[5] CIREŞUL LUI LUCULLUS mOborâse primăvara pe Tibru, şi , numai eL în toată bogăţia asta de lumină �urgea posomorât ca tot­ deauna, rostogolind apele lui tulburi, spo­ rite de ploi, sub arcurile podurilor vechi. Doar spre Marmorata se lumin1't în bătaia soarelui de un fluturat de pânze albe, umflate de vânt şi de steaguri carejucau vioaie pe catarguri. Un tumult de voci, de graiuri amestecate. răsuna vesel şi ptetutindeni urcau şi coborau pe punţile legate de mal, sclavii încovoiati, descăr­ cănd bogăţiile tndepărtatelor ţări, prăzile [6] 6 D. ANGHEL ŞI 8T. O. IOSIF cucerite CU trudă şi sânge, cu risipă, de puterii ŞI jertfe de vieţi. Movila ce mai târziu avea să fie mun­ tele Testaccio creştea din sfărămăturile amforelor aruncate, şi cheiurile lucii de lumină se colorau de felurimea covoarelor cu ţesături bogate, a lăzilor cu scumpe­ turi, deschise în grabă, a trofeelor, a statuelor de marmură, a coloanelor de porfir, a armurolor şi caştelor de bronz, a straniilor plante aduse din tropice, a nenumăratelor comori ce alcătuise faima înfrântului Mitridate şi a atător alţi reg i nenorociţi. Ca un furnicar cu aţe nenumărate, i)18- beii mişunau de pretutindeni să vadă minunile aduse în pântecele corăbiilor, şi la, fiece nouă descărcare braţele se înălţau în aer aplaudând cu zgomot, ochii fe­ meilor scânteiau lacomi şi numele sonor al divului Pompei stăpăneă toată larma, aceasta veselă şi fericită. MIrosuri vagi se răspândeau şi magi a razelor căzute din soare se aprindea când pe un Ironton de templu, când pe un creştet de' statue, când pe un vârf de [7] .�".-�---..;;;;;;;;;....;."'-"--- =- �� .�"",,-,-�--� -t, OlREŞUL LUI LUCULLU8 palmier, ca să se stângă, să se reaprindă şi să renască necontenit dela debarcade­ rul Marmoratei şi pănă în Latiul vechiu, unde,-ca o insulă feerică, ascunsă printre palmieri, chiparoşi şi mirţi nemuritori ­ 'se înălţau albe palatele lui Lucullus. Era pe vremea marilor cuceriri când ambiţiile nemărginite care pot să doarmă într'un suflet de om, se deşteptau şi iz­ bucneau pretutindeni, când fiecare visa gloria, ori urzind intrigi în inima Iorului, ori eroindn-şi cu spada prin îndepărtatele ţări reîntoarcerea t.riumfală în Metropolă. Roma era soarele bogat în raze ce se împrăştiau pe tot pământul. Singur Lucullus, obosit de ani şi sătul de glorii, trăia în domeniul lui ca într'un imperiu. Scârbit de intrigile demagogiei crescănde, şi îngrijorat de vârtejul de plăceri care fura tot mai mult societatea cultă, lăsând afacerile publice pe mâna politicianilor de meserie, aristocratul de rasă, bătrânul general ce dăruise Romei [8] 8 D. ANGHEL ŞI ST. O lOSrF două imperii, tncercă o clipă să se ridice cu toată autoritatea şi energia lui, dar fu biruit de ameninţarea unui proces scandalos care ar fi dat în vileag izvorul bogăţiilor lui nemăsurate. Acesta fu ultimul gest al lui Lucullus. Invătasc acum de mult ce preţ trebuie să pue pe măririle pământeşti, ştia că şi numele lui răsunase odinioară, sburănd din gură'n gură; întolesese în sfârşit acuma că poate singurul lucru bun şi cuminte e să te bucuri cât poţi mai bine de şirul nu­ mărat de zile pe care ţi le-au hărăzit Parcele ... Şi în dimineaţa aceasta strălucitoare de primăvară, pe când destinul urzea în umbră rostul atător măriri şi catastrofe, hătrânulalb ca o fantomă, păşind încet printre colonade, după o noapte de orgie, se Îndrepta sprijinit de o sclavă, spre terasa de marmură de unde obişnuia să, contern­ pleze priveliştea fără de seamăn a oraşului etern. Pe mozaicurile scumpe zăceau pretu- [9] CIREŞUL LUI LUCULLUS 9 ti ndeni ghirlănzi de roze ofilite; o cupă de cleştar, rostogolită de sandala lui, sună prelung ca ecoul unui râs de femeie ... Mireasma grea a florilor strivite, ames­ tecată cu mirosul de mâncăruri şi vin risi pit, îl făcu să se oprească o clipă. Cu ochii tulburi privi buimăcit la hla­ mi da lui de purpură, pătată, şi un zâmbet de dezgust îi Încreţi şi mai mult faţa. Nudu­ riIe statuelor albe şi curate, ce străluceau pretutindeni, par'că '1 ruşinară cu casti­ tatea lor, şi larma destrăbălată de glasuri şi cântece, ce străbăteau până la el, ii tmboldi paşii spre lumina şi aerul curat al dimineţii. La, zgomotul paşilor ce se apropiau, un stol de porumbei, speriat, se 'năltă şi desfăcu o ghirlandă albă 'n senin. Un păun Îşi deschise coada ca un evantaliu şi peri în umbră. O mierlă aruncă U'1 tril de flaut. Departe, Roma vuia de plusaţia vieţii care nu cunoaşte astăm părul. Rezemat de o coloană, bătrânul Lucullus, apărăndu-şi ochii obosiţi cu mâneca largă [10] 10 D. ANGHEL ŞI sr. O IOSIF a hlamidei, privea spre for, rechernăndu-şi amintirile. Printre palrnierii grădinii clătinaţi de vânt, câmpia Romană se străvedeă înve­ selită până departe de şiragul arcuit al apeductelor. Calea Apia, cu aleea ei ne­ sfârşită de chiparoşi şi monumente fune­ rare, părea un lung convoiu de pelerini ce se îndrepta spre Homa. Şi Lucullus privea cu jind la toate. Vedea galerele albe clătinăndu-se pe Tibru, mulţimea ce umplea chei urile, risipa de lumini ce jucau mutăndu-se pe frontoanele templelor, -- şi o 'ntristare fără margini îi cuprinse sufletul. Sprijinit de sclavă, îşi plecă privirile şi coborâ în minunata lui grădină. Florile rare îmbălsămau aerul cu mire­ smele lor puternice, împrospătate peste noapte; un colţ de umbră, răcorit de un joc de apă, îl atrase, Câţi-va flamingi ce stăteau neclintiţi pe piciornl lor de mărgean, îşi schimbară locul. Lucullus se aşeză pe colacul de mar­ mură ce împrejmuiă fântâna, - şi rămase sIngur. [11] CIREŞUL LUI diCl7LLUS 11 Veşmântul alabastru al sclavei dispăru sub umbrare şi în căntecul sonor al apei, eroul de pe vremuri îşi îngroapă fruntea în mâni şi începu să plângă. Ani de zile, în zgomotul ospetelor şi al desfrăului, căută să uite cine a fost şi cine putea să fie. Şi iată acum că omul, cumpătat, se­ ver, ce nu cunoştea odihnă nici pentru el. nici pentru ceilalţi, ce târa armatele dupa dânsul ingrămădind cadavrele şi luminând cerul de feeria incendiilor, generalul te­ merar ce pornise întru cucerirea lumei ca un alt Alexandru, se deştepta din nou în el. Pentru întâia oara îşi puse în cu�ă,na trecutul, şi Pompei cu figura lui şireată, cu zâm betul ironic, îi răsări în minte .... Şi ca şi când s'ar fi destăinuit altuia, rosti cu glas sugrumat: - Pompei! Ce-ar fi el în Roma, de n'aş fi fost eu! Ce nebuni sunt aceia care lupta pentru alţii! Va rămânea ceva din noi oare afar' decât cenuşa din columbarii '? .• Dar deodată o undă de vânt trecu miş­ cănd ramurile, şi o ploae albă de petale fragede îl făcu să rădice ochii în sus. [12] 12 D. ANGHEl, ŞI ;;;-r. O IOSIF Alb, ca acoperit de o zăpadă căzută de curând, de-asupra lui un cireş în floare îşi intindea crengile clătinate, ea întrun gest de binecuvăntare. Şi brusc, un zâmbet de adâncă mulţu­ mire lumină fa,ţa lui Lucullus. Cu un gf�st blajin, plin de gingăşie, culese de pe ge­ nunchi petalele căzute şi le duse la gură, sărutăndu-lo îndelung. Apoi, ridicăndu-şi genele bătrăne.tmbră­ ţişă cu o privire fericită măreata panoramă a celor şapte coline, căt.ănd prin grădini risipite grămezile albe ca spuma ce le în­ semnau pretutindeni cireşii rnfloriti peste noapte. Şi se gândi, că atunci, când oasele lui se vor face pulbere şi gloria lui Pompei şi a lui Caesar sau a altor războinici mari ca ei, se va fi stins acoperită de uitare, pomul acesta roditor va reînflorişi se va scutura de flori în fiecare primăvară" po­ menind numele fastuosului Lucius Licinius Lucullus, care l'a adus din dopărtatul Pont ŞI l'a sădit în grădinile Romei. [13] UMBRA CASEI BUPă ani de pribegie, Teofil se 'n­ � toarse'n sfârşit în ţară, cu moar­ tea în suflet, trist, pierdut, cu fire albe pe lângă tâmple; şi farmecul lucru­ rilor vechi, părăsite de-atâta vreme, pă,­ rea că-I linişteşte şi-l leagănă. Casele vechi cu stălpii albi ai cerda­ cului, ce sprijineau acoperişul cu streşine mari de sub cari se ţeseau perdelele verzi, luminate de strugurii albaştri, de glicină ; salonul tihnit şi răcoros, - mobilele de­ modate; oglinzile triste par' că de a fi reflectat mereu acelaşi lucruri; colţarele înveselite de Iicărirea irizată a scoicilor în care vuia încă zgomotul talazurilor [14] 14 • ANGHmL ŞI ST. O. IOSIF ce le-au Iegănat şi le-au asvărlit pe nisi­ pul dunolor; portretele vechi de bunici cu omătul barbelor albe, de bunice cu zulufi de-alungul tâmplelor, şi încătuşate în crenoline uriaşe; scoartele antice, cu tonuri îndulcite de soare; divanurile largi cu grămada de perne, cu arabescuri ori­ entale horbotato în fir şi mătase, şi mai cu seamă mireasma de levăntică ce stă­ ruia îndărătnică după abaţia ani, -îl fă­ ceau să creadă că sunt unghere în care pasul vremii ră-mâne par' că oprit pe loc de un farmec necunoscut... o singură .fiinţă mai păstra, ca un vechiu letopiseţ, legendele şi întâmplările casei şi ale celor ce au stăpânit'o, şi fiecare lucru îşi avea povestea lui pentru bătrăna slujnică credincioasă pe care parcă o uitase Dumnezeu. Şi vremea se'ntorceă din cale, când în­ cepea să istorisească. Pentru ea, dunga de întuneric vioriu ce creştea su b streşini, la temeliile casei şi dispărea, la scăpătatul soarelui, era poa­ la rochiei de catifea a fetei, a cărei um- [15] UMBRA CASEI ---,-------- 15 bră fusese zidită acolo de mult, de nişte călugări greci când au fost şi-au durat clădirea asta vechie ... Şi năvălit de amintiri, cum soarele scă­ păta şi umbra se retrăgea ca suptă de zid, lui Teofil îi veni în minte, fără să vrea, vechea legendă pe care de nenumă­ rate ori o auzise din gura bătrănei, pe când era copil. Aşezat pe lespezile de piatră ce cobo­ rau din cerdac până 'n grădină, rămase aşa privind îndelung cum Însera. Păsările Îşi ciripeau rugăciunea de sea­ ră, umplând de ecouri aleele pustii. Apoi, dela un timp, tăcură fără de veste, şi 'n liniştea deplină, o lacrămă albă stră- luci în senin. • De o parte şi de alta a lespezi lor de piatră unde sta Teofil, răzoarele de flori rănduite pe trepte, îşi amestecau mires­ mele, tot aceleaşi miresme ce-i îmbălsă­ mase trecutul. O fântână plăngoă. Şi-atunci copacii i se părură mai bă­ trâni, -' unii îi erau necunoscuţi; alţii cari însemnau zările, nu mai erau .... Şi, [16] 16 D. ANGHEL ŞI ST. O. IOSIF deodată, sub umbrare, în Întunericul ce crescuse, un fulger scăpără şi o fereastră, îşi lumină rama. Teofil tresări şi mirat se uită într'acolo, aducândri-şi aminte de tovarăşa lui diu vecini. Câteva clipe se munci să refacă icoana ei, dar se lăsase prea mult întuneric peste dănsa. 'l'ulburat c'a putut să uite într' atâta, se ridică, ştiind că pe un colţar din sa­ lon era, şi fotografia ei. Deschise uşa repede şi gangurile sunară prelung. In salon, ramele singure luceau, împrej­ muind numai întuneric, de parcă venise I . . cineva pe urma lui şi amestecase toate culorile cu un penel muiat în noapte .... Aprinse o lampă. Cristalele scânteiară ca nişte ţurţuri de ghiaţă, lumini fosforescente trecură peste colţarele cu scoici şi-l ţinură, o clipă lo­ cului. Aceeaşi spaimă ce-l cuprindea când era copil, intrănd în odăile deşarte, îi făcu .. � y. v •• rrnma sa bata pripit. [17] UMBRA CASEI ----------- 17 o oglindă îi răsfrânse chipul, şi vazu, că nu mai era copil, ci un om cu ochii trişti şi cu fire de argint pe tâmple. Un surâs vag îi trecu pe faţă, şi gă­ sind portretul ce-l căuta, suflă bruma de praf de peste el şi privindu-l cu drag, se apropie din nou sub lampă. Ochii portretului părură căse uită miraţi la el şi în acelaşi timp şagalnici, că-I între­ bă ce înseamnă firile acelea de argint pe tâmplele lui şi ce a căutat el pe-aiurea, când norocul era acasă? Şi atunci se întrebă ce s'o fi făcut A­ dina '? La gândul că poate s'a măritat şi a plecat şi ea aiurea, pustietatea ce-l Îm­ presura i se păru şi mai amară. Şi'n li­ niştea tainică, în singurătatea asta de să­ hăstrie, un scrin deodată trosni, făcând să răsune tot golul salonului vechiu ... Co­ pacii de lângă cerdac, mişcaţi de vânt, frernătară de parcă trecea un foşnet de rochie prin ganguri ... Şi Teofil tresări, înfiorat, aducându-şi aminte din nou, ca atunci când era co­ pil, de «umbra casei», de fata aceea în- Anghel şi Iosif. - Cireşu l lui Lucullus. 2 [18] 18 D. AKGHEL ŞI ST. O. IOSIF gropată în ziduri, de care îi povestea bă­ trâna că străbătea pri vidoarele şi lune­ când încet pe scările de piatră, cobora în grădină să se plimbe printre flori în nopţile senine, - dar pe care el 11' o vă­ zuse nici o dată ... Ce-ar fi s'apară acuma măcar umbra '? Şi, asvârlind fotografia, ieşi repede în cerdac. Luna, ridicată peste duzi, lumina şi stră­ bătând printre stălpii albi ca marmura de care spânzurau perdelele de glicină cu struguri albaştri, pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe ce lică­ reau la cea mai mică adiere de vânt. Mirosul florilor veni până la el şi se depărtă iară" lăsând În urmă numai un parfum de verbină, Aerul răcoros al nopţii îl învioră - dar când ajunse în capul scărilor, se rezemă de un stâlp şi rămase cu ochii mari, dând un ţipăt ... Pe aleea din fundul grădinei, plutind parcă de-asupra florilor, o formă albă ve­ nea spre el abia atingând pămăntul. r [19] UMARA CASEI 19 Venea albă şi dreaptă, ca o statue ce s'ar fi coborât de pe soclu,-şi el simţi a­ tunci că inima i se strânge şi abia mai bate. a clipă dete să fugă, dar simţi că pi- cioarele nu mai vor să-I ajute. Ar fi strigat de-a doua oară şi nu pu­ tea, -şi'n timpul acesta fantoma albă, lunatică, înainta liniştit, ţinând o verbină în mână. Era acum la câţiva paşi. Conturul acela alb de fantasmă, cu cât s'apropia, prindea trup. Doi ochi vii Iică­ l'iră in lună, şi când ajunse treptele, un glas sonor şi dulce răsună deodată: - Bună seara, Teofile! Era, Adina. [20] [21] ,: 1 ' RĂZBUNAREA LUI ARGHIR [22] I • i ţ "'j . 'fkl ,1 II ·1 [23] RĂZBUNAREA LUI ARGHIR i C fiice" toamnă iar: .por:,mburile . erau culese, strujenii ramaşi pe câmp cu Joilo lor galbene şi ru­ ginite răsfrânge au în aer, când apunea soarele, o lumină dulce aurie ca trecută printr'un fagur. Prin miriştile dese ca pe­ ria vitele păşteau mutănd după ele sto­ luri de grauri. Petece negre de pământ răsturnat prindeau pe brazdele lucii lumini fugare şi o muţenie nesfârşită stă­ pâ.nea zările. Numai la răscrucea drumurilor care ducea la moara lui Arghir, era o veşni­ că larmă şi certuri aprinse se ridicau intre cărăuşi pentru rândul cuvenit. [24] 24 D. ANGHEL ŞI 8'1'. O. IOSIF Veneau din zori scârţiind carele încăr­ cate şi poposeau sub sălciile care tmprej­ muiau moara, aşteptând să-şi macine gră- unţele. - Era o perindare necontenită, caci pe vremea aceea moara lui Arghir avea sin­ gură petre ferecate de schimb şi apă des­ tulă, la iazul ei, ca să macine şi zi şi . - noapte la vreme de nevoe. Şi în anul acesta fusese belşug din toate. In moară" pulberea albă de făină cer­ nută mărunt se ridica, pretutindeni, juca în sulurile de raze, se anina în mrejele de paianjen şi nu mai avea astâmpăr la . . orice mişcare. Leana lui Arghir, cu genE:le albe ŞI părul pudruit, umbla forfota printre oa­ meni, gospodărind şi făcăndu-şi de lucru, ca o femee harnică ce era, Vioaie şi glu­ meaţă, ea era veselia morii. Nu se găsea flăcău să nu se uite cu jind când o vedea trecând grăbită, le­ gănându-se pe şolduri şi strecurăndu-se pe sub curelele care tremurau şi se'nvâr­ teau într'o necontenită. goană. Era de- , f i [25] UĂZBUKAREA LUI ARGHIR 25 prinsă şi sprintenă la mişcări şi oamenii pân'să le vină rândul măcinatului, zăbo­ veau eu drag la moara fermecată. Clevetirii însă îi place să macine şi gura lumei e greu s' o fereci. E drept însă că nu-i chip să te .strecori printr' o moară, fără să te mânjeşti de făină. Arghir însă avea altă treabă şi ri' auzea gura lumii în huruitul morii; sau dacă bănuia ceva, avea el socotelile lui. De trei ani de când o luase pe Leana, toate-i mergeau în plin. Şi singurătatea în care trăise el până atunci, în zgomotul .acela veşnic de picături de apă care cad şi cântă ca într' O peşteră, înflorise pal:' că. Moara bătrână şi hârbuită care gemea -din încheeturi, ai fi spus că se molipsise şi ea de atâta tinereţe. Cât a ţinut iarna aceea, singuri a.măndoi, când iazul încre­ menise între stufuri, Arghir nu mai bătea drumurile ca înainte: Se prefăcuse moara intr' o cetătue albă şi roata cea mare dor­ mea înţepenită şi plină de turturi grei; iar zăpada orbitoare ce acoperea împre­ jurimile parcă ar fi fost prisosul bogăţiei lui de făină furată de crivăţ şi trnpră- [26] 26 D. ANGHEL ŞI ST. O. IOSIF ştiată pretutindenl. Leana cânta, şi moara oblonită răsuna toată ca de glasul unei pri vighetori pe care ar fi surprins-o iar­ na acolo tnăuntru. Dar într'o noapte a început din nou muzica picu rilor şi când soarele a sfărâ­ mat lanţurile de ghiaţă ale roţilor, odată cu zăpada s'a topit ca o spumă şi toată fericirea lui Arghir .. Iazul încărcat de sloiuri bătea'n stăvi­ lare şi Al'ghir, ne mai dovedind la toate, îşi luă, un băetan . care ştia meşteşugul, ca să-i fie de ajutor. Era peo zi senină, şi soarele lumina cuprinsul întunecat al morii, pătrunzând prin crăpături în suluri de raze în care jud!' puzderia neodihnită a făinei. Leana sta pe un scăunaş, la, umbră şi cosea, depănând parcă) un fir de lumină. Sălciile vuiau şi rândunelele umpleau aerul de veselia, ciripitului lor. Stropii îşi îngânau ca totdeauna eternul lor. des­ cântec şi morăriţa, oprindu-se din cusut, privi înjurul ei, apoi aruncăndu-şi lucru, se răzirnă de uşorul uşn şi privi afară, [27] RĂZBUNARfJA LUI ARGHIR 27 Parc'ar fi dorit să vie cineva. Singurătatea, din jurul ei, amestecul acela de umbre şi lumini o tulburau. Afară era viaţă, viaţa bogată a primă­ verii şi un miros proaspăt de iarbă şi de flori veni până la dânsa. Sânul ei tânăr, robit în cămeşuică, crescu şi pleoapele-i bătură. Apoi o mole­ şală o cuprinse şi încercă să'şi reia lucrul. Câte-va clipe se scurs eră încă, şi nişte paşi răsunară, Lisandru, ascultând parcă, tainica ei vo­ inţă, se ivi în prag, ţinând pe umăr o stamboală plină. Era svelt flăcăul şi ochii lor erau ase­ meni, făcuţi parcă djn aceiaşi apă. Ea. îl privi mirată, parcă acuma îl ve­ dea pentru întâia oară. Lisandru pusestamboala jos şi rămase şi el o clipă ca pironit locului. Apoi sim­ ţind că tot sângele îi năvăleşte în obraji, dote să plece. Dar în minutul acela un zâmbet trecu pe faţa morăresei, şi ochii ei ardeau şi chemau tulburător, deşi mânele se făceau că vor să lucreze inainte. [28] 28 D. ANGHEL ŞI ST. O. IOSIF ----- Ispita chema, şi erau tineri amândoi, şi apele căzând din cupă în cupă mur­ murau sub roată, umplănd de un cântec vrăjit încăperea, Sgomote nelămurite ve­ neau dinspre iaz, chemări drăgăstoase de păsări care 'şi clădeau cuibul, - şi Li­ sandru s'a supus chemării, că prea era frumoasă ispita şi dulce primăvara de afară, Şi acuma era, toamnă, a doua toamnă de când se iubeau. Lumea vorbea, dar Arghir îşi vedea de trebile lui, căutând să împace pe toţi. Moara umbla fără, hodină, şi el era pre­ tutindeni, nea.dormit, acum cercănd făina care curgea pe jghiab, acum alergând la opust să, potrivească năvala apei, şi parcă nu băga în seamă nimic din cele ce se petreceau În jurul lui. Dormea pe unde îl apuca oboseala, alb de făină, întins pe saei, şi noaptea se trezea, mai bătea o pană, mai străngeă petrele şi nu avea parcă altă grijă de căt a morii. Dar într' {1 noapte, cum trimesese pe [29] RĂZBUNAREA LUI ARGHIR 29 Lisandru la târg, Arghir de care nu se lipea, somnul, după ce văzu pe Leana adormită, se furişă încet şi eşi din moară. Afară fulgera şi se pregătea de furtună. Un vânt rece venea dinspre iaz, scutura sălciile cu putere, apele se zbăteau şi se grămădeau la stăvilare. Când intră înapoi, era ud de ploaie, plin de noroi şi tremura ca apucat de friguri. În zori furtuna se potolise şi Leana îl găsi treaz ca de obiceiu socotind pe un maldăr de saci. Un zâmbet ciudat însă care nu i-l cu­ noştea, o 'nfioră. Ochii lui luciră o clipă şi se ascunseră sub gene, apoi îşi urmă socotelile mai departe. Ziua veni, o zi posomorătă, cu nori grei ce alergau, se despărţeau şi căutau din nou parcă, să învălue cerul. Apele umflate forfoteau şi veneau spumegand pe lăptoc, făcând să dudue roata. O presimţire grea o făcu pe Leana să iasă din moară şi gândul că Lisandru nu s'a intors încă, începu s'o ncliniştoască, [30] 30 D. ANGHEL ŞI ST. O. IOSIF Intră înapoi, dar privirea întunecoasă a lui Arghir, îi opri întrebarea pe buze. Atunci, ca să-şi eate de lucru, îşi luă un val de pânză şi coborâ să-I ghilească, ca de obiceiu, în apa ce curgea de sub roată, şi, îngenuchind, începu să spele. Dar cum sta aplecată, simţi că cineva a deschis opustul şi că o năvală mai mare de apă cădea din cupă în cupă. În adevăr Arghir, care se strecurase pe urma ei, dăduse drum larg apelor. Moara vui zguduită, din încheeturi, şi deodată un trup de om urcă împins de lăptoc, lunecă la vale şi ajuns lângă roată rămase o clipă locului. Apoi prins de un cauc, dispăru în adânc' şi se prăbuşi într'o ploaie de stropi în faţa morăritoi, care dete un ţipăt de spaimă, recunoscând pe cel aşteptat cu atâta nelinişte ... ,. [31] RASPLATA LUI CRITON 1:. -- e însera încet şi soarele, coborât departe după muntele Cromion, rumenea, cerul ca un vast incendiu. Alfeul, isvorât din pădurile de pini, ale Arcadiei, îşi mâna maiestuos apele spre cetatea de marmoră a Olympiei. Pe cele şapte drumuri ce duceau spre porţile cetăţii, mulţimea nonumărată a pelerinilor veniţi de peste tot pămăntul grecesc, zorea să ajungă înainte de că­ derea nopţii. Turme şi cirezi aduse pentru jertfa lui Zeos Olympianul, ridicau nouri de pulbere ce se întindea ca o pânză grea, până departe pe şesuri : care, şi curicule [32] D, .4.NGLEL Ş! ST, o; lOSl]!' 32 sprintene se strecurau cu dibăcie f�Gân-' du-şi loc vprin g1oată; dela: cel mai sărac. 1\1 ce nu' aducea, cu el. decât entuziasmul şi � '. - � până la cel mai bogat care venea. încărcat: cu daruri scumpe. şi cu tot fastul rangu­ lui şi, averii sale, tot elinul- grăbea stăruit, de cine ştii unde de-strigările pristavilor cari, cutreerau toată Elada vestind pen- tru a suta oară serbările Olimpice: Părinţi' şi rude, toţi alergau nădăjduind să vadă. fruntea vreunui fiu sau frate ,încununată. cu ramura izbândei . . Pherenike, văduva din Rodos, venea. şi ea, pieI',dută în mulţimea asta, ştiind că şi fiul ei va lua parte la jocuri. Tă­ cută, şi umilită, cu inima strânsă' de grijă� mergea, prin mulţime, privind prin nourii de praf ,şi măsurând drumul. Umbra acuma. se împânzea tot' mai deasă; dealungul Alfeului, prin bărătei şircort.uri, luminiletncepură săIicărească. Şi, 'Î-n târziu, când luna plină a nopţii de Iulie, eau'n disc de -argint scăpat din mâna unul discobol, răsări dincolo de' . . . I vărfurile pînilor întunecaţi, cetatea albă a, Olympiei se lămuri, deodată şi crescu [33] nXSl'LATA LUI CIU'fON 33 cu nenumăratele temple, strălucind dintre umbra.rele ei. Pherenike, odată, aj unsă sub arcul mo­ numental al porţii, după ce spuse străji­ lor a cui fiică era şi de unde vine, intră, în cetate pe calea sacră. Grupuri însu­ fleţite se mişcau înaintea ei sub umbra­ l'fJle aleclor ţănnurite de temple şi statui. Ajungind pe o esplauadă se oprl un minut să tie odihnească. Pe îrdLlţil11i, pădurile negre de piui tră,­ gecm cao dung ă de cărbune; mai jos, sub ale­ ele ele platani, luna bătea de-a curmeziş, prclungi nd umbrele şi numai plopii albi nu mai aveau astâmpăr, clăt.inăndu'şi 11e­ adormiţi frunza lor de argint. Grupurile (le oameni se răriră ; n.rar, sofişti înt.ărzia.ti mai discutau vre-o problemă, aşezaţi pe colacul vreunei fftntftni. Ea însi'Î, pKl'e2L străină atâ.tor frumuseţi; nu venise să vadrL statui, ori temple, Ea er�L o simplă mamă venită de departe, "rl'-fii vadrt fiul aş,'!. cum îl visă ea, acla­ mat de rnu ltirne şi cu fruntea Încununată, [34] 34 D. AKGHEL sr ST. o JOS1F cu ramura de măslin sălbatec, tăiată, din. copacul sfânt al lui Heracles. Intrebănd de unul şi altul, ajunse în sfârşit, după miezul nopţii, la poarta ma­ relui gymnas, unde fiul ei Criton, alături de ceilalti îşi dormea, poate, somnul ho­ dinitor, atât de trebuincios acelor ce au să lupte pentru biruinţă. Găsind poarta închisă" Pherenike se aciue sub un portic şi aşteptă să se Iacă ziuă. Stelele dispărură una câte una, şi cerul începu încet să se rumonească. Răcoarea dimineţii lirnpozt liniile, desvăluind oraşul din negura uşoară ce-l acoperea; şi miş­ carea retncepu. Gloata, peleririilor isvorî de pretutindeni, îndreptându-se în bande spre stadiu, ca să ia în stăpânire cele mai bune locuri. Intocmai ca freamătul unei păduri care se deşteaptă, murmurnl mulţimii crescu. Departe, zidurile de mar­ mură, ale stadiului, începură să albească, parcă erau ninse. Pheronike se amestecă în gloată şi zărin d un bătrân gymni1st elin Rodos, S8 I j I .� j [35] ItXSPLATA LUI CIU'1'O:\ Iuă după el şi-I ajunse, destă.inuindu-i g[mdul ascuns pe care-I avea, ea să pă­ h'HlldE\' şi ea în stadiu. Bă.trânul o po­ vMUl să nu cheme asupra ei mâ.nia zeilor, cari nu îngăduiau femeilor să, calce în arene. Dar inima ei de mamă birui teama de pedea pS8" aşa C8, bătrânul, care cu­ noştea oraşul, o sfătui să 'imbrace tunica, bărbătească, a gymnaştilor, şi astfel, travestită. o luă sub ocrotirea lui. Uugur-ilo sacrificiilor făcute in cinstea lui Zevs, ardeau pretutindeni hrănite de preoţi şi fumul se inălţa, in spirale şi se risipea la cea mai mică batere de vânt. Si când muntii Arca.diei se luminară si ,> > discul soarelui apărLl, deodată un sunet pl'ehmg de fanfare umplu aerul proaspăt al dimineţii: Hellanodicii cu lungile lor hlamide de purpură inbrară În stadiu şi merseră să-şi ia locurile în tribune, dând semnalul deschiderii serbărilor. Ca o frunză luată de un şivoi, Phere­ niko, pierdută 'n mulţime, mergea fără S8. ştie şi când se trezi pe înălţimile a1'11- f'iteatrului, nu zări la 'nccput decât o [36] :1(; D. A�GHEL Şi 'iT. O. IOHF mare neagră de capete şi se gei,ndl d\, toată lumea asta venită, din toate unghiu­ rile Eladoi se adunase acolo numai ca SrL aclarne pe Criton al ei! O presimţire tainică, îi spunea că el va fi eroul zilei şi ochii ei îl căutau pre­ tutindeni spre cortul unde se dosbrăcau at.letii. Luptele începură şi cătră arniazi când în sfârşit veni râudul lui Criton, căruia sorţii îi dăduse ca protivnic pe vestitul Polydarnas, de care se povestea că do­ bora leii cu pumnul, un murmur de ne­ răbdare străbătu mulţimea. Ochii tuturora. se îndreptau curioşi spre cei doi luptători, măsurăndu-Ie, după, în­ m,ţişare, sorţii de izdăndă. Nimeni nu biruise ind!' pe Polydamas, care pe Iăngă sveltul Criton, era un colos. 'I'rupuri ls ' lor frecato cu uleiu, străluceau la soare şi amândoi, după ce se privirii unul pe altul, începur-ă lupta. Pherenike închise ochii o clipii; apoi, l'idieatrL în picioare, cu răsufletul oprit, :;:;i abia tinăndu-sa ca să nu strige şi să-şi 1 ., [37] I�ĂSl'LATA LUI CmTON .---- .•.... _------------- 1111 bă.rbăteze feciorul, pri vi la cele dint.ăi il' svărcoliri ale atleţi lor. Colosul printr'o mişcare ce-i edL obiş­ nuitii, s1xi repede Cel, o panteră pe umerii. lui Crit.on cău ăud să-I doboare sub gre­ utatea, lui, dar acesta feri mişcarea, eu a­ tâta dibăcie încât Polydamas se rostogoli la, pământ în hohotele uriaşe ale privi­ torilor. Criton DU pierdn vremea, şi arun­ cat asupra lui punâ.ndu-i mâna 'n be­ l'ega,tă, căută să-I lipească eu umerii la piun ă.nt. Vinele colosului se umtla.ră ca nişte coarde, şi l'0Ş de mânie, spriji nit în creştet şi cu pieptul arcat, eu mâ.ini le pu­ ternice ca nişte u-ădăcini Înfil)te 'n nisip, gâfăia; şi ne mai având alt mijloc de scăpare, când Criton se pleca, peste el, se smu ci deodată cu putere şi-l I11.UŞei:'I, de umăr. O dungă do :iflnge se i vi şi p{tti1 de­ odată, tot braţul lui Crit.ori ; gloata scoase un urlet sălbatec în care se arnestccau tot soiul de in vectivo şi insulte la adresa eroului 101' iubit. Pherenike simţi şi ea durerea par' că al' fi fost şi ea muşcată la umăr, şi privi [38] 38 D. Al(UHI,L ŞI ST. O. IOSIF înainte, apăsăndu-şi cu pumnii tncleştat i sănii ei de mamă care se umflau de e­ moţie sub tunica strâmtă de gymnast. Bătrânul, care-o însoţea, li puse mâna pe umăr şi o sili să, S8 aşeze la locul ei ca să nu se tră.deze. Dar atletii erau iarăşi In picioare un u în faţa altuia. Polydamas, pri ntr' o sfor­ ţare supra-omenească, isbutise să scape din încleştarea. lui Criton, şi acurua, în­ cei-dat de furie, cu muşchii însângel'aţi şi Întinşi ca nişte Iringhii, cu picioarele sprijinite În pământ asemenea, unui copac puternic, aştepta, sub râsetele mulţimei minutul ca S�L atace din nou pe Criton. Acesta Însă, la vederea sfLngelui ce-i curgea dealungnl braţului, se năpustl orbiş şi, trecând Iulgerător un braţ după gm­ mazul protivnicului, îl atraso spre el. 'I'rupurile lor se făcură una ca o bestie cu două capete şi se prăvăliră iar la P�L­ mânt. O clipă Criton dispăru cu d esă­ vârşiro sub ma.sa colosului, dar după, o secundă, ca, un şarpe alunecos, trupul lui svelt se furis�î, renede subsuoara lui POl {- � L � [39] RĂSPLATA LUI CIUTON damas şi cu o mişcare 'ndărăt îl întoarse pe acesta şi-I culcă cu umerii la pământ. Hellanodicii ridicară bratul, proclamâ.nd iz.bâ.nda ; şi gloata, care umplea amfitea­ t.rul. ţipa, urla, bătea din palme şi din picioare, într'un delir cum nu se mai vă­ zuse 'In stadiul Olympiei. Atunci, Phcrenike, ne mai putăndu-şi stăpâni bucuria, respinse bratul bătrănu­ lui care cerca sil, o oprească, lşi făcu loc prin mulţime şi coborâncl în goa,nă, cu părul ce i se despletise în învălmăşală şi-i c{l,cle?l, pe umeri , se năpusti fără de veste drept în arenă ca să-şi îmbrăţişeze fiul. Criton, încremenit de groază, o primi la pieptul lui, căutând par'că să-i facă, cu braţele lui puternice un scut de apărare. Hellauodicii se ridicară severi în tribu­ nele lor, şi norodul, nedumerit la, început, văzând această femeie care călcase po­ runca zeilor, porni întâi să murmure, apoi murmurul so schimbăîn strigăte şi o fur­ tună, de înjurii se deslăn'tui şi cuprinse de sus până jos tot arnfiteatrul. Braţe ame­ ninţătoare se mişcau în aer, şi pretutindeni se auzea strigă,tul: [40] 40 D. ANGHIe), 'il S1'. O. lUSIC --- La moarte! La moarte 1 Dar la un gest. al celui mai bătrân dintre hcllanodici, furia mulţimii se potoli ca prin farmec, şi la, veclel'E'[L acestei mame care cu preţul pedepsei de moarte, venise tocmai din Rodos ca să-şi vadă fiul bi­ ruitor şi nu se putuse stăpă.ni să nu alerge să-I îmbrăţişeze, ca. pe vremea când eril copil şi-l SCăP�I, dela vre-o primejdie, ochii' tuturora se umeziră. Şi mulţimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moart.e !» făcu gestul de iertare, aclarnănd pe Crit.on care prirnise o răsplată mai de preţ de cât însăşi ramura verde de măslin MiaUL elin copacul lui Heracles ... [41] IDOLUL [42] [43] IDOLUL &> unt întămpliiri mi raculoase î� V.iaţ� (c@ . aceasta, care te 11un pe gandllrl . şi trezesc 'în tine sufletul omului primitiv, şi de-aici nevoia de o veşnică adorare neesplicabilă i , Un idol 'îşi avea de sigur rostul lui în vremile când omul nu'şi da seamă, de elementele naturii : lemnul, lutul sau piabra pri ndeâ o formă, modelată după puterea şi dibăcia mâ.nilor gro:::olane de pe atunci, spre a, comemora un ceas fatal tnlăturat. Bunii kogloc!iţi au temut focul ori rovărsătile, pe cei mai mari în talie ca dănşii, ca uriaşul mamut sau ursul ca.vernelor : împot.r iva lor frica a plăsmuit imagini şi chipuri cărora le împrumutau [44] 44 D. ANGLEL ŞI ST. O rosrr ----- ---�---- ---�--------------,.---- puteri nebiruite, şi o probabil că în peş­ terile de pÎ<1.,tri'i, in care trăiau, la lumina nesigură a unui biet foc de găteje, Îşi tru­ deaumint.ea lor neguroasă să reducă la pro­ porţii minime acel talisman apărător de primejdii pe care să-I poată purta cu dănşii pretuti ndeni în contra morţii ce-i păndea sub atătea înfăţiş[l,ri diferite, în lupta lor grea pentru viaţă. 'I'riburile sălbatice de astăzi poartă, încă, asupra lor, fie la gât, fie la mării, astfel de podoabe aducătoare de noroc ... Când idolii s'au năruit, creş­ tinismul a dat crucei puterile lor mira­ culoase, a ridicat-o pe clopotniti, i-a dat locul de cinste în casa fiecărui, şi redu­ când-o la proporţii de giuvaer, a atârnat-o de gâtuI tuturor celor ce au îngăduit-o şi n'au preferat s'o ducă în spate ... Trebuinta veche de a idolatriza, ceva, A f v d A V i v , d' v t in a ara e cruce, msa, nea n a lsparu în f'işte care din noi, Credinţele deşarte au făcut pe jucător să păstreze asupra lui cine ştie ce monedă, gă,urită: pe cei întorşi din hagialăc o Iărămătură de lemn sfânt; pe arnorcz o mănuşă sau o floare uscată.; pe nogustor, o Irântură de potcoavă [45] IDOLUL 45 şi câte altele, în cari să creadă şi fără ele cari să. nu îndeplinească, nimic decisiv in viaţă., să nu pornească. la drum, să. nu în­ ceapă. o intreprindere şi si}, nu se simtă, în siguranţă. nicăiri . • GâneLurile astea îmi vin în minte tre­ când printr'un muzeu archeologic şi pu­ nându-le în legătură cu o înt.ărnplare mira­ culoasă la care am asistat sunt mulţi ani acuma. Etam o ceată ele prieteni printre cari �i un arheolog pasionat, la, o moşie din judetul Vasluiului, renumită ca staţie pre­ istoricii, unele 8'8.11 găsit multe lucruri care stau astăzi pri 11 vi t.ri ni le necercetate ale muzeului nostru din Bucureşti. După. să­ laşele cu înt.ăritut'i de lut şi nuele arse, un cunoscător putea treptat să. urmărească viaţa, srl. găsească, în sat, la ţărani, şi să re­ constitue ci vilizi1ţia străbă.tută, de-alungul vremilor, dela ciocanul de silex până la inelele şi pieptăraşele de bronz ce slujau frumoaselor de pe at.unci , cari ele sigur pentru ispita bărba.tilor aveau şi ele po­ doabele lor. Archeologul nostru avea un plan arnă- [46] 46 D. A:\GH1% ŞI Fi'!'. o IOSIF nuntit asupra acestor staţii şi Că,UU1, S(L Iacă un studiu plin ele . erudiţie asupra 'I'racilor şi a.şezării lor într'o anumită zona a ţarii noastre. Lucrurile acestea nu ne prea interesau pe noi; erarn tineri, zbur­ dalnici, bucuroşi de aier' liber, de via tia ce-o traiam, nepăsători atăt de timp�rjîe ce erau să vie, cât şi de acele pe cari le înghiţise pămăntul. Dar cum savantul nostru eră incăpăţâ­ nat, ca sa nu ne întrerupem cheful, într'o zi am luat lautarii cu noi, ca.ri pe acolo sunt vestiţi. Caci în imprejurimile acelei moşii e o colonie 'Intreagă de lăutari, un fel de academie ele muzică populară, ai cărei discipoli tnvată dibla ori ghitara din tata în fiu, nu lucrează pământul, şi so trnprăşt.ie prin ţară, revenind arar să moara la căminul unde au văzut lumina zili i ... Urcaţi în ci'î,ruţă, cu săpi, cu târnăcoape, cu site pentru a cerne părnântul, glumind şi cântând, ne-am oprit pe un tapşan, unrle tot soiul de hărburi, de oale şi ul­ celo ete lut ars zăceau la suprafaţa pă­ mântului, ca clapa. cine ştie ce ospăţ În- [47] IDOLUL 47 trernpt şi sfărâmat de goa,na năprasnică ;;1, unor năvălitori. Odată solul cercetat, cu toată neîn­ crederea noastră, tncepurăm să săpăm, sub comanda maestrului, - şi asta mai mult ca să-i facem plăcere şi să râdem. El însă cerceta, scormonoa, vântura, cernea şi din când în când alegea din ţărâna dată la o parte hărburi, pietre, bucăţi in­ forme, cu o vădită satisfacţie. Dela un timp însă, un vânt puternic se stârni şi nişte nouri mari, ca o cara­ vană grăbită, se arătară în zare. Aerul se răcori brusc, şi noi ne oprirăm din lucru, socotind C�L ar fi mai bine să renuntă.m la oalele vechi şi hârbuite pentru cele pline de acasă. Greva generală deci fu deci silo Inainte de L1, zvârli târnăcopul, unul dintre noi, scoase atunci din malul des­ chis un idolm.ic de lut, ciunt de-o mână şi de-un picior, dar încolo destul de bine _.păstn1,t. Discuţii diverse se născură, şi cum savantul nostru, în orninscienta lui, afirmâ fără ezitare că figurina aceasta bizară era, un idol înlăturător de primejdii, [48] -18 1 >. A,,(: HEI. ţiJ sr. () rosu- fericitul descoperitor i l-a cedat râzând, urâridu-i să'I poarte fericit. In vremea, asta însă cerul se acoperise şi o scăpărare vie de fulglc))", ca dintr'un arnnar uriaş, lumină această scenă de pro­ fanaro preistorică. Şi cum o ploaie piezişă incepu brusc, fiecare se aciuă pe· unde p utu. Cel din urmă care cedă terenul a, fost, fireşte, pasionatul archeolog. Când Vi:tZLt însă că-I răzbeşto furia apei, svâ.rll în fine hărlctul şi, Iuăn.du-şi idolul, alergă : .. .ub adăpostul unui stejar înalt care lupta singur în câmp, izolat de restul dumbrăvei. Dar abia ajuns acolo, o lumină mare se irl,ClL şi trăsnetul 1nfăşmă stejarul ca un toc de artificii, profilându-l pe cer eu ra­ muri le aprinse într'un potop de schintei �j frunze spulberate. Şi C2Hld toţi îl socoteam pierdut, ,u­ cheologul nostru, teafăr şi neatins, ţinând încă idolul miraculos în mână, ieşi inlă­ turâ.nd perdeaua de fum .... De atuucea cred in lucrurile ce mă, mpresoară ';ii cu care trăiesc; le împrumut [49] lIJOL\J L virtuţi după mtâmplări şi prLŞ8.'lC cu !'8S­ pect prin sălile vechi din muzee, pe lâ.ngă vitrinile in care dorm figurinile de lut in- 1'orme pe care le-au patinat veacurile în mormintele unde au dormit îngropate şi care au slujit şi au înlăturat cine ştie ce primejdii şi dureri care astăzi nu mai sunt. • AngheJ şi Iosif; - CiTBŞ11i .lu i Lu eu l l ns. [50] [51] AL DOILEA COLONIZATOR AL DACIEI [52] [53] AL DOILEA COLONIZATOR AL DACIEI '1 nil" o dimineaţă de primăvară a anu­ lui l S.., pe un tăpşan al moşiei 001'­ neşti , din judeţul Iaşilor, ca În balada meştemlui Manole, un isnaf de meşteri mari băteau ţăruşi, întindeau sforile ca, să măsoare locul. socoteau şi însemnau cu hărletul cu un aer tainic şi grăbit, spre mirarea paşnicilor locuitori de pe vre­ mea aceea. Apoi, cuptoare de cărămizi umplură locul, a.rzănd mocnit săptămâni întregi, harabalele aduceau Iătunoa.e şi scănduri, căruţe pline de nisip scârtâind presurau drumuL' schele se ridicau pre­ tutindeni, varniţele clocoteau pufnind în : stropi albi, sitele de sârmă dărdăiau a18- [54] 54 Il. AN(;HEL !;il ST. O J()iOJl<' gând nisipul, şi un :-;gomot plin' de o viaţă care naşte, umplea văzduhul de dimineaţă pttnă seara. Ciocanele băteau, maiurilo greoae de lemn icneau, Ieres­ traele gemea,u rrnprăşbiind în aer puzdo­ ria de tărâţe a scăndurilor, poruncile imperioase îndemnau la, muncă, şi toţi lucrau cu un zor nemaipomenit la înjghe­ barea unui sat model ce se i'rl�Llţaea prin farmec. Şi iată că într'o amiază, cănd sat.ul acesta pustiu strălucea la soare cu zidu­ rile lui albe ca zăpada, cu acoperişuri o mărunt şindrilite pe cari Iălfăiau stegu­ Jeţeşl se legihmu în bătaia vântului cununi ele stejar,- uliţa dreaptă şi Iru- mos bătută spre care ferestrele largi priveau uimite deoparte şi ele alta, fără de veste se umplu de o zarvă de glasuri străine, de o năvală de emigranţi in haine pestriţe, în culori strigătoare : bărba.ti cu pălării ga,ribaldiene cu surtucul de-a urnă­ rul, cu lulele mari at.ărnate în colţul gUloei, cu plete revărsate pe umeri, ge:-;ticu18nc1 viu a.Iătur: de femei cu barizuri şi rochii de toate culorile: cu figuri energice, cu [55] AL DOILEA COLONIZATOR ,\L DAClEI 55 cercei barbari ce li spânzurau de urechi în trei rânduri de inele, cu salbe de măr­ gean roşu, cu pieptănături complicate, cu pieptarele strânse pe trup, tă.rănd după ele o liotă de copii nespălaţi cari urlau şi se hărjoneau ca nişte draci, Până În seară satul acela pustiu sub cerul albastru şi liniştit al ţării noastre se tnsuflotise ca prin farmec de viaţă, luând înfăţişarea unui pitoresc cartier t.ransteverian. După multă sfadă şi ciorovăială" fiecare cap de familie cu copiii lui îşi găsise vatra, dinpreună cu vitele, plugul şi toate uneltele trebuincioase muncilor, pentru care fusese adus, De dimineaţă ogeagurile resfirând dunga lor de fum dedeau de ştire că o viaţă S'2" aciuat acolo, Căsuţele băştinaşilor risipite sub um­ brare, priveau par' că uimite spre satul acesta nou şi oamenii, în portul lor stră­ vechiu, ieşise la drum să vadă pentru ce ispravă veniseră din ţara lor şi cum ştiu să lucreze aceşti venetici în haine nern- [56] 56 D. ANGHEL ŞI 81'. O 10811' ţeşti. Stcteau şi cătau cu gura căscată la şirul lung de harabale, trase de boi înhămaţi la fel cu caii, şi în care spri­ jiniţi de draghinele înalte, bărbaţi şi femei ieşeau din sat cântând în COl' vreun cân­ tec din ţam ]01'. Zi cu zi tot soiul de legende luau naş­ tere şi se răspândeau pe socoteala intru­ şilor, deopildă că ar fi mâncând mor-tă­ ciuni, că s' al' fi hrănind cu broaşte şi cu râme, astfel că dela Început, toţi îi ocolcau şi se fereau de «talioni» ca de nişte oameni spurcaţi. Munca acestora, felul lor de a lucra pămăntul, de a pl'ă,şi cu plugul popuşoaele, de a secera gl'ftul, de a-l lega în snopi, toate obiceiurile şi tradiţiile răsturnate - îi puseseră pe gânduri. Veneticii. însă, cât ţine�t, săptămăna, îşi căutau de treabă. Erau muncitori har­ nici şi ştiau să lucreze; săpători iscusiţi, alcătui seră, pe un şes din vecinătatea a două, iazuri, un întreg sistem de irigaţii, de canaluri ce se tntretăiau, aducând apa ca să adape, după un sistem perio- [57] AL DOILEA COLONIZATOR AL DACIEI 57 dic, pămăntul în care pentru întâia dată în ţara românească avea S8, crească orezul ! Şi într'adevăr sărnânţa aceasta neobiş­ nuită prinse rod în brazda unde fusese aruncată, - şi acuma un lan frumos cu pă­ iuşul puternic, cu spice mari, uimea lumea care venea de pretutindenea să vadă a­ ceastă minune de hol dă, din care intr'o zj, însuşi Măria Sa Vodă era să mănânce pilaf! Duminicele însă când în satul mic cân­ tau lăutari şi ai noştri se strângeau la horă stră.inii cei tineri şi neînsuraţi, sfi­ oşi mai întâi, se inoumentau să privească, apoi încetul cu incetul, atraşi de frumu­ seţea şi de noutatea jocurilor, îndrăzneau să se amestece} gelozii furtunatice năşteau şi alcoolul ajutâud, bătă.i năstruşnice, la care de multe ori lua parte tot satul, se Îs­ cau, nepotolindn-se decât la ivirea auto­ rităţilor, La început nu era zi de sărbătoare lăsată 'de Dumnezeu, fără ca procurorul să nu fie chemat de urgenţă dela Iaşi. «Talienii» scoteau cosoarele lor, Românii năzuiau la chică şi nu rare ori se făcea, moarte de om. [58] 58 D. ANGHEL ŞI 8'1'. O IOSIF Anii însă trecând, prietenii se născută şi generaţiile nouă se înfrăţeau; vedeai copii de ţăran vorbind limba lui Dante şi progenitura celorlalti rostind neaoş ro­ mâneşte; idile înfloreau şi isprăveau prin căsătorii, şi timpul şi norocul dacă ar fi ajutat pE' proprietarul, care din lipsa de braţe adusese pe aceşti fraţi îndepă.r­ taţi, o nouă şi spontană lume ar fi îrn­ poporat locurile acelea ... Dar soarta care - dupa, cum se ştie­ s'a arătat atât de vitregă faţă de primele colonii aduse de împăratul Traian, n'a fost mai prietenoasă nici cu acest al douilea colonizator al vechei noastre Dacii! Un şir de întâmplări, de bancheri ve­ roşi, de oameni hrăpareti, de politiciani nesăturati, ca o năvală, de barbari, au hotărăt ds soarta acestei colonii. Colouizatorul s'a ruinat şi'n urma mor­ ţii lui neaşteptate, Corneştii au căzut pe mâni străine: iar italienii cari prinsese dragoste de pămăntul lucrat ani întregi de zile, legaţi de copiii născuţi acolo, s'au văzut nevoiţi să'şi iea lumea 'n cap [59] AL DOILEA COLO�IZATOR AL DAClEI 59 ----���------ şi să se aşeze pe pămăntul mai găzdui­ tor al Dobrogei, la Cataloi, unde ei şi urmaşii lor trăesc şi astăzi. Pe urma lor, casele care străluceau la, soare cu zidurile lor albe, rămase pustii, au stăruit o vreme şi apoi una câte una s'au dărâmat şi s'au făcut una cu pămăntul. Iaşul na mai văzut in zilele de săr­ băt.ori, pe străzile lui tihnite. amestecul pitoresc şi g{1lăgios, după, care se ţineau copiii de prin mahalale; la Corneşt.i an amuţit pentru totdeauna corurile vesele. copiii de ţară au uitat limba lui Dante şi numai un cimitir întreg cle oseminte mai păstrează pe lespezi şi pe cruci trecerea acestor colonişti fără noroc ... Aibă-i aminte savanţii noştri epigrafjşti şi archeologi, - şi dacă peste ani de zile 'în­ tămnlarea îi va aduce Plin acest Campo Santo, de vor gă,si vre-un nume sonor :,;[i,pat pe vre-o piatră, nu-l însuşească cine ştie cărui legionar roman, care a luptat . . acuma am o mie ... [60] [61] POVESTEA UNEI CONSOLE [62] [63] POVESTEA UNEI CONSOLE unt lucruri caro dăinuosc şi pe care par'că un tăinuit destin le ocroteşte şi le pă.strează pentru cine ştie ce scop ascuns, după care brusc le nimiceşte şi le face să dispară, Ce legături obscu .e sunt intre viaţa 101' şi-a, noastră, ce in­ rudire neinţeleasă ; ce le putem noi îm­ prumuta şi ce ne pot da, ele în schimb, ce atracţii şi energii latente dorm în ele Şl 111 noi, - nu ştiu. In seara asta posomorătă de Septem­ brie, în lumina indoioasă care se stre­ coară pe geamuri şi se tărăşte încet, um­ plând odaia în care stau, simţesc că tot mobilierul acesta de hotel îmi e străin [64] 64 D. ANf;HEL .ţI 8T. {J IOSIF şi toate lucrurile care mă înconjoară au ceva ursuz şi par'că suferă, de a nu fi putut lega nici o prietenie cu nimeni, de-a fi rămas singure şi nemâ,ngă iate pe urma ată.or vie�i care .,,'au aciuiat o clipă şi· au plecat aiurea. Ceva din singurătatea unui cuib gol mă 'rnpresură. .. Şi-o amintire ciudată mă, tulbură, cu misterul tntâmplărilor abia în­ trezărite şi rămase nmnai pe jumătate în­ ţele,se. Mintea nu are ce vedea aici, sim­ ţurjle-;ingure percep şi parcă luptă să înţeleagă, d.buiud o înrudire cu o lume alături de a noastr.i î Il care poate ochii închişi văd mai bine. Da, mintea nu are ce vedea aici, altfel nu mi-aş putea explica povestea plină, de mister a consolei care mă urmăreşte în seara asta. In amintirea mea trăeşt.e, de copil, şi in oglinda ei ovală înainte de a mă, oglindi eu, s'au privit mama, şi înaintea rnamii, străbunii cari nu mai erau de mult pe lume. Ba dăinuia., răsfrăngănd în apa ei şi mărind parcă cuprinsul iatacului liniştit [65] POVESTEA UNEI OONSOLE 65 ------------ ---------- în care mi-am petrecut copilăria. Lemnul de acajou roşu, din care era făcută, stră­ lucea curat şi neatins de vreme; săltăra­ şele ei, care găzduise lucruşoare şi a­ mintiri scumpe, miroseaufrumos, imbibate de un parfum necunoscut, adus de mama din Orient. Stilul ei arhaic, cu colonade meşteşugite, tăbliţa care se trăgea de sub placa de marmură, şi pe care tnvătascm să scriu, -toate rămăseseră intacte şi ca nouă. Tot se vestejea împrejurul ei, covoa­ rele păleau cu anii, mobilele noi luau lo­ cul celor vechi. tot alte portrete se schim­ bau prin rame şi ea pe toate le resfrângea cu aceiaşi nepăsare şi .rămănea la locul ei neatinsă. Au venit am greI pe urmă; mama a închis şi ea ochii şi într' o zi gospodăria veche s'a risipit, şi altele nouă s'au durat, ca la o casă unde sunt mai mulţi fraţi. Eu am plecat în lume şi nu mi-am mai oglindit ochii în misterioasa ei apă stră­ vezie. Mai străină şi mai arhaică între mobilele de stil nou de atunci, ea şi-a luat Anghel şi Iosif. - Ci reşul lui Lucu llus, s [66] 66 D. ANGHEL ŞI 81'. O 1OSlI' -------- locul ei într'un ungher în casa unuia dintre fraţi. Oglinda ei ovală avea ceva şi mai mis­ terios parcă de multele lucruri ce le va­ zuse, de multele feţe ce le resfrânsese; săltăraşele ei răspăndcau tot aceleaşi miresme care 'mi evocau de multe ori anumite ceasuri din viaţa mea. In iata eul străin mie, celui rătăcit prin lume, două fetiţe se jucau acum pe covor, clădind palate din cărţi de joc şi consola le prindea parcă cu drag în rama ei, ea care ne văzuse pe noi clădind, ca şi ele, aceleaşi palate trecătoare ... Şi anii iarăşi aLI trecut şi ea şi-a urmat stăpânii din loc in loc, supusă şi ea fluc­ tuaţiilor unei vieţi de magistrat aruncat de la un colţ de ţa.ră la altul, - şi pre­ tudindoni, la răstimpuri, am. re văzut-o cu bucurie şi cu o grijă din ce în ce mai mare. Imi era ea o rudenie, ca o prietenă bună, ca singura prietenă răma­ să din alte vremuri, care'rni ştia trecutul meu şi care parcă mă întinerea când priveamîntr'ânsa, căci mă, făcea să'rni amintesc chipul meu .de copil. [67] POVESTEA UNEI CONSOLE 67 Şi într' o zi, după ce o uitasem aproa­ :pe, rntâmplarea iar m'a făcut s'o regă­ sesc într' o casă, de ţară unde sta acuma una din cele două fetiţe care se jucau .odinioară ,pe covor. Picasem rău, că nimeni, şi mai puţin stăpăna de gazdă care era în ajunul unei naşteri, nu putea să-mi poarte de grijă .... Mi se dăduse o odăiţă mai retrasă, stare ŞI apoi trebuinţele lor, la vârsta ajunsă, e­ rau aşa de netnserrmate, că nici n'aveau pe ce risipi. Erau o curiozitate a orăşelului şi un hazliu dăduse chiar ulicioarei unde lo­ cuiau bătrănelo, porecla de «strada celor trei Parce». Dar ele trăiau în lumea lor, crestân d dungă peste dungă pe răbojul vremii. Umbra bisericii cu turnurile ei vechi se 'ntindeă de dimineaţă peste strada tă­ cută; o portiţă scârtâiă, şi ca o păpuşă demodată, Coana Frosa pornea cu paşi măruuţi, trecea uliţa cu mersul ei ferit, dispărea pe un gang, la Coana Maria, zăbovea o clipă în căsuta cu muşcato roşii la fereşti şi cu leandri în cerdac, ca să, roapară în două ipostase. Umbrele lor subţiate şi bizare se mişcau [75] DIN LUMEA PARCr�LOH /5 cu ele dealungul zidului, şi pantofii de pâslă parcă nu duceau pe nimenea, aşa de puţin zgomot făceau. In curtea bisericii, pietruită cu bolovani şi năpădită de iarbă, după ce făceau o cruce mare, apucau la dreapta şi pe-o cări'l,ru8 do lespezi albe tnaintau vorbind spre casa tihnită cu parmaclâc de sticlă, colorată în care stătea Coana Elencu. Un clopoţel suna prelung şi cu răa­ timpuri; uşa se deschidea Încet şi treimea, fericită de a se reîntocmi în fiecare zi la acelaş ceas, începea să pună la cale po­ melnicul de întâ.mplări şi de povestiri ce era însăşi viaţa lor. Sub iconostasul cu icoana îmbrăcată în argint, sâmburul de foc al unei can­ dele spânzurate într'un hârzob cu lăntu­ şoare auri i, împrăştia în casă un miros stăruitor de unt-de-lemn. Sticlele cu a­ ghiazmă stătută şi gutuile de pe poli­ cioare îşi a.mestecau şi ele mirosul în aerul închis al odăilor cu geamuri lipite. Un divan cu trepte acoperit de caşmir ros de vreme, cu nenumărate perne, ţi ncă, peretele din fund. [76] 76 D. ANGHlflL ŞI ST. O IOSIF' In jurul mesei rotunde, acoperită cu o muşama, în jelţurile cu speteze mari, trăgându-şi câte-o pernită la picioare, prietenele se aşezau cu oftatul lor obiş­ nuit. Eloncu, cu motanul alb lângă dănsa, trăgea unchi brit şi spirtul prindea. să joace cu para lui albastră în jurul ibri­ eului de alamă în care olocot.eă apa pen­ tru cafea. Cafeaua aducea totdeauna taifasul ce se tnvărteă neschimbat în jurul sănătăţii. Fiecare povestea pe rând ce-o doare şi asculta cu răbdare pe cealaltă. Mătăniile ţăcăneau şi ceasurile umpleau pe nesim­ ţite măsura vărstei lor. Aşa, se adunau când la una, când la -cealaltă, şi 'n afară de mersul regulat la bisericii, nu se duceau nicăiri. D r într' o zi, la sunetul olopotelul ai, uşa coanei Elencu rămase închisă şi tâ"­ şâitul paşilor" cunoscuti nu se mai auzi în pridvor. Un pas neobişnuit le umplu de griji'l, şi'n uşa întredeschisă se ivi capul [77] DIN LUMEA PARCELOR 77 hlotanului alb cu rnustă tilo sburlite. Iar după el, faţa plănsă a slujnicei. Odată cu sunetele clopot.ului de utrenie, sufletul spăsit al coanei Elencu îşi luase sborul spre cele veşnice. Şi de au făcut cele rânduite lutului, şi su­ fletului, după toată cuviinţa şi rostul cre­ şt.iuesc cu pomeni şi parastase, au rămas. bătrănele în de ele singure amăndouă., Nu mai băteau acum drumul spre bi­ serică, nu mai călcau pe cărăruia cu les­ pezi albe, nu mai cuvântau în trei, pe jelţurile vechi, împrejurul ibricului învăluit de flăcări albastre; ci, cum locuiau peste drum una de alta, ca mai tânără, Frosa venea tot ea cu paşii ei mărunti, trecea uli ţa cu mersul ei ferit şi dispărea pe gang în căsuţa cu muşcate roşii la fe­ reşti şi cu leandri în cerdac. Cocotate pe un divan sau în pridvorul umbrit de iederă şi îmbălsămat; de miro­ sul florilor ce se ridica din grădiniţă, Îşi petreceau zilele. Taifasul mutase locul, dar acuma vorbele cădeau _mai triste şi tăceri mari se făceau, a treia ne mai fiind să reia firul povestirilor. [78] 78 D. ANGHEL ŞI 13'1'. O IORH' Se căinau şi of tau, exagerându-şi una un reumatism, cealaltă o tuse care-o ne­ căjă de cât.evâ zile, şi fiecare se pândea urmărind pe obrazul şi 'n ochii celeilalte, în mers şi 'n mişcări, apropierea morţii. După o noapte de viscol, Frosa nu mai apăru ca de obiceiu. Dela geam, Coana Ma.ria privi îngrijată în stradă. Afară era alb şi ochii ei bătrâni clipiră de atâta lumină. 'I'roianul crescuse până la jumă­ tatea zaplazurilor şi urmă de pas nu se vedea pe ulicioara lor neumblată. Şi 'şi făcu socoteala. ca numai zăpada oprise pe Frosa să vie. Pe la amiază însă, singurătatea din casă i se păru nesuferită şi o nelinişte o cuprinse. Pe când se g[tndeâ, aşa, pri­ vind pe fereşti, o fetiţă cu părul bălan şi obrajii îmbujoraţi de frig, deschise por­ t.ita şi trecu strada alorgănd spre casa, ei. Coana Maria deschise, apoi dispăru din nou şi peste un minut cu caţaveica de-a umere, sprijinită de fetiţă, porni să vadă pe biata Frosa care se paralizase. In patul îngust, gata ca de sicriu, fiinţa ei scil)zut,ă. abia se mai zărea, din [79] DIN LUM1M PAllCl<]LQR 79 aşLernut. Un miros de burueni de leac îngreunlt aerul odă.itei cu tavanul jos. In vatră, focu l .bino hrănit se fărâma în j ă­ .ratec, împră.ştii nd scântei. Coana Maria se aşeză pe dunga patului şi cuvintele ei sunară In gol.. Frosa nu mai putea răspunde, şi numai ochii îi 'Vorbeau, căci peste gura ei se pusese ca o mână, brutală, ce n' o mai lăsă să spună ,ce-o doare şi ce simte. Umbrele dela o vreme crescură din unghere, se ridicară şi cuprinseră odăiţa scundă, nurnai un ceasornic pe un scrin mai ticăia ca o inima bolnavii. Mirosul 11.e burueni deveni copleşitor; afară ză­ pada al bă năluceâ, şi coana Maria, mai privind odată pe ultima ei tovarăşă, îşi _pipăi închoeturile cu oarecare mulţumire ase unsă, se ridică, cercă vre-o câţi va paşi şi-apoi, încredinţată de tăria ei, oftă a­ -dânc şi plecă, trăgând încetinel uşa după dâ nsa. Dar peste noapte se trezi şi, tot felul ,de gânduri o frămăntară până la ziuă. Vechea, ei tuse o necăji, şi o spaimă tai­ n ică j se' ncuibă în suflet. Se gândi: ee-o [80] 80 D. ANGHEL ':lI sr. O JOSlF mai fi făcând Frosa ? Şi S8 hotărî să meargă s'o rovadă. Apoi, privi troianul de afară şi cum un acces de tuse o scu­ tură, nu mai cuteză să iasă. Işi făC1J. un ceaiu de nalbă şi rămase frumuşel acasă, . . multămindu-se să trimeată după veşti. Frosa mergea din ee în ce mai rău. A doua zi coana Maria se deşteptă cevâ mai tărziu ca de obicei şi parcă ceva ti spunea să întărzie în aşternut. Un zgomot clar de zurgălăi sună afară, şi lucrul acesta neobişnuit o făcu să'şi în­ vingă, slăbiciunea şi să, privească în stradă. Pe uşa Frasei o draperie neagră se umfla bătută, de vânt, o fereastră era deschisă şi nişte lumânări aprinse lică­ re au înăuntru. Din sanie se coborau sprin­ teni doi nepoţi ai moartei. Şi atunci, coana Maria cu o mână o­ bosită 113,s)], perdelele să cadă. Clopotele din turnul vechi al bise­ ricei înfiorară tăcerea cu boncăitul lor. Şi coana Maria se simţi singură ca nici­ odată. Murise Elencu, Frosa închisese şi ea. ochii şi numai ea mai rămăsese, părăsită în. 1 �J. i '1 , [81] Ang hel şi Iosif. - Ou-esul lui Lncullus. ulicioara aceia bătrână, în care trăiseră tustrele cu amintirile şi năcazurile lor. a slăbiciune o prinse şi se lăsă domol pe un jelţ, cu faţa spre icoane. Privi apoi cu duioşie la lucruşoarele ei vechi, ce steteau neclintite la locul lor de atătia ani de zile, şi se gândi pe-a cui mâni au să ajungă ele. Deschise un scrin, cătă la sculele ei, res­ firă o salbă,jucând-o în lumină, cercă să suc râdă, şi-apoi simţi că-i vine-a plânge, dar nu putu să plângă, că ci apele ochilor ei seca­ seră de mult, - şi închise scrinul... Ar fi vrut să vorbească" dar nu mai avea cu cine. Un urât fără margini o cuprinse. Lu­ mea din afară încetase să, mai aibă fiinţă pentru dânsa. 1 se păru că lumina scade neobişnuit de repede şi un fior o sgudui din creştet până în tălpi. Şi cum clopotele prinseră 'iară a se tângui, înţelese că-i deslipită de viaţă şi trimese după sfintele taine. Dar moartea veni mai degrabă decât omul lui Dumnezeu. 81 DIN LUMEA PARCELOR [82] [83] SCRISOARE VECHE [84] [85] SCRISOARE VECHE Luc-Sur-Mer, 15 Aug. 19 ... Dragul meu ... Vei fi surprins, de sigur, că'ţi mai �UP ,scriu după o tăcere de aproape un an, şi mai cu seamă, că datez scrisoarea de la Luc-sur-mer. Ştii bine că după plecarea ta, cu banii ce mi i-ai lăsat, găsindu-mă la adăpost pe câtăva vreme, am căutat să-mi întoc­ mesc o viaţă, cinstită, să mă deprind din nou să lucrez. Mi s'a urât însă de grabă, singură, în apartamentul tău drăguţ, .în care toate îmi vorbeau de tine şi în care n'am clintit un lucru, ci le-am lăsat toate aşa cum [86] 86 D. ANGHEL ŞI RT. O lOq�' erau în ziua plecărei tale. Am pus numai ceva mai multă ordine, am aşezat în rafturi că.rtile pe care le-ai lăsat şi pe care aveai obicei în neorânduiala ta, să, le împrăştii prin toată casa; am aşezat şi hârtii le mâz­ gălite cu slova ta măruntă, versurile tale cu ştersături şi tudrcptări, din care nu pricepeam nimic, blestematele de versuri, pe care te încăpătânai să, le serii şi să, le reciti în limba voastră, nopţi întregi, la lumina lămpei, nelăsându-mă să, dorm. Atâta schimbare am făcut; în colo toate sunt tot aşa. De-asupra patului, sub turbanul ei alb, Beatricea Cenci, iubita ta Beatrice, pri­ veşte tristă ca, şi mai înainte, cu ochii ei mari, părând că te caută. Ficusul a cres­ cut prea maro, şi am fost nevoită să-I scot în balcon. Pe şemineu, tanagraua din dreapta continuă, să-şi ducă urna, ei fune­ rară, luăndu-şi parcă aere de circumstanţă de câte ori mă uit la ea, pentru amorul nostru pierdut. Cea din stâ,nga însă, cu rochia strânsă pe şolduri, încearcă acelaş pas de danţ. Vechiul Budha de bronz, sub patina lui mlăştinoasă, zâmbeşte sar- [87] SCRISOARE VECHE 87 ca.stic, având aerul de a spune că toate trec. In schimb veselele mele evantaliuri şi parasoluri japoneze au reluat în posesie tavanul şi păreţii, de unde fusese excluse cu atâta indignare de tine în ziua aceia ploioasă când ne-am certat şi erai atât de urâcios .... Am mai aninat pe ici-colo amintirile mele - «Iarii mei» - cum ziceai tu, şi altle nimicuri femeeşti, dar totuşi n'a fost chip să te alung cu desăvârşiro din casă ... Ceva din tine dăinuo încă şi de multe ori mi se pare ciudat că lipseşti ... Şi atunci, într'o zi, cineva mi .. a bătut in uşe. Acel cineva nu erai tu, ci Enric. Şi neavând ceva mai bun de făcut, am rămas cu el. Ştii însă bine, că nu-l iubesc. Nu pot să-I iubesc. E prea supus şi prea, me­ lancolic. Dar tot e mai bine aşa, decât singură, Deci am rămas cu Enric. Şi zilele au trecut, lungile tale scrisori s'au făcut întăiu mai rare, apoi s'au scur­ tat, până au sfârşit prin a nu mai veni. Castanul care atingea balconul nostru [88] 88 D. AKGHEI. ŞI ST. O IOS lE' ---------- cu ramurile lui negre când ai plecat, s'a înduioşat de la o vreme de ploi şi de soare, şi într' o zi a prins să, tnverzească, an­ florit, şi-a risipit florile şi mai deunăzi, când am văzut că începe iar să priudă rugină, m'a apucat un dor aşa de nebun de tine, încât! am început să plâng. Mi-am adus aminte de mare şi de luna fericită pe care am petrecut-o împreună. Ştii cum e Parisul pe vremea asta, când vin caravanele de englezi să vadă pe Ve­ nera de Milo. Ştii ce pustiu şi trist e car­ tierul, lipsit de tinereţea lui obişnuită. Noroc de Enric, că e un om cu patri­ monii, Scurt, ne-am hotărât să, plecăm. Şi alt loc n'am găsit mai bun, de cât Luc-sur-mor, unde am fost cu tine anul trecut, - lucru, pe care binc'ntolos, n'am găsit de cuviinţă, să i-l spun şi noului meu adorator. Şi s'a intărnplat aşa că vila noastră, de anul trecut eră goală şi, cu toate stă­ ruinţele lui Enric care gl'Lsea că e prea, răsleaţă şi'ri bătaia vântului, am izbutit) să-I fac s'o închirieze. [89] SCRISOARE VECHE 89 Iţi închipueşti tu fericirea mea când am dat cu ochii de ea. Ţineam la braţ pe Enric şi mi se pă­ rea că eşti tu. Proprietăreasa s'a uitat mirată, a zâm­ bit şi n'a spus nimic. Am urcat treptele sus, în iatacul ta­ piţat cu motive decorative de rornonite : in vasele mari de Saxa am găsit aceleaşi mănunchiuri de erburi uscate. Proectilul nostru favorit de pe divan, adică perna cu papagalul multicolor cu ochii de mărgea m'a făcut să râd, şi la 'intrebarea lui Enric că, dece râd, i-am spus să întrebe pe papagal. Am deschis geanl.urile şi aerul mărei sărat a venit până la mine, mi-a ames­ tecat buclele ca şi'n ziua aceea când le-am deschis împreună. Şi o lacrimă mi-a curs fără voe de-alungul feţei. Şi dacă Enric m'a întrebat de ce plâng, i-am răspuns că de bucurie. S'a făcut seară.'ncet apoi, şi raza unui far s'a aprins deodată aruncănd o dungă peste mare. Stelele răsăreau şi ele. Nisipul uscat de pe plajă scânteia de-o pulbere de cristale de mică ... Valurile căutau şi [90] ------------------------------------- 90 D. ANGREL ŞI :.;-r. O IOSH' veneau nevăzute până aproape de noi, .însemnându-şi necontenit fugandărăt cu o horbotă fosforescentă. Fugeau valurile foşnind şi luminănd pe dună ca trena unei rochii de femee ... Fereştile restaurantului unde prănzeam erau luminate şi un acordeon îşi Lrimet.ea. notele până la noi. Şi acolaş chelner care ne servea an, ne-a servit şi acuma, zâm­ bind şi el binevoitor şi discret. Am mâncat cu poftă, şi am fost drăguţţ\, eu Enric, ca niciodată. Cum suntem la 15 August, iarrnarocul anual era în toiul lui, ca şi an. Am făcut o­ noare cailor de lemn - ca o adevărată ama­ zonă! Am dat în ţintă cu mingile în păpuşi, mi-am încercat norocul svărl ind cu belciu­ gele în cutite, - am făcut, În sfârşit, toate prostiile şi Enric era fericit ca un copil. � Apoi ne-am depărtat pe plajă ştii unde începeau grote] e şi VUi<:L marea sub bolţi cu glasuri de orgă, şi cum era pustie plaja, ne-am aşezat în locul nostru obişnuit, unde făceam cursele noastre de crabi, în toate diminetelo, după pescuit, şi unde ne iu- [91] beam în toate serile sub bolta largă a cerului ... Intunericul amestecase liniile. Nisipul pe care ne a.şezasem era, cald încă, ase­ meni unui trup viu, şi mi-am răzemat capul pe genunchii lui Enric, privind în sus, la furnicarul de stele. Apoi mi-am închis ochii, i-am pus braţele pe după gat, cum ţi le puneam şi ţie, şi l' am iubit, cum ne iubeam noi amândoi, în timp ce marea Înainta mereu în creştere ... Iar el, nebun de fericire, mă săruta, neştiind, prostul, că dacă venisem la Luc-sur-mer, venisem pentru că mi-era dor de amintirile mele, că pe mine venisem să mă, regăsesc şi că acel pe care l'am iubit aşa de pătimaş in seara aceea sub bolta largă, a cerului, când marea cântă erai tu - şi nu el... SCRlSOAllE VECHE 91 [92] [93] BULLIER [94] [95] BULLIER 1(�1 iaţa e un amestec de ceasuri vesele VJ şi triste, de aceea, fiereşte, ne va , fi îngăduit de multeori să părăsim gravitatea şi să ne amintim de lucruri şi întărnplări care ne-au distrat o clipă în vârtejul anilor. Amintirea pe care vreau s'o evoc e comună multora, bărbaţi gravi astăzi, simandicoşi profesori, iluştri demnitari şi atător altora cari au avut prilejul sau rente proprii ca să trăiască la Paris. V oesc să vorbesc de fai mosul local de petrecere Bullier, despre care jurnalele din toată lumea aduc vestea că a fost dărâmat. Eminescu, într'una din satirele sale, VOl'- [96] 96 D. ANGHEL ŞI ST. O IOSIF beşte CU O sfântă indignare de vestitul bal Mabil, pe care de sigur că nu l-a văzut şi nu i-a putut pricepe farmecul. 'I'ineretea îşi are şi ea drepturile ei. Danţul e o manifestare primitivă a dragostei de viaţă: pasul şi ritmul, câştigat mai târziu, as­ cun de în fond aceeaşi pornire. Şi la Bullier se danta, D'asupra portalului vastei clădiri, sub care ataţia elin noi au trecut, deşi s'ar r ruşina astăzi poate s'o spună, vigilentul cucoş galic părea gata să' şi trimbite nota lui sonoră, apelul lui plin de veselie. In-. scripţiilo nu lipsesc de pe monumentele publice dela Paris, şi o întreagă literatură latinească, de maxime, S';11' putea învăţa de trecătorii cari nu le-au învăţat la şcoală. Sub corabia tradiţională care mai figura d'asupra porta.lului, pe crestele unor valuri tntărtato, sub această emblemă a oraşului Paris, puteai citi frumoasele cu­ vinte: Fiuciuai, nec merqiiur, de care te mirai ce caută pe frontispiciul unui local al atător nafuragii sentimentale ... Dela intrare o gălăgie drăcească îţi lua, auzul. Un amestec, o harmalaia, un tumult, [97] BULLIER 97 o deslăntuirc neînchipuită te făceau să te opreşti pe scări şi să priveşti uluit. Arca lui Noe de sigurnu avea un aspect mai variat cu toată, felurimea dobitoace­ lor curate şi necurate cărora le dăduse o aşa de largă găzduire. 'roate continentele îşi dedeau întâlnire, represcntantii tuturor raselor şi natiunelor se 'nfrătoau într'o cacofonie universală.Auziai toate graiurile şi dialectele, de'ţi venea 8fL crezi că retră­ eşti momentul acela suprem când s'au amestecat limbile în turnul lui Babel. Pe-o estradă, în stâllga, orchestra com­ pusă mai mult din alărnuri, făcea un scan­ dal nemaipomenit; tromboanele mugeau ca nişte elefanţi hărnesiti ; talgerile schin­ teietoare, lovite frenetic, scoteau un sgo­ mot spart; flautele şuerau ca nişte sirene disperate; tobele băteau ca la mezat; triun­ ghiurile metalice zângăneau,-deslănţuind toate laolaltă o muzică infernală sub ba­ gheta agitată a capelrnaistrului care părea un Scaraotchi ce chinueşte o turmă de opileptici. Şi în ritmul acestei muzici, în vasta sală, luminată, de girandole albe, Iantasti- Anghel �i Iosif. - Cireşul lui Lucullus, 7 [98] 98 D. ANGHEL Ş! ST. o IOSIF cele părechi Într'un vârte] nebun de culori, în vântul râdicat de fustele dăntuitoarelor, 'v d fă 1 v 8e ngemanau, S8 es aceau, se eganau pe şolduri, legau ghirlă,nzi şi porneau în Iarandole sălbatice, cotind, lovind, îm­ brâncinclîn dreapta, şi'ri stânga, ca un alaiu de Sabat. Glume triviala, hohote de râs, stigăte de bestii, chiote de beţivi pă­ reau că luptă să, acopere orchestra, şi 'n goana ala.iului aceluia profiluri bestiale se luminau, ochi bizari te atinteau o clipă, un umăr gol, un grumaz alb răsărea, şi toată gama mirosurilor şi a parfumurilor trecea Într'un necurmat şi ameţitor vă.rtej. In jurul meselor de pe estrade, frumoa­ sele ajunse, coborau, - mai cu seamă, .Ioia - din toate cartierele, în ţinută de gală, împodobite cu toată zestrea desfră­ ului lor obraznic, cu dunga de Kohl sub pleoape, cu aurul pe danture, cu smalţul proaspăt pe obraji. Băuturile felurite lică­ reau în pahare, multiculore ca şi inelele de pe mâni. Evantaliurile băteau şi fru­ moasele, care'şi făcuseră stagiul de mult în arena Bullier-ului, priveau cu un fel de compătimire amestecată, cu invidie birui- [99] BULLIER 99 toarea tinereţă ce se perinda sgornotoasă pe sub ochii lor obosiţi. Duminicile, arareori, se întâmpla să se rătăcească şi câte-o nuntă, venită din Mont­ Rouge sau din Gobelins, cu soacră, socru, nun şi nună, mireasă şi mire cu invitaţii lor oneşti, să'şi termine seara dantând. Vai, atunci, de nesocotita soacră ce se rătăcea de ceilalţi nuntaşi! Nebunele de fete ca un stol de rândunelo când prind -o bufniţă, O impresurau în horă, prinse -de măni ca nişte elfe desmătate, ii inchi- -deau drumul când voia să fugă" o strârn- bau apostrofând-o cu toate glumele şi invectivele de circumstanţă, în aplansele .şi hohotele de râs ale mulţi mei. Ele, care practicau amorul liber, fireşte că nu admiteau pe aceşti gravi represen­ tanţi ai amorurilor conjugale. Dar asta se întâmpla rar. Mai dese erau bătăile însă : acele de pălărie erau arme redutabile, şi vai de cine nu'şi avea părul lui propiu! Dar ace­ .stea erau nişte simple fapte diverse, gelozii trecătoare, neplăceri domestice, războaie [100] 100 D, ANGHEL ţiI SI'. O IOSIF intime care nu împedecau orchestra să urle şi pe ceilalţi să, petreacă, înainte. In fund, prin boschete, gdtdina adă­ postea perechile sentimentale; eterna idilă înflorea la lumina discretă a becurilor Aner. Conciliabule misterioase, tâ,rgueli, jurăminte efemere, întălniri neaşteptate, scene duioasa, lacrimi, între vederi de adio şi împăcări, toate se puneau la cale în � v d it v di v R A" bi , mga UI .oarea gra ma ... ornanu, ine n- ţeles, nu lipsi au şi tipul nostru oacheş avea mare trecere. Negrul bronzat, de asemenea, era foarte apreciat. Spaniolul, temut; francezul, ca tip autohton, foarte puţin căutat. Şi acuma că s'a, năruit pentru totdea­ una baratca aceea bizară şi s'au stins lu­ minile, şi-a tăcut diabolica muzică" şi au trecut anii cu grămada peste mulţi din cei ce au văzut-o, dacii am scris aceste rânduri de pomenire este că am vrut să fac o plăcere multora cari ştiu că 'şi vor aduce aminte cu duioşie de un ceas bun petrecut în viaţa lor, de cine ştie ce ochi [101] BULUER ---- ----------'---- 101 albaştri iubiţi o clipă, de cine ştie ce jură­ .mâ.nt pe care nu I-au ţinut ... Am făcut-o pentru că am vrut să le aduc aminte că au fost tineri, au dantat, .n'au avut griji, au iubit, şi n'au făcut toc­ mai rău, - căci tinereţa este în adevăr nepreţui tă. [102] [103] TAINEI-,l-S CJELEBRI'r ATU [104] [105] TAINELE CELEBRITAŢII are lucru mai e pe lumea, asta şi dorinţa de a te face celebru! Aceasta implică" bine înţeles, muncă, străduinţă, încapătă.nare şi chel­ tuială de energie peste seamă, căci a te trezi celebru într' o bună diminuată este un paradox, în afară doar de-a fi genial sau de a comite o crimă, monstruoasă şi a lăsa pe urmă să te vehiculeze presa avidă de ştiri senzaţionale. .. Sunt unii însă cari mulţămită, ziarelor au ajuns dacă nu celebri, cel puţin să-şi creeze' un nume şi ei prin veşnicele lor [106] Imi D, A)/GHffiL ŞI 1;'1'. o IOSIF deplasări d. p. ca: simpaticul X a trecut. prin cutare punct al ţilTii sau că s'a re­ întors, dUP�L o cură la Marienbad, relu­ ându-şi ocupatiunile ('?) sale. "Sau, de pildă, el. X s'a suit în aparatul lui Bleriot după cum. atestă di ferite instantanee expuse", de unde, fără să se expue oricărei primejdii, a dat toate explicaţiile publicului, în timp de trei zile şi trei nopţi. Alţii forţează celebritatea prin frecventarea oamenilor mari, ca de pildă, o doamnă, mult călă­ torită, care ne trimetea, - pe când eram la «Sămănătorul» -- fotografii diferite din di­ ferite ţări şi continente, fotografii, în care chipul domniei sale fjgura totdeauna, când 'într'o pagodă, oferind crisanteme lui Bud­ ha, când în Egipt depunând un lotus la picioarele lui Cheops, când la Paris la braţ cu Rodin, când scriind ce-i dictează Anatole Fra,nce,imbrăcat în halatul lui de dimineaţă. Un alt mijloc de a te pune 'n lumină este şi acela de a ţine cel putin o con­ ferinţă .. Ateneul nostru a fost casa ospitalieră care i-a, primit pe toţi cei cari au bătut [107] TAIC(ELE CELEBRITĂ'.PI 107 la poarta lui, Ori cine a frecventat acest templu al artelor cât de puţin, a putut să vadă în lojile din dreapta şi din stânga o serie de bărbaţi cu figurile grave, cari toate au aerul să spună că ei sunt stălpii puternici pe cari se razernă uriaşa cupolă. Te uiţi lung la cei mai mulţi şi te 'n­ trebi : ce-or fi făcut capetele acestea, cari au, ca şi marea frescă" un loc rezervat la Ateneu? Răspunsul e foarte simplu: pacienţii aceştia au ţinut în viaţa lor câte-o con­ ferinţă! La câţi din ei, conferinţa aceasta unică nu le-a deschis cariera, deşi a fost cântecul 10r de lebădă, căci iluştr-ii pe cari tu, ci­ titorule, îi vezi şi-i admiri ca şi noi, când te duci la Ateneu, sunt 'in cea mai mare parte postumi! Deci, nu pismui soarta lor 1 Sau dacă o pismueşti cu preţul vietei tale şi cu riscul de a deveni un bust după, moarte (căci nemurirea membt-ilor Ateneu­ lui e garantată după ultima dispoziţie a comitetului), atunci îţi indicăm noi, în mod gratuit, un mijloc, care fără multă trudă, [108] 108 D. ANGHEL :;lI 81'. O IOSIF .�-- te va putea pune în postura fericitilor viitori petrificati. Iată-I : Intr'o zi unul dintre noi intrase în ofi­ cina unui bărbier şi cum se găse�L într'o situaţie mai critică de căt a lui Domocles : cu briciul pe beregată" fu silit să-şi întoarcă, privirile spre un musafir ce intra şi care, rccunoscăndu-l, îl întâmpină cu strigăte de bucurie. Scurt, domnul acesta, după diferite me­ serii şi fel de fel de tribulatiuni prin oraşele din provincie, pornise spre Bucureşti cu ferma hotărâre să sfărşească odată cu mizeria. Şi pentru aceasta, după o matură gân­ dire, hotărăse ca, numai meşteşugul de con­ ferenţiar i-ar putea asigura, existenţa. Dar omul nostru nu ştia să, muncească" şi apoi n'avea nici răbdarea să-şi piardă vremea -cu astfel de fleacuri. -Uite, spunea el, îmi pare bine că te-am .găsit, ca unul ce te ocupi cu literele, să-mi dai o conferinţă. --- Dar conferinţele se fac, dragul meu, Şl trebue SEL lucrezi pentru asta, şi înţe- [109] TAINELE CELEBRlTĂ'1'JJ 109 legi că timpul meu e măsurat şi, cu pă­ rere de rău, nu te pot servi. -Ei, tare eşti simplu! Eu nu cer să-mi compui o conferinţă, ci să-mi indici una gata. - Cum, una gata? . - Apoi una care s'a ţinut! Eu o învăţ şi cutreer toată provincia cu ea! Inţelegi, cum am cunoştinţe în toate părţile, plasez bilete ici, plasez bilete colo, de ici o sută, de colo două, şi iacă-mă scăpat de sărăcie! _ .. - Bine, dragă, dar cum să, iei munca altuia'? Şi-apoi, dacă, te prinde cineva? - Bine, bre, dar eu nu-ţi spun să-mi dai o conferinţă, de acuma" ci una ţinută acum douăzeci de ani, căci, la urma ur­ mei, nu fac şi eu ceea ce fac şi muzicantii '? De pildă, Beethoven a scris «Sonata lu­ nii» !-Ei, n'o cântă toţi virtuoşii la toate concertele? Asta înseamnă, că a.i furat pe Beethoven? Sau, Depărăteanu ăla al vos­ tru, n'a scris « Vara la ţară,» pe care o spune N otbara la orice Iesti valuri '? -De, e un fel de-a judeca şi ăsta! - Şi apoi, dacă-i conferinţa bună şi ide- ile salutare, nu fac eu operă de regene- [110] 110 D. AiSOHlTIL S'I', o IOSIF rare socială, propovăduindu-le? Ce rol au avut totdeauna apostolii ? ... Faţă de asemenea argumente, cel in­ terpelat s'a dus la, o bibliotecă, a răsfoit diferite colecţii prăfuite şi dând peste o conferinţă a răposat.ului Palade asupra, «Patriotismului», i-a oferit-o cu dragă ini­ mă convinsului apostol, care a plecat plin de bucurie să-şi ţină turneul în Moldova. Dările de seamă din gazetele de pro­ vincie erau pli ne de elogii la, adresa «dis­ tinsului conferenţiar» care de altfel în­ curajat de sucesul repurtat pâr/acum, ne-a scris, cerându-ne un alt subiect de con­ ferinţă, pentru a-l ilustra la Bucureşti. Iată dar un mijloc foarte simplu şi les­ nicios de-a ajunge celebru. L'am indicat gratuit citit.orilor noştri, dacă vre unul din ei si mte în adevăr imboldul unui astfel de apostolat, Ră­ posatii, de obicei nu protestează, -- şi cazuri certe de reincarnaţie nu s'au do­ vedit păn'acum. Şi cu toate astea sunt atâtia încăpă­ ţânaţi incorigibili care îşi jertfesc viaţa [111] TAINJ<;L,E CELEBRITĂTII 111 întreagă urmărind un ţel, muncesc fără preget, fac cercetări migăloase, răstoarnă biblioteci, adună şi potrivesc cuvinte, îm­ bină culori, modelează lutul amorf, gă­ sind că, o viaţă, e prea scurtă pentru a desă.vâr-şt ceva: şi nu se gândesc că în vremea aceasta d. X. care s'a deplasat prin punctul Y sau doamna B. care se fotografiază, în intimitatea lui Budha, sau şagalnicul conferenţiar care a făcut furori în Moldova, le-au luat înainte cu c'îlebri­ tatea şi că-i privesc cu milă din tnălti­ mea. dispreţului lor, râzând de atâta vre­ me şi energie pierdută, poate, zadarnic. [112] [113] LA ŢARA Anghel şi Iosif. - Cireşul lui Lucullus. 8 [114] [115] LA TARĂ u e mCI noapte, nici ziuă încă. După perdeaua albă geamul pare albastru ca faţa unei ape îngheţate, peste care-a nins puţin. In lu­ mina slabă a ceasului acestuia neştiut, tncăperea odăii prelungită de oglindă, ia o înfăţişare străină. Nu mai e odaia mea. Un strigăt prelungit şi stins, care par' că cere ajutor, răsbate tăcerea. Ridicat pe un cot, caut somnoros spr� ochiul luminos al ceasului depe masă. Trei jumătate. Ies în cerdac. La zgomotul uşii, un huruit de hulubi răspunde din podul casei. [116] 116 D. AKGHEL ŞI ST. O lOSJF - _.-. �-��-_.----�_._-_.--�-�. --�------- Tăcere iarăşi. Coperişurile hambarelor scânteie albe de rouă. Deasupra lor carul mare şi-a plecat oiştea de aur în jos. Deodată o umbră se deslipeşte din în­ tunericul 'întins de streşină şi două scâ.n­ tei s'apropie de mine. Osman, săracul r Strigătul acela îndepărtat, după ajutor, retncepe şi capătă un răspuns şi mai de departe. O grămadă albă ca o zăpadă, de lângă poartă, se mişcă, rupându-se în bucăţi. Două aripi bat aerul şi căpetenia îşi anunţa tribul gălăgios că mai e până la ziuă. Pata albă se mchiagă la loc, lângi'i poartă. O undă de vânt ahia simţit aruncă lu­ ciri de argint în creştetul plopi lor. Acum un sgomot surd vine dinspre livadă. Un miros de rod pârguit umple aerul. Mă 'ntind pe divanul din cerdac şi, în în răcoarea asta tihnită, reînchid ochii. Ca U'1 val albastru de întuneric se surpa peste mine. Nu mai ştiu nimic, nu mai sunt eu, sunt totul... Un tril sfios, încet ... Un altul... Câtă vreme a trecut? "., , 1 ţl [117] e LA 'j'ARĂ 117 '1< Ciri piri nenumărate cad ca o grindină svârlită pe coperiş. Laolaltă întreabă, răspund, se îngeamănă, cresc într'un sin­ gur sunet ... Deschid ochii. Un argat somnoros dă porţile 'n lături, Departe, trei stoguri rămase de an vară, stau drept în faţa soarelui, care a ră­ sărit pe jumătate, fumegând ca nişte cozonaci la gura unui cuptor plin de jăratec .... Gâştele 's'au trezit acum şi cu mişcări legănate, îşi desmortesc picioarele, ea bete încă de somn. Se saltă apoi, şi toate în­ tr'un gâgăit asurzitor, cu gâturile întinse dau asalt căsutei unde doarme mama Maria. Iri urma lor fulgi albi se spulberă plu­ tind în aer. Impins de celelalte, un gân­ sac se înalţă pe prispa de lut şi cu pliscul loveşte în geamul înflorit de un chenar albastru. Uşa căsutei se crapă şi o babă bătrână ea. o vrăjitoare iese în prag şi le alungă Iiursuză.: «Halia l că nu-i ziuă încă». [118] D. ANGHEL ŞI ST. O IOSIF ]]8 La zgomotul lor, năvălesc de pretutin­ deni crestele roşii. O lume pestriţă de găini de prin poeti, de supt grinzi, din burueni împoporează. locul din faţa casei. Curcanii arţă,goşi păşesc măret, din când în când răzănd eu eate o aripă pămăn­ tul, şi'n urma, lor puii ele curcă umplu aerul cu zarva lor de zurgălăi, Raţele cu penele lor pătate de noror apar şi ele ... Soarele-i săltat deasupra stoguri lor. Pe faţa lui trec stoluri grăbite, lăsăndu-se unul după altul spre bălţi. Dealungul streşinilor hulubii îngeamănă. şi fărărnă curcubee, într'un neastâmpăr­ veşnic. îşi schimbă locul, se saltă, colo-. rând aerul. Din când în când câte-o echipă. albă se rupe din republica aceasta de etern îndl'ă.gostiţi şi luându-şi avântul, se ridică până la o înălţime şi apoi, ca, nişte fii fulgi albi se risipesc cine ştie unde ... Alţi),. cei vărstnici, cu ochii lor de mărgea, schimbă, neastămpărati din, picioare, se cumpănesc, 'îşi umflă guşa de aer, şi vor să, zboare şi ei.ispititi de înălţimele cerului .. [119] LA ŢARĂ 119 In lumina vie ce umple tot coprinsul, umbrele încep să trăiască şi ele, să-şi tragă chenarele viorii sub streşini; dunga plopului se întinde ca un minutar, bani de aur nălucitori joacă supt umbrarele salcâmilor, catifea verde se aşterne sub trunchiul rămuroşilor nuci. a undă de vânt clatină un ram şi un sunet înmulţit la nesfârşit porneşte din foae 'n foae şi cuprinde toată livada primenind aeruL Tot soiul de miresme, dela mirosul puternic al sulcinei şi al romonitei până la al cimbrului, plutesc aduse la mine. Un fir de fum subţirel se urcă drept în sus din gUTa ogeagului şi uşa căsutei se deschide, tăind o ramă de umbră, şi'n rama asta mama Maria apare, aruncănd din şorţ cu mâna ei bătrână un pumn ele aur. E un sgomot de aripe, O năvală de gâgăituri, de cotcădăciri, măcăeli şi gâ­ gâituri, toată zarva şi hărtuiala gurilor fl ămă.nde. Cerc fac împrejurul ei; gâştele, mai obraznico sar şi-o ciugulesc de şorţ şi'i [120] 120 D. ANGHE[, ŞI ST. O IOSIf' dau asalt. Culorile s'amestecă, crestele. ard roşii ca nişte petale de mac, curcu­ beele porumbilor se coboară şi ele, cocoşii, pintena.ti ca nişte jandarmi rurali, fac loc favoritelor, împărţind darnice lovituri de pliscuri în dreapta şi în stânga. Cel din urmă pumn de aur a căzut şi mama Maria a pierit, trăgând uşa după dănsa, Un zbierăt prelung de măgar, ca o vo­ caliză de bariton decăzut, aeopere o clipă tumultul. Singur, pe marginea parmaclâcului, păunul, impasibil, înamorat de el însuşi, şi-a răsfirat coada din care străjuit.ori pândese ochii lui ATgUS ... [121] TRANDAFIlUI ROŞII [122] [123] TRANDAFIRII ROŞII I!:,a început, cănd a Iost de a făcut . . Dumnezeu pămăntul, dacă s'au , ·liniştit toate, de-au intrat apele în matca lor, a rânduit El anotimpurile-­ şi a fost să vie pe pământ şi primăvara. Verdeaţa a prins să rnijască pretutin­ deni şi negrul crengilor să lege frunză. Şi mulţumit de isprava Lui, s'a coborât Dumnezeu din scaunul lui strălucit ca să privească pămăntul. Şi-a stat el lung şi a privit în cele patru colţuri ale lumii, dar mult i s'au intristat ochii, văzând că int.insurile mării şi ale ţărmurilor, dea­ lurile şi văile, munţii şi pădurile pa.r'că [124] 124 D. ANGIfEL ŞI 8T. O rosrr prea rămăn mâhni te de când răsare şi pana când se culcă soarele. Iar vietăţile rătăceau de colo până colo nepăsătoare, par'că nu s'ar bucura îndestul de farmecul lumii acesteia ... Şi a stat el mult la gânduri: ce ar face ca să înveselească, pământul ? Ar fi cobo­ rât stelele din ceruri să le samene ici­ colo, dar când le făcuse aveau rostul lor şi-ar fi rămas gol cerul. Atunci a făcut păsările. Dar cănturile lor răsunau a pustiu, că n'aveau de dragul cui să cânte. Intindeau ele aripele să zboare, dar se lăsau iar în afund de păduri ... Şi de-a văzut aşa" o eli pă i s' a d es­ creţit faţa şi-a zis să fie fluturii. Zburdalnici şi în fel de fel de feţe, cari roşii ca flacăra, cari albaştri ca .se­ ni nul cerului, albi ca zăpada sau 'negri �a noaptea, au început ei să joace în bătaia razelor de soare şi toată ziua aceia a fost veselie pe pământ. Dar dela o vreme, când s'au săturat de atâta nuntă în văzduh, au purces Ilu- [125] TRANDAFIRII ROŞIl 125 turii în roi uri pă.n' la Dumnezeu şi-au întrebat unde să se culce. Şi atunci meşterul lumilor a rupt un curcubeu de pe cer şi I'a fă.râmat în cele patru cornuri ale zări lor ... Iar pămăntul tot, ca prin minune, s'a. acoperit de flori ... Vânturile au dat năvală încropite de mireasmă, fluturii şi-au găsit leagănul dulce, păsările au început să ciripească şi ochii tuturor s'au luminat şi întâia oară a răsărit zâmbetul pe feţele muri­ torilor ... Ce frumoasă era acum firea 1 Numai o grădină toată, de tot. să stai şi să priveşti. Nenumărat şi felurit era norodul florilor de nu-l mai încăpea locul. Şi a lăsat Dumnezeu rânduială între ele să-şi aibă fie-care colţul ei, de la cea mai simandicoasă pănă la cea mai urni­ Iită dintre ele. Iar pe Nufăr l-a sfinţit de împărat, şi ca să rămănă mai ferit de celelalte, palat nu i-a făcut, ci l-a pus pe ape. Pace şi învoire a fost între flori o bu- [126] 126 D. ANGHEL sr ST. () IOS.lF cată de vreme şi Nufărul împărăţea fil,ră nici o grijă. Dar dulce e leagănul apelor şi adu­ -că,tor de somn e căntecul lor! Câte pri­ volişti nu trec între cele două ceruri; nourii călătoresc şi oglinzele apelor când se întunecă şi când se luminează, încât -cine ar putea, să nu se lase furat de atâta vis şi lini şte ! ... Şi dela o vreme, l'a biruit şi pe Nu­ făr sorrmul... Zadarnic trimeteau florile veşti de pă­ surile lor şi vântul zadarnic venea în­ cărcat cu ele, tncretind apele, - Nufărul veşnic dormea dus şi nu mai spunea, lui Dumnezeu ce se petrece în împărăţia lui. Atunci un murmur de nemulţumire s'a pornit prin rândurile supuselor fără de prihană, şi triste au început să se plece una către alta, amestecăndu-şi lacrimele - lor de rouă. Iar pe-o noapte de lună, s'au strâns în sezătoare şi s'au sfătuit să trimeată cu­ vânt la Floarea-soarelui care stă în poarta raiului, să ::îO jeluească Domnului. 'I'ânguindu-se şi·a întors atunci Floarea [127] , - , � \ I \ 1 'l'RAKDAFIRII ROŞII 127 soarelui capul ei de aur către Domnul . . şI-a pnns a spune: «Doamne! Iridură-te de noi şi nu ne lăsa peirii, că greu painjeniş şi-a întins mreaja cernită pe capetele noastre şi ne pândeşte moartea de ne vei lăsa mai mult în paza somnorosului de N ufăr !» S'a posomorât atunci la faţă Domnul şi-a zis: -- Să vie Nufărul la judecată! Dar Nufărul n'a vrut să vie. că prea dulce era leagănul apelor şi aducător de somn cântecul lor. Şi de atunci l'a -ajuns blestemul să doarmă cât o fi lumea şi pierit să rărnâe la faţă, în vecii vecilor l. .. Iar ca să pună alt împărat în locul lui, şi-a întins Dumnezeu dreapta pe un vârf de munte înalt, unde nu calcă nici îngerii cu picioarele lor sfinte, şi, luând o mână de zăpadă, a făcut un Trandafir-alb. Şi punându-i strajă, de spini, ca ori­ cărui împărat, l'a sădit în mijlocul unei grădini fermecătoare ca să stăpănească el mai cu dreptate. Şi s'a făcut pace în lumea florilor ... [128] 128 D. AXGllEL ŞI ST. o IOSIF ... Şi acuma noaptea creştea senină par' că s'ar fi scăldat în cleştarul izvoa­ relor. Văntul venea bălsămat de-ai fi pu­ tut spune prin ce flori a trecut ... Şi de o dată, de departe, dintr'un afund (le pădure, o lumină străbătu mai înt.ăiu ca un licuriciu de mică, apoi străluci ca, un luceafăr cu si'igeţi de aur, dăinui o clipă, pieri în umbra frunzarelor, cerul de-asupra începu să se rumenească uşor, şi luna, îndepărtând zările, apăru uriaşă, la marginea pământului ... Cu feţele întoarse către dansa, florile dormeau, abea făcând umbră şi numai Trandafirul-alb veghea nea.dormit, păzit. de straja lui de spini. Atunci, fără de veste, ca o lacrimă, ră­ sunătoare ce picură din bolta unei peş­ teri în adâncul nemăsurat al unei Iăntâni, o notă clară făcu să tresară Trandafirul. O umbră se mişcă de-asupra. lui pe un ram înflorit şi un potop de suspine trezi umbrarele. Era privighetoarea. Obrajii trandafirului sclipeau aşa de frumos, bătuţi de lună, încât nebună d� , ,� il [129] 'l'RANDAFlHll HOŞlI -�----_._-- 12D patimă, Privighetoarea, pornl sit cănte mai tare şi nu mai erau sunet!') par' că, ci fărăme de cuvinte (h� dragoste, iar creanga înflo­ rită tot mai mult se pleca parcă ar fi vrut s'ajungă cu o sărutare 'I'randafirul. Dar el lngheţase alb, cum îl făcuse Dumnezeu din zi\padr�. Cătova petale plouară de sus, umbra în­ aripată se deslipi de pe ram şi întinse <11'i­ pele în lună, şi în sbor nebun începu să dea ocol tot mai apro<1pe împăratului florilor ... _,./l- v v· ,. 'v" v Iridrăzneaţă venea Şl nu cut.eza sa s atJnga ,J , de spaima străjilor a.m eniutătoare ... 'I'ot mai apl'o<1pc venea, până când arne­ ţită de mireasmă �i biruită de patimă, atinse fără să vrea străjile; şi aripele în­ sângerate întâi, apoi inima, acoperiră eu un val de sânge faţa albă a 'I'randaf'irului ... Tot mai aproape venea, pănă ce dând un glas sfâşietor, căzu moartă, de dra­ gostea împăratului Privighetoarea ... Iar Dumnezeu atuncea văzănd că pur­ pura se cade 'impăraţilor, a lăsat să fie şi trandafiri roşii pe lume. Angh el şi Iosif. - Ci reşu l lui Ln cull us. 9 [130] [131] P 1 E rr A T E! [132] f � . � l I '1 1 1 [133] PIETATE! S um Re schimbă şi se prefac toate, �...J cu cât s'adaogă anii; generaţiile se succed, case vechi se dărâmă şi altele noi se clădesc, creând tot alte perspecti ve. La noi mai ales, s'ar părea că nimic nu e statornic şi că o fantazie şugubaţă, şi cu toane combină, face şi desface la in­ finit lucrurile. Averile parcă nu au nici un temei; casa rămasă, din părinţi, în care fii, nepoţi şi strănepoti ar putea să tră­ iască tot aşa de tihnit ca şi înaintaşii lor, În loc să fie adăugată, înfrumuseţată şi adaptată victoi moderne, ca'n alte ţă,ri,-­ e văndută într' o bună zi; şi l�rii, fără nici [134] 134 D, A�GHEL ŞI 8T. O IOSlF o pietate ajung prin hala vechiturilor ori sunt lăsaţi în voia soartei, De-o pildă, cine s'ar fi clus să, petreacă acu vre-o doi ani la, una din vilele celebre de la şosea, unde risipitorii aşa zisului nostru "High- Iife" se duc noaptea sub adăpostul discret al coşurilor ridicate ale muscalilor -- aceste arhive ambulanta ale păcatelor becureştene,-ar fi văzut într'un salon, transformat în «chambre separee», o privelişte care ar fi putut să-I pună pe gânduri. Fireşte că acel cineva trebuia să fie UD sentimental care înţelege poezia intima ,1 lucrurilor vechi moştenite, - care ar fi purtat cu dânsul pretutindeni nostalgia unui cămin risipit şi desnădejdea târzio a pierderilor ireparabila ... Intr' o casa veche boerească, tăinuită de privirile trecătorilor În umbra copacilor băt.râni, ferestrele luminate licăresc printre crengi �l chiamă parcă elin întuneric. La poartă o lanternă suspectă arde şi se da­ tină la fiecare bătae de vânt. Câţi-v{i, muscali, alcătuind o masă, infor­ mă cu caii şi trăsurile lor, par încremeniţi " [135] PIETA'l'E . 135 de când lumea, dormind pe capre. Dină­ untru, la fie ce deschidere de uşă, când trec chelnării cu şervete albe sul) braţ, războsc sunete de viori amestecate cu al'pegii de ghitară. Şi sentimentalul nostru, în noaptea a,­ coasta de toamnă, ademenit de un grup de prieteni şi plictisit de viaţa lui mo­ notonă, a intrat şi el pe poarta făgădui­ toaro (�e plăceri, scump plătite. Iată-l tr.tr'o rotundă albă" în mijlocul tovărăşiei sale vesele, la o masă încărcată cu tot soiul de bunătZLţi. Sticlele de şam­ panie: în ciubăraşele cu gheaţă, stau cu şervetele la gât, decapitata ca o mărturie glOl·joasă, a entusiasmului ce a cuprins pe comeseni. Crisa.nt.cme sburlit.e se ofi­ lesc împrăştiate pe masă, exalând ca un miros uşor de carnfor. Lnmănările sub abajururile lor roze, răsfr�mg schintei eri pe cristalul paharelor, în care t.rernură ambrozia modernă. Câteva temei ametite pe jumătate, unele filmând, altele râzand cu hohot, fac o Iarrnă de păsări exotica, ş'un dilaect spe­ cial ajută la comunicarea pnţindor gân- [136] 1 :IG D. Ar\GflEi. 'il S"r. O 1OSuo duri ca pot S�\, dornicil ieze în asemenea capete. Sentirnen talul caută 'm prej ur. De afară n ici un zgomot nu poate stră­ bate prin zidurile groase şi solide ale casei bătră.neşti. Albul varului alcătuieşte un cadru de inocenţă acestui desfrâu. In afară, de masa, şi scaunele pe care stau cornesenii nu o nici un alt mobilier de cât o dorrneză veche, în stil Ernpire. Şi cum îşi plimbă ochii distraţi şi vagi prin această veche încăpere, două portrete, atărnate pe zid, drept în faţa lui, îl fac să tresară uimit. In cadrele vechi aurite, doi bătrâni din alte vremuri, privesc parcă, ncdumerrti la comeseni. El, îmbrăcat in giubeaua lui de boer din epoca regulamentJului organic, cu işlicul tradiţional, cu ochii dulci, albaştri şi parcă şterşi, privind peste hotarele vremii; ea, o babuşcă cu bărbia ascuţită sub care o înuo da.tă panglica bonetei drotate, de sub care scapă două rânduri de zulufi albi, frumos tnşurubati, stă în­ ţepată, cu un şal scump de caşmir pe �. ,1 j f! 1 r [137] PIlCTATE 137 umeri, în mâna stângă, albă, CeL de sidef, ţine nişte mătănii de lemn de odogaciu şi ochii ei negri, adănci, rămaşi parcă, tineri incă, se uită întrebător la bătrânul ei tovarăş, care nici el nu pricepe ce' 11- searrină nă.va.la asta de intruşi barbari în sanctuarul familiei 101'. Dar uşa se crapă binişor şi pe gţLtul unei ghitare un cap negru şi soios se i veşte, urmat de alte două, capete la fel, care zămbesc, străfulgerând cu dinţii albi în întuneric. Sunt «artiştii». Un acord zglobiu de timbal vorbeşte pentru dânşii. Şi iată femeile, ca o furtună, într'un foşnet zgomotos de mătăsuri, dau scau­ nele într' o parte şi un cako-walk dcsmă­ ţat i-amestecă pe toţi, îmbrăncind pe bietul visător, care se uitase cu cotul ră­ zemat de zid, privind la cele două por­ trete. Naiul flueră desnădăjduit, arcuşul vio­ ristului îşi pierde părul ca prins de o peladă subită, şi ciocănelele izbesc ne [138] 138 D. ANCHEL ŞI �T. (o JOBU' putere în coardele ţimbalului, trezind vi­ bratii sonore În sticlăria depe masă. DanţuI merge nebun, loveşte păreţii, parcă ar vreâ să-i dea la oparte, răstoarnă scaunele. creste tumultuos într' un amestec ., ameţitor şi din ce în ce mai desfrânat, sub ochii încremeniţi ai bâ.trâriilor, care privesc din ramele lor la scena aceasta de saturnalii sălbatece, Parci'ise . ntreabă unde sunt lucrurile Ior, unde e liniştea aceea patriarhală ce domnea după zidurile groase, undc's di­ vanurile lor largi şi încăpătoare, scoartele şi chilirnurile trainice depe jos, iconos­ tasul cu icoanele îmbrăcaten cămăşi de argint, d'asupra cărora candela nestinsă arunca necurmat Inmina ei plină de pace şi de sfinţenie '? Ochii bătr{mului prind parcă, viaţă, şi privesc supăraţi la bătrână; ochii bătră­ uei catA şi ei desnădăjdniti, caută pe cineva din ai lor, pe cel din urmă pe riernernicul vlăstar ce i-a uitat acolo, în părete, în cadrele lor aurite şi i-a vândut dimpreună, cu casa strămoşească, fără teamă de b.estem, fără pic de remuşcare ... [139] PIETATE 13H Caută... dar nimeni nu vine să dee afară turma asta, de desmăţaţi ... Nimeni nu vine, căci toţi s'au dus aiurea, unii prin cimitire, alţii prin casele de joc, lă­ săndu-i pe ei, sărmanii, să vadă, singuri pentru ce-au muncit, pentru cine au trudit, pentru cine au adunat. Şi sentimentalul, dezgustat, ridicând o crisantemă căzută, se furişoază pe uşe şi iese în aerul curat al nopţii. Afară se luminează, de zi şi copacii în dimineaţa umedă, freamătă din puţinele frunze ce le-au mai rămas. O tristeţe nemărginită îi cuprinde inima şi'şi aduce aminte de atătea alte cămi­ nuri risipite, de atâtea alte gospodărjj ruinate, de atâtea alte tipuri dispărute, Scene şi tablouri din albumurile lui Raffet şi Szatmary i se luminează în treacăt, şi clătinănd din cap, apucă pe alee, spre oraş, gândindu-se la ce-a mai rămas din Bucureştii vechi şi la lipsa de pietatei:L contemporanilor lui [140] [141] MAESTRUL [142] f· ! I [143] MAESTRUL ara intr'o zi de iarnă, pe b două d.upă amiazi� .Ninsese �e:te noapte ŞI un ger tăios zugravlse fautas­ ticele lui arabescuri pe geamurile maes­ trului. In biurou, salamandra încinsă strălucea, cu Ierestruele ei de mică, după cari căr­ bunii se prefăceau în bucăţi de aur, ră 8- pândind o căldură dulce şi moleşitoare. O statue goală părea că se desbrăcase anume pe soclul din ungher! ca să vădească şi mai bine temperatura odăii. Tolănit pe sofa, maestrul privea. la ea zâmbind cu satisfacţie. Alăturea de el, pe o mesută, cafeaua [144] 144 D. ANOHEL ŞI "'r'. O [()SIF' �-------�- adusă de curând aburea uşor într'un fi­ ligean de argint; jos, la picioarele lui, un urs alb cu ochi de sticlă�· privea cu gura, căscată la ultima ediţie a unui ro­ man pe care maestrul îl scosese de cu­ rând, şi pe care în dulcea lui reverie îl lăsase să-i cada din mână. Pe pereti, în rame Logate, ,peisagii şi portrete până la cea mai mică aquarelă stateau CeL nişte mărturii ale celebrităţii lui căutată de toţi artiştii. Farfurri şi bibe­ louri ele Saxa, clestaruri de Veneţia si de , , Murano, povesteau călătoriile lui oficiale. Privirilc-i leneşe şi viclcue se plimbau de la un lucru la altul şi pe figura lui expresivă se resfrângeau pe rând toate mulţumirile vieţei sale întocmite cu atâta meşteşug şi iscusinţă. Cum mâncase bine, viziunea, lucrurilor care-I înconjurau, incepu să se paienje­ nească încet-încet, şi maestrul îşi îmbină genele şi se lăsă furat de voluptatea som­ nului. Dar abia adormise, şi 'scneria il făcu să tresară. [145] PI.ETATE 145 Figura lui beată de ac1ineaore, se schimbă ca, prin farmec. Intunecat şi cu sprincenele, încrun­ tate, cu părul căzut peste frunte, privi spre uşa de unde trebuia să vie duşmanul necunoscut care îndrăznise să-i tulbure siesta. O slujnică intră şi-i dete un bilet. El luă biletul, îşi potrivi haina şi cra­ vata, se instală la biurou şi luăndu'şi un aer meditativ şi solemn, zise slujnicei; - Poft.oşte-l înăuntru l, Şi cum. sta aşa maestrul, uşa se deschise încet şi un chip sfios se ivi în rama ei. Supărătorul mosafir �e opri O clipă în prag, îngrijat că, tulbură meditaţia ma­ relui om. Acesta însă, zărindu-l, se ridica brusc şi cu o espansiune mcridională întâmpină pe noul venit, atontând ele-a dreptul la buzunarele lui. . -- Versurile! Unde-s versurile? 'I'ănărul se apăra îngrijat şi ruşinat, ştiind că'ri buzunarul drept avea o coaja de pâine căreia îi dăduse o destinaţie pentru masa de seara. Dupa ce' şi garanta Anghel 7� Iosif. - Ciresul lui Lucul lus. 10 [146] 146 D. ANGHEL ŞI 1>'1'. O IOSIF' ----_ •.. _----_._-_._--�_._-_._._."�-_._--- �---- cu O mână inviolabilitatea buzunarului, scoase un manuscris cam mototolit. Maestrul i-l smulse ca pe un trofeu ŞI Iixându-şi ochelarii de aur pe nas, îi zise imperios: - Acum stăi colo, să citim! Apoi, cu glas înalt şi solemn, în cepu: VAGABONDUL In nopţile de iarnă tărzi i, după ce-a nins, Când e-adormit oraşul şi.i alb ca o minune, De câte ori in viaţa 'mi de vagabond învins Nu am privit în gura cuptorului aprins La omul alb ce-aşaz.i cu lunga lui 10 pată Aluatul sfânt de care e vorba 'n rugflciune. F'lămând, simteam mirosul acela cald de piine, Priveam la pânea albă cum rumenea sub boltă. Şi mă hrăneam cu-aroma, visând; dar câte-odată Chinuitoarea foame mă biru ia, stăpăne, Şi xurd creştea în mine un strigăt de revoltă ! Aluatul alb pe care ţi-! cer în rugăciune, De ce îl dai la unii şi nu-l imparti la toţi ? ... De ce-i îmbuibi pe unii cu toate cele bune, Şi îi împingi pe alţii ca să se fad, hoţi? De unde nedreptatea aceasta 'n lume, spune! Aşa striga mânia cen mine clocotou. Dar îmi plecam iar capul, gândind că poate miine Au să se schimbe toate, şi 'ncet pe dn{mul nins, Imi însernnam iar paşi! de vagabond invins, In timp ce p&J" departe, plutind po urma mea Călătorea mirosul acela bun de păne ... [147] MAESTRUL 147 ----------- - Nu e rău, zise maestrul după ce-l măsură, dar nu s'ar putea să ne slăbeşti cu vagabonzii ăştia ? La vârsta d-tale nu găseşti ceva mai bun de căntat 7 Astea sunt lucruri subversive ... - Ce să fac 7 ... - Da, ai dreptate ... Dar cine n'a trecut prin situaţii grele ! ... Ei, dragul meu,­ şi glasul maestrului luă un ton părintesc -- noi, robii condciului, trebue 'să luptăm, să ne jertfim ... Şi strângând manuscrisul, adause cu un surâs misterios de complice: -- Asta o publicăm... Are să facă o sensatie ! Dar altceva, mai ai 7 ... - Apoi... vă mai mai aduc mâine .... Cu aceste cuvinte, gândil1du-se să nu abuzeze de timpul maestrului, tânărul bard revoluţionar făcu un pas să plece, dar maestrul, ca lovit de-o inspiraţie su­ bită, l-apucă de braţ şi-i zise: - Stai ici ... Bată-te norocul, că uitam să-ţi spun ... Uite, de ce e vorba... Ce-ai ZIce, de-o pildă, de-un post, aşa, care să nu'ţi ia timp prea mult sau mai bine ode- [148] 148 D •. -\l'\On8r, Ş[ ST. o IO�n' lucrare ... da, de-o lucrare mai mare ca, să te pue la adăpost... Drept orice răspuns intrebat.ul făcu o reverenţă, pli nă de recunoştinţă. - Ei, ce zici L. Să vorbim ministru- lui Da, chiar astăzi am să-I văd ... Dar stai deseară, am sindrofie, să vii să ne citeşti ceva, dar vezi de'ţi mai văcsuoşte ghetele, mai perie-te niţel... Şi bardul plecă încântat de frumoasa perspectivă caro i se deschidea, răt.ăct pe străzi, trecu pe-acasă să'şi ia un teanc de manuscrise, îmbrăcă o haină mai bună şi cum până seara mai era, vreme, intră SEL răsfoiască revistele �ntr' o cafenea" până le" ora si ndrofiei. Salonul maestrului era, plin de celebri­ tă,ţi, critici, ziarişti temuţi, pictori şi uo­ lipsi ţii amatori carc'şi fac un renume din prietenia oamenilor de seamă. Apari ţia tâ.nărului timid şi stângaci, fu înt.âmpinată de maestru cu exclamaţia: - latrt viitorul traducător al lui Plu­ tarh ! Apoi, tntorcăudu-so către un grup: [149] MAESTRUL 149 --- In sfârşit, l-am procopsit şi pe ăsta! Şi grupul privi cu jind la procopsit, Jntrebându-se parcă dacă merită, atâta .atentie din partea maestrului. Apoi nimeni nu-l mai băgă in seamă, şi el rămase toată sea,ra cu manuscrisele în buzunar, până în sfârşit maestrul veni să-i explice enigma! cu Plutarh. V orbiso cu ministru care admitea, în principiu şi . se arăta foarte dispus să-I încurajeze. Era vorba de traducerea ope­ relor lui Plutarh, o lucrare monumentalit care putea să-i asigure viaţa pe câţi-va ani şi pentru care ministerul eră hotărăt să sacrifice o sumă destul de tnsernnată. Afară, lumea era albă şi săniile alune­ când sprintene, umpleau aerul cu sunetul clar al zurgăIăilor. Poetul, înfăşurat într'un palton vechiu, înnot.a prin troian spre mahalaua lui, fluerând vesel. Lumina dela o pitărie îl opri şi se simţi foarte mirat că sentimen­ tul de revoltă care-I oprise deatăt.ea ori în faţa păinilor ce se rumeneau în cuptor, nu'I mai stăpânea ca altădată. [150] 150 1). ANGHEJ, ŞI ST. O iosre --------------------------�---_._------- Mergea şi se gândea la Plutarh şi la maestru --- ce oameni de treabă a.mân­ doi! Totul e să ştii să rabzi şi să speri pe lumea asta. Se gândea să se pue pe lucru, îndată ce va prim] înştiinţarea ministrului şi croia planurile unui poem pe care să i-l dedice maestrului drept recunoştinţă. Ajuns acasă se gândi că până la poem ar fi bine să scrie o scrisoare lungă ma­ estrului, în care să-i mulţumească şi să-I asigure de tot devotamentul lui pentru dragostea de părinte care i-a arătat-o ... Dar zilele treceau, şi înştiinţarea ză­ bovea. Maestrul nu mai era pe-acasă" şi ni ci nu se vedea pe nicăori. Dela un timp mirosul acela de pâine caldă în nopţile tărzii de iarnă începu să-I urmărească din nou, pe tănărul poet, gestul pitarului care vâra pe lopată păi­ ne1e în cuptor îl obseda iarăşi şi nu în­ ţelegea cum poezia lui de acum câteva luni i se păruse maestrului atât de sub­ versivă, [151] YI\ESTRUL 151 Intr' o zi, bici uit de nevoi, luă, drumul spre casa ilustrului său protector. De astădată slujnica, îl pofti înăuntru. In birou aceiaşi tihnă şi căldură bine­ făcătoare domnea. Ursul alb de lângă sofa păra că-I priveşte mirat cu ochii lui roşii. Ş până, să vină maestrul, t.ănărul privi la cadrele din pereţi, se mai uită la nişte că;rţi noi apărute, aşezate de-oparte pe-o măsută, şi apoi, apropiindu-se de birou, tntolese deodată ele ce maestrul nu mai en'l niciodată, acasă pentru dânsul, Pe masa din mijlocul biuroului, răspân­ dite în dezordinea unei munci grăbite, nişte foi de corecturi îi atraseră luarea aminte. Şi luând o foaie din ele, citi: « Vieiele oamenilor ilustri, ele Pluiarn ... ) Avu un gest de revoltă, apoi cu un zămbet amar, aruncă foaia, îşi luă pă,­ Iăria şi cu atitudinea lui resemnată. de învins, coborî scările, şoptind; - Ce om de treabă şi Maestrul] �)j:t?t�t? . . [152] [153] j t te •• • VACANŢA [154] [155] VACANTA . murgeşte 'ncet. Casa cu grădina ei în nemărginirea holdelor blonde pare-un ostrov fericit, o oază de verdeaţă într'o Sahară de aur. De-asupra, în văzduhul uscat nourii trec întruchi­ pănd mirajuri, Excelenta sa ministrul domeniilor, re­ devenit rustic şi scăpat de grijile depar­ tamentului, într'un simplu costum de far­ mer cu o pălărie colonială pe cap, sen­ toarce bucuros din grădină, ţinând un bu­ chet enorm de trandafiri în mână. [156] 156 D. ANGHEL ŞI ST. O roSiF o veselie neobişnuită îi luminează fi­ gura şi o bunătate parcă-i umple inima. Traiul acesta de o lună, în mijlocul rozelor pe care le-a altoit singur şi al pomilor pe cari i-a sădit cu mâna lui, îl înviorează şi-l face să, uite viaţa plină de compromisuri şi combinaţii plicticoase în care trăeşte tot restul anului. J1j aşa de bine să te simţi omul natu­ rii, - dar un gong vibrează prelung şi-l face să-şi grăbească pasul spre casă. Printre perdelele de iederă ale cerda­ cului o fereastră s'a aprins şi capetele blonde ale copiilor se zăresc sub abaju­ rul roz al unei lămpi. O siluetă sveltă de femee s'a ivit în rama, de umbră a uşii, şi cu mâna reze­ mată de stâlp priveşte spre el, chemări­ du-I parcă. Excelenta ridică, buchetul făcând o pată roză În aer şi urcând treptele cerdacului, se aşează la picioarele ei. - Ce bine-i, dragă Tanţă" aici, sub co­ perişul ăsta al nostru şi ce nebuni sun­ tem să ne lăsăm noi cuibul pentru viaţa nesăbuită din Bucureşti! Zău dacăn clipe [157] VACAN'fA 157 f , l r: , i i 1, frumoase ca astea ri'aş da orice portofo­ liu pe buchetul acesta de roze! Şi ridicăndu-so, cuprinse talia subţire a soţiei sale, şi intrară amâridoi în casă. Copiii, întrerupăndu-şi jocul, ii săriră 'nainte, îi luară rozele, rânduindu-le prin vase, apoi îl împresurară ca pe unul ce era al lor toată ziua acuma şi nu mai era Excelenta sa posacă şi grăbită de ma.i'ria­ inte. 'I'anta se aşează la pian şi începu să cânte încet un menuet, iar marele om po­ litic, bătând din palme ca un Tanemeis­ ter, chemă copiii la joc. Notele răsunau limpede ŞI acum, pe parchetul lucios Excelenta cu toată gra­ vitatea necesară, schiţa paşii acestui dant din alte vremuri. Apoi pianul tăcu, şi fe­ ricitul, luând pe cel mai mic în cârcă" trecu urmat de tot alaiul, în sala de mânca.re. La cafea, un servitor fără galoane i-a­ duse corespondenţa şi jurnalele. Fericitul, în beat.itud inea dulce ce-l cu­ prinsese, le dete însă de-oparte privind la ele ca la nişte oaspeţi neplăcuti. [158] 158 D. ANGHEL ŞI ST. O IOSIF o scriitură cunoscută, însă îl atrasa, şi reluănd teancul de scrisori, exclamă: - Ei, scrisori de la băeti ! Ia să, vedem .. , Deschise una, cu un timbru turcesc pe l' P_IC: ---- Ascultă 1 Asta-i de la diplomatul nostru. «Ilustre şi iubite protector al artelor 1» « Vă scriu de pe marginea Bosforului, unde graţie înaltei dv. protecţii, mă gă­ sesc în lumea fermecată a musmeelor şi a Dervişilor învârt.itori. Viitorul nu mă mai preocupă" căci viitorul este asemeni unei cadâne acoperite de văl, căreia nu-ţi esteîngă,duit să-i vezi faţa. Deci mă mul­ ţumesc să trăiesc viaţa pe care am visat-o rototdeauna, in tovărăşia, fracurilor bro­ date. Chestiunea Orientului mă preocupă cu deosebire şi 'mi ia aproa,pe tot timpul. Dar in ceasurile mele libere, gândul meu fugar se întoarce în patrie şi revăd cu ochii minţii casa ospitalieră, în care eram deprins să fiu tratat ca un copil găsit. Afecţiunea şi sfaturile dv. îmi lipsesc mult" Şl dac' aşi pute�L să vă fur o parte din [159] VACANŢA 159 timpul dv. ca, să, ştiu ce mai faceţi, v'aş fi foarte recunoscător. Ca probă, că gân­ desc necontenit la dv. vă trimet prin poştă o doctorie suverană contra migrenei, sper că aceasta va face fericirea coanei 'I'antii ... Aşi dori să am veşti de la îngeraşii dv. cari mi-erau aşa de dragi şi cari de multe ori mă fac să deplâng viaţa aceasta sin­ guratică pe care o trăesc. Aş dori un centru de oameni civilisaţi mai european, ca Parisul, de pildă. Cănii aceştia vaga­ bonzi de cari te 'mpedici la tot pasul, mă desgustă. Ah, dacar fi vremile Bizantului, să fii diplomat la curtea împărătesei Teo­ dora, aş înţelege şi eu! Sufă,r grozav sub regimul acesta barbar al lui Abdull Şi de aceia v-aşi ruga, ilustrul meu protec­ tor, să interveniţi să fiu strămutat, dacă se poate, la Paris, sau dacă nu, chiar la Berlin ... Recunoştinţa mea vă va urma prin toate centrele mari unde cerinţele carierei mele mă vor duce ... Mai rog pe Coana 'I'anta să vă aducă aminte pentru noua promoţie, că Steaua României n'a răsărit încă pe orizontul fracului meu, deşi sunt un fiu devotat al patriei ... '» [160] 160 D. ANGHEL ŞI 81'. O IOSIF --- Ei, bată-l să-I bată de lingău! As­ tuia să-i dai şi Cornul de aur şi tot ar mal cere ... Şi rusticul om, rolutndu-şi figura pro­ fesională, aruncă scrisoarea cu dispreţ. Intinso mâna şi luă alta. -- Asta-i de la bardul. Parcă s'au sfă­ tuit să scrie toţi. Ia să vedem şi pe ăsta: «Escelentă ! Poemul meu pe care vi l-am cetit cu o seară înainte de plecare, înaintează cu paşi repezi. In singurătatea de sihastru, unde m'am retras, trudesc câte cincispre­ zece ceasuri pe zi, şterg, poliosc, şlefuesc, îndrept, rup, reâncep, ca. un adevărat Sisif, urc piatra mea blestemată" cu g�\'ndul de-a, o pune odată, ca un nou postament litera­ turii ,ce-o să vie. Singurul lucru ce mă ehi­ nueşte este sărăcia amară în care trăesc şi de-aceea cum într'un număr răsleţ din «Epoca.» ce s'a rătăcit pănă în săhăstria mea am citit că inspectorul domenial C. (1,1' fi murit, pe neaşteptate, vă comunic că acest post mi-ar conveni foarte mult" deşi s'ar p�il'(��l, că, nu e compatibil cu ocu­ paţiile mele ... De-asemenea. am mai văzut [161] VACANŢA 161 că locul şefului de biurou de la, meserii e de-asemenea liber, în urma cunoscutei afaceri, şi în caz când locul de inspector nu mi s'ar putea da, m'aş mulţumi şi cu acesta ... » - Nici ăsta nu e mai breaz, zise Ex­ celenţa râzând, şi desfăcu alt plic. «Ilustre Mecena! De la plecarea d-tale am lucrat com­ plectând fondul tabloului şi guipura pe care Coana 'I'anta mi-a spus s'o schimb la corsaj. Acum portretul e complect, e sfârşit şi vi'I trimit, împachetat cu toată grija, prin poştă. Hama n'am putut s'o scot mai puţin de o mie de lei. Dar sper că veţi fi mulţumiţi, căci portretul Coanei Ta.nta este, ca să zic aşa, cap d' opera, mea. V'aşi ruga acum, fiind foarte lipsit de comenzi din cauza timpului pe care am fost silit să-I consacrez acestei mari lucrări, să interveniţi pe lăngă colega dv. de la Culte, să mi se dea mie, în sfârşit, marea frescă de la Ateneu. Bani trebue SE� se găsească pentru o asemenea operă monumentală. Aş pleca, in acest caz pe vre-o doi ani în străinătate unde să pot Anghel şi Iosif. - Ciresul lni Lucul lus. 11 [162] 162 D. ANGHEL ŞI ST. O JOSIF lucra după modeluri, căci aici prejude­ căţile sociale cu falşa lor pudicitate fac imposibilă existenţa nudului academic». Ministrul se opri şi zâmbiud, zise: - Ăsta cel puţin o ia de-a dreptul! Şi dete teancul de scrisori la o parte, vroind să se ridice. In momentul acela însă uşa se deschise şi servitorul intră cu o telegramă. Femeia ministrului luând-o, o desfăcu ea şi citi cu glas tare: «Directorul general teatre sucombat anevrism. Am aprobarea lui B. Inter­ vin-o imediat. Sache. - Bravo! Ei, acuma-i complect! Şi cu un singur gest răzând vraful de dinaintea lui, îl aruncă sub masă. - La dosar! Ziua era încheiată. Afară greerii cântau şi într'un târziu, când raza de lumină, de la fereastră se stinse, casa aceea liniştită, cu grădina ei, � care ziua în nemărginireH holdelor blonde J părea un ostrov înflorit, o oază de v er- t " 1 j [163] VACANŢA 163 doată în mijlocul unei Sahare de aur, îşi perdu liniile, se estompă şi se prefăcu una cu masa de umbră în care numai mirosul puternic al trandafirilor mai stăpâneă. [164] [165] IN PARCUL EXPOZIŢIEI [166] , I • [167] IN PARCUL EXPOZIŢIEI un sfârşit de· toamnă ploios ŞI umed. Negurile s'au lăsat jos şi cern o ploao măruntă, şi deasă care te străbate. In parcul răposatei Ex­ poziţii, unde acum doi ani era atâta viaţă şi atâta mişcare veselă, nu mai e aprope nimeni. Câţiva grădinari mătură foile căzute pe alee şi câte un sergent zgrebulit păzeşte pustietatea această transformată, în grădină zoologică. Prin straturi luminate altădată de flori şi candele colorate, abia câteva crisan­ teme :îşi prelungesc agonia; câteva stegu­ leţe rămase de la cine ştie ce serbare atârnă ca nişte rufe policrome spânzurate pe sânnele întinse între 'copaci în mij loc. [168] 168 D. ANGHEL ŞI 1';'1'. O 101';11' ---�------- ------------------- ---- Cu spatele Întors parcă 111 semn de dis­ preţ spre poarta monumentală, statuia În ipsos a marelui Rosetti visează, devenită reumatică În cel din urmă grad. De-o parte şi de alta pe unde treci, clădirile şubrede, în tot soiul de stiluri fantastice, zidite in pripa mistriilor, se desfac ca nişte cutii de carton rău în­ cleiate. Coloanele Îşi pierd capitelurilo, balcoanele, balustradele se surpă şi urne­ zeala se urcă pretutindeni cuceritoare, nemiloasă, pătează ca o lepră murdară pereţii, desface tencuiala şi îşi urmează, opera ei de năruiro cu tndărtnicia ele­ mentelor naturii, cari nu cruţă nimic. Nimeni nu pune o mână de lut, nu înţe­ peneşte o proptea ; ciocanele, târnăcoapele şi maiurile, căruţele cu var şi nisip, roabele nu mai cunosc drumul expoziţiei. Pământul duşman oricărui fast efemer, atrage parcă şi vrea sa niveleze. O undă de cutremur numai de-ar trece grăbit ca un fior pe o epidermă şi opera de distrugere ar fi desăvârşită şi tot ce-a mai rămas din feeria unei veri jubilare [169] ÎN PARCUL EXPOZIŢIEI 169 s'ar nărui şi-ar dispărea într'un noul' de moluz şi pulbere. Spre Turnul lui Ţepeş - una din pu­ ţinele clădiri trainice, - un stol de ciori se 'ntinde ca o pată de cerneală. Cula a rămas albă şi graţioasă,. In fund, Palatul zis al artelor, uniformul şi inutilul palat stă ca un paravan, mas­ când orizontul. Arenele, unde gloata guralivă mergea să, se desfăteze şi să râdă de pugilatele luptătorilor internaţionali, au aerul de a se întreba de ce s'au risipit atâţea bani fără de rost '? D'asupra lacului grota pare cea din urmă gură, căscată în faţa atâtor zădăr­ nicii omeneşti. Un urlet prelung de lup, urmat de alte urlete, înfioară singurătat ea parcului. In cuştile lor, îngrădite cu sârmă, fiarele pădurilor noastre îşi trec viaţa de capitivi nenorociţi, adăogând poate cea mai dure­ roasă notă la tristeţea aceasta obştească. Vulpile codane, cu blana împlnită de iarnă, sar sprintene încoace şin colo, [170] 170 D. ANGHEL ŞI ST. O IOSH' aruncănd CU ochii lor vicleni priviri furişe in toate prLrţile; în culcuş câţiva pui ciu­ lesc urechile ascuţite. Unele 's roşii ca focul, altele pătate cu puţin negru pe labe şi de-asupra batului. , Lupii -- cu ochii lor fosforescenti, se mişcă '11 nestâmpăr, cască deschizând o gură roză. Par mulţumiţi după aspectul lor gras, ca nişte tntretinuti ai statului. Mistreţul, dinpotrivă, e foarte pesimist şi n'ai putea spune cu siguranţă ce cu­ loare are. Fildoşul colţilor galbeni tră­ dează cea mai mare desinteresare de si ne. Pare un filosof cinic. Urşii cu ochii lor neînchipuit de mici la mi trup aşa de mare, par supăraţi unul pe altul, ai zice că o ceartă de curând i-ar fi desbinat, şi'şi întorc spatele cu dispreţ. In jurul cuştelor, fireşte, nu domneşte o atmosferă de budoar şi deci o intimitate mai îndelungă cu aceşti simpatici bursieri ai statului devine imposibilă. De altfel nici ei nu prea par bucuroşi de musafiri, şi mai ales de cucoane Pt� vremea aceasta când blănuri le capătă curs în piaţă .... Intr'o căsuţă răsJeaţă un huhurez stă [171] ÎN PARCUL EXPOZIŢIEI 171 deoparte în pragul uşei, face un salt a­ proape fantomatic şi dispare înăuntru ca indignat de curiozitatea vizitatorilor. O gălăgie de glasuri înţiglate şi de bătăi de aripi umple văzduhul. Intr'un ochiu de baltă unde se înalţă o po­ rumbărie clădită din mesteacăn alb şi tres­ tie, o adevărată republică de păsări şi-a ales domiciliul. In apa murdară se .bălă­ cesc în voe tot soiul de vietăţi acvatice. Iată flota ridicolilor pelicani, unul după altul, cu plisc urile lungi şi grele; brăz­ dează apa, pescuind cu Îndărătnicie. De sus plouă şi hidroterapia aceasta gratuită nu-i turbură de loc. Pliscurile se cască cercetand băltocul şi ies cu pangile um­ flate, lăsând să le curgă prisosul apei ca nişte bale. Unul s'a urcat pe-o piatră şi desfăcând în lături nişte aripi murdare, pare un babalâc burtos care cu braţele întinse stă să/şi pună cearşaful în spate. Printre ei Iişitolo cu capul catifelat un­ dese şi ele. Pe malul mocirlos, plin de ierogllfe, ca­ lifarii ruginii se cumpănesc căt.ându-şi ec­ hilibrul; cocostărcii, plouati şi rebegiţi [172] 172 D •. AKGHEL ŞI ST. o IOSU' de frig, ca nişte vagabonzi în fracurile lor negre, au reuşit să fie cei mai murdari din toată colonia; singuri stărcii păşesc pe picioarele lor subţiri, ferindu-se parcă ele tină, şi 's albi, imaculaţi, parcă ar ii frLcuţi din zăpadă. Raţe cu capete de smarald măcăesc; o lebădă, ca o matronă prea grasă, pa­ tinează greoiu cu labele resfirate, pur­ tând par'că nişte şoşoni enormi, Un cocor, slab ca un anachoret, vi­ sează parcă problema triunghiului, tăn­ jind după tovarăşii lui plecaţi ... Toţi însă au aerul de a se fi aclimati­ sat mai mult sau mai puţin şi de-a primi, neavând ce face, promiscuitatea asta de temniţă. Gălăgia ce-o fac e o simplă, mani­ festaţie pentru hrana zilnică, Vulturii singuri în cuştile lor, par ire­ ductibili. Siniştri, posomorăti, stau neclintiţi şi întreabă zările, setoşi de spaţiu şi de li­ bertate. Un pleşuv din când în când întinde o ghiară şi parcă, îşi cearcă mobilitatea căngilor amortitc. [173] IN PAHCUL EXPOZITIEI 173 Cei negri, cu penele aripilor sburlite, purtând parcă nişte fantastice mantale de doliu una peste alta, şi-au lăsat mem­ brana pleoapelor peste ochii lor fulge­ rători, meditând la dezastrul lor. Alături, cuşti goale spun că alţii au mu­ rit, nemai putând să îndure acest regim celular al statului românesc. Era un vulturel frumos şi elegant, ca şoimii pe care-i mai vezi purtaţi pe mână în vechile stampe; - nu mai este ... In celelalte îngrăclituri, prin gherete cine ştie cum ajunse aci, prin vechi chioş­ curi cu jurnale, prin cocioabe demne de a­ c emenea fiinţi, toată ginta dornestică, ca cocoşii, găinile, chiar şi mascuri, de cari te întrebi ce caută în vecinătatea atător trişti captivi, Şi meditănd asupra acestora, în timp ce seara se lasă ursuză" posomorâtă şi rndoliată, mai aruncăm o privire asupra atâtor foasto măriri şi reintrăm între oarnem. [174] [175] OCHIUL DIAVOLULUI [176] [177] OCHIUL DIAVOLULUI -- SCHIŢĂ PENTRU O DRAMA - i at mai frumos şi mai curat ca . acela al Cetăţuii nu s'a mai po­ menit pe valea Mărgelului, De departe casele albe, văruite cu grije, stră­ luci au vesele, parcă erau lipite cu omăt, printre livezile roditoare. Oamenii erau şi ei chip eşi şi zvelţi, aşa cum nu se mai văd decât prin unele cătune arun­ cate 'in cine ştie ce vă,găuni ale munţilor. Imbrăcămintea de târg nu pătrunsese înd'i pân'acolo, şi nevestele şi fetele se între­ ceau care de care în horbote şi ţesături­ aşa că eşise vorba despre hărnicia lor, că An ghel şi Iosif �- Ciresul lui Lucul lus. 12 [178] \ \ 178 D. ANGHEL ŞI sr. O IOS11<' o fată din Cetăţuia era in stare, ca în poveste, să îmbrace cu fusul ei o casă de împărat. Dar podoaba cea mai de preţ de cG!:re erau mândri Cetătuienii, era mai cu seamă biserica împrejurul căreia căsuţele albe se strângeau ca puii nevinovaţi în jurul unei cloşti. Şi erau evlavioşi oamenii, şi asta nu atâta de frica lui Dumnezeu, cât de dragostea şi sfiala pe care o aveau de preotul lor Rafailă. De douăzeci de ani de când îl hiroto­ niso mitropolitul şi-l trimisese pe aceste meleaguri ca să păstorească turma lui Dumnezeu, nimeni nu-l auzise spunând un cuvânt de ocară sau de blestem. Priceput, în afară, de-ale bisericii, la toate, fiecare găsea la el sfatul de care avea nevoe, fie la muncile cămpului, fie la răuduiala vitelor ori a stupilor, fie la altoirea şi sădirea pomilor. Pricinaşii lă­ saseră drumurile judecăţii şi buna înţe­ legere domnea între toţi poporenii ... De dimineaţă, părintele după ce în­ chidea biserica, cu poalele antereului în vânt, ca o pasăre care stă să'şi iee sbo- [179] OCHIUL DIAVOLULUI 179 ----------------- ---- rul, pornea grăbit din livadă în livadă, din casă în casă, din ogor în ogor, ici dedea o povaţă, colo punea mâna singur, dincoace lăsa o vorbă de mângâere, şi copiii toţi se adunau împrejurul lui ca împrejurul lui Christos. Inalt, lat în spate, cu fruntea largă şi brăzdată cu o dungă de energie şi cu ochii scănteietori sub sprâncenele dese, avea toată tnfătişarea unui apostol fana­ tic din vremea celor dintăi creştini. Infăţişarea aceasta blândă şi severă, senină şi imperioasă îl făcea să, fie iubit şi temut în acelaş timp. Nimeni nu în­ drăznea să, i se pună, împotrivă, ca de frica celor ce' s'ar putea întâmpla dacă, rar scoate din cumpătul lui stăpânit avea ceva în figura lui care destăinuia o energie sălbatecă, dar tnfrănată prin­ tr, o voinţă de fier. Şi toate mergeau bine în Cetăţuia. Dar într'o dimineaţă când părintele Rafailă era dus la târg, un nour de praf s' a ridicat pe drum in bătaia, soarelui şi în nourul acela s'auzi un scârţâit de că rută hodorogită şi troapăd de potcoave [180] 180 D. A)1GHEL ŞI ST. O IOSIF Sgomotul căruţei se apropia mereu şi când s'a oprit în faţa unei case goale, un jidov bărbos ca alt Moisi apăru, dând nourul într'o parte. Oamenii erau 1;:L câmp, şi când s'au. întors spre seară" la fereştile casei goale au stat minunaţi, văzând tot soiul de sticle înşirate în care se răsfrăngea ispititor lumina unei lămpi spănzurate înăuntru. Unul câte unul au intrat să, vadă şi dac'au intrat, s'au înfruptat, căci un pă­ hărel, după o zi de muncă, nu-i lucru mare! Iar dacă cei mai mulţi au plecat, alţii au zăbovit pănă noaptea târziu, - şi pentru întâia dată la ceasul acela, când mai înainte toţi dormeau buştean, uli­ ţele innoptate ale Cotătuei au prins să. răsune de chiote. Lumina dela casa unde se aciuiase J [­ dovul mai luci câteva clipe în umbră, verzio ca un ochiu de demon, apoi clipi, se făcu mică" păli ca o scânteie şi se întunecă. A douazi. când părintele Rafa.ilă se În- [181] OCHIUL DIAVOLULUI 181 toarse dela târg, făcu ochii mari la vede­ rea acestui musafir vânzător de otrăvuri. Şi dacă auzi cele petrecute peste noapte, îşi lua rantia şi toiagul, şi încruntat, muşcăndu-şi barba, porni ţintă spre casa cu jidovul. Cu toiagul bătu îu uşă unde de-o parte şi de alta Moise îşi şi ţintuise cutioarele de tinichea cu cele zece porunci. Uşa se deschise cu multă sfială. Un cap roşcat în care doi ochi fără gene sclipeau speriaţi şi îngrijaţi, se în­ chină sărutănd aproape pragul, şi, ne­ ştiind cu cine are atace, pofti bun venit în prăvălie. Părintele însă, fără vorbă multă, îl în­ trebă răstit de hârtii, dar după ce se se uită la ele, se încruntă, i le aruncă pe teşghea şi ieşi trăgând uşa după dănsul. Mare a fost mirarea oamenilor când văzură că popa lor, îşi pune iarăşi caii la brişcă şi porneşte înapoi la târg ca o furtună. Dar seara ochiul verzui de diavol se aprinse iar, împrăştiind licăriri ispititoare în şiragul de sticle de după fereşti şi chio- [182] ] 82 (D .. ��GHEL ŞI S1'. o rosu- ----\---�-��----_._-----�--�- tele, mai multe do data asta, turburară pacea patriarhală din satul acela tihnit unde casele albe dormeau sub lună, îm­ prejurul bisericii, ca nişte pui sub aripile unei cloşte ocrotitoare. Părintele Rafailă se 'ntoarse mai Întu­ necat do cum plecase, căci de-asurda se dusese la tâ,rg şi umblase pe la cei mari ca să ceară isgonirea diavolului vânzător de otrăvuri. De-atunci o luptă tndârijtă începu. Şi când veni sfânta Duminică clopotele sunară mai imperios ca niciodată, se vedea că o mână pornită le trăgea; sunetele umpleau văzduhul, cădeau peste case, se împânzeau parcă vroind să cuprindă tot satul într' o mreajă de unde sonore. Simţind ca un glas de dojană, popo­ renii tntesară biserica, şi după liturghie, suit într'un amvon, preotul le vorbi aşa Ulm nu le mai vorbise el niciodată. Le spuse primejdia care-i păndeşte, ble­ stemul care-i paşte, le zugrăvi in cuvinte de foc osânda care-i aşteaptă. Şi aşa de frumos le vorbi lor popa Ra- [183] OCHI CL DIA VOLUUn 183 .��-������--���� îailă, că oamenii îşi plecară ruşinaţi ca­ petele pletoase şi se jurară în ei să nu mai calce pragul jidanului. Iar după ce închise biserica, luă casele la, ră.nd şi cu duhul blândeţei vorbi fiecăruia ca un tată ce li era. Şi toţi făgădui au cu bună credinţă că au să se îndrepte şi n' au să mai asculte ispita nocuratului. Dar ochiul diavolului se' aprinse din nou şi în seara aceea, şi a doua, şi in toate serile. Intăi sfioşi, cotind pe hudicioare, stre­ curăndu-se pe sub garduri, oamenii unul câte unul o zbugheau în cârciumă, apoi pierd ură ruşinea şi pe zi ce merge se fă­ ceau tot mai ticăloşi şi mai beţivi, uitând de făgăduielile cele făcuse părintelui. O larmă necontenită turbura liniştea satului aşa tihnit în altă vreme. Muncile se făceau cum da Dumnezeu: bătăi se înoingeau şi mulţi dormeau acum prin şan­ ţuri sau pe unde-i buruia fumul rachiului. Aşa a trecut vremea până într' o noapte, când Părintele Rafailă, care nu mai ave�'t, somn, nici astâmpăr de câteva zile, stând [184] 184, D. ANGHEL ŞI ST. O IOSIf şi socotindu-se cu el, îşi luă cheile si des­ chise biserica. O candelă în care lumina ardea cât un sâmbure de mac clipea în faţa altarului. Slujitorul lui Dumnezeu, căzând in ge­ nunchi în faţa Maicii Precisto, stătn cât stătu, îşi făcu o cruce mare şi apoi cu paşi grei şi măsura.ti, ca un om bine ho­ tărât, se întoarse in casă, desprinse puşca din cui si ocolind printre grădini, apăru ea o nălucă drept în faţa casei noouratului. Noaptea, era târzie şi în crâşma goală şi zăvorătă, vănzătorul de otrăvuri, la lumina sarbădă a lămpei îşi socotea pe tarabă banii. Părintele se aplecă lângă geam, privi o clipă, apoi, dăndu-se un pas în dărăt., ridică puşca şi trase. Detunătura vui prelung, purtată din deal în deal - un gemăt surd răspunse, şi ochiul verzui al diavolui se stinse din clipa aceea pentru a nu se mai aprinde niciodată. [185] PEŢITO RII AMFI'I'RITEI [186] [187] PEŢITORII AMFITRITEI .1 ra pe vremea când zcii locuiau pământul, când fiecare izvor îşi � avea naia.da lui şi ori ce peşteră adăpostea un satir, când marele Pan încă nu era mort. Pe vremea aceea, la poalele muntelui Atlas, intr' o grotă fermecată, cu' păreţii de marmoră albă, trăia, ferită de razele soarelui şi de ochii oamenilor,Amfitrita, tănăra fiică a lui Okeanos. Frumuseţea ei neasernănată era prea­ mărită de toate noroadele mărilor şi nu era vietate să nu-i aducă prinosul ei de slavă: darurilele �e îngrămădean la intra­ rea peşterii ei, algele cele mai mlădioase [188] 188 IJ. ANGHEL ŞI ST. O IOSIF se împleteau să-i facă aşternut, scoicile în fel de fel de feţe so îrnbinau în curcubee şi se deschideau singure îmbiind-o cu măr­ găritare, mărgeanurile cele mai curate îşi întindeau ramurile şi să lăsau rupte ca să le culeagă mâna ei şi să şi le împle­ tească în plete. Vestea frumuseţii sale ajunse într'o zi şi până la uriaşele palate din fundul mării, unde Neptun trăia singuratic şi ursuz, spre marea întristare <1 poporului lui de nimfe şi sirene, ale căror jocuri şi căntic e nu mai izbuteau să-I desfete. Şi aşa, într'o bună dimineaţă, luăndu­ şi hlamida cea mai scumpă, după ce-şi peptenă 'cu tridentul cât putu mai frumos pletele verzi şi barba lui încâlcită, punân , du-şi pe cap coroana lui de trestie, îşi părăsi palatul fără să spună, nimănui n i­ mic şi porni şi el să vadă minunea de caro zvonea tot norodul mărilor. Umblănd pe talaz uri cu barba Iu i lungă resfirată de vânt, după multă cale, ajuns o în sfârşit la poalele muntelui Atlas, Pe urma lui numai doi delfini, apărând şi dispărand în valuri înnotau neştiuţi de [189] PEJŢITORIl AMF1TRITEI 189 ------- el, doritori parcă să vadă unde se duce aşa de gătit împăratul lor. Soarele apunea ca un ochiu galben care pândeşte şi în ceasul acela o lumină de aur se revărsase, îmbrăcând întunecatul munte care sprijineşte cerul la marginea lumii. In lumina aceea rumenită când soarele sta să se culce, Amfit.rit.a tocmai eşise din ape şi acum se urca pe ţărm, storcăn­ du-şi pletele roşcate ca, o flacără. Picăturile se prelinge au pe trupul ei alb, rostogolindu-se ca nişte mărgăritare. Ochii îi străluceau ca două stele vinete şi în clipa când cu bratele amăndouă înălţate peste creştet îşi aduna pletele, scotăndu­ şi înainte sănii tineri, rămase încremenită văzând pe cel ce se aJ?ropia alergând pe ape. Era aşa de ciudată arătarea ce venea, zeul acela necunoscut cu faţa arsă de vânturi, cu ochii mari şi mlăştinoşi, cu barba plină de scoici şi nisip, încât la în­ ceput dădu să fugă. Dar m�Lreţia lui întunecată, cununa de trestii şi tridentul plin de alge, pe care-I [190] 190 D. AXGHEL ŞI ST. O IOSIF ţinea ridicat în aer, o făcură să încreme­ nească din nou, recunoscănd pe Neptun, zeul mărilor. Inima lui Neptun se opri parcă din bătaie, simţind un farmec ce nu-l mal încercase până atunci. 'I'oată asprimea lui de stăpân se îndulci la privirea frumoasei nimfe, şi glasul lui care nu ştia să rostească, de cât cu­ vinte de poruncă, îngână un cuvânt des­ mierdător. Ea, sfioasă şi cu ochii plecaţi în faţa acestui petitor neaşteptat, cu viclenia ei de femee pricepu că numai câştigând vre­ me I-ar putea, domoli, că'ci o înspăimânta numai gândul că ar putea să-i fie soţie . . Şi cruntul şi temutul zeu, împăcat de un zâmbet, se reîntoarse în palaturile lui, ca să revie şi a doua şi a treia zi. Amfitrita însă nu mai aparu şi fiinţa aceea divină, cu trupul ei alb, pe care picăturile de apă se rostogoleau ca nişte mărgăritare, braţele acele rotunde ridi­ cate peste creştet, sânii aceia tineri şi ispititori, în ceasul acela aurit de apusul [191] f PEŢITORII AMFITRITEI 191 soarelui, îl turburau şi nu-i mai îngă­ . duiau nici o clipă de repaos. Muntele Atlas care sprijină bolta ce­ rului, se lumina de acelaş amurg, soarele se culca în valuri, lumina scădea şi Neptun, singur şi ursuz, în fiecare seară, aştepta zadarnic vedenia fermecătoare care-i fu­ rase minţile. Apoi, obosit de aşteptare, pornea fur­ tunatec pe mări, ridicând în calea lui talazuri. Apele tulburata din pacea lor vuiau şi numai noaptea târziu, când ajungea el acasă" se potoleau încetul cu încetul. Palaturile lui atât de vesele şi pline de zgomot, amutise, nimfele şi nereidele în­ fundase cotloanele cele mai ascunse. Nimeni nu mai îndrăznea să apară înaintea lui. Singuri numai cei doi delfini ce-l ur­ mări se, cunoşteau taina acestei adânci tntristări a stăpânului mărilor. Şi ca doi bătrâni care văzuseră multe şi cunoşteau sufetul femeii, au sfătuit ce-au sfătuit şi au hotărât să meargă singuri în peţit. [192] 192 D •. \NGHEL ŞI ST. 1) IOSIF Pe când Neptun plângea, lovind cu tridentul zidurile de cleştar ale iatacului său împărătesc, delfinii noştri s'au pornit la dânsa şi, mai afundăndu-se, mai eşind la suprafaţă, au ajuns în sfârşit la ţinta. călătoriei lor. Amfitrita, stand culcată pe margi nea mării, pe nisipul cald, visa, privind faţa apei care se ridica şi cădea săltată de tumbele şi giumbuşlucurile delfinilor, şi ca o femee ce eră, se ridică pe un cot ca să-i vadă. Un mărgăritar uriaş pe care juca parcă toată strălucirea, lunei, se rostogoli deo­ dată la picioarele ei. a lumină dulce se făcu, lutninănd preajma şi pe când privea uimită, unul din delfini prinse să-i vorbească şi să-i spună păsurile împăratului lor. Ea îşi acoperi ochii cu pletele numai a.ducăndu-şi aminte de fdţa aceea cruntă şi arsă de vânturi, de ochii aceia mari şi mlăstiuoşi, de barba lui plină de scoici şi nisip, - şi se înfioră. Dar celălalt delfin începu atunci să inşi re bogă�iile şi comorile nemăsurate, [193] PEŢITORII AMFITRI'l'EI 193 pe care va fi ea stăpână, luăndu-l pe Neptun. Pletele se deteră de pe frunte intr'o parte şi ochii vineti străluciră lacomi, şi apoi, Întinzând mâna încet spre boaba uriaşă de mărgăritar, începu să se joace cu ea şi zâmbi. Urătenia zeului cu cununa de trestii pe creştet se Îndulci parcă şi sufletul ei femeesc poftitor de tot ce străluce, vicle­ nia ei înăscută, gândul de-a fi soţia unui împărat aşa de mare, toate astea şi altele multe o înduplecară 'in sfârşit. Şi seara a fost nuntă mare în palatele din fundul mărilor. Nimfele şi Nereidele ieşiră din. cotloa­ nele lor, făcând palatul ca oglinda, noe­ tilucii şi-au aprins luminile, stelele de mare şi meduzele au intins ghirlandele lor luminoase în toate părţile, ca să pri­ mească după cum se cuvinea pe nuntaşi. Şi s'a întins o masă uriaşe, la care au benchetuit zeii cum ştiau ei să benche­ tuiască pe atunci. Iar când a fost să-şi ia Neptun mi- Anghel şi Iosif. - Cireşul lui Lucullus. 13 [194] 19-1 D. ANGHEJL ŞI 8T. O I(J;OU' reasa şi să intre în iatacul lui, i-au eşit şi delfinii în cale să-şi capete răsplata cuvenită, că lor numai li S8 datoreă toate acestea. Cei mari însă, odată ce şi-au văzut visul cu ochii, nu se mai uită, la cine s'a trudit şi i-a ajutat; şi cum i-a văzut pe scări stand aşa cu solzii verzi şi muste­ ţile lor zburlite, i s'a făcut scârbă, - şi luându-i de coadă i-a aruncat cât colo în înaltul cerului, de stau şi ast.ăzi şi străjuesc cu ochii lor de aur pe bolta nemăsurată a tăriei. [195] IN SPITAL [196] [197] IN SPITAL •- unt în spital. Am intrat într'un amurg de iar­ nă, venind de departe, din ma- halaua mea, prin zăpada căzută de cu­ rând. Din când în când îmi tntorceam capul privind la urmele însemnate de paşii mei şi mă gândeam, aşa bolnav cum sunt, că urmele mele se vor acoperi în câteva minute şi poate niciodată nu le voiu mai însemna îutorcându-mă spre casă. Cum am intrat în clădirea asta severă şi parfumată de acid fenic, tot soiul de presimtiri rele m'au cuprins. Aş fi vrut să mă întorc, dar acum păşisem pragul. [198] 198 ) D. ANGJ-lIi;L ŞI ST. O IOSIF Coridorul pustiu şi tăcut, în care· pasul meu trezea ecouri prelungi, mi s'a părut un drum spre moarte. Peste câteva minute, am devenit un anonim, o umbră, un număr oarecare. Tot ce-am avut în afară, de boala de care sufăr, mi le-au luat dela intrare, şi în schimb mi-au dat un halat şi o scufie în care m'am găsit destul de ridicol. Mi-am luat în primire patul ce mi-era destinat, în fundul sălii, lângă o ferea­ stră. Când am int.rat în sală toţi noii mei tovarăşi, cu scufii şi halaturi, ca nişte. alier-eqo, unii afnndaţi între perne, alţii sprijiniţi pe-un cot, sau stând pe mar­ ginea patului, şi··au întors ochii spre mine. Şi în toţi ochii am citit parcă aceiaşi ne­ mulţumire tntrebă.toare, care parcă, spunea - Cine-o mai fi şi ăsta? Şi ce boală mai aduce cu el? Plictisit de această primire duşmănoasă, m'am aşezat în pat şi mi-am tras pla­ puma peste ochi. Când m'am trezit, ce ceas era, nu ştiu. Un singur bec lumina liniştea sinistră, [199] Î.;jI 8PlTAL 199 întreruptă din când în când de câte-un oftat .prin somn sau scâ.rtăitul unui pat. Lumina, ce se 'mpărteă fantastic peste cei cari dormeau sub plapumele albe, ca pe nişte întroeni ti, mă făcea să, mă cred că sunt căzut pe un câmp de războiu acoperit de zăpadă şi plin de morţi şi din care suspinele răniţilor răzbeau slabe din când în când. Era oftatul atâtor învinşi în lupta a­ prigă a vieţii, şi fără să vreau, un sen­ timent de milă m'a cuprins şi mi-am ier­ tat fraţii de suferinţă pentru primirea duşmănoasă de peste zi. Dimineaţa, in aşteptarea doctorului, am căutat să fac cunoştinţă cu vecinii mei, dar în zadar am încercat să intru în, vorbă cu ei, cel din dreapta fiind i­ mobilizat de-o fractură, iar cel din faţă fiind bandajat peste fălci. Am renunţat deci la orice convorbire, mărginindu-mă să, ascult şi să privesc în sală. Erau oa­ meni de toate categoriile şi naţionalităţile: hamali ext.ropia.ti de ridicarea poverilor, cărutaşi cu picioarele frânte de prăbu­ şirea vre-unui mal, lucrători cu mâna a- [200] , 200 D. ANGHEL ŞI ST. O IOSIF ��------------�- pucată de cine ştie ce transmision,­ mai cu seamă accidente speciale ehi­ rurgiei. Unii stateau cu piciorul prins În seri­ păt, alţii cu mâna imobilizată ÎIi scân­ duri, -- şi toţi povesteau pentru a suta oară" poate, amănuntele nenorocirii care a dat peste dănşii, văităndu-se şi căinân­ du-se unul pe altul, Pe la 9 doctorul cel mare, urmat de-o ceată de tineri, în bl uze albe, trecu de la pat la pat, stabilind ici o diagnoză, colo schimbănd un pansament, dincolo dând o poruncă pentru operaţie, şi, după ce mi-a prescris şi mie ce aveam de urmat, trecu în altă sală. In timpul acesta, vecinul meu, un in­ divid uscătiv, care de altfel părea că nu sufere de nimic, dete plapuma la oparte şi. după plecarea doctorului începu să umble dela pat la pat, cercetând pe unii şi pe alţii, şi pe un ton plângă tor între­ băndu-i pe rând. - Da ţie ce ţi -a dat '? Şi după ce bolnavul spunea doctoria prescrisă, îl implora pe acelaş ton: [201] ÎN SPITAL 201 - Apoi să-mi dai şi mie � Şi nu se lăsa pănă, nu'I împărtăşa fie­ care din medicamentul lui. Cum mi-au adus şi mie doctoriile, ori­ ginalul meu vecin care părea că suferă de toate boalele, deşi nu suferea de nici una, veni şi la mine şi mă întrebă: -- Da ţie ee ţi-a dat '? .. Dă-mi şi mie Şi atâta stăruinţă punea în rugămintea lui repetată, încât n-am putut să-I refuz până la sfârşit. Mi-am :împărţit deci sarea amară cu simpaticul meu vecin,care-o înghiţi cu deliciu, spre marea mea mirare Ziua trecu monotonă şi fără incidente, în aşteptarea operaţiei mele care Ul'l11�L să se facă a doua zi. Peste noapte un oftat prelung m' a deşteptat. M'am ridicat să văd de unde vine of­ tatul, şi în sala de alături, într'un pat împrejmuit de un paravan, am văzut un om care se lupta din greu cu moartea. Un căpetel de lumânare de ceară picura lipit, de vergeaua de fier a patului, lumi- [202] :20:2 n, ANGHKL ŞI ST. (/ lOSIF nănd figura. palidă a părăsitului de toţi" Coşul pieptului i se urca şi nişte mâini slabe zgârâiau prosti rea, parcă voind s'o înlăture ca pe-o povară. Un avânt de compătimire mă împingea către el să-I ajut, dar în minutul acela un individ fantomatic apăru din fundul coridorului, veni cu paşi grăbiţi, intră în sală şi apropiindu-so de patul celui care murea, îşi înălţă capul peste paravan şi sprijinit aşa, incepu să urle îngrozitor. Intr'un minut toţi bolnavii se treziră, speriaţi de larma aceasta neobişnuită, gardienele şi internul alergară, încercând în zadar să potolească pe urlător. Dar acesta se încleştase acum cu amân­ două mânile de speteaza patului, şi cu instinctul câinelui care presimte moartea, urma să urle ... Cu mare trudă I-au ridicat şi I-au dus Horcăiturile celui bolnav dela o vreme S 'au stins şi căpetelul de lumânare infipt pe vergeaua patului acum nu mai stră­ juia decât un mort ... * [203] ÎN SPITAL 203 Zece zile au trecut dela operaţie. Incep să mă vindec. O serie de bolnavi s'au schimbat şi alte figuri au apărut. Vecinul meu hipo­ condru a fost dat afară. Pe fereastră zăresc cerul albastru, şi acelaş dor ca şi pe mine, îi stăpâneşte parcă pe toţi, acolaş neastâmpăr ciudat, mai cu seamă pentru cei mai mulţi cari aci, ori cum, sunt la un adăpost şi au tot ce le trebue ... O sete nebună de a fi liberi, de a-şi relua ocupaţiile, de a îndura orice griii şi necazuri ale vioţei, numai să fie liberi! Regimul acesta disciplinat devine dela o vreme o tortură. Şi eu, ca şi dânşii, nu am alt gând decât să scap mai degrabă de zidurile astea goale şi de paturile acestea care sănt ca nişte sicrie din care unul, se duce ca să vie altul să-i iee locul... [204] [205] e, f L SPOVEDANII [206] [207] SPOVEDANII Deasupra Pompejului vechiu, cerul � de dimineaţă e de aceiaşi nuanţă _ eu violetele pe eare mi le-a vân- dut o buchetieră din Sorrento. O undă de vânt răcoritor venind din­ spre golf rădică şi poartă de ici-colo pulberea fină a veacurilor moarte, ca s'o cearnă din nou peste ruine. Icniturile surde ale unui târnăcop se aud lovind unde-va, departe: şi abia ajung până la mine, pur­ tate de sonoritatea atâtor încăperi deşarte, ca un oftat prelung într' o inimă pustie. In răstimpuri un glas tânăr cântă o ritornelă tristă în cadenta : monotona a • tărnăcopului ... [208] 208 D, ANGHEL. ŞI ST! O IOSIl<' Glasul plânge trăgănat : L'amor comincia cou suoni e con canti, E poi finisce con dolori e pian ti .. , E jalnic glasul acesta şi vădeşte o du­ rere nouă, de curând re simţită, dar e tânăr câ.ntăretul şi durerea pe care-o cântă o va lua de sigur cu el anotimpul care vine: soarele de aci îl va vindeca; rănile la vârsta de douăzeci de ani se închid, lesne, când isvoarele ascunse şi puternice ale vieţii sânt necheltuite în om. Sufletul meu singur nu se mai bucură "căci tinereţea mea nu s'a încălzit la soare. Soarele meu a apus de mult şi eu sânt ca lespedea aceasta de marmură pe care stau şi care păstrează încă până târziu noaptea căldura desmierdătoare a soarelui care a ars peste zi. Mâinile mele sânt paie şi lâneede şi vinele viorii ce'rni şerpuesc sub piele se. isvodesc ea şi pe marmora aceasta, Ochii mei prind lumina, dar nu se mai bucură de felurimea culorilor. Pentru mine toate sânt la fel. A secat parcă puterea cea divină, care [209] SP')VEDA�lI 209 mă făcea să mă pot bucura în alte vre­ muri de darul nepreţuit al vederii. Froscurile văzute în casa bogatului Pansa, aşa de svelte şi graţioase, cu în­ tregul alaiu de îngeraşi cu trupuri roze care întind arcul şi aruncă săgeata, se dau de-a tumba ori fac fel de fel de ghi­ duşii, toată lumea, aceea de forme Iascive şi imbolditoare de dragoste, toate aceste vedenii zugrăvito pe roşul fond, de artişti ce-s trecuţi şi ei astăzi în lumea vede­ niilor fără nume, aşa de limpezi păstrate sub cenuşa cernută de veacuri, - mie ,.. • • f nu mi mal spun armic : 'I'rupul meu rămâne incrt ; chemările acestea tainice la dragoste, semnele acestea venite de dincolo de mormânt, toate ges­ turile aceste drăgălaşe de îngera�i, rămân fără răspuns, -- şi cu toate acestea şi în sufletul meu peste care azi s'a aşternut atâta' cenuşă, imagini .dulci do femei iu­ bite, de forme graţioase, de 'îngeraşi care se joacă lovind cu arcul, trăesc aşa de vii parcă ar fi ele ieri ... Şi venisem aci să mă liniştesc, să, mă uit pe mine 'insu-mi, cont.emplând natura, Anghel şi Iosif. - Cu-esul Iu i I.IllC \111 US. 14 [210] 210 D. ANGHEL 'il SI'_ h rosu- -----------_. ---- să uit pe acest trudit eu care mă ehi­ nueşte pretutindeni, să scap de locurile unde m'am torturat, crezând că banul este acela ce poate da, fericirea! Căci în anii iTI ei sbuciumati, eu n'am avut vreme să caut spre cer, să visez ... Eu am văzut viaţa prin geamurile zăbre­ lite ale unui comptoar, ca o fiaTă închisă într' o colivie. Anotimpurile şi-au schimbat fantasmagoria decorurilor şi eu nu le deo­ sebiam decât după felul rmbrăcămintelor pe care le purtam. Unul purta totuşi hermina albă a zăpezilor, celălalt rugina şi purpura frunzolor veştede, altul verdele fraged stropit de spuma albă-trandaJi ri e a florilor de cireşi, sau aurul mişcător al holdelor coapte ... Dar eu nu le vedeam. ELl u'ascultam tumultul vieţii, care'mi băte�L 11:L fereastră şi mă chema necontenit _,-,i\ iau part.o şi eu, ca orice muritrn-, la serbătorilc ei ve­ sele sau triste. Eu nu vrearn să le ascult, şi în mine cu toate astea era un visător. Eu to��te le-am arnânat pentru mai târz.i u, zicându'mi (;�t banul mi le VlL l'eelh cu pr-isos. [211] SPOVEDANlJ 211 Eu n'am cunoscut decât munca fără preget de zi şi de noapte, ca un minier ce sapă 'in întunericul orb spre a avea dreptul si), se bucure odată, de lumină. Acuma de-asupra mea s'a boltit în sfâr­ şit cerul, zăbrelele prin care întrevedeam viaţa au dispărut şi mă, întreb: acesta era, paradisul pe care l'am visat atâţia ani în obscuritatea nepretinoasă a cornptoa­ rului în care m'am trudit ea sămi câştig libertatea şi să m11. bucur de cer? In timp ce'mi număram şi'rni agoni­ seam cu trudă banii, eu nu cântam cum cântă lucrătorul acesta, nevăzut, în tirnn ,. ce desgroapă o' lume dispărută, lovind cu tărnăcopul în lavă: eu îngropa.m o Iume, a.mânăud toate pentru mai tărziu ; eu nu'rni dedeam seamă că o clipă t.re­ cută nu se mai întoarce 'napoi .. , Azi am vârsta la care nimeni nu'ţi mai închide ochii cu o sărutare, sărit cel ce-am fost; în schimb am însă un capital solid plasat, pot să mii duc unde vreau de la nord 1<1 sud, să, schimb priveliştele la in­ fi 11 i t, si't, 11 rm.ireso 111 orsul primăverii din ţCL1'rt "n ţaril, să.' rn i deschid fereastra când [212] • 212 D. A};GHEL ŞJ sr. o IOSIF --- --------- -- vreau spre un decor polar sau spre un parc exotic, să râvnesc după o formă care trece şi mi-ar desfăta ochii, sămi incănt rnstărşit toate simiurile, ---- căci omul e cu atâta mai desăvârşit cu cât ştie şi poate să ia parte eu toate simţurile lui la căte le 'mbie schimbătoarea viaţă ... Am citit cu pasiune scrieri de călăto­ rie, am epuizat toate continentele şi am trăit priveliştele înainte ele �t le vedea, mi-am scontat plăcerile şi bucuriile cu gândul, - şi azi nu mai gELsese niciun farmee în tot ee mă'nconjoară. Toate le revăd iarăşi parcă prin zăbrelele inguste 8, cornptoa.rului în care am trăit, nimica spontan, toate mi se înfăţişează prin pri­ virea cărţilor citite. Virginitatea lucruri­ lor îmi lipseşte. Şi eu am răvnit după libertate cu toate aceste, crezând că, li­ bertatea. e totul, în loc să urmez pilda cuminte a tuturora, să, mă bucur de mi­ nuta pe care-o trăesc şi SEL trăesc minuta de care m'aş fi putut bucura ... Zidurile triste şi ruinato care cu toate acestea povestesc de gloria unei civilizaţii at.ăt de rafinate, - înmorrnăntate printr'un [213] '1 SPU\'EDA?\ll 21:3 capriciu al naturii, sunt pentru mi ne rui­ nile unui oraş ca oricare altul. Grădinile dela Sorrento care coboa.răn pantă dulce pănă'n mare cu lărnăii şi ma.rida.rinii lor înfloriţi, mă indispun ca o ironie. Terasa albă de unde stau şi privesc de cealaltă parte (1, golfului cum Neapolul sgomotos se înnlţă 'in amfiteatru din ape, rrni pare ceva, de prisos, un banal artificiu ome­ nesc, o insultă adusă naturii .. , Imi întorc capul şi privesc: dintre bo­ schetole de arbori nemuritori văd albul palat al printesei Gorciacoff cum strl, trist ca un mausoleu sub cerul albastru, în somnolenta asta a soarelui care acum e ridicat sus. Obloanele închise la toate fe­ reştile spun că nimeni nu vine în acest anotimp s� deschidă geamurile intr' o parte, să lase aerul venit din largul mării, să alunge adormitoarea atmosferă din ia­ t.acurile păriisite, S3, lumineze saloanele, să j oace răsfrângerile soarelui pe cadrele aurite, să, îmbălsămeze cu parfumul pu­ ternic şi ameţitor al lămăilor deşertele gangun", Nimeni nn vine acolo, cum nimeni nu [214] :21+ D, A::\GHEL ?[ ŞI'. o IOSIF săli'i,şlUf.�şte în sufletul meu. Şi gândul ăsta de părăsire îmi măreşte parcă întristarea mea făr[\, vindecare. Amurgul sau zorii, ca, nişte decoratori fantastici, pot trece pe ape schimbând la nesfârşit faţa valurilor, romantica lună. poate eşi din valuri sau coborî în ele i needihnitul Vesuv înconjurat de turbane de neguri poate săşi arunce leneş spre cer spirala lui de fum, ca un musulman visător - sau să/şi răscolească cenuşa din funduri fii s'o împrăştie Încii odată peste aceste locuri -- căci mie mi-e tot una! Şi eu nu sunt nici măcar un romantic, un Byronian, eu iubesc viaţa, şi nu pot lua. parte la dânsa, pentru că n'am ştiut-o preţul la vreme. Mă mişc, vorbesc, tă.răsc o umbră după mine, - şi cu toate aceste nu exist ... Icniturile surde ale tărnăcopului reîncep să bată din nou, şi cântecul printre rui­ nele vechi străbate acuma ironic parcă ... Glasul cânt�L: .\. Napoli s'<:; Iatto 10 consiglio, Che non si riange l'uomo quando more ... [215] SPOVEDAxn ---- ------�--- 215 Ascult câotecul ritmat de loviturile tâ.rn ăcopului, şi mi-a,duc ami nte că în să­ păturile care s'au făcut odată, la Pompe], s' a găsit ti parul unei forme ideal de fru­ moase a, unei femei pe care �rnpţia Ve­ suviului a surprins-o, şi-a acoperit-o în giul,giul lui elA cenUş[L jilavă, vroind, par­ că, în pornirea lui nimicitoare, să, pă­ streze pentru cei ce vor desgropa-o con­ turul divin al acelui trup care a trecut pe pământ. In tiparul ptistrat de veacuri, un artist curios a turnat acea formă, rechemând la viaţă trupul din care sufletul a dis­ p{trut.,. Şi visând la, a,cestea, mii gânclesc ci şi eu nu mai sunt decM un amestec de lut care mai păstrează încă forma exterioară a celui care a fost odaUt şi din care su­ fletul ŞH1 luat sborul amrect, ... ::: Da, în zadar schim.b locurile şi caut să-mi deschid ochii tot asupra altor prive­ lişti ; în zadar m'am întors la Rorna. Sunt ca UII vas delut În care un parfum [216] 216 D. ANGHEL ŞI 81'. O IOSIF preţios a sălăşluit o clipi:1" care DU mai păs­ trează acum decât amintirea vagiî a parfumului ce l-a locuit. Ideea morţii aci, în oraşul acesta zis etern, o întâlneşti aproape la fie ce pas, o spune aproape orice piatră, ţi-o impune orice lespede de marmoră pe care amă­ gitorul spectru al glol'iei a vrut să scrie un nume, orice templu ridicat în faţa, soarelui ca să perpetueze un cult. Ideea aceasta mă urmăreşte de când sunt aci şi nu mai pot să SC3,P de ea. Spectrul morţii cu toate aceste nu măn­ spăimântă., şi acum, obişnuit cu ea, singurul lucru care mă chinueşte este chipul de a reda pământului partea ce mi-a hărăzit-o şi peste care puterea necunoscută care poartă atâtea nume de când e lumea, (:1, suflat fluidul acela, misterios care se chiamă darul vieţii. De ce mă chinueşte acest gând, - nu ştiu. Aşa" subtilizat şi redus cum. sunt, voiu reda pămăntului aşa de puţin din ceeace mi-a 'inchiriat o clipă! ... Ideea însă de a fi inchis într'un Joc şi ele- [217] SPOVEDANII 211 a SUL o veşnicie într'un cuprins masurat, într' o încăpere silită, mă revoltă. Cimitirele intâilor creştini pe care le-am văzut la St. Calixt, şi aiurea, necropolele acelea întunecate, saltarole acele înguste săpate unul peste altul în zidul întunecat unde nu mai pătrunde lumina, promiscu­ itatea aceea silită a putreziciunei la un loc,.în aerul muced, sub greutatea pătu­ r ilor de pământ care te despart de lumină şi de cerul boltit de desuptul căruia viaţa continuă să'nflorească şi să rodească, .,', mă înspăimântă. Cot la cot aproape cu ceilalţi, Întinşi pe spate, neclintiţi, să fi silit să, stai, când viaţa cu eternele-i prefaceri îşi urmează, mersul ei, să ştii că stai inert, cu mâinele pe pept, în catacombele triste, unde creştinismul te-a relegat în aştep­ tarea trâmbiţei care te va chema, în faţa lui Dumnezeu şi a judecătei supreme ... Chinuit de gândul acesta am mers sn, rătăcesc prin cimitirele Romei vechi; fără de ţintă am. mers sub lumina albă a soa­ relui, şi la o răspântie, din afundul unei străzi am intâ.lnit un convoiu pe care astăzi [218] :218 D. ANGHEL ŞI SI'. O JOSIF încă, nu ştiu dacă, l-am văzut cu adevă­ rat, sau a fost o închipuire a, fantaziei mele.,. Peste zidurile ce îngust,au de-a stânga ŞI de-a dreapta strada care cobora în pantă, copacii bătrâni îşi împreunau c1proape ra­ murile, mişcăud la, fiece batere de vânt capricioasele arabescuri ţesute de cutre­ rnurul necontenit al frunzelor. Un amestec de voci sună deodată şi'n lumina cea, trLinuiUt un şir de călugări din­ tr'o sectă n ecunoscubă mie, apăru fără, de veste. I,' n fel ele cămaşă lungă" fantastică, cenuşie apWetpe îi îmbi-âca. începând cu o glugi), ascutită tăiată numai în drep­ tul Iruntii cu două găuri strâmte din care ochii vii priveau ca nişte cheotori ; în măni purtau nişte prapuri negre, iar în urma lor, într'un dric hodorogit, tras de-un sin­ gur cal, un mort necunoscut, coperit de un postav negru pe care sta scris în li­ tere de argint: Hic jacetpulvis, cinis et nihil, Mascati erau cei ce-l duceau, mascat [219] SPOVEDANH 219 şi necunoscut şi mortul, -.- şi numai ochii care priveau prin cheotorile acele tăiate în posta vul sur al glugilor, dimpreună cu glasurile acele ingemănate în rugă mă încredinţau că văd în adevăr aceasi.ă stra­ nie privelişte şi că nu e dezgustul meu de viaţă care şi-o tnchipue ... :E un fel de a, fi Îngropat şi acesta, aşa" aproape fantomatic, fără de fast şi fără de feţe descoperite po cari s'ar ve­ dea curgând lacri mile Ialşe. Durerea se cuvine să fie anonimă şi lacrimile nevă­ zute de mulţimea indiferentă. Spre care cimitir clandestin S'e1, îndru­ mat ca S[L doarmă necunoscutul mort, nu ştiu . . Int.r'un târziu însă, m'am pomenit în ci- mitirul protestant, acolo unde, sub chi­ paroşii şi pinii de-apururi nemuritori, sub o simplă lespede de marmură se odih­ neşte inima cr.uţată, de flacările rugului, care au mistuit trupul aruncat de valuri al celui mai eteric poet, - inima lui Shelley ... Era'n a,murg acum şi cripit.ul pasări lot' uevăzute cânta moartea soarelui d' asupra acestei lespezi pe care pietatea unui prie- [220] 220 D. A:SGHI!�L :;il S1'. O IOSIF ten a săpat numai două cuvinte: COT Cordium. Piramida uriaşă a lui Cestius se înălţa sub cer, înt.inzându-şi umbra triunghiu­ Iară ea o sfidare obraznică aruncată vre­ milor, şi modestei lespezi sub care dor­ mea această, mică, inimă, în care se reflec- • tase tot uni versul. Eu nu am un nume, nici n'o să-I am. De-ar fi S�L dorm sub o pira.midă, sau su b o simplă lespede, nu voi spune nimic tre­ cătorului. Eu voiu să, mă desbrac de mine, pentru că n'am ştiut să-mi innobilez lutul pe care mi l-a împrumutat natura. Cum narn izbutit să, fiu nimic, trebue să, mă reîntorc în marele tot, S�t nu las o parte din mine locului, să mă, amestec cât mai curând în materia care ar putea renaşte, să nu stau inchis sub o piatră .de mormânt, într'un săltar săpat într'un zid de ţărftDă, sub o piramidă obraznică sau sub un mausoleu fastuos, pe care mi l-aş putea pli'\tl cu preţul ecoriomiilor mele. Singura mea dorinţă, este de a mă retntoarce Cflt mai curând în mare le tot [221] SPOVEDANII 221 spre areîncepe mai curând o altă viaţă. Fie­ care clipă pe care o mai trăesc inutil, după o viaţă inutilă, o socotesc ca un furt asupra vieţii viitoare ... Hodina nu mă mai farmccă şi mă gân­ desc că la începutul călătoriei mele, ur­ când amfiteatrul abrupt pe care e zidit oraşul F'iume, am fost atras de umbra­ rele unor copaci ce de departe mi se ară­ tau ca, o gră,dină liniştită, în care florile înfloresc şi râd la soare ... Cu cât urcam, atras de viziunea asta fermecătoare, d'asu­ pra zidurilor albe presărate de cioburi de sticlă, ascuţite pe care le seamănă pe-acolo pretutindeni instinctul egoist de proprietate, marea se desvălea tot mai mult, luminată de albul pănzelor, de f'lu­ turatul stoaguri lor depe cat.argur ile coră­ biilor a.ncorat.e în radă. Grădina cea fericită, când am ajuns sus, pe culme, nu er8, decât un cimitir. Şi era atâta linişte şi tihnă acolo, după poarta care-I despă.rtea de lume, de-asu­ pra, sbuciumului mării vşi-al vieţii! Poarta aceea pe care am împins-o in­ trănd, mă izola în adevăr aşa de mult de [222] 222 D. Ae [234] :23-+ D .. -\.NGHEL ŞI ST. O lOSIF ---- ---------------- --- aspru din casă pune capăt brusc exube­ rantei acestor manifestări entuziaste. Cu reverenţe şi salamalecuri se despart, şi cu făgăduiala ca a doua zi să-i aducă alte daruri. Din ce în ce mai şiret, zâmbetul mar­ morean apare pe figura tntolitului om, care a rămas iarăşi singur în albul lui domeniu. Un vagabond zdrenţăros, tre­ când pe stradă, s'a oprit şi priveşte cu jind, cu faţa lipită de grilaj, la blana, călduroasă a parvenitului. Înserea,ză. Vântul bate acum călduţ, dela Sud, şi cerul îşi 'schimbă treptat faţa nourilor, Printre ramuri ferestrele caselor Iicăresc prietenoase. Copiii dorm fericiţi. În somnul lor adânc şi nevinovat vi­ sează la omul lor, vorbesc cu el şi n'aud ropotul sgOlnotos al ploii repezi de afară. " Şi dimineaţa, când au deschis ochii nerăbdători ca să'şi vadă isprava, aleargă amândoi la fereastră, dar uimiţi, constată [235] ) HOTUL 235 cu indignare că omul de zăpadă, ca un , om ingrat, a dispărut din grădină, dim­ preună cu paltonul, ceasul de aur, pana­ maua şi toată alba feerie în care tronă cu zâmbetul lui şiret ...