[1] 1 J i512i IN GRRDINR [2] I � [3] D. FI N G H E L IN QKĂDINĂ POEM i9TELIERELE GRi9FICE 1. V. SOCECU - BUCUREŞTI - [4] [5] PRIMA MIE Editat de G. JUVflRfI 1; , 1 ", [6] [7] DESENURI DE KI/"'\ON LOGHI [8] I i. [9] Miresme dulci de flori mă 'nbată şi mă alintă gîndurI blînde ... Ce iertător şi bun ţi-I gîndul, in preajma f1orilor plăpinde l Rîd în grămad[l: florl de nalbă şi albe Ilorl de mărgărint, De par'c'ar fi căzut pe straturl un stol de fluturi de argint. Sfioase-s bolţile spre sară, şi mal sfioasă-I iasornia : Pe faţa el neprihănită se 'ngină 'n vecJ melancolia Seninulul ele zare stinsă, şi 'n trandafir! cu fol ele ccarc-l Trăesc mihnirile şi plînge norocul zilelor de vară. [10] Atitea arnintirt uitate cad abătute de-o mireazrnă : Par'că-mî arunc'o floare ro:;;tt o mină albă ele fantasmă. \ S'un chip bălan lingo fereastră r;lsare 'n fulger :;;i se sUnge... I De .. atunriu mi-a rr,mas g�lroafa pe suflet ca un strop de sînge. Ca naiba de curat odattl eram, şi visurl de argint ImI surideau cu drag, cum rîde lumina 'n fol de mărgărint, Şi dulcî treceau zilele toate, şi-arar dureri dădeau ocoale ... Ah, amintirile 's ca fulgiI rămaşt uitaţi în cufburl goale! [11] FLORILE De citc-orl deschid portita �i intru în gr{tdin{t, 'rnl pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, şi florile 'mI desmiarda ochii. O Iantazic uriaş;-t le-a elat un straiu la fiecare, Şi fete nu 's pe tot pamintul să 'nbracc mai frumoase rechit Pe crin l-a miruit în frunte, Iăsindu-i hlamida regească Să poată 'npărătl cu fală norodu-l ele mironosite, Cicorilor le-a elat seninul strîns elin privirea omenească, Iar rîsul fărimat prin lume l-a nins pe fol ele rornănitc. [12] 12 Sfiala care urcă 'n faţa fecioarelor cînd vine-amorul, Şi toată jalea şi netihna acelora ce-aşteaptă miriI, Mîhnirea toat'a-unul suflet pe care îl ucide dorul, Le-a pus pe-un ram, şi-atuncia lumea s'a 'nbogătit cu trandafiril. La fiecare pas te-aşteaptă cîte-o minune, -- iCI scînteie Ca un rubin o ghintiană, colo un stinjinel se joacă. .. Slavă aceluia ce-aruncă elin cer lumini ele curcubeie, Şi a ştiut să ţese nalbet un cuib elin tort ele promoroacă l Slavă! căci trist'ar fi fost viaţa, şi'ntunecat pe veci pămîntul, De n'ar fi fost macar o floare, ce-am fi sădit nOI pe morminte? Ce-ar fi cernut, în primăvară, cînd trece pnin grădină vîntul, Şi eu ce dar ţI-aş! da aZI ţie ca să-ti adu91 ele mine-aminte! [13] MĂGHERANII ALI înflorit iar măgheranii şi n'a prins nimene de veste. Şi-acum se trec, cum trec pe lume atîtea vieti ce pin'Ia moarte S'ascund în numărul mulţimeI şi umilite stau de-oparte, Cum sta între surori sfioasa cenusăreasă din poveste. T<"ICUţI şi trişti, se trec în taină, cu fruntea în pămînt plecată, Şi nicI o mină catre dinsit nu se întinde ca S<"I-1 rumpă, Ci'Ic1 fetele asa 's făcute ca să le placă haina scumpă Şi el, sărruanii, n'au nimica să poată-adcmenl o fată. 75'L� 1· [14] 14 Dar CUI11 1110r formele spre seară, şi creşte luna fără veste, Un miros blind, cum nu-e nitui, pătrunde-atit cald şi dulce, CCI fetele, uitînd de noapte şi C�-t (' ccasu] să se culce, J{CII1lÎn pină tirziu pt' gînduri, aflînd cu clar lingi) fereste. Oftează fetele, şi nu ştiu, LI doua-zi de dimineata, Cînd se coboară în grădină, cel 'n biata floare cenuşie Ce se ascunde umilită, e-atit parfum şi poezie ... Şi măgheraniî mor în taină cum au trăit intreaga vraţă. .. , � ,1,1 .. - - , . :·1 ���'i [15] FLOAF-{EA-SOARELUI Dă 'n sînge lăurusca pală şi cărtitn 'ŞI face mormintul, S'adoarrnă, cu venirea emil, sub tărîna din mosunoaie. O floare-a-soarelui uitată se scutură şi îşi despoaie Podoaba razelor apuse, incetinel, cînd bate vîntul. Şi s'a t'<:'ICUt parcă 'ntuncric cu cea mai de pe urmă rază, Ce s'a desprins lucind în aer, din nimhul palid ele Iumină : De-ajuns i-u candela 'ntr'un templu şi-i de ajuns într'o grCldint, O floare ca să 'nveselească un suflet singur ce visează. [16] 16 Căci vezi, 111 ea lucea lumina În1iiC, cind pasarile cîntă, Şi ian"işI, ca un frate dulce, cînd da 'n apus, mîhnitul soare Tot ei îi trimetea pe gînduri cea mai din urma sărutarn, De tremura în umbră preajma ca'n jurul unui cap ele sfintă. De-acum, ca peste-un cîmp de moarte, o să răsare'! jalnici zorit, Frumos era cuibul de aur şi dulce galbena-i văpaie ... - Ce greu trebui să tie somnul sub ţ;'"irÎna din moşunoaic � Cuceritoare umbra creşte ca'n amurgitul unei gloriI. .. I , i [17] CRISANTEIVIE . - Se trec şi florile ele toamnă, cele din urmă flori, si'n casă Liugă oglinzile-obosite, o fată şubredă şi pală Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală. - Mor florile mîhnite, toamna, în casa cui n'a fost mireasă ... Inc'un mănunchiu, şi cîte visuri şi prirnăvert - cită ruină! Dac'ar avea graiu ca Set spue, oglinda cîte n'ar mai spune: A tale braţe obosite putere n'ar avea s'adune Troenele ele florI bogate, culese zilnic din gr{telin[t. [18] 18 Norocu 'ntăilor brînduşe culese 'n zori de zi pe rouă. .. Cum s'a trecut, şi cum trec toate pin' vine moartea să te cherne ; AZI vasele 's Impodobite cu triste flori de crisanteme: In lacrimi tremură oglinda ca faţa apelor cînd plouă. Şi 'mbrătişaţt alătur] plîngem, plingi blîndă, candida vestală, Din lacrimi liniştea sporeşte, ş'a fi tirziu pricepi ce 'nsamnă. Brinduşele 'nfloresc de-apururl şi poate soarele ele toamna S'o 'nduioşa ca S2l'ţI arunce pe frunte mîndra lui betcală, [19] DUPt1. PLOAIE S'a dus furtuna 'n zări ş'acurna se 'ntrec miresmele 'n putere: Se'ntrec care ele care par'că, stăpînă să rămiie-anume Peste 'ntunericul acestei noptl dulci şi pline de mistere; Se bat şi florile - se vede că nimeni n'are tihnă lume. Se răsboesc mereu şi ele să stăpineasc'un ceas pămîntul. .. --- Dar cine nu'sl Incearca oare odată 'n viaţa lui norocul'? In van să le despart' akarg{l sub negrele umbrare vintul. .. - Biruitor pină acuma domneşte singur busuiocul. [20] 20 Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsindu-şi boarea lor profana, Văsduhu-i greu cit n'ar fi 'n stare văslind să-I taie o aripă, Un trandafir murind se farrnă pătind cuprinsul ca o rană. Şi tot mai grea, mai tare creşte naiva florilor urgie, Se'ntrec care de care par'că să'nvingă ori să moară 'n luptă, In van trimite-un gînd de pace un miros blind de iasomie, Şi flutură 'n deşert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă. Hodină nu-i, dar iată 'n luptă că vin şi rnindrele verbine, Un miros voluptos aleargă adus de vînturi de departe, Şi nu-i mireasmă să n'adoarrnă, nici floare.nu-i Sr1 nu se'ncline ; Iar noaptea toată de odată miroas'a dragoste şi-a moarte. I Miroas'a moarte s'a iubire şi creşte-o dulce lenevie Ca'ntr'un polog frumos în care te'u vinge somnul fără vrere, O ceata diafană sboară ca peste-un cîmp ele bătălie, Acoperind elin nou grădina cu'ntunecatele-i mistere. [21] AMIAZA E cald şi lingă trunchiuri um bra treptat se face tot mai micii, Văzduhul tot nu se 'nfioară ele nici un sbor ele rîndunică. Şi eloar furnicele de-aleargă acuma fără ele hodină, Mărgele negre S21l11211late pe drurnurt albe ele lumină, In straturi florile's trudite; un crin elin cîne! în cînd se 'ndoaie Şi lung priveşte 'n sus, S2l vadă: nu se purcede-un nor ele ploaie? Dar întristat În terna iarăs] îşi frînge trupul svelt în elOU21. .. Ce n'ar ela florile S2l aibă acum macar un strop ele rouă l [22] l , [23] DRAGOSTE Miroasă iarba pătulită a sinziană s'a sulcină, Miroasă dulce, cum miroasă un aşternut păstrat de zestre; Şi'n mine, cînd e întunerec şi cînd se face iar lumină, Ca'ntr'o odae 'n care-apune ori bate soarele '11 ferestre. In depărtărl s'afundă zarea cu nălucirl de munti în cladă, Şi vintu 'i bălsămat şi dînsul ca o năframă cînd o scuturI; Purcede-un cînt elin creangă ']1 creangă ş'un susur blînd din mladă 'n rnladă, Pe unde trece el pe gînduri urmat de-alaiul lui de fluturI. [24] 24 Tu dormi sub paza unei feregt, iar ferega, mişcat'alene, Pe somnul U'lU s'alintă 'n aer gingaşaei apărătoare. La vrîsta ta tihnit e somnul, şi ochit-adorrn curînd sub gene Cinrl are cine să le 'nchidă pleoapele c'o sărutare. Tu dormi şi eu visez pe gîndurI, că trec şi zilele de vară Şi că la anul, poate, fruntea ce-acum asa de blînd ti-o razim!