[3] INTRODUCERE. In 1906 apărea la Arad întâia biografie românească a Mi­ tropolitului Sava Brancovici, biografie datorită răposatului Va­ sile Mangra. De atunci şi până în timpul de faţă investigaţiile istorice au scos la iveală nou material documentar, menit să lăr­ gească cercul cunoştinţelor privitoare la păstorirea luminatului ierarh luptător, îngăduind o pătrundere mai adâncă şi o con­ turare mai precisă a personalităţii lui. Incercarea unei noui înfăţişeri a vieţii şi păstoririi Mitro­ politului Sava Brancovici, care să se sprijine acum pe o infor­ maţiune mai largă şi mai amănunţită decât aceea pe care o avea la îndemână autorul biografiei dela 1906, se impunea. Ţinând seamă de faptul că puţine figuri din trecutul bise­ ricesc al Românilor s'au bucurat de atenţiunea contemporanei­ tăţii şi a posterităţii în aceeaşi măsură ca Sava Brancovici ­ atentiune concretizată în numeroase mărturii documentare, pre­ cum şi într'o considerabilă serie de contribuţiuni istorice lite­ rare, - am socotit necesar să arunc, în prima parte a lucrării de faţă, o privire critică asupra tuturor isvoarelor contemporane ca şi asupra literaturii istorice, române şi streine, privitoare la acest subiect. Iar partea a doua, în cursul expunerii momentelor principale din vieaţa şi activitatea marelui ierarh, oferă prilej să fie valo­ .rificate la loc potrivit datele isvoarelor contemporane, împreună cu opiniile ce au fost rostite până în timpul de faţă din partea unor cercetători, cari prin contribuţiuni1e lor meritorii n'au făcut decât să pună într'o şi maj vie lumină rolul de apărător al orto­ doxismului, pe care l-a îndeplinit în sec. XVII, Sa va Brancovici. [4] MARINA 1. LUPAŞ Isvoarele contemporane le vom clasifica, după obişnuita îm­ părţire, în isvoare narative, documentare şi legendare, exami­ nând valoarea fiecărei categorii cu mijloacele de investigaţie, pe cari ni le pune la îndemână stadiul actual al cercetărilor făcute în chestiunea ce ne preocupă. Literatura istorică relativă la această chestiune o vom înfăţişa în raport cu diferitele contribuţiuni aduse pentru lămu­ rirea ei de către cercetători români, sârbi, maghiari şi germani, acordând în mod firesc mai multă atentiune celor ce au sporit interesul pentru ea fie prin descoperirea unor noui isvoare de inforrnaţiune, 'fie prin aplicarea unor metode mai ştiinţifice la tra­ tarea materialului cunoscut de mai înainte, decât celor ce s'au limitat să reproducă numai caracterizări de ordin general, tre­ cute fără prea mult discernământ dintr'o carte într'alta. M. L. [5] II 1 I . , 1 II 1: '1 i i r I I 1 I r 11 1 I PARTEA l-a PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA ISVOARELOR ŞI LITERATURII ISTORICE RELATIVE LA PERSONALITATEA MITROPOLITULUI SA VA BRANCOVICI [6] • ! ! I I I I ti t ,/ 1\ l I [7] CAPITOLUL 1. ISVOARE CONTEMPORANE RELATIVE LA MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICL L ISVOARE NARATIVE. Isvoarele narative ale veacului al XVII-lea, în cari putem găsi informaţiuni precise despre Sava Brancovici, nu sunt din cele mai numeroase. Ele se reduc: 1) la cronica fratelui său Gheorghe, care a fost în măsură să cunoască. de aproape eveni­ mentele timpului, 2) la istoria lui Mihail Cserei - un povesti­ tor cu tot atâta farmec printre cronicarii Transilvaniei, cum a fost Ioan Neculce printre ai Moldovei -, 3) la o însemnare la­ conică a preotului sas Andrei Gunesch din Petrilalău, însemnare păstrată în "Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum", şi 4) la o scurtă notiţă cuprinsă în descrierea Transilvaniei făcută de că­ tre Ioan Vitezy la 1680. Dintre toate aceste isvoare contemporane, cari ne-au păstrat amintirea Mitropolitului Sava Brancovici, cea mai completă şi mai bogată în informaţiuni acceptabile este fără îndoială cro­ nica fratelui său Gheorghe. Pentru o mai justă înţelegere şi apreciere a ştirilor, pe cari le găsim în cuprinsul ei, va trebui să stăruim o clipă asupra vieţii şi activităţii cronicarului"]. Frate mai mic al Mitropolitului Sava, Gheorghe s'a născut e 1) Iavan Radoniă, Grof Gheorghe Brancovici i negovo vreme. Belgrad, 1911. [8] 8 MARINA 1. LUPAŞ pe la anul 1645 în Ineu. Şi-a petrecut Însă o bună parte din anii copilăriei şi ai tinereţii la curtea vl ădicească din Bălgrad (Alba Iulia), unde crescu sub supravegherea fratelui său, Mitropolitul. La vârsta de abia 18 ani, datorită isteţimei, precum şi multiplei lui cunoştinţe de limbi (se spune că vorbea româneşte, sârbeşte, ungureşte, turceşte, latineşte, greceşte şi nemţeşte), il vedem În­ soţind în calitate de diac pe Ioan Dacso, trimisul lui Apaffi la Constantinopol. După patru ani de şedere în capitala Imperiului Otoman şi de însemnate servicii aduse Principelui Apaffi, se În­ toarce acasă pentru a însoţi, un an mai târziu, pe fratele său la Moscova într'o călătorie, a cărei descriere ne-a păstrat-o în cro­ nica sa. După Întoarcerea din Rusia, intrând din nou în serviciul diplomatic al Principelui ardelean, începe să încline mai mult spre partida potrivnică acestuia, partidă pe care o găseşte la Constantinopol, închegată din magnaţii ardeleni emigrati, în frunte cu Ladislau Csăky şi Paul Bcldi. Explicarea schimbării de atitudine a lui Gheorghe Brancovici s'ar putea găsi în per secu­ ţiunile pe cari Apaffi, în hiperzelul său cal vin, începu să le des­ Iănţuiască asupra bisericii româneşti păstorită de fratele său, Mitropolitul Sava. De aceea încheie Gheorghe un pact cu Impe­ rialii, duşmani politici ai lui Apaffi, şi tot de aceea caută să-şi asigure sprijinul Domnilor români Grigoraşcu Ghical) intâiu, pe al lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, apoi. După ce ajunge să îndure din partea lui Apaffi el însuşi persecuţiuni alături de fratele său Mitropolitul, intră pe faţă in serviciul Habsburgilor în speranţa că, ajutat de aceştia, va pu­ tea să ducă la îndeplinire o ambiţie netăinuită a lui, aceea anume de a reuşi să ajungă "despot al Sârbilor". Ridicat de către Impăratul Leopold I dela Viena, la rangul de baron, apoi la cel de conte, nu ştie să profite însă de ac'este semne de înaltă graţie imperială; dimpotrivă pierde toată- încrederea ce-i fusese acor­ dată şi ajunge să fie arestat în toamna anului 1689. Timp de 22 de ani rămâne astfel prisonierul Hab�burgilor, până la 12 De- 1) Siluit! Dragomir. Fragmente din cronica lui Gheorghe Brancovici in Anuarul Insi, de Istorie Naţională din Cluj. Bucureşti, 1924, val. II, p. 5. [9] I MITROPOLITUL SA V A BRANCOVICI 9 & 1 I cemvrie 1711, când moartea îl izbăveşte din supărările surghiu­ nului '] . Dela Gheorghe Brancovici ne-a rămas o cronică românească, cunoscută acum în două copii: una publicată în "Revista critică­ literară" de Aron Densuşianu, iar alta apărută în "Revista Isto­ rică" a d-Iui prof. N. Iorga din anul 1917, şi o cronică sârbească, în care se găsesc informaţiunile privitoare la Sa va 2). Aceasta din urmă, scrisă în timpul arestului său îndelungat, este mult mai amănunţită decât cronica românească şi se compune din cinci cărţi ne publica te încă în întregime. Fragmente din cuprin­ sul ei au apărut pentru întâia dată în Istoria lui Rai(3) şi n'au întârziat de a fi traduse şi publicate în revistele "Speranţa"4) şi "Lumina"5) din Arad. Partea privitoare la Mitropolitul Sava Brancovici a fost din nou tradusă şi comentată cu aparat critic de DI prof. Silviu Dra­ gomir, pentru a fi publicată în unul din volumele Anuarului In­ stitutului 'de Istorie Naţională din Cluj. In cartea din urmă a cronicei sârbeşti, din care face parte şi fragmentul privitor la Mitropolitul Sava, Gheorghe Brancovici dă adevărate memorii "a căror valoare creşte, ce-i drept, prin faptul că autorul este contemporan cu evenimentele, dar ea se diminuiaz ă în ace- 1) Ioan Lupaş, Cronicari şi istorici români din Transilvania. Craiova, 1933, voL 1, p. XIII. 2) Asupra acestei cronici vezi studiul d-Iui Ni cola Rado jciâ, O Hr o­ nikarna grofa Gorga Br ankovica, apărut in Pr iloz i za Kiijevnost jezik, is­ toriji i folklor, t. VI, 1926, pp. 1-45, studiu semnalat mie de d-l prof. C. Marinescu, căruia îi exprim aci mulţumirile mele. D-l M. Lascaris, în darea de seamă pe care o face despre studiul mai sus citat arată că, pe lângă o minuţioasă analiză a isvoarclor din care s'a inspirat cromica stu­ diată, autorul insistă şi asupra sentimentelor româneşti ale lui Gheorghe Brancovici, care şi-a scris .prirna cronică in româneşte. (Cf. revista Byzan­ tion, t. III, 1926, p. 516). 3) I. Raiă, Istoria raznych slovenskych narodov, najpace Bolgar, Horva­ tov, Serbov, Viena, 1794-5. 4 vol. şi 13 adausuri. 4) "Speranţa", Arad, Nr. 17-19, 1869. 5) "Lumina", Arad, Nr. 51-56 din anul 1874. [10] 10 MARINA I. LUPAŞ laşi timp, prin abandonarea măsurii de obiectivitate, pe care o reclamă orice mărturie istorică"l). Intr'adevăr, preocupările lui Gheorghe Brancovici de a fi încercat să pună istoria în slujba aspiraţiilor lui de înălţare po­ litică, a acelora de a deveni despot sârb, I-au îndemnat să întu­ nece uneori veracitatea expunerilor lui, dar numai în legătură cu persoana sa şi cu scopurile de aventură politică, ce i-au pricinuit atâţia ani de temniţă şi de surghiun. Ştirile însă în legătură cu Iratele său, nu lasă prea multe urme de îndoială; dimpotrivă, majoritatea lor se poate verifica chiar pe cale documentară. Gă­ sim anume, în paginile închinate lui Sava, ştiri privitoare la viaţa familiară a Mitropolitului înainte de a fi intrat în cinul monahal - şi sunt ştiri din cele mai preţioase, căci până acum sunt unicele cari înfăţişează această parte din viaţa lui - apoi informaţiuni relative la împrejurările în cari a urcat scaunul vlădicesc din Alba-Iulia, la anumite momente din păstorirea sa, la peripeţiile călătoriei sale în Rusia, la prigonirile înverşunate ce s'au deslănţuit asupra lui, îndată după întoarcerea din călă­ toria aceasta. Dacă autorul n'a putut ocoli pe alocuri unele exagerări, cari n'au fost totuşi în măsură să atace fondul de adevăr, tre­ bue subliniat scrupulul lui Gheorghe Brancovici de a nu se fi mulţumit cu o simplă povestire din memorie, ci de a fi căutat să o intregească cu acte oficiale din timpul păstoririi lui Sava, acte pe cari le-a reprodus în textul lor original, fie românesc, latinesc sau latino-maghiar, în cuprinsul cronicei sale sporin­ du-i prin aceasta valoarea şi puterea de resistenţă în faţa eri­ ticei. Cronica lui Gheorghe Brancovici rămâne, încă odată, is­ vorul de întâia mână şi cel mai complet pentru cunoaşterea vieţii Mitropolifului Sava Brancovici. .. Scrisă cam în acelaş timp cu a l�i Gheorghe Brancovici şi în împrejurări asemănătoare, e ŞI cromca Ardeleanului Mihail 1) Silviu Dragomir, 1. C., pag. 8. [11] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 11 Cserei, în cuprinsul căreia găsim un fragment relativ la Mitro­ politul Sava. Autorul acestei cronice, Secui de origine şi refor­ mat, s'a născut la Răkos (jud. Ciuc] în 1668, a fost crescut la curtea lui Mihail Teleki, pentru a ajunge mai târziu ofiţer în ar­ mata împărătească. După lupta dela Zârneşti, îl găsim îndepli­ nind diferite funcţiuni în tabăra, Imperialilor. Prins în timpul re­ voluţiei lui Răkoczy de două ori de Curuţii acestuia, este crunt maltratat şi jefuit de toată averea. Reuşeşte în cele din urmă să fugă la Braşov, unde începe să-şi scrie cronica. Moare în 1756. Cronica lui Cserei, redactată în ungureşte şi scrisă în formă de memorii, cuprinde evenimentele desfăşurate între anii 1661- 17111}. Insemnate părţi din cuprinsul acestei cronici au fost tra­ duse în româneşte de către Gheorghe Bariţiu şi publicate în re­ vista "Transilvania" din Sibiu; câteva se găsesc reproduse şi în "Părţi alese din istoria Transilvaniei". Obiectivitatea acestei cronici, ca şi a celei mai sus amintite, a fost pusă în discuţie şi nu fără motiv. Fiu al lui Ioan Cserei, căpitan al Făgăraşului şi bănuit părtaş la mişcarea antiapafiană a lui Paul Beldi, Mihail Cserei a fost informat în istorisirea eve­ nimentelor în bună măsură de tatăl său şi foarte probabil in­ fluenţat de vederile politice ale acestuia. Informaţiile despre Mitropolitul Sava nu le dă decât în treacăt şi în legătură cu domnia lui Apaffi, al cărui adversar era, prin tradiţie familiară. Vrând să ilustreze corupţia şi sistemul de intrigi dela curtea lui Apaffi, arată unde a dus arghirofilia lui Ladislau Szekelv şi Ştefan Nalăczi, doi din sfetnicii intimi ai Principelui: la maltra­ tarea şi schingiuirea prin bătăi a Mitropolitului Sava. Fie din simpatie faţă de Sava şi Gheorghe Brancovici, cari împărtăşeau politica tatălui său, fie din resentimente faţă de Apaffi, expunerea privitoare la adversarii lui Sava nu s'ar pu­ tea afirma că este cu totul lipsită de tendinţe şi, când constatăm 1) Szigethy Lajos, Cserei Mihâly es Historiâţa, in revista Erdelvi Mu­ zeum, Cluj, 1894, p. 429-451; Domjăn Istvăn, Cserei Mihâly, a kâlvinista. Ibidem Plp. 670-677 şi Ben.czik, Ncgyaţt ai es Mikl6svâtszeki Cserei Mihâly. Cluj, 1905. [12] 12 MARINA 1. LUPAŞ aceasta, ne gândim mai ales la prezentarea motivelor de per secu­ ţiune contra lui Sava. Cât priveşte celelalte ştiri relative la maltratarea bătrâ­ nului Mitropolit, ele sunt confirmate parte prin documente, parte prin o altă relatare contemporană, aceea a preotului săsesc din Petrifalău, Andrei Gunesch. Născut la 1648 în Sibiu, după studii în străinătate, la Wittenberg, Andrei Gunesch se întoarce acasă, unde funcţionează ca preot în Petrifalău întâi, apoi în Câlnic, iar dela 1702 în Sebeş-Alba, unde ajunge protopop­ decan-}. In timpul şederii la Sebeş a scris, se pare, cro­ nica sa, o continuare a istoriei lui Ioan Bethlen, pe care o duce dela 1663 până la 16902). In cuprinsul acestei cronici rosteşte cuvinte de laudă la adresa Mitropolitului Sava, spre a aminti apoi de bănuielile, cari au căzut asupra lui, bănueli despre cari vorbise şi Cse­ rei, stăruind asupra arestării lui Sava şi asupra pedepsirii lui cu bătăi cumplite, în urma cărora ar fi murit. Concordanta acestor din urmă ştiri cu cele ale lui Cserei, ca şi faptul că ele vin din partea unui preot, care putea fi de­ stul de uşor şi exact informat de lucrurile ce se petreceau în­ tr'un oraş foarte apropiat de parohia unde păstorea el, stau chezăşii ale veracităţii lor. In sfârşit, notita scrisă de catolicul Ioan Vitezy din Bra­ tislava (pojon) la 21 Decemvrie 1680, cu toate că nu aminteşte numele Mitropolitului Sava Brancovici .arată lămurit că numai despre el poate fi vorba în textul acesta: "Schismatica seu Va­ lachica Religie inter receptas non numeratur, in Regno tamen to­ leratur. Habent etiam Valachi suum episcopum coelibem, Albae luliae e xlra oppidum residentem, carnibus fota vila abstinen- . , 1) J oseph Trausch, "Schriltsteller-Lexicon", 1870, voL II, p. 41. 2) Joseph Trausch, "Chronicon Fuxio-Lupino-Oltardinum", ed. Braşov 1847, pag. 135 şi următoarele. [13] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 13 tem olim miliiarem, nutu: Principi in pa ucis charum, eo quod Valachos Caloinisiis unire, sed [rustra, adlaboraoerii", [Religia şismatică sau valahică nu este numărată între cele recepta, to­ tuşi e tolerată în ţara (T ransil vaniei]. Au şi Valahii episcopul lor neinsurat, cu reşedinţa în Alba Iulia, afară din oraş, om care toată viaţa s'a abţinut de mâncări cu carne ; odinioară a fost soldat, acum este puţin iubit din partea Principelui, deoarece s'a ostenit, în zadar, să unească pe Valahi cu Calvinii]. Rezultă şi din scurţimea acestei notiţe, că autorul ei a în­ semnat în fugă ceeace a putut afla cu prilejul trecerii sale prin Alba Iulia, dar la sfârşitul anului 1680, când şi-a scris tratatul despre Transilvania, nu mai era în si.tuaţia să cunoască exact peripeţiile prin care trecuse sbuciumatul şi nedreptăţitul vlă­ dică Sava, tocmai în vara şi toamna acelui an. Autorul notiţei Ioan Vitezy pare să fi fost un agent al ca­ tolicismului, după cum rezultă din dorinţa pe care o exprimă ca să vadă Transilvania cât mai repede încăpută "sub invictis­ simae Austriacae Aquilae alas reducere ... fidemque cathclicam pro iuncto erga eandem zelo ibidem plantarc':"]. 2. ISVOARE DOCUMENTARE. Mult mai numeroase decât cele narative, isvoarele repre­ zentate de documente vin să ajute, fie la completarea ştirilor laconice, uneori prea vagi, ale isvoarelor înşirate mai sus, fie la verificarea unor date şi relaţiuni întâlnite acolo, de al căror adevăr ne îndoiam. Cercetarea critică a acestor documente şi confruntarea lor cu isvoarele narative nu este din cele mai uşoare, din cauza lipsei originalelor, precum şi a prea marei lor 1) Titlul lucrării lui Vitezy este: Transyloania hac est breuis ac suc­ cincta regionis illius Descriptio ; a fost publicată de episcopul G. D. Teulsch în Archiv des Vereines fiir Siebenbiirgische Landeshunde, 1853, p. 270 sq., cu titlul: "Siebenbiirgische Zust'ănde unier M. Apaîi 1 ge schildert van einem Zeitgenossen", [14] 14 MARINA!. LUPAŞ risipiri în diferite colccţiuni şi publicaţiuni de documente. Totuşi s'ar putea grupa în: a) Acte adresate lui Sava Brancoviei. b) Acte sau scrisori emanate dela Sava Brancovici, c] Acte privitoare la Sava Brancovici. * a) Din întâia categorie ar face parte în primul rând, dacă ţi­ nem seamă de ordinea cronologică, decretul pe care Sava îl pri­ meşte, în momentul hirotonirii sale (14 Septemvrie 1656). dela Mitropolitul Ştefan al Ungro- Vlahiei. Acest decret, scris în româ­ neşte şi reprodus în întregime în cronica lui Gheorghe Branco­ viei, este pe cât de interesant prin cuprins, tot pe atât de cu­ rios ca formă. Textul "praxiei" - căci aşa se mai numeşte acest decret - precizează cu amănunţime îndatoririle Mitropolitului Transilvaniei, precum şi obligaţiile pe cari credincioşii le aveau faţă de el. Mitropolitul era dator, se spune în această praxie, "să indirepteze şi să înveţe pe numiţii ai lui Hristos oameni cu porun­ cile şi cazaniile tâlcuirii evangheliei şi a apostolului limbii lui şi ajutorările vieţii lui, toate învăţăturile de spăsenie şi de folo­ sinţă sufletului ... să facă şi să obârşească toate lucrurile ar­ hiereşti cu şederea sfântului scaun, ca un Mitropolit adevărat pe leage al aceii Mitropolii (a) Bălgradul [ui]. Să facă citeţi intr'ânsa şi în toată eparhia lui şi să hirotonească episcopi, când va trebui la episcopiile carele sunt supuse supt acea Mitropolie a Bălgradului, să domnească şi să oblăduească toate averile, cele mişcătoare şi nemişcătoare, şi să poarte grije de dânscle. Aşişderea iar îi dăm voie să oblăduească şi să poarte grije de biserici şi de mănăstiri împreună cu toată eparhia aceasta, să le caute şi să le curăţeze de toate putregaiurile necurate". In schimb, atât călugării şi preoţii, cât şi mirenii trebue să răs­ pundă cu supunere şi cu cinstire, obligându-se "să-i dea toate pe orânduită tocmeală, cumu-i obiciaiul biruinţii ţării şi nici în­ tr'un chip să nu-i stea nimene îrnpotrivă'"']. 1) Anuarul Ins l. de IsI. Naţ. Cluj, voI. Il, p. 20-27. [15] MITROPOLITUL SAV A BRANCOVICI 15 Atribuţiunile şi drepturile Mitropolitului ardelean, formu­ late în documentul mai sus amintit, deşi nu sunt lipsite de ve­ rosimilitate, nu se întâlnesc astfel precizate în nici un act de hirotonire, dat de vre-un Mitropolit al Ţării Româneşti pe seama vre-unui confrate al său din Transilvania, Cuprinsul pare deci propriu să trezească temeri de o posibilă lipsă de autenticitate a actului. Dar ceeace face să apese şi mai mult îndoiala asupra au­ tenticităţii lui, e forma în care este prezentat Anumite expresiuni ca: "de Dumnezeu păzita ţară a munteneştilor Români" sau "Mitropolit al Bălgradului şi a toată Erdelio" şi anumiţi ter­ meni ca: vlahozaplanin'ski. din titulatura Mitropolitului Ştefan, spre exemplu, au un caracter cu totul strein de limba, în care se redactau documentele muntenesti din veacul al XVII-leal), Acest document, căruia nu i s'a găsit încă precedent nici ca fond, nici ca formă, ar putea fi deci considerat, fără prea mare temere de eroare, ca o plăsmuire a lui Gheorghe Branco­ viei, făcută chiar fără să fi avut la îndemână vre-un model. Punctele din "praxia", atribuită Mitropolitului Ştefan, cuprind îndatoriri atât de fireşti şi de elementare pentru un mitropolit, încât nu este exclus, ca Gheorghe Brancovici, crescut la curtea vlădiccască a fratelui său, să le fi observat şi să le fi cules din activitatea zilnică a acestuia, spre a le utiliza apoi, împreună poate şi cu inspiraţiuni luate de prin decretele principilor arde­ leni, ca elemente de bază în alcătuirea pretinsei "praxii", Actului mai sus amintit, îi urmează o serie întreagă "de di­ plome, date de principii Transilvaniei contemporani cu păsto­ rirea Mitropolitului Sava. Intre acestea deosebim trei diplome de întărire în vlădicic: 1) diploma lui Gheorghe IL Rakoczi din 28 Decemvrie 16562); 2) diploma lui Acaţiu Barcsai din 9 Ia­ nuarie 16593) şi cea a lui Mihail Apaffi din 23 Aprilie 16624), 1) Silviu Dragomir, 1. c., pag. 9. 2) Timotei Cipariu, Arhivu pentru filologie şi istorie. Blaj, 1867-1871, pag. 648-650. 3) Nicolae Dobrescu, Fragmente privitoare la Istoria uisericii române, Budapesta, 1905, pag. 37-38. 4) Dr. Augustin Bunea, "Vechile Episcopii româneşti, a Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Bălgradului", Blaj, 1902, pp. 121-122. [16] 16 MARINA 1. LUPAŞ Apoi câteva decrete privilegia le, cum sunt decretele acordate de Acaţiu Barcsai în 15 şi 20 Mall'tie 16591) pe seama preoţimii române, decretele apafiene din 1 Septemvrie 1663, din 20 De­ cemvrie 1673 şi 30 Decemvrie 1675, 12 August 1676 şi 4 Oc­ tomvrie 16792), precum şi câteva aducătoare de restricţiuni, date tot de Mihail Apaffi, ca: decretul din 24 Mai 1667, cel din 20 'Februarie 1669 şi al treilea din 14 Iunie 16743). Înrudit cu actele de mai sus ca provenienţă şi privind di­ rect pe Mitropolitul Sava, este şi actul de acuzare ce i se aduce acestuia în 2 Iulie 1680 din partea notarului lui Apaffi, Petru Alvinczi din Vurpăr, şi a câtorva preoţi şi mireni']. Din aceeaşi categorie de acte adresate lui Sava, face parte şi hrisovul de danie, pe care-l primeşte acesta dela ţarul Ale­ xie Mihailovici în 28 August 16655). Interesul pe care îl pot trezi toate aceste acte, este de or­ din pur informativ, de aceea nu vom încerca să facem aici operă de tehnică diplomatică, insistând asupra formei lor de redac­ tare, stereotipă de altfel, ci ne vom opri mai mult asupra cu­ prinsului. Dar, pentrucă datele din cuprinsul documentelor mai sus amintite sunt strâns legate de activitatea Mitropolitulul Sava, am găsit mai potrivit să insistăm asupra lor într'o încer­ care de reconstituire a vieţii şi activităţii acestuia, în partea a doua a lucrării de faţă. * b) Categoria a doua de documente o formează trei scrisori oficiale pornite dela Mitropolitul Sava, dintre cari prima,cea 1) T. Ciţiariu, L c., p. 571-572 şi N. Dobr escu, 1. c., p. 39-40. 2) T. Cipariu, L c., 572, 573, 574; S. Dragomir, L c., p. 33-34; T. Cipariu, 1. c., 574; S. Dragomir, 1. c., pag. 35-36. 3) Monrumenta Comitia lia Regnl Transy lvaniae, XIV., p. 2(7. Cipariu, 1. c., pag, 611-612 şi 575. 4) V. M angra, "Mitropolitul Sava II, Brancovici", Arad 1906, adn. XI. p. 172, după Samuil Clain, Istoria Românilor, manuscris IV, partea 8, § 6. 5) S. Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţii le bisericii româ­ neşti cu Rusia în veacul al XVII-lea, anexa XXIX, p.123-124. Extras din Analele Academiei Române, seria II, 'tom. XXXIV, M. S. 1, Bucureşti 1912. [17] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 17 adresată lui Mije Mihai din Bungard-}, este scrisă în româneşte cu chirilice şi poartă iscălitura şi pecetea MitropoMului. Origi­ nalul ei se păstrează în arhiva din Bistriţa, câtă vreme al ce­ lorlalte două adresate de Sava ţarului Alexie Mihailovici, s'au păstrat în arhiva Ministerului de externe din Moscova ţaristă"], In rândul aceloraşi acte emanate dela Sava, am putea pune şi hotărîrile sinodale luate în timpul lui, hotărîri cari, dacă nu vor fi fost propuse chiar de Sava, au 'fr.>st în orice caz aprobate de el, precum şi singhelia dată la 1677 pe seama preotului Paştiu, singhelie al cărei original se păstrează în arhiva dela Biblioteca Universităţii din Cluj, purtând impresionanta iscălitură a Mi­ tropolitului în forma aceasta românească: Sava Broncooeanulvs , c) Din categoria a treia fac parte destul de multe docu­ mente cari, în majoritatea lor, nu ating decât în treacăt amin­ tirea lui Sava. Trebue totuşi să menţionăm printre acestea di­ ploma de întărire din 15 Februarie 1660, prin care principele Acaţiu Barcsai înlocueşte pe Sava cu un oarecare Gheorghe Moscovitul din Putivlia"] , apoi măsurile pe cari le-a luat Apaffi în Iulie 1680 pentru confiscarea averii lui Sava, actul de con­ semnare şi sigilare a acestei averi, făcut în aceeaşi lună 16805), scrisoarea adresată de Mihail Apaffi reprezentantului său la ]) 1. Lupaş, ·Studii şi conferinţe istorice. Bucureşti, 1928, voI. 1, p, 190-191, unde e reprodusă şi în Iacsimil. 2) S. Dragor'1ir, "Contribuţii pr-ivitoare la relaţiile bisericii româneşti cu Rusia în veacul al XVII-lea, p. 36. 3) N. Iorga, Acte româneşti din Ardeal în Buletinul Comisiunii Lsio­ rice vol. II, p. 26 şi parţial reprodus textul la 1. Lupaş, Istoria Bisericii Române ed. VI. Bucureşti 1938, p. 64. 4) Hurmuzaki, Documente voI. XV2, p. 1291-1293. 5) 1. Lllpaş, "Averea confiscată de principele Mihai Apaffi dela Mi­ tropolitul Sava Brancovici şi fratele său Gheorghe în revista "Biserica şi Şcoala", din Arad, 1915, norii 37-39. Reproducem În Anexe traducerea ro­ mânească făcută de fostul nostru coleg din timpul studiilor universitare la Cluj, d. Dr. Ladislau Makkai, pentru a cărui amabilitate îi exprimăm aici mulţumiri. 2 [18] 18 MARINA I. LUPAŞ Constantinopol, Andrei Szekhalmi, în 30 Septemvrie 16801) şi acordul încheiat la 21 August 16812) de Constantin Brâncoveanu, ca împuternicit al Principelui Şerban Cantacuzino, cu Ladislau Csăki şi Cristofor Pasko la Constantinopol pentru reaşezarea Mitropolitului Sava în scaunul vlădicesc din care fusese răstur­ nat "fără vină, de către guvernul tiranic al lui Apaffi". Şirul acestor documente s'ar putea încheia cu însemnarea pe care o face Gheorghe, fratele Mitropolitului, pe o Evanghelie dăruită bisericii din Veştem, la 1 Mai 1683�) şi cu diploma no­ bilitară pe care împăratul Leopold 1 o acordă fraţilor Gheorghe şi Sava Brancovici în7 Iunie 16834). Atât laconica însemnare, cât şi diploma leopoldină, pe care o socotim postumă pentru Mitropolitul Sava, sunt cu deosebire preţioase pentru încerca­ rea de fixare a unei date încă nesigure cu privire la Sava şi anume a datei morţii lui. 3. ISVOARE LEGENDARE. Fără să dăm o importanţă exagerată afirmaţiunei, pe care o făcea odată vestitul bizantino log francez G. Diehl, spunând că "adesea legenda este mai adevărată decât istoria", indrăsnim to­ tuşi să punem în rândul isvoarelor şi o legendă, în haina căreia poporul a păstrat vreme îndelungată amintirea Mitropolitului Sava. Legenda e cunoscută în două versiuni şi se referă la batjocurile, pe cari a trebuit să le îndure Mitropolitul Sava Brancovici din partea Principelui Mihail Apaffi. Acceptată de unii [Clain, Maior, V. Mangra, G. B. Duică) şi respinsă de alţii 1) T orok-magyar âl lamkor i okrnănytăr, Budapcst, 1872, vol, VI, p. 101. 2) Documente istorice de�pa-e starea politică şi ieratică a Românilor din Transilvania, Viena 1850, pag. 133-134 şi 1. Lupaş, Lecturi din isvoa­ rele istoriei române. Cluj, 1928, Ipag 192,193. 3) N. Iorga, "Scrisori şi inscripţii ar�elene şi mar amur eşcne", vo!. II, p. 202. .. 4) Liber Regius, Leopoldi I ab anno 16�3-1687, vol. 18, p. 78-80. Re­ producem în Anexe textul original latin al acestei diplome, pe care nu l-am găsit reprodus integral. în nici una din /publicaţiile româneşti cunoscute mie. [19] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 19 [Gh. Şincai şi Aug, Bunea) - această legendă, care arată că Apaffi ar fi încercat să-I umilească pe Sava, oferindu-i un că­ ţel înfăşat în scutece, să-I boteze.'}, a fost analizată cu aparat critic de Dl. prof. S. Dragornir''] şi s'a dovedit neîntemeiată. Ea nu pare a fi decât iscusit a adaptare, la cazul Mitropolitului Sava, a unei legende greceşti mai vechi, care înfăţişează un câine îmbrăcat călugăreşte şi prezentat de către Sultanul tur­ cesc Patriarhului Maxim din Constantinopol, spre hirotonire, Oricum ar fi această legendă, faptul că ea a putut fi raportată în esenţa ei tot la o atitudine răuvoitoare a Principelui Apaffi faţă de Mitropolitul Sava în legătură cu religia ortodoxă, apoi împrejurarea că aceeaşi legendă a fost aplicată şi altui vlădică ardelean (Dosoftei), care şi-a sfârşit viaţa, la 1638, în cazne asemănătoare cu cele suferite de Sava în ultimii săi ani, vine să aducă o nouă întărire concluziilor, cari pot să fie trase din cele­ lalte isvoare, şi anume că unul din principalele motive ale că­ derii lui Sava a fost - chiar în opinia publică a Transilvaniei dela sfârşitul veacului XVII - neinvinsa lui statornicie în cre­ dinţa ortodoxă. 1) Vasile M angl'a, Sava Br ancovici, p. 135-136, după istoria manu­ scrisă a lui Samuil M. Clain şi Petru Maior, Istoria bisericii Românilor. Buda 1813, p. 80-81. 2) S. Dragomir, O poveste fără de temeiu, Telegraful Român, Si­ biu, 1912, Nr. 33-34 şi L Lupaş, Un olădică român năpăstuit la 1638. Cine putea fi?-- în An. Ac. R. M. S. L din 1939. [20] CAPITOLUL II. LITERATURA ISTORICĂ PRIVITOARE LA MITROPOLITUL SA VA BRANCOVICI. 1. CUM îNFĂŢIŞEAZĂ PE SAVA BRANCOVICI ISTORICII ROMANI DIN SEC. XVIII ŞI XIX? Cu greu s'ar putea găsi o figură bisericească în şirul ierar­ hilor români din Transilvania, care să se fi împărtăşit de o atât de largă atenţie şi apreciere nu numai din partea istoriografiei româneşti, ci şi a celei de dincolo de hotare, ca Mitropolitul Sava Brancovici. Aproape toţi cei ce au avut preocupări de is­ torie bisericească sau transilvană, începând cu istoriografii vea­ cului al XVIII-lea şi până la cei de azi, s'au oprit şi au stăruit asupra lui Sava, studiindu-i vieaţa şi opera, fragmentar sau în întregime. Cel dintâiu dintre istoriografii români, care îl amin­ teşte pe Sava, într'o destul de largă şi amănunţitiă expunere, este Samuil Clain în a sa istorie manuscrisă 1) • In expunerea sa, în afară de mici erori, Samuil Clain apare destul de bine informat. Cunoaşte parte din privilegiile, pe cari Sava le-a obţinut dela Principii Transilvaniei pe seama preoţi­ lor ortodocşi şi aminteşte de hotărârile, cunoscute lui de ase­ menea, luate cu prilejul sinoadelor 'din 1675. Relatează apoi cu \ 1) Cf. Gheorghe Şincai, "Cronica Românilor", Bucureşti 1886, la anul 1680, p. 202-204 şi Mangra, o. c., p. 135-138. J 1 [21] MITROPOLITUL SAV A BRANCOVICI 21 preclzlUne judecarea şi condamnarea Mitropolitului şi reproduce chiar în textul istoriei sale actul de acuzare împotriva lui Sava. In povestirea evenimentelor dela sfârşitul vieţii Mitropolitului, informaţia documentară se împleteşte cu cea scoasă din "de obste si comună trădanie". Pe baza acestei "trădanii", înregi­ strează întreaga legendă cu căţelul, atribuită lui Sava. CI ain sfârşeşte expunerea sa, afirmând că "tot norodul şi clerul ro­ mânesc ca un lucru adevărat ţine, cum dela cei bătrâni au luat, că Sava acesta toate intâmplările acestea le-a păţit pentru cre­ dinţă, că s'a împotrivit eresului oalvinesc şi l-a lăpădat şi nu a vrut a se uni cu acela" 1) . Gheorghe Şincai aminteşte şi el de Sava, la întâmplările anului 1680, dar nu face decât să reproducă părţi din expune­ rea lui Clain, printre cari şi legenda, fără să-i acorde însă cre­ zare. Părţile pe cari le ia din istoria lui Clain, le completează cu reproducerea pasajului privitor la Sava din cronica lui Mi­ hail Cserei"]. Petru Maior, vorbind într'un capitol de propaganda reli­ gioasă a principilor calvini şi de mijloacele silnice, pe cari le întrebuinţau aceştia pentru scopurile lor, ca "batjocorite des­ preoţiri şi moarte cu cari pe preoţi şi mai vârtos pe arhierei se apucară a-i speria, a-i munci şi a-i măcelări't'']: caută să per­ sonifice printr'un exemplu aceste afirmaţiuni, prezentându-l pe "Iăudatul" Sava ca victimă a persecuţiunilor mai sus amin­ tite. Autorul, pomenind de tratamentul necruţător aplicat lui Sava, dă dovadă de scrupul istoric, întărindu-şi afirmaţiunea prin­ tr'un document: acordul din 1681 al lui Constantin Brâncoveanu cu Ladislau Csăki şi Cristofor Pasko. Cât despre legendă, o în­ registrează şi el, dar în altă variantă decât aceea găsită la Clain. Acestor trei istorici trebue să li se recunoască meritul de 1) M angra, o. c., p. 138. 2) Gheorghe Şincai, o. c., la anul 1680: "eu trădania despre căţel o ţin numai poveste fără de t emeiu"; iar la anul 1687 sede: "Gheorghe Brancooici n'au loet sârb, ci diaoş român". 3) Petru Maior, Istoria Bisericii Românilor, Buda, 1813 şi 1. Lupaş, Cronicari şi Istorici Români din Transilvania. Craiova, 1933, p. 151-152. [22] 22 MARINA 1. LUPAŞ a-l fi văzut, dela început şi fără ezitare, pe Mitropolitul Sava în adevărata lui lumină. După ei, se creează în jurul Mltropolitu­ lui o întreagă literatură care, deşi aduce uneori informaţie mai bogată decât cea întâlnită la autorii menţionaţi până aici, ră­ mâne în linia de vederi şi de aprecieri, pe care au croit-o ace­ ştia. Uneori, încântarea de subiectul lor a dus pe câţiva cerce­ tători ai faptelor Mitropolitului Sava la aprecieri şi' mai elo­ gioase, cum e aceea a lui August Treboniu Laurian, care afirmă că Sava ar fi unul dintre mitropoliţii cei rari şi care merită de a fi numărat între sfinţi", căci şi-a sfârşit viaţa ca un "martir al credinţei româneşti"l). In cuvinte nu mai puţin de laudă, numindu-I nemuritor şi sfânt al neamului, il înfăţişează pe Sava şi profesorul dela Bra­ şov, Ioan Alexă Lapedatu, care nu se mulţumeşte cu simpla evo­ care a figurii acestuia, ci o prezintă drept pildă de urmat tuturor ierarhilor contemporani. "S'ar cuveni, - scria Ioan Al. Lape­ datu la 1874, - să-I serbăm pe acest mare bărbat ca pe un sfânt al neamului nostru; să-i dăm onoruri de sfânt, căci a mu­ rit pentru biserică şi naţiune. Iar mitropoliţii noştri n'ar face rău să calce şi dânşii din când în când pe urmele lui Sava Brâncoveanu'l''] . Pe aceeaşi cale de exaltare şi admiraţie pentru memoria Mitropolitului Sava, urmează toţi contemporanii lui A. T. Lau­ rian şi 1. Al. Lăpedatu, dintre cari vom aminti pe Mitropo­ litul Andrei baron de Saguna, pe Alex. Papiu Ilarian, pe Ni­ cobe Tincu- V elea, pe episcopul Nicolae Popea, pe Gheorghe Bariţiu, pe Eudoxiu Hurmuzaki, pe Gheorghe Popovici - până la apariţia canonicului Augustin Bunea. 1) Documente istorice, Viena 1850, pag, 129-130, 2) CI. 1. Lupaş, "Cronicari şi istorici români din Transilvania", voI. II, p, 295, [23] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 2. PERSONALITATEA MITROPOLITULUI SAVA BRANCOVICI îN LUMINA CERCETĂTORILOR ROMANI DIN SEC, XX. 23 Augustin Bunea este cel dintăi istoric, care îl priveşte pe Mi­ tropolitul Sava cu adversitate anticipată şi sub un aspect cu to­ tul diferit de al predecesorilor săi. In două din lucrările sale, în "Vechile Episcopii româneşti a Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Belgradului" şi în "Ierarhia Românilor din Ardeal şi Ungaria", a luat o atitudine de foarte aspră şi nedreaptă critică a activităţii lui Sava şi de negare a oricărui merit ce i s'a atribuit acestuia. O singură frază va fi de ajuns să ilustreze felul în care Augustin Bunea îl privea, cu nestăpânită aversiune, pe Mitropolitul Sava. Comentând legiuirile canonice ale lui Sava Brancovici şi decre­ tele princiare primite de acesta, spune: "îl găsim deci pe sârbul Sava aplecat a introduce institutiuni şi credinţe calvineşti şi greoiu întru promovarea limbii şi literaturii româneşti, chiar şi atunci, când i se dau porunci atât de aspre din partea Calvi­ nilor '] . Şi Bunea caută să dovedească cele spuse mai sus. Dar pen­ tru scoaterea la iveală a pretinsului calvinism, de care-I acuz ă pe Sava, îi caută o altă lature de atac, aceea a atitudinii Iilosâr­ beşti pe care, spune el, că ar fi avut-o Mitropolitul. Printr'o forţată şi plină de pasiune interpretare a documentelor, Augustin Bunea nu se mulţumeşte să-I prezinte pe Sava ca Sârb numai de origine, dar Sârb şi prin sentimente, acuzându-I de părtinire a elementului sârbesc, în timpul păstoririi sale. Acestui sârbism s'ar datori şi lipsa de tipărituri româneşti din timpul cât a păstorit Mitropolitul Sava. Cu ceeace vrea însă Bunea să pro­ beze afirmaţiunile sale: anume cu amintirea Românilor după Sârbi, în enumerarea credincioşilor lui Sava în diploma dată acestuia de către Gheorghe Răkoczi II, sau cu măsura luată de 1) A. Bunea, "Vechile Episcopii Româneşti", p. 127. [24] 24 MARINA I. LUPAŞ calvini de a se înlătura din biserică preoţii, cari nu ştiu decât "să borborosească" sârbeşte, nu sunt decât prea slabe argu­ mente pentru a îndreptăţi concluziile pe cât de rău voitoare, tot pe atât de naive ale autorului. Ordinea de enumerare e de­ parte de a fi intenţionată, după cum o dovedeşte şi inversarea ei, cu câteva rânduri mai JOSi. Cât despre întrebuinţarea limbii slavone în biserică, nu poate fi învinovăţit Sava, când o tradiţie multiseculară o ajuta să mai supravieţuiască o bucată de vreme. Cu toate aceste acuzaţiuni nedrepte aduse lui Sava ,trebue să recunoaştem totuşi meritul lui Augustin Bunea de a-şi fi dat silinţa să privească, în întreagă desfăşurarea ei, viaţa şi activi­ tatea lui Sava incadrându-Ie cu succes în şirul evenimentelor politice contemporane. Pe de altă parte, în chestiunea contro­ versată a originii lui Sava a ştiut să aleagă, poate mai mult din patimă decât din pătrundere ştiinţifică, drumul care mai târziu s'a dovedit cel adevărat. A fost apoi primul, care a căutat să afle în prigonirile lui Sava şi un motiv de ordin politic, după cum s'a şi întâmplat în realitate. Ne vom întreba acum, ce-l va fi îndemnat pe autorul "Ve­ chilor episcopii româneşti" să ia atitudinea de atac pe care a luat-o 'faţă de Mitropolitul Sava? Vom găsi răspunsul îndrep­ tându-ne atenţia spre epoca, în care a scris Augustin Bunea, epocă de încleştare acelor' două confesiuni româneşti învrăjbite: cea ortodoxă şi cea greco-catolică, în care autorul nostru apare, ca reprezentantul înflăcărat al celei din urmă. Augustin Bunea, canonic la Blaj, ţinea să dea o justificare actului unirii din 1700, exagerând şi dând o mult mai mare amploare influenţei calvine exercitată în veacul al XVII-lea asupra bisericii româ­ neşti din Transilvania, pentru a ajunge la concluzia că Unirea n'ar fi însemnat o sfâşiere a unităţii ortodoxe, ci numai o scoa- tere a bisericii româneşti de sub influenţa calvină. . Memoria Mitropolitului Sava, pătată de ultimul cercetător al ei, avea să fie curând reabilitată de Vasile Mangra, în studiul său apărut la Arad în 1906. Lucrarea lui Vasile Mangra în­ titulată "Mitropolitul Sava II. Branco�ici" este întâia mono­ grafie închinată în întregime vieţii şi activităţii lui Sava, şi unica [25] MITROPOLITUL SA VA BRANCOVICI 25 pana m zilele noastre. Monografia aceasta izbutită reprezintă tot ce s'a publicat până atunci mai complet şi mai documentat cu privire la Mitropolitul Sava Brancovici. Trebue apreciată grija autorului de a fi utilizat toate isvoarele cunoscute până atunci în !legătură cu subiectul său. La fel de apreciabilă este şi me­ toda tehnică, întrebuinţată de el, de a fi reprodus textele do­ cumentelor de cari s'a servit, ca anexe ale studiului său. Mangra reinoadă firul tradiţiei, întrerupt de Augustin Bunea în ce pri­ veşte felul de înţelegere şi apreciere a lui Sava, dar revenirea la albia săpată de cei dinaintea lui Bunea, o face polemizând cu acesta din urmă. Datorită acestui fapt lucrarea lui, remar­ cabilă de altfel, are un vădit caracter polemic, care îi dimi­ nuiaz ă în câtva valoarea de operă ştiinţifică. Intradevăr, Man­ gra în dorinţa lui de răsturnare a tuturor concluziilor, la care ajunsese Bunea, cade uneori el însuşi în exagerări, judecând părtinitor acţiunea lui Sava. Studiului lui Mangra n'a întârziat să-i vie răspuns din partea lui Bunea, - răspuns de o neobici­ nuită violenţă - pe care acesta îl dă într' o broşură intitulată "Mitropolitul Sava Brancovici", In cuprinsul acestei broşuri, Augustin Bunea nu ezită nici decum să-şi menţină părerile, ci dimpotrivă le accentuează aducând lui Sava invective şi mai grave decât în lucrările precedente şi pe un ton de o agresivi­ tate inadmisibilă celui mai pasionat purtător de condeiu. Epoca de interpretare pe dibuite sau în mod tendenţios a figurii Mitropolitului Sava, pare să fi luat sfârşit odată cu apariţia broşurii mai sus citate a lui Bunea. De atunci încoace, cercetări întreprinse, cu aparat critic modern, au scos la iveală însemnat material documentar. Şi materialul nou descoperit a avut norocul să fie studiat, în mod critic şi obiectiv, de istorici moderni, cari au adus pe această cale însemnate contribuţiuni la lărgirea cadrelor, în care trebue să fie privit Mitropolitul Sava. Aşa dl. prof. N. Iorga, în special în trei din lucrările sale - în "Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a Românilor", în "Sate şi preoţi" şi în "Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria" - aduce ştiri lămuritoare asupra familiei lui Sava ca şi asupra politicii dusă de acesta, în primii ani de păstorire. Această poli- [26] 26 MARINA l. LUPAŞ tică inaugural ă a lui Sava a fost mai insistent şi mai amănunţit cercetată într'un studiu special publicat în Analele Academiei Ro­ mâne (1913) cu titlul: "Principele Acaţiu Barcsai şi Mitropolitul Sava Brancovici", studiu datorit d-Iui prof. 1. Lupaş care, făcând noi descoperiri documentare, a dat la iveală prin prelucrarea lor încă alte două studii privind sfârşitul lui Sava: "Averea con­ fiscată de Principele Mihail Apaffi dela Mitropolit.ul Sava Bran­ covici şi dela fratele său Gheorghe" şi "Odăjdi.ile Mitropolitului Sava Branccvici'"}. Dar cea mai bogată contribuţie la cunoaşterea mai amănunţită şi la documentata lămurire a principalelor eveni­ mente din viaţa lui Sava a adus-o dl prof. Silviu Dragomir, prin inforrnaţiuni asupra strămoşilor acestuia, prin publicarea şi tra­ ducerea actelor în legătură cu Sava, găsite în arhivele din Mos­ cova şi, în sfârşit, prin traducerea fragmentară şi comentarea cronic ei lui Gheorghe Brancovici, ° încercare de culegere şi de sintetizare a tuturor datelor noui, cuprinse în mai sus amintitcle studii, a făcut-o d-l Şt, Me­ leş în a sa Istorie a bisericii româneşti din Transilvania 2), unde consacră un întreg capitol vieţii şi faptelor Mitropolitului martir. Aceste recente şi foarte bine pregătite studii încheie, cu vrednicie şi prestigiu, literatura istorică românească mai mult decât seculară, închinată amintirei lui Sava Brancovici. 3, SAVA BRANCOVICI VAZUT PRIN PRISMA CERCETARILOR ISTORICE ALE CATORVA STRAINI DE NEAMUL ROMANESC, Nu vom putea încheia această parte a lucrării :fără să facem amintire şi de câteva contribuţiuni streine privitoare la Mitropo­ litul Sava Brancovici, printre cari un deosebit interes prezintă cele sârbeşti, Astfel avem studiul răposatului arhimandrit Ilarion \ 1) /. Lup aş, Studii, conferinţe şi comunicări istorice - voL L Bucu- reşti, 1928, p. 203. 2) Şt. Meleş, Istoria bisericii şi a vieţii' religioase a Românilor din Transilvania şi Ungaria. Sibiu, 1935, vol. I, pp, 266-299. [27] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 27 Ruvarac, "Fragmente privitoare la contele G. Brancovici şi la Ar­ senie Crnoivic" (Odlomi o grofu G. Brankovie i Arsenie Crnoi­ vie"), apărut la Belgrad în anul 1896, în care autorul pune pen­ tru întâia dată problema originii Brancoviceştilor, Negând cu totul pretinsa descendenţă din despotul Gheorghe Brancovici, aşa cum o prezenta fratele Mitropolitului în plăsmuita sa ge­ nealogie, reuşeşte să stabilească leagănul familiei lui Sava Bran­ covici în Herţegovina. Urmează apoi excelenta monografie a lui Jovan Radonic, "Contele Brancovici şi vremea sa" (Grof Branco­ vie i ncgovo vreme), apărută în 1911 tot la Belgrad, care prin informaţiunile sale vaste şi sigure aduce un însemnat sprijin cer­ cetătorilor români. Autorul acordă o largă atentiune în lucrarea sa şi Mitropolitului Sava, stabilind cel dintâiu data morţii ace­ stuia în 1683. In literatura maghiară, Ludovic Thalloczy, preocupat şi el de originea Brancoviceştilor din Transilvania, închină acestei chestiuni studiul despre "Pseudo-Brancovici" (Az Al-Brankovi­ csok) , apărut în revista "Szazadok" din anul 1888. Pokoly J6zsef în "Istoria' bisericii reformate din Transilvania" [Az erdclyi reformătus egyhăz tortcnete, Budapesta, 1904) arată că Mitropolitul Sava Brancovici, care avea "un cerc de jurisdic­ ţiune mult mai întins decât antecesorii săi", nu era "prieten al unirii (cu calvinii] ", ci a lucrat chiar pentru slăbirea acestei uniri în ţara Făgăraşului şi în ţinutul Hunedoarei.: unde avea mai mulţi aderenţi" (voL II, p. 280). Dintre istoricii streini, cari au acordat deosebită atentiune Mitropolitului Sava, merită să fie menţionaţi Christian Engel, care vorbeşte de sîlniciile făcute lui Sava pentru a-şi schimba credinţa, silnicii x.ărora Mitropolitul le răspundea cu "sentinţe din Biblie"l); J ohann Hintz, autorul unei istorii bisericeşti a "neuniţilor" din Transilvania (Geschichte des Bistums der grie­ chisch-nichtunirten Glaubensgenossen in Siebenbiirgen, Sibiu 1850), care aminteşte de două călătorii ale lui Sava în Rusia, 1 CI. Mangra, 1. C., p. 133. [28] 28 MARINA 1. LUPAŞ întâia în 1668, a doua în 1675, cu totul ipotetică (p. 26) j E. Go­ lubinski, în a sa "Scurtă privire asupra istoriei bisericii române" tradusă din ruseşte de Ioan Caracicoveanu, consideră pe Sava Brancovici ca pe "unul dintre cei mai buni şi zeloşi mitropoliţi ai Transilvaniei'}. Ca un cunoscător al literaturii istorice române, germane şi maghiare, profesorul Universităţii din Londra, d. R. W. Seton­ Watson, în recenta sa carte de sinteză a istoriei române, publi­ cată în limba engleză şi franceză, a dat şi Mitropolitului Sava Brancovici atenţiunea cuvenită, subliniind importanţa lui excep­ ţională, precum şi înlesnirile accidentale ce a reuşit să obţină pentru credincioşii săi maltrataţi, fără a trece cu vederea nici strigătoarea nedreptate ce i s'a făcut prin sentinţa dela 1680, întemeiată pe o "mincinoasă acuzaţiune de imoralitate':"}. 1) Cf. Mangru, 1. c., p. 145. 2) R. W. Seton-Watson, Histoire des Roumains, Paris 1937, p. 136: "Enfin en 1680 il faut condamne sur une ac\:usatian mensongere d'immo­ ralite, prive de ses droits, depouille de ses biens, et, malgre son etat de sante et son grand 'âge, jete en prison, Şerbah Cantacuzene, en exercant une pressian sur Michel Apaffi, le fit remeltre en Iibcrte, mais il mourut la mâme annee", [29] PARTEA o 11-0 MOMENTELE PRINCIPALE DIN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA MITROPOLITULUI SA VA BRANCOVICI [30] r p I [31] CAPITOLUL 1. ORIGINEA ŞI FAMILIA LUI SA VA BRANCOVICI. Prim născut al lui Ioan Brancovici şi al soţiei sale, numită în călugărie Maria, viitorul Mitropolit Sava Brancovici văzu lu­ mina zilei pe la începutul veacului al XVII-lea, după cum se poate presupune din datele ulterioare ale vieţii sale, în Ineu, una din cetăţile mărginaşe ale părţilor ungurene, apar ţinătoare Prin­ cipatului Transilvan. Ineul făcea parte din zona de expansiune a imigraţiunii sârbe spre Transilvania şi Ungaria. Populaţiunea ro­ mânească de aci se afla deci în nemijlocita apropiere a celei sârbeşti, ceeace a pus în încurcătură pe biografii Mitropolitului Sava şi a dat prilej la discuţiuni în jurul naţionalităţii lui. Astfel pe când Cristian Engel, Cipariu şi mai târziu Augustin Bunea îl considerau pe Sava Brancovioi Sârb, alţii ca Şincai, Petru Maior, Şaguna, Popea, August Treboniu Laurian, I. Al. Lăpe­ datu şi Vasile Mangra îl socoteau drept "neaoş Român". Dreptate aveau şi unii şi alţii. Căci, dacă împrejurările din vieaţa sa i-au dat prilej lui Sava să se românizeze şi să-şi afirme noua-i naţio­ nalitate în aşa măsură, încât să fie considerat dimpreună cu fra­ tele său Gheorghe, chiar de către contemporani ca Român.'}, tot atât de adevărat este, că cel puţin prin ascendenta sa, Mitropo­ litul Sava rămâne legat de naţiunea sârbească. Originea sâr­ bească a familiei lui, confirmată ca atare şi documentar, n'a în­ cercat s'o tragă nimeni la îndoială, şi mai puţin membrii ei. Dimpotrivă, aceştia, conştienţi de originea lor şi amăgiţi de iden- 1) Cf. N. Iorga, Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria. VoI. 1, p. 460. [32] 32 MARINA I LUPAŞ titatea numelui patronimic, se credeau coborîtori din vechea di­ nastie de despoţi sârbi a Brancovicilor. Această credinţă ne-o dovedeşte şi împărtăşeşte însuşi Gheorghe Brancovici, fratele mai mic al Mitropolitului Sava, în cronica sa, în cuprinsul că­ reia, făurind o geneaologie a familiei Brancovici, pentru justifi­ carea proiectelor sale politice, scoate la iveală înrudirea sa în al 8-lea grad şi în linie directă cu des potul Gheorghe Branco­ viei (1427-1456). Genealogia mai sus amintită a dat loc, atât în istoriografia sârbească, cât şi în cea maghiară şi română, la vii şi îndelungate discuţiuni asupra ei. S'au format două tabere în rândurile isto­ ricilor, una pentru a da dreptate lui Gheorghe Brancovici, iar cealaltă pentru a dovedi falşitatea genealogiei plăsmuite. Plăs­ muirea a putut fi dovedită pe bază de documente, după cum tot cu ajutorul documentelor s'a putut ajunge la alte concluzii în ce priveşte originea familiei Brancovici din Ineu. Venită, se crede, din părţile Herţegovinei din localitatea Korenici, al cărei nume îl găsim figurând în titulatura Mitropolitului Sava şi a unchiului său Longhin şi unde se mai păstrează încă tradiţia casei lui Vuc Brancovici, această familie pare a fi cunoscută la început de do­ cumentele unguresti sub numele de Răcz (Sârb). Mai târziu, pe la sfârşitul secolului al XVI-lea, era în posesiunea unor întinse moşii încomitatele Arad, Zarand şi Timiş '}. Dintre înaintaşii lui Sa va sunt cunoscuţi mai de aproape episcopii Sava şi Longhin, amin­ tiţ1 în cronica lui Gheorghe Brancovici dimpreună cu alt înaintaş al lor Daniil - tvl ădică şi el - asupra căruia însă, nu există altă ştire decât menţiunea cronicarului. Despre Sava, fiul epis­ copului Matei din Lipova, se ştie că pe la 1606 avea aci o casă şi o moară. In anul următor (Iunie 1607) primeşte dela Sigis­ mund Răkoczi proprietăţile Suboţcl, Bruznic, Radmanuta şi Me­ litcota, drept răsplată pentru ajutorul dat Principelui la recuce­ rirea Lipovei dela Turci. In 1627 îl, găsim la Ineu, retras poate de teama de răzbunare a Turcilor. �e aci, arendează o proprie- 1) S. Dragomir, Fragmente din cronica lui Gheorghe Brancovici, p. 4. [33] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 33 tate lui Petru Racz din Lipova"] şi tot în calitate de "episcop de Lipova şi Ineu" înzestrează mănăstirea Hodoş-Bodrog cu o mo­ şie din satul Hodoş"}. Longhin Brancovici, unchiul lui Sava, a fost sfinţit arhiereu de însuşi Patriarhul Constantinopolului Chiril Lukaris, în 1628. După călătorii prin Rusia şi Polonia, s'a aşezat la mănăstirea Comana, unde îl găsim la 1643 zugr ăvind icoane pentru Matei Vodă Basarab şi pentru Doamna Elena"]. La mănăstirea Hilandar dela muntele Atos s'au găsit mai multe obiecte dăruite de Longhin, printre cari şi o icoană în­ cadrată în ramă de argint purtând următoarea inscripţie: "Acea­ stă sfântă şi minunată icoană a prea sfintei, cur atei şi preabine­ cuvânt atei măritei noastre stăpâne Născătoare de Dumnezeu şi Pururea fecioară Maria şi a preamăritului ei Fiu, pe care îl ţine în preacuratele sale braţe şi care şede cu cheruvimii şi e prea­ mărit de serafimi - a împodobit-o credinciosul şi iubitorul de Hristos, marele şi preastrălucitul cneaz şi domn a toată ţara Un­ grovlahiei, 10 Matei Basarab Voievod, împreună cu soţia sa cre­ dincioasa Doamnă Elena, să-i pomenească Domnul Dumnezeu în vecii vecilor, amin - cu binecuvântarea Preasfinţitului Arhi­ episcop şi Mitropolit a toată ţara Ungrovlahiei, Chir Teofil: cu osteneala şi silinţa mea a smeritului Mitropolit din Ioanopolie Longhin (sic) Korenici. Şi în acest sfânt şi dumnezeesc lucru au fost ajutători .Iupan Stroe, mare vistiar şi Jupan Udgişte (Ud­ rişte), al doilea logofăt şi Jupan Şarban, al doilea vistier, aco­ peremânt şi ajutătoare să le fie preasfânta Născătoare de Dum­ nezeu; - s'a sfârşit acest lucru sfânt în anul 7151, iar dela Na­ şterea Mântuitorului Isus Hristos 1643, 15 a lunii August2). La adăpostul din Comana l-a găzduit şi l-a ocrotit şi pe nepotul său Simion, viitorul Mitropolit Sava şi tot în acea mănăstire şi-a 1) Idem, "Studii din Istoria mai veche a Românilor de pe teritoriul diecezei arădane, "Transilvania". Sibiu, 1917. 2) Idem, "Un document privitor la Ipiroprietăţi1e rnănăstirei din Hodoş­ Bodrog în An. Inst. de Ist. Nat, din Cluj. VoI. III, 1926, p. 24-25. 3) Idem, Câteva date despr e familia Mitropolitului Sava Brancovici, Revista Teologică, II, N-rii 9-10, Sibiu, 1908. 3 [34] 34 MARINA 1. LUPAŞ dat şi obştescul sfârşit. S'a păstrat acolo inscripţia de pe mor­ mântul lui, alcătuită în felul următor: "Cu mila lui Dumnezeu Longhin, cu neamul din Corenici şi Brancovici Arhiepiscop de Ineu"l) . Pe când Longhin fusese atras de liniştea vieţii monahale, fratele său şi tatăl Mitropolitului Sava, Ioan, silit poate şi de si­ tuaţia de permanentă ameninţare din partea Turcilor, în care se găsea cetatea unde locuia el: Ineul, îşi alese o viaţă mai puţin pacinică, după cum ne dovedeşte calitatea sa de căpitan, cali­ tate în care se găsia încă din timpul luptelor dintre Mihai Vitea­ zul şi Sigismund Bâthori. Ioan Brancovici avea, după cât ne spune cronicarul Gheorghe Brancovici, patru fii şi două fiice. Pe când cronicarul înşiră numele tuturor fraţilor săi: Simion (viitorul Mitropolit Sava) , Mihail şi Vasile, uită cu totul să men­ ţioneze numele mamei şi al celor două surori ale lui. Alte amă­ nunte asupra familiei lui Sava nu s'au păstrat decât în cronica mai sus amintită, dar şi aci numai slabe menţiuni, făcute în trea­ căt, în legătură cu viaţa lui Sava. Ioan Brancovici, după spusele cronicarului, nu era indiferent faţă de educaţia copiilor săi. Ajungând la vârsta de învăţătură, povesteşte Gheorghe Bran­ covici despre Sava, "prin sârguinţa tatălui său se împărtăşi de învăţătura dumnezeeşti Scripturi"]. Faptul că tatăl lui Sava îi alege, drept prima hrană sUlfle­ tească, slova Sfintei Scripturi, precum şi un eveniment de mai târziu din viaţa mamei sale, anume călugărirea ei, dă în câtva cercetătorului posibilitatea să pătrundă în atmosfera vieţii fami­ liare, în care Mitropolitul de -mai târziu îşi va fi petrecut anii copilăriei, atmosferă de adâncă religiositate şi cu puternică în­ râurire asupra directivelor sufleteşti ale celui ce se va jertfi mai târziu pentru credinţa moştenită dela părinţii şi strămoşii săi. 1) Idem, ibidem. 2) "Fragmente din cronica lui G. Brancovici", Le., p. 52. [35] CAPITOLUL IL TINEREŢA LUI SAVA BRANCOVICI, - PREOŢI REA LUI. Dorind să vadă obiceiurile popoarelor dimprejur şi dobân­ dind învoirea tatălui său, Simion Brancovici îşi purtă anii tine­ reţelor prin Ungaria, prin Serbia şi prin Bulgaria, pentru ca în cele din urmă, trecând Dunărea în Ţara Românească, să se în­ drepte spre mănăstirea Comana, unde se găsea retras unchiul său Longhin. Acesta îl primi "cum se cade şi cu bucurie, ca pe un nepot al său şi nu voi să-I îngădue dela sine câtăva vreme"1). In timpul şederii lui la unchiul său, va fi căutat tânărul Simion să se deprindă cu zugrăvirea icoanelor, pe cari Longhin le făcea din înalte porunci domneşti, şi va fi continuat adâncirea celor de cari abia începuse să se împărtăşească în scurta şedere printre ai săi, a poruncilor Sfintei Scripturi. Viaţa liniştită dintre zidurile mănăstirii, fu întreruptă de­ odată de veşti triste care îi soseau de acasă. "La Ienopole se ivi mare scârbă şi ciumă aducătoare de moarte", care nu cruţă nici pe tatăl, nici pe unii din fraţii lui Simion. După mai puţin de O' săptămână de suferinţi, Ioan Brancovici trecu la cele vecinice dimpreună cu fiica sa cea mai mare. Trei zile mai târziu, alţi doi fraţi, Mihai şi Vasile, îşi urmează în mormânt tatăl şi sora. Mai rămăsese în viaţă numai fratele cel mai mic, "firav şi su­ ferind" şi el de o boală grea. Mâhnită, mama lui Simion, "care a rămas singură plângându-se cu durerea ei", îi scrisese lui Si­ mion să se întoarcă spre a-i umple golul din inimă şi din casă. J) "Fragmente din cronica lui G. Brancovici", 1. C., p. 52. [36] 36 MARINA I. LUPAŞ Intorcându-se la al săi, toate rudeniile se adunară şi îl sfătuiră pe Simion să se însoare "ca să înoiască casa rudei lor şi jalea adâncă s'o preschimbe în bucurie"."]. La început, Simion se împotriveşte acestor proiecte, amin­ tind de promisiunea ce făcuse lui Longhin, de a se întoarce îm­ preună cu fratele mai mic la Comana. Rugăminţile stăruitoare ale mamei sale îl induplecară însă şi îl determinar ă în cele din urmă să se căsătorească. La puţină vreme după cele intâmplate, moare un alt Brancovici, Grigore, protopopul Ineului, Simion este chemat să-i ia locul şi apare în această situaţie, după cele spuse în cronica lui Gheorghe Brancovici, ca menţinătorul unei tradiţii familiare şi anume a aceleia de a fi ocupată întotdeauna de un Brancovici, cea mai de frunte demnitate eclesiastică din Ineu. La început, Simion pare a se împotrivi, căci după cele spuse de Gheorghe Brancovici, grijile lui erau cu totul altele de­ cât ale preoţirii. Desele incursiuni ale Turcilor, ajunşi cu stă­ pânirea până în preajma Ineului, reprezentau serioase motive de îngrijorare pentru locuitorii acestui oraş, eliberaţi nu demult, de asprimile celor 30 de ani de stăpânire musulmană. (1566- 15932) • Poziţia foarte expusă a cetăţii îl îndemnă pe principele Gheorghe L Răkoczi să transforme această cetate într'o fortă­ reaţă de primul rang. Din garnizoana de apărare a oraşului fă­ cea parte şi Simion Brancovici. Prin repetatele participări la ciocnirile dintre Turci şi creştini ,i s'a creiat acestuia o astfel de faimă, încât chiar şi atunci când nu lua parte la vre-o luptă, în care Turcii erau bătuţi, biruinţa i se atribuia tot lui. Turcii, după încheierea unei păei cu Ungurii, vin să se plângă comite­ lui suprem al Ineului, că pacea ar fi adeseori primejduită de pornirile războinice ale lui Simion Brancovici. Haina preoţească, cu care a acceptat totuşi să se îmbrace, va fi fost în măsură să mai potolească neastâmpărul războinic; al ostaşului de odinioară. \ 1) "Fragmente din cronica lui G. Brancovici", 1. c., p. 53. 2) Sz enthlâray, "A csanădi egyhâzmegy� e s tărtenete",pp. 448 şi 452-453. [37] MITROPOLITUL SA VA BRANCOVICI 37 Solii Turcilor continuă totuşi să se plângă împotriva lui Sava, acuzându-I că ar fi "ziua popă, iar noaptea duşman înarmat şi strică tor de pace"l). Sabia şi crucea par a fi fost mânuite cu destoinicie şi vitejie deopotrivă în lupta pentru apărarea cre­ dinţei, de către tânărul Simion, care ţinu să fie hirotonit în Ţara Românească, pentru a avea alături de el, într'o clipă aşa de însemnată a vieţii, pe Longhin, sfătuitorul lui din tinereţe. Cu scrisori de recomandaţie din partea orăşenilor şi a sobo­ rului eparhial, adunat pentru alegerea lui Simion, sta gata de plecare, când o grea lovitură veni să-I încerce: moartea unui co­ pil al său. Grăbit, Simion porni totuşi spre Ţara Românească, unde episcopul Longhin "înţelegând chemarea dumnezeiască a nepotului său la hirotonie", plecă împreună cu Simion la Târ­ govişte, spre a-i obţine hirotonirea dela Mitropolitul Ştefan, "In Dumineca viitoare, la slujba dumnezeiască a liturghiei s'a făcut hirotonia întru preot a lui Simion Brancovici, cu ceremonialul obişnuit, prin mâinile preasfinţitului Arhiepscop şi Mitropolit Ştefan al Târgoviştei"2). In aceeaşi zi, la Ineu, avea loc înrnor­ rnântarea răposatei soţii a lui Simion. După o oprire la Comana, Sava Brancovici se întoarce acasă încărcat cu daruri "atât preo­ ţeşti cât şi cu de altele" primite dela episcopul Longhin. Acasă o găseşte pe bătrăna lui mamă călugărită"] şi află de moartea soţiei sale, Credincioşii îi ieşiră cu bucurie întru întâmpinare şi-I primiră, cum se primeau odinioară arhiereii. Curând, Simion a început să aşeze "bune tocmeli atât în oraşul Ienopolei cât şi în împrejurimile eparhiei sale, întărind şi păstrând în credinţa bi­ sericii ortodoxe răsăritene, turma lui Christos?"]. 1) "Fragmente din cronica lui G. Bra.ncovici", 1. c., p. 54, 2) Ibidem, p. 55. 3) Părerea d-Iui prof. Silviu Dragomir asupra acestui amănunt în ,,0 nouă carte despre Brancoviceşti", Telegraful Român, 1912, nr, 53, 4) "Fragmente din cronica lui G. Brancovici", 1. c., p. 54, [38] CAPITOLUL III. HIROTONIREA ŞI INSTALAREA LUI SAVA BRANCOVICI CA MITROPOLIT AL BALGRADULUI. Nu-i fu dat lui Simion Brancovici să zăbovească mult în scaunul protopopesc din locul său de naştere. Cea mai înaltă demnitate arhierească îl aştepta să-şi pună în slujba ei sârguinţa şi râvna creştinească, de care dăduse dovadă până atunci în păzirea turmei lui Christos. In anul 1656, pentru a se pune ca­ păt sedisvacanţei mitropolitane din Alba-Iulia, provocată de dispariţia lui Simion Ştefan pe care încercaser ă să-I înlocuiască nişte vlădici fără reşedinţă ca Gherasim şi Danii1, s'au adunat în sobor atât clericii cât şi mirenii în cetatea de reşedinţă a BăI­ gradului, în mănăstirea mitropolitană, cu hramul Pogorîrii Du­ hului Sfânt, Dumnezeu mărit în Treime Sfântă,şi au desbătut şi s'au sfătuit îndeajuns, despre Mitropolitul care rl:rebue aşezat. Pentru multe pricini şi pentru meritele sale, deşi era socotit ca prea tânăr spre a ocupa acea demnitate, totuşi în faţa necesi­ tăţii, toţi s'au declarat, prin alegere, pentru Simion Brancovici, zicând: "cu voia lui Dumnezeu îl confirmăm şi noi după a noa­ stră cumpănită înţelegere"!), Astfel ne relatează Gheorghe Brancovici modul cum s'a desfăşurat soborul întrunit la 1656 pentru alegerea fratelui său în scaunul vlădicesc, relatare confirmată de însăşi mărturia unui !) "Fragmente din cronica lui G. Brancovici", 1. c., p. 56. [39] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 39 act oficial contemporan, cum este diploma de întărire acordată noului Mitropolit de către Principele Transilvaniei"]. Principe al Transilvaniei era pe atunci Gheorghe Rakoczi al II-lea care, după caracterizarea lui Miron Costin era om tâ­ năr, în bine şi multă avere, şi sbura cu gândul în toate părţile, cum să-şi facă ceva veste"}. El încheiase tocmai în anul 1655 alianţă cu Gheorghe Şte­ fan, Domnul Moldovei şi cu Constantin Şerban al Ţării Româ­ neşti. Cronicarul ni-l înfăţişează între aceşti doi aliaţi ai săi, cu prilejul praznicului dela Gherghiţa, şezând în fruntea mesii şi inghiţind "mari: şi înalte gânduri, cum s'ar vedea crai peste crai şi Domn peste Domni"3). Învestit cu scrisori de recomandare din partea acestuia, Si­ mion Brancovici plecă spre Ţara Românească, unde urma să primească hirotonirea în noua sa demnitate. Ajuns la Târgovişte, prezenta Domnului Ţării: Constantin Şerban Vodă scrisorile, pe cari le aducea cu el, din partea lui Răkoczi. "N efiind cu putinţă, din pricina tirăniei turceşti, arhiereilor ardeleni a merge la scaunul patriarhal pentru sfinţire", Constan­ tin Vodă dispuse ca Simion să fie hirotonit de Exarhul patriarhal şi de Mitropolitul Ţării Româneşti. Mitropolitul Ştefan, care îl învestise şi cu taina preoţiei "cu multă, ba şi cu mare bucurie s'a îmbucurat'l"] şi a invitat pe Lon­ ghin să ia parte, împreună cu ceilalţi episcopi, la sfinţirea Mitro­ politului din Ardeal. Ceremonia hirotonirii a avut loc în 14 Sep­ temvrie, la sărbătoarea Inălţării Sfintei Cruci. Gheorghe Bran­ covici ne-a lăsat în cronica sa o descriere, care dacă a fost exa­ gerată pe alocuri, trezeşte totuşi interes prin amănuntele ce cu­ prinde cu privire la festivităţile desfăşurate cu acest prilej. "In ziua amintită, luna Septemvrie, la Inălţarea Sfintei 1) T. Cipariu, "Arhivu", pp. ,648-650. 2) 1. Lupaş, "Miron Costin şi concepţia lui filosofică religioasă asupra istoriei". Sibiu, 1493, p. 22. 3) Idem, ibidem. 4) "Fragmente din cronica lui G. Brancovici", L C., p. 56. [40] 40 MARINA 1. LUPAŞ şi de viaţă Iăcătoarei Cruci a Domnului, s'au adunat în Mitro­ polia din Târgovişte atât arhierei greci streini cât şi arhierei ai altor neamuri şi ţinuturi aflători acolo, precum şi episcopii epar­ hiali din ţară, pentru a îndeplini lucrarea după rânduiala desă­ vârşită. Intâi fu sfinţit, după rânduiala obişnuită, întru ieromo­ nah şi schimbându-şi numele de botez Simion, după vechiul său strămoş, cel dintăi arhiereu al Ţării sârbeşti al Sfântului Sava, fu numit Sava". A treia zi săvârşindu-se sfânta liturghie, cu îm­ preună lucrarea lui Dumnezeu, fu sfinţit ca Mitropolit. Atunci i se dete, după primirea darului duhovnicesc, şi o scrisoare apo­ stolească, scrisă de mâna numitului Mitropolit Ştefan, în limba slavo-română'P] . Ceremonia sfinţirii fu continuată şi în zilele următoare cu celebrări de slujbe şi hirotoniri de preoţi "pentru a se obicinui", iar în ziua Sfântului Evanghelist Luca i se dete cinstea să ser­ vească Sfânta Liturghie în biserica dela Curtea domnească, de faţă fiind şi Domnul şi Mitropolitul Ungro- Vlahiei. Incărcat cu daruri şi odăjdii, primite atât din partea Domnului, cât şi a Mitropolitu­ lui Ştefan, Sava se întoarse la credincioşii săi. Mulţi dintre ace­ ştia erau recrutaţi în armata Principelui Gheorghe Răkoczi II şi aşteptau, adunaţi în cetatea Alba-Iulia, momentul începerii răs­ boiului împotriva Polonici. Toţi soldaţii de religia ortodoxă ­ şi se numărau de aceştia mai mulţi printre seimeni, - "înşiruin­ du-se în două rânduri, povesteşte tot Gheorghe Brancovici, ca soldaţii, împreună cu călăreţii, şi aşezându-se dela poarta mare a Mitropoliei, până la podul de peste Mureş, care în limba ro­ mânească se chiamă Oarda, au întâmpinat pe noul Mitropolit Sava Brancovici, împreună cu tagma duhovnicească. Ei au pri­ mit pe Mitropolit cu litie şi cu cântări bisericeşti şi l-au întro­ dus în biserica mitropoltană în chip desăvârşit, după ritul obiş­ nuit cu vrednică preaslăvire". Pentru a putea întra în plenitu­ dinea iurisdicţiunii sale, Mitropolitul Sava trebuia să mai facă încă un pas, să obţină confirmarea şi din partea stăpânului său politic, Principele Transilvaniei. 1) Silviu Dragomir, "Fragmente din cronica lui G. Brancovici", p. 56-57. [41] MITROPOLITUL SA VA BRANCOVICI 41 La 28 Decemvrie 1656 acesta iscăleşte diploma de întărire a lui Sava, diplomă în care pe lângă confirmare, îi acordă noului Mitropolit şi o foarte întinsă [urisdicţiune, cea mai întinsă pe care o avusese vre-un Mitropolit ardelean de până atunci. Astfel, câtă vreme predecesorului lui Sava, Mitropolitului Simion Ştefan nu i se recunoscuse prin diploma acordată lui, de către Gheorghe Răkoczi 1, la 10 Octomvrie 1643, decât jurisdicţiunea asupra bi­ sericilor din comitatele Alba, Crasna, Solnocul de Mijloc, Sol­ nocul interior, Dobâca, Cluj, Târnava, Turda şi din districtcle Chioar, Bârsa şi Bistriţa şi din scaunele secueşti şi săseşti, cu excepţia bisericilor din Alămor, Orăştie, Haţeg, Hunedoara, Ilia, Criş şi din cele trei protopopiate ale Ţării Făgăraşuluil), în cari nu avea decât atâta drept şi autoritate, cât îi va îngădui super­ intendentul calvin, -- lui Sava Brancovici, Gheorghe Răkoczi II, mai darnic, îi dă drept să-şi întindă autoritatea şi asupra Se­ verinului, Zarandului, Bihorului şi asupra Maramureşului2), In aceiaşi diplomă de confirmare din 28 Decemvrie 1656, Gheorghe Răkoczi II se arată mai îngăduitor faţă de căpetenia bisericii române ortodoxe din Transilvania, decât părintele său, care cu o vădită tendinţă de proselitism calvin impunea, la 1643, lui Simion Ştefan respectarea unei serii de 15 puncte destul de ameninţătoare pentru libertatea cultului ortodox. Gheorghe Ră­ koczi II, în afară de tipărirea cărţilor în limba naţională a bi­ sericilor şi de îngrijirea şcolilor, nu-i impunea însă lui Sava Bran­ covici nici o altă îndatorire calvinească şi nici nu se gândea să-i ştirbească autoritatea, punându-I in atârnare de superinten­ dentul cal vin, după cum făcuse Gheorghe Răkocz.i 1 cu prede­ cesorul lui Sava în scaunul Mitropoliei. Dimpotrivă, el îi acordă "deplină putere în bisericile sau diecezele supuse jurisdicţiunii sale, de a săvârşi drept şi legiuit toate cele ce se ţin de dregă­ toria sa, de a vizita bisericile şi de a le cârmui, de a judeca în pricinile de căsătorie, de a pedepsi greşelile preoţilor cu viaţă desfrânată, de a împlini dregătoria bisericească cu învăţătură şi 1) T. Cipariu, "Arhivu", pp. 628-629. 2) Idem, pp. 648--650. [42] 42 MARINA 1. LUPAŞ evlavie şi cu purtare curată, de a primi persoane destoinice şi de a îndepărta pe cele nedestoinice şi de a face toate cele ce se ţin de chemarea sa, după obiceiul lor, numai să nu fie potriv­ nice învăţăturii dumnezeieşti, şi de a se bucura de veniturile sale cele legitime, adică de acelea care le-au avut din vechime predecesorii săi, episcopii bisericilor Grecilor, Sârbilor şi Ro­ mânilor, şi de a lua darea obişnuită pe an dela fiecare preot şi protopop din bisericile româneşfi'<"]. Atitudinea de toleranţă şi bunăvoinţă a Principelui Tran­ silvaniei ar surprinde şi ar părea inexplicabilă într'o vreme, în care de repetate ori s'a încercat din partea conducătorilor poli­ tici, îngrădirea de drepturi a bisericii ortodoxe. Totuşi privind lucrurile mai de aproape, iese lămurit la iveală, că Gheorghe Răkoczi II a avut destule motive, şi chiar motive; puternice, cari I-au îndemnat să ia faţă de Mitropolitul ortodox atitudinea acea­ sta mai îngăduitoare. In primul rând, însăşi personalitatea Mi­ tropolitului Sava ar putea motiva, în oarecare măsură, încrede­ rea pe care Gheorghe Răkoczi II i-o anticipa se, lăsându-i ne­ ştirbite puterile asupra bisericii lui. Sava Brancovici aducea cu sine în scaunul Mitropoliei prestigiul unei tradiţii familiare, cre­ iată de o serie întreagă de vlădici, răsăriţi din neamul lui şi al unei apreciate activităţi bisericeşti, desfăşurată în cei câţiva ani de păstorire protopopească la Ineu, Şi n'ar fi cu neputinţă ca însuşi Gheorghe Răkoczi, în vre-una din şederile sale Ia pro­ prietatea pe care o avea în Mocrea, aproape de Ineu, să fi auzit vorbindu-se de familia Brancovici şi de reprezentantul acestei familii, contemporan cu el, de Sava, Dar ceeace trebue să fi avut o inrâurire hotărîtoare asupra atitudinii Principelui, este situaţia politică, în care înscăunarea luiSava îl găseşte pe Gheorghe Răkoczi. Principele Transilvaniei "încopcia" tocmai în acele momente, după cum aminteam mai sus, raporturi de alianţă şi de bună prietenie cu Domnii Ţărilor Române, cu Constantin Şerban al Ţării Româneşti şi cu Gheorghe Ştefan al Moldovei, 1) V. ManţJ,ra, o. c.,pag. 52. [43] MITROPOLITUL SA VA BRANCOVICI 43 de al căror ajutor ostăşesc avea neapărată trebuinţă pentru realizarea ambiţiosului şi primejdiosului său gând, de cucerire a tronului polon. Pe când întărea cu semnătura sa diploma de confirmare pe seama noului Mitropolit Sava, expediţiunea împotriva Poloniei era în curs de pregătire, şi trupele transilvănene, la cari se adăogaseră şi 2000 de Munteni, cu căpitanul Odivoianul şi tot atâţia Moldoveni, având în fruntea lor pe serdarul Grigore Hă­ băşescul şi pe Fr ătita, căpitanul de Fălciu '}, stăteau gata de plecare în Alba-Iulia, unde Sava le găsise concentrate încă dela întoarcerea sa din Ţara Românească. In frigurile pregătirii şi în nerăbdarea de a vedea răsboiul pornit, Gheorghe R !ti Vl '; t; g ! "'O o- o .t � "3 V>- i !ti :>- >!tI o:: [54] CAPITOLUL V. PRIMII ANI DE P ĂSTORIRE A LUI SA VA BRANCOVICI SUB DOMNIA LUI MIHAIL AP AFFI. CĂLĂ TOR IA LUI LA MOSCOVA. Inaugurarea păstoririi lui Sava, sub domnia noului Principe, se face sub auspicii promiţătoare. Diplomei de întărire, dată de Mihail Apaffi în 23 Aprilie 1662, îi urmează în curândă vreme o diplomă privilcgială care nu este, prin cuprinsul ei, decât o nouă confirmare a celei semnate de Acaţiu Barcsai la Bistriţa în 15 Martie 1659. Decretul lui Apaffi dat la 1 Septemvrie 1663 adaugă însă noi scutiri, iertând pe preoţii români de pe moşiile fiscale şi de dijmele pe vin şi de censul montan.'}. Perioada de calm şi de potolire, ce s'a scurs în primii ani ai domniei lui Apaffi, a îngăduit Mitropolitului Sava să-şi închine timpul şi preocupările, mai mult decât în epoca precedentă, ne­ voilor bisericii sale. Indreptarea acestor nevoi trebuia să înceapă tocmai în Bălgrad, în cetatea sa de reşedinţă, unde după relată­ rile lui Gheorghe Brancovici, însăşi Mitropolia, împreună cu În­ treaga mănăstire, au fost prădate şi arse în două rânduri [pre­ supunem în vara anului 1658 şi în 1660) de năvălirile Turcilor şi ale Tătarilor"]. Tot Gheorghe Brancovici ne spune în cronica sa, cum se îngrijise Sava să acopere casa Domnului cu şindrilă, după cele două devastări, iar a treia oară, {i,ind Mitropolia din nou aprinsă 1) Cipariu, "Arhivu", p. 572. 2) S. Dragomir, "Fragmente din cronica lui Gh. Brancovici", p. 58-59. 1 ţi' [55] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI de potrivnici, tocmi să i se facă în Ţara Românească cruci de fier, cu globuri de aramă aurite, pe care le aşez ă pe turnurile bisericii, iar biserica n'o mai acoperi cu şindrilă, ci tocmi să i se aducă ţiglă din alte părţi, pentrucă acolo nu se găseau "pe cari le aşez ă pe acoperiş şi cari până în ziua de azi prea frumoase se văd?"]. Mărunte, informaţiile de mai sus au totuşi o deose­ bită importanţă pentru cunoaşterea spiritului gospodăresc al lui Sava şi a dragostei lui de frumos. Nu ne vom mira atunci de ce hrisovul de danie din 1698 al lui Constantin Brâncoveanul pen­ tru Mitropolia Bălgradului, nu-l aminteşte pe Mihai Viteazul ca întemeietor al ci, ci spune că a fost "făcută şi înălţată de prea­ sfântul şi de Dumnezeu alesul şi pomenitul părintele Sava Bran­ oovici"2) . Restaurând şi primenind biserica Mitropoliei sale, îşi va fi adus aminte Mitropolitul Sava de frumoasele lăcaşuri de închi­ nare văzute în Ţara Românească, şi va fi încercat poate să facă din catedrala sa o podoabă asemănătoare celor de acolo. In cu­ rând însă, starea de linişte a lui Sava fu tulburată din pricina unor învinuiri aduse lui, cari ajungând până la urechile princi­ pelui. Apaffi, l-au determinat pe acesta să dea la 24 Maiu 1667, un decret privitor la şcoala şi tipografia, ce ar fi trebuit re�tau­ rată din veniturile anuale ale mănăstirii din Alba-Iulia. Prin decret au fost însărcinaţi Ioan Zoba, Toma Topay, Dumitru Lo­ gofătul şi Gheorghe Chira, epitropii mănăstirii şi ai averii ei, să ceară lui Sava Brancovici socoteală de veniturile încasate dela începutul vlădiciei sale, să ia măsuri pentru ridicarea şcolii şi reinfiintarea tipografiei, şi totodată să cerceteze şi pricinile pen­ tru cari a întârziat această lucrare, apoi cu ajutorul preoţilor din Lancrăm, Sebeşul-Săsesc şi Armeni vor căuta să îndrepte lucră­ rile, iar dacă s'ar afla în ţară preoţi români. cari să fi suferit vre-o nedreptate din partea Vlădicului, Principele vrea să-i ocr?­ tească şi pe aceştia. Să fie deci convocată o adunare obştească. 1) Idem, "Fragmente din cronica lui Gh. Brancovici", p. 59. 2) N. Iorga, "Sate şi preoţi din Ardeal", Bucureşti, 1902, p. 345. [56] 56 MARINA 1. LUPAŞ în care să-şi poată înainta jalbele oricine, spre îndreptare. Mitropolitul Sava îşi va fi justificat învinuirile aduse prin lipsa de bani, de care suferea, şi poate prin această justificare va fi reuşit să obţină dela Apaffi învoirea să plece în lungul drum, pe care avea de gând să-I facă la Moscova "pentru a cu­ lege milă"}. Dar mai era Mitropolitul Sava mânat spre Mo,scova şi de alte gânduri, decât de nevoia de a strânge milă. Tocmai în 1668, când întreprindea Mitropolitul Sava călătoria sa la Mos­ cova, se strânsese acolo un mare sobor, la care participau şi "ju­ decătorii lumii răsăritene, Patriarhul Alexandriei, cu Patriarhul Antiohiei şi cu mulţi alţi mrtropoliţi şi episcopi, nu numai din ţara Moscovei, ci cari erau adunaţi şi dela alte neamuri'P]. Ambiţia şi mândria lui Sava de a fi de faţă la un astfel de sinod, îl grăbeau să ajungă cât mai neîntârziat în capitala Rusi'ei. Dar şi acest motiv, şi cel arătat mai sus, nu par să �,ie suficiente pentru a justifica prezenţa lui Sava la Moscava şi se va vedea mai departe, de ce. Călătoria lui Sava la Mascava, povestită Jn cronica fratelui său şi relatată de numeroase ştiri documentare, este destul de amănunţit cunoscută, pentru a putea fi pe dean­ tregul reconstituită. După ce primeşte "cu greu" îngăduinţă de plecare dela principele Apaffi, îngăduinţă însoţită de o scrisoare pe care Apaffi o adresează Ţ arului rusesc"}, Sava Brancovici pleacă pe la începutul anului 1668 pentru ca, trecând prin Po­ lonia, să ajungă în 8 Maiu al aceluiaşi an la Smolensk, însoţit de arhidiaconul Ioan, diaconul Stoica, fratele său Gheorghe, dai nepoţi şi alţi şase oameni"]: Prin Polonia trebue să fi trecut Sava pe la sfârşitul lunii Aprilie, căci în 30 ale acestei luni primeşte dela Regele palon Ioan Cazimir a recornandatie către ţarul Alexei Mi:hailovici, l} "Fragmente din Cronica lui Gh. Brancovici", p. 59. 2) Idem, ibidem. 3) S. Dragomir, "Relaţiile bisericei rom. cu Rusia in veacul al XVII­ lea", an. 24, p. 115-116. 4) Idem, ibidem. [57] MITROPOLITUL SA VA BRANCOV/C/ 57 SCrIsa - fapt cu totul neaşteptat - cu mai multă bunăvoinţă faţă de Mitropolitul Transilvaniei, decât a lui Mihai Apaffi, Pe când Principele Apaffi îl lăsa pe acesta, fără prea multe reco­ mandări, în mila Majestăţii Sale nebiruite a Ţarului-}, Regele palon neîndoindu-se că Sava Brancovici, după ce a întreprins un drum aşa de îndepărtat, va obţine dela Majestatea Sa împă­ rătească cele dorite, intervine cu "iubire" pentru el Ia Majestatea Sa2). Dela Smolensk, pleacă mai departe spre Moscova. In 31 Mai este primit în audienţă de Ţarul Alexei Mihailovici. Asupra acestei audienţe, s'au păstrat în biroul ambasadorilor din Mos­ cova însemnări, cari ne descriu în amănunte primirea cu care a fost onorat Sava, Prezentat în audienţă de unul dintre con­ silierii dela biroul ambasadorilor, după cum era obiceiul pentru audienţele străinilor, Sava apare înaintea Ţarului împreună cu toţi însoţitorii lui. Logoif!ătul Gherasim Dochturov, însoţitorul lui Sava şi cel care trebuia să facă prezentările, se adresă Ţarului cu următoarele cuvinte: "Alexei Mihailovici, mare domn Ţar şi mare Cneaz, singur stăpânitor a toată Rusia Mare, Mică şi Albă, ţi s'a închinat ţie marelui Domn Mitropolitul Sava din Bălgradul Ardealului". El îi înşiră apoi toate darurile aduse de Mitropoli­ tul Sava: o icoană a Sfintei Treimi, încadrată în argint, o cruce de lemn în cadru de argint cu diamant, o panaghie tăiată în chiparos, încadrată în aur cu pieire scumpe şi rubine, două cruci tăiate din lemn de cedru. Ţarul, după ce încredinţă lucrurile primite diacilor dela vistierie, îşi întinse mâna spre sărutare Mi­ tropolitului şi însoţitorilor săi, întrebându-i de sănătate. Şi Mi­ tropolitul răspunde rugându-se "pentru darul Domnului". Sava mai fu întrebat şi de sănătatea principelui Apaffi, pentru a f� în cele din urmă anunţat, că marele Cneaz Alexie Mihailovici "oblăduitor altor multe ţări şi împărăţii răsăritene, apusene şi ale Nordului, îl milueşte cu dania Majestăţii Sale împărăteşti: 1) Cf. S. Dragomir, "Relaţiile bisericii româneşti cu Rusia", anexa 24, p. 115-116. 2) Cf. Idem, ibidem, anexa 25, p. 116-117. [58] 58 MARINA 1. LUPAŞ o cupă de argint aurită, cu acoperemânt, o ştofă de camohă (brocart), un soroc (patruzeci) de soboli şi bani 30 de ruble-], Audienţa luă sfârşit, odată cu acordarea acestor daruri. Dela Palat Sava, însoţit de tovarăşii săi de drum, se în­ dreptă spre locuinţa sa, care pare să .. .fi fost "la curtea unui mi­ tropolit din Moscova'P]. A doua zi, la 1 Iunie, s'a prezentat Sava în biroul ambasa­ dorilor cu cneazul Nichita Ivanovici şi a predat o scrisoare al cărei text original a ajuns până la noi"]. Iată ce spunea Mitro­ politul Sava în acea scrisoare: "Am auzit că-i tocmeală sau pace cu PoIiecii, dar nu ştim căci unii vorbesc că-i pe veci, alţii că-i numai vremelnică şi alţii că-i numai dela Polonia pacea aceea şi eu singur aşi trimite să aflu despre aceasta dela Regele polon, dar avem îndoială că nu vor spune adevărul, fiindcă Ră­ koczi Gheorghe a războit cumplit Polonia şi Turcii păgâni încă sunt aproape de noi; să nu afle că noi ne bucurăm auzind că mo­ narhii şi creştinii sunt uniţi, fiindcă asta nu le place păgânilor. Auzim şi despre aceea că Turcii vor războiu şi au voie să ajute Cazacilor şi atunci nici nouă nu ne va fi bine. Bucuroşi am face şi noi aceea ce e spre umilirea Turcilor, dar fără ajutorul altor creştini şi monarhi şi fără voia şi ajuto­ rul lui Dumnezeu nimic nu-i cu putinţă, căci şi noi suntem sub picioarele lor şi de aceea şi noi, dacă am şti cu adevărat, că va fi năvălire asupra procleţilor de Agareni şi noi am fi gata la aceea"4) . S'a discutat mult asupra acestei scrisori şi i s'au dat deose­ bite interpretări. Pe când unii, cei mai mulţi, ca profesorul Kap­ terev, arhimandritul Dimitrievici şi profesorii Radonie, Iorga, Lupaş, ,caută să dea, bazaţi pe cuprinsul actului de mai sus, o nuanţă politică vizitei lui Sava la Moscova, alţii, ca profesorul l) Idem, "Relaţiile", anexa XXVI, p. 117--':119. 2) Idem, "Fragmente din cronica lui G. B.", p. 59. :,) Idem, ,.RelaţiiIe", anexa XXVIII, p. 119-121, Iacsimil 1. 4) Idem, "Relaţiile", anexa XXVII, p. 119-121. [59] MITROPOLlTUL SA VA BRANCOVICI 59 Dragomir, nu văd în el decât răspunsul la interogatorul ce se lua tuturor călătorilor în Moscova, răspuns pe care Sava, în loc să-I dea oral, l-a dat în scris, lămurind pe secretarii dela ambasadă asupra impresiilor ce şi le-a câştigat în cursul călă­ toriei sale '}. Ori cum ar fi acest memoriu, intenţionat dela plecare sau alcătuit abia la Moscova, el îşi păstrează întreagă importanţa prin cuprinsul lui. Ni se înfăţişează aci, după cum am văzut mai sus, un adevărat program politic, a cărui ideie de bază ar fi uni­ rea tuturor forţelor creştine din răsărit împotriva Turcilor, "îm­ potriva procleţilor de Agareni". Cu toate că ideia Mitropolitului Sava nu este nouă, deoarece încă din 1654 se preconiza la Moscova o alianţă a creştinilor ră­ săriteni, 'care se şi realiz ă în parte prin tratatul încheiat în 7 Mai 1656 de Domnul Moldovei Gheorghe Ştefan cu Ţarul Alexie Mihailovici, şi prin soliile trimise în 1659 de Domnii români şi de Gheorghe Rakoczi II la Moscova2), ea trebue relevată, dacă nu pentru aportul ce-l aduce în istoria noastră diplomatică, pen­ tru o mai bună şi mai completă conturare a personalităţii lui Sava. Mitropolitul Sava dădea astfel o nouă dovadă de ascuţit şi foarte clar văzător simţ politic, cu care ne-a obişnuit încă din primii ani de vlădicie şi în acelaşi timp, oferea o bună dovadă de constantă în atitudinea sa politică, permanent ostilă Turcilor. Aceeaşi grijă de luptă şi de înlăturare a pericolului turcesc o avea şi în calitatea sa de Mitropolit, pe care o avusese şi în tinereţă când ingrozea prin vitejie pe Turcii dela graniţa de Vest a Transilvaniei. Deşi sinodul era încheiat la sosirea lui Sava"], iar milostenia o primise, după cum am văzut, din prima audienţă la Ţar, Sava continuă să mai rămână câtva timp la Moscova. In ziua Slfinţi- l) S. Dragomir, "Relaţiile", p. 39-40. 2) Dimitrie Ionescu, "Tratatul încheiat de Gheorghe Ştefan cu Ruşii în 1656". Revista Ist. Rom, 1933, v, III, Iasc, II-III, p. 234-246. 'l) S. Dragomir, "Relaţiile, p. 37. [60] 60 MARINA 1. LUPAŞ lor Apostoli Petru şi Pavel îl întâlnim luând parte la slujba ce se oficia în catedrala dela curtea împărătească de către Patri­ arhii Alexandriei, Antiohiei şi Moscovei, înconjuraţi de un nu­ meros cler. Slujba aceasta trebue să se fi săvârşit într'o atmos­ feră de mare solemnitate şi strălucire, căci fratele Mitropolitu­ lui pare a fi fost foarte impresionat, socotind după larga de­ scriere, pe care o face acestei slujbe în cronica sa. El ne poves­ teşte cum în mijlocul catedralei s'a aşezat un pristol înalt pen­ tru cei trei Patriarhi, cum dela pristol şi până la uşile împără­ teşti, în şir de amândouă părţile, stăteau mitropoliţii, toţi îm­ brăcaţi în odăjdiile lor arhiereşti, iar episcopii, arhirnandriţii şi celelalte feţe bisericeşti adăstau fiecare la locul cuvenit atât de frumos, că celui ce privea ise părea, că nu e om pământean, ci că uitând lumea de faţă, stă în faţa tronului Prea Inălţatului şi Prea Bunului Dumnezeul). Mai zăbovind Sava la Moscova, în 2 August a fost primit din nou în audienţă de Ţar, în audienţa numită "de adio", când i s'a dat o nouă milostenie de 200 de ruble în soboli"}. In 4 Au­ gust i se încredinţa lui Sava O' scrisoare adresată de ţarul Ale­ xie Mihailovici lui Apaffi (din greşeală în scrisoare e menţionat Rakoczi, în loc de Apaffi), prin care acesta era anunţat că Vlădica bisericilor de legea grecească din Transilvania, Sava Brancovici a fost miluit cu milostenie din partea Majestăţii Sale Impărăteşti "pentru unica drept măritoare credinţă 3) şi pentru rugămintea lui (a lui Apaffi)". In preajma plecării, la 28 August 1668 Mitropolitul Sava primi din partea Ţarului un hrisov de danie, prin cuprinsul că­ ruia i se îngăduia Mitropolitului să revie tot la câte şapte ani la Moscova, pentru a primi noui danii. Se prevedea în acel hrisov, ca Mitropolitul să aibă cinci însoţitori, să aibă la dispoziţie care 1) "Fragmente din cronica lui G. B .", p. 60. �) Dragomir, "Relaţiile". p. 40. o,) Idem, .. Relaţiile", anexa XXVIII. p. 122 şi adm. XXIX. p. 123-124. [61] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 61 pentru încărcarea daniilor şi să fie scutit de vamă 1). Hrisoa ve de acest fel au fost foarte rareori date reprezentanţilor bisericii româneşti, şi atunci în semn de mare graţie din partea Ţarului rusesc. Deci acordarea unui astfel de hrisov lui Sava, era semnul unei deosebite atenţiuni, de care s'a bucurat la curtea Ţarului. Şi nu numai acest fapt ne permite să ajungem la astfel de con­ cluzii. Un istoriograf rus, Maico'Y, spune că Sava şi-a căştigat graţia Ţarului în aşa măsură, încât acesta a dispus să se facă pentru el o frumoasă mitră arhierească, iar la plecare, în ziua de 28 August, Ţarul a dispus, spre deosebita cinste a lui Sava, lui Bogdan Trusov, căpitanul streliţilor din Moscova, să-I pe­ treacă până la Smolensk"]. Incărcat cu cinste şi cu daruri, Mitropolitul Bălgradului pă­ răsi Moscova, împreună cu fratele său Gheorghe, în ultimele zile ale lui August. In 12 Septemvrie Sava ajunsese într'o localitate de graniţă, la Zverevici, de unde adresa Ţarului o scrisoare de mulţumită, amintind totodată de unele promisiuni făcute ace­ stuia, anume de a-l "încunoştinţa despre toate". Se pare că în drum auzise oarecari veşti, căci se roagă să fie adevărate, pro­ miţând că "despre acestea va ştirici" mai bine şi va scrie "cu­ vânt adevărat" Majestăţii Sale. La 22 Octomvrie 1668 Sava tre­ cea prin Varşovia şi primea dela Ştefan Kalaicsy o obligatiune pentru 137 de galbeni, pe cari îi imprumutase acestuia la Mos­ cova şi pentru 130 de florini unguresti, pe cari îi împrumutase aceluiaşi, încă de mai înainte"]. Sosi astfel în deplină pace in eparhia sa din Transilvania unde, trăind încă vre-o câţiva ani, fu ţinut în bună cinste atât de către cneazul stăpânitor din Ardeal, cât şi de către ceilalţi boieri sfetnici, în demnitatea sa de mai înainte"]. 1) Idem, anexa XXIX, p. 123-124. 2) S. Dragomir, "Relaţiile", p. 40-41. 3) Idem, "Relaţiile", p. 41; după Radovici, Prilozi, p. 22-23. 4) "Fragmente din Cronică", p. 61. [62] CAPITOLUL VI. SITUAŢIA MITROPOLITULUI SAVA DUPĂ INTOARCEREA DELA MOSCOVA. "Dar, spune Gheorghe Brancovici, continuând pasagiul re­ produs în capitolul precedent, între toate aceste fericite eveni­ mente plăcute n'au lipsit nici întâmplări potrivnice şi neplăceri nenorocite, şi niciodată n'a fost un atât de fericit Avel, pe care să nu-l fi pismuit ucigaşul de oameni Cain"!). Intr' adevăr, Sava întors acasă la scaunul Mitropoliei, avu foarte repede prilej să constate că atmosfera din jurul lui era schimbată. Ce se întâm­ plase? Principele Mihail Apaffi nu uHasecă este cal vin şi mai puţin Il-ar fi lăsat să uite preotul dela curtea sa, Mihail T6f6i, care aducea cu el dela universităţile din Anglia şi WiUeIllber&, unde studiase, bogate cunoştinţe teologice şi zel de propagandă pentru religia sa. Nu mici VOT fi fost stăruinţele acestui preot pe lângă Mihail Apaffi, pentru a-l face să revină la politica principilor calvini, înaintaşii lui, cari făcuseră foarte stăruitoare încercări de a atrage pe Români la calvinism. Dacă până după Întoarcerea lui Sava dela Moscova principele Apaffi nu-şi înte­ ţise acţiunea de proselitism cal vin asupra bisericii ortodoxe, se datoreşte poate şi faptului că îl credea pe Sava mai uşor de înfrânt în dârzenia lui corrîesional ă, de cum s'a dovedit. Insă călătoria întreprinsă de Sava la Moscova, călătorie care i-a per­ mis acestuia să cunoască mai de aproape o biserică ortodoxă în plina ei strălucire şi i-a dat prilej să-şi sporească încrederea în 1) Anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj. vol. II, 1924, p. 61. I d f I t \ � O I I [63] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 63 puterea biruitoare a acestei biserici, apoi rezultatele cu cari s'a întors Sava: o îmbelşugată milostenie din partea Ţarului şi un hrisov de danie pentru "unica drept măritoare credinţă creş­ tină", au fost în măsură să trezească în sufletul principelui Apaffi ingrijor ări şi bănueli, asupra prea Iăţişei atitudini orto­ doxe a lui Sava. Şi dacă ar fi să se admită şi ipoteza unei mi­ siuni politice a Mitropolitului Sava la Moscova unde acesta vorbia "de putinţa, de nevoia unei cruciate ca aceea pe care peste 5 ani o va predica Ştefan Vodă Petriceicu"l), se va înţe­ lege şi mai bine de ce Principele, credincios Turcilor, întreprinse fără întârziere o acţiune de persecutare împotriva vlă dicului valah, îngrădindu-i drepturile şi posibilitatea de a hotărî nestân­ jenit în treburile bisericii sale. Indemnat şi de superintendentul Petru Kovâsznai, dădu un decret în 20 Februarie 1669, prin care impunea lui Sava condiţiuni identice în esenţa lor, cu cele în­ şirate în diploma din 10 Octomvrie 16432). 1 .se cerea anume lui Sava, "să facă şcoli, unde-i cu putinţă printre Români, mai ales în mănăstirea din Alba-Iulia, în corni­ tatul Hunedoarei şi al Marmaţiei, precum şi pe teritoriul Ce­ tăţii de piatră, în care tinerii să fie învăţaţi Întâi a ceti şi a scrie româneşte şi apoi, pe unde se poate face 'CUi înlesnire, să se dea şi o cultură mai întinsă a limbei". Să funcţioneze din nou tipografia la Alba-Iulia spre a se tipări cărţi folositoare, mai ales cele sfinte, să fie certaţi (dojeniţi) şi chiar înlăturaţi preoţii cari afară de carte sârbească nimic nu înţeleg, şi cari nu cunosc nici cele mai necesare principii ale religiei creştine, pentru a fi înlocuiţi cu preoţi mai bine pregătiţi şi cunoscători de carte ro- 1) N. Iorga, Istoria Românilor, voI. VI, Monarhii. Bucureşti, 1938, p. 301 şi 1. Lu paş, Istoria bis. a Românilor ardeleni, Sibiu 1918, p. 71, unde sunt reprodusa din memoriul Mitropolitului Sava Brancovici aceste cuvinte concludente: "Este în părţile acestea mare mulţime de creştini pravoslavnici: Sârbi, Bulgari, Români, toţi aceştia aşteaptă să fie de undeva năvala cr e şbini­ lor asu-pra blăstămatului de Turc, căci sunt în mare lipsă, necaz şi sir ăm­ t oar e; dacă ar vrea Dumnezeu, ac eşbia toţi ar fi cu oaste gafa" ... 2) Şincai, "Cronica Românilor", anul 1648. [64] 64 MARINA 1.. LUPAŞ mânească. Dar cea mai grea condiţiune, care i se impunea Mi­ tropolitului, era dependenţa lui de către episcopul calvin "atât în hirotonirea preoţilor şi a protopopilor, precum şi în destitui­ rea celor nevrednici sau primirea îndărăt a celor ce Iăgăduesc îndreptarea vieţii în vizitarea şi în convocarea şi diriguirea sino­ dului general românesc" precum şi supunerea tuturor hotărîri­ lor sinodale "unei reviziuni mai mature" care să fie făcută de sinodul pastorilor unguri, ortodocşi-reformati de religiune evan­ ghelică"] . Decretul de mai sus, cu condiţiunile lui jignitoare pentru autoritatea Mitropolitului ortodox, însemnează deslănţuirea unei lungi şi îndărătnice lupte între principele calvinizant şi vlăd.ica românesc din Alba-Iulia, luptă în care Sava Brancovici dă do­ vadă de cel puţin de tot atâta abilitate şi energie, de câtă dă­ duse şi în împrejurările viforoase ale intâilor săi ani de cârmuire ierarhică. Un an mai târziu, în Aprilie 1670, îl găsim pe Mitropolitul Sava în Ţara Românească, obţinând dela Antonie Vodă din Popeşti hrisov de danie"] şi iscălind un act de judecată alături de Patriarhul Ierusalimului Dosoftei, care se afla la Târgovişte tocmai atunci"]. Un nou apel la Ţara Românească îl repetă fra­ tele Mitropolitului în 1673 (20 Aprilie), când încheie o înţele­ gere secretă cu Grigore Ghica Vodă - acela a cărui soţie fusese des vizitată de Sava în exilul ei ardelean - înţelegere care pre­ vedea "binele comun şi întărirea bisericii ortodoxe'<'}. După ştirbirea de drepturi, din 1.>669, Apaffi scuteşte prin­ tr'un decret, dat în 20 Decemvrie 1673, pe preoţii români de dij­ mele cari trebuiau să se dea fiscului din vin, din grâu şi din 1) V. Mangra, 1. c., pag. 67-68, anexa VII, p. 163-166. '2) Puşcariu, "In orele libere", Sibiu, a867, p. 28--32; el. Ş. Meteş, "Istoria bisericii româneşti din Ardeal", voI. �, p. 284. 3) Revista pentru filologie, istorie şi arheologie, XIII, Bucureşti, 1912, p. 62-63. \ 4) N. Iorga, "Sate şi preoţi din Ardeal", p. 69. [65] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 65 alte legume, ca şi din dijma oilor şi a stupilor, trimiţând ordin slujbaşilor săi, să nu îi mai silească pe aceştia la darea nici unui fel de dijmă, nici să-i silească, nici în persoana, nici în averile lor să nu-i supere, nici să-i păgubească, ba încă să-i scutească faţă de cei ce ar mai încerca să le stoarcă dijme '}. Rămâne de văzut: poate fi considerat acest act privilegial ca o victorie a lui Sava sau ca o simplă momeală pentru preoţii ortodocşi, spre a se lăsa mai uşor atraşi de curentul de calvinizare? In întreg cuprinsul decretului nu se face nici o amintire de vre-o inter­ venţie a lui Sava Brancovici, după cum se făcea în decretul, de aceeaşi natură, dat de Barcsai la Bistriţa în 15 Martie 1659. S'ar fi putut ca Sava să fi intervenit prin vre-unul din sfetnicii săi şi astfel, în mod indirect, meritul privilegiului din 20' Decemevrie 1673 i-ar reveni tot lui. Un alt decret însă al lui Apaffi, dat la puţin timp după cel amintit mai sus, ar desminti presupunerea de împăcare, fie ea chiar mijlocită, a lui Apa�F1 cu Mitropolitul Sava, Este vorba de decretul, pe care-I adresează Apaffi în 14 Iunie 1674 "episcopului şi vicarilor şi tuturor păstorilor biseri­ cilor celor româneşti din Transilvania", prin care hotăreşte ca episcopul calvin Găspăr Tiszabecsi "să aibă de grijă de toate bisericile româneşti, şi să le ocârrnuiască după cunoştinţa sufle­ tului SăU"2). Ii mai cere acestuia să se intereseze "unde ar pu­ tea fi tipografia cea românească, pe care o făcuse răposatul prinţ Răkoczi" şi termină decretul ameninţând, că cei ce se vor împotrivi voiei, orânduielii şi poruncii lui Tiszabecsi, de pedeapsă nu vor scăpa"]. Actul acesta, din 14 Iunie 1674 - repetare şi întărire a celor din 1667 şi 1669 - nu era decât o intenţie rostită a Principelui cal vin, de a trage cât mai curând cu bure­ tele peste însăşi fiinţa bisericii române. Şi începutul îl făcea lipsind de autoritate chiar pe căpetenia acestei biserici. Dar 1) Cipariu, "Arhivu " , p. 573. 1) Idem, ibidem, p. 575. 3) Idem, ibidem, p. 575. [66] 66 MARINA 1. LUPAŞ Mitropolitul Sava nu s'a lăsat infrânt. Deşi mândru şi ambiţios din fire, a înţeles, că nu cu o atitudine prea dârz ă va putea ţine piept atacurilor lui Mihail ApaMii, ci făcând din nou apel, ca în toate împrejurările grele prin care a trecut, la eminentele sale calităţi diplomatice, a preferat să-i lase lui Apaffi iluzia de în­ vingător, pentru ca puţin după aceea, să aibă el însuşi o însem­ nată victorie pe teren religios. , \ [67] CAPITOLUL VII. SAVA BRANCOVICI CA ORGANIZATOR ŞI LEGIUITOR BISERICESC. Repetatele încercări de siluire a drepturilor lui Sava, în­ cepute în 20 Februarie 1669, n'au fost în măsură să-l abată pe Mitropolitul ortodox dela îndatoririle sale ierarhice. Astfel în 1672 ia parte la târnosirea mânăstirei din Moisei (Maramureş). iar în 1674 târnoseşte biserica din Vlădeni lângă Braşov"]. In acelaş an s'a zugrăvit şi vechia biserică din Sălişte de către "Ni­ colaus Pictor Poloni". Inscripţia din 15 August 1674 aminteşte şi pe Craiul Epaffi (sic) şi pe Mitropolitul Sava. precum şi pe "judele Pătruţ ca boerii scaunuluîFş, In anul următor, în 1675, Sava "având grije de lucrurile bi­ sericeşti", a adunat într'un sobor pe toţi juraţii scaunului cu pro­ topopii, la Bălgrad în mănăstire. Convocarea acestui sinod răspundea unei îndoite necesităţi; mai întâi starea critică, în care se găsea biserica românească din punct de vedere al disciplinei - şi pentru aceasta stau măr­ turie însăşi' hotărîrile luate în sobor - cerea o neintârziată în­ dreptare. Dar acest sobor răspundea totodată şi necesităţii de a spulbera neîncrederea, pe care o maniîestase Apaffi în ultimul său decret, faţă de posibilităţile de organizare şi de cârmuire vlădicească ale lui Sava. Strânşi în sobor, preoţii şi juraţii scau­ nului"], prezidaţi de Mitropolitul Sava, se sfătuiră şi deliberară 1) R. Tempea, "Istoria beser icei din Schei", ed. St. Stinghe, p. 12-15. 2) 1. Lupaş, "Două inscripţii dela biserica cea mai veche din Sălişte" în Anuarul Inst. de Ist, Naţ., Cluj, V, 496. 3) Juraţii şi martorii apar după afirrna ţiunea unui zaconic din 1860, ca o creaţie a lui Sava, pe care unii (Bunea şi Grama) o consideră drept influenţă. calvină. [68] 68 MARINA I. LUPAŞ o serie întreagă de hotărîri, care au ajuns până la noi sub forma a două aşezăminte soborniceşti ']. Hotărîrile acestor aşezăminte, pe cât de salutare atunci, tot pe atât de interesante pentru cel ce le priveşte azi, ar putea fi grupate după conţinutul lor în patru categorii: L Măsuri pentru înlăturarea superstiţiilor, din cari fac parte cele ce urmează: "Când cheamă creştinii pe popa la bolnavi să-i cuminece şi nu vor să iasă după popa din casă, acolo popa să nu meargă la morţii casei, molitvă să nu facă nici oaselor nici hainelor, nici oi sau vaci peste mort să nu dea, au găini, iară în lături pot da, picioarele dobitoacelor să nu le spele, nici să le arză cu lumina în \fI.runte şi colac peste groapă să nu dea, banul în groapă să nu se arunce, muierile să nu ţipe pe uliţă", "Cari nu vor să-şi îngroape morţii Lunea sau Miercurea, la aceia popii să nu meargă", "Popii să nu facă molitvă pe dobitoace", "Cari oameni sau muieri fac foc în curte la Joia Mare sau la Blagoveştenii şi vor să pună masa şi pâine şi zic că vin morţii să se încălzească şi aruncă apă pe pajişte să bea morţil, aceia se vor da şpanilor: dacă nu se vor lăsa sărbătorile drăceşti Marţia şi Miercurea, cine va ţine, acela să se dea şpanilor să (dacă) nu se vor lăsa: cu lopete la Paşti să nu se bată", 2, Măsuri privitoare la slujba religioasă, în care "cuvântuţ lui Dumnezeu trebuie să se vestească în rurnăneşte crestinilor în biserică şi unde va trebui şi va fi de lipsă, iar care cărţi săntu scrise şi scoase pre limba rumănească, să se cetească şi să se invete în biserică crestinilor şi într' alte locuri unde va fi de lipsă", 3, Măsuri disciplinare pentru preoţii, cari n'au voie să dea Pastile să le poarte mirenii, şi de le vor da, li se va lua popia: nu au voie să se facă vornici pe la nunţi şi să umble I 1) Cf. T. Cipariu, Acte şi fragmente, pp. 1'45-150 şi V. Mangra, I. c .• PP. 79-82. [69] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 69 beţi "prm târg Şi pe la crâşmă", căci deasemenea li se va lua popia. In ce priveşte îndatoririle religioase ale acestora, în săvâr­ şirea slujbei, "de bobonăşaguri (superstiţii)ce nu este scris la tipic, să nu ţie". "Botezul să-I facă cu apă şi cu foc, aşa cum este tocmeală". Preoţii "de pe la oraşe şi de pe la biserici, unde sunt mai cu dobândă şi plata li se dă mai bună, în toate zilele să ţie slujbă în biserică, iar celorlalţi preoţi tuturora dimpreună le poruncim, lângă Duminică, Miercuri şi Vineri, şi când se vor întâmpla în sărbători, aşişderea şi în posturi să se facă slujbă în toate zilele". "Popii cari nu se nevoiesc cu românie ci tot 'cu sârbie, unii ca aceia şi lor facu-şi de către Dumnezeu pedeapsă şi de către poporeni uriciune şi! soborului scădere, aceia cu un cuvânt să se oprească din popic". "Tot protopopul să nu primească nici un preot în popor până nu va aduce carte dela protopopul, unde a fost înainte, cum s'au purtat". "Nici un popă fără ştirea protopopului să nu se tocmească. Iar care se va tocmi fără ştire, să 'fie oprit din popic". 4. Indrumări adresate mirenilor cari sunt datori "unde cum se va cuveni" să dea plata preoţilor, să înveţe Tatăl Nostru", Crezul şi cele zece porunci, "iar pentru să se mai întărească, şi pruncii nefiind în şcoală, unde să înveţe, tot creştinul să-şi ducă pruncii la biserică şi popa, după ce va isprăvi slujba bi­ sericei, să facă ştire cum să strângă pruncii în biserică să înveţe cum este scris mai sus". Am expus mai pe larg punctele hotărîri lor soborniceşti luate în timpul lui Sava, pentru a ne putea da seamă pe de o parte de grija, pe care acesta a purtat-o bisericii sale, iar pe de altă pentrucă aceste hotărîri reuşesc să ne dea o icoană destul de limpede a stării, în care se găsea biserica ortodoxă din Transil­ vania, în vremea păstoririi Mitropolitului Sava Brancovici. Hotărîrile mai sus înşirate desvăluesc totodată intenţiile ce- [70] 70 MARINA 1. LUPAŞ 10'r cari le-au luat, de a naţionaliza şi de a ridica la un mai înalt nivel cultural şi moral biserica păstorită de Sava. Pentrucă aceleaşi tendinţe se găsesc deseori mărturisite şi in diplomele principilor transilvani, cari au trecut chiar la rea­ lizări, înfiinţând, în 1657, cu scopuri calvinizante, o şcoală ro­ mânească la Făgăraş, pentru pregătirea dascălilor şi preoţilor din Ţara Oltului, i-a făcut pe unii să vadă în hotărîrile luate în soborul din 1675 tot atâtca încercări de a introduce calvinismul în biserica ortodoxă din Transilvania. E adevărat că există O asemănare "frapantă" - cum o nu­ mea Bunea - între decisiuni1e principilor, relative la biserica românească, şi între măsurile luate de soborul clerului ortodox. Dar ne poate duce această constatare la concluzia că Sava a devenit o unealtă în mâinile calvinilor? Intreagă activitatea trecută şi persecuţiunile, pe cari va avea să le îndure din partea adversarilor săi politici şi confesio­ nali in primul rând, au destulă putere de desminţire a pretinsei atitudini calvineşti,ce i s'a atribuit pe nedrept Mitropolitului Sava. Dar acesta nu s'a mulţumit numai cu hotărîrile votate în soborul din 1675 pentru ridicarea nivelului preoţimii şi turmei credincioase, ci stăruia şi cu alte ocazii pentru adâncirea vieţii religioase prin predici bine întocmite pe înţelesul tuturor. Există despre aceasta o bună dovadă în textul singheliei, semnate la 1677 cu frumoasa iscălitură Saua Brancooeanul, care împărfă­ şind preotului Paştiu hirotonirea, a ţinut să-i dea totodată şi sfatul părintesc de a se nevoi foarte tare, să propovăduiască SI. Evanghelie curat şi luminos crestinilor şi să povestească Scrip­ tura Sfântă oamenilor în limba întru care grăesc "ca să înţe­ leagă tot creştinul cuvântul lui Dumnezeu"l). Hotărîrile luate în sinodul dela Alba-Iulia, au fost, după cât se pare, în măsură să-i mulcomească pentru moment por­ nirile răuvoitoare ale Principelui Apaffi, căci îl vedem acordând 1) Cf. N. Iorga, Acte româneşti din Ardeal în Bul. Corn. Ist. II, p. 266. şi 1. Lupaş, Istoria bisericii române, ed. VI, p. 64. [71] Singhelia semnată de Mitropolitul Sava Brancoveanu pe seama preotului Paştlu la 12, IIL 1677. s: =î � o '"O o r � r- tr: :>­ < >- tJ:l � :>­ z (J o < n .., ..... [72] 72 MAHINA 1. LUPAŞ în 30 Decemvrie 1675, o diplomă care, la cererea lui Sava, aSI­ gura acestuia şi urmaşilor săi respectarea tuturor privilegiilor obţinute până atunci, poruncind totodată credincioşilor săi de toate rangurile, să nu-i smulgă pe protopopii şi preoţii ziselor biserici nici de sub ascultarea episcopului numit, nici de sub a urmaşilor lui 1 ) • Impăcarea lui Apaffi cu Sava, pe această cale, coincide cu încă o dovadă de simpatie arătată Brancoviceştilor în acelaşi an 1675. Principele dărueşte anume, lui Gheorghe Brancovici, o moşie în Vintul de Jos-moşie aparţinătoare odinioară lui Radu dela Afumaţi -ca semn de recunoştinţă poate, pentru serviciile pe cari i le va fi adus acesta, în calitatea sa de agent diplomatic la Constantinopol. N'ar fi exclusă ipoteza ca însuşi Gheorghe Brancovici, profitând de situaţia favorabilă, în care se afla, să fi contribuit cu intervenţia lui la darea diplomei anterior citate [privilegiului] , care a făcut să poată fi încheiat în mod atât de victorios pentru Sava, anul 1675. \ 1) T. Cipariu; "Arhivu", p. 651. [73] i J I ţ I CAPITOLUL VIII. ULTIMII ANI DE CARMUIRE VLADICEASCĂ A LUI SA VA BRANCOVICI. DESTITUIREA LUI. Decretul din urmă, dat lui Sava, n'a însemnat pentru acesta un câştig definitiv, care să-i asigure liniştea până la sfârşitul păstoririi sale. Dimpotrivă, textul decretelor ce vor urma poate dovedi că bătrânul Mitropolit a trebuit să ducă în puţinii ani de vlădicie cari îf mai rămâneau, o trează şi continuă luptă pentru menţinerea drepturilor şi autorităţii de curând redobândite, Şi lupta aceasta a dus-o cu succes până aproape de sfârşit, Astfel, în 12 August 1676, reuşeşte să smulgă dela Apaffi noui privilegii pentru preoţii români, cari sunt scutiţi de a da dijmă oricărei alte autorităţi streine de biserica lor"]. Doi ani mai târziu, în 23 Octomvrie 1678, Sava primeşte din partea lui Apaffi un nou decret, în care e anunţat, că deşi s'au ridicat pâri împotriva lui, Sava nu va avea să îndure nici o în­ fruntare sau păgubire nici în persoana, nici în demnitatea, nici în averea sa şi, atât în umbletele lui cât şi la reşedinţa, îşi va Încasa dările provenite dela preoţii români"]. Aceleaşi dispo­ ziţiuni se repetă şi în 4 Octomvrie 1679, dar decretul cu această dată, dacă ţinem seamă de el, nu reprezintă decât ultimul po­ pas în acţiunea de înlăturare a lui Sava, acţiune de mult pusă la cale de adversarii confesionali şi politici ai Mitropolitului. O anumită împrejurare veni în ajutorul lui Apaffi şi în al 1) T. Ciporiu, "Arhivu", p. 574. 2) "Fragmente", p. 37. [74] 74 MARINA I. LUPAŞ sfetnicilor săi, ca să le înlesnească împlinirea intenţiilor rău­ voitoare ce-i nutreau lui Sava: descoperirea unui complot în­ dreptat contra lui M1hail Apaffi. Realizarea acestui complot n'a putut fi impiedecată decât mulţumită lui Mihail Teleki, condu­ cătorul de fapt al politicii transilvane, care a reuşit să răpună pe Dionisie Banffy, şeful mişcării antiapaffiene. Dar politica de opoziţie necruţătoare a celui dispărut, a Iosit continuată de un puternic număr de magnaţi ardeleni, grupaţi în jurul lui Paul Bcldy, cari cu ajutor dela Constantinopol şi deLa Viena, încer­ cau să înlăture domnia tiranică a Principelui ardelean. Viclea­ nul Mihail T clcki plănui şi suprimarea lui Beldy prin obişnuitu-l mijloc, prin asasinatul politic, dar acesta izbuti să scape cu câţiva tovarăşi ai săi, la Constantinopol. Aci fu prins în 1678 şi aruncat în închisoarea celor şapte turnuri, unde şi-a şi încheiat viaţa în anul următor"]. Gheorghe Brancovici, o mărturiseşte el însuşi în cronica sa, se afla şi el printre aderentii lui Beldy, împreună cu Ladislau Csăky, Toma Domokos, Cristofor Pasko, Sigismund Balanyi şi Valentin Kălnoky. Sava Brancovici, mânat poate chiar de înte­ ţitele încercări de constrângere religioasă ale lui Apa ffi , se va fi alăturat ŞI el la politica fratelui său. Va fi fost deajuns să se şoptească doar despre adesiunea Mitropolitului român la miş­ carea lui Bcldv, pentru ca să fie adusă fără întârziere la cuno­ ştinţa lui Apaffi de către neobositul însufleţitor al propagandei calvine Mihail T6fai, numit de curând super intendent al bise­ ricii reformate. Principele Mihail ApaHi, luând grabnice măsuri de cercetare şi judecare a cazului lui Sava Brancovici, face să se arunce asupra acestuia năvală de injurii menite să acopere motivele de ordin politic şi religios, dela care pornea acţiunea lui, împotriva Mitropolitului Sava. In aceste împrejurări se con­ stitui în 2 Iulie 1680 un scaun de judecată la Alba-Iulia, al că­ rui preşedinte fu numit Petru Alvinczi din Vurpăr, protonotarul \ 1) Deâk Farkas, "Uzoni Beldy Păl", Budapesta, 1887 şi Bir o Venczel, "Beldy Pă l Ielke lese" în revista Szozadok, 1920. [75] MITROPOLITUL SA VA BRANCOVICI 75 Principelui, Iar membrii fură numiţi predicatorul şi protopopul calvinesc Ioan Veresmarty din Benic şi Ioan Zoba, protopopul român din Vinţul de Jos, - o veche unealtă de propagandă cal­ vină în slujba lui Apaffi, care păşise de mai înainte în aceeaşi calitate de acuzator al lui Sava, încă din 24 Mai 1667, - şi alţi bărbaţi mireni şi din tagma bisericească, ştiutor! de legi. Prim acuzator în această judecată era Mihail Tofoi, care îşi trimisese reprezentant pe Ştefan Palos de Sz. Katosna, iar în numele lui Sava, "care era foarte bolnav, însă era în mi sus-zisa mănă­ stire" (din Bălgrad}, veniră fratele său Gheorghe şi Ioan Pater, unul dintre Grecii neguţători'. Scaunul de judecată astfel alcă­ tuit, a pronunţat o sentinţă, din al cărei text se pot desprinde următoarele învinuiri aduse Mitropolitului, pentru o quasi mo­ tivare a nelegiuitului act de pripită destituire volnică: "Sava Brancovici, neţinând seamă nici de legile cele dum­ nezeieşti nici de cele omeneşti şi părăsind datoria dregătoriei sale, nu s'a îngrozit cu groaznice şi urâte păcate a se întina şi a se pângări, carele pe Caterina Temesvăry, muierea unui ne­ meş, anume Valentin Szenăsy de Kolozsvâr, cu haine bărbăteşti imbrăcată au făcut a se răpi şi la sine a se dUCQ şi pe aceea, Iiindu-i lui rudenie împotriva legii rudeniei, ţiitoare la sine o au ţinut, apoi fugind în părţile turceşti şi pe mai sus zisa rudenie a sa, ca pe o ţiitoare la sine a se duce au făcut". "A lăsat mănăstirea Bălgradului a se pus tili , a se strica şi a se surpa şi a părăsit neîngrijită tipografia limbii româneşti şi alte bunuri şi venituri ale mai sus zisei mănăstiri, sau neîngri­ jindu-Ie sau risipindu-Ie, le-au prăpădit". Din pricina acestor nelegiuiri, soborul şi scaunul "care a fost dintr'o sută şi unul de bărbaţi" a hotărît că "Sava Brallco­ viei cel până acum vlădică Românilor, să se lapede şi din dre­ gătoria episcopească şi din cea preoţească, în temeiul canoane­ lor 80 şi 81 ale bisericii calvine din Ardeal şi canon 75 al legii româneşti şi ca persoană infamă să se dea în mâna magistratu­ lui din afară al Măriei Sale Craiului, să facă cu el după Apro­ batae Constitutiones partea I. Tit. I. Art. 3., însă aşa că, Iăcân- [76] 76 MARINA 1. LUPAŞ .. , du-se acestea, să fie dator a da seamă de averile mănăstirii BăI­ gradului"l) . Ar fi învinuiri cât se poate de grave cele aduse bărânului Mitropolit Sava, dacă n'ar fi contrazise atât de isvoarele timpu­ lui cât şi de tradiţie şi dacă spiritul de intrigi şi de corupţie dela curtea lui Apaffi n'ar fi cunoscut şi din alte fărădelegi săvârşite în cursul îndelungatei sale cârmuiri transilvane. Dionisie Bănffy a fost ucis din ordinul lui Teleky, iar La­ dislau Szekely, omul credincios al lui Mihail Teleki, care a con­ tribuit şi la surparea Mitropolitului Sava, mitueşte un paznic dela Jedicule, pentru a-l otrăvi pe Pavel Bcldi. "Teleki, relatează cronica lui Cserei, după ce a răpus pe boerii cei mari ar Transilvaniei, începu a guberna Transilvania cu tirănie atât de cumplită, încât de când locuesc oameni în Transilvania, niciodată, nici sub voevozi, nici sub principi, Tran­ silvania nu mai fusese subjugată atât de tare şi oamenii de ni­ meni nu s'au temut aşa de mult ca de Teleki. Nimeni nu cuteza să-I contrazică, .pentrucă îndată invierşuna pe Principele împo­ triva oricui şi-I arunca în temniţă pe oricare boer de frunte, îl suduia şi-I înfrunta în public; iar dacă cineva avea vreo treabă la Principe, suplica sa îi era în deşert, dacă nu mergea mai în­ tâiu cu daruri la Teleki. Din toată ţara îi aduceau daruri'P]. Victimă a volniciei şi lipsei de scrupule a lui Teleki a căzut însuşi favoritul Principesei, Mihail Barcsai, aruncat în temniţa dela Ghcorgheni, pe când i se confisca toată averea, apoi Ladis­ Iau Vai da, al cărui caz prezintă multe puncte de asemănare cu acel al Mitropolitului Sava Brancovici. Teleki, nereuşind să-I înlăture pe Ladislau Vaida dela Ca­ pitanatul din Trei-Scaune, născoceşte una din cele mai odioase calomnii împotriva acestuia. Plăteşte anume doi servitori. de ai lui Vaida să-şi pârască stăpânul, pentru a-l acuza apoi de 1) V. Mangra, L c., p. 101-103. 2) Din Cronica lui Mihail Cser ei 1661-1\711 în revista Transilvania, an II, nr. 7, :p. 73. [77] MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI 77 sodomie. Consecinţele acestei acuzaţiuni au fost aruncarea pâ­ rîtului în închisoarea dela Gheorgheni şi prădarea tuturor bunu­ rilor şi averilor sale, dintre cari suma de 30.000 de Ilorini şi-o însuşi chiar T eleki 1) • In seria acestor acte de volnicie, atât de frequente în tim­ pul domniei lui Apaffi, se poate încadra şi procesul Mitropoli­ tului Sava Brancovici, pe care iată în ce lumină ni-l înfăţişează cronicarul Mihail Cserei: "Cu toate că Sava era înrudit de aproape cu Ladislau Szekely, pe acesta l-a învins pofta de bani şi, fiindcă nu putea să ajungă ia banii vlădicului în alt chip, a conspirat împotriva lui cu Ştefan Nalăczi, în care conspiraţie Te­ leki nu era amestecat. Dar nereuşind să-I împingă în disgraţia Principelui pe altă cale, au mituit cu daruri pe un preot valah din Vinţul de Jos, ca să învinuiască pe vlădic la Principe, că-şi ţine la casă o muiere desfrânată. Pe bietul Principe slăbănog l-au înduplecat să creadă aceasta, fiindcă Ştefan Nalăczi şi La­ dislau Szekely au întărit cu credinţa lor: pe vlădică l-au prins, i-au prădat 'întreagă averea şi nemulţumindu-se numai cu atât, i-au cerut hei mii de taleri. Vlădicul trimise pe fratele său în Ţara Românească, să ceară aceşti bani şi să-i aducă. Dar fratele său nu s'a mai întors". Afirmaţiunile lui Cserei, privind cauzele destituirii lui Sava, îşi găsesc reazim în graba, cu care Apaffi dispune să se confişte neîntârziat averile fostului Mitropolit. In aceeaşi zi în care la Alba-Iulia se dădea sentinţa în pro­ cesul Mitropolitului Sava, Principele Apaffi adresa o scrisoare Sfatului orăşenesc din Sibiu, prin care cerea imediata sigilare a bunurilor pe cari Sava Brancovici şi fratele său Gheorghe le aveau la reşedinţa lor din acel oraş. "Vă poruncim, se adresează Principele magistraţilor din Sibiu, Măriilor şi Domniilor Voastre din bună vreme şi foarte serios ca, îndată ce veţi ·fi primit această scrisoare a noastră, 1) Din Cronica lui Cserei 1661-1711, în revista Transilvania, an, II, nr. 8, PP. 87-88. [78] 78 MARINA I. LUPAŞ numai decât să aşezaţi sub peceţi toată averea lor din această reşedinţa: chiar şi gazdelor să le porunciţi să ştie că răspund cu vieaţa şi cu pierderea întregii lor averi, dacă nu vor îngriji straşnic şi cu astfel de băgare de seamă asupra bunurilor pece­ tluite; căci din orice pricină şi în orice chip s'ar ivi vreo pagubă în aceste bunuri, dânşii vor suferi de bună seamă şi pagubele şi pedeapsa fără nici o cruţare. Dar, dacă s'ar întâmpla să fie cercetaţi cumva pentru averea din această reşedinţă de către alţi oameni şi trimişi, gazdele să fie obligate a împărtăşi Mă­ riilor şi Domniilor Voastre şi obligăm pe Măriile Voastre ca pe astfel de oameni fără întârziere să-i trimiteţi la curtea noastră, sub bună pază şi fără întârziere':"]. Dar Principele socoteşte că n'a luat destule măsuri pentru a se vedea în posesiunea averii lui Sava şi după trei zile, în 5 Iulie 1680, scrie din nou Sibienilor, anunţându-i că a trimis doi oameni ai săi: pe Samuel Medgyessi şi pe Ştefan Arpassi,cari asistaţi de doi reprezentanţi ai Sibienilor, "să ia în seamă toate bunurile ce se află acolo sub orice nume" şi, dacă ar bănui că s'ar mai afla şi lucruri ascunse, să le caute şi până la noui or­ dine să le supravegheze, fără a le da oricui le-ar cere. In 7 Iulie Samuel Medgyessi şi Ştefan Arpassi pleacă la Sibiu, pentruca în 9 Iulie să-i găsim inventariind, după cum dispusese Principele printr'o nouă scrisoare, toate obiectele din locuinţa fraţilor Brancovici. In 12 Iulie oamenii Principelui tri­ meteau raport de modul cum s'a făcut inventarierea �i sigilarea bunurilor - în prezenţa a patru oameni - de sosirea unei înalte comisii din partea Măriei Sale şi de expedierea la Alba-Iulia acelor nouă lăzi în care s'au strâns, s'au încuiat şi s'au sigilat toate lucrurile aflătoare în locuinţa Mitropolitului'}. S'a păstrat întreg inventarul bunurilor lui Sava şi merită toată atentiunea pentru amănuntele interesante din cuprinsul , , 1) Scrisoarea lui Mihail Apaffi către Sf, Mai sigure sunt povestirile comercianţilor, cari se întorceau acasă din târ­ gurile unde avuseră ocazia să discute cu negustorii din alte ţări. F actorii poştali, "tabel arii" [nuncii] cari soseau în oraşe, erau îndată înconjuraţi de oameni dornici de ştiri noi. O valoare mai redusă au povestirile mercenarilor"], cari se disting prin plasti­ citatea descrierii faptelor răsboinice, dar sunt în general Între­ ţesute cu invenţiunile fanteziste ale povestitorilor. Variate sunt şi ştirile culese de oaspeţi"] şi studenţi"}, ce călătoreau dela o Universitate la alta. Persoanele cari aveau nevoie de informaţii 1) E. Zi!!erius, Ein schriîlt eines lromen Predigers aue der Turckey ... Magdeburg, M. Lochner, 1550, Bibl. Nat. Viena, 20 Dd 426, "Diser Brief ist ein gantz Jar auff dem Wege gewesen, umb der lenge und anderer hin­ derunge weges". 2) .Iustus Jonas accentuiază în traducerea în limba germană a istoric; turceşti a lui Paolo Giovio, Ursprung des furckkischen Reychs, Augsburg, H. Stainer, 1538, f. 85 b, că n'a întrebuinţat svonuri de stradă "Dieses buch, welches D. Paulus Jovius nicht auss gasisen merlin ... zusammengebracht. 3) Brettschneider, o. c., II, 503 "Mitto tibi narratinem nuncii... vir optimus est et fide dignus''. 4) Ibidem, III, 438 "nuper redierunt ex Belgrado equiies aliquot in proximo praelio tur cico ca.pti. Hi narrant rerum pugnae histor iam", 5) Ibid., IX, 902, .marrat mihi ho sp es Pannonicus ... de Turcico ap­ paratu", 6) Ibid., VIII, 19 "Heri hune venerunl schloastici Hungarici qui nar­ r ant". [127] sigure, ca editorii broşurilor.s dispuneau de corespondenţi cart li le furnizau regulat. Foarte interesante sunt informaţiile provenind din Constan­ tinopol, infăţişând opinia capitalei turceşti şi reactiunea popu­ laţiei faţă de infrângerile suferite în Ţara Românească. Redac­ torii lor erau constrânşi să procedeze cu mare prudenţă 1 ), Ie­ rindu-se uneori a transmite anumite ştiri"]. Chiar conducătorii oraşului Ragusa s'au văzut constrânşi să interzică cu pedeapsă de moarte "di mandare informazioni sugli affari dei Turchi al l'Occidente'?'] , La Veneţia, punte între Occident şi Orient, se incrucişau veştile din toată lumea. Comerţul mare cu Levantul presupunea o bună cunoaştere a pregătirilor de răsboiu din Constantinopol, a mişcărilor de trupe turceşti şi a atitudinei imperiului otoman faţă de statele europene. Veneţia era o adevărată piaţă de "av­ visi". Rapoartele "ambasciatorilor" veneţieni sunt neintrecute în precisiunea informaţiilor şi în claritatea expunerii. Poporul de rând avea şi el posibilitatea, pe Rialto sau în Merceneria, unde pulsa comerţul din Răsărit şi Apus, să afle ultimele ştiri. Pietre Aretino, compilator de "giudizi şi avvisi", pune în comedia sa "La Cortigiana", pe un vânzător de ziare să strige "a le helle istorie, istorie, la guerra del Turco in Ungheria ... istorie"]. Incă la începutul veacului al XVI-lea se găsea pe Rialto, printre du­ ghenele zarafilor, ale j uvaergiilor şi ale celorlalţi negustori, un I t FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 127 1) Vedeu/schte Copia eines Welschen schreybens aus Consiantinopel ... Nărnberg, 1536, Nat. BibL Viena, 31 V. 72 "bin ich etliche monat daselbst gewesen und hab mir mer als kaufman, danneinen Soldaten und Edelrnan erzeigt und mit unsern Landsleute kundschaH gemaoht". 2) Warhaffte anzaig hommend aus Consiantinopel ... 1. L 1535, Bibl. Ac. Rom .2800 (14). eyter will ich zu diesem handel nichts sagen, dann ich tarff nicht wie ich gern reden wolt". 3) I. Dujev, Avvisi di Ragusa, do cumenti sull'lrnperio turco nel sec . . XVll e sulla guerra di Candia, Orientalia Christiana Analecta, t. 101, p. XV. 4) P. Arentino, La Cortingiana, Venetia, Marcolini, 1535, f. 6. [128] 128 CAROL OOLLNER birou de informaţie care strângea şi vindea informaţii, "notizie scritte", despre evenimentele economice sau politic el ). Unele "avisi" cu privire la luptele purtate la sfârşitul vea­ eului al XVI-lea între Creştini şi Turci în Principatele Române sunt datate din Praga, reşedinţa Impăratului Rudolf, şi din Viena, unde se adunau ştirile sosite din Levant pe calea de co­ municaţie, care se întindea pe malul Dunării. Veneţia Germaniei era Niirnberg, sediul dietelor, orbita vieţii comereciale şi culturale a statelor germane. Pe aici trecea drumul, care lega Bruxelles de Viena şi făcea legătura comer­ cială între Veneţia şi statele germane. Interesele multilaterale ale oraşului determinau o afluenţă considerabilă de ştiri foarte variate. Conducătorii politici ai diferitelor ducate germane aveau la Nurnberg corespondenţii lor însărcinând şi pe oamenii lor de afaceri a le transmite ştirile sosite"]. Aici îşi strângea Scheurl materialul informativ pentru "scrisorile ziare" atât de impor­ tante pentru istoria veacului al XVI-lea. Editorii de "avvisi" reproduceau ştirile aflate în forma lor originală, fără a contopi feluritele informaţii de multe ori con­ tradictorii într'un întreg unitar. Redacţia se mărginea la com­ punerea unui titlu sunător şi la împodobirea tipăriturei cu o gravură, la început de lemn, mai târziu de aramă, închipuind în mod primitiv, scena sau personagiile despre care se vorbea în cuprins. In general se da şi specificarea exactă a izvorului. In­ formaţiile, strânse de un editor cu privire la un eveniment, s'au păstrat în felul acesta nealterate şi au prin urmare aceeaşi va­ loare ca şi relatarea manuscrisă. Broşurile de informaţie se tipăreau după măsura evenimen­ telor petrecute şi a curiozităţii publicului cititor. Perindându-se evenimente asemănătoare, editorii inşirau ştirile una după cea­ laltă, sau tipăreau o a doua şi a treia broşură, numerotată în con- 1) Grasshoff, o. C., 26. 2) Aşa scria Melanchthon unui prieten din Nurnberg, BreHschneider. o. C., 1, p. 110 "Turcicos rumores et ItaIicos isthuc melius nostis quam nos". [129] fAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 129 tinuare. O adevărată periodicitate aveau "Messehericihte", in­ formaţii diferite pentru visitatorii târgurilor, tipărite în Iascicole consecutive, datate după târgul de primăvară sau după cel de toamnă. La Frankfurt, unde era centrul comerţului de cărţi în Germania din secolul al XVI -Iea, "Messeberichte" ale lui J a­ kob Franc (pseudonim din Konrad Lautenbach"], Theodor Meu­ rer"}, J akob F rey"] şi J akob F ricdlieb-] răspândeau cititorilor ştiri despre faptele lui Mihai Viteazul. Formatul şi volumul broşurilor de informaţie e variat. In delimitarea noţiunei de "Avviso" (Neue Zeitung] nu trebuie să ne lăsăm conduşi numai de numărul paginilor unei tipărituri, ci şi de felul cum sunt prezentate informaţiile. "Mes.seberichte" au acelaşi caracter informativ ca şi micile broşuri de informaţie [Avvisi] I cu deosebire însă că în cele din urmă sunt reproduse cel mult două sau trei ştiri diferite, pe când amintitele "Messe­ berichtc" sunt colecţii întregi de asemenea noutăţi. Editorii broşurilor contemporane despre faptele lui Mihai Viteazul au folosit ca izvoare de informaţie fie scrisori adre­ sate lor direct, fie scrisori şi ştiri ce puteau afla dela un cunos­ cut sau dela un birou de informaţie şi din broşurile tipărite. Uneori specifica chiar titlul broşurei locul şi data de unde provine informaţia: "Avvisi nouvi di Constantinopoli delli IV di 1) J. Franc, Hisioricae relaiionis continuaiio, Warhafftige Beschrei­ bun!1, aller liirnemen unnd gedenchuiiirdigen Hisiorien ... Ursel, N. Hein­ rich, 1595, Walstatt, 1595-1600, Magdeburg, J. Botchern, 1601. 2) Theodor Meurer, Relatio hisiorica semesiralis, Das ist. historische Beschreibung aller liirnemen urul gedenchuiiir digen GeschicMen... Urs el, S. Latornus, 1595-1600, Licht, Wolfagang Ketzclius, 1601. 3) J. Frey, Calendarii Historici Coniinuatio, Warhafftige Beschreibung aller Hirnemen und ged enchuiiirdigen Historien ... 1596, Franckfurt arn Main, Christ. Egenolfs Erben, 1596-1597. 4) J. Friedlieb, Historische Relaiions Continuatio. Das ist eine histo­ rische Beschreibung ... Koln, W. Liitzenkirchen, 1600-1601. 9 [130] 130 CAROLOOLLNER Giugno ... 1595"1). sau "Avvisi di Alba Giulia delli 16 d'Agosto 15952), alteori sunt menţionate în textul broşurei aceste refe­ rinţe"]. Sunt tipărite şi ştirile aflate de un curier"] sau prin in­ discreţia unui trimis special"]. Librarul Denis Duval avea la Frankfurt pe Main un prieten care-i trimetea ştiri cu privire la răsboaiele împotriva Turcilor. Prin intermediul acestuia, Denis Duval publica textul unui "av­ viso" italian"] sub titlul de "Discours dela mort de Michel Vay­ vode de Valaquie"]. Informaţii regulate despre evenimentele din Ţara Româ­ nească furnizau birourile de informaţie", cum era la Augsburg acel al lui J eremias Krasser şi J eremias Schiffle"]. Faptul că găsim diferitele "ziare" manuscrise din Biblioteca familiei Fug­ ger reproduse în broşurile contemporane''], este un indiciu că librarii respectivi întrebuinţau acelaşi izvor de informaţie ca Şi bancherii Fugger. 1) CI. Biblio gralia, No. 3. 2) Ibid., No. 2. 3) Grausame, werhaffte und unerhofte Zeitung ... 1595, Anexa No. VI. "Aus Wien den vierzehnten Apr il" ... ; Dilbaurn, Bericht und hurtz e Er­ zehlung ... 1596, Anexa, No. . .. , "Man hat von 6 Apr ilis aus Cronstadt dise Zeitung gehabt". 4) Th. Meuerer, o. c., Herbstrnesse 1599-Fastenmesse 1600, -Ancxa No . . .. , "Am 1 Februar ist ein Curier zu Wien angelangt", 5) Avvisi delia saguinosa baitaglia se gui!a in Transilvania ... 1601, Anexa, No. 85. G) CL Veress, Documente, VI, 463. 7) CI. Bibliografia, No. 90. 8) Klarwill, Fugger z eitungen, p. XVII. 9) J. Franc, o. c., Herbstmesse 1594-Fastenmesse 1595, Anexa No ... aceeaşi informaţie cu "Fuggerzeitung" Hurrnuzaki, o. c., III!1, p. 221; Copey zweyer Hirstlichen Schreiben ... 1601, Anexa No .... , e identic cu Fugger­ zcitung: Veress, Documente, VI, No .... Pentru altele vezi anexa. [131] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL îN APUS 131 Foarte preţuite erau scrisorile redactate de vreo cancelarie princiară, chezăşia cea mai bună a veracităţii informaţiunilor. Scrisoarea lui Mehemed al III-lea către Sigismund Băthory, oferindu-i Principatele Românel), a fost reprodusă în mai multe broşuri italiene"]. Fiind aceste broşuri publicate abi.a la sfârşi­ tul anului 1595, editorii au schimbat ziua şi data scrisorii, tipă­ rind-o cu data fictivă de 10 Octomvrie în loc de 1 Iunie, pentru a-i da o mai mare actualitate. Mihai Viteazul trimitea Arhiducelui Maximilian la 16 0;;­ tomvrie 1598 o descriere amănunţită a campaniei în Sudul Du­ nării, din toamna aceluiaşi an"]. O copie sau un extras al ace­ stei scrisori ajungând în mânile unui editor de "Newe Zeitun­ gen" din Nurnberg, Christof Lochner, a fost reprodusă sub titlul "Warhafte Beschreibung ... wie der Hochgeborene Michael Weyda Fiirst in der Walachey die Turkischen Bassa zum ofter­ malen erlegt ... 1598"4). Relatarea Domnitorului Român a fost în unele părţi completată cu alte ştiri cari circulau cu privire la această incursiune, însă miezul scrisorii s'a păstrat nealterat. Versiunea tipărită la N iirnberg a ispitit şi pana unui poet popu­ lar, rezumând în versuri"] faptele lui Mihai Viteazul după de­ scrierea făcută de eroul însuşi. Pentru a dovedi comunitatea dintre cele trei izvoare, repro­ ducem un pasagiu din expunerile istorice respective; 1) Vcress, Documente, V, 21. 2) Lattera di Mahumel III Imperator deîurchi, scriita al Sereniss. Si­ gismondo Baitori ... Roma, 1595, Bibliografia, No. 17; Leitera seri/ta dai Gran Turco al Principe di Transilvania ... Bologna, 1595, Bibliografia, No. 18; Letfera di Mahumel Terzo Imperator de Tur ehi, scritta al Sereniss. Sigismondo Baiiori, Macerala, Bibliografia, No, 48. 3) .Iorga în Hurmuzaki, o. c., XII, 411.. ') Cf. Bibliogralia, No. 61. �) Wiirhefftige Newe Zeitung vonn dem Fiirsten aus der Walachey, 1599, Bibliografia, No. 75. [132] 132 Mihai Viteazul către Arhiducele Maximilian 16 Octomvrie 1598. Anlangent der hiesigen BeschaHenheit, soIl ich Eurer F iirstlichen Durch­ lauchlt un verhalten nit lassen, wie das ich mit den Meinen uber die Tha­ na gesetzt habe, und, bey Nicopoli, in die 1300 Turggen, sambt 2 Bassa und 12 Sanchiak-Beg, an­ troffen, mit ihnen ge­ scharmizelt und sich lez­ lich mit der Hulf Gottes also geschlagen, das ihr gar vieI an der \X' alsta ti blieben, die Bassa zwar seint ent1auffen. Hernach haben wir die Stadt Ni­ copolin, darin bej 6000 Hetlser gewesen, in Grundt verbrent, und die Drini­ gen aIle nidergehaut. CAROL OOLLNER Warhaffte Beschreibung ... uiie Mihael Weyda ... die .• Bassa ... erlegi, 1598. Also hin ich mit mei­ nem Volck ungehindert uber gedacht Brucken ge­ zogen, den Weg auf Ni­ copoli fiirgenommen, alda nit weit davon 13000 Tiircken, sampt 2 Bassen und 12 Beegen angctrof­ fen mit welchen ich s tar ck fast den gantzen tag ge­ scharmiitzelt und geschla­ gen, auf den Abent aber hab ich mit Gottes hilH die oberhand erhalten, die Tiircken gleichfalls als dic vorigen zerstreut, ge­ s'chlagen und eine grosse anzahl auf die Wahlstalt gelegt, viI fiirnemcr Tiircken sampt 4 Begen tind 9 Fanen gefangen und bekommen, derglei­ chen auch etliche herr­ liche Haupt Ross, aher die Bassa sein in der Flucht entworden und sie also salvirt. Auf 80lche nun zum andernmal er­ haltene Victoria hab ich mit guten gelegenheit die grosse StaU Nicopolin, darinnen bey 6000 Heu­ ser eingenommen, gepliin­ dert und alles was �i­ derstandt gethan nider gehaut, folgens die Statt in Brandt gestăckt. Warhafftige Neuie Zeitu,ng vonn d em Fiirsfen aus.s der WaZachey ... 1599. Der Fiirst nun auff dem [wege wnr und wolf auf Niccopol i [ziehen dar vieI Tiircken sie vernamen bey 13 Taussent jar [gewesen sein zween Bassa darunder [waren Desgleichcn auch zwolff [Begen gut der Furst griff an mit [frewen mulh die Schlacht thet sich [anfangel1 sie weret fast den gantz,)!l [hg den Tiircken ward gar [hange, Gott gab dem Fiirsten und [seinem volckgenad den Sieg sie wider er­ [halten han viei Tiircken kamen umos [Lehen zween Bassa sie gefangen [han vier Begen auch darneben. Die andern Tiircken von [stund an die Flucht sie da ge­ [nommen han die andern begen auch [garebei1. Der Fiirst mit seinem [Volck gar baldt hat sich auf die Statt [Nicopoli begeben. [133] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 133 r Die Statt sie baldt hele­ [gert han und greiffen sie gar [dapffer an Sturm liessen sie auch [Iauf îe-i an dreyen Orten ich euch [sag die Mauren lagen haldt [zuhauf ien Wie das Volck nun in [der StaU das sacn Die die Christen nicht [wolten lassen nach die Statt theten sie auH­ [geozn und theten bitten umb [genad man j hn schencken j hr [Leben Aher es wolt nicht helff en [mehr alles was sich thet ste lleu [zu der Weh, man hiebs alles zu grundc d ie Statt war von 6000 [Heussern gross doch bald ward sie ge­ [wunnen. In a doua jumătate a veacului al XVI-lea, numărul broşu­ rilor crescând tot mai mult, aceeaşi ştire a fost adeseori retipă­ rită în scurt răstimp sau tradusă în alte limbi. Nu era nici o re­ stricţie în reproducerea unei tipărituri. Luther recomanda numai tipografilor să aştepte două luni după apariţia unei tipărituri, înainte de a o da la tipar din noul). Numărul broşurilor rela­ tând o bătălie prezintă un indiciu despre interesul cititorilor pentru cele descrise şi despre popularitatea invingătorului sau 1) Roth, o. C., 31. [134] 134 CAROL GOLLNER a celui învins. Lipsa repertoriilor sistematice pentru tipăriturile veacului al XVI-lea impune însă afirmaţiilor prea categorice în privinţa aceasta o anumită rezervă. "Relatione de ll'acquisto di Transilvania dall ... Michel Vai­ voda. " 1599" e o traducere a unei versiuni germane 1 ), la fel şi brosura franceză "Som:maire description de la guerre de Hon­ grie et de T ransyl vanie, 1598"2). Descrierea campaniei lui Si­ gismund Băthory în Ţara Românească, reprodusă în broşura "Discours de ce qui s'est passe en Transylvanie, 1595""), a fost adaptată după un "avvisi" italian"]. Această broşură franceză publicată în anul 1595 la Lyon prin Thibaud Ancelin, a fost retipărită în acelaşi an la Paris de Guillaurne le Noir"], iar mai târziu a fost republicată de Jean Pillehotte sub titlul "Discours au vray des sainctes Ceremonies Iaictes ă Rome ... avec un autre discours de la route de Synam Bassa'']. Adeseori tradu­ cerea unei broşuri se bucura de o mai mare răspândire, decât însăşi originalul. Ştirile din brosura cehă ,,0 Bitwă Sigismunda Batory s Michaelem wewodam walasskym a Jirim Bastam 1595" au fost retiparite chiar de cinci broşuri germane7). Publicaţiile destinate cercurilor savante au fost redactate în veacul al XVI-lea în limba latină. Marea majoritate a ace­ stor broşuri fiind însă destinate omului de rând, sunt scrise în limbile vorbite. Luptele Voevodului român au fost relatate în 1) Kurtze relation, wie der Herr Miehael Weyda ... die Sehlaeht bei Hermanstati in Siebenbiirgen abgewonnen ... 1599, publicată în Iorrnă abre­ viată de M. Hatvăny, în Monumenta Hungariae Hisiorica, Magyar f.Orte· nelmi ohrnănyttir, Elso Oszt ăly, Budapesta, 1899, III, 133-135; ef. .Iorga în Hurmuzaki, o. c., XII, 475-476, Hurrnuzaki, o. c., III/1, pp. 364-66. 2) Ch. G611ner, Quelques plaqueites lrancaises contetnporaines sur Mi· chel le Braue, Etudes Raumaines, Paris, 1938, 1, 23. 3) cr. Bibliografia, No. 13. 4) Avviso delia seconda uittoria del ... Principe di Transilvania con- tra Sinan Bassa in Valacchia ... 1596, ci. Bibl. Na. 9. 5) Cf. Bibliografia, Na. 9. 6) Ibid. No. 92. 7) Ibid. N-rele ." [135] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 135 tipărituri italiene, germane, franceze, spaniole, cehe şi maghiare. La Roma se remarcă editura Bernardino Beccari '], tipărind zeci de "avvisi" cu privire la luptele desfăşurate în Ţara Ro­ mânească. Acelaşi subiect este tratat în tipăriturile altor edi­ tori din Roma [Gieronimo Accolti, Bartholomeo Bonfardino, Benedetto Vegiotto şi Domenico Gigliotti], ca şi în broşurile apă­ rute la Modena (Francesco Gabaldino), Treviso (F abr. Zanetti), Pavia (Heredi de Bartoli}"], Macerata [Sebastino MarteliniPl şi în Bologna [Vittorio Benacci] 4). Broşuri similare au fost editate în oraşele mari din Germa­ nia de Sud: Niirnberg (Abraham Wagemann, Christoff Lochner, Leonhardt Heusler, Lukas Mayer), Regensburg [Bartolomeus Grăff) şi Viena [Georg Htibner, Leonhardt Nassinger}, cari aveau legături comerciale cu Sud-Estul Europei. Mai multe broşuri au fost tipărite la Praga [Schumann], unde soseau ştirile la curtea imperială. Amintim încă editorii din Dresda (Mathias Stockel}, Breslau (Hans Luchs] , Colonia [Peter Brackel, Nikolaus Schrei­ ber) şi Frankfurt pe Main [Christian Egenolfs Erben). In Franţa, librarii din Paris [Denys Duval) 5) şi mai ales cei din Lyon (Thibaud Ancelin, Jean Pillehote, Jean Billeoud"], Fleurry Durand)7), renumiţi în veacul al XVI-lea, au publicat mai multe broşuri despre faptele lui Mihai Viteazul. Un deosebit ecou au avut luptele Domnului român împotriva Semilunei la popoarele Peninsulei balcanice, care i-au cântat vi­ tejiile în folklor şi în poeme eroice cărturăreşti. 1) G. Mazzuchelli, cu scriitori d' Italia, Brescia, 1573, II/2, p. 586. 2) G. Fumagal li, Diciionaire geographioue d'Italie pour servir li l'his- ioire de l'Lmprimerie dans ce pavs, Florenţa, Olschki, 1905, p. 293. a) Ibid., 1%. 4) IbM., 43. 5) Ph. Renouar d, lmprimeurs Parisiens, Paris, A. Claudin, 1598, p, 118-119. 6) A. Baudrier, Biblio graphies Lyonnaises, Lyon, L. Brun, 1909, T. p. 48. 7) Ibid., IX, 9. [136] 136 CAROL OOLLNER Folklorul bulgar descrie îngrijorarea Turcilor faţă de suc­ cesele militare ale Voevodului român şi mijloacele, la care ace­ ştia recurg ca să scape de el. Marcu Crăişorul e trimis să-I ucidă' -şi împlini misiunea primită 1). Prozatori şi poeţi greci I-au preamărit cu tot entusiasmul şi cu toată speranţa, cu care poporul grec urmărea izbânzile lui Mihai Viteazul. Vistiernicul Stavrinos compune o poemă eroică a luptelor lui Mihai Viteazul, prezentate ca o acţiune izolată între Voevodul român şi imensul Imperiu Otoman. Stavrinos spera să se celebreze în curând slujba în Hagia Sofia"]. Aceeaşi speranţă o exprimă Matei al Mirelor"]. Gheorgihe Palamide, comparând pe Mihai Viteazul cu Alexandru cel Mare şi cu figu­ rile eroice ale Pantheonului grecesc, îl considera ca un apărător al creştinătăţii întregi"]. Mult au fost comentate faptele lui Mihai Viteazul la Ra­ gusa, care avea informaţii precise despre evenimentele din Ţara Românească şi unde, într'un ciclu de poeme, Razboj od Turaka, consacrate luptelor din acest timp dintre Creştini şi Turci, Au­ turn Sasin vorbeşte şi de răscoala lui Mihai din Noemvrie 15945). Eroul român a găsit admiratori chiar în Ucraina, unde 1) AL Iordan, Mihai Viteazul in foi klorul balcanic, Revista istorică română, 1935-1936, t. V-VI, Extras, p. 12-13. 2) E. Legrand. Recueil de poemes historioues en grec oul gaire, Paris, 1877, pp. 16--127. 3) AL Papiu Ilarian, Tezaur de Monumente Istorice, Bucureşti, 1864, r, 373. 4) O. Tafrali, Po ema lui Gh. Palamede, Literatura şi Arta Română, XI, 1905, pp. 244-253, 483-498. 5) E. Turdeanu, Quelques Ragtisains atipres de Michel le Braue, Etu­ des Roumaines, Paris, Leroux, 1938, I, pp. 72-73; ef. M. Medini, Poo jest hrvafske ltnjireunosti u Dalmaciji i Dubroonihu, Zagreb, I, 1902, pp. 260-270. [137] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 137 poema lui Stavrinos a fost tradusă, rezumată şi prelucrată în proză"] . Se pare că nu de aceeaşi popularitate se bucura Mihai la semenii săi, dat fiind că în folclorul românesc amintirea sa e foarte palid păstrată. Cauzele sociale şi economice, care au dus la impopularita­ tea lui Mihai Viteazul la Români, au fost relevate"]. Boierimea deprinsă cu un traiu liniştit, a fost ţinută într'o continuă mo­ bilizare, iar ţărănimea, din cauza legăturilor lui Mihai Viteazul cu Sigismund Băthory, fusese redusă într'o situaţie de robie"]. Cât priveşte cele câteva balade, in care e păstrat numele său, avem de a face de fapt cu o substituire a numelui lui Mihai în locul unui alt erou. Totuşi sunt păstrate în câteva broşuri con­ temporane semne de licărire a afecţiunei pentru Domnitorul vi­ teaz. Teama unei răscoale a maselor ţărăneşti - il dubio dell a sollevatione - împotriva unui domnitor impus, preocupa condu­ cătorii polifici"]. De fapt, Simion Movilă este alungat de ţără­ nimea nemulţumită, preferind domnia lui Mihai Viteazul"]. Opinia publică din Apusul Europei a fost influenţată în ati­ tudinea ei faţă de faptele lui Mihai Viteazul de propaganda de autoglorificare a tânărului Sigismund Bathory, de prejudecăţile bisericii catolice şi de interesele de prestigiu ale Casei habs­ burgice. 1) 1. Ştefănescu, Epopeea lui Mihai Viteazul în lumea gr eco-r useas ca, în se colii 17 si 18, Revista Istorică Română, 1934, IV, 141-161; P. P. Panai­ tescu, Mihai VifeaZllI, Bucureşti, Fundaţia Regele Carol II, p. 58. 2) N. Iorga, Soarta faimei lui Mihai Viteazul, Bucureşti, Cultura Nea­ mului Românesc, 1919, pp.'8-12. 3) Idem, Istoria literaturii româneşti, Bucureşti, 1925, I, 32; D. Mar­ meliuc, Figuri islorice româneşti în ciinîecul poporal al Românilor, Bucu­ reşti, 1915, p. 82; Al. Iordan, o. c., 4. 4) G. FracheHa, Tre Oraiioni al sereniss. et pieiosiss, Sigismondo Bat­ tari. " Verona, G. Discepolo, 1598, f. 6. 5) Meurer,. o. c., Herbstruesse 1600-1601, p. 73; Franc, o. c., Herbst­ mess-Fastenmess 1601, p. 110. [138] 138 CAROL OOLLNER Sigismund Bathory avea la începutul campaniei împotriva Semilunei abia douăzeci de ani si în sufletul lui de om slab si , , ne format se impregnau în mod confuz şi neasimilat Învăţăturile diferiţilor săi preceptori. Pe lângă reprezentanţi demni ai cul­ turii umaniste se găseau în jurul lui aventuriei, poeţi de ocazie, mai avizi de galbeni decât de adevăr, linguşitori şi intriganţi. Tânărul Principe nevropat se complăcea în atitudinile şi ambi­ ţiile unui Principe al Renaşterii. "Pe atunci Italia era stăpânită de ideile antichităţii şi idealul era, ca în timpurile de virtute în­ vingătoare ale ei, să se câştige gloria. De glorie îi vorbeau toţi aceşti pensionari ai micii Curţi din Alba Iulia"I). Irnbătat de sete de glorie, Sigismund Bathory aştepta nerăbdător prima ocazie să îmbrace frumoasele armuri italiene şi să plece în răs­ boiul sfânt cu o ceată de istoriografi, cărora să le dicteze seara faptele sale eroice săvârşite în decursul zilei. Toţi istoricii ace­ ştia vor trâmbiţa atunci în lume sucesele militare ale lui Mihai Viteazul ca victorii datorite geniului militar neîntrecut al Prin­ cipelui Transilvaniei. Liga sfântă patronata de papa Clement al VIII-lea încerca să grupeze în jurul ei toate forţele militante ale crestinismului pentru lupta sacră împotriva Semilunei. Apeluri călduroase au fost adresate potentaţilor creştini, cari au răspuns ca de obiceiu cu adeziuni în principiu, cu promisiuni dilatorii, cu obiecţiuni şi contrapropuneri, Marea ofensivă plănuită împotriva Turcilor ar fi fost sortită să rărnâie un proiect, ca multe alte proiecte si­ milare îngropate în praful unei arhive pr inciarc, fără contribu­ ţia militară decisivă a lui Mihai Viteazul. Diplomaţia curiei papale încerca să mascheze faţă de Voevozii români nota reli­ gioasă a campaniei, papa însuşi adresâhd iVoevozilor români două breve pontificale. Lupta angajată împotriva Turcilor pri­ meşte tot mai mult aspectul unei cruciate. Ajutoare băneşti sunt trimise din Roma lui Sigismund Bathory. .Iesuiţi şi Capucini 1) N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucureşti, Minist. Apărării Na­ ţionale, 1935, 1, 117. [139] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 139 sunt desemnaţi la Roma ca să însoţească soldaţii în luptă, iar steagurile sunt sfinţite cu mare solemnitate în biserica Sfântu­ lui Petru. Broşurile contemporane mai ales cele italiene, vor prefera din aceste motive religioase să preamărească pe Sigis­ mund Băthory, însoţit în Ţara Românească de Nunţiul papal Alfonso Visconti, decât pe "schismaticul" Domnitor al Ţării Ro­ mâneşti, Mihai Viteazul"]. G. F rachetta exclama plin de entu­ siasm: "Prevăd pe Alteţa Voastră şezând pe tronul lui Constan­ tin, stăpânind Grecia şi readucând-o din nou în sânul Sfintei Bi­ serici! "2). După informaţiile unui redactor de "Messeberichte", Principele Transilvaniei ar fi cerut din Roma să i se trimită preoţi catolici, ca să fie instituiţi în nouile provincii cucerite (Ţara Românească, Moldova)3). După dispariţia lui Sigisrnund Băthory, broşurile de infor­ maţie relatează faptele lui Mihai Viteazul cu mai mare obiec­ tivitate. Mihai e înfăţişat ca învingătorul dela Şelimbăr şi dela Goroslău, însă tipăriturile influenţate de versiuni emise de Con­ silieri imperiali accentuiază că aceste două lupte au fost câşti­ gate de "Generalul imperial" Mihai, aşa încât faima victoriilor sporeşte prestigiul militar al Casei habsburgice. Semnalul ofensivei creştine a fost dat prin măcelul Turci­ lor dela Bucureşti. Sigismund Bathory nu se sfia să afirme că isprava n'a fost făcută de Mihai Viteazul, ci de oştenii lui, fiind Voevodul român "speriat de isprăvile duşmanului, şovăitor şi nehotărât"]. Tot în seama lui Mihai Horvăth şi a celor 4000 1) CI. L. v . Pastor, Geschichte d er Păpsie, Freiburg i. Breisgau, Her­ der & ce.. XI, 209-215, L 3. 2) G. Frachetta, Tre Orazioni, "Antiveggo l'Altezza Vostra a seder sti la Sedia di Constant o & dar leggi alia Grecia & riduri a di nouvo al grembo di Santa Chiesa". 3) Frey, o. c., Herbstmesse 1595-Fastemmesse 1596, p. 21; el. Hurrnu­ zaki, o. c., III/2, p. 496. 4) Iorga în Hurmuzaki, o. c., XII, 18 .Jiostium successibus deteritum mutantom et vacillantem". [140] 140 CAROL OOLLNER T de Secui 1) pun cercurile, de unde izvor esc aceste ştiri ungureş ti, succesele militare următoare, incursiunile pe malul drept al Du­ nării, infrângerea Tătarilor şi victoria dela Rusciuc"]. Se deosebesc de versiunile "oficioase", emanate din antu­ rajul lui Sigismund Băthory, broşurile contemporane. Nu se trece cu vederea ajutorul Principelui ardelean, Însă conducerea ofensivei şi succesul ei sunt atribuite lui Mihai Viteazul"]. Jacob Franc-Lautenbach intitulează o publicaţie despre campania de iarnă "Die Moldauer und Walachen thun den T artaren und Tiircken grossen schaden und abbruch"4). Aceeaşi obiectivitate o păstrează şi Fuggerzeitungen in 2 manuscrise"]. Biruinţa "co­ coşului cu vigoare de foc" (Mihai) asupra "marelui şi înfricoşa­ tului leu al Răsăritului"] la Rusciuc (13 Februarie 1595)2 pre­ zentată ca "infrângerea cea mai mare şi cea mai penibilă" sufe­ rită vreodată de Turci7). Din toate broşurile se degajează atmosfera de spaimă ce 1) Quellen zur Geschichte der Stadt Brassâ, Braşov, Gust, 1903, p. 157-158. 2) A. Veress, Carillo Alfonz [ezsuiia-atya leoelezese lis iratai (1591- 1618) în Monumenta Hungariae Historica, Dip lomatar ia, XXXII, Budapesta, 1906, p. 92; cf. idem, Campania crestinilor în contra lui Sinan Paşa din 1595, Ac. Rom., Mem. Sect. Ist., Seria III, t. IV, Extras, 33-34. 3) Von d er Niederlage der Tartern und Tiirken ... Praga 1595, Anexa, No. XX; Verborgene Schreiben aus Ofen und Consianiino pel '" Viena, 1595, Anexa, No. IX; Warhafft'ige Newe ZeitlIng aus Siebenbiir geti ... Ni.irnberg, 1595, Anexa, No. XXX; S. Dilbaum, Bericht urul hurze Erz ehlung .... Mun­ chen, Adam Berg, 1596, Anexa, No .... ; Discours de ce qui s'esi passe en Transylvanie, Lyon, Thibaud Ancelin, 1595, publ. Giillner, Qllelqlles pla queil es lrancuises coni em poraine s sur Michei le Braue, în Etudes roumai­ nes, I, 1938, p. 29-30 atribue succesul lui Albert Kirăly. 4) J. Franc, o. c .. 137. 5) Hurmuzaki, o. c., III/1, pp. 22-237. 11) B. Walther, Brevis el uera descriptio rerum ab... Dn. Ion Mi­ chaele . " gesiarum, în Papiu Ilarian, Tesaur, 1, 23. 7) Verborgene Schreiben aus Ofen und Constantinopel... Viena, 1595, Anexa, No. IX; "das des Turkischen Keysers grosste und eusserste Niederlage". [141] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS lU . domnea la Constantinopolul bântuit de foamete. Aproviz.onarca capitalei devine tot mai dificilă. Corăbiile grele încărcate în Ţara Românească cu grâne, "prin care oraşul întreg era hră­ nit"l) nu mai sosesc în Bosfor. Mehetmet al III-lea, impresionat de strigătele disperate ale populaţiei infometate, ar fi fost ho­ tărât să recurgă la măsura brutală să decimeze populaţia Capi­ talei"]. O profundă impresie făcea şi pierderea steagului verde sfinţit la Mecca"}. Rugăciuni se înălţau spre cer din toate mos­ cheele"]. Spaima produsă la Constantinopol prin înaintarea lui Mihai Viteazul a fost întrebuinţată de Turcoaice ca să potolească pl ân­ sul copiilor cu ameninţarea: "Susa, sus, Mihai Beg ghelir! ""]. Se aştepta sfârşitul Imperiului Otoman. Poporul işi aducea aminte de vechea profeţie turcească, în sensul căreia Constanti­ nopolul va fi cucerit într'o Vinere Mare înainte de rugăciunea so­ lemnă 6). O broşură germană a reprodus cu această ocazie mult răspândita pseudoprofeţie turcească a cuceririi de "Qyzyl el­ ma'"}, interpretată de Bartholomei Georgijevi"] ŞI de toţi sa­ vanţii veacului al XVI-lea, la Constantinopol"]. l) Thesoro politice, Vicenza, G. Greco, 1602, II, 123; Ungerische, Bo­ hemische, Svebenbiirgische K riegshiindel . .. 1595, Anexa, No. X; Auuisi nuoui di Consiantinopoli delli IV. di Giu,gno ... Roma, Beccari, 1595, în Hur­ mluzaki, o. c., III/2, pp. 49�497. 2) Ibidem, pp. 497; Auuisi noui di Constantinopoli delli XII di Nouem­ bre MDXCV '" Roma, Beccari, 1595, în Hurmuzaki, o. c., III/2, p. 498. :l) Frey, o. c., Anexa, No .. ,. 4) Auuisi noui di Cons�. XII di Nooembr e ... în Hurrnuzaki, o. c. III/2, p. 498. 5) Citat după Al. Bogdan, o. c., 13, notă. ") CI. J. Denis, Les pseudo-propheiies concerrumi les Turcs au XVI siecle, Reoue des Etudes islamiques, Paris, 1936, II, 201-220. 7) Narratio oder griindliche Erz ehlung ... 1596, Anexa, No. XVIII. 8) B. Georgijevic, Prognoma siue praesagium Mehemetorum ... de suae seciae inieritu, Anvers, 1545. 9) A. Fischer, Uyzyl elma, die Stadt (land) der Sehnsuchi der Os­ munen, Zeitschrift der D. Morgenlandischen Gesellschaft, Berlin, 1920, t. [142] 142 CAROL OOLLNER Nu lipseau din partea Turcilor încercări de împăcare cu Mihai Viteazul. Aşa sosi la Bucureşti o solie turcească. "Ciau­ sul" este însă legat şi trimis lui Sigismund Băthory, ca semn al voinţei neclintite a Domnitorului român să ducă lupta începută până la biruinţa finală 1). După Calendarul rimat "Quadrapartita Historia" de Sa­ muel Dilbaum, s'ar fi desfăşurat în iarna anului 1595 două ac­ ţiuni de răsboi paralele: Incursiunea în sudul Dunării făcută de oştenii ardeleni şi infrângerea Tătarilor de Mihai Viteazul. "Wie dann der Sibenbiirger bald in Bulgarey fiel mit gewalt erschlage darinn die Tiirggen al ... Der Weyda theHe auch darneben tartarisch volck darnieder le gen so jhm begegnet under wegen bey tausent und fUnffhundert Mann"2). O altă relatare rimată aminteşte cucerirea cetăţilor Silistra ŞI Chilia. "Darnach zogens fur die StaU Simley belegerten sie an allem eck liessen sich nicht verdriessen bey Tag und nacht, mit guter wacht thetens die Stadt beschiessen. Und da dise Stadt erboret war zogen sie auch fUr Kilek' dar diese1be auch beschossen, die knecht mit gewalt, 74, p. 79; D. Denis, o. c., pp. 218-219, expune în mod documentat confu­ zia făcută de Georijevic înlocuind Qyzyl elma-Rim Papa-Roma cu Con­ stantinopol. 1) WărhalNige Newe Zeitung aus Siebenbiirgen ... 1595, Anexa, No. XXX. 2) S. Dilbaum, Quadripartita Historia, 1595, Anexa, No. 1. [143] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS brauchten sich bald waren zum stiirmen unverdrossen 1). 143 După informaţiile lui Nicolo Doglioni, biruinţcle lui Mihai Viteazul în Sudul Dunării ar fi fost anunţate populaţiei chiar din minaretul unei moschei 2) • Când Mihai Viteazul lupta hărţuit de Turci pentru idealul Ligii creştine, Sigismund Băthory, nemulţumit cu acapararea gloriei unor fapte nesăvârşite de dânsul, făcea repetate demer­ suri la Praga, ca domniile Principatelor Române să fie supri­ mate, iar teritoriile lor să fie unite cu Transilvania"]. Turcii, prinzând ocazia de a arunca mărul discordiei între aliaţii cre­ ştini, trimit un "ceauş" lui Sigismund Bathory (1 Iunie 1595), cu promisiunea să-i cedeze ambele Principate Române. Principele Transilvaniei putea să respingă magnanim această ofertă, de­ oarece reuşise prin actul încheiat la Alba Iulia (20 Maiu) să con­ strângă pe Mihai Viteazul să accepte condiţiuni cari echivalau cu o anexiune formală 4). Câteva broşuri contemporane se gră­ besc să reproducă scrisoarea lui Mehemet al III-lea adresată lui Sigismund Băthory, scoţând în evidenţă spiritul desinteresat al "eroului" transilvan"]. Armata turcească trimisă pentru pedepsirea Voevodului ro­ mân se apropie în Iunie 1595 până la Rusciuc sub conducerea 1) Zwa uiarhall iige Zeitung ... 1595, Anexa, No. VIII. 2) N. Doglioni, L'U ngheria spiegaia, Venetia, Dam. Zenaro, 1595, p. 207, " ... dicesi, che sopra il campanile di una Moschea con ingegno ha­ vendo alcune campane fatte condurre, per tre giorni continui sonandole diede segno di infinit a allcgrezza". 3) Iorga în Hurmuzaki, o. C., XII, 53. ") Hurmuzaki, o. C., 111/1, pp. 209-213, 472-476. 5) Leltera di Mahumet III Imperator de'Turchi, scritta al Sereniss. Si­ gismondo Battori ... Roma, Gabbia, 1595; Leitera scritta dai Gran Turca al Principe di Transilvania ... Bologna, V. Benacci, 1595; Leitera di Mahu­ met Terzo Imperador de Turchi, scriita al Sereniss. Sigismondo Batiori .. Macerata, Sebastino Martelini, 1596; ef. Victor Palma Cayet, M emoir es (în -Col lection universelle des mernoir es par ticuliers], t. LI X, Paris, 1790, p. 432. [144] 144 CAROL GOLLNER marelui VIZIr F erhat Paşa. Deşi Mihai Viteazul luase iniţiativa să împiedece printr'un atac îndrăsneţ construirea unui pod '}, insuccesul turcesc e atribuit armatelor lui Sigismund Băthory"] [Siebenburgen Volck}, ocupat în timpul acesta cu pregătirile de nuntă. Sinan Paşa înlocueşte pe Ferhat Paşa. Zu Feld sind sie �ezo�en die achi Waschen aZle reich. Hundert und ztoantzig Ftmen lliegen unier uielcher uiar auch gleicli die heilige geuieihie Fahn zu hand, die ihn jhm ihr Keiser mit gab wider die Crhistenheil+s . Cu aceste versuri necioplite descrie poetul contemporan ar­ mata' turcească infruntată de Mihai Viteazul la Călugăreni. Descrierile luptei dela Călugăreni, reproduse în broşurile contemporane, sunt variate. Unele atribue victoria obţinută con­ tingentelor ardelene comandate de Albert Kirăly"], altele rnen- 1) B. Walther, Brevis et uera descriptio rerum ab ... Michaele ... gestarum, în A. Papiu Ilarian, Tesaurul de monumente istorice, I, 27; P. P. Panaitescu, Documente privitoare la Istoria lui Mihai Viteazul, Bucureşti, Fundaţia Regele Carol r, 1936, p. 14; CI. Isopescu, Documenti inedit'i della fine del cinquento, Mem. Acad. Rom. Sect. Ist. Seria III, t. X, 32; Iorga în Hurrnuzaki, Documente privitoare la Istoria Românilor, XII, 77. 2) Fiinfferley uiarhalitige Newe Zeytung, Praga, H. Schuman, 1595, Anexa, p. XI; S. Di1baum, Berichi und hurtz e Er z ehlung, Munchen, Adam Berg, 1596, Anexa, p. V; J. Franc, Historicae relaiionis coniinuatio, Ursel, N. Heinrich, 1595, Anexa, p. III; mai obiectivă e brosura Zei/ung au.ss Un­ gem, Colonia, Nic. Schreiber, 1595, Anexa, p. XIII. 3) Zwo uiarhalltige Zeitung, Regcnsburg, A. Strobel, 1595, Anexa, p. VIII. 4) Ibidem; V. Marchthaler, Rerum a Sigismundo ... Transylvaniae Principe contra Turcas gestarum breois enaraiio, f. l. 1595, ff. 15 b-16 a "Levis armaturae miles certaminis avidus, ut Martiis primitias cum hoste experiretur, la'cessere ausus, adoriri & graviter pugnans Divina aspirante gratia ita excessit, ut aliquot Tyranno militari\lUs signis ereptis, victor ad suos redierit, deque caeteris victoriis non medi'ocrem spem & animum at­ tulerit"; cf. Scrisoarea lui Albert Kirăly, Iorga în Hurmuzaki, o. c., XII, 57; Hurmuzaki, III/2, o. c., p. 487. [145] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 145 ţionează vitejia oştenilor români.'}, însă nici una din aceste "Newe Zeitungen", nu scoate la iveală intervenţia personală de­ cisivă a lui Mihai Viteazul. In treacăt aminteşte o poemă ungară că Mihai ar fi îmbărbătat pe ai săi să-I urmeze pe dânsul fără frică şi să nu aibă teamă de duşmani Iăloşi. Legyetek oiiezeh, engem hiiuesseteh En iejemet ele oiszem tii veletek. Kevely ellensegtbl soha ne lăljetel«, Az mit csah en tbllem lâitok, azt tegyetek2). Un curier al lui Sigismund Băthory vesteşte la Roma victo­ ria obţinută, făgăduind că se va trimite papei în curând steagul verde al profetului, cucerit la Călugăreni"]. Principele fanfaron s'a prea grăbit cu această promisiune, neştiind că steagul promis a fost trimis de adevăratul învingător, Mihai Viteazul, împăra­ tului Rudolf al II-Iea4). "Şi am câştigat un steag verde al Proo­ rocului lor, Mohamed, foarte preţuit de dânsul", scrie însuşi M;­ hai Viteazul, "pe care l-am trimis Măriei Sale Impăratului, nu ştiu dacă Ardelenii îl vor fi lăsat să treacă". Nu este primul contact al lui Mihai Viteazul cu curtea dela Praga. Incă în Apri- 1) Jiingsî. beschehene Zeitu,ng, Praga, H. Schuman, 1595, Anexa, p. - ; S. Dilbaum, Berichi, Anexa, p. - ; Cronicarul Szarnoskoz y, în J. Crăciun, Cronicarul Sz., Biblioteca Institutului de Istorie Naţională, Cluj, Tip. Ar· dealul, 1928, spune răspicat "s'a purtat prost Albert Kirăly"; ef. A. Per­ nice, Un episodo del ualore toscano nelle guerre di Valachia alia fine del secoclo XVI, Arhivo st, ital, citat după N. Iorga, Isioriria lui Mihai Yitea­ zul, 1, 200-201. 2) Veress, Căntece istorice vechi ungur eşti despre Români, Bucureşti, 1927, p. 20; reprodus şi de AL Iordan, o. c., 15. 3) J. Frey, Calendarii hisioricis continuaiio, Franefurt, W. Dietrich, 1596, Anexa, p. - ; cf, Hammer, Histoire de l'empire oitoman, Paris, Parent-Desbarres, 1841, II, 279. 4) Makusev, Monumente historiques des Slaoes meridonaux el de leurs ooisins, Belgrad, 1882, II, 71; ef. A. Veress, Campania creşiinilor în contra lui Sinan Pasa din 1595, Mem. Acad. Rom. Seot. Ist. Seria III, t. Iv, (ex­ tras) 18. 10 [146] 146 CAROL OOLLNER lie, un sol al lui Mihai Viteazul este atestat la Praga "cu seri­ sori către Maiestatea Sa, având strictul ordin să le dea numai în mâna însăşi a Impăratului'"']. Probabil se descriau în această scrisoare izbânzile împotriva Turcilor. Prin solul românesc, agen­ tul Curtio Pichena primeşte ştiri despre pregătirile Turcilor îm­ potriva lui Mihai Viteazul. Lupta dela Călugăreni nu s'a bucurat de aceleaşi mijloace de publicitate ca cucerirea Tărgoviştei şi infrângerea Turcilor la Giurgiu2), presidate de Sigismund Băthory, "Rolul lui Sigismund fusese de simplă paradă. Niciun plan, nicio intervenţie perso­ nală a lui nu se înseamnă de isvoare " este justa caracterizare a D-lui N. Iorga"]. Prinţul trimite însuşi o scrisoare Imparatului, relevând me­ ritele sale personale şi trecând sub tăcere colaborarea lui Mi­ hai Viteazul"]. Un discurs adresat oştenilor săi în ziua cuceririi Giurgiului e tipărit şi citit cu admirare de contemporani"]. Ace­ iaşi atitudine subiectivă mărturiseşte şi Subcămăraşul său Petru Pellerdi, care concentrează întreaga acţiune militară în jurul lui Sigismund Băthory"]. Din Transilvania, cancelarul Ştefan Jo- �) N. Iorga, O istorie aluiMihai Viteazul de el însuşi, Mem. Acad. Rom. Sect. Ist. Seria III, t. V, (extras) 4-5. 2) Ce sare Carnpana, Compendio historico delle guerre uliimamente successe ira Christiani de Miche Vayvoda de la Valaquie, Veress, Do, cumenie, VI, 461--463; broşurele de informaţie motivează ucidera prin ver­ siunea difuzată de Gh. Basta; cf. Avviso delia cose seguita in Transilvania, Anexa, - ; Meurer, o. c.c, [seit Fastenmess 1601). Anexa. [156] [157] BIBLIOGRAFIE [158] \ l \ l [159] 1. (1595). Advis de la seconde I victoire obtenue par [e Prince de Trans-I ylvanie, contre Synam Bassa Colonel de Il'armee turquesque en Valachie, Ile 181 d'octobre, 1595. Bibl. Nal. Paris, M. 23597. - 15 p., text 117X797 mm. "Advisde la seconde victoire", p. 3-9. "Lettr,e de Mahumet III ... Sigismond B." p. 10-15. Traducerea broşurei italiene "Avviso della seconda vittoria del S Prencipe de Transilvania contra Sinam Bassa in Vala- chia 1595", d. No. 9. Publicat, Ch. Gollner, Quelques plaqueites lrancaises con­ iemporabnes sur Michel le Braoe, Etudes Roumaines, Paris, E. Leroux, 1938, p. 30-32. 2. (1595). Avisi I di Alba Giudia l,deUi 16 d' Agosto 1595. I Dove s'intende le nozze del Serenissimo [Prencipe di Transjlvania fatte a di 6. I d'Agosto & una segnalata vittoria I di S. A. contra Turohi ottenuta / alli 15 del'l'istesso uxese.ţ Publicati da Bernar­ dino Beccari j alla Minerva.1 con Iicenza de'Superiori I In Roma, appresso Nicolo Mulij. 1595. Bibl. Academiei Române, A. 7908. - 4 f. n. ch., text, 110X75 mm., text, f. 2a-4a. Publicat, Hurrnuzaki, Documente privitoare la istoria Ro­ mânilor, III/2, p. 486-487. 3. Avvisi nuovi I di I Costatinopoli I delli IV, di Giugno, I & di Alba Giulia delli 12 clell medesimo Mese'; Per li quali s'intende la gmn famedi deHa Gtta di Coslantinopoli, et le due Ambas- [160] cierie inviate dal Turcoal Serenissimo Principe di Transilvania, / 'con una vittorio dell ' istesso Principe nuova mente ottenuta. contra Turchi./ Publicati per Bernardino Beccari.j In Roma, presso a Domenico Giglioti. 1595,./ Con licenza de Superiori. Bibl. Acad. Române, A 7908. -, 8 p., text, 110X70 mm., text, p. 3-7. Publicat, Hurrnuzaki, o. c. III/2, p. 496-97. 1150 CAROL OOLLNER r t 1 4. (1595). Avvisi novi / di Costantinopoli ! delli XII di Novembre I MDXCV.; Dove s'intende quello che hacausato in detta Citti J la perdita Iatta da Sinam Bassa I nella Vallachia.j E le gran­ dissime oHerte, che fa il Turco / al Sereniss. Prencipe di Tran­ silvania ; per la pace.j Publicata per Bernardino Beccari alla Minerva.; In Roma, / Appresso Luigi Zanetti 1595./ Con licentia de'Superiori.i Bibl. Acad. Române, A 7908. - 4 f. n.ch., text, 75X115, mm., text, f. 2a-4b. Publicat, Hurrnuzaki, o. C., III/2, p. 497-98. 5. (1595). Ultimi avisi della Vittoria/havuta dal Transilvanof contra TurchL/ Con la morte di Sinam Bassa/anegato nel Danu­ bio./ Et la presa della Cittă di Lippa, con altri luochi. Copiati Ie­ delmente, 1595. British Museum, Londra, 1312 a 18 - 4 f. n, ch., textr• 125X75 mm., text, f. 2a-4b. "Stampati in Ferrara, Ristampati in Padova, per il Pasquati, Con licenza de i Superiori", f. 4b. 6. (1595). Aviso di quellc / che ha fatto / il .Serenissimo / Pren­ cipe / di Transilvania, / dopo il suo ritorno di VaUachia./ Et deHa morte: del Bassa! di Temesvar./ Con la presadi Settanta Carra d'argenti,/ & altri arnesi delll'istesso Bassa./ Per le genti di S. Altezza del Presidio / di Lippa./ Publi,c,\to per Bernardino Bec­ cari / alIa Minerva./ In Roma, Appresso\ Luigi Zanetti, / Con Li- centia ,de'SuperiorL/ \ BibL Acad. Române, A 7908. - 4 \ n. ch., text, 110X7OJ mm., text, 2a-4b. \ ! ! 1 j l' [161] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 7. 161 (1595). Avviso/dei progressi j del Prencipe/di Transilva­ nia./ Dove s'intende quello che ha fatto in Moildavia, Valacchia, & Bulgaria./ Et quello che ha pietă di esso ha acquistato Ia Re­ li-/ gione Cattolica in detto Regno di Transilvania. / Publicato per Bernardino Beccari.j Con licenzia de'Superiort.j In Roma ap­ presso Luigi Zanetti. 1595. Bibl. Acad. Române, A 7908. - 4 f. n. ch., text, 117X75 mm., text, f. 2a-4b. Publicat, Hurmuzaki, o. c. III/2, p. 495. 8. (1595). Avviso / d'una rotta / data dal Sereniss.j Prencipe di Transilvania a i Turchi in Bulgaria / adi 2. Settembre.j Con la presa di Nicopoli & abbugiamerrto di cinquecento / Barconi./ Pu­ blicato per Bernardino Beccari./Con licenza de'Superiori./ Stam­ pata in Roma, & ristampata in Modo-/na per Francesco Gadal- dino, 1595. . Bibl. Acad. Române, A 7908. - 4 f. n. ch, text, 115X70 mm., text, f. 2a-4b. 9. (1595). Avviso / della seconda / vittoria! del Serenissimo & Invittissimo / Prencipe di Transjlvania I contra Sinam Bassa / in Vallachia./ A di 18. di Ottobre. 1595./ Publicate da Bernardino Beccari / alla Minerva./ Con licenza de'Superiori.j In Roma, ap­ presso Nicolo Mutij 1595. Bibl, Acad. Române, A 7908; - 4 f. n. ch., text, 120X80 mm., text, text, f. 2a-4b. Publicat, Hurmuzaki, o. c. III/2, p. 489-490; C. I. Karadja, Une description de la compagne contre les Turcs en 1595, Revue historique du Sud-est europeen, 1925, An. II, p. 354-56. 10. (1595). Avviso delIa terza vittoria / del Serenissimo & for­ tissirno Prencipe di Transilvania, Vallachia & Mol-/davia, se­ guita a di 28 cl'Ottobre 1595 con la presa della / Iortezza di Gior­ gio aHi /30. dell'istesso mese./ Publlicato da Bernardino Bec-cari aUa Minerva. 11 [162] 162 CAROL OOLL.NER Bibl. Acad. Române, A 7908. - 4 f. n. ch., text, 120X707 mm., text, f. 2a-4b. "In Roma Appresso Nicolo Mutij 1655 [sicl] ", f. 4b. A. Apponyi, Hungarica, Munchen, J. Rosenthal, No. 572. Publi-cat, Hurmuzaki, o. c., III/2, p. 490-491. 11. Avviso nuovo I di Transilvania Inel quale s'intende da Rotta di I venticinque mila Turchi, data I dal Serenissimo & invittis­ simo Prencipe di Tran- I silvania, I Publicato per Gieronimo Ac­ colti, Con licenza de'Superiori.j In Roma. appresso Nicolo Mutii 1595. Bibl, Acad. Române. A 7908. - 4 f. n. ch., text, 98X73 mm., text, f. 2a-4b. Publicat, Hurmuzaki, o. c., III/2, p. 485. 12. (1595). Quadripartita/Historia anni 1594,/Vierfacher Histori­ scher Kalender inn welchem die fur-I nebste glauhwirdigilsle und dcnkwirdi-rgiste Historien de sich im Jar nach der .Iungk-jfrâw­ lichen geburt 1594 in Hungern, Siben-jbiirgen, Turggey ... zu­ gehagen auff! dass kurt Iest erzclet j wer den.j Alles aus Glaub­ hafften und Confirmie-jrten Sendschreyben nach Ordnung cler 12. Monat! durch das Jar auss zusammengezogen und Rheimen weiss gestelt durch 'Samuelem Dil-jbaum Burgern in Au�sburgl Gctruckt zu Augspurg in Verlag! des Autors.j Anno / MDXCV. Dilbaum (Samuel). Nationalbibl. Viena, 103157 B. - in-B'", 70 f. n. ch. 13. (1595). Discours! de ce qui s'est passe en TransylVianie, de l'union I des Princes de Moldavye & Duc! de Vahchie, av,ec le Vaivode ! pour la deHenoe de la Chr'estien- / teconlre le Turc. IA Lyon, / par Thibaud Ancelin Imp:t;imeur du Roy./ MDXCV. BibL de ViIle, Lyon, 315778. - �6 p., text, 138X82 mm., text, p. 3-15. p. 15 "Ce discours a ete apporte il IPragues par un courrier de Transyhanie, le 24 Iuing miII cinq cent nonante cinq." [163] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL îN APUS 163 G. Atkinson, La lift. geographique lrancaise, Paris, Picard, 1927, No. 370. Rally, Bibliographie lrcmco-roumaine, Paris, E. Leroux, 1930, Na. 4831. G. Bengesco, Bibliographie Iranco-roumaine, Paris, E. Le· roux, Na. III. Publicat, Nerva Hodoş, Vitejiile lui Mihaiu Vodă apreciate in Apus 1595-1599. Bucureşti, C. Gobl, 1913, p. 1-7; Ioan Catina, Proba cucerirei Silistrei de Români, 1595, p. 31-36; Ch. Gollner, o. c., p. 29-30. Altă ediţie: "A Paris, Chez Guillaume le Noir, rue S. .Ia­ ques, a la rose Blanche couronee". Bibl. Acad. Române. 14. (1595). Iacobi Franci / Relatia historica / quinquenaIis./War­ hafftige Beschreibung / a1ler furnemen unnd gedenckwiirdi-/gen Geschicht so sich jnnerhalb funf .Iah-rren nemblich van Anno 1590 bis 1595 in hoch nieder Teutscland, Braband ... Siebenbur­ gen, Wallachey, Moldaw ... verlaufen und zugetragen haben. Ge­ druckt zu Franckfurt am Mayn bey .Iohann Saur.j In Verlegung Paul Brachfeldts. I MDXCV. Franc (Iacob). [Conrad Lauienbach; Memmiusf. Nationalbibl. Viena, 182109 B. -' in-S''. 10 f. n.ah. -. 539 p. 15. (1595). Historicae ReIa tionis continua tio. Warhafftige Be- / schreibung aller / fiirnemmen und gedenck-/wiirdig·zn Historien sa sich hin und wider inn hoch / und nider Teutschlanden auch in Frankreich / ... Siebenburgen, / W,alachey, Moldaw, Tiirkey etc. Hiezwischen nechtsverschiener Franckfurter Herbsi-mess unnd etlicher Manat zuvor bis auf gegenwertig·e Fastenmess dieses 1595 Jahrs zugetragen unnd verlaufen haben j ... van Tag zu Tiag ve- (rfasset und gestellt ( durch (Iacobulm Francum ( . .. Ge­ druckt zu Ursel durch Nicolaum Henricum.( Anna MDCXV.; Franc (Iacob). Nationalbibl. Viena, 182109 B. - in 8°, 170 p. 16. Franc (J acob). (1595) Calendarij Histadci Relatia. Warhaftige BelschreÎ- [164] 164 CAROL OOLLNER bung ... von der Francfurter Fasienmess bis audf gegenwertige Herbst-mess diesese 1595 .Iahrs. Getruckt zu Walstatt im .Iahr MDXCV. Nationalbibl, Viena, 182109 B. - in 8°. 6 I, n. ch. - 177 p. 17. (1595). Lettera / di Mahumet III. / Imperator de' Turchi, / Scritta al Sereniss. Sigismondo / Battori Principe di Tran-/ sil­ vania, Moldavia, / Valachia etc. / Tradotta di lingua Turchesca i in lingua italiana. / In Roma, / nella Stampa del Gabbia 1595./ Con licenza de'Superiori./ Bibl, Acad. Române, A 7908. - 4 f. n. ch., text, 120X72 mm., text, f. 2a-4h. "In Roma, Appresso Luigi Zanetti 1595. Con licenzia de Su­ periori". f. 4a. Publicat, Hurrnuzaki, o. c., III/2, p. 483; A. Veress, Docu­ mente privitoare la Istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româ­ neşti. Bucureşti, 1932, IV, N o. 123. 18. (1595). LeUera / scritta dal Gran / Turco rul Principe di Transilvania.r Bologna, per Vittorio Benacci.j Con licenza de'Su­ periori./ BibL Acad. Române, A 7908. Bibl, Marciana, Venezia, Misc. 2281 (8). - 4 f. n. ch., text, 119X77 mm., text, 2a-4b. 19. * (1595). Zwei herrliche schone newe Licder 1. von der troest­ lichen, siegreichen Feldschlacht, so die drey abgefalne Lender, als Moldaw- W alachey und Siebenbiirgen den 15 Mertz·en des Jars 1590 [sic] dern Tiircken uberhalten. 2. Eine vermanung: Wach auff, wach auff o werde Christenschar. Augspurg, 1595, Georg Kress. 8 f\. n. ch. K. M. Kertbeny, Bibliographie de� ungarischen nationalen und intemationa/1en Literalur. 1. Ungam belreffende deU'lsche Erstlingsdrucke 1454-1600, Budapesl\l' Ung. Universitiits­ druckerei, 1880, No. 1162; E. Weller, A'nnalen der poetischen [165] FAIMA LUI MIHAI MITEAZUL IN APUS 160 Nationalliteratur der Deutschen im XVI. und XVII. Jahrhun­ dert, Freiburg i. B., Herder, 1862, No, 4541). 20. (1595). VQn der Niderlage der Tartern / und Tiircken./ Newe Zeitungen, wie des Weywoda aus Sibenburgen Kricgs­ volck / die Walachen und Muldawer, zu denen sich auch die Rai-/tzen gestossen, uber Tartern und Tiircken, den Sig erhal­ / ten, Auch welche Festung dem Turcken eingenom-j men, und was sie fiir Ausbeut bekommen haben, in diesem 1595. / Jahr. / Das ist der Sonnabend nach Pau-/ li Bekehrung geschehen. Stadtbibliothek, Ulm, Schad. 10779, - 4 f. n. ch. text, 160XI10 mm., text, L lh-4a. . "Erstlich Gedruckt zu Prag, Im Jahr 1595", f. 4a. E. Weller, Die erstendeu.tschen Zeiiungen, Bibliothek des Stuttg. Litt. Vereins, No. 111, Tiibingen, H. Lamp, 1878, NQ. 807; K. M. Kertbeny, o. c., No. 1162. 21. (1595). Nouvelles / d'une victoire /obtenue par l'armee l. chrestienne au pays / de Hongrie le premier jour / d'Aoust, sur l'armee turquesque. / Tirees d'une lettre escripte de Vienne / en Austriche, 1595./ A Paris, / Rue St. Jean de Beauvais, au Pe­ gase. / MDLXXXXV. Bibl. Nat. Paris, Mz 4512. - 8 f. n. ch., text, 121 X67 mrn., text, f. 2a-8a. Publicat, G611ner, o. c., p. 3. 22. * (1595). Nowiny z Koăic, kterak jsau Walasi, Muldawane a lid sedmihradsky dwa haufy Tataruw porazili. 1595. J. Jungmann, Historie literatury ceske, Praga, Riwnace, 1849, NQ. 639. 23. (1595). Soli Deo Gloria. / Partykulăr, / 10 Stiastnem dQbyti 1) Titlurile broşurelor Însemnate cu o stea (*) n'au putut fi consultate de noi personal. [166] 166 CAROLOOLLNER Pe- / vnosti T ergewystu v zerni Valaăske / co j est se tu pfi dobyti tom od 16. dne Mesice Rijna / az do prvniho dne MesLce tohoto, Listopădu pofâdne dălo / Leta tohoto XCVo. Lobkovicka knihovna, Roudnic! [Cechosl.] III lb 12/37. 4 I, n. ch., text, 160X112 mm., text, f. 1b-4b. .Iungrnann, o. C., 358, i. 24. (1595). Relatione / delconsiglio / dal Sereniss, Prencipe di Transilvania / dopo I'acquistodi Gorgio./ Con la risolutione pre­ sa, & partenza di S. Altezza / di Vallachia, & arrivo a Corona, Citta della j Transilvania. Adi 14. di Novem/bre 1595./ Dove sin­ tende anco il numere de'Turohi ammazzati, & affogati in Valla­ chia, & delli stendardi & artiglierie tol te a Sinam Bassa.j Publi­ cato per Bernardino Beccari ana Minerva./ Bibl. Acad. Române, A 7908. - 4 f. n.ch., text, 105X75 mrn., text, L 2a-3b. Publicat, Hurmuzaki, o. C., III/2, p. 494. 25. (1595). Verborgene Schreiben / aus Ofen und Constantino­ pel an einen fiirneh-/ men Tcutschen Potentaten darin geme1dt wirc1t den jetz werenden grossen Tumult wegen der Tiir-/ cken Besoldung und grosse Tewrung dariiber etliehe Hir-mehrne Bas­ sa zu Todt gesteiniget worden Sampt der / jetzigen grossen Vie­ tori so die Moldawer und Warllaehische Kriegsleut wieder den Tiireken erhalten. Das in die / 50 Obristen aI.s Bassen und Sinan Bassen ge-/fangen und Tod bliehen aueh eine unsăgliche Beut darvon bracht./ Gedruekt zu Wien. Anno 1595. . Bibl. Acad. Române, S 2714. - 4 f. n. ch. text, 155Xll0 mm. National BibL Viena, 42096. 26. (1595). Newe Sybenbiirgische ViGtoria, zaghaffte Flucht / und Niderlag Synam Bassa. / Ordentlic�e BeschreiJbung, welcher massen den Durchleuchti-/gen Hochgebornen Fiirsten und Herrn Sigismunden, Fiirsten und /Kriegs-Helden. in Siebenbiirgen, Wa­ lachey und Moldaw, Graven in Dockey etc. / cler alte Synam [167] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 167 Bassa von seinem Lăger vor Tergovist auss forcht geflohen / dasselbig verlassen, auf Buccarest kommen und von dannen ey­ lender Fhicht nach Georgio sich begeben.j Dessgleichen iauch, wie Hoohermelter Furst dem Iltichtigen Synam Bassa 1 nachge­ setzt sein Lâger eingenomrnen ... Mit bewilligung gedruckl 1595. Bayrische St. Bibl. Munchen, in-4° Eur. 182. - 24 f. n. ch., text, 140X110 mm., text f. 1b-24a. "Gedmckt zu Nurnberg bey Leonhard Heusler. In Vorlag .Ioachirn Locners", f. 24a. Ediţie 1596, J. Hammer, Geschicht« des osmanischen Rei­ ches, Budapest, X, No. 1309; Kertbeny, o. c., No. 11261, Ap­ ponyi, o. c., No. 298. 27. (1595). Zeitung 1 ausz Ungern und Sie/benburgen, was sich in kurtzer verlauffener 1 Zeit begeben und zugetragen hat mit / a:l­ lerley sachen 11595.1 Und von cler erhaltene victorii, wider den Graus, Erbf. d. Tiirken, wie der Siebenbur-rger mit Hiilf desz Walachischen Fursten, jm etliche tausendt Mann lerlegit, unnd etliche Stătt ab/genommen. In .Iahr 1595. Orszăgos Szechenyi Konyvtăr Budapesta, Apro Nyomtat­ vănyok, 1595. - 4 f. n. ch., text, 115X135 mm., text f. 2a--4a. "Gedruckt zu Căllen, bey Nicolas Schreiber, an S. Marien ablass", f. 4a. Kertbeny, o. c., No. 1148. 28. (1595). Jungst besohehene Zeit-/ung auss Obern Ung·ern, und Sibenbiirgen, van 1 von der grossen Schlacht und Victori, sa den 5. und 9 September beschehen. Im Veldleger �uSlS 1 Racka­ noss und Gran abgesandt, Anno 1595.1 Sa:mbt einem Extrad et­ lieher auss jhrer Kănig: 1 Wiirden, Ertzherzogen Maximilian zu Oesterreich etc. VeMtleger, an den Kay. HaH 1 abgegangen Shreiben etc. 1 Gedruckt erstHch zu Prag, dureh 1 Johann Schu­ man. Preussis'che St. Bihl. Berlin, Hugschriften 1595 (5). - 2 f. n. ch., text, 110X 70 rom., text, f. 1b-2b. 29. (1595). Newe Zeitung 1 van Erăberung der newen Festung [168] 168 CAROL OOLLNER Georgia und Symbelt in Sie-jbenbiirgen, So de Sinan Bassa erba­ wet, sampt andern j F estungen, biss 8 Meilen an Constaninopel j Welche der Ftirst in Siebenbiirgen in dle-rsem zweyen Mona­ ten Octobris j und Novembris ein-jgenommen.j Auch von andern fiinff Stădten und Castellen, welche in diesen zweyen Monaten in Ober Ungern einge-jnommen worden. So wohl auch von dem gliicklichen j Sieg und Victori wieder den Sinan Bassa wie er aus j dam F eIlde zum drittenmale getrieben, Sampt dem gantzenj Tiirk. Heer verjaget, sein Gezelt, Geschiitz, j und vid andern Sachen verlassen miissen j und etliche tausend Tiircken j abge­ schlagen wor den, j Dresden, Anno 95, bei Matthes StockeL Orszăgos Szechenyi Konyvtăr, Budapesta, Apro Nyomtat­ vănyok, 1595. - 4 f. n.ch. text, 140X105 mm., text, f. 1 b-4a. Kertbeny, o. C., No. 1167. 30. (1595). Gute Newe Zeitung aus Siben-jbtirgen, Ober und Nicder Ungern j Wie die Siebenbiirger j Moldawer und Wala­ chen, den Sinan Bassa mit seiner grossen Tiirckischen macht, durch des Aldmeohtigen hiilffe geschlagen und das Feld erhal­ ten, dariiber! er der Sinan Bassa beneben dem Mahemet und andern j Bassa und Beegen, Todt geblieben. j 1 tem, Wie auch Gran, nnd nach dem Vis,egrad oder j Plindenburgk, und andern Tiirckische feste Heuser, duroh j die unserigen eingenommen worden etc. j Erstlich gedruckt zu Dressden I Anno, 1595. Universitătsbibl. Gottingen, 42 in H. Turc. 712.- 4 f. n. ch., text, 155Xll0 mm., text, f. 2a-4b. 31. (1595). Warhaftige Newe I Zeitun'g, aus Siebenbiirgen, Wa­ lachey und Moldav, von dem 9 und 19 auch 27 Aprilis, und den I Maij, ds Newn Calenders, Jm j 1595 Jars, Sich vecrloHen und f zugetragen haLfGedmckt zu Niimberg, durchfChr1stoH LochneT. Orszagos Szechenyi Konyvtar, Budapesta, Apra Nyomtat­ vanyok, 1595. - 3 f. n. 'ch., text, 90Xl00 mm., tex, f. 2a-3a. "Bey Lucas Mayer, Forms'chneyder\ zu erfragen, in Niirn- berj:(, f. 3a. ' Kertbeny, o. C., No. 1145. [169] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 32. 169 (1595). Grausame, warhaffte I und unerhorte Zeitung, wie sioh der newe/Regierend Turkisch Kayser Mahumet, nachdem er den I kayserlichen Sitz zu Constantinopel eingenommen ver/han­ ten. .. F erners I wie der F iirsten von Siebenbiirgen und Wala­ chey, in Graecia hineigefalrlen und schier bis auf Constantino­ pel zu ein streiff gethan, die Stat Sop/hia geplundert, und eine grosse Beuth bekomlmen, auch die Statt Ne-rster WeiWlar, an der Tonaw eingenommen 1 .... 1 Im Jahr 1595. Orszăgos Szechenyi Konyvtăr, Budapesta, Col. Apponyi, 576. - 6 f. n. ch. text, 150X95 mrn., text, f. lb-6b. "Gedmckt zu Bressla bey Hans Luchs", f. 6b. 33. (1595). Zwo warhafftige Zeitung,1 die Erst, wie die F iirsten in Siebenbtirgen dem Tyran-mischen Bluthund, widerurn einen Ab­ bruch ge-/than, und in die dreissig Tausent Tiircken erschlagen, und I zwey Hundert CameU abtrungen, und sonsten Herr- lIiche Beute bekommen. Geschehen den XXVI, I tag . May diss 1595 Jars.1 Die Ander Geschicht, wie die Tiircken mit den I Gefange­ nen Christen handlen die selbigen auff den Mar'cke I F eyl bie­ ten, wie das Vieh verkauffen, Auch Hardschlige Beschwarnuss, dulden miis>sen. / Gedruckt zu Regenspurg, bey Andreas I Stro­ bel, Anno 1595. Or,szagos Szechenyi Konyvtar, Budapesta, Col. Apponyi, 1922. - 4 f. n. ch., text, 143X96 mm., text, f. 2a--4h. 34. (1595). F iinfferley wa,dhafHige N ewe ZeyUung / die Ersle aus Ungern / .... Die ander Zeyttung aus Siebenbiirgen, darin­ nen vermeldet, wie der Fiirst in Siebenbiirgen mit hilff des Frankisch-/en und MoIldawer Kriegsvolck Fiinffzig Tausent Tiircken, sampt jhrem gantzen I Lager erlegt und lauch die StaU Nicopolis gepliindert und inn grundt aus gebrand und eine Beut darvon gebraoht haben. I Geschehen / den XVi Julij d�eses 1595 Jar/ . '. Erstlich gedruckt zu Prag durch Hans Schuman / Anno MDLXXXXV. Bayrische Staatsbibl. Miinchen in-4°, Turc. 85 (34). - 4 f. n.ch., text, 46X104 mm., text, f. 1b-4a. [170] 170 CAROL OOLLNER 35. '-, (1595). Ein wunderbarliche newe Zeytung wie auf] den 5. tag des abgelauffenen Wttaal Sereniss. Sigilsmondo Battori. / Prencipe di Transi:lva­ nia, Moldavia, Valachia etc. / Trladoltadin .liIligua TUlXhelsca i.n ItaHana. Stampata in P'el'ugia, con Ji,cenza de' SupexLori. Et di nuovo in Maoer,ata, appresso / Sebastino Martellini, 1596. Ol'szagos Szechenyi Konyvtar, Budapest, Col. Apponyi, 603. 4 f. n. ch. text, 122X72 mm. text, f. 2a-4b. [174] 174 CAROL OOLLNER 49. (1596). Ungerischer Sibenbiirgischer 1 Kriegshândel 1 Auss­ fiihrliche Beschreibung, Was sich vom Fruling Anno 1596. .Iars, zwischen gemdtem Erbieindt und den Christen so wol in der ober ah under Ungarn, Siebenbur 1 gen, Wallachey, Moldaw, Poln etc. In Schlachten, Scharmtitzeln, Erinnerumgen der Lănder, Stătt, Vestungen unnd andern 1 Sachen, von eim und dem anderntheil, denselben I Krieg belangendt, gedenckwiirdiges cer-j Ioffen und zugetragen 1 ... Gedruckt ZIU Francfurt am Mayn, bey Christian 1 Egenolphs Erben 1596. Preussische Saatsbibl, Berlin, Qe 160. in 8°, 8-326 p. "Gedruckt zu Franeîurt am Mayn, bey Christian Egenolps Erben MDXCVI", p. 326. 50. (1596). Narratio 1 oder griindtliche Erzehlung aller gedenk­ wirdigen sachen 1 so sich in Ober und nieder Ungern, Podolien, WaLlachey 1 Siebenbiirgen, Crabaten und Steuermarckt zuWas­ ser und Lande 1 zugetragen vom 8. October 95 bis auff den 1. Januarij 96. Stylo niO'VO 1 ... Darin zu fimden das Gedruckt erst zu Wien bey Greger Hubner 1 Anno 1596. Nationalbibl, Viena, 7036 B. 8 f. n. ch. text, 155XI00 mm. text, 2a-8b. 51. (1596). Bathori Sig- 1 mondnak Erdely orzagh 1 Ieiedelme­ nek gyozhetetlen nyeresegerol. Ther 1 govlstâ, Bukeres es Girgio alat, s azoknak 1 meg vetelerol I,sltennek ak"araUyabul: mikent 1 az Vitezlă Pelerdi Peter altaeI meg iratta I totth az egez Historia egy Ma 1 gyar oll"Zagh fă Urhoz1) 1 Levele altal. 1 Nyomtatott Nimet Uyva- Irat Manlius Ianos altal. 1 Anno D±M. XCVI. Pellerdi (Peter). OJ1szagos Szechenyi Konyvtâr, Budapesta, Biibl. Todmeszku. 6 f. n. ch. text, 150X95 mm. text, f. 2a-6a. P.ublicat, Dolgozatok a pannonhalm,i Szent Benedek rend foapatsagi foiskolajanak 1913-14-iki tvk�llyve, Budapesta, 1914, p. 136-156; traducerea româneas'că, rezlUimat, I. Crăciun. Seri- 1) Francisc Nădasdy. t I -t [175] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 175 soarea lui Petru Pellârdi, Anuarul Institutului de Istorie Naţio­ nală, Cluj, 1936, t. VI, p. 494-502. Magyar Kbnyoszemie, 1882, p. 83. A. Veress, Bibliografia româna-ungară, Bucureşti, Cartea Românească, 1931, t. 1, No. 126. 52. (1596). La rotta Iche ha data il I Sereniss, Prencipe I di Transilvania & c. I A'i Turchi e Tartari sotto Temesvar. I AHi 17 di Giugno 1596. I Publicata per Bernardino Beccari da Sacile alla Minerva. Con Licenza de' Superiori. I In Roma, I Appresso Nicolo Mutij. MDXCVL Bibl. Marciana, Venezia, Misc. 2183 (18). 4 f. n. ch. text, 115X75 mm. text, f. 2a-4a. 53. (1596). Newe Zei-lung I Von dem Baseha aus I Temeschwar, wie er mit 78 vohlbelade- I ner Wăgen seines hab und guts nach Griechischen Weissenbul!"g abzug gewesen ... Auch Zeit-/tung/wi,e auff den fUnfften Tag des abgelauHe I Octob. Anno 95 auff des Fursten aus Siebenbiirgen Feldla- I ger, ein Cornet etliche stun­ den erschienen, unnd fogends ein I Iliegender Adder sich erzeigt, welcher auff des Fiirsten Ge- I zelt gesessen, nachmalen I! F. G. selbsten genahnet I und ohne widerstreben von demselben sich hat Iangen lassen. I Erstlich gedruckt zu Prag, in diesem 96 Jar. Orsz ăgos Szechenyi Konyvtar, Budapesta, Apro Nyomtat­ vanyok, 1596. 4 f. n. ch. text, 148 X 102 mm. text, 1'. 1 b-4b. 54. (1596). Zwo warhafftige newe Zeittung I die El"'ste I Aus Vene­ digl dis 1596 Jars, den dritteu I Junii, Wi:e drey ugion mthe Ju­ den auss I dem Gebirg Caspi,s hin,der dem rothen Meer je I tzundt geriist hier I fUr kommen, weleche Keys,er Ale- I xander Magnus hinder sich iru Gebir,g verschlOls- I s'eu gelassen hat ... Im Thon: Stotzenbecher und Go,diche Micha,d: Die ander Zeitung. I Wie durch GoUes HiiHf, del!" gmsse I Fiirst aUss Sielbembiirgen ein ge­ waltige I Schlacht mit den Tiicken gethan, darinnen a,cht I Wa­ seha gewesen, deren zween gefangen, und drey I 'el'schos,sen wor­ den ,sind ... Im thon wi,e man die tagwers singt. [176] 176 CAROL GOLLNER Preussische Staatsbibl. Berlin, Ye 5131. 4 f. n, ch. text, 122X69 mm. text, f. lb-4a. "Gedruckt zu Wien in Oesterreich bey Leonhart Nassinger" , f. 4a. Weller, Zeiiuttgen, No. 825. 55. (1596). Ungerische, Sybenbirgisohe, Molda wische, / Tarta­ rische, Tiirckische, Englische und Portugalische Zeittung. / Be­ schreibung welcher massen dass Christlich Kriegsvolck in Ungern / seinen auffbruch von Comorren und Waitzen genommen / ... Dergleichen anzeigung und bestettigung, dess Ttirck, Kaysers mechtiger uber grosser / zukunft wider die Christen / ... Mit be­ willigung gedruckt. Preussische Staatsbibl. Berlin. Ae 81 a 40. 4 f. n. ch. text, 157X112 mm. text, f. 2a-4b. Kertbeny, o. c., No. 1205. Weller, Zeitungen, No. 834. 56. (1597). Avvisi nuovi di Alba Giuliu del Mese «[i Genaro del presente anno 1597. per li quali s'intende la venuta del Vaivoda di Vallachia in queHa Cittă: et quello che disse <.lJI Sereniss, Pren­ cipe, co'i presenti che diede a S. A. et quelli ,rhe l'A. S. diede a lui, e I'arrivo di tre Chiaussi, ei ruHri avvisi di Praga di 24. Febraro, dove g'intende l'arrivo del Prencipe in queJIIa CUta. Publicati p,e,r Bernardino Beccarida Sacile alla Minerva. In Roma, per Nicolo Mutio a di Marzo 1597. Con lkenza de' Superiori. Publicat, Hurmuzaki, o. c., UI/2, p. 513-514. 57. (1597). Histodcae Rela HOilli!s COilltinuatio... Francfuder Herbsfmess !U!nd etIiche Monat zuvor biS's auff gegenwerHge Fas­ fenmess dieses 1597 Jahr ... Gedrudd zu Wallstau im Jahr als man zehl'et MDXCVII. \ Franc (Jacob). ' NationaIbibL Viena, 182109 B. in 80,\4 f, n. cif. - 143 p. [177] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL iN APUS 58. 177 (1597). Calendaeii Historici COilltinuatio... verschiener Franckfurter Herbsfmess bis auff gegenwertige Fastenmess 1597 .Iahrs. Frey (Jacob). Nationalbibl. Viena, 182109 B. in 8°, 65 p. - 2 f. n. chif. 59. (1597). Calendarii historici continuatio... verschiener Francfurter F asienmess bis auff gegenwertige H erbsimess dieses 1597 Jahrs. Frey (Jacob). Nationalbibl. Viena, 182109 B. in 8°, 140 p. - 4 f. n. ch, t 60. (1598). Avviso I de i progressi del Sig. Miehele Vaivoda I di Valacchiacontra il Turco, dopo I I'espugnatione di Nicopoli: I Dove s'intende la presa di altre Fortezze I 5 di Galle & Barconi di munitioni, Iche erano nel Danubio. I La sollevatione de' Bul­ gheri, 10' spavento I entrati nel]' animo di Sultan I Mehemet. I Et una nuova Vitto,ria ottenuta ultimamente I da esso Vaivoda con morte di I deciasette mila Turchi. ,1 Publicato per Bernardino Beccari alla Minerva. ICon Liceza de' Superiori, 1 In Roma, I Appresso Nicolo Mutij, MDXCVIIL BibL Acad. Române, A 7908. 4 f. n. ch. 120X80 mm. text, f. 2a-4b. Publicat, Hurmuzaki, o. c., III/2, 519-21. 61. (1598). Gross Wardein. I Warhaffte Beschreibung 1 welcher massen ... Melchior von Redern F rey Herr, d�e gewaltige 1 Ves­ tung Gross Wardein in ober Ungarn mit 2000 Soldaten erhal­ ten 1 ... Dergleichen wie .der Hochgeborene Hen, Michael Wei- 1 da Fiirst in derWalachey die Tiikischen Bassa ZUllll ofiter­ mal erleget, die gewalti- Ige Stadt Nycopolin da.rinnen 600 Ha�­ ser, neben andem mehr StaHen unnd I 2000 Flecken in BulgarIa eingenommen und zer�toret ; ... Gedrucktzu Niirnberg mit 1 be­ willigung 1598. 12 [178] 178 CAROL OOLLNER Orszăgos Szechenyi Konyvtăr, Budapesta, Col. Apponyi, 629. 8 L n. ch. text, 155X100 mm. text, f. 2a-8a. "Gedruckt zu Ntirnberg durch Christoff Lochner", I. 8a. 62. (1598). Discurs. / Ungerischer, Siebenburgischer, Crabati­ scher, Waiachischer, / Turckischer und Tartarischen Handlun­ gen. / Kurtze anzeyg und erzehlung was sich vom verflossenen Herbst an biss auf diese zeyt in Vier Monaten hero mit in zwi­ schen ! vor und nach der Belăgerung Raab begeben ... Und wie der F iirst in Siebenburgen dern Feind Vier Vestungen und Castel abgenommen Temesvar Belâgert sich auch mit dem WaIacm­ schen, Turckischen und Tartarischen BotschaHten UIlJd legatio­ nen als hernach foIg verloffen begeben und zugetragen hal. / Ge­ druckt zu Nurnberg mit Bewilligung. / 1598. Nationalbibliothek, Viena, 33 K. 40. 20 f. n. ch. 140X105 mm. text, f. 2a-20a. "Gedruekt zu Nurnberg in Verlag Joaehim Lochners", f. 20a. 63. (1598) . Historicae Relationis COll'tin/Ulatio... F rancfurter Fastenmess deSIS 1598 U/nde,tHche Monat zuvor bis auff gegen­ wertige Herbsimess dieses noch lauffenden 1598 .Iahrs ... Ge­ druckt zu WaUsiatt im .Iahr 1598 . Franc (J acob], Nationalbibl, Viena, 182109 B. in 8°, 4 f. n. ch. - 132 p. 64. (1599). Avvlsi, / ne guaIi si da Ragguaglio [195] 1. [AUGUST 1594] Ştiri dintr'un calendar' despre adeziunea lui Mihai Viteazul la liga sfântă. S. Dilbaum, Quadriparlita historia an ni 1594... ArtlJgsburg, 1595, f. 30a. (ef. Bibliografia, No. 12). In under Bairen zu Landshut man eine Landtag halten thut cler sich im A!U1stgmon hat geendt cler Sibenbiirger sich bekendt zu Kaiserlicher Maiestat dergleichen sich erkăret hat der Weyda auss cler Wallachey die sich j etzt wider setzen frey dem Tiirggen und mit gantzer macht zu stewren jhme feindt bedacht, II. [DECEMVRIE 1594] Ştiri dintr'un calendar despre campania de iarnă. Incursiunile în sudul Dunării. Prada bogată. Infrângerea Tătarilor. S. Dilbaum, Quadriparlita historia anni 1594... Augshurg, 1595, f. 30a. (ef. Bibliografia, N'O. 12). Bestettigt ist auch worden dis wie das der Sibenbiirger gwis mit Moldaw und der Wallachey Verpflichtet und verbunden sey [196] 196 CAROL GOLLNER mit dem bedingen und versprechen dem Tiirggen samptlieh abzubrechen, Wie dannder Sibenbiirger bald In Bulgarey fieI mit gewalt Erschluge darinn die Tiirggen all kriegt gross gut auff dasselbig mal, Von Getraid, Honig, was ZUJr speiss auch sonst thet da1ugen mancher weiss. Bey vilen auch verlauUen will er hab bekommen j a so vii an Silber Go1d und andrem Gut rus er dem Tiirggen hat Tribut zu vor in fiinffzig .Iaren geben, der Weyda thete auch darneben tartarisch volck darniderlegen so jhm begegnet under wegen bey tausent und fiinffhundert Mann die Ra tzen straiffen auch hinan bis auf Andrinopel zu da sie auch machten viel unruh. III. [22 FEVRUARIE 1595] Aviz despre evenimentele din Muntenia şi Moldova. Luptad ela Şerpăteşti. Asediul Cetăţii Albe. Era speranţă că se va putea înainta, cu ajutorul armat promis de Sigismund, până la Constantinopol. J. Franc, Historicae relaiionis continuaiio, [Herbst-Fasten­ mess 1595), 1595, p. 139'-1401• (ef. Bibliografia, No. 15). Der Weyda Ianicula 2), des Ianiculae Begiams vertriebenen Wal,whischen Weyda Sohn hatte bey der Porten angehalten der Tiirckische Sultan solte jm nebcn den Tartaren eine anzahl Turcken untergeben, so wolte er bey der gro,ssen, da die Wasser 1) Ca izvor a servit pentru partea întâia \0 "Fuggerzeitung" publicată în Hurmuzaki, o. C., III!1, p. 221; ,retipărit de S. Pilbaum, Bericht und kurtze Erzehlung, Miinchen, Adam Berg, p. 12. \ 2) Iancu Bogdan. \ [197] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 197 uberfrohren, die Wal1acheydamit uberfallen den Michael Weyda daraus vertreiben und dasselbige Landt der Porten wider dienst­ bar und gehorsam maohen. Als jhme nun sein begeren bewilliget und Hebrin Hassan Bassa"] sarnpt 10000 wolgerusten Tiircken zu Ross und zu Fuss zu:goordnet worden und er schon in allem anzug war mahnte Weyda Aaeon sein Volck gldchfallLs auH, zu we1chem auch 16000 Cassagen gestossen. Fiel hiemit ZlUl Scher­ peter"] in der Wallachey, ein meil von cler Thonaw, den 5. tag Hornungs dem Feinde mit freudigem muth ins Lager, schlugen jhn in die Flucht, erlegt jhren bey 8000 und bekameine statt­ liche Beut in cler Feinde Lăger. Hiebey Ieirete auch Michael Weyda nicht, sondern belâgerte Nester Weissenburg5), eroberte, pliinderte und verbrennete die Vorsta tt und ist vorhabens und der guten hoffnung unnd zuversicht auch die Stadt selber in wenig tagen zu bekommen. Solches alles liessen beyde Weyda Aaron aus der MoMaw und Michael aus cler W'alachey schrifftlich an den Fiirsten in Sie­ benbiirgen gelangen mit vermeldung, das sie die zeit he,r clem Feinde schon allbereit cler Thonaw stram Pass lUind ",Hen VO'r­ theil fast bis auff Griechisch WeissenburgG) g,enommen und ab­ gestricket heHen, verhofften auch da sein Vokk (so den 19. tag homungs anziehen solte) zu jhnen stossen wiircle mÎ't der hiilff Gottes nkht aiilein Griechschen Weissenburg und die umbliegen­ ned Tiirckischen Grăntzheuser in kurtzem zu erobern, sOmldern alUch bis an Constantinopel hinan zu streiffen, da s�e denn die Zeitung und vertrostung hetten, dass die armen g'ehuldigten Christen hi.n und wider in Bulgarey, SO' bald ,der Siebenhurg�s'che, Walachi'sche und Moldawische zug fortg'ehehen WiUlrcle zu jhnen fatrlen und den Tiircken selber bekriegen helffen wolten. IV. [FEVRUARIE 15951 Aviz despre ,luptele Moldovenilor cu Tătarii. Infrângerile Tătarilor. Oastea moldo-mU!U'teană asediază ce- "tăţ:iJle dunărene, omorând mulţi Turci şi Tătari. 3) Ibrahim Aussan Paşa. 4) ŞerpăteşH. 5) Cetatea Albă. 6) Belgrad. [198] 198 CAROL OOLLNER J. Franc, Historica« relationis continuatio, [Herbstmess­ Fastenmess, 1595) ... 1595, p. 137-139. (cf. Bibiografia, No. 15). , In diesem Hornung hat man gewisse Zeitung bekommen, dass die MOlldawer unnd Walachen mit hulff des F iirsten in Siebenbiirgen eine grosse anzahl Tartarn und Turcken erlegt haben. Denn als der Tartar Haan auss befehl des Tiirckischen Sultans inn nechst verschienem .Ienner mit akler seiner macht sich unterstanden die Moldaw und Wa!lachey zu iiberfall en, zu pliindern und wider unter das Turckische .Ioch zu bringen ist solches dern Moldawischen Weyda Aaron genant kunt gethan worden. Derhalben er sein Volck in der eyl aufîgemahnet jhnen neben jhrem ordenlichen Monatsoldt die freye Beut erlaubt und zugesagt, Daher jederman zugelauffen und wililig gewesen auff die Tartaren anzugreiffen. Wie sich denn auch der WaHachische Weyda Michae1 zur Gegenwehr wider die Tartaren geriistet sein Volck dem Weyda Aaron zum besten mit We1b und Kindt auff die Grentzen gefiihret unnd jmmer allgemach wider zuriick weichen lassen unter dem Anschein, ais wenn sie sich vor den Tartaren fiirchten und di,e Uucht gaben miisten, damit er den F eind mit diesem list desto he'Slser ins Laud t locken und damach auch leichtHche'r hinterr"ziehen und umbri.ngen mochte. Als nun die Tartaren mit Fewer und Schwerd begunten auff die Mol­ clawer anzugreiffen zog der Weyda Aaron mit aHe,r macht von hinten her auff si zu, setzte ,dlapffer unter sie und erlegt sie in dreyen untersohiedIichen Schla'chten auff das Haupt lSohiug sie in die flucht un!DJd gar ausr. dem Lande unnd jagte jhnen dne gute Beute ab so sie mH sich aus's Hungern gebracht ha.tten, son­ derlich 1500 pferde und etliche Wagen 'mit Musskaten geladen sampt ihrem Hauptfahnen und erledigte bey 1000 gefangene Christen. Und blieben auH die 12000 Tartaren todt und ,wurden sehr vieI verwu!DJde,t und dalf1unter au,ch des Tadar Haans Sohn sehr gefahr1ich bes�ha,diget. Dieser Vietori. setzte gemeldeler Aaron weiter nach name Bendar1). Schinit2). Thigua3). Mechni4) und Abzisita5) aHe ge- 1) Cetatea AIbă. 2) Ismail. 3) Tighina. 4) Măcin. 5) Obluciţa. \ [199] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 199 wesene Tiirckische fes te Hăuser an der Thonaw zu seinem vor­ theil ein und besetzet sie mit seinem Kriegsvolck, Desgleichen eroberte er auch das gantze reiche Landt Bobraga, welches sich von der Thonaw an bis an das Gebirg Noah gegen das schwartzen Meer in 26 mei! wegs weit und breit erstreeket sampt vielen stattiichen Fahnen darauff das Creutz gestanden. Zu jhm schlu­ gen sich bald alle Einwohner dess Lands wurffen al,le tiirckische Fahnen ab, verbrennten sie und ergaben sich an die Moldawer. V. BRAŞOV, 6 APRILIE 1595. Aviz despre prădăciunile făcute dincolo de Nistru. S. Dilbaum, Berichi und hurize Erzehlung ... 1596, f. 12b- 13a. [cf. Bibliografia, No. 41). Man hat auch van 6. Aprrlis aus Cranstatt '] in Siebenbiirgen diese Zeitung gehabt, dass inn 3000 des Siebenbiirgischen Kriegs­ volck uber das Eys in die Tartarey gezogen unnd uber hunclert Dorffer weit und breit verbrandt, die Tartaren so sie angetrofien all nider g'ehawet uber die 16000 stuck Viehs und in 4000 erle­ digter Christen mit gebracht, daher die pferd so \\ToHaHI gewe!st. dass eins umb 8. 10. und 20. Hungerisch Taler verkMlJfft worden, wie dann ein Burger zu Crans,tJatt 52 Ochsen" 45 Kue und 44 jărige Kelber umb 100 Thaler erkaufft hat. VI. [VIENA, 14 APRILIE 1595] O ambasadă turcească la Mihai Viteazu1. Doi ciauşi sos€sc la Bucureşti. Sunt măcelăriţi cu suita lor. Grausame, warhaffte und unerhărfe Zeitung ... 1595. (ef. Bibliografia, No. 32). Aus Wi€n den vierzehenten April. Der tiirckische Ka)i�er 1) Braşov. [200] 200 CAROL aOLLNER hat zwehn Chiausen zum 'Y iirsten der Wa;lachia ahgdertigt, welche der Walachische WeycLa gar Ireundtlich ernpfangen und angenommen. Ais el' nun mirt denselben si:ch heimiich zu be­ sprechen in ein Zimmer gegangen, seyn gedachte zwehn Chiausen gesebelt, auch hundert und viertzig lrer Diener zu stiick hawen lassen. VII. [CAŞOVIA, 30 APRILIE 1595] Aviz despre incursiunile în Peninsula Balcanică. Prădăciunile haiducilor. Sofia a fost cuprinsă. Pradă bogată. Cucerirea Cetăţii Albe. Grausame, warhafffe und unerhiirte Zeitung ... 1595. (ef. Bib'liografia, No. 32). Aus Casschau vom dreissigsten Aprilis. Haben Wir gewisses schreiben und eigentliohe kundschafft, dass zwey Tausendd Hey­ duggen, sampt ettlichen Ratzen in die Sophia... eingefallen, dieselbe unvorsehens geplundert. Demnach sie sich aher, der­ selben orten zu erhalten viel zu schwach befunden, sein sie mit gros sem raub an giittern unnd viei gefangnen wider zurfick an­ gelangt, welche auff j eden Sâbel, so sie aida erobert, in die 300 Ducaten gerei:cht seyn, So haben auch die W,al'CI!chen und Moltawell." eine starcke Vestung Nester W eiwar '] . .. eingenommen. VIII. [MAIU 1595J Aviz rimat despre campania de iarnă şi primăvară. Relatarea înfrângerilor suferite de Turci. Amănunte despre cucerireacetă ţilor. Zwo warhafftige Zeitung, die Erst wie die Fiirsfen in Sie­ benbiirgen ... 1595. (d. Bibliografia, No. \'f4). 1) Cetatea Albă. [201] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL iN APUS Lob Gott du werde Christenheit, unnd dancke Gott zu aller Zeit, das er U!IJJS hat erhoret und hat ga,r bald, des Tiircken gewalt jetzund einmal zcrstoret. Zwen Fursten hat der Herr gesandt zu hiilff dem gantzen Teutschen land die thun sich Ritterlich brauchen, bey Tag und Nacht mit guter wacht ziehen im dapfer under die Augen, Sie haben der Tiirken ein grosse macht newlicher zeit da umbgebracht, wol in den Sibenbiirgen durch die Kriegsleut gut aus freyem mut theten sie aâles erwiirgen, J etzund muss ich auch zeigen an wie es in kutzer zeit thet gahn mit dem Tiircken und Christen das 95 Jahr mit einer grossen schar thet sich der Tiirck gewaltig rtisten. Unnd thet jetz under auss senden bald dreve Waschen mit einem Volck in cÎ.ie Christenheit zu tringen und sollen alsbald Jung und auch AH .Iămerlich thun umbbringen. Wie e,s Îrn aber ergangen ist so horet jetz zu diser frist den Ersten May fiir ware da ham zu hand der Wascha aus Griechen Land hat bey jhm ein grosse sohare. Mit hundert Tausent geriister Mann schrockHchs Kriegsvolck z'U sehen an als lauter Taiern unnd Moren, die da zu ham,d durch alle Land versuchte Kriegsleut war·en. 201 [202] 202 CAROL OULLNER Damit auff die Christen zogen zu die selbigen an zu greiffen nun in Sibenbiirgen er kame dem Sibenburger zu gleich in seim gantzen reich wirt solches kundt gethone. Da rtist er sich mit aller macht, dem Wal1achen ward solches angesagt den Moldawem auch des gleichen da Riisten sie sich also bald theten nicht lang aussbleiben. Und machten ein Schlachtordnung bhend darbey der Ftirst marit auff eylendt der Bauren ein grossen Hauffen der waren zu mal wol an der zahl wol in die 63 Tausent, Auch kamen zusammen zu cler Zeit in hundert Tausent Maon bereit theten in das Lăger fallen mit jhrer macht, bey eytler N acht da hort man Schiessen und Knallen. Der lermen wehrt 6 gantzer stund, keiner den andern sehen kund sie kundten auch nicht wissen welcher wet Ireund oder Feind da geschah gross Blutvergiessen, Doch haben die Christen da mit Macht die Tiircken aus dern Feld gejagt grosse Beut habens bekommen, 12 stuck Geschiitz auch habends jm jetz 2 hundert Kamel genommen. Mit diser Beuth zogens fur bass kamen bey Galempto1) die Feste Stat I 1) Inainte de cucerirea Ismailului au fost \cucerite: Ceta,tea de Floci, Hâroşva şi Silistra. Ar putea să corespundă nUIJ;lele stâlcite de Galempto, Zoll şi Themegt la Cetatea de Floci, Hârşova şi 'Silistra. [203] j I I � I 'l 1 I t FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL îN APUS ilie habens auch bekommen Zo11 und Themegt der Vestung zwo habens auch eingenornmen. Darnach zogens fur die Statt Simley-] belegerten sie an allen eck liessen sich nichts verdriessen bey T ag und nacht mit guter wacht thetens die Stadt beschiessen, Und da dise Statt erobert war zogen sie aueh fur Kileck''] dar die selbe auch beschossen die knecht mit gewalt brauchten sich bald waren zum stiirrnen unverdrossen, Den 26 Mayen ich sag die Statt erobert vor mittag die Turcken aU nider gehawen was sich stellt zur Wehr must halten her nit verschont mann kinder und Frawen. Achtzehen Flecken zu der fart geh6ren zu diser Statt 6 Hundert Christen warn darinn gefangen die habens urit gewa:lt erlcdigt bald nach jhrem grossen vcrlangen. Ihren Zug nach Burgau"] genomrnen hofften dieselben auch zubekommen haben auch hinnach getrungen dass sie beylauflioh ungefehr in 3 tagen gen Constantinopel kummen. Auch uber 30 Tausent Turcken mit macht, Bind in einem Monat umbgebracht darzu au:ch 7 Vestung habens mit gwal t eingenommen bald 1) Ismail. 2) Chilia. 3) Bulgaria. 203 [204] 204 CAROL OOLLNER der Christenheit zum besten. Man schătzt in einer Summen gemein 6 Taussent Christen umbkommen sein da muss man sehen derrnassen das gott allzeit sein Christenhcit nit gar hiJlfflos wiH lassen. IX. CAŞOVIA, 8 IUNIE 1595. Aviz despre campania din primăvara anului 1595. Svonuri confuze cecirculau la Casovia. Verborgene Schreiben aus Olen und Constaniinopel ... 1595. (ef. Bibliografie, No. 25). Aus Caschau vom 8 Juni] Anno 95. Vor acht Tagen unge­ feherlich ist ein gemeine Sag,e ausgegangen, welche von tag zu tag und durch ansehenlicher Leut schreiben so wol auch aus Siebenbiirgen und andern Orten mehr confirmirt wie dann ge­ stern einer aus Zebritz ein glaubwiirdiger und beruhmter mann, der jiingst verschienen Sambstag von Soncy kommen, solehes von einem fiirnemen Tiircken, cler dieses von seinen Freunden [so ansehenliche Ritterleute in geheim und vertrawter weise schrifflichen uberkornmen] erfahren auch allhie die Karnmer fiir gewiss zugeschrieben das ein solche unerhorte Niderlage beyde des Tiircken unnd dann auoh den Siebenhiirgischen, Wlalachi­ schen und Moldawischen Kriegs,leuten gescnehen, das des Tiirc­ kischen Keysers groslsie Niederlage 50 mechtig,e und ansehen1i­ che Bassan umbkommen mit erhaltug des Felds und Kriegsmu­ nition und ausprechlicher Beute so sie mit jhnen gefiimet da:r­ gegen der Ullisern aUich niioht wenig umkommen sind ob dem nun also wie ich gewiss V'erhoHe bericht ich den Herren hernach .. X. [IUNIE 1595] , Aviz despre înlrângerea Turcildr la Rusciuc. Tentativa lui F erhad Paşa de a trece Dunărea la RuscÎuc i l' I 1 [205] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN APUS 205 Atacul neaşteptat al oştenilor creştini. Pierderile mari aie Tur­ cilor. Ungerische Sibenbiirgische Kriegshiindel ... 1596, p. 1811). [cf. Bibliografia, No. 49). Entzwischen aher versamblete Hassan Bassa, ein Frâveler Tyrann [der sich gegen dem Tiirckischen Keyser beym Kopff verpfendet, das er alles das jenige was der Fiir:srt auss Sieben­ biirgen in der Walla,chey und andern orten bishero eingenemen in kiirtze widerumb under seinen Gewalt bringen und gantz Sie­ benbiirgen erobern wolle] bey Nicopoli ein grosses Volck in meinung darmit uber die Thonaw zusetzen unnd die WaUachey zu uberfallen. Darumb da11i11 der auss Siebenburgen sich nicht weniger gegen jhme rtistete urind seinen gantzen Adei im Land auffgemahnet. Wie dann bald darauff der Ferrat Cicala Oglij unnd gedachter Hassan Bassa mit 150000 starck zusammen ge­ stossen, dess Fiirsten auss Siebenbiirgen Volck aher dem Feind zwischen Nicopoli unnd Barum adlda gemelter Feind uber die Thonaw setzen wollen unnd schon ein Schîffbrucken gemacht fiirkommen dasselbige Tiiroki'sche Heer bey Ta.gszeit uberfalle UII1:d angegriffen und 'ein solch hart treffen mit jhm gethan, dass der Tiircken bey neuntzig tausent daunder 15 Bassan und der Christen bey 8000 so meisten theils WaUachen unnd bloss Volck g'ewesen auH dem Platz geblieben,der Ferrat Bassa aber in der Flucht darvon kommen, vom Hassan Bassa aher hat man nicht gewiss wissen mogen ob er aUich auff dem Platz geblieben oder gleiohfal1s enhunnen. Wa,r jedochdie meiste vermut1ung dass er Todt gebJi.eben seye. Bey diesem Sieg habendie Christen ein 'unsagliche Beuth an allerley Kriegsmunition, als pferde, Wăgen, Geschiitz, Săb­ len, Gezelt und ander Riistung darunter viei SQ sie vor einem Jar den Christen in Ungern abgenommen bekommen. Durch wel­ che Niderlag ein solche grosse F orcht in die T iircken, SO' an den Siebenbiirgischen Grentzen WIOhnen kommen, dass viei der fiirnembsten mit jhrem besten vermogen auf Constantinope:l zu geflohen. 1) Retipăritdupă Jacob Franc, Hisforicae Relafionis continuafio (Herbstmess-Fas,tenmess 1595), Ursel, Nicolaus Hdnnich, 1595. [206] 206 CAROLOOLLNER XI. [IUNIE 1595]. i Aviz despre înfrângerea Turcilor la Rusciuc. Incercarea lui F erhad Pasa de a trece Dunărea la Rusciuc. Atacul lui Mihai Viteazul. Inc�rsiunile acestuia până la Nicopole, Fiirderlei toarhciitige Neuie Zeyttung ... 1595. (d. Biblio­ grafia, No. 33). Der Ferrad Bassa hat jnen sollen entgegen kommen mit sei­ nem Volck wolcher auch ein Brucken uber die Donaw hat schla­ gen lassen. Weil aber die unsern bey zeit solches erfarn seindt sie jnen bevor kommen und naeh gethaner Schlacht ah sie im zuriick ziehen gewest ist das Kriegsvolck auss der grossen Wal­ lachey auch zu den unsrigen geslossen sein also samplich dem Farrad Bassa entge,gen gezog·en welchen sie a:uffder Brucke gleich als er mit sei.nem Volck hinuber gewolt angetroffen, an­ griffen und die Flucht ges'chlag,en. Auch die Brucken cingenom­ men, hernach seinem Lăger zugezogen dasselbe auch uberkom­ men, Bey dem es auch noch blieben, sondern ein Statt nahe dar­ bey Nicopolis genant gepliindert und i.n g.rundt auss gebrent, also mit einer guloo Beut zuriick uber die Brucken kommen, welche sie hernach zerhawen und verbrennet haben. XII. [PRAGA, 31 AUGUST 1595]. Aviz despre lupta dda Călug'ăreni. Caracterul înverşunat al bătăliei dela CMugăreni. Peripe­ ţiile prin care a trecut Sinan Paşa. Jiingsf beschehene Zei/ung auss Obern Ungern. " 1595. (ef. Bibliografia, No. 28). Wir bringen g,ewisse Zeittung, das die Molds GaJspar UJ:'am­ mal e,s tob fo nepek'el Bochkay Istvan Uram ielenletevel is o maga megh Mustrala, leonek az kik ot val.anak szekeHek az Taborban tizen negy ezeren 'eiS het zazan, ez az Mustra l,eon 4 Septem. Drunk o folsege mingyarrt az Zabadsagrol v:alo leve1et nekiek ugyan ot az Taborban f,ekete harlomnal meg iT,ataes meg ada nekiek,azt halvan es latvan a Szekelyek hogy h�velek imar meg vagyon o magok egy nehaniat magok kozziil ki va.Iaztanak, es haz a Bochatanak, hogy v:alaki ko·zziiIok nem ione u;tannak, azokat mindenotakazzakezt ertven azok is az kik othon marat­ tanak voIt kozziilok, fusteink'e:nt Cs.ak tizenket eztendo,s Hiu voit is mind intont ioU, elavyta hogy az zekelsseg chak hamar tobben Giule huzenketezerneI, kik kozzill Pm,kas voIt niOi1cz ·ezer, az tobi mind Dardasok 'es vizza szegezet kaz,asok, kik mind addig mig azsziikseg kivanta az magok kolchegen zolgaltanak, es Bizon ho,gy iol1s ember kettenek. Varadtui is Bochkay Uram hozoH ",olt 800 lovast iott mind Kopirust, GiaIogot tizenket f-zazat mind Puskasokat, Istvan Vajda alias Rezman7) az kimmost Maltdvay V:aida o folsege ufan az iserkozekchucla zep gialogokal hozon harom szazzal Iovassal het zazal huzonket oreg Taraczkal, Len- 1) Braşov. 2) Ţara Bârsei. 3) Arhiducele Carol. 4) Aiud. 5) Alba Iulia. 6) Sebeşul Alba. 7) Ştefan Răsvan. I \ [217] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 217 gyelorszagbol is egy iambor Urfy kinek neve Vaner Janos"] szep szerrel haromzaz Kozakokal kiknek egy ,eg[y] hozzu es egy eg[y] mordali Puskaiok mindeniknek kezya es nyla, ahaz szep Dardaya hata me.got azan szep lobogochkaya, Az Nemet Iegyveres is el erkezek tizenhatszazan, ezek is bizon io szerrel, az Szebeni Varas''] Ezer fekete Dra­ bonchot [hjatt eztendorol eztendore continue, ezek mind Pus­ kasok, azok is elerkeznek. Az Brassayak ezer kek Drabontia is erkezek. Mert o kis [ok is] continue annit tartnak, Meggy'es3), Seg'elsvar4) ezek is ezer zold konteso Drabontot tartnak azok is mind Puskasok, azok is el erkezenek, Bezterche Varas azok is ezer voros gialognak fizetnekcontinuo mind Puskasok azok is el iovenek, Urunknak is o Iolsegenek udvaraban az elIot oth zaz kek fizetet Drabontia voIt mindenkoron az regi zokas szerent, de most o folsege immar Ezerre toltotte szinten azokat is, ez.eK is velUnk voltan.ak, Zassebes es Zazvaros5), Zer1daheI6), Zek, nagy sink7) zek, ezek 1S ot ,szaz Puskast aUanak fold nepet ,az ma,gok kolchegen, ezenkiviil minden varmegyebol mind-en Nemes ember . szemelie szeren, udvara nepe o fels'e'genek ket ezer 10V'al szep szerrel, Bochkay Uram harom szaz loval, C.anoellariUis Uram ket szaz loval, Chaky Istvan Uram szaz loval, Giul.afi Uram ket sz,az loval. Az mvre o folsegetul fiz'e!-esek vagyon. Mert Urunk is szaz zaz Iora fiz,et nekiek mint Torok Istvannak is, Senyey Mik­ losnak is, Bes Giorginak is. Huzar Peter Uramnak is, es sokak­ nak, az az hogy ket ezer lovagnakes ezer gy.alognak f.izetnek az o folsege tarhazahol, ezek mind el erekez,enek, az havaseli Vaida is kezen rart benniinket. Mihali Vaida az o nepev'el a,lgyui­ nalszep Tamczkival szep neppel, sok ia olahokkal, kik leghalab vdltanak Mihali Vaidaval i,s niolcz 'ezer lovag es GiaJlog in summa azt merik mondani mind Huz'ar Perer levai nagy Ferencz, es mind azok az kik Magyaroszagbol iottenek be Erdd,�ben, hogy soha eletekben Kereztyen hadat magyart se Kopist se lovast se Gi.a­ logot ennel tobbet sem szebbet nem laUnak mert l'eghalabb voIt, az ki.i!encz lova,s sereghen huz ezee,r Kopia,s, az Gyal.og akar mely 11) Ioan Weiher. 2) Sibiu. 3) Mediaş. 4) Sighişoara. 5) Orăştie. 6) Scaunul Mercurei. 7) Şincul Mare. [218] kevesen is voltak harmincz ket ezeren, algiu oreg negy voit ve­ liink kit Urunk O folsege feyer Varrod ki vitetet Tar aczk otven­ harom. [Seregbonto sok szakallas, sok ezekhez szaz negyven niolcz rakot szeker volt, Port, Gol yob Ist, asot, kapat, koteleket vittenek, Tarcz Varanall '] az boraszohoz tartozo mikor fekete halombol oztan meg indultung azon ke:llett altal rnenrumk ot igen szoros hely vagyon ahon chacegy szeker mehetett oth szamlaltak meg az menny eles Tar szeker velung VDIt harum ezer het szaz tizen niolcz voit egy szeker, fein voit az kin legyalab egy avagy ket Puska es harom a vagy negy ember nem leth volna, mert kinek hat 10 kinek harminczhat okor is vonta zekeret, chak ne­ kem is harom oreg tar zekerem es huszonniolcz zolgam volt ugy iteltek kozonsegessen, hogy chak az zekerek mellett is voit tizen negy ezer ember igen konnien igy immar ,edgyot leven o fOlsege haclaval lstennek segetsegevel ugy ind ula el fekete halomboI, es onne1d nagy lassan ugy mendegeltiink, hogy Tergovistiatol ahun Zinan Bassa voit T aborbau azon inneid chak egy a vagy ket kis medoldon szaIlank Taborban decima quinla Octob, ezt Zinan Bassa meg ertven, hogy Urunk o folsege imar oIlyan keze:l szal- 100tt hozzaia es felesed, magav,al eis vagYDn azon Eiell fel keIt es minden hadaval menten ment az varhan Tergovistiaban hagyot tizenket szaz 'embert. Illyen biztatassal hogy otet az tsazazar hi­ vaHya es el kely sietni Bokoresten kesik egy nihan nap es ha az sziikseg kivannya hogy iiket vala [mennl eit eHenseg meg z:alla­ naia tahat Bokorestol me,g segeti tiz ezerrel embenel de ni [nchen] mastan sen-kitol semmi felelmiink SDk fo JanicharDkat egy Bassat es egybeket hagyot velek benne, az BClJsanak neve Tarapuluz ali BaJssa az beknek neve Al [lin] uiai Balibek2), Mi Urunkkal regveH foI kelven îndoi an kelt az haddal azo:nban chak hozak az [hirt] hogy Zinannak chak a hele maradDt mi meu­ test mentiink es Tizenhatodik napian Octoh, yutDttunk. Te,rgo­ vistia vara ,ala, ki oly szep helyen vagyon, hogy anual immar szep uem Iehet egy feItol az uagy szep zolo hegy fekzik tovab harom egez mer foldnel egy v:egbeu, az felDt sok sz'ep tolgy EI1do, ala sz,ep folioviz, DombDriza 3) vize, pizntrangall es sok egyeb sz'ep halal benne, mas felol az nagy szep sik mezo kit az ember szemevel nem foghat, az varasa nagy alIat voit sok szep kohazak, Kalastronok benne, azt mind folgyoitotta es elegeHe 218 1:) Bran, 2) Baii Beg, 3) Dâmboviţa, CAROL OOLLNER \ I j � I \ fi: 1 I I C [219] FAIMA LUI MIHAI VITeAZUL ÎN APUS 219 az mely nap oda iottottunk, Azon elszaka virratig mind lovunk hatan ultunk, mas nap Taborban szallottunk azon estve sancho­ kat kezde Urunk az var alat asatny kasokot tolteni harmad napra oztan ugymint 18 nap. Octob. bizonyaba Iotetni kezde Urunk mindennt a maga ielen Ieven az sanczban forgodot, rete­ netesul kin mind az egez hadchudalkozot, mely nagy batorsag­ gal o folsege mindeneket biztatot azt Iatvan ug[y] teczik meg az tiiz viz is mindchak semminek techik vala az ernbereknek az o folsege gyonoriiseges vigaztalasit batorito zavait halvan az loves egyarant meg nem szunt, mind kiviil es mind belol: De mint hogy palanknak az faia rettenetes temerdek niersfa volt az so­ venie is niers az tapaztya is kiviil hogy meg nern zaradhatot voIt ion meg belol peniglen voIt olny toltese az is niers volt koros­ korol magassaga az palanknak bizony volt ket kopiani, harorn Ioglalasa volt kozeben lovessel semmit neki nem arthatnak vala hanem oztan, az nagy siokasag az rettendes lovesnek fusti a!l1at az tapaztot sok heJen le lottek az sovent ponal azzufaval fal gyuUoUak, laytoriakon neki az osfromnak tiizet azUJ fat, sok ezer kotessel vittek foI, az falokra az nagy fustol, az Torakok az sok lov·es miat nem lathauanak ki solt valahun chak egy lova helek volt�s azoka.t az mieink mindgyarott elvettek tolok, es igy rea­ iok gyoitak oztan hogy nem allhaUak az tiizet ki utottak belale es mind levagak aket, I.sten az varat ugyan azon nap es.tvere mint egy kilencz ora kor ruda kezeben, kit Ziltlan Basf,a, Minden ereivel hat eges hetig chinalt azt Isten nekunk hat ora ig mind keziinkhen ada, az basat az Bekd eggyeut elevene hozak urunk­ nak, az ki benne voIt az tobbit mind le v.agak, mindennek zabad njereseget kialtattot urunk, zantalan kenczet, aranyat talalltanak benne, chak egy Zekelnek is iuto! hat ezer aranya egy sakba, senki teul o el nem mede venny sok io 10 sok ezeust ma,rha, zan­ talan sok por golyobis .algyu kettei nagy az golyohilssa 50 funtot nyom, oreg tarczk fon az tolteseken 44. Isten alyen nagy kegyel­ messeget mutata itt is eu fOlsegehez ezt imar Isten meg advan egy nehan napot kesek o folsege, kereztyen legh follyeb 40 ha vez·er alatta, Isten ugy meg otalmazza nepet azok is chak zegen gyalogok, Onneit induM meg o folsege haclaval ufanna Zinannak hogy ha Tergovi:stianal me'g nem vada, Bukeres,etre is utanna megyen, tor mind addig az meddig Isten modot muta,t o folsege­ nek benne, 23 die Octob. induHunk le Tergovistiarol, es mentunk az nap ket mely faldet Bukerest lele, azonhan imarchak k·ezel va.hnk az Taborhoz, az hol azon etczakan meg kell vot zalla­ nunk, azonban chak harom Pribek ifhu kgenyeket hozamak [220] 220 CAROL OOLLNER urunk eleyben, kik magyar fiak voltanak eggyk Kanisay fi J anos neve, masik Kallay fi Simon neve, az harmadik toth apony fi Nitra var megyebOl valo, kiket urunk mikor kerdet volna, hol volna Zinan Bassa, mandanak, Bukerestben vala, de megerthe hogy folse'ged Te1rgorvistiat olyan hertelen meg vette, Bukeresten sem mert meg varni, hanet rnenten ment oly nagy futtva es sietve, hogy valameny allgyui taraczki vele voltak, azo­ kat mind othatta, zantalan elest mind az varban es mind az va­ rosban olyk vagyak egy mast ahol zoros utra avagy hidra iutnak, zantalan terheIt orzuereket teveket hattanak el az panyriakot ohak felben vogdaltak el es ugy futnak, hanern ha Girgyona:P) varna megh bennetek, de ,elgyebut nem, az Dunann it ugy mond el szakadot voit az hid, talam azert is siet, hogy azt megh ehi­ naltassa, ezt halvan Urunk Istennek halat ada rula hadaval egyut, hogy irllyen vilag biro feie·delemnek er,eie es fo vezere fu­ tot el elotte, mingyart odabochata egy fo zolgaiat Farkas Gior­ giet Senniey Miklos Uramal mint egy szaz .loCV1al, hogy i,gazan lassak ha ugy va,gyonaz do/log, az mint az harom ifiu Pribekek bezellik kik onneit meg terven mind rend szerent ugy Bezellet­ . tek me,g Urunknak az dOllgot hogy talaItak, valamint s.zinten az iJiak bezelll,ettek ugy vegezek ozt.an, hogy imacr oda Bulkeresire nem zikseg menny, hanem arra valo g,ondvisdest Bizza o folsege Mihaly Vaydara bochasson Boerokat bele es o folse,ge haJdaval menten menyen Zinannk utanna atalo Girgyo fele, annak i.s en­ gede Urunk o fel'Sege, es Istennek akarattyabol utanna induil,a, helyen mentunk penig, hOlgy sehol orzag utan nem mentunk, chak mint hogychendesben iarhattunk ho,gy minket ne venne ,ez'ehen Zinan hogy utanna megyunk, mert az Ur Isten oly k'egye1m2s'en chelekedel veliink, hogy chak egy sem eset kezeben az mi Tabo­ runkhol senkităI semmi Bizonyos nielvet nemerthelteU feloliink, szinten huzon Niolczadik napjan Octobemek hogy imar reguel indulni. akarank az Tabor helrol ahol egy mezeben voltunk, chak hozanak egy Torokot Urunk ele1ben, ez monda hogy Zinan Bassa meeg tegnap ClJltal koltozot az Dunan hadanak az Derekaval, mert meg viUek neki olahok bizonyal, hogy a7 Erd'eH Kiraly h'et­ fan avagy ked!den de oda erkezik, ez volt penteken az o altal koltozese oda altal penig mint egy Niolcz ezer Torokk,el az szan­ talan Olah rabok,al sok rakodot szekerekel hagyott volt az Hidra nem merle addig az terhes szekel"leket a1t�1 koHoztetny mig nem az lovas sereg menye[nJ eleb altal, az va\rban sem rendelt voIt 1) Giurgiu. , \ [221] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN APUS 221 meg senkit hogy kit hoggyon es menyi szamut benne, gondoHa azt hogy keddig meg el vegezheti mind azokat, chak eleb Taka­ rethassa nepet altal, mi peniglen ezt meg ertven mingyarast in­ doltunk, es ugy mentiink egy vegben hogy az nap szinten delutan negy orakorban iutottunk Giorgio ala zombaton, es nem keddcn senki az Iovas Uraim kozzul lova hatarul nem zaiLloth, hanem mind Ien iiltiink, de az gyruJ:ogokatt Urunk mingyart az var ala iglazeta raita az sok Drabontcz sok rakat szekereken, sok Toro­ koken Isten az rabokat mind el szabadita azon oraban tobbet negy avagy ot ezernel, rakot szekeret tobbet hatt ezernel niere­ nek, az Torok egy mas hatan futot, ment az Duna hi:gyan az var­ haz szarazon sehol nem mehetni, hanem mind az Duna follya ko­ rul egy felol fele az varnak az Torok Dunaban fekzik, mas felol egy Duna szakadekia faUya chak fel s,em ranthattak az szaka-, dek Du:nan valo hidnak az 'emelchuiet, hanem az mieink ha takon mentenek be raita, az Elso hidat is mingyarast 'el vettek tolok, anneit az Duna higyara az Hayols hidra, azt is el szakastottak tii­ lok, anyi szantalan Torok valt es vezeraz zakadek Dunaban az elso hidrol, hogy az Duna meg aUat foli.asatol, ugy arrir:a, hogy az sok Torok lonak es meghalt testeknek folotte altal mehetett embeir az szakadek Dunan az varhoz, tob v,ezet az Dunaban es fegyver miat ot ezer Toroknek o szantalan tob harom ezernel, az varban chak a ki be szaladhatot, az maradol bekevel, azan etzaka az varban meghchak elest [s] em hordhattak voit be, oly herte­ le [n] kăriil vevenk, mi addig mind Hen echaka mas nap tiz oraig mind fen uItiink lavunk hedan hanem aztan ma,s nap estv:e ugy mint huzau kilenczedik Octob. sanchot ket helyen asanak az var elot az mely a1lgiukot Tergovisti alat hagot voit az tob ,algiukal egyot azakat is neki igazetak estve, Iăni kezdek, ugy meg Torek virratig az nagy temordek ko falt, hogy amlany kezde estve f.ele aztan ugy mint 30. Octob. neki ustrama1, elsoben semmÎ nem kele benne, masod ustroman oztan bizony eros ustrom l10n Isten azt 1S nekiink ada, voit niolcz szaz Tărok benne, tob egynel el nem zalada bennek, az is az Dunaban ugrot ala, es .altal ULZa Zinan felle, nirnch oly ven kathona enni l,elek kozziil Magyair se egyeb nemzet, ki kichin helyen olllyan hertelen saha enm.el izanyub ve­ zedelmet Iabal es er miatt latot volna, Zinan Bassa chak reank nezet az Dunanak az masik partia:rUll de sem az varbelieknek nem haznalhatott, sem ,az miei,nknek nem arthatoU, 1l:lIert negy hitvan tM"aczkianal tob nem voit vele, minden taraczky Para Ga­ liobissa ide altal maradot voit itt 18 Giorgiaban ket oreg algyul, harmÎncz nialcz Taraczkot nyertunk, sak Pad GoiliaMst, azaz [222] 222 CAROL OOLLNER hogy Girgyoban Bukoresten es T ergovistiaban taraczkot es al­ gyut niertunk szaz tizet, az kereztyenekben vezet it Girgio alat az Ustromon hetve ketto, fo emberegy sem, hanem chak gialog, az Istennek idlyen nagy kegyelmessege volt veliink Zinan meg­ iede, hogy az varat ata meg vettek, azt tutta hogy az hidonaltal o rea is rea megyunc neki az hidnac, vagatta eriissen, hogy ha­ mareb el mehessen ala az vizen az- hidat mink is el vagtuk volt inneit, mert ha el nem vagtuk volna, megh segethette volna az varath az Ur Isten az mi hiv kegyelmes feiedelmunket el[s]o hadban valo indulattiaban igy meg alda, hogy ellensege n.agy kar vallasa szegyennel ment ki orszagabol, o fOlsege penig meg tert nepevel u [il gan nagy Istendichercte, kel io egessegekben Gazdag niereseggcl hazaiban, bizoni Nagysaggotok iol gondol­ kogiek, s szerenches Ieiedelernrul elI ne Ielettkezzek, mert ha N. akaria zolgalha [te] en utan az kcreztvensegnek, de egideul es kis Erdely orszabbul Moldva:t, Havasalf61det Ma:giamrszagot el nem giozi chak az maga kokhegevel es Erdel t 1S oltlmazni, ez egy fore bizoni hogy millidenhez kez, szinten mint e:gy koz legeni mert nem voIt ot sancz egyik var alatt is az kihen iel,en nem voIt neha ugy talaltak loniaz sanczbana varbol hogy chak az suegek­ lei ment el, es halatta hogy valaki l'e Bukkant az loves elot, megh igen meg Pironga:tta ez vilagon minden chodaillya Batorsa.got es enny mughatatlansag utan mint biria o folse,ge magat, ki enny utban soha fegiuerbo[1] !iz egez het:tul fogvan koz.e1 ,le nem vet­ kozot hanem ha mi.kor feyer ruhat vet rea. Az Dunaig igy Ion dolgunk Zinanal, akaro hogy Nag. 'e!l'che ha az sok ir.assa,l Na,g. bantom es farazinm C!;rf'a bocha:natott kerek, i.de hiven azt hogy Nag. ezel kedvet talalom az v,e,gre chclekettem, rutt irasomrol is kevetem N. Mert bizoni si'etve 1rtam es nem is szinten e.gy veg­ ben, mert gyakorta fel koltottek heliemhul, az mi nem o hivatalban o folsege utan sok iamihornak kel vaJazt adnom es sok dologhoz kel latnom mint hogy zolga vagyok, ozt.an ugyan nem is va:gyok sinten szep iro, tudom N. meg nem itel belole, neIDem N. mint ro akaro zolgainak mig elek bizvast paranchoillion, valamint elegh lezek bizoni tizta sziv:el zolgaJok, az eu kegyei1mes Aszszoniom­ nak N. ennel igazban sem nilvabban s,enkitiil ez nem informal­ tatik, bizvast meg hihet N. mert mindenut ot voltam, seot urunk is dolvasla, aggya az Ur isten, hogy N. telly.es eleteben az my kegyelmes feiede!lmiink feloI haJlha,sson illyen kedves iQ szeren­ ches rureket. Az Dr I,sten N. eHe,sse sok\aig nagy io egessegben. K< ez l'evel Girgio vara alatt Prima Novemb. Anno 1595, Nagod, io akaro rolgaiya \ Migh el Pellerdi peter [223] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL îN APUS XIX. [5 NOEMVRIE 1595]. Ştiri din Constantinopol. 223 Sinan Paşa a vrut să aprovizioneze din Ţara Românească cetăţile turceşt din din Ungaria. Infrângerile turceşti dela Târ­ govişte şi Giurgiu au impiedecat acest proiect. Narratio ader griindliche Erzehlung ... 1596. (d. Biblio­ g,rafia, No. 50). Nachdem der Visier Bassa vernommen die grosse Niderlag und abschlagung cler Proviant von S, Andrea bey Alt Ofen hat er aiile seine macht von Volck und Proviant widerumb bey Tor­ govista zusammen bringen lassen, verhoHent abermals Raab Fiir den winter zu speisen, wie dieses nundem Siebenbtirgischen Fiirsten wirdt verkundschafft riist er sich mit aller macht dahin, welche:s dem Visier Bassa daidt kundt ge!than, er aberden Fiirs­ ten nicht erwarten wollen, sondern dem Hassan Bassa mit dem abgefallenen Weiwoda Michell Torofski"] sampt 4000 Tiircken in gemeite Vestung liegen lassen, der Visier Ba.s!sa ist aber mit seinens lager ungefehr 2 stund ehe der Siebenbiirger ankommen weg gewesen, hat aber den mehren theil seiner Gezelt, Wagen und Geschiitz in dem Schloss stehen lassen. Als nun die Sieben­ hiirg.er ma heHem hauffen fiir gemelte Vestung kollllmen hahen skh die Tii1'cken heHtig zur gege:n wehr gestellt. Der Fiirst aJber hat nicht feyren lassen, sOillidern also auff ihnen gedrungen, das "sie es den 8. Odoher nachmittag umh 1 Uhr eingenommen, di,e gantze besatzung der 4000 Tiircken nieder,gehawen und dieweil Ir F. G. den Hassan Bassa mit eigner Hand gdange:n, hat er jn sampt etlichen andern vornehmelr Tiircken h�ben lassen. Der ge­ melte Weiwoda Michel TOiTofski, welcher vor der Zeit in der Wallachey Obrister gewesen ilst, umb abfallung und v'erleugnung chri.sHiches namens umhgebracht worden. Es seint auch dic an­ dern Tiir,cken alile so sich im tiirckischen la,�er nach de,s Sinan Bassa ahbruch verseumet, so wol auch die andern, so auf 'streiff und futterung ausgezogen seindt wiederumb in der Na,cht nach ihrem Alten lager kommen,aber wie unser V OIlckdieselhigen 1) Mihnea Turci-tul. [224] horen von weiten ankommen, hal ten sie sich stidl bis die streif fende Tiircken herbey karnen, seind die Christen heracs gefallen und den mehrer theil unversehender weiss niedergehawen und a:bermals also alle Munition und Proviandt damit sie zum andern mal vermeinten Raab zu speisen Got! lob ahgeschlagen worden, dardurch der Sinan Bassa so Iorchtsam worden, dass er an alle Tiircken geschrieben, so in vesten orten lagen, abziehen sollten. 224 CAROL OOLLNER XX. [NOEMVRIE 1595] Aviz despre asediul Târgoviştei şi bătălia dela Giurgiu. Partikulaf o Stiasinem dobyti Pevnosfi Tergeuiysiu ... 1595. (d. Bibliografia, No, 22). Beho milost Kniizetcy Zygmund Sedmihradsky, kdyz pod Pewnost recenan Tergewyst w Zemi Walasske, nedaleko od Rzeky Launice leziicy, Ssest năcteho dne Mesyce Rziigna, to g'est, naden swateho Hawla s Lidem swyw pritahnanti racil, toho byw aumnyslu, aby se tu moh!1 s Synan Bassetem setkati. Ale Syrran Basse na priichod geho neooekawaw, hned ranniim GiUem odtud pryc odtahl. Hasan pak Basse netco malo delegi tu posec­ kaw, chtege sylu Sedmihrrudskeho Kniizete spatriti, y on brzy odtud cestu pred sebe wza,z, a za Synan Bassefem pospiichal, w Pewnosti te Tergewystu, kterauz tak Basstami, Zemii a Drij­ wiin z.a:rttmowanymi, tez y Prijkopyhlubokymi doblre opatril, Basse z Karmanye, a Beka z Zeme Albanske s P,atnacti Sty Turkuw, a s ctyriodoeti ssestmi kusy Stl'elby zanechaw: na kte­ rezbo Osmnadeho dne tehoz Mesyce Rzygna, to gest na den swa­ teho Lukasse hned rannijm Gitrem nass Ud Krestiansky na ne pripadH, wetssy dijl gij,ch y Pewnosti te pobili, Bass,e to a Beka ziwy, ale welmi zranenij, spolu s ginymi prerdnegssymi Turky gali, a do Belehradu Sedmihrrudskeho priwedli. Nekterij pak z Turkuw tech zagatych, Kone pri sobe newsse w Nocy se pryc ckradli, a Dwadcateho dne do Bukaresstu pridgewisse, Synan Basseti o ztracenij Pewnosti Tergewysţu oznamill:i. Czehoz se o.n nemalo vlekw, a hned rychle P,ewnost \tu Bukaresst o.pustiw, k Dunagise wssym ,swym Lidem pospijchal, kdezto (tak hrube pospij,chage) nekolik kusuow welke Str'elby, Pra'chu, a ginych pobreb walecnych, kterez byl sobe tak p'l'e'd Pewnosti tau pri- \ '1 1 I I [225] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN APUS 225 prawil, s mnozatwijm We!lbQaudruw a ginych wecyk tomu zane­ chal: A prwe nezli k Dunag! pritahl, troge Lezenij porad sobe zarazyl na posledi potom pred Pewnosti recenau Gorgicy v Du­ nage se po loz iw. G. M. Knijzeicy dwadcateho gesete dne Terge­ wistu, za prijcinann Proffantuw kteriizto z Zeme Sedmihradske poslănij byti meli, se zdrzew, na druhy den hned welrni răno sewssym swym Lidem k Bukaresstu tăhl. Ajle kdyz mu mnozy odtawăd gdaucy Sprăwu dăwali, ze Synan Basse y odtud dalegi odtihl, a Most ktery byl pres Rzeku Argys do Iudo Wody sho­ diti kăzal, hned vprjmo G. M. Knjzetcy k Pewnosti Gorgjcy cestu pred sebe wzal: kteruz to Pewnost on Synan Basse ssestmi Sty Muzuw osadiw, pet Tisyc ginych gesste Wogakuw pred Pew­ nosti pro obhagowani Mostu na ty str ane mjmo giny Walaskey zagaty Lid, mimo dobytek, Welb!laudy, a gine wecy, ktere tak spessne s sebau za Dunag pre prr-awiti nemohl, zaneohal: A sam pres Dunag se pustiw, na druhy strane pri Dunagi s lidem swym ssyroce se pol,ozil. Nassy pak nemohauce spessne pro welmi zle wr,chowite cesty a pro gine potreby Walacne gjti, teprwa na Den Swateho Ssymona a Judy k Pewnosti te Gorgicy okolo poledno pritahli: A yak gen spessne pritahli, tak hned (nic na to nedbajc, ze na ne hrube z Pewnosti strjleti) na tech pet TiS)'1c Turkuw, kteTij meU mostu hagHi, ud,eTili, tak ze tu Turkuw netca pres Most na druhau stranu Dunage pTebehlo, netco se gijch zwp:ilo, netco gijch pomordowano, a ss,est tisycuw zaga,t)'1ch Kr,esttian­ skyoh Muzuw, a mnoho zena Detij wyswobozeno bylo.Wnocy potom nekter,Î:j z Turkuw v sameho Mostu se poloz�li, aby tim spissegci tem w Pewnosti rua pomoc prichazeti mohli. Ale nassy opet pozno,wa na ne vderiwsse, dobr,au chyijli se spolu potykali, tak ze potom naposledy Turcy daleko pres Mo'st zase naspatek vstaupiti museli: A y tu hne,d gijm nassy MostUi na ctyddcet sahu pryc odsekali. A mezy tim take wellkau Strelbu pod Pew­ nost pritahli. Tehdaz nassych od Strelby z Pewno,sti ,dwe Ste zahynulo: Turkuw pak yak ztopeny;ch tak y zbHych okolo ctyr Tisycuw s,c na'kzlo,. Po tomto potykam hned zacato byIo strijleni k Pewnosti: Ale ze nebylo wijcegj Strelby pred rUikama, nez toliko ctyry Kusy na Tridceti Ubexni Kauly, a k tomu ti kterij z nich strijleti meli, nebywsse hrube w tom zbehli. Geho m�lost Knijzeky Sylwia Pijkolomina s Lidem swym Wlaskym powoJal, a gemu Strelbu sprawowati poruciw, on brzy seznal, yakyby ne­ dostatek p:ri Strelbe te by�: A hned bez messkani Strdbu k Pew­ no,sti paussrew, ze toliko za tri hodiny gesstedne bylo, mem­ noho tu spusobiti mohli. W nocy powm z gedne strany na Pew- 15 [226] 226 CAROL <;JOLLNER nost tu nassy uderili.iaby toliko Most menssy Turkum pod Pew­ nosti odniti, a Strelbu blijzegij k Pewnosti pritahnauti mohli, coz wsse sstriastne wyrijdili, tez y welkyho Mostu hruhey kus pryc odtiali, tak ze potom Turcy nemohJli wijcegij Pewnosti retowati, Na druhy den o Polednăch nassy sobe nemaiy plac sprawili, aby k Sturmu hnati mohli, Procez Wlassy kterij w Ssanych byli hned k Sturmu, a za nuni Uhrij bezeli: kterymzto Turcy statecne srtijlenijm, Kamenij a Ohne doluw hazenijm; se branili, Nassy pak na to nic nedbawsse, gednostegne predce k ssturmu hnali, a yak gen netco Zdi opanowali, hned z nich Praporec wystrciii, Turky ktere tu pri ney prwnegssy warte dostali, wssecki pobili. Gmj pak w Pewnosti Turrcy se wespolek retowawsse, az do po­ sednijho se branibi: A nekterij chtewsse pri hrddech zachowanti byti, kterychzto okolo gednoho Sta bylo, do Dunage z Pewnosti wystkakali. Ale Uhry wssudy okolo Pewnosti Lezenij swe mew­ sse, y ty postrijleli, tak ze wets'sy dijl se gich ztopilo. Kdyz na,ssy Pewnosti tydobeywalii, Synan Bassene gednom Ostrowe we prostred Duna,ge ctyry kusy Stre1by mew, naS'sym krerij pod Pewnosti lezeli, nemallau ssko,du odtud cinil. Ale hned yak Pew­ nost dobyta byla, Uhrij na ten Ostrow Strdbu ,swan ohratili, tak ze adtud Synan Bas,se odtahnauti musel. Pry dobywani z Wla­ churw zadny nezahynul, ale mnoho gich zraneno, a od hazenij Kamenij obrazeno byIo. Uhruw od strijlenij Synan Bassete Czty­ ridceti na phky zuostalo, tez y mnoho zraneny,ch a OIbrazenych bylo. Galege ged.na v Mostu bywssy, kterauzto potom Turcy pro nassych sylnau Strelbu dolegi pustiti museli, w Dunagi se poto­ pila, na kteredo okolo treloh aneb dyr Sta TurkUiW! bylo. Kdyyb se pak byl Lid llIass w Terg,ewysstu tak dlauho a naceste ne­ zarzowal, Synan Basse bylby gesste z teto strany Dunage posti­ zen, apri neymenssym, polowicy Lidu sweho bylhy tu skatil. W Pondel j po swa tym Ssymone J udy, nassy Most pry teto strane wssecken pryc shodi!1i a zborili: Turrcy pak na ,druhy slrane pro lepssy sebe opatrenij, tyz Most wssecken zapaHli. Gista se sprrawa daa, ze na ten Most s.amy pres Ssestkrat Sto Tisyc ad Turkuw nailozeno byIo, Nebo wssecken dwognasobny byl, tak ze Patnacte MUizUIW pres neg wedle se'be gijti mohlo. Galegy g·ednau nassy tu take s nekolika Kusy Srelby dos­ tali, kterazto pred Rokem pri Ostrow;e v Rabu ztracena byla. Prybekowe nekterij prwe I\jrestiarie bywss,e, wen z Lezenij Synan Bassete k nassym wypadli, a ozn�mi1i, ze od tohocasu yak se w Walaske zemi zdrzugj, giz pres D�aceti dwa Tisyoe Tur­ kuw, pul druheno Tisyce Welblauduw, welky poeei Bawoluwr [227] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN APUS 227 Konuw a gineho mnoho Dobytka ztratili: Tak ze kdoby toho ne­ widel, nesnanehy tomu uweril. Z Tergewystu az do Bakaresstu, odkudz se Dwanacte mijl pocij ta, wssudy po Cestach Tela Mrtwa Iezij. Mezy temi Pew­ nostmi nassy take okolo pUII ctwrteho Tisyce Kar Tureckychs potrebami walecnymi a Proffanty dostali, tak ze geden kazdy Zioldat dobre Koristi dostal. Păn Buoh wssemohaucy z toho bud ze wsseho pochwălen, kteryzto sam Geho Milost Knijzetcy predewssemi Neprately ge­ ho, yak zgewnymi tak y skrytymi swau mocy Bozskau opatro­ wati a ochraniowati, gemu y ginym Polnijm Heytmanum, tez y Lidu Krestianskemu Walecnijmu, Mandrosti a Opatrnosti pri wecech tech, syly,azdrawij at milostiwe proprijti racij, geho wraucym Srdcem zadeyme, Amen. XXI. [NOEMVRIE 1595] Aviz despre cucerirea Târgoviştei şi bătălia dela Giurgiu. Cucerirea Târgoviştei. Interogatorul lui Hassan Paşa. Con­ flictul lui Hassan Paşa cu Sinan Paşa, Diferitele faze ale asediu­ lui cetăţii Giurgiu. Neuie Sybenbiirgische 'Victoria. '. 1595, f. 5a-11b. [cf. Bi­ bliografia, No. 26). Den 16. Octobris ist der Durchleuchtig Hochgeborne Fiirst und Herr Sigismundus Furst in Sybenbiirgen WaJI,achey und Mol­ daw bey Tergovistankommen uud entlich bey jhme beschlossen jnnerha:lb zweyen tagen entweder mit dem Synan Bassa zu schla­ gen, oder jne im Lăger, welches nur ein viedel meiI wegs zu iiberfallen und hierauff mit etlichen der seinigen fiirnenbsten vertrauten Răthen zur Beieht uud Communion bereittet uud sol­ ches hochster andacht voIlzogen. Disen na·ch Mittags sein zween Christen, sa bey dem Tiircken ge·fangen gewest und er�edigt ins Uiger gebracht uud fiir den Fursten gefiirt worden, well,cher F. D.angezeigt, dass jnnerhalb zweyen tagen ein solcherschrecken und zagheit in rue Tiircken, so wol die Oberslen aUs gemeine Soldaten kommen, da sie doch vor wenigen tag'en dem Fiirsten [228] einfallen wollen, dass sich wol druber zu verwundern, sonderlich aber in ansehung das jhnen der Furst unversehener weiss so nahent auH dem hals und dass die .Ianitscharen noch dieselbe nacht, wo sie Synan Bassa nieht. mit gewalt gehallten Ilihen wol­ ten. Dise beyde Christen zeigten auch ferners an, unangesehen Synam Bassa ernstlichem verbot &0 wern doeh vii hundert .Ia­ nitscharen heimlich und ohne wissen Synan Bassa ausgerissen. Dieweilen nun dem Synan Bassa gewissl1eh, SOI woln den andern die Zagheit und schrecken van oben herab ins hertz ge­ fallen, wurde er kurtz râthig UIllJd mit foreht geschlagen, ist mit seinem gantzen Heer unerwartet biss in 4000 oder daruber der seinigen, so er nach Proviant auff dem strâiff und Raub aussge­ schickt het geflohen, hat auch noch vii auîgeschlagne Gezelt. Geschtitz. MUlnition, Proviant und anders verlassen nur das beste mit sich genommen in die Statt, sonderlich in die Vestung Ter­ govist aber so auss dem Closter erbauet, Proviantirt und Munirt worden hat Synan Bassa den Hassan Bassa, Michaeln gewessnen Weyda in der Walacheyl) und etliehe Beegen �,ampt 4000 Tiir­ cken zu Ross und F uss beneben aHer gnugsamer zugehor zu diser Vestung Tergovist, in der besatzung gelassen, mit versprechen, er wolle jhnen folgends Tags noeh etlich 1000 Mann zu hiilff sehieken. Hat also vilgemelter Synan Bassa, ah €lin zaghaffter seyne eylende flueht auff Buecarest, ein grosse Tagreiss von Tergovist, aUda zu erwarten, wie dise kriegsachen ein end mit T ergovist moehte nemen, genommen. Unwrwegen aber kombt jhne Synan die foreht und sehreeken noeh weiter an und lest weder Mann no>ch Ross mit allen den seini gen einige F iitterung thun bis er an sein venneint ort aHs Buccarest, ist kommen. Synam Bassa hat aBda eignen Churir auff Tergovist, zu: Has­ san Bassa abgefertigt, da rin er wider sein vorig gethanes zusa­ gen die so in der Besatzung schri.ff1ich vermanet, dtas ab sie kondten das Schloss besetzen, wo mit sOillen sie fiir,derlich fliehen rundder Brueken uber die Tonaw zu, ais dern und Kindern gefenglkh aus der Walachey uber die Prucken una Tonaw bringen wolten, und jrtzt darmit im anzug wern denen angernelte 500 Soldaten durch sondere ahweg vorkommendic Turcken aUe nidergehawet und erschossen und die armen gefangene Seelen erledigt, Ferner hat den 17, Octob. der Furst in Sybenburgen mit den seinigen dess fluchtigen und zaghafften Synam Bassa Liiger bey der Statt Tergovist unverhindert eingenommen viiI lieber abel' den Synam angetroffen, darinnen doch vi und mancherley von Gezelt, Geschutz, Munition, Proviant, Vi.eh, Cameln, Kriegstros­ sen und andern bekommen und disen Tag noch Tergovist auff­ gefordert. Den 18. Octob, gal' frue Tagzeit da Hassan Bassa als Kriegsoberster diser Vestung Tergovist, welches dann ein Iiir­ nemer und Fiirstlicher W'eydawi,scher Sitz in der Walachia, die Hucht des Synam Bassae der Christen grossen Kriegsgewalt und stârck ersehen unnd betracht, auch das die unserigen als bald dar Tiirckische Lâger eingenommen, gepliindert und sich darinn losirt, hat er die Vestung ubergeben sich und sein uJnderhabendes Kriegsvol.ck zu salvirn, Aber die J.anitscharen, welcher bey 2000 in dis,el' Besalzung gewest da're1n mit wiUigen woUen, son:dern, sÎer zuvor wol bezecht, \ 1) CI. Veress, o. C., VI, 333; Iorga în Hurmuzaki, o. C., XII. 1153. [283] haben sie auff einer grossen Eisenen Platten ein Kolfewer in jhr Schalffkammer gemacht und daruber entschlaffen. Nach dem aber der Rauch und Dampff bey geschlossenen Gewelb nicht hinaus kommen konnen, also hat man 2 seiner Diener im Bett erstrumpfft todt, auch 5 derselben todtkrank gefunden. Man hat erstlich vermeint solches durch Gifft beschehen seyn. I J FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 283 i , ',1 i J I LXVI. [APRILIE 160lJ. Ştiri despre plecarea lui Mihai dela Praga"]: Mihai pleacă satisfăcut din Praga. Promisiunile făcute din partea Impăratului. Th. Meurer, Relaiionis historicae continuatio, [Seit F asten­ mess), 1601, p. 12. [cf. Bibliografia, No. 95). Den 2. Aprilis ist der Wallach Michael Weyda mit guter satisfaction von Key. May. abgfertigt worden. Jhm sind zu Wien 10000 Thaler bar erlegt unnd all.e Monat 20000 Thaler zur Bezahlung seines Kriegsvolcks versprochen worden. Auch haben Key. May. jm ein Herrschafft in Schlesien geschenkt, ent­ gegen er sein Gemahl unnd Sohn zu Geysel hinderlassen. LXVII. [APRILIE 1601]. Ştiri din Transilvania. J. Franc, Historicae r elationis continuatio, [Fastenmess-e­ Herbstmess] 1601. (cf. Bibliografia, No. 92). Der Wallach ist nach Gross Wardin gerucket, allda jhr Key. May. 600 Mann beysammen sein sollen und seiner erwar­ ten, welcher bereit auch aus der Wallachey 10000 Mann be­ kommen solle. Wird also der BathorÎ und sein Anhang starck angreifen und ist wol zu erachten, diese beyde gewisslich den jhren erzeigten Spott undgebrochenen Eydt fertig rechnen werden. 1) CI. Veress, o. C., VI, p. 348. [284] 284 CAROL OOLLNER LXVIII. [CAŞOVIA, MAIU 1601J. Ştiri din Caşovia. Mihai Viteazul se află la Caşovia, Basta la Satu Mare. J. Franc, Hisforicae relationis continuatio, (Fastenrnesa+­ Herbstmess] 1601. [cf. Bibliografia, No. 92). Der Michael Weyda befindet sich allhier zu Caschaw, der hat sein Vorstand in dieWallachey und von der verhofft er auf jeden Notfall 2000 zu halten. Herr Basta aber und Oberster Peez licgen mit jhren Volck umb Sagmar herumb unnd die Wal­ lonen auff die Ungarischen Bawren die vorderten das Land unnd wollen nicht fort nach Siebenburgen, man gebe jhnen dann frisch Gel t, LXIX. [MAIU, 16011. Ştiri din Transilvania. J. Franc, Hisioricae relationis continuatio, (Herbstmess 1600-Fastenmess, 1601), 1601, p. 62. (ef. Bibliografia, No. 91). Der Michael Weyda ist schon an der Grântz mit 20000 Man dem ziehet tăglich viel Volck zu, wohin sie sich wenden werden gibt die Zeit. LXX. [IUNIE 16011. Ştiri despre concentrarea trupelor. Basta îşi adună oştenii lângă Satu Mare. Mihai Viteazul lângă Tokay. Ajutorul turcesc pentru Sigismund Bathory. Ca­ zacii vin în ajutorul lui Mihai. Pertractări cu Secuii. Th, Meurer, Hisioricae relationis continuatio, (Seit F asten­ messe] 1601, pp. 37-38. [cf. Bibliografia, No, 95). Den 15. dieses hat Herr Georg Basta sein Volck umb Sac­ mar '], desgleichen der Michael Weyda\ bey Toggay2) sein 1) Satu Mare. 2) Tokai. [285] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 285 Kriegsvolck versamlet mit ehesten die Meineydigen Siebenbiir­ ger heim zusehen, sonderlich weil die Siebenbiirger etlich mahl schon Botschafften zum Ibrahim Bassa umb Hiilff geschickt, welcher jhnen dann 8000 Tiircken zu gesand, die sich zwischen Temeswar und Solnich"] gelăgert, alda zu warten, wohin des Weyda Intent sey, Und hat gemelter Bassa jhnen weitere HiilH versprochen wann sie jhm Lippa, .Ienio-}, und Lugasch einreu­ men wolten. Hergegen ist ein Polnischer anshnlieher Herr Jat­ nitzky so lange Zeit mit dem Polnischen Cantzler in Hass ge­ standen mit einer zimlichen Anzahl wolgebutzter Cosaggen zum Michael Weyda gestossen, Auch haben die Zăggel jhren Abgesanden mit aller Still gen Sackmar zu Herrn Basta ge­ schickt und sich erbitten mit jhrer gantzen Maeht herausser zu kommen, welchem Abgesandten 1000 Ducaten verehrt worden unnd weil die Zăggel von den Siebenbiirgem nicht geringen Sehaden wie zuvor gemeIt empfangen und fast ,gar Wehrlos ge­ macht worden hat Herr Basta ihnen an ein gewiss Ort ge,gen den Grentzen zu ziehen entbotten und ein Curier nach Caschaw abgefertigt, dass man eilends ein Anzahl, Rohr, Riistung und SebeI dahin bringen sol. LXXI. [CAŞOVIA, 29 IULIE 1601], Aviz despre lupta Goroslău. Cifre exagerate ale combatanţilor şi a prăzii făcute, Gute netoe Zei/ung wie Michael Weida", Sig. Balhori ge­ schlagen. " 1601. (ef. Bibliografia, No. 103), Aus Cascha den 29, Julij, Nach dem unser ,gantz Lăger den 24, Julii auffgebrochen, sein sie fort geriickt dem Sigismundo neher zugezo,gen und also Freitags den 3, Augusti bey Boroslo Zwo Meilwegs von Zylla3) zusammen kommen al da sie einander angetroffen und hart der Kampf geweret von frue an biss in die Nacht und also die unserigen Gott lob und danek die Victori und das Feld erhalten, den Si,gismundo in die Flueht geschla­ gen und bis Zehen Tausent Mann erlegt auch Hundert und Sechs und sechtzig Fahnen, Acht und Viertzi,g Stiicken Ge- 1) Szolnok 2) Ineu, 3) Zalău, [286] 286 CAROL OOLLNER schiitz sampt der gantzen Artolerey und des Sigismundo alle geheime Brieffe und andern Sachen mehr bekommen. Der un­ sern sollen uber zwey hundert nicht Tod blieben sein. Mehrer Particularitet ist man aufs erste igewertig. LXXII. [PRAGA, 3 AUGUST 1601]. Ştiri din Praga. Gute newe Zeiiung wie Michael Weida ... Sig. Bathori ge­ schlagen ... 1601. (ef. Bibliografia, No. 103). Aus Prag den 3. August. Mit dieser Zeitung (darfiir Gott gelobet und gepreiset sey) ist des MichaelWeida einer vom Adel, ein feyer Soldat, mit grosser Eyl auff der Post am Abend umb Vier Uhr allhyter nach Hoff kommen. LXXIII. [PRAGA, 5 AUGUST 1601]. Aviz despre lupta dela Goroslău ']. Dispoziţiile strategice. O parte a armatei e comandată de Mihai Viteazul, o parte de Basta. Infrângerea lui Sigismund, urmărirea lui, pierderile suferite. Veşti bune pentru Mihai Vi­ teazul din Ţara Românească. Guie netoe Zeitung urie Michael Weida ... S. Baihori ge­ schlagen ... 1601. (cf. Bibliografia, No. 103). '. Aus Prag den 5. Augusti. Kurtzer und klarer bericht dess in Siebenbiirgen den 3. Augusti Anno 1601 ergangen Treffens. Aus einkommenden Schreiben und beschehener Miindlicher Re­ lation. Ais Sigismundus Bathori sich mit allem Volck, was er in Siebenburgen auffbringen mogen, wie auch mit eines theils Ttircken, Tartern, Pollacken und Moldawern etwa biss in die Dreissig Tausent Mann starck versamlet befunden und gegen der Ober Hungerischen Grăntzen, als ein Feind mit Geschiitz \ 1) Reprodus, J. Franc, Historicae relaiionis , coniinuatio, [Hcrbstmess- Fastenmess 1061) 1601, pp. 109-110; publicat c� mici deosebiri după un manuscris de Veress, o. c., 424-425. [287] 1) Heymair. und Kriegs Apparat erzeiget, ist der Herr Georgio Basta und Michael Wayda, sampt der Kayserl. Mayt. bey sich gehaotes Kricgsvolck, so in allem bey Zwantzig Tausent zu Ross und Fuss gewest, auch aufgebrochen und den dritten diss Monats Augusti etwa umb neun Uhr vor Mittage an die Siebenburgi­ schen Grânitzen bey dem Lager Mezes, eine Meile weges von Somblio gliicklicher, auch in der Enge solcher Bergen unverhin­ dert durchkommen. Und wieder Herr Bata gesehen das ge­ dachter Bathori mit seinem Heer auch al da verhanden und er die Berge einzunehmen sich understehe hat er alsbald mit der Reuterey und dem deutschen Fussvolck auch ein hohen Bergk, nahend zum F einde eingenommen. Darauff beyderseits biss auff Vier Uhr nach Mittage mit dem groben Geschiitz und Scharmiitzeln ist certirt worden. Da aher sich der Feind etwas zu rucke gewendet und Wal­ lonischen Fussvolck an einer seiten des Berges zugeriickt, der Michael \'(1 eyda mit seinem Volck und den Wallonischen Reu .. tern herwarts dess Beges gegen der Sonnenniederung angegrif­ fen und hierdurch dem F einde bald uber die \t iertzig stuck Ge­ schiitz abgcdrungen worden hater sich endIich getrennet und in die Flucht begehen. Die Nacht hat die Unserigen zu bald uber­ fallen, sonst heUe man jhnen dieser seits stercker zugesetzt. Urmd haben also die Kayserischen dem Allmechtigen sey Lob und Danck die Vietori erhaIten. ner meineidige Siebenbiirger, auch Tiircken, Tartern, Pol­ lacken unnd Moldawer sein allem ansehen nach bey Zehen Tau­ sent Mann geblieben, von den unsrigen aher uber Zwey hunded Mann, nicht darunder auch kein fiirnehmer, als der Petzische Obriste Leutenant Heumair1) gennant. Sigismundus Bathori hat sich, so vieI man wissen kann mit der Flucht salviertj wer aber sonst auff seiner seiten geblieben weiss man noch nicht. Das Geschiitz so man bekommen ist in allem klein una gross bey fiinHtzig Stiick neben ansehenlichen Peuthen und Fahnen, deren hundert und zehen der Key. May. uberschicket nnd heut Dato 6f'fentlich presentirt worden. Sonsten seyn auch dem Michael Wayda aus der Wallachey Zeitung kommen das daselbst das Landvolck jhren newen Way­ da, welchem der Polnische Cantzler vor diesem mit gewalt ei­ gesatzt und des Jeremias Weyda an der Moldaw Bruder ist all­ bereit ausgejagt haben und begehren den Michael Weyda wi­ der fiir jhren Wayda. Deswegen dann der Jeremias den Sigis- 287 FAIWA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS ,fI li [288] 288 CAROL OOLLNER mundo umb hiilff geschrieben hat. Was aber ferner aller orfen Iolge, das wird die Zeit bald mitbringen, weil er Basta mit dem gantzen Heer den fiinfften dis Monats Augusti weiter und ge­ gen Clausenburg-] zuriick en tschlossen gewest. LXXIV. [VIENA, 11 AUGUST 1601]. A viz despre lupta dela Goroslău. Cu 18.000 de soldaţi Basta a atacat armata lui Sigismund Băthory de 30.000 de cornbatanţi. Avantgarda a fost coman­ dată de Mihai Viteazul. Pradă de răsboiu extrem de bogată. Situaţia din Ţara Românească. Cucerirea Clujului. Avisi della saguinosa battaglia, se guita in Transilvania ... 1601. (ef. Bibliografia, No. 85). Di Venetia li 23. Agosto 1601. Scrivono di Vienna delli 11. stante che alli 10. era gionto in quella Cittă, il Conte Tho­ maso Cavuriolo-}, spedito daI Sig. Giorgio Basta all' Imperatore con nuova, che alli 3. il detto Bast con essercito di 17 in 18 milla Soldati tra i quali 8 millacavalli versa Sornilio, haveva attacata la battaglia con l'essercitodel Battori, che era di 30 milla combattenti, tra quali 6 milla ha Turchi & Tartari & dopo haver combatute per cinque hore continue, havendo il Valaco havuto la Vanguardia, cosi richiesta da lui, in fine resta vito­ rioso, con morte di circa 11 miIla de nernici, & solo 300. del Bast, ha morti & feriti, & se non sopragiungera la notte non vi saria restato dalla parte del Battori huomo vivo: essendosi esso Battori salvato con la fuga, perseguiţato pero dal ValIaco. Fu Iatto acquisto di tutte le bagaglie, Padiglioni, Argentarie & la Cancelaria secreta, che sara hottino ricchissimo, oltre 166 tra Stendardi, & insegnecon 48 pezzi d'Artigleria & 100 carri di vino, con la pregionia di molti, tra i quali Battori Istvan Zio del Prencipe, il quale prima per essersi mostrato devoto alI' Im­ pcratore & poi ribel latosi, & andato daI Nepote, era stato dal Bast Iatto impiccare per i piedi, havendo esso Bast promesso all' essercito di darIi Claudipoli in preda, la quale e una Cittel mrecantile, & ricchissima. Il sopradetţo Conte Cavuriolo por­ tava aII' Imperatore molte Insegne d�, nemici it Praga, versa , 1) Cluj. \ 2) Cavriolo; ef. Veress, o. C., VI, 414; 436-437. [289] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS 289 dove era partito in gran diligenza, come si e detto. Corre voce, che Sua lVlaestil Ce sarea per questa Vittoria, vie ne ad acquistare, circa doi millioni d'Oro, per la confiscatione de i beni di molti principali nell' Ungaria superiore, che ribellatisi, erano passati dalla parte del Battori, la maggior parte de quali sendo stati presi nelIa battaglia sudetta, erano stati ehi impicatti & ehi decapitati. . Il Caval del. BaUori, sendo stato trovato ferito si faceva diligen te inquisitione di trovare ancor lui, essendoli stato posto gl'ossa. T aglia daI Bast. Che la Vallachia era tutta in arme & scacciato, carne si scriffe il loro Vaivoda, che e fratello di .Ie­ remia Moldavo & tagliati il pezzi tutti quei, che dependevano dalla parte del Battorio, di esso Jeremia & del gran Cancelliero Polono, aspettando con gran desiderio il loro Michali. Che tra li Comissarii Turchi & Imperiali ela seguito abbocamento, circa il negotio di Pace, nel quale non era stato concluso cosa alcuna, sendosi licentiati detti Commissarii domandando li Turchi Stri­ gonia, & che l'Imperatore paghi l'ordinario tributo .offerendo all' incontro Canisa ... Avisi di Crouaiia. Confermano di Transilvania la vittoria ottenuta dal Bast esser assai maggiore di quello, ch' e scritto di sopra & da alcuni viene aggionto, che gl'lmperiaii havessero preso per forza la Citta di Claudipoli, la qualie esso Basthaveva dato in preda alli Soldati; dicendosi anca, che detto Bast & il Michali non vogliano far prigione alcun Transilvano & massime Nobili, Iaccendoli tutti tagliare il pezzi, il che haveva messo gran terrore il quei popoli, tanto piu, che li Haiduchi del Michal.i havevano di gia presso & sacchegiato & abbruggiato moi ti Villagi con fare grosso bottino, "Con morte di quali vi si trovano dentro. LXXV. [AUGUST 1601] Aviz despre lupta dela Goroslău. Situa ţia din T ransil vania. Desfăşurarea oştirilor pe câmpul -de bătălie dela Goroslău. Stratagema lui Mihai Viteazul. Victo­ ria se atribue cavaleriei valone. La segnalata oittoria che !ia havufo Sua Ces. M aest ... 1601. (ef. Bibliografia, No. 100). 19 [290] 290 CAROL OOLLNER Essendo tomate il Turcho a haver Ia sovranită di Transil­ vania provincia grande e ricchissima conI'mezo di Sigismondo Batori Prencipe eletto chiamato, e sostenuto da detta Provincia, e havendo Iatti due ponti su'l Tibisco il. danno di Varadino, e de Christiani, e pensando il. maggiori pr ogressi, I'Imperadore Ro­ dolfo secondo considerando di quanta importanza e l'havere, o il non havere detta provincia il. suo dominio, o aImeno il. sua divotione, diede un' essercito di dieci milla soldati a Michiele Valacco, e altri tanti a Giorgio Bast, accioche uniti insieme non solamente difendessono I'Ongaria daI Turco da quella parte, ma vedessero di guadagnar detto paese, nel quale dopo la cacciata deI sudetto Michiele erano anche rimaste alcune fortezze, che si tenevano a nome di Sua M. Cesarea. II Batori dall' altra parte intendendosi con' il Turco, e havuti quattro milla Tartari, e altri tanti Turchi, con li Transilvani del suo seguito, Iatto un grosso essercito s'avvicino al campo Imperiale versa Matino sfidano a battaglia gl'Imperiali. 1 quali temendo d' essere serrati in mezo da Turchi, che s'erano ingrossati a Zolnock '] e dal Transilvano si potero in sicuro, ma fingendo Michele di mandar gente a Giula, i Turchi vi corsono per non perderla, & i Bast, con esso Valacco, non lasciando questa occasione si fece avanti havendo havuti mille cavalli di Silesia di nuovo, e 1500 Aiduchi, e versa il fine di Luglio tra Vara.'}, e Silla"] villagi di dove il Battori era andato da Somblio"] vennero alle mani con il Battori, che volontieri si oondusse al Iatto d'arme per non poter piu lunga­ mente mantener le sue genti, e perche haveva inteso, che i Va­ Iacchi s'erano mossi contra il nuovo loro Voevoda suo amico, e temeva che i Siculi, de' quali poco si fida, da quella parte non travagliassono i suoi disegni, si combattete un pezzo con varia fortuna finalmente per il valore della cavaleria Vallona, o sia Francese fu rotto Istvan Batori zio deI Prencipe Sigisrnondo, e l'essercito del sudetto ando in is compiglio salvandosi nondi­ rnente Istvan, e Sigismondo. II bottino fu grandissimo, e tra l'altre cose furono prese la bagaglie di Sigismondo. \ 1) Szolnok. 2) Zalău. 3) Şimleul Silvaniei. [291] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN APUS LXXVI. [AUGUST 1601] 291 Ştiri din Praga despre lupta dela Goroslău"]. A sosit la Praga un sol al lui Basta şi un sol al lui MihaL Relatează desfăşurarea luptei dela Goroslău. Pradă bogată. Prezentarea steagurilor cucerite. Th. Meurer, Relationis hisioricae coniinuaiio, [Seit Fasten­ messe 1601) 1601, p. 69-71. (ef. Bibliografia, No, 95). - Den 10. dis sind zu Prag 2 vom AdeI van Herrn Georg Basta unnd Michael Weyda gesand ankommen mit aviso dass auf den 3 dis Herr Georg Basta unnd Michael Weyda mit dem gantzen Lâger so in 21000 stark gewesen alles wolgeriistet Volck (darbey sich auch der Schatnitzky mit 500 guter Cossagen be­ Iunden, wie auch 300 wolgeruster Pferd, so auch des Batthory Lă'ger zu jhnen gefallen) bey Berosco-] 2 Meil von Zilla ange­ Iangt, alda clas Siebenbiirgische Lăger, welches sich auff 36000 mann darunter 6000 Turcken und Tartarn stark befunden, ange­ Iroffen. Anfănglich hat sich ein Scharmiitzel auff einem Berg von den ni cler Ungarischen und von Herrn RothaP) Trabanten .zu Ross und F uss so sehr wol beschossen gewesen, erhaben in weichem die Siebenbiirger zu riick getriben worden. Abends .aber zu 5 Uhren hat sich der rechte Ernst angefangen, alda Herr Basta auff einer unnd Michael Weyda auff cler ander Sei­ ten zugleich angrieffen unnd ob woI die Siebenbiirger mit 40 'Stiick Geschiitz so sie auff einer Hohen gehabt den Keyserischen sehr zugesetzt, ist doch alles aber hin der unsern aber Geschiitz so sie auff einem niedrigen Berg gehabt grewlich und mit Ver­ Iust vieler der jhrigen gerad auff sie abgegangen. Den Sieben­ biirgern ist durch die Ober Ungarische Gelb-roth unnd griin Ar­ chibusier Rocklein neben den Hussarn und Trabanten das Ge­ schiitz bald abgerennet worden, haben auch zugleich als die 'Schlesische Reuter auff die Siebenbiirgische Hussarn getroffen, clie Feind mit Macht die Flucht genommen und Sil;ld von den Hussarn wenig, vom Fussvolck aber vieI und bey '11000, cler Keyserischen aber bey 2000 geblieben. Dess Bathory Cantzlers Schatz und geheime Sachen sampt 166 Fahnen, 48 in 50 Stiick Geschiitz, 160 Gefangene, die gantze 1) CI. Veress, o. C., VI, 423. 3) Jakob RoHa!. [292] 292 CAROL OOLLNER Artilerey, 2000 Wagen mit Munition sampt vielen Ochsen und Schaffen neben anderer stattlichen Beut ist bekommen. Hergegen Herr Basta mit einer Kugel auff die geschossen worden. Weil er sich aber gewend and die Kugel abgellt, ist es jhm ohn Scha­ den gewesen. Obgemelten 2 vom Adel, so diese fr6liche Botschafft sampt 110 Fahnen gebracht ist von Key. Majestat jedem ein Ketten, die eine zu 600 unnd die ander zu 400 Cronen verehrt und darauff an unser lieben Frawen Tâg das Te Deum laudamus gesungen worden. LXXVII. [CLUJ, 20 AUGUST 1601] Aviz despre omorârea lui Mihai Viteazul. Pretinsele cruzimi si conspiratii ale lui Mihai. Somatiile lui Basta. Omorârea lui 'Mihai. Mijioace întrebuinţate de B�sta pentru a linişti oştenii români. Zwo uiarhaiitige Zeiiung die Erste von der Schlacht S. Ba­ thori ... 1601. (ef. Bibliografia, No. 104). Die Ander newe Zeitung. Newe Zeitung auss dern Feldlăger in Siebenbiirgen vor der Vestung Clausenburgk, vom 20. Augusti, Anno 1601. Was es mit unserm Lager fUr ein Gelegenheit, unnd welcher Gestalt der Michael Weyda tyrannisiert, bey solchern ist es nich allein verblieben, sondern er ist von Tag zu Tag erger fort� gefahren, mit auffschneiden der Schwangern Weiber auch mit Spiessen, und Iebendig Schindten des armen Landts Volck das es einen Stein erbarmen moge, zudeme sind H. Obristen General Georgio de Basta aller handt Suspitiones unnd Argrwohn, auch gar gefangene Kundtschafften zukommen, darauss er so viel abzunehmen gehabt, das er es nicht gutmit jhr Majest. etc. meine, sondern mit den Tiircken, sowol als Pollaâcken corres­ pondire. Darauff jhne Herr Obrister General zum zweytenmahl beschickt, mit erinnerung, weil jhr Majest. mit dem Platen und Lehen Landt wenig gedient, das er mit solcher seiner Barba­ rischen Verfolgung und M6rdery inhalten wolle, dessen er sich gleichwol verbaliter erboten, aher wirklich das wideJ:1spiel er zeigt. Hierauff jhne Herr Basta zum uoerfluss und drittenmahl beschickt mit repetierung des vorigen, darauff er sich gantz trotzig und zornig vernehmen lassen: Er fragt nichts nach jhme. [293] FAIM.A LUI M.IHAI VITEAZUL îN APUS 293 weder er noch der Romisch Kayser, sey sein Herr nicht mehr, dann er hatte das Landt in seiner Handt. Als nun solches Herr '" Basta referiert worden, ister nicht unbillich zum Zorn bewegt und 2 F ehnlein Wallonen und 2 F ehnlein teutsche Knecht ab­ geordnet, jhme sein Zelt [wclches alzeit also quartiert gewesen das man seiner mit unserm Volck mechtig werden măg) umbrin­ gen lassen, mit vermelden, weil er sich jetzt erzelter massen ver­ lauten lassen, so soll er jhr Majestet gefangener sein, und sie jhne in die Eysen schlagen, dartiber er also erziirnt und nach einem Săbel, deren etliche in seiner Zelt gehangen, grieffen, den­ selbcn aussgezogen unnd nach dem teutschen Hauptmann ge­ schlagen, darauff ihne derWallonisch Hauptmann mit seinem Spiess durchstochen und der teutsch Hauptmann sein Cordalasch erwischt und den Kopff herunter vgeschmiessen. Nachsolchem hat Herr Basta sein gantzes Lăger durchsehen lassen und nicht allein vom Sigismundo, sonder auch dem Tiircken selbs aller­ handt verdechtige BrieH und Correspondenz gefunden, welcher er zu defendierung seiner Ehr, so wol den Wallachen als andern Kriegsvolck, fiirlesen lassen und die Wallachen selbst geant­ wort, weil er es also mit jhrer Majestet gemeint sey ihme recht geschehen. Und da sie es gewust wolten sie jhme selbs also ge­ than haben. Uber solches hat Hen Basta, weil diesem Volck nicht wol zu trawen gewest alles Volck von newen zusammen beruffen, sonderlich den Wallachen fiirhalten lassen, wann sie vielleicht jhr Majest. auff dero bezahlung lenger nicht mehr dienen wol­ ten, das einem jedtwedern der freye Abzug bevor stiinde, dar­ iiber gleichwol etliche aussgerissen, der meiste theil aber ver­ blieben. Herr Basta ist gleichwol uber solche That sehr trawrig, aber wie dem allem ist Gott zu dancken, das es zu dem End dahin es Michel Weyda vermeinet nicht kommen, dan jhme ein­ mahl das Maul nach diesen Landen gestuncken, dessen wir an jetzo versichert sein etc. LXXVIII. [AUGUST 1601] Aviz despre moartea lui Mihai Viteazul. Acuzaţiile lui Basta. UCiderea lui Mihai Viteazul. Mijloace întrebuinţate de Basta pentru a linişti pe oştenii lui Mihai. Avviso delle cose seguite in Transilvania .. 1601. (ef. Bi­ bliografia, N o. 86). [294] 294 CAROL OOLLNER Doppo la rotta data daI Sig. Giorgio Basta Capitano gene­ rale del essercito Imperiale di Transilvania al Principe Battori, attese il medesimo Basta a proseguir la vittoria & accostatosi a Claudipoli una delle Cittâ franche di detta Provintia: la costrinse a rendersi a discrettione, la quale fu da S. Eccelenza corn posta in dar tre paghi al suo essercito, ordinando nel resto i soldati s'astenessero dalle prede a dalle insolenze ... intendendo solo di debellari i Ribelli, ricevendo benignamente nella sua Protet­ tione tutti i Transilvani, che temevano di ricevere conforme a i delitti severissimo castigo,contentandosi solo di rendersi Pa­ drone delle Cittă, & Iuoghi forti, & pero haveva posto nella me­ desima Cittă, di Claudipoli tre Insegne di F anteria Tedesca, aspettando dall' Imperatore maggior numerod'Alemanni per fare il medesimo nelle altre Cittă della Transilvania. In tanto Michele Vaivoda di Valachia stato prima Ribello, & poi ricon­ ciliatosi con S. Maesta Cesarea compagno nella vittoria del Sig. Giorgio Basta come greco astuto, & di natura Infedelecon ma­ ligni pensieri accompagnato da suoi seguaci procurava sempre di trascorrere avanti la Provincia per levare a soldati Tedeschi le spoglie & i bottini de luoghi che se li paravano avanti, met­ ten do il tutto a sacco, & a ferro & Iuoco, a guisa de crudellissicno Barbare. Il che inteso daI Basta cerco S. Eccelenza di distornelo con le persuasioni, ma indarno percioche il Vaivoda pili infiam­ mato ne i suoi insolenti pensieri spargeva tuttavia voci, che il Prencipato era stato racquistato da lui, e per lui cominciando a separare le sue forze da quelle del Basti con pensiero spogliata, che havesse la Transilvania delle cose piu ricche & migliori, di passarnese riccho in Valachia. Ma sendo tutto cio rapportato al Basti, per lettere interdette scritte dal detto Vaivoda al Bassă di Temitvar '}, essortandolo a passar quanto prima in Transil­ vania che l'haveva tradito il Basta, & li soldati Tedeschi offe­ rendosi in suo aiuto per scacciar il Basti & sue genti del Pren­ cipato di Transilvania: provedendo al faUo cautamente previsto mando certo numero di soldati citandolo a presentarsi per di­ fendersi dalle sodeUe Impugnationi, quale havendo recusato comparire, corn maggiore numero din soldati diede ordine che i soldati Tedeschi co' Valloni andassero al Padiglione del Va� Iacho, ordinandoli che o 10 pigliassero, o resistendo l'ammazzas­ sero. Andarono i s?l�ati,. & gi?-nsero imţ>r<;>visa:nente addosso �l Valaco esponendoh 1 ordine dI condurIO\VIVO, o morto al BastIj ma egli sprezzando insolentemente d'obedire, caccio mano alla 1) Timişoara. [295] FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL îN APUS 295 scimitarra per difendersi. Pero un Vallone che sta va aU' ordine li passo il corpo con una alabarda & neI medesimo tempo dalla banda di dietro un soldate Tedescho con un spadone gli taglio la testa. Per la cui morte nacque qualche rumore & bisbiglio tra i suoi soldati, ma comparse in publico le sue lettere con il tra­ dimento che ordiva contro l'Imperiali ogni una si quieto prepa­ randosi il Basta a passare a qualche notabil Impresa contro Turchi, mentre dall'altra banda la Transilvania, riconoscendo la fortuna del vineitore, & pentita della giă due volte perfidamente violata fede, offeriva pagare all'Imperatore tutte le spese della guerra Iatte dopo questa ultima resolutione. Piaccia bone al Signore che quella Provincia cosi constantemente si difenda, & mantegna alla divotione dell Imperatore, corne piu volte e stata felicemente espugnata, & debellata con l'armi invite di S. Ma­ esta, che Dio N. Sig. faceia sempre vittoriose a danni del co­ mune nemico. LXXIX. [AUGUST, 1601]. Ştiri despre omorârea lui Mihai Viteazul. Intrevederea lui Basta cu Mihai. Reproşurile lui Basta. Omorârea. Atitudinea lui Basta. Th. Meurer, Relaiionis hisioricae coniinuaiio, (Seit Fasten­ messe 1601) 1601, pp, 75--76. [el. Bibliografia, No. 95). Auff dieses des Michael Weyda grosse Tyrannisiren hat Herr Georg Basta jhn davon abgemant in erwegung, wann das Land verwiisst, so wiirden K. May. kein Nutz nochgefallen da­ ran haben, die Ritterschaft sich auch darinn nit erhalten moge, darauff jhm Michael Weyda trutzig anworten lassen, es were nicht one, dass solch Land Kay. May. nicht niitz seyn werde, dann sey nicht Kay. May. sondern sein, dann er es bere it zum andern mal eingenommen, Welche Antwort Herrn Georg Basta sehr ubel gefallen, deswcgen als bald 2 F endlein Wallonen und 2 Fendlein Teutsche in sein Gezelt jhn zu fahen und in die Ei­ sen zu schlagen geschickt, daruber er zum Sâbel, deren vieI in seinem Gezelt gehangen, gegriffen und nach dem Teutschen Hauptmann gehawen, darauff jhn ein WalIonischer Hauptmann durchstochen, der Teutsche Hauptmann aber mit seiner Corda­ lasch den Kopf abgehawen. Nach solchen hat Herr Georg Basta sein gantz Lăger durchsuchen und alle Brieff von dern Bathori [296] 296 CAROL OOLLNER und andern verdechtigen Persohnen den Wallachen Itirlesen lassen, welche geantwortet, weil er es mit Kays. May. also ge­ meint, sey jhm recht geschehen und da sie es gewusst hetten, wolten sie jhrn selbst also gethan haben. LIST A BIBLIOTECILOR. Berlin: Preussische Staatsbibliothek 28, 43, 49, 54, 55, 70, 75, 79, 96, 98, 101, 103, 104, 105. Bucureşti: Biblioteca Academiei Române 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 17, 18, 24, 25, 37, 38, 60, 67, 68, 76, 77, 81, 83, 99. Buda:pest: Orszăgos Sz echeny Konyvtăr 29, 32, 33, 48, 51, 53, 61, 64, 74, 85, 86, 88, 100. Cambridge: Mass. Us A. Harward Library 89. Got ingen: Universitiitsbibliothek 30. London: British Museum 5. Lyon: Bibl iotheque de Viile 13, 83. Milano: Biblioteca Ambrosiana 65, 73. Miinchen: Bayrische Staatsbibliothek 26, 34, 40, 41. Miinster: Universitâtsbihliothek 102. Paris: Bihliotheque Nationale 1, 21, 42, 90. Roudnici Cehoslovacia: Lobkovicka knihovna 23, 72. Ulm: Stadtbibliothek 20. Venezia: Biblioteca Marciana 18, 52. Wien: Nationalbibliothek 12, 14, 15, 16, 44, 45, 46, 47, 50, 57, 58, 59, 62, 63, 71, 78, 82, 91, 92, 93, 94, 95. Wolfenbiittel: Stadtbibliothek 97. [297] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) [298] \ , I ,. 'i • [299] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) DE AUREL DECEI Pe piscul înalt şi greu de urcat al muntelui numit de popor .,vârfu Zidului", care străjueşte frumoasa comună românească Si bieI - unul dintre mărgăritarele ce împodobesc poalele mun­ ţilor Sibiului - se păstrează încă şi astăzi ruinele impunătoare ale unei străvechi cetăţi. In tradiţia locală 1) se povestesc următoarele cu privire la acele ruine: "Cetatea e de pe vremea uriaşilor. Acolo şi-a as­ cuns Decebal comorile de frica lui Traian. Dar cum am zis,ce­ tatea e de pe vremea uriaşilor, căci cine ar fi putut clădi atâtea ziduri în vârful unui munte atât de înalt şi râpos, decât uriaşii? Doar până astăzi le-a rămas urma în piatra de "Pe apărat", Din Vârful Zidului călcau la "Bal te" - de aci pe piatra de ,,Pe apărat"] - de aci în Augur"] pe hotarul Cacovei şi de-acolo în cetăţuia Orlatului, care tot de uriaşi e zidită. Dar dupăce - din voia lui Dumnezeu, căci făceau lucruri prea măreţe - s'a stâns 1) Consemnată de răposatul învăţător sibierean Nicolae Bernbea în "Protocolul conferinţelor învăţătoreşti din Sibicl", la 3 Martie 1917. D-l învăţător Ioan Dobrotă ne-a informat că a fost culeasă din gura bătrânilor Ioan Cornea şi Nicolae Turcu, şi că şi astăzi aceleaşi lucruri se povestesc în legătură cu "Cetatea". 2) D-I 1. Dobrotă ne-a spus că oamenii îi zic "Pe apărat". 3) 1 se zice "Agur". [300] 300 AUREL DECEI neamul uriaşilor, cetăţile lor au rămas pustii şi s'au dărâmat de numai urma le-a mai rămas ... "In pivniţele cetăţii sunt comori mari, de omul nu le poate preţui cu mintea. Grămadă pe-atâta de aur şi argint, vase de aur şi argint, pietri scumpe, doi ogari de aur, coroana lui Dece­ bal şi o clocă cu pui de aur. Dar cine să le aibă hazna? Căci sunt blăstămate să nu ajungă nime la ele! "Despre cetatea dela Vârful-Zidului s'ar afla un document cu pretenţii autentice prin arhivele sau muzeele din Târgul-Mu­ reşului. Pe baza acestui document, o societate exploatatoare din Săbişul-săsesc, a făcut săpături cari au costat - se zice - vreo 30.000 fI., dar n'a dat de nimic. A săpat mai târziu în anumite puncce şi un preot rom. cat. din Orlat, Georgevici ("popiţa") cu acelaş rezultat. La toate aceste săpături s'a ţinut seamă de in­ dicaţiile din acel document şi tunele şi gropi adânci au găurit muntele în mai multe locuri. "Acel document spune următoarele: "Un soldat desertor în vremile de demult trăia ascuns prin munţii Sibielului. Un boier de pe acele vremuri adusese lucră­ tori la tăiatul de lemne, pe acest munte. Dând boierul de acest desertorşi văzând că ştie carte, l-a pus îngrijitor peste lucră­ tori. Intr'o zi, când lucrătorii hodineau de amiazi, îngrijitorul se duse prin pădure să vadă, câte lemne au tăiat lucrătorii. "Uitându-se în dreapta şi în stânga, văzu un fag mare ră­ sturnat si cu Iagul o stâncă ce era prinsă între rădăcinile ll�i. In locul 'unde se răsturnase stânca, băgă de seamă că sunt petri aşezate una peste alta, caşicând ar fi un zid. Scorrnoneşte ţă­ râna şi frunzişul de aci, şi văzu că într'adevăr era un zid în for­ mă de boltitură. Dorul de a şti ce minune poate fi aceasta, îl făcu să rupă zidul şi când colo, dă de un tunel. Aprinde o lu­ mină şi întră cu ochii în patru. Merge cât merge şi dă de o ca­ meră pătrată, dar deodată rămâne încremenit: în mijlocul ca­ merei pe o masă două dihănii: doi oglui cu capetele unul spre altul. Stă. Se apropie şi pune mâna: erau de metal. "Işi întăreşte firea, priveşte jur-împrejur şi dupăce nu mai vede nimic, merge mai departe. Când colo dă de o a 2-a cameră, [301] CETATEA SALGO lJELA SIBIEL (JUD SIBIU) il01 CU un strat gros de oase omeneşti pe jos: coapse, braţe, coapse, cranii. Trece peste ele înainte şi nu merge mult şi dă peste o a treia cameră. Aici ce să-i vază ochii? Vede o masă, în jurul că­ reia şedeau pe scaune mai mulţi oameni îmbrăcaţi în haine scum­ pe. Stă pe gânduri, ticăindu-i inima de acest lucru neaşteptat. Se apropie încet şi cercetează cu de-amănuntul, când colo vede că sunt statui de metal scump. Unul era Decebal pe tron, cu co­ roana de aur pe cap, cu pietri scumpe, iar în jurul .lui la masă şedeau sfetnicii. In mijlocul mesii era un diamant mare, strălu­ citor, de lumina feţele statuilor şi întreagă camera. "De o parte în cameră, la o altă masă mai mică şedea Ezis, soţia lui Decebal cu tovareşele sale, ţinând fiecare în mână câte un ac de aur, de împletit. Intr'un colţ era o cloşcă cu pui cu to­ tul din aur, iar în alt colţ nemăsurate comori de aur, argint şi pietri scumpe, căci aici îşi ţinea Decebal ascunse comorile. "Văzând dezertorul cu ochii această fericire, îşi umplu bu­ zunarele de aur şi argint, luă cât putu şi eşi afară fără să atingă nimic altceva. Şi când ajunse la lumina zilei, zidi gura tunelului cum a fost, puse ţărână şi Irunziş, să nu se cunoască nici urma şi se cam-mai duse fără să se mai ştie de el. "In Târgul-Mureşului a lăsat un document despre descope­ rirea sa, care înşiră cele amintite mai sus şi începe cu cuvintele: Dela Sibiu spre apus, atâtea mile depărtare pres te Cristian se mai înalt din jur. In vârful lui se află ruinele unei cetăţi, cu află un munte cu numele "Zigein�r-Schneeberg", care este cel poarta spre răsărit. (Aici descrie amănunţit cetatea şi descrierea corăspunde întru toate cu "Vârful-Zidului"). Dela poartă spre miază-zi se află o stâncă, în apropierea căreia este întrarea în suterană, de forma aceasta şi ea duce în pivniţele cetăţii. (Apoi urmează descrierea, că a fost desertor, că a fost mai mare pres te tăetorii de lemne, cum a dat preste gura tunelului şi ce-a găsit în cele 3 camere}". Această legendă nu lămureşte nimic din obârşiile cetăţii; ea satisface numai gustul de supranatural, de mit, al poporului. Se pot distinge, în orice caz, în această povestire, două elemente: a) credinţa taumaturgică în uriasi - atât de răspândită pe tot , . [302] 302 AUREL DECEI cuprinsul ţării noastre - genuin populară, şi b) explicaţia fău­ rită, pe temeiul unor date istorice greşit împletite cu dorinţa şi convingerea de a găsi comori în toate ruinele vechi, explicaţie de provenienţă cărturărească 1). Credinţa şi explicaţia aceasta, care nu poate fi smulsă din popor, e vie încă şi azi. Şi cercetările căreia au fost supuse zidurile cetăţii până acum, sunt rodul aceloraşi îndemnuri. Se pare că într'adevăr a existat "documentul" plăsmuit de cine ştie ce arheologizant"], care a condus la constituirea unei societăţi pe acţii, cu un capi­ tal mare la Sebeşul Săsesc (azi Seheş-Alba] , întemeiată cu sco­ pul de a săpa după aur în această cetate. Ea îşi câştigase un miner dela Săcărâmb, care va fi adus cu sine o experienţă de "gozar"3) mai curând, decât o pricepere în exploatarea minelor, şi "prin anii 1860" au şi început operaţiile de distrugere"], La 1889, Otto Conrad, consilier orăşenesc la SebeşulSăsesc, a putut afla dela doi dintre foştii membri ai acelei societăţi următoarele: "Die Gesellschaft der Miihlbăcher und Karlsburger habe an der sfidostlichen und siidlichen Seite des Berges (des sogenannten 1) In toamna anului 1937 am dat peste un agronom, care conducea să­ pături într'o peşteră calcaroasă din munţii dela Cerna- Vârf (jud. Mehe­ dinţi), la "Valea Părului". Gura peşterii ar fi fost zidită, iar el pretindea că posedă "un document", care arată că acolo şi-a ascuns Miloş Obrenovici comorile. 2) In posesiunea d-nei Irina Măcelariu la Sibiu se află un asemenea "document", scris în nemţeşte de un notar dela Şeica Mare - după scris, cam de prin anii 1870 - care, fără a-şi da numele, înşiră aceleaşi povesti cu desertorul, cu regio câni, etc. de aur, cu un "castel de 1000 de ani" ­ fără Decebal, care pare că a fost amestecat de cărturarii români -j toate acestea pornind dela un testament făcut la 1801. Prin urmare desertorul, care l-ar fi pus pe drumuri pe cel ce a făctittestamentul - care (acesta, tot fără nume) a găsit şi a luat o parte din comori - poate să. fi trăit în secolul al XVIII-lea, dacă nu în al XVII-lea. t 3) Aşa se numesc contrabandiştii cu aur, If Munţii Apuseni. 4) Cf. H{einrich] M.(iiller), Die Sibieler Burg, în Korrespondenzblalt des Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde, 188,9, XII, p. 2. Despre lucră­ rile acestei societăţi sebeşene se ştie şi azi în Sibiel, dându-se aceiaşi ani. Se spune că s'ar fi cheltuit suma de 12.000 Iiorini l [303] j �. CETATEA SALOO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 303 ) I I t j f Zigeuner-Schneeberges1) Grabungen und Sprengungen vorge­ nommen und, wie er glaube, zuiei tiefe Stollen graben lassen, wăhrend ein anderes Mitglied der ehemaligen Gesellschaft nur von einem Stollen wissen wolle, Verschiittungen hătten sie keine vornehmen lassen und das ausgehobene Material moglichst zum Bergabhange hinab entfernen lassen. Es sei eine Beschreibung des Ber ges und der Burg - seiner Erinnerung nach im .Iahre 1802, nach der schriftlichen Aufzeichnung eines seiner GeseIl­ schafter aber bestimmt im Jahre 1801 (und zwar am 11. August) prăsentirt bei dem Hermannstădter Stadtmagistrate, von Mo­ dern im Pressburger Komitate am 5. August abgesendet -- ein­ gelanget, nach dem Testamente eines Holzarbeiters, welcher an­ gab, einen Teil des Schatzes behoben zu haben und ein reicher Manngeworden zu sein, wăhrend in dem Berge [Zigeuner­ Schneeberg] noch der grosse Schatz liege (12 goldene Konige -und 1 Konigin mit 50 Hoidamenl , und zwar nicht weit von dem [nicht mehr bestehenden] Sehwibbogen eines Thores, von wel- -chern man bald an einen Graben, dann an einen trockenen mit Steinen verschiitteten Brunnen gelange, welchem gegeniiber am Fusse eines Felsens eine mit Geri:ill verlegte Oeffnung sei, die in den Vorraum (mit zwei erzenen Windhunden) und die Hohle -mit den Konigen und die zweite mit der Konigin Hihre, - Nach dieser Beschreibung (worin der Berg als 2 Meilen von Hermann­ stadt entfernt bezeichnet werde) habe die Gesellschaft den Ort ihrer Grabungen gewăhlt, ohne jedoch eine Hohle gefunden zu haben; iibrigens solle der Berg nach der Beschreibung einen Um­ fang von 2 Meilen haben"2). Dupăce speranţele acelor acţionari saşi au fost frânte, s'a apucat mai târziu să scurme zidurile ocrotite pe atunci de Întu- 1) In notă, acelaşi Heinrich MiiIler, Der Goldschafz in der Sibieler Burg, ibM., p. 31, afirmă că aşa s'ar fi numit dealul În Orlat, iar În Sibiel, < s'ar zice numai "Vârfu Zidului". Românii din Orlat - iar Saşi sunt abia câteva familii - îi zic însă tot româneşte, ca şi Sibierenii. Numele nemţesc, - trecut şi în tradiţia locală, cărturărească, nici MiiIIer, nici noi nu ştim cine �i I-o fi dat. 2) Id., Der Goldschafz in der Sibieler Burg, ibid., p. 31. [304] l' CI. Dr. Gerecze Peter, A miiemleheh helyraizi jegyzeke es irodalma (în: Băro Forster GyWa� Magyarorszcig Miiemlekei, II. kot. Budapest, 1906), col. 792, fără a mai da alte indicaţii. 2) Die Sibieler Burg. Korrespondezblatt, cit., p. 1-2. La Muzeul Brukenthal din Sibiu se păstrează aceste obiecte: Inventar, No. 13806: Gefassbruchsti1cke; No. 13807: Ziegelbruchsti1cke (6 bucăţi); No. 13808: M6r­ telbruchsti1cke; No, 13809: Eisengegenstand� (30 bucăţi, cuie, inele, plăci, etc.I. Pe cele mai caracteristice le-am fotog\afiat (vezi Anexa No. 1). Sunt printre ele, două vârfuri de săgeţi, două de' suliţe, o potcoavă, '.ia pinten, cioburi şi 2 bucăţi de cărămidă, din care una, cu tencuială. Repetăm şi aici că la cetate noi n'am putut constata nici o urmă ce cărămidă, care nici în compoziţia morlarului n'a fost întrebuinţată. nerecul unei dese păduri de fagi, paltini şi mesteceni, ultimul preot romano-catolic din Orlat, Alexandru Georgevici. Convins că e "cetatea lui Decebal" "popiţa" - cum îi ziceau localnicii _ a început săpăturile dela "fântână" şi a desvălit zidul din trei părţi. A lucrat sărmanul doi ani, pe cheltuială proprie, pră­ pădindu-şi averea. Pe urmă a cerut sprijinul Comisiunii Monu­ mentelor Istorice dela Budapesta, printr'o cerere înaintată la 1889, anunţând că e pe cale de-a descoperi "secretul cetăţii". Insă tocmai din pricină că şi el căuta comori, cererea i-a fost respinsă 1) • Prima cercetare, făcută cu alte scopuri, a fost a lui Heinrich Miiller, profesor la Sibiu, în Scptemvrie 1888. El dă şi o de­ scriere sumară a cetăţii ruinate şi sparte. Apoi: "So gut es die kurz gemessene Zeit erlaubte, wurden die auf dem GipfeI dieses Berges befindlichen Burgtriimmer besichtigt, ein Plan derseLben aufgenommen, Mi:irtel- und Ziegelproben, auf der Erde umher­ liegende Gefăssbruchstiicke, Năgel, Bruchstiicke von Spornen, Hufeisen, Schwertern, Messerklingen, Wagenbestandteilen und andern Eisengerăten gesammeIt und dann die gesamte Beute zur genauern Priifung und Vergleichung an das Brukenthalische Museum abgegeben. Aus diesen F undstiicken nun, sowie aus der Art der gesamten Anlage geht unzweife1haft hervor, dass man es hier nicht mit einer romischen oder gar vorgeschichtlichen Be­ Iestigung zu thun hat, sondern mit einer mittelalterlichen Burg'"}. I I . I ! I! ,� 30i AUREL DECEI :r f j 1 1 [305] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (;UD SIBIU) Astăzi ruinele cetăţii apar în toată măreţia lor, în urma ini­ ţiativei luate în anul 1936, de către intelectualii din Sibiel, de a doborî arborii care crescuseră pe "Vârfu Zidului", insinuându-se printre crepături şi înecând totul în verdeaţă. Numai un fag pu­ ternic, de pe care se vede albind Sibiul, a fost lăsat în picioare. sub ziduri. Dela el în j os pădurea urcă încă spre piscul însorit de-acum şi invârstat de şopârle. Muntele numit "Vârfu Zidului" se iveşte, când vii dinspre valea Marăşului, de cum coteşti pe la Apolduri; tot aşa de ma­ siv se ridică şi înaintea celor care vin dinspre şes, de pe Târ­ nave. Iar de sus, de pe culmea lui se văd în zare Munţii Oltului, In spate, adecă înspre miazăzi, creasta, al cărei bot îl încunună ruinele, se prelungeşte imbinându-se cu alte creste albe de: me­ steceni, până încep codrii negrii de brazi, urcând mereu, de­ parte în fundul zării, unde se arcueşte domol Cindrelul (2248 m.), după care era ascunsă veohia graniţă cu Ţara Românească. Pe sub poalele lui curge râul Sibielului, care împreună cu râul Săliştii şi cu Cernavoda Săcelului se varsă în râul Sibiului, lângă Orlat: iar înspre răsărit mai este ocolit de Valea Cetăţii. Altitu­ dinea, la punctul triangular aşezat în mijlocul ruinelor, e de 987 metri 1) . "Vârfu Zidului" se aiaptă dintrodată în sus, de-asupra sa­ tului strâns în vale. Pe "calea nouă" care şerpuieşte pieptiş până sub ziduri, se poate merge călare şi pe jos. Insă drumul de car e pe la Cacova, Pe acolo trebuie să-şi fi dus proviziile odinioară -'- căci drumul e ve chiu - cei care stăteau în cetate. Ruinele le-am cercetat în mai multe rânduri, în vara anilor 1938 şi 1939. La 1 Septemvrie 1939, am făcut măsurătorile pen­ tru releveu; şi tot atunci d-l Nelu Dobrotă, inginer agronom, a luat cele 7 fotografii. Dupăcum se poate vedea din planul cetăţii {vezi: Profilul fortificaţiilor]. pe botul de deal, care se prăvăleşte apoi până în vale, era un întreg sistem de fortificaţii. Venind dinspre Vest, 1) Cf. Touristenkarte der Secfion "Hermannstadt" des Siebenbiirgischen Korpathen- V ereines, 1 :75.000. Selbstverl ag der Section "Hermannstadt", 1899. eo [306] 306 AUREL DECEl dinspre munţi - prin urmare de pe drumul de acces la cetate - dealul era dela natură gâtuit de un şanţ. Aci a fost tăiat aşa­ numitul "Halsgraben", care despărţea complexul cetăţii de re­ stul împrejurimii'}. Urmele acestui şanţ adâncit artificial, se pot vedea bine şi astăzi, deşi sunt aproape nivelate de pajişte. Din acest şanţ începe un urcuş în pantă mare, de vreo 2(}--25 m., terminat într'un tăpşan ca un bastion natural. 'O potecă duce! aci spre cetate. Insă un alt şanţ împiedecă accesul [v. F ot, 1). E Fig. 1. larg de 8 m. şi va fi fost adânc de vreo 4 m., azi fiind astupată de pământ şi pietre. Acesta era şanţul dinaintea porţii ("Thor­ graben")2), peste care e de presupus că era aruncat un pod ce putea fi ridicat. 1) CI. Otto Piper, Abriss der Burgenkunde [Sammlung Goschen, No. 119). Leipzig, 1900, p. 62. Konyoki J6zsef, A\ kozepkori uârak kiilănii« iekin­ letlel Magyarorszcigra, Budapest, 1906, p. 8: "'Inyakarok". 2) Piper, 1. c, Konyoki, ibid.: "kapuarok'l. [307] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 307 Aci apare cetatea. După o mică escarpă, de vreo 15 m, în­ tindere, urmează şanţul mare - deosebit de cele două ante­ .rioare, care tăiau transversal culmea - a cărui contra-escarpă să fi avut vreo 3-4 m., iar escarpa urcândă spre zidurile ce­ tăţii vreo 5-6 m. [v. Fot. 8). Acest şanţ, care înconjura întreaga cetate, ("Ringgraben"PL era mai cu seamă întrebuinţat la ce­ tăţile dela şes, fiind umplut cu apă. Şi la cetăţile de munte, însă, avea o funcţiune defensivă importantă. El imprejmueşte şi ce­ tatea Tălmaciului, - zidită pe un deal mult mai scund -, unde e păstrat foarte hine"]. Cetatea, apoi, a fost zidită pe stânca vie - un conglomerat calcaros - care se înălţa mai sus decât celelalte ridicături şi pe urmă se prăbuşea spre vale, un ţanc puternic, compact, având formă elipsoidală cu direcţia aproximativă Sud-Vest. Şi cetatea fu construită după un plan elipsoidal [v. Planul). Avea o singură intrare, care era apărată de un bastion circular. Dimensiunile cetăţii sunt următoarele: Lungimea (măsurată între laturile exterioare ale zidului): .65 m. Lăţimea (la fel măsurată, în punctul cel mai larg): 34 m. Circonferinţa (socotind şi bastionul): 175.3). 1) lbid. 2) La 1888 H. Miiller l-a văzut astfel {Korrespondenzblatt, cit., p. 2): "Rings um diese Mauer zieht sich ein fast ganz, mit Schutt ausgefiillter Gra­ ben, dessen ăussere Urnwallung gleichfalls· Spuren von Mauerwerk zeigt, und zwar scheinen hier entweder ausschliess lich oder doch mit den Steinen unter­ mischt Ziegeln gebraucht worden zu sein, wăhreud in der innern Mauer kein Ziegel entdeckt wurde". Astăzi nu se mai poate găsi nici o urmă din aceste ziduri ale şantului şi mai puţin din cărămizile, pe care Miiller le-a văzut. Din patre-ne, nu credem că acest şanţ să fi avut un parapet de zid, în între­ gime, afară eventual de regiunea porţii. Ceeace a găsit Miiller în şanţ sunt dărâmături rostogo lite din insasi cetatea. H Miiller, 1. c. dă 60 de paşi lungime şi 35 lăţime. Aceeaşi descriere e reprodusă întocmai de Dr. Fr. Teutsch, Unsere Burgen, în Jahrbuch des Siebenbiirgischea Karpathenoereines, 1889, IX, p. 78. Numai circonferinţa, 150 m., i-o dă Iulian Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal. Bistriţa. 1920, p. 36. No. 618. O scurtă descriere a cetăţii a dat-o tot 1. Marţian, in Il rme din războaiele Romanilor cu Dacii. Studiu arheologic. (Publicaţiile Co- [308] 308 AUREL DECEI Poarta, în punctul E, din care nu s'a mai păstrat nimic, fiind acolo zidul rupt, nu va fi fost prea mare: să fi tot avut 1,50-2 m."]. Zidul, însă, e păstrat pe tot cuprinsul circonferinţei, pre­ zentându-se mult mai deteriorat pe laturea sudică şi estică. Aci se ridică la 1-1,50 m. In partea nordică şi vestică este mult mai bine conservat şi se ridică, în punctul F, până la înălţimea de 8,40 m., măsuraţi din interior, sau 5,50, măsuraţi din exterior: din aceştia, 3,40 m. reprezintă colţul de zid izolat, cu spărtura Fig. 2. ajurată [v. Secţiunea longitudinală A-B şi F ot. 3). Dela punctul F până la punctul C al planului, zidul are pretutindeni în inte- . rior cam 5 m. înălţime, măsuraţi de pe stânca vie, care acolo e mai scufundată, Zidul cetăţii era foarte gros: curbura sudică şi misiunii Mon. Ist. Secţ, p. Trans. Il. Cluj, 1921; p. 42, lăsând să se înţeleagă că ar fi dacică sau romană. Aceleaşi date le dă, după H. MiilJer, şi Dr. E. Albert Bielz, Die Burgen und Ruinen in Siebenbiirgen, F. 1., 1898. p. 59. 'l Cf. Piper, Q. C., p. 64. \ [309] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 309 estică are 2,80 m, grosime, iar laturea nord-vestică are 2 m. E construit din piatră necioplită, ruptă cu ciocanul, adusă din îm­ prejurimi, fără să fie întrebuinţată deloc piatră de râu. Morta­ rul foarte dur e din var alb cu nisip auriu. Nu am găsit nicio urmă de cărămidă nici în zid şi nici în alcătuirea mortarului. Şi bastionul e la fel zidit. Piatra era legată deadreptul de stânca Fig. 3. vie prin mortar, dupăcum se poate observa pe Fot. 4 (luată în punctul H, direcţia V-El. In afară de punctul E, zidul cetăţii a mai fost rupt în punc­ tele G şi H. Ruptura G, care poate fi bine văzută pe Fot. 5 (luată dinspre Est spre bastion) şi pe Fot. 6 (luată invers), e lată de 2,50 m.: iar ruptura H. [v. Fot. 4) are 4 m. In laturea nordică două scobituri mari de 2 resp. 4,50 m, au stricat zidul dinlăuntru [v, Secţiunea longitudinală A-B), fără a-l perfora, în jumătatea de jos. Toate sunt făcute fără îndoială de căutătorii ,de comori, cele dela punctele G şi H fiind probabil dovezile ope­ raţiilor societăţii săseşti de exploatare a bogăţiilor lui Decebal. [310] 310 AUREL DECEI 1 I r., Bastionul are un diametru interior de 6,50 m. Zidul lui e de 2 m. grosime. Inălţimea totală, cât se desprinde din moloz şi ierburi, e de 3,70 m. înăuntrul cetăţii; iar în afară căză tu­ rile şi pământul îl astupă până aproape de gură. In interiorul bastionului e mult moloz şi iarbă, încât nu-i apare fundul. In- Fig. 4. \ spre gură, zidul prinde a se curba puţin" ceeace indică fără în- doială că în acel loc fusese o platformă despărţitoare de etaj. Intrarea în acest turn era aşadar cam ta nivelul lui de astăzi ŞI se deschide desigur din interiorul cetăţii. In cazul acesta r J [311] CETATI':A SALOO DELA SJBIEL (JUD. SIBIU) 311 el avea Ş1 o pivniţă, în care se intra printr'o uşă tăiată în po­ dea. [v, Fot. 7). Dela turn zidul cetăţii în laturea lui nordică pornea în linie dreaptă înspre răsărit, până în dreptul rupturii G. Acea­ stă parte are o lungime de 29 m. Examinând zidul pe dinlă- Fig. 5. untru, se poate constata uşor că până la înălţimea de 2 m. era mai gros cu 30 cm, decât restul care continuă în sus. Pragul acesta ţine de-alungul întregei porţiuni a zidului, având tot 30 cm., până în punctul unde se împreună cu bastionul. Şi bas­ tionul are acest prag interior, de 50 om."] [v. Fot. 5 şi 6; şi 7), la acelaşi nivel cu al zidului. Rostul acestui prag interior cre­ dem că e limpede: era baza unei camere, pe care se sprijinea ') Dacă există acest prag al bastionului şi în afară, nu .se poate con­ stata, din cauza pământului îngrămădit acolo. Totuşi l-am însemnat cu linii întrerupte pe plan, deoarece e probabil c'a fost, ca un fel de sprijin al tur­ nului în partea inferioară. [312] 312 AUREl DECEI podeaua. Sub podea, aşezată deasupra stâncii crude [v. Sec­ ţiunea transversală C-D}, se află desigur o pivniţă, sau o magazie, având o înălţime de cel puţin 2 m. Dela prag în sus, zidul cetăţii e păstrat încă 3 m. Aici, în această parte, zidul devine părete. Urme de tencuială se pot distinge foarte bine Fig. 6. încă pe zid. In felul acesta, aci se afla desigur "sala de arme - o singură încăpere lungă de vreo 30 m. şi lată cam de vreo 15 m.,până în mijlocul cetăţii - flancată şi de bastion (pe care, în interiorul cetăţii de asemenea se văd urme de tencu­ ială], Indicii despre alte construcţii în interiorul cetăţii, fie de piatră, fie de lemn, nu sunt. Nu e exclus totuşi ca de-alungul zidurilor acestei cetăţi puternice să fi existat astfel de clădiri, care mai probabil fuseseră din lemn şi 'de aceea au dispărut fără urmă"]. 1) Asupra aranjamentului interior al unei cetăţi ef. A. Caurnont, Abe­ cedaire ou rudiment d'archeologie: Archiiecture civile el militaire, Ed. III. [313] CETATEA SALOO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 313 Mai avem de amintif "fântâna". Săpată în stânca vie probabil într'un loc unde opunea mai mică resistenţă, în urma vreunei crepături - ea e de formă perfect circulară, însă mai mică decât bastionul [v, Secţiunea cisternei, J-K) .Are un dia­ metru .de 3,70m., acelaşi până jos. Adâncimea ei de () m. Fun- Fig. 7. dul e din stâncă vie, iar dela înăţimea de 1-1,50 m. înspre gură peretele este căptuşit cu pietre necioplite, fără mortar, însă bine înciocălate până sus, Gaura se înfăţişează foarte urne- Caen, 1869, p. 393. V. planul complicat al cetăţii Torna din Ungaria, la Czo­ bor Bela, Magyarorszcig kozepkori uârai, în revista Szăzadoh, 1877, XI, p. 723. Urme de construcţii de lemn găseşte şi d-I Walther Horwath în cetatea atribuită de popor lui "Radu Negru" dela Breaza din judeţul Făgăraş; cf. tn« Radu Negru-Burg bei Breasa, în Korrespondenzblatt des Vereins liir siebenbiirgische Landeskunde, 1924, XL VII, p; 44. Această cetate, prin felul construcţiei, prin alegerea locului, pare să fie din aceeaşi epocă cu cea dela Sibiel. Vezi şi G. E. Miiller, Burg "Negru Voda" in T'ărzburger Pass, Kor­ respondenzblatt, 1923, XLVI, p. 48 sq.: o cetate de formă pătrată, care, după [314] 314 AUREL DECE! dă. Aci era de bună seamă cisterna cetăţii, adecă rezervorul de apă, care era că rată acolo de slujitori, deoarece pe tot botul de deal apă nu iese din stâncă, iar izvoarele şi păraiele se află la depăr tări de câteva sute de metri dela "Vârfu Zidului" 1) Pentru a completa descrierea cetăţii, trebue să pomenim d-I MiilIer, ar putea fi acel neidentificat încă "castrum munitissimum", zidit de Cavalerii Teutoni "ultra montes nivium". Ruinele cetăţii acesteia sunt pe un deal lângă Podul Dâmbovicioarei, Ia Nord de Rucăr. Poate tot Ia această cetate se referă dona ţia făcută Braşovenilor, Ia anul 1377 de că­ tre Ludovic cel Mare, regele Ungariei, dăndu-Ie posesiunea Torcsvâr (pasul Bran) cu condiţia să ridice în locul cetăţii de lemn a Cavalerilor T eutoni o cetate de piatră. Cf. Konyoki, a. C., p. 38. - Oricum, e încă departe vre­ mea, când var putea fi bine cunoscute, 1) Piper, a. C., p. 108: "Die Cisternen waren wie die Brunnen hâufig mit Quadern sorgfaIIig ausgemauert, auch wenn sie aus dem Felsen gchauen waren." Cf. şi Konyoki, a. C., p. 108, dar mai ales p. 276. In Ungaria erau încă astfel de cisterne scobite în stâncă, Ia cetăţile Sztrccsen, Bor ost yănko şi Lietava. Pe fundul cisternei erau aşezate pietricele pentru limpezirea apei. In Germania era, de ex. Ia Hohestein în Bavaria, un coridor subteran săpat în stâncă, ducănd la rezervorul de apă. Această apă din cisternă era folosită numai în mod excepţional. Numeroase documente dovedesc că exi­ stau contracte Între castelan şi populaţia din apropiere, în vederea procu­ r ăr ii apei. Konyoki dă şi diferite dimensiuni de cisterne. CI. şi M. J. Ack­ ner, Die riimischen Alterthiimer und deutschen Burgen in Siebenbiir gen, în Jahrbuch der kaiserl. kănigl. Ceniral-Commiseion zur Ert orschung und Er­ haliung der Baudenkmale, 1856, 1 (Wien). 'p. 43. Ackner nu cunoaşte cetatea dela Sibiel. H. MiiIIer, Die Sibieler Burg, p. 2, îi idă diametrul exagerati de 6 m.: reprodus exact la Teutsch, Unsere Burgen, p. 78. V. şi Bielz, 1. C.: tot cisternă, şi Czobor, a. C., p. 709. "Fântâni" sunt şi Ia cele două cetăţi medie': vale pomenite mai sus, dela Breaza şi Podul Dâmbovicioarei. _ "Papiţa" din Orlat, recunoscândo "fântână" în această cisternă, nădăjduia că pe aci va intra în raiul comorilor lui Decebal. Având desigur cunoştinţă de "do­ cumentul cu pretenţii autentice", ultimul necrofor din zilele noastre, preotul Dancăş din Răşinari, tot in acest loc a inceput săpăturiIe pentru a oblici taina cetăţii. La 1 Septemvrie 1939 - în ziua izbucnirii războiului germano" palon _. pe un Irunzar boltit verde deasupra -cistemei se putea ceti pe o tăbliţă: "Intrarea Oprită". Nu ştim dacă preotul, Dancăş are autorizaţia Co­ misiunii Monumenfelor Istorice pentru a scurma zidurile cetăţii, sau nu, Însă frunzarul rămas pustiu - deoarece lucrătorul "a fost concentrat" ­ semăna cu ... frunzarul lui Păcal ă. Totuşi, în felul acesta, am putut cerceta cisterna. [315] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 315 Anexa N().1. - Parte din obiectele din cetatea Salgo păstrate in Muzeul Brukenthal din Sibiu. [316] 316 AUREL DECEI şi tunelul dela punctul 1. In acest loc, chiar sub zidul cetăţii, însă în interiorul şanţului, pe escarpa zidului, se deschide o gură de) vreo 2 m. înălţime în stânca vie. Drumul acesta subteran e de vreo 20 m. lungime, oprindu-se în stâncă; după vreo 10 m. dela gură el coboară înspre inima steiurilor de piatră. Se vede clar că e Iucrat de mână omenească şi în imaginaţia localni­ cilor el ar corespunde intrării în încăperile cu comori. Nu poate avea nici un rost, nicio funcţiune în sistemul apărării - căci subterane le de refugiu nu răspundeau afară chiar sub sabia duşmanului. De aceea credem şi noi, cu H. Miiller, că deoarece la anul 1850 acest tunel nu exista, el trebuie atribuit efortu­ lui societăţii pe acţiuni de a găsi aur"] De o dată mai recentă, poate de vreo 5-10 ani, este spărtura în zidul dinspre răsă­ rit - fără a-l rupe de tot - Făcută la poalele lui, în lăuntrul şanţului imprejmuitor (în dreptul literei L, unde e punctul tri­ angular). Altfel zidurile cetăţii se menţin bine, înfruntând vre­ mea. Cine a înălţat această cetate şi ce nume purta? Şi care e trecutul ei? Numele ei a pierit din amintirea poporului, care o cunoaşte numai ca "Cetate" şi poate nu i-o fi zis nici odată altcum. In orice caz, cetatea noastră romană nu el deoarece Romanii îşi construiau castrele nu pe vârf uri de munţi, ci pe ş�s sau pe văi, iar planurile şi construcţia castelelor- erau cu totu� altele; apoi din epoca romană aproape toate resturile arheologice ni s'au păstrat acoperite de pământ. Nici fortificaţiile dacice, aşa 1) Die Sibiele� Burg, p. 3: "Vielleicht yerdanken der Arbeit dieser Ge­ sellschaft auch die Kluft am Osteingange \und der unerirdische Gang, ja vielleicht auch die beiden gegenwărtigen Zugănge zum Burgraurne -ihre .Ent., stehung, da Professor Reissenbergcr, der i�\ den SO-er Jahren den Berg zweimal bestieg, von ali' diesem nichts gesehJn hat. Dagegen fand er einen Eingang neben dem Turme und eine Ari. "Vor�erk" mit besonderem Graben im Siidwesten der Burg, an einer StelIe, wo j�lii:;'ger Burggraben mit be­ sonders viel Stein- und Ziegelschutt ausgefullt \ist,und ausserdem Spuren von Wohnungen im inneren Burgraume, wovon jetzt nichts mehr entdeckt werden konnte". [317] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD SIBIU) 317 , , , " -,l I I� I -i [318] 318 AUREL DECEI � cum ne-a fost transmis chipul lor de Columna lui Traian, sau cum le-a desgropat d-I profesor D. M. Teodorescu, nu se în­ făţişau aşa. Cu atât mai puţin întăriturile preistorice. Cetatea e medievală. Şi credem - cum au. crezut şi alţii înaintea noastră 1) că ecetatea intâlnită în documentele veacului al XIV-lea sub numele de "Salgo". Pentru prima oară apare în documente, în aceste părţi, o cetate la anul 1322: "castrum Salgo nuncu­ patum in partibus Transsilvanisconstitutum ... cum novem villis Zazekees, OmIas, Feketewyz et Warolyafolw nominatis ac aliis quinque Olaceis ad idem castrum pertinentibus'P]. Cele patru sate, al căror nume este dat in ungureşte, sunt satele: a) Cunţa, de pe valea Secaşului celui care se uneşte cu râul Se­ beşului şi se varsă în Murăş (nu cel care se varsă în Târnavă], într'O' regiune unde au fost colonizati Saşii"] j b) Amnaşul, cum e numit astăzi, cunoscut în istoriografia noastră sub numele de 1) Profesorul Reissenberger şi H. Miiller; ef. Korrespondenzblaft, 1889, p. 3. Apoi Dr. Fr. Teutsch, Unsere Burgen, cit., p. 78; Bielz, o. c., p. 59; Walter Horwath, Die Landnahme des Altlandes im Lichte der Kirchenbau­ ten, în: Korrespondenzblatt des Vereins liir siebenbiirgische Landeskunde, 1936, LIX, p. 172, 179. 2) Acest document a fost dat mai întâi în regest, la G. Fejer, Codex Diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac cioilis, vol. XI, p. 467. Apoi, în întregime - cu unele diferenţe - la Nagy Imre, Codex Diplomaticus Hun­ garicus Andegauensis = Anjoukori Dhmânytâr (în M onumenta Hungariae Historica = Magyar T'ărtenelmi Emleheh, Elso osztâly, Ohmănytârah}, voI. II, Budapest, 1882, p. 39; Hurmuzaki, Documente, 1-1" p. 585. Ultima ediţie, cea mai bună, la F. Zimmermann-i-C. Werner, Urkund�nbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbiirgen, 1. Band, Hermannstadt, 1892, p. 365 (citat Ur kundenbuch}. 3) Cunţa, ungureşte Koncza, săseşte Zekeschdorf, dupăcum indică nu­ mele din document: "Secaşul săsesc", trebuia să fie într'o regiune săsească. Aşa o identifică şi "Indicele" la Urku.ndenbuch, r p. 613. Apare mai întâi ca "terra Scekes" între 1290-1295; Urkundenbuch, r, p. 168, apoi 199, 229, -etc. E foarte probabil ca "praedium nostrum regale Scekes vocatum" dela 1293 (cf. Gh. 1. Brătianu, Un miracol şi o enţgmă istorică: Românii în evul mediu, ed. II, Bucureşti, 1939, p. 20). să fi fost tot pe această vale a Seca­ .şului, după.cum rezultă şi din actul acesta don�ţional dela 1322. [319] CETATEA SALOO DE;'A SlBIEL (JUD. SIBIU) 319 Amlaş '}: c} Săcelul, pe lângă care curge apa Cernavoda"] şi d) Orlatul"] "Celelalte cinci sate româneşti care aparţin ace­ leiaşi cetăţi" - deşi nu sunt numite, la 1322 [şi nici la 1324, când e vorba de aceeaşi cetate), -srunt înşirate la anul 1383, într'un act al reginei Ungariei, Maria: "quandam posessionern nostram regalem Omlas vocatam in terra nostra Transilvana inter (sedes nostras Cybiniensem et Zeredahel '] situatam una cum quatuor villis Olachalibus videlicet Grozdorph cum Ga­ lusdorph, Graphondorph, Budinbach et Cr ipzbach vocatis "5). Aceste sate sunt: Săliştea [Grossdorf, Nagyfalu"}, Galesul [Ga­ lusdorf), Valea [Grabendorf] , Sibielul [Budenbach] şi Cacova [Krebsbach]."] In acelaşi an peste câteva săptămâni: "Omlas ... cum quatuor villis Olachalibus vindelicet Grozdorph alio no­ mine Galusdorph ac Graphyndorph, Budynbach et Cripzbah vocatis"."] In aceste documente e vorba, prin urmare de sa­ tele româneşti dela poalele munţilor Sibiului, (chiar dacă prin al cincilea sat, menţionat la 1322, ar putea fi înţeleasă Tilişca, 1) Săseşte Hamlesch. Numele vine din ungur eseul Ornlăs, "surpătură", 2) Cernavoda, dupăcum se ştie, e un cuvânt slav, care însemnează "Apa Neagră". Ungurii I-au tradus în limba lor: Feketeviz, şi Saşi la fel: Schwarzwasser [deşi înainte de războiu numele oficial unguresc al satului era "Szecsel"). CI. Ilrhundenbuch, 1, p. 283 [a. 1383): "quae metae distin­ guunt inter Chirnauo da, Nogfalu (= Sălişte] et Feketheuyz", unde se face deosebire între satul Feketeviz şi râul Cernavoda. V. asupra numelui Wal­ ther Scheiner, Die Ortsnamen im mittleren Teile des siidlichen Siebenbiir­ gens, în: Balkan-Archiv, 1926, II, p. 123. ") Asupra orginii numelui, vezi mai jos. - Aceste patru sate le-a iden­ tificat la fel şi D. Onciul, Titlul lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui, în: Convorbiri Literare, 1902, XXXVI, p. 730. La fel, 1. Moga, Problema Ţării Looiştei şi ducaiul Amlaşului (Extras din "Anuarul Institutului de Istorie Naţională", Cluj, vol. VI). Cluj, 1935, p. 4. Vezi şi N. Iorga, istoria Româ­ nilor, voi. lIl: Ctitorii. Bucureşti, 1937, p. 196, 228 notă, 239, şi mai ales 257. 4) Miercurea (Sibiului), ungureşte Szer dahely, săseşte Reussmarkt. 5) Urkundenbuch, II, p. 575. ") Sensul primordial al slavului "selişte" (dela "selo", sat) era acela de "sat mare". CL L Schiopul, Sălişie, in Dacia Istorică, No. 3, 15 Decern­ vrie, 1937, p. 108; şi W. Scheiner, o. c., p, 125. 7) Cf. Onciul, 00. C., p. 732, notă; Moga, 1. c. 8) Urkundenbuch, II, p. 578 şi 579, [320] 320 AUREL DECEI deoarece Galeşul e lipit de Sălişte"] precum şi de încă alte patru sate. Aşadar în această mg:iune trebuia să fie cetatea noastră. Unde anume? La Orlat, pe dealul "Zidul" se văd as­ tăzi nişte vagi ruine ale unei mici clădiri de piatră, care măr­ turisesc că acolo a fost cel mult tm post de observaţie, nu o cetate; iar pe dealul Vărăriei, zis şi "Cetăţuie", nu se pot con­ stata decât urmele puţin perceptibile ale unei aşezări poate preistorice, fără nicio rămăşiţă de zid, cum ar fi trebuit să ne rămână dela o cetate medievală. La Amnaş niciun document din epoca aceea, şi nici de mai târziu, nu ne îndreptăţeşte să localizăm cetatea "Salgo"; nici pe teren, nici în tradiţia lo­ cală, la Amnaş nu s'a păstrat vreo reminiscenţă despre vreo "cetate".2) 1) Documentele înşile spun: "cum" şi "ali,o nornine". Ti lişca apare mai întâi la anul 1366; v, Urkundenbuch, II, p. 272: "Thylichke". Tilişca nu este socotită printre aceste cinci sate de d-I L Schiopul, o. c., p. 110, 1. Moga, 1. c., Onciul, 1. c.; nici d-I Iorga, Istoria Românilor, voI. III: Ctitorii, Bucu­ reşti, 1937, p. 257 şi 239. O consideră însă ca aparţinând cetăţii "Salgo" Balăssv Ferencz, Szelistye es Talmcics oârânale es teriilet eneh jogtortenelmi nyomozcisa, în: Suizadok. 1872, VI, P: 86. De asemenea Ioan cavaler de Puşcariu, în "Memorandul Românilor din scaunele filiale ale Sălişiei şi TăI­ maciului, dat dietei din Pesta în şedinţa din 7 August 1868", publicat în vo­ lumul Coniribuţiuni istorice privitoare la trecutul Românilor de pe pămânlul crăiese, sub îngrijirea unui comitet [Dr. Ilarion Puşcariu, Ioan de Preda, De Lucian Borda, Dr. Ioan Lupaş, De I03n Mate:u şi De Silviu Dragornir}, Sibiiu, 1913, p. 75. Insă autorul "Memorandului" crede greşit că cetatea "Salgo" era la Sălişte, şi deaceea îi ies în total 6 sate. Cf. şi ibid., p. 232. 2) L cav. de Puşcariu, în "Memorandul" său (Contribuţiuni, p. 74) în­ şiră alături de cetatea Tălmaciului şi "Salgo" şi cetatea Omlas, fără a in­ dica vreun izvor. De asemenea nu credem, până nu se va ivi documentul, sau măcar altă ştire, că "voivodul transalpin Dragoş în anul 1460 a dărâmat ca­ strul Omlas" iibid., p. 78; vezi şi textul unguresc, P: 16). Tot fără a indica, în acest punct, izvoarele, afirmă şi Simon Florent, in "Petiţia scaunelor filiale Sălişie şi T'ălmaciu, înaintată ministrului de justiţie prin avocatul Si­ mon Floreni" (Contribuţiuni, p. 232, traducând-o din ungureşte), că "In apropierea cetăţii Sa lgo se găsea cetatea regaască zidită mai târziu Amnaş unde zace astăzi comuna săsească Amnaş, cu care s'a împreunat hotarul Sălişte numindu-se pământul Amnaşului [terra Omlas)". Balăssy, Szelistye es Talmcics uârânah, cit., p. 89 respinge aceast� afirmaţie: "Hogy Gmlâson valaha var IeU volna, annak semmi biztos nyomăra nem akadha!ni". [321] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 321 In documentele veacurilor XIV şi XV Amnaşul e numit tO't­ deauna "possessio", .willa", sau "oppidum". La Tilişca, pe un deal stâncos deasupra satului, se pot vedea şi astăzi ruinele unui singur zid al unei cetăţi. Acest zid însă nu îngăduie nicio concluzie cu privire la epoca în care a fost zidit, decât doar atâta că e medieval"]. Pe teritoriul celorlalte sate menţionate în legătură cu ce­ tatea "Salgo" nu mai există alte urme de cetăţi; nici chiar la Sălişte. Considerând apoi că ruinele dela Sibiel mărturisesc despre o cetate deosebit de puternică, de dimensiuni mari, pe care numai o considerabilă putere stăpânitoare ar fi putut-o construi într'un punct aşa de înalt şi dominant, se poate spune cu toată certitudinea că ruinele cetăţii de pe "Vârful Zidului" reprezintă "castrum Salgo", amintit documentar la începutul veacului al XIV-lea. Nu în ultimul loc, această certitudine e confirmată şi de planul construcţiei, de alegerea locului şi de materialul întrebuinţat la zidire, care toate - din motive arhi­ tectonice şi stilistice - fac să fie atribuită veacurilor XIII şi XIV. Mărturiile istorice nu ne desvăluesc în întregime originea şi trecutul ei. Vom incerca, cu toate acestea, să le înfăţişăm aici. 1) Asupra cetăţii dela Tilişca cf. Ackner, o. C., p. 45; e pusă ruina şi pe harta anexată la sfârşitul studiului. Bielz, o. C., p. 59, No. 431. Kovări Lăszlo, Erdely epitesz eti eml ehei ("Erdely Regisegei" mcisodik băoiteit hia­ dâsa}. Kolozsvărtt, 1866, p. 57. CI. şi 1. Marţian, Urme, cit., p, 42. Etimo lo­ gia numelui la W. Scheiner, o. c., p. 148: "rum. til işca "Hexenkraut", dem etwas Slavisches zugrundeliegt, da die urk. Formen alle telic-zeigen". In ziua de .'O/IV 1940, cercetând această ruină, am putut constata că un singur zid înalt de 1.20 m. şi lat de 3 m. se păstrează pe vârful dealului "La Ce­ tate". Zidul e din piatră - şistur i cristaline - ruptă, precum şi din piatră rotunjită de râu, prins cu mortar solid de nisip. In partea de jos, la pământ, e perforat zidul. Nici o urmă de cărămidă nu există; nici în mortar. Cetatea nu pare să se fi întins jur-împrejur pe buza podişului care e de vreo 200X70 m. de întins. Insă imediat pe coastă, înspre Nord - către Apolduri, deci către câmpie - sub marginea .podişului la 5 m. se găsesc urmele unei "circumvolaţiuni" (cum îi zice 1. Marţian), adică ale unui şanţ adânc de 1 m., plin de piatră similară aceleia din .fragmentul de ruină. A doua aşa zisă "circumvolaţiune" este urma clară a unui drum de cară suind spre podiş. 21 [322] �22 AUREL DECEI luând călăuză documentele, iar unde ele lipsesc, intregindu-Ie cu bună logică. După cum am văzut, cetatea noastră e pomenită mai întâi la anul 1322. La 5 August 132,2 ea îi este resiituită regelui Un­ gariei, Carol Robert. In actul de donaţiune dela aceea dată, re­ gele dărueşte mai multe moşii pe Târnave, lui Nicolae, fiul lui Conrad din Tălmaciu ("magister Nicolaus Iilius Conrrardi de Tolmach"], pentrucă i-a fost sprijin tare în acţiunea de recuceri­ re a Transilvaniei şi pentrucă .castrum Salgo nuncupatum in partibus Transsilvanis constitutum, quod habebat et detinebat, ad manus nosiras reddidit el restituit cum novem villis ... ex cuius castri et villarurn restitutione ... augmentationem nostri regimi­ nis ... successit", Deaceea îi donează satele Valea Lungă şi Mi­ căsasa, împreună cu Pănade şi Şona pe Târnave '}. Aşadar, ce­ tatea, deşi o "avuse şi deţinuse" Nicolae fiul lui Conrad din Tălmaciu, totuşi nu o stăpânise în deplină şi irevocabilă pro­ prietate şi deaceea o restituie regelui. Semn că ea era a regelui înainte; era un "castrum regale". Atunci, cine a făcut-o şi ce rost avea? Inainte de toate trebuie să ne reprezentăm clar teritoriul cetăţii. li aparţineau, pe lângă cele cinci sate "româneşti", care erau ca o expresiune a muntelui, celelalte patru sate: Cunţa, Am­ naşul, Săcelul şi Orlatul, toate aşezate mai spre şes. Până târ­ ziu, aceste nouă sate nu erau cuprinse în aşa-zisul "Saohsen­ land", ci erau aşezate pe întinsul comitat Alba [Feher megye, comitatus Alba) 2). Comitatul Alba - care într'o vreme era com­ pus din Alba inferioară şi superioară, pe Murăş şi Târnave în sus, până în ţinutul Secuilor, - după toate probabilităţile, 1) Urkundenbuch, I, p. 365-366. 2) Vezi harta "Umfang des Sachsenlandes oder Konigsbodens in Sie­ benburgen im Jahre 1804", anexată la Georg Miiller, Die urspriingliche Rechislage d er Rumănen im Siebenbiir ger Sachsenlande (în: Beiiriige zur Verfassu,ngs- und Verwaltungsgerichte d er Deuischen in U ngarn, 1. Heft). Hermannstadt, 1912. Şi harta colorată pentru aceleaşi chestiuni: "Coloniile săseşti dela Orăştie la Baraolt şi" Ţara Bârseiv, la Iosif Schiopul, Diploma Andreiană din 1224 şi alte documente falşe sau falş interpretate. Cluj, 1934. [323] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 323 .înainte de venirea Saşilor se întindea spre Sud până la limita munţilor, sau mai bine zis înspre miazăzi nu avea, sau nu i se poate determina, o graniţă. Teritoriul Făgăraşului, Sibiului şi -ohiar al Hunedoarei, aparţineau acest.ui comitat. Fie c'a luat fiinţă încă în secolul al XI-lea (pe timpul lui Ştefan cel Sfânt, regele Ungariei, căruia i se atribuie organizarea în comitate a .stăpânirii unguresti}, fie mai târziu - deoarece e menţionat prima oară la anul 1175 - pe întinsul lui 'cuprins au fost co­ .lonizaţi, în veacul al XII-lea, "oaspeţii" Saşi, acordându-li-se anumite porţiuni de-ale acestui comitat, Rămâneau chiar în ini­ ma aşazisului Sachsenland multe enc1ave, cari ţineau de corni­ tatul Alba, bucurăndu-se de regimul comitatens, regal'). Teri­ toriul cetăţii Salgo, în continuitatea teritorială cu ţinutul Mure­ lui, se icuia între cele două unităţi politice, Însă nu şi omogene etnice, deoarece preexistau Românii, ale Saşilor: "A1tland" şi ."Unterwald" (Land vor dem Walde). adecă unitatea dimpre­ jurul Sibiului, care înspre apus ajungea până la OrIat - ră- 1) Insuş contele Iosif Kemeny, U eber die Entstehungszeit d er unga­ rischen Komitate in Siebenbiirgen, în Anton Kurz's Magazin fiir Geschichte, .Literatur und alle Denk- und M erhioiirdigheiten Siebenbiirgens. Kronstadt, 1844, 1, p. 230-238, deşi găseşte comitatele transilvane amintite documen­ tar abia în veacurile XII-XIII, totuşi e de părere că ele ar fi fost construite de Ştefan zis cel Sfânt (997-1038). Vezi însă temeinice le studii ale lui Pesty Frigyes, Az eltiint Tiigi oârmegyeh, 2 vol. Budapest, 1880. In vol. 1, p. 19': comitatul Alba, menţionat la 1175; vol. II, p. 19: "A vărmegyekre val6 fel­ osztăst a II. Geza alatt bevăndorolt flandriaiak [szăszok] mar elotalăltăk, es a Iold melyen megte leped tek, nem lehetett mas, mint az osregi F eher var­ megye, mely nezetem szerint Er dclynek deli hatărăig terjedt, es igy a mai Szeben videket es Brass6 videket is magăba Ioglalta". V ezi aci dovezile şi pentru ţinutul Secuilor şi pentru comitatul Hunedoara. Termenul deserta, întâlnit în legătură cu unele părţi al� acestui enorm comitat, care teoretic era alcătuit din întreg ţinutul dintre Murăş şi munţi, "în orce caz spune numai atât despre împrejurările de atunci, că aci nu existau 'oraşe şi loca­ lităţi dese", iar faptul că populaţia anterioară - "lemnari, cărbunari, vână­ tori, păstori" - nu este pomenită în documente, îl face pe Pesty să compare alcătuirea Statului ungar [ă llarnkepezcs] cu progresiva, graduata ocu­ pare a Americii. CL şi V. Meruţiu, Judeţele din Ardeal şi din Maramureş .până în Banat. Eooluiia teritorială. Cluj, 1929, p. 144 sq, [324] 324 AUREL DECEI mânând acest sat să facă parte din judeţul Alba - şi unitatea care începea dincolo de cumpăna apelsr între Olt şi Murăş, la Apolduri, Indepărtata Cunţa, pe urmă nu mai este pomenită în legătură cu cetatea Salgo"]. In afară de Cunţa, toate cele­ lalte sate constituiau şi în veacurile următoare un mănunchiu bine delimitat, care şi-a văzut totuşi modificată de mai multe ori situaţia juridică şi politică. Pe acest teritoriu al comitatului, care n'a fost cedat Sa­ şilor, numai regele putea construi cetăţi. E adevărat că şi întin­ derile mănoase acordate privilegia] "oaspeţilor", de drept for­ mau tot proprietatea regelui"], însă acelea erau lăsate să fie apărate de stăpânii lor colonizaţi acolo. Saşii îşi puteau zidi în­ tărituri numai pe "fundus regius", Dreptul de a zidi cetăţi ­ codificat de ex, la 864 de Carol Pleşuvul, - îl avea în mod teoretic numai principele. Pe timpul dinastiei arpadiene (-1301) numai regele Ungariei se bucura de acest drept. După invazia Tătarilor"] (1241-1242), Bela IV acordă şi particularilor drep­ tul de a zidi cetă ţi4). Ultimul coborîtor din casa 1 ni Arpad, Andrei III, într'o dietă ţinută la Alba Iulia, la 22 Februarie, 1291 - pentru a fixa drepturile nobililor şi ale Saşilor care trăiau în acelaşi mod nobilitar - decide: "Praeterea turres siva castra super ecclesiis aedificata aut locis aliis pro nocumento 1) La 22 April 1378, regele Ludovic dă ordin capitlului din Alba-Iulia să introducă în drepturile posesionare a trei sate, printre care e şi Cunţa, pe Ursula, soţia lui Ştefan "de Tate"; ci. Urhundenbuch, II, p. 489 şi 556. 2) CI. Pauler Gyula, A magyar nemzet tărtenete az Arpadhazi hiralyoi: alatt, VoI. I, Budapest, 1893, p. 30: "Istvân, mint a nernet kirălyok, kez­ dettol iogva arra az ăllăspontra helyezkedett, hogy a magyar Iold is az ove, a kirălye". V. P: 496, nota 43, unde se citeasa un document, explicit: "Nobiles autem sive ignobiles ... possessiones. habentes, ex donatione nostra obtenuisse dixerint". 3) Inainte de invazia Tătarilor erau foarte rare cetăţile în Ungaria. Cf. Carmen Miserabile'''' al lui Rogcrius (ed.' G. Popa-Lisseanu, Isvoarele Istoriei Românilor, voI. V, Bucureşti, 1935). CI. �i Romer Fl6ris, A tatărjârâs e16tti falazott oârahrâl Magyarorszagon, în Archaeologiai Ertesiiii. XI, l87î, p. 69 sq. \ 4) V. asupra dreptului de a zidi cetăţi. Konyoki, o. c., p. 38-39. [325] CETATEA SALGO DELA SlBIEL (JUD. SIBIU) 325 constructa penitus evellantur, Item possessiones, fora et castra quorumcumque 'per violentos detentores indebite occupata res­ tituantur et reddantur'"}, "Aşadar în afară de cetăţile comi­ tatelor existau şi cetăţi particulare, Se vede că deocamdată construirea cetăţilor nu era încă în-grădită deloc'"}. Insă în epoca "Raubritter"-ilor3), în veacul al XIII-lea, s'a abuzat de sigur şi în Ungaria de forţa pe care o reprezentau unele cetăţi. Deaceea, tot Andrei III, în dieta dela Răkos din aul ·1298 sta­ bileşte urătoarele: "Item munitiones et castella de novo absque licentia Domini regis, vei quae fuerint tales, de quibus detri­ menta inferuntur, vel in posterum inferri praesumerentur, aut etiam quibus ipsae possessiones non sufficiunt, minores etiam super ecclesias et monasteria factas, sine dilectione omni de­ leantur: quae si destructa non Iuerint, detentores earundem munitiorum sententiam excomunicationis ex nunc latam incurr­ rant: et nichilominus per Dominum regem, ubi idem processerit in Regno, vel per Palatinum huiusmodi munitiones deleantur: terrae siquidem, ubi tales munitiooes per Dominum regem, vei Palatinum repertae fuerint, per quos dictae munitiones con­ structae fuerunt, in ius regium devolvantur, nulla redemptione vel commutatione recepta; si vero fuerint aliorum, veris et pro­ priis dominis restituantur"]. Această prerogativă regală de a construi şi a poseda ce­ tăţi, era prin urmare absolută, Regele putea însă acorda altora dreptul de a înălţa cetăţi, mai ales la graniţă, aşa-zise "vegvâ- t) Urkundenbuch, 1, p. 174. 2) Konvbki, o. c., p. 38, 3) Cf. capitolul "Befestigungsrecht", în Heinrich Mitteis, Lehnrecht und Staatsgeioalt, U niersuchungen zur mittelalter/ichen Verlassungsgeschichte. Weimar, 1933, p. 286 sq. In nota 74 e cuprins şi pasagiulprivitor la întări­ turi, din edictul dela 864. 4) Hurmuzaki, 1-1, p. 533. Konyoki, o. c., p. 38, greşeşte când vede in această "Constituţie" dela 1298 ierminus a quo al legiferării dreptului re­ gal de a construi cetăţi. CI. Mitteis, o. c., p. 289, de unde reiese că era ge­ neral şi vechiu medieval. - V. asupra acestor hotărîri a"Ie lui Andrei III şi K6vâri Lâszl6, ErdeIy tortenelme. VoI. 1, Pesten, 1859, p. 148 şi Pauler, Q. c. II, p. 538 şi 586. [326] 326 AUREL DECEI rak" - "cetăţi de margine"}. Prin poziţia ei strategică, ceta­ tea Salg6 dela Sibiel, era 0' astfel de "cetate de margine". Dată fiind însă aşezarea ei pe teritoriul comitatului, nu în cuprinsul pământului săsesc, chiar fără a mai invoca alte argumente, o putem considera cu toată" siguranţa ca o cetate de-a regelui şi nu ca o construcţie de-a Saşilor. Aceştia n'aveau niciun interes - şi n'aveau nici posibilitatea materială - să înalţe puternicul "castrum" pe vârful muntelui de lângă Sibiel, la o depărtare considerabilă de orice aşezare săsească, "Castrum Salgo" n'a fost un "Bauernburg", ci un castrum regale - ridicat nu în funcţie de scaunele săseşti, ci ca o for­ tificaţie menită să apere teritoriul regal al comitatului'']. In ceeace priveşte chestiunile celelalte, care sunt legate de zidurile străvechi ale cetăţii noastre: cine a zidi t-o şi ce rost avea? Din cernerea documentelor se P0't preciza următoarele: Intâia oară este pomenită, după cum. am văzut, la anul 1323, când îi este restituită regelui, de către "magister3) Nico­ laus Iilius Corrardi de Tolmach". Carol Robert, care reintră în posesiunea acestui "castru" la acea dată, nu poate însă fi con- ") V. Konyoki, o. C., P: 39: Bela IV dă voie lui Leko, fiul lui Moch, la anul 1245, să construiască un turn, dar să-I ţină în stare bună. CI. şi p. 239. Kovări, Erdelyi epiteszeti emleheh, P: 130 arată că s'a adus şi o lege prin care aceste "ve�varak" nu puteau să încapă pe mâni străine şi că tre­ buiau să aibă totdeauna castelani din Ungaria. 2) D-I W. Horwath, o. C., p. 179-180 crede că cetatea Salgo, zidită pe "Komitatsboden" [p. 172), ar fi fost înălţată de către Saşi, constituind unul din punctele liniei "Zekesch-Zibin-Alt", întărită de ei contra Sudului. Argu­ mentarea aceasta - lipsită de dovezi - nu se poate menţine, fiind o simplă impersie. Nici "cetate ţărănească" săsească, cum vrea Dr. F r. Teutsch, U n­ sere Burgen, 1. C., nu poate fi acest castrum regale puternic, implăntat pe un munte îndepărtat de localităţile săseşti. ") Marczali Henrik, Magyarorszcig tbrteneie az Arpcidok korâban (în marea istorie a "Mileniului": A magyar nemz el tbrtenete, red. de Szilagyi Săndor, voI. II), Budapest, 1896, p. 641--642, ărată că magisier din termi­ nologia medievală a documentelor unguresti înskmna "distinctivul fiilor ba­ ronilor care ocupau marile demnităţi şi aparţineau clasei domneşti, adică domnişori (urfi)"; era un termen care se atribui� mădularelor aristocraţiei. In sec. XIII. şi XIV s'a infiripat ar istocra ţia ungurească. [327] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 327 structorul lui. Şi iată de ce, Se ştie că după stingerea dina stiei arpadiene, a urmat în Ungaria 0' epocă de mari turburări in­ terne, în care timp de vreo douăzeci de ani moştenirea aşa-zisă a regelui Ştefan cel Sfânt a fost puternic zdruncinată, Dintre pretendenţii regali a izbutit napolitanul Carol Robert (din casa de Anjou, din Franţa) să se impună: în anul 1309 a fost înco­ ronat de către trimisul papei, cardinalul Gentili, la Buda, dar cu o altă coroană decât cea legală, cea istorică"}. Sfânta co­ roană, care singură legaliza starea de fapt"}, era în mâinile voevodului transilvan Ladislau din familia Borş (zis şi Ap0'r)3), Incă înainte o râvnise un alt pretendent, Otto Bavarul, însă n'o obţinuse; Voevodul Ladislau îl ademeni la sine, îl închise o vreme într'o cetate (probabil Deva). şi apoi îi dădu drumul. După repetate cereri ale lui Carol Robert, care fusese recunos­ cut de către o parte din Ungaria - fără Transilvania deocam­ dată - şi după ameninţarea cu anatema, Voevodul transilvan i-o restitui, aşai că la 20 August 1310 noul rege se putu încorona la Alba Regală [Szekesfehervar] 4) , Până la acea dată, prin ur­ mare, nu poate fi vorba de zidirea cetăţii Salg6 din partea lui 1') V. Por Antal, Az Anjou haz es orokosei (1301-1439) În A magyar nemzet tiirtenete, voI. III. Budapest, 1895, p. 43; şi Milskolczy Istvân, M a­ gyarorszag az Anjou.k horâban (în colecţia Szent Lsioân kiinyueh, No, 9), Budapest, 1923, p. 16. şi 1. Lupaş, "Un voevod al Transilvaniei în luptă cu Regatul ungar, în colecţia Studii, conferinţe şi comunicări istorice, voI. II. Cluj, 1940, pag. 36-38, 2) V. Timon Akos, A sz ent korona elmeleie es a horonâzăs. Masodik kia dăs. Budapest, 1920. 3) CI. studiul d-lui Profesor 1. Lupaş, Un V oevod al Transilvaniei în luptă cu regel ungar (în colecţia citată); Por Antal, Lâszlo erdelyi vajda 1291-1315, în rev. "Erdelyi Muzeum", 1891, VIU, p. 440 sq. şi Id., Az erdelyi oaţdâk sorozata a XIV, szăzad vegeig, în aceeaşi rev., 1893, X, p. 1 sq.; apoi Dr. Moritz Wertner, Die W ojwoden Siebenbiirgens im vierzehnten Jahrhun­ dert, în Archiv des Vereins liir siebenbiirgische Landeshunde, Neue Folge, 1899, XXIX, p. 114 sq., precum şi studiul anterior al aceluiaşi: Die W o juro­ den Siebenbiirgens im Zeitalter der Arpaden. Urkundliche Richtigstellungen und Bestimmungen, în aceeaşi revistă, 1898, XXVIII, p. 41 sq. ') Por Antatl, Az Anjou haz es orokosei, p. 46; Miskolczy, o, c., p. 17; 1. Lupaş, l. c., p, 38. [328] 328 AUREL DECE) Carol Robert. Nici rivalul său, OUo, care a trecut repede şi a avut o soartă tristă în Transilvania"] nu s'a putut gândi la aşa ceva. Carol Robert, după 1310, până la anul în care e menţionată cetatea Salgo, de asemenea n'a avut posibilitatea s'o. facă. In­ tr'adevăr, luptele pentru consolidarea domniei continuau: în Nord a avut de infrânt coaliţia puternicei familii Aha, CIU Matei Csăk, apoi cu palatinul Kopasz, care se apărau în cetăţile lor"}. Resturile oştilor acestora înfrânte s'au refugiat în Transilvania, unde s'au unit cu fiii Voevodului Ladislau, - Voevodul însuşi a ocupat această demnitate până la anul 13153) - resistând mereu oştilor regale, biruitoare însă pe urmă sub Dozsa din Debreţin, Această revoltă abia noul Voevod transilvan, Toma. a putut-o înăbuşi pe deplin"], la 1321. In aceste împrejurări, fireşte, regele Ungariei nu avea cum să poată construi vreo cetate pe teritoriul contestat de oligarhia maghiară, într'o. parte a ţării unde Saşii nu-l puteau uita pe Otto Bavarul. In răstimpul cât a fost Voevod al Transilvaniei Ladislau 1) Cf. 1. Lupaş, 1. C., p. 36-38: şi, pe lângă bibliografia de mai sus, ef. mai ales G. D. Teutsch, Beitriige zur Geschiehie Siebenbiirgens vom Tode Konig Andreas III bis zum Jahre 1310, în Archiv des Vereins liir sieben­ biirgische Landeskunde. 1. Band, Hermannstadt, 1843, p. 21--66; G. Popa­ Lisseanu, Românii în poezia medievală, în Cercetări istorice din Iaşi, 1936, p.141. Cf. şi Fr. Teutsch, Geschichie der Siebenbiirger Sachsen liir das săsische Volk, ed. IV, vol, 1, Hermannstatdt, 1925,' P: 73 sq. OUo a găsit timpul şi să confirme, la 10 Aprilie 1306, o diplomă de a lui Andrei III privitoare la mănăstirea dela Cărţa: cf. Fejer, CD., VIII-l, p. 197 şi Ur­ kundenbuch, 1, p. 231. Pentru localităţile unde a petrecut OUo Bavarul cf. Răth Kăroly, A magyar kircilyok lis erdelyi lejedelmek hadjcirati, utazâsi lis iartozkodeisi helyei. Ed. II. Gyor, 1866, p. 34: Bistriţa, Sibiu: a fost prins la "Bertuza" sau "Neuna", probabil Bistriţa şi Nosen. 2) Kopasz s'a apărat mai întâi în cetatea Adorjân din Bihor, pe Be­ re tău, iar pe urmă în cetatea Solvomkă, în acelaşi judeţ, aproape de Aleşd, pe Crişul Repede: ef. Por, Az Anjou hâz, p. 6\--68 şi Kovări, Erdely tor- tenelme, voI. II, 1850, p. 7 sq, , 3) 1. Lupaş, 1. c. " I 4) Kovări, Erdely tărtenelme, ibid.; Por, Az erdelyi vajdeik sorozaia a- XIV. szâzad vegeig, P- 18 şi mai cu seamă Dr. Moritz Wertner, Die Woi­ woden Siebenbiirgens im uierz ehnten Jahrhundert, p. 122. [329] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 329 se cunosc câteva cetăţi, pe care acesta le avea în stăpânirea sa. In cei aproape 25 de ani, cât şi-a afirmat acest puternic disident autonomia - şi la un moment dat chiar independenţa, - se pare că îşi avea centrul resistenţei sale între zidurile frumoasei cetăţi dela Deva 11). Despre Salgo pe timpul lui nu se face nicio amintire, şi de oarece ea era UIl1 castrum regcde, n'a putut fi zi­ dită de acest Voevod, Neavând, prin urmare, nicio indicaţie cu privrre la timpul în care a fost zidită cetatea dela Sibiel, se pot face numai con- 11) CI. Por, Az Anţ ou hâz, p. 41, unde se dă şi imaginea cetăţii Deva. E vorba de "tratativele dintre Buda şi Deva, în care loc Voevodul Ladislau obişnuia să petreacă", G. D. Teutsch, Beiiriige, cit., p. 37 arată că Otto a fost închis "vielleicht in Deva" j ef. tot aci cum Georgius plebanus de Cibinio scrie la 1309 că "Ladislaus Vaivoda ... potentiam habet, defendendi omnes Transilvanos in bono et etiam impediendi", la p. 32, nota 35. CI. Urkunden­ bach, 1, p. 235 o decizie a Voevodului Lad;·l'lu "Datum in Deua, in die M.ariae Magdatenae", ia anul 1307. Din conflictul iscat între Saşi şi Voevodul L�dislau, în epoca în care acesta încă nu restituise coroana Ungariei. de asemenea se pot trage unele concluzii cu privire la cazul nostru. Ladislau îşi însuşise venitulrile episcopatului catolic dela Alba-Iulia, în fruntea că­ ruia se afla fratele său Petru (ef. G. D. Teutsch, Geschichie, 1-4, p. 76). Saşii refuză dijma lor şi paşnicii oaspeţi privilegiati atacă bisercia din Alba­ Iulia: "Et ali hoc anno praeterio (= 1308) de mense F ebruarii feria secunda post dominicam Exsurgc (= 19 Februarie) eadem Cibiniensis univer sitas et communitas cum sacerdotibus decanatus de Sebus manibus armatis eccle­ siam bea ti Michaelis Transailvanorum hostiliter invadentes, in clericos et saceredotes eiusdem ecclesiae manus violentas turpiter iniecerunt"; U rkun­ denbuch, 1, p. 254. In anul următor, 1309, s'a ajuns la proces, care a fost judecat de cardinalul Gentile. Saşii se temeau sZ{ treacă prn teritoriile Voe_ vodului Ladislau, adică dela Orăştie în jos pe Murăş, deşi acesta le-a dat un salv-conduct delegatilor sibieni: "Petivistis autem nos literis vestris mediantibus diligenter, ut sacerdotes in medio vestri existentes vei nuncios ipsorum per nosira tenuta ornnes procedenies libere iransioerint"; Urkun­ denbuch, 1, p. 244 şi p. 258. Prin urmare, la acea dată aşa zisul Sachsenland, voind să scape de sub jurisdicţia Voevodului, izolăndu-se, se constituise într'un bloc defensiv în afara teritoriului voevodal, condus din Deva. Re­ voltaţi fiind împotriva lui, se poate presupune că în acei ani ei au pus stă­ pânire şi pe castrum Salgo, r ămânând în mânile lor până când au fost siliţi să-I restituie celui în drept, regelui Ungariei. - Asupra acestor întâmplări vezi mai ales G. D. Teutsch, Beiiriige, cit., p. 44 sqq. [330] 330 AUREL DECEI [ecturi sub acest raport. Şi credem că acest casirum regale n'a putut fi construit decât in a doua jumătate a veacului al XI Il-lea, în orice caz după ce a trecut tăvălugul invaziei Tătarilor. După această năpastă, "al doilea Întemeietor al Ungariei" - cum e numit Bela IV, - ridică şi sprijineşte ridicarea mai multor ce­ tăţi, în interiorul ţării şi, după cum era şi natural, mai cu seamă la margini"]: O sumedenie de fortificaţii încep să se înalţe pre­ tutindeni, mai ales înspre temuţii Tătari, spre răsărit. Ele erau cuprinse într'un întreg sistem de apărare, cu itulagittes, insectio­ nes oiarum, "gyepiik", etc., care erau întreţinute de populaţia de pe teritoriul cetăţii'']. Multe dintre ele ne sunh cunoscute din documentele rămase până în zilele noastre; numai despre foarte puţine ştim precis, când au fost construite. Activitatea aceasta a continuat de sigur şi sub Şefan V, fiul lui Bela IV, care, încă trăind tatăl său, fusese numit "regele cel tânăr" şi principe al Transilvaniei. El se revoltă împotriva tatălui său şi în anii 1264-1265 ajung la lupte înverşunate: la Deva învinge Ştefan, însă retrăgându-se în cetatea dela Codlea [Fekete halom], este învins"}: totuşi la urmă e biruitor la 1267 la Isaszeg, lângă Bu­ dapesta şi se împacă cu bătrânul Bela IV4). După Ştefan V (1270�1272) urmând Ladislau IV, "Cumanul" (1272-1290), 1:) CL Pauler, o. C., II, p. 252 sq. E, lămuritor actul dat de Bela IV la 1260, la G. Wenzet, Arpridkori uj Ohmânytâr = Codex Arpadianus con­ iinuaius, vol. II, p. 320, prin care toate cetăţile sunt declarate! ale Statului. Cf. şi Mar'czali, o. C., p. 509. ") La 1211: "Prima vero meta huius terraeJ incipit de indaginibus casiri Almage ef procedit usque ad indagines casiri Noilgiani, et inde progrcditur usque ad indagines Nicolai ... "; Urkundenbuch, 1, p. 12. - Cu privire la rostul şi îndatoririle populaţiei aparţinătoare "castrului" - caslrenses (var­ nepek] în Ungaria - cf. Hajnik Imre, Beoez eles a magyar alkoimtiny es jogforfenelembe. Pest, 1869, p. 131 sq. şi Timon Akos, Magyar alhotmâny­ es jogiărienef. Budapest, 1902, p. 127. CL îndatoririle Românilor dela "Cac strum Uduord" în Săcuimc, la 1301; Hurrnuzaki, Documente, 1, p. 553. .. • 3) Pauler, o. C., II, p. 331 sq.: Marczali,\ o. C., p. 535; Kovari, Erdely iiirtenete, 1. p. 128. \ 4) lbid, şi Rath, o. c., p. 22-23. Documentele despre acest casfrum Fehetehalom, în Ilrhundenbuch, 1, p. 95, 98, 10�-103. Poate fi dat ca sigur că cetatea dela Codlea a fost zidită de Bela IV. [331] CETATEA SUGa DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 331 iarăşi se poate constata un interes crescând pentru părţile ră­ săritene al ţării-] şi se ştie că pe timpul lui, probabil la 1279 a avut loc expediţia "magistrului" Gheorghe împotriva Voevo­ dului Litovoi, care primejduia hotarele sudice ale Transilvaniei, dinspre viitoarea Ţară Românească2). In colţul nostru al comi­ tatului Alba, care evada la sud înspre munţii care până târziu au format un ţinut litigios Între regii Ungariei şi Domnii mun­ teni, credem, în consecinţă, că a putut fi zidit "castrum Salgo" pe timpul regelui Ladislau IV. Dar mai probabil el a fost început curând după retragerea Tătarilor, din porunca lui Bela IV. Rostul acestei cetăţi arpadiene va fi fost, ca al oricărei ce­ tăţi în general, şi defensiv şi ofensiv. Prevala însă caracterul ei defensiv. Având în vedere configuraţia terenului, situaţia geo­ grafică, precum şi complexul politic, se poate afirma că acest "castrum" a fost zidit de regii arpadieni în funcţie de vestita Silvia Blacorum el Bissenorum - care pornea pe dreapta 01- tului, din punctul unde la Tălmaciu fluviul coteşte spre Sud ca să-şi ia drumul prin munţii impăduriţi, şi se întinde către Apus, cuprinzând munţii Sibiului şi ai Sebeşului - care a exis­ tat împreună cu aceste două populaţii (Românii şi Pecenegii), înainte de venirea şi aşezarea Saşilor în această parte a Tran­ silvaniei"]. Tot în această regiune îi găsim pe Români alături 1) Ladislau IV la 1 Septemvrie datează un act dela Apold'llil Mic, în regiunea noastră; ef. Wenzel, o. C., IV, p. 337 şi Răth, o. c., p. 29. 2) Cf. N. Iorga, Istoria Românilor, voi. III: Ctitorii. Bucureşti, 1937, p. 130 şi C. C. Giurescu, Istoria Românilor, voI. I. Bucureşti, 1935, p. 345. - Un "castrum de Hunod", deci dela Hunedoara - bine înţeles nu in forma măreaţă de azi, - e menţionat la 1276; ef. Pesty, o. C., II, p. 18. 3) Acest "Codru al Românilor şi al Pecenegilor" a fost localizat in mod foarte diferit. De obiceiu este considerat ca fiind Ţara Oltului, unde mai multe documente îi amintesc pe Români în secolul XIII. Altfel, N. Iorga, în Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria, voI. 1, Bucureşti, 1915, p. 43. In Istoria Românilor, voI. III, p. 30, exprima o părere izolată: "Această pădure nu poate fi decât pe povârnişul ardelean al Carpaţilor Moldovei ... pe linia ce duce la Ghimeş şi Oituz", j',1ai nou însă, Pages sur les droits des Roumains dans les provinces ajoutees depuis 1918 au territoire de l'an- 'cien royaume, Bucarest, 1940, p. 9, se apropie mai mult de adevăr: această [332] 332 AUREL DECEI de Pecenegi, în prima lor menţiune documentară socotită ca atare în Transilvania: la 1210 comitele sibian Ioachim porneşte, la ordinul regelui, în expediţia din Bulgaria associatis sibi Sa- "pădure" nu se reducea numai la ţinutul Făgăraşului; "elle doit etre rap­ prochee de la "foret serbe" d'une si large etendue": ci. şi p. 31. Intrade­ văr, in acest înţeles vast - ca o si/va Hercyna _ trebue luat termenul geografic al "Andreanum"-ului. Aşa o concepuse şi M. Reschner, De prae­ diis praedialibusoue Andreani commentatio, Cibinii, 1824, in "Sectio II: De Silva Blaccorum et Bissenorum", unde conchide ..... non aliam fuisse ter­ ram nisi Alpes et montes, meridionale latus Transilvaniae modernae aliqua parte inc1udentes in finibus Provinciae Cibiniensis, versus Partes quondam Regni Hungariae Transalpinas (hodiernam Valachiam) sitos; e quorum ra­ dicibus nempe Provincia Cibiniensis longe et late pateoat". S'a adus şi no­ ţiunea de .. Unterwald" - "Capitulum Antesylvanum" în legătură cu acea­ stă entitate geografică; cf. G. Friedr. Marienburg, Zur Berichtigung einiger alturkund/ichen OertZichkeitsbenennungen in Siebenbiirgen, în- Archiv des Vereins fiir siebenbiirgische Landeskunde, N. F. 1871, IX, p. 213 sq. Insă contra ideei fixe "den nuranstăte Blachen und Bissenen durchstreiften" (d. şi Pesty, o. c., II, p. 92, l.a fel: "az 01 ah es besseny6 erdonek meg ăllando, mcgte lepedett, făldet mi .. el6 lakosai nem vol tak"], este categorică mărturia documentului dela 1383, care, vorbind despre Români - fără a-i mai po­ meni şi pe Pecenegi, deoarece la acea dată ei se contopiseră Între Români mai ales, fiind puţini - îi numeşte "cum Walachis nobis circumsedenies omnibus uillis sedis", împrejurul Sibiului; cf. Ilrhundenbuch, II, p. 565. Aceeaşi localizare, după Fr. Schuler von Libloy, la G. Eduard Miiller, Die mittelalierlichen Verfassungs- und Rechiseinrichtungen der Rumănen des ehemaligen U ngarn (în Beitrăge zur Yerlassungs- u. Verwaltungsgeschichte der Deutschen in Rumănien, No. 10; extras din Siebenbiirgische Vierte/jahrs­ schrift. 61. 1938). S�biu, 1938, p. 9. - Pentr� această localizare mai aducem două dovezi. Intre râul Sibiului şi râul Sad ului sunt doi munţi care se chiamă BeşinăIJ (unul are 1963 m.) al cărui nume indică o prezenţă de odinioară a Pecenegilor (ungureşte beseny6-k), nume din care derivă atât de frecventul Beşinău) pe acele meleaguri. Apoi chiar numele Tălmaciului (Talmacs, Talmesch) arată că acolo fuseseră Pecenegi. Numele acestei lo­ calităţi apare mai întâi in documente la anu!' 1319: Tolmach; Urkundenbuch, 1, p. 342 (d. un To/mach, în comitatul N6grad, în nordul Ungariei, la 1393, ibid., III, p. 63). Numele nu credem că treb,uie pus în legătură cu vreun "tălmaciu", .. interpret", ci cu numele de trib I?eceneg., menţionat în secolul X la Constantin Porfirogenitul, De administrandoimperio (Bonn), p. 165: 'tO �ap.� TotAP.ot't şi ibid., Bopo 'tot),p.ot'tc.; în '�pera aceluiaşi autor. De caerimoniis (Bonn).. p. 579, 664, 667 sunt înşiraţi În marina bizantină TOVAllot'tc.;oLsau'fot),p.&.tc.;LOL Şi despre ultimii crede că- sunt Pecenegi Cari Neu- [333] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 333 xonbius, O/acis el Bissenis-s . D-I Profesor I. Lupaş crede, cu drept cuvânt, că "oştirea) era recrutată nu din tot cuprinsul voe­ vodatului, ci mai ales din regiunea sudică, din aşa numita pro­ vincie a Sibiului.; Cât de mare va fi fost numărul ostaşilor ro­ mâni din armata de sub comanda comitelui sibian dela 1210, nu se poate şti. Din faptul însă că documentul re-gal îi aminteşte la locul al doilea, se poate deduce că erau destul de numeroşi, având o importanţă şi o valoare militară, care îi îndreptăţea să fie aşezaţi, chiar într'un document regal, la acest loc'"}, In rare le documente ale veacului XII, îi mai găsim odată pe Ro­ mânii dincomitatul Sibiului chemaţi într'ajutor de Ungaria legitimistă, împotriva lui Ladislau IV, dându-Ii-se o funcţiune pe care au îndeplinit-o ei mai mult decât Saşii, ad retinendam coroncrn"] j la 1288 Românii din preajma cetăţii Salgo - pe care la acea dată o putem considera ca existentă - indepli­ nesc aşadar aceeaşi misiune de apărători ai hotarelor. Prin urmare, situaţia strategică şi împrejurările locale arată carac­ terul defensiv al cetăţii noastre. Insă rostul ei reiese clar din documentul dela 1322: "ex cuius castri et villarum restitutione mann, Uber zuiei unerklărte Vijlkernamen in der byzantinischen Armee [Kul­ pinger und Talmatzer }, în Byzantinische Zeitschrift, 1894, III, p. 34 sq. Vezi argumentarea filologică la W. Scheiner, 1. c., p. 145. Aceste două nume, pă­ strate până azi, mărturisesc despre comunitatea etnice-militară române-pe­ cenegă, 1) Karâcsonyi Iănos. Az erdely sz eleel y el« elsă hadjâraar 1210-ben, în revista Szâzadoh, 1912, XLVI, p. 292. Dvl 1. Schiopul, Un .. comes Sci­ biniensis':" la 1210?, în Dacia Istorică, No. 2, 15 Noemvrie 1937, p. 61 sg., în încercarea de a-l face .pe Ioachim un comite de Sebenico în Dalmatia, nu convinge de loc, deoarece acolo n'aveau ce c'ăuta Săcuii şi Pecenegii. ") 1. Lupaş, Voevodatul Transilvaniei în sec. XII şi XIII, în colecţia Studii, conferinţe şi comunicări istorice, vol. II. Cluj, 1940, pag. 18-20. Observaţia pe care o face d-I G. E. Miiller, Die mittelalterlichen, cit. p. 11, izvoreşte sau din necunoaşterea limbii româneşti sau din rea credinţă. ") V. A. Decei, Contributions ci l'eiud e ,de la situation politique des Roumains de Transiloannie au XIII ei XIV siecles, în Reoue de Trcnsyl­ vanie, 1940, VI. CI. şi documentul dela 1383 (Urhundenbuch, II, p. 565), unde Românii din regiunea noastră apar ca pl ăeşi, grănicer i: "quod assum­ pserunt ipsi Valachi custodiam servandam in omnis alpibus ad Tolmacz usque ad Magnam Villam Valachicalem (= Sălişte] ". [334] 334 AUREL DECEI I r praeter augmentationem nostri regiminis Iidelibus nostris in illis partibus carstitutis ab improoisis adoersariorum nosiro­ rum inoasionibus sioe insuliibus tuta quies et tranquillitas op­ tata successit""] Atacurile acestea brusce, neprevăzute, ale duş­ manilor, nu puteau veni decât de dincolo de munţi, dela Sud. In munţii Sibiului, înalţi până la 2248 m., însă destul de lini pentru a îngădui să se treacă prin mai multe puncte"] - cu­ noscutele "vămi ale cucului" - circulaţia între versantele nor­ dic şi sudic se poate urmări până în bezna evului mediu. In afară de indicaţia clară a documentului nostru, la 1523, în Oc­ tomvrie, Domnul Ţării Româneşti, Radu - desigur cel dela "Afumaţi" - cere voie să treacă, bine înţeles cu coaste, dela Sălişte peste munţi să-şi ocupe ţara"]. Pe aci puteau veni ­ şi poate au şi venit, fără a le putea dovedi documentar - oşti duşmane dela sudul Carpaţilor, fie româneşti, fie tătăreşti, Insă, pe lângă această misiune, "castrum Salgo" mai trebuia să apere şi drumul care, suind pe valea Oltului din Muntenia sau co­ borând pe aceeaşi vale dinspre F ăgăraş- Braşov, apuca pe râul 1) Urhundembuch, 1, p. 365-366. Aceeşi destinaţie i-o atribuie şi Balăssy, o. C., p. 88; cuvintele subliniate "elegge igazoljâk, hogy e var kirălyi vegvar volt, azon reszckmek az el lcnseg beii tesei elleni bisztosit săra", 2) Vezi o înşirare a acestor drumuri, până în munţii Sebeşului, la Dr. Fr. Teutsch, Unsere Burgen, cit., (1889), p. 79 sp. Având în vedere şi celelalte ruine de cetăţi din această parte a Transilvaniei, din munţi sau dela poalele munţilor, orice cercetător îşi poate da foarte uşor 'seama că între ele era o legătură, că ele formau un sistem. Insă numai atunci când şi celelalte vor fi: cunoscute mai de-aproape, se vor putea formula unele 3) Hurrnuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 272; Leonard Barbabassy, ipoteze mai adecvate cu privire la ele. L vice-voevodul Transilvaniei către Sibieni "R!adul Wayvoda, ... quod non longe a civitate Vestrarum Dominacionum pro nunc existeret, in quadarn posses­ sione Naghchyr (= Şura Mare, Nagy csiir] appellata, qui quidem amoneret -et rogaret Vestras Dominaciones ut circa'Alpes vestras, per districtum Grosdorll (= Sălişte}, oersus Transalpinam \ sibi iter libere permitt eretis, ul illud regnum Irasalpinum sibi ipsi occuparet": Inainte se gândise să intre în Ţara Românească pe la Turnu-Roşu: "transitum neve tr ansmeatum super T urrin Rubeum"; ibid. � \ [335] CETATEA SALGO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 335 Sibiului în sus şi continuând făgaşul vechiu roman, ducea în valea Murăşului, la Alba Iulia. Numai înainte de Orlat era părăsit vechiul drum roman-] şi apucând-o spre stânga ­ sud-vest - era forţat să intre în "Strâmtoarea Orlatului" în­ g'ustă de vreo 50-60 m., de unde ieşind, intra pe teritoriul cetăţii Salgo, pe sub satele mărginene spre inima Transilva­ niei. De pe "Vârfu Zidului" garnizoana putea fi într'o oră şi jumătate în drum. De aceea, rostul cetăţii Salgo trebue le­ gat şi de drumul acesta important"]. Satele româneşti care îi furnizau toate cele trebuincioase şi mai târziu, dupăce nu mai e cunoscută cetatea, au acelaşi rol delensiv icontra duş­ manilor care veneau de peste munţi pe drumul cunoscut. La 1478 - deci cu, un an înainte de celebra invazie turcească sfâr­ şită dezastruos pe Cămpul Pânii - Voevodul transilvan Gereb dă ordin Săcelenilor şi Orlăţenilor ca, împreună cu ceilalţi lo­ cuitori din satele vecine, să zăgăzuiască drumurile "ul adoeniui ininticorum eedem vie minus pafeant"3). In concluzie, se poate 1) Şoseaua naţională, asfaltată azi, care între Cristian şi Săcel nu mai ocoleşte pe lav Orlat, ci trece peste deal. 2) Obârşia numelui Orlat trebuie pusă în legătură tot cu cetatea noastră. Satul Orlat era multă vreme posesiune regală, Pe lângă Warolya­ lalu dela 1322 ef. possessio şi villa Warolya, Waraliafalu, Varalya, în Il rhundenbuch, II, p. 273, 275, 278, 352, 583. Sensul era de: ,,(sat1JJl) sub cetate". Din Văralya Hategului avea Orlea. CI. Scheiner, o. c., p. 103. "Orlat" derivă din "Văralatt", care are acelaşi înţeles ca şi "Văralya", "Sub-cetate". La 1507 (Quellen zur Geschichte Siebenbiirgens cus sdchsi­ schen Archiuen.Erster Band, 1 Abth.: Rechnungen 1. Hermannstadt, 1880, p. 459). se găseşte şi forma intermediară, de transiţie: "knesio de Oralath". - Asupra urmelor arheologice dela Orlat cf. Ackner. o. c., p. 45; Bielz, o. c., p. 60; K6vări, Erdely epiteszeti emlehei, cit., p. 56. 3) Tagany Kăroly, Gyepii âs gyepilelve, în revista Magyar Nyelv, 1913, IX, p. 150. Documentul n'a fost publicat \până acum. Prin bunăvoinţa Direcţiuni! Arhivelor Statului dela Budapesta - căreia îi exprim pe această cale multumiri - poate fi reprodus aici în întregime. El e următorul: "Petrus Gereb, Wayvoda Transsvlvanus ac Comes Siculorum, universis et singulis populis et inhabitatoribus possessionum Feketehewyz et Warallya vocatarum tam scilicet iobagonibus nostris quam aliorurn q,uo­ rumlibet salutem. Harum serie vestris dilectionibus sub ammissione bono­ Turn et capitum vestrorum firmiter committirnus aliud haberi nolentes, qua- [336] 336 AUREL DECEI I l spune că destinaţia cetăţii dela Sibie1 era dublă: şi pentru a împiedeca trecerile "clandestine" 1 ) prin munţi, şi pentru a asi­ gura drumul dela Olt spre Murăş. Ne mai rămâne să lămurim, care a fost istoria acestei ce­ tăţi? După cum am văzut, pentru vremea dinainte de 1322, nu putem decât să presupunem soartea cetăţii noastre. In actul donaţional dela această dată, Carol Robert înşiră slujbele aduse lui de Nicolae, Hul lui Conrad din Tălmaciu, care l-a spri­ jinit mai ales atunci când Ladislaus filius Ladislai quondam vaivodae Transilvani cum suis fratribus elati superbia" s'ain răs­ culat contra coroanei. "Insuper idem Nicolaus suae fidelitatis sinceritatem et pur am mentis constantim exprimens castrum Salgo nuncupatum in partibus Transsilvanis constitutum, quod habebat el detinebai, ud manus nostras reddidit ..... 2). Acel "în afară de acestea", arată că magistrul Nicolae stăpânea de mai de mult cetatea Salgo şi credem că, după cernerea datelor fi­ rave istorice, se poate susţine că familia Conrazilor din Tălma­ ciu - cunoscută încă din veacul al XIII-1ea3) - şi-a însuşit prin abuz acest "castrum regale" în epoca de turburări interne de după anul 13014). In actul prin care Carol Robert rein tră în tenus dum et quocumque per presentes Iuistis rcquisiti cum populis et inco lis pertinentarum Cibiensium tocies quocies necesse et opus fuit ad insectionem viarum scilicet - ? - ad custodiendum easdem vias et vigilandum ut aduenti inimicorum eedem vie minus pateant, per singula capita vestra absque recusa transire et accedere debeatis. Nam unde peri­ culum commune formidandum est ei provisone communi et labore tuen­ dum. Secus pena sub premissa facere non ausuris presentibus per litteras exhibentes restiturum. Datum in Naghzer endek in festo purificat ionis beate Marie Virginis Anno Dornini MrCCCC]LXX octavo. - Commissio propria Domini Wayvode". ') Termenul întrebuinţat de cancelaria regală pentru a califica tre- cerea lui Bogdan Intemeietorul în Moldova. 2) Ilrkund enbuch, 1, p. 365. 3) Urkundenbuch, 1, p. 95, la anul 1265. \ 4) Această supoziţie firească şi la Ba lassy, o. c., p. 87. El crede că comitele Conrad de Tălmaciu, tatăl lui Nicola�\ ar fi fost acela care ar fi ocupat-o. Insă, de vreme ce Conrad e pomenit la 1265, iar Nicolae moare r [337] CETATEA SAI.GO DELA SIBIEL (JUD. SIBIU) 337 posesiunea acestei cetăţi regale"] , inşirând posesiunile donate sasului Nicolae din Tălmaciu, mai relevă odată "exceptis castrum Salgo et villis suis praenominatis nobis per eundem restituti'P}, Astfel cetatea r edevine proprietate regală"]. La 11 Aprilie 1324 regele dărueşte cetatea dela Silbie1 Voe­ vodului transilvan Toma: "universas possessiones et castrum Salgow vocatum Johannis filii Corrardi olim infidelis nostri, qui in obstinata suae infidelitatis malitia nobis et regno nostro no­ torie nota diem clausit extremum et ea de causa nostrae colla­ tioni devolutas in Transiluanis partibus existentes, dicti Thomae vaivodae turn propter annunciationem gaudii nativitatis prirno­ geniti filii nostri carissimi, turn etiam propter satisfactionem suo­ rum laudabilium meritorum praescriptorum cum earundem pos­ sessionum et castri attinentiis et utilitatibus universis sibi et Între 17 Februarie 1339 [Urhundenbuch, 1, II>. 497: e viu) şi 13. August 1340 (ibid, p. 508). când unele din pa sesiunile de pe Târnave "quandan sine herede defuncti" sunt donate Voevodului transilvan Toma, socotind ra­ porful de vârstă, reiese că Nicolae a ocupat ,o. - O reprezentare nu prea clară a lucrurilor ef. Ia Fr. Teutsch, Zur Sieuergeschichte der Hermanstădter Prooinz im 15. J ahrhundert, în Korrespondenzblatt des Vereins liir sie­ benbiirgische Landeskunde, 1882, V, p. 121, unde în lac de Szăsz-Szekăs pune "Szasz-Sebes"; crede că "Konig Karl 1322 an Nicolaus Iilius Conrardi de Talmacs das castrum Salgow zurfickgibt sammt den dazu gehorigen Pertinentien". ") La 1321, deci cu un an înainte, izbuteşte regele Ungariei să re­ dobândească şi cetatea Ciceului, care de asemenea fusese un puternic puncl de razim al r ăsculatilor. CI. G. D. Teutsch, Beitriige, cit., p. 42( dacumen­ tul, la Fejer, CD., VII 1-2, p. 316. - Cetatea dela Cadlea abia în anul 1331 ajunge iar în mâinile lui Caro.l Rabert. Fejer, o. c., p. 527. CI. Fejer, o. c., VIII-1, p. 556: restituirea minei ar de aur. 2) Urkundenbllch� r, p. 366. ") CI. "Petiţiunea" lui Simian Flarent, in Contribuţiuni, p. 74 şi "Me­ marandul" lui I. cav. de Puşcariu, ibid., p. 234. - Dr .. 'Fr. Teutsch, Unsere Bllrgen, cit., p. 78, cansiderând apraaipe taate cetăţile de pe teritariul Transilvaniei .. săseşti" ca fiind ridicate de Saşi, trece uşor peste datele clare ale<-,ducu,mentuluişi afirmă "Im Jahr 1322 wird. das Ganze van Konig Karl Rabert an Nikalaus van Talmesch vergabt", Această părere sui gooeris nu trebuie să mire, când satul Săcel e\ făcut de acelaşi la 1330 .. eine siichsische Gemeinde". [338] 338 AUREL DECEI per eum suis heredibus heredumque suorwn successoribus de cO'nsiliO'barO'nwn nostrorum dedimus, donavimuset contulirnus perpetui iure irrevocabiliter possidendas, tenendas et haben- d "1) as . Această donaţie a' cetăţii e O' consecinţă a răscoalei Saşilor din Sachsenland impotriva lui Carol Robert, în anul 1324. Mo­ tivul acestei răscoale pare să fi fost, pe lângă alte atingeri ale drepturilor "oaspeţilor", numirea Voevodului Toma ca comite (Graf) al Sibiului"]. In fruntea răsculaţilor era comitele Henning din Petreşti [Petersdorf, Peterfalva: fost Petrifalău, lângă Sebeş-Alba], iar în rândurile IO'r se afla şi Ioan, fratele lui Nicolae, din Tălmaciu, Moşiile necrcdinciosului Ioan din Tăi. maciu - după potolirea răscoalei de către Voevodul Toma, ajutat de Cumani, şi după moartea lui Henning"] - împreună cu cetatea dela Sibiel, Carol Robert le donează ca O' răsplată puternicului său susţinător, Voevodului transilvan"]. ') Urhundenbuch, 1, p. 384. 2) CI. G. D. Teutsch, Beitrăge zur Geschichie Siebenbiir gens unier d em Konig Karl Robert, în Archiv des Yereins liir siebenbiirgische Landes­ kunde, 1845, II, p. 34 sq. şi Id., Geschichie der Siebenbiirgische Sachsen, 1, p. 77. Pentru demnităţi: Georg Miiller, Die Ensiehung der Siiihle, des Konigs- und des Stuhlrichieramtes in der Hermansiiidter Provinz ader der sogenannfen sieben=Stiihle, în Korrespondenzblatt des Vereins liir sie­ benbiirgische Landeskunde, 1906, XXIX, p. 60-61. 3) Fcjer, o. c., VIII-2, p. 648: "universos Comanos ipsîus dornini nostri regis in adjutorium nostri per ipsurn dorriinum regern nostrum trans­ missos ... iidem Comani victoriam contra ipsos Saxones obtinuissent et .prae­ dictus Comes Henengus in eadem pugna existitisset gladio interemtus". ­ Se ştie că Cumanii aşezaţi în secolul XIII, în pusta ungară, au cooperat şi la expediţia lui Carol Robert şi a Voevodului transilvan împotriva lui Basarab cel Mare, la 1330. 4) Balăssy, o. c., p. 88 e de părere că, Ioan din Tălmaciu, fratele lui Nicolae, el ocupat' cetatea Salgo pe seamarăsculaţilor "s azt· Robert !Că­ roly kirăly ezen Iăzadăs legyozese utăn Talmăosy Iănostol visszafoglalta, s onnek hiitlensege folytăn, a hozză tartozotf birtokokkal egyiitt1324-ben az 6 kedves emberenek, Tamas vajda fiăna�, Farkasnak adomănyozta". In să documentul dela 1324 îl numeşte clar pe Toma ., ... magnifici viri Tho­ mae fillii Farkasii vaivodae Transilvani" (Urkundenbuch, 1, p. 383). Nu e exclus ca Ioan din Tălmaciu să fi ocupat castrum Salgo, care la 1322 [339] 1 CETATEA SALOO DELA SIBIEL (JUD, SIBIU) 339 Voevodul Transilvaniei Toma este unul dintre cei mai de seamă demnitari ai lui Carol Robert: "ar trebui să scriem isto­ ria ţării întregi, dacă am inşira toate faptele Lui! "1). El era din ramura Falkos a puternicei familii Kacsics, care, avându-şi lo­ cul de, baştină la Szecseny, în comitatul .Nogrăd, se chema şi Szecseny. Fiu al lui Farkas, al comitelui de Nogr ăd, "strămoş al familiei Szecseny" - a trăit între anii 1299 şi 1354 şi a ocu­ pat cele mai mari demnităţi ale Ungariei. Impreună ou cei 7 fraţi ai săi"], avea domenii şi cetăţi pretutindeni în Ungaria"}: in Transilvania poseda vreo 15 moşii şi sate, pe lângă cetatea Salgo '}. Se înrudise şi cu Niolae din Tălmaciu"] - cel care stăpânise câtva timp cetatea dela SiJbiel - şi care îi rămăsese credincios lui Carol Robert şi pe timpul răscoalei condusă de Henning, când Ioan, fratele lui, era "infidelis"6). După potolirea răscoalei Saşilor, probabil ca să li se dea o satisfacţie acestora, el nu mai este comite al Sibiului, Rămâne însă Voevod ai Tran­ silvaniei până în anul 1342 (deci dela 1.322 la 1342)7). In tot redevenise iarăşi regal, deşi din textul documentului dela 1324 nu ur­ mează acest lucru în mod peremtoriu, Nu pare probabil cu atât mai mult, C,lI cât însuşi regele, pornind impotriva Saşilor, în Iulie 1324 era cu ta­ băra lângă Tărnava, iar la 10 August "lângă Sibiu" (ef. Răth, o. C., p. 39) �i abia pe la începutul lui Septemveie se dă lupta în care este ucis ca­ pul' răsculaţilor: ef. Teutsch, Geschichie, cit, p. 78 şi Pesty,o. C., II, p. 104. Iar 'donaţia "ca,struluiregal" 'lui T01Da a fost făcută încă dela 11 Aprilie acelaşi an! Vezi şi G, D. Teutsch, Zur Geschicht« des Aulstan­ d�s d er Sachsen gegen den Konig Karl Robert im Jahre 1324, în Korres­ pondenzblatt des Y'ereins Iiir siebenbiirgische Landeskunde, 1882, 'V, p, 40-51. ') Aşa se exprimă biograful lui, Dr. Karăcsonyi .Iănos, A magyar nemz etsegeh a XIV. sztizad kozep�ig. II kot. Budapest, 1901, ip. 267. �) Vezi arborele genea)ogi\: ibid., p. 266, :1) Aproape re Szecseny avea cetăţile: Somosk6, Salg6 şi Baglyaskă, apoi oraşul Salgo-T'ar iăn, etc. i) Ibid., p. 277. ") cr. Urkund enbuch, 1, p. 380. fi) Ibid., p. 380, 399,410, etc. cr. şi invoiala dela 1319, ibid., p. 342. 7) Dr. Moritz Wertner, Die wojwoden Siebenbiirgens im uierzehuien -l ahrhundert, cit., p. 125 şi Por Antal, Az erdelyi vajdâk sorozata a XIV szazad vegeig, cit., p. 18; Kanicsonyi, o. c., p. 268. [340] 340 AUREL DECEI acest răstimp putem presupune că Voevodul Toma a fost oaste­ lanul cetăţii Salgo, în numele regelui"]. Pe urmă se poate bănui că cetatea dela Sibiel a intrat ia­ răşi în posesiunea regelui. La 1327 donaţia pentru Nicolae, fiul lui Conrad, econfirmată de acelaşi rege!!). Apoi albia mai târ­ ziu"] reapare: "Anno demum 1370. pro parte Nicolai et .Ioannis filiorum Petri dicti Chech de Dyznonyose"] erga exhibitionem originalium in Capitulo Albensi Transylvan. transsumpta" 5) . La această dată, Ludovic de Anjou, regele Ungariei, confirmă, prin urmare, cetatea noastră aceleaşi famili, - căci "Petrus dictus Chech" fusese cumnatul lui Nicolae din Tălmaciu, fiind căsăto­ rit cu Caterina, sora lui. De asemenea, donaţia dela 1324 este confirmată tot pentru un membru al familiei Szecsenvi: "Anno autem 1399, pro Comite Frank, filio Konye Bani de dicta Zechen Judice Curiae Regiae erga exhibitionem in Capitulo Vacziensi transumptae?"]. După acest an, care încheie veacul al XIV-lea, casirum Salgo din Tr�nsilvania nu mai este amintit niciodată. După toate probabilităţile şi în primele! decenii ale veacului al XV-lea cetatea dela Sibiel va fi fost în mâinile aceleiaşi fami­ lii, care o stăpânea în numele regelui"}, însă nu o mai întâlnim 1) Tot Karacsonyi, o. C., vol. III, partea 1, Budapest, 1901, p. 34, vorbind despre familia Sativan- Vecse, ramura Ba joni, crede că Dumitru "de Doob" al acesteia "în anii 1339-42 stăpânea cetatea Salgo din Tran­ silvania, fiind castelan al ei". Insă documentul la care se referă (cL Nagy lmre, Păur Ivăn, Răth Karoly es Ve.ghely Dezs6, Hozai Okmcinytcir = Co­ dex Diplomaticus Patrius, vol, III, Gy6r6tt, 1866, p. 139), menţionează, e adevărat, contractul "quod magistro Denk filius Demetrij de Radwan no­ bili de comitatu Baranija, ab una parte, Item Iacobo filio magistri De­ metri] de doob, Castel/ani de Solgow suo, el domine matris sue ... ". dar toate localităţile care sunt înşirate fiind în altă parte a Ungariei, iar Voevodul Toma fiind încă voevod transilvan, desigur aci e vorba de ce. tatea Salgo din nordul Ungariei. , 2) CI. Fejer, o. c., XI, p. 467; Urkundenbuch, 1, p. 365. 3) Nici un indiciu n'o fac prezentă In \ cuprinsul "ducat ului Amla- şului", pe timpul cat I-au stăpânit Domnii munteni, 4) Corect: Disznojo, Cisnădia (Nagy-Disin6d, Heltau). 6) Fejer, ibid. . 6) Fejer, ibid., p. 470; Urhund enbuch, l, p. 383. 7) Vezi justele observatii privitoare la dreptul de proprietate asu- [341] :j , I 1 - , CETATEA SALGO DELA SlBJEL /JUD. SIBIU) 34l 1 i 'în documentele vremii. Ea a inceput a-şi pierde din importanţă mai ales dupăce a fost zidită cetatea dela Tălmaciu, la 13701 lin urma unei năvăliri a Domnului Ţării Româneşti, Vlaicu Vodă '] şi' dupăce s'au construit Tiu-nu-Roşu: şi Cetatea L&ţru­ Iui"]. Faptul că la anul 1382, în documentul ,dat de regina Maria, in care se înşiră satele de pe teritoriul cetăţii Salgo"}, nu este specificată şi cetatea, nu constituie o dovadă că la acea dată ea nu mai exista"] j căci dacă statele aparţinătoare odinioară "castrului" sunt date episcopului Goblinus [Gobbel î}, se prea poate ca; cetatea însăşi - aşa destinată păraginii, cum era, prin ridicarea cetăţii dela Tălmaciu - să fi figurat încă printre posesiunile familiei Szecseny, cum ne îndreptăţeşte să credem confirmarea, prin transumpt, dela 1399. Totuşi, de vreme ce in sistemul de apărare al graniţei în această parte a ţării, se mutase centrul de gravitate pe valea şi în strâmtoarea Oltului, cetatea Salgo fu lăsată în mod deliberat în părăsire, nemaico­ respunzând unei necesităţi, fiind rezervată totuşi, bine înţeles, în eventualitatea unei noui intrebuinţări când ar fi fost nevoie iliş aici e sigură. Forma românească, e adevărat, o găsim mai rari sunt rare însă şi textele româneşti cu referinţe economice, în care ar putea să figureze. 3. Dările la care se aplică saar pe care le designează, aici, nu sunt nici odată dijmă. Dijma e totdeauna capitol aparte. Ea nue "eles" decât în măsura, în care înţelesul comun al cuvân­ tului o cuprinde şi pe ea, ca şi pe alte dări în natură. N'am găsit-o însă niciodată purtând, ca dare, acest nume. Dacă sunt şi întru cât sunt valabile aceste constatări şi pentru ilişul din Moldova, rămâne de cercetat. Asemănările dintre cele două ilişuri sunt însă prea evidente, pentru a nu presupune o corespondenţă directă Între ele Raportate rezul­ tatele de mai sus la datele cuprinse de dl C. C. Giurescu în studiul dsale, se pot face în această privinţă, chiar fără vreo altă cercetare, mai multe observaţii: 1. Eles-ul din Transilvania acopere în toate cazurile citate ilişul din documentele moldoveneşti. Şi cum obligaţiile feudale se [372] 372 D. PRODAN propagă, în genere, în direcţia Apus-Răsărit, etimologia efes> iliş e foarte firească. 2. Faţă de această etimologie, cea tătărască nu e decât ipo­ tetică. Dacă filologic e tot atât de îndreptăţită ca şi cea un­ gurească, istoric l1JUj s'a adus nicio dovadă că tăt, iiliis-parte, cota parte, care are un sens exterior deci, ar fi numit cândva la Tătari o asemenea dare sau vreo dare asemănătoare. 3. Chiar dacă cuvântul tătărăsc ar fi designat o asemenea dare, - care, în acest caz, ar putea fi anterioară statului mol­ dovenesc, cum socoteşte prin deducţie dl Giureseu - acea dare OIU putea să fie dijmă. Dijma pe timpul stăpânirii Tătarilor, era încă o dare eclesiastică. Secularizarea ei, adecă transformarea ei în obligaţie fiscală sau Ieudală e mai târzie. 4. Dijmă, evident, n'a putut să fie dela început ilişul nici dacă a venit din Transilvania unde efes-urile nu erau dijmă, ci contribuţii în natură aparte, reprezentând un venit feudal faţă de dijmă, 'care era venitul bisericii. De altfel şi in docu­ mentele moldoveneşti formula sarcinilor cuprinde alături şi ilişul şi desetina, Să fie aceasta numai repetarea obişnuită în docu­ mente, adică înşirarea sarcinilor subt toate titlurile posibile, pentru a exclude posibilitatea expunerii vreuneia din ele subt un alt titlu, neamintit în formulă? Să însemne ilişul dijma din grâne şi desetina de alături numai dijma din oi, porci, stupi? La Românii transilvani cel puţin dările din oi, vite, in veacul al XV-lea, de când datează citatele din documentele moldo­ veneşti, încă nu ajunseră să fie dijmă: ele se numeau încă quin­ quagesima, apoi oigesima, strungă, tretină, etc., care, chiar dacă se numesc din când în când, printr'o deplasare a sensului ade­ vărat al termenului, dijmă, numai târziu de tot se transformă complet în dijmă, Ilişurile şi dările în, natură, sub alte titluri decât dijmă, sunt mai fireşti la Români tocmai fiindcă ei multă vreme n'au dat dijmă, decât prin excepţie sau abuz şi era dela sine înţeles ca stăpânul feudal să caute să tragă foloase din această lipsă. Din această pricină vedem desvoltăndu-se faţă de dijma din semănături a iobagilor de a\ltă naţionalitate (ca- I ') tolici] o "dijmă" feudală din vitele mărunte, (oi, capre, porci [373] DESPRE .ILIŞ" ÎN TRANSILVANIA 873 a Românilor, amândouă căutând să se extindă şi asupra celei­ lalte părţi şi să se unească într'O' dijmă generală, aceeaşi pen­ t11U toţi. Sub unele forme ale lui şi ilişul însuşi tinde spre dijmă. După cum vedem şi din exemplul dela Făgăraş, ilişul prece­ dează dijma, îi ţine apoi locul, pentruca pe urmă - se poate vedea din conscripţiile de mai târziu - să fie înlocuit definitiv sau să se transforme în dijmă: aşa cum şi dările din vitele mărunte toate tind spre dijmă. Desigur deosebirile dintre formele, pe care le-au luat obli­ gaţiile feudale în Transilvania şi în Ţările Române sunt foarte mari. Cu toate acestea, e foarte posibil ca ilişul să fi avut, la în­ ceput, şi în Moldova acelaşi cuprins, pe care îl avea des-ul în Transilvania - de aceea i se pot da şi atâtea interpretări - şi să fi urmat şi acolo aceeaşi cale de confundate sau transformare în dijmă, Decât, acolo a putut să ajungă mai curând să-şi res­ trângă înţelesul la o anumită dare în natură, din pricină că era cuvânt strein şi deci nu i se cunoştea şi mai ales nu i se putea păstra întreaga funcţiune. Acest iliş al documentelor vechi moldoveneşti în tot cazul trebue despărţit de ilişul citat la 1718 în Ţara Românească şi de alte cazuri de iliş, care ar mai putea fi descoperite aici, (în Oltenia mai cu seamă) pentru veacul al XVUI-Iea, pe care îl trec din Transilvania armatele imperiale. D. Prodan îNDRUMĂRILE DATE DE VICARUL GENERAL ANDREI ŞAGUNA TILIŞCANILOR, CU PRILEJUL VIZITAŢIUNII CANONICE DIN 19/7 IULIE 1847 "In 19/7 Iulie 1847, fiind sub scrisul cu prilejul vizitaţii canonice în satul Tilişca şi cercetând sf. Biserică s'au aflat de bine ca lângă titorul Sava Receu să se aşeze încă trei titori; şi cu învoiala preoţimei şi a întregei obşti s'am şi denumit şi cu jurământ s'au întărit de titori Ioan Skitea, Ioan Nan şi Avram Juga, rămânând totuşi Savu Răceu titor primariu. [374] ANDREI ŞAGUNA Mai departe s'au aflati de folos şi de lipsă ca( să se facă precum cu învoiala preoţimci şi a întregii obşti s'au şi făcut următoarele dispoziţii adecă: . 1. Ca lada Bisericii să fie întărită cu două kiei [chei}, lada să se ţie la titorul primariu, care este Savu Răceu, o kiee (cheie) să se ţie la cel mai bătrân preot, dar ceialaltă să se ţie la unul dintre titori, care se va aşeza de cătră preoţi şi obşte. 2. Aşişderea protocolul veniturilor şi a cheltuelilor să s� întocmească cu toată sârguinţa prin unul dintre titori, pe care îl va hotărî obştea şi preoţii. 3. Al patrulea titor va avea deregătoria ca să poarte discul în Biserică şi după Sfânta Liturghie să numere inaintea preoţi­ lor şi a celorlalţi titori banii căpătaţi, să-i însemneze în proto­ col şi apoi aşa să-i bage în ladă. 4. Lada Bisericii când va fi de lipsă, să se deschidă tot­ deauna cu ştirea Preotului şi a tuturor Epitropilor. 5. Titorii se indatoreaz ă, ca cu sfârşitul fieştecărui an să deie socoteală înaintea obştei întregi despre toate faptele lor în privinţa Bisericii. 6. Titorii pe seama Bisericii numai până la 10 fI. V.v. pot cheltui fără de a avea sfătuire cu obştea; aşadar în privinţa cheltuelilor celor mai mari trebue să se sfătuiască cu preoţii şi cu întreagă obştea şi după aceia să arate învoiala lor Domnului Protopop, cerând învoirea şi binecuvântarea dela Cinstitul Con­ sistoriu Eparhial. 7. Cametile banilor bisericeşti, acela titor să le strângă, care grijeşte şi protocolul; şi de cumva nu ar plăti vreun datoraş la vremea sa camăta legiuită, dela unul ca acesta! să se ia numai de loc şi capitalul'. 8. Fieştecare venit să aibă o deosebită rubrică, în care deo- sebi să se însemneze. . Insemnat precum mai în sus. Andrei Şaguna m. p. Arhimandrit şi General Vikariu [Extras dintr'un protocol russ], \ R. K. [375] CÂTEVA DATE CU PRIVIRE LA IOAN PIUARIU 370 CÂTEVA DATE ŞI AMĂNUNTE NOUA CU PRIVIRE LA IOAN PIUARIU (MO[NĂR DE MDLLERSHEIM) I. Două acte despre succesiunea lui Ioan Piuariu Prin bunăvoinţa domnului arhivar al Muzeului Brukenthal, Gottlieb Brandsch, am putut copia două acte cu privire la averea rămasă după moartea vestitului medic român Ioan Piua riu (Mol­ nar de Miillersheim, t 1815). Ele se găsesc în colecţia de ma­ nuscrise Zimmermann, cota 123/10 şi 127/3. Cel dintâiu este un afiş tipărit al judecătoriei municipiului şi scaunului Sibiu, prin care se scoate la licitaţie, pentru ziua de 16 Martie 1827, fabrica de textile înfiinţată de Ioan Piuariu în comuna Sadu. Al doilea act este un concept de referat, nedatat şi neiscălit, manuscris de 3/4 pagini mari, scris în limba germană cu litere gotice. Fiind păstrate în acelaşi convolut de acte 'ca şi afişul şi conţinând deasemenea informaţiuni în legătură cu succesiunea lui Piuariu, trebue să presupunem că între cele două documente există o legătură. In el se dă un istoric al înfiinţării, al funcţionării, scurte şi nereuşite, şi al decăderii fabricii lui. Piuariu, o cal­ culare a investiţiunilor şi a valorii întreprinderii. Şi din acest document se poate vedea cât de întreprinzător şi multilateral a fost în preocupările sale Piuariu şi cât de mult I-au stânjenit în activitatea sa de industriaş concurenţa şi duşmănia vechilor bresle. Amândouă documentele aduc o interesantă întregire la cele publicate de curând de domnul profesor Ioan Lupaş în Memoriile Academiei (Doctorul Ioan Piuariu-Iâollnar. Vieaţa şi opera lui. 1749-1815. - Mem. Secţ. Isi. Ser. III, Tom. XXI, Mem. 20, 8°, pag. 653-697). Textul documentelor este următorul: [Marginea stângă, cu numărul şi data actului respectiv]. [376] 376 LlA M. DIMA 1. Bekanntmachung. Die bei dem Dorfe Zoot im Hermannstădter Stuhl gelegene kais. k6nigl. pr iv. v. Mollersheimischhe Wollgespunst und Tuchlabrik wird von Gericht aus den 16-ten Mărz 1827, auf dem hiesigen Rathhause verstei­ gerung,sweise verkauft,und au besagtem Tage Mittags 12 Uhr auf jeden Fal l an den Meistbiethenden abgeschlagen und iibergeben werden; wes­ wegen man Kaufliebhaber zu dieser Versteigerung einladet, indem man zu�leich das Anerbiethen nacht, auch billige Ratenzahlungen gegen hin­ lăngliche Sicherheit zuzugestehn. Die Fabrik hat ein sehr schones in geschmakvollem Styl erbautes, eine grosse Kiiche,ein Zimmer, eine Speisskammer, einen Keller zu ebener Erde, vier gerăumige helle Zimmer, einen Adkofen und ein kleines Zimmer im ersten Stock, und 5 Manzart-Zimmer obenauf enthaltendes Wohnge­ bâude: ein vis-a-vis von diesen gelegenes, mehrere Ahtheilungen enthal­ tendes Fabriksgehăude, eirn hinter diesen gelegenes kleineres- Wohngebăude, eine im hint eren Theile des Hofes gelegene Meyerei mit gerăumiger Sta l­ lung und Depositorien und Wagenschopfen; worunter die drei Hauptgel.âude von solidern Mauerwerk erbaut und mit Ziegeln gedeckte sind. Sămmtliche diese Gebăude werden von drei mit den edelsten Obstsorten, welche hier vorziiglich gut geueihen, bepflanzten Gărten umgeben, und schliessen einen sch6nen gerăumigen Hofraum ein, der an der Seite des Fabriks-Gebăudes von dem der Fabrik eigenen wasserreichen Canaledurchschnitten wird. Dieser Canal treibt verm6ge seines starken F alles zu jeder Jahreszeit das di'e WoIlkiimmaschiene in Bewegung setzende Triebwerk und ist geeignet zur Bewegung noch anderer Werke und namentlich einer viefen Vortheil­ versprechenden Walkmiihle verwendet zu werden. Die innere Einrichtun,,: der Fabrik be·s!teht in 5 WoHkiim- und 5 Spinnmaschinen, so wie den zum Bau und der Reparatur derselben erfordeI1lichen Tischlereyund Schlo�­ sereiwerkzeugen. Auch geh6rt zu der Fabrik eine grosse Feld6konomie, bestehend in Aeker und Wiesengriinden, welche iimtlich auI 1703 il. geschătzt sind; dann eine wegen der WohJ.feilheit des Holzes, und der Menge der in der Niihe gelegenen Kalkfelsen vortheilhaft an:gelegte Kalk­ brennerey iimtlich geschătzt auf 2124 fI. U!nd eine Ziegelbrennerey' iimtlich geschiilzt auI 2400 f. W. W. Das Hermannstadter Stadt und Stuhls-Gericht. 2. [Concept de referat]. Der verstorbene Augenarzt Johann MoIlnar \v. Miillersheim hatle durcb seine eheliche Verbindung mit der Tochter ein�s der wohlhabendsten Hermannstiidter B6rger ein namhaftes Verm6!g� ererbt, und dasselbe [377] CÂTEVA DATE CU PRIVIRE LkIOAN PIUARIU 377 durch Herausgabc mehrerer walachischen Schriften, nebst dem ihm als Lehrer der Augenheilkunde ausgeworfenen Gehalt, so wie durch seine Kuren wahrscheinlich ver gr ossert, da nicht bekannt isi, dass derselbe ausser der Erziehung seines einzigen Sohnes des jetz�gen Oberleutenant v. MiiI­ Iersheim, und dessen Unterstătzung beim Militair unter weichen TiteI genannten Sohne bei der Theilung des miitterlichen Nachlasse S4/m f. zu­ gerechnet worden sind, in seinem Hausen einen auffallenden Aufwand \!emacht hiitte. Durch die vielverrnogende Einwir kung des genannten Augenarztes er­ hielt sein Geburtsor't Czod einen bedeutenden Zuwachs an Feld , und WaId­ griinden von dem eigenthiimiichen Boden der benachbarten Gemeinde HeI­ tau, und Molnăr gelangte zu einem Besitzstande an Iiegende Grrtinden, welcher die Idee in ihm rege mach te auch an den Gewerbsvortheilen der sich mit der Wolenweberei, beschiiftigende Heltauer Gemeinde Theil zu nehmen, und in dieser Absicht an dem zum Wasserbaue geeigneten Czod­ flusse in seinem Geburtsorte Czod eine WollkriimpeI-Spinn und Tuehîa­ brik anzulegcn. Er arbeitetc ganze 3 Jahre mit den dazu gebrauchten Werk­ Ieuten und einem ungeheuren Kostenaufwande vergeblich daran die zurn Zweck dienliohe Maschinen herzustellen. indem er das Unglfick hatte nacheinander an 3 der Sache gar nicht kiindige vorgebliche Maschinisten zu gerathen, deren zweie er mi,t grossen Kosten seIbt ins Land brachtej und der Erfolg dieser kostspieHgen Arbeit kein anderer war, als die Existence eines grossen Z1:! den Maschinen best.immt gewesenen, ohne dieselbe aber in einen abgelegenen waiachischen Gebirgsdorfe keinen W,ert habenden Gebiiudes, und die Planierung des dasselbe umgebenden grossen Hofes. Vermutilich an dem GeHngen seiner Versuche verzweHelnd iiberiess Miil­ lersheim der iiltere die F ortsetzung des Unternehmens seinem Sohne, der zwar ein anderes vermuthlich dem Gebiiude entsprechenderes Gebiiude fiir die Maschinen auffiihrte, sich aber, ehe es ganz vollendet war, von dem zum weiiteren Aufwande niithigen Fonde enthlosst, und in die Nothwen­ digkeit versetzt sah, eine Gesellschaftsve!1bindung einzugehen, um mit fremder Hiilfe sein Vorhabn auszu:fiihren, wirklich brachte er es in Gesell­ schaft zweier angenomenen Handelsleute dahin, dass sie von Briinn einige fertige W ollkriimpel und Spinnmaschinen, und einen der Sache kiindigen Menscl1en kommen liessen, durch dessen Hiilfe diese Maschinen auf dem Wasser angebracht, und im Gang gesetzt wurden. Die gefasste Idee selbst Tiicher zu erzeugen, veranIasste bei den ziinft�gen Tuchfabrikanten die Besorgniss, dass das Aufkommen d.er Fabrik den Untergang einzelner Wollarbeiter herbeifiihren werde, die Fal:-·rik erhieIt von den ziin.ftigen WoIlenwebern und Tuchmachern keinen Beitrag zu ihrer ununterbrochenen Beschăftigung mit Spinnen, und war auf die Erzeugung der Gespunst aus ihrer eigenen Wolle beschriinkt uud zur Beschaffung: eines die Krăfte det: [378] LIA M,. DIMA Unternehmer uberstelgenden Wollverlags gezwungen, Die angenomennen Gesellschafter fanden ihre Rechnung nicht, sie traten aus, und Miillersheim wurde auf die von ihnen geleisteten Vorschiisse ihr Schuldner, er gab die Idee der eigenen Tuchfabrikation auf und wolte sich dam it begniigen fiir Spinnl ohn auf Rechnung anderer Wollweber arbeiten zu lassen, allein war es nun dass bei diesen duroh den Plan selbst Tiicher zu erzeugen begrtin­ dete Vorurtheil, oder dass wirklich die von einigen W ollwebern gemachten Versuche ihren Erwartungen nicht entsprachen, genug dass er von ihnen die gehoIte Beschăltigung nicht erhielt, und sich dadurch genothig glaubte seine Maschinen zum Verarbeiten und Verspinnen Ieinerer zum Gebrauche der Tuchmacher dienlicher Wol\e herzurichten, diese Aenderung forderte aber einen neuen Geldaufwand wozu kein eigenes Verrnogen vorhanden war, und es musste Miillersheim um das zur Bestreitung der Hcrstellungs­ kosten l10thige Geld auf zu bringen, seine Zulflucht zum Bor gen nehmen, Wenn nun gleich die von Mullersheim in dem J ahre 1819 abg:etretenen, zur Tuchrnacher Arbeit geeigneten 5 Krămp el und 6 Spinnmaschinen nur durch Iremdes Geld vollendet und ganz zweckdien\ich hergestellt wurden, so ist 'es doch, wenn der Schătzungswerth der ganzen Anlage" als sie sich im besten Zustande befand von 118.000 fI. gegen seinen Passivstand bei seinen zur gerichtlichen Verhandlung gelangten Vermogens verfalln von 66.000 fI. gehalten wird, in Erwăgung auch dessen, dass der ăltere Miillers­ heim durch 3 Jahre aui den vergeblichen Versuch den eigentlich kostbaren Theil der Anlage herzustellen, unberechenbare Auslagen, die keine Friichte znriickliessen, gemacht habe, ofenbar, dass ausser jenen Schulden auf die­ ses Uternehmen in der That ein nicht unbedeutendes Vermogen vom ăltern Miillersheim verwendet worden, seyn muss, we\ches sich alber bestimmt nicht angeben lăsst. Von seine GIăubigem ged�ungen hat Miillersheim auf mehreren Wegen versucht sich der Schuldenlast ZlL ent1edigen, hieher gehoren: der Vertrag zur Ahtretung der Fabrik an des Aerarium; das Gesuch um Bewilligung eines Geldesverlags ab Aerario; und endlich um die Erlaubniss zur Verăus­ serung der F abrik eine Lotterie zu erofnen, nnd nachdem ihm alle Versuche misslungen, legte Miillersheim seinen Glăubigem den Plan vor, vermog welchem diese als Miteigenthiimer oder Actionairs auf die Fabrik eintreten sollten, und weil dieser' nicht realisiert werden konnte, meldete er bei Gericht seine Zahlung'sunfăhigkeit an. Hiedurch wurde als erster gesetz­ !icher Schritt die ămtliche Schătzung des Miillersheimischen Vermogens herbeigefiihrt, welche s�ch in Riicksicht des bip1e,rkten starken Ruines der Fabriksbestandtheile nicht hOher als auf 42fm \f. belief. Bei dem Zweifel ob die F abrik im SchăbJUngspreise werde veră�ssert werden konnen, und der augenscheinlichen Gefahr eines namhaften Verlustes fiir die Gemein. glăubiger wenn das vorhandene Vermogen ,cridalmăssig verhandelt werden [379] CÂTEVA DATE CU PRIVIRE LA IOAN PIUARIU 379 solI te wil ligten sâmtliche Glăubiger in die Abtretung der F abrik und cler dazu gehorigen Iicgenden Griinde des Miillersheim an Cari Albrich und schlossen mit diesem den Verglei.ch. verrnog dessen die Fabrik auch bei dem verănderten Besitze den Glăubigern zur Sicherheit dienen, und Al­ bricht verflichtet ist die Forderungen der Glaubiger im Gesamtbetrage vorr 66.000 fi. jedoch ohne Interessen binnen 10 Jahren mit Ahlieferung des reinen Gewinns der Fabrik zu tilgen; er ist auch schuldig gegen die van Miillersheim erhaltene Abtr etung, demselben nach giinzlich abgezahlten Schulden lebenslănglich den 5-ten Theil des reinen Ertrăgnisses der Fa­ brik zukommen zu lassen. Der genannte Cessionar der Fabrik hat iibrigens nicht nur die sehr baufălHg iibernomene, nur auf den Gespunstbedarf der Tuchmacher beschrănkte Fahriksanlage in vollkomenen Zustand hergestellt, sondern cine ganz neue Anlage zur Befriedigung des Gespunstbediirfnisses der Wollenweber gegriindet, und es ist ihm gelungen bei den Tuchmacher und den zwo WolIweberziinften in Hermannstiidt und Heltau das aus person­ lichen Verhiiltnissen, und besorgtem Brotneide entstandene Vorurtheil zu verbannen, und den gesunkenen Credit der Fabrik also herzustellen, dass es ihm an Arheit nicht fehlt. Gegenwărtig beschâftigt die Fabrik 13 er­ wachsene Menschen und 33 Kinder von 5 bis 12 Jahre, sie bringt durch den Wochenlohn dieser Leute im Dorfe Czod vochentlich 130 fI. im Umlauf und erspart durch seine Erzeugungsfiihigkeit in tăglichen 100 fI. feiner und 150 fI. grober Gespunst- eine bedeutende Anzahl von Menschenhănden, und Îiefert die beste Qualitiit van Gespunst. II. Ce se mai ştie azi în Sadu despre Ioan: Piuariu In anul 1932 Institutul de Istoria Medicinii din Cluj s'a adresat regretatului preot Dimitrie Bunea, parO'h în Sadu, cu rugarea să comunice eventuale informaţii asupra lui PiiUariu, cari s'ar mai putea găsi în comuna sa natală. Intr'O' lungă scri­ soare Sfinţia Sa ne-a comunicat următoarele: In registrele bise­ dcei nu se află nici o urmă. (Lucrul este explicahil, deoarece la naşterea lui Piuariu nu existau încă acte de stare civilă bi­ sericeşti, iar mai târziu, când înregistrarea devenise obligatorie, el trăia în Sibiu). Poporul sădean de azi nu prea ştie multe despre acest mare fiu al satului. Vreo doi trei bătrâni îşi mai [380] 380 L1A M. V1MA aduc aminte că au auzit în copilărie vorbindu-se despre el. Ioan Barb de 97 de ani îsi aminteste că a auzit în tinerete că Ioan " , Molnar a fost un vestit doctor de ochi. însuşi părintele Bunea a auzit dela tatăl său, cu 46 de ani în urmă, că Molnar ar fi fost doctorul Curţii Imperiale, (faptul nu este autentic), şi că era bun Român şi om bun de inimă. Venind odată în Sadu, ca să dea poporului prilej de câştig, a lăsat să se publice în faţa bise­ ricii că oricine îi va aduce pietriş pe locul numit Seciu, - pe atunci o mocirlă, - va prim! pentru fiecare car o dutcă. Pe acest loc 1. Molnar a ridicat o fabrică de spirt"]. Vechiul imobil, supraedificat mai târziu, se află şi astăzi în stare bună, La acea­ stă fabrică 1. Molnar ar fi adus şi nişte francezi specialişti, dintre cari unii au murit în Sadu şi au fost îngropaţi în locul numit "Peste morminţi" - şi el proprietatea lui Molnar. Când Iosif al II-lea a venit la Sibiu, Molnar l-a adus şi la Sadu. Im­ păratul a fost găzduit în casa din centrul comunei, care azi poartă numărul 241. Inainte de sosirea împăratului, Molnar a trimis vorbă în sat, că poporul să se îmbrace curat, dar simplu, fără salbe şi podoabe, pentruca domnitorul să se convingă de îndreptăţirea j albei că.rSădenii sUIJl săraci, persecutati şi strâm­ toraţi în drepturi şi teritorii de puternicii vecini din Cisnădie. Urmarea a fost că împăratul a fixat el însuşi hotare nouă mai favorabile pentru Sadu. Singurul fiu al lui Molnar, locotenent la Ulani, fiind cam uşuratic, n'a ştiut să păstreze averea din Sadu, care, -- fabrica şi trei terenuri însemnate pe hotarul co­ munci, - a trecut în mâinile a trei Saşi din Cisnădie şi mai târziu ale unui anumit Zill, rudă ou doctorul Kreuzer din Sibiu. În prezent pe locul vechii fabrici a lui Molnar se găseşte fa­ brica de bere "Bex". Atâta îşi amintea în 1923 părintele Bunea despre ce a au­ zit odinioară asupra llUi Piuariu, \ 1l Nu avem nicio altă informaţie despre vreo încercare de a lui Piuariu de a întemeia o fabrică de spirt în Sadu. Probabil e vorba despre [esă tor ia mecanică, înfiinţată de el cu atâta greutate. [381] CÂTEVA DATE CU PRIVIRE LA IOAN PIUARIU 381 III. Alte amănunte În Siebenbiirgische Quartalschrift, volumul III, 1793, Ias­ cicula 1, la pag. 84, se găseşte următoarea ştire despre nobili­ tarea lui Ioan Piuariu, ştire pe care O' dăm în traducere ro­ mânească: Distincţie Majestatea Sa imperială-regală a binevoit să confere, fără taxă, oculistului angajat la Universitatea din Cluj şi profesoru­ lui public de oftalmologie Ioan Molnar, pentru sine şi pentru urmaşii săi legitimi, titlul de nobleţă austriacă cu predicatul Miillersheim, aceasta în vederea felului credincios cu care şi-a îndeplinit întotdeauna serviciile încredinţate atât în Transilva­ nia cât şi în celelalte ţări imp.vreg., precum şi ţinând seamă de abnegatia cu care a dat ajutoare gratuite cetăţenilor săraci, câştigându-şi astfel merite deosebite. Intr'o broşură-ghid Hermansiadt im Johre 1790, tipărită la Hochmeister în Sibiu [Bibl. Univ, Cluj, 34.440), se găseştel:a pag. 107-108 lista farmaciştilor, obstetricianilor, medicilor, etc. din Sibiu. La rubrica "Augenarzt" e dat Molnar, cu locuinţa "Franziskanergasse 295". Trebue să reţinem faptul că Piuariu nu este trecut la medici, ci la un alineat special, ca oculist. În toate actele loiei francmasonice din Sibiu (Arhiva Brukenthal] , al cărui membru a fost, oriunde îl aflăm trecut sau iscălit, nu găsim niciodată titlul de doctor. Toate aceste indicii coroborează părerea domnului profesor Bologa, exprimată într'o lucrare care se găseşte sub tipar, că Piuariu nu a fost doctor în medicină ("medicus purus"], ci a avut titlul şi pregătirea (probabil uni­ versitatea) de "magistru în chirurgie şi oculistică", titlu care în vremea aceea se putea obţine independent de cel de doctor. U nioersitatea Cluj-Sibiu. Institutul de Istoria MediC'inii. Lia M. Dima asistenta Institutulu! [382] 382 VALERIU L. BOLOGA o LĂMURIRE ASUPRA DATEI NAŞTERII LUI IOAN PIUARIU-MOLNAR Toţi autorii cari s'au ocupat cu biografia lui Piuariu, dau drept an al naşterii sale 1749. Intr' o lucrare (Date nouă pentru biografia lui Ioan Molnar-Piuariu, Clujul Medical, VI-1925). am afirmat că în lista lojei francmasonice din SiJbiu se găseşte anul naşterii 1741 şi am dat următorul argument pentru proba­ bilitatea lui: Dacă Piuariu s'ar fi născut în 1749, el ar fi. ajuns în 1771 (când se credea - greşit - că a fost numit oculist al [ării , numirea s'a Făcut, după cum a stabilit domnul prof, 1. Lupaş la 1939, abia în 1777), uimitor de tânăr, cu 22 de ani, la o funcţie medicală foarte înaltă, Dacă am accepta însă anul 1741, atunci începutul ascensiunii în cariera sa ar fi căzut în anul al 30-lea al vieţii sale, ceeace ar fi mult mai probabil. în lucrările mele de mai târziu am rămas până de curând pe lângă anul 1741. Părerea mea se bazează pe următoarea informaţie, primită într'o scrisoare din 21 Septemvrie 1924 dela regretatul director al Muzeului Brukenthal, profesorul Mihail Csciki: "Mol­ nar J ohann, k. k. bestellter Oculist fur Siebenbiirgen, geb, in Zood 1741, griech. Confession". Având acum ocazie să cercetez în original arhivele lojei sibiene, păstrate la Muzeul Brukenthal, am constatat că informaţia dată de profesorul Csăki a fost luată din protocolul lojei pe anii 1767-1790 (volum manuscris în 8° mare, legat în piele). care se păstrează în convolutul "Arhiva­ lien der Hermannstădter Freimaurerloge zu den 3 SeebIăUern", tomul II, "Listen der Mitglieder", Aici se găsesc la poziţia 106 datele amintite. Anul naşterii [rubrica III) e dat cu 1749 nu 1741. Este deci evident că profesorul Csaki a greşit cifra când a transcris datele. Pe această eroare s'au bazat presupunerile mele, - în fond, după cunoştinţele noastre din 1925, foarte plauzibile, totuşi greşite. Şi în lista lojei din 1784 (tipărită) şi 1785 (manuscrisă, poziţia 62), găsim ant4 1749. Deci acesta este fără îndoială adevăratul an al naşterii l'tţi Piuariu, care, oricât de umilitor ar părea, mulţumită personalităţii sale excepţionale, isi terminase studiile foarte tânăr, si isi începuse cariera siră- , . . [383] o LĂMURIRE ASUPRA NAŞTERII LUI IOAN PIUARIU 383 lucită în 17771 j, cu 28 de ani, într' o etate când alţii tocesc încă băncile universităţii! U niversitalea Cluj-Sibiu, Institutul de Istoria M edicinii. Valeriu L. Bologa DEVASTAREA CASEI LUI lOR IOAN RAŢIU DE CĂTRE UNGURII DIN TURDA - 11 Iunie 1892 - E îndeobşte cunoscută acţiunea politică-naţională a neuita­ tului luptător român Dr. Ioan Raţiu în cadrul acţiunei de afir­ mare iromânească a Memorandului (1892-1894), iar icoana personalităţii lui covârşitoare este şi va rămâne mereu vie în amintirea noastră a tuturor, în deosebi a celor cari am avut vre-un prilej de a ne apropia de această mare figură de Român, trăind în atmosfera oraşului care l-a adăpostit în vieaţă şi i-a eternizat chipul într'o frumoasă statue de bronz. Numele lui Dr. Raţiu e un simbol al luptei noastre naţionale contra asupritorilor şi figura lui dârză repetă cu tărie fraza permanent actuală "existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă". Memorandul Românilor transilvani adresat împăratului din Viena, ca şi procesul ce a urmat la Cluj cu osândirea şi pri­ goanele suferite de fruntaşii români au intrat în istorie, fiind cercetate şi puse în lumină de către oameni de specialitate. Nu e locul nici timpul de a oferi aici amănunte sau! date noui, lucru pe care l-au făcut şi îl vor face alţii mai competenţi. In paginile ce urmează va fi înfăţişat de către un martor ocular numai epi­ sodul devastării casei lui Dr. Ioan Raţiu de către Ungurii din Turda, arătând cum au "sancţionat" concetăţenii noştri domi- 1) C]. pentru stabilirea exactă a acestei date, 1. Lupaş: Doctorul Ioan Piua riu, în Mem. Ist. Ac. Rom. III, 21, Bucureşti, 1939, pag. 659. [384] 384 IEREMIE RUSSU nanţi din acele vremuri pe fruntaşul român întors dela Împăra­ tul din Viena, căruia voia să-i prezinte Memorandul cuprinzând doleanţele Românilor din Transilvania. Evenimentul s'a întâmplat în ziua de 11 Iunie 1892. Scriitorul acestor rânduri era elev la şcoala civilă ungurească din Turda şi era în etate de 15 ani; locuia în gazdă la factorul poştal ro­ mân Iacob Lupu, originar din comuna Săn-Mihaiu, azi numită Mihai-Viteazul de lângă Turda. El stătea cu chirie într'o casă mai mică a lui Dr. Ioan Raţiu, alături de casa cea mare în care locuia fruntaşul memorandist. Strada se numea "Varga ucca", iar după unire şi-a primit numele ce i se cuvenea, acela de Stra­ da "Dr. Ioan Raţiu". Cu câteva zile mai înainte se răspândise printre Românii din Turda ştirea, pe care o comentam şi noi în casa lui Iacob Lupu, că "Dl. Dr. Raţiu a plecat cu mai mulţi fruntaşi români la împăratul din Viena să se ieluiască de asuprirea Românilor de către Unguri, cari ne răpesc drepturile la viaţă: limba şi legea", In oraş Ungurii - spunea baciu Iacob Lupu, oare mai trăgea cu urechea - se agitau furioşi, ameninţând cu răzbunarea şi pedepsirea "nemernicului Valah", care îndrăzneşte să se ridice în contra legilor stăpânirii. In vederea unei demonstraţiuni pa­ triotice şi de "forţă" a venit un ministru chiar dela Budapesta. Ungurii se organizaseră în ziua care urma să-i fie fatală lui Ioan Raţiu: aduseseră ou carele primăriei oraşului pietri şi bolo­ vani, pe care le depozitară în apropierea casei lui Raţiu, sub pretextul de a le folosi la pavarea străzii, în realitate însă ­ cum bine ştiau organizatorii demonstraţiunei - erau destinate pentru bombardarea casei fruntaşului memorandist. In după amiaza zilei de 11 Iunie, în deosebi spre seară, grupuri de derbedei, tăbăcari, măcelari, zileri etc., din mahala­ lele oraşului, se adunară la podul de peste Arieş, aşteptând sosirea lui Raţiu dela Viena în gara Ţurda, spre a-l întâmpina cum credeau ei de cuviinţă. Firul a�tor mişcări a fost prins din vreme de Români, încât Ratiu a putut fi avizat încă în gara Cluj de cele ce i se pregătesc la gara turda. De aceea nu şi-a continuat drumul spre casă cu trenul, ci - faţă de gravitatea [385] DEVASTAREA CASEI LUI DR. IOAN RAŢIU 385 situaţiei - a luat o trăsură închisă şi pe drumul Feleacului s'a îndreptat spre casă, intrând în Turda prin partea opusă a ora­ şului [Turda-nouă}, unde nu îl aşteptau bande de Unguri. Şti­ rea sosirii lui s'a răspândit însă repede, şi "gărzile" dela podul Arieşului s'au retras de pe poziţie în oraş, pentru a organiza atacul proiectat asupra locuinţei fruntaşului român. După ce se înserase' pe la orele 9, din mai multe puncte de concentrare s'au îndreptat grupu.ri de Unguri înspre casa din str. Varga [Tăbăcarilor]. Intre căpeteniile bandelor era şi în­ văţătorul-director dela şcoala primară de Stat, secuiul Ştefan Bolonyi '] ,care a organizat pe ucenicii dela cursurile serale ale şcoalei de sub direcţia sa: le-a dat instrucţiuni să se înarmeze cu ce vor găsi, pietre, lemne, ouă clocite şi orice obiecte con­ tondente, şi să se întoarcă degrabă la şcoală. De aici coloanele în frunte cu directorul Bolonyi s'au îndreptat spre obiectiv, unde se concentran şi celelalte bande de manifestanţi, In acea­ stă seară, gazda mea, Iacob Lupu, era plecat cu serviciul postal la gara Câmpia- Turzii. Acasă era numai soţia lui Maria, care sta pe gânduri, privind din când în când infricată printre per­ dele în stradă: eu mă pregăteam de ctrlcare. După ce s'a inoptat, a început demonstraţia. Deodată se aude un vuet sălbatec, chiote şi Iluerături şi în acelaş moment un sgomot infernal, pocnituri şi detunături produse de geamu­ rile cari sburau în ţăndări. Incepuse bombardamentul casei lui Raţiu şi potopul de lovituri continua li mare violenţă. Dela noi din casă totul se auzea limpede, fiind Ia o depărtare de 8--10 metri. Cuprins de groază, strig "vai de mine, Nană, - ce se aude, ce se întâmplă?" "Taci - încearcă să mă liniştească Maria Lupu, ceva mai stăpână pe sine - taci nu zbiera, e necaz 1) Mort la 1936. Acest om, datorită toleranţei nemărginite a Româ­ nilor din Ţara intr eg ită, a fost menţinut în slujba: sa şi după 1918. Intre anii 192'3-1928 (data pensionării lui), mil-a fost coleg în învăţământ la aceeaş şcoală. Fără a se ţine seamă de isprăvile lui din timpul Memoran­ dului, Şt. Bolonyi a fost salar izat şi apoi pensionat de către Statul Român, mult mai bine decât numeroşi învăţători şi slujbaşi români cu merite pro­ fesionale şi naţionale. 25 [386] 386 IEREMIE RUSSU I mare, s'au răsculat Ungurii să omoare pe Dl. Raţilu". Alerg la geam, privesc pe sub perdea: în stradă o mulţime mare era în­ grămădită, toţi cu mâinile ridicate, aruncând cu pietri şi alte obiecte în ferestrele şi în zidurile casei lui Raţiu, huiduind şi Ilue­ rând. Atacatorii erau în număr de aproximativ 2-3000, la cari se adăugau spectatorii şi curioşii, cari stăteau pe la margini. Bombardamentul n'a durat mai mult de zece minute, dar prin violenta şi intensitatea lui a dat atacatorilor impresia că şi-an» atins scopul urmărit. In acest timp, Dvna Lupu îngrozită şi mai fricoasă decât mine, mă îndemna în şoaptă: "mergi şi te culcă să nu ne observe cumva, să arunce şi la noi cu bolovani. .. ". In­ cât n'am putut urmări ou privirea dela fereastră manifestaţia ungureasca, ci a trebuit să stau ascuns în pat, de unde ascultam sgomotul din stradă. Loviturile au început să se rărească şi apoi au Încetat cu desăvârşire, iar maniiestanţii s'au dus la casele celorlalţi români fruntaşi din Turda, unde s'a repetat procedura. După ce lucrurile s'au liniştit, am adormit cu o pernă pe cap, bucuroşi că noi am scăpat de primejdia ce ne ameninţa din par­ tea manifestanţilor patrioţi unguri. In dimineaţa următoare mă scol mai de timpuriu decât de obiceiu. Era linişte de mormânt; prima gri j e a mea a fost să văd ce s'a întâmplat: mă uit în stradă, unde un spectacol unic se deschidea înaintea ochilor; înaintea casei lui Ioan Raţiu era o movilă de bolovani, hârburi de sticle, geamuri sparte, bucăţi de lemne şi de scândură, tencuială de pe pereti, căzute pe trotuar; ferestrele erau' cu totul rupte, şi chiar blănile erau smulse şi crepate de lovituri. Petrile aruncate prin ferestre tre­ cuseră prin camera dela stradă, ajungând în a doua odaie, unde au sfărâmat şi distrus mobile şi tablouri de mare valoare şi alte lucruri. Poarta dela drum fusese închisă şi baricadată din vreme cu grinzi de lemn, încât maniiestanţii n'au putut pătrunde în curte; totuşi câţiva dintre ei au incercat O' diversiune intrând în curtea casei vecine a ungurului Bărdocz, de unde voiau să treacă gardul în curtea lui Raţiu; dar Bărdocz, mai puţin înflă­ cărat decât ei, i-a dat afară din curtea sa, zădărnicind planul criminal, care ar fi dus poate la asasinarea întregei familii a [387] DEVASTAREA CASEI LUI DR, IOAN RATIU 387 fruntaşului memorandist. Am aflat apoi că în timp ce hoardele înfuriate îi bombardau casa cu bolovani, Ioan Raţiu era adă­ postit în podul casei, cu nepotul său Iacob Raţiu şi cu alţi doi inşi; de aici au vrut să tragă cu armele în rebeli, dar la stă­ ruinţa D-nei Emilia Raţiu s'au reţinut, privind pasivi la vanda­ lismul bandelor de unguri. Tot atunci, în decursul atacului, una din fetele lui Ioan Raţiu, cu o rară prezenţă de spirit, cânta la pian "Deşteaptă-te Române", Chiar în cursul acestei nopţi de groază, Dr. L Raţiu a plecat spre Sibiu, de unde nu s'a mai întors nici odată la Turda. In aceeaş dimineaţă pe la orele opt, când mă pregăteam să plec la şcoală, veniră echipe de muncitori trimişi de primă­ rie, cu roabe şi lopeţi, să cureţe trotoarul de pietre şi moloz, Dar când voiră să se apuce de lucru, a apărut dintre ziduri, ca o fantomă din ruine, D-na Emilia Raţiu şi cu voce aspră le spuse: "plecaţi de aici imediat, curăţirea trotoarului mă pri­ veşte pe mine şi o voiu face eu la timpul său!", Astfel voia, ca isprava Ungurilor să fie văzută de mai multă lume. Dar nu peste mult -- din cauză că grămezile de pietre împiedecau cir­ culaţia -- au venit alţi muncitori cu agenţi dela poliţie şi au curăţit trotoarul şi strada, Casa devastată a rămas multă vreme cu ferestrele bătute cu scânduri, şi apoi a fost părăsită de în­ treagă familia şi mai târziu vândută unui Ungur. In amintirea marelui fruntaş memorandist, Românii din Turda au pus, în cadrul unei manifestaţii patriotice (August 1928), o placă de marmoră comemorativa, aşezată în peretele din spre stradă al casei, pe care o ciuruiseră Ungurii la 1892. Dar nu numai casa lui Ioan Raţiu a fost cercetată de "pa­ trioţii" ungurii grupurile de bătăuşi şi derbedei au devastat şi casele celorlalţi fruntaşi români din Turda, La casa lui Iuliu Vlăduţiu, în piaţa Kossuth (azi Regina Maria), după ce au spart ferestrele cu pietri, demonstranţii au fost întâmpinaţi de jan­ darmi, cari erau concentraţi pe străzi pentru a evita ciocniri între Români şi Unguri. Spărgătorii au fost împrăştiaţi, iar unul din ei rănit mortal de un foc de armă tras de un jandarm. Un alt grup de bătăuş! s'au adunat în Turda-nouă, unde au atacat [388] 388 nmEMIE RUSSU locuinţa protopopului gr. cat. român Iacob Lugojanu, I-au bom­ barda casa (reşedinţa protopopească] cu pietri, atât din stra­ dă, cât şi din curte. Bătrânul protopop, în vârstă de 70 de ani, care trăia singur ca un pustnic, abia a scăpat cu zile, ghemuin­ du-se într'un colţ al unei camere, unde şi-a pus în cap, în 100 de cască, o putină goală de brânză, spre a se apăra de lovi­ turi. Pietrile căzute în casă prin ferestre au fost păstrate de acest bătrân preot până la moarte, şi arătate celor ce îl cer­ cetau']. Astfel îşi manifestau sentimentele faţă de poporul român concetăţenii noştri dominanţi de acum o jumătate de veac. Turda, Iulie 1941. 1) Dl. Dr. Augustin Raţiu, advocat în Tur�a şi descendent al marelui fruntaş memorandist, a ţinut în anii trecuţi o conferinţă documentată despre vandalismele unguresti la 1892, prezentând gazete eontemporane şi fotografii I 1 j, I [389] DARI DE SEAMĂ T. P ALADE: Radu dela Alumaţi, Bucureşti, Fundaţia Rega lă Carol I, 1939, 96 pp. în 89, cu 5 ilustraţii afară din text. Scrierea aceasta este a monografie publicată de autor încă la 1925 în Ploeşti, Textul de atunci se r etipăreştc astăzi, cu fa arte puţine ma­ dificări ce priveşte expunerea şi cu oarecar i întreg iri ce priveşte informaţia - Intregiri date în natele subliniare, pe temeiul materialului documentar şi al scrieri lor istorice ce s'au publicat de atunci încaace privitor la epoca ce tratează. Din compara tia b ibl iograf iei din ediţia dela 1925 cu cea din ediţia dela 1939 se poate vedea ce anume izvoare şi studii a pus la cantribuţie autarul pentru completarea informatiei din noua sa ediţie, la care a mai adăugat două capitale inedite, asupra Familiei şi Boicr ilor lui Radu dela Afumaţi, cum şi cinci ilustraţii, bine cunoscute de altfel. Nu avem a face, cum se vede, cu a publicaţie nouă, din 1939, ci cu una destul de veche, de acum 15 ani, adusă Însă la curent din punct de vedere al informaţiei. Aşa Iiind, este întrebarea dacă ea poate fi admisă la premiul la care a fast prezentată şi al cărui regulament dispune să se premieze apere tipărite (nu retipărite) în cursul anului expirat. Pentru cazul că ar putea fi admisă totuşi la concurs, ţin să arăt, că, privită în totul, lucrarea D-Iui T. Palade este, până acum, cea mai cupr in­ zătaare scriere istorică asupra lui Radu dela Afumaţi şi domniei sale. Căci autorul şi-a dat silinţa să Iacă din această lucrare a sa a monogr afie cât mai completă şi să a prezinte într'a expunere cât mai îngrijită. Dar dacă el dă dovadă că stăpâneşte metoda de cercetare ştiinţi­ fică ş� de prezentare stilistică, - constatăm la dânsul cu surprindere şi, evident nu fără regret, oarecare superfcialitate şi lipsă de conştiincioz i­ tate în examinarea şi aprafundarea izvaarelar. Câteva exemple numai var fi suficiente să dovedească această constatare. La p. 18, relatând asupra expediţiei lui Ioan Zapalya, la 1522, în Ţara Ramânească, spune că Voevodul Transilvaniei şi-a pus tabăra la Valea Agnes. Căci aşa traduce el pe Valle Agnetes din text, fără a-şi da osteneala să afle că e vorba de localitatea săsească Agncteln [Gr osz­ schenk = Şura Mare). - La pag. 23 arată că Braşovenii pl ătir ă un am care candusese pe medicul lui Radu Vadă la Castrul Maria. Şi aci el tra­ duce pur şi simplu Castrum Mariae din text, fără să-şi dea seama că [390] 390 DĂRI DE. SEAMĂ aceasta nu este decât Marienburgul săsesc din Ţara Bârsei, F eldioara noastră. - La p. 23, expunând pregătirile Domnului român în Transilva­ nia pentru o nouă incursiune în Ţara Românească, arată că la 19 Octorn­ vrie el ajunsese la Braşov, după ce trecuse prin pădurea Czeidiană. Ori Silvarn Cseydiniensem din text nu este decât pădurea Codlei (Zeiden pe săseşte] din acea parte de loc. - In fine, în mai multe rânduri, autorul vorbind de una din posesiunile Domnilor români în Transilvania, de dome­ niul Geoagiului de Sus, din judeţul Hunedoarei, îl numeşte întotdeauna Aldio,dul din comitatul Huniade - adecă aşa cum a găsit în publicaţia lui Vereş, (Acta et epistolae, etc.], care întrebuinţează, fireşte, numirile un­ gureşti. La fel procedează şi cu numele proprii de persoane, rcdându-Ie ori greşit, ori aşa cum apar în textele latineşti, ori rornânizându-Ie forma lor latină: Astfel, la p. 23, se menţionează un lohannes Cruciiex (cuvânt ce nu există în latineşte), în loc de Currifex (cum este în text). La p. 29, un sol braşovean la Vladisl av- Vodă este numit: T hyes seraiorul, în loc de lăcătuşul, căci aceasta înseamnă sera tor. - Iar la p. 69, se vorbeşte de "Omul Negru" din ţinutul Savei, fără să se arate că astfel (Homo Niger) era numit Ioan Nenada, Voevodul Sârhilor (Rascianorum) din Ungaria. Cred că aceste exemple sunt suficiente ca să dovedească superficia­ litatea şi lipsa de conştiinciozitate, de care vorbirăm, a autorului în exa­ minarea şi ,aprofundarea izvoarelor. Ele scot la iveală greşeli nepermise chiar într'o lucrare de seminar, necum într'una cu pretenţii de erudiţie, ca cea de care ne ocupăm. Căci acesta pare a fi caracterul scrierilor tipă­ rite în secţia istorică a editurei Fundaţiei Regelui Carol !, în care a apărut cartea D-lui T. Palade. De aceea ea nu poate fi recomandată ­ pentru cazul că ar fi admisă la concurs - pentru premiere. A. Lapedafu OLIMPIU BOITOŞ, Raporturile Români/or cu Ledru-Rollin şi radi: calii francezi. In epoca revoluţieie dela 1848, Bucureşti, 1940, pag. 283. Intr'un volum de 283 pagini din care 94 pentru introducerea istorică, iar restul pentru anexele documentare, D-l Olimpiu Boitoş tipăreşte, 1;;1 Aşczământul Cultural Ion C. Brătianu, un foarte întins şi temeinic studiu cu privire la influenţele şi mediul în care s'au pregătit şi format "ca să ia parte la viaţa publică a ,patriei lor, într'un spirit modern, progresist", tinerimea română aflată pentru, studii la Paris i şi, mai apoi, în exil, înainte şi dUPIă 18d48·0 A o , t di t ,,\ Iăţi t d ăt Td 1 g' n a evar, pana acum nu sas u la Şi rn a işae ca 1 eo o la pe care această tinerime şi-a însuşit-o în Capita,ja Franţei, sub înrâurirea curentelor noi de idei ce priveşte în special dreptul de libertate şi inde­ pendenţă a naţiunilor supuse şi aservite Stăpănirilor despotice, idei pro- [391] DĂRI DE SEAMĂ 391 paga te cu zel apostolle, de celebrii profesori dela Collegc de France: Mi­ chelet, Qudnet şi Mkkiewicz. Pe lângă aceşti iluştri maeştrii ai cuvântului inspirat şi profetic, tineri mea română dela Paris din epoca revoluţiunii dela 1848, a mai fost însă supusă şi altor influenţe, în ceea ce priveşte pregătirea şi formarea ei, cum am spus, sub raport politic. Cea mai importantă din aceste in­ fluenţe a fost aceea a lui Ledru-Rollin, pe care D-l Olimpiu Boitoş o cer­ cetează amănunţit în studiul său, în raporturile pe care tinerimea română le-a avut cu acesta şi cu aderentii săi politici în răstimp de aproape opt ani din epoca atât de sbuciumată, dar şi atât de rodnică şi din punct de vedere politic românesc al revoluţiei din 1848, aducând în expunerea sa o sumă de date nouă şi preţioase pentru cunoaşterea şi aprecierea acti­ vităţii patriotice pe care tinerimea noastră din acea vreme �- desfăşurat-o în Apus. După ce expune cariera politică a lui Ledru-Rollin, D-I Olimpiu Boitoş trece la cercetarea raporturilor cu el înainte de 1848. Raporturile acestea nu au lăsat urme directe şi precise. Ele sunt însă deduse din marea analogie dintre felul cum s'a desvoItat revoluţia dela Paris, con­ dusă de Ledru-Rollin şi cea dela Bucureşti, condusă, În acel aş spirit şi după aceleaşi metode, de cei mai Înfocaţi aderenţi ai radicalilor republi­ cani din capitala Franţei - Ion C. Brătianu şi C. A. Rosetti. Asemenea din relaţiile aşa de apropiate, de intime, ale prietenilor lui Lcdru.Rol lin - Bataillard, U lbach, Gambon, Blaise şi Pillette - cu aceştia. Unul din ei, Ulbach, arăta chiar că revista "Les Ecoles" din comitetul căreia făceau parte Ion C. Brătianu şi C. A. Rosetti, a fo-st fondată chiar În biroul lui Ledru-Rollin. Alte ocazii ce se mai ofereau tinerimei noastre dela Paris pentru a cunoaşte mai de aproape pe Ledru-Rollin, erau şedinţele Camerei Franceze şi faimoasele banchete republicane, la care participau, ca spec­ tatori numai, marea masă a cetăţenilor, pentru a asculta cuvintele condu­ cătorilor politici ai vremii şi pe care le frecventau şi ai noştri. Examinând mai de aproape chestiunea analogiei dintre revoluţia fran­ ceză şi cea din Muntenia, autorul o vede mai întăin în moduU de organizare şi desfăşurare a lor, apoi în anumite măsuri luate sub influenţa celor pe­ trecute la Paris. Astfel: în abrogarea pedepsei cu moartea, pe care guvernul francez o decretase la propunerea lui LOULs Blanc, personalitate proemi­ nentă a epocii, cu considerabilă influenţă asupra tineretului, care şi-a desfăşurat întreaga sa activitate politică în gruparea radicală a lui Ledru , Rollin şi În ziarele acestuia, - în înfiinţarea de cluburi politice în Capi­ tală şi în alte oraşe din ţară, pentru propagarea ideilor revoluţionare şi organizarea aderenţilor noului regim şi în instituirea unei cornisiuni mixte, formată din reprezentanţi ai proprietarilor şi ai ţăranilor, pentru discu­ tarea problemei agrare, după modelul comisiunci similare dela Paris pen­ tru discutarea problemei muncitoreşti de acolo. [392] 392 DĂRI DE SEAMĂ Raporturile tinerimei române cu Ledru-Rollin, în timpul revoluţiei şi republicei a doua, formează în expunerea D-lui O. Boitoş partea cea mai importantă, în care se cercetează, cum e firesc, locul pe care Români' .. ca popor, îl aveau în conştiinţa politică a lui Ledru-Rollin şi a tovarăşilor săi de idei. Cercetarea aceasta se face pe baza articolelor şi informaţiilor cu pr ivire la problema română din oficiosul partidului radical "La Reforme" ŞtI din celelalte ziare de nuanţă radicală din Paris şi anume: La Democratie Pacifique, Le Peuple, La Revolution Dernocratique et Sociale, La Vrai Republique Populaire şi Le Travail Affranchi, - toate foarte conştiincios scrutate de autor, ca să scoată din ele tot ce se refer ă la evenimentele din Ţările Române din timpul şi după revoluţia dela 1848. O atenţie spe­ cială se dă ziarului "Le Courier Fr ancais" al publicistului Xavier Durr ieu, la care colabora şi cunoscutul prieten al lui Ion C. Brătianu şi C. A. Rosetti, Bataillard, Partea aceasta a expunerii se încheie cu o relaţiune asupra intervenţiei în Parlamentul Francez în favorul revoluţiei române a deputatului A. L L'Hcrbette. Ultima parte a studiului d-lui O. Boitoş asupra raporturilor tineri­ mei ne astre revoluţionare cu Leclru-Rollin, priveşte timpul exilului acestuia în Belgia şi Anglia. Raporturile acestea, foarte importante, întru cât e vorba de Comitetul democratic al exilaţilor români, care - mai întâiu prin acţiunea lui Bălcescu şi mai apoi! prin aceea a lui Dimitrie Brătianu ­ a intrat în legătură cu Comitetul revoluţionar dela Londra de sub pre­ şedinţia lui Mazzini şi ulterior chiar în constituirea şi activitatea acestui comitet sunt examinate foarte de aproape, a ducând elemente noui pentru cunoaşterea şi lămurirea lor. La fel de interesant este capitolul despre revistele exilaţi lor români dela Paris: România Viitoare, Junimea Română, Republica Română ca si ultimul capitol în care, ca încheiere, se arată noua orientare pe care anul 1853, începerea războiului Cr imeii, avea să o ducă în atitudinea politică a exi la ti lor noştri. Acestei introduceri istorice îi urmează, ca anexe, reproducerea din presa franceză, dela 2 Martie 1848 şi până la 6 Decemvrie 1849 a tuturor articolelor, corespondenţelor, relaţiilor şi notelor CU privire la Ţările Ro­ mâne şi la politica lor, - toate culese de editor în timpul studiilor sale la Paris şi care dau o vedere de ansamblu cât se poate de luminoasă asu­ pra felului cum s'a repercutat î'Jl politica eur?peană problema română. Acestea fiind cuprinsul şi valoarea cărţii prezentată de d-l O. Boitoş la "Premiul Asa ehi", cred că trebueşte să fie recomandată pentru acest premiu, dacă nu întreg, cel puţin la jumătatea lui. Ţin să mai adaug _ ceea ce nu este lipsit de interes şi chiar semnificativ - că din atâtea mii de tineri români cari s'au perindat la studii în Paris, de sigur, între ei, foarte mulţi zeloşi şi anirnaţi de cele mai frumoase sentimente patrio­ tice, niciunul nu a fost îndemnat să cerceteze Jai de aproape activitatea [393] DĂRI DE SEAMĂ 393 şi rolul pe care l-au îndeplinit înaintaşii lor de acolo, in epoca revoluţiei dela 1848. A trebuit să vină tineri din Transilvania cari să scoată din Arhive şi Biblioteci materialul pentru cunoaşterea şi expunerea acestui 'rol şi să o facă aceasta nu numai cu mare râvnă şi multă pricepere, dar şi cu o iubire şi ardoare, care le face cea mai mare onoare. A Lapedatu GHEORGHE L BRĂTIANU, Acţiunea politică şi militară a Romă­ niei in lumina corespond entii diplomatice a lui Ion 1. C. Brăiianu. Ediţia a II -a Bucureşti, 1940, pag. 194. Un deosebit interes a trezit în oprrua publică românească această monografie de istorie contemporană isvorâ tă din condeiul d-lui profesor Gheorghe Brătianu, care a înţeles să urmeze sfatul cuprins într'o scrisoare trimisă de părintele său dela Paris (2 Mai 1919) în aceste cuvinte: "Nu te lăsa de Istorie. Incepe tu prin ce sper să sfârşesc eu. Poate că va fi o perioadă când să lucrăm impreună.; Deocamdată, dacă la Paris se face Istorie, îţi pot spune că, contrariu multor ce s'au zis asupra acestui su­ biect, mai bine e să scrii decât să faci Istorie. Câte năzbâ tii am văzut aci n'aşi fi crezut, nici n'aş fi vrut. In sfârşit un rezultat obţinut e că, pe când Germanii veniau la Versailles, Italienii plecau la Roma. Filmul e destul de frumos" o [p. 72) o Acest film, care numai în ironie putea fi numit frumos, este înfă­ ţişat în cartea d-Iui profesor Gh. Brătianu în colori vii şi captivante, pu­ nând în lumină toată lipsa de prevedere, miopia politică, intri.gile şi r iva­ lităţile dintre factorii cu rol hotărâtor la conferinţa păcii, precum şi mes­ chinele apetituri ale "gheşeftarilol''', ale oamenilor de afaceri americani din preajma Societăţii Standard Oii [p, 69) printre cari Bar\lJch era "unul din cei mai însemnaţi colaboratori ai lui Wilson (67). Take Ionescu spu­ nea cu drept cuvânt în 1 ulie 1919 că în atmosfera grea ce apăsa asupru României la conferinţa de pace, erau şi câteva "emanaţiuni de petrol. .. ". Mentionatul Baruch spunea lui Brătianu că ţara sa nu admite să dea România concesiunca exploatării petrolului altor ţări şi ameninţa, că în asemenea caz nu va mai putea conta pe sprijinul lui Wilson. Reprezen­ tantul României la tratativele de pace scria fratelui său Vintil ă cu îngri­ jorare: "în chestiunea economică, tendinţe de trusturi şi monopolizare se afirmă foarte puternic şi ne pun cuţitul la gât". Când s'a prezentat delegaţia germană să i se comunice condiţiile tratatului de pace, preşedintele ei contele Brockdorf-Rantzau a protestat contra a lirma ţiunii, care arunca asupra ţării sale răspunderea exclusivă a războiului şi a grozăviilor lui. Protestul acesta a fost calificat din partea lui Clemenceau ca "obraznic", din partea lui Wilson ca "stupid". Justă era opinia ce-şi Iorrnase Brătianu asupra tratatului dela Versailles şi pe care o impărtăşise lui Herechide în scrisoarea dela 7 Mai 1919: "Din cele [394] 394, DĂRI DE SEAMĂ ce ştiu, pacea este totodată şi prea aspră şi prea slabă - ea impune con­ diţii napoleoniene şi vrea să le execute cu mijloace wilsoniene. Taie toate posibilităţile expansiunilor economice unui popor de 80 milioane; contra­ explosiunii provocate de asemenea compresiuni prevede, în loc de cin­ gătoare de fier, ghirlandele Societăţii de Naţiuni" (p. 73). Brătianu era hotărît să părăsească Parisul, şi-a arnânat totuşi ple­ carea socotind necesar să fie semnat tratatul dela Versailles şi din partea reprezentanţilor României, ceeace s'a şi întâmplat la 28 Iunie în "Sala Oglinzilor ". Astfel tratatul acesta, de mai puţină importanţă pentru Ro­ mânia, are şi semnăturile lui Ion 1. C. Brătianu şi a Generaulului Coandă (p. 94-95). In privinţa tratatului cu Austria, nu era însă nici decum aplicat să cedeze, nici chiar dupăce încercarea lui de a solidariza într'o acţiune co­ mună de protestare pe reprezentanţii tuturor Statelor mici - "cu interese limitate" - rămăsese fără rezultatul dorit. In scrisoarea trimisă din Paris, la 3 Iunie 1919, atitudinea lui fermă e motivată astfel: "Situaţia aci s'a precipitat şi s'a agravat foarte tare ... De fapt în tratatul prezentat Aus­ triei, România nu figurează decât pentru a-şi vedea impuse condiţiuni, care îi jignesc independenţa politică şi-i compromit grav libertatea eco­ nomică. Convingerea mea este că noi în nici un fel nu putem primi ase­ menea condiţii. Am moştenit o ţară independentă şi, chiar pentru a-i în­ tinde graniţele, nu-i putem jertfi neatârnarea. Am căutat să refuz ade­ ziunea noastră Iără a provoca deschis conflictul definitiv, dar nu ne putem face iluzia, ne aflăm în faţa resentimentelor Evreilor şi a apetiturilor trusturilor care hotărăsc în spatele lui Wilson... Intrucât mă priveşte, imediat ce la St. Gerrnain am constatat reaua voinţă şi nepăsarea, cu care se menţinuse în Tratat textul care rămăsese convenit că va fi din nou discutat, înainte de a fi dat Austr iacilor, am intreprins o nouă serie de demersuri pentru a arăta membrilor Conferinţei adevărata situaţie, pe care de fapt n'o cunosc decât cei patru, care lucrează şi decid în afară chiar de proprii lor colaboratori ... După şedinţa din 31 Mai, Eduard Beneş felicită entusiast pe Brătianu, spunăndu-i: "D-ta eşti adevăratul nostru şef! Eşti adevăratul european, iar ei - arătând spre cei mari - ei sunt balcanicii!". Clemenceau observând, îl întrebă: "Cum, şi D-ta eşti ne­ mulţumit?" Beneş înclinându-se răspunse: "Nu, domnule preşedinte, nu ... noi nu avem nici un motiv de nemulţumire". (p. 87). Tratatul cu Austria fu semnat la 10 Septemvrie în St. Germain, fără prezenţa delegaţiunii române, care-şi înaintase protestul înainte cu două zile, arătând că nu poate adera la art. 60. La 12 Septemvrie demisionează guvernul prezidat de 1. Brătianu pentru rnntivul că la Paris Consiliul Suprem al Marilor Puteri, a hotărît să impună României condiţiuni pe cari ea nu le poate primi, deoarece sunt incompatibile cu demnitatea, nea­ târnarea şi interesele sale politice şi economic�". (p. 157-158). A urmat [395] DĂRI DE SEAMĂ 390 un guvern de scurtă durată, prezidat de gen. Artur Văitoianu, continuând politica de resistenţă, iar din alegerile făcute în toamna anului 1919, ca cea dintăi încercare a sist�mului de sulragiu universal, a rezultat noul guvern prezidat de Alex. Vai da, care sub presiunea uItimatului trimis de Consiliul Suprem, a făcut "saltul în prăpastie" acceptând, cu unele îm­ bunătăţiri, clauzele tratatului minorităţilor. [p, 164). Pentru amărăciunile sufleteşti ce i-au fost pricinuite în cursul con­ ferinţei de pace dela Paris, primul reprezentant al României a fost răsplă­ tit prin victorioasa campanie a oştirii care izbutind să respingă atacul trupelor bolşevice dela Tisa, a înaintat în marş forţat spre capita la Un­ gariei, intrănd aci la 3 August o trupă foarte puţin numeroasă (3 esca­ droane de r oşiori}, comandată de gen. Rusescu al cărui "act temerar" era să fie sancticnat printr'o anchetă severă, pe motiv că procedase astfel din proprie iniţiativă, fără vre-un ordin special. In cele din urmă însă comisia de anchetă s'a mulţumit să constate că "acţiunile îndr ăsnete erau apreciate în războaiele duse de marii căpitani şi ele sunt date ca pildă în toate cavaleriile din lume". (p. 130). In aceeaşi zi au intrat trupele române în Timişoara, stârnind admiraţia tuturor şi o bucurie fără margini. Iar la 4 August după amazi, gen. Mărdărescu şi Holban primea în Buda­ pesta, pe Calea Andrăssy, defilarea unui detaşament al Diviziei 1 de vâ­ nători români, pecetluind astfel sentinţa definitivă într'un proces secular dintre două neamuri. La 7 August 1919 Ion I. C. Brătianu era în drept să scrie fiului său: "La Timişoara am intrat în aceeaşi zi cu oştirea română, la Alba-Iulia am sosit în ziua când trupele noastre ocupaseră Pesta. şi la Sfatul din Sibiu am asistat în aceeaşi zi. Peste tot am găsit o însufleţire care mi-ri răcorit sufletul. Aceste 7 zile au fost cele mai bune din viaţa mea politică". In şedinţa Marelui Sfat Naţional din Sibiu a rostit Brătianu o cu­ vântare, subliniind meritul oştirii române care "n'a asigurat numai gra- niţele României, dar a sprijinit, ca în vremurile de demult, civilizaţiunea \ europeană, apărând-o de valurile distrugătoare ale bolşevism�rur-La Nistr� şi la Tis�, s';�-u opr�ter;;de distmgere me--ameninra:u-;;entrul Eu­ ropei. Stânca, de care s'au frânt, au fost energia şi bărbăţia poporului român. Iată de ce este de datoria oamenilor, cari pretind şi au datoria a conduce destinele acestui popor, să înţeleagă de sus, cu toată înălţimea vederilor, misiunea pe care o are acest popor în locul unde Dumnezeu I-a pus şi unde, din istoria trecutului şi din faptele prezentului, se dovedeşte care este rostul său, misiunea sa în istoria civilizatiunei". (p. 137). Iar din cuvântarea adresată reprezentanţilor naţiunii, în Camera deputaţilor din Bucureşti, Ia 17 Decemvrie 1919, răsare următorul îndemn: .Aver! conştiinţa că, cu numărul lui şi cu situaţiunea în care a fost, nu este popor care să fi putut să îndeplinească un rol mai nobil, un rol mai rodnic decât l-a îndeplinit neamul nostru. Şi de aceea rog pe d-nul prim- [396] 3\J6 DĂRI DE SEAMĂ ministru, în zilele de azi să nu-şi mai termine cuvăntăr ile sale, ca acele ale unui om care intră în prăpastie, pentrucă în prăpastie nu se cade să se coboare acela care poartă destinele poporului român. Nu, Domnilor, daţi-vă seama cu toţii că trăim zilele Invierii şi să zicem toţi împreună: Sus inimile!" Cu acest îndemn se termină cartea profesorului Gh. Brătianu, ca o preţioasă ofrandă închinată amintirii vrednicului său părinte şi dreptei aprecieri a virtuţi lor neamului său românesc. 1. L. MAJA DEPNER, Dos Fiirstentum Siebenbiirgen im Dreissigjiihrigen Krieg, dargestelli im Rahmen der deuischen und der europiiischen Ge­ schichte. Dissertation zur Erlangung des Doktor grades der Philosophischen Fakultăt der Hansischen Universitar Hambur g. Stuttgart, 1938, p. 331. Lucrarea aceasta e o teză de doctorat, susţinută de d-şoara Maja Depner din Braşov, la Facultatea de filosofie a Universităţii din Hamburg, în Decemvrie 1937 şi echivalată apoi în Iunie 1939 la Facultatea de filo­ sofie a Universităţii din Cluj. Fiind întemeiată pe cercetarea conştiincioasă a unui vast material istoric, ea depăşeşte proporţiile obişnuite ale tezelor de doctorat. Atât informaţia directă documentară, culeasă din diferite colecţiuni şi publicaţiuni latine, române, germane, franceze şi maghiare, cât şi excepţional de bogata literatură istorică relativă la chestiunea aceasta a fost pusă la contribuţie, spre a putea să înfăţişeze un tablou, aşezat în cadrele istoriei- europene, despre situaţia Statului transilvan în timpul domniei lui Gavriil Bethlen şi Gheorghe Răkoczy I, precum şi despre importantul rol istoric, pe care a fost chemat a-l îndeplini ca factor util izat de al ianta StateJor protestante împotriva Habsburgilor, apărători iredactibili ai catolicismului. I s'ar putea aduce însă obiecţiunea că rostul Statului transilvan �n epoca lui Bethlen şi a lui Gh. Râkoczy este cercetat în cuprinsul acestei lucrări dintr'un punct de privire unilateral (german-protestant), omiţân­ du-se privirile istorice necesare asupra importantelor legături ale acestui Stat cu ţările vecine din Sud şi Răsărit. Evident că ornisiunea aceasta pre­ zintă o lacună a lucrării, de altfel aşa de meritorii, fiind clar că nici Bethlen, nici Răkoczy nu ar fi putut să facă un ,singur pas în alianţă cu protestan­ ţii din Apus, dacă nu s'ar fi asigurat în prealabil de aprobarea Suzeranu lui său din Constantinopol, precum şi de durabile relatiuni de bună ve­ cinătate şi chiar de prietenie cu domnitorii Ţării Româneşti şi cu ai Moldovei. Literatura istorică română fiind mai �uţin utilizată, s'au strecurat în cuprinsul acestei teze şi câteva afirmaţiuni greşite sau nu îndeajuns dovedite cu privire la realităţile politice, et�'ice şi religioase din Statul \ transilvan al veacului al XVI-lea şi al XVII-lea. Aşa de ex. afirmaţiunea [397] DĂRI DE SEAMĂ 397 că ziua de 29 August 1526 - lupta dela Mohăcs - ar fi fost ziua natală a Statului transilvan sau aceea, în care se pretinde că Transilvaniei i-ar fi lipsit voinţa pentru o proprie fiinţă de Stat .- der Wille zur Eigenstaat­ lichkeit in Siebenbărgcn war ursprunglich nicht dagewesen (p. 16) - sau chiar aceea, că Transilvania ar fi avut să-şi mulţumească nu numai naş­ terea, ci chiar dăinuirea sa politicei de forţă turcească - So ver dankte Siebenbfirgen nicht nur seine Entstehung, sondern auch seinen Bestand tiirkischer Machtpolitik (p. 17) - n'au putut isvorî decât dintr'o com­ pletă ignorare a misiunii istorice îndeplinite de Voevodatul transilvan în luptele de apărare a creştinătăţii împotriva Semilunei. Epitetelc .. Vor­ mauer der Christenheit" şi .Bollioerh des Abendlandes" se potrivesc şi in timpul voevodului Ioan Huniade şi, în zilele lui Ioan Zapolea mai mult Transilvaniei, decât Regatului ungar. Este explicabilă tendinţa istoriogra­ fiei maghiare de a răstălrnăci aceste epitete expropr iindu-Ie exclusiv pen­ tru trecutul unguresc, în care caută să-I înglobeze cu orice preţ şi pe cel transilvan, chiar când acesta nu era decât în minimă parte unguresc. Este însă mai puţin justificabilă însuşirea punctului de vedere exclusiv ma­ ghiar într'o teză germană, a cărei autoare nu este străină de năzuinţa spre un orizont de cât mai senină şi mai chibzuită imparţialitate. Partea a doua a tezei, infăţişând resistenta Ungariei în opera de con­ solidare a Statului dunărean habsburgic, nu este propriu zis istorie tran­ silvană: putea deci să fie ornisă din cuprinsul tezei. Atenţiunea princi­ pală a autoarei îmbrăţişează mai ales personalitatea impunătoare a lui Gavriil Bethlen, infăţişându-I la începutul domniei ca pe "Turcarum crea­ tura", ca pe cel dintăi reprezentant al absolutismului în Transilvania, re­ cunosându-i însă mărimea, în privinţa "concepţiilor politice geniale", mă­ rime care scădea însă în laturea preţuirii 'posibilităţilor de a le realiza (p. 106). 1. L. CANDID C. MUŞLEA: O dinastie de preoţi şi protopopi. Radu Tem­ pea. Şase generaţii de preoţi şi protopopi din aceeaşi familie. Braşov, 1939, p. 117. Profesorul Liceului Andrei Şaguna, părintele Candid Muşlea, cercetând cu stăruinţă arhivele braşovene, a publicat până acum o respectabilă serie de monografii istorice documentate, relative la viaţa şi activitatea unor distinse feţe bisericeşti ca Eustatie Grid, tatăl lui Dimitrie Eustatievici, ca Gheorghe Haines, Bratu Baiul şi fiul său Nicolae, pr ot opopul Bartolomeiu Baiulescu ş, a. In ultima monografie şi-a întins cercetările asupra unui răstimp de peste un veac şi jumătate, culegănd cu sârguintă toate ştirile ce a putut afla risipite prin acte şi prin însemnări manuscrise, ca şi prin felurite publicaţiuni periodice sau prin căr ti de literatură istorică. Astfel a reuşit [398] 393 DĂRI DE SEAMĂ să înfăţişeze, într'o expunere sobră şi obiectivă, peripeţiile vieţii publice şi particulare a celor 6 preoţi-protopopi cu acelaş nume Radu Tempea, care dela sfârşitul veacului al XVII-lea până la jumătatea veacului al XIX-lea au continuat, în succesiune "dinastică" neîntreruptă, munca lOT în slujba vestitei biserici a Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, moştenind din tată 'n fiu nu numar darul preotesc, ci trei dintre ei şi talentul de scriitori cu bună faimă. Deaceea recenta monografie istorică, scrisă de părintele profesor Muşlea, este menită să trezească viu interes nu numai printre cercetătorii istoriei locale sau regionale, ci şi printre istoricii lite­ raturii şi ai invătământului românesc, doritor( a se lămuri mai temeinic asupra împrejurărilor în cari şi-au desfăşurat activitatea literară şi didac­ tică: Radu Tempea II. Cronicarul (1691-1742). Radu Tempea V. Grama­ ticul (1768-1824) şi Radu Tempea VI. Rectorul Seminarului din Râmnic­ Vâlcea (1796--1850). Cel dintăi, cronicarul, apare ca o personalitate impunătoare nu nu­ mai prin statornicia sa de apărător al ortodoxiei, ci şi prin sentimentul demnităţii care mi. i permitea să plece "capul la poalele Saşilor". Pentru aceste cuvinte rostite de el în chip de mustrare la adresa colegului său protopop Todor, care a alergat îndată să-I 'pârască "cinstitului sfat" din Braşov, a fost arestat "fără nici o judecată" 82 de zile [p. 32). In schimb pârâtorul Todor a fost ameninţat de mitropolitul Vichentie Ioanovici din Carloviţ cu afurisania (,să fie proclet întru potrivnicia cea drăcească"), iar opinia publică românească din Braşov îl stigmatizase ca pe un "protopop săsesc" care ar fi "vândut cinstitului Sfat biserica şi pe Românii din Şcheai" (p. 361. In afară de cunoscuta lui cronică, publicată de prof. Sterie Stinghe, autorul stărue şi asupra mss-ului de 500 p. al unei Evanghelii cu tâlc. Aceasta s'a păstrat în arhiva bis. Sf. Nicolae şi reproduce în fac­ simil predoslovia scrisă de Radu Tempea la 1721, care arată că "smeriţii preoţi dela sf. bis. din Şcheii Braşovului, având multă şi mare dorire dumnezeiască" să poată dobândi "o lumină ca aceasta, deci întru pribe­ gia boierilor, când au luat cătanele pe Nicolae Voevod (Mavrocordat) din scaun din Bucureşti", au găsit şi ei "oarece vreun prilej că au găsit tăl , eul acesta adus de un boier călugăr monah Dosoftci dela SI. mănăstire a părintelui Antim, care au fost mitropolit după părintele Teodosie din Bucureşti" [p. 105). Activitatea lui Radu Tempea V, autorul Gramaticii române, tipărită la Sibiu în 1797, şi directorul şcoalelor române ortodoxe din marele prin­ cipat al Transilvaniei, e înfăţişată cu amănunte adeseori impresionante, ca şi aceea a fiului său Radu Tempea VI, eate părăsindu-şi locul de preot în Braşov, în acest loc "văcăntăluit" era rug�� episcopul Vasile Moga să institue pe distinsul teolog Ioan Popazu, episcopul de mai târziu al Ca­ ransebeşului şi unchiul lui Titu Maiorescu. Iar Radu Tempea în calitate de "rector seminariului episcopesc al Râmnioului" trimiţând episcopului Moia [399] I DĂRI DE SEAMĂ 399 l'jI , o adresă de rămas bun, se tânguia (Ia 17 Decemvrie 1837) că, deşi a oste­ nit mult la Braşov, timp de 23 de ani ca preot, tot nu l-a socotit in patria transiluană nirnenea a-i da vreo deosebită cinste, pentru "meritumurile pă­ rinţilor săi" -- câtă vreme în Ţara Românească a fost "cu mare dragoste îmbrăţişat cu braţele deschise, dela cel mai mare şi până la cel mai mic" şi se simţea fericit că vede "pe prinţul român, ministri români, ghenerali români, obrişti români, maiori români şi toate dcregător iile răsună de urletul Românilor, pentru aceea s'au aprins duhul cel românesc în mine şi, după indemnarea stăpănirii, m'am îndemnat şi am primit această slujbă ca rector al Seminariului episcopiei Râmnicului şi ca predicator episcopesc cu plată de 25 taleri împărăteşti pe lună, cuartir cu patru: odăi gratis, lumi­ nări tot gratis, lemne tot gratis, Iânaţe de patru cai, slugi două tot dela episcopie ... ". Inaintându-şi deci dimisia din "staţia parohialnicească" dela Braşov, scria episcopului Vas ilie Moga: "de aceea fă Măria Ta pe cine te va lumina cel de sus în locul meu paroh, că de mine să nu mai aveţi nădej de ca să mai fiu acolo paroh". [p. 83-84). La cârma Seminarului din Râmnic il rămas Radu Tempea VI până la 1845 predând cursuri de teologie morală şi dogmatică, de istorie bise­ ricească şi de geografie, publicând câteva lucrări ca Oglinda stafului bisericesc şi politicesc sau lnuăţătura năravurilor bune şil a vieţii creştineşii. (Braşov, 1835); Prauila manuală pentru spiţele rudeniei în pricinile că­ sătoriei, (1844) şi câteva euvântăr i ca cea rostită. "La sfinţirea Steagurilor Ţării Româneşti, (1834) şi "La sfinţirea Seminarului Sf. Episcopii a Râmni­ eului, (9. XI. 1837). Prin această importantă activitate didactică şi literară el "se făcuse deopotrivă de iubit şi de respectat atât de elevii şi colegii săi preoţi si profesori, cât şi de public în general, pentru cinstea. dreptatea şi întreaga sa curăţenie sufletească". Lucrarea d-Iui profesor C. Muşlea pentru cuprinsul ei bogat în in­ formaţiuni sigure ca şi pentru forma îngrijită, ar merita să aibă o cât mai largă răspândire nu numai în Ţara Bisericei, ci şi aiurea. TEODOR BODOGAIE: Ajutoarele româneşti la mănăstirile din Sf. Munte Athos. Sibiu, 1940, p. LII + 353. După izbutita teză de doctorat despre Relaţiile româneşti cu Athosul, În deosebi cu mănăstirile Cuilumuş, Sava, Dochiar şi Sf. Pantelimon sau a Ruşilor, teză publicată in limba greacă la Atena (1938), de prof. Gh. Cio­ ran, vine ca o preţioasă întregire teza păr. prof. DT. Teodor Bodogae despre Ajutoarele româneşti la mănăsiirile din Sf. Munte Athos, carte apărută la Si­ biu (1940) în Seria Didactică [nr. 11) a tipăriturilor iniţiate şi sprijinite din partea Mitropolitului Nicolae al Transilvaniei. Este o lucrare întemeiată nu numai pe cunoaşterea unei vaste in for- [400] 400 DĂRI DE SEAMĂ maţiuni literare de specialitate, ci şi pe consultarea directă a isvoarelor, prin îndelungate cercetări personale la faţa locului. Răbdarea acestor mi­ găloase cercetări apare în chip fericit îmbinată cu spiritul sintetic, din care isvoreşte năzuinţa autorului de a se ridica, de câteori i se oferă vre-un prilej potrivit, dela cunoştinţa amănuntelor spre orizontul senin al pri­ virilor de total. Pornind dela constatarea cer cetătorului rus Porfir Uspensk ij, care n'a ezitat să afirme că "nici un popor pravoslavnic nu a făcut atâta bine pentru Athos, cât au făcut Românii", păr. Bodogae reuşeşte să facă dovada că Românii au închina! Sf. Munte mai multe danii decât toate popoarele ortodoxe la un loc. Alături de scopul strict ştiinţific de a stabili adevărul ce răsare dintr'un mare număr de isvoar e puse ia contribuţie, autorul a fost călăuzit şi de tendinţa educativă de a contribui, prin acest studiu istoric, la ,.,nostalgica dorinţă de a reinvia trecutul glorios şi demn al eghemoniei faptei româneşti în Sudestul Europei". Cer cetănd pilduitoarea dărnicie românească, în raport cu dărnicia altor neamuri, autorul subliniază că în Istoria de aproape un mileniu a Sf. Munte nu e caz .,să fi făcut cineva atâ tea danii", câte a făcut Neagoe Basarab, pe care "nu-l egalează nici Andronic II Paleologul, nici Ştefan Duşan şi nici alţii" [p, 71, n. 2). Enumerarea documentată a feluritelor danii, cari se scurseseră, timp de şase veacuri, din cuprinsul Ţărilor Române spre aşezămintele reljgica­ se dela Sf. Munte explică îndeajuns, pentru ce voevozii acestor ţări "erau 'asemănaţi. în ce priveşte rnărinimia şi larga lor înţelegere, cu un Iusti­ nian, cu un Constantin cel Mare sau cu alţi mari împăraţi bizantini. Pa­ triarhii din Constantinopol numeau pe Vasile Lupu susţinător al întregii Biserici ecumenice, urmaş prea vrednic al împăraţilor bizantini, iar învă­ ţajul Scvast Kimenites spunea despre Constantin Brâncoveanu că istoria n'a cunoscut încă ore-un împărat mai darnic decât el. Când veniau călu­ gării să adune milă dela credincioşii din Ţara Românească, cronicarul putea scrie că toţi se întreceau în ajutoare, dela Domn până la ţăran, dela boerul cel mai avut până la cel mai modest negustor". De aceea istoria obiectivă trebue să recunoască Românilor, mai mult decât oricărui alt popor, cel mai mare merit în susţinerea lăcaşurilor de dârză cetate orto­ doxă a Athosului", Aceasta este conclusia finală a impunătoarei teze d'? doctorat a păr. prof. T. Bodogae, 1. L. JACQUES ANCEL: Les Proniieres Rom�ines. Bucureşti, M. Of., Im­ primerie Naţionale, 1935, în 8°, 68 p., + 1 haf,tă. Dintre savanţii streini nu puţini au fost �ceia, cari au adâncit pro­ blema frontierelor noastre. Dintre aceştia DI. J. Ancel a ajuns la concluzii, cari e bine să fie proaspete în mintea tuturor acelora, cari au nevoie să I I I [401] DĂRI DE SEAMĂ 401 cunoasca in mod ştiinţific iusteţa graniţei ar României, trasate pe baza unar rea lităţi istorice, geagrafice şi etnice, iar nu după capricii politice tr e­ cătoar e. Praf. larga în frazele acestei cărţi numea pe dl. Ancel unul din cei mai bine informati geografi asupra a tot ce e în legătură cu Sud-Estul Eu­ ropei. In ce priveşte ţara noastră, el îi studiază în acest volum frantierele, încercând să aplice Ia geagrafia politică studiile sale de istor ie românească, Ceeace 'depăşeşte întinderea şi adâncimea cunoştinţelor sale, este interpre­ tarea largă şi or iginală pe care o dă lucrărilor destinate marelui public. El Iasă faptele să arate a realitate pe care în aceste conditii e greu, chiar fiind captivat de propaganda ostilă ideii de ramanitate, să nu o recunosti. Frontierele, afară de cea de Nard, sunt toate în câmpie, dar muntele domină viaţa românească, spune DI. Ancel. Carpaţii sunt patria tradiţio­ nală a Românilor: ei au format unitatea. Muntele a dat naştere celor din­ tâi formaţiuni po'litice. Fiecare din cele trei mari masive au fast leagănul unui Stat: din Bihor, muntele occidental, a eşit cel dintăi va evadat român independent, anterior invaziei maghiare în Transilvania, din munţii Jiului şi ai Argeşului, a plecat viaţa palitică a Valahiei şi din Nord, din ducat ul Maramureşului, a coborît dinastia care a creat Moldova. Această unitate a Carpaţilor a fast contracarată multă vreme de istorie care a făcut din ei (axa Daciei) a frantieră europeană între două popoare din Asia, două papoare de stepă, ca Ungurii şi Turcii. Ana liz ând apoi cele trei frontiere româneşti, fixate toate pe cele trei margini ale muntelui, frontul moldovan, muntean şi transilvan, autorul se opreşte întâiu Ia cel de Răsărit. Povârnişul muntelui spre Est este nu numai a frantieră de ţară, dar şi a frontieră între două lumi, între Asia şi Europa. Acest lucru îl arată chiar şi frontiera topografică, prin malul românesc înalt al Nistrului do­ minând câmp ia rusească. Pe de altă parte şi frontiera climatică şi veget.ală arată acelaşi lucru. Clima Eurapei centrale dela noi dă faţă cu cea ucraineană-siberiană, iar în privinţa vegeta ţiei e semnificativă linia arbo­ rilor prin Iagul ce se opreşte la arcul muntelui şi prin col'ilie, iarba stepei, ce nu depăşeşte la Vest valea Prutului. In ceeace priveşte frontiera umană, sunt şi aici două lumi: a omului dela munte, crescător de vite şi pădurar, şi a nomadului de stepă, năvăl itor şi inf iltrăndu-se în munte prin ajutorul văilor. Această concurenţă ar rezuma în puţine cuvinte aproape toa tă istoria Românilor. Muntele apare devreme ca un bastion asaltat din toate părţile de popoarele stepei. Pârvan arată că pe la anul 1000 a. Chr., migrn tiunile cimero-scite au năvălit în Europa prin trei căi: a Galiţiei către Brandem­ burg, a Moldovei către pasul Oituz spre Transilvania, şi a Basarabiei şi Valahiei spre Bulgaria şi Banat. Această invazie ir aniană ocoleşte blocul 26 [402] 402 DĂRI DE SEAMĂ daco-get, popor sedentar şi agricultor. Cu invazia celtă din veacul al V -Iea se începe occidentalizarea Daciei, urmărită apoi prin cucerirea romană şi prin formarea unui popor dac o-roman (106-271). După retragerea le­ giunilor romane (271), apar rând pe rând ata când la porţile citadelei daco-romane, Gotii (un secol), apoi Hunii, Gepizii (alt secol), Avarii (560-600) şi în veacul al VII-lea Slavii, cari prin masa lor puternică tac în două masa românească, lăsând în Sud doar urme păstrate prin Aromâni. In veacul al IX-lea Ungurii, cari, după ce au trecut Carpaţii ruteni în 896, se s taoiliser ă în Câmp ia panonică, încep a ataca muntele pentru a fi pro­ tejaţi de el contra Tătarilor de mai târziu. Numai în 1210 ating' crestele, creind o provincie militară de graniţă (marcă) care atingea Baia, Rodna şi Maramureşul.De aici din Maramureş un voevod emigrat, (urmărind un zimbru la o vânătoare, spune legenda), descoperă valea Moldovei, creind o ţară nouă. La 1392 Principele Moldo!vei, care cuprinde acum şi valea Siretului, Sucevei, Prutului şi a Nistrului, se intitula "Domn dela Munte până la Mare". Moldova atingea graniţele sale actuale. - Turcii prin pre­ zenţa lor la gurile Dunării închid drumul de comerţ spre Nord şi Mol­ dova decade (1538). După două secole, când Imperiul Otoman se restrânge, învingătorii Turcilor au amputat Moldova: Austria în Nord (1775-·1918) luând partea numită Bucovina şi Rusia în Est luând Basarabia (1812-1918). sarabia. A trebuit să vină căderea acestor două Imperii, ca să se restabilească unitatea românească. Moldova, ca şi celelalte peisagii româneşti, oferă aceeaşi succesiune de munte, deal şi câmpie. Aceste trei peisagii se suc­ ced şi se amestecă. In timpul invaziilor aceste trei peisagii au servit drept frontieră după necesităţi. Frontiera mobilă se retrăgea până în munţi, în caz de pericol, şi revenea spre câmpie, când năvălitorii se retrăgeau. După formarea Ţării Moldovei aşez ările s'au făcut mai ales în funcţie de căile comerciale, şi în special pe drumul ce lega Marea Neagră cu Polonia, unde negustorii g··eci şi armeni din Orient se întâlneau cu cei evrei şi germani din Nord. Peisag iul coboară în dealuri uşoare spre răsărit în Basarabia şi este acelaşi cu cel moldovan, ceeace a făcut pe locuitorii de aici să fie aceiaşi şi să. se numească ei înşişi cu numele de Moldoveni. Stepa se arată în Sud şi acolo avem unele influenţe ale Estului invadator, în felul de viaţă. Câmpii de secară lucrate de pluguri cu cai nu cu boi, case nevăruite după moda ţărănească. Dar ceeace face ca valea profundă a Nistrului să constitue o fron­ tieră precisă este, mai cu seamă, diferenţa\ de civilizaţie dela un tărâm la celalalt. Şi la picioarele Carpaţilor întâlnim aceeaşi succesiune a pei- sagiului care se desfăşoară la Răsărit. " Muntelui îi urmează dealul cu codrul şi\ câmpia. Dar comparaţia se [403] DĂRI DE SEAMĂ 403 opreşte aici. Pe când Nistrul domină malul rusesc, câmpia Dunării este dominată de malul bulgăresc dunărean. Aceasta a fost spre fericirea noa­ stră, deoarece Dunărea pentru noi n'a fost o frontieră, ci un drum uşor de trecut, un element tutelar al vieţii noastre. Frontiera noastră a fost mai mult malul drept al Dunării decât cel stâng. Prin clima solului românesc, care îi aduce râurile umflate de zăpe­ zile topite şi ii transformă bălţile în imense maree, Dunărea se contopeşte cu câmpia românească, pe când ea rămâne complet străină de platforma bulgară. Pentru noi Dunărea este o legătură cu ţara, dar pentru Bulgari este o limită, Dunărea a fost însă şi periculoasă. Ea a servit ca etapă şi bază de comandament pentru a pătrunde în barbaria din apropierea romanităţii, "Misiunea Daciei - spunea prof. Iorga _ era de a filtra lumea germanică, de a adopta barbaria şi de a o face să intre în acele forme intermediare, pentru ca apoi, după ce s'a transformat, să poată participa la mişcarea generală a civilizaţiei antice". Dunărea medievală a fost una din cele mai importante căi de jonc­ ţiune comercială. Invaziunea maghiară întrerupe comerţul danubian şi ca­ lea liberă fiind numai Mediterana, începe înflorirea Veneţiei şi a Genovei. Aceasta din urmă aşezându-şi comptuare la Marea Neagră, dă o nouă dcsvoltare comerţului dunărean. Pe liniile de comerţ spre Marea Neagră se formează state; Moldova pe drumul ce ducea din Polonia spre Mare, şi Valahia pe drumul Dunării inferioare. Aceste state erau o "dromocraţie" a cărei grandoare şi decadenţă era în funcţie de rolul economic al căilor axiale. Dunărea devine din nou drum închis de comerţ şi circulaţie internă sub Turci. După pacea dela Pasarovitz (1718), se redeschide sub protecţia austriacă, iar după convenţia dela Ackerman se ridică monopolul turc din porturile dunărene. Rămân cele două rivalităţi (austriacă şi rusă). Intervine apoi - prin crearea la capătul căii ferate a unui oraş, Constanta - şi influenţa germană. Succesul aliaţilor din războiul mondial a internaţionalizat influenţa asupra Dunării. Prin această Dunăre România respiră, spune autorul, căci pe aici ea vinde ceeace produce. In afară de frontiera fluvială, în Sud, mai rămâne şi frontiera do­ brogeană, In totdeauna, spune autorul acestui studiu, păstorii veneau cu oile aici pentru a le ierna. Intre 1800--1900 reiese chiar Mocani din Transilvania în mare număr. Vechia stepă devine pământ productiv şi intră în viaţa ro­ mânească, In ce priveşte populaţia, Dobrogea oferă tot felul de mostre de năvălitori ai stepei şi mai târziu ai muntelui. S'ar părea că diferite neamuri şi-au dat întâlnire în cuprinsul ei. [404] 404 DĂRI DE SEAMĂ Harta etnografică arată trei grupuri, dintre care două foarte nete ; Ia Nord şi Est dealungul Dunării, Români, destul de denşi (25-75 km. p.], Ia Sud Bulgari amestecaţi cu Turci şi Tătari, mai puţin denşi. La Răsărit un veritabil amalgam, greu de precizat. Din cele trei frontiere însă, cea moddovană, cea munteană şi cea tr ansilvană, aceasta din urmă este cea mai contestată. Ea nu are limite "na­ turale". Populaţia amestecată şi cartografia tradiţională necunoscută. Geo­ g.rafia fizică singură nu o explică. Istoria este necesară pentru a o înţe­ lege. Ea arată două mişcări de curente populare în sens opus: tendinţa Ungurilor spre munte şi a Românilor de a descinde în câmpie. Din momentul sosirii lor în Cârnpia panonică, Ungurii au căutat să dea asalt Carpaţilor, care erau centrul originar al Românilor. Ungurii aveau nevoe de munte, spre a se apăra de Tătari. In acel timp cronicile vorbesc despre voevozi şi "pastores Romanorum" luptând şi p ier ind pe cârnpul de luptă. Deşi prin veacul al XI-lea Ungurii se aşează în văile Someşului şi Mureşului, rămâne totuşi o "ţară românească" pur rurală, fără frontiere fixe, dar cu legile ei religioase şi spirituale, cari se menţin în ciuda cu­ ceririi unguresti şi catolice ajutată de acel "Drang Nach Ost en" medieval datorit coloniştilor saxoni, pe cari regii Ungariei îi sprijineau. Ungaria me­ dievală dispare cu victoria turcă dela Mohacs (1526). Românii din Tran­ silvania îşi menţin, datorită acestui lucru, cu atât mai mult viaţa lor pro­ prie, deoarece Turcii nu incomodau prea mult viaţa religioasă şi naţională a popoarelor supuse. In 1688 Austria ia Transilvania şi caută s'o stăpânească prin cato­ licizare şi biurocratism. In acest timp conştiinţa românească e foarte vie. Cele două mari re­ voluţii dela 1784 şi 1848 au dovedit acest lucru. Lupta era întotdeauna por­ nită contra asupr irii maghiare, care se făcea sub patrona iul Vienei. In 1867 Austria cedează Ungariei Transilvania şi prin constituţia maghiară din acel an naţiunea maghiară este singura recunoscută. Prigoana desnationalizării Românilor se face foarte intens şi prin diferite mijloce. Prin publicarea unor statistici, care nu corespundeau ade­ vărului şi prin impiedecarea vieţii culturale (şcoli, publicaţii, etc.] de ori ce natură a Românilor. Legea electorală era deasemeni in justă, deoarece la 40.000 Români admitea un deputat, iar la 17.000 unguri se alegea tot un de­ putat. O goană de maghiarizare a numelor de familie şi localităţi. Numai forţa brutală poate impresiona aceste mulţimi inculte - scria ziarul Ko­ lozsv--3 secole avea o evidentă importanţă şi cu privire la continuitatea romană după ce Dacia fusese eva cua tă de legiunile şi oficia­ litătile ei în zilele împăratului Aurelian. Cum nu se poate vorbi serios de o extirpare totală a civilizaţiei daco-getice in timpul stăpânir ii romane, la Iel rămâne de necrezut o izgonire radicală a oricărei urme de civilizaţie romană în epoca năvălirilor. Cercetătorul budapestan Alf5ldi se căsneşte zada mic să prezinte în mod tendenţios totala evacuare a Daciei in două etape: armata în timpul împăratului Gallienus (253-268) şi populaţia civilă în timpul lui Aur e­ !ianus (270-275). Afirmaţiile lui sunt fără temeiu, întrucât Gallienus nu 28 [434] DĂRI .bE SEAMĂ se găndea la parasirea Daciei şi e constatat că amândouă lcgiunile (XII1 Gemina la Apulum şi V. Macedonica: la Potaissa}, au rămas în garnizoanel" lor de baştină până în timpul lui Aurelianus. De o totală evacuare a populaţiei civile în Sudul Dunării cu atât mai puţin se poate vorbi, cu cât se ştie că tocmai atunci erau băntuite de pri­ mejdia invaziilor provinciile sud-dunărene Moesia şi Il lyricum în mai mare măsură decât Dacia însaş. Astfel ajunge autorul la conc1uziunea că trecerea Daciei de sub stăpânirea Romanilor sub aceea a unor seminţii germane, ca Goţii şi Gepizii, s'a întâmplat "fără zguduir i şi răsturnări prea mari". Ro­ lul Goţi lor şi al Gepizilor in privinţa artei industriale din cuprinsul Daciei a fost asemănător cu acela al Sciţilor şi al Celţilor, inf1uenţând în măsură vădită populaţia autohtonă, dar în arta ceramică tradiţia locală a rămas mai 'puternică. Precum s'a putut înjgheba o simbioză daco-r omană până la 271, la fel a continuat o convieţuire paşnică între noii năvălitori ,.,bar­ bari" şi între populaţia de baştină, rămasă orfană după retragerea legiu­ nilor romane. Acesta e, pe scurt, cuprinsul studiubui a cărei încheiere exprimă con­ vingerea autorului că de o "completă" evacuare a Daco-romanilor nu poate li vorba, că - precum în toate timpurile - aşa şi după Aure li 61). Intreg acest raţionament bazat exclusiv pe ca­ racterul german al acestor numiri, menit a sugera dacă nu caracterul ori­ ginar german al satelor, cel puţin calitatea germană a fondatorului lor, se nărue însă în faţa dovezilor documentare. Anume, unul din aceste sate în nu mai puţin de 5 documente din 1383 este numit consecutiv "Cryps­ bach", pentru ca, cu aproape două decenii Înainte să fie amintit În docu­ mentul din 24 Noemvrie 1366 [No. 158, p. 206), cu numele lui adevărat, românesc, de "Kakoua" .= Cacova, aşa cum i se spune şi azil). La fel Gorozdorf =c: Nogfalu ::C:. Magna villa wa lachicalis, nu e de cât traducerea în trei limbi a Săliştei, care după cum dovedeşte 1. Schiopu''] înseamnă "sat mare". Ori, dacă dl. L. M. avea înaintea ochilor dovada că numirea ro­ mânească apare documentar cu aproape două decenii înaintea numirei germane şi maghiare (!). care abia la 1383 este atcstată întâia oară, cu ce răspundere ştiinţifică poate afirma că "în evul mediu numai numirile de origine ungurească şi germană erau în uz" şi cum mai poate formula su­ gestii privitor la o posibilă iniţiativă germană la întemeierea acestor sate, când Nicolae, fiul lui Con rad de Tălmaciu, la 1322, când se redactează documentul, nici nu cunoaşte numele acestor sale, fiind nevoit să le indice doar vag ca simple "cinci sate româneşti". Dar dI. L. M. nu se opreşte numai la aceste arbitrare speculaţii pe marginea numirilor germane. D-sa crede că are pr ilegiul de a ilustra teoria d-sale privitoare la data coborîrei tâ rz ii a ciobanilor nomazi ro­ mâni dela munte la şes. "Romanii din aceste sate - susţine d-sa - au fost după toată probabilitatea păstorii castelului regal Salgo, cari părăsind păşunile din munţii dela Sud de Sibiu, au venit să se stabilească în îm­ prejurimile castelului. Dat fiind că documentul din 1288 [No. 17), face o aluzie incontestabilă la Românii dela Sal go şi dela Tălmaciu, începutul coboririi lor poate fi fixat la această epocă". (Nota 5, p. 61-63). Dar documentul in chestiune aminteşte pe Românii din regiunea Sibiului ca \ 1) Deci cazul "Riul Alb" (1398). = "Fehe�.viz" (1411-1519). �) "Sălişte" în Dacia Istorică, An. I, (1937) No. 2, p. 49 urrn, [457] DĂRI DE SEAMĂ 407 participând la oastea ţării, asemenea nobilimei ungare, a Saşilor şi a Se­ cuilor, deci într'o situaţie politică care exclude provenienţa lor recentă şi caracterul lor nomad şi primitiv, cum se străduieşte dl. L. M. să-i arate pe Români în timpul coborîrii lor din munţi. Mai mult, documentul No. 10 din 1250, arată pe aceeaşi Români ca participând în oastea comit elui Ioachim de Sibiu, alături de Saşi, Secui şi Pecenegi, la expediţia făcută în ajutorul lui Asan Burul la 1210. E adevărat că dI. L. M. contestă că aceşti Români ar fi din regiunea Sibiului, dar nici d-sa, nici antecesor ii d-sale, nu pot aduce dovezi contrare, în timp ce documentul dela 1288 care precizează prezenţa militară a Românilor în cornitatul Sibiu, Iărnur eşte pe cel dela 1250, care arată la rândul său aceleaşi realităţi la 1210, Şi în acest caz ce valoare ştiinţifică poate avea concluzia d-Iui L. M. că ,,1nce­ putul coborîrii lor (a Românilor din munţii Sibiului) poate fi fixată la această epocă" (scl. Ia 1288)? Mai notăm aici cazuri, pe cari dl. 1. M. evită a le discuta şi anume când satul are două numiri paralele. Astfel la 28 Ianuarie 1357 este amin­ tit satul "Aboslalva cu aIt nume Beznic" [Szabo, o. c., p. 25), iar la 1 Iulie 1347 "Mihalczfalva cu alt nume Kăzep Vincz" (Ibidem, p. 21), din care a supravieţuit Mihalţul românesc. Aceste exemple, despre neputinţa dovedit oare a numirilor streine în ce priveşte originea satelor româneşti, precum şi a măsurii în care aceste numiri pot constitui un criteriu în stabilirea vechim ei aşez ărilor româneşti, exemple luate din a doua jumătate a veacului al XIV-lea (1383), ne dau întreagă măsura creditului ce se poate acorda analizei făcute de editorii prezentului volum, toponimiei şi numirilor de sate româneşti mai vechi, din veacul al XIII-lea, când rar itatea documentelor lasă frâu liber imaginaţiei. Dar cazurile exemplificate mai sus ne permit motivate sugestii în privinţa stabilirii criteriilor după cari pot fi examinate numirile sau topo­ nimia streină a satelor româneşti. a) Când numirea românească apare documentar anterior numirilor strcine, ori de câte ori s'ar repeta acestea in documente mai tă rzii, este o dovadă a or iginci româneşti a satului. b) Când numirea românească şi cea str cină apar simultan, dar în popor supravieţuieşte cea românească, satul e originar românesc, iar numi­ rea str cină o altoi re artificială, neviabilă. e) Când numirea streină este identică cu traducerea numirii române sau sia ve, constitue o dovadă a preexistenţ ei, uneori străvechi, a satului românesc, asupra căruia s'au exercitat fie numai pretenţii de stăpânire str cină, fie o stăpânire numai nominală, fie una de scurtă durată .. Ade­ seori numirea de origine slavă a satului românesc, - dat fiind faptul că dela sfârşitul veacului al XIII-lea, nu mai există o populaţie slavă, fiind absorbită de Români, cu excepţia regiunilor nordice unde în acest timp [458] 458 DĂRI DE SEAMĂ începe infiltraţia ruteană - constitue o dovadă de aşezare străveche ro­ mâno-slavă. d) Când numirea ungurească s'a încetăţenit în graiul poporului, avem de a face cu un sat recent, în majoritatea cazurilor făcut de cnejii români pe teritorii a căror toponimie primise formă ungureasca dela administraţia politică sau bisericească, sau dela proprietarul ungur. Analiza numirilor şi a toponimiei satelor româneşti în lumina acestor criterii indicate de înşişi documentele acestui volum, va oferi imaginea reală a procesului etnic petrecut în Transilvania medievală, rcspingând teoria nomadismului şi a imigrării româneşti şi confirmând vechimea şi stabilitatea aşezărilor noastre. * * ... DL Ant. Fekete-Nagy semnează capitolul .Lmigrarea Românilor pe pământul Ungariei Istorice [scl, a Transilvaniei). D-sa începe romantic, tocmai dela ipoteticul trib maghiar Kende şi Gyula, care s'ar fi aşezat în Transilvania din vremea descălecării, pentru a dovedi încă din acea vreme prezenţa Ungurilor în Transilvania. Privitor la Români, se repetă teoria di-Iui M. despre imigra rea lor târzie din Bal­ cani, aiungănd abia în veacul al XIII-lea în pădurile fără stăpân ale Car­ paţilor, de unde târziu coboară la şes. Caracterul nomad al vieţii Românilor este ob-sesia d-lui A. F. N., care ţine să o impună forţat chiar cu preţul invocării unor mărturii documentare inexistente, Astfel d-sa scrie: "Pe teritoriul domeniilor cetăţilor, aparţinătoare la început fără excepţie, iar în veacul al XIV -Ica încă în mare parte, regelui, întâlnim aproape pretu­ tindeni Români în stare nomadă, sau seminomadă, iar la sfârşitul veacului al XIV-lea ca element etnic sedentar". [p, XXXII). In sprijinul acestei afirmaţii citează numărul de ordine a 17 documente, prelungind cifra acestora cu un "etccetera", dar nici unul din documentele vizate nu dove­ deşte nici nomadismul, nici seminomadismul Românilor, ci numai carac­ terul lor de "element etnic sedentar". Această "metodă", spirijinită pe ideea mai mult de cât minoră a autorului despre spiritul critic al specia­ liştilor str eini, cărora se adresează, caracterizează probitatea ştiinţifică a autorului. Dar dl. A. F. N. revine iarăşi cu documente: "Cu toate că aşezarea Românilor în partea răsăritcană a Ungariei - scrie d-sa - a început dela sfârşitul veacului al XIII-lea, prezenţa lor, timp îndelungat, n'a fost în nici un fel legată de o locuinţă stabilă şi ei au continuat a păstra felul lor de viaţă nomadă". [p. XXXIII). Drept dovadă aduce docu­ mentul No. 21 din 1293, care nu arată nici un nomadism, ci cu totul alt Ienomen"], apoi documentul papal din 1373 invocat de dl. 1. M., a cărui \ 1) v, I. Moga, Românii în Transilvania medieoală. "Transilvania", An. 72, (1941), No. 3, p. 198-199, precum şi paginile următoare ale acestui studiu. [459] DĂRI DE SEAMĂ valoare doveditoare am arătat-o, un alt document [No. 71) din 131,4, care - prin simpla amintire a "Românilor din Valea Gârbăului", fără a specifica aşezările lor -� nici el nu constitue o dovadă de nomadism, şi în cele din urmă documentul No. 126 din 1363 la "incertitudinea locuinţei Românilor" din jurul cetăţii Iladia, invocat de dl. L. M., document al cărui real Înţeles i-am lămurit. Dar acum pret insul nomadism românesc este obsesia constantă a edi­ torilor acestui volum, dl. A. F. N. ţine să arate şi consecinţele lui: "Ca toate popoarele de păstori - scrie d-sa - Românii n'avea de loc sensul proprietăţii: aceasta explică frecvenţa atacurilor pe teritoriile vecinilor unguri şi saşi, în decursul cărora le luau acestora in cele mai multe cazuri vite: oi, capre, porci, vaci şi boi". [p, XXXV). Printre altele, documentul hotărîtor pe care-I invoa că editorii acestui volum este cel din 1366 [No. 151), în care regele Ludovic I dă nobil imei dreptul să pedepsească cu moartea pe răufăcători, mai cu seamă Români. Acest document, dă prilejul cditor ilor să justifice această măsură scriind: "Unica raţiune a aluziilor frecvente la Români, este faptul că în această epocă Românii formau, drept urmare a anumitor condiţiuni sociale, majoritatea răufăcător ilor. Imigr aţii cari au venit din regiuni mai puţin civilizate ale Balcanilor, unde sigu­ ranţa publică era foarte rudimentară, au importat in Transilvania mora­ vurile lor balcanice. Contrastul dintre viaţa lor nomadă şi civilizaţia mult desvoltată a Ungurilor şi Saşilor sedentari, n'a făcut decât să sporească ten­ taţi unea de a jefui târgurile acestei provincii" (p. 200)1). Pentru a cunoaşte în adevărata ei măsură gradul de onestitate şt iin­ ţi lică a celor doi! editori dd. L. M. şi A. F. N., subliniem că dd.-Ior la intocmirea acestui volum au fost nevoiţi să consulte intens cele şapte vo­ lume ale lui Codex Dipl omaticus Andegavensis şi deci erau în măsură să cunoască gradul de "siguranţă publică" de pe teritoriul întregei Ungar ii, precum şi gradul de civilizaţie al nobilimei ungare. De aceea precizăm că uciderile, jafurile, arderile şi furturile la începutul veacului al XIV-lea erau atât de dese în Ungaria, în cât sunt pline documentele vremii. Numai în primii 25 de ani ai veacului al XIV-lea (1301-1326J, peste 60 de documente vorbesc despre asemenea violenţe. Şi pentru a cunoaşte unul din nume­ roasele exemple despre măsura până unde mergeau instinctele primitive ale acestei nobil imi, dăm următorul caz: La 17 Iulie 1319 "magister Thomas filius Leurenthe" se plânge că numeroşi nobili şi slujitori de ai lor -- mCI unul Român - "potencialiter, pluribus vicibus, ad possessiones suas ve­ nierido, destruxissent easdem, Cymiteria el ecclesias conlringendo el igni concr emarl faciendo, uir gines el mulieres d enudassent, seroieni es el ioba- 1) Falsitadea acestor constatări reiese din faptul că la 1367 oraşul Cluj întemeiază satul Feleac, unde "Olachi pro custodia vie positi el locati existent" [Jakab E. Kolozsvăr tortenete. Okrnănytăr 1, p. 58 şi Docum. No. 237). [460] 460 DĂRI DE SEA,\,{Ă giones suos quam plurimos oulnerando el inierliciendo ac eliam dimem brand o, el in jur ias nimias sibi inîerendo:"}. Nu scăpau deci de instinctele şi de furia acestor pretinşi .. civilizaţi" nici bisericile, nici cimitirele, nici fecioarele, nici femeile şi nici slugile pe cari nu se mulţumeau să-i ucidă. ci îi .. dismembrau". Arderile de castele sau de sate, jafurile de conacuri şi furturile de vite, adeseori în valoare de multe sute de florini, erau curente în Ungaria, Către sfârşitul celui de al treilea deceniu din veacul al XIV-lea, cazurile se r ăr esc în Ungaria, ele apar în schimb în Transilva­ nia. Primul caz de ucidere apare la 1326 (Doc. No. 38) şi cea dintăi de­ vastare este amintită documentar la 1333 [Doc, 44), făcută de Români şi Unguri deopotrivă. In decurs de patru decenii (1326-1366) avem amintite cinci cazuri de ucideri"] şi 16 cazuri de jafuri, dintre cari trei impreunate cu omor"}, deci total 18 cazuri s ăvâr şite de Români şi de Unguri. Dar iată ce spun documentele cu privire la autorii răspunzători ai acestor excese. La 1346 vicevoevodul Transilvaniei, Pelru de Jura, stăpânul cetăţii Kecskes, cu ajutorul iobagilor săi din satele aparţinătoare cetăţii, Români. a ocupat cu forţa satul Bucerdea al capit lului din Alba-Iulia. (Doc. 76). La 1353, Iacob castelanul Ciceului, .. una cum universis Olachis ad ean­ dem castrum pertinentibus", au devastat domeniile Kuz arvar 6 Kcrew. (Doc. 90). La 1357 comitele Matia (ungur), cu servitorii .să i din Chalanusvad (probabil tot unguri) înarmaţi "more latroncinio", au atacat pe Românii a.par tinători cetăţii Solyomk6 în timpul când îşi duceau porcii acasă. luân­ du-le cu forţa două mii de pori, ucigănd un Român, despo ind de haine pe alţii, şi lăsând patru Români răniţi mortal. (Doc. 99). La 1365 din porunca "l7lagislri"-lor Ştefan şi George Bebek, inten­ dantui lor de pe moşia Szentmihălvtel ke dimpreună cu mai mulţi cnezi în subordine .altieque Olachis el Unga ris" în total aproape 700 oameni, ata când posesiunea Szcntpeter a lui Ladislau şi Mihail de Dobo ka, au dus cu forţa pe toţi iobagii cu averea lor cu tot pe moşia fraţilor Bebek, ar­ zând casele fraţilor Doboka şi lăsând satul Szentpcter pustiu. Altă dată apoi au atacat satul Hida lmăs al aceloraşi fraţi Dohoka, arzănd casele acestora, Iurâ ndu-Ie diplomele de proprietate, precum şi 250 boi, 200 vaci, 70 porci, 1500 oi, 33 cai, etc. (Dac. 142). La 1367 iobagii români incendiază pădurea Avas a convcntului din Cluj-Mănăştur. Isprava o fac la Îndemnul stăpânului lor Grigore de Sz a­ mărtethe, care refuză să apară în faţa judecăţV. (Doc. 164). 1) Cod. Dipl. Andcg. 1 p, 525. �) Dac. No. 38, 71, 91, 99, 118. :1) Doe. No. 44, 66, 67, 69, 70, 76, 87, 91, 96, 99, 118, 136, 142, 149. 1 I 1 [461] DĂRI DE SEAMĂ 461 La 1375 iobagii lui Ioan fiul lui Toma, din Bokan .Hungari oidelicet ei Ol achy", au prădat în mai multe rânduri posesiunea Egeres a abatelui de Cluj-Mănăştur, furând boi, averea slujitorilor şi arzănd 10. parcele cu clădirile de pe ele. (Doc. 216). La 1379 în schimb, cetăţenii din Baia Mare şi Baia de Sus, au atacat "possessionem olakalem Magasligeth" proprietate a lui Ioan şi Ştefan, fiii Domnului Simon, ucigând iobagi români. (Doc. 250.). La 1381 magistrul Ioan, fiul lui Simon de Meqgyes cu iobagii săi din 20. sate "tam Hungaros quam Olahos" au prădat domeniul Vasvăr. (Doc. 275 şi 267). Se naşte un mare proces din care rezultă că paguba era de 40.0.0. Ilorini, brâuri de argint în valoare de 50. fl., arme pentru 7 oameni şi toate diplomele lui Ioan, fiul lui Toma de Vasvăr. La proces sunt chemaţi "tam Hungar os quam Olahos" şi anume "miile quinque (lo.o.S) Olahorum et joba gionum suorum". (Doc. 40.1 din 3 Mai 1393). Din cele de mai sus se desprind deci următoarele concluzii sprijinite de mărturiile documentare ale vremii: al Marile jafuri, incendieri şi ucid eri din Transilvania din veacul al XIV-lea, nu erau săoârşite de iobagi, de cât la indemnul sau sub condu­ cerea directă a siăpânilor lor: vicevocvozi, castel ani, proprietari ,\nobili " , cnezi, sau chiar de cetăţeni şi deci exemplele şi îndemnurile date de aceşti stăpâni, cari îşi devastau reciproc moşiile, îşi incendiau casele, ucideau şi îşi furau diplomele, iobagii şi vitele, au creat o stare de spirit care explică rarele cazuri de excese individuale de minimă importanţă ale iobagilor. b) Aceste jafuri, incendieri, ucid eri, ei c., nu erau o deprindere adusă de Români, din Balcani, ci o tradiţie importaiă de nobilimea maghiară din Ungaria şi incetăţeniiă în Transilvania, care până in oeacu: al XIV-lea n'a cunoscut asemenea obiceiuri. c] La aceste excese Românii nu participau în calitate de Români "lipsiţi de sensul proprietăţii", ci ca iobagi ai stăpânilor lor cu "simtul proprietăţii" hipertrofiat. . d) La violenţele acestea participau nu numai iobagi Români, ci şi Ungurii - fireşte în proporţia lor numerică. Şi în sfârşit, el dacă documentul din 28 Iunie 1366 [No. 151), afirmând că "nostri universi nohiles terre nostre Transilvane" au suferit - şi am văzut în ce măsură _. "incommoda ... quotidiana et infinita" din partea "diversorum malefactorum specialiter Olachorum"l), aceasta nu înseamnă că maiori- 1) Documentele arată numeroase abuzuri deale nobilimei unguresti împotriva Românilor, în favorul cărora interveni chiar regina şi regele. Astfel, la 27 Septemvrie 1364, regina opreşte autorităţile judeţului Bereg să facă judecată in procesul unor nobili unguri împotriva unor Români pentru domeniile Rakolch şi Mistiche, de oarece ele "nostre Iuer int regi­ nales el de manibus nostris easdern tradiderimus possidendas per eosdem (Olachos) ''. [Doc. No. 138). Apoi după ce- scoate pe toţi Românii din BerelÎ [462] tatea r ăulăcătorilor s'ar afla printre Români din cauza moravurilor bal­ canice importate; ci dat fiind faptul dovedit că la aceste violenţe partici­ pau şi iobagii unguri, - textul citat poate constitui confirmarea r eal ităfii din toate veacurile, anume că pe moşiile nobiliiare, deci in aşa numitele "judeţele unguresti", majoritatea covârşitoare a iobagilor o formau Românii. Acestea fiind singurele concluzii ce se pot trage din documentele vremii, afirmaţiile d-Ior L. M. şi A. F. N. rămân o dovadă, de data aceasta limpede, a măsurii în care patima poate diforma judecata unor oameni, cari se pretind a fi ţinut seama în opera lor de "exigenţele istoriografiei moderne", In strânsă legătură cu această febră a dcvastăr ilor, stă şi fenomenul social-economic al creerii de numeroase sate româneşti În veacul al XIV-lea, fenomen pe care editorii volumului îl consideră drept dovadă hotărîtoare a unui nou val de imigrar e românească din ţările vecine in Transilvania şi drept proba "expansiunei lente dar progresive" dela Sud spre Nord al acestor imigraţi în interiorul acestei provincii. (p. XII, XXXII, XXXV­ XXXVII). Dar această masivă apariţie de noui sate româneşti, departe de a fi fost determinată de imaginarul val de imigrare, a fost de fapt conse­ cinţa reformelor economice moderne, aduse de regii Angcvini din sudul Italiei şi introduse în regatul Ungariei. "Regii arp adieni au urmat o politică economică par excellence agrară, acum ajung pe planul prim, punctele de vedere ale politicei comerciale" - constată Homan B.l). Aşezând la temelia gospodăriei statului veniturile regale provenite din comerţ, industrie şi exploatarea subsolului, Carol Robert a lăsat economia agrară pe seama nobilimei latifundiare şi a castel anilor, cărora, pr etinzându-Ie obligaţiuni militare mai mari de cât cele obicinuite sub Arpadieni, le dădea totodată putinta şi indemnul de a-şi spori veniturile prin crearea de noui sate, acordându-le în acest scop înlesniri şi scutir i de dări. Sporirea populaţiei cu scopul de a mări veniturile feudale prin crearea de sate noui este un fenomen în plină desfăşurare în Apus în secolul XII şi XIII. Re­ gimul domenial nu putea absorbi surplusul de populaţie agricolă. Ţăranii fugeau de pe aceste domenii în căutare de părnânturi noui cultiva bile. Avân- II 1 . I! r r '1 , , I 11 Il II II 462 DĂRI DE SEAMĂ şi Maramureş de sub autoritatea abuziv exercitată a funcţionarilor judeţeni, cari nesocoteau autoritatea legală a voevodului local român" provocând Ro­ mânilor "diversas iniurias" (Doc. 139), regina e nevoită să ord o.nc din nou la 6 Octomvrie 1366 "oaspeţilor" şi cetăţenilor din jud. Bereg să nu în­ drăsnească a judeca ei pe Români, ci, dacă e fazul, să se adreseze "dom­ nului" acestor Români. [Doc, 156). Deasemenea la 5 Ianuarie 1373, regele opreşte pe castel anul din MihaJd să pronunţe vre-o judecată împotriva unor Români, până la sosirea lui la Timişoara şi să \ le restitue toate lucruriic sechestrate şi să nu-i tulbure în proprietăţile lor. (Doc. No. 201). 1) Homan-Sekiă, Magyar tiirtenei, II, p. 302-303. [463] DĂRI DE SEAMĂ 463 tul comercial şi industrial al oraşelor şi îmbunătăţirea căilor de comunica­ ţie spori vertiginos rentabilitatea agriculturii şi deţinătorii de terenuri ne­ cultivate încă, ademeneau mulţimea iobagilor fugiţi, sau eliberaţi, de pe domeniile nobilrtarc, acor dăndu-Ic mari înlesniri pentru deirişeri de păduri, secări de regiuni mlăştinoase şi indemnănd u-i la întemeieri de noui aşezări în care agricultura şi păstoritul 1 uau proporţii necunoscute până atunci. In Flandra, Bourgognc, Hessen, Brandenburg, Carintia, Italia de Nord şi Toscana se crează astfel o mulţime de asemenea sate noui. La sfârşitul veacului XIII acest val de impopulare în Apus era un proces Incheiat"]. La noi, el se produce abia în sec. XIV, determinat fiind de politica economică el Angevinilor. Această creare de sate noui, - operă de o covârşitoare importanţă so­ cială şi economică, - au săvârşit-o în Transilvania cnezii romani şi ma­ joritatea covârşitoare a recentelor aşezări sunt sate româneşti, "ville ol a­ chos". Dar urmărind crearea noui lor sate pe hartă, constatăm că ele nu apar de cât foarte rar în regiunea mixtă rornâno-săsească de pe pământul crăesc şi nici în aşa zisa Secuime" ci pe teritoriul comitatel or unguresti. In Se­ cuime cu greu se puteau crea sate noui datorită autonomiei secueşti, care păstra în orgolioasa ei primitivi tate o economie rudimentară de creştere a vitelor, pe lângă care îşi face, în preajma acestui veac, loc şi agricultura. Pe pământul crăesc iscusinţa economică a Saşilor a făcut ca regiunea să fie plină de sate agrare bine închegate, în măsură să împlinească cerinţele burgheziei din oraşele în plină desvol tarc, în timp ce autonomia de care se bucurau, îi scutea de sarcini fiscale prea mari în favoarea statului. lmpopularea era deci o necesitate numai in comiiate, unde marile moşii nobiliiare cu o populatie ţinută În mizerie de regimul feudal mult inăsprii, oferea conditiile optime pentru crearea de noui sale în care populaţia, cel puţin pentru un timp determinat, se bucura de un regim mai omenesc. Se constată cu acest prilej că majoritatea satelor nou create sunt sate româ­ neşti, constituite în baza autorizaţiei pe care o obţineau dela rege, fie cnejii nobili români, fie nobilul ungur proprietar, fie castel anul de cetate, pentru ca în scopul formării de noui aşezări agricole, "să strângă Români". Din această formulă diplomatică "u.t Olachos colligeret" care se repetă stereotipic în documente, istoriografia ungară crede a vedea dovada caracterului instabil, nomad, de massă flotantă, a unei populaţii româneşti de recentă provenien- 1) H. Pirenne, G. Cohen, Il FocilIon: Hisioir e du. Moyen Age. Tome VIII. La ciuilisation occidentale au Moyen Age, du Xl au, XV-e siecle. Pa­ ris, 1933, p. 65-72. L. Halphen, L'Essor de L'Europe (XI-XIII siecles] Pa­ ris, 1932, p. 94-5. Dr, Rudolf Kiit zschhe, All gemeine Wirtschal'tsgeschichte das Miltelalters. Jena, 1924, P- 373 urm. �) Ibidem, passim. [464] DĂRI DE SEAMĂ ţă externă, care trebuia fixată pe moşii. Nimic mai fals de cât această in­ terpretare. Nici un document nu atestă o asemenea im igr ar e în massă a Ro­ mânilor in interiorul Transilvaniei, ci invers emigr ar ea ei. Cazurile indi­ viduale de boeri munteni sau moldoveni refugiaţi din motive personale în această provincie, invocate de dl. A. F. N. [p. XXXVII), sunt total lipsite de valoare doveditoare, de vreme ce tocmai în acest veac, al XIV-lea, se constată r ev ăr sar ea masivă a populaţiei transilvane pe versantul exterior al Carpaţilor, contribuind la închegarea politică şi mai cu seamă econo­ mică a recent createi Moldove şi a Munteniei mai vechi create, dar care atunci se impopula. Foamea de pământ a unei pretinse populaţiuni nomade româneşti de provenienţă balcanică, - care, după teoria autorilor prezentului volum, şi-a aflat satisfacţia cuvenită În Transilvania, - mai de grabă putea fi împlinită pe întins ele terenuri ne cultivate ale Munteniei cu o populaţie foarte rara şi cu o feudalitate îneă începătoare, de cât în Transilvania suprapopulată cu un regim feudal aspru. Ori tocmai acest proces, de revărsare masivă a populaţiei agricole-pastorale româneşti din Transilvania în Ţările Române, arată falsitatea teoriei susţinute de istoriografia maghiară. In lumina acestor realităţi istorice, fenomenul creerii de noui sn t e româneşti pe teritoriul aşa numitel or cornitate unguresti din Transilvania, primeşte o semnificaţie deosebită. Românii "strânşi" în nouile aşezări erau tot din Transilvania. Existenţa unei masive populaţii româneşti agr rco lc pastor ale pe teritoriul comitatelor unguresti este confirmata de izvoarele documentare. O at est ă - după cum se va arăta - Anonymus, în prima jumătate a veacului al XII-lea şi pe acel aş teritoriu al judeţelor, o do­ vedeşte a fi persistat şi documentul din 7 Noemvrie 1293 [No. 21) 1), în care, vorbindu-se de "universos Olacos in possessionibus nobilium vei a lio­ rum residentes" - deci în comitatele unguresti, - se arată că aceşti Ro­ mâni, fugiţi de pe moşiile nobilitare sau regale, pe proprietăţile eclesias­ ti ce au fost readuşi cu forţa din ordinul aspru al regelui pe pământur ilc nobil imei. Fuga acestor Români - departe de a constitui dovada vieţii lor nomade, cum susţine d!. L. F. N. - ilustrează fenomenul caracteristic ce­ lei de a doua jumătate a veacului al XIII-lea, când, după năvălir ea Tăta­ rilor, puţinii vechi, dar mai cu seamă numeroşii noui proprietari unguri, proaspăt investiţi cu donaţiuni În Transilvania, asupreau populaţia autoh­ tonă În aşa măsură, în cât aceasta, părăsindu-şi vetrele, căutau un trai mai omenesc pe moşiile bisericeşti şi pe pământurile regale. Cele 2-3 decenii următoare n'au schimbat regimul feudal de pe aceste moşii nohilitar e, în cât acţiunea stimulată de Angevini, de crcarep, noui sate, acordând in acest scop numeroase înlesniri, a găsit printre Români un larg răsunet, îndem- ') Urb. I, p. 195. [465] DĂRI DE SEAMĂ 461i nâ.ndu-i să fugă sau să se elibereze de pe moşia nobilitară şi să-şi facă sate noui. Fenomenul s'a petrecut identic cu un veac mai înainte în Franţa. Ţăranii fugeau de pe moşiile unde erau prea asupriţi fiind atraşi apoi de alţi proprietari pentru a constitui sate noui"]. Alţii caută să se elibereze în acest scop. Cum migrările de iobagi se multiplică, nobilii le uşurau sarcinile, sau îi eliberau în schimbul taxclor-']. Carol Robert îril esneşte şi stimulează asmenea eliberări: "Volumus igitur et vobis uniuersis nobilibus et posses­ sionaiis hominibus, quibus presentes ostenduntur precipimus Pirmiier el districte, quatenus iobagiones oestros, qui habita licencia ei iusto terragio persoluto, ad predictam possessionem causa commorandi venire uoluerint libere veniant et sine impedimente abi re permitatis, sdiuis rebus et personis, aliud facere non audentes"3). Aceşti iobagi apoi, în schimbul înlesnirilor fiscale de cari se bucurau - de obiceiu scutire de impozite pe un anumit timp") - făceau munca istovitoare a creerii satului nou, defrişând pădurj, curăţind teren pentru păşune, desţelenind pământ pentru agricultură, fă­ când poduri, drumuri şi case, întemeind noui gospodării. Dar înlesnirile acordate, cu care populaţia era îndemnată la o atât de importantă operă economică, erau oferite tuturor iobagi lor indiferent de naţionalitate. Dacă totuşi documentele arată că proprietarii de moşii se sirăduitus să obţină autorizaţia de a strânge în acest scop Români, nu şi populaţie de altă rasă, acealsta se datoreşte pe de o .par te numărudui extrem de redus al iobagilor unguri, dar mai cu seamă faptului că Româniii erau cel mai valoros factor al economiei rurale. Precum în Apus, aşa şi la noi, în economia rurală medievală creşterea vitelor, a porcilor şi mai cu' seamă păscutul oilor, ţinea locul de îrunte în veniturile moşieruluirs: Ori, aceasta constituia forţa economiei agri­ cole-pastorale româneşti. Subliniem: "agricolă-pastorală" fiindcă păs­ ta ritul românesc n'a părăsit niciodată agricultura. Din documentele volumului prezent reiese limpede că bogăţia acumulată de economia complexă românească, în care se dădea precădere păstoritului cu foar­ te prcţioasa lui industrie casnică tcxtilă, era râvnită de nobilimea ungară latifundiară, de castelani, de episcopi, etc. Valoarea ei a fost recunoscută de timpuriu. Din cest motiv nobilimea maghiară din Transilvania, cu prile­ jul dietei din 1291, neputincioasă în faţa valului de Români cari fugeau de 1) E. Petit, Hisioire U niverselle. II, p, 279. �) H. See, Hisioire economique de la France, Paris, 1939, p. 9. ") Codex Diplomaticus Hungaricus Andegauensis. [Anjoukori Okmăny­ târ ], vol. III, p. 231. Ibidem, vol. V, p. 35. 4) Codex Diplomaiicus Hungaricus Andegavensis. VoI. III, p. 42-� 43, 569. Ibidem, voI. V, p. 24, 235-6. 5) H. Sce, o. c., p. 17. 30 [466] 466 DĂRI DE SEAMĂ pe moşiile lor, se vede nevoită să recurgă la asprimea poruncii regale pen­ tru a putea aduce cu forţa pe aceşti fugari la vechile lor vetre, iar capi­ tlul din Alba-Iulia numai printr'o specială favoare regală a putut obţine dreptul ca 60 de "gospodării" [mansiones] româneşti să rămână pe moşiile sale Fileşd şi Aiud, aceşti Români fiind scutiţi de orice dare regală+]. Românul era cel mai căutat element al economiei rurale medievale. Singur dreptul de a "strânge Români" constituia un izvor sigur de bogăţie2). Pentru acapararea acestei bogăţii se Iuptau între ei seniorii marilor latifundii, devastându-şi reciproc moşiile, Iurându-şi diplomele, vitele, miile de porci şi de oi şi răpindu-şi sau ucigându-şi pe iobagii români. .Quinquagesima ovium sau Census Valachorum, în care intra fie ca parte integrantă, fie ca dare anexă, produsele industriei casnice româneşti, !l care principele Ălmoş dăruieşte mânăsfirii Margareta din Meseş, o piatră de sare ce se transportă prin Poarta Meseşului pe seama regelui"], Faptul că Anonymus pentru întreg teritoriul Transilvaniei nu poate da amănunte geografice şi toponimice decât pentru regiunea ocnelor şi drumul pe unde se transporta sarea, peste Meseş, - (Poarta Meseşului, pădurea ce trebuia trecută pentru a ajunge la râul Almaş, apoi Someşul, Căpuşul şi satul Aş­ tileu) , - este, credem, o indicaţie concludentă că notarul regelui Bela II dela funcţionarii regali cari însoţiau aceste transporturi şi-a cules informa­ ţiile, Dela ei a auzit despre ,.bonita�em et fertiljtatem terre", care "iriga­ retur opt irnis fluviis" despre cari spune că "in arenis eorum aurum colli­ gerent et aurum terrae il lius optimum esset", apoi că "ibi loderetur sal et salgenia", La fel a aflat Anonymus şi despre "habitatores terre iIlius" cari "viliores essent totius mundi. Quia essent Blasii et Sclavi, quia alia arma non haberent, nisi arcum et sagitas, et dux eorum Geleou minus esset tenax et non haberet circa se bonos milites, et auderent stare contra auda­ ciam Hungarorum quia Cumanis et Picenatis multas iniurias paterentur". Fără îndoială că istoriografia ungară - .inclusiv dl. L. Găldi - poate cu drept cuvânt considera fantezistă atât figura lui Gelu, cât şi povestea întregei expediţii împotriva ipoteticului voevod român, Ceeace însă nu se poate contesta din textele lui Annonymus este faptul că în prima jumătate a veacului a: XII-lea, înainte de colonizarea Saşilor, pe vremea când no­ tarul regelui Bela II Îşi cul egea inîormaţiile privitoare la imprejurărlle; 1) L Moga, Românii în Transilvania medievală. "Transilvania", An. 72, (1941), p. 193 urm. :/) I. Moga, o, c., p, 193 şi urm, a) Szentpeteri I., Az Arpcidhdzi kircilyainlt okleve/einek krifikai jegy­ !�ke. Budapest, 1923, p. 35, No. 107. [472] 472 DĂRI DE SEAMĂ din Transilvania, în centrul acestei provincii, şi anume între valea Arieşulut şi a Someşului şi .a Vest până la Poarta Meseşului, exista o massăcom­ pactă românească autohtonă în frunte cu un ooeood al Românilor, ("Gelou dux Blacorum"] într'o vreme când pentru, curtea regelui ungar Transilvania nu era de cât o îndepărtată şi incertă ca dimensiuni "terra ultra siluas", din care îşi aducea sare. Lipsa de amănunte geografice mai bogate privitoare la Transilvania, pe care o constatăm în cronica notarului reg,elui Bela II, atât de precisă şi amănunţită în ce priveşte Panonia şi Nordul Ungariei, este o dooadă con­ cludentă că în prima jumătate a veacului al XII-lea prezenţa autorităţii regale ungureşii în această provincie era mai mult nominală de cât efec­ tivă, sau, poate, Iipsia total. Abia după colonizarea Saşilor şi infiltrarea concomitentă a Secuilor, cari din Panonia Arpadiană au adus tradiţia hunică pe plaiurile Tran­ silvaniei, începe infiltrarea autorităţii regatului ungar în această provincie, Reprezentantul regelui devine omul de încredere aşezat în fruntea voevodatului român aflat aici, primul voevod fiind amintit documentar la 1176. Din punct de vedere administrativ se organizează primele două comi­ tate, Kolozs pentru teritoriul dela Nord de Mureş şi Alba pentru cel dela Sud de acest fluviu, amândouă amintite documentar întâia oară la 1175. Organizarea bisericească se stabileşte definitiv aici abia prin episcopul Paul (1181-1185) şi la sfârşitul veacului al XII-lea, procesul continua încă prin cearta dintre episcopia transilvană şi prepozitura săsească dela Sibiu înfiinţată la 1191. Organizarea administrativă prin înfiinţarea de noui comitate continuă apoi cu mari dificultăţi până la sfârşitul veacului al XIII-lea şi chiar în veacul al XIV -lea, In asemenea împrejurări, zadarnic se împiedecă istoriografia ma­ ghiară de lipsa de documente privitoare la prezenţa Românilor în Tran­ silvania într'o vreme. când pentru cancelaria ungară această provincie nu se deosebea mult de o adevărată "terra incognita". Aceste documente nu există pentru Români, cum nu există nici pentru Unguri şi nici pentru Secuii, cari apar documentar simultan cu Românii şi cu Saşii. Lipsa acestor documente o împlineşte însă Aiinonymus, a cărui mărturie despre prezenţa Românilor în Transilvania,este confirmată de mărturia mai târzie cu câteva decenii a datelor cuprinse în privilegiul andrean dat Saşilor la 1224, privilegiu care reproduce realităţi mai vechi, dela mijlocul veacului al XII-lea, între cari se certifică existenţa lui "sy.fva Blacorum et Bissen­ norum", Astfel Annonymus, Andreanum şi documentele referitoare la Ca­ valerii Teutoni ne dă realitatea sigură a prezentei Românilor în toate păr­ ţile Transilvaniei î'n momentul sosirii pomeniţilor oaspeţi ai plaiurilor ar­ delene, într'o vreme când autoritatea regatului uIl.,gar încă nu se constitue în această provincie, [473] DĂRI DE SEAMĂ 473 Acestea fiind faptele istorice, pentru orice istoric obiectiv, apariţia tot mai spormca a mărturiilor documentare despre Români abia în a doua jumătate a veacului al XIII-lea, nu se datoreşte vre-unei imigrări târzii a Românilor din Balcani, ci uremurilor târzii în cari autorităţile politice, ad­ ministrative şi bisericeşti ungare au ajuns să se poată organiza în interio­ rul Transilvaniei. In lumina acestor cercetări părerile autorilor prezentului volum de -documente, - expuse cu o aparenţă documentară convingătoare, - privitor la vechimea, provenienţa şi aşezarea Românilor în transilvania medievală, se dovedesc a fi simple erezii. Teoria imigrări! româneşti din Balcani pe teritoriul Transilvaniei nu poate fi dovedită prin nici o probă documentară, dimpotrivă, ea e desmin­ ţită atât de caracterul stabil al aşezărilor româneşti, cât şi de natura lranshumantă a păstoritului românesc. Această teorie, ca şi nomadismul Românilor din Evul Mediu, sunt ficţiuni intenţionat create, pe cari isto­ riografia maghiară le apără cu dârzenie crescândă din consideraţiuni ex­ -clusiv politice. Prioritatea Românilor în Transilvania faţă de Saşi, Secui şi Unguri -este dovedită de Annonymus care şi-a cules informaţiile privitoare la această provincie în primele decenii ale veacului al XII-lea. Faţă de această prioritate, opera de târzie organizare politică şi bisericească a Transilvaniei începută abia în ultimele decenii ale veacului al XII-lea, pre­ -cum şi apariţia termenului de Olăh = Olacci abia după năvălirea Tătarilor, sunt o indicaţie precisă că numai pe la mijlocul veacului al XIII-lea s'a infiltrat în această provincie o populaţie ungurească. Numărul acestei po­ pulaţiuni agricole ungureşti a rămas în cursul Evului Mediu, ca şi mai târziu, foarte redus, iar tendinţa autorilor prezentului volum de a demon­ .stra caracterul etnic unguresc al Transilvaniei medievale pe baza toponi­ miei înregistrată în documente, rămâne o simplă speculaţie cu aparenţe ştiinţifice, dar lipsită de temeiurile realităţii etnice ale acestei provincii. Nici ordinea cronologică a apariţiei documentare a satelor româneşti şi nici numirile strenie ale acestor sate nu pot constitui un criteriu general la stabilirea vechimei lor. In ori ce caz, criteriile după cari cercetează au­ torii acestui volum toponim ia satelor româneşti sunt greşite şi nu cores­ pund normelor ce se desprind din documentele prezente. In schimb, pe temeiul materialului documentar din acest volum se poate constata că în Transilvania medievală Românii erau cel mai valoros şi tot­ odată cel mai căutat factor al economiei rurale, constituind un sigur izvor de Imhogăţire al seniorilor feudali. Din acest motiv ei au fost însărcinaţi să îndeplinească uriaşa operă a creerii de sa te noui în veacul al XIV-lea. -Ca moravuri publice ei nu se deosebeau de stăpânii lor şi cellanea, D. Bodin publică un au­ �ograf al lui T. Vladimirescu, C. Grecescu stabileşte vechea Jilişte la 11 krn. S.-E. de Focşani, T. Hotnog se ocupă CUI numele Bender-ului şi Chi­ liei, M. Popescu discută o hartă austriacă din sec. XVIII.a Ţării Româneşti, G. Popa-Lisseanu, revine asupra numelui Brodnic derivăndu-l - greşit cred eu - din Prutean şi E. Micu aduce ştiri referitoare la biserica FIă­ mânda (Bucureşti) şi schiturile Robaia şi Văleni (Argeş). Volumul conţine mai multe recenzii şi utile notiţe bibliografice. In voI. XI se publică opera postumă a lui Iulian Ştefănescu, asupra "Cronografelor româneşti de tipul Danovici" după modelul cronografelor neo-grece Ci gol a şi Dorotei; C. C. Giurescu prezintă "Două portrete ale Principelui Carol 1" unul datând, probabil din 1866-67, opera unui artist necunoscut, iar al doilea datorit pictorului G. Tătărescu din anii 1880'-1885; P. P. Panaitescu. descrie "Autograful lui Petru Movilă" de pe Evanghelie­ rul slavon al lui Ştefan cel Mare, păstrat la Munchen; V. Papacosiea se ocupă cu memoriile lui Ilie Fotino referitoare la Tudor Vladimirescu şi cu Corporaţiile moscopolene, metropolă românească din Balcani; D. Bodin publică o comunicare a d-sale ţinută la Torino despre "Politica economică a Regatului Sardiniei în Marea Neagră şi pe Dunăre în legătură cu Prin­ .cipatele Române", folosind şi multe date inedite; D. P. Bogdan, se răz­ boeşte cu G. Duzinchevici referitor la Domnii moldoveni Ştefan 1 şi Iuga : C. 6recescu, caută să stabilească, dar nu reuşeşte, identificările sale şi des­ cifrarea datelor fiind greşite, că un fiu al lui Petru Cercei, Pătraşcu, ar fi autorul unei gramatici greceşti ce se află la Dresda; C. N ecşulescu se ocu­ pă cu "Năvălirea Uzilor în imp. Bizantin, trecând prin Ţările Române"; G. Poira, ne prezintă "Statele europene Ia 1846-1847" după interesanta descriere a boerului moldovean Iorgu: 1. lonaşcu, aduce "Lucruri noui des­ pre cronicarul Dumitrache", stabilindu-i originea română; B. Mitrea stabi­ leşte a fi dacică sabia de pe un monument roman din Britania. La Mis­ cellanee, Gr. Nandriş, se ocupă cu localitatea preistorică din Bucovina, Mahala; C. Grecescu cu măn. Crivelnic-Coşuştea din jud. Mehedinţi; Remus Ilie, aduce noui ştiri referitoare Ia moartea Pah. Lupul Mehedinţeanul: M. Popescu prezintă o nouă hartă austriacă din sec. XVIII referitoare la Moldova; E. Micu, pe baza unor documente păstrate într'o condică, prezintă răsunetul războaielor lui Napoleon Ia Românii din Transilvania; P. Dragu­ lev, studiind scrisoarea ţarului Straşimir către negustorii braşoveni, o da­ tează din luna Noemvrie 1369; 1. M. Neda aduce noui date despre sehitu- 33 [514] 514 DĂRI DE SEAMĂ 'rile Brătăşeşti (Argeş) şi Cornetul (Vâlcea); V. Papacostea studiază dic­ ţionarul, în 5 limbi, al lui Nic. Ioanovici: N. Camariano se ocupă cu tradu­ cătorul anonim al lui Rigas Velestinlis, în 1. rusă. Ca şi în vol. precedent, aşa şi în prezentul, numeroasele recenzii, sunt urmate de notiţele bibl iografice, pentruca vol. să se încheie cu o scurtă cronică. In fruntea vol. X se tipăreşte studiul lui S. Mehedinţi, despre Transil­ vania, dovedind că această provincie este centrul orografic, clima tic, hi­ drografic, antr opogr afic şi istoric al pământului şi poporului românesc; ,P. P. Panaiîescu dă o bună analiză critică asupra lui Gh. Brancovici şi cronica sa şi asupra Synopsisului dela Kiev; C. C. Giurescu, pe baze docu­ mentare, probează existenţa unei regiuni numită "Olteni, în Sudul Basa­ rabiei", conchizând că ar fi vorba de o colonizare de olteni în această re­ giune, colonizare făcută de Basarab cel Mare: 1. Ştefănescu prezintă "Manualele şi dicţionarele greco-romăne" ce se foloseau în Principatele Ro­ mâne în sec. XVIII-XIX pentru studierea Iimbei greceşti; Gr, Florescu, din studiul a "Două monumente ep igr arice" din sec. II�III, aduce noui pro­ be pentru continuitatea elementului da co-roman la N. Dunării: 1. C. Miclescu-Prăjescu, discută "Obârşia familiei Prăjescu; D. Tudor, pe baza rezultatelor descoperirilor arheologice dovedeşte "Stăpânirea romană ia N. Dunării dela Aurelian la Constantin cel Mare; N. Camariano, dove­ deşte că Dionisie Fotino în a sa Istorie a Daciei, pe lângă izvoarele cu­ noscute, a mai utilizat şi lucrarea ser darului Teodor Fotino despre istoria Daciei: C. Racooiţă, într'un studiu despre "Inceputurilesuveranităţii polone asupra Moldovei", ajunge la concluzia că raporturile de vasalitate a Mol­ dovei faţă de Polonia au fost perfecte din punct de vedere juridic şi că principii moldoveni şi-au îndeplinit toate obligaţiile lor de vasalitate: S. Lambrino, pe baza unor inscripţii descoperite lângă Babadag, crede că este vorba de un nou mausoleu ce ar aminti o luptă a împăratului Valens cu Goţii. La MisceHanea, C. C. Giurescu face o emandaţiune la cronica lui Ena­ che Kogălniceanu; D. Bodin, pe baza a două noui documente, stabileşte le­ gături între Grig, Ghica şi, Metternich: C. Grecescu aduce intregir i la stu­ diul P. S. Tit Simcdrea despre Viaţa lui Niion: D. P. Bogdan pe baza unui document dela Const. Şerban aduce o nouă probă pentru autenticitatea inscriptiei funerare a lui Alex. B�sarab dela Câmpulung, şi într'un alt art. se ocupă de dialogul, de după moarte, între hatmanul Bogdan Hmielnicki şi Dumitru Băncescul pe baza mss. dela Acad, de Ştiinţe ruse'; C. S. Nico­ laescu-Plopşor, aduce noui contribuţii la mişcarea din 1821; E. Turdeanu se ocupă de influenţa franceză în opera lui \C. Negruzzi; 1. D. Suciu pre­ zintă trei icoane pe sticlă găsite la Cugir: C.� Racouiţă în ştiri despre cele mai vechi urme de limbă românească, încearcă, fără să reuşească, a dovedi că sub expresiunea "lingua valachica" trebue să se înţeleagă limba slavonă; [515] DĂRI DE SEAMĂ 515 C. C. Giurescu aduce rectificări la cronologia domniilor fanariote; M. Sân­ zianu reproduce o carie poştală reprezentând pe Dr. I. Raţiu la 1862 şi 1869 şi 1. M. Neda, pe baza unor urme arheologice, crede a fi probat vechi­ mea dacă sau romană a localităţii Cugir, După numeroase recenzii şi bogate notiţe bibliografice, voI. X al R. 1. R. se încheie cu obişnuita cronică. ŞT. P. Arhivele Olteniei. Director: Prof. C. D. F ortunescu. Craiova, 1938-- 1941, An. XVII-XX, N-rele 95-118. Deschizând Ni-rele 95-96 ale An. XVII (1938), ne-au surprins plă­ cut reproducerea ultimelor cuvinte ale unei mari regine, Maria a României, adresate Ţării mele şi poporului meu în clipa trecerii în veşnicie. Nu poate fi uitat acest aliniat din emoţionantul testament: "Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi, e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria, ori durerea? Cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea ... ". Iar sfârşitul: ,., ... dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul Meu, că te-am iubit şi te binecuvintez cu ultima Mea răsuflare". Pa traliru 1 Buaeşiilor dela Banja (p. 1-18), o mănăstire pe coasta Adriaticei în apropierea Albaniei, e stabilit de d-I M. Romanescu a fi a lui Stroe Buzescu şi al soţiei sale Sima, născ. Rudeanu, iar nu de provenienţă dela SI. Sava însuşi, cum spune legenda locală. Foarte util rezumatul în limba franceză. D-l D. Tudor descrie Un "miliarium" dela Constantin cel Mare, descoperit în Dacia, anume pe drumul dintre Sucidava şi Romula (p. 19-25). Pentru studiile etnografice şi de folklor are importanţă articolul d-Iui Const. D. Ionescu întitulat Nedeia dela Crucea lui Sâmpeiru [p. 26- 32), aflătoare Ia Porţile-de-Fer. Din contribuţia d-Iui Ioan 1. Vlădăianu: Despre moşia VIădaia din jud. Mehedinti, interesează în special documentele, discutate aci (p. 32-41) şi reproduse în întregime Ia p. 80-93, iar articolul d-Iui AI. Bărcăcilă despre Les ihermes romatns de Drubeta e bine că s'a publicat de-a-dreptul în limba franceză, ca să fie accesibil şi pentru streinii, cari vor găsi amă­ nunte interesante [p, 41-52). Binevenit, şi istoriografia românească nu poate decât să mulţumească d-Iui M. Theodorian Carada pentru luminile aduse în articolul Făuritorul unirei dela 24 Ianuarie 1859 (p. 53-60), ară­ tând că prin intervenţia generalului Barbu Vlădăianu - care n'a voit să tragă asupra mulţimii ce năvăli din dealul Mitropoliei În incinta Adunării, îm­ piedecând astfel alegerea lui Bibescu - s'a ajuns la dubla alegere a lui Cuza. Caracter pur local au articolele: Asistenta publică la Craiova în epoca fanariotă, iscălit de Mihail Popescu, şi Despre biserica şi mahalaua VIă­ dăianului din Craiova, scris de Ion Donat. [516] 0161 DĂRI DE SEAMĂ I' il La rubrica Oltenia istorică publică documente d-nii Ilie Chiriţă, 1. I. VIădăianu pomenit mai sus, Radu N. Guran, Mihail Popescu şi Maria Go­ les cu, iar la Oltenia literară şi ariisiică numărul co�aboratorilor e mare. Oltenia cu/t'u,raIă şi Recenziile sunt scrise' în întregime de directorul revistei, d-! C. D. Fortunescu. La Noie şi comunicări iscălesc d-nii M. Theodorian­ Carada, Al. T. Dumitrescu şi N. Tomiciu, acesta din urmă reprodu.când pa­ sagiile cunoscute privitoare la Români din memoriile lui Ioan Kemeny. Ni-rele 97-100 au la început un studiu migălos al d-lui Stoica Nico­ laescu despre Domnia lui Rodul Voţlă Paisie şi a fiului său Marcu Voevod (1535-1545) cu folosirea unor documente inedite [p. 193-220). Graiul şi iolhlorul din Oltenia nord-vestică şi Bănaiul răsăritean, !publicat de d-I Mi­ hail C. Gregorian după ani îndelungaţi de cercetări [p. 221-275), credem că poate fi de un real folos filologilor şi folkloriştilor. Semnificaţia celor două cuvinte din articolul d-lui O. G. Lecca: Dom­ nul Ţării-Româneşti [p. 275-281) au mai fost discutate şi vor mai fi, Autorul are dreptate în multe privinţe. D-I Ilie Chir iţă arată Din bogăţi�le Brăncooenilor [p. 281-288) mai ales moşiile din judeţul Romanaţi. Documentele din Oltenia istorică sunt publicate de 1. Ionaşcu, Dia,con 1. Popescu-Cilieni, 1. Donat şi 1. Chiriţă, acesta din urmă prezentând 7 do­ cumente brâncoveneşti în legătură cu articolul de mai sus. Celelalte ru­ brici sunt scrise în mare parte de directorul revistei. Emoţionante şi fru­ moase sunt cuvintele de rămas bun ale d-Iui C. D. Fortunescu cu ocazia pensionării sale dela Liceul "Caroll 1" din Craiova (p. 384-386). N-rcle 101-103 din An. XVIII (1939) aduc o serioasă teză de doctorat a d-Iui D. Berciu întitulată: Arheologic preistorică a Olteniei (p. 1-90; continuă), susţinută la Universitatea din Bucureşti, şi însoţită de foarte mult material ilustrativ. Maria Golescu prezintă un scurt istoric al Biseri­ cii din Budeşti- Vâlcea (p. 91-96), iar M. C. Gregorian publică în conti­ nuare studiul său asupra Graiului şi folklorulUii oltean şi bănăţean (p. 97-122) început în nr. precedent. Un vechiu manuscris din 1789, transcris de Păr. Teodor Bălăşel (p. 123-129), conţine diferite pomelnice ale mănăstirii Sărăcineşti din Vâlcea; destăinuirile d-Iui M. Theodorian-Carada - aşa de târzii - asu­ pra relaţiilor dintre Carol I şi Eugenia. Carada (p. 129-131) ar putea să ridice ceva din acuzele ce i s'a� adus acestuia din urmă că a boicotat dela început până la sfârşit o domnie glorioasă de aproape o jumătate de secol. Documente locale olteneşt:i şi brâncoveneşti publică, la rubrica Olte­ niaistorică, d-nii St. Nicolaescu, Ilie Chiriţă, 1. M. Neda şi Radu M. Gu­ ran, Din Oltenia literară şi artistică reţinem \ art. d-Iui V. Georgescu-Pa­ leolog, întitulat Biserica SI. Gheorghe-Nou din \,Craiova. Introducere criUcă la opera picturală (p. 159-175) cu ilustraţii, d�n Oltenia culturală necro­ loagele scrise de d-l C. D. Fortunescu asup'ra a· şase fii mari ai Olteniei: Caton Theodorian, C. N. Mateescu, Teodor Costescu, George Ţiţeica, Gene- [517] DĂRI DE SEAMĂ 517 ral Dr. AL Papiu şi Prof, D. Gerota [p. 193-203). La Note şi comunicări găsim două articole comemorative - unul de N. Iorga - în amintirea aviatorului Ion N. Romanesou căzut pe frontul francez în războiul trecut, iar d-I Ion Vlad' are însemnări de o pagină şi jumătate în legătură cu ve­ chiul Palat regal din Bucureşti. La sfârşit recenziile sunt iscălitc, ca de obicei, de directorul revistei. In N-rele 104-106 d-I Berciu îşi termină teza sa de doctorat [p, 245-390); d-l Anastase Georgescu vorbeşte despre Mahalalele Craiovei (p. 3g1-405) pentru a stabili hotarele de azi ale capitalei oltene, iar d-I Em, Gr, Nicolaescu prezintă o temeinică monografie asupra Voevodului Ţării-Româneşti Moise Vodă, 152']-1530 [p. 406-429). D-I Ion L Vlădăiano aduce ştiri puţin cunoscute, sau chiar necunoscute până acum, privitoare la viaţa atât de agitată a Marelui Pa­ harnic Lupu M ehedinţeanu [p, 430--436), devenit apoi Mare Spătar, ucis de Turci la 1618. Preţioase pentru o viitoare monografie amănunţită a lui Dionisie Eclisiarhul sunt cele două documente publicate de d-l Emil Vir tosu ,sub titlul Ştiri noi despre Dionisie Eelisiarhul (p. 436-438), din cari reese prezenţa sigură a lui Dionisie la Craiova între 1789-1791. Pentru Oltenia istorică publică documente d-nii C. Danielescu, N. Bărzeanu, Ion L Vlădăiann, Ilie Chiriţă, L Popescu-Cilieni şi I. Donat. Din restul materialului ar fi de reţinut: replica d-Iui Şt. Nicolaescu la o critică mai veche a d-Ior G. D. Floreseu, FI. Stănculescu şi Anton D. Veicu (p. 490-500) şi recenziile directorului revistei, la sfârşit. D-l Marcel Romanescu deschide şirul studiilor din Nrrel e 107-112. An. XIX (1940). cu ştiri privitoare la Neamurile Doamnei lui Neagoe Basa­ rab (p. 3-24), care nu s'ar fi numit nici Despina, nici Milita, ci Elena, spre deosebire de soţia lui Petru Rareş, care s'a numit Elena Ecaterina. Un rezumat ân limba franceză face accesibil acest studiu şi streinilor, iar tabla genealogică spune mult. Tot d-I Romanescu publică mai multe docu­ mente de Mile domneşti în Srem şi Herţegooina (p. 66-77), din cari reese rolul unor Domni români în veacurile XVII şi XVIII ca ocrotitori ai orto­ doxiei în Serbia. Despre Biserica Ostrovul din Vâlcea, o ctitorie a lui Neagoe Basarab, scrie d-l L B. Georgescu (p. 25-31), iar despre Câteva schituri necunos­ ctsie - şase la număr - d-I Dragoş P. Petroşan (p. 31-36). Colecţia Proi, Ilie Constantinescu-Caracal. conţinând antichităţi romane aflate mai ales in Rornanaţi, e descrisă amănunţit de d-I Dumitru Tudor (p. 36-60), cu figuri în text. Date asupra a trei Boieri din Cernaia [p. 60--66) de pe la sfârşitul veac. XVI, azi fără descendcnţi, prezintă d-l Ion Vlădăianu, iar d-I M. Theodorian-Carada vorbeşte despre unii Craioveni de origine greacă (p. 78--82), cum ar fi: Samurcaş, Haralambeştii, Arnan, Rally, Gărlcştenii, Teohary, Nicolaid, Theodoru, Papadopol, etc. [518] 018 DĂRI DE SEAMĂ Rubricile: Oltenia istorică, iolktoristică, literară-artistică şi culturală sunt atât de bogate [p, 83-280) şi scrise de atâţia colaboratori, încât nu putem să-i înşirăm nici măcar cu numele. Din Note şi comunicări reţinem o serie de scrisori adresate lui Gh. Bariţiu de mai mulţi craioveni între 1878-1892 şi publicate de d-l Ioan M. Neda sub titlul Din legături/le Craioveni/or ClL Gheorghe Bariţiu [p. 281- 294); Oiteni de originii macedoneană [p, 304- -305) de M. Theodor ian-Ca­ rada; Rectiîicări istorice: Intrarea trupelor române în Bucovina [p. 310-314} de A. Govei şi Obseroări şi indrepiări la "Documente slauo-române din Sibiu (J470--1653)" făcute de Şt. Nicolaescu [p, 314-16). Recenziile sunt iscălite de d-nii M. Theodorian-Carada şi C. D. For­ tunescu. N-rele 113-118 din An. XX (1941) sunt tot atât de bogate în studii, note, recenzii, etc., ca şi în anul 1940, încât împlinirea a douăzeci de ani dela apariţia revistei înseamnă un SUCCelS propulsiv al d-Iui C. D. Fortunescu la cârma publicaţiei sale periodice, de o valoare neegalată pentru problemele culturale şi ştiinţifice locale, dar însemnată şi pentru studiile ieşite din cercul restrâns al Olteniei. Laudă directorului şi colaboratorilor săi, dar laudă se cuvine şi provinciei, care a putut da în două decenii o astfel de revistă. In introducerea d-Iui Ion Donat pentru Cercetări geo-istorice privi­ toare la originea Românilor (p. 1-18), se pun o seamă de probleme în legă­ tură cu o geografie istorică a chestiunii. Unele informaţii noi se găsesc în art. Mateiaş ooeood, fiul lui Matei Basarab Voevod (p. 19�27, fig.), scris de d-l Stoica Nicolaescu, iar caracter local au ştirile Despre biserica VIă­ dăianului din Craiova, culese de d-I Al. Boicescu-Boiceni [p, 28-37). O [upâniţă olieană în preajma ireacului XVIII, găsită de d-l Marcel Roma­ nescu (p. 37-44), e Andriiana, soţia vornicului Şerban Cantacuzino. Ace­ laş autor a fotografiat Steagul lui Mihail Radu, adică al lui Mihnea III (1658-1659), aflător în Muzeul Naţional din Belgrad, descriindu-I [p. 58-60, fig). Tot despre Ylădăieni şi Cernăieni aduce lucruri necunoscute d-I Ion Vlădăianu [p. 44-47), iar Câteva Însemnări despre vechi biserici craiotrene şi slujitorii lor d-l M. Theodorian-Carada(p. 48-55) . Contribuţii noi pen­ tru Dionisie Eclisiarhul, la mănăstirea Govora (p. 56-57) prezintă Pr. 1. Popescu-Cilieni, care se ocupă în altă parte a revistei cu Vechi proprie­ tăţi ale Episcopie! de Râmnic la Craiova şi Bucureşti [p. 70-72). , M oneiele romane din Sucidaoa în colecţia Gh. Georgescu-Corabia, dintre anii 268 a. Chr.-251 d. Chr., sunt descrise sumar de d-I A. Tudor [p. 61-69). Din Oltenia istorică reţinem în special cinci Documente cu privire la MC1feiaş uoeood (p. 73-80), comunicate de d-I ŞI. Nicolaescu în legătură' [519] DĂRI DE SEAMĂ C1.1 art. de mai sus, dar mai sunt şi alte documente interesante, ale altora. Multe colaborări la Oltenia folkloristică, literară-artistică şi culturală. La rubrica Note şi comunicări d-I Marcel Romanescu scoate în evi-o denţă, în art. intitulat: Zeta şi primele tipărituri româneşti [p. 249-256), rolul precumpănitor al lui Radu cel Mare la întemeierea primei tipografii în Ţările Române, fără să fie vreo legătură între venirea lui Maxim Bran­ covici şi călugărul Macarie; d-l C. D. Fortunescu prezintă Reclificări isto­ rice, întrarea trupelor române în Budapesta [p. 257-266), arătându-se ro­ lul Generalului Rusescu, care a intrat primul dintre generalii români. Recensiile sunt semnate de d-nii M. Theodorian-Carada, P. Soldati şi mai ales de C. D. Fortunescu, directorul revistei. 1. Crăciun Revista Arhivelor. Sub tngrijirea d-lui Const. Moisil (apoi Aurelian Sacerdoţeanu). Bucureşti, 1936-1941, VoI. III-IV, N-rele 6--10. Dela recenzarea N-rului 5 (1928-1929) al acestei preţioase publicaţii periodice în Anuarul VI (1931-1935) al nostru, a urmat o epocă de eclipsă în viaţa revistei, până ce în 1936 şi-a reluat apariţia. De atunci şi până azi au văzut lumina tiparului patru volume mari, drept omagii pentru patru per­ sonalităţi proeminente din trecutul şi prezentul Arhivelor Statului din Bucureşti: Al. Lapedatu, Constantin Moisil, Dimitrie Onciul şi Nicolae Iorga. Voi. Ill i (1936--1937), Nrrele 6-7, conţinând omagiul Arhivelor Sta­ tului şi al Şcoalei de arhivistică şi paleografie din Bucureşti pentru pro­ fesorul clujan Al. Lapedatu, fost în 1923 şi directorul general al Arhivelor, are cele mai multe studii închinate arhivelor româneşti din diferite centre provinciale. D-l Const. Moisil se ocupă cu terneinicia-i cunoscută despre Problema arhivelor româneşti în general [p. 1-46), iar d-l 1. Minea reinvia figura Unui tiechiu cercetător al arhivelor noastre, a maramurcşanului Iur ii Venelin, de prin anii 1830-1831 [p. 47-49). Urmează apoi istoricul arhivelor provinciale, scrise de directorii ace­ stor arhive: Arhivele istorice româneşti din Budapesta (p. 50-62) de Şte­ fan Meteş, directorul dela Cluj, cele din Moldova [p, 63--68) până la Re­ g,ulamentul Organic, de Gh. Ungur eanu dela Iaşi, cele din Banat [p, 79-93) de regretatul Ioachim Miloaia din Timişoara, cele din Bucovina [p. 94-98) de T. Balan din Cernăuţi şi în sfârşit cele din Oltenia (p. 99-103) de N. Gh. Dinculescu din Craiova. La Miscellanea publică unele ştiri despre Sfârşitul Marelui Logofăt Bârlădeanu. şi răscoala contra lui Aron Vodă [p. 104-107) d-I prol. L Minea, stabilind acel sfârşit între 15 Mai şi 28 Octomvrie 1592. Interesant şi plauzabil e punctul de vedere al d-hni A. Sacerdoţeanu în art. Români şi barbari în secolul IX, un inceput de diferenţiere (p. 108-122) şi cât se [520] &20 DĂRI DE SEAMĂ poate de juste părerile d-Iui Dan Sirnonescu în art. Dela istorie la istorie­ literară, aplicare la opera el-lui Alex. Lapedaiu (p. 123-138), stabilind valoarea contribuţiilor sale la studiul istoriei literare româneşti. Aceste contribuţii ale fostului meu profesor, alături de care am lucrat 14 ani, s'au desvoltat în patru direcţii distincte: istoria literaturii române vechi, isto­ riografia ardeleană, literatura românească modernă şi istoria culturii româ­ neşti (pagini din trecutul şcoalei]. Iscălesc ca veridice concluziile autoru­ lui dela sfârşit, fiindcă aşa l-am înţeles şi eu pe profesor: "Contri.buţiile istorico-Iiterare sunt mai puţin numeroase decât cele istorice. Ele se în­ făţişează ca articole şi note de amănunt, cât şi ca priviri mai generale şi sintetice asupra curentelor sau scriitorilor. In cele dintăi găsim întotdeauna informaţia nouă, bogată, exactă, clar şi metodic exprimată, în cele din urmă găsim judecăţi foarte obiective, caracterizări documentate şi logice, o admiraţie raţională pentru caracterul etnic al civilizaţiei româneşti şi o încredere viguroasă în destinele acestei civilizaţii, concepută ca factor de rfjgenerare intelectuală, socială şi politică a neamului". D-I N. Georgescu- Tistu vede atât de just Pregătirea bibliotecarului şi a bibliograîului [p, 139-149) la alţii şi la noi, încât la rândurile de orien­ tare generală ale d-sale n'ar mai fi dle adăugat nimic. Două fraze ale au­ torului sunt dureros de adevărate pentru starea actuală a învăţământului şi a organizării bibliologice în ţara noastră: "De sigur, viitoarea organizare a invăţărnântului biblic.logic e de aşteptat nu atât dela iniţiativa în genere târzielnică a statului, cât dela solidaritatea profesională a bibliob-car ilor" (care nici ea nu există) şi, apoi, după ce expune principiile de organizare posibilă în România, termină resemnat: "Dar e mai prudent a sfârşi arti­ colul înainte de a păşi în ţara visurilor" (p. 147-148). La capitolul Documente istorice şi sigillograNce Se află art.: Din viaţa ele student a lui Constantin Hurmuzachi la Viena scris de d-l M. Popescu [p. 150-163); Două proteste ale lui Ioan Sandul Sturza Voevod, din 1836 şi 1837, publicate de d-I AL Băleanu [p. 164-170); Un manuscris necu­ noscut din vremea lui Napoleon 1 referitor la Principatele Române, din 1805, prin care se atrăgea atenţia Francezilor asupra bogăţiilor Moldovei şi Ţării-Româneşti (p. 171-177), studiat de d-I V. Lungu şi Sigiliile cai­ macamilor Craioveni, din anii 1810, 1816, 1818, 1819, reproduse de d-l Ioan V. Câncea [p. 178-179). Cu o ultimă pagină de Informaţii arhivistice se termină acest frumos volum omagial, V oII. III2 (1939), No. 8, închinat Prof. Con\stantin MoisiJ, fost director general al Arhivelor Statului dela 1923 la 193Ş, cu ocazia ieşirii sale la pensie, conţine o mulţime de articole datorite \runcţionarilor dela Arhive şi elevilor săi dela Şcoala superioară de arhivistÎ'fă şi paleografie. D-I T. Bălan scrie câteva pagini despre Vasile Ţintillă (p. 185-206), primul Român bucovinean care a deschis la 1809 drumul scrisului românesc [521] DĂRI DE SEAMĂ 521 în Bucovina austriacă, înaintea lui Teodor Racoce. D-l Alex. L Băleanu publică şase Acte privitoare la domnia lui Ioan Sandul Sturza Voevod din 1836---1837 [p. 207-215), iar d-l Damian P. Bogdan Despre [urători şi două răvaşe din secolul XVI (p. 216-226), adică din 1581 şi 1594, reprodusa şi In Iacsimil, D-l L D. Condurachi tipăreşte un fragment din cursul său de Istoria vechiului drept românesc, ţinut la Şcoala de arhivistică, întitulat Despre proprietate [p. 227-239); d-şoara Maria Holban un studiu de heraldică în limba franceză intitulat De la guivre des Yisconîi ci la salamandre de Fran­ cois 1 (p. 240-253) şi d-l Mihail Popescu despre Raiaua Turnul. Venituri şi catagrafie (p. 254-282). Ceva despre transcrierea documentelor româneşti din cirilică în scrie­ rea de azi (p. 283-312) e o Iecţie adâncită şi cu interesante propuneri pentru a se ţine seama "de limba actuală a regiunei de provenienţă a ac­ tului", publicată de directorul Arhivelor Statului din Bucureşti, d-l Au­ relian Sacerdoteanu. Un urie necunoscut dela Ştefan cel Mare privitor la satele Poliţeni şi Tomeşti din Tutooa, datând din 17 lan. 1495, publică d-nii Const. Stoide şi C. A. Stoide (p. 313-326), câteva noţiuni despre Exper­ tiza grafică de Henri Stahl (p. 327-333), Poetul Costache Conachi organiza­ tor al arhivelor moldoveneşti, 1831-1833, de Gh. Ungureanu [p, 334--340) şi în sfârşit o serie de Versuri inedite despre 1821, adică despre epopeea lui Tudor Vladimirescu, publică d-I Emil Vîrtosu [p. 341-349). La Iâiscellanea se află mai multe comunicări mărunte, iscălite de N. G. Dinculescu, Ion Mărcuş, Ştefan Meteş, (Câteva contribuţii la istoria Uni­ rii Românilor cu Roma [p. 359-366), unde se reproduce şi un raport către guvernul regal din Transilvania din 1699, conţinând starea de spirit din scaunul Bistriţei şi judeţul Someş}, D. P. Petroşanu, M. G. Regleanu şi Ioan I. Şucu, La Bibliografie d-l Ilie Ţabrea prezintă Opera ştiinţilică a d-Iui Consi, MoiS1il (p. 383-393), în care cele 266 titluri ale unei frumoase activităţi au o notaţie bibliografică detestabilă. Trecând peste Dările de seamă, iscă­ Iite de directorul revistei, ajungem la Bibliografia veche şi nouă, etc., cu material preţios, însă cu notaţia bibl iografică mai puţin fericită. Cu Informaţii privind cronica Arhivelor şi cu diverse indice se termi­ nă acest volum, cu multe inovaţii faţă de volumele vechi, introduse de vrednicul director nou al Arhivelor Statului din Capitală. Val. IVi (1940) s'a publicat în amintirea bticouineanului Dimitrie On­ ciul, fost director al Arhivelor dela 1900--1932, pentru a-i împrospăta activitatea istorică în anul ciuntirii dureroase a Bucovinei. Figura profesorului universitar şi a directorului Arhivelor, Dimitrie Onciul: 1856-1923, e scoasă în evidenţă de d-l A. Sacerdoteanu [p, 1-5). D-l H. Dj, Siruni publică un articol privitor la O năvălire necunoscută a bandelor turceşti în Ţările-Române la 1769, după documente turceşti din [522] 522 DĂRI DE SEAMĂ Arhivele Statului din Bucureşti (p. 6-68); d-I Ştefan Meteş se ocupă cu Populaţia maghiară din Transilvania [p, 69-99), aducând date statistice şi istorice foarte importante pentru problemele actuale române-maghiare, iar d-l Const. Moisil în Noi studii de sigilograîie române'ască [p. 100-109) descrie un sigil al lui Mihai Viteazul ca Domn al Ţării-Româneşti, al Tran­ silvaniei şi al Moldovei din 27 Iulie 1600 şi apoi o serie de sigilii cu stema unită a Moldovei şi a Ţării-Româneşti, începând cu 1639 (Vasile Lupu] şi până la Unirea Principatelor. La capit. Miscellanea găsim comunicările d-Ior A. Sacerdoţcanu (la p. 161-162 pune la îndoială autenticitatea documentului şi a sigiliului lui Mihai Viteazul, descris mai. sus), Ion 1. Şucu, Mihail Popescu şi Dr. E. Wyemann. La Bibliografie sunt grupate dările de seamă, iscălite de A. Saccrdo­ teanu şi H. Dj. Siruni, cuprinsul revistelor, apoi Opera lui D. Onciul Ip- 168-183) bibliografiată, ca mai sus, de d-l A. Sacerdoteanu, conţinând 193 de titluri şi fiind până acum cea mai bogată bibliografie a răposatului profesor; apoi bibliografia veche (p. 183-193) şi cea nouă (p. 193-199). Cu unele Informaţii şi cu anexa unor planşe reuşite am ajuns la sfârşit. Voi. IV2 (1941) e închinat memoriei lui Nicolae Iorga, care, "pe lân­ gă toate celelalte, a fost şi cel mai mare preţuitor şi spir ijinitor al Arhi­ velor" - cum spune d-l A. Sacerdoţeanu în scurta biografie făcută lui Nicolae Iorga (p. 205-213). ' D-l Ştefan Meteş scrie tot despre Nicolae Iorga şi Arhivele din Tran­ silvania şi Ungaria (p. 214-223), ar ătând că a vizitat şi a publicat docu­ mente din arhivele Braşovului, Sibiului, Bistriţei, apoi din Rupea, Cluj, Tărgul-Secuiesc, Alba-Iulia, Făgăraş, Haţeg, Hunedoara, Răşinar, Blaj, Ora­ dea-Mare, Budapesta şi. alte arhive particulare; iar Georgeta Finţescu re­ produce, după actele originale găsite la Arhivele Statudui din Iaşi, faze principale Din viaţa de student a lui Nicolae Iorga în 1888-1890 la Iaşi (p. 224-247). In continuare d-I S. Reli publică un articol despre Arhivele Statului din Cernăuţi (p. 248-255), d-nii C. A. Stoide şi D. 1. Stahiescu Un mă­ nunchiu de documente privitoare la satul Lieşti-T'ecuciu din anii 1678-1841 (p. 256-279), iar d-l D. Berciu un Repertoriu arheologic de statiuni şi des­ coperiri preistorice în România. Materiali pentru un dicţionar de geografie istorică (p. 280-295). Studiul d-Iui A. Sacer.doţeanu asupra 'Autografelor şi sigiliilor dela Mihai Vifeazul (p. 296-313) repune în discutie cele, două probleme atât de mult diusctate în legătură cu marele domn muntean: autografele, cari n'ar fi fost niciodată în latineşte, ci numai î� caractere cirilice, şi sigi­ liile de pe actele Ţării-Româneşti, nu şi din celelalte provincii; Conflictul episcopului Eugen Hacman cu preoţii din Bucovina în anul 1848 e arătat f J [523] DĂRI DE SEAMĂ M!3 de d-I Teodor Bălan, dovedind victoria preoţimii faţă de episcopul despot (p. 314-334). La Miscellanea .sunt multe comunicări mărunte, iscălite de d-nii A. Sacerdoţeanu (interesante mai ales Autografele lui Teodosie, Mare logo­ făt III lui Mihai Viteazul, p. 396-397), I. Minea, Sever Zotta, T. Bălan" Emil Vtrtosu, Ion Mărcuş, Elena Mureşan, R. Seişanu şi Const. Turcu (Despre Ştefan T'omşa Il, p. 397-401). Bibliografia e semnată, la toate subcapitolele: dări de seamă, cuprin­ sul revistelor, Opera lui Iorga (p. 410-437), unde se bibliografiază activi­ tatea dintre 1934--1940 inclusiv, care nu există la d-I Barbu Nheodorescu, apoi bibliografia veche şi cea nouă, de d-l A. Sacerdoţeanu, Informaţii şi obişnuitele indice - de mare preţ - încheie volumul omagia 1 închinat lui N. Iorga. 1. Crăciun Hrisooul. Buletinul Şcoalei de arhivistică, Publicat de Prof. Aurel ian Sacerdoţeanu. Bucureşti, Tip. "Carpaţi", 1941, I. Rar am avut o bucurie mai mare, citind o revistă sau un periodic, ca la citirea acestui Hrisou, consacrat ştiinţelor auxiliare ale istoriei naţio­ nale. Din Cuvântul preliminar al directorului, d-I A. Sacerdoteanu, reese dar scopul Şcoalei de arhivistică - al cărui buletin este "Hrisovul" ­ de a fi o instituţie dedicată pregătirii "cercetătorilor de izvoare naţionale" [p. 7), iar cuvintele lui N. Iorga, aşezate ca axiomă în fruntea volumului: "Consider Şcoala specială de Arhivistică dela Arhivele Statului ca un aşe­ zărnânt de mare valoare, corespunzător cu Eco le des Chartes din Paris" - spun acelaş lucru. In primul articol, scris de d-I Const. Moisil şi întitulat Din istoria Şcoalei de Arhioistică [p, 11-45), se arată cum au luat naştere astfel de şcoli în Apus - Ecol e des Chartes La Paris, iniţiată de Napoleon 1, dar deschisă abia la 1821, la Viena în 1854, la Veneţia în 1855, la Madrid în 1857, la Petrograd în 1877, la Vatican în 1880, la Magideburg în 1893 şi la Liverpool în 1909 - şi cari au fost strădaniile româneşti începând cu anul 1862 şi până în prezent. Adevăratul întemeietor al şcolii a fost d-l Moisil, inaugurându-se cursurile la 28 Noemvrie 1924 (p. 23). Instituţia s'a numit la început "Şcoala practică de arhivar i-pa.leografi", mai apoi lărgindu-şi sfera de activitate şi devenind o instituţie de învăţământ superior, şi-a lut numele de "Şcoala superioară de arhivistică şi paleografie", cu urmă­ toarele cursuri: Isvoarele istoriei Românilor, istoria vechiului drept româ­ nesc şi instituţii vechi româneşti, pa leografia, arhivistica, d.ipl omatica, cronologia, bibl iologia, sigilogrufia, heraldica, genealo,gia, etc. - deci ştiin­ ţele auxiliare ale istoriei noastre, grupate în jurul istoriografiei româneşti. Răposatul N. Drăgan propune să se facă Transcrierea textelor ciriliee [524] DĂRI DE SEAMĂ (p. 46--59) sub formă de transcriere fonetioă interpretativă, mai prefera­ bilă transliteraţiunii, iar d-I A. Sacerdoţeanu prezintă în art, Introducere în diplomatică [p, 60-76) liniile fundamentale ale disciplinci pentru cu­ noaşterea şi aprecierea unui document, supus criticei externe şi interne înainte de a fi publicat, La P: 68, n. 3 şi 4 se va zice 6ffentliche Urkunden şi dispozitive Urkunden. Tezaurul de moneie argintaie dela Măcin [p, 77-99), descris de d-I Em, Condurachi, conţine 595 monete din epoca lui Constantin cel Mare; Moartea documentelor [p. 100-116) şi remediile pentru a întârzia moartea lor sunt arătate de H. Stahl. El descrie şi patru aparate de o necesitate fundamentală pentru buna păstrare, pentru analiza, înlăturarea petelor, desinfectarea, deparazitarea şi restaurarea documentelor. D-l Ion-Radu Mircea precizează în ar t. Marii Logofeţi din Ţara-Românească (p. 117-140) cu numele pe boierii cari au slujit domnilor munteni ca mari logofeţi, dela 1392-1505, în total 19. Greutăţile întâmpinate de directorul revistei la întocmirea Listelor de suuerani (p. 141-191), în ce priveşte unele ţări şi mai ales în ce priveşte lista voevoz ilor Transrlvaniei, sunt explicabile. Foarte potrivită e introdu­ cerea asupra diverselor stiluri ale calendarelor şi echivalentul lor în ca­ lendarul gregorian, adoptat de unii încă dela început: 4-15 Octomvrie 1582, de alţii mai târziu. La dinastia arpadiană [p. 182) Ştefan cel Sfânt e rege dela 1001, iar anii de domnie ai lui Petru (a doua oară) sunt: 1044-1047. Tot d-I A Sacer doteanu arată, pe baza unor documente şi interpretări noi, că Maru,la nu e iiica lui Mihai Viteazul [p. 218-240). In art. Hurezi sau Romani, o chestiune de toponimie românească (p. 192-209) Dragoş P. Petroşanu explică înlocuirea numelui satului Hurezi cu numele familiei de moşneni: Roman, menţinându-se vechiul nume pentru mănăstire şi râu. Ne-au interesat în mod special articolele: Cernelurile şi istoricul lor [p. 210-217), scris de Elena Bogdanovici şi în care con­ stată că "cerneala cea mai obişnuită la noi, în Germania şi Anglia, este acea cu galotanat sau galat de fier" - cea mai bună - şi Sănătatea căr­ ţilor (p. 241-268), extras de Maria Dumitrescu după un studiu mai mare al profesorului italian Alfonso Gallo. Aci se arată mai întâi bolile şi duş­ manii cărţilor (aerul umed şi lumina nepotrivită, cerneala proastă, insec­ tele: în total 67 de specii, criptogamele, şobolanii, praful, focul, apa) şi, apoi, mijloacele de combatere şi îndreptare (cârpirea foilor rupte, învio­ rarea scrisului pălit: prin raze ultaviolete, ungerea legăturilor de piele cu un amestec de parafină şi unt-de-lemn, distru,gerea insectelor cu substanţe chimice, aşezarea clădirii unei biblioteci în loc uscat şi cu lumină destulă, curăţirea prafului, etc.]. \ Art, lămuritor al d-lui 1. Hudiţă despre Franţa şi Cuza Vodă. Lovitu­ ra de stat proiectată în 1863, după documente Inedite [p, 269-429) arată greutăţile şi mizeriile unei domnii plină de demnitate şi de patriotism. [525] DĂRI DE SEAMĂ 025 , I J I -Note şi comunicări publică d-nii A. Sacerdoţeanu {la ortografia ono­ masticelor [p, 440--442), credem că trebue să adoptăm şi noi forma naţiunii respective: Szekely, nu Secuiul (Moise), Răkoczy, nu Racoţi sau Racolţea: cognomenul sau porecla pot fi traduse); M. Regleanu (Episcopul Damaschin al Rămnicului n'ar fi originar din Transilvania [p. 442-449), cum s'a crezut, ci dintr'o familie de moşneni din ţară); Emil Vtrtosu (terminologie tipo­ grafică la 1703); Alfonso Gallo, Dan' Simonescu şi Darnian P. Bogdan (identificarea lui Grigore Ţamblac cu Călugărul Gavriil dela Neamţ, pro­ pusă de Iacimirskij (p. 463--465), nu e admisă nici de istoriografii slavi P. A. Lavrov şi Emil Kaluzniacki). Două necroloage: unul despre Al.-Sadi Ionescu, scris de d-I Dan Simoneseu (foarte adevărată constatarea dela P: 476, al. 1, şi astfel mai trebue redus ceva din osânda aruncată asupra d-Iui G. Cardaş) şi celălalt despre lulian Şteiănescu, scris de d-I Alex. Elian, încheie atât de potrivit partea aceasta a revistei. Urmează dări de seamă iscălite de A. Sacerdoţeanu (justă recenzia asupra cărţii "Siebenburgen"; lui Iosef Fitz şi L. Tamăs, p. 194-215, i-a răspuns şi subsemnatul prin "Das rumănische Buch in Siebenburgen"}: Dan Simonescu şi Ion Const. Chiţirnia. La Cărţi primite notita bibliografică nu e corectă. Partea administrativă, necesară şi revelatoare în multe privinţe, e co­ municată de directorul şcoalei şi al revistei şi cuprinde lista directorilor, a profesorilor, a secretarilor, a diplomaţilor şcoalei şi a elevilor, dela 1924-1940. In ce mă priveşte am fost elev nu numai în 1924-1925 (cum se spune la p. 505), ci şi în anul următor, dacă 'e adevărat că Sadi Ionescu şi-a ţinut cursul de bibliologie dela 10 Dec. 1925--26 Mai 1926. Expunerea analitică a cursurilor şi a programelor şcolare, apoi a legilor şi regula­ mentelor, etc. e binevenită. Indice de documente şi onomastic încheie acest volum mult cuprinzător şi frumos tipărit. 1. Crăciun [526] '1 ! f I J J , I , I , I � � 1 NECROLOAGE NICOLAE IORGA 1871-1940 In vremurile grele pe cari le trăim şi în strâmtorarea morală şi ştiin­ ţifică în care ne aflăm în Sibiul rdugiului, nimeni n'ar putea scrie, credem, un necrolog demn de numele şi activitatea prodigioasă a lui N. Iorga; acum;' Prea mare a fost personalitatea h�i în ultimii cincizeci de ani şi extraor­ dinară activitatea lui în aproape toate domeniile unei vieţi de intelectual român, pentru a-i putea contura măcar în linii generale viaţa-i frământată, isprăvită în mucenicie. Intr'o conferinţă comemorafivă, ţinută la Universitatea noastră pribeagă în ziua de 15 Maiu 1941, am încercat să schiţez liniile mari ale acestei vieţi în totalitatea manifestărilor ei, ar ătând cum l-am văzut pe .,Nicolae Iorga, cărturadul"l). Aci m'ă voi opri mai ales asupra activităţii lui istorice, în special asupra muncii lui în domeniul istoriei naţionale, cea mai fecundă din tot ce a lucrat. Născut la 5 Iunie 1871 la Botoşani, ca fiu al advocatului Nicu Iorga şi nepot al ultimului cronicar al M olrJ auei, Manolache Drăghici, nu e mirare că a devenit un pasionat cercetător al trecutului neamului său. Rămas orfan de tată la etatea de cinci ani, a cunoscut multe lipsuri în via ţa-j de ehev la şcoala primară şi la cursul inferior al liceului din oraşul natal, acestea accentuându-se la Iaşi, unde a urmat cursul superior şi unde a luat şi bacalaureatul în 1888, clasificat primul pe toată ţara Moldovei, urmând imediat după el o domnişoară, Elena Buznea''}, Diploma de licenţă a ob­ tinut-o la Facultatea de Litere din Iaşi după un an, spre marea indignare a lui Aron Densuşianu, care n'a văzut în tânărul excepţional, licenţiat "magna cum laude" fără să asculte cursurile patru ani încheiaţi, decât un svăpă iat călcător de regmamente universitare. Inteligenţa-i neobişnuit de ageră i-a adus nu numai bacalaureatul la 17 ani, licenţa la 18 ani şi jumătate, ci şi doctoratul german din Leipzig la 22 de ani, pe cel francez din Paris la 25 1e ani, pentruca între timp, la l)Sibiu, Tip Arhidiecezană, 1941, in -89, 13,p. (Extras din Revista Teologică, 1941 Iulie-August, An. XXXI, N-rele 7-8). 2) După mărturisirile sale din "Amintiri\'. Cf. A. Sacerdoţeanu în Revista Arhivelor, Bucureşti, 1941, IV 2, p. 208. 1 l t i [527] NECROLOAGE 527 23 de ani, sa-şi deschidă cursul la catedra de istorie universală la Bucu­ reşti, în ziua de 1 Noemvrie 1894. In domeniul istoriei universale, specialrtate pe care a profesat-o 46 de ani la Facultatea de Litere din Capitală, a scris foarte mult. D-I Barbu Theodorescu, bibliograful său principal, înşiră în lucrarea ce a publicat"] aproape 400 de titluri - cărţi şi articole � apărute până la 1934 inclusiv, la cari mai trebue adăugată încă seria de Iucrări până la 1941 (şi postume), a căror bibliografie a făcut-o d-l Aurelian Sacerdoţeanu"}. Cine nu a auzit despre cutezătoarea sa sinteză, cutezătoare fiindcă sintezele de istorie universală s'au scris de obiceiu în colaborare, de mai mulţi specialişti, nu de un singur om, Intitulată: Essai de synihese de l'histoire de l'humaniie, în 4 volume de aproape 2000 pagini"]. Până a ajun­ ge însă la încheierea acestei sinteze, câte amănunte, câte probleme de sinteze regionale n'au fost dezbatute în articole şi cărţi, cari de înşile au avut efecte răsunătoare la timpul său. Chestiunea Rinului, publicată la 19126), Chestiunea Dunării, apărută în anul următor"}, Chestiunea Mării Me­ diterane, din 19148), Chestia Oceanelor, tipărită îndată după războiul trecut"], apoi seria de cursuri ţinute la Universitatea din Bucureşti şi urmărite şi de subsemnatul cu infrigurarea arde1eanul ui ajuns în primii ani după unire să asculte pe N. Iorga: Papi şi Impărafi10), volum urmat îndată de State şi Dinastiill) şi Revolu.ţii politice şi iniregiri nafional(12) - toate acestea au fost numai prolegomene pentru marea sinteză. Concomitent cu cele trei lucrări din urmă a scos la iveală alte trei volume privitoare la Desvoltarea aşezămintelor politice şi sociale ale Europei'13), cu acel aş gând final: sin­ teza istoriei 'umanităţii, cum i-a zis mai apoi. 3) Bibliografia istorică şi literară a lui Nicolae Iorga, 1890�1934,1 Bucureşti, Cartea Românească, 1935, in _8°, XXIV+381 p.; şi Bibliografia politică, socială şi economică a lui N. Iorga, 1890-1934. Bucureşti, Cartea Românească, 1937, in -8°, VII+370 p. 4) Opera lui N. Iorga, 1934-1941. Revista Arhioelor, Bucureşti, 1941, VoI. IV2, p. 410-437, cuprinzând 411 titluri, dintre cari multe privitoare la istoria universală. 5) Paris, J. Gamber, 1926-1928, in _80. H) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc", in _8u, 272 p. 7) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc", 1913, In ,_8°, 262 p. S) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc", in _8°, 264 p. 9) Bucureşti, Tip. Cultura Neamului Românesc, 1919, in _8°, 119 p. 10) Bucureşti, Tip. Cultura Neamului Românesc, 1921, in --80, 311 p. 11) Bucureşti, Tip Cultura Neamului Românesc, 1922, in _8°, 143 p. 12) Bucureşti, Tip. Cultura Neamului Românesc, 1922, in _8°, 127 p. 13) Bucureşti, Tip. Cultura Neamului Românesc, 1920--1922, in -80, [528] 628 NECROLOAGE -Dar sintezele reJgionale, sau înglobând priviri atot cuprinzătoare asu­ pra instituţiilor şi stărilor sociale - fără să mai vorbim despre acea Istorie a liieraturilor romanice în desvoltarea şi legăturile lor, care a uimit pe mulţi!"] - au constituit numai o parte din materialul ce stă la baza ope­ rei grandioase. Incă din tinereţe a adunat informaţii pentru cruciaie, pu­ blicându-le în şase volume ponderoase, de peste 2500 pagini, sub titlul: Notes el extraits pour seroir ii l'histoire des croisades aux XV-e siecle15), cu ajutorul cărora a putut ieşi apoi, mai târziu, Breoe hisioire des croi­ sades16). Imperiul bizantin are în N. Iorga pe unul din cea mai proeminentă autoritate, cu trecutul sintetizat în câteva volume, în două limbi, engleză şi franceză: The Byzaniine empire17) şi apoi Hisîoire de la vie byzantine18), iar înainte de sfârşitu-l năsprasnic alte două volume intitulate: Eludes byzanfines19). In ce priveşte istoria imperiului turcesc, cele cinci volume publicate în limba germană: Geschichie des osmanischen Reiches20). con­ stitue până azi cea mai bună povestire a trecutului acestui imperiu, in-, trecând cu mult ca informaţie şi ca expunere pe ceilalţi trei autori ante­ riori: Dimitrie Cantemir, Hammer şi Zinkeisen. Dacă mai adăugăm la aceste opere şi privirea asupra trecutului frământat al popoarelor bolcanice, strâns mai întâi într'o carte scrisă în limba română: Istoria statelor balca­ nice în epoca modernă+ş, tălmăcită, apoi, cu unele completări în limba franceză: Histoire des Eta,/s balcaniques ii l'epoque moderne22), ieşită în ediţia a doua la 192523), numai atunci ne putem face o icoană, vagă mă­ car, asupra unei munci imense într'un domeniu atât de dificil de stăpânit, cum e istoria universală. 3 vol, (Vot 1, Evul mediu; VoL II, Epoca modernă; VoI. III, Epoca con­ temporană) . 14) Apărută în trei volume. Bucureşti, Academia Română, 1920, in _8°, 3 vol, de aproape 1200 pagini. 15) Paris-Bucureşti, E. Leroux - Academia Română, 1899-1916, in _8°, 6 vol. 16) Paris, J. Gamber, 1924, in _8°, XIX+195 p. 17) London, Colston and Co. Limited Printers Edinburg, 1907, in -16°, VIII+236 p. 18) Bucarest, Tip. Datina-Văleni, 1934, in -8°, 3 volume de aproape 1000 pagini. 19) Bucureşti, Tip. Datina- Văleni, 1939, in _8°, 354 p. (1); 451 p. (II). 20) Gotha, Fr. A. Perthes, 1908-1913, in \_8°, 5 vol. de 2658 p. 21) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc", 1913, in _8°, IV + 413 p. \ 22) Bucarest, C. Sfetea, 1914, in �o, 496 p. 23) Hisioire des Etats balcaniques jusqu'iil 1924. Paris, J. Gamber, 1925, in _8°, 575 p. [529] NECROLOAGE 529 In ultimii ani ai vieţii, când experienţa bătrâneţii duce în mod firesc spre sintetizarea muncii răsfirate până atunci, a încercat şi a reuşit să încadreze pe Români în liniile mari ale istoriei universale - ceea ce nu mai făcuse nimeni dintre istoricii noştri până la el - prin cele trei volume de peste 600 pagini, intitulate: La place des Routnains dans l'hisioire uni­ uerselle, apărute în 1935-193624). Istoria Românilor a format, dealtfel, preocuparea de căpetenie a acti­ vităţii lui ştiinţifice, deşi catedra pe care a ocupat-o la Bucureşti i-a răpit mult din timpul pe care l-ar fi putut consacra numai cercetării trecutului românesc. Preponderanta studiilor şi articolelor din acest domeniu - peste 2.000 de titluri - faţă de acela al istoriei universalc-"}, dovedesc cu pri­ sosinţă încotro îl îndemnară bătăile inirnei, Cine a adunat şi a publicat mai multe documente - privitoare la trecutul nostru sbuciumat - ca el? Cine a şters mai mult decât el praful de pe atât ea acte vechi dela Arhivele Statului, sau a cules inscripţii şi însemnări de pe la biserici, mănăstiri, episcopii, mitr opolii, din oraşe şi din sate, de pe la particulari sau institu­ ţii publice, româneşti sau străine? Monumentala sa colecţie de Studii şi Documente, tipărită în 31 de volume-"], Acte şi fragmente apărute în 3 vo­ lume?"], la cari trebue să mai adăugăm încă alte 20 volume de documente publicate sub diferite numiri, însumând un total de peste 3.500 pagini28), înafară de cele 5 volume considerabile din colecţia Hurmuzaki-"] - toate acestea erau dovezi grăitoare despre munca uriaşă ce-l aştepta în ogorul istoriografiei româneşti. Dela documente şi chiar concomitent cu culegerea lor - pe cari ne-a învăţat cum să le publicăm printr'un studiu temeinic apărut în Prinosul Sturdza sub titlul: Despre adunarea şi tipărirea isvoarelor relative la istoria Românilor [e vorba şi de cronici lv''] - a fost firească trecerea la mono­ grafii şi la alte studii de detaliu şi apoi la sintezcle-i cunoscute, culrninând în grandioasa Istorie a Românilor apărută în 10 volume. Dintre monografii amintim în treacăt Istoria lui Ştefan cel Mare31) 24) Bucarest, Institut dEtud es byzantines, in -80, 203 p. (1); 219 p. (II); 199 r- (III). 25) CL mai sus. 26) Apărută între 1901 şi 1916. 27) Bucureşti, Imprimeria Statului, 1895-1897, in _8°, 400+LXI p. (I): 740+XCI p. (II): 107+V p. (III). 28) Cf. B. Theodorescu, Bibliografia istorică, cit., p. 62-74 şi alte pagini. 29) Volumele X, XI, XII, XIV part. 1 şi 2; XV part. 1 şi 2, cu un to- tal de aproape 6800 pagini, in _4°. • :l0) In; Prinos lui D. A. Sturdza. Bucureşti, Socec, 1903, in __ 8°, p. 1-127. 31) Bucureşti, Minerva, 1904, in _16°, 374 p. 34 [530] 050 NECROLOAGE şi Vasile Lupu ca următor al Impăraiilor de Răsărit ... 32), din trecutul Mol­ dovei; pentru Ţara-Românească numărul lor este mult mai mare, din care spicuim: Isforia lui Mihai Wteazul33), apoi Un biruitor: Radu- Vo,dă Şer­ ban34), iar la împlinirea a 200 ani dela moartea unui voevod strălucit: V iata şi domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanu35), nefiind uitat - cu ocazia cornemorăr ii din 1921 - nici Domnul Tudor: Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Yladimirescue'n, Din veacul al XIX-lea singur Barbu Ştirbei s'a învrednicit de o mare monografie: Viaţa şi domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbei, Domn al Ţării-Româneşti, 1849-185637). La aniversarea de 50 de ani dela unirea sub Cuza Vodă găsi ocazia să povestească Unirea Principatelor, 185938), rezervând marei domnii a lui Carol I patru studii mai cuprinzătoare: Războiul pentru. independenţa Ro­ mâniei din 1877-1878!l9J, Actiunea militară a României. In Bulgaria cu os­ taşii noştri în 19134°), apoi Politica externă a RegeJui Carol 1, volum apă­ rut în două ediţii41) şi în sfârşit importanta Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles l-er, 1866--1880, publicată sub auspiciile Mi­ nisterului de Externe al României+"}, Pentru urmaşul său, Regele Ferdinand al României-Intr egite, găsim: Războiul nostru în note zilnice, 1916-1918, în trei volume+'}, Regele Ferdinand 1, cu prilejul încoronăr ii'l"] şi Regina Maria, cu aceIaş prilej+"}. !l2) Vasile Lupu ca următor al Impăraţilor de Răsărit în tutelarea pa­ triarhiei de Constantino pole şi a bisericii ortodoxe. Bucureşti, Academia Română, 1913, in -4°, 30 p. (Analele Academiei Române, Mem. Secţ, Ist., Ser. II, Tom. XXXVI, Mem. 8). 33) Apărută în patru ediţii, cea mai veche la 1900, cea mai bună la 1935: VoI. I�II. Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale, 1935, in _8°, 301 p. (1); 231 p. (II). 34) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc", 1911, in -16'!, 39 p. 35) Bucureşti, Tip. "Neamul Românesc", 1914, in _8°, 215 p. (fig.). 36) Bucureşti, Cartea Românească şi Pavel Suru, 1921, in _8°, XVI + 423 p. 37) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc, 1910, in -8Q, 302 p. 38) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc", 1909, in -16°,120 p. 39) Bucureşti, Academia Română, 1927, in -8, 243 p. (12 pl.]. 40) Ed. 1, 1913; ed. II, mai bună: Bucureşti, Tip. Socec et cs., 1914, in _8°, 293 p. 41) Ed. 1, 1916; ed. II, Bucureşti, Casa, Şcoalelor, 1923, in _8°, 324 p. 42) Paris, J. Gamber, 1923, in _8°, XX�X +351 p. '13) Craiova, Ramuri, 1921-1923, in -8 , 380 p. (1); 384 p. (II); 364 p. (III). - 44) Bucureşti, Cartea Românească, 1923, in -8°, 108 p. (6 pl ]. 45) Bucureşti, Cartea Românească, 1923, in _8°, 92 p. (6 pl.). [531] NECROLOAGE 53] Ceeace am scos în evidenţă mai sus sunt numai spicuiri - nu tocmai uşor de făcut - din miile de publicaţii ale unei munci extraordinare. In mintea lui, Nicolae Iorga a cuprins totdeauna pe Românii de pre­ tutindeni. Bucovina robită şi desrobită s'a bucurat de câteva studii impor­ tante: N eamul românesc în Bucooinavn , apoi în limba franceză Histoire des Roumains de Bucooine ti partir de l'onnexion auirichienne, 1775-1914, .scrisă în Iaşii refugiului="] şi Românismul În trecutul' Bucouinei=ş, reedi­ tându-se aci primul studiu, împreună cu altele noi. Basarabia, cu trecutul ei chinuit sub un duşman hrăpăreţ, l-a în­ demnat de multe ori să ia condeiul şi s'o apere. Neamul românesc în Basa­ rabia, pe care l-a cercetat învingând atâtea riscuri+"], Basarabia noastră, scrisă cu ocazia împlinirii a 100 de ani dela răpire50), La oărit« sur le passe el le presenl de la Bessarabie, tipărită în 1922, reeditată în 1931 şi apărută în a 3-a ediţie în 1940 cu ocazia răpirii a doua'P}, constitue tot atâtea pledoarii pentru dreptatea românească. O singură dată s'a ocupat de un colţişor al Basarabiei, fără pumnii strânşi, dându-ne una din cele mai temeinice monografii din câte a scris: Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii-Albe, premiată de Academia Română în 189952). Dobrogei i-a consacrat, deasemenea, un studiu mai important, apărut întâi în limba franceză: Droits nationaux ei poliiiques des Roumains dans la Dobrogea şi apoi în limba romănăs"}, şi în sfârşit Românilor din Penin­ sula Balcanică, tot în aceste două limbi: Histoire des Roumains de la Pe­ ninsule' des Balcans, scoasă de sub teasc cu ocazia tratativelor de pace din 191<)54). Istoria Transilvaniei i-a prins atenţia şi condeiul mai mult, din tre­ cutul provinciilor robi te. Totuşi e o disproporţie mare Între studiile şi ar­ ticolele privitoare la Principatele libere şi cele privitoare la Principatul 46) Bucureşti, Minerva, 1905, in -16°, 254 p. 47) Iassy, Imprimerie de l'Etat, 1917, in -8°, 125 p., reeditată la 1931. 48) Bucureşti, Tip. Datina- V.ăleni, 1938, in -16°, 426 p. 49) Bucureşti, Socec et Co., 1905, in _16°, 239 p. 50) Vălenii-de-Munte, Tip. "Neamul Românesc", 1912, in -8°, 178 p. {Studii şi Documente, vol. XXIV). 51) Ed. din 1940: Bucarest, Impr, Datina-Văleni, in -16°, 77 p. 52) Bucureşti, Academia Română, 1899, in _8°, 419 P: 53) .Iassy, Tip. Statului, 1917, in _8°, 91 'p.; Traducerea românească făcută de Prof. C. Brătesou se chiamă: Drepturi naţionale şi politice în Dobrogea. Bucureşti, Fundaţia Cult. Mihai 1, 1928, in _16°, 73 p. 54) Bucureşti, Tip. Cultura Neamului Românesc, 1919, in _8°, 69 p. (1 carte); Ed. românească: Istoria Românilor din Peninsula Balcanică. Bucureşti, Tip Cultura Neamului Romnâesc, 1919, in -8°, 75 p. (1 hartă). [532] Transilvaniei. Dintr'o frază polemică, ce a adresat unui istoric de dincoace de Carpaţi, ar reieşi că importanţa unei provincii nu se măsoară cu nu­ mărul chilometrilor ei pătraţi. De sigur, importanţa Transilvaniei nu trebue apreciată după extinderea geografică, ci după rolul pe care l-a avut şi-I are în primordialitatea atâtor instituţii politice şi culturale din trecutul nostru. Dela Sate şi preoţi din Ardeal55) a lui N. Iorga, până Ia Realităţi is­ torice în Yoeoodaiul Transilvaniei în sec. XII-XV 156), sau Cronicari şi" istorici români din TransiJvania57) - de exemplu - ale d-Iui 1. Lupaş e o distanţă foarte mare, nu numai în timp58), ci şi în concepţia fundamental schimbată de a privi semnificaţia istorică a acestei provincii. Cu toate acestea, contribuţiile marelui istoric dispărut pentru lămurirea trecutului transilvan sunt atât de numeroase - peste 250 de titluriv"] - şi cu amă­ nunte atât de valoroase, încât istoria Transilvaniei româneşti nu se va putea scrie încă multă vreme fără' ajutorul lui. Neamul românesc în Ardeal şi Ungaria60), dar mai ales Istoria Româ­ nilor din Ardeal şi Ungaria61) apărută în aceIaş timp şi în limba franceză62), retipărită în această limbă şi în anul fatal 1940, puţin timp înainte de pră­ buşirea graniţelor transilvane'P] şi apoi Viaţa românească în Ardeal64) sunt încă cărţi de căpătâiu, Banatul n'a fost uitat nici el şi în acel aş an al 032 NECROLOAGE il 1 55) Bucureşti, Tip. Carol ceu, 1902, in _16°, V +349 p. 56) Bucureşti, Impr. Naţională, 1938, in _8°, 88 P: (Extr. din Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1936--1938, VII). 57) Ed. II. Craiova, Scrisul Românesc, (1941), in _8°, XLIII +551 p. (fig.). 58) Prima lucrare apărută în 1902, ultimele două în 1938 şi 1941. 59) CL 1. Crăciun, Bibliografia Transilvaniei româneşti, 1916--1936. Bucureşti, M. O. Imprimeria Naţională, 1937, in _8°, 366 p. [Bibliotbeca Blbliologica, No. 15). In decursul celor douăzeci de ani ai bibliograliei are 229 titluri. 60) VoI. I-II. Bucureşti, Minerva, 1906, in _16°, 750 p. Ed. II pu- blica tă în 1939. 61) VoI. I-II. Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1915, in _8°, 463 p. (1); XV +291 p. (II). 62) Hisioire des Roumains de Transylvanie el de Hongrie. VoI. 1-11. Bucarest, Impr. Gutenberg, 1915-1916, in _8°, 414 p. (1); 404 p. (II). A urmat în anul 1916 imediat ediţia a II-a. ' 63) VoI. 1-11. Bucureşti, Datina-Văleni, '1940, in _16°, 364 p. (1); 359 p. (II). 64) Arad, Librăria Diecezană, 1926, in _16°, 287 p. (BibI. "Semănăto­ rul", N-rele 116--168). [533] NECROLOAGE 533 prăbuşir ilor s'a învrednicit de un studiu special mai mare: Observaţii şi probleme bănăţene=], Cea din urmă carte scrisă de condeiul imbătrânit, dar încă sprinten al lui Nicolae Iorga, e închinată tot Transilvaniei, pentru care a avut, .precum se vede, până în ultimele momente ale vieţii sale la:borioase un locşor deosebit în inima lui. E vorba de opera postumă, publicată de Aca­ -dernia Română în colecţia "Studii şi cercetări" sub titlul: Un oraş româ­ nesc din Ardeal. Condica Haţegului, 1725-184766). Transilvania în general şi Haţegul în special nu trebue să-i uite acest ultim gând. Puţinele studii de istoria Românilor scoase în relief mai sus -- mi se pare cele mai reprezentative - şi nenumăratele cărţi şi articole nepo­ menite aci, au fost numai lespezi şi moloz pentru cele câteva sinteze scrise la diferite etape, până ce a ajuns la sinteza sintezelor, la cântar ea cântă­ rilor, încheiată cu un an înainte de moarte. Străinii, când au voit să aibă la timpul său o istorie bună despre Ro­ mâni - ţinută la nivelul ştiinţific european - s'au adresat tânărului istoric român, care le-a dat, în colecţia fostului său profesor Lamprecht dela Leipzig, acea Geschichie des Rumănischen Volkes im Rahmen seiner Siaats­ .bildungen67), care a servit ca izvor de informaţie pentru străini până la Unire68). Tot in 1905 a apărut şi Istoria Românilor în chipuri şi icoane, o sinteză interesantă, cu expunerea fragmentată în capitole diverse, total independente'"}. Ceea ce a publicat la 1919 în "Weltgeschichte'" a lui Hel­ molt sub titlul tn; Rumănen'vs , a fost un triumf al rornanităţii faţă de alte popoare vecine, cari au prezentat trecutul nostru, de câte ori au avut oca­ .zia, într'o lumină defavorabilă nouă. Celelalte sinteze, scrise în anii plini de încredere ai începutului Ro­ mâniei, visată de mult şi realizată în sfârşit, ca Hisioire des Roumains el de leur cioilisation, apărută în 1920 în limba Irancază'i-] şi apoi rând pe 65) Bucureşti, M. O. Irnpr. Naţională, 1940, in _8°, 120 p. (Academia Română, Studii şi cercetări, XL). 66) Bucureşti, M. O. Impr, Naţională, 1941, in _8°, 131 p. (9 pl.). Academia Română, Studii şi cercetări, XLIX). 67) VoL I-IL Gotha, Fr. A. Perthes, 1905, in -80, XIV +402 p. (1); XIII+541 p. (II). 68) Tradusă mai tărzîu şi în limba română de Otilia Enache Ionescu: Istoria poporului românesc. VoI. I-III şi IV, partea 1 şi 2. Bucureşti, Casa .Şcoalelor, 1922-1928, in _8°, 5 vol. 69) VoI. I�III. Bucureşti, Minerva, 1905-1906, in -16°, 224 p. (1); .240 p. (II); 263 p. (III). 70) In vol. IV. Leipzig, 1919, p. 396-432. 71) Paris, J. Gamber, 1920, in _8°, 289+XVIII p. [534] NECROLOAGE rând în limbile: engleză, italiană şi germană72) şi Istoria Românilor prin că1ători73), au constituit şi ele numai puntea de trecere spre opera majes­ toasă: Istoria Românilor, cheia de boltă a unei activităţi de cincizeci de ani in ogorul istoriografiei naţionale. Istoria Românilor, ieşită de sub teascurile d.ela Vălenii-de-Munte în 10 volume mari?"}, iar în limba franceză numai primele 4 volumet"], ar fi greu de cetit - zic unii. Da, într'adevăr, ea a fost scrisă numai pentru oei cari cunosc istoria Românilor, nu pentru oricine. Se spune că Isus Mântuitorul s'a arătat în toată strălucirea lui dumnezeiască pe muntele Taborulu] numai câtorva ucenici aleşi: trei la număr, cari apoi au propovăduit mulţimilor minunea văzută. E plină această sinteză de atât ea interpretări ,noi, de atâta material neaşteptat şi de sugestii geniale, încât e destul dacă se găsesc trei, sau treizeci, cari să aibă priceperea s'o înţeleagă. In orice caz la un an după apariţia ultimului volum, sinteza lui Iorga nu se mai găsea în librării şi socotesc ca o' favoare deosebită că o mare librărie din Capi­ tală mi-a putut completa colecţia, după doi ani şi jumătate de aşteptări. Concepţia de bază a sintezei lui Nicolae Iorga? Unitatea neamului, întâi de toate, trecutul tuturor Românilor, al întregei "r0'manităţi orienta­ le" - cum precizează şi în titlul ediţiei franceze -, factorii culturali, politici, personali şi geografici subordonându-se şi reliefându-se dela caz la caz în acest cadru. Fiecărui volum în parte i-a dat apoi un frontispiciu sugestiv, un titlu, care sintetizează 0' epocă, frontispicii cari vor rămânea: V0'I. 1, part. 1, se chiamă Strămoşii, cari sunt Dacii, iar partea 2-a: Sigilul Romei, adus de Romanii invadatori şi. cuceritori. VoI. II cuprinde pe Oamenii pământului, acea viaţă rurală a Evului mediu românesc, care n'a putut fi schimbată şi nici clintită din loc de năvălirile barbare; voI. III vorbeşte despre Ctitori, adică despre formarea primelor organizaţii politice independente, cuprinzând alături de întemeie­ tori şi pe Mircea cel Bătrân şi pe Alexandru cel Bun .. VoI. IV ne arată pe Cavalerii, luptând cu Semi-luna: un Dan-Vodă cel Viteaz, scos în evidenţă în adevărata-i importanţă istorică mai întâi şi mai pregnant aci, apoi un Ioan Huniade, un Ştefan cel Mare, "apărător al Răsăritului creştin", şi urmaşii acestuia, mai ales Petru Rareş, stăpâ- 72) In 1925, respectiv 1928 şi 1929. 73) VoI. I-III. Bucureşti, Tip. Cultura Neamului Românesc, 1920- 1922, in -80, 287 p. (1); 251 p. (II); 271 p. (III). 74) De fapt 11, voI. I având două părţi, 'fiecare de dimensiunile ori­ cărui alt volum. Bucureşti, Tip. Datina-Vălenii \1936-1939, in _80, 11 voI. de aproape 4400 pagini. 75) Histoire des Roumains el de la romanit e hrientale. Bucarest, Acade­ mie Roumaine, 1937, in -8°, 4 (5) volume. li ! l [535] NECROLOAGE 53r> nitor şi asupra unei părţi importante- din Transilvania; vol. V e al Vitejilor, al lui Mihai Viteazul întâi de toate, reprezentând "vitejia românească în noua cruciată", dar şi al lui Ioan Vodă cel Cumplit şi al lui Radu Şerban, "biruitorul" în două rânduri la Braşov, iar voI. VI e al Monarhilor, al monarhiei în sens "bizantin" a lui Vasile Lupu şi mai puţin a lui Matei Basarab, al monarhiei în sens "oriental", a lui Duca Vodă şi al monarhiei În sens "cultural" a lui Constantin Brâncoveanu. In voI. VII e vorba despre Reforma-tori, despre Mavrocordaţii epocei fanariote în Principate şi despre: reformele "filosofice" ale lui Iosif al II-lea în Transilvania şi cărturăreşti-fil osofice ale unor cărturari de seamă [Chesarie de Râmnic) dincolo de munţi. Revoluţionarii din voI. VIII sunt: Horia în Transilvania şi Tudor Vladimirescu în Ţara-Românească, urmă­ rindu-se şi consecinţele acestor revoluţii; Unilicatorii din vo l, IX sunt toţi pregătitorii unirii dela 1859, desăvârşită prin alegerea dublă a lui Cuza, urmată de o luptă grea diplomatică pentru a fi recunoscută. Ultimul volum, al X-lea, e întitulat Intr egiîorii, inchinat acelora cari ne-ti u adus România independentă, Dobrogea şi România mărită în grani­ tele ei fireşti. Desigur pentru această sinteză au trebuit să fie explorate şi domeniile vecine cu istoria Românilor. Intr 'adevăr nu există ramură a vieţii.r omănaşti, al cărei trecut să. nu-l fi ispitit şi din această ispîtă să nu răsară lucrări im­ portante, unele încă unice până acum. Biserica şi şcoala, armata, arta şi muzica, comerţul şi industria, dreptul, medicina şi farmacia, presa, folklo­ ru1, etc., toate au găsit în el pe istoricul înţelegător şi lămuritor al veacu­ rilor scurse. A insista chiar şi numai în treacăt asupra acestor materii în­ rudite cu istoria naţională � studiate şi interpretate de N. Iorga - ar fi să mai analizăm încă foarte multe lucrări. O vor face, poate, alţii, pentru fiecare ramură în parte. Amintim doar Istoria literaturii române, căreia el i-a croit mai întâi liniile largi, arhitecturale?"}, dela cari au plecat până acum atâţia inşi şi vor mai pleca încă mulţi, adăugând amănunte, fără să poată atinge soliditatea edificiului măreţ. Nu mai trebuia mult până să împlinească 70 de ·ani. Soartea a voit, însă, ca el să treacă în istorie altfel, de cum trec oamenii de obicei. In noaptea de 27 spre 28 Noemvrie 1940 Ci fost găsit Într'un şanţ din apropierea satului ,Strejnic-Prahova, cu capul şi degetele sfărârnate de gloanţe: crerii cu care a gândit şi mânile cu care a muncit pentru ridicarea neamului său! Legenda spune că ar fi fost Români aceia, cari l-au trecut în rândul mucenicilor, precum în revoluţia dela 1789 ar fi fost F rancezi aceia, cari 76) In prima ediţie a apărut în 5 volume de aproape 2500 pagini. Au urmat apoi alte ediţii, cărora li s'a adaus in ultimul timp şi Istoria litera­ turii româneşti contemporane, până la 1934 inclusiv. [536] TEODOR V. PACAŢEANU 1852-1941 l-au ucis pe marele lor Lavoisier. Dar legenda poate să şi greşească uneori, în orice caz ar fi umilitor să nu greşească în cazul nostru, românesc ... 1. Crăciun \ f ,j NECROLOAGE 536 In ziua de 11 Februarie 1941 s'a stins la Cluj ziaristul şi istoricul T. V. Păcăţeanu. Născut la 28 Nov. 1852 în comuna Ususău lângă Lipova, in­ strucţia primară şi-a însuşit-o dela tatăl său, învăţătorul Vasile Păcăţeanu, -în comuna Ohaba sârbească, apoi a urmat cursurile secundare la gimnaziul din Lugo; şi la liceul minor.iţilor din Arad. Ne mai având posibilitatea să facă studii universitare, a intrat în admini'straţie, hmcţionând timp de şapte ani ca notar în comuna .Iadani, jud. Timiş, după care a părăsit vieaţa de slujbaş, dedicându-se publicisticeL La vârsta de 20 de ani începe să colaboreze la revistele "Fam�!ia" din Oradea, a lui Iosif Vulcan, apoi la "Amicul Familiei" din Gherla, la "Au­ rom" din Bucovina şi la "Foaia Literară" din Braşov. După o neisbutită încercare poetică - volumul. Flori de Toamnă apărută la 1882 _ părăseşte versificaţia şi se afirmă ca un tot mai apreciat gazetar politic. In această calitate colaborează asiduu la Luminătorul şi mai cu seamă la Dreptatea din Timişoara, unde întemeiază o gazetă săptămânală Timişana (1885), care anul următor apare cu titlul schimbat de "Gazeta Poporului". Dela Timi­ şoara vine la Sibiu ca redactor şef al ziarului de mare prestigiu politic Tribuna, apoi ca redactor şef şi în urmă director al ziarului fondat de mitropolitul Şaguna, Telegraful Român, în redacţia căruia activează timp de 17 ani (1900-1917). Prin chemarea sa succesivă în fruntea celor două mari ziare cari apă­ reau în centrul politic al Românilor din Transilvania, T. V. P. se impunea ca un veritabil şi talentat luptător al scrisului cotidian, cu o temeinică pregătire profesională. Şi în adevăr el aducea o remarcabilă cultură juri­ dică şi politică pe care, o considera deosebit de necesară pentru intelec­ tualii români dela sfârşitul secolului trecut, cuprinşi de marasmul sufle­ tese în care i-a aruncat recentele insuccese politice: condamnarea memo­ randiştiIor şi desfiinţarea Partidului Naţional. In aceşti ani critici el pu­ blică: "Lupta pentru drept" după Iehring, Bucureşti, 189/-3; "Scopul in drept", după Iehring. Bucureşti, 1898; "Principiile; politicei", după Holzen­ dorf. Sibiu, 1899; "Libertatea", durpă Stuart Miii, -Sibiu, 1899 şi "Istoria Po­ liticei", tradusă după Pollock. Sibiu 1900, tol atătea Iucrări menite a da in­ telectualilor români orientarea ştiinţifică necesară în domeniul politicci în g�neral şi de a stârni din nou pasiunea de luptă pentru drepturile şi li­ bertatea poporului român subjugat. [537] NECROLOAGE 537 Concomitent el strânge materialul istoric pentru monumentala sa lu­ -crare "Cartea de Au,r, sau luptele politice ale Românilor din Transilvania şi Ungaria", al cărui prim volum vede lumina tiparului la 190.2. Apariţia acestei lucrări, în care discursul rostit de Simeon Bărnuţiu la 3/15 Maiu 1848 avea semnificaţia unei nouă chemări la luptă împotriva regimului ma­ ghiar, a constituit un adevărat act revoluţionar. Importanţa lui a fost în­ dată sesizată de justiţia maghiară, cre a confiscat toate exemplarele cărţii dela tipografie, biblioteci şi particulari, iar autorul ei a fost târit in faţa instanţelor judecătoreşti. In rechizitorhil său împotriva Cărţii de Aur şi a .autorului ei, procurorul spunea că felul cum acuzatul a editat documentele din volumul incriminat "sublinierile suspecte făcute în textul lor, aprecie­ rile şi comentariile asupra unora din ele, arată că acuzatul urmăreşte o tendinţă, un anume scop cu publdcaţiunea sa. Şi scopul acesta nu poate fi altul decât pregătirea terenului pentru unirea Transilvaniei cu România". Drept urmare, T. V. P. fu condamnat la 8 luni temniţă de Stat şi amendă de 50.0 coroane aur. Pentru autorul Cărţii de Aur n'a fost nici prima nici ultima con­ damnare. Mai avusese procese de presă pentru două articole publicate în Tribuna şi mai târziu pentru alte patru articole din Telegraful Român, însumând condamnări totale de 18 luni temniţă de stat şi amendă de 20.0.0 coroane aur. Cu toate condamnările suferite T, V. P. şi-a continuat opera. La 1904 apare vol. II al Cărţii de Aur, apoi până la 1913 succesiv alte cinci vo­ lume, iar în 1915 publică ultimul volum, VIII, cu care încheie activitatea politică a Românilor din Transilvania şi Ungaria până la 1910. Tipărindu-o pe cheltuială proprie - nu se aflase instituţie care să-şi asume sarcina editării acestei opere- autorul, pe lângă lunile de temniţă şi amenda la care fu condamnat, mai rămăsese şi cu un deficit din vânzare de 600.0 coroane aur, sacrificiu mare pentru om sărac, Recompensa o primi dela Academia Română care i-a premiat volumele I-II cu suma de 130.0 lei din Premiul Adamachi (190.4), iar la 1929, în urma stăruinţelor mem­ brilor 1. Lupaş raportor, şi Andrei Rădulescu, i-a acordat pentru vol, VIII premiul Dr. A. Cosma de 100,0.0.0 lei. Apreciind opera, raportorul spunea cu acest prilej: " ... monumentala colecţie Cartea de Aur ... cuprinde în 8 volume' ... un material preţios şi de neapărată necesitate pentru oricine doreşte să cunoască în amănunte silin­ ţele desfăşurate de către Românii transilvani şi bănăţeni, mai ales în cele din 1Jrmă două veacuri, pentru salvarea fiinţei lor etnice şi pentru. a îirrna­ rea drepturilor naţionale-politice în luptele necurmate împotriva cârmui­ torilor străini.; Cartea nu cuprinde numai materialul informativ şi doeu­ mentar, ci dă în fruntea fiecărui capitol mai mare şi câte o expunere in­ troductivă, zugrăvind cu laudabilă obiectivitate icoana timpului, la a cărui cunoaştere amănunţită are menirea să contribue materialul adunat cu .atăta stăruinţă şi sacrificiu". [538] Prin publicarea şi premierea acestei vaste lucrări T. V. P. fu con­ sacrat ca istoric. O merita din plin, fiindcă autorul Cărţii de Aur dăduse dovada unei temeinice pregătiri şi mai cu seamă a unei remarcabile intuiţii istorice în lucrarea sa .Lstoriograît vechi, - istoriograîi noi. Studiu critic în chestia vechei MitropoIii ortodoxe române din Ardeal. Sibiu, 1904.; con­ tinuând cercetările sale istorice în lucrări ca: "Cum a fost prins Horia şi Cloşca" (Rev. Transilvania, 1921); "J ertlele Românilor din Ardeal, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş aduse în războiul mondial din anii 1914- 1918. (Biblioteca Astra, Nr. 7 din 1923); "Avram Iancu apărătorul Munţilor Apuseni" (Rev. Transilvania,. 1�4); "Colibaşii în pasul Branului (Rev. Transilvania, 1925); "Contribuţiuni la istoria Românilor ardeleni în secolul XVIII" (Anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj, voI. III): "Do­ cumenie istorice din anii 1848-1849, un ordin al lui Avram Iancu şi pro­ clamatia Românilor kossuihişti din Ard eai' [Rev. Transilvania, 1926); .Pronunciamenlul dela Blaj"; "Activltatea Românilor. în Senatul imperial austriac din anul 1860"; Un memorand a lui Şaguna" (Rev. Transilvania, 1928); "Două alegeri de mitropolit În Sibiul" [Rev. Transilvania, 1929) precum şi alte studii istorice rămase în manuscris. Pentru activitatea sa ştiinţifică, T. P. V. a fost distins cu demnitatea de preşedinte al Secţiunii istorice a "Asociatiunei - demnitate pe care purtat-o timp de trei decenii (1911-1941). Totuşi în ultimele două decenii el n'a participat la şedinţele Secţiu­ nii. Nu o făcea din lipsă de interes pentru activitatea instituţiei sau pentru studiile istorice. Dimpotrivă, a continuat a publica souete lucrări şi infor­ maţii din trecutul nostru până cu câţiva ani înainte d.e sfârşitul vieţii. Dar un firesc simţ de modestie - care desvelea un suflet sensibil şi un caracter de elită - îl făcea să se simtă stingh�r, prezidând academicieni şi istorici consacraţi. Această sfială - atât de rară - I-a îndemnat ca de repetate ori să-şi expr ime în scrisori adresate vicepreşedintelui 1. Lupaş, dorinţa de a lăsa liber scaunul presidcnţial pentru a fi ocupat de alt membru mai destoinic de cât el. La propunerea vicepreşedintelui însă, Secţiunea a decis ca ţinându-se seamă de meritele Dvlui T. V. P. pe tere­ nul afirmării drepturilor noastre naţionale, ca un omagiu închinat activi­ tăţii şi jertfelor sale, să-şi păstreze demnitatea de preşedinte până la sfâr­ şitul vieţii. Ziarist prin vocaţie, cu o nepotolită sete de a se instrui, acest nobil exemplar de luptător politic cu condeiul, a avut o singură pasiune: aceea de a smulge pe contemporani din marasmul sufletesc în care se adânciseră, de a trezi din nou interesul pentru luptele poljtice, şi de a ţine în bătaia vântului steagul libertăţii şi a drepturilor noa\t1"e naţionale. Pentru afir­ marea şi biruinţa acestor drepturi a luptat în coloanele ziarelor, a scris istorie şi a îndurat temniţă. 538 NECROLOAGE I 1, 1 il • ţ , 1, Moga [539] NECROLOAGE TEODOR BOTIŞ 1873-1940 S'a stins, după o rodnică viaţă de muncă în oig,orul Neamului, al şcoa­ lei şi al culturii româneşti, la 14 AUg'ust 1940, în vârstă de 67 de ani, Iconomul-Stavrofor, Dr. Teodor Botiş. Prin moartea lui Teodor Botiş, şcoala pierde un vrednic conducător al ei, iar Crişana un neobosit cerce­ tător al trecutului său. Născut la 17 Noemvrie 1873 în comuna Valea-Neagră Cr iş, jud. Bihor, din părinţi ţărani, Gavrilă şi Ioana, Teodor Botiş, încă în casa părintească a prins dragostea de învăţătură, dragoste ce-i va creşte CU cât va înainta şi el în vârstă. De aceea, îndată după terminarea studiilor primare în satul său natal şi la călugării minoriţi din Şimleul-Sîlvaniei, este dăruit cu o bursă din "Fondul Nicolae Jiga", pentru a-şi putea continua studiile secundare la călugării catolici premonstratensi din Oradea Mare. Frămăntările de care erau cuprinşi conducătorii Românilor din Tran­ silvania în timpul acţiunii memorandiste, nu au putut lăsa nepăsători nici pe tinerii mai răsăriţi ce se găseau pe băncile şcoa'[ei. Vreo manifestaţie de solidaritate cu, cei ce luptau pentru drepturile şi progresul Neamului, îi aduce lui Teodor Botiş şi altor trei oole,gi ai săi, eliminarea, pe când era în clasa VII-a, din liceul catolic unguresc, fapt ce-I determină să sfârşească ultima clasă la liceul de stat din Sibiu, unde, în Iunie 1894, îşi treoe şi examenul de bacalaureat. După trecerea bacalaureatului, este primit ca bursier al Institutului teologic ortodox din Arad, bucurându-se de preţuirea mitropolitului de atunci, Ioan Meţianu, căruia nu i-au fost necunoscute calităţile pedago­ gice - blândeţca şi bunătatea sufletească - precum nici vastcle cunoş­ tinţe din domeniul culturii, ale lui Teodor Botiş. Datorită acestora, mi­ tropolitul îl trimite ca prefect de studii pentru copiii lui Eugen Mocioni, Petru şi Alexandru, la moşia acestuia din corn. Căpâlnaş, jud. Severin, unde rămâne până în anul 1897-98, Făcându-şi paralel şi studiile teologice. Am remarcat acest fapt din viaţa lui deoarece de el se leagă una din cele mar importante opere istorice ale Iui T. B., după cum se va vedea mai departe. In 1898 e trimis, tot ca bur sier al Eparhiei Aradului, pentru completarea studiilor, la Facultatea teologică din Cernăuţi,U!l1de, în 1900 obţine di­ ploma de doctor în teologie. Indată după aceea, în August 1900, e numit profesor la Institutul al cărui elev fusese numai cu doi ani în urmă şi prefect al intcrnatului Şcolii normale din localitate. Prin cunoştinţele sale vaste, prin simţul său pe­ dagogic, dar mai ales prin blândeţea care a format imaginea de sinteză a vieţii sale, cum spunea L P. S. Andrei în cuvântarea funebr ă.'}, T. Botiş, 1) Biserica şi Şcoala, Arad, 1940, Nr. 35. [540] NECROLOAGE -s'a impus repede în faţa colegilor şi s'a încadrat organic în viaţa elevilor săi, putând fi astfel, un bun educator de suflete, educând mai ales prin pilda vieţii sale. Blândeţea sufletească a lui T. Botiş era o moştenire adusă din, arrnoniosul cadru al naturii şi din tihnita viaţă de buni creş­ tini a părinţilor săi. Din prisosul sufletullui său bogat, a ştiut împărtăşi elevilor cele mai bogate şi înalte învăţăminte de teologie, de dogmatică, de morală, română, pedagogie, psihol ogie, istorie, geo.grafie, etc., timp de 38 de ani. Datorită acestor vaste şi serioase cunoştinţe, colegii săi îl insărci­ nează cu publicarea, împreună cu tânărul şi vrednicul său coleg, Avram Sădeanu, la 1912, a unui studiu despre Şcoala Normală din Arad,' îl ono­ rează, imediat după potolirea furtunei stărnite de războiul mondial tre­ cut, cu cea mai mare distincţie, alcgându-I director al Institutului teo­ logic, ca urmaş al neobositului Roman Ciorogariu, pentruca la 1926, când Institutul e înălţat la gradul de Teologie, să devină rectorul acesteia, dem­ nitate ce o va deţine timp de 20 de ani, până la pensionarea lui. Prisosul sufletului său bogat nu şi l-a irosit Teodor Botiş numai în activitatea-i oşclară, ci, din bogăţia lui, s'au împărtăşit diferite societăţi cultue-ale-bisericeşti, diferite ziare şi reviste de acel aş caracter. Astfel ca membru în Consistorioul Eparhial din Arad, ca deputat în Adunarea Eparhială, ca membru în Comisiunea de examinare a candidaţilor la preoţie, ca primul preşedinte al Asociaţiei profesorilor secundari, secţia Arad, ca primul preşedinte al "Astrei", secţia Arad şi membru pe viaţă a nemuritoarei "Asocia.ţiuni", precum şi ca senator în legislaţiunea din 1931-32, T. Botiş, a muncit cu pricepere şi devotament pe teren biseri­ cesc, naţional şi cultural. Colaborarea, decenii întregi, la Românul din Arad, la Biserica şi Şcoala din aceeaşi localitate, al cărei redactor a fost timp de 4 ani, la Revista Teologică din Sibiu, la Calendarele Episcopiei din Arad, etc., a îmbogăţit coloanele acestora cu învăţăminte ţi cunoştinţe de un real folos. Preocupările de predilecţie ale lui T. Botiş, se pare, a fi fost însă, studiile din domeniul istoriei. In acest câmp a dat opere de o deosebită valoare. După schiţa prezentată la 1912, în colaborare cu Avram Sădeanu, din însărcinarea consiliului profesoral, asupra Celor dintăi ani din trecutul şi viata preparandiei greco-ortodoxe române din Ara,d, cu ocazia centena­ rului Şcolri '}, T. Botiş, rnurindu-i, pe frontuligaliţian, pretiosul colaborator. a continuat şi a desvoltat singur această schiţă, dând, după zece ani, una dintre cele mai bune monografii apărute în' istoriografia română asupra unei şcoli: Istoria Şcocdei Normale şi a Institutului Teologic român orîo- \ 1.) Anuarul Institutului pedagogic-teologic \rtodox român din Arad, pe 1911-1912. Arad, 1912, p. 3-150. [541] NECROLOAGE 541 dox din Arad2). Vrednicia, priceperea şi munca pe carei autorul a dovedit-o cu ocazia alcătuirii acestei monografii, ce poate sta cu onoare alături de cea a lui Andrei Bârseanu asupra şcoalelor române braşovene''] şi de cea asupra şcoalelor năsăudene alcătuită de N. Drăgan în colaborare cu V. Şotropa"}, a fost răsplătită de Academia Română cu un premiu, după cum fusese, cu 22 de ani în urmă, răsplătită a profesorului braşovean. Timpul cât a stat T. Botiş ca prefect de studii al copiilor lui Eugen Mocioni, i-a folosit foarte mult, atât lui cât şi culturii româneşti. Legătu­ rile "sufleteşti şi de prietenie" create între el şi între unii dintre membrii familiei Mocioni, I-au făcut să se simtă "moralmente obligat" să contribue şi el cu ce a ştiut şi cu ce a putut - după cum spune singur - la ini­ ţiativa bănăţeanului Dr. G. Dobrin, de a scrie o monografie a acestei ilus­ tre familii. Din cele aproape 500 de pagini câte are Monografia familiei M ocionirs, rezultă că Botiş a ştiut mult şi a putut tot atât de mult, dând literaturii istorice române, În domeniul monografiei familiare, o operă la înălţimea cel eia dată, În urmă cu 16 ani, în domeniul monografiei şcolare. Academia română şi-a spus din nou cuvântul asupra valorii ultimei opere a lui T. Botiş, consacrându-i un nou premiu autorului. Prin aceste opere Iconomul-Stavrofor. T. B. a lăsat amintire neperitoare în istoriografia tran­ silvană. Intru amintirea aceluia ce a fost director şi rector al Teologiei din Arad timp de 20 de ani, s'a Înfiinţat o fundatiune "pentru ajutorarea co­ piilor săraci", pentru propăşirea căreia, vrednica sa soţie, scriitoarea-poetă arădană, Maria n. Ciobanu, îşi consacră restul vieţii sale. ŞI. Pascu 2) Arad, Ed. Consistoriului, 1923. 3) A. Bârseanu, Istoria şcoalelor centrale române greco-ortodoxe din Braşov. Braşov, 1902. 4) Drăgan N. şi V. Şotropa, Istoria şcoalelor năsăudene. Năsăud, 1913. 6) Bucureşti, 1939. [542] I ! 1 I [543] TABLA NUMELOR Aba (familie), 328 Abosfalva, 457 Abzisita v. Obluciţa Accol ti (Gieronimo), 135, 162 Achat, 148 Aekerrnan (convenţia dela) 403 Ackner (M. 1.), 314, 335 Acsady (1.), 439 Adam-Klissi, 413, 414 Adamovici [Gherasim, episcop), 418 Adorjan (cetate), 328 Adrian (episcop), 470 Adrianopol, 196, 211, 255, 425, 426 Adriatica, 515 Africa, 150, 411 Agar v. Argeş Agareni, 58, 59 Agnita (comună), 488 Aiud, 216, 278, 421, 495 Aiud (moşie), 466 Akos (Timon), 327, 330, 358 Alămor (biserica din), 41 Alba [comitat] , 41, 322, 323, 324, 472 Alba Giulia v. Alba Iulia Alba (inferioară, judeţ), 451, 453, 467 Alba Iulia, 10, 13, 38, 40, 43, 44, 45, 46, 50, 51, 55, 63, 64, 70, 74, 77, 78, 80, 94, 95, 96, 109, 110, 111, 112, 138, 143, 154, 159, 216, 224, 240, 252, 257, 261, 262, 264, 266, 324, 329, 335, 354, 395, 413, 418, 440, 442, 446, 450, 453, 460, 466, 486, 489, 509, 522. Alba-Iulia [Capitlul din), 450 Albania, 224, 515 Albanska Zeme v , Albania Alba Regală, 327 Albrecht (de Habsburg, regele Un- gariei), 419 Albrich (Cari), 379 Aldiod (vezi Geoagiul de Sus), 390 Aleşd (comună), 328 Alexandrescu (Gr.), 503 Alexandri (V.), 583, 505 Alexandria, 56, 60 Alexandru Basarab, 514 Alexandru c. Bun, 492, 493, 534 Alexandru cel Mare, 136, 407 Alexi (Ar!.), 506 Alexics (Gyorgy), 342 Alexie Mihailovici, 16, 17, 56, 57, 59, 60 Alfoldi (A.), 411, 433 Ali Paşa, 46 Alniai Balibek v , Baii Beg Almaş, 471 Almoş, 471 Altheim (Fr.), 411 Alvinczi (Petru), 16, 74, 364 Arnan (T.), 517 Amlaş, 340, 342 Ammian Marcellin, 474, 475, 477 [544] TABLA NUMELOR 544 Arnnaş, 318, 319, 320, 321, 322, 432 Ana (sora' regelui Ludovic II), 419 Ancel (Jaques), 400, 401, 405, 409 Ancelin (Thibaud), 134, 135, 140, 162 Andrăssy (Calea), 395 Andrăssy (L), 488 Andrei (episcop), 539 Andrei (hatman), 505 Andrei III (regele Ungariei), 324, 325, 328 Andrieşescu (L), 414 Andriiana (soţia lui Şerban Canta- cuzino), 518 Andrinopel v. Adrianopol Andronic II Paleo logul, 400 Angevini [r egi}, 462, 463, 464 Anginsciola (conte de), 147 Anglia, 62, 392, 480, 524 Anorrymus, 464, 469-473, 478 Antim (mitropolit), 398 Antiohia, 56, 60 Antonie Vodă, 64 Apa (comună în jud. Sătmar}, 413 Apaffi (Mihail), 8 ,11, 15, 16, 18, 19, 26, 46, 52, 54, 55, 56, 57, 60, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 70, 72, 73, 74, 75, 77, 80 ,81, 83, 84, 85, 93, 94, 95, 109, 111, 363, 369, 482, 484 Apa hida (comună), 413, 497 Apa Neagră (sat), 455 Apolduri (comună), 305 Apponyi (A.), 162, 167, 169, 173, 178, 179, 183, 185, 186, 188, 488 Apulum, 434 Arad, 3, 9, 24, 79, 80, 86, 405, 413, 418, 429, 430, 431, 432, 437, 467, 496, 539, 541 Arad [cornitat}, 32 Arbore [Alex. P.), 409 Ardeal, vezi Transilvania Ardeleni, 466 Ardud, 486 Aretino (Pietro), 127 Argeş, 225, 413, 480, 513, 514 Argeş (episcopia), 487 Argeş (f!.), 213, 255 Argeş (munţi), 401 Argys v. Argeş Ariadna (firul), 478 Arieş (râu), 384, 385, 472 Ar iosto [Ludovico], 440 Armbruster (Gheorghe), 95, 96 Arrnbruster [Mattuais}, 423 Armeni, 55 Aromâni, 402 Aron Vodă, 197, 198, 519 Arpad, 324, 352, 388 Arpadieni (dinastie), 462 Ăr păss i [Ştefan}, 78, 95, 108, 109, 110 Arpaşul de jos (jud. Alba), 110 Asachi (Gheorg,he), 502, 503 Asan Burul (regele Bulgarilor), 457 Asia, 150, 401, 406 Asia-Mică, 475, 479 Aştileu (comună), 471 Astra, 501, 508 Atanasie [ep.] , 485 Atena, 399, 400 Athos (Sf. Munte), 399, 400, 4EO Atkinson (G.l. 163, 184 Atos, 33 Augsburg, 125, 130, 162, 171, 195 Augur (hotarul), 299 Aurelian, 433,434, 476, 514 Ausoni, 477 Austria, 394, 402, 404, 425, 441, 508 Austriaci, 482 Austro-Ungaria, 417 Avar ii, 4q2, 407, 436 Avas [pădurea}, 460 Avel [fratele lui Cain), 62 Avram, 14S Axiopolis, 407 [545] TABLA NlJMELQR B. Babadag, 514 Babeş (Vichentie), 437, 438 Băbuţiu (sat), 445 Bacău, 420 Bachtivesse (sat), 448 Băcilă (1.), 150 Baglyaskă (cetate). 339 Baia, 402, 487, 494 Baia de Sus, 461 Baia Mare. 461 Beiren v. Bayern Baiul (Nicolae), 397 Baiulescu (Bartolomeu). 397 Băkocz (Toma, archiep.] , 486, 487 Bălan (Nicolae, Mitropolit), 500 Bălan (T.), 519, 520, 523 Balanyi (G.), 360 Bălăşel (Păr. Teodor), 516 Balăssy (F.), 334, 336, 338, 341 Balcani, 406, 407, 446, 447, 451, 458 459, 461, 466, 469, 473, 478, 479, 485, 513 Bălcescu (N.). 392, 434 Băleanu (Alex .. 1.). 521 Băleanu (Ioan), 520 Bălenii [Iam.], 481 BăI grad, 8, 14, 15, 23, 38, 48, 50, 52, 54, 55, 57, 61, 67, 75, 76, 80, 81 Baii Beg, 218 Baligot de Beyne, 504 Balogh [Iolantha], 439, 441 Balte (hotar}, 299 Ban v. Baia Banabic (comună), 453, 454 Banat, 323, 401, 413, 437, 450, 477, 503, 508, 511, 516, 532, 538 Bănăţeni, 438 Băncescul (Dumitru). 514 Bănescu (Nicolae), 508, 512 Bănffy (Dionisie), 74, 76 Bănffy (Gheorghe)'. 364 Bănffy (W olfgang), 269 Bănulescu [mitrop.], 507 Banja, 515 Bânyabrikk, vezi Banabic Bănyabukkfalu, (vezi Banabic] Baranus (episcop), 470-471 Baranija [comitat}, 340 Baraolt, 322 Barasu (terra), 452 Barb (Ioan), 380 Barbabassy [Leonard], 334 Barbagallo [Corrado}, 510 Barbu (Nicolae), 497 Barbu Ştirbei, 530 Bărcăcilă (Al.). 515 Barcsai [Acaţiu], 15, 16, 17, 26, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 5U, 51, 54, 65, 484 Barcsay [Iam.], 442 Barcsai (Mihail), 76 Bărdocz (din Turda), 386 Bariţiu (Gheorghe). 11, 22, 502, 503. 506, 518 Bărlădeanu (Mare Logofăt). 514 Bărnuţiu (Simeon). 418, 503, 537 Barosa v. Braşov Bărsa (district). 41 Barsasag v. Ţara Bârsei Bârseanu (Andrei). 541 Bartoli [hered i de), 179 Barton (Eduard), 241 Baruch (colaborator al lui Wilson), 393 Barum (localitate în Balcani), 205 Bârzeanu (N.). 517 Basarab (Alex.). 514 Basarab cel Mare, 338, 514 Basarabia, 401, 402, 406, 484, 492- 493, 503, 511, 514, 531 Basel, 424 Başota (Basiliu). 506 35 [546] TABLA NUMELOR Basta (Gheorghe). 98, 155, 185, 186, 187, 188, 189, 263, 264, 266, 270, 271, 276, 277, 278, 279, 284, 285, 286, 287, 288, 289, 291, 292, 293, 294, 295 Bastarnii, 40,7 Bataillard (Paul), 391, 392, 434, 435 Bathănyi (G.), 488 Băthory (familia), 441 Băthory (Andrei, cardinal), 153, 154, 181, 253, 254, 257, 260, 261, 263, 266, 267, 269 Băthory [Christophorus], 214 Băthory (Gabriel), 484 Băthory (Si�ismuIlld\, 3'l131,134, 137, 138, 139, 140, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 153, 154, 159, 164, 170, 173, 174, 185, 186, 187, 188, 189, 190, 191, 196, 211, 212, 214, 227, 237, 238, 240, 244, 254, 257, 268, 273, 274, 278, 279, 280, 284, 285, 286, 287, 288, 289, 290, 292, 293, 295 Băthory (Ştefan), 149, 260, 268, 270, 442 Baudrier (A.), 135 Bauer (W.), 124 Bavaria, 352 Bayern, 195 Beccari [Bernardino}, 135, 159, 160, 161, 166, 170, 171, 175, 176, 177, 179, 180, 182, 183 Beckel Meyeses v. Moise Szekely Bela II, 469, 470, 471, 472 Bela III, 350, 469, 471 Bela IV, 324, 326, 330, 331 Beldi (Paul), 8, 11, 74, 76, 81 Beldiman (Al.), 503 Belgia, 392 Belgrad, 27, 197, 236, 243, 518 Bembea (Nicolae), 299 Benacci (Vittorio), 164 Benczik (N.), 11 Bendar v . Cetatea Albă Bender, 513 Benedictus [rnagistru], 448 Beneş (Eduard), 394 Bengescu (G.), 163, 172 Benic (sat). 75 Benk6 (Josif), 355 Berătău, 328 Berciu (Dumitru), 509, 511, 512, .516, 517, 522 Bereg (judeţ), 461, 462 Beregului (munţi), 447 Berlin, 172, 174, 180, 182, 183, 188, 189, 190, 191, 358, 359, 360, 426, 435, 505 Bernard [pârcălab] , 494 Berosco v, Gorăslău Bertuza (localitate), 328 Bes (Gy6rgy, Giorgi), 217 Besenval (baron de), 410 Besancon, 184 Bethlen (familia), 441, 479 Bethlen (Gavril). 354, 355, 356, 396, 397, 484 Bethlen (Ioan), 12 Bethlen [Nic.], 440 Bewar di Georg v. Ravăzdy Gy6rgy Beznic (vezi Abosialva] Bezterche Varas v. Bistriţa Bezviconi (G.), 511 Bianu (I.), 342 Bibescu (familia), 515 Bichigean (V.), 507 Bichiş (judeţ), 432 Bielz [Albert], 308, 321 Bihor, 41, 328, 365, 401, 405, 451, 467, 470, 539 Bihorului (Munţi), 447 Bille�ud (J ean), 135, 184 Biro \(Venczel), 74 Bisma)ck [cancelar], 435 Bissenii, 333, 472 Bisenorum [silva] , 331. 332, 451 [547] TABLA NUMELOR 10, 27., 40, 74, 8, 9, 26, 39, 72, Bologa, (Iacob), 497 Bologa (Valeriu), 381, 383, 508 Bologna, 135, 164, 185 Bolony (Sigismundj, 74 Bolony [Ştefan], 385 bon [Bartholomeu], 178 Bonfardino (Bartholomeo), 135 Bengi (Salvatore), 124 Isoniafciu VI (papa), 491 Bonn, 342 Borcea Iacoş, vezi Barcsai Acaţiu Borcea (Lucian), 320 Bornemissa (Ana), 369 Boroslo v. Gorăslău Borş (familie), 327 Borza [Alexandruj , 508 Bosnia, 345, 346, 449 Biitchern (JohannJ, 187 Botiş [Gavrilă], 539 Botiş (Ioana), 539 Botiş (Teodor), 437, 539-541 Botolia v. Podolia Botoşani, 526 Bourgogne, 463 Braband v, Brabant Brabant, 163 Brache (Tycho), 154 Brachfeldt (Paul), 163 Brackel (Peter), 135, 190 Brackmann (A.), 359, 360 Braharu (D.), 507, 508 Brăila, 171, 481 Bran, 218, 538 Brăncoveanu (Constantin), 8, 18, 21, 55, 84, 400, 530, 480--482, 484 Brâncoveni, 516 Brancoviceşti, 27, 37, 72 Brancovici (familia despoţilor sârbi] , 32, 42 Br ancovlcl (Gheorghe), 7, 11, 14, 15, 17, 18, 21, 32, 34, 35, 36, 37, 38, 45, 47, 52, 54, 61, 62, Bistriţa, 17, 48, 49, 54, 65, 91, 217, 328, 421, 488, 521, 522 Bistriţa (district), 41 Bistriţeni, 51, 494 Bizanţ, 408 Blacorum (silva), 331, 332, 451 BIaccorum (terra), 451 BIachi, 468, 472, 478 Blaei, 467, 470 Blaise, 391 Blaj, 24, 503, 522, 538 Blanc [Louis], 391 BIasi, 470, 471 Bleso v. Plevna Eobulescu (1.), 512 Boccaccio [Giovanni], 440 Bocşa (sat), 369 Bocsărd (sat), 453 Bocskay (Ştefan), 206, 217 Bodin (D.), 498, 512-514 Bodin (Şt.), 506 Bodogae [Teodor}, 399, 400 Boga (L. T.), 504 Bcgathy (Melchior), 267 Bogdan (A!.), 141 Bogdan (D. P.), 512, 513--51.4, 521, 525 Bogdan (Ioan), 361 Bogdan Voevod, 492, 493, 494, 495, 507 Bogdania, 272 Bogdanovici (Elena), 524 Bogner (ctitor în Cluj), 441 Bohata (H.), 124 Bohăţel (AL), 506 Boicescu-Boiceni (A!.), 518 Boitoş (Olimpiu), 390, 391, 392, 507 Bokan (comună), 461 Bolca (V.), 495 Bolcaş (Lucian), 365 Boleslav, 358 BC'lgrad, 505 Bolintineanu (D.), 503 [548] M8 TABLA NUMELOR 75, 77, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 93, 94, 95, 96, 97, 10� 110, 112, 113, 114, 115, 514 Brancovici (Gheorghe, despot sârb), 32 Brancovici [Grigore], 36 Brancovici (Ioan), 31, 34, 35 Brancovici [Longhin], 32, 33 Brancovici (Mihail). 34, 35 Brancovici-Brăncoveanu [Sava}, 496 500 Brancovici (Vasile). 34, 35 Brancovici [Vuc}, 32 Brancovioi (Wolf.gangus), 87, 113 Brandemburg, 401, 463 Branisce (Valeriu), 438 Brasco v. Braşov Braşov, 11, 22, 81, 93, 130, 140, 199, 216, 217, 244, 257, 260, 261, 2�6, 270, 323, 334, 337, 390, 3%, 397, 398, 399, 420, 421, 422, 440, 442, 451, 467, 479, 485, 486, 497, 500, 503, 510, 522, 535, 536 Braşovenii, 314, 422, 487, 4q Brasso, v. Braşov Brăteşti (comună), 514 Brătianu (Dimitrie), 392, 436 Brătianu (fraţii), 434 Brătianu (Gheorghe I.), 318, 393, 394, 396, 410, 434 Bratiano [Joan], 434, 435, 436 Brătianu (Ion, C.), 391, 392, 426 Brătianu (Ion I. C.), 393, 394, 395, 511 Brătianu [Vintilă}, 393 Bratislava-Pojon, 12 Bratu [Balul], 397 Breaza (jud. Făgăraş). 313 Breazu (I.), 507 Bresob (han), 256 Bresslau, 135, 169 Bresslau [Hary}, 351 BreUschneider (K.), 126 Breuner (abate), 410 Britania, 410, 513 Brockdorf-Rantzau (contele), 393 Brodnici, 477, 513 Brukenthal [Samuil], 355 Brunner (Dr. DUo), 418 Brusa, 415 Bruxelles, 128 Bruznic (proprietate), 32 Buccarest v. Bucureşti Bucerdea (comună), 453 ,460 Buchard vezi Bocsărd Bucovina, 402, 425, 483, 503, 513, 518, 519, 521, 531, 536 Bucureşti, 64, 81, 91, 112, 139, 142, 163, 164, 174, 175, 189, 199, 218, 219,220,222,224, 225,227,228,229, 230, 231, 232, 234, 318, 319, 320, 324, 331, 342, 351, 354, 383, 389, 390, 391, 393, 395, 398, 400, 405, 410, 427, 434, 436, 437, 444, 466, 474, 476, 483, 484, 489, 500, 501, 504, 511, .513, 516, 519, 521, 523, 527, 529, 536 Buda, Budapesta, 43, 140, 166, 167, 168, 169, 173, 174, 178, 181, 182, 185, 186, 189, 204, 223, 323, 324, 325, 326, 327, 330, 335, 339, 340, 342, 344, 358, 359, 363, 384, 395, 439, 443, 445, 446, 469, 471, 488, 500, 508, 510, 519, 522 Buday (Iosif), 80, 85 Budeşti- Vâlcea, 516 Budinbach (villa) , 455 Bugeac, 492 Bujoreanu (Şt.), 505 Bukaresst v, Bucureşti Bukere� v. Bucureşti Bulat (ţ. G.), 505 Bulceşti '�Sava de), 442 Bulgaria,. 35, 161, 196, 197, 203, 272, 332, 336, 401, 510, 530 [549] TABLA NUMELOR 6(9 Bulgarii, 9, 63, 152, 177, 179, 243 403, 404, 407 Bulgarey v. Bulgaria Bunea (Augustin), 15, 18, 22 ,23, 24, 25, 31, 52, 67, 70 Bunea (Dimitrie), 379, 380 Bungard (comună). 17, 52, 91 Buerebista, 408 BUil'gau v. Bulgaria Burkhardt (Iacob). 490 Buzahachar v. Buzău Buzău, 261, 490 Buzescu [Stroe}, 515 Buzeştii (familia), 515 Buzilă (Şt.), 506 Buznea [Elena], 526 C. Cacova (comună), 299, 305, 319, 456 Cain (fratele lui Avel], 62 Câlnic (sat), 12 Călugăreni, 144, 145, 146, 152, 206, 207, 208, 209, 212 Camariano (N.), 514 Cambridge, 186 Campana (Cesare), 164 Câmpia Turzii (gară), 385 Câmpul Pânii (lupta de pe). 335 Cămpulung, 514 Câncea (Ioan V.), 520 Cantacuzini (familia), 481 Cantacuzino (Constantin Stolnicul], 509 Cantacuzino (Matei), 510 Cantacuzino (Şerban). 8, 18, 28, 47, 80, 84, 85, 87, 518 Cantemir [Antioh], 482 Cantemir [Const.] , 482 Cantemir (Dimitrie), 482, 529 Cantemireşti, 482 Căpălnaş (sat). 539 Capidan (Theodor). 510, 512 Cappadocia, 475 Căpuş (comuna),' 471 Cara (comună), 497 Caracal, 242 Caracicoveanu (Ioan), 28 Carada [Eugeniu], 516 Caragoca [Saragossa] ,179 Caransebeş, 45, 398, 449 Caraş (judeţ). 405, 437, 448 Caraş-Severin, 467 Carcopino ( Jerome] , 512, Cardaş (Gh.), 525 Carintia, 463 Carloviţ, 398 Carnisch Caspar v. Kornis Gaspar Carol (arhiduce). 216 .Carol I (Regele României). 426, 504 507, 513, 516, 530 Carol 1 (regele Ungariei), 448 Carol III (regele Ungariei), 430 Carol V (împărat), 419 Carol de Hohenzollern (vezi Rege­ le Carol I al României), 426 Carol Pleşuvul, 324 Carol Robert, 322, 326, 327, 328, 336, 337, 338, 339, 342, 462, 465 Carpaţi, 331, 401, 402, 404, 406, 408, 436, 447, 458, 464, 475, 487, 507, 511, 532 Carpenetti (agent com.], 498 Carpi, 475 Carp ii getici, 407 Cana [Jean-Louis}, 510 Câz ta (mănăstire), 328 Cartojan (N.). 149, 150 Caşovia, 200, 204, 227, 236, 244, 259, 270, 284, 285 Cassagen v, Cazaci Cascchau v. Caşovia Cassiodorus, 475 Castellinard (agent com.], 498 Catargiu (Barbu), 511 Ca tina (Ioan), 163 [550] 6ClO TABLA NUMELOR Caucaland, 475 Cavalerii Teutoni, 314 Cavour [Camillo Benso, conte de), 436 Caoriolo [Tomaso}, 155, 288 Cayglawe v, Secui Cazaci, 58, 197, 217, 275, 276, 277, 285, 481 Cazan (oraş), 256 Cazimir (regele Poloniei), 44 Cayet (Victor Palma), 143 Cedrenus, 474 Celţi, 434 Cenad. 171 Cenad (Judeţ), 431, 432 CerceI [Petru), 513 Cerna (vârf, jud. Mehedinţi), 302 Cernaia, 517 Cernăuţi, 427, 500, 503, 506, 519, 522, 539 Cernavoda Săcelului (râu). 305, 319 455 Cervia (episcop de), 147 Cesarea, 475 Cetatea Albă, 196, 197, 198, 200, 492, 505, 531 Cetatea de Baltă, 420, 421, 423, 494 Cetatea de piatră, 63, Cetatea Lotrului, 341 Cetatea Nouă, 494 Chaky Istvan v. Csaky Istvăn Chalanusvad (localitate), 460 Chesarie de Râmnic (episcop). 535 Chilia, 142, 203, 492, 513, 531 Chioar (cetate), 356 Chioar (district), 41, 269 Chioara, 484 Chiojdu (localitate), 413 Chira (Gheorghe), 55 Chiriţă (Ilie). 516, 517 Chirnavoda v. Cernavoda Chişinău, 501 Chita (1.), 506 Chiţimia (Ion Const.] , 525 Choniates [Nicetas}, 474 Christian (decan). 486 Chyczo, 494, vezi şi Ciceu Cialdea (Lilio), 511 Cibin, 329, 332, 336, 446 Ciceiul, 337, 420, 421, 423, 460, 494 Cichorius (1.), 433 Cigola [boer], 513 Cimerieni, 407 Cincul Mare (sat). 217 Cindrelul (vârf), 305 Ciobanu-Botiş (Maria), 541 Ciomu (C. 1.). 513 Cioran (Gh.), 399 Ciorogariu (Roman), 540 Ci pariu (Timotei), 15, 16, 31, 39, 41, 49, 54, 65, 68, 72, 73, 80, 84, 503 qisnăd'ie 380 Ciuc, 11 Ciuhandru (Gh.). 429, 430, 432, 496 Ciurea (D.), 505 Ciurila (comună), 45 Cladova (sat). 151 Clain [Samuil}, 16, 18, 19, 20, 21 Clănău (spătar), 494 Claudiopoli, 262, 263, 289, 294 Claudiopolitanus (1. 1.), 147 Clausenburgk v, Klausenburg Clemenceau: (George), 393-394 Clement VIII (papă), 138, 147 Cloşca (Ioan Oargă], 538 Cluj, 9, 17, 67, 83, 99, 104, 175, 185, 191, 236, 253, 254, 259, 260, 266, 268, 269, 275, 277, 288, 292, 319, 321, 322, 323, 327, 351, 352, 354, 357, 366, 379, 381, 383, 384, 396, 404, 43'2, 439, 440, 441, 459, 489, 496, 49�, 499, 500, 502, 503, 507, 508, 519, 522, 536, 538 Cluj [cornitat}, 41 Cluj-Cojocna, 467 [551] TABLA NUMELOR oiI Cluj-Mănăştur, 460, 461 Clyn-Klein (Johannes, preot), 441 Coandă( general), 394 Codlea, 216, 330, 337, 390 Cohen (G.), 463 Cojocna (comun), 497 Co libaşi (sat), 538 Ci:illen v. Colonia Colorneschi (informator despre Mi­ hai Viteazul), 256 Colonia, 124, 135, 167, 184, 190 Comana (mănăstire), 33, 35, 36, 37, 479 Comneana [Anna}, 342, 474 Comneni [familia}, 476 Commor en v. Komorcn Conachi [Costache], 503, 521 Conceşti (sat), 413 Condurachi (Emil), 524 Condurachi (1. D.), 521 Conrad de Tălrnaciu, 456 Constanta, 403 Constantin cel Mare, 346, 348, 400, 412, 413, 514, 515, 524 Constantin Porfirogenitul, 332 Constatin Şerban, 39, 42, 481, 514 Constantinescu (N. A.), SOS, 509, 510, 511, 512 Constantinescu-Caracal [Pr of. Ilie), 517 Constantinopol, 8, 18, 19, 72, 74, 84, 127, 129, 140, 141, 142, 159, 160, 166, 168, 169, 197, 203, 204, 205, 208, 211, 212, 213, 223, 232, 234, 236, 240, 241, 251, 265, 272, 274, 275, 280, 350, 355, 396, 400, 407, 408, 413, 415, 424, 425, 481, 482, 505 Corbi (localitate), 367 Cor esi [diacon], 442 Corivan (N.), 505 Cornea (Ioan), 299, 341 Cornetul (mănăstire), 514 Comice Gaspar v,, Kornis Gaspar, Corona (Braşov), 166 Corvin Matia, 499 Cosimell i (Anton), 506 Cosma (Dr. A.l. 537 Cosma (Florea), 485 Costăchescu (M.), 362, 492 Costă chel (Valeria), 509 Coste Cârje, 494 Costea (Ioan), 497 Costescu (Teodorl. 516 Costin (Miron), 39, 481, 496, 505 Cozma Şarpe (ceaşnic), 494 Crabatea v. Croaţia, Crăciun (1.), 145, 146, 151, 174, 214, 443, 476, 486, 502, 507, 508, 512, 523, 525, 536 Cracovia, 486 Craiova, 515, 516, 517 Craioveni, 157, 518 Crângu-Sohodului (sat), 365 Cranstatt v. Kronstadt, Crasna, 356 Crasna (comitat), 41 Cremieux [Isaak Moses), 426 Cr irncii (războiul), 392, 435 Cripsbach (comună), 455, 456 Cr iş (localitate), 41 Crişan (Gh.), 485 Crişana, 477, 538, 539 Criştelec (sat), 370 Cristian (sat), 301, 335 Cr işul Repede, 328' Crişuri (vale), 451 Crivclnic-Coşuşteu [măn.], 513 Crnoiviâ [Arsenie ], 272 Croaţi [Horvat}, 9 Croaţia, 172, 289 Croce (Giulio Cesare), 149, 150 Cronburg v. Kronstadt Crucea lui Sânpetru (localitate), 515 Csabai . (Ştefan), 439, 440, 441 [552] T,ţBt.'i�(iNUMELOR D. Csăk (Matei), 328 Darius, 407 Csăki (Mihail), 382, 442 Dash [contesă], 510 Csaky [Istvăn], 217 David, 148 Csăky [Ladislau] , 8, 18, 21, 74, 84, 87 David (P.), 437 Cserei (Ioan), 11 Deăk [Farkas}, 74, Cserei (Mihail), 7, 11, 12, 21, 76, Debreţin, 328 77, 82, Decebal, 299, 300, 301, 302, 304, 309, Cugir (sat), 514, 515 433 Cumanii, 338, 362, 407, 470, 471 Decei (A.), 507, 508 Cunţa (sat), 318, 322, 324 Decei (V.), 333 Curtici (sat), 431 Deer [Iozsef}, 349 Curuţi, 11 Dej, 503 Cutlumuş [mănăstire], 399 De Martonne [Em.], 501 Cuza Vodă (Alexandru), 426,428,504, Demetrius de Radwan (nobil), 340 515, 524, 530, 535 Denis (Duval), 130, 135, 142, 186 Czapski (B. H.), 513 Denk (filius Demetrij de Radwan], Czeidiană (pădure), 390 340 Czobor (Bela), 313 Denis (1.), 141 Czocze (vezi Suceava), Densuşianu (Aron), 9, 526 Czod (sat), 379 Densuşianu (N.), 444, 456 Depner (Maja). 355, 396 Despina (soţia lui Neagoie Basarab), 517 Despot Vodă, 479, 481, 500 Deutschland 163, 180 Deva, 327, 329, 330 Diaconescu (E.), 505 Diehl (Ch.), 18 Dietrich (W olff), 173 Dilbaum (S.), 140, 142, 144, 145, 148, 162, 171, 195, 199 240 Dima (M. Ua), 381 Dimitrievici [arhimandrit}, 58 Dinculescu (N. Gh.). 519, 521 Dioclcţian, 412 Dionisie [Eclasiarhul}, 517 Dionisie (voevod). 449 III), 494 Disznojo [Cisnădie], 349 Divald (�.), 439 Dobâca (�pmitat), 41 Doboka (f1.ihail). 460 Doboşi (AI�, 466 Dobrescu (Nicolae) 15, 16, 48, 49 Dacia, 401, 402, 403, 406, 407, 408, 410, 411, 412, 413, 414, 432, 433, 434, 476, 477, 478, 514, 515 Dacia Romană, 411 Dacia Traiană, 475 Dacii, 433, 475, 477 Daco-Romanii, 434, 474 Dacso (Ioan), 8 Dadai (Ioan), 101 Daicoviciu (Constantin), 432, 508 Dalmatia, 333, 437 Dalmatini, 442 Damaschin (episcop), 525 Dămboviţa, 218 Dan (boier al lui Bogdan Danielescu (C.), 517 Daniil (călugăr), 32, 38, 48 Danubio v, Dunăre, Danzig, 98, 410 Daphna [localit. romană), 476 [553] TABLA NUMELOR 653 Dobrin (Dr. S.). 541 Dobrogea, 403, 405, 406, 407, 408, 409, 476, 531, 535 Dobrotă (Ioan), 299 Dobrotă (Nelu). 305 Dobrotici, 408 Dochturov [Gherasim, logofăt), 57 Doglioni [Nicolo}, 143 Domanovski (AL), 507 Domboriza v, Dârnboviţa Domjăn [Istvăn], 11 Domokos (Toma), 74 Donat (Ion), 515, 516, 517, 518 Donici (AL), 503 Dopsch (Alfons), 360, 433 Dorfi (Ferentz), 256 Dorotei [cronograful lui), 5,13 Dosoftei [mitrop.], 19, 482 Dosoftei (monah), 398 Dosoftei (patriarhul Ierusalimului), 64 Dozsa (Gh.), 328, 487 Dragfî (Ioan), 442 Drăgan (Nicolae), 342, 508, 523 Drăgan [postelnic], 421 Drăghici (Manolache), 526 Dragomir (Silviu). 8, 9, 10, 15, 16, 17, 19, 26, 32, 37, 40, 50, 54, 56, 57, 59, 60, 61, 88, 320, 455 Dragornir (spătar). 422 Dragoş [Eustratie, logofăt). 505 Dragoş [părcălab], 494 Dragoş (voivod), 320 Dragulev (P.), 513 Dresda, 135, 168, 190, 513 Dressler (A.), 124 Dricolomini v, Piccolomini Drubeta, 515 Drubeta- Theodora (cetate romană), 476 Dubrovăţ (sat), 493 Duca (Const), 482 Duca (Gheorghe). 481, 484 Duca Vodă, 535 Dudu (V.), 513 Duică-Bogdan (G.), 18 Dujev (1.). 127 Dukas (Mihail), 349 Dumbrava (sat), 497 Dumbrăverri (orăşel). 484 Duna v. Dunărea Dumitrache (cronicar), 513 Dumitrescu (AL T.), 516 Dumitrescu (Maria), 524 Dumitru (logofătul), 55 Dunagi v. Dunăre Dunan (Marcel), 510 Dunăre, 35, 128, 140, 142, 143, 151, 152, 197, 199, 205, 206, 207, 212, 220, 221, 222, 225, 226, 228, 230, 231, 233, 236, 239, 242, 245, 255, 257, 403, 404, 406, 407, 408, 409, 412, 434, 447, 476, 477, 482, 486, 492, 493, 508, 510, 512, 513, 514, 527 Danovici [cronografe de tipul), 513 Durand [Fleurry}, 135, 186 Durostor, 475 Durrien (Xavier), 392 Duşan (Ştefan), 400 Duzinchevici (G.). 513- E EDer (C.), 439 Ecaterina Il, 431 Eca terina (El ena], 517 Eckhart (Francisc), 358, 359 Eclesiarul (Dionisie), 518 Edelspecher [Sigismund], 430 Egen (Christ.), 183 Egenolf (Christian), 135, 174 F.geres (posesiunea), 461 Elekes (Ludovic), 508 Elena (Doamna), 33, 517 Elena (Ecaterina), 517 [554] " I F erdinand 1 (Regele României), 418, 489, 530 Ferdinand II, 341, 345, 346 Ferdinand de Austria (arhiduce), 419, 420-423 Ferhat Paşa, 144, 204, 205, 206, 212, 238 F errara, 160, 486 Ferrat Cicala Oglij v . Ferhat Paşa Fichur, 469 Fildermann (preşed. Evreilor din Ro- mânia), 428 Fileşd (moşie), 466 Filip de Macedonia, 407 Filitti (1. C.), 362 Filstich (ctitor în Cluj), 441 Finta (bătălia dela), 481 Finţescu [Georgeta], 522 Fischer (A.), 141 Fitz (Iosef), 525 Flămânda (biserica), 513 Flandra, 462 Flore-Sidor (Em.), 507 Florent (Simon), 320, 337 Florenţa, 480 Florescu (G. D.), 512, 517 Florescu (Gr.), 514 Focillon (H.), 463 F ocşani, 513 Foen (moşia), 437 F oggerisch v. Făgăraş Forgâch (Fr.), 479 Fotino (Dionisie), 514 Fotino (Gh.), 414 F otino (Ilie.), 513 Fotino (Teodor), 514 Fortunescu (Prof. C. D.), 515, 516, 518, 519 Frachetta\(Girolamo), 137, 139, 147, 148 " Francezi, �10, 501, 520, 535 Francisc 1 (regele Franţei), 501 Francisc Iosif (împărat), 511 Faber (Andrei), 494 Facciotto [Guglielmo] , 182 Făgăraş, 11, 27, 70, 278, 279, 323, 332, 366, 373, 421, 423, 440, 451, 467, 522 Fălciu, 43 Falke (W.), 350 Falkos (ramură a unei familii), 339 Fanarioţi, 425 F arfară (Alexandru), 415 Farkas (comite), 339 Farkas (Gy6rgy-Giorgi), 220 Feherwiz (vezi Rîul Alb) Fejer (G.), 318, 337, 340, 342 Feketehalom v . Codlea Fekete-Nagy (A.), 443, 445, 458 Feketewiz (vezi Apa neagră] Feleac (comună), 83, 385, 459 Feldioara (comună), 390, 421 F eneşel (sat), 497 TABLA NUMELOR F. Elescomora (localitate), 363 Elian (AL), 525 Elina I (Doamna), 480 Elveţia, 416 Elyad (castrum), 448 Emeric (ban), 449 Engel (Christian), 27, 31, 341 Enied v. Aiud Epaffi = Apaffi, 67 d'Ester (Karl), 124 Europa, 125, 150, 395, 400, 401, 406, 414, 440, 478" 527 Europa Orientală, 447 Eustatievici (Dimitrie'), 397 Eutropius, 476, 477 Eugen IV (papa), 486 Evrei, 394, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 483, 485 Ezis (soţia lui Decebal), 301 l- i I , } 1 , I 1. II .� i ! ./ ,1 [555] TABLA NUMELOR Miii Franco [Giacomo], 150 Francois 1 (regele Franţei), 521 Frank (Jakob), 129, 130, 137, 140, 144, 163, 172, 176, 178, 180, 183, 186, 187, 188, 196, 198, 206, 241, 242, 273, 274, 277, 279, 280, 281, 282, 283 284, 286 Frank (fiul lui Konye Bani), 340 Frankenstein, 185 Frankfurt, 124, 129, 135, 163, 164, 172, 173, 174, 176, 177, 178, 180, 183, 184, 186, 187 F rankreich, vezi Franţa Franţa, 163, 327, 391, 410, 416, 422, 435, 436, 465, 483, 491, 502, 504,524 Frey (Jakob), 129, 139, 141, 145, 148, 149, 173, 177, 212 FriedlieL (Jakob), 129, 184, 187 Frigyes (Pesty), 323 Frunteş [stolnic], 494 Fugger (familia), 125, 130 Fugger (Filip Eduard, conte), 125 Fulea-Fuleavici (1.), 497 Fumagalli (G.), 135 Furtună (Econ. D.), 511 G. Gabaldino [Francesco], 135, 161, 185 Galempto (Cetatea de Floci ?), 202 Gal [Grigore] , 497 Galaţi, 483 Gâldi (L.), 443, 466, 468, 469, 471 Galer (fiul unei Dace}, 412 Galeşul (comună), 319, 320, 342 Galiţia, 347, 401 Gallia, 411, 413 Gallienus, 433 Gullo (Alfonso), 524, 525 Galusdorf (comună), 455 Gambon (J.), 391 Gărleştenii (familia), 517 Gavriil (călugăr), 525 Gedeon, 148 Geiza 1, 349, 351 Gelu, 469, 471, 472 Genova, 403 Gentili (cardinal). 327, 329 Geoagiu, 15, 23 Geoagiul de Sus, 390 Georgescu [Anastase], 517 Georgescu (H.). 405, 409, 410, 414, 418 Georgescu (1. B.), 517 Georgescu-Corahia (Gh.I)�, 518 Georgescu-Paleolog (V.).· 516 Georgescu- Tistu (N.), 520 Georgevici (preot), 300, 304 Georgiceo (Atanasie), 345 Georgijevici (Bartholomei), 141 Georgio v, Giurgiu Georgius [plebanus], 329 Gepizil, 402, 434, 436 Gereb (voivod). 335 Geremia v . Ieremia Movilă Geremias Weywoda v, Ieremia Mo- vilă Gerendi (episcop), 422 Gerevich (L.), 439, 440 Germania, 126, 128, 416, 483, 499, 500, 502, 510, 513, 524 Germanii, 4, 393, 411, 429, 431, 432, 441, 451 Gerota (Prof. D.), 517 Geti, 408, 475 Geza II, 470 Ghenadie (mitropolit). 50, 51, 52 Gheorghe vezi Ghenadie (mitropolit) Gheorghe [magistru], 331 Gheorgheni, 76, 77 Gheorghe (Ştefan), 39, 42, 59 Gheorghiu (N. A.), 509 Gherasim [vlădică], 38 Gherghiţa (localitate), 39 Gherla, 262, 365, 536 Ghibănescu (G), 362 [556] b06 TABLA NUMELOR Ghica [Grigoraşcu], 8 Ghica (Grigore), 64, 481, 484, 512, 514 Ghica (Grig. Alex.], 483 Ghimeş (trecătoare) 331 Gigliot(t)i [Domenico}, 135, 160, 171, 185, 189 Gindely (A.), 154 Giovio (Paolo), 126 Girg(y)s v, Giurgiu Gismondo Battorio v . Bathori Si- gismund Giula Feyer v. Alba Iulia Giulafi v. Gyulafy Giurescu (C.). 331 Giurescu (C. Constantin), 361, 362, 365, 371, 372, 478, 480, 483, 484, 512, 513, 514, 515 Giurgiu, 146, 147, 150, 152, 167, 170, 174, 214, 220, 221, 222, 223, 225, 227, 230, 231, 232, 235, 236, 237, 239, 240, 423 Giurgiu [vornic}, 494 Gobbi (agent com.], 498 Gobdelăs (matematician), 509 Bobl (C.), 163 Goblinus (episcop). 341 Gociman (A.), 507 Goga (Oct.). 427, 428 Gogar] Membars v. Bogăthy MeI- chior Golescu (Alexandru Albu}, 415, 416 Golescu (Maria), 516 GoIescu (Nicolae), 415, 416 Golescu (Radu), 415 Golescu (Ştefan). 415, 416 Golescu (Zinca). 414, 415 Golescu (Zoe), 415 Golescu (Zoti) , 416 Goleşti (fraţii), 414, 415, 434 Golia [măn.], 505 Gollner (C.), 134, 140, 150, ISI, 153, 159, 163, 165, 172, 184, 186, 509, 511 Golubinski (E.), 28 Gombocz (Zoltan), 342, 363 Gooss [Roderich], 353, 418, 424 Gorgeny [Szent Imreh), 369 Gorgica v, Giurgiu Goroslău, 139, 155, 188, 285, 286. 288, 289, 291 Gorozdorf, 455, 456 Goţii, 402, 407, 411, 412, 413, 434, 475, 477, 514 Gottingcn, 168 Govora, 518 Govei (A.), 518 Grafendorf, (vezi Tîlişca] Graff (Bartolomeus), 135, 189 Graffius (Ioan). 79, 108, 109, 110, Grama (V.), 67 Gran [Strigoniu], 167 Graphundorf, 455 Grapini (Pamfil), 505 Grasshoff (R.). 124, 128 Graţiani [Gaspar], 479, 481 Grecescu (C.). 512, 513, 514 Grecia, 139, 169, 407 Grecii, 42, 75, 81, 432, 479, 482, 495 Gregorian (Mihail C.), 516 Grid [Eustatie], 397 GriechischWeissenburg v. Belgrad Grigoraş (E.), 505 Grigore Ghica Vodă, vezi Ghica Grigore Grosbois( localitate), 410 Grossdorf, vezi Să1işte Grosswardein vezi Oradea Groszschenk vezi Şura Mare Gutti [Ludovico], 421 \ . Gubasocsi [Ioannes], 116 GuilIau�e le Noir, 134 Gunesch '[Andrei], 7, 12, 82 Giins ( oraş], 422 Guran (Radu N.), 516 [557] TABLA NUMELOR 1i1i7 Gurghiul, 369 Gurzo (Johann), 494 Gutemberg (J.), 499 Gusti (D.), 503 Gyor (episcopia), 486 Gyula (trib) , 458 Gyulafi (L), 217 H. Hăbăşescul (Grigore), 43 Habata [Antoniu], 431 Habsburgi 8, 396, 419, 420, 422, 423, 424 Hacman (Eugen), 822 Haczak, 454, 455 Haines (Gheorghe), 397 Haller, (familia), 441 Haller (Petru), 341 Halphen (L.), 463 Halsgraben (şanţ), 306 Hamburg, 396 Hammer (J.), 145, 167, 529 Haralambeştii (familia), 517 Haşdeu [Bogdan-Petriceicu}, 502 Hassan Paşa, 205, 223, 227, 228, 229, 230 Haţeg, 41, 335, 450, 522, 533 Hatvăny (M.), 134, 181 Hebrin Hassan Bassa v. Ibrahim Aussan Paşa Helmolt, (H.), 533 Hermannstadt vezi Sibiu Henning (comite), 338, 339 Hensler [Leonhardt], 135, 167, 173 L'Herbette (A. 1.), 392 Herechide (M.), 393 Hessen (provincie), 463 Heumair v. Heymair Heymair (localitate), 287 Hidalmăs (sat) 460 Hilandar (mănăstire), 33 Hindenburg (Mareşal), 510 Hintz [Johann}, 27 Hirscher [Lucas], 423 Hirzel (S.), 438 Hmielnicki (Bogdan), 514 Hochsmann (Johannes), 424 Hook (K.J, 488 Hodoş (comună în Sătmar ], 33, 368 Hodoş-Bodrog (mănăstire), 33 Hodoş [Nerva], 163, 179 Holban (general), 395 Holban (Maria), 521 Holban (T.), 505, 510 Holtzendorf (Prof. H. Fr. von), 536 Homăn [Bălint}, 349, 359, 360, 443, 462, 469, 470 Homor [Evangheliarul dela), 500 Honterus [Johannes], 418, 424, 488 Horatius, 474 Horia, 365, 418, 535, 538 Horia (revoluţia lui), 509 Horvăth (Mihail), 139 Horvăth (Miklos), 439 Horwath (Walther), 313 Hotin, 273, 274, 494 Hotnog (T.), 513 Hradsin (palat), 155 Hubner (Georg), 135, f74 Hudiţă (1.), 524 Humor (mănăstire), 442 Hunedoara, 27, 41, 52, 323, 331, 390, 423, 445, 454, 467, 522 Hunedoara [cornitat}, 63 Hunfalvy (Pal), 342 Hungaria vezi Ungaria Hungern v, Ungaria Hunii, 402, 407, 436, 477 Huniade (Ioan), 346, 347, 397, 417, 534 Huniadeşti (familia), 440 Hurdea (V.), 507 Hurezi, 524 Hurmuzaki [Eudoxiu], 22, 125, 130, [558] TABLA NUMELOR 5ti8 131, 134, 139, 140, 141, 143, 144, 146, 147, 148, 149, 151, 152, 153, 154, 155, 159, 160, 161, 162, 164, 166, 170, 171, 176, 177, 179, 180, 181, 183, 242, 248, 282, 318, 325, 330, 334, 354, 444, 445, 456, 503, 504 Bust (cetate), 260, 269, 270 Huzar (Peter), 217 I. Iacimirkij (A. 1.), 525 Iacob [castelanul Ciceului}, 460 Ial omiţa, 224 Ianăş (protopop), 52 Iancu (Avram), 418, 538 Iancu Bogdan Voevod, 196 Ianicula v, Iancu Bogdan Ianoş Pater vezi Pater Ianoş Iarcu (Grigore), 502 Iaşi, 483, 501, 503,504,505,506,519, 522, 526 Iaszy (Oskar), 418 Ibaşîalău (sat), 484 Ibrahim Aussan Paşa, 197, 272, 285 Iehring (R.), 536 Ieremia Movilă, 183, 259, 260, 273, 274, 279, 287, 289, vezi şi Movilă Ieremia Ieremia [părcălab] ,494 Ignaţie (mitrop.), 505 Iladia( cetate), 448, 449, '459 Ilia (biserica din), 41 Papiu-Ilarian (Alex.), 22, 136, 140, 144, 188 Ilie [Remus}, 513 Illyricum, 434 Imperiul Bizantin, 513, 529 Imperiul Otoman, 123, 136, 141 Imperiul Otoman vezi Turcia Indii, 499 Ineu, 8, 31, 32, 33, 34, 36, 42, 45, 285, 432 Inhofer (Melchior), 345 Inocenţiu III (papa). 345.. 491 Ioachim (comite), 332, 333, 457 Ioan (arhidiacon). 56 Ioan Cazimir (regele Poloniei), 56 Ioan din Voya, (cnez), 448 Ioan din Tălmaciu (rebel). 338 Ioan (fiul lui Toma), 461 Ioan (principe), vezi Zapol ya Ioan Vodă cel Cumplit, '505, 535 Ioan II [Sigismund] , 98, 104, 441 Ioanopolie [Ienopole, Ivanopolis] , 33, 35, 37, 113 Ioanovici (Nic.). 514 Ioanovici [Vichentie], 398 Iohannes Crucifex, 390 Ionaşcu (1.), 505, 513, 516 Ionescu (Al. Sadi), 501, 525 Ionescu (Const. D.), eis Ionescu (Dimitrie), 59 Ionescu (Nic.), 503, 504 Ionescu-Nişcov (Traian), 510, 511, 512 Ionescu [Take], 393 Iordan (AL), 136, 137, 145, 153, 505 Iorga (N.), 9, 17, 18, 24, 31, 43, 45, 50, 51, 52, 55, 58, 63, 64, 70, 81, 83, 85, 87, 91, 131, 134, 137, 138, 139, 143, 144, 145, 146, 147, 151, 152, 153, 154, 155, 181, 242, 248, 282, 319, 331, 334, 362, 365, 401, 403, 409, 417, 424, 445, 507, 508, 509, 510, 511, 512, 517, 519, 522--523, 526--527, 529--530, 532--535 Iorga [Nicu], 526 Ior gu (b�er), 513 Iosif II, 348, 357, 380, 535 Ipsilanti [Alex.], 483, '510 Isac [vistier}, 493 ,Isae [vistier], 494 [559] TABLA NUMELOR Isaszeg (localitate), 330 Ismail, 198, 203 Isopescu (C!.), 144 Istvan Vajda alias Rezman v. Şte­ fan Răsvan Italia, 147, 353, 411, 412, 463, 478, 483, 502 Italieni (Wlassy), 225, 226,393, 442 Iuda Maccabeu, 148 Iuga (voevod), 513 Iuliu II (papa), 486 Iustinian, 400, 413 Ivanco [pitar], 493 Ivanovici (Nichita, cneaz), 58 J. Jaca (cetate), 479 .Iacubovich (E.), 469, 470 Jadoni, 536 .Iagelonii, 354 Jakab (Elek), 459, 468, 497 .Iatznitzky [boer polon}, 285 Jedicule, 76 Jena, 463 Jenio v. Ineu Jeremias Weyda v. Ieremia Movilă Jidani (vezi Evrei) Jiga (Nicolae), 539 Jirim Bastau v. Basta Gheorghe Jiului (munţi), 401 Johan (fiul lui Conrad), 337 Johannes [magistru], 448 Johannes (filius Petri), 340 Jordanes, 475, 477 .Iosika (familia), 442 .Iosika (Sigismund), 430 J6sika (Ştefan), 146 Juan [d'Austria Don.], 149 .Iuga (Avram), 373 .Iungmann (J.), 165, 166, 170, 181 185 Justinian, 475 Justiniana Prima, 476 Justus [Jonas], 126 K. Kacsics (familia) 339 Kădăr-Szabo (Ioan), 108, 110 Kakena (vezi Cacova), Kalaicsy (Şt.), 61 Kallay (Simon), 220 Kălnoky (Valentin), 74, 84 Kalocsa, 350, 354 Kaluzniacki (Emil), 525 Kanisay (Ianos), 220 Kaptereo (prof.), 58 Karăcsonyi (Jânos), 333, 339, 340, 344, 345, 346, 360, 436 Karad ja (C. 1.), 161, 511 Karol Herczeg v. Arhiducele Carol Kărolyi (L.), 488 Katosna [Sz.], 75 Katzianer [Hans], 421, 422 Kaunitz (\XI. A. cancelar), 356 Kechkes [castrum], 453, 460 Kemeny (Ioan), 44, 45, 46, 52, 480, 516 Kemeny (Iosif), 323, 446 Kende (trib maghiar), 458 Kendefi (familia), 442 Kerew (domeniul), 460 Kertbeny (K. M.), 164, 165, 167, 168, 170, 171, 173, 176, 182 185 Kezai (Simion), 478 Kezelius (Wolfgangus), 187 Kiepert (A.), 405 Kiew, 514 Kikelw (râu), 494 Kileck v. Chilia, Kimenites (Sevant), 400 Kiral Albirth v. Kirăly Albert Kiraly (Albert), 140, 144, 147, 207, 208 Kisch (Prof. G}, 418 [560] b6o' TABLA NUMELOR Kivar v, Chioar Klarwil (Victor), 125, 130, Klausenburg vezi Cluj Klebelsberg [Kuno], 469 Klein vezi J. Clyn Klein (K. K.), 418 Kleinpaul (Ioh.), 125 Kogălniceanu (Enache) 514 Kogălniceanu (M.), 424, 435, 50,3 Kolozs [comitat], 472 Kolozsvăr vezi Cluj Komoru [comitat], 176 Konigsberg (domeniu), 417 Konyoki (Josif), 324, 325, 326 Kopasz [palatin}, 328 Kopp [Georg}, 153 Korda [Sigisrnund 96, 97, 98, 99, IDO" 10,1, 10,7, 10,8, 10,9 Korda (Varvara) 10,1 Korenici (localitate), 32 Korenici [Longhin}, 33, 34, 35, 37, 39 Kornis [Gaspar], 147, 216, 236, 258, 262, 264, 268, 275 K6s (K.), 439, 443 Kosice (oraş), 165 Kossyce v. Caşovia Koszeg vezi Giins Ki.itzschke (Dr. Rudolf), 463 Kovar, vezi Chioar Kovări [Lăsz lo}, 321, 325, 328, 330" 335 . Kovăsznai (Petru), 63 Kozakok v. Cazaci Kozep Vincz (vezi Mihalţ) Krasser [Ieremias], 130, Kreuzer (doctor), 380, Kronstadt vezi Braşov Kuduk�Kainargi, .425, 483 Kuespatoka (sat), 448 Kutschera (R.), 424, 429, 489 Kuzarvar (domeniul) 460, Kyreh (vezi Cârta], 452 Kabos [Găbor], 93 L. Lactantius, 412 Ladislau (voevodul Transilvaniei), 327, 328, 329, 336, 352, 454 Ladislau cel sfânt (rege ungur), 436, 469, 470, Ladislau IV (Cumanul), 330" 331, 333 Laita(râu), 348 Lambrino (S.), 514 Lamp (H.), 165 Lamprecht (Karl), 533 Lancrăm (comună), 55 Lanczy (Iuliu), 344 Lapedatu (A.), 390" 393, 50,5, 519. 520, Lapedatu (Ioan Al.), 22, 31 Lăpuşncanu (A!.), 442, SD5 Lascaris (M.), 9 Laski [Ieronim] , 421 Lasle Peter v. Laszlo Peter Laslo [Peter], 253 Lăszay (fam.), 441 Laţcu (voevod), 454 Lateran, 50,0, Latomi (Sig.), 181, 184 Launice v . Ialomiţa Laurian [August Treboniu], 22, 31, Lantenbach Konrad v. Franc Jakob Lavoisier (Anton), 536 La vrov (P. A.), 525 Laxenburgh, 116 Lăzo vezi Lăszay Lebr (A%ert), 342 Lecca (O. C.), 516 Lechinţa de Mureşt (sat), 413 Lechner (P.), 439 Lederata, 476 [561] TABLA NUMELOR 561 Ledru-Rollin (Alex. Aug.) , 390, 391, 392 Legrand (E.), 136 Leipzig, 125, 424, 438, 499, 502, 533 Leko (fiul lui Moch), 326 Lemberg, 442 Lendva (localitate). 214 Leon Vodă, 479 Leon X (papă). 487 Leopold I, 8, 18, 112 Lcopold II, 357, 417 Lepanto, 148, 149 Leroux (E.). 163, 409 Leşii vezi Polonii Lieşti-Tecuciu (sat). 522 Leurenthe [magister}, 459 Leustachie (voivod), 470 Levant, 128 Leywolschen v. Lwoswki Lich (localitate), 187 Lindau (Paul), 510 Lipova 32, 33, 160, 171, 264, 421, 423, 536 Lippa v. Lipova Litovoi [voevod], 331 Liturorius [Cornelius], 181 Liverpol, 523 Lochner [Cristof] , 131, 135, 168, 178 Loc(h) ner (Ioachim). 167, 173, 178 Lona (comună). 497 Londra, 79, 100, 102, 160, 392 Lorena, 364 Loviştea (localitate). 319 Lozs (oraş). 370 Luca Arbore (portar), 494 Luca (evanghelist). 40 Luchi [Leontin], 506 Luchs [Hans], 135, 169 Ludovic de Anjou, 340, 352, 487 Ludovic cel Mare, 314, 410 Ludovic II, 419, 420, 421, 423, 449, 459 Lugasch v. Lugoj Lugoj, 45, 285, 536 Lugojan (Iacob), 388 Lukăcs (A.). 488 Lukaris (Chiril), 33 Lukinich (E.). 34, 443, 444, 445, 446 Lungu (V.). 505, 520 Lupaş (Ioan), 9, 17, 18, 19, 21, 22, �,��, �,�, �,�,�, � 70, 79, 80, 88, 112, 320, 327, 328, 333, 351, 352, 354, 375, 382, 383, 418, 498, 507, 532, 537 Lupu (Iacob). 384, 385 Lupu Mehedinţeanu (Paharnic). 513, 517 Lupu (Maria) ,385, 386 Lupu (Vasile). 400, 442, 480, 481, 484, 505, 522, 530 Luser [Adolf], 418 Luther (Martin). 133, 487, 491 Liitzenkirchen (Wilhelm). 184 Luxemburg, 418 Lyndva v. Lendva Lyon, 134, 162, 172, 184, 186 Lwoswki (voevod)), 280 M Macarie (tipograf). 500 Măcelariu (Ilie), 497 Măcelariu (Irina), 302 Macerata (oraş), 135, 173 Măcin (localitate). 198, 524 Mackrowitz [Herzog von}, 256 Madjaren vezi Unguri Madrid, 523 Magasligeth (posesiune). 461 Magdeburg, 186, 187, 188, 523 Maghiari 4, 478 lVlagutzsch v, Mureş Magyar-Bocsârd (sat), 453 Magyar Banabiky (sat), 453, 454 36 [562] &62 TABLA NUMELOR Magyar bared (sat), 453 Magyarfrăta (sat), 453 Mayar Kapus (sat), 453 Mahala (localitate preistorică], 513 Măhumet v, Mehemed Maicov (istoric rus), 61 MaHat (Ştefan), 421, 422, 442 Maior (Petru), 19, 21, 31 Maiorescu (1.). 50.4, 50.5, 50.6, 511 Maiorescu (Titu), 398, 511 Makkai (1.), 17, 26, 443, 447, 449 Makusew (istoric sârb), 145 Malaspina, 258, 264, 266 Manciulea (Ştefan), 50.9, 510. Mangra (Vasile), 3, 16, 18, 19, 20., 21, 24, 25, 27, 28, 31, 42, 49 64, 68, 76, 84 Manlius (Johanne:s), 215 Mansfeld [von] , 235 Manuilă [Sabin], 40.9 Maramureş, 41, 50., 323, 356, 365, 40.1, 40.2, 405, 427, 447, 450., 462, 467, 50.9, 538 "Maranii" (Evrei botezaţi), 424 Marchploest v. Ploeşti Marohtaler (Veit), 144, 147, 151 Marcu Crăişorul, 136, 153 Marcu Voevod, 516 Mărcuş (Ioan), 521, 523 Marczali [Henrich], 326, 330. Mardare [mitr op.], 50.5 Mărdărescu (General), 395 Marea Mediterană, 527 Marea Neagră, 40.2, 40.3, 40.6, 40.8, 424, 492, 493, 513 Margareta din Meseş, 471 Mărginenii, 485 Maria (împărăteasă bizantină), 349, 420. Maria (mama lui Sava Br ancovici], 31 Maria (regina României), 515 Maria (regina Ungariei), 319, 341 Maria Teresia, 347, 356, 483 Marienburg (Friedr.), 332, 390. Marienescu [Anastasie}, 437 Marinescu (C.), 9 Mariscus (râu), 413 Mărki [Săndor}, 86 Marmaţia (comitatul), 63, Marmeliuc (D.). 137 Martelini [Sebastiano}, 135, 173 Marnavic (1. T.). 346 Marte-Lazar (1.), 506 Marţian (Iulian), 30.7, 321, 50.6 Martin [Sept.}, 50.4, 50.8 M.artinuzzi (Gheorghe), 354, 441 Marula (fiica lui Mihai Vit.) , 524 Marusch Wiwar v. Uioara Mateescu (C. N.), 516 Matei al Mirelor [mitrop.], 136 Matei Basarab, 33, 479, 480., 481, 50.5, 518 Matei Corvinul, 486 Matei din Lipova, 32 Mateiu (Ioan), 320. Mateiaş Voevod, 518 Mathias (arhiduce), 261, 263, 264, 275, 281 Mathieu (agent com.], 498 Matia (comite). 460. Matia Corvin, 354, 417, 419, 442, 499, Mavrocordat (familia), 535 Mavrocordat [Alex.], 484 Mavrocordat [Const.], 482, 483 Mavrocordat (Ioan), 482, 483 Mavrocordat (Nicolae), 398, 482, 50.9 Mavrocordaţii, 482 Mavrogheni (Nic.), 483 Mavrogheni (P.), 50.4 l\1axim (patriarh), 19 MaximVian (arhiduce), 131, 132, 152, 167, 242 Mayer \Lucas), 135, 168 Mazzini '(Giuseppe), 392 [563] TABLA NUMELOR , 563 Mazzuchelli (G.), 135 Mecca, 141, 213 Mechni v. Măcin Medgyessi (Samuel), 78, 95, 108, 109, 110 Mediaş, 217, 279, 422, 484, 489 Medici [Giovanni], 487 .Medini (M.), 136 Mediterana (Mare), 403 Meggiers v. Mediaş, Meggyes v, Medjaş Mehedinti (jud.), 427, 513, 515 Mehedinţi (S.), 514 Mehemed III, 131, 141, 143, 159, 164, 169, 172, 173, 177 Meiner (Felix), 424 Melanchton (Filip), 128, 418 Melhisedec (episcop), 361, 504 Melich (1.), 363 Melitcota (proprietate), 32 Melzer (J.), 488 Meqgyes (Simion), 461 Merceneria (centru comercial), 127 Mercurea (scaunul), 217 Mersk-Mocirlă (localitate), 413 Meruţiu (V.), 323 Meseş (poarta), 471, 472 Mester (MikI6s), 510 Mester (P.), 469 Meteş (Ştefan), 26, 47, 64, 85, 503, 504, 519, 521, 522 MleDirer [Theodor}, 129, 130, 137, 154, 155, 180, 181, 184, 187, 256, 257, 271, 272, 273, 274, 275, 276, 280, 281, 282, 283, 284, 291, 295 Meţianu (Ion), 539 Metternich (Clemens Wenzel, can- celar), 514 Meyronnet [baron}, 504 Micăsasa (sat), 322 Michael gewessnen Weyda v . Mih­ nea Turcitul .Michael Weyda v. Mihai Viteazul Michal Valăsky Vejvody v, Mihai Viteazul Michelet (Jules), 391 Michel le Brave v. Mihai Viteazul Michele Voivoda v. Mihai Viteazul Michel Tesca v, Mihalcea lvlichel Torofski v. Mihnea TurcituI Mickiewicz (Adam), 391 Miclescu-Prăjescu (1.), 513, 514 Micu (E.), 513 Micu-Clain (Ioan), 417, 485 Miercurea Sibiului, 319 Mihai Viteazul, 34, 55 ,121, 123, 125, 12� 130, 131, 13� 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 151, 152, 153, 154, 155, 1.:>9, 163, 177, 179, 180, 181, 183, 186, 187, 188, 189, 190, 191. 195, 197, 198, 199, 206, 210, 217. 220, 236, 240, 241, 242, 244, 245, 247, 251, 252, 254, 255, 257. 261, 263, 264, 265, 267, 273, 274, 275, 278, 279, 280, 281, 282, 283. 284, 285, 287, 288, 289, 290, 29'1. 292, 293, 294, 295, 355, 384, 417 426, 478, 480, 484, 505, 509, 510. 511, 521, 524, 530, 535 Mihai 1 (Regele Românilor), 508 Mihai II (episcopul Milcovului}, 487 Mihail Radu (voevod], 481 Mihail şi Gavril (arhangheli), 349 Mihăilescu (Căpitan), 510 Mihăileseu [Vintilă}, 405 Mihailovici (P.), 505 Mihalcea (ban), 262, 269 Mihald (localitate), 449, 462 Mihali (1.), 444 Mihali (T.), 488 Mihali Vaida v. Mihai Viteazul Mihalţ (comună), 445, 457 Mihnea Thrcitul [voevod}, 223, 228. 229 Mihnea III, 481, 518 [564] 564 TABLA. NUMELOR Mihordea (V.), 510, 511 lI'li j e (Mihail), 17, 62, 91 Milano, 179, 181, 350 Milanta (agent com.], 498 Milcovia (episcopia), 486, 487, 488 Miliţa (Doamna), 517 Mill (Stuart), 536 Miloia (1.), 432, 519 Minea (1.), 504, 505, 519, 523 Mircea cel Bătrân, 319, 482, 505, 512, 534 Mircea (Ioan Radu), 524 Mirislău, 154, 275, 278, 279, Miron Barnowski, 480, 481 Miron Cristea (patriarh), 507 Miskolczy [Istvăn], 327 Mistiche (domeniu), 461 Mitrea (B.), 513 Mitteis [Heinrich] , 325 Mocani, 403 Moch (nobil), 326 Mocioni [Iam.], 437; 541 Mocioni (Alexandru), 437, 438, 539 Mocioni (Andrei), 437, 438 Mocioni [Antoniu Marin Alexan- dru), 437 Mocioni (Eugen), 539 Mocioni (Ionel), 437 Mocioni (Petru), 539 Mocrea (localitate) 42 Modena, 135 Moesia, 434, Moga (Ioan), 319, 320, 432, 458, 471, 507, 508, 510 !vloga (Vasile) ,398, 399, 497 Mohăcs, 354, 397, 404, 418, 419, 479, 487 Moise Szekely, 261, 267, 279, 479, vezi şi Szekely Moise. Moise-Vodă, 421, 517 Moisei (localitate în Maramureş, 67 Moisil (Iuliu), 506, 507, 519-523 Moldau, 163, 164, 173, 174, 183, 198" 210, 212, 213, 231, 235, 236, 238, 259, 266, 273, 274 Moldauer, 140, 197, 198, 199, 202,. 206, 209, 210, 212, 236, 274, 286, 287 Moldavia, 161, 164, 173, 183 Moldavie vezi Moldova Moldavii, 207 Moldaw v, Moldau, Moldova, 7, 39, 42, 80, 139, 154, 196" 222, 241 265, 336, 342, 355, 357, 361, 362, 368, 371, 373, 396, 401, 402, 405, 407, 413, 417, 420, 421, 425, 426, 433, 441, 442, 464, 468, 479--484, 486, 492--495, 500, 503, 505, 510, 511, 513, 514, 520, 522, 526, 530 Moldova Nouă, 484 Moldovenii, 43, 402, 425, 493 Moldoviţa (biserica dela), 442, 493 Mommsen (Th.), 474 Monchevici (General rus), 511 Mongoli, 451, 452 Morariu (Iuliu), 506 Moravcsik (Juliu), 350 Morlac (Vlah negru), 346 Moruzi [Alex.], 484 Moruzi (Prinţul Constantin), 511 Moscopolea, 437 Moscova, 8, 17, 51, 54, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 190 Moscovitul Gheorghe,l7 Mosgaw v, Moscova Motogna (V,j, 505 Mototolescu (N, Dumitru), 369 Movilă, [Iam.}, 442 Movilă (Gavril), 505 Movilă \{petru), 513 Movilă t$imion), 137, 505 MovileştH, 479 Miiller (Heinrich), 302, 303, 304, 307, 308, 313, 314, 316, 318 [565] TABLA NUMELOR 665 Miiller [Georg}, 322, 333, 338 Mlillerr (Wolfgang), 358 Miinchen, 124, 162, 167, 171, 172, 416, 438, 439, 513. Miinsţler, 190 Muntenia, 196, 280, 334, 354, 355, 357, 391, 417, 422, 425, 426, 433 449, 464, 481, 482 Muntenii, 43, 495 Munţii Apuseni,302, 365, 538 Munţii Oltului, 305 Munţii Sebeşului, 331, 334 Munţii Sibiului, 331 Mureş, 40, 276, 277, 305, 318, 322, 323, 324, 329, 335, 336, 404, 413, 431, 451, 472 Mureşan (Andrei), 437 Mureşan (Elena), 523 Mureşan (Sever), 506 Mureşanu (Fl.), 496 Mureşianu (A.), 503 Muşat (nobil), 454 .Muşlea (Candid), 397, 398, 399 Mutij (Nicolo), 161, 162, 170, 175, 176, 177, 179, 180, 183 N. Nădasdy (Francisc), 214 Nădlac (comună), 431 Nadhîalu (comună), 455 Naghiu (E.), 507 .Nagy (Imre), 318, 340, 479 Nagy Sink v . Cincul Mare Nalăczi (Ştefan), 11, 77, Nan (Ioan), 373 Nandriş [Grigore}, 510 512, 513 Nalăczi (familia), 442 Napoca vezi Cluj Napoleon 1, 513, 520, 523 Napoleon III, 426, 505 Napoli, 498 .Năsăud, 506 Nassinger [Leorihardt}; 135, 176 Naude (Gabriel), 500 Neagoc Basarab, 400, 417, 517 Neagu [vornic], 421 Neamţ (cetatea), 481, 482, 494 Neamţ [rnăn.}, 525 Necşulescu (C,), 510, 512, 513 Neculce (Ioan), 7, 481, 496 Neda (1. M.), 513, 515, 516, 518 Nedeia, 515 Negrilă [pârcălab] , 494 Negruzzi (C.), 503, 514 Nemţi, 423, 424, 494 Nenada (Ioan), 390 Nester Weissenburg v. Cetatea Albă Nester Weiwar v. Cetatea Aibă Nestor (cronicarul), 477 Neuna (localitate), 328 Neumann (Cari), 332 Nicolae (fiul lui Conrad de Tălma- ciu}, 322, 336--340, 342, 456 Nicolae (mitropolit), 399 Nicolae V (papă), 500 Nicolaescu (Em. o-). 517 Nicolaescu (Şt.), 512, 518 Nicolaescu (Stoica), 516, 517 Nicolaiescu-Plopşor (C. S.), 514 Nicolaid (familie), 517 Nicolaus (Pictor Poloni], 67 Nicolaus [Hlius Petri}, 340 Nicopole, 132, 152, 161, 177, 190, 205, 206, 236, 243, 245, 246, 248, 249 Nietzsche (Friedrich), 491 Nifon (viaţa lui), 514 Nipru, 256 Nistor (Ion LJ, 512 Nistru, 199, 274, 395, 401, 402, 403, 484, 492--493, 496 Nitra, 220, 342 Nogfalu (sat), 455, 456 Nogrăd [comitat}, 332, 339, 342 Nopeea (familia), 442 [566] 066 TABLA NUMELOR Niirnberg, 105, 124, 128, 131, 135, 167, 173, 177, 178, 182, 188 Nyăry (Paul), 270. Nyitra v. Nitra O. Oarda (podul), 40. Obluciţa (localitate), 198 Obrenovici (Miloş), 30.2 Odivoianul (căpitan), 43 Odobescu (AL), 50.4 Odony v. Hotin Oesterreich v. Austria Ofen v. Buda Ohaba Sârbească (comună), 536 Oituz, 331, 40.1 Olachi, 467, 468 OIachi vezi Valahi OIaci, 467, 468, 473 Olăh, 468, 473 Olăh Banabiky (sat), 453, 454 Olăhbărod vezi Magyarbăr6d Olăh-Boesărd (sat), 453 Olăhîrăta vezi Magyarfrata OIăherkes vezi Szaszerkes Olahkapus vezi Magyarkapus Olăhtelke (sat), 452 Olahus (Nicolae), 442 Oltenia, 365, 373, 426, 427, 433, 482, 516, 518, 519 Olteni, 514 Oltul, 324, 321, 334, 336, 341, 451 Omlas (cetate), 320. Omul Negru vezi Nenada 1. Onciul (D.). 319, 50.5, 519, 521, 522 Dprescu (G.), 512 Oradea, 177, 242, 244, 251, 270., 283, 344, 413, 450., 467, 495, 522, 536, 539 Oradea (capitlul din), 450 Orani Peter v. Petru Armeanul Orăştie, 41, 217, 322, 329 Ordessos, 413 OrIat (cetăţuia), 299, 30.0., 30.3, 304,. 30.5, 320., 322, 323, 335 Orlea (comună), 335 Orsau v. Rahova Ostrovul (biserica), 517 Oţetea (A.) , 489, 490., 491, 492 Otto Bavarul, 327-329 OUo Conrad (consilier), 30.2 Otto Wittelsbach, 352 OUo III, 359 Ovidius, 474 P. Păcăţeanu [Theodor V.), 536 Padova, 160., 479, 486 Pais (Dezs6), 342 Paisie (Radu Vodă), 516 Palade (T.), 389, 390. Palamide (Gheorghe), 136 Paleologi (familia), 476 Palos (Ştefan), 75 Pănade (sat), 322 Panaitescu (P. N.), 512 Panaitescu (P. P.), 137, 144, 189, 513, 514 Panonia, 411, 469, 470., 472, 476, 477, 478 Pântca (V.), 50.5 Panu (A.), 50.3' Papacostea (V.), 513, 514 Papadopol (familia), 517 Papahagl (Valeriu), 511 Papiu (general Dr. AI.) , 517 Paris, 134, 135, 159, 163, f65, 172, 186, 390, 391, 392, 393, 394, 395,. 40.9, 410., 463, 50.4, 523, 525, 526 Pârvan (V.), 40.1, 40.6 I'ărşcoveanu (Dumitrana), 415 Pasarovit� (pacea dela), 40.3 Pascu (Şt.), 493, 497, 498, 50.7, 50.8, 511, 541 \ Pasko (Cristofor). 18, 21, 74, 84 [567] TABLA NUMELOR 567 Pasteiner (istoric de artă), 439, 440 Paştiu (preot), 17, 70, 71, 91 Pastor (L. v.], 139 Patak (sat), 454 Patăchi (1. ep.}, 485 Pater (Ioan), 75, 80 Pătraşcu (Voevod), 513 Pătruţ (jude), 67 Patsch (C.), 413, 433 Paul (episcop), 470, 471, 472 Fauler [Gyula}, 324, 325, 330, J51, 470 Pâus [Ivân] , 340 Pavel (apostol), 60 Pavelea (1.), 506 Pavia, 135, 179 Pazman (Petru), 345 Pecenegii, 30, 331, 332, 333, 362; 'I07, 436, 451, 457 Pecica (localitate), 413, 432 Peez [oberster ], 284 Peixotto (Beniamin), 428 Pcllerdi (petru), 146, 148, 174, 175, 214, 222 Pemiflinger (Marcus), 422, 423 Peninsula Balcanică, 409, 531 Pereceiu (sat), 369 Periam (localitate), 413 Pernice (A.), 145 Persia, 179, 182 Perşii, 408, 479 Perugia, 173 Pesta vezi Buda-Pesta Pesty (F.), 331, 332, 339 Petcr (istoric de artă), 439 Petit (E.), 465 Petranu (Coriolan), 438, 439, 440, 441, 442, 443, 507, 508 Petreşti [Petersdorf}, 82, 338 Petri (H.), 369 Petrică (comis), 494 Petrifalău (sat), 7, 12, 338 Petrescu-Dâmboviţa (G.), 413 Petrograd, 523 Petroşanu (Dragoş P.), 517, 521, 524 Petru [magistru] , 454, 494 Petru Armeanul, 276 Petru Cercei, 513 Petru de .Iara, 460 Petru Movilă, 513 Petru (popă), 52, 91 Petru Rareş, 417, 420, 421, 423, 425, 442, 517, 534 Petru Şchiopul, 425, 509 Petru (voevod), 453, 454 Pctrus Chech de Dyznonyose, 340 Petrus (magister), 448 Picard (E.), 163. Picenati, 471 Picot (Emil), 504 Pic.colomini [Silvio], 147, 225, 233 Pichena [Curtio}, 146 Pietr oasa [localitate]. 413, 475 Pijkolomin Sylwius v. Piccolomini Silvio Pilleholte (Jean). 134, 135, 172 Pillette (J.), 391 Pilltas (Emile), 409 Pilsen, 264, 265, 266, 271, 722 Piper [Otto}, 306 Pipoşiu (Petru). 497 Pipoşiu (Victor), 497 Pirenne (H.), 463 Pirinei, 479 Piuariu (Ioan), 375, 376, 377, 378, 397, 380, 381, 382, 383 Pius II (papă), 418 Platea [bă tălia dela), 155 Plcsonit v. Plevna Plcvna, 243, 250, 423, 509 Ploeşti, 261, 389 Poarta, 422, 480, 481, 484 Poarta Meseşului, 31, 32 Podolia, 174, 256 Podul Dâmbovicioarei, 314 Pojon, 357 [568] 0.68 TABLA NUMELOR Pokoiy (J6zsef), 27 Poliecii vezi Poloni Politeni, 521 Pollock (K.), 536 Polonia (Polen), 33, 40, 43, 44, 56, 58, 107, 174, 254, 257, 267, 269, 270, 273, 280, 359, 368, 402, 403, 414, 421, 422, 425, 492, 493, 514 Polonii, 44, 58, 260, 273, 274, 279, 280, 286, 287,292,431,481,493,511 Pomescu-Gilly (A.), 124 Poni (Ion), 503 Pontul Euxin vezi Marea Neagră Pop (Vasilie), 502 Pop tViola}, 510 Popa (Gheorghe), 45 Popa-Lisseanu (G.), 324, 328, 346, 474-478,513 Popa (Roman), 45 Popazu (Ioan), 398 Popea (Nicolae), 31 Popescu (G. B.), 509 Popescu (M.), 505, 513, 515, 516, 521, 522 Popescu-Cilieni (Diacon 1.), 516, 517 Popeşti v. Antonie Vodă din Popeşli Popiţan (V.), 507 Popovici (Gheorghe), 22 Popoviciu (Servian), 497 P6r [Antal], 327, 329, 331 Porphirogenitus, 474 Porţile-de-Fier, 515 Portugalia, 424 Porumbac (sat), 366 Porumbacul-de-Jos (sat), 366, 367 Porumbacul-de-Sus (sat), 366, 367 Posada, 478 P otaissa, 434 Potra (G.), 513 Praga, 128, 135, 143, 145, 146, 155, 162, 165, 167, 169, 175, 176, 182, 184, 186, 187, 189, 190, 191, 206, 237, 239, 275, 281, 282, 283, 288, 291 Pragues v. Praga Preda (Ioan), 320 Predescu (L.), 505 Pressburg, 430 Principate Române, 123, 128, 131, 143, 441, 442, 443, 479, 483, 484, 498, 504, 505, 512, 513, 514, 520, 522, 530, 531 Priscus, 476, 477, Probata (mănăstire), 442 Procopius, 474, 475, 476, 4.77 Proilavia (eparhia), 481 Prusia, 435 Prut, 401-402, 475, 477, 492, 493 Pruteanu, 513 Pulszky (istorie de artă), 440 Pumnul (A.), 503 Puşcariu Ioan (cavaler), 320, 337, 444 Puşcariu (Ilarion), 64, 320 Puşcariu (Sextil), 508 Putivlia (localitate), 17, 50 Putna, 475, 493 Q. Quinet [Edgard], 391, 434 Qvzyl elma-Rim, 141, 142, R. Raab (cetate), 178, 213, 223, 226, 238 Rab v. Raab Racoce (T eodor), 521 Racolţea-Rakoczi (familia), 525 Racoviţă (Ana), 415, 416 RacoViţă"\(Const.), 483, 513 Racoviţă [fam ilia], 482 Racoviţă (Mihai), 483 Racz-Sârb,\ 32 [569] TABLA NUMELOR 569 .Racz (Petru), 33 Rădăuţi, 493 Radmanuta (proprietate), 32 Radojciă, (Nicola), 9 Radonic (Iovan), 7, 27, 50., 58, 87 Radu cel Mare, 417, 519 Radu dela Afumaţi, 72, 334, 389 Radu Mihail (voivod), 518 Radu Mihnea, 479 Radu Negru, 313 Radu Şerban, 479, 530., 535 Radu Vodă, 389 Radul Vodă Paisie, 516 Rădulescu (Andrei), 537 Rădulescu (Ioan Eliade), 50.2, 50.9 Ragusa, 127, 136 Rahova, 243, 250. Raie, (1.), 9 Rakoczy (familia), 11, 354, 355, 363 Râkoczi (Francisc II), 40.9, 410 Răkoczi (Gheorghe Il. 36, 41, 3%, 480., 481, 484, 525 Răkoczy (Gheorghe II), 15, 23, 39, 40., 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 49, 50., 51, 52, 58, 59, 60. Răkoczi [Slgismund], 32 Rakolch (domeniu), 461 Răkos (comună), 11, 325, 419 Rally (fam.), 163, 172, 184, 517 Râmneanţu (P.), 437 Râmnic, 518, 525 Rămnic- Vâlcea, 398, 399 Rascia, 213 Răşinari, 522 Rath (Kăroly), 328, 339, 340. Raţiu (Augustin), 388 Raţiu (Emilia), 387 Raţiu (Iacob), 387 Raţiu (Ioan), 383, 384-387, 515 Ratzen v. Sărbi, 196 Ravăzdy (Gyorgy), 268 Receu [Sava], 373, 374 Recidava, 476 Rcdy (Francisc), 44, 46, 47 Redern (Melchior), 177, 242, 244 Regensburg, 135, 169, 189, 420. Regleanu (M. G.), 521, 525 Reicherstorffer (G.), 420. Reinerth (K.), 486, 487 Reinhenckel (Andreas), 182 Reissenberger (K.), 318 Renouard (Ph.), 135 Reschner (M.), 332 Revai [enciclopedia]. 486 Revai (Petru), 348 Rhemaxes (rege get), 40.8 Rialto (localitate), 127 Ricardus (călugăr), 478 Rigas [Velestinilis}, 514 Rinaldo de Modena (duce), 340. Ringgraben (şanţ), 30.7 Rin, 527 Rîul-Alb, 454, 455, 456 Robaia (schit), 513 Rodna, 40.2, 421 Rogerius [magister] , 324, 478 Rogojel (comună), 497 Roma, 134, 135, 139, 145, 147, 160., 161, 162, 164, 170., 171, 172, 175, 176, 177, 178, 179, 180., 182, 183, 185, 189, 345, 350., 393, 411, 412, 486, 487, 511, 521, 534 Roman. 413, 493, 50.4, 524 Romanaţi, 482, 516, 517 Romanescu [aviatorul Ion T.), 517 Romanescu (M.), 515, 517, 518, 519 România, 393, 394, 395, 40.1, 40.3- 40.6, 40.8, 410., 414, 418, 425-428, 433, 435, 489, 494, 50.0., 50.2, 50.5, 50.7, 510., 530., 533, 535, 537 Romanii, 40.7, 40.8, 411, 412, 470., 477, 478, 490., 533, 534 Românii, ,3 4, 15, 19, 23, 25, 31, 42, 47, 62, 63, 75, 81, 137, 163, 316, 318, 323, 331, 333, 342, 368, 372, 384, 385, 387, 390., 392, 398, 40.1, [570] 1i70 TABLA NUMELOR 404, 405, 407, 417, 418, 426, 428, 432, 436, 437, 439, 441, 442, 444, 448, 449, 454, 456, 464, 465, 466, 468-470, 472-481, 485, 488, 497, 500, 503, SOS, 507, 509, 510, 513, 516, 518, 519, S21, 523, 524, 529, 531, 533, 534-537, 539 Romer [Floris], 324 Romier (L.), 441 Romula (cetate), 515 Rosenthal (J.), 162 Roşescu (Tuliu), 497 Roşescu (Vasile), 497 Rosetti re. A.), 391, 392, 436 Rosetti (general, Radu), 512 Rosetti (Radu), 361 Rosnyai (Ioan), 108, 110 Rossi (Giov. Bat.), 345 Rotchern (Johann), 186, 188 Roth (P.), 124, 133 Roth (Şt. L.), 439, 507 Rottal (J akob] , 291 Roumains vezi Românii Roumanie vezi România • Rubens (Petru Paul), 440 Rucăr (localitate), 314 Rudeanu [Sima], 515 Rudolf II, 128, 145, 155, 290, 417 Rufius Testus, 477 Rumănen vezi Români Rumănien vezi România Rupea, 522 Rusciuc, 140, 143, 179, 204, 206, 236 Rusescu (general), 395 Rusia, 8, 10, 16, 27, 33, 50, 56, 402, 425, 431, 433, 435, 484, 498 Rusia Albă, 57 Rusia Mare, 57 Rusia Mică, 57 Ruşii, 81, 399, 427, 481, 482, 484 Russing v, Rusciuc Russo (D.), 511, 512 Russu (Ieremia), 836, 388 Ruvarae, (Ilarion), 27, 87 Ruxandra (fiica lui V. Lupu}, 481 S. Săcărâmb ruinele dela), 302 Săcel (localitate), 319, 322, 335, 337, 445, 455, Sacerdoţeanu (A.), 150, 507, 510, 512, 519, 521-527 Sachsen vezi Saşi Săcuian [boer], 494 Sădeanu (Avram), 540 Sadu (comună), 372, 375, 379, 380 Sagrnar v. Satu Mare Sălaj, 405, 467, 507 Salgo (cetate), 299, 318, 320, 321, 322, 323, 324, 326, 327-329, 333--336, 337-342, 456 Salis (revoluţionar la 1784), 509 Sălişte, 67, 305, 319, 321, 333, 334, 341, 342, 445, 455, 456 Săngeorz-Băi, 506 Săn-Mihaiu (comuna), 384 Sânt Ana de Mureş (sat), 413 Sânzianu (M.), 515 Săr ăcineşti (mănăstirea), 516. Sărata (sat), 366, 367 Sârbii, 4, 8, 9, 23, 32, 42, 63, 81, 196, 200, 236, 390, 429, 432, 508 Sardinia, 498, 513 Sarrnaţii, 407, 412, 475 Sărpataki (Martin), 48 Săros [comitat}, 342 Sărospatak (localitate), 421 Saşii, 260, 303, 318, 323, 324, 326, 329, �31, 337, 338, 339. '341, '357, '380, 398, �18--424, 439--442, 445-447, 450-452, 457, 459, 463, 468, 470- 473, 4�6--489, 494 Sasin Autum (cronicar ragusan), 136 Sasy v. Saşi [571] TABLA NUMELOR \ I r Satu Mare, 284, 285, 342, 405, 427, 486, 538 Saul (boier), 483 • Saur (Johann), 163 Sava (ţinutul), 390, 399 Sava Brancovici (mitropolit), 3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, � �,�, ��, �,�,�, M, 65, 66, 67, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 91, 92, 93, 95, 96,97, 108, 109, 110, 111, 113, 115, 481, 482, vezi şi Brancovici Sava Sava (unchi al lui Sava Brancovici], 32 Saxonia, 329, 332, 337, 338 Saxonii, 333 Scchell meijscis v. Moise Szekely Scheiner (A.), 418 Scheiner (W.), 319, 321, 333, 335 Scherpeter v .Serpăteşti Scheur l (cronicar nărnberghez}, 128 Schiffle (Jeremias), 130 Schinit v. Ismail Schiopul (Iosif), 319, 320, 322, 333, 456 Schlesien, 185, 283 Schomasar v. Gherla Schottenloher (K.), 124 Schreiber [Nikolaus], 135, 167 Schul er (von Libloy], 332 Schuller (R.), 488, 489 Schumann [Hans}, 135, 167, 169, 188 Schuster [Hans] , 424 Schwartzenberg (baron von), 182 Sciţii, 407, 434 Sclavii, 470, 471 Scorei (sat), 366, 367 Scorpan (Gr.J, 505 Scytia Minor, 406, 407, 408, 409 Sebenico (comitat), 333 Sebeş (district), 449, 497 Sebeş-Alba, 12, 216, 338 Sebeşul-Săsesc, 55, 300, 302 Sebus (district), 452 Secăş (râu), 318 Secaşul săsesc, 318 Secu ii, 11, 93, 140, 260, 266, 267, 284, 285, 290, 322, 333, 380, 421, 436, 437, 443, 445, 447, 450, 45J, 457, 468, 470--473, 478, 509, 512 Sedmihradsky Belehrad v. Alba Iulia Sedmihradsky Zemă v. Transilvania Sec (H.), 465 Segesvăr v. Sighi�oara Seghedin, 352, 431 Seghedinaţ (Pero), 430 Segnay Baneratz v , Segniey Pongrăcz Segniey [Pongrăcz], 244 Seini (jud. Satu Mare), 109 Seişanu (R.), 523 Sekaspataka (sat), 448 Seleuşul Mare (comună), 46 Senyey (Miklos), 217, 220 Serbia, 35, 431, 517 Serri (munţi), 475 Seton-Watson (R. W·.), 28, 507 Severin, 41, 405, 539 Sibenbiirgen v. Siehenbiirgen Sibiel (judeţul Sibiu), 299, 300, 302, 305, 319, 321, 326, 329, 33fr- 342 Sibielul (râu), 305 Sibienii, 78, 95, 422, 487 Sibiu, 11, 12, 27, 50, 52, M, 77, 80, 93, 94, 97, 99, 104, 108, 109, 110, 111, 217, 299, 301, 304, 305, 320, 322, 323, 327, 328, 332, 334, 338, 339, 375, 379, 382, 387, 395, 398, 399, 415, 240, 423, 440,. 444, 446, 450, 452, 455, 457, [572] '0.72 TABLA NUMELOR 472, 485--488, 486, 488, 497, 500, 501, 503, 510, 522, 538--540, 546 'Sibiu (scaun), 376 SiciIia (regat), 512 Siculi, 468 Siculorum, vezi Săcui Siculorum (terra), 451 -Siebenbtirgen, 140, 142, 162, 163, 164, 167, 168, 170, 171, 173, 174, 175, 178, 180, 181, 183, 190, 195, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 204, 205, 206, 208, 209, 210, 212, 213, 223, 227, 229, 230, 231, 232, 235, 238, 239, 240, 242, 257, 258, 259, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273, 275, 277, 278, 280, 282, 284, 286, 292 :Sighet, 427, 444 Sighişoara, 45, 217, 421, 422, 484 Sigismund de Luxemburg, 352, 419 .Sigismund (regele Poloniei), 493 Sigismund v. Bâthory Sigismund Silezia [Schlesien] , 257, 273, 417 Silistra, 142, 163, 242, 248 Silla (localitate), 290 Silvaş (comună), 15, 23 Silvestru 1, (papa), 348 Silvestru II (papa), 343, 344, 346, 347, 348, 349, 351, 359, 360 Sima, 515 Simedrea [ep, Tit). 514 Simion Ştefan (mitropolit), 38, 41, 51, 496 Simion, vezi Sava Brancovici Simionescu (1.), 512 Simley v: Ismail, 203 Simonescu (Dan), 520, 525 Simonyi (2s.), 363 Sinam Bassa v, Sinan Paşa .Sinan-Paşa, 134, 140, 144, 145, 149, 150, 159, 160, 161, 166, 167, 168, 170, 172, 206, 207, 210, 211, 212, 214, 215, 216, 218, 219, 220, 221, 222, 223,224, 225, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 233, 234, 235, 236, 231. 238, 239, 240, 255 Sion (Gh.), 503, 504 Siret, 402, 475 Siria, 411 Sirmia, 87, 113 Siruni (R. Dj.), 511, 521, 522 Sisic (Ferdinand), 346 Skarga (Petre), 189 Skitea (Ioan), 373 Slatina (mănăstire), 442 SIătineanu (B.), 512 Slavii, 402, 407, 451, 452, 477 Slova cii, 508 Smolcnsk, 56, 57, 61 Sobieski (Ioan), 481, 482 Sofia, 152, 169 Sohora (1,), 506 Soldati (P.), 519 Soliman, 355 Solnich v. Szolnok Solnoc [comitat] , 356 Solnocul de Mijloc (comitat), 41 Solnocul interior [comitat}, 41, 269 Solnoc-Dobâca (judeţ), 467 Solomon (regele Ungariei), 349, 470 Solyomko (cetate), 328, 460, 467 Somblio v. Şimleul Silvaniei Someş (judeţ), 405 Someş (râu), 404, 451, 471, 472 Someşul Cald, 497 Someşul Rece, 497 Someşan (L.), 452 Someşcni, 497 SomoskO (cetate), 339 Soncy (localitate), 204 Sopron [comitat], 370 Soroca, , 403 Spania, '411, 424 Sracimir\ [ţar}, 449, 513 Srern, 5q Ssymon Juda v. Simion şi Iuda Sf. I 1 [573] TABLA NUMELOR 573- Ş. Şaguna (Andrei), 22, 31, 373, 374,. 397, 418, 497, 498, 50,3, 538 Şandru [pârcălab], 494 Şarban [vistier}, 33 Şcheii Braşovului, 397, 50,0, Şebeş (râu), 318 Şebiş (oraş), 432 Şeica Mare (localitate), 30,2 Şelimbăr, 139, 153, 257, 259, 261 Szamoskozy (cronicorul), 145, 151 Szamota (1.), 363, 365, 370, Szarves (G.), 363 Szăszerkes (sat), 453 Szasz-Sebes, 337 Szasz-Szekas, 337 Szatmări (Gh.), 441 Szebeni Varas v . Sibiu Szechenyi (1.), 169, 173, 174, 178, 182, 185, 186, 189, 339, 340" 341 Szekely, 443 Szekely (Ladislau), 11, 76, 77, 442 Szekely [Mihăly de Kovend], 269, 270, Szekely (Moise), 525 Szekfii (G.), 347, 356, 40,9, 443, 462 Szckhalmi (Andrei), 18, 84 Szelipcheni [Georgius], 116 Szeliste vezi Sălişte Szenăsy (Valentin de Kolozsvăr] ,. 75, 10,4, 10,5, 10,8 Szentklăra y (G.), 36 Szentmihăl ytelke (comună), 460, Szont-Păl (nobil), 485 Szentpeter (sat), 460, Szerrtpeterj {Irnre], 351, 446, 471 Szigethy [La jos], 11 520" Szikszai (Ioan), 10,1 \Szilagyi (Sandor), 326 . iSzolnok [comitat}, 285, 290, Szwczwa, vezi Suceava Stinghe (St.), 67, 398 Stockel (Mathias), 135, 168, 190, Stoica [diacon], 56 Stoide re, A.), 521, 522 Stolna, 497 Strauss (Nic.), 182, 191 Strejnic-Prahova, 535 Strigoniu, 116, 289, 486, 438 Strigoniu [Lucaci}, 350, Strobel (Andreas), 169 Stroe (mare vistier], 33 Stroia (cnez), 454 Stuhlweissenburg, 182 Sturdza (D. A.), 529 Sturza (Ioan Sandu Voevod), 521 Sturza (M.), 50,3 Stuttgart, 396 Suboţel (proprietate), 32 Suceava, 40,2, 493, 494 Suciu (1. D.), 514 Sucidava, 476, 515 Sulima (D. episcop), 50,5 Surdu (B.), 495 Suzym beg, 229 Synam Bassa v . Sinan Paşa Szabo (K.), 445, 457 Szădeczki (L.), 441 Szamărtclke [Grigore], 460, Szamosfalva (Micola de), 441 Stahiescu (D. L.), 522 Stahl [Henri], 521, 524 Stan [şoltuz], 494 Stanca [Seb. Dr.), 497 Stanciu [comisul], 513 Stanciu (staroste), 513 Stănculescu (FI.), 517 Statele Unite, 428 Statilev (familia), 441 Stotz (geograf), 40,5 Stavrinos [vistiernicu}, 136, 50,5, 512 Steiermark [Stirra], 174 Steuerrnar ckt v. Ste1ermark [Stiria] [574] TABLA NUMELOR .Şerban Cantacuzino, 481, 482, 518 Şerban [Const.], 514 Şerpăteşti (lupta dela), 196, 197 .. Şimleu, 369, 370, 413 -Şimleul Silvaniei, 270, 290, 539 Şincai (Gh.), 19, 20, 21, 31, 52, 63, 82 Şiria (oraş), 432 Şofronie (călugăr), 431 Şoimuş [cetate], 423 Şotropa (V.), 506, 541 Ştefan cel Mare, 361, 417, 492, 493, 494, 495, 513 521, 529, 534 Ştafan cel Sfânt, 323, 327, 343-348, 350, 351, 358-360, 524 .Ştefan (fiul lui Simion), 461 Ştefan (Gheorghe), 481 .Ştefan (mitropolit), 14, 15, 37, 39, 40 . Ştefan (Răzvan), 216 Ştefan (Tomşa), 479 Ştefan [Tomşa II), 523 Ştefan (Vodă Mâzgă), 368 Ştefan Vodă Pestriceicu), 63 Ştefan 1, 470 Ştefan V, 330 .Ştefănescu (Iulian), 137, 513, 514, 525 Şteful (pârcălab), 494 Şucu (Ioan I.), 521, 522 Şuluţiu [Sterca Iosif}, 365 Şura-Mare (comună), 334, 389 T. Tahor, 534 Tacit, 474 Tafrali (O.), 136 Tagăny [Kăroly], 335 Tălmaciu (cetate), 307, 320, 331, 332, 337, 341, 456 Tamăs (L.), 525 "I'arapuluz (Ali Bassa] , 218 Tarcz V'ar v, Bran Tărgovişte, 37, 39, 40, 64, 146, 148, 149,150,151,152,167, 174,178, 214, 215 216, 218, 219, 220, 222, 223, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 234, 237, 257, 261, 271, 480 l ărgul Mureşului, 45, 300, 301 TârguI Secuiesc, 522 Târnava, 41, 305, 318, 322, 337, 339 Tarta v , Turda Tartarei, 180, 199, vezi Tătarii Tasnad (comună), 216 Tătărescu (Gh.) , 513 Tătarii, 44, 54, 140, 142, 165, 170, 175, 182, 185, 189, 190, 195, 197, 198, 199, 212, 234, 235 236, 256, 260, 261, 262, 264, 269, 274, 279, 286, 287, 288, 291, 324, 330, 331, 362, 372, 402, 404, 407, 446, 451, 452, 464, 468, 473, 478, 486, 493, 495 Tăutui (logofăt) 493 Teleagd (sat), 45 Teleajen, 154 TeIeki (canceIar), 485 TeIeki (Mihail), 11, 74, 76, 77 Ternesvăr vezi Timişoara Temesvăry [Caterina], 75 Temesvăryfl..}, 470 Temitvar v. Timişoara Tempea (R.), 67, 397, 398, 399 Teodosie (mitropolit), 398, 475, 523 Teofil (Mitropolit), 33 Teohary, 517 Tcrgavistya v, Tărgovişte Ter gomesta v, Tărgovişte Tergovist 'v. Târgovişte Tervis v. \rârgovişte, 271 Testis [Fulvio poet), 153 Tetzel (Ioa�, călugăr) 491 Teutoni (cavaleri), 447, 472 [575] 575 TABLA NUMELOR Teutsch (Friedrich), 307, 326, 328, 334, 337, 339 341 Teutsch (Georg D.), 328, 329, 337, 338, 339 Teutscland v. Deutschland Tha116czy (Ludovic), 27 1 hana-Donau (Dunărea), 13c" Themegt ( ?), 203 Theodorescu (Barbu), 499, 500, 501, 502, 523, 527 Theodorian [Caton], 516 Theodorian-Carada (M.), 515, 516, 517, 519 Theodoru, 51,. Teophanes, 474 Theophilactus, 474 Thergoviste v, Târgovişte Thigna v. Tighina Tholnai (Ştefan), 101 Thomas (magister), 459 Thonau v. Dunărea Thurzo [Sigismund], 441 Thyes [seraterul], 390 Tibiscus, 290 Tighina, 198 Tiktin (H.l, 362 Ti1işca (sat), �19, 320, 321, 341, 373, 456 Tirniş (judeţ), 32, 536 Timişoara, 160, 175, 178, 237, 244, , 285, 294, 395, 413, 462 Timiş (hanul Cazacilor}, 480 Tincu-Velea (Nicolae), 22 Tisa, 395, 486, 496 Tisza (Şt.), 488 Tiszabecsi [Găspar}, 65 Toader [pârcălab], 494 Tocilescu (Gr.), 406 Todor (protopop), 398 Todereszku (De. Iuliu), 174 T6fi.ii (Mihail), 62, 74 75 Tokay, 210, 284, 420 Toma (fiul lui Farcaş], 338 Toma (Voivod), 328, 337, 340 Tomasl [Giorgio}, 147, 150 Tomeşti, 521 Tomi (S.), 506 Tomiciu (N.), 516 Tomis, 407 Tomk6 Marnavic (Ioan), 345 Tonau v. Dunăre Topay (Toma) 55 Toppeltinus [Laurentius] , 418 Torcsvăr (cetate), 314 Torino, 498, 513 Torock (Valentin), 421 Torna (cetate din Ungaria), 313 Tor ok [Istvăn], 217 Toroutiu (1. E.), 474, 476 Totleben (General), 509 T racii, 408, 433 Traian, 299, 407, 408, 412, 433 Transilvania, 7, 9, 11, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 31, 39, 40, 41, 42, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 52 57, 58, 60, 61, 69, 70, 75, 76, 80, 84, 85, 88, 93, 107, 111, 130, 134, 143, 146, 151, 153, 154, 159, 160, 161, 162, 164, 166, 171, 172, 173, 175, 180, 181, 184, 185, 207, 208, 211, 225, 254, 257, 259, 260, 261, 264, 265, 271, 275, 278, 279, 281, 289, 290, 293, 294, 295, 322, 323, 327, 340, 343, 350, 351, 354, 358, 361, 362, 364, 368, 371, 373, 381, 384, 388, 390, 393, 397, 399, 401, 403, 405, 409, 410, 412, 413, 417, 424, 428, 430, 431, 433, 436, 439, 447, 450, 453, 455, 464, 465, 474, 478, 479, 481, 483, 485, 487, 489, 492, 494, 497, 500, 504, 507, 508, 512, 513, 514, 521, 522, 524, 525, 531, 532, 534, 536, 537, 538, 539 Transilvanii, 421 Transnistr ia, 484 [576] TABLA NUMELOR 576 Trâpcea (Th.). 492 Trau (vezi Sebenico}, 345 Trei Scaune, 76 T reviso, 135 Tri anon, 405 Troster [Iohann], 418 Trotuş, 487 Trotuşan (boier). 494 Truqui (agent comercial), 498 Trusov (Bogdan), 61 Tudor (D.). 514, 515, 517 Tuhutum, 469 T uran beg, 229 Turbulya (Toma). 442 Turcia, 44, 45, 402, 424, 498 Turcii 32, 34, 36, 37, 44, 45, 46, 49, 50, 52, 54, 58, 59, 63, 128, 130, 136, 138, 139, 140, 142, 143, 146 148, 150, 151, 152, 153, 155, 159, 160, 161, 162, 164, 165, 166, 168, 170, 171, 172, 173, 177, 178, 180, 182, 183, 185, 186, 189, 190, 195, 196, 198, 200, 201, 203, 204, 205, 206, 208, 211, 215, 219, 220, 221, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 232, 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240, 242, 243, 245, 246, 247, 248, 249, 250, 251, 254, 255, 256, 257, 259, 260, 262, 264, 265, 268, 269, 273, 274, 275, 278, 2i!), 285, 286, 287, 288, 289, 290, 292, 293, 295, 354, 355, 401, 404, 407, 408, 419, 422, 423, 430, 480, 482, 484, 517 Turcu [Const.], 523 Turcu (Nicolae). 299 Turda, 276, 351, 383, 388, 413, 467 Tur da-Nouă, 385, 387 Turdeanu (E.), 136, 514 Turggey v, Tiirkei Tiirkei, 162, 173, 180, vezi şi Turcii Turky v. Turci Turnu-Măgurele, 423, 476 Turnu-Roşu, 334, 341 Turnu-Severin, 513 Turnul, 521 Turris-Rubra (castel). 341 Tur ris Traiani, 476, v. şi T. Mă­ gurele Tutova, 521 Ţ. Ţabrea (Ilie), 521 Ţamblac [Grigore], 525 Ţara Bârsei, 216, 322, 390, 421, 447, 485 � Ţara Făgăraşului, 41, 47, 48, 49, 444, 450 Ţara Loviştei, 341 Ţara Oltului, 70 Ţara Românească, 15, 35, 37, 39, 42, 43, 55, 64, 77, 81, 82, 83, 85, 127, 130, 134, 136, 139, 141, 149, 151, 154, 223, 236, 241, 244, 248,. 256, 264, 271, 288, 305, 334, 341, 368, 373, 389, 390, 396, 399, 400, 414, 417, 421, 441, 443, 466, 479,. 481, 483, 484, 502, 504, 505, 510, 513, 516, 517, 522, 524, 530, 535 Ţara Ungureasca, 349, 481 Ţările Române, 43 44, 361, 373, 392, 400, 421, 425, 426, 430, 432, 464, 478, 498, 521 Ţigara Samurcaş (A!.), 517 Ţintilă (Vasile), 520 Ţiţeica (George), 516 Ţuţcaru-Mănăstire [bis.], 505 U. Ucea-de-Sus, (sat). 367, 368 Ucraina, \36, 481 Udrişte (U\d�işte logofăt). 33 Ugocea [comitat}, 467 Uhrij v, Unguri i I I I '/ 1 .if [577] TABLA NUMELOR 577 Uioara, 278 U jvăr [localitatel}, 481 Ulbach (J.), 391 Ulfilas, 475 Ulm, 165 Ungaria, 23, 25, 31, 35, 49, 93, 98, 115, 116, 126, 162, 167, 174, 177, 179, 181, 183, 198, 20,5, 20,6, 20,8, 213, 223, 235, 238, 256, 270" 289, 290, 322, 323, 324, 325, 327, 333, 337, 339, 345, 347, 348, 353, 359, 363, 370" 390" 395, 397, 40,4, 40,5, 410" 417, 419, 421, 423, 436, 439, 442, 444, 445, 447, 449, 451, 458, 462, 466, 468, 470" 472, 478, 483, 487, 488, 493, 494, 499, 50,9, 510" 522, 532, 537 Ungnad (David), 154, 252, 254, 270" 276 Ungrovlahia, 33 - Ungurcanu (Gh.), 519, 521 Ungurii, 36, 214, 226, 319, 360" 383, 386, 387, 40,1, 40,2, 40,4, 423, 427, 429, 432, 436, 439, 444, 446, 450" 452, 455, 459, 461, 467, 470" 472, 473, 477, 479, 482\, 484, 50,4, 50,9 Ureche [Grigore, cronicarul), 496, 50,5 Ureche (V. A.), 50,4 Ursel (localitate), 181, 183 Ursula (soţia lui Ştefan "de Tate"), 324 Uspenskij (Porfir), 40,0, Ususâu (sat), 536 Uzii, 513 V. Vaczy (Petru), 359, 360 Vad (episcopia), 15, 23 Vai da (1.), 50,6 Vaida [Ladislau]. 76 Vaida-Voevod (Alexandru). 395, 488 Văitoianu (Artur), 395 Valahia, 145, 160" 161, 164, 166, 170" 171, 173, 176, 177, 179, 180" 200, 213, 224, 251, 252, 255, 261, 262, 289, 332, 40,1, 40,3, 40,6 Valachie (vezi Ţara Românească) Valachii, 466, 467, 468, 470, Valaci, 467 Valahi (Va/achi în original), 12, 13, 81, 82, 140" 183, 20,7, 255, 262, 290, 294 Valahia de N ord, 40,1 Vâlcea (judet), 482, 514, 517 Valea (localitate), 319, 454 Valea Agnes, 389 Valea Cetăţii (sat), 30,5 Valea Gârbăului (comun), 459 Valea lui Mihai (sat), 413 Valea Lungă (sat), 322 Valea Neagră Criş (sat), 539 Valea Părului (peşteră), 30,2 Valea Rodnei, 50,6 Valea Teleajenului, 280, Văleni (schit), 513 Vălenii-de-Munte, 417, 50,8, 4 Valens, 477, 514 Valerian, 475 Valle A�netes (vezi Valea . ��,,'s) Valoni (Wallonen), 284, 2S'� '4, 295 Ql Vâlsan (Gh.) , 4o'5,PJ Van Dyck [Antonius], 440" 50,1 Vaner Ianos v. Weiher Ioan Varadino, 290, Vărăria (deal), 320, Vârful Zidului (hotar), 299, 30,0" 30,1, 30,5, 314, 321, 335, 342 Varjassy [Arpăd], 432 Varju [Elemer], 349, 440, Varlaam (mitropolit), 80" 496, 50,5 Varşovia, 61 Vârtişcoi (comună), 413 Vasari [Giorgio], 440 37 [578] 578 TABLA NUMELOR 206, 265, 276, W. Wagenmann [Abraham], 135, 182, 188 Waitzen, 176 Walachia, 467 Walachii, 467 Walasska Zeme v. Valahia Wallachei, 163, 164, 168, 169, 173, 174, 180, 181, 182, 183, 188, 190, 191, 195, 197,198, 205, 206, 208, 212, 223, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 235., 238, 239, 242, 245, 248, 257, 259, 265, 266, 269, 271, 279, 283 Wallachen, \165, 198, 200, 202, 209, 210, 212, 236, 264, 268, 269, \ 271, 272, 273, 277, 293, 296 Vasiciu (Pavel), 497 Vlădaia, 515 Vasiu (Nicolae), 497 Vlădăianu (biserică), 518 Vasvăr (Toma), 461 Vlădăianu (Barbu, generalul), 515 Vatican, 523 Vlădăianu (Ioan I.), 515, 516, 517,. Vaya (sat), 448, 454 518 Vegezzi-Ruscala [Gi}, 504 Vlădeni (jud. Braşov), 67 Veghe.Jy [Dezsă], 340 Vladimirescu (Tudor), 513, 521, 530, Vegiotto [Benedetto], 135 535 Velasquez (De Silva Don Diego), 240 Vladislav Vodă, 390 Velcu (Anton D.), 517 Vladislav II, 419, 423, 486, 487, 493 Velestinilis (Rigas), 514 Vlăduţiu (Iuliu), 387 Velichi (C.), 510 Vlahi, 478 Venelin [Iurii}, 519 Vlaicu Vodă, 341, 449 Veneţia, 124, 127, 128, 150, 175, 179, Vogel (Walter), 510 209, 241, 272, 288, 403, 479, 523 Volochi, 477 Veresmarty (Ioan), 75 Vopiscus, 476 Veress (A.), 125, 130, 131, 140,145, Vraca (localitate în Siberia), 243, 147, 153, 155, 164, 175, 186, 188, 250 191, 273, 276, 281, 282, 283, 288, Vrorat v. Vraca 291, 390, 466 Vulcan (Iosif), 437, 536 Versailles, 393, 394 Vulcan (S. ep.], 495, 496 Veranicic (Antonie), 355, 450 Vulpe (Radu). 406 Veştem (biserica din). 18, 87 Vurpăr (comună). 16, 74 Vidin, 248, 449 Viena, 8, 74, 128, 135, 151, 153, 163, 164, 166, 172, 173, 174, 177, 181, 183, 184, 186, 187, 199, 211, 273, 281, 288, 345, 346, 348, 353, 355, 357, 360, 383, 384, 404, 409, 418, 41�, 421, 423, 479, 484, 485, 488, 496, 500, 504, 508, 523 Vijniţa, (orăşel), 427 ViI cina (episcop), 470 Vinţul de Jos, 72, 75, 77, 106 Vtrtosu (E.), 150, 505, 517, 521, 523, 525 Visconti [Alfonso] , 139, 147, 521 Visegrad, 168 Vitczy (Ioan), 7, 12, 13 Vizigoţii, 475 Vlachi vezi Românii, Vlad (Ion), 517 Vlad (voevod), 422 [579] TABLA NUMELOR 579 Wallachey, vezi Wallachei Walstatt (oraş), 164, 171, 172, 176, 178, 180, 183 Walther (B.), 140, 144, 470 Wardein v. Grosswardein Waya (vezi Vaja) Weiher (Ioan), 217 Weimar, 325 Weissenburg, 185, 253, 254, 258, 259, 268, 276, 278 WekeTle (A.), 488 Weller (E.), 124, 164, 165, 170, 176, 182, 185 Wenzel (G.), 30, 331, 452 Werbiiczy (Ştefan), 353, 354 Werner (C.), 318, 452 Wertner (Moritz), 327, 339 Weyda Aaron v. Aron Vodă Wilson (W.), 393, 394 Wisniowiecki (Mihail), 505 Witmanstetter [Georg], 185 Wittenberg, 12, 62 Wlassy v, Italieni WoIfenbiittel (oraş), 188 Wyemann (Dr. E.), 522 X. Xenopol (A. D.), 361 Z. Zăckel v . Szekely Mihâly Zaghler v. Secui, 267 Zagoriţ (colonel, Constantin), 511 Zagra (comună), 507 :Zagreb, 346 Zalasd (sat), 454 Zălau, 285, 290 Zanetti (Fabr.), 135, 181 ZaneHi [Luigi], 160, 161, 164 Zapolya (Ioan), 389, 397, 418, 423, 441 Zărand, 432, 485 Zarand [comitat], 32, 41 Zârnăşti (comună), 11 Zassebes v, Sebeş Zazvaros v, Orăştie Zebritz (oraş), 204 Zechovig v. Târgovişte Zeiden vezi Codlea Zeplak (district), 467 Zerdahel Zek v. Mercurea (Scaunul) Zeta, 519 Zidul (deal), 320 Zeyk (familia), 442, 454 Zieglauer (F erdinand), 417 Zigciner-Schneeberg (munte), 301 Zigerus (E.), 126 Zill (nume de persoană), 380 Zimmermann (F.), 318, 452 Zinkeisen [Johann Wilhelm), 529 Zoba (Ioan), 55, 75 Zolnai [Gy.], 363, 365, 370 Zolnok v, Szolnok Zonaras, 474 Zoot (sat), 376, 382 Zosimus, 474 Zotta (Sever) , 523 ltankova (sat), 448 Zuchawa, 494, vez i şi Suceava Zverevici (localitate), 61 Zyget v . Aiud Zilla v. ZăIău Zyman, Zynan Bassa v. Sinan Pa fa [580] ,'1 �i [581] Comunicări făcute în şedinţele Institutului de Istorie Naţională din Cluj-Sibiu în colaborare cu Secţiunea Istorică a "Asociaţiunnii" în anii 1939-1942 CI u. j. 1) 15.111. 1939. Şi. Pascu, Alexandru Bătrâneanu şi rolul lui în revo­ luţia din 1848. - Din bogatul material referitor la revoluţia din 1848 se întregeşte viaţa şi rolul tribunului din această revoluţie. Al. Bătrâ­ neanu a fost spânzurat de Ungurii lui Kossuth la 20. X. 1848, în hotarul dintre Cluj şi Someşeni. 2) 26. IV. 1939. 1. Lupaş, Un martir al Saşilor din Transilvania: Ştefan Ludwig Roth. Se evidenţiază lupta pe teren naţional a pastorului 1Şt. L. Roth pentru care a fost împuşcat de Ungurii lui Kossuth, în Cluj. la 11. III. 1849. 3) 26. IV. 1939, 1. Crăciun, Pomenirea Patriarhului Miron Cristea. Se înfăţişează esenţialul din bogata şi importanta activitate pe teren na­ �ional, cultural şi bisericesc a primului Patriarh al României. 4) 14. XII. 1939. 1 .Lupaş, Augustin Bunea, cuvânt comemorativ. Con­ Itribuţiunea însemnată a lui A. Bunea la progresul vieţii naţionale-cultu­ rale a Românilor din Transilvania şi mai ales activitatea istorică a aces­ tuia, sunt prezentate aşa după cum merită canonicul blăjan. 5) 14. XII. 19939. E. Dăianu, Distincţiunea lui Aug, Bunea, Trăsă­ turile caracteristice sufleteşti ale lui Bunea sunt înfăţişate cu multă pri­ cepere. 6) 10. 1. 1940 Şi. Paseu, Alexandru- Papiu IIarianu. Din viaţa [r ă­ mântată a lui Papiu Ilar ianu se prezintă partea mai puţin cunoscută, în deosebi perioada cât a trăit dincolo de Carpaţi. 7) 7. II. 1940. V. Mofogna, Stăpânit-au Bulgarii în Nordul Dunării? Analizând şi inter pr etând izvoarele contemporane, ajunge la concl uzia că stăpâânirea Asăneştilor s'a întins şi l'a Nordul Dunării. 8) 7. III. 1940. Oct. Popa, Castelanale Făgăraşului. Se trec în revistă stăpânele castelelor de pe teritoriul Făgăraşului în cursul veacurilor. [582] COMUNICĂRI Si b i u. 9) 9. X. 1941. 1. Lupaş, Teodor V. Păcătian. Sbuciumata dar rodnica 'Viaţă a lui T. V. Păcăţian este înfăţişată aşa cum merita neobositul pu­ blicist şi istoric, decedat în Cluj, dupăce Transilvania a fost s îăşiată prin graniţa dela F eleac. 10) 12. XI. 1941. D. Braharu, Roberto Fava şi mişcarea memoran­ distă. Frămăntăr ile Românilor transilvani în epoca Memorandului au găsit un sincer şi desinteresat sprijin în publicistul italian R. Fava a cărui activitate în publicistica română şi italiană a fost de nepreţuit folos pen­ tru lămurirea opiniei din Italia. 11) 10. XII. 1941. 1. M aga, Păreri ungureşti privitoare la Românii din Transilvania medievală. Combătând afirmaţiunile tendenţioase ale edi­ torilor volumului "Documenta historiam Valachorum în Hungar ia illus­ trantia" bazat pe realităţile istorice, se restabileşte adevărul cu privire la Românii transilvani în veacurile X-XIV. 12) 14. 1. 1942. Adrian Cristea, Istoria unui proiect de transfer de populaţie. Se urmăreşte proiectul de transfer de populaţie în fazele lui: 1614, 1725, 1841 1917. 13) 10. II. 1942. Mihail Dan, Mihai Viteazul şi ţările cehe. Infăti­ şează răsunetul şi legăturile lui Mihai cu slavii nordici din imperiul hab­ sburgic. 14) 4. III. 1942. C. Daicouiciu, Banatul în antichitate. Urmele unei civîlizaţiuni proprii în colţul sud-vestic al Transilvaniei, sunt înfăţişate, începând cu epoca paleolitică, urme tot mai evidente cu cât înaintăm în 'ftimp. 15) 4. III. 1942. Ioan 1. RUSSUi, Graniţa etnică dintre Iliri şi Traci. Pe baza cercetărilor linguistice, istorice şi geografice se stabileşte gra­ niţa dintre cele două mari popoare. 16) 6. V. 1942. S. Dragomir, Procesul de formaţiune politică al căr­ turarilor ardeleni între anii 1838-1848. Se înfăţişează pregătirea politică a generaţiei care a dus la ziua de 3/15 Mai 1848. 17) 20. X. 1942. T. Bodogae, Petru Movilă şi sinodul dela Iaşi. Se înfăţişează rolul lui P. Movilă pentru apărarea ortodoxiei, şi influenţa lui asupra hotărârilor sinodului dela Iaşi. 18) 9. XII. 1942. 1. Lupaş, O încercare de maghiarizare totală a vieţii publice transilvane la 1842. - Tendinţele de maghiariazre a vieţii publice transilvane şi mai ales proiectul de lege votat în dieta dela 1842, sunt înfăţişate într'o nouă lumină, în temeiul documentelor ieşite la iveală .din arhivele vieneze. li I