[1]
AVRAM IANCU'
Conumieal'e tăcută în şedinţa Aea(lemiei Române
la 8 Iunie 1924:
de
1. LUPAŞ
1.
Academia Română a decis în şedinţa plenară din 26 MaiiJl
1924 să comemoreze în cursul acestei sesiuni generale pe Simion
Bărnuţiu, dela moartea căruia s'au împlinit 60 de ani, şi pe A­
vram Iancu, al cărui centenar se va prăznui anul acesta la Ţebea,
Ia Vidra şi la Cârnpeni, În cadrele unor serbări naţionale, demne de
amintirea acestui erou popular.
Comemorarea celor ce s'au sacrificat pe altarul iubirii de
neam, ca eroi ai credinţei, ai c ugetărei sau ai faptei este o
d�torie, din îndeplinirea căreia tre bue să-şi croiască religia na­
ţională oricare popor conştient de valoarea şi de menirea sa
istorică.
Precum viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu, despre care a
vorbit deunăzi, dela locul acesta, d. coleg G. Bogdan, tot asttel
viaţa şi taoteie lui Avram Iancu, despre care mi-a revenit mie
datoria de a vorbi în şedinţa aceasta, - înfăţişează numeroase
dovezi de caracter şi sacrificiu, oferindu-ne totodată putinta să pă­
trundem mai bine spiritul anilor de pregătire şi de lupte grele, în vâr­
tejul cărora s'a lămurit nu numai ideea unităţii şi a independenţei
noastre naţionale, ci s'a procedat în parte şi la înfăptuirea a­
cestor postulate.
Focul revoluţiei, aprins în suflete, şi-a întins flacările
de amândouă laturile Carpaţilor, spre a mistui piedecile in­
grămădite prin vicisitudini seculare in calea evoluţiei fireşti a
unui popor, plămădit din aceleaşi elemente constitutive şi po­
văţuit de aceleaşi aspiraţii spre unitate şi independenţă naţională.
·In cuvântarea, rostită intr'o 'şedinţă a societăţei studenţilor
români din Paris (Iulie 1847), Dimitrie Brătianu prevestise apro-
[2]
2
I. LUPAŞ
pierea acestui foc curăţitor, prin care România va deveni "o zi
farul ce va lumina pasurile viitorului" şi adresase colegilor săi ur­
mătoarele îndemnuri: "Ca să dobândim şi noi o patrie, trebue
să purtăm multă vreme in spinările noastre crucea, ce am căl­
cat-o in picioare; trebue să cădem Ia pământ, să ne pocăirn, să
ne rugăm, să plăngemr să luptăm, să săngerărn, Să ne grăbim .. »
căci ceasul României a sunat, ziua încoronării a sosit! Diadema
României este isprăvită.; Sânt optsprezece veacuri, de când
Dumnezeu însuşi lucrează la podoabele ei. Noi nu o putem vedea;
de am zări-o numai. feţele noastre ar arde. Brilian'ele ei lucesc,
ard ca ochii lui Dumnezeu; raz "e soarelui nu sunt decât re­
flexul razelor lor ... Briliantele ei "'int sfinte ca sângele ce a curs
pe crucea lui Isus, briliantele € sănt lacrimile martirilor români.
Să ne grăbim, să ne grăbim f:aţii mei, să ne iubim, să ne înfrăţirn.
să ne românim, Ca patria martiriului, patria gloriei să fie şi pa-
tria noastră!" ') .
Focul curăţltor al revolutiei avea să-şi producă în curând
efectul asupra Românilor din Nordul ca şi asupra celor din Sudul
Carpaţilor. M;�carea revoluţionară, începută în Moldova cu scopul
mărturisit d� aasigura "sfânta păzire a regulamentului organic",
a luat în Muntenia caracterul hotărât al realizării de autonomie
naţională, pe lângă respectarea vechilor relaţii faţă de Turci, far
in Transilvania s'a exprimat În forma postulatului relativ la in­
dependenţa naţională - politică şi bisericească, sub sceptrul habs­
burgic, pe când la Românii ungureni şi bănăţeni s'a mărginit a căuta
un "modus vivendi" cu elementul maghiar dominant. Cu toate că
împrejurările politice nu îngăduiau atunci conducătorilor români din
diferitele provincii o conlucrare pe faţă, o unitate formală În acţiunile
lor de emancipare naţională, - în mod prudent ei au găsit
totuş calea, care îi apropia unii de alţii, înfrăţindu-le cugetele
in aceeaş hotărîre de luptă pentru izbăvirea poporului român
din jugul cârrnuirilor străine.
După izbucnirea revoluţiei franceze in Februarie 1848, când
şi-au prezentat Românii aflători in Paris felicitările la adresa gu­
vernu
ui provizor, ajutorul primarului din Paris (Buchez) le-a
răspuns: "Noi nu putem pătrunde viitorul, avem însă cuvânt a
crede, că acest veac .nu se va incheia, până nu se va asigura
1) Anul 1848 in Principatele Române. Acte şi documente. t, 1. Bucureşti
1902 pag. 65 şi 73.
[3]
AVRAM IANCU
3
'4ieplin soarta provinciilor danubiene şi transdanubiene şi până
-mi va domni libertatea În ţările cari fuseseră leagănul ei primar=r)
Până la împlinirea acestei prorocii poporul român a tre­
'buit să-şi . poarte crucea suferinţelor mântuitoare şi in Sudul şi
,ro Nordul Carpaţilor. Intre cei ce-I ajutară s'o poarte cu vred­
nicie, în vârtejul revoluţiei din anii 1843-9, a avut un rol:
-de covârşitoare Însemnătate .Regele muntilor", Avram Iancu.
Misiunea lui istorică a fost să continue acţiunea războinică. pe
care o încercase in Oltenia comandantul pandurilor voluntari, Ghe­
orghe Magheru, fără a o putea duce la indeplinire fiind nevoit,
-din cauza împrejurărilor grele, create ţării prin îndoita ocupaţie
ruse-turcă, să primească sfatul consululul englez şi să-şi disolve
sabăra, trecând în Transilvania unde Saşii nu erau tocmai bucuroşi
.săl adăpostească ternându-se de sentimen tele lui "republicane".
Aici - alături de Simion Bărnuţiu, apostolul ideii nationale şi
de Andrei Şaguna, eroul credinţei active, alături de strălucita ple­
iadă a tribunilor gata de orice jertfă pentru neam, - Avram Iancu,
eroul spadei, fu chemat să dovedească lumii, că poporul român
� in stare nu numai să pretindă libertate şi independenţă naţia­
.nală, ci să şi lupte eroic pentru dobândirea lor.
II
Născut în Vidra de sus la anul 1824, ca fiu al ţăranilor
'&rtlntaşi Alexandru Iancu şi Maria Gligor,«) Avram crescu în at­
mosfera curată a vieţii din munti, unde avu din copilărie prile]
'să cunoască multele nedreptăţi şi impilări, cui apăsau traiul po­
porului. Tatăl său Alexandru avea o situaţie de conducător al
poporului din Vidra de sus. In calitate de gornic al pădurilor
(silvanalis gornico) şi de judet domnesc (judex dominalis), el se
bucura de autoritate nu numai înaintea sătenilor, ci şi înaintea
",domnilor" din Zlatna, cari îl cercetau adeseori, îi cereau sfatul
:in chestiuni mai însemnate şi-după eurn mărturiseşte un des­
-cendent al familiei Iancu-il numi au "tată". EI dispunea de o
avere considerabilă pe acele timpuri şi pentru împrejurările din­
munţii apuseni.
In arhiva , Asociaţiunll" din Sibiu s'a păstrat o conscriere
Iatinească, pregătită in Vidra de sus la 9 Noemvrie 1839 despre
J) Gazeta Transîlv, nr. 34 din 1848 pag. 141.
2)l:'Iu Marlţl Vila; .cum se afirmă greşit In Bnciaopeâta Română vot.
'in. pag. 7i}8,
[4]
4
1. LlJPAŞ
întreagă averea lui Alexandru Iancu. De aci se vede, că el aveCl!.
două case: una lIefiificată splendid din material de piatră şi lemn
şi acoperită frumos cu scânci uri! ), iar alta mai mică clădită dire!
lemn şi acoperită cu scânduri. In aceasta din urmă locuia atuncl
mama lui Alexandru "Iank Gyorgyăsze-s), adică soţia lui Gheorghe
Iancu. ACEsta a fost deci bunicul eroului Avram Iancu; el venise
împreună cu soţia sa Maria din Vidra de jos şi se aşezase În
cea de'sus, unde prin'o gospodărie iscusită şi prevăzătoare a reuşit
să aştearnă temelie solidă pentru bunăstarea materială a Iami­
Hei sale.
Astfel din moşiile de 8 jug. şi 1141 stânjini o de pământ
arător şi 18 jug. 1542 st. de Iănaţ, câte sunt ,arătate în pome­
nita conscriere ca formând proprietatea lui Alexandru Iancu, e
probabil că o bună parte o stăpânea acesta ca moştenire părin­
tească, pe care izbutise a o spori şi prin propria sa muncă şi,
destoinicie.
Gheorghe a mai avut Încă doi fii, Ioan şi Avram, care ,a­
cesta din urmă se distingea prin deşteptăciune în aceeaş măsură
ca şi fratele său Alexandru. Deaceea a ajuns şi el gornic şi judeţ
(primar) in comuna Vidra de jos. Fiind ştiutor de carte, ti scria
petiţiile necesare în trebile comunei şi ale sătenilor, ţinănd însă
totdeauna seamă de sfaturile fratelui său Alexandru, care se bu­
cura de autoritate mai mare.
Alexandru a a avut 2 fii: Ioan născut la 1820 şi Avram ia
1824. Ca ţăran cu bună stare materială'') şi cu dor de progres,
1) Dornus e lapideis et ligneis materialibus splendide aedificata, el:
scandulis jormose tecta".
2) "DOmus altera minor e ligneis materialibus erecta scandulis tecta.
et perpraedicti judicis dorninalis lank Alexandru matrem Iank Gyorgy ăsze,
.vocatarn inhabitata"
3) isaia Moidovan, fratele prefectului Vasile În amintirile sale, pu­
blicate sub titlul «Din tntâmolărite vieţei» (in Gazeta Transilvaniei din 1898)­
Spune că fiind În prietenie cu Avram Iancu, mergea joia (În zi de t;jrg) la
Târgu-Murăş, unde se afla acesta în 1845. Cu un asemenea prilej a cunoscut pe
.statăl Ianculuiv ceie era .un "om frumos, înalt, îmbrăcat În port românesc,
doare ci de habă: pieptar cusut cq fir de aur, un şerpar [intuit asemenea
ici-colea cu aur, om ca de 50-51 de ani.-"Auzi Avrămuţ'va zls către lancu
-fl,umai azi mai stau, prea mult am zăbovit, am şi eu lucrurile mele pe
acasă; dacă mai sunt creditori, să vină să-i plătesc. Veniauceedltorfi şi toti
cu galbeni erau plătiţi", Tatăl lui Iancu a murit la .1 Octomutie 1856, iar­
mamă-sa la 13 April 1868 ef. ziarul' ;, Turda": nrii 7 şi 8 din 18 şi 25 De­
cemvrie 1921.
[5]
AVRAM IANCU
i-a trimis pe amândoi la şcoli mai inalte. Ioan a studiat ia se­
-mlnaru! teologic din Sibiiu pe timpul episcopului Vasilie Moga şi
a ajuns preot in comuna sa natală, unde a păstorit până la
moartea sa tntâmplată la 22 August 1871, iar Avram şi-a inceput
învăţătura la şcoala din Cărnpeni, spre a o continua in Zlatnai)
-de unde treci! la Cluj în vestitul liceu catolic şi în facultatea de
drept Aci s'a făcut Încercarea de a-i schimba religia părintească
şi naţionalitatea, dar fără nici un rezultat. Deşi numele lui a fost
scris în registre -după cum aflăm din notiţele contimporanului
Ioan Puşcariu2)-ca al unui romane-catolic, ceeace voia să fie
identic cu calitatea de "maghiar", - această mistificare a rămas
-o simplă amăgire protocolară a profesorilor pururea zeloşi tu
'vânătoarea de suflete. Avram Iancu s'a mulţumit însă a primi din
şcoala aceasta numai învăţătura solidă şi cunoştinţele felurite,
pe care profesorii ei le puteau da. Iar hrana sufletească o căuta în
altă parte, în amintirile vieţeicurate ţărăneşti din munţi, in contactul.
Intim, neîntrerupt cu datinele populare, şi în societatea studenţească
.;,AutQ!:a", pe care o alcătuise împreună cu colegii săi, preocu­
pati de tendinţa de a se pregăti pentru lupta vietii, prin o edu­
caţte şi indrumare naţională categorică. Foşti prieteni şi colegi
de şcoală ai lui Avram Iancu ne-au transmis amintirea că acest
liu al munţilor şi viitor erou al libertăţii, deşi avea fire aprigă,
se putea stăpâni în toate împrejurările, dar când auzia din gura
profesorilor săi cuvinte de batjocură la adresa poporului român,
cu greu isbutia să-şi potolească' mânia. În asemenea cazuri,
Iancu rărnânea adânc rănit de dispreţul, pe care dascălii străini
se obicinuiseră a-I arunca, fără prea multă cruţare, în obrazul
fiilor de preoţi şi ţărani români.
La inalta şcoală din Cluj şi la "tabla regească" din TârguI
M�IIJăş s'a pregătit Avram Iancu să devină advocat, ca astfel înarmat
'CUi cunoştinţele legilor ungureşti, să poată lupta pentru dreptu­
riie neamului său românesc. Şi-a dat ins 1 curând seama, că ră­
mânând În cadrele invechitelor şi nedreptelor dispoziţii ale Con-
1) Sunt cunoscute 4, certificate şcolare din timpul, când a cercetat Av.
Jancu gimnaziul din Zlatna, anii şcolari 1837-8 până la 1840-41, fiind clasificat
.la diligenţă cu notele: .praestans, bona, laudabilis şi assidua, la purtarea.
morală cu: prima şi eminens, la diferitele obiecte de învăţământ de-ase-
menea cu; prima şi în majoritatea cazurilor cu eminens. .
2) 1. Puşcarlu, Notiţe despre fntâmplările contimporane Sibiu 1913
J,ţlOillll;'. 29-30.
[6]
1. LUPAŞ
stituţlel feudale ardelene, nu-şi va putea ajunge scopul. 'f��±
sosită vremea, ca drepturile Românilor să 'fie smulse prin lupf(.­
vitejeşti din mâinile usurpatorilor şi protivnicilor seculari ai nea-o
mului nostru. Lupta pentru drepturi naţionale politice nu mai
putea fi purtată numai prin petitii şi memorii către Impăratul
din Viena .. cum se purtase în cursul secolului XVIII şi· ia ince­
putul secolului următor.
III
Până la 1848 Românii ardeleni au fost În afară de barie­
erele aşa numitei "consMuţii transilvane", In mişcarea 10f poli·
tică din anii 1790-92 ei ceruseră dreptul de a se organiza Intr'uu
congres national, la care să participe deputaţi aleşi din toate
clasele sociale, chiar şi dintre ţărani ("eplebeio statu eligendis" 1),
Cererea lor n'a fost însă luată în seamă. Au rămas deci În situ­
atia grea de mai înainte, in Ardeal apăsaţi de cele trei naţiuni
privilegiate, a căror uniune Bariţiu o socotea drept • o conspi­
raţie permanentă contra naţiunei românes), iar în Ungaria 1';<[;­
dreptăţiţi de vechia constituţie feudală asernănată de conte �e
Ştefan Szechenyi cu un acoperiş, sub care se puteau adăposti
numai familiile nobililor, aşa numitul "populus werbăczianus".
Indată ce constitutia Ungariei s'ar fi aşezat pe baze democratice
mai largi, era clar pentru oricine că ţara aceasta nu-şi va mai
putea păstra caracterul exclusiv maghiar, ci va trebui să iasă la.
iveală, că intre locuitorii ei se găsesc atâtea entităţi etnice, ci!i-·
. ferite prin tradiţiile ca şi prin aspiraţiile lor. De aci graba re­
bri1â a conducătorilor maghiari din epoca reformelor (1825 - 1848)
de a da tuturor popoarelor din cuprinsul Ungariei cel putin o
unitate aparentă, prin impunerea forţată a limbci maghiare, In
toate domeniile vieţii publice.
Agltaţiile lui Ludovic Kossuth pregătiră însă politicei ILW:­
gureşti două conflicte acute: unul extern, atacând legăturile se­
culare dintre Austria şi Ungaria, altul intern, provo când suscep­
tibilitateapopoarelor nernaghiare, de ale căror postulate naţionale
nu se ţinea seamă. Oricât 'fie mult stăruia contele Szăchenyi, pro­
povăduitorul unei evolutii lente şi circumspecte, să arate PI'I1"
pastia, spre care împingea ţara directia politică a lui KOSSUUlk
1) Cf. 1. Lupaş, Istoria Romanilor ed, II pag. 289.
2) G. Baritiu. Părţi alese din istoria Transilvaniei vol. 1 pag 605.
[7]
AVRAM IANCU
de sfăş'area evenimentelor era cu totul favorabilă acestei directii.
Toate împrejurările păreau a se fi aliat spre a promova sco­
purile agitatorului Kossuth, pe care - cum observă un publicist
maghiar-norocul îl persecuta cu darurile sale ca pe Polikrates')
Propaganda publicistică a lui Kossuth aflase răsunet şi i
printre Ungurii din Ardeal, a căror dorinţă veche era să
SP, unească "cu fraţii din tara soră". Ceeace făcea Kossuth în
Ungaria, îndeplinea contele Wesselenyi in Ardeal, luptând şi el
pentru unirea acestei provincii cu Ţara Ungureasca, pentru des­
fiinţarea iobăgiei şi răspăndirea Iirnbei maghiare, socotind că a�
ceasta ar putea fi impusă Românilor ca condiţie prealabilă pen­
tru desfiinţarea iobăgiei. Românii răspundeau însă hotărât, că
mai bucuros vor să rărnănă tot iobagi decât să părăsească limba
maioei lor2).
Aceste frărnântări politice treziră interes viu in cercurile in­
telectualilor şi studenţilor români din Braşov, Sibiiu, Cluj. Blaj
şi Târgu- Murăş, făcând din ei tot atâţia propagandişti însufleţiţi
cari au ştiut să dea ajutor Insemnat organizatorilor impunătoare!
m mifestaţiuni populare, ce avea să se desfăşoare În ziua de 3/15
Mai pe Cărnpia libertăţii.
"De când e ţara Ardealului -scrie Papiu Ilarianu În Istoria
Romanilor din Dacia superiaarăsş =-agitaţiune ca aceasta nu s'a
făcut, nici mai puternică, nici mai cutezătoare, nici cu mai mult
spirit de pace şi libertatel Sălta tot sufletul român de bucurie
naţională.i, atâta era de Înaltă lnsufleţirea naţională a acestui
popor asuprit, amărât şi supt de atâtea secole, încât de pe banca
solgăbirăului alerga la Blaj, când ştia, că la întoarcerea sa acasă
in altă formă vor să-I tirănească aristocraţii, precum s'a şi In­
tâmplat... Printre toate pericolele curgeau mulţimile din toate
părţile, din marginile ţăni.; Veniau ca un torent, căruia intrigile
şi terorismul unguresc acum nu numai in deşert se opunea, ci
care pe unde trecea, prin sate şi prin oraşe, trăgea după sine la
adunare pe toţi cei nedeterrninaţi sau lnfricaţt. Veniau şi inte­
lectuali români dela Timiş şi Criş, chiar şi din Dacia} inferi
oară", Toţi cei ce au participat la această adunare, au rămas
uimiti de puternica manifestare a solidarităţii naţionale şi
de neclintita alipire sufletească, pe care poporul o arăta faţă de
- '-;rIfemeny Zsigmond, A forradalom utăn, Pest 1850 p. 156.
2) G. Bariţiu. Parti alese 1. p. 598.
a) Voi. li p, 201-3.
[8]
1. LUPAŞ
conducătorii săi'). Serbând la Paris a treia aniversare a zilei de
115 Mai 1848,entuziastul Nicolae Bălcescu care petrecuse timp
([]le o lună in munţii apuseni, ocrotit şi ajutat cu bani de Avram
llancu2), glorifică într'un discurs avântat, amintirea acestei zile
exclarnând: "Zi de lumină, de libertate şi de mărire română, te
pomenim şi te serbărn cu drag! Tu minunaşi lumea şi îi arătaşi
că naţia română e matură, vrednică de liberta te, vrednică de a
mtra în frăţia cea mare a naţiilor. In analele Românilor altă zi
nu străluceşte mai frumos decât tine şi cea asemenea ţie, sora
ta iubită, ziua de 11 Iunie 1848 a poporului din Bucureşti. Te
pomenim şi te serbăm cu drag, o zi măreaţă, căci întăiaşi dată
auzirăm atunci un popor intreg răspunzând celor ce-i vorbeau
de unirea Ardealului cu Ungaria, prin această strigare: noi vrem
.să ne unim cu Ţara! Minunată destăinuire a lui Dumnezeu, care
1) a. Sion, în ale sale «Suvenin contimporane» (pag. 294) făcând o
paralelă Intre stările din Moldova şi Între ceeace a putut el observa in Ar­
deal, scrie următoarele: "poporul nostru din Moldova îl consideram com­
pus cu totul din alte elemente; el in noi vedea Întotdeauna nişte fiinţe su­
perioare, nişte oameni predestinaţi a fi stăpânit sau tiranii săi, iar noi, ori­
<rât de umani, oricât de filosofi, oricât de patrioti, oricât de naţionalişti sau
li.oeral1 eram, nu puteam vedea' 1'1 acel popor decât nişte fiinţe, care ne
insufla milă şi de cari nu ne puteam apropia cu toată bunăvoinţa ce am fi
avut. In Transilvania În5ă găsea tl poporul cu totul în alte condiţiuni. Aci
preoţii, Învăţătorii, poeţii, profesorii, ia ti ieşiţi din popor, toţi sunt ai po­
porului" ... In Pesier Zeitung din 9 iunie 1848 (Nr. 692) apăru o corespon­
denjă dela granita transllvană-muntetn ă În care se afirmă: "Wie mir gut
unterrichtete Personen versicherten, ist es den jungen Românen, welche die
Btasendorrer Volksversammlung besucht hatten. nicht mehr erlaubt in die Wa­
lachei zuriick ZU kornmen, da sich Russland mit dern Trăumen eines selbst­
stăndigen Daziens durchaus nicht befreunden, daher auch solche Ideen in
der Moldau und Walachei nicht weiter eingeimpft wissen will, weshalb alte
<iehenbârglsche Zeitungen zum Nachtheil der armen Prănumeranten ver­
brannt we rden. Diese jungen Leute nun, an welclie sich die Vertriebenen aus
1'<18sy nach dem dort unterdriickten Auîstande angeschlossen haben, sollen
geheitne Versammlungcn an der Grenze haltcn und sich zu ei ner Scl1ilder­
hebung vorbereiten, Ich zwcifle sehr daran, wei! ich an einem Riickhalt
2weifle, den sic doch haben musst'en. wenn sie mit Erfolg etwas lInterneh­
men wollten. Nun, wir werden ja'şehen was geschiehl, und wenn - sa
musste es bald geschehen" (Cores4Jondcntul a plecat la 2 Maiu 1848 diil
!Bucureşti, iar în ziua când foaia· din Pesta publica informaţiile IUJ, se ros­
,ia în adunarea. dela Islaz proclamaţi" �evolutionar1i).
2) P. P. Panaitescu, Contribuţii la o biografie a lui N, Bălcescu, Bu­
cureşti 1903, p. 1t2.
[9]
AVRAM IANCU
tn zile aşa mari de sărbătoare populară vorbeşte deadreptul În
inimile aleşilor săi şi numai poporul şi poeţii, aceşti fii ai in­
spiraţiei divine, avură la 1848 conştiinţa întâmplărilor viitoare,
numai ei citiră şi destăinuiră aceea ce era scris în fundul inimii
fiecărui Român: mântuirea de orice domnie străină prin unitatea
na.ţionaIă".I)
Simion Bărnuţlu arătase atunci în cuvăntarea sa memora.
;bilă, că trebue respinsă categoric unirea Transilvaniei cu Unga­
ria, a cărei costituţie nesocoteşte poporul acordând drepturi nu­
mai nobililor şi episcopilor catolici .,cari cu dreapta dau
binecuvăntare poporului, iar cu stânga îl bat ca domnii feudali;"
privilegiile nedrepte trebue să cadă, legile să le facă aleşii po­
porului, iobăgia să se desfiinţeze şi poporul român să fie scos
din jugul "faraonilor" ardeleni, asigurându-i-se independenţa na­
tională şi progresul cultural "căci cultura fără libertate şi
libertatea fără existenţă şi onoare naţională nu e cu putinţă» 2)
Avram Iancu, care venise la adunare în fruntea Moţilor, fusese
ales membru al comitetului naţional, pus sub conducerea preşe­
dintelui Andrei Şaguna şi a vicepreşedintelui Simion Bărnuţiu.
Cuvăntarea acestuia din urmă, ca şi întreagă atitudinea lui, îl
irnpresionase aşa de mult, încât cuvintele lui le considera ca o
sc-lptură sfântă 3)
Astfel în preajma hotărărilor eroice ale lui Iancu găsim co­
laborarea binefăcătoare a lui Şaguna şi a lui Simion Bărnuţiu, du­
păcum în preajma cărării revoluţionare a lui Tudor Vladimirescu
aparuse figura episcopului lJarion din Argeş şi a lui Gheorghe Lazăr.
Daca ne-am întreba, cui revine meritul pentru deplina
reuşită a manifestaţiei naţionale-politice din 15 Mai 1848,
�i.oc�.�ent_�e timpului ne-ar arăta, că în cea mai mare parte el
1) N. Bălcescu, Istori 1 Românilor sub Mihai Vodă Viteazul (editia
Odobescu) 1878, p. 538.
2) Cf, T. V. Păcăţianu, Cartea de aur voi. 1. [ed, II.) pag. 282 şi 285-r..
b .Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes a lui
E. Regnault (Paris 18';\ p. 37�) se spune Ianko ; monta a la trlbune : "Le
Christ a ressuscite, s'ecrie-t-ie, la liberte a ressuscite", Le peuple lui repond
par des crls d'enthousiasme. lanko engage les Roumains ă se tenir en garde
contre. Ies faux conseillers qui voudraient les pousser <lUX exces i. il leur de­
mande d'agir avec la merne prudence, le merne calme, la merne fermete ... ,
e'est ainsi qu'ils feront respecter la dignite nationale, "freres, dit-il en ter­
minant. endurez et patientez, [usqu'ă ce que I'heure arrive".
S) Puşcariu o, c. p, 30.
[10]
10
I. LUPAŞ
revine tinerimii mature. Tineri erau toti initiatorii şi conducătorii i
acestei mişcări: Bărnuţiu, Popazu, Şaguna, născu fi toţi trei in acelaş
an, încă nu împliniseră 40 de ani, Banţiu, Laurlan, Maiorescu, Papiu,
Pumnu abia trecuseră de 30; A vrarn Iancu abia atinsese vârsta de �J4
de ani. Şi tocmai În el, în cel mai tânăr dintre conducători avea
să-şi pună speranţa întreagă naţiunea română, simţind în mod i,;­
stinctiv că in fiinta acestui Mot taciturn era concentrată o neîndu­
plecată hotărâre spre fapte, sacrificând totul pentru libertatea naţie­
nală a poporului său. In vârtejul greutăţllor şi pericolelor iminente,
În preajma isbucnlrii războiului civil,-un fruntaş mai bătrân din
Ardeal scria "nu ne prea mirăm, că dacă n'am putut ocoli ca.
să pună mâna tinerirnea pe cârma poporului român, nu putea
avea incercarea aceasta alte urmări, decât care le vedem Z:'"
ochii şi ne apasă".")
Dar, dacă ar fi lipsit atunci Îndrăzneala tinerimii şi emit ..
siasmul poporului, care a urmat pretutindeni, cu mic cu mare,
sfatul acestor tineri2)-şi numai pe al lor-În istoria noastră na­
ţională am căuta zadarnic paginile luminoase, cari încep cu a­
ceastă mişcare şi continuă cu eroismul lui Avram Iancu, spre 1
se încheia cu biruinţa deplină a ideii naţionale, biruinţă pecet­
luită prin hotărîrea adunării dela Alba-Iulia, în ziua de 1 D'2-
cemvrie J9l8
Ungurii şi Saşii Îşi dădeau seama de consecinţele inevi­
tabile ale acestei manifestări populare. Contele Dionisie Bănfty
scriind în mernoriiile sale despre ea sub titlul "un meetlng
valah", afirmă că "programul politic al acestei adunări vino va te
nu era decât intemeierea apropiată a unui stat valah, liber şi w­
dependent" .3) Iar printre Saşii oraşelor ardelene circula in 1848
1) Scrisoarea lui Moise fulea din 7 August 1848 cătră Şaguna,
z) In ziarul .Lioyd" din Viena scria la 10 Iulie 1849 (Nr. 3'24) :Rit(
meister Babarczy cu entusiasm despre adunarea românească dela 3/15 .\1aiu:
"Wer Zeuge [ener wallachischen Volksversammlung am 15. Mai v. j. in Bla sen­
dorf war, und 30-40,000 roher Ac\rersleute tind Gebirusbewohner unbedingt
s einen Fiihrern gehorsamen, sich im ersten Freudengefiihle ihrer cmancip,l­
tion so măssigen sah, dem musste der Gedanke iiberkommen : diesem Vo!�»
habe die Yorsehung eine riimliclle\Rolle in der Zukunft beschieden"
3) :Memoriile din revoluţia anului 1848, publicate de H.. Marczali ":IIT,
Budapesti Szemte din 188'1 p.360. Un Ungur din Ardeal publică în Buda­
pesti Hiradâ din 21 Mai 1848 (I1r. 842.) o declaraţie către compatriotii '&â!
(Egy erdelyinek nyilt szava honţiiărsathozş lntrebăndu-se cu mirare. r;<Î.
oare Saşii ar fi aplicati a da mâna cu Românii pentru o repubtlcă valaMi
[11]
AVRAM IANCU
1{
şi t 8490 poezie de 5strofe expri rnănd groaza, cu care ei se
găndeau Ia timpul, când legăturile cu Viena împărătească vor
înceta, când privilegiile seculare se vor spulbera şi ei se vor ve­
dea nevoiti a îngenunchia in faţa "unui nou Decebal". Acelaş senti­
ment îl exprimă şi notiţele contemporanului Samuel Traugott Bin­
der, membru al comitetului săsesc din Sibiiu, arătând că Saşii au
fost determinati să ia atitudine ostilă fată de unirea Transilvaniei
cu Ungaria, intre alte motive, şi de teama de a nu fi înfăţişaţi ca slabi
sprijiI1Îtqri,,?'j cauzei imperiale, dar cu prilejul unei fraternizări
cu conducătorii Românilor în Sibiiu, numai Dumnezeu ştie, cum
t-au pătruns străngerile de mână ale lui Bălăşescu, Laurian,
Alexandru Pop, Roman ş. a. până în oase şi până la măduvă.')
In ziarele din Viena se publicau mai târziu articole trimise din Buco­
vina şi din Transilvania, în cari se prevestea că după consolidarea
tuturor Românilor din monarhia austriacă. într'un singur corp na­
ţional - conform programului politic din 25 Februarie 1849 ­
graniţele dintre această Românie Nouă, Întemeiată in Austria şi
dintre ţările române de sub suzeranitate turcească se vor netezi
şi dela Nistru până la Dunărea de jos, dela Tisa până la Prut
şi la Marea Neagră se va ridica un puternic imperiu daco-roman't.s)
a Dac/ei şi ameninţând că Secu li vor fi în stare să scape Ardealul de bar­
barism şi să-I salveze pentru regele maghiar, pentru libertate şi civilizaţie ..
"Vagy igaz volna az mit haJlok, hogy egy dăctal o/ah respublicârâl van szo,
mely a szăsznak nemzeti es helyhatosâgi jogait biztositană s ezert a szăsz
vele kesz lenne kezet fogni a mi eltiprâsunkra î Mit higyjen s mit ne higy­
[en most az ember � es miert ne ălrnodozna az olăh Dăciârât, mikor a szlăv
valarni Szlăviărâl ăbrândozik .. ? Mar ha a szăsz szornszed kesz ebb magăt
ezen kombinătioba illeszteni, mint a tărvăny s a magyar nemzet nagylelkii­
segenek vedelme alatt maradni, akkor en esem kătsegbe az () eddig bebl-
. zonyitott gyakorlati j6zan esze felett. Es ami azokat az uj dâkokat iIleti,
azok ne teleitsek, hogy el meg a szekely, ki amint meg egykor meg tudta
E.l'delyt szabaditani Hora es Kloskât61, Magyarorszagot pedig D6zsat61, ugy
most is megmentendi azt a barbarizmust61 s megtartandja a magyar kiraly­
nak, a szabadsagnak s a civilizati6nak".
1) "Gott weiss! wie mir diese liandedriicke durch Mark und Beil'1
fuhren so dass ich mich noch immer nicht beruhigen kann" cf. protocolul
mS8. din biblioteca Bruckenthal, întitulat: Einna,hmen- ltnd Ausgabenprotokotl
1800-1831 partea II. Memoit·cn.
2) ..... nach erfolgter Consolidierung des in Oesierreich begriindeţen
Neu-Romăniens auch die Granzen zwischen diesem u1d den tiirklschen Ro­
manenlandern ebenfalls sich ebnen, und von dem Dnlester bis zur unteren
. IDonau, von der Theiss bls zum Pruth und zum. Schwarzen Meere ein mâch-
[12]
12
I. LUPAŞ
Un corespondent ardelean (Sas, de sigur) al ziarului din.
Viena, Wanderef!,1 nu întârzia să înspăimânte pe Austrieci, că
cele două bisericbromâne din Transilvania se vor uni într'o bi­
serică naţională, că prin stăruinţele lui Şaguna şi in paguba ele­
mentului german, specific austriac, se va înălţa în piaţa mare a
Sibiiului o mitropolie pentru toţi Românii din Austria şi astfel
prino singură trăsătură de condei Dacoromania ar fi gata: ,,0
mitropolie daco-rornănă în Transilvania - şi Orientufe pierdut
pentru Austria 1"1
Aceste prevestiri aveau darul de a trezi În cercurilecondu­
cătoare din Viena o neadorrnită bănuială faţă de toate tendinţele
naţionale-politice ale Românilor ardeleni. Deaceea situaţia co­
mitetului naţional român era foarte dificilă: prigonit cu înverşu­
nare de către Unguri, el nu putea să aibă, În viforul revoluţiei,
ni,d; din partea Vienei un sprijin sincer. Dovadă instrucţia co­
misarului împărătesc destinat pentru Transilvania, bar. Oeringer,
căruia i se şoptea că activitatea comitetului naţional român trebue
împdedecată, fiindcă nu merită încrederea cârrnuirii, deşi R07"
rnânii luptă pentru interesele acestei cârrnuiri imperiale.s)
IV.
Adunarea naţională de pe Câmpia Libertăţii, adevărat, că
a 'făcut jurărnântul de credinţă cătră naţiune, împărat şi patrie s,
dar fiind insufleţită de concepţia modernă a suveranităţii naţio­
nale, n'a mai cerut drepturi dela nime, ci şi le-a proclamat ea
insaşi prin cele 16 puncte ale programului întemeiat pe postu-
1 atul independentei nationale-politice şi bisericeşti.
Avram Iancu n'a stat nici o clipă la îndoială să schimbe
"corpu', juris Hungarici" cu spada vitejiei străbune, păşind fără
tiges dacisch-rornanisches Relch sich erheben w erde" ef. broşura Die Rechte
der rcmontschen Nailon gegen die Angriffe der Sachseti verteidigt von einem
Romanen." Viena 1850 p. 4.
1) Wanderer din Il Mai 18:0 nr. 218: "In dem deutschen Hermanstadt,
mitten irn lierzen des germanlschen, und man muss hinzusetzen, speciflsch.
osterretchischen Elementes, hart an den Pforten der Walachei, - ei ne Metro­
polle fiir alle Romanen in Oesterrelch ! fi.ihrwahr der Plan ist nicht i.ibel
fin federzug,- und Dacorornanien wăre fertig ... Eine dacoromanlscne
Metropolie in Slebenbiirgen - und der Osten isi fiir Oesierreiclt vertorent:
2) Instruction fi.ir den nach Siebenbărgen abzuordnenden kaiserlichen
Comissăr frh von Geringer nr.. R. :� L . din 18t8 În Biblioteca Bruckenthal
tilin Sibiiu, colecţia Rosenjeld " Quellenmaterialezur Geschichte des Jahres
1'848."nr. 63. val. III.
[13]
AVRAM IANCU
.şovăire în fruntea poporului hotărât a lupta pentru isbăndirea
programului de independenţă şi libertate naţională. Cuvântul. lui
a fost ascultat, şJ împlinit cu însufleţire de către luptătorii, or­
ganizaţi repede în tegiiuu. sub comanda tribunilor şi a prefecţilor
improvizaţi cari, şi în împrejurările- cele mai grele ale războiului
civil, au izbutit să ţină cetele înarmate, în ordine şi disciplină
militară. Organizarea militară a gardelor s'a. făcut destul de re­
pede: într'o lună de .ziletEa .inoepuse abia după adunarea ţinută
la Blaj În jumătatea a doua a lunii Septemvrie şi la sfârşitul
lui Octomvrie Nicolae Bălăşescu adresăndu-se, în numele comi
tetului naţ-ional, lui Avram Iancu ca "marelui prefect generariu
al trupelor române" îl întreba: "De ce n'ai întins Landsiurmul şi
prin comitatul Arad şi Bihor până la risa?" Intrebarea aceasta
era însă de prisos, întrucât Bălăşescu ştia tot atât de bine, ca
şi Avram Iancu, că orientarea politică a Bihorenilor, A radanilor,
precum şi a Bănăţenilor se deosebea atunci de a Ardelenilor. Con­
ducătorii bihoreni şi ungureni indrumaseră poporul român spre
taberele insurgenţilor lui Kossuth şi Bem, cari luptau În numele
democraţiei contra dinastiilor, In acele ţinuturi cuvântul lui Iancu
nu putea să străbată şi, chiar dacă ar fi putut, anevoe găsea aci
prieteni devotaţi, cari să-I ajute, cum l-au ajulat în Asdeal mai
ales preoţii şi tinerii studenţi gata de orice sacrificiu pentru
ideea naţională,
Cu drept cuvânt spunea mai târziu Bălcescu, in pomenitul
discurs comemorativ, că • generalii acestei oşti ţărăneşti erau
'nişte preoţi şi nişte tineri, abia ieşiţi din şcoalele de .teologte.
filosofie şi jurisprudenţă; ei nu puses-eră până atunci mâna pe o
armă, când nevoia îi sili a se face generali şi a câştiga bătălii.
"Lipsiţi de cunoştinţe şi de principii de artă militară, ei le
invăţară În mijlocul luptelor. Am văzut cu mirare, cum ei dibu­
iseră adevăratele principii ale războiului şi cum simţiră! impor­
tanţa poziţiilor naturale şi folosul ce ştiură trage din orice lo­
calitate, Femeile nu rămăseseră în urmă nici cu curajul, nici cu
simţimintele naţionale; ele luară parte la toate primejdiile soţilor
Iar. Din vârful munţilor ele aruncau o ploae de bolovani, cari
răreau batalioanele vrăjrnăşeşti. ; Cântecele lor nu erau ca mai
înainte cântece de dor şi de plăcere, ci cânturi pline de patrio­
tism şi de sirnţirnănt naţional" 1 .
. . 1) N.BăÎ6-esctl .. J�tol'ia R�m�nilor sub Mihai Vodă Viteazul (ediţia
Odobescu) 1878.-'ty:'i!5J2. .. -;.-,. , !
[14]
1. LUPAŞ
In adevăr preoţii, amintiţi de BăIc�scu printre cei dintăi
generali ai oştilor ţărăneşti, şi-au împlinit in viforul războiului
datoria ca nişte eroi şi mucenici ai cauzei naţionale. Bu­
curăndu-se de toată încrederea poporului, ei au putut da lui
Avram Iancu sprijin nepreţuis-tn organizarea legiunilor, in smul­
gerea biruinţelor şi în apărarea strâmtorilor, pe unde s'ar fi pu­
tut strecura duşmanul-în cetăţuia. munţilor ocrotitori. Ei au tinut
seamă de porunca Scripturii, care ii in datora să fie ca păstorul
cel bun, punându-şi sufletul pentru poporul încredinţat povă­
ţuirii sale, iar nu ca năimituJ care părăseşte turma In ceasul de
primejdie şi fuge.
Şi astfel s'a intămplat, ca şi in bătăliile din munţii apuseni,
precum in toate clipele de cumpănă grea în viaţa neamului
nostru: isbânda să ne vie din tradtţlonala împreună lucrare a
crucii cu spada, a credinţii care nici odinioară nu cade cu vi­
tejia dreaptă, care !n cele din urmă trebue să biruiască.
In raportul oficial al comandamentului rusesc 1, se aduc
meritate laude lui Iancu, care fiind înzestrat "cu deosebite calităţi
intelectuale" şi-a câştigat "prin simţul său de dreptate şi de
cinste În�rederea conaţionalilor săi" astfel Încât "o izbândă de­
savărşită a Încununat întreprinderea lui". Prin aceasta "Iancu,
sufletul revoluţiei române şi-a căştigat în popor incredere şilubire
nemărginită"; poporul românesc vedea În el pe rnăntuitorul său.
Iar despre -preoţil români se spune în acel aş raport că "cu
crucea într'o mână şi cu sabia în cealaltă se luptau şi opreau
pe Unguri de a străbate mai departe".2) Insuşi comandantul
insurg enţilormaghiari, Bem îşi dădea seama de rolul important
al preotilor români. Deaceea scria din Oradia Mare, Ia sfârşitul
anului 1848, lui Kossuth exprirnăndu-şi părerea, că Românii ar
putea fi înduplecaţi cu uşurinţă să treacă de partea Ungurilor,
dacă aceş.la ar fi sprijiniţi de preotii români, in deosebi de cei
1) Cf. traducerea românească publicată de d, Silviu Dragomir in Tri­
buna din Arad 1911 nr, 283.
) Vezi şi aprecierile elogit�ase ale lui Iancu despre <admlrabilul»
preot Simion liroza, care ca viceprefect a ştiut apăra satele aparţinătoare
tribunatulul său ,.cu atâta clrcumspectie, iscusinţă şj izbândă. lncât Ungurii
nici nu s'au putut apropia de ele" - cf. Dle Romanen der cesterreichlschen
Mon .. rchle II. p, 36-7 nota.
[15]
AVRAM IANCU
15
"şismatici" (ortodocşi)'). După, ce lupta prin sabie a trebuit să
contenească şi vitejia nerăsplătită părea că incepe a se ofili, ei
au contnuat mai departe-fără întrerupere şi peste putinţa vre­
unui control lumesc - tainica şi sfânta luptă prin rugăciune. Iar
credincioşii lor smeriţi îi însoţeau în lupta aceasta spirituală prin
accentele căntecului :
Sus pe vârful dealului
In cetatea lancului
De trei zile, de trei nopţi
Cântă o sută de preoţi
Şi se roagă şi se închină,
Pentru tabăra română.
In modestele bisericuţe româneşti, ascunse prin văi sau
aninate pe coastele munţilor, au răsunat neîntrerupt cuvintele Ii­
rurghie: străbune: "pentru împreunarea tuturor, Domnului să ne
rugămlv.. Intelesul lor creştinesc avea pentru milioanele de
suflete credincioase şi o nuanţă naţională pătrunzătoare, îndrep­
tând cugetul spre tabăra română, a cărei biruinţă definitivă, mai
apropiată sau mai îndepărtată, o aştepta poporul din Ardeal cu
nesguduită credinţă, chiar şi in viforul celor mai cumplite
rmpilări.
V
Nu vom încerca să dăm aci o povestire cronologică a lup­
relor şi ciocnirilor săngeroase, cari s'au deslănţuit în munţi din
toamna anului 1848 până in vara anului următor. Aceasta se
poate citi În rapoartele prefecţilor Avram Iancu, Simion Ba­
Unt şi Axente Severu, scrise de Ioan Maiorescu în Noemvrie şi
Decernvrie 1849, după informaţiile primite dela înşişi luptătorii
cărora evenimentele răsboinice le erau încă proaspete in rnemorie.s)
In ce priveşte în deosebi meritele lui Iancu, ele au fost
apreciate În chip elogios şi în raportul oficial Înaintat guver­
natorului ardelean Wohlgemut de către căpitanul Gratze, care
mărturiseşte că Iancu era spiritul dătător de viaţă în toate ape-
l) "lch�!aube auch, dass wir dle Walaehen leieht gewinnen măchten
wenn wir ihre Geistliehen fur uns hătten, besonders die sehismatlsehen"
Bem către Kossuth la 7 Dec 1848.
2) Cf. Die Romanen der ăsterreichlschen Monarchie, zweites Heft. Viena
�850 pagina 1-163.
[16]
16
J. LUPAŞ
raţiile militare şi bărbatul, care se bucura de nemărginită popu­
laritate J) Spune că având numeroase prilejuri de a·i studia ca­
racterul, a putut constata, că era condus de două principii.păstrarea
monarhiei şi egala îndreptăţire a naţiunei sale, Totodata exprimă
convingerea, că cu ştirea lui Iancu sau din îndemnul lui nu s'a
făcut nimănui vre o nedreptatesş Aceste Insuşiri eminente ne
lămuresc taina succeselor sale. in cursul războiului civil, pe care
unii dintre conducătorii maghiari îl conternplaseră aproape
ca o cruciadă de exterminare a elementului românesc de pe pla­
iurile ardelene.s) Numai prin astfel de însuşiri personale şi prin
neţărrnurita încredere a poporului i.a fost lui Avram Iancu po­
sibiI să respingă atacurile Un.gurilor pretutindeni, rărnănănd a�­
devărat stăpân şi "rege al munţilor" chiar şi În situatia cea mai
critică şi mai disperată pentru Ardeal, după ce Bem pătrunse se
În primăvara anului 1849 cu insurgenţii maghiari victorioşi până
1) Relativ la geneza popularităţii lui Iancu, contimporanul G. Barit
ne dă următoarele indicaţi uni: «Iancu nici decum nu a vânat popularitate;
nu el a alergat după popor, ci acesta era fermecat de personalitatea lui, el
alerga la Iancu. Da, Iancu nu a fost orator în sensul modern parlamentar,
ci nu ştia ce sunt sofismele; vorbea foarte rar către mulţime; însă pare că·!
vedem acum Înaintea ochilor, că de câte ori lua cuvântul, în faţa lui jucau
razele unei inspiraţiuni misterioase, de care nici el nu-şi putea da seama,
prin urmare În momente de acelea era peste putinţă ca să nu răpească cu
sine pe ascultători. Iancu era şi unul din junii cei mai frumoşi ai timpului
său, de statură intocmai cum se vede reprodus fn publicaţiunea frâncu şi­
Candrea (Românii din Munţii apuseni -Motii. Bucureşti J888ij iară când il
irita cineva, deveni a teribil" fPărti alese din ist. .Transilvaniei v, II p, 166.}
3) "lanku, der Alles belebettde Geist, der Marm mit aer unbegrenzten
Popuiaritât .. , er hatte nur zwei Gedanken: Erhalten der Monarchie und
Gleichberechtigung seiner Nation; ich bin daher moralisch i.iberzeugt, dass
mit seinem Wissen, auf seine Veranlassung Niemandem Unrecht geschehen
ist". Cf. Die Icomanen aer 6. M. II. p. �18-9.
3) Cf E. Regnault o c. p, 495: "Kossuth avait dit en parlant des Rou­
ma ins: "Ou nous serons extermines, ou nous les exterminerons".-ln ziarul
Pester Zeitung din 18 Ianuarie .1849 nr. 882, f,icându-se aluzie la intoleranta.
lui Kossuth, se spune despre el: «draute oft und oft mit Ausrottung der um
ihr gutes Recht kârnpfenden Mitnationen". Iar comisarul pentru Transilvania
contele Csânyi L aszl6 scria din Cluj, la 2 Febr. 1849, lui Kossuth că nu-i pasă
dacă Bem "die siegencten Szekler, mit sich nach Ungarn nimmt, denn sonst
beginnen diese clic AusroUung tler lValachen tmd Sachserl·.Es gibt Stundel\
in welchen ich in meiner Wut micl� nicht darob kiitnmern wi.irdE',-ilber wer
steht uns gut dafilr, dass nicht Jemand aus der Nachbarschaft bei der Ausrot.·­
tung Einsprache tut'· (trad. germană după originalul maghiar din .Kossuth­
Akten" se păstrează În copie la 1.l\sociaţiunea" din Sibiu.
I
I
, i
[17]
AVRAM IANCU
17
la Sibiu şi Braşov, iar generalul Puchner cu trupele imperiale.
slab ajutat de către cei din Viena, fusese silit a se refugia în
Ţara Românească. In tot cuprinsul Ardealului Ungurii înaintau
biruitori, numai în cetăţuia munţilor, apăraţi cu vitejie dacică de
legiunile lui Avram Iancu, n'au isbutit să pătrundă nici cu spada
biruitoare, nici cu amăgitoare steaguri albe de pace,-ostaşii sau
prietenii politici ai dictatorului Kossuth.')
Intre ceice il îndemnau pe Iancu Ia pace şi chiar la colabo­
rare cu Ungurii, erau mai ales emigranţii din Ţara Românească, unde
mişcarea revoluţionară fu suprimată în toamna anului 1848. Necu­
noscând indeajuns intenţiile şi firea lui Kossuth, oameni de în­
semnătatea lui Bălcescu socotiau, că ar fi posibilă o cooperare
militară a Românilor cu Ungurii împotriva Ruşilor. In o scri­
soare, trimisă din Belgrad la sfârşitul lui Oecemvrie 1848, Băl­
cescu arăta lui Ghicas) cum a stăruit În Transilvania pe lângă co­
mitetul naţional român "ca să facă propagandă contra Ruşilor, dar
n'a făcut nimic, deoarece poporul striga în gura mare, ca să cheme
să vie Musealii, că-i prăpădesc Ungurii ... Ce e bine În Transivania,
-continuă Bălcescu-este că Românii sunt în picioare şi Ia tre­
buinţă vom putea cu înlesnire a recruta oameni, spre a intra în
ţară. Sânt mai mulţi tineri, cari sunt în capul poporului şi s'au
făcut vestiţi, cum Iancul, Solomon şi alţii. Toate posturile În­
semnate sunt în mâna Românilor. Emigranţii noştri fac propa­
gandă republicană şi aniirusă. Transilvania se face cu totul ţară
românească". Această afirrnaţiune a lui Bălcescu dovedeşte, că
comitetul de pacificaţiune (guvernul românesc) al Transilvaniei
reuşise în timp aşa de scurt, dela începutul lui Octomvrie până
la sfârşitul anului 1848, să naţionalizeze în bună. parte adminis­
traţia ardeleană prin funcţionari români, cari se bucurau de în­
crederea poporului.
Aceeaş speranţă în vigoarea elementului românesc din Ar-
deal transpiră şi din scrisoarea trimisă de Alecu Golescu din
Zlatna (18 Ianuarie 1849) lui Avram Iancu, făcăndu-i următoa­
rele mărturisiri: "Iată frate, că atâta ne-am amoral în tine, cât
ţie descoperim tot secretul, în interesul Principatelor la tine o
---1) Regnault o. c. p. 499: "La reputation d'lanko grandissait de jour en
jour, On ne I'appelait plus que le roi des montagnes: les Roumains avaient
une armee nationale qui paralysait les brillantes victoires de Bem".
2) Anul 1848 voI v. p, 70\ şi Ghica, Amintiri din pribegia după 1848.
Bucureşti 1890 p. 244.
2
[18]
18
I. LUPAŞ
să venim, ca să-ţi arătăm şi scrisoarea comisarului nostru din
Paris în interesul Românilor din Austria, care ca şi Turcia arne­
ninţata de disrnădulare numai în românism poate afla integrita­
tea sa scăpată şi de elementul slav şi de cel roman prin Italieni
şi de cel german şi de cel maghiar. In amestecătura aceasta
grozavă misiunea noastră este a scăpa românismul, a asigura
pe cei 8,000,000 de Români şi a ta este a constitua pe cei
4.000,000 de Români de sub Austria.
"Frate Iancule! În tine punem astăzi speranţa ce o avem
în Magieru, care încurând cu persoana sa o să se ivească în
Principate cu armata turcească, precum tu vei putea fi aci cu
cea austriacă. Frate, noi suntem răspândiţi în toată Europa şi
cu toţi trebuim a ne aduna la Constantinopole, ca de acolo cu
Turcii să lucrăm in ţară, Însă suntem lipsiţi de bani, pentru a
lucra, în atâta cât cei din Paris n'au avut cu ce tipări rnernoa­
rele pentru cabinetele Europei, da decum să poată călătorii ...
Noi am scris d-lui Bărnuţi rugându-I să ne dea ajutor Întru a
cere milă Ardelenilor pentru cauza noastră celor de sub Turci
şi aceasta în neputinta, În care ne aflăm, de a străbate în Bu­
covina, unde găsim bani. Aşteptând răspunsul său noi te rugăm
şi pe tine, ca sau prin o colectă secretă să cerem mila Ardele­
nilor in favorul celor 4.000,000 de Români sau prin un împru­
mut pe i potecă de moşii în ţară şi pe garanţia a toţi pentru
unul şi unul pentru toţi a celor 22 de expatriaţi, capi ai revo­
luţiei şi ai partidei turceşti.
"De poţi face ceva, acum trebue să faci, căci pentru rornâ­
nlsm acum sau niciodată, pentru acei 4.000,000 de Români din
Principate noi facem dernarche, dară pentru ceilanţi de aice
trebule să daţi şi voi din mănă".')
VI.
Iancu şi- a dat seama, fără îndoială, de faptul că lupta şi re­
sistenţa sa nebiruită din munţ( este in folosul românismului întreg.
Dar împrejurările nu- i Îngădu�au nici decurn a da şi fraţilor din
Sudul Carpaţilor ajutorul, pe care-I aşteptau şi-l cereau dela
dânsul. Tocmai În primăvara anului 184.9 el trecea dimpreună
cu alţi colegi ai săi prefecţi şi cu Iegiunlle din munţi prin rno-
1) Originalul scrisorii se păstrează în arhiva .Asocia1iunii" din Sibiiu,
[19]
j
j /
1
AVRAM IANCU
19
I
1
merite foarte critice. Dupăce Bem reuşise in Martiei) să alunge
<din Transilvania armatele imperiale, dictatorul Kossuth, spre a
Înlătura şi ultima piedecă din calea penetraţiunii depline a stă­
pânirii ungureşti în această provincie, insăroină în Aprilie 1849
pe deputatul român' din Bihor, Ioan Dragoş, să înceapă trata­
tive de pace cu prefecţii români din munţii apuseni, cu Ioan
Buteanu, Avram Iancu, Sever Axente şi Petru Dobra, După în­
trevederea acestora cu Dragoş în comuna Mihăleni, -'- un loc
istoric, unde în cursul revoluţiei lui Horia fură măcelăriţi de Un­
guri 85 de ţărani români - a ieşit la iveală, că Dragoş nu avea
-dela Kossuth imputernicire deplină nici pentru armistiţiu, nici
.pentru pace. Dimpotrivă misiunea lui, pe care însuş Kossuth o
considera dela început ca fiind foarte periculoasă, a fost numai
să abata atenţi unea acestor prefecţi dela pericolul, ce-i ameninţa
din partea "Iocţiitorului de comandant", maiorul Emeric Hatvani,
pe care Kossuth n'a stat la îndoială a-I îndruma să continue
duptele în contra Românilor, indiferent dacă misiunea lui Dragoş
.poate sau nu să aibă vre-un rezultat.
Astfel chiar în cursul tratativelor de pace, în seara zilei de
'o Mai 1849, intră Hatvani În Abrud cu 1400 soldaţi şi 3 tunuri,
Iancll prinzând de veste, pleca numai decât la tabăra sa În Cârn-
1) La :d. Martie 184q comisarul Moise Berde trimitea din Clui urmă­
torul comunicat optimist: "Mart. 17-en vitez seregiink Fogarasig eldrehala­
dott kergetve, iildozve az ellenseget. Az ellenseg mar f. h6 le-ăn reggel oly
.gyorsan, mint megîelemlett nyulak, vagy bunei ăltal iildozătt gonosz lelkiis­
meretii ember szaladott Fogorasb61 Brasso tele, gyors kivonulăsănak azon
.szine s okăt ada, mintha a Hăromszek megiekezesere sietne. 16 helyre! Az
ellenseg serege telbomlăs pontjân aII, rnert vezerei irânti bizalrnăt elvesz­
tette ... SzebentOl Fogarasig az ellenseg seregebol mintegy ezer fogatott
el, kik oriiltek, hogy Betniink kezebe jutottak; az etlensegtâl elfoglaltatott
500(' drb fegyver. Seregeink bătrak, elszăntak, mindig keszek csatâzni. Azt
niszem, middn ezen [elentesernet irorn, az ellenseg tonkre van teve. Amen.
Kotozsvărt Mărt 21-en 1849. orsz. 1. h. biztos Csăny Laszl6 ur tavolleteben,
'Berde M6zes kormanyblztos." Publ. în Aljă/di Hirl,:p din Debreţin nr. 26
·din 25 Martie 1849, In aceeaş zi apărea la Braşov Espatriatul lui Cesar
Boliac. glorificând re generalul Bem ca pe un "arhang/zel al libertăţii" şi
sfătuind pe Români să se pătrundă de adevărul că "astăzi este o singură
luptă în toată Europa: este lupta între libertate şi tirănie, Între popoare şi
dinastii. Dinastiile se strâng şi îşi dau mâna din toate părţile spre a-şi propti
tronurile ce se surpă, şi toată speranta ce le-au mai rămas este neînţe­
legerea şi învrăjbirea popoarelor între dânsele. Când odată popoarele îşi
vor cunoaşte adevăratul interes, atunci lupta va Înceta",
2*
[20]
1. LUPAŞ
pem, Iar prefecţii Buteanu şi Dobra, mai increzători în asigură­
rile lui Dragoş, au rămas in Abrud, unde fu împuşcat Dobra şi
alţi Români fruntaşi spre a da lumii dovadă, cum ştiu răsplată
Ungurii Încrederea pusă într'înşii.
Indepărtarea lui Iancu din Abrud l-a neliniştit pe Dragoş,
care in timpul nopţii îi trimisese prin curier special o scrisoare
la Câmpeni, rugându-I să se întoarcă numai decât la Abrud şi
să fle convins, că atât persoana cât şi onoarea ii va rărnânea
fără orice vătămare căci "nu are, nu poate să aibă Ţara Ungu­
rească un fiu atât de prăpădit, care să cuteze a vătăma asigu­
rarea dată în numele ţării". A doua zi Dragoş repetă invitarea
aceasta, a treia zi adresă o nouă rugăminte lui Iancu şi popo­
rului, să trimită oameni de incredere la Abrud, spre a sfârşi:
odată starea de lucruri "urâtă şi lui Dumnezeu şi oamenilor".
La această ultimă invitare Iancu răspunse scurt, sbiciuind per­
fidia maghiară şi accentuând lămurit, că sabia va decide Între"
Români şi Unguri. Porni apoi cu Jegiunile sale la atac şi Învinse
repede (9 Maiu) armata lui Hatvani, care fu silit a se retrage
spre Brad. Iar pe nefericitul Ioan Dragoş, care de groaza popo­
rului înfuriat se ascunsese intr'o pivniţă, Iăncerii lui Iancu l-au
scos şi I-au sfârticat în bucăţi ca pe un trădător al cauzei na­
ţionale, deşi în realitate era mai mult victima credulităţii sale
şi a duplicităţii lui Kossuth, decât a unei irezistibile porniri
spre trădare naţională.
Dacă Iancu în aceste momente critice n'a împărtăşit soarta
tragică a colegului său Dobra şi a celorlalte victime ale furiet
lui Hatvani, meritul revine tinerei sale prietene Iohanna Farkas.
Precum a mărturisit mai târziu însuşi Iancu unui bun prieten al!
său (Nicolae Henţiu), după ce a intrat Hatvani în Abrud, 10-
hanna l-ar fi vestit numai decât pe Iancu rugându-l, să plece
fără Întârziere să.şi salveze viaţa; el a eşit prin grădină, a încă­
lecat pe calul său de coloarea porumbului şi a plecat spre tabăra
dela Cârnpeni,
Această prietenă a lui Iancu a devenit la 1852 soţia lui Di­
mitrie Moldovanu, om cu bună pregătire şi cu Înaltă situaţie în
viaţa socială şi politică-admlrâstrativă a Transilvaniei, secretar
1':1 guvern şi consilier la cancelaria curţii din Viena'),
1) el: 1. Lupaş o prietenă a lui Avram Iancu in Adevărul literar"
şi artistic din 1923 nr. 123 şi E. Hodoş, Din tinere/ele lui Avram Iancu În
[21]
AVRAM IANCU
21
Abia trecu o săptămână, când Hatvani se întoarse cu trupe
,proaspete impotriva lui Iancu, care în preajma luptei a 2-a dădu
=-cum mărturiseşte însuşi în raportul său - "cele mai strânse po­
:'funci ca nime să nu cuteze a se substrage din luptă" apoi, in­
credinţând trupa dela Câmpeni bătrânului său părinte, alergă în
noaptea de 18-19 Mai în cărnpul de luptă dela aripa stângă.']
De astădată lupta crâncenă a durat 30 de oare fără între­
'rupere (din 18 Mai dimineaţa până în ziua următoare laameazi),
terrninându-se iarăşi cu biruinta legiunilor române. Armata lui
.Hatvani fu nimicită "în sensul literar al cuvântului" .2)
Setea de răsbunare asupra Românilor victorioşi cercă Hat­
vani să şi-o stămpere, spânzurând la losaş (23 Mai) pe eroicul
prefect Ioan Buteanu, ale cărui ultime cuvinte au fost acestea:
"Eu mor liniştit, pentrucă moartea mea este răsbunată de ajuns
.prin cele două pierderi totale ale Maghiarilor din Abrud".s)
.Anuarut institutului de istorie naţională" Cluj v. II p.13l şi urm., unde [se co­
-munică amănuntul interesant, că prin munţii apuseni se cântau câteva ver­
suri atribuite lui Iancu şi relaţiilor sale prieteneşti CLi Farkas Hâni, despre
-care se spune in aceste versuri că:
«E frumoasă ca o zână,
Dar, durere, nu-i română!
De nu-mi place.
Ştiu de ce".
1) Raportul lui A. Iancu trad. rom. Sibiu 1884 p. 45.
2) Ibidem 49, Cf. şi epistola trimisă de Iancu din Câmpeni la 15 �(27) Iunie
'1849 deputatului bihorean Ioan Gozrnan, care se silea să-I convingă că in­
zrarea lui Hatvani în Abrud ar fi fost .casualistică". Iancu aducea lui Kossuth
învinuirea că nu e statornic in propusuri; promisiunile cele mai temeinice
-de azi, mâne sunt revocate şi nimicite prin alte de .rete ale Domniei sale ...
Eară Domniilor voastre va mulţumim şi nu vă rugăm, să cereţi pedeapsă
.asupra lui Hatvani, că cu ce i-tun fost datori, i-am plătit, nimic rănuiniindu-nc
-înC!poi de a mai pretinde". Vasile Moldovanu. Memorii chil 1848-9, Braşov
1895 pag. 158-161.
a. Ibidem pag. 50. E frumoasă şi semnificativă scrisoarea, pe care o
adresase prefectul Buteanu în Aprilie 1849 maiorului ungur Csutak, căruia
îi spunea aceste cuvinte răspicate: "Libertatea voastră sHnt ţurcile, eqalita­
-tea drepturilor stâ întT'aceea ca celelalte neamuri, cari locuesc CII voi într'o
.ţarii, să le topiţi 'În elementul maghiar. Treziti-vă. mai este încă vreme, şi nu
vă pătaţi caracterul national. căci sunteti făloşi şi de multe ori fala cea
:p1'oastll mult strică unei natii, şi o politicii rea şi smintită pe WI neam îl poate
Tiistu1'na în mormânt" el. I.-Ghica, Ami'I/.t,:r; din prilieqi« p. 32 '.
[22]
22
1. LUPAŞ
Ca să răzbune săngeroasa înfrângere a lui Hatvani, furar
trimişi la sfârşitul lui Maiu contra Românilor din Munţi . 7000l
de ostaşi maghiari, cu 19 tunuri, sub comanda colonelului Ke­
meny Farkas, Acesta abia sosi în Abrud, când fu atacat de Ro­
mâni. PreotulSimion Groza învingând 2 companii de Săcui, reuşi
să izoleze şi înfometeze armata lui Kemeny, care isprăvindu-şi re­
pede proviziile fu nevoit să vadă cum soldaţii hărnesiţi încearcă.
a-şi alina foamea "cu tărâţe şi cu boabe de cucuruz". In această
situatie strârntcrată el trimise lui Iancu şi taberei române ofertă"
de pace, dar primi acel aş răspuns categoric, care i se dăduse­
şi nefericitului Dragoş: între Români şi Unguri are să decidă
numai sabia) Cu încredere în Dumnezeu şi în dreptatea cauzei;
pentru care lupta, Avram Iancu era gata să întârnpine şi de astă
dată pe duşmanul, care se furişase în munţi, în acelaş fel ca şt
pe Hatvani: să-i facă armata puzderii 1
Consiliul de răsboi ţinut la Cărnpeni în 12 Iunie hotărî să,
pornească din toate părţile atacul contra lui Kerneny, care ajunse
intr'o situaţie desperată. Sub comanda preoţilor - prefecţi Bă­
lint, Oomboş, Oroza, Fodoreanu, Vlăduţiu glotaşii români izbu­
tiră a răspinge armata ungurească în toate punctele şi a o strărn­
tora în Abrud; lupta cu preotul Oroza a durat în 15 Iunie până
la miezul nopţii. Kerneny descurajat rosti atunci cuvintele "dra­
eul să se mai bată cu popii", iar în dimineata zilei următoare, învă­
luitîntr' o pierdea de "negură foarte groasă" fugi din Abrud cu res­
turile armatei sale. Buciumanii l'au urmărit, reuşind să ia două,
care cu munitii şi sa mai răpună 140 de Unguri dintre ceice
fugiau strigănd spăimântaţi: suntem pierduţi! (oda vagyunk).
Lupta cu Kerneny probează - cum spune Iancu - "credinţa
neclintită a Românilor, devotamentul lor, perseveranţa şi bravura
lor fără exemplu>. 2)
Răzbunarea ungurească n'a întârziat; la 2 Iulie fu arsă co­
muna Mări şel, săvârşindu-se atrocităţile amintite în raportul lui
Iancu astfel: "n'a fost de ajuns că au omorât fără milă bătrâni,
femei şi prunci nevinovaţi, dar mai puneau şi pe pruncii sugători
lăsaţi cu viaţă la piepturile reci ale mamelor omorîte, pentruca
În modul acesta să-i omoare .mai încet. Multe din aceste flin!e
\
nevinovate au mai fost aflate in viaţă după trei zile, cei mai
1) Raportul pag. 59.
2) Ibidem pag. 63.
[23]
AVRAM IANCU
23
mulţi însă au suferit o moarte plină de torturi" .1) Tănărul co­
mandant Paul Vasvări plăti cu viaţa îndrăsneala de a fi pătruns
în munţi, iar armata sa fu sdrobită formal de către puţinii vână­
tari şi Iănceri, pe care Iancu îi trimise acolo sub comanda trl­
bunului Nicolae Corcneş.
VII
In cursul acestor lupte grele Iancu IŞ! păstra liniştea şi
seninătatea. Primind dela Unguri noi oferte de pace, răs­
pundea la sfârşitul lui Iunie deputatului bihorean Ioan Gozman
că Românii ca oameni ai libertăţei s'au oferit "fratilor maghiari
de cei mai sinceri amici pentru toate adversităţile timpurilor vii­
toare, numai să le garanteze naţionalitatea pe temeiul dreptului
egal şi. .. că ei rărnân statornici pe lângă punctele petiţiunei din
15 Mai, alcătuite de toată naţiunea" .2)
Un răspuns asemănător dădea Iancu din Câmpeni la 15
Iulie 1849 prin un memoriu, adresat "fraţilor maghiari" mărtu­
risind că se teme a-i crede, deoarece aevea s'a înşelat. "Crezut-au
bravii noştri bărbaţi Buteanu şi Dobra şi căzură jertfă as cu­
ţişului teroristic. Cu adevarat aţi putea voi înnoda aci o scuză,
că ei căzură din furia soldaţilor, sau neghiobi a lui Hatvani prici­
nui aceasta, însă această scuză e deşartă şi fără temei, deoarece
nu un Hatvani ne înşelă pe noi, ci acela, intru care voi v'aţi
odihnit, căruia voi cu crezărnânt deplin j. aţi pus fericirea voa­
stră în mână, ca să o aşeze pe viitor. Acela, care e capul vostru
şi preşedintele ţării ungare, acela, acela, vezi, ne înşală pe noi şi
acela e Ludovic Kossuth" .3) Totuş Bălcescu nu se putea obici­
nui să renunţe la planul său predilect de a vedea pe Ro­
mânii ardeleni luptând împreună cu Ungurii contra Ruşilor,
chiar când aceştia porniseră cu forţe importante să sugrume
orice mişcare revoluţionară din cuprinsul Ungariei. Deşi la
sfârşitul lui Iunie constata despre conducătorii Ungurilor că
sunt "proşti şi ciocoi toţi şi că de n'ar fi contra Muscalilor,
n'ar mer.ta să-i privească cinevav.s) cu două săptămâni mai
târziu scria: cu entu siasm despre Kossuth, care i-a pro-
1) Ibidem pag 64.
2) Cf. epistola lui Iancu către Gozman, publicată de V. Motdovanu
în Memorii din 1848-9 p. 158-161.
3) Cf. foiletonul "Tribunei" din Arad dela 24 Maiu 1907 nr, 105.
4) 1. Ghica, Amintiri p. 330
[24]
24
I. LUPAŞ
pus "sa la pe Iancu cu toată armata lui În Valahia mare ...
ca toţi Românii din Transilvania şi Banat să meargă să mântu­
iască Principatele, unde e temeiul naţionalităţti române". Astfel
Bălcescu, care în cazul de faţă s'a dovedit slab cunoscător al
oamenilor şi al împrejurărilor, se amăgea cu speranţa că »peste
puţin, împreună cu Bem, va intra în Valahia mare cu o mare
putere şi 8 milioane de Români vor fi În picioare contra Musca­
Iilor.') A plecat deci, cu propunerile de pace ale lui Kossuth în
m unţii lui Iancu, stăruind pentru ducerea Ia îndeplinire a proiec­
tului său. Insuş Ko ssuth avizase pe Bem despre planul unei "le­
giuni valache" ca despre un lucru foarte important, iar acesta
în proclamaţlunea sa adresată Moldovenilor îi chiamă pe toţi la
arme asigurându-i că, "în puţină vreme jugul rusesc va fi sfără­
mat" ... Jancu având însă atâtea experienţe, recente şi dureroase,
despre valoarea ofertelor lui Kossuth, s'a mulţămit a-i da
la 3 August 1849 un răspuns scurt, prudent şi generos
avizându-J că nu poate intra În tratative de pace cu efraţii un­
guri, fiind împrejurările foarte critice!' Totuş e hotărât să ră­
mână neutral În cursul luptelor, ce se vor da între Unguri şi
Ruşi, spre a-şi dovedi sentimentele frăţeşti, pe cari le nutreşte
faţă de poporul maghiar.2)
Prudenta lui Avram I<'lnCU era foarte necesară atunci. Mulţi
duşmani intriganţi cercau să-I compromită in faţa Austriacilor
şi a Ruşilor. Deaceea cu 5 zile mai târziu Îi scria Bălăşescu din
Sibiiu cu îngrijorare: "Frate, ai de grijă, împulpează-te acum,
ca numele ce l-ai câştigat să nu-l pătezi, că aici caută toţi cu
lumina la amiazi, ca puterea voastră dintre munti şi credinţa
noastră a Românilor să o inegrească. Ce e mai mult, intre hăr­
tiile cele prinse dela Bem este una subscrisă de Bem către Stein,
colonelul unguresc din Sebeş, în care zice Bem că Românii din
munţi au pacificat şi poate merge în România pe unde va voi !lI
Eu însumi am cetit acea scrisoare, dar le-am zis că este min­
ciună. "3)
Soarta revoluţiei maghiare fu pecetluită, când armatele ru­
seşti, sub comanda generalilor Paskievici pentru Ungaria şi Llr­
ders pentru Transilvania, veniră in ajutorul celor austriace. Kos­
--1) Ibidem p. 366- 7.
2) Asb6th Lalos Emlekimlai. Pest 196�. voI. II. p. 82-3 e publicat În
trad. maghiară acest răspuns al lui iancu.
3) Cf. epistola din 8,-VIlI 1849 alui N. Bălăşescu cătră Iancu. in Anexe.
[25]
AVRAM IANCU
25
suth văzăndu-şi. cauza pierdută, părăsi Ungaria in August 1849,
iar armata răsculaţilor maghiari, condusă de Artur Gorgei de­
'puse armele înaintea oştirii ruseşti, lângă Şiria, în judeţul Aradului
(13 August 1849). Când a primit ţarutNicolae 1. telegrama lui Pas­
kievlci, care-I anunta că Ungaria zace la picioarele lui, a excla­
mat cu bucurie: n Ura! cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri
.şt vă plecaţlvrj
Generalul Liiders, căruia i s'a zis de către Iinguşitorii săi
ellberatorul Transilvaniei," spunea mai târziu unui diplomat fran-"
cezi) că <dntre Austriaci şi Unguri domneşte o ură adâncă şi
cei din urmă sunt de o potrivă urgisiţi de toate neamurile din
teritoriul Ungariei: Saşi, Sârbi, Croaţi, Români. Aceştia mai ales
sunt într'o stare de paria şi formează în Transilvania popula­
ţia cea mai nenorocită. Ei au sprijinit încă dela începutul revo­
lutiei armata austriacă şi Ruşii au să se laude de concursul lor
pentru aprovizionări. Dela inceput, unirea lor cu Ungurii ar fi
dat, probabil, alt curs revoluţiei. Fără proviziile, pe care le-am
găsit în Principate şi fără Iancu, căpetenia Românilor Transilvă­
neni, nu aşi fi putut reuşi. Printre corespondenţele, pe care am
pus mâna, am aflat scrisori dela Kossuth către Iancu, în care
spunea că Ungurii se căiau de a fi dispreţuit drepturile fratilor
Ior români şi că, în caz de izbândă, aceştia ar putea să fie si­
guri de toate concesiunile pe care le cereau. Românii, adăuga
generalul Liiders, sunt foarte vrednici de interes şi am adresat
în favoarea lor un memoriu împăratului (Nicolae), care mi-a ră-
1) Cf. Unqarische Jahrbiichcl' din Berlin 1921 p. 153 art, lui David An­
;gyal, Neuere Liieraiur iiber den ungarischer. Freiheitskampf în legătură Cu
-cartea .lui Theodor Schiemann, Geschichte Husslande unier Kaiscr Nicoiaus L,
vol, IV. 1840-1855 (19,9).
2) Poujade, sotul unei rornănce, a publicat la Paris (1859) amintirile
sale sub titlul "C/mftiens ei 72!TCS" (p. 304·5) ef. "Avram Ianou. şi general!!l
L'iiders În Gazct« Transiloanici din Braşov (1920 nr. 75). precum şi N. Iorga
"Ceva non despre Avram Lancu" în revista" Transiloamia" din Sibiiu 19;!2 p. 583
'Indată după moartea lui Iancu publicase În "Românul" din Bucureşti, la
17 Sept. 1872, Aron Crainic "fost coleg de arme al d'ecedatului erou" că
:generalul Liiders ,,1"ccnnoscu bravura lui Iancu fi a celorlalii p1'cjecţi şi tri:
bl,ni români", că după învingerea Ungurilor "îi chernă la Sibiiu, le mulţumi
pentru curajul arătat, apoi le promise decoratiuni ", iar generalislmul aus­
triac Radetzky i-a trimis (lui Iancu) un bilet cu invitaţiunea să-şi puie nu­
mele şi scrierea pe hârtie spre a o aşeza într'un albur« între cei mai ves­
'.tiţi generali austriaci" (p. 78t),
[26]
26
I. LUPAŞ
puns, că el n'ar putea interveni într'o asemenea chestie, dar că'
memoriul îl tran srnisese curţii din Viena. Austria va fj obligată
să dea Românilor drepturi egale cu ale celorlalte naţionalităţi •.
dar ei sunt într'o stare de cornplectă înjosire".
VIJI.
In primăvara anului următor (1850) Avram Iancu participă
in calitate de deputat mirean la sinodul convocat de Şaguna în
'Sibiiu pentru organizarea aşezăminteJor bisericeşti şi şcolaret)
dupăce s'a intors dela Viena, unde se prezentase la 8 Martie În
audienţă la împăratul Francisc Iosif I, căruia îi rosti o cuvân­
tare în limba Iatină.s) Impăratul vroia să răsplătească prin deco­
raţii meritele şi vitejia lui Iancu. Acesta refuză însă primirea
decoraţiilor împărăteşti spunănd, că răsplata nu se cuvine luic]
naţiunii române, care a adus sacrificii atât de mari pentru tron
şi patrie.
Această răsplată, care după convingerea lui Iancu şi după
îndreptăţitele "cereri" ale Românilor ardeleni trebuia să fie de­
plina libertate naţională, Impăratul din Viena nu înţelegea s'o
Incuviinţez e "bravi/ar" săi Români - nici atunci, nici mai târziu.
Dupăce primi ordin să părăsească Viena, Iancu se întoarse acasă
în munţi. Misiunea sa o credea terminată. Viaţa lui de aci înainte
îi părea fără nici un rost. Zădărnicia sacrificiilor din anii revolutiei şi
gândul trist al morţii îl muncia ; dovadă testamentul său dela
sfârşitul anului 1850 (20 Decemvrie), prin care dispunea ca În­
treagă averea lui "să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la
înfiinţarea unei acadernii de drepturi, tare crezând că luptătorii
cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii. "3) După expe­
rientele dureroase ale eroismului răsplătit cu ingratitudinea "prea
înaltă", Iancu îşi păstrase încă încrederea În puterea biruitoare
1) Cf. I. Lupaş, Mitropolita; Anclre'i şa(ptna, monografie istorică. Sibiiu
1911. ed. II. p.97.
2) Cf. Convorbiri literare 1903 p. 176-7. unde e publicată scrisoarea
lui Laurian către Bărnuţiu arăiând că .Jrnperatoriul i-au primit prea bine;
lancul I-au salutat latineşte şi i-au dat raporturile; Irnperatorul i-au răspuns:
Lubenier accipio et qratulor, mult« (eqcrnnt, oalde multa îecerunt ; apoi am vor­
bit eu germaneşte, şi i-arn prezentat pe fiecare în parte (Iancu, Balint şi l.
Maiorescu): Es [reue: iuich. scltr, Sie\haben oicl qclcistet, Iancu hal sch» vid .'Je­
leistct, au fost vorbele Imperatoriului de nou către mine".
3) Cf. ,,7ran8ilvcwia" din Sibiiu 1922.
[27]
AVRAM IANCU
27
a principiului de legalitate, dar o pierduse pe aceea În simţuf
de dreptate al tânărului împărat, cu care a evitat a se întâlni
în vara anului 1852, când acesta veni să cerceteze Transilvania 1)
Iancu a rămas adânc rănit şi tulburat sufleteşte din caUZ'J
acestei ingratitudini împărăteşti faţă de neamul său, precum -şi
din cauza gravelor jigniri personale, pe cari fu silit a le îndura
când slujbaşii împăratului, pentru care el luptase cu credinţă şi
cu izbândă, nu s'au sfiit a-l pălmui în temniţa din Alba-Iulia (1852}.
Din înflăcăratul suflet de erou al anilor 1848-49 n'a mai
rămas decât o umbră îndurerată, pribegind prin munţi, fără a-şi
putea găsi undeva alinare. Aceste suferinţe morale au făcut să
sporească şi mai mult popularitatea şi faima numelui său de­
erou, iubit de-opotrivă în culmea gloriei, ca şi în adâncul Întu­
necat al nenorocirei sale.
Un prietin din tinereţă, Ilie Măcelariu destăinuia, că pela
1860, in urma stăruinţelor sale, Iancu s'a învoit să meargă cu el
la Alba-Iulia. Dar când era momentul să plece, Moţ.l s'au alar­
mat şi adunându-se în grabă împrejurul lui, l-au oprit zicându- i
.. trebue să rărnâi la noi şi să ţii cu noi până la urmă, nime nu
te poate îndepărta dintre noi" .2) Intre ei a şi rămas până 1 a sfâr­
şitul zilelor sale, pe care nime şi nimic nu le-a mai putut însenina.
Durerea sufletului său o tălmăcia în vers de fluer. Rareori
mai lua condeiul În mână să o exprime în cuvinte resernnate şi
mişcătoare, cum sunt următoarele mărturisiri laconice, cuprinse
într'o epistolă adresată la /5 Maiu 1860 aceluiaş bun prietin al
său, Ilie Măcelariu: "Mă Întrebi, ce mai nădăjduesc şi ce mai
cred? Iti răspund că timpul nădejdilor mele a trecut şi credinţa,
mea este ca a şarpelui, căruia natura îi impune să-şi apere ca­
pul. Dar să nu crezi, că o spun aceasta, fiind că aş fi îngrijat
de arnărâta mea viaţă. Nu, căci viaţa mea o am expus de mai
multe ori pri rnejdiei in anii 1848 şi 1849 pentru iubita mea na-
1) Ca o dovadă a dispreţului total, pe care oficialităţile ţineau să-t
arunce cu orice prilej în fala elementului românesc din Ardeal, poate servi
şi brosura intitulată "Anordnungen belanqend die Feierlichkciien bei Ankunt't
usul wăhrend der Asuoescnheii Allerhochst Seiner MaJestât in Hermanstndi am
23-24, 25 u, .26 Iuti 185.2, care arată că Ţig ani'! au fost aşezaţi cu acel prilej
înaintea Românilor: IV. Grupe, Zigeuncr'Volk (p. 12) V. Grupe: RWl!iinisches
Hirtcnoolk.
2} Cf. Eugen, Friedenfels. Joeef Bedcus von Scharberq Beitrăge-zur Zeit­
geschlchte Siebenb{;rgens im 19 [ahrhundert. Viena 1876 11 • .404-12,
[28]
1. LUPAŞ
ţuine şi pentru credinţa cătră Împăratul. Ci tnţeleg iubita mea
naţiune, care suspină sub po vara atâtor dureri şi pentru care
m'ar durea inima, dacă o aş aduce În primejdii şi mai mari prin
exprimarea adevărate! mele credinţe" .1)
Adevărata lui credinţă, fireşte, nu putea fi alta decât cea
sfinţită cu botezul de sânge al multor generaţii de mucenici, ­
aceea pentru care se sacriflcase Horia şi tovarăşii săi În Tran­
silvania, iar Tudor Vladimirescu în Ţara Românească, voind s'o
transforme dintr'o moşie exploatată de "tagma [efuitorilor" intr'o
adevărată patrie - mamă a întreg norodului românesc, regene­
.rat prin "libertatea născută din nou".
Soarta a fost mai Hrană cu Avram Iancu decât cu antece­
.sorii săi ÎIl martiriul pentru ideea naţională. Roata dela Alba­
Iulia şi iataganele ucigaşilor din preajma Târgoviştei le-au curmat
acestora mai repede suferinţele, pe când Iancu a trebuit să Şi
poarte crucea, - cum statuia la 1847 Dimitrie Brătianu pe to­
varăşii săi de idei - mai bine de două decenii rătăcind prin
vuetul lumii.
Exprimă un adevăr dureros cuvântul lui Ion Gorun că Avram
Iancu a murit de două ori: l'a ucis mai Întâi falşitatea şi per­
lidia, - şi abia la 1872 l-a atins şi coasa vremii ... 2)
IX.
Cu toate că cel aşezat În mormăntul dela Ţebea, sub goru­
.nul lui Horia, în ultimele două decenii ale vieţii sale nu mai fu­
.sese decât "umbra Iancutui", totuş l-a plâns "Ardealul, scumpa
sa patrie" şi întreagă naţiunea română, "dela mare pănă la munti"
.s'a îmbrăcat În dolius), pentrucă in timpuri aşa de grele şi În
vitorate ca ale revoluţiei din 1848-9 "el a salvat onoarea naţi­
unii".4} In el îşi pusese toată nădejdea biruinţii nu numai ro­
mânimea ardeleană, ci şi conducătorii politici ai Românilor din
Principate, cari - dupăcum arată fragmentele citate din cores­
ponJenţa lui Bălcescu şi Alecu Golescu - aşteptau din moment
1) Idem, ibidem, unde e publicată epistola în traducere germană după
'Originalul românesc, pus autorului Ih dispoziţie de cătră Ilie Măcelariu ; as­
,tăzi nu se ştie. dacă mai există originalul românesc şi unde se află.
<:) cr. .Traneitoonia" din Sibiu 1922. p. 593.
3) Cf. "federali unea" din Budapesta 187" nr. 92.
4) cr. "Romiinu.l" din Bucureşti 1872 p, 782.
[29]
I
I
AVHAM IANCU
în moment să vadă sabia lui Iancu fulgerând biruitoare şi În:
Sudul Carpaţilor.
Viaţa lui Avram Iancu, frântă in două tocmai În culmea.
gloriei, se prăbuşi în Întunericul suferinţii, fără ca pe urma stră­
lucitelor sale rezultate ostăşeşti să fi putut culege cuvenita roadă
pentru naţiunea sa. Era de sigur, o mare nedreptate în această
grea lovitură a sorţii. Dar suferinta lui morală, oricât de cruntă,"
avit şi o parte bună: îl scuti de obicinuitele poticneli politice,
cari în numeroase cazuri au spulberat destul de repede gloria mi­
litară a unora din cei mai iscusiţi comandanţi de oaste.
Avram Iancu la vârsta de 25 de ani, după terminarea răz­
boiului, a intrat numai decât in legenda populară şi a rămas în­
tr'însa, Aceasta n'a lipsit a-l desmerda şi a-l măngăia în plăsmu­
irile sale poetice cu atât mai stăruitor, cu cât realitatea devenla,
mai tristă şi mai crudă pentru dânsul
In soarta tristă a eroului său naţional, Avram Iancu, poporul'
român ardelean se obişnuise a vedea însaşi icoana propriei sale
vieţi sbuciumate,') a propriilor sale lupte pecetluite cu atâtea
jertfe de sânge şi răsplătite cu atâtea speranţe înşelate. Toată
rîvna spre libertate naţională o concentrase în fiinţa acestui fiu"
al munţilor, care în clipa cea mare, când se făcea in­
cercarea supremă de a coborî principiul naţionalismului organic
1) In necrologul publicat in Teleqraful Româ«. Ia 7/t 9 Sept. 1872 se spuna­
relativ la Avram Iancu că "viaţa lui in totalitatea ei va rămânea o oglindă
sinceră a vieţii noastre naţionale. Pentrucă ea ne spune in mod atât de în­
vederat şi pipăit, ce produce indoiala sufletească. După csrsut cel frumos
şi de glorie naţională Iancu era destinat să ocupe un loc în sânul naţiune]
sale, care să nu dea acesteia numai splendoare, dară şi bunătăţi reale.
Atunci trei bărbaţi însernnaţl au aruncat indoiala în sufletul său inocent.
Suvenirea trecutului celui mai recent şi îndoielile aruncate în sufletul lui au
născut suspiciunea. că trecutul său de fapte ilustre este un trecut deşert.
Suspiciunea a fost nutrită, încât ea pentru dansul a devenit o conoinqcre
tristă. Sufletul lui de aci incolo a fost supus unui şir de torturi, care le-a
înmulţit. le-a potentat cele ce a văzut că se întămplă in jurul său. De sigur,
că atunci şi in sufletul lui vor fi sunat coardele acelea dureroase. cari ni
le înfăţişează un poet englez prin cuvintele: Acum, o pentru totdeauna, cale
bună noroace al meu! cale bună pace a sufletului meu! Lupta aşadară con­
tinuă În internul lui Iancu Între iubirea poporului său. căruia a fost con­
sacrat viata sa şi sufletul său, şi imaginile ce i le-a zugrăvit neincetat su­
spiciunea aruncată lntr'Insul i-au nimicit puterile sale spirituale, în urma
cărei nimlciri a devenit imposibil pentru sine şi pentru poporul, căruia s'a
consacrat" .
[30]
30
1. LUPAŞ
'din sfereI e înalte ale doctrinei în realitatea vieţii noastre politice,
a înţeles mai bine decât oricare altul să-şi pună sabia vitează
în slujba neamului, aducându-se pe sine drept jertfă curată. şi
fără prihană, aşa cum o putea oferi sinceritatea şi profunzimea
unui viguros sentiment naţional. Dar alături de acest sentiment
.inten s pentru durerile neamului său, nu lipseşte din caracterul lui.
Iancu nici sentimentul creştinesc, nici nota general-umană pentru
suferinţele deaproapeIui în deobşte, oricărei naţii sau credinţe ar
fi aparţinut. Deaceea socotim dreaptă constatarea căpitanului
Gratze, care spune în raportul său, că Iancu se bucura de o po­
pularitate nemărginită şi că n'a făcut nimănuia vre-o nedreptate.
Este deci explicabil efectul magnetic, pe care personalitatea lui
armonioasă, superioritatea lui intelectuală şi morală, spontanei­
tatea şi sinceritatea lui îl exercita nu nu numai asupra Români­
Jar, ci şi asupra elementelor străine, cari au avut prilej să-I cu­
noască mai deaproape.
Numele lui Avram Iancu a devenit, în urma acestor însu­
şiri,· ca şi prin întreagă aureola sa de glorie şi suferinţă,
o expresiune simbolică a luptelor şi năzuinţelor noastre
naţionale tocmai fiindcă soarta vieţii lui, credinţa şi vitejia lui
au fost îngernănate cu ale poporului, din sinul căruia s'a ridicat,
.spre a da strălucite dovezi de abnegaţiune şi sacrificiu eroic În
lupta pentru libertate.
Academia Română, preţuind după cuviinţă însemnătatea mor­
rnăntului dela Ţebea, binecuvântă poporul din Vidra de sus, care
s'a învrednicit a contribui fa fundamentarea României întregite cu
jertfa scumpă a nemuritorului său fiu: Avram Iancu "Regele
.Munţitor' .
[31]
1. AVEREA PĂRINTILOR LUI AVRAM IANCU LA 9-XI. 1839.
Extractus Urbarialis Iudicis Dorninalis Felsd-Vi­
drensis provldi lănk Alexandru.
EX1'RACTl:S
Super Sessione Colonicali ludicis Dominalis, ac una Sllvarurn
Gorniconis providi Iănk Alexandru, expeditus, et pro ejus Desiderio,
epura Possesionis fiscalis Felsd-Vidra Conscriptione, sub Authentia
Extradafus.
I I
I I
1
6
Mensura
Secuu()a, Sessio Vienensis
Colonicalis, quarn tenet & inhabitat localis Iudex
DominaIis, ac simul Silvanalis Gornico providus Iânk
Alixattdru, arcinatur ab oriente foeneto Colonicali ad hanc
Sessionern pertinente, & occidente & meridie Alveo mo­
lari et fluvio Kis-Aranyos ibidem decurrente, a septern- I
trione vero via plateaque publica pagensi.
Huic Sessioni Colonicali superaedificata sunt:
1.0 Domus e lapideis et ligneis materialibus splen­
dide aedificata, et Scandulis formose tecta.
2.0 Camera Victualium e sirnilibus materialibus
solide erecta
3.° Horreum manu artificiali e ligneis materia1ibus
solide sibi invicem locatis extructurn stramineque vela-.
turn cum adnexis eidem tribus Stabulis.
4.° Dornus altera minor e ligneis materialibus erecta,
Scandulis tecta, & per praedicti ludicis Dorninalis lănk
Alixandru Matrem Iănk Gyorgyâsze vocatam inhabitata
5.° Culina Vernalis nova, e Iigneis materialibus so­
lide aedificata & scandulis tecta.
6.° Stabulurn ligneum strarnineo tecto provisum.
7.0 Hara Porcorum Strarnine velata.
Superficialis extensio hujus Sessionis in duabus figuris
est dimensurata, prirnae O-ris longitudo 100, una latitudo
480 altera 120, alterius .6.-ris altitudo 48° Basis 10 orgias
quadratas numerat, quarum quantitates simul sumpsae
efficiunt 2 lugera 40 orgias q-tas.
Secundum mensuram Viennensern efficiunt -­
Sumrna per se
°I
�--------------------------------------------------------------�--���
[32]
32
1. LUPAŞ
Translatum
I 872:3 6hi
2 1250 5 24!t6
8 geOm
8 900117
I
2 160 4 12/16 .•
3 1032 7 1a/16
3 1032 7 12/16
- 720 - 39/16.
1 - 2-
- 714 - 39!to
Sequutur appertinentiae exteI'uae ad
)u'ae"ieiuatam Sessiouem spectantes et
quideJu AgI'Î aI'abiles.
1.0 La Csellâru vicinatur ab una Agro arabili providi
lank Avram, partibus item ab altera Silva fisco allodiali.
Superficialis extensio hujus agri in duabus figuris
O-ribus est dimensurata, primae longitudo 700, una lati­
tudo 360 altera 200, orgias quadratas numerat, harum
quantitates simul sumptae efficiunt.
2.0 In Fatze linge Beltz vicinatur agris arabilibus
ab una per providurn lănk Avram partibus vero ab alte ro
per providum Iănk Iuon posessis.
O-ris extensio hujus agri in longitudine 84 latitu­
dine vero 40 orgias quadratas eontinet, quae in simul
efficiunt in quadratis.
3 o La Nyikulutză
agr i arabilis providi.
Latus
Translatum
6.° La Ungyetzi situatur in vicinitatibus ab omni
parte Silvae fisco allodialis.
O-ris ejus extensie in longitudine 600, altera 30
oegias regales continet, harum quantltates simul sumptae
efficiunt in quadratis - - - - - - .- - - - -
7.° In [lInlce la Bogdan vicinatur ab una foeneto
Colonicali, partibus ve ro qUilm vero latitudine Colonicali
providi Gligor I\osztan - -: - - - - - - - - -­
O-ris ejus extensio, tam in longitudine, ab altera
Sessione fingit lative 4Uo orgias regales numerat, quae si­
mul sumptae efficiunt - - - - - - - - - _ .. -
8. Hor/us leguminalis s�piblls obducius linge Drum
vaca tus, vicinatur ab una via �Iateaque publica pagensi,
partibus vero ab altera Sessione interna Colonicali pro'
vidi lank Avram.
O-tis ejus extensio in longitudine 20, latitudine
Latus
situatur in viclnitatibus ab una
Latus
Translatum
lănk Avram, partibus item ab altera Silvae dumetosae
fisco allodiallis:
O-ris extensie hujus agri in longitudine 4l una
latitudine 13 altera 21 orgias regales numerat, quarum
quantitates simul sumpto efficiunt in quadratis - - ­
,4.0 In Detnb la Heresty vicinatur ab un agro ara­
bili providi lank luon, partibus vero ab altera Silva du­
rnetosa fisco allodiali
O-ris ejus extensio in longitudine 36 latitudne vero
20 orgias regales numerar, quae simul sumpto efficlunt
5.° Linge Riu vicinatur ab una agro arabili providi
Marta Veszelie lui Ilie, partibus item ab altera fluvio I\i8-
Aranyos ibidem decurrente.
Extensio hujus agri in duabus c" ribus figuris di­
mensurata exstitit, prim ac altitudo 25, Basis 14, alterius
altitudo zo Basis J 6 orgias quadratas continet, quae
simul surnptae efficiunt - - .- - - - _. - -.' -
[33]
Latus
Translaturn
Latus
AVllAM IANCU
dine vero 80 orgias, 6-ris vero in Basi 60 altitudine au­
tem 27 orgias quadratas continet, quae insimul efficiunt
NOTANDUM
In mode descripto Horto, (qui per unam Semitam
transsecatur) sol ana tuberosa vulgo (Krumper) solent se­
minari.
Summa Agrorum
Ji'oenilia ..
1.0 Linge VOit! situatur in vicinitatibus ab una Ri­
vuli Vălya lovai dicti partibus ve ro ab altera foeneti Co­
Ionicalis providi lânk Avram.
O-ris eius extensio in longitudine 40, latitudine 30
orgias quadratas continet, quarurn quantltates simul sum­
ptae efficiunt - - - - _. - - - - - - - - -
2.0 Linge Drum, situatur in vicinitatibus Foeneto­
rum Colonicalium, ab una per providurn Iănk Avram, par­
tibus item ab altera per providum.
lănk loun posessorum.
O-ris ejus extensio in longitudine 70°, una latitu­
dine 160. altera vero 12 orgias regales numerat, harum
quantitates simul sumptae eificiunt - - - - - - -
3 o Ibidem Superius vicinatur ab una via seu se­
mita Pagipublica, partibus vero ab altera Tenutis Colo­
nicalibus Coloni Also-Vidrensis providi Trifutz Alixandru.
O -ris ejus extensie in longitudine 90° una latitu­
dine 60, altera vero 140 orgias regales numerat, harum
quantitates simul sumptae efficiunt - - - - - - -
4.0 In Lunke gyin szusz ev« Trifutzesiy vicinatur
ab una via publica pagensi. partibus item ab altera Foe­
neto Colonicali providi lânk Avram.
O-ris ejus extensie in longitudine 1600 una latitu­
dine 25, altera vero 170 orgias re gales numerat, harum
quantitates simul
33'
81141 17 18/16'
-- 1200 1 15
- 1200 I 15
- 1200 1 15
- 980 1 61/2
3 710 6 26
Translatum 3 710 6 26
surnptae constituunt. .- - - - - - - - - - - 2 160 4 6
NOTANDUM
Huic foeneto Colonicali superaedificaturn est unum
Bovile stramine velatum.
5.0 Ibidem in Lunke superius, vicinatur ab una Foe­
neto Colonicali providi Triff Tagyer, partibus item ab al­
tera foeneto, aeque Colonicali providi lănk Avram.
O-ris ejus extensio in longitudine 90° una latitu­
dine 260 altera ve ro ;!OO orgias regales numerat, harum
quarnitates simal sumptae efficiunt - - - - - -
6.0 In Beltz vicinaturparte ab utraque foeneto
Colcnicali providi lânk luon.
1 470 2171/a
I
I
I
[34]
1. LUPA:;;
O-ris ejus extenslo in longitudine 720, una latitu­
dine 300, altera vero 20 orgias regales continet, harum
quantltates simul surnpiae efficiunt in quadratts - - -
Translatum
7.0 Linge Riu in Lunke la Trifutzesty vicinatur ab
una via publica pagensl, partibus vero ab altera Rivulo
l\is-Aranyos ibidem decurrente
zs-ris ejus extensio in latitudine 700 Basi vero 540
orgias quadratas continet quarurn quantitates simul surnp­
tae efficiunt in quadratlo - - - --- -- -- - -
8.0 Pe.ztye Iaz la Moara Gttgorestyitor vicinatur
ab una Alvea Molari, Rivulouue seu Fluvio l\is-Aranyos
dicta partibus item ab altera Silva fisco allodiali.
O-ris ejus extensio in longitudine L7°, una latitu­
dine 19J altera vero 5 orgias quadratas continet, quarum
quantitates simu l sumptae efficiunt - - -- -- - - -
9.0 1n Lunke la Bogdan vicinatur ab una agro ara­
biti ad hanc Sessionem pertinente, parribus ve ro ab al­
tera Foeneto Colonorum providorum Csărnă l\osztăn.
Latus
Translaturn
et Toagyer Kovâta.
O-ris ejus extensio in longitudine 85\ latitudine
ve ro 40° orgias quadratas continet, quarum quantitates
simul surnptae constituunt=- - - - - - - - -' -
10.0 In Băttz linge Onelikă vicinatur ah una Foe­
neto Co'onicali Viduo Guje Ioszivaie, partibus vero ab
altera foeneto aeque Colonicali providi Mihetze Onelika •
zs.-rls ejus extensie in altitudine :l8 Basl vero 30 ar-
gias quadratas continet, quarum quantitates sirnul sump­
tae efficiunt in quadratis - - - - - - - - - -
110 ibidem in Beliz inferius vicinatur ah una foe­
neta Colonicali Viduae Guje loszivaje, partibus vero ab
altera Sessione interna Colonicali providi David luonutz.
O-ris ejus extensio in longitudine 20°
Latus
Translatum
latitudine 9 orgias quadratas numerat, harum quantitates
simul sumptae eUiciunt- - - - -- - .- -- - - --
12. Linge Valya Java; vicinatur ah una Sessione
interna Colonicali providi /ank Alixandru, superius vici­
riata, partibus ve ro ah altera ejusdem nominis Rivulo.
O-ris ejus extensia in longitudine 44� una latitu­
dine 200 altera ve ro 6° orglas regales continet, harum
quantitates simul sumptae efficiunt - - - - - - -
13° La Tzsasu Bagleştyilor vicinatur foenetis Co-·
lonicalibus, parte ah una per pravidum /ank Avram parte
vero ab altera per providum Boglya Petru possessis.
O-ris ejus extensia in longitudine 48°, una latitu­
dine 250, altera vero 17 orgias regales numerat, quarum
quantitates simul sumptae efficiunt - - - - - - -
. �I'� �I�I iT.
! :ED 8 �o
J 10012131/2
7 tcl4015 23
7144015 23
- 324- 12
91."." 15'1.
9 45418151/1
11 22412314'/2
II 122423 :41/2
- 180 - 61/2
_ 1012 1 8t/
[35]
AVRAM lANCU
Translatum
14.0 ibidem inferius, vicinatur ab una Sessione in­
terna Colonicali providi lank luon, partibus item ab al­
tera Foeneto Colonicali provldi Gligor luonutz, partibus
item ab altera Foeneto Colonicali providi Iănk Avram.
O-ris ejus extensio in longitudine 60°, una latitu­
dine 50, altera vero 9 orglas regales continet, quarum
qoantltates simul sumptae efficiunt - - - - - - -
15.0 In Fâtze gyin szusz gye Moare, viei natur ab
una Foeneto Colonicali providi Gligor luonutz, partlbus
item ab altera Silva dumetosa alunea.
O-r,is ejus extensie, in duabus f'iguris est dirnen­
surata, primae longitudo 500, Iatitudo 300, alterius longi­
tudo 40°, latitudo �oo orgias quadratas numerat, quarum
quantitates simul sumptae efficiunt in quadratis - - -
16.0 La Belku vidnatur ab una Foeneto Colonicali
providi Gligor Kosztan, partibus vero ah altera Foeneto
aeque Colonicali providi
Latus
Translatum
lânk Avram.
O-ris ejus extensie in longitudme 1300 latitudine
vero 30° orgias quadratas continet, quarum quantitates
sirnul surnptae efficiunt in quadratis - -,- - - - -
17.0 Ibidem la Beiku superius vicinătur foenetis
Colonicalibus, parte ab una per providurn Iănk Avram,
parte ve ro ab altera per providum Triton Petru posessis,
[J-ris eius extensie in 'longitudine 1300, latitudine
vero 90 orgias regales numerat, harumquantitates slmul
surnptae efficiunf- - - '- - - - -- - - - -
:NOTANDUM
Sub positione 9° vicinaturn Foeneturn, In Lunke la
Bogdan est muro lapideo cincturn, porro sub positionibus
16 et 17 conscripta Foenitia sunt aliquantulurn sterilia.
18.0 In Lunke Unge Faur, vicinatur ab una Sesslone
interna Colonicali providi Goja luonutz Faur, partibus
vero ab altera foenet0 Colonicali providi 1\oroj luonutz
Latus
Translatum
, viaque publica pagensi ')
, O·ris ejlils extensio in una longitudine 57. altera
41. latitudine ve ro 22 orgias regales numerat hanum quan·
titates simlill sumptae efficiunt in quadratis -.- - -
NOTANDUM
Super moda vicinato, sepibusque circumdato fal­
castro, reperitur Casa scandulis tecta, de qua annuatim
titulo Urbarialis taxae 36 in valuta Vlenensi solvuntur .
• ) Obscl'vare scrisă luai tflr7.,iu cu creion vânti!; "Acesta s'au do­
nat şco�lei - prin Ioan IOnc.
35
I 700 2 26
14 1344129 19
14 1344!29 .19
2170014126
l
18 1431) 28'/2
3*
[38]
___________ w""·
II Religio
l'
II
'1
li Aetas
(J)
<l.l
:::
o
"x
�
...
o::
ill II---_�_=_�=-=-___==_�___=_�c- LAS' 1 S II
I Pater :, , ,1 1, II Ex l' ' il E II' "
I Curator 1 Diligenţia ! E III ' tit Ta ,: Ex 'G r h Stipendia-
II v. Tutor il in lE MoribUS'l' Doctrina 1'1 n�b u I t-'I\ Arithrne- 1,\ eog,tap II tus vel
I 1'1 dii R 1" , ni us e t' I e f d t i
III e,ius C-ndi: StI liS , e IglOn'll .A.uctore II lea li Historia un a us
I tio et Habi- I 1 l'
i tatio I ,S E 1\1 EST R 1 � ,
t il 1 I 2 II 1 I 2 :1 1 I 2 II 1 I 2 II j 1 2 ii 1 1 2 ii 1, I 2
'11- - T---- li II ----- II' -, - II 1,\ --
I II n I II :1
: il I II q
1, !I
Iudex li ill' '1 i II 1,1
" ", 1 (J) ,1 II ,"
dorninalis mii::: II (J) (J) II OI) (J) I (Il <n l' (J) <n '1 (J) <Il ',;
f I O" V'd <'$ II � ::: 1::: ::: II c ::: It:;::: ::: c i'
e S - I ra I - II 4) ... il> <1> <1> <1> I <l.l Q) <l.l <1> II
<n � 1 ::: ::: 1: 1: I 1: ::: 1::: ::: ::: ,1:
� :; '1"5 '5 I 'E "5 '5 '5 11"6 '5 '5 '8 n
I o.. .5 I tu tu tu tu I tu tu II tu tu I tu tu 1:
1, li 1
14
Annor
G" R.
non uni­
tus
Cognornen
Nomen
Praedicatum
vel
Locus originis
:l
<n
e
<1>
E i.
l: II
�r"�k-
4 '1 Abrahamus
" e Felsd-Vidra
.....:
::rr
...:
5
;..J
ro
tf'J
.Pentru conformitate cu originalul"
Zlatna, la 12 August 11,)24,
Gheorghe Popescu
paroch ort.
(L. $)
Gregorius lakabusz Supr, et Med, Gram, Prot.
Sernestri Secundo Ludovicus Kovacs rn. P: proî,
[39]
;;:
z
C')
c::
>
<
::o
:>
�
1 " 1 " • " • " • " • II
I
il
II
II
1.
Cognomen
Nomen
Praedicatum
vei
Locus originis
III II C LAS I - S I
il Pater 1. . . I Ex �I . E . .
ii Aetas I Curator :DIllI{en\lall E II E. tstitutio-II . Ex Geograph StJpendla-, 'ţf)
I v. Tutor! In.. I Moribus I Do�t�tna nibus et Artt�me- et tus vei .,
I eius condi- I studiis 1, :1 ReltglOn.lj Auctore tica Historia fundatus I §
I Religio tio et Habi-' I 1 1 'x
tatio I SEM EST R I �
l____ Iti 2 II 1 1. 2 il 1 I 2 ii 1 I 2 1,1 t I 2 II 1 I 2 II I I � �
II 1- II li II II 1 I II � II
I Iănk I iS II Pater Ale- II II i, II 1'1 . I
. I xander Index] ,,1 I 1 1
3 I Abraharnns I G. N. 1 do . l' l' II "1' ţf) ţf) II ţf) VI II
mina IS nil t:: t:: 'c t::
I Felsâ-Vidrensis III unitus I Felso-Vidra ill' 0:\ " III � � 1 0$ 0:\ o: � o: � ,II/
t:: � I .- .- a I a a .- E -
I o o I SE·;: .;: 'i: E -c S
, II !.r:. .c, 1: l.I..J l.I..J I o.. I CI.. CI.. l.I..J CI.. L1.I II
I
\
ţf) i
::l I
� I
i. I
"Pentru conformitate cu originalul"
Zlatna, la 12 August 1924.
Gheorghe Popescu
paroh ort,
(1.. $.)
Ludovicus Bodnăr m. p.
praet, classis Prof.
(.il
o.c
[40]
o:
�
....
(l)
§
z
:.r.-
e;:;
::;,
...:l
I " II C � A Sili S E II il il
I Pater , , r I Ex Institu- il Ex li I d
Cognomen I Aetas Curator j DIlJgenda1i, E, liOHi])llS'1 '1 A it IIG�ograPhjl indeslcifrabii ',,1 g;
Nomen I Tutor In II Doctrina II Poeticis fi, me-l et I 'j c
. v. .... ; Auctorihus " i II 'o
Praedicatum I eius Condi,- studiis I! ReiIg,onl el Mito]Og:,1 tica i Historia II :: 111 '�
veI Religio tio et Habi- ' � I _
Locus origi,l,JiS ,1, , I tatio ',' ,S E M EST R 1, '1 il' ';j
I 1 l_12_li� 1211 t� __ :i_l_1 �_12,_ 1 i 2_'1 1 12 I�
��o il'â:k--�- '6�1 ��%;/�� -1 -r-rll II I 1 1 III! II
I an, Ionus et ]U-.:2 I (f) '1 o: rJ) I <f) rJ) (f) o: II II II
3 1. Abraharnus G n dex domina- :: o: I � c:, cel ce;::::;; 'II' II,'
r. • ..o :J - (!) j' Il) .u v V (l.J ...., I I
", , unitus lis in f'elsd- � -o � c I ,E ,S ,E .S .S .E I I :
Felso-Vidrensis Vidra::l I'i/) '-E '6- II E E, E E E E 1,1 1 1 1,1
<';l , rJ) 1 I '" '" w UJ' '1 I
..JI<CIUJ IUILW UJI ..... - ':1 Iii
" I
"E moribus ejus classis prima",
"Pentru conformitate cu originalul"
Zlatnili la IZ August 1924. (L S.)
� George Popescu, parcch ort
Ludovicus Bodnar
praef. Classis prof,
[41]
AVRAM IANCU
41
In Abwesenheit des Nationsgrafen.
Daniel ZiegZcr m. p. Biirgermeister:
nr. 1191 anul 1848)
{Din arhiva magistratului Sibiiu
->6. Daniel Zieg'lel' Iucunoşttintează niag'istratul din Stbilu, că comandantul gene­
ral Il Jlel'lll.is lui Jllag'iern �i oamenilor săi a se adăposti In 'l'ransilvanin,dar
numai În oraşe şi sate din părţile săseşti.
26. X. 18<18.
An elen Lăblichen Hermannetadter 'Magistrat.
Der hiesige Slcherheitsausschus hat dem H. P. P. General Comando
die Anzeige gemacht, dass das în der Wallachei unter Aufiihrung eines
sichern M.a g i e r u gestandne und von den Tiirken versprengte Korps sich
anverschiedenen Punkten liber die Grenze begeben wolle, und ein Theil
dieses Korps angeblich die Absicht habe, sich hierlandes den sich bilden­
den ungrischen Freikorps einverleiben zu lassen.
Aus diesem Anlass hal das hohe K. K. General Comando im Intresse
der Sicherheit dieses Landes den belreffenden Grenz-Cornanden aufgelra­
·gen, dariiber zu wachen, c ass den Leuten die von diesem versprengten
Korps etwa wlrklich iiber die Grenze henib er kommen sollten, die Waf­
fen nicht belassen, sondern abgenommen, und einstweilen an einem si-­
chern Orte aufbewahrt werden sollten, Ferner ist den Grenz-Comanden
der Auftrag erthellt worden, diesen Leuten bei ihrern Eintritl an der Grenze
ernstlich zu bedeuten, und zur unverbriichlichen Pflicht und Bedingung
ihres hierlăndigen Aufenthalts zu machen, dass sie sich ruhig verhalten,
und von allen politishen Parthf'ien und Umtrieben um so gewisser fern­
halten, als sle sonst unnachsichtlich aus diesem Lande abgeschafft unei;
an die Wallachishe Regierung ausgeliefert werd�n.
Um diesen Zweck desto sicherer zu erreichen, abel' auch zu veI'­
hindern, dass sich die Leute jenes versprengten Corps nicht so leicht bei
den ungrischen Freischaaren anwerben lassen, sind endlich die Grenz
Comanden angewiesen worden, vor der Hand die in Rede stehenden
Leule des Mag i e r u-schern Korps, von welchen ein Ueberlritl zu den
ungarischen freischaaren zu besorgen isI, nur in Stădte und Orte, welche
im Lande der Sachsen Iiegen, zu instradiren. und ihren hierlăndigcn Aut­
Enlhall auf diese Stădte und Orte zu beschrănken, die belreffellden Sta dt­
und Sruhls-beh6rden aber jedesmahl davoll gehărig zu avisiren und zur
Oberwachung dieser Leule auf zu fordern.
Von diesen Massregeln finde ich den loblichell Magistrat in Gei
măssheit hohen k k. General-Comando-No!e vom 14 t. d, m. Zahl 2!�lg
mit dem Auftrage in Kentniss zu setzen die Leute des erwăhnten Korp$
in sa weit sie sich nah ihrem Uebertritt iiber die Grenze im dortigem
Kreise niederlass�n soIlten genau und strenge zu iiberwachen auf derl'en
U mgang und polilisehes Treiben vorziiglich Augenmerk zu richten, selbe
am Uebertritt zu den ungrischen Freischaaren zu hilldern, endlich fiirden
falI dass sich diese LeUle des versprellgten Mag i e r u-schen Korps den
vQrerwăhnten Massregeln nicht fugen, ader denselben sogar zu widerhan­
deln sollten, selbe unnachtsichtlich und im Eillvernehmell mit der nachsten
Miiităr -und Grenz-Gomanden iiber die Grenze abzuschaffen, ulld der wal­
Jachischen Regierung aus zu liefern.
Hermanstadt. am 26 Oct. 1848,
[42]
42
1. LUPM;:
7. Magist.ratul din Sibi1u cere Cit lui Magiuu şi oamenilor săi refug'iaţ.i du,
Muntenia să nu li se permită It se adăposti îu 'I'ransilvania,
29. X. 1848,
Dem HochliJblich. le. k. siebenb, General-Comando.
Da der Magistrat aus einem hohen Ertasse des Cornitlats erfahren
har, dass den Leuten des in der Walachel unter A nlilhrunq eines sichern­
Mag i e r o gestand�nen, und von den Tiirken versprengten Corps, der
Eintrltt naeh Slebenbilrqe n gestattet und dass dieselben streng iiberwacht
und auf deren Umgang und politisches Treiben ein vorz ăqllches Augen­
merk gerichtet, so wie auch selbe an elnern etwa beabsiehtigten Ueber­
Irift zu den ungrlschen Freischaaren gehindert werden sollen, so erlaubt
sich der Magistrat ein Hochlăbliches k. k, General-Con andoj gehorsamst
zu ersuchen hochdasselbe wolle din betreffer den Grenz Comando anzu­
weisen geruhen, womit diesen Iăr die offE'ntliche Ruhe und Sicherheit des
Landes gefăhrIichen re p u b li ca n i s c h gesinnten Abentheurern der Ein­
Irit! nach Siebenbiirgen durchaus nicht gestattet werde, indem es in diesen
gefahrvollen Zeiten der Behărde durchaus nicht moglich isi, solche unzu­
verlăssige Menschen zu iiberwachen und auf deren poJitisches Treibea
achtzugeben, dass vielmehr jede BE'hiirde trachten muss, das ihr und del:'
Bevolkerung gefăhrIiche Element al1S ihrem Bezirke weg zu schaffen,
Hermannsladt am 29 OeI. 1848 (Concept)
(Din arhiva magistratului Sibiiu nr. 8561 e!n1Jl 1848)
8. Epistola lui Nicolae năIăşescu cătră Avralll Iancu.
Sibiiu, 30. Oct. 184tt.
Frate Iancule!
Inainte de 2 ore ţi-am mai scris o epistolă, pe care ţi-o am trimis-o'
prin Blaj, insă temându-mă, ca nu cumva ori să nu o primeşfi, ori prea
târziu, dându-mi·se şi ocasiunea aceasta, îti incunoştiintez cell' următoare:
Vindişgret a luat Viena, dupăce o a bombardat grozav, a Jesarmat
Legionul Academic şi pe lucril/ori, se făcu stăpân deplin peste capitală;
şi acum impreună cu sotii săi: Jelachich ş. a. şi-au îndreptat paşii spre
B uda p est a. Acum alta: Noi auzirăm peaici, cumcă Ungurii ar fi venit
din Ungaria prin Comitatlii Zarandului în Ardeal; acum noaptea mă chiemă
bătrânul la el şi-mi zise, ca indata mare să trimit 2 Stafete, una la Tin e,.
alta la Zarand, prin care să-ti spuiu lie, ca tu să faci grabnică rânduială.
ca indată să meargă o sumă de oflmeni, dar mică din loagărul tău, noi
socolim. că Butian, cu vre-o 30.50 \de călăreţi, unde să scoale poporul de
pe acasă dela voi, şi Juându·vă după blăstămajii aceia, cari pot fi 600-800
şi au şi 2 tunurele, să-i prindeti şi qac'aji putea, aşa să-i prăpădili, incat
nici picior din ei să nu rămâie. Tocmai aici ar trebui să-şi arete românii
corajul, nu la oameni nearmaji. la femel şi copii. Prin stelpirea acestora
de pe pământ ne-am face mare nume. laudă şi ne-am câştiga şi odihnă,
că de se vor mai Întoarce aceia indărăpt in Ungaria, apoi odihnă de ei
tot nu veţi avea, ci tot pe cap vă vor sta din vreme in vreme, prăpădindc
[43]
AVRAM IANCU
şi pustiind pe Români. Intre munti este lesne. Nu trebue stat cu ei la bs­
tale, ci când s'ar pune in poziţie de a puşca CI\ tunul, oamenii să se râsipe.,
să nu stea într'un loc, dar să nu se sparte, ci să incuniure tunurile pe din
dos, pe de lături, şi să dea năvală, spre ele, şi prea lesne le poate lua­
dela ei, că ele sânt grele, nu le poate Întoarce şi mişca aşa lesne. Vedeţi
frate, de le apucaţll
Noi auzim, că din Aiud au fugit onkenlesii, au rămas numai babele ;­
aşa acum ce faceti? Auzim că cereţi 40,000 Il, Cm. pentru ce? Paqubele­
ce le făcură ei numai de atâta sâni?
Pentru mai sus arătaţi! Unguri vor veni asupra lor 2 comp. de pe­
deslri şi I scadron de călăreţi, cu aceştia îi puteţi voi prinde şi omorî..
Dece n'ai Intins Landsturmul şi prin comitalul Arad şi Bihor până in Tisa?'
Scriene mai des. Al tău frate
BăIăşescu m. p.
Dela Comitetul Naţ. Române
Domniei Sale Domnului
AVI'am Iancu
Marelui Prefect Generariu alu trupelor Române
Ex orre. la AlU D
(Slgil cu ceară roşie:
"Comitetul Natiunei Ro­
măno 16 OcL 1R48".)
9. Din srtsoarea lui Bem către Kossutb.
Oradea-Mare, 7. XII. 1848 •.
" ... Jetzt muss ich noch sprechen von den Walachen, Ich wohne
hier bei dem heisigen Bischof. Er scheinl mir gut gesiunl under kann
uns' sehr niitzlieh sein, abel' man muss ihn unterstiitzen, EI' sagl mir, dass
er durch diese Constitution Alles verloren hat und dass el' jetzt durchaus.
nlchts von seinen Giittern bekommt und fast nicht mehr leben kann : dass.
er schon mit Ihnen, Herr Prăsldent, den el' sehr hoch schătzt, davon gespro­
chen hat. Er will alle seine Giiter gern abgeben. wann er nul' eine
Pansion haben kănnte, lch bltte daher im Interesse unserer Zukunft, dass
man ihm alsogleich einen Unterhalt gibt. Ich glallbe auch, dass win
die Walachen leicht gewinnen mochten, wenn wlr ihre Geistlichen Iiir uns
hătten, besonders die schismatischen. lch glmbe, dass wir das leicht er­
langen moehten, wenn wir allen gulgesinnten und dem Staate anhangliehen
Priestern versicherten eine hinlangliche Pension, nicht nul' fiiI' sie, die aIle­
verheiratet sind oder sein sollen, aber aueh fUr jeden von ihl'en Kindern. Ich
will selbst ihnen gleich ankiinţigen, dass ich diesen Vurschlag der Regie,
Tung gemacht habe. Ich nehme von hiel' zwei walaehische unirte Geist­
!iche und ich werde trachten auch kalholisehe und schisma!ische mit mir­
zu baben, um sie nach Umstanden Zll gebrauchen".
(Din copiile "Asociaţi unii").
1 O. SCriSO:ll'e\l lui Alecn Golescu că1ră Avram Iancu.
Zialna 18 Ianuarie 1849;
Frate lancule
Scrisoarea ce am primit dela Domniata avea. in ea· scrisoarea dela
SeJgrad (în Serbia), ConstantinopoJe şi Paris, Ştirile ce am Căpătat sunt
foarte serioase.
[44]
·44
1. LUPAŞ
Nouri grei arneninţători de catastrofe În Europa au întunecat orizo-,
nul orientului. Acel rezbel în orient, de care s'au sguduit toate puterile;
Europei şi pe. care l-au conjurat aliaţii puterilor la 1840, când toate sau
unii spre a ţinea integritatea Imperiului Otoman,.este in ajunul deschiderii,
lui. La 1840 Francla sprijinind pe rebelul paşă al Eqlpetutui, .voiaruinarea
Turciei şi înfiinţarea în staturi independente libere toate natiunile din Tur­
cia.maţiunl care să fie bariera civilizati unei şi apărarea Europei libere de
năvălirea barbarei ginte dela Nord .. Acum în 1849 Rosia voeşte ruinarea,
imperiului otoman, păşeşte pe calea ce au apucat dela 1710 de a stănge
Românismul şi de a cuprinde pentru dânsa principatele şi pentru Pansla­
visrn pe celelante feri. Aşa din Serbia fratele nostru Bălcescu ne scrie;
că Rusia s'a înţeles spre a revolta Serbia, Bulgaria şi Bosnia, făgăduind,
tronul Bulgariei lui Milos Mihael, ce au fost în Petersburg, şi Serbiei .ln-­
tlnderea ei.
Puterile Europei, francia şi EngIitera sprijinesc Poarta de a cere,
ca Rosla să evacueze Principatele. Poarta nemulţumită de Ruşi şi de bo­
ieri pentru simpatiile ce au cătră inirnicii ei. prin comisarul nostru din
Constantinopole ne pofteşte de a merge acolo spre a reprezenta interesa­
riie ţărei, Poarta dând Românilor Constitujiunea lor şi uniunea Moldovei'
cu Valachia, prin noi poate căpăta ajutorul şi simpatia celor 4.000,000 de
Români din Principate. In interesul dară al populaţiunei române noi ne-am
hotărît de a pleca, sperând a vă ajuta şi pe voi cu arme şi munitie din
armata amică cu noi, adecă deja Turci. Voi aveţi nevoie de arme, de ar­
mele rnăntuirei şi cu ducerea noastră la Constantinopole vi le putem. da.
Iată frate, că atâta ne-am amorat in tine, cât tie descoperim tot se­
cretul, in interesul principalelor la tine o să venim, ca Să-ţi arătăm şi scri­
soarea comisarului nostru pin Paris în interesul Românilor din Austria,
care ca şi Turcia ameninţată de dismădulare numai în rornânism poate afla
integritatea sa scăpată şi de elementul slav şi de cel Roman prin Italierii
şi de cel german şi de cel maghiar. In arnestecătura aceasta grozavă mi­
siunea noastră este a scăpa Românismul, a asigura pe cei 8.000,000 de
Români şi a ta este a constitua pe cei 4.000,000 de Români de sub Austria.
frate Iancule ! în tine punem astăzi speranţa ce o avem în Magieru
care in curând cu persoana sa o să se ivească în principate cu armata
turcească. precum tu vei putea fi aci cu cea austriacă.
frate, noi suntem răspândit! în toată Europa şi cu toti trebuirn a ne
aduna la Constantlnopole, ca deacolo cu Turcii să lucrăm în iară, însă
suntem lipsiti de bani pentru a lucra în atâta, cât cei din Paris n'au avut
cu ce tipări memoarele pentru cabinetele Europei, da decum să poată că-
Iători. \ '
Noi am scris Dlui Bărnuţi rugându·' să deie ajutor intru a cere mila
Ardelenilor pentru cauza noastră (a celor de sub Turci şi aceasta în ne­
putinta, în care ne aflăm, de a străbate in Bucovina, unde găsim bani. Aş­
teptând răspunsul său, noi te rugăm şi pe tine, ca sau prin o colectă se­
cretă să cerem mila Ardelenilor în favorul celor 4.000.000 de Români sau
prin un împrumut pe ipotecă de moşii în ţară şi pe garanţia a toţi pentru
unul Ş! unul pentru toti a celor �2 de Expatriaţi, capi ai revoluţiei şi <;ii
partidei turceşti.
[45]
�l
I
'Of
)
\.
AVRAM IANCU
De poţi face ceva, acum trebuie să faci, căci pentru rornânism acum
sau niciodată pentru cei 4.000,000 de Români elin principate noi facem de­
marş, clară pentru ceilanţi de aice trebue să daţi şi voi din mână.
Iată ce ar trebui să faceţi după socotinţa Românilor din Paris. "Ro­
mânii din Transilvania n'au tăcut pasuri destule cătră Austria. Ei au pus
pe Saşi să vorbească pentru dănşii, tot tutela altuea! Nu zic că trebue să
ne sfiim de Saşi. dincontră multă încredere să le arătăm şi adevărată fră­
ţie, ca să recomandăm tuturor Românismul şi să facem ca periodul său
de desvoltare să nu fie privit cu spaima şi ură de celelalte natii ale Tran­
silvaniei- Noi să nu ne asernănărn cu Maghiarii, ci să facem, ca chiar Saşii
să trăiască îl! pare cu Românii. Aşa urmând Românisrnul se va arăta tu,.
turor cu culoare frumoasă şi nu intuneccas ă ca MaghiarismuJ. In să tutelă
să nu primim! Ce mare lucru, să fie trimis şi Românii din Ardeal, Bănat,
Oradia, Bucovina câte un deputat cu mandat la Francfort şi la Viena, pre­
cum au făcut Saşii din Transilvania!
Frate Iancule! Românii din Ardeal sacriftcă viaţa pentru nationalitate
şi ei nu caută să trirnată oameni în Paris, Berlin, Viena, Francfort, spre
a culege rodul ce trebue să iasă din lucrările făcute cu sângele a mii
de Români şi cu averea a sute de sate pustiite. In zadar va sămăna cineva,
dacă nu ne vom gândi şi la secerat! Anghel Moldovanu n'ar putea lucra în
capitalele Europei, cum ar putea lucra în alte capitale un Laurlan şi un
Ci pariu. Acum sau niciodată putem face şi treaba noastră, făcând pe aceea
a altora. Astă împrejurare favorabilă este trimisă de Providenţă Românis­
mului. Să căutăm ca Românul, mutind pentru Impăratu să moară şi pen­
tru naţiunea sa, încât precât este de însemnătate mare a avea arma în
mână şi a onora cu trlumîurl pe bravii noştri apărători, onorăndu-ne noi
înşlne când onorăm bravura şi eroismul în Iancu, pe atâta este şi pana
în mâna omului ce nu cere decât pâne de toate zilele, spre a stoarce fo­
loasele bravurei pe calea diplomatică. Salutare şi frăţie.
Aleeu Golcscu
11. Versuri cari circulau În anii 1848-49 prtn oraşele săseşti din Ar(leaI.1)
MrJn spricht von NationalilăI! - Gibts ohne Boden
Und ohne C e n t r u m, denn noch ei ne Nation?
Lost sieh nlcht alles auf in Individuen ? Ste ht todten
Begriffen dann nlcht gegeniiber nur der Thron ?
Lass aus dem Volher-Krels dte Stărnrne schwinden,
Zu R o t ten werden bald die Individuen sich verbinden.
lJnd doch- doch sollten so die Wiirfel fallen?
Kein Sachsenland solIt' mehr bestehen?
Der deutsche Laut im deutschen Gau verhalIen,
Und unter einem Mischvolk untergehen l
Das Aug gewohnt nach W i e n den Blick zu senden
Soli wider WiIlen anderwărts sich wenden!
Erloschen soli der Brennpunkt deutscher Treue,
Sie hal in JIermannstadt kein Banner-) mehr
-�l) In colecţia de mss-e Rosentetd .Quellenmalcl'ial 2UI' Geschichte des Iahres 1848 nr.
68.. voI. III. (in arhiva bibliotecii Bruckenthal din Sibiiu) se păstrează o foaie manu8crisă cu
a�esle versuri, purtând notita : Es zirklllicl'l in den Hunden Moncher folgendes Geilicht". "
.2) ·Das Banue!': ad retinendam"coronam.
[46]
I. LUPAŞ
Nach Blasendorf, zu der Verschmelzungsweihe
Zieht siegberauscht der neue Dazier
Un zwingt dich - der dem Hause Habsburg eigen,
Vor einem neuen Dezebal das Knie zu beugen.
WiIIst du mit diesem Dazier dlch messen,
Der durch die Glaubensbande bls zur Neva reich!?
Und schlau gedeck! durch nordische Finessen
In Bukarest und lassy dir die Zăhne zeigt?
·Ach Got!! der Deutsche ist van aller Welt verlassen.
'Wenn seine sterne an dem Thron erblassen.
.Und doeh - bei allr-n diesen bittern Schmerzen,
. Die mir der Zukunît triibes Bild erpresst,
Halt ich - selbst mit gebroehnem Herzen
. Am Hause Habsburg - treu und fes!-,
,Mag es aus seinen VOlkern mei n e n Namen streichen
.lch werde sterbend nur von seinem Aare weiehen!
12. Cântece ungureştl de războlu tlin)84-H.*)
Foly a ver a csatateren
Nagybecskerek kornyekeben
Majd a r6mai săncokon
Gyozni fogunk a răczokon
Hej ! Haj! jellachich
A nagy Magyarorszâg ellen ne Iăzlts,
foly a ver a csatateren
Nagvszeben kornvekeben
Majd a sz ebeni sik teren
Gyoziink mi a Blandereken (Ilandereken)
O weh! weh! Rosenîeld
Az eros szekelv karot majd megesmerd.
foly a ver a csatateren
Az olăhsăg kornyekeben
Majd a naszddl halmokon
Gyozni fogunk az olâhokon
Ai. vai, moi Urban
A szekely nep teveled maid rutul bim.
*) It, a.eeeaţ: eoletUe: "Ung. Schlaf.'.htlied gefundcu nach doI' Schlacht ,un 4-ten li'elH' lB41t
'\
[47]
AVRAM. IANCU
'U. 8cl'i89area lui Emerîc Uatvani către pretecţli Ioan Butean şi Avram Iancu,
26. IV. 181.9.
Magyarorszagi hadsereg 9-ik osztălv b alszărnv helyettes vez eretăl
Butyan Jănos os Jiinlou Avram Polqărtârsaknolc.
fOHADISZĂUĂS BRÂD Ăprll 26-ân 1849.
Polqartârsak: !
Mai nap ketrendii level erkezett Onoklol fohadiszâllâsomra, egyik
1. Vltiani, măşlk lohan Butvăn es Avram Ianku uraktol alălrva es rnind­
kello Dragos Janos kepvlselâ urhoz cimezve.
E MI levelel en a nevezett ur tăvolleteaen res zint azon barătsăgos
viszonvnăl, mely koztern s nevezett kepviseld ur l,ozl letez '-C res zlnt azon
'hadi es politikai rendnel fogva: rnis zerint hăborus iddben ellenseges hely­
'1'01 javo bărrni levelek eldleges Ielbontăsa es âtiekintese a katonai pa­
.rancsnoksăg kărebe tartozik, teltortern, elolvastam es Drăqosl barătorn
-utăn Debrecenbe elkiildottem.
Mind ket Ievel hangutata az ăltalunk is ohaitott kozete des remenvet
fejezi ki, mert az mit onok Dragos Iănos barătunknak, ki szabadsăgunk­
nak szilard baralja, mondand6k hiszem, hogy edes hazank javara celoz.
1. Vitiani soraiban feJemlili, mikent szeretne taboromba Dragoş kep­
'viselo urhoz eljonni. - A kepviselo ur D�brecenbe ufazotl, s csak ne­
M.n\, .nap mulva terend meg - addig is e Iărgyat fiiggobe larfani nem
ohajtom, mert minden percz draga e honnak, mely bar:ni neven neve­
zendo veszteglesbe megYi azert, ha beket s bar.itsago! hoznak onok, jojje­
nek ketkedes nelkiil, - en meghivom on5ket akar szemelyes, akar bizto­
'sok âltali megjelenesre. Milldket esetben on5k sertellensege felol katonai
becsiiletem kezeskedik, s megigerem onoknek, hogytiizhelyemneJ nem mini
'ellent, hanem mint barati kezet nyujt6 vendegel fogadom.
Ha mint hiszem sikerii.l onoket ug\,unkilek, a szabadsagn?k mE1g­
-nyerni bekes kiegyenlites altaJ - lobre becs'ilOm a hadi borostyannâl,
mely ulan vitez sereseln es magam is sovargok, mert onok bar levutra
'vezelett lazad6k, de megis polgartarsaim s egy kOZ05 allyanak gyermeltei,
Siessenek onok ez edesanyahoz mint biinba10 gyermekek. s nem
;yognak eltaszitlatoi.
Halvani Imre s. k.
helyettes seregvezer
,J.\dresa: Butyan Janos es Janku Avram
Roman keriileti fO Tiszleknek
Abrud-banya
:Sigil de ceară roşie cu inscripţia: Szabad mo.zglÎ (;sapat l)CCsetje.
[48]
48
l. LUPAŞ
14. Scrisoarea lui Ioan Drngoş c.1tră A vrnm Iancu.
6 Maiu1849�
Ioan Dragos m. p ..
ablegat.
Orşzăgos kepviseld Dragos Jânos
Ugvved Iănk Avrămnal, !
Tudtomra adatvăn, mikent on annak hlret, hogy a magyar sereg
Abrudbănvăra vonul, a vărosbol elment Topăntalvăra azon hiedelemtăi
osztdnoztetve, hogy itt e koriilmenyek kozi:ilt biztonsâqba ne m Ienne; en
tehăt minden felremagyarazasok elhârităsa okăert, melvek on eltăvozăsăt
kiilombozo keppen okadoljăk ezennel felsz611itom, hogy ha a mar terje$!'­
tett balhireket tettleg megsemmisiteni akarja, mit en tanăcsolok, s mire foI
is hivom, jojjon be Abrudbănvara, mint egy bekes polaărhoz illik, s legyen
meggyozodve, hogy mind szernelve, mind becsiilete minden băntalomtot
menten es sertetlenul marad, mint azt en orszăqos elnok Kossuth Lajos
tir iratăban kijelentett felhatalmazăsomnâl fogva immăr onnek tudtăra au­
tam, es legyen meggyozodve arrol, hogy Ilem lehet, nincs magyar orszăg­
nak oly silănv Ha, ki az orszăq neveben adott blztossăqot meqsertenl me­
reszelne, azert, tehâtkovesse fOlhivasoma! s IeUel uâfolja a velemenyt,
melyel eltavozasa okozott.
Kelt Abrudbanyan mâjus 6-ân estveli 9 6rakor 1849.
Drâgos ]ânos s. k.
15. A 2·a scrisonre 11 lui Ioan Hrago� ciitr.ă Avram bllcu
8. V. 1849
Avral1ntltti lanw .şi poporul'ui.
Aşa mi s'au dat înainte. cum·că ier ar vrut veni soli dela frătia'
voastră spre pace şi văzând tulburarea în oraşul Abl'ud sau întornat, iată
vă scriu pricina turburări. Un om dela Roşia mergând aCilsă, în cale sau
puşcat prin cineva şi cei ce mergeau cu dâusul spăimântati fugind la oraşu
strigară a lungul uliţei, că vin Motii, vin Românii, vine Iancu cu popor
armat, asupra oraşului, de femeile şi copii începură la vaiete şi se făcu o
sgomotă groaznică, în cari sgomotă precum au obicinuit la aşa întâmplări.
unii oameni fugind pe munţi de frică, prin forpoaste se socotiră vrăjmaşi
şi se prăvăliră. Aceasta este întâmplarea; de cumva Iancu trimetea mai
în grabă veste, nu Ve fi nimic zgomot.
Acum iarăşi îi zgomot, dar nu ca ieri, căci acum se dădu poruncă
cătănească, ca tot omul român sau ungur să şadă acasă, zgomotul îl face
aceiaş veste, cumcă romi<!nii relrăgânctu-se la păduri, acum cu arme pe­
trec cătră Roşia. Eu nu cred, să fie drept, precum şi pe frăţia voastră Vă
socot oameni de pace, de iasle aşa, iată soli vă trimit cu scrisoare, si
pe lângă paza dânşilor fără arme vie trimiţi aici, vină însuş Iancu, nui
fie frică nemic, şi să sfârşim starea aceasta grea, că iaste acum urftă şi!
lui Dumnezeu şi oamenilor.
Abrud 26 Apri! 1849
8 Maiu
cu chirile)
-1
f
[49]
AHIAM IANCU
16. Scrlsonr ea deputatului Ioan Gozm311 CUh'll AIT3m Iancu,
21. VI 1849.
Domnule prefect Avram Iancu I
Tractatul lmpăciuirei Între Dragoş şi domnia-voastră, s'a Întâmplat
după dorinta noastră a ablegaţilor români la dieta ţării, de unde puteti fi
'convinşi, că intrarea lui Hatvani a fost casualistică, de a cui urmări s'a
Întristat Kossuth, dieta şi noi Românii toţi dimpreună. Asupra lui Hatvani,
pentru tmbulzlrea lui, prin care sperata pace s'a indepărtat, Ia şedinţa die­
tei. care În 2 Iulie se va incepe, noi Românii vom cere pedeapsă,
Noi ablegaţii români cu sângerate anime auzim lupta domnia-voastră,
''Însă nu credem, că domnia-voastră au aţi fi oamenii Camarillel, au aţi ·fi
aşa de împiettiţi, cât nici decurn nu aţi voi restaurarea h armoniel cu ţara
ungurească, de unde dară convorbindu-ne şi Cll Bălcescu, mădularului fos­
tului guvern în ţara românească, care pe noi in Dobriţin ni-au cercetat,
dorim, ca domnia-voastră să ne descoperiţi durerile şi poftele, precum şi
modalitatea tractamentului, prin care pacea CLi deplin il securitate se va ln­
temeia.
Noi ablegaţli români dintru ambe ţările, cu cea mai mare dragoste
şi însufeţire vom fi intermediatori între domnia-voastră şi dieta ţârii,nu­
rnai spuneti-ne să ştim, ce vă doare şi ce poftiţi: ce uşor puteţi face, dupăce
aţi cetit amnestia guvernului nostru, dupăce Camarilla şI prin denegarea
armelor şi prin aceea Încă v'au înşelat, că in regulamentul dela Kremslr
. nici că şi-a adus aminte de naţionalitatea Românilor; llli aveţi mai multă
pricină pentru care ar trebui să ridicaţi arme sânge roase asupra ţării noastre,
şi dacă noi existenţa noastă naţională pe calea păcii o putem câştiga, pen­
truce să ne batem cu fratii unguri şi pentruce să ne debilităm unu) pe altul.
când 'in contra tiranilor avem lipsă de puteri unite? Domnia-voastră sunteţi
o parte mică a ţării, şi aşa domnia voastră sunteţi îndaţoraţi a vă aşterne
petiţlunilile inaintea dietet. Românii din Ungaria ne aflăm 111 prietiniă cu
Ungurii de aicea, că aceştia. sunt mai Iundaţi liberali şti, decât cei din Tran­
silvania. de unde sperăm, că dieta va aduce favorabilă sentinţă in privinta
domniilor voastre, care ce se va determina prin dietă, va fi şi statornic.
Doresc dela domnia-voastră răspuns rnăngăitor si petiţiune la dieta
ţării, care noi ablegatii le vom căpăta prin vice-comitete dela Biharia Gh •
. Săntha, şi Kossuth singur încă bucuros va primi epistola domnia-voastră.
Nu aşteptaţi să se răscoale toată Iara asupră-vă, nu rămâneţi instru­
mente oarbe În mâna Camarillei, ci căutaţi la spiritul Europei şi la liber­
tatea comună,
Scrisei în Vaskoh, Zl-a Iunie 1849.
Ioan Gozman m. p.
reprezentantul poporului din Bihar ia.")
'io) Reprodusă din brosura foslului jJ.I'cfed al Jegi\lnei li!', vas! C JV101dovall, Memotii din
1848-49, Braşov 189" pag. 155,-7,
[50]
50
1. LUPA:;;
17. UăSPUllSlll lui Avram Iancu la scrisoarea lui Gozman,
27. V!. 184-Ql.
D-le Goeman I
"Tractatul impăcluirii intre noi şi Dragoş, Întrarea cea căsnită şi
'"j(ită de superbia înainte de timp a lui Hatvani, precum şi alte înşelăciuni,
-ca atâtea plăgi fatale, în analysi ne sunt cunoscute; suntem convinşi şi
despre întristăciunea preşedintelui Ungariei Ludovic Kossuth, dar ne e do­
loare de un aşa bărbat. care îşi cauzează lntristări, contrazlcându-şi sieşi;
nu e statornic În propusuri : promisiunile cele mai temeinice de azi, mâne
sunt revocate şi nimicite prin alte decrete ale domniei- sale. Noi credem, că
prin provedinţa divină suntem rnăntuiţi, de a nu fi noi causa principală a
-cotropirii naţiunii noastre, când În săptărnânile trecute începurărn a tracta
cu domnia lui; - dar pr n asta ne făcuse mai atant pe viitor. Domnia
lui Înainte de a primi în dreapta toiagul fericitor de popoare, debuia să
alerge la esemplele celor mai statomici bărbaţi din veacuri, cari au făcut.
·ce are' de a face În presant domnia lui.
"Eară domniilor-voastre, vă mulţumim şi nu vă rugăm să cereţi pe­
-deapsă asupra lui Hatvani, că cu ce i-arn fost datori, i-am plătit, nimic ră­
mânăndu-ne înapoi de-a mai pretinde.
"Domniilor-voastre, ca unor organe a corpului Românilor, care tot
ne aruncaţi că suntem oarbe instrumente a Camarillei, vă propun şi vă pof­
tim a ne deslega aceste chestiuni: Camarilla precum vă place ne asigură
.naţionalitate atunci. 'când fraţii maghiari ne sbiară ,.egy magyar nernzet, egy
rmagyar haza": apoi despre Români nu le plăcea a vorbi, nici ca despre
" ncp". Acum ce era mai consult? A da mâna cu aceia, cari nu vreau să
ştie de tine? sau cu acela care iţi promite implinirea rugămintei? Deci vă
.indreptăm acea ruga re frăţească. să nu fiti mici la credinţă, inşelându-vă,
'că noi am fj oarbe instrumente a Camarillel şi că principiul nostru ar fi
singur negru-galbinism, după cum vă place a crede. Nu, domnilor, nu I Noi
> untern oamenii libcrtăţii ' Pentru asta am revoltat, pentru asta, ne-am văr­
.sat şi suntem hot râţi a ne vărsa sângele până la ultimul' Român. Braţele
'noastre din 15 Mai al a. tr. până la ora cea fatala, deschise au stat, ni-am
oferit fraţilor Maghiari de cei mai sinceri amici pentru toate adver sltăţile
timpurilor viitoare, numai să ne garanteze naţionalitatea, pe temeiul drep­
tului egal. Domnialor Însă, În loc de a ne dobândi inima prin aste mijloace,
in loc de a bobândi inima unui popor compact din mai multe milioane, în­
trebuintară sbiciul teroristic, şi aşa siliţi ne retraserărn îndărăpt, prorniţăn­
du-ne casa domnitoare cererile căreia spre mulţumire suntem lndreptaţl prin
firea noastră. Eată dară nodul, care nu puteţi, sau nu vreţi a-l deslega.
"Domnia-Voastră, ca delegaţi la dieta ţării, ne scrieţi, că veţi fi in­
termediatori între noi şi dietă, numai să vă spunem, ce ne doare şi de ce
avem lipsă. Noi din parte-ne. cu cea mai adâncă durere am cetit aceste
ordine, când dumniavoastră, ca reprezentanţii unei naţiuni, nu ştiţi, cari
sunt durerile ei, spre a căror vindecare ziceţi, că sunteţi trimişi la acea
dietă. Trebuie să fie cunoscute domniilor voastre doririle natiunei, concepte
[51]
AVHA?v! lANCU
51
'Iutr'unapetlţiuue în 15 Maiu a. tr. În Câmpul Libertăţii şi aşternute la dieta
ţări in Cluşiu şi Budapesta; s'au mai adaus acesteia mai multe plânsori
'rot ale aceleaş naţiuni dar durere 1 nu am fost atât norociţi, să cetim vre-o­
dată in vre-un articol al acelcaş diete, pomenirea despre naţionalitatea Ro­
-mânilor Transilvăneni.
Punctele petiţiunei noastre aşternute la aceeaş dietă le cet caţi, spu­
neţi lui Kcssuth şi ca reprezentantii naţiunii, aşterneţi-Ie Înaintea măritei
-diete rnaniîestând, că dela acelea nu ne putem abate, nici alte puncte il
a face nu suntem În stare, deoarece aici noi nu formăm naţiunea întreagă,
jar ca parte al aceleiaşi, la astfel tractate nu ne putem slobozi, ternându-ne
.de înşelăciunile, cari intr'atătea rânduri ne plesni fruntea.
.Rămănern dară statornici pe lângă punctele petiţiunei din 15 .Mai
al a. tr., alcătuite de toată naţiunea, Acestea văzăndu-le cerculănd în ochii
Europei prin articli de lege, le promitem cea mai sinceră fraternitate şi
'Vom avea aceiaş amici şi inimici, iară până atunci ne vom defendain con­
tra oricărui atac al lor eroiceşte şi îi vom dechiara de inamicii şi oprim a­
.torli libertăţii noastre.
"Domnule Gozman! Iti mai place a scrie, să nu aşteptăm r ăscularea
'Întregei ţari asupra-ne şi să nu fim instrumente, înţelegând libertatea co­
mună. Noi la punctul intâiu ili răspundem, că cu toată tara vom ţinea atac,
-căt se poate mai eroiceşte până la non plus ultra, spre noi totuş sperând
.o căutare a popoarelor civilisate, Dar domnia-voastră ar debui să vă des­
teptaţi din somn, să nu vă sculaţi În contră-ne, ci să vă răsculaţi in contra
.aristo craţilor conservativ i, cari nu voiesc libert atea practicii, între naţiunile
ttansilvane, ci şI acuma, pe aripile superbiei sboară după o suprematie
absurdă; asupra acestora vă sculaţi, pe aceştia îi bateţi cu toiagul. gurei,
'ClI condeiul şi cu sabia ii debelaţi, că aceştia sunt răsturnarea acestor dOIJ.a
straturi, cari se laudă cu aceleaşi popoare şi {rupturi.
.. Ne ziceţi să nu fim instrumente oarbe! - Vă zicem să nu fiţi in­
strumente oarbe! Căutaţi celea trecute, analisaţi celea de faţă, căutaţi rana
unde se află, şi nu strica reti medicina, acolo unde nu are loc.
"In urmă, precum şi mai înainte, Vă scriem, că nu suntem În contr.i
iba dorim ca fiii aceiaş mame, să avem acel aş amic şi inimic cu Maghiarii
-dară condiţiunile atinse le pretindem reali sate, fără de acelea a muri mai
;bine suntem resoluţi !
Carnpeni, 15, (27) Iunie 18i9.
Avram Iancu, m. p.
18. 1)111 scrisoaroa lui .K088uth cătră Bem.
Cegled, 9. VII, 1MU.
n • _ • [etzt (noch s) etwas sehr wichtiges, Herr Feldmarschalleutnant!
Die Herren Golesco und Bolliac, Emigranten aus der Walachei, tragen mir
.an, ei ne w(tlachische Legion zu errichten und zu formieren. Ich nahm es im
Prinzip an tind habe wegen der Details sie an den Herrn Feldmarschalleut­
nant gewiesen. Ichel1lplehle sie, diţ: Sache ist sehr wichtig, sollten Sie in
�ie Walachei vorriicken (was mir erwiinscht wâre), dasollte dieser Bataillon
4*
[52]
LljPAŞ
die Avanigarde bilden, der Erfolg wăre unberecnenbar: in soeben zurrs
Marsch in die Walachei bitte ich die Herren in die Confidenzen zu zlehen
e tllche Tage frăher, dam it sie vorriicken konnen und zu wiinschen ist, dass,
man uns dort aIs Freunde und Befreier ansieht, In der Proclamation erachte
ich fiiI' sehr n6tig, dass gesagt w e rde, wir kommen als Freunde der Tiirkcn
und Walachen, urn sie vom Drucke der Russen zu befreien. Die Tfirken be­
folgen eine zweideutige Poli ti". Il faut le cornpromettre 1 .•••
(Din copia păstrată la "Asocia[illnea" din Sibiiu - după origin. dira
lir:nbagermancj Staais-Arcliiu din Viena .. Kossuth-Akten").
lH. Proclamatia lui Ilem către Molilorelli.
Ocna 17/24 Iulie 1849'
Locuitori ai Moldocei !
In proclamatia ce v'am adresat din Ortoţu, Înaintea' intrării mele in;
-Moldova. v'am spus că voiesc să vă scap de jugul Rusesc; pentru ca S(L
vă puteti bucura de o adevărată Constituţie (democratică) subt suzeranitatea,
Inaltei Porti, fără ca vre-o altă putere streină să se mai am estice ; căcb
Husul pe care eu 11 gonesc, este duşmanul libertăţil a oricărui popor, şi,
prin urmare este şi dornneavostra duşman ca şi nouă.
Dar noi care dorim să tinem cea mai mare prietenie printre popoa­
rele noastre, trebuie şi noi Îndeobşte să ne armărn Împotriva aceluia-şi"
duşman al nostru, şi să r e ajutăm unii pe alţii la slobozirea naţiilor noastre'.
Văzând că avan-garda mea numai a fost îndestuta pentru a bate pe,
Russl carii tineau hotarele, şi-a-i împinge cu mare pagubă a lor până către:
Bacău, m'am hotărât şi eu Însumi a veni la voi. Dacă astfel voi acum do­
riji il fi liberi (slobozi), vă poftesc pe voi toji aceia care sunteti in stare.'
Oi purta armele, să vă strângeţi fără cea mai mică zăbavă la Cvartirul meu
General, pentruca să vă pot cât mai fndată organiza mifltăreşte. Dacă veţi,
voi, veniţi arma!i şi cu cai chiar, aceasta va fi atunci Încă şi mai bin.e.
Veniţi numai şi În puţină vreme jugul HlJsesc va fi sfftrilmat.
Cvartirul General dela Ocna, 12/!.4 luli 1849.
Generalul-Cap al oştirei lIng'ureşti din TransilvaniJl..
Ritm
(Din cr'piile "Asocia(iunii ").
20. O sel'isollre :t lui A rl'll!ll J:IJICII eiHr,! UlI'guri�
15. VI!. 1849�.
\
Libertate, egalitate, frăţietatate.
Fra.ţiloT maghi.mi!
.�s.c;llta!i' cuvintele, pun�ese din adâncul sufletului unui român sincer.
Aceste sfinte principii ne treziră din adâncirea, în Gare ne apăsara.
[53]
A \'RAM JAl'ICU
53
v arvar ii sute de ani; pentru acestea ;UI1 ridicat cereri la locurile cuvenite;
'pentru acestea, ca să ne fie recunoscute, am ridicat arme, ne-am vărsat
.săngele, şi a ni-l vărsa pentru libertate suntem resoluţi, până va mai curge
.sânge în vinele noastre. Deie-şi părerea Europa, judece popoarele civilizate,
llJi ne luptăm pentru libertatea noastră, cea asuprită, de-a veacurilor nedreptate.
Fraţilor J Crede-ne-ţi nouă că noi prealuminat vedem, şi prea hotărît
-credern, că în aceste două Patrii surori. maghiarul de existenţă şi viitor nu
poate vorbi fără român, nici românul fără maghiar. Credem şi prea luminat
'Vedem, că peste 110i, şi peste voi, azi mâne vrea să dee mâna un element
gigantic, care În scurt timp ne va Îneca, şi nu vor rămânea altele, decât
urmele existinţei noastre. Amăndouă părţile, vedem că pericolul ne ameninţă,
încă de aproape, şi totuşi nu ne putem inţelege. Nu ştiu din ce pricină,
pizma, sau doară superbia, îşi învârte sabia intre noi şi voi, ca nici în agonIe
S 1 putem vorbi deaproape.
Noi, cu durere privim la scena, ce s'a întâmplat În aceasta patrie, {i
,În care şi noi am fost sili]! a lua cea mai mare parte, însă să credeţi domni­
lor, că răscula rea noastră nu s'a Întâmplat prin amăgirea Austriei (după cum
dv. rău sunteţi inîorrnaţi), ci pe noi ne-a răsculat nerecunoaşterea naţionali­
tăţii politice, tlrăniile şi barbariile conservativilor şi aristrocaţilor transilvani.
maghiari, cari, poporul în aceasta epocă nu le-a mai putut suferi, şi de cari
mteliginţa s'a scârbit cu totul - am fost siliti a ridica arme, a le purta În
contra aceluia care mai de parte ne tirăneşte, şi se vede a ne apăsa exis­
.tenţa politica, despre ce va mărturisi istoria, punând vină, cu-i-va fi drept.
Ne provocaţi În numele naţiunei maghiare, să depunem armele, ba să
âe ridicăm împotriva tiranilor şi asupritorilor comuni. Crede-ne frate, că cu
.cea mai mare sfăşiere a inimei trebue să mărturisim, că noi armele până
.acuma pe drept le-am intrebuiuţat tn contra apăsătorilor noştri, însă prin
aceasta nu vrem a desonesta caracterul 'întregei naţiuni maghiare. nu, de
.aceasta ferească Dumnezeul popoarelor. Ci voim a vă trezI pe voi, şi a vă
.arăta, că între voi este vermele care vă roade rădăcina, şi vă sapa temeiul
.unui viitor, pe care vi-I puteţi promite etern In senatul vostru s'a ivit pizma
âutrupată, şi ca sicca clodiana, *) sub veşmânt îşi Împrăştie veninul său, ca
să nu vă puteti câştiga simpatia unui ponor, 'dela natură compact, spre a
nu se putea nimici în moment, ba nici În timp, şi ca să mi vă puteti în­
.suşi sincera prietinie, a unui popor din secoli virtuos. după cum l-aţi putut
vedea, şi cu mână lipsită de arme, şi după cum vi-I vor mai dovedi vouă
timpurile cele critice, care vă ameninţă În viitor.
fraţilor! Spiritul de care e pătrunsă şi insufleţiiă Europa cu an impuls
mai elastic străbate la sufletul nostru, decât la al oricărei natiuni, care a
mai .văzut până acum raza libertăţii Libertate, egalitate, frăţietate, aceste
'prit1cipii sunt deviza noastră, acestea tesaurul şi cel mai sfânt obiect, pen­
.trucare şi cu care trăind suntem gata a da mâna cu cei mai nedumeriţi
vrăjmaşi ai noştri, şi a-le promite cel mai sincer ajutor, ce se poate aştepta
.dela vr'un popor european, iară de aceste principii lipsiţi, cu cea mai bărbă­
.tea.scă seriositatea suntem hotărîţi din început, a ne băltui sângele până li.!
[54]
54
1. LljPAŞ
cel din urmă român. Insă aceste principii le pretindem dela oricine, garan-­
tate pe temeiul existentei naţiunilor, şi nu suntem indestulaţi, văzând În­
semnate numele lor pe scrisori private, nici auzindu-le numai sunetul cel
dulce, pe la urechile noastre, ca un echo fără de simtire. Voi ne înhiaţi cu'
marinimositatea naţiunei noastre, ne somaţi la reîntoarcere, făg;\duindu-ne
drepturi, şi iertarea păcatelor politice (atâta, Încât nu ne-am putut, ba nicu
nu ne vorn putea convinge, că păcatul politic ne-ar Îngreuna vr'odată), însă
elin contra, de nu vom voi, sau mai bine zicând de nu ne vom convinge,
estirpaţiune prin foc şi fer I (Focului şi ferului CLI mijloace omogene vom
păsi În contra l)
, Noi, fraţilor, intr'atăta suntem de sinceri, Încât toate promisiunile
voastre private le credem, Însă �- durere! - când târziu sunt astfel de pro­
misiuni către noi îndreptate, dupăce cercându-Ie nu le-am dobândit, cău­
t ându-Ie nu le-am putut afla, dupăce ne-am macelat, dupăce preoţimea şi;
partea inteligentă s'au debilitat, [ertfindu-se nu prin arme, dupăcum poftesc
legile unul războiu uman, ci prin furci, (bit6fa!) dupăce în poporul nostru,
a apus spiritul amiciţie! către voi, şi s'a înculbat o aversiune inccntră-vă
într'atăta, Încât el, fără de amăgirea cuiva, mai voieşte a primi sabia ori­
cărui tiran din Europa de ajutor Împotriva voastră, cu cari firea ne-a aşezai
în una patrie, ca împreună să asudărn cultivăndu-o şi împreună să gustăm
dulceaţa fructelor ei, Durere, de trei ori durere, că. voi, cari cu paşi uriaşi,
credeţi că stati Înaintea noastă În cultură, acestea nu le-aţi prevăzut, �i în'
loc de a vă câştiga amici sinceri cu mijloace blânde şi dulci, ati răpit În
dreapta sabia teroristicăneroniană şi aţi primit modul de tradare, al infer·
nalului Calligula. Totuşi, vă spunem cu cea mai umană sinceritate, nu ar fi'
târziu a ne dobândi de amici, dacă aţi pipăi odată calea prin care se poate
asta, dacă aii dovedi Î1l practică murinimositetee, despre care atâta vă plece;
a predica, Insă noi, spunând adevărul limpede, ne cam temem a v;t crede.
el-voastre, deoarece aievea ne-am inş elat. - Crezut-au bravii noştri bărbaţi
Buteanu şi Dobra, şi căzură jertfă ascut işului teroristic. Cu adevărat, al ii
putea voi înoda aci o scuză, că cizură din furia soldaţilor. sau neghiobia.
lui Hatvani pricinui aceasta -�- însă aceasta scuză e deşartă şi fără de temeiu;
deoarece nu Hatvani ne Inşela pe noi. ci acela Întru care voi v'aţi odihnit,
căruia voi, Cu crezământ deplin, i-aţi pus fericirea voastră in mână, ca să o­
aşeze pe viitor,
Acela, care e capul vostru, şi preşedintele ţării ungare, acela, acela
vezi ne înşală pe noi, şi acela e Ludovic l\ossuth, dupăcum puteţi vedea'.
aci din aclusele, şi exdiametro opusele lui două scrisori, semnate cu literile
A şi B, cari au de a trece si prin, un examen. critic european.")
Acum oare nu cu drept cuvânt am putea striga Cl! poetul: "accipe
nunc danaurn insldias, et crimine ab uno disce omnes", - Însă noi nu voim'
să facem salt În concluzele noastre, ci mai dorim să ne convingem din,
eontră, ce iarăş dela voi atârnă.
Pe Scurt; voim iară a vă spune, şi exclamăm . de credeţi în cer un
Dumnezeu şi pe pământ o patrie, luaţi alte mijloace de a trata cu noi, COI1-
----;;;-:Pasagiul acesta ar fi incâtva asemănător cu cel citat de Vasile Moldovan îl! Memori­
ile sale la pagina 153 şi despre caro nfil:mă. dt i. J-;H�. fi rlktaf fancu e.a f?.SPUIlS la, o scrÎsotuc ,i'-.
lui 1-\100\,;" 1<088111.1, (lin ". "1I_ 18,19.
[55]
AVHAM IANCU
55
la Cârnpeni
vlnge-veti deplin. că intre noi şi voi armele niciodată JJU pot hotări, Însă
nu intârzlaţi, ca să nu se împlinească in voi cuvintele scripturei : »că va
întra mirele, şi voi nu veţi avea untdelemn în candelele voastre".
Dat în Cârnpeni, 15 Iulie 1849.
Avram Iancu, prefect.
21. Scrisoarea lni �icolae UitIăşeseu cătril, A vram Iaucn,
8. VIII. 1849.
Sibiiu 8. August 18Jg,
Prate lancl,tle!
Duminecă in 5 ti-am primit scrisoare (a) de a căruia cuprins n'am
putut destul să mă mir, socotind, că doar acum tocmai la aşa timp intri­
gile drăceşti vor mai fi Încetat, dar precum văd, dracii tot mai tare se In­
tărătă, Însă nimica să nu ne descuragem, toate se vor face bune. Eu după
primirea scrisoare-ti numai decât laş fi răspuns, dar Bem era afară din Si­
biiu şi canonada s'au fost si început, iar trimişii tăi neputănd să se întoarcă,
am apucat toţi fuga spre Câneni. Ungurii intrarii in Sibiiu, fiind foarte mulţi,
iar Hasfort Cll Muscalii lui puţini, Însă Ungurii nu se bucurară mult de
triumful lor, clici venindu-le Liders dela Sighişoara cu putere destulă îi bă tu
urât, ornorând şi prinzănd foarte multi, luându-Ie şi 15 tunuri i iară ei apu­
cară fuga cum putură pela Sas-Şebeş şi Blaj, se vede spre Cluj Ei, un­
gurii, perd ură până acum 60 tunuri. Acum frate puterea muscălcască iar
este aici, şi vrea să se arunce după Unguri, unde vor fi ei Cu Bem şi cu
toată puterea lor, fireşte acum la Cluj. De aceea frate sunt poftit chiar de
Gen. Liiders ca să-fi scriu, că ei în zilele acestea vor veni la Belgrad, acolo
ai de grije vino şi tu cu ceva fi ciori aleşi spre închinaciune, unde vei prim
j un dar dela dânsul, şi toate cele ce-ţi va trebui, muniţiune câtă vei vreato
fară de capsule mici. de acelea nu sânt, Frate ai de grije, impulpeazatăe ,
acum, ca numele ce l'ai câştigat, să nu-l pătezi, că să ştii. c.� aici caută
!)ţi cu lumina la amiazi, ca purtarea voastră dintră munţi şi credinţa noastra
il Românilor să o înnegrească, - Ce e mai mult, Între hârtiile cele prinse
dela Bem este una subscrisă de Bem cătră Steis: colonelul unguresc din
Şebeş, în care zice Bem, că Românii dintră munţi au pacificat şi Lanc«
poate merge în România pe unde va voi!l! Eu Insumi am cetit acea scri­
soare, dar le-am zis, că este minciună, cum s'au lăudat ei de multe ori cu
asemenea, şi MlIscalii nici nu cred, dar Austriacii vor să se folosească li e
acea scrisoare pătăndu-ne credinţa noastră.
Cu acestea sânt dorind a ne întâlni sănătoşi.
Al tău frate
Nicolae Bălăşescu
Să nu faci să nu răscoli oamenii, şi sa'l trimiţi spre Turda, eu toată
scrisoarea ta o am lmpărtăşit cu G. Liiders şi doreşte să te vadă.
Domniei Sale Domnului
Am'am Tanct!
Prefectului Legiunei Aurarii Gemine
�Origioalul în arhiva "Asociajiunti" Sibiiu)
[56]
56
1. LUPA�
22. Oomanda militarii cere dovada lui A Ham Iaucu despre llredat'l'a 1I111l:i
pachet cu haul la mâna lui Â"x:ellte Severu,
Magistratsakten 3185/8:51.
�8, IV, J851.
1\ K, Herrnannstâdter n. Fogarasch. Milit. Distr, Comando.
2634
N°'K6-:-c�
Hier.
Das K, K. Bezirksamt wird beauftragt, den in dem hier gegen Răck­
schluss beiliegenden unterrn 24-tem d, Mts Zahl 2801 unterlegten Protokoll
erwăhnten Empfangsschein des Avram Ianku, uter den vom Csanader Pâchter
Axinte Severu ilbernommenen Koffer vom Letzteren entweder in Urschrift
oder in beglaubigter Abschrift nachtrăglich einzuhohlen und des Ehesten
nieher einzusenden.
Herrnannstadt den 28-ten April 1851.
Chavanne m, p. G. 1\'t
·Z:-I •• Judecătoria. din Sibiiu arată că Axeute Sever 1111 poate prnduce
dovad« cerută.
Mag. Akten 3481/1851.
Lâblicher Magistrat l
12. V. 1851.
Das unter Mag. Z 3185 hieher mitgetheilte Aufnahms-Protocolt liber
die Aussage des A'/PJc-nt'Îc Seacru, befreff ein=s Gcldkofţers, riickanverwahrend,
naben wir die Ehre, die schriftliche Erklărung desselben, dass er ausser
Stande set, die verlangte von Abraharn Ianku liber die Ablieferung des Ko·
ffers und dessen Inhalt erhaltene Enlpfangsbescheinigung vorzulegen; indem
dieselbe in Verlust gerathen sei, als \Erledigung des Gegenstandes Anbu.ge
Einem Lăblichen Magistrate einzubegleiten.
liermalllls!itdt den '.2 ten Mai f 851.
No. E. :36\01851
Das Hermannstădter Stadt- u. Stuhls·Gerkht
f. Matthias m, p.
G. Rosenthal m. p. Ger. Secr.
[57]
din Matricuia. mortilor a comunei bisericeşti ortodoxă română Vidra de sus.
"
1·8 7 1
August
22 24
i'
Anul. luna :1
şi ziua li
ţi:
!:ii!:
C":l
r:
>
<:
:e
;»
:s::
c
�
i::
<lJ
if)
.o
O
II
I�
, '"
1 ,:;-
12:.2
ti \"\1.2
112 Ci
ti � E
ltu
=11
t'
ti
1:
li t:;
11 �
II >n
II
,1
"
li
II
il
Transilvania
Alba-Iulia
Cârnpeni
Vidra de sus
Patria, locul naş­
terei mortului,
numele [urisdicţi­
unei, unde a
locuit mortul
IOA NE
lAN C U
fi
'1
1,
Numele, conumele şi II
li
măestria celui mort II
ii
fostul parohul locului ii
,
11
il
li
n
'C
>ro
o.
e
..
I e.o
I ,=
I
­
...
o
E
S'a estradat conform matriculei Tom 11., pagina 42, Nrul 35
,O,ela . parohia ortodoxă română Vidra de sus ln 4 Februarie 1924
(L S.).
Avram Leahu
paroh ort. român
[58]
u»
�
O;..
'=2
....;
�
, � -� .• �.-'- -r- II --.�. "'V"�'�', II';; II o i' <3 (ii';;: -II � E c;i Iii numere ŞI conu- . 5
1 ·=:-!ll numele [urisdic- l' �'5 II E III 5.E -; II � in'r; mele preotului 'i ";i
.- '5, II măestria celui mort II. ţiunei! unde a II � B I .:::: l' �'� ''2. '" .Q'� 'e � II ingropător 1::
._. , o 1 II lOCUIt mortul C!> .... en 1 <l.l C!> o C!> 1-= � <Il'- 1 C!>
.... 1 1...0 I -+-t0 I� --c: -' t:'"01 1 �
o Of. 1 II <'Il El '" "O .rO;;J - ro._ � II . .o
E c' il 1 t!J '�I' în <'Il "'.- � ()"O o 1 I O
___ ' �.- 1; ,1 L il i 1 IL � � ._.
�. � ... --. � '(" II il '.1 II n l' '.1
' 1 , '1 ' - �
'1 I 1" "" ()
1 i 1 1 '1": Oi:
, I il' I li i Protopopii IIU �
- I A V R fi MII I 1"<Il Mihalriann I�:.o
l 8 I 2 Transilvania .: � I II � II din Zarandl�::
Aug. Sept. ' lAN eul A��a-Iuli,: il � ,.[1 � II � l' � II Balir;t, gr. cat d!n lic2 �.'"
, 1 Cărnpeni II.". I Of. ;;:: Rosia-Abrudului 1 t:: ....
29 1 "Eroul Rornănilor e I Vidra de sus i[ il I[ II şi 36 preoţi cu II:'� �
I 1 1.... l' I I I v. Gornbos '1;;; .E C!>
I '1 li I I Iim. p. i 2. â l-
II I . 1 a.> _ t:
II II il II i II !IO::: ,::::c
S'a estradat conform matriculei Tom. II, pagina 47, Nrul 42.
ce
;..(:}
Dela parohia ortodoxă română Vidra de sus În 4 Februarie 1924. (L. S,)
Avram Leahu
paroh ort, român
[59]
AVRAM IANCU
:?6. Conscrierea cazului Ile moarte Avrnru luucu
SPECTAVERA JUDECATORIA CER. REGIASCĂ.
punderea st ernatului ordine a Spectaverei Judecătoria ddto
3(:) Septembre 1872 Nr. 2195 Antistia cornunală cu oficiosa supunere audace
�J ascerne Conscrierea Casului de moarte după Avrarnu Iatlcu (Iank) dein
'\licira de sus. Tot odata este aud ace asta Antistia a mai ascerne Conscrie­
rea Casului de moarte şi după jude Nicolae Petroiu şi Siusi Juonu lui To­
deru totu dein Vidra de susu tote spre competenta una afacere.
Dela Antistia Cornunală
Vidra de susu 10 octombre
în absenţia [udelui Comunal
Aronne Cioranu rn. p,
not. corn.
HALALESET FOLVETEL. TODfALLS·AUFNAHME.
CONSCRIEREA DE MOARTE.
1. Numele şi conurnele testatorului: Iancu Avram.
2. Statul ver profesiunea: fără ocupaciune (smintitu de minte).
3. Etatea: 47 ani.
4. Religiunea: gr. or,
5. Necăsătorit, casatoritu ver veduv: june.
6. Locuinţa: Vidra de susu.
7. Dloa şi locul morţii; 11 Septembre 1872 Baia de Crişiu comit. Zarandu
8. Sotiu rernasu în viaţă. -
9. Numele şi conumele, condiţiunea, etatea şi locuintia pruncilor ma
Ţoreni ce sucedu în loculu pruncilor cari au muritu.
10. Numele şi conumele, conditiunea, etatea şi locuintia alortalti
consingeni mai de aproape, ver eredi testamentari:
Veri primari A, din Unchiul Avram
1. Iancu Alexandru:
II. Iancu Iuonu Vidra tie susu preoti:
III. Iancu liaţila. veduva cu Popa Nicula Vidra de [osu :
IV. Prunci dupa Iancu losifu, Iancu George, Iancu Avram, Iancu
I1I0n<1 Vidra de susu,
V. Prunci dupa Iancu mar. Candrea,
L Candrea Iosif in Neagra
2. Candrea Sofia mar. Paşca Alex.
3. Candrea Maria mar. Gomboşiu Vidra de susu,
B. din Unchiul luonu
1. Iancu Niculae
<il. Prunci după Iancu Gheorghe:
1. Iancu Avram
2. Iancu Ana mar. Heler Lupu
3. Iancu Rafila mar. Heler luon
[60]
1. LUPl\Ş
'1. Iancu Vasilie
5. Iancu Sanfira mar. Boglea
locuitori in Vidra deSusu.
C din matusla Santioana:
1. Resiga Niculae
II. din Resiga Todore remesitia
1. Resiga Niculae
2. Resiga George
3. Resiga Petru Vidra de jos.
,m. din Resiga George r ernesltia
1. Reslga George
2. Resiga IUDnu
3. Resiga Ana măr. Sicoe
4. Resiga Rafila măr. Goj 3
Vidra de [osu.
::IV. din Reşlga Petru remesitia
]. Restga Ursu
2. Resiga Niculae
3. Resiga George, Vidra de jos
·V. Resiga Sanfira mar. Czoc Vidra de jos LI
Vl, Reslga Maria măr. Netodea, Vldra de jos li
D din matuşia Maria:
J. Vasin Ana măr. Pasca Scarişiora
JI. Vasin Sanfira măr. Davidu Neagra
I/l. din Vasin luon rernasiţia
1. Vasin Niculae majorean
2. Vasin George dto
3. Vasin Toderu minor
4. Vasin Sanfira măr. Avram contutore Vasin Nicolae Vldr<!.
<d-e josu
E. din mătusia Sanfira :
J. Trifuliu Maria măr. Tomusiu Vidra de jos
II. după Trifutiu George rem.
1. Trifutiu Iuon majorean Vidra de susu
2. Trifutiu George
3. Trifutiu Ana
4. Trllutiu Alexandru
5. Trifutiu Iosifu
6. Trifutiu Petru
7. Trifutiu Maria
8. Trifutiu Sanfira minoreni în Vidra de susu sub contutoria
::fratelui major Trifutiu luonu
III. după Trifutiu Iuonu rern.
1. Trifutiu Sanfira
2. Trifutiu Rafila
3. Trifutiu Maria
[61]
AVRAM IANCU
Gl
4. Trifutiu Alexandru minoreni in Vidra de josu sub contutora­
tul lui Tomusiu luon Bătranu
IV. Trifutiu Ana (remân prunci)
1. Popa Nicolae majoreni
2. Popa Sintiona măr. Popu George
3. Popa Sanfira
4. Popa Rafila minori sub tutela fratelui Popa Niculae Vidra
F din matusia Ana măr. Bistroi
1. după Bistroi Sandoru primei
1. Bistroi Ana măr. Pltlk Muncel
2. Bistroi Sofia măr. Mark Bistra
3. Bistroi Antun minorean sub contutoratul lui Pitic Dumitru'
12. Dacă e vr'un testamentu, codicilu, contractu de căsătorie, şi
unde se ilfm aceasta
Testamentul esista şi se afla precum se aude la
mama advocatului Mateiu Nicula în Alba-Iulia.
13. Daca si ce epitropia a avutu asupra sa reposatulu şi unde
e decretul lui prin care sa constituita
14. Deaca tienutu reposatulu raciune despre bani publici seau
daca au tras venite dela vr'o cassa publica vor din vreunu fondu de
sub inspeptiunea publică
15. Deaca in remasu se afla obiecte pentru care se cere o are­
tarea speziale şi ce dispensiune sa facutu cu ele
16. Deaca a remas vr'o avere cam din ce custa in ale cui rnanl
se afla si ce mesure s'au luatu spre assecurare
Averea remasa custa din mobila şi se afla în dis­
poziţiunea lui Iancu Alexandru ca masa Curatore.
Locul unde şi timpului căndu sa conscrisu casul de moarte.
L. S.
L. s. Vidra de sus 16 Maiu 1876.
Herman Adolf m. p. kir. vegrehaito.
M. Gombosiu m. p. [ude corn.
Subscriptura partiloru şi a martoriloru �
Ioan Iancu m. p.
losiffu Candrea m. p.
Alexandru Iancu m. p.
A. Cioran not. corn.
CONSCRIEREA CASULUI DE MOARTE.
1. - Avram Iancu (Iane)
2. - fără ocupaciune, smintitu de minte
3. - de 47 ani
.... - greco orientala
5. - June
[62]
LLUPA�
6. - Vidra de sus
7. 11/9 1872 în Baia de Crişu
8 -- n'au rernasu
9. -
10. -­
Il. -
12. ­
]3. -
,14. Veri primari din Unchiulu Avram ...
1. Alexandru Iancu Economu şi păduraru la pădurea erarială
de 54 ani care a fost totodată şi ca tutore rcposatului cu lo­
cuinta În Vidra de josu.
2. Rafila Iancu de 51 ani rnaritată Popa Nicolae în Vidra de jos.
3. losifu Iancu respeptive rernesitia acestuia George de 30 ani
Avram de 24 ani şi luonu de 22 ani toţi cu locuinţa în Vidra
de sus tutore preste cestu din urmă e Alexandru unchiul seu
4. Anna Iancu măritată Candrea Iuon respeptive remasitia
acestuia Iosifu Candrea Econom de 42 ani locuieşte în Neagra,
Sofia Candrea mari tată Pasca Alexandru de 36 ani locueşte ln
Scărişoara, Maria Candrea maritată Gomboşiu Mihail! de 34 ani
locueşte in Vidra de sus.
Veri primari din Unchiul Iuon Iancu.
5. Nicolae Iancu Econom de 5U ani.
6. George Iancu respective rernesitia acestuia Avram de 35 ani
Vasile de 32 ani, A nna maritată Heler Lupu de 30 ani, Raîila
maritată Heler luon de 28 ani, Sanftra maritată Boglea luonu
de 26 ani toţi aceştia cu locuinţa În Vidra de sus.
15. Averea rernasă custa din mobila şi in mobila şi se află in dispo­
'ziţiunea Tutorelui fostu Alexandru Iancu.
Vidra de sus, 8 Octombre 1872.
Ioan Iancu m. p.
Alexandru Iancu m. p.
ere zi
martori
m, p, Vasa George.
m. p. Gligor George,
prin Cioranu m. p.
[ef. ziarul "TURDA", din 15 Mart. 19/4]
Cioranu m. p. not. corn.
-----�----
[63]
PLANURILE LUI IOAN CÂMPINEANU
PENTRU
UNITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNILOR.
Legăturile lui cu emigraţia polonă,
de
r. P.PANAI'J'};SCU.
Sânt anume fapte din istoria contimporană a Românilor, asupra
-carora se lasă pal 'că dinadins un văt de tăcere, pe care istoria nu
izbuteşte să-I rupă cu tot interesul ce-l prezintă epoca de alcătuire
a Româniel de azi.
Se ştia în chip nelărnurit că Încă îainte de revoluţia dela
1848 cu zece ani un grup de boeri munteni au început mişcare
naţională, gândurile lor umblau departe in Ardeal şi Basarabia, ei
vedeau în mintea lor deplin închegat un ideal pe care neamul
nostru a trebuit să-I mai aştepte încă opt zeci de ani 1. Ce-i îm­
pinge să se ridice să mişte lucruri aşa de mari. de. cari se sparic
gândut, cari erau mijloacele în cari se încredeau când ţara lor
însăşi era sub călcăiul rusesc, până unde a mers planul lor 1n­
drăsneţ şi in sfârşit chiar actiunea lor materială în ce a stat,
sânt întrebări la cari până acum nu se putea răspunde de cât cu
totul incomplet.
Şi totuş lucrul este de cea mai mare importanţă: e vorba
nici mai mult nici mai puţin de originile ideei unităţii politice a
tuturor Românilor.
1 Vezi asupra acestei mişcări. N. Iorga. Generaţie dela 1840 şi 1848
.fală de concep/ia unită/ii politice. în Neamul Românesc. XVII, 192!, 28 Mai
3 Iunie. DI Iorga arată că mişcarea dela 1838-1840 a avut un idealnaţional
-complet mult mai larg decât acel dela 1848. Am rezumat in Contributii la
o biografie a lui N. Bălcescu p. 102 un manifest al lui N. Bălcescu in care
'vedea cauza căderei mişcării dela 18ţ8 în Principate in nesocotirea ideii
'$lnităţii nationale:
[64]
P. P. PANAITESCU
Cei mai mulţi din cei cari cunoşteau aceste lucruri, au avut
interes să tacă: mişcarea din 1838-1840 afost opera lui L Câm­
pineanu şi-a "bătrâniJor", a vechii generaţii, la 1 �48 democraţii
tineri s'au găsit În conflict cu Câmpineanu şi mai târziu când după
unirea principatelor marea luptă politică s'a Încheiat, când au putut
privi asupra trecutului, opera de la ]838 a fost lăsată voit in umbră
pentru ca generaţia tânără să aibă toate meritele 1. ",
Un om care putea şi ştia să spue ce a fost la 1838, Ioan
Ghica, a trecut repede peste figura lui Câmpineanu în câteva note
literare 2. Rapoartele consulilor francezi cari s'au tipărit în zilele
noastre nu desvăluie decât o mică parte a lucrului 3, iar cele
engleze pe cari le bănuim mai bine informate nu ne sunt cunoscute.
Numai un francez, care a fost amestecat în toată mişcarea,
felix Colson, a descris evenimentele şi ideile pe larg În două cărţî
ale sale, rolul exagerat pe care şi-I atribue şi spiritul său romantic
fac să se nască pe nevrute bănueli asupra adevărului spuselor
sale, dea tfel cea mai importantă din aceste cărţi, În care nu mat
ascunde nimic n'a fost întrebuinţată de nici un istoric român până
acum 4 •
. ' Actele emigraţiei polone. Documente venite dintr'un isvor
aproape neaşteptat vin însă să arunce o lumină vie asupra mişcării
care a însemnat începutul acţiunii pentru unirea tuturor Românilor.
In muzeul principilor Czartoryski din Cracovia se păstrează In sute
de dosare mari archiva emigraţiei Polone dela 1830 până dupa
războiul Crimeei. Acolo au fost aduse din Paris de către familia
Czartoryski actele rămase dela principele Adam Czartoryski, şeful
emigraţiei naţionale polone. Legaturile lui prin agenţii trimişipre.
1 ulindenea se întindeau în toate ţările europene, . pretutindeni se
căutau aliati şi prieteni ai cauzei PoJone. Am avut fericirea Să
găsesc o serie întreagă de acte, risipite prin multe dosare, cart
privesc legăturile emigraţiei cu Românii din Principate.
i Cf. N, Iorga. o. c.
2 1. Ghica, Ioan Câmpitteenu În Opere Complete. Minerva, IV. pp.
47 şi urrn, \
3 Hurmuzaki-Nerva Hodoş, Documente, XVII. pp. 753 şi urrn.
4 felix Cclson, De retst present et de l'euenir des principeutee
<de MoJdavie el de Valachie. Paris 1839, idem. De la Pologne el des Slsoes
. Paris 1863 (Anexă p. 213 şi urrn. ]ean Campineano). - Ultima sedere
. cea mai importantă, a fost rezumată în câteva rânduri de Perleţeanu Buzău
în «Traian. (ziar) 1. 1870 No. 38 dar de atunci a rămas uitată,
[65]
IOAN CÂMPtNEANU
Intre acestea cele mai importante sânt acelea cari arată jegă­
ţ)lrile ei cu Câmpineanu şi cu mişcarea lui. Se văd din ele Încpfr:�
lămurit lucruri cari erau numai bănuite. Ideologia politică şi nafio:.
nală a lui Câmpineanu şi a aderenţilor săi . iese pentru pri11JP!
pară întreagă la iveală, căci se vede limpede că legăturile cu
emigraţia polonă n'au fost un simplu episod, ele sânt faptul prin­
cipal care a chemat la acţiune id�i/e naţionale ale boerilor munteni:
Politica polonă în Orient, primele l�gături cu Românll la. JS3.6.
După înfrăngerea răscoale. polone deja 1830-'831 şi apu­
nerea libertăţii polone Ce, renăscuse o clipă, patrioţii poloni ,
oameni politici, militari şi scriitor] se răspândiră În Europa' î�
special însă se stabiliră la Paris, unde in jurul lui Adam ,�ic:':'
ki,ţwicz se desvoltă şcoala romantică pclonă. Emigraţia poliţic�'
era desbinată îI) demo,crat,i sub geograful Lelewel şi naţlonaliştii
sub principele Adam Czartoryski. '
Aceştia din urmă multă vreme, până după războiul Crime�ff�
au rost mai puternici, ma' bogati, mai ascultati in Franţa şi Anglia.
Inspecial influenţa lor ,er� necontestată intre ernigraţii nume����
din Turcia. Ad�D1 Czartoryski ca UI1 rege .în .exil Îşi avea repr;ţ'­
zen,tant�i diplometici . pr�tutiind�n.i, agentii lui secreti ţinea,tţ '*n�
gândul răsbunării între populaţiile polone, . ..
In Turcia era un teren de acţil.\ne foarte favorabil .Polonilcr,
Duşmănia ruso-turcă, posibilitatea unui război intre aceste dOU3b
1ări,făceau pePoloni .să nădăjduiască În Turci un aliat în c��W
unei răscoale a lor impotriva Ruşilor. Pe de altă parte ei intretiI1eil!i
.relatii cu Slavii�din peninsula Balcanică, vrănd să Însufle ,intre
,dânşii teama panslavismului rusesc cotropi tor, . cerând înlocL!�f�.a\
acestei idei prin aceia a confederaţiei . democratice-nationale a po­
.poarelor slave .. Centrul mişcării pentru tot Orientul era la Consta�­
tinopol şi prin acest oraş în mâinile principelui Czartoryski. ,,'
Curând importanţa principatelor române" cari erau aşezate
intre Turcia şi ţările polone trebuie să se fi vădit emigraţJlor şf
de aci primele lor Încercări de a recunoaşte terenul la noi. .
La 1836 unul din şefii emigraţlei polone se adresează unui
prieten al Polonilor in Bucureşti, numele lui este ne.cunossut şi nu
pare a fi român, - rugându-l să înlesnească aşt:zarea unui agent
polon tn Bucureşti. Prietenul in chestiune avea se vede o intreprin­
dere comercială în Bucureşti, şi i-se cerea să ia agentul secret ca
funcţionar. Se mai emitea ideia ca agentul să se aştze în Bucureşti),
An. 'Inst. Naţ. m.
[66]
p, P. PAi.\AITESCU
,cfmedic, menirea lui era ca in acest punct important de legătură
iÎrître Polonia şi Turcia să mijlocească comunicaţia ştirilor politice
intre Polonia de o parte şi cele două centre ale emigraţiei Cons­
:tantinopol şi Paris, de alta 1.
, Nu era deci încă vorba de o legătură cu Românii, rămaşi
necunoscuţi, ci de un simplu punct de legătură. Dar curând vor
vedea că aci e un teren favorabil cauzei lor politice, şi acei cari
se lnsărcinarâ să facă legătura fură Românii cari veniră ei la Poloni.
Legăturrle prinefpelni AJlam Czartorvskl cu Radu Goleseu,
Cel dintăi care intră in contact cu emigraţia polonă fu un tânăr
-din familia învăţată şi patriotă a Goleştilor. Radu Golescu studiase
iîn Germania la MUnchen şi apoi în Elveţia la Geneva unde avu"
'sese legături cu intelectualii şi scriitorii elveţieni 2, putuse căpăta
i.Hc'Ci o cultură serioasă, putea avea cugetarea mai măsurată, mai
liberă de pasiuni democratice ca tinerii ce studiaseră numai
iti Paris.
La 1837 ln toamnă el se afla însă în acest din urmă oraş
şi alcătuise o 'scriere,pe care n'o mai cunoaştem, asupra ţării sale
a nevoilor ei, a idealului spre care trebuia să ţintească şi adăugase
piohabil consideratii asupra identităţii de situaţie cu Polonia şi
nevoia unei colaborări cu ea. Scrierea fireşte în manuscris fu pre­
zentată de autor principelui Czartoryski.
Principele privi cu mare interes o lucrare, care-I informa
asupra acestui popor oropsit, pentru prima oară poate îi veni in
gând că aci este posibilă o colaborare cu cauza polonă. Mulţumind
lui Golescu pentru scrierea trimisă, principele Czartoryski Il felicită
'pentru ideile cari îi fac cinste, idei cari sânt ale "oamenilor de
bine" din toate ţările şi ale lui însuşi, e vorba deci de ideile de
libertate naţională. Principele prevede un viitor frumos ţării, dacă
toată clasa cultă împărtăşeşte ideile emise în opera lui R. Golescu,
Răspunzând desigur unor indemnuri din acea scriere, declară că
ar primi să Între în legături politice cu o persoană care ar repre­
ăzenta în Ţara Românească, ideile emise de Golescu, cere însă s
fie o persoană cu situaţie înaltă, cunoscută prin ideile sale şi cu
care să poată avea legăturilor durabile 3.
1 Anexa 1.
2 G. Bengescu, Les Oolesco, pp. 237- 8. Un scriitor genevez descrie
'firea lui R. Golescu şi a fratelui său Alexandru.
. <1 Anexa Il.
[67]
IOAN CÎ\i\JPINEANU
67
Scrierea lui Golescu conţinea deci dela începutul legăturilor
it\.ieia naţională română şi proectulunei legări aei cu cauza polonă.
Legăturile urrnară între tânărul român şi celebrul şef al emi­
;�1>aţiei polone, ei avură mai multe intervederi, într'o scrisoare e
'vorba de "punctele" ce aveau a stabili împreună 1. E vorba de
':Sjgur de pregătirea şi mijlocirea unor relatii in ţară.
Astfel prin mijlocirea unui vlăstar al familiei Golescu, care
-Hicllse atătea servicii ţării, se făcu prima legătură între Poloni şi
'4naţionaliştH români, căci nu mai rămâne nici o îndoială că trinti­
'terea în anul următor a unui Agent special în Ţara Românească
'din partea principelui Czartoryski se datoreşte îrnpulsului primit
-din aceste prime legături, lucrul fusese poate stabilit chiar În con­
.vorbirile lui Golescu.
}Uisim'lca luiWoronicz, l Câmpineanu.isocetit de toţi ca şeful
'mişcării naţionale în Tara-Românească de când se împbtrivisetn
Obsteasca Adunare "articolului adiţional" al Regulamentului Organic
i:ce dădea ţara în mânile Ruşilor", fusese Înştiinţat din vreme de
sosirea unui agent polon la Bucureşti însărcinat să trateze cu
'partidul naţional.';
" . Din Londra' unul dintre ernigraţii poloni care se ascund�a
'sub numele de Gh. Bel! şi care era mai demult În legături�lI
'Câmpineanu îi dăduse de ştire despre apropiata venire a agentu­
'1ili secret 3. In Octombrie 1838 în adevăr polo nul Woronfcz' 4
',Ienind din Paris sub numele fals de Carol Werner 5 strâbăţu
:cu căruţa poştii toată Oltenia şi Muntenia În lung până la Bucureşti,
dându-se drept negustor, observând şi ascultând totul cu atentie.
'Era însărcinat să facă propuneri formale partidului naţional şi
avea a inmâna lui Câmpineanu din partea principelui Czartoryski
. . .
'bazele unui lratatde alianţă polono-rornân 6, după aceia trebuia
să-şi urmeze călătoria în Galiţia şi Wolhynia, având o misiune pe
1ângă Polonii de acolo 7.
I Anexa III.
2 Cf. I. Ghica. Ioan Câmpinesnu În Opere Complete IV. p. 61-'-63.
3 Anexa IX.
4 f. Colson îl numeşte "neveu du primat de Pologne". F, Colson
-Nstionelite et regeneration des peysens tVloldo-Valaques. Paris 1862 p. 148
5 Nllmele adevărat în Hurmuzaki. Documente, XVII. p. 729 şi f. Colson 1. (.
6 Anexa V.
7 Anexa VII la urmă.
5*
[68]
68
p. p, PANAlTESCU
Woronicz era un om cu un spirit de observaţie pătrunzător;
cu judecată sigură şi cu multă putere de a sintetiza în caractizări
cele ce văzuse. La Bucureşti întâlni pe Felix Colson fost agent la:
.consutatul francez, care de multă vreme strângea material asupra
:tării ,şi căuta ocazia unei intrigi politice.Colsonpuse la îndemână
agentului polon materialul strâns pentru cartea sa ce urma şi
apară în anul următor .De ;'etat present ei de îavenir des Prin­
clpautes de Moldavie el de Yalachie", de asemenea consulul efi1··
glez Colquhoun cu care agentul fu in cele mai strânse legături ,in.
dădu informaţii pretioase 1. Pe temeiul acestor informaţii dar mai
ales pea observărilor .sale scrise Woronicz un lung raport către
principele Czartoryski.s Raportul este un adevărat studiu asupra
ţărilor noastre, o foarte interesantă cercetare a stării economice"
politice, sociale şi a stării de spirit a Românilor, În special a celor
din Muntenia. Partea dela urmă expune pe larg tratativele polono­
române pentru ridicarea şi liberarea ambelor popoare.
Woronicz începe observaţiile sale cu starea economică ,şi
posibitităţile militare ale Ţării Româneşti, are cunoştinţa de Pan­
duri şi de rolul lor în războaele ruso-turce, de firea războinică ca
Oltenilor, de serviciile militare ale carantinelor dela Dunăre. Miliţia
românească e socotită bine exercitată şi înarmatâ §i crede �u
putinţă ca în două luni să fie rldicată la 20.000 de oameni, l pe
dorobantii călări din .judeţe ii compară cu Cazacii. Intre mijloacele
de hrană socoate şi grânarile de rezervă întemeiate de Ruşi, in,să
toate întreprinderile mecanice şi mijloacele de circulaţie sân1\:
primjtive.
Administratia patriarhală e socotită în principiu bună ca fiin,d
simplă dar viţioasă în ce priveşte funcţionarii. Pentru mărirea
,bugetului propune secularizarea averilor mănăstirilor Închinate, care
lucru »este cerut de mult de către opinia publică". Moldova.e
socotită ca mai paşnică, dar mai bogată şi bucurându-se de/[)!
gospodărie mai bună, importantă pentru bogăţia în cai.
Mult mai interesante sănt observaţiile asupra stării de splrit
a claselor sociale ljl a publicului în genere.
Dela început ceia ce lovi pe polon a fost că toate clasele
1 Anexa VII. Pentru rolul lui Colquhoun. 1. C. Fllitti. Turburări re­
voluţionsre în Ţara Româneescă, În flnalele Academiei Române, XXXI�{.
pp 204 şi urm.
2 Anexa VII.
[69]
IOAN tAMP1NE;\NU
'::rlforesc independenta de Turci şi de Ruşi; dar nu numai atât: ra­
portul spune textual: "fdeia unirii tuturor populatiilor române sub
acetaş sceptru ocupă toate capetele" şi .. ideia unirii tuturor popu­
laţiilor române se anuţă ca dominantă" şi adaugă a treia oară
1Jideia it! chestiune a devenit, ca sti zic aşa, ideia la modă". Nici­
odata lucrul n'a fost spus aşa de precis. Pentru că cei care b
găndeau aveau interes să tacă, pentru că mulţi drn cei ce o puteau
înţelege aveau interes să nu auză, nu se ştia până când nu vine
să ne o spună acest polon care ştia să vadă şi să înţeleagă, că
intreaga clasă cultă rnunteană deja 1838 aştepta şi credea apropiat
realizarea marelui vis.
Woronicz vede în măndria cu care era inconjurata noua
militie, titlurile miniştrilor un sentiment general de mândrie naţională
care duce la dorinţa scuturărli supremaţiei turco-ruseşti, Poporul
:e viu înteligent, progresează repede minunând pe toti. Agentul
:prevede aci un mare viitor folositor cauzei polone.
Vorbind de boeri şi de negustori el vede două generaţii caii
11l1li aceasta epoca de evoluţie repede sânt total deosebite; vechea
generaţie (dela 35 ani în SUS) trăită în tradiţia pe jumătate orien­
tală a veacului XVIII, "au viţiile Panarioţilor", spune el şi gene­
ratia tânără cu spirit occidental. Woronicz văzuse foarte bine
-conilictul dintre bonjurişti şi vechii beeri.
Pe aceştia nu-i socoate ca spiritul tuturor relelor, cum a
vrut să-i arate mai târziu generaţia nouă: ei doresc cu laiii în­
dependenţa, sânt dispuşi să facă sacrificii pentru ea, s ânt fini ş'j
inteligenţi. In schimb nu sunt oameni de acţiune ci sânt leneşi şi
fricoşi, ambiţioşi şi desfrânaţi, adică oriental! şi mai ales n'aveau
idei precise. Totuşi dacă te adresezi amorului lor propriu "vor
putea să fie puşi în mişcare".
Generaţia tânără, în care Woronicz socoate şi pe Cârnpineanu
deşi trecuse de vârsta de 35 ani J,are toate simpatiile agentului
palon: vede în ea sănătate morală, devotament, cultură şi Înainte
d� toate dor de acţiune, cei ce o face preţioasă. Totuşi tineri
Specialişti in special în arta militară, recunoaşte că lipsesc, ofiţerii
sănt viţioşi şi inculti. . ,
Clerul ortodx e socotit ignorant, fără nici un fel de concepţii
politice şi lipsit de influenţă asupra poporului. Excepţii sânt câteva
1 Se născuse la 1798.
[70]
70 ".'
p. P. PAN:AITESCU
onorabile, aceste sâni duşmaneRuşilor..E vorba de episcopuş
Cesarie de Buzău prietenul şi colaboratorul lui Câmpineanu.!
.... � Foarte interesantă e partea în care arată rolul Ardelenilor",
veniti de peste munţi în Principate şi influenţa lor asupra opinie "
publice. Mai întâi face observaţia că Ţara Românească are lega-;;
turi mai strânse cu Românii din Ardeal de cât cu cei din Moldova
şi. lămureşte pricina acestui fapt: ideia libertăţii şi a unităţii este';
o influenţă nouă, până să fie pusă În acţiune, adică să se treacă:
la legături cu Românii de peste graniţă, se cere propagarea ei,'
internă. Ardelenii însă nu aşteptară ca patrioţii munteni să li se.
adreseze, ei veneau înşişi în Tara Românească.
Ardelenii cari vin aci ca profesori şi ca negustori sânt cer
mai vajnici propagatori ai Ideii unităţii naţionale. Ardealul, spune'
Woronicz, strâmiorat in desvoltarea sa naţională vine în intâm-:
pinarea Românilor cari au o situatie ceva mai bună. Ardelenii
persecutaţi de Unguri şi Austriaci vin în tara Românească unde.
înrăurirea lor, e foarte mare graţie culturii lor ceva mai alese şt
spiritului lor mai activ. .
Atitudinea acestei societăţi taţă de Rusia şi Austria interesează,
în primul rând pe agentul polon. Ţăranii se tem de Ruşi, oamenii,
culţi incep să vadă că puterea lor este numai aparentă. Prietenii­
Ruşilor sânt numai acei cari socot că Franţa şi Anglia nu vor,
putea interveni în Orient, în genere Însă în urma prădăciunilor
războiului dela 1828-1829 domneşte o ură generală împotriva.
lor În opinia publică. l.,
Faţă de Austria este acelaşi sentiment întreţinut de ArdelenE:
şi de negustorii cari se văd stânjeniti în negoţul lor de această:
putere. Câţi va boeri însă sânt pe faţă prieteni ai Austriei.
Faţă de Polonia însă este o mare simpatie, care s'a mani-
. �
testat şi cu ocazia revoluţiei dela 1830-1831.
Pentru domnul Alexandru Ghica Woronicz are cuvinte aspre"
vedeIntr'însul .' reprezentantul vechiului regim cu toate viţiile sale
şi mai presus de toate omul Rusiei, transfug al partidului naţional,
In schimb omul viitorului asupja căruia face o analiză psihologică .
amănunţită este Ioan Cârnpineanu,
Cu portretul lui Cămpineanu, asupra căruia vom reveni, se­
termină descrierea ţărilor noastre făcută pentru principele Czartoryski.
I P. rolul lui Cesarie cf. Colsorr, De la Pologue et des Slsues, p. 2t3,�.
[71]
..
IOAN CAMPINEANU
E O pătrunzătoare vedere de sinteză, adesea cum am văzut lucruri
abea bănuite sărit puse În lumină, Pentru a controla avem numai
un singur isvor e scrierea citată a lui Colson "De !'eiat
present et de tavenir des principautes de Motdovie el de Valachie",�
care completează tabloul stării de spirit a societăţii muntene la 1838�
Felix Colson. Spirit de aventurier, scriitor de talent, obser­
vator fin, o figură entuziastă şi cam prea zgomotoasă, fostul
agent al consulatului francez din Bucureşti a jucat alături de
Câmpineanu şi de inspiratorii lui poloni un rol însemnat 1. ţ:
adevărat că el a fost informatorul lui Woronicz, că a stat mereu
alături de Cămpineanu însoţindu-l în Apus, că şi mai târziu era
in legături cu principele Czartoryski căruia ii închina opere de
ale sale", şi în schimb îi cere subscripţii pentru reviste ce proecta
să scoată s şi chiar intervenţii pentru a recăpăta un Joc În diplo­
maţie 4.
Dar rolul său a fost exagerat de el însuşi: el ar fj redactat
cu Câmpineanu un proect de Constituţie, el a avut ideia uniri],
cu Moldova, el a sfătuit peCâmpineanu să plece În Apus,
Cârnpineanu însuşi apare pe planul al doilea 5..
Din corespondenţa lui Câmpineanu ştim însă, după propria
lui declaratie, că a fost îndemnat să se ducă În Apus de Woro�
nicz G, din scrisorile lui Woronicz, Colson apare ca un tânăr de
talent dar cu rol secundar 7. Aşa dar rolul S�IU trebue redus la
proportii mai modeste şi acelaşi lucru trebue să spunem despre
ideile sale: planurile despre viitorul Românilor nu sănt cugetarea
proprie ci ecoul preocupărilor opiniei publice româneşti 8, preo­
cupări pe cari le-am văzut limpezi în raportul lui Woronicz. Prin
acesta cartea lui Colson "De îetat prăsent ... " devine şi mal
interesantă, deşi lucrarea fiind publică nu putea spune tot CE'
încredinţase polonul raportului său cifrat. '
1 P. rolul lui Colson. 1. C. filitli o. c. pp 206---208.
2 Anexa XIV.
3 Ms. Czertorvski, Crecouie nr. 5479 p. 469-470 (29 Mai 180).
4 Ms. Czertoruski Cracovia nr. 5479 p. 1561 (4 lanuar 1849).
5 Felix Coison De la Poloqne et des Sleues, pp 215-216.
ti Anexa IX.
7 Anexa VII.
8 Astfel e considerată cartea lui Colson, Precis de droits des Motdo­
Roumeins şi de Iorga. Genera/ia dela 1840 (Neamul Românesc X VII. 1922
30 Mai).
[72]
..
P. P. PANAITESClJ
Nici chiar numele lui Cârnpineanu nu e pronunţat In ea, dat
'aluziile sânt destul de străvezii, Dar şi el vede dorinţa de unire.
povesteşte cum Românii din Principate, Ardeal şi Basarabia îşi
zic "frate-I, in ori ce caz cere unirea principatelor in aşteptarea
til1irei celei mari pentru care era destinat ,;omu! cu influenţei
�mel1să" (i e. Cămpmeanu)," mişcări adânci, ca cele din apusul
jEurbpei turbură societatea munteană 3, Rusia e urâtă 4, Ardealul
.arde de dorinţa unirii 5 şi "poate va veni vremea când se va face
{l/rt'ptate pentru aceste crime împotriva naţionalităţii şi când
.suprernaţiatmpărăţtilor V'a fi lnjosltă" 6.
Erau ideile pe cari le auzea În cercul lui Cămpineanu.
Acesta era centrul mişcării, omul În care se puneau toate nădejdile.
Personalitatea şi ideile lui Ioan Câmpineanu. Aceasta fiind
starea de spirit a societăţii, nu e de mirare că găsim în mijlocul ei
un reprezentant aşa de hotărât al acestor idei ca Ioan Cămpineanu.
.. Eşit dintr'un neam boeresc patriot, crescut sub inrăurirea
:hatelui său mai mare, aprig naţionalist şi duşman a! Ruşilor, cari
I-ar fi otrăvit 7. Cămpineariu avu o educaţie pe jumătate În vechiul
chip erudit şi moralizant al boerilor veacului XVIlI, ca elev ai
dascălilor greci, pe jumătate după chipul educaţiei franceze de
idei abstracte, ca elev al ernlgratului francez Laurencon 8, Ca şi
.educaţia sa firea lui e plină de contraste, e omul care stă între
(!uuă lumi; liberal convins, orator de talente, rămâne cu anume
·grăsături orientale ale vechilor boieri. Portretul său făcut de
'\iVoronicz în studiul lui îl arată cam leneş, cueducaţie incompletă,
:\impins spre teorii inaplicabile, pe de altă parte însă incoruptibil,
prudent ŞI 0111 de actiune totuşi. Woronicz care l-a urmărit "ca o
umbră" şi a ascultat tot ce se zicea despre dănsul îi soco ate un
om de inimă, reprezentantul opiniei publice anii-ruse, gata să se
sacrifice pentru independenţa ţării sale JO.
1 f. Colson, De l'etst present el de l'avenir des Principeutes, p. 262.
2 ibidem, p. 69.
a ibidem, p, 4-
4 ibidem, P' 56.
ti ibidem, pp 264 şi 1II'n1.
6 ibidem, p, 263.
7 Anexa VII. Raportul Woronicz.
,s 1. Ghica, Opere Complete, IV. p. 50.
fi ibidem, p. 48.
!() Anexa VII Raportul Woronicz.
[73]
IOAN CÂMPIN&:ANU
73
Ca reprezentantul unei societăţi în care mirajul ideilor
1lşi făcuse loc de curând, în care teoriile politice nu se izbiseră
î1rieă de realitate; e indemnat spre idei îndrăsnete mult prea ta­
drăsneţe pentru situaţia de atunci a ţării.
Ideile şi planurile sale le expune cornplect în scrisoarea ce
.1{) scrie principelui Czartoryski 1, după ce primi propunerile lui
aduse de agentul Woronicz
Eşti in adevăr uimit de lărgimea şi de îndrăzneala lor.
Fără nici un înconjur declară că el şi cu alti bărbaţi ce-i
împărtăşau ideile au ca ideal ca Românii "să nu mai facă .decâ!
un singur popor unit şi independent". Respinge protectoratuî
rusesc, respinge suzeranitatea turcească, cere un regat românesc
ereditar pentru toţii Românii, libertatea claselor sociale.
Scrisoarea e înălţată de o mare suflare de entuziasm : Până
la propunerea polonă .trebuia să suferim din toate suferinţele
noastre", dar idealul expus mai sus "a fost şi va fi scopul tuturor
sforţărilor noastre", "a fj mândru să fii Român . l'au a muri". De­
plânge căderea la 1812 a proectului "regatului. Daciei" şi pier­
derea "uneia din cele mai frumoase provincii ale Moldovei",
Basarabta .
. In a doua scrisoare către principele Czartoryski 2 el vede
rolul Românilor în Orient ca o barieră într e Rusia şi Turcia, îi
"Vede ca membrii unei mari coaliţii anti.ruse, declară că Sărbii
ar fi alături de dănşii cu prinţul MiJoş care trebue SE! joace rolul
D;lli Ştefan Duşan Dar pentru aceasta trebue ca Ţara Românească
să fie pregătită mai dinainte, şi în acest scop se va cere schim­
barea domnului, şi înlocuirea lui cu un "Român pătruns de mi­
siunea sa, hotărât să adopte proectele Alteţei Voastre şi să lucreze
in sensul cauzei polone sau al unei coalitii împotriva Ruşilor".
Românul pătruns de misiunea sa era uşor de văzut: era Cârn­
pineanu însuşi. Dealtfel trei zile după aceia Woronicz anunţă pe
iată candidatura lui Câmpineanu la dornnie s: Urmând Cârnpineanu
nu se sfieşte să numească pe şeful statului român "rege'; şI scrie
aceste cuvinte caii sună ca o sentinţă:
"Nu trebue oare umbra unui tron de voevod ca sd izbuteşti
să uneşti pe Românii din toate ţările?"
I Anexa V.
2 Anexa VI.
a Anexa VIII.
[74]
P. P. pAi\ArmsCU
Intrebat de Woronicz el se declară în stare să provoace­
o răscoală în Ţara Românească ŞI în cazul unei mişcări cu'
ajutoare din alte ţări era sigur că va putea întinde răscoala în?
Moldova şi Ardeal. Ardealul îi pare sigur in cazul unei răscoale
a Polonilor din Galiţia de Moldova însă nu poate răspunde încă;
cere răgaz 1.
Tot idealul national românesc înfăptuit în zilele noastre se;
găsea deplin închegat în mintea îndrăsneală a acestui beer
muntean dela 1838.' Figura lui apare foarte mare, mult mai îrn­
pozantă de cât ne o închipuiam până acum, e un precursor În�
faţa căruia pălesc niţel figurile oamenilor dela 18482.
Rolul Polonllor în mişcarea lui Oâmpineanu. In scrisoarea'
sa către principele Czartoriyski Câmpineanu socoate ideile sale'
şi. ale prietenilor săi ca fiind socotite de ei înşişi ca utopii, cel:
mult ca imbold al unei întreprinderi disperate. Dar "cu propu­
nerile cari ne-au fost făcute În numele alteţei voastre ... un nou
viitor se deschide, fericirea Românilor va putea fi asigurată'v.
Propunerea polonă venea ca un mijloc practic de a pune Iii;
acţiune idei cari până acum erau numai În domeniul teoriei. Aşa
dar propunerea polonă venită din partea principelui Czartorysks
a fost aceia care a decis pe Câmpineanu la acţiune, în urma ei
s'a hotărât el să intreprinda pregatirea din ţară :;;i misiunea lui:
în Europa "4.'
In ce constau propunerile principelui Czartoryski? Nu cu­
noaştem textul lor, dar ele se pot reconstrui din scrisorile lu:Î\
Câmpineanu şi din raportul lui Woronicz. Pentru Români era,
vorbă de unitate naţională şi de independentă. In bazele tratatu­
lui "Românii apar ca Iormând un singur popor liber şi indepen-:
dent". România întră "ca o putere" pe de o parte într' o even­
tuală coaliţie' a statelor occidentale împotriva Ruşilor, pe de altă;
parte ca aliata a Polonilor, in cazul unei răscoale a acestora
impotriva Rusiei şi Austriei, Cărnpineanu se legase ca în arnân-
----- \
1 Anexa VII. Raportul Voronicz.
2 felix Colson, De la Poloone el des Sleues, p. 213, vorbeşte astfe�
de Câmpineanu: "lntelesese solidaritatea naţionalităţilor supuse Turciei,
Austriei şi Rusiei. visa unirea tuturor Românilor, regenerarea şi emanciparea
tributarilor şi raialelor imperiului otoman".
3 Anexa V.
-l Cf. şi raportul Woronicz. Anexa VII la urmă.
[75]
două cazurile să ridice neamul său la răscoala generală, lăsând
Polonilor alegerea momentului. Ţările Române trebuiau să formeze
o diversiune impotriva Ruşilor în cazul răscoalei polone, in ori
ce caz aci trebuiau stabilite depozitele de munitii pentru Poieni.
Se vorbea despre trimiterea unui agent politic polon la Bucureşti
care să stea în permanenţă, precum şi a mai multor ofiţeri pen­
tru refacerea armatei.
Cârnpineanu socotea în adevăr cauza polonă cu totul legată
de cea românească, singura garanţie pentru existenţa unui �tat-"
românesc liber ar fi reconstruirea regatului Poloniei în fruntea
căruia vede pe Adam Czartoryskl, chiar nici nu ar crede în 'pu­
tinţa unei Românii câtă vreme nu va exista şi o Polonie liberă 1.
. Pe temeiul acestor propuneri poJone se începu pregătirea
mişcării.
Pregătirea mişcării. Mnnifestul parttdulut naţional. Deşi
Woronicz fusese însărcinat să trateze cu Cârnpineanu, era necesar'
ca acesta să fie recunoscut de fapt ca şeful partidului naţional
pentru ca să poată avea legături cu guvernele streine '
Deci agentul polon ceru opoziţiei naţionale o declaraţie de,
principii şi să-şi aleagă un şef. Pentru aceasta făcu o serie de'­
călătorii la ţară pe la moşiile diferiţilor boeri, împărţi îndemnuri'
şi staturl.? Câmpineanu şi Colson la rândul lor străbăteau ţara,'
cu poştalionul, îndemnau pe beeri să semneze un manifest al­
partidului. Colson povesteşte cum într'o noapte plecând împreună'
deja un boer din Călăraşi spre episcopul de Buzău, vizitiul cum-'
părat de adversari în cercase să-iarunce în Dunăre, dar Cârnpineanu
ia însuşi, În mână hăţurile şi-şi urmează călătoria în noapte 3.
De obicei toate tratările se făceau În casa consulului englez, gu�"
vernul englez era perfect informat de ele 4. Câmpineanu se pusese'
în legătură cu Ardelenii şi Woronicz hotărăse să treacă şi el prin:
Ardeal cu recomandarea lui Câmpineenu 5. dar din nefericire nu:�
ni s'a păstrat raportul asupra trecerii lui prin acea ţară.
I Anexa V.
2 Anexa VII.
a F, Colson, De la Potoqne el des Slsues, P. 216. Colson mai poves­
teşte cum vizitănd lângă Călăraşi pe un boer Mare, membru al partidului;
naţional, Woronicz îl suprinde lovind pe un clăcaş, indignat îi smulge vâna,
de bou din mână. F. Colson Netionstite el regeneration des pevsens pp.
]48-149.
, 4 Hurrnuzaki. Documente. XVI! p. 729.
5 Anexa VII.
[76]
p- P. PANAITgSCU
In cele din urmă la 1 Noembrie 1838 se ajunse la o
'întrunire a opoziţiei, în special membri ai Obşteşti: Adunărt
cad redactară un manifest arătând ideile şi planurile partidului
'naţional, alcătuitorii lui jurară pe evanghelie în faţa episcopului
de Buzău că-şi vor da viaţa şi averea pentru acest i deal.!
Manifestul cuprinde Întru toate ideile din scrisorile lui
Cârnpineanu ; "avem datoria să redam o patrie independentă iu"
-turor membrilor risipiţi ai neamului nostru", Ei se adreseaza
Moldovenilor chernându-i la acţiunea comună de liberare. După
stabilirea acestui punct principal manifestul constată abuzul Ru­
şilor în amestecul lor În chestiunile româneşti, reaua stare a ad-
ministraţiei interne, ilegalitatea alegerii lui Alexandru Ghica ca
domn, pe care nu-l recunoaşte ca ,atare, ilegalitatea Regulamen-
lului Organic. .
Deci se cere unirea tuturor Romărilor, Înlăturarea amestecu­
lui rusesc şi turcesc, crearea unei noi constituţii, alegerea unui
nou domn ereditar care va fi recunoscut de pe acum ca "suve­
ran al Românilor."
. Manifestul urma să fie adus la cunoştinţa Românilor de
peste hotare în special a Moldovenilor.. pentru ca să se pri­
mească adeziuni pretutindeni. Actul trebuia ţinut secret "până
dind va veni ceasul des robirii a .•
Manifestul acesta care era prima încercare de actiune pen­
tru unitatea Românilor, era de altfel cunoscut după o copie pe
care şi-o procurase consulul francez din Iaşi 2 Dar această co­
pie, singura cunoscută până la găsirea celei ce se află în Mu­
zeul Czartoryski, este cu totul necornpletă, În ea actul e departe
de a apare cu adevărata lui importanţă, căci lipsesc tocmai
părţile cele mai interesante: lipseşte fraza despre unirea mem­
brilor risipiti ai neamului, apelul adresat Moldovenilor cât şi
pasajul privitor la adeziunile de peste hotare, asemenea şi jură­
-mântul solemn deja urmă.
E posibil ca partidul naţional să se fi temut să desvălu­
iască toată întinderea gândulu) său îndrăzneţ consulului francez
"1fi de aceia nu i-a comunicat manifestul în în.regime.
. ln acelaşi timp se alcătui şi o constîtuţie, despre care nu
mai ştim azi decât cele ce ne spune Colson În Câteva cuvinte.
�- 1 AneKa IV.
2 Hurmuzaki Documente. XVII pp. 727--:-728. ef. despre acest mani­
fest ibidem pp, 728-730,
[77]
I
I
\
IOAN GÂMPINEANU
Colson afirmă că el o alcătuise împreună cu Cârnpineanu, ar li
fost vorba de sufragiu universal pentru toţi cetăţenii dela 25 de
ani, se vor ua "comunelor" pămăntul ce le aparţine de drept şi,
ţăranii vor fi îrnproprietăriţi în aceste părnânturi comunale, deci
o împroprietărle pe obşte. Proectul fusese iscălit de "principalii
membri ai naţiei române".'
Schimbări în acţiunea partidului naţional. Woronicz se In­
şe lase inch i puindu-şi că prin alcătuirea manifestului acţiunea
pregătitoare se Încheiase in ţară. O parte din deputatii obşteşti
adunarii se temură să-şi pue sigiliile în josul actului şi când fu
vorba de ales un şef apărută ambiţii personale, nu se putu ob­
tine adesiunea generală pentru Câmpineanuf
Atunci agentul palon vorbeşte de schimbare totală în acţi­
unea sa şi de reluarea lucrurilor pe altă bază. Care să ,fie
această nouă bază de acţiune? Se pare că el nădăjduia in nu­
mirea lul-Cămpineanu ca domn din partea Turcilor şi In acest
caz era să fie deja sine .în capul mişcării.
Se răspândiseră svonuri că Turcii ar voi să înlocuiască pe:
AlnxandruGhica şi pe la mijlocul lui Decembrie i838 lucrul se
dădea ca sigur în Bucureşti. In cercurile bine informate se pri­
mise o scrisoare in acest sens din Constantinopol. Astfel Cârn­
pineanu se hotărăşte să ceară domnia pentru dânsul, era sigur
de a fi privit favorabil de Turci, se bucura de sprijinul puter­
nical Englezilor şi al agenţilor poloni, opoziţia diplomatlcăa
Rusiei şi a Austriei spera s'o înlăture. Deci Câmpineanu se pre­
gătea să plece la Constantinopol, profitând de lipsa lui AI. Ghica
.din ţară, şi întemeindu-se pe scrisoarea lui Colquhoun către
.ambasada engleză şi pe a lui Woronicz către generalul Chrza­
nowski, şeful emigraţiei polone din Constantinopol. Se cerea .şi.
intervenţia personală a principelui Czartoryski. Cămpineanu cre­
dea că poate avea la îndemână trei milioane de piaştri pentru.
această întreprindere, furnizate probabil de boerii din partidul
naţional. Woronicz care era convins de succesul acestui plan.
scrie o scrisoare entuziastă principelui Czartonyski, nu se sfi­
eşte să declare că alegerea lui Cămpineanu asigură acţiunii po-
1 f. Colson. De la Pologne et des Slaves, p. 215. Despre un proiect
de constitutie alcătuit de Câmpineanu şi de N. Bălcescu (?) ştia şi Gr, To­
cilescu din traditia contemporanilor. tir. Tocilescu. N. Bălcescu, p. 30.
;) f\nexa VII.
[78]
:78
r, p, PA�AITESCU
lone "alianta devotată a tuturor popoarelor dela Marea Neagră
.Ia Adriatica, alianţă ofensivă şi defensiva".' Dela Constantino­
-pol Cârnpineanu urma să se ducă la Londra şi Paris să se În­
.ţeleagă cu principele Czartoryski şi cu guvernele francez 'şi
; englez pentru acţiunea sa împotriva Rusiei.,
Woronicz, care nu mai putea Întârzia misiunea lui, stătuse
.la Bucureşti peste două Juni, trece Îl? Ardeal," peste câteva zile
.Câmpineanu scrie la Londra corespondentului său Gh, BeII,
"despre care am pomenit mai sus,şi-i spune că dacă Woronicz
,ar fi plecat cu cinci zile mai târziu, ar fi fost şi mai mulţumit
E. .poate vorba de adesiunea boerilor, care ar fi fost însfârsit
-obtinută pentru persoana lui Cârnpineanu, EI cerea noi rece­
m�ndaţii la Constantinopol şi legături directe cu principele
-Czartorisky 4
Precum se vede intervenise o schimbare în acţiunea par­
-tidulu! naţional. La început fusese vorba de o insurecţie. acum
e vorba de o acţiune legală pentru asigurarea puterii pentru par­
tidul naţiOI1RL Persoana viitorului domn era pentru cei mai mulţi
-Cârnpineanu, nici un alt nume nu se pronunţase încă, şi acesta
.era gata de plecare.
Curând. însă se produce o a doua schimbare în planurile
partidului naţional.
Tratativele cu Jlihai Sturza pentru unirea I'rluclpatelor.
-Dacă Poarta ar fi admis unirea principatelor sub Mihai
Sturza. un pas mare ar fi fost îndepiinit În calea idealului par.
-tidului naţional. Ideea aceasta se născu in mintea patrioţilor
munteni poate în urma neînţelegerilor semnalate de Woronicz
pentru persoana noului domn. Această soluţie ar fi pus capăt
tuturor ambiţiilor. In ori ce caz ideea se ivi după plecarea lui
Woronicz, care n'o pomeneşte în scrisorile sale. Cămpineanu fu
câştigat pentru noua soluţiune sacrificându-şi deocamdată aspi­
ratiile personale la domnie.s Mihai Sturza era un om bogat cu
legături puternice, dar nu era\ nici un liberal, nici un duş�an al
Ruştlor, Totuşi Partidul naţional era "gata să uite trecutul, să
1 Anexă VIII.
2 Ibidem şi Anexa V,
a Anexa VIII.
� Annxa IX.
5 f. Colson. De ia Pologne ei des Siaves. p. 214,
[79]
79
;;SCuze diferitele faze ale vieţii lui politice, dacă vrea tnsfăişit să
creadă cu ei. că a venit momentul acţiunii, că poate să mântui
�ască Moldo-Valahia de jugul Ruşilor" 1.
felix Colson fu trimis la Iaşi pentru a conduce tratativele
-cu Mihai Sturza în numele lui Cârnpineanu. Aceasta din urmă
f,lcu cunoscut domnului Moldovei că renunţă la pretenţiile sale
.da tronul Ţări! Româneşti, dacă Mihai Sturza va putea obţine
.Kle Ia Poartă unirea principatelor În persoana lui, şi se lega să
.susţie el însuşi această combinaţie la Constantinopol 2. La mijlocul
lui Ianuarie lR39 se răspândi se vestea în public la Iaşi despre
'planul muntenilor de a oferi tronul ţării lor lui Mihai Sturza cu
'condiţia Să paralizez e acţiunea rusă în Principate, se ştia dease­
-rnenea că planul era sustinut de' Lord Palmerston, ministru! de
�externe englez3• Colson sosi la Iaşi pc la sfârşitul .Iunei şi ÎI;l�
-cepuse tratările, Sturza declarase consulului francez că domnia
·Muntenei se va da totuşi lui Cârnpineanu, iar numai în cazul
-nereuşitei acestuia o va cere pentru dănsul+, Tratările se terrni­
nară printr'o intervedere secretă care care ţinu două ore Între
.. Mihai Sturza, felix Colson şi Huber, consulul francez. Mihai
-Sturza declară făţiş că trebuie pus un termen influenţei abusive
;;1 Ruşilor, care face din domnii români nişte instrumente fără
nici o putere, se declară deci favorabil unei intervenţii În Apus
-în favoarea principatelor. El primeşte să lupte pentru inlocuirea
-fui Alex. Ghica, dar ca domn ar prefera pe Cărnpineanu 5. In ori
'ce caz el refuză să meargă mai departe de cât unirea principate­
'�or şi înlăturarea influentei ruseşti in ele, căci nu crede posibilă
'nici oportună ridicarea chestiei Ardealului şi a Basarabiei, pre­
'cum şi aliaţia cu Polonii pe care o respinge cu toate insistenţele
reprezentanţilor Englezi 6.
Coison plecase din laşi cu acest rezultat, Mihai Sturza
. trimisese insă şi el la Bucureşti pe postelnicul Nicolae Şuţu ca
să continue tratările cu Cârnpineanu, dar nu ştim nimic despre
intrevederile lor 7.
In orice caz ceeace stim sigur e că faţă de propunerile lui
.-,--.- I F. Colson, De l'etai tiresent el de l'avenir des prnctpoutes pp. 56. şi urm,
2 f. Colson. De la Poloqne et des Sleues, 1. c.
3 Hurmuzaki. Documente, XVII. p. 725.
4 ibidem, pp 728-730
s ibidem, pp 732 -734-
6 ibidem
'1 ibidem, Nic. Şuţu. /rfemoires, nu pomeneşte nimic 'de aceste tratative,
[80]
80
P. P. FA.NAI'J'ESCU
,Mihai Vodă Sturza Câmpineam� îş·imenţinu, înlt'eiJ marele să.'/Jif
program, refueă să ren'lJ..nţe la acţiumea pentru. Ardeal şi. Basarabi.&:
şi la cooperarea cu, Poionui) EI continua tratativele cu principele
-Czartoryski, corespondenţa era mijlocită de Nicolae Creţulescu,
care se afla atunci la Paris,"
Situaţia era deci aceasta şi lucrul se va vedea din acţi­
unea următoare a lui Câmpineanu : seful partidului naţtonatsa
trata la Constantinopol pentru unirea principatelor .sub Mihi';l.&
Sturza, el Îşi rezervă însă acţiunea În Apus pentru marele plan
al unităţii naţionale şi alianta cu Polonia.
IoanDâmplneanu la. Constantinopol. La 20 Februar 18�9'
Cămpineanu şi cu Felix Colson pornesc' spre Constantinopol
pentru a incepe acţiunea dîplomaticăIn vederea proectelor Jor.�
In primul rând se pune în legătură cu ambasadorul englez, lord
Posornby, care era însărcinat de guvernul său 5:1·1 spnjineascărs
- asemenea fu sprijinit şi de ambasada francezăs, La Poartă.Căm­
pineanu trătă pentru unirea principatelor sub Mihai Sturza." dar
era necesar să ofere unele avantagii Turcilor.
Imperiul otoman se afla intr'o situaţie foarte grea,izbuc,�
nise războiul cu Egiptul şi deşi bătălia decisivă nu se dăduse
încă, Înaintarea repede a Egiptenilor prin Siria făcea să se nască
temeri pentru siguranţa Constantinopolului. Câmpineanu pro­
pune sultanului ca să ridice o oaste creştină din peninsula 'baI­
canică şi din principate care va salva Constantinopolul. In schiat-
bul acestui serviciu Turcia va renunţa la tributul şi la haraci,�»
ce-I primea dela raialele şi tributarii ei creştini.t Acest plan ;�11l
expus într'o lungă notă diplomatică din care mai târziuColş9;l!
a .Iăcut broşura sa "Coup d'oeil sur l'etat des populatibns efo,rlf.,.
ţienes de i« T7WQ1J..i0 d'Europe." (Paris 1839).8
Pianul lui Cărnpineanu era greu de realizat repede, Turcii
recurseră la alte mijloace de apărare mai sigure, ajutorul mari-
1 Hurrnuzaki. Documente. ((VII p. 738.
2 Anexa X.
a 1. C filitti. o. C. p. 207. \
4 f. Colson. De la Potoqne ei des Slaves.p. p. 211). Cf şi Ion GliiJic,;p�
Opere Complete IV. p. 63: .
5 1. Ghica, 1 c.
6 f. Cotson, De la Pofogne el des Slsues, p, 214.
7 Ibidem pp n5-216.
8 Ibidem In adevăr broşura in chestie expune pe larg acel plan.
Moldo-Valahia ar fi putut da IOU,OOO de oameni. Sărbii 60.0UO. Bulgarii 15v,OuQ)J
(".17).
[81]
IOAN CÂi'v\PINEANU
lor puteri. In adevăr se produse o schimbare în atitudinea An­
gliei, foarte defavorabilă acţiunii lui Cămpineanu, anume în fata
primejdiei În care se găsea Turcia, şi a perspectivei de a avea
in Orient un puternic imperiu musulman al lui Mehernet Ali,
mult mai puţin maleabil pentru puterile Europene, se produsese
o apropiere anglo-rusă pentru apărarea imperiului otoman, care
va duce în anul următor la Quadrupla Alianţă dela Londra. Gu­
vernul englez prin reprezentaţii săi la Constantinopol şi din
principate dăduse cel mai călduros sprijin acţiunii lui Câmpi­
neanu, bucuros de a pricinui complicaţii Rusiei, rivala lui în
Orient. Acum însă lucrurile incep să se schimbe. Lord Posornby
declară personal lui Cămpineanu că Anglia e "în ajun' de ai
retrage sprijinul ei 1,
Sperănd că la Constantinopol lucrurile vor continua în
lipsa lui, erau aşteptate noi insistenţe în favoarea lui din partea
principelui Czartoryski 2. Câmpineanu părăsi oraşul împreună CU<
Colson În Aprilie 1839 îndreptându-se spre Paris 3.
Câmpineann la Paris. Tratatul cu Polonll, La Paris acţiunea
lui Câmpineanu a fost îndreptată în mai multe direcţii .şi deaceia
rămase acolo până târziu toamna, Mai întăi era vorba ca opinia
publică să fie lămurită asupra poporului nostru şi se făcu o în­
tinsă propagandă în presă şi în broşuri de cătră Colson, care
scrise cu un mare lux de amănunte şi cu mult talent o multime
de articole şi mai multe broşuri în sensul vederilor lui Cămpineanu,
cari avură un mare răsunet şi in ambele Principate 4. Rezultatul
acestei acţiuni fu însă că planurile lui Câmpineanu din secrete
ce erau deveniră publice 5, ceiace îi aduse un mare rău.
Pe de altă parte şeful partidului naţional avu diferite inter­
vederi politice, cu primul ministru Thieres, şi cu alti oameni,
politici cari il primiră bine, dar i-se spuse că n'a venit incit
vremea ca puterile apusene să oprească înaintarea Ruşilor in
Oriente.
1 ibidem,
2 Anexa IX.
� Hurmuzaki. Documente, XVII. p. 742.
� Cf. Iorga. Generaţia dela 1840 şi dela 1848. (Neamul Românesc
XVII. 1922 :G Iunie), filitti. 0, c. pp 206 2(\8, Hurrnuzaki. Documente, XVlI.
pp 753, 755--756.
5 filitti o. c.
ti 1. Ghica 1, c.
An. lust . Ni,! .. II!.
[82]
P. P. PANAITESCU
Mai interesante sănt legăturile lui cu principile Czartoryski
eu care avu mai multe conversaţii analizănd chestiunile-ce unesc
[interesele Polonilor cu ale Românilor 1.
Principele prezintă pe Cârnpineanu mai multor oameni po""!
ilitici 2, şi se declară încântat de relatiile cu dânsul "a căror urmă
sper, scrie dânsul, nu se va şterge nici odată şi Providenta va
binevoi să le facă să slujească în bine viitorului patriilor noastre'A
La 24 Septembrie principele, Czartoryski trimitea în scris lui
Câmpineanu "punctele principale asupra cărora am căzut de acord".
pentru ca să slujească de aci înainte ca linie de conduită naţie­
naliştllor poloni şi români 4.
E vorba deci de un tratat scris de alianţă, care din neferi­
cire nu ne este cunoscut. El trebue să fi fost însă încheiat pe
temeiul propunerilor aduse anul precedent la Bucureşti de Wo­
ronicz şi a corespondenţei dintre Câmpianu şi Czartoryski, pe
care am analizat-o mai sus.
Felix Colson care il avut cunoştinţă. de acel tratat spune:
"Câmpineanu ... a fost autorizat de episcopul de Buzău şi de un
mare mare număr de reprezentanţi ai ţării să semneze un tratat
de alianţă cu Polonia. România se lega să dea ajutor armat îm­
potriva Ruşilor'". Mai multe amănunte nu avem asupra acestui
i nteresant tratat.
Câmpineanu la Londra. Plecat la Londra probabil la înce­
putul lui Octombrie 6, Câmpineanu urmează acolo acţiunea dela
Paris, propaganda lui Colson Începe a-l nelinişti, căci aceasta
dădea pe faţă prea multe lucruri cari îi puteau compromite situaţia 7.
Avu intervederi cu diferiţi oameni politici englezi ca lord Dudley
Stuart şi lord Murphy8. Ştim ceva din audienţa lui Iord Palrnerston,
căci 10 ani mai târziu. acelaşi lord primind în audienţă pe Ioan
Helliade Rădulescu îi spuse cum Câmpineanu i-a expus ideile
sale şi a cerut independenta Ţării Româneşti 9.
'1 Anexa XI!.
2 Anexa Xl.
a Anexa XI!.
4 ibidem
fi F. Colson. De la Pologne ei\des Slaves p. 219.
6 La 24 Septembrie era Incâ în Paris, Anexa Xll, .
7 Scrisoarea lui Cărnpineanu către Colquhoun. Londra 5 Noembrie 1839
ba filitti, o, C pp 204-205.
8 1. Ghica 1. c.
o C. D. Aricescu, Corespondenţă şi acte ale capilor revoluţiei române
!. pp 94- 90.
[83]
IOAN CÂMP1NEANU
83
In urma dezastrului Turciei, Anglia se apropia tot mai
vnult de Rusia şi se hotărâse să oprească progresele lui Mehemet
Ali care distruse se oastea turcească la Nezib şi pusese mâna pe
\loată flota otomană. In consecinţă Câmpineanu nu fu ascultat şi
'misiunea lui poate fi considerată ca deplin eşuată. El se întoarce,
1lrece repede prin Paris pentru a se îndrepta spre Viena unde
"era în Decembrie 1.
Întoarcerea şi arestarea lui Oâmpîneanu. Prin propaganda
-ce o făcuse, scopul misiunii lui Câmpineanu în Apus era cunoscut
şi siguranţa sa în ţară era ameninţată. Incă dela întoarcerea in
[Paris, unde rămase Colson, care nu-l urmă mai departe, Câmpi­
neanu fusese înştiinţat de un director dela ministerul afacerilor'
streine ce era în legături cu tatăl lui Colson, că la întoarcerea
.sa va fi arestat după cererea Ruşilor. Colson încercase zadarnic
să-I oprească în Paris, dar Câmpineanu declară: "Am eşuat in
.negocierile mele, inima-mi e sfăşiată, nu mai bate. Ce mi pasă
,de viaţă. Dacă vor, (guvernele apusene) să fim Ruşi, prefer per­
secuţia. căci aceasta va da poate roadele ei" 2,
Nu ştim exact ce căuta Câmpineanu Ia Viena, se ştie că
.avu acolo o intervedere cu contele Zamoiski unul din aderentii'
lui Czartoryski şi că încercă zădarnic să fie primit de Meternich3•
Intre timp în ţară soarta lui era pecetluită. Incă dela 14 Noem­
,brie se anunţa că apăruse firmanul care-I - condamna la exil- la
PhilipopoleIn Rumelia 4, Ioan Ghica care se afla atunci Iaşcoala
de mine din Paris şi era în legături cu principele Czartoryski»
şi cu Woronicz, întors din misiunea sa, primi o scrisoare din
Bucureşti prin care i se aducea la cunoştinţă că Alexandru Ghica
adunase pe beeri şi dăduse de ştire despre firmarul în chestiune.
Foarte alarmat Ioan Ghica scrie lui Woronicz cerând ca să fie,
;îndată prevenit Câmpineanu la Viena 6, acesta însă deşi ştia prea 1
ibine ce-I aşteaptă 7 se Îndreptă spre ţară nădăjduind poate că
1 Anexa Xlll.
2 f. Colson. De la Pologne et des Slaves, p. 215.
3 1. Ghica. Opere Complete, IV. p. 63. CL Anexa Xlll,
·l Hurmuzaki. Documente, XVII. p, 758.
5 Îi cerea să intervie ca sa fie primit la o şcoală din Metz. Anexa XIII.
6 Anexa XIII.
-7 Hurrnuzaki, Documente, XV[( pp 762-763.
[84]
84
P. P. PANAITESCU
arestarea lui va produce o mare mişcare în oprnra pubhca'.
La. Lugo] este arestat de autorităţile austriace 2 cu aprobarea 11.!'['
Alexandru Ghica 3 şi deşi arestarea produsese ornare sensaţie i.a!
Bucureşti şi chiar Ja Iaşi 4, domnul se hotărâ să nu-I trimită la
Philllpopole, ci să-I ţie în ţară 5. Liberat de Austriaci Câmpineanu:
sosi la Bucureşti' şi fu inchis la mănăstirea Mărgineni în Mart'
. 18406 şi abea peste un an fu Iiberat ". Intre tirnpavusese loc
o conspiraţie împotriva domnului. care prin legăturile ei Ia toţi
Românii şi mai ales prin ciudatul plan dea răscula Basarabia;
dovedeşte că era în legătură cu planurile lui Câmpineanu şi că
membrii ei aveau Întru cătva cunoştinţă de marile lui idei 8,
Atitudinea partidului naţional după Itheraree lui Câmpi­
neanu, Căderea completă a planurilor sale, faptul că în ţară nu.
se făcuse nici o mişcare serioasă la arestarea lui, făcu pe Cârn­
pineanu să înceteze orice acţiune politică după liberarea lui.
Tinerti din partidul naţional fuseseră şi ei închişi În urma
complotului din 1840, aşa că se dovedise că ori ce mişcare
era zădarnică.
Polonii însă cari aveau angajamente cu Cămpineanu, nu
priviră cu ochi buni această renunţare, principele Czartoryski
socoti că a fost înşelat de Cămpineanu şi că nici nu mai poate
avea relaţii cu dânsul în urma purtări sale, se plângea căRo�.
mânji nu mai au nici o iniţiativă 9. Mihai Czajkowski, care era
acum agentul principelui Czartoryski Ia Constantinopol acuză şi
elia 1843 pe Ioan Ghica, u care era prieten de inacţiunea patrioţi­
Jor români.
1 Billecocq consulul francez din Bucureşti spunea despre Cârnpineanu.
că vrea "traverser son pays en depouille opime pour aller chercher ses
ters ci Philipopolis", ibidem ..
� 1. Ghica. o. c. IV. p, 64 şi Hurmuzaki. Documente XV It P. 764.
a Pilitti. o. c. pp 253-254.
• Hurmuzaki, Documente, XVII. pp 763, 765-7. To Î boerii moldoveni
desaprobară atitudinea Austriei şi nădăjduiau că franţa şi Anglia vor. inter­
veni pentru Câmpineanu.
5 filitti 1. c.
6 Hurrnuzaki. Documente, XVII. pp 768-769, 770.
7 ibidem p. 803 ..
s Pentru complotul dela 1840. 1. C. filitti o. c. pp 215 şi urm. şi h..!­
crarea mea Contribuţii la o biografie a lui N. Bălcescu, pp 15 şi urrn.
9 Anexele XV şi XVI.
[85]
IOAN CÂNlPINEANU
85
Răspunsul lui Ioan Ghica 1. este foarte interesant pentru
.starea de spirit de atunci a naţionaliştilor: el recunoaşte că cei
mai mulţi au disperat s'au retras din cauză, el însă a rămas
",nezguduit ca o coloană", tace pentru că împrejurările îl silesc,
dar nici odată nu' va renunţa la idealul său. Deaceia a fost per-
. secutat în Ţara Românească, a fugit în Ardeal apoi în Moldova
unde se găsea atunci. Cei cari au credinţa .lui văd că nu e nimic
(le făcut, totul e inutil, ce scrii nu se tipăreşte, ce izbuteşti să
tipăreşti nu se ascţiltă. Credincioşii idealului au suferit mult în
temniţă, din membrii complotului dela 1840 unii au murit, unii
au înebunit, cel ulai bun (Mitică Filipescu) e pe moarte 2. Boerii
sant corupţi, cei de jos au sentimente meschine, nu sănt .: .buni
de nici o acţiune, Bibescu vodă e omul Ruşilor, numai in ţăranul
apăsatar mai fi o nădejde. El însuşi se vede în josul scării
. sociale, singura lui dorinţă e să fie un simplu soldat într'o' e'ven�
n.ală nouă mişcare.
Din toată scrisoarea ernană un apăsător sentiment de des­
curajare, ea aduce dealtfel un fapt nou necunoscut până acum,
acela că Ioan Ghica luase parte la complotul din 1840 şi deaceia
J!lsese silit să se refugieze .1a [aşi.
*
* *
Câţiva ani a fost tăcere, Apoi din nou mişcarea s'a infiripat.
lupta pentru neamul nostru a urmat până la izbânda deplină.
Meritul cel mare al lui Câmpineanu şi al celor din jurul lui este
că el a fost la inceputul acestei mişcări şi tot deodată că vederea
lui a fost atât de�Întinsăîncât a îmbrăţişat întreg idealul înfăptuit
de generaţiile următoare, ideal pe care mulţi din continuatorii săi
nu I-au văzut atât de larg. De aceea acţiunea lui deşi neizbutită
rămâne o frumoasă pagină a istoriei noastre şi tot deodată a
relaţiilor polono-romăne.
I Anexa XVH.
� Scrisoarea lui 1. Ghica e din laşi la J8/30 Mai 1843. Mitică filipescli
rnuri la Bucureşti tocmai atunci (Mai 1843) .filitti, Domniile române sub re-o
,J!ulam.erztl/l organic, p, 284.
[86]
ANEXE.
1. Unul din şefii emigl'llţlei polone către UIt prleten al Polonllor <Un Bncueştfs,
4- Aout 1836. 4 A.ug'ust 183t;,
La viile de Bukareste par sa position intermediaire entre la Turquie­
�t la Pologne serait d'une grande importance pour tout evenement. Il!
est par consequent d'une grande importance que nous y ayons un agent.
fixe. Ne serait-il pas possibile de placer a votre maison un polonais qui put
passer pom votre employe commercial et qui le fut en realite. mai qui a
la fois fut un centre de communication entre la Pologne, Constantinople et.:
Paris. Pour cet effct OII tacherait de faire un choix. d'un hornme discret et
bon travailleur, Si ce projet n'est pas faisable, ne pourrait on. pas envoyer ii,
Bukareste un medicin polonais, dans le merne but? Ie recommande cet
objet a votre bienveillante attention en vous priant de I'examinersur le Iieu ,
et de me faire part sans delai de votre opinion la dessus,
(Ms Muzeului Czartoryski Cracovia nr. 5a28 nepaginat).
2.Pt'ÎJlclpc]c Adam C7.a1'1;01')'81<1 lui R. (;olcscu.
(brullion) Paris, Octombrie 1837,.
UUn S. A. Pce. G.Z'Mtm·yski Ze Jlionsicur Goleslco.
Paris, Octobre 1837.
['ai Iti avec un veritable interât, Monsi.eur. I'ecrit que vous m'avez
communique, Les vues qu'iI exprime vous honorent et promettent en vous.
ii 'votre patrie des citoyens utiles et devoues. Elles s'accordent en tout.
point avec mes voeux, qui sont, je ne crains pas de I'affi'rmer, ceux deS'
l10mmes de bien de tout pays. le verrai avec un grand plai sir arriver id"
quelqu' Ull de vos compatriotes. qui par ses, antecedents et par sa positîon
elevee pUlsse donner aus idees CJue V()uz emettez I'appui qu'elles meritent,
ef presentant en meme temps les garan!ies necessaires il '!Ies raPPol'ts
ulterieurs, en attendant ie me felicite d'avoir eu l'occa5ion de vous connai­
lre et d'apprecier en vous des sentimens qui, s'ils sOnt partages par la,
partie eclaire de votre nation, lui prometent un bel avenir, quel gtle soient
les dilficultes qui l'entourent aujord',hui.
(Ms. Czartoryski 5408 piesa 6t
3. R. Holcscu princivelui Adam C7.11l'tol'yski.
(Paris) 21 Octombrie 1837.
JJfon P1'incc,
Pardonnez la Iiberte que je prends de vOus dernander une derniere en';,
trevue et le plutot possible. que. Votre Excellence le voudra bien, afin d'af�
[87]
IOAN CÂMPINEANU
87
ranger Un dernier point qui ne concerne plus que nous personnelement et
notre depart,
Mon Prince, en attendant le jour que Vous aurez fixe a cette entr e"
vue, j'ai I'honneur d'etre avec le plus proîond respect Votre Serviteur,
R. Golesco
Vendredi 21. Octob. 1837.
MOl1sieur, Monsieur le Prince Czartoryzki, Rue Faubourg du Raul 11("
25. en Viile.
(Ms. Czartoryskl. 5478. scrisoarea nr. 817)
4. Declaraţia de prtnclptl a partldnlu] naţtonal 1.
Bucharest 1. Novembre 1838 Buo�!Teşti 1 Noembrie .1838.
Les soussignes Valaques de la principaute de Valachie, mernbres de­
I'assernblee nationale reunis pour proclarner les droits du pays et en expo­
ser les griefs,'.dec1arons a la face du monde entier, que l'Impunite avec
laquelle la Parte Ottomane et la Russie ont viole depuis des siecles nos
Iibertes, nous irnpose le devoir, pour sauver ia souverainte valaque et rendre
une patrie Iibre ct independente u tous les membres epar,� de notrc naiion, d'user
de tous les droits qui nous sont reserves tont par les conventi o ns de nos.
păres avec la Sublime Porte que par lois politiques du pays,
N01�8 prione Dicu pour- q!�e les Valaques de la lJ1olclam:e q?ti s!tppMtent
des rnaua-; non moins g1'ands que lem"s fn}r-cs l)'wi gemissent SO'ItS le ,iong tYUIr
·nîqtte des dett:l; cmpires les plus despoUqttes ei; les plus b(trbetres, soient dispo-
888 ,1, nOU8 aide", ii, s'assoC'ier h nou,s projets, It ne plus faire (wee nou,;, qu'n1<'
seul et meme peuple go!werne par le meme chef' et 1>�qi pa;' lcs '1I1t-mes lois.
Appelles par la Constitution du pays it examiner si les lois sont exe­
cutes, si les traites sont respectes, si le prince est national et elu par le
pa:is, si I'objet de la constitution est rempli, si I'ordre, la jllstice et 1'6cono­
mie regnent dans toutes les branches de I'adminislration, si les magistrat8-
sont consideres si les revenus sont employes pour le bien de l'etat, en un
mot si les Valaques sout heurcux, les sousignes declarent:
l. Que depuis un an surtout la souverainte et la Iiberte du pays sant
attaquees, que I'assemblee nationale n'existe plus de fait, que ses d6cisians,
sont iIIegalement mises a neant par des firmillls, . que le pouvoir 16gislatif,
dont elle est revetue a ete entame par une plIissance etrangere, que nor:,
contente d'ouvrir et de fermer I'assemblee selol1 son bon plaisir, la Russie
il meme fait lever par oukase une contributian SUf le pays, pu'il n'y a plus;
de suete POlif ceux qui sont riches, que les abus de I'administration retien"
nent les c1asses inferieures dans I'etat de cruelle rnisere, C[ue les tribunaulI:
j6ttenf: la desolation dans toutes les f.iunilles.
2. Qu� les cours protectrices apres avoir reconu aux Valaques dans
le traiM ci' Andrinople le droit imprescriptible de choisir (cur chef. n'ont
acquis le droit d'y deroger ni par le traite de Petersbourg, ni bi>:n rnoins en­
core par la presence des troupes russes dans le pays, qu'en consequenC'fr
1 P(l..�3.jell: in ilHiiÎ:'� lipf.:>�,�;(; din textul d+:clnr·;l�,i.:j publicat in !lunmlznki. Do lln/oile; XVH
pp. 727-�.
[88]
, 88
p, P. PANAlTESCU
Wl prin ce irnpose par firman ne peut ctre considere comrne un voevode
.!egitime et national.
3. Que les lois el Ia Coristitution ont ete rediges pendant I'occupa­
-tion militaire des Russes par tine assernblee compuse arbitrairernent et par
une partie seulernent des mernbres qui avaient droit d'y sleger j que par
·ceHe raison scule ces reglements, tets bons qu'ils soient, ne sont destines
.de teur nature, qu'a un etat de choses transitoire,
Nous sorne s persuades que les maux interieurs, dont la Valachie est
-afflige cesseront aussltot quun valaque [ouissant de la confiance publique,
-connu par ses vertus et pal' "o11 patriotism sera appelle au tronc pour
s auver la Pntric',
Une terrible experience et le soin de notre avenir nous ordonnentde
mettre la P((,tn:c� :'r l'abri de toute catastrophe et de relormer les institutions
.vicieuses qui la rendent tributaire ele consolider 11(1;1' l'henJdiil< le trone, cette
premiere Iorce d'un peuple libre el: d'etollffer par Iii les brlgues et les in­
;f1uences etrangeres qui creent des ambitieux, ou il falit des citoye!1S et
·;lont surgir des conquerents ou il fau! des aliees.
Nous reconnaissons toule fois qu'avec un terriioire morcel!6 el pa1:­
",tgi il serait impossible aux Va!aques de resister par eux memes <lUX pui­
ssants empiresqui les entourent. !'ious insistons3 sur la necessit6 d'amene.r
'la fusion des lo-ntes les populations valaques et leur reuniol1 80US un mi,me
sceptre. Car dans j'etat d'oppressiol1 etrangere et d anarchie int(!l"icu}'t ou se
trouve le pays, il est impossible aux Valaques. de remplir les. principaux
·devoirs d'une nation envers elle-m('me; Ils ne peuvent I11cme plus se con­
server ni se perfectiolll1er et cependant comme tous les p�uples ils ont
J'obligation d'eviter aussi bien tout ce qui peut causer leul' destruction que
·-ce qui est contraire a leul' perfectionnementj cOllsiderant en outre quand
Aa disolution de j'etat est inevitable, quand chaque iour revele des desastres
nouveallx, quand la necessite est imperieuse, les citoyens ne peuven(: pl.us
i-tre arretes par les jOT!nCS l�qalcsl, qu'au contraire lellr devoir sacre e.st
.de prendre l'initiative de se defendre contre la tyranie. de sauver .la
Pa.trie, car le salut du peuple est la premiere des lois, forts de leur con­
se ience, les sousignes arretent ce qui suit:
ArticJe I-er. La violation recente de I'art. 3 el 4 du traite de 1460
fai.t cesser le lien qui attache les Valaques ;, la Sublime Porte, toute tois
;pour conserver son amitte 011 negociera aupres d'f:lle le racliat du tribut.
l'imp6t qui sera prelcve ;1 cette occasion pi'sera sur tousles Valaques
Si1ns distinction suivant: lcurs biens et leul' fortunes5•
�lrliclc :!.') L'lleredite se transmeftera de mâle cn mâle' dans la fa­
milIe qui sera appeJee au tr"n".,
, H: le 1"'1".
2 li: raYl'niL
� H: adallS: aLlpr/�;3 de� II·Lli.-:i:-;alwc�, ;!lJ((',CS lk la. 'LUl"pJ\f'_
� J-/: lui� 1"/,ahlil'::--:.
r, "j-I: ad�lIL�. l\rlir�k :!.. Ln tI'�II\'I':111 ('I'I'pS li!: 1·.IÎ", JI!dijjl.{\W-; d cir'il,: . .., :--:(;1':1 ri'digt: pour
le pellpln Vahque.
'.i : �. "1, 1: . \ r I j (,1 (' �:.
[89]
IOA:'-J CAM.PINEAf\U
Articlc /il. Celui des valaques qui sera choisi pourmont(;f surle
;"l'i.nc, prefera scrrnent de remplir les conditions du present acte ctcdles
!".i seront inscriies dans l'acic separlf de Set nominatio», il promettera -en
outre .de se voueriau bonheur de la natio n valaque,.de s 'appliq?/Cr' ?i COrb­
'(uerir lru.rindCl1lJndrtlice cliL crccr des allies et desamis au pays. A .ein­
srant merne ou il aura prete serrnent il sera reconuu par les soussignes
c ornme souverain des Valaques''.
Ariicic L Cel acte sera. porte dans le plus bre!, delai h la oonnoissomcc
d'ii principonc» ralaqucs de tous les pays, principalemcnt de la Jfold1wie el leg
�ol.(ssignes ,,'cn(Jf'!rent il tracasiler de 101�te8 IcU'F's [orces il obtcni'r des acte»
,{odhesion.
Ariiclc ;le.Le prcscn: acte a'lff[uel sera [oin: uue piÎxcjustijiwtive (:{il,/issani
1", droits du. pays el rade de 1!1i1nilUJ,tion du souocrain. sera ([<it cn. f[n(tl1i�
uri.r;i;nal/,;{: separcs. doni un sera conscric pm' cclu oi q1t'i sera appcllc WI{ iriinc
'il fi autrc par un membre tlu. clh'(fl:, le iroisii.me pm' nu membre I/'e l'asse?nbllfc
nationale, le (j'!((ltl'ieme sera envo?/Ii 80n8 cachd It. l'etTaUge'I' JlO'lt?' y fit're m.is cn
IMp{it_ II cn sl�rn ,ltilivr!f cu on/n' cOJiie i,. 101.1./,(: 1lm'tic lin 7)(('YS ·ralaqur: 'J1â
adlM're?'(ij_
Articlc tieme_ LeI' 8{!'Us·ignies chuc:un s('parri'lncnt jZ!1'i!nt lii/.)' la Sain6r;
E,Jlhn/p:le el en prese-neG d'un 1;(;Î:quc de leul' religion obeissance el /idlilitc.(1 celui:
·.if/enlre les T1alaqnes !)'ui /)(1. ,�l?-r; aP!lellli (t1! inJne; ils s'clJagent ,h's aujourd'hwi
,i sacr?:jier lcw/"s vics el lcurs !'ortltncs ti l'nd(�)endace du pa!Js,- 'd� s'engagcnl
pO.T sermcnl su.r [cuni tÎ!tes jusqu'a ce f['Uc l'heu.rc de /.et 1llilivrance sait vcnn;!
de ne t'ien ·)'riOi�ler ile ce f}u:i a.H/"{t tit'; rlU el (ait dans ceUc ·relt'/l.ion ci inslfrc ilan�
(;l?t (tele.
Les sVl/.s"i.'lne,� ccrti(ienl '[ne tont Gre·i est la veritl: el 11U'ils l'anl pens,i
ce 'icrit librmnc//,t: en fo·; de quoi les svussigruis ont ltPPOSI; {r,t!1"S signatuTcS_
}I'(ât il ! ;!iCar-est lI' 7i'1'''mier .iIm'/' du mo';s de NONnnlH'r, de 1'0'11 de gr-âcl:
m.it h?f,it (f'nI ! "ellle 11./1.1:1.
(Copie cifrată în Ms_ Czartorysld 5408 piesa 21),
;,. I.oan C;i.lllbilleanu pJ."illcill(llni A.dam Czartoryski.
Bucharest le l-cr Decembrie 1838_ BnCIM"eşti .1 Decembrîe .ll:iS8_
.j'j;[onseign,eur,
le vous remercie bien sineerement de I'espoir qlle vous fondez sur
le.s Valaques et de la confiance toute partieuliere dont Votre Altese Serenissέ
me a daigne m'honnorer. Les expresiol1s me manquent pour vous ,-endre guel
bonheur Vai ressenti et combien mon eoeur a tressailli quand 1'1r, C, V3,
m'a communique de votre part, MOri Prin ce. les bases du traite dans lequef
nos concitoyens et mcs fre.res Valaqu�s figuraient comme ne faisant plus
ql.l'un meme peuple Iibre et indCpendant. Delivrer la Valachie du jougd'e�
R!lsses, obtenir de la Turquie le rachat du tribut qu'elle exige des Prînci­
pautes, assurer le pouvoir souverain contre les entreprises des ambitieux,
iaire instaler le principe de I'heredite, affranchir J'administration intl.�rieure
,;;.!.es influences etrangeres, travailler ii la reuniol1 de tous les Valaques sous
1 J.j', r\rlidt, J ..
:: -,,(,i SI' flTlllin,ot li·slii! ;]I.:!lJ!ni j'ld\li!;11 III 11Hl"ltJllZdki.
::; t:!J:-'lrl�� \Yn!ln !\DLI ('dit-onllllÎ).
[90]
90
P. P. j)ANAITESCU
un merne sceptre, faire gouter le bien-etre ;'1 toutes les classes sans exception,
etre fier d'etre Valaque ou mourir. tel a ete et tel sera le but de tous-
110S efforts.
Ces projets de liberte el de regeneration je ne les nourrissais pas,
seul, des hornmes pun: et eprouves les partageaient avec moi, mals reduits
a nos propres ressources, persecutes par tous les empires qui nous entourenr.,
abandonnes par les peuples mernes 'lui se sont declares les protecteurs
naturels de tous les grands malheurs, il fallait souffrir de toutes nos seu­
ffrances pour attendre tout d'une entreprise desesperee
Avec les ouvertures "qui nous ont etC faites au nOI11 de Votre Altesse­
Serenissime, avec la probabiiite de volr entrer des aujourd'hui la Valachie­
comme puissance aussl bien dans la coalition qui se prepare contre les
Russes, que comme alliee dans l'insurrection polonaise, un nouvel avenir
s'est offert ă nous et le bonheur des Valaques pourra etre assure, En effet
tant 'Iue le royaurne de Pologne ne sera pas reconstruit, rien de fixe pcura-t-If
etre jamais etabli dans les Principautes, leur sort ne sera-t·iI pas toujams·.
incertain?
Plus d'ull Valaque a deplore avec Votre AItesse Serenissime Cju'en"
1812 les negociations entames pOllr le retablissamcnt du Hoyallrne de Po,l.o­
gne aient echoues, puis 'Iu'elles ont enlrainees aveC lui le projet du Royallme·
de Dacie ei le demembrement d'llne des plus belles provinces de la:
Moldavie. Cette communatlte de revers qui indigue nccessairement cntre
les elellx peuples line communaute natllrellc d'Înterets n'a echappe a aucna.,
des notres el Votre Altess Serenissime pourrait facilement s'en convaincfe­
si je lui peignais quellc i'ut I'anxiete en Valachie guancl on y attendait en:'
1831 le succes des armes de Pologne.
La necesite du Royaume de Pologne est evidente pOllT tous les Va­
laques, ils ne croiraient meme pas ,1 la dure de leUl" independance, fut-elle'
reCOnnue aujord'hui, si l'Europe conservait son organisation actuelle et s'i1s
se trouvaient face il face ,1 trois empires qui ne manqueraient pas de les
pfoteger pour les asservir.
Si les efforts d'un peuple gui depuis siec�es passe du joug des Turcs
ilU regime des Husses ont eveille votre ilttenion, mon Prince, l'impuissallce
a laquelle voUs le trouvcz reduit reserve a Votre Altcsse Serenissimeet
aux braves patriotes, sur lesquels la naiSSilJlCe et tant de rares qualites
I'appellent il regner, une tache digne de la gloire ele la Pologne et de cclle
de ses anc6tres. Il n'est pas un Ilomme de coeur dans mon pays, pas un
patriote sincere, j'osc l'assurer il Votre Altessc Serenissime. qui apres la
grande marque d'interet 'Iu'elle vient de donner aux Valaqucs ne soit pret
a verser son sallg pOtir le retablisl;ement citi Hoyallme de Pologne et ne
fasse avec moi de voeu� pour la suc'-ces des grands projets qlle Vot re Altesse
Serenissime a forme pom son pays.
le suis avec respect, jVlollseigneul", de votre Altesse Serenissirne le
tres obeissant et tres devoLH� serviteur.
r. Call1}JÎlH·allo.
A. San. Altesse Serenissimc le Princc Adam Czariorysld.
(Originalul în Ms. Czartorysld 5653 pp 23·-;; l').
[91]
IOAN CÂMPINEANU
91l
G. J. Câmpineanu prmclpelu] Adam Czartoryski,
BUOiM'Cfjti, .10 Decctnb1'ie 1838. Bukarest ro Der embre 1838.
]'fonseignBll1',
En reponse aux cornunications que j'ai eu I'honneur de recevoir de la ..
part de Votre Altesse Sărenissiute par l'interrnediaire de SOli agent, Mr. C. V.,
lequel m'a donne connaissance des plans el des projets des Palriotes POlo­
nais, je rn'empresse de vous signaler, mon Prin ce, les besoins de la posi-·
tion actuelle et de vous presenter le moyen le plus propre a rendre certaine
la cooperation des Valaques, La combinaison que j'ai l'honneur de proposer
â Votre Altesse Serenissime repondra je I'espere iL ses desirs et aux proiets,
des patriotes Polonais, elle peut seule mettre les Valaques en etat:
1. d'offrir un rempart a la Turquie contre les Russes,
2. de deîendre par eux memes leur territoire
3. d'entrer d'une maniere honorable dans une coalition, ou d'etre de
que! que utilite dans I'alliance polonaise,
Que les Valaques doivent attendre pour agir que la guerre eclate, ou
qu'ils se levent le jour mcrne ele I'insurrection polonaise, sur ces deux
polnts [e partage entierement l'opinion de Votre Altesse Serenissirne: je ne
saurais toute fois trop lui presenter la necesite de penser des aujourd'hui
a une organisation serieuse pour la Valachie si elle desire la trouver en
mesure a I'unc Ou l'autre de ces deux epoques.
Tout sera possible si le Prince aduel de Valachie, qui tient pour'
les Russes et qui est I'ennemi natllrel des projets de Votre Altesse Sere­
nissime, peut etre destitue; je ne desespere pas d'y parvenir si J:lle m'ac­
(orde l'appui de son influence il, Londres et il. Paris. Qu'on dOllne pour
successeur au Prince Ghika un Valaque penetre de sa mission, decide il
adopter les projets de Vot re Altesse Serenissime et ;'1. travailler dans le sens
de la cause polonaise ou d'une coalition contre les l{usses, et toutes les.
difficultes de la question Valaque s'applanissent d'elles memes.
Si j'osais emettre mon opinion personelle et prejuger qllel avenir 1l0US
attend, je l11'etendrais sur les succes garantis a la cause polonaise par
le choix seul de la personne du Roi, je pourrais armoncer la cooperation
assure des Serviens, car le prince Milosch n'est pas eloigne de jouer le'
role de Stephan Douchan. Quand aux Valaques, si Icur cause est privce
longtemps encore d'un prince patriote, le temps d'agir arrivera et apriJs
beaucollp d'efforts ils pourront tout au pluS avoir <l leur disposition tine·
somme d'argent tout ;i fa it insuffisante eL presenter une armee desorgani­
see et mal exercee. Quel autre, en effet, qu'ull Valaque ali pouvoir peut
s'engager sciemment a organiseI' le pays, a former des milices, ;'1. preparer
des reserves, il negocier un emprunt proportione auX l3esoins dela !'ituation?'
Ne faut·il pas J'ombre dll trone d'un Voevode pOllr reussir il. rallier
les Valaques de tOliS [pays?
, Un comencel11ent d'action par la nomination d'un nouveau Prince
Vala'quc memage encore bien des ressources et principalement celles des:.
Pattiotes Polonais; Votre Altesse Serenissime n,e seraH plus dans la neces�
site de f1arilntir peut- Gtre J'emprunt valaqlle, de se priver d'un materiet
[92]
p.+,. PANAITESClJ
-de guerre aussi-considerable vet de se separer. d'un cadre dofficiers aussi
nombreux.
Toutes ces considerations dela plus haute irnportance me feront par­
tir d'ici a une quinzaine de jours pour Londres et· Paris, Je suivrai la route
de Constantinople, ou .je m'arreteral Quelques jours seulernent. .j'espere que
Votre Altesse Serenissime ne me refusera pas son appui aupres des mi­
nistres de ces eleux grandes puissances et quesa bienveillance pour moi
ira merne [usqu'a me seconder de tous ses efforts dans toute cette nege­
ciation,
, Je ne saurais vous exprimer, Mon Prince,quel vif plaisir [e ressens
d'(,tre appelle par les affaires de mon. pays bienpluttot que je ne I'esperais;a
connaitre personnetlement vvotre Altesse Serenissime et j'esperais lui adres­
ser aujourd'hui les projets des Valaques, mais ie me re serve de les lui
presenter moi merne, pour qu'elle y apporte toutes les moelifications qui
seront juges convenables.
)e ne fermerai pas cette lettre sans vous remercier encore, Mon
Prince, du-choix distingue qlle vous avez fait de Mr. C. V.pour l'aelresser,
allX Valaques. Depuis dellx mols glIe j'entretiens avec lui des rapports eo.o­
tinuels j'ai pu apprecler la solidite et I'etendue de ses conaissances, sa
perseverance il veiller aux interets de Votre Attesse Serenissime et le de­
VOlIment avec Jequel il la sert. Connaissant l'importance que Mr. C. V.
attache il, I'opinion de Votre Altesse Serenissime, je ne saurais lui t�tre plus
agreable qu'en la SLIP pliant ele le feliciter elle meme du zele qll'i! a deploye
a faire des partisans â lacause polonaise_ Si Mr. C. V., 'lui prend conge
de moi aujourd'hui, me precede a Paris, il rendra tcmoignage, je I'espe.re
de l'attachement sincere que nous portons allx Polonais et de I'empresse­
mentque j'ai mis ci desirer' cultiver la pf(�cieuse amitie de Votre Altesse
Serenissime.
,le suis avec respect, Monseigneur, de Votre Altesse Serenissime le
tres devoue et tres obeissant serviteur
1. Call1l}ine:mo.
-(Original În Ms, Czartorysld 5653 pp. 33-38).
7. WOl'ollicz (e. Werucr)pr.ind}.wlui i\dam Czal'toi·yski.
lBucharest 10 Decembre 1838. lJncureşli 10 Decembrie .1838.
JfonseignCLtr;
Le malheur personel 'lui vint fraper le consul anglais m'a fait manquef
le courier passe, ce contre temps dans toute autres circonstances apporctant
·un retard a ma correspondance aUl'ait pu Gtre prejudiciable au service de
Votre Altesse Serenissime, aujour�'hui me met au contraire ă mcme de Lui
taire presenter un rapport plus cOI'?1p1et et plus precis sur. Ia position et Jes
ressources de la Valachie. '
"ose me fi ater que les deux ::nois que j'y ai passe ne sont pas. perdus
.pour le service de Votre Altesse Serenissime ,et qu'i1s produiront des resul­
.tats utiles dans toutes les combinaisons possibles, il m'a fallu cette con'
viction pleine et entiere pour prolonger ainsi mon sejour cn Valachie .ct
,meUr.! un retard el I'obj.et special de ma mission,
[93]
IOAN CAMPINEANU
Des mon arrivee je fusfrappe des ressources materielles qu'offre le pays
pour la solution de la question d'Orient ou merne pour la Pologne exclussi­
vement, ['ai cherche a verifier sur le terrain celte irnpression par une 6tude
de la guerre de 1828 et 1829 et je crois pouvoir -afflrmer que les ressource s
des Principautes ont seules permis aux Russes de la terminer a leur avan­
rage. Outre d'immenses ressources en subsistances et en convois, les Russes,
y oat trouve un puissant appui dans les corps irreguliers nomrnes Bandour s
tires surtout de la Petite Valachie, dorit les habitants forme" des longtemps
it se detendre contre les Turcs conservent un caractere belliqeux et sont
particulierement propres a la guerre de partisans. Leur pays montagneux
entretient en eux ces dispositions naturelles, ['ai parcouru ce pays dans
toute sa longuer et quoique courant la peste et sans connaitre la langue,
i'ai pu l'observer. Mon compagnon, hornme du pays ctait un ancien employe
de l'adminislration de cette province pendant la guerre, aussi malgre mall'
caractere de commcrc,'ant, se plaisait-iI il attirer mon atfention sur les avan· .
tages que ce pays presente sous le rapport militaire.
La Grande Valachie est b:cn moins gl'erriere, Pourtant la populatian
riveraine du Danube est organisee militairement pour le' service des qua­
rantaines, au nombre de L5 il 30.000 hommes. La Valachie peut, en olltre
de ces elernents, mettre sur pied sans effort 20.000 hommes de troupes de
Ji.gne. Sa milice bien armee et equlpee est exercee d'apres le reglement
russe, clle presente lin efectif de 5000 hommes. L'executiCl1 de la loi sur la.
dur�e· du service donne a l'heur qu'i! est 5000 hommes renvoyes dans leurs
foyers apresavoir accompli leur temps sous les drapeaux. Cela donne 10.000
miliciens exerces. Le recrutement ne porte aujord'hui que sur les paysans
seuls et a raisan el'un homme sur cent mâles. Le pays ne se trollverait pas
surcharge par un contigent nouveau de deux sur cent, La nouvelle levce·
introduite dans les c"ldres des dix miile hommes precites peut se trouver
bien exercee et it m(�me d'entrer en campagne en moins de deux mois de
temps. Ajouter a cette foree un corps de cavalerie Jegere irreguliere, dans
le geme des Cosaques nomme Dorobances, ces cavaliers en nombre de
3600 sont montes sur des cheveaux du pays, armes chacun d'une lanceet
d'ane arme a feu telle que pistolet ou fusil de chasse. Ils font service de
gelldarmerie et se trouvent dissemines sur toufe la surface du pays.
La Valachie produisant plus qu'elle ne consomme et exportant diffi­
ciJemeat des denrces a !'etranger, peut nourrir une nombreuse armee. Depuis
1829 les Russes y ont etabli des greniers d'abondace qui y sont soigneuse­
ment entretenus et aprovisiones, il n'est pas dificile de voir quel motif
inspire cette mesure. Toute fois la nOurriture que la Valachie offre el une armee
consiste d'avantage en ma"'s, qu'en seigle ou froment. Quant el la cavalerie·
elle y trouve la ressource des fourages verts plutot que des fourages secs.
Les Russes nourrissaient leurs chevaux aVt;C du mai's ou de I'urge et encorc
etaient·ils le plus souvent reduits allx foins et aux palurages.
Sous le rapport de I'argent comptant, ainsi que SOtlS le rapport des
manufaclures utiles a la guerre, teHes que forges, usines, etablissements
de charonage, le pays par suite de sa l11auvaise administration se IrOllve
presque 'depourvu de toute resollrce, tout y est a ereer dans ce genre, Pour
[94]
P. P. PANAITESCU
'le � routes, iln'y en a pas et ['apprends par une experience personelle quelle
:y est I'influence des mauvaises saisons sur les comunlcations.
L'administration est organisee sur le meme plan a peu pres qu'etait
-celle des Russes de Pologne avant 1830. Les rouages en sont bons et
stmples, mais, it I'heure qu'jl est,elle ne sert qu'ă I'arbitraire et aux dila­
oidatlons, il ne faut toule fois que de la bonne volonte pom s'en servir
utilement.
Le Budget de la Valachie monte it plus de 16 millions de piastres,
.. dans le cas d'une guerre nationale il pourrait etre double par la saisie des
biensappartenant aux couvents Ctrangers, couvents sans moines. dont les
'jfonds passent en partie it l'etranger pour I'entretien du Saint Sepulcre, tan­
-dis que le reste est mange par ceux qui les administrent. II Y aurrait en-
-core d'autres moyens d'augmenter les deniers publics, mais je ne signale
que celui ci, car il ne souffre aucune difficulte dans son execution, il est
.rectame depuis longternps par l'opinion publique, il ne Iese les intărets de
personne et offre une ressource certaine.
Voila le tableau de la Yalachie sous le rapport materiel : je le crois
exact, je suis bienloin de m'adjuger le merite d'avoir tout connu et tout
. aprecie par moi merne, cette fois encore je dois rendre grâce il la Provi­
dence qui a sernble favoriser mes efforts. J'ai ren contre il, mOD arrivee �l
Bucharest un jeune. fran<;ais employe au consulat de france, qui avait con­
,sacre pres de deux alls it etlldier ces pays SOus tous leurs aspects, sa po­
,sition l'ayant mis il. meme de puiser aux sOllrces authentigues, des circon­
stances qui lui sont touteS personelles servirent ii stimuler SOI1 ardem;'1
.deploier de cette maniere les talents distingues dont il est dOlle. Ce jeune
"homme a bien voulll partager avec moi le fruit de ses )ongs travaux, ayant
trouve la besogne faite, je n'ai en qU'a verifier et classer les informations
qu'on a bien voulu m'offrir.
La Moldavie se trouvant organisee sur le meme plan et constituee
d' apres les memes conditions que la Valachie doit proportion gardeeida po-
)Pll lation offrir les memes ressources. TOlltefois je crois pouvoir remarquer que
l'esprit belliqueux y est moins general, si elle le cede de ce cote ii, la Va­
lachie, elle la surpasse en richesse, son sol est mieux cultive, les fortunes
y sont mieux gerees, par consequent le numeraire doit y etre moins rare,
eJle possede nombre de cl!ev<\lllx de cavalerie, les Russes y vienent faire
deurs remontes.
Pom la partie morale de Valachie, il est de notoriete pllblique que les
exactions qlle les Russes y ont commises. leurs ont aliene toutes les classes
de la population. Le peuple les h.ait et les craint, les classes ec1airees les Qnt.
'vus de trop pres POllf ne pas s'a'�percevoir de ce qll'i! y a de factice dans
�eur puissance. Les partisans que .les Russes ont trouves en Valachie ne
tiennent il. ellx qu'autant qu'i1s les \croyent puissants et ne les croyent tels
que par suite de l'abandon que les puissances de l'Occident semblent leur
·avoir fait de ce pays, aussi faut-i1 voir, lorsque I'influence rus se aparu
�iminuer it Constantinople combien ce parti toujours peu nombrellX: a aus­
'sitot compte de deserteurs. j'encallsais hier encore avec leconsul anglais
<�t je lui ai trollve les memes idees.
[95]
IOAN CÂMPIJ'lJ::AJ'lU
95
Les classes eclairees telles que la c1asse des Boyards et la classe
cornmercante desirent vivernent l'independance : on .a honte d'etre tributaires
de la Porte et on deteste la domination russe. II y a dans les Valaques en
general un sentiment de vanite qui les porte a desirer l'independance : ils
aimeraient se voir constituăs en Etat. La milice, qu'on appelle pompeuse­
mr-nt l'armee Valaque, les titres de ministres qu'on repete avec une satis­
faction marquee accusent fortement le desir de figurer comme puissance.
L'Idee de la reunion de toutes les populations Valaques sous un.
merne sceptre occupe toutes les tetes. Cctte idee est puissament entretenue
par les Valaques de Transilvanie qui viennent ici pour s'utlliser et faire valoir
Ieurs industries.
Dans Ia c1asse des Boyards et dans celle des cornmercants il y a une
distinction palpable a etablir. Dans ces deux e1asses les homrnes anclens
c'est ii dire de 35 ans et au dessus deslrent l'independance par un sentiment
de pure vanite nationale et par lin instinct d'Imitation, ils se trouvent meme
dlsposes it faire des sacrifices pour I'obtenir, Mais en general ils ont les
vices des Fanarlotes, ils sont serviles. faciles a intimider, avldes de plaisir
et de places mal gre que îaineants et indolents, leurs idees sont ernprun­
tees, par consequent vagues et confuses, en revanche ils sont fins et intelli­
gents, mais en les prenant par l'arnour propre on peut les faire marcher.
La generation plus [eune est plus eclairee, plus devouee, plus decid ee
et plus saine sous tous les rapports: on ne peuts' empecher de la croire
destinee pour agir. Toutefois, il y a enchre un grand manque de capacites
speciales, ce manque est plus sensible dans la partie militaire que dans la
partie administrative.
Les officiers Vala }ues ont contracte a l'instar des officiers Russes
des habitudes d'oisivete et de jeu, Ieurs connaissances se bornent ii quel,
ques notions sur la tadique clementaire et seulement autant qu'on en
exige en temps de paix.
II regne a I'etranger une opinion arretee sur la grande sympathie du
clerge valaque pour les Russes, sympathie qu'on croit s'etendre jusqu'aul
peuple, cette opinion est tout fI fait erronee. Le c1erge valaque en general
n'cst pas assez eclaire pour avoir qllelqlle sympathie particllliere et raison­
nee, il puise ses influences dans les sentimcnts du peuple dont li fait
partie et dont il est incapable de diriger les idees. L'instruction religieuse
m'etant pas en usage dans I'eglise grecque, qui se borne a des pratiques
exterieures, le c1ergen'exerce allcune influence, force de gagner sa vie a la
Bueur de son front l'eveque valaque ne se distingue en rlen de son paroi!!.·
sien. II y a des exceptions honorabJes dans le haut clerge, ces exceptions
sont de notoriete publique anti-russes. ]usqu'a, present il n'y avait pas de
seminaire, les enfants de choeur el les bedaux apprenaient it lire la messe
en assistant aux offices et en!rant dans les ordres de droit et sans autre
forme de proces. II n'y a que peu; d'annees qu'un sem/naire a ete forme,
i1est dirige par deux Transylvains, hommes de moyens et faisant profession
d'un patriotisme ardent.
La haine des Valaques pour leurs volsins menac;ants ne se borue
pas allx Russes, elle comprend I'Autriche egalement, ce sentiment existe
[96]
96
P. P. PANAITESCU
chez les uns sirnplement cornme une ancienne fradition rammee dans les
temps presents par les Russes, chez les autres il est plus raisonne et se
base sur laconnaissance des interets du pays : ce sentiment est soigneu­
sement entretenu par les Transilvains sujets de l'Autriche, qui, quolque peu
nombreux dans le pays iusqu'a present, exercent de I'influence par la spe­
cialite de leurs talents, Dans la c1asse des grands B .yards l'Autriche corn-
"pte quelques partisans gagnes par l'appât des distinctions nobiliaires, Pour­
. tant leur nombre se redult ii quelques individus bien signales par l'opinion
publique. La c1asse commercante indigene lesee dans ses interets par le mo­
nopole autrichien est toute hostile â cette putssance, j'ai eu occasion de
m'en assurer par moi meme, La haine qu'on porte ici ii l'Autriche vient
d'etre mise au grand [our par les Russeseux mernes, Lorsque l'apparente
preponderance anglaise it Constantinople vint occasionner dans le parti russe
de nornbreuses desertions, le consul russe ne sut pas trouver de meilleur
moyen pour contre balancer cette ten dan ce que de cornmenter en public
le traite de commerce entre l'Autriche et l'Angleterre, disant qu'i1 n'etait
rien moins qu'une reconnaissance de la part de celle ci des droits que l' Au­
triche pretendait avoir sur le pays, cet expedient faillit produire un effet
des plus funestes, j'en fus le temoin oculaire, Un cri de desespoir y repondit
et ce ne fut pas sans peine que les esprlts plus retlechls reussirent a cal­
mer l'effervescence generale.
Malgre que l'idee de la reunion de toutes les populationsvalaques
sous un meme gouvernement s'arinonce en Valachie comme dominante
pourtant je crois devoir signaler I'absence totale de relations suivies entre
la Valachie et la Moldavie, et ce qui surprend d'avantage encore, c'est qu'i1
y a bien plus de rapports politiques avec la Transylvanie qu'entre les deux
prineipautes.
Voiei comment je m'explique ce nonsens; c'est depuis peu d'annees
que les idees politiques ont commence ii germer dans ces pays, il a fal1u
du temps pour que les occupations serieuses remplacent les habitudes
d'oisivete et de sensualisme, il a falIu apres cela se reconnaitre chel. soi
avant de porter les regards plus loin; puis les travaux parlemantaires fixa'ient
I'attention de chacun it sa localite; aujourd'hui que les premiers pas .sant
faits, que I'idee en question est pour ainsi dire devenue l'idee ii la mode,
les relations s'etabliront sans difficu1te, mais il faudra peut-etre plus de
temps pom que la fusion puisse etre operee d'une maniere solide. La Tran­
sylvanie se trouvant comprimee dans sa nationalite allait alt devant de ses
compatriotes tant soit peu mieux partages. La Transylvanie Valaglle opIill1ee
par l'Autriche et meprisee par le Hongrois, repoussee par I'Esclavon. se
trouve reduite it la conditon d'lm paria dans son propre pays. Toutla pOltsse
donc it relever sadignite par des relations avec un peuple qui jusqu'ici n'a
pas it rougir d'etre Valaque. Seh talents. son education quelque peu mieux
dirigee lui ouvrent de carrieres facites dans un pays de dolce far nienfe:
il faut y ajouter les frequentes erriigrations que les Valaques faisaient de tout
temps en Transylvanie. Voita, je crois, commetlt les rapports intimes avec
la Transylvanie ont precede ceux avec la Moldovie, . q'ui de premier bord
sembleraient plus naturels.
M
[97]
IOAN CÂMPINEANU
97
Le Vayvode ou prince avant son avenernent comptait parmi les patriotes,
c'est un-etre essentiellemente falble, vaniteux et tenant ii son rang au dessus
de tout Ses Iacultes sont bornees, il a toutes les rnauvaises passions de la
faiblesse et de l'incapacite et est fait a l'intrigue dans le genre Ianariote.
Cette idee sur la pauvrete de son caractere est generalement etablie et sous
ce rapport l'oplnion du pays se trouve d'accord avec celle du consul anglais,
qui m'a toujours patle de lui dans ce sens. Les negociations d'ici m'ont mis
au courant de maint trait de sa cond uite ignoble en fait d'argent. Comme
iI est transfuge du parti patriote, comme il n'est entoure et dirige que par
les agents russes, agents etrangers places aupres de lui par la consul russe
lui-rnerne, cornme son autorite ne Se fait connaitre que pal' son intervention
arbitraire dans les proces particuliers, ou il trouve l'occasion de se venger
de ses anciens amisles patriotes, aujourd'hui ses ennemis, comme il n'est
rneme pas menage par le consul de Russie qui le traite avec hauteur, il est
generalement meprise, de meme que son gouvernement.
Les prernieres charges de l' etat sont occupees par des 6trangers hais
de lout le monde: le vo! et les dilapidations se comrnettent au grand [our,
les moyens de renverser ce gouvernement ne rnanqueraient pas it l'interleur,
Pendarit longtemps le hospodar a su egarer et surprendre la religion des
etrangers de distinction qui passaient par la Valachie. s'avouant lul-meme
n'etre qu'un instrument russe incapable d'agir de SOn propre chef, mais
depuis, on l'a vu courir au devant des desirs russeS au point que tout doute
sur ses intentions est devenu impossible, le consul de france seul, M. de
Chateaugiron, homme infirme, se )aisse� encore imposer a cetegard;
aussi, ce qui est triste it dire, mais Ce qui est neamoins vrai, le consul de
France sert de risee aux VaIaques.
II ne me reste pour completer mon lableau qu'a parler des hommes
marquants du pays. le erois lefaire mieux connaUre en VOus soumettant la
note ci jointe; ce travail est fait par le jeune fran<;ais dont j'ai eu I'honneur
de vous entretenir plus haut 1. Par tout les moyens qui se sont trouves en
mon pouvoir j'ai cherehe it verifier les notions qu'offre le dit travail et I'ayant
trouve conforme it mes propres observations, je prends la Iiberte de vous
le soumettre comme etant bien plus complet et bien mieux fait que tout ce
que j'aurais pu faire moi-meme.
le vous demande donc la permission de ne vous entretenir ici que de
Mr. Campieano, qui se trouvant en quelque sorte it la tete des interets de
son pays merite seul I'attention. )'ai eherch6 it faire une etude speciale de
cet homme, je me suis attache a lui eomme son ombre, j'ai prete I'oreille
it tous les propos sur son compte et j'ai acquis la convietion morale quiil
est l'homme de coeur et doue de qualites precieuses. Il est generalement
estime, meme par ses adversaires, il comprend parfaitement la position de
son pays, il desire ardemment son independance et est decide it s'y devouer,
sans restriction ni arriere pensee. II est le chef de I'opposition nationale
1 Nota anexatti la scrisoare e de fapt extrasă din cartea lni Felix Colson "De ['efat
presenf et de l'avenir des Principautes". p. 62 şi mln. care nn apărnse tncă - Nota.
Editorului.
7
[98]
98
P. P. PANAITESCU
I'homme que designe l'opinion pubiique, le seul que les Russes considerent
autant qu'ils le detestent, Les Turcs le croyent attache iL eux par la seule
raison qu'il est oppose aux Russes. L' Autriche se defie de lui et le fait
surveiller de pres. j'ai ete il. merne de toucher presque aux filels dont an
I 'entoure, il sait y echapper par sa prudence.
Les Boyards qui veulent le maintien du servage et de l'esclavage des
Boherniens (Gypsies) craignent son Iiberalisme. Il y a dans le pays Lin
prestige attache iL ce norn, car de tout temps cette familie fournissait
d'honnetes gens, son Irere aîne seul en 1828 et 18'�9 tint tete aux Russes,
selon un bruit generalement accredite il est mort empoisonne. Cette circon
stance, ainsi que les persecutions du Hospodar, qui jadis etait son intime
ami, ont accru la popularite immense dont il jouit. On le nomme generale­
ment I'hornme vertueux, I'homme incorruptible. Cornme son education n'a
jarnais ete soignee. il a parfois des idees erronees, mais on les redresse
facilernent, soncoeur genereux l'emporte naturellement vers des teories
inapplicables, mais, comme c'est un homme d'action, cela n'est pas dan­
geureux chez lui, il a I'esprit actif et un besoin de mouvement rnalgre ses
habitudes de paresse.
Une clrconstance qui n'a pas pu rn'echapper, c'est la grande sympal­
hie des Valaques pour la Polonge du Congres. On m'a cite beaucoLlp de
details de 1831 qui prouvent ce tie verite Pour le moment il y a deux polo­
nais il Iassy, je ne sais pas qui ils sant ni d'ou ils viennent, j'ai meme !ieu
de les croire suspects, pourtant COl11me ils se donnent pom Polonais on
s'en occupe, je regrette que ma position ne me permelte pas de tirer cette
affaire au clair, je me suis toute fois premuni contre toute indiscretion.
*
* *
Ayant trouve le terrain propre et favorable aux vues de Votre Altesse,
j'ai cru de mon devoir de prolonger mon sejour; afin de lui assurer la pos­
slbilite de I'utiliser, ma premiere idee &tait d'adopter une marche normale
et d'engager les membres de I'opposition a decliner leurs vues el leurs intenti­
ons, it se constituer sous un chef qui se trouverait il meme de traiter avec
Votre Altesse Serenissime. Mes vues etaient toujours tixees sur Campine­
ano, COmme le seul qui se trouve il la hauteur de" la position, mais j'ai
voulu lui faciliter les moyens d'une premiere organisation, qui necessaire­
ment doit preceder toute negodation it I'etranger.
rai ete bien entrave dans cette premiere operalion, car les personnes
avec lesquelles j'avais ;'L m'entendre sont disseminees dans leurs terres. II a
donc fallu aJler les trouver et Ies entretenir separement ; touteS ces allees
et venues m'ont pris un temps infini. Alors que je croyais toueher au terme,
il m'a fallu abandonner Ia partie �t changer de plan. J'avais trop presume
de mes forces et rai perdu un temps precieux.
J'ai obtenu de ces Messieurs la piece ci jointe sur les besoins ei
les vues du payst. Mais quand il s'est agi d'appliquer le�ceau et de recOu­
naitre un chef, mes efforts ont echoue devant de petits amourş propres.
1 l' e7.i a.eLul nr. �.
[99]
IOAN CÂMPINEANU
99
L'hesitation de quelques deputes qui ne se trouvent pas il. Ia hauteur des
circon stances ne diminue rien toutefois de la disposition heureuse du pays
ni de ses ressources et moins est probable la guerre en Turquie, plus se­
rait importante la cooperation des princlpautes.
Campineano est homrne ii suffire avec quelques secours en armes
et argent dans la premiere organisation. II peut appeler il, l'insurrection
les Valaques, ef si le mouvement s'etendait en Orient, il ebranlerait la
Moldavie et merne peut-etre la Transilvanie. Convaincu de la possibilite
de semblables resultats sous le rapport de lachose et de la persoane, j'ai
pose iL Campineano la question si, au cas d'une insurrec!ion en Pologne
n'importe les cornbinaisons accessolres, il se portait garant d'en faire au­
tant chez lui. Il 111e repondit afflrmatlvement sur la Valachie, rnais il de­
mandait du temps pour reconnaitre la Moldavie qu'il croit pouvolr entrat­
ner. La Transylvanie lui paraît non equivoque sitot que la Galicie se trou­
vera engagee, II va touteîols se mettre en rapport avec la Transylvanle
ud hoc. )e vais m'y rendre mol-rneme, comme c'est mon chemin et tâcherai
moyennant Campineano de m'y reconnaître de mon căte, l'ai engage Cam­
pineano il se rnettre en rapport avec Wesselini, qui est parti pour l'Angleterre
et exerce une grande influence sur les slens en Autriche.
Apres avoir fait ses arrangements ici el prepare les moyens d'actiol1,
Campineano va se rendre ii Paris e! il. Londres, afin de s'arranger defini­
tivement avec Votre Altesse Serenissime et fixer avec Elle les rapports qui
doivent uniI' les deux nations,
Campineano dans sa lettre expose lui-meme les bases sur lesquel1es
il croit pouvoir assurer son insurrection. /1 faudrait que Votre Altesse ve­
uille bien lui accorder des officiers 1, surtout de cellx qui ont des connais­
sances speciales, par exemple Brzowski. qui pourrait y etre utile et qui se­
rait peut-etre un broulllon en Pologne. II lui faudrait en outre I'intervenlion
de Votre Altesse pour lui procurer les premiers fonds. Ce sont la toujours
des charges, mais elles seraient compensee!' uour nouS par une diversion
puissante.
La Valachie, mal gre tout ce qu'on pourait lui reprocher comme mo­
ralite, 'se trouve dims les conditions de ces instruments dont un homme
de coeur et adroi! peut utiliser jusqu'aux vices. Or Campineano je crois, est
I'homme qui peut le faire, il en sent le besoin, il en a la resolution, il en
possede les moyens.
Je me flatle que quand Votre Altesse aura Vll e! connu I'hommeElIe
approuvera c�tte idee. Le peuple valaque d'ailleurs est vif et intelligent, une
fois eveille il marche vite. Le general f\isseleff l'avait bien juge. Le progres
que cetle province a faH en peu d'annees surprend tous ceux qui en ont
efe temoins.
Campinedno m'a temoigne le desir d'avoir ici lin agent permanent de
Votre AItesse. II le croirait dOublement utile, car il assurerait l'insurreclion
1 Notă marginală cu creionul, altă mână: Ils Cl'oyent avoir un officier propre aux
!pnc!ions de chef d'Etat MajQr dans le colonel Odobesco, qui a jadis servi en Russie.
7*
[100]
100
P. P. PANAITESCU
pour la Valachie, Moldavie et Servie et surveillerait en măme ternps ·Ia Po­
Iogne. Ce devrait etre un militaire entendu, mais il ne pourrait pas etre a
leur charge.
La Valachie seule ne touchant sur aucun point it la Pologne ne
saurait etre d'une utilite directe pour depots d'armes. Les mesures sanitaires
y sont ausal un grave obstacle. La Transylvanie au contraire est beaucoup
plus propre et pourra, je crois, etre utilisee d'abord de cette maniere 1.
Campineano promet d'etre il. Paris et il Londres au printemps,
Si mon seiour il Bucharest n'a pas praduit des resultats assez lrn­
portants, je prie Votre Altesse de tenir compte des nouvelles sur la guerre­
qui ayant pris consistence me porterenta assurer it Votre Altesse Serenis­
sime la cooperationde ces pays,
)'ose me flatter au molns d'avoir fait quelque bien negatif, dorit
l'Angleterre pourrait savoir gre a Votre Altesse Serenlssime.
Maintenant je me rends sans tarder par la Transylvanie en Galicie,
pour entrer par la en Volhynie. Ia vais redoubler de zele et d'activite pour
regag-ner le temps perdu. Je m'arreterai quelque jours en Transylvanie, pour
voir si ce que j'ai seme en Hongrie y produit quelque recolte et j'en sou­
mettrai fidelement le rapport a Vot re Altesse Serenissime.
Daignez agreer ...
1 Notă marginală creion, altă mână; .La Moldavie Serait la meilleure pour les depols.
II faudrait le bon vonloir du Prince Slurza. M. colonel Ventura ii Galatz marie dans la fa­
milie Sturza, service de Pologne. M. Coison le dit excellent. De plus II assure que les
transport6 une fois debarques fI Galatz ne seraient el<POSeS it aUCUl.le fiUl'Veilence dans
J'interieur du pays'·. .
[101]
IOAN CÂMPINEANU
dans cette affaire, ce choix assure au cabinet anglais ainsi que il la Tur­
quie un moyen sur d'action et une garantie solide pour la politique qu'elles
viennent d'adopter, quant aux interets de Votre Altesse Serenissirne, je
n'hesite pas ii, dire qu'il Lui assure I'alliance devouee de tous les peuples
depuis laMer Noire [usqu'ă l'Adriatique, alliance offensive et defenslve, ce
choix tout en etant dans l'interet de la Turqule et de l'Angleterre se trouve
aussi, j'ai tout lieu de la croi re, conforme ii leurs sympathies. Dans mon
rapport no. 4 i'.ai. eu l'honneur de signaler a. Votre Altesse les dispositions
favorables de la Turquie pour Campineano. C'est le seul boyard Valaque
qu'elle considere comme lui etant attache. Le consul anglais assure que
non seulernent a cette occasion il s'applique de servlr la candidature de
Campineano aupres de son gouvernement, mais que meme de tous temps
il l'a represente comme le seul homme du pays qui tant par ses moyens
qlle par son caractere et par la position qu'il a su se creer offre un point
d'appul certain.
Pour faire reussir ce projet il n'y aurait donc qu'ă balan cer l'opp osl­
tion russe et ii combattre ou it eluder I'influence astucieuse de l'Autriche,
qui surveille de trop pres sesInterets pour ne pas deviner ce qui'l y a
d'avenir dans le choix en question,
Comme Campineano se rend immădlatement â Constantinopole, je
me suis permis d'adresser une lettre au general Chzanowski en lui expo­
sant les graves interets qui s'attachent it la reussite de la nomination de
Carnpineano, qui de son cOte est muni d'une lettre du consul anglais pour
l' Arnbassade anglaise, Une circonstance que ie ne crois pas etre indifferente
a cette affaire est la presence du hospodar Ghika ii Vierme, il y est alle il
y ii un mois,
Un mystere profond regne sur les motifs de ce voyage, personne ne
sait non plus combien de temps il compte y rester.
le pars aujourd'hui meme el je prends la IIberte de presenter <1 Votre
Altesse Serenissime l'hommage du plus profond respect et de l'obelssance
la plus parfaite avec les guels ....
Bucharest 13 Decembre. no. 5.
(Original cifrat în Ms. Czartoryski 5408 piesa 18).
9. 1. CfLlnpinennu lui. Git. BeII.
Buc!�r·e.�tî 22 Dccemljrie 183&
Mon c!zer monsieur BeiI!
11 y a longtemps que j'ai re<ţu une lettre de vous, elle m'a fait ia
plus grand plaisir. Monsieur C. Werner qui m'y etait annonce est enfin
arrive, iI a meme fait un long sejour parmi noUs. Combien j'ai ete satisfait
de sa visite, et il m'a donne les plus grandes assurances qu'i1 partait COt1-
tent lui-meme. Le resultat en a ete celui-ci: apres avoir fa it les dispositions
necessaires pour le pays, je partirai pour Londres, aussi it la demande de
Mr. Werner, je l'ai annonce moi meme it Son patron, avec lequel par votre
intermediaire j'espere me metlre en relation.
Cependant comme il est arrete que je ferai mon voyage par Con;
stantinople, j'ose vous prier de me provoquer line recommandation pour
[102]
102
P. P. PANAITESCU
Lord Ponsombey [ cette recommandation ne pourra arriver, selon que j'es­
pere, qu'apres que j'aurais quitte Constantinople, toute Iois elIe sera toujours
utile it lui faire suivre ce que j'aurai entame avec lui conîormement a ce
qui a ete arrete avec Mr. Werner dans I'interet de la cause commune.
le regrette que Mr. Werner ne soit parti cinq [ours plus tard, car il
en aurait et6 encore plus satlsfait, Toutefois je me reserve d'en parter moi.
merne la nouvelle it Son digne patron.
Veuillez bien croire, Monsieur BeII, el tous les sentlrnents d'estime la
plus haute et d'une reconnaissance aussi vive que peut Iaire naitre l'interet
que vous prenez ci mon pays et qui m'attache it vous pour la vie.
1. Campineano,
le 22 Decembre 1838. Bukarest.
A Monsieur George BeII, Mitre Chambers 157, Fenchurch Street it. Londres. City.
(Original in Ms. Czartoryski 5653 pp. 19-20).
10. N. Creţnleseu principelui AIl:un Csnrtoryskl.
Paris 7 Februar 183.fJ.
Monsieur le Prin ce.
Je m'ernpresse de vous Iaire parvenir la lettre ci-incluse que Mr. Cam­
(pineano) rne charge de vous rernettre. Vouz avez peut-etre deja recu une
autre lettre que Mr. Cam(pineano) vous a ecrite.
Veuillez bien, Monsieur le Prince, agreer le respect avec lequel j'ai
!'honneur d'etre votre tres hllmble et tn;;s devoue serviteur.
N. Cretzolllesko.
Paris le 7 fevrier 1839.
,Original în Ms. Czartoryski, 5653 p, 123).
11, 1. Cîl.mpineanu principelui Adam Czartoryski,
(Paris Septembrie 1839)
Mon Prin ce.
Comme le tcrrne de mon depart approche, je crois que je devrais
profiter de la journee de demain pour voir les deux M. M, auxquels Votre
Altesse iL juge de me presenter et si elle le juge apropos pOllr demain. j'ose
la prier de vouloir bien me faire savoir l'hellre a laquelle je devrais venir
la chercher
Vellillez bien agreer mes respects,
1. C:tlJl})ineuno.
ce jeudi
A Sat] Altesse le Prince Czartoryski, fallbollrg du ... t9
Sigiliu de ceară roşie cu armele lui Câmpineanll şi deviza "Bonne Esperance"
(Original In Ms. Czartol'yski 5653 p. 27)
12. Pl'incillele A(l:Ull Czal'toryski lui Ioan Ciimpineano.
\ Paris 24 Septembrie 1830.
Mon cher Colonel.
AprOB avoir suffisamment approfondi avec Vous les diverse� questiol1s
qui lient d'une maniere si intime les interets de la Pologne el cellx de la
I Lon\ Po�sollll)y. N. F,f
[103]
IOAN CÂMPINEANU
103
Moldo-Valachie, i'ai cru devoir consigner dans l'ecrit ci joint les points
principaux SUl' lesquels nous sommes tornbes d'accord, afin que s'i! repond
comme je l'espere, !t Votre maniere de voir, cet ecrit puisse, lorsque nous
serons eloignes l'un de I'autre, nous servir reciproquement d'indication et
de regie sur ce que nous aurons a faire.
Perrnettez qu'ă cette occasion je vous redise une fois de plus combien
je me felicite de I'avantage d'avoir Iie avec vous des rapports personnels
dont je me plais a croire que la trace ne s'effacera jamais et que la Pro­
vidence daignera, je l'espere, Iaire servir il l'avantage de nous deux patries.
Agreez, mon chel' colonel l'assurance des sentiments invariables que
[e vous ai voues et de ma haute consideration.
A. Czartoryski,
Paris ce 24 Septernbre 1839.
(Copie în Ms. Czartoryski 5403, piesa 23)'.
13 • .Ioan Ghica lui C. Werner (Worollicz).
Paris 4 Decembrie 1839 ..
Monsieur Werner.
le viens de recevoir de Bukarest une lettre par Iaquelle on rn'annonce
Iormellement quele Prince Ghika a appele tous les Boyards et leur a donne­
Iecture d'un firman, qui lui donne le pouvoir de sevir contre tout membre
de l'assemblee generale, qui par sa conduite et ses propos aurait merite,
cette peine, il Ieur a fait part ensuire d'un autre firman, qu'i1 n'a pas Iu,
qui condamne Campineano a I'exil pour un temps indetermine il Philipopo!is
en Roumelie. "ai fait part au Prince d'une letlre par laquelle On m'annon9ait
l'existence de ce firman comme "on dit", mais comme maintenant c'est
positif ' t qu'il est possible que je ne puisse pas aller de si tot chez le
prince, je vous prie de le lui faire savoir et qu'en cas que Monsieur le
comte Zamoiski est dejâ a Vienne, de lui ecrire pour avertir Campineano.
car moi je ne connais pas l'adresse du colonel it Vienne, et toutes les lettres·
que je lui ai ecrites il ce sujet ont efe envoyees soit par Mr. BeH, soit par
son banquier et je ne suis pas bien sur qu'iJ les ait re9ues.
Je suis alle,plusieurs fois vou':! voir, mais il paraÎt que vous n'etes
pas souvent chez vous que la matinee, quand moi je suis occupe a l'Ecole
des Mines.
Je vous priierai aussi de rapporter au sOl.lvenir du Prince la petitio",
que je vous ai remise pour 1" Ministre de la Guerre, car il reste fort peu
de temp:; jusqu'a la rentree des cours a Metz.
Votre ami �res devoue.
1. Ghika.
Mercredi 4 Decembre. rue d'Enfer 17.
(Original fn Ms. Czaloryski 5408, piesa 291.
U. Felix Colson princil.elui Adam Czartoryski
Paris 21 Mari 1841.
Prin ce,
C'est pour moi un devoir de vous offrir mOn livre sur la Pologne
comme un hommage dîi ti celui qui en a ete pendant toute sa vie le plus
[104]
]04
P. P. PANAITESCU
noble representant. Les pages que j'ai trouve Sur vous dans I'histoire de
la Pologne et que i'ai 'reproduites en y aioutant l'expression de ma convic­
tion, me dispenseront peut-etre a vos yeux de ternoigner ici de nouveau les
sentiments dont je vous prie d'agreer l'assurence.
Felix Colson,
69 rue des Mathurins.
21 Mars 1841. (Original în Ms. Czartoryski 5479 p.4I).
15. Principele Adam Czartoryski lui llIiltai Czalkowski (fragment).
Paris 6 Ianuar 1842 .
. . . Co ste zas tyczy p. Campiniano, si!dz� ze: nie bediesz potrze­
bowal Jistu, jestes rnu dobrze znany, a ia nie wiedziaibyrn jak do niega
pisac po sposobie [akim sie on tu i w Wiedniu z nami obszedf Zreszta
zobacze jeszcze, na Wofoszczyznie nie znalazfbys przyjaci6f. Ale ten kraj z
siehie nic nie zrobi, dlatego mniej wainy ....
16. Aceleaşi aceluiaşi.
Paris 27 April 1842.
"Multany i -Wolosz si! kraie w ktorych niema teraz co robic.. co
innego by bylo, gdybysmy byli blisczy dziaiania, ale teraz [est to kraj trudny
w ktâryrn moina Iatwie] [ak gdzieindziej wpasc w tapk�. Skutku tam
zadnego wydac nie moina, chyba pasztet podobny iak z X[ii!ie]H[ospodar]
Campin[eano], iak wladomo, zle si� z nami poh:azat, nous a tourne le dos'
z h:im tam m6wic? A tem mniej dziafac? i pa co? Iedyny pow6d byl oh:azya
P. Sessai, wi�c z niej h:orzystac, (conie wiem, czy bylo bardzo bezpiecznie
z przyczyny jego opini6w) mag! z nim zwierk pojechac, aby latwiej magf
potem dostac si� do Serwii. .•.
(Ambele publicate În revista Przewodnik Nattkowyi
literacki, din Lerriberg, XXXVI, ! 908 pp. 680 şi 883-884)
a) Tradttcere.
Paris 6 lamtetr 184?J
... Cât priveşte însă pe dl Câmpineanu, socot că nu vei avea ne­
voie de scrisoare, îi eşti bine cunoscut. iar eu nu văd cum aşi putea să-i
scriu după felul în care ne-a Înşelat aci şi la Viena. De altfel mă voi mai
gândi, vei găsi poate încă alţi prieteni în Ţara Românească. Dar acea ţară
.nu face nimic dela sine şi de aceia are o importanţă mai mică ••.•
b) Iraducere.
Paris 27 Aprilie 1842 .
• Muntenla şi Moldova sânt ţări În cari acum nu e nimic de făcut, ar
fi alt ceva dacă am fi aproape de momentul acţiunii, dar acum în acea
ţară e greu �i e mai uşor acolo c"l. oriunde să cazi În cursă. Nu poate fi
acolo nici un rezultat afară de inc�rcături ca aceia cu Măria Sa Hospodarul
Câmpineanu, care precum se ştie, s'a purtat rău cu noi, nous a tourne le
dos - cu cine să vorbeşti acolo � Ş,i cu atât mai putin să lucrezi? şi pen"
tru ce? Singura pricină a fost ocazia d-Iui Sessai, deci a se profita de
dânsa (ceia ce nu ştiu dacă ar fi foarte sigur, din pricina opiniilor sale);
.ai putea să mergi cu el ca să te poţi apoi duce mai uşor în Serbia ...
[105]
-1-
IOAN :CÂMP1NEANU
17. Ion Ghica lui �Hhai Czalkowsld,
105
laşi 30 Mai 1843.
Insemnare polonă sus: "dela dl Ghica lui M. Czaikowski la Stambul",
I'&e 18/30 MaL
JJ10n bon et digne arni!
Combien il m'est doux de pouvoir rn'entretenir un instant avec vous.
�e viens de recevoir votre seconde lettre on plutât votre premiere, car la
premiere je ne l'ai jamais eu en mains, elle a ete donnee par votre emissaire
a quelqu'un qui l'a donnee a un autre, de la elle est passee a un troisieme :
bref je ne I'ai pas eu, mais on a chercne �L me persuader qu'elle avait ete
brulee vivante, enfin n'en parlons plus, car j'aurai des choses trop decoura­
.geantes a vous dire et a vous apprendre la dessus, Parlons de la lettre que
j'ai eu par le marquis de B. r m. r., quoique elle soit aussi passee par
.plusieurs mains avant que de -rn'etre remise
le trouve qu'on fait trop peu de cas de la securite d'un homme, sur­
·tont quand pour agir autrement cela ne coute quune course et que I'on
.. est assez riche pour avoir toute sorte de betes a sa disposition, rnais
.l'essentiel c'est que je la tiens cette lettre, je la lis et relis.
Mon opinion est que vous etes trop severe avec vos arnis. II est vrai
-que nous sornmes tous plus ou moins decourages, la plupart ont desespere,
par consequent jetes dans l'egoîsrne. Les deserteurs ne nous ontpas manque ,
Moi je suis reste inebranlable cornme une colonne et lorsque une convic­
tion s'est Iormee par une suite de raisonnernents justes, sentis, cette con­
'viction on la garde, on la nourrit, on peut taire les sentiments quand on a
tout a perd re en les proclamant, mais jamais 011 n'en vetit d'autres. Malheu­
'reusement ne sachant que me ta:re, ne pouvant pas dissimuler rai ete tou­
jours considere comme un homme sur lequel on doit avoir l'rei! consta­
ment. j'ai eu beaucoup de desagrements, dans ma famille meme. N'etant
pas riche il faut etre au moins grand bojard pour pouvoir faire quelque
chose, n'ayant pas voulu donner la main a ceux qui me Ia tendaient. je
suis reste au bas de l'echelle. On m'accorde, il est vrai, l� titre d'honni'ite
homme, c'est beaucoup, mais ce n'est pas assez pour avoir !'influence que
ii e voudrais avoir.
Du reste je ne crois pas qui'l y.ait grande chose a faire: les grands
sont tous corrompus et On ne peut parler"qu'a leur sentiments les plus
.mesquins, les plus bas, on ne peut parler qu'ii leur interet personnel, ii leur
ambition, a leur haine, des sentiments qui chez eux ne sont pas meme
d'assez longue haleine pour pouvoir bâtir le moindre edifice sur ces fon­
,dements, On n'a pas le temps de les exploiter.
Les notres ont assez souffert et s'ils se tiennent ii l'ecart, c'est qu'ils
·.voyent qu'i! n'y a rien a faire. Ceux qui ont ete condamncs il y a deux ans,
la plupart sont morts, deux ont perdu Ia raison. et le plus capable, quoique
'encore en vie, mais I'humidite de la prison a agi si maIheuresement sur
.lui que tout son systeme lymphatique se trouve attaque et les medecins
.attendent d'heure en heure a le voir expirer.
[106]
106
r. p, PANAITESCU
Pour moi j'ai echappe [usqu'ă present, mais an n'a pas ete sans faire
quelques tentatives, une fois j'ai feint le besoin d'aller prendre les eaux de
la Hongrie, une autre Iois je me suis sauve en Moldavie, OLI je me trouve­
encor e, La on a voulu me poursuivre, mais les protecteurs ont ait semblan t
comme pour tout le monde de venir amon secours : mais je me flate
que ma condulte ;a ete digne et grăce il mes gouts modestes peut-etre j'ai
echappe jusqu'ici it toute tentation.
Vous me trouverez toujours, mais je ne suis qu'un homme,cela ne
fait que deux bras, mais je puis compter sur le paysan, qu'au moins lui
opprime et rnecontent est toujours pret, toujours dispose.
La Russie a nornme Blbesko prin ce, elle avait besoin d'un homme
devoue, il en est l'âme dam ne, je ne vous depeindrai pas tous les ressorts
que I'on a mis en jeu pour cette soit-disant election, je me proposais
d'ecrire, mais a quo i bon, peine inutile, on n'irnprime pas meme et quand
meme cela ne porte aucun fruit, les representants des autres puissances
sont en contemplation,
Ne m'oubliez pas aupres de vos amis et dites leur que jai besoin
de toute leur indulgence et que je les prie de me garder une petite place
dans leur souvenir, je le merite sinon pour les faits, mais du moins par
mes voeux et par mon desir de pouvoir un [our etre au moins de l'utilit6
d'un soldat.
Votre tout devoue.
(Original in Ms. Czartoryski 5413},
'3�gi
La pp, �-� ce n'au putut fi corectate de autor, s'a strecurat o'
serie de greşeli de tipar, pentru cari nu s'a ma! putut face o errata specială;
[107]
MONET ĂRIA Ţ ĂRII-ROMÂNEŞTI- IN TIMPUL
DINASTIEI BASARABILOR.
StU{1Îu istoric si numismatic 1
,
de
CONSTANrL'lN MOISIL.
Introducere.
Dacă cercetăm mai de aproape modul < cum a fost tratată
până acum desvoltarea istorică a poporului nostru, constatăm
că cei mai mulţi dintre isteriei au căutat să scoată în evidenţă
mai ales acţiunile politice şi militare ale strămoşilor noştri, ne­
glijând aproape cu desăvârşire activitatea lor culturală. Se poate
spune cu drept cuvânt că până acum s'a abuzat chiar de istoria
militară şi politică, în detrimentul istoriei culturale.
Cu toate acestea trecutul unui popor nu trebuie judecat nu­
mai după faptele de vitejie ce le-a îndeplinit în cursul vremuri­
lor, sau după iscusinţa cu care a ştiut să se strecoare În grele
împrejurări politice, ci şi după activitatea culturală pozitivă ce a
desfăşurat-o şi după contribuţiunea efectivă ce a putut să aducă
propăşirii generale a civilizaţi unii omeneşti.
Şi mi-se pare că această din urmă activitate trage mai
mult în cumpănă decât oricare alta; în orice caz acţiunile răz­
boinice şi politice nu pot avea o valoare durabilă şi o justificare
de morală superioară, decât atunci când sunt puse în serviciul
apărării sau propăşirii civilizaţiunii.
A face războaie numai pentru cuceriri, este meseria po­
poarelor parazitare, cari obişnuiesc să trăiască din munca altora;
iar a face combinaţi uni politice în detrimentul vecinilor, este
atribuţiunea acelora, cari prin mijloace neleale caută să-şi creieze
o situaţie nemeritată.
1 Prezentat ca teză de doctorat În ştiinţele istorice la facultatea de
litere şi filosofie din Cluj.
[108]
108
CONSTANTIN M01S1L
Poporul românesc nu face parte din nici una din aceste
<categorii. EI a purtat războaie multe şi crâncene, dar nu pentru
a face cuceriri, ci pentru a-şi apăra părnăntul şi fiinţa sa naţi<r
nală; el a intreprins acţiuni politice mari şi grele, dar nu spre
a smulge drepturile altora, ci spre a şi-le asigura pe ale sale,
atunci când erau periclitate.
Dar mai mult şi de cât războaiele şi decât politica, po­
porul nostru are la activuI său o îndelungată şi statornică muncă
culturală, care i-a asigurat în toate epocile istoriei sale o situaţie
excepţională aici În răsăritul Europei. Este de regretat numai, că
această activitate culturală nu se cunoaşte în deajuns, şi de
aceea nici noi, nici străinii, n'am putut apreciă după justa lui
valoare trecutul poporului nostru.
De sigur că pricina acestei scăderi nu trebuie să o căutăm­
cum se face de obiceiu-in lipsa de isvoare, cât mai ales in lipsa
de interes din partea noastră faţă de problemele de istorie culturală.
In orice caz, dacă izvoarele literare nu ne pot da toate in­
formaţiile de cari avem nevoie, nimic nu ne împiedecă să ne
adresăm Izvoarelor monumentale, vechilor urme culturale rămase
dela strămoşi. Cu ajutorul lor, de sigur, vom reuşi să rezolvim o
mulţime de probleme, cari altfel rărnăn fără o soluţiune definitivă.
Metoda de a utiliză, pentru studierea trecutului nostru atât iz­
voarele literare cât şi pe cele monumentale, este singura care poate
să ne permită a-ne forma idei precise şi complete despre desvoltarea
istoncă a poporului nostru in difente epoce ale existenţei sale.
Natural, că spre acest scop trebuie să acordăm izvoarelor
monumentale întreagă atenţiunea ce o merită şi să căutăm a
stoarce din ele toate informaţiuniJe ce ni-le pot da.
Urmând această metodă, voi încerca să lămuresc în studiul de
faţă, cu ajutorul celor două categorii de izvoare, întemeierea şi
organizarea uneia dintre instituţiunire cele mai interesante din vechiul
voivodat al Ţării-Româneşti: monetăria domnească a Basarabilor.
Problema aceasta prezintă un interes deosebit pentru istoria
noastră, căci de o parte are legături strănse cu desvoltarea econo­
mică, socială şi politică dir această ţară românească, de alta parte
instituirea primei monetării româneşti făcându-se sub influent'!
directă a curentului cultural ce venia din Transilvania, este una din
.probele cele mai evidente a relaţiilor culturale ce au existat Între
clasele stăpânitoare pe vremea aceea În aceste două ţări româneşti.
[109]
Bibliografie.
Când în anul? 1879 D. A. Sturdza a publicat "Bibliografia
numismaticei române"], el n'a avut în vedere decât lucrările
tipărite (sau manuscrise) cari cuprindeau descrieri de monete ce
fuseseră bătute de către Domnii Ţării-Româneşti şi ai Moldovei,
adică ai celor două principate româneşti, ce reuşiră să-şi păs­
treze in cursul evului mediu o independenţă oarecare şi avură
astfel o monetărie proprie.
El a trecut cu vederea, prin urmare, toate informaţiile scrii­
torilor sau documentelor contimporane, cari se refer au la baterea
şi circulaţi unea rnonetelor, la valoarea lor în diferite epoce, la
măsurile ce s'au luat spre a-le asigura cursul ori a-le retrage din
circulaţie; deşi el n'a fost numai un mare numismat, ci şi un
pasionat cercetător al documentelor noastre vechi.
Nici alte izvoare foarte importante pentru ştiinţa numisma­
tică: tezaurele monetare descoperite în ţara noastră, n'au fost
utilizate de Sturdza, deşi în calitate de colecţionator, a achizi­
ţionat numeroase tezaure de monete româneşti.
Din aceste motive lucrările numismatice ale lui D. A. Sturdza
se mărginesc mai ales la descrierea şi clasificarea monetelor
româneşti şi nu ating probleme de istorie monetarăz.
Metoda aceasta a fost urmată nu numai de alţi nurnismaţi
români sau străini cari s'au ocupat de monetele noastre, ci în
mare parte şi de numismatul ungur L. Rethy, care s'a ocupat în
câteva studii remarcabile de monetele româneşti 3. Deosebirea
este numai, că Rethy, atinge şi problema originei monetăriei ro-
l Analele Academiei Române XI.
2 Principalele lucrări numismatice ale lui Sturdza sunt: Uebersicht der
Mzinzen u. Medaillen des Fiirstentums Romiinien Wien 1874; Memoriu.
asupra numismeiicei române în Analele Academiei Române X (1878); Cu­
vântul ban în Etymoloq, magn. Rom. III.
a Doboczkp-îete otâh eremgviijtemenv fn Archeol. Ertesito 1887;.
Redwitz M. ban ermei, ibid 1891; Adelekok a heoesetvt vajdasag numis­
msttkâjăhoz, ibid, 1892; Delszlâ» es o/ah ermek, tbid. 1895.
[110]
110
CONSTANTIN M01SIL
măneşti, dar mai mult spre a-şi putea expune teoria, că această
instituţie, ca de altfel întreagă organizarea şi cultura noastră, a
fost împrumutată dela Unguri.
O altă deosebire este, că Rethy dă atenţie mai mare tezaure­
lor monetare, studiindu-le aprofundat.
Dar cel dintâiu învăţat care a studiat temeinic un număr de
tezaure de monete româneşti şi le-a utilizat cu deplină cunoştinţă
a istoriei noastre a fost numismatul sârb Ljubomir Kovacevici.
In lucrarea sa întitulată "Despre legendele celor mai vechi mo­
nete româneşti", publicată În revista "Starinar" din Belgrad (1907)1,
savantul sârb studiază două tezaure monetare: unul găsit în �Pnl:.
<hova şC altul în Resaya (Serbia) şi reuşeşte de o parte să iden­
tifice definiti v monetele Domnilor munteni Vladislav 1, Radu 1 şi
Dan 1; de altă parte clasifică în mod raţional aceste monete.
Intr'un adaus la acest studiu Kovacevici se ocupă de tezau­
rul din Bădila, descris de Moisi1 În Convorbiri Literare (1908),
dar identifică greşit monetele lui Mircea, atribuindu-le lui Dan 1.
In anul 1909 a apărut În Analele Academiei Române (XXXII,
p. 519) o foarte meritoasă lucrare numismatică datorită d-Iui N.
Docan şi intitulată: Studii privitoare la numismatica Ţării-Româ­
neşti 1 Bibliografie şi Documente. In prima parte a ei autorul
analizează toate scrierile numismatice apărute după Uebersichi
de Sturza, arăiând contribuţia ce o aduce fiecare la cunoaşterea
monetăriei Ţării-Româneşti. In partea a doua publică numeroase
extrase din documentele externe şi interne dintre 1364-1521
referitoare la monetele ce al! circulat În această ţară. La sfârşit
se găseşte un tablou de taxele vamale prevăzute în privilegiile
comerciale pe cari Domnii munteni le-au acordat negustorilor
din Braşov. Lucrarea aceasta aduce mari servicii tuturor celorce
se ocupă de numismatica Ţării-Româneşti, şi este regretabil că
nu a fost continuată.
In timpul acesta se înfiinţase În Bucureşti o Societate Nu­
mismatică Română (1903), care de la Început a publicat un Bule-
• tin cu numeroase studii şi l\formaţii din domeniul acestei ştiinţe.
I O netpisv na neisteriitrn "vlaşkim nouţime, Priloţţ rpmynskai
·"lpmismati/i în "Starinar" din Belgrad 1907 p. 48. O traducere parţială în
»Revista din laşi" 1908 (nr, 1-2) şi o analiză la Docan, Studii privitoare la
numismetica Ţării-Româneşti În Anal. Acad. Rom. XXXII (1910) p, 491 urm.
[111]
MONErĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
111
De la 1 9 13 acest Buletin este redactat de către. autorul scneru
de faţă care până în prezent a publicat într'Insul o sumă de
studii privitoare la numismatica românească.
Activitatea sa pe acest teren a început încă din 1908,
când a publicat în "Convorbiri Literare" descrierea tezaurului
din Bădila (jud. Tulcea), compus din monete de la Mircea cel
Bătrân'--·� .
Dintre studiile publicate în Buletin amintim:
1. Consideraţi uni asupra monetelor lui Mircea cel Bătrân
(1913), În care fixează monetele bătute de acest Domn, identifi­
cându-Ie cu cele menţionate în privilegiul vamal al acestuia
<lin 1413.
2. Contribuţiuni la istoria monetăriei vechi româneşti (1915),
in care expune originele, sistemele monetare şi durata monetă­
fiilor din Ţara-Românească şi Moldova.
3. Bănăria lui Dabija-Vodă (19L5), un istoric complect al
atelierului monetar înfiinţat de acest Domn în Suceava.
4. Efigiile monetare ale Domnilor români (1915). Studiu
asupra modului cum sunt reprezentate efigiile Domnilor pe mo­
netele muntene şi moldoveneşti.
5. Monete şi podoabe de la sfârşitul veacului XV-lea1i(1916).
Descrierea unui tezaur monetar găsit în jud. .Putna.
6. Medalia Jui Mihai Viteazul (1919). O "expunere amănun­
ţită asupra originei şi variantelor acestui monument rnedalistic,
7. Originea cuvântului ban (1919). Cercetare istorică asupra
modului cum s'a format şi s'a introdus la noi acest cuvânt.
8. Monetele Dacilor (1920). Incercare de stabilire:a tipurilor
monetare bătute de Daci şi a repartizării lor geografice.
In calitate de numismat al Academiei Române, autorul
scrierii de faţă a publicat cataloagele moneteJor din acel Cabinet
până la 1916, când au fost transportate În Rusia din cauza răz­
boiului mondial. Monetele româneşti sunt descrise amănunţit în
.,Creşterea colecţiunilor Academiei Române. Cabinetul Numisma­
tie" pe anii 1911, 1913, 1914 şi 1915.
Piesele mai rari din Cabinetul Numismatic au fost publicate
de el În broşura "Monete vechi [româneşti inedite sau puţin
cunoscute" (Analele Acad. Rom. XXXVII).
De la 1920 Societatea Numismatică Română mai publică o
revistă întitulată "Cronica numismatică şi arheologică" redactată
[112]
112
CONSTANTIN MOISJL
tot de autorul acestei scrieri. Pe lângă diferite studii mai rnrcr,
a publicat în această revistă şi "Istoria manetei in Româ­
nia" o lucrare de sinteză, care până În prezent a ajuns până la
veacul al XVI-lea.
In sfârşit autorul acestei scrieri a mai dat la iveală de
curând În Buletinul Cornisiun ii Monumentelor Istorice (X-XVI,
1917-1923) un studiu asupra Monetelor lui Radu 1 Basarab
Acele dintre studiile de mai sus, cari se ocupă În special
cu rnonetăria munteană, au servit de bază scrierii de faţă; unele
din ele au fost chiar înglobate, în parte, intr'tnsa.
Afară de studii de acest fel autorul acestei scrieri a mai
inceput să publice în Buletinul Societ, Numism. Române descrie­
rile tezaurelor monetare găsite pe teritoriul românesc, precum şi
extrase din documentele ce cuprind rnenţiuni cu privire la mo­
netele ce s'au bătut şi au circulat În ţările noastre.
Un repertoriu despre localităţile în cari s'au găsit monete
şi tezaure monetare ne-a dat pentru Transilvania dl I. Marţian
(publicat Întâi în 1. germană În Zeitschrift fur Etnographie, iar
apoi în traducere românească şi adăugit, în Bistriţa 1921).
Este demnă de menţionat şi activitatea ce a desvoltat până
acum in domeniul numismaticei româneşti d. dr. Q, Severeanu,
Deocamdată ne interesează mai ales două studii ale d-sale pu­
blicate în Buletinul Societăţii Nurnismatice Române: unul Intitulat
"Contributiuni la studiul începuturilor nurnismaticei Ţării Româ­
neşti" (1915), iar celalalt: nMonetelp lui Radu I. Basarab cu tipul
cavalerului" (1921). Amândouă ţlucrările aduc unele contribuţii
noui bazate pe monete rari din bogata sa colecţiune.
i
:1
I
.1
I
I
[113]
l'
I
Capitolul I.
Originile monetăriei Ţării-Româneşti.
Tradiţiunea noastră istorică nu ne-a păstrat nici o amintire
despre întemeierea monetăriei naţionale a Ţării-Româneşti, prima
organizaţie de stat mai mare ce a fost alcătuită de o ramură a
poporului românesc din stânga Dunării.
Croniceleacestei ţări sunt cu totul lipsite de inforrnaţiuni
în această privinţă, iar primul document, care să se refere la o
instituţie de acest fel, datează abia de la începutul veacului al
XV lea 1. Insuş numele vechiu al monetăriei: haraghie sau here­
ghie (lat. camera) nu apare în documentele noastre decât tot în
acest veac 2.
Şi cu toate acestea, ni-s'au păstrat monumente monetare
cari sunt cu siguranţă anterioare veacului al XV lea, după cum
avem şi informaţii documentare, cari amintesc despre existenţa
de monete muntene înainte de anul 1424, când este menţionată
pentru prima oră monetăria acestei ţări3.
De altă parte cei mai mulţi istorici şi numismaţi români şi
străini admit, că cel dintâi -Domn muntean, care a bătut monete
proprii, a fost Vladislav 1 Basarab, iar tezaurele de monete
descoperite până acum confirmă in totul această părere 4.
pentru a învederă cele de mai sus, cred necesar ca mai
întâi să examinez dacă situaţia internă şi externă a Ţării- Româ­
neşti din timpul domniei lui Vladislav 1 Basarab era prielnică
înfiinţării unei monetării naţionale, şi apoi să prezint toate do­
vezile ce se pot scoate din studiul monumentelor monetare cu
privire la timpul când această monetărie a început să funcţioneze.
) Este actul din 1424 de la Dan II., publicat- de I. Bogdan, Relatiile
Ţării-Româneşti cu Braşovul şi Ţara Ungurească, Bucureşti 1 905, p. 21 şi 24
2 Acelaş act. '
3 Cf. documentele arătate de Docan, Studii privitoare la numismatica
Ţării-Româneşti la p. 517-518 (Analele Acad. Rom. XXXII).
4 Cf, tezaurele descrise mai jos p. 117.
A,}. Iust, Na], [(1 .'
8
[114]
114
CONSTANTIN MOISIL
1. Imprejurările cari au contribuit la înfiinţarea mouetărlel,
In epoca formării marelui voevodat al Ţării-Româneşti (pe
la anul 1300), situaţia politică şi economică a acestei ţări era
cât se poate de bună, dacă o comparăm cu epoca imediat ante­
rioară, când atât această ţară, cât şi celelalte ţări româneşti se
resimţeau încă de consecinţele marei năvăliri tătăreşti din 1241.
Din punct de vedere politic Marele Voevod şi Domn al
Ţării-Româneşti avea o situaţie cu totul independentă, iar din
punct de vedere economic ţara se refăcuse. Comerţul de export
pe Marea Neagră, înlesnit de centre comerciale ca Vi cina şi Chi­
lia, la gurile Dunării şi Cetatea-Albă la gura Nistrului, luase un
avânt necunoscut până atunci 1, iar acest avânt comercial a adus
cu sine şi o circulaţie monetară mult mai întinsă decât înainte.
In special sunt amintiţi în acest timp perperii de aur, monetă de
origină bizantină, cari însă nu circulau decât rareori ca monete
reale, şi de cele mai multe ori reprezintau numai monete ideale,
adică anumite cantităţi de monete de argint 2. De aceea găsim în
actele oraşului Genova, referitoare la relaţiile comerciale dintre
coloniile sale Pera şi Caffa cu Vi cina, expresii ca acestea: iper­
peros ... ad sagium Constaniinopolitanum, sau ad sagiutn Yici­
nae», tot pentru acest motiv găsim într'un document din 1392
expresia "perpere de Valachia" 4.
In acelaş timp se refăcuseră şi Ungaria şi Transilvania din
starea nenorocită în care le adusese năvă1irea tătărească, şi co­
merţul Transilvaniei, activat de munca agricolă 'mai intensivă şi
de cultura vitelor, exercitate mai ales de populaţi unea românească,
precum şi de desvoltarea industrială a populaţiunii săseşti, avea
tot mai mare trebuinţă de monete. lncă din vremea regelui Bela
IV deveniseră monete curente în Ungaria şi Transilvania dinarii
bătuţi de către Banii Slavoniei (denarii banales; ung. bani denă-
1 Pentru Vicina ef. G. Brătianu, Vicine, în Bul/elin historique de I'A­
cadernie Roumaine, X (1923) p. 41; pentru celelalte două Iorga, Chilia şi
Cetatea Aibă (Bucureşti) pessim şi acelaş Venetia În Marea Neagră L
(Analele Acad. Rom. XXXVI). şi \{sloria comertului românesc 1 p, 43 urrn,
2 De pildă În' diploma lui Ştefan Duşan din 1346 menţionată de Rupp,
Numi hunqeriee II. p. 151.
a Brătianu o. c. Documente.
4 Iorga, Notes el estraites I, p. 54. Docan 1. c.
;'r
�
I
�
G
\
I
1
I
!,
[115]
1
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
115
;'r
�
I
�
G
I
I
1
i
!,
. j
i
l
rok : rom. bani) 1; spre sfârşitul veacului al XIII lea însă au în­
ceput să se întroducă şi monetele de aur din Florenţa (florenii) 2
'Cari prin mijlocirea comerţului trecură şi în Ţara-Românească.
Se înţelege, că după ce aci a existat o curte domnească şi
o boierime mai bogată, legăturile comerciale cu Transilvania, de
o parte, şi cu oraşele genoveze de altă parte, deveniră tot mai
frecvente, iar circulaţia monetară tot mai îmbelşugată.
Este interesant de constatat, că opera de organizare a
noului .stat românesc nu s'a îndeplinit atât de repede, cum se
'Crede de obicei. După organizaţia politică, datorită lui Basarab
cel Mare 3, a urmat cea bisericească, datorită fiului său Nicolae
Alexandru 4.
In acel aş timp, probabil, a început şi transformarea, sau
. mai bine zis acomodarea instituţiilor sociale cu noua stare de
Iucruri. Din nenorocire despre aceste transformări nu amintesc
nimic nici cronicile nici documentele contimporane - documente
străine, căci documente interne nu există din acel timp. Cu toate
acestea ne putem da seamă Întru câtva de cei a ce s'a petrecut
in acest domeniu, dacă considerăm starea socială din timpul
Domnilor imediat următori: Vladislav 1 şi Radu 1, când se con­
stată o puternică influenţă occidentală atât în organizaţia de stat,
cât şi în organizaţia socială 5.
Este lesne de înţeles că atât organizaţia politică, cât şi cea
socială a Ţării-Româneşti nu puteau să nu fie influenţate de
activitatea ce o intreprindeau în aceste domenii, tocmai în acel
timp în Transilvania, regii de origine franceză ai Ungariei, Carol
Robert şi Ludovic 1, mai ales că între clasele conducătoare din
.aceste două ţări existau vechi şi strânse legături.
Nobilimea românească din Transilvania, luase parte activă
la "descăJecatul" Ţărll-Romăneştlv: această nobilime, care curând
în urmă a fost organizată după sistemul feudal din apus, avea
legături de rudenie cu boierimea din noul stat românesc 7; în
1 Truhelka, Die Slauonischen Banaldenare p. 2; Hornăn, Magvar penz
tărtenet p, 3t4.
2 Hornăn o. c. p. 406.
3 Iorga, Oeschicnte â. rumen. Volkes 1. p. 250 urm.
4 Iorga o. c. p. 276.
5 V. mai jos.
6 Onciul, cursul universitar manuscris .
7 De pildă Basarabeştii cu Doboceştli.
8*
[116]
116
CONSTANTIN MOISIL
sfârşit boerii munteni, la rândul lor, nu se sfii au, în cazuri de
nemulţumiri, să se adreseze regelui Ungariei şi să primească
dela el proprietăţi -'- feude - Ia graniţă 1, Toate aceste dove­
desc nu numai rapurturi strânse şi continue între clasele condu­
cătoare ale celor două ţări româneşti, dar şi posibilităţi de
influenţă a spiritului nou din Transilvania asupra vieţii din Ţara­
Românească.
Evident că cu noua organizare in spirit occidental a Ţării­
Româneşti cadra de minune înfiinţarea unei monetării naţionale;
recJamată de o parte de mişcarea comercială, de altă parte de
necesitatea politică a Domnului de a se prezenta in faţa supuşilor
săi ca un stăpân (dominus, rOcnOi\Hliz), iar în faţa străinătăţii ca
un suveran independent. _
Se înţelege că afară de acestea mai erau şi alte motive. In
primul rând cheltuelile reclamate de plata trupelor î.n timp de
război; apoi interesul de a-se mări veniturile domniei cu diferi­
tele câştiguri şi taxe ce rezultau din baterea monetetor s.
Toate înprejurările şi condiţiile de mai sus corespund de
minune domniei lui Viadislav 1 Basarab, sau mai bine zis, dom­
nia acestuia este cea dintâie dintre domniile Ţării-Româneşti când
s'a putut înfiinţa un atelier monetar.
In adevăr situaţia economică era atunci foarte prosperă şi
ea permite lui Vladislav I să acorde cel dintâiu privilegiu comer­
cial, care fixa taxe vamale 3. De altă parte, războaiele lui cu
Ludovic 1 şi cu Turcii îl obligă să întreţină trupele timp mai in­
delungat şi să le plătească solde mai des-, Succesele militare şi
politice obţinute in urma acestor lupte - biruinţe definitive şi
încorporarea de teritorii - ii creiază o situaţie excepţională în­
tre suveranii vecini, şi pot justifica ambiţia de a bate monete
cu numele şi stema sa. In sfârşit, după cum rezultă din anumite
1 Iorga, Gesch, des rom. Volkes I p. 261 -2.
2 Aceste venituri erau de o parte aşa numitul lucrum camerae, de
altă parte taxele pentru arendarea atelierelor monetare şi câştiguri le mari
ce rezultau din frecventa retragere din circulaţie a monetelor mai vechi.
Pentru toate acestea, aşa cu� erau in Ungaria şi Transilvania medievală
ef. Homăn o. c p. 449 urm. In Muntenia şi Moldova trebuie să fi fost tot
cam aşa. \
3 Zimmerrnann, Urkundenbucb z. Oesch, d. Deutschen in Siebenbiit­
gen I p. 306. Cf. şi Iorga, Istoria comerţului I p. 48 urrn.
4 Iorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului în Convorbiri Literare t 904-
Cf. şi Geschichte de rum. Volkes I p, 272 urm.
[117]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
117
rămăşiţe culturale din tipul său - stema, pecetea cu legendă
latină, etc. - Vladislav 1 nu era străin de formele civilizatiei
feudale occidentale. '
Toate acestea sunt motive suficiente ca să admitem părerea,
că Vladislav 1 Basarab este primul Domn al Ţării-Româneşti,
care putea incerca să înfiinţeze o monetărie naţională.
2. Intemeierea monetăriei de către Vladislav 1 Basarab.
După cum am spus mai sus, lipsesc astăzi orice informaţii
documentare despre înfiinţarea monetăriei Ţării-Româneşti şi
deci suntem nevoiti, spre a putea rezolvi această problemă, să
ne mulţumim numai cu lămuririle ce le putem scoate din studiul
rnonumentelor monetare, ce ni-s'au păstrat din veacul al XIV-lea.
In special ne sunt de cel mai mare folos tezaurele mone­
tare cari conţin cele mai vechi monete româneşti. Tezaurele
'monetare descoperite in diferite regiuni ale lumii civilizate au
contribuit totdeauna la deslegarea sau măcar la lămurirea pro­
blemelor de istorie politică, economică, culturală, etc., şi impor­
tanţa lor nu s'a desrninţit nici în ce priveşte istoria ţării noastre.
Mar pentru deslegarea problemei înfiinţării monetăriei în Ţara­
Românească ele sunt actualmente unicile izvoare.
Până astăzi s'au găsit cinci tezaure cari conţineau exemplare
din cele mai vechi monete bătute in Ţara-Românească. Două
dintre aceste tezaure se cunoşteau de mai înainte, celelalte trei au
fost studiate şi descrise de autorul acestei scrieri pentru prima oarăt,
Cel dintâi tezaur de vechi monete ale Ţării-Româneşti a
fost descoperit în anul 1875 la "C�mpulung (jud. Muscel) şi des­
pre el ne informează două notiţe publicate de D. A Sturdza care
,I·a şi achiziţionat.
Intr'o scrisoare din 2/14 Sept. 1875 adresată din Geneva,
unde se găsea atunci, către Academia Română, D. A. Sturdza
<lupă ce se scuza că nu poate participa la şedinţele acestei so­
cietăţi, adaugă: "Prin o întâmplare din cele mai norocite mi-a
picat în mâini, în iarna trecută, un tezaur nepreţuit: peste una
sută de monete munteneşti. Acest tezaur, aflat la Câmpulung,
1 Moisil, Monete şi tezeure monetare În Buletinul Societ. Numism.
Rom. X p. 64, XI p, 26 şi XII Il' 43. Cf. şi Creşterea colecţiunilot Academiei
Române Cabinetul Numismatic, anii 1913-1915.
[118]
liS
CONSTANTIN MOISIL
contine nu numai o serie minunată a monetelor lui Vlad I (= Vla­
dislav 1) şi o monetă unică a lui Radu Negru, dar dă astăzi
putinta de a clasifica, pot zice cu certitudine, monetele celor
dintâiu Radu şi Vlad 1.
A doua notiţă, posterioară cu trei ani, se găseşte in două
lucrări publicate de Sturdza în anul 1878 şi anume: "Memoriu
asupra numismaticei româneşti" în Analele Academiei Române
(tom X p. 167) şi "Numismatica românească", conferinţă ţinută
la Ateneul Român. In arnândouă locurile notita aceasta este re­
dactată la fel. Intr'însa Sturdza după ce' descrie o monetă a lui
Radu Negru, pe care-I numeşte tatăl lui Dan I şi al lui Mircea
cel Bătrân, spune: "Moneta de argint ce descriu este încă ine­
dită şi se păstrează în colecţiunea Societăţii Academice, Ea face
parte dintr'un tezaur îndestul de insemnat, descoperit, sunt vreo
trei ani, în judeţul F'rC!1]Qya, şi care conţinea pe lângă dansa bani
dela Vladislav 1, II şi III, dela Radu II şi Ill, precum şi monete dela
Asen şi Straşimir al Bulgariei".
Notita aceasta diferă de scrisoarea de mai sus prin faptul
că numele localităţii, unde s'a găsit tezaurul, este altul. Aceasta
însă nu însemnează că ar fi vorba de un tezaur deosebit, căc]
toate celelalte informaţii concordă. Schimbarea numelui localităţii
nu se poate datora decât unei confuzii, şi deoarece notita, care
numeşte ca loc al descoperirii Cărnpulungul, este chiar din anul
când s'a găsit tezaurul, nu încape nici o îndoială că confuzia s'a
produs mai târziu, când Sturdza a descris şi publicat monetele
din acest tezaur.
In celelalte privinţe notiţa şi cu scrisoarea sunt cu totul de
acord. Intâiu, tezaurul a fost descoperit în 1875. AI doilea este
primul care dă la iveală monete dela "Radu Negru", care după.
el este Radu 1, tatăl lui Dan şi Mircea. In sfârşit este primul,
tezaur care dă putinţă să se clasifice monetele celor dintâiu Domni,
munteni cu numele de Vlad şi Radu.
Şi in adevăr Sturdza şi clasifică aceste monete, dar Într'un
mod cu totul arbitrar, şi anume monetele cari purtau numele lui
Vladislav le repartizează la, Vlad 1, Vlad II şi Vlad III, de şi
epocile când au domnit aceştia sunt îndepărtate unele de altele
-.----
1 Archiva Academiei Române; dosarul VII (3, 4, 5) p, 216. Cf. Moisil,
<, Monetele lui Radu} Basarab in Bulet. Comis; Moi1Um. Ist, X-XVI p. 123 urm,
[119]
MONET ĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
119
şi între ele se află atătea alte domnii, cari nu sunt de loc re­
prezintate în acest tezaur. Tot aşa monetele cu numele lui Radu
le repartizează la Radu 1, Radu Il şi Radu III, deşi aceşti Domni
au stăpânit şi ei la distanţe mari unul de altul.
De altfel clasificarea lui Sturdza nu se potrivea nici pentru
monetele străine găsite în tezaur, caci nu se putea ca rnonetele
dela ţarii Asan şi Sracimir să fi circulat în acelaş timp cu piese
dela Vladislav I şi dela Radu III.
Mai târziu tezaurul acesta a fost studiat şi de numismatul
sârb. Ljubomir Kovacevici, care a dovedit în mod precis, de o
parte că monetele muntene dintr'însul sunt numai dela .Vladislav 1
şi Radu 1, de altă parte că cele bulgăreşti erau dela ţarii con­
timporani cu aceşti Domni, Alexandru (nu Asan) şi fiul său
Sracimir 1. Astfel tezaurul conţinea monete muntene şi bulgăreşti
ce au circulat în acelaş timp, între anii 1331 şi 1396.
Al doilea tezaur s'a descoperit in anul 1891 în comuna
,Besava din ]ugoslavia. El conţinea 300 monete bulgăreşti dela ţarii
Alexandru şi Sracimir, una moldovenească dela Petru 1 Muşat,
şi 59 muntene din cari 6 deja Vladislav 1, 50 dela Radu 1 şi 3
deja Dan r. Tezaurul a fost achiziţionat şi studiat de Kovacevici,
care a identificat cu preciziune piesele şi a stabilit, că n'au putut
fj îngropate decât Înainte de anul 1396 - data dispariţiei lui
Sracirnir -- şi că prin urmare rnonetele muntene sunt dela Vla­
dislav 1, Radu 1 şi Dan 1. De altfel aceste monete sunt iden­
tice ca tip cu cele găsite în tezaurul din Cârnpulung 2.
Un al treilea tezaur a fost descoperit în anul 1912 în orăşe­
lul Siret din Bucovina şi a Intrat întreg în Cabinetul Numismatic
al Academiei Române. Compoziţia lui era cu mult mai interesantă
decât a celorlalte două descrise mai sus. Intr'un grup de 300
monete boeme şi poIone, erau 35 de piese muntene cu numele
lui Vladislav şi un "groş" unguresc de la Ludovic 1.
Monetele boeme erau de la regi cari au domnit înainte de
1378, şi anume de la Venceslav II (1278-1305), de la Ioan I.
(1311-1346) şi de la Carol 1 (1346-1378). Cele polone erau
1 l\ovacevici, O natpisy na najstarijim vlaskim novţima. Prllog rymyns­
koi nymisrnatiţl (Despre legenda celor mai vechi monete valahe. Prinos nu­
mismatice române) in Starinar. Belgrad 1907 p. 48.
2 l\ovacevici, 1. c:
[120]
120
CONSTANTIN MOISIL
parte de la Cazimir 1 (1333--':"'1370) bătute pentru ducatul Galiţiei,
parte de la Vladislav de Oppeln, ducele Rusiei, care stăpânia în
această regiune de pe la 1377, fiind pus acolo de Ludovic 1, ur­
maşul lui Cazimir 1.
Din datele de mai sus rezultă că tezaurul acesta a fost în­
gropat cel mai târziu În anul 1378, şi că prin urmare monetele
muntene nu pot fi decât de la Vladislav I. Basarab.
Dar între monetele boeme şi polone sunt unele cu mult an­
terioare timpului de domnie a lui Vladislav 1 şi bătute de către regi
ce fuseseră contimporani cu tatăl său Nicolae Alexandru, sau
chiar cu bunicul său Basarab cel Mare. Atunci se poate pune in­
trebarea: de ce nu cuprindea tezaurul şi monete de la aceşti doi
Domni munteni?
Răspunsul la această întrebare nu se poate da decât prin
două ipoteze: sau că aceşti doi Domni n'au bătut monete; sau
că rnonetele lor nu mai erau În circulaţie în timpul când a fost
îngropat tezaurul.
Ipoteza din urmă nu e plauzibilă, căci după cum găsim îa
tezaur manete de la Venceslau II, Ioan 1, şi Carol 1, sau de la
Cazimir 1, puteau să fie şi de la Basarab cel Mare ori de la Nicolae
Alexandru Basarab, înaintaşul imediat al lui Vladislav I. Căci de
şi în evul mediu erau obiceiul să se scoată din circulaţie rnone­
tele la intervale foarte scurte -- uneori de două ori pe an şi chiar
mai des - totuş niciodată nu se puteau înlocui absolut toate pie­
sele mai vechi şi ele continuau să circule alăturea de cele noi. Iar
ca dovadă despre aceasta stau însăşi monetele boeme şi polone
din tezaurul de care vorbim.
De aceea mai curând trebuie să .credem că lipsa de manete
de la Basarab cel Mare şi Nic. Alexandru Basarab se datoreşte
faptului că aceşti Domni n'au bătut monete, fapt care de altfel n'a
fost până acum contrazis de nici o dovadă istorică.
AI patrulea tezaur s'a găsit în primăvara anului 19i4 în
apropierea' oraşului Slatina (jud Olt). EI conţinea aproape 6000
de monete de argint. din cari \vre'o 4000 erau bulgăreşti, de la
tarii Alexandru şi Sracimir, iar .restul muntene, de la Vladislav 1
şi Radu I. O parte din acest tezaur a întrat în Cabinetul Numis-
1 Moisil, Manete şi tezsure in Buletinul S. N. R. X. p. 64.
[121]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
121
r
I
1
matic al Academiei Române, altă parte in colecţiuni particulare, in
sfârşit o bună parte au fost topite de un argintar din Slatina '.
Compoziţia acestui tezaur era aproape aceiaş ca a primelor
două tezaure j lipsiau însă. ca şi în tezaurul de la Cârnpulung,
monete de la Dan I. Acest fapt ne dă dreptul să credem, că te­
zaurul din Slatina a fost îngropat înainte de urcarea pe tron a
acestui Domn, deci în aceiaş epocă în care a fost îngropat şi cel
din Câmpulung. Prin urmare monetele muntene aflătoare într'insul
nu puteau fi decât de la Vladislav 1 şi Radu 1.
In sfârşit un al cincilea tezaur s'a găsit tot În Oltenia - dar
localitatea nu este cunoscută - şi a fost păstrat multă vreme in
'Cabinetul Numismatic al Academiei Române, fără să fi fost studiat.
L-am cercetat mai de aproape in anul 1913 şi am constatat că
avea 300 monete de argint, dintre cari 277 de la Domnii munteni
VJadislav 1 şi Radu 1; o piesă de la Petru I. al Moldovei; 4
bulgăreşti de la ţarii Alexandru şi Sracimir; şi 6 sârbeşti de la
ţarul Ştefan Duşan. Afară de acestea se mai afla un obol polonez
din veacul al XIV lea 2.
Cum vedem şi acest tezaur este anterior domniei lui Dan I,
<Căci monete de la acest Domn lipsesc cu desăvârşire. In schimb
conţinea, spre deosebire de celelalte, monete sârbeşti de la un ţar
contimporan cu Vtadislav 1 şi anterior lui Radu 1 şi o monetă
polonă contimporană, care trebuie să fi intrat, ca şi a lui Petru I
Muşat, prin relaţiile comerciale cu Moldova. Este deci evident, că
:şi monetele muntene nu pot fi de la alţi Domni cu numele de
Vladislav şi Radu, decât cei din acel timp, adică Vladislav 1. şi
Radu I.
Concluziile imediate, ce rezultă din descrierea tezaurelor în­
şirate mai sus, sunt următoarele:'
Toate aceste tezaure conţin numai monete din veacul al XIV­
lea şi anume din epoca anterioară domniei lui Mircea cel Bătrân
{1386), căci nici o monetă de la acest Domn nu s'a găsit într'însele.
1 Moisil, Monete şi tezeure in Buletinul S. N. R XI. p. 26. Ci. dr. G.
Severeanu, Monetele lui Radu 1 Basarab în acel aş Buletin XVI. p. 113.
2 Moisil, Monete şi tezaure în Buletinul S. N. R. XII. p. 43. Toate cele
trei tezaure din urmă se aflau până la 1916. in cea mai mare parte, În Ca­
binetul Numismatic al Academiei Române. De aceea pentru conţinutul lor
să se consulte şi Creşterea colecţiitor Acad. Rom. Cab. Numisnt, anii
;f913-1915.
[122]
122
CONSTANTIN MOISIL
De altă parte lipsesc monete de la Domnii anteriori lui Vla­
dislav 1 (1365), deşi s'au găsit piese de la suverani străini con­
timporani cu Basarab cel Mare şi cu Nicolae Alexandru Basarab,
premergătorii lui Vladislav 1.
Prin urmare dacă vreunul din aceşti premergători ar fi bătut
manete proprii, ele nu puteau să lipsească măcar din unul din
tezaurele descrise.
Iar fiindcă astfel de manete lipsesc cu totul, deducţia logică
şi naturală este, că predecesorii lui Vladislav 1 n'au bătut monete,
şi că primele monete ale Ţării-Româneşti s'au bătut în timpul
acestui Domn.
Deci VJadislav 1 Basarab trebuie considerat cu drept cuvânt
întemeietorul monetăriei naţionale a Ţării-Româneşti.
3. Organizarea m�netăI'iei.
Nici cu privire la organizarea rnonetăriei Ţării-Româneşti nu
avem informaţii documentare din veacul al XIV lea, iar în veacu-
I rile următoare de asemenea ştirile despre activitatea monetară,
despre dispoziţiile administrative cu privire la baterea şi circulaţia
monetelor sunt atât de reduse, încât nu ne putem face o ideie
clară şi cornplectă despre modul cum funcţiona această instituţie.
Oare cari date putem scoate numai din cele câteva porunci dom­
neşti din veacurile al XV-lea şi XVI-lea privitoare la oprirea exportului'
argintului şi a importului de bani răi, la pedepsele pentru falşifi­
catorii de bani, etc. J; cum şi din privilegiile vamale acordate de
către Domnii români negustorilor din ţările vecine 2. De altă parte
studiul mai aprofundat al monumentelor monetare ne dă şi el
anumite indicaţii, dar natural şi acestea destul de reduse.
După cum rezultă din documentele veacului al XV-lea nu­
mele oficial al monetăriei era luiraghie sau hereghie, cuvânt de
origină greacă trecut la noi prin intermediul cărturarilor slavi 3.
Această numire s'a menţinut in terminologia oficială până târziu
către sfârşitul veacului al XVI-Ie,a, când o găsim chiar În legenda
1 Bogdan o. c. p. 6, 8, 21, 32,38, \56, 60, 75. Cî. şi Decan o. c.(Docu­
mente) p. 517 urm.
2. Bogdan o. c .. p, 3, II, 15, 17, 19, 21, 27, 71 ... şi Decan ibid:
a Bogdan, o. c. p. 22 n. 2.
[123]
MONETĂRIA ŢĂRII.ROMÂNEŞTI
123
monetei bătute de Domnul moldovean Ioan Vodă cel Cumplit
(1573) in următoarea formă: rXfpU'if-A\<M-A�Bfll.
Se pare însă că mai târziu acest cuvânt a ieşit din uz sau
În orice caz şi-a schimbat sensul, de oarece cronicarul Miron
Costin, când descrie o monetă de alui Ioan Vodă, nu mai în­
ţelege ce însemnează hereghie, ci dă explicaţia următoare: "Aceia
hereghia litineşte heredetas, adecă strărnoşie'".
De altă parte însă se constată, că termenul s'a introdus şi în
limbagiul popular, căci il găsim pănă astăzi subforma de .here­
ghie" şi "heredie3•
Modul cum se executa baterea monetelor În aceasta hara­
ghie munteană, era de sigur cel. obişnuit În vremea aceea in Europa.
După ce rondelele de metal (argint) erau tăiate şi rotunjite,
se aşeza una câte tina pe o "matrice" sau tipar de oţel pe care
era gravat reversul monetei, apoi se acoperea cu un alt tipar de
oţel - patricea - pe care era gravat aversul monetei, Ţmănd cu
mâna stângă patricea. meşterul bănar (heregar) o lovea puternic
cu un ciocan, până ce tipurile gravate pe tipare se imprirnau
în deajuns în ronde Iă, Dacă nu obţinea un rezultat bun, repeta
operaţiunea până ce moneta apărea complect terminată 4.
Studiind mai de aproape monetele noastre medievale, am
putut constata însă, că pentru unele semne secundare se între­
buinţau şi tipare deosebite, cari se aplicau după ce moneta era
terminată. De asemenea se pare că uneori se intrebuinţau chiar
pentru legende (inscripţii) tipare deosebite 5.
Deşi instalarea unui atelier monetar În evul mediu nu re­
clama instrumente numeroase şi complicate, nici cheltueli prea
mari, totuşi a existat în rândurile numisrnaţilor şi istoricilor noştri
părerea că monetele Domnilor români au Iot bătute în străină­
tate 6. Dar faţă de împrejurările politico-economice din evul me-
1 D. A. Sturdza în Magnum Etpmol. Rom. III cuv. ban, col. 2442.
2 Giurescu Miron Cosfin: De neamul MOldovenilor p. 46. Dealtfel
cronicarii din v. XVI/·lea tntrebuinţează cuvântul nbănărie" (d, e. Nicolae
Costin la Domnia lui Dabija Vodă; ed. Kogălniceanu II p. 4).
3 Drăgan, Hereqhie, in Cronica numisrn. şi arheol. J1I p. 12.
4 Descrierea cea mai bună a acestei operaţiuni o dă Blanchet în Nou­
veau manuel de numismetique du moyen âge. Encyelopedie Roret voi I p. J�
5 Dr. G. Severeanu, Despre monefa lui Radu 1 cu, tipul ceueterului,
în Buletinul Soc. Numism. Rom. XVI (1921) p, 115.
6 Iorga. Istoria Românilor În chipuri şi icoane (ed. Ramuri) p. 261
[124]
124
CONSTANTIN MOISIL
diu şi fată de exsistenţa unei terminologii speciale cu privire la
baterea monetelor în limba noastră (haraghie, heregar, ducatar 1,
etc.), părerea aceasta nu se poate susţine, şi nu încape nici o
îndoială că ele s'au fabricat în interiorul ţării.
. Cu organizarea monetăriel este în strânse legături sistemul
după care s'au bătut monetele Ţării-Româneşti,
Părerea generală ce se deprinde din studiile celor ce s'au
ocupat până acum de această chestiune este, că aceste monete
sunt imitate după cele din ţările vecine. Numismalul ungur L.
Rethy susţinea că atât primele monete ale Ţării-Româneşti, cât
şi lele ale Moldovei, fac parte din sistemul monetar unguresc
şi că însăşi tipurile lor imitează pe cele ale monetelor ungureşti
coritimporane 2. De altă parte eruditul numismat român D. A.
Sturdza era de părere, că şi unele şi celelalte au legătură cu
groşii apuseni 3. .
In adevăr dat fiind că la noi s'au bătut monete mult mai
târziu decât in ţările vecine, n'ar fi de mirare ca ele să imiteze
pe cele din ţările cu cari aveam, în momentul înfiinţării monetă­
riei naţionale, relaţiuni comerciale mai strânse. Căci moneta fiind
in primul rând un instrument comercial, Domnii noştri aveau tot
interesul ca piesele ce le aruncau pe piaţă să lntrunească toate
condiţiile de a înlesni comerţul cu vecinii într'o măsură cât mai
mare. Cum însă legături comerciale cu vecinii au existat cu mult
inainte de a se bate monete româneşti, şi cum bani străini au
circulat în toate cele trei ţări româneşti din timpuri foarte înde­
părtate, era natural ca Vladislav 1 Basarab să fi căutat a pune în
concordanţă monetele sale cu cele străine, cari aveau curs mai
frecvent în ţara în timpul domniei lui.
După cum se ştie in a doua jumătate a veacului al XIV-lea·
Ţara-Românească făcea comerţ mai .întins cu oraşele genoveze
de la gurile Dunării, Chilia şi Vicina ; apoi cu oraşele săseşti din
Transilvania, in special cu Braşovul şi Sibiiul, cari ajunseseră
importante centre comerciale şi industriale; in sfârşit cu ţările
balcanice dela sudul Dunării şi mai ales cu Bulgaria şi
\
\
1 Vechile monete muntene senumlau ducali (v, Priveligiile comerciale
dela Mircea, Radu II. Dan II, (ef. Bogdan o, c. p. 1, 1 t, 15); pentru ducatar
Hurmuzaki, docum. 1. 2' 729. \
2 Cf. Arcneolooiei ErtesitiJ 1887 p, 237 şi 311.
3 Ct, Etl'mol. Magn. Rom. III cuv, ban col. 2429.
[125]
l
!
I
MONET ĂR! A. T ĂRII.ROMÂNEŞTI
125
r
Serbia 1. Deşi în timpul acela comerţul consta mai mult inschimb
în natură, cu toate acestea mai ales de pe la jumătatea veacutui
monetele au început să fie întrebuinţate într'o măsură tot mai
largă.
Comerţul cu oraşele genoveze aducea în ţară bani de atu:
perperi bizantini şi zloţi, aceşti din urmă numiţi uneori "zloţi
tătăreşti"; comerţul cu Saşii şi cu ţările balcanice aducea mai
ales bani de; rgint. De sigur că numărul pieselor de aur ce intrau
în ţară era foarte redus, şi adeseori expresiile "perper" sau "zlot ...
nu Însemnau numai decât monete reale de aur, ci cantităţi anu­
mite de monete de argint. Numai când ,.florenii" ungureşti au
început să fie ernişi în cantităţi mai mari, piesele de aur au în­
ceput să circule şi Ia noi Într'o măsură mai mare.
Vladislav 1 Basarab n'a bătut însă monete de aur, astfel
piesele străine de acest metal nu putură avea nici o influenţă
asupra monetelor sale.
Dintre piesele străine de argint, ce circulau atunci în Ţara­
Românească, cele bulgăreşti şi sârb eşti făceau parte din sistemul
nmatapanilorti veneţieni, cari nu erau decât o varietate a groşilor
apuseni. Cât priveşte rnonetele de argint ungureşti, ele proveniau
mai ales din monetăriile regale din Transilvania (Sibiiu, Cluj şi
Baia mare?) 2 şi erau bătute În conformitate cu dispoziţiile ce le
luase Carol Robert, intre anii 1323-1342, cu privire la Inbună­
tăţirea rnonetei regale ungureşti, care Înainte de urcarea lui pe
tron căzuse cu totul 3. Conform cu aceste dispoziţii dinarii regali
� - vechea monetă de argint - trebuiau să fie bătuţi după mode­
lul dinarilor banali slavoni, deci să aibă greutatea de cea O gre 975 ;.
in acelaş timp se mai introducea G nouă monetă de argint: grosul,
irnitată după greşit Iile Praga 4. Aceste două specii de monete
ungureşti de argint au circulat şi în Ţara-Românească, şi în special
dinarii aveau curs foarte întins.
Prin urmare atunci când Vladislav 1 Basarab a hotărât să
bată monete proprii de argint, trebuia să caute a-le pune în le-
1 Pentru toate acestea v. Iorga, Istoria Comertului l. p. si interesau­
tu1 studiu al lui Otto [ickeli despre comerţul Saşilor din Transilvania ÎI1I
Archiv d-Vereins f. Siebenbiirg. Landeskunde 1920 p. 1 urm,
2 Rupp, o. c. II. p. 164.
a Haman, o. c, p. 403.
4 Homăn l. c.
[126]
!26
CONST ANTJN MOISJL
gătură sau cu sistemul monetar din ţările balcanice, sau cu cel
unguresc obişnuit mai ales în Transilvania, ţară cu care legăturile
comerciale erau mai frecvente.
In lipsă de informaţii documentare,' cari să ne lămurească
asupra sistemului monetar cu care erau în legatură primele mo­
nete muntene, să încercăm a lămuri această problemă cu ajutorul
pieselor ce ni-s'au' păstrat din timpul lui Vladislav 1 Basarab.
Dacă cercetăm mai de aproape rnonetele ,acestui Domn
constatăm, că marea lor majoritate prezintă unul şi acelaş tip, pe
care l-am numit tipul comun muntean. Pe faţă aceste monete au
un scut despicat, în primul cartier fasciat, iar în al doilea plin;
pe revers, un coif în profil având în vârf o acvilă cu capul întors
spre stânga. Lângă ciocul acvilei se află o cruce, care indică în­
ceputul legendei, şi al cărei braţ inferior este adeseori prelungit
:în, jos, încât dă impresia că iese dintre aripele acvilei. (Fig. 1).
Greutatea monetelor de acest tip este foarte variată; cu toate
acestea de regulă nu întrece O gr. 975, greutatea normală a dina­
rilor ungureşti. Astfel putem considera rnonetele de acest tip ca
având raporturi cu sistemul dinarilor ungureşti.
Cu toate aceste trebuie să ţinem seamă că foarte multe piese
din acestea au greutăţi mult inferioare pondului normal, ajungând
.abia la O gr. 63 sau chiar O gr. 59 J. In acelaş timp ele se gru­
pează intr'o multime de serii, ceea ce probează că fac parte din
emisiuni diferite.
Aceste două fenomene se întâlnesc şi in monetăriile medie­
vale din alte ţări şi se datoresc următoarelor obiceiuri. Mai întâiu
in evul mediu greutatea individuală a fiecărei piese nu conta pen­
tru determinarea sistemului din care făcea parte, căci nu se puteau
fabrica, cu mijloacele tehnice de cari dispuneau atunci atelierele
monetare, piese perfect identice ca formă şi greutate. De aceea
nici nu se pretindea monetarilor ca piesele aceluiaş sistem mone­
tar să fie absolut la fel de grele, ci li-se impunea numai ca dintr'o
anumită cantitate de argint să pată un anumit număr de piese.
Astfel, de pildă, Carol Robert \ când a voit să ridice valoarea
-dinarilor regali la valoarea dinari/or banali, a dispus că dintr'o
1 Creşterea calecţiilor Acad. Rom. Cab. Numismatic anii 1911, 19J3,
1914 şi 1915 la capitolul Vladislav 1.
[127]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
127
marca de argint fin să nu se bată mai mult de 2&0 dinari 1. Iată
deci pentru care motiv greutatea monetelor medievale este atât
de variată.
Dar mai există şi o altă cauză care contribuia ca diferenţa
<le greutate a acestor monete să fie variată. Era obiceiul, foarte
mult practicat în toate ţările, de a-se retrage din circulatie la in­
tervale scurte seriile monetare mai vechi spre a-se înlocui cu altele
noi, cari erau inferioare şi ca fineţă a metal ului şi ca greutate.
Astfel se constată la cele mai multe monete medievale o
scădere treptată şi continuă a valorii lor intrinsece şi deci o
depreciere a valorii lor de circulaţie, şi aceasta cu cât seriile
emise sunt mai numeroase.
Ţinând seamă de aceste fenomene caracteristice monetăriei
medievale, ne putem explica motivele pentru cari şi piesele bătute
de Vladislav 1 Basarab sunt atât de diferite ca greutate, deşi au
acelaş tip şi fac parte din acel aş sistem monetar.
Dar pe lângă monetele de tip comun, descrise mai sus, ni-s'au
mai păstrat de la Vladislav 1. Basarab şi altele de un tip cu totul
diferit şi de o greutate superioară. Aceste monete, ce nu cuprind
decât un număr foarte redus de emisiuni, au pe faţă o cruce mare
ale cărei braţe se termină în flori de crin, iar pe revers coiful cu
acvila ca şi la monetele de tipul precedent. (Fig. 2). Greutatea lor
trece totdeauna peste greutatea normală a dinarului unguresc şi
se ridică până la 1 gr. 16.
Prin urmare ele trebuie să facă parte din alt sistem monetar,
căci ori cât de variată ar fi greutatea individuală a pieselor din­
tr'un sistem, ea nu poate trece peste greutatea normală. Iar piesele
.acestea trec cu mult peste greutatea normală a dinarului contimporan.
După cât se pare monetele din această categorie au raport
cu sistemul groşilor şi pot fi considerate ca pătrimi de groşi. In
acest sens ele pot fi considerate ca sub diviziuni ale groşilor
ungureşti şi ca monete asemănătoare ca greutate şi mărime
cu groşii moldoveneşti, bătuţi chiar în timpul acela pentru întâia
oră de către Petru 1 Muşat, precum şi cu monetele de argint
(asprii) bulgăreşti contimporane.
Se înţelege că în lipsa de texte contimporane cari să ne dea
lămuriri asupra sistemului monetar al lui Vladislav 1 Basarab,
1 Homăn 1. c. p. 404.
[128]
128
CONSTANTIN MOISIL
toate concluziile ce am formulat mai sus rămăn slmple ipoteze.
In orice caz însă trebuie să recunoaştem că a căutat să pună
monetele româneşti, ce el le emitea pentru prima oră, în raporturi
de valoare cu monetele străine cari aveau în acel timp cursul cel
mai ridicat în Ţara-Românească.
4. Numele şi tipurile monetelor lui Vladislav 1 Basarab.
Era natural că din momentul În cal e Vladislav 1 a emis
două categorii de monete de argint, acestea să aibă două nume
deosebite. Deşi nici cu privire la această chestiune nu avem nici­
o informaţie contimporană, suntem totuş în drept să credem că
numele primelor monete muntene au fost aceleaşi pe cari le găsim
vre-o treizeci de ani după moattea lui Vladisiav 1, în timpul ne­
potului său de frate Mircea cel Bătrân.
In privilegiul comercial pe care acest din urmă îl dă in anul
1413 negustorilor din Braşov sunt amintite două specii de monete
muntene: ducaţii şi banii 1.
Din textul slav al privilegiului, ca şi din traducerea lui latină
(contirnporană ?), rezultă În mod precis, că acestea două monete
erau deosebite, ducatul fiind unitatea monetară, iar banul o monetă
divizionară.
De altfel şi privilegiile comerciale de Ia urmaşii lui Mircea
cel Bătrân 2, precum şi numeroase documente din veacul al XV lea
arată că ducatul era unitatea monetară în Ţara-Românească şi că
acest nume acoperia şi noţiunea de "monetă în genere".
Astfel. pentru ca să dau câteva exemple, amintesc că ter­
menul "ducat" se întrebuinţează pentru a exprima moneta princi­
pală a Ţării-Româneşti, nu numai în privilegiile lui Mircea cel
Bătrân şi a primilor săi urmaşi, ci şi în cele date de Domni
cari n'au bătut monete proprii 3.
Dealtă parte într'un document dela împăratul Sigismund (1425)
se spune precis că moneta românească se numea ducat: mone­
tam vestram quae in vulgari, wlachali ducat tumcupatur 4.
\
.1 Bogdan o. c. p. 3. Cf. şi Moisil, Considereţiuni asupra monetelar
lui Mircea cel Bătrân in Buletinul, S. N. R. X. (1913).
2 Bogdan o. c. passim.
3 De pildă fn al lui Vlad Dracul din 1437.
4 Docan o. c. p, 520; Iorga, Docum, tiurmuzechi XV, 1 p, 14 (nr. 16),
[129]
MONETĂRIA TĂRlI-ROMÂNEŞTI
129
Vlad Ţepeş în anul 1476, când nu mai exista monetă mun­
teană, spunea Braşovenilor că nu-şi poate plăti soldaţii, căci
"Domnia mea acum n'am ducaţi ca să le plătesc leafă "1.
La răndul său Vlad Călugărul, care de asemenea n'a bătut
monetă proprie, plângându-se că nişte oameni ai săi au fost
jefuiţi la Săcele de florinii ce-i aveau cu ei, zice: "şi a ţinut
astfel calea oamenilor Domniei mele şi le-au luat aceşti ducaţi=',
In sfârşit pentru a arăta şi mai lămurit că ducatul era mo­
neta principală în Ţara-Românească în veacul al XV·lea menţio­
nez că meşterii cari băteau monete purtau pe lângă numele de
"heregari" şi pe acel de " ducatari " 3.
Cât priveşte termenul "ban", din privilegiile comerciale
amintite mai sus rezultă, că reprezintă o monetă divizionară,
Cuvântul "ban" este desigur mai vechiu decât "ducat", căci s'a
introdus încă din timpul când în Bănat şi în Transilvania - şi
apoi şi în Ţara-Românească - au început să circule dinarii banali
slavoni. Atunci el insemna .. moneta banului=-. După ce însă s'au
bătut monete proprii româneşti, având ea unitate ducatul, banul
a devenit identic cu moneta divizionară, mică, şi din redacţiunea
latină a previligiului lui Mircea cel Bătrân se vede că echivala
cu obolul unguresc. Probabil mai târziu, dupăce Domnii munteni
au încetat de a mai bate monete proprii, termenul ducat dispă­
rând, cuvântul ban a devenit echivalent cu "monetă în genere",
păstrându-şi însă în acelaş timp şi semnificarea de monetă mică,
monetă de puţină valoare sau chiar fără valoare.
Să cercetăm acum care dintre tipurile monetare emise de
VladisJav 1 Basarab corespunde notiunii de ducat, şi care
noţiunii ban.
După toate dovezile ce le avem astăzi, monetele de tip co­
mun au fost nu numai sub Vladislav, dar şi sub toţi urmaşii săi.
cari au bătut rnonete, piesele de căpetenie, acelea care au circulat
mai mult, cu un cuvânt moneta curentă în Ţara-Românească.
Ele sunt şi cele mai numeroase în tezaurele descoperite; până
acum; ele prezintă cele mai multe variante şi nesfârşite emisiuni;
1 Bogdan o. c. p. 99.
2 Idem o. c. p, 199. Cf. şi p. 204 şi 254.
3 Ibidem p. 259-60.
4 Moisil, Oriqinee cturăntului ban în Buletinul S. N. R. XV (1920) p,
33; Iorga, lst. Rom. În chipuri şi icoane (ed. Ramuri) p.285.
An. I11st. Na\. [J[.
9
[130]
130
CONSTANTIN MOISIL
tot ele au suferit deprecierile cele mai mari, deprecieri inerente
monetei de bază, monetei curente. Prin urmare monetele de acest
tip nu pot fi considerate în nici ue caz ca monete divizionare,
ca "bani", ci numai ca unităţi monetare, ca "ducaţi". De alt­
fel pe vremea lui Mircea cel Bătrân, când apare pentru prima
oară termenul "ducat", el se aplică după cum vom vedea mai
jos, monetelor de acest tip 1.
Cât priveşte monetele cu cruce, ele formează un tip izolat
în monetăria munteană. Astfel de monete s'au bătut numai în
domnia lui Vladislav 1 Basarab şi a urmaşului său Radu I. După
cum rezultă din studiul exemplarelor ce ni-s'au păstrat, monete de
acest tip s'au bătut puţine şi într'o peri odă de timp relativ scurtă,
iar numărul emisiunilor a fost şi el foarte redus. Dată fiind
greutatea lor superioară nu le putem considera ca ducaţi,
După toate aparenţele aceste monete s'au emis către sfârşitul
domniei lui Vladislav 1 şi la începutul domniei lui Radu 1 în
scop de a-se erei a o rnonetă mai forte decât ducatul, care după
cât se pare începuse să se deprecieze; Cum însă ele nu mai
existau pe timpul lui Mircea, numele lor ne este necunoscut.
Dacă aşa stau lucrurile, se pune a1unci întrebarea: au exis­
sub Vladislav 1 Basarab monete cari purtau numele de bani?
Sau în orice caz ce semnificaţie avea În timpul lui acest cuvânt?
Mai întâiu faptul că în timpul lui Mircea cuvântul "ban"
numea o monetă divizionară nu implică să fj existat astfel de
monete şi sub predceesorii săi. Din potrivă, ţinănd seamă de
descoperirile monetare de până acum, este foarte probabil - ba
chiar sigur - că sub Vladislav I şi Radu 1 n'au existat astfel de
monete. Prin urmare în timpul acestor doi domni cuvântul "ban"
nu reprezintă o monetă divizionară naţională.
Dar până la înfiinţarea monetăriei naţionale acest nume se
dădea dinarilor banali slavoni şi dinarilor regali ungureşti bătuţi
după modelul celor slavoni (banaies regales). Aceste specii de
dinari au fost monetele curente nu numai in Transilvania şi Bănat,
dar şi în Ţara-Românească până la înfiinţarea monetărie i naţionale.
Odată cu emiterea ducaţilor lui Vladislav l Basarab circulaţia
"banalilor" CI. încetat cu totu]" sau în orice caz s'a redus mult
I Ct. şi l'1oisil, Considersţiuni asupra manete/ar lui Mircea cel Bătrân
În Buletinul S. N, R. X (1913),
[131]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
131
in .Ţara-Romănească, dar a continuat in ţările româneşti supuse
Ungariei. Foarte probabil că la Românii din aceste părţi cuvân­
tul "ban" a primit pentru prima oră sensul de monetă mică,
divizionară, prin faptul că faţă de groşii de argint şi faţă de
ilorenii de aur, ducaţii banali şi regall erau in adevăr monete
mărunte. Acest sens al cuvântului "ban" s'a introdus apoi şi la
�omânii de dincoace de munţi, şi când Mircea a emis monete
divizionare proprii, fracţiuni de ale ducatului, în chip natural
li-s'a dat acestora numele de ban.
Dacă acuma cercetăm aceste două expresiuni din punct de
vedere etimologic, constatăm că amândouă sunt împrumutate din
terminologia monetară apuseană şi' n'au putut intra În limba
noastră decât sau prin legăturile comerciale şi culturale cu Tran­
silvania, sau prin cele cu oraşele italiene dela gurile Dunării Şi
Marea Neagră.
"Ban ul" înseamnă la început l' moneta Banului" (Sia voniei)
şi a fost cunoscut mai întâiu de Românii din Ungaria şi Transil­
vania şi dela aceştia a trecut la cei de dincoace de Carpaţi.
.Ducatul" este de origine veneţiană (ducato) şi a insemnat
'la început "moneta duceJui (dogelui)". EI a putut Întra în limba
noastră sau prin legăturile comerciale cu oraşele italiene, legă­
turi cari ne-au dat şi expresia populară de "galbeni venetici",
sau prin legăturile cu Transilvania, unde cuvântul "ducat" era
în evul mediu sinonin cu "florin".
Iată deci noui probe despre influenţa occidentală sub care
s'a format monetăria Ţării- Româneşti.
*
* *
Cât priveşte tipurile de pe monetele lui Vladislav I Basarab,
studiul lor probează şi el aceiaş influenţă occidentală.
In evul mediu era foarte frecvent obiceiul de a-se imita,
adeseori în mod servil, nu numai mărimea şi greutatea monetelor
cari aveau curs mai general, dar şi tipurile lor. Astfel un întreg
număr de oraşe germane au bătut timp îndelungat dinari imitati
-după dinarii din Colonia, reproducând nu numai tipul lor, dar şi
numele oraşului. Cei dintâiu groşi, groşii din Tours, au fost şi ei
imitaţi în veacul al XIV. lea în Ţările de Jos şi în provincile de
la Rin, reproducându-se tipurile lor originale. Groşii din Praga
au fost imitati ca mărime şi greutate de Ungaria, numeroase state
9*
[132]
132
CONSTANTIN MOISIL
germane şi de. Polonl, In sfârşit galbenii florentini au fost copiaţi
exact de regii unguri, de principii germani, apoi în Franţa, în
Spania, în Ţările de Jos şi chiar în Morea, natural, cu anumite
deosebiri.
Ţinând seamă de acest obiceiu n'ar fi fost de mirare că şi
Domnul Ţării-Româneşti, când a bătut primele monete naţionale,
să fi imitat tipurile de pe monetele străine mai obişnuite în ţară.
Acest fapt n'ar fi însemnat de loc, cum credea Rethy, o depen­
dentă politică de ţara a cărei monetă ar fi imitat-o 1, ci pur şi
simplu adoptarea unui uz general.
Dar monetele lui VJadislav 1 Basarab nu imitează tipurile
nici a unora din monetele străine ce au circulat la noi. Bănarul
sau ducatarul său a reuşit să combine nişte tipuri cu totul spe­
ciale, deşi vădit influenţate de monetăria occidentală.
Reprezentările de pe monetele de tip comun sunt de natură
eraldică, Ele reprezintă steme sau mobile eraldice după cum se
obişnuia să se pună şi pe monetele ţărilor cu o organizaţie reu­
dală mai desvoltată.
Scutul de pe faţa acestor monete - scut despicat, în pri­
mul cartier fasciat şi in al doilea plin - nu este alt ceva, după
cum am demonstrat în altă parte», decât blazonul familiei Basara­
bilor. Părerea aceasta a fost confirmată atât de monetele lui Radu
1 Basarab, cu tipul cavalerului, pe cari este reprezentat Domnul
in armură cavalerească şi ţinând în mâna stângă un scut identic 3,
cât şi de recentele descoperiri din necropola domnească de la
Curtea de Argeş, unde nasturii de aur ai Domnului-ctitor erau
îrnpodoblţt cu aceiaş emblernă+.
Există însă o serie de monete de la VJadislav 1 Basarab;
la cari cartierul al doilea al scutului nu este plin, ci ocupat de
o semilună cu colţurile spre stânga. Aceste monete formează o·
serie cu totul a parte, căci au şi reprezentarea de pe faţă întoarsă
1 Rethy, A Doboczky îele olâh eremgviiţtemeny în Arch. Ertesito
1887 p, 311.
2 Moisil, Numismstice şi de�coperirile din Curtea de Argeş, în Cro­
nica Numism. şi arheol, 1. p. 37. ef. şi Monete româneşti inedite sau putin
cunoscute în Analele Acad. Rom. XXXVIII (1915).
3 MoisiI, ibidem şi Monetele lui Radu / Bssersb, în Buletinul Comi­
siunii Mon. Ist. X-XVI p. 127.
4 Drăghiceanu, Curtea domnească din Argeş in Buletinul Comis. Mon ..
lst. X-XVI p. 64, fig. 64 a şi 64 b.
[133]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
133
întreagă spre stânga, iar ca greutate sunt superioare ducaţilor
munteni, căci cântăresc până la 1 gr. 16 piesa 1. (Fig. 3).
Cât priveşte celelalte semne ce însoţesc scutul sau acvila de
pe monetele de tip comun, cum sunt: una sau două globule puse
de asupra scutului, sau o cruce pusă şi ea deasupra scutului, sau
În sfârşit o stea ori o siglă puse înaintea acvilei de pe reversul
monetelor, acestea nu sunt decât simple ornamente sau semne fără
de nici o valoare eraldică.
La rândul ei reprezentarea de pe reversul monetelor de tip
comun, adică coiful aşezat, în profil şi împodobit de o acvilă,
deşi o putem considera ca un fragment din stema Basarabilor,
nu are în forma aceasta nici o semnificare eraldică, ci este un
simplu tip monetar.
De altfel fragmente de blazoane se întâlnesc şi pe mone­
tele străine ca tipuri monetare şi sunt comune in numisrnatica
medievală apuseană.
Fig. 1.
Fig. 2.
Dar monetele de tip comun ale lui Vladislav 1 Basarab pre­
zintă şi o altă particularitate interesantă: legendele lor sunt une­
ori latineşti, alte ori slave.
Legendele latineşti sunt de regulă redactate astfel:
A v. + M LADIZLAI WAIWODE;. Rs + TRANSALPINI (Mo­
neta lui Vladislav voevod al Ţării-Româneşti).
Cel slave au redacţiunea :
A v. + IW Bi\aAICi\aB� B�fB�Aa;, Rs + IW Bi\aAiCi\aB + sau,
Av. + iwau Bi\aTICMtB BNB�Aa; Rs + iwan aaan ori + iwau
iB.\aA 2.
Obiceiul de a-se emite de către acelaş Domn şi monete cu
Iegende latine şi cu legende slave nu-l întălnim în ţările vecine
decât în Serbia, pe câtă vreme în Moldova nu a existat de loc,
I "
1 Moisil, Manete româneşti inedite sau puţin cunoscute p. 61, fig. 2.
2 Pentru diferitele legendeIatineştl şislave de pe tmonetele acestui
DOmn ef. l'1oisil, Creşterea colecţiunilor Academiei Române, anii 1911,
1913, 1914 şi 1915.
[134]
CONSTANTIN MOISIL
Dar este caracteristic în redactarea acestor legende faptul, că
numai cele latineşti conţin, pe lângă numele şi titlul Domnului, şi
numele ţării, pentru care s'au bătut monetele, pe câtă vreme le­
gendele slave nu conţin niciodată numele ţării, ci numai pe at
Domnului. Cărei împrejurări se datoreşte această anomalie, nu pu­
tem preciza În momentul de faţă.
Cât priveşte tipul monetelor cu cruce, el este - după cum
am spus mai sus - un tip cu totul izolat în monetăria Ţării-Ro­
mâneşti şi nu se întălneşte decât sub Vladislav I Basarab şi sub
urmaşul său Radu Basarab. '
Reprezentarea unei cruci mari, care se umple întreg cârnpul
monetei, este foarte obişnuită in evul mediu, deci nu e de mirare'
că o găsim şi pe monetele muntene. In special dinarii bătuţi de
către Banii Slavoniei, groşii din diferite ţări, dinarii şi obo!ii un­
gureşti ai regilor Angevini au pe faţă reprezentarea unei crud
Fig. 3.
mari. Uneori această cruce are două braţe orizontale (cruce pa­
triarhală)," alte ori este o cruce simplă cu braţele egale (cruce
greacă).
Pe monetele lui Vladislav 1 Basarab crucea este cu mult mar
artistic executată, decât pe dinarii sau obolii ungureşti. Braţele e&
sunt egale şi terminate în flori de crin (cruce f1euronată) ceea ce-i dă
o înfăţişare deosebită j pe lângă aceasta în spatiul dintre braţe-o­
in cantoane - se găsesc anumite ornamente: stele cu cinci raze.
cruci mai mici, flori de crin, etc. (Fig. 2).
Reversul acestor monete cu cruce este la fel ca la monetele
de tip comun: un coif în profil având în vârf o acvilă cu capul
intors sp�e stânga.
Legendele lor sunt totdeauna latineşti: + M LADIZLAI W AI­
WODE ... rs + TRANSALPIN 1, etc.
De sigur, nu se poate contesta caracterul vădit occidental
al. tuturor reprezentărilor de pe monetele lui Vladislav Basarab -
1 Cf. Creşterea cotecţiunilor Acad. Rom. 1911-1915
[135]
MONETĂRIA TĂRlI-ROMÂNE�T1
135
În nici o ţară balcanică monetele nu au reprezentări de acest fel­
după cum nu se poate contesta priceperea şi gustul artistic ca
care sunt executate.
Acelaş caracter occidental îl au şi legendele latineşti de pe
monetele lui, cari constituie fală de legendele slave un fenomen
tot atât de interesant, ca şi documentele latineşti ce se redactau
În cancelaria Domnilor munteni alăturea de documentele sIave.
Da altfel acelaş caracter occidental îl prezintă şi pecetea.
domnească a lui Vladislav 1 Basarab, care ni-s'a păstrat într'un
singur exemplar 1. Şi pe ea se observă urmele unei steme după
modelul apusean, iar inscripţia este În aceleaşi caractere la1ineşti
ce le întălnim şi pe monete.
1 Zimmerrnann, Urkundenbuclt zur Oeschichte der Deutschen in Sie­
benbiirqen 1 p 306. Ct, si Bogdan o. c. p. LlV.
[136]
Capitolul II.
lVIometă,ria Ţării-Româneşti sub. Radu 1 Basarab şi Dan 1 Basarab.
1. Tipurile monetare ale lui Radu 1.
Monetăria Ţării-Româneşti întemeiată de Vladislav 1 Basarab
a continuat să funcţioneze şi sub urmaşul său Radu I. Acest fapt
nu-l cunoaştem din izvoarele literare, căci pentru domnia lui Radu
1 însemnări de cronici Rau documente lipsesc cu totul, ci toate
informaţiile ce le avem se datoresc exclusiv monumentelor
monetare. Monetele descoperite în tezaurele descrise în capitolul
1, sunt singurele rămăşiţe culturale sigure din timpul acestui
Domn, şi dacă ele n'ar exista s'ar putea chiar pune la îndoială
realitatea acestei domnii '. Astel cu ajutorul acestor monumente
putem stabili nu numai continuarea activităţii monetare începută
sub Vladislav 1 Basarab, dar în acelaş timp putem să fixăm în
mod definitiv o domnie a cărei existenţă nu se cunoaşte din lipsă
de alte izvoare.
Monete dela Radu 1 Basarab s'au găsit În cele mai multe
tezaure monetare în care erau şi monete dela predecesorul său
Vladislav 1 Basarab şi dela urmaşul său Dan 1.
Cercetându-le mai de aproape constatăm că o mare parte
din ele prezintă aceleaşi tipuri ca şi monetele lui Vladislav. Astfel
sub Radu 1 s'a continuat emiterea ducaţilor de tip comun atât cu
legende slave, cât şi cu legende latineşti. De asemenea s'a con­
tinuat emiterea monetelor cu cruce, cu singura excepţiune că
acestea au numai legende latineşti.
Un amănunt interesant este că pe monetele lui Radu se în­
timpină pentru prima oară titlu'! de mare voevod (BM(H)I\� BOfBoAa).
De asemenea monetele cu legendă latină conţin o explicare con- .
timporană a cuvântului IW, ce se găseşte la începutul titulaturii
Domnilor munteni. Acest 1", este transcris în caracterele latine
IONS, ceea ce însemnează de sigur Iohannes.
1 Iorga, Istoria Românilor, Bucureşti 1920 p. 71.
[137]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMĂNEŞTI
137
Dar afară de aceste două tipuri ni-s'a păstrat dela Radu I
Basarab şi un alt ttp cu totul special, care înfăţişează figura unui
cavaler, îmbrăcat în armură, cu coif pe cap şi ţinând În mâna
dreaptă o lancie, iar în mâna stângă un scut.
Tipul acesta se găseşte pe reversul unui număr mare de
serii monetare dela Radu 1 Basarab, de mărimea şi greutatea
monetelor sale de tip comun. Pe faţă aceste monete au de ase­
menea o reprezentare ce nu se întâlneşte Ia Vladislav 1 Basarab:
o stemă formată dintr'un scut inclinat, timbrat d� un coif îm­
podobit În vârf cu O acvilă, ce ţine capul spre stănga.' (Fig. 6).
Este interesant de constatat că atât scutul pe care îl ţine
în mână cavalerul, cât şi cel din ste mă sunt identice. Este-
Fig. 4.
Fig. 5.
Fig. 6.
acelaş scut ,pe care l-am găsit şi pe monetele de tip comun ale
lui Vladislav 1 Basarab şi pe care l-am considerat drept blazo­
nul familiei Basarabilor.
Monetele lui Radu I Basarab vin să confirme în totul
această părere. In primul rând figura cavalerului nu poate repre­
zenta pe altcineva decât pe însuşi Domnul al.: cărui nume se
află pe monete, deci pe Radu I Basarabj' acest fapt este nu
numai natural şi logic, dar este şi un oblceiir general şi constant
in niirnisrnatica medievală. .
Prin urmare 'scutul eraldicpe care acest cavaler-Domn vll
tine în mână' nu poate reprezenta altceva> decât blazonul lui Ia­
miliar, adică blazonul familiei Basarabilor. Căci rolul blazoanelor
era tocmai de a face să' se poată distingţ.' mai uşor familiile nobile
între ele; blazoaneleeraţi semnele caracteristice, simbolele aces­
tor familii.
[138]
138
CONSTANTIN MOIS\L
De altă parte faptul că un scut absolut identic găsim şi În
stema de pe faţa monetelor de care vorbim, este o probă nouă
şi decizivă că interpretarea de mai sus este conformă cu reali­
tatea. Căci nu se poate pune pe o rnonetă altă stemă decât a
Domnitorului sau a ţării unde s'a bătut. '
De sigur că figura de cavaler de pe monetele lui Radu 1
Basarab nu are de scop să ne prezinte un portret în adevăratul
înţeles al cuvântului, ci numai o figură convenţională, ca şi pe
monetele medievale din celelalte ţări. In orice caz Însă această
figură urmărea să reproducă în linii generale pe Domnitor În
costumul şi atitudinea cu care-i plăcea să se înfăţişeze supuşi­
lor săi şi străinătăţii, Iar această înfăţişare era exact ca a unui
cavaler occidental. De altfel Radu 1 Basarab se pare că avea o
predilecţie pentru costumul cavaleresc, de oarece în acest costum
este înfăţişat şi în portretul ctitoresc din Biserica Domnească
din Curtea de Argeş 1.
O chestiune controversată cu privire la înfăţişarea cavaleru­
lui de pe monetele lui Radu 1 Basarab este dacă poartă coif pe
cap ori este cu capul descoperit.
Toate piesele mai bine conservate ce mi-au trecut prin
mâni, mi-au făcut impresia că figura cavalerului are coif pe cap.
La unele am putut constata foarte lămurit criniera coifului lăsată
pe ceafă, sau viziera ridicată în sus pe frunte 2.
Dar dl Dr. G. Severeanu care posedă un număr însemnat
de piese de acestea din tezaurul găsit la Slatina, este de părere
că ."gravorul a reprezentat pe Domnitor cu capul gol". Şi adaugă
"Pe unele piese grava te mai cu atenţie se poate distinge şi ca­
racterele figurii: tiner, plin la faţă, cu mustaţă, ochii mari, părut
buclat. Capul puţtn tntors spre dreapta, priveşte vârful lanciei pe
care o tine în npropierea corpului, cu mâna dreaptă 3.
De şi această descriere amănunţită pare convingătoare, nu
pot 'înţelege reprezentarea unui cavaler deplin înarmat şi care cu
toate acestea să fie cu capul gol. O parte atât de importanti! a
armurei, cum este coiful, nu putea să lipsească atunci, când
gravorul trebuia să înfăţişeze 'pe Domn În atitudine războinică;
1 Reprodus În Buletinul Comisiunii Monm. Ist. X-XVI. pl. VII
2 Moisil, Manete româneşti inedite sau putin cunoscute p. 71.
3 Dr. Severeanu, Monetele lui Radu 1 Basarab cU tipul ceveietutui
în Buletinul S. N. R. XVI (1921> p. t 16.
[139]
MONET ĂR1A T ĂRII-ROMÂNEŞTI
139
sau În caz când nu i-se punea coiful pe cap trebuia să fie ur-­
deva în apropiere de figura cavaleruJui. Chiar În portretul ca va­
lerului din Biserica Domnească din Curtea de Argeş, unde
Domnul este Înfăţişat În atitudine de rugăciune, deci cu capul
gol şi cu măinele impreunate, armele toate: coiful, scutul şi
lancea se văd [os la picioarele lui 1
Pentru ca să încheiem cu tipurile monetare aie lui Radu 1
Basarab, trebuie să amintesc o serie de rnonete de tip comun,
cari au În legenda de pe faţă numele său. iar in cea de pe re­
V(fS numele unei Vladislav: A v. + iw paA0tiM BNBoAa; rs + IW
B"aAic"aB
După cum am arătat în altă parte 2, baterea acestor monete
nu se poate explica decât sau admiţând o domnie comună a lui
Radu cu un presupus fiu al său Vladislav, sau admiţând o gre­
şală comisă de gravorul tiparului prin Întrebuinţarea unui tipar
din vreme a lui Vladislav I. Dar reversul monetelor de care vor­
bim are în faţa acvilei un semn ce nu se întâlneşte la monetele
lui Vladislav 1: :J (literă sau şarpe?).j Şi atunci ar trebui să pre­
supunem că au existat sub Vladislav I şi monete cu această sigla.
In orice caz În numismatica munteană se cunoaşte o mo­
netă deja Mircea cel Bătrân ce are pe revers numele fiului său
Mihail 3 ; iar În Moldova există monete din domnia comună a
lui lIiaş şi Ştefan, fii lui Alexandru cel Bun, purtând pe o parte
numele unuia, pe celalaltă numele celuilalt 4.
2.11Iouetele lui Dan I.
In tezaurile monetare descrise in capitolul 1 s'au găsit,
alăturea de monete dela VJadislav I Basarab şi Radu 1 Basarab;
un număr foarte redus de piese dela Dan 1 Basarab fiul şi
urmaşul lui Radu.
Domnia lui Dan 1 este ceva mai bine cunoscută decât a
tatălui său Radu 1. Cunoaştem astfel dintr'un docurneut al.regelui
ungar Sigismund 1 că Domnul muntean a făcut o invazie in Ba­
natul Severinului, scurt timp după moartea regelui Ludovic 1 (1382).
1 Cf. portretul din Buletinul Comisiunii Monm. lst, citat mai sus.
2 Moisil, Manete româneşti inea, sau putin cunoscute p. 72.
a Decan o. c. p. 480.
• Sturdza, Etpm, magn.HI cuv. ban (şi tab. B fig. 4).
[140]
140
CONSTANTIN MOI:3IL
spre a susţine probabil pe Ladislau" de Anjou contra lui Si­
gismund 1. Avem apoi dela el un document de danie pentru
mănăstirea Tismana din anul 13852. In sfârşit moartea lui este
relatată - adevărat, În chip cu totul deosebit - de către două
cronici: a lui Chalcondylas şi aşa numita "Cronică bulgărească=s,
Din aceste izvoare rezultă că domnia lui Dan I a fost de
scurtă durată, ajungând abia până pe la anul 1386 •.
Astfel nu este de mirare, că şi rnonetele lui sunt foarte rare.
In tezaurele amintite nu s'au găsit decât 3 bucăţi şi anume in
tezaurul dela Resava (Iugoslavia).
Dar raritatea monetelor lui Dan 1 se datoreşte, probabil, şi
. altei cauze. El a fost in rivalitate cu fratele său mai mic, Mircea,
care l-a şi răsturnat de pe tron. Natural, că dupăce acesta a
ocupat domnia Ţării-Româneşti, a căutat să retragă din circulaţie
toate monetele fratelui său rival, şi astfel nu ni-s'au păstra de­
cât prea puţine. Căci şi descoperirile izolate n'au dat până acum
la iveală decât abia câteva piese dela acest domn 4.
Toate monetele lui Dan 1 sunt de tipul comun muntean şi
au legende slave ; dar atât ca greutate cât şi ca execuţie sunt
inferioare monetelor lui Radu I. Ele au diametrul de 14-15 mm.,
greutatea de 0,42-0,45 gr., iar în ce priveşte execuţia denotă o
lipsă de îndemânare cum. nu se constată la predecesorii săi.
Se înţelege ca acest fapt nu îndreptăţeşte presupunerea că
rnonetele lui Dan ar fi fost bătute numai cu scopul de a-se plăti
solda ostaşilor săi cu prilejul luptelor din Banat, sau pentru alte
trebuinţe urgente. Din potrivă, Dan 1 a continuat activitatea mo­
netară Începută de Vladislav 1 şi urmată de Radu 1; a continuat-o
spre a· pune la dispozitia supuşilor sâi instrumentul comercial
necesar pentru transacţiile lor.
3. Consideraţiuni economice şi culturale.
Primii trei Basarabi, cari au bătut monete, reprezintă o
epocă bine determinată În numismatica Ţării-Româneşti.
. Mai întâi toţi trei au \ păstrat acei aş unitate monetară: du.
caiul,"pe eate J:au bătut c� acelaş tip invariabil.
I Docum. Hurmueeki, 1. 2 p .. 331.
2 Stefulescu •. M-rea Tismana (ed. I) p.29 după Hasdeu, 15t. crlt, p. 127.
3 Cf, mai ales Iorga, Studii şi docum, IV p. IV.
4 In Cabinetul Numismatic al Academiei Române nu erau decât 7
piese dela acest Domn, iar colectiile porticulare au şi mai puţine,
•
[141]
MO�ETĂR(A ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
141
•
�
I
Dar dacă tipul a rămas aceJaş, în schim b greutatea şi mă­
rimea ducaţilor diferă dela un Domn la altul. Sub Vladislav 1
această monetă avea la inceput mărimea de 18-19 mm., in
diametru şi greutate între 0,82-098 gr. Mai târziu, spre sfârşitul
domniei, atât rnărirnaa cât şi greutatea au scăzut puţin. Dar sub
Radu 1 ducaţii au abia 16 rnm., în diametru, iar greutatea lor
variază între 0,55- 0,63 gr., sub Dan 1 ei devin şi mai mici:
diametru! se reduce la 15 mm., uneori chiar la 14 mm., iar
greutatea abia atinge 0,41 gr.1•
O astfel de scădere treptată a valoarei monetei nu trebuie
să ne mire, căci este un fenomen aproape general În evul mediu.
Numai că noi, in starea actuală a cunoştinţelor, nu ne putem da
seamă căror cauze s'a datorit scăderea. Foarte probabil că po­
litica imperialistă a regelei Ludovic 1 al Ungariei a urmărit in
mod conştient deprecierea monetei muntene, după cum de altfel
deprecierea se poate datora şi altor cauze de natură politică sau
economică generală. In orice caz, faotul că toţi cei trei Domni.
munteni au bătut monete, şi încă monete de argint, este o do­
vadă evidentă, că situaţia economică şi culturală a acestei ţării
reclama în mod imperios întrebuinţarea - alăturea de schimbul
în natură - a acestui instrument de schimb care este rnoneta. Şi
numeroasele tipuri şi ,emisiuni din vremea lui Vladislav I şi Radu 1
sunt semnele cele mai vădite, că moneta se întrebuinţa în mod
curent şi că avea un rol important în transacţiile comerciale. Iar
faptul că în tezaure s'au găsit monete muntene amestecate cu
monete de ale ţărilor vecine, confirmă neîndoios puterea lor cir-
culatorie şi rolul lor comercial. '
Aceste tezaure însă ne inforrnează şi asupra relaţiilor co­
merciale ale Ţărti-Romăneşti cu străinătatea. In adevăr marele
număr de monete bulgăreşti găsite în aceste tezaure probează, în
chip evident, strânse le legături comerciale cu ţaratul Vidinului şi
deci întinsul trafic ce se făcea pe linia Argeş-Slatina-Craiova­
Calatat-« Vidin.
Foarte probabil legăturile de rudenie intre primii Basarabi
şi dinastia bulgărească se datoresc acestor relaţii comerciale
atât de importante şi atât de frecvente.
1 Cf. pentru toate acestea Creşterea colecţiunilor Acad. Rom. Cabi­
netul Numismatic 1911. 1913-15 passim,
[142]
142
CONSTBNTIN MOISIL
La rândul lor, monetele moldoveneşti, cari de asemenea s'au
găsit in cele mai multe tezaure, deşi in cantităţi mici, probează
legături comerciale cu aceasta nouă ţară românească, după cum
monetele boeme, ungureşti şi ruseşti din tezaurul din Siret dove­
desc că marele drum comercial nordic avea legături şi cu Ţara­
Rornănească şi că monetele lui Vladislav 1 Basarab circulau ală­
turea de groşii boemi, ungureşti, şi ruso-galiţienl în transacţiile
marilor negustori ce se îndeletniciau cu acest comerţ.
Câtă lumină nouă aruncă studiul acestor tezaure asupra în­
tunecatei epoce a primilor Domni Basarabi şi câte lămuriri ne­
aşteptate ne dă el cu privire la starea economică şi culturală a
Ţării.Româneşti în acel timp!
Dar studiul monetelor acestor Domni prezintă o importanţă
specială şi o valoare nepreţuită pentru cunoaşterea instituţiilor şi
organizării sociale din acel timp Ia noi.
In primul rând acest studiu ne descoperă - după cum am
văzut şi mai sus - că anumite obiceiuri şi instituţii fendale se
incetăţeniseră şi în Ţara-Românească. Tipurile eraldice de pe
monetele lui Vladislav I Basarab constituie prima dovadă despre
aceasta. Frumoasa stemă, compusă după toate regulele eraldicei,
şi aflătoare pe monetele lui Radu l Basarab, cu tipul cavalerului,
complectează dovada. Iar reprezentarea Domnului-cavaler de
pe aceleaşi monete desăvârşeşte proba, arătând în chip evident, că
formele vieţii feudale se înrădăcinaseră în clasa noastră boierească.
De altă parte dacă punem în legătură aceste date, scoase
din studiul monetelor, cu informaţiile ce putem scoate din modul
de organizare al cancelariei domneşti din acel timp (documente
latine, cu peceţi cu inscripţii latine, cu datarea după sistemul
apusean, etc.), ne încredinţăm şi mai mult de intensitatea infuenţei
apusene feodale.
In sfârşit dacă mai adăugăm, că Domnii şi boierii munteni
din acest timp se purtau - cum dovedesc recentele descoperiri
din Curtea de Argeş - după moda apuseană şi se găteau ei şi
soţiile lor cu obiecte de podoabă fabricate În apus, ne dăm şi
mai bine seamă de puterni\:a influenţă culturală occidentală ce
s'a exercitat asupra lor. \
Iar această influenţă nu putea veni. din altă parte decât din
Transilvania, unde nobilimea românească sau de origine româ­
nească se găsia sub stăpânirea ei directă.
[143]
Capitolul III.
Epoca lui Mircea cel Bătrân .
• 1. Speciile monetare.
Dacă pentru studiul monetăriei lui Vladislav 1 şi a primilor
săi urmaşi nu am dispus de alte izvoare, decât însăşi monetele,
in schimb din epoca lui Mircea cel Bătrân ni-s'a păstrat şi un
document de mare importanţă, care ne poate da desluşiri asupra
monetăriei sale. Acest document este privilegiul comercial, sau
mai bine zis vamal, pe care Domnul muntean l-a dat în anul
1413 negustorilor din Braşov'.
Se cunosc, ce e drept, şi alte documente dela Mircea cel
Bătrân, dar ele nu conţin indicaţiuni cu privire la monetele ce
aveau curs în timpul domniei lui.
Alăturea de acest privilegiu avem apoi un număr de tezaure
monetare, dintre cari unele foarte bogate, cari întregesc şi con­
firmă informaţiile ce le scoatem din privilegiu.
Astfel cu ajutorul acestor două categorii de izvoare ne
putem face despre monetăria lui Mircea cel Bătrân şi despre
banii ce circulau în Ţara-Românească pe timpul lui, o ideie mult
mai clară şi mai cornplectă, decât despre a înaintaşilor săi.
Privilegiul acordat de Mircea negustorilor braşoveni s'a
conservat În două redacţiuni : una slavă şi alta latină. Redacţiu­
nea slavă, originală, are data de 6 August 1413; cea latină, care
este numai o copie sau o traducere intercalată într'un privilegiu
al lui Dan II, poartă data de 25 August 14132• Această nepotri­
vire de date provine, probabil din cauză că a trebuit un timp
de câteva zile până s'a putut traduce textul slav în limba latină
şi până s'a putut transcrie şi redacia definitiv În aceactă limbă.
Căci altfel conţinutul ambelor documente este acel aş.
1 Publicat de 1. Bogdan, in Relatiile Ţării-Româneşti cu Brsşouul şi
Ţete-Unqureescă (1905) p. 3.
2 Bogdan l. c. Te xtul latin tot acolo p. 36. Cf. şi Iorga în Docum
-Hurmuzeki XV, 1 p. 8.
[144]
144
CONSTANTiN MOIS;L
In textul slav al documentului sunt indicate, pentru plata
taxelor vamale, următoarele monete : fertunul, prepera, du catul.
şi banul.
Dintre aceste ducatul este desigur moneta proprie a Ţării­
Româneşti, monetă pe care am întâlnit-o sub predecesorii lui
Mircea.
Cât priveşte fertunul (lat. jerto, germ. fieriing sau viertingş
este un termen foarte mult uzitat în evul mediu şi însemnează o
cantitate de argint sau de monete de- argint, de greutatea şi va­
loarea unui sfert de marcă de argint J. Intrebuintat în toate ţările
apusene, acest termen a trecut la noi prin legăturile comerciale,
inca din vremea când şi în ţările noastre şi in cele vecine se
întrebuinţa ca mijloc de schimb argintul brut căntărit (veacul al
XII-XIII). Nu-l găsim insă în alte documente, decât privilegiile
vamale. După cum rezultă din textul latin al privilegiului lui
Mircea, fertunul era egal, pe vremea aceea, cu 24 ducaţi munteni.
Perpera (gr. 01tSp1tSpOV, lat. perperus) fusese în vremile mai
vechi o monetă bizantină de aur, dar pe urmă (v. XIII şi XIV-lea)
ajunsese În comerţul levantin un termen metrologic, care repre­
zinta o anumită cantitate de monete de argint. Valoarea lui vada
dupa diferitele centre comerciale 2, de aceea pe vremea lui Vla­
dislav 1 Basarab găsim într'o scrisoare din Pera expresiunea :
perperis X de Valachia, sau cum am spune astăzi, după cursul
ce-l avea în Ţara-Românească. O dovadă precisă că în veacul
al XIV -Iea perpera .reprezenta nu un ban de aur, ci o anumită
cantitate de bani de argint, o avem într'o diplomă a ţarului sârbesc
Stefan Duşan din anul 1346, unde se spune: ducenta perpera
bonorum grossorum Veneticorum, duodecim pro quolibet perpero
computandorum 3. De aci rezultă că in Serbia pe vreme lui Duşan
o perperă valoarea cât 12 groşi sau matapani veneţieni. In Ţara­
Românească pe timpul lui Mircea o perperă valora 18 ducaţi,
după cum se vede din textul latin al privilegiului său.
Avem şi o dovadă mai târzie, dela noi, că perpera repre­
zenta o cantitate de monete; era un termen colectiv şi nu o mo­
\
1 Bartal, Olosserium cuv, îerto ; Du Cange Lesicon cuv, îerto.
2 Cf. documentele date de dl Brătianu, Vicins, în Bulletin de l' Aca­
demie Roumalne (sect. historique) 1923 j v, şi mai sus p. 114.
3 Rupp, Nummi hunqerici II p. 151.
[145]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
]45
netă de aur propriu zisă. Impăratul Sigismund I scrie Sibienilor
despre Domnul muntean Dan II (1426) că plătia soldaţilor an­
gajaţi pentru paza personală: o perperă pe zi pentru un călăreţ,
şi tot o perperă pentru trei pedestraşi (unus volahus eques pro
suo sal/ario unius diei in una perpelo (sic), ei tres valahi pedites
slmiliter in una oerpele contentarentur)1. Sensul colectiv al cu­
vântului perperă apare şi aci foarte lămurit.
Prin urmare nu poate încăpea nici o îndoială, că fertunul
şi perpera nu sunt monete reale, ci termeni metrologici repre­
zentând anumite cantităţi de monete de argint, adică de ducaţi,
Aceşti ducaţi ai lui Mircea sunt traduşi in textul latin al
privilegiului totdeauna prin cuvântul denarii şi sunt arătaţi a fi
Identici ca valoare cu dinarii ungureşti. Aşa de pildă în textul
slav ai privilegiului taxa prevăzută pentru un "vitar" de Colonia
este 12 ducaţi, În textul latin o aflăm trecută cu 12 denarii;
pentru un butoi de vin se plăteşte după textul slav 6 ducaţi,
după cel latin 6 denari, etc.
Cât priveşte "banii", din privilegiu rezultă lămurit că sunt
monete deosebite de ducaţi şi de o valoare mai mică, Taxele
mici nu se plătesc in ducaţi ci în bani. Astfel un călăreţ, când
trece pe la Bran. dă taxă 3 bani; un pedestraş însă numai 1 ban.
In textul latin cuvântul ban de regulă nu este identificat cu
altă rnonetă ungurească, ci e lăsat tot ban (banum). Astfel de
pildă se plătea după versiunea latină, de equestre unum denarium,
de pedestre unum banum.
Din cele expuse mai sus tragem concluzia că pe vremea
lui Mircea cel Bătrân, se întrebuinţau pentru perceperea taxelor
vamal e două monete: ducaţii şi banii. Ducaţii erau monete mai
mari, de valoarea dinarilor ungureşti; banii erau monete mai
mici divizionare. Când trebuiau să se facă plăţi mai însemnate
se intrebuinţau tot ducaţii de argint - căci monetă indlgenă de
aur nu exista - grupaţi in cantităţi mai mari. Astfel 24 de du­
caţi formau un sfert de marcă, un fertun; iar t 8 ducaţi repre­
zentau valoarea unei perpere.
Rezultă prin urmare că Mircea cel Bătrân a bătut în mo­
netăria lui două feluri de monete: ducaţi şi bani.
1 Decan o. c. p. 6::>.
An. Inst, J'\al. HI.
[146]
146
CONSTANTIN MOISIL
2. Tezaurele monetare.
Concluziile la cari am ajuns studiind privilegiul vamal al lui
Mircea cel Bătrân nu vor putea avea valoare deplină, decât dacă
se vor confirma de către monumentele monetare ce s'au păstrat
dela acest Domn. De aceea vom face apel la tezaurele monetare
despre cari putem spune cu deplină siguranţă, că cuprind monete
dela Mircea şi că au lost îngropate in cursul domniei lui.
Se cunosc până astăzi trei tezaure de acest fel; ele cuprind
pe lângă monete de ale lui Mircea şi monete străine contirnpo­
rane cu el: astfel identificarea pieselor lui Mircea se poate ia ce
cu deplină siguranţă.
Primul tezaur este amintit de L. Rethy într'un studiu asnpra
vechilor monete muntene din colecţia muzeului din Budapesta 1.
După �spusele sale, tezaurul a fost descoperit în Muntenia -­
localitatea nu se cunoaşte - şi conţinea pe lângă monete dela
Fig. 7.
Fig. 9.
Mircea şi nnmeroase piese mărunte deja Sigisrnund 1 al Ungariei,
contimporanul lui Mircea. Tezaurul a fost achiziţionat de Ig.
Doboczky, dela. care a trecut apoi la Muzeul Naţional din
Budapesta.
Monetele lui Mircea din acest tezaur sunt de două feluri:
unele mai mari (diarn, 15 mm.) având pe faţă efigia Domnului,
altele mai mici tără efigie şi anepigrafe.
Monetele cu efigie prezintă două tipuri:
1. Domnul stănd în picioare, cu coroana pe cap şi mantia
domneascu pe umeri, ţine în mâna dreaptă o sabie lată, în stânga
globul cruciger, Pe revers: bustul lui Crist, însoţit de rnonogra­
mele le-Xc. Legendele sunt slave: + 1\\1 Au.va BO sau + IW
Mp7.va B. (Fig. 7).
2. Domnul În picioare, ou coroană şi mantie, ţine in mâna
dreaptă o lancie drept În jos, iar în stânga globul cruciger. Pe
1 Rethy L., A Doboczki- tete otsn eremgpiiitemenp, in ArcheoI. Erte­
sită 1887 p. 313.
[147]
MONET ĂRI A. T ĂRII.ROMÂNEŞT/
147
revers, stema Basarabilor: sunt Înclinat spre dreapta (în primul
'Cartier fasciat, în al doilea plin), timbrat de un coif ornat cu o
acvilă cu capul întors spre stânga. Legendele slave ca mai sus
(Fig. 8).
Monetele mici din acest tezaur reprezentau pe faţă o cruce
ancorată, având în fiecare canton câte o grupă de trei globule; iar
pe revers scutul Basarabilor. Acest scut este timbrat pe colţul stâng
de o acvilă cu capul spre stânga, iar de asupra lui o figură de
3 globule. Monetele acestea sunt fără legende, anepigrafe (Fig. 9).
Dar deşi sunt anepigrafe ele se atribuie cu siguranţă lui Mircea,
căci de o parte s'au găsit într'un tezaur din timpul lui, de altă
parte nu s'a găsit în nici un alt tezaur dela Domni anteriori lui.
Uri al doilea tezaur de monete de ale lui Mircea este
amintit tot de către Rethy 1. EI cuprindea vreo 800 de piese
parte muntene, parte ungureşti, dinari şi oboli dela Sigismund I.
Unele din rnonetele muntene sunt de tipul celor cu efigie din
Fig. 10.
Fig. u,
tezaurul de mai sus, şi anume dinte acelea cari reprezintă pe
Domn ţinând lancea drept În jos, iar pe revers au stema Basa­
rabilor, Altele însă prezintă tipuri noui.
Astfel o parte din ele înfăţişează pe Domn ţinând lancea
'oblic, îndreaptată spre piciorul stâng, dar pe revers au tot stema
Basarabilor. Legendele sunt de asemenea slave (Fig. 10).
O altă parte reprezintă pe Domn ţinând lancea drept în jos,
dar îmbrăcămintea lui este mai simplă decât la tipurile anterioare,
căci îi lipseşte mantia, şi poartă numai o haină scurtă, încheiată
într'un rând de nasturi. Pe revers se află aceiaş stemă a Basarabi­
Ior (Fig. 11).
Legendele monetelor de acest tip prezintă un interes deose­
bit, căci sunt scrise in caractere germane fracturate şi conţin un
nume ce n'a putut fi până acum descifrat: Petru-sJan B, sau Petru­
sI an Bi, sau Petrus-ian B, etc. Rethy a citit în prima parte a
1 Rethy, Adelekok a ha va sa liâldi vajdasag numismetikeiâhoz In
Archeol. Ertesito 189l p. 433.
10*
[148]
CONSTANTIN MOISIL
acestui cuvânt numele Petrus, dar partea finală a rămas până
acum nedesluşită, Identificarea acestui Petrus nu se poate face în
starea actuală a izvoarelor istorice, căci până acum nu se cunoaşte
nici un personagiu cu acest nume, care ar fi putut figura pe mo­
nete în timpul lui Mircea.
Dacă comparăm monetele muntene din acest tezaur cu cele
din tezaurul anterior, ne convingem cu uşurinţă că provin dela
acelaş Mircea, iar monetele lui Sigismund găsite tmpreună cu ele
confirmă În chip neîndoios acest fapt.
Un al treilea tezaur monetar din timpul lui Mircea cel
Bătrân s'a găsit pe dealul Bădila din comuna Nicoliţel (jud. Tulcea)
în anul 1906 şi cuprindea aproape 6000 piese de argint, dintre
cari cea mai mare parte erau muntene, restul dela Petru Muşat
al Moldovei şi dela Ludovic 1 al Ungariei 1.
Monetele muntene din acest tezaur sunt de tipul comun al
ducaţilor lui Vladislav 1, Radu Lşi Dan 1, având unde legende
sI ave, altele latine 2.
In privinţa lecturii legendelor latine de pe aceste monete, am
crezut in 1908, când am publicat pentru întâia oră tezaurul, că
ar conţine numele lui Ivanco Tihornir, amintit de către un docu­
ment dela Carol Robert din 1332 ca tată a lui Basarab cel Mare.
Dar dl N. Docan, care a reuşit să achiziţioneze şi el o parte
din tezaur, a dovedit că numele este al lui Mircea. Căci forme
ca+IWAN MYRCZ, sau + IWAN: DI:MYRCS sau + MYRCI­
ZAE • D : DI conţin cu siguranţă numele Mircea. Cuvântul lWAN
nu este altceva decât transcrierea latină a lui IW, cum de altfel
găsim şi pe monetele lui Radu I pe IONS.
De altfel pe peceţile lui Mircea, cu legende latine, din anii
1390 şi 13913, numele lui este scris În acel aş fel MIRCZAE; iar
în documentele latineşti: Myrcius 4. In pecetea fiului său, Vlad
Dracul, din 1439, numele lui Mircea este transcris MENCZE,
aproape ca şi pe monetele de cari vorbim 5.
1 Publicat mai Întâi de Moisil în Convorbiri Literare XLII (1908) 1 p,
588; cf. şi Creşterea cotecţiunilorv Acad. Rom. 1911 şi 1913.
2 Pentru, numeroasele variante ale legendelor slave şi latine ef. Creş-
terea coleciiunitor Acad. Rom. 1. c\
a Docum, Hurmuzski 1, 2 tab. 1 şi II.
4 lbid J, 2 p. 334.
5 Arhivele Statului, Tismana. Cf. şi Bogdan o. c. p. LVIII.
[149]
MONET ĂRI A T ĂRII-ROMÂNEŞTI
149
Nu poate deci încăpea nici o lndoială, că aceste monete cu
legendă latină sunt, ca şi cele slave, cu cari s'au găsit împreună,
tot de-a Mircea cel Bătrân. Iar monetele lui 'Petru Muşat şi ale
lui Ludovic 1, amestecate cu ele în aceJaş tezaur, confirmă că sunt
ale lui Mircea cel Bătrân.
Dacă studiem mai de aproape tezaurele înşirate mai sus,
constatăm mai întâi, că monetele muntene, găsite într'însele sunt
toale dela un sigur Domn, Mircea cel Bătrân şi nici una dela
vreun predecesor al său. Excepţie face numai tezaurul din Bădtla,
unde s'au găsit câteva piese identice cu ale lui Mircea, dar având
în legende numele unui voevod Vlad, care nu poate fi altul decât
Vlad 1, înlocuitorul vremelnic al lui Mircea între anii 1394-1395.
AI doilea, monetele străine din aceste tezaure nu sunt nici
ele posterioare domniei lui Mircea, ci sau anterioare cu puţin
timp, sau contimporane cu domnia lui.
Rezultă prin urmare, că toate aceste tezaure au fost îngropate
in timpul domniei lui Mircea.
Astfel stând lucrurile, monetele din tezaure trebuie să repre­
zinte speciile monetare ce au fost bătute de către Mircea şi cari
sunt amintite în privilegiul vamal din 1413.
In adevăr tezaurile ne-au descoperit două specii de monete
bătute de Mircea: unele mai mari, de formatul vechilor ducaţi şi
având parte tipul consacrat al acelor ducaţi, parte un tip nou in­
trodus de Mircea; o altă specie sunt monete mai mici, anepigrafe.
Monetele mai mari au diametrul de 14-15 mm., iar greutatea lor
ajunge până la 0,48 gr.; cele mici au diametrul de 11-12 mm.
şi greutatea între 0,19-0,25 gr.
Raportând aceste două specii monetare la cele amintite în
privilegiul vamal din 1413, constatăm cu uşurinţă, că piesele mai
mari sunt ducaţii, cele mai mici »banii" lui Mircea. Piesele mai
mari de amândouă tipurile corespund exact dinariJor ungureşti,
cu cari privilegiul identifică ducaţii lui Mircea; cele mici prezintă
toate caracterele de monete divizionare, cum sunt şi "banii"'
menţionaţi de privilegiu.
După toate aparenţele ducaţii de tip comun ai lui Mircea
sunt mai vechi decât cei cu efigie. Aceasta ar pretinde-o logica
faptelor, căci ei sunt moneta specifică tradiţională a Ţării-Româ­
neşti. Dar avem şi o probă materială că este aşa, căci in tezaurul
din Bădila, compus numai din ducaţi de tipul acesta, ei s'au
[150]
150
CONSTANTIN MOISIL
găsit amestecaţi cu dinari de ai lui Ludovic I al Ungariei, pe
câtă vreme În celelalte tezaure atât ducaţii de acest tip, cât şi cei.
cu efigie erau amestecati cu dinari de ai lui Sigismund 1.
Pentru a termina cu tipurile monetare ale lui Mircea voii
adăuga, că În Cabinetul Numismatic al Academiei Române se
găsia inainte de 1916 un exemplar mic, care reprezinta pe faţă
efigia domnească cu coroană pe cap, mantie pe umeri şi globul
cruciger în mâna stângă, iar :n mâna dreaptă ţinea un buzdugan
rezemat pe umăr. Pe revers se găseşte obişnuita stemă a Basara­
bilor ca şi pe celelal1e monete cu efigie. (Fig. 12),
Fig. 12.
Este neîndoios că şi acest tip monetar face parte din mo­
netărla lui Mircea cel Bătrân, căci legendele slave conţin numele
lui, iar caracterele tehnice sunt aceleaşi ca la restul monetelor
acestui Domn.
3, Consideraţiuni economice şi culturale.
După cum studiul monetelor bătute de cei trei Basarabi ce
au precedat domnia lui Mircea ne-au procurat o sumă de Iărnurirt
preţioase de ordin economic şi cultural, tot asemenea studiu!
monetelor lui Mircea ne desvăluie anumite perspective noui În
aceste domenii.
Faptul că pe lângă ducaţi, cari erau unitatea monetară, s'au
bătut În acest timp şi monete divizionare - bani - este o do­
vadă evidentă, că moneta avea o întrebuinţare generală şi se făcea
uz de ea şi În transacţiile mici. Acest fapt constituie din punct
de vedere comercial un progres foarte mare, chiar dacă acest pro­
gres nu corespunde numai decât unei stări economice infloritoare.
De altfel nici nu este de aşteptat ca În timpul lui Mircea situaţia
economică a Ţării-Româneşti să fi fost prea bună. Numeroasele
războaie cu Turcii, şi desele 'năvăliri ale acestora. au avut, de
sigur, drept rezultat săcătuirea bogăţiilor ţării, Şi poate că acestei:
rele stări economice i-se datoreşte şi scăderea valorii dueaţilor,
cari in timpul lui Mircea sunt inferiori ducaţilor lui Radu I. De
[151]
MONETĂRIA TĂRJl-ROMĂNEŞTI
151
altfel şi dinarii ungureşti contlrnnorani s'au resimţit de starea rea
economică creată în Banat şi în Transilvania de năvălirile turceşti,
şi valoarea lor a scăzut ca şi a ducaţilor munteni. De aceea în
privilegiul lui Mircea aceste două categorii de monete sunt con­
siderate de egală valoare.
Cât priveşte reprezentările de pe monetele lui Mircea, ne
descoperă şi ele anumite stări noui.
Astfel de pildă, efigiile domneşti sunt cu totul caracteristice
pentru a inţelege concepţia ce-şi făcea Mircea şi boierii săi des­
pre puterea şi autoritatea Domnului.
Radu 1 Basarab, tatăl lui Mircea. ţinuse să-se înfăţişeze su­
puşilor săi şi străinătăţii sub forma unui cavaler fendal, îmbrăcat
in armură cavalerească. Mircea însă are cu totul altă concepţie;
el se reprezintă ca un adevărat monarh, cu coroană pe cap, cu
mantie regală pe umeri, cu globul cruci ger în mâna stângă. In
tocmai ca un împărat bizantin sau ca un rege apusean.
Această concepţie se vădeşte şi din alte manifestări, cum
este, de pildă. titlul pompos ce-l întrebuinţează în documentele şi
peceţile sale.
Din efigiile monetare două sunt mai caracteristice din acest
punct de vedere: aceea care-I reprezintă ţinând în mâna dreaptă
o spadă Iată (fig. 13) şi cea unde este înfăţişat ţinând pe umărul
drepr un buzdugan (fig. 12). Şi sabia şi buzduganul sunt sirnbo­
lele speciale ale puterii neţărmurite a Domnului.
Dar însuşi costumul în care este reprezentat Domnul pe
monetele cu efigie transpiră conceptia cea nouă despre puterea
şi autoritatea Domnului. Piesa cea mai importantă a acestui
costum este mantia regală căptuşită cu ermină şi împodobită cu
un guler mare de blană. Această haină grea şi scumpă formează
corolariul coroanei de aur ce împodobeşte capul Domnului şi-i
dă personagiului domnesc înfăţişarea de adevărat suveran.
Dacă cercetăm reprezentările eraldice de pe monetele lui
Mircea, constatăm că sunt aceleaşi ca şi pe monetele predece­
sorilor săi. In special stema Basarabilor este exact la fel ca pe
monetele lui Radu I cu tipul cavalerului. Dovadă că tradiţia
eraldică a continuat să-se menţină.
Dar există o seamă de serii monetare dela Mircea, pe cari
stema aceasta apare întru câtva modificată, căci cartierul al doilea
al scatului in Joc să fie plin, este ocupat de o mobilă eraldlcă:
[152]
152
CONSTANTIN MOISIL
o stea cu 5 raze. Dacă introducerea acestei stele a fost dictată.
in adevăr de motive eraldice, atunci rostul ei a fost să arate că
posesorul stemei aparţine unei ramure laterale a familiei Basara­
bilor. Mircea firnd al doilea fiu al lui Radu 1 Basarab, nu era
moştenitorul direct al acestuia la tronul ţării şi nici la şefia fa­
miliei. Deci când Mircea şi-a format steaua proprie a trebuit să
"sfarme" scutul familiar, introducând in el steuaa, şi aratând prin
aceasta că s'a format o nouă ramură a familiei Basarabllor,
Un interes deosebit prezintă pentru numismatica Ţării-Ro­
mâneşti efigia lui Crist pe reversul unei .serii de monete dela
Mircea cel Bătrân, efigie care nu se întâlneşte la nici un Domn
anterior. De sigur introducerea ei se datoreşte, unei influenţe sud­
dunărene, căci nu numai monetele bizantine, dar şi cele bulgă­
reşti şi sărbeşti au această reprezentare aproape în mod per­
manent.
S'ar patea considera adoptarea acestei efigii sfinte in mo­
netăria munteanâ ca un reflex al relaţiilor strânse dintre Mircea
şi popoarele balcanice cu cari a luptat mână în mână contra
Turcilor. S'ar putea atribui însă şi legăturilor strânse de familie
şi politică dintre Domnul muntean şi impăratul din Constantinopol.
Căci Mircea era fiul unei principese bizantine, CalIinichia,
şi avea şi titlul de "despot" primit deja împăratul bizantin.
In ori ce caz efigia de care vorbim este o manifestare a
influenţei orentale, care începuse încă mai din nainte să câştige
teren in Ţara-Românească. După ce Nicolae Alexandru Basarab
a .încheiat cunoscuta legătură bisericească cu patriarhia din
Constantinopol, fiul său Radu 1 Basarab clădeşte minunata Bi­
serică Domnească din Curtea de Argeş, in cel mai curat stil
bizantin şi împodobită cu picturi admirabile in genul ultimei re­
naşteri a picturii bizantine 1. Urmaşul acestuia Mircea, născut din
căsătoria lui Radu cu o prinţeaază bizantină, este nevoit de pe­
ricolul turc să strângă şi mai mult relaţiile cu popoarele din
Peninsula-Balcanică ameninţate de acelaş pericol şi să primească
şi mai mult influenţa orientală.'
Era natural ca această influenţă să intre in luptă cu influ­
enţa occidentală, care am constatat-o foarte puternică în prima
\
1 Buletinul Comisiunii Monum. Istorice X-XVI este consacrat in cea
mai mare parte acestei biserici,
[153]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
153
epocă a organizării statului muntean. Curentul de influenţă occi­
dental era susţinut nu numai de feudalitatea ardeleană organizată
de-regii angevini ai Ungariei, ci şi de biserica catolică, atât de
puternică În Ţara-Românească pe timpul lui Vladislav 1 Basarab.
Cu cât însă ortodoxismul se întărea aci, susţinut de propaganda
bizantină, şi cu cât Domnii se apropiau mai mult de împăraţii
din Constantinopol, cu atâta slăbea influenta bisericii catolice şi
a feudahtăţii ardelene, care silită de regii unguri să adopte ca­
tollcismuli se desnaţionallza treptat.
In timpul lui Mircea nici nnul din cele două curente nu
câştigase o superioritate remarcabilă şi va depinde de soarta
'luptelor cu Turcii victoria unuia sau a celuilalt. Noi tinem să
accentuăm numai atâta de o camdată, că lupta Între aceste două
nfluenţe se poate urmări şi in monetărla Ţării-Româneşti.
[154]
Capitolul IV.
Decadenţa JUolletării Ţării-Româneşti.
Urmasii lui Mircea cel Bătrân si activitatea lor monetară.
, ,
Luptele lui Mircea cel Bătrân cu Turcii n'au putut împedicâ
stabilirea suzeranităţil sultanului asupra Ţării-Româneşti, dar au
asigurat cel puţin o largă autonomie acestui stat. Una din dove­
zile acestei autonom ii este şi continuarea activităţii monetăriel
muntene.
Nu numai Mircea a bătut monete până la moartea sa, dar
şi urmaşul. său Mihail a urmat cu emiterea de monete. Avem piese
cari au pe faţă numele lui- Mircea, iar pe revers al lui MIhail;
aceasta însemnează că au fost bătute în anii din urmă ai domniei
lui MIrcea, când acesta îşi luase pe fiul său de coregenf1.
Ni-s'au păstrat, de altă parte, serii monetare dela Mircea ş�
deja Mihail, cari sunt cu totul identice şi ca tip şi ca execuţie
şi ca aliaj; ele dovedesc că au fost gravate de acel aş meşter şi
au fost emise imediat una după alta. (Fig. 11).
Dacă analizăm mai de aproape acestei serii monetare dela
Mircea şi Mihail ne surprinde în primul rând calitatea infeqoară
a metalului: aliajul conţine o proporţie atât de mare de aramă.
încât s'ar putea considera mai curând monete de aramă de cât
de argint. De altă parte execuţia tehnică a acestor piese, este cu
totul lipsită de artă. Atât efigia domnească de pe faţa lor, cât şi
stema de pe revers sunt lucrate cu atâta neingnjlre, încât contras­
tează uimitor atât cu monetele şi peceţile lui Mircea, cât şi cu
peceţile lui Mihail. Astfel seriile monetare de care vorbim pot fi
considerate drept primele probe ale decadenţei artei monetare în
Ţara-Românească.
Cu toate acestei sub \ urmaşii lui Mihail se face un revi­
riment în arta monetară şi încep să se bată iarăş piese de calitate
mai bună şi de execuţie ceva mai îngrijită, deşi destul de primitivă.
I Iorga, Ist. Rom. (1920) p.99.
[155]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
155
Astfel sub Radu Il. găsim amintite in privilegiul vamal, ce-I'
acordă in 1421 negustorilor braşoveni. aceleaşi specii monetare
cari erau şi în timpul lui Mircea ducaţii şi banii 1. Iar printre 010-
netele vechi ce ni-s'au păstrat, există piese cu cari le putem iden­
tifica. Unele sunt de tipul ducaţiilor vechi cu legenda + IW
paAvA BOHBOA rtlZ, iar altele de acelaş tip dar anepigraie, La a­
mândouă însă scutul diferă întrucâtva de cel din stema veche a.
Basarabilor, căci cartierul al doilea este fasciat, iar primul este
ocupat de o semilună deasupra unei stele. (Fig. 13). Aceste semne
se mai găsesc şi pe reversul "banilor" lui Radu II, unde sunt
puse de o parfe şi de celalaltă a acvilei.
Fig. 13.
Fig. 14.
Probabil că urmaşul lui Radu II, rivalul său Dan II, a bătut
la începutul domniei aceleaşi specii monetare, căci în privilegiile
şi poruncile vamale ce le dă Braşovenilor În 1422, taxele se
percep parte in ducaţi, parte în bani 2. Dar. in anii următori in­
tervine o schimbare importantă. Dan II, spre a-se putea menţine
in scaun este nevoit să strângă mai tare legăturile de vasalitate
cu suveranul său Sigismund 1, Împăratul Germaniei şi rege al
Ungariei. Ca o consecinţă a acestui raport mai strâns de vasali­
tate, Dan II, nu mai exercită dreptul de a bate monetă ca Domn
autonom, ci ca delegat al suzeranului său.
Această situaţie ne-o descoperă privilegiul vamal acordat de
Dan II, negustorilor braşoveni in 10 Noemvrie 1424. Actul ni-s'a
păstrat în redacţiune slavă şi latină şi cuprinde două pasagii cari
ne lămuresc pe deplin despre atingerea gravă ce a suferit-o suve­
ranitatea Domnului muntean în privinţa dreptului monetar.
In redacţiunea slavă Dan II, dupăce recuooaşte pe Sigismund
ca Dominus. noster naturalis el graciosissimus, adaugă: "tanlam
nobis graciam condonavit quod IlOS in K amera nostra [illerenes,
1 Bogdan o. c. p II.
2 1 bideni p, t 7.
[156]
156
CONSTANTIN MOISIL
vulgariter el parvos denarios faceremus"; iar la sfârşit: .ut iâem
parvi denorii in nostro regna sic ambulant, sicut ibi in Braso el
inregno Hungarie: 1.
In textul slav, după traducerea lui I. Bogdan, se spune;
"Căci s'au îndurat Domnul meu craiul asupra Domniei mele şi
m'a primit drept slugă credincioasă a sa şi mi-a dăruit haraghie
de bani, ca să fie în ţara Domniei mele precum este în ţara lui".
Şi la urmă se adaugă: "Şi acestea le- am Învoit şi întărit pe vre­
mea când mi-a dat Domnul meu craiul haraghie de bani, ca să
se facă în ţara Domniei mele 2".
D n acest document rezultă următoarele:
1. Domnul Muntean, ca vasal al regelui unguresc nu mai POM
sedă dreptul de a bate monetă, ci acest drept i-se acordă de
suzeranul său;
2. Ca o consecinţă a aceste situaţii Dan II trebue să bată
o monetă care să poată circula atât În Ţara- Românească, cât
şi în Transilvania şi Ungaria. Şi într'adevăr, dacă cercetăm tn
ce fel de monete sunt specificate taxele vamale în acest privile­
giu al lui Dan II, constatăm că toate sunt trecute intr'o singură
monetă; "banii", iar ducaţii nu mai sunt amintiţi. lar tn textul
Iatinesc al privilegiului "banii" lui Dan II sunt identificaţi cu dinarii,
3, Privilegiul acesta ne mai arată, că s'a făcut in 1424 Uit
fel de uniune monetară intre Ungaria şi Ţara Românească, uni.
une motivată de sigur de reaua stare economică şi financiară a a­
cestor ţări, cari dela 1420 până la 1424 au fost aproape În per­
manenţă prădate de oştile turceşti.
Se pare însă, că haraghia lui Dan II nu s'a mai înfiinţat,
căci un document dela Sigisrnund I datat din Aprilie 1425-
deci câteva luni după privilegiul lui Dan 11- vorbind de moneta
acestui Domn, o numeşte ducat: monetam vesfram que in vulgari
walachali ducat nuncupatur 3.
De asemenea e foarte probabil, că nici plănuita uniune
monetară cu Ungaria nu s'a putut face, căci în 1426 Dan II pierde
tronul. Când revine peste câţiva ani şi dă un nou privilegiu va­
mal tn Ianuarie 1431, taxele 'vamale sunt prevăzute, ca În pri­
mele sale privilegii, în ducaţi şi bani.
1 Docum. Hurmuzschi XV, t p. 13.
2 Bogdan, o. c, p. 21.
a Docum. Hurmuzaki XV, 1 p, 14 (Nr 16).
[157]
MONETĂRIA TĂRII.ROMÂNEŞTI
157
Dacă intenţia lui Sigismund 1 de a unifica moneta româ­
nească cu cea ungurească, adică de a introduce în Muntenia
dinarii săi, n'a putut fi tradusă în fapt în domniile protejatului
său Dan II, ea s'a realizat măcar in parte de către un alt prote­
jat, Vlad Dracul.
Acesta a fost nevoit să petreacă mai mulţi ani În Tran­
silvania, in calitate de candidat la domnia Ţării-Româneşti pe
care apucase să o ia Alexandru-Aldea (1431-1435). Pentru a
avea o situaţie demnă, Vlad a primit dela Sigismund ca feud
regiunea Transilvaniei dinspre Ţara- Românească cu trecătorile
Branului, Prahovei şi Teleajenului şi cu oraşele Braşov şi Sibiu.
In acest feud i-s'a acordat şi dreptul de a bate monetă şi Vlad a
uzat de acest drept înfinţând o monetărie proprie la Sighişoara 1.
In această monetărie s'au bătut dinari, după modelul dina­
rilor ungureşti, pe cari Vlad nu s'a mulţumit să-i impună în re­
giunea pe care o stăpănea, dar a căutat să-i întroducă şi în
Ţara-Românească, In timpul lui Alexandru-Aldea. După ce Vlad
a devenit Domn, a continuat să bată monete la Sighişoara într-o
ducându-Ie şi in Ţara-Românească. Astfel dinarii ungureşti, cari
şi altfel circulau In Ţara- Rorr ânească din cauza legăturilor co­
merciale cu Transilvania, au fost în tot timpul domniei lui Vlad
Dracul moneta curentă în această ţară.
Cu toate acestea in privilegiul vamal pe care acest Domn
il dă Braşovenilor în 1437 se prevăd pentru taxe tot vechile
monete: ducaţii şi banii. Această anomalie ne-o esplicâ o sumă
de documente din timpul lui Vlad, documente din cari rezultă
că numele generic pentru dinari Efa În Ţara-Românească "duca­
tul "; prin analogie, putem crede, că numele generic pentru rnoneta
divizionară era "banul"2.
Dar afară de dinarii ungureşti circulau în timpul acela in
Ţara-Românească şi "florinii" bătuţi de regii Ungariei, precum
şi "asprU", bătuţi de sultanii turci. Florinii, fiind monete de aur
se întrebuinţau pentru plăţi mari; ei au înlocuit fertunul şi perpera.
Asprii, cari eran de argint, şi încă de argint foarte bun, aveau o
1. Pentru istoricul acestei monetării v, documentele dela Bogdan.
O. c. Nr. 33, 41, 44, 47, 52, şi 215 cele mai multe nedatate. Pe baza lor ma
făcut istoricul acestei monetării în Cronica numismatică şi arheo logică II,
p. 36 urrn,
2 Vezi Cronica numismettcă şi erheoloqică 1. c.
[158]
158
CONST ANTlN MOISIL
valoare superioară dinarilor şi tindeau să-i Înlocuiască pe acestia
in comerţul Ţării-Româneşti, al Transilvaniei şi Banatului.
In timp ce monetele străine intrau tot mai mult in Tara­
Românească, doi Domni de pe la mijlocul veacului al XV-lea
au Încercat, cei din urmă, să mai bată monete naţionale. Aceştia au
fost Basarab Voevod şi Vladislav 11.
Basarab era fiul lui Dan II, anii lui de domnie nu s'au
putut până acum fixa cu preciziune Se ştie numai atâta că a
fost un predecesor apropiat al lui Vladislav II (1447-1456).
Dela el cunoaştem un ducat de argint de tipul ducaţilor lui
Radu II, dar de o execuţie cu totul primitivăi, (Fig. 15).
Vladislav II, un alt fiul al lui Dan II. a bătut şi el ducaţi
de acelaşi tip, dar ei sunt cu mult superiori ca execuţie (Fig. 16)2.
Fig. 15.
Fig. 16.
De sigur. Însă, că aceste încercări n'au reuşit să restabilească
monetăria naţională, şi numărul foarte redus de piese ce ni-s'au
păstrat sunt cea mai bună dovadă despre aceasta. De altfel de­
cadenta treptată a economiei naţionale, provocată de monopoli­
zarea sistematică a intregului comerţ de către Turci, constituia
'Şi dânsa o piedică puternică pentru restabilirea monetăriei muntene.
Dupăcum monetele marilor Basarabi din veacul al XIV-lea
'ne-au furnisat numeroase informaţii economice şi culturale, tot
astfel putem scoate din studiul monetelor emise de Domnii din
'prima jumătate a veacului al XV-lea - urmaşi de mică importanţă
ai marilor Basarabi - o sumă de lămuriri de această natură.
Metalul ordinar din care sunt fabricate monetele acestora
nu probează, numai că situaţia financiară a acestor Domni era
precară, dar ne descoperă şi intenţia lor de a arunca pe piaţă
piese cari considerate după valoarea Jor intrinsecă pot fi privite
ca nişte falsificate oficiale.
1 Publicat de Moisil în Cronica numismstică I p. 1.
2 Sturdza (Etpm cuv. ban) il atribuia lui Vlădu]. lot aşa Docan
'o. c. p. 460.
[159]
MONETĂRIA ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
159
De altă parte lipsa totală de îndemânare artistică, cu care
sunt lucrate aceste monete, probează o decadenţă totală a artei
monetare, corolar natural al decadenţei financiare .
. In sfârşit modul cum sunt reprezentate tipurile monetare in
timpul acestor Domni, trădează puţinul interes ce se dădea eraldicei.
Acest din urmă fapt, care este cu totul în contrazlcere cu
importanţa ce dădeau Domnii din veacul al XIV-lea reprezenta­
rilor eraldice, caracterizează mai bine decât orice spiritul epocei.
A dispărut şi mentalitatea cavalerească din vremea lui Radu
1 Basarab şi strălucirea monarhică din timpul lui Mircea cel Bă­
trân, cari arnândouă utilizau pe o scară foarte întinsă reprezen­
tările eraldice. Urmaşii acestor Domni, hărţuiţi mereu de lupte
civile, ameninţaţi in permanenţă de învazii străine, sărăciţi de lă­
comia turcească, sunt prea mult preocupaţi de soarta lor imediată,
ca să mai poată acorda vre-un înteres formelor vieţii feudale.
De altă parte necesitatea de a-se orientă tot mai mult după
directivele politicei turceşti, i-a obligat să se lase inf.uenţaţi trep­
tat-dreptat de spiritul oriental, pe care-I aduceau in Ţara-Româ­
nească refugiaţii balcanici, negustorii levantini, demnitarii turci, ce
petreceau vremelnic aici.
Astfel clasa conducătoare, boerii şi cărturarii, s'au depărtat
tot mai mult de formele vieţii şi culturii occidentale, cu cari se
obişnuiseră până atunci.
Un spirit nou, cu totul deosebit, începe să stăpânească pe
4a mijlocul veacului al XV-lea viata şi cultura Ţării-Româneşti.
Acest spirit reclamă cât mai puţine manifestări de independenţă,
de autonomie, de libertate.
Din această cauză existenţa unei monetârli naţionale, care
simboliza suveranitatea Domnilor munteni din vremurile mai vechi,
deveni şi ea inutilă. Şi astfel după VJadislav Il, nu se mai bate
rnouetă naţională tn Ţara-Românească. Iar o nouă instituţie de
acest fel nu se va mai înfiinţa decât atunci, când În urma strălucitei
domnii a lui Mihai Viteazul, domnie care a provocat radicale
transformări politice, sociale şi culturale. spiritul deIibertate şi
[ndenpendenţă introdus printr'un nou contact cu civilizaţia apu­
.seană, va stăpâni iarăşi viaţa şi cultura acestei ţări.
[160]
[161]
CONTRIBUŢIUNI LA ISTORIA ROMÂNILOR
ARDELENI IN SEC. XVIII.
DE
'!'EODOlt Y. PĂCÂ'l'IAN.
,
In anul 1744, luna Maiu, Îşi face apariţia printre Românii;
din Banat şi Ardeal, călugărul Yisarion. Nu era Român, ci Sârb
din Bosnia, provincie turcească, de unde a trecut în Slavonia
austriacă, a întrat într'o mănăstire şi s'a călugărit, primind ca,
monah numele de Visarion, în locul numelui de botez, care efa'
Nicolae.
A fost un om cu temeinice pregătiri teologice şi cu vaste
cunoştinţe despre lume şi popoarele din lume, fiindcă umblase
mult, făcuse călătorii lungi, vizitând chiar şi locurile sfinte.
In Banat şi Ardeal a venit cu hârtii de legitimaţie şi reco­
mandare primite dela patriarhul sărbesc de atunci din Carloviţ,
Arseniu Ioanovici Şacabent, care l-a trimis aci cu misiunea de a
împedeca pe Români să mai treacă la unirea bisericească cu
Roma şi a-i îndemna să rămână statornici În credinta veche stră-
moşească, in legea ortodoxă. ..
Cu toate că era un simplu călugăr - dar un călugăr CUi
viaţă cu adevărat ascetică, pentrucă nu mânca de loc cărnuri şi,
lăptării, ci numai poame, crude sau uscate, - primirea pe care
i-au făcut-o Românii bănăţeni şi ardeleni, a fost cel puţin ca 31
unui vlădică, dacă nu chiar ca a unui patriarh. Mulţimi mari de
popor i-au eşit în cale şi l-au primit cu entusiasm în toate satele
prin cari a trecut şi toţi se înbulzeau să sărute mâniJe şi pi­
cioarele acestui "om sfânt".
Drumul şi l-a făcut călugărul apostoleşte, pedestru, din sat
in sat, dela Lipova la Dobra, de aci Ja Deva, apoi la Orăştie,
Mercurea. Sălişte şi Sibiu, unde, la insistentele catolicilor a fost
arestat, ca agita tor periculos, şi după luarea interogatorului, tri­
mis la Viena, sub pază bună, dar aci a fost pus in libertate.
1",. Iust. Naţ .. 111.
11
[162]
"'f62
TEODOR V. PĂCĂTIAN
Vestea sosirei sale o duceau călăreţii în fiecare comună şi astfel
oamenii aveau vreme să se adune întru întîmpinarea lui din toate
satele mai apropiate.
. Serviciu divin nu a celebrat călugărul, În nici una.dln multele
'localităţi prin cari a trecut, probabil din motivul, că nici una din
bisericile acelor comune nu rămăsese ortodoxă, ci toate erau pre­
făcute în biserici 'unite. Vorbiri scurte a ţinut Însă călugărul rnul­
:ţimilor de oameni în fiecare sat prin' care a trecut, în limba sa
maternă, În limba sârbească, dar oameni. cari ştiau sârbeşte, le
tălmăceau poporului imediat În limba românească. Şi ce vorbea
călugărul miilor de creştini români, cari îl aşteptau Îfl toate satele
<ca pe un Mesia ? In puţine cuvinte, pretutindenea, le spunea cam
următoarele:
• -- "Vai vouă păcătoşilor 1 Vai de capul vostru, că v'aţi
vândut sufletele 1 Deslegarea mortilor voştri nu e deslegare, ci
osândă, Parastasele, pomenile, sărindarele, le-aţi făcut înzadar işi
'le-aţi plătit cu totul îndeşărt. la popi nelegiuiţi, la nişte nepopi.
Botezul copiilor vostri e nelegiuit, ca şi inmormântările morţilor
vostri şi ca şi cununiile voastre", şi a. m. d,
După arestare, la interogatorul care îi s'a luat, intrebat fiind,
cine l-a trimis şi ce caută prin aceste ţinuturi, - călugărul Visarion
a răspuns, că e trimisul lui Dumnezeu, şi a venit să vadă şi să
cunoască, dacă e adevărat, că Românii cari locuesc în ţara aceasta,
s'au abătut dela vechea lor credinţă şi dela ritul oriental? Iar
când l-a cercetat în arest episcopul greco-catolic român, Ioan
lnocenţiu Micu Clain şi i;a făcut aspre Înfruntări pentru turburările
pe cari le-a provocat in diecesa sa prin nesocotita propagandă
ortodoxă, călugărul a răspuns: "Nu eu sunt vinovatul, ci cel pă­
cătos eşti tu, şi tu vei avea [să răspunzi la judecata cea mare"
pentru mulţimea de suflete abătute dela credinţa veche 1"
Cronicarii vremilor de atunci fac constatarea, că aceasta
călătorie a călugărului Visarion printre Românii bănăţeni şi arde­
leni a lăsat urme adânci ; că în urma vorbirilor sale, rostite po �
porului, foarte mulţi au părăsit unirea şi s'au reîntors la biserica
străbună; pe scurt: că numitul călugăr a aruncat în Ardeal o
sernânţă, care a încolţitşl a dat roade bogate. Sa ne închipuim
acum ce era, dacă acest călugăr pribeag putea comunica cu po­
porul român in mod nemijlocit, vorbindui tn limba lui!
După cele înşirate, intrebarea care ni se impune este, că
[163]
CONTR1B. LA ISTORIA ROMÂNILOR
163
-oare călugărul Visarion cui a vorbit în satele prin cari a trecut
,in călătoria sa apostolească dela Lipova până la Sibiu, celor de
o credinţă cu el, Românilor ortodxi? Nu; el a vorbit pretutin­
-denea uniţilor, adecă Românilor, cari după formă erau consideraţi
.de uniţi bisericeşte cu Roma, în sufletele lor însă nu erau
uniţi, ci tot ortodoxi, şi cărora le-a fost de ajuns se audă, că
.trece pe la ei un popă de legea cea adevărată românească, pen­
truca să iasă cu mic cu mare intru întîmpinarea călugărului,
d)rimindu-I cu călăreţi, cu aclamări, cu flori, ramuri verzi şi cu
.earbă presărată pe drumul, pe care avea să-şi pună picioarele
obosite, In sufletele Românilor bănăţeni şi ardeleni, nu a avut
deci pe atunci nici o tărie unirea, pentrucă dacă avea, oamenii
i!1U ar fi eşit Întru întârnpinarea unui preot care nu era dintre an
lor, decât numai, poate pentru a-I huidui şi a arunca cu pietre
-după el. Dar Românii uniţi ardeleni au aflat de bine şi de ne­
cesar să demonstreze prin primirea făcută, că ei pe călugărul
Visarion şi pe cei ca şi el îi considără de ai lor în cele biseri­
.ce'şti; iar' nu pe cei impuşi lor cu deasila de cei mai mari.
Putem face deci constatarea, că nu Românii ortodoxi din
-comunele prin cari a trecut călugărul Visarion au primit pe mi­
siZ)narul ortodoxiei cu ramuri şi cu stălpări, cu călăreţi şi cu
alaiu mare, şi nu ei au aşteptat să fie întăriţi in credinţa stră­
rnoşească, de care ei nicicând nu s'au lăpădat, - ci primirea cu
.adevărat princiară i-au făcut călugărului călător pretutindenea
uniţii, adecă acei Români, cari în contra voinţei lor, parte cu
vicleşug, parte cu forţa, au fost declaraţi de trecuţi la unire.
Aceştia au aşteptat dela Visarion, să le arate calea pe care pot
fi împăcaţi earăşi cu Dumnezeu, ertaţi fiind ei pentru greşala fă­
-cută[atunci, când au permis, ca la altarele bisericuţelor lor să
Sîujeâsd�'preoti, cari nu sunt de ai lor. Acestia au sorbit vorbele
călugărului şi de acesti a s'au prins vorbele sale, pentrucă mer­
gând acasă, oamenii s'au pus pretutindenea să facă numai decât
curăţenie mare în biserici: le-au văruit din nou, au spălat cu apă
curată (poate chior sfinţită de preot ortodox) iconostasele, stranele,
.padimentele, uşile şi Iereştile bisericilor, ca nimic "spurcat" să
nu mai rărnână în ele, iar pe unele locuri şi-au bătut preoţii şi
iau scos din biserici.
E evident deci, că la anul 1744, temeliile unirei erau foarte
-slabe, dacă o singură călătorie printre Românii bănăţeni şi arde-
11*
[164]
164
TEODOR V. PĂCĂŢIAN
leni. a unui călugăr pe care ei nici nu-I inţălegeau, a fost d'e'
ajuns, ca unirea să fie ameninţată cu totala prăbuşire, - că cii
aşa ne spune istoriograful unit, fericitul G. Bariţiu, tA ale sale
"Părţi alese din Istoria Ardealului", că prin această ceatrapropa­
gandă a călugărului Visarion : "propaganda catolică, continuată'
peste cincizeci de ani prin iezuiţi, la poporul român a rămas tm
adevăr de ruşire."
Conci uzi unile pe cari le putem scoate din constatăriIe făcute'
până aci, sunt acum următoarele:
că În sufletul poporului român ardelean şi bănăţan nu in­
trase şi nu prinsese rădăcini unirea bisericească cu Roma, încă,
nici la anul 1744, după 44 de ani dela înfăptuirea ei; prin urrnare ;
călugărul Visarion a avut în Banat şi Ardeal o situaţie foarte
uşoară la împlinirea misiunii sale, căci şi-a Îndreptat atacurile în
contra zidurilor unui edificiu clădit pe nisip, care Foarte uşor:
putea să fie răsturnat de tot; deci:
că nu călugărul Visarion a agitat prin Banat şi Ardeal, cii
el a aflat aici un popor de mult agitat, de mult înverşunat până
la culme, pentru nedreptatea ce îi se făcea, de a se considera cu
sila de aparţinător la o biserică, la o credinţă, care nu era a lui;
şi în fine:
că acest popor, agitat şi nemulţumit, s'a folosit de prilejul
binevenit al trecerii călugărului prin satele din Banat şi Ardeal,
pentru a-şi arăta pe faţă sentimentele în ale credinţei, cari erau­
tot cele vechi, după ce el nu a îrnbrăţlşat şi nu a aceptat unirea,
Ştim cum s'a făcut unirea. Au făcut'o vlădicii Teofil şi Atanasie
cu câţiva protopopi şi cu câţiva preoti, la îndemnuri mai înalte,
dar fără turma cuvăntătoare, care a stat departe de unire, atunci
când s'a făcut, şi tot aşa şi la anul 1744, când a primit cu osanale
pe călugărul ortodox Visarion, văzând în el pe adevăratul repre­
zentant al bisericii şi legii, de care se ţinea din moşi strămoşi.
Da, unirea au Iăcut'o câţiva oameni, cu scop politic, dar au
făcut-o oameni, cari nu s'au priceput de loc la politică, şi urma­
rea a fost, că au rămas păcăliţi şi traşi pe sfoară de cei mai:
isteti şi mai rafinaţi decât ei. N\u condamn unirea, din contră, am
recunoscut şi recunosc, că ea şi-a avut şi părţile ei bune şi fo­
lositoare pentru poporul român din Ardeal. Dar trebue constatat
adevărul, că s'a făcut fără învoirea credincioşilor dela sate, cari
au rămas din capul locului, şi apoi multe generaţiuni dearăndul, ..
[165]
CONTRIB, LA ISTORIA ROMÂNILOR
'165
estreini de unire. Dovada, în afară de cele înşirate mai sus, o
'formează şi cele întâmplate în Sălişiea Sibiului, la Rusaliile anu­
lui 1744, când episcopul greco catolic român, Ioan Inocenţiu Micu
-Clain, mersese acolo, ca să celebreze sfânta liturgie, în biserica
-considerată de a 'sa, deci de unită; În care însă, sub întreaga du-
.rată a liturgiei, celebrate de episcop, nu a intrat nici UIZ singur
credincios din sat, dar nici unul, în afară de primarul şi de doi
juraţi comunali, cari din oficiu, la poruncă, trebuiau să fie presenţi.
Prin vicleşug deci, sau cu forţa, prin porunci severe şi prin
pedepse aspre, s'a putut impune ţărănimei române ardelene şi
!bănăţene unirea cu Roma, dar din vreo convingere proprie, din
vreo necesitate sufletească, simţită de ea, nu o Îmbrăţişat-o nici­
odată. Nu, atunci când s'a făcut, nu la anul 1744, când avea o
'vechime de 44 ani, după cum văzurăm din cele arătate mai sus,
-dar nu era îmbrăţişată unirea din partea ţărănirnei noastre nici'
chiar la anul 1783, când avea o vechime de 83 de ani - după
cum vom vedea din documentele, cari urmează mai la vale.
Anume, comandamentul general militar di n Sibiu, a' trimis
guvernului ardelean, la 28 Ianuarie 1783, următoarea. notificare
conflâenţială, pe care o dau în traducerea făcură din originalul
.gerrnan :
- "Va fi încă în memoria înaltului guvern ce fierbere în­
grijitoare a fost susţinută până acum in districtul Haţegului, prin
publicarea preaînaltei patente de tolerantă. Conform raportului re­
gimentului prim valahic din 27 Octomvrie anul trecut, focul acesta
văpăeşte Încă şi acum in spiritele uniţilor din districtul numit, cari
în mare parte se împotrivesc acuma pe faţă să mai participe la
serviciile divine unite, sa- şi boteze copiii prin preoţi uniti şi să-şi
îngroape mortii prin acestia. Aceasta fierbere a isvorlt, după cum
se ştie, din diferitele explicări, cari au fost date, ici-colea, îu
districtul acesta, cuprinsului patentei de toleranţă şi a ameninţat
unirea cu incetarea de a mai fi, nu numai în districtul numit, ci
.şt mai adânc în ţară. Din alipirea poporului valalz la neunire.
(Non-union), şi din experienţele bine examinate, că aceluia în bună
parte ii lipsesc noţiunile serioase religioase, - nu ne putem face
Q altă imaginaţie, decât că, dacă În districtul Haţegului, în care
se publică patenta despre unire, se aduce acum în mod public
la cunoştinţa poporului şi patenta de toleranţă, fierberea' se va
preţace in perfectă tulburare, cu atât mai curând, cu cât în popor
[166]
TEODOR V.PĂCĂŢIAN
DU lipsesc oamenii,cari îşi închipuiesc, sau au fost instruaţi de
altii, că libertatea de a trece după voie 'şi plăcere îndărăt 1(.1}
ueunire,- fiind restrănsă şi interzisă prin patenta de 'Ul1ire,� -acum
nuli se mai dă de loc, - ceeace ar avea de urmare, între altele,
naşterea de excese periculoase din punct de vedere politic.
Mai multe porunci preaînalte, date până acuma, în special'
însăcea din 16 Maiu 1782, urmăreşte scopul de a pune stavilă,
răspândlrii de noţiuni greşite despre patenta' de toleranţă. Aceasta,
unsă nu se va putea ajunge prin publicarea ei acuma în Valea,
lfaţegului, ci din contră, dacă mai ales acuma, 'imediat după pu­
blicareaei, s'ar' aduce la cunoştinţă şi 'pteaînalta resoluţiune,
conform căreia sunt a se lua earăşi declaraţiuni deJa catolici'
despre părăsirea religiunii, - după cum se spune În intirnatuf
consiliului belic aulic din 30 Decernvrie, trimis înaltului guvern şi,
compus în conformitate cu preaînalta resoluţiune din 1 Ianuarie
] 782: s'ar da prilej numai uniţilor, ca să micşoreze autoritatea>
celeilalte (a patentei de unire).
lngrijorările acestea, noi le-am comunicat înaltului guvem
şi in notificările noastre din 14 şi 24 luna curentă, când am avut,
onoare a arăta, că publicarea acuma a preaînaltei patente de to­
leranţă, noi nu aflăm că s'ar face la timp potrivit, ci suntem de
părere, că acestei preaînalte patente îi s'a satisfăcut prin patenta,
de unire, publicată deja, în casul când uniţii din districtul acesta,
cari voiesc să treacă îndărăt la neunire, vor fi supuşi unui exa­
men din partea preoţilor trimişi ca comisari, iar patenta de tole­
ranţă va fj trimisă conducătorilor şi autorităţilor din district, cu'
instrucţiune, că În casurile date, au să se orienteze după ea, ceeace
de altcum stă În consonanţă şi cu amintita patenta prealnaltă
de toleranţă. Vă rugăm să vă daţi in privinţa aceasta binevoitoa­
lea contrapărere",
Vedem din notificarea aceasta oficială, că în chestia credinţei',
la Românii ardeleni situaţia era în anul 1783 aceeaşi, care era
la 1744. Ţinuturi întregi erau stăpânire de o pronunţată aver­
siune faţă de biserica unită, în \ care nu mai vocau să între uniţi.
lntreagă Valea Haţegului, unită.. s'a pus în grevă şi a rupt legă­
turile cu preoţii uniti. Şi fiind că oamenii voeau să treacă toţii
îndărăt la biserica străbună, ceeace ar fi fost o mare primejdie
pentru catolicism, oficialitatea militară din Ardeal face celei civile
propunerea, ca să riu insiste să se publice În districtul Haţegulub
[167]
CONTR!B. LA ISTORIA ROMÂNILOR
161'
patenta. de toleranţă a Impăratului Iosif, ci să rămână lucrurile
la publicarea numai. a patentei de unire, căci altcum primejdia
nu mai poate fiimpedecată şi delăturată : toţi uniţii trec la neunire r
Pentru inţălegerea lucrurilor, trebue să notez, că lmpăratul
Iosif II a dat la 20 Octomvrie 1781 cunoscuta patentă, sau
edict de toleranţă, în care se spunea, că nime nu poate fi silit;
să treacă la unire. şi nici ţinut cu sila În legăturile bisericii unite,
ci cine vrea, poate îmbrăţişa religia ortodoxă, pe care patenta o
declară de religie "tolerată". Patenta aceasta de toleranţă, publi­
cată în regulă, a provocat printre uniţi fierberea de care se
plânge notificarea de sus a oficialităţii militare ardelene. fierbere •.
care a ameninţat unirea "cu încetarea de a mai fi". Dar Impă­
ratul Iosif a dat la 20 August 1782 o nouă patentă, aşa numită
"de unire", în care ia cu o mână aceea ce a dat cu ceealaltă �
restrânge simţitor libertate a de a părăsi unirea. Aşa suna ordinul,
ca cu publicarea acestei patente de unire, să se facă publicarea
de nON şi a patentei de toleranţă; şi în contra acestei dispoziţii
ia posiţie notificarea de sus, ternându-se comandamentul militar
din Sibiiu, că prin publicarea şi a patentei de toleranţă, se mic­
şorează in faţa uniţilor autoritatea celeilalte patente. Textul întreg
al patentei de unire îl vom cunoaşte mai la vale, iar aici vreau
să mai arăt, că sub "examen" să mţălege în notificare şcoala,
de şase săptămâni, la care trebuiau să umble uniţii doritori să.
treacă la ortodoxie, pentru ca să fie instruaţi in cele patru dogme,
cu acceptarea cărora s'a făcut unirea; şi dacă nici în acele şase
săptămâni de şcoală nu întrau in capetele lor dogmele unirii:::
puteau să treacă În dărăt la biserica ortodoxă.
Să continuăm acum firul întrerupt cu explicările date. NU'
numai in Valea Haţegului erau pornite, la anul 1785, spiritele
Românilor uniţi din. Ardeal spre reîntoarcerea în masse la orto­
doxie ci, şi prin alte părţi ale Ardealului. Astfel, în comuna
Copăcel din judeţul Făgăraş, comună militarizată şi curat unită;
soldaţii din comună, cari făceau parte din regimentul prim ro­
mânesc .de graniţă, puşi fiind In rând, ca să fie duşi la biserică,
au declarat unanim comandantului Jor, locotenentului Montag, că
ei nu mai merg la biserica unită.
Celce cunoaşte legile şi disciplinele stricte militate ştie, că
aceasta constituea crima insubordinaţiunii militare, sevârşită în
plină stare de serviciu, şi În anumite casuri, crima aceasta se
[168]
168
TEODOR V. PĂCĂŢ1AN
pedepseşte chiar şi cu moartea. Ştiau şi soldaţii din Copăcel
Iucrul acesta, şi totuşi, mai bucuros şi-au dorit moartea, decât
să mai între într'o biserică pe care nu o recunoşteau de a lor.
'Oameni simpli dela sate, şi câtă virtute la ei, câtă tărie de ca­
racter. Trebue să-i admire omul şi să se inchine curajului pe
care l-au avut, de a-şi pune în joc viaţa pentru credinţă!
Natural, că li s'a făcut proces, dar n-au fost pedepsiti toţi,
cei numai trei conducători ai lor: anume, preotul unit Martin
Grecu, fratele acestuia, soldatul unit, David Grecu şi soldatul
Bucur Ioan Niţă, fost unit şi el, dar atunci de curând trecut în­
dărăt la ortodoxie. Actele procesuale ale acestor trei inculpati, cari
au fost pedepsiţi şi pentru toţi ceialalţi, nu se mai găsesc, pen­
tru a se putea constata din ele exact, cum s'au întâmplat lucru­
rile. Se află lnsă, în arhiva corpului de armată XII austro-ungar,
ajunsă în proprietatea "Asociaţiunii" din Sibiu, sentinţa definitivă
adusă în proces din partea consiliului belic aulic dela Viena, şi
din sentinţa aceasta putem şti ce s'a întâmplat în Copăcel.
Public deci În intregime sentinţa consiliului be1ic aulic dela
Viena, În traducerea făcută din originalul german, care e urma­
toarea:
-"Au sosit aici şi în alăturare se retrimit actele înaintate
<cu raportul din 3 luna trecută şi anul trecut, - împreună cu
sentinţa şi cu aprobarea ei din partea comandei generale, - cu­
prinsă în raportul amintit, - despre Jnvestigaţiunea ţinută la
regimentul 1 valah de infanterie, În contra preotului, acum de­
gradat, Martin Grecu, a fratelui acestuia, gtăniţerul unit David
Grecu, şi a grăniţerului neunit Bucur Iuon Niţă, pentru aţâţare şi
tndemnarea poporului la neunire (Ne-Union).
Circularele preaînalte, şi În special cele din 16 şi din 31
Ianuarie 1782, date În privinţa toleranţei creştineşti în general,
'opresc categoric orice îmbulzire, făcută cu vorba, sau cu fapta,
orice turburare sau capacitare, pentru 1recerea deja o religie la
alta, şi stabilesc măsurile cari sunt de luat, deoparte la de­
claraţiile iăcute de persoane singuratice, sau de comunităţi întregi,
pentru trecerea la o religie tolerată, de altă parte În contra tur­
burătorilor, cari procedează co\ntrar acestor norme.
Din actele de investigare, retrîmise acuma, nu se prea vede
cum s'a' purtat în chestia aceasta comandantul de steţiune şi de
companie, şi în general regimentul, �j ce măsuri ulterioare au
[169]
CONTRIB. LA ISTORIA ROMÂNILOR
169
.. ';fost luate. E adevărat, că ce priveşte purtarea in casurile speci­
ale şi procedura lui David Grecu din ca sul de faţă, la parada
din biserica din Copăcel, - comandantul staţi unii, locotenentul
Montag, - cum se poate constata din actul de sub litera .A)
{Species Facti),- a explicat soldaţilor pe scurt cuprinsul patentei
de toleranţă şi le-a făcut evident, că aceea ce fac, e o esplicare
iumultuară şi contrară intenţrunilor preainaltei patente de tole­
ranţă; că după ce ei până acuma nu s'au declarat în regulă
pentru trecerea la neunire, - de astădată trebue se meargă tncă
�la biserică (unită); - iar apoi, acela, care nu vrea să mai fie
unit, să se anunţe numai în regulă la el şi din a sa parte nu
are să-i fie făcută nici cea mai mică silă. Dar nu a fost cu dreptul,
,că numitul locotenent a rămas numai pe lângă admonierea pu­
blică pentru aceasta purtare tumultuară, fiindcă prin aceasta s'a
-dat timp şi ocasiune turburătorului liniştei publice şi aţăţătorului
David Grecu, precum şi fratelui acestuia, - cu ceva influenţă in
chestie, - preotului Martin Grecu, ca între timp, dela data de
.27 Maiu a celor intâmplate, până la 17 Iunie, când a urmat
.arestarea Jar, - să-şi poată executa intenţiunile aţâţătoare.
Dacă. locotenentul Montag ar fi arestat imediat după cele
!intâmplate, la 26 Maiu, pe David Grecu, - atât de rău descris
pentru îndărătnicia sa, pentru purtarea sa turburătoare şi aţâţă­
.toare, - f-ar fi trimis apoi la companie, iar aceasta la regiment,
.pentru ulterioară. procedare, - acesta nu ar fi avut ocasiunea
să-şi execute mai departe intenţiunile, în presenţa fratelui său,
:şi să-şi înmulţească aderentii, iar în urma acelei arestări, cele 14
cete (Rotten), cari stăteau gata pentru parada din biserică, ar fi
putut fi conduse în ordine la biserică şi oamenii toţi, Iacănd de­
claratia, că-şi recunosc greşeala de mai nainte, ar fi mers de
bună voie la biserică.
Resoluţiunea preainaltă din 11 Aprilie anul trecut pune, ce
'e drept, cele mai juste bariere tuturor investigaţiunilor criminale,
intămplate până la data aceea, pentru delicte în chestii religionare,
.1n general. Casul lui David Grecu însă, cu purtarea aţăţătoare
-dela parada bisericească din 26 Maiu, e în sine luat, -: fără
-considerare la religie, care aci are rol subordonat, - în urma
lmprejurărilor lngrijitoare, .de o aşa natură, că cu greu poate fi
.acordată o indulgenţă, care dată la timp nepotrivit, ar avea Uf­
mărl şi mai periculoase.
[170]
i70
TEODOR V. PĂCĂŢIAN
Din r cte nu se evidenţieazs, dacă arătarea despre aceasta
s'a făcut imediat, pe loc, cătră comandamentul regirnentului, sau­
apoi a ajuns la comandamentul regimentului abia după ce a fost
compusă a doua .Species Facti" de sub litera B), cu raportul
aftător sub litera L) al comandamentului companiei, căpitanuf
Wrnter. In casul din urmă, are să răspundă comandantul staţiunii,
şi În mod expres comandantul companiei, pentru neglijarea ară.
tărli, in casul prim însă comandamentul regimentului, pentru­
aceea. că nu a luat imediat disposiţiunile corespunzătoare pen­
tru acest cas şi pentru împrejurările create de el, şi comandan­
tului companiei şi al staţiuni! nu i-a dat instrucţli în privinţa,
atitudinei ulterioare, pentruca răul să fie potolit înainte de a,
creşte prea mare, iar urmările sale desastroase să fie evitate.
Comandamentul general are deci să tragă pentru aceasta?
la răspundere regimentul, şi prin acesta pe comandantul staţinnii­
şi al companiei, dând totodată şi pentru viitor îndrumările po­
trivite] pentru o atitudine mai eficace, cerută de împrejurări, şi·
in consonanţă cu preinaltele ord.naţiuni.
De altcum instrucţia marţială s'a făcut, în cele esenţiale,
ce e drept, în toată regula, dar totuşi nu poate să se treacă cu.
vederea faptul, că de ce inculpatii au fost supuşi interogatorului •...
Bucur luon Niţă şi David Grecu abia în 17 şi 18 Octomvrie, iar
.Martin Grecu numai În 20 Octornvrie, când arestarea lor s'a făcut,
conform raportului de sub litera L), În 19 Iunie, fiind atunci es­
cortaf la regiment?
Mai departe, e de dificultat, din punct de vedere formal, că­
]21 instrucţia marţială, fără vreo causă care ar putea fj constatată
din acte, nu au participat asesori în numărul prevăzut de regu­
lament, ci numai 8 persoane, inclusive presidentul şi auditorul r­
şi apoi, că anexele dela actele de instrucţie, aflătoare sub literîle
A) până inclusive R) şi cari se compun În cea mai mare parte
din rapoartele comandanţilor de statiune şi de companie, din,
ascultări de martori, din ceva atestate şi scrisori, - nu sunt
atinse, in ordinea lor, nici În procesul-verbal despre interogatoriu;
nici in votul informativ, şi nue notat nici motivul procurării
\
uneia sau alteia dintre anexe, \ şi astfel lipseşte şi conspectul-
despre întreaga procedură, urmata atât înaintea, cât şi sub decursul,
învestigaţfuntţ.
Şi ÎlI1! fine, martorii, cari au făcut dovada faţă de inculpaţi" ..
[171]
CONTRIB. LA ISTORIA ROMÂNILOR
au fost ascultati sub jurământ, ce e drept, dar nu în faţa judecă­
toriei martiale, ci în fata unei cornisiuni speciale, la locul lor de,
staţionare, şi nu în mod articular (articulatim), cum prevede
stricta procedură judecătorească, şi astfel pentru întărirea fasiu­
nilor lor nici nu au putut fi confrontaţi personal cu inculpaţii..
ceea ce e de dificuItat, atât judecătoriei marţiale, cât în special
auditorului, Dar de astădată rărnână aşa cum s'a întâmplat,
pentruca prin trăgănarea mai lungă a procesului şi prin ţinerea.
şi mai de parte în arest a inculpaţilor, se nu se provoace nemul-:
ţumiri in popor. Dela regiment Însă să se ceară raport despre
motivele trăgănării investlgaţiunii şi despre compunerea jude­
cătoriei marţiale în contrarietate cu regulamentul.
Ce priveşte pedeapsa croită asupra celor trei inculpaţi, .sunt :
a se ţinea în vedere două lucruri:
1. Obiectul cel adevărat al religiunii' şi părăsirea unirii pen-.
iru a trece la neunire (Disunion); şi
2. seducerea şi făptuirile ilegale, îndreptate spre aceasta..
cari duc deadreptul la rebeliune, cari deci sunt crime militare.
Ce priveşte obiectul prim, aici să iveşte casul instruării­
în curs de şase săptămâni, - prevăzută in cele mai noue legi
preaînalte şi indicată şi în părerea comandamentului general, ­
căreia au se fie supuşi, în mod reglementar, nu numai degrada-.
tul popă Martin Grecu şi fratele său David Grecu (cari erau
uniţi !) ci şi Bucur Iuon Niţă (neunit I) - daca cumva acest din
urmă nu e născut şi crescut schismetic, - ceea ce din acte nu­
se vede, - ci e unul dintre aceia, cari acum de curând s'au
declarat, în satul Lisa pentru neunire şi cu care la tot casul nu
s'a făcut încercarea instruării reglementare.
Ce priveşte al doilea obiect, după ce faţă de seducători şi.
aţăţători, acţiunea fiscală de mai nainte şi celelalte asprimi legale
nu au fost abrogate prin cele mai noue ordonanţe preainalte :
trebuie să fie aplicate faţă de inculpaţi pe deplin intenţiunile
acţiunii fiscale, şi aceia, pentru purtarea lor aţâţătoare şi turbu­
rătoare de linişte publică, pentru crimele lor militare, _ au să
fie pedepsiţi conform legii.
Principiul general fiind acela, că pedeapsa trebue să stea
in raport cu gravitatea crimei, cu sensaţia şi scandalul, mai mic
sau mai mare, provocat de ea în public, deci şi cu necesitatea'
creării unui exemplu : consiliul belic aulic nu poate accepta
[172]
TEODOR V. PĂCĂTIAN
părerea comandamentului general, alăturată la actele judecătoriei
marţiale, conform căreia toţi cei trei inculpaţi ar fi să fie pe­
depsiţi cu pedeapsă egală corporală.
E in afară de orice discuţie, că David Grecu, - abstragănd
dela obiectul religiunii, - prin crimele sale militare in contra
serviciului, în contra supunerii militare, în contra subordonării,
.cu caracter aproape de rebeliune, e cel mai greu Impovărat, şi
astfel sentinţa sa, croită conform articolelor din legea marţială,
de a aLerga de şase ori pe stradă, printre 300 de oameni, se
· confirmă şi poate să fie executată.
Ingrijorarea comandamentului general, că o pedepsire publică
va provoca sensaţie printre oameni, se poate delătura prin aceea,
că delictul şi adevărata causă a acestei pedepsiri publice, vine
esprimată în mod clar in sentinţă, şi în sensul circularelor prea­
înalte, date În chestii de toleranţă, se spune oamenilor limpede
la executarea pedepsei, că aceasta la nici un cas nu e croită
.pentru religie, care noţiune va fi înţăleasă cu atât mai uşor, cu
cât satul intreg e şi de altcum convins, că deja precedarea la
· arestarea ambilor Grecu nu s'a făcut pentru reiigiune, ci pentru
nesupunerea şi încăpăţinarea popei Martin, apoi Ipentru purtarea
lui David Grecu, care a făcut sensaţie în public, aşa cum a espus
lucrurile in mod espresiv locotenentul Montag, în "Species Facti"
de sub B) cu ocasiunea trimiterii în arest a acestor doi inculpaţi.
Referitor la fostul popă Martin Grecu, se aprobă sentinta
judecătoriei marţiale, În consonanţă cu aprobarea dată ei din
partea comandamentului general, cu aceea, că el, Martin Grecu,
pe lângă depunerea intâmplată în ordine din oficiul preoţesc, se
· declară odată pentru totdeauna de incapabil de a mai ocupa
postul de popă, şi cu începere din ziua publicării sentinţei, mai
primeşte o JUIlă de .aresi, şi anume, cu patru zile În săptămână
ţinut numai cu apă şi pâne şi în lanţuri.
Pentru casul apoi, când s'ar părea, că acest Martin Grecu,
prin nestatornicia sa şi tirin intenţiunea de a se Iăpăda de unire,
a avut asupra comunei Copăcel influenţa cea mai mare, iar in­
struarea de şase Săptămâni n� f-ar putea face să rernănă la unire,
· ci eL ar persista pe lâneă schismă: rămâne În grija comandamen­
tului general, ca precumpănind Împrejurările, să-I aşeze intr'o
· Îndepărtată comunitate, numai de schismatici, ca să IZU mai poată
· încerca de. nou seducerea uniţilor din Copăcel.
[173]
CONTRIB. LA ISTORIA ROMÂNILOR
173
Ce se atinge acum de pedeapsa dictată de judecătoria
marţială lui Bucur Iuon Niţă, de a alerga de trei ori pe stradă'
printre 300 de oameni, În vederea lmprejurărilor atenuante, cari'
esistă pentru inculpat: menţinânduse arestul lung, pe care l-a
suferit, ea se schimbă În arest de încă o săptămână, făcut în
lanturi.
Şi fiindcă in celelalte cu tot temeiul se poate presupune,
că motivul nestatorniciei În religie, care domneşte În granita de­
acolo,şi în special În Copăcel şi În Lisa, zace în prima linie
În negliiarea instrucţiunii date În ale credintei şi în lipsa de cu­
noaştere a deosebirii adevărate între religiuni: comandamentul
general va stărui, pe căile potrivite, ca clerul de acolo să-şi îm­
plinească datorinţele oficioase.laşa cum se cade şi prin o instruc-.
ţiune convingâtoare în principiile religiunii, să delăture urmările
neştiinţei şi nestatornicia isvorîtă din ea.
Toate acestea se comunică comandamentului general, pen­
tru a aviza despre ele regimentul prim valah şi pentru a lua
disposiţiunile ulterioare, cu acel adaos, că În afară de tnculpaţii
.de mai sus, În actele de investigaţie mai obvin şi alte multe
persoane, cari prin purtarea lor contrară ordinei· şi legii s'au
făcut punibile şi anume, caporalul Achim, soldatul Moguşan, şi
alţii, cari însă nu au fost supuse investigaţiunti şi condamnării.
Se aşteaptă aici raportul, că cu ce se motivează aceasta şi ce
măsuri s'au luat in contra acelor indivizi?
Dela consiliul belic aulic, Viena ta 15�.[anuarje 1783. Hadik:
m. p. De Fărst m. p. Cătră Comandamentul General al Ardealu­
lui în Sibiu".
Sentinţa aceasta, foarte amănunţită În motivarea ei, cât pri­
veşte esenţa lucrului, e atât de elocventă, încât nu are trebuinţă
de nici un comentar. Din ea se vede clar, fără nici o altă expli­
caţie, că şi tn judeţul Făgăraş, şi probabil că în Ardealul întreg
la anul 1783 curentul era puternic pentru trecerea uniţilor îndă­
răt la ortodoxie, tot aşa cum văzurărn din celalalt document,
scos tot din arhiva corpului XII de armată austro-ungar, că era
acest curent În intreaga Valea Haţegului. Şi de astădată nu' mai
umblase nici un călugăr ortodox printre oameni, pentru a-i ca­
pacita să se relntoarcă la sinul bisericii străbune, ci oamenii
din indemnul lor propriu erau decişi se facă acest pas •
. Nici la anul 1783, după 83 de ani trecuţi dela înfăptuirea unirii.
[174]
"174
TEODOR V. PĂCĂŢfAN
'nu era deci consolidată unirea, nu avea temelii şi rădăcini adânci 1
.tn sufletele ţărănirnei noastre, şi câteva generaţii de ale ei au petre- I
-cut aceşti 83 de ani În, continue sbuciurnări dureroase sufleteşti,
.pentru sila care li se făcea, de a fi păstorite sufleteşte de nişte
.preoţi, cari nu erau ai lor.
Aceasta era la anul 1783 situaţia Românilor din Ardeal, din
punct. de vedere bisericesc, şi Impăratul Iosif II, care a arătat
'destulă bună voinţă faţă de biserica ortodoxă română de aici, cu­
.noştea binişor aceasta situaţie, din călătoriile sale prin Ardeal.
.Afară de aceasta, rapoartele oficiale mergeau mereu din Ardeal �
la Viena, despre tot ce se petrecea aici între uniţi şi neuniţi, Şi �
rapoartele acestea nu vor fi fost tocmai favorabile neuniţilor, du- t
păce cumpăna era plecată încă tot spre catolicism la oficialita-
tea ardeleană. In general însă ştia' Impăratul Iosif, că sunt certe
şi frecări între Românii uniţi şi ortodoxi din Ardeal, şi de aceea
,la 20 August 1782 a dat o nouă patentă împărătească, în care
a regulat raporturile dintre cele două biserici, în felul, că Je-a
poruncit, să rărnână fiecare cu credincioşii pe cari îi are, - pro-
.selitlsm să nu mai facă nici una din ele.
Aceasta a fost patenta aşa numită "de unire", despre care
se face amintire în notificarea publicată mai sus; şi după ce nu
ştiu ca ea' se fi fost publicată undeva, o dau în textul ei româ­
nesc de atunci, copiat după originalul tipărit cu litere cirile, in
tipografia seminarului din Blaj, - pe atunci poate că singura ti­
pografie în Ardeal, care era prevăzută cu litere cirile româneşti.
Patenta e următoarea:
- "Numarul 6984. Iosif al Il., din mila lui Dumnezeu, ales
l(m)părat al Râmleanilor, pururea podomnic, Craiul ţărilor nem­
ţeşti, ungureşti şi al Bohemiei, iproci. Arhipovăţuitoriul Austriei,
povăţuitoriul Burgundiei şi a Lotaringiei, mare princip Ardealului,
şi şpanul Săcuilor, iproci,
Facem ştiinţare prin rândul acestora tuturor, cărora se cu­
vine a şti, pre cum fiind că Noi de atunci încă dintru inceputul
-Ocârrnuirii Noastre, intre ceale lalte Griji a Crăeştii Datoriei
Noastre, neam fi întors Părinţeasca Noastră nevoinţă şi spre aceea,
ca Pacea şi Liniştea cea din lăuntru a iubitului Nostru Marelui
Principat al Ardealului tot mai mult să se întărească, urmând Pil­
delor celor prea mărite a ceii de prea mărită pomenire, Ipărăteasii
şi Crăiasii Mariei Tereziei, Maicii Noastre ceii Prea dorite, Carea
1
[175]
CONTRIB. LA ISTORIA ROMÂN!LOR
1'15
<după ce răsărise Între Norodul Românesc cu numele legii trnpă­
-rechierile şi turburările, - folositoare mijlociri, după cum era Vre­
"mile acelea, poruncise prin Patenşul cel din anul 171 1 Martie 21, _.
spentru intoarcerea Păcii şi liniştii din lăuntru a mai sus numitu­
-lui Marelui Nostru Prlnţipat, ca intărâtărtle dejghinărilor şi su­
meţiile celor dintre sine, ce să sporia Între supuşii Noştri cei de
.Leagea Grecească. uniţt şi neuniţi Români, cu atâta mai adevă­
rat să se tae si Olnirea inimilor Între numiţii mai sus supuşii
Noştri cei de Legea Grecească, spre creşterea fericirii cea sta­
tornică, cu atât mai vârtos să se poată dobândi, am aşezat, ca
prin Patenşul Nostru oare ce Reguli îndreptătoare şi orândueli,
-care să fie despre o parte asemenea ca şi ceale mai de nainte
ce sau fost poruncit În adusul mai sus Patenşul cel din anul 1771.
'Eară despre o parte altele după cum sau schimbat vremile de
.atunci încoace, În lucrul legii să Ii se pue deiznov ca o lege nc-
mişcată şi în tot locul unde ar lăcui Uniţi şi neuniţi, la inţălesul
fiete cărora În limba lor să li se vestească.
Veţi şti dar prin Putearea acestui Patenş a Nostru, toţi şi
fiete carii Supuşi ai Noştri Români de Legea Grecească, şi cei
Uniţi şi cei neuniţi, cumcă Preanalta Voea Noastră aceasta easte:
1. Ca ne uniţii cu tot deadinsul să se contenească -de toate
(hulele, vorbele şi scrisorile, care ar veni spre Iăpădarea şi scă­
.derea sau stricarea Sfintei Uniri, ca aceii ce easte primită în le­
gea Patriei, şi carea ar putea naşte ură în inimile altora înpo­
triva aceiaşi Sfinte Uniri, toate ceale ce sânt a legii sale slobod
şi fără hotărîrea locurilor cu adevărat, dar întru linişte să şile
.facă, pe Uniţi nici intru ascuns, nici de fată ai desmânta dela
Unire să IlU cuteze, nici Preoţilor lor, carii afară trimişi fiind un­
-deva, Unirea cu pace sar învăţa, nici o tmpedecare să nu le a­
. ducă; cu un cuvânt, în tot chipul să se ferească, ca Uniţilor Ilie
.o pagubă sau scârbă să nule facă.
Aşişderea Uniţii, şi Preoţii şi Mireanii, să ştie, curncă Prea-
nalt Cugetul Nostru tocma nu easte, ca ne uniţii cu tăria, cu frica
. şi cu mijlociri' sililoare să se sminiească intru ţinerea Legii sale,
ci încă voim şi poruncim tare, ca aceaeaş Pace şi inţăleagere să
.aibă la olaltă cu ne uniţii, carea Toleranţia sau Suferi rea şi dra­
gostea cea Creşinească o pofteaşte, şi pre dănşii cu cuvinte, cu
fapte sau cu scrisori, pentru Leage ai necăji, ai huli, sau tntr­
-amintrea măcar cum ai vătăma, nici de cum să nu îndrăsnească
[176]
176
TEODOR V. PĂCĂŢIAN
2. Ca neuniţii ne smintit să se lase şi să se ţie şi de acu'
nainte întru avearea Bisearicilor, a Căsilor celor de rugă, a case­
lor şi a funduşurilor celor popeşti, care le au acum, tocma de
arfi şi mai puţini cu numărul decât Uniţii învrun loc unde ar lăcui
mestecaţi cu Uniţii. Eară şi ei, pre cei Uniţi din Bisearici, din
Căsile ceale de fugă, din casele şi funduşurile ceale popeşti ai
lipsi, pre Preoţi ai ţipa afară şi ai scoate, supt foarte grea pe­
deapsă să nu Indrăznească.
3. Pre cum prin Prea naltele Orândueli oprit easte peste tot,
ca a nici unii Legi poporeni să îndrăsnească aşi rădica loruşi
Bisearicl şi Căsi de rugă, sau Scoale în puterea sa, aşa şi ne
uniţii şi Uniţii încă de vor avea lipsă undeva de Bisearică sau,
Casă de rugă, datori să fie ase ruga cu cuviinţă despre aceasta
Crăescului Nostru întru acel Mare Prinţipat Gubernium pentru,
slobozenie şi să asculte de Resoluţiile aceluiaşi Gubernium şi de­
a Noastre, care încât să va putea, după cum vor fi vremile, să
vor da; că întramintrea, nu numai Bisearicile care le vor face în
puterea sa, fără dobândita mainainte slobozenie, să vor închide şi
nici o slujbă Durnnezeească nusăva lăsa întrânseJe, ci încă şi in­
cepătorii unii reale rândueli, ca aceştia, după Iealul vinovăţiei lor
foarte greu să vor pedepsi.
4. De nu ar avea ne uniţii învrun loc Bisearică, sau Popă,
slobod leva fi lor asă duce la Bisearicile ceale vecine de Legea
sa, pentru slujba cea Dumnezeească, ba şi pentru cercetarea Bol­
navilor, Botezul Pruncilor, Astrucarea morţilor, - Popi de Leagea
sa din satele ceale vecine a aduce fără nici o împiedecare slo­
bozi vor fi.
S Carii dintre ne uniţi vreau asă popi, aceia nu în vecina
Ţară Românească, sau în Moldova, ci când sar întâmpla să ne­
milostlvim ale numi Episcop, atunci prin acela, ear întâmplânduse
inpotrivă, prin Episcopul care le vom arăta noi să vor popi, însă
la această popie, Crăescul Nostru Gubernium nu-i va slobozi;
intr'alt chip, fără numai de vor fi fiii Pafriei, şi fealul lor slobod
sau de ar fi [obagi, vor arăta cu legiuite mărturii Manumisia
Domnilor celor Pământeşti şi\ harnicia lor la Popie, şi să va şti,
din Informaţia Tăblilor şi a Magistraturilor Locurilor, curncă în
locul în care vreau asă popi, socotind numărul sufletelor, eastă
lipsă asă rândui Popă, şi cum că poporeanii, fără ingreoearea lor­
îl pot ţinea cum să cade.
[177]
CONTRIB. LA ISTORIA ROMÂNILOR
177
6. Pentru cei ce să vor popi în ţinuturile ceale din afară,
să se ţie Prea naltele Orândueli ceale mai dinainte, şi să se
oprească aceia de toate slujbele ceale sufleteşti şi să se aducă
earăşi la statul în care au fost mai nainte. Lângă aceasta, de să
vor afla, că au trecut afară pe cărările ceale oprite, să se pedep­
sească cu pedeapsa cea grea, carea sau poruncit în Patenşurile
ceale ce sau dat afară pentru unii ca aceştia.
7. Ne uniţilor supt grea foarte pedeapsă oprit să le fie, că
pre Amăgitorii cei veniţi din afară, carii cu numele legii scornind
minciuni, turbură Pacea cea din launtru a Patriei şi liniştea, pe
aceştia la sine să nui primească, ci Îndată săi spue Magistratului
Jocului. Că întramintrea carii ar cerca asă pune inpotriva aceştii
apriate Voinţii Noastre, nu numai săvor robi, ci încă după Iealul
întâmplărilor şi a urmărilor ce ar răsări de acolo, şi cu pedeapsă
morţii aseamene săvor pedepsi. Supt aceeaşi pedeapsă:
8. Aceiaşi ne uniţi, ori ce Adunări, sau soboare, care şi mai­
nainte era oprite, aface să nu indrăznească.
9. Pre cum prin ingăduita ne uniţilor Toleranţie sau suferire,
slobodă ţinerea legii sale, şi ertarea pedepselor ce sau fost rânduit
mainainte inpotriva celor ce să lapădă de leage, numai aceasta
am vrut, ca toată sila numai cea pentru credinţă să se strice, ear
nici de cum nu pentru ca eară să se sloboadă frâul ase lăpăda
cum va vrea de leage, fără nici un temeiu tare şi socoteală, numai
după asa plăceare şi după cumul trage patima să indrăznească
asă tăia de leagea cea Unită, aşa milostiveaşte şi tare poruncim.
ca de acum inainte, nimănui să nui fie 'slobod a treace de la
Unire la ne unire, fără numai carii dela Bărbaţii cei Bisericeşti, ce
să vor rândui spre aceea. învăţătura Dogmelor Unirii mainainte o
vor primi întratâta vreame, câtă va fi de ajuns la învăţătură (carea
ao auzi, vor fi datori cei ce scad dela Unire, şi a sta de faţă la
învăţătura acelora, iar nici cum, fără supt grea foarte intra mintrea
cădeare În pedeapsă, pe acei Bărbaţi bisericeşti ai necăji, sau ai
batjocori, să nu îndrăsnească) şi să vor putea pre sine îndrepta
despre aceasta cu mărturii legiuite şi credincioase; nici Popitor
celor ne uniţi, supt grea foarte pedeapsă de vor mearge inpotrivâ
nu leva fi slobod, fără de o mainainte indreptare ca aceea, pre
nici unul dela Unire scăzînd, al primi în ceata sa, cu atâta mai
puţin al cumineca, salt alte Taine a legii sale ai sluji. Apoi În­
câtui despre Amăgitori, carii pre altii dela Unire, sau cu mijlociri
An. Inst. Naţ. 1[[.
12
[178]
117.<3
TeODOR V. PĂCĂ ŢIAN
plăcăcioasă ai amăgi, sau cu dea tăria ar îndrăzni ai sili, - mi­
Iostiveaşte poruncim, ca să se ţie vârtutea legilor şi orânduelilor,
·care până acum sau ţinut. Mai pre urmă:
10. Milostiveaşte aşezăm şi poruncim, ca oricine. va vrea de
.aci nainte a primi Unirea, unul ca acela, cum că are voe a cu­
prinde Unirea, el insuşi cu tapul lui acea voe să şi-o descopere
inaintea 'a doi Asesori, sau Tisturi, sau Nearneşi a Varmeghii, a
Scaunului, sau a Magistratului Jocului, carii a da legiuită mărturie
sunt harnici după legi, şi despre aceasta, prin aceeaşi Asesori,
sau Trsturi, sau Nearneşi, să se deae Parohului celui Unit a Lo­
eului Atestaturn cu iscălitura, sau de nu va şti scrie, cu semnul
rnânii celui ce primeaşte Unirea, întărit.
Voauă drept aceea milostiveşte şi tare poruncim, ca dela
.acestor mai sus poruncite Aşezemânturi, şi a Prea naltelor noastre
iRândueli, [urata ascultare, cu carea sunteţi datori, nici de cum să
nuvă trageţi; ba încă cu puterea şi târia acestui Patenş al Nostru
'Vă poruncim, vă dăm înainte şi aşezăm.
Dat În cetatea Noastă Beciul Austriei, 20 August 1782.
Iosif m. p. (L, S) Griif Carol Pălfi m. p. la porunca chesă­
reştic şi Craeşti Măriri: Alexandru Horvât m p.
Tipăritusau în Blaj, cu tipariul Seminariului".
Dacă comparăm acum cele cuprinse în notificarea de mai
sus a comandamentului militar din Sibiu cu cuprinsul acestei
patente împărăteşti, aşa numită, "de unire", (şi de fapt era patenta
unirii, pentrucă Impăratul Iosif s'a pus în ea în modul cel mai
categoric pe partea "sfinţei uniri"), - vom putea uşor constata
marea deosebire, care există între aceste două documente. In
notificare se spune pe faţă, că uniţii au fost puşi în fierbere prin
patenta de toleranţă, care le permitea să treacă îndărăt la neunire ;
că ei au rupt legăturile duhovniceşti cu preotii uniţi, ei au ame­
ninţat unirea "cu incetarea de a mai fi", şi anume, din "alipire
la neunire". In patentă însă aşa se presintă lucrurile, ca şi cum
nişte "amăgitori" ortodoxi ar provoca toate turburările, dar să
se ferească neuniţii de orice vorbe, cari ar veni "spre lăpădarea,
scăderea, sau stricarea sfintei uniri", şi nime "pe uniţi nici intru
ascuns, nici de faţă ai desmânta dela unire să. nu cuteze", iar pe
"amăgitori" să nu-i primească nime la sine, sub urmarea celei
mai grele pedepse, care e "morţii asemenea", pentrucă in viitor
numai după a sa plăcere, după cum il trage patima, nime nu
mai are voe "a să tăia de legea cea unită".
'!
i
I
i
I
I
\
................ __ ----------r-nR�-
[179]
CONTRlB. LA ISTORIA ROMÂN/LOR·,
179
Ne putem închipui, că ce raooarte au trebuit să meargă la
'Viena dela oficialităţile civile ardelene, pentruca din ele Impăratul
lIosif să-şi poată forma convingerea, că neuniţii sunt cei păcătoşi,
cari turbură liniştea ţării şi că în contra lor trebue să fie luate
măsurile cele mai aspre 1
Natural, că în faţa unor măsuri atât de draconice, în faţa
ameninţăril până şi cu mortea, spiritele s'au liniştit în Ardeal,
mişcarea uniţilor de a trece îndărăt la ortodoxie a fost sufocată,
pacea şi liniştea a fost restabilită între Românii ardeleni, lrnpă­
cându-se încet-încet uniţii cu situaţia şi cu soartea lor.
De atunci şi până astăzi au trecut mulţi :ani. Multe gene­
raţii de credincioşi s'au perindat la ambele biserici, unită şi ne-
meunită, dar în cursul acestui lung şir de ani nu s'a mai ivit
cazul, ca uniţii, in masse mari, se dorească şi vcească relntoar­
cerea la biserica ortodoxă. Semnul, că biserica unită a început
a se consolida, a se întări. Dar nu a stat pe loc nici biserica
-ortodoxă. S'a întărit şi s'a lnchiegat tot mai bine şi ea, mai ales,
dupăce Impăratul Iosif s'a ţinut de promisiunea făcută: a dat
-neuniţilor din Ardeal Încă în anul 1783 un episcop propriu, în
persoana lui Ghedeon Nichitici, care a muncit cu mult zel pentru
restaurarea bisericii sale, intocmai ca şi urmaşul său în vlădicie,
-Gherasini Adamovici. care i-a luat locul în anul 1789. Ambii şi-au
avut reşedinţa În fruntaşa comună Reşinari de lângă Sibiu, şi casa, •
în care şi-au avut locuinţa, dacă nu mă înşăl, există şi astăzi;
iar dacă există, ar trebui declarată necondiţionat de monument
Jstoric, expropriată şi restaurată.
Am terminat cu aceea ce aveam de spus. Şi acum, ca în­
cheiere, câteva cuvinte numai. Cum văzurărn, atât la anul 1744,
cât şi la anul 1783, situaţia în Ardeal era de aşa, că contopirea,
- închiegarea Românilor într' o singură biserică naţională română, În
biserică ortodoxă, se putea face cu multă facilitate. Ea însă nu
s'a făcut, cu toate că la ambele date uniţii erau bine porniţi in
-dlrecţia aceasta. Şi nu s'a făcut din motivul, că a lipsit
omul providenţial, care trebuia să fie ceva mai mult decât
călugărul Visarion, omul înzestrat in jos cu darul, autoritatea şi
puterea de a răpi cu sine mulţimile, având însă totodată şi în
-sus vaza şi respectul, de a nu se pune nici o pedecă intenţiuni­
lor şi scopurilor sale, din partea oficialităţii. Omul acesta a lipsit,
61a 1744, ca şi la t 783, şi lucrurile au rămas aşa cum au fost.
120!!
[182]
182
N. DRĂGANU
păstrat numai un mic fragment. Fragmentare mai sănt ŞI foile"
care urmează după aceasta până la a douăzecea inclusiv. De-aici­
incolo altor 16 le lipseşte numai marginea.
Numărul rândurilor de pe o pagină, scrise în cea mai mare
parte între linii oarbe, variază, după cum variază scrisoarea şi'
autorul. Sânt adecă mai multe scrisori şi în urmare mai mulţi­
autori şi copişti. E vorba cu siguranţă de trei cărţi legate la un
loc: cea dintâiu până la p. 316, a doua până la p. 426, iar a
treia de la p. 427-476. ,
Partea întâie a manuscrisului e scrisă în cea mai mare parte
de mâna şi cu scrisoarea înqrijită (între linii oarbe, cu iniţiale şi
punctuaţie făcute cu chinovar roşu) a lui Antonie din Moldoviţa
şi era să fie un Ceasoslov din care ne-a mai rămas o parte din
Rânduiala sau, cum zice Antonie însuşi, din .Psalmii vecerniei şi'
ai dimineţii", .Cinurite ceasurilor", Obedniţa cu deosebite moJitve
în ; româneşte 1. A doua e copia Răspunsurilor lui Varlaam la
Catehismul calvinesc făcută de .. Grăjdean din târgul Bârlad" cu-
o scrisoare mai puţin îngrijită, după ce mai întâiu începuse să
o copieze şi Antonie însuşi, iar a treia e .Paveeernia velikia,
adecă cea după cină rugă ce Iar să ceteşte pre postul cel mare"
etc., text slavon cu indicaţii tipiconale şi de capitole in româ­
neşte, scris mărunt şi cete! pe o hârtie roşietică.
între aceste texte s'au vârît pe urmă altele, unele copiindu­
se de pe cele de mai nainte. O seamă dintre ele trebue atribuite'
lui Antonie, deşi sănt scrise mai grăbit şi în urmare mai puţin.
îngrijit. Aşa scrie el altfel şi ultimele clipe ale stăpânului său
Altele sânt scrise de alte mâni.
În amănunte cuprinsul e următorul:
1°. Fragment din Pânduiala vecerniei (pp. 1 r. 1-35 r, 11) ..
Pe p. 27, r. 9 incep Proclzimenele a dzilelor peste săptămână"
La sfârşit se indică: »Conetul vecernii cu totul il.
1 DI N. Iorga, Istoria lit. tel., Bucureşti, 1904, p. 166 şi 1. c. greşeşte
deci când, urmând pe Mihâlyi, crede că e vorba de o Psaltire a lui Antonie
care s'ar regăsi în Biblia Spătarului N. Milescu; a spus mult mai bine In
Studii şi documente, voI. IV, p. t 12, nota 1: "culegere de rugăciuni şi slujbe
în româneşte". In urmare e greşită\şi legătura pe care o face DI G. Pascu,
Arhiva XXVIII-1921, p, 85, între acest manuscris şi o Pseltire manuscrisă
În posesiunea Dlui Ghibănescu, pe care Dsa o atribue Spătarului N. Milescu
(cî, şi Istoriee literaturii române din secolul XVII, laşi, 1922, p, 93).Ca şi
în privinta psalmilor n'am putut constata nici o legătură Între extrasele din",
Vechiul Testament făcute de Antonie şi textele corespunzătoare din Biblia!
de la 1688.
[183]
Gl-lEORGHE ŞTEfAN
183
20. În continuare până la p. 40 urmează, intercalat ulterior,
cu o scrisoare foarte măruntă şi mult mai târzie, un text care
pare a fi o cazanie, şi începe astfel: "D[u]mnădzău ca[re]le este
mainte de toţi vecii, carele n'are nici început, nici săvărşit,
carele-i mai întăi decăt cerlul şi mai întăi decăt părnăntul •.. "
20. Cinurile ceasurilor: a) "Ctn casuriior întăi, cas tretii
aleea" (pp. 41 r. 1-58 r. 14); b) "Ca[sj 6" (pp. 58 r. 15-73 r,
6); c) .Ctn 9 ăas" (pp. 73 r.7-84 r. 10).
4°. M[o]l[itvaJ Sţfântuluij Vas[iJlie (Ruga Sf. Vasilie) (pp.
84 r. 10-87 r. 4).
N A B
50. "IH WL:1illlw,a ne 'Iaco (="Rânduiala' slujbei după ciasuri") e-
6°. M[o]l/i]tva Sf[ttţntului Grigotie b [o] goslov (pp. 108 r.
1-118 r. 15).
8°. M[oJlfi!tva SJ[ijnte[iJ Pr[ea]c[i]ste (pp. 118 r. 1-130 r,
15). Pe p. 130 r. 14-15 se poate ceti scris mare cu roşu:
� Aicea să. pc. rninescu morţii mai pre urmă", iar pe p. 131 se
arată felul cum se face pomenirea.
8°. Un fel de epilog alcătuit de Antonie În numele Domnu­
lui Gheorghe Ştefan În care arată cum, când şi de ce s'a scris
cartea (pp. 132 r. 1-135 r. 2).
90. Pe p. 137 r. 1 ş, u. s'a scris: .. Cându va vrea omul să
să culce dator Iaste în toate dziie să-ş]] J cerească acastă pravilă
spre aşternutul său cu umilinţă". Urmează indicaţiile tipiconale
care se încheie cu .deacit această rugă cătră Domnul nostru,
IIsu]s Hjristoţs". De la p. 145 r. 14 începe "Ruga noptii" care
se continuă cu HECr{p�BHa, HHll\a.1Ha ••. "Nespurcată, nesrnentită,
neputredă etc." (pp. 137 r, 1-152 r. 10), scrisă În întregime:
cu roşu.
100. Pe pp. 153 r, 1-160 r. 5 se copiază din nou, cu mici;
modificări În notele tipiconale, de astă dată fără linii oarbe şi
cu o scrisoare mai slabă, redându-se rostirea mai rnoldoveneşte,
dar probabil tot de Antonie, textul de pe pp. 147 r. 1--147 r.6,
iar apoi se adauge "pisal Ştetin rn]e ]s[e]ţa fe[bruarie] 9 let 1665".
11°. Pe pp. 161 r. 1-177 r, 1 tot aşa se copiază Cinurile
eeasurilor şi Molitva Sfântului Yasilie de pe pp. 53 r. 9-56 r.
4, 58 r. 7-14, 67 r. 15 ş. U., 81 r. 5 ş. u., şi 84 r. 9-87 r. 5 ..
120. Pe pp. 90 r. 15-93 r. 4 se copiază Cin obedniţă de
pe pp. 172 r. 1-173 r. 10.
[184]
J84
N, DRĂGANU
130. Pe pp. 173 r. 11 - 177 r, 1 se copiază Blajenil[ej
(="Fericirile") de pe pp. 93 r, 3-JOO r. 1, orniţându-ss "Crezul",
al căruia început numai se indică.
14°. [itie şi din multe pretreacere (pp. J 72 1'. 2-185 r. 5).
150. M[ojl[ijtve de rugă de peste săptămănă eate trei pe dzi :
A � C P
NE ne tlmp7.IIII, 110 'fa, ne BE'ItUi"f, scoase de Măria sa Gheorghe
Ştefan voevod; leau scos din limba sirbască pre limbă românească.
a) Întălu a Dumenecei (pp. 186 r. 1-196 1'. 13).
�. c
b) I\\/\llIBa mĂ ne 'Ia (pp. 196 r. 14-200 1'. 14).
c) M[o]l[i]tfa D[ujmineţcei] d[u]pă vecernie (pp. 201 1'. 1-
204 r. 4)'.
d) M[oJI[iJtfa de luni după utrăne (pp. 204 r. 5-210 1'. 8).
e) M[o}l[iJtfa [de] Juni după casuri (pp. 210 r. 9-213 r. 8).
f) M[oJl[iJffa de luni după vecernie (pp. 213 r. 9-2161'. 11).
g) M[o]/{i]tfa de marţi după utrănie (pp. 2131'.13-2241'. 4).
h) M[o]l[i]tfa de marţi după casuri (PP. L24 r. 5-227 r. 1).
i) M[o]l[i]tfa de marţi după vecernie (pp. 227 r. 2-2291'. 16).
j) M[o]/[i]tfa de miercuri după utrăne (pp. 230 r. 1-235 r. 4).
le) M[o]l]i]tfa de miercuri după casuri (pp. 235 r. 5-237 r. 7).
I) M[ o J I[i]tfa de miercuri după vecernie (pp. 237 r. 8-240 1'.10).
m) M{o]l[i]tfa de goi după utrăne (pp. 240 r. 11--246 r.3) ..
n) M[o]l[iJtfa de goi după easuri (pp, 246 r. 4-247 r. J8).
o) M(o]I[I]tfa de goi după vecernie (PP. 248 r. 1-251 r. 11).
p) M[o]l[i]tfa de vineri după utrăne (pp. 251 r. 12-262 r. 4).
r) M[o]l(i]tfa de vineri după casurî (pp. 262 r. 5-264 r. 15).
s) M[ol'[i]tfa de vineri după vecernie (pp. 264 r. 15-267 r, 2).
t) M[oJl(i]tfa de sinbăjtă] dupţă] utrăne (pp. 267 r. 3-274 r. 1).
u) M{o]l[i]tfa de sinbăt[ă] după casuri (pp, 274r. 2-275 r. 15).
v) M[o]l[i]tfa de sinbătţă] după vecernie (pp. 276 r. 1-
279 r. 12). '
160. Pe pp. 280 r. 3-18, 281 r. 4-16 şi 282 r. 1-18 s'a
scris (tot grăbit şi fără linii oarbe) rugăciunea: .
"Doamne laudele meale nu le tăcea, că gura păcătosului şi
gura vicleanului spre mene să feşchisle], grăesc spre mene cu
li mbi înşălătoare. Şi cuvinte nefubitoare mă încunglurară, şi să
adunară spre rnene întru deşertu . .. Şi pre mijlocul a mulţi H
laud pre îns, că stătu dea dreapta mişelului. Măntutaşte-rnă de
cela' ce gonescu sufletul rnieu".
[185]
GHEORGHE ŞTEFAN
185
170. (Cu scrisoarea îngrijită a lui Antonie) Preadoslovie
· ��l�! cătră creştini. Cartea carea să chiamă Răspunsul împrotiva
Catihiztnului calvinescă, făcută de părintele Varlaam, mitropolitul
Suceavei şi arhiepisc[oJpă ţărăi Moldovei, tipărită B :lin" !;llIlfia
� c �
.wapa :'Jjl'lI' (7153), CIlm'ia�"f iHHpa aXMf (1645). Nu se laude Rime
x x
de bună credinte, de n'are lucruri bune prea cu socotinţă, Varlaam
arhieptscţoţpu i mitropolit ţărăi Moldovei. Cu milă de la D[uJ­
.mnţejâzău cătră creştinii din Ardeal, şi şi cătră alti creştinţi] toţ,
carii sintu pravoslavnici. Se copiază însă numai o parte din Pre-
doslovie: "Credincioşii pravoslavnici ... De cum am vestit voao
anatherna să fie" (pp. 283-294 r. 7).
180. După ce se repetă titlul JJl[o]t[i]/ve de rugă peste săp­
tămână de dimeneaţă şi la [ca]s şi la vecernie, fără a se da şi
textul acestora, urmează, scriindu-se la inceput mai îngrijit, apoi
tot mai grăbit şi mai rău, o seamă de, extrase din Vechiul TeS­
tament, evident, iarăşi o ciornă, care începe: "La pritcea lui
Solomon grălaşte aicea, glav[a], 3. Frîul rnieu gralurile legei
nu le uita, graiuril]e] meale cas[ă] le socoteşti întru inima ta ... "
.şl se termină "". Iudift[a), gl. 4 scrie cănd audziră ficorii Izrai-
l[i)teanilor carii petrecea în Iudei de Olofer voevodul'Iui Navuho­
,donosor înp[ărat] să înfricoşară foarte şi învăţ[ă] preutul I1iacom
să-ş smerească cu post şi cu rug[ ă] sufletil[ e] sale înainte lui
Dumjnedzeu]" (pp. 297 r. 1-314 r. 12),
t 90. Blaienlle din toate dumeneci fără beseaţrică] cetind
omul şie (pp. 315 r. 1-316 r. 2).
200. Preadoslovie J.§..,U:IS cătră creştini. Cartea care să
NI KA
-chiamă Răspunsul înprotiva Catiliizmului calvinescu, făcută de
mitropolitul Varlaam ... " etc. [cf, No. 117) în copia lui .Grăjdean
din tărgul Bărlad (pp. 317 r. 1 -425 r. 7).
1 Scrisoarea e tot a lui Antonie. Până aici ea e Între linii oarbe şi
îngrijită; în privinţa limbii se ţine mai mult socoteală de traditia literară.
· De-aici încolo nu se mai întrebuinţează liniile oarbe, nici chlnovarul pentru
punctuaţie şi initiale, scrisoarea e grăbită şi urâtă. Limba e mai pronuntat
moldovenească. In graba cu care se scrie, se uită slove, silabe. chiar cuvinte
intregi şi se fac uneori anacolutii (singularul se continuă cu plural etc.).
Slovele, silabele şi cuvintele ce lipsesc au fost intregite În cea mai mare
parte cu o cerneală cu totul modernă, poate chiar de V. Plihălyi. Evident
· avem de a face cu o ciornă, cea dintâiu redacţie. care avea să fie revăzută
şi scrisă apoi pe curat. Din această pricină cred că am greş! publicând
.toate molltvele in întregime: in ele nu putem vedea autorul desăvârşit.
[186]
186
1'1. DRĂGA1'IU
210. Pavecernie velikie adecă cea după cină rugă ce rar săi
ceteşte pre postul cel mare (pp. 427 r. 1-428 r. 13).
3,A, M M
220. r,\aBHUIt.I np'lic'\OB"if C"aBb.1 U cz. nO,A,N1'ie, (= "Expunereal
capitolelor cu măriri şi cu podobii"), după care urmează titlul
românesc a 30 de glave, pe urmă. după repetarea româneşte şi)
foarte rar slavoneşte a fiecăruia din ele, textul slavon corespun­
zător (PP. 429 r. 1-476 jos).
Pe foile manuscrisului se găsesc deosebite note care me­
rită să fie menţionate. Astfel:
C 13 p 'il 3 � 'N:
Pag. 117 (jos): Ilp'hrna nor"iE 'IfI\Rt " .1por UH i\\HP ""hlfJf
x
1664-5. E vorba deci de pristăvirea lui Gheorghe Cerchez în­
tămplată În a. 7173 de la facerea lumii sau 1664-5 dela întru­
parea lui Hristos.
Pag. 135 (scris foarte mărunt): Fuit iste liber apud rne­
Reverendus Stephanus Lipcsch 171723 fvr. Fost-a. acasta cărtice­
la mine dem scris pre săptămână câte 7 moljitve] pre dzi. Eu­
multă păcătosul smirit preut Lipcă Pan Ştefan po[a:,A,fcT]B[ o] 1717.
� l./> ,-,
Pag.153 : rina" ljJHnHH .wcua <PE �. i\faX.1f. Textul la care-
x
se rapoartă această însemnare aşadar s'a copiat În 9 februarie-
J665.
Pe pag. 185 r. 5-6 se găseşte următoarea notiţă care pare
a nu avea legătură cu textul anterior, fiind cu 9 ani mai tărzie r
'1' 3' <.--O C C
13b. ,,'Ii'!' w c[.,A,atfia .wupa .1P",A, BU, pO<t:,A,HIIB xpa aXO.1. Juoi au,
x x
iostu". Gheorghe Ştefan a murit duminecă spre luni în 27 Ianuarie
7175 (1668), iar notiţa e de la 7184 (socotit de la Naşterea lui,
Hristos 1677).
Pag. 160: fIIICa,\ LfJflll iii I '\lcu,a <PfB. ';' "H axss (1665). Tex-
x .
tul despre care e vorba s'a copiat In aceeaşi zi cu cel de la,
p. 153. \
Pag. 281: "Solii de la Moscă carii au venit la Narvar
Vasilie Simion Novii, Toader ot Sucavă de la Sf[â]nta Mitropolie" ..
Subt această notiţă, pusă în partea de-asupra a paginii, se trage o'
linie despărţitoare şi apoi se continuă textul depe pagina pre-
[187]
GHEORGHE ŞTEFAN
187 .
cedentă, Evident ea se scrisese înainte de textul care trebuia să.
o evite. N otiţa se repetă ŞI pe pag. 280 cuo scrisoare şi ne­
greală cu totul pr�asp�tă:
c "" c ......... .........
Pag. 282: na � la " .•• A\Cu,a ION. I�:-J. Anul e rupt, dar în-
semnarea s'a făcut cu siguranţă după întoarcerea lui Antonie În,
Iaşi unde e scrisă în 27 Iunie.
Pag. 294: Titulus Principis Ghiky:
Celsissimo ac Illustrissimo Dno Domino Ioanni Gregorio
Gika Principi Wallachiae nec non Provinciae Moldaviae Principi etc.
Titulus Principis Stephani :
Celsissimo ac Illmo Dno Dno George Stephano Superloris
ac Inferioris Moldaviae Principi, et Dno Haereditario Wallachiae etc ...
Pag. 295: Dem Durch Lichtigsten Fiirsten undt Hernn Ioanni
Gregorio Gika, Fiirsten zur Nider undt Ober Wallachey wie auch .
erbherrn des Fiirstenthums Moldau u, meinern gnaedigsten Hernn.
zur handt.
Evident, e vorbă de nişte adrese de care aveau nevoie
surghiuniţii. Mai jos:
"L[eat] 7188 m[e]s[ejţa noev. 2 mlau descântat de păr la
Câmpulungu Dronţa în rnânuţă ••. " Restul e tăiat. Pe pagina,
următoare s'a şi scris mai târziu un des cântec.
Pe p. 316, încercându-şi peniţa cu scrierea numelui Mitro­
politului Varlaaam, ale cărui Răspunsuri încep a se copia pe
pagina următoare, iscăleşte de două ori "Eu monah Ghidion ot
s[fân]ta monastire Moldoviţa". Acest "monah Ghinion" nu poate
să fie "omul lui Gheorghe Ştefan şi agentul lui de odinioară la
Moscova-r, care era episcop de Huşi la ajungerea lui Gheorghe
Ştefan în domnie şi care pentru ungerea acestuia de domn a fost
ridicat Ia rangul de mitropolit, "tiindCi Variaam Mitropolitul eşit
la munre-e,
Pag. 426: (După un rând nedescifrabil scris cu o cerneală
ulterioară) "ai cea taste slova lui Neculai Spătarul". Probabil e
vorba de Spătarul Neculai Milescu, căci se ştie că între 17 Oc­
tomvrie 1666 şi Ianuarie 1668 "Generosus Dominus Baro Nico­
laus Spatarius", "le Baron Spatharius, cy-devant general", "Ni­
colaus Spadarius, bara ac oJim Generalis Walachiae" (M. Costin.,
I N. Iorga, Ist. bis. rom" I, p. 3R8.
2 I-<:ogălniceanu, eran. 1, 327,
[188]
188
N. DRĂGANU
. Cron. 1 361 ne spune că Ghica Vodă a trimis în Ardeal "agiu-.
toru 1000 de oameni cu Neculai Cârnul") era in serviciul lui
'Gheorghe Ştefan: trecând pe la Stokholm, unde-i prezentă amba­
sadorului francez Arnauld de Pomponne al său "Enchiridion sive
stella orientalis occidentali splendens "1, merse până în Paris ca
emisar politic al fostului Voevod al Moldovei pentru a duce co­
respondenţa şi a susţinea cu viu graiu în faţa lui Ludovic al
XIV-lea cererea stăpânului său pentru 'a-I sprijini să-şi re­
căştige "dulcea domnie a Moldovei", pe care o pierduse pentru
totdeaunas.
Insernnarea, de care e vorba, după toată probabilitatea nu
se poate raporta la textul care se copiase până pe pagina ante­
rioară (495), la sfârşitul căruia, deşi s'a şters pe urmă, se mai
poate ceti cu oarecare greutate iscălitura copistului însuşi:
i\ �I; N T r A II C '1'
Iluca I'P"A'li 3 W mp" npaacuc Aa .1Hae (= "Scris-am Grăjdean
-din târgul Bârlad, ca să se ştie") şi ar mai fi fost loc unde să se
pună puţinele cuvinte din care este alcătuită noua insemnare.
Ea trebue să se rapoarte deci la textul de pe pagina de
alături: Pavecernie velikie etc., şi aceasta altfel o parte din Ceasoslov,
dar redactată tocmai invers decât cum sânt textele lui Antonie.
II. Importanţa textelor.
Am spus că manuscrisul este de deosebită importanţă. Deşi
-e scris de mai mulţi inşi, ideea de a se scrie porneşte în adevăr
de la un singur om, pribeagul Domn Gheorghe Ştefan, pe care îl
caracterizează atât de frumos cronicarul Miron Costin : , Omu de­
plinu, capu întregii, fire adâncă, câtu poţi dzice că nască şi În
Moldova oameni. La învăţăturile soliilor, a cărţiloru la răspunsuri,
am audzitu pre mulţi mărturisindîi să hie covârşindîi pre Vasilie
Vodă=, acest mare şi luminat sprijinitor al tipăririi de cărţi ro-
1 Reprodus În [a perpeluite de la îoţ: de /'eglise cetholique touchsnt
l' Eucheristie, Paris, 1669, II. p. 50 ş: u.
\
2 Hurmuzaki, Supl. 11, pp. 251-2 şi 253- 4, Nrele CCLXXIII-V;
IX, 1, p. 244, No, CCCXXXV; N. Iorga. Isi, Zif. rel., p, 175-6; AAR., s. II,
t. XXXVIII ist.. p. 38.
a Cred că acest cuvânt e mai curând nume propriu decât p.vsl.
i rpai/;AaNlIII'l. "civis", "cetă!ean", deşi nici acesta n'ar putea fi exclus.
4 eran. 1, p. 356 .
•
[189]
GHEORGHE ŞTEfAN
189
măneşti cătră "toată sernenţifa românească pretutindirea ce să află
pravoslavnici într'acîasta llmbă-r. Se poate numi deci cu adevărat
"Codicele pribeagului Gheorghe Ştefan, Voevodul Moldovei "2.
Dar de unde i-a venit nenorocitului Domn (care, după un
îndelungat exil de peste zece ani, s'a stăns departe de ţara pe
care o doriă atât de mult) găndul de a scoate cărţi bisericeşti, şi
încă cărţi de slujbă, în limba românească?
Ne-o spune, într'un chip duios, însuşi el prin condeiul "ru­
gătoruJui" său .. Arhimandritul Andonie", care-i servi a şi de "pisar"
pentru limba româneascăs, pe pp. 132 r. ]-135 r. 2 ale codice­
lui despre care vorbim, as1fel: "Eu robul lui D[u]mn[e]dzău 10
Gheorghe Ştefan Voevod, ce am fostu din mila lui D[uJmn[e]dzău
Domnu ţărăi Moldovei, streinându-rnă D[uJmn[e]dzău după mila
sf[ijnţii sal]e] din Jocul mieu şi înblănd pin (sic) multe ţăr[i] streine,
aducându-ne D[uJmn[e]dzău şi'n această ţară a Livonii în tărgul
în Perno, fiind foarte loc sălbatec, şi depărtat de Ieagea pravos-
1 Bibl. rom. veche, voI. 1, p. 139.
2 De Gheorghe Ştefan s'a ocupat amănunţit: Alexandru Papadopol­
Calimah, Despre (iheorqhe Ştefan Voevod Domnul Moldopei (1653-1668),
Bucureşti. 1886; 1. Tanoviceanu, Răsturnsree lui Vasile Lupu, în AAR.,
s. II, t. XXIV ist. pp. 117--144; N. Iorga, Studii şi documeute, voI. IV. p.
CCXXVI/I-CCCVII. Asupra exilului lui Gheorghe Ştefan, afară de ce spune
Miron Costin (Kogălniceanu, Cron, 1, 339 ş, u.) şi Neculce (Kogălniceanu,
Cron. II 188), v. A. Papiu llarian. Tesaur de monumenie istorice, tom. III,
Bucureşti, 1864. pp. 73-104; A. Papadopol-Catlmah, o. c., pp. 93-146 j
Hurmuzaki, 'Supl: Il, pp. 249-754, Nrele CCCLXVI-CCCLXXIV; Hurrnuzaki,
IX, 1, pp. 173-252, Nrele CCXXXIII-CCCXLlV; Hurmuzaki, X, p. IV-VII;
N. Iorga, Acte şi fragmente, I, Bucureşti, 1895 subt anii 1664- 8 j Studii şi
documente, vol. 1-11. p, 427, No. XVI; vol, IV. pp. CCLXXXIX-CCCVII,
50-53,108-114,273-5 şi 345, iar mai pe urmă Revista istorică, X (1923),
Nrele 4-6, pp. 97-103.
De la apariţia acestui articol al Dlui Iorga a mai semnalat numai DI
Şt. Meteş, în l nirsţiree, Cluj, Nrul din 20 Iulie J924, faptul că în memoriile
senatorului Lenzigh, care se păstrează în Arhivele Statului din Cluj, la 1658
se spune că Gheorghe Ştefan a venit în Cluj, unde i s'a dat din partea Ora­
şului adăpost, carne, 13 ţlpăi (pâne), 5 cupe de vin şi două ferdele de ovăs
pentru cai. .
3 Arhiva ist. a României, t. 1, p, 1(�, unde se publică un act dat ))u
ţara nemţască u grad Bec" In II Aprilie 1660, în care după iscălitura lui
,,10 Gheorghi Ştefan Voevod" urmează: nuc ermonah Andonie": ef. şi
Papadopol-Calimah, o. c., p. 1e5.
[190]
,\190
N. DRĂGANU
lavnic[ă], fiindu cu noi puţinei creştini de ai noştri muldoveanis,
carii fiindu slabi şi netnţelegănd scriptura după cum ne taste obi­
ceaiul; găndindu şi socotindu înpreună cu rugătorful nostru
. Andonie Arhimandritul, cum vom putea să-i mai multu tragem
spre înţelegere decăt să să rătâcască după alţii, scos-am psalmii
vecernii şi a derneneţii şi casurile pre limba noastră cărt[i] ro­
mâneaşte II pentru ca să înţăleagă luăndu pildă şi din scriptură
întâi a 5[-a] carte a lui Moiseiu, cănd au dat Djuţrnnţeldzău
lui Moiseiu dzicănd: nu cu altâ limbă inainte oamenilor jidoveşti
să cetească, sau să cănte, ce cu limbă jidovască ca să înţăleagă
toţ[i] ce citesc sau căntâ : şi Iară David scrie în psalmi: toată
facerea să laude pe D[u]mn[e]dzău. Aşiderea Pavel ap[o]s[to)lU scrie
cătră Coritheni dzicănd : mai bine voiu 5 cuvinte in besearică să
grăesc cu limbă înţeleasă decât o mie de cuvinte Într'altă limbă
care nu înţeleg oamenii, drept aclaia şi noi neam Îndemnat de
2 După 1663 suita lui Gheorghe $tefan se împuţinase foarte mult; ea
era alcătuită numai din 6-7 persoane: Ilntonie din Moldoviţa, cum am
arătat, "rugătoriul" şi "secretarul" de româneşte care, cât se vede, mai ştiâ
şi slavoneşte şi latineşte şi nu-şi părăsi Domnul până la moarte; Constantin
Nacolovitz s. "Constantinus Nekul Moldavus, Celsissimi Principis Moldaviae
Colonellus"; Iacob Hersâm/i, secretarul pentru nemţeşte şi latineşte şi
magistru al curţii domneşti ("Secretarius Aulaeque Magister Principis Molda­
viae", Arh. ist. a României 1, p. 176, No.261 şi nota); colonelul Alexandru
Iuliu Torqunto, baron de Frenqipeni, prieten si cumnat al lui Gheorghe
.Ştetan, Spătarul Neculei Milescu, care a fost mai mult dus În misiuni, şi
Ştefana Mihai/ova, credincioasa lui ţiitoare, o rusoaică desroliită de Doamna
Saf ta, care după moartea Domnului, cerând voie pentru transportarea În
-ţară a trupului neînsufleţit al acestuia, se numeşte "Celsissimi Mold. Prin­
cipis relicta vidua ac principlssa", cu toate că "non sit per leges legitima
uxor", Mai nainte fusese cu el şi soţia sa Safta, care l-a părăsit, făgăduin­
,du-i că se va intoarce, dar nu s'a ţinut de cuvânt şi "I-? făcut de toată
'ocara"; fusese şi fratele său mai mic Hatmanul Vasilie Ceaur, care avea
şi el o mică curte compusă din Albotă biv, jignicer, din Gheorqhie sluger
-şi dintr'un secretar, Constantin sin Nacul, colonelul de mai târziu al lui
-Gheorghe Ştefan însuşi; fusese Teodor Unguresnul, Ştefan Ilndrieşan şi
.poate şi alţii (Gheorghe Cerchez, a cărui moarte se Înregistrează pe p.1I7,
probabil a fost tot un însoţitor al \ Domnului), care l-au părăsit rând pe rând
cu toţii, afară de Antonie şi Ştefal�a Mihailova: (Cf. A. Papiu Ilarian, 1. c.,
N. Iorga, Acte şi fragmente, I j Hurrnuzakl, IX, pasim j apoi Papadopol­
Calimah, o. c., p. 105--8, N. Iorga ît;J Iiurmuzaki, X, p. VlJ, nota 1, Studii
şi documente, voI. IV, p. 111- 2, şi Revista istorică; X (1923), Nrele 4-6
.pp. 97-103.
[191]
GHEORGHE $TEfAN
191
cam scris, insa nu cu vr'o măndrie sau ţiindu.ne dascali, nefiind
;învăţaţ[i] şi carte fiind de 35 de ai l' lipsit de arnănţa l. mă rog cine
"va ceti să n'aibă de rău, ce vom fi greşit că nu iaste din simeţiia
noastră ce din greşealţă] şi din uitare. D[u]mn{ejdzău cu mila
·sf[i1nţii sale să vă spăsască pe toţ[i] pravoslavnicii creştinii], amin.
Însă izvodul aceştii cărţulii s'au scos în ţara Livonii, cum
-scrie mai sus, Iară apoi dacă ornu-a venit în ţara Pomorscu, În
tărgu în Ştetin, mai multu am scos din sărbie pre românie şi o
am svărşit (scris: "svrăşit") de scris aicea la Ştetin a Şfeţilor
;.B� A[1iJT 7123 m[e]s[e)ţa martie 12 cănd au fost Paştile 26 rnartie.l]
"
-naca Anionius Architnandtita din Moldavitza (Iscâtitura cu litere
-latine)',
E vorba deci de un fel de antireformaţiune, cam ca aceea a
Mitropolitului Varlaam, dar in proporţii mult mai mici, de o luptă
.3 Domnului pentru a- şi păstra în pravoslavnicie putinii credincioşi
care-i mai rămaseră şi care. ne mai ştiind sJavoneşte, "neînţ,elegând
scriptura după cum ne taste obiceaiul:' şi "fiind slabi", erau ade­
meniţi de reformaţiune în "ţările sfreine" unde aceasta era puter-
-nică. Apărarea se face deci lăsându-se la o parte limba oficială
metnţeleasă a bisericii şi traducându-se în româneşte chiar dupa
principiul reformaţiunii: "Pavel ap[o1s[to]1U scrie cătră Corintheni
dzicând: mai bine voiu 5 cuvinte în besearică să grăesc cu limbă
",înţeleasă decăt o mie de cuvinte într'altă limbă care nu înţeleg
oamenii". Acest scop de luptă impotriva reformaţiunii l-au avut
fără indoeală şi copia începută de Antonle, precum şi aceea făcută
până in capăt de "Grăjdean din târgul Bârlad" de pe Răspunsurile
.Iui Varlaam "înprotiva Catehismusului" calvinesc. Chiar şi când
"extrage din Vechiul Testament, Antonie nu uită să arate "car[e)
.cărţi leapădjă] Calvinii şi Litereani[i] din Biblie" (p. 311).
Dar deşi din felul cum e redactat "epilogul" citat mai sus
.s'ar părea că însuşi Domnul a fost cel ce "a scos" textele "diR
sărbie pre românie", deşi pe p, 186 r. 3-6, după titlul "Molit­
velor de rugă de peste săptămână", se adauge că sânt "scoase
. de Mărita Sa Gheorghe Ştefan Voevod, leau scos din limba sir­
.bească prc limba rornănească" I şi în sfârşit, cu toate că şi pe p.
1 Cineva mai târziu, cu altfel de cerneală şi imitând scrisul lui Antonie,
a iscălit înc'odată pe "Antonius Arhimandrita din Moldvitza (sic)" şi apoi
Jpe ,,10 Gheorghe Ştefan Voevcd",
[192]
192
N. DRĂGANU
279 r. t 3 -15 şi 280 r. 1 ni se spune: "Început-am a scrie aceste'
molitfe eu nedestoinicul rob Domnului mieu şi măntuitoriul[ui] I[su]s
Hjrlsto]s Ohiorghie Ştefan Vodă ce au fost în ţara Muldovei, pe
limbă rumănească, 18 zil]e] a lui noemvri[e], şi o am sfărşit în 24:
ti] a lui neemvrie (sic, = "noemvrie")"; totuşi traducătorul pare
a nu fi fost Domnul însuşi, ci Arhimandritul Antonie care, mo­
dest şi cuviincios, îşi atribue munca sa stăpânului pribeag şi ne­
norocit de la care i- a venit de bună seamă îndemnul şi care a
putut să-I ajute cu sfaturile sale.
Avem două dovezi sigure pentru această părere: mai întâiu.
epilogul îl iscăleşte numai Arhimandritul Antonie, apoi in rugăciuni.
uneori, când trebue să se numească "şerbul�' pentru care s'a răs­
tignit Mântuitorul Isus Hristos ori pe care cere să-I asculte
Dumnezeu, În loc de "anume irnrjejcîi" e pus "Arhimandritul
Andonie" (p 112'r. 15,113 r. 11 şi 130 r. 7-8) ori chiar "An­
donius imrjejcă" (P. 194 r. 11). Nici odată nu s'a pus numele
Voevodului.
Fireşte, dintre textele cuprinse în codice, cele mai impor­
tante sânt ale lui Antonie, nu numai pentru faptul că la traducerea'
lor ar fi putut să colaboreze şi Domnul însuşi, ci şi pentru nou­
tatea lor. Ceasoslovul lui Antonie este poate cel mai vechiu text
românesc de acest fel 1.
1 Cu trei ani după al lui Antonie s'a scris, în 1068, un Cîeslou În limba
slavonă, În care se găsesc şi două texte româneşti: "Cuvântu la pogrebanie"
şi nişte rugăciuni (cf Cal. mss. Acad. rom., 1 6:d4-5, No. 279). Tot din sec.
XVII, dar fără dată precisă mai avem două Ciasloave româneşti (ef. Cat.
mss. Acad. rom., I 450, No. �06 şi II 456-7, No. zt», Mangra Cercetări
literere-istorice, Bucureşti, 1896, p. 16; Familia, 1892, No. 18). Ele nu par a fi
mai vechi decât al lui Antonie. Urmează în şir Ceaslovul de la 1685 al lui.
Popa Pătru din Tinăud (Cat. mss. Acad. rom., 467-8, No. 705; Mangra o.c.,
17); altul de la 1696 (Cat. mss. Acad. rom., IIlJ63-5, No. 712; Mangra o. c.17),
şi in sfârşit acel al lui Vasile Sturzea de la 1701 (Cat. mss. Acad. rom., II
457-6, No. 706 j Mangra, o c., p. 16). Tipărite sânt : Ciesloueţul popei Ioan
loba din Vint. BăI grad , 1687 iBibl. rom. vecile, I �76-280), acel tipărit in
Sibiiu, 1696, şi apoi Cisslovul lui Antim Ivireanul. Târgovişte, 1715. Cel mai
vechiu text liturgic însă datează din sec. XVI. In 9 Oecemvrie 1570 episco­
pul Pavel Tordasi dă de ştire preoţilor români că, mergând la soborul care
are să se ţină în zilele Crăcium�ltli la Cluj, "să-şi aducă şi bani de cheltueală
ca să cumpere cărţi româneşti: �saltire1! pe care s'o plătească' cu I fl.Ofl!1,
altă carte, Liturghie cu 34 denari", v. N. Iorga, Ştefan cel Mare, Mlhalu
VIteazul şi Mitro]Jo/ia Ardealului în AAR .• ist. s. II. t. XXVII, p. 29. Această
Liturghie in să încă nu s'a găsit până acum. Un fragment din "slavoslovie"
(doxologie) s'a păstrat pe pp. 218-221 ale Codicelui Sturdzsn (Hasdeu, Cuv.
d. bătr., t. II, pp. 213-220), iar restul într'un manuscris al liceului grlinic�resc.
G. Coşbuc din Năsăud (Dacoromania, III 473).
[193]
GHEORGHE ŞTEfAN
193
Apoi părţile scrise de Antonie pe curat sant de o deosebită
frumuseţe literară. Cel ce a făcut traducerea era un om de talent,
care cunoştea bine traditia literară şi graiul moldovenesc. Epilo­
gul, pe care l-am reprodus in întregime mai sus şi in urmare nu
mai e nevoie să-I incadrărn la Jocul lui între textele pe care le
vom da mai încolo, ne dă lămuriri preţioase cu privire la exilul
lui Gheorghe Ş'etan şi la felul cum s'a născut cartea de care ne
ocupăm. Şi nJitie şi din multe pretreacere" este importantă din
punct de vedere istoric, căci ne descrie ultimele momente atât de
sbuciumate ale lui Gheorghe Ştefan şi ne fixează exact data mortii
lui, chiar şi ceasul când a ieşit sufletul din trupul slăbit şi mâncat de
lipsă şi străinătate al Domnului de odinioară, ca ale cărui "mese
şi petrecănii... abie la vre o domnie să se hie prilej it (Miron
Costin, Cron. 1 356).
Mai puţină importantă are copia Răspunsurilor lui Varlaam
făcută de Grăjdean din Bărlad, deoarece Academia Română posedă
un exemplar original. Evident publicarea în facsimile a originalului
sau chiar şi numai a unei copii cu litere latine de pe acesta, cum
intenţionează OI l. Bianu, căruia-i datoresc aceste lămuriri 1, ar
face de prisos utilizarea copiei lui Grăjdean, care însă ar fi foarte
preţioasă dacă exemplarul original nu s'ar fi păstrat.
În sfârşit, dacă textele de la capătul codicelui sânt în ade­
văr scrise de Spatarul NecuJai Milescu, ni s'a păstrat în ele o
parte din o lucrare necunos. ută până acum de-a extraordinarulua
aventurier care a fost Necuiai Cârnul.
Având in vedere cele arătate până aici vom reproduce în
transcriere părţile cele mai desvârşite din Ceasoslovut şi molitvele
lui Antonie (cred adecă că i-am nedreptăţi talentul reproducând
toate fragmentele şi eîornele)i, prefata din copia Răspunsurilor
lui Varlaam făcută de Grăjdean, pentru ca să dăm prilej specia­
liştilor să urmărească cum se copiau cărţile în trecut, precum şi
părţile româneşti din textul care i se poate atribui Spătarului Neculah
Milescu.
J Cf. şi N. Iorga, Isi. lit. rel., p. 145, nota 3.
1 Că e vorba numai de clorne, se poate vedea din faptul că uneori,
mai ales la inceput, se fac indreptări pe marginea manuscrisului.
An. Inst, Naţ, ru.
13
[194]
1
:11
N. DRĂGANU
III. Limba textelor.
E foarte greu de studiat limba acestui manuscris În întregime
din mai multe pricini. Mai întâiu el nu e scris de un singur om.
Particularitatile deosebirelor texte deci sânt variate după autorii
care le-au scris Apoi cele mai multe dintre texte nu sânt decât
ciome scrise în grabă, nefixate definitiv nici ca grafie, nici ca
limbă. Răspunsunle lui Varlaam nu sânt decât o copie, iar limba
lor tre bue cercetată in textul original. Textul care s'ar putea
atibul Spătarului Mi eseu n'are decât prea puţin românesc in el.
Unele texte se repetă. în ele se fac însă o seamă de modificări r
care privesc rostirea, ca să nu mai vorbim de grafie. mai ales de I
scurtări, în sfârşit se amestecă numeroase cuvinte slavone, 'iar .
indicaţiile tipi con ale sânt tot slavone, afară de ale textului din
urmă, unde situaţia e inversă.
Totuşi sânt In scrisul lui Antonie din MoJdoviţa o seamă
de particularităţi vechi şi d.alectale pe care nu le putem trece cu
vederea. Le vom schiţa deci În trăsăturile lor principale.
în partea privitoare la lexic nu vom face despărţirea pe ca­
tegorii gramaticale pentru ca să poată servi tot odată şi ca indice
şi glosar.
194
A) Fonetlsmul.
Fonetism cu caracter arhaic.
Vo cal e. a) E tonic latin e redat prin le in mieu, miei
(29, 35. 44, 45, 46, 47. 49, 51, 53, 109, 112, 115, 126, 127, 128,
130, 132, 186, 190, 192, 196,199, 201, i-03, 280, 301 etc.}; cel
aton însă prin e : perire(189).
b) E aton din prototipele latineşti nu este schimbat totdeauna
în i ca astăzi: atunce (53, 305), că ce (75, 170, 301), nice (46,
202 etc.), nemică (180, 181)
Şi conjuncţ unea ci are forma mai veche ce (198).
c) E + n ŞI e + n + con s. În cuvintele de origine latină
e redat când prin e, cum se găseşte în textele vechi, când cu i,
cum rostiă Antonie: mene (28, 34, 44, 45. 46, 49, 51, 53,54, 62,
94. 112, 113, 114, 115, t 16, 118, 119, 120, 121, 125, 126, 128,
129. 130, 187, 189, 190, 195, 196, 197, 198, 200, 280, 282,312,
etc.) den (304), denainte(202), dumenecă- (t79, 186, 307, 315),
âemeneaţă- (132, 304), mente- (34, 150, 300, 304, 306 etc.),
[195]
GHEORGHE ŞTEFAN
195
amenie (43, 47, 56,90, 93, 94. 95, 126, 190, 191, 192, 193, 293,
315 etc.), cuvente- (44), menciuni (299), nemenăunoasâ (98),
pen= "prin" (183). veşmente (304), semenţiie- (55, 19�), pentru
(47, 49, 94, 112, 116, 118, 119,120,121, 122, 123, 126, 188,198,
;199, 200, 305 etc.), ş. a. alături de: mine (44, 109, 201, 202, 203
etc.), tine (34, 44, 49, 52, 109, 113, t 18, 121, 191. 192, 195,201
de), sine (192, 299 etc ), cine (passirn) bine (passirn), din (201,
202, 203 etc.), prin (passim), âţujmineţcei] (201), aminte (162,
169, 202 etc.), cuvinte (passim), minăuni (94), minciunoasă (299,
301). piniru (164. 166, 167, 168, 170, 171, 173, 205), dintru (44
,108, 1b8), părinte- (passim) Ş .: a.
d) U şi 1} fmal. U Imal întreg s'a păstrat după ori ce grupă de
consonante : acestu ,200,309), altu (189), arsu (199), aşteptu (117),
cămpu (305), căndu (30, 46, 50, 55, 94, 126), deşertu (303),
dănsu (128), dreptu (53, 310), jostu (132, 187, 195, 308), înde­
lungu (lOS, 201). tntorsu (79). luându (133), lemnu (85, 315), mortu
(180, multu (30·56, 84, 118, 129, 132, 134, L81, 302, 309)
pămăntu (42, 56, 110, 115, 190, 304, 3 t 5), plăngu (93, 191),
prinsu (181), răspunsu (U8, 188), ros/a (118), s{ăntu (20 l),
sfărşitu (203', sintu (30,47,48 .• 4Y, 50, 118. 12t, 127, 172,187,
't 88, 189. 193, 198. 200, 207, 282, 299, 305, 308, 309), sania
{127), alături de siniă (109, 302), [de] sirgu (9,69.164,208), [de]
sărgu (109) alături de [de] sirg (206), somnu (180, 181, 313),
sp[ă]seseu (120), suptu (32, 177, 298, 313), tărgu (134, 185), etc.
ân parti cipiile prezente: aşteptăndu (97, 201), cercăndu (202),
jiindu (132), găndindu (132, 188, 190), grăindu (114, 191), in­
chipuindu (199) tnârăznindu (201), mărindu (55), nedejduindu
(113), preveghindu (115), socotindu (132), sirăgându (165), vădzindu
(192 etc.}; mai rar după o singură consonantă, şi anume în o
seamă de parti clpii trecute: chinultu (195), greşitu (t 2t), [ăcutu
(202), luatu (201), netrecutu (116), petrecutu (202), purtatu (202),
rătăcitu (202), spurcata (128,201), vechitu (164), şi încă în câteva
cuvinte: auru (309), cuviniedzu (20l),laţll (49), smochinu (303),
sufletu (129), totu (80, 201,202,203, etc.), tuturora (120) etc.
De obiceiu însă întâlnim ă, care uneori (când consonanta e arun­
cată de-asupra cuvântului, totdeauna) a dispărut cu totul.
D i f ton g i. a) În Fiu- s'a păstrat diftongul, deci fonetismul
mai vechiu corespunzător lat. jitius,--- um > fiiu (29, 41, 43, .58,
"96,118,122,124, 126, 130,170,173,188,200,297,298,304,311).
13*
[196]
196
N. DRĂGANU
b) Înainte de vocalele ă şi u în hiat s'a lntercalat g care,
contrăgându-se cu aceste două vocale pe care le-a asimilat, da
dat o: adaoge- (191. 297), dzuo (127), luo (314), noao (42, 54,
86). nuorii (198), voao (94, 193), văduo (280, 307). Acest lJ. in
hiat, schimbat în o, asimilează pe u precedent schirnbându-l În o.'
loase (182). Peste forma dzâua s'au născut prin asimilaţie forma
dzua (109, 116, 183, 184, 195, 199,202, 302) şi dziua (122, 186),
in care lJ. În hiat nu este exprimat, ca şi în vădua (92). Inăuntrtr
apare ca [din] nontru (87), iar răpăusa- ca răposa- (184).
Con s o n a n te. a) Verbul deschide se găseşte numai il}
forma mai veche deşchide- (52, 106, 148. 150,205,280, 300, 306)�
b) R din grupa -pr-, -ir-uneori s'a păstrat, altădată a dis­
părut, redându-ni-se astfel rostiri dialectale obicinuite şi astăzi:
pre (28, 45, 51, 54, 55, 100, 102, 109, 114, 116, 126, 130, 178,
189, 191, 192, 196, 198, 200, 282, 297, 300, 301 etc), pri (100).
alături de pe (28, 29, 32. 31, 32, 41, 48, 49, 57, 85, lOJ, 102,.
105, 106, 107, 112, 113, 118, 121, 171, 189, 190, 192. 195, 197�
201, 298, 299, 304, 315, etc.), spre (45, 46, 47, 49, 56, 85, 91,
99, 102, 103, 118, 125, 128, 12�, 137, 181, 183, 1�2, 193, 197,
199,200,201,202,298,300 etc.) alături de spe (44, 48, 4�, 61,67,
76, 78, 79, 80, 90, 101, 102, 103, 105, 106, 128); prin (passim)
alături de pen (127, 306), pin (132, 169), pintru (170); peste (306)p
pespe (90). Tot aşa găsim pretreacere (172, 177) alături de
petreacere (86), petriacire- (33, 123), petreace- (86, 111,117,127.
314) şi v'un = "vr'un" (140).
c) Consonantele n şi r uneori cad înainte de i, altă dată nu ;
verfi] (169, 302) alături de vei (passirn), cetu (111, 1] 2), pieiu
(190), peirea (166) etc.; ai (133, 30"1) alături de ani (178),
ţinindu-l (182) alături de ţlindu-l (183), vini/ni d (202), dar puind
(190). pue (306), spue (104), despuitor-, despuitoriu, despoitor-;
despoiioriu- (147, 149, 150, 164, t 66, 170, 171, 174) etc.
Ac c i d e n t e gen era le. a) Analogie. Apropierea analo­
gică la spaimă < "spaimă < *e x - p a vFm e n in că nu s'a pro­
dus in spămănia- (181.282, ,312), forma rezultată prin desvoltare
Ionetică din e x p a VI m e n t\o ,- are.
Nici lăcaş- (202) < ung. takâs n'a fost schimbat lncă în
locaş după analogia lui loc. în schimb destoinic- (85, 191, 198�
306; ne destoinic 35, 58, 85, 112, 118, 125, 126, 140, 170, 192.
194, 201, 306; destoinicie 113) şi-a schimbat pe o original (cf.
[197]
GHEORGHE ŞTEfAN
197
. siav.dostoinii) după analogia cuvintelor compuse cu prefixul
des-, Tot aşa slav. zavisti a luat forma zavistru sub influenta
unor cuvinte de origine latină terminate În -stru.
b) Asimilaţie şi disimilaţie. Asimilaţia încă nu s'a produs
in: rădică (29). fămei (31), lepăda- (54,86, 200,201,311), răsipi­
(315), săbor- (95). săbomicâ (97) şi poate in prăvimă (85) <
iP.-SJ. praviti ori priviti.
E-i « 1) sau i=e > e-e: demeneaţă = "demineaţă, dirni­
meaţă " (132, 304).
c) Metajonie. Ni s'au păstrat plurale sau genitive învechite
cu a (tonic) nealterate ranile (191), vrabile (303); inpuţmariiiţ (178).
d) Metateză şi contaminare în acelaşi timp avem în forma
mai veche înfrămţeşeaşi şi înfrămţeşate (187) < înfrâmşa- + ln­
frâmseţa- + metateză 1.
e) Proteză. Proteza lui t la enclitice era făcută, cum arată
formele: îm (L8, 29, 125, ltl8), Îf (32, 303), tş (46, 300,302),
;1i (33, 45, 48), îl (48), is (48); Cf. ŞI: A credinăosului i toată
avuţiia (300).
j) Sincopă, Pentru adverbul acum ni s'a păstrat numai forma
veche acmu (27, 33, 34, 41, 43, 45, 51, 53, 117, 118, 167, 168,
169, 182, 187, 189, 194, 195, 196, 198, 200, 201, 215, 305).
în adjectivul derept, dirept uneori s'a întâmplat sincoparea
�ui e şi i aton, altă dată nu: derept (108), dirept (47, 53, 103,
106, 109, 114, 124, 178), direptăţii (85), dar drept (45; 47, 47-48,
49,56, 110, 133, 178, 186, 193,310), nedrept (49,299),dreotate­
�43! 44, 95), dreptaatea (315), îndrepta- (44, 200).
U a căzut din frumseţe şi derivatele lui, ef. înfrămţeşeaşi
:şi înfrămteşate (187).
Prin sincoparea lui p din rumpt- s'a născut forma rumt-am
'(192); prin aceea a lui d dinbezdnă s'a putut forma beznă, plur,
bezne, art. beznile, de-aici beznilor (298), care-şi păstrează pe e
lncă nealterat de labiala premergătoare; iar prin pierderea lui t
-din îndărăptnic s'a nă scut lnd[ă]răpnice, ori, cu dublă sincopă,
-ehiar îndrăpnice (34), din veştmănt s'a născut veşmănt-(197, 304).
I Poate aici ar fi locul să amintim şi forma evanghileşti = "evan�he­
mişti" (111). ef. şi anghilest ..
[198]
198
N. DRĂGANU
Fonetism strein.
Fonetismul strein ni s'a păstrat în: priimi- (91, 92, 118,
129, 172, 194, 198, 199) alături de primi- (145, 202), protivă
(171), protivi- (45, 86), înprotiva (149, 301),so[n]bot[ă] (178}
alături de simbătă- (307), simbătă (179, 183), sinbo[tă] (179),
prah (309), şfert- (180, 183). În procleată (300) probabil e vorba­
numai de o grafie cu 'Ii in loc de s, după modelul slav.
Forma Andonie (112, 113. 130, 132, 184), chiar Andenius
(194) alături de Antonius (178), reproduce rostirea greco-slavă
ajunsă populară in unele regiuni româneşti (ef. Constandin, Dina
alături de Constantin etc.).
Fonetism cu caracter dialectal.
Vo cal e. a) Cu toate că influenţa lui alb şi a derivatelor
sale ar fi putut produce păstrarea lui a aton, el a trecut in ă în:
înalbi (51).
b) E precedat de r se schimbă în ă, iar i, chiar şi l, in î;
scris de obiceiu cu z, în: curărea (298); străg- (27, 44, 46 55,
110, 11 J, 165) alături de strig- (116, 123, 19�), stricaţii < stric­
(194), utrăne- (196, 204, 213, 230, 240; 251, 267); părăt (129).
pogoră (96), pogorât (109), urără (49); nor+ (171), ţărăi (132);
cf. şi ţăr (132, 177), ţărz: (178).
C) E rezultat din i aton a trecut în ă după cons. + r îril
lacrămi (114, 126).
dJ E după 'labială, s, ş, ţ, dz a dat foarte des ă.· băură
(308), Iubăscă (86, 302, 312), scrăbăscă = "scărbăscu" (302)�.
şlăbăscii (188), au mărsu (313), mulţemăscă (118), vamăş- (129,
194, 200), protivăscă (45, 86) alături de protivescă (86), proslă­
văscă (201); să = .. se" (27, 29, 42, 44, 46, 48, 49, 51, 52, 55,.
93,94, 96, 100, 107, 108, 115, 116, 130, 132,150,181,191,197"
297, 300, 304, 307, 308 3U9, 314, 315 etc.) alături de se (115"
299 etc.), m' adusâşţi] (187), adusă-şţi] (192), dusă (3u7), tnchisără
(192), învisă (196), mearsără �306). Moisăi (304) alături de Moi­
seiu (133), Moisei (304), casăi\(184, 193, 198) alături de casei
(passim), tnsătoşază 193), pusăş{i] (48) alături de puseşi (48),
pusără (45, 308), rupsâ (49), sătnnul (307 j, însămna- (124, 299).
spusărţă] (312), .. stănsără ,(171), strănsăsţăţră (308), săcului
(184), spăsănie (173) alături de spăsenie (166, 168, 172), spesenie
[199]
GHEORGHE ŞTEfAN
199
(passirn), eoţăţsescu s. sp[e]sescu (120), înşâlătoare (280) alături:
ele deşert- (passirn) etc, ţăsut (192), tnţătept (202) alături de in­
ţelept- (29,300,306,308, etc.), Înţelegere (132), tnţeleagerii (3L6);
flămăndzăscă (93) etc.
e) In aceeaşi poz ţie i a rezistat mai bine decât e, păstrăndu­
se în forma sa originală: folosindu (99), lipsiţţi] (307), mărturi­
sind (97), părăsi- (\ 90, 194!, răsipimu-nţe} (3 i 5), rămăşiţe (46);
înpuţită (188), ţinut (181, 182 etc), ţine (198); dzi- (passirn) dztce
(passim); păzitorul (128), nerăzitnat (209); jidovască (1 j3) etc .
. Despre forma dzuo, care a trebuit să se nască dm dzâuă prin
asimilaţie, se vorbeşte în alt loc.
f) Un e (e deschis) se redă probabil in grafiile : înainte '.
"înaintea" + un atr but in genitiv ori pron. posesiv (L:!3, 201,
297, 298, 300, 302, 308, 309, 312, 314), voe ta (123). tnpărăţie
la (169), spăsătue noastră (173, dreptate ta alături de dreptatea
ta (29), veni vreame de ne aâusţe] (177), toată noapte (178, J 79),
miercuri noapte spre goi (181), nebunie mea (2u 1), spre răspăti tie ,
lumii (202, priimtşte (172) şi primeşte alături de priimeoşte \91!
9l, 11 8, 129, 194, 199), şi primeaşte (145), tntru toată vreme'
vieţii meiţe] (202), la al unsprădzecele ăas (202), mulţime păcate.
lor (203), lumineadză minte, care se Întunecă (203), pleaca ureche
ta (203), şi aş ea izbăndi cetate o muiere bună (307), pănă la
Ethiopie (308), cu tnente şi tnţeţleţpciunea smereniei (34, la dzilei]
aceştie (202), ei (= "i-ai") făcutu (2U2), aecii (162, 170, 182)
alături de deacii ( 37), deaciia (306), presfintei (204), alaturi de
preasfânt- (42, 125), tnţelegere (132) alaturi de inţeleagerii (306)�
mel[ej (204) alături de meale (passim), trece (162, 164, 168, 176.
206) alături de treace (98, 108, 196, 197, 198), boerul (203)
alături de boiarii (304) etc.
Prin analogie falsă se scrie În schimb: {l.eage-i puseşi lui]
pe calea = "pe cale" (48), de. măhnirea = "de mahnire" (203),
ceai =�cel" (306).
g) Dovezi pentru existenta lui p (o deschis) în graiul lui
A,ntonie par a fi: om oră = "omoară" (86), să să roge (116),
groznice (129), bola (18 J), să dor [mă} (308).
Iz) La redarea rostirii dialectale cu o în loc de 11, ori in­
vers, trebue reduse şi formele: cotiteneaşte (45), despoitor- (125,
164, lq6, 170, 171,1/4, 2Q2) alături de despuitor- (42, 62, 8q,
94, 118, 119,147, ]49. 150, UJ6, 191, ţ96, 198) şi despuetură-
[200]
200
N. DRĂGANU
(52), bosiiocă (51), osteninţa (280) alături de usteninţa (280) şi
muldoveani (132). In schimb în rostolu (201), libovol (167), catarol
(178), noo = nnou[IJ", poate chiar şi în rotnănie (134), avem de
a face cu o particularitate grafică: e în loc de �. sau ti.
Amintim in acest loc că diftongul oa s'a scris ° singură
dată cu u în loc de o: tuatâ (53).
i) După m, ş, ţ, dz nu se scrie 1 final care în Moldova nu
se rostiâ, cum nu se rosteşte nici astăzi provincial: spune-m,
da-m, să-ttt.fii-m, trimite-m, nu-m, tu-m, îm ; tş, să-ş, astădz (122),
m'aâusâş (187); it, ce-ţ, nu-ţ, t-au îngăduit (203), gonit (9-!), toţ
(passim), cărţ (132), invatat (133), bărbat (306), chemat (310).,
veţ (307) etc.
Formele ţăr (132, 177), ţăru (178), or = "ori" (314) etc ..
arată că ŞI după r uneori nu se rost.ă i.
D i f t o 11 g i. a) Ea foarte adeseori dă a după iabială, s, ă,
g, ţ, ş: bat = "beat" (180), spodobaseă (209), margâ (8'1), morgă
(l70, 305, 317) alături de tnearsără (306), tocmala (298), trupască
(198), izbăvască (203), jidovască (133), lovaseă (310); sara (28,
183), lipsască (297), spăsască (134); ăarcă (202), rătăăască (132),
străluăască (186); gana (45j; sf{ljntască (42), 'ţara (passim) etc.,
alături de care gasnn şi' forme cu ea.
Conjuncţia dacă < deca însă se prezintă în forma mijlocie
deaeă (306).
b) Diftongul IU a fost redus' in: cer- (33, 41, 42, 56, 96,
123, 124,298,315) alături de cerîu- (28,42,,85,93,94,95,96,
109,110,115,117,312,315); în -tor alături de -toriu : agîutor­
(99, 123, 194, 195, 20L), cercetător (42), dătător (41), cuptorul
(11U), făcătoru (87), făcătorul (97, 191, 192), măngăitorul (41,
1951, mântuitor (193), pastor (121), păzitorul (128) etc. alături de
agiutortul (28), făcătorial (98) etc; tâlhar (315); lubov (126) şi
libovol (161) alături de tiubov (280); ertăcini (181), înţelepcinţe]
(306) alături de slăbiciune (183), putregiutie (34,57, 103) neputre­
gîune (315), tninăunoasă (299), [uşor (150, Iuşura- (83,128, 169),
priveghii (82) alături de prtveghindu (115). Probabil peste 1)
formă tiuterani s'a ajuns la litereani (311). .
c) Drftongul le s'a redus l\n utrăne (204/213, 230, 240, 251,
267), blajene, vrabie etc. De lâ formele reduse avem pluralele :
blajeniie (315), vrabile (303) etc. Tot aşa şi In tnăngăitorul =
.,mângăietorul" (41, 195), despuiior- s. despuitoriu, âespottor- s ..
[201]
GHEORGHE ŞTEfAN
201
despoitorlU- < despuietoriu (42, 62,86, 94, 118, 119, 125, 145,
;l49, 150, 164, 170, 171, 174, 186, 191, 196, 198, 202 etc.).
Con s o n an te. a) Consonantele labiale uneori sănt al te­
rate: her (9, 303), hi (52, 62), alături de 11-, care e mai des,
fiîu- etc.
b) Ca şi în textele cele mai vechi, în verbul putredi d n'a
lrecut în dz subt influenţa lui putred, plur. putrezi: nu sţă] va
putredi (305); cf. însă putredzi [sintu], plur. lui putred (305).
C) V iniţial s'a schimbat în h in: hulturului (88), În vreme
-ee viclean- (43, 150, 280) < ung. hitlen, vicleşug (50) < ung.
hitlenseg s'au desvoltat tocmai În sens invers.
d) Z de origine latină, precum şi cel derivat din un d, se
,prezintă aproape totdeauna ca dz (s}: astădzi (42, 122, 315),
astădză-i (198), audzi- (114, 306 etc.), dzi- (passim). dzuo, dzua,
[passirn) dzice- (182, 191, 193, 198,199,201,308,310,313 etc.),
Dumnădzău, Dfuţ mnţejdzău (passirn), îmblăndzi- (33), miîadză­
noapte (182, 202), ordzu (310), să rădză (46), răspunzi (191),
vedzi (49, 124), să vadză (35), să vadză (44), vădzute, nevădzute
,(96, 197), urdzi (298), urdzirea (298), botează (97), cuviniedzu
'{201) să-şti} găteadze (299), să să îtidrepteadze (50), îndrepteadză
�56, 57, 129, 199), îndreptedzi (297), înfricoşadză (45), îngreuiadze
�129), lumineadză (109, 120), luminedzi (109), minutieadză (123),
nnbt eadză (123); voevodzi (119, 308), etc. Cf. totuşi pierzătorul
(190), nerăzimat (209), etc. Cu dz se scrie şi budză- (201), a
cărui etimologie e nesigură, Cazurile cu z sânt foarte rare:
. amiazăzţi] (179) alături de amiadzădzfil (180), miazăză (181) etc.
e) In loc de j iniţial şi intervocalic In cuvintele de origine
�atină găsim în tot locul g: agtuioriu- s. agiutor- (28, 123,
194, 195 202), agiut- (189, 301), ogiutctoare (129), agiunge- (57.
\ 86, 114), goi (179, 181, 182), gos (55, 182, 197,310 etc.), giu­
. deca- (28, 50,97,301), gludeţ- (44, 48, 58, 88,91,119, 128, 149,
'188, 189, 208, etc.], gtumătate (181, 182), gîunghearea (199),
incungtura- (45, 57, 66, 280), putregîune (34, 57, 103), neputregiune
,�315), ş. a. Scrierea cu g a lui gtuţiăn- (314) şi a derivatului din
.acesta glupăneas[a} (314) arată că acest cuvânt este vechiuin
. ;l,imba noastră.
f) Articolul enc:litic 1 a dispărut ÎHcâteva cazuri î'J-1tocmai
. <ta în graiul popular de astăzi,rămânând să fie înlocuit prin vo­
cala care-l precedă.
[202]
202
N, DRĂGANU
Astfel înaintea pronumelui posesiv: fiiu-său (311); apoi:
s'au tăcut lucru/Il (185), tn tărguţl] Şietin (177; ef. tărgul Ştetin,
ibid.), noo (= nnou[I)" anii (178), şi poate: graiuţl] taţu] foţstu]
fncălJlei/tl (180).
Ac c i de n t e gen era 1 e. Analogie, Cuvintele care încep
cu îm- au schimbat pe -m- în -n- dupa analogia celor ce încep.
cu în- atât când corespunde unui -m- latin: tnbla- < am bu­
Iare (85,132,177,191), tnpărat- < imperator (33,35,41,.
43. 58, 110, 112, 115. 300, 301, 304, 308, 310, 313, 314, fII.
părăţiie- (43, 93, 97,2u2), înpărăţ-i a se�, (27), uttbreadză (123),.
derivat din umbra < u m b r a, cât şi când e născut dm n În,
urma influenţei labialei următoare: tnprutnut (300), inblăndzi- (33),
inbogăţi- (301), înpărţi- (55), înpiedecat (118. 189), înpiettitura
(144), înprăştie (46), înpreună (132), înproiivă (305) etc. Tot aşa e
şi sinbătă- (179,183) alături de simbăta 1)07) şi soţmjbotţă] (178).
Atiocopă. Forma ceai în loc de cea din ceai de gos facere
(197), care se aude şi astăzi provincial, pare a fi o formă apo.
copată din ceaia. .
Asimilaţie. Ă-a > a-a: lasare, lasati (101), lasatul (184),
alături de lăsa (passim) : pocaanie (145) alături de tiocăanie (207)�
Ă -e > e- e : adevereciunea ( 90 ; nede jdui- (�8, 44, 46. 49,
66,113, 118, 125, 128, 172, 193,200,297 etc.), nedeajde- (55, 128,
184, 192); spesenie (passim), spesţejscă (1 t 9) alături de spăsi-
(passim). '
E-i s. i - e > i-i: bini (297), alături de bine (passim}:
vini (174,305), vinitu (202), viniţnjd (202) alături de veni- (passim],
necridinăos (300) alături de creâinăos- (300, 315), Eclisiiast =
"Ecleslast" (303). E s'a asimilat cu i cuprins în consonanta pa..,
latală o în: fiăor 280, 281, 304,308,310, 314), ficoară- (31 92,
96, 112, 116, 140, 151, 108, 173) alături de jecoară- (passim);
Peste forma striinătate < streinătate s'a născut strinătate (l',8),
ef. strein- (132, 177, 190), streina- (132), iar moşninaş l149) s:&
luat după moşnini- < moşneni = "moşteni" (149).
E -i « 1) s. i-e >' e- e : demeneaţă = "demineaţă'"
(132, 304). \
E s. i-ă > t sau ă--ă: odănăoară (215), nice dă1lăoar/ăl
(202); cf în alte texte dinăoară < d e - (u) n a - hor a.
E-a > ea-a apoi a-a: sarafimli] (34); dar ef. sera­
fimi (57).
[203]
I
4
6'
I
GHEORGHE ŞTEfAN
A din grijă a fost asii.rilat de j precedent dând grije (197}l
(Cf, şi grijeşti 187, 201).
J sau le din despuitor s, despuitoriu- (42, 62, 86, 94, 118�
119,147, 149, 150, 186, 191, 196, 198) şi despuetut ă- (52) a
asimilat pe u dând o: despuitor- s. despoitoriu- (125, 164, 166,
rro, 171, 174, 202). Tot aşa şi în vădoi (200).
Tot prin o astfel de asimilaţie a trecut probabil şi t după
s şi dz În i : sîmbăta 1307 .sinbătă- (1 i9, 183), sinbo ţtă] (179),
sirbască (186) alături de sărbie (134), singe- (46, 112, 179, 181.
212), singur (43), sintu 130, 47, 48, 49. 50, 118, 121. 127, 172,
187, 188 189, 193, 198, 200, 207, 282 299, 305, 308, 309).
siniă (109, 302) alături de săntu (t27 . sintem (85), sinteţi (32),
[de] sitgu (9, 69, 164, 208), [de] sirg (206) alături de Idei sărgu
(109), sirguiaşte (50, 99) alături de sărguiaşte (215), osuuii- (126.
202, 280); vădzindu (192).
Peste o rostire cu t în loc de ă a trebuit să treacă q in i
in: sigeata (210), sigetă (211).
Tot aşa peste i În loc de u s'a ajuns la i în: simeţiia.
In sfârşit tot aşa a trebuit să trea. ă ă după ţ În. e: [pra­
vostavnică] credinţe (33), [într'una] credinţe (57), [cu] credinţe (99,
110), cunoştinţe (297). cruţeri- (47, 50), cruţe-ne = »cruţă-ne"
(85), [de] faţe (303, mulţetnăscă (1 t8), pocăinţe (123), socotinţe,
(cu] ştiinţe [sau fără] ştiinţă (98), ştiinţe. neştiin ţe (121), umilinte (125);.
De câteva ori, când cuvântul se scrie intreg Dumnezeu e
redat În .forma provincială Dumnădzău (43, 54, !l5, 125). E greu
de spus dacă şi formele scurtate trebile cetite în act astă formă,
ori ar putea fi vorba şi de Dşuţmnţeţ dzău, cum le-am întregit,
Evident, desvoltarea formei Dumnedzău, a fost aju tată de pre­
facerea anterioară a lui e in ti după dz în Dumnedzău,căd e
aton astfel a putut fi asirmlat uşor la ti următor. Forma Dutnnă­
dzău se găseşte şi la Dosofteiu (v. D Puşchilă., Molitvenicul lui
Dosofteiu, în AAR., s. II, t, XXXVI lit., p. 19)
In privinţa consonantelor, asimilaţie s'a produs în qnifl(1
(313) < arină.
Pe toţi trei îl găsim trecut în tustrei '(308).
Disimiloţie : E-e s'a disimilat în i-e sau e-i: acoperi­
măntul (2(2) alături de acoperemăntul (45); nice = "nici" (passim);.
besearică (133); braţi/[e] (183); carile (192), deagitil/e] (183) ală.,.
turi de deagetil[e] (306); dirept- (47, 53, 103, 106, 109, 114, 124.
[204]
:204
N. DRĂGANU
178), alături de derept- (108); facirea (298), alături de facer [ea]
{298); înţeleagire (109); mea sti că (300); păcatile (47); petriacire­
;(33, 123) alături de pretrecere (172, 177) şi petrecere (86);
sufletile (30, 41, 54 98, 142, 186, 314) alături de sufletele (57);
tinereaţilor (47). titiereaţile (111,116) alături de tinereaţele (t12,
187); deadiră (309); dimeneaţă (297) alături de âemeneaţă- (132,
-304); pominescă alături de pomenescii (130); vide (282); poate şi
citesc (133), pentru care ef. forma regulată cetesc. Prin fonetică
sintactică: di = "de în di cei (52), di cea/ea (122) di cel- (171,
173, 174), di departe (303), âi pre (46), ât pe (102,306), di veac
{305}, chiar şi di la (3 1); pi cei (202), Pl cela (.::02), pi cei (172);
curăţiaşti-ne şi prin analogie cureţeaşti-tnă (117); fereaşti-tnâ (45);
izbăveaşti-mă (52. 144); miluiaşti-ne (30 31) alături de mttuiaşte- ne
(41, 42, 196); mtluiaşti-mă (35, 50, 113, 124, 126,196) alături de
mituiaşte-mă (58. 11 �); priimeaşti-mă ( 94); sp ţăţsiaşti-mă (125);
spodobeaşti-mă (146) Nu s'a făcut disimilaţia in: vă să va da
(139), vă s'a da (212).
O-o > u- o: cucon- (189, 302).
Metafonie. Metafonia cu i o Întâlnim numai in păinea (42).
Nasalisarea vocalei. Dacă n'avem de a face cu simple gre-
şeli de scris, consonant-le n şi m înainte de mute şi lichide s'au
pierdut de câteva ori in urma nasalizării vocalei dinaintea lor:
într'u = ("un") (301), ftid (="fiJnd") (307) ,vini[n]d .(="vinindf<
s, "vii ld") (202), întăpinţâ] = "Întâmpină" (2(2), ef. tămpinâ-
'(99, tămpine (164, 202), şisobot[ă] (178) alături de simbăta(307)
:şi sinbătă- (179, 183).
Fonetică sintactică.
. Amainihtit că prin Ionetică sintactică s'au făcut disimilaţiile:
di cel, di cei, di cealea, di departe, di pe, di veac, di la, pi cei,
curăţtaşti-ne, miluîaşti-ne etc. în urma foneticei sintactice s'a ivit
,ţ (e deschis I şi s'a scris e în: înainte + un atribut îrt genitiv ori
pron. posesiv, în sintagme ca voe ta, înpărăţie ta, spăsănie noastră,
dreptate ta, nebunie mea, şpie răspăntie lumii, cu mente şi inţe­
�le]pclUJzea lumii, decii alături \de deacii, deacia (scris cu 'Il), la al
uneprădzeacele ăas (202) etc.
li· în manuscrisul pe 'care-I studiem se întâlneşte o singură data
<cunoscuta cădere a ·Iui fn-după prepoziţia Tn.: cela ce petreace
in părăţie cu Părintele '- 117)�
[205]
GHEORGHE şTeFAN
205
Pentru a încunjură hiatul sintactic, rezultat din întâlnirea unui,
cuvânt terminat În vocală cu altul care începe cu vocală, 'li�ră de
eliziune, se întrebuinţează ŞI În acest manuscris mijlocul de a
impreuna, şi grafic, vocala tinală a celui dintâiu cuvânt cu vocala
iniţială a cuvântului următor ('Ii, la, IA): decii (162, 170, 182),
deacii (137), deaciia (306), ei = "i-ai" (202), rai = "i-ai" (194,
198), rau = "i-au" (305),' teai = "te-ai" (IO�, 112, 197), neau
= "ne-au" (54), neai = "ne-ai" (29, 112), Ieai = "Ie-ai" (55),.
leam = »le-am" (183), leau = .Je.au" (186), dea (= "de-a")
âireapta (114).
B) Morfologia.
a) Ar tic 01 u 1 e ne li tic. 0:) Asupra felului cum s'a păstrat
articolul enclitic v. A. Fonologie, Fonetism cu caracter dialectal,
Consonante, f.
�) Relevăm formele de gen.-dat. sg. ţărăi (132), casăi (184,
198), despueturei (52), dztlei (127), măntuirei (52" sărei (201 },.
stărei (121) etc. alături de lumii (84), inimii (85), vietii (109,.
127, 187)
b) Nu mei e. 0:) Mână are gen. sg. şi pluralul mănu-r
lucrul mănu tale (29), mănule (86, 165, 171, 190).
�) Genitiv analogic e călii = ?căii" (298).
y) Ni se păstrează un singur plural în -ure: lucrure (44
alături de lucruri (127, 128, 129, 189,202, 3u5, 308), ăasuri- (127,.
132, 181), chinuri (315), cinuri- (187, 199), fealuri�(181), gănduri­
(300), grafuri- (44), laţuri- (124), locuri (123), trupuri (86),.
zgăuri- (46).
o) Suspin are pluralul suspini (98,200), obiceiu=obiceae (127,
130), mătanie tot mătanie (34), iar patriarh când patriarhi- (111,.
] 15), când patriiarşi (120).
e) Cum am amintit, nu s'a întâmplat metafonia obişnuită la
genitive şi plurale a lui a tonic În ă în: ranile (191), vrabtte (303)p.
tnpuţinari[i] (178).
o Vocativul în -le încă nu este obişnuit. Se întrebuinţează
numai vocativul în -e ori forma de nominativ: biruitoare (29. 34,
54, 58, 128, 161, 163), despuitoare, despoitoare (147, 149, 150 •.
166,170, 17], 174), oame (62), Hristoase D[u]mn[e]dzău (passim);
Doamne (passim), Doamne înpărat (196), Părinte şi firu (196etc.�.
ş. a. m. d,
[206]
206
N. DRĂGANU
c) P r O n u mei e. Pentru forma conjunctă a pronumelui
personal de pers. a 2 aplur. ni s'a păstrat forma maiveche va
î(193, 212 t, care nu s'a drsrmilat înainte de se rostit să.
d)V e r bul 0:) Verbul a putea are la pers. 1 sg. forma
poe (l09, 111,116).
�) S'a iotac'zat pers, 1 sg. prez, ind. a verbului: cadziu
(1 ]8, 191), cf, audziu (114), moria (115),
y) La persoana a 3-a sg. verbul auxiliar are forma au
(passirn).
o) Persoana 1 sg. a impe-fectului indi ativ apare fără m:
mă bucura, mă veseliia (298/, mă postiiă şi mă ruga (3]2), şedzuiu
şi tităneeă (312).
e) Persoana a 3-a plur. a imperfectului indicativ are forma -d.
�) Perfectele smple ale unor verbe reproduc forme'e tari
ale conjugarii latine: dziş = .zisel" \65), feciu = .facul- (50),
feceş[il = "făcuşi(( (79. 85), feace = "făcu" (191,298, 312), pUŞ
= "puseiu" (128), deade = "oădu" (306, 309, 310, 315), tnvise
= "inv€!" (97, 315), [. ai învis = .. l-ai Înviat" (114, ne tnplum =
"ne înplurăm" (30), trecum = "trecuram" (1-:8), călcăm = "calca­
răm" (] 78).
1) Persoana a 2-a sg. a viitorului se formează cu formele
verţi] (169, 302). vrei (302) şi vei (passirn).
(}') Clevetesc are pers. 2 sg din prez. conjunctiv: să cleveti
·(301).
t) Persoana a 3-<1. sg din condiţional se formează când cu
forma are a verbului auxiliar: mi are hi dzis (62), când cu ar:
să n'ar fi Dţuţmti[eţdzău fostu (16Q.
x) Forme verbale perifrazate cu auxiliar + gerundiu sânt:
ar fi pătnântul tremurăndu (169), s'au fostu măncănd unul pe al­
tul (310)
Â) O seamă de verbe se întrebuinţează în forma pronomi­
nală, neobişnuită astăzi: a se lnpărăţi = "a inpărăţl" (27), a se
nedejdui- (128, 193, 200) alături de nedejdui- (28,44, 46, 49,
66, 113,118.125), a se pără�i- = "a părăsi" (190), a se răposa­
=="a răposa", "a muri" (184).
A se Inchina are şi formk activă transitivă a inchina, .în 'ur­
mare închinat == "adorat .... (] 97); chinui are forma activa intran­
sitivă, însernnând "a se chinui" (97, 119, 120).
[207]
GHEORGHE ŞTEfAN
207
'�"
I
I
j
I
,
C) Sintaxa.
a) Sub sta n tiv u l , a) In locul genitivului se întrebuinţează
�najntea numeralelor prepoziţionalul cu a: Prin mijlocul a doi
zâtharţi] (169); chiar şi: pre mijlocul a mulţi (2EO, 282), Puterlil
a cerului şi a toţţij sfinţii (203).
�) Urme de acuzativ fără pre s. pe sănt : lncungiurarâ ca
'un leu = "ca pe un leu" (45). Şi mă ascultă şerbul tău = "pe
şerbul tău" (113), Miluiaşte-mă păcătosul (58). Curăţeaşti.mă
păcătosul (I17). Lăudă sufletul Domnul, lăuda-voi Domnul (172).
Şi adevăratu au scris acestu mai de apoi, care-l (= pe care-I")
chemă Zoroavel (309).
y) Atribut în dati v avem în: Cin ăasurilor (41). In al şeasele
ăas aceştii dzile (197).
15) Prepoziţia în este de prisos la apoziţie în: în tărgul în
Perno (132), în tărgu în Ştetin (177), d. tărgul Ştetin (177).
P r o nu rn e l e. Uneori se întrebuinţează forma tonică a
pronumelui în locul celei atone: Cţănţtarţeţ nedestoitiică aducă
pe (201) Pe tine rugăm, rugămu-te (54). In acest caz pronumele
personal aton lipseşte, ca şi în altele in care astăzi sântem
obişnuiţi să-I întrebuinţărn expletiv : într'altă limbă care nu în­
ţeleg (= "nu o înţeleg") oamenii (133). Mai des este însă uzul
expletiv : îm[i] giudecă mie (28), le conteneaşte lor (45), să ne
pue pe noi (57), dă.mţij mie (199). şimţiţ da mie (199), fiiul
acesla-l roagâ (118), cela ce I miluiaşte saracul (299). Expletiv,
-dar, În urma atracţiei, nepotrivit este întrebuinţat pronumele în:
aceluia iadul sufletul nu-l (în loc de "nu-i") va lua (108).
Ar tic o 1 u I e n c l i tic. a) In urma inadvertenţe! traducă­
torului lipseşte articolul enclitic în leau scos din limba sirbească
pre limbă (= "Iimba") românească (186); Doamne împărat (=
"înpăratul "), cel naltu şi slăvit (196); a preacinstite (= »a prea­
cinstitelor") a tale mănţuţ (197).
�) Fiind vorba de persoane cunoscute, s'a pus articolul
enclitic în: Şi pre mene nu mă urgist ca pre tâlttatul şi pre
curvarul (200). Dar ar putea tot aşa de bine şi' să lipsească.
y) In mod firesc şi normal s'a articulat şi numeralul unul
(= "singur", "singurul ") faţă de arti colul nedefinit care in ace­
leaşi împrejurări rămâne 'nearticulat: 'că unul 'şi sărac sintu (49);
-Credzu întru unul Dţuţmnţeţdzău (96); Că numai-tu unul carele
(li pogorâf din ceriu (109).
[208]
N. DRĂGANU
o) In urma topicei a trebuit să se articuleze substantivut
În: dţujmnţejdzăeştilor cartilor tale - "dumnedzăeştilor tale
cărţi" (125). .
s) Pronumele însu rămâne de obiceiu nearticulat după pre­
poziţii: pre tns (191,280,299), pre lnsţă] (200,297), pre inşi (9),
pre inş[i] (45, 46, 194, 311), pri inşi (100), spre înş[i] (280)"
tntr'ănsă (127, 305), într'ânsu (181), tntr'ănsa (301, 302,305), de
tns (302) alături de cătră insul (27), de lnsul (48).
o După tot substantivul rămâne de obiceiu nearticulat: în'
toate dzile (47, 137, 298, 307), în toată vreame (298). Se articu­
Iează însă dacă urmează un atribut: Intru toate dzilele vieţii meale
(28, 127).
A,r tic o l ti l P r e P o zi tiv al. A se întrebuinţează adesea
pentru toate formele de plural ale articolului prepozitiv al: A,
lui Dţujmnţejdzău cuvăntu (34). Ceale neştiute a meale (47).
Glasul cel de rugâ a păcătoşilor (99). Psalm ii vecemii şi a de­
meneţii (132). La Ştetin a Şfeţilor (134). Casul cel de apoi a
dzilei aceştie (202). Puter[i] a cerului şi a toţli) sfinţii (203).
Poftele a meale a iubirei trupului (188). Un om a lui Dumine­
dzău] (314).
�) E de prisos a în: Dzuia a preaslăvitei învierii tale (186).
Poftele a meale a iubirei trupului (188). A prea cinstite a tale
măn[u] = "a preacinstitelor tale rnănu" (197).
Ve r b u I. OG) Uneori se tntrebuinţează verbul a fi cu da­
tivul in locul formelor corespunzătoare ale verbului a aveă :
Ţinerea lui D(u]mn[e]dzău şi ce/ora ce să tem de însui (48) e.
Acelora faste înpărăţiia ceriului (93). Că nu taste număr lucruri­
lor meale celor reale (112). Ce răspunsu lm]i] va fi mie (188).
�) Copula lipseşte în: Cumu-l răpegiunea apei, aşa inima:
înpăratului (301). Cumu-i omătut vara şi ploae în vremea seacerii,
aşea fără cinste nebunul (303).
y) Unele verbe se construesc cu dativul, după modelul
slavon, ca şi în textele cele mai vechi: fm[i} gtudecă mie (28)"
le conteneşte lor (45).
o) Construcţii mai putin obişnuite ale unor verbe sânt : in­
sătoşează pentru dreptate (83), găndindu de chipul tău (190).
e) Pentru introducerea \ conjuctivului în propoziţiuni secun­
dare finale se întrebuinţează şi pentru, nu numai ca: pentru să:
Înţeleagă (133).
[209]
GHEORGHE ŞTEfAN
2C9
As per i t ă ti sin tac tic eşi a n a col u tii. De aces­
tea sânt relativ puţine. Dăm câteva exemple: Şi nedestoinică pe
sine mă făcuiu milei tale (192). Cel tnţelept luminile sai le] gătescă
(202). Mai bine să petreci fntr'u[n} loc pustiiu decăt sa petrec cu
muiar[e} svadnică (301). Să le ţie ca s[o) le dai numai oamenilor
celor intelepti (306).
T o pic a. Topica în general este destul de firească. Rare
ori găsim propoziţii sau construcţii împotriva cărora s'ar putea
ridica obiecţiuni din acest punct de vedere: De toate cealea ce
le plinescă intru viiaţa mea spurcate (127), să-mIi] dea mie pe
calea cea adevărată să trecă (112). Să n'ar fi D[l1Jmn[e]dzău
fostu (169). Ar fi pămătttul tremurăndu (169).
Repetiţii stilistice. Din punct de vedere stilistic
relevăm repetiţia : Toatâ înpreunarea, toatâ va străgi: (55), pre­
cum ŞI pe cea următoare, care alcătueşte un interesant chiasm,
tocmai invers decât cum îl cer regulele sintactice ale limbii noastre
vechi, adevărat numai pentru formele atone ale pronumelui, în vreme
ce aici cea dintâiu formă e tonică: Pe tine rugăm, rugămu-te (54).
D) Lexicul.
a) Ele m e n tel ati n e . Inregistrăm o seamă de elemente
latine dispărute astăzi cu totul, altele cu forme şi sensuri vechi,
ori întrebuinţate rar! : acmu = "acum" (27, 33, 34, 41, 43, 45,
51, 53, 117, 118, 167, 168, 182, 187, 189, 194, 195, 196, 198,
200, 201, 215, 305), amu, coresp, slav. u, ubo, u i« (46, 85,
187, 188, 202), aşi = "aşa" (305), atunce = "atunci" (53, 305),
căce = "căci" (85, 170, 301), căndai = "cândva, cumva" (205),
cariu = "vierme care roade lemnul" (302), ce = "ci" (1S8), cineş
= "fiecare" (308, 309), cură = .curge", de-aici curâre- (298),
cuvănt- = gr. A6yo�. lat. "verbum" (58), deacă = "dacă" (306),
dirept- = "drept" (47, 53, 103, 106, 114, 178), derept, dirept
drept = "pentru" (derept adaia 108,direpl � 109, drept � 47),
direptate = "dteptatt" (85), deşert (intru � = "înzadar") (47,
86, 166, 171, 280), despune, de-aici despuitot- s. despuitoriu,
despoitor: s, despoitoriu- = "stăpân", "biruitor" (42, 62, 86, 94,
1 ]8, 125, 145, 149, 150, 164, 166, 170, 171, 174, 186, 191, 196,
198, 202), fără -=c "afară de <--o" (l09, 215), feri- = "păzi" (44,
1 Etimologiile cunoscute nu le dăm.
An. Iust, Naţ, IIf.
14
[210]
210
N. DRĂGANU
49, 89-90), ferice (ferice de�) = "fericit" (93, 94), giudeţ = 1 G.
"judecător" (48), 2°. "judecată" (44, 5'3, 88, 91, 119, 121, 128,
149, 188, 189, 205, 208), ins. = "dânsul" (9, 27, 45, 48, 100,
107, 127, 18i, 191, 194, 200, 280, 197, 299, 301, 302, 305, 311,
ef. dănsul 313), [uşor = "uşor" (150), iuşura- "UŞUra" (83, 128,
169), tncai =-= "încalte" (189), tnpărăţi- (a se�) = "a înpărăţi",
coresp. slav. B'6U,PIiCH. (27), tntări- (a se �) = "a persista" (299;
ef. şi a întări = "a face tare" 298), întru = 10. "în", "întru" (28,
29, 30, 33, 46, 47, 50, 85. 86, 94, 95, 96, 109, 110, 122, 123,
124, 125, 127, 128, 130, 133, 188, 192, 195, 198, 202, 298, 300,
301,308; întru tot s. totu = "inainte de toate", "cu totul" "a­
tot" 32, 33, 41, 55, 55, 188, 196, 201, 315; ef. şi cu totul 35),
20. = "dintre" (193), de-aici dintru = 1°. "din" (4, 108, 188),
20. = "dintre" (193), mădutariu = "membru, parte a trupului"
(203) mărturlsitor- = "martir" (116), measer = "sărac", "sărman"
(93), nemică = "nimic" (180, 181),. nice = "nici" (4, 202, etc.),
nontru, din � = "din năuntru", "din lăuntru" (87), n usul, cu �
(298), răposa- (a se �) = .răposă, a rnurl'' (184), rost- = "gură"
(44, 100, 193, 199, 205, 282), pasă, pers. 2 sg. imper. prez. a
lui pasa = "a merge", "a păşi" (314), plini- =" "împlini (127),
să = "dacă" (169, 302, se 305), săvai = "măcar" (136, 143,
săva 136), spre = 10. "pe", "asupra:, "de-asupra" (53, 197,303),
20. = "peste" (spre măsură 129), 30. "cătră" (298), 40. "pentru"
(199, 299), şerb-, şearbă- = "rob", "roabă" (27, 29, 30, 58,78,
82, 85, 98, 112, 113, 118, 119, 125, 126, 130, 140, 151, 170, 194,
195, 215, 282, 310), tinde = "întinde" (110, 165), tun- = "tunet"
(311), vie (apă �) = "curgătoare" (199).
Vechi sănt şi: guioăn = "domn", "stăpân" (314) şi giupă.
neasă = "doamnă, stăpână" (314), care după G. Glugle a tDaco­
romania, III 606-610) derivă din *g r u p a n li s « *g y pa n li s
< YlI1tYj), ca şi tămpina- = "întâmpina" (45, 99,202, 164; Lntă[m]­
pină 202), derlvatul lui tâmpenă s. tâmpănă < *t y m pe nu m s.
t y m pa n u m (ct. Puşcariu, Dacoromallia, III. 396).
b) Ele m e n te sia ve: blagoslovi- = "binecuvânta" (29,
31, 33, 103, 114), blajetie- =\..fericirea (93, 173,315), bogorodiţă =
"Născătoare de Dumnezeu" (121, 130, 149), bogoslov- = "teolog"
(108), ăas- = "rugăciune spl\să la anumite ceasuri" (41, 58 etc.),
cin- = 10. "ordine", "rândueaIă" (41, 90), 20. = "ceată" (95, 119),
t Iâ it" . I '"." (3h 117) h! tI' t" t"
coneţ- = I!S arşrr, "mc ieiere J, , C LO = "ClIVO , "cor
[211]
GHEORGHE ŞTEFAN
211
< rut. k'iot < p-sl. kivotă (304), crov- "acoperemânt", "scut"
,:(45), dărştină = "cămaşă de lână dură, purtată în semn de jale"
.(308), destoinic- = "vrednic- (85, ] 91, 198, 306; nedestoinic- 35,
58, 85, 112, 118, 125, 126, ]40, 170, 192, ]94, 201, 306; des­
. ioinicie 113), dihanie = "fiinţă" (201), găvozdi- = "a ţlnţul, a pironi"
(112, 315), gălcavă-'- "glas", "strigăt", "zgomot" (111, 193,206),
-glavă- = "capitol� (297, 298, 299, 302, 303, 304, 308, 310, 3]3
etc.), gospodi = "domn", voc. "doamne" (1 ]6), goşte, plur, lui
.gost (ce-s împotriv[ă] pălcur[ij l goşte), probabil < slav. gosti
"Gast, Fremder" (149), i = "şi' (149), imrecă = "anume", "cutare"
-{lI 9, ]20, 125, 126, 194), iscusit-, der. din iscusl- = "pălit", "in­
cercat" (306), iscuşenie- = • ispită u (144), ispovedui- = "spovedui",
."spovedl", "mărturisi" (308), ispovedanie = "spovedanie", "măr­
turlsire" (]67), izbăvi- = "mântui" (32, 43, 49, 50, ] 10, 121, 123,
127, 128, 144, 189, 198; izbăvitotta; 32, izbăvitor 206), izvod-=
."text original" (134), jitie = "viaţă" (172, 177), tiubov- (34, 110,
125, 280, lubov 126, tibovot 167), măcenlc- = "martir" (32, 116,
J ]9), meseţă- = "lună" (]34, 147, 178), mierţă- = "măsură de
bucate" (310), milă = "îndurare" (47, 50, 121 etc.), mitui- (33, 43,
57, 93, ]21 etc.), milostiv- = "îndurător" (93, 105, 117, 164), de­
aici milostivi- (129) şi milostivire (168), milostenie = "dare, îrnpăr­
ţire de milă" (]26, 297,301), mirean = .Jaic", "cel ce nu e preot
·s. călugăr" (33), mitră = "acoperemântul capului mitropollţilor şi
-episcopilor" (304), molie = ."Motte" (Tinea) (302), molitvă-, mo­
litfă- =� "rugăciune" (108, 118, 130, 162, 186, 20], 204, 210, 213,
2]4, 227, 230,235,237, etc.), năpaste = »ispită-, "incercare" (43),
[n]epriiator- = "nepriitor", "neprieten" < prii = "a fi favorabil,
binevoitor cuiva", "a ajuta"; "a ocroti", "a sprijini" (124), obead­
niţă- = "slujbă" (87, ]72), obidit < obidi- = "asupri", "năpăstui"
(88, 99, 127), ef. şi obidui- (302), ocăzui - = "arăta" (81), ocina- =
"moşteni" derivat din ocină, (46, 93, 173), of- ,= "din" (281),
.otpust- = "cântec final" (196), otroc = "copil", "june, "tânăr",
!(11O), pocaanie = "pocăinţă" (38, 145, 193, 194, pocăanie 207),
poctaneanie = "închinare", "mătanie" (32 etc.), pălc- = "ceată",
"groapă" (149), podobi-, a se ...... = "a se împodobi" (307), pol =
"jumătate" (179, 180, 182), pravilă = "Iege" (137), pravoslavttic- =
"drept- credincios" (33, 132, 134), prăznui- (315), preacistă- (118),
preagreşi- (103), preapoQ,obnic- "preasfânt" (120,>, preaslăvi- (33,
:34, 186), prilaten = "prieten" (303), priimi- (91, 92, 118, 129,
14*
[212]
212
N. DRĂGANU
172, 194, 198, 199, primi- (145, 202), proslăvi- = "a mări", "av
lăuda" (28, 173), preditece = "inainte- mergătorul" (119), priceş­
tenie = "cuminecătură" (179), oritce = "pildă", "parabolă" (297)"
pustnic = "cel ce trăeşte retras în pustie" (120), rod = "neam"
(92, 126, 166), săblăzni- = "sminti" (108), săbor = "adunare",
"sinod", "sobor" (95), săbornic- = .,universal" (97), samareanin- =
"din Samar" (198), [de] sirgu (9. 69, 164, 208, sirg 206, sărgtr
109), sirgui- (50, 99, sărgui- 215; ef. Dacoromania, III 1088),
sia vă- = "mărire" (41), slăvi- = "mări", "lauda" (98, 196),
smerenie- = "umilinţă (126), smeri- = "umili" (passim), sol­
= "trimis", "vestitor" (281), de-aici soli, sotitor- (206), spăsi­
şi spesi- = "mântui" (passim), spăsenie, spesenie (32, 166, 168,
172, 173 etc.), spodobi- = "învrednici" (28, 121, 186, 213, 315),
stidi, a se � = "a se ruşina" (46, 49, 81, 85, 100, 282, 304).,.
de-aici stidinţă = "ruşine", "ruşinare" (282), stati-, a se �> = "a
se aduna în stol", derivat din stol (101), de-aici stolire = "sto1",
"adunare în stol (57), sţveţii s. s[veţtii = "sfânt" (34, 108, 115, ..
1 t 8, 170), sventite = "sfinţiţe" (123), tij = .. tot aşa", "in acelaşi
chip" (180', 311), tocmi- = "îndrepta", "orânt1ui", "dispune" (32,
47. 48, 79, 123, 187), tretii = "al treilea" (41, 54, 81), trezvire,
derivat din trezvi (179), tro[i]ţă = "treime" (31, 42, 93, 117, 124,.
130, 173, 204), ugodnic- = "îndatoritor", "slujitor", .ctnstitor"
(209), utrăne- = "slujba de dimineaţă" (204, 213. 230, 240, 251,
267, 296), vărşe "coş de nuele de răchită de prins peşti" (282),
vecernie- = "slujbă de seara" (35, 132, 201, 213, 227, 237, 248,
268, 276), voevod = 1. "arhanghel" (119), 20. = "conducător de
armată", "general" (308, 314), voroavă- = "vorbă" (198), vorovi­
= "vorbi" (199), vraciu = .doctor" (211), vistear- = "tesaurl',
"comoară" (41), zavisiie =� "invidie", " cJeveti ve il' (210), zavisiru,
idem, (127).
De origine tătărească '(giagataic aslam) este, dar ne-a venit
prin rus. oslamă, cuvântul asl[a]m "camătă·, "dobândă", "uzură" (6::),
Mai adaugem că aproape toate numele proprii, de persoane
biblice, popoare, ţări, ale lunilor şi chiar ale unor zile, prin tone.
tismul lor arată provenienţă slavă : [ţara] Pomorscă = "Pomerania"
(134) alături de Livonia (132, 134), Moscă = "Moscova" (181), ..
Cţurfurjştea bra[n]de[m]bursclzil (177), Petrz'i (196), Perno (132),
Ishod = "Eşirea" (304), Ţrstva = "Cartoo împăraţilor" (310,314\,"
Izrail (168) alături de Izdrail (83), Izraitţijtean- (314) alături de,
[213]
GHEORGHE ŞTEfAN
213
,Jzdrail{i]'tean- (50, 308), [tuiitha (307, 311) alături de Iudijtţa]
'(314) şi Tavi/ta (110), Sţavaţ oth alături de Savaoft (95), noemvtie
,(178), dechemvtie (178), ghetiarie (178, 179, 180, 181, 184) etc.
Dacă pentru simbătă (307), sinbătă- (179, 183) putem porni
de Ia un romanic *sambata, pentru so[mJbot[ăJ însă trebue să ne
gândirn la slav. sabota, mai ales că întâlnim şi pe sread]a] (181) .
. Ştetin (134. 177) şi Ştet- (139), şfeţesc (177) au putut veni şi
din nemţeşte.
c) Ele m e n t e gre ce şti. Dintre elementele greceşti rele­
vem pe cucon (189, 302) "copil" , pentru care cf. n.-gr. XOJl.XWVlZ
= "gnădige Frau", XOXXW'I[,\;;o; = "FIăulein", apoi rom. coca =
."Bebe" şi it. cucco, (dial.) coc şi cuccolo = "LiebIingskind ".
d) Elemente ungureşti: birui- (90,108,115,116.
196, 207, L13; biruitor- = � stăpân", "domn", "despuitor" 29, 34,
54,58,128,161,163; 187,195,210; nebiruit 55), chinui-, derivat
din chin (97,119, 120), 'Îngădui- (121,136,203), 17lănfui- (28,41,
44, 85, 280 etc.: mântuitor- 32, 4\, 47 etc.; mântuire 54, 96,
198 etc.), meşter (305), tneşterşug- (215), ponosiui- = "a se plânge"
(62, 94; ponosluire 30, 28L), sălaş- (33), sălăşlui- (41 I 211), samu
= "numar" (190), plur. sămi (313), viclean- = 10. "înşelător" (280,
2. = "dracul" (43, 150), vicleşug- = "înşelăciune" (50), zgău- =
"pântece" (31, 53, 84, 120; scris zcăul (170), după o comuni.
.care a Dlui G. Giuglea < ung. zug6 "mitra, uterul scroafei" 1.
e) 1 n ţel e sur i d e o s e bit e d e cel e dea stă z i. O
'seamă din cuvintele pe care le găsim în scrisul lui Antonie, fie
ele de origine latină ori streină, se prezintă cu un înţeles deose­
bit de cel actual, ori fiindcă ne păstrează înţelesuri mai vechi,
ori fiindcă redau înţelesul cuvintelor slave pe care le traduc. Dăm
aici câteva exemple, rărnânând ca despre derivate şi compuse să
vorbim în alt loc: acoperi- = "apăra". "scuti" (146), de-aici aco-
peremătit- (45) s. acoperimăni- (202), asemenea = "asemănare"
(187). biruitor- = "stăpânitor, stăpân, domn, despuitor" (29, 34,
54, 58, 128, 161, 163, 1�7, 195, 200), cădea = »a se Închină"
1 Cuvântul unguresc numeşte propriu partea de trup care produce ne-
• liniştea scroafei înainte de a se îrnpărechia s. vieri şi o îndeamnă să facă
sgomot şi să "sbiere' (ung, zug, zug-oug) după vier. Totuşi ef. găoază şi
sgâi. - Pentru tăi har- (200, 315) care a fost derivat mai nainte din ung.
tolvaj cu schimb de sufix, ct, acum V. Bogrea, Dacoromania, III 807, care-I
"derivă din iăth- "pădure". propriu deci "pădurean" s. "codrean".
[214]
214
N. DRĂGANU
(43, 204, 206), călca = "a învinge" (93, 172), destoinic- = .vred,
nic" (85,191,198,306; tiedestoinic- 35,58,85,112,118,125,.
126,140,170,192,194,201,306; destoinicie 113), ul="între"
(314), închinat = "adorat'·, din închina = "adora" (197), Îndurat
= "îndurător" (116-7), tnpsrţi- = "despărţi" (130, 213), înpiea­
= "împlini" (41), îniări-, a se � = "a persista" (299), tntunearece
= "zeci de mii", "nenumărat", după slav. ama, idern t66),limbă-=
1°. "neam", "popor", după slav. jezykă (30,79,165), 2°. = "glas"
(181),3°. "limbă" (186), mişel = "sărac", "sărman" (128, 130,
193,207.280,281,299), nevastă = "mireasă" (146), pre = "spre"
(vineri pre simbătă 178; ef. şi miercuri noapte spre goi 181),
Suflet = "Duh" (124, 196), tăcea- = "a trece cu vederea" (280)� ..
treace- s. trece = "a trece cu vederea" (29,98, 162, 164, 199 etc.),
treace, a se � = "a muri" (108).
f) Derivaţiune şi compunere. Derivaţillnea
i m p rap i e, adecă fără ajutorul sufixelor, numai prin schimbarea
functiunii gramaticale:
�) Sub sta n tiv e, din verbe: de la forma netrunchiată a.
lnfinitlvului : ardere (52), căntare (29), curăre = "curgere" (298),.
deşertare- (208), facere s. facire = 1. "lucrare" (84), 20. -= "făp-,
tură" (133, 187, 197, 201, 215), lasare (101), mântuire (passim).
mărire (57, 105), puteare- (130, 197, 203), stare = "locul unde,
stă cineva" (121), lineare = "stăpânire" (48, 110), după slav.
driiava "tenere", vedere (31), vindecare (297); de Ia participiul
trecut: la satul (184); de la adjectivul verbal: atotţiitor- (58, 114) •.
biruitor- (29, 34, 54, 58, 128, 161, 163, 187, 195, 200), botedză­
torîu. (32), despuiior- s. despuitoriu-, despoitor- s. despoitor'iu­
(42, 62, 86, 94, 118, 119, 125, 145, 149, 150,164, 166,170,171,
174, 186, 19], 196, 198, 202),făcătoriu- (]26), izbăvitor-, izbă­
vitoriu (32, 206), tnăntuitar-, măntuitoriu (32, 41, 47 etc.), mări-­
găitor- (41, 195), Născătoare (passim), purtător- = "solitor", "so("
(98, 176), rugător. = "preot" (132), scutitoriu (28), solitar
(206) etc.
P r e p o z it ii: derept, dirept, drept-"pentru" (47, 108, 109).,
g) D eri va tiu nea c u\ suf i x e : rx) Sub sta n tiv e :
-ar : tâlhar- (200, 315); -aş: moşninaş (149); -ate : direptate (85);
-easă : giupăneasă (314); -ene s. -enie : blajene- (315), utrăne
(204, 213, 230, 240, 251, 267), luate în această formă din s!avo­
neşte ; -ie : cărţulie (134) j - itne : greitne (83, 128, 169), -inţă :
[215]
GHEORGHE ŞTEFAN
215
stidin fă (282), oste ninţă- (280), usieninţă- (49); -utne : adevereciune­
(109), închinăciune- = "mătanic" (166), Înşelăciune (108), putre­
giune (34, 57, t 03; nepuiregiune 315), răpegiutie = "torent" (301);
-ură- despuetură- (52), înpietritură- (144), înpistritură- (305),
legătură- (196) etc.
�) A d je c tiv e: -esc : jidovesc (oamenilor jidoveşii 133); -el."
tinerel, întrebuinţat ca substantiv (46); -os: săţios- (42).
t) V e r b e: Se observă o predilecţie peutru întrebuinţarea
lui edz la prezentul indicativ şi la conjuctivul derivatelor de con':'
j ugare 1: cuvinteâzu (201), flămăndzăscă (93), găteadze (299),
îndrepteadze (50), îndrepteadză (56, 57, 129, 199), îndreptedzi
(297), înfricoşadză (45), lngreuiadze (129; ef. să ingreue 110),
lumineadză (109, 120), luminedzi (109), tninuneadză � 123), unbrea­
dză (120) etc.
Mai înregistrăm : vrăjmăşuiaşte (88) alături de vrăjmăşescă
(110).
Il) Compunerea cu prefixe: A-: acoperi-(146,) de­
aici acoperemănt- (45), acoperimătit- (202). Des-: Cum am amin­
tit mai sus, destoinic a fost apropiat de compusele cu acest
prefix, dând destoinic.
În-: inbIăndzi-(33), tnbogăţi- (301), indrepta- (50, 57, 129,
199, 297), înfricoşa- (45), tnfrămţeşa- (sic, 187), îngreuic- (110,
129), inpărăţi, a se � (27), înpărţi- (55), înpiedeca (188, 189)·,
în trup a-, a se � (92), înpieiritură- (144}, înpistritură- (305) etc,
Ne-: nebiruit (55), nedestoinic- (35, 58, 85, 112, 118, 125,.
126, 140, 170, 192, 194, 201, 306), tieputred- = "nestricat" (137,
147; de-aici neputregiune 315) etc.
Prea-, după modelul cuvintelor sJave compuse cu pră­
preacinstit- (56, J 24, 126, 193, 195, 198), preacuvios- (120), prea­
înţelept- (55), preamărit- (57), preatnilostiv- (194), preasfânt- (42,
125, 204) etc.
i) C o m pun ere a p ro p riu zis ă : IX) Nu m e, unele
alcătuite după modelele slave: atotţiitor- (58, 1 t 4), de bine dă­
tător \86), iubitor de oameni (55 etc.) îndetung-răhdător- (56, 105),
inainte-stătător- (204); bună-vreare (53, 106), mare cuviinţă (105),
mai-mare- (119, 120, 314); amiazăzţi] (179), amiadzădzţi] (180),
miazăzii, după � (181), miiadză-noapte (182); fără-de-lege- (31,
42, 47, 50, 51, 52, 85, 110, 116), fără- de-număr = "nenu­
rnărat" (35, 130) etc.
[216]
216
N. DHĂGANU
�) Ve r b e : bine-cuvânta- (27, 28, 31, 35, 41, 54,58, 200,
201 etc.), bine-feri- (33), înainte-sta- (205, 208), îndelung- răbda
(201) etc.
y) A d v e r b e, unele dispărute ori întrebuinţate astăzi în
altă formă: deaciia, deacii, decii < de + aciia, de + acii (137,
162, 170, 182, 306), de apoi = "de pe urmă" (309), depreutiă =
"împreună" (100), mainte = "mai inainte" (33, 114, 121,190,
192, 208,' 298, 305, 315), întru fat s. totu = "Înainte de toate",
�a-tot" (32,33,41,55,56,188,196, 201,315); cf. şi cu totul 35),
mainte = "mai înainte" (33, 114, 121, 190, 192, 208, 298, 305,
315), tiice dănăoarţă] (202), odănăoară (215), mai vărtos = "mai
ales", (30, 50, 51, ] 12, 126, 200, 205), totdeauna = "într'una"
(181),
IV. Grafia si transcrierea.
,
Credem necesare câteva cuvinte şi despre grafia lui Antonie.
E [.] iniţial are valoare de re: erta- (43, 114, 181), ertare­
(97, ] 16, 118, 123) ertăciţuţni (I8I), eşi- (44,202), eşti (116) etc.
Uneori chiar şi la mijlocul cuvântului: chema (116,202,309,310,
312, 313); oae (121), pue (306), spue (104), tăe (307 j, tămăe (304),
voe (116, 125) etc.
't in hiat de obiceiu se scrie, uneori însă nu, ef. amiazăzţiţ
(179), atniazdzădzţi] (180), miazăză (181), miiadză-noapte (182,
202), patriarhi- (111, 115) alături de patriiarşi (120) ş. a. Despre
felul cum se prezintă ii în hiat am vorbit Ia particularităţile fo­
netice.
Ca şi în alte texte vechi, f se întrebuinţează rar şi cu va­
loare de i : şe = "şi" (182) eşte = "eşti" (200), Erod = "Irod"
(306), smernă = "smirnă" (304).
Se poate observa o preferinţă a lui 7. faţă de s; cu valoare
de a şi î în acelaşi timp, mai ales înainte de Il şi m ori Il şi 111 +
cons. La sfârşitul cuvintelor însă se scrie mai mult s: decât '/ ..
Această grafie se pare că are la bază felul particular cum se
rostesc în Moldova sunetele ă şi i în poziţiile arătate. Totuşi
găsim şi grafii ca cătttâm (99), 'rămâşite (46), dătător (41), pogorât
(109) alături de părăt (129), pbgoră (96), urără (49), tău alături
de tău (188), etc., care arată că autorul textului nostru nu este
consecvent în aplicarea acestui sistem grafic.
Numai particularităţi grafice, nu fonetice, sănt : a) scrierea
[217]
GHEORGHE ŞTEfAN
217
'·Nt.-, -pz- = -ăl- s .. îl- şi -ăr., -Îr-: glăcavă- (11 I, 193, 206),
jrătvă- (52, 53, 200) alături de jirtvâ (52), plăcuri (149), svrăşit
(97, 113, 190, 298), svrăşi- (134, 184, 306), sfrăşit (130), sfrăşi­
(313) alături de nesjărşit- (203), sfărşit (203), scrăbă (32, 49. 50,
197), scrăbi (302), scrăbliv (302), vrătos (50, 51, 112, 126, 200)
alături de vărtos (30, 205).
�) -v- alături de -f- în: molitvă- (108, 118, 130, 162, 180)
şi moliifă (204, 210, 213, 214, 227, 230, 235, 237,240,246,248,
251,202,264,267,274,276), svat- (48,300) şi sfătui- (307, 310),
svţiţ nte şi sfliJnte (41), svrăşit (97,113,190,298), svrăşi- (134,
184, 306) şi sfrăşit (130), sfrăşi (312), nesfârşit- (203), sfârşit­
(203) etc.
y) scrierea dublă a unor vocale şi consonante în o seamă
de cuvinte, mai ales nume proprii: Aaron (304), Avraam (168),
Saara (110), Isaacu (199) Şisaalt ('110); dreptaatea (315); alliluia
(53). Evvo (3J.5). prrţeajcţurvii] (190), trro[iJtâ (31, 42,93, 117,
124, 130) alături de tro ţiţ ţă (173, 204).
Tradiţia grafică şi analogia verbelor iotacizate a putut să
pricinuească scrierea lui Il şi it cu I-O în: audziu (114) cadziu
(121). cădziuia (189), cădziu (118, 191), dziua (122, 186) vădziuţi
şi nevădziuţi (124), l-am vădziut (191); auriu (304), ingerîul (128),
înpliură (46).
Greşeli născute din inadvertenţă sânt : de = "te" (306),
zcăul (170), care e scris altundeva, zgăul (53, 84, 120); ha[tJma­
nului (182), arhiematuiritul (178), muţrţguta şi muţlţdzi � 183), care,
fiind tăiat, nu se poate ceti bine.
În transcriere am căutat să mă apropiu, după putinţă, de
ortografia noastră actuală, întrebuinţând cât mai puţine semne
speciale şi redând de cele mai multe ori valoarea Ionetică a sem­
nului chirilic. Am păstrat o grafie latină corespunzătoare celei
chirilice numai când mi-s'a părut că e necesar acest lucru din
punctul de vedere al cercetărilor de limbă, fiind vorba de che­
stiuni controversate,
Pentru ca textul să fie mai uşor de cetit şi de înţeles, a
trebuit să modernizez şi interpuncţiunea, despărţind propoziţia­
nile şi punând la începutul lor majusculele obişnuite. Între pa­
rantezele I J am făcut întregirile scurtărilor şi conjecturile pe care
le-am găsit necesare, iar prin o linioară verticală am indicat sfâr-
.şitul foilor, al căror număr l-am însemnat pe margine.
[218]
p, 2Î r.9
Textele.
1°.
Prochimene a dzilelor peste săpt�lmrmrl.
[; '1
(o. BE.! ;;:. B?'U:PII(�. - D[u]mn[e]dzău să împărăţi, şi întru>
A P � i\
mare cuviinţă să înbrăcă D[u]mn[e]dzău. IIE BE'IE.2 (2". Nlrb u.Iată
acmu binecuvăntaţ[i] pre D[u]mn[e]dzău, toţ[i] şerbii lui D[u]mn[e]--
A '1 � C
dzău, BilE Be 2. I'� 13. D[u]mn[e]dzău mă aude căndu străg cătră.
R C @
p. 28 insul. - II BITI\) 3 i"\i\m�. Mila ta, Doamne, să mă gonească întru
A .� li
toate dzilele vieţii meale. 'p'Ii 4. UE. Blo.i\\'l.. Doamne, întru numele
tău mă măntulaşt]e], şi intru putearea ta imri] giudecă mie. -­
Agfutoriul mieu de la Dţuţmnleţdzău cela ce a făcut cerrul şi
R C
pămăntuJ. - ,,'Ii 5 � 3a[T�mHl]R. D[u]mn[e]dzăule 6, scutitorful
mieu eşti tu, mila ta înainte să mă tămpine pre men]e]. Spodo­
beaşte-ne, Doamne, întru sara acasta, fără de păcate ne fereaşte
pe noi. Bine eşti cuvăntat, Doamne, D[u]mn[e]dzăul părinţilor
noştri, şi lăudat şi proslăvit numele tău în veaci, adevăr. Să fie,
Doamne, mila ta spre noi, cum şi noi nedejduimspre tine. Bine
p, 29 eşti cuvăntat, II Doamne, că neai învăţat pe noi dreptate ta. Bla-­
goslovit eşti, biruitoare 1, că neai înţelepţiş]i] 8 pe noi întru drep­
tatea ta. Bljagoţslţoţvit eşti, sf[i]nte, că neai luminat pe noi cu
1 Sâmbătă seara. Cuvintele slavone care urmează sânt începutul sia·,
vonesc al textului tradus româneşte după ele; astfel traducerea lor e de prisos.
2 Duminecă seara.
a Marti:
4 Miercuri.
5 Vineri.
6 Scris D[u]m nţejdză-i şi pus în paranteze, deci omis ca fiind greşit.
7 Scris: birîuitoere.
8 Evident; contarninare din; neei inţelepţit + ne inţetepţişi,
[219]
dreptatîa ta. Ooamn[e], mila ta-i in veaci, lucrul mănu tale nu-l
treace. Ţie ţi să cade lauda. Ţie ţi să cade căutarea. Ţie mărirea
ţi să cade cu Părintele şi cu Fiful şi cu d[u]hul Sf[ă]ntu, acu� şi
j
GHEORGHE ŞTEfAN
219-
n :3
pururea şi întru veaci de veaci adevăr. - Ps[a]lm 122. IUlIE Bit.
X
BfAo. - Cătră tine îm[i] rădicu ochii miei, cela ce treace spre
cerlu, că rată cumu-s ochii şerbului Întru mănule domnului său, II şi p. 3C
cumu-s ochii şearbei Întru mănule doamnei sale, aşea ochii noştri
I cătră Domnul D[uţrnn] eJdzăul nostru, pănă căndu ne va cruta pe
noi. Milulaşte-ne pe noi, Doamne, milulaşti-ne pe noi, că multu
ne înplum de urgisire, şi mai vărtos să inplură sufletile noastre
de ponosluirea supărătorilor, şi de urgila măndriilor. - ... 'li ...
lJJaUlIl - Mărir[ej şi acmu, Acmu slobodzi şerbul tău, putearnice 2,
după graful tău cu pace, că vădzurâ ochii miei sp[ă]seniIa 3 ta,
ceata ce ai gătat inaintea Ieaţei tuturor oamenilor, luminâ întru
vedearea 4 limbilor, şi laudâ II oamenilor tăi Izrailţiţteanilor. - Apoi: p, 31
Si/ijnte Doamne. Mărirea. Şi acmu. - Prea sf[ă]ntă tro[i]tâ (sic),
milufaşti-ne- pe noi. Doamne, curăţlaşti-ne păcatele noastre, putear-
ni ce, Iartă fără de legile noastre. Sfţiţnte, carcă şi viEdecă nepu-
c
tinta noastră, pentru numele tău.-Mărir[ea. Şi] acmu. mp ... c<P ... 5
Doamne, mitueşti-ne 3 [o�]. P!rintele nostru. Ca ta [aste înpără-
c T � �
ţiia sau Pentru ruga. - SE nec 6. l:lJ,f ASQ. - A lui Dţuţmnţeţdzău
Născătoare, Ficoară, bucură-te cu bucurie mare. 0, o, că D[ujmn­
[eţdzău cu tine, bl[ago]sl[o]vitâ eşti întru fămei, şi binecuvăntat
rodul zgăului tău, că născu pe II H[risto]s, măntuitorul şi izbăvi- p. 32
R
tortul sufletelor noastre. 1 nc ". Botedzătorful lui H[ristols, pe tine
te rugăm, întru tot pe noi să ne pomeneşti, ca să ne izbăvim de
fărădelegile noastre, că ţie ît[i] fu dat bun dar să te rogi pentru
1 Rupt.
2 Pe margine îndreptat în biruitoare.
3 Pe margine indreptat în măntuirea,
4 Cuvintele cu care au fost înlocuite pe margine întru uedearea, nu
se mai văd.
5 Rupt,
6 Iar dacă e post.
7 Scurtat din nOI{/\an'litfif = "fnchinăciune", "mătanie",
[220]
220
N. DRĂGANU
I{
noi. 1, 2 ne. Rugaţi.vâ, Sf[ijn]! Ap[o]s[to]li, şi proroci, şi măcenici,
şi toţ]i] sf[i]nţii, ca să ne izbâvim de nevoe şi de scărbe (scris:
"scrăbe"), că voi înainte cu căldură_ sînteţi tocmiţli], cătră sp[ă]-
f{
senie pe toţ[i] să străngeţji]. 3, 1 ne, Să dzică: Suptu a ta milâ
fugim, a lui D[u]mn[e]dzău nâscătoare, Ficoarâ ; ruga noastră nu
o treace întru scărbe (scris: "scrăbe"), ce de nevoe binecuvăntatâ.
p. 33 --II Deacii: Doamne mituieşte-ne 40 [ori]. Doamne, bl[ago]slloJ­
v[eaJ7!e:ne. Miteanul să zică: Pentru ruga, iara pop[a] să dzieă
C l'
cîu ';,IBE. Acesta-i bl[ago]s[lo]vit şi preaslăvit, Hţristo]s Dţujmn]e]-
dzâul nostru întru tot, acmu şi pururea întru veaci de vea cu,
adevăr. ,'Wh.' ;Wti. Impăratul cerului credinţa Domnului 1 nostru o
intăreaşte, limbile lnblăndzlaşte, cu pace le înpacă. Sfjă ntă perna­
cire a ta 2 bine o fereaşte. Mainte trecuţi părinţii, şi fraţii noştri,
intru sălaşurile drepţilor îi odihneaşte, şi pe noi întru pravoslav­
nică credinţe, şi întru pocaanie, Doamne, ne priimeaşte şi ne
fJ. 34 milulaşte, li ca un bun şi Iubitor de oameni. Doamne, mituiaşte 3
[eri]. Mărire [şi] aemu. Claia ce eşti mărită de heruvimi şi prea­
slăvită adevărat de sarafim[i] (sic = "serafimi"), fără putregiune a
lui Dţujmnjejdzău cuvăntu Născătoare, etala ce eşti [de] Dţuţrnnţe]­
dzău Născăţtoare], pe tine te mărim. Apoi 3 mătanie, cu ruga lui
s[ve]tii Efrim. - Doamne, biruitorul vietii meale, duh cu leane
şi fără socotinţe, l�irea argintului şi cuvinte îndrăpnice goneaşte
R
de la mene. - 1 ne. - Sufletul întreg cu rnente şi înţejleţpclunea
p 35 smereniei, răbd�'e şi liubov II dărutaşte mie nedestoinicului şerbu-
I{
lui tău. - 1 110. - O Doamne, înpărate, dă-mi mie să vădzu
păcatele meale, şi să nu osândescu pe fratele mieu, că bine eşti
cuvăntat în veaci adevăr. - Apoi 12 matan[ii}, să dzică aşia :
Doamne, curăţeaşti-mă păcătosul şi mă miluraşte. Ziditu-m'ai, Doamne
miluiaşti-mă, Fără de număr &"reşi1u, Doamne, Iartă-mă. - Co­
neţul vecernii cu totul. II
1 Pe margine s'a pus, cu roşu: sau Împăratului sau craiu[lui].
2 Pe margine s'a scris: sali sf[ă]nta besearică.
[221]
GHEORGHE ŞTEfAN
221
Cln casuriior. p. 41
lntâi cas tretii, aleea. Bine-i cuvăntat D[u]mn[e]dzăul
B Il � c
nostru Întru tot şi acmu şi pururea şi în veaci. - caa fIIf I:f na.
Slava ta, Dumn[e]dzăul nostru, slava ta, înpăratul cerului, măn­
găitorul sufletelor celor adevărate, cela ce toate le dai şi toate le
inpli din vistearul cel bun şi dătător de viiaţâ: vino şi te săIăş­
lulaşte între noi, şi ne curăţeaşte de toatâ spurcăciunea, şi măn­
tuiaştecu bine sufletile noastre. -- Sf[i]nte Doamne, Sf[i]nte tare,
sv[i]nte fără de moarte, rnilulaşte-ne pe noi. Mărirea Părintelui,
şi a Filului, şi II a D[u]hului sf[ă)ntu, acmu şi pururea şi întru p, 42
veaci de veacu, amin. Preasf[ă]ntâ trro[iJ1â (sic) milufaşte-ne pe
noi. Doamne, curăţeaşte păcatele noastre. Despuitoare, Iartâ Iărâ-
delegile noastre. Sf[i]nte cercetâtor, vindecă neputinţa noastră pen-
tru numele tău. - 3 Doamne miluiaşte-ne. Mărirea. Şi acmu. -
Părintele nostru cela ce eşti În cer, ca să să sf[i]nţască numele
tău, ca să vie înpărăţita ta, ca să fie voe ta, cumu-i în cerru,
aşla ŞI pre pămăntu. Pălnea noastră cea săţioasă dă- ni- o noao
astâdzi, şi ne Iartânoao II păcatele şi greşealele noastre, cum ŞI P 43
noi ertârn datoriile datornicilor noştri. Şi nu ne duce întru nâ-
paste, ce ne izbăveaşte de vicleanul. -- Ca ta Taste Inpărăţila, şi
putearea şi mărirea, a Părintelui, şi a Firului, şi a Sf[ă]ntului
D[ u [hu, Acmu. - Doamne miluiaşti-ne 12 ori. Mărirea. Şi acmu.
Veniţ[i] să ne închinâm înpăratului nostru D[u]mn[e]dzău. Veniţ[i]
să ne inchinâm şi să cădem cătră H[risto]s, înpăratul şi D[u)m­
n[e]dzăul nostru. Veniţi să ne închinăm şi să cădem cătră singur
H[risto]s, înpăratul Dumnâdzăul (sic) nostru.
Cas 3 ps[aJI[mJ 16. - Ascultă, Doamne, dreptatea mea, Ia
amente rugarea mea. Socoteaşte ruga mea, II că nu-i dintru rostu p. 44
viclean. De la fata ta gtudeţul mieu va eşl, ochii miei ca să
vadzâ dreptatea ta. lspitiş[i] inima mea, şi o cercetaş[i] noaptea;
arsăşi-mă şi nu să află Întru mene nedreptate, ca să nu grâlascâ
gura mea lucrure omeneşti: Pentru cuventele rostului tău eu feriiu
cai cumplite. Îndrepteadză urmele meale întru cărările tale. Eu
străgalu că mă audzişl, Doamne. Pleacă cătră mine urechea ta şi
ascultă gralurile meale, şi minuneadză mila ta şi măntuiaşte pe
[222]
222
N. DRĂGANU
,p. 45 cela ce nedejduescă spe (sic) tinte}. 1 II De cela ce protivăscu
dreaptei tale fereaştt-rnă, Doamne, ca gana ochlul. Într'acopere­
măntul aripelor tale m'acoperi de faţa celor necuraţ[iJ ce mă În­
fricoşadză pre mene. Vrăjmaşii miei sufletul rnieu ţinurâ, grăsimea
sa ochisărâ, guriloru grăescă rnăndrie. Cela ce mă gonila, acmu
mâ încunglurarâ : ochii săi ii pusărâ să caute spre pământu. în­
cunglurarâ ca un leu ce-i gata spre rănire, şi' ca un lup ce pe­
treace întru crovul său, Învii, Doamne, şi inalnte-i tâmpinâ pre
;p. 46 inşţl] şi le conteneşte lor, şi izbâveaşte sufletul mieu de necură-11
ţila lor, cu arma ta de măna vrăjmaşilor tăi. Doamne, putin di
pre pământu îrnprăştle-i pre înşji] întru vilaţa lor, că cu singele
tâu îş[i] înplură 2 zgăurile lor. Săturarâ-ş[i] fii şi lăsarâ rămăşiţe
tinereilor săi. Iară eu cu dreptate m'arăt Ieaţei tale, şi mă voi
sătura căndu mi să va arăta mărirea ta. =Ps[allţm], D[a]vli]du, 24.
Cătră tine, Doamne, străg cu sufletul mieu. D[u1mn[e]dzăul
mieu, spre ti[ne] nedejduescu ca să nu mă stidescă în veaci, nice
;jJ. 47 ca să rădză de mene vrăjmaşii miei. Şi amu toţ[iJ cela II ce vor
râbdă pentru tine nu să vor stidl,
Ca să să stideascâ făcătorii cei [fără] de leage întru deşertu,
calea ta, Doamne, spune-rnjl] mie şi întru cărările tale mă învaţă.
Tocmeaşti-rnâ spre adevărul tău, şi mă învaţă că tu eşti
Dţuţmnţejdzău măntuitorul mieu, şi pentru tine răbdu în toate
dzile. Adu-ţji] amente de cruţerile tale, Doamne, şi de milele tale
că din veaci sintu. Păcatile tinereaţilor meale şi ceale neştiute a
rneale nu le pomeni; după mila ta adu-ţi amente tu pentru bu:­
nătâţile tale, Doamne. Bunu-l şi dreptu-i D[u]mn[ejdzău, drept
p. 48 a II claia leage pusăş[i] celora ce greşescă pre cale; tocmişi pe
cei blănzi spe (sic) grudeţ , învăţaş[i] pe cei blânzi căile tale.
Toate căile lui D[u]mn[eJdzău ÎS milă şi adevăr, cela ce cearcă
svatul lui şi mărturiile lui. Pentru numele tâu, Doamne, cură-
1 Biblia 1688: Ascultă, D[oa]mne, dereptăţile meale, la aminte ru­
găciunea mea. Bagă in urechi ruga mea, nu cu buze vicleane, De la faţa
ta judecata mea să lasă, ochii miei vază dereptăţi. Ispitit-ai, şi nu s'au
aflată intru mine strâmbătate. Ca să nu grăîască rostul rnieu lucrurileioa­
menilor pentru cuvintele buzelor t'ille eu amii păzitî; căi năsilnice. Irită­
reaşte umbletele meale întru cărările tale, pentru ca să nu se clintească
paşii miei. Eu am strigată căce m'ai ascultatli D[u]mn[e]zău, pleacă urea­
chea ta mie, şi ascultă cuvintele meale. Minunează mileJ[e] tale, cela ce
_mântueşti pre cei ce nedejduescll, pre tine ...
2 Scris: Înpliură.
[223]
:ţeaşte păcatele meale că multe sintu. Cine taste omul ce să teame
-de O[u]mn[e]dzău? Leage-i puseşi lui pe calea [sa]. Sufletul lui
întru bunătăţi îl odihniş[i], şi semenţiia lui va ocină pămăntul.
Ţinearea lui Dlujrnnţeldzău îi celora ce să tem de insul, şi sva­
tul lui îl aratâ Jor. Ochii miei II îs pururea cătră Ir[ujmnjejdzău,
c'acela rupsâ din laţu picoarele meale. Cautâ spre mene şi mă
rnilulaşte, că unul şi sărac sintu. ScărbiJe (scris: "scrăbile) ini­
mii rnrale să înrnulţirăvdin nevoile meale mă scoate. Vedzi sme­
reni1a mea şi usteninţa mea, şi Iartâ toate păcatele meale Vedzi
vrăjmaşii miei că să înmulţirâ, şi cu nelubire nedreaptă mă
urără pe mene. Fereaşte sufletul mi eu şi mă izbăveaşte, ca să
-nu mă stidescii că nedejduiiu spe (sic) tine. Cei nerăutaţi
(sic, = "nerăutăţiti") şi cei drepţi să lipirâ de mene, că răbdaiu
pentru tine. II Doamne, şi izbăveaşte, Doamne, Izdrailţiţteanii de
toate scărbile (scris: "scrăbile") lor. Ps[a]lm, D/aJvid, 50. Mi­
Iuraştl.mă, Doamne, după mare mila ta, şi după multe cruţerile
tale curăţeaşte fără de legile meale. Mai vărtos (scris: "vrătos")
mă spală de fărădelegile meale, şi de păcatele meale mă cură-
-teaşte. Că fărădelegile rneale eu le ştiu, şi păcatele meale înain­
tea mea sintu pururea. Eu ţie unuia greşilu şi vicleşug înaintea
-ta feciu, ca să să îndrepteadze întru cuvintele tale, şi sirguiaşte
căndu vei giudecă. Iată eu întru fărădelegi sintu început, şi întru
-păcate mă născu maică-mea. II Iată acmu adevărul: Iubişţi] ceale
nespuse şi neştiute a inţelepclunei tale şi le arătasţi] mie. Stro­
peaşti-rnâ cu bosiiocu şi mă· voi curăţi. Spăla-mă-volu şi mai
vărtos (scris: .vrătos") decăt omătul mă voi înălbi. Audzului
miel! dă-i buesrie şi veselie, bucurâ-sâ oasele meale ceale sme­
rite. Întoarce faţa ta de păcatele meale, şi toate fărădelegile meale
curăţeaşle. Inirnâ curatâ zideaşte întru mene, Doamne, şi suflet
dreptu înnoiaşte în trupul mieu. Nu mă lepăda pe mene de la
faţa ta, şi djulhu! sf[i]nţii tale nu-l lua de la mene. Dă-m[i] mie
bucurila II măntuirei tale, şi cu d[u]hul despueturei tale mă întă-
J
GHEORGHE ŞTEfAN
223
p.49
p. 50
P 51
p.52
1 Biblia 1688: Cătră tine, D[oa]mne, rădicaîu suîletulii mieu D[u]m­
n[e]zăulu mieu, pre tine nedejduiîu să nu mă fuşinezu în veacll. Nice să
-ma batjocorească vrăjmaşii miei, pentru că toţi cei a ce te îngăduescli pre
tine nu se vor ruşina. Ruşineaze-se cei ce nelegluescu în zadaru. Căile
tale, D[oa]mne, arată-mi mie, şi cărările tale învată-mă. Povăteaşte-mă pre
-adevărulu tău, şi mă Învaţă căce tu eşti D[u]mn[e]zău mântuitorlulli mieu,
'şi pre tine teaml'i îngăduitu toată zioa ....
[224]
224
N.DRĂGANU
reaşte, lnvăţa-votu pe cei fără de legi căile tale, şi cei necuraţ[i]
cătră tine să vor întoarce. Izbăveaşti-rnâ di cei încruntaţi, Doamne,
D[u]mn[e]dzăul mântuirei meale; bucură-să limba mea de drep­
tatea ta. Doamne, budzele-rnji] deşchide şi gura mea va spune
laudele tale. Că s'ai hi vrut [irtvâ, dat ţ-aş hi arnu ; toată arde­
rea nu bine vrusăşi. Jrăt[v]a lui Dţujmnţejdzău-i suflet zdrobit,
p, 53 inirnâ II zdrobitâ şi smeritâ D[u]mn[e]dzău nu o urgiseaşte, Feri­
ceaşte, Doamne, cu bunâ vrearea ta Sionul, şi ca să zidească
zidurile Ier[u]s[a]l[i1mului. Atuncia bine vei vrea jrătvâ direaptă,
înălţarea şi tuată arderea; atunce vor pune spre altarul tău viţei,
Mărirea. Alliluia. Trop ţarlulţ. Acmu. Postu - Doamne, carele
pre Sf[âţntul D[u]hul tău în al treiIe cas l-ai trimis Ap[o1s[to]lilor
tâi, acela bine nu-l lua de la noi, ce ne înnoiaşte pe noi, rugăn­
du-te. - Stih. - Inimă curată zideaşte întru mene Doamne, şi
p. 54 dţuţhul dreptu innoiaşte întru zgăul mieu. - 2 stih. - II Nu mă
lepăda pre mene de la faţa ta şi dţujhul sf[i1nţii tale nu-l lua de
" . ..-.. --
ih il; �.
la mene. Apoi troţiţariul] întătu la cas tretţii]. - cruc ITIU p,lI1. 1
I:·�E ruu seu. A lui Durnnjejdzău Născâtoare, tu eşti viţa da ade­
vărată, ce neai crescut noao rodul vieţii; pe tine rugăm, rugă­
mu-te, biruitoare, cu Sf[i]nţii Ap[o]s[to]li, să milueşti sufletiJe
noastre. Domnul D[u]mn[e]dzău bine-i cuvăntat; bine-i cuvăntat
D[ u]mn[ eţdzău din dzi In dzi. Sporitu-neau noa o D[ ujmnţejdzău
rnăntuirea noastră. Dumnţejdzăul nostru, D[ujrnnţejdzău nea (sic,
- -
e e
= "ne") mântui. Apoi IllpmOf 2. Îniâtu cautâ 3 ăas MI II�T 3
� C� e ti .�. � al
1',\ E (glas 5) I:I\I'B. BCIi xe la ua. - Bine eşti cuvăntat, Hr[i]-
p. 55 stoase Dum II nădzăul (sic), carea preînţeleaptâ vănare ai ară tat,
gos leal trimis lor D[u]hul Sf[ă]ntu. Şi cu acea ia ai vănat lumea.
iubitor de oameni, mărire;j, ta. -Mărirea. Căndu vor veni limbile
să să meastece, înpărţi-să-va semenţi'fa cea de sus. Căndu focul lim­
bile lea Înpărţl, toatâ înpreunarea, toatâ va străga cu un glas, mărindu
întru tot pre Sf[ă]ntul D[u]hu."\ Acma şi pur[llrea]. - Nedeajde şi fo­
losire şi scâpare creştinilor, n�biruit zid celora, ce nu pot, şi trudescLl
p. 56 întruadăncări Iinâ adăpostealâ, II tu eşti preacinstită a lui D[u]mn[e1dzău
1 [Tropariut] Sfântului, 101 aşa al zl/ii.
2 Preasfântă Troi/a s. Treime.
a In post.
[225]
225
Nâscâtoare, Ce cum izbăveşti lumea, nu treace acastâ rugă, ce-ţi adâ
amente de noi întru tot căutată. - Doamne miluiaşte [de] 40 [ori}. ­
('Sila 113 8'l.c1iM 8p1i.u1i. - Cei întru toatâ vreamea şi spre tot
casul, spre cer şi spre părnăntu, să ne închinăm şi să slăvim pre
D[u]mn[e}dzău cel bun, îndelungu răbdător şi multu m[i}l[o}stiv,
şi pe cei drepţi Iubeaşte şi pe cer păcătoşi milulaşte, şi întru
totu-i cheamă cătră măntuire. Pentru făgăduinţa ce-i să fie bună,
însuţi, Doamne, priimeaşte ruga noastră într'acesta cas, şi îndrep-
teadzâ II vilaţa noastrâ cătră invăţâturile tale. Sufletele noastre p. 57
sfţiţnţeaşte, trupurile noastre le curăţeaşte, găndurile ne indrep-
teadză, mente]a] o curăţeaşte 1, de rău şi de dureri ne tncungfură
pe noi, cu sf[i]nţii îngerii tâi ca Întru stolirea lor să ne socotească
pe noi, şi să ne pue pe noi să aglungem într'una credinţe, şi să
inţeleagern neatinsă a ta mărire, că bine eşti cuvăntat in veaci
adevăr. - Doamne mil[lIeşfe]. Mărire, actnu, - Clala ce eşti
cinstită de heruvimi, şi preamăritâ adevărat de serafimi, fără
putregtune a lui D[u]mn[e]dzău cuvăntul 11 Născătoare ceafa [ce] p, 58
eşti de D[u]mn[e]dzău Născătoare, pe tine te mărim. - ;.Ja 1\\0-
13
/tuma. - Pentru ruga sf[i]nţilor părinţilor noştri, Doamne I[su]se
A � �
Hristoase Dumn [e ]dzăul nostru, milulaşte-ne pe noi. - 8.1 KO Iff \VIIE.-
Biruitoare D[u]mn[e]dzău şi Părintele atotţiitorul, şi Domnul filul
unul născut l[su}s H[risto]s şi Sf[ă]ntul D[ujhu, o durnn]e jdzăire
şi o puteare, milulaşte-rnă păcătosul, şi cum ştii de gludeţu măn­
tutaşte nedestoinicul şerbul tău. Că bi[ne] eşti cuvăntat în veaci,
amin. -
C"as 6. - Venit[i] să ne închinăm inpăratului nostru
D[u [rnn [e ]dzău II ...
l\1[o]l[itva] Sţfântuluf] Vas[i]lie. p. 84 r. 10
Despuitoare Doamne I[su]se Hr[i]stoase D[u]mn[ejdzăul nostru,
multu rabdzi pentru păcatele noastre. Aşea şi pănă într'acesta
cas, adusăşi-ne pe noi Întru facerea II vieţii pre lernnu răstignit, p 85
cu bună înţeleagirea tâlharului, ce intru rafu cale- i Ieceş să rnargă.
1 Pe margine s'a mai adaus: şi ne vean[decă] de to[ate scăr]bele.
An. Inst. Naţ, III.
15
[226]
226
N. DRĂGANU
Şi moartea mortii o răpiş[i]. Curăţeaşte-ne pe noi păcătoşii şi
nedestoiniciişerbii tăi. Greşit-am amu şi fărădeleage am făcut.
Şl nu sintem destoinici să rădicăm ochii noştri, şi să prăvim spre
inâlţirnea cerfului, pentru căce am lăsat calea direptăţii tale, şi
am înblat după voia inimii noastre. Ce rugăm cu al tâu bine
cruţe-ne pe noi, Doamne, după mulţimea milei tale şi ne măntu-
p, 86 Iaşte pe noi pentru sf[ă]ntu numele tâu. II Că să stănsără Întru
deşertu dzilele noastre şi ne Ia pe noi din rnănule ceJora ce să
protivescu noao. Şi Iartâ noao greşealele noastre, şi cu înţelep­
ciunea amară (sic. = "omoară") trupuriie noastre, ca din cel
ve chiu om lepădatu, întru cel nou să ne înbrăcăm, şi ţie să pe­
treacern al nostru despuitor şi de bine dâtâtor. Şi aşea a tale
învăţături să le urmăm. întru veaci odihnă să agtungern, unde
Iaste întru totupetreacere cu veselie. Că tu eşti Întru adevăr
adevărata veselie, şi bucurie celora ce te Iubăscu pe tine, Hrţi]s-
p, 87 toase D[uJmn[e]dzăul nostru, II şi ţie dăm laudă cu cel fără de
Început Părintele, şi cu preasf'[ălntul, bunul şi de vilaţâ Iăcătoru
D[u}hul. -
5 o.
� A B
p. 93 r. 4 Din 1.:1:: wn1illHu,a ne <Iac\.'). 1
Blajenile. Întru înpărăţilaia cănd vei veni adu-ţ]i] amente
de noi, Doamne. Ferice de cei measeri cu sufletul că acelora
laste înpărăţ.la ceri ului. Ferice de cela ce plăngu că aceia se vor
măngăfâ. Ferice de cei blăndzi c'aceia vor ocina pământul. Ferice
di cela ce flărnăndzăscu şi insătoşeadză pentru dreptate că acela
să vor sătura. Ferice de cei m[i]l[o]stivi că acela vor fi miluit[i].
Ferice de cei curaţ]i] cu inimile că acela vor vedea pe D[ujrnn]e]-
p, 94 dzău. Ferice de II făcătorii de pace că aceia fii lui D[u]mn[e]dzău
să vor chema. Ferice de cela ce vor fi goniţ[i] pentru dreptate
că acelora Iaste tnpărăţila cerlului. Fericit taste căndu vor po­
noslui voao, şi vor goni pe voi şi vor dzice tot rău, şi vor grăi
spre voi minciuni pentru rnene, Bucuraţi-vă şi vă vesjejliţi că
plata voastră multă taste în cerlu. Mărirea. Actnu. Ap[o]s[to)lU.-
ma c \
/l\.')/\\'li ua, - Aduţ[i) amente de noi, Doamne, căndu vei veni
p. 95 întru tnpărăţila ta. Adu-ţ]i] II,amente de noi, sf[i]nte, când vei veni
1 Rândueala slujbei după ceasuri.
[227]
GHEORGHE ŞTEFAN
227
ntru lnpărăţila ta. - Stih. - Cinurile cereşti căntă şi grăescu:
:S[făn]tu, S[făn)tu, S[făn]tu Domnul Ssvaoftu, şi plin cerlul şi
pămăntul de mărirea ta. Stih. - Apropiîaţi-vă câtră dănsul şi vă
'veţi lumina, şi faţa voastră nu să va stidi. S[fin}t, Sjtăn]t, S[făn]t
Domnul Savaoft şi-i plin cerîull] şi părnăntul de mărirea lui. ­
.Mărirea. - Săborul sf[i1nţilor îngerilor, şi cu toate puterile cerrului
cântă şi grăescu : S[făn]t, S[făn]t, S[făn1t, sfântu-l Domnul Sav[a]of[t],
şi-i plin ceriul şi pămăntul de mărirea lui. - Acmu. -II B'Jiptin.. p, 96
'Credzu întru unul D[ujmnţejdzău, Părintele atotţiitorul, făcătoriuj
cerului şi a pământului, a toate celor vadzute şi celor nevădzute,
.Şi într'unul Domnul Ijsu]s Hjristo]s, fiiul lui D[u]mn[e1dzău, unul
născut ce-i de la Părintele născut nainte de veaci. Lumină din
Juminâ, D[u]mn[e]dzău adevărat de la D[u]mn[e]dzău cel adevărat.
nâscut Iară nefăcut, unul fiind cu Părintele, ce de la dănsul toate
fură, ce pentru noi oamenii şi pentru a noastră măntuire pogoră
-din cerîu, şi să intrupa de la D[u1huISf[ă]ntu din fi(�oara MariIa,
fu om şi să răstigni II pentru noi înaintea lui npH Pon[t] PUatI. p. 97.
-Chinui şi fu îngropat şi învise a treja dzi după scrisoare şi să
.sui în cer şi şedză dea dreapta Părintelui. Şi rară va veni cu
mărire să gjudece vii şi morţii. Ce tnpărăţna lui n'are svârşit
{scris : nsvrăşit"). Şi întru D[u]hul Sf[ă]ntU, Domnul cel adevărat,
şi de viţaţâ făcătorul, ce de la Părintele rase, ce Părintelui şi
Fiîului să ne închinârn şi să-i mărim, cum au grăit prorocii. în­
tr'una sfţăjntâ săbornică şi ap[ojsţtoţ-leascâ b[e]s[ea]recâ. Şi măr­
turisind un botedzîi întru ertarea păcatelor. Aşteptăndu învierea
,,-..,.
BH
morţilor, şi viîaţa II ceata ce va să fie în veaci, adevăr. - ",c;la. - p. 98
'SIăveaşte, lasă, Iartă, Doamne, păcatele noastre, de voe şi de
nevoe, ce-i cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu găndul, cu ştiinţe
III
sau fără ştiinţâ, ca �n bun şi Iubitor de oameni. W<I! ua. - Pă:
Il A � � '-'"' I(
rin tele nostru. - mpe R�H AU". cm",\�. - CI. CITIMII. ne. Cu sf[i]nţii
-odihneaşte, Doamne, sufletile şerbilor tăi, unde nu Iast.: bo ală,
1/
nice grije, nice suspini, ce-j viIaţa de veaci. - Acmu. 3acm�ullu.E.-
Folositoarea creştinilor neruşinatâ, purtătoare cătră făcătoriul ne-
1 Evident np .. nu e decât p.�sl. npH = "inainte", rămas din greşeală,
'Ori pus anume, fiindcă s'a considerat de un singur cuvânt cu Pon şi trebuia
;:să redea pe "Pontius".
15*
[228]
228
N. DRĂGANU
p. 99 mencjunoasâ. Nu treace II glasul cel de rugâ a păcătoşilor, ce­
înainte ne tămpinâ spre agîutorul nostru. Cu credinte căntâm ţie
sirgujaşte spre rugâ şi te nevolaşte spre rugare folosindu pururea,
a lui D[u]mn[e]dzău Nâscâtoare, celora ce te cinstescîi pe tine •..
p. 108 60.
IU[o]l[i]tva Sf[ăI1]tului Gdgol'ie bţoţgoslov,
Derept acţaja cine de căte ori va face această rugâ,
dzlua sau noapte, nu va avea nice un rău omul, niee diravolul
nu.i va putea fac[e] rău trupului sau sufletului. Şi nice o inşelă-i
cîune nu-l va birui să săblăzneascâ, nu numai atâta, ce Încă şi
dintr'acasta lume de să va treaee, aceluta jadul sufletul nu-l va
lua, cum s[ve ]tii Grigorie va va (sic) dzice: S[ve]tii Grigorie
agtută-mţă] !
Doamne, ascultă ruga mea că eu ştiu că vreamea Iaste
p, ]09 aproape. Dă-m[i] mie, Doamne, II înţelepctune şi tnţeleagire şi lu�·
mineadză inima mea, ca să te ştiu pre tine întru toate dzilele
vietii rneale. Că fu eşti Djuţmnţejdzăul mieu şi nu Iaste altul fără
tine. Ce numar tu unul carele ai pogorât din cerju, şi teai lumi-·
nat din Mariia cu D[u]hul Sf[ă]ntu aerata ţie mă rog, Doamne, ca
să luminedzi inima mea, că fără de număr sintîi păcatele meale.
Dă-mji] mie, Doamne, C& de -dănsele să mă poe curăţi. Cu cre�·
dinţa şi cu adevereclunea numelui tău cel sfiăJnW, Întru dzua carea
p. 110 te chem de sărgu voru să mă asculţi pe mine. Cum ai ascultat II.
pe Tavifta şi pre Saara, şi varsâ din ochii miei lacrămi cum verşi
pre părnăntu ploae, că să îngreue inima mea ca o pljatră. Greşilu,
Doamne, greşilu foarte greşiju Întru viraţa mea şi toate fărăde­
legile meale eu le ştiu. Cătră tine mă rog, Doamne, şi cătră tine
străg : Tinde dreapta ta şi mă izbăveaşte de cela ce vrăjrnăşescă
mie. Cum ai izbăvit cei trei otroci din cuptorul cel de foc, pe
Sidrah şi pe Şisaah şi pe Aveden. O, o, Doamne, înpăratul ce--
p. 11] rlului, dă-mei] mie răbdare şi ţinea re, şi lfubov cu credinţe, II şi
smerenie adevărată ca să poe; petreace Întru lucrurile ceaie bune,
Fă inima mea ca să voju să leapăd răutăţile meale, cealea ce am
grăit şi am făcut şi am găndit întru tinereaţile meale, cealea ce
nu-s pre voe ţie. Ceju şi mă rog, Doamne, şi cătră tine străg, cu
glălcavă (sic = gâlcavă") mare şi cu toată inima mea. Pe tine te,
laud, şi pe tine te mărescu, şi cu a ta preasf[ă]ntâ maicâ şi ClL
[229]
GHEORGHE şrEfAN
2�9
7{ot[i] sf[iJnţii tăi, ca să-mţl] trimiţi sf[iJnţi îngerii tăi şi arhanghelii,
şi patritarhii şl prorocii şi Ap]o ]st[o ]Iii şi cei 4 evanghileşti, şi
m[uJcen[iJcii şi rnărtursitorii, II şi ficoarel]e]. Rogu-rnă şi ceîu, p, 112
Doamne l[su}se Hr[i]stoase toţ[i] sf[i1nţii tâi cei aleşi ca să mă
asculte pe mene, şi să- mei] dea mie pe calea cea adevăratâ să
trecu. Greşju, Doamne, greşilu, foarte greşuu, nu omului, ce mai
'vărtos (scris: "vrătos") cătră tine, Doamne, Dlujmnţejdzăul mieu;
, că nu 'faste număr lucrurilor meale celor reale, ce am făcut din
.tinereaţele meale, Şi tu, Doamne D[u]mn[e}dzăul mie]u], înpăratul
vieţii de veaci, ce neai răscumpărat pre noi cu sf[ă}ntu singele
tău, ce teai găvozdit pre lemnul crucei pentru lume, şi pentru
mene nedostoinicul şerbul tău, Arhimandrit Andonie, II nu pentru p. 113
a mea destoinicie ce pentru mila ta cea mare. C'ai vrut să mă
. izbăveşti ca să nu Întru În locul acel de peri re, ce taste pururea
'fără de odihnă şi fără de Iumtnâ, cela ce n'are puteare ni ce are
svărşit (scris: "svrăşit"). Că di[n] Iadu cine să va mărturisi 'ţie,
Doamne, sau din morţi cine te va lăuda pe tine. Milulaşti-mâ pe
mene, Doamne, şi mă ascultâ şerbul tău, Arhimandritul Andonie,
.nedejduindu spre tine, şi mă ascultâ cum ai ascultat, pe Mariia
'şi pe Martha, rugăndu-se ţie ca să mergi cătră groapă să învii II p, 1]4-
.pre Lazar şi l-ai lnvis. Aşla şi eu mă rog, Doamne, ca să mă
.Invii pre mene din moarte, ca să agtungu să stau dea direapta ta,
-ca să audzlu glasul cel sf(ă]ntu grăindu : Veniţi bl[agoJsl[o)viţii
Părintelui mieu, fii-m[i] mie blănd cum fuseşi curvei În casa lui
.Sirnon stricatului, şi varsă din ochii miei lacrămi, cum vărsai
acela ce picoarele tale spăla şi cu părul său le ştergea şi o slo­
-bodziş[iJ cu pace. Cătră tine mă rog, Doamne I[su]se Hrţisţtoas]e]
atotţiitorul, ca să-rnţi] erţi mit' toate păcatele meale mainte II de p, 115
. ce nu rnorju. Şi ca să nu să bucure vrăjmaşii miei de mene, şi
ţie mă rog _ s[ ve]tii Petru, cela ce ţii cheile înpărăţii cerjului, ca
să-m]i] dezlegi păcatele meale pre pămăntu, Şi-mţi] dă mie, Dom-
nul mieu Ilsujse Hr[i]stoase tărie şi putea re spre draci, ca să bi­
ruesce diiavolul preveghindu şi luptăndu-se cu mene. Rogu-rnă
sf[iJntei maice a Domnului nostru lui Iţsujs H[risto]s. Rogu-rnă
tuturor sl[ijnţilor îngeri şi voevodzi. Rogu-mă şi tuturor sf[i]nţilor
,. proroci, şi tuturor sf[iJnţilor patrilarhi, şi tuturor sfIiJnţilor Ap[o]s-
to ]li, 11 şi tuturor sf[ijnţilor m[u ]c[ e]n[i)ci, şi mărturisitorilor şi fi- p. Il 6
.coarelor. Rogu-mă şi chem, Doamne I[su]s[e) Hr[i1stoase, tot[i)
.;sf[IJnţii tăi cei aleş[i), că să să roage pentru mene ticălosul, şi
[230]
230
N; DRĂGANU
preceja-i chem ce înaintea lui D[ujmnţejdzău netrecutu strigă;,
dzua şi noaptea: Sţfăn]t, SJ�n]t, Sjfănţt G[ospod]u Sţavaioth, ca,
să să. roage pentru mene păcătosul, ca să poe birui fărădelegile­
meale, cealea ce am făcut din tinereaţile meale, şi pănă într'a­
crasna dzile cealea ce nu-s pre voe tie. O, ţie mă rog, Doamne-
p. 117 Iţsulsţe] Hr[i]stoase, că eşti îndullrat şi m[i]J[olstiv tuturor celora.
-ce cheamă numele tău cu adevărat. Cătră tine mă rog, Doamne;
şi de la tine aşteptu milă ca să-mji] dai păcatelor ertare, şi ca.
să asculţi ruga acasta. Că tu eşti cela ce petre ace în părăţie cu
Părintele şi cu D[u]h..!:ll Sf[ă]n1u. Acrnu şi pururea întru veaci de-
[{
veaczl, adevărc. - 3 ne. - Doamne, greşiju, Iartă- mă Întru sf[ă]nta
trro[iJtâ (sic). Doamne, curăţeaşti-mă păcătosul. Doamne, zidltu-­
m'ai, milujaşti-mâ. - Amin. - Pănăaicea mţojtţiţtva lui Gri-­
gorie. Coneţ.
7°_
p. 118 După m[o]l[iltvaJui sv[e}tii Grigorie apoi aceasta a
[s]f[i]nte[i1 Pr[ea)c[i}ste.
Despuitoare Doamne, bine mulţemăscu, de tot binele cela!'
ce ai făcut şi rabdzi pentru mene păcătosul, şi nedestolnicul şer-­
bul tău, anume imr[eJcu. Că tu eşti Durnnădzăul mieu şi spre­
tine nedejduescu, şi pe tine rog că zidirea ta sintu eu. Şi acmu,
cadzlu cătră tine, Doamna mea. Mrlufaşte-rnă multu păcătosul..
Căutare nedestoinlcă priimeaşte, ce-ţ]i] aducă dinrostu spurcat..
p, 119 Filul acesta-I roagâ, ertare pă II catelor să-mii] dai mie. Sf[i]nţji,
lui Djujmnţeţdzău voevodzi Mihail şi Gavriil, mai marii cinurilor
ingerilor, şi cu toţ[i) îngerii şi arhangheJii, rugaţi-vă pentru mene­
păcătosul cătră făcătorul şi biruitorul, ertare păcatelor să- m[i1 dea
mie întru dzua gîudeţului sf[ăJntului D[ujrnnţeţdzău. Ioane pro­
roce pr[e]d[i]t[eJce, ce ai chinuit pentru H[risto]s şi ai îndrăzni re
cătră despuitorul, roagă-te pentru mene păcătosul şerbul tău .•
anume imr[eJcu, ca să mă spesţejscă cu a ta rugă. Sf[iţnţii lui
p. 120 Dumnleţdzău, Ap[ojs[to]Ii, proroci şi m[ă]c[e]n[i]ci, s[ve]ti toţi, II
pos[t]nici, pr[ ea]p[oJd[o]bniQ[ij, pustnici, călugări, patrilarşi şi toţi,
sv[i]nţii cei drepţi şi preac�vioşi, ce aţi chinuit pentru H(risto]s
şi aveti Îndrăznire cătră mai marele, rugaţi-vă pentru mene păcă­
tosul, anume imr[ejcu, ca să mă sp[ăJsescu cu a voastră rugă�.
Doa[m]ne, Jumineadză păcătosul pentru ruga sf[i}ntei, a Juh
[231]
GHEORGHE ŞTEFAN
231
D{u [mn]e ]dzău Nâscâtoare, şi a tuturora sf[i]nţilor tăi. Doamne,
lumineadză păcătosul de celea ce am greşit din zgăul maicii
meale şi pănă într'acesta cas sau cu ştiinţe, sau cu neştiinţe, lip· 121
cu cuvântul sau cu lucrul sau cu găndul, sJobodzi, Iartă şi măn-
tuiaşte pentru mila ta. Doamne, nu mă ruşina pe mene la gludeţ
păcătos fiind, ce mainte de moartea mea curăţeaşte toate păcatele
meale, şi mă izbăveaşte de muncă şi dea dreapta stărei tale mă
spodobeaşte, cu toHi] cela ce au îngăduit ţie din .. veac]i] pentru
ruga sf[i]ntei b[ogorodiJte, şi a tuturor sfli]nţilor tăi. Oae cuvân-
tătoare sintu a turmei tale, cătră tine cadz îu, păstor bun. Carcă -rnă
pe mene rătăcitul, D[u]mn[e]dzău, şi mă miluiaşte, şi mă il măr- p. 122
turisescu ţie, Părintele cerfului, şi a pământului, toate cealea ce-s
În tainele inimii meale, şi mă că eseu di ceai ea ce ani gl·eşi1U.-
I�l M 1, 50 de mătanii. - Dzicănd, Doamne l[su]s[e] Hrţijstoase
carele eşti Iiiul lui D[u]mn[e]dzău, curăţeaşti-rnă şi mă spală de
toate păcatele rneale, ceaJea ce am făcut de la botedzul rnieu şi
;1;
pănă intru dzîua de astădz]i]. - Ruga mii 2. - Doamne miluia­
şti-mă şi mă spţăţstaşte, pentru sf[ăn]tă a treia dzi a Învierii tale,
şi pentru preacinstita maica ta, şi pentru sf[ăjntâ şi cinstită cru-
cea ta, şi pentru sf[ă]ntâgroapa ta, şi pentru II toate sventite 10' p, 123
curile tale. Dă-m]i] mie pentru dănsele ertare păcatelor. Căescu-rnă,
Doamne, de celea ce am greşit ţie, şi cu pocăinţe strig cătră tine:
greşiîu, Părinte, spre cer şi inaintea ta. Doamne, trimite-m[i] agîu-
tor de sus de la petreacirea ta, şi de la scaunul mărirei sf[i]nţii
tale, şi mă unbreadză cu djuţhul sf[i;nţii tale. Şi mă inţelepţeaşte
şi mă tocmeaşte pe cărările învăţăturii tale, şi să facu voe ta
in toate dzilele vieţii meale, pănă la ceale mai de apoi suspi-
nile meale. Slobodzi, Iartă toate greşea.ile de voe şi de nevoe,
şi mă izbăveaşte de toate II laţurile diiavolului şi [a njepriiato- p, 124
rului 3, şi de vrăjmaşii vădzfuţl şi nevădzfuţl, şi foloseaşte întru
sănătate şi întru spes[e]nie. Pentru ruga preacinstitei a lui D'u].
rnnţeţdzău Nâscâtoare şi a tuturorsf[i}nţilor tăi, Doamne, milu-
iaşti-mă şi mă măntulaşte, prin sf[ă]nta trro[i]ţâ, Părinte şi Fi'iu
şi Suflet Sf[ălntu. D[uJmn[e]dzău, milviaşti-mâ, Doamne, Doamne
1 Doamne milueşte.
2 Tot aşa, in acelaşi chip.
a Cit. nepriietorului = .,nepriitorului".
[232]
caută din cer şi vedzi, şi carcă vila ta şi săvărşeaşte (scris:
"săvrăşeaşte") ceata ce au răsădit direapta ta. Doamne, însăm­
neadză-rnă cu putearea cinstitei crucei tale, că datu-rni-ai crucea
p. 125 ta spre gonirea II vrăjmaşului. Doamne, sp[ă]slaşti-mă spre tine ne­
dejduind. Doaţmţue, cum ştii şi cum vei, milufaşte-mâ şi rnâ
măntulaşte. Şi ca să fie voe ta Întru mene păcătosul Şi nedes­
cinicul şerbul tău, anume imr[ejcii, Doamne, frica ta şi lfubovul
şi leagea ta răsădeaşte întru inima mea cu darul Sf[ă]ntului D[u]hii,
şi cuvintele d['.l]mn!e]dzăeştilor cărţilor tale im[i] dăruîaşte mie.
Rugâ cătră preasj[ăjnta despoitoare noastră a lui Dţujm­
n[e]dzău Născâtoare cu umilinţe. - Mişel şi păcătos şerbul lui
Dumnădzău anume. imr[e]cii, roagă-te catră preasfjăţnta despot-
p. 126 toare maica Domnului nostru lui I[ su]s H[risto]s. II Doamna mea,
miluraşti-mă mai vârtos (scris: }I vrătos"] decăt toţli] greşi ţii fill.l­
lui tău şi Iăcătorfului mi eu. Şi tu preacinstită maica lui D[u]m­
n[e]dzău, Doamna mea, miluiaşti-mă mai vârtos (scris: "vrătos'�)
decât toţţi] greşiţii. Şi căndu preacinstitâ rugâ duc]i] fii ul ui tău
pentru rodul creştinescu, adu-ţ[i] amente Şi de mene păcătosul
�i nedestoinicul şerbul tău, anume imr[elcii. Preaclnstitâ Doamna
mea, nu mă [lălsă pre mene, nu lăsa aşteptarea mea, dă- m[i] mie
lacrămi şi pocăinţă, m[i]l(o]stenie şi Hubov (scris: "lubov") cătră
p. 127 taţ[i] şi smerenie in tot casul, pe nime să nu osindescn, II nice
cum, şi pe nime xă nu zavistuescu. Ceale ce sintu lucruri spur­
cate întru sufletul mieu, şi reale obiceaele ceale ce într'ănsu pe­
trec, întru toate dzilele vieţii meale, a dzilei şi a nopţii casart,
el petrecii întru spurcate lucruri: intru dzuo săvărşescu păcatele
dzilei, Jar întru noapte a nopţii. O amar mie, preacinstită Doamna
mea, de toate 'cealea ce le plinescă întru viraţa mea spurcate,
cealea ce săntu scrise pen văzduh pănă la porţile certului. Oară
cum voi vrea să fiu izbăvit, de aceaste trei lucruri: de arnără-
p. 128 clunea Inpărţirei, de păcatele II sufletului, de spurcat tru­
pul mieu, şi de cumplită frica morţii, întru a cui mănă va cădea
mişel sufletul mieu şi păcătosul, ţinut de cutremurul cel din văz­
duh? Păzitorul mieu ingerul (scris: "îngerlul") l-am gonit dt: la
men] el, cu spurcate lucrurile meale multe. Iubi sufletul mi eu cel
spurca tu, întricoşerile aceale \din văzduh cum va veni spe (sic)
dănsu răspunsll de la gludeţu. \ O preacinstită biruitoare, tu IUŞU­
readză grei mea sufletului mieu. Spre tine nedeajdea mea o puş,
nu te pleca cu a ta rugă, nedejduindu-mă spre tine, izbăvit să
232
N. DRĂGANU
[233]
GHEORGHE ŞTEFAN
233
)
'fiu � de infrlcoşeate şi groznice (sic) munci, ticălosul, şi de p 129·
-cutrernurul acela ca să nu fiu ruşinat, de purtătorii de lumină,
.îngerii lui D[u]mn[e]dzău, cu lucrurile meale ceale de ruşine şi
'spurcate, ca stă] nu fiu părăt de varnăşii cei fără de sufletu, ca
. să nu ingreufadze păcatele meale spre măsură spre suiletu. Ce
tu-m]i] fii mie aglutătoare, 'cu adâncă mila lui Dumn[e]dzău, şi
-cu ruga ta cea bine priimită, m[i]l[o]stiveaşte-te spre mene
multu păcătosul, şi mă mdrepteadză, Doamna mea. II De reale -p 130
obiceae şi fără de număr mulţimea păcatelor meale, şi întru ca-
'Sul sfărşitului (scris: "sfrăşitului") mieu ca să nu să bucure
wrăjmaşii miei de mene, ca să nu fiu tnpărţit de faţa ochilor tăi,
'ce spăsit ca să mă aflu mişelul şi păcătosul şerbul tău Andonie
.Arhimandritul, cu adăncă mila lui D[u]mn[e]dzău, şi cu ruga ta
.bine primită, preacinstită Doamnă bţogorodiţţe, cu puterea sfţl]n-
tei şi [de] o fiinţă trro[i]ţâ (sic), Pârintele şi Filul şi D[u]hul
·Sf[ăjntli. Acmu aleea să pomenescă mortii mai pre urmă. M[a]r­
:1 tie), 9. Coneţ.
14:0.
Jitie şi din multe pretreaeere. p. 171
Dlujmnţeldzău ce streină pre Domnul 10 Gheorghie Ştefan
Voevod, multe tăr[i] streine înblănd, pănă veni vreame de ne
adus] e] Dţulmnţeţdzău suptu mila craiului şfeţesc, în tărgu în
Ştetin, ţar[a] Pomorscu, ţara a lui, Cţurfurţşutea I bra[n]de[m]burs-
chil, iar tărgul Ştetin nu-i supt ascultarea Şteţllor. Il p, 178
Antonius archimandriiţa] 2 scriem după ce fu voia lui
'Dţulrnnlejdzău de pribegi Ia Ghiorghie Ştefan Voevod multă
streinătate, prin multe ţără şi mări călcăm şi trecum 10 ani, pănă
veni vreame înpuţinari[i] dzilelor Mării Sal]e], şi aleea eu An­
-donie arhiemandritul (sic) scriu primenire i boalelor ce avu Ia
înpuţinarea sufletului lui I [eat] 7175-1667.
K
M[e]s[e]ţa3 noe[m}v[rie 15 dzile n'Ii 4 l-au apucat boala cu
-căteva schimbări de plecare şi la trup, şi l-a tinut aşea pănă în
1 Ct, iurşte, turştă < germ. I'iirst ap, 1. Bogdan. Relatiile Ţării
.Romăneşti cu Brsşouut şi cu Ţara Unqurească, Bucureşti, 1905, p. 103, nota 2,
2 Scris cu litere latine.
3 Luna .
• Vineri.
[234]
234
N. DRĂGANU
p. 179
p.180
p. 181
luna lui d[e]ch[emvrie] 14 dzil]e]: sojmbotţă] la 9 eas 1 de
noapte I-au lovit catarol (sic) din cornul capului drept şi in măna
dreaptâ şi picorul dirept, 1668 noo (sic,::::: "nou") arni m] cls] e]ta
ghen[arie] 10 dzil]e], vineri pre sinbătâ, toată noapte au avut chin
mar]e] II ca de moarte. La 9 cas de dzi siţnlbăltă], ghen[arie] 11,_
Iar l-au apucat acea nevoe rea şi lau ţintn'(}2 cas, şi 10 pre
zi. La un cas după amiazăz.i] sinboţtă] iar f-au apucat şi I-au
ţinut 1 cas, După ce s'au trezit din boal[ă], Iar toată zua s'au
chinuit, şi spre d[u]me[ne]că toată noapte. D[u]menecă 12 ghen­
[ariel, 9 <Sas zi, s'au mai trezit şi taina carea taste trupul şi
singele Domnului nostru lui I[su]s Hţristo]s cu trezvire au luat. ..
Apoi după sf[ă]nta priceştenie, Iau întorsu mai bine. Luni 13,
marţi 14, 15, 16 goi, Iar l-au lovit acea nevoe la 11 cas ... 3 li:
gralujf] Ia]u] fo[stu] în căjl] ci [t). 17 dzil[e] ghen[arie] la 5 cas nQ[I\]
sara Iar J-au lovit şi I-au ţinut 1 eas: foarte grău 4 l-au ţinut, că.
au fost ca un mortu. Apoi Iar s'au mai trezit, Iar graiul tot nu-i
slujiia ca cum vrea fi bat de o betie. t 8, 19, 20 nernic, Iar marţf
ghenţarie] cain la 7 cas de dzi I-au apucat şi l-au ţinut 5 şter­
turi de cas. ITlHiI� 5 marţi la 3 eas după amladzădzţi] Iar I-au.
lovit din somn şi l-au ţinut mult, că şi graiul j s'au amorţit, şi!
l-au lovit tus[ă] rea şi năduşal[ă] din piept, că nernică nu putea,
inţeleage omul ce mu[r]gula pănă la l l cas de noapte ... 6 II 22
A '
ghenariecp1i 7 8 cas de dzi, şi Iar din sornnu, şi l-au ţinut 1,
cas şi [duţpă ce l-au lăsat boia (sic), limba tot Iau fost legatlă].
La 2 cas f1MS ,I1,HH 8 Iar l-au lovit şi l-au ţinut totdeauna. Când
m'am luat noi ertăci[u]ni, abia neau răspuns cu limbă de neau
ertat. După 7 casur[ij marţi sara Iar l-au apucat şi I-au ţinut
1 Cet, "Ia al nouălea ceas".
2 Jumătate. După acest cuvânt urmează o cruce. Astfel de cruci se·
intâlnesc şi mai incolo în acest text. Ele ne arată că în locul respectiv cel
ce scria şi-a făcut cruce şi, cuprins de spaimă, a spus în sine: "Doamne.
fereştl:", ori ceva asemănător.
3 Urmează o treime de foaie ruptă. In Jocul acesteia la legare s'a,
.Iipit un petec alb pe care un "dascal" a mâzgălit mai târziu câteva cuvinte,
cu o scrisoare foarte slabă.
4 PrObabil greu + rău.
5 Tot aşa.
6 Urmează verso din treimea de foaie ruptă.
7 Miercuri.
8 La jumătate ziua, amiazi.
[235]
GHEORGHE ŞTEfAN
235
multu şi tot n'au mai grăit ne mică şi in multe fealurii să schimba
faţa şi ochii i să făcea ca singele şi de cătătura lui te spămăn­
tai 1 • Miercuri noapte spre goi la 2 cas ii rÎ6 2 după miazăzs,
noapte ghen[arie] 23, iar l.au apucat şi l-au ţinut multu tăt intr'­
una şi tăt n'[au] mai grăit nernică, numai căce xă ţinea sufletul
intr'ănsu. t 1 cas de zi Iar l-au prinsu şi l-au ţinut tot într'un
chip, fără graîu pănă la 5 cas şi' giumătate 3. Şi iar l-au apucat
de noapte g[oiJ. II Apo]i] după 5 cas şi glumătate iar I-au pără- p. 182'
sit şi am dzis cătră Măria Sa: "Doamne, acmu ne cunoşti CEva?"
Ş'au răspuns: .cunoscu-vă''. Eu grăind, dzicăndu-i : "ce te vei
închina ha[t]manului Irăţine-tău şi lui Dimitraşco?"; numai ce
m'au luat de rnănă şi ş'au plecat capul în gos şe (sic, = "şi")
decii iar n'au mai grăit. La 5 cas 116 sara goi spre vinerli] iar
J-au apucat ţinindu-l (sic) pre braţe. 11 cas 116 de dzi au leşinat.
La 12 iar l-au apucat 4 Şi CI u fost tot ca un mort căce ... 5 să
Joase II ŞI la preveghjijă mujlţdzi (= "mulţi?") dzua şi noaţpteaje), p. 183'
iar de marţi, din 21 ghen[arieJ tot l-am păzit cu lumina arnănă
gata din cas în cas, dzua şi noapte. Viner[i] noapte spresinbătă
de la 12 cas şi un şfert după miadză-noapte au început a trage.
La 5 cas iar I-au prin[s]. La 8 cas de dz.i iar I-au apucat şi
trăgea de moarte şi-l călca şi acea nevoie 6 •. Şi l-au ţinut într'una
şi au tras sinbătă toată dzua şi toată noapte spre duminecă. Şi
trăgea grozav din grumaz şi multe' m[i}nuni făcea cu deagitil] e]
carel] e] nu leam putut scrie. Iar duminecă sar[ a 1 spre luni şi
mai tare să păziă slăbiciunea lui şi la 12 cas de noapte s'au
trecut, Dumn[e]dzău să-I Iarte, pre braţil]e] meale ţiindu-l ... 7.
Şi nilc]e după moartea lui8 ••• 11 ... lu Jasatul săcului de carne. Du- p. 184
menecă spre luni s'au răposat la 12 cas toema ghenjarie] 27
ti T
întru dzua Sfţăţntulut IIpHHfKHif (�'� Ica :3,\aTatlC 9� Păn'aicea
1 Urmează iarăşi o cruce.
2 Şi jumătate.
a După aceasta a adaus cineva ulterior şi fără legătură: Şi !-ar t-au
apucat de noapte Moi].
4 Se scrisese mai întâiu ţinut, apoi s'a şters.
5 Rândul a fost tăiat la legare, deci se poate ceti cu greu.
6 Urmează iarăşi o cruce.
7 De-asupra răndului s'au adaus mărunt încă câteva silabe care, din
pricina umezelii, nu se mai pot ceH.
8 O jumătate d,e rând s'a tăiat
9 Aduce.'·ea s. Intoarcerea moaşte/ar Sf. Ioan Gură-de-aur.
[236]
236
N. DRĂGANU
lam dus viiat[a], şi l-am lăsat', şi cu bună nedeajde s'au svărşit
,�'-" BT.� N�.� fi
(scris: "svrăşit") 1\ *3pOf cae nu ,\\Clţa rE xs, XBO 16682• nuca
Andonie Arhimandrit carele am slujit casăl Mării Sal[ej 10 Ghior­
iP. 185 ghie Ştefan Voevod. II
Luni cănd au murit s'au tăcut lucrull], Iar marti 28 ghen[ a­
rie] s'au vestit pre la cei mai mari şi în tărgus,
11)0.
o. 186
;Pe 187
:p. 188
A
JI[o]l[i]t\re de rugă de peste săptămână eăte trei pe dz}: Uf ne
� �
c P
�TlvWII, ne "a 00 Bf"fHi'f 4, scoase de MărHa Sa Gheorghie Şte-
fan Voevod; leau scos din limba sîrbească pre limbă romănească,
Întăiu a dumeneăieţi [după utrănieţ,
Măr.rea ta, Doamne Dumn[e]dzăul mieu, că m'ai spodobit
a vedea dzlua a preaslăvitei învierii tale, intru carea ai slobodzit
sufletile drepţilor eealea ce era legate în 'iad. Aceata slobodzenie,
despuitoare, şi eu o dorescu, să mă dezlegi din multe păcate,
rind legat II ca să strălucască lumina bunătăţilor tale intru întu­
necat sufletul mieu. Că ştiu amu fără de număr îndurarea ta şi
nespusă iubire de oameni. Că din ce n'am fostu întru ce sintu
m'adusăşţr]. Şi cu aseamenea chipului tâu mă înfrămţeşeaşi (sic,
= "înfrămsăţeaşi"), ş'a toată facerea biruitor mă tocmiş]i]. Ştiu,
Doamne, vreamea vieţii meale din tlnereaţele meale, şi pănă acmu
grijeşti de mene ca să fiu măntuit, şi prealnfrămţeşeate (sic, =
"preaînfrămseţeate") cinurile tale de îngeri căutător vrea să mă
aibă. Învăţătură mi-ai dat mie, II şi lucru suttetescu desăvârşit
(scris: "desăvrăşit") mi-ai spus mie. [ară eu ticălosul inpiedecat
fulu cu mentea, şi cătră poftele rneale n Iubirei trupului arun­
calu-rnă întru tine cea inpuţită a păcatelor. Departe mă tăcutu de
al tâu bi ne. AI tău fiI u, fulu născut intru fântâna cea sufletească,
iară eu amu sintu rob păcatului drept actara gem dintru adăncul
inimii şi plăngu cu durere sufleteascâ. De casul gludeţului găn­
din du întru tot slăbăscă : cum mă voi afla acolo, sau ce cuvăntu
1 Iarăş cruce. \
2 Anul 7175 socotit dela facere, luna Ianuarie 27, dela Hristos 1668.
3 Despre nota ulterioară care' mai urmează pe această pagină s'a
vorbit la descrierea manuscrisului.
4 Duminece după utrenie, după ceas, după vecernie.
[237]
GHEORGHE ŞTefAN
237
voi dzice pentru păcatele meale, sau ce răspunsu îm]i] va fi
mie II de la giudeţ. Unde vo.u ascunde mulţimea fărădelegilor p, 189·
meale, că nu Iaste cine-mi aglută mie, nice cine mă izbăvi pe
mene? Şi ce voi face, D[u}mn(e]dzăul mieu Doamne? Nu ştiu
cătră cine mă voi apropila ca măntuit să-mţi] fie sufletul. Vrea-
mea vieţii meale-i aproape. Ce încai de aemu pătrunde cu frica
ta trupul mieu, ea să nu mă aflu gol de lucrurile bune, să fiu
de răsul dracilor. Că lată ca un cucon înpiedecat tulu de vrăj-
maşii miei, şi mai pre urmă cădzlulu în perire. Altu om nu fu
aş ea păcătos din veaci cum sintu eu, că pentru lucrurile meale II p 190'
ceale reale mănitalu ingerul, păzitorlul sufletului mieu, şi primilu
pierzătorul, puind întru inima mea necuviinţâ. Ce nu mă lăsa pe
mene pănă in svărşit (scris: "svrăşit") să pletu, Is(u)se, nume
bun. Din părnăntu m'ai zidit şi viLţâ mi-ai dăruit mie. Cauti
spre smerenija mea, că sarnu fără de număr am greşit, ce încn
n'am rădicat rnănule meale cătră D[u}mn[e]dzăi streini, Nice
m'am părăsit deacrasta gandindu de chipul tău, Iubitor de oa.
meni, cela ce ai arătat spre cei păcătoşţi] mainte. Aducu-mi
amente de D[aJv[i)du, carele după darul prr[t'il]c[ur]vii (sic) II În p. 191'
groapa curvii cădzîu şi ucidere feace, şi să pocăi cătră tine
D{u]mn(e]dzăul şi făcătorul, destoinic li fiind milii tale. Şi cătră
Ahavprorocul încă insuti cuvinte râspundzi, grăindu : nu am sa
fac mai înainte rău cela ce am dzis, că l-am vădziut pre ins
cum înblă măhnit Înaintea mea pentru păcatele sale. O despui-
torul mieu, şi încă adaog să plăngu Înaintea ta de ceale mari
şi nevindecate ranile meale. Cum Manasila, după slujirea idoli-
lor, prorocii tăi a ucis şi preiot[i] ls[ra]il[i]t[ea]nii au spurcat,
şi pre tine Dumn[ e]dzăul părinţilor noştri teau măuiîat, II dat fu p. 192
într'alte semenţli spre pedeapsă, şi ca un dobitocu cu Iarbă il
hrăniia vădzindu a sa perire, adusă-ş]i] amente mainte de păca-
tele sale ce au făcut, şi strigâ din mijlocul legăturilor cătră tine,
Doamne şi făcătorul, şi fără de nedeajde luat fu deacolo prea-
slăvit; aşea şi eu toate răutăţile Întru viiaţa mea am făcut, şi
nedestoinicu pe sine mă făcu'iu milei tale. Şi cum voi căuta spre
nălţime cătră tine cu ochi spurcaţi, sau cum mă voi arăta feaţei
tale? Rumt-am veşmăntul cel de D[u]mn[e]dzău ţâsut şi am spur-
cat veşmăntul trupului mieu. II Ce mă curăţeaşte ca un măntultor p. 193
şi mă laltă ca un Dumn[e)dzău. Caută spre smerenii;t mea şi nu
pomeni răutatea păcatelor meale, ce am făcut spre mişel sufletul
[238]
238
N.DRĂGANU
şi yre
c
w n�'I'�
Djuţrnnţeţdzău: mieu, mllulaşti-mă şi mă sp[ăţslaşte. l'lt
Si 2. Cum ai miluit pe Petru şi pre Thoma în legături,
� i\' li �
mieu. l'lt nOL\� l' 3
mene nu mă treace; despuitorul
t;rrlfl7.NI. otPllstu[ljutrăni[i).
� ,,\ c
,\\/\mBa tU 110 "a (= Molitva Duminecii după ceas).
Dumn[e]dzău întru tot puternică, şi. fără început. Doamne
înpărat, cel naltu şi slâvit, cela ,ce biruiaşte /1 toate faceriJe vădzute
şi nevădzute, cela ce şeade spr(\heruvimi şi-i căntat de serafimi,
mieu. Călcător fuîu spre toate poronctle, ce mă nedejduescă spre
mila ta, şi străg cătră ti te cu gIăcav[ă] mare: adu-ţi arnente,
Doamne, de preacinstit graiul rostului tău, etalea ce ai dzis: cer­
caţ[i] şi veţi afla, cîareţli] şi vă să va da voao, că n'ai venit să
chemi pre cei drepţi, ce pre cei greşiţi spre pocaanie, dintru
p. 194 carii intâiu eu sintu unul. Ii Ş'acmu mărturisescă toate fărădelegile
rneale, că deaş tăcîa eu, tu ştii aceastea, ce, pream[i]i[o]st[i]ve,
priirneaşti-rnă ca pre tălharul şi vamăşul şi curva şi fecorul ce]
curvarlu, c'aceştia toţ]i] era părăsiţli], Iară tu Iai priimit pre înş]i],
şi raiului lai făcut vieţuitori, Priimeaşte şi a mea pocaanle, ne­
destoinicului şerbului tău, Andonius imrţejcă. Doamne Iţsuţse
Hr[i]stoase, cu cuvântul ali] curăţit stricaţii, curăţeaşte şi spur­
căciunea su lletului mieu, şi-rn]i] fii mie Întru agîutor şi cu pu-
,]J. J 95 tearea cinst.tei II crucei tale îngrădeaşte-rnă pre mene, şi cu d[uJ­
hul sf[iJnţii tale mă lntăreaşte. Întoarce ruşinaţţi] pre cela ce să
luptă cu mene, şi ca să mărturisascâ rostul mieu mulţimea milei
tale, c'ai Iostu agîutorul mieu intru toate nevoile, şi măngăitor
întru dzua grijilor meale. Ş'acmu nu lepăda rugăciunea şerbului
tău, ce măntuîaşte chinuitu sufletul mieu, şi toţţi] creştinii mi­
Iuiaşte, cu ruga preacinstitei biruitoarei noastre şi a lui D[u]m-
;jJ. 196 nţeţdzău Născâtoare. II Că tu eşti Dţujmnţejdzăul nostru, şi pe
tine cearern, Părinte, şi Friu, şi Suflet Sf[ă]ntil, mllulaşte-ne pe
� � It
noi acrnu şi pururea şi întru veacţi] de veacii, amin. 1'11 ",M\i\�
i\ 1. Cela ce învisă din moarte, Doamne l[su]se Hr[ijstoas!:
H
IIOMi\�
1 Doamlle mii ueşfe de 30 ori.
2 Doamne mUueşte de 12 ori.
a Doamne milueşte de 3 ori.
[239]
GliEORGHEŞTEfAN
239
r
�tie slujescu mii de ceatele ceale desus, cinuri ; cel rugat de in­
geri şi de toate puterile închinat, şi det ceai de gos facere cu
frică să cutremură Inaintea ta, că tu eşti Djuţrnnţeţdzău unul fără
de păcate. Nu mă trece pe mene rugându-te în al şeasele cas
-aceştii dzile, întru care teai aratat ap[o]s(to]lilor tăi dupâ înviiare
fiind în grije şi ai schimbat scărba (scris : "scrăba") lor spre
bucurie. După arătarea a preacinstite a taie rnăn]u] şi coate,
schimbă scărba (scris: "seraba") mea II carea mă ţine acmu, şi-m]i] p, 198
izbăveşte grija păcatelor şi nu mă trece pre mene, despuifoare,
rugăndu-te într'acesta cas, Întru carele ai dzis lui Zaczzhei ;
astădză-i rnăntuirea casăi tale, Iară tu acmu curat eşti. Dâ măn-
tuire casăi meale cei sufleteşti, pentru căce spurcărn casa această
trupească, şi nu sintu destoiniczl să iau preacinstit trupul tău, ce
ca un bun şi de oameni Iubitor, priimeaşte voroava fugii rneale
întru casu! acesta, întru carele ai vorovit cu mui irea samareanina
şi taina inimii ei lai dzis, dzicându-i : II ceare apă vie. S[făn]t. p. 199
.sţtănţt, s[făn]t Domnul mieu, tu' ştii taina inimii meale. Dă-m]i]
mie pică tura milei tale, că dela tine Iaste izvorul vieţii. Stănge
sufletul mieu cel arsu de para păcatelor, şi opreaşte seatea inimii
.meale, şi-mi dă mie bucurie să petrecă dzua acasta, întru carea
s'au dat mieluşelul lui Avraam în locul lui 1 saacă spre [ărtvă
'(scris: "jrătvâ"), închipuindu pentru toatâ lumea gtunghearea ta,
:lJsu]se dătător de bine, mieluşelul lui D[u]mn[e]dzău, cautâ spre
a mea smerenie şi îndrepteadzâ ruga rostului mieu, şi prii-
meaşte cuvăntul ] acestu de [ărtvă (scris: "jrătvâ�) ca darul lui p. 200
Avel. Că de sintu necurat şi spurcat sintu, mă nedejduescii spre
mila ta, pentru ce n'ai lepădat cei doi bani a vădol acela ce
lăudaşţi] pre Insţă] mai vărtos (scris: .vrătos") decăt pe toţ[i].
Şi vamăşul cu suspini rugăndu-se l-ai îndreptat. Şi pre mene nu
mă urgisi ca pre tâlharul şi pre curvarul, milu'hşti-mă că mă
căescu de toate păcatele meale, că bine eşte (sic, = "eşti")
,cuvăntat', cu Părintel[e] şi cu Filul şi cu D[u]hul Sf[a]nti!, acmu
şi pururea şi intru veaci de veaci!, amin. -II
1 Acest cuvânt rămas prin atracţie din construcţiile precedente e de
prisos In acest loc.
I De-aici incolo scrisoarea e foarte grăbită şi măruntă, cu cerneală
mai spălăcită şi uneori cu ştersături şi corecturi. Se pare deci că scrierea
textului s'a continuat mai târziu deadreptul pe curat. De la p. 201 încolo
s'" tăiat la legare marginea textului. Din această pricină întregirile de litere
şi silabe pe care trebue sa le facem În această parte sânt foarte numeroase.
[240]
240
N. DRĂGANU
p. 201 MfoJlfillja Dţuţmineţceiţ după vecernie.
Bine te cuvintedzu, Doamne Dlulmnleţdzăul mieu, şi cţănţ­
tar[e] nedestoinică aducă tie din rostolu (sic) spurcatu şi din'
inim[a] necurată. Proslăvăscă numel[e] tău cel sfăntu, că de pă­
cătosul intru totu te griţeşfjl], şi îndelungu rabdzi, [a]şteptăndu
a mea pocăinţă, Iar eu întru totu te măniîu c[ăl]cănd poroncil]e]
tal[e]. Ce voi dzic[e] înainte mărirei tal]e], Doamne, tu ştii ne­
bunie mea, şi păcatele mel]e] de tin[e] nu a[scun]sără. Şi acmu
nu mă lepăda pe min[ e] de la faţa ta, neavănd budze curate;
indrăznindu spre slava mărirei D[u]mn[e]dză[irii] tal]e]. Şi ruga
sărei acmu cătră tinte] o aducă, pe tin]e] toat[ă) dihanie, şi toatţă]
facer[e] cu frică te laudţă]. O Do[amjne D[u]mn[e]dzăul mieu,
cela ce ai luat păcatele a toată lumea, şi [al mel]e] fâr[ă] de nu-
p, 202 măr şi nespujse] făr[ă] de le�W] le pierde II vini[n]d la casul cel
de apoi a dzilei aceştie, intorcândumă-mă din cele deşerte şi al
tău aglutor cercăndu, că a ta iubir]e] de oameni nespusjă] este.
Cele (sic, = "cela"), ce aj.] priirnit pi cela ce au vinitu la al
unsprădzecele cas, şi asemene ei (sic, = .. i-ai") făcutu cu ceia
ce au purtat totu greul aceşti]i] dzile, şi pre mine aşijdere mă
primeşte, nu numai o dzi cu lene cheltuind, ce Intru toată vrearne
vietii melţe] cu lucruri deşerte am petrecuta, şi lucruri sufleteşti
nice dănăoarţă] n'am făcut. Nu mă osindi pe mine, despoitoar]e ]._
ca şi pri cei mai denainte chemat[i] la a ta cin[ă], lepădăndu-se
cu a sa inimă cumplitjă], ce mă carcă pe min[ el ca p]e] cel ră-·
tăcitu spre răspântie lumii, că sufletul acoperirnăntul celora ce
doresci.Jatţă] arnu dzua plecat[ă] spre sară, eşi soarele casul sării
întă[n]pin[ă], şi cel înţălept luminile sal]e] gătescii, la mIadză­
noapte să te tănpine, cu tin]e] să 1[12] duci întru lăcaşul înpără­
tiei ceriului, cărora ŞI pe rnin]e] părtaş mă fă. Nu-ţi aduce
p, 203 aminte de II mulţime păcatelor meal[e], ce după obice îul rnilei
tale rniluţiaşte], Nu-rn]i] da să adorm întru moarte, ce întăreşte
mădularele trupului, că am slăbit de păcate. Întăreşte sufletul
mieu, trernurăndu-ne încet, goneşte gănduril]e] cel]e] spurcate de
la inima mea, şi luminează ruinte, care se întunecă de măhnirea,
ca şi [eu] să-ţi dau ţie rug[ăJ. Doamne Ijsuţs]e] Hrjiţstoas]e],
pleacă ureache ta cătră ruga mea. Iartă toate păcatele mele, şi,
1 Cu toate că textul s'a corectat şi adaus, el a rămas în acest loc
necomplet.
[241]
GHEORGHE ŞTEfAN
241
siărşitu bun d[ăru]eşte mie. Şi aş[ea] din trupul mieu mă Iartă.
Şi îngerul -păc[ii], Do[ a]mne, de boierul văzd[u}huJui să mă izbă­
vească pe min[e] cu ruga şi cu rugăeunţea] preasfintei a lui
Durnn] eţdzău Născătoare, şi a sfintelor puter[i] a cerului, şi a
toţţi] sfinţii, carii din veaci ţ-au îngăduit ţie că bine eşti cuvăn­
tatu Întru totu cu Părintele şi cu D[u]hul Sfăntu Întru nesfărşiţii
veaci, amin. - II Să grăeşti aş [ea] : A rnel]e] mult[e] păcate, p. 204
Doamne, cu a ta milă curăţeşte, milueşte-rnă şi mă măntueşte.
A\ T
1'" 110 SI WIll:!C 1. -
18°.
(Extrase din Vechiul Testament). p. 297
La pritcea 2 lui Solomon grăiaşte aleea, Glav]aţ 3. Fiful
mieu, graiurile legei nu le uita, graiuril]e] meale ca sţă] le soco­
teşti întru inima ta. Că multă viaţă şi ai cu pace să vor adaoge
ţie. M[i]l[o[sl[e]nila şi credinţa ca să nu lipsască de la tine, ce
să nu o pui pre îns[ă] pre cerbicea ta, şi să o scrii pre îns[ă]
pre tabla inimii tale şi vei afla bini. Şi găndeaşte bine înainte
lui D[u]m[nedzeu] şi inainte omeniJor. Şi fii nedejduitor cu toată
inima spre Dum[nedzeu], Iar cu a ta inţelepclune nu te mări.
Toate căile tale cu conoştinţe (sic) să le îndreptedzi, Nu fj în­
ţelept de la tine, ce te teme de D[u]mn[e]dzău şi te las[ă] de
tot răul. Atuncea va fi vindecare în trupul tăus,
Otava 84 II Că voi spune voao ce în toate dzile. Durn- p. 298
[nedzău] mă zidi d'inceputul călil sal]e] întru lucrul său, rnainte de
veac mă urdzi, mainte de facirea pămăntulului, mainte de facer[eaJ
1 Doamne milueşte-ne de 12 ori, otpustul.
2 Pildele.
a Biblia 1688. Fiiule ale meale legiuiri nu uita, şi graiurile meale
cruţe a ta inimă. Pentrucă îndelungare de viaţă şi anii vieţii şi pace vorii
adăogâ ţie. Milele şi credinţele nu te lipsescu, şi le atinge pe iale preste
grumazi, scrie-le pre Iale pre leaspedea inimii tale. Şi vei afla hară şi găn­
deaşte înainte bine. inaintea D[o]mnului şi a oameniloră. Fii nedejdulndîi
cu toată inima pe D[u]mn[e]zău, şi pre a ta învăţătură nu te smeri. In
toate căile tale cunoaşte-o pre ia, pentru ca să îndirepteaze căile tale. Nu
fii lnţeleptă întru sine, şi te teame de D[u]mn[e]zău, şi te abate de totu
răul. Atuncea va fi vindecare trupului tău, şi socoteală oaselor tale.
4 Jos s'a scris un rând din "Tatăl nostru": Şi ne curăţeşte pre noi
de toată spu rcăcîun ea.
An. Inst. Naţ, III.
16
[242]
242
N. DRĂGANU
beznilor, mainte de curărea apelor. Mainte de ce nu întâris]e]
rnăguril]e], rnainte de toţ[iJ munţii m'au născut pe mene Dum­
[nedzău], Feace marginillel şi lumea şi siărşitul (scris "sfrăşitul")
lumii pe suptu cer. Când gătă cerîul, cu dănsul fuîu, cănd în­
părţl scaunul său spre vânturi, când feace tare nuorii l�e sus şi
cănd pusţel tărie izvoarălor suptu cer, şi cănd puslel marea intru
tocrnala ei, şi apele să nu trîacă ţărm urii ei. Şi tare feace ur­
dzirea pământului. Fuîu cu nusul aseamenea, eu futil de mă bu­
cură, în toate dzile mă vesehia înainte teaţei lui în toată vreame,
Şi când să vesţellii i de svărşitul (scris: "svrăşitul") lumii, şi ve­
selie de fiîul omenesc 1,
p 29.9 Glav [a] dziăţe] : II Cine să întăreaşt] el spre mencîuni, acela
paştle] văntul,
Glav]o] 12. Mărturila nedreaptă îi mincunoasă şi cuvântul
facre] ranja] ca o spartă (sic)(--:-"spărtură" ?), iar limbă înţeleaptă
le vindecă.
Olav[a} 13. Cela ce-ş ţlnţe] gura sa, socoteaşte sufletul său,
iar cela ce nu-ş]i] socoteaşte gura sa, pe sine se lnfricoşadză.
O/tava] 14. Cela ce ocăreaşte mişelul, greşeaşte iară cela
ce-l mil uiaşte săracul, fericitu-i.
Otrava] 15. Cela ce cearcă înţelepcjune, nu va afla rău.
Cela ce cleveteaşte săracul, mănie pe cela ce I-au făcut pe îns,
Iar cela ce cinsteaşte săracul, cinsteaşte pe cela ce l-au f] ă]cut
pe ins, .
Gţlava] 16. Ornenescii este să-şti] găteadze găndul, Iar
Diulmnleldzău-i tocmeaşte limba. Că toate căile omeneşti însărn­
p, 300 nate sintu înainte lui. Mă il surător jaste dluţhul lui Dfuţrnlnedzăul.
Deşchide lui Dlulmlnedzăul lucrul tâu, şi să vor îndrepta găndu­
riie talie]. Toate lucrurille] celui smerit sintu înainte lui Dum-
1 Biblia 1688: In toate zilel[e] VOIU pomeni ceale den veacu să le
număru. D[o]mnulCl zidi pre mine începătura căilor lui la lucrurile lui. ­
Mainte de veac mă internee denceput mal nainte de cât a face beznele,
mai nainte de cat a eşi izvoarăle apeloru. Mai naInte de a se intări munţii,
şi mal nainte de toate dealurile mă naşte. D[o]mnul au făcut ţări şi nelă­
cuite, şi margini lăcui te. cl�lui de sţtbtu cedu. Cându tari făcea pre cei de
susu Iwri. şi cum hre punea izvoa'rele celui de supUi ceriu. Cându punea
mării cercetarea lui şi ilpf'!e nu vor treace gura lui, şi tari făcea temeaile
pamântuluL Eramu ,ânga eHi tocmindu eu eramu cu cama să bucura, şi in
toate zilele mă vesenromu În faţa lui pres te toată vreamea. Cându să ve­
seliia lumea săvârşinau, şi să vestliia -intru fiii oamenilorU.
[243]
GHEORGHE ŞTEfAN
243
.'{nedzău], MăniIa înpăratului este solul morţii, Iar omul cel Înţe­
lept să izbăveaşte. - Omul fără mente işţl] sapă şie rău şi întru
gura sa adunlăl foc.
O/lava] 17. A credincosului i toată avuţila lumii, Iar a ce­
lui necridincos (sic) nicli] un ban.
(O/ava 19]. Cela ce miluiaşte săracul împrumut dă lui
Dţulrnnleldzău. Roada omului mliltlojsteniîa.
Glaţva] 20. Nu-i vinovat vinul, ce procleată jaste beţija.
Nu raste departe mănija înpăratului de urgiîa lui Dţulmnţeţdzău,
şi cela ce s[e] apucă şi-l meastică pre ins greşeaşte spre sufletul
său. - Apa cea adăncă jaste svatul intru inima omului, rară
omulInţeleptu o bea pre Ia. Il Mare-i omul şi scump iaste celap. 301
ce face mţilllolstenie, Cănd înpăratul şeade pre scaun să gjudecle]
drept, nu sta înprotiva ochilor lui. - Nu dzice că voi plăti vrăj-
maşului mieu pentru căce mi-au făcut rău, ce aşteaptă de la
Dumlnedzăul să-ţ[i] agjute. - Nu iubi să 1 cleveti pre altul, ca
stă] nu cadză într'ănsă.
[Glava 21J. Cumu-i răpegjunea apei, aşea inima- înpăratului
întru măna lui D[u]mn[e]dzău, şi cine va s'o afle, acolo trebue să
o pleac]e]. - Cela ce iubeaşte vinul şi untul, nu sţe] va înbogăţi,
- Mai bine să petreci într'u]n] loc pustiţu decăt să petrec cu
muîar] e] svadnică şi limbut[ă] şi mincîunoasţăl. - Cela ce-ş[i]
Iereaşte gura sa şi limba sa, fereaşte sufletul să u de grij[ă]. - II p 302
Glţava] 22. Groapă adâncă în gura călcătorilor de Ieag]«] şi cei
urăţ]'] de la Dum[nedzău] vor cădea lntr'ănsă, că sintu căi reale
înainte lor şi nu Iubăscu să sţe] întoarcă. - Cela ce obiduîaşte
pe cel sărac, multu rău lş[i] face şie, - Ol[ava] 23. Nu-ţ]i] Ieri
cuconii tăi de invăţătur]t], că, să-i vei bate cu tojagul, nu vor muri
de îns, ce verjr] izbăvi sufletul din moarte. Glţava] 25. Calea rea
şi urmele călcătorului de legi vor peri întru dzua rea. Că cumu-i
oţetul pe voe (sic) 2, şi fumul ochilor, aşea va cădea frică în. tru-
pul şi inima celora ce te scărbăscu (scris: nscrăbăscu"). Că curnu-s
moliile În haine şi carii in lemn, aşea şi omul scârbliv (scris:
.scrăbllv") îş[i] face pagubă inimii. Iar să-i f1ămănd vrăjmaşul tău,
îl satură i să-i însătat, îl adapă. Aşea de vrei face, cărbuni II de p. 303
foc aduni spre capul lui, iar D[u]mn[e]dzău ît[il va da ţie bine. -
1 Acest cuvânt s'a adaus ulterior.
2 Probaail p-sl. BQH "bellator", "războinic" căci în originalul slavon
e vorba de "rana" acestuia.
16*
[244]
244
N. DRĂGANU
OI/ava] 26. Cumu-l ornătul vara şi ploae În vrea mea seacerii..
aşea fără cinste nebunul; şi cum zboară paserile şi vrablţi]le,
aşîa şi blăstărnul deşerta pe nime nu cată. -
[Glava] 27. În cas]a] fratelui tău fără vreame să intri, că mai
bine cu un priîaten de aproape, 'iar cu fratele tău mai di departe.
- Her pe her ascute, aşea şi om cu om de faţe să ruşineadză.
Cine răsădeaşte smochinu, mănăncă de rodul lui. Iar cela ce
cinsteaşte pe domnu-său, cinstit va fi. Cum nu-i într'un chip fată
cu faţă, aşea şi inima omului. Iadul şi peri rea nu s[ el mai satură;
aşea şi ochii omului nu să satură. -
p. 304 Eelisliast, gl{ava] 8. II Şi Iăudaju eu cu veselie că nu laste'
bine omului in lume numai să bea şi să mănănce.
Glfava] 10. Amar ţie cetate întru carea- i înpăratul tău tânăr
şi boîarii tăi mănăncă derneneaţă. Iar fericit părnăntu unde înpă­
raiul tău fiiul rnenţei şi botârii tăi mănăncă la vrearne şi nu să
vor stidi.
[Ishod.] gl[avaJ 28. Dzis]e] Dum[nedzau} lui Moisăi să facă,
o scândură de auru (scris: "aurIU ") curat şi să facă pe dă nsâ
chipul şi sărnnul sf'[ijnţiei lui D[uţrnnţeţdzău şi-l invăţă cum va
face veşmentele lui Aron şi a ficorilor şi să-i facă mitră şi brău.
Glţava] 25. Ishod în [văţlasţe] D[u}mn[e]dzău pe Moisei cum
va face chiotul şi 2 heruvimi şi mai şi' alte vase şi de tă măe şi'
de srnernă.
Grălaşte mai multe den vasle] in gl[ava] 26.
Urmează apoi o parte din un capitol din Ezdre, adăugăndu-se r
"După aceaste într'altel]e] glav[e] înainte arătă (sic, = "arată") multe lucruri
şi cum au postit În cărnpu 2 săptămâni, apoi cum Tau dzis Dumn[edzău) să
a 5 oameni carii slntu scriitori, şi să margă acolo în cărnpu să arate ce
va scrie" (p. 305) ş, a. m. d. Se mai rezumă ludifh[al, Neemia, Paralipo­
mena, Ţrstva etc, Pe p. 31 t ,se notează: "Să s[e] ştie car]e] cărţi leapăd[ă]
Cal vinii şi Litereani[i] din Biblie: 3 cărţi a Ezdreij Cartea lui Tovie; Cartea
Îudith] ei] ; Înţelepciunile lui Solomon ; Cartea lui Isus Sirah; Cartea lui pro­
rocii Baruh; 3 cărţi a lui Macavei; şi di la DaniiI au scos din glav[a] 3 de
d� X A ti ijiIt_
unde dzice IIX"Aaa /10 cp'Ji l1J\aAH noe ca 1 pănă În sfărşit (scris: "sfră­
şit") şi gla[va] 13 şi 14 de tot" (p. 3! Il. Pentru limbă mai notez pasajeie:
"Neemie, 1 gI(ava] grălaşte că, \:lacă audziră de ier[u]s[aJlim, cum laste­
pustHu şi porţile ars3, şedzulu şi\pIăngea, şi rnăhnit multe dzile, şi edl de
mă pastila şi mă ruga înainte fe�tei lui Dum[nedzău] cerlului" (p. 312);
.,7 gl[avaJ grăIaşte... cat era ca lăcustele de mulţi, şi sămile lor n'aveil
1 Umblau pri!1 mijlocul văpăii, /ăudând pre Dumnezeu.
[245]
GHEORGHE ŞTEfAN
245
p. 317
T
-nurnăr, ce era ca anina pe marginea mării. �i spuse de somnu ce au vădzut
Ghedeon", şi ,,4 Ţrstva gl[ava] 5 grăîaşte de... o copilă de Jidov roabă.
'Dzisă cătră gfllpăneas[al ei: dear mearge glupănul În ţara noastră cătră un
om a lui Durnjnedzău], s'ar curăţi. Giupăneasa-i spusă lui şi-ş[iJ luo voe ' şi
carte de la înp[ârat] şi stă] dusă la Ilisei prorocii şi-i dzis[ă]: pas [a] Iute [te]
spală în apa Iordanului de 7 ar[i] �i te vei curăţi".
1 90.
Blajenile din toate Dumeneel fără besealreeă] cetlnd omul şle', p. 315
Adu-ţ[i] arnente de noi, H[ri]st[oa)se rnăntuitorul lumii, cum
ţ-ai adus amente de tălhar pre cruce şi-l spodobiş întru tot unul
în dreptaatea inpărăţi]r] ceriului. - Astădzi invise H[risto]s din
groapă, ş� tuturor credincoşilor le deade neputreglune, şi bucu­
TÎra o înnoi rnironosiţilor întru invitarea ta, Doamne. -- Pe lemn
să găvozdi rnăntuitorul nostru de bună (scris: "bănă") vo[e] şi
cu lemnul pe Adam din blastăm îl Jzbăvişi, şi-i deade ca un în­
durător, ce după chin şi sălăşluirea raiului. -- Curnu.i în cer
mulţime de ingeri, aş ea pe pămăntu rodul ornenescă sf[i1nţirei
învierei prăznuescă bunătăţii tale, Doamne. - Rădică pe noi din
.groap]a] păcatelor, cu chinuri multe răsiplrnu-n]e] ca mortii, ca
un Iubitor de oameni. -
Ascultă, Adame, şi te bucură Evvo, că cum v'aţ[i} mainte
arnăndoi dezbrăcat II pentru înşelăclunea, vă luar]ă] în prădare, p. 316
crucea lui H[risto]s vă îndreptă -
20°.
�s�
Preadoslovie eătră creştini.
NI KA
'Cartea earea să ehiamâ răspunsul înprotiva Catlhizmusulul
ealvlneseu, tăcută de părintele Varlaam, mitropolitul Suăavel
şi Arhiep[i]sc[o]pul 'l'ăr�'ii }\[oldovei, tfpărltâ, B�IO uurnîa MHpa
*3ptlr (7153), cmiH'ia;t,E itUlpa *aX[i\\f] (1645).
Nu se laude nime de bună credinţă
De n'are lucruri bune prea cu socotinţâ.
Varlaarn Arhiep[i}sc[ O ]pu şi Mitropolit Ţărăi Moldovei cu
milă de Ia Dumnedzău cătră creştinii den [Ardeal] 2 şi şi cătră
1 Aceeaşi scrisoare grăbită, dar cu cerneală şi mai spălăcită ca În
"extrasele din Vechiul Testament.
2 Cf. p. 283.
[246]
246
N. DRĂGANU
al1i creştini toţi carii sintîi pravoslavnici. Credlncoşi pravoslav­
nici, şi adevăraţi fii sf[i]ntei a noastre beseareci, apostoleşti,
Iubiţji] creştini şi ,cu noi de un neam. Rumâni, pretutindirla tuturor,
p. 318 ce să aflâ în părţile Ardealului şi şi într'alta părţi pretutindirla, II
ce sinteţt cu noi într'o credinţă, cu dreptatea Durnnedzâului şi mân­
tuitoriului nostru lui I[su]s H[risto]s, dar voao şi pace să să în­
rnulţascâ întru cunoştinţa Domnului nostru lui I[ su]s H[risto ]5, iar
de la smerenie noastră, ca neşte fii iubiţi întru cunoştinţa Dom­
nului nostru lui 1[sus] H[risto]s. bl[ago]s[lo]venîe, [ru]gâ şi ertă­
dune, şi de vecie de la Dumn[e]edzău ertare de toate păcatele.
Socotindu deregăto] nia] cea păstorească, carea mi s'au dat de la
Dumnedzău, şi aducăndu-mţiţ amente de cuventele vasului celui
ales, fericitului Pavel, carele cu ep[ijscopii Eleseilor poronceaşte
noao tuturor de dzice : socotiţi-vă pre sine, şi toată turma, întru
carta pre voi D[ u ]hii Sf[â]ntii v'au pus episcopi, ca să paşteţi
beseareca lui Dumnedzău, care o au răscumpărat cu singele său;
aducăndu-m]i] amente, dzicu, de datorita cea nenurnărată Ce am
să luptiî, şi să proveduescu să întărească Sf[â]nta Ivaanghelie, şi,
poruncile, şi tainele besearecei noastre, carele sintu date de
p. 319 scriptura cea de D[u]hul II sf[ântu suflată, de la propoveadnicii
lui Dumn[e]dzău fericiţii Ap[o]s[to]li, şi de la cei luminaţi ele
D[u]hul sf[â]ntu cinstiţi şi sf[l]nţi părinţi, a toată lumea învăţători;
c-au tocmit, cu D[u]hul Sf[â]ntii. ş'au dat la şiapte săboarâ, cre­
din coasă şi sufleteascâ obicnă, a besearecei noastre cei aposto­
leşti; aducăndu-m]i] arnente de datorita mea da mare, nevoescu,
ostenescu, D[u]mn[e]dzău veade numai cu toată puterea mia, şi
cu toată usărdlfa (scris: .usrădita") lucredzii după neputinţa
mea cea ornenlască, ca să crescu şi să adaog talantul ce rni.i
dat, căndai vr'un păcătos. şi de turma lui Durnnedzău, depărtat
voi putea să-I întorcu, să să spodobască a fi destoinică, şi spă-
p. 320 sit, petrecăndu întru poronciJe ceale pravoslavnice a besearecei II
noastre carile din bătrăni sintu date, dintru întăiu şi d'-inceput
acealea să le intărescu, să nu cumva să să tănple să fie neştine
svătuit, şi amâgit de vicleşugul şiarpelui, adecă a ereticilor, să
cadză şi să să depărtiadze d� acea aJinatâ şi cu pace şi Iericitâ
curte, beseareca noastrâ cea pravoslavnicâ, căndai pentru acel
lucru de folos să vor acoperi mulţimea păcatelor meale. Cum
scrie Iacov brat b[o]jii Întru a sa săbornicâ poslanie (Iacov,
gl[ava) 5, zac 57) de adevereaşte dzicăndu: fraţilor, de să va
[247]
GHEORGHE ŞTEfAN
247
lnşăt a neştine dintru voi [şi-l va intoarce neştine, să ştie că cela
ce întoarce păcătosul din calea lui cea rătăcită, scoate sufletă
din moarte, şi acopere mulţimea păcatelor.
Pentr'aceaja 1 Iubiţii miei fii, tămplăudu- II mi-se estirnpu în p 321
părţile Ţărăi Rumăneşti, cu treabe domneşti şi a norodului în Tăr-
govişte (scris: "Trăgovişte") cu cei mai de frunte şi mai dea firea
vorovindu, mai vărtos (scris: .vrătos'') cu oarecare bojarin cin-
stit, şi slovesnicu şi a toată destoiniciia şi înţeleageifa harnicii,
dereptu pravoslavnicu creştin, al doile logţoţtet şi fratele Doamnei
a bunului credincos şi a lurninatului Domnu 10 Matei Voevoda,
cu mila lui Dumn[e]dzău Domnu Tarăi Rumăneşti, dumnealui
Udrişte Năsturel, carele ca un Iubitor de invăţţăţturţă] şi socoti-
tor credinţei cei dereapte în mijlocul altor cărţi noao, ce mi-au
arătat, adusu-rni-Iau şi o cărţulie mică in limba noastră rurnă-
nească tiparitâ, şi deaca am cetit, am vădzut sărnnul II ei scrie p. 322
Catihizmul creştinescu, carta o am aflat plină de otravâ de moarte
sufletească, de care lucru, Iubijii miei fii, mărturisescu Înaintea
lui Dumnţeţdzău cu firea mea că mare grije şi multă scărbâ (scris:
"scrăbâ") au cuprinsu sufletul şi inima mja, pentru care lucru
îndată am chemat şi am strănsu săbor dintr'arnăndoao părţile, şi
din Ţara Rumâaească, şi din Ţara Moldovei, eLI (sic, = "nu")
atâta că doarâ să poatâ ei plăti (sic şi p. 290, = "clăti") inima
voastră ce-i întâritâ şi rădăcinatâ pre temel-Ia cea bună şi tare a
besearecei noastre pravoslavnice, cat cuget şi socotescu, căndai
cu aceaste rnenciuni şi amăgituri, cu carele cjarcă II şi ispitescu p. 323
în tot chipul, să poata afla pre neştne prostacu 1 şi neştiutor [să-I
sparie cu mărturia sfintei scripturt], carele Iăr de cale !Iau pus,
şi rău le tălcuescu cătrâ 2 a lor perire. Pentr'aceara am socotit,
că am o datorie mare, să fac răspunsu şi să arăt strimbatura şi
tăl cuI (scris: "tlăcul") cel rău a lor, ce tălcuescu (scris: .jrăcuescu")
rău şi strămbadză scriptura sf(â]ntâ, ş'acasta nu că doară pre-
puţu ceva întru fapturile ceale pravoslavnice a creştinătăţei voastre,
1 Textd care urmează după acest cuvânt: "rubiţii miei fii ... o tâl­
cuesc pre voia şi pre volnicia lor ş. c." a fost reprodus după original de
Şincai, Chronica Românilor, Iaşi, 1853 -4, tom. 111. p. 45 şi în ed. Bucureşti,
1886, tom. III, p. 70-71. Bibl. rom. veche, 1, p. 151 îl reproduce după edi­
ţiunea a doua colaţionată de Gr. Sila !li cu manuscrisul autograf din Cluj.
2 Tot aşa şi p. 290, clar Bibl. rom. veche, J, 151 are pl'osian.
Bibl. l'am. veche, 1, 151 : spre.
[248]
248
N. DRĂGANU
p.324
p.325
p.326
p.327
că ştiu foarte bine şi sintu adeverit cum credinţa voastră, C'aţi
apucat voi dintăju şi d'inceput, nici unul de voi cărţile ceale ere­
ticeşti şi dăscălila şi învăţătura lor În număr nu le socotiţi, ce
numai" pentru să arât întunearecul, şi neinţeleagerta lor ce au
întru scriptura sf[â]ntâ, carta o talcuescă (scris: .flăcuescu") pre
vota şi pre volnicija lor cum vor J cum deacasta sf[â]r.tul Petru
rnărturiseaşte şi învaţă de dzice în 66 de zac., şi dzice: acasta
să ştiţi, că toatâ prorociia cărţilor adecă tălcul (scris: "tIăcul")
scripturii sf[i]nte nu Iaste după cum spune fie ştecine, pentr'aceaia
dzic, că tălcul (= "tlăcul") ce fac aleea, şi leapăd[ă] tăIcul (=" tlă­
cui") lor cel rău, nu faste din spunerta şi din cugetul mieu, sau
altui cuiva, ce din tălcul (scris: ,.tIăcul'') sf[i]nţilor, şi de D[uJhul
Sf[âJntU luminaţilor ca II ri, după darea eea scrisâ şi nescrisă
dumnjejdzăeştilor apostoli a besearecei noastre cei pravoslavnice,
au tălcuit (= "tIăcuit") şi nesmentite noao pravoslavnicilor Hau
dat, cu mentta să le ferim, cu gura să le mărturisim, şi de la
inimă să le spunem Întru vădirea ereticilor şi Întru târita pravo.
slavnicitor creştini. Pentr'aceaia, fii miei întru Hjristojs iubiţi,
scris'arn asupra acestui Catihizmus nou, cu carele cei den afară
de pravoslavie au nedejduit să vă sparie, cu mărturiile scripturii
sf[i]nte să vă inşeale Întru eresia lor cI� rătăcită. C'arn scris una-i
pentru sa pu II tem sta înprotivâ căndu va fi vrearne de nevoe, alta,
pentru ca să vâ aflaţi Întru învăţăturile pravoslavnici (sic,:: "pra­
vosla viei "?) întăriţi ca neşte stăJpi (=" stlăpi") neplecaţi şi neclătiţi.
Deci cum învaţă fericitul Pavel pre Gălăteani de dzice (GaL, gl[ava]
1, zac. 199): sintu unii de vâ spementeadză pre voi, şi vor să strirn­
beadze bună vestirta lui Hjristo]s, ce să săvai şi eu, săvai înger din
cer de va vesti voao mai într'altu chip de cum am vestiIt} voao,
anathema să f,e 2. Cum am şi mai dzis, şi Iară mai dzic, că de
neştine vesti voao mai într'altu chip de cum aţi aluat (= "luat"-3
ori "aflat"), anathema să fie. Pentr'aceala şi f,i miei, Ifgluitura
aceasta a fericilului Pavel, cu greu vă dzic, cum deare fi neştine
intru voi să vă îndă II răpteadze şi să vă întoarcă dintru Evan­
gheJiIa lui H{risto]s şi dintru ,învăţăturile ceale pravoslavnice a
besearecei noastre, şi cu dăscăl.jile lor ceale ucigătoare de suflete
să vă afunde Întru eresa lor cea rrea, s'ar fi cinear fi şi vă va
1 Textul păstrat de Şincai ajunge oânii în acest loc.
2 Până aici merge copia lui An!onie.
3 ef. mai jos: ca aceatra c'am lua! de la moşi şi de la strămoşi.
[249]
GHEORGHE ŞTEfAN
249
Invăţă altă credinţă; macarâ s'are fi înger din cerîu, să nu-l cre­
deţi,' ce să-i dziceţi anatherna, şi să vă lepădaţi şi să vă depăr­
taţi de unul ca acela. Că acealra c'arn luat de la moşi şi de la
strămoşi, şi de Dţulhul Sf[ă]ntii cu luminatele săboarâ a sf[i]nţi-
lor părinţi mărturisite, aceastia dzicîi, fii II miei că să cade cu tot p . 328
sufletul să le ţinem, şi cu glas mare că le mărturisim, şi de va
trebui, dzice Hţristo]s, şi pănă la singe. De ne inbărbăteadze şi
ne învaţă aşea, nu vă tramereţt de cela ce ucig trupul, că sufle-
tul nu-l pot ucide. Că aceaşna a lumiei săntu trecătoare, Iar bi-
nele de vecie, ce vor să-I dobândească cela ce vieţuescu În cre-
dinţă, taste de pururea netrecut întru veaci nenumăraţi. Şi arăta
sintu de mari şi desăvărşitu (scris: "desăvrăşiW"), acela ce s'au
suită pănă în al treilea cerlu, fericitul Pavel, spune de dzice, că
ochi n'au vădzut, urechi n'au audzit şi la inima omului /1 n'au in- P 329
trat ceal ea c'au gătat celora ce-Iu rubăscă.
Pentr'acera, fii miei intru H[risto]s iubiţi, să muriţi cu credinţă
cea dereaptâ întru H[risto]s, pentru ca să fim vii întru el şi să
ne aducem aminte de acela marele prorocii Moisi, cum eJ au
urăt cinstea şi mărirea inpărăţlel de la Eghipet inpreună cu bo­
găţila şi cu vistearele lui, socotindu mai bine să pată rău cu
'fraţii săi ce-i era de un nîarn şi de o credinţă, decăt să aibă
altă cinste şi mărire, că, de vom răbda toate greutăţile şi nevoile
pentru credinţa ela adevarâ, şi de ne vom slrăşi (scris: "sfrăşi li)
intr'ălnţsă cu pocăinţă, vom dzice şi noi cu fericitul Pavel (Tim.,
gl[avă] 87, zac. 298): Cu bună nevoinţă m'am nevoit, viaţa mi-
am săvărşit (scris: "săvrăşit"), credinţa am ferit, deac II mu mi să p. 330
cruţă cununa dereptăţii, carea mi o va da Domnul în dzua aceaia
a dereptului gludeţii. Acasta şi voi veţi dobândi pentru credinţa
voastră ela pravoslavnică a moşilor şi a strămoşilor noştri, carea
aţi ţinut întru învăţăturile ceale bătrăne şi de multii, a şeapte
sVLi]nte şi toată lumea săbo arâ, carii de la apostoli au luat şi
noao leau dat. Actaia dzică, cununa cea de Dumn[eJdzău, îrn-
pletitâ a mărirei şi a vieţei cei de vecie şi a fericirei, carea toţi
credincoşi]i] o vor dobândi, pentru l[su]s H[risto]s, Domnul
nostru, a căruîa Iaste slava şi ţinearea şi slujba şi inchinăclunea,
înpreună cu părintele şi cu D[u]hul Sf[â]ntU, acmu şi pururea şi
intru veaci II de veaci amin. - . p 33/
OtveatUnicu, cartea ce să chiamă Catehizmusu, carea cu
vOIa şi cu porunca Domnului creştinescu Raco/ţi Gheorghi, CraIul
[250]
250
N. DRĂGANU
p.332
p.333
Ardealului, Domnul părţilor Ţărăei Ungureşti şi Săcuilor Şpan s­
carea s'au întorsu din limbă dieăască şi slovenească pre limba
rumăneascâ, cu svatul şi cu tndemnâtura şi cu cheltuiala Domniei
lut Ciulai Gheorghi, oăstorul sufietescu a curţei Mării Sale. Cu
scrisoarea s'au ostenitu popa Gheorghi de Secui, şi s'au izvodit
în cetate Belgradu şi s'au tipărit tn sat fn Prisacă. Meşterul ti­
pariului au fost popa Dobrea din Ţara Munteneascâ, şi s'au fn­
ceput in luna lui Tulfie; 5 dzile, II şi s'au săvărşit in luna lui
_ � A
IUI[ie] 25 dzile B2'. J\'tim w C11.13 J\-Hlra x.1PJi, (sic, nităndu-se
o cifră probabil = x.1p[J�\]Ii, adecă 7148, DU x:'lpll adecă 7150, c�ci
� A C
în acest caz nu s'ar potrivi socoteala dela Hristos) 1,,\1 PCiFfCTBC XB�
x3XJ\\ 16401• Aeastă cărţulie au agunsu şi la noi la Rornănii din
Ţara Moldovei şi din Ţara Rumănească Cetit-am şi am aflat în­
tru Ia poruncile d[u]mn[e]dzăeşti ceale bătrîne şi ceale noao a
dulcelui Domnului Hţristo]s, Sf[i[nţilor Ap[o]s[to]li. Găsit-am scris
dintăi cătră cetitorîu, cuvântul Domnului Hţristo]s, c'au grăit de
au dzis (Ion, gl[ava] 5, zac. 14): ispitiţi scriptura că voao vă
pare că Întru Ia veţi avea vijaţa de veci. Răspunsul: de vreame
ce avem de la H[risto]s acasta poruncâ să ispitim, adecă să cer­
cărn scriptura, II nu aşja numai cum să luorn cuvăntul Svintei
Scripturi, ce să cercârn şi foarte cu deadinsul să socotim, adu­
căndu-ne arnente şi de cuvăntul înţeleptului ce grătaşte (Sirah, 15)
înaintra omului jaste şi vilaţa şi moartea, dec pentru să nu alea­
get moarte în loc de viaţă, socotit-am şi noi ş'arn cercat, nu cu
unul sau cu doi, ce cu adunare şi cu săbor, după cum învaţă şi
inţeleptui de dzice : spţăţsenlia Iaste in sfatul a mulţi, aş ea şi
noi cu toţii am socotit făr de nici un prepus şi fără de ni ce o
pizmă, ce cu frica lui Durnnedzău şi cu dreptatia sv[i]ntei scrip­
turi Inaintea lui Dumnedzău, ştiutorjul inimilor, neadeverit cum
1 In ierarhia Românilor de Dr. A. Bunea, Blaş, 1904, p. 307, unde
se dă titlul Cstehismutui csluinesc de la 1640 după această copie, s'a omis
mai lntâiu titlul slavon, apoi, probabil In urma unei regretabile greşeli de
tipar, se dă numai fragmentar timpul cât a tinut tipărirea: ,,�i s'au început
În luna lui Iulie 25 zile, vă Ieat . ,. 1>640". Această greşală,în mod firesc, s'a
strecurat ŞI în lucrarea mea Cea mai veche carte Râk6ciyană, În Anuarul
Inst. de Istorie naf., 1, Clui, 1922, p. 163, unde reproduceam după aceea a
lui Bunea.
[251]
GHEORGHE ŞTEfAN
25t
nici am mai adaos, nic am mai scădzut nernica din porun­
cile lui Dumnedzău şi din Ieagta lui Hjristo]s şi a svinţllor
apjojsjtoli ....
În cele ce urmează se arată într'o formă mai greoaie şi mai puţin
viguroasă decât cea din Cazmiile lui Varlaarn, încărcată cu prea multe ci­
taţii împrumutate în cea mai mare parte, cât se pare, de la Petru Movilă,
care o fac uneori chiar confuză, că viaţa de vecie este "cunoaşterea adevă­
rată a lui Dumnezeu şi a fiului său". Pe Dumnezeu îl putem cunoaşte prin
"credinţă dreaptă, nedejde şi liubov cătră el şi cătră de-aproapele". Credinta
dreaptă priveşte sfintiia lui Dumnezeu "in trei feaţe şi într'o fiinţă". Ea "este
cap şi începătură tuturor faptelor celor bune" şi trebue să fie impreunată
cu "Ilubovul cătră Dumnedzău şi cătră de-aproapele".
Se urmăresc apoi pe rând "glavele" (capitolele) catehismului, Mai
intăiu trebue să incunjurăm vrajba, făcând toate "spre slava lui Dumnedzău",
pentru care santem datori să şi murim, cum a murit şi el pentru noi.
Se vorbeşte apoi despre cele trei feluri de moarte, despre iubirea lui
Dumnezeu şi a de-aproapelui, care nu se pot ţinea fiind oamenii din fire
"fiii maniei". Păcatul este În firea noastră şi "pohta" naşte păcatul. Prin
greutăţi, post şi fugă ajungem să facem destul pentru păcatele noastre şi
"fătă păcate să fim". Scriptura ne învaţă să facem destul pentru păcatele
făcute şi să încunjurăm săvărşirea de păcate pentru a fi desăvârşiţi ca pă­
rintele nostru cel ceresc.
Hristos e "împăcătorlu" între noi şi Dumnezeu. Să-I căutăm cum l-a
căutat Zacheiu, curvariul §i curva, vameşul, "Cornilie hotnogul", toţi Apos­
tolii, căci "nime n'agunge să facă destul pentru sine de n'ar hi înpăcătorlu
Domnul nostru J[su]s H[risto]s".
In privinţa "semnului credinţii" se arată că e mare "smenteaIă" a
spune numai "credzu o besearecă creştinească" în loc de "Într'una sfântă
săbornică şi apostolească besearecă". "Săbornică să chîarnă că din toate
limbile taste adunată; apostolească să chlamă că de apostoli s'au început".
Apostolii învaţă "curătiIa să hie mai mare .decât căsătorila" iar re­
formaţii "o strică şi silescu pre toti oamenii să se. căsătorească". Apostolii
învaţă că "popa să fie bărbat numai unei muieri", "iar ei până în şiapte
mueri iau şi-s tot popi".
Luteranii şi calvinii nu găsesc nimic în Sfântul Mir (Unt), spun că nu
trebue fapte bune, numai credinţă. Ruga, curăţiia, postul, ispovedania nu-s
nimic, că răul şi munca omului sân! de la Dumnezeu. Varlaam combate
aceste erezii cu citate din Sf. Scriptură. Nu numai cu credinţa ne îndreptăm,
ci cu credinţa şi Cll faptele cele bune.
Porunca "să nu-ti faci tie chip cioplit etc." ne învaţă să nu ne închi­
năm la Dumnezei streini, la "bodzi", dar nu să nu ne închinăm la icoanele
care tnfăţişează pe Domnul Hristos, pe Sfânta Maria şi sfintii cei adevăraţi,
căci În icoană ne închinăm numai celui închipuit în ea.
Pe dinţi nu-i chemăm în ajutor ca pe nişte Dumnezei, ci ca pe nişte
slugi şi prieteni ai lui Dumnezeu, care ne pot aiutora cu ruga lor.
[252]
252
N. DRĂGANU
BZ flAhlfHl1i'a
BX
npaBoci\aw1.lw
p.425
Varlaarn combate apoi ridiculizând procedura întrebuinţată în Catehis­
mul calvinesc Ca să arate "pentru ce nu pot hi faptele noastre direptate
naintia lui Dumnedzău".
Rezumând În sfârşit cele de mai nainte şi cuprinzând în 10 puncte
'credinta bisericei soborniceşti şi apostoleşti, încheie:
Noi dintru întăiu. c-au legjuit şi ceau tocmit besearecacea
adevărată, ce să cheamă a săborului şi apostolilor, pre aceaîa
urrnâ înblărn şi slujim. Noi pravila c-au tocmit părinţii, păstorii
sufleteşti c'au fostu adunaţi la şrapte săboară, aceala ţinem, Ie
rirn şi socotim. Noi pre cela ce scad şi adaog din căt au tocmit
ş'au legat aceale sf[i]nte 7 săboară, pre aceîa-i gonim din besearica
lui H[risto]s şi-i procleţim să hie anathema, ca neşte eretici. ­
Aceastra toate căte scrie mai sus să cade tot cre /1 ştinul Să le
ţie şi să le ferească, de îi voia să hie ocinătortu înpărăţiei ce­
rfului, carea noi toţi să o dobândim pentru mila Domnului no­
stru lui Iţsu]s H[ristos, a căruia Iaste putfarea şi ţlnearta şi toatâ
cinstta şi închlnăcîunea, depreună cu Parintele şi cu D[u]hul
Sf[â]nti':i, acmu şi pururea şi întru netrecuţi veaci de veaci, amin.
�
ti'kra, Bb.n'ia 1\\Hpa x:1,');;. (7155), (/\OBal'O
- --
;� c ti 1)\
x8X.n::l (1647), "AaCmCA 110 ancmecsu Ill''tA atfif.
fo � � P
GOli csupauîe, mpt'AO AlOn'H (sic) IlUC8Ni'M\' BaAa,Ha IHHmpOIlOi\IUlla
� B Î'
tHWAama.1
Dacă copia lui Grăjdean reproduce Întocmai originalul, această notă
ne dovedeşte că tipărirea Răspunsurilor a ţinut timp foarte îndelungat şi
s'a terminat numai în 1047.
21°.
Pavecernle velikie adecă cea după cină rugă ce iar să ceteşte
pre postul cel mare.
Aceste preut dzicănd blagoslovescă, Iar de nu dzi şi săngur:
Mărire ţie, Dumnjejdzăul nosttu, mărire ţie. Şi apoi: Pentru ru-
1 Anul de la facerea lumii 7155, şi a cuuăntulut întrupare 1647, s'a
scos după înuăţătur« (dogma) apostolească, soborul cu dispută al preuos­
lsumicitor, cu scrierea iubitoare de trudă a Mitropolitului Vertesm al
Moldovei.
[253]
GHEORGHE ŞTEfAN
253.
,
gile sv[i]nţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dum­
n[e]zăul nostru; milueşte-ne pre noi, amin. După acasta încapă.
fraţii cetalalţi : Înpărate cerescă, măngăitorîule, lproci. De trei ori
Sfăntu Dumn[e]zău, Preasvăntă Troiţă, Părintele nostru. Doamne
milueşte de 12 ori. După acestîa : Veniţi să ne inchinâm, de trei
ori, şi îndată, de este săptărnăna cea dentăi a postului celui mare,
incepem: Dumn[e]zău, la ajutortul mieu, plracă la aminte. Şi după
acestu psalrnii căntăm canonul cel mare, Iar de nu-i săptărnăna
cea mare începem aş ea : Cănd străgat-arn, ascultâ Dumn[e]zău
dreptăţii meale.,
Urmează încă 3 rânduri de continuare a acestei rugăciuni, care nu
se pot desluşi bine din pricina umezelii, iar pe pagina următoare text
slavon.
22°.
;.; Ă /\\ i\\
1'J\aBHllh.I np'LcJ\oB'iE CJ\aBbJ 1-1 C1. nOAoB'iE (= "Expunerea capito­
lelor cu măriri şi podobii").
Pentru mila lui D[uJmn[e]dzău, glav]a] 1. Pentru ruga pr[ea)­
c[i]stii, [glava] 2.- Pentru cinstită cruc]e], [glava] 3. - Pentru ruga
îngerilor, [glava] 4 -Pentru ruga lui Ioan C[ă]rs[ti]teJ, [glava] 5.­
Pentru ruga Ap[o]s[to]lilor, [glava] 6. - Pentru ruga prorocilor,
[glava] 7. - Pentru ruga lui s(ve}tii Ghiorghie, [glava] 8. - Pentru
ruga lui s[ve]tii Dimitrie, [glava] 9.- Pentru ruga a toţi m[u]c[e]­
nic[ii], [glava] 10. - Pentru ruga lui Ioan Novil, [glava] 11. ­
Pentru ruga a trei mari S[ve]t[ite]li, glava 12. - Pentru ruga lu]
S[ve]tii Nicolae, [glava] 13. - Pentru ruga S[vinJţiJor Ot[e]ti,
[glava 14. - Pentru ruga preoţilor, [glava] 15. - Pentru ruga
fărnei]t] pr[ea]p[o]d[o]bnice, [glava] 16. - Pentru ruga pr[ea]­
p[o]d[o]bnei Paraschivii, [glava] 17. - Pentru ruga tuturor Svjijn­
ţilor, [glava] 18. - De aicîa să Încep sănătâţile : Pentru sănâ­
tatta lui Vodâ, [glava] 19. - Pentru II sănâtatta maicei lui Vodâ
[glava] 20. - Pentru sănătatta Doamnei, [glava] 21. - Pentru
sănătana cuconilor, [glava] 22. - Pentru sănătatîa Iecoriţelor,
[glava] 23 .. - Pentru sănâtatîa botarilor, [glava] 24. - Pentru
sănâtatia voinicilor, [glava] 25. - Pentru acoperernăntul al t01[I]
creştini lor, [gtava] 26. - Cănd vor vrea să se scoale de J a
rnasâ, [glava] 27. - Căndii vor vrea să încalec]e], [glava] 28. -
[254]
254
N. DRĂGANU
c
Pentru sufletul morţilor, [glava] 29. - Cine-ş va aduce amente
de păcate, [glava] 30
..
pX-LI,Ii MNI'Ii paA" 1�,I;i1i I
Pe paginele următoare, până în sfârşit, urmează .după titlul fiecărui
-capitol, indicat româneşte şi foarte rar slavoneşte, textul slavon al respec­
tivei rugăciuni.
1 Mâinile milostet (îndurării) pentru Dumnezeu.
[255]
TĂTARH IN VALEA RODNEI
(le
Virgil Şotropa.
Dintre toate incursiunile barbare de cari a avut să sufere
'!poporul nostru atât dincolo cât şi dincoace de Carpaţi, mai adânci
urme au lăsat în memoria şi tradiţia lui incursiunile Turcilor şi
'Tătarilor, deoarece s'au petrecut mai apropiat de zilele noastre,
au durat mai lung timp şi toate au fost impreunate cu jaf, foc şi
omor. Năvălirile Tătarilor în ţerile şi provinciile locuite de Români
-cu incepere din secolul XIII, ţinură aproape 600 ani, cu deose­
birea numai că la inceput au venit horde mongole din Asia, nu­
mite de scriitorii vechi şi de popor Însă tot Tătari, adică crea­
ţiunile iadului (Tartaros); iar mai apoi au săvârşit incursiunile
cete sălbatice de Tătari călări din Sudul Rusiei şi dimprejurul
Mării negre, cari de obiceiu însoţiau şi sprijineau oştirile turceşti.
Îşi poate Închipui oricine câtă groază cuprindea pe sărmanul
nostru popor încălcat şi duşrnănit din toate părţile, când dintr'un
colţ până în celălalt al ţerri răsuna, deodată ţipătul desnădăjduit:
"Vin Tătarii"; aşa că până în zilele de azi au rămas vorbele
aceste ca sperietoare de oameni.
Cea mai veche amintire despre incursiunea Tătarilor În ţinu­
tul nostru o avem in descrierea canoniculul Rogerius din Oradea
Mare: »M Rogerii Varadiensis Capituli canonic! Miserablle Car­
men super destructione Regni Hungariae temporibus regis Belae
IV, per Tartaros facta". Rogerius a fost martor ocular al puhoiu­
lui tătăresc din 1241, căzând însuş În prinsoare şi scăpând numai
cu mare greu din ghiarăle năvălitorilor sălbatici. EI ne spune pe
scurt următoarele:
Ducele Cadan, după un drum de trei zile prin ţara Rutenilor
şi Cumanilor, a ajuns prin păduri la bogatul oraş teutonic Rodna
care era situat Între munţi înalţi, posedea mine regale de argint
şi cuprindea o nenumărată mulţime de popor. Când aceşti oameni
viteji şi bine armaţi auziră de sosirea Tătarilor, îi întlrnpinară
[256]
256
VIRGIL ŞOTROPA
afară de oraş prin păduri �i munţi. Văzând Cadan mulţimea ar­
maţilor se prefăcu că fuge de ei. Atunci aceştia întorcându-se în
oraş şi crezăndu-se victorioşi, depuseră armele şi Începură a bea
vin pân'ce se îmbătată, cum cere "furor teutonicus". Tătarii însă
venind din nou subit, năvăliră din mai multe părţi În oraşul care
n'avea şanţuri şi ziduri ori alte Întărituri. Şi cu toatecă din ambele
părţi s'a săvărşit mare măcel, poporul văzând că nu va fi în stare
să reziste, s'a predat cu totul acelora. Iar Cadan primind oraşul
sub scutul său, la plecare mai departe spre Ungaria, luă cu sine
pe primarul oraşului Ariscald împreună cu şase sute Teutoni aleşi,
arrnaţi,
In legătură cu cele împărtăşite de canonicul Rogertus aflu
cu cale să fac următoarele observări:
Cetele Tătarilor aII năvălit în 1241 spre Europa centrală în
trei grupuri: primul a apucat calea spre Silesia ; al doilea sub
comanda Hanului Batu, ca grup central, a trecut prin Maramureş;
iar hordele grupului al treilea au invadat Ardealul prin două lo­
curi şi anume: prin pasul Oituzului, sub comanda lui Bochetor,
şi peste plaiurile munţilor rodneni sub comanda lui Cadan, a fra­
telui lui Batu.
Tătarii lui Cadan sosiră chiar în ziua de Paşti, în 31 Martie
1241, înaintea Rodnei care deşi poseda un mare număr de locui­
tori, cum se vede, încă nu avea fortificaţiile de cari se face amin­
tire în hrisoavele mai târzie. Din cele spuse de Rogerius nu
apare că Rodna să fi suferit prea mult deastădată j deşi el vor­
beşte de un măcel reciproc, sfârşitul cum vedem e mai blând ..
Cadan ia doar oraşul sub scutul său pretinde numai ca primarul
Ariscald cu 600 Teutoni să se ataşeze la armatele lui şi, precum
ne spune şi Bonfinius, să însoţească pe Tătari prin păduri şi lo­
curi neumblate - probabil peste Meseş - până la Orade, adică
să-i călăuzească spre Ungaria.
Intr'alt loc vorbind Rogerius despre Cadan, spune apriat că
dintre Tătari încă el s'a purtat ceva mai cinstit, iar alt scriitor
anume Arhidiaconul Soma de spalato afirmă că la început Tătarii
n'au comis atâte cruzimi. 1\ot acest scriitor ne împărtăşeşte că
Tătarii în trecerea lor peste munţii acoperiţi cu păduri seculare,
trimiteau avantgarde puternice cari aveau să deschidă drum dărâ­
mând şi nimicind palancele şi prisăciJe construite la ordinul re­
gelui Bela IV.
[257]
TĂTARI! iN VALEA RODNEI
257
Dar faptul că Rodna în 1241 n'a fost chiar devastată,' rezultă
şi din hrisoavele secolelor XIII şi XIV ,în cari ea figureaza ca
apanajul reginei, din care aceasta trage venite frumoase; apoi se
face amintire despre palatele din oraş şi. despre minele bogate.
Numai la începutul secolului XV, se pomeneşte într'un hrisov al
Voevodului Stiboriu că Rodna ar fi Într'o stare decăzută,
Istoriografii următori au exagerat multe din .împărtăşirile lui
Rogerius. Astfel Anton Bonfinius vorbeşte nunurnal de minele de
argint ci şi de minele de aur din Rodna,şi afirmă că între Teu­
toni şi Tătari s'a săvârşit cel mai mare măcel. Dintr'un manu­
scris parisian, originar din mănăstirea benedictină Echternach
(Luxenburg), istoriograful german Georg H. Pertz a copiat şi
publicat in "Monumenta Gerrnaniae Historica" un pasaj in care
se spune şi mai mult, că adică Tătarii au ornorât atunci în Rodna
peste 4000 oameni. De aci încolo numărul tot creşte, la unii isto­
rici ajunge la zeci de mii, şi Rodna arde şi se nimiceşte cu
desevârşire,
In fine pe noi mai mult decât constatarea adevărului istoric
privitor la suferinţele Rodnei în 1241, ne impoartă faptul că des­
pre Români nu face Rogerius nici o menţiune. Chiar presupunând
că atunci în Rodna teutonică ori săsească n'ar fi fost nici un
suflet de Român; unde au fost tnsă Românii din Valea Someşu­
lui? Unde au fost satele despre cari se face indată dup'aceea
amintire în hrisoave că "ele ar fi în mare parte goale de locui­
tori"? Va să zică mai înainte fuseseră pline de locuitori. Iată avem
aci iarăş o pildă vie ce "cantitate neglijabilă" reprezinta încă şi
pe acele vremuri poporul nostru împilat în faţa stăpânitorilor,
Mai departe, dacă imediat după năvala tătărească din secolul
XIII, deodată răsar ca din poveste Valahii din toate colţurile, se
pune temelie voevodatelor şi principatelor valahe, se face adesea
menţiune în hrisoave de poporaţiune valahă, de sate valahe, de
cneji şi voevozi valahi; nu'nţeleg cum de nu s'a aflat Încă vr'un
istorician "binevoitor" de specia celor ce cu tot preţul vreau să
ne comeste existenţa bimiienară pe aceste plaiuri, care să iasă
la iveală cu teoria că pe Români i- au adus şi plantat aci Tătarii?
Dar să reluam firul. De aci incolo incursiunile Tătarilor în
Ardeal se ţin lanţ, şi conform documentelor rămase din acele tim­
puri mai mult pare să fi suferit ţara noastră În urma năvălirilor
din: 1285, când a fost devastată Bistriţa; 1345 şi 1352, când
An. Ins!. Naţ, III.
17
[258]
258
VlHGIL ŞOTHOPA
voevodul ardelean Andreiu Laţcu (Lascu) îi bate pe Tătarii cari
jăfuiau Secuimea; 1594, când suferiră mai mult ţinuturile mara­
mureşene : 1658, pe timpul principelui Răkoczi, când hanul tată­
resc în fruntea unei mari oştiri a năpădit Ardealul şi a robit
multe zeci de mii oameni ;1661, când Tătarii devastau ţinutul
Sătmaruluiin timp ce Ali-Paşa pustia ţinutul Bistriţii şi al Oşor­
hei ului. Incursiunile din secolul XVII sunt foarte dese şi de cele
mai multeori făcute împreună cu oştirile turceşti.
N'am aflat niciun document în care să se facă expres amin­
tire despre pierderile şipagubele ce ar fi îndurat satele noastre
din Valea Rodnei in urma invaziunilor din secolii XIV -XVII, «,
deşi nu se poate admite ca, ajungând de atâtea ori oştiri turceşti
şi tătăreşti până la Bistriţa, ele să fi cruţat valea noastră a So­
meşului, mai ales că pentru Tătari una dintre căile cele mai scurte
şi potrivite de-a năvăli în Ardeal era pasul Rodnei. Se află lnsă
în arhivele Bistriţii, maicuseamă în catastifele de socoteli, o mul-
ţime de date privitoare la sumele ce se plătiau spionilor trimişi
încontinuu peste munţi spre a ştirici despre mişcările Tătarilor.
Aceştia de' nenumărateori prădau Moldova până la trecătorile
Carpaţilor, aşa că În diferite timpuri mulţi boieri şi ţerani mol-
doveni se refugiau dinaintea lor în ţinuturile noastre şi petreceau
cu familiile lor in Valea Rodnei şi a Bârgăului, până dura pericolul.
Mai sunt apoi legende şi tradiţii prin satele văiei noastre,
cari vorbesc de prădăciuni1e tătăreşti, făr'de-a indica însă anul
când s'au petrecut ele. Asttel într'o monografie a comunei Zagra
scrisă de sublocotenentul pensionar Dumitru Câtiul, - mono­
grafie rămasă în manuscris - se face amintire de urme de clă­
diri într'o parte a satului, despre cari tradiţia spune că au fost
aprinse şi nimicite de Tătari. Mai interesantă însă e tradiţia des­
pre ciocnirea ce ar fi avut-o în jumătatea primă a secolului XVI,
Ştefan Mailat voevodul Transilvaniei cu Turcii şi Tătarii pe Valea
Telciului. Voevodul şi-a concentrat trupele în sus de satul Hordou,
şi locul unde s'a întâmplat ciocnirea şi azi se cheamă Valea lui
Mailat. Pe podişul Hordoului se văd urme de şanţuri făcute de
sătenii români din Zagra, Salva, Hordou şi Bichigiu, cari au dat
ajutor armatei lui Mailat. Detaşamente de Turci şi Tătari au in­
cercat să încunjure oastea lui MaiJat peste Dealu Popii spre Telciu,
iar altele conduse de un Paşă turcesc, şi un Han tătăresc au tre­
cut dinspre Mocod, pe Valea Ţibleşului, prin Zagra, peste Dealu
[259]
TĂTARI! îN VALEA RODNEI
259
Bisericii spre Gura Bichigiului şi peste cârnpul Buciumaş. Mailat
încunjurat de toate părţile, cu ajutorul Românilor a împrăştiat pe
duşmani, iar ţăranii din amintitele sate au făcut tntărituri în sus
de comuna Piatra, ca să nu poată trece pe acolo TătariL Tot
sublocotenentul Câtiul spune, că pe un loc al său unde încă a
fost bătaie, a aflat o verigă de aramă în formă de semilună, iar
in Vl'l1t.n Pleşilor spre satul Găureni se află urme de şanţuri, unde
conform tradiţiei mulţi Turci şi Tătari au fost omorîţi de Români.
Spune mai departe că cu prilejul memorabilei lupte Mailat ;a pro­
mis Zăg!�nilor pentru ajutorul dat, fântână de slatină (saramură),
ceeace pare să fie în legătură cu altă tradiţie interesantă, că Zăg­
reniişi-ar trage originea din părţile unde azi e situat' satul să­
sesc Terpiu.
Pe calea tradiţiei ştim că comuna Poieni este întemeiată de
vr'o 15 familii refugiate de groaza Tătarilor din depărtări pe teri­
torul comunei Zagra. La inceput a aparţinut acesteia şi numai
mai târziu a devenit comună separată. Satul Runc încă ar fi în­
fiinţat de un Român din Tara ungurească, fugit împreună cu 7
feciori dinaintea Tătarilor şi aşezat pe podişul Vorişte. Feciorii
s'au căsătorit cu fete din satele vecine şi dupăce s'au immulţit,
şi-au clădit biserica. In Vărarea, cum spune tradiţia, pe timpul
năvălirilor tătăreşti erau numai 4 case, iar În apropiere de Sân­
georz este u vale numită Valea Tătarilor, unde locuitorii retraşi
În munţi au ademenit şi nimicit o ceată de Tătari. Conform îrn­
părtaşirii învăţătorului Ioan Pavelea, în comuna Găureni se po­
vesteşte că în vechime erau adunaţi acolo mulţi Români, de frica
Tătarilor. Odată sosi in fugă mare un Român urmărit de un căţel
şi după el de un Tătar călare. Românii l'au tras pe Tătar de pe
cal şi l-au omorît. In Runc au întrat odată 6 Tătari în sat şi au
durrnit într'un şopron fără să cuteze cineva să-i atingă. Des de
dimineaţă unul dintre ei se sculă şi merse la o casă unde femeia
chiar cocea pâne. Intorcându-se ea de la cuptor şi zărind pe Tă­
tar, îl lovi cu lopata'n cap şi-l omorî. Sătenii Însă purtau mare
frică, căci dacă era omorit vr'un Tătar, atunci veneau alţii cu
grămada să-I răsbune.
Tradiţii de felul ăsta există multe la poporul nostru, şi nu­
măroase locuri, plaiuri, dealuri şi văi poartă nume după Tătari.
Chiar şi între legendele săseşti (Siebenburgische Sagen - Dr. Fried­
rich MiilIer) este una in legătură cu ţinutul nostru. Adică se zice
17*
[260]
că în timpuri străvechi, când oraşul Bistriţa era întărit, un orăşan
cu numele SchoItes venind dinspre Rodna aduse ştirea că Tătariî
se apropie de oraş. Saşii se înarmară şi aşteptau venirea lor, dar
văzând că nu mai sosesc, trirniseră spre Dumitra şi Năsăud soli
cari întoarseră cu vestea că Tătarii nu's ca'n palmă. Atunci oră­
şenii rnânioşi se puseră să caute pe răspânditorul faimei minei­
noase, îl scoaseră de sub podul 'delângă casa comandantului
garnizoanei, unde el se ascunsese; îl aşezară pe o bancă şi îl
bătură bine. De atunci podul peste care treci din plată (Markt­
platz) În Strada Lemnelor (Holzgasse) s'a numit podul t}1incino­
sului (Lugenbrucke),
Ultima incursiune a Tătarilor în urma căreia poate mai' mult
a avut să sufere ţinutul nostru, s'a întâmplat în 1717. Privitor la
antecedentele, cursul şi urmările acestei năpraznice invazii am
aflat menţiune la mai mulţi cronicari, între cari şi la Şincai; apoi
o expunere mai deta1iată În cronica scriitorului grec Nicolae Ki­
parisa, publicată în "Arhiva" din Iaşi 1889; în fine preţioase
date şi documente in vechea arhivă a oraşului Bistriţa.
Incă În Maiu 1715 scrie comandantul-general al trupelor
transilvane, contele Ştefan Steinville, din Sibiu Bistr'ţenilor să fie
atenţi şi să trimită spioni În Moldova, căci Tătariise adună în
jurul oraşului Hotin şi în 24 ore pot să fie la graniţa Ardealului.
Aseminea scrie în Iunie al aceluiaş an baronul Wesselenyi din
comuna Trestie jud. Dobâca magistratului din Bistriţa despre ves­
tea că Tătarii ar fi la Hotin, şi pentru aceea el împreună cu fa­
milia sa a fugit la Trestie ca să fie în siguranţă. Se vede dar că
încă doi ani înainte de năvălire soseau ştiri neliniştitoare, şi cu
toate că iarna din 1715 spre 1716 trecu Iăr'de nici un incident.
precum şi Steinville scriea în Ianuarie 1716 că după părerea se
Tătarii nu vor cuteza să vină prin zăpada mare, totuş in cursul
acestui an spiritele erau şi mai agitate, Aşa groful George Haller
împărtăşeşte în August 1716 din Mediaş primarului din Bistriţa
că dupăcum a auzit, Turcii şi Tătarii se apropie de Ardeal;
Nicolae Torma din Ciceu-Cristur scrie că Tătarii au ajuns la
Câmpulung; iar guvernorul cîvil al Ardealului, grofulSigismund
Kornis provoacă în Octomvrie 1716 pe magistratul bistriţan să
păzească cu mare grijă trecătorile.
Urmează iarăş un an de frică şi cutremur în cursul căruia
continuu erau trimişi peste munţi spioni să ştiricească ce se'n-
260
VIRGIL ŞOTROPA
i
I
�
[261]
·'"
TĂTARI[ ÎN VALEA RODNEI
261
tâmplă în Moldova. Unul dintre aceştia a fosi şi Ştefan Barta,
care prins de Tătari scrie birăului Bistrlţli rugându-l că prietenii
şi cunoscuţii săi din Uriul de sus să-I scoată cu bani din rnânile
pagânilor. Semnificativ e şi faptul că magistratului îi scrie la în­
ceputul anului 1717 din Rodna căpitanul plăieşilor şi străjilor
împărăteşti Dumitru, că aceştia nu prea vreau să stea la postu­
rile lor, ci ori se împrăştie prin păduri ale căror poteci le cunosc
bine, ori trec pe pământ moldovean şi se ascund In ţinuturile măr­
ginaşe, cum se vede, de teamă că vor fi ornoriţi de Tătari.
Iri sfârşit, după ce şi căpitanul Gessel din regimentul St.
Al110ur aflător în Bistriţa îi raportează in 1 Iunie 1717 generalu­
lui Steinville că conform ştirilor primite de Ia căpitanul Dumitru
din Rodna, năvălire a Tătarilor e iminentă; în jumătatea a două a
lunei August 1717 urmează incursiunea mult te mută ale cărei an­
tecedente, eternizate şi pe cunoscutul Stâlp de la Vama (Buco­
vina), au fost următoarele:
Indatăce Austriacii in războiul lor cu Turcii puseră în
Octomvrie 1716 mâna pe Timişoara, începură a-se purta duşrnă­
nos şi faţă cu principatele române vasale Turcilor. Generalul
Steinville dete ordin trupelor austriacesă între în Muntenia şi
nunurnai ocupă o mare parte a ţerii, ci la porunca sa, căpitanul
Ştefan Dettin în 25 Noemvrie prinse pe Domnul Nicolae Mavro­
cordat şi împreună cu familia sa îl duse Ia Sibiu. Tot astfel şi
generalul-comandant din Braşov, baronul Carol Tige începu să
necăjească şi să infesteze pe Moldoveni, maicusearnă dupăce cu
trupele nemţeşti se aliară şi unii boieri răsvrătiţi împotriva Dom­
nului Mihail Racoviţa. Când apoi Tige trimise pe căpitanul Ernau
cu o mică trupă să-I prindă pe Racoviţa, întocmai ca şi pe Mav­
racordat, Domnul moldovean, sprijinit de Tătarii din Bugeac,
stărirnă pe Austriaci, iar căpitanului lăsă să-i tae capul. De aci
incolo în 1716 şi 1717 continuară ostilităţile şi atacurile reciproce
la graniţe, amestecându-se în ele şi emigraţii revoluţionari maghiari
ai principelui Răkoczi, cari cereau de la Sultanul turcesc ajutor
contra Austriacilor,
In această atmosferă supraincărcată sosi la începutul lunei
August 1717 în Iaşi porunca împăratului turcesc că Domnul rnol­
dovean Racovlţa, însoţit de Sultanul-Seraskler (Hanul) ctătăresc
Agiamet-Gherei, de generalul-comandant Colceag-Aga, un renegat
. maghiar, precum şi de generalul rakoczian graful Eszterhazy, să
[262]
262
VIRGIL ŞOTROPA
dea năvală în Ardeal. La o a doua poruncă Domnul şi plecă cu
boierii săi şi la Ţuţora se întâlni cu Sultanul tătăresc, iar la Bo­
toşani cu Colceag-Aga care venea de la Hotin. Trupa aliată con­
sta din 9000 Tătari ai Sultanului, 700 ai lui Colceag şi 3700
Moldoveni. Pe generalul Eszterhăzy care încă avea să vină din­
spre Hotin cu trupa de insurgenţi maghiari, dar nu sosise, nu']
mai aşteptară ci plecară imediat spre Cârnpulung. Ajunşi aci
ţinută sfat şi hotăriră să treacă munţii spre Rodna în ordinea
următoare: In frunte pedestrimea moldoveană care să deschidă
drum şi să ţină în munţi pază de ambele lături; apoi să urmeze
Colceag cu oamenii săi, Domnul Racoviţa cu restul oştilor sale
şi in fine Sultanul cu Tătarii săi Nogai din Bugeac şi cu 30G
Cazaci zaporojeni.
Trecând în 17 August 1717 oştile În ordinea statorită peste
Mestecăneşti şi peste apa Bistriţii, urcară muntele Suhardul unde
ţinură primul popas. A doua zi, 18 August, trecură apa Teşna
c:are desparte hotarul Moldovei de cel al Ardealului, şi aci străjile
ardelene aflătoare pe muchia dealului Iugiră dinaintea celor 300-
Moldoveni şi Tătari ai lui Colceag trimişi să-i prindă. In Rodna
se aflau 100 plăieşi cu căpitanul lor, cari aseminea o apucară la
fugă dinaintea duşmanilor, Jar aceştia întrară în satul care era
aproape gol şi prinseră pe cei vr'o 20 oameni rămaşi acolo.
Rodna pe atunci avea numai ceva peste 200 vetre şi împrejurul
satului se intindea până pe dealuri pădure deasă de tufari.
Principele Raeoviţă împreună cu Sultanul şi cu Colceag n'au
putut cobori în aceeaş zi la Rodna, căci drumul prin munţi şi
păduri nestrăbătute era greu -de umblat. Deci au rămas peste
noapte pe tnunţi,şi 'numaiAn:'ziua următoare, in 19 August, spre
amiaziau putut sosi în' Rodna, unde mai intâiu îşi rânduiră co­
nacele-apor porunciră să se dea foc satului şi pădurilor dimpre­
jur .. Aci aşteptată-ei sosirea Tătarilor cari asemenea întârziau din
pricina locurilor greu de trecut. Dintre Tătarii Sultanului Agiamet­
Gherei'vr'o 2.000; speriindu- se de greutăţile trecerii prin munţi,
întoarseră spre Moldova fără 'ştirea stăpănului Jor.
Se vede că sătenli rodneni şi plăieşii cari se rofugiaseră
dinaintea oştirilor duşmane, nu s'au prea depărtat, căci pornind
cinci Tătari ai lui Colceag în urma lor să-i spioneze, cam la de­
părtare de o jumătate oră deodată au fost întâmpinaţi cu puşcă­
turi din lăuntrul pădurilor.· Unul a căzut mort, altul il fost rănit
[263]
TĂ'rAlUI iN V ALEA RODNEI
263
iar ceilalţi in fugă mare întoarseră să-I vestească pe Colceag de
păţenia lor. Acesta imediat alergă la Vodă şi la Sultan cerându­
le ostaşi. Sultanul nu voi să-i dea Tătari zicând că ei nu sunt
pentru lupte în munţi, şi astfel Domnul lăsă să sune trîmbiţele,
rândui 1.500 Moldoveni, pedestrime şi călărime sub comanda
Postelnicului Constantin Vizantie, la cari se mai alăturară şi 200
Tătari ai lui Colceag, şi-i trimise in urma fugarilor. După cinci
ceasuri de căutare zădarnică Postelnicul cu oştirea sa intoarse
la Rodna făr' de nicio ispravă.
In 20 August au plecat cu toţii din Rodna apucând drumul
prin Valea Someşului peste Rebrişoara şi Năsăud, spre cetatea
Bistriţii, Tătarii şi Lipcanii lui Colceag deteră foc tuturor satelor
aflătoare în dreapta şi stânga drumului: sate mari cu clădiri con­
siderabile. Pe sătenii cari nu apucau să se refugieze îi prindeau,
iar pe moşnegl, pe femeile bătrâne şi pe copii, pe cari puteau
pune mâna, îi omorau.
In 22 August, adică două zile după plecarea din Rodna,
pe la prânz ei deteră peste 250 ostaşi austriaci din garnizoana
Bistriţii, în frunte cu căpitanul Gessel, Apucându-i Tătarii într'o
strămtoare parte îi omoriră parte ii prinseră. Intre cei prinşi a
fost şi căpitanul cu locotenentul său, iar puţinii cari scăpară cu
viaţa fugiră peste dealuri şi paduri la oraş ducând veste despre
cele întâmplate.
In fine în 23 Aug, înainte de amiazi sosiră oştirile duşmane la ce­
tatea Bistriţa, pe care o împresurară: Domnul cu Colceag de o parte,
iar Sultanul cu Tătarii săi de cealaltă parte. Cetatea era bine intă.
rită, n'avea însă tunuri ci numai praştii. In garnizoană erau vr'o 700
soldaţi. Mai erau apoi in oraş o mulţime de refugiati de prin satele
vecine, între cari mulţi nemeşi (boieri), maghiari cu oamenii lor.
Imediat după sosire Domnul Racoviţa dete signale cu trăm­
bitele să iasă toti din cetate şi să i-se închine. Văzând că nu'l
ascultă, porunci să arunce foc în inima cetăţii, după care se şi
aprinseră câteva case mari şi frumoase. Când însă Vodă trimise
veste Sultanului că acu cu toţii să dea năvală asupra oraşului,
acesta împreună cu Mârzacii (fii de Domn şi nobilii) răspunseră
că Tătarii nu năvălesc cetăţi, şi se retraseră ca la un ceas de­
părtare dela oraş. Astfel Vodă cu Colceag continuară să puşte
asupra oraşului şi să arunce foc cu praşte până târziu în noapte.
In fine vazând Domnu) că Tătarii Sultanului s'au retras, se în-
[264]
264
VIRGIL ŞOTROPA
ţelese CU Colceag şi cu Postelnicul, ca acesta să meargă la Sul­
tan şi să-I întrebe ce gând are. Sultanul răspunsă că mâne pleacă
CU Tătarii spre Maramureş şi să vină şi Domnul cu ei.
Se 'ntămplă intr'aceea că oame'nii Domnului prinseră pe un
soldat care fusese trimis din cetate la generalul din Sibiu cu o
scrisoare de următorul conţinut: Bistrlţenli cu mare bucurie au
auzit că creştinii au bătut pe Turci şi au ocupat Belgradul. Dar
trei ceasuri după primirea acestei veşti îmbucurătoare cu groază
s'au trezit împresuraţi de călărime şi pedestrime tătărească şi
rnoldoveană, şi dacă ajutorul generalului întârzie, atunci toţi câţi
se află ln oraş sunt perduţi.
După cetirea scrisorii Domnul îi împărtăşi lui Colceag con­
ţinutul, adaugând că după succesul Nernţilor acu şi ei trebuie să
lucre cu bună socoteală. Vorba Sultanului şi a Mărzacilor că ei
pleacă spre Maramureş, nu-i bună, căci drumul Mararnureşului
duce la Leşi (Poloni) cu cari împăratul turcesc are lăgături de
prietenie şi el, Domnul, nu vrea să calce pămăntul leşesc. Dacă
Colceag voieşte, atunci să plece împreună cu Sultanul, el Însă cu
Moldovenii săi nu merge. La aceasta Co1ceag-Aga răspunse, că
unde merge Vodă, se duce şi el.
Fiind trimis Postelnicul a douaoră la SuItan, acesta răspunse
că Mârzacii şi Tătarii săi nu abstau dela hotărirea să plece spre
Maramureş unde au să găsească mare câştig şi multe suflete de
robit, iar LeşiIor n'au să le facă nici o pagubă. La observarea
Postelniculuî că Tătarii în prima linie ar fi datori să asculte de
porunca împăratului şi să nu umble numai după jafuri, căpete­
niile Tătarilor răspunseră că ei doar pentru jafuri au venit şi nu­
mai după ele umblă. Dacă Beiul (Domnul) vrea să vină cu ei, e
bine, dimpotrivă ei pleacă singuri.
Intorcând Postelnicul cu rezultatul convorbirei avute, Dom­
nul toată noaptea rămase veghiând, dar lupta încetă de ambele
părţi. Dimineaţa aflând Principele că Tătarii Sultanului au plecat,
se înţelese cu· Colceag să plece şi ei îndărăt spre casă.
In 24 August plecară deci Moldovenii cu Domnul lor şi
Tătarii rămaşi cu Colceag dela, Bistriţa prin Valea Carelor spre
Vărarea, şi peste Strâmba, la llva. Domnul porunci ostaşilor săi
ca numai pe soldaţii nemţi să-i omoare şi robiască iar pe Mol­
doveni, adică pe locuitorii români din Valea Sorneşului, să-i lase
in pace şi să-i ascundă dinaintea oamenilor lui Colceag, Cutoate-
[265]
TĂTARII iN VALEA RODNEI
265
acestea hordele tătăreşti ale renegatului maghiar iarăş deteră foc
satelor în dreapta şi în stânga şi duseră cu sine în robie pe
multi Români sorneşeni. Ajungând în Rodna, rărnaseră peste no­
apte acolo şi Domnul dispuse posturi puternice de pază. In
dimineaţa următoare plecară din Rodna şi seara trecând apa
Coşnii, deteră aci de generalul Eszterhăzy cu 120 oameni, cală­
rime şi pedestrirne, La întrebarea Domnului pentruce a zăbovit
atâta, Eszterhăzy răspunse că nu s'a putut găta mai 'nainte. Aci
poposită cu toţii, iar a doua zi seara sosiră în Cârnpulung.
In cursul acestei expediţii comune a Moldovenilor cu Tătarii,
precum şi după despărţirea lui Agiamet-Gherei de tovarăşii să i,
singuratice detaşamente tătăreşti s'au răsfirat până către Mureş
ŞI spre Sud dela Beclean până la Sic, pustiind şi robind o mul­
time de creştini. De aci apoi Hanul şi Tătarii săi trecură prin
Valea Sorneşului şi prin văile laterale spre Nord către Sătrnar,
Baia mare şi către Maramureş, arzând, ornorând şi robind pre­
tutindeni, Aflând ei însă că mai multe regimente de cavalerie
austrlacă sub comanda generalului conte Martigny sunt pe urma
lor, începură a-se indrepta spre graniţele Moldovei. Aci apoi pe
drumul ce duce dela satul Borşa pe muntele Prislop, in strârn­
torile impădurite, bravii Români rnararnureşeni au atacat arier­
gardele hordelor tătăreşti cu pietri şi lemne, au ornorât mulţi
păgăni, şi au scăpat mii de robi creştini din mânile acelora.
Altminteri au mai păţit-o Tătarii în Maramureş şi în alte
locuri. Astfel intr' o scrisoare din 1717 adresată de Lupu Balea şi
Vasilie Boieriu din Săcel magistratului din Bistriţa să expune
următorul episod interesant: "Venind Dumineca pe neaşteptate
păgânii dinspre Sătrnar, ei au aprins câteva sate. Noi am adunat
repede oameni de ai noştri, ne-am aruncat eri pe o ceată de
vr'o 600 Tătari, am omorit 400 dintre ei, iar căţi au scăpat cu
viaţa au apucat-o la fugă despoiaţi şi goi ca câinii. Cu ajutorul
lui Dumnezeu am mântuit vr'o '8.000 robi. Trimiteţi arrnaţi pe
munţi, şi vidicul (Sorneşenii) să grijească căci" Tătarii s'au îm­
prăştiat pe unde numai au putut. Cranicul din .Telciu a sosit bine,
tocmai la înpărţireaprăzii, a căpătat şi el parte; Căpitanul Pivoda
încă a fost de faţă".
Tătarii trecuţi în Moldova auînceputşîacisă devasteze
ţara, fără considerare că erau allaţiiDomnulairnoldovean. Raco­
viţa-care '. bine cunoştea năravul păgânilor, luase de timpuriu
[266]
266
VIRGIL ŞO'fROPA
măsuri ca eventual să împiedece barbariile hordeJor sălbatice;
dar n'a fost în stare să-i înfrâneze şi a trebuit să sufere încăl­
carea cea mai cumplită a ţerii sale. Era deci explicabilă groaza
ce-i cuprindea pe Moldoveni de câteori Tătarii veneau şi treceau
prin ţara lor chiar şi ca aliaţi. Fiecare trebuia să-şi ascundă
dinaintea lor tot ce avea şi să-şi apere cu viaţa casa şi familia.
Multe dintre familiile boiereşti Şi oamenii mai cu dare de mână se re­
fugiau prin ţerile învecinate, şi se întâmpla să treacă chiar şi în ţara
duşmanilor, numai ca să scape de Tătari. Drept dovadă poate servi
şi scrisoarea - demnă de publicat dealtăda1ă in întregime - pe care
generalul Tige din Braşov o adresează in 6 Septemvrie 171 T
primarului din Bistriţa, şi are pe scurt următorul conţinut: Se
ştie că Domnul Ioan Ursachi decanul şi egumenul mănăstire!
Moldoviţa in timpurile acestenellniştite a adus udoarele bisericii
la Bistriţa, ca să fie păstrate în siguranţă. Trecând el la Braşov
şi voind să aibă sculele lângă sine, primarul e rugat să le extra ..
dea oamenilor de încredere trimişi de egumen, şi să le dea
acestora şi călăuză care să-i însoţească cel puţin o bucată de
drum.
Căpitanul Gessel căzut, cum văzusem, în rnânile Tătarilor.
trimite în 1717 din prinsoare o scrisoare căpitanului Maquiere
"din regimentul valah", În care între altele spune că având el
nenorocul să fie prins, Dumnezeu doar îl va mântui din jugul
tătăresc, şi speră. că prietenul său va fi informat pe generalul­
comandant că nu el e de vină pentru nefericirea tntâmplată, ci
soldaţii sârbi, cari şi-au părăsit posturile fără motiv, precum şi
ceilalţi soldaţi ai săi cari au apucat-o la fugă. II irnploară apoi.
pe căpitanul Maqutere să lucre şi să insiste pentru liberarea lui,
spre care scop el promite 200 taleri şi 2 Lipcani, iar pentru
locotenentul său 100 taJeri. Mai adaugă apoi că Tătarii şi Lipcsnii
se împrăştie care incotro, plecând spre ţara lor, iar principele
moldovean a privit cu scârbă intreprinderile lor şi cornpătimeşte
mult pe creştini. In fine spune că comandanţilor maghiari rebeli
Eszterhăzy şi Forgăcs, cari 'nu luaseră parte la incursiune in
\
Ardeal, ci aşteptară la trecători, le merge acum foarte rău, aşa că
întregul lor regiment a scăzut la 50 de oameni pedestri.
Nu am putut afla cum şi pe ce cale, dar se vede că neno­
rocitul căpitan Gessel totuş a scăpat din robia tătărească, căci
generalul Steinville într'o scrisoare adresată in 27 Iulie 1718 din
[267]
TĂTARH .iN VALEA RODNEI
26'/
Sibiu prinţului Eugen de Savoia îi împărtăşeşte. acestuia, că el
numit pe căpitanul Gessel din regimentul St. Amour comisar' de
dernarcaţiune.
De năprasnica încălcare din 1717 a ţinuturilor din Nordul
Ardealului au fost atinşi şi Saşii, golindu-se mai multe sate S2-
seşti de locuitori, aşa că au rămas numai numele deUifalăul
săsesc, Pinticul săsesc ş, a. pentru sate, în cari az! nu mai 10-
cuesc Saşi.
Invaziei sălbatice, pe lângă multe alte nenorociri şi suferinţe
i-au urmat: secetă mare şi in consecinţă foamete, apoi ciumă şi
alte boale contagioase de oameni şi de animale. Locuitorii fugiti
dinaintea Tătarilor. după retragerea acestora, întorceau in satele
lor pe cari în cea mai mare parte le aflau arse, şi vetrele şi
gospodăriile nimicite. Un vaet se ridică de pe întinsul regiunilor
pustiite, mulţi cereau milă şi ajutor şi lnaintau rugări să fie corn­
pensaţi din cassa ţării pentru pagubele suferite.
Pentru ca să se constate mărimea dezastrului şi să se
Întindă nenorocitei poporaţii ajutor, guvernorul contele Sigis­
mund Kornis într'o scrisoare datată din 4 Septernvrle 1717 porun­
ceşte tuturor autorităţilor civile, şi astfel şi magistratului oraşului
Bistriţa ca imediat să compună tablouri detailate despre pierde.
riie, pagubele şi stricăciunile cauzate de Tătari. Apoi adaugă că
fugarii să fie provocaţi să întoarcă acasă; şi sfârşeşte cu avertis­
mentul, că servindu-Ie cazul acest trist de învăţătură, altădată
să se îngrijească CI1 toţii mai mult şi mai bine de siguranţă.
La porunca asta magistratul bistriţan În 8 Mar1ie 1718
înaintă guvernului transilvan un tablou amănunţit despre toate
pierderile suferite de oraş, de districtul săsesc şi de cel românesc
prin invaziunea Tătarilor. Remarcabilul şi instructivul tablou este
confirmat şi semnat de senatorii Ioan Schnell şi Francisc Schobel
şi poartă următorul titlu:
Exttactus continens ea omnia, quae post irruptionem Tarta­
rorum, ab 19 usque ad 25 Augusti, civitas regia tiberaque Bistri­
ciensis, una cum duobus districtibus, igni ferroque hostili perpessa
[uit. Anno MDCCXV/I.
Partea privitoare la comunele româneşti din Valea Rodnei
conţine următoarele date:
[268]
268
VJRGII. �;OTROPA
DEP E R'l' 1 N E N '1' 1 A V A LAC H 1 C A.
j
100
213
7
4
[ 10 20
4 174
69 209
1 50
33 102
30 lOC
1(6 616 744
242 851
16'1 183 326
19 34 130
8
40
40
30
50 60
20 501
40 50
I
3 201
4 18
17
111
37
1
2 t
125
15 15 27 26
1
38
103
37
13
1
6
4
Homines
1 5 96
1 56
1
� C)
u, �
,g � -�I
s �
: �I: ·�o:: I'�" �"'�
� � § � � :'
E-;,-; q
l' I 35
11
2 2103 23
2 6110 8
J 3 60 6
441 1
Nomina
i pagorum
Ilva
: Less
Rodna
Major
Szent Georg
F6ldl'e
, Varajra
N. Rebra
K. Bebra
Naszod
Szalva
Hordo
Telts
Mitite
Maccod
Zagra
Pojen
Gauren
Bikis
Runk
Szupplai
Summa:
Praeterea campanae numero XIX. magnitudine el pondere inaequales penitus igni
eonsumatae.
Rezumatul tabloului în româneşte:
Pagubele şi
pierderile în
21 comune
româneşti
somosene.
Suma:
Oameni I Gălete de ,-
jid i-Il s � � O � I � I �J-�� i,t
I
[269]
'D .. TARll .iw VALEA RODNEI
Afară de aceastâ s'au nimicit cu totul 19 clopote de diferit?
mărime-şi greutate.'
Notă: Numărul clopotelor se referă-la' ambele districte: cel
românesc şi cel săsesc:
•
E de notat că chiar şi conform tabloului înaintat de magis-
tratul Bistriţii guvernului, pagubele pricinuite de Tătari Românilor
sorneşeni sunt cu mult mai mari decât cele ce au suferit Saşi i
Totuş într'un act ulterior îndreptat contra locuitorilor dlstrictuluj
românesc rodnean aflu din parte săsească învinuirea, că Românii
ar fi asrnuţat pe Tătari împotriva Saşilor, ba chiar î.ar fi şi con­
dus in pădurile Iedeni1or, ca să le jăfuiască . avutul şi odoarele
ascunse aci. Este adevărat că în timpuri turburi se află totdeauna
oameni păcătoşi şi netrebnici, cari folosesc prilejul spre-a comite
fărădelegi; dealtăparte însă e incontestabil că mulţi răuvoitori,
când şi unde numai au putut, pe Români i-au învinuit cu nedrep­
tul atribuindu-le în mod perfid fapte, pe cari nu le-au comis. Ca
pildă învederată poate servi şi următorul proces, de care am dat
intre documentele arhivei bistriţene :
In 1718 Sarnull Bedeus, judele primar al oraşului Bistriţa, a
ţinut în prezenţa multor martori citaţi un lung interogator cu locui­
torii Petru alui Ioan şi Toma alui Petru din Suplaiu, învinuiţl că
cu prilejul invaziei Tătarilor, în August 1717, s'ar fi purtat neome­
nos faţă cu fugarii de prin judeţele învecinate, cari căutau scă­
pare în regiunea Ţibleşului. Se afirma, că au speriat pe refugiaţi
călărind spre ei cu strigăte sălbatice, precum obicinueau să facă
Tătarii, şi pe unii i-ar fi şi jăfuit. Neputându-se constata atunci
nimic, procesul s-a continuat în 13 Septemvrie 1720, când numiţii
doi săteni din Suplaiu erau direct acuzati, că ei în 1717 au prins
în Mocod pe Ştefan Lengyel din Beclean şi legat I-au dus la Bis­
triţa. In procesul verbal judecătoresc, luat de senatorii Francisc
Schobel şi Valentin Altstădter cu inculpatii, după ascultarea a 14
martori, se constată, că pe Lengyel l-a prins în Mocod inspecto­
rul "vidicului valah" Ioan Schnell şi l-a trimis în puşcărie Ia Bis­
triţa, deoarece incercase să treacă în Maramureş fără de paşaport
in regulă. Petru Ion şi Toma Petru nici n'au fost în Mocod ş�
n'au avut cunoştinţă despre prinderea lui Lengyel, In 16 Septem­
vrie 1720 tot numitii doi senatori continuă investigarea cu alţi 5
martori, după care în sfârşit se constată următoarele: Când fu-
[270]
270
VlRGIL ŞOTROPA
garii din Beclean in frunte cu Lengyel treceau pe lângă muntele
Ţibleş, deodată văzură că numiţii doi Suplăieni vin spre dânşii
călări în fugă mare. Speriindu-se şi închipuindu-şi că aceia strigă
tătăreşte, Lengyel cu oamenii săi ii opri, îi trase de pe cai, îi
legă şi-i bătu. Sosind acolo din întâmplare primarul din Suplaiu,
la intervenţia S?, Lengyel îi liberă pe prizonieri, dar 'le· luă o iapă
ş! .un mânz, cu toate că Suplăienii îi spuseră că ei voiesc să stea
'Înaintea legii. Lengyel călări apoi îndărăt la soţiasa, care Încă
era intre fugari. Depărtându-se primarul, Lengyel iarăş intoarse la
cei doi săteni din Suplaiu, din nou îi legă, îi bătu şi le mai luă
:şi banii şi alte obiecte pe cari le aveau la sine. La întoarcere
spre Beclean apoi, după ce Tătarii se depărtaseră din ţinut, Len­
gYt: I fu prins în Mocod de către inspectorul săsesc şi fu trans­
portat la Bistriţa. N'am putut afla sentinţa adusă în chestie, dar
presupun că, dupăcum se făcea pe atunci dreptate, sigur nemeşul
maghiar a scăpat teafăr, iar Românii au rămas .hoţii de păgubaşi".
In urma invaziei tătăreşti s'au iscat o mulţime de certe şi
procese, chestii de drept, reclamări ş. a. a căror expunere ar lua
o Întindere prea mare. Voi aminti însă aci unele chestii mai ales
privitoare la oameni robiţi de Tătari.
In 10 Februarie 1720 adresează guvernorul Sigismund Kornis
magistratului bistriţan o scrisoare, al cărei conţinut pe scurt este
următorul: Contele Virmond, ambasadorul austriac la Inalta Poartă,
vrea să ştie cari dintre locuitorii ardeleni prinşi de Tătari in 1717
mai sunt încă în robie, spre a putea mijloci liberarea lor. Acu
<lupă ce a mai contenit ciuma, şi se poate comunica cu satele,
magistratul să compună un conspect despre toţi oamenii prinşi,
duşi şi aflători Încă în robie, cu toate datele necesare şi cu in­
dicaţia: câţi bani ar sta gata pentru liberarea lor.
In 6 şi 30 Maiu 1729 scrie principele moldovean Grigore
,Ghica colonelului-comandant din Bistriţa, că dupăce un păcurar
<lin Moldova răscumpărase de la Tătari cu 300 galbini pe "Basi­
lium Popam" din vidic, şi popa acu depuse banii în mâna colo­
nelului, Vornicul din Cârnpulung va trimite pe un om să ia în
primire banii păcurarului car� e absent din ţară. Tot atunci vor
fi liberaţi şi boii Armeanului '�in Ardeal, cari au fost retinuti ca
gaj; şi astfel chestia va fi aplanată.
Merită să se facă menţiune şi despre păţania femeii Dafina
Balotă din Maieru, care în timpul invaziei din 1717, În etate de
[271]
TĂTARll iN VALEA ROLJNEI
271
8 ani a fost răpită de Tătari şi vândută unui Turc, în haremul
căruia a robit până în 1758. După multe suferinţe, întoarsă acasă,
intr'o scrisoare d. d. 5 Iulie 1758 adresată magistratului din Bis­
triţa îşi istoriseşte vieaţa şi mizeriile ce a avut să îndure şi, fiind
acu neputincioasă, roagă să i-se dea un certificat ca să poată
aduna milă,
Tot aci aflu cu cale să fac amintire despre un caz cam
misterios, neaflându-i nici antecedentele, nici sfârşitul. Din materia
descoperită îşi poate face însă omul idee despre. stările turburi
şi dezordonate din acele timpuri. Este vorba adică despre un
mare hoinar al cărui nume, fals şi rău însemnat în actele jude­
cătoreşti scrise în nemţeşte, l-am verificat cu Ştefan Hrişcău. Cine
ştie din ce pricină şi în urma cărui fapt comis de acest om
magistratul bistriţan ia la interogatoriu, în 21 Iunie 1729, pe trei
Români someşeni cari, cum se vede, ştiau câte ceva din trecutul
aventuri os al lui Hrişcău. Din spusele lor ies la iveală şi
unele lucruri de interes. Primul dintre cei interogaţi, Constantin
Croitor din Rodna, spune următoarele: Jncă înainte de invazia
tătărească Hrişcău a stat În gazdă la el timp de două luni, ser­
vind ca husar sub căpitanul Dumitru. Nu l-a văzut însă decât
numai vr'o două săptămâni pe-acasă. Cu permisia căpitanului a
plecat într'un rând cu mai mulţi soţi în Moldova, şi a adus din
Cărnpulung mai mulţi cai şi o turmă de oi. Căpitanul a restituit
oile proprietarilor, Însă caii i-a reţinut, despre ceeace va şti mai
bine raporta Nistor Branită din Rodna, care atunci era plăieş.
Ce s'a ales mai apoi cu Hrişcău, nu ştie. Al doilea, Petru Niarnţ
<lin Feldru spune: L-a cunoscut pe Hrlşcău care şi inainte şi
după revoluţia curuţă a fost husar. şi ca atare a umblat adesea
prin Moldova făptuind furtişaguri. Demulteori a auzit cum husarii
îl înjurau pe Hrişcău zi când că el poartă vina pentru invazia
tătărească. Domnul Moldovei adică intenţionase să invadeze
Ardealul pe la Braşov, Însă şi-a schimbat planul şi a întrat prin
trecătorile rodnene, pentruca să răsbune pagubele mari şi jafurile
comise de Hrişcău şi soţii săi. Incotro a plecat el după invazia
Tătarilor şi ce fărădelegi a mai făptuit, nu ştie. Al treilea, Vasile
Andrieş din Sângeorz, descopere că Hrişcău de naştere 'e din
Sânge orz, şi a servit la Curuţi. A stat În inchisoare in Bistriţa, de
unde l-a scos tatăl său, bătrănul Andrieş, şi pentru asta ca re­
compensă a căpătat dela tatăl lui Hrişcău câteva pământuri, pe
[272]
272
VIRGIL ŞOTROPA
cari el fiul le posede şi azi. Dupăce a scăpat din puşcarie,
Hrişcău a dispărut din acest ţinut. Amănunte despre el şi viaţa
lui va şti spune mai bine Nicolae al Luchii din Sângeorz.
. Frica şi groaza de Tă1ari înt'atăt a cuprins pe sărmanii lo­
cuitori pacinici, încăt ei ziua-noaptea nu mai aveau linişte şi tot
la fugă găndeau, Navala păgânilor in 1717 a fost împreunată cu
atâtea jafuri şi, cruzimi, Încât lung timp ea a rămas neştearsă în
sufletul celor ce au avut de suferit. Guvernul de repeţiteori a
trebuit să ia măsuri aspre şi să dea porunci autorităţilor
provinciale pentru liniştirea poporaţiei. Astfel în 4 Martie
1732 prezidentul guvernului, episcopul catolic baron Gregoriu
Sorger scrie magistratului bistriţan, că atât el cât şi cornau­
dantui-general al trupelor din Ardeal nu pot înţelege, cum de în
sate nici acum nu Înceată frica de Tătari. Au primit informaţii
că în unele locuri oamenii iarăş se gată de fugă, cutoatecă s'au
luat măsuri militare pentru absoluta siguranţă a poporaţiunei, Să
se comunice satelor faptul ăsta, ca ţăranii să se mulcomească şi
şi să Înceapă cu lucrul de primăvară. Nu cumva sub pretextul
fricei de Tătari să emigreze cineva sau să-şi schimbe locuinţa În
dauna serviciului preainalt, a obştei şi a proprietarilor de pământ.
La caz de pericol generalul-comandant imediat va informa pe gu­
vern care îşi va împlini datoria. Porunci similare trimite între
altele şi în 1734 guvernorul contele Francisc P. Wallis, apoi în
1747 cancelarul baron George Ponşracz şi guvernorul contele'
Ioan Haller.
Fapt este că şi după ultima invazie din 1717 Ardealul în
repeţite rânduri a fost ameninţat de Tătari, cari încălcau
nenorocitele principate române. Deci nu va fi fără interes să,
expun aci unele date şi măsuri privitoare la pregătirile de apărare
ce se făceau fn ţinutul nostru, cu care prilej Saşii, asernlnea
ameninţaţi, atingeau coarde mai domoale şi mai prietineşti fată.
cu Valahii dealtădată despreţulţi.
In Octomvrie 1758 se semnalează din Reghin, Sibiu şi din
scaunele secuieşti, că Tătarii în număr de t 4--16,000 ard şi jă­
Iuesc în Moldova dealungul r�u!ui Blstriţii, Tot cam aşa scrie şi
sub prefectul Mihail Balea din Ieudul Mararnureşului. Magistratul,
Bistriţii indată ia contact cu judeţele învecinate şi dispune 700
plăieşi în pasul Rodnei, iar inspecţia o încredinţează unui fost
ofiţer în regimentul Springer, cu numele Gotzi şi ofiţerului pen-
[273]
TĂTARII ÎN VALEA RODNEI
273
sionar George Feier din Maieru, Se ordonă că din fiecare sat tot
al ]O-lea bărbat să stea la pază în munţi, Iuându-şi cu sine
mâncare pentru 8 zile, când apoi să se înschimbe. Saşii să-şi
ţină în stare bună puştile, pe cari Românilor Le este interzis să Le
poarte(!), apoi cu toţii să pregătească pari, coase, furci de apă­
rare. In Năsăud, Salva, Hordou, Telciu, Maieru, Sângeorz şi Rodna
permanent să stea gata câte un cal înşeuat ca să poată duce călăre­
ţul ştirile urgente. Plăieşii Solcan şi Bădianul din Rodna se trimit
ca spioni în Moldova. Deoarece unii dintre Someşeni, la indemnu
lui Popiţan din Vărarea, nu voiesc să stea la pază afară de teritoriu]
ardelean, pe munţii Pănasuri şi Dieci, precum şi la pasul Bărgău­
lui, magistratul provoacă pe comisarii saşi din depertinenţă
(Valea Rodnei) să trateze cu bunăvoinţă şi politeţe pe Valahi, şi
să-le rearnintească, că ei înşişi promiseseră să aducă material
pentru reparaţia zidurilor cetăţii.
In Noemvrie 1758 soseşte ştire dela guvern şi dela cornan­
dantul militar baron Hentz din Sibiu, că fiind mare frig pe munţi,
deocamdată nu e de temut de Tătari, şi paznicii români din
Valea Rodnei să se retragă la Rodna, iar cei streini, la Maieru
şi Sângeorz.
In August şi Septemvrie 1762 din nou sosesc ştiri din toate
părţile că Tătarii sunt pe cale să invadeze Ardealul. Subprefectul
maramureşan Balea scrie cu mare zor, că conform ştirilor primite
din diferite părţi, dar mai ales dela generalul polon Driedovsky,
Tstarii în număr de 80.000 au trecut Prutul şi se îndreaptă spre
graniţele Ardealului. Magistratul bistriţan imediat trimite ştiri alar­
mante În judeţele vecine şi iarăş se iau toate măsurile de apărare
la pasuri şi în vidic. Căpitanul Otterburg ia comanda în districtul
valah şi dispune să viziteze doi ofiţeţi plaiurile pe munţii Păna­
suri şi Dieci. Oraşul îşi întăreşte parapetele, Îşi repară apaductul.
Sosesc din De] 100 paznici pentru pasul Rodnei. Dumitru Scutu­
riei din Te1ciu raportează că în Maramureş s'a publicat să nu
care nimeni acasă cerealele din câmp, să ascundă oamenii tot ce
posed mai de valoare şi să stea sub arme. Mare panică şi con­
sternare pricinueşte între Saşi vestea, că popa Laţcău (Lascu) din
vidic s'ar fi exprimat că "dacă vrem noi Românii, atunci vor veni
Tătarii". Popa e tras la răspundere.
La sfârşitul lui Septemvrie 1762 vin însă iarăş ştiri linişti­
toare. Guvernul ordonă să li-se publice satelor să fie pe pace
An. Inst, Naj. III.
18
[274]
căci multe dintre taime sunt numai opera şi născocirea unor
oameni cari voiesc să pescuească in turbure. Mihail Balea anunţă
din Sighet că la porunca Sultanului turcesc, şi ameninţaţi de ar­
mele Moldovenilor, Tătarii au început să se retragă, iar spionul
Ioel aduce ştirea interesantă că au fost alungaţi din Moldova
ofiţerii prusieni, cari recrutati oameni şi adunau cai pentru ca să
sprijinească invazia Tătarilor în Ardeal.
274
V mGIL ŞOTROPA
1
[275]
VECHIMEA ELEMENTULUI ROMÂNESC ŞI
COLONIZĂRILE STREINE IN BĂNAT
DE
SILVIU J)RAGOMIR
Epoca în care se poate vorbi despre colonizările streine in
Banat începe relati v târziu, in secolul XlII, deci în aceeaş vreme,
când apar şi cele dintăi mărturii scrise despre regiunile acestea.
Se ştie că Ungurii numai în acest secol işi consolidează pose­
siunile lor situate dincoace de munţii, cari au format totdeauna
graniţa apuseană a teritoriului nostru etnic. Atunci ating ei Carpaţii,
răsăriteni penetrând mai mult in direcţiune dela nord spre sud,
pe cursul Someşului şi al Crişului, Hotarele sudice, dela Dunăre,
izbutiseră a-le asigura, cu un secol înainte în luptele cu Bizan­
tinii. Totuşi absenţa desăvârşltă de urme ale invaziei şi colonizării
ungureşti in Bănat, ca şi În judeţele învecinate ale Aradului şi
Zarandului, ne dovedeşte, că pe aici 'nu au trecut masse de
cuceritori unguri şi că deci acest teritoriu a putut să-şi trăiască
cu două secole mai îndelungat, o viaţă politică proprie, fără de
tnrturtrea efecti vă a regatului ungar.
Astfel părnântul scăldat de Timiş şi Caraş, Bârzava şi
Begheiu, ne apare, In lumina mărturiilor istorice, din primul mo­
ment, ca pământ românesc. Toponimia sa, deja în aceste tim­
puri, C t a oricărui alt ţinut românesc, se poate recunoaşte după
tirnbrul specific, slava-român, pe care l-a obţinut, în cursul in-'
delungatei comunităţi politice şi sociale, pe care a avut-o popo­
rul nostru cu Slavii. Bârlad, Boroslaviţa, Cerneşti, Bistriţa, Ruda,
Rudăria, Olimboaca, Cliciova, Berzova, Teregova, Craiova, Mol­
dova, Ohaba, Se1işte, etc. deşi sunt denumiri de obârşie slavă le
întimplnăm pe toată întinderea pământului românesc, intoc­
mai ca şi nomenclatura noastră neaoşă, care şi ea apare aici, în
aceeaş epocă: Corbul, Lupul, Mesteacăni, Vălişoara, Făget, Cor­
net, Dănileşti, Frăţeşti, Vlădeşti, Pădurenţi, Săcel, Săvoiu, etc.
18*
[276]
276
SILVIU DRAGOMIR
pe cari le întâlnim în documentele ce apar până spre finea sec.
XV. Aceste documente însă sufer de- o boală generală şi cronică a
cancelariilor ungureşti: ele nu reproduc neschimbat denumirea
românească. De obiceiu o stâlcesc ori, mai des, încearcă s'o îm­
brace în hainăungurească, traducând în ungureşte înţelesul nu­
melui, dacă era cu putinţă a-I prinde sau născocind formatiuni
de nume ungureşti, unele cu oare care sens, altele însă. foarte
absurde. Astfel au făcut, ca să citez numai câteva exemple din
Mărul-A/maja, din Var - Meszfalva, din Mesteacăni - Nyires,
sau şi Masztakon, din Cornia - Somjalu din Găvoşdia - Kovesd.
Câteodată documenteleungureşti mărturisesc clar modificarea
numelor: Wozesti alio nomine Libanmeeeve (1404) lângă Caran­
sebeş, Lopataka alio nomine Mihelencz, 1406 (tot acolo). Altădată
adaugând un - falva ori hăza Ia numele noastre, încercau să
le dea caracter unguresc: Branfalva, Baliczafalva, Bukurfalva,
Stancsafalva, Dragoslavfalva 1. Tendinta aceasta de rnaghiarizare
a denumiriIor slave şi române se poate însă recunoaşte uşor;
căci numirile lor variază din epocă în epocă, atârnă deci de
capriciile şi cunoştinţele diecilor, pe când cele româneşti sunt
stabile � în cele din urmă izbutesc a se impune şi oficialităţii.
Totuş, pe temeiul toponimiei păstrate de documentele un­
gureşti, s'au găsit o seamă de istorici ai Ungurilor, care afirmă,
că din sec. XIII-XVI ar fi existat în Bănat o numeroasă popu­
laţie ungurească, Nimic mai fals, decât o asemenea afirrnaţiune,
Din documentele cari apar în număr deosebit de mare, mai ales
în jumătatea doua a sec. XIV şi În secolul următor, în epoca: Hunia­
deştilor 2, e mai presus de orice îndoială, că populaţia' autentică
a Banatului o forma elementul românesc, care apare pretutindeni,
la sate şi în preajma cetăţilor, supt conducerea cnejilor şi voevozilor
săi, ca elementul de baştină. Ungurii vin de se aşează în Banat
în număr mai mare, numai în epoca Angevinilor, în răstimpul că­
rora acest terifor a jucat un deosebit de important rol politic. Dar
şi atunci ei nu vin să impopuleze ţinutul bănăţean, ci ca să-I
exploateze. Până târziu în sec. XV proprietăţile cele mai intlnse
\
1 Dr. Csan1ci Dezso : Magyarors�ag tortenelmi foldrajza a Hunyadiak
korăban, voi. II. Bud, 1894. Denumirile\ menţionate se pot găsi aici uşor,
fiind aranjate după comitate şi in ordine alfabetică.
2 Pesty Fr. A szorE!nyi bănsăg şi Krass6megye tărtenete. Ortvay 'I.
Temesviirmegye es Temesvărvăros to rtenete vol, IV.
[277]
VECHIMEA ELEM. ROM. ÎN BĂNAT
277
le avea, atât în 'I'irnlş, cât şi în judeţul Caraş, coroana, adecă
regele. Dar ele se reduceau necontenit, în măsura. în care regele
acorda donaţiuni oamenilor săi, în majoritate de "nationalitate un­
gurească. La sfârşitul secolului XV în cele patru judeţe din Ba­
nat (Tirniş, Caraş, Cuvin, Torontal) se cunoaşte exact numărul
proprietarilor. Erau: 549, dar deşi o parte considerabilă a ace­
stor nobili o dăduseră cnejii români, ei poartă deacum, cu foarte
puţine excepţii, nume şi predicate ungureşti. Astfel, spre pildă în
judeţul Timişului din 390 proprietari, în această epocă, 104 erau
de origine românească, după cum recunoaşte însuş Csănki 1 şi
între aceşti nobili români găsim nume bine cunoscute din istoria
Banatului: Bizerei, Csornai, Deşi, Gămăn, Gerlistyei, HoIl6di,
Macskasi, Rakoviczai, Zajk etc., cari de mult şi-au uitat de lea­
gănul, din care au pornit. Ei au devenit, ca şi nobil ii unguri, ex­
ponenţi ai politicei imperaliste şi din cnejii patriarh ali de odinioară
statul ungar a făcut nuoi asupritori ai poporului nostru,
Dar În afară ne nuoii proprietari, cu acoliţii, cari se adunau
pela curţile lor şi în afară de căpitanii cetăţilor dela graniţă, care
începea să fie prirnejduită, toată suflarea din Banat era româ­
nească. Dacă în vre-o donaţie regală se menţionează şi populaţia,
acestea e reprezentată numai de Români. De aceea întimpinăm de
.at�tea ori expresii ca possesio uelechics, pentru satele româneşti,
jar pentru oraşe avem exemplul: opidum regis desertum val a­
hicale, Koszeg apellatum in districtu de Haram (1444) lângă Pa­
Janca 2. Cât de însemnat rol a jucat elementul de baştină al Ba­
natului până la invazia turcească se vede şi din organizaţia sa
lr «dtstrictele româneşti" răspândite in tustrele judeţe (Caraş,
I'irniş, Cuvin) 3. Aceia, cari îndrăsnesc totuş a contesta vechimea
elementului românesc În Banat (Szentklaray, Borovszky, Turcsănyi,
Bodor,» nu ţin seamă nici de aceste numeroase mărturii istorice,
nici chiar de configuraţia geografică politică a teritorului bănă-
1 Csănki o. c. p, 5.
2 Csanki o. c. p. 97.
3 Pesty Er, A szorenyvărmegyel hajdani olâh keruletek.
4 Szentklaray 1. A szerb monostoregyhăzak Delrnagyarorsz agon ; Bo­
erovszky S. Csanădvm, tort.; '[�!resanyi T. Krassoszărenymegye tortenete;
Bodor Antal: Delrnagyarorszagl telepitesek tortenete es hatasa a mai koz­
ăllapotokra.
[278]
278
SILVIU DRAGOMIR
ţean, în epoca de care vorbim. Atunci judetul Tirnişului, cel mai
mare în întindere, era situat pe cursul acestei ape, sprijinindu­
se cu un capăt de munţii Ardealului, iar cu celălalt atingea aproape
Tisa. Aceeaş intindere, în aceeaş direcţiune, o avea şi judeţul
Caraşului, ceva mai la sud, intr'o vreme, când Torontalul nu
cuprindea decât cetatea Beceiu şi îrnprejurirnea sa pe o rază
mică, iar judetul Cuvinului, din sudul Torontalului de azi, unde
se află Cuvinul, Panciova şi Dubovăţul dispunea de asemenea de
un teritoriu foarte restrâns. In stânga Murăşului, judeţul Aradului,
trecea destul de adânc pe malul de dincoace şi pretutindeni con­
statăm numai populaţie românească, chiar şi pe cursul de jos al
Murăşului, unde pe la mijlocul secolului XV fruntaşul sârb Iak­
şiei obţine, deodată cu Nădlacul, şi un număr însemnat de sate
româneşti 1.
Aceste constatări se pot confirma printr'un studiu detailat
de topografie, care ne lipseşte încă, dar şi prin mărturia celor
câteva mii de documente, pe cari le avem la dispoziţie din acea
vreme; totuşi două aşa zise conscripţii din sec, XIV ne acordă
posibilitatea să punem câteva concluzii de cea mai mare importanţă.
Cea dintâiu e o listă de dijme (deeime) papale, caii au fost cu-
'Iese şi în Banat, la ordinul papei Ioan XXII, În anii 1333 - ] 335.
Papa a împuternicit pe Iacob de Berengar şi Rernondo Bonofato
să strângă, în răstimp de trei ani, a zecea parte din venitul fiecărui
preot 2. Cum dijmuirile s'au executat, fără de mită în fiecare din
cei trei ani şi cum asemenea decime nu se culegeau decât dela
preotii catolici, din listele, cari ni s'au păstrat, aproape complet.
putem cunoaşte numărul parohiilor catolice, despre cari, cu multă
probalititate "putem afirma, că erau toate ungureşti şi ceea-ce e
de-o importanţă capitală, putem cunoaşte şi numărul parohienilor
catolici. Dar istoricii unguri sunt unanimi pentru a recunoaşte
situaţia jalnică, pe care o prezenta dieceza catolică a Cenadului.
Jalnică era din două motive: 1. dispunea de un număr foarte
redus de parohii În raport cu marele număr de oraşe şi sate, pe
cari le cunoaştem în Banat din aceeş epocă şi 2. chiar şi paro­
hiile existente erau, CII puţine ex�.epţii aşa de mici, încât abia
\
'Borovszky S. A nagylaki uradalorn t-Orten'ete pp. Il şi 16 urm.
2 Monumenta Varicanat 1.
[279]
VECHIMEA ELEM. HOM. ÎN BĂNAT
279
numărau câteva suflete. Astfel J, până-ce judeţul Timişului număra
atunci 30 cetăţi, 22 oraşe şi 990 sate, dijmuitorii n'au găsit decât
94 de parohii mici, iar in judeţul Caraşului, care dispunea de 13
cetăţi, 10 oraşe şi 200 sate, nu găsim decât 22 de plebanii ca­
tolice. In judeţul Cuvinului, a cărui teritoriu aparţinea, în mare
parte, Torontalului de astăzi şi pe care erau 3 cetăţi, 3 oraşe şi
66 sate, nu existau decât 16 parohii catolice, Disproporţia dintre
densitatea populaţiei şi numărul mic de parohii ungureşti din
Banat are explicaţie în faptul, că restul populaţiei era de naţie­
nalitate românească şi legea ortodoxă. Cei cari am trăit supt
Unguri am avut, fără îndoială, prilejul să vedem parohii ungu­
reşti fără credincioşi şi preoţi patronaţi de cutare proprietar, care
îşi permitea luxul să ţină, pe domeniul său, pe plebanul ori
păstorul confesiunei sale. Exactitatea concluziilor noastre o con­
firmă şi imprejurarea, că parohiile de lângă Tisa, din colţul nord­
vestic al Banatului, unde, fireşte, trebue să recunoaştem o pene­
traţiune ungurească, sunt mai mari şi mai bogate, căci se spri­
jină pe o populaţie proprie. In Banat însă, unde ele nu aveau
rădăcini şi unde totuş ca o instituţie strâns legată de sistemul
feodal maghiarizant îndeplineau o funcţie bine precizată de poli­
tica statului ungar, aceste parohii catolice rârnân anemice în tot
cursul primei cuceriri ungureşti. Dacă, de altă parte am
încerca o comparaţie cu situaţia unei alte eparhii catolice, aşe­
zată între Români, am găsi aceleaşi fenomene, aşa spre pildă:
Întinderea neobişnuit de mare a arhidiaconatelor (protopopiate)
depărtarea mare dintre deosebitele parohii şi numărul mic al cre­
dincioşilor caracterizează şi dieceza catolică a Ardealului 2.
A doua conscripţie, ce ni s'a păstrat din sec. XIV. priveşte
exclusiv populaţia românească din Banat. Ea datează din anii
1371-2, deci din epoca luptelor, pe cari le-a avut regele Ludo­
vic cu Românii lui Vlaicu Vodă şi cu Bulgarii. Mai mult ca ori­
când se dovedise atunci importanta strategică a cetăţii dela Or­
şova, pe care regele se gândi să o fortifice din nou. Peste 60 de
cneji români fură obligati să dea pe cei trei sute de muncitori
necesari pentru terminarea lucrărilor. Aceşti cneji şi muncitorii
1 Numărul cetăţilor, oraşelor şi safelor la Csănki o. C., tablou com­
pus din informaţii Ce datează din sec. XIV şi XV
2 Cont. conscripţia din Ardeal în Monumenta Vaticana Hungariae t. I.
[280]
280
SILVIU DRAGOMIR
lor fură recrutaţi din toate regiunile Banatului. De sigur că lista
lor, pe care o avem la îndemână, nu prezintă nicidecum numă­
rul complet al cnejilor din satele româneşti de aici. Anume con­
sideraţii vor fi îndemnat pe banul Severinului să aleagă numai
pe cei notaţi pe listă. Totuşi importanţa ei consistă în împreju­
rarea că ni-se confirmă românismul câtorva sate pe cari adver­
sarii noştri le declară ungureşti sau slave. Astfel găsim înşirate
În afară de o seamă de localităţi, cari şi-au păstrat până azi ca­
racterul vechiu : Sinersig, Hodoş, Lugoş, Visag şi comunele Do­
lat, Ujudvar, Ivand, Sarad (spre n. v. de Timişoara) Macedonia,
Byţiameză, (o comună dispărută supt această denumire) Bikacs,
Vasvar, cari sunt fără îndoială, identice cu comunele existente şi
azi in judeţul Torontalului. Astfel această conscripţie confirmă
pe deplin teza pusă de noi în cercetările de până acum i-
Istoriografia ungurească şi În special, un învăţat din Timi­
şoara, Szentklaray 1. contestă însă acest adevăr istoric şi o în-.
treagă şcoală istorică s'a nizuit, până ieri, să răspândească seria
de minciuni anume ticluite pentru ponegrirea noastră. "Românii'"
spune acest con cetăţean al nostru 2, care erau răspândiţi in Ca­
raş Severin deja supt regii Angevini, s'au strecurat pe câmpia
bănăţeană numai cu câteva veacuri în urmă. In Ardeal şi pe
înălţimile munţilor de pe lângă Poarta de fier ei trăiau cu mult
mai uşor şi cu mai puţină oboseală îşi puteau câştiga hrana, iar
turmele lor găsiau în munţii şi pădurile de acolo păşluni mult
mai bogate. Dimpotrivă pe câmpia bănăţeană omul nu putea trăi,
decât din muncă grea. Invaziile necontenite ale Turcilor reclamau
la graniţă o populatie bbişnuită cu războiul şi oţelită în lupte.
Paza hotarelor sudice necesita un serviciu militar neîncetat, cu
arma şi cu carăle, iar armatele, cari treceau pe aici le prirnejduiau
casa, familia şi averea. Aceasta nu era pe placul Românilor, câtă
vreme ei puteau fi liberi în pădurile din munţii dela graniţă, unde
puteau trăi uşor şi comod. Numai În jumătatea a doua a sec.
XVII apar pe şesul cucerit de Turci câteva cete de păstori, tă­
ietori de lemne şi tăciunari, bărdaşi şi [eleri români". In aceste
expuneri găsim câte aiirmărl, tot a�âteaaberatiuni. La ele se ada­
ugă însă şi o mică infamie: deprecierea rolului istoric al elernen-
\
1 Szăzadok 1900 pp. 610-112.
2 Szentklăray [. A szerb monostoregvhăzak pp. 18-19.
[281]
VECHIMEA ELEM. ROM. ÎN BĂNA T
281
1'4
tului românesc din Banat. Dar cine nu cunoaşte meritul netăgă­
duit al nobililor, cnejilor şi ţăranilor români din Banat pentru
apărarea frontierei in luptele cu Turcii? Insuşi Ioan Hunyadi şi
fiul său regal, aduc de nenumărate ori elogii populaţiei româneşti
din Banat pentru curajul, cu care se luptă şi pentru jertfele, pe
pe cari le ştiu aduce în .interesul creştinătăţii. Nu de mult a ti­
părit invăţatul ungur Thalloczy L. o jalbă redactată în anul
1369. In termeni, cari ne înduioşază, se tănguesc Românii de
nevoile pe cari le sufer, Ei au fost siliţi să plătească de mai
multe ori cheltuelile de intreţinere a regelui, care a petrecut la
-ei şi de când s'a început războiul cu Vlaicu Vodă: "în montibus
alpiurn semper ad minus ducentos homines die ac nocte usque
ad hiemem conservavimus", ei au apărat cetăţile, până la întoar­
cerea regelui şi au plătit, la porunca banului, toate spesele recla­
mate de oaste. In schimb soldaţii regelui le-au ars şi pustiit ca­
sele şi curţile şi tot ce au avut, le- au răpit fânul şi ce-au mai
avut pe lângă sine în vreme ce ei serveau pe regele. 1·
De sigur că asemenea preţioase mărturii au scăpat cu inten­
ţie savantului nostru, care face parte din pleiada istoricilor stră­
ini tnduşrnăniţi cu adevărul istoric. Căci dacă ni-se contesta
existenţa pe aceste plaiuri, era permis a-ne trage la îndoială şi
ro 'ul nostru istoric.
Dar cu toată insulicienţa ştiinţifică a unor asemenea aser­
ţiuni, nu de mult s'au găsit şi învăţaţi sârbi, cari s'au crezut în­
dreptăţiţi a reproduce din cuvânt în cuvânt aceste păreri. OI. 10-
van Radonici, profesor la Universitatea din Belgrad, în Le Banat
(Paris, 1919) şi în Histoire des Serbes de Hongrie (Paris, 1919)
şi-a Insuşit pedeantregul concluziile aceste ale istoricilor unguri.
Argumentul principal pentru teza sârbească îl serveşte to­
ponimia Banatului, denumirile slave din Banat. OI. Radonici a­
'firmă chiar, că această nomenclatură ar fi "lugoslavă« şi că ea
s'a păstrat chiar şi În regiunile, unde urma Slavilor a dispărut
tu desăvârşire. Dar într'o asemenea afirmaţiune se ascunde o
greşeală capitală: ignorarea condiţiilor istorice, În care s'a plă­
mădit poporul românesc. Căci, nimeni nu trebue să cunoască
mai bine, decât un învăţat slav contibuţla, pe care au dat-o Sla­
vii, din secolii VI-X, la formarea poporului nostru. Astăzi se ştie
lSzazadok 1900 pp. 608-610.
[282]
282
SILVIU DRAGO�\lIR
foarte bine, că Slavii s'au răspândit pe teritoriul etnic românesc
la nordul Dunării, aproximativ din sec. IV. Trecerea peste Du­
năre însă au executat-o în rnasss numai în sec. VI şi au terrni­
nat-o pela mijlocul veacului următor. Deci cam dela 650 până la
anul 1000 resturile de Slavi, cari au rămas pe malul nostru, au
avut timp suficient pentru a se asimila cu elementul autohton, care
era aici cel românesc. Tocmai toponimia slavă depe întreagă în­
tinderea pământului românesc dovedeşte comunitatea slavo- ro­
mână, în care elemenutl slav multă vreme a fost numeric prepon­
derant. Dar până când la Sudul Dunării elementul românesc,
atât de puternic odinioară, a sucombat, după o resistenţă, care a
durat aproape o mie de ani, acest proces s'a isprăvit la noi mult
mai repede, astfel că în momentul, în care apar Ungurii, ei nu
găsesc, cel puţin în regiunile noastre, nici un Slav. Dar nu nu mat
oponimia, ci şi limba şi câteva instituţii din vieaţa de drept a
poporului nostru: ohabele, crainicii, voevozii, cnejii, banii, prisă­
cile reamintesc această comunitate 1. In fine, dacă povestirea no­
tarului anonim, plină de invenţiuni fantastice nu poate sprijini a·
ceastă teză, un alt izvor vechiu unguresc Legenda Sf. Gerhard
ne-a păstrat amintirea unei formaţiuni de stat slavo-român, pe te­
ritoriul bănăţean, până În sec. XI. Dar obiecţiuneacea mai gravă
care se poate face istoricilor sărbi este, că nici În Tirniş, nici În Ca­
raş, nici în Cuvin şi nici măcar În vechiul Torontal nu se face
vre-o menţiune de Sârbi, şi anume nici în sec. XIll nici XIV. Ei
apar, numai înspre mijlocul sec. XV, colonizaţi de regii ungari
Cel dintâiu Sârb, pe care-I găsim la noi, a fost, intre anii
1404 şi 1407 Dimitrie, fiul regelui Vukaşin, care a ajuns comite in
Zarand şi părcălab al Şiriei. EI era de sigur refugiat dinaintea
Turcilor şi primit întrlfln adăpost paşnic de către regele ungar.
Ceva mat târziu despotul sârbescŞtefan Lazarevici, obţinu feude
întinse în Ungaria, pentru a-i servi ca refugiu în caz de nevoie:
Sătmarul, Baia Mare şi Baia Sprie şi în afară de alte domenii,
pe teritoriu unguresc, Încă şi două proprietăţi din Torontal : Be­
cicherecli şi Beceiu. Urmaşul, său Gheorghe Brancovici, obţinu
În 1439, şi vasta cetate regală' a Şiriei, dincolo de Murăş, cu 0-
1 Dacoromania 1 studiul nostru: Urme vechi ale comunităţii stavo­
române.
[283]
VECHIMEA EU:M. ROM . .iN B.\NAT
283
raşele şi satele, ce- i aparţineau şi cu nobilii săi români 1. Dar
evident, că posesiunea acestor feude nu implică şi colonizarea
lor cu populaţie sărbească, după cum. afirmă istoricii Sârbilor.
Dimpotrivă dieta ungureasca îi opri să ţină în cetăţile lor păr­
câlabi şi alţi oficianţi streini. Asemenea refugiaţi sârbi vor fi fost
şi acei »barones rasciani" cari se menţionează în anul 1438 ca
proprietari ai satului Sara/do 2, situat in preajma comunelor
Tolvadia şi Partoş.
Cele dintâiu cete de emigranţi sârbi s'au aşezat În Banat a­
bia în jumătatea a doua a sec. XV. In anul 1464 regele Matia
dărui posesiunea din Nădlac familiei ]aksic, care se refugiase din
jagodina Sârbiei, La această posesiune apaţineau şi 8 sate din
judeţul Tirnişului şi 43 sate din judeţul Caraşului, locuite toate
de Români. Aici pe teritoriul posesiune! lor au adus jakşlceştii
Vre-o 1200 de soldaţi sârbi, aşezându-i împreună cu familiile lor.
In 1478 ei au mai obţinut pe malul stâng al Mureşului trei sate
româneşti: Fenlar, Şerfeşti, şi Lupeşti, unde, de asemenea, au
colonizat cete de Sârbi 3,
In epoca aceasta se petreceau considerabile prefaceri politice
etnice şi sociale în Peninsula Balcanică. In 1459 căzu in mâinele
Turcilor şi Semendria prăbuşindu- se astfr I ultimele resturi ale
statului independent sârbesc.
Deacum războaiele inteţite cu Turcii mârîară in Ungaria noui
şi noui cete de emigranţi sârbi, cari se oploşesc in Bosnia, Cro­
aţia, Slavonia, Sirmiu şi in cele din urmă şi în Banat. Regele
Matia evalua, într'o scrisoare particulară, cam la 200 mii suflete
numărul acestor pribegi, cari şi- au părăsit lăcaşurile ve ehi de pe":
ste Dunăre. In deosebi ne interesează faptul, pe care-I povesteşte
tot regele Matia într'o scrisoare adresată papei Sixt IV (1480) că
Paul Kinizsi a adus din Sârbia cu prilejul unei invazii pe care
a făcut-o În ţinutul dela Semendria până la Krusevac circa 60-
mii de Sârbi, pe cari i-a aşezat mai ales În Sirrniu, dar o bună
parte şi în Banat. După expediţla din 1502 când voevodul ar­
delean şi banul croat cucerlră Cladova, Vidinul şi Nicopole ei
I Transilvania 1917 studiul: Cele mai vechi ştiri cu privire la Ro­
mânii din eparhia Aradului.
2 Csănki o. c. p. 60.
i Ivic A. Istorija Srba u Ugarskoj pp. 6 şi urm.
[284]
284
SILVIU DHAGOM[n
transportară mai multe cete de Sârbi, pe cari îi colonizară în
Banat, intre Temlşoara şi Panciova. T.
Astfel in secolul XVI teritoriul bănăţean nu mai prezintă
fizionomia românească de mai înainte. Alături de ţăranii noştri
se aşază acum şi nouii colonişti sârbi, Ei ocupă la început Insă
numai regiunea sud estică a Banatului, mai ales regiunea Beciche­
recului, fixează apoi câteva colonii sârbeşti şi pe malul stâng al
Mureşului, din jos de Arad şi Cenad şi incetul cu încetul năpă·'
dese şi alte regiuni, mai În spre răsărit. Dar nimic nu dovedeşte
caracterul definitiv al acestor colonii. Ceeace i-a determinat să
rărnână totuş aici sporindu-le binişor contingentul, a fost cuce­
rirea turcească. In jumătatea a doua d sec XVI ei se încuibă în
Timişoara, înaintează până la Lugoj şi Caranşebeş, dorninează 0-
raşul Lipova şi se aciuează şi pe malul drept al Murăşului, în
Arad şi intr'alte câteva comune învecinate. La sfârşitul aceluiaş
veac ei izbutesc a juca şi un oarecare rol politic prin cunoscuta
revoluţie, pe care au înscenat. o in anul 1594. Numai jumătatea
estică a judeţului Caraş-Severin, care n'a aparţinut Turcilor, fu
scutită de aceşti oaspeţi. Ca să ne putem face o idee clară de­
spre ţinuturile, pe cari le-au năpădit Sârbii în răstimpul celor
trei jumătăţi de veac de stăpânire turcească, trebue să consultăm
tabloul, pe care-I înfăţişează populaţia Banatului, la începutul vea­
cului XVIII, după r�tragerea Turcilor. Acest tablou ne-a rămas zu­
gră vit în statisticile redactate de administraţia austriacă şi ne i n­
teresează din mai multe puncte de vedere. Ele cuprind rezultatul de­
finitiv al tuturor aşaziselor .imigreţtuni sârbeşti", împreună cu ce­
tele de Sârbi aduşi de patriarhul Arsenie Ciernojevic, cari au urmat ar­
matele împărăteşti dincoace de Tisa. "D.:fterele" turceşti, cari pre­
zintă lista contrlbualilor, sunt complete, numai în ceea-ce priveşte
districtul Cenadului 2. Doar coloniile de Sârbi sădite de Ali-Beg,
in jurnătea a doua a sec. XViI, pe ambele Jt]aluri ale Murăşului, ne
lămuresc întru-câtva continua mişcare de populatie, care s'a pe­
trecut în răstimpul dominaţlunei turceşti 3. Cea mai de căpetenie
concluzie, pe care trebue s'o punem, după un studiu conştiincios
.al tabloului menţionat este făr� îndoială, persistenţa elementului ro-
I Studiul .cltat din Transilvania 1917.
2 Velics Kammerer: Torăk kincstâri defterek.
a Borovzsky S. Egy alajbeg telepitesei.
1
1
[285]
VECHlMEA ELEM. HOl\I. ÎN BĂNAT
285,
mănesc, deşi mai slăbit, totuş intr'o majoritate covărşitoare, pe
toată întinderea teritoriului bănăţean si dacă mai e nevoie de un
ultim argument în potriva tezei ungureşti, ni-l oferă acest tablou,
în mod clasic: acum nu există nici un sat unguresc in Banat,
nici lângă Tisa, nici în preajma Cenadului şi nici aiurea, intre.
Tisa şi Murăş. Precum o furtună rupe cu uşurinţă arbuştrii exo - .
tiei planta]! de mâna omenească şi spală urmele de civilizaţie,
care nu are rădăcini În pământ, tot astfel s'a şters, cu desăvâr­
şire, orice urmă a cucerirei ungureşti şi s'au risipit, până într'unul
toţi proprietarii şi nobilii unguri de odinioară.
Tablourile statistice compuse Îndată după ce fu luat înt
stăpânire Banatul, Încă În anul 1717, de către Generalul de Mercy
cuprinde lista complectă a comunelor, caselor şi locuitorilor, după,
naţionalitate, din cele Il districte bănăţene. Dar avem mai multe
tablouri de acestea şi trebue să observăm, că Între ele există
oarecari deosebiri, aiât În ce priveşte numărul comunelor locuite
şi nelocuite, cât ŞI În ceea-ce priveşte numărul caselor şi locuito­
rilor. In general Însă ele păstrează aceeaş proporţie numerică
Între naţionalitatea română şi cea sârbească şi aceasta constitue
pentru problema noastră, meritul lor de căpetenie. Astfel până
ce statistica din 1717 prezintă În Banat 21 ,500 case În 688 comune
o altă conscripţie din 1725 nu mai numără decât 560 com unei
deei cu 120 mai puţine, decât în primul tablou. Tot atunci însă.
conscripţia din 1725 găseşte şi 343 localităţi pustii 1. Divergen­
ţele aceste mari, pe cari le constatăm şi între celelalte statistic,
şi cartografii contimporane, se explică prin politica de colonizare
a administraţiei austriace din Banat, "Beamterii", cari redactau
acestea statistici pentru autorităţile centrale din Viena credeau,
că pot determina mai repede Curtea să admită transporturile de
colonişti, pe terenurile pustii şi de fapt, chiar şi hărţile desemnate
atunci de inginerii lor prezintă un număr fantastic de "predii"
nelocuite. Trebue să regretăm însă că istoricii unguri, cari au,
publicat rezultatul acestor statistici, n'au tipărit datele cele mai.
importante, cari ne interesează pe noi: cifrele care cuprind pro­
portia numerică dintre cele două naţionalităţi, română şi sârbă •.
aflătoare acum pe vechiul nostru teritor bănăţian. Cercetarea şi.
1 Szentklâray I. Szăz ev Delmagyarorszăg ujabb tdrtenetebdl 1. p.,
20 şi urm.
[286]
286
SILVIU DRAGO�lIR
publicarea lor va constitui de sigur cea dintâiu datorie a viitori­
[or isturici bănăţeni. Regretatul N. Dobrescu a publicat, in rezumat
o asemenea statistică. foarte instructivă pentru studiul nostru 1.
Astfel în districtul Timişoarei găsim 1.9 comune locuite de ro­
mâni şi 17 de Sârbi, iar 4 erau mixte. In districtul Palanca 42
comune româneşti şi 8 sârbe. In distr. Panciova 12 sârb., in Ca­
ransebeş 7� comune rom. In Ciacova 49 rom.�, II sârb.şi 4
mixte, în Cienad 14 sârbeşti şi 1 rom, în distr. Lipovei 22 com. rom.
14 sârb. şi 4 mixte. In distr, Lugoj 96 corn, româneşti. In Orşova
toate 37 româneşti.
Din această statistică, ceea-ce remarcăm, înainte de toate
-e numărul restrâns de comune din cele trei districte situate în
.irnediata apropiere de Tisa. Abia gasim atâtea comune: 54
locuite fireşte de sârbi, câte comune româneşti erau, spre
pildă, în districtul Ciacovei. Restul teritoriului şi.a păstrat supt
Turci, caracterul românesc. Districtele sârbeşti mai erau în afară
de acestea însă relativ şi foarte slab impopulate: abia găsim în
-districtele sărbeşti 1798 case, în vreme-ce in districtele române
erau spre pildă la Vârşeţ 3503 case, la Ciacova 3492, la Caran­
sebeş 3915 şi la Palanca 2377 de case. Eva.uând deci la circa 100
mii suflete populaţia Banatului, în momentul când s'au retras Tur­
cii, Românii formau un contigent de cel puţin 80% al popula­
,tiei intregi. Şi ca să ne convingem de importanta elementului ro­
mânesc chiar În Timişoara ajunge să cităm pe Matias Bel, cuno­
-scutul istoric ungur, care a umblat, prin 1720-30 in Banat şi care
mărturiseşte, că nlhil sermone valachica Temesvarini est vulgatius 2'
Dar dacă nici stăpânirea ungurească, nici cea turcească n'a
-fo st în stare să şteargă caracterul excIuziv românesc al provin­
ciei bănăţene, administraţia austriacă a izbutit să-I altereze totuş.
în defavorul nostru, spărgând massa compactă de Români şi co­
lonizând aici, printr'o politică stăruitoare, un considerabil conti­
.gent de elemente străine. Curtea din Viena, care s'a instalat in Ba­
nat, după izgonirea Turcilor, in toamna anului 1716, a considerat
acest teritoriu, ca o cucerire a sa bună de exploatat pentru sco­
{puri fiscale. Ea nu se condu'se deci, in tot secolul XVIII, de
nescai principii de drept public, cum ar fi dorit patrioţii un-
1. Transilvania 1905. p. 137 şi urm.
2. T ort<�nel mi es regeszetl Ertesito (Temesvâr 1893) V III, p. 205.
[287]
I
�
,
VECHIMEA ELEM. ROM. îN ]::lĂNAT
287
guri, cari cereau restituirea situaţiei de înainte si nici nu ur­
mărea, în mod desinteresat, civilizarea unei regiuni, care a
suferit atât de mult sub povara dominaţiunii turceşti. Ad­
ministraţia austriacă, egoistă şi lipsită de scrupule, caută să scoată
venituri cât mai mari de pe bietii oameni supţi de toate !iftele
streine, iar când cunoscu marea bogăţie a acestui pământ deo­
parte şi puterea redutabilă a elementului românesc de altă parte,
întreprinse acţiunea de colonizare a Nemţilor în Banat şi pa­
ralel cu aceasta vânzarea unor proprietăţi întinse, in regiunile cele
mai roditoare. Totuş suntem datori a recunoaşte că, în deosebire
�\ de dominaţiunea turcească, administraţia austriacă, stăpână pe un
număr mai mare de mijloace tecnice, s'a nizuit, În tot cursul se­
colului XVIII să canalizeze mocirlele nesfârşite, cari reduceau con­
siderabil întinderea terenelor productive. In afară de acest merit
administraţia austriacă şi-a mai câştigat unul pentru problema
Banatului, aşa cum o vedem noi: închegarea -st supt formă po­
lidcă unitară a teritoriului bănăţean, care fără îndoială repre­
zintă o desăvârşită unitate geografică. »Banatul Timişan", cum
se numea de către oficialitatea austriacă fu împărţit în 13 districte
administrative, 6 circumscripţii militare şi Clisura, Dar aceste di­
stricte cu organele lor nu erau altceva decât factorii de căpetenie
prin care puterea centra1izătoare Îşi executa voinţa. Regimul ab­
sorutistic şi militar din Banat nici nu ar fi putut să-şi găsească o
formulă mai corespunzătoare de guvernare, ca aceasta 1.
A fost fatal pentru poporul românesc din Banat, că re­
gimul Curţei din Viena, era condus atunci de ideia, că stăpâni­
rea sa, va putea fi bine consolidată, În regiunile câştig'ate nu
mai printr'un număr considerabil de supuşi catolici şi germani.
Românii nu erau nici catolici, nici germani şi de aceea generalii
austriaci ii considerau de păgubitori intereselor de stat şi dec,
vrednici a fi supuşi unui tratament intolerabil, pentru -ca anume
să-i constrângă a părăsi Banatul.
In acest chip acţiunea de colonizare a Banatului care În­
cepu în 1718 şi ţinu aproape 200 ani, servind interese 'cu totui
streine de solul, pe care se desfăşura, se făcu În prejudiţiul u­
nităţii etnice a teritoriului şi in aceiaş vreme în prejudlţiul ma-
1 Vezi şi Szentklăray l. Mercy CI. Florimund kormănyzata a temesl
bansăgban şi mai ales Szâz ev ....
[288]
288
SILVIU DRAGmUR
feri al al locuitorilor de baştină. Primul secol, dupa depărtarea
Turcilor, acţiunea de colonizare fu prezidată de către Curtea din
Viena, iar în jumătatea de veac din urmă a dorninaţiunei zise
constituţlonale Ungurii au inaugurat şi ei o acţiune asemănătoare
sub steagul lor naţonal şi în interesul maghiarismului. Co..:.
lonizările de Şvabi au fost dintru început făcute fără nici un
plan. Numai târziu în răstimpul domniei indelungate a Îm­
părătesei Maria Terezia principiile guvernanţilor fură adu­
nate într'un sistem. Totuşi până către mijlocul sec. XVIII te­
ritoriul bănăţian se spori numai cu vre-o 35 mii colonişti, în
cea mai mare parte Nemţi (Şvabi) catolici. Erau Însă Între ei şi!
Italieni, Spanioli, Francezi, recrutaţi din toate ţările europene
de către agenţii, cari ademeneau pe căţi toţi cerşitori, perde.
vară şi oameni creduli să vină aici. In răstimpul domniei îrnpă­
ătesei Maria Terezia şi a lui Iosif Il, numărul coloniştilor se
dublă. In actele administraţiei camerale din Timişoara ni s'a pă­
strat un imens material, ce priveşte aceste colonizări. Cunoaştem
toate amănuntele acţiunei de colonizare, originea, numele colo­
niştilor şi intinderea terenelor, pe cari le-au obţinut împreună cu
alte privilegii. Istoriografia română aşteaptă din cercetarea Im­
parţială a actelor păstrate deoparte lămurirea tratamentului vitreg
al populaţiei româneşti, iar de altă parte atitudinea a inseşi po­
pulaţiei noastre fată de guvern şi coloniştii săi protejaţi. Căci,
dacă această acţiune de colonizare s'ar fi mărginit la o sporire­
raţională a populaţiei, pe care o reclama, fireşte, interesul flscal
al statului, ea nu ar fi avut În vedere pauperizarea elementului
românesc şi înlocuirea sa cu pribegi aduşi din ţări streine. In
vreme ce coloniştii cari n'au avut prilejul să cunoască lăcomia
"kesedarilor" turceşti, dintru început fură scutiţi de-a solvi dări
pentru câţiva ani, populaţia hăştinaşă fu însărcinată cu atâtea
contribuţii şi fu supusă la 'atătea servicii publice, încât, in acest
chip, fu con strânsă a se refugia din lăcaşurile strămoşeşti. Deja în
1718 trecură în Ţara Românească locuitorii din câteva sate dim­
prejurul Caransebeşului "wegen iiberspannter Contrlbutionslast";
cum se exprimă un act oficial. Pentru a pune stavilă curentului
primejdios, care se întindea t6t mai adânc În sănul populaţiei ro­
mâneşti, în sudul Banatului ca şi lângă Murăş, generalul de Mercy
fu silit să acorde scutire de dări şi populatiei româneşti, pe un
răstimp de doi ani, dar numai pentru comunele, ale căror locui-o
[289]
VEC}lil\lEA b.:LE�l ROM. ÎN BĂNAT
289
tori au fost părăsit Banatul 1. In celelalte părţi volniciile
administratorilor districtuali şi brutalitatea ofiţerilor şi soldaţilor
austriaci nu mai aveau nici o măsură. Populaţia băştinaşă era
chiar obligată să supoarte, mai ales în jumătatea primă a sec.
XVIII şi cheltuielile de călătorie ale coloniştilor streini. Iată de ce,
în anul 1719, populaţia de pe valea Timişului, refuză de a mai plăti
contribuţii, iar între anii 1724-25 Românii din regiunea Moldo­
viţei şi a Caransebeşului Încearcă o revoltă sângeroasă 2, în po­
triva asupritorilor ne miloşi, iar când Turcii izbutiră a pune picio­
rul din nou în Banat, pentru un moment, toată populaţia româ­
nească, îi primi cu braţele deschise şi fu gata a lupta în şirurile
lor. Ceea-ce exaspera, mai vârtos, pe străbunii noşri, era faptul,
că administraţia aşeza pe coloniştii şvabi numai în satele româ­
neşti, unde le acorda toate mijloacele pentru a-şi construi case sau
uneori izgoneau populaţia veche românească, le luau terenele şi
se instalau, cu sprijinul administraţiei, în sălaşurile devenite ast­
fel libere. Bineînţeles, că administraţia se îngrijea, ca numărul co­
loniştilor în satele noastre să fie cât se poate de mare, căci alt­
minteri aceştia riscau sâ fie alungaţi de către populaţia româ­
nească. Printr'o ordonanţă a împărătesei Maria Tereza din 14
Iulie 1765, în fine, se aduse la cunoştinţa administraţiei provin­
ciale hotărârea principiară a Curţei din Viena, de a strămuta
comunele româneşti din Banat în alte ţinuturi: "weilen ratio status
militaris et politici erheischet, in denen ruckwarts Temesvar si­
tuirten Districten, zwischen denen Flussen Marosch, Theys und,
Pega, deutsche Dorfschaften anzulegen". Când administraţia din
Timişoara elaboră un proiect detailat pentru executarea acestui
plan, contele Rialph Perlas spunea împărătesei, în memoriul pre­
zentat în Martie 1767 următoarele: Strămutarea populaţiei româ­
neşti e necesară mai ales pentru asigurarea colonizării Nernţilor
Coloniştii germani se cutremură şi se îngrozesc, când află, că vor
fi plasaţi între Români". De aceea conclude acest înalt demnitar,
că planul împărătesei se poate pune în aplicare, evacuând mai
întâiu pe Românii dintre Arad şi Timişoara şi mai pe urmă se
poate urmări acest program în proporţii şi mai largi. In asemenea
condiţii fu pentru noi un noroc extraordinar, că planul de eva-
1 Szentklar ay S. Mercy CI, FI, p. 3!-35.
2 Vezi şi Baroii, Adattăr Delmagyarorszăg tortenelehez, la aceşti ani.
An. Inst, Naţ. lll.
19
[290]
290
SILVIU DHAGOMlR
cuare nu fu executat şi în afară de trei comune, cari fură duse
în împrejurări dramatice în Torontal, ceialalţi remaseră la cărni­
nurile lor. 1 Dar şi împăratul Iosif II, care cunoştea bine Banatul
din cele trei călătorii de studiu 2, pe care le făcuse aici, deşi se
convinse, după cum ne spune în memoriul său, "că Românii sunt
rău trataţi, adesea sunt siliţi a-şi părăsi căminele, a-şi ceda mo­
şiile şi a pleca aiurea, deaceea mai bucuros emigrează", totuşi se
gândi şi el să evacueze pe toţi Românii dela Căpâlnaş până la
Orşova: "Die Walachen mussen nothwendig von denen Wăldern
wegkornmen, und von Kapolnasch aus bis gegen Karansebes
teutsche angesiedelt werden, sonst seynd die Wâlder hin". După­
ce le luase deci terenele productive dela şes, ar fi urmat, ca Ro­
mânii să fie scoşi şi din ţinuturile muntoase, Spre finea secolului
XVlIJ, sub împăratul Francisc 11, În 1797-8, se mai discută odată
problema evacuării populaţiei româneşti din graniţă, din îrnpreju­
rimea Caransebeşului, care plan însă rămase, de asemenea nee­
xecutat.
Cum împăratul Iosif II, era de părere, că şi constituirea unor
proprietăţi mari în Banat ar spori venitele erarului, un mare nu­
măr de moşii fură vândute prin licitaţie la Viena şi Timişoara şi
proprietarii nuoi recrutaţi mai ales dintre negustorii îmbogăţiţi În
războaiele din urmă şi dintre funcţionarii, cărora li-se făcură Iavo­
ruri la plată, se instalară pe teritoriul bănăţean, urmând, ca lo­
cuitorii români băştinaşi să-le servească de iobagi.
Dar în vreme-ce populaţia românească era mai rău tratată,
ca supt Turci, administraţia de aici primea pe orice alţi streini,
acordându-le toate favorurile. Astfel se aşezată la Vinga şi în
împrejurime Bulgarii refugiaţi din Oltenia, în anul 1737, pe când
o altă grupă tot de Bulgari se aşează în Craşova şi comunele
cunoscute ale aşa zişilor Craşovani. Dar şi elementul sârbesc fu
reconfortat, În sec. XVIII, prin dese lrnigraţiuni şi coJonizări. Valut
de refugiaţi conduşi de către. patriarhul Arsenie Ioanovici Şacabenl
spori considerabil numărul Sârbilor mai ales in districtele Pan­
ciova, Beclcherec şi Biserica AIbă. Dacă răsfoeşti Etnografia lui
Czoernig ş, imperiaIistul austriac, ale cărui date se pot uliliza numai
1 Toate la Szentklaray 1., Olahok koltăztetese Delm agyarorszăgon a
mult szazadban.
2 Czoernig, Etnographie von Oesterreich I-Jl.
[291]
VECHIMEA ELEM. ROM. ÎN BĂNAT
291
cu mare băgare de seamă, fiindcă nu odată le Ialşifică, te poţi
convinge de marele număr de comune intemeiate şi colonizare de
Sârbi până către sfârşitul sec. XVIII.
Astfel fu redus teritoriul etnic românesc al Banatului şi sfâr­
ti cat, în mod metodic, de către administraţia austriacă, iar când
Banatul fu reincorporat la Ungaria, administraţia nouilor comitate,
cari se constituiră, mai aduse, în afară de Şvabii, ce nu mai con­
teneau să vie, încă şi Cehi, Slovaci şi un număr deosebit de
mare de Unguri. Supt ochii noştri s'au intemeiat doar, cu protec­
la unor legi constituţionale, cele câteva sate de ciangăi în Ca­
raş-Severin, Timiş şi Torontal cari nu aveau altă menire, decât,
să străpungă blocul românesc şi să asigure continuitatea liniei
etnice maghiare cu Săcuii din Ardeal. Datele statistice culese de
100 ani încoace esprimă limpede rezultatele şi consecintele ac­
ţiunei de colonizare a Nemţilor şi Ungurilor. In 1775 Români nu
mai deţineau decât 60% din contigentul populaţiei, Sârbii 22%,
iar Şvabii, Ungurii şi Bulgarii restul de 18%. Tablourile următoare
ne lămuresc definitiv asupra rezultatului atins de colonizările streine I
Români ....
Sărbi . . . . .
Şvabi, Unguri etc.
Români
Sârbi .
Nemţi
Unguri •
Alţii .•
H'97
394.228 (57%) 497.595
147.050 264865
126.634 338.015
lU12
592052 (37%)
275.6151
387,544 [ 705855
243.152! '
76158 J
1 Datele aceste le-am dat după Vladimir Iakslc: Disparitia populaţiei
sărbeştl în Ungaria (sărbeşte), în Glasnik (1872) voI. XXXlIl.
19*
[292]
[293]
PĂSTORI ARDELENI
îN
PRINCIPATELE-ROMÂNE
de
Ştefan Meteş
Membru corespondent al Academiei Române
Multă vreme şi de mulţi istorici streini şi românii s'a sus­
ţinut că poporul nostru la inceputul său a fost un popor de păs­
tori, care îndemnat de trebuinta de păşune a turmelor sale, trecea
dela un ţinut la altul, şi i-a trebuit câteva sute de ani până a tre­
cut dela viaţa aceasta păstorească nestatornică, la vieaţa aşezată
de agricultor pe pământul unde locueşte astăzi. Teoria aceasta
abandonată acum cu totul, doar d. Ovid Densuşanu mai încearcă
s'o învie cu o largă informaţie din toate timpurile şi locurile, dar
fără nici un rezultat trainic, pentrucă toată desvoltarea istorică a
neamului românesc contrazice originea noastră exclusivă de păstori. 1
Ştiinţa istorică modernă a dovedit deplin, că noi n'am fost
un popor veşnic călător după nevoile schimbătoare ale turmelor,
ci un popor care niciodată n'a părăsit părnântul pe care-I stă­
pâneşte acum, deci un popor stabil, ocupându-se în marea lui majo­
ritate cu agricultura şi numai o mică parte cu păstoritul, Românii
din anumite ţinuturi cari practică păstoritul în zilele noastre l-au
practicat şi în trecut, coborlndu-ne cu ei până în lndepăr­
tatul ev mediu. Numai acolo au părăsit ai noştri această ocupaţie
aşa de rentabilă, unde împrejurările s'au schimbat cu desăvârşire
şi numai tolerează păşunile grase pentru turmele bogate în oi,
vite, etc.
Vechimea păstoritulul la noi o dovedeşte limba românescă :
nu e aici un singur cuvânt esenţial şi indispensabil care
1 Vezi Păstoritul la popoarele romanice Bucu.eşti, 1914, combătut
cu succes de P. Cancel într'un studiu din COTlVOTOm literare, XLVII (1913)
no, 9 apoi O. Densuşlanu, Yieaţa păsiorească in poezia populară, 1-11,
Bucureşti, 1922-3.
[294]
294
ŞTEFAN JVIETEŞ
să nu fie de ongme latină. Aşa de pildă: animalele boul, vaca,
taurul, viţelul, juncul.calul, artnăsarul, mânzul, apoi porcul, scroafa,
purcelul, şi oaia, berbecul, mielul, noaiinul, terţiul. capra, iedul, pe
care păcurarul le adună în turmă, le tunde lâna şi le mulge laptele,
făcând unt şi caş bun. 1 De aceeaş vechime, dacă nu toate· şi
de aceeaşi origine latină sunt şi cuvintele, cari privesc tot vieaţa
păstorească: brânză, urdă, smântănă, chiag, apoi mioară, strungă,
stână şi îndispensabilul fluer. 2
* *
*
Pe păstorii români îi întâlnim pretutindeni în sudul ŞI In
nordul Dunării. Numeroase turme ale "vlahiIor" străbat cârnpiile
şi munţii încărcaţi cu păşune ale Macedoniei. Păstorii aromâni
de aici (numiţi şi Fărseroţi), determina ţi de nevoile turmelor,
aveau două locuinţe una de vară şi alta de iarnă. Incă în vea­
eul al XI Kekavmenos, scriitor bizantin, ne vorbeşte despre ei
astfel: "E obiceiul lor, ca familiile şi turmele Vlahilor să petreacă
din luna Aprilie până în Septemvrie pe munţii cei mai Înalţi şi
în locurile cele mai reci": Toamna se coborau cu turmele deja
munte În eâmpiile Macedoniei, unde iernau până În primăvară.
când se urcau iarăşi la munte. Avem o descriere admirabilă a
unei astfel de plecări a păstorilor aromâni din Albania şi Epir
făcută de călătorul frances Pouqueville (1820), care a văzut- o şi
de sigur că ea se potriveşte şi cu împrejurările evului mediu: S
Migraţiunea anuală a Valahilor are ceva impozant şi solemn, ce
nu se vede la alte popoare. La o epocă determinată şi anume
laSf. Dumitru, triburile reunite fac o serbătoare generală în sa­
tele Avela, Perivoli şi Samarina, aşezate pe ramura macedoneană
a Pindului. După ceremonie, bătrânii ţin sfat şi aleg câteva fa­
milii- mai robuste, pe care le orănduesc a păzi în timpul iernei
locuinţele părăsite de ceilalţi.
Rânduiala plecării fiind regulată, preotii o anunţă prin rugă­
ciuni, răspândind binecuvântările lui Dumnezeu asupra poporului,
După toate acestea despărţirea, care e mişcătoare şi duioasă,
t Puşcariu, Etymotogisches 'Wărterbuch der rumănischen Sprache,
l. Lateinische Elemente. Heidelberg, \1915, Densuşianu O. Histoire de la
langue roumaine, I. Paris, 1902.
2 Vezi articolele de Puşcarlu şi Giuglea in Daco-Romania, II-III.
Cluj. 1923-4 şi observaţiile lui O. Densuşanu În revista Grai şi suflet,
I. Bucureşti, 1923.
a Filipescu Coloniile române din Bosnia, 1906, ed. Acad. Rom. pp 71-2.
I
. I
1
I
I
[295]
PĂSTORI AHDELEN!
295
apoi Întreaga populaţie se ridică şi împărţită pe secţiuni porneşte.
Opririle pentru păşunatul turmelor ca şi opririle pentru popas
noaptea, sunt alese şi hotărîte de mai înainte. Prin strigăte pre­
lungite îşi iau rămas bun dela cătunele şi locuinţele ce părăsesc,
îşi întorc capul spre a mai zări încă odată acoperernântul ce- i
va adăposti la primăvară Iarăş, şi jelesc pe cei cari rărnăn pe
urmă ca păzitori. Tot aşa şi berzele, paseri călătoare, işi Iasă
cuiburile şi însoţite de nouăle odrasle se avântă peste mări, spe­
rând a reveni la redeşteptarea primăverii spre a locui iarăş ţăr­
murile abandonate cu durere, din cauza celor rămaşi în urmă.
Pe coastele munţilor se văd turmele înaintând in coloane şerpu­
ite, sunetul telencilor dela gâtul ţapilor şi berbecilor, strigătele
animalelor de tot felul, vocile amestecate prernerg, însoţesc şi
urmează lungul şireag al ernigranţilor din Pind, cari îşi revarsă
populaţia văratecă peste Iuncile Macedoniei. Bătrânii, flăcăian­
drii, bărbaţii, fetele îmbrăcate cum erau în vechime fecioarele
din Sparta, mamele împovărate de leagănul noilor născuţi pe cari
îi poartă ca în dess gii pe umeri lor, păşesc încunjuraţi de atâtea
animale domnestice: cai robuşti, catâri încărcaţi cu bagaje, dea­
supra cărora cântă cocoşul, ceasornicul călivelor, anunţănd orele
nopţii. Toţi plini de sănătate, strălucitori de speranţă, pornesc la
drum să caute abundenţă şi un climat mai dulce, unde să tră­
iască sub corturi ori prin satele lor, pe unde îşi au locaşul de
iarnă. Dacă atitudinea lor n'ar fi paşnică şi pastorală, cineva
văzând aceste colonii prlbege, s'ar crede în timpurile în care
nordul vărsa populatiile sale devastatoare asupra ţerilor mult
încercatului Orient.
... Toţi păstorii români, cari locuesc pe muntele Pindului, au o
vieaţă simplă şi apropiată de timpii anteriori. Ei fac tasuri, fluiere
găvane, căuşe, linguri de lemn foarte fin lucrate. Cântă cu fluie­
rele arii duioasa şi pare că se aşează oarecari raporturi Între su­
netul fluerului şi turmele lor. Ei le comandă CU muzică; au săr­
bători păstoreşti, dintre cari cele mai mari sunt tunderea oilor şi
făta rea mieilor".
Descrierea aceasta atât de plastică a coborîrii de la munte
şi a vieţii păstorilor arornâni, se potriveşte foarte mult CU aceia
a oierilor ardeleni În Principatele române.
Toată Peninsula Balcanică e străbătută de păstorii vlahi, pe
care îi întâlnim cu turmele lor în Bulgaria, Serbia, Dalmatia, -
[296]
296
ŞTEFAN METEŞ
unde până astăzi s'a păstrat datina de a număra oile în româ­
neşte -- Croaţia 1 apoi prin Ungaria apuseană, în judeţele Vaş,
Sopron, Veszprern, Baranya 2 Evident cit aceşti oieri despărţin­
du-se de puternicul trunchiu al neamului lor şi de pământul stră­
moşesc, au fost desnaţionalizaţi complet in marea de străini şi
astăzi numai izvoarele istorice ne mai amintesc că pe acele lo­
curi au băciuit când va oieri din neamul nostru.
*
* *
Venim acum la oieru ardeleni. Inainte de- a vorbi de ei în
raport cu Principatele române, să ne oprim puţin asupra ernigră­
rilor lor în apus şi nord. Mânati de nevoile turmelor ei cutreeră
şesul Ungariei, ii aflăm în sec. al XVII-lea la Kecskernet, 3 apoi
frec în părţile nordice ale regatului ungar, in munţii bogaţi cu pă­
şune din judeţul Lipto, Arva cu vre-o 10 sate, 4 Trencsen, unde,
se adăpostiră încă din veacul al XVI-lea 5 Unii înaintară, încă În
evul mediu, până in Moravia 6 şi nu ştiu dacă gazetele din Apus
nu sunt greşit informate, când mai vorbesc la 1638 de o răscoală
a "Valahilor din Moravia, 7 pe cari de sigur cu mult înainte Îi
înecase valul slav. Alţii ajung, prin pasurile Carpaţilor, în Polo­
nia, încă În veacul al XV-lea, ocupând ca colonişti câteva ţinu­
turi şi bucurându-se de privilegiile indătinate. 8 Analele de Pils­
nlcz spun că în 1490-1, fiind o iarna cumplită cu zăpadă mare
în munţii Poloniei, au pierit în urma viforului "Românii cu oile". 9
Soartea tuturor acestor oieri români a fost ca şi a celor
veniţi din sudul Dunării: ei au perit în masa cea mare şi com­
pactă a străinilor, de obiceiu slavi. Multe cuvinte româneşti, cari
se raportă la vieaţa pastorală, au trecut în limba acelor În mij­
locul cărora au trăit şi au dispărut atăţia păstori români. Nu Iip-
1 Ibiâ., şi Meteş, Românii din Creatia în ziarul Patria, III Ciuj 1921
no. 254, 256, 258. '
2 Takăts f\lex, Rajzok a lorok vităgbo], II, Budapesta, 1915 p. 296.
3 Takâcs, o. c, p. 260 n. i,
4 Meteş, Moşiile Domnilor şi boierilor din Ţerite-romăne În Ardeal şi
Ungaria in ziarul Patria V Cluj 1923 no. 116-122.
5 Takăcs, o. c.
6 Haşdeu, Btvmotootcum magnum Romaniae III Bucureşti, 1893 p,
XXIX şi urm; Burada, O călătorie la Românii din Moravia, laşi, 1814; a­
celaş, O călătorie la Românii din' Silezia Iaşi, 1896.
7 Revista istorică, t 921 p. 120.
8 Mototolescu lus uatachicum În Polonia, Bucureşti, 1916, pp. 14-5,42-5.
9 Revista istorică, 1921 p. 118.
[297]
PĂSTOTf ARDELENI
297
sesc la Slavi şi În deosebi la Unguri următoarele cuvinte luate
dela noi: berbec, capră, ţap, noatin, urdă, brânză, strungă, stână,
mioară şi fluer. 1 Erau mult căutate la Unguri "oile româneşti"
pe cari le tundeau de 2 ori pe an, având o lână cu păr lung. 2
Să vedem ce dijmă dădeau proprietarii români de oi nobi­
Iilor unguri in Ardeal şi UngarIa. In Ardeal s'a introdus pentru
Români aşa numita dare de oi "qulnquagesima", care constă din
următoarele: din 25 oi se dă 1 oaie cu miel, din 50 oi 1 oaie
cu miel şi o mioară, din 75 oi 2 oi cu miel şi o mioară, din
1 00 oi 2 oi cu miel şi o mioară; cine nu are 25 oi, dă ca res­
cumpărarea de fiecare oaie 2 denari, deasemenea cu 2 den. se
rescurnpăra oile ce trec peste 25, 50, 75, 100. 3 In părţile ungu­
reşti În ţara Oaşului iobagii români cu oi, pela Rusalii dădeau
tretină, adecă câte o oaie şi câte 1 caş; 4 pe domeniul Oradia­
Mare, În satul Carand s se dă dela oile fătate de pe o moşie 2
berbeci, dela celelalte ori câte ar fi numai o oaie, de strungă, 1
"miel de strungă" şi o oaie de fum. In aceste părţi ungureşti da­
rea oilor se numea "censul Valahilor sau vigesima oilor numită
strungă". 6
In nord-vestul Ungariei, unde am văzut, că încă poposeau
păstori valahi, se da dela oi, "censul valah". Aşa de exemplu:
pe domeniul Murany, (jud. Gomăr) Ia 1598, În satul Lehota dela
100 oi se dă 3 miei, 2 miei berbeci, şi 3 caşi ; fiecare sat câte
o "tonă" de brânză, şi dela fiecare turmă 1 miel numit prazo­
vithi; 7 la 1652 se dă "dijma mieilor" din oile şi caprele cu lapte
25 cu miel sau ied,25 caşi şi lângă fiecare caş câte 30 den. pen­
tru proprietarul nobil; dacă oierul are colibă pe locul de păşu­
nat, mai dă 1 caş judelui curţii; 8 iar la 1695 se rescumpără
lin satul Sunyăcz, fiecare oaie cu lapte cu 14 den. cea stearpă
1 Takăcs, o. c. P. 298. 336, 338, 341.
2 Ibid., p. 336, Păstorul de oi la făgăraş se numea seuiar Ibid,la 1638,56
CUVântul scutar u întâlnim şi in Moldova, Vasiliu Cântece ele. de-ale po­
porului, ed. Acad. Rom. Bucureşti, 1909 p. 68.
a Erdely orszăggyălesl emlekek, 1, Budapesta, 1875 p. 241 (Dieta
din Turda, 24 Mai (548)
4 Takăcs, o. c.
5 Ibid., p, 304 n. 2 (din 1602)
6 Takăcs o. c p, 301.
7 Ibid , p. 302-n. 4.
8 lbid., p. 307.
[298]
298
ŞTEFAN METEŞ
cu 12 den; pentru o colibă se dă un miel şi un miel berbec (?) �
"Satele valahe" de pe domeniul Lednicza (jud. Trencsen) dădeau
de fiecare iobag cu oi 5 fI. 20 cr. la Sf. Ioan; satele Dobkova,
Lisa şi Luki tot din acest judeţ plăteau vigesima (20%) oilor
şi câte un "cc1Ş valah" 2 care era vestit ca şi .brănza valahă"
şi mult căutate în toată peninsula balcanică încă din veacul al
XVIII-lea. 3
E interesant să ştim, în ce condiţii era angajat un cioban In
Ardeal. In privinţa aceasta avem o ştire din J 549 de pe do­
meniul Făgăraşului: eAci le plătim după acest obiceiu: Dela Sf.
Gheorghe până la Sf. Dumitru di n 10 oi 2 şi pe an de 2 ori haine.
I se dă pei dela oile cele moarte sau o sarică. La un om pe
lună 1 câblă de grâu, iarna din produsul oilor brânză, iar vara
din laptele oilor. Pe zi trebue să facă un caş, începând cu ziua
Sf. Gheorghe, Dacă mieii mai cresc trebue să facă pe zi 2 caşi,
alegând miei la ziua Sf. Urban, fac in fiecare zi 3 caşi. Acela
care îngrijeşte de "măierişte" adecă de stână, mai capătă a 7-a parte
din caş 4 Acest obiceiu privitor la plata păstorilor se practică
şi În alte părţi ale Ardealului cu unele modificări cerute de 02.­
meni şi de împrejurările locale.
*
* *
Păstorii ardeleni în raporturile lor cu Principatele, fie
Ţara-Românească, fie Moldova, nu cunoaşteau graniţă. Nici un
obstacol nu-l putea împiedica de a petrece cu turmele pe ace­
leaş locuri, atât vara cât şi iarna, unde se obişnuiseră ei de vea­
curi. Treceau cu oile prin pasurile Carpaţilor, dar de atătea ori
luau drumul, bine cunoscut, peste creerii muntilor pentru a scăpa
de vama cerută, care dacă nu era mare, le făcea multe neplăceri.
Imensele turme de oi, dar şi de vite şi cai, cari treceau
munţii pentru hrana îmbelşugată a câmpi.lor din Ţerile române,
erau proprietatea Românilor ardeleni dela graniţă: Mocani, Măr-
I Ibid., p, 308. \
2 Ibid., p. 303 n. 2 (din 1600).
a Metes, Relaţiile comerciale ale Ţării Romdneşfi cu Ardealul până
tn sec. al XVIII-lea, Sighişoara, 1921. p, 39. Constantinescu, Despre Mor­
tachi în Omagiu lui N. Iorga, Craiova, 1921 pp. 79-100
4 T akacs o. c. p, 278-9.
[299]
PASTORI ARDELENl
29s}
i gtneni (din jurul Sibiului), din ţinutul Haţegului, şi al Făgăraşului, r
dar erau în mare măsură şi proprietatea nobililor unguri, şi
ale Saşilor, care zilnic aveau interese de comerţ. cu Principatele
române, izvorul de bogăţie al oraşelor săseşti. Deşi proprietarii
de oi erau de neam deosebit, totuşi păstorii turmelor se alege311
exclusiv numai dintre Români.
*
* *
Până la Începutul veacului al XVIII-lea nu avem un docu­
ment sau privilegiu domnesc, care să ne arăte lămurit ce situa­
ţ.e aveau păstorii ardeleni Î1I Ţerile române. Ştirile anterioare sunt
scurte şi diverse. 2 Se trec de o parte şi de altă oi, se face co­
merţ cu ele 3, multe se fură, se fac opriri, cari se sfârşesc cu pro­
cese interminabile. Dar aşa cum sunt merită să fie cunoscute.
Până pela 1630 păstorii ardeleni, cari îşi păşunau turmele
Îr1 Ţara-Românească, nu dădeau nici-o dijrnă pentru visteria
dornnească.! In schimb plăteau proprietarilor boieri sau rnănăstiri
o taxă in bani sau în natură pentru păşunatul de vară sau de
iarnă luat în arendă. Taxa aceasta era În funcţiune de buna în­
ţ elegere între proprietari şi păstori şi se schimba după oameni
şi locuri.
Deja 1542 avem o scrisoare a castelanului de Făgăraş D.
Oerdey către Sibieni În care ne spune, că el are un contract cu
Domnul Ţerii Româneşti (Radu Paisie), ca oamenii lui pot să
pască liber şi fără nici o piedică oile sale în munţi; însă păstorii
Sibienilor împreună cu alţi complici i-au furat vre-o 100 oi din
Ţara Românească şi ce a fost în colibă au împărţit Între ei şi-au
, O conscripţie din 1632 ne dă numele tuturor satelor din ţara făgă­
raşului, arătand numărul 01101', caprelor, mieilor, berbecilor, ţapilor: cetatea
Făgăraş avea 169840i, curtea din Porumbacul jos de 5414 oi, şi cea din Co­
mana de jos 4417 oi Arhivele Statului, Budapesta, Urb. et. Conccrtpt.iiesc.
14 no. 41. Turmele acestea păşteau pe cârnpiile Ţerii Româneşti.
2 In 1521, 1524, 1528 cnezli din Răşinari Ivan şi din Cacova Oprea
merg la Domn şi Banul Olteniei pentru oile şi vitele ce le aveau la păşune
în Ţara Românească Hurrnuzaki XI p. 844 (6 Aug.), 847 (3 Iunie); (Maiu 20);
despre, 5000 oi şi 100 cai ai oierilor dela Sibiu furati În Muntenia in Iulie
1583. Hurmuzaki XI p. 882 (luI. 22).
3 Vezi În privinţa comerţului cu oi cartea mea, Relatiile comerciale
ale Ţării Româneşti cu Ardealul, Sighişoara, 1�21. pp. 113, 1�9, 143, 157.
1 60, 17t., 183.
4 Tărăk-Magyarkori fiiii. Emlekek, IV pp, 241-6.
[300]
300
�;TEFAN METEŞ
mâncat 1 Plângeri de felul acesta sunt multe. Ştefan Vodă Tornşa,
la 1622, se tânguie Bistriţenilor, că hoţi ardeleni au furat oi, cai
şi vasele dela stână" La 1651, Vasile Lupu scrie Saşilor din a­
cel oraş că ardelenii au furat vre-o 760 oi, au legat cobanii şi
au luat şi vasele de fier; 3 la 1665 ciobanii ardeleni fură boi şi-i
taie la stână în Moldova, unde sunt şi prinşi şi li se cere des­
păgubire.4
La sfârşitul veacului al XVII-lea un cioban Mihailă CăI bază
<lin satul Bistriţa (ţinutul Suceava) se jelueşte Domnului Moldo­
vei contra "unui ungurean, că fiind el păcurar cu mine şi au
1ăeat pe 2 păcurari bărsăneşti de la un munte Măiuruş, cumpă­
rând acel munte împreună cu acei Bărsani şi au fugit in Ţara
Ungurească, şi au venit Bârsanii şi ne-au luat 66 oi pentru fapta
acelui Ioan Păcurar şi ne-au mai luat şi 1 iapă cu străjnic, tot
pentru acea pricină, şi acum el şade În Ţara Ungurească şi eu
am rămas sărac pentru dânsul". Cere intervenţia Domnului. ca să-i
ee facă dreptate. 5 Multă gălceavă a făcut nobilul Ştefan Raţ din
făgăraş (in 1674-77), căruia nişte "oameni răi" i-au prădat tur­
mele la "spartul plaiului", deci toamna. �e care le avea pe mun­
tele Berivoiescul. 6 Ani de zile a ţinut procesul afirmând cu "hi­
clenie" că Rucărenli I-au păgubit, deşi după mărturisirea vameşi­
lor, părcălabilor, preoţilor şi bătrânilor din Dragoslavele şi Ru­
căr s'a dat în samă ispravnicilor lui Ştefan Raţ "toate oile şi cai
şi vaci şi 'tot, s'au numărat aici la posadă, în straja vărnii, s'au
<lat în mâna acestor ispravnici, anume Aldea Toflan, Lupul şi Stoica
J Hurmuzaki. XV p. 419-20 no, '178; iobagul Oprea din Vingard Ia
lM5 trece în Muntenia cu 130 oi, 40 boi şi vaci 6 porci Ibid. p. 444; la 1583
un Cristea trece pela vama Cămpulungul Moldovei vre-o 700 oi, fără să dea
vamă. Ibid., no. 1274, Principele Ardealului Gh, Răkoczy, la lM2, trimite oi la
păsune în Ţara-Românească. Ibid., no 2032.
2 Ibid., pp. 930-1 no. 1808.
3 Ibid.; no. 2257; oi furate de moldoveni şi un caval. Iibid., no. 2337.
4 Ibiâ., no.2442; oi furate de ardeleni in Ţara Rom. jud. Dârnboviţa
iorga, Braşovul şi Româtui (= Studii şi documente, X). Bucureşti, 1906,
.p. 175 no. 2
5 Iorga, Studii şi Documente, V p. 511: O jalbă din 1742 către staro­
stele din Putna a Bârsanului Ion Brumar din Soveja contra lui Ion Haeţul
Bârsan din Caşin pentru o bătaie 'dintre ciobanii lor Iibld. VI, p, 388.
6 la""''' Ibiâ., X p. 153-4 şi urm, vezi 2500 oi ardelene oprite de
:Radu vei Aga pentru nişte Ţigani fugiţi la Braşov. Ibid , p. 128,146; alte Li
oprite pentru nişte berbeci cumpăraţi de Braşoveni dar neplătlţi. Ib id. , p.
50-1 ; Boii furaţi dela un Român din jurul Bucureştilor s'au aflat într'un
sat lângă Dobrlţln. Takâcs, o. c. p. 272 n. 3.
[301]
PĂSTOHI ARDELENJ
3J1
toate pe număr şi nimic n'au fost lipsă, nici de oi, nici dintr'altele,
făr numai 20 de berbeci, cari i-au oprit Rucărenii cei ce au mers
de au luat marha din munte ... de la oi nici un venit nu ştim să
fi fost, nici urdă, nici brânză, nici dintraltele, că fiind oile fără
de stână, sau şi sterpite, deci nu s'au ales nimic de venitul lor.
Iară nişte rniţe ce s'au tuns dela oi, s'au vândut, de au fost de
mâncat păcurariIor şi de încălţăminte. Iar Tohănenii n'au nici un
amestec, n'au nici o vină. Cei 4 cai opriţi pentru "treapădul no­
stru" i-arn dat lui Bărsan din Şinca. t
Cel dintâi Domn in Ţara Românească, care ia dijrnă dela
turmele de oi ale păstorilor ardeleni, e Leon Vodă la 1629. Ur­
maşul acestuia Mateiu Vodă Basarab spune într'un act din 2<}
Iunie 1635 că "după dreptate nicidecum n'ar trebui să se ia dijmă",
dar ca să nu se ivească din aceasta ceva nemulţumiri, el îm­
preună cu boierii se obligă se dea în tot anul cât va fi Domn,
in ziua de 24 Aprilie, principelui Ardealului Gheorghe Rakoczy
suma de 5000 floreni, ca o rescumpărare a dijmei ce- i dădeau
olerii ardeleni din Muntenia. 2 Evident că oierilor nu le-a con­
venit această nouă sarcină, dar nu aveau ce face. Saşii aseme­
nea aveau oi multe în munţii Ţerii - Româneşti, dar căutau prin
daruri sau prietenii să scape de dijma domnească turmele lor.
Aşa la 1652 judele Braşovului trimite daruri lui Radul vei
Comis, ca să intervină la Domn pentru scutirea de dijmă a oilor
lui. Acesta răspunde că a primit darul mulţumindu-i ; "pentru răn­
dul oilor dumitale ... cum au îngăduit Măria Lui dumitale, tot va
îngădui şi acum, pe ce vor fi bucate alese ale dumital.e. 3 Iată
un prietin al Domnului, Mihai Herman din Braşov, despre care
scrie Duca Vodă. din Bucureşti la 25 Noemvrie 1675 aceste cu­
vinte: "Ca să aibă aş ţinerea la oile lui, aici în ţara Domniei Mele,
şapte ciobani, însă să fie oameni streini bârseani din Ţara Un­
gurească, fără bir şi fără nlci-o gâlceavă. Iar oameni de ţară să
1 Şcheii din Braşov jefuiesc pe sătenii din Rucăr şi Dragoslavele în
1691.1uandu-Ie 130 cai, 250 oi şi 180 vaci. Iorga, Studiu şi dac. X, p. 202;
Constantin Vodă Basarab intervine la Rakoczy, În Iulie 1655, să dispună ca
cele 1400 oi ale unui nepot al lui Udrişte furate de Ardeleni să se dea ina­
poi. ft;1on- Hung. Hist, Dipl. XXIII, p, 215.
2 Tărăk magy ar kori tort emlekek, IV, p, 244-6, şi Iorga Studii şi
doc., IV, p. 26-7 unde se fixează ziua de plată 6 Martie st. v,
S Iorga, Studii şi doc. X p. 198, 363. Vezi despre oile Saşilor În
Muntenia la 1681 şi la 1684. când au trebuit să le aducă acasă, fiind o­
iarnă grea ouetten zur Geschichte der Stadt Kronstadt, IV, pp, <.Q7, 212.
[302]
302
nu fie nici unul". Şi porunceşte slugilor domneşti să se ferească
de aceşti ciobani, "să le daţi bună pace de toate, că cine le-ar
face vre-un val, rea scârbă şi certare vor petrece dela Domnia
Mea. Iar de se va afla între ciobanii Sasului, ca unul să fie om
din ţară, pentru acela să nu fie scutiţi nici ceilalţi, ci să dea
seamă, şi oile lui încă să nu le aducă în, ţara Domniei Mele, ci să
Iipsească din ţară, Pentru că aşa s'a prins înaintea Domniei Mele"!
Inainte de a ne opri asupra păstorilor ardeleni sub domnia
lui Constantin Vodă Brâncoveanu, când ştirile curg mai bogate,
să vedem legăturile oierilor sau păstori/ar secui cu Moldova.
*
* *
Vasile Lupu vesteşte la 4 Maiu 1652, tuturor orăşenilor din
tărgul Oşorheiu din Ţara Ungurească, că le-a dat muntele Cheşcheş­
Jiroş, care este în ţara domniei mele ... să-I ţie ei şi să-şi pue
stănile pe acel munte. " şi să aibă a da birăuI şi cu orăşeni vinitul
ţerei ce este, iar altu nime să nu se mai amestece de acum ina­
inte". Iar birăul să scoată slânile şi dobitoacele de pe acel munte"
ale lui Mihalciu Francisc, care a ţinut până atunci muntele în
arendă. 2 Gheorghe Stefan Vodă aprobă această arendă, la 5
Maiu 1656, 3 poruncind tot atunci Vornicului de Vrancea şi la
toţi oamenii de acolo: "pe unde se vor prileji a irnbla păstori cu
-oi şi cu alte bucate (vite) a târgului Oşorheiu dacă veţi vedea
-cartea domniei mele, iar voi toţi să aveţi a-i lăsa să irnble cu
pace, să se hrănească cu pace, intru nimic să nu-i învălui ţi, nu­
mai ca să aibă ei a da ce este adetul domnii, cum este obiceiul
de veac.» Cătră aceiaş se adresează, în 20 Octomvrie 1658,
din Oşorheiu, - unde era pribeagă, - Doamna Safta a lui
'Gheorghe Ştefan, ca pe păstorii de mascuri ai târgului Oşorheiu
să-i lasă În pace şi să nu le iea a zecea din mascuri. 5 Hrisovul
de mai sus al lui Vasile Lupu a fost întărit pe urmă de Duca
Vodă (16 luI. 1671) şi 6 Antonie Vodă {1 luI. 1676).7
J Iorga. o. c. p. 363-4 no. 3.
2 Iorga, Acte româneşti din Ardeal privitoare la leeăturile Secui/ar
cu Moldova (extras din Buletinul comisiei istorice, II), Bucureşt, 1916 p.
193 no. I. \
a lbid., p. 193-4 00. II.
4 nt«. p. 194 no. III.
5 Ibid., p. 194-5 no. IV.
6 Ibid., p. 195 no. V.
7 lbtâ., p. 196 no. VI. Moldoveni, cari fug CU oile în Ciue. pentru li
nu da goştină. Ibid, p. 207-8 no. XXVI (jin 1681) : 60 oi furate din Ardeal
.tbta., no. 27.
[303]
PkiTORl ARDELENI
303
Dând în fiecare an cămăraşllor din Ocna poclonul sau .. co­
Iacul" obişnuit, vedem că târgoveţii din Oşorheiu şi în Maiu
t 725 îşi vărau .clrada" sau "ciurda de bucate", vaci, cai în mun­
tele Ocnei: Cheşches-Jiroş. 1 In 24 Maiu 1734 birăul din Ocna
scrie celui din Oşorheiu, pentru muntele nostru care l-aţi păscut
d-voastră cu ciurda până acum, de acum să şti dumneata că
nu vi-I mai dăm şi să nu vă suiti ciurda acolo, căci acum ne
trebue tot nouă, nu vom să-I mai dăm".2
Peste aceasta dorinţă, Constantin Vodă Mavrocordat, în 5
Iulie, acel an, Întărea şi pe mai departe dreptul de folosinţă al
OşorheieniIor asupra muntelui numit mai sus. 3 Tot aceştia folo­
sesc muntele şi la 1744, când dau "după obiceiu" trei caşi biră­
ului din Ocna.s ca şi Ia 1750.5
Nicolae Vodă Mavrocordat dă poruncă tuturor slujbaşilor
săi, în 2 Sept. 1710 6, ca pe cei ,,12 păstori şi purtători de grijă
a bucatelor" nobil ului Ştefan Daniel din Ţara Ungurească, cari
sunt streini şi vecini dumnisale, "să aveţi a le da foarte bună
pace lor şi bucatelor dumnisale", ii scuteşte de toate dările şi
angăriile cari le dau celalalţi locuitori ai Moldovei; caii lor de
olac şi boii la podvezi nime să nu le ia, şi să aibă voie a se
hrăni pe locul acela carele îl va năimi stâpanul lor dela locui­
torii ţerei şi a păşiuna bucatele "lui Ştefan Daniel, fără nici o
oprelişte" .
*
* *
Care era situatia păstorilor ardeleni sub domnia lui Con­
stantin Brâncoveanu? Documentele contemporane de mai jos ne-o
arată.
L'i o jalbă a oieri1or de sub stăpânirea cetăţii :Braşovului
Constantin Vodă, la 17 April 1696, răspunde sfatului acestui oraş
cu cuvintele: Veţl şti d-voastră, că noi n'am fi poftit să se ia
1 Ibid., p. 198--201 no. X-XVI; p. 206 no, XXIV.
2 Ibid., p. 202 no. XVllI.
3 Ibid., p. 197-8 no. IX.
4 Ibld., p. 202-3 no. XIX şi XXVIII.
5 Ibid .. p. 203 no, XX.
6 Ibld., p. 196 no. VII; vezi actul lui Grigorie Ghica Vodă despre
păscutul În MOldova la 600 mascuri ai Oşorhefului Ibid, p. 198 no. Vlll
(din 27 Maiu 1729); oile nobiJului ungur Petru Banffy în Moldova. Iorga,
Studii şi documente, IX, p. 25 (din 1107),
[304]
304
ŞTEFAN lVlETEŞ
dela nimeni nrct-o oaie, numai de mare nevoie şi de mult păs
ce au fost asupra ţărăi, n'am avut ce face". Sultanul i-a cerut
20000 oi pentru nevoile Irnpărăţii. "Cunoscând că nu ieste cu
putinţă ca să se poată plini aceste oi numai dela ţară, pentru
mare păs s'a socotit ca să facă ajutor şi oamenii din iara d­
voastră, pentru ca să se ridice acest greu". Dela toţi oierii ţării
Ardealului a luat 1000 oi, adecă de la fiecare 100 câte 1 oaie
şi câte 3 bani de oaie "pentru plata celor ce-au dus oile până
le-au dat în seama Casap-basii''. "Dacă s'a luat 5 bani în loc de
3 s'a făcut fără ştirea noastră". Iar pe Ivan Căpitanul care a
luat plusul de 2 bani �I-am scos din Căpitănie", şi l-am apucat
de a intors cei 2 bani, cari fac 15 taI eri, pe cari îi trimite [udelui
Braşovului, ca să-i dea apoi "oamenilor dela cine s'au luat".
Iar oile ce au luat, a se mai întoarce înapoi nu se pot, că s'au
dat de câtăva vreme în sa ma oamenilor Casap-başii şi s'au şi
dus cu dânsele, şi n'avem ce face". Pe spătarul Drăghici, care
le făcea "mult val şi supărări" oieri1or ardeleni, Constantin Vodă
îl destitue din slujba de ispravnic Ia Câmpina "că noi unele
ca acestea nici de cum nu le suferim, - încheie Brăncoveanu
- ce pururea poftim să avem cu d-voastră bună vecinătate şi
prietinească dragoste şi aşa voim, ca şi oamenii d-voastră să
aibă bun traiu în ţara noastră, şi ni se pare că nu vor mai avea
de aceste supărări". 1
Cu toate că Ţara Românească gemea sub apăsarea şi ex­
ploatarealacomilor Turci, jupânii Saşi voiau să scape de orice
dijrnă pusă asupra oilor lor, în deosebi cereau acest favor judete
şi fruntaşii Braşovului. Iată ce-i răsp nde Brâncoveanu [udelui
Braşovului (în 30 Decemvrie 1698) la scutirea de dijmă a oilor:
"Pentru oile d-tale cum că au apucat oiarii pe oamenii d-tale de
le-au plătit de oierit, de aceaşta vei şti d-ta, că estimp fiind al
treilea an şi pentru marele păs al sărăciei din ţară, s'a socotit cu
tot Sfatul nostru ca să dea cu toţii oerit estimp şi aşa şi sieat­
nieii, cinstiţi boierii nostri, toţi au dat oierit, ce s'au socotit şi
pentru alţi prietini cari au cărţi, ca să dea estimp, să ajute pe
săraca de ţară, iar la anul � la celalalt an vor avea oile d-tale
pace".!
1 Iorga, Studii şi doc., X, pp, 365-6 no. 46.
2 lbid., p. 369 no. 7. In 3 Dec, 1705 Constantin Vodă iartă de oierit
pe fostul jude al Braşovului Gheorghe Ţaco. lbid., p. 369-70 no. 8.
[305]
PĂSTORI ARDELENr
305
La .o nouă tânguire a [udelui din Braşov în chestia Româ­
nilor din Scheiul Braşovului, cari având oi, vite în ţară, şi fiind
băntuiţi, fără obiceiu, de ierbărit şi de vameşi, Domnul român ră­
spunde in 9 Iulie 1706: "Noi atâta ştim că numai Scheaii cari
şi-au ţinut dobitoacele în munte, la stăni, de le-au îngrăşat şi iar
le-au dus innapoi, aceia şi-au plătit numai adetul muntelui, pre­
cum s'au putut tocmi la stăpâni! moşii, iar ierbărit şi vamă n'au
dat. Iar cei ce le-au CObOTât la vale, la câmp, dela aceia au luat
şi vameşii vamă şi ierbarii ierbărit. Şi aşa am poruncit şi acum
şi vameşilor şi erbarilor, pentru bucatele Şcheailor ce vor fi în
munţi, să le dea pace, precum au fost obiceiul; iar nu şi ale al­
tor oameni de acolo din Ţara Ungurească". Cei cari coboară vi­
tele dela munţi mai la vale, vor da vamă şi ierbărit, precum
dau dela oi oierit, aşa vor da dela celelalte dobitoace ierbărit,
"fie Şcheau, fie cine va fi. Iar cui nu-i va plăcea aşa, este pe
lesne să nu-şi mai aducă bucatele să le hrănească aici in ţară,
ci şă şi le ţie acolo". i
Cererile tot crescănde ale Turcilor, silesc pe Constantin
Brâncoveanu se pună o noauă dajdie pe vite, contra căreia Saşii
braşoveni se grăbesc să protesteze, ca să nu supere cu ea pe oa­
menii lor. Domnul român, în 23 Ianuarie 1705, scrie sfatului oră­
şenesc aşa: Veţi şti O-voastră. că ajungând ţara aceasta Ia mare
greu, de vreme ce i s'au dus numele la Poarta Impărăţii turceşti
curncă într'aciastă ţară s'au strâns atâta om şi atâta dobitoc şi
din ţara turcească şi din ţara ungurească şi din Moldova, de
este plină de oameni şi de dobitoace şi, cu acest nume mare ce
s'au făcut ticăloasei de ţeri, ne-au încărcat cu dările, cât este
peste putinţa săracilor şi nu mai contenesc cu cerutul - ce având
mare păs şi supărare de bani, n'am mai avut ce să facem Într'alt
chip, ci ne-au căutat de nevoie de am scos seama a doua pe
vite (intâia samă de dajdi fusese pe capete), cine pe cât va avea
să plătească, şi aşa s'au socotit cu tot .Statul şi boierimea noastră,
ca să ajute şi striinii pe părnânteni la acest greu". Dajdea aceasta
va fi numai pe anul acesta, dacă îi va ajuta Dumnezeu să scape
de această povară. Pentru buna vecinătate dajdea s'a fixat mai
mică pentru Ardeleni, ei nu vor da ca pământenii ort, ci numai
a treia parte adecă 11 bani şi fiindcă era seama a doua pe vite
1 lbid., pp. 370-1 No. 9.
An. Inst. Nat, 1II.
20
[306]
306
ŞTEFAN METEŞ
plăteau deci 22 bani. � Văcăritul acesta îl plătea chiar şi Dom­
nul, "toţi boierii cei mari, şi mănăstirile toate şi arhiereii, şi toţi
dela mare până la mic, nimănui măcar o vită nu se scuteşte".
Ardelenii-zice Vodă,2 - să dea toţi: nu se poate într'alt chip.
Căci nu doar că sunt trecuţi dincoace acum de curând, ci de
cătăva vreme să află veniţi şi aşezaţi aici- în ţară, şi se hrănesc
şi ei bine, ca şi aceşti pământeni". Singurii scutiţi de noua daj­
die pe vite, din bunătatea Domnului, sunt judeţii şi falnogii bra­
şoveni, apoi guvernatorul şi .neamlşt mari" ai Ardealului, cari
toţi aveau numeroase turme de oi şi vite pe munţii şi cârnpiile
întinse ale Ţerii-Rornâneşti, 3
Ni s'a păstrat dela Brancoveanu, cu data de 12 Ianuarie
1712, o "foiţă de aşezărnânt a obiceiurilor cele ce au avut să
dea Şcheii din Braşov vameşilor din Cârnpina şi dela Văleni şi
vătaşilor de plaiu şi altora .... 4 Aici găsim oare care amănunte
privitoare la oierii din Şcheiul Braşovului. Pentru "vitele lor de
oi şi de berbeci", la întors nu plătesc nimic. "Pentru stânile lor
ce pun pe munţii, care cumpără de pe la boiari, de vor face tot
caşcaval, iar nu brânză, acel caşcaval de-l vor vinde în târguri la
Câmpina au la Văleni] de Munte], au măcar în ce târg, să-şi dea
vama, iar de vor face tot brânză şi vor vrea să o ducă la casele
lor în Ţ'ara-Ungurească, pentru aceia să nu dea vamă". Să pă­
strează şi mai departe vechiul obiceiu de a da vameşilor câte
un miel de turmă, când mână turmele de oi primăvara dela câmp
la munte. Vameşii să-le dea câte un răvaş despre vama plătită.
De fiecare cal deJa turmă se dă 2 bani după obiceiu .. - "De se
va întâmpla că unora le vor fi oile schioape sau beteage, au vor
fi apele mari, de nu le vor putea trece în sus, şi li se va întâmpla
a le tunde aici în ţară, la Breaza au la Comarnic sau oriunde",
şi pentru lâna ce vor trece în Tara Ungurească să dea după
obiceiu, vamă 40 bani pentru o povoară de cal; iar pentru pieile
oilor moarte iarna În ţară Ji pe care vreau să le ducă la casele
lor în Ardeal, să nu dea nici-o vamă, dacă sunt din bucatele lor,
J Ibid., pp. ��2-3 no, 3. fI_celaş privilegiu, scăzut îl căpătau dela Dom­
nul român şi Sibfenii cu toţi Româ\Jii supuşi lor, in deosebi Răşinarii, in
ce priveşte taxa văcăritului pentru vitele ce le aveau in Tara Românească
Hurmuzaki, XV pp.1518-9 no, 286; pp. nO.15�t-2 2871-2 (din lan., Febr.1708).
2 Ibid., p. 372 no. 10 (13 Ianuarie 1707).
3 lbid., pp. 372, şi 68-9 no. 13; 72-3 no, 16, p, 251 no.
1 Iorga, Studii şi âoc., V� pp, 351-2.
[307]
PĂSTORI ARDELENI
307
"iar nu dela alţii luate, făcând meşteşuguri pentru ca să nu dea
vamă": - Cei ce ţin stăni pe munţii: Buceciu şi Leaota, în hota­
rul Dâmboviţei, de'şl pogoară bucatele de pe Ia stâni şi de le
vor vinde, atunci, după tocmeală, să dea vamă cel ce cumpără,
şi Scheii să aibă pace, la caz contrar sunt datori să plătească
vama Şcheii, Vama să ia numai dela unul, ori dela vânzător ori
dela cumpărător şi în târgul unde să face schimbul.
Inainte de Brăncoveanu oierii din Şcheiul Braşovului au
avut privilegii dela Antonie Vodă şi dela Şerban Vodă Cantacu­
zino, care s'au pierdut sau cel puţin până acum au rămas necuno­
scute, ca şi al lui Ioan Mavrocordat, care a domnit între 1716-19,
Nicolae Vodă Mavrocordat, în 15 Noembrie 1719, întăreşte
"aşezământul" dat de Brâncoveanu, tuturor Şcheailor 2 dela Bra­
şov (şi Bârsani.]. Vom da aici numai părţile care nu sunt în cel al
lui Constantin Vodă, pe care-I reproduce altcum în întregime. 3
Oierii numiţi sunt voInici a ţine în ţara Românească "căte oi vo­
iesc şi să le pască de toamna până primăvară, la St. Gheorghe,
când se duc ei la munte in Ţara Ungurească, ori pe moşia dom­
nească, ori boerească ori megieşească, şi să n'aibă nici o opreală
de nimenea. Numai şi ei să aibă a-şi păzi vitele, să nu strice nis­
cai păini sau livezi sau alte bucate ale cuiva. Şi pentru adetul mo­
şii, unde-şi vor băga oile în baltă, să aibă a se tocmi cu stă­
pânul moşiei după cam le va fi obiceiul. Când i-ar lovi vremea
rea de iarnă primejdioasă, să aibă a-şi băgarea oilor în baltă, ori
pe a cui moşie s'ar întâmpla şi să nu aibă nici o opreală de la
nirnenea ; numai să aibă a-şi da oieritul domnesc după obiceiul
lor de oaie câte 10 bani 4 şi de numărătoarea oilor, de turmă
10 bani, 5 iar de altele de toate să fie în pace" Ciobanii de la
oi, fiind oameni streini, sunt scutiţi de vei Seamă, şi de toate
dajdiile şi alte greutăţi domneşti. .. Pentru oile şi berbeci cari sunt
"bucatele lor de casă", nu plătesc vamă, când vreau să le ducă
1 Iorga, Studii şi doc. X, p. 373-5.
2 Vezi un Şcheiu care la 1731 avea o mie de oi in Muntenia. Stinghe,
istoria bisericei din Scheiu, p. 91-2.
a lbid., p. 373-5 no. 11,
+Ibtd., V p. 344: Şi sub Brâncoveanu se dă 10 bani de oaie În 1697.
5 Brăncoveanu, pentru a curma abuzurile oierilor strângători de bani,
ia această măsură drastică, dar eficace: Care oiar va lua mai mult decât
scrie mai sus, să ştie că pe oiarul acela voi trimite Domnia Mea de-l va
spânzura acolo în judeţ. Ibid., p. 344 (din 16 Noembrie 1697).
20*
[308]
308
ŞTEFAN METEŞ
la casele lor în Ţara-Ungurească. Scuteşte de ierbărit boii şi va­
cile lor, ce au În Ţara-Ungurească şi le duc să pască în Ţara­
Românească, şi apoi iar le duc înapoi."
* *
*
Fiind vorba mai sus de Şcheii din Braşov, ca oren, amin­
tesc aici, că biserica Sf. Nicolae din Şcheiul Braşovului primea
o frumoasă danie anuală începând încă dela Aron Vodă ai Mol­
dovei (1594), I care pe urmă a fost întărită şi de alţi Domni ro­
mâni ai Moldovei până către Iinea secolului al XVIII-lea. Pe
lângă dania aceasta în bani, Constantin Vodă Mavrocordat, la 2
Septernvrie 1733, dă voie, cel dintăiu, ca cei patru preoţi ai bi­
sericii româneşti din Braşov să ţie fiecare câte o sută de oi în
Moldova, scutite de "goşHnă bărsănească", tot astfel şi păstorii
lor de toate dările şi angariile, să nu dea cai la olac sau la pod­
vezi, să nu li se facă nici o supărare niciodată şi de nimeni. 2
Domnii Moldovei următori Întăresc această milă: Grigorle Ghica
la 21 Ianuarie 17373 Ioan Mavrocordat Ja 3 Decembrie 1743, 4
schimbă această scutire de goştină, etc. cu 4000 aspri, pe care
îi da anual din banii ocnei, deoarece numiţii preoţi i-au arătat "că
nu le dă îndemâna acuma a putea tine acele oi aleea pe pă­
măntul Moldovei". Cei 4000 aspri îi aproba şi Constantin Vodă
Racoviţă la 30 Ianuarie 1751. 5
In actul de milă al lui Scarlat Vodă Ghica, din 20 Octorn­
vrie 1757, nu se aminteşte nimic de cei 4000 aspri, ci numai de
ţinerea celor 400 oi ale preoţilor din Şchei scutite de goştină şi
păstorii de dări, adaugând încă scutirea de văcărlt şi coniţă
acelor 20 de cai dela turmele preoţilor. 6 "Mila", în această formă.
din urmă, e Întărită la 15 August 1760 de Ioan Teodor Vodă
Callirnachi, 7 Ia 1 Septernvrie 1766 de Grigorie Alexandru Vodă
1 Vezi cartea mea, Istoria bisericii româneşti din Ardeal,!. Arad,
1918, pp. 99-100.
2 Radu Ternpea, Istoria bisericei Scheilor Braşovului, editată de Ste­
rie Stinghe, Braşov, 1899 p. 185; Vezi şi privilegiul cu data de 21 Decembr.
1733 publ. in revista Transilvania, Sibiu, 1902 pp, 13;1-4.
3 Ibid., p. 182; nu din !747 lan., ·.\căci Ghica nu era atunci Domn al
Moldovei...
4 lbid., p. 190.
5 lbid; p. 196.
6 Ibid., p.199-200.
7 Ibid., 203-4.
[309]
PĂSTORI ARDELENI
309
Ghica.! la 10 Noembrie 1783 de Alexandru Mavrocordat Delibeiu 2
şi la 6 Oct. 1785 Alex. Mavrocordat II Firaris. 3 In actele acestor doi
Mavrocordaţi nu se vorbeşte nimic de scutirea de văcârit şi co­
inţă a celor 20 cai dela turme, pecând Constantin Moruzi În hri­
sovuI său din 22 August 1779 semnalează numai scutirea căilor
şi nimic nu spune de cele 400 oi ale preoţilor. 4
In vremea când mila moldovenească, se pare, că Încetează
pentru preoţii din Şchei, ea apare mai bogată oferită din partea
Domnilor din Ţara-Românească. Aşa Alexandru Vodă Ipsilanţi,
in 28 Septembrie 1775, fi scuteşte de oierit 800 oi ale preoţilor
din Şchei, apoi păstorii lor de toate dăjdiile şi caii de olac şi an­
garii. Ni se spune in acest act că scutirea de oierit o avuseseră
preoţii şi dela Domnii Ţării-Româneşti, de mai înainte. Grigorie
Ohi ca (! 758 ?), Scarlat şi Alexandru Ohica. 6 Alexandru Ipsilant
întăreşte, la 12 Noemvrie 1775, cartea lui Constantin Vodă Raco­
viţă din 1763, pe baza căreia protopopul Ştefan din Şcheiul Bra­
şovului poate să-şi ţină nesupărat de nimeni 20 de cai la păşune
în ţară pe lângă oile'sale. 7 Acest drept al protopopului îl întăreşte
şi Mihai Vodă Suţu în 21 Octornvrie 1783.8 Bunele relaţii
ale părintelui Ştefan din Şchei cu Ipsilanti se văd din faptul că
Domnul dă in 26 Februarie 1776, o carte de apărare »vătafului
şi ciobanilor de la oile sfinţi ei sale" în contra abuzurilor saigiilor,
cari strâng oi împărăteşti (adecă pentru Turcii), ca "oile ce au
de vânzare să le dea cu voia şi cu bună tocmeală şi cu pretul
lor, cu banii gata iar nu în silă, şi fără preţ" cum voiau Turcii. SI
I lbiâ., p. 207.
2 lbid., p. 211.
3 Ibid .. p. 214.
4 tua, p. 208.
5 V. A. Ureche Istoria Romântlor, 1. Bucureşti, 1901 pp, 58-9 Goş­
tina celor 400 oi ale preoţilor din Şchei făcea, la 1763, a 8 bani vechi de o
oaie, 29 lei 40 bani cf. Iorga Documentele familiei Celllmachi, 11. Bucureşti
1903 p. 103.
6 Popa Dlmtrie Duma cere in 29 Mai 1767 voie dela episcopul D.
Novacovici să meargă Ghica Vodă in Ţara Românească pentru hrisovul oie­
ritului celor 800 de oi ele preoţilor din Şchei, Iorga. Studii şi dac. XIII, p.
263 no, 140.
7 Ureche p. 59-60; Vezi despre privilegiile Braşovenilor În Ţara Ro­
mânească date de Ştefan Vodă -Racoviţa Î 15 lan. 1765. Revista nouă, Bu­
curnşti, III (1890) pp, 303-4.
8 Ureche p. 524,
9 IbM, p, 58.
[310]
310
ŞTEFAN METEŞ
Alexandru Moruzi încă întăreşte privilegiul celor 4 preoţi d.n
Şcheiu: Ştefan, Petru, Barbu şi Radu de scutire de oierit a celor
800 oi în 16 Noemvrie 1793; 1 tot astfel face şi Nicolae Ma­
vroghni scutind şi cei 20 cai de la oi la 17 Octornv, 1789. 2
*
* *
Multe supărări şi pagube făceau saigii turceşti oieriIor arde­
leni in timpul cumpărărilor oilor, căci ii silea să-şi vândă oile
cele bune "dându-Ie un pret scăzut. Nu e de mirare deci ca şi
oierii bârsani recurgeau la fel şi de fel de mijloace pentru a scăpa
de jaful turcesc. Intr'un răspuns, din 11 Martie 1749, al lui Gri­
.gore Vodă Ghică către Braşoveni 3 că a luat măsuri aspre ca sai­
gii turci să nu mai ia cu sila şi fără tocmeală oile bărsanilor, se află
şi cuvintele acestea: Dar şi d-stră să daţi porunca oamenilor d-stră
Bârsanilor, ca să nu tăinuiască oile ce vor fi având de vânzare, să le
vânză la alţi negustori pe urmă, pentrucă, din poruncă împără­
tească, toţi alţi negustori sânt opriţi, nimeni să nu cumpere oi,
până nu să va implini suma oilor câtă este a să cumpăra pen­
tru treaba împărătească". In contra saigiilor lacomi ia măsuri şi
Contantin Vodă Racoviţa în 1753, 4
Păstorii ardeleni erau, cu dijma şi taxa pentru oi, în funcţiune
de imprejnrărlle adeseori schimbăcioase din Ţerile române şi, deci
să temeau totdeauna de mai rău, cunoscând lăcomia Turcilor şt
corupţia slujbaşilor greci, turci sau chiar români, care nesocoteau
de cele mai multe ori şi privilegiile lur precise. Orice svon de
urcare a dijrnei neliniştea mult pe bieţii păstori. Astfel la 1751
vestindu-se că oieritul a fost mărit magistratul cetăţii Sibiiu tri­
mite pe "Grigorie scriitorul cel românesc al cetăţii" să intrebe
pe Domnul român, dacă-i adevărat. Grigorie Ghica, Domnul Ţ'erii
Româneşti dă de ştire "magistratului" şi "voua tuturor Români­
lor, şi altor striini, Saşi, Ungureni, carele locuiţi in ţara Ardealu­
lui şi treceţi cu oile la păşune aici în ţara Domniei Mele, unii
iernându-vă oile voastre, şi alţii vărăndu-vă vara: 5 Noi nu ce-
I Ureche Istoria Românilor V( p, 47. Şi Domnii Nicolae Caragea
Mihaiu Suţu in a doaua domnie, 25 lan. 1792, au dat preoţilor din Şcheiu
privilegiu pentru 800 oi. .
2 Ureche o. c. III p. 52 Vezi şi [ntărirea din 28 Maiu 1813 alui Ion
Caragea. An. Ac. Rom. sect. ist. XIX p, 47.
3 Iorga. Studii şi dac. X p. 376-8 no. 13-14.
4 tsta .• x p. 386.
5 Ibid., V p, 157-8.
[311]
PĂSTOHf ARDELENl
311
rern a lua două oierituri, ci un oierit după vechiul obiceiu", Ce
au urcat doi inaintaşi ai lui el a stricat "şi au rămas după obi­
ceiul cel vechiu, precum au fost la răposaţi! Domni, moşii şi
strămoşii Domnii Mele".
In cea dintâiu domnie a lui Ghica (1733-35) se da 5 pa­
rale, urmaşii au ridicat oieritul la 10 parale, el il reduce din nou
la 5 parale şi, aşa va şi rămâne "până când ne va ţine Domnul
Dumnezeu în domnescul nostru Scaun al ţerii aceştei". Îi mustră
pentru alarmarea lor: Nu trebuieşte aşa, îndată voi după auzi re
mincinoase să vă faceţi năluclre şi spaimă; trebuieşte întâiu să
auziti porunca noastră, care se dă în scris, iară nu prin vorbe
deşarte; că Domnia Mea toate poruncile, câte le dă, În scris, de
se cetesc întru auzul tutulor." 1 s'a spus însă Domnului "cumcă
de 2 ani încoace sânt unii din Ardeleni, cari îşi aduc oile la
păşune în pământul ţerii vara, când este păşunea cea mai bună
şi alişverişul cel mai de folos şi mai cu căştig, de fac brânză
cascaval şi toate cele ce trebuiesc aici în pământul ţerii şi toa­
mna la vremea oieritului, nu scoboară oile la baltă, au să le
ţie pe munţii ţerii la fânaţe, ci pentruca să nu plătească oieritul
se întorc cu oile în Ardeal, şi cu aceasta pricinuesc nu numai
papubă Cămării domneşti, ci şi celorlalţi Ungureni li se face
nedreptate; pentrucă cum va pute suferi Domnă Mea, unii din
voi Ardelenii, pentrucă să coboară oile iarna la păşune în pă­
mântul ţerii, să plătească oieritul deplin, după obiceiul cel vechiu
şi alţii, cari îşi ţin vitele la păşune vara, când este păşunea cea
mai bună şi mai cu bişug şi mai de câştig, să nu plătească oie­
ritul şi să înşele Camara Domniei?" Pentru aceştia cari fug s'a
dat ordin să să le scrie oile şi să dea 5 "parale vechi". După
plată să-şi ia răvaş de seamă dela mâna orânduiţilor boieri, ca
toamna, la vremea oieritului, să nu aibă altă supărare. "A trimis
cu scriitorul Grlgorle la Sibiiu pe" Gheorghe Logofătul de taina
ca să se cetească porunca aceasta. Să i se dea acestuia "în scris
toate oile", pentru cari s'a plătit încă. "Să fie nesupăraţi şi de
vamă, care le era obişnuit de le lua vama, şi de oaie şi de cai.
"Astfel dând acum 15 bani vechi", nu li vor face supărare vierii
toamna. Pot fi aşteptaţi şi până la toamnă, dar să-şi scrie oile
şi "să luat în chizăşie unul pe aituJ, legându-vă cu zapis şi cu
chizăşi". De nu vor da nici atunci, vor fi împliniţi mai târziu.
"Iar de nu se va găsi aceia fugiţi de oierit,se va apuca alţii
[312]
312
ŞTEFAN METEŞ
pentru dânşii de vor plăti". "Să vie cu îndrăsneală şi cu bucurie"
încheie Domnul arătănd cât e de riguros În menţinerea celor
spuse în porunca sa.
La fel fac şi Braşoveni, cari trimit la Vodă pe bărsanul
Bratul din Săcele, să cunoască adevărul. Grigorie Ohica răspunde,
la 14 August 1752,1 [upănilor Saşi, aproape cu aceleaşi cuvinte
ca Sibienilor, adaugând unele lămuriri nouă privitoare la văcări­
tul ce trebuia să dea ardelenii. "Ştiţi bine că ţăranii noştri ase­
menea cu oamenii d-voastră plăteau pe an de 2 ori văcărit. Ghica
Vodă în domnia sa dintăiu a redus dajdea la un văcărit ; iar
când nu au fost trebuinţă de il se scoate văcărit, nici oamenii
D-voastră nu s'au supărat nici-odinioară; estimp numai, fiind mare
trebuinţă, s'a scos văcăritul, pe care I-au plătit şi oamenii d-voastră
"fiindcă ei dobitoacele lor le au totdeauna aici în ţară, şi vara
şi iarna, de le hrănesc pe pământul ţării". Brafu din Săcele roagă
in numele Saşilor şi al păstorilor pe Domn "ca la vremea văcă­
ritului să nu plătească şi ei văcărit, după cum platesc şi locuitorii
ţerii aceştiia, ci să facem o milă. să fie cu deosebit nart, mai jos
din ceia ce plătesc oamenii ţărei noastre, să plătească. de vită 1/2
taler". Aceasta nu se poate, dar ca d-voastră şi ei să rămâe mul­
ţumiţi: se dea de vită câte 1 zlot vechiu (=22 parale), adecă ju­
mătatevdela ce-au plătit la văcăritul de astă iarnă .şi vitele ace­
stea ale lor să şi le plătească la vremea oieritului. lerbăritul să
nu-l plătească, precum nici est-timp n'au plătit, fiindcă au plătit
astă Iarnă văcărit.2 Bratu, "trimisul acesta al d-voastră s'a mulţu­
mit şi i-a părut bine de un asezărnânt ca acesta". Braşovenii să
adune oamenii pe care-i priveşte şi să facă În acest senz unza­
pis cu iscăliturile celor mai de ispravă oameni şi să scrie în el
şi aceasta: La vremea văcăritulul să nu ia niscareva vite de ale
oamenilor cestor de ţara noastră, să le bage intre vitele lor, ca
să le plătească cu nart mai mic, fiindcă la ţăranii noştri poate să
se întâmple să iasă văcăritul cu nart mai mare, - ca să nu ni
se pricinuiască Visteriei vre-o pagubă, - legăndu-să într'acel za­
pis, că, ori carele va face un lucru ca acesta, ca să viclenească
Vistieria, să i se ia toate dobitoacele pe sama Vistieriei". Astfel
1 tu«, X. pp. 379-81 no. 15. \
2 In 1753 au trecut din Ardea! in Moldova şi Tara-Românească: 443 turme
de oi 474 cai, 5704 vite cornute şi 2538 porci pentru iernat. Takăcs, Rajzolc a
liirifk vildgb6l, II p. 317.
[313]
Pxsroru ARDELENI
313
făcut acest zapis să-I trimită, ca să le dea apoi o carte dom­
nească cu iscălitura Domnului, pentru "a fi pururea păzit şi ne­
_ strămutat aşezărnâutul acesta".
Zapisul dorit nu s'a făcut, căci Domnul nu peste mult a
plecat din scaun. Boierii iau un văcărit mare de 66 parale în loc
de 22 parale dela păstorii bârsani, ceia le pricinuieşte pagube în­
semnate acestora. "Toţi oieri cei din Ţara Bârsei" cer Saşilor
să le dea documentul din 1752 al lui Grigorie Ghica, ca arătând
acesta boierilor, ei le-au promis reducerea văcăritului dela 66 la
22 parale. Oieri spun că dacă le vor da "cărţile" cerute şi ei vor
plăti banii pentru cheltuiala avută cu misiunea lui Bratu la Ghica
Vodă. 1
Acela care a făcut "aşezământul pentru toţi cei din Ţara
U ngurească, din partea Braşovului şi din ţara Bârsei", cari vin
cu oile în ţară la păşunat şi ernatic, a fost Constantin Vodă
Cehan la 26 Septembrie 1753. 2 « Aşezământul» acesta e de sigur
mai puţin favorabil pentru păstorii ardeleni ca cel dat mai îna­
inte de Ghica Vodă. Se fixează oieritul aşa: 161/2 bani de 1 oaie
adecă 15 bani şi poclonul de nume, (t�/2 bani) după obiceiu. Se
iartă. vama de 2 bani pentru o oaie trecută în Ţara-Ungurească,
şi ierbăritul de 40 bani pentru o vită sau un cal.
Dăjdea văcăritului se dă: pentru un cal, pentru 1 bou sau
una vacă câte 66 bani, deci nu 66 parale cum le luau boieri pă­
storilor ardeleni cari intervin la Braşoveni, ci CUm stabilise şi
Grlgore Ghica în 22 parale, - 2 cai care «poartă odăile după o­
ile lor» sunt scutiţi de văcărit. "Insă dumnealui judeţul Braşovu­
lui, să aibă a da păşuşe la toate turmele, in care să scrie nu­
mele şi poreclele ale stăpâniJor oilor şi ciobanilor lor, anume,
asijderea şi câte oi şi câte vite să află la fieşte care turmă, ca
să nu înşele vre unii din Bârsani, a mesteca vitele pământenilor
printe ale lor. Când se va dovedi vreunui din Bârsani că au cu­
tezat a face un lucru fără de cale ca acesta, bine să ştie că toate
vitele aceluia le va plăti după regula ce va ieşi la pământent şi
se va da pricină de a se strica şi acest. aşezământ". Domnul scrie
Braşovenilor ca să îndemne pe Bărsani şi pe altii toţi, de ai lor,
1 Iorga, Studii şi âoc., X, p, 382 no. 16.
2 lblâ., pp.282-4 no. 17; In 1762 se plătea văcărit tot 22 parale din par­
tea păstorilor braşovenl, Hurmuzaki, XV p, 1719 110. 3221 (24 Febr.)
[314]
314
ŞTEFAN IVI !�TEŞ
ca să nu meargă în altă parte cu oile, ci să vie aici în ţară să
ierneze că vor fi păziţi şi adăpostiţi de toate nedreptăţile şi asu­
pririle. I
Constantin Văcărescu, vel Spătar, scrie Braşovenilor, ca să
nu meargă cu oile lor în Moldova, arătând şi pricina ridicării
oieritul contra cărui se plânseseră Saşii: Când Maria Sa Vodă ar
fi lăsat să plătească Bârsanii de acolo oieritul câte 10 bani de
oaie şi ar fi văzut vecinii noştrii turci de pe la margine şi alţii.
puteau să dea pricină, să ceară ca să plătească şi ei oieritul încă
numai câte 8 bani, şi s'ar fi pricinuit mare pagubă la cămara
Măriei Sale lui Vodă. Indeamnă pe Braşoveni să facă de ştire şi
la cei despre partea Sibiului, ca să trimită şi ei oameni de acolo
să-şi facă aşezărnănt şi să aibă a plăti şi aceia tot cu un aşeză­
mânt şi cu orânduială. 2
*
* *
E înteresant că până la 1753 nu avem nici o "cartel! dom­
nească, care să privească in special pe păstorii români din ju­
rul Sibiului, deşi ştim că erau oieri veştiţi şi cu turme mari de
oi, pe care le ţineau prin Ţara Românească, unde treceau in
taină peste munţi sau peste pasurile Turnu-Roşu şi Vulcan.j, cum
vom vedea.
Din câteva ştiri, din 1721, ale unor slujbaşi şi vameşi arde­
leni cunoaştem ceva referitor la oierii din scaunele: Sibiului,
Mercurei şi Sebeşului- săsesc. Oierii treceau pe unde puteau de-o
parte şi de alta a Carpaţilor şi făceau un comerţ continuu şi
neirnpedecat de nimeni cu piei, lână şi brânză, spre mare pa­
gubă a visteriei, fiindcă nu plăteau vama şi nu se purta un re­
gistru despre trecerea şi întoarcerea turmelor din Ţara Romănască
cum se făcea Ia Braşov, unde oierii, Ia termin şi loc fixat, ve­
ni au cu turmele lor, dând vama stabilită şi însernnându-se la
răvaş taxa de 3 fI. de o turmă, care se compunea din 600, 700,
1000, sau chiar şi 1200 oi. Se iau măsuri la Sibiu ca abuzurile
I Ibid. p., 384-5 no, 18.
2 Ibid., P. 385-6 no, 19 (din 27 Sept. 1753) şi no. 20.
3 Vezi vama pentru oi, vite la pasul Vulcanului în 1717 Giurescu,
Material pentru istoria Olteniei sub Austriact, 1. 1716-25, Bucureşti 1913
pp, 136-7 no 117
[315]
PĂSTORI AI:WELENI
:3IS
şi nerânduelile să dispară, şi .. pentru o turmă de 600 oi să se dea
taxă t fi. 50 den., pentru 800 oi 2 Il., şi pentru ce trece peste
800 oi se dă 3 fI. 1
Intre anii 1718-1739, când Oltenia a fost ocupată de Au­
strlaci, oierii mărgineni a11 umplut acest ţinut cu turmele lor. 2
Ce numeroase au trebuit să fie turmele acestora În Oltenia e de
ajuns să amintesc că numai oierii din Răşinari plăteau la camera
valahă şi împărătească din Oltenia, în anul 1736, suma extraordi­
nară de 8866 fi. după turmele lor. 3
Constantin Vodă Racoviţa arată o deosebită solicitudine faţă
de oierii din scaunul Saliştei (lângă Sibiu), aderesăndu-le, În 31
August 1755, o scrisoare "la ai nostri binevoitori Dumnealui Ju­
dels din Sălişte şi la Dumnealui Trucu Cândea din Sălişte, Avra­
muş din Galiş, Ion Floas, Căndea din Sălişte, Toma Cristea şi
Petru H erţa cu bună şi ft ricită sănătate să se dea". Le spune
că i s'a comunicat, că Pitarul Radu Benge scul nu s'a ţinut de ve­
chiul obiceiu de a lua dela Ungur enii ce vărează vitele în Ţara
Românească, numai câte 4 bani de vite, vaci şi cai, şi câte 2
bani de oaie mare, ci "s'a tiris" de a luat şi dela miel cum n'a
fost obiceiu. A dat ordin căpitanului, Rousava, vătaful de plaiu,
să-I "apuce" pe Radu, ca să restitue banii şi mieii luaţi pe ne­
drept dela Ungureni. In urma acestui ordin Căpitanul de plaiu
Crăişanul le scrie nurniţiilor oieri să facă o »foiţa" arătănd dela
cine s'a luat mieii şi căţi .. Să vie în grabă la Novats (lângă Tărgu­
jiu) să. şi ridice banii în prezenţa reprezentantului domnesc, care
aşteaptă aici după oierii păgubiţi. Le face la urma şi o invitare
foarte favorabilă: Veţi şti D· voastră şi aceasta că a făcut Maria
sa. mila cu Dvoastră şi cei care va vrea să vie cu oile aici in
ţară să ierneze şi face să li se întoarcă vama până la un ban ce
dat şi pe oile cele mari. 4
Deci oierii mărgineni aveau uneori o situaţie mai favorabilă
în ţară ca cei din jurul Braşovului. Îi vedem prin Novaciul [ude­
ţul oltean Gor], ceia ne dovedeşte şi un raport al consulului au-
1 Hurrnuzaki, XV. pp, 1583-90 no. 2978-82
2 In 1720 In Oltenia se se. plătea dijmă pentru o oaie a păstorilor
ardeleni 71/2 cr. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei. p. 468; un Vasile
Ungureanul vătat <le ciobani la oile vicecolonelului Pivoda în Muntenia
(1724) Iorga, Studii şi doc., V, pp, t4l-3 no. 81.
3 Păcală V., Monografia satului Răşlnari, Sibiu, 1915 p.63. Răşină­
renii făceau un comert viu cu oi, boi graşi, vaci, pe care le aduceau, din
Ţara-Românească la Sibiu. Ibid., p; 317 no. 3.
4 Revista Transilvania, XLI, Sibiu, 1910 p, 195.
[316]
316
ŞTEFAN lVIETEş
striac la Bucureşti Merkelius, cu data de 30 Maiu 1792, în care
spune, că după intrarea trupelor austriace în Ţara Românească,
la 1790, au venit câţiva ciobani ardeleni din scaunul Miercurei,
din satele Poiana şi Rod şi au năvălit în grup în satul Novaci
de lângă Târgu Jiu şi au luat localnicilor 550 oi şi 34 vite cor­
nule. Cauza răpirii e că şi Novăceni împreună cu Turcii le-au
luat în 1791 ciobanilor ardeleni 3550 oi şi 13 cai. Se face proces
şi să constată că băştinaşii sunt nevinovaţi, prada a făcut-o Tur­
cii şi ei, numai siliţl au arătat drumul spre turmele din munţi.
Divanul din Craiova hotăreşte, ca Ardeleni să dea oile toate îna­
poi sau o despăgubire grabnică şi venitul pe 3 ani dela oi, care
se urca la suma foarte mare de vre-o 8000 fi. Ungurenii erau
desperaţi, dar Consulul reuşeşte să reducă suma de plată la 320
lei. "Ei îmi mulţurniră cu rnânile ridicate şi erau foarte bucuroşi,
'Că au fost scutiţi astfel de neajunsurile în viitor" incheie Mer­
kelius.1
Am amintit mai sus că saigii sau cumpărătorii de oi ai
, Turcilor făceau multe zile amare şi pagube bieţilor oieri ardeleni,
căci le luau oile cu sila şi fără tocmeală înainte.
Incă din 1765 Braşovenii să plâng contra acestor volnici
curnpărători turci de oi. Când alţi negustori dau pentru o noa­
tină (oaie de 1 an) 1 taler, ei numai jumătate; când alţii dau
pentru o oaie mare fără miel 50 parale, ei numai 105 aspri adecă
35 parale, deci cu 15 par. mai puţin; 1 berbec sau oaie mare
se cumpără cu 2 taI eri, ei beglicgii dau numai t taler şi 5
parale. 2
Cu toate ordinele aspre ale Domnilor, abuzurile să săvâr­
şeau, După înfiinţarea consulatelor austriace în Bucureşti şi Iaşi,
In 1782, protectoare ale oierilor ardeleni, vedem că multe lucruri
se îndreaptă. Oieril pentru aşi apăra interesele lor se constituesc
in "companii" sau "tovărăşW',3 pentru a fixa împreună cu saigii
un preţ convenabil la vinderea oilor lor. Aşa la 25 Aprilie 1794
se face o lnvoială in Bucureşti între Nicolae Saigiul şi următorii
proprietari de turme de oi din Ardeal: Irimie Ţirca, Ştefan Pană,
\
1 Hurrnuzaki, XIX, p. �01 Păstorul ardelean Dumitru Popa, jefuit de
Turci la Zimnicea. Ibid., XI� p. 846 (din 28 Sept. 1797). Vezi despre oerii
ungureni în jud, Mehedinti unde dau întâiu la ispravnic, apoi la biserica sf.
Spiridon din Bucureşti din o sută de oi o oaie; vărau aici, dar 2-3 ani Se Întorc
pentru iernat în Ardeal. Iorga, Studii şi dac. V p.160-' no.110 (din 27 Maiu 1768).
2 Hurmuzakl, XV, p. 1726.
3 şi Ureche, Istoria Românilor. XII, p. 417-20 (din 20 Oct. 1819)
[317]
PĂSTORf AHDELENf
317
Radu Barbul, Nicolae Rusul, Zaharie Urs şi Ioan Toma din Săcele,
Stan Nan din Bran, Toma şi Oprea, Tatu din Sebeşul-săsesc, Bucur
Oprea şi Ioan Hondoran din Poiană, Bucur Vidrighin, Bucur Ţirca,
Iacob fiul popii Iacob din Răşinari. Convenţia o fac nesiliţi de ni­
meni, Î!1 prezenţa celor dol oameni ai consulatului austriac şi-a Dom­
nului român, dând 3 oi din o sută pentru «culina» turceasă, propor­
ţie fixată de Alexandru Vodă Moruzi, cu preţul următor: 1 berbec
turcesc cu 3 taleri turceşti şi 25 cr., o oaie stearpă cu 2 tal.
20--30 er.; un miel de un an (cărlanul) cu 1 tal. 25-35 cr. L
berbec sau 1 oaie cu lână 3 tal.l t> cr. 1
Avem o altă înţelegere cu doi ani mai veche, din 23 Maiu
1792, 2 făcută la agentura austriacă din Bucureşti Între acelaş
saigiu Nicolae şi «noi subsernnaţii delegaţi ai păstorilor Ţării Bâr­
sei şi ai Sibiului din Ardeal», care mărturisim şi dovedim prin.
aceasta ... că ne-am înţeles din voinţa proprie spre prosperarea şi
pentru serviciul înaltei Porţi cu jelepul Nicolae, că vom vinde oile,
cari le avem ele vânzare cu preţul stabilit între noi: Oaia cu miel
4 lei, berbecul mare 3 Lei 30 par.: oaia mijlocie 3 Lei 30 p.
berbecul de 1 an (cârlanul) 2 lei 30 p. Spun că din cauza iernei grele
din 1789, şi a răsboiului, au suferit foarte mult economia 101' de oi,
încât au trebuit să cumpere cu preţuri mult mai mari oi de pră­
silă din alte ţeri, I1U din Tara-Românească. Iscălesc şi întăresc
eprin-sigtlile noastre» oi eri aceştia: Ioan Manole şi Gheorghe
Babaş din Săcele, Radu Aldulea şi Ioan Paripaux din Bran, Giur­
gea şi Oprea Tatul din Sibiu. 3 In ziua următoare acel an, 23 Mai
consulul Merkeluis 4 vesteşte tuturor păstorilor ardeleni în Ţara
Românească, că în sediul agenturei s'a încheiat următoarea con­
venţie privitoare la preţul oilor între delegaţii fiecarei regiuni ar­
delene de oieri şi jelepul Nicolae: Oaia cu miel 4 Lei; 1 berbec
mare 4 Lei; 1 oaie singură 3 Lei 30 aspri, 1 berbec de 2 ani 3
lei 40 aspr. şi 1 berbec de 1 an 2 Iei 30 aspr,
Preţurile acestea sunt potrivite timpului şi împrejurărllor,
fiindcă delegaţii voştri s'au înduplecat, după convorbiri lungi, să
fie binevoitori faţă de situaţia prezentă a ţării strârntorate".
1 Hurmuzaki, XV p, 1805 no. 3429.; şi XIX, pp. 701-2 no, 598.
2 Ibid., XIX p. 598-600 no. 493.
3 La Călăraşi (jud. Ialomiţa) întâlnim, în 1792, 30 de ciobani ungureni
din jurul Sibiului, cu 2 turme de oi; cer voie să treacă cu lâna lor nesu­
păraţi pela vama Căinenl, Ureche, Isi. Romlinilor, IV p. 277.
4 Ibiâ., XIX, pp. 600.
[318]
318
ŞTEFAN METEş
Să ţie la aceste preţuri hotărîte, căci nimeni, n'are dreptul
să le nesocotească, căci şi Domnul ţerei a dat tuturor slujbaşi­
lor săi şi saigilor ordin să le respecteze strict.
Ştim că oierii din jurul Sibiului îşi păşteau oile şi pe mun­
ţii Gorjului, Iată că negustori pământeni, cari au căşării vechi în
acel judeţ", se plâng Domnului, că ciobanii ardeleni ce au oile
pe părnântul ţerei nu urmează obiceiul vechiu de a da caş la
căşăriile unde-şi ţin vitele, ci îl trec peste munţi în Transilvania
pe furiş, şi aşa negustorii pământeni nu pot să facă caşcaval.
Domnul a căutat la condica Divanului, şi la aşezămăntul pen­
tru Ardeleni art. 12 se zice: la luna August, după ce Încetează
de a da caş Ia căşerie, atunci să-şi facă ciobanii brânză de tre­
buinţă pentru casele lor, după vechiul obiceiu, şi atunci sunt slo­
bozi de şi trec brânza în Ardeal nesupăraţi de vamă şi nici de
alte cereri.Domnul Alexandru Moruzi dă ordin ispravnicilor, etc.
din jiul de sus ca ciobani ardeleni să se ţină in tocmai de obi­
ceiul vechiu, 1
Ciobanii din ţinutul Sibiului se plâng Domnului muntean în
contra lui Constantin biv Căpitan din Satul Cegan, 'plasa Stelnici
"cum că rntr'această toamnă, până a nu trece cu oile lor in baltă
s'a pus numitul de le-a luat din turma de oi câte o oaie şi de
turma de cârlani asemenea şi le mai cere şi pentru caii cari îi
bagă în baltă, de toată vita mare sau mică 10 parale". Cioba­
nii zic că obiceiul lor era "numai când dărârnă păduri de sal­
cie în bălţi pentru hrana oilor lor, atunci când ies primăvara din
bălţi, dau aceea oaie de turmă şi din turma de cârlani asemenea
iar când nu taie pădurile de salcie şi îşi hrănesc dobitoacele nu­
mai cu stufurile bălţilor, cu iarba ce găsesc, ori pe ce moşie ar
fi, nu dau nimic", Alexandru Vodă Moruzi, in 14 Decemvrie 1794,
cere inforrnaţiuni dela ispravnicii din Ialomiţa despre obiceiul a­
cesta, şi le dă ordin peste ponturile Divanului să nu se ceară
nimic dela aceşti ciobani dela Sibiiu, 2
1 Ureche, o. c. VI p. 817 (din 13 Iunie 179J). Mihai Vodă Suţu, în 1
Febr, 1784, dă drept mănăstirii Sf, Spiridon din Bucureşti să ia dela ciobanii
ungureni; ce-şi pasc turmele de 'oi în Gorj până la Vodiţa din judeţul Me­
hedinti; vin primăvara şi se Intorc toamna, fără se dea oierit, dela aceştia
după obiceiu să ia din 100 oi una, dela cei cari iernează în ţară şi dau
oierit să nu ia nimic. lbid II p. 434 n. 1 (= An. Ac. Rom., sect. ist. XII, p.
1108 n, 1). \
2 lbld, p. 817; Oierul Ilie Oprea din SăIiştea Sibiului poartă un pro­
ces vre-o 10 ani cu văduva vameşului Vasile, fostul lui tovarăş În Munte­
nia, dar îl pierde pretutindeni, dovedindu-se un mincinos şi falsificator, fiind
condamnat la 11 luni temniţă (1782'92). Hurrnuzaki, XIX, pp. 587-91.
[319]
PĂS1'ORl AHDELENI
319
Unii din aceştia ciobani s'au aşezat cu casa lor în Gor],
Mehedinti sau în alt judeţ din Oltenia Aşa satul Tătărleşti din
jud. Mehedinţi a fost întemeiat în secolul al XVIII-lea de păstori
ardeleni. 1 Şi-au făcut aici o biserică de piatră, zugrăvind pe pe­
retele din faţă un cioban care cu bâta mână oile. Inscripţia dea­
supra acestui tablou: "A.ceastă biserică este făcută cu banii oilor".
Pe păreţii dinlăuntru ai bisericii, care a costat peste o mie de
galbeni, sunt zugrăviţi toţi ctitorii păstori cu femeile şi cu co­
pii lor. 2
* *'
*
Ştirile privitoare la Mocanii oieri din Ardeal, cari îşi ţin
turmele în Moldova, sunt cu mult mai puţine şi mai sărăcăcioase
ca cele referitoare la Bârsanii şi Ţuţuenii oieri din Ţara Româ­
nească. Altă situaţie au păstorii ardeleni în Moldova ca în Prin­
cipatul românesc vecin. Informaţia pentru vremurile mai vechi lip­
seşte, ea începe numai în secolul al XVIlI-Iea pela mijloc. Işi ţi­
neau turmele aici nu numai Românii, ci şi fruntaşii nobili unguri,
până chiar şi cei din judeţul Satu-mare, ca de ex: Alexandru
Karolyi, 3
Cel dintâiu privilegiu cunoscut e cel al lui Grigorie Ghica,
Domnul Moldovei, din 1 Martie 1740, "pentru răndul Bârsani!or
ce sânt aşezaţi aici în ţară, la Putna şi la Bacău".» Li se face
la dorinţă ruptă de 30UO Lei vechi, pe cari îi plătesc în patru
sferturi: Martie, Iunie, Septemvrie şi Decemvrie: Li se acordă
peceţi roşii "atâta căsaşilor cât şi holteilor". Să nu treacă În
Ardeal bucatele altora cu ale lor. Goştina de oi o vor da bărsă­
neşte câte 6 bani (= 2 parale) de oaie, şi pentru târle ", iar ca
Bărsanii, adecă încă 1 leu şi jumătate. Pentru pâri, numai "Vor­
ni cii lor, să aibă treabă cu dânşii şi a-i judeca şi a-i certa"; apel
1 Ionescu dela Brad, Monografia judeţului Mehedinţi p. 394 cf Bog­
dan Duca, Viata şi opera lui Ionescu dela Brad. Craiova, 1922. p. 149.
2 Ioan Popa din Trei-Scaune jud. avea in arendă muntele Zănoaga
din graniţa Gorjului, unde i Se ia 10 berbeci de Ianachi Sâmboteanu din
Gorj, gonindu-I toate dobitoacele din munte. Să cercetează cazul (Ianuarie
1805). Ureche Isi. Rom. XI p. t tl-2. Mocani ţuţuieni in Mehedinti la 1822.
Iorga, Situaţia ele. Tudor Ytsâimirescu, p. 158.
3 La 171 t scrie acest Karolyi, unul din capii revoluţiei rakocziene :
Toată herghelia mea e in Moldova. Nu pot să iau nici un folos frumoşilor
mei armăsari". cf, Takăcs, o. c. Il p. 317.
4 Iorga, Studii şi documente, VI p, 440-1.
[320]
320
ŞTEFAN lVIETEŞ
la Divan. Judecata lor pentru omor şi furt se face numai la
Divan. "Pentru miei şi alte bucate, şi brânză, lână, cergi, burci,
ce ar aduce la Galaţi şi la alte târguri de vânzare", vor fi scutiti!
de vamă, mortasipie (= vama vânzării în ţară), părcălabie, Cele
exportate vor da vamă. Au voie a rătăci cu oile iarna, "şi de
vară, pe locuri slobode, încă să n'aibă opreală, Însă Ierind tali­
nile şi tănaţele": nu vor da dijmă, afară de "unde cr ţine.'! ei
stane aşezate peste vară" : aici se vor tocmi cu proprietarii, ,. Nu
vor putea cumpăra în paguba lor Bârsanii străini, fată de aceşti'
birnici pământului". Caii şi căruţele lor sunt scutite de podvezi,
A vem o tânguire ardeleană contra ţeranilor moldoveni, cari
trec pe ascuns graniţa peste Căliman, fără să dea vamă, cu brânză,
unt, vite, berbeci şi le vând în târgurile Topliţa, Giurghiu, Reghin
şi Târgul-Murăşului. E o necontenită trecere de oi şi de produse
ale acestora in Ardeal şi de aici În Moldova la stânele multe ce
au acolo in munţi chiar şi Saşi.t
Bârsani aveau doi Vornici, unul la Soveja, celalalt la Caşin.,
pe cari adeseori îi vedem plăngându-se către starostele de Putna pen­
tru multe nedreptăţi ce li se fac. Aşa odată contra starostilor şi
căpitanilor "cari sunt dregători pe la ţinut", fiindcă le iau "mie!
de perdea, pe unde li se târnpla oile, şi obiceiu n'au avut, fără
decât să dea numai celui cu moşie mielul". 3 Altădată contra
varneşului de Focşani Mihai Caţichls că li-ar fi luat "osebi de
goştină, ce-au dat câte 4 parale de oaie şi încă şi câte 11/2 leu
de stână după cum au fost dând mai inainte, când da câte 2
parale de oaie. Dar acum, intr'acest an (î 742), socotindu-se de-au
dat şi Bărsanii gorştină ca şi altă ţară CI, obiceiul se nimiceşte.
Cei din Soveja să jăluesc, că "gorştinarii ce-au fost cu gorştina
bârsănească . .. li-au luat năpaste 300 oi". 5 Un ordin domnesc
zice: "să plinească 12 lei, bani noi, dela (CodrescuJ, stegariu,
care bani i-au luat dela Bârsani, câte 1 leu de târlă.v
Unii bârsani ca: Marea şi Ion din Caşin au strâns 950
mascuri din "Muşerhud şi alte sate din Ţara Ungurească, cu
tocmeală de 1 zlot pentru un mascur, şi i-au adus în Moldova
\
I Hurrnuzakl, XV p. �576-7 no, 1972 (din 1 Ianuarie 1720).
2 Iorga, Studii şi doc., p. 313-4.
a Ibiâ., VI p. 313.
4 Ibid. p. 334.
5 lbld., p. 388.
6 Ibla., p. 401.
[321]
PĂSTORf ARDELENI
321
şi-au îngrăşat, pe urmă stăpânii mascurilor iau oprit din tocmeală
câte 15 bani de mascur, cer dreptate dela generalul din Braşov. 1
Făceau comerţ cu caşcaval, vânzând negustorilor turci şi celor din
Ţara Românească, cu cari uneori ajungeau la proces 2 Aveau
care mari şi bune, vestitele "care mocăneşti", făcute de Bârsani, 3
erau foarte căutate de Domnie, duceau cu ele: banii domneşti la
Constantinopol (1742), 4 soli ca pe Rasmi Efendi şi ferrnanul tur­
cesc la Craiul Brandenburgului (Aug. 1763), 5 pe beizadeaua Ale­
xandru Callimachi la Tărigrad (Sept. 1763).6 Mocanii servesc
uneori şi de .. vezetei", 7 alteori ca Ion Mocanu din Focşani duce
zăvozii la Constantinopol, plâtindu-se drumul cu 33 lei 40 bani. 8
Pe Mocanii sau Ungurenii oieri îi întălnim răspândiţi prin
diferite judeţe, plătind rupta lor la Visteria domnească din Mol­
dova. Plătesc rupta pe lunile: Iunie şi Iulie 1763: Mocanii din
Caşin (jud. Băcău), 250 lei, cei din Bâlca (tot Băcău) 45 lei;
Bârsanii din Soveja 143 şi cei din Răcoasa 100 lei; 9 - pe August
-Septemvrie: 15 Hude Ungureni din Dulceşti (jud. : Neamt) 122
lei; 11 liude Ungureni din Blageşti (jud. Bacău) şi Mocanii din
Caşin, sporiţi cu 6 Hude, dau 295 lei; �o pe Iulie--Septemvrie:
Ungurenii streini, din ţinutul Suceava, plătesc 157 lei 60 bani," Pe
unii dintre Bârsani ii întâlnim cu oile in Gura Berheciului la
1742 (jud. Tecuclu):« alţii se aşeză in Tarniţa (jud. Tecuci) nu­
miţi Tuţueni." Grigorie Vodă Callimachi, la 1763, le iartă unele
datorii vechi şi goştină Mocanilor din Soveja şi Răcoasa pentru
39000 oi le iartă 190 lei, celor din Caşin 60 lei goştină ;14 "60
lei din goştină Mocanilor birnici dela ţinutul Putnei, pe oile lor,
1 Ibid., p. 231.
2 Ibid., p. 369.
3 Ibid .. p. 322.
4 lbid .. p. 381, 389,383; li se plătea 150 lei de drum.
ii Iorga, Dac. fam. Cattimachi, II p, 108.
6 IbM, p. 122-3.
7 lbid., p. 123; pt. o căruţă rnocănească care duce un general se
plăteşte in 1814 Iunie, 90 Lei. Ibid.
� tu«, p. 108.
H lbi d., II p. 87-8.
,0 Ibid., p. 91"'.
11 Ibid., p. 98.
12 larga, Studiu şi dac. VI p. 363.
13 Densuşianu, Vieaţa oăetorească JI p. 64.
14 Iorga, Dac. lam. Calltmacht, II p. 103.
AH. Inst, Nul. m.
21
[322]
322
ŞTEFAN METEŞ
cu adaoşag; care Mocani viind în anul trecut (1762) din Ţara­
Rumâniască, au avut tocmeală cu dumnealui Cărnăraş Nicolachi,
de au dat goştină numai t O bani de oaie, iar acum, au rămas să
dea câte 6 parale vechi de oaie, după cum şi alţi Mocani de
ţară. I In satul Bogdăneşti s'au aşezat (c. 1742) 15 Ungureni 2.
iar în Câmpulungul Bucovinei întălnim vre-o 10 cu oi şi Mure­
şa ni aşezaţi aici pela anul 1792. 3
Slujbaşii lacomi făceau multe greutăţi păstorilor ardeleni
cu oieritul şi văcăritul. Braşovenii se plâng că li s'o ridicat oie­
ritul în Moldova dela 8 Ia 10 parale şi li se lea 21/2 zloţi de
fiecare turmă. 4 După oarecari intervenţii, Domnul le menţine 8
parale de oaie şi 12 cai scutiţi la fiecare turrnăe Curtea din
Viena intervine la 1765 la Poarta turcească, ca să stabilească o
dare generală pentru ierbărit în Ţerile române. Aceasta şi fixează
de vită 8 aspri, dar nu s'a respectat acest firman şi astfel la 1785
s'au înţăles ca ierbăritul să fie 10 aspri pe cap de vită," (in Mun­
tenia se da 12 aspri).« Şi fiindcă şi în Moldova să face silă şi
să luau fără tocmeală oile de saigii turci ca şi în Ţara Româ­
nească, despre care am vorbit, Alexandru Vodă Ghica stabileşte
el preţurile oilor .. pentru hrana şi îndestularea Ţ'arigradului'":
t berbece ţurcan 82 parale; 1 oaie ţurcană stearpă 62 parale;
1 cârlan ţurcan 45 parale; numai oi tunse se pot cumpăra cu
preţul de mai sus şi din o sută se pot lua numai 10. Alte oi se
pot lua numai cu preţul de înţeles. Saigiul să fie voInic a lua oi
şi dela mocanii de Ţara Ungurească şi de Ţara Muntenească,
după rânduiala şi preţul de mai sus, fiind obiceiu vechiu de a
se lua şi dela dânşii.f
1 lbid., p. 104.
2 Iorga, Studii şi doc., VI p, 401.
3 Stefanelli, Documente din vechiul ocol al 'Câmpulungului moldo­
venesc, ed. Ac. Rom., Bucureşti, 1915 pp. 226- 9; vezi 80 liude oameni
streini de ai Bărsanilor fugiţi. Iorga, Studii şi dac. VI p. 388, 322.
4 Hurrnuzaki, XV p. 1702 no. 3147.
5 Ibld., XV p, 1703, no. 3151 (din 1755 Sept, 23). lncă in 1753 Ghica
Vodă poftea pe Braşoveni Cu oierlt 8 bani in Moldova. Ibid., p. 1691.
6 Hurrnuzaki, VII p. 449 (J 2 Sept. 1785).
7 Vezi spusele lui Ratcevtch elin Iaşi, 2 Decemvrie ] 783 în Hurrnuzaki,
XIX p. 149 no. 136; Aurelian P. S., Schiţe asupra stării economice a Ro­
mâniei in sec. XVI tt-tea Bucureşti, 1885 p. 90.
8 Revista istorică, II (1915) p, 216-8.
[323]
Pi\.STO.RI AnDELENf
323
. Pentru ca sa-I scutească de abuzurile prea des repetate,
Alexandru Voda Mavrocodat, in 19 August 1785, întăreşte vechiul
aşezământ al oierilor ardeleni,-după cererea lor-cari îşi ţin oile
in Moldova, dela Sf. Dumitru până la Sî, Gheorghe. 1
Iată şi cuprinsul aşezământului:
1. Când sosesc în Moldova vameşul dela Grozeştl, pentru
ţolurl şi cojoacele lor cele de iarnă nici o vamă să nu ia, decât din
marfa ce o duc spre vânzare.
2. Nici un dregător miel dela turmă să nu ia, nici când le
aduc în lăuntru, nici când le scot afară.
3. A trece prin moşiile mănăsririlor slobod va fi cu adevă­
rat, dacă zabovesc mai mult pe o moşie să plătească după
tocmeală.
4. Nu vor mai plăti cele 2 parale sau o groşită pentru un
cal ce s'au plătit până acum.
5. Când primăvara să sue cu oile la munte nici unui stă­
pân al pământului, miel nu vor plăti, fără numai aceluia, pe a
cui moşie zăbovesc mai îndelungat să plătească după tocmeală.
6. Stăpânul locului dela Grozeşti să se îndestulească cu un
mieluşel tinăr, să nu mai ia berbece pentru trecere, dacă vor
rămânea mai mult timp pe moşia lui, să-i plătească după tocmeală.
7. După aşezămăntul cel vechiu, când vor eşi prin vama
Grozeşti, dela un când de oi să nu dea mai mult decât un miel,
să nu mai dea nici căpitanului de pe graniţă 2 miei, nici vornicu­
lui 2, nici vameş ului şi casapului câte 1 miel; casapii să nu le oprea­
scă trecerea lor prin vamă; sunt liberi să-şi vândă prin târg uri caşul
şi oile lor, şi nici un moldovan să nu indrăznească peoare care dintre
oierii din Ardeal al sminti sau a-l bate, dacă vor avea ceva ne­
înţelegeri cu ei, arnândouă părţile să caute pe birăul ţinutului şi
acolo pricina să li-o îndrepteze". 2
Cât de mult erau respectate aceste "cărţi" ale ciobanilor
ardeleni să vede şi din faptul că ele mereu erau înoite, schim­
bate În favorul sau în defavorul lor. Alexandru Vodă Callimachi,
1 Puşcariu H., Documente pentru limbă şi istorie, Il Slbiiu, pţ , 140-1.
Trec la iernat în Ţ'erile române din Ardeal : in 1767: 204597 01, 3229 cai,
4480 vite, 432 porci; în 1768: 210570 oi, 20211 porci, 4013 cai, 2555 vite; în
1769: 350574 oi, 3397 vîte, 3666 cai, 824 porci. Flscul a luat taxă de nume­
rare dela aceste turme, pe 3 ani, suma de 6423 fl. Takacs, o. c., li p. 317.
2 Vezi, despre pretenţiile păstorilor ardeleni în Moldova. Hurmuzaki,
VII, p, 4<18 -9.
[324]
324
ŞTEFAN METEŞ
în 27 Iulie 1796, prin o carte domnească stabileşte, după o nouă
plângere a agenţiei austriace că dela pastorii ardeleni veniţi în
Moldova şi cari trec pela Grozeşti şi Cornăneşti să se ia: Dela
toată vita 1 para; dela tot carul ciobănesc câte 1 caşcaval, dela
toată turma de oi câte 2 miei, iar săul dela oile moarte, nu-l
pot trece peste hotar nici o ocă măcar. ca contrabandă, ci tre­
buie să-I vândă în ţară. Dela mărfuri să se ia numai 3 la 100
conform tratatului. Slujbaşilor le spune, că "acel ce va îndrăzni
peste porunca Domniei mele şi va lua dela ei ceva, nu numai
că va fi silit de a întoarce înapoi, ci încă să va şi pedepsi.'
Cu toate acestea măsuri, iată ce cetim într'o jalbă a agen­
ţei austriace din Iaşi cătră Divanul domnesc la 4 August 1796: 2
Din nou vin plângeri din partea cornenduirii generale din Ardeal,
că să iau din partea arendaşi1or, slujbaşilor, căpitanilor şi din
partea vătafului Lupu dela bariera Grozeşti taxe dela supuşii au­
striaci peste cele stabilite în tratat şi anume:
a) Pentru fiecare persoană şi vită care trece în Moldova
şi inapoi în Ardeal căpitanul dela hotar ia 1 para sub numele
" Căp itanie",
b) Pentru fiecare car încărcat sau gol 20 parale sub numele
"părcăIăbie" .
c) Căpitanul ia dela fiecare car ciobănesc, la intrare în
Moldova un caş, iar arendaşul altul.
d) Căpitanul ia la întoarcere din fiecare turmă doi miei,
iar arendaşul unul.
e) Ciobanii, cari vin primăvara călare la turmele lor de oi
trebuie să plătească pentru aceşti cai 40 denari, dare "Conită".
t! Ciobanilor Ii se iau peile oilor moarte, sub pretext, că
exportul acestor nu ar fi permis.
g) Supuşilor austriaci nu li se dă la întoarcerea lor în Ar­
deal nici o contra chitanţă dela arendaşi, spunându-Ie negustorilor
că nu au nevoie de aşa ceva la Întrarea lor în Ardeal. Chiar În
punctul acesta e înşelătoria comisă de arendaşi şi slujbaşi dela
hotar, căci cum ar putea dovedi păgubaşul suma luată pe nedrept?
11) Dela oieri se iau pentru hainele lor bani, ovăs şi brânză.
\
I Stefanelli, o. c. pp. 268-9 no. 188; publ. mai complet În Hur­
rnuzaki, XIX, p. 790 .
• Iorga, Dac. lam. Calttmachl, I p. 89 no. 1; reprodusă şi În Hur­
rnuzaki, XIX, pp.789-90.
[325]
PĂSTORI ARDELENI
325
Cât face la un loc această înşelătorie a slujbaşilor de
hotar poate să vadă înaltul Divan din ambele rezumate ală-
. turate, dela 1 Maiu 1795 până la 25 Martie 1796. Trebuie să
vă atragem atenţi unea că în 1785 s'au făcut plângeri de aceiaşi
natură pentru astfel de abuzuri Ia principele Alexandru Ioan Ma­
vrocordat şi că au fost înlăturate de el printr'un ordin sever din
19 August 1785.1 Ca urmare s'a desfiinţat darea "părcălabia",
"căpitănia" şi celelalte abuzuri. Starea aceasta a rămas până
după războiu.
In 1793 relncepură aceste abuzuri sub căpitanul Lazar Fun­
dul' dar fură însă Înlăturate; reîncepură din nou, în Maiu 1795, sub
Căpitanul Dumitrachi Izbir şi au ţinut până în 25 Martie a. c.
după cum se poate vedea din raportul alăturat. Fiind abuzurile
acestea absolut contrare tratatului, Vă rugăm să luaţi măsurile
necesare şi să pedepsiţi slujbaşii de graniţă dela Grozeşti şi că cei
483 piaştri, 60 caşi şi cei 123 miei luaţi pe nedrept să fie restituiţi.
Am spus că uneori bolile sau iarna grea cu viscol decimau
turmele de oi sau chiar le prăpădeau cu totul. In 18 Martie 1808
a fost in Moldova o vijelie cumplită, in urma căreia au perit pe
lângă 248 oameni şi acest număr enorm de "bucate": 542,538 oi,
99,370 boi, vad şi viţei, şi 15,906 cai şi iepeş. De sigur că acest
potop a cuprins şi un mare număr de vite şi oi de ale păstori­
lor ardeleni.
Nenorociri de acestea au dat peste sărrnanii noştri oieri
şi mai înainte, înmormântându-Ie averea şi osteneala: de o
vieaţă întreagă. Consulul austriac la Iaşi Raab în rapoartele
sale către Metternich din Viena vorbeşte adeseori de suferinţele
ciobanilor ardeleni. In 23 Ianuarie 1813 scrie: "Furtuna, viscolul
şi gerul mare din 8 Decemvrie anul trecut a ţinut 18 oare în
Basarabia, pe Marea-Neagră însă 3 zile, a distrus nu numai 2
vase încărcate în portul Odesa, ci CI. făcut şi în Basarabia o pa­
gubă mare în vite, cai şi mai ales în oi, cari erau proprietatea
ciobanilor ardeleni, cari întâmpină acum mari greutăţi la întoarcere.
Turme întregi de oi s'au înăbuşit sub zăpadă şi au îngheţat".3
1 Citat mai sus acest ordin.
2 An. Ac. Rom. set. iSI. XXXII p. 70; fn urma acestui desastru gos­
tina se reduce dela e la 4 parale de o oaie. Ibid., p. 123; Un braşovean
Ion, cioban la marele Logofăt Răducanu Roset În 1803. Ibid.; XXXI p, 310
3 Iorga, Doc, lam. Callimachi, I p. 161.
[326]
326
ŞTEFAN METEŞ
Păstorii de mult străbătuseră cu oile lor la păşunele grase
din Basarabia. Ajungând provincia aceasta În 1812 sub stăpâni­
rea Ruşilor, oierii noştri au avut se îndure multe mizerii. 1 Raab
zice la 10 Iunie 1814: "Sărmani ciobani ardeleni sunt şi acum
reţinuţi peste prut spre cea mai mare pagubă a lor. Câţiva dintre
ei au venit pe ascuns, cu mari pierderi, în districtul Galaţilor
lângă vadul lui Isac, înotând cu doi cai, au fost apoi trimişi de
mine peste Siret acasă=., Altădată, 12 Ianuarie 1815, consulul
raportează: "In sfârşit a început să se realizeze promisiunea
guvernului rusesc, că va lăsa să iese din Basarabia vitele şi oile
supuşilor austriaci, şi acum zilele trecute au trecut dincoace la
vre-o 50 mii oi, cari sunt mânate spre munţii Ardealului. E de
dorit însă ca să nu se retragă din nou această îngăduinţă înainte
de a trece din coace toate vitele". Exportul de cai din Basarabia
e oprit. "Ştiu că aproape toate hergheliile din stânga Prutului
(din Basarabia) sunt proprietatea supuşilor austriaci. Se duc de
aici vre-o 1200 cai pentru cavaleria din Bavaria.e La 6 Iunie 1817
Raab scrie la Viena 4: Ciobanii ardelenii, cari aduc aoroape În
fiecare an o mulţime de oi pentru iernare în Moldova, sunt con­
strânşi de împrejurări ca: vărsatul oilor, zăpezi mari în munţi,
mieii, etc .. să nu mâie în Ardeal oile lor până la finea lui Maiu,
ci să rărnâie cu ele în Moldova şi pe timpul păşunii de vară, ş�
sunt siliti, ca şi ceilalţi locuitori ai Moldovei să deie darea de
12 oi din o sută mambojilor turceşti cu un preţ necon venabil,
care cum arată statistica alăturată, nu face adesea a patra parte
din valoarea reală şi, că aceste asupriri n'au putut fi înlăturate,
cu toate că au căzut de acord predecesorii mei ... ca şi ungurenii
să fie supuşi acestei dări, însă numai cu condiţia aceasta: ca
beilicii să nu plătească oile luate cu preturi, după placul lor, ci
cu preţurile curente". Cei din Viena vor fi intervenit de sigur la
Poartă, ca să se îndrepte <;lcestenedreptăţi făcute în fiecare an
cu cumpărarea, după plac, \ a oilor păstorilor ardeleni.
Ni s'a păstrat un tarif din 10 Maiu 1817,5 care ne arată că
1 Gostina dela oile Mocanilor din Ţara Ungureasca în Basarabia, In
1812, era de 3689 lei. Ruşii ocupănd această provincie n'a voit pe oierl
să-i lasă să se întoarcă în Moldova un timp oare care. Ibid.; II p. 142.
2 Ibid., I p, 209.
3 lbid .• pp. 228-9.
4 Ibiâ., p. 269.
5 Ibid., I p. 285 110. 222.
[327]
PĂSTORI AIWELENI
327
oierii din Ardeal, mai plăteau unele taxe la trecerea peste poduri
pe care până acum nu le-am cunoscut, deşi ele trebue să fie mai
vechi în Moldova. Se plăteau 12 aspri peste Siret şi 6 peste ce­
lelalte râuri 1 pentru fiecare cal şi bou inhămat la un car încăr­
cat. Dacă trec Însă prin râu dau 6 şi 3 asp; 6 aspri peste Siret
şi 3 aspr, peste celelalte râuri pentru fiecare car gol, dacă trec
însă prin râu dau jumătate, 6 aspri peste Siret şi 3 peste cele­
lalte râuri pentru fiecare călăreţ, pedestrul plăteşte numai jumă­
tate, 6 aspri peste Siret şi 3 aspri peste celelalte râuri pentru fie­
care vită trecută peste pod; 400 aspri peste Siret şi 200 aspri
peste celelalte râuri pentru 1000 oi cari trec podul adecă pentru
10 oi 4 aspri la Siret şi 2 aspri la celelalte râuri,
După informaţiunile acestea puţine asupra păstorilor arde­
leni în Moldova să ne Întoarcem la situaţia celor din Ţara Ro­
mânească în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea şi cel ur­
mător, căci ştirile noastre În privinţa aceasta sunt cu mult mai
complete.
*
• *
Ultimul Domn muntean Origore Ghlca, de care am vorbit
mai sus. urcase taxa oieritului pentru păstorii din Ardeal. Pre­
tenţiile Turcilor creşteau necontenit şi Domnul avea tot interesul
că cârnpiile şi munţii să fie acoperiţi cu turmele numeroase ale
Ungurenilor, fiindcă taxele ce le plăteau aceştia, sub titlu de oierit
şi văcărit, uşura mult contribuţia ce trebuia dată de Domn Os­
manlâilor.
Ştefan Vodă Racoviţă, în 16 Iunie 1765, arată motivele ce-l
îndeamnă, mai bine zis îl silesc, să urce taxa oieritului, şi să
adresează aşa: 2 "tuturor Bărsanilor şi alt6r streini din Ţara-Un­
gurească... ce sânteţi obicinuiţi a eşi cu oile pe pământul ţerii,
a le paşte şi a le ierna, cât şi. voi locuitoritor pământeni, vă fa­
cem În ştire tuturor, că în anul acesta, al doilea al Domniei mele
hotărât-am ca toate dăjdiile să iasă după orânduiala lor, cum şi
oieritul să iasă câte 17112 bani de oaie, iar nu mai mult. Pen­
trucă În anul trecut, fiind Domnia nouă şi cu grele datorii atât a
I Sub celelalte râurt trebuie înţeles: râurile Moldova, Bistriţa şi
Trotuş,
2 Iorga, Studii şi documente, X p, 391-3 no. 25; in nemţeşte in Hur­
muzaki, XV, p, 1728-9 no, 3241.
[328]
328
ŞTEFAN METEŞ
Domnii cei nouă, cât şi cu rămăşiţele Domnii răposatului prea
iubit fratelut Domniei Mele (Constantin), de mare nevoie, nea­
vând alt mijloc ca să putem ridica insărcinarea greutăţii şi a da­
torii, ce cu grele dobânzi era însărcinat asupră-ne, şi pentru ca
să nu crească dobânzile ca să covârşească putinţa răspunderii de
mare nevoie am îngreiuat Domnia Mea da] diile". "Deci vor da
17[12 bani de oaie "şi hatăr veţi avea dela Domnia Mea la zece
una, şi pentru alte dobitoace ce veţi aduce aici ln ţară, cum cai,
boi, vaci... pentru acestea nu veţi da mai mult de 66 bani pe
vită". La saigi era obiceiu, să daţi din o sută 13 oi, în anul a­
cesta veţi da beilic din o sută de oi numai 7 "şi acelea să vor
plăti cu preţ mai bun decât să plătea nână acum, Însă lătrătorii
de pe la oi nu vă vor lua, nici vasele de la hodăi după cum
obicinuia de a lua, estimp nu vor lua". La urmă le zice "să vă
îndemnaţi şi cu veselă inimă, şi cu îndrăsneală, şi fără de nici o
îndoială, să eşiţi cu toate oile şi dobitoacele voastre în tara, spre
a ierna, atât ce-i ce aţi fost obicinuiţi de a eşi alte dăţi, cât şi
voi care n'aţi fost obicinuiţi a eşi acum fiindcă este vreme de
a vă cosi şi a vă face Iâneţe pentru ernaticul oilor, nu pierdeţi
vremea, şi, cum zicem, eşiţi cu toţii unde vă va fi voia şi vă va
plăcea locul, învoiţi-vă cu stăpânii moşiilor, şi vă faceţi făneţe
din destul, ca să fie pentru trebuinta voastră".
Un firman al Porţii otomane reduce oieritul pentru păstorii
ardeleni foarte mult, Şi anume să se plătească pentru 1 oaie 8
aspri, iar pentru 1 vită 24 asprl. 1
Multele abuzuri suferite la oierit şi văcărit în Tara Româ­
nească, fac pe Braşoveni să se plângă Guvernului ardelean, ce­
rând despăgubiri dela cei cari iau păgubit aşa de mult. In o plân­
gere ni se dau aceste lămuriri preţioase despre sate, păstori,
oile şi pagubele lor în Tara Românească: Braşovul cu suburbiile
are 9 "economii de vite", Bacifalăul 4, Turchişul 3, Satul ung 21,
Cenatul 10. Purcărenii 2, Branul 73, Tohanul 1, Prej merul 1, Răş­
novul 5 economi de vite. Cu toţi au 4685 capete de vite şi cai şi
trebuie să dea după firman 24 aspri de vită, deci în total 937,
taI eri, pe când în vealitate li s\au luat 2895 taleri şi 58 aspri cu
toţi au 93412 oi, pentru care trebuie să dea conform firmanului-a
1 Hurrnuzaki, X/X p. 175 no. 157 (din 1763).
[329]
PASTORI ARDELENI
329
8 asp, - 6227 Iti 56 aspri, dar s'au luat 27182 Iei 2 aspri. Be­
glicgii turci le ieau 8643 capete oi etc., pentru 6658 taleri şi 19
aspri; iar dregătorii i-au păgubit cu 2051 lei şi 21 aspri. 1
Intre abusuri era şi faptul, că boierii luau pentru arenda pă­
şunii brânză rântărită după bunul lor plac, apei darea nouă ce
le luau la întorsul turmelor în Ardeal: 5 parale de o oaie şi 22
par. de un cal. 2
Alexandru Vodă Ipsilanti nu vrea să aplice numitul firma­
nul turcesc, ci în 13 Noembrie 1775 fixează el oieritul la 12 bani
de oaie, atât pentru pământeni cât şi pentru ardeleni, cu scopul
ca pe aceşti de urmă ))să-i îndemnăm să vie spre mai multă În­
mulţire a oilor"; iar văcăritul dela 66 bani de vită pentru alţi
"străini" îl scade la 33 bani pentru bârsanii din Transilvania. 3
In timpul stăpânirii acestui Domn (1774-82) a trăit în Ţara
Românească un neamţ Sulzer, care în 3 volume publicate despre
noi, spune ceva şi despre Ungureni, cari aveau atunci Ia păşune
in Ţara Românească 500,000 oi,4 plătind 3 (?) parale pentru o
oaie, 5 deşi mai sus, am văzut, că Ipsilante fixase 12 bani, adecă
4 parale pentru o oaie. Toţi Ungurenii, cari aveau peste ei un
Ispravnic," şi erau in număr de 4000, dădeau dăjdie 60 de pungi
(a. c.500 taI eri), adecă 30000 taleri anual. 7 Sulzer, care, se pare,
avea şi eloi numeroase în ţară, zice că oierltul se da la înce­
put în natură, apoi treptat �'a ridicat la 3, 4, 5 parale până la
Constantin Vodă Mavrocordat, care la 1748 stabileşte 6 parale
pentru o oaie." La 1739 Scheii plăteau oierit 5 denari pentru o
oaie.v
1 Hurrnuzakl, XV, pp. 1729-30 no. 3243 (din 8 Septembrie 1765).
Districtul Braşovutul avea la păşunat in ţara 6021 porci, şi dădea dijmă 5
parale pentru un porc; districtul Făgăraş încă avea porci în muntii Muşcelu­
lui. Hurrnuzakl, XV pp. 1702-3 a 3148 (24 Dec. 1754).
2 Hurmuzaki, XV, p. 1736.
3 Ureche V. A. Istoria Românilor, 1. Bucureşti, 1891, pp. 110-113.
4 Sulzer Fr. I. Geschichie des Transalpiniscaen Deziens, li! Viena.
1781 pp. 446-7.
5 Ibtâ .. p. 408.
6 Ibid., p, 155.
7 Ibiti., p. 363, Fotino ne spune, că in vremea lui numai în 10 judeţe
muntene erau 4046 Ungureni. Istoria generală a Daciet, III, Bucureşti,
1860, trad. pe Gh. Sion, pp. 152-177.
8 Sulzer, p, 407; vezi despre Ungureni (voI 11 absch. 2. La 1754 se
lua de o oaie 5-'0 jum, parale, pentru un porc, sau un cel 22 şi 30 parale.
Hurmuzaki, XV p. 1699-751 no. 314'2-56.
9 ouetten zur Kronstatit VlI (1917) p. 237; din ţara Bârsei erau la pă­
şunat în Muntenia, in 1739, vre-o 20 mii de oi.
[330]
330
ŞTEFAN METEŞ
Nicolae VodâCaragea, în 10 Octomvrie 1782, aproabă oie­
ritul scăzut al lui Alex. Ipsilanţi, pentru "streinii ungureni ce sunt
şezători în ţară, cu ruptoare dela visterie", să dea 12 bani de
oaie, »fără nici un scăzământ" şi astfel "sunt mai folcsiţi decât cum
era mai înainte, pentru-că atunci da pentru 8 oi 1 taler şi 12:
bani, - două oi din zece erau scutite; - acum dau pe 10 oi 1
taler". Văcăritul rămâne tot 33 bani pentru Bârsani, şi 66 bani
pentru ceilalţi "străinii"; tunşii şi mânzaţii, fiind vite mici, să plă­
tească după vechiul obiceiu, pentru unul în loc de doui.. In toamna
acestui an, bârsanii fac ce. fac şi trec cu turmele lor în Ardeal,
fără să plătească oieritul, aducând o mare pagubă visteriei dom­
neşti. Caragea în 8 Februarie 1783 dă un ordin slujbaşilor săi,
ca la întoarcere în ţară a bârsanilor să· i apuce pentru plata oieri­
tul trecut neplătit, 2
Mihai Vodă Suţu, care aproabă şi el într'u toate "cartea"
lui Caragea din Oct. anul trecut privitoare la orientul Bărsanilor.>
porunceşte în 22 Decemvrie 1783, vătafilor de plaiu,« ca "de aici
inainte să porţi grijă, la vreme ce iese din ţara (Bârsanii), câti,
cai sau vite mari VOr avea, asisderea şi câte turme de oi fieşte
carele, să le iei În scris cu numărul lor... să ţii anume o con­
dică În care să le treci acestea şi pe tiecare lună să aibi a tri­
mite la VeI Spătar foie anume: cutare om câte vite mari şi cu
câte turme au trecut? şi în răvas, care eşti poruncit a da acelui
bârsan la eşirea in ţară pentru slobozenie, după ponturile ce sunt
date de mai înainte, să fi dator a însemna şi suma vitelor cu
câte au eşit în ţară şi la întoarcerea lor, când vor vrea să treacă
în lăuntru, asemenea să fi dator a vedea suma vitelor, şi de vor
fi tot acea sumă, bine, iar de va avea suma de vite mai multă
decât a eşit, oprind pe unul ca acela numai decât cu grabă să
înştiinţezi Domniei mele prin VeI Spătar". 5
1 Ureche, Istoria Romănilor, 1 p. 279 (=An. Ac. Rom. XII, sect, lst,
p. 395).
2 Ibiâ., p. 279.
3 Ibid., I p, 406-7 (din 9 Sept. 1783). Agentul austriac îi cere lui
Suţu sa aplice firrnanul turcesc cu oieritul redus, dar acesta nu vrea. Hur-
muzaki, XIX p, 174 5 no, J57 (l� Apr. 1784). Mihai Suţu aproabă întru to-
tul aceleaşi condiţii ale văcăritului pentru Bârsani în 29 lan. 1786 lbui.,
p. 531. \
4 tua., p. 408_9.
5 Porunca aceasta o dă Suţu şi in a doua domnie in 26 Aprilie 1792
Ibid., IV p. 272 no. 2; Vezi despre abuzurile slujbaşilor contra păstorilor
ardeleni şi porunca domnească din 7 August 1792, Puşcariu. Dac. pt.Iimbă
şi istorie, 11 p. 184 -6; şi Hurmuzaki, XIX p. 620-2.
[331]
PASTORI ARDELENI
33l
Suţu CU data de 30 Septemvrie 1783 numeşte Ispravnic pe
boierul Constantin, biv veI 2-Jea grarnatlc, peste Unguretiii streini.
ce să află cu locuinţa în cinci judeţe din Oltenia, "pentru orăn­
duirea acestora, atât la strânsul banilor de ruptoarea lor la vi­
sterie, cât şi pentru alte pricini şi rândueli ale lor, păzindi.-le
dreptatea întru toate spre a fi feriţi de alte nedreptăţi şi supărări",
Adresându-se căfre Ungureni le zice: Poruncim vouă tuturor Un­
gurenilor streini dintr'acestea cinci judeţe, să aveţi a-l şti şi a-)
cunoaşte pe numitul boier de Ispravnic, dându-i la toate supu­
nere şi ascultare ce trebuie". Asemenea se face şi la Ispravnicii
de Ungurenl streini din 12 judeţe de dincoace de Olt". 1 Deci
erau mai mulţi Ispravnici.
In numele oierilor din Ardeal în Oltenia, vechilii lor Dan
Lupea şi Iacob Coltor dau in Mar. ie 17852 o jalbă Domnului
"că li s'au făcut jafuri, nedreptăţi şi luări mai mult peste obiceiu".
Se arată cu numele slujbaşi cari iau jt fuit ani dearăndul, luându­
le sute de tal eri, caşi, miei. oi, cai, 50 taleri vamă pentru rărnă­
tori cari ţin la oile lor în munţi", 157 tal. vamă pentru untul,
brânza şi miţe de trebuinţe caselor lor, etc. Rezultatul plângerii
e că multe s'a dovedit neintemeiate şi deci păstorii pierd pro­
cesul; pentru altele se ordonă cercetare cu sfârşit evident foarte
nesatisfăcător pentru cei păgubiţi. Dar e sigur că nici păstorii
nu aveau dreptate totdeauna şi ei căutau când numai puteau să
eludeze legea, să scape de oierit, să treacă peste munţi oi, lână,
brânză, piei, vite, etc., ocolind pe vameşul care- i încassa la trecătoare.
Bârsanii şi Ţuţuenii se plâng cătră Domn "că primăvara
când se pun cu oile lor la perdele pentru fătăciuni, se supără de
cătră cumpărătorii de venit şi de cătră Ispravnicii moşiilor, fă­
cândule cereri impotriva poruncilor". Domnul porunceşte Ispra v­
nicilor de judeţ să apere pe oi eri contra tuturor asupritorilor.
cari trebuie să păzească cele ce se scriu la pravilnicească C011-
dică list. 19 cap. 21: Dela perdelele de oi ce sunt . cu fătăciune
pe moşie, are să ia stăpânul moşiei de toată perdeaua câte t
miel şi câte t taI., şi au a şedea acolo perdelele dela Blagoveş­
tenii (Bunavestire) până la Sft. Gheorghe. 3
1 Ibl d., 1 p, 5�4.
2 Ibid., p, 525_30 (din 15 Iulie 1785).
3 Ibid., I p. 530 (din 27 Martie 1785); Vezi despre Andrei Vătaful de
plaiu, in jud. Săcueni, care face supărări Bărsanilor. Se ordonă cercetare
contra lui. Ibid., p, 530-1 (17 Ianuarie 1786),
[332]
332
ŞTEFAN M ETEŞ
Nicolae Vodă Mavrogheni prin un ordin dat, În 6 Iunie 1786.
cătră vătaful Mihai din plaiul Prahovei opreşte pe bărsani de.a
exporta mălai din ţară; numai pentru trebuinta ciobanilor dela
stănile din munţi au voie să duc-ă; dacă să impotrivesc, să vor­
bească cu rânduitul purtător de grijă asupra bârsanilor din Pra­
hova, ca să-i infrâneze şi să-i supue a nu face urmări impotriva
poruncilor domneşti. Porunceşte ca caşul făcut la stâne în munti
să-I vândă la negustorii din ţară cari au căşării in munţi. "Brânză
in burduşe" să nu facă pentru trebuinţele lor. decât după ce se
pogoară cu oile în vale, la sfârşitul lui August, şi aceasta sunt
slobozi a o trece Î1 Ardeal. Nici Domnia, nici viste­
ria şi nici logofeţia Oivanului domnesc nu ştie ca vre-un
"sudit" ardelean să aibă munţi ai lor cIironomie veche", cum
pretind ei. De aceia să cerceteze: Ciue sunt acei sudiţi anume?
Unde se află cu locuinţa? In ce loc le sunt munţii? De când au
munţi? şi în ce chip îl ţin În stăpânire: desăvârşit? sau venitul
lor îl cumpără cu bani dela stăpănul munţilor şi-i ţin de multă
vreme. La toate aceste să răspundă pe larg. J
*
* *
Venind vorba acum de munţii Ţerei Româneşti să vedem,
dacă păstorii ardeleni aveau dreptul să cumpere aici de stator­
nicie locuri sau numai în arendă pe un an sau pe mai mulţi.
In realitate oerii făceau şi una şi alta, deşi legile ţerii nu în­
găduiau aşa ceva, ci numai arendarra păşunilor de munte sau de
baltă pe un an. Păstorii fiind oameni cu bani, luau in arendă pe mai
mulţi ani munţi întregi dela diferite persoane, cari având nevoie
de bani erau bucuroase că-i pot căpăta. Domnului nui convenia
acest lucru şi de aici ordinul de mai sus, ca să se facă cerce­
tare in această chestiune importantă.
Boierii Udriste şi Toma, postelnic, vând, in 4 Februarie 1592
muntele Baiul şi o stâna din valea Cerbului (din jud. Prahova)
Răşnovenilor (sat lângă Braşovj, Cumpărarea aceasta e întărită
şi de Mihai Viteazul la 5 Februarie 1600. 3 Răşnovenii au stăpânit
Baiul ca proprietate a lor până pela 1720, când se pare la o
1 tbiâ .• 1 pp. 88 n. 2, 630-1.
2 Iorga. Documentele geografice, Bucureşti, 1900, p. 15-6.
3 Ibid p. 17-18.
[333]
PĂSTORI ARDELEKI
333
rectificate de graniţă, el a trecut în proprietatea Domnului român.
eare I.a lăsat şi mai departe, - cum se vede din dania lui şte­
f�n Vodă Racoviţă din 1765 după 12 Maiu I - in folosinţa Răş­
novenilor, să-şi ţie, aici vitele, vre-o 1100 bucăţi, boi, cai, vaci,
etc, cu ccndiţia, ca comuna să dea arendă anuală o sumă de
de bani, pe care Domnul o cedează bisericii ortodoxe Sf. Nicolae
din Râsnov Arenda se fixează odată, se pare, la suma de 510 taI eri z
La Răşnoveni, şi in deosebi Saşilor de aici, nu le-a con ve­
nit procedura Domnului român; fac proces ani dea lungul, dar
fără rezultat, căci Baiul rămâne şi mai departe proprietatea Dom­
nului,3 care ca de ex. Mihai Suţu, în 2 Ianuarie ] 784, ăă arenda
anuală tot bisericii din Râşnov, ca să se cumpere din acesti bani
ceară, unt de lemn, tărnâe, făclii şi alte podoabe trebuincioase.
Numeşte pentru buna chivernisere a acestor bani jn folosul exclu­
siv al bisericii, trei juraţi pravoslavnici, unul din Râşnov,
dl doilea din Braşov, pe starostele Ioaniche Lebul şi pe biv vel
Stolnicul Dumitrache din Ţara-Românească. Lebul în fiecare an
să răporteze Mitropolitului Ungro-Vlahiei, cât a fost arenda şi cum
s'a folosit bani. 4
Sub ocupaţia austrică (1789-91) Răşnovenii saşi au ocupat
cu oile lor cei doi munţi Balul şi Valea Cerbului şi, nu voiau să
mai dea arendă pentru ei in folosul biserici, anual 100 tai eri.
Domnul Alexandru Monizi dă ordin să se cerceteze (18 Iulie, 22
Noemvrie 1793) la faţa locului prin vătafi şi boeri situaţia, şi
pe Saşii volnici din Răşnov să-i scoată cu forţa de pe munţi
cu oile şi vitele Jor. Domnul revoacă mila făcută biserici sfânt.
Nicolae, până când Românii din Râşrov nu-şi vor reînoi cererea.
de miJuire cu arenda muntelui. 5
Gheorghe Mihai şi Irul său Ioan din satul Hobiţa (in ţara
Haţegului) iau că "zălog", în 2 Iulie 1754, deJa fraţii Bojinca din
satul Frânceşti (jud. GO(j) cu 40 taleri, muntele ArcanuI pe care
"să-I stăpănească pentru dobânda banilor cu bună pace, şi după
J Hurmuzaki, XV p. 1728 no. 3239.
2 Ibid p. 1728 no. 3240 dela Văfaful Dicu din Câmpina.
3 Hurmuzaki, XV, pp. 1740-1, 1798.
4 Ureche, Istoria Românitor 1, p. 525.
5 Ibid., V pp, 485-6, VI p. 826 -30; In procesul iscat intre câţiva
boieri munteni şi târgui Râşnov pentru munţii: Baiul Colţul-Morarulul,
Poiana Trestiei şi Valea Cerbului, boieri căştlgă procesul, luând munţii. Cf,
Hurrnuzaki, XIX, pp. 603-4 no. 497; 612-3 no. 505 (Iun. Aug 1792). Satul
Ghimbav arendează un munte în Ţara Românească. Hurmuzaki, XV. p.
1695 no. 3137 (10 Marfie 1754)
[334]
;334
ŞTEFAN M ETEŞ
'Ce le vom da dumnealor bani, să stăpănească 'tot ei această stână
cu muntele Arcanul, şi să aibă a ne da data după obiceiul mun­
telui". S'a făcut cheltuială cu zapisul iscălit, de 4 ţerani ca mar­
tori, din satele Urie, Răuşor şi Ohaba din ţara Haţegului: "am
tăiat un bel bece şi 6 oea de vin (a 3 bani) şi o oca de brânză
-cu 20 bani, scriitorului Gheorghe copilul. I Unul dintre fraţi
Barbu Bojinca, în 1 Noemvrie 1758, "ajungându-mă vremea lipsi,
m'am socotit" şi am vândut "ohamnic, până În veac stătătoare
a patra parte din stână din Arcan, că atâta este partea mea cu
25 lei bani gata" lui Gheorghe Mihai, La urmă notează: Iar ajun­
găndu-l vreodată pe el (Mihai) lipsă; să nu fie volnic să o vânză
altora fără ştirea noastră. 2
Fraţii Bojinca sau urmaşii lor n'au mai scos muntele de Ja
Mihai, ai cărui feciori I-au folosit probabil În comun, ba unul
dintre ei Gheorghe s'o. aşezat în satul Bânta din Gorj şi de ai ci
îşi exercita drepturile moştenite asupra Arcanului. Pela 1792
făcând rând de bani fraţii Bojinca, voiau să-şi scoată muntele
de sub zălogie. Se plâng Domnului, că au imbiat de mai multe
ori cu banii pe Gheorghe din Bânta, dar n'a vrut să-i primească.
Mihai Vodă Suţu, în 9 Iulie 1792, porunceşte ispravnicilor din
Gorj : să cercetaţi şi de este acest Gheorghe ... locuitor aici în
părnântul ţerii, pământean cu dajdie în visterie, să se schimbe
zăpisul vânzării pe numele lui ori să scrie acel Gheorghe la
fraţii lui (din Ardeal) ca să-i trimită zapisul, sau cu orice mijloc
veţi socoti d-voastră, ca să nu rămâie vânzarea la streini fiind
<opriţi streinii a cumpăra pământ statornic. 3
Egurnenii rnănăstirilor Sinaia. şi Mărgineni au vândut, În
1791, venitul moşiilor mânăştireşti la nişte locuitori din Săeele
lde unde erau oierii mocani lângă Braşov). Domnul opreşte să
se mai vândă pe viitor venitul moşiilor la streini, deci şi vânzare a
egumenilor îşi pierde valoa�ea. 4
1 Iorga. Situaţia agrară, economică şi socială a Olteniei tn epoca
lui Tudor Vlsdlmirescu, Bucureşti, 1915 pp. 5-7 no, II Pe acest zapis
Gheorghe Mihai, Om de 80 ani, înseamnă "trăsurile" ce i s'au luat fară
dreptate din turme, decând a dat .cei 40 tai eri pentru munte: 6 berbeci 15
capre, 2 ţapi, altă dată 30 capre C\in hotarul unguresc de unde n'am dat
nici odată vamă, şi olerit in Ţara Românească.
2 Ibiâ., p. 7 110. 1\1. Multe turme de oi din Ardeal se duceau in Banat
în sec. al XVIll lea după eliberarea de sub Turci; aici se plătea pentru o
oaie vara 2 creţarl, iarna 8 cr. Takăcs o. c. \1 p. 318.
a Ureche, Ist. Românilor, IV, 1892 pp. 65-6.
4 lbiâ., pp. 64- -5 (15 Aprilie 1792).
[335]
PĂSTORI ARDELENI
335
Egurnenul rnânăştirii Bereslăveşti (jud. Argeş) a vândut în
n 191 venitul unui munte al mănăstirii la nişte Ungureni. Domnul
dă ordin ca să se desfacă egumenul de acei oameni, căci din
contra, îşi va pierde egumenia şi va fi pedepsit. I
Doi munţi din Prahova: Rădolav şi Valea Neagră au fost
stăpâniţi de nişte Ungureni, cari afirmativ, i-ar fi cumpărat dela
Oprea Trişcă din Braşov. La cererea Domnului ca să-i prezinte
hrisoavele ei n'au raspuns, căci de fapt muntii din vechime,
erau ai mănăstirii Căldăruşani. Mănăstirea dă în folosinţă
munţii lui Chir Gheorghe Tărnăvitul, dar "unii din sătenii din Să­
<cele, din Ardeal, iarăşi s'au întins de i-au împresurat şi nu în­
găduesc pe oamenii numitului negustor să le ia venitul, oprind
şi zăticnind pe păstorii de pe la turmele de oi, să nu ducă caş
fa căşăriile negustorului". Domnul dă ordin ispravnicilor din Pra­
hova, să oprească pe sătenii din Săcele de a mai supăra acei
munţi, şi păstorii dela oi să-şi ducă caşul la căşeriile negu­
storulul=.j,
Marele spătar Ienache Văcărescu, cunoscutul poet, În 12 Apri­
lie 1794, se plânge Domnulul,» că popa Banul a vândut un munte
Păduchiosul din judeţul Dâmboviţa, pe 4 ani, ungureanului Iri­
mie Ţurcu şi prin aceasta i-a făcut mare pagubă în venitul că­
şăriilor, căci din vechime el lua acest munte şi, de va avea tre.
buinţă să-şi pască oile, să cumpere păşune deja omul meu cu
tocmeală, ca să aducă caşul la căşeria mea, după cum se ur­
mează la toţi munţii din acest judeţ, ce-i cumpăr eu". Cere o
hotărâre domnească În acest fnţeles.
Stolnicul Sandul Bucşănescu a dovedit cu cheltuiala sa,
că cei 13 munţi de pe apa Lotrului: Voienescul, Bucegii, Dobru­
nul, Oteagul, Stricatul, Furnica, Balintele (3), Haneşul, Groapele,
Şteaja, Gonţea, Sărăcinul şi Balul (jud. Vâlcea-Argeş) au fost cu­
prinşi de Saşii Sibiului "de 200 şi mai mult de ani, şi i-a scos
1 Ibid., p, 65, (26 Aprilie 1792). Domnul opreşte pe Ungureanul Nica
Teişan să cumpere dela Stoian Căpitanul vre-un loc nemişcător in jud. Vâl­
cea, Ibiâ., p. 64 n. I (27 Iunie 1792).
2 Ibid., VI PP. 826-7 (26 Iunie 1793).
3 Ibid., p. 510. Vezi despre oierll cari nu vreau să ducă caşli la că.
şăriile lui lenăchiţă Văcărescu. Ibid., IV, p. 278 (22 Maiu 1792).
[336]
336
de sub stăpânire străină". 1 Pe munţii aceştia Săliştenii şi alţi măr­
gineni au avut 24 de stâni cu oi. Se face o cercetare, în Iulie
1743, de boierii munteni dela stână la stână, ascultând spusele
ciobanilor privitor la proprietatea munţilor, cari tiind din TăI­
măcel, Sălişte, etc., spun că ei ştiu stăpâni ai munţilor din ve­
chime pe Saşi. Boieri le-au spus Însă, că toţi munţii se ţin de
Valahia şi dacă păstorii cu oile lor nu plecă in timp de 15 zile
sau dacă nu vor cere voe boierilor a sta ,în munţi, ei îi vor is­
goni de acolo cu forţa, iar stânele le vor pustii prin foc. Grigore
Vodă Ghica, dăruieşte, în 5 Maiu 1750, Stolnicului Sandul cei 13
munţi, "pentru că s'a arătat cu dorinţă de patria sa". Pe urmă se
iveşte proces între el şi unii săteni ai locului, pentru aceşti munţi
pe cari ii păşunează, şi după data de sus şi ei, dar şi păstorii
de oi din jurul Sibiului. 2
* ,.
*
Sosirea În ţară a gelepilor şi beihcilor turci umplea de o
adâncă îngrijorare pe păstorii ardeleni, ştiind bine ce-i aşteaptă,
Din o scrisoare a lui Raicevich către Kaunitz, vedem cum desca­
Iecă în Ţara Românească, în primăvara a. t 783, vestitul negustor
grec Chibritci, un şarlatan, cu o ordonanţa de 80 mii piaştri, plă­
tibilă de Nicolae Vodă Caragea, pentru cumpărarea de oi. Dom­
nul nu avea bani la îndemână, trebuiau adunaţi din Ţară, punân­
du-se bir de 5 piaştri pe familie. Până se incassau aceşti bani,
toţi oierii ardeleni erau opriţi să plece cu turmele, din locul
unde se aflau. Măsura aceasta le cauza mări pierderi păstorilor;
le muriau cu zerile oile, iar la cele sănătoase nu le puteau lua
folosul. Intervenţia agentului consular; la Vodă a fost zădar­
nică. Oierii erau siliţi să se înţeleagă cu gelepii, dacă voiau să
scape de bucluc şi pagubă. Chiar acum, zice Raicevich. i-au venit
mai mulţi păstori din districtul Sibiiului, cari i-au spus că l'or
li teamă să plece la drum spre casă din cauza mizeriilor ce le
fac gelepii. li mângâie, că va veni in persoană la Galaţi, de unde
\
\
1 Iorga, Acte româneşti din Ardeal privitoare la legăturile Secui-
lor cu Moldova, pp. 260-1 no. 80r! j Iorga, Studii şi documente, V, pp.
494-5 no. 64.
2 Ibiâ., şi Maior Gh., Valea Lotrului şi importanţa ei economică ln
trecut şi prezent, Bucureşti, 1913 pp, 18-25.
[337]
PĂSTORI ARDELENI
337
plecau cele mai multe turme spre Ardeal, iar până atunci, să spună
toţi, că ei sunt supuşii Irnpăratului austriac şi vor fi lăsaţi în pace. I
Cine ţinea socoteală de aceste vorbe!
La plăngerile acestea se adaugă unele de altă natură, cum
ne arată o "carte" adresată de păstori cătră Raicevich (1 Maiu 1784):
Mergând şi venind la munte, vătafii de plaiu, îndeosebi vă'"'
tavul Mihaiu din Câmpina. le iau dela toată turma 1 piastru şi
20 parale, tot astfel şi dela cai; vătafii îi opresc să ducă sare
şi porumb la munte, zicănd că le trec în Ardeal; altă dată aveau
voie să expoarte lâna mieilor, acum vătaful de plaiu din Ialorniţa
le ia toată lâna cu forţa şi plăteşte cât şi când vrea; căpitanii
poştelor le prinde caii îi folosesc şi li se inapoează stropsiţi :
proprietarii de moşii nu se mai mulţumesc cu 1 miel de turmă,
ci le cer câte 6 şi 8 miei; când proprietarii luau bani, plăteau
câte 4-5 piaştri de păstor, cum au dat şi egumenului dela mă­
năstirea Slobozia, care uneori îi şi bătea prin Arnăuţii şi Ţiganii'
mănăstirii; în iarna grea din 1782, din lipsă de nutret, li-au pie­
rit 400 cai; Turcul dela Râmnicul- Vâlcii le ia dela fiecare turmă
câte ]'/2 ptastru.s
Tendinţa păstorilor a fost totdeauna să-şi căştige unele pri­
vilegii, la adăpostul cărora să fie apoi scutiţi de prea multele
nedreptăţi şi şicane.
Ni s'a păstrat un privilegiu, din 10 Septernvrle 1784,3 care
cuprinde pretenţiile păstorilor ardeleni în Ţara-Românească. Cum
a fost respectat de cei în drept acest privilegiu, putem să ne
con vingern din studiul de faţă. Iată acum care erau acele juste
cereri ale oierilor:
1. Păstorii ardeleni să se bucure de libertate deplină, atât
în ce priveşte persoana lor cât şi negoţul lor, care il fac in Ţara
Românească cu atăta folos pentru acest principat conform tra­
tatelor existente între cele două împărăţii.
2. Se va da ordin vătafilor de plaiu, guvernatorilor de cir.
cumscripţii şi funcţionarilor ca să trateze cu ei ca şi cu prieteni
şi vecini şi să se abţină de ai injura şi ai bate cum s'a făcut
în trecut.
I Hurrnuzaki, XIX, pp. 99·_·100 (din 9 Maiu).
2 Ibid., p. 178 no. J60 In .786-7 a fost o iarnă cumplită, cum nu
mai fusese de 40 de ani, un vis col a îngropat 2 păstori, 3 câini şi 600 oi
Ibiâ., p, 273 (12 februarie).
3 Ibid., p. 204 no. 182.
An. Just. Na]. III.
22
[338]
338
3. La vânzareade oi care o fac negustorilor din Constanta,
nu se va fixa nici preţul, nici numărul dat la fiecare sută de oi.
Totul să se facă cu înţelegere reciprocă între cumpărător şi vân­
zător. Apoi la oile destinate pentru beilic păstorii vor furniza ne­
:gustorilor cât pot pentru a completa suma; se înţelege că tot­
deauna cu preţul cu care s'au înţeles ei între ei.
4. Nu se va fixa inainte preţul caşului ce de au vândut negus­
torilor din Constanta; îşi pot rezerva cantitatea necesară familiei
lor şi ciobanilor cari le păzesc turmele.
5. Fixarea cantităţii caşului şi a timpului când trebue predat
să se facă Înainte prin bună înţelegere (?).
6. La predarea caşului, păstorii să-I cântărească şi să exa'"
mi neze cântarul dacă este exact
7. Păstorii vor avea drept de protitnisis la arendarea mun­
ţilor dela proprietari şi aceasta se tnţelege în bani gata şi nu pe
o anumită cantitate de caş. Contractele de arendare a munţilor
se vor face până în Februarie a fiecărui an, după acest termen
păstorii nu mai pot pretinde acel drept.
8. Vătafi de plaiu să nu şicaneze păstorii sub nici un
pretext, să nu pretindă nici o contribuţiune dela ei şi turmele
lor, nici în bani nici in efecte.
9. Căpitanii de poştă nu vor putea prinde cu forţa caii lor
pentru trebuinţele poştei sau ale călătorilor.
10. Păstorii se scutesc de vamă pentru caşul care-I exportă
pentru casele lor, asemenea şi pieile oilor şi lâna mieilor.
11. Păstorii vor putea adăposti turmele lor în timp de iarnă
in tufişurile din bălţi fără nici o supărare; unde vor tăia sălci
pentru oi, vor da o oaie pentru fiecare turmă dupa obiceiul din
trecut. .
12. Impozitul numit Vornicia va fi conform regulamentului
cuprins în codiceJe Voevodului Alexandru c. 21 ari, 4.
13. Păstorii vor putea duce la munte pentru folosinţă pro­
prie porumb şi sare cumpărată la şes.
\
14. Să se impună proprietarilor şi arendaşilor de moşii ca
să astupe sau să însemne cu un semn vizibil gropile de grâne,
cari rămân goale şi în cari se prăpădesc caii şi oile păstorilor.
Bazat pe un lung şi amănunţit firman al Sultanului, din 4
Decembrie 1786, cerut de agentia austriacă pentru păstorii arde-
[339]
.eĂSTOIU ARDELENf
339
\Ieni,' Nicolae Vodă Mavrogheni dă un nou "aşezământ" acestor
ciobani, În 20 Februarie 1787, de cuprinsul următor: 2
1. Să plătească oieritul câte 10 bani de oaie şi ploconuI
de nume (80 bani), 3 după obiceiu; văcăntul, atât Bârsanii, cât şi
Ţuţuenii, îl dau "tot cu un preţ, iar nu cu deosebire, unii într'un
fel şi alţii Intraltfel" (cum fusese dealteurn înainte; Ţuţuenii dă-
deau 66 bani) adecă de vita mare câte 33 bani, şi de vita mică
jumătate. 4 .
2. Gelepii turceşti să nu tndrăsnească a lua oi dela aceştia
cu sila şi fără preţ, ci cu tocmeală şi învoire şi cu bani gata.
3. Pentru perdea să dea fiecare câte 1 un taler (=1 piastru)
şi 1 miel la stăpânii moşiilor, sau dacă nu dau miel, atunci să
dea câte 2 taI eri; perdeaua sau turma să stabileşte Ia 700 oi, dela
-care se mai dă 1 miel şi 1 leu la stăpânii moştllor,s de va fi
mai mică tot atâta se plăteşte.
4. Căpitanii dela vărni să nu mai ia caii ciobanilor.
5. Căpitanii şi vătăşeii de pe plaiu să nu mai îndrăsnească
să mai ia ceva, sub nici o numire dela aceşti ciobani, nici la
intoarcere.
6. Dacă vitele Ungurenilor vor intra în bucate şi ţarini să
plătească paguba după dreptate 6
7. Ciobanii să crmpere porumb numai pentru hrana lor.
8. Lâna dela oile lor o pot trece fără nici o vamă în Ar­
deal; oile să şi le tunză nu la baltă, ci după obiceiu la hotar;
."ciobanii cari rărnân vara la câmp şi ernează acolo, să le tunză
I Publicat în revista Transilvania, Sibiu, 1910, pp. 31 -4; în Hurrnu­
zaki, VII. pp. 518-21 (francez); XIX p. 253-5 (text german).
2 Ureche o. c. III, pp. 530-1, 634-5.
3 Ibid., p. 626-7 (l Octomvrie 1787). Vezi ce să inţelege sub "vită
mică". Ibld., IV p. 278 (din 29 August 17Y�) şi Hurrnuzaki, XIX, p, 616. 111
1783 erau la păşunat din Ardeal în Ţările române vre-o 50 mii vite. (Hur­
.rnuzaki, XIX, 149), iar în 1792 vre-o 80 mii vite mari numai în Muntenia.
Ibid., p. 587; Mihai Vodă Suţudesfiinţează taxa de 20 aspri pentru rămătorii
ardelenilor. lbid, p. 5Y5 no. 489 (8 Martie, 1792).
4 Divanul boierilor din 10 Oct. 1807 aproabă întru toate acest punct
despre oierit şi văcărit, Ureche, o. c Xl p. 516,
5 Vezi şi Jbid., IV p. 276; Plăngerile lui Ioan Macra şi Ioan Schita,
ungureni cu oi în Făureni (jud, Ilfov), contra Grecului Nastasie, care le ia 6
taleri de perdea pe moşiile rnănăstiri Mihai Vodă. Cătării lui ne-au ornorât
doi mei şi ne-au smintit iepele", făcăndu-ne mare paguba. Cer dreptate Ibid .
-. (din 1792),
6 Vezi şi Ureche, Istoria Romanilor. IV, pp. 272. (din 24 Sept. 1791).
22*
[340]
340
STFFAN lVIETES
, . � -�.
la vale, şi pentru lâna acestora aşa să urmeze vameşii: să le
ceară răvaş de oierit, şi văzând suma oilor ce au plătit, să cân­
tărească lâna, şi să tie in seamă din lâna tigaie una oca de fie­
şte ce oaie, de oaie bârsană 2, iar după aceasta socoteală, câtă:
vor avea mai multă să platească vamă după dreptate." 1
Celelalte puncte sunt cunoscute şi de mai puţină importanţă. 2
Desele ocupaţii streine ale Ţerilor române, apoi armatele
turceşti în războiu cu Austriacii şi Ruşii, erau o mare primejdie
şi pentru avutul păstorilor ardeleni, luându-li-se turme intregi de
oi şi vite fără să le mai plătească cineva, cum am vazut mai,
sus, că au păţit oierii dela Miercurea în Gorj, Aceasta teamă o
exprimă şi agentul austriac Mertzburg din Bucureşti (1 Oct. 1787)
într'un raport trimis la Viena: 3 Ciobanii ardeleni, cari au obiceiul,
să-şi mâie turmele lor, în Octomvrie, în Ţara Românească, mi-au
trimis vre-o doi delegaţi cu o expunere şi informaţiune scrisă, pe
care v'o trimit în copie. E sigur că dacă nu-şi mână ei vitele lor,
peste iarnă in Muntenia, nu le pot intretinea în Ardeal şi o parte
insemnată a locuitorilor şi a contribuabililor de acolo îşi pierde
hrana ei principală. E însă tot atât de sigur, că dacă vin in ţară
cu turmele lor şi dacă iernează aici o armată turcească (după"
cum se crede cu siguranţă), atunci cerii sunt ameninţaţi, cu rui­
nare totală, prin excese zilnice, pentru care nu se poate primi'
satisfacţie". Armata turcească peste iarnă n'a poposit în ţară".
de aceia scrie agentul Merkelius din Braşov (5 Iunie 1788) către
Kaunitz din Viena: "Aici mă întimpină şi ciobanii ardeleni cari,
au eşit norocoşi din Muntenia, numai că le-au luat cu forţa,
oamenii principelui Mavrogheni câte 1 oaie din 10 oi din fiecare
turmă, fără cea mai mică răsplată. Cei mai multi dintre ciobani'
au primit o adeverinţă dela oamenii principelui, că li s'a luat un'
număr anumit de oi din ordinul principelui 4.
Ternându-se de noi ocupaţiuni, scrie acelaş Merkelius din'
Sibiiu (18 Sept. 1788): Ciobanii din jurul Braşovului cred că vor
1 Vezi despre exportul lânei În Ardeal cu vamă, Ureche, o. C., VII,
pp. 120-5 (din 8 Martie şi 7 Oct. 17�7).
2 Plângeri contra Bârsanilor, că nu duc caşii la caşării, ci îi trec peste
munţi. Ureche, Ist, Rom, V pp. 25�-6P (Febr. 1794).
3 Hurmuzaki, XIX, p. 338.
4 tbid, XIX p. 465.; în 1792 păşunau în Tara-Românească P/2 milion
de oi ardelene. Ibid., p. 587.
[341]
PĂSTORI ARDELENI
341
-pu'ea ierna in mare parte turmele lor in Moldova, cu toate căi
«eglunlle acelea nu sunt atât de favorabile, ca cele din Ţara-Ro­
mânească. Bietii oameni sunt într'adevăr în cea mai mare Încurcă­
tură cu vitele lor. ,1 Intervenind un agent consular la Vodă în
această chestie, primeşte răspunsul: "Eu sunt tot atât de mare
ca şi Impăratul '(austriac) şi nu mă tem de nimeni decât singur de
,,,Dumnezeu" .2
Deşi păstorii ardeleni erau supuşi în Ţara-Românească la
.multe şicane şi pagube, ei de silă trebuiau să-şi ducă aici pentru
.păşune turmele lor. Domnul, care cunoştea şi apucăturile lor
de a se subtrage dela datoriile ce aveau faţă de Visterie, spune,
în 22 Maiu 1788, că numai aşa-i va lăsa în ţară, dacă, vor da
vrednice chezăşii, cumcă rărnăind aici nu vor avea nici un fel de
umblet şi trecere pe potecile plaiurilor, nici însişi ei, nici oameni
-de ai lor, nici rude de ale lor a trimite de aici in colo, sau de
acolo aici, cu nici un fel de trebuinţă şi de pricină, nici core-
spondenţii prin scrisori, nici altfel de spionlicuri nu vor face, nici
pre-o zaherea nu se var cerca a căra peste, hotar, ci vor petrece
cu ferire de toate acestea, căutând numai de hrana vitelor şi plata
dajdiei pentru vistierie, fără împotrivire şi după vechiul obiceiu. 3
Din domnia lui Mihaiu Suţu şi Alexandru Moruzi (Martie
1792 - August 1796) ni s'au păstrat mai mult numai tănguiri de
ale ciobanilor ardeleni contra prea deselor nelegiuri ale dregă­
torilor domneşti. In 24 Iulie 17G2 întălnirn la agenţia austriacă
din Bucureşti pe reprezentanţii oierilor ardeleni, între cari şi pe
cei din scaunul Miercurei şi al Sibiului, 4 plângându-se contra bei­
liciIor turci, că le-au luat mai multe oi decât trebuia, în timpul
iernării în banatul Craiovei. Cer despăgubire în natură, adecă oile
sau 1400 Lei. Li s'a promis plătirea acestei sume, şi ei mulţu­
miţi s'au întors în Ardeal, zice agentul Merkelius. Despre un con­
flict între păstorii ardeleni şi gelepii turci ne raporteaza canceli­
stul Oaudi din Bucureşti zicând : In 17 Oct, 1793 el s'a dus În satul
Slujitorul (jud. Ialomiţa) şi a doua zi a chemat la sfat pe cei mai
bătrâni păstori: Ieernie Ţirca, Dumitru Perşoi, Radu Peteu, Con-
.stantin Moldovan, Davidu Popii, Ion Boncota ş. a., întrebându-
=tu«, XIX, p. 507,
2 Ibiâ., p. 508.
a Ureche, o. c. III pp. 195-6.
4 Hurmuzaki, XIX pp. 614-5.
[342]
342
ŞTEFAN METEŞ
de ce refuză să vânză jelepilor cele �OOO oi, mai ales că repre-­
zentanţii lor au promis lui Vodă Moruzi, făcând chiar şi un în-­
ţeles în această privinţă. Oierii răspund: 1. Gelepul Fette a cerut
oi alese din toate turmele. 2. La încheierea acordului n'a fost
prezent nici un funcţionar al agenţiei împărăteşti, ci numai sub­
ofiţerul Szabo, care nu s'a opus cu destulă energie gelepilor şi
beilicciilor. 3. Acordul făcut cu Vodă nu vor să-I respecte oierli
cei mai de frunte.
Acum in prezenţa lui Gaudi să învoiesc să respecte acor­
dul oral, făcut cu Vodă şi să dea oile promise la locurile fixate:
Meteleu, Glodan, Slobozia, Săpunar ori alte locuri, unde vor fi
turmele mai aproape. In 19 Oct .. Gaudi e in Meteleu, unde Ge­
lepul Constantin din cele 1125 oi, prezintate de păstorii ardeleni
refuză 120, sub pretext că nu sunt bune pentru Constantinopof
In 21 Oct., e În Glodan, la 23 În Săpunari, unde s'au predat şi
plătit încă 300 oi de acelaş gelep. 1 Merkellus cere, in
6 Sept. 1792, Guvernului din Ardeal ca să înştiinţeze pe ciobanii
ardeleni, cari ierneazâ în Muntenia, ca din 20 de turme, cel putin
2 ori 3, să se anunte la agentura din Bucureşti cu paşapoartele
cuvenite, ca să li se poată elibera "Certificate de apărare", căci
având acestea oierii vor fi scutiţi de persecutiuni şi repre­
salii, şi în caz contrar au dreptul să ceară satisfacţii. Acest lucru îl
fac ciobanii din Săcele şi Bran şi de aceea sunt şi mai bine
trataţi. 2
Păstorii ardeleni au multe neplăceri toamna şi primavara­
când se coboară cu turmele la Dunăre şi când se întorc la munţi,
fiind că fac în dreapta sau în stânga pagube în sămănături, a­
jungănd în ceartă cu populaţiunea, care cere despăgubiri.
Certele, bătăile 3, - şi trăsurile cu acest prilej sunt atât de dese, În­
cât Divanul domnesc a ajuns să le privească ca netnsemnate •.
Agentura în înţelegere cu păstorii ati hotărît, ca să se facă câte
un registru pe districte, în care să se introducă toate abuzurile
făcute cu ducerea Ia baltă şi întoarcerea la munte şi să le înain-·
J Hurmuzaki, XIX, pp, 673-4 n�. 571.
2 Hurrnuzaki, XIX, pp. 614-5. '\
3 Vezi despre 6 ciobani ardeleni cari sunt arestaţi, fiindcă afirmativ
ar fi omorât doi oameni într'o bătaie cu satul Mehedinţa din jud. Săcueni.
Ureche, o. c. VIlI p. 531-2 (Iulie 1803).
[343]
PĂSTORI ARDELENI
343
teze toţi Agenturli ', - şi Sibienii să-şi fad registru. Procedura
aceasta, neacceptată la început de Domn, a ajutat mult păstorilor.
cari au fost păgubiţi pe nedrept. 2
Uneori vara era secetă mare şi oierii nu puteau face fânul
necesar pentru oile lor, ca să-I aibă in caz de iarnă grea; le rnâ­
nau la baltă, dar şi aici inundau apele şi trebuiau să le pără­
sească, rărnându-Ie singura scăpare pentru hrana turmelor pădu­
rile Aşa au păţit-o ciobanii ardeleni în Februarie 1795, când şi-au
scos oile din bălţi din cauza apelor şi ne având păşune până în
primăvară, vor să dea, în păduri, oilor dărămături de rărnurele de
pomi. Acesta este un lucru neobişnuit, zice Vodă Moruzi 3, nici
este domnia mea indatorat a griji pentru trebuinţa vitelor lor".
Vor trebui să facă invoială acum din vreme cu stăpânii moşiilor
"dar pentru că au venit cu jalbă de rugăciune la Domnia Mea,
cerând ajutor şi înlesnire la această mare trebuinţă de nevoie, ce
s'au Întâmplat a lipsei de Iănaţe şi greutatea de iarnă, am găsit
cu cale să arătăm o iubire de oameni şi o bunătate ca cătră nişte
streini ce să află În ţara Domniei Mele, să nu rămână la peri­
ciune, am poruncit boierilor din Divan să chibzuiască un mijloc
cumpănit de plată cuvincioasă". BOierii hotărîse: Din vechime
este obiceiul de a se da dela toate din 10 una. Dar pentru lipsa
timpului trecut şi tăria iernei de acum, cu socoteală deosebită
s'a găsit să aibă uşurare de a nu da din 10 una, ci să dea din
20 de oi una din toate felurimele".
Moruzi aproabă măsura, ca să nu taie ciobanii decât ramuri.
iar nu copaci întregi, şi mai ales roditori, "stricând pădurile, cari
nu se pot sădi şi a se înălţa cu trecere de mulţi ani şi cari sunt
trebuincioase in vremi pentru cherestele de trebuinta irnpărătească
şi domnească".
Dacă ciobani nu vor să dea din 20 oi una în păr, şi vor
preferi plata in bani, să se învoiască pentru preţul oaiei cu stă­
pânul pădurei.
1 Ibid , p. 769 (29 Martie, 1796). Iarna grea din 1794-5 a cauzat mari
pagube oierllor ardeleni din Ţara Românească. iu« p, 729 (28 febr. 1795),
2 Oierii ardeleni dădeau oieritul în Noemvrie şi Decemvrie, după ce
Se coborau dela munte la baltă. Moruzi voia la finea lui Septernvrie, cum
se obişnuia şi în Moldova de mult. ef. Hurrnuzaki, XIX p, 782-3 (Il Iulie
1796); şi Ureche.ţ o. c. XI pp. 167-70 (din 1805).
3 Ureche, Istoria Pamânilar, VI pp. 817-8.
[344]
la ordinul Domnului se face o nouă cercetare pentru paguba cauzată
in pădure şi bătaia suferită de .oierii ardelenii Ibid., VI, p, 377 (7 Mart. 1795)
1 lhid. VI. p, 376-8; Divanul hotăreşte aducerea oilor spaniole din
Ungaria pentru prăsilă in Ţara Românească. Ibid, XI pp, 296-8 (din 24-
Aprilie, 1805).
2 Cum se vede din lista alăturată ciobanii au avut 5010 oi şi 320
capre, din cari s'au luat în modul următor cele �54 de capete, dând şi nu­
mele oierilor :
I Oi ! Oi I I
I 0i10i1
mari 11f�Ci Capre
mari _ Imei Capre
Petru Moga
,
I
1
'2
Manea Rerea
I
12
I
7
2
Petru Bara
25
10
�
Oprea Răşteiu
15
5
2
Uncheaşul Andrei
I
Oprea Ştireci
45
I
17
2
Sibirea
43
13
1\
Nicolae Costeiu
20
14
4
Oprea Ercea
4
6
1\
165
73
16
ŞTEFAN METEŞ
344
Trei oren ardeleni: Andrei Dragomir, Ioan Preastereci şi
Ioan Roşea se plâng în Februarie 1795 Domnului 1, că adăpostin­
du-se azi cu oile pe moşia Rădovan, proprietatea veI Logofătului
Scarlat Ghica, căpitanul Dinu şi cu câţiva săteni şi popa Ioan
iau jefuit 302 oi. Se face cercetare şi se constată, că la sfârşitul
lui Ianuarie, temându-se oierii să nu-i apuce vre· un zapor de apă,
au eşit cu oile din bălţi pentru a le duce în altă parte pentru
hrană, Poposesc pe moşia Radovan 20 zile, fără să facă nici o
învoială cu stăpânul moşiei, Ghica Logofătul. In timpul acesta ii
s'a spus de mai multe ori să facă înţeles cu proprietarul, dar
n'au voit; peste 5000 de oi au ţinut în pădure, "tăiatură de to.,.
por nu s'a făcut multă, dar fiindcă pădurea este tinară din toate
felurimile de copaci, şi în aceste turme de oi fiind şi capre multe
au ros coaja de jur împrejur la copaci, cât au putut ajunge, cari
fără îndoială se usucă şi cu multă trecere de vreme poate să
crească alta". Li se cere să dea conform obiceiului din 20 oi
una pentru păşunat în pădure, dar nu voiesc, atunci li se ia cu
forţa nu 302, ci numai 254 capete, dându-le apoi voie să-şi pască
mai departe aici oile. "Văzând că Dumnezeu a făcut milă de a
a Început a se ridica greutatea zăpezii şi pot aşi hrăni oile prin
câmpuri, dela 20 Februarie au eşit afară din pădure", şi s'au dus
spre jalbă la Domnu! ţerii, Sfârşitul e că păstorii ardeleni se
plâng fără nici o dreptate. 2
Agenţia austriacă din Bucureşti arată Domnului câteva nele­
giuiri de ale slujbaşilor contra oierilor ardeleni: Vameşul de
[345]
PĂSTORI AHDELENI
Cârnpina ia două parale dela vite mari ce se aduc spre iernare
(În ţară şi cari sunt scutite de vamă, fiindcă plătesc văcăritul străi­
nilor În vremea oieritului; 1 altădată vameşii iau două parale de
vită, şi dela cei cari le aduc alte parale, cer şi pentru ierbărit;
iau pentru vitele dela care, În cari-şi aduc oierii hrana lor nece­
sară 20 parale, şi până la un taler pentru cărţulie 2; Gheorghe
>Poste/nicul a luat, pe plaiul Loviştei (jud. Argeş). dela păstorii
din Ardeal: Stan Luca şi Onea Balteş, pentru 68 vile mari (În­
tre cari 12 de jug la 2 care cu zaherea de .hrana lor) "câte 32
parale Îîi moneda nemţească, adecă taleri nemţeşti 42 şi erei­
tari 21, cari socotindu-se câte 7 lei, galbenul, vine lei 66
bani 60 împotriva ponturilor. 3 Domnul dă ordin în cazul
din urmă, ca Gheorghe să restitue banii indoiţi,în celelalte numai
.banii luaţi pe nedrept şi, să se ferească de a mai supăra pe păstori
căci vor fi şi pedepsiţi. Slujbaşii văcăritului să nu ia mai mult
-decât de vită mare câte 11 parale, iar de vită rnicăjumătate, dar
nu socotind tunşii cai mari şi sugătorii vită mică, ci tunşii
şi mânzaţii sunt vită mică, iar dela sugători nu se ia nimic. 4
Toţi oierii ardeleni prin reprezentanţii lor Toma Babuş �i
Ioguţa dau o lungă jalbă Domnului Alexandru Moruzi, arătând
toate nedreptăţile ce li se fac din partea slujbaşilor. Domnul dă
această plângere spre examinare boierilor: Dumitrache Manul veI
.Spătar şi Costache Ghica vel Vornic. Ni s'a păstrat răspunsul
or, din 30 Martie 1794, din care vedem din ce constau nemulţu­
mirile oierilor şi părerea boierilor asupra lor cu îndreptările pro­
puse de ei.5
Dau întâiu plângerea ciobanilor şi pe urmă părerea numi­
.ţilor boieri cari toate sunt foarte interesante, căci ne desvălue
multe neajunsuri din vieaţa păstorească a Ardelenilor.
1. Păstor.i ardeleni la trecerea lor în ţară luau păşuş dela Co­
mândaş, şi veniau cu el pela Vătaful de plaiu, care le da răvaş
de drum în internul ţerii, Acum vătaful la intoarcere le cere răvaş
de la Ispravnic şi Spătar, până-l capătă pierd 3-4 zile şi cheltuie
de om câte 1 taler şi 30 bani. - Părerea: Fără răvaşul Spătă-
I Ibid., \'1 p, 645 (250ct. 1794).
2 Ibid., pp. 646-7 (Il Noem. 1794).
3 Ibid. .. pp. 6tl5-6 (18 Noem. 1794).
4 lbid. p. 645-7.
5 tu«, VI, PP. 811-16
[346]
346
ŞTEFAN METEŞ
net nu se pot întoarce, dar pentru a nu le face multă zăbavă, să?
se rănduiască un logofăt, care să le dea îndată răvaşul de trecere.
fiind totdeauna la slujba lui.
2. La Spătărie li se ia pentru răvaş câte 30 bani de om, la
unii şi mai mult şi li se cere şi chizeş. Obiceiul cu chizeşii in
vechime nu 1· au avut. Pretinii, cari le-ar sta chizeşi sunt la baltă,
sau nu-i află acasă, şi deoarece ei vin în ţară peste an şi de
câte 20 ori, a aduce totdeauna chizeşi e imposibil şi li se face
cu aceasta o pagubă de 25 taleri. Cer ca să fie de ajuns răvaşul:
dela Vătaful de plaiu.-P.: De 1 răvaş, iar nu de fieştecare nu­
me, se ia numai 4 parale. Aducerea chizeşilor e absolut necesară,
dar fiindcă sunt de parte şi se pierde mult timp şi e cu pagubă,
chezăşia să fie trimisă in scris, prin un act făcut în locul unde
e chizeşul.vînsă să fie iscălit şi de Căpitanul, de plaiu sau de
zapciul plasei respective. Chizeşul care e aproape să vie îa per­
soană la Ispravnic, să dea în scris chezăşie, cari toate vor fi.
trecute într'o condică. După aceste formalităţi destul de grele, să
elibera răvaşul de drum.
3. Nu pot duce marfă În Ardeal nici de 10 taI eri fără carte
domnească. Obiceiul acesta n'a fost mai inainte, şi nu pot veni,
pentru aceasta .carte-, când vreau să treacă puţină marfă dincolo.­
P.: Să li se dea dreptul să ducă marfă 1, dar numai neoprită În
preţ până la 20-30 taleri, fără carte domnească, ci cu o simplă'
adeverinţă a Ispravnicilor.
4. Conform hrisovului de la Alexandru- Vodă Ipsilanti nici
la trecătoarea oilor, nici la întoarcere nu trebuie să dea Vătafului
de plaiu nici caş, nici miel, nici urdă, nici altceva, dar vătaful
Moise de la plaiul Teleajen (jud. Secueni) le ia de odaie câte 1
miel şi câte 1 taler, de la unii şi mai mult, şi vara câte un caş
mare de la stână. - P.: Să se urmeze dreptul şi 'hotărîtul obi­
ceiu al Vătafului de plaiu, urmat şi înainte şi acum, de a lua de
turmă câte un miel mic din acea primă. vară şi de stână câte un
caş şi altceva nimic.
5. Trecând caii lor în munţi pe teritoriul vecinilor oieri, plă­
ieşii îi iau şi îi duc la Vătaf,\ care le ia pentru 1 cal câte 4-5,
taleri. Obiceiul acesta n'a fost, fără când le fura vre-un cal şi-l
I Alexandru Vodă Moruzi, fn 6 April 1794, dă drept oieriJor să treacă
în Ardeal marfă până la 50 taleri, fără carte domnească. Ibid. VI. p. 81 L
[347]
PĂSTORI ARDELENI
347
aflau, sau fugea din munţi, dădeau Vătafului pentru ajutor la afla-.
rea lui 1'60 taleri. - P.: Să plătească numai pentru caii perduţi
şi furati din munte şi aflaţi pe urmă câte 200 bani Vătafului mai
mult nimic, nici pentru ceilalţi de pripas de la vecini luaţi,
6. Au avut obiceiu de a da Vătafulul pentru răvaşul de tre­
cere câte 1 para, acum le ia 3 parale. - P.: Vătaful pentru răvaş
să urmeze obiceiul din vechime.
7. In judecăţile ce le au înaintea Vătafului, nu li se face drep­
tate. - P : "Vătaful plaiului să aibă a le căuta pricinile şi jude­
căţile cu amănuntul şi cu dreptate, urmând a le face şi Împlinirea
dreptului lor ce se va cunoaşte şi se va alege, că ce au să iea
de la pământeni, iar când pe a vătafului cercetare şi judecată nu
se vor mulţumi, atunci vor merge la ispravnici, şi când nici de­
acolo nu se vor mulţărni, uşa divanuJui Măriei Tale este deschisă
de unde pot aşi afla toată indestnlarea dreptăţii lor".
8. Vătaful când lipseşte de la plaiu, nu-şi lasă vechiI în
locul lui, şi "când merg să-şi iea răvaş de trecătoare şi viitoare,
aşteaptă câte 4 zile până vine. de le dă răvaş, şi să sting cu.
cheltuiala". - P.: Vătaful când lipseşte să-şi lasă negreşit ve"
chil după vechiul obiceiu, că: călătorilor să nu le pricinuiaseă ză­
ticnire şi zăbavă".
9. Când suie la munte, . până îşi fac gătire de a pleca cu
oile, zăbovesc vo 2-3 zile pe moşii şi pasc oile în locuri slobode;
egumenul mănăstirii Sinaia şi locuitorii de la Teleajen le iau câte
1 miel primăvara, şi câte o putinică de lapte toamna . Obiceiul
acesta nu l-au avut şi cer să nu fie asupriţi. - P.: Să se facă,
cercetare şi să se urmeze obiceiul vechiu pe această moşie a
Sinaii şi acelor locuitori din Teleajen.
10. Negustorii cari le cumpără caşul, având cântare viclene,
in fiecare zi ii păgubesc cu câte 12 oca; cer să li se căntărească
caşul cu căntare drepte, pecetluite cu pecete domnească. - P. �.
Vătaful să cerceteze care negustor are cântar nedrept şi să-I arate
ispravnicului, că acesta apoi să-I pedepsească.
*
* *
Suntem in vremea ocupaţi unii ruseşti a Munteniei (1806-12),
când ţara trebuia să facă rând de bani pentru a satisface lăcomia
rusească. Se decide oierit şi văcărit îndoit de Ia părnânteni 11 iar
1 Jbid. IX. pp. 17-8. Cu toate că ţara era la strămtoare, pentru oie­
Tii ardeleni, se păstrează vechea dajdie neurcată (1806. Oct.).
[348]
348
ŞTEFAN METEŞ
.. faţă de ardeleni se iau măsuri aspre, ca nici o vită sau oaie să
nu scape de sub plata acestor dări. Divanul într'o poruncă din
2U Iulie 1811, cătră vătăşeil de plaiu zice: 2 "Fiindcă se apropie
vremea când încep a se pogorî aici în ţară Ţuţueni din ţara
ungureasca spre iernatic şi fiindcă slujba oieritului în toţi ani să
"păgubeşte cu oile sudiţilor din Transilvania, că să coboară la ier­
natic sume mari şi la plată se pierde făcând feluri de mijloace,
adecă după ce merg pe la judeţe unii din ei le amestecă cu ale
.pămăntenilor ce plătesc oieritul primăvara, alţii se pierd prin
bălţi, iar alţii umblând de la un judeţ la altul nu se pot găsi de
slujbaşi şi pentrucă să nu se mai pricinuiască această pagubă,
Divanul îţi porunceşte să urmezi intr'acest chip:
1. Câte oi vor cobori pe acel plaiu au să plătească oieritul aici.
2. La vremea coborîtului oilor, să numeri fieşte care turmă
şi să cercetezi câţi stăpâni sunt pe acele oi, să iei în scris şi să
faci catastih de sumele şi numele stăpânilor, cu cinul şi porecla
lor, şi în ce sat, în ce judeţ din Transilvania se află şezători, şi
în ce judeţ de al ţerii are să ierneze? şi pe toată săptărnâna se
trimiţi catastih la Vornicul Manu, de suma ce se va coborî",
dupa ce. s'a sfârşit coborârea să facă un catastih general şi iscă­
m să-I trimită.
3. Să iei în scris şi toate vitele mari ale fiecărui stăpân: cai
boi şi vaci ce vor avea, cari au plătit văcăritul după vechiul obiceiu.
4. Să le ceri, dar fără a-i sili, să plătească oierituJ, şi să .Ie
-dai să înţeleagă, că ori îl plătesc acum ori pe urmă, tot trebue
să-I plătească, astfel de oaie 10 bani, plocon 10 bani (deJa 1 oaie
pâriă la 10, de fiecare un ban), deJa 10 oi în sus 80 bani, pentru
numărătoare (a oilor) 4 parale, pentru răvaş 8 parale; la văcăritul
.pentru vită mare 33 bani.
5. Cari plătesc la. coborît să le dai răvaş de plată, însem­
nănd pe el plaiul, suma oilor şi stăpânul; cari nu p'ătesc să-I laş
pe lângă chezăşie vrednică, ca la orânduită vreme să plătească
oieritul iarăşi la D-ta.
6. Să se deie fiecăruia o ţidulă la mână, cu suma oilor,
numele stăpânuluişi a judeţului unde va ierna, ca la controlul de
altă dată a slujbaşilor, să se vadă dacă corespunde ce-i În ţidulă
cu ce au.
I Ibid. XL pp. 524·6 •.
[349]
PĂSTORI ARDELENI
7. Dacă un oier nu a plătit la coborire, şi vrea să se În­
toarcă pe - alt drum acasă, el va plăti oieritul la taxator pe baza
ţidulei dela Vătaf.
8. Toţi banii, de oierit încassaţi să-i trimită, prin siguranţă,
la faxatorul judeţului, arătănd cine din mocani au plătit.
Incheie cu cuvintele: "Divanul iţi porunceşte să fi cu ochii,
deschişi, ca sa nu oare cumva să se strecoare nişcai-va oi din­
tr'acel plaiu fără anu le număra şi a le trece in catasih ce ai să
trimiţi sau să te amăgeşti de a nu arăta adevărul, că dovedin­
du-te Într'o faptă ea aceasta să şti, că după ce vei plăti Îndoit"
apoi vei fi judecat a te pedepsi."
Niciodată până acum nu s'au luat măsuri aşa de strajnice
pentru încasarea oieritului, văcăritului dela păstorii ardeleni cum
sunt cele Înşirate mai sus. Căci cele cunoscute Înainte ale lui
Constantin Cehan (1753) şi Mihai Suţu (1783) nu au puterea de
execuţie şi evidenţa plăţii ca cele de acum. Instrucţiile acestea
date vătăşeilor ne dovedesc, că oierii ardeleni ştiau atâtea şi a­
tâtea căi, prin care scăpau de tot sau măcar micşorau binişor da]­
diile ce trebuiau să le dea vistieriei.
Nici chiar porunca aceasta atât de aspră şi amănunţită nu'
va fi adus roduri aşa strălucite, când ne gândim că păstorii şi­
reţi şi cu multă experienţă atingeau mereu pe funcţionarii lihniţi
cu câte un miel doi, cu câte un burduşel de brânză specială, şi,
cu câţiva taI eri buni, cari toate aveau puterea magică de a face
să se nesocotească o poruncă boierească, dar de atâtea ori şi
cea dornnească.t Dar În orice caz multe abuzuri s'au delăturat,
prin porunca de sus, la încasarea oieritului şi văcăritului.
Precum am văzut un viscol puternic, În Martie 1808, dis­
truge partea cea mai mare a oilor şi vitelor din Moldova, tot aşa
păţesc şi oierii ardeleni din Ţara-Românească, În urma iernei lungi
şi grele din 1807· 8 şi a lipsei de fân consumat de armata ru­
sească, pierzând jumătate din numărul oilor aduse spre iernare.
O iarnă foarte aspră cum nu s'a pomenit de 40 de ani, a fost
şi cea din 1786-7, când păstorii ardeleni au suferit mari pierderi
în oile lor cari au îngheţat pe câmpii. 2 Păstorii adresează o ce-
I Unii dintre vătafi erau adevăraţi satrapi. Boierul Gr. Ghica se plânge
că din pricina jafurilor Vătafului de plaiu, Mocanii nu i-au luat in arendă
munţii. Ibiâ., IX p. 220 (12 Iulie 1812)
2 Hurmuzaki. XIX p. 273 no. 250 (12 Feb. 1787).
[350]
350
ŞTEFAN METEIj
rere către proprietari să le reducă preţurile păşunilor, fmdcă au
avut de suferit mari pagube in oi Se pare că cererea Ior a fost
satisfăcută. 1
Ungurilor nu le convenea că armata rusească e în Ţara Ro­
mânească, se temeau de ea şi credeau chiar că într'o bună zi va
trece şi în Ardeal.
Iată un cioban ardelean Niţă, care-şi păştea oile în munţii
judeţului Prahova, scrie cătră părinţii săi aceste cuvinte cu două
înţelesuri (c. 1810): "Cu ajutorul lui Dumnezeu venim curând În
Ardeal şi vom învinge duşmanii şi nevoia ... « Ungurii au prins
scrisoarea, şi apoi au deslănţuit o teroare asupra bieţilor părinţi,
'ca complici la o "marea trădare de patrie", căci ei tălcuiau aşa
cuprinsul: e vorba de venirea armatei ruseşti în Ardeal şi de în­
vingerea duşmanilor unguri. Se poate că Niţă, fiind la adăpost
să se fi gândit şi la asta, dar el avea în vedere înainte de toate
înmulţirea turmei sale şi câştigarea unui proces faţă de un că­
mătar.s
Din domnia Jui Ioan Caragea şi Alexandru Suţu (1812--21)
avem numai plângeri de ale oierilor contra slujbaşilor voinici şi
[efuitori.
"Compania oierilor Săceleni" prin vechilii lor: Oprea fiul lui
Oprea Ţircă, Gheorghe Belu şi Petcuţ Albuleţ se [eluesc Domnu­
lui contra vameşilor şi arendaşilor de moşii din judeţele: Secu­
eni, Prahova, Buzău, Râmnicul-Sărat şi lalomiţa, cari În cei 5 ani
din urmă, începând cu 1815, le- au făcut o mulţime de asupriri şi
jafuri, pentru cari cer dreptate şi despăgublre.» Aşa timp de 3
ani au adus caşul la căşării!e de pe plaiuri şi din câmpii, dar
măsurându-le cu cântare viclene, le-au mâncat la suta de telernea
15. t 6 până la 23 de oca.
Se orândueşte o cercetare pe la căşăriile cu căntare Ialşe,
pe care ispravnicii să le înlocuiască cu unele drepte şi pecetluite,
, (,
Vătaîul plaiului Teleajen în loc să le ia, conform obiceiului ve-
1 An. Ac. Rom .. sed. ist. XXXII D. 329 şi n. 1; Vezi şi actul inedit
despre oierii din Săcele dat de J on Vodă Caragea În 8 Iunie 1815. Bibl.
Acad. Rom. mss, no. 968. f. 25·7.
2 Ureche Istoria Românitoi, IX, p. 61.
a Ureche o. c .. XII, PP. 417.2Q (20 Dec. 1819); plângeri contra Moca­
nilor din Iaomiţa. Ibiâ., xn p, 416·7 (14 Martie 1820). Sub Grigorie Ghica,
Vodă se păstrează pentru oierii ardeleni vechiul obiceiu : lO parale de oaie,
82 b. de nume, şi văcărltul de 33 bani. Ibiâ., XIl p. 269-70 (August 1822).
[351]
PASTOR! ArWELEN!
351
-chiu, întărit şi de Domn, un miel din acea primăvară şi un caş
-de stână pe vară, el ia dimpotrivă un galben de 14 taleri, iar dela
alţii câte 2-3 galbeni; li s'au mai luat de vătafi şi doi miei de
stână, care i-au plătit mielul cu 5 taleri; li s'au mai luat câte 10 taI.
pentru răvaş de drum, de un om cu calul, iar nu 2 parale, cum a
fost obiceiul; pentru mălaiul dus la ciobani li s'a luat .avaet=,
cum şi vameşii li-au cerut câte 12 -13 parale, cu nume de avaet
al lor.
Numărul oilor şi vitelor ce trec pentru păşunat În Ţara-Ro­
mânească vedem că, în decursul veacului al XIX, merge tot scă­
zând, din cauza diferitelor împrejurări neprielnice desvoltării oie­
ritului. După o condică de vamă, din 1836, în Ţara Românească
au trecut în acest an la păşunat numai: 70827 oi, 7192 berbeci,
,6569 capre, 148 măgari şi 1437 cai. 1 Evident să e un număr
foarte scăzut faţă de ce am întălnit pela mijlocul secolului al
XVIII-lea (1769).
Păstrându-se vechile taxe cunoscute, 2 oieritul şi cornăritul
(= văcăritul) păstorilor ardeleni aducea totuşi un venit destul de
considerabil pentru visteria Ţerii Româneşti de 100000 Lei, cum
arată bugetul statului pe anul 1837. 3 Venitul acesta scădea sau
se urca după cum izbuteau păstorii să facă contractul anual.
Astfel pe anul 1848 era: 88100 piastri (talern., În 1849:
,83000,5 în 1850 : 83550, 6 (după contracte 100200 piastri) 7, în 1851:
112000 ptastri,« În 1852: JOI 000 piastri, 9. şi in 1854 aproximativ
109800 piastri. 10
In a doua jumătate a veacului al XIX-lea bogăţia de oi a
păstorilor ardeleni scade în proporţie cu desvoltarea agriculturii
,din Principatele române. In deosebi după improprietărirea ţărani-
1 Păcală, Monografia comunei Răşinari, p. 287 n. 1.
2 Fili tti , Domniile române sub Regulamentul organic (1834-48), Bu­
cureşti, 1915, ed. Ac. Rom., p. 191.
3 Ibid., p. 178.
4 Iorga, Mă.rturii istorice privitoare la viaţa şi domnia lui Ştirbei
\Vodă. Bucureşti, 1905, p, 468.
5 Ibid., p, 474.
6 Ibid., p. 490.
7 Ibid., p. 566.
8 tbia., pp. 506, 514, 518.
9 Ibid., p, 576.
10 Ibui., p. 590
[352]
352
ŞTEFAN METEŞ
lor, la 1864, .drumurile oilor" 1 dela munte la baltă şi înapoi,
ca şi câmpiile întinse au devenit tot mai inguste pentru păstorii
cari mânau şi păşunau zeci de mii de oi şi vite pe ele. Vechiul!
păstorit cu turme multe şi bogate a dispărut şi pe locul unde se
hrăneau acestea din belşug, astăzi se ridi că pretutindeni lanuri
încărcate cu tot felul de sămănături şi a căror intmdere se pierde
in depărtarea orizontului. 2
* *
*
Păstoritul acesta aşa cum a fost în decursul veacurilor, plin
de trudă şi de atâteori de risic, el a însemnat un izvor nesecat de'
avuţie sigură pentru Românii ardeleni cari l-au practicat. Nicăiri­
în Ardeal parecă buna stare materială nu e aşa de vădit aju­
tată şi armonizată de o veche cultură românească, căştigată în
şcolile săteşti, - de cari se face amintire prin secolul XVI-VIlJea,
ca in ţinuturile unde au locuit şi mai Iocuesc încă aceşti oieri
voinici şi inteligenţi, Au străbătut alături de turmele lor tot pă­
rnântul românesc până Ia Nistru, pe care adeseori l-au şi trecut.
Cu toah' plângerile ce le-au întâlnit, ei iubeau cele două Ţeri
române libere, fiindcă aici îşi agoniseau averea lor materială,
cu ajutorul căreia puteau să lupte aşa de dârz contra asupritorilor
lor saşi şi unguri. Erau bucuroşi de apariţia oştirii româneşti in Ar­
deal, pe care o serveau ca spioni dibaci şi călăuzi siguri peste potecile
munţilor. Un rnanitest de-o deosebită importanţă vine să comple­
teze cunoştinţele noastre despre sentimentele păstorilor ardeleni,
faţa de un Domn român, căruia să închinau când îl vedeau cu,
oştirea in Ardeal. Am arătat Într'alt loc cuma primit, Ia 1603, cioba­
nul dinBran pe Radu-Vodă Şerban, iată acum pe Alexandru Vodă Ma­
vrogheni, la 1788, în mijlocul oierilor din ţara Bârsei, In Septemvrie
oştirea românească trecând prin pasul Buzăului ocupă toată ţara
Bărsei din preajma Braşovului. "Locuitori din satele ce se nu­
mesc Săcele, Tărlungeni, \Zizin, Purcăreni,' Budila, Prejmer şi
Herman" - deci cunoscuţii oieri mocanii -trimit la coman-
I Vezi despre ndrumtari[e oilor" în Ţara-Românească. Densuşianu, Vi­
aţa păstorească etc. 1 p. 124-7. \
2 In 1870 păşunau în Ţara-Românească din Ardeal: 1 milion de oi,
300 mii de po. ci. Hintz, Das wandernde Siebenbiirgen, Braşov, 1876 p,
31; pentru păstorii ardeleni în Dobrogea la 1850 vezi 1. Ionescu dela Brad,
în Analele Dobrogei, III, Constanta, 1922 p t 79.
[353]
PĂSTORI ARDELENI
353
dantul oştirii domneşti din Vălenii de Munte pe şepte "elcii" ai
lor, pe Gheorghe Deleanu, Ioniţă Barbel, Bratul Coinac, Ioan
Bratul, Ion Bucşa, Ion Bratul şi Achim Olteanul, cari spun aici că
vor forma o raia cu supunere sub stăpânirea Domnului român,
cerând de la acesta să-i primească sub ocrotirea sa". Domnul
Alexandru Mavrogheni le răspunde, în 6 Octomvrie 1788, 1 cu a­
ceste cuvinte foarte frumoase: "Ne.au părut bine de această
bună socotinţă a voastră, carele pentru binele şi folosul vostru
aţi făcut. Şi iată şi Domnia mea nu 1ipsim printr'acest domnesc
al nosrru sinet a vă tncredinţa că atât voi, locuitorii din mai sus
numitele sate ce v'aţi inchinat, cât şi alţii de ai voştrii, or de ce
treaptă ar fi, care din sineşi, mai înainte de a fi întâmpinat pu­
terea oştirilor noastre se vor închina şi vor avea a se supune la
noi şi a se trage cu locuinţa într'această creştinească oblăduire
a Domniei mele in ţara românească veţi petrece fericiţi sub
dreapta şi creştineasca ocrotire a Domniei mele, iubind pe supuşii
noştri cei credincioşi ca pe nişte fii; şi pe cei din tagma ostă­
şească îi vom orândui în slujbă cu bun folosul lor, învrednici­
ndu-i la cinste de dregătorii, iar pe locuitorii ce-i muncitori şi
casnici ii vom mulţumi cu toată odihna şi dreptatea lor, pe mo­
şiile Domniei mele, care se numesc Uluiţi (jud. Ialorniţa,', o mo­
şie în jud, Râmnlcul-Sărat, Gilueşti şi Afumaţi (jud. Ilfov) şi
Zimnicea (jud. Teleorman), sau veri unde veţi vrea şi vă va plă­
cea locul de locuinţa voastră, ori toţi la un loc, sau deosebiţi,
sunteţi primiţi şi aveţi voie a vă aşeza cu toate casele voastre".
Domnul a dat ordin ispravnici!or dela numitele moşii. ca şi ce­
lorlalţi dregători ai judetelor, "ca viind voi dinăuntru să vă pri­
mească cu toată mângăierea şi să vă aşeze în locul unde vă va
plăcea spre mulţămita, odihna şi hrana voastră şi a vitelor voas­
tre". Deosebit a dat poruncă ofiţerilor .ce avem orânduiţi cu
oştile pe margini, ca la eşirea voastră să aveţi tot felul de pază.
şi străjuire, şi nici pe voi să vă supere, nici ale voastre lucruri
să nu se clintească întru nimica, ci încă şi ajutor ce va trebui la
drum, pentru ale mâncărei voastre să vă dea". Îi îndeamnă să
vie cu incredere: "Drept aceea fiţi bine nădăjduiţi la aceasta ce
vă scriem Domnia mea, şi atât voi locuitorii din satele numite.
vă porniţi a veni cu bucurie şi fără nici o îndoială sau temere
, Ureche, Istoria Românilor, III pp, 230-1.
An .. Inst. Naţ, III.
23
[354]
354
ŞTEFAN lVlETEŞ
de ceva cât şi pentru cei de ai voştri îi îndemnaţi şi vă înştiin­
ţaţi unii pe alţii ori de ee tagmă vor fi, ca să ştie că Domnia
mea, după fireasca iubire de oameni ce avem, pe fiecare vă pri­
mim ca braţe deschise şi toţi veţi afla odihna şi milostivirea dela
Domnia mea".
De sigur că unii dintre Mocanii din Săcele vor fi trecut
pe moşiile domneşti din judeţele numite, pe unde ei au poposit
de atâtea ori cu turmele lor. l-am întâlnit pe oierii ardeleni aşe­
zaţi prin diferite sate ale Moldovei şi Ţerii Româneşti. După
revoluţia lu Horia (1784), când un vânt cumplit de răzbunare tre­
cea deasupra capetelor Românilor din Ardeal, mulţi Mocani ar­
deleni au trecut în Ţara Românească, întemeind numeroase sate
nouă, ca de ex. în jud. Muşcel: Bădeni Ungureni, Berevoieşti­
Ungureni, etc. apoi mahalalele oraşului Câmpulung: Vişoiu, Voi­
neşti, Valea mare, Bârbuş şi cele două Bughi, toate înfiinţate de
Mocani emigraţi din Ardeal, cari fac un "aşezământul", in 13 Ia­
nuarie 1785, cu judeţul Nicolae Cocoşoiul din Câmpulung, prin
care se obligă să plătească 40 de bani moşnenilor acestui oraş
pentru locul de casă şi grădină, ce-au luat În folosinţă, fără a
mai da obişnuitul miel de primăvara după odaie oraşului. I
Pe păstorii ardeleni îi cunoaştem ca oameni foarte religioşi,
iubitori ai bisericii strămoşeşti, ortodoxi fanatici, cari au suferit
cele mei grele persecuţii în veacul al XVIII-lea pentru credinţa
srăbună, şi decât să treacă la legea cea nouă, unită cu Roma, pe
care o despreţuiau, preferau mai bine să şi părăsească satul, a
şezându-se in Ţerile române, ba au trecut şi Nistrul, 111761, nu­
mai ca să-şi poată păstra curat legea lor românească ortodoxă.
Din mijlocul acestor oieri evlavioşi au plecat foarte mulţi
bărbaţi şi femei, cari s'au călugărit in diferitele mănăstiri ale Ţe­
rilor-române, dintre care merită o deosibită amintire cei câţiva a­
junşi la o treaptă maiînaltăI ierarhică: Dionisie Romana' din Să­
lişte, fost episcop de Buzău, apoi arhiereul Ioanichie din satul
Săsciori (lângă Sebeşul săsesc), ajuns la Bucureşti la bogata bi­
serică Creţulescu, şi acel "cronicar" Naum Rămniceanul, născut
în satul Corbi (jud. Muscel), dare după vre-o 30 de ani (1788)
se întoare în Jina pentru aşi cerceta rudele sale, oierl, rămase aici
Revista "Prietenul nostru", VII. Cârnpulung, 1923 no, 5-8 pp. 18·20
[355]
PĂSTORI ARDELENI
355
după plecarea tatălui său preotul Bucur şi moşul său, pela 1755
in urma persecuţiilor religioaseînsuportabile din partea uniţilor
şi catolicilor unguri.
Un rol însemnat trebuie să li se deie păstorilor ardeleni în
răspăndirea cărţilor bisericeşti de o parte şi alta a Carpaţilor. In
drumurile lor lungi şi în viaţa lor păstorească, fiind expuşi la
multe şi neprevăzute pericole făceau danii la diferitele biserici şi
mănăstiri, pe unde păşunau cu turmele: cărţi, odoare' şi odăjdii
bisericeşti, bani chiar, ca Dumnezeu să-i ocrotească de tot râul
şi să le înmulţească turma de oi sau vite. Un oier ardelean de
sigur a dăruit bisericii din satul basarabean: Palanca (jud. Orheiu)
Evanghelia din Sibiu (1844) a lui Vasile Moga, care până astăzi
se ceteşte în biserică, deşi locuitorii sunt Ruşi. Oierii din Săcele
au înzestrat rnănăstirile din Prahova: Susana cu un Octoih, Cheia
cu un policandru, şi câte altele nu s'au împărtăşit cu prisos din
darul lor 1
Oierii ardeleni în trecut au fost şi un admirabil element ne­
gustoresc, priceput, harnic şi îndrăzneţ, şi astăzi ar aduce cele mai
mari foloase statului român, dacă el ar înţelege şi ar sprijini cre­
area unei clase naţionale de negustori dintre ei.
Acestea sunt puţinele ştiri adunate, care ne dau posibilitatea
să vedem, cum a fost în trecut vieaţa păstorilor ardeleni în legă­
tură cu Ţerile române.
1 Vezi pe la:g despre acestea danii studiul meu, Relaţiile bisericii ro­
mâneşti din Ardeal cu Principatele române în veacul al XV1Il-Iea (până
la 1850) in Revista teologică, Sibiu, 1925. TIO. 4 -12
23
[356]
\
[357]
CONTRIBUŢIE LA VECHIMEA CREŞTINISMULUI
ÎN DACIA.
DIN ISTORIA RELIGIOASĂ AGEPIZILOR.
DE
CONSTAN'l'lN C. DICULESCU.
Vechimea creştinism ului in Dacia e o problemă care a
preocupat demult pe istoricii şi filologii români. Această ches­
tiune are două laturi: una priveşte creştinismul dacoroman sau
străromân, cealaltă creştinismul acelor popoare, care in epoca
migraţiunilor au locuit mai mult sau mai puţin timp în cuprinsul
Daciei. In ceiace priveşte laturea doua, s'a vorbit şi se vorbeşte
numai de creştinismul la Goţi in a doua jumătate a veacului al
Iv-lea, când aceştia locuiau în Dacia, mai ales in Moldova şi
Basarabia de azi. 1 Dincontră, nu se ştie nimic şi nu s'a vorbit
niciodată despre istoria religioasă a Gepizilor, care singuri au fost
elementul pol iti c permanent in cuprinsul Daciei Traiane, în
epoca migraţiunilor. Obiectul studiul de faţă e tocmai chestiunea
aceasta.
Gepizii venind în Dacia şi aşezându-se definitiv aici, în anii
50 ai secolului III-lea după Chr., au rămas multă vreme credin­
cioşi vechei lor religiuni; la creştinism au trecut abia în secolul
al V-lea.
In celece urmează voi expune puţinul ce putem scoate cu
1 Privitor la creştinismul Goţilor pe pământul românesc în Nordul
Dunării, vezi V. Pârvan, Contribuţii epigrafice la creştinismul dacoroman
(Bucureşti 1911) pag, 68, 149-150, 156-158 şi C. Diculescu, Die Wan­
dalen und die Goten in Ungarn und Rumănien (Leipzig 1923) pag. 32,35-39
şi 54 - 57, unde e dat şi oarecare material nou. Părerea lui N. Iorga, Ris­
toire des Roumains et de leur civilisation (Paris 1920) pag. 3S,şi ed. 2.
(Bucureşti 1922) p. 28, .că Goţil s'ar 'fi creştinat numai in Sudul Dunării,
necorăspunzând realităţii istorice, nu poate fi admisă,
[358]
358
CONSTANTIN C. DrCULESCU
privire la vechea religie a Gepizilor şi la creştinismul lor din
ştirile răzleţite ale izvoarelor scrise, din arătările lingvistice şi
din datele arheologice.
Legenda naţională a Goţilor, cum ni s'a transmis ea de către
Iordanes, conţine un sâmbure istoric, pe care lingvistica îl confirmă
pe deplin, iar cercetările arheologice îl verifică. E anume faptul,
că neamul gotic cu cele trei ramuri ale lui, Vizigoţii, Ostrogoţii
şi Gepizii, inainte de a fi locuit în Nordestul Germaniei, la Marea
Baltică, şi-a avut patria primitivă În Scandinavia, cu ale cărei
popoare e mai deaproape înrudit, decât cu cele din grupa Ger­
manilor Apuseni (Saxoni, Anglosaxoni, Longobarzi, Frânci, Bava­
rezi etc.) 2
Reese de aici, că Gepizii vechi se închinau aceloraşi zei
caşi popoarele germanice de Nord, cu alte cuvinte, mitologia şi
religia lor păgână era mai apropiată de cea nordică, decât de
cea vestgerrnană.
Ştim apoi că datinile şi concepţiile religioase la toate po­
poarele lumii se oglindesc in ritul funerar, adică în felul cum
îşi îngroapă ele. mortii, şi acest lucru, atunci când nu ni-l cornu­
nicăfântânile istorice scrise, îl învăţăm în parte din cercetările
arheologice, Astfel şi aici strânsa inrudire dintre vechile concep­
ţiuni religioase ale Gepizilor şi cele nordice se docurnentează
arheologic prin aceea, că trecerea dela vechea datină funerară
a cremaţiunii la simpla îrnmorrnântare a corpurilor s'a făcut in
acel aş timp, anume pela jumătatea ultimului secol inainte de Chr.,
atât la Goţi şi Gepizi, cât şi la Germanii suedezi. 3 Negreşit noul
rit funerar la toate aceste popoare n'a înlocuit dintr'o dată pe cel
vechi, ci ambele au existat alăturea încă un timp oarecare. Sem­
nificativ e însă faptul. că celelalte seminţii vecine din grupa Ger.
manilor Răsăriteni, precum Rugii din Pomerania şi Burgunzii din
Posnania (Posen), au ţinut şi observat' in cursul aceleaş epoci
esclusiv datina cremaţiunli. 4 Inlocuirea vechiului şi adânc înră-
\
2 Jordanes, Get. XVII, 94-9'�. Literatura istorică, lingvistică, arheolo­
"gică şi etnografică asupra chestiuhii vezi-o Ia C. Diculescu, Die Gepiden
1, pag. 2 no, 3. \
3 Vezi mai ales G . .Kossinna in Zeitschrift f. Ethnologie 37, pag. 391 urm.
4 Vezi tn special E. Blurne, Die ostgermanischen Stâmrne u. die .Kul·
turen zwischen Oder u. Passarge (= Mannus-Bibliothek VIII), passim.
[359]
RELIGIUNEA GEPIZILOR
359
dăcinatului rit funerar al crernaţiunii prin cel nou al inhumaţiei la
vechii Suedezi, la Gepizi şi Goţi se datoreşte desigur unei revo­
luţiuni religioase, care a modificat la tustrele aceste popoare,
simultan şi în acelaş chip, concepţia despre viaţa de dincolo -,
revoluţie pe care din lipsa de izvoare scrise n'o putem preciza
mai deaproape.
Pedealtăparte e de observat, că resturi de păgânism vechi­
german cu colorit nordic, trăesc la Români in Dacia, ca moştenire
gepidă, până in ziua de astăzi. In credinţele şi datinile populare
româneşti, in poveşti, în cântece şi descântece există întradevăr
numeroase urme de vechi păgânism, dintre care cele mai multe
se explică, cu ajutorul lingvisticei, numai din mitologia veche
germană. Acestea SUlIt mai ales credinţe în anumite" zâne şi in
tot felul de fiinţe supranaturale.
Aşa e bunăoară credinţa în zănele numite Efe, pe care n'o
găsim nici la Romani şi nici ia Grecii vechi Elele sunt fete fru­
moase sau femei pururea tinere, cari umblă prin aer sburând şi
cântând. Primăvara şi vara, în nopţile cu lună, elele, îmbrăcate
în alb şi încinse cu bete roşii, joacă pela fântâni şi prin livezi
în horă încheiată. Locul horei elelor e un cerc sau semicerc
ce se vede adesea prin livezi, unde iarba e d'o frumuseţe rară
şi mai grasă ca în alte părţi; numai când hora a fost proaspătă,
iarba e galbenă, ca cum ar fi fost arsă de foc. Elele pace se
pe aceia, care ar asculta la cântecele lor sau ar privi la jocurile
lor, arnuţind pe unii, orbind pe' alţii, luând unora mijlocul,
altora mâinile or vreun picior, paralizându-i. Cu unii flăcăi
şi bărbaţi frumoşi. stau În legătură de iubire; gelozia lor e
periculoasă. Ele au şi puterea de a strămuta mintea la oameni;
despre unul pe jumătate nebun se zice că "e luat din ele". Elele
au un împărat al lor tîmpărattu elelor : dan. ellerkotige > ngerrns.
ErlkiJnig) şi împărăţie proprie (împărăţia sau moşia elelor . germ.
Elfenheimş, fiind împărţite in mai multe seminţii, precum: ele le
sau fetele câmpului (= Flurelfen), elele pădurii sau fetele cedrului
(= Waldelfen), elele vântului sau vântoasele (= Waldelîen), care
c'o repeziciune uimitoare străbat lumea întreagă, dela un capăt la
altul, provocând furtuni şi gonind noaptea prin aer vârcolacii; a­
poi elele casei (= Hauselfen) şi elele apelor (= Wasserelfen).
Credinţa în ele o găsim aidoma la Germani şi in special la
cei nordici. O găsim apoi şi la Slavi, dar Românii n'au îrnpru-
[360]
360
CONSTANTIN C. DrCULESCU
mutat-o dela aceştia, căci atunci ar fi împrumutat dela ei şi nu­
mele; Slavii le numesc vile. Apoi o descriere amănunţită a ele­
lor româneşti - ceiace nu poate fi făcut aici - le apropie mai
mult de elfele sau ellele nordice, decât de vilele slave. La baza
numelui românesc ele stă o formă gepidă care era identică cu
vechi-danezul elle, sued-dial, e/len = angls,ielje, ngerms. Elţen,
acesta din englezeşte, etc. Hora eielor se chiamă în vechea
daneză elle-dans, sued, dial. el/are-dans. 5
Credinţa În Ele este deci la Români o rămăşiţă gepidă ca
şi credinţa În Ştime, asupra căreia voi da deasemenea câteva
lămuriri aici. In ajunul sărbătorilor mari, pe locurile unde sunt
îngropate comori, se vede eşind din pământ o licărire sau fla­
cără, care e verde-albastră, dacă e argint, sau galbenă dacă e
aur. Alteori se zăreşte acolo .,0 umbră încunjurată de sfeşnice" ;
aceia e Ştima Banilor, adică demonul care păzeşte comoara sau
tezaurul îngropat. Ştima, cum vede că se aproprie vreun om de
comoara ce o păzeşte, cu scop ca s'o desgroape, o trage cu căl­
darea, cu oala sau ulcica În care e îngropată, mai la fund sau
mai Jaoparte, ca să nu poată da de ea, şi ese mereu În jurul
omului, prefăcându-se în epure, vulpe, urs etc, Afară de stima
'comorii, mai sunt şi altfel de ştime, precum ştima băii, stima a­
pei, ştima casei ştima păpuşoiului, etc. Credinţa că tezaurele în­
gropate sunt păzite de câte un demon sau balaur (lat. draco "ba­
laur" = rom. drac "demon") e, fireşte, răspăndită la toate
popoarele, inclusiv Romanii şi Grecii vechi. Dar numele ro­
mânesc al acestui demon, Ştima, e vechi-germanie, respectiv
gepid, La baza lui stă ideia de "licărire, sfeşnic; umbră.v fanta­
smă", fiind acelaş cuvânt cu gotul scheima (cit. sc ima) ,.sfeşnic",
vnord. sci mi "Schein, Schimmer", angls sc ima "Glanz, Schimmer:'
vgerms. scimo, mgrms. schime "Schattenj Schattenbild, spuckafte
Erscheinung". 7
5 Părerea că substantivul ele, ar fi În fond acelaş cuvânt cu pronu­
mele fernenin plural de persoana treia este o simplă etimologie populara.
Asupra motivelbr stringente, pentruce numele ele dat elfelor române în
niciun caz nu poate fi pronumele Iemenln d3 persoana treia la plural, Îmi
rezerv a reveni în alt loc. ',
6 Comp. T. Pamfile, Comorile �ag. 14: O u m b r ă păzea comoara;
pag.t7-28: Alteori nehotărânâu-se, 'ştţma se zice că este o u m b r ă ln­
cunjurată de s'f e Ş n i c e. \ .
7 H. Tiktin, Dicţion. rom.-germ., indentifică pe ştimă eFee, Gelst, Ko­
bold», cu schlmă "Gebarde, Geste Grimasse, Fratze, Monchskleidung" =
[361]
o figură mitologică.c=,» stafie, o ştirnă sau un spirit rău" e
şi Iasma. La baza acesteia stă ideia, că sufletele despărţite de
corpuri umblă prin aer ca fantasme. Sufletul părăseşte corpul ca
suflare, ca expiraţie. Din punct de vedere lingvistic suftet e suflare;
deasemenea latinul spiritus, care e din spirare "a sufla". In con­
sonanţă cu aceasta, românul iasmă (pl. esme) se reduce la gepid.
*e!}ma care este identic cu fris. ethma "suflare, respiraţie",
angls. aesm "spiritus, Atern, Oeist", oland. fi dem, fi sem, "Atem",
vgrms. alum "Atem; Geist". 8
Nu e locul a vorbi aici despre toate urmele de păgânism
gepid sau de mitologie veche germană la Români; ele trebue să
formeze obiectul unui studiu special. 9 Trecem deci din nou la
M muririle ce ni le mai dă arheologia cu privire la vechea religie
a Gepizilor.
Mormintele gepide de bărbaţi din timpul păgânisrnului, fie
În ţara dela Vistula-de-jos (Prusia de Vest), fie În Dacia, se mai
deosibese de cele corăspunzătoare la Rugi, Burgunzi şi Vandali
1
J
RELiGIUNEA GEPIZILOR
361
vsl. skima < mgr. ngr, CTxijţLu. Dar ştimă "fantasmă; umbră" şi schimă
"gest, grimasă; rasă călugărească" sunt două cuvinte fără nici legătură
posibilă între ele. Etimologia aceasta, dacă poate fi considerată ca atare, e
deci greşită.
8 Asupra etimologiei cuvăntului iasmă vezi şi articolul mieu din Zelt­
.schrift f. rom. Philologie 41, pag. 427 Pentru :> + consoană Înlocuit prin
s + consoană (�ma >'esma), compară, în afară de olandezul asem "res­
piraţie" care vine direct din prototipul *esma = e:>ma, şi gr. atic (3uCTţL6s =
f3u:>f1.6s, (3aCTţLl, = (3a:>ţLls etc. Spiranta germană » = gr.:>. In+Zeltschr. f. rom.
Phil. 43 pag. 193 P. Skok (Agram) Încearcă să derive rornănul iasmă
din ajectivul serbocroat ţszan fem. jszna "fioros", ceiace e absolut fals.
Negreşit, iasma e fioroasă, dar sârbul )czan n'a Însemnat niciodată iasmă,
ci numai "fioros·. Apoi afirmaţia lui Skok, că sârbul ţszn« ar fi dat în
româneşte re g ula t iasmă, precum vsl. bastu; a dat basm, pluteşte in
vânt: astfel de lege fonetică nu cunoaşte limba română. Nazala n poate În­
tradevăr să fie Înlocuită uneori prin labiala corăspunzătoare m, dar nu mai
sub influenta altei labiale prezentă in corpul ace lui a Ş cuvânt! Astfel
avem basm alături de basn din vsl. basn,.. bucim (şi bucium prin conta­
minare cu bucium "butuc") alături de bucin din lat. buctna ; adică n a fost
inlocuit prin labiala m sub influenta labialei b. Dar [szna n'a putut deveni
iasmă, dupăcum caznă, gleznă, razna şi chiar beznă n'au devenit "cazmă,
"giezmă etc.! Etimologia lui S. e deci nu numai semantic, dar şi fonetic
fundamental greşită. Asupra lui Skok şi-a altui filolog, care s'a asociat lui,
" voi "reveni, ad'Uc'ândoserie Întreagă" de date, În răspunsul meu la recensia
Iui V. Bogrea din n-rul precedent al acestui Anuar.
9 Dintr'un asemenea studiu inedit sunt scoase datele de mai sus-
[362]
362
CONSTANTIN C. DICULESCU
şi prin lipsa de arme.10 Dacă avem tot motivul să vedem în acele
popoare, la care armele trebuia să însoţească pe mort în .lumea
cealaltă, adoratori credincioşi ai zeului războiului Vodan - Odin �
şi ai cetelor lui, tot aşa lipsa de arme, ca accesorii sepulcrale,
la Gepizi presupune credinţa in zeităţi iubitoare de pace şi de
ocupaţiunile ei, ca agricultura, creşterea vitelor şi negoţul. Acest
lucru il confirmă la Gepizi nu numai obiceiul respectat cu stric­
teţe de a nu pune în groapa mortului arme, ci şi faimosul. colan
de aur de la Şirnlău, (vezi fig. 1), întrebuinţat ca amulet, cu în­
treaga serie de unelte În miniatură, atârnate de el, ale tuturor
ocupaţiunilor şi indeletnicirilor vieţei paşnice. II Firea paşnică a
Gepizilor o relevează dealtfel atât Iordanes 12 cât şi Procopiu;
aceasta din urmă pentru timpul când ei erau dejă creştini. 13
Zeităţile adorate de Gepizii păgăni, în primul rând, par a fi fost
deci aşa zişii Vani ai mitologiei nordice, acea clasă de fiinţe
superioare, adorate împreună cu Asii, cu care steteau în anumită
�. opoziţie. Vanii erau zeii fertilităţii pământului, ai negoţului, ai
\ bogăţiei şi ai fericirii. Naturii lor blânde îi corăspunde şi toleranţa
religioasă, care se străvede în amestecul celor două rituri funerare,
cel vechi şi cel nou, observate de Gepizi, câtva timp laolaltă.
Evitănd orce fel de armă, orce obiect care putea fi intre­
buinţat ca atare, cum şi orce instrument, Gepidul Îşi îngropa
răposaţii, lăsându-le in mormânt haine, tot felul de lucruri de preţ
şi podoabă. spre a se folosi de ele pe lumea cealaltă. Ideia de
a da răposanilui merinde pentru călătoria lui în viaţa de dincolo,
îşi găseă expresiunea În punerea de vase În groapă, alăturea de
mort. S'au găsit deaceia în mormintele gepide din Prusia-de-Vest
10 Pentru Prusia de Vest vezi G. Kossinna şi E. Blume, lucrările citate;
pentru Dacia vezi mai [os- nota 14.
u Comp. J. Hampel, Altertiimer des îriihen Mittelalters in Ungarn
(Braunschweig 1905) 1. pag. il şi C. Diculescu, Die Gepiden pag.43-44.
12 Gel. L., 264 [Auct. ant,' V pag. 126]: Nam (Iepidi - nilul aliuâ a
Romano Imperio, nisi pacetn e.t annuasollemnia, ut strenui viri, amica
pactione postulaverunt. \.
13 Bellum Goticum III, 34, 40. E drept, că Procopiu redă aici decla­
ratiile solilor gepizi la curtea lui lustinian, în anul 547, şi in ele s'ar oglindi
deci părerea unor cercuri interesate, Dar acele declaraţiiccrăspund pe de­
plin cu realitatea înprejurărilor de atunci, cum şi cu ceiace spune Iordanes
pentru un timp mai vechi.
[363]
,Il.;
,
RELlGIUNEA GEPIZfLOR
363
M
"W
ac
Fig. 1. Colanul de aur dela Simlău. Cam 3/5 din mărimea originală. Muzeul <lin Viena.
[364]
J64
CONSTANTIN C. DrCULESCU
şi din Dacia: inele de argint şi de aur, apoi vase de lut, de bronz,
de sticlă şi de argint, şi anume: ulcioare, găleţi, oale, pahare
etc. In mormintele femeeşti s'au găsit podoabe, precum: broşi,
f.bule de argint şi de aur, mărgele de sticlă, de paste colorate
şi de granate, brăţări de argint şi de aur, cercei, piepteni şi nu
rareori og1injoare de metal vânăt. 14
Emigrând din vechile lor locuinţe din Răsăritul Germaniei
şi aşezându-se În diferite provincii ale imperiului roman, popoa­
re le ostgermanice, adică Goţii, Gepizii, VandaIii, Burgunzii etc"
n'au părăsit ritul funerar şi nici datinile străbune În legătură cu
e l, aceasta cel puţin până la creştinarea lor. Compararea mor­
mintelor din noua patrie a orcăruia din aceste popoare cu cele
dm patria veche respectivă ne dă deci posibilitatea să le iden­
tificăm. Mormintele cu inventar germanie din epoca mlgraţiunilor
în cuprinsul Daciei sunt gepide, vandalice şi gotice. Cele gepide
se deosibesc de cele vandalice mai Întâi prin ritul funerar: in­
hurnaţie la cele gepide, crernaţiune alternănd cu inhurnaţle în ci­
mitirele vandalice; apoi prin lipsa totală de arme şi de orce in­
strurnente În cele dintâi, şi prin prezenţa de arme, de cuţite,
toarfecl etc. în cele din urmă. 15 De cele gotice, mormintele gepide
nu se deosibesc aproape deloc; sunt însă criterii cronologice
ŞI geografice absolut precise, care Împlinesc această lipsă. Astfel
bunăoară, mormintele şi orce fel de antichităţi cu caracter vechi
germanie din Dacia, datând din timpul migraţiunilor, dar aparţi­
năn-I epocii de după secolul al IV-lea, sau mai exact după anii
336-337, 376-77 şi 401, când au plecat de aici Vandalii, Goţii şi
Taifalii, trebuesc considerate neapărat ca gepide. Iar pentru epoca
anterioară datelor amintite, se va ţine socoteală de faptul, că
Nordul Transilvaniei cum şi ţinuturile de dincolo de valul roman,
It Materialul arheologic vrespectiv pentru Dacia e risipit prin diferite
publicaţiuni nemţeşti, ungureşti şi româneşti. O simplă înşirare a lui aici,
după notele mele, n'ar Însemna mare lucru. E nevoe nu de lin inventar sim­
plu al lor in româneşte, ci de o \ cronică amănunţită adusă pân'la zi. Amă­
nuntele trebuesc anume şi cu gri\ă menţionate, Întrucât mormintele tip gepi­
dic, respectiv gotic, numai pe baza lor se pot deosebi bunăoară de cele
tip vandalic, respectiv taifalic, tot '�in cuprinsul Daciei.
15 Vezi discuţiunile asupra unor cazuri concrete în scrierea mea »Die
Wandalen u. die Goten in Ungarn u, Rumănien" (Leipzig, Kabitzseh 1923)
pag. 3,-7, 16-18.27-30.
[365]
RELIGIUNEA GEPIZILOR
365
adică Maramureşul şi judeţele Ugocea şi Bereg, de la început
(24�-250 d. Chr.) au fost gepide; Goţii n'au locuit niciodată
acolo. 16
Din absenţa armelor şi a uneltelor de orce natură, ca ac­
cesorii sepulcrale pedeoparte, din bogăţia mormintelor în podoabe
de preţ şi in lucruri de toaletă, In vase de mâncat şi băut pe­
dealta, putem conchide, că Gepizii păgâni îşi închipuiau existenţa
de dincolo de mormânt ca o viaţă fericită şi fără osteneli, plină
de desfătări materiale, fără lupte şi războae,
Această religie de mituri vechi germane, de concepţiuni
păgâne despre viaţă, face loc mai târziu creştinism ului care se
răspândeă biruitor.
*
* *
Inceputurile creştinismului la Gepizi in Dacia sunt îmbrobo­
dite de intuneric adânc. Nici-o fântână istorică nu ne spune ceva
despre acei misionari, prin a căror activitate a fost întrodusă la
ei religiunea creştină. Ca în multe alte chestiuni istorice, facem
cunoştinţă şi aici numai cu fenomenul gata, nu şi cu modul cum
16 Intr'un articol întitulat ,,0 părere nouă despre unele tezaure arheo­
logice de la noi" din Cronica numismatteă şi arheologică An. IV, No. 7-8
(1923) pag. 57 urrn., C. Moisil, observă, că cu aş fi mers prea departe
"cu precizările". Unele discutii de amănunt din scrierea mea "Die Wandalen
u. die Goten in Ungarn u. Rumânien", pe care M. n'o cunoscuse când
scrieă acestea, cum şi lămuririle de mai SuS vor înlătura, cred, îndoelile ce
are. Tot acolo M. observă, că părerile mele asupra chestiunii, "sunt
confirmate �i de un arheolog reputat ca G. Kossinna". De fapt, o comuni­
care a mea asupra acestui chestiuni făcută la una din şedinţele Societăţii
pentru Preistorie (GeseIlschaft fur Vorgeschichte) din Berlin, 1922, a găsit
aprobarea nu numai a lui Kossinna, ci a tuturor specialiştilor prezenţi. E
ceva ce se taţelege de la sine, că, bunăoară un tezaur "germanie" sau
"gotic" din Dacia, datând din secolul al V-lea, sau al VI-lea etc., nu poate
fi atribuit nici Vandalilor şi nici Goţilor, plecaţi de mult de aici, ci numai
celui de al treilea popor gotic, adică Geplzilor, Negreşit, un arheolog poate
întrebuinţâ termenul general de .gotic" în loc de .gepidic", "vandalic" etc j
căci are în vedere stilul, într' o scriere istorică însă aceasta s'ar face în
ciuda datelor istorice şi ar duce la confuziuni haotice. Părerile mele în
această privinţă sunt "confirmate" apoi nu numai de Kossinna ci şi de
recensenţii unguri de la "Ungarische [ahrbiicher" 1923, p. 177 care numesc
unele precizări ale mele "nouă şi fericite" (neu und gliicklich), şi în sfârşit
la noi, de 1. Andrieşescu in scrierea sa "De la Preistorie la Evul-Mediu"
(Bucureşti, Cultura Natională 1924) etc.
[366]
�66
CONSTANTIN C. DICULESCU
el a luat naştere. Din relatarea lui lordanes În această privinţă
aflăm numai, că Vizigoţii dupăce au îmbrăţişat, sub influenţa îm­
păratului roman Valens, in anul 376, creştinismul de rit arian, au
comunicat noua credinţă atât Ostrogoţilor cât şi Gepizilor, indem­
năndu-l să dea preferinţă sectei ariene şi s'o îmbrăţişeze şi ei. 17
Când a avut loc acea misionare la Gepizi, nu putem deduce
exact din această notiţă. Orcum, dacă ne-am mărgini la ea, am
putea pune misionarea gotică a creştinismului arian la Gepizi În
timpul şederii Vizigoţilor în Peninsula Balcanică, adică între anii
376-401, S1U mai exact în intervalul dintre 382-395, când, prin
tractatul din 3 Octombre 382, s'au asigurat acestui popor teritorii
de colonizare în Mesia şi Dacia Ripensă. Totuş, in acele timpuri
tulburi, n'a putut fi vorba decât doar de încercări de a face
cunoscută evanghelia, de invitări la noua religie, făcute de Vizi­
gotii de curând creştin aţi poporului înrudit cu ei ai Gepizilor, şi
nicidecum de convertirea cu succes a acestora la creştinism. De
fapt, Gepizii au rămas credincioşi religiunii străbune mult timp
încă, anume până la mijlocul secolului al V-lea. Astfel preotul
galic Salvian îi cunoaşte şi ni- i înlăţ şează pe la 450 după Chr.
tot ca păgâni. Salvian împarte pe barbari In două clase: Arieni
şi păgăni, socotind la aceştia din urma, pe care el, dealtfel nu-i
găseşte mai răi decât Romanii creştini, pe Saxoni, pe Frânci, pe
Gepizi şi pe Huni.18 Aceasta e prima ştire contirnporană scrisă, ce
avem cu privire la religia Oepizilor.
In timpul următor, până târziu în secolul al VI-lea, nu mai
aflăm nimic despre aceasta. Insă în timpul lui Iustinian (527-565)
ni se comunică din mai multe părţi, că Oepizii erau creştini arieni.
Afară de lordanes, căruia, cum spuserăm, Îi datorăm şi singura
17 [ordanes, Get. XXV, 1$3 [MG. Auct. V, 92J: Sic quoque Vesegotae
a Valente itnperatore Ariani poiius quam christiani effecti, De cetero
tam Ostrogothis quam Gepidis parentlbus suis pro affectionis gratia
evangelizantes hujus perfidtae cuituram edocentes omnem ubique linguae
hujus nationcm ad culturam hujus sectae inuitaverunt.
,8 Salvianus, De gubern. De,i, 67, 68 [MG. Auct, ant. 1, 49]: Nam cum
omnes, ut jam anle diximus, baJ;.pari aut pagani sint aui hereiici, ul de
paganls, quia prior illorum error.ist, prius dieam, gens Saxonum [era
est, Francorum infidelis, Gipidarufn inhumana Chunnorum itnpudica ...
Si [allat Chunnus vei Gipida, quid miram est ... ? Idern, ibidem 81-82.
Numquid Scytharum aut Gipidarum inhumanissimi ritus in tnaledictum
atque blasphemtam domlni Satvatoris inducunt.
[367]
RELIGIUNEA GEPIZILOR
367
notiţă despre originea arianismului gepid, mai cunoaşte pe Gepizi
ca adepţi ai acestei confesiuni Procopiu. Acest istoric bizantin ne
arată, că arianismul era confesiunea specială a seminţiilor gerrna­
nice de Răsărit, numite de el • gotice" , printre care seminţii
pune expres şi pe Gepizi. 19 La fel enumără episcopul Cyrill de
Scythopole (+ 557) popoarele din grupa "gotică", care erau
"arieni şi la supunerea cărora se găndeă împăratul Iustinian ".
anume: [Ostro-ţfloţli, Vizigoţii, Vandalii şi Geplzii. 20
Nici pe baza notiţelor de mai sus din Procopiu şi din contim­
poranul său Cyrill de Scythopole nu putem fixa până la an data
creştinării Gepizilor. Ceiace se desprinde din acele notiţe Însă e
faptul, că în ele creştinismul gepid nu ne este Înfăţişat ca ceva
proaspăt sau nou, ci ca ceva de dată mai veche decât mijlocul
secolului al VI -lea, când ele au fost scrise. Deaceia nu vom greşi
admiţând, că creştinismul a fost întrodus la Gepizi pela mijlo­
cul secolului al V-lea şi anume curând după distrugerea puterii
huni ce În anul 454 .. Unei date mai vechi îi stă în cale ştirea ci­
tată mai sus deja Salvian. In acel aş timp se pune şi creştinarea
Ostrogoţilor tot prin misionari vizigoţi.
Confesiunea ariană a Gepizilor, era identică cu' arianismul
ornoeic, care pe timpul când Visigoţii au fost primiţi în împeriul ro­
man (376), se bucura de recunoaştere oficială. Nu era deci cu­
noscutul arianism speculativ, adus de Adu din şcoala lui Lucian
din Antiohia, acea sinteză plină de contraziceri a christologillor
lui Ori gen şi Paul de Samosata, după care Cristos era considerat
Întradevăr ca cuvânt (A6yo�), dar în acelaş timp şi ca creatură
(xtio[1O:) (1 Tatălui nenăscut, fiind astfel identificat cu sufletul o­
menesc adevărat; ci era o formă îndulcită şi moderată a acestuia
care înlocuia consubstanţialitatea niceană a fiului cu Tatăl prin
formula cu mai multe înţelesuri a[10lO� tip 7to:tpl, adică egal sau
asemenea Tatălui.
Acest arianisrn numit ornoeic, care căuta să justifice con-
19 Procoplus, BV. 1, 2 [ed. Haury I vol., p. 311] : rOT�LKa. #�Jl7J - r6T�OL
TE ElITL Kal BavolAoL Kal OUIITI"toT�", KaL r?j7rULO., - rl'ij� "ta.p 'Apfiov ob�7J� €llTlv IhravT€�.
20 Cyrillus Scythopolltanus, Vita S. Sabae LXXII ICotelerus, Ecclesiae
Graecae monumenta, Paris MDGLXXXVI, pag, 344J: rri]v fJ.EV 'Ap€"ov aZpwLv,
brd7r€p 01 r6T�OL /(al OULlTi"tOT'il-OL Kal OUd.voaAoL Ka! r?jmo€s, 'Ap€La"o! 5VT€�, 7f'âlT7J� r?)� ou·
(J€W' €apâToVP, Ka! #yvw 'murrcos aLa. ToD 7f'JI€VfJ.aTO�, fJ.€AA€LV TOVTWV TOV f!aITLA€a 7r€PLY€P€fT�aL.
Asupra acestui loc vezi şi scrierea mea. Die Gepiden, pag, 151, no. 48.
[368]
368
CONSTANTIN C. DrCULESCU
tradicţia formulei lor de credinţă prin rentoarcerea la scriptură,
a fost confesiunea specială a celor trei seminţii gotice şi a
tuturor Germanilor Răsărlteni. 21
Prin convertirea la creştinism, Gepizii nu s'au putut desbără
cu totul de vechile Jor concepţiuni păgâne, ci au ţinut mai de­
parte la unele datini străbune. Foarte limpede arată aceasta bo­
gatul mormânt gepid dela Apahida delângă Cluj, descoperit în
anul 1889. Intr'un sicriu de lemn putred, ale cărui scânduri erau
legate cu scoabe de fier, s'au găsit lângă scheletul mortului, afară
d'o serie întreagă de podoabe, toate de aur (20 de bucăţi), şi
două ulcioare de argint, care pline cu vin fuseseră aşezate lângă
răposat în groapă. Ulcioarele sunt de mărime potrivită (31 cm.
înălţime) şi ornamentate cu scene bachice în relief: faun şi ba­
cantă jucând în trei chipuri, diferite (vezi fig. 2.) 22
21 Comp. Adolf Harnack, Dogmengeschichte 2, 220, 238, 239; W. Streit­
berg, Ulfilas dogmatische Stellung, în Grundriss d, germ. Philologie 2, pag.
15 urm.; şi H. v. Schubert, Das ălteste germanische Christentum oder der
sogenannte Arianisrnus der Germanen (Ttibingen 1909).
22 După desemnul din Az Osztrak-rnagyar Monarchia. Irăsban es kep­
ben, Budapest 1901, pag. 36.
[369]
RELIGIUNEA GEPIZILOR
369
Morrnântu! a fost al unui principe gepid numit Omharus ;
acest nume însoţit de semnul crucii, e scris cu maiuscule latine
pe unul din cele trei inel e de aur găsite (vezi fig. 3). Crucea ne arată
că posesorul inelului, şi deci cel îmormântat, a fost creştin.j ,
Pe al doilea inel e săpată deasemenea o cruce, dedesuptul
căreia se vede un monogram (vezi fig. 4), pe care eu îl citesc
VOMHAR, nu MARCUS cum propunea Hampel (op. cit. 1, 59);
Vomhar reprezintă forma pură a numelui gepid respectiv. 24 Iar
pe inelul al treilea sunt săpate patru cruci cu braţele deopotrivă
de lungi. (vezi fig. 5) Semnul crucii mai însoţeşte şi monoqramul
Fig. S.
Fig. 4.
FIg. 5.
regelui gepid Cunimund <+ 567) de pe monetele sale de argint de
curând descoperite. 25 La fel însoţeşte crucea monogramul regelui 0-
strogot Teuderic cel Mare (+ 520) tot pe rnonete, 26 Fibula de:aur
23 Descrierea tezaurului sepulcral dela Apahida o dă J. Harnpel op. cit.
II Bd, pag, j9 urm.: reproducerile in voI. III Tat. 32-36. Iar În româneşte
după Finaly, dar fără menţionarea obiectelor eşite la ivială mai târziu,
C. Moisil fn Cronica Numismatică şi Arheologică III pag. 18-23. Pentru
alte chestiuni privitoare la acest tezaur vezi şi Dle Geplden 1, pag. 77-78.
Inelul din acest tezaur pe care e săpat numele Omharus nu e si­
gilar, deoarece numele nu e scris in sens negativ ca pe sigilii, ci direct.
Părerea lui Harnpel op, cit. 1 pag. 58 e deci greşită; observaţia lui Moi­
sil 1. c. justă.
24 Indeosebi de forma Omharus care e latinizată ; vezi etimologia
numelui in Die Gepiden pag 77-78. Astfel mortului i s'au lăsat de către
ai săi cele două inele, pe care e scris numele său: pe unul, cel mai vechi
- de fapt acesta este, cnm observă Hamţ el J. c. ceva mai uzat decât ce­
lelalte - cu maiuscule latin e, pe altul. după moda de mai târziu a Ger­
manilor, cu monogram, Astfel, şi din acest motiv lectura dată de Hampel
monograrnului este esclusă,
25 Acestea sunt studiate de Brunsmid In Numismalische Zeitschrift
17 Bd, (Wien 1924) pag. 1-7. Brunsmid observă expres, că descoperirea
şi studiul său confirmă punctul meu de vedere exprimat cu privire la a­
ceastă chestiune. Asupra articolului lui B. mi-a atras atentia dl C. Moisil.
26 Vezi L. Hartrnann, Geschichte ItaJiens im fnihen MitteJaHer 1.90
şi in special Friedlânder, Miinzen d. Ostgothen p, 12 urm, Reproduceri se
pot vedea În diferite Istorii Universale mai mari.
An. Inst. Naţ. III.
[370]
370
CONSTANTIN C. DICULESCU
din mormăntul lui Omharus sau Vomhar dela Apahida e de aceiaş
formă şi factură cu cea găsită în mormântul regelui frânc Hilderic
dela Tournee (+ 481). Tezaurul scos din mormântul dela Apahida
se păstrează în muzeul Universităţii din Cluj'27
Privitor la politica confesională a Gepizilor, posedăm numai
o observaţie fugiti vă la Procopiu, pe care el o atribue solilor lon­
gobarzi la curtea lui Iustinian. Aceştia ar fi declarat împăratului
În anul 547 între altele, că Gepizii sunt şi vor fi inamici ai im­
periului roman, tocmai prin faptul că sunt arieni. 28 Aceasta e însă
mai curând o insinuare diplomatică, decât un fapt real. Ar fi
deci o eroare, dacă în temeiul acestei notiţe am face pe Gepizi
arieni persecutori, cum au fost bună oară în mod trecător Vizigo­
ţii în Spania şi mal ales Vandalii in Africa. Dacă aceasta ar fi
fost cazul şi la Gepizi, atunci s'ar fi ridicat impotriva lor plân­
geri, cel puţin pe timpul stăpânirii lor în Sirmiu (473-504:
536-567 şi în Dacia Aureliană (539-551). Nici un scriitor nu
pomeneşte de persecuţiuni, ce ar fi avut loc in regatul gepid
contra populaţi unii catolice-ortodoxe. E de admis prin urmare,
că Gepizii faţă de biserica ortodoxă-catolică exercitau deplină
toleranţă, aşa că sub acest raport populaţia romanică a ţării a
fost mulţumită cu stăpânirea lor. Dintr'o scrisoare a papei Eu­
geniu din secolul al IX-lea, in care Gepizii sunt amintiţi, s'a trasi
deasemenea concluzia, că ei, deşi Arieni, au tratat bine populatia
ortodoxă a tării.29 Păcat numai, că acea scrisoare nu e decât un fal­
sificat îndrăzneţ, cum s'a dovedit deja pela mijlocul secolului trecut. 30
Ne vom mulţumi deci cu datele şi încheerea dem ai sus, deşi insăş
pretinsa scrisoare a papei Eugeniu, făurită cu un secol mai târ­
ziu de episcopul de Passau Pilgrim (971-991), pare a fi fost
combinată pe bază de izvoare adevărate.
27 Nu se mai află in Budapesta, cum scriam in "Die Oepiden" pag. '(7
Informatorul mieu de atunci nu ştia, că întretimp el a fost readus din Capitala
Ungariei, pe unde fusese plimbat fn timpul războiului, la locul său din Cluj.
In muzeul din Budapesta se află azi numai cele două bucăţi din acest te­
zaur, un ciucure şi un inel de aur, care au eşit la iveală mai târziu, şi care
au fost depuse dela inceput acolo.
28 Procoplus, BG. III, 34- (ed, Haury II Bd, pag, 449): - rois (= r?j,,-a«n)
Of 'Apetavoî, ou,'" Ka! 01 aUTO TOUTO ",,-' fvaVTia, xwp?jG'OVG'L.
29 Astfel Pagius, Critica historico-cronologtca in Annales ecct.
Baronii (Autverp. 1727 urm.) voi. 1, pag, 601.
30 Vezi Ernst Duemmler, Pilgrlm von Passau (Leipzlg 1854) pag, 115
19-2\ şi 109.
[371]
RELIGIUNEA' GEPIZILOR
371
o activitate misionară gepidă-ariană s'a observat totuş cu
'Ocaziaconvertirii poporului herul la creştinism, când Gepizii
au rivalizat cu Bizantinii. Dupăce Herulii au fost colonizaţi de
jlustinian, curând după anul 536, in ţinutul din sudul Savei-de-jos
şi pelângă Singidun, au inceput Să le predice evanghelia atât
misionari greci, sprijiniţi de Iustinian, cât şi�misionari gepizi; a­
ceia in forma ortodoxă-catolică, aceştia în forma ariană a creşti­
nismului. In timp ce însă credinţa catolică a fost îmbrăţişată nu­
mai d'o mică parte a Herulilor, Gepizii reuşiră să convertească
la arianism masa cea mare a poporului. Căpetenia partidei cato­
lice a Herulilor a fost Gretes, al cărui botez a fost săvârşit în
Constantinopol cu multă pompă; împăratul însuş i-a fost naş şi
i-a făcut daruri bogate, lui şi suitei sale. 3' Numele capului par­
tidei ariene nu ni s'a transmis. Prin propaganda lor ariană la
Heruli, Gepizii urmăreau fireşte şi un scop politic, mai ales că
raporturile dintre ei şi Bizantini tocmai atunci erau deosibit de .
incordate, din cauza Sirrniului. De fapt, curând dupaceia partida
ariană herulă a trecut cu totul de partea Gepizilor, declarându-se
contra împăratului. 32
Alte amănunte despre istoria creştinismului la Gepizi, nu
cunoaştem. Că odată cu convertirea, ei au adoptat şi traducerea
bibllei de Ulfila, se poate considera ca sigur după cele relatate
<le Iordanes, la locul amintit mai sus. Serviciul divin se ţinea, fi­
reşte, în limba poporului, ca la toţi Germanii de confesiune a­
riană. Clerici superiori şedeau în permanenţă la curtea regală şi
lucrau nu fără interes pentru soarta statului. 33 Un rol a jucat in
timpul evenimentelor din anii 567-571 episcopul Thrasaric, care
împreună cu principele de coroană Reptila a încercat fără succes
-să salveze existenţa statului. In învălmăşala luptelor simultane
contra Longobarzilor şi Avarilor, Thrasaric, împreună cu princi­
.pele amintit, reuşise a salvă. tezaurul regal, temelia puterii de stat
la vechii Germani, şi a organiza amândoi după moartea de erou
81 Amănunte la Malala, lib. XVIII 427 [Migne, voI. XCVIII pag, 630]
şi după el la Theophanes, ed, Bonn 1, pag. 268; apoi la Procoplus B. V·
.H, 14. 12; BG. II, 14, 33.
82 Vezi Die Gepiden 1 pag. 124 urm. şi mai ales 132.
83 Deci la fel caşi in celelalte state ariene; vezi despre acestea H. v.
'Schubert, Staat und Kirche în den arianischen Kănigrelchen u. im Relche
-Chlodwigs (MUnchen 1912).
24*
[372]
372
CONSTAN'f!N C. Drcm.sscu
a regelui Cunimund, probablliin părţilemuntoase ale Daciei re­
zistenţa mai departe contra Avarilor, care .erauaţutaţi acum de:
aliaţii lor supuşi, Slavii. Dar după trei ani de lupte. zadarnice au­
trebuit să părăsească ţara relugiindu-se la Constantinopol, şi du":"
când cu ei acolo tezaurul regal, pe care l-au predat împăratului·
lustin II. Un clerie vizigot, tot arian, devenit mai târziu abatele
mănăstirei Biclaro din Spania, i-a întâlnit atunci în Constantino­
pol şi le-a consacrat o notiţă în cronica sa. �4
Existenţa naţională a Gepisilor În Dacia nu se închee, pre­
cum ştim; odată cu căderea puterii politice a regatului lor în a­
nul 571, Ei contlnuară a exista ca popor Încă treisute de ani dupa­
ceia, bucurându-se chiar de oarecare autonomie sub Avari şi fi­
inţând până târziu, spre Jinele secolului al IX-lea.35 Despre exis­
tenta mai departe a arianismului la ei nu ştim însă nimic. Acea­
stă confesiune, care nicăiri n'a reuşit să se menţie permanent
fată de creştinismul catolic-ortodox, a fost părăsită probabil de
Gepizi nu mult după distrugerea regatului lor. Ea a trebuit deci
să cedeze la Gepizi, În Dacia, terenul credintei ortodoxe, cam în
acelaş timp, când şi Longobarzli şi Vizigoţii arieni, în Italia şi
Spania, se lăpădau de ea în. favoarea catolicismului, adică în cur­
sul secolului al VII-lea. Refugierea,· despre care vorbirăm, a epis­
copului gepid Thrasaric, arian, şi a principelui Reptila Ia Con­
stantinopol În anul 571, ne arată În ce direcţiune a putut fi ori­
entată mai departe politica Gepizilor, Şi e semnificativ, din punc­
tul de vedere religios, că chiar atunci, în imperiul bizantin, aria­
nismul era energic combătut şi persecutat. Această sectă nu putea.
deci să mai reziste nici în Dacia mult timp. Distrugerea puterii
politice a Gepizilor a atras deci repede după sine şi sfârşitul ari­
anismului la Dunărea- de-jos şi Carpaţi. Păretele confesional, care
despărţise pân'atunci pe Gepizii de populaţia romanică a Dactej
a fost sfărâmat. Arnândouă popoarele, Gepizii şi Strărornânii,
formează de acum înnainte o asociaţie religioasă mai strânsă ca
pân'atunci, în contrast cu Avarii şi Slavii păgâni.
34 johannes Biclarensis, Chron, Anno VI [ustint lmp, [M. G. Aucr. ant:
XI. pag, �12]: Geptdarum regnum 'tinem accepit, qui a Langobarâis proe­
tio superati: Cuniemunaus rex campo occubuit et thesauri ejus per Tra­
sar/cum Arianae sectae episcopum et Reptitenem, Cuniemunât nepotem
Iustini imperatori Constantinopotim aa integrum perâucti sunt. Vez],
şi Die Geplden 1. pag. 164.
35 Vezi Die Gepiden 1, pag. ·218-248.
[373]
RELIGIUNEA GEPIZILOR
313
Despre vre-o cădere sau trecere ia păgânisrn a creştinilor,
:tie ei dintre Gepizi, fie dintre Strărornâni, in timpul stâpânirii
avare nu poate fi vorba. Sub raportul religios Avarii exercitau
!faţă de popoarele supuse lor tolerantă deplină şi principial nu
erau contra creştlnismului. 36 Un caz de trecere I a păgânism a unui
-Gepid pe timpul stăpânirii avare, de care ne vorbeşte Theophy­
,lactSimocatta37 În altă ordine de idei, a avut loc nu În cuprinsul
'1ării Avarilor şi nici din cauza lor, ci la alţi .barbari ' păgâni,
.Scheil, la care acel' Gepid se refugiase.EI trăia ca fugar'
printre Scheii sau Slavii vechi din Muntenia, unde l-a întâlnit ar­
mata bizantină ageneraluIuiPristus in anul 593. Credinţa' şi-o
.abjurase spre a nu fi bănuit de Slavi, cu ale căror căpetenii era
in legătură, şi pe care j·a şi trădat în favoarea Bizantinilor.
Urme gepide în terminologia creştină. a Românilor nu există,
Deosebirea confesională şi bogăţia elementelor latine a acestei
-terminologii, mai ales pentru acel timp,a împiedicat o influenţă
-gepidă asupra Strărornânilor în acest sens. Elementele gepide din
româneşte cu caracter religios exprimă, cum văzurăm, numai no­
luni din sfera superstlţiilor şi credinţelor populare. Ele reflectează
-deci o civilizaţie mai rustică, mai primitivă.
Interesant e însă faptul, că arianismuJ gepid a contribuit nu
iin mică măsură la consacrarea numelui etnic Român. Am arătat
in alt loc, că sensul degradant de »cIăcaş" sau "ţăran semiliber"
.al numelui rumân, atestat până la inceputul secolului trecut, a luat
-naştere În limba unei clase suprapuse de alt neam, adică a unui
.popor străin, care a stăpânit odinioară in Dacia, şi că acel popor
a trebuit să fie de neam gotic, deci Gepizii, căci numai Gotii
numiau aşa pe Romani, respectiv pe Romanii provinciali.
Ei bine, Gepizii au trebuit să numească pe Străromâni Ro­
«nani, atât cu privire la origine şi limbă, cât şi la religia lor.
Consideraţia religioasă a trebuit apoi să dea tonul în chestiunea
ce ne preocupă, cu cât o găsim menţionată expres şi in izvoarele
timpului. Deoarece atât Romanii de Apus căt şi cei de Răsărit
,(PW!J.GttOl, adică Grecii bizantini) profesau credinţa catolică-orto-
as Aceasta reese clar din câteva episoade narate de Menandru şi
'Tbeophylact Simocatta. '
a7 VI, 8: 'I'1j11'aLS &.pi:}p EK TWJI xpL(J'TLaJlWJI �P'1(J'Kâ:as 11'OTE 11"<pVKWSj cornp. Die
-Gepiden pag. 215 urm,
[374]
CONSTANTIN C. DICULESCU
doxă, Germanii arieni de atunci, adică Gotii, Gepizii, Van dam
etc., numi au romană această confesiune, pretinzând că ei înşişi­
sunt ortodoxii, ei catolicii. Episcopul Grigore de Tours ne spune,
că Vizigoţii prin Romani înţelegeau oameni de "religia noastră","
deci catolici-ortodoxi.w Iar abatele vizigot arian, Ion de Blclaro
(secolul VI), vorbind din punctul său de vedere, se exprimă şi,
mai explicit, numind confesiunea ariană "credinţa catolică a
noastră", în opozitie cu "re1igia romană" 89. Deci Străromânii erau
. pentru Gepizii arieni Romani nu numai prin origine, limbă şi prin'
condiţia socială deosebită de a lor, dar şi prin religie. Iar când.
Gepizii s'au lepădat de arianism, îmbrăţişând credinţa ortodoxă,
au devenit eo ipso, după chiar concepţia lor, ei înşişi Romani.
La celelalte împrejurări care au contribuit, ca dintre popoarele
romanice numai cel român să continue a se numi pe sine Ro­
mani, respectiv Români sau Rumâni - numele Raete-Romanilor­
nu vine direct de la anticul Romanus 40 - trebue deci să se·
adaoge şi laturea religioasă.
*
* *
Pentru timpul stăpâniril avare şi pentru epoca imediat ur­
mătoare ei, izvoarele istorice ne mai oferă şi alte câteva ştiri sau
indicii privitoare la creştinismul în Dacia. Ele lnsă privesc mas
mult istoria creştinismului daccroman, şi ca atare trebuesc studiate
in legătură cu acesta,
I
38 Gregorius Turonensis, Glor�a martyrum J, 25: Romanos enim voci­
lant (Vizigojii) homines nostrae religionis.
39 Ioannes Biclarensis, Chron, în MG. Auct, ant, XI, 216: Leovtgildus.
(rex Visigotorum) âicens de romana reugione aţd] nostraţm] catnoticaţm;
Jide/m] venientes non âebere baptizare .
. 40 Pentru Romani, ea nume de popor romanle, vezi în special V. Pâr­
van, Contribuţii epigrafice 92 urm., No. 405, p. 96 şi No. 430.
[375]
ADAOSE
Pag. 361 şi nota 8. ; Cuvântul iasmă se consideră de obicei ca fiind
de origine obscură; vezi bunăoară H. Tiktin, Dictionar rom-german s. v,
S. Puşcariu se găndeâ la sI avuI jasna, fem.lui [osem; "luminos", dar mai pe,
urmă a renunţat la această etimologie; vezi Daco-romanla III, pag. 838.
Incercarea filologului croat P. Skok, de a deriva, cu orce preţ acest cuvânt
din sârbeşte, nu satisface, cum am arătat, nici semantica şi nici legile fone­
tice româneşti Cât priveşte acum obiecţia făcută de Skok etimologiei pro­
puse de mine, ea e de natură semantică. EI contestă rntradevăi existenţa la
Români a credintei superstiţioase, că sufletele părăsind corpurile umblă
uneori rătăclnd prin aer, sau prin locuri retrase. "In der mir zugănglichen rum.
folkloristischen Literatur - zice S. - finde ich nichts davon". Dar nu e nevoe
de ce-a citit sau n'a citit S. i destul că la baza românului iasmă stă un cuvânt
germanie e':'>mo, având, caşi el, acel aş înţeles de "spirit" sau ,duh"! Totuş,
să vedem ce e cu afirmaţia lui S., că n'a citit nicăiri In literatura folclorică
română despre existenţa acelei credinte populare privitoare la suflete-spirite.
Prin aceasta, S. vrea s'arate că e tare familiarizat cu chestiunile de folclor
românesc, căutând să convingă pe cititori, că dacă el n'a citit sau nu cu­
noaşte ceva, apoi aceia nici nu există. Că n'a citit i se poate crede, dar
aceasta nu poate cădea in cumpănă şi cu atât mai puţin servi ca dovadă.
De fapt, credinţa, că sufletele despărţite de corpuri umblă uneori ca esme
prin aer sau prin locuri retrase, există şi la Români; numai că S. n'o cu­
noaşte. Voi da deci câteva citate, din care reese limpede existenţa acelei
credinţe populare. a) Cu privire la pricolici, comunicare in Dicţionarul Aca­
demiei, sub vorbaj.golgoasă'": PricoliciJ sunt nişte esme sau golgoase mari,
care umblă noaptea printre morminte. Deci esme sunt şi pricolicii, iar
aceştia nu sunt altceva decât sufletele anumitor morti. b) Cu privire la sta­
fii, T. Pamfile, Mitologie românească 1, pag. 255: stafta, umbra - cum li'
zic Macedoromânii - sau fantasma, care este sufletul răposatului, va
rătăci lmprejurul clăâirli şi va apăra-o Impotriva altor spirite rele, care
ar căuta s'o nimicească. c) Cu privire la strigoii vii, ibidem, pag. 132: Căci
cum să ştii. că vecinul de alături sau vecina din partea cealaltă, care
se culcă noaptea In casa sa, lşi Iasă peste noapte trupul pe pat, neinsuf­
letit şi ese afară ca să se tnhătteze cu alte duhuri rele, spre a săvârşl
cele mai grozave blestemăţii! d) Cu privire la ale, comunicare in Etymolo­
gicum Magnum 1, 679: Se zice, că alele se fac din oameni care au dulz
necurat şi care în timpul furtunii se culcă adorminâ Un somn greu. In
acest interval, sufletul celui adormit făcându-se ală se duce a tntâm­
pina pe ceatattă ată, care este sufletul altei fiinţe din altă localitate şi
apoi se bat amânâouă. e) Cu privire la vărcolaci, T. Pamfile, Mitologie 1,.
pag. 192: Omului, care are un astfel de suflet, li vine întâi o picoteslă,
[376]
376
CONSTANTIN C. DICULESCU
şi apoi o nesăbuită poftă de somn, de par'că n'ar li dormit o săptămână
dearâtidul : Suftetul li sboară atunci la lună şi el rămâne caşi mort.
Iată la ce se reduce una din multele afirmaţii eronate făcute cu atâta
uşurinţă de S., care căuta cu ajutorul unor premise lingvistice false să in­
târzie prăbuşirea definitivă a faimoasei teorii roesleriene. E foarte curios şi
chipul cum S. a căutat să-şi arate competinţa în germanistică, aruncându-se
deodată la reconstruiri şi plăsmuiri. Asupra rninunăţiilor produse de dânsul
În acest domeniu, de care e cu totul străin, voi reveni .. Aici aş mai avea
ceva de adăogat cu privire Ia partea formală a etimologiei cuvăntului iasmă.
Pentru inlocuirea În anumite cazuri a spirantelor greceşti şi germane.», th,
o, străine latinei şi român ei, prin sibilantele corăspunzătoare s şi z, in afară
de exemplele date mai sus (pag, 361 nota 8) mai. sunt de comparat: a) forma
straosttta a numelui gepid Thrafstila, atestată la Paulus Diaconus şi Fre­
gar, vezi Dle Gepiden 178; b) forma stroppus "turmă" arestată în Lex. Ala­
mannorum dingerm. *�ruppa, medtoengl. sruppe "ceată, grămadă, turmă"
etc., ibidem j c) etimologia rornânulul strugure dingepidul *�rubila = mgerm.
trubet "strugure", vgerms, [hruba, ngerrns, Traube etc., vezi "Die Gepiden"
ibidem, Dacoromania m, 838 şi ci) etimologia românuluisăTămâzdră. În loc
de "sătâmânzră, din grecul rraXafJ-u�opci, despre care vezi S. Puşcariu În Da­
coromania III, 819.
Il. Pag. 374 jos. La sinodulal Vll-lea ecumenic din Nicea, în anul 787, a
luat parte şi Ursus, bdrrK01rPS rwp 'A{3upLrwv. Le Quien în al său "Oriens Chris­
tlanurn" a observat cu drept cuvânt, că Nomen Ursus hominem Iinguae
latinae signtficat, Iar istoricii noştri teologi revendică pe acel episcop, ne­
cunoscut din alte izvoare, pentru Români, respectiv Străromâni. V. Părvan
în "Contribuţii eplgraflce" 68 e de aceiaş părere. De fapt, mărglnlndu-ne la
romanismul răsăritean, nici nu e posibilă altă justificare a numelui Ursu. A
recunoaşte Însă în Ursus, hlrrKo7ros TWV ' A,BuPLTWV, pe un episcop al oraşului
Abrittus sau "A{3pv�os din Mesia Inferioară, Imi pare nu tocmai plauzibil, căci
atunci am. fi avut brirrK07rOS rov 'A{3pu�ov. Apoi şi existenta unui episcopat stră­
român în acea parte a Mesiei Inferioare, la finele secolului al VIII·lea, e greu
de conceput. Genetivul rwv 'A{3apLTwP presupune singularul 'A{3upiTYJS; care e un
nume de popor, nu de oraş, comp. IIuTSLvuKÎTuL, 'l'frpui;îraL, M€yuXo{3Xuxîra, etc.
'A{3UP'TUL ar însemna deci "Avariţi" sau "Avareni", locuitori din ţara Avarilor
('A{3upio" Avaria), în general, nu Avari ("A{3UPOL) propriu zişi. Compară in româ­
neşte sensul numelui Ungurean, derivat din numele de ţară Ungaria, faţă
de Ungur. Existenţa unui episcopat in secolul al VIII-lea pentru creştinii
din ţara Avarilor, a căror toleranţă in. materie religioasă ne este cunoscută,
şi care din timpul lui Constantin Pogonatul intreţineau relaţiuni amicale cu
Bizanţul, nu-mi pare neprobabilă. Iar participarea neapărată a acelui episcop
cu nume românesc la sinodul din 787. s'ar explica prin faptul, că lIIyricul
. cu apendicele lui din Nordul Dunării Ifusese scos încă din 731 de sub scau­
nul papal de către împăratul. iconomăh Leon lsaurul şi pus sub jurisdic\ia
patriarhului din Constantinopol.
Mi-:lm exprimat aici aceste păreri ş).lb rezerva unui studiu ulterior.
[377]
"
e
,\
'. GRANIŢA DE APUS A TRACILOR
(Contrlbuţlnnl toponomastice şi eplgrnf'lce).
DE
Dr. G. G. llIATEESCU
fost membru al Şcoalei Române din Roma
In timpurile mai vechi ale antichităţii clasice numele de
Tracia era mai cuprinzător decât apare în general în majoritatea
dzvoarelor antice şi era atribuit unui' ţinut cu mult mai întins de
cât cel cunoscut nouă ca aparţinând provinciilortrace ale irnpe­
.riului roman. Intreaga peninsulă dela nordul Greciei, din Mace­
donia şi până la Dunăre, la hotarul Schiţiei, era cuprinsă supt a­
cest nume, alcătuind deci o parte însemnată a lumii cunoscute
pe atunci. I
In urma puternicei dezvoltări maritime a poporului grec, cu­
noştiinţele sale geografice se îmboqăţiră prin propria cercetate a
coastelor şi .a populaţiunilor de acolo, iar numele Tracia se res­
·transe la ţinutul, care se întindea la estul Macedoniei, precizân­
du-iose hotarele extreme la Ister, Pontul Euxin, Propontis şi Ma­
rea Egee. In vreme ce limitele care despărţiau această Tracie de
neamurile ilirice nu ni sunt cunoscute mai de aproape, 2-vom ve­
-deă mai departe pentru ce -, aflăm indicat ca graniţă vestică, co­
mună cu Macedonia, fluviul Strymon (Struma de astăzi), până
unde se întinsese regatul Argeazilor încă înainte de cuceririle lui
Fi lip II şi Alexandru cel Mare. Primul rege macedonean Perdic-
1 Ct. W. Smith, Dictionary of Greek anâ Roman' Oeography, Lon­
-don, 1857, 111, 1176; H. Klepert, Lehrbucn der atten Geographte, Berlin,
1878, p. 307-308; A. Forbiger, Handb, d. alten . Geographle, Hamburg,
1877. III, p. 733, l1ota99,"Pentru orientarea geografică asupra regiunilorace­
ostea ef. H. Kiepert, Formae Orbls Anttqui, XVII şi R. Kieperr, FOA,
.XVI; Hi Kiepert, Atias antiquus, V şi' VI; M. Baratta şi P. Fraccaro
Atlante storico, 1, p. 9 (Novara, 1923). . .
2 Plin., Iz n., IV 18 ;Pomp. Mela, 1/ 2.
[378]
378
DR. G. G. MATEESCU
cas 1 (700-652 în. Cr.), ocupase Pieria 1, regiunea de coastă
cuprinsă Între Peneus şi Hallacmon, bazinul inferior al fluviului
Axios (Vardar), Bottiaia şi Emathia pe unde locuiau Peonii, 2 cart
se retraseră spre miazănoapte în ţara unde-i aflară Grecii în e­
poca clasică, apoi Mygdonia, populată de seminţia tracă a Edo­
ni lor, dar supusă pe atunci tot Peonilor, atotputernici până în
tinutul de pe malurile Stryrnonului,
Alte regiuni trace căzură în mâna Macedonenilor, când, după,
retragerea Perşilor bătuţi la Platea, regele Alexandru 1 Flloelenul,e­
fiul lui Arnyntas, luă in stăpânire Crestonia şi Bisaltia, până la
Strymon.
Graniţa estică a Macedoniei fu apoi definitiv împinsă până
la fluviul Nestos (astăzi Mesta) de Filip 11,4 după ce tnfrânse pe
regele trac Ketriporis, care În zadar .se aliase cu Atena printr'un,
tratat păstrat nouă într'o inscripţie. 5
Pentru hotarul de apus al Traciei acesteia, la nord de râul
Nestos şi până la Dunăre, nu aflăm în literatura veche ştiri mai
precise, de oarece întreagă partea centrală a peninsulei balcanice
cu regiunile muntoase din Rhodope şi Haemus au fost mai bine,
cunoscute abia după cucerirea romană, iar în amănunte probabil
numai în epoca tărzie imperială, căci până la listele lui Proco­
pius .din de aedificiis, cartea IV, este foarte redus numărul nu­
melor de localitati transmise nouă în aceste ţinuturi ale Peoniei,
Dardaniei şi Moesid superioare. O delimitare sigură a teritoriului
Traciei către vest, in înţelesul ce avea .acest nume până la cuce­
rirea romană, nu puteau face anticii şi nu putem face nici nob
şi din pricina amestecului de populaţie traco-ilirică de acolo.
Cârmuirea romană împarte Tracia aceasta în două provincii
deosebite, rămânănd numele originar pentru cea sudică, dela suo
de Haemus, unde se deosebiau neamurile principale ale Odryzllor
1 J. Beloch, Grtech. Gesch., I 1, ed. 2, p. 341.
2 W. Tomaschek, Die alten Thraker, 1 (Sitz.-Ber. Wien. s«, entt.
hist. ta., CXXVIIl) 1893, p. 18.
a B. Niese, Gesch, d. griech, u. maked. Staaten seit der Schlacht:
bei Chăronea, 1, 25. \
4 DIod. Sic. XVI, 22, 3; Strabo, VII, p, 323, - 330; PtoI. III, 11; ct.
Forbiger, III, p. 718, nota 50 şi p. 719.
5 Inscr, Gr., ed. rnln. 1. 127 = IG. " 66 b.; Sclart, Sui dlnasti deglt
Oârist, Pisa, 1912, p, 28 ss.; Hiick, in Hermes, XXVI, 189]. p. 1C6; Kahr-,
stedt, in P.-Wiss.-Kroll, Real-Enc., XI, 372.
[379]
j
GRANIŢA TRAClLOR
379'
I
.1
şi Bessilor. 1 Din provincia mai veche a Moesiei, care cuprindea
mai ales partea iJirică de vest, se alcătui o Moesie 2 mai mare
dealungul Dunării, până la Pontus, şi înglobând numeroase se­
mintii traco-moeslce şi geto-dace. Supt Domiţian, probabil în le­
gătură cu învierşunatele războaie purtate cu Dacii lui Decebal şi
pentru o mai bună organizare şi apărare a Dunării, se făcu di­
viziunea acestei provincii in Moesia inferior şi Moesia superior,
cea dintâiu cu locuitori de neam traco-getic, iar cealaltă adăpo­
stind în partea ei de vest triburi i1irice. 3
Neamurile trace se întindeau însă şi la vest de graniţa estică
a provinciilor romane Moesia superior şi Macedonia, până pe Ia
r. Margus (Morava),4 apoi în Dardania, Peonia şi Macedonia,
până la Axius, şi avem numeroase ştiri literare despre prezenţa
lor în aceste regiuni, unde îi găsim aşezaţi şi docurnentaţi in
diferite timpuri pănă în mijlocul I1irilor, Macedonenilorşi Greci­
lor de pe coastă. Tracismul unora dintre seminţiile acestea ale;
Macedoniei sau al unor regiuni ale Peoniei, Dardaniei şi Moesiei
superioare este atestat de autori şi admis în parte de invăţaţii,
cari s'au ocupat cu etnografia antică a peninsulei balcanice, în,
timp ce asupra caracterului etnic al altor populaţii şi ţinuturi nu
s'a ajuns la o părere definitivă care să mulţumească pe toata
lumea. E destul să amintesc cazul Peonilor, cari sunt socotiţi
lIiri, Greci sau Traci de diferiţii cercetători cu numeroase argu­
mente de fiecare parte.
Ocupându-rnă mai de mult cu onomastica şi toponimia tracă
am căutat să determin caracterul tracic al unora din aceste regiuni
cercetând in afară de ştirile literare istorico.etnografice, de aproape
studiate şi foarte bine intrepretate în deosebi de Forblger, Heinrich
şi Richard Kiepert, Tomaschek şi Oberhummer;s datele toponornas-
J ef. Kalopothakes, De Thracia provincia romana, Diss. Bert., 1893,5.
2 H. Kleperr, FOA, XVII, 1894 şi Beibl.; v. Premerstein, Die Anfăng«
der Provinz Moesia. tn [ahresh. d. osterr. arch, lnst., 1, 1898, /45-196 •.
3 V. bibliografie bogată P. prov. Moesia In Lubker, Geffcken-Zie­
barth, Reatlexikon des klass. Attertums, p. 678, s. v. Mnesia.
4 Cf. Patsch, Thrakische Spuren an der Adria, În jahreshefte, X,
1907, p, 169 ss; Tornaschek, Zur Kunde der Haemushatbinsel, p, 446; Kretsch­
rner, Einleit., 405; H. Hirt, Die Indogerm .• p. 155-157.
5 In multe articole geografice din Pauly-Wissowa, Real-Encykl. ŞI m
Geogr. [ahrbuch, XXXIV, 1911, p, 394--403: Thrakten unâ Makedonien.
Cf. şi Hald, Beitrăge zur Geschicnte unâ Geographie Altmazedoniens.;
S tuttgart, 1917.
[380]
380
DR. G. G. MATEESCU
tice cunoscute nouă mai ales din izvoare literare geografice şi din
izvoare epigrafice, punând însă la contribuţie şi materialul de nume
personale pe care ni-l oferă inscripţiile aflate în aceste regiuni
etnografice mixte. .
Mi-am format astfel convingerea, pe care mi-am exprimat-o
şi documentat-o în mai multe excursuri ale lucrării mele mai
întinse, 1 Traci nelle epigrafi di Roma, publicată în Ephemeris
Dacoromana, Anuarul Şcoalei Române din Roma, 1, pp. 57-290,1
că elementele trace abundau în toate ţinuturile de coastă ale Ma­
cedoniei, până la graniţa Tesaliei, apoi pe povârniş urile munţilor
Orbelus (Perirn-dag), Dysorus-ăocepcv şi Cercine (Belasica), 2 în
Peoniadela răsărit de Axios, in toată Dardania şi Moesia su­
perioară până Ia Margus, iar pe alocurea chiar Ia apus de acest
râu şide Axios.
Socotind de mare interes pentru geografia antică a penin­
.sulei balcanice şi pentru a contribui pe cât mi-e cu putinţă la
dovedirea acestei expansiuni a poporului care stă la baza formării
neamului românesc, reiau in cele ce urmează problema urmelor
trace- dincolo dc hotarele geografice ale Traciei, căutând să aleg
.printre numeroase alte nume de localităţi, greceşti şi ilirice, numai
pe acelea, care poartă pecetea caracteristică a toponomasticii trace
sau prezintă mai apropiate analogii' cu aceasta.
Căutând mai Întâi ştirile referitoare la Macedonia vom con­
stata că Grecii numiseră ep�b(.1) toată coasta de nord a Mării
Egee încă de pe vremea războiului peloponesiac, iar diferitele
ţlnuturi, unde începuseră ei de mai inainte a-şi întemeia colonii
fură numite după triburlle trace ce locuiau acolo, care primiră
apoi elemente culturale elenice şi in urma cuceririi macedonene
se grecizară În bună . parte.
Şi astfel până in epoca târzie romană întâlnim. numele Pieria,
Mygdonia, Sithonia, Crestonia şi Blsaltia, Edonis, Odomantica şi
Sintica, care amintesc seminţiile trace 3 ce Inflori seră odinioară
1 V. pp. 68, 81-83 şi note, 91-93, p, 95, nota 5.
2 Cf. Oberhummer, în Pauly-Wtssowa-Kroll, Reai-Enc. XI, 309 s. v.
a Faţă de mărturiile antice şi de numeroasele nume personale trace
arestate în inscriptiile acestor regiuni, care documentează tracisrnul triburi­
lor citate, admis. de toţi cercetătorii mai de seamă, nu poate fi luată in
serio'safirmaţia, că ar fi fost Peonfşi ca atare Greci, alui V. Colocotronis,
fn La Mac�doine et l'hellenlsme (1919), p. 99�101, lucrare mai mult pole-
[381]
GRANITA TRACI LOR
38f
inqependente pe aceste locuri, inainte de invaziunea Peonilor '
căreia ii urmă apoi expansiunea Macedoniei.
Elementul frac al acestor regiuni se menţine însă până în
epoca Imperială, când îl aflăm în inscriptii greceşti, iar în Edonis
chiar în, multe latine, docurnentăndu-ne o serie de interesante
nume trace, În transcriere greacă şi latină, pe care le vom studia
ceva mai departe.
Urme traee în Itlacedonia centrală şi vestică.
Dar populaţiile trace se întindeau in vremurile mai vechi:
până in inima Macedoniei vestice, căci multe sunt ştirile' care
ne dovedesc prezenţa in aceste locuri a Brygilor, (Bpuye�, Bp6yot,
Bp1ye�) pe care Tornaschek, Die a/ten Thraker 1, p. 27-33, îi
socotiă aproape identici cu Frigienii. In sec.' VII ei Invadaseră
Epirul şi ocupaseră chiar Epidamnos, iar ştirile lui Herodot des­
pre amestecul lor în luptele cu Perşii, cu prilejul expediţie! lui
Mardonius, ne arată că se menţinuseră intre muntele Bermios şi,
golful Therrnaic, în preajma Pieriei, fiind pomeniţi apoi şi de
Plutarh în oastea lui Brutus, 2
! ,
Numegeegra- De sigur sunt de pus in legătură cu prezenţa Brygilor
finc: trdace. în sau a altor neamuri trace în Macedonia şi localităţile "
hace oma ,
vestică. următoare:
a) T6ptooa; din Eordaea 3 (= *Tupt-�a) cu care putem com­
para toponirnicele trace Tur.noa, Tup[-o'ta'ta, Ttp{-o'taot�, Tupool�o:,.
TupetJ;o(; (ap. Tornaschek, 112, 75), Tlpt�o: Cl.l varianta Tirissa, nu­
mele indigen al capului Caliacra (Tom. 112, 90), fluviul Tupo:(;'
tibid., 98), numele personal trac omonim Tupeooa din Salonic
(Bull. Corr. Hell., XXXVII, 1913, p. 108), Turesis (un exemplu.
în Tacit, Ann. IV, 50, şi altul in Corpus Inscr. Latin. XIII 8066).
mică, de caracter politic, in care urmează mai ales concluziile lui Svoronos,
făcute pe baza numismaticii, In studiul său Numismattque de la Peonie
et de la MacCdolne avant les guerres mediques, publicat în [ournal inter­
national d'Arclieot ogte numismatique, Athenes, 1913.
1 Cf. Tornaschek, 1, p. 18.
2 Cf. despre Brygi, Oberhummer, În P.-Wiss., Reat-Bnc.; III, 920-921,
s. v. şi Tomaschek, " 27-33; J. Beloch, Griech, Gesch., 1 1, ed. 2, p. 78;
şi nota 3-4.
a PlOI. rn, 13, 39; Plin. n. h., IV, 10 (17) 34; ef. R. l\iepert, Pormae­
Orbis Anti qui, XVI, C d şi Tornaschek, Il 2, 75.
[382]
382
DR. G. G. MATEESCU
Tupe:<xoY)t; (Arch. ep, Miii., XVII, 1894, p. 190, 46 = Rev, Arch.;
19082, p. 68, no. 88), etnicul Tu(1)vot; (tzvesti]« Muzei, p. 115,
no. 164 a, fig. 93 = Sbornik, XVIII, p, 802, 20), iar de altă parte
localităţile trace terminate cu sufixul -�CI:, -00", -sza, precum Zu­
AOU�CI:, Arisa, Pitnasa, re:(XtOCl:, Zermizegeihusa, Kevope:toCl:, A6p.
t"�", KOUAXOUOO", KGhtou�CI:, B6pu�CI:, Vocasa, re:ureCl:o", E(tpt�",
M<XI-L0U�"; 1
b) i\tHe:�", 2 oraşul unde Aristotel instrui pe Alexandru cel
Mare, numit şi �tpul-Lov(Ov (Steph. Bizant.), aşezat la poalele mun­
telui Bermios, aparţine aceluiaş grup de toponimice În -�", ca şi
Tup:oo", Însă nu avem încă analogii pentru rădăcina lV[te:-;
c) Beroia, aşezată între Mieza şi r. Haliacmon, care e omo­
nimă cu Beroe, din Tracia, numită mai târziu Traiana Augusta
{astăzi Stara Zagora) şi cu o statiune Beroes pomenită in Itinerarlul
Antonin, 225. În apropiere de Troesmis, in nord-vestul Schiţiei mici;
d) Brucida din Itinerariul Hierosol., aşezată la est de Lych­
nidus, intre lacurile Prespa şi Ohrida, deci În plină ţară ilirlcă,
care pare identic cu Bpuyt<Xt;, 1tOAtt; :M"xe:oov("t; de la Stephanus
din Bizanţ, şi a fost de mult corectată Brugiada,« oraşul Brygi­
lor, şi în sfârşit:
e) :Mh,�ot;, castel restaurat de Iustinian, pomenit de Proco­
pius (de aed. IV 4, p. 119, 6; ed. Haury) in lista Macedoniei, a
cărui aşezare precisă ni este însă din nenorocire necunoscută, ca
a celor mai multe din localităţile cu nume aşa de interesante,
păstrate în de aedificils. Numele acesta este neindoelnic frac şi
l'am citat deja cu alt prilej alături de �tcXI-LCI:-�Ot;, �XCl:Am-�W, As­
Vt�Ot;, �cXXt-ooot;, K"�e:-t�Ot;, toate în ţinuturi trace la Procopiu, 1. c.
şi Koupmoot;, ZiAl-LtOOt;, KOUAxouooOt;, OUXCl:oot;, 5 iar pentru prima
parte ef. Meticus Solae f. Bessus, (Oi pl. XXX = XX, în CIL. III, p.
1970 = Dessau, Inscr. Lat. Selectae, no. 1999), Maeticus-Trimon-
1 V. pentru acestea Mateescu, in Bphem, Dacorom .. 1. p, 148-149.
2 Tom. Ih, 67; R. Kiepert, FOA XVI, C d şi Bbt., p. 3. Locurile din
autori se găsesc în Pape-Benseler, Worterbuch d. griech. Bigenn., p, 921
(Plut, Afex., Ptol., Plin. h. n., Steph, Bizant.).
a Cf, pentru aceste trei oraşe Oberhummer, În Pc-Wiss., Real-Bnc.,
III, 304-307. Pentru Beroe din Dobrogea a se consulta harta aşezărilor an­
tice din V. Pârvan, Ulmetum 1, la sfârşit.
4 Cf. Oberhummer, în P.-Wiss., R-E .. III, 899 şi 921 i Tomaschek,l, 28.
5 Mateescu, I Traci a R.oma, În Ephem. DR., p. 149, nota 6.
I
J
I
,
l
I
[383]
tia, un soldat pretorian originar din Filipopoli (Dipl. LXXXIV,
p. 1997 = Dessau, fLS., 2008), cu varianta greacă mai frecventă
M�.oxo<; (şi chiar M€.oxo<;, Ml.oxo<;, schito-sarrnatic, M�tIXYo�, M�tlX­
xo<;),' un Mettus, natione Oeta, dintr'o inscripţie din Britania (Ep­
hemeris epigraphica, VII, 840; ct, Răm. Mitt., 1910, p. 237).
J
GRANIŢA 'fRACILOR
383
1
I
j
l,
j
.Nume pers�. Câteva inscripţii greceşti din Macedonia aceasta ves-
.nale trace In '
illacedonia. tică ne fac cunoscute diferite persoane trace precum
a) Un �&ooxoq din Pella în Bottiaea (Demitsas, <H Mocxeoo­
vux, n. 135, p, 107), nume vechiu purtat în familia regală a
Odryzilor de un fiu al lui Sitalkes 1, 2 pe care il aflăm şi cu va­
rianta �&tOXO; intr'o inscripţie din Madytus, în Chersonesul tra­
ele (Bull, corr. hell., XXXVI, 1912, p. 310 = G. Mendel, Catalogue
des Musees Ottomans, no. 902) şi în papiri (Grenfell şi Hunt,
Tlze Hibelz Papyti, 1, 35, 3; 9. 112, 81; 83; Beri. Or. on.; IV,
1193, 6);
b) Un .1&ooc;; 3 din Ichnaia În Bottiaia (Demitsas, <H Maxeo.
410. 151 = CIG. 855);
c) Într'un catalog de nume din Beroia, (Ia rândul 34, Dernit­
sas, no. 54, p. 65-66 = Delacoulonche, Le berceau de la puis­
sance maced., no. 60) patroni micul �(trihou, genitivuJ numelui trac
de ofigină regală �(t&hYJC;;, �(t&ha<;, răspândit apoi la multe alte
persoane documentate prin inscripţii şi papiri; 4
d) Tot la Beroia un 'H{}oc;; 5 �lt&AXOU cu numele macedo ..
nean şi patronirnicul trac, alături de tracuJ neîndoelnic �e6{}YJC;;
�tOV\)o[O\), care poartă deasemenea un nume celebru prin întrebuin­
ţarea lui în familia re gală a Odryzilor 6 (W oodward in Atutual of
ilie Briiish Schoot at Atlzens, rBSA], XVII], 1911-12, p. 152, no. 12);
e şi f) O fată şi doi fii ai unui B&ato; (gen. Biato!)),
I Pentru toate aceste nume vezi documentarea în Mateescu, '1. C., p.
129 şi nota 2.
2 Cf. Swoboda fn P.-Wiss.-Kroll-Witte, Reaţ-Enc., 1 A, 1692-1693, iar
pentru nume ef. l\retschmer, Binteitung in âie Gesch, der grtech. Sprache,
.p. 216.
a Pentru numele Dados la Traci, v. Mafeescu, 1. c. p, 231 şi nota 8.
t Pentru îrequenţa numelui v. Tomaschek, Il 2, 43, iar pentru com­
pletarea citatelor, Mat, t. C" p. 80, nota 2.
5 Woodward compară pe ·lBo� cu "H::tapo� (Hoffmaun, Die Nakedanen,
p. 149).
ti V. pentru numele Seuthes cu ale sale variante, dintre Care unele
romanlzate ca Seuto, Seutlo, Seuilus, Seuthens, Mat., 1. c .. p, 185, nota 1.
Tatăl acestui :i;€u::t1]� poartă numele, frecvent la Traci, al divinităţii de ori­
,gină tot tracă ""WV!ltTO� (ef. Tomas'�hek. II 1, p. 41).
[384]
384
Dn. G. G. MATEESCU
cari Iiberează un sclav la 182 d. Cr, (Woodward, BSA, 1. c .•
p. 139 ss .• no. 2). Numele B&o"toc;, var. B&o"to:�. care ne întâmpină
şi în sudul Rusiei ne aminteşte numele personale 1race: Bo:cr"tO:'
xtAO:�, var. Bo:o"to-xeiAO:�, Bo:o"tO:psuc;, sarmat. B&O"to:xCi� şi toponim;
trace :E"tpo:y-�&o"tO:, :Eouo:-�&o"to:(, B[-�o:o"toc;, Tasi-basta, ZEpO-�&O"to: ':
EI apare şi intr'o altă inscripţie din Beroia, tot din epoca impe­
rială (Woodward, 1. C., p.164, no. 38 -:- Demitsas, no. 60).
g) In fine în acel aş oraş, într'o listă de peste 60 de nume­
conservate găsim şi un 'AAE�O:YOOC; TpO:Atou, deci fiul unui TpO:Awc;,
variantă dela Tp&A(<;, nume trac cunoscut, care apare mai ales în'
compuse tetrasilabe ca Epte-tralis; etc. 2 (Woodward, BSA, 1. C'I->
p. 162, n. 36 = Demitsas, no. 57, p. 69 = Delacoulonche, n.61).
Iz) Dela Heraclea Lyncestis (Bitolia), aproape de hotarul Pe­
Iagoniei, ni este cunoscut un A(Aco<; .MEO"tpCO� (Wace- Woodward,
BSA, 1. C., p. 169, no. 2) cu acel cognomen deci, de formă ro­
mană însă cu rădăcina tracă, pe care l'am studiat cu alt prilej
mai de aproape, deterrninându-I ca atare cu ajutorul multor
exemple când îl aflăm la Traci, şi care e purtat de predilecţie în
regi unile traco-macedonene şi traeo -dardanice. 3
i) Dela Scydra din Emathia posedăm in schimb trei pomeniti,
epigrafice (două manumissiones şi o dedicaţie) ale zeiţei trace
�Ap"ts\-uc; ro:�wp[o: (Demitsas, n. 126, p. 95-96 = Delacoulonche,
no.' 29 = BCH, xxu 1898, p. 347 şi SEG, Il 396 = BCH�
XLVII. 1923, p. 182) cu varianta "Ap"tsft(C;ro:�wpmlc; xo:l BAoupsr"tl�:
(Dernitsas, no. 125, p. 94 = DeJacoulonche, no. 28 = BCH�
XXII, 1898, p. 347) al cărei sanctuar se afla tocmai la oraşul
r&�wpo� după cum ne informează Stephanus din Bizanţ, şi pe
care R. Kiepert, FOA, XVI, B f, il aşează lin Odomantica, intre
Siris (Seres) şi Philippi (Filibegik, S. de Drama), după o inscrip­
ţie latină aflată aici, a unei Valeria Severa antistes Deane Ga­
szoriae (CIL. III 1420613)4. E .mai mult de cât probabilă naţi-
1 V. documentarea acestor nume în Mateescu, Nomi traci net territorio­
scito-sarmatico, in Ephem, Duca-Romana II, p, 229, s, V. BâO"Ta,.
2 Cf. pentru Tralis şi toate compusele cunoscute cu - traîls, Mat., I
Traci nette epigr. di Roma, p. 221 ss., nota 4.
a Cî, Mateescu, în Eplzem. Duco-Romana, 1, p. 133 şi p. 134, cu nota,
2, p. 195 şi p. 196, nota 1.
4 Publicată de P. Perdrizet, după F. Cumont, în BuU. corr. hell. ..
XXII,. 18�8, p. 345. Cf. [essen in Pauly « Wissowa � KrolJ, Reat-Enc., VII,.
891 şi Tornaschek, II, 1, p. 46. Un omonim al oraşului Gazoros aflăm la.
Ptolomeu, V 16, 9 în Palestina.
[385]
GRANITA TRACILOR
onalitatea tracă a persoanelor amintite în cele trei documente
ep'grafice din Emathia, credincioşi ai unei divinităţi trace, cu toate
că numele lor sunt greco.rornane, precum: AUP'Y)Ato: <ptA{mto:. OUA1Cto:
Eu1top{o:, AU@�AW<; .:lwvuaw;, cognomen frecvent Ia Traci, cum
am notat şi mai sus, KAO:UOW; IIete@tU>v, etc.
Nume trace mai aflăm şi la alţi Macedoneni, ca o dovadă
a penetraţiei reciproce între cele două popoare, datorită vechii
prezente a unor elemente traco-brygice în Macedonia şi îndelun­
gatei stăpâniri macedonene asupra unei mari ramuri a Tracilor
sudici. Astfel unul dintre fruntaşii macedoneni, cari jură împre­
ună cu regele Perdiccas II pentru respectarea unui tratat încheiat
cu Atenienii la a. 423 în. Cr. poartă numele, evident trac, Bu@yNo�
Kp&otU>vo; 1 (CIAtt. I 42 b 13 = Demitsas, no. 200, p. 166},
pentru care ef. Bur-gaena (CIL. III 729 din Rhaedestus), Boup-ye�Ao;
(Kalinka, Antike Denktnăler in Butgarien, 1906, no. 34 II 69, în
Schriften der Balkankomtnission IV)., respectiv etnicul Kp�atU>v
dela Crestonia, ţinut trac, despre care vom vorbi ceva mai de­
parte.
Un 2:Ueuxo; din Alexandria, ajuns la situatii importante supt
Ptolemeu VI Philometor şi numit de Ptolemeu Evergetul II (Physkon)
(145-116 în. Cr.) guvernator al Ciprului, era fiul unui Bt{}u� 2, nu­
mele trac cel mai răspândit, iar printre mercenarii din Egipt
in epoca ptolemaică găsim un T�@'Y); IItoAep.o:iou, Mo:xeowv, al că­
rui nume, comun şi în epoca imperială romană, ni e cunoscut În
istorie la întemeietorul puterii Odryzilor.f
Mai departe găsim înregistrat la Tomaschek, II, 2, p. 46, în cata­
logul său de nume trace şi un 2:1t0p&x'Y)�) 6 t71; 'Av{}eIlOuotO:� cpUAo:pXO;.
contemporan cu impăratul Traian, în Osroene, dincolo de Eufrat
(Cass. Dio, LXVIII, 21, 1, ed, Boissevain, III, p. 210), pe care el ti
crede de origină macedoneană, Numele I1t0p&x'Y);, care ni este
I lnsuşi OHo Hoffmann, Die Makedonen, p. 141-142, se declară pen­
tru forma tracă a acestor nume.
2 Dittenberger, Orientis Graeci Inscriptiones setectae, ed.2, n. 150.
Cf. Hoffmann, 1. c., p. 224, nota 143. Un personagiu Cu numele acesta este
citat şi de Kazarov în Klio, XVIII, 1922, după Lesquier, Les institutions mi­
liiaires de l' Egypte,p, 334.
8 Kazarov, ibidem, după Lesquier, 1. c., p, 305. Vezi documentarea
numelui trac Teres cu derivatele sale şi cu mai toate exemplele cunoscute,
În lucrarea mea citată din Eţ hem, Dacoromana, 1, po 86, nota 1.
An. Inst, Na], III.
[386]
386
DR. G. G. MATEESCU
atestat în acest singur exemplu, este neîndoelnic un trisilab trac de
forma următoarelor: 'Pwyck-xr]<;, �xoot6·xr]<;, Dizza-ce]s], Pia-cches,
Buotck-X'Yj(�)l, a cărui rădăcină e cunoscută la numele Spor: (Dipl.
CVIII în CIL. 1lI, p. 232869), fiul lui Clagissa, Claglssae 1., Bessus,
şi la compusul Dea-spor (CIL. XIII 8607) cu variantele .:1s6o-1toup�<;
(Izvestija Insi. Arch. Bulg., II, 1923-24, p. 69, no. 1, fig. 14 ='
Izv. Soc. Arch. Buig., IV, 1914, p. 267) şi [.:1so!o-1tOpSW�, completat
astfel de mine într'o inscripţie din Torni (Arch. epigr. Mitt., VI,
1882, p. 24, no. 49).
In sfârşit ca o ultimă mărturie a împerecherii elementelor
trace cu cele macedonene citez inscripţia greacă, descoperită în
ţinutul Maedilor traci, lângă MeInik, unde odată era poate aşe­
zarea getică Desu.daba. E pomenit aici un autocton cu numele
macedonean 'Ap.uvtO:<;, dar cu patronimicul trac T1/pou (genit. de
la T�pr]<;), fratele său cu numele, comun şi Tracilor şi M?cedo­
nenilor, IIuppo� 3 şi soţia lui 'Ap.UYto:;;, numită, cu un nume trac
unic, care trebue citit, cred, mai bine .:1srv]tOu·so:mou;, ca .:1SYtOU-ouxo;,
Dento, Dentu-staina, Deniu-brisa, .:1SYtOU-1tf);, .:1�Y{h;, KO:P'OEY{}1);;,
Zo:(xO:'OZY{}r]�, .:1SPO-OEYitr]<;, BSOOO'OEV{}r]�4, în loc de .:1S(tou·so:mou;,
cum e citit in Suppl. Epigr, Gr. II, no, 429, sau ZOr] Touso:(1tOU,
lectura indoelnică a lui Salac din BeH, XLVII, 1923, p. 95, no_
36, care nu trezesc analogii.
In ce priveşte naţionalitatea Macedonenilor amintesc păre­
rea, în general admisă astăzi în lumea ştiinţifică, şi anume că ei
alcătuiau o ramură a poporului grec, rămasă mai în urmă, şi care
până În epoca clasică Îşi pierduse in parte legatura cu trunchiul
principal elenic 5, acceptănd in schimb mulţime de elemente ilirlce
1 Pentru numele trace cu sufixul -KY}', ef. Mateescu, 1. c., în Ephem.
Dacorom., 1, p. 157, unde sunt şi exemplele II6pKY}', 1:.cîPKY}, Petizaces, KaO"cyvcîm.
2 Cf. G. Seure in Re», Et. ar., XXXI, 1918, p. 3 �2, nota.
a V. pentru Pyrrus = Pur(r)us, Mat., p. 131.
4 Ibld., p. 225, nota 1 cu exemple.
5 Pentru această chestiune vezi mai ales O. Hoffrnann, Dle Make­
donen, ihre Sprache unâ ihr Volkstum, Vandenhoeck, Găttingen, 1906; ef.
critica lui Solmsen în Berlin. Pliilol. Wochenschrijl, 1907; G. Hatzidakis,
Du caractere tiellenlque des anciens Macedoniens, Athenes, 1895; Zur
Eihnologie der alten Makedonler. În Ittdogerm. Forsch., XI, 1900, p, 313
ss.; Encore sur la questton du caractere heltenique des anciens Mace­
âoniens In Anuarul Universităţii din Atena, 1911-1912, etc. Ambii învăţaţi
dovedesc cu o mulţime de argumente, mai ales Iimblstice, elenismul Ma­
cedonenilor, pe care l'au admis şi cei mai buni cunoscători ai antichităţii
[387]
GRANIŢA TRAClLOR
387
�a graniţa vestică şi altele trace la cea răsăriteană 1 sau datorite ele­
mentului mai vechiu al Brygilor. Limba lor aparţinea cu siguranţă
'grupului cetitum, ca şi toate dialectele greceşti, însă era probabil
presărată cu numeroase glosse din limba tracă, care face parte din
,grupul salem 2, şi din limba ilirică, a cărei grupare e încă nesi­
gură, între cele satem sau cele centum,»
Tracii În Pieria.
Pieria se nurniă în vechime ţinutul de pe coasta golfului
"Therrnaic, care se întindea la sud de fluviul Haliacmon până la
poalele Olimpului şi cuprindea oraşele Balla, Methone, Pydna
şi Diurn. Despre tracismul PieriJor vechi, cari aveau cultul Muze­
\lor şi dela care a plecat cântăreţul minunat Orfeu, avem mai
multe ştiri literare, al căror adevăr istoric nu e tnsă recunoscut
de toţi cercetătorii. Astfel Ed. Meyer (Gesch. â. A/tert., II,
'<56-67) numeşte pe Pieri Traci, ca şi vechiul, dar excelentul
Dicţionar geografic, editat de W. Smith în 1857 la Londra
(Dictionary of Greek and Roman Geograplzy, II, p. 629 şi
p. 234)4, iar Tomaschek, II 11 p. 51-52, emite ipoteza că ar fi
-fost resturi ale Brygilor, în timp ce Beloch (Griech, Gescli., I:l, 1,
greceşti precum Droysen, Curtius, Abel, Fick, Ed, Meyer (Gesch. d. Altert., II,
,-66-67), Beloch (Griech. Gesch., I 2, 2 p. 42. S8.), Bury, (History of Greece,
II, p. 266), in timp ce Kretschmer (Einleltung in die Oesclt. d. gr. Spr.,
p. 288) ii socotia numai înrudiţi cu Grecii. Intre puţinii, cari după Otfried
Mtiller . alipesc pe Macedoneni la trunchiul iliric citez aici pe profe­
sorul bulgar G. Kazarov cu articolul său: Ouelques observattons sur la
question de la nationatite des anciens Macedoniens în Rev, El. Gr., XXIll,
1910, p. 233-254. Sunt însă şi alţi învăţaţi, cari se tndoesc de caracterul ele­
nic al Macedonenilor. Pentru chestiunea originii Macedonenilor vezi ca­
pitotu! Makedonii din Iuliu Valaori, Elemente de linguistică in do euro­
.peană, Buc. 192<1, p. 124-128, unde găsim o bogată bibliografie modernă.
J Cf, Droysen, Geschichie des Hellenlsmus, 1, p. 69 j Forbiger, Handb ,
d. alt. Geogr., III, p. 723, iar mai recent Cavaignac, Hist. de tAntiq.; II,
p, 439 şi 449. ..
2 Un întins capitol asupra originii elenlce a Macedonenilor, bine in­
format, însă scris cu prea multă pasiune politică, vom găsi la V. Coloco­
.tronis, La Macedoine el tHellenisme (1919, Paris).
a V. pentru această chestiune Iuliu Valaorl, Etem. ling. indo-eur., p.
128. Hatzidaki şi Ribezzo cred că limba ilirică a aparţinut grupului satem.
4 Deasemenea Liibker, Geffcken-Ziebarth, Reallexikon d. kiass,
-.Altert., p. 633, s. v. Makedonien.
25*
[388]
388
Du. G. G. MATEESCU
p. 79) îi consideră un neam peo nic ca şi pe Bottiaei din câmpiai
Emathiei '. Mai târziu (sec. VI) Plerii fură alungaţi de aici spre­
nord şi îşi găsiră un nou adăpost dincolo de Strymon şi la'l
sud de muntele Pangeu. unde suleriră de sigur influenţa Edoni1or
traci, iar mai târziu a eoloniei greceşti Amphipolis.
A determină cu preciziune naţionalitatea Plerilor de odini­
oară este astăzi cu neputinţă, cu puţinele mărturii ce avem despre'
ei, însă urmele trace le găsim şi aici şi anume sub forma nume­
lor personale in tnscrl pţii.
Astfel o inscripţie foarte rău mutilată din Diurn (astăzi Ma­
Iăthria) ne atestează un ZlXi1tupo\; lVIEatew\; (Demitsas, no, 164, pago.'
139 = Heuzey, Mission de Macedoine, no, 28) pentru care cf,
tracul ZE�-1tUPWY (Perdrizet în Bull. Corr. Hell., XVIII, 1894, p. 436,
din Bisaltia) şi mai ales ZEi-1tupo� (lG. XII!l, no, 443 din Thasos),
care pare o variantă a lui Zo:i1tupo� al nostru ca şi Zi-1tupo� B[­
{}uo� @p�� (Pap, gr.lat. Soc. ItaI , IV, 321, 24 " � i-1tupo�. Zi- pyrus;
Zy-pyr, Zie-pvr şi Z:o-[1tlopo�2 apoi MEa'tE[�, MEO'tO�, Mestrus, Mea'tp��,
Mes tus , MEO't01j, MEa't:JAo�, MEa'tuAO:�, Mestu/a, Mestitu, Ms:o'to:pcl>,.
Ms:a'tu-1to:t�1)<;. Ms:a'ti-xs:y&o�. Ms:a'tou·�s:A.IW\; 3 (v. şi p. 384).
O a doua inscripţie greacă ne face cunoscuţi un KGm<;;j.
nume trac pomenit şi mai departe (p. 395). şi un AipolXYo� (Demitsas..
DO. 124, p. 94 = Delacoulonche, no. 72) şi în sfârşit pe ultimul
document, găsit la Kutlaes, lângă Palatiţa, unde odinioară era,
oraşul Balla, citim deasupra şi dedesuptul unui relief, care re­
prezintă pe Apolion cu o liră şi pe Artemis ca vânătoare, ... Y'tou<;;
Zs:t1tIXY xc" l:s:XOUYoo:Y etc. (Demitsas, no. 212, p. 212 = Heuzey •.
Miss. de Maced., no. 107, P. 236 = Repert. Reliefs, II, P. J57,
no. 4). ZEl1tCt:<;;, var. Z[1to:�. Zipa e un nume trac bine cunoscut 4j,
cu derivatele Zmoh1)� şi Ziparus, Ziper şi compusul Zipa-centhus.
1 Pentru prezenţa Tracilor în Pieria în epoca eroică vezi A. Fick, Vor-­
griechlsche Ortsnamen als ouette [iir âte vorgeschichte Griechentsntis.,
(1905. Gdttingen), p, 122-123; v, şi H. Kiepert, Lehrb. d. atten Geographie,_
p. 3tl. �
2 V. pentru toate numele acestea adunate pentru prima dată de mine
(Ia Tomaschek, II 2. nu e nici ul)ul) 1. c. in Ephem. Dacorom. 1, p. 101 şi
nOle, p. 201. \
a La Tom. 112, p. 24 sunt numai MfO'T€î� şi Mestitu. Toate celeialte cu
exemple la Mateescu, I Traci nel1� epigr. di Roma, în Eph. Dacor., 1, p. 195�
• Tom. 112, p. 40, la care sunt de adaus mai multe exemple <lesco�
perHe in urmă.
/
[389]
GRANIŢA TRACILOR
.-
:Şi .Ia primul nume, deşi ciuntit, se recunoaşte forma tracă cu
sufixul -ou;, pentru care avem o mulţime de exemple: �OUVtou,;;.
:nlotOU�, Purrus, Bxooouo;, rouY.Ou;, AWtou�-Dota, Bet�ou�, Topx.ou�)
,ew;{hou�, AtooxoG;, �eo:Y.Ou;, �o:pxouo;, Kot[ou;, l\foxx.ou;, �oyou,.
Mestitus, Ucus 1, EI a fost completat [Ke]vtouo; de Perdrizet (Corotla
numismatica in honour of B. Head, p. 230 ss.) şi r�o]VtOu; (oare
nu mai bine �OUVtOU�, nume cunoscut?) de Seure (Rev, Ef. Anc.,
.XXVI, 1924, p. 43, nota 6.)
Să fie oare aceştia nişte simpli Traci streini, veniţi de lângă
Phillppi sau din oricare provincie tracă şi aşezaţi în epoca târ­
zie, aşa cum vom găsi în unele exemple până in cele mai în­
-depărtate provincii vestice, sau ne arată ei urmele răsleţe ale unei
-populaţii trace străvechi, care s'a menţinut totuşi În Pieria cu
:'ioate vicisitudinile istoriei?
Amintesc aici şi localitatea Arulos din Geogr. Ravennaf şi
Tabula Peutingeriana (Tom. II'2' 54), care e un derivat al rădă­
cinii trace Ar-, pentru care v. mai departe (p. 397), de tipul Zbu­
ra/as, "A!J.OUAO;, "APPWAO�, "ApytAOo;, "O�OUAO�, BPrXYUAO�, M6puAAo�.
epo:1X.7JAO;, A€ptO:AAOo;, AOut�OAOo;, ·Pou1CtOUAOo;, etc. 2
Intre Axios şi Strymon.
La nordul Pieriei, intre râurile Haliacmon şi Axios, era si­
-tuată Bottiaea (Bottials) cuprinzând oraşele Pella, Ichnae, Alorus
(' AAWp0o;) ş. a., dintre care primele două ne-au lăsat câte o măr­
,turie epigrafică despre prezenţa sporadică a numelor trace şi in
această regiune (v. p. 383). Despre locuitorii acestei regiuni nu­
miţi Bottiaei avem ştiri puţine şi nesigure, care pomenesc chiar
.şl o imigraţ'une cretană, in timp ce PIiniu cel bătrân (n. h., IV,
·40) şi după el Forbiger (Handb. d. alt. Geogr., III, 726) îi număr!
.printre neamurile trace 3. Mai aproape de adevăr pare a fi păre­
'rea amintită mai sus (p. 388) a lui Beloch, care- i socoteşte un
neam peonic, alungat apoi, în urma extensiunii regatului Mace­
-doniel, tocmai În Chalcidică.
Cu mult mai serioase şi mai bogate sunt mărturiile antice
-despre neamurile trace aşezate Între Axios şi Strymon, a căror
1 Cf, Mat., 1. COl p. 164 CU documentarea lor.
2 V. pentru acestea Mateescu, în Ephem. DR., 1, p. 154, nota 6.
sef. Oberhummer, în Pauly-Wissowa, Real-Enc., III, 794.
[390]
390
DR. G. G. l\fATEESCU
..
, naţionalitate tracă este astăzi definitiv admisă, mai ales în urma,
expunerii lui Tornaschek (1, p. 33-40 şi 58, 69), făcută În baza>.
interpretării izvoarelor istoric o-geografice şi a unor mituri genealo­
gice din antichitate 1. Aici locuiau din cele mai vechi timpuri tri­
burile, numite de Tornaschek edonice şi alipite de el grupului
brygic (îriglan), ale Mygdonilor, 'Crestonilor şi Sithonilor, lângă,
care Îşi făcură loc cu sila şi Bisaltii tracici.
Mygdonia, al cărei nume derivă de la miticul lVluyowv, frate"
al lui 'Howv6; şi Bronov, se Întindea la est de Axios În partea ei
de nord până la Echedoros (azi Oal1ikos), iar la sud cuprinzând
tot istmul peninsulei Chalcidice cu valea Anthemus (astăzi Kala­
meria) şi ţinutul de lângă lacurile Coronea (Aivasili- ghiol) şi
Bolbe (Beşikghiol) până la golful Strymonic. Oraşele mai Însem­
nate ale regiunii erau: Thessalonice, Therme, Cissus, Lete şi Apel­
Ion ia, de pe malul sudic al lacului Bolbe. Neamul băştinaş al
Mygdonilor 2 traco-brygici, cari au dat şi numele ţinutului, a fost
de timpuriu supus de către Peoni şi poate s'a contopit cu aceş­
tia ca şi de sigur alte elemente trace dela Strymon, unde domi­
naţia Peonilor Se înrădăcinase bine până la venirea Perşilor În
aceste părţi ale Traciei. Aşa ar fi de explicat În parte numeroa--
. sele . elemente trace ce aflăm la Peoni, cari erau probabil la
origină un popor de viţă ilirlcă, dar prin situaţia lor geo­
grafică au fost supuşi la diferite influenţe streine, dintre care nu
cea mai mică a fost influenta Macedonenilor şi, prin aceştia şi aIă.-­
turi de aceştia, aceea elenică.
NUfl!le gteo• Despre tracismul MygdoniIor de odinioară ne dă rnaf
gra iee race
în Mygdonia. multe dovezi sigure toponomastica regiunii prin câteva,
numiri de localităţi, pe care ni le-a păstrat literatura antică:
a) KlXpp!X-�[!X (Ptolem, III, 13, 36), aşezat la nord-vest de
Salonic, Între Axios şi Echedoros, pus de Tomaschek (112, p. 84}.v.
în legătură cu glossa macedoneană de la Hesychius x&P!X�o� şi cu
1 De acceaş părere sunt şi Smith, Dici, Gr. Rom. Geogr., II, p. 234;
H. Kiepert, Lelzrb. d. alt. Geogr., p, 307-308; Forbiger, Hanâb, d. alt. Geogr.,
m, p. 727 şi 729-733; H. Hirt, Di'e Ittdogermanen, ',128 şi Beloch, Or.
Gesch., 1, 1, ed. 2, p, 78-'19 şi note.
2 ef. pentru Mygdoni, Tom. 1, p. 33 ss; Smith, Dict. Geogr., III, 38L
Numele Mygdonilor apare izolat şi in diferite părţi ale Asiei "an der Peri­
pherie der phrygischen Nation" (Tom. 1. c.).
[391]
GRANIŢA TRAClLOR
391
localitatea Kcipo:�o(; din Haernirnontium (Nof. episc.), trebue dt-sec rn­
pus însă Ko:ppo:-�lo:, cu ambele elemente trace, bine cunoscute şi
documentate; cî, topon. Cara. sura, Ko:po:- �(�u1), Ko:pl-01:opo:, acesta
din urmă atestat într'o mulţime de inscripţii votive aflate în Bul­
garia şi dedicate lui Zeu\:,: 'Xcxl "Hpo: Ko:plo1:0(1)vol t, precum şi în
numele personal Ko:p-oeviJ.1)(;2 ; apoi p. -�lo: ef. Salso-via, în Do­
brogea noastră 3, Berso-via in Bănat (astăzi Jidovin), 'O�w-�[o:,
lângă Durostorum (Tom. II2' 57), Jocul de martiriu al Sfinţilor
Maxirnus, Quintilianus şi Dadas+, şi poate şi Doma-via, pe râul
Drinus în Dalmatia.
, b) Bpl-Y[�1)(; (Procop, de aed., IV, 4. p. 118,44)' emendat de
Tomaschek (II, 2' p, 63) Bplrl�l�, era aşezat,-în ce Joc nu ştim si­
gur, fiindcă numai pe baza lui Procopiu nu putem face nici o
precizare -, între Therme şi lacul Bolbe, unde el inscrie un oraş
BOA�6(;, numit de Stephanus Bizantinul B6A�1), după care aflăm
tot la Procopiu AUAWV. Tomaschek presupune că Bplyl�1)(; ar fi o
localitate brigică. Eu l'am despărţit însă Bpl-Y[�1)(;, din cauza
analogiei cu multe nume trace care cuprind ca element al doilea pe
-yl�1)�, -gisa, ca onornasticele' Dritlţ-gisa, Cta-gists)«, Diur-pa- gisa,
Dia-gize, BOUAO-Y0:[OYI�, tribul de Daci liberi Kwx·yeloo: şi to­
ponimicele re(�o:-y�po:, 'Ep-ylooo:, 'Ap-y[�1X 5. Pentru prima parte
Bpr-, cf, Bp[-1to:po\:,:, două castele la Proc. (p, 121, 5 şi 123, 35, eu.
Haury), Bre-iero-phara (Itin. Hierosol.), Bpl-ttoupo: (Proc. 123, 14),
care e poate variantă pentru Bp[-(o)ooupo:, ca şi Cara-sura, Moca­
sura, Diie-sure, Koup1:ou-�oiJpo:, KOU't�ou-ooiJpo:, IIpou1t1:o-ooiJpo:, Alu­
sore şi BUAIi-�WPIX, apoi în numele de persoană Bpl-�SVl\:': 6, var.
BPSt-�SVl(;, Bri-zinus; şi în elementul toponomastic -�p[o:, cuno­
scut nouă În o mulţime de compuse.
J V. pentru Csra-sura şi Kapa-(3ci;v1), Tom. 112• 84, iar pentru Kap,-,nopa
G. Kazarov, Izvestija Soc. Arch. Butg., IV, 1914, p. 80-112, cu planşele
VIII-XXII = Arch. Anz., 19J2, 564 ss, şi 1913, 358.
2 V. cinci exemple pentru KapO€v�1)�, Cardentis, adunate de mine în 1
Traci nelle epigr, di Roma, în Bphem. Dacorom., " p, 90, nota 10.
a Cf. studiul mai intins asupra Salsoviei al d-lui V. Părvan, Cetatea
Salsovia.
4 Ci. Ii. Delehaye, Saints de Thrace el de Me�ie, in Analecta Bollan­
diana, XXXI, 1912. p. 272.
;; Toale exemplele acestea sunt adunate mai întâiu in lucrarea mea
citată din Eohem, Dacorom., 1, p. 104-105, unde sunt indicate în note in­
scripţiile şi locurile din autori.
6 Nume documentat până acum de 15 exemple (Ia Tom. II. 2, p. 17
e numai unuI), toate la Mat., 1. c., p. 182. nota 2, no. 5.
[392]
�92
DR. G. G. MATEESCU
c) B6A�Y), oraş aşezat lângă lacul cu acelaş nume, între
13?lY[�y)� şi AUAWV (Stephanus din Bizant), numit de Procopiu
(aed., IV 4, p. 118, 43. ed, Haury) BOA�6�, care nu trebue apropiat de
apelativul �oA�6�, bulbus, ci de localitatea tracă BOA�iX.�?[iX, ates­
tată într'o inscriptie închinată �ll Z�e(A]oOU?Otp de BOA�iX�?lY)VOt
XWP.ijtiXt din regiunea Germane (astăzi Dupniţa) în teritoriul Den­
teleţilor.!
Oraşul următor spre est, între lacul B6A�Y) şi golful Stry­
monic, se chema AUAWV şi este de sigur echivalent cu numele co­
mun O:UAWV = "vale adâncă, prăpastie", indic ând în cazul de fată
depresiunea in care era aşezat şi neavând nimic de a face cu
'rădăcina comună în onomastica tracă AUAOU-, A ulu-, Despre tra­
cismul locuitorilor din Aulon vorbeşte însă epitetul AUAwV-et't'fI�,
resp, Aulon-ite, al Eroului trac, documentat de o inscripţie bilinguă
din Abdera (ClL. III 7378 = Dessau, Inscr. Lat. Selectae, 4067 =
Inscr. ar. ad fes Romanas pertinentes, 1, 832) şi de alta latină,
găsită la Capodimonte lângă Neapole (Dessau, ILS, 4067 a), căci
nu cunosc altă localitate cu acest nume în regiunile trace, dela
care să poată deriva epitetul.
d) In sfârşit ultima localitate cu nume trac din Mygdonia ar
fi după harta lui R. Kiepert, Formae Orbis Antiqui, XVI C e,
�PCbtY)AO�, pomenit la Stephanus Bizantinul ca oraş În Macedonia,
pentru care avem analogia toponomasticelor trace: cPO:tXY)AO�, nume
vechiu al coloniei Ainos, cPO:XOUAY), castel în Haemimontium (Proc.
aed., IV Il, p. 147, 5, Haury), cPO:XWAY) = K&ttou�o: in Tracia
(Steph. Biz., s. v.) şi o xwp.Y) cPO:X�AWV in Bitinia, (Ath. Mitll., XII,
"169) 2. Cf. şi variantele numelui Rhescuporis, CPex.ou1to?:� (1 G.
XII 8, 455) şi Reciper (CIL. V 8417). Localităţi cu nume trace ter­
minate cu sufixul -lus am citat şi mai sus (p, 389) şi mai pot
adăugă T?&ytAO�, T�ou?ouUo�. �1t&?tWAO;, �t?OUVelAo� şi �tp6VUAO�.
Richard Kiepert aşează cu semnul întrebării CP&XY)AO� lângă Therme,
însă îl identifică cu CPiXtXY)AO�, pe care Lycophron (1246 şi
scolii) îl arată ca nume vechiu al lui Ainos, Dela Stephanus
\
--1 Inscriptia a fost publicată \ de V. Dobrusky în Izv. Muzei, p. 152,
ilO. 203 şi apoi de G. Kazarov in Rev. Arch., 1913'. P. 340 ss. Găsim şi un
oraş în Caria cu numele BOA(3<d (Steph, Bizant.), V. şi Tom. II 2. 94. In
Preisigke, Namenbuch, 77 = Archiv jiir Paoyrusţorschung, IV 99,38, gă­
sesc un ROA(3i)" ca nume personal.
2 V. pentru toate acestea Tom. Il-a 68.
[393]
GRANIŢA TRACILOR
393
Bizantinul cunoaştem În Mygdonia şi un oraş M6punos, iar la
Pliniu (n. h. IV 10 (17) 35) tribuI Morylli, pentru care putem a­
propia numele personal Mwpo<;;, fiul lui Topx.oulXtO� BsH}uo� de
.la Serres (v. mai departe) Mop:oYJYo[, MwpY)v�, lVIoup:-oe�� (Tom.
,II 2' 67) Amintesc şi oraşul Ttpo�:, certificat ca oraş al Myg­
doniei la Stephanus din Bizant, numit aşa după TCpoY), fata mi­
ticului lVluyowv, şi pe care l'am putea compara cu A ga-tliyrsi,
vechii locuitori ai Ardealului.
Nume perso- In afară de aceste câteva nume geografice, Mygdonia
nale trace În ne-a păstrat şi un număr destul de însemnat de măr-
Myg(lonia şi .. . fi A'" 1
la 'I'hessalo- turii eprgra rce târzii, care conţln nume trace abso ut
nice, sigure, descoperite aproape toate în oraşul cel mai
'însemnat al Macedoniei romane, Thessalonice, sau în impreju­
'fimile sale.
Găsim astfel bine documentat numele traco-rnacedonean
l\1�vtw': două femei cu numele de formă romană, lVIsotp[� M�Ytw (Bull.
Corr. Heu; XXllI, 1899, p. 341) şi Kso[� (Caesia) M�vttl) (Dernit­
.sas, 'H M�x.so., no. 486, p. 493) şi o alta mai puţin atinsă de
influenţa romană, chemată numai lVI�Ytw (BCH, XXXVII, 1913,
p. 106), apoi o lVI,xYt�, {}pe1tto.:, sclavă verna a unui • A!.t.1t{�Yo;
'elXX.o� (journ. of Hellenic Studies, VIII, 1887, p. 369, no. 14), şi !';o­
:ţia unui (HpwoYJ� cu numele compus McXYt�·Y:<;; (O. Mendel, Catalo­
gue des Musees Oltomans, no. 958), de forma "AA'X.s-v,�, AliAs-v:<;;,
Bpou3-s-v,;, Burti-tius, IlUts-vt; şi altele in -Vt� 2. Alte personagii din
Thessalonice poartă nume formate din rădăcina Mecc-, pe care am
iintâlnit-o şi mai sus în Macedonia şi în Pieria (p. 384 şi p. 388):
K. <I>o6ptO<;; l\!eOto<;;, deci un C. Purius Mestus (BCH, XXXVIII,
1914, p. 90 = BCH, XV, 1891, p. 663 = Demitsas, no. 686,
',p. 577); un l\!eotptO<;; şi un NAto� 1\'[eootpto� (O. Mendel, Cat.
Mus.Oit., no. 1039); un Aop�Aw<;; Msotpt�y6; (Annual Brit, Sch.
Athens, XXIII, 1918-1919, p, 72, no. 6 = Suppl. Epigr. Gr.;
I, 275).
Aflăm apoi atestat numele Tcpx.o� şi derivatul Topx.[wy: un
T6px.o<;;, căruia îi pune piatra funerara o 1\'[svo[<;; (Dem., no. 433, p.
1 Numele MetVTW e varianta grecizată a formei trace de amândouă
,genurile Th1avret; ef. Mateescu in Ephem. Dacorom., 1, p, 21.7 şi nota 4-5.
2 O listă de 36 nume cu sufixul -PL>, -nus, adunate de mine cu
-exemple se află În Ephem. DacoTom.,I. p. 182 şi s., nota 2.
[394]
394
DR. G. G . .MATEESCU
473), variantă a numelui zeiţii trace Bevo{� (ef. l\1Evoo:r;:;, Mindianus,.
oraşul Mevoo: şi epitetul divin Myndrytus) 1, apoi un KiXooo:vopor;:;.
T6pxou cu soţia lui, MiXvŢO: (Dem., no. 434, p. 473 -474 = G.
MendeJ, Cat. Mus. Ott., no. 909); o femee lVIwfJ.w T6pxou (Dern .•
no. 687, p. 577 = BCH, XV, 1891, p. 663), pentru al cărei nume
avem alte exemple găsite mai ales în Tracia aceasta macedoneană,
de care ne ocupă fi; în fine un Topx{wv (BCH, XXXVII, t � 13,
p. 112). Despre tracismul numelui T6pxor;:; nu mai încape îndoială
şi cunoaştem încă alte exemple, pe care le voi cita mai departe
ca elemente trace în Edonis şi Odomantica, precum şi derivatele'
TopXODr;:;, Topxo6AO:, Toreula, forma romanizată Topxou<XŢo; şi Topx<XŢo�".
compusul Topxou1to:{�'Y)�. 2
Numele feminin lVlwfJ.w apare şi În alte două monumente'
epigrafice din Salonic: una e soţia unui EUifopo� (BSA, XXIII,
1918-1919,69,1= Suppl. Ep. Gr., 1,270) şi o a doua (Melanges
d'Areh. ei d'Histoire, Rome, XXXII, 1913, 350). Numele acesta:
are şi variantele lVIwfJ.O:� (v. mai departe in Peonia), M6f1o, Mommo­
(CIL. III 12014 391), lVIo:DfJ.Or;:; şi un derivat feminin lVIwfJ.w1;Atr;:; (v.
mai departe).
O altă inscripţie greacă ne face cunoscute patru persoane
cu nume trace (Dern., no. 411, p. 463-464 = Duchesne, Mission:
au Mont Athos, no, 13): Aop. IIupoUACGr;:; 3, AOp. ÂOUA'Y)�, IIuppor;:; 41·
'AhtoiXfJ.ou şi o femeie numită Ze1tŢt�, care pare a fi o - variantă
dialectaJă a numelui bessic Zi/tia, soţia lui Ithazis Dada (V;
Pârvan, Cetatea Ulmetutn, 1, p. 563) şi pentru care putem apropia,
şi topon. r,îm'Y) (Tom. II 2' 80) şi TtA€-1;U1ttCG din inscripţia tracă.
de pe inelul găsit la Ezerovo în Bulgaria.
Numele ÂOUAr)r;:; ne întâmpină încă În două inscripţii din Sa-­
lonic: tatăl unui l'AhtacxJ/-tCGr;:; şi al unui IICGpiXfJ.0vo� (A/hen. Mitt.;
XVI, 1891, p. 368) şi un ÂOUA'Y), tatăl unui (Hpwo'Y)� (Brit. Schoob
Athens, XXIII, 1918-1919, p.69, no. 2 = Suppl. Ep. o-, 1, 271).
Ni e cunoscut în multe alte exemple greceşti, dar şi in transcriere
latină, Dules, -is, cu variantele ÂOUACG�, ÂouUar;:;, Dulus, Dula, corn­
pusele Âouk�-1;eAf1t�, Dula-zenus, ÂWAe-1tOptr;:;, Z[erje-dul(is) (după
lectura mea intr'o înscripţie din Bull. Corr. Hell., XLVlI, 1923, p.,
\
I Cf. Mateescu, 1. c. în \f.phem. Dacoromana, 1, p, 117.
2 V. pentru aceste nume) ibid., p. 82, nota 2.
a Cf, pentru Pyrula, tbid., p. 173 şi nota 8.
4 Ibid. p. 131.
[395]
GRANIŢA TRACILOR
395
64 ss., no. 24), 'Aa-006A'Il�, ·IC(/-L�a:-0o6A7J�. derivatele .10UAtWV, dou­
),C(plwv şi topon. douA[C(pe�. Despre tracismul acestei rădăcini şi des­
pre echivalenta lui .106A7J� cu Doles, .16A7J�, am tratat însă mai pe larg
in lucrarea mea citată, I Traci nelle epigrafi di Roma, p. 139 şi note.
Tot de la Salonic e şi o altă inscripţie greacă care ne
face cunoscut un .1t�&AC(� rep/-LC(voD, care pune inscripţia soţiei
sale .1ouAC(plwv şi fiilor .1t�&AC(<; şi Bet�u� (Seu re, BCH, XXV,
1901, p. 318)1. Despre dOUACZplwv am vorbit chiar în rândurile de
mai sus, iar despre Dizala voi trata mai departe, când voi înşiră
pe Tracii de la Philippi.
La Galatiăta (Anthemus) 2, În sudul Mygdoniei găsim docu­
mentat un K6tu� (Tod, Brit. Schoot Ath., XXIlI, 1918-]919, p,
84, no. 12 = Suppl. Epigr. Gr., 1, 281), iar la Salonic varianta.
KfutU� (Demitsas, nOe 596, p, 524), nume frac purtat de şase regi
ai OdryziJor şi de trei ai BosforuJui cimmerian, care s'a bucurat
apoi de o largă răspândire şi la simplii muritori din sânul na­
tiunii trace, prezentându-ne şi varianta Kfutt�. pe lângă Kfutu�, pre-­
cum şi forma romanizată Cot(t)us 3. Un nume inrudit cu acesta
e probabil şi Kou�etv, soţia unui .1lwv, ambii părinţi ai unei 1n­
tt� tot din Salonic (Demltsas, no. 515 = [ourn. Hell, St., VJII,
1887. p. 371, no. 18). Ko6�etY cu variantele Cuties, Kou�to� (un,
exemplu Într'o inscripţie din Torni şi altele in papyri) stau ÎI}
aceeaş "legătură cu K6tu<; ca şi Durze cu Dorses, .16p�C(�, Dutu-­
cu Dotu, .10UA'IJ� cu Dotes, L)6A'YJ�, Muca- cu Moca-, -1tOUpt� cu
-1tOpt�, căci echivalenta lui u cu o e frecventă in onomastica tracă 4,
Numele fetei deAt[� fusese comparat încă de Tomaschek (J12) cu'
.L)C(Att(XY� aflat În' Pelagenia şi cu 'QpC(-O(XAtt�5.
Două inscripţii, una din Salonic (Dernitsas, no. 367, p. 427)
şi una din Lete (Dem., no, 678, p. 572), ne documentează nu­
mele barbar ZW1t(X� (sau ZW1t(�<;), pe care îl aflăm şi în alt ţinut
trac, la Apollonia (Sozopolis : Athen. MitteilLJngen, X, 1886, p.
164, no, 6) 6, iar în transcriere latină la Roma: Zopo (C1L. VI.
758) şi ZOPllS (CIL. VI 23515).
1 = ·EAA. <PUA. <TUAA, 1880, p. 40 = Dethier, Ei. archeol., 1881, p. 121 =
Mendel, Cat. Mus. Ott., no. 1049.
2 Cf. R. Kiepert, Formae Orbls Antlqui, XVI, Bbl., p. 3 b.
a Cf. Mat., 1. c , p. 78, nota 1 şi p. 160, nota 5.
4 Ibiâ; p. 187, şi p. 2/0 S., nota 3.
5 Tom. 1/2, p. 30, s. V. AaATwv1j.
6 = Sbornik Minist. Instr. Bulg, I IV, 1891, p, 125, nota 1 = Dumont­
HomoUe, Melanges a'archeologie ei d' epigraphie, p. 459, no. II 1 a».
[396]
396
DR. G. G. MATEESCU
Găsim apoi tot la Salonic o �'f)tetvlX, soţia lui MohtLO� re­
JlEAAOC; (Demitsas, no. 484, p. 493 = journ. Hell. Stud.; VIII, 1887,
p, 370, no, 16), al cărei nume e un derivat format cu sufixul
ana, -ne, ca şi Antena, Bricena, Cinene, Putina. Tzintina 1, dela
rădăcina �'f)'t-, variante �eL't-, �E't-, �E{).-, �Lt-, atestată şi in nu­
mele personale trace: �Elt'f) (Kalinka, Ant. Denkm. in Bulg., no.
340)2, �Ett'f)� (Sbomik, XVI-XVlI, 1900, p. 113, no. 20), �mlX­
OUEVE (izvestia Soc. Arch. Butg., IV, 1914, p, 97, no. 22, pl. XI8);
�ELtl-�EvL� (Sborniţc. XVll1, 1901, p, 775, no. 6); �EL't&AX'f)�, va­
riantă de la �L't&Ax'f)�, �E{).etAIX� (Kalinka, 34 J 59)' ��t'f), mama lui
.Bytnys (Steph, Bizant.), �L't6(�, regele Denteleţilor, şi o Tracă din
Peonia (Demitsas, no. 287, p. 321), un Sita, Thrax (CIL. VII
'67), �Lt(t)Up6(� pe un vas din Olbia iPhilol, Wochenschrijt, 1924,
p, 1152), acesta format ca Koulho6plX� (V. Pârvan, Histria, VIl,
1923, p. 91, no. 59) şi toponimicele �E'tL-OIX61X (Ptol. II, 11, 28),
�Et-AOtE� (Procopiu, aed., p. 124, 20, ed. Haury), ��t'f), �'ijtIXL.
}:,''1to1 in Bitinia (Tom. 112, p. 79) şi �m-6EVtlX (Ptol. 111, Il, 11),
oraş în Moesia inferioară.
Mai departe ne întâmpină un Zm6(� 3, cu forma - unică de
.genitiv Z'.7t6(vo� (Annual Brit. School Athens, XXIII, 1918-1919,
.p.70, no. 4 = Suppl. Epigr. Oraec, 1, 273).
în două inscriptii tot de acolo (Demitsas, no. 480, p. 491
= journ. Hell. St., VIII, 1887, P. 368, no. 11 şi Dem., no. 481,
p. 492 = jHS., ibid.; no. 12) un Trac cu nume dublu (signum):
NEO� NOUP.EOLO� (; XIXI B&AIX�, pentru care e destui să amintim:
Dece-batos, Trl-balli, Dri-balus, �PEt-�IXAO�, Dini-bales, BIX�6-�IXAL�,
Balius, glossa �&AtO�, şischito-sarmaticele OOIX(Jt6-�IXAO� şi Oo&p�­
,�IXAO�. 4
In oraşul Lete un <Hpwo'f)�, fiul lui Bel{).u\;, numele cel mai
obicinuit la Tracii de 'pretutindeni 5 (Brit. School Aihens, XXIll,
HJ18-1919, p. 72 ss., ilo. 7 = Suppl. Ep. Gr., 1,276); şi iarăşi
la Salonic: un �uprwv 6 (Demitsas, no, 685, p. 577), un 'AAE�IXV-
1 Cf. Matescu, 1. c., p. 183, continuarea notei de la pag .. precedentă.
2 = Beri. Man a ts-Ber. , 18SI, p, 448 = Dum-Hom., 1. c., p, 356, no.
<61 Z2 = Arch. epigr. MiU., XV; 1892, p. \09 = Periodicesko Spisanie, 1, 44.
a Pentru ZL7râs, v. mai sus [a p. 388.
4 V. Mateescu, 1. C., p. 224 s., nota 9, toată documentarea.
5 lbid., p. 77, nota 1, p. 167, nota 7, p. 16S, nota 1.
6 V. exemple ibiâ.; p. 177 s., nota 4 ..
[397]
GRANIŢA TRACILOR
397
0l'0� &l0l'�[V[{}]OU (nomin. &lop�[vi}1)�), citit astfel de mine, căci Pa­
pageorgiu transcrie &loP�lVOOU iBerl. Phil. Wochenschr., 191 t, p.
597-598, no. 3). Numele &lop�-[v{).1)� ni e cunoscut şi din alte,
şase inscripţii greceşti cu-var .. LlOp�EV{).'1l� şi e format din rădăcina
tracă � op� - şi sufixul • V{).1)<; (.V't1)<;). 1
O <f>oup[et; T6plOOCG (Bulf. Corr. Hell., XXXVIl, 1913, p. 108),
al cărei nume este identic cu al oraşului macedonean mai sus
citat (p. 381) şi similar numelor personale feminine: Tataza, Ale­
zissa, KcXp'tou�et;, rouxouoo:, şi masculine: Dardisa, Aptasa, Ste­
rissa, nfJOl�O:<;. 2
Un 'ApfJ-nupo<; rO:l-cX'tOU (BuU. Corr. Hell., XXXVlJ, 1913,.
p, J{)5) al cărui nume e format din două elemente: 'Ap-, cu vo­
cala copulativă 'ApfJ-, şi .nupo<;. Cea dintâi ni e cunoscută şi din,
alte nume trace, precum: Aru-senus, Ador/os (?), topon, Afisa'
din Iuno Arioena, Arasos, lângă Seres, "APlVO: in Moesia inferioară,
Arulos in Pieria, "APPWAO<; in Bisaltia, 'Ap-y[�o: in Mysia, 'Apo:­
�u�o: şi poate râul "Apo:po� de la Herodot 3; a doua e o finală,
cunoscută, care are şi forma feminină -nup[�; ef. Ze[-nupo�, Zo:[­
nupo�, Zl-nupo�, M-nupo�, Zipyrus, 4 resp, N eo'to· nupl�, r1)no:[-nup:�,
'En'tfJ· nup[�, Ll etpo6· �Up[�, l:epoG-nup[�.
O inscriptie latină de la Salonic (CIL. III 7326) ne docu­
mentează un centurio deputatus cu numele traco-rornan Muctanus,
a cărui răspândire la Tracii din epoca imperială am explicat-o
şi dovedit-o cu prisosinţă comentând unele exemple aflate la Roma. 5.
In sfârşit la Thessalonice s'a descoperit şi un relief al Erou­
lui trac cu o inscripţie latină şi o reprezentare a ospăţului fune-·
bru (CIL. III 7330) care pomeneşte un Trac cu numele mutilat,
Cutiulae f., un altul •.... , Deo-puis fll., un UCliS Dydtgis şi,
un Manta Dizae fil.; toate nume trace catalogate deja de Tornas­
chek şi pentru care astăzi ave-m numeroase exemple sau analogii.
Astfel pentru Cutiuta, format de la Cuties (v. mai sus la p. 395)
ef. KOUt[AO:�, KouttAĂo:, Cutiut • . . . ., ICuti] elas, KoutlA1)�, Cu­
tiunis, Kou{)..loupo:�, aceste trei din urmă în inscripţii găsite la His­
tria, in Dobrogea noastră, şi publicate cu largi comentariid e d-l,
1 Ct. pentru acestea ibtd., p. 179 şi s., nota 2, p. 180 text.
2 V. documentarea lor, tbid., p. 125.
3 Pentru toate acestea, iblâ., p. 136,
4 tu«, p. 101.
5 tbiâ., p. 107 ss., şi p. IC8, nota 1.
[398]
398
DR. G. G. MATEESCU
V. Pârvan 1; p. Dea-pus, genitiv -puis, ef. ţîreţobus, după com­
pletarea mea în ClL. VI 32536 d 1118, Muca-pus, 'E1tt·�-1tOUO�, etc. 2,
resp. �eO-�(�O�, Dio-bessi, Ll(O-axe�p(O�, Dea-spor, D.eO-a1t06p'�' Ll(O­
axou�, Diu-zenus, etc. Pentru Ucus (Tom. 112, 11) ef. OuxCGaot; - pons
Ucasi din Itinerarium Hierosoiymitanum, între Bessapara şi Ser.
dica, 't0 Ouxou (Proc, aed., IV 11> P. 146, 42)' Vocasa din vicus
Yevocasenus, mxo'Jl-�ep:� (Bul], Corr. Hell., XXV, 1901, p. 316,
ono. 13= Sbornik, XVllI, 1901, p, 803-6,no. 20). O(xoupo� (Arch.
ep. Mitt., XV!l\, 1895, p. 107, no, 8), Ot'xwpa,� (id., VllI, 1884, p.
12, no. 26), erXOV07J� (jzvestia Muzei, p. 118, no. 166, fig. 96) şi
Z5U� 'OX.XOA'Y)VO� (Rev, Arch., 19082, p. 43, no. 40-41).
Pentru Dydtx vezi numele in -x: Diopix, D."mţ, Tauzix,
.Zibax şi de altă parte Mo'Y)�, Ll0607l;, Dudis, Duda, Llouoou1t��,
.:luoC/;),.a0t; 3. Despre numele M:"v't" am vorbit şi mai sus (p. 393),
iar În ce priveşte pe Diza, el este unul dintre cele mai obicinuite
nume trace şi are numeroase compuse 4 şi derivate.'
La Tornaschek, 112. p, 39, găsesc citat şi un ZEp(.tOt; 6 atpCG't7J­
A"'ty)� �auf einer byz. Miinze aus Salonik". De unde va fi având
el ştirea nu ştiu şi n'am putut să aflu, dat numele acesta din
epoca bizantină este fără îndoială frac şi îl regăslm in Zermize-
getusa, Zermodtgestos, pentru care vezi mai departe, la Peonia.
După ce am trecut astfel în revistă toate aceste nume trace,
dovedind cu alte exemple analogiile trace şi existenta lor în o­
nomastica tracă, nu putem să nu recunoaştem în populaţia Myg­
do ni ei şi mai ales în regiunea Salonicului prezenta a numeroase
elemente trace chiar In epoca târzie imperială, de când datează
majoritatea acestor inscripţii. Ii aflăm deci pe Tracii aceştia myg­
donici în vechile lor locuinţe dinainte de cucerirea macedoneană
şi romană, dându-ne mărturii sigure despre extraordinara rezis-
I V. Pârvan, Histria, IV, 1916, p. 595, no. 19 şi Hislria, Vlf, 1923, p,
73, no.51 şi p. 94, no. 59. Pentru toate v. Mateescu, 1. C., p. 211, continuarea
notei 3 dela pag. precedentă.
2 cr. Mat., 1. C., p. 77.
a Ibid., p, 180, nota 2, .
• lbiâ., p. 121, nota 3; p. uo, nota 2 şi 4; p. 186, nota 5; p, 195, nota 4.
5 Pentru inscripţiile din *Ionic şi publicaţiile felurite ce contin in-
scriptii din Macedonia vezi Ziebarth/ Fiinjundzwanzig [ahre griech.dnschri]­
tenţorschung (l89�-1919), în Bursisn's [ahresbericht, 189 (1921) p, 22 -32;
cf. şi bibliografia dată de mine în Ephem. Dacoromana, 1, p. 68, p. 82, nota
.a, p. 92, nota 1.
i
I
[399]
tenţă . etnică a lor faţă de 'puternicul element desnaţionalizator,
-care era elenismul. Da, au primit ei limba grecească scrisă pentru
manifestările in public, din care face parte şi inscripţia, însă o
mulţime şi-au conservat totuşi numele autoctone pe care le între­
-bulnţează ca cognomina după gentilicli de formă romană, ca pa­
tronimice, arătând numele-încă trace ale părinţilor seml-barbari,
ca signa cum e acel NEo; NouJl-EotO;, o xxI BHI%;, 1 ca nume trace
-de formă romană ca MEo1:p:o;, Msotpto:vo;, Muclanus, ori chiar ca
o revenire la tracism după numele grecizat al.tatălui, precum e
.acel 'Ap�-TCUPO; ro:A�1:0U.
1
GRANITA TRACILOR
399
'l'racii în Chalcidica.
La miazăzi de Mygdonia se întindea Chalcidica, numită aşa
-din pricina numeroaselor colonii trimise aici de oraşul Chalcis
din Eubea. Ea cuprindea şi ţinutul Crusis, Kpouo[; sau Kpoooo:i"f)
fa golful Thermaic, locuită de poporul tracic Krusaloi 2, al căror
erou eponim Kpouoo; ela frate cu rpxot6; de unde KpYJotwvs.;, şi
'fiu al lui Muyowv. Aici erau oraşele Aineia, �tJJAO:, �XWAO; şi al­
,tele ale căror nume prezintă analogii cu onomastica şi topono­
mia tracă, precum:
�x�tJ;o: (K�Jl-tJ;o:), de care putem apropia localităţile trace
1:xCm1:0-TC�po:! Scapiensula, vicus Scaotia; rEywvo; lângă capul
ftywvl" pentru care ci. numele personal trac rslywv (Sbornik, XI,
1894, p. 77, no. 3 = Buli. Arch. Corn. Trav, Hist., 1894, p. 421,
no, 9) şi staţiunea din Dacia Gaganae, dintre Tibiscum şi Tsierna 3;
Atoo:i, pentru care ef. Llssae, mansio, m. p, XXII - Bessapara,
A[ooo; pe coasta Ciconilor (Tom. Il 2, 96) vicus Lisenon şi Poro­
lissum 4; KWJl-�pStCt, care poate fi echivalent cu KWJl-(tHpio: (el.
KO[it-oo:6o: în Dacia) după un tip toponornic trac destul de răs­
pândit" ca �1)AUJl-�p[o:, căruia apartine şi �0Jl--�p[o: dela Propontis
«Tom. II 2, 80); A[TCO:�O�, probabil în loc de A[TCX�O; ca şi tracele
1 In lucrarea mea citată din Ephem. Dacorom., 1, p. 72-74, nota,
. am adunat 44 de exemple de Traci, cari purtau şi un signum.
2 V_ pentru aceştia Oberhummer, în Pauly-Wtssowa-Kroll, Reat-Bnc.,
XI, 2030; Tornaschek, 1, 36-37; Smith, Dlctionary of ar. Rom. Geogr., 1, 713.
a Cî, Patsch în Pauly-Wlssowa-Kroll, Real-Bnc., VII, 466.
4 V. pentru acestea Mateescu, l, c., p. ]55 şi nota 6.
fi Tom. 11 2, 63 şi alte exemple ca 'Ailaal-(3pia, l'rlar7Kto-[3pia, Boil[3a-f3pla,
Uoilruo-f3pia.
[400]
400
DR. G. G. MATEESCU
�'tc(lliX�Oq, OUXCGClO;, etc. pomenite mai sus, când am vorbit despre>
localitatea l\H't(�o; din Macedonia (p. 382), cum aflăm A6xo�o; a­
lături de A6xo�o; (Tom. Il 2, 70). 6e{�0::� (Proc., l. c. p. 147, 32,
ed. Haury) în Joc de �(e){�o::�, Koup'tou-�o(jpCGşi Koup'toU-�O(jpiX,_
ZupcC�YJ� şi Zoupc(�et�, Zurozis.
In ce priveşte apoi pe �1tc(p'tWAO; aşezat lângă Olynthos,
pe care Tornaschek, II 2, 81., îl socoteşte grec, notez numai
că ar putea fi şi un derivat trac cu sufixul -1..0; (diminu-­
tiv?) ca <PiX{XYJAO;, Am/os şi cele pomenite mai sus (p. 389 şi,
p. 392), format dela rădăcina tracă �1tiXpt- atestată de numele
�1tc(P'tiXXOC;, �1tc(P'toxoc;, Sparticus şi topon �1t6p'tYJACG. "OAUV&o�
este descompus de însuşi Tomaschek, II 2' p. 57, în "OA-UV{}O��
ca Oloros, 'OA6.;:�iXYPO::, <OA6-oopt� cu sufixul - v{}o�, -v{}Yj�, -v'to�,_
foarte întrebuinţat în onomastica şi toponimia tracă, ca ilop�{v{}YJ<;;
Ko�lv{}YJ�, 'lClC(v{}YJ�, resp, BtCl-c(V{}YJ, <P�ClX-UV{}O�, etc.t
La sud de Olynthus se întinde peninsula Pallene (IIO:AA�VYJ�,'
locuită de Sithoni, �({}wve�, neam tracic ca şI Mygdonii şi Kru­
saioi 'şi aparţinând tmpreună cu aceştia ramurii Edonilor, după,
clasificarea făcută de Tornaschek (1, 37).
Dintre oraşele de aici unele sunt evident de origină gre-­
cească, În timp ce câteva ne dovedesc prin numele Jor că au a­
parţinut cel puţin in vremile mai vechi populatiei băştinaşe trace,
Găsim astfel pe lângă Potidaea, Aphytis, Neapolis, Scione, nume
ca l:cGvYJ, care ar putea fi o variantă pentru ZcCve�, numele unei
localităţi deJa Dunăre, în ţinutul Aquae din Moesia superioară.
(Proc., aed. IV 4.124,31 şi p. 127, ed. Haury); l\HvoYJ, var.
Mavoo:, care poartă un nume trac cunoscut şi la persoane: Mavoo:�",
:Mevo[� (v. mai sus, p. 394), acesta identic cu Bevo{ţ, Min­
dianus ; apoi l:{1t't'I), cunoscut nouă din Pausanias, V, 7, 12, (\1
cărei numea e de pus În, legătură cu numele personale trace ci­
tate mai înainte (p. 394) U1ttt�, Zif tia şi cu 'ttAe-�u1t'tO::; NuClClo�,
pomenit la Plinius., n. h., IV, 10, 17, format din aceiaşi rădăcină
ce apare şi În �t6-VUClOt;, divinitate de origină tracă 3 şi în Nusa-
\
1 V. mai multe exemple, J\\at., 1. c., p. 180, continuarea notei dela pag •.
preced. Pentru Otynthus Tornaschek, 1. C., se gândeşte şi la grec. 5Avvsto�,_
smochină crudă. .
2 Tornaschek, 1, 37 şi 112.80; Pape-Benseler, Worterb. grlech, Eigen-.
nemen, 1398.
a cr. Tom., II b p, 41 şi Kern, în Pauly-Wlssowa, Reat-Bnc; V, 10 IL.
dură Kretschmer, Aus der Anomia, 20 ss.
[401]
GllANITA 'fRAC1LOR
401
tita, puer natione Tliracius (CIL. II 3354); L1:pap,,�al (Tom. II 2, 82),
care trezeşte mai multe analogii în onomastica şi toponomia tracă,
căci avem atesfate numele personale Stratnbu ... din Moesia su­
perioară (CIL. III 14528), Siambon (CIL III 14507) din Ratiaria,
�1:p6fL�O� (Tom. 112, 45) şi localităţile L1:pa�lEV1:tal Între Germ an e
şi Serdica (Proc., p. 122, 3), �1:pav-�ao1:a, din regiunea Naissus
(Proc., p. 122, 30) şi �1:pafJ.lva, de unde derivă epitetul lui As.Je­
pios L'tpafLlvY)v6� (Sbomik, XVI - XVII, 1900, p 112, no. 19).
Sithonii locuiau şi în peninsula mijlocie, care şi- a primit
chiar dela ei numele Sithonia, �l{)·wVta. Cunoaştem mai multe
nume de oraşe în Sithonia, dintre care unele cu greu se pot ex­
plica din greceşte, Însă de altă parte nici materialul- relativ res­
trâns - de nume geografice trace ce posedăm nu ne permite să
le găsim exernpliflcarea necesară. Aşa sunt TopwvY), pentru care
ef. un 'A1t6nwv Topw[ya[o�J intr'o Insc.ipţ:e din Perint (Dumont­
Homolle, p. 397, n. 74 z 11) 1, �aptY), l\fY)xu�spva, LEpp.uA[a sau
LEpp.UAY), cu care aşi compara rădăcina tracă Zspp.-,ZapfL-; raA1)r.p6�,
al cărui nume se regăseşte la o aşezare edenică în faţa insulei
Thasos, iar rădăcina în raAatOl, raAalX� (Tom. Il 2, 87) şi finalul
în tribul thynic Tpa-Ylr.pal, şi în Aaosr.pot, Auxar.p6� (Tom. 1, 57) şi
Tups�o<; (II 2, 75); �tnO�, pentru care cf. �lvYl-oaua din Dacia
(Ptol, 1II 8, 8) 2, IHAWP0(;; apoi MEAavo[a (Tom. II 2, 66;, de care
putem apropia tribul tracic al Thynllor MSAaVoltal (Xenoph, An,
VII, 2, 32) şi localitatea MZAaV1:la<;; lângă Constan1inopole, la
gura lui Athyros (Tom. 1, 46 şi II '2, 66); Lx<x-�aAa, (cî. Sca-pora,
LXE-oE�a, Scai-dava şi -�aAo�) şi o a doua �avY), pe istmul celei
de-a treia peninsule numită Acte (astăzi Aihos).
Aproape toate oraşele acestea deveniră de timpuriu greceşti,
iar În inscripţiile, nu prea numeroase 3, ale regiunii, numele trace
lipsesc aproape cu totul. Cunosc una singură, publicată de Du­
chesne în Mission au Monf Aihos p. 42, no. 57, care ne docu­
mentează o femee Mavtw, soţia unui }.;OUOlO<;;. Ambele nume sunt
1 Cf. Hdfer 111 Roscher, Lextkon. gr. rom. Mythol., V, 1070.
2 Elementul 2:,,)'1'- se găseşte însă şi în Sineidunum, apoi in Libia,
Siria, Colchida, Mesopotamia, Pamfilia, la Quadi (Pape-Benseler, Worferbuc!l
der griech. Eigennomen, p. '381).
3 După publicarea colectiei de inscripţii a lui Demits as, 'U Jl1uKClJOJ,[a
fI' Ai�ot< (/,';'jC'Y'Y0I'.fPO", etc., 1896, abia s'au mai găsit câteva monumente nouă
(v, Ziebarth in But sian's [ahresber., 189, (1921, 111), p. 30-31.
An. Inst, Na]. III.
26
[402]
402
DR. G. G. MATEESCU
trace şi se mai găsesc atestate În monumentele epigrafice ale
Macedoniei trace. Cu toate acestea ştirile literare ne arată până
târziu, mai ales în peninsula Acte, multe aşezări de barbari 1 şi
senil-barbari, care fuseseră întărite şi prin irnigrarea dela nord a
altor elemente trace dintre Crestoni, Edoni şi Bisalti, cari pătrun­
seră până în Pallene 2.
In trunchiul cel lat al Chalcidicei era oraşul .E1:cfYElPO�, .Etc<.YElPIX,
locul de naştere al lui Aristotel. cu care putem compara un vicus
Stairesis din regiunea Philippopolis, păstrat într'o inscripţie din
Roma 3, etnic dela Staira, Staigiira ; apoi, În apropiere, "AA-IX7trlX
(Tom. II 2.54) 4, care e un compus al rădăcinei lX7ttlX. varianta dela
E7ttlX, element prolific În onomastica tracă, care ne întâmpină şi
în numele personal Apta-sa (CIL. VI 28848 a) şi În multe com­
puse cu Epta-, precum Epta-cetithus, Eptala, Epletras, "E7tdt7t0Pl�
'E7tt�-7tUPl�, etc. Ca element final 11 mai cu noaştern în Zin-ebtus,
nume personal deja Histria (V. Părvan, Hisitia, VII, 1923, P. 67
ss., no, 50), topon. Burd-ipta (BOUPO-E7t1:W) şi tribul edonic Lbtu­
A-E7ttOl5• Primul element 'AA- ni e atestat şi În toponirnicele trace
'AAl-O[VIX = 'AA-tlVIX (Proc., aeei, 148, 45), "AAWPO�. Alu-sote (Tom.
II 2' 55), 'AAalXl-�p[1X (tnscr. Gr. t. Rom. pert., 1, 681) 6,
'I'racll în Crestonln şi Bisaltia.
Numele K Py)CH(J.)V[IX, pe care îl aflăm şi cu variantele K(JlXo­
"CCJw {IX , J'PIXOtWV[IX, etc., era atribuit de cei vechi acelei părţi din
Macedonia, situată la nord de Mygdonia, dincolo de lacurile
Coronea şi Bolbe, până la muntele Bertiscus spre est şi muntele
Dysoron (Lluowpov) spre nord, de unde îşi adună izvoarele râul
Echedoros. In afară de oraşul Crestoti sau Crestone (Kpsot(;wY),
aşezat pe drumul dela Thessalonice la Stobi, nu mai cunoaştem
1 Sunt pomeniţi ca autoctonl Pelasgii tyrrhenieni (Torn. 1. 36).
2 Tom, 1, 36 s., 58 s., Ltlbker-Geffcken-Ziebarth, Reallexikon d. klass.
A ltert. , 211 ; Burchner. în P.- Wiss., Reat-Ecc., Iii, 207.3.
3 V. comentariul ei amănunţit la Mateescl! în Epliem. Duco rom., p,
149-158. \
4 Cf. Hirschfcld în P.-Wiss.; Reat-Bnc; 1, 1286.
5 V. pentru toate acestea M.at. 1. r., p. 227, nora t.
6 Sbornik, XI. 1894, p. 99 = Bull. Arch. Comite Tr av, Htst., 1894,
1'. 423, 110. 16 == Areli. ep, Mitt., XVlIl, 1895, p. 112, 110. ]9 c� Sbornik,
XVI-XVII, 1900, p. 47, fig 22.
[403]
· GRANITA TRACILOR
403
alte nume de aşezări antice în această regiune mai mult delu­
roasă. Numai în partea de miazăzi lângă lacul Bolbe se poate
localiza regiunea numit L,uxCY'Y)de Aristotel (Hist. anitn., II 17) 1,
care poartă un nume trac sigur, derivat dela rădăcina L,UX-, cunos­
cută nouă În toponomasticele Suci-da va, L,ux(-M�cx;, două locali­
tăţi cu acel aş nume, una in Oltenia, la Celei, iar a doua în Do­
brogea, între Durostorum şi Axiopolis, pasul L,ODXXO�, L,oDx(�,
Succi între Bessapara şi Serdica, L,UXCX;(, L,ux'Y), o mahala din Con­
stantinopole, apoi numele personale Deniu-sucu, AeY'tu-ouxo�,
<Pul-'.�- oUX(�, 'E1t1:�- ouxoc, Como-sicus, L,ouxtO�, L,oux[cx;<;, L,OUXOU(;,
L,Dxo<; (acesta într'un papyrus publicat în BerI. Gr, Urk., 1,87,21).2
In Crestonia locuiau Crestonii, Kp'Y)o'twYe� (rpCX;OtWYE�), pe
cari unii învăţaţi moderni i-au crezut un neam pelasgic, venit
din Tesalia, în timp ce ei făceau parte din grupul tracic al Edo­
nilor, împreună cu Mygdonii, Crusaioi şi Sithonii 3. Ii aflăm încă
de timpuriu în Chalcidică pe peninsula Acte, împreună cu Bisaltii,
unde se rnenţlnură până târziu+, Crestonii suferiră acasă la ei
stăpânirea Peonilor, apoi invaziunea Bisaltilor, căreia ii urmă cu­
cerirea macedoneană, începută de regele Alexandru 1 Filoelenul,
care căuta aurul din minele muntelui Dysoron, şi consolidată de­
finitiv de Filip.
Ce a mai rămas din ei în epoca târzie nu suntem în măsură
să ştim, de deoarece în această regiune ca şi în vecina Bisaltie
s'au descoperit până astăzi foarte puţine inscripţii şi nu avem
materialul necesar de nume ca să ne putem forma o convingere
serioasă. Faţă Însă de mulţimea de Traci din inscripţiile deja
Salonic şi fată de numărul şi mai mare ce vom constata ceva mai
departe în inscriptiile Edonidei şi Odornanticei, putem să afir­
măm cu oarecare probabilitate persistenta elementelor trace până
în epoca romană şi În teritoriul acesta al Crestonilor şi Bisa1tilor,
mai ales ţinând în seamă poziţiunea-i centrală între cele două
Iurnicare de Traci, aşezate de o parte şi de alta a Chalcidicei,
Bisaltia era districtul ce se întindea imediat la răsăritul
Crestoniei, dela muntele Bertiscos şi golful Stryrnonic, până la
1 Cf. Tornaschek, 1, 36; Thes. ling. gr., VII, 1017.
2 V. documentarea tuturor acestor nume la Mateescu, 1. C., din Eph,
Dacorotn., 1, p. 179.
3 Tornaschek, J, 36; Forbiger, Hdb, d. alt. Geogr., III, 730; Oberhummer,
în Pauly-Wissowa-Kroll, Reat-Eac , Xl, 1718.
4 V. pag. precedentă. nota 2.
26*
[404]
404
DR. G. G. lVIATEESCU
fluviul Strymon şi lacul Cerclnitis spre est şi până la lacul Pra
sias şi muntele Dysoron Ia miazănoapte. Bisaliae (BtacD.:to:t), al că­
ror nume e asemănat de Tomaschek cu Hypsaltae, trib odryzic
lângă Hebrus (Tom. 1, 84), erau un popor tracic foarte viguros,
cari cuceriră de timpuriu Crestonia, năvăliră în Chalcidică până
În Pallene, luptând cu Sithonii de acolo, şi până în Acte, unde
se menţinură până târziu alături de unele resturi de Edoni şi
Crestoni, vorbind şi limba lor barbari că pe lângă cea grecească "
care era impusă de superioritatea coloniştilor chalcidieni, în faţa
cărora ei pierduseră terenul. Sunt pomeniţi Însă şi dincolo de
Strymon, iar într'o incursiune ajunseră până la Kardia în Cher­
sonesul tracic. După ce rezistară cu izbândă năvălitorilor Peoni, îi
aflăm pe vremea războiului cu Xerxes uniţi cu Crestoni supt un
singur rege trac, care era aliat al Grecilor. Apoi căzură supt stă­
pânirea macedoneană odată cu Crestonii, după ce încercară o
ultimă rezistenţă condusă de regele Ketriporis împotriva lui
Filip II.
Unele dintre numirile geografice ale Bisaltiei dovedesc cu
siguranţă caracterul lor tracic. Astfel numele muntelui BEPŢ[aXO\;,
cunoscut nouă dela Ptolemeu şi corectat de Tomaschek, 112, 89,
Bzpytoxo\;. după numele oraşului BEpYYJ, care e aşezat alături la
poalele de răsărit, este derivat jiu BzpY1) cu sufixul -oxcc şi cu
vocala legătoare -t-, după un tip tracic destul de comun, pe care
l'am mai documentat odată: vicus Cţaţtiiscus, �Opp1)axo\;, 'Epy[axYI.
Moupy[ax(1), cu varianta Muptiax1), Jlop[axo�, Jlp&'p"l)axo\;, T[p�(jxo,;,
Scretesca, r&'p"l)(jxo� (ro:p[axo�), 'A pŢ1)ox6.;, 2;Ţ&'po:axo; iSbomik,
XI, 1894, p. 91, no. 71) 2 şi chiar în această Bisaltie, Între golful
Thermaic şi lacul Bolbe, Bpop<[aM�, a cărui rădăcină Însă nu ni
e bine documentată.
Şi pentru numele muntelui Dysoron - opo,; MaoptUv -- găsim
multe analogii şi omofonii În toponomastica tracă, precum: vicus
1 Ştirea aceasta o avem dela Thucydide, IV 109, 4, şi Diodor, XII 68, 5.
Cf. Tornaschek, 1, 58-59 şi Oberhummer, în Paulv-Wissowa, Peat-Eac.,
III, 499 -500, s. v. Blsattai.
2 = Areli. ep, Mitt., XV, 1892, p. 107, no 53 = BuU. Arch. Corn. Trav.
Hisf.,1894. p. 418, no. 4 (S. Reinach). Pentru celelalte v. Tornaschek, \1 21 S.
vv. Lista aceasta am Întocmit-o eu În Ephem, Dacorom., 1. 171, nota � cu
indicaţiile necesare. Tot o astfel de formaţiune e şi Daciscus. In ce priveşte
accentuarea o păstrez pe cea din editiile autorilor, dar aceste nume au fost
poate toate proparoxitoane, Mai corect ar fi să le scriem fără accent.
[405]
GRANITA TRACILOR
405
Diie-sure, intr'o celebră inscripţie dela Roma, tribul trac ÂtaOpO:l,
citat de Stephanus Biz. dela Hecateu, Âl�upO(, seminţie geti că
lângă Olbia, etnicul ÂuouPYJv6�1 deci dela o localitate Moupo: sau
Â6oupov; apoi numele personale Âl· oupoc, Zta6po:<;;, ,1et-oopo<; şi
Âl-oopo:c;, acesta într'un papyrus din sec. IV d. Cr., din Oxyrhynchus '.
De altă parte unele numiri de localităţi din Bisaltia sunt de
asemenea de origină tracă, precum: 1) � APPWAO�, pomenit la Ptole­
meu, III, 13, 35, cu varianta evident greşită din Hierocles (Synecd ..
640, 7, p, 5, ed. Burckhardt) "Apo:upo<;;, iar la Const. Porfirogene­
tul (49, 20' p. 53) YAPO:AO�, pe care Forbiger a şi Hirschfeld 3 îl
cred identic cu oraşul YApytAO�, mai bine cunoscut la mai multi
autori, şi aşezat în fundul golfului Strymonic, la vest de gura
Strymonului, pe care unele ştiri din antichitate îl derivă dela un
apelativ trac omonim, care ar fi însemnat "şoarece" 4. In ambele
sale variante numele acesta geografic poate fi documentat ca trac,
ca lin derivat cu sufixul 'AO�, fie deja rădăcina "Ap-, de care
m'am ocupat ceva mai sus (p, 397), fie dela "Apyt- cunoscută
nouă în toponomicile 'Apyt-oo:6o:, varianta lui Ptolemeu pentru
Arcidava din Bănat, �Apyo:!-,.o� din Schiţia mică, 'Apyo:vo-xlAOV din
Moesia inferioară, ambele înşirate de Procopiu În listele castele­
lor restaurate de Iustinian 5, �Epyo:fJo[O:, 'Epylox'Y) şi poate 'Apyl�o:,
pe care eu însă aşi descompune-o mai bine 'Ap-yl�o:, compus
OII elementului -y{�o:, -yi�YJ<; ca Bpt-yl�'1<;; şi alte exemple aduse mai
sus (P. 39 1).
2) BEpyYJ sau BEpya, pe drumul dintre Arnphipolis şi Hera­
cIea Sintica, oraş important care a aparţinut ligii delo-atică şi a
fost locul de naştere al scriitorului Antiphanes 6, autor de des­
crieri de călătorii închipuite. Rădăcina Bc:py-, care de altfel
e foarte fecundă şi în teritoriile celtice şi iberice 7, apare şi în
numele unui dinast bisaItic, cunoscut prin legenda rnonetelor sale
I V. pentru toate exemplele şi trimiterile la texte, Mateescu, 1. c., p. 157.
2 Handb. der alt. Geogr., III, p. 730.
3 Hirschf'eld În P.- Wiss., R.eal-Enc., II, 718.
• De curând Norbert [okl a consacrat un articol acestei glos.se "1'1'<"'0',
pe care el o socoteşte tracă şi autentică: Thrakisches în Streitbergs Fest­
gabe, Leipzig, 1924, p. 170 ss.
:; Cf. Tornaschek, 112, p. 54.
ti Oberhurnmer in Pi-Wiss., Reat-Enc., III, 29).
7 P.-Wiss., R-E" III, 290-294.
[406]
406
DR. G G. lVIATEESCU
(Head, Hist. numorum t, p. 283), apoi în localităţile BSpy(oov, Bep­
YOUA'fJ, B€PyE·1tOA(�, toate din regiuni trace, ca şi În epitetul lui
Apollo Vergulesis dintr'o înscripţie dela Roma 1.
3) B€ouvow:, aşezare pe coasta Bisaltiei, la vest de Arnphi­
polis, pomenită de Diodor (XIX, 50, 7), şi citită de Tornaschek,
(1, 59 şi Il 2, 59), nu ştiu pentru ce, BEou�, cu un nume aproape
identic glossei �EOU' 'Co Gowp, pe limba frigiană. Acelaş element in­
tră şi În formarea numelui localităţii B€ou-mpo� din Tracia (Tom"
II 11 p. 5) şi poate în B€(ou)-oi�o�, Bedizos, format ca l\f1J(oo)o6xo�,
l\f�ooxo� 2, şi in Bederiana, locul de naştere al lui Iustln 1, in
Dardania.
In ce priveşte acum numele personale ale Bisaltilor, suntem
reduşi numai la cunoştinţa a câtorva, atestate in scriitori sau să­
pate pe frumoasele monete atribuite acestei seminţii trace, de
oarece monumentele epigrafice ale regiunii, scoase la iveală până
astăzi, sunt foarte puţine. Cunoaştem astfel în afară de acel B€PYlXl-
0<;, amintit la pagina precedentă, pe "OVlXpt<;, �Y€f.LWV 'CWV Bto&hwv,
pe care Atheneu, XII, 520, d, ni-l arată ca iniţiatorul şi conducă­
torul lncursiunu Bisaltilor în Cardia. Numele e însă citit de G.
Kaibel (e d, Teubner, vol, lll, p, 149) Nap(�, deci 6 Ncip�<;, în loc
de "Ovap(<;. Pentru forma aceasta Napt<; nu avem până acum nici
un fel de analogie printre rădăcinile trace cunoscute şi nu ştiu să
se mai găsească în alt text, in afară de un papyrus din Oxyrhyn­
chus din anul 26 d. Cr., care ne arestează un Nap[<; (genitiv N<xp[­
oo�), fiu al lui K6Uou{}o� (Grenfell- Hunt, The Oxyrh. Papyri,
II, no. 245, 4), însă din context nu reiese sigură naţionalitatea
respectivului.
Monetele ne docurnentează apoi Încă trei dinaşti bisalţi : un
M6oaYJ� (Head, Hist. Num.», p. 200), pentru care putem compara
localitatea l\f6aauvo<;, echivalentă cu Xylopolis (Athen., VJlI, 345 el;
un BIXO'ClXp€u<; 3 (Head, HN2, p. 237), pe la anul 350 in Cr., cu
numele derivat dela rădăcina -iho'ClX, frecventă la numele trace şi
despre care am vorbit mal Înainte, docurnenrând numele Bo:o'C<x�
din Macedonia (p. 384); in fine un �Ox( ... (Head, HN�, p.200),
pentru care ef. localitatea \�Ox(-o<xua din Dacia (Ptol.. III, 8, 6).
\
1 V. pentru acestea Mateescu în Eptiem. Do cor., 1, p. 143-144.
2 Vezi Tornaschek, 112, 59- 60. -
3 Ibid., p. II = Head, HN', p. 179 şi Willrich in P - Wiss., Rea[·Enc.,
Şuppl, I, 244. In edijia doua Head il alătură dinaştilQr elin Peonia,.
[407]
GRANITA TRACJLOR
407
Interesant mai este de amintit, tot aici în legătură Cll Bisalt.i,
epitetul divin ce se citeşte pe o inscripţie votivă din districtul
Radomir (Bulgaria), Între Serdica şi Pau talia: 'Hp();XA'Yj� B€tO();A'Y)t'Y)­
y6�, deci Beisaletenus (O. Kazarov, lzvăsiija Soc. Areli. Bulg., VlI,
1919-20, p. 4, no, II J, fig. 3) 1, a cărui asemănare de nume cu
Bisaltia, BtO();Att();, var. BYJ0();Att(); (Pape-Benseler, 1. c., p, 213), ne
surprinde îndată. Să fie vorba aici de un cult special, de un cen­
tru de adorare a lui Heracles În Bisaltia,a cărui faimă trecuse
şi dincolo de Balcani, sau va fi epitetul acesta un 'ethnikon' de­
rivat dela un sanctuar local, din ţara Denteleţilor, numit B€tO();AYjt();,
pentru care ef. d();y,1'();A'Yjt();t, Dentlzelefi, Denseletae ; KO(A();A'Yjt();(,
Coelaletae ; LEAAYJt€�, Sia/efae? Eu aşi înclina pentruaceastă din
urmă ipoteză,
Tracii în Edonls şi Odomantica,
l�t1ollis. Dincolo de gura fluviului Strymon şi pana aproape
de vărsarea lui Nestos, în faţa insulei Thasos, se întindea re­
giunea Edonis, vestită prin bogăţia rninelor de am, ascunse în
adâncurile muntelui Pangaeus (astăzi Bunar-tepe), La această
restrănsă ţărişoară, de jur împrejurul muntelui bogat şi sacru, se
mărginiă în epoca clasică teritoriul locuit de poporul Edonilor,
('HoWYOt, 'Howye:�) şi acesta era locul de orig.nă al cultelor orgiastice
ale lui Dionyso s şi Orfeu, care au avut apoi o mare răspândire
şi la Greci 2. La nord Edonis ajungea până la râul Angites, afluen­
tul Stryrnonului, în valea căruia, la poalele de sud ale muntelui
Menoecion, aşează Svoronos pe Zaielii, cari alcătuiau o comuni­
tate, cunoscută nouă din legenda unor monete: Z();t€AeWY (Head,
HN2, p. 195-196). In partea de sud, intre Pangeu şi mare, se
aşezaseră cam pe la 500 În. CI'. Pierii alungaţi din Pieria, cari
dădură şi numele de Pieria Pangeulul acestei regiuni de coastă.
Edonii erau, după Tomaschek, 1, p. 33 8S., un popor de
neam frigic, foarte puternici în timpurile mai vechi, şi strâns în­
rudiţi cu Mygdonii, Crusaioi, Crestonii şi Bistonii, căci eroul lor
eponirn 'Howy6�, fiul lui Ares, era după Stephanus Bizantinul frate
1 = Allnee Epigraphique, în Rev. Arch .• 1921, no. 54.
" Pentru importanţa cultelor trace de pe Pangeu cf, P. Perdrlzet, Caltes
et tnythes du Pangee, IYIO, Paris, ed, Berger-Levrault i Tornaschek, 1, 39 şi
II t, 38 ss. Vezi şi Perdrizet, Scaptesuta în Klio, X, 1910, p. 1 SS,
[408]
408
DR. G. G. MATEESCU
cu Muyowy şi cu BtotwY şi tată al lui Kpouoo\; şi al lui rpaoto\; i.
El stapâniau odată tot ţărmul Mării Egee dela gura fluviului
Axios până la Hebrus (Marita) În Tracia, fură însă strâmtoraţi
În urmă de alte neamuri trace, care coborîră din Rhodope şi din
Haemus, ca Bisalti, Sinti, Sapaei, apoi de Peoni, de coloniile
greceşti din Chalcidica şi de prima expansiune macedoneană
pănă la Strymon. In cele din urmă se menţin ură numai în ţinutul
dela vest de Strymon, în ţara Pangelui, pe care am determinat-o
ceva mai sus cu numele de Edonis. Îi găsim Însă, cum am amin­
tit deja, şi în câteva enclave din Chalcidica şi mai ales în
peninsula Acte şi chiar În insula Thasos, unde întâlnim în in­
scripţii (lnscr. Graecae Xll 8) numeroase nume trace până În
epoca romană.
Apollodor, prelucrând o legendă din alte izvoare, 10-
calizează la Edoni un important mit dionisiac, căci Lycurgos,
fiul Jui Dryas, muritorul care îndrăzni să se opună cultului orgi­
astic al zeului, era �aOtAEu� 'HowyGiy. Şi În legătură cu acest
mit sunt pomeniţi Edonii de multe ori la poeţi şi uneori numele
lor e lntrebuinţat pentru acela general de Traci.
lstoriceşte îi aflăm pomeniţi În vremea războaielor pe rsane.
Un rege al Edonilor, numit rbz<;, poate de originii getică, ni e
cunoscut din manete. care se pot dată pe la 500 În. Cr. 2, ceeace
ne arată că cel puţin până În această vreme fi îşi rnenţinu seră
neatârnarea şi aveau ngi naţionali, Un alt rege, l1tttaxo\; 6 Ţ{i)y
'HowyGiy �aOtAEU�, e pomenit de Thucydides în timpul războiului
peloponesiac la anul 424 (IV 107,3). Bogăţiile Pangeului atraseră
colonişti greci căutător: de aur, la inceput din Colophon, apoi din
Thasos Incercările Atenienilor de a pune şi ei piciorul În ţara
Edonilor fură zădărnicite prin vitejeasca apărare a acestora. Mai
târziu fu Intemeiat Însă Amphipolis şi odată cu intinderea rega­
tului macedonean până la Nestus, realizată de FIlip II, influenţa
elenisrnului e covârşitoare şi asupra Edonilor. Tornaschek, 1, 38
I Pentru istoria Edonilor urmez mai ales expunerea lui Tomaschek, 1,
33, SS. şi în deosebi 37-39. �f. şi P. Perdrizet, Geta, roi des Edones, in
Bull. Corr. tteu; XXXV, 1911, p. 108 ss.: Oberhummer, In P.-Wiss" Real­
Enc., V, 1974. Pentru rnonetele Edonilor v, Head, Hist, num.», p. 201.
2 Head, HN2, 201; '3abelon; Traite des monnaies grecques'et romaines.
II, IJ lOS0. Perdrizet, f. c., şi Kazarow în Pc-WtssKroll, Real-Bllc., Suppl,
III, 587.
[409]
GRANITA TRACILOl1
şi Oberhurnmer in Real-Ettc., V 1974, afirmă chiar că ei s'au
contopit cu totul în elenism, ne mai fiind vorba de ei în izvoa­
rele posterioare. Voi arăta însă ceva mai jos cât de departe
de adevăr e această afirmaţie, când materialul de nume trace ce
posedăm până acum, documentat in inscriptiile din epoca ro­
mană, găsite în preajma Pangeului şi mai ales în centrul Philippi,
este într'adevăr considerabil.
Nume geogra- Printre localităţile regiunii unele poartă pecetea carac­
��:n���ce în teristică a toponomasticii trace, precum aflăm la sud
de Pangeu unde locuiau Pierii: mpycqLO�, pentru care ef. glossa
1tZPYIX!10v la Tom, II Il p. 17, şi o aşezare IHpYIX!10v la Xanthia In­
tre Bistoni (mai la est, pe coasta Traciei); - r<XA'f)�O�, omonim
al unei aşezări din Sithonia (v. p. 401); - 'Avt,-oiplX format cu
elementul toponimie trac -oao«, ca şi Deu-sara din Dacia, Sapri­
sara din Moesia inferioară, Padi-sara din Schiţia Mică şi Germi­
sara (= Germi-zera) din Dacia 1; apoi la Edoni: TpiY,Ao� format
ca ·PlXbt'f)AO<O, etc. (v. p. 389 şi 392). pe care Perdrizet îl crede
identic cu Traellum, atestat de monete şi il aşează în Bisaltia
la vest de Amphipolis 2; - 'Avi-oPIX'!10�, numele vechiu, păstrat
la Stephanus Bizantinul, al aşezării edonice dela Amphipolis, şi care
ar fi în limba tracă echivalent cu 'EvvzlX 6oo[ (Tom. 1, 38 şi II 2,
54); - :M uflx,vo,", pentru care ef. :Moupytox'f); - Aito," 3, colonie
thasiană ca şi Myrcinos, şi localitate cu mine de aur vestite, unde
locuiau AlXtU-A-E1ttO" al căror nume e evident tracic (v. mai sus
la p, 402, Y AA-IX1ttlX) ; - clanul lllXVlXlW ��VO<O 'Howv,x6v, (Tom. 1,
38) cu un nume, pe care îl aflăm şi în Diur-paneus Dacorum rex,
qui el Decebalus (Oros., VII 10, 4), Diup-puneus, AUp-7t<XVIX,," din
Olbia, şi nlXv�w� tot de acolo 4; - apoi minele de aur de lângă
coastă �XIX7tt1)-OUA'f), Scapten-sulas, care e un compus tetrasilabic din
elementul �XIX7tt-, atestat şi în Scapto-para, �XZ1ttWV X(tl!1'f), Scoptitia,
etc. [v, p. 399) 6 şi din -OUA'f), -sula, var. -zula, pentru care ef.
:M'f)ifilX-�OUAIX, Por-suia, 'EVXtP,-OOUÂIX, etc. 7; -iar mai departe spre
J Vezi pentru acestea Tomaschek, 112, 79 şi Mateescu, in Eph, Dacor.,
1, p, 197, nota 5.
2 Cf. Richard Kiepert, Formae Orbls Antiqui, XVI, Bbl., p, 5 a.
a Phllippson in P.- Wiss., R-B., IV 2229-2230.
4 Mat., 1. c., p. 226, nota 1.
5 Tomasrhek, II 2 p. 82 şi Perdrizet, ln Kllo X, 1910, p, 1 ss,
6 Mat., 1. C., p. 132.
7 V. exemple la Mat., 1. C., p. 146; acolo şi ULu .. zolus, Zou"M-P."l1, zU,"ov-l"ct.
[410]
410
DR. G. G. MATEESGU
Nestos staţiunea păstrată În Itinerarium Hierosol., Purdae, a cărei
rădăcină apare şi in "H1'w� IIou1'o •••• (Kalinka, 204), în numele
schito-sarmatice IIou1'�cGx,YJ�, IIou1'lkâo� 1, şi poate cu varianta Bou1'o­
în toponimicele trace Burd-ipta, Burd-apa, Bou1'06p.lvcx;, Bo61'ow7te�
(v. mai departe);-apoi Pistyrus, mClŢ[1'O� in dreptul insulei Tha­
sos, locuită şi ea de Edoni, pentru care ef. castelul IIlClţe� din
Procopiu şi numele personal IIlClţoiJ� 2.
La nord de poalele Pangeului şi nord-vest de Philippi era
aşezat �pcG�YJClx.o� (astăzi Drama), care e un nume format cu su­
fixul - ax,o� dela radicalul �pcx;�-, cunoscut în numele localităţii �1'a�o�
din ChersonesuI tracic (Strabo, VII 331, fr. 52), şi poate în numele
personal dac Drebias (CIL. III 889, 13768).
Şi numele a două râuri mici din Edonis par a fi trace, deşi
nu avem elemente suficiente ca să le determinăm cu siguranţă
ca atare: la nord, afluentul Strymonului ' A yy[ţYJ�, var. ' A YY[ClţYJ�'
pe care Decev l'a pus în legătură cu 'Eyy1jrClţcx;l, comunitate tracă,
dintr'o inscriptie pe o cupă găsită în Bulgaria (lzvestiia Soc.
Arch. Buţg., VI, 1916-1918, p. 33)3; lângă Philippi, pârâul Zuyax,ţYJ�'
pomenit de Appianus, de care putem apropia oraşul Zygere
din Schlţla Mică (Plin. n. Iz., IV 11 (18)-44).
In afară de aceste localităţi cunoscute din autori şi Hine­
rarii 4 şi În afară de altele cu nume greceşti, printre care străluciau
mai ales Amphipolis şi Philippi (<I>iAl1t7tOl), numit mai Înainte
K1'YJv{oe�, mai citez încă câteva, atestate pe monete sau în inscripţii
găsite pe teritoriul vechii Edonis,
Astfel Head Înscrie printre populaţiile Pangeului (Historia
Numorum 2, p. 194-195) pe Orrescii, cunoscuţi din legenda mai
multor monete 'Op1'YJ0x,[wv dela YOp1'YJClx,or;, format ca rcG1''l]oxo�,
,:l1'cG�YJClx,O�, etc. (v. p. 404), dela elementul '01'-, pe care îl aflăm
şi în numele unei staţiuni din Tracia, Orodista (Itin. Anton.), pre­
cum şi in numele regelui dac' Oroles, ca şi În 'Q1'x-ocx;h[r; (Tom.
II 2, 10); apoi 10t acolo (Head, HN 2, p. 195- 196) găsim pe
Zaeelii, pe monete ZCX;(âEWV, dela o ZXlEAea, ZCUEACX;, formaţiune
1 Mateescu, Nomi traci nel terr. scito-sarm., in Eph. Dacorom., II,
p. 237. "
2 Mat •• În Eph, Dacorom., 1, p, 164 şi nota I,
8 Cf. Însă explicaţia lui Crănert in Suppl: Eo, Gr., 1,325. Inscriptia a
fost întâi publicată de Dobrusky, in Sbornik, XVIJI, 1901, p. 768-769, no. 70,
apoi de Filov În Rom. Mitt., XXXII, 1917, p. 53. .
4 V. pentru oraşele din Edonis şi Forbiger, Hdb. d. alt. Geogr., 111,
731-732.
[411]
GRANITA 'rSACILOR
411
toponomastică în -ACX, frecventă la Traci, pentru care ef. exem­
piele: "AP�CACX, BPlXioACX, Potuta, LOUctOuACX, 'A P/-l. OUACX , KUPILlACX,
'ApolAIX, LTCOp't�AO:, etc. 1
Alte câteva numiri de localităţi ni sunt atestate în monu­
mente epigrafice şi anume: IIpoUTCto-oouplX, pe o inscriptie cu
relieful Eroului trac din preajma oraşului Philippi in toponimicul
IIpou7t'tooouP'YJv6� al unui T�poo:� Bu�ou (Bull. Corr. Hel/., XLVII,
] 923, P. 75, no. 34) 2. Primul element, IIpouTC't-, nu ni e cuno­
scut din altă parte, dar putem apropia numele de sat cPOUTC'tou).o�
din Tracia, la gura Hebrului (Bull, Corr. Hell.; XXXVII, 1913, p.
148), pe când elem. -ooupa e foarte des întrebuinţat În toponomia
tracă şi l-am amintit şi mai sus, arătând câteva exemple: (p, 391)
Bpi-( o)ooupo: în loc de Bpinoupo:, Cara-sura, Moca-sura, Diie-sure
,
Alu-sote, etc.
a altă inscripţie grecească din aceeaş regiune a Pangeului
pomeneşte în cazul dativ o comunitate tracă: 'tor� Kepow�(o(V
(BuU. Corr. Hell., XLVII, 1923, p. 50, no. 2, fig. 1 = Suppl,
Epigr. Or., Il 4151, al cărei norninativ e 01 Kepow�e(�, dela o lo­
calitate Kepow· �o:, cu sufixul -�a, comun in toponimia şi onoma­
stica traci că, formată după tipul Zu).ou�o:, M�J.l.ou�o:, E'l'tp(�cx,
T[P(�O:, M{e�O: şi altele pe care le-am înşirat şi mai sus (p. 382).
In ce priveşte rădăcina Kepo-, cred că este identică cu Xepo- din
numele castelului Xepooucrxspo:, în districtul Pautalia, (Proc., aed;
p. 122, 18, Haury) şi probabil o variantă a elementului onoma­
stic Ksp�-, Kepc-, atestat de numele trace Cerzus din Philippi,
Kepoo�, IGp�cx�, Cerzula, Kepoou).IX�, Kspoo-�auAo�, Kepoo-�).eTC't'Y)�,
Cergae- purus 3.
Tot de lângă Philippi este şi o foarte importantă inscripţie
latină, care contine un număr respectabil de nume trace (Salac,
Buu. Corr. Hell., XLVII, 1923, p. 64-69, no. 24), unele atestate
pentru prima dată, precum şi patru informaţii in legătură cu to­
ponimia locală, din nefericire Însă cele mai de seamă rău muti­
late: vlcatii Se •....• , Nicaenses, et Coreni et Zcambu •..•
1 V. mai multe exemple la Mat., in Ep/zem. Dacorom., ',p. 144, nota 1,
2 = Demltsas, no. 1051, p. 796 = Dem., no, 1082, p. 815 = Heuzey,
Miss. Maced., no, 68, p. 137 = Buli. Corr. seu; XXI, 1897, p. 529 = BCH,
XXXV, 1911, p, 114. nota 3. Lectura toponlmicului a fost dată abia de Salaă
în BCH, f 923, 1. c.
a V. pentru aceste nume Mateescu, 1. c., p, t 18 şi note,
[412]
412
..
DR. G. G. MATEESCU
. Dintre acestea două ar fi nume greceşti după părerea lui Perdri­
zei' şi anume: Nicaenses = NlX<xtOl, dela un vicus N{x'Y) (NlX<xro:),
şi Coreni cari presupun un vicus K6p'Y) , în legătură şi cu legenda
răpirii Corei, care a avut loc acolo unde s'a ridicat apoi oraşul
Philippi. Se ... poate fi completat Seaporeni, după cum recu­
noaşte însuşi Salac, căci inscripţia care aminteşte un Seaporenus
(CIL. 1Il 707), provine din Odomantica, la o oră depărtare spre
vest; iar pentru numele Zeambu ... nu pot cita decât, pentru o
oarecare asemănare, numele unui legionar originar din Ratiaria
Stambon (CIL. III 14507) şi un Strambu... din Moesia inferioară
(CIL. III 14528).
Găsim apoi într'o altă inscriptie dela Philippi un Bi,').u\;
Bep�ou 'IoAI..Jt'Y)\; şi un Bi,').u\; ZmO:t�ou 'IoUtt'Y)\; (Bull, Corr. Hell.,
XXIV, 1900, p. 317), prin urmare originari din localitatea 'IoUo:
sau 'I6U'Y)\;, al cărei nume nu-l putem determina mai de aproape
din lipsă de exemple similare, dar este format, ca şi epitetele
toponimice ale Eroului trac Briganitius (= Bplro:Y{t'Y)�) dintr'o
. inscriptie dela Roma şi AUAWYS{t'Y)\; (= Aulonite) 2.
Nişte Suritani (cives sau vtcani) ni sunt documentaţi tot epi­
grafic lângă Philippi (Salae, sau. Corr. Hell., XL Vll, 1923, p.
57 -59, no. 15), iar numele lor e derivat dela o aşezare Suri- ta,
format ca Gurbi-ta din Peonia, dela rădăcina Sur-, pentru care ef.
toponimiceJe compuse cu -sura, de tipul Prupto-sura (v. pag. 411),
în castelul LOlJpo:� din Haemimontium, LOUpS-rE,').'Y)�. Suregethes, epitet
al Eroului hac şi alt castel numit Lo6plXOY în· Dardania 3. In
sfârşit în afară de aceste numiri geografice: Orreseos, Zaielea,
Pruptosura, vicus Se ... " vicus Zcatnbu ... , Cerdoza, lolla şi
Surita, cunoscute din monete şi inscripţii mai avem documentat
încă un vicus trac KO:A1t<X-1to6po:, desigur variantă a formei Ca/pa­
pora, ca Sea-pora (ef. şi ZSO:-1toup{S\; la Proc., 122,20)' după cum
întâlnim Moux<X-1tOUPl� şi MouX<X-1t0Pl\;, ÂsOO1tOUPl\; şi Deospor, Cergae­
purus in loc de Cerzeporis. In inscripţie (Bull. Corr. Hel/., XXIV,
t 900, p, 306) avem colectivul în dativ: Ko:A1tO:1tOUPSttO:l\;.
In ce priveşte elementul KO:A1tO:- putem apropia LXO:1tA-l�W,
\
I Citat de Salaă in BCH., 1. c.
2 Vezi pentru toponirnicile in «rns, Mat. in Ephem, Daco-Pomana,
1. p. 159-160.
a lbld., p, 158 şi note,
[413]
GRANIŢA TRACILOR
413
(= Scalpizos), numele unui castel din Tracia, in regiunea Germane
(Proc, aed. 122, 7' ed Haury) şi �X"Am� din epitetul 'AOXA'Y)mOIi:
�XO:ATC'Y)v61i: dela Pautalia (Izvăstija Muzei, p, 90, no. 131).
Odomantlca, La nord de râuleţul Angites, tot În stânga Stryrnonului,
se întindea regiunea traco-rnacedoneană numită Odomantica.
Clanurile Odomanţi[or COoO/1O:VtOl), al căror nume e înrudit cu
numele Edonilor CHowvol cu var. �Oowve�), erau prin urmare strânse
între Edoni la miazăzi, pe povârnişul de nord al Pangealui,
Bisalti la vest peste Strymon, Satri şi Maedi la răsărit şi din­
colo de înălţimile care domină malul stâng al fluviului, Sin ti şi
Peoni la miazănoapte. După ce fură supuşi câtva timp Peonilor
îi aflăm în suita lui Sitalkes pe vremea războiului peloponesiac, iar
câţiva ani mai târziu e pomenit de Thucydide un rege al lor,
II6AA'Y)Ii:, de al cărui tracism se îndoieşte Beloch (Griech. Gesch., 12,
1, p. 79 s., nota 2), însă numele derivat Polula (CIL III 707 şi
p. 2328 •. 85), atestat într'o inscripţie găsită chiar în teritoriul odo­
mantie confirmă mărturia antică. Centrul lor de căpetenie: era o­
raşul Siris, Serrhae (astăzi Seres), pe unde locuiau şi �tpwTCo:love�
sau �(Ppo:tO( \ cari după Tomaschek ar fi fost Odomanţi, numiti
Sirraei, supuşi Peonilor. Numele �fp(1i: este neîndoelnic trac, iar e­
lementul Cllp6�, glossă frigiană după Tomaschek (II b p. 19), care
ar Însemna <pivniţă, peşteră, groapă de cereale', 6 xo:t"'(ew� olxo<;
apare şi În numele unui trib tracic din ţara Odryzilor, �rpe� (Tom.
J, 46), în localităţile Sirocellae, tot de acolo, şi Beo6-o(po�, în nu­
mele personale MO:l-atpo: ep�ttO:, Serrus, Iată al lui Diza (CIL. X
8374 a) �ep"· TCt)P(�, �€pe(1i: din Gorglppla, �€pl-OO:;AOt; şi cu schim­
barea consoanei iniţiale Zlryroniys (Athen. Mitt., XXXIII, 1908,
p. 45, no, 11), 2 ele.
Lângă Seres aflăm în Geograful Ravennat o mutatio Arasos
(ap. Tornaschek, II 2, 54), toponimie trac de forma Mh(�o�, �t�­
/1O:�o�, Ko6houooo�t etc. (v, P. 382), derivat din elementul �Ap- (v. p.
397). Putine alte localităţi din Odomantica cunoaştem din inscripţii:
rc(�wpOIi:, Tasibasta, Scapora. O inscripţie latină descoperită pe
drumul care lega Philippi cu Seres pomeneşte o Valeria Severa,
, Cf, Tom. 1, 19, iar pentru Odornanţi, ibiâ., " p. 39-40.
2 Vezi exemple pentru Ser- şi Zer- Ia Mateescu, Ephem. Dacarom.,
" p 189-191 şi II, p. 238 s. v. -;;tpm.
[414]
414
DR. G. G. MATEESCU
antistes, deci preoteasă supremă Deanae Gaszotiae, fapt care a
făcut pe Perdrizet, care publică inscripţia (Bull. Corr. Hell., XXII,
1898, p, 345 = CIL 1lI 14206 13) să localizeze aici în Odornan­
tica oraşul rcX�wpo�, unde eră sanctuarul acestei divinităţi trace,
căreia i-arn găsit adoratori şi în Macedonia vestică (v. p. 384). Şi
tot aici e aşezat rcX�wpo� acesta pomenit la Stephanus Bizantinul
şi de Richard Kiepert În Formae Orbis Atitiqui, tabula XVI, B f"
În timp ce Tomaschek, 1, 38 îl credea situat pe coasta Pieriei
Pangeului lângă Phagres. Numele rcX�wpo� e format deja un ele­
ment trac rcX�-, pe care îl găsim in rcX�(x, oraş din Tracia (Steph.
Bizant.) şi În numele personal dela Chersonesul tauric r(X�06plO;
(Latyschew, Inscr. orae septenirionalis Ponti Euxini, IV, 86 şi 105).
E curioasă însă consonanta finală cu Y A�wpo� din Pelagonia şi cu
BUAcX�WPO: din Peonia.
Scapora ni e atestată într'o inscripţie latină ca toponimie al
unui trac Cintis Polulae fil., Scaporetius (ClL. 1lI 707 şi p. 2328
85) şi poate fi aşezată, cum face Richard Kiepert, l. c., la satul
Prosocani, la vest de Drama, cu oarecare probabilitate, însă nu
cu siguranţă, căci o singură inscripţie de felul acesteia nu poate
decide. S'ar putea chiar ca respectivul, originar din Scapora şi
străin de aşezarea veche dela Prosocani, să-şi ti adăugat toponi­
micul tocmai pentru a se deosebi de localnici, Pentru Scapora
cf. K(xA1to:-1to6po: şi TcXp,1twpOV (Proc., 122, 16), iar pentru elemen­
tul initial cf, �'XcX-�O:AO: din Chalcidica (v, p. 401 l, �'Xe·OE�o: din
Moesia inferioară, Scai-dava 1.
Pe lângă Seres, la satul Kirlikova a putut fj şi localitatea
Tasi-basta, unde era un sanctuar al lui Liber pater Tasibastenus,
amintit în două inscripţii locale (OL. III 703 şi p. 232885 = Bull.
Corr, Hell., XXIV, 1900, p. 313 şi CIL. 111 70�). Numele acestei
localităţi este evident un tetrasilab trac, al cărui prim element nu
ni este documentat în alte exemple, în afară poate de numele
insulei Thasos, cu care îl compară ipotetic Tornaschek (112' 74).
In schimb -basta apare atât simplu în numele personal BcXoŢO:�,
\
cât şi În multe compuse pe \care le-am citat mai înainte (p. 384),
dintre care repet aici numai' numele geografice �"Cpxv'�cXo"Co: din
districtul Naissus, �oucX'�CGO"C�� de lângă Pautalia (Proc. aed.,
1 Cf, Tomaschek, II 2. p, 82, iar "ZKc-Ol{3a in Proc. aeâ., p. 148, 48, ed,
Haury.
[415]
GRANIŢA TRACILOR
415
122, 30 şi 122, 17, Haury), Bî-�CGato�, oraş în Tracia (Steph. Bizant)
şi Zspo-�cka'tCG, atestată într'o inscriptie găsită în Bulgaria (Kalinka,
Aniike Denkm, in Bulg., no. 55) 1.
Nume trace în Inserlpţlile din Philippi şi împrejurimi,
Serrhae şi Amphipolis.
Trecând acum la expunerea materialului cuprins în mărturiile
epigrafice, care documentează prezenţa neîndoelnică a Tracilor
în aceste ţinuturi până in epoca imperială, ţin să fac dela ince­
put observarea că în nici o altă regiune tracă a Macedoniei nu
abundă elementele trace cu numele lor caracteristice ca in Edo­
nis şi Odofnantica. Aşi putea zice chiar că oraşul Philippi (rui­
nele Ia Pilibegic) şi cu teritoriul său rural de odinioară ne-au
procurat până acum un adevărat Corp us de inscriptii greceşti şi
latine referitoare la Traci, cont! ibuind cu o parte foarte Însemnată
la repertoriul de nume personale trace ce posedăm şi Iăcăndu-ne
cunoscute şi cele câteva nume geografice trace studiate mai sus:
Pruptusura, vicus Se ... , vicus Zcatnbu •.. , Cerdoza, Iolla, Surita,
Gaszorus, Scapam şi Tasib asta. Şi ceeace e mai interesant şi în
acel aş timp mai preţios pentru noi este faptul că nu puţine dintre
aceste elemente onomastice, hind &1tCG�- Asy6(J,evCG, ne îmbogăţesc
de două ori cunoştiinţele despre numele proprii ale TraciJor. Mai
mult încă. Studiind cu luare aminte numele acestea traco-mace­
donene şi căutându-le analogii în restul lumii trace am ajuns la
constatarea că onomastica acestor regiuni, împreună cu insulele
Mării Trace, Thasos, Samothrace şi Imbros, ocupă un loc intru
câtva deosebit faţă de celelalte regiuni traco-dace, Aici Întâlnim
nume ca Manta, MckvtCG� şi l\fo;Vtw, Ze[1tCG� şi Zipa, T6px.o� şi corn­
pusele sale, IICG[�'Y)� cu derivatele şi compusele, l\fwp.w, l\fEatO�,
o 06A'Y)�, KAEOUOl<;, l:060tO�, pe care numai arareori - sau chiar
niciodată - le găsim în alte regiuni trace, dar nu la triburile
ilirice şi nici In Thessalia,
In lucrarea mea privitoare la Tracii atestaţi În inscripţiile
din Roma, tipărită În Anuarul Şcoalei Române din Roma, publi­
cat sub conducerea d-Iui praf. V. Pârvan (val. 1, p. 57---290),
îmi puneam intrebarea, dacă aceste nume vor fi datori te unei
1 = Dumont-Homolle, op. cit., p, 331, no. 26 = Sbornik, XVIlJ, '901,
p. 791, no. 103 = Inscr. Gr, ad res Romanas oert., 1, 721 = 1473.
[416]
416
DR. G. G. MATEESCt1
populaţii pretrace, care va fi locuit şi insulele, sau vor fi forrnând
moştenirea lăsată în aceste părţi de neamurile frigice (BI ygii),
care apoi trecură În mare parte în Asia? (p. 105-106).
Pentru a studia Însă materialul acesta onomastic al rnonu­
meritelor epigrafice macedonene trebue să învingem mai întâiu o
dificultate, care trebue luată in seamă de orice cercetător de epi­
grafie pentru regiunile, al căror material de inscripţii n'a fost
Încă publicat In volumele şi fasciculele numite Inscriptlones Grae­
cae. Şi printre aceste provincii nenorocite stau în prima linie
Macedonia, Tracia, Moesia şi Schiţ-a (sudul Rusiei), care Îm­
preună cu Epirul vor alcătui - cine ştie când - volumul X.
Până atunci inscripţiile acestea sunt risipite intr'o sumedenie de
publicaţii mici şi mari şi în tot felul de periodice, scrise in
aproape toate limbile europene. Multe au fost recitite şi publi­
cate de 3-4 ori, astfel în cât, dacă nu facem collaţionarea lor,
putem fi Induşl in eroarea de a cita nume greşite sau neexistente
- cum sunt unele la Tornaschek, II 2 - sau să înmulţim neexact
numărul exemplelor, care ne servesc ca material de documentare 1.
In cele ce urmează voi înşiră toate persoanele cu nume trace
aflate la Amphipolis, la Philippi şi împrejurimi, fa Serrhae, adău­
gând şi unele exemple din celelalte provincii trace pentru a do­
vedi existenţa lor sau analogiile ce prezintă în onomastica şi to­
ponomastica tracă, Un mare merit pentru publicarea şi interpre­
tarea inscripţiilor din această regiune şi-a câştigat în deosebi în­
văţatul profesor francez dela Strassbourg, Perdrizet, mai ales in
coloanele revistei Bull. Corr. Hell.
La AlIlllhi. La Amphipolis, înfloritoarea colonie atică, întemeiată
polis. pe locul aşezării trace 'AvcX-opo::qJ.O�, cunoaştem din
inscripţii un T6pxo� 2 (Perdrizet, Bull. Corr. Hell., XVlIl, 1894, p.
425 = Demitsas, °H lVIo::xeoov{o::, no. 863, p. 705); apoi un Aure­
llus cu un cognomen romanizat derivat dela TopitO�, Topxato�,
(v. mai sus, p. 39 i), adică Torquatus 3, soţul unei AUPYJA{O:: lVIof-tO 4
(Demitsas, no. 862, p. 704); un rcX'Co� OueUslo� (Velleius) 'A7tSA-
\
\
1 V. pentru aceste publicaţii mai sus la p. 398, nota 5.
2 V. exemple la Thessalonice (p. 393--4) şi Mateescu în Bphem.
Dacoromana, 1, p. 82, nota 2.
a V. Mat., 1. c., p. 109 şi nota 4.
4 V. mai sus la p. 394 exemple din Thessalonice,
e:
[417]
GRANIŢA TRAClLOR
417
Â6(to� toi) 1l"l)ft'Y)tptOU toi) lit�psou� (Dem., no. 858, p, 703 = Heu­
zey, Miss. de Maced., ,00. 100), în care Ilt�ps'Y)\; trebue să fie un
'ethnlkon" dela o localitate Il[�p'f}, care e aproape omonimă cu
Ils�p'f} din Haemimontium (Proc. aed., p. 147, 34, ed. Haury) şi
pentru care ef. şi M�pepeG 1, în loc de Ilso�epeG din districtul Naissus
(Proc. aed., p. 123, ll)' Zos�P'f} (Proc., 147, 25) in Haemimontium,
cum şi Ilt�pet�evt�, o lectură diferită a numelui Ilepet�evt� din
inscripţia dela Pizos (Kalinka, 34 111 64), care trebue corectat,
după mine, D.ep[�]e[-�evt�, ca şi în Kalinka, 176, după numele Der­
zizenus din Diploma militară CVlJI.
In afară de aceste persoane trace din Amphipolis pomenite
în inscripţii, amintesc aici şi doi alţi Traci, originari tot de aici,
citaţi de Phlegon din Tralles în lIep, fJ.eGxPO�tWV (Fragm. hist, graec.,
lII, 609) 2 printre cei 1tepl tWV EXeGtOV Et'f} �'f}a�VtWv, centenarul M�v­
tt� KeGt1tpo[�ou, MeGxeowv e� 'AfJ.i�n1t6AeW� şi centenara �&px'f} �X[AeG,
MeGxett\;, 'AfJ.Cfn1tOAltt�. Pentru documentarea numelor acestora adaug
pe lângă explicaţiile lui Tornaschek, II 2. ss. vv. şi următoarele:
pentru K(x[-1tpot�O\;, numele personale KOGl-yetao\; dela Saldobyssa,
un sanctuar al lui Asclepios din Moesia inferioară (Izvăstija Muzei,
p. 77" no. 90), şi KOGet-voxOG din Burdapa, sanctuar al Nimfelor
lângă Bessapara (Bull. Corr. Hell., XXI, 1897, p. 136, no. 29 �
Sbornik, XIII, 1896, p. 420, no. 29), apoi -1tp(X�to� din l:Xt-1tp��to�,
(Dittenberger, Orientis Graeci Inscr. Selectae, ed. 2, 341). Pentru
�X[AeG, ef. �xn'f}\; (de 4 ori în inscripţia din Pizos, KaJinka, 34,
,III, 48, 49' 60, 65), şi În alte inscripţii din Bulgaria (Kal, 161 şi
176), odată �xeA'f}v6�, altădată cu genitivul LXn'Y)tO� (Inscr. ar.
Rom., 1, 709), odată �xeA'Y)v�. (Seure, Rev. Arch., 19122, p. 267
ss .• no. 52) şi toponimicele �XEAeG-�p[OG, (Kal. 34) şi �XUEVteG (re citită
În Izv. Soc. Arch. Bulg., 111, 1912, P. 22, no. 19, fig. 19). In sfârşit
pentru �&px'f}. ct, �epx[� (KaI. 212) 3 şi femininul �eGpxoi)�, (Kal.
298) dintr'o inscripţie dela Varna, în care vechea lectură, acum
înlăturată, pe care o găsim la Tomaschek, 112, 41, era �eG(lJxotJ�.
1 forma aceasta, care pare mai exactă, o găsim in ed. Bonn, Index,
p, 546; in text, p. 284, 24, e MpfJ€pa.
2 ef. Perdrizet in Bull. Corr. He1/., XXIV, 1900, p. 300, nota.
3 Toate aceste inscripţii citate, găsite in Bulgaria, sunt publicate şi În
multe alte locuri precum: Sbornik, Dumont-Horn., Arch, ep. Mit/., Rev,
Arch., Izvăstl]a Muzet, Inscriptiones Graecae ad res Rotnanas oertinentes,
I, etc.
An. Inst, �al. IIt.
27
[418]
Numeperso- La Philippi şi în satele din lmprejurimtle voraşului
nale traee la
Philippi şi în 'atltic,dela poalele vrnuntelui Pangaeus, 'mărturiile
Edonis. epigrafice, care cuprind elemente de onomastică 'tracă,
subt cu mult mai numeroase.
Aflăm astfel lin IIa[�to� II'f)o[�IX, (Perdrizet, 13[1/1. Corr. Hell.;
XXI, 1897,p. 532 din -Drarna = Dern., no. 1063 =no.1101
= Duru-Hom., no, 470, no, 113 a 16 = <EAA'f)V; Cpu�. aUAĂ;,
1886, 168), al 'cărui nume IIIXC�tO� se poate compara cu�o:loto�;
Brlmirsius, M6ux.,fiJw�, }Jx.t-itp,f�w�, Zou(;6�tO;al căror sufix -otOg
e de sigur o variantă a lui -�'f)�, -�et�, -�t;, -ca;, -sus, -â'f)�, -osc,
-ses, -zus, -zls, -zix, -xis, care intră în compunerea a 'o mulţime
de nume personale, mai ales trisilabice J. Tatăl lui Paiztus poartă
numele . II�ot�CIC�, masculin format cu sufixul -�o:, ca şi -Dardi-sa,
-Apta-sa, Steri-ssa 2, deja rădăcina II�ot-, care are Şi varlantaPen-,
arestată în numele unui paedagogus puerorum ·AuguSftdel:a Roma,
Petiza-ces (CIL. ,VI 1052) 3.
Trei alte persoane,unul cu numele grecesc Âtooxoup[o'f)�,
ceilalţi de .sigur Traci, ZEAfLoO'tiX;' şi Zet7tOpWV, cari -sunt înfăţtşaţi
într'un relief ca Dioscuri 4 sau poate mai bine ca Eroi traci cu
hlarnida umflată de vânt, 'se numesc şi of 'HVA[�et (?) (Perdrizet,
BCH, XVIII, 1894, p. 436 = Dem., no. 906, p. 717). Acest
cuvânt - întrucât e cetit corect - re vine şi după numele unei
KIXAAt67t'f), indicând poate un 'toponyrnikon' tracde tipul �HVAl�O<;
sau �HVAl�O: ca Mht�o� sau M{e�o:. ZeAfJ.OO-to:g e format l ca Buxp­
to:�' (Kalinka, 34 1 15), Biar-ta (CIL. XIII 8312), cu varianta Blr,p-.
to:� (Wilcken, Griech. Ostraka, 1522), sau Zl7to[�t'f);,Ziboe-ta. In ce
priveşte rădăcina ZEAfJ.-, o găsim bine atestată la Traci ca ele­
ment final în numele personale compuse: AUAOV-�eAfJ.t�, var. MAOV­
OeA[fJ.t�]5; 'A�po-SnfJ.'f)� (Xenoph. Anab., VII, 6, 43); 'A�AOV-�eAfJ.(;
(Perdrizet-Lefebvre, Les 'graf/des grecs du Memnonion d'Abydos,
no. 82 şi Preisigke, Satnmelbuch 1, 3678); �o:AtX-�eA!.tt; 6;;�ttX�eAIJ.,�;
(Ann. Serv. Ant. Egypte, 1-911 = Preisigke, Sammetbuch 1,5829 15) ;
�l�,f-�eAfJ.t�, cunoscut în două inscripţii, într'un grafit dela Abydos
\
\ -.
1 Vezi 40 exemple la Mateescu în Ephem. Dacorom., I. p.' 140-141.
2 Iblâ., p. 125 . Feminine sunt mai multe ca 'l'cirala, etc, v. 1. c.
a Jb ld. , p. 213. I
4 Aşa Perdrizet in BCH, 1894, 436.
fi V. exemple rn Mat., Eplzem: Dacorom, II, p, 228.
6 Ephem. Dacorom., II, fi, 231.
[419]
GRANIŢA TRACILOR
4,19
şi pe o. monetă 1; 'E�pu-�eAf.tl�. var. Bţbţrt-zelmus, dela Philippi
(v. mai departe) 2; LlouA�-�eAf.tl� 3; A�-�e�lJ,t� (Lesquier, Papytus
de Magdola. 3:5, 6) = Buu. Corr. Hell., XXVII, 1903, p. 199-200);
Msotou-�eA.f.t0� (IG. XII 8, 471) şi dealul ZO\IJ,l-OO� (Macrob. Sat.,
1, 18). ZS!-1tUPWV e o altă variantă a numelui Zel-1tl,)po�, Zat-1tupo�.
Zl1tupo�, Zi- pyrus, Zy- pyr, etc., pe care l'am Întâlnit şi în Pieria
(v. p.388}
Găsim apoi un 'AAAoU-1tOPl�, - variantă a lui MAou-1t0Pl�4-
KStP��SlOq� (Durn-Horn , p. 470-,- no, 113 a 1 = cEAA'Y)V. <pul...
OUAA.., 1886, p. 109 din Drama). Pentru KStP�-�Sl�, format, cu
sufixul -�Sl� (pentru care v. Palzios la pag. precedentă), cf. KStpe�
�ep:� (Kalinka, 224), regele KStpt-1t0Pl� şi Cetrila, de două ori
într'o inscripţie tot de pe aici, de curând descoperită (v. mai de,­
parte}; - un �su{}'Y)� (Dem., no. 1066, p. 808 din Drama), nume
obicinuit, găsit de noi şi în Beroia Macedoniei (v, p, 383) ;-Ull
BaotsAa� Bt{}uo� şi sotia lui (?) �OuOIX, (Demitsas; no. 753, p.
973) 5 poartă amândoi nume trace : Bcxa(eAa�, derivat (diminu­
tiv?) deja Bao(o)l-,. cunoscut în Bo:ooou�, BcXooapo�, poporul
BcXooapol (Tom. 1, 92), Bassaris, glossa �aoocXpal (Tom. III> 4) şi
localităţile BO:,OOl-OtVO:, Baot- �ouvov dela Procopius , tatăl său Bt{}u�,
nume extraordinar de răspândit la Tracii de rând (v. p. 396), iar
�ouoo:, e alestată ca nume trac în exemplul Susa, Var. Sudiciniis
mater, un �ouoo� din Chersonesul tracic, �ouoo: şi �ouoo� din
Bitinia, �ouoo� din tinutul getic din sudul Basarabiei 7, apoi
�ouoPuAwv din Olbia, Susulla etc.
Mai departe întâlnim un �ouAeut�� numit LlsVtou1t* Bst{}uo�
cu soţia lui, McXto: KOUVttOl�OU�, (Perdrizet, Bull, Corr. Hell., XXI,
1897, p. 534). Afară de BsWu�, variantă a lui B(&u�, celelalte nume
sunt toate &1tO:� As"(of.tsvo:. ÂSVtOU-1t'ijc; e format dela rădăcina
LlSVtou-, cunoscută .nouă în numeroase exemple, la care, co-
I Ibld., II, p. 231-232.
2 Mat., în Ephem. Dacorom .• 1, p. 222 nota.
a ua«, I, p, 139.
4 tu«, 1, p, 120, nota 4 şi Tom, II 2, 4.
5 Inscripţia e corectată de M. N. Tod în Annua! of the Britisn
School ai Athens, XXIII, 1918-1919, p. 81.
ti V, pentru toate Mat., fn Eplzem. Dacorom., 1, p. 109, nota 2. B",n­
e poate in legătură şi cu Baţ6-�a�,�, Baţo-1Tâpa, BatT'1v6�, Bazis, etc,
7 Cf. Mat., Nomi trqci neJ terrii. şcţfosarm., in Ephem. Dacorom.,
II, p. 238, s. v.
27*
[420]
420
DR. G. G. MATEESCU
rectănd o lectură, am adăugat unul nou, Âs[vltou-�o:t1tOiJ� (v.
mai sus la p. 386), şi cu elementul final -1tYj�, ca şi numele per­
sonale: Bet{h-1t�� (BCH, XXI, 1897, p. 133. no. 21 = Sbornik,
XIII, 1896, p. 416, no. XXI), ÂOUOOU-1t'ij; (Proceed. Soc. Bibl. Arch.,
X, 1888, p. 387), Ât�o:-1t* (Flinders-Petrie Papyri, III, 112 b 4),
ÂtaOu-1tYj� (CIAtt. II 963, 30), Z(W-1ti)�, genitiv -1t'ijvo� (Zeitschr. d.
deutsch, Palestina- Vereins, XXXVI, 1913, p. 263), poate ÂS(YYJ-1t('ij�),
(BCH. XXIV, 1900, p. 306) şi un genitiv . . . fJ.-1toiJ (in Arch.
ep, Mit/., XVIII, 1895, p. 118, no, 34). Pentru M�ŢO: nu avem nici
o documentare până acum. Ne putem gândi însă la numele schitic
al Dunării MO:Ţ6o:� (Tom. II 2, 95 dela Steph. Biz.) sau mai bine
la elementul M�oo:- din Mo:oo:-yo:uo:, nume personal dela Varna
(Kal. 346), a cărui variantă ar putea fi, după cum avem M�ooxo�
şi M�Ţoxo�, �1tO:PIXOOXO� şi �1tIXPŢoxo�, �O:Aoo-�uoaYJv6�, şi �O:AŢO­
�uaaYJv6\;, ��OoXO\; şi ��ŢOXO\;, �tMhYJ<; şi �tŢ�hYJ�. ' Af-I'�ooxo<; şi
'AI1,hoxo<;. Ko:��ooxoţ şi KO:��ŢOXO\; 1.
In ce priveşte pe Kouv{}(-a{YJ�, tatăl acestei MIXŢO:. el este for­
mat dela elementul Cunt- ,din vicus Cuniie-gerum, regione Phitippo­
poli/ana (de trei ori în CIL. VI 32543 = 2799), cu varianta KOVŢ­
din numele râului KOV'tIX-osaŢo�, din tara Odrysilor (Tom, II 2'
100 şi H. Kiepert, FOA, XVII H p), în ambele cazuri cu pierde­
rea aspiraţieivfonetlsm destul de obicinuit la Traci. La fel este
compus numele personal, zgâriat în diferite locuri din templul
Memnonion din Abydos, 'A�AOU-{}{YJ\; (Perdrizet et Letebvre, Mem­
nonion, no, 229, 244, 251, 358, 360-362, 392). Elementul final
original trebue să fi fost şi în numele din inscripţia noastră -{HYJ\;,
însă repetându-se aspiraţia, Kouv{}t- {}{YJ<;;, s'a transformat În - ah)\; .
. Ne întâmpină apoi încă un [B]e{{}u[/;] (Perdrizet, Bull. Corr.
Hell., XXI, 1897, p. 529, no. 3), iar intr'o inscripţie cu relieful
Eroului trac, referitoare la rosaliae (Perdrizet, BCH, XXIV,1900,
p. 305 şi pl. XIII = BCH, ,XVIl1, 1894, p. 445 = Demitsas, no.
920, p. 719), un ZSt1to:<;;, nume frecvent in regiunile traco-mace­
donene şi aflat de noi şi în Pieria şi la Salonic (v. p. 388 şi 396),
atestat şi în insula Thasos, odată chiar cu genitivul ZSt1taOO� (BCH,
XLV, 1921, p. 171, no, 33) � soţia lui, KASDOt�, al cărei nume se
111 ai găseşte numai încă o singură dată, tot într'o inscripţie din
1 Pentru trecerea lui d în t in numele trace v, Mat., �în Eph. DR, 1,
p. 213, nota 5.
[421]
GRANIŢA TRAClLOR
421
Edonis, din accraşt localitate Podgora deja sud de Pangeu
(Perdrizet, BCH, XXIV, 1900, p. 305 = Salac, BCH, XLVJI, 1923,
p. 53, no, 9 = Suppl Epigr. Graec., II 417), însă cu varianta
KAeOuOt�.
Irnpreună cu aceasta din urmă inscripţia pomeneşte pe
soţul ei M&pxo� duvou�SltjJoC;, cu numele roman, un praenomen În
loc de cognomen, scris şi acesta greceşte, dar cu patronimicul
trac. Dacă. duvou-�SltjJo� e genitivul, cum are aparenţa şi cum ar
trebui să fie ca patronirnlc, nu ştiu cum ar putea suna nomina­
tivul. Să nu fie o lectură sau o grafie greşită pentru ,1uvoU�St1tac;,
genit. -�St1ta I? Cf. în tot cazul şi ds[vltou-�at1tofJc;, amintit mai
sus. Cunoaştem mai multe alte compuse ale lui d[V1JC;, var. dfJVtc;,
ca Dini-bithus tot dela Philippi, Dinitralis, Dinila, c,tvso..ac;,
c.tVxsv'tupaAtc;, L1tv[xsv{)<oc;, Dinicentus, Dinibales, Dinentilla, Dias­
dinus, Zia-dinnius, etc., şi toponim. dtvt-ax&p'ta, dtvo-ye'tsta, c.[VtOV 2.
Soţia acestui duvou�sttjJoc; (?), înscrisă şi ea pe piatră, se chema
M&v'ta cu numele trac citat la Salonic (p, 393).
O altă Mav'ta; ne atestează o inscripţie din Cavala, tot În
Edonis [Perdrizet, BCH, XXIV, 1900,. p. 306), împreună cu fiul
ei l::ouOtOc;, fiu al lui na;[�tAa;�, locuitori in KaA1ta;-1tOUpa;. (v. mai
sus, p. 412). Ambele nume trace sunt cunoscute prin alte exemple
sau prin compuse formate dela rădăcinile respective. Despre
numele l::ouOtO�, pe care il aflăm şi la Roma - Sudius -, despre
compusul Sude-centius cu variantele sale şi despre elementul
trac Suae- = Zude, am mai tratat odată, in lucrarea mea citată 3,
ca şi despre rra;t�tAa;, derivat masculin dela numele simplu na;t�1J(;,
aflat în două inscriptii ce voi cita mai departe, într'un papyrus
din Tebtunis-rrar�t(;-şi intr'o inscriptie dela Albano-Paibas-,
toate necunoscute lui Tornaschek şi lui Kretschmer, ca şi compu.
sele Muca-paibes, Mouxa;-1ta;t�1J,", Zt-1tcGt�1J�, Zi-paibes, Msa'tu-md�1J�
şi TOfiXOu-1ta;t�1JC; 4.
Numele rra;t�1J'" se găseşte într'o inscripţie inedită, catalog
de nume, citat de Perdrizet (Bull, Corr. Hell., XXIV, 1900, p.
1 Perdrizet, 1. c., citise mai întâiu LlVVOl/-IEPOS ca Ll,â-SfPQS, etc.
2 Cf, pentru numele acesta Mat., în Eph. DR., 1, p. 196, continuarea
notei dela p. precedentă, şi G. Seure in Rev. El. Anc., XXV, 1923, p. 310 şi
nota 1-3.
a Ephem. Dacorom., 1, p. 166, nota 3 şi p, 188, nota 3.
f Ibtd., p, 201 şi nota l.
[422]
422
DR. G. G. MATEESCU
306 din Rahova, distr. Philippi), în cazul dativ: Ae[ye1t[tS;] n�t�elJ>,
formă care presupune o variantă II�l�eos;. Ae[j1)1t[t� 1, care e des­
compus de Seure (Rev. Ef. Anc., XXV, 1923, p. 315, nota 5)
Del-yr)1tt\; şi pus in legătură cu numele trac r"l)1t�{-1tUpt\;, cu vari­
anta r"l)1te-1tupt�, r"l)1t�[-tP�At�, poate fi totuşi un compus de forma
celor arătate la pagina precedentă cu sufixul -1t�\;. deci A$tj1)-1tr�s;],
şi in cazul acesta primul element ar fi de căutat - după mine­
în numele At�yt�, purtat de un sol al lui Decebalus trimis la
Domiţian, AdIYUrAt� 1, un rege al Caenilor, neam trac din regatul
Odryzilor, At�YU-Pl\;, pe o olană din Ithaca (BCH, XXIX, 1 905, 'p.
167, no. 14), sau. in numele 6eoy1t1to),l� din Anchialus (Duru-Hom.,
p, 464, no. 111 q) 2.
O altă inscripţie grecească dela Philippi ne atestă numele
IIupoUA�\; (A/hen. Miii., XXXIH, 1�08 p. 39, no. 3), derivat cu
sufixul -A�\; dela IIoppo\;, Purrus. II aflăm şi in transcriere latină
în forma Purula. (CIL. VI 2586) şi l'am mai întâlnit odată în
paginile precedente la' Salonic (p. 394).
Găsim apoi la Radolivo în vestul Edonidei, pe povârnişul
de nord al Pangeului, numele, atât de răspândite in tinuturile trace
ale Macedoniei. M&vt�\;, masculin. şi Meoto� (Perdrizet, BCH, XXIV,
t 900, p. 308:), despre care am mai vorbit in alte locuri ale lucrării
de faţă (p 384, 388 şi 393).
In schimb o altă inscripţie dela Philippi ne face cunoscut
un nume cu totul nou, un &1t�� Aeyop.eyov, ��loe[A�� (Perdrizet,
BCH, XXIV, 1900, p. 309), care poate fi pus în legătură şi cu
��O&A�\;, nume întrebuinţat şi de Traci, frecvent şi în Rusia
meridională dar şi la Carieni 3, tnsă mai de grabă îl cred iden­
tic CUt un Sediile), completat de mine într'o inscriptie latină din
teritoriul oraşului Philippi, într'un articol al meu mai vechiu, care
cuprindea 14 emendaţiuni la Corpus Inscriptionum L atin arum,
publicat în Buletinul Comlsiunii Monumentelor Istorice, VIII, 1916,
fasc. 33, p. 29-42.4
Acolo apropiam pe ��loe[A�\; şi pe Sed(ila) de Seâida Re­
tiţcinjtis dela vicus Clementianutn din Schiţia Mică (CIL. III 7265).
\
1 V. pentru aceste două nume Tornaschek, II 2, p. 31.
2 = Arch. ep: Mitt., X, 1886j p. 172, no. 3 = Sbornik, III, 1891, p. 109,
fig. 28.
a Mat., Bphem. Dacorom., II, p. 237, s. v.
• Inscripţia Ia care mă refer e comentată la p. 35 supt no. Q.
[423]
GRANIŢA TRACILOR
Nici descoperirile mai nouă nu ati mai scos la ivealăvre-un alt
nume format dela aceeaş rădăclnă şintci numele -sirnplu.vcare
trebue să fi sunat �ct[oYJ�, Saedus. ci. 'totuşi şi tE{J.e[Act� din in­
'sctiptia dela Pizos (KaIirika, 34 I 59)'
, Un Bt{).u� BEp�ou 'IoA)JcYJ� şi un BNJ.u; Zt70ctl�ou 'IoA)Jc'Y}; (Per-
drlzet, 13CH, XXIV, '190U, p. 317) tot dela Philippi ne doeurnentează
prin epitetul lor toponimie o localitate necunoscută; pe eate am
pomenit-oşimai-sus (p, 412). In timp ce numele Zt-n�t���ieOth.;.
pus al lui 'n�l�'Y}� (v. p. 421) cu elementul initial Zt- � (ia 'll-
1tUPO�, Z[-/-tctpXO�, ZE[-'tP�At�, ZE[-oxwpt�, Zet-ckA{)''Y}�, Zt-rE,<J.YJ�, Zt-dupa� 1_
ni este atestat printr'un alt exemplu dintr'o inscriptie latină tot
de lângă Philippi, publicată de CUJ ând (v. mai departe): Cento­
zaera Zipaibis, numele BEp�'Y}� sau BEP�O� este cu desăvârşi re
necunoscut. Singura analogie pe care i-o găsesccercetând numele
trace 'personale şi geografice, ce am deja adunate şi rând uite al­
fabetic, este muntele brygic Bermios şi numele unui Castel din
Dardania, citat de Procopiu, Bep/-tE-�tOV (aed., 120,47, Haury), ad­
miţând trecerea lui � în /-t, care e atestată şi in alte exemple trace
precum Mevol� şi BEVO[�, Doberus şi Domerus 2.
O altă inscripţie deja Philippi (Perdrizet, BCH, XXIV, 1900,
p. 317 = Demitsas, no, 1104, p. 822) pomeneşte pe un/-tuo't'Y};
B6'tpuo� ÂWvuoou, numit ZEi1t�;, care e variantă a numelui amintit
până acum de mai multe ori, Zipas, comun la Traci! aceştia su­
dlci (v. p, 388, 396, 420).
Mai departe' facem cunoştinţă cu mai multe persoane 'nobile'
cu nume trace, originari din Prupiosura (v. p. 411), înscrişi pe o
piatră de mormânt, pe care este sculptat şi relieful Eroului trac.
Inscripţia a fost descoperită la Ceatalgea, tot în 'teritoriul oraşu­
lui Philippl, şi a fost publicată in mai multe locuri, dar primele
trei rânduri, care ne-au transmis şi acest nou nume geografic, au
fost 'descifrate mai bine numai În ul iimii ani (Salaă, Bull, Corr.
Hell., XLVII, 1923, p.75, no. 34) 3. Inscriptia e pusă unui T&po�;
1 V. pentru toate Mat., în Eph. DR., 1, 101-102 şi note. Dintre exern­
pleleJnşirate acolo de mine cred că Ziparus şi Zlrro17'r]S sunt formate dela
Zlrrus cu sufixele -rus şi -T'r]S.
2 V. pentru această schimbare fonetică Kretschmer, Binleitung in die
Gesch. â. �riech. Sprache, p. 236 şi Arkwright, 'Phrygian and Lyciattnames,
în Journ. Helt, St., XXXV/IJ, 1913, p. 60.
3 = Perdrizet, BeH, XXXV, 1911, P 114, nota 3 = BCH,XXI, 1897,
p. 529, nota 1 = Demitsas, no 1051, p. 796 = Dern., no. 1082, p, 815 =
Heuzey, Miss. Maced., no, 68, p. 137.
[424]
DR. G. G. MATEESCU
Bu�ou BP[O]BHS (?) IIpou7ttoooupY)v6<; şi soţiei sale MSAY{� (dativ
MeA "(tot), . cari sunt calificati yv�otOe, enobiles', în limba tracă
numiti �e�u{Hoe�' aE Elp�ooae, oc Elp�xe� yv�otOe, după o glossă
păstrată la Hesychius 1. Fiii acestor nobili traci se numiau Bu�o<;
xcâ Bet{j·u<; xal T<xpoO:l<;, dintre care aceste două din urmă sunt nume
trace bine cunoscute 2. BU�Oţ e ceva mai rar şi îl aflăm cu variantele
Bu�Y)�, purtată şi de un guvernator roman al Cretei din sec. III,
Bt�o<;, Bizens, Bizo şi Bisa 3. Ce va fi fiind acel Bpo�Y)<; nu se
poate spune cu siguranţă şi nu s'a dat până acum nici o expli­
caţie, Eu m'aşi gândi numai la posibilitatea existenţei unui com­
pus al lui Bu�oc;, care ar suna Bu�ou·�p6�Y)�, dar acest ultim
element e în cazul nominativ, iar nu în genitiv cum s'ar cuveni
unui patronimic. MeAyl<; în schimb, pe care Tomaschek, II2• 24,
îl apropie de MUooc; (= *MEA�O�) 6 Elp�xGJv �aoeAeu�, legendarul
întemeietor al Messembriei, trebue să fie pus în legătură cu nu­
mele traco-ioman Melgidianus (CIL. 142166) din Drubeta (Turnu­
Severin de astăzi), format dela rădăcina tracă MSAY-, ca şi Mco­
xtavoc; dela Mouxa·, Mestrianus deJa Meo't-, TopxouatO� dela Topx-,
�XWptavo� dela l:xGJpe�, Bet�cav6c; dela Bet�ou�, Mindianus dela
Mevo-, Mevo-, etc. 4
Intâlnlrn apoi în Pieria Pangeului, în sudul Edonidei, o
M<xv'ta <Pe[oxou]�{'tou {}uY<X'tY)P şi o Mav't<xoa rOUOtOOc; 3uy<Xt1)p (Per­
drizet, f3CH, XXIV, 1900, p. 307, din Carien şi din Podgora), deci
amăndouă poartă un nume foarte răspândit la Tracii din Mace­
donia (v, mai sus, p, 393,415, 417, 421), epeoxou-�tto<;, după com­
pletarea fericită a lui Perdrizet este un compus tetrasilabic din
elementele "Pecxou- şi -�t'to<;, ambele foarte Iecunde în onomastica
şicJoponimia tracă ca nume simple şi derivate, printre care citez:
'Peoxou7topt<; cu o mulţime de variante (Rascupolis, epaOXOU7tOAt�,
'PaOX�7tOAt�, Rhascipolis, Rhascypolis, Rhascupolis, 'PY)OXOU7tOpt<;,
'Patoxou7tOpt<;, <Patox�7topO�, <Paoxou7topt�, 'Paox.u7topt�j 'PtOXOU7tOpt<;,
'Pexou7topt�, Rhescuporis, .Rescupor, Reciper), ep<xClXO�, Rascila,
Rescu- turme, <P�oxuv3o<; şi Resculum 5, iar de altă parte: Biihus,
1 Torn., II It p. II, glossa XIV. Cf, Perdrizetin BeN, 1897, 1. C., care
face această apropiere. Cf. şi 'Yfv�aîo, 'OOPU<TWV [Thuc, II 97). .'
2 Pentru Tarsa v. Tom. 1/ 2, 36, şi mult mai numeroase exemple şi
compuse la Mat. în Eph, DR., 1, p, 119, nota 2.
3 cr, Torn. 1/ 2. 15-16 şi Mat 1. c., p. 87, nota 2 4.
4 Cf. Mat. În Epll. DR., 1, p. 100.
5 Ibid., p. 219-220, nota 7,
[425]
GRANIŢA TRACILOft
425
Ber{).u�, Bet{).wv, B('ttwV, Bdtueta:, Bl{).UAO�, Bitilla, VitiLLa, Bitianus,
Be,{).a:p[wv, Bituvas, Bitipel, Bitidius, Vitupaus, Be,{).Utpa:A(� cu va­
riante, Be({).uXe(Aa:�, Bet{).up(�, Mouxo:-�e[{).upt�, Bet{).(1tY)�, Be('tup[y'1J�,
Bithicenthus cu variante, iar ca element final: 6t-�u{).9�, 6t-�e({).u�,
Yi-bithus, -Sua-vtthus, Trai.blihus, Dini-bithus, l:�vt6-�t{).u�, 'Aai­
�({).u�, Ko�l- �({).u<; 1, ca şi (Peaxou-�t'to� al nostru.
Pentru rOuat� însă nu avem decât o singură analogie onomastică
şi una toponimică şi anume numele feminin rU�1) din catalogul de
nurnetrace dela Carasura (Dobrusky, Sbornik, XVI-XVII, 1900,
p. 114 s., no. 21, 1 ândul 20) 2 şi portul rU�t<; dela Propontis (Ptol,
IV, 5, 6).
Dela Samacov (S. de Pangeu) provine o inscripţie greacă
ele două rânduri supt un relief al Eroului trac (Perdrizet, Rev.
EI. Ana., XVI; 1914, P. 403) 3. Ea nu cuprinde de cât un nume şi
un patronimic, amândouă trace: r1)v1)�pu '" 6(�o:�EAp.[ew�]. Acesta
din urmă ni e cunoscut şi din alte' exemple şi il aflăm chiar la
un dinast trac (Head, HN 2, 286; cf. Tomaschek, 112, p. 32), al
cărui nume a .îost corectat de Perdrizet (1. c), din ât�Ii-'teAfJ.t�
În 6(�&-�eAp.tc;, tocmai pe baza inscripţiei noastre, De curând
numele acesta a mai fost descifrat de Perdrizet într'un grafit dela
Abydos (Memnonion, no. 7) şi completat tot de el, după Toma­
schek, 112, 32, .1t�&�[eAp.(�] Intr'o inscripţie din Bulgaria (Arch. ep.
Mitt., XV, 1892, p. 107, no, 54)4. Tot un dinast.trac şi anume de
neam getic pare a fi fost şi acel ât�&�1)Âp.((; l:eu{}ou, �yep.d>v ât�upwv
dela Olbia (jahresh., III, 1900, Bbl., 79-84 = Latyschew, !osPE,
IV 32) 5.
Numele tatălui lui Dizazelmis s'ar putea completă după
părerea mea şi cu materialul onomastic C€; posedăm până astăzi
r1)v'1J-�pu[cro:] (?), Gene-brisa, tetrasilab - În legătură şl cu tribul
1 Cele mai multe erau necunoscute lui Tornaschek (II 2, 13-14). V.
pentru toate aceste nume cu exemple şi referinte Mat. 1. C., p, 167.:.. 168, nota 7.
2 = G. Seure, BCH. XXII, 1898, p. 526, r. 34.
3 = Salac, BCH, XLVII, 1923, p.51-52, no. 3. unde tiu se dă însă nici
textul, nici transcrierea, ci se referă la Perdrizet, citându-se numele il,ţâ,
7rOA'�, deşi în inscriptie e A,ţâţ<AI"�'
4 = Sborn'k, VII, 1892, p. 109, no. 37!= Sbornik, VIII, 1892, p. 76 ==
Sbornik, XI, 1894, pl. XIV, fig. 3 = Sbornik, XVI-XVII, 1'900, p, 18, nota 1.
[nscripţia provine din districtul Radomir, S. de Sofia .
. 6 V. pentru acesta explicatiile mele din Ephem. Dacorom., 1, p. 157,
nota 2, deosebite de ale lui v. Stein din jahresh., 1. c.
[426]
1 In Bull. Corr. NeU., 19:!3, p. 56, no. 12 e corectată lectura (m�i
nume dintr'o inscriptie din Edonis, pe care Tomaschek, Il 2, 10, o credea din
Thasos, cetind ·O",pl,. iar Perdrizet, Befl, 19, O, p. 279 - ::::80: 'Oi'upâs. Salac
restabileşte insa '°"'10:0< sau 'O"'1�âs. dela gr. Iw1,,'111.L. ,
2 La Tom. 112, 32 sunt numai 4, caci unul din celecitat.e a fost re-
citit Dtza în Suppl.CIL. Vi 32533 \(= 2385,2). . ,
a Pare a avea un omonim inGalla. Astfel e un Brasis, divis Treţvtr]
in CIL XIII 2012 din Lugudunumvdacă nu cumva trebue completat' rre/x),
Numele mai apare Însa inca odata la Treveri sub forma BraslUs (CIL XlIl
426/). Lui Tomaschek ii era necunoscut. Cf. Mateescu in Ephem. DR., 1, p.
224, nota J.
bessie Brisae din Pliniu (Tom. I, 72) - ca Dentu-brisa (CIL. Xlll
7052) şi- Cia-brise(CIL. 1lI9404), al cărui element initial ni e
destul de bine documentat în numele personale, pe care le adun
aici pentru prima dată : TSVE(J.'Y)C;; (Durn. -Horn., p.458, no, 111 d),
format ca ZouAE(J.'l)�şi Zinama, rev,xdAIX� (Kalinka, 34111 12 şi 27),
fSV'-XEAIXC;; (Izvestija Muzei, p, 120 ss., no. 170, fig. 98), fEVVUAO;
(V. Părvan, Histria, ,VlI, J 923, p. 41, no. 38) şi in toponimiceJe
fEVOUXAill, cetăţuia getică a lui Zyraxes, pomenită la Dio Cassius
(v. Tom. li 2. 87),""':" formatăca,ZEpxAIX, Brucla, TOUP'XAIX - şi f{VOUAIX
tArcn. ep� Mitt" X, 1886, p. 144 = Dum, -Horn., p. 361, no.62 14).
Mai departe aflăm, la Prava, pe acei Kepow�e,� (SE,O., II
415), comunitatea localităţei KEpow�a;, pomenită şi mai sus (pAli)!,
apoi la N�V. de Philippi (în satul Grarnentza, Bull.Corr. Hell.,
XLVII, 1923, p, 62-63, ne, 21) o inscriptie funerară latină al unei
mari familii, în care din nenorocire numai câteva nume se mai
pot citi. fiind. rău stricată suprafata pietrei. Salac completează in
r. 5: [Dizjalae Brases, pe carele recunoaşte cauumetrace, iaF
mai jos, la r. 6--7, citim el Zipae, etc. Pentru -numele Dizala,
derivat dela Diza, pe-care îl găsim şi la Roma În trei inscriptii
latine, precum şi in, alte provincii, apoi tot aici la Philippi, la
Salonic (v, p, 395), ca şi în Bulgaria, in transcriere greacă, Ll,�aA"�
(odată chiar Ll,�aAIX� Â,��AOU), iar într'un papyrus din ,Egipt 'cu
varianta Â,�ouAa;;, în total 15 exemple 2, trimit Iavdocumentarea
amănunţită, pe care am dat- o in lucrarea mea citată din Epltemerls
Dacoromana, 1 (p. 110, nota 2) .. , Brases ne Întâmpină şi Într'o
altă inscriptie de lângă PhiJippi: Dizala Brassis (v, mai jos),
într'una dela Apulurn din Dacia noastră : Mucatna Brasi (Arch.
Anz., 1913, 333), precum şi în campusul BPIXO�-'tPIXAt;, fiul lui
Mouxa'tpIXA,;,din.catalogul locuitorilor din Pizos (Kaimka, 34 Il 36)3,
şi poate in Brazaca (= *.BplX�ax'Y)�) dela Roma (CIL. Vi 14652).
426
DR. G. G. MATEESC:U
[427]
·' GRANIŢA Trucn.on"
421
Urmează acum o serie întreagă de nume rrace, dintre care
unele sunt unice, iar câteva din nenorocire rău "mutilate, pe 'O
inscripţie votivă latină, supt un relief ce reprezintă un xoanon
cu o herrnă, descoperită la Kobalişte (N- V. de Philippi) şi pu­
blicată nu demult de Salac (Bull. Corr. Hell.; XLVII, 1923, p.
64-69" no. 24), Inscripţia, pe care am pomenit-o şi mai sus (P.
411), fiindcă ne documentează patru localităţl nouă, a fost desci­
frată de Salai': in modul următor:
Deanae Minerviae quae a[ re]..:....'
stituertmt ho(c) loca vicani Se ':' (?),
Nicaenses et Coreni el Zcambu] tectum aeJ-
dis sub curatoribus : Zaerţazţlste BE ; ..• '�
5. BAAEIBI Ceţnjtozaera Zipatbis Cetrila .
CV .. VBRES Dulis Dizala Brassis Zipyro Dul[isl
Basci/as Bithi Cerzus Dini[bJithi C . Cornţellus.; "
Manta Zercedis sacerdos.
Cele mai multe din persoanele documentate aici poartă
nume trace nouă sau rare, în afară de cei doi Dules (v, p. 394),
Dizala (v. p. precedentă), Blihus (v. mai ales p. 396 şi 419 -420:
423,425) şi Manta (v. p. 393, 415, 417,421 şi 424). Luând în conside­
raţie celelalte nume aşi avea de observat următoarele: ,In loc de
Zaer[az]istes (ro 4) cum completează S3Iac,. referindu-se la Cen­
tozaera (r. 5), eu am emendat deja În lucrarea mea ,,1 Traci ci
Roma 1; (p. 190 şi nota 1): Zaeri-ţvţiste, adică Zaeri-biste, înte­
meindu-mă pe analogia cu Bo[?s·�[at��, AUAou-�s{at��, B[at6-xo�:
BuatoG-x1J�' Blat��. etc. I şi reproducerea În capitale a inscripţiei
perrniţând această lectură. Elementul Zaero-, care apare şi în nu­
mele Zferje-dulţis], completat tot de mine în rândul 82, ca şi In
Cento-zaera, ni e cunoscut şi ca nume simplu la Pautalia : 'E7tt1J­
p.eY1Jx� Zepso� (Izv. Soc. Arch. Bulg., IV, 1914, p. 92, 3), la Ostia:
Sidonius Zera, (CIL. XIV 256,339), în derivatul Zerula, dela Ser:
dica ex Thracia (Dipl. mil., [ahresli., XIV, 1911, p, 130), şi în
I V. pentru acestea şi altel� Mateescu În Eplz.DR., II, p. 229-230,
s. V. Bf<TT'l'. Acolo şi exemplele Buro-bostes, ..• -busta, tara-bostes, 11o<TTiis,
"AIl-(3oV<TTO', 'Ipall-(3oU<TTO', BO<TTa'lwv, topon. 'Pov-(30U<TTa şi Li-bistos cu variantele
Libystos şi Lyblstos (Plin. n, h., rv n (18),44).
. 2 Cf, Mat. în Eph, D/?, l, p. '139' şi P: 190/ nota 2. Pentru compusele
lui f.OUAYJ' V. mai Stis p. 394-5. ' , "
[428]
428
DR. G. G. MATEESCU
compusele cu -�€P7J�, -�€petl;, -�EPO:�, -�eple�: BptvxcXc�ept�, idpetr�J­
oU-�ep:�, citit aşa de mine in loc de dpt[v]OU-�epl�, cum propunea
Seure 1, Olxou{-�ept�, Mouxo:· �EP��, KeŢPE-�e[pt�], topon. �XtV-�eple�.
În Zepo-�cXoŢO:, Z7Jp�vlo:, Zecpevlo:, Zepuv{}to�, ZetP7Jv�, Ziry-roniys,
Ziri-dava .. Zirlna, Zyras 2. La rândul 5 din literele BAAEIBI nu
se poate alcătui nici un nume bine închiegat, deşi ne-am putea
gândi la BEt�Ou� (Sbornik, XVI-XVII, 1900, p, 114�1 15, DO. 21, 25)'
Pentru elementul Cento- din Cento-zaera ca primă parte compo­
nentă, ef. Cente-tra (CIL. V 3045) şi probabil toponimicul �XEV­
'tou-Ole� din Procopiu (p. J21. 53. Haury) format ca �xooŢ6x7J� dela
rădăcina Costo- sau ca �xaArc-c�w, �xcXArca dela KcXArca din KaA­
rcarcoupa (v, p. 412). Ca element final În schimb, -xev{}o� intră în
formaţia a nu mai putin de 24 compuse dintre care 21 sunt tetra­
silabes de tipul Epta- cenihus, Dias-cenihus, etc. Despre Zipaibes
şi Cetrila (r, 5 şi 8) am- vorbit şi în paginile de mai sus (p,
423 şi 419), alăturănd pe acesta din urmă numelor KeŢP��Et�,
Ke't?E�ePC� şi KeŢplrcop:�. De sigur este greşită descompunerea nu­
melui Zipalbes, ca derivat din Zipas, făcută de Salac : Zipa-ibes,
care nu trezeşte nici o analogie, când cunoaştem atătea compuse
ale lui -1tat�7J�' şi ale elementului initial Z:- (v mai sus, p. 421 şi
p. 423). Cu Brasses (r. 6) m'am ocupat la p. 426, iar cu
Zipyrus (r. 6), de care Salae apropie numai pe Ziepyrus (Kal,
109), la p. 388 şi 419, unde am dat numeroase alte exemple şi
variante din inscriptii şi papyri. In rândul 7 Salac citeşte Basei/a,
deşi pe' piatră se vede, după transcrierea În capitale ce alătură,
un Riniţial, şi apropie acest nume de Baox[x, pomenită de Phle­
gon din Tralles, arătând că însuşi Perdrlzet nu mai menţine lec­
tura 'Rascilţa] din CIL. III 14406 eşi invocând şi exemplul unui
alt Baţsciţla dintr'o inscriptie ce vom vedea mai departe. Intru
cât însă numele Rascila e un derivat normal al elementului trac
Resc-, Rase- 4, cred că a putut exista foarte bine ca nume diferit
de Bascila, În vre-una din aceste trei inscriptii.
I Areh.ep. rau; XVII, 189ţ, p. 196, no. 64. CL Rev. Ei. Gr., XIV,
19/2, p, 46 şi Rev, El. Ane., xxd� 1920, p, 17, nota 3.
2 Cf. pentru toate Mat, In Eph. DR., r, p. 189 -19/ şi note.
a Pentru toate acestea tbid., -p. 203 - 204, nota 4.
4 Cf. Mateescu, Bmendaţiuni la C/L, in Bulet. Comis. Monum. Isto­
rice, VJII, 1916, fasc. 33, p. 30, 110. 2, unde m'am ocupat de inscripţia {;IL
III 14406 e şi de Raseila. V. şi Eph. DR., 1, p. 93, nota 3,
I
, I
[429]
GRANIŢA TRACILOR
429
Cerzus [r. 7) se găseşte aici pentru Intâia dată in transcriere
latină şi e identic cu Kapoo\; dintr'un grafit din Egipt şi cu Kap­
�0:C; dintr'o inscriptie dela Philippopolls şi poate o variantă a lui
este şi KUooc;. nume traco-roman răspândit la Traci, ca si KcXpot�,
Ktip�st\;. Amintesc aici şi cornpusele Cerzula (CIL. III 703), Ksp­
OOUAO:\;, completat de mine în inscriptia dela Pizos (Kalinka, 34.
1166), KSPOO-�O:UAOC;, KSPOO-�Ahtt'1)�, Cergae-purus, Ko:p1;6-0:�0\; (v. şi
mai sus, p. 411) 1.
In loc de Diniţnfithus, cum sună completarea lui Salac (r. 7),
propun Dini-bithuss, care e un compus normal din două elemente
trace frecvente (v. p. 421 şi 425), În timp Ce -nithus e cu desăvâr­
şire necunoscut. după cum recunoaşte şi editorul inscripţiei, In
numele citit de mine Zere-du lis (r. 8), recunosc un compus de
felul epitetelor Eroului trac 'Io:!,-�o:-oouA"I)C; şi 'AO-OOUA'1)\;, despre
care am tratat într'un articol publicat în De Ruggiero, Dizionatio
epigrafico, IV, 2-3, s. v. Iambadules şi În lucrarea citată din
Ephem. DR. 1, p. 158-159.
Cu totul nou şi necunoscut se arată în schimb numele In
genitiv Zercedis, atestat de două ori in rândurile 8 şi 9 ale in,;.
scripţiei noastre. Nominativul pare a f Zerces şi supt forma aceasta
cred că este corespondentul masculin al numelui de femee �epx{\;
(Kalinka, 212), pomenit şi mai sus in legătură cu �tipx'1) (P. 417).
Am avea deci în transcriere greacă Zapx-s<; sau Zapx7jC;, În loc de
�apxs<;, printr'o schimbare fonetică (a = 1;) obicinuită la numele
trace şi pe care am mai documentat-o odată cu exemplele: Zbto:,
Zel1tO:C; şi Sipa, Zantiala şi �o:v'C6-�t{)'u;, Ztlto:pxo<;, Zimarcusşi
�t!'-l-tO:pXO\;, Zoup'1)<; şi �oDp:C;, Kouptou-�of.jpx şi Moca-sura, Dlie-sure,
Z'.1to{t"l)�, Z��olt'1)<; şi �t�o{t'1)�, Sarmlzegethusa şi Zermizegethusa,
Z{Ol şi �lot, Sisi, Zapr;c; şi �apet<;, Serrus, Zere-dulis, Zaeri-vlstes şi
�spl· OO:AO\;, �epti·1tuptc;, �eu3-'1)<; şi Zeu/a, . �SA!,-�� şi - oeA/.I.:;, lVI'1)cpo:­
�OUAO:' şi Scapten-sula, ru�'1) şi rouo{<;, Cerzus şi Kapoo<;, Cerzula
şi KSPOOUAO:<;, Sucidava şi Z',Xto!�o:, Zexaos1tx, � Aa'�OAt<; şi Az-bora,
sufixul -otc, -0'1)\;, -�t<;, -�0<;3,la care aşi adăuga Zo:txa-oiv3-r;c;, Zo:txo:-,
şi �O:txH}r;\;, BUAti-�Wpx şi Alu-sere, etc.
I Cf. p. KlXcTOI', Cerzus, Kâpli, şi compuse Mat. in Eph. DI? 1, p.
117-118 şi note.
s Aşa citeşte şi Seure, în Rev. Ef. Anc., XXV, 1923, p. 310.
3 Cf. pentru toale acestea cu referinţe Mat., în Eph. DR., 1, p. 152,
nota 1.
[430]
�30
DR. G. G. MATEESCU
Cât, material preţios pentru onomastică intr'o singură inscrip­
tie miii lungă, cu toată starea de plâns în care ni s'a păstrat 1
Nu mai puţin de şapte din numele enchorice erau.necunoscute,
iar unele chiar nebănuite ca Centozaera, Zeredulis,.Bascila, Zae-
tiviste, vieus Zcambll . . . . , ,�
Foarte interesantă din acest punct de vedere este şi o
inscripţie delaPrusociani, N-V. de Drama şi de Philippi (Salac,
Bull. Corr. - Hell., XLVII, 1923, p. 69 ss, no. 25), 'dedicată
lovi Fulmţlnl] el Mercur[io] el Myndry[to?j de un Aliu- las
Zepais filius şi de alte persoane trace, citite de editor: Zipas,
Me[sJlus, Zeces Atiuţtae»} filia. Nu mă opresc acum ca să mă
ocup mai de aproape cu adorarea lui Jupiter Fulrnen - ZEU� KEpO:U­
y� - şi nici la cultul lui Mercurius la Traci 1, ci atrag atenţia
numai asupra divinităţii băştinaşe Myndry[tusj, documentată aici
pentru prima şi singura dată, al cărei nume e format din elemen­
tul Mtvo- = MEVO-, pe care l'am aflat în numele oraşului Mho1j
şi in onomast. MEVOO:�, MEVOt�, Mindianus (v. p. 400). In ce priveşte
numele personale înşir<ltepe piatră, Zepas e o variantă a lui Zi­
pas, cum a arătat însuşi Salae, iar Alia/as, după acel aş, e de
pus în legătură cu elem. Allu- variantă a lui Aulu-, din ·AUou.-
1tOpt,;' KEtP��ElOO,;', pomenit mai sus (p. 419). Am avea deci de
două ori atestat numele. Aliata, variantă sau mai degrabă grafie
greşită pentru A (u)lia/a 2, formă normală derivată dela AUA-, care
însă nu e documentată până acum. Pentru Zeces, editorul se re­
feră la :EO:[tJxou� din Atlzen. Miti., X, 1885, p. 319, citit aşa de,
Tornaschek, 112, p. 41, însă inscripţia respectivă dela Vama a
fost re văzută de Kalinka, iar numele corectat :Eo:Px.ou,;', cum l'am
eitat mai înainte (p. 417). Mai degrabă putem apropia nume1e Ze­
ces de Saecus Caucesis, eques alae Il Thracum (CIL. VIII 9390),
de :EEo:x.ofJ� (Kal. 266), Seici-per (CIL. III 7477), :EO:lX.t-{}1j� (Izvee­
tija Muzei, p. 149 şi p: 104)3, Secu (CIL. III 707 şi 232885),
admiţând tonetismul � ,.0, documentat la p. precedentă, şi de
ZO:lXE-OEV31j� (Phlegon), ZcXtx.o:- •.• (Bul!. Corr, Hell., XLVII,. 1923,
p. 282 = Suppl. Ep. Gr., II, 430)} Zr.O:X.O:-tPXAl� (Dum-Hom., p.
\
I Amândouă aceste divinl\i:\li romane corespund probabil unor zei in­
digeni. Ct. Seu te. Les images thraces de Zeus Keraunos în Re». Et, Gr.,
XXVI, 1913, p. 22fl-261. , ,
2 Mat. în Eph. DR., 1, p. 110, nota 3.
a = Sbornik, XI, 1894, p.85, no, 55 = Bull. Arch. : Corn .. Trav. Hist.,
1894, p. 427, 21.
[431]
431
33:5, no, 40), Zaece-thuris (?) (Bull. Arch,' Com. Trav. m«, 191 t,
p. CLI). .
Intr'o alte inscripţie latină găsită la DrabescusfastăziDrarna,
N" V. de PhiIippi),pe care se vede şi reprezentarea În relief a
Eroului trac'(Salac; BCH, XLVII, 1923, p, 73, no. 29), aflăm
atestat 'Un Erizetmus Dulis f., 'personagiu trac, care pare a jj fost
libert, după calitatea femeilor 'cu numeromantzate, PistdiaCtai)
I(iberta) Iucunda şi Pisidia C. 1. Veneria, cărora le punemonu­
mental isibi ei suis fiaciendutny c(uravit). Probabil numele Erizel­
mils .e .0, lectură greşită sau poate greşeala datează chiar dela
săparea inscripţiei, lapicidul sărind litera B după E din numele
care suna complet Bţbţrizetmus. Acesta nu este de fapt decât tran­
S�I ierea .latină a numelui trac cunoscut 'E�pu-�eA/-Lt\;, purtat de un
rege al Odrysilor, atestat într'un decret atenian din anul,386-.
385 şi dti( de Lolling, (AeAttc.v 'ApX., 1889, p. 203): 'E�pU-teA/-Lt; 1.
In urmă a, fost recitit şi. corectat 'Ej3pu�eA/-Lt\; 2,. lectură confrrrnaiă
de monete (Head, Hist: num;i, 284 = Numism. Chroniele, 18941
p. 3), de doi papyri (Preisigke, Natnenbuch, 95 = -Pap; gr. lai:
Soc. iuu; IV, no. 321, 21, 26, şi Grenlell-Hunt, Tize Hibelz Papyri
1, 81, IS), şi de o inscripţie greacă 3, apoi de aceasta latină deja
Drama. EI este uncompus normal tetrasilabic cu elementul final
-ţeA/-Lt\;, pe care l'am exemplificat mai sus (p. 418). dela rădăcina
'��pu-, care a dat naştere şi următoarelor compuse şi derivate:
'E�pu-7topt<;.(Atlz. Mitt., XV, 1890, p. 216, 98)4' cu varianta Ejri­
por\CIL. IH 12431),. pe care eu il.corectasem EptiporisînEmen­
daţittnila C/L., p. 29, no, 1; 'E�(A-'�evti;; dupălectura mea făcută
înj.baza vfacsimllelor din Kalinka i (34, 1 '41), în loc de �E�pevt�;
Ebrinus, magistra(n)s viei Scetiopesis, într'o inscripţie dela-Capi­
dava din Dobrogea, descoperită de dl. Gr, Florescu-: într'e CPUA�
'E�p7J'i� (Kalinka, 55), şi ca epitet al Nimfelor într'un relief de
l�ngă PhUippopolis :.-'E�p ••• ?,(poate 'E�pu7Jva{ (S�omik, XVIII,
! Aşa Ia Tomaschek, lh, p. 7. ef. A, Hock, per 'Od;yie�konlg He;'
_. .:" . _'." II - +, :
britelmls 'în Hermes, XXVI, 1891, p, 453 ss�' şi foucart,Les AtllIYliens dans
Ja'CheTsonese de Tlzrace au IV-e siecle in Mem. Acad. lnscr. ti Belles­
Leltres, XXXVIII, 1909, p. 83 ss. = Michel, Rec. In ser. ar.; no,'i�45.·,\j ,.
',' '2 Ci. SOIa'ri, Sui di�lasti· degli OdriSf, p, 14-15şi,I(azaiJv i� P.-Wiss.
KrOlJ, Real-Eflc�, Suppl. III, 890- 891. •.. .. : .• " .
'" aAth.�Mi1t., XXII, 1897,: p. 475;apud Solari op.! cit., p. 15.
4 AJjUd SeU re, Rev. Ef. Or .. XXXI, 1918, p. 391, nOta."
[432]
'Mateescu în Eph. DR.j 1, p. 222, nota, no. 4. Numele se găseşte
într'o inscriptie publicată in Sbornik, XVIII, 1901, p. 803, no, 20 = Izv, Mu­
zel, no, 164 a, p, 114-115.
2 ci. Mat., Eph. DR. 1, l4Q, nota 1. unde sunt şi exemplele: Potazis
şi rrarU<TIM, l: .... &f,rOKM şi Spartacus, fplvKol(s şi BplvKulfls, Potsissa, şi Patavissa,
Porotlssum şi Paralissum, etc.
a Aceste nume se găsesc şi la Tornaschek, 112, p, 42 şi 38. Pentru
-tralis ef. Mat. În Eph, DR. 1, p.221 ss., nota 4, unde am adunat 23 nume
compuse cu -tralis cu numeroase exemple; iar pentru -centhus, cr, ibiâ.,
p. 203 s., nota 4 cu 24 compuse şi exemple pentru numele simplu.
1901, p. 807, no •. 24). Desigur in strânsă Înrudire cu 'E�"u- este
şi elementul 'A�po-, 'A�pou- cu var. 'A�AOU-, 'A�"e-, din numele
trace 'A�PO-�EA!!Y)�, 'A�POU-7tOAt�, ' A �AOU' �SA!!t�, ' A�AOU-{HY)�, ' A�p€­
't1"IXAt�J, acesta din urmă citit aşa de mine 1 in loc de 'A�€­
't[sA!!ec;;}, vechea lectură a lui Dobrusky, şi toponimicul ' A�po�A€�IX.
Tot dintr'o inscripţie latină din teritoriul oraşului Philippi
(Salac, BCH, XLVJ1, 1923, p. 57, no. 15), cunoaştem colectivi­
tatea Suri/ani, dela un vicus cu numele frac Surita (v, p. 412), in
timp ce într'o alta SaI ac citeşte numele Baţscjila iibid., p. 86,
no. 4), cu care ne-am ocupat În paginele precedente (p, 428). Tot
ca locuitori traci ai acestui centru erau cunoscuti mai de mult, din
inscripţii descoperite mai înainte, următoarele persoane:
Un închinător al, Eroului trac 'Heroni salutem', numit Ziry­
roniys, (Afhen. suu; XXXIJl, 1908, p. 45, no. 11), &7tIX� care
trebue alipit la grupa compuselor elementului Ziri-, Zere-, ca
Ziri-dava, Zirina, Zaerivista, Zerula, etc, (v, p. 428 şi nota 2), in
timp ce rădăcina -roniys ni e atestată în ·PWV"-xY)� 6 MlXtooc;;. in­
ventatorul siringei (Tom. II 2, 29) şi poate În numele geografice
�Pt%v{-o.xeAIX, Ranilum, cu schimbarea lui o În a, frecventă în nu­
mele trace 7; un Tranus (CIL.lII 1420612), pentru care ef. Tranu­
para din Peonia; un Tharsa, coloniae (servus) Între cultores col­
MgU Sitvani (CIL. 1II 6.33 ]]5); un Disal{a] (CIL. 1ll 695), ambele
nume comune la Tracii de pretutindeni (v, p. 424, nota 2, şi p.
426); un Siburrinus Traţlţlcenttîţ (CoL. m 678), acesta din urmă
fiind un compus din Tralis, ca Tra(l)ibithus, şi din -centhus», în
timp ce Siburrinus e unic, căci [Sijburrenus, atestat de două ori
în altă inscriptie dela Philippi (CIL. III 646), trebue citit după
părerea mea numai Burrenus,cum este numele unui alt persona ..
giu, probabil tot trac, din Pieria Pangeului (CIL. III 142063), adică
432
DR. G. G. MATEESCt1
[433]
GRANIŢA TRACILOR
433
tot (liri tara Edonilor, cu atât mai mult cu cât aflăm şi o Burrena
la Philippi (CIL. III 7341). Numele Burrenus şi Burrena sunt' fără
Indolală de orig.nă tracă şi anume derivate romanizate ale rădă­
cinii Bur-, care ne- a dat numele BUpS-�{Oi;CX\';, cu variantele Bur­
vista, Buro- bosfes, BOtps-�{atcx(;;, Bstps-�uatcx\';, etc., Bou(J(t)-xivttOi;;,
Boup ysO"0i;;, Bur-gaena, Bup-yivo\'; (v. p. 385), Boup-{}dih]\';, BOUp-stACX�,
topon. Boup-oC,ov, Bura-gata şi .Burri-dava 1.
Un Zipas Sed(ilae) f, cu numele tatălui completat de mine (CIL.
III 6115 a, dela Cavala = Emendaţiuni la C/L., p. 35, no. 6), in
baza analogiei numelor l:CGtOs{ACX\,;, Sedida (v, p. 422); apoi un Bitus
Raebucţent]i (CIL.11114206 2), citit astfel corect de Seure (Bul/. Corr.
Helt., XXV, 1901, P. 323) în baza transcrierii greceşti a numelui dejă
cunoscut <P7J�ouxsvll·o\'; <P7J�OUX€VI}OU şi a unei variante latine Ra­
bocentus, păstrată la Cicero 2. In ce priveşte rădăcina Raebu-, ea
ni e cunoscută şi în derivatul <P7J�OUACG<;, l:su&ou 6t6(;;, K6tu0i;; &OSA­
cpoi;; (lnscr. Or. 112 349), fiul lui Seuthes JlI, regele. Odrysilor.
Altă inscriptie latină dela Philippi ne atestă un Zipas Mar­
gulas (OL. 1II 142061°), al cărui ultim nume e un derivat format
cu sufixul-Ia, după un tip foarte răspândit la Tracii de pretu­
tindeni, ca şi <P'1)�ou-)..cx<; de mai sus: Dizala, Cetrila, Cerzula,
nCXt�{ACX, Pascila, Bascila, Cusala, Cutiula, KOUt{A'1)<;, Mestuta,
l:CGtGStACGi;;, Ko,dACX\,;, Zantiala, Vttllla, ÂtVSlACG\';, Asdula, Mucala,
Ât�OUACX, BOVWACX\,;, TOPXOUACG, Zeruia, Gerula, ÂtVOUACG\';, J3oupdAcx�,
ÂpsmxAcx, T'1)p&ACX<;, Twvxcx{Ucx<;, BCGat€Acx�, l:dl'stACX\,;, ÂSP�SlACX\';, Dlas­
cuta, Dinentilla, A (u)liula, KcnpuUol;;, r&pOUAO�, r€VVUAO\,;, Â&UCXl­
AO�, B[{}UAO<;;, Didila, Eptata, Putula, Susula, T arula, Artila, Pe.
rula, Poluta, Lenula, etc.3 Elementul Marg- pare a fj acelaş din
numele râulul Margus şi poate o variantă a lui IVICGpx- din numele
personale ZlCX /J,&px.'1), Zi· J..I.a.pxo�. şi toponimicele IVIa.PXO-OIXUCX, Mcxp­
x€pWtCX, şi Z'1)IJ,apxou.
Dela PhiJippi provine şi o inscripţie votivă dedicată zeiţei
trace Bendis (CIL. III 14406 c) de un Bithus Rasei/lael qui ei
I Pentru toateacestea v. referinte la Mat.. 1. c., p. 175.
2 Mat" Eph. DR., /, p. 20�, continuarea notei il dela pag. prec., /10. 19.
a La Tomaschek, 1/2, lipsesc multe din exemplele acestea, fiind des-
coperite În urmă. V. însă V. Pârvan, Histria VlI, 1923, p. 4.(-45; Seure În
Rev. El. Gr., XXVI, 1913, p. 255-256, nota 7 şi Rev. Arcll., 1915 1, p. 92,
nota 5.; Dobrusky, Izv. Muzei, p. IOJ; Mateescu, Emenda{iuni la CIL., p.31,
şi op. cit., in Epll. DR., 1, p. 1 to, nota 3.
An. 1 nat. Nal. Ill.
28
[434]
DR. G. G. lViATEESCTJ
Crispus, un personagtu cu două nume, dintre care ultimul 'sig­
num' ne arată inclinarea spre romanizare a respectivului. Cu nu­
mele Rasei/a, derivat dela Rasc-, Resc-, ne-am ocupat şi în pagi­
nele precedente (p. 428).
In sfărşt o ultimă inscriptie dela Philippi ne face cunos­
cut un senator roman de origină tracă, frate al unui Ituius Teres
(CIL. III 7339). Numele acestui latoclavo exornatus a Divo Pto
qtuaestor} pr(o)/pr(aeiore)] per provineiam Pontum ei Bithyniatn,
aedilis cerţiţaţlils, prae/or designatus, item de[e(urio)} Philipp(is)
el I (?) in provincia Thracia, nu ni s'a păstrat, inscripţia fiind ruptă
în partea ei de sus, însă numele frac Teres» al fratelui său, care-i
pune piatra, este o dovadă sigură şi despre naţionalitatea lui de
origină.
Inainte de a trece la cercetarea numelor trace aflate in in­
scripţiile din Odomantica, amintesc aici tot ca nume edonice pe
Kt"-ao<;, rege legendar al Edonilor (Tom. Ib,48), format ca :Moll'
X"-oo<;, Brineasus, Lll�ou�o<;, etc., (v. p. 418 şi nota 1) dela o ră­
dăcină Kt"- care ne întâmpină şi în numele personal Cia brlse
(CIL. III 9404), ca şi în tribul Kwx-ye�oo( (Ptol. III 8, 5); apoi pe
r6"��<; (Tom. 112, 51) dela Thucydide, format ca Zalmoxis, Zup"­
ţ'YJ<;, :M"I-L0ţ�<;, şi pe sotia acestuia Bpcwpl> (Tom. II2' 17).
In fine printre centenarii înşiraţi de Phlegon din Tralles (v.
p. 4l'/) ajlărn o B"oxt" 'Aot�x600u, :M"xeQWV a1to 4>�At1t1tWV. pentru
al cărei nume cf. Bascila, amintită mai sus şi Ll"�-xwa'YJ� (Kalinka,
135)3, MEAt6-xou!;0<; într'un papyrus, rădăcina Kce- in K60wv, Co­
singis, etc., poporul Astae şi localitatea Asti bus dela Peoni.
Nu1met pers?" Si în Odomantica, dar mai ales în teritoriul oraşului
na e race m •
Odomantica. Siris, numele trace abundă in inscriptiile greceşti şi
latineşti acolo descoperite.
Un epitaf din satul Anastasakaza (Perdrizet, BCH, XXXV,
1911, p. 116) ne docurnentează pe lângă numele Zet1t"<;, pe care
l'am întâlnit atât de des la Tracii aceştia din Macedonia, două
nume unice, formate dela \ aceeaş rădăcină, Ko�El-A"�, de tipul
\
1 Aici lapicidul a omis din greşeală numele unui oraş din provincia
Tracia.
2 Pentru numele Teres, v. Tom. Il2, 37 şi mult mai numeroase exem­
ple la Mat., în Epli. DR., 1, p. 86, nota 1.
a = Areli. ep. MiU., X, 14411 = Dum . Hom., p 362, no, 6217, Pentru
aceste nume personale edonice v. Tom. 112, s. VV.
[435]
GRANIŢA TRACILOR
435
acela frecvent amintit la p. 433, şi Ko�et-:x.eY30�, nou tetrasilab
Între cornpusele lui -cettthus, din care de asemenea cunoaştem o
mulţime. Elementul Ko�-, dela care derivă, este desigur o variantă
a lui Koo-, din 'Ao.(-:x.60rJ� şi LlO:(-XWOrJ�, K60wY şi Cosingis, citate
mai sus, Koolyyo:� şi îl aflăm încă În numele Ko�[Y3rJ�' Ko�[a.rJ�,
Ko�[-�(3u�, K6�o:po�, Ko�,x�, pe care le-am mai adunat odată, dând
şi indicatiile textelor epigrafice şi papirologice, unde sunt atestate.'
Intâlnim apoi din nou numele Paibes 2 la un l\waxoup[0rJ�
II{ouX:&aou, �uO( os IIo:l�ou (Ia Zichna, Perdrizet, BCH, XXIV, 1900,
p. 306), al cărui întâiu patronimic este un compus cunoscut al
rădăcinei Muca-, extraordinar de fecundă in onomastica tracă 3,
compus format cu sufixul - arJ�, -ooc, pe care il cunoaştem în
numeroase exemple, cu mai multe variante ca II{oux&�et�, Mucasius,
Mai departe găsim numele T6pxo� (Perdrizet, BCH, XVIII,
1894, p. 439, no. 3 din Demirhissar), şi un Topxou,x.ol; Bel3uol;
(v. mai sus p. 410 şi mai ales p, 394) cu sotia lui, Twyxo:lUo:,
şi cu fiul II{wpo� (Demitsas, no. 815. p. 663 din a. 124 d. Cr.,
Setres). Aceste două ultime nume ne sunt cunoscute numai din
acest text epigrafic şi sunt de sigur arnândouă indigene, căci in
ce priveşte pe II{wpo�, nu cred să aibă ceva de aface cu gr. lJ.wp6�.
atic. J1.wpo� = "ineptus. brutus', căci nu e probabil ca cineva
să-şi numească copilul cu un calificativ aşa de putin onorabil 4,
ci trebue pus in legătură cu localitatea II{6puUo� din Mygdonia,
cu Morylli dela Pliniu, cu II{optarJYo[, II{wPrJY'� şi cu II{oupt-oe�o: (v,
mai sus, p. 393 şi Tom. 112_ 67). In ce priveşte numele Twyxo:{)..} .. o:,
pe care l'am cuprins În grupa derivatelor onomastice cu sufixul
-ta [v, p. 433), el este format dela o rădăcină, pe care o mai avem
atestată odată, însă cu varianta TtOuyx- în numele unui castel din
regiunea Naissus din listele lui Procopiu (aeâ., IV 4, p. 123, 3,
Haury), TwuyxwYo:, variantă în care s'a inserat un i, ca în Tiut-,
Teut-, Eleo.-, Tiat-, echivalente cu TUf-, Tot-, Tat-,» iar o a tre­
cut în II (v. mai sus p. 395).
1 Ephem, DR., 1, p. 179 şi s., nota 2.
2 Pentru numele Paibes, v. mai sus, la p. 42t.
a La Mat. în Eph. DR -, I, p. 107, nota 2, lista tuturor compuselor lui
Muca-. Ia care trebue adăugat ŞI topon. MWKurlupu (Prnc, aed. IV 6, 25, p.
129, 17, Haury).
f Cf. V. Părvan, Histria, VII, 1923, p, 69, Ia no. 50, privitor la Inebtus.
5 V. pentru acest fenomen Arkwright, Phryglan and Lycian names
in journ. Hell, SI .• XXXVIII, 1918, p. 65 şi Mat., Eph, DR., 1. p. 102, nota 12.
[436]
435
Da. G. G. MATEESCU
o altă inscripţie grecească din Serres ne documentează un
AUP�AtO� Topxouc2to�, fiu al lui ADp1JAw� TOpXOUc2tO� (Dernitsas, no.
824, p. 671), căci numele era prea bine nemerit, o adevărată.
'trouvaille", ca să fie schimbat: TOpxOUc2to�, care suna identic cu
Torquatus roman, păstrând în acelaş timp rădăcina tracă a nu­
melui T6pxo� şi a derivatelor sale (v. p. 394 şi pag. 435). Cu toată
Înfăţişarea romană a numelui şi cu toată spoiala de cultură greacă,
care se manifestează prin limba inscripţiilor, băştinaşii nu-şi pier­
deau bucuros numele lor enchorlce, c i mai degrabă, dacă aflau
vre-un corespondent roman, care să sune aproape identic cu ele­
mentele onomastice trace, le rnodelau pe acestea, romanizându-le,
(ex.: Melgidianus, Mestrianus, Mittdianus, };xtcp:lXv6�, etc.) sau le
adoptau deadreptul pe cele romane asemănătoare (ex : Mucianus,
Ce/sus, Bassus) 1. Un alt Topxouc2,o� poartă Însă un nume de formă
greacă ca patronimic (Oem., no, 816, p. 664 din a. 185 d. Cr.
dela Serres): Dtovua6owpo� Topxouchou. Tot dela Serrhae este un
rrUp06AIX� (Dern., no. 817, p. 654) cu un nume echivalent cu Pu­
rula (v. p. 394 şi p. 422); apoi lin MWf1.w (Dern. no. 819, p, 665)
frecvent În regiunile traco-rnacedonene (v. p. 394 şi 416); un deri­
vai curios al acestuia, MWj-tW�At�, frea unui Lltoaxoupio'Y)r;; (Dern.
no. 813, p. 661 din anul 64 d Cr), per.tru a cărui finală aşi
apropia epitetele Eroului trac Ithiost-la şi };1t ••• �'-AIX, iar ea
consonanţă aşi cita numele McGl-'.o�tr;;, Matnutzis, Mammoceus; un
B€W'ur;;" (Dem., n. 826, p. 673) şi În sfârşit o Zta: (Oem., no 814,
p. 662-· 663 din anul 107 d. Cr.), care e cu siguranţă variantă a
numelui feminin Sisi cunoscut dintr'o inscripţie dela Roma: Iulia
Sisi (OL. VI 2696) şi din alta dela Histria: MIX�tll'[vlX };{at (V. Pâr­
van, Histria, VII, p. 64, no. 59), corespondent al masculinului
};[a'Y)r;;, Sises, Sese r, pe care îl întâlnim şi in forma Z€[�IX�, Zzr�at�,
Ze:�O[�, documentată in monumente epigrafice dela Mangalia noastră
şi din Bulgaria 3.
Cu mult mai importantă prin mulţimea şi varietatea nume­
lor trace ce conţine, alături de altele greceşti şi romane, este
catalogul onomastic săpat pe o stelă votivă, descoperită tot la
Serres şi publicată de P. N.' Papageorgiu, un Învăţat grec, căruia
i se datoreşte, alături de Perdrizet, divulgarea a multor texte epi-
1 o. Mat. în Eph. DR., 1, p.107-I09.
2 Ibid., p. 172, nota 1.
a Ibid; p. 54, continuarea notei dela p. precedentă, no, 37.
[437]
GRANITA TRACILOR
437
grafice din Macedonia tracă. (Beri; Phil. Wochenschrift, XI, 1891;
p, 770-771 = Demitsas, no. 821, p, 666 ss.). Inscripţia aceasta,
datată din anul 187 al erei macedonene, adică din a. 41 d. Cr.,
ne atestează pe două coloane următoarele persoane trace : '1'01'­
xOUatO� BeW'uo<;,TopXOUAO:� Tcpxou, Topxouato�' Mwf.tw�, Topxou�
T6(Jxou, un lulianus fiu al lui BOUpZ{AO:, un fiu al lui TOPXOUAO:I;;,
alt TO(JxouatO�, un K67tpuUo�, un fiu al ur-ui TO(Jxouato�, uri Tol"
XOUatO; Mouxto:vou, un alt TO(Jxou�, alt fiu al lui Bou(JeEAO:�, un fiu
al Jui rrOU7tAO:�, care trebuie să fie .0 grafie greşită pentru Iloo-
7tA(o�, rrOU7tAt�, Publius. doi Topxou7to:l�Y}�, fii ai câte unui Dioscu­
rides, un Mouxxwv Mouxxwvo�, un Jiu al lui Mouxto:v6�, alt T6pxo�,
un fiu al lui APZ7t�AO:�, şiun A(OClXOU� T6pxou; în rezumat 19 inşi
cu nume sau numai cu patronimice trace, alături de 1.7 alţii cu
nume greco-rornane,
Nu mai insist asupra numelor trace întâlnite şi deja studiate in
cursul acestui studiu, ca BzWu�, cei 4 T6pxoţ, 5 Topxouatol;;, 2 Topxou�,
2 TOPXOUAO:� 1, 2 TopxoU7tO:[i3Y}�, (v. p. 394), 2 Mouxto:v6� 2 Mouxxwv 2
şi Mwp,w (v. p. precedentă), ci voi căuta săarăt analogiile trace pen­
tru celelalte nume, dintre care unele sunt &7tO:� Azy6(lZVO:, ca BoupzEAO:�,
K67tpuUo� şi APZ7t�Ao:�. Pe BoupeEAo:r; (rândul B 9) l'am mai 'amintit
şi mai sus (p. 433) ca derivat normal al rădăcinii trace Boup- şi prin­
tre numeroasele trisilabe care au desinenţa -la (p. 433), şi tot grupu­
lui acestora aparţine şi DpZ7t�AO:� (r. A 32), pe care il putem.con­
frunta numai cu numele unei staţiuni din Tracia, Drippa, În epoca
bizantină Apu7tZtO:, pomenită în Itinerariul Hierosot, 602, 1(1 est de
Cypsela (Kiepert,FOA, XVI, J o; Tom. 112, 73), şi cu numele personal
dac Drebias dela Pofaissa (CIL.III 8E9; 13768), in timp ceK67tpuUo<;;
corespunde tipului masculin în -AO�, ca r€VVUAO�, BWUAO�, l'apou­
AO�, iar ca rădăcină îl putem apropia de portul Kw�pu� din Cher­
.sones (Tom. 112, 86) sausocotl o variantă prin metateză a lui
KOp7t{AO�, KOp7tZrAO� (Inscr. Gr, X!l8 126 şi 127 din Imbros),
etnic dela neamul trac al Corpililor (Tom. II 2. 69). In ce priveşte
acum numele A(OClXOU� (r. B 33), terminat în sufixul - ou�, ca şi
Topxo('j� de mai sus şi ca multe alte nume trace {v, p. 389), îl mai
avem atestat odată într'un papyrus {Kenyon, Greek Pap. in the
1 Un [Tor]clda. Scupo am completat eu într'o inscriptie: dela Roma
(CIt. VI 32536 d 118) În Ephem. Dacorom., 1. p. 124 şi nota 3.
2 Ibid, p. 123, nota 3.cu toate exemplele şi .variantele Muco, Mucco,
Moco, Mo!a. M6KI(u�.
[438]
438
DR. G. G. MATEESCU
Brit. Museum, II, p. 25, no. 257, 156) cu genitlvul �toaxo()to�, al
cărui corespondent latin trebue să fie genit. Dloscutţhi]s, patro­
nimicul unui Sabinus, dintr'o inscripţie de lângă Setres, pe care
o vom cerceta indată, a cărei lectură În Corpus 1. L. III 707 şi
p. 232885 sună Dioscuthres, iar la Tom. 112, 31: Dioscuthes, ne­
cunoscăn fu-se Încă exemplul din papyrus 1.
Tot din teritoriul oraşului Seres, dela satul Hisarlrk este
cunoscuta inscripţie grecească închlnată Kupt!p mloOutwV( de un
Aop Msottxsv{}o<; cu sora lui, r1)1tE1CUp((;, fata lui "E��svo(; şi soţia
unui Trac cu numele romanizat Moux(lXv6� (Perdrizet in Corolla
Numlsmaiica in honour oi B. Head, p. 230 ss.)2. Numele Msatt­
xsv{}o<;, compus tetrasilabic din rădăcina Msat-, pe care am înlâl­
nit-o adeseaoriîn onomastica tracă a Macedoniei (v. p. 384,388,393,
422) şi din -xev{}o<; (v. p. 432 şi nota 3), e atestat încă de două
ori intr'o inscripţie grecească din Bulgaria (Inscr. Gr. ad res Rom.
pert., I, no. 682) 3; iar r1)1te-1tup(<; mai apare odată chiar În acea­
stă formă într'o inscripţie votivă dedicată Nimfelor, care aveau un
sanctuar vestit la Burdapa, lângă Bessapara (Dobrusky, BCH,
XXI, 1897, p. 127, no. 11 = Sbornik, XIII 1896, p 411, no. XI),
apoi cu grafia r1)1txE-1tup(<;, ca nume al unei regine bosporane
(Head, HN2, 504 şi Kahrstedt în ta», X, 1910, p, 303; Tom. 112,
51), pe o dedicaţie a teatrului din Perint (Seure, BCH, XXII, 1898,
P 594 = JOR, I, 78j)4 şi Intr'o inscripţie din Samotrace (Inscr.
Or. XII8 218). Rădăcin r1)1txl- intră şi În compunerea numelui
r'Yj1tlXt-tPIXA(<; (v. p, 422, mai sus) pe care îI găsim numai o sin­
gură dată in colecţia lui Dumont-Homolle, p. 333, no. 33 a şi
p. 567, căci lectura r1)1tlXttpIXA((; dela p, 352 (no. 61 g şi Index,
p. 540) a fost citită corect de Hornolle : 'E1ttlXltpIXAt<; la p. 567.
Elementul al doilea, care pare a fi corespondentul feminin al lui
-1tOptr;. e atestat in mai multe alte nume trace ca �SPIX-1tUpt(;, rtA-
-1tUpt<;, tlIXPOU-�Upt<;, Nsat6-ltupt(;, 'Eltt�-1tupt<;, Efte-pir (v. p. 397). Şi
numele tatălui lui Mesticenthlls şi a surorei sale Gepepyris, "E�-
1 Ibld., p 157, nota 1. .
2=Papageorgiu, Woch. kl. RIzi/., 1893,392 = Ath. Mit/.,1893, p, 70=
Dernitsas, no. 823, p. 670 = Roscher, My/Iz. Lex., II, 1762.
a = Sbornik, XI, 1894, p. IOD, \no. 2 = Bull. Arch. Corn. Trav, Hist.,
1894, p. 428, n. 22 = Arch. ep. Mitt., XVII, 1895, p, 108, no, 8.
4 = Arch, ep. Mitl., VIII, 1884, p. 215, no. 40 = Dum. Horn., p. 379,
no. 69' = ]alzreslz., 1, 1898, Bbl., 9 ss. "
[439]
GRANIŢA T RACILOIt
439
�ey�;, nie cunoscut din alte 5 texte epigrafice 1, unul grecesc de
lângă Philippopolis (Kalinka, 190 = Inser. Gr. Rom., 1, 706 =
1464), iar celelalte latine cu transcrierea Esbenus (CIL III 8040 =
6281 şi CIL. XIII 7585) şi variantele Essbinus, corectată de mine
(CIL. III 5567 = Emendaţiuni la CIL., p. 33, no. 4), Hezbenus­
Hesbenus dintr'o diplomă ţllilitară(jahreslz., XVJI, 1914, p. 148 ss)2
In sfârşit patru inscripţii latine din Odomantica ne fac cu­
noscute persoane trace şi cultul lui Liber pater Tasibasteuus (CIL.
III 703 şi 704) şi al Dianei Gaszoria (CIL. III 14206 13) în aceste
regiuni (v, mai sus, p. 384 şi 414). Intr'una din ele sunt pome­
niti Ciniis Polulae fii. Scaporenus, soţia Secu Bithi fii. şi un Zi pa
Mesti fii. (CIL. III 707 şi p. 232885 din Prusocan.), iar cealaltă
un Bithus Tauzlgis fii. qui ei Macer, un Tauzixs Bithi qui el
Rufus, Traci cu nume duble, prin adăugarea unui 'signum' latin
(v. p. 396 şi p. 434) 3, un Zipacenthus Tauzigis, un Bithicenthus
Cerzulae un Sablnus Dioscuthis şi un Bithus, toţi adoratori ai lui
Liber pater cu sanctuarul la Tasibasta (ClL. III 703 şi p. 2328 85).
Cintis e o variantă a lui Centus, KEY{}O�, KEY'tt� (Tebtunis
Papyri, 1, 8489; 85 60, 63; 94), pe care o aflăm şi in Reti[cinjlis 4
(v. mai sus p. 422, 432 şi nota 3); Polula e un derivat cu sufixul
-la (v. p. 433) dela numele regelui Odornanţilor II6UY)� (v. p. 413);
Secu e in legătură cu Zeces (v. p, 430) şi poate şi cu Sicu (CIL.
III 14015) şi �txou� din papyri5; Tauzix dela o rădăcină necu­
noscută in alte nume, terminat in -x ca Dydix, Dlopix, etc, (v.
p. 398); Zipacenihus, compus al lui Zipas (v. p. 388) şi exemplu
unic; Bithicenthus, compus al lui Bitlzus (v. p. 425), atestat încă
de trei ori cu grafia Biticentus (CIL. II 2984) şi Bet{}U-xey{}oc; (IGR.
1, 706 = 1464 = Kalinka, ]90 şi alt exemplu În Izv. Muzei, p.
37, no. 3, fig. 9); Cerzula, derivat dela Cerzus, cunoscut şi în
transcriere greacă: KepaouAa� (v. p. 411 şi 429) şi în sfârşit Dio­
scuthis, genitivul dela Dioscus, Atooxou�, despre care am vorbit
şi mai înainte (v. p. 438).
1 Tomaschek, 112, p. 9, cunoaşte numai două exemple latine şi nici
unul grecesc.
2 Cf. multe exemple onomastice cu sufixul -vts, -nus la Mat. în Eph,
DR., 1, p. 182-183, nota �.
a ibld.,p. 72, nota 4 şi continuarea ei la pag. 73-74, unde am adu­
nat 44 de exemple de persoane trace cu nume duble.
4 Ibld., p. 204, continuarea notei 4 dela pag. prec,
fi Ibiâ., p. 179 şi nota 1.
[440]
:440
DR. oG:G. MATEESClJ
" E de prisos cred să mai accentuez încă odată caracterul
trac al Edonideişi al .Odomanticei până în epoca imperialăro­
mana, când am trecut în revistă. un număr aşa de impunător de
nume enchorice aflate in inscriptiile locale. Numele' trace sunt
chiar mai numeroase decât celegreco-romane, care de obiceiu
ascund tot băştinaşi, mai puţin rezistenţi la influenta culturală ele­
nică sau la influenta politică şi administrativă a Romei. In baza
materlalului acesta abundent dela Philippi şi din împrejurimi, care'
vorbeşte dela sine pentru caracterul etnic al regiunii, am socotit
ca Traci şi pe soldatii originari din Philippi, pe cari .i-am aflat
ca pretoriani sau equites singulares la Roma, in lucrarea' mea
citată despre 'Tracii la Roma'.
TrMii în Sintle»,
. Sintica era acea parte a Macedoniei, care se Întindea la
nord de Bisaltia şi de Odornantica, pe ambele maluri.cale fluviu­
lui Stryrnon, până către hotarul Peoniei la râul Pontus (astazi
Strumiţa), Despre neamul Sintiloţ, popor tracic, pomenit mat întâiu
de Thucydide pe vremea lui Sitalkes, şi despre supunerea lor de
catre Macedoneni şi apoi de Romani, tratează cu priceperea-i
deosebită Tornaschek, înşirându-i între Bisalţi şi Maedi, cari locu­
iau la răsărit de Strymon până la poalele muntelui Rhodope (Tom.
1, 59--.60).. Centrul cel mai important al regiunii era Heraclea
numită şi �'t:pup,vou sau Setttica, Interne iată de regii macedoneni,
cu a cărui aşezare se ocupă mai de aproape RIchard Kiepert
(FOA XVI, Beibl., p. 4), primind şi el identificarea făcută de
Tornaschek, 1, 60, . cu rulnele dela -Vetrlna, pe malul VEstic al
Stryrnonului, 8 km. N-V. de Demir-hissar. Despre naţionalitatea
tracă a locuitorilor Heraclei am mai tratat odată vorbind: de anu­
miti militari romani originari de aici, cari îşi făceau serviciul la
Roma 1. lntr'adevăr Titu Liviu pomenind ajutorul ce primi Perseu
dela ei în războiul cu Romanii (XLI, 51, 3) zice lămurit: ab He­
raclea ex Sintis tria milia Threcum liberoru.u suum ducem habe­
bant 2, iar printre inscripţiile care amintesc soldati în oastea ro­
mană, a căror patrie era Heracles (CIL. VI 2767; CIL. VI 2645;
CIL. Xlii 8552; [ahresh., �I1, 1909, eu; 158, 110. 22; CIL. III
14507 de două. ori), două rre dovedesc cu cea mai mare siguranţă
\
J Mateescu în Eph, Dacorom., 1, p, 81 SS.
2 ef. Tomaschek, 1, 60.
[441]
GRANIŢA l'RACILOR
441
tracismul locuitorilor de aici: C. Iulius, Dizalae j(ilius), Fab(ia
ttibuş, ·Oemellus, domo Heraclea Sentica, mil(es) coh(ortis) VII
pr(aetoriae) (CIL. VI 2645 = Dessau, Inscr. Lat. Sel., no. 2030)
şi Aur. Rescupor, Her(aclea Sentica) (CIL. III 14507 dext. a 55).
Numele romane ale celorlalti, pe cari nu-i mai citez acum, nu
însemnează altceva decât o romanizare mai completă a lor, dacă
nu cumva nu-şi vor fi lepădat patronimicul, tocmai fiindcă le
trăda origina bar bară, cum e în cazulluiC. lulius Oemellus, Dizalaej.
O inscripţie greacă dela Heraclea Sintica (Dem., no. 843,
p. 686) ne documentează numele traco-macedonean T6fixo�, pe
care l'am întâlnit la fiecare pas În lucrarea de fată. Şi alte măr­
turii din inscripţii nu mai avem, căci cu cât înaintăm spre nord,
cu atât populatia era mai rară şi deci şi urmele lăsate de ea mai
răsleţe, iar de altă parte şi explorarea modernă e încă abia la
început în aceste regiuni interioare.
Tot în Sintica sunt de aşezat localităţile: KSOfi61tOA�� (var.
KSOfiSl1tOAt�) pomenit de Aristotel' lângă lacul Prasias, care are
un omonim KSOfi�1tOAt� În onomastica tracă (CIA. II 963, 37) for­
mat dela un element Ksop-, cu varianta Ksrp- (v, mai sus, p. 428);
Tfil-(rtWAO�, citat de Ptolemeu În 01:filX1:'Y)yllX LtVttX� (III 13, 30),pe
care Tomaschek îl crede aşezat în valea Strurniţei, apropiindu-l
de oraşul edonic LtWAO\; (II 2, 76 şi 82); rIXfi'Y)oxo� cu varianta
rIXfitOXO\;, amintit de Ptolemeu şi de Strabo, al cărui nume l'am
cuprins în lista derivatelor toponimice trace formate cu sufixul
-scus (v. p. 404); BpayuAo� înşirat de Hierocles, (Sytiecdemus, 639, 6,
p. 5, ed, Burckhardt) după Doberus şi Idornenea, dar înainte de
llafi{}·tx61tOAt\; şi de eHpaXAStlX L1:fiU!WOo, şi repetat de Constantin
Porphyrogenetul în de thematibus (II, 49, 18 c, p. 52, ed. Burck­
hardt), al .. cărui nume e format cu sufixul -AO� (v. P. 389 şi 392)
dela rădăcina Bpo:y-, variantă dela Bfisy-, din toponirnicele Bpsye­
M�IX şi B6p-�psylX dela Procopiu (aed. IV 12133, 12134),
Tot in valeaStrumiţei aşează Tomaschek şi oraşul 1IIXfi{}-tx6-
1tOAt\; dela Hierocles (639, 8, p. 5) şi Const. Porphryrogenetul (47,
5 a, p. 50), pe care îl atlăm pomenit şi la Ptole meu (III 13, 30) şi
la Phlegon din Tralles (FHO, III 609) cu varianta llafiotx61tOAt� 2.
1 Tom. II 2, 85; Pape-Benseler, Wjjrferb. grlech, Eigenn., 641 şi Thes.
ling. gr., IV 1403.
2 Tom. 1, 60; Pape-Benseler, p, 1140, S. V. IIapotK67roXtS; Thes. ling. gr,
VI 513 şi 533,
[442]
442
Du. G. G. MATF.ESCU
" Vrednice de amintit sunt numele trace ale centenarilor, numiti
de Phlegon (v, p. 417 şi 434) ca originari din Parthicopolis: BtiJ.l)�
.1t�<Xa,ol) IIapotxo1tOA[,'Y)� Maxeowv, al cărui patronimic e un derivat
al lui 6[�a,:;; 1, format ca .1ptyy[a,a� (Kalinka, 34, II 20, 111 20' 24,
57. IV 94) şi Ko�[a,'Y)� dintr'un grafit dela Abydos (Perdrizet­
Lefebvre, Melllllollion, no. 418); B6v�'Y)<; Teveu IIapOtxu1to)..["1,:;; .Ma­
xeowv (ef. Tom. Il 2, 16 şi 38); ZatXeOEv1�''Y)� MOl)x<xaol), etc. (v, mai
sus p. 386 şi 430, p. 435); AioEOW,:;; .1l�a II . .M.
Urme traee în Peonia,
In timp ce Ia răsărit de .Sinti locuiau Maedi 2, popor trac
viguros, cunoscut prin numeroasele sale invaziuni făcute în Mace­
donia romană înainte de a fi înte meiat Romanii provincia Moesia,
(Tom. 1, 61-62), la nord de Sintica şi în toată partea de miază­
noapte a Macedoniei, de ambele maluri ale fluviului Axios, era
regiunea numită Paeonia. Ea se întindea la apus până aproape
de lacul Ochrida, N. de Heraclea Lyncestis (Monastir), spre miază­
noapte până Ia marginea Dardaniei (N. de Veles), iar la răsărit
până la izvoarele răului Astibus (astăzi Bregalniţa), cuprinzând
astfel deoparte întreagă Pelagonia, iar de cealaltă aşa-numita
Parorhelia până la muntele Cercine (Beles) şi fluviul Strymon.
Peonia era locuită de neamurile Peonilor (IIa[ove<;), a căror
origină trebue căutată pe la izvoarele Vardarului, după Tornaschek
(1, p. 18 ss.), şi cari Înainte de expansiunea macedoneană luaseră În
stăpânire mare parte din Macedonia sudică cu Edonis, Odoman­
tica, Mygdonia, Crestonia, Bottiaia şi Emathia până la hotarul
Pieriei, ţinuturi, pe care le pierdură apoi 3, păstrându-şi insă inde­
pendenţa în Peonia propriu zisă. Se pare că cei aşezaţi lângă
vărsarea Strymonului, Siriopaiones şi Paioplae (ef. tribul trac Tpla­
'ltAat) au fost transportaţi în parte în Asia de către Perşi, dar
1 Wilcken În Arch. r: Papyrusforschung, VI 385, citeşte L)"ţâO'T1)S În
loc de A,ţu7r'Js într'un papyrus publicat în Ftinaers-Petrie Pap., JII 112 b 4,
Cf. Preisigke, Namenbuch, e S, \
2 Centrele principale ale M�edilor erau afară de hotarele provinciei
Macedonia, în Tracia propriu zisă, şi anume: Desu-daba, la care e de re­
marcat elementul geto-dacic -aaba şi Scaptopara pe Strymon, iar Nicopoiis
aa Mestum şi Iamphoryna tPhoruns Z} pe Nestus.
a H. l\iepert, Lehrbucn der alten Geographie, p. 312.
[443]
T
GRANITA TRACILOR
443
apoi se întoarseră în patrie şi mai târziu se alăturară cu toţii
expediţiei lui Xerxes, Supuşi de Filip II şi. de Alexandru îşi păs.
trară Incă regi naţionali până pe vremea lui Lysimachos. După
acesta aproape nu mai este vorba de Peoni. Ei suferiră ingrozitoa­
rele invaziuni ale Dardani1or, Maedilor şi Scordiscilor, astfel că
Tornaschek (1, p. 20-21), poate să creadă cu tot dreptul că unii
s'au contopit În rândul neamurilor trace vecine, iar alţii s'au ele­
nizat cu desăvârşire r
Asupra situaţiei etnografice a PeoniIor ştirile din antichitate
sunt cu totul neîndestulătoare, fiind consideraţi de unii autori
ca urmaşi ai Teucrilor veniţi dela Troia, iar de alţii ca Frigieni,
veniţi din Asia, sau ca inrudiţi de aproape cu Grecii. Raportul
lor cu Tracii, cu Ilirii şi cu Grecii nu poate fi precizat mai de
aproape, Iipsind cu desăvârşire criteriile limbistice şi de aceea
cercetătorii, cari s'au ocupat cu geografia şi istoria antică a pe­
ninsulei balcanice, nu sunt de acord in ceeace priveşte naţionali­
tatea Peonilor, Cele mai autorizate păreri, reprezentate mai ales
prin Tornaschek (1, p. 13 ss.) şi Kretschrner, Einleitung, p. 246,
şi În general admise În ştiinţă, îi socotesc ca aparţinând nea­
murilor i1irice, şi numai În timpul din urmă a Încercat Iulius Be­
Joch să dovedească caracterul lor eJenic, căutând să explice toate
numele purtate de regii Peonilor, precum şi numele geografice ale
regiunii numai cu ajutorul limbii elene, fapt pe care el il atribue
nu unei influenţe a culturii greceşti, vecină prin Macedoneni şi
prin coloniile greceşti dela mare, ci numai originii greceşti a po­
porului peonic 2. Părerea lui Beloch a fost fireşte primită cu mare
entuziasm de Învăţa ţii greci şi, înterneindu-se pe frumoasele
monete arhaice bătute În Macedonia şi Peonia, numismatul Svo­
roDOS într'un studiu intitulat: Numistnatique de la Peottie et de la
Macedotne avant les guerres mediques, În Journal international
d'Archeologie numismatique, Athenes, 1913, p. 201 ss., iar mai În
urmă in L'Hellenisme primiti! de la Macedoitie (1919, Paris) se
1 Toate ştirile literare despre Peoni sunt folosite şi interpretate ştiin­
ţiflc de Tom. 1, p. 18-23. Ct, şi Smith, Dictionary of Greek anâ Roman
Geograohy, II, p. 511; O. Abel În Pauly's, Real-Enc., V (1848), p. 1053-
\055); J. Btloch,Griech. Gesch., 12, 2, p. 56 ss.
2 Beloch, 1. c. Cu mare lux de amănunte şi multă pasiune primeşte
şi susţine părerea lui Beloch V. Colocotronis, La Macedoine et t'heltenisme,
Paris, 1919, p. 97 ss.
[444]
444
DR. G. G. MATEESCU
strădueşte să dovedească nu numai naţionalitatea "pelasgică" adică
grecească a Peonilor, dar chiar şi a triburilor, incontestabil trace,
ale Mygdonilor, Crestonilor, Bisaltilor, Edoni1or şi Odornanţilor,
Unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei şi geogra­
fiei antice a peninsulei balcanice, profesorul bulgar G. Kazarov, a
răspuns de curând aserţiunilor lui Beloch într'un articol publicat
in Klio, XVIII, 1922, p. 20-26: .Die ethnographische Stellung
der Paeonen", rezumând chestiunea tratată de dânsul într' o operă
mai întinsă despre Peonia, scrisă numai în limba bulgară şi ap�­
rută în Biblioteca Geografică, III (Sofia, t92t)1. EI arată în arti­
colul citat că numele greceşti, pe care le aflăm arestate la Peoni,
nu sunt nume naţionale peonice, cum afirma Beloch deducând
astfel că şi Peonii aparţineau Grecilor, ci se datoresc unei in­
fluenţe greceşti asupra Peonilor, care începe chiar înainte de sec.
V în. Cr., încurajată şi de tendinţele de elenizare ale dlnaştilor
barbari, vecini cu Macedonia şi imitatori ai Argeazilor. Kazarov
insistă asupra caracterului iliric al numelor regilor Dropion, Au­
doleon, Patraos, Lyppeios, recunoscut mai întâi de Kretschmer şi
explică numele geografice din Peonia cu ajutorul unor analogii
ilirice şi chiar tracice, declarându-se perfect convins de caracte­
rul iliro-tracic al Peonilor s, al căror nume IIod-ov€� se poate ase­
măna cu Mygd-ones, Crest-ones, Ed-ones, Bist-ones, toate sernin­
tii trace.
La mulţi alţi învăţaţi moderni 3 aflăm accentuat caracterul
tracic al Peonilor, ale căror centre principale, Bylazora, Stobl,
Astibus, Doberus, erau aşezate in imediata vecinătate a Maedilor
şi Sintilor tracici, a căror comunicaţie cu Peonii se făcea cu în­
lesnire sau dela vest la est pe valea Strumiţel (Pontus) către
Strymon, sau dela est la vest coborînd valea Bregalniţei (Astibus)
spre Axios. Astfel Forbiger, Handb. d. alt. Geogr., III, p. 723,
vorbeşte despre "tracische Paeones", W. Smith and Marindin,
A Classical Dictionary of Greek and Roman Biography, Myt­
hology and Geography, London, 1909, p. 640, îi numeşte "a
,
1 Din nenorocire nu mi-am 'futut încă procura această carte şi nici o
alta mai veche a lui Iordan Ivanov, Macedonifl de Nord (bulg.), cu toate
cererile repetate ce am făcut unei mari librării din Sofia.
2 Kazarov, 1. c., p. 24.
a După Besnier, Lexique de Geogr. ancienne, 560, Peonii erau de
origină frigiană,
[445]
GRANIŢA TRACILOR
445
powerful Thracian people". iar in articolul .Paionen" din Liib­
ker-Geffcken-Ziebarth, Reallexikon des klass. Altert., p. 753, citim
"trakisch-griechisches Nachbarvolk". Pentru Cavaignac, Histoire
de l' Aniiquite, 11,439, nota 1, Peonii sunt deasemenea Traci şi aceeaş
este şi parerea d-lui prof. V. Pârvan, comunicată mie oral, iar
Kazarov În ale sale Beiirăge zur Kuliurgeschichte der Thraker,
1916, Serajevo, p. 13, p, 21, etc, cuprinde şi ştirile privitoare la
viaţa Peonilor, dupa ce însuşi Tomaschek primise mai multe
nume geografice din Peonia in catalogul său toponomastic (II 2,
p. 52 ss.) precum "AAWPO�, BU!1OG�o�, BUAa�wpOG, Doberus, Trattu­
para, Gurbita, • Aat(�6\;, rrpOGa(a�, :EOGpyeVttlX�.
Ele�e�te to· Cu unele din aceste nume şi încă câteva se ocupă
ponlmlce tra- . A.... " A
ce în Peonia. ŞI Kazarov, In articolul citat din KlLO, p. 24, cautand
să dovedească rostul lor irilic sau tracic. Amintesc şi eu pe unele
din ele, încercând să aduc ca documentare şi alte elemente pen­
tru a demonstra anumite analogii cu numele trace, care ar indica
Într'o oarecare măsură o parte mai largă a neamurilor trace in
alcătuirea etnică a Peonilor.
Astfel În numele Byla-zora, pe care Tornaschek (1, 18 şi 112•
(1) îl descompune BUA-a�wpOG, socotind cu dreptate elementul
BUA- identic cu cel din oraşul iliric BuU(� sau din numele tribu­
lui iliric BuntOVe� şi apropiind . a�wpOG de oraşul "A�wpo� din
Perrhaebia, in Thessalia nordică, În timp ce Kazarov (1. c., p. 23)
indică pentru partea doua alban. -ura .•. eu aşi vedea un element
final trac -�wPOG, documentat poate şi În toponimicul trac l'a�wpoc;, de
lângă Philippi (v. p. 414) şi chiar În "A�wpo�J care ar putea fi datorit
Brygilor traci, locuitori la poalele muntelui Bermius. Elementul
acesta toponomastic ne Întâmpină de mai multe ori la Traci cu
diferite variante, care arată poate deosebiri dialectale, -sore, -zura,
-sura, .�uPOG, în Alu-sote (pe Hebrus, la N-V. de Bessapara) 1, care
ar fi cel mai apropiat de Byla-zora, Diie-sure, În regiunea Phi-
1ippopolis (CIL. VI 32543 =2799), Moca-sllra 2, statiune la est de
Rhaedestus, Cara-sura 3, la vest de Pizos, Kouptou-�oupOG şi
1 Tomaschek, "2. 55 şi K. Miller, ItIner. romana, col. 536 şi harta
168, col. 533-534, p. LXIX, 568 (/tin. Hierosolymş.
2 Tom. "2, 67.
8 Tom. "2,86 şi Seure, BeH, XXII,1898, p, 475 ss.
[446]
446
DR. G. G. MATEESCU
KOU1:1;:ou- oou(la 1 dela Procopiu, ambele în Tracia, IIpoun;1:o-oo0po:
lângă Philippi (v. mai sus p. 391 şi 411), Bph-1:oupOl (=Bpfooou(lOI)
din districtul Rernesiana 2, Tpa-1;:upOl 3, Zoupo-�&px, pe locul unde
e astăzi Timişoara 4, etc. Am putea avea deci foarte bine o vari­
antă peonică -1;:wpo:, în loc de -1;:00(10:, căci trecerea lui u în o e
destul de frecventă la 'numele trace (v. p. 395).
Bup.a1;:o� (Ephoros la Steph, Bizant.) are Înfăţişarea topono­
masticelor trace în -1;:o� ca MEtt1;:O�, 2:t&p.o:1;:o�, etc. (v. p. 382) cu
rădăcina Bop-, care pare identică cu Brp- din Btf.L€(Ioc,; (Proc. aed.
IV 4' 121,50).
Doberus, pe care Tornaschek (1,20 şi II 2, 72) îl crede iliric,
are de sigur o variantă in numele staţiunei dintre Arnphipolis şi
PhiJippi, numită Domeros (!tin. Hierosol.), al cărei nume s'a for­
mat prin trecerea lui � in f.L, fenomen cunoscut la numele trace,
ca şi la B€vot<;; = M€vof�, şi oraşul peon dela Axios, numit la
Homer 'Af.Luowv, iar mai târziu ·A�uowv. Atât Doberus, cât şi numele
tribului Â6�'l)P€<;, pomeniţi de Herodot (V 16, VH t 6) şi aşezaţi
de Richard Kiepert, Formae Orbis Aniiqui. XVI Cf. Ia poalele
de nord ale Pangeului au aceiaşi rădăcină tracă, pe care o aflăm
atestată în epitetul Eroului frac Deus Dobrafes pe un relief găsit
la Intercisa În Panonia inferioară 5, şi care poate prin metateză a
dat şi numele oraşului Drobeta.
"A01:l�O<;;, numele unei localităţi (astăzi Iştib) şi al răului
Bregalnlţa, în care se îrnbăiau regii Peoniei, când se urcau pe
tron, e socotit de Beloch (1. C., p. 58) curat grecesc, deşi ele­
mentul 'AOtl- ne aduce aminte de neamul odrysic al Astilor
(Astae), precum şi de numele trac dela Philippi 'Aon-xoo'l)C;; (v.
p, 434), în timp ce pentru finalul -bus, -�oc,; = -pus, -n;o�, care se
repetă şi în iliricul Deurio-pus, aşi apropia numele personal trac
dela Roma Nasta bus = "Nesto-pus (Noiizie degli Scavi, 1909, p.
81) ca şi Muca-pus, Dea-pus, etc, o xWft'l) J'II[wou-n;oc,; (Kalinka, 55),
un vicus Scenopesis, deci originar Scena-pus dela Capidava In
Schiţia Mkă, pomenit şi mai sus (p, 431).
Mai jos de Stobi, al cărui nume e de sigur în strânsă le­
gătură cu Styberra, oraşul Deuriopilor din Pelagonia, era o sta-
\
1 Proc .• aed. IV li, p. 14620 şi IV 4, p.121, 13, (Haury].
� Proc., IV 4, p. 123, 14.
a I\alinka, 34 1171 dela Pizos. \
4 Ptol. III, 8, 9. ,
5 Hampei În Archaeol. Ertesită, XXIII, 1903, p, 316 SS., no. 12, fig.
12. cr. Mat., în Ep/zem. DR., 1, p, 159.
[447]
GRANITA TRACILOR
447
ţiune Stenas (Tab. Peut.) care este-s-e adevărat-uşor explicabilă
din greceşte "strâmtori, clisură", dar ar putea fi raportată la ca­
stelele trace amintite de Procopiu în de aedificiis, .l;1;eve.; în districtul
Serdica (p, 121, 3, Haury), o alta În Rernisiana (p. 123, �5), şi
}:;1;eve-x.6fmx În ţinutul Ko:�e1;�6.;, dintre Serdica şi Germane (p.
121, 27)'
Kazarov conferă apoi pentru Gurbita 1 dintre Bylazora şi
Stobi, pe roup�tx.ov din regiunea Naissus (Proc., p. 122, 54) şi de­
clară ca sigur trace localităţile Tranu-para (K. Miller, Itiner, ro­
mana, col. 580; Kiepert, FOA, XVI, B e), de care aşi apropia
numele personal dela Philippi Tranus (CIL. III 14206 IL) şi tribul
Tp&vt-t/Jo:t, format ca A&Qe·t/Jo:t (Tom. 1, 46 desparte Tpci-vtt/Jo:t),
Z& 7to:po: -- ca Be-7to:po:, T6-7tep:x, Bp[·7tO:po.; - şi BcipYO:AO:, ci tate
de Hierocles in Macedonia Il, care cupnndea şi Peonia, şi pe
care nu le putem localiza.
De asemenea epitetul lui Apolion atestat în două inscripţii gă.
site la mănastirea Treskavetz, lângă Prilep, în ţinutul Deunopilor,
'01;euQo:v6.;, cu vari anta 'E1;e\JQo:V[Ox.o.; (Heuzey, Miss, en Maced., p. 319,
no. 125-126;, pe care Beloch (1. c., p. 59) şi Kazarov(l. c., p.
24-25) îl cred iliric, deşi acesta din urmă în altă parte 2 îl nu­
mără printre cele trace, este caracteristic trac şi e derivat dela o
localitate "01;eUQO: = "E1;e\JQO: 3, cu desinenţa obicinuită Tracilor
-"t)v6.; = -o:v6.; 4, aici şi cu forma -o:v[Ox.o.; (ef. Apollo Cicanos dela
Roma, CIL. VI 32546 = 2797).
Amintesc În sfârşit faptul că numele râului peonic Axios ne
întâmpină şi la oraşul Axiopotis din Schiţia MiCă, apoi numele
răului }:;o:pyev1;[a.;, (Torn., 112, 98, 99, pomenit într'un fragment din
Diodor SiC. XXI, 13, păstrat la Tzetzes, Chiliade, VI, 470--480),
care pare a fi un dublet al răului de lângă Sarmizegetusa 5,
1 Adaug că Gurbi-ta e format ca Tami-ia, B"r'-Tet, Drube-ta, �Kcl(J(J'q-TC<
(v, mai sus, p, 412), în timp ce l'OUp[3'-KO" urmează tipul -z,O';P'-KOV.
< Izv. Soc. Arch. Butg., VII, 19.9-1920, p. 5-/.
3 V, pentru aceste epitete Drexler în Roscher, Mytlz. Lex, 111, 1231, s.
v. Oteudanos şi [essen în P. Wiss., Real-Ellc., VI, 717 s. v. Bteuaantskos.
4 Cf. pentru această desinenţă Kretschmer, Binleitung in die Gesch,
d. gr. Spr., 192 şi Glotta, XI, 1921, 277-'-78 şi nota 1; Debrunner, Griech.
Wortbildullgs1ehre, 1917, § 321; Solmsen În Idg. Forse!z., XXX, J912, 13,
26; Sundwall, Namen der Lykier, 41; Kazarov, 1. e., la nota 1.
5 Cf. Tom., II g, 98-99.
[448]
448
DR. G. G. MATEESCtJ
Nume pers?" Numele greceşti sau i1irice ale regilor Peoniei 'nu
nale trace In f " . .
Peonia. pot orma un argument puternic pentru a atribul
numai în baza lor şi naţionalitatea respectivă întregului popor
al Peonilor. Să ne gândim numai Ia numele trace ale regilor
din Pont şi din Bosforul cimmerian 1 Cu totul altă importanţă
ar avea numele simpIiIor muritori dintre Peoni, dar din nefericire
ele lipsesc cu desăvârşire pentru vremea mai veche. Găsim însă
destule urme trace din epoca romană în puţinele inscriptii divul­
gate până astăzi.
Astfel la Bylazora întălnim un M€o'tplvol; şi o M€o'tpllX
(Jalzresh., VI, 1903, BbI. 3, no. 2 = Demitsas, no. 308), un
1l0UA1}'i': (jahresh., VI, 1903, Bbl. 4, no, 4) şi o Curtilia M(arci}
uioerta) Tlzraecida (jahresh., VI, 1903, Bbl. 9, no. 12); la Stobi
o M€uo'tptlX (Dern., no. 295, p. 334 = Heuzey, Miss. Maced., no.
138), curioasele nume feminine IIIXt.ţJIX€lvlX'i': şi T€1ttlXo't€ (Dem., no.
, 301, p. 339), primul format ca numele trace feminine AuIena,
Bricena, Cinetie, Putina, �1}'t€lVIX, T�lV.cVIX, KOU't�EVIX I (v. p. 396)
dela o rădăcină necunoscută (ef. toponim. �X&.t.ţJIX, N lt.ţJIX, T[t.ţJo�),
iar al doilea dela elementulTen-, care poate fi o variantă a lui
Tl1tCGI; sau Tm&.'t1}'i':, numele unui conducător al MaediJor la asediul
cetăţii Lete de lângă Salonic (Oittenberger, Sylloge inser. graec»
700), format cu sufixul -cre ca şi Ko�lo't1}I;, 1l[�CGO'tol;. Ilplrrdo'tlX�
(v, p. 442). Ambele aceste nume par a fi caracteristice acestei
regiuni, deci le putem numi peonice, însă le-am găsit explicaţia cu
ajutorul onomasticii trace, ceeace desigur e foarte important pen­
tru raportul dintre Peoni şi Traci.
In partea apuseană a Peoniei, la Deuriopus, in Pelagonia,
găsim un Bupolwv, soţul unei �('t(2, iar nu tatăl ei cum o arată
Tomaschek, li 2, 16, iar în aceeaş inscripţie (Dern., no. 287, p. 321=
Heuzey, nOe 136, p. 331) e pomenit şi un Tl'to'i': N€lvlOO�. Bup­
o[wv este cu siguranţă un nume trac format din element Bupo-,
Burd-, cunoscut În toponimicele Burdapa, cu var. Burdepa şi
Burdoţia, În Boupo-w1t€�, BOU1tO-O!-'-lVCG, Burd- ipta cu varianta Boupo­
E1t'tW, şi poate în numele personale Burdo dela Ostia (Eph. Epigr.,
IX, no. 495, p. 354), Burdius \dela Roma (CIL. VI 21644) ca şi
în epitetul eroului trac IIoupo ••• (Kal., 204) 2. Sufixul -lwv e
1 Mat., Ephetn, DR., 1, p, 183, continuarea notei dela pag. precedentă,
2 Jbid., p, 153, nota 4 şi p. 154, nota 1-3,
[449]
GRANIŢA TRACILOR
449
atestat la multe alte nume trace ca �7tIXP"COX[WV, ÂOUAlXp[WV, �eu&cfp:ov,
Bel{)-lXp[wV, repUAAtWV, Topx[wv, �up[wv, Bl"C[WV, ÂIXAA[WV, ZY)p[wv 1.
Numele �lt6i ni e cunoscut Însă cu corespondentul masculin
�l"C6i<;, ca rege al Dentheleţilor la Cassius Dio (Tom. II 2. 43) şi
cu genitivul latin Sita (v mai sus la p. 396), în timp ce Ne[vlao�
este un cX7tO:ţ, care poate fi explicat fie prin reduplicarea primei
silabe a rădăcinii Niao\,'; = Nua(a)o<;, Nusa- (v. p. 400)2, fie ca un
derivat cu sufixul '00\,';, -�o�, -�I�. ca Mucasus, Turesis, Brin cas us ,
dela rădăcina Netv-, pe care o aflăm şi În numele feminine Neni
dela Viminacium (CIL. III 145091) şi Nene, soţia lui Dizias Bitipel
din teritoriul Triballilor (CIL. III 7457 == 6135)3.
Tot de acolo din Pelagonia este şi o ÂlXhlIXV�, fiica unei
Aurelia Alexandreia (Dern., no, 285, p. 320 = Heuzey, no. 134,
p. 330), pe care Tomaschek II 2. 30, o considera tracă, corupa­
rând-o cu €Atl<; dela Salonic şi cu 'Qp&-OIXAtl\,'; (v. mai sus p. 395),
şi În sfârşit un personagiu cu nu mele trace cunoscute MeOtuAIX�
ÂouAeo<; (v. p, 388, 393, 438, şi 394, 429 cu soţia MWf!1X (p. 394,
416, 436), şi fiul M�atpw<;.
Nume rornanizate, formate dela rădăcina tracă Msor-, poartă
şi doi soldaţi romani originari din Pelagonia, indicându-ne în felul
acesta naţionalitatea lor traco-peonică : un pretorian inrolat la a.
177, M(arclls) Aelius, M(arci) f(ilillS), M(a)ec(ia tribu), Mestrianus,
Pel(agonia) (CIL. vr 32638 b 8) şi un opt(io} leg. II Adţiutricis)
la Aquincurn în Panonia inferioară, Ptublius) Ael(ills), Ptubţti)
ftillus), Maecia, Mesirius, Pelaţgonia) (CIL. III 3350).
Mai amintesc tot ca elemente sigure trace între Peoni un
T1JPy)� IIIX[wv[o<;] la Traiana Augusta Beroe din Tracia (Dum-Hom.,
p. 353, no. 61 k) şi acel Didas, guvernator al Peoniel, pomenit la
Titu-Liviu (XL, 21, 9, anul 181 a. Chr.; XL, 22, 15; XL, 24, 3;
XL, 24, 4; XLII, 51, (); XLII 58, 8) şi numit într'un Joc chiar
1 Mateescu, Nomi traci nel territorio scito-sarmatlco in Bphem.
DR., II, p. 239, s. v. �'/I'apToKlwv.
� Aşă am explicat-o În Eohem. DR., 1, p. 155, continuarea notei 7
dela p. preced.
a Cf. şi Hdm lângă Serdica (Areli. ep. MiU., XV, 1892, 93, 9 = Sbornik,
VII, 1892, 93), Nanea la Prizrend (CIL. III 8239) şi la Ulpianum (jahresh.,
VI, 1903, EhI. 33, no. 40), ambele În Dardania vestică; iar de altă parte
Cinene, fem. din Torni (CIL. III 7551) şi din Philippi (CIL. JIl 1420613).
An, Insi. Naţ. !lI.
29
[450]
456
Dn, G. G. MATEESCl:i
Didas Paeon J, cu al cărui nume se ocupă atât Beloch cât ŞI
Kazarov, acesta din urmă arătând că se găseşte şi la Traci şi În
Asia Mică, in timp ce Perdrizet (Rev. Et, Afle, XVI, 1914, p. 400)
il considera egiptean, deoarece apare! des în papyri şi alte mo­
numente egiptene cu diferite variante. Numele acesta pare a fi însă
foarte răspândit 1n lumea veche, fapt care nu ne îngăduie să-i
fixăm numai o anumită regiune ca ţară de origină. La Traci
apare cu varianta ddoo:� (Dum .. Hom., P. 421, no. 89 b = CIO.
2019), Delol\: (Sbornik, XVI-XVII, 1900, p. 95, 5, fig. 48)2, şi în
compusele Oto·oeloo:<;; (Dum.-Hom., p. 421), şi Didila Suratralis
pater (CIL. XIII 8524).
In sfârşit amintesc Încă un nume peon'c de formă tracă ZEP'
Iloolyeo'to<;;, variantă 8EPfLoolyeoto� 3, nobil pcon şi sfetnic de aproape
al regelui Audoleon, cel învins de Lysirnac hos, pe care îl cunoaştem
d�n acelaş fragment din Diodor, păstrat la Tzetzes, care ne ates­
tează şi numele râului �o:pyevtlo:� (v, mai sus, p. 447). EI trădează
lui Lysimachos locul unde ascunsese AudoJeon comorile sale, in­
gropate, ca şi acelea ale lui Decebalus, in albia unui râu numit
�o:pyeV'tllX<;; (în Dacia �lXpye'tllX�), şi joacă deci rolul pe care-l
jucase, după Cassius Dio, LXVIII, 14, B[;.tlAl�, Eto:tp6� tle; ,1,exe�aAou,
al cărui dublet pare a fi, după cum Întregul fragment compus din
11 versuri, pare a fi puternic influenţat de povestea lui Dia,
dacă nu chiar copiat şi aplicat acestor alte persoane din Pecnia
Pentru tracismuJ numelui e vrednică de observat asemănarea Între
Zermo-di-gestos şi Zertni-ze-getui-sa}, ambele începând cu elemen­
tul Zerm- (var. Xerm-ţ, pe care îl aflăm documentat in Z€Plll­
�Cypo: (Ptol. III 8,8) = Germi-zera (Tom., II 2, 88), Zyrma in Ta-
1 Cf. Kazarov, Klio, XVIII, 1922, p. 20 şi A. J. Reinach, în Rev, Areli ..
19092, p. 64-. V. şi Mateescu In Ep/z. DR., 1, p. 209, nota 2. Cf. şi Relsch,
Thes, ling. lai. Onom, III, fasc. I, 143 şi Schoch În Pi-Wisa-Krolr, Real­
Bnc., Suppt. IV (1924) s. V., 225, care pune la îndoială autenticitatea numelui
transmis de Titu-Liviu.
2 = filov, Sbornik, XXII- XXIII, 1906-1907, art. IV, p. 19, nota 3 =
Klio, 1909, p. 258 = Kazarov, Prinos la istoria antică a Soflei (bulg.), p.
65, fig. 8. \
3 Cf. Pape-Benseler, Wărlerb:, gr. Bigenn., 1031, şi Tomaschek, Bru­
malia und Rosati« nebst Bemerkungen liber den bessischen Volkssfamm
(Sitz.-B, Wien. Akad., 1868, p. 383, de unde l-a luat Pauli, Eine vorgrieclzisclze
Insel"ift van Lemnos, iar dela acesta I--Iomolle, în Dum.-Hom., Melanges,
p. 551.
[451]
r
GRANIŢA TRACILOR
451
l'
I
bula Peutingeriana (Tom. II 2, 78), :E€Pf.t€t� în Chalcidică (id., 79),
Zipf.t0� (eIO. III 4061), Zarmţus] (Nofizie degli Scavi, 1904, 442),
ZEPf.t0� atplXt'l)Ackt'l)� dela Salonic (v. mai sus, p. 398), apoi prin
trecerea lui � în y, in Germe-titha, Germane, vlcus Stelu-germme,
Germ/sara, În timp Ce pentru -digestos, -zegetu, putem apropia
ZtyM'l)� (Suppl., Ep. Gr. 1 319) Gestl-styrum (Tom. II 1> p. 8,
glossa 9 şi F. Ribezzo în Rivista Indo-greco-italica, 1, 1917, p. 306).
Un element important din viaţa social-morală a Peonilor,
care îi apropie mai mult de Traci, întărindu-rni convingerea că erau
mai de aproape înrudiţi cu aceştia decât cu Grecii şi I1irii, este
obiceiul poligamiei amintit de Herodot, V, t 61, pe care îl aveau
comun cu toate neamurile trace, dar mai ales cu vecinii lor, Maedii
şi Sintii (Herodot, V, 5) 2, pe care însă nu-l cunoaştem la Greci
şi nu-l avem documentat nici la IIirii vechi 3, căci pentru a explica
urmele de poligamie la Albanezi, despre care tratează N. [okl
într'o lucrare recentă 4, nu e necesar ca să o presupunem moş­
tenită dela I1iri, unde nu ni e atestată, ci mai degrabă deJa Traci,
cari au lăsat Albanezilor şi o importantă moştenire linguistică 5.
Peonii au fost desigur o populaţie mixtă, la care elementele
trace erau cel puţin tot aşa de numeroase ca şi cele i1irice şi
cari n'au nimic de aface cu Grecii, in afară de vecinătatea cu Ma­
cedonenii elenici şi de influenţa puternică elenă, care s'a exercitat
de timpuriu asupra lor, ca şi asupra altor neamuri serni-barbare
cu care au venit în atingere. Se pare chiar că în vremea mai
târzie elementele trace, documentate În inscripţii, devin cele mai
importante în Peonia, ca şi în Macedonia estică, probabil în urma
unei expansiuni a neamurilor trace, care după cucerirea romană
nu se mai pot război intre dânsele şi se înmulţesc, devenind un
factor principal În alcătuirea armatei romane Semnificativă e În
1 Cf. Kazarov, Beitrăge zur Kulturgeschicnte der Tlzra/cer, p. 26.
2 Pentru poligamia la Traci, ef. Tornaschek, Die a tten-Ttiraker, 1, p.
126:şi Kazarov, Iseitrăge, p. 12 ss, unde aflăm şi indicaţiile tuturor locuri­
lor din autorii antici.
3 Cf. Schrader-Nehring, Reallextkon d. indog. Altertumsk., II (t 924).
p, 196, s. v Polygamie.
4 N. [okl, Linguist-kulturhist, Uniers. aus dem Bereiche des Alba­
nischen, Berlin-Leipzig, 1923, p. 4 8S., citat În articolul dela nota 3.
5 Tom. /,21, arată că obiceiul Peonilor de a duce regelui ţeasta unui
vrăimaş ucis, în schimbul căreia prirniau un pahar de aur, îşi are originea
la Traci, în timp ce răzbunarea de sânge 'vendetta' era i1irică
[452]
452
DR. G. G. MATEESCU
tot cazul extinderea numelui etnic Bessus, asupra altor regiuni
balcanice de cât teritoriul de origină Bessica, şi frecvenţa lui in 1\
inscripţiile soldaţilor, originari din toate regiunile trace, în afarăJÎ
de Dacia, fapt care s'ar putea explica printr' o revărsare a se-
minţiilor trace muntene din Rhodope peste tinuturile din valea
Vardarului şi a Moravei, adică peste Peonia şi Dardania.
Urme trace în Dardania şi Moesia superioară.
Agrianii. Continuând spre miazănoapte cercetarea de până acum
a elementelor trace în toponimia şi in materialul onomastic furnizat
de provinciile acestea cu populaţia mixtă sau de origină nehotârltă,
ajungem la neamul AgrianiIor, pe cari Tornaschek, 1, 22. în baza
a mai multor mărturii antice îi socoteşte un neam peonic şi prin
urmare iliric, căci el admisese În paginile anterioare un raport
strâns între Peoni şi trunchiul iliric, acordându-i chiar o im­
portanţă ca pitală,
Ţinutul locuit de Agrianii aceştia, straşnici războinici şi mi­
nunaţi arcaşi, cari, după ce fură supuşi de Macedoneni, serviră
cu vitejia lor interesele acestora, era, după Tornaschek, pe la
izvoarele Strymonului, la sud de Dentheleţi, al căror centru era
Pautalia (Kiustendil), în timp ce H. Kiepert (FOA, XVII G k) ii
aşează ceva mai la miază- noapte şi anume la vest de Serdica
şi la nord de Dentheletica. Situaţia lor geografică în mijlocul
neamurilor trace, căci în Dardania răsăriteană erau tot aşezări
trace, îi arată pe Agtianes (Ia Steph. Bizantinul variantele 'Aypiac,
'AypaEol, 'AYP(Er�) 1 mai degrabă Traci, decât Iliri, şi aşa ii soco­
teşte şi Hirschfeld în articolul respectiv din Real-Encykloptulie 2.
Adaug la aceasta şi existenţa unui râu în Tracia, afluent al lui
Hebrus, care poartă un nume aproape identic, ' A ypuxvY)� (Herodot,
IV 90), pe care Tomaschek, li 2, 93, îl crede datorit unei metateze
din <ApyiavY)�, Ergines, apoi faptul că cele două regiuni pomenite
în listele castelelor reclădite de Iustinian, din TCEpl x,'tlO/1.Ghwv (de
aedijiciis) a lui Procopiu, şi a�1UU1e Ko.:�E't�6� (p,121, 11> ed. Haury)
şi �x,aooE"C&va (p, 122, 2d, unde întâlnim mai multe localităţi cu
nume trace, ca şi regiunea anonimă dintre Kabetzos şi Germane
I Cf. Tomaschek, I, 21-22.
2 P.-Wiss., Real.-Enc., 1, 891.
[453]
GRANITA TRACI LOR
453
(p. 121, 30) 1, par a se fi aflat între Serdica şi Germane pe de o
parte şi între Pautalia şi Naissus pe de alta, adică tocmai În ţinu­
tul ce se atribue Agrianilor.
Dardantt, La nordul Peoniei, de arnândouă părţile cursului
de sus al fluviului Axios şi până către confluenţa Moravei cu
Nişava, în preajma oraşului Naissus, se întindea ţinutul numit după
locuitorii săi Durdania, care a aparţinut Moesiei superioare până
la împărţirea lui Diocleţian şi Constantin cel Mare, când alcătui
singură o provincie aparte.
Locuitorii Dardaniei erau de sigur un popor mixt, în care
elementele ilirice se întâlniau cu cele tracice, ca şi în alcătuirea
etnică a Peonilor, şi aşa au fost consideraţi de toţi cercetătorii
mai de seamă şi în primul rând de Tomaschek, Die alten Thra­
ker, 1, 23-25 şi Zar Kunde der Haemus-Halblnsel, p. 446, de
Kretschmer iEinleit., p. 185 şi 245) şi de Patsch (în P.- Wiss.,
Peai.Enc., IV, 2155 -2157) 2, cari accentuiază in deosebi caracte­
rul lor iliric, înterneindu -se pe unele mărturii antice şi pe câteva
nume de localităţi şi de dinaşti locali 3.
Dardanii au jucat în istorie un rol foarte important şi în­
cepând deja anul 284, când sunt pomeniţi pentru prima dată ca
aliaţi ai Peonilor, ei năvălesc adeseaori în regatul Macedoniei,
se opun cu vigoare invaziunii celtice, luptă cu Bastarnii, iar după
organizarea provinciei romane a Macedoniei dau mult de lucru
comandanţilor romani, printre cari T. Didius Vulso, C. Sentius,
L. Cornelius Scipio, Appius Claudius, C. Scribonius Curio,
ş. a., sunt cunoscuţi pentru grelele războaie purtate contra
DardaniJor, asociaţi adeseaori cu Scordiscii, cu Maedii ori cu
Dentheleţii. După ce luptară alături de Pompei şi fură apoi bătuţi
de Antonius, abia in urma carnpaniilor lui M. Crassus şi prin
1 Citez pe cele mai sigure: Buperia (cf. BOUpi'l"WV, Burziavoţ, 'Zrap,aios,
rrOUpt.Kl\a (ci. Brucla, rfVOVK!\a.), .lV[iOtxa, rL'f[,J-H) Btotl� (= ]3[.\0)'), �Tf/!ff(6pTa) tlavElUf:Jut,
BpeYE-oa('ia, Bop-(3pE,a, �a)..c-(3piE<, c:'OUp[ES, Bovrepi«, (el. Buius, Dacus şi BOUTtLS la
Torni), Bap(3apif'= *Bapkl(3piE', Kouri'ou-eroupa, 'lTa-(3rpin (= 'ha-(3piEs), BlWPO<, 2;Kfvrou­
iîi«, ::;'K"PC< (p. 121), 'Zrpavwrias, 'ha-lupa '�\)..apo", Ma,lluds, BOUTTLS (p. 122).
2 Cf. şi Liibker, Geffcken-Ziebarth, Reallexikon, p. 269,
3 Exemple: Monunius, Mun)..os, AD"apos, Balon, apoi tribul 1'a)""(3pw,.
fii
[454]
454
. DR. G. G. lVlATEElSCO
organizarea provinciei Moesia se liniştiră şi Dardanii, romani­
zăndu-se În parte şi contribuind mai târziu cu numeroşi recruţi
la sustinerea militară a imperiului 1,
Num� geo- Oraşele mai importante ale Dardaniei erau Scupt»
erarlce trace '
îu Dardanla, (Skoplje) numită mai târziu Iustiniana prima, Ulpiana
devenită apoi Iustiniana secunda, Naissus 3 şi altele mai mici,
cunoscute numai din Itinerarii sau din Tabula Peutingeriana şi
din listele lui Procopiu din de aedificiis, cartea IV 4. Insuşi nu­
mele Scupi, (�xoDnQ" var. Scopi, Lx6mo:) trebue să fie trac, căci
îl aflăm aproape identic la un castel �XQumQY şi la un altul
LXQ1tZYŢ�O:YO: din regiunea Serdica (Procop., aed. IV 4, p, 121, 2 şi 10;
Haury), de unde derivă poate şi epitetul Eroului trac �xon'l)' •.•
(Izv. Muzei, p. 133, no. 188) dintr'o inscripţie găsită la Sotiriţa,
iri districtul Bresnik, la vest de Sofia (Serdica), pe care l'aşi com­
pleta �xon'l)[Y6t;J, aşezând în acest sat bulgăresc localit rtea pome­
nită la Procopiu. Cu aceeaş rădăcină tracă Scup-, Scop-, stă de
sigur În legătură şi numele personal Lxomao'l)�, signum al unui
TpaA.,� �QA�QUt; o xo:l �xomao'l)� din Tracia (Dum.sHorn. p. 357,
no, 61 z 3; ef. Tom., II 2' P 8), şi poate încă epitetul Dianei
Scop titia (CIL. III 1420741 = Kalinka, 172). Tornaschek mai
apropie şi râul Lx6no:, din Bitinia, apoi numele personal �xonrXY'l)�
dela Kyzikos+,
Şi numele patriei împăratului Iustin 1, unchiul lui Iustinian,
asupra originii cărora voi reveni ceva mai departe, Bederiana
(Beoepto:Yo:) 5, aşezată de Heinrich şi de Richard Kiepert (FOA,
XVII şi XVI) lângă granita peonică, este, după mine, un toponimie
mai degrabă trac decât iliric, a cărui rădăcină apare În glossa
�€ou�, În loc, lităţile Beouyoto:, Beou-acpa" Be(06)o,�Q� şi în numele
I Cf. pentru acestea Torn., 1. C., Strazzulla, În Bessarione, 1901-2,
fasc. 64. p, �4-25; Max Fluss In P.-WissA\roll-Witte, Real-Enc., II A, 833-
834 şi Munzer, ibld., 864.
2 Fluss, În P.-Wiss.-I\roll-Witte, Real-Enc., II A, 910 s. v.
a Cf pentru Dardania în genere Forbiger, Hdb. d. alt Geogr., III,
748-749; Evansîn Arcttaeoloqia, XLIX, 1885, p. 1-167 şi H. t\iepert, FOA,
XVII (1894), Bbl., p. 4. \
i Cf. Tomaschek, Zar Kun de da Haemus-Hatblnset în Sitzungs­
berichte der Wiener A/cad .. Phil.-Iz/st.-Klasse, XCIX, ]881, p, 446.
5 Cf. Tomaschek, în Pauly-Wissowa, Real-Elle., III 184 S, v. In Chron.
Pas ·11., 611, o găsim cu varrianta Bcpoapa: 'IoU(TTLPOS o BeviJaplT"fJs (În loc de
neO't(Jw.J!LT'rJS).
[455]
GRANIŢA 'tRACILOR
personale trace: Baedarus, Bedarus, Bedoris, BEoaupo�, (cf. şi 'Apxo-
. �tioapa în Dacia la Ptol. III 8. 6), pe când la Iliri nu aflăm de­
cât numele unui singure staţiuni dalmatne Bedini (Oeogr. Rav. IV
19). Finalul -lav« e de sigur roman, dar e adaptat şi la alte nume
geografice cu rădăcina tracă ca: Mwxrxtlrxvrx, Mrxxxouvlrxvrx, BEOrxtrxVrx,
Toutttrxvti, Mrxvlava, :Eouolavrx, MEolava, Ttp.lrxvrx, toate înşirate de
Procopiu in ţinuturi trace. •
In timp ce Tauresium (Trxuplawv), numele satului natal al lui
Iustinian, de lângă Bederiaua (Procop., aed. IV t, p. 105; Haury),
ca şi Theranda 1, pe drumul dintre Ulpiana şi Lissus În Dalmatia,
par a nu avea legături evidente cu toponornastica tracă, o altă
statiune, Anau-sarus, cunoscută nouă din Tabula Peutingeriatta
şi din Geograful Ravennat» şi aşezată de H. Kiepert pe drumul
dintre Scupi şi Naissus, pe latitudinea Ulpianei (FOA, XVII G i),
prezintă neîndoelnice analogii pe de o parte cu numele localităţi­
lor trace Anasamus dela Dunăre, Intre Oescus şi Novae 3, 'Avti­
opatp.o,;, numele edonic al oraşului Amphipolis (Steph, Biz., v.
mai sus, p. 409) şi 'Avrx-YOYXAl, castel din Haemimontium (Proc.,
aed. IV III p. 147, 14; Haury), iar de alta cu 'Avtt-o&pa, Germi­
sara, Deu sara, I1aotratiprx, Sapri- sara, toate aşezări cunoscute În
ţinuturi trace (v. mai sus p 409).
Dela Strabo (VII 5, p. 316) cunoaştem şi numele a două
seminţii dardanice în regiunea Scupi şi în vecinătatea Maedilor
traci, rrxAti�pWt şi ®ouvtitrxt, socotite de toţi cercetătorii ca ilirice,
prin cornparareamaijales a numelui Oalabriilor cu Calabrii iapygici
din Italia meridlonală 4. Aşi avea de observat însă că de numele
acestor rrxAti�pWt am putea tot aşa de bine apropia numele râu­
lui Calabaeus, atestat într'o inscripţie bilinguă, care cuprinde
drepturile acordate de Romani Histrianilor din Schiţia mică şi ne
arată fines Histrlanorum (V. Părvan, Histria, IV, 1916, p. 556 8S.,
1 Cf, Forbiger, op. cit., III, p. 749 din Tab. Peut. şi Geosr. Rav,
2 Cf, Tornaschek, în Pauly- Wissowa, Real-Bnc., I, 2075-<!076, s. v.
3 Tornaschek, în Pr-Wîss., R.-E., 1, 2064 s. u. din Tab. Peut., Geogr.
Ravenn. şi Nof. dign. or. 37. Tornaschek crede că ana- tracic corespunde
grec. al'''- şi germ. an-o .
4 ef. P:ttsch, în Pauly-Wissowa-Kroll, Real-Enc., VI/.512 513; Toma­
schek, 1, p. 23-2�; H. I\iepert, Formae Orbis Arztiqui, XVII, Eli/. 4,
Anm.44.
[456]
456
DR. G. G. MATEESCt1
no. 15-16 = Sttppl. Eplgr, Gr., I 329) 1, sau să-i socotim ca
nişte ro:Ao:.�p{Ot, locuitori ai unei aşezări rO:AO:-�p{o:, pentru care
am avea analogia cu rO:Ao:tOt ciconici şi ro:uo:tx'� (Tom. Ii 2, 87)
şi cu elementul final -�p�o:, atât de răspândit la Tracii de sud
(v. mai sus, p, 399). In ce priveşte apoi 0ouv&'t'o:t, Tomaschek
însuşi (1, 24) emite ipoteza că ar putea fi o formă ilirică pentru
numele unot; resturi de neamuri thynice, rămase in Oardania.
Nume trace Posedăm încă, în afară de aceste nume, un material
�le ]ocalită�i foarte bogat de toponomastică dardană documentat
1I1 Jmrdnnla '
la Procopius. însă numai în listele cetăţilor şi castelelor, zidite şi
reconstruite de Iustinian, şi lntocmite de Procopius (de aedificiis,
IV 4, p. 119-'-120 şi 122-123, ed. Haury), care ne dovedesc
într'o largă măsură caracterul tracic al regiunii, deşi nu avem
posibilitatea să le aşezăm precis sau măcar aproximativ pe
hartă, decât în marginile unui district întreg şi uneori numai
ipotetic.
Voi înşiră aici pe toate acelea, care se arată a avea ana­
logii cu numele trace, docurnentându-le cu tot materialul ce am
la dispoziţie şi urmând, În lipsă de o sigură orientare geografică,
ordinea listelor lui Procopius, care numai ordine nu se poate numi,
deoarece el pare a nu fi cunoscut regiunea şi nici harta ei, ci a
folosit numai cataloage sau acte ale serviciului de lucrări publice
însărcinat cu construirea şi repararea Iortificaţiilor imperiului, unde
erau înscrise numai cu menţionarea oraşului principal al regiunii
sau al provinciei însăşi (de pildă Macedonia, Tesalia, Dardania,
apoi oraşul Sardica, ţinutul Kabetzos, un oraş anonim, oraşele
Germenne şi Pautauta), ţinutul Scassetana, oraşul [Naissus ?],
ţinuturile Rernisiana şi Aquensis, pp. 119-124, ed. Haury),
Asttel între castelele nouă, zidite atunci în Dardania găsim:
a) <PO:�Eo't'6v (p.·119, 44; ed. Haury 2 = p. 280, 43, ed. Bonn),
care e format dela rădăcina tracă <Po:�-, <P1]�-, cunoscută În nu-
1 Cî, şi V. Părvan, Constderaţiunt asupra unor nume de râuri daco-
sciiice, 1923, p, 2--3. \
;> Ediţia aceasta publicată· de casa de editură Teubner din Lipsea,
(1906), este citata de obiceiu cu numele celui ce a lucrat-o, J, Haury, în
timp ce aceea mai, veche, apărută în Corpus scriptortun historiae by zan­
tinae la Bonn. (ed. Weber, 1838) şi pregătită de W. Dindorf, e citată numai
ed. Bonn,
l'
i
[457]
GRANITA TRACILOtt
457
mele personale Rabocentus, Raebucentus, cP1)�OU-XZV{}O�, cP"l)�OU_ACX�
(v. mai sus p, 433) şi în numele râului cJ>��a� cu valea cP"l)�av'tta
. din Bitinia (Tom., II 2, 96) 1. Partea a doua, care este un sufix
-crev (= -o'to\:, -cre, -or«, etc.), ne întâmpină şi în toponimicele
"Ep.a-o'to\:, tot din Dardania (Proc. 120, 35), BEf-lrX- O'tZ\:, dintre Ser­
dica şi Germane (Proc. 122, 2)' ITapvou-o'ta (Proc. 12124), în regi­
unea Kabetzos, care era poate în teritoriul Agrianilor (v. mai sus
p. 452), 'PaloE'o'tO�, cu variantele Pesi.sthon, Resi-sto, Regi-sto,
numele mai nou al oraşului Bisanthe dela Propontis 2, Gera-stos În
ţinutul Serdicei (Tom., 112, 88), Sio-sta, la gura Jiului (Ibid., 80),
râul 'Ayyl- o't"l)<;, afluentul Stryrnonului în Edonis (IbM., 93), în timp
ce BprX't��o'ta (Proc. 122,48) din r. giunea Naissus pare mai de­
grabă slav şi echivalent cu Bratişte, Acelaş sufix l'am aflat şi
documentat in numele personale Ât:nyyzto'ta<;, KO�to't"l)<;, A{�aoto<;,
TZ1ttIXo'tz (v, mai sus p 442 şi 448).
b) 'AxpEv�a (Proc. p. 119, 46, ed. Haury = p. 28045, ed.
Bonn), format după tipul toponimie trac in uza, . ssa, ca Tupcoocx,
Tlpl�a, Mlz�a, Z6Aou�a, etc, (v. p. 381-382), dela elementul
'Axp-, care apare şi în 'AxPEI..t�x din Macedonia (Proc., p. 119, Il
şi poate şi în Agrianes, şi ar putea rezulta prin metateză dela
rădăcina 'Apx-, din Arci-dava, 'Apxlvva, 'Apxo-�&oapa, toate în
Dacia (Torn., II :!, 54) şi 'A pxouvz�, între Serdica şi Germane
(Proc., 121, 38)
c) TZplC<<;; (Proc., p. 119, 47, Haury = p. 280, 46, Bonn), pen­
tru care ef. neamul tracic al Terizilor (TEp��o�), cari locuiau lângă
capul Tfp:��<;;, din sudul Dobrogei nouă (Tom" 1, 97); apoi TZlp!­
o'taOl<; (Scylax, 67) şi numele personal foarte răspândit Teres,
'1"(;1'1)<;, cu derivatele Terinus şi T�pa)..a<;.
d) ÂpoDAAO\; (Proc., p. 119,48, Haury = p. 280, 47, Bonn),
a cărui analogie evidentă cu vicus Trultensis (= TPOUAAO';; CIL.
III 14409 = 12390 şi 144123) din Moesia inferioară, a fost re­
marcată Încă de Dobrusky (Sbornik, XVIII, 1901, p. 758). Aproape
omonim e numele personal Drules, genii. Drulentis, dela Ciuma­
kovţi, din teritoriul TribalIiIor (CIL. IIJ 12395 = p. 231647 =
I V. şi Pape-Benseler, W6rterb. d. gr. Eigenn., p. 1304-1305.
2 Oberhummer, in P.-Wiss., Real-Enc., III, 500-501, s, v. Bisanthe i
Tomaschek, II 2, 68; Kalopotbakes, De Thracia provincia romană, 31. Cf.
şi 'PuV-f3oU(TTC! în Schiţia mică (Proc., p. 148,41).
[458]
4158
Kalinka, ·408), cu variantele sale Droles (CIL. III 10469 din
Aquincum) şi .:1pUA'Y)�. gen . .:1puAEOU�, (O. Seure, Rev. El. AflC" XIV,
1912, p. 160, nota = O. Mendel, Cat. Mus. Ott., no, 1034).
Printre castelele restaurate de Iustinian în Dardania am ales
următoarele, care ni se par Înrudite cu toponimia şi onomastica
tracă:
e) Tz�ouA'Y) (Proc., p. 119, 52, Haury = p . .280, 51, BO/1n), deri­
vat cu sufixul 'A'Y), .AIX, ca BZpYOUA'Y), <PO:X(.iJA'Y), <PO:XOUA'Y), OUZP�EA'Y),
Ka;�uA'Y), KPW�UA'Y) 1, dela elementul Tz�·, pentru care ef. numele
personale trace TzlOt\; (Kalinka, 177), Taesis (lzvestija Mllzei, p.
80, no. 113, fig. 56) 2.
f) Bzo{o:vo: (Proe .• p. 119 54. Haury = p. 281. 2. Bonn), care
pare a fi un simplu dublet al localităţii Bzoo:to:vo: (p. 120, 42 =
281, 47), cu variantele Bessaiana, Bezaiana (ed. Bonn, index, p,
542), tot în Dardania 3, ne arată o localitate bessică cu terminaţia
romanizată ca şi Bederiana, Mocaiiana, etc., şi care ar fi un to­
ponimie asemănător cu Bessa-para traci că.
g) MlXox<x\; (Proc., p. 1 t 9, 55' Haury = p. 281, 3, Bonn), a
cărei rădăcină ni. e atestată şi În compusul toponomastic Mo:OXlO­
f;pio: di ntr 'o inscripţie descoperită in di stictul Razgrad din Bulga­
ria răsăriteană ilzvăstija Muzei, p. 169, no. 216. fig. 138 = lnscr.
01'. Rorn., 1, 1435) şi poate şi în numele castelului Bccoxov din Tra­
cia (Proc., p. 146, 36, Haury), prin trecerea lui b în m, ca la
Doberus şi Dotnerus, Bendis şi Mendis, BEp!J.lO\; şi BEpf;'Y)�, 'A�uo(Gv
şi 'J\!J.UO(.iJv 4, Ti!J.tOt\; şi Tibiscus, (v. mai SllS p. 446).
Iz) Zuof;iz\; (Proc., 120, 1> Haury == p. 281,6, Bonn), format
probabil prin sincopă dela Zuo(tHiz�, al cărei element iniţial ni
e documentat şi În localităţile ZOUOt-OIXUO: din Dacia (Ptol., III 8, 8),
1 Cf. Mateeseu, T. c .. în Ephem. DR., 1, p. 144 şi nota 1.
2 La Riditae În Dalmatia aflăm un Tizus şi un Tizlus (CIL. 1ll 2788
şi 2775); ef. I\retsehmer, Elnl., p 239, nota. Ribezzo, La lingua dei Messapi,
p. 6, nota 1. îl crede veneto-iliric, dar în forma 'l'EÎ",s şi �'WT;'" e Întrebuinţat
des şi de Greci, d. ex. În IG. II Suppl., lG. IV, IG. V2; ef. Fr. Bechtel, Die
historischen Personennamen des\ Griechischen bis zur Kaiserzeit, 1917
(Halle a d. S). p. 419-420. Citez .ca simplu 'curiosurn' şi numele �'tla�os
în CIG. IV 8616.
a Cf. Tomaschek, în P.-Wiss., Real-Enc., III 328.
4 Pentru acest oraş al Peonilor ef. Tomaschel" 1, 17; Pape·Benseler,
WiJrferb. gr. EigenTl., p. 76; I-lirschfeld în P.-Wissowa, RE., 1, 129 şi 1990.
[459]
GRANl'fA TRACILOR
4-59
aşezată de H. Kiepert pe lângă râul Buzău (FOA, XVII Do),
ZwOt-tepOOV din Tracia (Proc., aed. IV 11, p. t 46, 16, Haury),
Sauzu-para in Tracia, l:ouoC-o:vo: la Dunăre in Moesia superioară
(Proc., IV 6, 18, p. 128, Haury), În timp ce pentru -��et; putem
apropia staţiunea Bao dintre Viminacium şi Horrea Margi (!tiner.
Hieros., 565, 3) sau toponimicele terminate În -�to: ca . 'O�w�Co:,
Ko:ppO:�tCG, Salsovia.
i) l1etpC�'YJV (Proc., p. 120, 3, Haury = p. 281, 8, Bonn), a
cărei formă corectă trebue să fie l1EtPl�CG, ca E,tp[�CG, Z6AOU�CG,
etc., derivat dela elementul traco-dacic Ilsrp- din numele geogra­
fice: nEtpe�, in regiunea Aquensis din Moesia superioară (Proc.,
123, 47, Haury), Petra, cetate a Maedilor asediată. de Filip V (Titu­
Liviu, XL, 22, 12), Petris (ablat.), staţiune în Dacia, între. Gerrni­
sara şi Ad Aquas (Tab. Peut.), l1€tpCG, oraş în Macedonia (Diod.
Sic., XXXI, 11), IIetpO-oCG6CG, (ptol., III 8, 7) aşezată de H. Kiepert
pe Siret, mai jos de Bacău (FOA, XVII C o) şi lVICGpltC-1CetpCG de
lângă Serdica (Proc., p. 121, 4, Haury).
j) BeAtXt; (Proc., p. 120, 6, Haury = p. 281, Il, Bonn), care
poate fi identică cu B�nCG. tot din Dardania, (Proc., p. 120, 21 =
p. 281, 26) şi deci un dublet al acesteia, a cărei rădăcină tracă
ne întâmpină şi în numele următoarelor localităţi, atestate toate la
Procopiu : BEAAOUP0<; în Sappaica, lângă Porsulae (Proc., aed.,
IV 11, 7, p. 143, Haury), care din sat devenise oraş, BeAe-O[VCG,
lângă Abrytos în Schiţia mică (PlOC., p. 148, 39), B'YJACG-rot-1CCGpCG,
În Tracia (Proc., p. 146, 25), B'YJACG-ot6po:<; În Haemimontium (Proc.,
p. 147,8)'
k) Ll��CGvo<; (Proc., p, 120, 111 Haury = p. 281, 16, Bonn),
care e probabil un derivat deja OtX�CG, dava, cunoscut în foarte
multe toponimice geto-dacice de tipul Sud dava şi în gtossa
OEf3CG, la Hesychius Ae�x, care însemnează <aşezare, localitate'
(Tom., 111, p. 9, glossa 10 şi II 2, p, 70). In ce priveşte sufixul
-VO�, putem compara următoarele: vicus Carbri-nus (CIL. VI 32543),
l\1:6ou-vo�, Gaga-nae, Ko6�l-VO<;, l'pCGoHo<;, K�ACGP-VO<;, Mupltl-vo<;,
l:xou�-ve�, Zorla-nae, ilC!)pCo-vz<;, 'Pouxxc-vrov, N(OXO-Vl�, lYI6pt'YJ-vov,
IIouoC-vov, Blt�lCG-v6v 1.
1) Ko6�lVO� (Proc , p. 120, 12, Haury = p. 281, 17, Bonn),
format, ca şi iltX�CGvOt;, cu sufixul -voc, dela o rădăcină a cărei va-
1 Cf. Tornaschek, 11 2, p. 52--89, sub verbis. Pentru sufixul -uos la nume
personale v, Mateescu, În Ephetn. DR" 1, p. 102-103, nota Z.
[460]
460
DR. G. G. MATEESCU
/'
riantă, cu trecerea, frecventă la Traci, a lui li in 0, o gasim În
numele altui castel din Dardania Ko�€v-XtAe<; (Proc., p. 120, 50) şi
În numele unui conducător al Trerilor, Kw�o�, pomenit la Srrabo
(1, p. 61 ; Torn., II 2, 49) şi poate şi în Kw�pu;, portul Kardiei în
Chersonesul tracic (Scyl, 67 şi Theopomp la Steph. Biz.)
m) npfJ.O:'C�O: (Proc., p. 120, 13, Haury = p. 281, 1S, Bonn),
citit în ediţia Bonn n'CfJ.O:�O: şi chiar rh�:x�o: (v. Index, P. 548),
este de sigur o variantă dela r€pp.o:�o:, care aparţine tipului ZU­
AOU�O:, E'hpt�O:, căci 'C� apare adeseaori la Procopiu in loc de �,
de pildă În Kâ�eŢ�o<;, Aâ�ou'C�o:, 'Eoe'C�tw, Kou'C�ou-aoupo:, AOU'C�OAO,
etc, Rădăcina Oerm- este nelndoelnic tracă şi o aflăm şi în
repl_�â� (Proc., p. 122, 9)' Germa-ne, Germe-titha, vicus Stelu­
germme, Gertni-sara, Zermizegethusa, numele peonic Zerttiodigestos
şi numele traco roman Oermanus, tII:. (v. mai sus, p. 450-451).
n) Âoup�oUAto:vâ (Proc., p. 120, 16, Haury = p. 281, 21> Bonn:
ÂOUP�OUAtY)\ pe care, despărţind-o Âoup-�oUAtCGvâ, am putea-o com­
para cu Durostorum, Âoupo-'CeAt<; (lOR. 1, no. 591 = 1432) şi
Âoupte<;, in timp ce a doua parte pare mai de grabă Hidră (Bunt�,
BulLiones, BOUAt-�â�, BOUAO:'C'CW) şi am avea deci o formaţiune
mixtă traco-ilirică, după cum Bylazora pare a fi iliro-tracică 1
(v. mai sus, p. 445-446).
o) LOUptXOV (Proc., p. 120,17, Haury = p. 281, 22, Bonn),
format dela rădăcina, frecventă la Traci, Sur- şi atestată în toponi­
micele LOUPO:; din Haemimontium (Proe., p. 147, 15' Haury), Suri­
tani, 'ethnikon' într'o inscripţie comentată mai sus (p. 426 ss.)
de lângă Philippi (BCH, XLVII, 1923, p. 57, no. 15), Loupe-y€{}Y)� şi
Suregeihes, epitet al Eroului trac (Areli. ep. Mitlz., XVIII, 1895, p.
112, 20 = Dum. Horn., p. 322, no 2 şi V. Pârvan în Rlvista di
filologia classica, Torino, LI!, 1924, p. 310) 2, iar prin trecerea
lui s in z, Zoupo-�âpo: (PtoI. III, 8, 9), apoi finalul -sura, -sore,
-zura, -zora din Moca-sura, IIpou1t'Co-aoupo:, Kou'C�ou-aoupCG, Alu­
sore, BUAâ-�wpo:, etc. (v. mai sus, p. 445-446) şi numele personale
Surus, LODpl�, Surio, Suratralis, Surisca 3. In ce priveşte finalul,
cf. ÂOP'Cl-XOV, Burti-cum, ÂtcX-xov, Ttp.o:-xov, rOUp�t-XOv, toate În
\
1 Am putea Însă presupune �escompunerea Durbu-l-iana, şi în cazul
acesta am avea metateza rădăcinii din Drube-ta.
2 ef. pentru aceste nume Mateescu, în Ephem, Dacorom., 1, p. 158-
159 şi note.
3 Mat., l. c., p. 177-178, nota 4.
[461]
GRANITA T'RACILOR
46\
ţinuturi frace t, şi AUAIXP'XOV, YAfi1:IX-XOV, cari pot fi terminate şi În
-XO\;, sau -X7), din epitetele divine AOAIXPXy/v6� şi 'Ap1:lXxy/vrj 2.
p) Kouotve� (Proc., p. 120,18' Haury = p. 281, 23' Bonn),
pare deasemenea trac, de tipul �xourX-ve�, �wp[o-vet;, N[OXO-Vlt;,
Kou�,-vo�, etc. (v. p. 459), derivat dela rădăcina Kcoe-, pe care o
cunoaştem şi În localitatea frigiană KouoelX (Sterret, Papers of
file Amer. School, Athens, lll, no. 375. 9) 3, În castelul dela Pro­
copiu Kou1:�ouooupa (p, 121, d. cu varianta din ediţia Bonn,
Kou�ouoouplX (p. 282, 44), în numele personale trace Cusala (CIL.
III 10276) şi KU�7) ex Dacia (CIL. III 141849), Kouo[lXt; (V. Pârvan,
Histria IV, 1916, p. 596 ss., no. 20), Kou1:�7)r;;, general trac sub
Iustinian, sarmaticul Kou�acor;; (Latyschew, Inscr. orae sept. Ponti
Eux., Il, 79), format ca traci eul �epvIXCo;, şi J\lIeA1:6-xou�0;, atestat
într'un papyrus (Flinders- Pettie Pap. III 29 f, 3), care pare o
variantă a lui J\lIlA1:0-XU{}7)r;; 6 ep�� dela Xenoton (Allab. II 2, 7).
De altfel elementul Kcoc-, prin trecerea lui li în 0, pare a fi acelaş
cu Koc-, Ko� -, care e deasemenea foarte fecund şi l'am întâlnit
odată în. Odomantica în numele Ko�dAIX� şi Ko�e[xev{)·ot;, la p.
435, unde am dat şi alte exemple.
q) TOU1:';lIXVrX (Proe., 120, 19, Haury = p. 281,24), format cu
terminaţia romană ca şi Beoep[lXva, MWXIX1:[IXVIX, etc. dela rădăcina
TouC:1:)-, pe care o aflăm adeseaori in numele trace, uneori cu
varianta Tiut- 4, precum în vicus Tiutiamenus (CIL. VI 32543),
râul dacic Tou1:'�c;, care după Tomaschek (II 2' 98), poate fi
Begheiul de astăzi din Bănat, planta daci că 1:outrXotplX (Tom. Il Il
p. 34, no. 55) şi numele personale, sigur trace, Tutius, Man! f,
Dansala (CIL. XIII 7050), Tutius, Bl/ti I, Dacus (Dipl. milit.,
Velkov, Izvestiia Insi. Areli. Bulg., Il, 1923-1924, p. 94 S5.),
Tou1:eve\; 'E1ttlXx€vtou (ClL. III 141591 =IGR., JI[ 1374), Toutwpeto�
�lXlO[OU Uzvestiţa Muzei, p. 104, nota 1), '1\OUt7) (Kalinka, 268),
Twu1:1X �l�CZOO(; (BCH, XXI, 1897, p. 129, no. 13) şi TtOutlX Kpo­
v[oou (Durrr-Horn., p. 338, no. 47), frigianul ewu{hou� 5.
1 Tomaschek, II" p. 52 ss., sub verbis.
2 Mat.. 1. C., p. 239 şi 240.
3 Cf. Ruge în P.-Wiss-Kroll, Real-Erze., XI (1922), 2232.
4 După Arkwright, Phrygian and Ly cian names, În journ, Hell, St.,
XXXVIII, 1 g18, p. 65, 'l\ovra = 'l'oD7u, i fiind numai inserat în rădacina ori­
ginală TUl-.
6 Cf. şi Taulaml'des, ala Taularum (ap. Tom. 11 2, 38). Cf. Mal, 1. C.,
in Ephem. DR., p. 155, nota 1. La Iliri nu cunoaştem alt n me înrudi!, În
afară de acela al reginei Teula, soţia lui Agron.
[462]
462
I)R. G. G. MAl'EESCU
r) B1)AAa (V. mai sus, j).
S) Katpo..atE� (Proc., p. 120, 22, Haury = p. 28 l , 27, Bonn),
pare a fi un derivat toponimie format cu terminaţia -atS�, -oml\;
ca şi Deus Dobrates (Archaeol. Ertesitti, XXIII, 1903, p.316, no.
12), ElEb� jtEY(X� �Ept;;EĂ&t'fJ� (Kalinka, 114 = lOR'!, 1439). Am avea
deci un vicus KatpEĂ&t'l)� În loc de KatpEĂ'l)v6� sau Catrelensis,
a cărui rădăcină era o variantă a elementului Cetr- cunoscut in
numele KEtpi1t0Pl�, KEtp�t;;E(�, KEţPE-t;;EP(�, Cetrila, documentate şi
mai sus (p. 419), care apare şi în numele castelului Katp&-oEI_la,
tot din Dardania (Proc., p. 120, 48)' Ca exemple pentru trecerea
lui e În a citez Nas/a- şi Nest-, Serâica şi Sardica, Den!heletae
şi �av(}aĂYjtal (Dansala), Sarmizegetusa şi Zermizegetusa, Scap­
topara şi }.;XE1t'tWV xWjt'l), Rabocentus şi Paebucentue, ZeXAOa1ta şi
Zo..oE1ta, K&po(� şi KEpt;;O�, Apta- şi Epta-, etc. 1, (v. mai sus, la
p. 402).
Acelaş radical pare a fi şi In Scatrae, staţiune la sud de
Anchialus (Tab. Peut. şi Geogr. Rav.), unde lnsă s'a adaus o sibi­
Jantă iniţială ca Ia }.;x&q;a din Chalcidică, numită şi K&q;a, K&p"q;!X.,
}.;xEvtou-olE� şi Cento-zaera, }.;x&A1ta şi KaA1tC:G-1toDpa, etc. Cf. şi
}.;x!X.tptva în Moesia (Proc., 147, 55)'
t) KaouEAAa (Proc., p. 120, 23, Haury = p. 281, 28, Bonn)
e un derivat toponimie cu terrninaţiunea -Ăa, var. -Ă'l) (ef. TSt;;OUA'l)
la p. 458), ca şi următoarele alte exemple trace : � Ap�(AO:, Bpo:1oAa,
Potula, Zo:lEAO:, �OUitOUAa, � Ap�tOuAO:, KUPll(AO: (KEpjtlUa), "AparAO:,
OU'l)pt;;'l)AO:, �1t6pt'l)Aa, KhwAO:, etc. 2, în timp ce rădăcina Kaou- ni
e atestată de numele personale Ko:o{yvax(� (Head, HN 2, 283), În
numele de localităţii KaoE'0pa din Rhodope (Proc., p, 145, 22,
Haury), Kcîoo'l)ta, variantă (Proc., ed. Bonn, Index, p. 544 şi To­
maschek 112, 84) a satului }.;xeXoo'l)ta (Proc., p. 122, 21, Haury),
aşezat Între Pautalia şi Naissus, poate tot În cuprinsul Dardaniei,
Kao(-�6vwv din Haernirnontlum 3 (PJOC., p. 146, 41> Haury) şi în
1 Ct, Mateescu, în Ephem. Dacorom., 1, p. 98, nota 6, p. 103 şi nota
10, p. 118 şi nota 10, p. 231 şi nota 2.
2 V. pentru toate acestea ibi'lţ., p. 144, nota 1.
a In peninsula balcanică nu atlărn alte analogii pe lângă acestea trace,
în afară de I(a(T(TW1ra din Epir, cu IOfuitorii ei Ka<T<Tw1roi, de unde derivă şi
numele castelelor macedonene ]((Ţ<TW1Tâ, şi Kci<T<T"'1r€< din Procopiu. Un castel
cu numele Ka<T<Tia găsim la Procopiu (p. 1 '22, 50) în lista care corespunde li­
l1utului Naissus.
[463]
GRANIŢA TRACILOtl
463
numele divin, care pare un epitet, poate al Eroului trac, Sanclus
Case-bonus dintr'o inscripţie găsită la Trn, vest de Serdica, lângă
graniţa Dardaniei (CIL. 1II 8256).
u) l1ptoxou·mpo: (Proc., p. 120, 25, Haury = p. 281, 30' Bonn),
formaţiune toponirnică mixtă, ca şi vlcus Longino-para, vicus
Agat(h )a-para, :E1X�tVt-�p[sG, .Mo:pxo-oo:uo:, num ele U rsu-ceni hus,
exemple pe care le-am mai adunat odată la olaltă 1. Pentru finalul
-pera, variantă dela -para, (ca şi -deva, -davaş, mai cunoaştem
exemplele '!ayt'-1tspo: din Tracia (Proc., p. 146, 6, HaUlY) şi T61tspo:
din Rernesiana (Proc., p. 123,21)'
v) Âo:pM-1to:po: (Proc., p. 120, 27' Haury = p 281, 32, Bonn),
care are un omonim in Rernisiana (Proc., 123, 39, Haury), daci'!
cumva nu o fi un simplu dublet al acesteia, rezultat dintr'o scă­
pare din vedere a lui Procopiu, care şi-a transcris lin singur nu­
me în două regiuni diferite. Tracismul acestui nume a fost re­
cunoscut mai de mult şi era chiar socotit de Tornaschek (1, 25)
şi de Patsch (în Ps-Wlss., Real EIlC., IV, 2155 şi 2180) ca prin­
cipala dovadă pentru inliltraţiile trace În neamul iliric al Darda­
nilor, iar elementul Dard-, pe care Tornaschek îl crede iliric, În
legătură cu albanezul dârdhe, <pară' (după v. Hahn Dardani =
cultivatori de peri, agricultori), ne întâmpină şi În numele soldatu­
lui trac dela Roma Dardisa (CIL. VI 32536), a cărui patrie e
Anchialus.
w) A",o�o:pos; (Proc., p. 120, 30, Haury = p, 281, 35, Bonn),
format dela rădăcina Ao:o-, care până acum nu ni este încă do­
cumentată În onomastica şi toponimia tracă (cf. însă sarrnaticul
A",�svoG din Panticapaeum, Latyschew, lnscr. orae sept. Ponti
Euxini, II, 29 B 25) 2, şi din elementul final toponimie ··�IXPOG,
echivalent cu ·1tIXPO\;, variantă dela -1tlXpa, ca şi :Eou-�IXPO:\; din dis­
trictul Remesiana (Proc., p. 123, 15, Haury) În loc de �ou( a)-1to:po:
1 V. pentru acestea Mateescu, în Eph, DR., 1, p. 162, unde trebue
şters J3povTo-(3pla, citată de mine dela Stephanus Bizant. după Seu re, ReI'.
Arclz., 19151, p, 78, nota 2, (cî, Pape-Benseler, l. C., p. 230). căci acest oraş
e în Baetica Hispanica şi a fost corectat Bruiobriga in baza monetelor
romane (v. Hîibner, în Pi-Wiss., R-E., III 906).
2 Cf. totuşi şi castelul din regiunea [Naissus] Act(,TlovE� (Pro c., p. 122,50,
Haury), care poate fj echivalent cu Aalov€>, Aa(}"OvE�, Întrucât amplificarea lui
a în au ni e atestată şi In Mucatralis, Mucatraulus, Sasa şi Sausa, Betia­
rus şi ]3,!Octupos, KEpiTl-(3ctvÂo� (Haed, HN2, 285) în loc de KEPiTl-(3aÂo" acesta ca
Decebalus, Dri-balus, Dini-bales, BaI6-(3ctÂLS.
[464]
464
DR. G. G. MATEESCU
(conform tipului �oucX.-�I'XOtl'X�, l:ouE-YWY!LE, �oUl-tOUAI'X şi numele
personal Sua-viili liS) , rE!L-�EfiO din regiunea Aquensis (Proc., p.
124, (j), În loc de rE!L-7tEfiO�, adică rE!L-7tl'XfiO�, Zoufio-�cX.PI'X (Ptol.,
III, 8, 9) În loc de Zoupo-7tcX.fil'X (Timişoara ?), ceeace ar indica ele­
mente trace din sud în Dacia. Schimbarea lui p în b e arestată
şi de exemplele: l:7tl-�UfiO� (Proc., p. 148, 10' Haury) În loc de
l:7tl-7tupo�, poate pentru a evite! repetarea lui 7t, Nasiabus şi Nasta­
bius în loc de Nestopus şi Nestopius, Deobus pentru Deopus,
-boris, . borus, -bolis, -byris pentru -7t0fil�, -porus, etc., În Piro- borus,
I1lfio-�OPl-OI'XUI'X, Dutu-bori-nis, MouxcX.-�ofil�, MouxcX.-�oufi, MouxcX.­
�OUfit�, 6I'XfiOU-�Ufit�, y Ao-�oA[�, Asbolo-tiina, Az-bora, apoi Zibir şi
Ziper, Bie-pucus in loc de Pie-bocus, Zin-ebtus in loc de Ziti­
eptus, Bl'l)·q;ol şi IItE-q;Etyol, Zl�Olt'l)� şi Zmolt'l)� 1.
Pentru varianta -7t(�fiO�, -7tl'XfiOV (= -�l'Xfio�) a elementului to­
ponimic -7tl'Xfil'X cunoaştem următoarele exemple: Bfit-7tl'XfiOV (Proc.,
p. 121, 5, Haury), Bp[-mxfio (Proc., 123, 35), T6·7tl'XfiOV (Proc , p.
145, 29)' BEOOU·7tl'XfiOV (Proc., p. 146, 3) = Bessa-para, <!!LI'XU-7tcX.fiou­
[jPl (Proc, p. 146, 29), K'Y}fi�-mxpwv (Proc., p, 146, 40)' Auitt·7tcX.pou
(Proc, 147, 16), şi �w06·7tl'Xpo� (Kalinka, 165)2, în timp ce 'AM-
7tI'XPO� dela Tomaschek II 2, 55, poate fi 'A{)ou-7tcX.pl'X, căci ni e cu­
noscută numai din epitetul lui Sabazios 'A{j'U7tl'XfiYJv6� (Kalinka, 185).
x) Kl'XotenO�fiEtl'XPI'X (Proc, p, 120, 31, Haury = p. 281, 36,
Bonn), pe care l-aşi ernendă Kl'XotEnO-�fiE-7tcX.fil'X, socotlndu-l ca o
formaţiune toponimică mixtă ca şi I1filOXOU-7tEpl'X şi celelalte, citate
la p. 463, format cu arnândouă finalele trace aşa de răspândite,
-�(i[1'X (-�pE-) şi -7tl'Xfil'X, cum le mai aflăm aşezate, în ordine inversă
Însă, în numele castelului <!!LI'XU-7tI'X(iou-�(it(l'X) din Tracia, pomenit
mai sus pe această pagină. De altfel în sprijinul ernendaţiei mele,
care corectează pe t in 7t, aduc şi varianta Bfittl'XfiO din ediţia
Bonn (p. 284, 48 şi Index; p. 543) pentru numele BfitmXfio, cum e
cetit exact de Haury (p. 123. 35)'
y) 'EOEt�[W (Proc., p. 120, 32, Haury = p. 281, 37, Bonn),
probabil variantă coruptă dela 'EOE�W, �EOE�O�, �IOt�o�, forme pe
care le putem presupune p,e baza tipului tracic în - �o<;; şi a ră­
dăcinei '10-, cunoscută no�ă în numele geografice Idimum şi
1 Cf. pentru acest fonetism\Mateescu, în Ephem. DR., 1, p.97 şi nota
II; p. 103 şi nota 4.
2 = Arch. ep. MUt., X, 1886, p. 142 = Dum. Horn., p. 362, no. 62 �O=
ReI!. Et. Or., 1902, p. 35, no. 5.
[465]
tlRANIŢA TRACILOR
�lo�x6<;, "1.37) (Tomaschek, II 2' 56) şi în numele personal 'Iol-�Awv
(Kalinka, 294), iar cu varianta Ed- în numele de trib 'HowvoE,
Edoni.
z) ÂlVLOV (Proc., p. 120, 33' Haury = p. 281, 38, Bonn) e for­
mat dela rădăcina tracă cunoscută în toponimicele ÂlVl-OX&ptOG,
ÂlVO·retet� (Dini-gutiia), în elementul toponomastic -dina, frecvent
în Schiţia mică: 'AAl- olv� (' AA-trv�), Amlai- dina, Asbolo-dina,
Baoot- olvx, BSAe-olv�, Bto-olv�, 'Peot-olv�, Ulu-dina (= UL-iina,
vicus Ultinsium 1, după V. Pârvan, Ultnetum II 2, 1914, p. 344 ss.),
precum şi în multe nume personale ca Âlv7)C;;, Dinis, Dinaeus,
Ditiens, 6ivwv, Dinlla, 6tVerA�C;;, Ziadinnius, Diasdinus, Dinicentus,
Dinibales şi altele înşirate şi mai sus (v. P. 421) 2.
aa) KhWA� (Proc., p. 120, 34, Haury = p. 281, 39, Bonn),
toponimie cu terminaţia -A�, ca şi K�o6en� (p, 462) şi ca toate.
celelalte citate acolo, a cărei rădăcină Kex- nu- şi află analogii
în limbile greacă şi latină, dar nici la numele ilirice. Ar putea
fi însă o variantă prin schimbarea lui l în s a elementului Ktx�
din tribul IGxove<; (Tom. 1, 42) şi din epitetul lui Apoien Cicanos
dela Roma 3, care arată existenţa unei localităţi Cica, KlxYJ ori
IGxoc;;. Ca simplă asemănare citez o xWf17) KoxeAwve[wv1 din Bul­
garia (Izv. Insi. Arch. Bulg., II, 1923-24, p. 74, no. 17, fi�. 19).
bb) "Ef1�otoC;; (Proc., 120, 35, Haury = p. 218, 40, Bonn) e
format ca 'P��e-otov, Gerastos şi celelalte citate mai sus (p.457)
dela radicalul 'Ef1-�} pe care îl aflăm cu schimbarea vocalei
în erf1�U-TCO:POU-�p[(�), amintit Ia pagina precedentă. Interesantă
este asemănarea Ionică cu Bef1aotec;; (Proc., 122, 2), dintre Serdlca
şi Germane.
ce) K�1t6f1�A�� (Proc., 120, 37, Haury = p. 281, 42, Bonn),
format din elementul trac K�TCO-, cunoscut În teponirnicele Capi­
dava, din Schiţia Mică, Ko:m- oto6pt�, în districtul Bessapara (Proc.,
p. 146, 4), K�n;o6-otopo<;, corectat de Tomaschek II 2, 84, în loc
de Ko1to6-otopoc;; (Proc., 148, 51), o K&1t��� In Epir, care are formă
sigură de nume trac (Proc. p. 117, 40), Capota, aşezată de To.
I Cf. Tomaschek Il 2i p, 53 ss, sub verbis, şi Mateescu în Ephem. Da­
corom., 1, p. 184.
2 V. şi Seure în Rev, El. Anc., XXV, 1923, p. 310, nota t-3 şi
Mateescu, 1. C., p. 195--196, nota 5.
a V. pentru acestea Mat., 1. C., p. 143.
An. Insi. Naţ. III.
30
[466]
466
Du. G. G. MATEESCU
maschek pe Nistru 1, în timp ce pentru -fLCXA�CX avem oraşul dac
Malva (Tom. II 2, 66), de unde Dacia Malvensis.
dd) KOUlVW=Quillo (Proc., p. 120,40, Haury-e-p. 281, 45, Bonn),
a cărui rădăcină, cu schimbarea lui Il în m ca Meatot; şi Neato�,
�tpcXv-�cxatcx şi �tpcXf1.-lVCX, 'A pycxV6-XlAl şi 'A pycxf1.w, Mysias şi Nysius 2,
o găsim În compusul KOUl�tE-Oc.:PCX (Quime-dava) din Remesiana, cu
varianta KOUf1.0u-Oe�CX (Proc., IV 11 p. 106 şi IV 4. 123, 29, Haury)
şi poate în numele satului din regiunea PhilippopoJis, completat
de mine vicus Cţuijmenos 3 (CIL. VI 32543), dela Cuimus sau
Culme, ca şi în toponirnicul completat de Seure Kou['t!LOuocxl1tYJv6�
dela un sat Ouimu-d-apa, format ca Mouvo-€1tCX, Burd-apa, ZcXAO-CX1tCX.
ee) Bep�cxvcx (Proc., p. 120,41, Haury = p. 281,46, Bonn),
pe care Tomaschek ti presupune iliric l'?j (li 2, 59), deşi rădăcina
Bep� - nu este atestată În nici un nume dalmato-iliric, de cât în
forma Bers-, aparţine mai probabil toponomasticii trace, in care
aflăm o statiune Berzamae în Tracia, între Anchialus şi Kabyle
(Geogr. Rav, IV 7), Bersovia În Bănat (astăzi jidovin}, numită În
singurul rând păstrat din Comentariile lui Traian asupra războaie­
lor dacice (ap. Priscian, VI 14) Berzobis, Verzela în epitetul lui
Dionysos OlJ"ljp�eAYJv6� 4, iar cu schimbarea, aşa de obicinuită In
limba tracă, a lui z în g, ca ZEpp.{�lYpCX şi Germisara, Zerula
şi Gerula 5, etc., În numele trace de localităţi BEpYYJ, B€pytCiov,
BEpYOUA'1) (Vergule). Pentru sufixul toponimie femenin -'YCX, -vYJ, ef.
'1' , 'I"'A' ( ) A . "A O' R'
touyxa-vcx, l�E-VCX, px�- v v«, ctnotua, paE-vcx, 0P-IJPlCX-VCX,
Top:il-vYJ (Tornaschek, Ilz, p. 53 S3., sub verbisţ,
ff) Bsacxtcxycx (v, p, 458 f).
gg) "Apacx (Proc., p. 120,43. Haury-s-p. 281, 41, Bonn) aşezată
şi de Tomaschek (Il 2. 54) printre numele trace şi comparată de
el cu "Ap(jcx�cx din regiunea, [Naissus] (Proc., p. 122'41), "ApaEVcx
tot de acolo (122, 34) şi cu 'Apal'YjtCXl dacici dela Ptolerneu 6, la care
eu aşi adăogă "Ap�ov din .Tracia (Proc., p, 146, 14, Haury) şi
1 cr, Patsch În P.-Wiss., Real-Erlc., III, 1544.
2 Mateescu, 1. c., p. 152, nota 3.
3 Ibiâ., p. 155, nota 4. \
( Dobrusky în Sbornik., XVI-XVII, 1900, p 92, no. 14, completat de
mine in Ephem. DR., 1, p. 144.
ti Kretschmer, Einleitung, p. 231; Seure, Rev, Arch., 19151, p. 92 şi
nota 4; i\azarov, Izv. Soc. Arch. Bu/g., II, 1911, p. 180.
6 Cf. Tomaschek, în Pauly-Wissowa, Real-Ene., II, i277, s. v. Arsieiaf.
[467]
GRANITA TRACILOH
467
"Aoy-o:p�oc; din Haemimontlurn (Proc., p. 147, 27), format ca 'Aoyl­
�ou� (Proc., 147, 38) cu varianta 'Aoyt- �&v'l) (ed. Bonn, Index, p.
541 şi Tom., II 2 55).
hh} Bepp.��toV (Proc., p. 120,47, Haury e= p. 281, 52, Bonn), cu
varianta din ediţia Bonn Bepj-t�ptoV, poate fi derivată numai dela
radicalul Berm-, care ni este atestat în numele muntelui
BEpp.to� din Macedonia, lângă care locuiau Brygii tracici (To­
maschek, Il 2, 89). Şi numele BEp�'l)�, pe care l'am citat mai sus
dintr'o inscripţie dela Phllippi (p.423), pare a conţinea acel aş
element, trecut prin tonetisrnul � = p ..
ii) Ko:tpioej-to: (Proc., p. 120, 48, Haury = p. 281 53, Bonn),
ca şi KO:tpD..o:tş, (v. p. 462, s), deci trebue descompus Ko:tpi-oel_lO:,
însă pentru -Oej-to: nu avem alte analogii trace până acum.
jj) Ko�eyxlAe� (Proc., p. 120,50, Haury = p. 281, 5�h Bonn),
care e primit şi de Tornaschek, II 2, 86, printre numele trace, dar
fără să i se arate înrudirea cu ele, trebuie descompus în elernen­
tele Ko��v-, documentat mai sus la numele Ko6�tvo� (p, 459 1), şi
-XtAŞ<; pentru care ef. 'ApYO:VO-XtAOV în regiunea Aquensis (Proc.,
p. 123, 51)' 'Avo:yoV-X{t)Al în Haemimontium (147, 14), Siro-cellae de
lângă Apri în Tracia, tribul Cele-geti (Tomaschek, 1, 87) şi râul
ZlOV-xeAQ<;, afluent at lui Ergines (Tom, 112, 98), KeA���O: in Tra­
cia (Bul/. Corr. iuu; XXXVlI, 1913, p. 148) şi etnicul KeAA'l)VO�
(Kalinka, 31'1), staţiunea Cillium dintre Pizos şi Philippopolis.
Aruncănd acum o privire inapoi asupra acestui catalog de
nume de localităţi, documentate şi dovedite ca având strânsă în­
rudire cu toponomastica tracă sau aparţinând chiar cu siguranţă
acesteia, vom constata că. dintre cele 69 castele înşirate de Pro­
copiu în Dardania, nu mai puţin de 36, adică mai mult de jumă­
tate 1, alcătuiau elementul frac al regiunii, dând acestuia o pre­
ponderanţă incontestabilă faţă de elementele toponimice şi probabil
şi etnice ale celorlalte naţiuni conlocuitoare, dintre care ne-am fi
aşteptat să găsim in primul rând pe Iliri, potrivit ştirilor antice
care ne vorbesc despre naţionalitatea ilirică a Dardaniîor şi po ..
trivit părerii lui Tomaschek. Abia 7 din celelalte 33 nume de
castele ar putea fi atribuite, după mine, IIirilor şi anume: Ato't'l),
I Numai 9 din ele sunt Înscrise în catalogul lui Tomaschek, 1/2, şi
aproape toate acestea fără a li se arăta analogiile trace, Cu numele acestea
de castele din Procopiu se ocupă şi dl Alex, Philippide în noua d-sale operă,
Originea Românilor, voI. 1 (1925), asupra căreia mi-a atras atentia dl prof.
S. Dragornir.
[468]
468
Dn. G. G. MATEESCU
de care putem apropia castelul ACotptlX din Epir, pomenit tot de
Procopiu, revso:voc, poate mai bine rSVtco:vo:, în legătură cu numele
Gentius, MOUAo:tW sau BOUAOCtW, varianta din ed, Bonn, Index, p.
552 (ef. BOUAt�cX(;, castel în Epir, trib urile i1irice Bou),tvo[, BunCovs�),
Katto:po(;, Ko:tto:p'YJ'XO(; şi Ko:nO:Ţs1:sp0C;, pentru care ef. Decatera,
numerus Cattharensium, (Cattaro ?), �epstoc; ca �sphwv din Dalma­
tia (Cass, Dio, LVI, 12, 1), dacă nu o fi cumva în legătură cu
Siretul de la noi şi din unele regiuni slave.
Alte două ar putea fi puse in legătură cu toponomastica
celtică şi cu îndelungata prezenţă a Scordiscilor În peninsula
balcanică, unde-i aflăm ca tovarăşi de incursiuni ai Dardanilor
şi ai Maedilor in Macedonia romană: BASSW 1 (cf. Blesenses,
Bleza, Blaesi în Galia) şi 'Porcnv 2, pentru care ef. Rotomagus.
Patru sunt probabil numiri greceşti datori te influenţei cul­
turale elenice: IItwxstoV, EthuXto:vcX, MtAS1:Y)<;;, IIocp.( Ţ )iAlVOS;, iar 16
altele par a fi romane sau romanizate şi erau locuite probabil, În
afară de locuitorii băştinaşi ai Dardaniei, în parte rornanizaţi prin
infiltraţiile elementului roman colonizator, şi de coloniştii romani
înşişi, cari aduceau cu ei limba latină impunănd-o ca limbă a
statului şi a funcţionarilor provinciali. Găsim astfel următoarele
nume, mai mult sau mai puţin stâlcite : Ao:�€pwv, Kaol;q�tOV, Ko:a­
'teAAWV, Bl'X'tWPCo:(;, KsaCo:vo:, Keaouvo:, OuailXvo: (?), KS�AtptO:VcX, Bt'X-
1:WplIXVa, BIXAASato:va (Valeriana ?), BSPlVlO:VcX, Ko:atSAGwo:, KoCvtou
(Quintu), Mo:p'XsAAlo:va, IIptp.ovto:va, ' Apioc (= aria; area ?), În timp
ce alte 4, pe care nu le pot explica altfel, ar fi poate de adăugat
la lista celor trace: IIevtso:, YASS1:O:, Mo:vCo:vo: (derivat dela Manius
roman sau dela Manius trac din Tutius Mani [, Dansala, MO:V[.I��IX�O�,
aouo-p_o:vss; ?), AcX�ou1:�O:, pentru care ct, trac, -AS�IX din 'A�po-Ae�o:.
Tot în Dardania cunoaştem şi numele unui vicus Perdica,
patria unor milites praeioriani ex Dardania, pomeniţi într'o in­
scripţie dela Roma (CIL. VI 32605 = 2845). In afară de posibi­
litatea unei legături cu numele regal şi nobil întrebuinţat de
Macedoneni, Perdiccas, am atras atenţia altădată (în Ephem. DR.,
1, p. 128-129) asupra asemă'nării fonice finale cu toponimiceJe
trace Serdica şi Ardica - vicus Atdicenus (CIL. VI 32543=2799).
1 Tomaschek, 112, 63 S. v. B?\hlos îl trece printre numele trace. Cf.
Kaf3€TI6s, :t:'W7r?\LILJ, BLii(w, 'Oop[oulo la Procopiu, aed.
2 Cf. insă un 'P6�os, Ta 'YE"OS 0pg ap, Tom., UZI 29.
[469]
tlRANlŢA TRACILOR
Nume gco- După bogata listă a castelelor (cppo6pto:), zidite şi re­
!Frafic� trscc făcute de Iustinian în Dardania Procopiu înşiră câteva
m remunea '
Naiss�s. nume de lângă oraşul '.f.c(pOLX� (Sofia de astăzi) din
Tracia, apoi ceva mai multe din ţinutul Kabetzos, EV 't7J Ko:�€'!;�(T)
XWP0, pe care l'am presupus mai sus (p. 45:J.) ca aparţinând, Îm­
preună cu Scasseta-na, teritoriului Agrianilor, şi în sfârşit o mulţime
de nume trace de castele - unele terminate în -L€(; - într'o regiune
anonimă (* * * veo: lJ,€V', p. 121, 30.- p. 122,5, ed. Haury) inainte
de lista, mai săracă, din preajma oraşului Oermenne (lângă Dup­
niţa), aşezat la S. de Serdica şi V. de Pautalia (Kiustendil).
Dacă socotim pe hartă aceste trei oraşe În cele 3 colţuri ale
unui triunghlu t, atunci în interiorul triunghiului acesta, locuit de
Dentheleţi şi de Agriani, pe cursurile de sus ale Strumei, Mariţei
şi IskeruJui am avea de căutat atât regiunea Kabetzos, cât şi
localitatea sau ţinutul anonim de mai sus, cu toate cele 45 de
castele, numite de Procopiu aici, de oarece după grupul localităţi­
lor dela Gerrnenne urmează înşirarea a cinci nume geografice
vreo reOI-LV IIo:u'!;a(ÂtO:). Ceeace stârneşte mai ales uimirea noastră
este mulţimea castelelor şi deci a aşezărilor de lângă ele într'un
mic district muntos, mai restrâns chiar decât judeţul Gorj al
nostru.
Dar toate aceste ţinuturi sunt situate la estul frontierei dar­
danice, în cuprinsul provincei Tracia, unde toponimia tracă e la
ea acasă. Deci iată ordinea lui Procopiu! Din Epir trece la nord
în Macedonia, apoi se intoarce iarăşi spre sud in Tesalia, pentru
a sări În urmă în Dardania, de unde alunecă tocmai în Tracia,
la Serdica 2, cap.tala provinciei Dacia mediterranea. De aici re­
vine din nou spre sud la Germanne şi se îndreaptă in sfârşit către
apus, la Pautalia. Continuă după aceasta cu catalogarea a cinci
nume de castele dintr'un ţinut necunoscut, EV xwp0 '.f.xo:ooc'tav0
(Proc. p. 122, 2n6), şi apoi ne face cunoscută o lungă listă de
localităţi în teritoriul unui oraş, al cărui nume este din nefericire
pierdut: 6reo reOI-LV oE ..•.. vEO: !J.ev (p, 122, 27)' Considerând.însâ
că inainte de lista oraşului acesta anonim am aflat Pautalia, iar
după ea urmează castelele EV Xwp0 <P€!J.LOLO:YlOt0 (p. 123, 13)'
adică. ţinutul Remesiana din Moesia superioară, am putea admite
1 Vezi H. Kiepert, FOA, XVI G 1,.
2 Cf, pentru Serdica fluss-Oberhumrner, Pauly- Wissowa -Kroll- Witte,
Real-Enc .. II A, 1669-1671.
[470]
470
DR. G. G. MATEESCU
cu oarecare probabilitale că Procopiu, după regiunea Scassetana,
aşezată undeva la graniţa traco-dardanică, a trecut cu expunerea
materialului său toponornastic în partea de vest a Daciei rnedi­
terranea, pe teritoriul vechii provincii Moesia superioară, pe care
o părăsise mai înainte, după Dardania, şi a continuat cu cele
două oraşe însemnate ale Daciei mediterranea, Naissus şi Reme­
siana, care îi mai rămăseseră de înşirat după celelalte trei, Ser­
dica, Germane şi Pautalia. EI se mişcă deci in marginile cata­
loagelor sau actelor privitoare la serviciul de reconstruire a for­
tificaţiilor imperiului lui Iustinian, care erau probabil rânduite
după provinciile de atunci, mai restrănse, aşa cum rezultaseră În
urma pulverizării marilor provincii organizate de, August, făcută
la inceputul secolului IV. Dela Serdica (p, 121, 1) şi până la re­
giunea Aquensis (p 123, 4), Procopiu nu iese din cuprinsul pro­
vinciei Dacia mediterranea şi de aceea ni se pare aşa de proba­
bilă identificarea oraşului anonim mai sus pomenit cu centrul
Naissus, care aparţinea de fapt lot ţinutului locuit de Dardani 1.
Atât regiunea Scassetana, cât şi aceea dinprejurul oraşului,
pe care îl presupun Nalssus, cuprind o mulţime de nume de
castele, care îşi află cu Înlesnire analogii ÎI1 toponimia sau în
onomastica tracă:
a) �xCGOOSt&YOG (Proc., p. 122,21> Haury) presupune o loca­
litate �x&OO$tCG, variantă dela K&ooY)tCG, pomenită în ed. Bonn,
(Index, p. 544), care e formată după tipul Surita, Gurbita, Drubeta,
din elementul trac KCGo-, din KCGOUSAACG, KCGosi]pOG, etc, (v. p. 462),
prin punerea inainte a sibilantei �, ca şi în alte exemple trace,
precum: �XSYtou-O[s� şi Cento-zaera, Centetra; �X&A1tCX, �XCGArctS(l>
şi KCGA1tCG-1tOUPCG; ZOS�p�Y şi 6 E�PY); (Ia Procopiu) ; �x&�CG) �XEP_�OG
şi Ki�CG. K&ft�CG; �XCXPl-1t&pCG, �xcxp[WtCX şi KOGpi-atopOG, Kcxp&-ooupOG,
etc.; Scapara şi Cap ora; �xsAY)y6<; (Kal, 176) şi KsUYjy6<; (Kal,
314); �xouh6-�oupyo (Proc.) şi Kouhou-ooos;; Scatrae, �xCGtp[yo: şi
KCGtPS-A&tSc;;, KCGtp&-oej-Lcx; �xipox (Kal. '135) şi Carsium, KCGpo�-
\
oCGuo:; �xoot6x"�<; şi Costa-boci 2\
1 Din unele indicaţii ale lui Tomaschek, II 2. la diferitele nume de
localităţi din această regiune. 'primite În catalogul lui de nume trace, pare
că şi el făcea această identificare, fără să o spună undeva precis, pe
cât ştiu.
2 Cele mai multe din aceste �exemple au fost pomenite mai sus În
această lucrare, iar celelalte sunt la Tom. 112, p. 53 ss, s. VV.
[471]
1,
r
GRANIŢA TRAcrLO[{
b)�AAlXpOV (P. 122, 22), pentru care ef. �AA(tlpO�, Alorus, 'AAl­
�[VO:, >AA-IX1ttlX, (Ia Tom. 1121 54-55).
c) MO:Ylftui; (p. 122, 23); ef. vicus Magaris (CIL. X 1754),
numele personal Magava (CIL. III 7389) şi topon. 'EpyafttO: (la
Procopiu), Sadatnia (!tin. Ant ).
d) BcXAIXUOOV (p. 122, 25)' poate corupt in Joc de BcXAlXuoo�,
ca toponimicele Trace în -OO�, -�o<;, de tipul K06pmoo�, Mhl�O�
şi dela rădăcina ce aflăm şi în Ballanstra, BcXAAIX, BcXAollX (Tom.
Il 2' 58).
e) BOUttl<; (P. 122, 26) în ediţia Bonn BOutl<; (p. 283, sol, pen­
iru care cf. BOutep[e<; şi B6t"C6� in ţinutul anonim dintre Serdica şi
Germane (Proc., 121, 40 şi 121, 46), Bţutjert-dava în Schiţia Mică,
completat de V. Pârvan (Ia CIL. III 14447 şi Histria, IV, 1916,
p. 633, no. 30) şi numele personale BOUt'l)<;; (Tom. Il 2, J 6), Bou­
tl;(<;; dela Tomi (Arch. ep, Mitt., VI, 1882, p, 19, 39), şi Butus, genit,
Buti, tatăl lui Tutius, Dacus (Dipl. miI. în Izv. Insi. Arclz. Bulg.,
II, 1923-24, p. 94 ss).
f) 2:tPIXV-�cXCltlX (p, 122; 30) ca Tasi-basta, Zepb-�cXO"IX, Bl·�lXo­
tO�, 2:0IJcX-�IXOtlX;, pomenite mai sus (P. 3,84, 414-5), cu elementul
initial 2:tpIXV- = 2:tPlXft- din 2:tplXftSV-Cto:; (Proc., p. 122,3), 2:-CPcXftLVCG
iSbomik, XVI-XVlI, 1900, p. 112, no. 19) şi poate 2:-CpcXftplX(
din Chalcidică (Steph. Biz )
g) �AAoCGYs; (p. 122, 31), se descompune "AI.." (v, mai sus, b)
şi -oo:vs<;; din ÂlXys-oipCG( (Pro c., 121, 28) şi Diur-danus (CIL VI
2408 şi 3451).
Il) "ApocVCG (p. 122, 34)' ef. "Apox la p. 466, gg), format ca
BEP�CG- YCG, etc.
i) BpcXpxEOOY (p. 122, 35), format din elementele BpcXp- şi -XeOOY,
pentru care ct, numele de femee edonic BpCGlJpw (Tom, II 2, 17)
şi staţiunea din Tracia Breiero-phara 1, iar de altă parte statiunea
Cedonia (Sibiiu?) din Dacia (Tab. Peut, şi Geogr. Pav.ş.
j) 2:X�lVl-�ptE<;; (p. t 22, 38), după varianta din ed. Bonn (p.
283, 42)' primită şi de Tomasehek (II 2, 78), in timp ce Haury
citeşte 2:XPLVtp(�E; (ef. şi editia Bonn, Index, p. 556) care e de
sigur (1 formă coruptă de vreun copist. Sabinibries acesta rornano-
1 Ci. însă o statiune Brara În Germania superior tGeogr. Rav., IV2G,
p, 232).
[472]
472
DR. G. G. MATEESCU
trac trebue alăturat de Priscupera (v. mai sus, p. 463, u), iar pert­
tru finalul -�plE�, in loc de �plo:, mai avem la Procopiu exemplul
l:O:AE-�plE\;, probabil 'hO:-�<E>plE\; şi poate Bo:p(o:)·p<o:>plE\;.
k} 'l'q.tlo:vo: (p, 122, 39)' cu varianta Tl[L�lo:vo: (ed. Bonn, Index,
p. 559 şi Tom. II 2, 75) e un derivat cu sufixul roman -iana dela
radicalul trac Tip.-, din Titnacum (Tab. Peut. şi Oeogr. Rav.),
'!'q.tEVO: (Proc., IV 6, 18, p. 128, Haury), Timo-gitia (!tin. Ani.)
1) KavolAO:p p, 122, 40), PEntru care cf. Tomaschek, II 2, 84.
m) "Apoo:�o: (p, 122,41); cf. "Apoo: mai sus, p. 466 (gg), format
ca ZUAOU�O:.
n) rapXE\; (p. 122, 45)' de care putem apropia numele per­
sonale Garcenus sau Carcenus (Izvestija Muzei, p. 119, no. 161,
fig. 91) şi Kapxo� (Dum.vl-lom., p. 421, 110. 89 h).
o) mO"tE� (p. 122, 46); ef. llto"tOucppo6pwv şi llto"t(PO\;) mo"to:
la Tom. II 2, 65, apoi numele personal IIto"t00�, IIE[o"tO\; 1.
p) LlOUO[LO:VE� (p, 122, 47), apropiat [de Tom., II 2' 75, şi de
OUO[LEV�\; "ilbelgesinnt", însă despărţindu-l LloUO-[LO:VE� găsim
ambele elemente documentate ca trace in Âo:ouo-oo:uo: şi Oup-oo:ou�,
după cum avem civiias Ausdecensis şi Usdicenses, Saucidapa şi
Sucidava etc. 2, şi resp. în Manius, Dansala (CIL. XIII 7050),
"Hpw\; Mo:vl-!lO:�o� (lOR. 1, 831) şi castelul Mo:vlo:vo: din Dardania
(proc., 120, 24)'
q) eOA600pt� (p. 122, 49)' pentru care cf 'OA6-�o:ypo: din Ma­
cedonia, O/oros (ap. Tom. 11 2, 57), numele personal Olu-per
(CIL. XlII 8304) şi de altă parte Âopl-oxo�, LlwploVE�, LlouplE�, Duro­
storum (Tom. II 2, 73), numele personal Doroturma 3 (Dipl. milit.
în Annee Epigr., 1909, no. 105),
r) Oup�plo:vo: (p. 122, 52), descompus chiar de Tornaschek,
II 2, 57, Oup-�plo:vo:, dela elementul trac Oup- din Oup-oo:ou� (Proc.
p. 146, 32)' In ce priveşte partea finală îmi pare evidentă lmpe­
recherea hibridă a elementului toponornastic trac D�plo: cu sufixul
latin -iana, romanizându-se astfel un nume geografic trac, care
suna probabil Oup-� plo:.
1 Cf, Mateescu În Ephem, DR., 1, p. 164 şi nota 1.
2 V. pentru u=au, Mateescu, Emen daţluni la CIL., în Bulet. Comis
MOllum. Istorice, VH!, 1916, fasc. 33, p. 38-39.
a Ibid. p. 30 şi nota 3.
[473]
GRANIŢA 'TRACltOîl
473
s) rOOp�tXOV (p. 122, 54), format ca TtfLIXXOV, �06PlXOV, etc. (v.
p. 460-1), dela o rădăcină, pe care am întâlnit-o şi în Peonia
în numele aşezării Gurbi-ta (v. p. 447 şi nota 1).
t} AIX6t�ovs� (p. 122,55), a cărui formă originală a putut fi
AtX�ovs<;, în legătură cu AtXo-�lXpo� (v. mai sus, p. 463, nota 2).
u) ilOUAtIXPS� (p, 123, 1)' derivat dela rădăcina 60UA-, ca şi
numele personale 60UA�-�SAfLt�, 60UAlwv, 60UAIXptWV, Dulazenus,
etc., citate mai sus (p, 394-395 şi 429)1.
v) l\{SUIXVIX (p. 123,2), pare un corespondent romanizat al
numelui l\{€OSXIX (p. 121, 19)' din districtul Kabetzos şi poate să
însemneze o aşezare a MaediJor, cari locuiau mai la sud, pe
Stryrnon, Cf. şi numele l\f'�ooxo�, l\{Yjoo<;, l\{�OIX, l\{1)oootXo1)� (Tom.
II 2, 23-24), Medus (CIL. III 1435422), âeus M1)dyzeus (CIL. III
6120), m-fL�01)� (Izv. Muzei, p, 160-2, no, 209).
w) TwoyxwvlX (P. 123,3), format ca B€P�IX-VIX, 'Apxt-vVIX �Apoe·
VIX (v, p. 466), dela elementul Ttouyx-, pe care l-am aflat, fără insera
ţiunea acelui t, în numele odomantic TwvxlX-tUIX� (v. mai sus, p.
435).
x) l\{oUt�tlXvtxc(mUov (p, 123, 7), în loc de l\{oUXtCGVt-Xc(OtSA­
AOV, ca şi l\fout�l-1tIXpc>: (p. 124, 12)' din regiunea Aquensis în loc
de l\{OUXt-1tC>:PC>:, poartă numele unui Trac romanizat, căci Mucianus,
l\foxtc>:v6�, înlocuieşte Ja Traci pe Mucapor, Mucatralis şi alte de.
rivate onomastice dela aceeaş rădăcină (v, mai sus, p. 436).
y) Bo6pow1ts<; (p 123, 8), format dela elementul trac Boupo-,
cunoscut în numele geografice, amintite şi mai sus în acest stu­
din (p. 448), Burdapa, cu variantele Boopos1tC>: şi Boopoo1tC>:, Boup06/-ttvo:,
Burdipta, var. Boupo€1ttW, şi În numele personale Burdius, Burdo,
BupUwv.
z) €o�epCG (p. 123, 11)' cetit în ed. Bonn M�pepo: (p. 284,24),
cu varianta 6€p�epo: (Index, p.457). Dacă lectura lui Haury e so­
cotită ca mai bună, atunci putem presupune LHo-�spo: În loc de
Âeo(oo)-1tC>:PIX, cu schimbările amintite mai sus (p, 463- 4) ca nfL­
�epo = r€/-t-1to:po�1 în timp ce pentru lectura lui Dindorf am avea
argumentul existenţei unei alte localităţi in Haemimontium M�PrJ
(Proc., p. 147, 34), şi numele personal M�(1)� dela Amphipolis.
1 Pentru terminatia -res, găsim în Procopiu exemplele 'Al'Yfl'Tapes şi
'Papal'ope> .
[474]
474
DR. G. G. MATEESCU
ZI) XeOOOU7tlXplX (p, 123, 12)' al cărei element iniţial apare
cu variantele Xepoou-, Kepo-, şi în numele castelului din ţinutul
Pautaliei Xepoou-ox.eplX (p, 122, 18) şi în acela al sat ul ui KEPOW�IX de
lângă PhiIippi (v. p. 411) şi ar putea fi echivalent, ca o formă
dialectală, cu Krcn- din KlO't[-Ol�O� din Moesia inferioară (Proc.,
p. 148, d, şi din KlOtO-�WX.Ol, Kuo'tw�ox.o[, Coisstoboci 1.
Din intreaga listă de 45 de nume de localităţi ale regi unii
Scassetana şi [Naissus], majoritatea de 27 aparţine iarăşi topono­
masticei trace, ca şi În Dardania propriu zisă. Dacă mai adăogărn
la aceasta şi faptul că însuşi numele oraşului Naissus, pus de
Tomaschek (112• 95) În legătură cu Navissus (ef. De- Vit, Totius
latinitatis Onomasiicon, IV, 633) trebue comparat, În ce priveşte
sufixul -ssus, cu toponimicele trace �&X.lOOO�, Odessus, 'Op0'Y)006�,
II&{tlooo;:, IIlXvuo06�, A[�uooo�, Aegissus, KOUAX.OUOOO� 2, etc., şi că
alte câteva nume, cu rădăcinile ne documentate Încă, ale list. lor res­
pective, ca AOUx.OUV&VtlX, Bepx.&owv, rp6cpcpE<;;, N wyctO (acestea şi la
Tornaschsk, 1( 2, p. 53 ss., s. vv.) 3, (PIXP<X-VOpc� (cf. Breiero-pharaţ,
BIXPIXX'tEO'tc�, ar putea fi atribuite tot patrimoniului Jinguistic al
Tracilor, nu cred că ne mai trebuesc multe dovezi pentru a primi
ca un lucru sigur tracismul intregului teritoriu dela Naissus.
Celelalte nume de castele ale regiunii sunt de Iorrnă latină
ca KIXA�cv't[a, 'EplXp[lX, BllWUAclX (Viculea dela vicus ?), KlXOtEAAWV,
KIXOO[IX, rp<XVOZtOV, Încă odată KlXOtEAAWV, "Epx.ouAIX, unul, Lc(pp.atz�,
pare a indica o aşezare sarmatică, iar două pot fi chiar slave:
Bp&'t�lOtlX şi MlAA&pcX.1X (cf. Bela-reca).
Numf� gteo• Lista următoare a lui Procopius (p. 123, 13-43) CU-
"l'a tce Tace
în Remlslann. prinde cash' lele reconstruite în teritori ul oraşului
Rernislana, EV X(DN <PefJ-lOlIXYla{�. aşezat pe râul Nisava, lângă
graniţa Traciei, pe drumul dela Serdica la Naissus, Vecinătatea
Moesilor de o parte şi a Triballilor de cealaltă, ca şi apropierea
de ţinutul trac al Serdicei, ne fac să admitem prezenţa elemente­
lor trace în această regiune, chiar înainte de a studia mai de
aproape toponornastica ei şi numele personale originare de aici,
atestate în inscripţii. \
1 Cf. Mateescu, în Ephem, DR .• 1. p. 99, nota 1.
2 Cf. şi I\retschmer, Einteitung, p 405.
3 J'p"vikrol' În schimb, primit de Tornaschck în catalogld lui (112, 89),
pare a fi În legătură cu lat. grandls,
[475]
GRANITA TRACILOR
475
Rcmisiana însăşi (astăzi Bela-palanka), cu variantele ei
<Psp.eolixvOI; <POUp,lO[OIVOI, Romeststtana, Romansiana 1 şi într'o in­
scriptie din Roma chiar Promesiana (CIL. III 13352=2734), a fost
derivată de Tornasche k, (1,90-91 şi "2, 69) dela neamul galatic
Remi, 'Pi)ftOl, ca şi un ţinut, Rimesica, pomenit în Haemus pe
Tabllia Peutingeriana, VIIl3 (K. Miller, Itineraria Romana, 594).
Radicalul Peme- apare însă şi În numele unei mansio dintre
Ratiaria şi Almus (Tab. Peui. şi Geogr. Ravettn.ţ, Reme-to-dia, pe
malul drept al Dunării în dreptul judeţului Dolj, între Arcer şi
Lom-Palanka, formată ca �XSVtou'o{s<; (Proc., p. 121,53, Haury),
precum şi în elementul frac '1'OlP' - cu multe variante - din
Rhoemetalces, 'Po'p.'Y)t&Ax'Y)<;, . 'PUft1!tIZAx'Y)<;, Rometalca, 'PWI..l'Y)t&Ax'Y)<;,
Remotilîşalclanus (Notizie deg/i Scavi, 1922, p, 417, no. 51 şi 53)2,
Raimullus (CIL. VI 32571), Roimus (CIL. XV 5523), 'POlftO<;
lzvestija Mllzei, 160--2, no. 209), Ruitnus (CIL. XIII 7803), 'Pup,�­
O'JXt<;, (BCIi, XXI, 1897, p.131), CPOtp.'Y)-ţ;su'Y)� (AEM, XVIII, 1895,
112, 20), cpuft'Y)-M�o::� (un c1eruch trac în Papiri Fiorent., 1, 50, 93)3,
Dasă admitem şi aici fonetismul trecerii lui a în e, frecvent la
Traci, documentat de mai multe ori mai sus (v. p. 462), atunci
înrudirea lui Reme- din Remesiana, Remetodia, Remotalcianus cu
Ramae, 'Po::ftt· OOlUOl (Tom. "2, 69 şi 68) e evidentă.
Pe celelalte nume trace ale castelelor din Remesiana, ate­
state de Procopiu, 1. c., le voi înşiră numai, În cele ce urmează,
fără a insista prea mult asupra analogiilor trace, de oarece şi
tracismul lor este cu mult mai sigur decât al celor precedente.
Păstrănd ordinea lui Procopiu vom întâlni astfel:
a) B1'{ttou1'01 (p. 123, 14, ed. Haury), pe care îl cred echiva­
lentul formei B1'[( O)OOU1'OI, ca Moca-sura, Cara-sura, II1'ou7tto-OOU1'OI,
Diie-sure, KOUtţ;oU-OOU1'OI, Alu-sote, etc. (v. mai sus, P. 391, 411,
şi 445) dela rădăcina B1'{. din B1't-TCOI1'OV, B1'[-Ylţ;t;, Bre-iero-phara,
B1'[-ţ;sYt<; 4.
b) �ou�O::1'a\; (p. 123, 15), pe care l'am presupus mai sus ca
o variantă sincopată din �ou( 1Z)-7tC�1'a<; (p, 463), ca �ou&-�aota<;,
�OUE·YttlYP.S, �oU[�tOUAOI şi Sua- vithus 5.
1 Ci- Vulic, in Pi-Wisa-Kroll-Witte, Real-Enc., I A, 594-595; forbiger,
Hdb. â. alt. Geogr .• 111 748.
2 V. pentru acestea Mateescu In Ephem. DR .. 1, p. 79 s., nota 4.
3 Ibid., p. 145.
4 Tomaschek, 112, p. 53 ss., Înscrie aproape toate numele următoare În
catalogul său, fără însă a aduce material de comparaţie.
5 V. pentru acestea Mateescu, în Bphem. DR., 1, 173.