeau secerătoa­ rele aripile lor, ca şi cum ar fi vrut să-şi iee sbo­ rul; căscate suspinau toate supapele, când trecea vântul : dar biruitorul trecea liniştit, ironic şi sa­ tisfăcut că ucisese maşinisrnul. [86] [87] Din arca lui Noe DOCTORUL, TR/L5URţI, VIZI­ TIUL .51 Cilll Era odată un doctor, o trăsură veche, doi cai fără culoare diferită, şi un vizitiu bătrân. Zic aşa, pentru-că sunt anumite fiinţe pe care nu le poţi concepe de cât ca o pluralitate. Ei singuri nu există, pentru-că cer o comp!ectare, ei trebuie să se in­ gerneneze ca să poată fi, trebuie să-şi asocieze pe alţii ca să fie siguri că există. Era deci un doctor plus toate derivatele lui şi ei de douăzeci de ani stăpâneau un oraş. La anu-­ mite ceasuri se trezeau cu toţii, privind prin opt ochi somnoroşi lumea, tot atât ea fălci se deschi­ deau formând un uriaş căscat, diferite combinaţii inmagazinau )iecare "şi apoi ciudata maşină alcătuită . se punea în mişcare. Când începu tovărăşia asta nu erau ca astăzi; doctorul era brun, vizitiu! blond, iar bidivii albi şi uitam să spun că şi adequata trăsură la care erau înhanaţi cu toţii, pe vremea acca,era solidă, stră- [88] lucitoare ŞI Juca uşoară şi Iegănată rpe cele mai flexibile arcuri ce-ar fi putut exista. Şi cum erau deosebiţi la Înfăţişare, tot astfel, erau şi la suflet, când pentru întâia dată sveltul biciu cu şfichiui lui sonor de mătase, inflorit cu UI1 canaf de spumă, vestise cetăţenii paşnicului oraş că le-a sosit un nou emul al lui Hipocrat, Guraliv şi vesel era cel ce ocupa locul de onoare pe perinele moi ale trăsurei, ca unul ce nu avea Încă nici un cadavru pe conştiinţă, nici un avort la pasivul lui, nici o epidemie rău combătută care să-i mustre cugetul. O vervă necontenită îl făcea În exuberanta lui juvenilă să reflecteze cu bună voinţă despre oameni şi despre lucruri. Saluturi respectoase de moştenitori nu-l întârn­ pnase lncă, marşurile funebre ce întovărăşesc de obicei răposaţli n'aveau de ce să-I turbure şi cum neagra culoare a doliului era încă pentru el ca şi ori-ce altă culoare, nu putea înţălege cum cel ce-i masca deapururi orizontul ca un paravan şi din a cărui fiinţă 1111 vedea de cât partea pe care o in­ toarce omul când e supărat, poate sta aşa de mut, de filosof şi nepăstor la nenumăratele aspecte ale vieţei asupra cărora el îi atrăgea luare aminte. Blondul automedon din înălţimea lui găsea se vede însă, mai interesantă tovărăşia celor ce-I pre­ cedau de cât a celui din dărătul lui. Era şi firesc de altfel să fie o legătură mai directă, căci ca unul ce ţinea hăţurile in mână, nu putea fi de de cât o prelungire a dobitoacelor. [89] Albele quatrupede şi ele aveau pe atunci o per­ sonalitate destul de accentuată şi greu se puneau în pas neînţelegând încă greaua problemă a tovă­ răşiei şi nefiind destul de precoci, sau tncercaţi ca să ştie că în unire stă puterea. Erau simpatici ori-cum, aşa, cu. toţii şi vechiul oraş cu căsuţele lui strânse, una lângă alta, subt streşinele cărora se aciuază atât de puţine bucurii . şi aşa multe dureri, căuta să se �deprindă par-că, zicându-şi : şi noi am avut un ieri, am strălucit frumoase şi nouă la soare, am găsit pe altele mai vechi de cât noi, dar anii, zăpezile şi soarele ne-au prefăcut una şi ne-au dat aproape aceeaşi faţă, streşinele noastre acum picură aceleaşi lacrimi şi ferestrile deschise spre drum privesc aceaşi viaţă .. : Drumul printre ele, ca un râu liniştit, curgea drept, cotia, se umplea de umbre pe unde-şi în­ tindeau pomii Irunzarele deasupra zaplazelor, se lumina din nou mai încolo, se revărsa într'o piaţă, şi apoi îşi lua cursul în linii drepte ori zigzaguri, ca să ducă tot aceaşi trecători o bucată de vreme, să-i schimbe la faţă apoi, să le îngreuie pasul, să-i ducă până la o poartă de unde nu se mai întoarce nimeni înapoi şi să izvorască mereu alţii. Şi pe cursul acesta au trecut şi ei, doctorul, tră­ sura, vizitiul şi caii; s'au oprit azi aci, subt urn­ brarul unor po.ni a adăstat trăsura, vioi a sunat lIll clopoţel, din ce în ce' mai grăbit a înegrit Hi­ pocrat o reţetă şi râul- alb al drumului l'a oprit la altă casă, de undc l'a luat şi l'a rnânat aiurea spre [90] - 90 .. alte dureri, ca să-I readucă iar de a lungul zilelor şi al anilor sub aceleaşi straşini ca să aducă o fi­ rimitură de nădejde cu câteva 'slove negre ori cu o vorbă bună. Albi fusese caii, brun stăpănul, blond vizitiul şi chipeşă trăsura ; liniştitele case însă care·-şi aduceau aminte �i aveau acum aproape toate aceaşi faţă, priveau cu duioşie la pluraritatea acea ce începea şi ea încet încet să se identifice după atâta vreme. Grămadă curseseră anii, neagra estompă a rnorţei îndoliase multe case, epidemii nenumărate dăruise moşteniri neaşteptate, mii de reţete semnase acuma mâna aceluia ce acum două zeci de ani nu-şi pu­ sese încă iscălitura sub nici un decret de moarte. Ca o pacientă rău îng: ijită ce nu mai are nici o nădejde de scăpare, gemea acum trăsura, pe ar­ curile ei obosite; tăcut îngândurat şi fără vervă pri­ vea cel de pe perinele ce-şi perdeau câlţii, la P(l­ ravanul viu ce-i acoperea orizontul de atâta vreme; nepăsător şi ursuz cel ce ocupa poziţia cea mai înaltă mâna bietele quatrupede care înţălesese În sfârşit ce însemnează a merge în unire şi de a--şi mişca în cadenţă pasu 1. AI lor era oraşul de mult, precum şi ei de mult ai oraşului. Din moarte şi din viaţă se urzise tre­ cutul, din mii şi mii de reţete, puse una peste alta' crescuse păturile zilelor şi carele aveau acum toate aceiaşi poveste, care începea aşa: Era odată un doctor, sau mai bine nu,- era o dată un doctor, o trăsură veche, doi cai şi un vizitiu [91] bătrân.; Cum fusese ei înainte îm"şl mal aduce.ro aminte tihnitele case dar atâta ştiau că acum albi erau caii, bătrân vizitiul, nins de ani doctorul, şi că toţi treceau înhămaţi la aceaşi veche trăsură, asernuindu-se aşa de bine, încât par-că făceau o singură şi nedespărţltă fiin'(ă cu opt ochi ce aveau să se stingă şi ei într'o zi sătuli de atâtea suferinţe şi nemernicii pe care le-au văzut cât au trăit. i, [92] [93] OIN APCA LUI NOE KERMr:;SSA Eu credeam că numai pe mine mă Întristează nourii şi că numai ,eu sunt trist când nu se arată soarele, şi nu bănuiam că cele ce mă încunjoară, lucruri ori dihănii, sunt aplecate şi ele spre un pe­ simism ciudat când cerul se întunecă şi e vreme de ploaie. Găini şi raţe, îngâmfaţi cocoşi şi claooni cu ar­ cuite pene pestriţe, pichere, precum şi enfatici şi irascibili curcani trăiau intr'o deplină frăţie în curtea mea, în afară de puţini imaculati porci şi alte multe lighioane. I'e streşine, lumea celor mai sus cu o treaptă, porumbei de-apururl arnorezaţi şi în neastâmpăr, schirnbând după plac orizontul cu o bătaie de aripă, nu m'au făcut să cred nici-o dată că au melancolia lor, si singurul poate care-mi da de bănuit In această republică al căror preşedinte' eram de drept, era numai păunul văduv, care neavând cui să-şi arate strălucirjle şi podoabele, tănjia şi I I 1, [94] protesta în graiul lui strident de câte-ori avea pri­ lejul să--şi arate părerile. Soarele Însă de o bucată de vreme călătoria, se vede, aiurea şi uitase de lumea noastră. Plcuri mari de ploaie cădeau necontenit şi tot ce era alb purta acum o pată. Lunecau pe părnăntul hlisos, raţele se clătinau desperate,· cu penele ude cocoşul părea mai mărunt la trup şi 11U mai avea parcă trecere în ochii supuselor lui, lividă era guşa curcanului ca şi cum un Început de gangrenă ar fi pus stă­ pânire pe dânsa, plouate În adevăratul sens al cuvăntului erau găinele -- şi nu ştiu cum, se făcea parcă până şi porcul care ori- şi cum se găsea în elementul lui cei mai natural, devenise şi el me­ lancolic. Aşezat pe câpătâie, lângă uşa pirnniţei, singur un butoiu În rotunzirnea lui cercuită, părea vesel, ştiind poate că, ori cât de Întunecat e afară pe ziua aceea ploioasă, tot mai întunecat trebuie să fie înăuntru, în întunecimele hrubei. Singur el stătea, cercuit În fier, ca un Prornetheu şi nu era trist căci închidea veselia într-Însu!.­ Lichidul roş ce-l avea în pântece, îl predispunea la vesele gânduri, într'o perpetuă stare de echi­ libru, căci el cap pentru a fi ameţit nu are, precum nici pe picioare nu se sprijină. -- Visa cu beati­ tudine şi cu dispreţ la gintea aceea pe care apa a adus-o ,la starea aceea de decepţionisrn în care se găsia. Divinul alcool din el îi dădea toate visurile, soarele [95] .9!i - ce nu. mai Iuda pentru nimeni, el îl avea lichefiat în sânul lui şi deci eclipsă pentru dânsul nu era cu putinţă. Ar fi maniies'at veseli . ce � resimţia, şi ar fi împărtâşit-o TOvarăşilor lui de curte, dar gura îi era încătuşată de un cep şi aşa fiind, îşi păstra vrând ne-vrănd f!3.ndurile, ntrr J, stând enigmatic în faţa aceste; zile fără soare. Legănate, raţele treceau pe lângă el, stropindu-l cu noroiu; despreţuitor, resfrângându-şi udul evantai îl săgeta păunul; râzând pământul cu o aripă murdară trecea curcanul; prostite de atâta beatitudine căutau la el găinele cu ochiul lor mic sub pleoapa lăsată; cenuşii şi anonime ca ziua de afară îi Întorceau spatele ţ.icheriţele şi m elancolia mai neagră şi ma adâncă urma' să domnească peste această republică ce-o stăpânia. lv\urdar ca însu-şi noroiul, porcul însă singur era optimist, cu râtul lui roz el scurrna ici-colo şi nu-şi pierdea nădejdea, spre soare nu căta căci îi era indiferent, dar ca unul ce avea spirit de inve­ stigaţie, îşi urmă explorările până ce ajunse în faţa butoiului şi se opri ca Oedip în faţa unei enigme. Tăcut şi filosof ii făcu ocolul, mirosi îndelung cu râtul lui roz! temător îşi ţinu coada întoarsă în semn de întrebare, şi apoi, fie prin voinţă, fie dintr'o imperioasă necesitate, oprit în faţa cepului ce era singurul punct reliefat din atâtea rotunzi mi, începu să se scarpine. Cu voluptate, găsindu-şi poate o alinare multi- [96] - 96 .... plelor parazite ce trăjau pe socoteala lui, lŞl urmâ mişcarea, recidivă cu disperare, urmă cu paroxism şi iată că cepul,. ori-cât era el de lemn, până la sfârşit nu rămase insensibil desmerdărllor ce acest îndrăgostit străin' venea să i le manifeste - şi ce­ dând eşi ca un pumnal dintr'o rană, într'o explozie de sânge roş, Iăcându-l să se dea câţi-va paşi îndărăt şi să privească cu urechile ploştite la isprava ce făcuse, . Viu însă, generosul sânge eşi gâlgâind din izvor, se împrăştie pe pământ, în meandre, alunecă printre surcele şi penele împrăştiate, se despleti In şuvlţe şi, cu un murmur domohj, se răspândi în toată 'curtea, umplând de miros cuprinsul şi punând în mişcare toată lumea măruntă de aripi, de coarne şi de copite, ce tânjia după soare în ziua aceea ploioasă. . Ceva nou se petrecea, în sfârşit; o fântână abun­ dentă de veselie curgea dezrobită de un rât, un elixir în care soarele, îşi lichefiase puterea robită În cercuri şi doage de fier, izvora eu dărnicie, ca la o nuntă mare a cine ştie cărui împărat. Şi atunci după ce gustă prea îndelung Şi lacom, Îşi umflă şi curcanul cangrenata guşă ca să soarbă şi el, şi la fel făcu şi multele găini şi tristele plân­ gătoarele picheriţe, precum şi tot norodul ce umplea curtea. Ca în kertneseleflamande zugrăvlte de Rubens şi de Teniers, o veselie uriaşă şi bizară se dez­ Iănţui, tot solul de glasuri iUţiglate umplură aerul, , ;" ( 1 !i' <' l' � �.!l.W "Y�- [97] - 9'7 - tot felul de behaituri anorrnale, de'trărnbiţări, eşite din gamă, dn cotcodăciri neobişnuite, de furioase nechezături se înfrăţiră ridicându-se în tămbălău. Veleităţi neaşteptate se treziră. Aripi ce nu se ridicase nici-odată de la pământ, năzuiră spre cer, mândrii ce nu cosirnţiseră nici-odată să se înjo­ sească se vuJgarisau, patricianul păun cu egreta lui de pietre scumpe pe creştet fraterniza cu domestica ginte la o l'altă, cocoşul îşi perduse . tot imperiul şi se clătina ca un .sultan decrepi(iî1-fata cadânelor lui nedumerite. Cine-va ascunzând un spirit glumeţ, într'o toană bună, părea că găsise mijlocul să le suprirne tu­ turor cent ru de gravitate astfel se curnpăneau cu toatele, lunecând pe pământul hlisos, dând unii peste alţii, căzând şi ridicându-se, până ce într-un târziu, ca sub varga unui vrăjitor, adormiră, care în cotro pe unde i-a apucat somnul. Singur aşezat pe căpatâie, lângă uşa pimniţei, butoiul urma să murmure gălgâindu-şi veselia, stre­ curându-şi divinul elxir în nenumărate meandre şi şuviţe lunecând printre surcelele şi penele împrăş­ tiate, nepăsându-l de veselia ce respândise şi la care singur nu lua parte, ca un filosof pântecos ce era. 7 [98] l ( [99] DIN ARCA },UI NOR o VICTIMA ţi. LUI QUTEMBERQ ... Am fost liber altă dată şi stăpân pe viaţa mea. Am umblat în cotro m'au împins capricioşii paşi ai fantasiei mele şi cum am trecut multe pra­ guri, am trecut şi pe acelea ale multor muzee din streine ţări., M'am oprit îndelung în faţa ramelor aurite, în care râdeau ancestrale nuduri rămase totuşi tinere prin puterea artei; pietre informe prefăcute în giuvaere am văzut, precum şi stângace cuţite de silex ce pretindeau a fi cea mai perfecţionată armă pentru omor În alte vremuri. Cu o răbdare ciudată m'am plecat peste tot ce a ştiut să facă omul; cu o bolnavă bucurie m'am oprit faţă de tot pasul pe care energiile acumulate a veacurilor a putut să-I facă spre frumos şi n'am putut trece cu toate acestea fără să nu-mi opresc paşii de opotrivă şi în faţa vitrinelor unde stăteau rânduite ca o pildă barbară, tot ce a putut inventa inteligenţa unui tiran "ri fantezia nejudecată a in- [100] -10() - stinctului În dauna superiorităţei cu care ne pretindem înzestraţi. Străvechia roată pe care se arcuia trupul celui osândit am văzut-o, cătuşele grele ce tot ţineau înlănţuite de un zid până la agonie le-am văzut şi pe ele, omul de fier în care întra de vie victima ca într'un sicriu, monstruoase pâlnii prin care se turnau cu de-a sila lichidele în gura celui l însetat de justiţie, mănuşa de piele care, udată de apă se strânge uscându-se pe urmă, înfăşurând tot mai strâns degetele închise în tăeturile făcute şi umplute cu sare din podul palmei,am văzut-o şi pe ea şi câte altele nu le-am văzut, îngrozindu-rnă de multele chinuri îndurate, de nenumăratele'tlacrirnt ce trebue să fi curs, de nesiârşitele picuri de sânge ce-au stropit de sigur dalele de piatră şi s'au scurs pe jghiaburile nevăzute de nimeni, de sfâ­ şietoarele glasuri ce trebue să se fi ridicat în van, fără ca nici un ecou să-le poată respunde. Nenumăratele forme ale torturei le-am văzut, ful­ gerătoarea moarte şi aceea care îşi tărăşte paşii purtând obezi la picioare, cea care vine pe nesim­ ţite şi cea care întârzie, viaţa care se stânge în­ tr'o flacără bruscă. şi acea pălpăitoare, deasupra căreia, . din vreme în vreme, se toarnă picătura ne- I . milostivă de untură şi se apleacă 'rânjetul bestial al călăului spre a putea vedea prelungirea sute­ rinţei şi a reîncepe agonia. Pe lângă toate acestea visător am trecut, ca un diletant fericit, ce ia din viaţă ce e rău şi ce e bun, [101] 101- ca un orneopat ce ştie virtutea ce doarme într'un anumit număr de pilule şi îşi dozează beatitudinea. Şi cum le-am văzut aceste multe întrând Într'un muzeu străvechiu, am văzut şi intâiul tipar, întâ­ iele.semne ciudate, sculptate cu răbdare în patrate de lemn, întâiele figuri ce .aveau să facă nenoroci­ rea mea, a tuturor, întâiele sunete mute ce cores­ pund unui anumit desernn, întâiele nou-sensuri ce ,de sine stătătoare nu spuneau nimic şi care înve­ cinate, şi puse la un loc aveau să formeze silabele şi cuvintele care Ia rândul lor trebuiau să formeze nesfârşita rânduială de fraze şi goana de perioade a căror victimă era să cad mai târziu. O carte cu scoarţe străvechi, cu ilustraţii primitive făcute de mâini nesigure şi nedibace, stătea de măr­ turie atâtor--vrerni nesigure, povestind viaţa unui sfânt pe fie-ce filă, în josul căreia o legendă de câteva linii istorisea viata şi martirul lui. Cu câtă dragoste şi cu câtă pietate s'au aplecat . ochii mei pe acea legendă, cu ce. emoţii am pri­ vit bucăţele de lemn pe care se vedea săpată răz­ leaţă câte o literă, cu câtă cucernicie mi-am ridi­ cat privirea spre portretul bătrânului Gutemberg, asemuindu-l şi pe el ca pe un sfânt al Bibliei lui , străvechi. Vremile acestea însă, au trecut de mult, şi omul stăpân pe viaţa lui s'a schimbat Într'un rob, cel ce umbla în cairo îl duceau capricioşii paşi ai Iantasiei lui are obezi azi Ia mâini şi poartă po­ vara unui condeiu pe care trebuie să-I urnească [102] --102 - vrând nevrând, cel ce iubea albul cu patimă, azi a devenit un duşman al lui şi nu poate concepe ca o 'li să treacă, fără ca s'o îndoii CII nesîărşite semne negre. Bucăţele de lemn de atunci, primitivele. patrate de stejar, pe care se zugrăvi au cele două zeci şi şase de torturi pe care nu le bănuiam, cele două zeci şi şase de enigme ce trebuiau să corespundă tuturor sirnţirilor, minciunelor, patimilor, pretinselor idealuri, abstractelor idei şi josnicelor orgoliuri de de mai târziu, puseseră totuşi stăpânire pe mine, căci nimeni nu ştie ce-i viaţa şi nimeni din noi care este un visător, nu poate şti ce are să a­ jungă. Viaţa e o înşirare de fapte, de întâmplări, de fire nevăzute ale căror capete le ţine în mână un destin ce nu are nici o figură precisă, ce nu co­ respunde nici unui nume, contra cărora nu poţi să te revolţi şi la porunca ciudată a căror trebuie să te supui. Neluând drumul drept, adică acela la al cărui capăt se găseşte o diplomă, drept recompensă, pentru a putea câştiga o existenţă cinstită, a111 luat acela pe care l'am găsit ca să nu mor de foame. Aspiraţiile mele, ambiţiile, visurile ce le-am avut ca o apă care scade nealimentată de izvoare, le-am lăsat şi eu să scadă. Apele care scad însă, să re­ întorc În soare, eu n'am fost fericit CI ele, şi am ajuns Într'o redacţie a unui mare cotidian. [103] l' -103- Irnprejurul meu acum, în odăi deosebite, la mese mari, prototipul meu înmulţit, cu capul lăsat pe umărul drept, cu un braţ ce face un gest de multe ori, ce seamănă cu o îmbrăţişare, cu un negru lichid di­ nainte, ce are în însăşi culoarea infernului, cu un instrument ce se termină cu un vârf ascuţit, ce poate de multe ori fi o armă mai periculoasă de cât un pumnal ce şti! să-I mănueşti, îndoliază albe pagini, înregistrează veşti ce vin din tot universul, înseamnă veşti triste şi veşti bune, Înscrie dezas­ tre ori bucurii, senzaţionale fapte ori indiferente lucruri ... Ca un copac bătrân ce a . Îndurat tortura ano­ timpurilor, ce-a crescut dintr-un pământ, unde oarba lege a Iatalităţei a adus o sămăntă si a aruncat-o, ... \ ci a crescut, s'a ridicat spre soare, şi îndurând legea fatală, primeşte pe foile lui de-opotrivă ne­ păsătoare pulberea ce vine să le acopere, răcori­ toarea rouă a nopţei ce cade, fierbintele ploi ce vin aduse de arşiţi, tirnpuria brumă ce-o aduce schimbarea temperaturei. Zi cu zi, când a sunat ceasul şi timpul anumit, îşi desface foaia şi-o aruncă vânturilor, ploilor, soarelui, furtunelor, înstelatei nopţi, drăgostitoarelor raze de lună, palidelor amurguri, ca şi nesigurilor zori, căci nici. o dată viaţa nu-i aceaşi şi nu stă pe loc şi nici o minte nu este la fel cu cea l'altâ. Nepăsătoare cade foaiac are spune un ceas, care a adunat un reflex, care a legănat o minută, care il zămbit unei sC·\;i111dc1 singură a luminat () clipă, il! _ ,' .. [108] - 108- Aceasta o ştia bine ciudatul sol de funcţionari ai statului care se chemau veterinarii. - Şi cum bolile nu umblă de astăzi nici de ieri prin lume, sau chiar dacă nu t.rnblă pot fi inventate cu suc- ces ca holera în ziua de astăzi, această congre- :' gaţie care ştia că'n părnântul neintors nu se poate arunca sămânţa, ori că grâul secerat şi căzut în pale pe holde nu poate aştepta şi că pentru toate acestea vita aibă trebuia pusă la plug şi între­ buinţată fără hodină de, dimineaţa şi până seara, într'un moment de supremă inspiraţie, prernergă- torii Consiliului sanitar de astăzi, au inventat groaznica pestă bovină.- Cărui creer ingenios i se datoreşte, aceasta nu se ştie, nerecunoscătoril confraţi, n'au avut cura­ jul să-i perpetueze memoria. - Bronz sau marmură cu efigia lui nu s'a ridicat încă in faţa nici-unei şcoli veterinare .• Şi cu toate aceste, câţl din mulţil pensionari din ziua de astăzi nu-l datoresc averea şi recunoştinţa lor? Mecanismul era simplu, - Harta ţărei era bine studiată şi conace!e marilor proprietari cu gospo­ dări! alese şiincăputate în vite nu aveau nici-un secret pentru dânşti. Nevăzuta molimă, care nu cunoaşte hotar nici obstacol, care se strecoară pe ape ori se furişează pe vânt; flagelul care înşală străjerii graniţelor şi n'are nevoie de paşaport ca să treacă prin-toate vămile; spaima, fără ,chip şi fără contur, care călătoreşte mereu secerând ne­ vincvatelevite, boliştea aceasta eLI nume sinistru [109] -109 - care făcea să rărnâie pământul inţelenit şi să pu­ trezească grânele în lan uri ; trebuia inventată cu ori-ce preţ, căci alt-fel la ce ar fi slujit veterinarli. Şi intr'o zi, ca la o poruncă dată, alarmante ştiri hrănite dibaciu de ziare se răspândesc pre­ tutindeni în ţară. - Regimente întregi de soldati, luară drumul spre direcţiuni necunoscute enorme cantităţi de var cercuiră cu o dungă aibă harfa ţărei noastre şi o jelanie de nedescris se abătu pe proprietarii ori pe tăranii care-şi îngropase , toată nădejdea lor pe un petec de pământ. - Şi odată cu dunga de var, gravii domni apărură.c-­ Şi unde apăreau ei, tot rostul statornic rărnânea pe loc.-Intâia vită intâlnită, biată pacientă pasivă căutată 'Ia bot ori ia picioare, era de ajuns .• De pretutindeni, dela plug ori dela hărăbăli, de prin şure ori de prin ţarini, de pe la standoale ar din păşuni, mânate din urmă, toate erau adunate şi ţărcuite departe de sat, unde-va pe vre-un deal ori la cine ştie ce margine de pădure, unde nici izvoare nu curg, nici curnpeni de fântână nu scârţâie, Sub streşinele conacelor era lumină până târziu, vinurile vechi scoase d'n pirnnlţl făceau dulce traiul, claponii şi curcanii Îngrăşaţi cu alte scopuri poate, erau o delicioasă mâncare, şi vitele trebuind să stea un anumit timp în Cercetare fatal că şi cel cele cerceta trebuia să-stea şi el în apropierea Jar. - Răgeiul şi boncălăitul tălăngilor umpleau aerul ca in vremuri de răzmiriţă, viţei nelnţărcaţi [110] - 110- sbierau şi ei ducând dorul ugerului plin, gunoaie ca rug uri aprinse pentru jertfă ardeau răspândind un fum acru pretutindeni, şi în ti mp ce toţi aşteptau cu spaimă ca să treacă năpasta, numai cei ce adusese pesta cu dânşli benchetuiau fără grije gândind la fericita lor inventie. Un exod nesfârşit de oameni chinuiti, care cu donlţe in m Ină, care cu ciuture, care cu ulcele, femei despletite cu străchini pline de apă, copii cu cofe.uu întreg norod adă sta la fântâni şi la şipotele noroioase şi apoi porneau spre 'ţarcurile tinde leerau vitele ca să le adape.-Buni şi marip ri­ veauo::hii insetaţilor robi, lacome gurile se întindeau peste ţarcuri, asurzitor sunau talănglle şi toate chinurile acestea zadarnice nu luau sfârşit, decât odată cu ultimul clapon ce se mai găsea la curte sau cu ultima sticlă de vin rămasă în plvnlţele bătrâne. Aşa trăiau aceşti legendari eroi parazitari al vechilor noastre gospodărli, rnutându-se din 10-: în Joc, unde îi ducea fantezia, cu negrul lor steag anunţător al molimei ce avea să bântuie, dar care în adevăr 1111 bântuia niciodată. Ca semn însă că raziile lor erau necesare, para­ zlţii nu se d .u Înapoi nici deja omor şi atunci hecatombe mari de vite cădeau jertfă sub gloan­ ţele soldaţilor pe cari îi aveau la bunul lor plac. a sentinţă de moarte in bloc era repede decretată şi lipsa de control ne fiind posibilă, ca'n ziua de astăzi, tngenloşii funcţionari se strămutau aiurea.- [111] - 111 .- Şi acum nu ştiu, ne-am mai civilizat noi, şi-a mai pierdut molima din puterile ei, ori bunii funcţionari ai acelor vremuri au dispărut de nu se mai aude vorbind de pesta bovină. Ceea-ce ştiu însă, e că-ipăca! că nici unul din eroii care au jucat un rol aşa de important in această mare dramă, nu şi-a scris până azi amin­ . tirile, Zic că e păcat, pentru că ar fi, ori-cum un volum curios de adaogat atâtor volume legate în piele de vitel care fac fala bibliotecei şcoalei veterinare de astăzi. [112] [113] Ciudată e grădina plantelor primăvara. Tot soiul de mirezme aleargă, tot felul de glasuri se ames­ tecă, toată gama cirfpirilor urcă şi toate porniri! e îşi încrucişează mersul. Inprejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiş! cu piciorul de mărgean, cuprinşi de un etern nar­ cisism, se privesc în oglinda apelor; cqcostârci betegi şi reurnatecl şchioapătă ca după o cursă neizbutită; cocori degeneraţi şi fumurii privesc în zare, căutând par'că G lature de trtunghiu, Mai în colo, dintr-un basin in care ai spune că şi-au spălat copacii chlorofilul, câţi-va crocodili beaţi ca nişte Iazaron! au eşitş! dorm pe colacul de piatră, dogorindu-se la soare. Un hipopotam ca un burghez rumen şi bine instalat, care-şi are baia la domiciliu a eşit şi po­ zează pentru nudul lui trandafiriu. Dintii singuri, în gura-i capitcnată cu o mătase roză, lasă de dorit. In alt compartiment tot cu baie pi r rie, doi urşi polari fac o hidroterapie intermitentă şi apoi s [114] ---114 - ore întregi ca şi cum ar fi condemnaţi de cine-va la un tiarttabour, unul după altul cu blana în-_ foiaUi de apă, ClI ochii miel şi şireţi, cu Iegănări graţtoase şi ritrnice, păşind tacticos pe colacul îngust de piatră ca doi echillbriştl, fac ocolul ba­ sinului. Una după alta, labele se ridică şi se aşează cu o regularitate automatică; somnarnbullce aproape se urmează albele bestil fără a privi nici în dreapta nici în stînga, ca odată ajunse la punctul de unde au pornit, să-şi reinceapă iară-şi blestematul cerc. Tăcuţi se urmează ca două bucati de zăpadă, rniş­ cându-şi albele umbre în apă, până ce sătul! de atâta mişcare părăsesc banchiza, pe cari poate se visează şi se retrag sornnoroşi în celulele lor de piatr:]. ML-ezme de salcâm aleargă şi lmbalsamează aerul, aar numai o singură minută, căci vântul a trecut pe lângă cuşca şacali lor şi a hienelor şi bietul parfum sfios se retrage. In straturi toate florile primă verei. Pajiştile verzi, ca nişte covoare bine lngrijlte, mărginesc drumu­ rile la soare, mai încolo norodul florilor străine, un babel de neamuri şi de culori, o enciclopedic de nume bizare, Lin ţintirirn plin de epitafe rned'« cinale, O internaţională de miresme, Serel e, Ca nlşte palate de clestar din povesti în care alte neamuri visează la ternperaturi dea .. sebite, scânteiază aprinse de soare. ' Flori cu feţele palide, ca nişte convalescente lndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind [115] -115 - la lumea liberă de afară; arbuşti ori au altul acoperişul de sticlă drept faţa cerului, îşi apleacă fruntea, întrista ti de înşelătorul lor Îi vânt. . Suflul renăscător al vântului însă, trece pretu­ tindenl, leagănă o pereche de nuf eri lunari ce dorm şi ei intr-un havuz, despleteşte sburdalnic un joc de apă, înviorează culorile, desrobeşte polenurile şi le împrăştie, intră în pajişti gonind firele de iarbă, unul după altul, ea o armată mi­ nisculă în pas gimnastic, ajunge cald în faţa cuş­ celor unde dorm marile feline şi le spune că a venit primăvara. Numeroase tresărituri, ca undele fugare pe care le trezeşte simunul pe faţa mişcătorului nisip, trec pe blondul trup ai leului. Talazuri închise Într-o cuşcă par leoparzii. Trom­ petă să dărâme zidurile Ierichonului ai spune că s'a făcut glasul elefantului. Până şi el a simtit suflul imperios al primăverei şi singuratec şi fără pereche cum e, mişcâudu-şi uriaşele-i urechi ca nişte evantai uri, şi-a întins trompa sguduind cu putere gratiile ca să-şi spue durerea paşnicei lui vecine, o dromaderă. Un norod Întreg de bone, de co.iilandri de liceu, de vistavoi, de pseudo-artişti plr toşi, de burghezi bine hrăniţi, purtând pe figurile lor toate refle­ xurile hestiilor plus toate stigmatele viţiilor ma­ rilor oraşe, au dat năvală acum şi s'au iugrămădit în faţa cuşcilor. Ca in fala unui alcov rege se, plebea s'a strâns [116] --116- să privească augustele amoruri ; turbulente şi ne­ ruşinate, ca in fata unei puteri decăzute, glumele urcau, gesturi echivoce inteţau par'că, nerăbdări ciudate aprindeau ochii unora, roşeţi subite şi palori ingheţate treceau pe fetele femeielor, Un rege ce-şi strigă amorul îmboldit de irnpe­ dosul instinct ce-I trezeşte primăvara, nu se poate vedea în toate zilele. . Puternică însă şi nepăsătoare, ca şi cum şi-ar fi urmat un .vis inceput în posturi, sau ca şi cum ar fi vrut să-şi inteţească şi mai mult amantul, leoaica, rnlşcându-şi ritmic ghiarele îşi culcase capul pe labe privind, drept înaintea ei, la ciudatul amestec de figuri ce venise să le profaneze rnis­ terul. Roşie, ca o petală de stranie floare atârna limba leului; scântei de aur se aprindeau şi se stingeau în ochii lui; ca aureolă blondă j se r esfira coama, dar cuprins ca de o tainică pudoare în faţa acestei multimi ce făcea par'că un singur cap, pe care stau scrise' toate bestialităţile, laba lui se ridica şi recădea din nou, schiţând par'că un gest de renunţare. Un nour de ploaie însă veni şi irnprăştiă câte- va picuri, stricând serbătoarea, Câte-va petale de salcâm alergară in aer şi vântul trecând peste capetele acestei mulţirsi, în care setrezise toate patimile, trecu biruitor pe deasupra ramurilor, lăsând ca un imens hohot de râs in urma lui .. [117] Din carnetul }lImi PŞ!!! E ciudat cum se intipăresc în minte unele lo­ curi, şi cum în anumite ceasuri poţi să le revez aşa cum erau, cu o pi ecizie care te înfioară. Vremea pentru sine ori cât ar curge ea, nu are fiinţă şi de multe ori îmi închipui că am căzut în­ tr'o letargie adâncă şi că lucrurile pe care le văd cu amintirea aurămas într'adevăr aşa cum le-am lăsat când m'a furat somnul. Apoi locurile au şi ele o înfăţişare proprie, care se întristează ori se înveselesc ca şi o . fată de om sub imperiul as­ cuns al gânduluicare îl cercetează. Piatra se mo­ delează, şi mâna nevăzută a timpului, cu limpede rouă ori lacrimi de ploaie zugrăveşte pete de ume­ zeală, urzeşte lepra muşchiului, încolţeşte sămânţa ierbii între lespezi şi învinge până la sfârşit ce a clădit mâna omului pe care a putrezit-o şi pe ea 'de mult. Aşa pe locul unde se ridică acum frumoasa clădire ·a Teatrului Nationali cu grădiuaIn care I I '1 i [118] - 118- mor u'tim-Ie gherghine şi cu cele. două statui ln­ verzi'e de ploi ce II străjuesc, mai inainte se ri­ dica Primăria veche. Era o clădire tristă Încon­ jur rtă de o piaţă goală şi pustie, unde se Întâl­ neau toate vânturile, aducând cu ele tot ce fan­ tezia lor fura de prin curţi ori de pe străzile ce le cutrcera. In curte, cât ţine ziua, cotigele Primăriei cu caii lor schilozi şi nemâncaţl împrăştiau tot soiul de mirosuri. Intr'o parte o clădire de pietre, care slu­ jea de sigur la pavarea stradelor, stăruia mereu ca urmele unor baricade uriaşe, pietre care nu arare­ ori slujiau şi ca procctile în timpul faimoase lor alegeri de pe atunci. Acum, în locul tuturor acelora se înalţă, cum am spus m -numentala clădire a Teatrului, al cărui director e un bun şi vechiu tovarăş al meu. In căldura dulce din cabinetul lui de lucru, în timp ce el î ,:i făcea programul nou ei stagiuni, cu privesc afisele şi programele vechi. Revăd glorii stinse care au dat strălucire Teatrului nostru, văd pe băt: :d Millo în rolurile lui străvechi, pe o altă actriţă arătându-şi graţiile ei din anii tineri, ici încercând un pas de balet, cu spuma cercurilor ei de volane : colo arătându-şi rnărge­ lele dinti/ar! şi alte vechi portrete şi afişe, cu anii apuşi şi flgrrile dispărute ... Uşa se deschidea din când ln când şi În fala biuroului d lui director e o perindare de' regi şi regine. de cenţi şi marchizi, de asasin! şi intri- [119] - 119 - gaJ1ţi care vin s� pună la cale succesul 101' pentru viit arca stagiune. Şi după acest a tOţi hit;) (',1 il Intr.it şi-o bătrână, ClI un ac)' distins, [inând un mic pachet de hârtie în mână. Era sotia unui fost actor, mort acum de mult, ce venea sf.·şi reguleze drepturile de pensie a r ăposatului. VCLea să ceară drep.ate d-lui director, care se sculase sfios pen­ tru <.-i da toateIămuririle. O dată SUl unu: oferit, timid. tatea bătrân ei dispăru şi văduva marelui om cu o loquacitate nemai pomenită, începu un necrolog care dură aproape o OJă. M Jrţii unul câte unul eşeau din groapă, adu­ când fiecare câte o mărturie, di: ectorii postumi reînviau luând locul prietenului meu, teatrul ve­ chiu din dealul Copoului se reclădea in toată splen­ doarea lui şi actorii de acum cinci zeci de ani, reve niau să-şi joace rolurile împreună cu ilustrul raposat, care eşise şi el din mor.nânt, ca să-şi pledeze cauza pierdută. De şi din registrele teatrului reeşea că soiul ei IIU slujise mai mult de unsprezece ani, totuşi ea ne zugrăvea întreaga lui carlcră ce data de la 1856. Spunea simpatica bătrână : .Eu am şapte zeci şi trei de ani, domnilor, şi acuma viaţa-i grea, şi llU la vârsta mea poti să înduri privaţi unile ce ti 1 e dictează nevoile. Vedeîip bii tul meu soţ. li făcut artă) el nu s'a gândit de cât la artă, n'a tacut ca alţii şi când era bolnav hU s'a gândit dr pă cum mă slătuia Alexandri, care tot spunea, şi [120] - 1:iO - par'că-l văd şi acum, căci nu ştiu cum se face cu unde lucruri care nu le uiţi nici odată, şi al­ tele care trec aşa, nu-ţi mai aduci aminte de ele. Şi cum zic, Alexandri, era colo la număru trei, şi când l'a văzut în culoar pe Emil aşa de pră­ păd iL că el venea din străinătate, i-a spus să-şi caute de sănătate, şi el n'a ascultat şi de teatru a murit cum i-a spus şi doctorul Nothnagel la Viena, că toate boalele din teatru le luase. Da, domnule, arta l-a amorit şi pace! In loc de re-' combensă acum nu vor să-mi recunoască nici dreptul lui. Şi apoi defilară miniştrii care au rost până la Domnul Haret, pe care' il văzuse Ia mănăstire la Văratec şi care venise aşa, fără să-i tragă nimeni clonotele, cum se cade unui om ca dânsul, Oa­ meni şi locuri apăreau şi dispăreau şi acum fi­ gura bătrânel devenea radioasă, acum ochii i se mulaude lacrimi când pronunţa numele 'ilustrului. Mâinele ei desfăcură pachetul şi afişe vechi strânse de o jumătate de veac apăreau pentru a proba o dată, scrisori vechi de pe Ia diferiţi miniştri, bro­ şuri cu legi ce nu mai au fiinţă, ca să vădească mai bine drepturile ei. Glasul devenea tremurător şi toate mizeriile, sperantele şi râvna acelui ce-şi cheltuise o viaţă întreagă după intunerecul cortinei, toată durerea şi sărăcia disimulate sub haina stră­ lucită a cabotinului, care zârnbeşte purtând o cu .. nună Ialşă de rege şi vorbind de imperiul lui pe care soarele nu se culcă nici odată, apărea în [121] - 121 - toată goliciunea ei. Viaţa chinuită după ce-şi de­ pusese coroana şi sceptrul de carton în rechizita teatrului, ca să alerge după banul mântuitor, toate aceste le zugrăvia bătrâna, ca o lecţie învăţată de mult, ca o poveste plină de învăţături şi de tragice întâmplări, Dacă cei ce visează la lumea ce se agită după dungă strălucitoare a rarnpei, ar fi ascultat ace­ stea, de sigur că s'ar fi înduioşat şi ar fi stat la gânduri, înainte de a face pasul greu pe care îl fac atâţia nechemaţi. Şi cum a isprăvit bătrâna, ca una ce a trăit o viaţă întreagă în lumea actorilor şi a cortinelor, spre a înduioşa mai mult pe domnul director, cu voe sau fără de voe, ca aducândn-şi aminte cine este, in loc. să plece, timid şi simplu cum a intrat, şi-a Înscenat o eşire teatrală ca o eroină ce era. Cum spun, când să ajungă la uşă, după un ultim salut, prefăcându-se că a uitat ceva, bătrâna s'a întors brusc şi sărnuind ca se împedică ca de un covor imaginar, a rămas în mijlocul cabinetului, văitându-se : "băhânete1e domnule director". Ga­ lant însă ca totdeauna tânărul director a dat bra­ ţul veteranei şi-a închis uşa in urma ariei apuse, surâzând bine voitor ca totdeauna. [122] [123] A SCAHTEIA Purtătorilor de [ăraşe Sunt energii supra-omeneşti c are te Înspăimântă Intr-o şubredă făptură de lut intârnplarea închide câte-odată atâta putere, atâta dărnicie de a se cheltui, o aşa de covârşitoare vroinţă de a se manifesta, încât, rărnâi uimit Tainice şi triste însă, spre suferinta şubrede! închisori în care au fost închise, energiile acele dorm coperite, cum doarme cărbunele abia licărit în cenuşă, fără ca nimeni să bănuiască în el un incendiu. O întâmplare il poate stinge, un pas grcoiu poate trece peste el ca să-I facă nua cu părnâruul, dar vânturile patimilor rătăcesc şi ele, aleargă de ici-colo, pătrund slobod pretutinden' şi mica scăntee hrănită de ele poate deveni fluturele de foc ce-şi va întinde aripi şi va sbura lurninând Întunericul. Tăcute, făpturile acele, făcute pentru suferinţă, îşi ascund sâmburile de lumină; Iumurie pare fiinţa lor pe din afară, tngrată de cele mai multe ori a Io st natura cu eli, ori chibzui.i poate, ca [124] - 124,- un avar care-şi ascunde lucrul cel mai de pret pe care îl are în cea mai de rând şi mai banală ascunzătoare. Ei sufăr, dar cu cât sufăr, cu atât mai vie lumina lor arde. Cei ce-l împresoară îşi pun în fata lui opacele lor fiinţe pe care natura le-au dăruit cu o frumuseţă trecătoare, neştiind că ele nu-s de cât nişte umbre vane ce joacă dinnăintea unui foc. Şi focul arde. Fluturele de beteală şi de jar îşi întinde aripele, rumeneşte mai .întâ!u zarea, Iumlniază umbrele cele mai apropiate ce dormi­ tează aşternute in preajma lui, îşi tremură apoi .fantasticele vâlvâtăi şi acoperindu-şi intreaga-l fiinţă într'un giulgiu de flăcări, desvăluind Inftnlturl in adâncu-i, fulgeră pe culmi şi luminează crestele, urcă ;în spitale spre cer şi recade apoi împrăştiindu-şi darnic jaratecul, la lumina căruia aţipeşte din nou, privind plin de curiozitate împrejurul lui . . Fantomatlcl şi sperioşi cei ce-şi jucau umbra fiinţei lor opace în faţa incendiului aprins de el, au prins Indraznet să paşască, venind fie-care cu făraşul lui să ia o mână de jăratec în fata căruia să-ş! poată încă/zi frigurosul lor suflet. Vii, aprinşi de lumina furată, au inceput să străluciască ochii lor şi odată deprinşi cu stră­ IucireavIe-a fost groază mare că s'ar putea în­ .toarce întunerecul. Aţipit cel ce lăsase să recadă peste el un [125] - 125 - giulgiu de cenuşii, privea cum fie-care se lumina acum cu focul lui, cum dornici de a mai vedea crestele Iuminei şi transparenţa negre lor adâncuri făcute oglindă aprindeau pretutindeni incendii pe care nu aveau cu ce le hrăni, Şi noapte s'a făcut iar cu incetul, Negre s'au îrnpânzit Întâi umbrele departe, sperioase apoi s'au târât mai aproape, roată de întunerec s'au strâns ca o pleoapă în jurul unui ochiti licăritor şi apoi covârşitor şi compacte s'au întins pretu­ tindeni. Visătorul însă visa şi nu vedea deznădejdea celor ce remăseseră afară, aşteptând la poarta casei lor tăcută din Întunerec cu făraşurile în mână. El visa ţinându-şi scânteia Iul coperită sub cenuşă, rneditând să lumineze cu ea, când va veni timpul, alte orizonturi nebănuite, alte adâncuri în care lumina nici unei forie nu-şi jucase încă despletitele văpăl, Cu mica lui scântee ascunsă îu suflet, pe care ştia că atunci când va voi poate s-o împartă în inmiite fărâmituri de lumină cu care să iasă şi să-le arunce în întunerec, cum esă .ceI Atotpu­ ternic cu nesfârşttul cortegiu de constelatii şi Ie aruncă pe cer ca o ploaie de albe flori de [ăratec. La ce bun însă, să mai luminezi pentru ochii orbi, de ce să umbli cu un rug aprins în întu­ nerecul unui pustiu, de ce să faci pe vestala şi să slujeşti un cult, să întreţii o putere, să păs­ trezi o bucată de soare în tine ca un diamant [126] - l'2G - ascuns În intunecimele sepulcrale ale unei mine, când întunerecul e o neagră marcă ce poate să ascundă toate infirrnităţile, când umbra e un văl ce poate să cadă peste toate gesturile laşe, când noaptea e o pată atât de ocrotitoare tuturor mi­ cirnilor. Să ştii că poţi fi un fluture de foc cu incan­ descentc aripi, o fantastică fiinţă făcută dintr'o umbră de aur luminoasă, o ciudată fiinţă urzită din clare transparente, un capriciu al naturcl zâmislit din fosforescenţe şi iradieri, o diafană imagine scăpată dintr'un creer de zeu într'un minut de Ierlcită inspiratie, că poţi să alergi liber să baţi văzduhul căutându-ţi drumul fără nevoia unei busole, sa razi părnântul, aprinzând o scântee ca Iulgerătoarea rândunică în sborul ei nebun Într'o oglindă de apă, sa creşti în volbură spre cer, de .pletindu-ţi din creştet ca o mireasă, ful­ gerătoarea coadă de beteală, si alergi de a lun­ gul cerului întunecat, aprinzând pretutinden constelaţii orbitoare, să recazi sub formă de trăsnet din înălţimi pe capul atâtor stupizi filistini ce statu să-ţi urmărească fautasrnagoreleţi capricii; şi cu toate aceste să te sfieşti să-ţi pui un pa. ratrăsnet înnalţimilor, să-ti indulceşti lumina cu un abajur, să-ti pui la adăpostul unui obroc scân­ teia. e întradevăr o nebunie. . Ori-cât intuneric ai face în jurul tău, ori cu câte par.ivane de umbră ai căuta s:l te înconjori, or] câte ziduri compacte ai înălţa între tine şi lume, "-- [127] � I J - 127 - printr. o crăpătură 1 umin 1 tot va pătrunde, de desubtul unei uşi dunga de strălucire îşi va scrie ori-cum aurul ei. Şi aşa fiind, sătui 'de negru întunerec, de imensa noapte ce începea de la infinitul ferestrelor lui, de indoliata cortină de umbră ce, se lăsase după el şi după care stau milogii ce veniseră cu Iăra­ şele în urma incendiilor ce le aprinsese, ca să aprindă la rândul lor altele efemere, pe care pu­ ternicul şi nemilosul vânt, ce-i o putere şi el, un concurent, o mândrie ce caută să se afirme necon­ enit şi izbuteşte să le stingă, reinsufleţit de mân­ drie, eşi din nou, şi făcându-şi scânteea fluture de foc, îşi întinse aripele şi sbură urmărit de toată cohorta neputincioşilor, lăsând din când în când să-i cadă fărămiturile de jar în Iăraşele celor ce-l urmăreau ... Şi o goană începu de atunci, un vârtej nebun, o întrecere fantastică a celor ce puteau prinde o scântee, un matcb neobosit a celor ce vor putea afla unde se va putea aciua Iluturul de foc ca să se poată odihni o clipă, al tuturor nevolnicilor, care îl vor putea surprinde într-un moment de desnădejde şi de îndoială. Capricios, fantastic, nebun, plin de toane şi de fantezii, neascultând de nici o lege şi nici un obiceiu, sărind de ici colo, scântee azi şi fulger ascuns într-un diamant mâine, Iosforesccnţă de putregai cri şi val vatae ce urcă spre înălţimi intr-un capriciu, slăbiciune Într'un minut şi ene: gie nc- [128] - 12[3- ţărmurită într-altul, seninătate domoală o clipă şi furtună şi uragan în trombă, mai târziu, fluid iradiant ce călătoreşte iu sub părnân­ tenele curente termale ca să dea putere tirnpuriilor rarnolismeute, ori quintesenţă de volţ­ ce stă să străfulgere o biată esergie trecătoare, visătorul a eşit din nou, s'a răspândit, şi-a do­ molit pasul, şi-a pus surdină de catifea Încălţă rnintei ca să nu-l audă nimeni şi de-odată sunând in trompeta de alarmă a incendiilor, cu iradiărt de lumini pe casca, ii impins porţile de întunerec şi apărând ii zis parodiind maxima blaituă a lui Christ : - "Usaţi Iăraşele să vie la mine ! ... [129] MORTUL REC�LCITRAHT A fost odată un om bogat şi omul acesta avea doi feciori. Pe unul însă, pe acel pe care-l iubea mai mult, I-a strâns O-zeu de cu vreme'. Bătrânul a plâns şi apoi l'a ingropat cu toată pompa cuvenită într'un cimitir al Craiovei. Apoi, când i-a venit şi lui rândul să-şi dea duhul, a chemat pe cel ce îi rămăsese şi l'a rugat cu limbă de moarte, ca după ce o muri şi 1-0 în­ i gropa în cavoul care şl-! pr egătise în oraşul lui I de baştină, să meargă să dezgroape pe ce-I pă­ i răsit şi uitat, şi să-i aducă rămăşiţele ca să doar­ \ mă împreună sub acelaşi acoper emânt, somnu �celor drepti. '\ Cel remas, după ce închise cu pietate ochii bătrân ului, care par'că tot privi a printre ploapele '\ deschise la bunurile ce le adunase şi le lăsa acum • gata altuia, făcu cele cuven'te şi nu cruţă nimic I pentru a Închide mai de grabă pe răposatul în cavou. Cum era tare sgârcit, din fire Însă, le curnpeni toate, ca sr-I coste cât se p rate mai efi 11. Târ- Il • " t'"," • ;(;.'1 E qfi� - ... [130] - 130 - gui limba clopotelor. înjumătăţi colivele şi pra­ purele, se tocmi cât ce piitu la cumpărarea tes­ ternelelor şi Iăcliioaretor ce avea să le dea dt� pomană, se certă' cu popii şi cu cioclii, în sfârşit ca unul ce ştia că nu mai avea pe cine să moş­ tenească, şi că banul singur dacă îl strângi mun­ ceşte el singur pentru tine. De ce-l rugase tatu-său însă, uită pământ !il intr'o parte şi în alta; aceaşi neagră plapornă sub care poţi dormi, şi la urma urmei morţii nu vorbesc, aşa că n'au cum să-şi ţie de urât. La ce bun dar să-I mat desgroape şi să chel­ tuească parale de a surda. Apoi cu bătrânul n'a­ vea să se mai intâlnească. Şi zilele trecură, Dar bătrânului, care dormea în cavoul lui, se vede că nu-i prea venea la socoteală să fie sin­ gur, sau poate că au şi morţii tainele lor, că !i-(; urât noaptea în cimitir când plouă şi vrernueşte afară, şi supărat hotâri să se ivească in somnul celui rămas pe pământ şi să-I dojenească. Şi aşa într'o noapte, cum făcu, nu ştiu, ca să-şi. poată da piatra într'o parte şi să iasă din ţinti­ rim, eşi şi se întoarse la casa pe care o durase el şi în care sta acum ficiorul lui de al doilea. Pătrunse înăuntru, aşa cum pătrund stafiile, fără sgomot, şi -şi dojeni aspru fiul că nu-l ascultase porunca. Bani îi lăsase cu prisos, ca să trăiască din belşug fără să se obosească, şi acum numaI pentru câţi-va lei se scurnpea ca. să nu-l împli­ nească ultima lui dorintă? [131] 1 - 131 - Buimac de somn, cel ce credea că morţii nu se mai Întorc înapoi, îşi făcu semnul crucei şi luă hotărîrea, ch.ar de a doua zi să pornească la Craiova şi să-şi desgroape fratele. Inainte de a face aciasta însă, caută să ştie cam cât l-ar costa şi află că-i trebuie autorizatie specială, că taxele s'ar urca la 5ClO franci. apoi că ar trebui un vagon anume pentru transportarea lui şi că adăogănd cheltuelele mărunte cu popi, cu ciocli şi altele, totul s'ar ridica la o sumă destul de Însemnată. Şi atunci Îşi zise că lucrul acesta era mai simplu să-I facă el singur, Cu câţi-va bani daţi cioclilor putea foarte lesne să-I desgroape şi adunând mâna de ciolane ce-ar fi rămas, să le pule intr-un sac şi să le ia cu dânsul. Ziua lnsă, nu putea s'o faca aci asta căci l-ar fi văzut oamenii, şi puse la cale cu cioclii să aştepte noap­ tea şi să-I dezgroape pe lună. * ,� * Si când se făcu noapte, omul nostru Se furişă Cu cioc Iii pe poartă. Ţintirirnul luminat de lună dormea sub zăpada căzută de curând. Dornica iarnă le dăduse flori la toţi şi vântul ca să-şi treacă de urât, le înpletise ghirlănzi şi prefăcuse crengile copacilor în arcade de argint. Era llni­ şte în alba lrnpărăţie şi oamenii noştri târându-şi umbra pe zăpadă înaintau grăbiţi să eate rnorrnân­ tul uitat. După multe dibuiri, îl aflară în sfârşit şi lucrul incepu. �'I"::1!m. !:il _1" 1 ' .' m '. u� '\ !Il � • [132] -102 - Lopeţile sfâşiară albul aşternut, dându-I la o parte, şi apoi hărlcţele începură să sape. Negru pe alb cădea părnântul şi când, dară de sicriu il secaseră cu funiile afară, întreg şi neatins de vreme sau de umezeală, ca şi când ar fi fost îngropat de eri. Cuele bătute adânc în blana de lemn ţineau încă puternic, dar când capacul fu dat la o parte în sfârşit, cel ce venise singur să-Şi desgroape fratele, rămase încremenit de spaimă. In locul grămejorei de ciolane ce se aştepta să găsească după atâţia ani, mortul dormea tot aşa cum fusese îngropat, cu mâinile pe piept şi cu.faţa chinuită ca de o voinţă neinpljnită. Părnântu în în care fusese îngropat, îl păstrase aşa,anume parcă spre necazul acelui ce venea să-i tulbure somnul. Cioclii îşi făcură cruce şi deteră cu părerea să-I îngroape din nou, dar porunca bătrân ului ce i se ivise prin somn trebuia împlinită. Să�1 ia cu sicriu cu tot, nu mergea, căci trebuia vagon special, şi deci nu înlătura cheltuiala. Şi atunci îi dete prin minte să-I taie şi să-I ducă singur în bucăţi. Trimese dar pe un cioclu să aducă un Ierăs­ trău ş-un cuţit şi începu macabra operatie. Fără pic de pietate ori de scârbă, ridică mortul şi sprljinindu-I de marginea sicriului, îi taie mai în­ tâi capul, pe care-I luă frumuşel şi-I puse de o parte pe zăpadă. Apoi, în timp ce capul fără trup, ca un om îngropat în troian, privea la dânşii lu- r I J 1 [133] � 133- minat de lună, cu ajutorul cioclilor, el îşi urma operaţia. Rupse hainele, desfăcu trupul în bucăţi tăind oasele cu ferăstrăul, şi apoi când sfârşi, le puse toate intr'un sac, zise: "iartă-ne Doamne" făcându-şi cruce, astupă groapa şi porni. Ajunsă la hotel: acum când partea cea maţ grea era făcută, se gândi să doarmă până a doua zi liniştit, apoi să ia modul cu el î:1 vagon şi să-I ducă singur acasă. Tovărăşia asta însă, cu fratele postum îl cam puse pe gânduri, şi· ca să nu doarmă cu mortul în odae, incredinţă sacul Cll rămăşiţele, portarului, zicându-i că sunt nişte şunci şi să i le păstreze pân a doua zi. Portarul, îndatoritor, ca ori-ce portar în per­ spectiva unui bacşiş luă sacul şi-l aşeză lângă sobă în odaia lui. Peste noapte însă cum era frig afară şi soba încinsă de multe lemne ce arsese, postumul in­ gheţat începu să se desgheţe şi să-şi afirme personalitatea in modul cel mai simţitor.- Dăduse bietul om de. căldură şi el, şi acum îi venea să se' mişte, sătul de lunga inerţie în care stătuse. Mirosul călători şi el, şi ajunse Ia nasul porta­ rului, care trezindu-se, îşi aduse aminte de şuncile boerului şi se sculă să dea sacul afară în coridor. Mortul însă se muiase de al binelea şi căuta cu orice pret să iasă singur din sac, fie chiar sub formă Iichldă. Mirat _ portarul să vadă la nişte funci atâta fantezie şi atâta dor de evadare, des- [134] - 134 - chise sacul cu pricina, şi când văzu ce-i Înăuntru îşi făcu cruce şi alergă într'un suflet la procuror. Acum cât I-a costat pe sgârcitul nostru boer toată daravera aceasta, pentru gustul de a eco­ nomlsi câte-va sute de lei, şi prin câte peripeţii a trecut ca să se desculpe că nu era un simplu şi vulgar asasin vă las singur să ghiciţi. Voia din urmă însă a boerului a fost totuşi împlinită şi cel ce a călătorit postum sub formă de şuncă şi-a regăsit până la sfârşit hodină şi acum doarme liniştit în orşul lui natal. !ii I [135] UN CIMITIR In rătăcirile mele prin lume, m'am oprit odată la poarta unui cimitir evreesc din Rusia'. Subt lespezi uniforme, săpate cu slove ebraice, deasu­ pra cărora umbre fugare de sălcii amestecau şi ele semne trecătoai e, dormia o lume necăjită som­ nul cel de pe urmă. In dimineata aceea însă era sărbătoare, dacă se poate spune că mai pot avea şi morţii asemene zile. Mâini pioase aduceau crisanteme, albe ca şi degetele fine ce le ţineau, galbene ca şi paloarea celor în agonie, roşii ca şi sângele ce stropise pietrele uliţelor într'o seară de program. Glasuri Iugubre de cantori se arnestecau cu ciripitul vesel de păsări, gemetele desnădăjduite cu rnorrnăitul rabinilor bărboşi, Imprăştiind un miros vag de canforă, prinosul crisanternelor cădea. Chrlsanterne cădeau şi nu asfodela ce infloreşte la poalele Libanului, nici roza roşie din Şaron, [136] - 13G - nici crinul mirositor din valea Eufratului. Şi cu toate acestea bucata asta de pământ, cu albele-i morminte uniforme, părea adusă de aiurea, ruptă dintr-un pământ mai mare in care sub terebinţi şi chiparoşi dormiau străbun ii în morminte la fel. Cu cele două mâinl unite spre blne-cuvântare, cu acelaş verset sculptat în granitul rece, cu nu­ mele şi leatul trecerei din lume, mormintele, ca nişte file risipite dintr-o carte uriaşă, sclipiau printre ierburile presărate de flori. Erau şi rnovile însă, pe cari sta insemnat numai un număr, gropi comune in cari frânturi de tru­ puri mutilate, mâni zgârcite în groaza agoniei, capete sfarmate de lovituri de cizme, au fost zvârlite la întâmplare după cum 'au fost culese prin târgul devastat de furia huliganilor .•. Pe lespezi albe de morminte, ca şi pe movile anonime, ori-pe unde au rătăcit în lumea asta largă, am cetit povestea tristă a copii/or tăi risi­ piţi, Israel!. [137] Foita "A.dllvărului I,iterar" DIN PARTEA REPO.5ATULUI Veneam odată de pe valea plânge rei ... Pe acolo mormlntele's ca rnuşuroaiele, şi loc de veci n'are mai nimeni. - Morţii perindează ca la scrânciob, şi cioclil fac loc altora mereu. Ling-o groapă deschisă de curând, scîndurile unui sicriu putred ardeau rnocnit. şi fumul retea incet, plutind ca o părere de rău, printre crăcile măhnite. A fost ... ce trist cuvânt şi toate crăcile '1 spun în toate ţlntirirnele ! Ce jalnic rost leag'aceste două vorbe; ce taină se'ngroapă sub ele . ...:..Afost ... ' par'că-i un inceput de basm şi eu par'că-s tot copil şi 'mi-i drag să-I ascult şi să-I las să mă fure. *. '" * Da intr'amurg a.cum şi crucile de pe culmi în- tindeau sfâşiitor braţele pe cerul stins. Un nume ici, o vorbă mai incolo şi m'am pomenit fără să ştiu în ţintirimul bogaţilor, [138] - 133 - Pe drumul cel mare pe care urcă convoiurile, tăinuind mormintele de clasa întâia, copacii se'n­ şirue frumos şi freamătă Iăcându-şi fală: şi-i dulce şi liniştitor să rătăceşti sub umbra lor, in preajma morţii. - O umezeală grea 'mi, cădea pe umere şi pe faţă, şi ca 'ntr'un oraş pustiu, unde nimeni te ştie, aşa păşearn de alungul mormintelor pur- . tându-rni ochii. Pe dreapta un monument ce nu-I văzusem Încă îmi atrase privirile. M'am apropiat mirat. � Pe loc-ul gol mai înainte, se ridica acum un bloc de mar­ moră albă, iar de-asupra-i un Înger de pază sclipea ca ninsoarea. - Flori mândre şi bogate rîdeau printre ostreţe şi 'nveseleau, povestind par'că de o mână drăguţă ce-ar veni zilnic să le îngrijească şi să le a1inte. Ce dulce-i să nu fii uitat. Şi Înduioşat) urzind în minte-mi o idilă de dra­ goste, desfăcută de moarte, m'am oprit să citesc Inscriptia, Un nume cunoscut. - Uimit stam locului şi repe­ tând, numele mortului, mi se părea că visez.-" Ce O-zeu 1 eu îl ştiam încă în vieată, îl văzusem , , chiar cu două zile în urmă, ş'acurna, cum şi când a murit şi a fost îngropat aşa curând? - Şi apro- . .'1 piindu-mă din nou să cetese, de-abia m'am durneriă şi am pornit' o râzând. Pe placa de marmură, frumos şlefuită, era săpatt în litere miri aurite, următoarea inscripţie: [139] - lB9 - ACI ODIHNESTE ROBUL LUI D·ZEU IORDACHE BANULESCU Născut în 12 Febr. anuttsts decedat în .... anul 189 .... RUGATI-VA PENTRU IEL Iar în mijlocul iuscripţiei fotografia pseudo-re­ posatului surâdea şiret între favoriţi. Târziu, eşind pe poarta ţintirimului mi-am întors capul şi amjprivit îndărăt, departe printre negurele sărei de toamnă, de-asupra umbrarelor întunecate, îngerul lui Conu Iordache, plutea în slavă ca o fantasmă. * * * Bietul Conu Iordache. De când l'ai apucat: par'că tot aşa iera. Aceiaşi redingotă măslinie : acelaşi col! de batistă roşie mijind din buzunarele de dinapoi cu aceiaşi pă­ lărie il la Garibaldi, călare pe un nas, cum nu mai e altul; - doar favoritele de mai albiseră puţin. - II cunoşteam de cînd eram copil, ş,j-I ştiam sărac şi veşnic în sbucium; de-avalma cu grijile şi nevoia. Şi-acuma poftim, monument de marmură şi loc de clasa întâia la ţintirlm, Apoi să nu te cruceşti. Tîrziu am aflat de toate. După câte irnl : spunea un bătrîn, C. Iordache fusese pornojnic pe vremea lui Mihai Sturza, şi acuma stetea în Tătăraşi şi se zăbovea de vre-o 30 de ani din pensie. Sărăcăcios şi zgîrcit trăia din te miri ce, ş'aduna mereu, iar clironornii se bucurau şi-i aşteptau moartea. [140] - 140- Şi-aşa treceau anii. Intr'o bună dimineaţă; s'a sculat Conu Iorda­ che şi fără să spuie nimănui nimic, s'a dus la ţintirim şi şi-a cumpărat un loc de veci clasa Întîia, şi după o bucată de vreme şi-a făcut şi Monament cum spunea ieI. De-atunci pas de'l mai prinde pe acasă, şi chip nu iera să treci prin ţintirim fără să dai ochii cu dînsul... Toată ziu­ lica se învîrtea În preajma monamentului, şi dă şi ieI, ca omul gospodar la casa lui, veşnic găsea cite ceva de făcut. Dirnineţele, cobora in cavou, punea să măture frumos. şi-apoi lăsa uşile de fer deschise» să se aerlsească", - Ici o frunză uscată, colo un palu, mai robotea ce mai robotea, pină se ostenea bine. - Atunci se aşeza sub un copac in faţă-îşi scotea tabacherea, trăgea cite-o priză zdrăvană şi' strănutînd, cu ochii în. lacrimi privea de departe, duios par'c'ar fi plins pe cine-va ... Alte ori privea drumeţii şi de vedea vre-unul că se opreşte în dreptul mormîntului, sărea ca ars şi privlndu-l in faţă ii striga: "Al mi eu e cucoane, al mieu nu-i aşa că-i frumos? Spune drept; dacă nu-i cel mai prima intliu rnonament că doar nu mi-am cheltuit ieu de geaba pensia de 3) de ani pe el". ŞI aşa trecea ziua. Cum cădea sara cum devenea posomorît, - se uita trist împrejurul lui şi de odată păşind in vîrful.degetelor mai arunca iute o privire'ndărăt pes­ te umăr, şi Iuându-şi aer misterios, închidea porţile ��-------_."------ [141] - 141 - . cavoului. Apoi după ce mai dădea un ocol, venea să-i rezerne coatele pe ostreţe, Dintre Iiterile au­ rite, icoana pseudo-mortului privea enigmatic şi el surizindu-i copilăreşte, îşi anina ochelarii după -c\'" urechi şi'ncepea să siIabisească inscripţia.· Buzele 1'·· tremurînd se mişcau încet :Aci hodlneşte robul ... pînă ce ajungea la ... decedat tn : anal 189 .•. ; şi-aice rărnânea ca fascinat, cu ochii ţintă pe lo­ curile goale. Şi nu se indura să plece, pînă nu trecea vre-un cioclu să-i strige (căci toţi il cunoşteau acum): " Hai Coane Iordache, că 'nchidem porţile ", * * * Trecuse aproape un an de cînd nu mai dădu­ sem prin ţintirim. Ţin minte ca acuma; un clopot trist suna şi zăpada căzuse în troiene. Crucile răsăreau fan­ tastic şi umbrele se 'ntindeau vineţii pe drumuri. lei-colo, urme se 'nsemnau spre unile morminte. In [urul mormîntului lui Conu Iordache zăpada sclipea neprihănită - nici urmă de pas. Indată am înţeles ca de astă dată, pseudo-mor­ tul îşi dăduse duhul de-abinelea. Şi'ntr'adevăr nu mă 'nşelasern. De departe, Iîterile nou săpate, sclipeau frumos aurite pe luciul marmurel, complectînd inscripţia! iar de un colţ: a! ostreţelor spinzura aninat'o corcan t coperită de ninsoare, [142] - 142- M'am apropiat mirat să văd de la cine putea să fie? Scuturind panglicele, pe una din ele, am cetit: "Lui Iordache din partea reposatuluii, iar pe cea-l'altă : "Regrete eterne". D .. ÂNGHEI, [143] FIQURI DI.5I7ĂRUTE lorgu JUfar& Mergeam încet după dricul, încărcat de coroa­ ne, ce se legăna' şi 'mă gândiam la ce-I ce-mi fusese prieten. In ziua clară şi luminoasă, umbra carului funebru îi scria încăodată pe drum apa­ renţa mai indulcită par'că, mai stinsă, lmateriali­ zata aproape. Părerile de rău se trângeau in vor­ be, şoaptele in lacrimi ce se scurgeau print! e gene şi alunecati dealungul obraji lor şi o jale, într'a­ devăr mai adâncă, mai amară şi mai comunica­ tivă nu mi .. a fost dat nielodată sa resimt. Cee ce plecase dintre noi, iubita viaţă cu pa .. tirnă, o adora aproape, o trăia cu toah: simţurile lui. Aspectele diverse ce i le desfăşura Capitala Il bucurau ca pe un copi l şi nu cred să fi fost cineva care sa nu fi cunoscut silueta lui origi­ nală. Un vast Sombrero de sub care scăpau ple­ tele blonde îi acoperiau totdeauna creştetul. O la valieră în "crepe de Chine", ca un fluture de doliu, îl flutura veşnic pe piept. O statură de uriaş sprijinia par'că zidul de [144] - 144- care se rez ima ; şi ochii lui albaştri şi bruni de cooil râdcau de bucurie privind veşnicul şivoiu se scurgea pe Calea Victoriei. Uriaşul acesta, care acum părea Un personaj scăpat din la Ron­ de de nult a lui Rembrandt, când l-am cunoscut întâiu era subţirel şi svelt ca un Adonis. Grijile şi nevoile vieţii nu-l făcuseră încă un funcţio­ nar şi nici unul dintre acei ce l-au cunoscut pe atunci n'ar fi crezut că activitatea lui se va măr­ gini, mai târziu, în umbra unui minister, să fie, şef al comerţului român. EI era sufletul tuturor mişcărilor studenţeşti de pe atunci. şi verva-i nesecată însufleţia şi umplea de bucurie întrunirile ce se ţineau la Cafe Vol­ taire, unde tinerii oratori, ce se pregătiau pentru mai târziu, răspundeau la numele de Ion G. Duca, lan Păucescu ,şi mulţi altii. Calităţile de orator propriu zis, cari i s'au atribuit de toti, el nu le avea, însă. Ceeace avea cu drept cuvânt era în- ; tr'adevăr un dar unic de a povesti. Cea mai mică întâmplare, cea mai, banală ştire, un fapt divers oarecare luau, trecute prin gura lui, proporţii ab­ solut neaşteptate, şi e sigur că dacă omul acesta ar fj avut răbdare să însemne tot ce povestia, ar fi putut deveni un scriitor de seamă. Capricloa­ sele cuvinte, În jocul lor nebun, atunci când pe o fată albă de masă domneşte nerândueala cea­ surilor târzii, îşi au alt farmec desigur, alt avânt, altă scăpărare decât atunci când sunt încredinţate unei file albe de hârtie. \ I , I \ [145] - 14) - Fantezia sboară şi se înapoiază (jţ1ţată de lin cuvânt sau de o replică, goneşte nebună, biciuită de dorul de a plăcea, se aprinde la văpaia ochi­ lor ce privesc în ochii tăi şi ascultă, ondulează şi târăşte fără voie oriunde vrea să te ducă po­ vestitorul, Şi el avea farmeci-il acesta nedescris; spunea fel de fel de intâmplărl cu G jovialitate şi o vervă de meridional, cu o bucurie de uriaş care râdea ca un copil, cu un suflet bun de om care nu ştie să privească decât partea fericită din vieaţă şi să lase ce ar putea întrista şi aduce norii negri ai grijii pe frunte, pentru mai târziu când vor veni anii bătrâni, El trăia din viaţa mulţimei şi mai cu seamă al acelei de la oraşe. Făcea parte din raiul acela ciudat care trăia în alte vremuri la Paris, înainte de a se cunoaşte automobilele şi aeroplanele, du­ câudu-şi aproape toată viata între zidurile închise ale bulevardelor. Pentru ei, lumea din afară nu mai exista, adevărata natură, ce reîntinereşte veşnic dincolo de zidurile caselor uriaşe, nu avea fiinţă. Dramele, comediile şi toate intâmplârile diverse ce le face şi le desface vieaţa neconte­ nit, erau în şivoiul multicolor ce-I mână trotu­ arele. Tot vieaţă e şi aici şi dincolo, tot astfel înflo­ resc copacii şi florile şi aici şi aiurea, precum pretutindeni te pândeşte moartea, oriunde te-ai duce. La ce dar să te mişti şi să cauţi prlvelişti [146] -- 14G - noul, când vieaţa se primeneşte pretutindeni şi stă să o iubeşti ca dânsul, Şi acum, mergând după dricul negru laolalta.' cu prietenii cari f-au iubit, mă gândesc cu părer] de rău, că după ce ne vom stinge şi noi, din vieaţa aceasta, nu va mai rămâne nimic. Atâta vervă, spirit şi vorbe aruncate în vânt, cari se vor uita ca mâine, o siluetă cunoscută mai puţin pe străzile Capitalei,- şi atâta tot. Uriaşul ClI bucle blonde ce scăpau de sub vas­ tul sombrero, cu lavaliera de crep ce bătea din aripi pe pieptul lui ca un fluture de doliu, s'a dus aiurea deacum şi multele mâini, ce se întin­ deau spre el oprite in cale ca să-i strângă mâna prietenoasă, nu se vor mai întinde, precum nici multele capete ce se întorceau cu bucurie ca să-I privească, nu se vor mai întoarce - căci aşa e tăcută viata - din puţine regrete, arare lnduloşări şi multă uitare. 1 r i I li 1 ,� I [147] tHJMf.lRUL 27 - Pe un tablou al "JunimeP' - Am sub ochi tabloul comemorativ al "junimei'" o serie de capete care se etajează, o piramidă 'de efigii care se suprapun, o Îngrozitoare heca­ tombă de decapitaţi pe care cine ştie ce erou sângeros şi plin de ironie şi-a pierdut vremea să le c1ădească craniile ca o pildă că toate lrez cu vremea .•. O hidră ameninţătoare cu şaptezeci şi patru de capete priveşte cu încredere viitorul, un strugure monstruos făcut din boabe diferite atârnă într'o ramă pe un fond negru de culoarea infinitului, o pleiadă de ambiţii se Înfăţişează sub diverse măşti, o vecinătate de necunoscuţi se luminează de 3U­ reola acelor câţiva fericiţi ce-au isbutit să-şi scoa­ tă capetele dincolo de negrul cerc pe care moar­ tea îl. ţine, ca un clown sinistru, la intrarea nean .. tului, Nepăsător şi cu acel aş gest teatral şi autorna, tic, posturnul Nestor Hayek, după ce s'a acoperit cu funebrul giulgiu de muşama, ca să facă in [148] - 148- straniul lui aparat în core toate se văd pe dos, ne-a lăsat medaIionul acesta ciudat, intrând apoi pentru totdeauna în camera-i obscură. Şi obiectivul n'a ales; a fost năpărtinitor şi indulgent cum i se cade să fie oricărui obiectiv, s'a înduioşat şi a înscris, şi-a deschis pleoapa, ca un ochi ce stă mult la întunerec, şi a prins ce-a văzut pe retina lui, bun şi rău, frumos şi urât, ca un ochiu operat de cataractă: ce se bu­ cură de lumina ce i-o redă un operator. Şi chipurile, irnperioasele şi simandicoasele barbişoane, lucitoarele che.ii, unde asaltul regi­ mentului pilos s'a oprit ca în fata unei redute in­ strumontabile de atacat, spânatecele figuri virane peste care par' că ar fi trecut un nemilostiv tai­ fun, inepuisabilul exemplar, eşit din fundul lacu­ lui Caspic, ce te miri cum a mai putut să impre­ sioneze sensibila membrană şi să poată grefa în­ tunerec peste întunerec, ninsori timpurii. pe vâr­ furi de piscuri, precum şi precoce senilităţi pe pe abrupte povârnişuri, toate laolaltă, ca în fun­ dal unui ochiu uriaş ce-ar avea şaptezeci şi pa­ tru de irlsuri, au venit să se aşeze, ca tot atât ea pupile, peste care recea, imperloasa şi violeta le rapă a m Jrtii de mult s'a lăsat. ( Şi eu, dela marginea neantului meu, privc se atâtea neanturi : eu, de Ia capătul stăruinţelor mele şi trudnicelor ambiţii care mă imboldesc, mă uit la atâte i ambitii şi trude aţipite ; eu, cel ce am pozat eu atâţia alli tovarăşi ai mei În fata [149] - 149 - atâtor obiective, privind medalionui acesta, încep să mă înfior şi să simt întunerecul, doliu şi fri­ gul nepăsătoarei camere obscure. Ca pe o hartă sculptată, trece mâna peste tabloul acesta, ca un orb ce-ar pipăi cu degetul relieful ce-! lasă un ascuţiş pe o suprafaţă lucie, ca pe întinsul unor ape ce le-a sorbit focul laco­ mului soare lăsând să li se vadă tătnuitele pră­ păstii şi vulcane ce le ascundeau în fundul lor, călătoresc, şi mă mir cât de puţine Inălţim! au rămas, pe care să mă pot urca spre a privi mai de aproape cerul. Ce curios şi zbuciumat con­ tinent, ce amestec de .Iinii mixte, a lăsat linia ori­ zontală a apelor retntorcându-se în soare 1 Goale de pupile au rămas multele irisuri, irn­ prejrnuite de neant au rămas oval ele globuri in­ toarse, neindurate s'au lăsat întunecatele cortine ale dibaciului operator peste atâtea trufii, chipuri anonime reprezentate printr'un număr sunt astăzi majoritatea acestei pleiade, cercuri de-adura date pe panta nepăsării cele mai multe din cercurile ce-au căutat să facă un mănunchiu ... Serioasă însă, tristă aproape, tânără încă, vo­ luntară totuşi, priveşte enigmatica figură a mare­ lui Caragiale din alveola acestui grup de cora­ lier, un număr al multimii este şi el pe tabloul pe care îl privesc, ca un ocnaş într'o celulă, ca un osândit la veşnica muncă, ca un stigmat pe umărul lui poartă şi el UD număr, acela de 27, dar numărul acesta i-a fost cu noroc. [150] \ r , 1 \ ? I I [151] de D. ANGHEL E urât gestul d··ÎlIÎ Cocea şi puţin elegant. Nu înţeleg înverşunarea d-sale contra lirismului pa­ sionat al Poetului Cincinat. E cel mult o critică de peruchier, revolta democratului contra elegan­ tei, a bluz ei albastre contra redingotei şi mănu­ şilor albe, a calviţiel care întârzie cu exasperare contra cal viţîei precoce. Nu cu sistemul acesta poti să distrugi un Poet. D. Cocea, ar fi trebuit mai bine să se gân­ dească la truda amară cu care a fost scris acest VOIUlU, ar fi trebuit să var'ă din potrivă, un fru .. mos exemplu contra tinereţei grăbite şi contra ariviştilor pe care d-sa îi combate aşa frumos numai câte odată. Ar fi trebuit sti inţeleagă că acest om pe care îl descrie aşa de îngust, a avut totdeauna dragoste de arta lut, că dacă nu şi-a publicat până acuma un volum, e că a căutat, ca un adevărat artist ce e, veşnic nemulţumit de sine, să cizeleze, să şteargă, să şlefuiască, să scoată la Iurnină ici o imagine întunecată, colo o [152] ,- 152 - rimă rară, eli o răbdare pe care nu o mai cu. nosc astih i tine li poeţi, Dacă d-Iui Cocea i se par acestea un ierbar Invechit, este că pe d-sa nu l'au încântat nici odată vorbele şi sonorităţile lor decât atunci când au fost rostite cu gesturi largi la tribună şi când i au slujit pentru cine ştie ce revendicări imagi­ nare. Sentimentele nu se Învechesc şi-şi păstrează tot­ deauna parfumul lor, precum şi le păstrează şi florile strânse într'un ierbar. Parfurnul acela dis­ cret şi subtil care se scapă din filele unei cărţi în care a stat o floare rara ani de zile, îti În­ vinge poate şi mai mult sufletul de induioşoare şi te face mai cu drag să visezi, Şi apoi, în articolul polemic al dernocratului nostru, nu se judecă, se decretează; nu se face uz nici de bun simţ, nici de gust, nici de intre­ pretare, ci se etalează poate o pică veche, se vă­ deşte un ghimpe la inimă, e cocarda şi panajul democrat care sufere, e năcazul contra aceluia care are vervă, pentru că e incontestat că . Cin­ cinat o are cum nu o are nimenea altul. Gura lui fină şi de un desen ireproşabil, nu aşa cum îl zugră veşte d. Cocea, a trebuit să rostească cândva şi undeva o epigramă nevinovată poate. Buzele lui subţiri pe care frece rareori un dulce' surâs Ironic, trebue să fi lăsat cândva să cadă un mărgăritar În senzibila balanţă a sufletului criticului nostru, care, ca un democrat ce e, l-a r I [153] .- 153 - luat drept o piatră, căci pietrele la olaltă sunt nestimatele pentru dispreţuitorf democraţi. A· fi iubit şi admirat de femei nu e un păca şi rnadngalele de care vorbeşte aşa de dispreţui­ tor polernlstul, sunt şl ele un gen străin, bineîn­ ţeles, locuitorului de suburbie. Se cere artă şi simţire Însă ca să-I faci, să inchiză în el o la­ crimă sau un surâs, o vorbă de iubire sau de curtenie, Şi femeile, bineînţeles, că-I preţuesc mai mult decât un articol indigest, contra infamei bur­ ghezii. Apoi, fiecare cu specialitatea sa: Unul îşi moaie bita în călimară. şi scrie, celuilalt îl place să însemne un vers pe faţa unui evantai, unul longlează cu vorbe contondente, celuilalt îi place să sărute o mână pe care sclipeşte un dia� mant. Celui dintăi îi place să poarte la butonieră o cocardă roşie, celuilalt un trandafir insâ ngerat. Chestiune de gust şi atâta tot. Apoi mediul care şi-l alege şi în care se complace, este şi el iarăşi un lucru din care nu poţi să faci o vină ni mănui Oameni sunt şi sus şi jos, idei cari circulă şi pot pasiona deopotrivă, dureri care să te întristeze şi bucurii care să te înveselească, deasemeni. Ochii, ori care ar fi ei, îşi au clipele lor de la­ crimi; gurile ori cât de vesele, zimbetul lor de întristare, Pot săzârnbesc ori să sufăr şi aiurea decât sub cutele steagului roş, se găsesc interes tot aşa de bine în saloane şi buduoare, ca şi în cluburi ori în fabrici. Un om fin, iscusit, care-şi are ochii şi sufletul deschis spre viaţă şi care n'o j I ,!1Itlli' '. IImmlJl: �fl. 'I� [154] -- 134- consideră decât ca pe o vale a p'ângerf şi un loc lasat pentru ieremia de, poate să culeagă pretu­ t.ndem impresii, să se bucure de culori şi forme şi �,2.-şi adune materialul şi inspir aţiile din care işi va alcatui opera ... Că în volumul lui Cincinat trec paj i şi caste­ Iane, râd lacrimi şi diamante, foşnesc umbrare şi mătăsuri, picură sunete do ghitară şi Iacrime de rouă, joacă lumini şi se întristează umbre, aceasta e natural, tiind-că sirnţirea lui vibrează şi ochiul lui alege, fiind-că auzul lui se lnduioşează mai degrabă de accentele Carrnagnolei, şi fiindcă e fatal Ş��E!§.fJ!l�!Y săjLpJaţi'U& S .}!U1lIos şi stră lucitor. _.-._-" -Au mai căutat la noi "Poeti" cele opt ore de muncă, au mai fost versificaiori care au scris strofe ca ale internationalei, şi eu nu spun că nu se pot cânta şi acelea .. Totul e să ai talent şi CÎEle e de vină dacă până acum nu a vern nici o Ada Negri sau un Nekrasolf oare-care. [155] STERIADE Un om jovial şi tot de auna bine dispus, vă.­ deşte un echilibru sufletesc, tradează o sănătate morală, Şi aciasta e caracteristica pictorului Ste­ riade. Exuberanta şi veselia anilor de studiu, pe­ trecuţi la Munich şi Paris, le-a luat cu dânsul, depăşind pragul atelierelor în care a lucrat şi intrând i11 vălmăşagul vieţei, unde a căutat să şi afirme talentul şi originalitatea. Lumea curioasă, amestecată, turbulentă şi entuziastă, care Irecu­ entează academille de pictură de la Paris, lumea pantalonilor de catifea şi a beretelor, lumea acea de fete tinere, model uri peste zi şi metrese de esteţi peste noapte, în sfârşit tot amestecul acela pe care Henry Bataille îl zugră veşte aşa de fru­ mos în "la femme nuc" cu glumele, suferintele şi bucuriile, cu dialectul specific - şi care nu există la noi, deşi d. Pornpiliu Eliade ar vrea să-I transplanteze, traducând piesa - i-a dat lui Steriade ceva fermecător şi comunicatia, pe care nu-l au alti maistri gravi de la noi. Exuberanta [156] - 156 -. şi veselia le-a luat cu dânsul, şi acestea I-au . \ făcut bun, căci o impresie adâncă de bunătate şi milă respiră din toată fiinta lui. A călătorit şi a ştiut să vadă, şi ceea ce a lu­ crat, a luat direct după natură, în atelier n'a făcut decât să desăvârşească, de aceea şi însu­ şirea de căpetenie a operelor lui e sinceritatea. Nu ştie, nici nu vrea să facă frumos şi lins nu-l un decorator de buduaruri şi un inveselitor de gynecee. O notă socială pronunţată se vădeste la el. Lumea celor umili îl ademeneşte In dcobste, viaţa porturilor cu salahorti ei încovoiaţi sub poveri, cu corăbiile Încărcate de mărfuri, cu toată atmosfera de muncă şi energie cheltuită pentru câştigarea pâinei de toate zilele. Suburbii vechi cu căsuţe subrede, colturi de natură ce n'ar fi ademenit pe nimeni, capătă viaţă şi-şi desvăluesc par-că tot misterul sub penelul lui puternic. Figuranţiilul nu-s figuranţi de paradă, ci recrutaţi din valmaş�gul vieţei adeverate: ţigăn­ cile sunt veritabile, cu 'patima lor şi nu cu fard uri, turcii sunt turci şi nu "juni furci" europenizaţi,­ frumosul conventional, în sfârşit, pentru el nu există. Dar consideratii mai amănunţite asupra picturii lui, a felului cum lucrează, cum îşi pregăteşte paleta şi îşi îmbină culorile, vi le vor spune alţii, mai competenti, - căci, vai, nu ne llpsesc oameni competenţi în ori-ce materie. Noi ne mulţumim să vedem în Ster iade un artist cu personalitate [157] - 157 ..,.. proprie, care-şi caută drumul în plin aer, nefăcând concesii tradiţiilor, preocupat numai de cea-ce simte şi găseşte cI vrednic şi interesant de a fi redat. Il salutam cu bucurie şi încredere ca pe un viitor al picturei noastre. A. M. Cumpăna 909 [158] .. 11\ , ,� " [159] LUI aCT AVI/Itl <10<1/1 Am fost o grămadă pornită sub acelaşi steag. Am schimbat de steag-uri şi ne-am răeleţit. In taberi ne-am strâns din nou, baricade de hârtie am [năl­ [at şi am schimbat de tabere, precum am schim­ bat şi de baricade. Duşmanii de eri, am redevenit prieteni. Prie­ tenii de eri, suntem astă-zi duşmani. Stropul de venin căutat cu indârjre pentru a fj picurat în rana pe care i-o cunoşteai protivnicului, Iaer imi de induloşare s'a prefăcut, şi spinul ce-l ţineai la îndemână, în prinos de floare şi În vorbe de pă­ rere de rău. Grămada s'a răzleţit, fie-care căutându-şi dru­ mul. Cel ce a slujit un steag a căutat să-şi ar­ bareze culorile lui proprii şi să şi 1 apere singur. Bunul şi răul din fie-care a căutat să se ciaruă şi sita fie-cărui a prins să împrăştie pentru el la­ mura sufletului lui, roditoare plăpândă în care avea să înflorească propria lui floare. In paglnele multe ce' le .. a scris fie-care şi le-a [160] I - 160- împrăştiat la cel e patru vlnturi e viaţa noastră, cu toate patimele ei, cu toate efemerele iubiri şi trecătoarea ură ce poţi s-o resimţi în momentele tulburi când judecata nu e stăpână pe porniri. O fatalitate schimbă şi preface ordinea lucru­ rilor şi ori-cât a-i spune tu şi te-ai apăra, prie­ tenul meu, nu vei putea face un pas ce nu e ho­ tărât dinainte de alte voinţe şi de alte puteri oarbe de care nu ne putem da seama, dar pe cari simţurile mele le presirnt, Tu ai entuziasmul luptelor imediate, simţi încă în vălrnăşagul în care te zbaţi, imbătarea sânge­ lui care fierbe, crezi în curentele ce le vei putea porni şi zăgazul în cotro energia ta primordială vrea să le mâie, crezi şi nu simti rănile multe care te sâng eră, precum nu simte în focul luptei soldatul glonţul care l'a lovit şi merge spre moa­ rte drept, rigid şi iluminat, cu picioarele ţapene infipte in scări, spre moartea care-şi ţine deschi­ să glulgiul funerar Ia o cotitură de cărare sau la o margine .de şanţ. Tu vrei să lupţi şi nu vrei să intelegi că eşti 'un visător, tu vrei să birueşti şi nu-ţi dai seama că nu-i acelaşi lucru. şă'ncaleci un Ducipal sau să cavalcadezi pe un Pegas. La ce bun să mergi înarmat până in dinţi, tare de convingerea ta, încrezător în aureola pe care o porţi, bizuit pe zalele pe care ţi le-a hărăzit cinstea, când tu uiţi că eşti un visător şi că qua­ trupedul pe care te-ai aruncat, are şi din sân- [161] ( J .- Hit - gele celui d'ntâi şi din celui deal-doilea, că dacă o parte din el îşi umflă nările în vânt când simte praful de puşcă, ori nechează când aude glasul strident al trâmhlţei, având şi din sângele celui­ I'alt se va .opri visător şi va elita să pască o floare ce poartă' culorile curcubeului pe ea şi pe care intâmplarea a odrăzlit-o în imensul şi mo­ notonul lan al erburilor, unde fie-care fir e la fel. . Tu uiti că În timp ce Pegasul tău îşi va strânge aripele şi va sta minunat In faţa unei flori, cei ce te pândesc vor putea să-şi arunce săgeţile şi să caute să te doboare. Oprit în fata unui isvor, în care cerul se res­ frânge, atras de o mireazmă ce călătoreşte din­ colo de ano-timpul care a deslegat-o, chemat spre mlragiurile pe care le zugrăveşte une-ori soareie in zări"tu nu-ti dai seama că quatrupedul tău trebuie să fie un Ducipal şi nu un Pegas, tu nu pricepi că il multele privelişti pe care spiritul ciudat al naturei, ori practicul spirit al oamenilor le asernănă, a pus şi siluete de mori cu braţele întinse pe coline şi că Ducipal şi Pt� gas poate deveni o simplă Rosinantă în faţa a­ celui aspect neaşteptat. La ce bun suliţa ori tolba de săgeţi, când Or­ feu a purtat o harfă şi a ştiut să induioşeze multe bestii, de ce uiti tu că puterea căntecului e suverană şi că dacă stâncile, florile şi bestiile rărnâneau fermecafe la vibrarea orficelor strune, cei ce te încunjoară nu ar putea rămâne şi ei. 11 [162] - lG2 - De ce nu intelegi că atunci când vei fi sătul de murdăriile ce caută să arunce fie 'care asupra ta, de multele vorbe goale care se ridică în aer şi se sparg ca nişte băşici de săpun, de toată' grămada ce te înconjoară şi cu care n'ai nimic de comun de cât lutul, te vei simţi singur precum ne simtim fie care dinti e noi astăzi ce ne am grupat odinioarea, şi te va prinde un dor neîn­ chipuit de tine şi de muza ta pe care vei porni s'o cauti pe un alt tărâm ca Orfeu pe Emrydice." Singuri rernănern pretutindeni, prieten bun, noi visătorii, singuri suntem pe pământ şi in cer pentru că sufletul nostru e altfel alcătuit şi mulţimea nu ne este prielnică. Menadele te aşteaptă şi crede că ori-ce vei face, un destin fatidic ne cârrnueşte ; şi dacă va fi să fii odată sfârşit de bestii, lira ta singură va mal pluti şi va mai vibra ca lira' miticului Orfeu pe valurile Hebrului. Baricade de hârtie se vor dărarna cu tine şi singur cu steagul tău vei .merg e, sătui de tab eri, să-I implânţi la urma urmei în inima ta, singura redută sfântă şi demnă de apărat. Frumos e idealul tău, şi eu cr e I în el, dar Iuda e de aj 'I11S şi singurătatea prielnică. Duş­ manii de eri pol să-ti redevie pl ieteni, prietenii de eri pot să-ţi devie mai târziu duşmani, ştropul de venin pe care l'ai . cautat Cel. îndârjire ca Să-I picuri în rana protivnicului - lacrimă de în- [163] I .ţI i - 163 - . duioşare se poate preface; spinul ce-J tineai la dernână, in prinos de floare şi in vorbe de prrere de rău; şi când toate aceste se vor inrâmpla de ce nu ţi-aş scrie aceste I ânduri şi de ce nu le-ai ceti tu ClI induioşare când îţi vine de la un pri­ eten ? .. [164] �, i 1 1 1 [165] TREI ARTI.5TI , Kimon Loţhi - Lutriau - Oscar Spaethe K. l.o g h i Sunt aproape 10 ani de când cunosc pe Loghi. Trăiam la Paris pe atunci un grup de tineri pe care-i adunase întîmplarea şi fie-care aducea nota lui a parte. Intre aceştia majoritatea o alcătuiau pictorii, criticul de artă era numai epigramist pe atunci şi purta un nume predestinat să ajungă ri­ dicol (pentru mai ample comentarii cereţi desluşiri de la prietenul meu D. Anghel). In neştiinţa noastră de viaţă şi de ce are să ne pregătiască viitorul, ini­ mele noastre erau deschise şi toate vorbele şi ges­ turile ni se păreau sincere şi bune. Lupta pentru viaţă nu ne încercase încă. Ne întâlneam regulat, cel puţin odată pe săptămână, Într-o cafenea sau alta şi stam de glume şi povesti până târziu. Re­ chem trecutul şi revăd în jurul mesei simpaticele feţe. Revăd figura senină cu ochi albaştri şi buni a filologului Sextil, astăzi Dr. Sextil Puşeariu, 'pro- [166] - ]66 -- fesor la universitatea din Cernăuţi; îl văd cerând explicaţii şi interesându-se de toate cu setea cer­ cetătorului veşnic curios de a afla şi a şti precis; iată Strîmbu, cu Înţelepciunea şi cumpătul lui, cum răspunde şi discută, contribuind adesea cu vorbe neştiute de nici unul din noi la viitorul dicţionar alAcaderniei Române; Pătraşcu cu umorul lui sa­ natos de Moldovean, bogat în anecdote şi apro­ pouri vesele; Ştefan Popescu, pictorul înstreinat acuma, cu gesturile' lui largi şi variatele cunoştinţe de artă. Intre toţi rîsul sonor şi comunicativ al lui Loghi răsare şi întrerupe discuţiile cele mai în­ verşunate. De atunci e aşa de mult şi· dacă vremea şi-a însemnat mersul pe faţa unora, şi-a schimbat su­ fletele altora, pe Loghi Însă l-a cruţat. II regăsesc tot aşa de tînăr şi d� viciu ca În vremurile de odinioară. In atelierul lui am petrecut ceasuri neuitate. La el am regăsi! tot de-auna îndemnul şi în­ viorearea În ztlele de îndoială. O atmosferă de basm oriental domnea şi un surâs vesel cânta neîntrerupt, unde-va, În fundul atelierului: era fîntîna pe care el o lăsa să curgă veşnic, să-i amintească de iz­ voarele diu ţara lui. Şi în vremea aciasta artistul, cu întîiul avânt al tinereţei sale exuberante, lucra neobosit, Pînă cădea amurgul nu lăsa paleta din mână. II regăseam îmbrăcat în bluza de lucru În faţaunei pânze începute şi in vreme ce vorbiam [167] I ti - 167 - de una şi de alta, mâna lui dibace aşeza culorile, iar tabloul căpăta viaţa sub ochii mei. In frumoasa lui expoziţie de astăzi mă chiamă figuri cunoscute şi mă ademenesc privelişti iubite. .' Deasupra uşei, la intrare, revăd Balada, aşa cum era atunci; figurile schiţate în treacăt s'au desă­ vîrşit acum, indicaţiile de arbori au . căpătat viaţă şi putere şi iat-o aşa cum e astăzi: de asupra rnărei, pe un ţărm împodobit cu flori şi vreji de iederă, un copilandru stă robit de oceanide Care aleargă în not de departe şi vin să-i asculte gla­ sul fermecat. O legendă macedoneană spune că frumoasele zîne ale mărci setoase de glasul. omenesc, caută si ademenească pe ţărmurileţsinguratice, ori la gura peşterilor vre-un cântăreţ rătăcit, . Îl înlănţuesc în far­ mecile lor şi-I fac să cânte până ce moare. Tot n.isterul acestei balade, care pare o reminiscenţă orfeică, e redat admirabil. Aice se vede de câtă po­ ezie e capabil acest mare artist. Şi Loghi înainte de toate este un poet. - Poate de aceea nici nu poate fi înţăles de sufletele comune şi lipsite de ori-ce fantezie. Mai toate tablourile lui ascund un simbol, cum este de pildă eterna tentaţie a Evei; aşa de frumoasă, o rochie roz stănscu o eşarpă albă, aproape diafană o Îmbracă; cu o mână îşi ascunde faţa întoarsă, ca înspăirnântată de păcat, pe când cea l'altă mână se Întinde atrasă În neş­ tire de mărul oprit. Sunt două sentimente în luptă şi [168] r' 1 1 - lG8 - artistul il ştiut cu mijloace aşa de simple moder­ nizând legenda biblică, să înfăţişeze aciastă dramă. Ca un cotrast puternic al acestora, regăsesc un tip cunoscut, un model Întâlnit adesea ori în ate­ lierul lui: e Oavroche, cel cu bereta lui Montmar­ traise, cu baiderul roşu Ia gât ,şi cu ochii lui ver- . zuişi gura ştirbă, strârnbată de un zârnbet ce ar vrea să să fie ironic. E poate cel mai bun por­ tret al lui Loghi ; totul e Iucrat şi studiat cu ateu­ ţiune şi o dragoste deosebită. Modelul, aşa cum l'am văzut eu, aşa de caracteristic, cu toată nepă­ sarea ştrengarului, trăft la întâmplare pe străzile Parisului, . e un prototip, pe care artistul l'a fixat într'un moment de inspiraţie adevărată. Tablourile luiLoghi sunt deo diversitate neobiş­ nuită. In fie care expozitie însă rea par figuri şi pri­ velişti din ţara lui: poate un gând ascuns, de care nu-şi dă seama. încă, îl urmăreşte şi-l face să re­ vină asupra întâielor impresii ce le-a primit. Ar fi de dorit ca artistul acesta, aşa de divers, să se hotărasca a ne da odată o expoziţie cu tipuri şi vederi numai din Macedonia; atunci opera lui ar Înfăţişa unitatea ce-i lipseşte astăzi şi-ar câştiga . de sigur un loc de frunte între cei mai mari pictori ai vremei noaste. Lukian Dacă aş avea ceva de pizmuit unui, multiplu şi pretenţios critic de artă, Încarnat de data asta în impresariu al pictorului Lukian, - ar fi de sigur [169] - 16il - splendidele Crisanteme, supt care şi-a prins autograful, . Păcat de' serrnanele crisanteme. Florile lui Lukian sunt unice. Nu sunt' flori rupte care au fost puse într'un vas ca să moară, ci ca să reînvie prin voinţa şi arta unui maestru.' Numai un suflet de sensitiv ca a lui Lukian poate să surprindă cu atâta adevăr farmecul misterios ce Împresoară viaţa unei flori. Şi acest farmec misterios e răspândit în toată opera lui; un suflet se trezeşte par-că, un nu ştiu-ce aparte, care-ţi spune că lucru­ rile au o viaţă proprie a lor. Spaethe O ursitoare bine dispusă s'a aplecat pe leagănul acestui fericit. Ea l'a dăruit, de sigur, cu aceea veselie nedesminţită, care te înseninează când îl întâlneşti. De când îl cunosc- şt-I cunosc acum' destul de desluşit - n'am surprins nici odată o umbră de melancolie pe faţa lui. Să fie aeiasta datorită conştiinţei Împăcate de hărnicia zilnic chel­ tuită sau unei sănătăţi excepţionale. Cine ştie? Opera lui depăn'acum, progresele uimitoare ce le face în fie-care an, arată ce mai putem aştepta de la el. Ce păcat că În ţara noastră un ast-fel de artist nu poate ataca lucrări mai mari. In Capi­ tala noastră, asupra căreia invadează tot felul de străini, fie din Franţa, fie din Italia, unde toţi scul­ ptorii de adoua mână sunt în asociaţie cu antre­ prenorii de pompe funebre, aşt�ptând cu plastilina [170] - 170- În buzunar la uşa răposaţilor ca să le ia masca, unde toate squarurile, pieţele şi grădinile publice sunt înzestrate cu cele mal ridicole chipuri de mar­ moră şi de bronz ce s'au văzut vre-o dată, unde, înpotriva bunului gust a ajuns să se ridice pe bu­ levardul principal o statue a lui Pake sau a lui Rosetti, şi nu murmură nimeni, nici nu se gân­ deşte să se strângă într-o ligă pentru a dârrna aceste dureroase documente ale lipsei de simţ artistic, - într-o lume ca aciasta fireşte că Spa­ ethe sau Storc sunt osândiţi să se mărginească la lucruri mărunte. Spaethe înse nu se descuragează, şi tot vesel şi împăcat l'am găsit deunăzi Între creaţiile lui la Ateneu, Sylett ca un reflex, îi surâde împodobit cu foi de viţă şi cu o beatitudine fără seamăn, închide ochii pe jumătate, cu capul adus puţin pe spate şi respiră toată dragostea de viaţă. Un faun dansând, care ar Înlocui cu atît succes pe un Pake oare-care din o piaţă publică, îşi În­ tîmpină creatorul cu o cupă în mână. Din altă parte un satir îi zâmbeşte cu genele aproape. lipite, cu buzele întredeschise pe care flutură un surîs de o finete nclnlrccută, -- �i nu e gura care rîde, CÎnd ai sta bine să cauţi, ci ai spune că sunt ochii, şi nu sunt nici ochii, ci-i intreaga faţa care surîde. E o rază de lumină ce se joacă pe acest bronz. In toate cele I'alte bucăţi aceaşi sănătate dom­ nsşte ii fără alte lămuriri, privind la sculptor, ad­ miĂ şi pricepi opera lui. A Mirea Semnatorul 1909 [171] I f IN EXVOZITI� LUI. VERONA IMPRESII Nu ţin să precizez o formulă de artă. Sânt destui critici savanţi cari din două linii şi trei culori, vor zidi un sistem, vor Înjgheba o pro­ blemă, opunând asemănărl sau stabilind compa­ raţii. Da, sânt destui cari se vor tăvăli prin cobalt sau indigo, etalându-se pe paleta bietului pictor, ca În sfârşit să-şi afirme personalitatea lor multiplă de oameni cari au colindat toate muzeele şi pina­ cotecile din lume şi, prin urmare, pot decreta. Ceea- ce vreu să însemn aci, sânt numai impre­ siile primite direct, bucuria sufleteascâce mi-a dat-o o oră trăită În expoziţia deschisă de curând la Ateneu. Pe vremea asta tristă şi ploioasă, în care negu­ riie stăpânesc şi toate s'arată sub formă de pată şi umbră, este o adevărată mulţumire să te izolezi în lumea asta minunată de culori. Aci Moldova noastră toată se desvălueşte ochiu- [172] - 1'/2 - lui, şi amintirile obscure păstrate de de mult se redeşteptă şi trăesc aevea, Personalitatea energică a artistului mă Iarrnecă şi mă obsedează. Imi amin­ tesc cele spuse în treacăt de dânsul,-· şi iată, pă­ şesc cu el la drum ... Fără de voe mă strecor pe urma lui. II văd, înalt cum e, cu puşca de-a umăr, cu utensilele de pictură sub braţ, aud trosnind gătejele uscate subt pasul lui puternic, acu să 'ncovoae un ram, dat de mâna lui în lături, acum coboară un hîrtop ca să apuce pe o potecă ştiută numai de dânsul ; simt din ce în ce răcoarea pădurei, singurătatea devine fioroasă, luminişurile se 'ntunecă, amintirile vechilor hoţi ce bântuiau acest legendar codru te urmăresc la fiecare pas şi te 'nfioară, dar el îşi-a­ şează ticnit scaunul lui de pictor, cu puşca alături, scrutează adâncurile şi ochiul lui deprins cu taine­ le naturii devine visător. Sîntem în codrul Herţei .. Aşa pictează el, direct, în comunitatea sfântă cu natura. De aici luminişurile lui atât de surprinzătoare, cu florile de nalbă cari îi sânt dragi, şi care revin ici colo, lurninând întuneciruile cu lampioanele lor mul­ ticolore. Toată viaţa câmpenească, nu aceea poetică, ci viaţa de trudă istovitoare, supt arşiţa neînduratâ a soarelui de vară, învie într'un pătrat de pânză. Iată cosaşi cu mişcarea lor largă,' purtând coasa ca o aripă ce retează părnântul, în bătaia soarelui, albi, [173] - 1i3 - albaştri aproape de atâta JII mină, cu un umăr surpat iar cu celălalt sus, încordat de violenta miş­ cării,- cum muncesc din greu 1 Idila fasonată în iţari dispare, găteala de paradă şi ele sărbătoare face loc portului sărac. şi încercat de vreme. Ade­ văratul aspect al ţăranului nostru chinuit se reali­ zează pe pânză aşa cum e el, cumţi-l arată ochiul: eternul rob al pământului. Iată aria, imensă ca un munte de aur topit. Lu .. mina galbenă aurie tremură În atmosferă, culori violente scot în iveală siluete mişcătoare de femei prin colbul ce se ridică de pretutindeni: sânt ia­ răşi robii care urcă, grămădind aurul În clăi uriaşe. Un peisaj neînsemnat mă opreşte. Zările -sânt umede; viorii, şi aburi uşor se înalţă, desvelind ori­ zontul dispus în coline. Par-că un miros reavăn de pământ te obsedează şi nu e nimic cu toate acestea care să-ţi oprească ochiul. Sânt contururi vagi, e o expresie a naturei ... Acum vin ape, apele mari revărsate din matcă, e Dunărea vrăjmaşă celor umili: o biată colibă îşi scoate streşina ca o corabie napfragiată,·-·· e o tragedie neştiută, într-un pustiu. Şi mai departe, Într'un colţ fericit, iată o siman­ dicoasă familie ce ţine sfat, punându-şi pretenţiile În evidenţă, personaje grave, cravatele cu vineţiu, umllându-serie mândrie, cum le stă mai bine unor curcani ce sânt. De neutri cloponi numai vorbim ... Şi în această varietate de aspecte ale naturii, portretele În "ramele lor spun de existenţa cutărei [174] - 174- personalităţi. Portretul unui bancher modern pri­ veşte sever din cadrul aurit la această fantasma­ gorie a omului, în felul său, mai bogat decât t,Jţi bancherii : având poate mari calităţi de artă, mie, unuia, acest portret nu-mi spune nimic ... Prefer pe boerul din zilele lui Ştefan-cel-Mare: e 'măreţie În el, e tradiţia care vorbeşte. Da, pe boerul acesta evadat dintr'o compoziţie mai mare, aş vrea să-I văd la locul lui, tabloul istoric la care pictorullu­ crează încă ... In platoşa lui Mihai priveşte hotărât şi impune. ACEstea sânt, din fugă impresiile mele. Şi-acum, din nou, În strada tristă şi Întunecată de neguri, mă strecor încet, evocând .tnc'odată vi­ ziunea delicată a florilor de nalbă, ce se'aprind ca nişte lampioane minunate, şi mă duc cu regret să mă pierd iarăşi În banalitatea incoloră şi insi­ pidă a vieţii de toate zilele. [175] 'IN C�CJT�Rf.A TA15IE.1 li XVIII (DiA aminUrlle unui funcţionar Ilobrogean) Am avut tot dea una deosebită aplecare pentru fioţiuni: De aceia D-l administrator a chibzuit în înalta-i înţelepciune, că nimeni n'ar fi mai chemat de cît mine să facă o anchetă asupra loturilor fic­ tive din comunele Caratai şi Allacap, Cu toată vi­ Iomiţa de afară m'am supus dar, şi am plecat. Zic m'am supus, căci funcţionarul odată ce a făcut gestul solemn şi a jurat pe sfînta cruce, trebuie să se considere amputat de liberul său arbitru. Unul gîndeşte pentru toţi şi ajunge. De aci lipsa de per­ sonalitate la funcţionar, - unformitatea e rezultanta bugetivorului. Cu aceste gînduri mi-am tras gugiul pe ochi, şi lăsînd marea să protesteze pentru mine sub -giamurile administratorului, am luat cu resem­ nare drumul spreCaratai. Afară ningea, şi dela o vreme, cai, trăsură, vi­ zitiu, plus nenorocitul funcţionar ce eram, devenisem imaculaţi ca o plăcintă din galantarul unui cofetar. Crivăţul sufla din răsputeri cercînd să-mi dea în fine inamovibilitatea ce o speram de la minister Cll cu atîta răbdare. In sfîrşit după cite-va ciasuri de suferinţă, un cîmp [176] 176 - de bujori mişcător! . răsar ca într-un miraj, după un dămb alb de zăpadă, şi bujorii aceia erau fesuri­ iar fesurile acelea Cara/ai, Funcţionarul, Însoţit de hogeaşi de primar, şi-a făcut datoria cu ftcţiunile, şi apoi cînd ninezinul s'a urcat În minaret C3 să interpeleze, după obicei, pe Ma­ hornet, omul legei şi-a urmat drumul spre Allacap- De aci Înainte însă, am avut de tovarăş de drum pe badea Bucur. Vîntul acuma ne da brînci din spate, şi sănioara Iuneca de a lungul Valului, care şerpuie, urcă, coboară şi reapare la infinit în fui": guirea de zăpadă. Badea Bucur mă înveleşte cu grijă ca pe un funcţionar ce sunt, şi caută să mă distreze cu vorba lui glumeaţă. Intr-un tîrziu mâna lui roşie de frig înalţă biciul şi-mi arată cîte-va puncte care ard departe în singurătatea polară. "Acolo-i AlJacap şi după un răstimp de tăcere par-că aducîn iu şi arninte : "Apoi ce vezi D-ta. acuma nu mai era aşa înainte vreme, ci Allacapu, era coada unui ghiol, de veneau caicele turceşti cu bucate tocmai de la Cerna-Voda, şi numai hăt .tirziu cînd au fost şi au venit Englejii de au făcut drumul de fier cu zid înalt de piatră, ce se vede şi azi de la Dunăre, cînd scade apa, de bat valurilor într'însul, atunci numai s'a scurs ghiolul, de ne am făcut Ilai cu pămînt şi ne-am ridicat tîrla şi per­ deua care o vezi colo, după ridicătura aia de piatră. Şi dacă l-am întrebat eu de Urlă mi-a răspuns: -- Amu, cu Urla asta-i altă poveste. O tot fi vr-o 14 ani de atunci, CÎnd a venit D"'l Tocilescu, [177] l' i 1- - 177- pe care cred că-I cunoaşteţi şi Dvv., c'apoi a mai venit el cu studenţii cînd cu Adarn-Klisi. Da 'era într-o seară bună-oară ca acuma, eu' eram la Urlă, da el venia şontic --, şontic cu o că­ rută de a lungul valului,' şi era cu un neamţ bărbos şi cu ochelari, pe care mi l'a pomenit ca director la muzeul din Berlin. Şi dac-o venit la Urlă i-arn dat eu un pahar de vin de a băut el ca la un de­ get dintr-însu! şi pe urmă a scos o carte şia în­ trebat, nu cum-va e vre-o urmă de tabie pe aice, că în .cartea acea nernţeassă zicea că' pe locurile astea trebuie să fie tabia a XVIII-a 1 Si mal zicea " de o Urlă şi de o fabrică de pielărie, par-că atîta ne mai Iipsia, dragă Doamne. A mai băut el ca un deget de vin, s'a mai uitat prin cartea aceia şi mi-a mai spus că valul ăsta de pămînt care străbate Dobrogea noastră, l'a făcut domnul Traian ca să se apere de barbari ce veneau buluc aşa dela nord despre Caratai, şi că ici unde-i Urla noastră, era cetate straşnică cu doue rânduri de ziduri, de stă­ teau ostaşi zi şi noapte şi .păziau pe ele. Dă! aşa o fi fost, că eu ce ştiu! Apoi a schimabat vorba şi m'a Întrebat: Badea, da or fi fiind bătrîni pe aice şi ce se pomeneşte de bă­ trîni de valul ăsta de pămînt prin partea locului? Şi ce mi-a trăznit mie o năzbîtie prin cap, că de unde să ştie bătrînii, cît de bătrîni OI' fi ei, de ce s'a petrecut acu două mii de ani şi i-arn turnat una zdravănă. - "Apoi este un bâtrin, - Ali-Memet, care o fi trecut 20 peste sută, şi CÎnd eram eu Într-o seară :12 [178] - 178- cu el la cafenea, spunea că a apucat dela un stră­ moş al lui că domnul Traian a trăit mulţi ani pe meleagurile noastre, - că pe vremea aceea cum venia el de la răsboi, pe cei prinşi îi strîngea cu harapnicul şi-i punea să ridice zid pînă se sfîrşeau de trudă, că el zicea: "Zidiţi mă, că n'avem vreme de perdut, că peste două mii de ani o să �ie un nepot de al meu BUCl1l' să-şi facă tîrlă pe aice, şi o avea cu ce-şi apăre oile, săracul", Iar ei ridicau de zor, sub sfichiul harapnicului, turnau lut de dimineaţă pînă în seară, îl netezeau cu mistria pînă l'au înălţat aşa cum îl vezi astăzi, de stă ca o perdea, şi ne apară tiria de oi despre crivăţ." Da el cînd a uzit una ca asta, nu mai putea de bucurie şi CÎnd se zgîia la mine cind la neamţ, da neamţul ce să priceapă că sta ca o matahală şi tot da din cap. Pe urmă buzna la mine şi strînge de mînă şi scutură, că nu ştiu ce bucurie i-am făcut, că el scrie o carte de istorie, şi adună legende dela bătrîni despre valul ăsta la faţa locului, nu ca alţii, şi că o să-mi trimeată şi .mie una. Apoi de trimis nu mi-a trimis cartea lui, dar nici de văzut 11:1 l'am mai văzut de atuncea? Da oare o fi scris-o? - Asta nici eu n-o. ştiu bade Bucure, şi de acu m'am hotărît s-o scriu eu pentru edificarea istoricilor noştri şi ca să-ţi mulţumesc, dacă îi mai fi trăind, că mi-ai ţinut de urît pedrumul de la Caratai la Allacap. Semănătorul 1908 [179] -Cujnpăua 1009 LITERf:lTURf:I DE .5ER5ATORI In seara aceasta de ajun senină, deasupra ora­ şului tihnit ai spune că D-zeu îşi aprinde pe rând candelele în ramurile nevăzute ale i.nui uriaş pom de Crăciun, care ne aduce aminte că e timpul da­ rurilor, -- şi ne gândim ce dar am putea da şi noi celor micl... E o problemă pe care de sigur şi-o pun ' mulţi.- Celor nevinovati păpuşile, ori soldaţii de plumb, sau toate dihăniile şi paiaţele vorbitoare li se ct!vin,­ dar este o vârstă la care copilul Întoarce capul plictisit de Ia jucărele. E începutul adolescentei şi fireşte că adolescenţei i se cade un alt fel de daruri. In străinătate problemia aciasta e dezlegată de mult: n'aveţi de cât să deschideţi ori ce revistă sau gazetă în preajma serbătorilor şi veţi vedea o nomenclatură întreagă de cărţi scrise anume pentru tinerime. Toate genurile sunt reprezentate pentru a putea [180] - 180 - desvolta imaginaţia şi a trezi curiozitatea minţilor fragede .. Icoana - gravura -- În primul plan, căci ca să insufli copiilor gustul rar şi nepreţuit al lecturei e bine că întâile cărţi ce i le dai, să se adreseze' întâi ochilor . şi apoi minţei. Pentru aceasta francezii au, de pildă, minunată comoară a povestirilor lui Perrault, sau romanul vulpii, sau întârnplările lui Cadet-Pcussel, Regele Dagobert etc; în altă ordine de idei pe bunul Lafontaine, unde fie care ele mic se deprinde să-şi controleze după tiparuri simţimintele, să urască şiretenia, să hulească minciuna, să se îrnfioreze de zgârcenie şi să se deprindă să fie bun Si milostiv cu dobi­ toacele. Germanii au în afară de fraţii Grirnm, o în­ treagă literatură de povestiri morale şi educative. Toate ţările îşi au În sfârşit literatura lor pentru . copii, şi nu cruţă nici o jertfă materială pentru a tălmăci, a împrumuta una alteia şi a ilustra În chi­ pul cel mai artistic acest fel de cărţi. Pictorii cei mai mari nu se cred înjosiţi, punându-şi verva penelului 'lor în slujba unor ast-fel de opere; scrii­ torii cei mai reputaţi şi ei continuă tradiţia. In schimb, ce putem găsi la noi? Ce s'a făcut pentru educaţia, în afară de litera şcolii, a copiilor şi acea a poporului cart;. este şi el alt copil. Co­ lindaţi librăriile noastre, opriţi-vă la vitrinele lumi­ nate, şi căutaţi: ce aţi putea alege? Există vre-o ediţie ilustrată a povestirilor lui Creangă? Se pot numai ilustraţii măzgăliturele fantastice cu care un editor de alt fel plin de râvnă pentru cartea rornâ- [181] - 181 -- nească, a înzestra l pc Ispirescu ? Câte-va povesti de Carrnen Silva, basmele lui Andersen traduse de curând de D-na Vlahuţă cu ilustraţii reproduse : "Păcală" şi "Legenda Tiganilor" de de P. Dulfu ; �- cam atât pentru partea imaginativă, căci nesă­ ratele şi nepiperatele anecdote ale D-ini Speranţă nu le putem trece în acest inventar. Cât prive ;te partea recreativă şi ştinţifică-tocmai aceea care ocupă un loc mai important în edu­ caţia timpului nostru=- în afară de manualul lui Tom- Titt şi câte-va alte traduceri răzleţe din Flam­ marion - neant desăvârşit. Antologiile raţionabile şi bine selecţionate lipsec de asemeni. Librarii fac ce pot şi ce le convine. Dar credinţa noastă e că nu lor le incumbă aciastă sarcină, ci în primul rând minist. de instrucţie publică. Există la Casa şcoalelo(- după cât ştim - un fond respectabil pentru tipărirea de cărţi bune şi respândirea lor în popor. In fie care an acest fond cu multiple nule, figurează îl1 buget -- şi dispare ca prin farmec, nelăsând nici o urmă trainică în ce priveşte tipăriturile. Nu exagerăm, dacă afir­ măm că în afară de "f�omânia pitorească" şi "din trecu'ul nostru" a D-Iui Vlahuţă, precum şi .Po­ vestea unei coroane de oţel" a Dvlui Coşbuc, aproape nici o carte de seamă nu ne este cunoscută nouă. Probabil că se tipăresc în vre-o tipografie clandestină, ca în Rusia şi se răspândesc pe sub mână, ca În Ardeal; cel putin 111)i, în peregrinările [182] - 1&2 - noastre prin ţară, n'am avut plăcerea să le vedem prin casele oamenilor. In oraşe lipsa lor se împli­ neşte prin cărţi streine, mai ales franţuzeşti; la ţară Însă cel ce face tabloul minunat al ţăranului român, stand la adăpostul crivăţului şi cetlnd lângă vatră, În­ conjurat de familia lui, Bibilia sau alte cărţi tipărite sub oblăduirea minist. nostru de culte - minte. Noi mărturlsirisim că n'am văzut nici urmă de carte,- nici pe poliţi, nici pe masă, nici după uşă. Poate vor fi În lăzile de zestre, sau aiurea? Nu se ştie! Cec ce să ştie însă, e că la ţară, În noaptea de ajun, când D-zeu îşi aprinde luminile uriaşului can­ delabru ceresc, luminând de opotrivă tot pământul, în casele de prin sate, oamenii, ca şi acum câte-va veacuri, dacă stau strânşi În jurul vetrii, de plâng aceleaşi dureri, îşi 'spun aceleaşi poveşti şi le­ gende moştenite din moş-strămoşi, ascultă la gia­ muri aceleaşi colinde şi deapănă aceleaşi fir, con­ tinuând ast-fel tot vechea tradiţie orală. A. Mirea [183] IE�I SI ţlST ţlZI Un artist, să-i zicem poet, romancier, de şi până acum n'a existat, sau nuvelist, era privit la noi ca un individ apocaliptic, adică un individ care trebue neapărat să poarte plete lungi,- nici Într'un caz să fie chel- să se hrănească cu foi veştede când e toamnă, cu flori de cireş când e primăvară, şi să consume o enormă cantitate de luciu de lună în ori-ce anotimp.- E just că şi peri oda post-ernines­ ciană a ajutat mult întru înjghebarea unui ast-fel de tip nereal. Un 'observator judicios, dacă ar fi cetit şi ar poseda, ca noi, toată eîlorescenţa noilor trubaduri de la Eminescu şi până în zilele noas­ trear putea să constate următoarele: După stingerea marelui nostru bard, un potop de poezii în care tinerii de pe atunci îşi cheltuesc vre­ mea scumpă a tinereţei plângând dureri imaginare în loc s'o trăiască în toată deplinătatea simţurilor şi a inteligenţei lor. E un donchişotism romantic, cum rare ori s'a întâlnit În alte literaturi.- Fie care se credea obligat să-şi aibă o amantă ideală, căreia [184] - ]81 - să-i dedice tot surplusul lui de energie, plus toate florile cămpului, şi toată garnitura de rigoare. Aciasta nu este de mirat. Toţi poetii mari au avut aceaşi înrâurire asupra generaţiei imediate. La noi s'a localizat, limba românească nefiind o limbă europeană. In alte părţi au trecut graniţele, s'a în­ tins, a câştigat teren s'ar fi urcat până în Marte dacă mijloacele de comunicaţie posibilă ar fi fost, şidăcă britanisrnul colonizator, de pildă, ar fi pu­ tut să aibă veleităţi de colonizare interplanetară. , Aciastă epidemie de senti rnentalism exasperat şi moncord a fost variată de o notă nouă, adusă şi răspândită dintr-un focar care-şi avea sediul în dealul Sărăriei din laşi, unde trona pe atunci leo­ ninul portret al lui Karl Marx şi a acela al ră­ posatului cavaler Lasalle, "Contemporanul" în­ trerupe pentru un moment cu nota lui socială eter­ nele elegii ale epigonilor emi nesciani. O serie nouă de accente începe să vibreze, plângând alte dureri de cât ale amorului, acelea ale pântecului poate, ale proletarului zgribuli. care îşi găsise poetul în domnii Cuza, 1\1ille şi alţii protagonişti ai idea­ lurilor, proaspăt aduse din străinate. Aceşti noi trouueri nu se deosebeau nici ca fizic,- căci ar­ borau aceleaşi straie soioase, nici sa sinceritate, căci plângeau dureri imaginare pe care nu le re­ simţise, îşi umtlau glasul de ,0 revoltă care era străină inimii lor; precum cei l'alţi nu suferise Încă de dragostea -sau de trădarea unei amante, tot aşa aceşti proletari - imaginari nu suferise de povara [185] - 185 - unei munci mai mari de cât opt ore de lucru, nici de bătaia crivăţului, nici de îrnultirea unei progenl­ turi pe care n'aveau cu ce s'o hrăniască, nici de tot şirul de mizerii şi de nenorociri pe care le În­ dură fatal cei ce trăesc din munca lor. Au trecut vremile acele. --- O generaţie nouă s'a ridicat, o productie puternică, vioaie, c()ntil�t1ă, o Încercare veşnică spre desăvârşire se accentu­ iază de atunci. O tendinţă evidentă de manifestare a persona­ lităţei se afirmă din tot ce se produce azi.- O sin­ ceritate absolută reesă din opera tuturor scriitorilor tineri. Durerile imaginare au dispărut, Ialşul sentimen­ talism, supra-producţia de lucru de lună, dragos­ tea acea stupidă, etalată ca pe o tarabă nu se mai vede. Sentimen tul acela sublim care naşte în fie ce om şi care dominează lumea apare ca o notă tătnuttă. Imaginea abia-l spune, simbolul ici-colo îl indică, suferinţele proprii au căpătat o înnobilare.- De asemeni durerile altora nu se mai manifestă prin sufletul celui care n'a suferit şi n'a încercat încă durerile lui proprii. De atunci s'au format scriitori cari au ajuns la o vârstă când îţi poti da seama de tot realismul brutal al vieţei. Sunt firi încercate, sunt oameni care au căutat să se dezrobească şi să lupte pen­ tru idealul lor propriu, care este arta. De aici mi­ rarea celor mai mulţi de a vedea că poetii şi în [186] - 186 - genere scriitorii de astăzi au veleităţi de a-şi spune şi ei cuvântul lor În toate chestiunile care frâmântă vremile noastre tulburi. De aci neîncrederea că aceşti oameni cari ar trebui să se ocupe exclusiv cu variaţiile lunei sau cu nutării de pe băltoace, ar putea şi ei să aibă o idee de ceea ce se pe­ trece în jurul lor. De aici curiozitatea bunilor burghezi pentru ac­ centul de revoltă, pentru ironia crudă, pentru cu­ vântul biciuitor care-I găsesc în versul său În proza scriitorilor noştri de astăzi. Lor nici odată nu le-a trecut p, in minte că în afară de a fi scriitori,sun­ tem şi noi cetăţeni şi că prin urmare, nimic din ce e comun durerilor şi bucuriilor celor I'alţi, nu poate să ne fie străin. Un artist prin firea lui, prin educaţia lui. prin complexitatea care o are, simte de ob ceiu mai profund şi poate fi deci mai capabil să exprime şi să servească o cauză, Prin urmare, voi toţi care aţi stat pana acum în umbră timizi, dibuind un cuvânt, chinuind un vers, cizelând o frază, voi, cari v'aţi lăsat intimidaţi de tupeul cutărui X ales de guvern ca mandatar al naţiunei, sau de cinismul cine ştie cărui sociolog cu teorii şi sisteme infailibile, scuturaţi-vă, recă­ pătaţi încredere în voi, şi în experienta voastră proprie câştigată cu atâtea jertfe. Spuneţi-ne că tratatele şi cărţile le stau tuturor la dispoziţie, că inteligenţa noastră nu poate fi mai prejos de cât a lor, că sirnţirea noastră poate fi mai puter- [187] I I - 187 - nică şi că mijloacele noastre de exprimare pot fi mai potrivite pentru a pune o ideie în mişcare, pentru a semăna un gând bun, pentru a propaga o credinţă sai utară. Ast-fel vom împrăştia legenda scriitorului eteric care consumă luciu de lună, şi vom ajunge să fim şi noi luati în seama ca forţe utile societăţel, aşa că nu-şi va mai permite ori-ce burtă-verde să ne privească de sus şi să ne trateze de visători. A. Mirea, Cumpăna No. a 1909 [188] [189] A ·CIiNTE.CE Cetesc O antologie franceză a poeţilor din Mont­ rnartre, şi fără să vreau mă pomenesc Iredonând arii uitate, crârnpee de cântece îmi revin în minte, versuri regăsite mă farmecă, o întreagă primvară se face în jurul meu. Noi nu avem cântece, noi suntem serioşi şi gravi, nu ştim să înflorirn o la­ crimă, să poetizărn şi să ne mulţumim cu ce ne poate da viaţa, să fim recunoscători şi să bine cu­ vântărn o clipă de fericire trecătoare. Romanţele noastre stupide şi triviale jignesc sufletul şi dez­ gustă. Poezia noastră sentimentală e savantă' şi nu se adresează de cât iniţiaţilor în literatură. Cânte­ cui înaripat şi zburdalnic, care să treacă din gură în gură; să câştige casă cu casă, fereastră cu fe­ reastră, stradă cu stradă şi să cuprindă întreg oraşul ca o epidemie - nu s'a auzit la noi. Când bule­ vardele's înflorite acolo cu floarea rozalbă a cas-· fanilor, spre seară când pulsaţie vieţei Parisului e sonoră şi atelierile şi fabricile îşi Închid porţile, lumea aceea chinuită de lucrători si lucrătoare se [190] - 190- opreşte cu drag să asculte propăvăduitorii de căn­ teci noui, Un acord de ghitară, chiamă şi adună lumea la răscruce; o viaţă suspină şi se tângue şi în timp ce gloata se strânge, În larma eternă 'a străzei, un glas de trubadur urcă tenorizând o durere nouă, un jurământ trădat, o dragoste născândă. Vers cu vers picură, şi odată romanţa terminată, cei strânşi În jurul trubadurilor,ca în tragediile antice, reiau în cor, cuplet cu cuplet, cântecul nou al anotimpului, ducându-l cu ei în casele lor triste asemeni unei raze de lumini binefăcătoare. , Seara cabareturile artistice, mai cu seamă în Mont­ martre şi în cartierul Latin, îşt aprind Irontispi­ ciile lor bizare, chernând publicul să asculte ultimile cântece ale cântăreţilor şi ale poeţilor la modă. O lume heteroclită se adună: apaşul cu cascheta pe' ochii, lângă aristrocratul cu flori de crini pe blazon; demi-mondenă de marcă, lângă prostit.iata comună; studentul avid de plăceri lângă burghezul blazat de viaţă. Un miros înăcrit de bere şi de absint îngreuie aerul. Fumul pipelor se 'nalţă sub tavan, se statorniceşte În noul' compact, se des­ tramă la fie-ce deschidere de uşă, estompând fi­ gurile şi liniile ca într-un vis. Apoi când sala s'a umplut, un acordeon răsună şi cântăreţii anunţaţi apar pe estradă, primiţi de public, fie-care după faimă şi simpatiile de care se bucură. Satira poli­ tică înfloreşte, biciuind neroziile zilei. Mulţimea şi diversitatea întâmplărilor, dă un material nesecat, '" [191] - 191 - asupra caruta ironiştii pot să-şi exercite verva. Sentimentul patriotic, - Cll steagul, tricolorul, pă­ rnântul Alsaciei şi al Lorenei şi alte accesorii,- e de asemenea speculat cu succes, şi mai Cll seamă de cântăreţi de mâna a doua. Note originale însă se ridică, cântăreţi necunoscuţi şi originali se afirmă, marile dureri şi revendicări sociale îşi au şi ei tru­ badurii lor cari impresionează şi zguduie adânc. Romanţa sentimentală totuşi le birue pe toate Şi numai ea depăşeşte pragul cabaret-urilor şi se po­ pularisează. Fondul lor e comun, - amorul; va­ riaţiile însă sunt infinite şi vor plăcea la infinit, ­ nota lor actuală, însă, în afară de acea frivolă, e un fel de filosofie făcută din renunţare, de mul­ ţumire imediată, de neîncredere într-un sentiment ce poate să dureze, pe care nu-l cunoaştem si ni se pare ciudat nouă. Pentru cine ştie să SP. distreze şi să culeagă de unde impresii, ciasurile pierdute În ast-fel de , 'Ii n'au fost clasurl pierdute, cântecele auzite �;' G comoară şi poeţii ce le-au alcătuit nu erau (le �cpjdat, după cum probează antologiile de astăzI şi dtâţla iluştri j membrii ai Academiei franceze, cari z\,: debutat in cabareturile Mormartru-Iui. * * * Noi însă II avem. cântece, noi suntem ca o . pă- dure prin care n'ar trece nici un izvor de apă vie; şi nu 'tcn!Î.nă p;'s2rile să cânte, In alte rf·.rţii însă ca În Mîdi-ul Franţei de-o [192] - 192 - . pildă, sau în Italia, s'au instituit aşa zisele "jocuri Ilorale" unde se adună şi concurează poetii şi cân­ tăreţii neamului În fie care an. Cine n'a auzit de marele Mistral, trubadurul fermecătoarei Mirela? Cine nu-şi aminteşte trium­ ful bardului nostru de la Mirceşti, care a fost în­ cununat la Montepellier ? Aceste jocuri florale au creiat o întreagă literatură în care se vădeşte genul etnic al rasei ce le-a instituit. Oare greu ar fi Mi­ ninistrului nostru de instrucţie, să alcătuiască ast­ fel de jocuri şi la noi; dându-le tot fastul şi toată pompa cuvenită; o Iestivitate grandioasă la care să ia parte marea masă a norodului, şi să sărbă­ torească pe fericitul autor al celui mai bun cântec de peste an? Musicanţii oare nu s'ar găsi destui ca să brodeze o arie demnă pe vorbele cântecului răsplătit pentru a-I putea populariza.' Noi credem că aceasta ar fi lesne de făcut, dacă şi cei de la Instrucţie ar fi convinşi. ca' şi noi că un cântec, după cum spune' frumoasa coplas spa­ niolă e: O lacrimă de miere Ce nu mai încape în suflet. D. Anghel, Cumpăna lIWU' 1: i [193] BIBLIOTECA SCRIITORILOR ROMÂNI Editura "CARTEA ,�OMANEASCA" ----.:;, LeiI Maiorescu Titu, Critice voI. 1 (sub presă). • • -.- , - Idem, voI. II (sub presă) . • • • • -.- Idem, voI. III (sub presă) . . • • . -.­ N .. g-ri C., Versuri, proză şi scrisori -: Cu un atu- , diu de Em. Gârleanu . • • . .'. 20.- Negruzzi C., Opere eomplecte, ,VoI. II - Poesii 20.­ -Tdem, ediţie de lux. . . . . • . • 30.­ Idem, vo]. III - Teatru. • • • . . 20 .... Idem, ediţie de lux. . . .�. • . . 30.­ Nicol('311U N" Cârlovă V. şi Stam ati C:, Proză şi , poezii. . . . ·i •• • • • . .' 20.- Odobcseu Al. J., Opere complecte, vol. III, studii " , . istor! ce . ',' . . . . . 20.- , ' :...- ' 'Idem, vol. III, ediţie de lux '" 30.- Pau .i\nton, Povestea vorbei (9. p.). • 30.- Slon G., Proză. . • . . .,. . • .' 20.- Poezii,. .' . . . • 20.- Vlahufă AI., Dan - Roman. • 25.- File ru pte. . . : • 30.- In vâltoare . . . . . . • . 12.- Poezii 1880-1917, ediţie nouă. . . • 25.- Clipe de Linişte • , 22.- Dreptate . .'. " .• •. 20.--;- Din durertle lumii . . . -. • 18.- La gura �obei. .'. . • • • 30.- Din goana, vieţei . . . . . . . . . 25.- Xenopol A. D., Istoria Românilor din Daeia­ 'I'raiană, ediţia II, voI. 1: Dacia Ante­ Romană ş� Dacia Romană, 513 a. do HI'. - 270 d. ,III'. -- VoI. II: Năvăli­ Urile barbare, '2"10-129@. - VoI. III: Primii domni şi vechile aşezăminte, 1290-1457.- VoI. IV: Epoca lui Şte • . fan CAI M�J'A 1At;7_1I"-Aa ,'tT_. n