[1]
��UĂ IMPHfJURĂRI Of OfSU��1ARf
AH ISHHI�6HAfHI HAH�HALf.
- Lecţiune de deschidere a cursului de Istorie veche a Românilor,
.-._-
ţinută la Universitatea din Cluj în ziua de 6 Noemvrie 1919-
de
ALEX. LAPEDATU.
Onorat Auditoriu,
Prin noua ordine politică stabilită în Europa centrală şi
răsăriteană pe urrua marelui războiu mondial de curând încheiat,
neamul românesc dela Nordul Dunării a ajuns în aproape de­
plina posesiune a teritoriului său naţional. După o mie de ani
de vitregă stăpânire streină, Dacia Superioară e azi parte inte­
grantă şi nedespărţibilă a vechiului nostru Regat, iar poporul
român din Transilvania şi Ungaria înlocueşte, cu drepturile pe
cari i le dă prioritatea sa istorică, superioritatea sa etnică şi
importanţa sa politică, în totul şi în toate, suveranitatea şi auto­
ritatea, pe care, prin uzurpare şi împilare, a exercitat-o până
acum în aceste părţi Statul unguresc.
Prin această legitimă înlocuire, Românii transilvăneni au
intrat şi 'n stăpânirea Universităţii în care ne aflăm şi în care
ei, autohtonii, ca să zicem aşa, ai acestei frurnpase patrii, pot,
în fine, deschide un curs de istorie naţională.; Evenimentul
acesta va conta, să nădăjduim, ca un moment de seamă în des­
voltarea viitoare a istoriografiei române de dincoace de Carpaţi.
Aşa fiind, e bine, credem, să încercăm a expune şi a aprecia,
cu această ocazie, împrejurările în care el se produce. Şi aceasta,
Anuarul Iust, de IsI. Naţ, 1
[2]
ALEX. LAPEDAT(j
după socotinţa noastră, nu se va putea face mai nimerit de cât
intorcându-ne privirea cercetătoare cu trei pătrare de' secol în
urmă, ca să vedem împrejurările în cari s'a deschis cel dintâiu
curs academic de istorie naţională la Români. Căci din compa­
rarea acestora cu cele de acum se vor putea reliefa şi aprecia
mai bine aceste din urmă.
l.
Cel dintâiu curs de istorie naţională la Români s'a deschis,
precum bine o ştiţi, la Academia Mihăileană din Iaşi, de marele
Mihail Kogălniceanu, în 24 Noemvrie 1843. Puţini vor fi, desigur,
acei dintre Dv. cari să nu fi citit clasicul "Cuvânt" pe care
această strălucită personalitate culturală şi politică a neamului
românesc l-a pronunţat cu acea ocazie înaintea ascultătorilor
săi din vechea capitală a Moldovei. Şi încă mai puţini aceia cari
să-I fi cetit şi să nu aibă vie în memoria lor, ori de câte ori li
se aminteşte de el, adânc simţitele şi bine cugetatele pasagii
prin cari tânărul publicist şi istoric - era numai de 26 de ani!­
punea în evidenţă interesul pe care istoria naţională trebuie să-I
aibă, sub raport sufletesc, pentru Români, necesitatea, din punct
de vedere politic, a cunoaşterii trecutului nostru, caracterul mai
larg, universal chiar, al acestui trecut şi concepţia - tradiţională,
putem zice, în istoriografia noastră naţională -a desfăşurării
vieţii istorice, unitare, a întreg neamului românesc.
"Ce interes mare trebuie să aibă istoria naţională pentru
noi, îmi place a crede - zicea Kogălniceanu- că şi Dv. o înţelegeţi
ca şi mine. Ea ne arată întămplările, faptele strămoşilor noştri,
care prin moştenire sunt şi ale noastre. Inima mi se. bate când
aud rostind numele lui Alexandru-cel-Bun, lui Ştefan-cel-Mare,
lui Mihai Viteazul. Da, domnilor mei! Şi nu mă ruşinez a vă
zice că aceşti bărbaţi pentru \ mine sunt mai mult de cât Ale­
xandru-cel-Mare, de cât Anibal, de cât Cesar. Aceştia sunt eroii
lumei, în loc că cei dintâi SUNt eroii patriei mele. Pentru mine
bătălia dela Războieni are mai mare interes de cât lupta de la
Termopile, şi izbânzile de la Racova şi Călugăreni îmi par mai
strălucite de cât cele de la Maraton şi Salamina, pentru că sunt
[3]
DESVOLTAREA ISTORIOGRAFIEI NAŢIONAU�
câştigate de către Români! Chiar locurile patriei mele îmi par
mai plăcute, mai frumoase de cât locurile cele mai clasice.
Suceava şi Târgovişte sunt pentru mine mai mult de cât Sparta
şi Atena! Baia, un sat ca toate satele pentru streini, pentru
Români are mai mult preţ de cât Corintul, pentru că în Baia,
avanul Rigă al Ungariei, Matei Corvinul, Viteazul Vitejilor, Craiul
Crailor, cum îi zicea Sixt al IV-lea, rănit de sabia moldovană,
fu pus pe fugă şi uită drumul patriei noastre!"
Apoi, îndată după aceasta: "Trebuinţa istoriei patriei ne
este neapărată chiar şi pentru ocrotirea drepturilor noastre îm­
potriva naţiilor streine. Neavând istorie, fiecare popor duşman
ne-ar putea zice cuvintele d-Iui Aaron: Inceputul ce ai este necu­
noscut, numele ce porţi nu este al tău, nici .părnăntul pe care
locueşti. Soarta ta aşa au fost, ca să fii tot după cum eşti:
leapădă-te de începutul tău, schimbă-ţi numele sau primeşte pe
acesta ce ţi-l dau eu, ridică-te şi du-te de pe părnăntul pe care
locueşti, căci nu este al tău şi nu te mai munci în zadar, căci
nu poţi fi mai bine de cum eşti. ,Şi în adevăr, toate aceste cuvinte
ni s'au zis de cătră streini: începutul ni s'a tăgăduit, numele
ni s'au prefăcut, pămăntul ni s'au sfăşiat, drepturile ni s'au călcat,
numai pentru că n'am avut pe ce să ne întemeiem şi să ne
apărăm dreptăţile:'.
Iar după ce trecea în revistă principalele evenimente istorice
de caracter mai general petrecute pe pământul românesc, de la
expediţia lui Darius Hystaspes până la ultimele războaie dintre
Ruşi şi Turci, Kogălniceanu încheia: "Nimeni, dar, nu poate
tăgădui interesul universal al unei istorii care ne înfăţişează nişte
lntâmplări aşa de importante, nişte bărbaţi aşa de străluciţi,
nişte naţii aşa de numeroase şi deosebite, cari toate pe pămăntul
patriei noastre au lăsat urme în trecerea lor, monumente de
existenţa ce au avut, bine-cuvântări sau blăstămuri, unele şi
altele meritate prin facerile de bine sau prin răutăţile ce ni-au lăsat".
In fine, arătănd extensiunea cursului său, el afirma unitatea
de desvoltare istorică a neamului românesc prin următoarele cu­
vin te: "Eu privesc ca patrie a mea toată acea întindere de loc
unde se vorbeşte româneşte şi ca istorie naţională istoria MoI,..
dovei întregi, înainte de sfăşierea ei,. a Valachiei şi a fraţilor din
Transilvania. Această istorie e obiectul cursului meu: intinzân­
du-mă, cum se înţelege dela sine, mai mult asupra întâmplări-
1*
[4]
4
ALEX. LAPEDA1'Li
lor Moldovei, nu voi trece sub tăcere faptele vrednice de în­
semnat, a' celorlalte părţi a' Daciei, mai ales a' Românilor din
Vlachia, cu cari suntem fraţi - şi de cruce, şi de sânge, şi de
limbă, şi de lege".
II.
Spre a putea cuprinde, în toată însemnătatea lor -' morală,
politică şi naţională - aceste cuvinte ale lui Kogălniceanu trebuie
să cunoaştem împrejurările în cari se afla cel ce le pronunţa, el
şi patria sa. Imprejurările acestea, Onorat Auditoriu, erau din cele
mai 'grele. Căci; deşi ajunse, pe urma păcii dela Adrianopol (1828),
a avea o administraţie autonomă, deşi întrate sub cârmuirea
Domnilor naţionali, aleşi, după vechiul obiceiu al ţării, pe viaţă,
şi deşi supuse controlului unei Adunări obşteşti cu putere legis­
lativă, - Principatele Române, Moldova şi Ţara-Românească,
se găsi au sub aşa zisul protectorat rusesc, mai oneros şi mai
periculos de cât suzeranitatea turcească, nominală, sub care
aceste Principate trăiau, politiceşte, de câte-va secole.
Intr'adevăr, protectoratul rusesc degenerase - după chiar
expresia din alt loc a lui Kogălniceanu - în adevărat pro­
consulat, sub care "Domnii ţării nu mai erau de cât nişte loco­
tenenţi ai consulilor Ţarului şi orice simţimănt de naţionalitate
şi libertate interzis şi înăbuşit". Şcolile superioare (Academia
Mihăileană), pe cari priceputul şi energicul Mihai-Vodă Sturza
se grăbi a le înfiinţa potrivit dispoziţiunilor din Regulamentul
Organic, fură supuse controlului direct al reprezentanţilor Impă­
ratului moscovit, ca unele în cari, avea să se formeze spiritul şi
sufletul nouăi generaţii. Asemenea presa şi puţinele publicaţii ce
apăreau erau supuse celei mai riguroase censuri, pentru ca ideile
de libertate politică, de dreptate socială şi independenţă naţio­
nală ce începuseră a frământa\ din nou popoarele mai înaintate
ale Europei să nu pătrundă şi}n mijlocul poporului românesc.
Mai bine de cât oricare altul, Kogălniceanu ştia aceasta.
De aceia, ca să dea cât mai puţin motiv de intervenţie consu­
lului rusesc din Iaşi, ţinea să declare la sfârşitul cuvântării sale
că: "în înfăţişarea întâmplărilor cari sunt aproape de noi şi pe
[5]
DES\, OLTAREA ISTORIOGRAfiEI NAŢIONALE
5
care sau noi sau părinţii noştri le-au văzut, voiu fi cu cea mal
neadormită priveghere, mărginindu-mă a vă arăta numai faptele
împlinite, fără a vă descoperi - notaţi bine! - şi ţelurile ascunse",
cari erau, vădit pentru toată lumea chiar atuncea, anexarea Prin­
cipatelor Române la Rusia. "In epoca dela 1822 şi până la 1834",
zicea el mai departe, "voiu fi mai ales cât se va putea mai scurt
şi mai obştesc, înfăţişăndu-vă numai intâmplările publice şi acele
cari au avut o inrâurire sirnţitoare asupra ţării". Chiar şi pentru
întâmplările mai depărtate, din trecutul de secole al Ţărilor
Române, Kogălniceanu ţinea să prevină pe ascultătorii săi, că se
va sili să spună totdeauna adevărul, caracterul principal al
istoriei, iar când nu-l va putea spune, va tăcea - "şi Dv. veţi
înţelege pentru ce", adăoga el.
Cu toate aceste rezerve şi asigurări însă, era evident că un
curs ca acel ce începea tănărul profesor moldovean, curs în care
se exalta, aşa de vibrător, interesul istoriei naţionale, se accen­
tua, aşa de hotărît, folosul, sub raport politic, al cunoaşterii
trecutului şi importanţa, ades universală, a acestui trecut şi se
propaga, sub forma conştiinţei desvoltării noastre istorice îm­
preună, ideia unităţii morale şi naţionale a tuturor Românilor,
nu putea fi îngăduit. Şi într'adevăr, câteva săptămâni în urmă,
consulul rusesc din Iaşi, considerând ca periculos intereselor
şi scopurilor politice ale Puterii protectoare acest curs, la care,
după mărturia lui Ion Ghica, amfiteatrul Academiei Mihăilene
era totdeauna plin, ceru Domnului, iar acesta trebui să aprobe,
închiderea lui.
Aceasta fu, aşa dar, soarta celui dintăiu curs de istorie
naţională la Români, deschis într'o vreme când autoritatea Dom­
nilor noştri era subordonată aceleia a reprezentanţilor Ţarului,
când autonomia administrativă a Principatelor Române şi puterea
legislativă a Adunărilor lor obşteşti era ca şi anulată prin ame­
stecul direct şi insolit al consulilor ruşi în afacerile din lăuntru
ale ţărilor şi prin noile dispoziţiuni pe cari Puterea" 'protectoare
le introduse în Regulamentul Organic, când propagarea ori cărei
idei de libertate politică, de dreptate socială şi de independenţă
naţională era - cum am zis - considerată ca primejdioasă inte­
reselor Curţii proteguitoare şi când, în fine, libertatea cuvântului
şi a scrisului erau controlate, ţărrnurite şi înăbuşite prin mijlo­
cirea spionajului celui mai odios �i a censurei celei mai riguroase.
[6]
6
ALEX. LAPEDATU
Dar, dacă cursul lui Kogălniceanu fu închis, rolul său de
mare. dascăl al' istoriei noastre naţionale n'a putut fi împiedecat.
Căci, prin activitatea sa publicistică, în deosebi cu "Arhiva Ro­
mânească" şi cu editarea izvoarelor de căpetenie ale trecutului
moldovenesc, el puse bază întregii istoriografii moderne româ­
neşti, al cărei progres avea să fie tot mai mult favorizat de
condiţiile desvoltării politice a poporului român în cele trei pă­
trare de secol ce s'au scurs de atunci încoace - timp în care
o serie întreagă de însemnate evenimente, precipitate c'o iuţeală
neaşteptată, aduse - cu lucrarea neobosită şi plină de jertfă a
două generaţii de mari şi luminaţi patrioţi ----:- Ţările Române dela
situaţia, nespus de grea, în care ele segăsiau înainte de 1848,
la aceea, neasămănat de bună, în care ele se găsesc astăzi.
III.
Intr'adevăr, Onorat Auditoriu, ce minunată schimbare a lu­
crurilor! Revoluţia din 1848, care aduse la libertate şi viaţă po­
litică proprie poporul român, hilot de câteva veacuri, al Tran­
silvaniei, zdrobi Regulamentul Organic, care dăduse Principatele
Dunărene pe mâna "celei mai egoiste oligarhii sociale şi politice".
Câţi-va ani în urmă, înfrăngerea Ruşilor în Crimeea, mântui
aceste Principate de anexarea sigură ce li era pregătită de
Impăratul Nicolae Pavlovici, scoţăndu-le de sub protectoratul
rusesc şi puindu-Iesub acel, liberal şi bine-voitor, al marilor
Puteri europene şi aduse, ca un corolar firesc, unirea Ţărilor
Române sub un singur Domnitor. In scurta dar bogata în fapte
mari ocârmuire a lui Alexandru Ioan Cuza, noua situaţie a Prin­
cipatelor-Unite se consolidează prin recunoaşterea de cătră Turcia,
ca Putere suverană, a actului politic înfăptuit la 24 Ianuarie 1859,
prin desfiinţarea şerbiei şi împroprietărirea clăcaşilor, prin secu­
larizarea averilor mănăstireşti,\ prin întemeierea Universităţilor
din Iaşi şi Bucureşti, prin progresul organizaţiei administrative
şi prin creşterea puterii armate \(1 ţerii. In fine, sub indelungata
şi aşezata domnie, de aproape o jumătate de veac, a Regelui
Carol 1, Intemeietorul, prin participarea la războiul ruso-turc
dela 1877-78 şi prin proclamarea Regatului dela 1881, ţara
- -
[7]
DESVOLTAREA ISTORIOGRAFIEI NATIONALE
7
câştigă completa ei neatârnare, iar fostul ei Domnitor, Coroana
de oţel, desăvărşindu-se, sub toate raporturile, organizarea şi
consolidarea noului şi prosperului Regat dela Dunărea de jos,
ajuns a fi, acum, în pragul secolului prezent, cel mai de seamă
şi de vază factor politic, cultural şi economic din Sud-estul
Europei.
In tot acest timp apoi, prin entusiasta şi conştienta cola­
borare a tuturor puterilor intelectuale ale ţărilor române, până
la o vreme chiar şi ale Basarabiei, se produse acea intensă
mişcare culturală, care crescu tot mai mult conştiinţa unităţii
noastre naţionale şi a solidarităţii noastre politice, susţinând în
acelaş timp lupta din ce în ce mai grea - pe care Românii din
afara Regatului trebuiră s'o poarte, cu deosebire în ultimele
decenii, împotriva foştilor stăpânitori, ce năzuiau a distruge
fiinţa lor etnică, prin oprimare politică şi maghiari zare forţată
în Transilvania, prin completă izolare şi crasă ignoranţă în Ba­
sarabia, prin mixtiune etnică şi disoluţie morală în Bucovina.
Căci e de netăgăduit că, dacă în această grea luptă pentru con­
servare etnică, vechiul Regat român, dat fiind poziţia-i geografică
şi legăturile-i politice impuse de ingratitudinea rusească, nu putu
da atâta vreme ajutor efectiv, pentru desrobire, connaţionalilor
săi de peste hotare, el le dădu cel mai eficace mijloc de re­
zistenţă -- cultura naţională pe care o revărsă din belşug peste
toate laturile sale: peste Carpaţi, peste Moina şi, până la un timp,
chiar şi peste Prut.
Conştiinţa unităţii naţionale şi a solidarităţii politice e ca­
racteristica vieţii româneşti, dela începutul secolului prezent,­
starea de spirit putem zice generală în care ne găsi războiul ce
avea să rezolve grava problemă a naţionalităţilor în Europa, prin
distrugerea Statelor polietnice, întemeiate prin cucerire şi men­
ţinute prin silă, şi înlocuirea lor cu State naţionale, întemeiate
pe libera dispoziţie a popoarelor şi menţinute prin deplina lor
libertate de guvernare. Conştient de rolul pe care trebuia să-I
îndeplinească în acest războiu, Regatul român puse în cumpănă,
în vederea realizării actualei 01 dine politice, însăşi existenţa sa,
răzimată pe o viaţă de Stat de şase ori seculară. Prin sacrificii
şi suferinţe pe cari puţine dintre neamurile beligerante au mai
fost în stare să le facă, poporul român din întreaga Dacie a
răscumpărat apoi, în decursul acestui îndelun� şi extrem de
[8]
8
ALEX. LAPEDATU
greu războiu, completa sa libertate politică şi unitate naţio­
nală, realizănd astfel idealul pe care l-au coborît în pământ,
după ce I-au purtat o viaţă întreagă în sufletul lor, toţi bunii
şi marii fii ai neamului nostru. .
In aceste nouă şi fericite împrejurări ale vieţii noastre na­
ţionale şi politice se deschide aşa dar, aci, la Cluj, întâiul curs
de istorie naţională la Românii din Dacia Superioară. Cât de
departe sunt ele de acele despre care amintiam adineaori, de
acum trei pătrare de secol! Atunci însemnătat.ea istoriei naţionale
trebuia exaltată, chiar şi pentru Români, în cuvinte ca acele pe
cari Kogălniceanu le rostia în faţa ascultătorilor săi din Iaşi, Ia
1843; azi, de mult, această însemnătate zace în conştiinţele şi în
sufletele tuturor Românilor culţi. Atunci se putea afirma, cum
am văzut, că din cauza necunoaşterii trecutului nostru, începu­
turile ni s'au tăgăduit, părnântul ni s'a sfăşiat şi drepturile ni
s'au încălcat; azi putem afirma, dimpotrivă, că, graţie cunoş­
tinţei acestui trecut, începuturile nu ni se mai tăgăduesc, decât
din interese de rivalitate politică" pământurile răpite ni s' au redat
şi drepturile încălcate ni s'au recunoscut. Atunci importanţa ro­
lului pe care Românii I-au avut în istoria generală a popoarelor
din Sud-estul Europei abia era pusă în lumină de istoriografia
indigenă; azi acest rol ne este recunoscut, atât sub raport politic­
militar, cât şi sub raport social-cultural, chiar şi de istoriografia
streină. Atunci studiul desfăşurării istorice, unitare, a întreg nea­
mului românesc se impunea ca un postulat al viitoarei noastre
unităţi politice; azi acest studiu se impune ca o necesitate a
însăşi acestei unităţi, care, dintr'o problemă a viitorului; s'a pre­
făcut într' o realitate a prezentului. Atunci, în fine, libertatea
cuvăntului şi' a scrisului era ţerrnurită şi cenzurată; azi, împo­
triva acestor două mari bunuri ale societăţilor înaintate, nu stă,
cel puţin de pe această catedră, de cât responsabilitatea con­
ştiinţei noastre ştiinţifice şi morale ...
\
�V.
Afară de aceasta, mai este însă, Onorat Auditoriu, o deo­
sebire tot aşa de mare, dacă nu chiar mai mare, în ce priveşte
mijloacele de investi�are �i de învăţământ ale istoriei noastre
[9]
DESVOLTAREA ISTORIOGRAFIEI NAŢIONALE
9
naţionale, - mijloace, aturrci, foarte modeste şi restrânse, azi,
dimpotrivă, extrem de bogate şi de întinse. E destul să con­
sultăm scrierile istorice de pe acea vreme ale lui Kogălniceanu
şi Bălcescu, cei dintăi istorici moderni la Români, în compa­
raţie cu scrierile istoricilor noştri de azi, ca să ne convingem ce
mare distanţă e între unii şi alţii, sub raportul cunoaşterii şi
utilizării izvoarelor şi literaturii istorice. Căci, pe când la cei
dintăi repertoriul bibliografic abia cuprinde câteva zeci de titluri,
la ceşti din urmă aceste titluri se numără cu sutele. Singură
bibliografia scrierilor celui mai mare istoric român al vremurilor
noastre - o personalitate, e drept, excepţională, - numără sute
de lucrări şi studii mai întinse şi, desigur nu exagerez când
adaog: mii de articole, de specialitate, mai mărunte.
Dar să lăsăm pe Kogălniceanu însuşi să ne arate care era
starea studiilor şi a mijloacelor de investigaţie istorică pe vremea
sa. ,,0 singură istorie completă şi sistematică nu avem încă
despre Români, zicea el. Şirul Domnilor nu este încă clasificat
şi statornicit prin făclia unei critici sănătoase. Documenturile
oficiale şi acturile publice, cari sunt cea mai întâiu şi mai pu­
ternică dovadă a adevărurilor istorice, ne lipsesc cu totul; din
pricina ;i:�selor revoluţii cari în atâtea rânduri ne-au pustiit patria,
sunt pierdute pentru totdeauna sau împrăştiate prin ţări streine,
pe la particulari, sau în bibliotecile Ungariei, Poloniei, Tran­
silvaniei, a' Moscovei, Petersburgului, Vienei, şi chiar Stockhol­
mului. Aşa dar în lipsa acestor izvoare de căpetenie, noi nu avem
de cât Letopiseţile ţării şi istoriile Ungariei, Poloniei şi Turciei,
cu cari patria noastră au stătut în relaţii; dar şi aceste izvoare
sunt încă departe de a fi desăvărşite. Cronografurile româneşti,
în ce ating mai ales de întâiele timpuri ale Principatelor, nu se
potrivesc măcar intre dănsele. Istoricii vechi, 'unguri, poloni şi
turci, nu cuprind, precum se înţelege dela sine, de cât fragmenturi
despre istoria noastră şi aceste încă adesea întunecate prin duhul
partidei şi al urei. Ne mai rămân încă istoriile, observaţiile
istorice, călătoriile, publicate despre ţările noastre de deosebiţi
streini în deosebite limbi. Acestea sunt ajutorul de căpetenie
pentru compunerea analelor noastre naţionale şi mai ales scrierile
lui Gebhardi şi Engel, cari prin ostenitoarele lor lucrări au bine­
meritat' dela Români".
Cât de departe şuntem 9i de aceste vremuri , Căci prin operq
[10]
10
ALEX. LAPEDATU
istorică a lui Kogălniceanu însuşi, a 'lui Nicolae Bălcescu, Bog­
dan Petriceicu-Hasdeu, Alexandru Papiu-Ilarian, Eudoxiu Hurrnu­
zaki, Âlexandru Odobescu, Grigorie Tocilescu, Alexandru Xe­
nopol, Dimitre Onciul, Ioan Bogdan, Nicolae Iorga şi a tuturor
celor ce au mai lucrat şi lucrează pe terenul istoriografiei naţio­
nale alături de aceşti protagonişti, s'au dat la iveală mai toate
izvoarele istorice indigene şi - în colecţii adesea monumentale
- o mare parte din bogatul material documentar semnalat de
Kogălniceanu ascultătorilor săi. Pe de altă parte, Istoria Val a­
chiei şi a Moldovei a lui Engel- sursa de căpetenie a celor dintăi
expuneri generale de istorie a Românilor, ale lui Florian Aaron
şi August Treboniu Laurian, şi a istoricilor streini mai vechi
cari în cercetările şi studiile lor au fost aduşi să se orienteze
asupra trecutului românesc - Istoria aceasta, foarte meritorie
de altfel, a fost, zic, de mult, de acum 30 de ani, înlocuită de
marea şi cunoscuta operă de sintesă - cu o ediţie prescurtată
franceză - a venerabilului nostru istoric, membru al Institutului
Franţei, d-l Alexandru Xenopol, şi de fundamentala şi renova­
toarea Istorie a Românilor, publicată, la 1905, în limba germană,
de d-l Nicolae Iorga. In jurul acestor capitale scrieri s'au produs
apoi o nesfârşită serie de studii şi monografii din toate domeniile
vieţii - publice şi private, materiale şi spirituale - a poporului
român, - studii şi monografii pe cari o viitoare bibliografie
istorică română - de absolută necesitate - e chemată să le
semnaleze nouălor generaţii de cercetători prin o metodică şi
sistematică rânduire şi clasare.
Dar şi calitativ, istoriografia română a făcut progrese în­
semnate, aşa că azi ea poate sta, sub acest raport, în rând cu
istoriografiile streine. Ediţii de texte şi de documente - cum sunt
bună-oară acele ale mult regretatului profesor şi academician
Ioan Bogdan - nu sunt întru nimic mai prejos de publicaţiile
similare ale popoarelor celor mai înaintate în ce priveşte studiile
istorice. Metodele nouă apoi, strict ştiinţifice, ale cercetătorilor
apuseni sunt familiare azi nu numai celor dintre ai noştri cari
şi-au însuşit pregătirea lor istorică direct la şcolile streine, ci
şi acelora ce şi-au făcut ace(lstă pregătire la Universităţile din
Regat, unde, în deosebi la şcoala profesorului Onciul, s'au format
aproape toţi cei ce şi-au asigurat, prin scrisul lor, un loc ono­
rabil în istoriografia română mai nouă. C4 înalta şa cultură
[11]
DESVOLTAREA ISTORIOGRAfIEI NAŢIONALE
II
generală, cu imensa-i erudiţie specială, cu geniala sa intuiţie
istorică, cu fenomenala sa putere de lucru şi cu marea-i auto­
ritate ştiinţifică, d-I Nicolae Iorga a dat, în fine, studiilor istorice
la Români, o amploare şi o valoare cu totul deosebită, întro­
ducând în istoriografia noastră naţională întrebuinţarea de izvoare
şi de publicaţi uni necunoscute acesteia până la dânsul. In acelaş
timp, prin marile sale opere de istorie generală şi specială,
tipărite în limbile de cultură apusene, d-sa a făcut cunoscut
istoriografiei streine izvoarele şi [literatura istorică română, aşa
că astăzi istoriografia noastră naţională nu numai că se găseşte,
cum am spus, la nivelui celor streine, ci şi în directă legătură
cu ele.
Chiar şi aci, în Tra�!�jlvania, unde condiţiile de desvoltare
ale studiilor istorice române au fost mult mai puţin favorabile
ca în vechiul Regat, - studiile acestea au făcut mari progrese.
Operele lui Gheorghe Baritiu, Nicolae Popea, Ioan Puşcariu,
Augustin Bunea, Teodor Păcăţianu, George Popovici, Ion Sârbu
şi în deosebi acele ale valoroşilor tineri ce în timpul din urmă
s'au afirmat la noi ca istorici cu serioasă pregătire şi cu real
talent, sunt cea mai vie dovadă de progresul pe care l-au înde­
plinit, în istoriografia română transilvană, urmaşii lui Samuil Clain,
lui Gheorghe Şincai şi lui Petru Maior. Şi nu mă sfiesc a afirma
că, dacă istoricii români din Transilvania ar fi putut lucra în
condiţiile şi cu mijloacele cu cari au lucrat istoricii popoarelor
până eri privilegiate - privilegiate chiar şi sub raport ştiinţific
- ale acestei patrii, pentru reconstituirea trecutului lor naţional,
ei ne-ar fi dat o operă istorică, care, sub toate raporturile, ar fi
fost la înălţimea aceleia ce au dat-o Saşii şi Ungurii, cum se
va dovedi aceasta, sunt absolut încredinţat, în nouăle împrejurări
în cari suntem chemaţi a trăi şi lucra de aci înainte, noi, stă­
pânii, nu numai de drept, ci şi de fapt, azi, ai acestor ţări.
In cursul special de istoriografie română pe care l-am
anunţat la această Universitate şi pe care-mi propun să-I duc
dela anonimii analişti de pe vremea lui Alexandru-cel-Bun până
la istoricii zilelor noastre, voiu avea ocazia să arăt, în chip amă­
nunţit şi documentat, tot ceiace s'a produs pe acest teren; iar
tinerii ce vor simţi îndemnul a mă asculta vor avea, la rândul
lor, ocazia să vadă ce operă remarcabilă s'a putut îndeplini în
acest ram al culturii noastre naţionale. VOr vedea că! alături de
[12]
12
I\LEX. LAPED/\TU
studiile filologice, cele istorice alcătuiesc opera culturală cea
mai. de seamă ce s'a elaborat la poporul român până la intrarea
, şi participarea sa la viaţa culturii moderne şi vor înţelege atunci
de ce aceste studii - filologice şi istorice - au avut totdeauna
o mare preponderanţă şi de ce, chiar faţă de afirmarea disci­
plinelor stiinţifice ale nouei culturi moderne la Români, ele-şi
păstrează încă această preponderanţă. Iar, după ce vor cunoaşte
şi vor înţelege toate acestea, se vor întreba, precum se 'întreabă
cel ce le vorbeşte acum: dacă în împrejurările cunoscute şi cu
mijloacele arătate s'a lucrat atâta pe terenul istoriografiei naţio­
nale, ce se aşteaptă dela cei chemaţi a lucra pe acel aş teren în
nouăle împrejurări şi cu nouăle mijloace - incomparabil mai bune
şi mai bogate de cât acele ale predecesorilor ? ...
v.
Căci, Onorat Auditoriu, cu toată opera însemnată a acestora,
mai e mult, foarte mult, de lucrat - atât pentru culegerea şi
publicarea izvoarelor, cât şi pentru completarea şi refacerea cu­
noştinţelor noastre istorice pe. baza acestor nouă izvoare. Acum
vre-o şaisprezece ani, într'o publicaţie omagială, închinată bătră­
nului Dimitrie A. Sturdza, din a cărui iniţiativă şi sub a cărui
purtare de grijă s'au făcut cele mai mari colecţii documentare,
publicate sau patronate de Academia Română, -' cel mai bun
cunoscător al surselor noastre istorice inedite şi cel mai neobosit
străngător şi editor al lor, d-l Nicolae Iorga, arăta, în amănunt,
ce lucrare însemnată mai e de făcut pentru culegerea şi publi­
carea izvoarelor istoriei române c-> la noi şi în străinătate. Cu
excepţia unei mici părţi a 'acestor izvoare, de provenienţă tran­
silvană, publicate între timp de editori saşi, unguri şi chiar
români, aproape întreaga lucrare preconisată de d-l Iorga rămâne
de făcut. Adăogând la aceasta cercetarea archivelor ce întră,
acum, de drept, în posesiunea noastră şi cari, până aci, aparţi­
nând fostului Stat ungar, ne �rau greu accesibile, putem vedea
ce operă mare - de câteva generaţiuni - mai e de îndeplinit
numai pentru culegerea şi publicarea izvoarelor inedite ale tre­
cutului nostru.
[13]
DiSVOLTAREA ISTORIOGRAfIEI NAŢIONALE
13
i
Tot aşa pentru completarea şi refacerea cunoştinţelor noastre
asupra acestui trecut. Mai întâiu în ce priveşte istoria politică a
Ţărilor Române. Căci, cu toate că această istorie e bine şi
amănunţit cunoscută, totuşi, din bogatul materiaj documentar ce
s'a publicat şi aşteaptă a mai fi publicat, se pot şi se vor
putea stabili şi preciza nu numai faptele şi evenimentele necesare
expunerii sale pragmatice, ci şi anumite aspecte ale ei, puse în
lumină cu deosebire în timpul din urmă. Intr'adevăr, cu cât s'a
pătruns mai adânc în cunoaşterea trecutului Ţărilor Române, cu
atât s'a văzut mai bine că viaţa lor politică a avut, în istoria
Orientului european, o însemnătate cu mult mai mare de cât
se credea. - Şi anume: ca unele ce, singure în acest Orient,
şi-au putut păstra, neîntrerupt, de la întemeiere până azi, cu
toate adversităţile prin care au trecut, organizaţiile de Stat; ca
unele ce, de la sfârşitul sec. XIV, dela sfărâmarea Ţaratelor
bulgare şi sârbeşti, până la începutul sec. XVIII, la ridicarea
puterii ruseşti sub Petru-cel-Mare, au fost cele mai importante
State creştine în Orientul european, exceptând, fireşte, Ungaria şi
Polonia, cari, ca viaţă politică şi, maiales, ca orientare culturală,
aparţin Europei centrale; ca unele ce, în fine, având această
importanţă, au putut fi privite, mult timp, secole întregi, de creş­
tinii supuşi efectiv dorninaţiunii otomane, ca continuatoare ale
tradiţiilor culturale şi chiar politice ale fostului Imperiu bizantin.
Pe lângă aceasta, chestiuni nouă şi interesante se pun mereu
în istoriografia română, făcând ca trecutul nostru politic să
rărnână cel mai însemnat tărârn de studii spre care trebue să
se indrepteze preocupările noastre şi ale cercetătorilor viitori.
Astfel bunăoară, ca să nu dau decât un exemplu dintr'atătea, e
afirmarea - pe cale de a trece din domeniul hipotezeler în acel
al adevăjurilor - că istoria politică a Ţărilor Române cuprinde, în
începuturile sale, baza de drept isteric a noului Stat român, chiar
şi pentru teritoriile sale de dincoace de munţi. Căci extensiunea
geografică şi politică a Ţării Româneşti, se afirmă şi se susţine,
nu se opria, la originile sale, la Carpaţi, ci cuprindea şi regiunile
locuite atunci exclusiv de Români, cel puţin jumătatea de Sud
a Transilvaniei. Numai pe măsură ce Ungurii au luat efectiv în stă­
pânire întreagă această provincie, la sfârşitul sec. al XII-lea,
Ţara Românească şi-a restrâns, treptat, graniţele între cari o
găsim în prima jumătate a sec. următor, înahite de năvălirea
[14]
14
ALEX. t.APEDAitJ
Tătarilor - la teritoriile de dincolo de Carpaţi, transa/pine,
cum le-au numit înlocuitorii stăpânirii româneşti în Transilvania.
Legitimitatea actualei dorninaţiuni române în aceste părţi capătă
prin aceasta şi o bază de drept istoric pe lângă aceea de drept
etnic şi politic, ceia ce trebuie pus în deplină evidenţă, pentru
că în acest caz istoria Transilvaniei, din punct de vedere româ­
nesc, nu mai poate fi privită independent, ci, ca şi acea a Ba­
sarabiei şi Bucovinei, în legătură organică, iniţială, cu aceia a
Ţărilor Române.
Ca şi cu istoria politică, la fel stau lucrurile cu istoria
culturală, de asemenea bine şi amănunţit cunoscută. Căci şi în
acest domeniu, cu cât s'a pătruns mai adânc în cunoaşterea
lui, cu atât s'a văzut că, în ce priveşte în deosebi manifestările
literare şi artistice, diferitele influenţe culturale streine ce s'au
succedat la poporul nostru - slavo-bizantine la început, ungaro­
polone mai apoi, ne o-greceşti şi modern-apusene la urmă­
s'au transformat, sub înrâurirea spiritului şi sufletului românesc,
aşa fel că au produs forme nouă, de-o originalitate care dă un
caracter cu totul distinct vechei noastre culturi, pe care chiar
streinii Inţelegători l-au recunoscut şi l-au apreciat ca atare. De
însemnătatea acestei culturi, specific româneşti, ca aport la istoria
culturii în genere, şi de valoarea ei, ca patrimoniu naţional, sunt
pătrunşi toţi cunoscătorii. Trebue însă ca importanţa şi va­
loarea de care vorbim să fie răspândite în cercuri cât mai largi,
mai ales aci, în Transilvania, unde unii, durere, nici nu ştiu, iar
alţii nici nu cred în existenţa vechii culturi româneşti. Aceasta,
şi pentru ca noua ordine culturală ce suntem chemaţi să stabilim
acum să aibă la bază această cultură şi, ca şi dânsa, să-şi
păstreze caracterul deosebit pe care i-l va putea imprima puterea
de adaptare şi transformare de care a dat dovadă că e· capabil,
în materie de cultură, sufletul şi spiritul poporului român. Lu­
crul nu se va putea face de cât prin nouă şi stăruitoare studii
în această direcţie. De aceia preocupările cercetătorilor, actuali
şi viitori, trebuie, cu necesit.�te, să se îndrepteze cât mai 'mult
spre trecutul nostru cultural, . unde ei vor găsi un material de
studii tot aşa de bogat şi voj afla un îndemn la lucru tot aşa
de mare ca şi în domeniul istoriei politice.
Mai mult decât în aceste două domenii - politic şi cul­
tural - e de lucrat în domeniul vechilor noastre instituţiuni
[15]
nESVOLTAREA ISTORIOGRÂFIEI NATIONALE
privitoare la organizarea administi ati vă, judiciară şi militară,
împărţirea, caracterizarea şi îndeletnicirile claselor sociale, la
felurile, normele şi raporturile de proprietate şi aşa mai departe
- pentru că aceste instituţiuni sunt prea puţin studiate până
acum, atât în sine, cât şi în legăturile şi influenţele lor reciproce,
şi pentru că, - fie c'au fost adoptate pe cale de împrumut, fie
c'au fost răsărite din nevoile însăşi ale mediului în care s'au
produs - ele au căpătat în desvoltarea lor - ca şi elementele
culturale - un caracter propriu românesc, ce trebuie evidenţiat
şi pus în valoare. Şi aceasta, pentru acelaş cuvânt mai sus ex­
primat, că ele constituesc tot atâtea forme, nouă, diferenţiate, alcă­
tuitoare deci de progres, ale vieţii româneşti. O lucrare mare,
plină de răbdare şi de stăruinţă, e deci absolut necesară pe
acest teren. Rezultatele ce se pot obţine pe urma unei asemenea
lucrări, sunt de natură să rescumpere - cum s'a dovedit prin
cele câteva studii temeinice ce s'au făcut în timpul din urmă­
munca şi străduinţa cercetătorilor în această direcţie.
Ce priveşte istoria Românilor din Transilvania, - luată fiind
această numire, nu în înţeles geografic şi nici chiar istoric, ci'n
înţeles politic-actual, cuprinzând adecă întreg teritoriul românesc
de dincoace de Carpaţi,!j- preocupările, cel puţin în legătură cu
acest curs, trebuie să se îndrepteze, nu asupra vieţii politice, de
Stat, a vechei Ungarii şi a marelui Principat transilvan, Întru
cât, dela jumătatea sec. XV până Ia 1848, poporul român din
aceste părţi a fost exclus dela viaţa politică de Stat a foştilor
săi stăpânitori; ci ele trebue să se îndrepteze cu deosebire
asupra vieţii proprii româneşti, atâta câtă a fost şi a putut fi--:­
în condiţiile în care [s'a desvoltat - această viaţă. Trebuie
mai întâiu să se studieze, temeinic, organizaţiile politice-naţio­
nale pe cari Românii transilvăneni le-au avut pe vremea Ungurilor
şi pe cari ei şi le-au păstrat, în forme juridice-administrative,
până în sec. XV. Trebuie apoi să se studieze, în toate amănun­
tele, relaţiile de tot soiul ce au existat în cursul timpului între
Ungaria şi Transilvania de o parte, Moldova şi Ţara-Românească
de alta, şi influenţele culturale pe cari locuitorii acestor ţeri le-au
exercitat asupra fraţilor lor din Transilvania. Trebue, în fine,
studiată fundamental viaţa socială şi economică a· poporului
român din aceste părţi, pentru că din rodul muncii grele şi stă­
ruitoare a acestui popor, totdeauna, ca şi astăzi, cel mai numeros,
[16]
16
ALEX. LAPEDATU
s'au tras forţele pe cari feudalii şi oligarchii stăpănitori şi-au
clădit şi menţinut viaţa politică şi culturală a Statului lor do­
minator şi asupritor.
VI.
Aceste sunt, Onorat Auditoriu, problemele de căpetenie ale
istoriografiei române actuale şi viitoare, pe cari am crezut necesar
să le schiţez in această lecţie de deschidere a cursului meu şi
pe cari generaţia tânără trebue să-şi facă o datorie de onoare,
culturală şi naţională, a le îndeplini, în măsura posibilităţilor,
nu zic cât mai repede, ci cât mai bine. - Lucrarea nu e atât
de grea, pe cât de mare, şi pentru ducerea ei la capăt trebuesc
pregătiţi lucrători pricepuţi, serioşi, harnici şi devotaţi, ceia ce
cade în sarcina Universităţilor noastre. Căci, ori cât aceste Uni­
versităţi ar fi chemate, acum - în faţa imperioaselor necesităţi
de organizare a noului învăţământ naţional - să pregătească
profesori secundari, ele nu pot pierde din vedere menirea ce au
de-a lucra pentru progresul ştiinţei însăşi - pure, înalte, ideale.
De aceia, pe lângă apostolii pentru răspăndirea culturii, ele tre­
buesc să deie şi învăţaţi pentru progresul ştiinţei. Şi nu mă
îndoesc că, alături de tinerii cu vocaţie înăscută pentru cariera
de profesor, vom avea şi de aceia cu aptitudini ştiinţifice, în
cazul nostru special, pentru studiile istorice. Lucrănd cu aceiaşi
dragoste şi cu acelaşi interes pentru unii ca şi pentru alţii, vom
da totuşi cestor din urmă, printr'o chibzuită şi armonică cola­
borare cu colegii altor specialităţi, mijloacele trebuitoare şi îndru­
mările de nevoie pentru a-şi însuşi cultura istorică şi pregătirea
ştiinţifică necesară, spre a putea intra în rândul cercetătorilor
chemaţi a 'continua marea operă istoriografică despre care v'am
vorbit, a predecesorilor noştri.
\
Imi dau seamă de oare cari greutăţi ce vom întâmpina,
acum, la început, pentru ajungerea acestui scop. Ştiu că, în
împrejurările vitrege în cari cea mai mare parte a tinerimei noastre
universitare de aci a fost silită să-şi urmeze învăţăturile secun­
dare, nu şi-a putut însuşi cunoştinţa necesară, adesea nici chiar
elementară, a trecutului românesc, pe băncile şcoa.lelor la cari
[17]
DESVOLTAREA ISTORIOGRAfiEI NAŢIONALE
17
a învăţat, - şcoli În care acest trecut nu era numai sistematic
ignorat, ci şi intenţionat batjocorit. Şi mai ştiu, că, chiar şi acei
ce-ar fi voit, din indemn propriu, să-şi insuşească, pe cale par­
ticulară, cultura istorică naţională trebuitoare, au fost mult îrn­
piec\ecaţi de la aceasta prin interzicerea mai tuturor" manualelor
şi scrierilor istorice mai deosebite ce se publicau în vechiul
Regat,- interzicere prin care se urmări a nu numai a lipsi un
popor întreg de hrana lui intelectuală şi sufletească cea mai
necesară, ci chiar -- himeric lucru! - năbuşirea adevărului
istoric însuşi.
Cu toate acestea sunt încredinţat că, chiar şi numai cu
mijloacele de cari dispunem acuma, vom îndepărta, destul de
curând, dificultăţile pe cari urmările asuprire: politice şi culturale,
la cari am fost supuşi atâta mar' de vreme, le-au lăsat în cale
lucrării noastre. Garanţia pentru aceasta 'mi este: capacitatea de
cultură de care poporul român - ca toate neamurile latine ­
a' dat dovadă, priceperea şi stăruinţa la învăţătură, care n'a lipsit
nici o dată fiilor acestui popor, răvna şi entuziasmul pe care ei
le-au manifestat totdeauna pentru lucrările şi operile ele cultură
şi de ştiinţă şi, în sfârşit, aplecarea particulară, aşi putea zice
vocaţia, Românilor transilvan! pentru studiile istorice şi filologice,
vocaţie pe care ei alt vădit-o, înscriind. în Panteonul culturii
naţionale o serie întreagă de nume de scriitori ce s'au ilustrat
în domeniul acestor studii.
*
* *
Cu afirmarea acestei credinţe aşi putea încheia aci lecţia
de deschidere a primului curs de istorie naţională la Românii
din Dacia Superioară. Totuşi, Onorat Auditoriu, nu vreau să pă­
răsesc aceasta catedră, fără a face profesie publică ele atitudinea
ştiinţifică şi naţională ce voiu observa în activitatea mea faţă
de popoarele eterogene, pe cari soarta le-a aşezat în mijlocul
nostru. Această profesie se impune, cred, prin împrejurarea că
în Universitatea pe care am luat-o în stăpânire, ştiinţa s'a pus,
cele mai adesea, în serviciul politicei, iar politica, totdeauna, în
serviciul utopicei idei de Stat unitar naţional maghiar, adecă a
desnaţionalizării. Atitudinea ştiinţifică de care vorbesc nu poate
Auuaru! Insf it. de Is t. Nof.
2
[18]
18
ALF.X. LAPEDATtJ
fi de cât una - acea ce decurge din respectul absolut pentru
adevărul istoric, ori care şi ori cum ar fi el. Ce priveşte atitu­
dinea naţională, ţin să declar că, departe de-a vedea în aceste
popoare nişte duşmani, cum am fost noi priviţi, mai mult sau
mai puţin, de ele, le vom considera ca menite, prin destinul lor
istoric, să trăiască şi să se desvolte, cu individualitatea lor etnică
şi culturală, alături şi împreună CLI noi pe acest pământ prin
excelenţă românesc. Departe apoi de-a le ignora sau deprecia
trecutul, cum am fost noi ignoraţi şi depreciaţi în trecutul nostru,
vom studia şi aprecia acest trecut --- potrivit rolului cultural şi
civilizator ce fie care din ele I-au avut şi potrivit facerilor de
bine, cum zicea Kogălniceanu, pe care ele le-au lăsat în cursul
vremii părnăntul ui şi oamenilor acestor ţări.
Un lucru însă vom face- şi-I vom face cu toată iubirea
ŞI graba pe cari le reclamă repararea unei mari şi strigătoare
nedreptăţi: vom căuta să reabilităm, istoriceşte, poporul român
din Transilvania şi Ungaria, scoţând în evidenţă întregul aport
pe care, în toate privinţele, el l-a adus, timp de aproape o mie
de ani, pentru susţinerea celei mai vitrege patrii pe care a putut-o
avea vreodată un popor... Aceasta n'o vom face însă în detri­
mentul moral-naţional al nimănui. Nu, pentru că azi ştim prea bine
ce rol am avut În trecut şi care a fost importanţa noastră isto­
rică, ca să mai simţim nevoia de a creşte Însemnătatea acestui trecut,
coborînd pe acel al neamurilor cu cari am trăit Împreună sau am
venit în atingere; pentru CEi cunoaştem admirabilele forţe de rege­
nerare ce zac în sufletul poporului român, ca să nu ne Îndoim
că'n nouăle condiţii de viaţă, vom îndeplini În curând tot ceia ce
opresorii ne-au impiedecat să facem la timpul său; pentru că,
în sfârşit, oricât de însemnat ar fi rolul pe care aceşti opresori
j, ... au avut în trecut, el nu va putea fi asemănat cu acel ce ni e
dat nouă să-I avem, potrivit misiunii istorice ce ne-a fost Încre­
dinţată prin opera de colonizare şi rornanizare a Daciei şi pe care
numai acum, după o mie opt sute de ani, suntem puşi în poziţie
a o putea împlini: de a fi,'., aci, la Dunărea de jos, reprezentanţii
cei mai deplini şi mai autorizaţi ai culturii şi civilizaţiunii latine
[19]
fACIORII IStORICI AI unIII HA1l0HAbf ROMÂHun
Lecţiune inaugurală, ţinută la Universitatea din Cluj în ziua de 11 Noem­
vrie 1919, cu prilejul. deschiderii cursului de Istorie a Transilvaniei
de
1. LUPAŞ
1.
Onorat Auditoriu,
Cel dintăi cuvânt, pe care simt că trebuie să-I rostesc deja
Jocul acesta, e un cuvânt de adâncă şi cucernică mulţămire
Atotputernicului Dumnezeu, care în milostivirea sa cea fără de
margini ne-a învrednicit să ajungem aceste zile mari, când în
cetatea tuturor nedreptăţilor, bat jocurilor, durerilor şi suspinelor
neamului nostru s'a înfipt triumfător steagul ştiinţei şi al eul­
turei româneşti.
Cu credinţă neclintită în biruinţa acestui steag de luptă şi
de progres au venit din toate părţile pământului strămoşesc
preoţii ştiinţei. Ei s'au simţit datori să aducă jertfa cea mai
curată .a altarul acestui templu, spre a o împărtăşi cu dărnicie
comilitoriilor, ostaşilor tineri, Inflăcăraţi de vechia dorinţă de a
se înregimenta şi ei sub -flarnura cerească a măntuiriii prin cre­
dinta, ştiinţa şi cultura nationala.
*
Al doilea cuvânt se cuvine să. fie o pomenire pioasă a
tuturor eroilor fără de moarte, cari prin jertfa lor supremă ne-au
desrobit şi prin sângele lor, vărsat cu atâta îmbelşugate, au făcut
2*
[20]
20
1. LUPA$
să se înalţe şi adevărul nostru elin pământ, cum s'a înălţat odi­
nioară trupul Mântuitor-ului din mormăntul pecetluit cu lespede grea.
Ori cât de grea a fost lespedea, pe care protivnicii ade­
vărului, duşmanii luminii căutau cu orice prilej să o prăvălească
asupra morrnăntului, În care se arnăgiau a crede, că vor reuşi
să închidă pe veci viaţa sufletului nostru, - iată că "adevărul
din pământ a răsărit şi dreptatea din cer s'a pogorît".
Anul 1919 va rămănea o dată memorabilă în istoria cul­
turi i române. şi a învăţărnăntului nostru superior. Anul acesta
ne-a dat prilej să asistăm la inmormântarea unui vechiu sistem
cle rătăciri, de luptă indârjită împotriva adevărului, de Îngâmfare
şi intoleranţă, care nu s'a sfiit a degrada adeseori şi ştiinţa în
serviciul unor scopuri cu totul străine de rosturile ei puritane.
Războiul, care e acum pe sfărşite, n'a fost numai lin răz­
bo iu al armatelor oţelite din creştet până în tălpi, ci mai ales
un războiu al principiilor, al concepţiilor de viaţă şi de orga­
nizare ...
Faţă de principiul feudal al tiraniei teritoriale, războiul mon­
dial a pus În lumină importanţa, mărimea şi forţa dinamică a
principiului naţional. Cu preţul unor sacrificii nespus de mari, ca
rezultat al unui lung şi dureros proces istoric, a ajuns principiul
acesta la biruinţa de mult dorită, care a dat popoarelor încătuşate
putinţa de a se desrobi şi a deveni stăpăne asupra sorţii lor.
Biruinţa acestui principiu a pus crucea şi pe mormântul
fostei Universităţi unguresti din Cluj şi a făcut să răsară În locul
ei Universitatea noastră românească din Dacia superioară.
Cu adevărat: "Mari şi minunate sunt lucrurile Tale Doamne
şi nici un cuvânt nu este de-ajuns spre lauda minunilor Tale»!
*
* *
Şi acum toate celelalte cuvinte, câte voiu avea de impăr-
\
tăşit dela locul acesta, se\vor Îndrepta cătră iubiţii mei elevi,
cărora le aduc din slujba sfântului altar creştinesc, de sub poala
muntelui, o inimă sinceră �e frate, o dragoste curată de părinte.
Chemaţi a propovedui cuvântul ştiinţei româneşti dela o catedră
de istorie naţională, ne dăm seama şi de importanţa momentului
şi de mărimea răspunderii şi de greutatea lucrului, care ne aşteaptă.
[21]
� I
I
I
t
FACTORll ISTORICI AI VIEŢII NAŢIONALE ROMÂNEŞT J 21
Nu numai în viaţa singuraticului, ci şi în viaţa naţiunii
noastre este de importanţă unică momentul când cultul, plin de
iubire şi evlavie, al trecutului românesc începe a fi propagat
dela catedra unei şcoale înalte, care în ultimele decenii fusese
numai isvor de ură şi dispreţ faţă de orice amintire a acestui
trecut. Ceice au vestit dela locul acesta, înainte de noi, cuvântul
neînduplecatei Clio, au dat adeseori uitării cerinţa şi condiţia de
căpetenie, pe care ea o pune tuturor slujitorilor săi: seninătatea
şi curăţenia gândului, Nu şi-au scuturat încălţămintea de pul­
berea drumurilor, nu şi-au curăţit în deajuns gândul şi n'au
căutat a-şi însenina inima, ci irnboldiţi de ghimpele urei na­
ţionale şi de rassă au intrat în sanctuarul ştiinţei cercând să
dovedească unui auditor docil, că naţiunea noastră ar fi fost
pe acest pământ strămoşesc o simplă adunătură de venetici,
un popor fără istorie, un neam fără trecut şi fără viitor. Nu
găsiau colori destul de întunecate, spre a le arunca cu vădită
predilecţie asupra tabloului, în care se căsniau să prezinte
viaţa poporului nostru din orice timp. N'a fost notiţă in­
.i uri oasă aruncată pe hârtie sau eternizată în tipar prin vre-unul
din numeroşii duşmani ai neamului nostru, pe care să nu fi
încercat a o valorifica în pretenţioasele JOI' expuneri, sub cuvânt
că voesc să descopere purul adevăr, să înEtţişeze insaşi realita­
tea nudă, inlăturând - cum se zice - vălul zeiţei din Sais.
De fapt era însă o poftă nepotolită de po negrire, care îi îndemna
să folosească această metodă atât de puţin ştiinţifică. E ştiut doar,
că l1LI există popor în lume, despre care să nu se fi păstrat, pe
lângă cele elogioase, şi însemnări mai puţin favorabile. Dar
oricine caută să le adune numai pe acestea din urmă, nu face
operă de ştiinţă, ci caută mijloace de ponegrire. Şi nu s'au
gândit măcar un singur moment, că dreptatea imanentă a istoriei
va da, mai curând sau mai târziu, o înfricoşată desminţire acestor
învăţături tendenţioase, spulberând întreagă ţesătura lor meşte­
şugită deodată cu prăbuşirea trufaşei lor alcătuiri de Stat, clădite
pe temelia de nisip a nedreptăţilor milenare.
Această prăbuşire a făcut să străbată şi în părţile noastre
raza Iurninei, să ne putem bucura şi noi de libertate deplină sub
scutul ocrotitor al patriei adevărate.
*
* *
[22]
22
1. 1. U· P A Ş
Pe lângă importanta acestui moment, aducător de lumină
şi de libertate, simţim şi mărimea răspunderii, ce ne apasă în
pragul acestei răspântii a vremilor istorice. Dacă În trecut multe
din neajunsurile, scăderile şi imperfecţiunile noastre naţionale
erau uşor scuzabile prin faptul, c{l nu puteam dispune în liber­
tate de soartea noastră, că atătea din isvoarele luminii eran
zăvorăte pentru noi şi în calea pornirilor noastre spre progres
creşteau cât munţii piedecile, - de acum Înainte astfel de scuze
nu se vor mai putea invoca. Ci numai noi înşine vom purta
Întreagă povara răspunderii pentru felul cum vom şti să indru­
măm viitorul poporului nostru, făcându-l să-şi Înţeleagă menirea
sa istorică şi să contribue prin toţi fii săi destoinici la progresul
cultural-ştiinţific, ale cărui porţi abia acum i se deschid.
Intre cei mai destoinici şi mai devotaţi fii ai poporului nostru
trebue să fiţi şi d-v. studenţii Universităţii din Cluj. Ne credem în
drept a presupune, că nu veţi face parte dintre acei studenţi, cari
învaţă numai atâta, cât le este neapărat de trebuinţă pentru un
biet examen, nici dintre cei ce învaţă numai dintr'un fel de am­
biţie deşartă, ca să ştie ei şi numai ei mai mult decât alţii. Ci
în alergarea dv. spre acest izvor de lumină şi în toată munca
sărguincioasă, pe care o veţi săvărşi aci împreună cu profesorii,
credem, că veţi" fi povăţuiţi de dorinţa nestrămutată de a în­
văţa şi a vă pregăti cât mai bine, ca să deveniţi cât mai multora
folositori prin cunoştinţele, pe cari veţi izbuti a le câştiga aici în
cursul anilor de studii universitare.
Când vă vedem înaintea noastră, ne gândim la rolul mare
şi Însemnat, care vă aşteaptă în viaţă. Este plină patria noastră
română de mulţimea oraşelor copleşite de elemente streine şi
de mulţimea şi mai mare a satelor, în care străbate atât de anevoe
o rază de ştiinţă. Şi ne aducem aminte de cuvântul biblic: , .. se
prăpădeşte poporul în lipsă de ştiinţă" ... Dreptul poporului la
conducerea Statului, prin nimic nu poate fi mai greu primejduit
decât prin lipsa de ştiinţă, De aceea trebue să Înţelegeţi, că este
una din cerinţele de căpet,nie ale timpului nostru, ca ştiinţa să
nu mai rămănă nepăsătoare', şi rece faţă de intunecimile adânci,
în care se sbate mulţi mea. C:hemarea ei nu poate fi să rărnână
patrimoniul exclusiv al unui număr restrâns de privilegiaţi, ci
trebue coborîtă în toate sbuciurnările traiului zilnic şi împăr­
tăşită tuturor celor capabili de a o înţelege şi a se folosi de
[23]
FACTORII ISTORICI AI VIEŢlI NAŢIONALE ROMANEŞTI 23
binefacerile ei. Cu ştiinţa e acelaş lucru ca şi cu dreptatea:
împărţită cât mai des şi intre cât mai mulţi, nu scade, nu se
împuţinează, ci cu atât mai mult sporeşte valoarea şi puterea ei.
Ştiinţa istoriei, care ne îndrumă să cercetăm trecutul nostru, este
şi instructivă şi necesară, fiind ea o datorinţă faţă de noi înşine,
faţă de trecutul şi de însăş fiinţa neamului nostru. Trecutul unui
neam este ca un altar ocrotitor al focului sacru şi împrejmuit
de raza idealului. Aceasta se pierde uneori în taina vremii, dar
pentru cei înţelegători ea poate învia şi poate arunca lumina sa
nu numai asupra timpurilor apuse, ci şi asupra prezentului şi
viitorului. Munca prezentului numai atunci este spornică. şi adu­
cătoare de rezultate sigure, dacă se întemeiază pe trecut, valo­
rificând cu înţelepciune experienţele lui şi neingăduind să lip­
sească nici o verigă din înlănţuirea firească a continuităţii indis­
pensabile oricărei evoluţiuni, fie de ordin moral fie material.
Iată pentru ce este atât de considerabilă valoarea educa­
tivă a istoriei şi în deosebi a istoriei naţionale. In considera­
ţiunile sale asupra educaţiei neamului omenesc (Erziehung des
Menschengeschlechts) Lessing spune că" tocmai calea, pe care
a ajuns neamul omenesc la perfecţiunea sa, trebue s'o percurgă
fiecare om singuratec". Iar H. Spencer adaugă: "trebuie să con­
ducem spiritul individului pe calea, pe care a urmat spiritul rasei.
Iată cuvântul pentru care educaţia trebue să reproducă în mic
istoria civilizaţiunii".
*
Dacă nu putem aştepta, ca toţi elevii noştri să devină
oameni de ştiinţă în sensul sever al acestui cuvânt, suntem în
drept a pretinde, ca ei să se pregătească cu seriozitate pentru
chemarea, ce îi aşteaptă în viaţa neamului nostru, de a fi cei
mai buni educatori tocmai prin răspăndirea ştiinţei, prin res"
pectul şi interesul viu, pe care trebue să-I poarte faţă de pro­
gresele ei, nu numai câtă vreme sunt cetăţeni în această .Alrna
Mater", ci totdeauna şi pretutindeni.
De aceea scopul invăţământului nu poate fi numai împăr­
tăşirea cunoştinţelor, ci mai ales trezirea unui interes multilateral
luminat şi statornic. Căci chiar dintre cunoştinţele împărtăşite
metodic multe se pierd în noianul uitării. Dar interesul pentru
[24]
24
J. LUPAŞ
ştiinţa, pe care o îmbrăţişaţi cu înţelegere şi Cli pasiune în tine­
reţe, trebue să rămănă ca un tovarăş credincios, care nu vă
părăseşte până Ia adănci bătrâneţe. Acest interes va fj apoi
stirnulentul valoros, care nu va da nici unuia dintre dv, răgaz "s:l
odihnească şi să ruginească", ci va Îndemna pe tot insul la
activitate necontenită, la neîntrerupte cercetări, la un control
sever al celor învăţate şi la continua înnoire a cunoştinţelor, care
Înnoire, mai ales în domeniul istoriei, este de neapărată trebuinţă.
Ceice vor pleca dela Universitate înarmaţi cu acest interes
puternic pentru ramura de ştiinţă aleasă de dănşii, suntem siguri,
că nu vor putea SEt rătăcească în drumul lor.
Nu vor putea fi abătuţi prin nimic dela calea lurninei şi a
progresului, oricât de numeroase ispite, mărunte şi mari, ar
pândi cărările lor de viaţă şi de muncă. Ei nu vor cădea nici
odată în greşala de a crede, că ştiinţa e un lucru de prisos în
viaţă, cum a crezut seminaristul, despre care ne spline Bariţiu,
că după terminarea cursurilor de seminar s'a glăbit să arunce
În Tărnava cartea sa de teologie morală. Ei vor Înţelege, că ştiinţa
nu este tin lucru 1110rt, ci e în continuă creştere şi desvoltare, ca un
pom roditor, care primăvara ne desfătează cu frumuseţea florilor,
iar toamna ne înveseleşte cu dulceaţa roadelor sale. De aceea îşi vor
da toată silinţa, să rămănă în contact neîntrerupt măcar cu o părti­
cică din roadele ştiinţei, care poate să le fructifice cugetarea şi să le
înnoiască viaţa sufletească cum "se înnoesc tinereţele vulturului".
Dacă bunul Dumnezeu ne va ajuta să putem trezi prin
cuvintele noastre în sufletul studenţilor acest interes luminat şi
statornic, ne vom socoti răsplătită cu îrnbelşugare toată oste­
neala noastră, prin mângăierea pe care o poate da În lumea
aceasta conştiinţa datoriei împlinite.
*
Am spus, Onorat Auditoriu, că ne dăm seama şi de greu­
tatea lucrului, care ne-aşteaptă pe toţi, pe profesori şi studenţi
\
de-opotrivă sau poate chiar 'flai mult pe cei dintăi decât pe
cei din urmă.
Suntem chemaţi a despica o brazdă nouă în ogorul ştiinţei
şi al culturii noastre naţionale. Dar ne lipsesc multe dintre mij­
loacele necesare pentru o desţelenire cât mai grabnică a acestui
ogor binecuvântat.
[25]
FACTORII ISTORICI AI VIEŢII NAŢIONALE ROMÂNEŞTI 25
Sunt adevărate constatările făcute deunăzi, tot dela locul
acesta, din partea colegului meu A. Lapedatu cu privire la pro­
gresele istoriografiei romane în deceniile din urmă. Dar aici vom
întâmpina cu toate acestea, acum la început, mari dificultăţi în
lipsa unei biblioteci, care să cuprindă toate productele tiparelor
româneşti, în lipsa unei arhive centrale şi în lipsa unui institut
de istorie naţională, în care să se poată concentra toate mijloa­
cele potrivite a înlesni munca profesorilor şi a o impintena pe
a studenţilor. Lipsa unei bibliografii istorice şi a unor colecţiuni
cornplecte din revistele şi publicaţiunile române, în cari s'au
risipit în cursul timpului lin număr Însemnat de documente şi
studii istorice, formează de asemenea o greutate, ele care ne
vom isbi la tot pasul.
Ceice am muncit şi pana acum pe terenul istoriografiei
ardelene, cunoaştem de-aproape toate greutăţile acestea. Dar nu
ne speriem ele ele. Căci precum ne-am putut lupta cu ele În
trecut, când munci am izolaţi, în împrejurările vieţii patriarhale
dela sate, - atât de puţin prielnice activităţii ştiinţifice, - şi eram
avizati numai la srneritele noastre puteri, cu atât mai uşor le
vom putea înlătura în viitor elin cale cu ajutorul colegilor, cari
au avut norocul de a fi putut munci şi până acum în împreju­
rări mai prielnice decât noi, Ardelenii. Nădăjduim apoi, că ne
va ajuta să înlăturăm greutăţile amintite şi Statul nostru româ­
nesc, care nu va lipsi a ela Universităţii noastre din Cluj tot
sprijinul pentru intiinţeree unui Institut de Istorie Nationala,
preţuind după cuviinţă însernnatele servicii, pe cari le poate
aştepta dela o istoriografie la nivelul cerinţelor din zilele noastre.
Greutăţile amintite se vor putea înlătura de aci înainte mai
cu uşurinţă, căci piedeca de căpetenie a dispărut ori e pe cale
să dispară.
Miron Costin spunea cu multă dreptate că a studia trecutul
este o "iscusită zăbavă", pentru care mai ales "gând slobod şi
fără valuri trebueşte". Ceeace a lipsit în cea mai mare măsură
istoricilor nostri ardeleni, a fost tocmai gândul acesta "sloboel
şi fără valuri". Gheorghe Şincai n'a putut să-I aibă, fiindcă era
învăluit cu treburi şcolare, apoi cu suferinţele din temniţa Aiu­
dului şi în sfârşit cu durerile pribegiei printre străini. Cu el s'a
adeverit întocmai cuvântul evangheliei că "vulpile au vizuini şi
p aserile cerului au cuiburi".", iar istoricul român nu avea unde
[26]
26
l. LUPAŞ
să-şi plece capul Intre ai săi. Petru Maior şi Samuil Micu nu
s'au putut împărtăşi nici ei de slobozenia gândului fără valuri,
fiindcă au avut atâta de furcă cu intunecatul Ioan Bob. Dintre
cei ce au urmat după dănşii, nici Darnaschin Bojăncă, nici Ioan
Trifu (Maiorescu), nici Bariţiu, nici Papiu-llarianu, nici Ioan
Puşcariu, nici Şaguna, nici Tincu-Velia, nici Popea, nici Cipariu,
nici Moldovănuţ, nici Bunea, nici Păcăţianu, nici Marienescu,
nici Ioan Crişianu nici G. Popovici, nici 1. Sârbu n'au putut
avea gândul slobod şi fără valuri. Căci lupta religioasă, cultu­
rală şi politică a neamului nostru i-a înregimentat pe toţi sub
steag, i-a purtat chiar şi prin ternniţi ori i-a alungat în surghiun
şi nu le-a dat decât prea puţin răgaz pentru cercetări şi scrieri
istorice. Unul dintre ei (1. Puşcariu) descoperind În arhiva mu­
zeului 8ruckenthal din Sibiiu câteva documente istorice dela
sfârşitul secolului XVlI, le-a publicat intr'o broşură cu acest
titlu liric, atât de impropriu: "In oerele libere».
Oricât de impropriu e titlul acesta la o publicaţiune de
documente, el exprimă o dureroasă realitate. Numai În osrele
libere a putut istoricul ardelean -- ori care ar fi fost el � să
se indeletnicească cu studiul trecutului. Şi fiindcă conducătorii
unui popor asuprit nu puteau să aibă decât foarte putine oare
libere, este firesc că oricine voeşte să judece cu dreptate rezul­
tatele muncii lor pe terenul istoriografiei, trebue să ţină seamă
de împrejurările atât de puţin prielnice unei activităţi ştiinţifice
şi de greutăţile atât de numeroase, CLI cari au avut ei să lupte.
Deaceea cele 3 postulate ale metodei istorice, care sunt:
precisiunee în amănunte, penetreţiunee în rostul adevărat al
evenimentelor şi expunerea clară, liberă de ori ce consideraţi uni
lăturalnice, sigură şi atrăgătoare, - aşa numita "regulă de
trei" CI istoriografiei moderne nu se va putea aplica cu prea
multă severitate faţă de lucrările lor. Adeseori au fost siliţi
să suprime părţi întregi din scrierile lor. Şi ori care dintre ei
ar fi fost în drept să rostească cu Tacitus: "am fi pierdut şi
\
!�emoria dimpreună cu voc,a, dacă uitarea ar fi fost în stăpă-
Imea noastră, cum a fost tăcerea" .*)
Chiar inlăturând toate 'greutăţile indicate până aci, mai
rămâne una esenţială, care rezultă din insaş firea lucrurilor, din
') «Memoriam quoque ipsam cum voce perdidissernus, si tam in
nostra poteslate esset oblivisci, quam tacere» (Agricola II, 12).
[27]
fACTORII ISTORICI Al-VIEŢII NAŢIONALE ROMÂNEŞTI 27
felul deosebit al studiilor istorice. Căci, după cum spune cu
multă dreptate cercetătorul instituţiunilor politice din vechia
Franţa, Fustel de Coulanges : "Istoria nu este o ştiinţă uşoară,
obiectul, pe care-I studiază, e nesfârşit de compiex... O înde­
lungată şi scrupuloasă observaţiune a amănuntelor este singura
cale, care să ne poată conduce la vre-o privire generală (de
total). Pentru o zi de sinteză trebuesc ani ele analiză. In cer­
cetări, cari reclamă totodată atâta răbdare şi atâta silinţă, atâta
prudenţă şi atâta îndrăzneală, putinţele de greşală sunt nenumă­
rate şi nirnenea nu se poate lăuda, că scapă de ele" .*)
Să nu ne lipsească nici răbdarea, nici silinţa, nici prudenta,
nici Îndrăzneala! Căci numai cu ajutorul lor vom putea birui
toate greutăţile şi vom face, ca istoria naţională să devină una
din pârghiile de înălţare a poporului nostru spre conştiinţa va-­
lorii, a demnităţii şi menirii sale. Astfel va ajunge ea să constitue
una din laturile triunghiului sfânt, despre care vorbeşte Herder,
'când face amintire de cele mai importante isvoare ale educaţiei,
pe care le stabileşte În această trinitate: religia, poesie şi istoria.
Il.
Promiţând acestea, fie-mi îngăduit, ca înainte de a intra
în materie, să caut a înlătura un prejudiţiu, pe care şcoala
străină a reuşit, prin îndelungate stăruinţe, a-l strecura în cugetul
multora dintre adepţii săi.
In cursul luptelor noastre din trecut atât de adeseori ne-a
fost contestat nouă, Românilor din Transilvania, dreptul la o
viaţă naţională proprie, liberă şi deplină. Când conducătorii po­
porului nostru aduceau în sprijinul dreptelor noastre postulate
naţionale, pe lângă alte argumente, şi argumentul istoric, erau
izbiţi În faţă de apostrofarea cinică a celor ce nici nu voiau să
audă, că şi Românii ardeleni ar fi avut o istorie naţională, deo­
sebită de a stăpănitorilor şi asupritorilor nostri, o istorie urzită
în războiul durerii, ţesută În lacrimi şi suferinţe, continuată nu-
*) fuste! de Coulanges: «Histoire des lnstitutions Politiques de l'an­
cienne France». Paris 1891. p. XIII.
[28]
28
1. LUPAŞ
mai cu ajutorul unei îndelungate răbdări muceniceşti şi ci nădejdii
neclintite în biruinţa dreptăţii, prin care se înalţă neamurile cele
vrednice şi se prăbuşesc cele învechite în fărădelegi.
Vom arunca deci o scurtă privire asupra factorilor istorici
ai vieţii noastre naţionale, ca să vedem, cum şi întru cât s'a
putut înfiripa din lucrarea lor complexă istoria noastră naţională
aici pe pămăntul Daciei Traiane.
In lecţiunea de deschidere rostită la universitatea din Turin
(1851) -- "Delia nazionalita come fondamento del diritto delle
genti", italianul Mancini a enumerat următoarele elemente ca fac­
tori istorici constitutivi ai naţionalităţii: 1. elementul geografic: ţara,
teritoriul; 2. elementul etnografic: rasa; 3. elementul religios:
credinţa, confesiunea; 4. elementul rational: limba; 5. elementul
traditional.' datinile, obiceiurile, amintirile istorice; 6. elementul
iuridic : legile şi instituţiunile sociale; 7. deasupra tuturor aces­
tora a pus elementul moral: conştiinţa naţională, fără de care
sunt slabe şi nesigure toate celelalte elemente. Mancini accen­
tuează, că fără conştiinţa naţională - care este un fel de «cocito,
erqo sutn» al filosofiei cartesiene cu aplicare la naţiune -- toate
celelalte elemente (teritoriul, rasa, religiunea, limba, comunitatea
istorică şi de obiceiuri, legile comune) rărnăn fără putere de a
constitui naţiunea". Deşi sociologii nu o acceptează întru toate,
teoria lui Mancini a 'rămas pănă în ziua de azi predorninantă,
servind ca bază teoretică a revendicărilor de ordin naţional­
politic *)
Să privim deci acţiunea acestor factori istorici în procesul
de desvoltare a neamului nostru.
*
1. Factorul geografic. Teritoriul, în marginile căruia s'a for-o
mat în cursul veacurilor şi pe care îl stăpâneşte astăzi neamul ro­
mănesc, cuprinde exact aceleaşi regiuni, unde trăiseră odinioară
Traco-Rornanii. Continuitatea rieintreruptă a elementelor autohto­
ne şi contopirea lor succesivă C\I cele romane sau romanizate este
mai presus de orice îndoială. Căci Dacia cucerită de Traian a
*) ct, D. Gusti: "Problema natiunii" în "Al'chiva pentru ştiinţa şi re­
forma socială" 1919. pag. 547-577.
[29]
fACTORI! ISTORICI Al VIEŢII NAŢIONALE ROMANEŞT1 29
fost supusă unei dominaţiuni pacinice, unei colonizări pricepute,
iar nici de cum unei desnaţionalizări forţate.
Nu există nici un text vrednic de credinţă, nici o inscripţiune,
care să dovedească exodul acestei populaţi uni sau nimicirea ei
după retragerea legiunilor romane la Sudul Dunării, în Dacia
Aureliană. Faţă de orice invaziune pcpnlaţiunea traco-romană
11t1 putea să-şi părăsească definitiv părnântul şi să se îndepăr­
teze cu totul din aşezările sale străvechi. Căci această popula­
[iune, cel puţin în partea ei de agricultori, a avut şi are neîn­
trerupt tendinţe de stabilitate. Numai partea, care se ocupă CLI
păstoritul, îşi schimbă după anotimpuri aşezarea urcăndu-se
primăvara CLI turmele la munte şi coborînd toamna pentru ier­
natec la şes. Dar nici aceasta nu iasă din cuprinsul teritoriului
strămoşesc. ,,0 populaţie băştinaşe de plugari, dar şi de ciobani
nu se strămută uşor" ").
Acest teritoriu, binecuvânta! de Dumnezeu cu toate darurile,
cu o climă variată, CLi o floră şi o faună bogată, cu mine şi
substanţe minerale de tot soiul şi cu glie roditoare din belşug,
formează o unitate geografică desăvarşită. Din munţii Maramu­
reşului se intinde spre Miază-zi până dincolo de Dunăre, pe
coastele Balcanilor şi în ţinutul Pindului. lar.în Apus din preajma
râului Tisa şi pănă la apa de graniţă răsăriteană a Nistrului e tot
pământ strămoşesc. Aşa de mare este întinderea ţării noastre
(peste 300.000 Krn. pătraţi), pe care o încinge Dunărea şi o adă­
posteşte cununa de munţi a Carpaţilor. Sub influenţa climaterică
şi telurică a diferitelor ţinuturi din acest vast teritor naţional putem
Întâlni în cuprinsul lui şi tipul locuitorilor dela şes, molateci şi
visători, dar răbdători la muncă, şi pe al muntenilor sprinteni,
aprigi şi războinici, ca şi pe al oamenilor întreprinzător: din
ţinuturile mai puţin fertile, unde traiul zilnic reclamă o incordare
statornică nu numai a braţelor de muncă, ci şi a cugetării, pre­
vederii şi curnpănirii înţelepte. Această împrejurare arată şi im­
portanţa factorului economic în desvoltarea poporului nostru,
ale cărui îndeletniciri sunt pretutindeni în cea mai strânsă legă­
tură cu însuşirile factorului geografic, a cărui înrâurire hotărîtoare
asupra desvoltării poporului nostru este mai presus de orice în­
doială, ştiut fiind că «istoria este geografie pusă în mişcare».
*) N. Iorga: Istoria Românilor Ardeleni,!. 1915 p. 17.
[30]
i. LUPA$
De-o-parte bogăţia acestui teritoriu, de alta situaţia lui geo­
grafică tocmai în drumul dintre Orient şi Occident, ca un fel de
"bulevard al Imperiului roman", l-a expus la foarte dese încălcări
şi devastări din partea năvălitorilor din diferite timpuri.
Poporul autohton s'a ferit din calea primejdiei, care bân­
tuia mai rău la şes decât la munte. Dar faptul, că primejdiile
războaielor au fost atât de numeroase, încât abia dacă--s'ă- putut
strecura vre-o generaţie întreagă de oameni în pace şi linişte,
este pricina de căp�tel1i�, că aşezarea şi orânduirea statornică
ilPrfnclpiltt�lor - Române se înfăţişează ca un fenomen aşa de
ÎntârziâTîil desvoltarea neamului nostru. Chiar şi după înfiinţarea
'PrIncIpatelor au fost necontenite atacurile şi năvălirile necru­
ţătoare, încât arareori se întâmpla ca ţările acestea să aibă
timpuri mai îndelungate de pace. Când se iveau asemenea
timpuri - cum spune cronicarul - "toţi oamenii pământului se
bucurati, scăpând de robii, de prăzi, de fugi prin munţi şi de
toate groazele şi călcăturile oştilor şi toţi da laudă lui Dumnezeu"*).
Istoria luptelor pentru apărarea pământului strămoşesc ne
reaminteşte pe credinciosul Nabot, despre care ne spune "Cartea
lmpăraţilor", că avea şi el o sforicică de moşie părintească.
Şi Împăratul Ahab Iăcomi să i-o răpească, spre a-şi spori
averile sale cu dănsa. Dar Nabot se Împotrivi zicând: să
mă ferească Dumnezeu de a înstrăina moşia mea părintească.
Ahab intărâtat de această împotrivire, ucise pe credinciosul
Nabot şi îi răpi moşla.Tără a ţinea seamă de cuvântul prooro­
cului Ilie, care îl ameninţă: "unde ai vărsat sângele acestui ne­
vinovat, acolo vor linge cânii şi sângele tău".
Dela Atila "biciul lui Dumnezeu", dela Asparuch Bulgarul,
dela Tuhuturn Maghiarul şi pănă la Wilhelm Teutonul este mare
numărul Ahabilor de toate neamurile, cari au lăcomit asupra
moşiei noastre strămoşeşti, cercând să ne despoaie de dânsa în
diferite chipuri: uneori prin sabie şi foc, alteori pe cale pacinică,
prin diferite uneltiri viclene, prin penetraţiunea lentă în mijlocul po­
poraţiunii autohtone a diferitelor elemente aduse din alte părţi.
Dar toate încercările de a răpi'\acestui teritoriu caracterul stră­
vechiu de «ţară românească» s'au frânt de vitalitatea extraor­
dinară a neamului nostru, care a îndurat timp de 18 secole
*) Magazin istoric pentru Dacia, I. p. 240.
[31]
I'AcrORlI ISTORICI AI VIEŢII NAŢIONALE ROMÂNEŞTI 31
toate stăpănirile silnice şi toate asupririle grele, păzindu-şi glia
străbună, şi în vijeliile cele mai cumplite, fără a-şi pierde cred. inţa Şij ..
nădejdea în ziua cea mare a dreptăţii. Par'că ar fi înţeles în mod
instinctiv, că pentru un popor în continuă luptă nu poate fi of
nenorocire mai mare decât atunci, când îşi pierde credinţa în i.1
Dumnezeu şi nădejdea în viitorul S�lU. !
E adevărat, că nici în timpul de faţă nu sunt toţi Românii cu­
prinşi laolaltă, în graniţele patriei întregi te. Au mai rămas şi dincolo
de Nistru şi dincolo de Tisa şi dincolo de linia dernarcaţională
care sfăşie Banatul, şi dincolo de Dunăre, considerabile pălcuri
de Români, osăndiţi a vieţui sub cărmuiri străine. Dar cu cât
se va consolida Statul român mai mult, cu atât mai suportabilă
va deveni şi soarta acestor fraţi ai noştri. Pe lângă imediata
vecinătate a patriei mame ei vor fi ocrotiţi şi de duhul luminat
al vremii, care nu mai îngăduie asuprirea şi desnaţionalizarea
nici unei frânturi de popor capabil de viaţă proprie. Trezindu-se
acum şi în ei conştiinţa dreptului la viaţă naţională, vor fi ne­
contenit încurajaţi în năzuinţele lor de nădejdea, că mai curând
sau mai târziu se va împlini şi faţă de dânşii prorocia Scripturii:
"vă voiu da o inimă nouă şi voiu pune În voi duh nou, voiu
depărta din corpul vostru inima cea de piatră ... şi veti stăpâni
pemântul, pe care I-em dat părinţilor voştri" (Iezechil c, 36
v. 26-8).
*
2. J:�cZol�l!.Le(nografic. In ce priveşte rasa românească, este
atât de uşor a o distinge de rasa celorlalte popoare, cu cari trăim
împreună. N'ai decât să cercetezi cu luare aminte un sat cu po­
pulaţiune mixtă. Nu numai felul de îrnbrăcăminte şi graiul arată, cât
de mult se deosebeşte Romănul de Sas sau de Maghiar, ci întreagă
nfăţişarea, fizionomia, mişcarea şi purtarea lui. Se observă numai
decât tipul daco-rornan, care şi·-a păstrat nu numai portul dac,
după cum il înfăţişează figurile depe columna lui Traian, şi graiul
În prevalenţă latin, ci şi anumite trăsături antropologice, a căror
permanenţă şi continuitate de-a lungul veacurilor este o dovadă
atât de strălucită despre tenacitatea rasei româneşti. Un istoric
german (Albrecht Wirth) spunea la 1901, că neamul românesc este
cel mai tenace neam de oameni de pe faţa pământului şi că acest
neam se poate asemăna cu unele pârae din munţii lura şi din Carst,
cari cllrg mile întregi pe sub pământ, pentru ca să reapară şi
[32]
!. LVI'AŞ
să nu mai dispară niciodată. Astfel până În veacul al Xlll-lea
acest neam a fost ca şi şters de pe faţa pământului, când de­
odată reapăru şi - de astă dată pentru totdeauna".
Factorii etnici, cari au contribuit la crearea individualităţii
deosebite a neamului nostru, sunt:
a) Tulpina pelasgică"), preistorică, considerată ca primul
fond comun tuturor popoarelor carpato-dunărene şi balcanice­
adriatice.
b) Tulpina ariană sau iudo-europeană a popoarelor cari
au locuit Dacia Înainte de cucerirea romană (Agatirşi,**) Sciţi***)
absorbiţi de Traco-Geţi şi de Daci, Traco -Eleni şi lliri).
c) Pe această tulpină daco-scitică au fost sădite elementele
latine rornanizate (greco - iliriene - italice şi mediteraneene)
aduse de cucerirea şi colonizarea romană. Trăsăturile antropo­
logice ale Dacilor s'au continuat pe cale ele afinitate cu trăsă­
turile caracteristice ale Latinilor şi astfel au constituit împreună
rasa daco-rornană sau românească.
d) Acest amalgam al Dacilor �i Romanilor a fost supus,
pe timpul năvălirilor, unei singure influenţe reale mai puternice,
aceea a Slavilor, al căror contact secular, chiar cu religia, cul­
tura şi cu sângele, nu a putut să şteargă trăsăturile latine pre­
dominante, dobăndite în mod definitiv de Daco-Rornani, în sânul
cărora înşişi Slavii ali dispărut complect.v==) Aceste desluşiri ni-le
poate da cu privire la geneza rasei noastre daco-rornane antro­
pologia şi etnografia, cari în desvoltarea lor viitoare vor contribui,
*) Probabil că Pelesoii şi Trscii erau popoare înrudite, cf. 1. Andrie­
şescu : «Contribuţie la Dacia înainte de Romanie, laşi 1912, pag. 12l.
'*) Agatirşii erau de siqur Traci (Ibidem, p. 116) .
• ") «Scythii sunt elementul trecător-reprezentativ în etnografia carpato­
balcanică nord-dunăreană, Thracil ca şi la sudul Dunării, elementul stră­
vechiu, băştinaş, persistent. Tradiţia eponimică, după care Agathysos, Gelon
şi Scythus ar fi fost fraţi (Scvlh lis-cel mai puternic, dar şi cel mai mic ­
Herodot IV, 9, 10) ar reflecta o situaţie târzie dela invazia Scvrhilor (sec.
VIII d. Chr.) când, dupăcum arată şi puţinele nume, contactul îndelung
între 5cythi şi băştinaşi staoilise \ apropleri.; Herodot arată pe Traci ca
- \
cea mai mare naţie de pe lume după Indieni; de-ar avea un rege, zice,
şi-ar fi uniţi, nu i-ar Înfrânge nimeni şi ar fi cei mai puternici dintre
toate neamurile (V. 3). Cf. Andrieşescu, o. c. p. 119 .
••• ') Cf. Alex. Sturza: "Rasa românească", în "Revista pentru istorie
a rheotooie şi filologie" din 1913.
[33]
fără .îndoială, cu mai multe raze de lumină la lămurirea-părţif
celei mai întunecate din trecutul neamului nostru. - Tot astfel se,
aşteaptă pretioase lămuriri dela arheologia preistorică, ai cărei:
cultivatori afirmă că "dacă originea poporului român e- legată
de teritoriul colonizărei romane, cultura lui nu începe dela August
şi dela Traian", ci din timpuri cu mult mai vechi, problema!
locuitorilor băştinaşi ai Daciei Iormând începutul istoriei. romă-,
neşti. -- "Cultura Daciei înainte de Romani Înfăţişează nu trece-:
rea bruscă dela o stare de sălbătăcie la alta de lumină puternică,
şi limpede, ci mai sigur desvoltarea liniştită şi continuă, .după.
împrejurări şi locuri, pe un adânc fond de cultură poputsră..
mai puternic decât ele, - o succedare de epoci cu un-caracter.
de tenacitate excepţională. Ce poate fi mai descoperitor de orl-.
zonturinoi decât faptul că, În timp ce pentru vremea romană,
cultura dela Dunărea de jos se concentrează în colţul sud-vestic J
al Daciei, Înainte cu mult de această vreme, o cultură de o
însemnătate neobicinuită se desfăşura În regiunile ei estice!
Moldova-mare până către Dnipru, identică Cu cultura regiunilor
transilvane, până cătră Dunărea de mijloc şi sud-dunărene, pănă,
la Marea Egee ?"*)
*
3. Factorul religios. In privinţa factorului religios cercetările
filologice ne-au lămurit deplin asupra adevărului, că Românii au
primit creştinisrnul Într'un timp, când limba lor' era încă cea latină..
Toate cuvintele, cari exprimă noţiuni fundamentale ale credinţei
creştine, sunt de origine latină. Numai când încep într'o epocă mai.
tărzie lucrările de organizare bisericească şi când se fixează diferi­
tele slujbe şi ceremonii religioase, se ivesc şi cuvinte de altă ori­
gine, răsărite pe urmele influenţei greceşti şi slavone. Dar, fireşte,
că şi la încreştinarea poporului nostru s'a întâmplat acelaş lucru
ca şi la încreştinarea altor popoare: primirea evangheliei lui.
Hristos n'a Însemnat o abandonare totală a vechilor datine . şi.'
deprinderi religioase, moştenite dela Traco-Rornani. Dimpotrivă
unele din aceste datine le-a păstrat şi le păstreazăpoporul n()sţru
*) Ioan G. Andrieşescu: Contribuţie la Dacia inninte de 'Rome ni. !':, i
laşi 191:?, p. VlIl. ... ;"
[34]
cu deosebită stăruinţă până în ziua de astăzi, fiind ele nişte
forme externe, cari ating mai mult înfăţişarea, decât esenţa sau
sâmburele credinţei creştineşti. Ar fi o problemă deosebit de
importantă, pentru o cunoaştere mai pătrunzătoare a vieţii noas­
tre sufleteşti, analiza amănunţită a elementelor creştineşti şi a
rămăşiţelorŢtraco-romane în mulţimea datinilor şi deprinderilor
religloasejale'poporului nostru. Academia Română a publicat la
1884 lucrarea lui Atanasie Marienescu'; Cultul păgân şi creştin,
cuprinzând sărbătorilejşi datinile romane vechi. Dar autorul,
deşi a trăit încă 31 de ani după publicarea acestei lucrări, n'a
ajuns să resolve problema destul de grea, ce-şi fixase, aceea
de a dovedi, "ce e curat creştin şi, în unele datine, ce element
roman ve chiu s'a încreştinat şi ce element creştin s'a impăgânit ?"
Se' vor ivi - să nădăjduim - alţii, cari să poată da o deslegare
corăspunzătoare acestei probleme.
Dar însuş faptul permanenţei şi continuităţii elementelor
religioase traco-rornane în credinţa poporului nostru este suficient
spre a dovedi, că acest popor a fost în stare să-şi păstreze prin
toate urgiile veacurilor, ca o moştenire străbună, nu numai tră­
săturile speciale anatomice, morfologice şi fiziologice ale făpturii
sale trupeşti, ci şi pe cele psihologice, ale făpturii sufleteşti.
Dupăce sub ocrotirea bisericii ortodoxe a Răsăritului, care a
fost totdeauna deosebit de îngăduitoare faţă de manifestarea
particularităţilor naţionale ale diferitelor popoare, strămoş ii nostri
şi-au putut afla un teren prielnic pentru deprinderile lor religi­
oase, s'au alipit cu totul de această biserică. Deaceea întâm­
pinăm şi în trecutul şi în prezentul vieţii noastre naţionale ca
o trăsătură importantă acea puternică legătură sufletească între
popor şi biserica sa străbună, care i-a dat din cele mai vechi tim­
puri dreptul esenţial- pe care potestatea Statului i l-a refuzat cu
îndărătnicie atâta timp, - acela de a se cârmui pe sine duhov­
niceşte prin aleşii săi. Acest drept i-a fost recunoscut poporului
nostru chiar de patriarhia din, Constantinopol. Căci iată ce citim
in hrisovul patriarhului Anto�iu II, prin care numeşte pe egu­
menulPahornie la 13 August 1391 staret, cu drepturi episcopeşti,
al mănăstirii din Peri (Maramurăş): "Şi dacă s'ar întâmpla, ca
să moară egumenul (precum toţi suntem muritori), atunci toţi
fraţii duhovniceşti şi Baliţă şi Drag Meşter, cu toţi oamenii mici
şi mari din numitele ţinuturi ale mănăstirii, să se adune'. şi aşa
[35]
FACTORI[ is rorncr AI VIEŢII NAŢIONALE 110,-.lÂNE$TI ···35
adunati să aleagă un equmen. cu autoritatea şi binecuvântarea
noastră" *).
Şi dela normele ei de credinţă nu i-au mai putut abate
nici violenţele propagandei catolice din timpul regilor maghiari
"apostoliei", cari puneau jurământ pe sfânta evanghelie, că-i
vor sili pe Valahii "şismatici" să treacă la biserica apuseană ,ori
îi vor stărpi din cuprinsul ţării lor, nici silinţele de ordin cul­
tural şi politic ale principilor ardeleni cal vini, nici infatigabilele
stăruinţi ale Habsburgilor, cari - după cuvântul nlrnerit vd lui
Eminescu - trăiau în convingerea, că cel mai bun razim al
stăpânirii lor îl vor găsi în ceata "beamterilor" nemţi şi a preo­
ţilor catolici. De aci tendinţa lor de a gerrnaniza şi catoliciza
pretutindeni. Ori cât de mult au încercat şi unii şi alţii să lnfăp­
.tuiască aevea principiul "cuius regio, eius religio" faţă de Românii
ardeleni, n'au reuşit decât în prea puţine cazuri şi -atunci numai
la aparenţă şi în mod trecător. Acest lucru l-au observat cu
mirare toţi cei ce au avut prilej să cunoască mai de aproape
felul de traiu şi obiceiurile religioase ale poporului nostru. Astfel
iesuitul Antonio Posseuino, care în jumătatea a II-a a secolului
XVI. a umblat prin Ardeal şi cunoştea bine împrejurările de aici,
îşi exprimă mirarea, că împotriva tuturor ameninţărilor şi pri­
mejdiilor, Românii au putut să rărnână atât de statornici în legea
lor şi în ritul grecesc**).
In cursul veacurilor XVI şi XVII celor mai multi dintre
episcopii şi protopopii români ardeleni Ii se impunea din partea
regimului politic îndatorirea de a se folosi de orice mijloc, ca .
să-i abată pe credincioşii lor dela anumite ceremonii religioase.
Insă toate poruncile principilor caIvini au rămas ca glasul celui
ce strigă în pustie. Este deosebit de instructiv, să cunoaştem şi
motivul acestei totale lipse de rezultat a unor încercări atât de
stăruitoare. Ni-I comunică superintendentul calvin Geleji Katona
lstvăn, care într'o scrisoare a sa din 24 Septemvrie 1640 aduce
la cunoştinţa lui Gheorghe Răkoczi 1, că nu se găseşte între
*) Magazin. istoric pentru Dacia, tom. III, p. 176-7 şi 1. Mihali: Di­
plome Maramurăşene - pag. 109-111.
") EI con tutto cio e maraviglia, quanto sieno stati Valachi fin hora
lenaci del loro scisma el rito \lreco -- A. Veress: Fontes Rerum Trenssil­
usnicerum, III, p. 64.
[36]
..
36
preoţiiromăni .şi- între candidaţii la vlădicie nici unul, care, să
poată fi înduplecat a-şi schimba credinţa strămoşească în lu­
crurile fundamentale, căci se tem ... pe un astfel de preot sau
episcop' poporul nu I-ar primi şi cine ştie, ce i s'ar întâmpla,
dacă ar cuteza să meargă între Români".
Dar .se va întreba cineva, cum de acelaş popor, care la
. 1640 .n'ar Ii primit în mijlocul său pe un preot sau vlădică ră­
tăcitdela credinţa străbună, a putut îngădui fără murmur schim­
barea dela 1700? Adevărul e, că n'a îngăduit-o decât atâta
timp, cât n'a aflat despre ea, cât s'au petrecut lucrurile în mod
tainic între vlădica şi sfetnicii săi. Indată ce a prins şi poporul
de veste, .s'a împotrivit şi s'a revoltat În toate părţile. Iar Ata­
nasie. şi urmaşii săi n'au prea cutezat a umbla mult prin mijlocul
poporului, .Şi când au cutezat, au fost întâmpinaţi cum meritau.
nişte; păstori, cari au fost în stare să inceapa o târguială atât de
puţin. onorabilă cu sufletul şi credinţa turmei lor cuvăntătoare. Chiar
şi un .episcop de vrednicia lui Inochentie Micu.Klein a fost tm­
piedecat.de .popor de a sluji liturghia în biserica românească din
Braşov, *) şi întâmpinat de Sălişteni cu strigăte de 1 evoltă la
adresateologului catolic, care-I însoţi a : "Ce caută acest popă
latinIn biserica, noastră" ? **).
IC).r .căndI-a venit, Împăratului Iosif II. în minte, să ceară
episcopului Grigorie Maior dovezi, că credincioşii săi sunt în
adevăr catolici sau uniţi, energicul vlădică în lipsa altor dovezi,
s'a apucat să traducă la repezeală nişte molitve în limba
latină şi .să aranjeze prin biserici anume îngenuncheri spe-.
ciale.i.spre a trece poporul pe neobservate dela o lege la alta.
Dartoate au fost zadarnice. Oricine va vrea să privească în
faţă .realitatea şi să. zică adevărului pe nume, va trebui să
constate, că între Românii ardeleni nici azi nu poate să fie
vorba. decât. de o singură confesiune, fiindcă toţi cred şi măr­
turisesc la IeJ. Nimic .din cele 4 puncte dela 1700 nu s'a putut
strecura în taina sufletului rornânesc : nici filioque, nici azima,
nici purgatorul, nici "sfântul scaun:'. Cel mult din punct de
vedere administrativ şi constituţional-bisericesc ar putea fi vorba
'�) < Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, IV. q. 186 .
• 'J' G. Bariţiu: Părţi alese din istoria Transilvaniei, 1. Sibiu 1889, p. 425.
[37]
fACTORlI lSTORICI Al VIEŢII NAŢIONALE ROMÂNEŞTI 37
de oarecare deosebire între Românii ardeleni, întrucât ,junii aparţin
episcopului Petru, iar alţii episcopuluiPavel"*)
Atât de important a fost elementul religios 'în păstrarea na­
ţionalităţii noastre, încât a dat poporului tărie să "poarte contra unei
împărăţii puternice lupte seculare cu deplină isbăndă, neavănd nici
o armă decât "sabia duhului", care este cuvântul lui Dumnezeu.
Poporul românesc din Ardeal "şi-a trăit - alături de partea de
viaţă pe care a dat-o străinului - viaţa sa proprie în formele reli­
gioase, prin care în locul Voevodului a răsărit VIădica;în locul
cneazului sau judelui protopopul, în locul ostaşului preotul. Astfel
la dănşii viaţa aceasta bisericească este nesfârşit superioară ca
valoare, fiindcă în singura formă, pe care ei o aveau laînde­
mână, au concentrat toate necesităţile lor de manifestare pe
toate terenurile. E ca un copac rămas singur dintr'o pădure
tăiată. Toate forţele pământului, care-trebuiau să se răspândească
în arborii tăiaţi, se adună intr'însul, şi atunci este o splendoare
de desăvârşire În ramurile lui, o putere de viaţă în fiecare frunză,
ce nu se întâlnesc la nici unul dintre cei mai zdraveni copaci
în împrejurările obişnuite" **)."
*
4. Fectorul rational. Pe cât de important a fost rolul fac­
'torului religios în' constituirea şi păstrarea naţiunii noastre, tot
atât de valoros a fost şi continuă afi factorul raţional : limba.
Ea ne-a păstrat de o parte icoana vie a originii noastre, de alta
ne-a fost, ca şi religia, un mijloc puternic de neîntreruptă' legă­
tură a unităţii şi a frăţiei Între toate pâlcurile neamului 'nostru,
sfăşiat În atătea ţări, sub atât ea cârmuiri străine.
Precum legea românească a fost mereu rncălcată din partea
altor confesiuni, tot astfel a trebuit să poarte şi limba' româ­
nească un războiu neîntrerupt contra diferitelor influente străine
cutropitoare. Slavonismul şi grecismul au isbutit într'un timp s'o
alunge dela sfântul altar, din strană şi de pe amvon, precum
*) > ... clarum est unitos a non unitis in eo tantum ab invicem distingui,
quod hi episcopo Petro, iIli episcopo Paulo adhaereant- scria pretorul
Mihail Pap din Beiuş într'un memoriu adresat la 10 Iulie 1786 împăratului
Iosif II. în interesul unificării bisericeşti a Românilor ardeleni.
*") N. Iorga: Istoria Românilor din Ardeal şi Unqaria, 1. 1915. 'p. 13.
[38]
LUPA$
şi. din şcoli şi din dregătoriile Statului. Dar ea şi-a găsit un bun
adăpost în coliba ciobanului şi în bordeiul plugarului. A conti­
nuat a trăi şi a se desvolta în doinele tânguitoare şi în poveş­
tile pline de farmec ale poporului, până când schimbarea vre­
milor, puternica mişcare de reformă religioasă i-a deschis din
nou calea spre amvon şi spre altar, spre şcoală şi spre viata
de Stat. Dar când era să-şi înceapă mai cu însufleţire avăntul,
s'a pornit curentul de rusificare în Basarabia, de germanizare
în Bucovina şi de maghiarizare aici la noi. După nenorocitul
principiu religios: «cuius regio, eius religia» din veacul XVI s'a
orientat intoleranţa naţională şi culturală a secolului XIX cu 10-
zinca tot atât de absurdă «cuius regio, eius linque«, Şi astfel
în viaţa publică ardeleană, când se silia dieta din Cluj la 1842,
să introducă. în locul limbei latine limba maghiară ca limbă
oficială, voind să ia măsuri ca în tim p de 10 ani în toate şcoalele
şi în toate dregătoriile publice să stăpănească exclusiv limba ma­
ghiară, s'a pornit cu tot dinadinsul răsboiulli'mbilor. Atunci spunea
preotul şi eroul-mucenic al Saşilor, Ştefan Ludwig Roth din Mediaş '
zadarnic se silesc domnii din Cluj să dea Ardealului o limbă
oficială, o limbă a tuturor. Zadarnic aduc legi şi se bucură
arnăgindu-se, că ar f făcut un lucru bun. Căci neinţelepţeşte au
lucrat. Ardealul nu are trebuinţă de o astfel de limbă, impusă
de dieta din Cluj. Ardealul are, după cum a avut şi în trecut, o
limbă, pe care o înţeleg toţi locuitorii acestei ţări. Nu este limba
ungurească, nici cea nernţească. E limba română, pe care o
ştiu toţi, fără s'o fi învăţat. Pentru învăţarea altei limbi, îţi tre­
bue ani de osteneală prin şcoli. Limba română o înveţi aproape
fără să vreai, din contactul zilnic, de pe' stradă. Dintrodată
observi că ştii vorbi româneşte. Şi chiar dacă n'ai dori s'o
vorbeşti, o inmiită trebuinţă a vieţii de toate zilele impune cu­
noştinţa ei*) ... Ceeace a spus înainte cu aproape 80 de ani St. L.
Roth, are deplină valoare atât pentru viaţa obştească din trecut
a Ardealului, cât şi pentru cea din viitor a României întregite.
Cum şi-a expnmat Anto�io Possevino mirarea, că Românii
şi-au putut păstra neştirbită credinţa, tot astfel şi-o exprimase,
la sfârşitul secolului XV şi Bonfini, istoricul regelui Matei COI'-
*) Ştefan L. Roth (Doctor und Magister): <Der Sprachkarnpf in ste­
benbiirgen», Braşov 1842, pag. 47-48.
[39]
fACTORII ISTORICI AI VIEŢII NAŢIONALE ROMÂNEŞTI 39
vinul: Dacă va socoti cineva bine necontenitele incursiuni ale
Sarrnaţilor şi Goţilor, apoi invasiunile Hunilor, ale Vandalilor
şi Gepizilor, ale Germanilor şi Longobarzilor, cum nu se va
mira foarte, că s'au păstrat până acum între Daci şi Geti urmele
lirnbei romane? Astfel s'au luptat Românii, încât par a se fi
răsboit mai mult pentru păstrarea limbei, decât pentru viaţă" *).
In vârtejul vălmăşelilor din cursul războiului recent purtat
de limba noastră cu deplină biruinţă contra limbilor streine, a
crescut în mod însemnat dragostea poporului întreg pentru limba
sonoră şi graiul armonios al străbunilor săi.
Romănul a învăţat şi învaţă bucuros şi alte limbi, dacă
simte că-i sunt de folos ori are trebuinţă de ele. Şi e bine să
înveţe tot insul. Impăratul Carol Quintul spunea că te naşti iarăş
şi re devii om, de câte ori înveţi o limbă nouă.
Dar limbile străine, în privinţa educaţiei, nu pot fi decât
instrumente pentru a înţelege şi mai bine, pentru a iubi şi mai
mult limba maternă. Şi nicidecum nu este îngăduit a degrada
limba maternă la rolul de slujnică a unei limbi străine.. cum
s'a încercat aceasta în vechiul sistem şcolar al Ungurilor, .cari
adrniteau limba maternă a elevilor începători în 2 clase primare,
dar numai în scop de a le înlesni însuşirea mai repede a limbei
, maghiare.
*
5. Factorul tradiţional. Factorul tradiţional sau comu­
nitatea istorică de obiceiuri, datini şi amintiri este de asemenea
un factor de importanţă netăgăduită in viaţa noastră naţională.
Fiindcă poporul nostru este alcătuit din aceleaşi elemente etnice,
are pretutindeni acel aş fond sufletesc, aceleaşi datini şi obiceiuri,
păstrează amintirea istorică a vieţii trăite împreună şi se entuzia­
smează pentru un viitor, care să aducă binele şi feriCirea tuturor fiilor.
săi de-opotrivă. Aceleaşi deprinderi religioase, aceleaşi sărbători,
aceleaşi datine şi obiceiuri Ia botez, Ia nuntă, Ia înmormântare
le vom găsi Ia Români pretutindeni cu unele deosebirineesenţiale,
după singuraticele ţinuturi şi după influenţele rezultate din
amestecul cu aI'te neamuri. S'au făcut numeroase încercări spre
*) «Ha reluctantur Valachi, ut non tantum pro vitae, quantum pro
linguae incolumitatecertasse videantur>, Ant. Bonfinius: Rerum Hunga­
ricarurn Decad. Il, libr, 4.
[40]
40
l. LUPAŞ
'a,':Î abate dela unele datine şi obiceiuri Învechite. Dar încercările
-"'. acestea n'au putut avea rezultatul dorit din motivul, pe care îl
arată istoricul ardelean Iosif Benko (sec. XVIII), când scrie că
ar, fi rnai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule, decât a
j abate, iute şi degrabă pe Români dela vechile lor datini *).
*
6. Factorul juridic. Legile şi instituţiunile sociale, deşi au
'fost atât de diferite în singuraticele ţări locuite de R01l11ni, n'au
putut nimici unitatea sufletească dintre dânşii. Ceice au făcut
. legile, ceice au dat poruncile în aceste ţări, au putut să purceada,
cum au aflat de bine. Nimic din toate aceste legi şi nici una
dintre instituţiunile sociale străine n'au putut să schimbe fiinţa
şi făptura sufletească a poporului nostru. El a lăsat pe stăpă­
nitori să facă legi, după bun placul lor, şi să dea porunci câte
vor vrea. Când n'au avut încătro, le-au dus la îndeplinire şi-atât .
. Dar nu legea scrisă cărmueşte viaţa unui neam, ci o cârrnuesc
forţele lui spirituale, o cărmueşte mai mult legea cea vie, care
trăeşte în conştiinţa tuturor: obiceiul. Puterea obiceiului este de
o potrivă, uneori chiar mai mare decât puterea legii. Unul dintre
vestiţii scriitori şi legiuitori bisericeşti, Sf. Vasile cel Mare, spune
lămurit, că obiceiul are puterea legii.
Două sunt isvoarele, din care porneşte şi se revarsă dreptul:
de \?". parte obiceiul, de alta legea scrisă. In viaţa popoarelor s'a
dovedit. mai trainic obiceiul, decât legile scrise, care pretutindeni
.apar târziu şi pătrund anevoe în cunoştinţa poporului.
*) <Facillus foret cJavam Herculi extorquere quam Valachos cito
unoque momento ab inveleratis abstrahere consuetutidinibus». los. Benko:
«Transilvania sive Magnus Transilvaniae Principatus olim Dacia Medi­
terranea dictus orbi nondum coqnitus». t. II. Claudiopoli 1833. paq, 238.
Tenacitatea, cu care şi-a' păstrat poporul român de-alungul vea­
curilor toate obiceiurile străbune, reaminteşte ceea ce spune Herodot despre
-Sciţi, cari erau in stare să pedepsească cu moarte pe oricine dintre ai
lor ar fi adoptat credinţe sau obiceiurl străine. Pe regele Scilas 1- a omorât
Însuşi fratele său îndată ce a ieşit, la iveală, că a rătăcit dela credinţa
neamului său şi a început a profesa in taină credinţa elină inchinându-se
lui Bachus. «Octamasada -- scrie Herodot - tăiă pe loc capul lui Scilas.
Astfel îşi observă Sciţii (riquros) datinele şi astfel este pedeapsa, ce o
aplică acelor cari adoptă obiceiuri străine>. D, I. Ghica: «Istoriile lui Erodot­
val. IV, Bucureşti 1902. Cartea IV, c. 80.' '
[41]
.. \. . 1..',
fACTORII ISTORICI Al VIEHr NAŢJ.ONALE ROMANEŞTi 41
Această imprejurarearată, că o continuitate a dreptului
roman în cuprinsul Daciei în felul, cum, şi-o imaginau istoricii,
cari voiau să Înfăţişeze poporul nostru ca păsttrător al tuturor
aşezămintelor romane, - nu se poate admite. - lntâi, fiindcă
dreptul roman introdus în aceste părţi cu prilejul colonizării Daciei
era prea complicat şi astfel nu s'a putut întipări de-ajuns in
memoria poporului. AI doilea,fiindcă clasa conducătoare, fără
intervenţia căreia masele populare nu pot ajunge la cunoştinţa
legilor, a părăsit Dacia; de odată cu retragerea legiunilor r9mane.
A lipsit deci elementul capabil a susţinea şi perpetua domina­
ţiunea dreptului roman în aceste părţi.
Cu toate acestea poporul însuş a putut. păstra unele ele­
mente ele drept roman în forma tradiţională, simplă a obiceiurilor
juridice, care fiind creaţiuni poporale, deprinderi şi ceremonii
cunoscute şi respectate de toţi, nu s'au putut şterge din mintea
poporului nici în veacurile cele mai înviforate. Când au început
a se închega din nou formele vieţii publice româneşti, elucru
de sine înţeles, că întocmirile şi aşezărnlntele vechiului drept
românesc au fost înrâurite şi de contactul cu alte neamuri, în
deosebi cu Slavii.
Deaceea ar fi greşit a crede, că toate aşezărnintele admi-
nistrative şi întocmirile juridice, a căror amintire s'a păstrat în
vechiul drept românesc, ar fi moşteniri directe dela Romani sau
exclusiv plăsmuiri originale ale minţii.poporului nostru. Originea
străină a multora din ele nu poate fi trasă la îndoială. Dar me­
ritul poporului nostru, puterea lui de creaţiunevşi în această
privinţă se vădeşte prin faptul, că orice împrumut iuridic dela
vre-unul din popoarele vecine l-a ştiut adopta cu desăvărşire
trebuinţelor sale, transformăndu-l şi dăndu-i o înfăţişare adesea
originală.
In Transilvania se pot constata documentar cele dintăi urme
ale unor întocmiri şi obiceiuri juridice româneşti, pe cari docu­
meritele oficiale -- latine le cuprind la olaltă sub numele de "ius
valachicum" (s dreptul romănesc»). Acest "ius valachicum", care
era dreptul consuetudinar sau obicinuelnic, n'a avut trebuinţă de
·nici un fel de codificare, ca să poată fi răspândit pe întreagă
întinderea teritoriului românesc. Când se adunau voevozii şi cnezii
la' Sfat să judece şi să facă dreptate, nu se gândiau la nici un
paragraf sucit, ci ascultau numai . glasul minţii lor creştineşti şi
[42]
1-2
1. r,. (j p\A Ş
al bunului simt, care poate să dea o judecată dreaptă mai curând
decât zeci de articole încâlcite şi zăpăcite de mulţimea teoriilor,
,cari adeseori întunecă cugetarea cea simplă şi dreaptă, în loc să
o lumineze. Şi astăzi, când se adună juraţii şi bătrânii satului
să pună obştea la cale, tot după aceleaşi îndrumări ale legii
celei. vii, ale dreptului obicinuelnic se orientează cum se orientau
şi în trecut. Iar când se iviau cazuri mai grele de păcate, pe
cari nu le mai puteau îndrepta bătrânii satului, se făcea, iarăş
după obiceiul cel vechiu, apel Ia blestemele din psaltire, cari
erau ârme atât de înfricoşate în mâna preoţilor, încât legislaţia
ardeleană în repeţite rânduri s'a văzut îndemnată. a lua hotărâri,
ca preoţii români să nu mai afurisească pe 'nimeni ("az olah
papok ne afuriszaljanak").
Obiceiurile juridice româneşti, constatate documentar mai
Întâi în Transilvania, s'au păstrat şi au vieţuit la fel şi în
Principatele Române veacuri de-arândul.· E cunoscut textul
înfricoşat al unui blestem, ce s'a rostit pe timpul lui Ma­
teiu Basarab (la 1652) din partea mitropolitului Ştefan şi a
întregului sobor vlădicesc asupra vistierilor Stroe, Radu Fărcaş
şi Tudor Cămăraşul, cari nu şi-au putut da seama "de biruri şi
de haraciuri şi de banii cei trimeşi la Ţarigrad". De aceea Vlă­
dicii au cetit asupra lor blestemul "înaintea adunării a toată
ţara în sfinte odăjdii îmbrăcaţi şi cu făcliile aprinse În mână;
înfQcoşat şi groaznic făcutu-l-am -scriu vlădicii -- şi bleste­
mănd, stănsu-s' au făcliile, cum este legea blestemului. Care
blestem intr'această carte a noastră arătăm: cum pre om ca
acela să-I bată Dumnezeu şi în trup şi în sufet, să-i vie cursa,
care nu o ştie şi intr'această cursă să cază, să-i fie curtea lui
pustie, să se şteargă numele lui din cărţile vieţii, să nu se scrie
cu drepţii., când se va judeca, să fie osândit... şi să. fie zilele
lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul, să fie feciorii lui ră­
maşi săraci şi muerea lui văduvă şi să fie goniţi din casele lor,
să [ăcuiască străinii osteneala lor, să fie feciorii lui de peire,
într'un neam să se măture �omana lui... şi să gonească vrăş­
maşul său sufletul lui, să-I ajungă şi să-I calce în pământ şi
. vestea lui în ţărână să o pue .. , şi la sfârşanie să iasă cu păgănii
şi la ziua de înfricoşată judebtăsă nu vază slava lui Dumnezeu;
foc, spuză, vânt şi vifor să fie partea paharului lui, împreună
[43]
�
I
I
I
I
FACTORIl ISTORICI AI VIr.ŢII NA110�LE ROMÂNEŞTI 43
cu Iuda şi cu Arie şi aceasta să i se intămpleze Itli a le nernen
în valea matcei focului cu de 3 ori anatema şi de 3 t 8 Sfinţi
Părinţi şi Soborul Nikei" *) ...
*
* *
Factorul morel. Mai sus rnenţionatele elemente constitutive
ale vieţii naţionale, adevărat, că nu au lipsit niciodată in lungul şi
sbuciumatul trecut al poporului nostru. Dar perpetua lor acţiune
istorică a fost lipsită de acel suflu de viaţă şi de lumină, pe care
nu-l poate da decât conştiinţa naţională a tuturor fiilor �1114i popor.
Aceasta a lipsit timp îndelungat din cauza vitregiei impre­
jurărilor, din cauza nesfârşitelor desbinări între frati, . din Cauza
multelor intrigi străine, precum şi nu mai puţin din cauza întu­
nerecului greu, care se întinsese timp de aproape un mileniu
peste întreg cuprinsul pământului strămoşesc. Intre Românii din
diferitele ţinuturi era în timpurile cele mai indepărtate o legătură
foarte slabă din cauza lipsei mijloacelor de comunicaţie." Fiind
organizaţi după văi şi după ţinuturi (Crişeni, Olteni, Murăşeni
etc.) "fiecare vale reprezenta o viaţă politică deosebită, subt un
Voevod" **).
Prea puţini ştiau câtă Întindere are pământul românesc şi
cei din marginea răsăriteană nici nu aveau putinţa să-şi dea
seama de soarta fraţilor din ceealaltă margine dela Apus ori
dela Miază-noapte ori dela Miază-zi.
Chiar şi între cei ce locuiau în aceleaşi ţinuturi carpatice,
intre Românii din Principate şi între cei din Ardeal, cari comunicau
neîntrerupt unii cu alţii, legăturile de solidaritate şi frăţie s'au păstrat
şi perpetuat, atătea secole, prin o singură instituţiune: prin biserică.
La 1600, când cele trei ţări române au ajuns sub sceptrul
politic al lui Mihai Viteazul, tocmai lipsa conştiinţei naţionale
a fost un motiv de căpetenie al scurţirnii acestei domnii româ­
neşti. Ea a lipsit tuturora de sus până jos. Nici cei din Scaunul
domnesc al Moldovei, nici boierii din Ţara Românească nu şi-au
putut da seama de fapta săvârşită de eroul dela Călugăreni şi
dela Şelimbăr. Căci, dacă ar fi putut inţelege după cuviinţă în­
semnătatea unităţii naţionale, nu s'ar fi pus Movileştli şi în slujba
*) Magazin istoric pentru Dacia, l. 126-130 •
• *) N. Iorga: Istoria Românilor ardeleni, I. p. 24.
[44]
44
I. LUPAŞ
\
lni Zamoyskl potonutşi în a nestatornicului Sigismund Bathory,
numai ca să-I surpe-pe Mihai, nici boierii munteni n'ar f pus
la cale complotul împotriva lui (1596), când urca spre culmea
gloriei. Iar când au fost trimişi din partea Domnului lor în
solie strălucită la Alba Iulia, ca să încheie tratatul de alianţă,
Atacă ar fi fost- pătrunşi de conştiinţa naţională, s'ar f� gândit mai
mult la soarta ţării şi la binele neamului, decât la boieria lor, pe
.care s'au străduit să o ridice la aceeaş treaptă cu a nobililor
unguri; fără a ţinea seamă de faptul, că această ridicare a lor
.aducea umHireacea mai grea şi. mai. dureroasă asupra ţării.
Lipsind conştiinţa şi solidaritatea naţională, nici Mihai n'a
putut proceda în scurta sa domnie, ardeleană altfel, decum a
procedat cruţănd vechile privilegii ale nobililor străini" care
numai în schimbul acestei cruţări şi recunoaşteri i-au prestat
[urămăntul de supunere şi de credinţă, jurământ pe care nerăb­
.dători aşteptau prilejul cel mai apropiat spre a-l călca in-picioare.
Abia i-a putut îndupleca să-şi dea învoirea la două.ihotă­
.rări dietale, menite a uşura încătva soarta preoţilor români, pe
cari îi scotia din răndul-iobagilor, şi re a ţăranilor, pe seama
cărora mijloci unele îmbunătăţiri în privinţa dreptului de păşunat.
,; Pentru ca unitatea naţională să se poată înfăptui aevea
după răsboaiele glorioase, atât de bogate în' peripeţii dramatice
şi după căderea. tragică a lui Mihai Voevod, a trebuit să ur­
meze îndelungatul războiu al condeielor.. al muncitorilor cu
.tiparul, al cronicarilor şi preoţilor cărturari; al poeţilor şi pre­
dicatorilor, cari timp de peste :YOO de ani au frământat necontenit
sufletul neamului,' l-au trezit, l-au lămurit prin scrisul lor, I-au
înălţat şi l-au întărit prin'rdescoperirea amintirilor unui trecut
de glorie, accentuănd Cu neîntreruptă stăruinţă, că Moldovenii
şi Muntenii şi Ardelenii, fiind de aceeaş origine, formează un singur
m'am. Prin activitatea culturală, moralăşi patriotică abisericii, a
şcoalei, a armatei, a presei, a literaturii conştiinţa naţională s'a
răspândit succesiv în toate ţinuturile locuite de Români, pană în cele
mai lar�i �tratu:i al,e POP?\u,lui.nostrLl.�i, întru:â�. au mai rămas
unele parţi dosite, mcarin'aputut strabate mCI glasul propo­
veduitorilor de pe amvon, nici al dascălilor d-ela catedră,' nici
slova ziarelor şi a cărţilor româneşti, răsboiul mondial prin eve­
nimentele zguduitoare, cari l-au însoţit, a. contribuit în mod în­
semnat la trezirea poporului nostru de pretutindeni.:
[45]
�AttoflTl ISTORic! AI VIETIl NATIONALE ROMANEŞfl 45
Toată amorteala şi păcla întunerecului să fie alungată acum!
In sufletul oricărui Român să se trezească conştiinţa naţională,
Iăcăndu-i pe toti să înţeleagă, că avem aceleaşi amintiri ale
trecutului, aceleaşi probleme ale prezentului şi aceleaşi aspiraţiunl
ale viitorului. De aci urmează, că simţul de solidaritate indestructi­
bilă cu toţi cei ce au trăit înainte de noi sau trăesc astăzi în
oricare parte a României întregite, trebue să ne stăpânească din
zi în zi tot mai mult. Acest simţ şi această conştiinţă naţională
să fie făclia, care povăţueşte paşii naţiunii noastre. în prezent şi
îi luminează' cărările în 'viitor. Prin ea să fie chemate la viaţă.
nouă şi la duh nou toate elementele vconstitutive ale naţiunii
noastre. Această lumină binefăcătoare vom cerca să o punem
acum în sfeşnicul' cel mai inalt, în sfeşnicul Universităţii, . ca sa'
lumineze tuturor!
.r-
.. '
j :
, •. J
[46]
MIHNEA-CEL-RĂU ŞI UNGURII.
1508 - 1510
---:- ,Memoriu cetit Academiei Române În şedinţa dela 21 Maiu 1920.-
Alex. Lăpădatu.
I Prin cumintea sa politică de echilibru între Turci şi Un­
guri, Radul-cel-Mare (1495-cl:J08) asigură Terii-Rornâneşti epoca
de linişte şi pace la adăpostul căreia întreprinse şi îndeplini
opera de organizare şi de cultură ,ce-i câştigă, din partea vechi­
, lor analişti ai ţerii, epitetul pe care, în alt înţeles şi cuprins mo­
I raI, îl avu, între toţi Domnii noştri, singur marele său contern­
. poran moldovean -- gloriosul Ştefan 1).
Rezultatele acestei politici - de supunere, prin plata re­
�ulată a tributului, faţă de Turci, şi de apropriere, prin recu­
_ noaşterea benevolă a suzeranităţii, faţă de Unguri - fură atât de
mult pretuite de urmaşi, în cât mulţi ani după aceia Domnii ce se
/perindară pe tronul Ţerii-Rcmâneşti căutară s'o urmeze. Şi-o
, \ ff_urmară, cu mai mult sau mai puţin succes, după împrejurările
\1 din lăuntru şi după priceperea şi dibăcia celor ce-o conduceau.
�' Cel dintâiu Domn care căută ca printr'o politică asemenea
celei a lui, Radul-cel-Mare să-şi asigure domnia şi liniştea ţerii,
fu succesorul său nemijlocit - Mihnea-cel-Rău. Lipsit însă de
înţelepciunea şi autoritatea \ morală a aceluia, el căzu victimă în­
săşi acestei politici, în rrişt� împrefurăric-ări 'fac din domnia şi
sfârşitul său o adevărată tragedie-- una din acele multe tragedii
�. 1) Cf. studiul meu: Politica lui Radul-cel-Mare (1495--1508), În Lui
Ioan Bianu-- amintire, Bucureşti 1916, pp. 191-223.
�
[47]
4'1
pe carele închideIntre paginele sale istoria-română, din cele­
mai vechi timpuri până mai în zilele noastre.
Urmărirea acestei politici, în toate peripeţiile ei, este sco­
pul comunicării ce am cerut voie a face astăzi înaintea Domnii­
lor voastre.
1.
Neputinţa Ungurilor de a tmpiedeca ajungerea la domnie a
lui M ihnea- Vodă şi pierdet ea situaţiei dobândite de ei in Tara­
Românească ca rezultat al politicei lui Ieadul-cet-Mare.
Recunoaşterea suzeranităţei ungare, în felul în care o fă­
cuse Radul-cel-Mare 1), fu pentru Ungaria un câştig politic prea
însemnat, pentru ca Regele ei să nu fi căutat a şi-l păstra, in­
tegral, şi pe viitor. De aceia când Domnul român fu chemat
pentru ultima oară la Poartă, Ia începutul anului 1508 2), Vla­
dislav II, temându-se ca nu cumva satisfacerea poruncii Sultanului
să altereze legătura politică de curând încheiată cu Ţara-Româ­
nească, rugă pe Regele Poloniei, fratele său, să trimită Voivo­
dului transalpin un sol, care, prin toate mijloacele, să-I înduplece
a nu merge la Constantinopol, întru cât Suzeranul său nu-l va
părăsi, ci-I va apăra la nevoie cu toate puterile Regatului 3).
Iar când, prin boala grea a Domnului considerat ca vasal, se ivi
posibilitatea unei schimbări în domnia Ţerii-Rornâneşti (Martie­
Aprilie 1508), acelaş Vladislav Il manifestă deosebite griji pentru
păstrarea acestei ţeri în clientela politică a Ungariei 4), luând în-'
1) Ibidem, 203 sq.
2) A. Veress, Acta el epistolae relationum Transylvaniae Hungariaeque
elim Moldavia et Valachia (voI. IV din Fontes rerum Transylvanicarum), Bu­
dapest 1914, 96-7. - Scrisoarea (publicată după o copie) e bine datată
de editor, căci, adresată fiind Regelui Sigismund al Poloniei, ea trebue să
fie posterioară a. 1506 (când acesta ocupă tronul) şi, Întru cât Regele Un­
gariei numeşte În ea pe Radul-cel-Mare "Waywoda noster transalpinus'',
trebue să fie posterioară şi actului omagial de vasalitate dela sfârşitul a.
1507 (ef. studiul meu citat, ibidem, 208) - din 1508 deci.
3) Veress, op. cit., 1. c.
4) Cf. scris. Regelui Vladislav căfră Saşii din Transilvania, din 12
Martie 1508 - (Hurrnuzakl-Iorga, Documente, XV-1, 180): "Qua re (boala"
Domnului) sic stante, nullo modo a nobis negligendum est quin de statii
et conservacione ... regni nostri transalpinensis providearnus " Şi"lle partes
ilie per aliquarn negligentiam a Sacra Corona huius regni distrahantur".
[48]
tinse măsuri împotriva ajungerii în Scaun a unui Domn dela
, Turci ').
Porunci mai întâiu - la- 12 Martie - lui jozsa Sorn, Comi­
tele Timişoarei şi Căpitanul general al părţilor de jos ale ţării,
ca, deîndată ce va primi veste de moartea lui Radul, să treacă
cu oastea în Ţara-Românească, spre a împiedeca intrarea Tur­
cilor 2). Scrise apoi, în aceiaşi zi, Saşilor din Transilvania, să
sprijine, cu contigentele lor, acţiunea lui Som 3). Iar când, la 6
Aprilie, primi dela acesta vestea - prematură --că Voivodul ro­
mân a murit, că Turcii sunt gata să treacă, Cu mari forţe, Du­
nărea şi că boerii, cu ţara întreagă, păstrează statornică credinţă
Coroanei ungare şi Regelui său, dorind Domn pe fiul lui Te:'
peluş (Danciul) 4), - Vladislav II porunci din nou Cornitelui
său timişorean să intre cu toate puterile în Tara-Românească,
spre a împiedeca pe Turci să pună Domn în Scaun de la ei şi.
se adresă potentaţilor şi comitatelor dela marginea Transilva­
niei 5), ba chiar lui Bogdan-Vodă al Moldovei ti), să secundeze,
cu. oştile lor, întreprinderea militară poruncită lui' Sorn. In acelas
timp scrise lui Ioan Zapolya, cornitele ele Zips, la care se găsia
Danciul, fiul lui Ţepeluş, să trimită pe pretendentul agreat de
partizanf de peste munţi ai Ungurilor, cât posibil mai În grabă, la
sine, spre a-l expedia, imediat, cu toate oştile, În Tara-Româ­
nească 7).
Niciodată ca atunci, Statul ungar nu ţinuse să intervină cu
atâta hotărîre şi nu făcuse pregătiri atât de întinse pentru păs-.
trarea Ţerii-Romăneşti în clientela politică a Regatului, prin ri­
dicarea În domnie a unui Voevod credincios Coroanei. Cutoate
1) Scris. de la 110ta precedentă: "Nam, si. Wayvodarn ipsum (Radul)'
ernori contmget, Turcique terrarn illam pervenient, Wayvodamque aliquem
erigeut, que et quanta maia. ex hoc emergi poterunt, facile est cuique
anirno complecti".
2) Hurrnuzaki-Densusianu, Documente, 11-2, 572-3 şi scris. de. la no­
tele precedente.
3) Scrisoarea din urmă. "
4) Hurmuzaki-Iorga, Docdmente, XV -1, 181: scris. Regelui Vladisla v
căt r ;1 Emeric Czobor (Î�I Irad. Ia Şincai, Chrotiica Românilor, eLI. 2-a, II,
180). - Pentru Danclul, fiul lui '!\epelllş (i. e. Basarab-cel-Tănăr : 1477-82)
cf. N. Iorga, Pretendenţi domneşti ÎI! sec. XVI, În Analele. Academiei Române'
mern, ist., XIX (1896-7), 206--:8."
5_6) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XY-:-l, 18.1.
7) Ibidem, 181.
[49]
;\iIHNEA-CEL·RĂU ŞI UNGURII
acestea, nu se trecu dela pregătiri Ia fapte. Căci, deşi Ia 3 Maiu,
când vestea, acum sigură, a morţii lui Radul, ajunsese la Curtea
din Buda 1), Vladislav porunci Saşilor ca 'n lipsa Voivodului
Transilvaniei, reţinut în alte părţi, să se pună, fără nici. o ză­
bavă, sub ordinele lui Jozsa Som, pentru ca Turcii să nu ocupe
Tara-Românească 2), totuşi oştile ungureşti, adunate în ţara Bâr­
sei 3), nu trecură munţii, spre a susţine, cu puterea armelor, pre­
tenţiunile de suzeranitate şi interesele politice ale Coroanei un­
gare. Acesta cu toate că - scria Regele Ungariei Regelui Polo-·
ni ei la 21 Iulie 1508 - boerii toţi, legaţi fiind, pre pilda prede­
cesorilor, prin credinţă şi fidelitate, de el şi de Regatul său, erau
decişi să nu sufere în mijlocul lor un Domn ales fără consim­
ţământul şi voinţa sa, a lui Vladislav 4). Astfel, cu ajutor dela
Paşii dunăreni, Ia cari se dusese după ce pierduse orice nădejde
de sprijin în Ungaria 5), Mihnea-Vodă putu intra şi Înainta fără
1) Ibidem, 182: scris. lui Vladislav cătră Sibiieni, In care Regele spune
căi s'a comunicat chiar ziua şi ora morţii lui Radul ("eciam diem et horam
mortis ipsius nobis prescripserunt"), care decedase În ultimele zile ale lui
Aprilie ("după Paşti", scrie Ureche - Kogălniceanu, Letopiseţele Moldaviei
şi Yalachiei, ed. 2-a, 1, 181 - care avea ştirea, desigur, din partea din urmă,
pierdută, a Letopiseţului de la Bistriţa. Cum vestea morţii lui Radul a ajuns
la Buda în 3 Maiu, cum Paştile aLI căzut în 1508 la 23 Aprilie şi cum drumul
din Transilvania ori Banat (unde se va fi aflat transmiţătorul veştii - [ozsa
de Som) până la Buda se facea atunci În 6-7 zile, e de admis că Radu)
a decedat la 26 sau 27 Aprilie. - Ştirea morţii lui Radu) era comunicată,
din Buda, la Veneţia numai la 19 IUl1iLl: Sanuto, Diarii, VII (1882), col. 553.
2) Hurrnuzaki-Iorga, Documente, XV-l, 182.
3) Breve Chronicon Daciae, în Quellen zur Geschichie der Stadt Brassâ,
lV, 4 şi 99, iar pentru contingentele Saşilor, ale lui Ioan Lulay : Rechnungen
(fUS dem Archiv der Stadt Hermanttstadt, 496.
4) Hurmuzaki-Densusianu, Documente, II-2, 574: "omnes bojarones,
instar predecessorum suorum, essent nobis et huic regno astricti fide ei
fidelitate et presertim quod nullum Vojevodam istihic in medio ipsorum
tolerarent, nisi qui sit de consensu et voluntate nostra electus".
5) Candidatul susţinut de Unguri la tronul Ţerii-Rornâneşti pentru
cazul morţii lui Radul fiind, cum am văzut, Danciul Ţepeluş, agreatul boe­
rilor partizani ai Coroanei ungare, - Milmea, care, la începutul lui Ianuarie
1508, apăruse în Transilvania (Rechnungen 1, 494-95: mai multe ştiri din
cari reese venirea între 6 şi 10 Ianuarie prin TUr11u-Roş şi Tălmaclu la Sibiiu
şi primirea cu cinste acolo a Doamnei lui Mihnea-Vodă), fu nevoit să plece
şi să caute sprijin, prin boerii partizani ai Turcilor, la Paşii dunăreni
ai acestora.
Anuarul Inst, de IsI. Naţ ,
4
[50]
50
ALEl,- LAl'l'!DAtU
împotrivire în ţară, supunănd pe beeri şi ocupănd Scaunul dom­
nesc al decedatului Voivod 1). Pe la sfârşitul lui Mai.u, Ioan
Lulay, judele Sibiiului şi comandantul contigentelor săseşti în
tabăra lui Som, vestea cornpatrioţilor săi, din Răşnov, că noul
Domn, după ce a cuprins cetatea Poenarilor, s'a aşezat in Scau­
nul de la Tărgovişte 2), iar la începutul lunei viitoare (5 Iunie),
Mihnea însuşi scria aceloraşi, din Argeş, că, cu voia lui Dumne­
zeu şi Ci boerilor, a pus stăpânire pe cetăţi şi a luat dom.nia 3).
2.
Incercăriie noului Domn român de a se apropia de Unguri
şi motivele rezervei ce aceştia manifestată faţă de dânsul.
Dintr'o singură lovitură aşa dar, Ungaria pierdu întreaga
situaţie din Tara-Românească. Dar ceia ce Regele n'a fost în
stare să impună pe calea armelor, a câştigat pe cale de înţele­
gere, după îndelungate şi nesincere tratative, pe cari împrejură­
rile le impuneau de ambele părţi. Căci, socotindu-se mai ame­
ninţat de cât era în realitate de oştile strânse în Transilvania
impotrivă-i şi având inainte pilda predecesorului său, care, prin
politica-i de echilibru între Turci şi Unguri, izbutise a-şi păstra
neturburat domnia până la sfârşitul vieţii, - Mihnea-Vodă crezu
că, pentru a-şi putea asigura şi el stăpânirea, atât de indelung
răvnită şi atât de greu obţinută, e necesar să căştige de partea
sa şi pe Unguri. In acestscop efadresă oferte de-pace şi- de
prietenie maiIntâiu vecinilo"i'-săT::::":'Braşovenilor 4) (innainte de
1) Hurrnuzaki-Densuslanu, Documente, Il-2, 574 - scris. citată a Re­
gelui Ungariei CiHI'[t Regele Poloniei, din 21 Iunie: ,,illi (bojarones) qui circa
littus et riparn Danubii domlnia habent, territi subito adventu Turcorum,
qul cum ... Micime... praeter omnium opinlonern supervenerant, coacti sunt
illi adherere. Et Turci locato huiusmodi Michne in ipso vojevodatu deces­
serunt, Ad quem iam successive etiam ceteri adherere inceperunt",
2) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV-1, 183. Data documentului: 30
Maia (feria tercia proxima post\ festum Bonifacii papae).
a) Ibidem, 183-4. '
4) I. Bogdan, Documente şil regeste privitoare la relatiile Ţerli-Româ­
neşti cu Braşovul şi Ungaria in s�c. XV şi XVI, Bucureşti 1902, 138-40-
scris. lui Mihnea cătră Braşoveni din care reese existenţa unei scrisori an­
terjeare către aceia,!.
[51]
51
30 Maiu) 1)_şiSibiienilor (la 5 Iunie) 2), cărora, arnintindu-le că
a servit totdeauna eu credinţă Regelui şi mai marilor săi (pe
vremea pribegiei), le scria că, nevoind a fi ingrat faţă de bine­
facerile ce le-a avut În Ungaria, le oferă prietenia, ca supuşii lor
şi ai săi să trăiască în pace şi bună vecinătate, neavând, ei,
Sibiienii, din partea sa, nici o teamă despre Turci 3).
Dar aceste oferte de pace, adresate de Mihnea-Vodă veci­
nilor săi, rărriaseră fără răspuns. Cunoscând împrejurările în cari
ef"apucase domnia şi dispoziţiile Curţii faţă de dânsul, nici I
Braşovenii, nici Sibiienii nu se încumetară, potrivit instrucţiunilor l'
ce aveau, de a răspunde mai înainte de a fi luat avizul mari
marilor - dacă Regele va tolera sau nu pe Mihnea-Vodă în
domnie 4). Mai mult chiar. Incurajati, negreşit, de prezenţa în
apropierea lor a oştilor lui jozsa Sorn, Braşovenii inchiseră drE­
murile dinspre Ţara-Românească, neingăduind" supuşilor noului
Domn, nici o afacere în ţinuturile 101'.5), ceia ce făcea pe Mihnea­
Vo"dă-să·"Te-ilCÎreseze o nouă scrisoare, în care, reamintiridu-le
de timpul petrecut în tinereţele sale în mijlocul lor, le reproşează
că pe când de la alţi vecini (?) a primit vorbe bune, de prie­
tenie, de la ei n'a primit astfel de vorbe, că la dorinta sa de a
trăi În pace şi bună. vecinătate, au răspuns prin a-i închide
drumurile şi că ţin între ei pe vrăşmaşii şi neprietenii săi 6).
1) Hurrnuxaki-lorga, Documente, XV-I, 183 - scris. citată il lui Ioan
Lulay din 30 Maiu 1508, In care se spune ci, a arătat şi cetit lui [oz sa de
SOI11 "Iiteras Michne Waivode transalpinensis et suorum boyarorurn" trimise
lui de Sibiieni. Cf. şi scris. Domnului din 10 Noernvrie (ibidem, 188) cătră
aceştia: "priusquam in regnum nostrum intravimus, vestris clrcumspec­
tionibus scrtpsimus et nunclavirnus".
2_B) Ibidem, 183-4.
{) Ibidem, 183. - Ioan Lulay cătra Sibiieni : "Col11l11isit Sua Magnifi­
cencia (Jozsa de SOI1l) Dominacionibus vestris scribere ne eedern sine scitu
et informatione Sue Magnificencie quemquam ad ipsurn Wayvodarn mittant
sed prius a Sua Magnificencia expectent, Et hoc, meo iudicio, ob hanc
causam quia adhuc nec Sua Magnifieencia a Regia Maiestate sufficientern ...
habet informacionem ... si Regia Maiestas ... de ipso Michna contenta scribij
et ipsum in Wayvodatu relinquet". Şi, tot acolo: "Dominaciones vestre nullo
moda ad ipsum Michna interim mittant, quin prius a Regia Maiestate eedem
infofmaclonem cuplant".
5) 1. Bogdan, DOCl/lIlellte şi regestre, 139 - scris. citat{l a lui MihlJea.
n) Ar putea fi vorba de Danciul Tepeluş, pe care Regele îl chemase,
Cum am văzut, de la Ioan Zapolya, spre a-l trimite cu oştile pregătite în
Tara�R()mânea6Câ.
[52]
AI.EX. LAPEDAf'u
Observând apoi că "ceia ce începe cu rău, cu rău se stărşeşte",
Mihnea-Vodă rugă pe Braşoveni "să se lase de ce a fost până
acum" şi să trăiască cu el în pace şi prietenie. Ori, dacă nu,
să-i trimită cel puţin vorbă lămurită şi adevărată despre oşti:
ce au de gând să facă? Iar despre [ozsa Som şi Voivodul Ardea­
lului: unde sunt? "Căci vreau - zice Domnul român la sfârşitul
scrisorii sale - să-mi trimit oamenii mei la dânşii" 1).
Dacă Mihnea-Vodă a trimis solii săi la Jozsa Som şi la
Voivodul Transilvaniei nu avem mărturii directe. Totuşi e neîn­
doios că el a cerut şi acestora recunoaşterea în domnie. Lui
Som, ca unuia ce i-a fost, pe timpul încercărilor sale de a apuca
domnia Ţerii-Romăneştl, între 19,94-97, protectorul la care a
căutat şi a găsit adăpost şi sprîjin ori de câte ori acest adăpost
şi sprijin i-a fost refuzat de Ardeleni 2). La .voivodul Transil­
vaniei, ca unuia te a"e� cum vom vedea îndată�"l !r!ijlocească
apropierea sa de Rege, căruia se adresase de altfel dela început
fii trufia, rugăiidu-l să' nu-l scoată din Scaun, deoarece, deşi ri­
dicat în domnie de Turci, îi va fi credincios şi devotat mai
mult chiar de cât predecesorii săi, servind interesele Creştinilor s).
Faptul s'a relatat la Veneţia 4) şi în Polonia, invocăndu-se, în
acest din urmă loc, ca motiv al tolerării lui Mihnea în domnie
"cu toate că - scria Vladislav II fratelui său Sigismund - eram
hotărît să nu-l tolerez în nici un chip, având în acest scop o
armată pregătită în Transilvania 5).
1) I. Bogdan, ibidem, 139-40.
2) A. Lapedatu, Politica lui Radul-cel-Mare, 1. C., 203 şi, în special, n. 4.
3) Hurmuzaki-Densusianu, Documente, I1-2, 574 - scris. lui Vladislav
cătră Regele Poloniei din 21 Iulie 1508: "Autem vojevoda novus assidue
supplicat, Narn licet sit scisrnatlcus.vtamen magis videtur christianis favere
et in secreto nobis se obtulit: velle omnia facere et majora etiarn et strictus
esse obligatus quam eliam sui predecessores, dummodo ipsum non
ejiciamus". .
4) Sanuto, Diarii, VII, 591\ - ştiri sosite din Buda În Venetia la 25 Iulie :
"Voyvoda transalpino, che fu �to per il Turco, a mandato a dir ai re, voi
esser bon christiano e aidar lafede ; e ben che il Turco l'habi posto a chel
stato, tamen voi esser arnico di\soa rnajestâ e di la fede".
5) Hurmuzaki-Densusianu, Documente, Il-2, 574: scris. de mai sus,
n. 3: »Nos habemus in Transilvania paratum exerciturn nostrum et nullo
pacto statuimus his conditionibus pretatum vojevodam ibi tolerare",
[53]
MIliNEA-CEL-RĂU ŞI UNGURIJ
.,
o.
53
Recunoaşterea, nevoită, de Unguri a situaţiei create tn Ţara­
Românească prin ridicarea in domnie a lui Mihnea- Vodă şi acţi­
unea lor tainică spre a-l aduce fa supunere faţă de Coroana ungară,
măcar şi aparent.
Ofertele de pace şi de conlucrare tainică cu Creştinii, pe
cari noul Dornrr al Ţării-RornâneştiIe făcu RegeIul·-Uli�rLfură
primite cumuită -ri-etncredere acolo···wlde .... ele-- fur�C comunicate
maiînlăiu= -laVeri-eţiaifŞl în Polonia. De aci se exprima chiar \
temerea ca nu cumva, sub pretextul amiciţiei şi fidelităţii, Mihnea- ;
Vodă să unelte as că Împotriva Creştinilor 2). Se ştia doar în toate I
părţile că domnia lui se sprijină pe oştile turceşti. ră_l!1.�se în
-jtu'u=r şi pe violenta supunere a boerilor partizani ai Ungurllors).
Se cunoştea apoi,];:)arfe probabil, faptul că noul Domn îşi avea
un fiu ostatec Ia Po�rţ�). Se svonise chiar că el are de gând
să introducă legile şi obiceiurile turceşti în ţară 5). Cu toate
1) Sanuto Diarii, VlI, 613 - ştiri sosite din Buda la Veneţia la 18
August: "Come il vayvoda transalpino, qual con tavor dil Turco si â fato.
tien Turchi a la soa guardia ; et il re, dubitando che quella parte non vadi
sotto il Turco, che sari a la mina di Hongaria, a termina far zente et veder
di placar, quella parte e redurla come prima e perho fa certa dieta questo
effeto il di di san Lorenzo (10 August)".
2) Hurrnuzaki-Densusianu, Documente, 575 -- scris. Regelui Poloniei
cătră Vladislav II din 1 August: "Timemus tarnen, ne sub pretextu amicitie
et fidelitatis, quam de se promittit novus ilie vojevoda transalplnus aliquid
rerum novarum moliatur. Nam si vera sunt, que significata sunt nobis ab
exploratoribus nostris, non caret idern magna suspicione ... «
3) Relaţiunile din notele precedente. Apoi: Hurmuz aki-Densusianu,
Documente, 11-2, 578 şi 580 - scris. papei Iuliu Il cătră Regele Ungariei din
26 Septernvrle ("cum novum tyrannum transalpine Valachorum provincie,
Turchorum ductu atque auxilio irnrnissum, crudeliter in christianos proceres
crassatum esse, dominiumque ibidem usurpasse cognovimus") şi din 27
Septernvrie ("fideles valachi proprias se des relinquere et in alias migrare
coacti fuerint").
- !) Despre care, A. Lapedatu, Miloş fiul lui Mthnea-cel-Rău, in COIl­
vorbiri literare, 1916, 73 sq.
5) Hurrnuzaki-Densusianu, Documente, 575 - scris. citată a Regelui Po­
loniei cătră Vladislav II din 1 August: "Nul1ciatum enim est nobis, quod
paratum habet apud se ex Turci a arrnatum mlltern legeque et ritus turcicos
in terra illa inducere conatur".
[54]
acestea, situaţia era de aşa fel că Ungaria, care, cum am văzut,
nu putuse împiedeca ajungerea în domnie a lui Mihnea-Vodă,
cu atât mai puţin. ar fi putut zădărnici acum această domnie,
prin îndepărtarea din Scaun a noului Voivod. Şi aceasta, de
teamă, cum mărturiseşte Regele Însuşi, de a nu provoca pe Turci 1)
şi pentru că, între timp, stăpânirea lui Mihnea se consolidase
întru cătva în lăuntru prin înţelegerea - de altfel aparentă şi
temporară -- făcută de el cu boerii cei mai puternici ai ţării, cu
. Craioveştii 2). Pe lângă aceasta, nerecunoaşterea domniei lui Mihnea
provoacă un început de răsvrătire printre boerii partizani ai săi
din Făgăraş, cu scop de a trage această ţară în stăpânirea noului
Domn transalpin 3).
--� In astfel de împrejurări era o chestiune de necesitate şi de
i prestigiu pentru Coroana ungară recunoaşterea lui Mihnea. De
.necesltate, să nu se distrugă cu totul partidul politic unguresc
I de dincoace de munţi, să nu se sporească mai mult nemulţu­
l/lTIirile de dincolo şi să se garanteze, pe cât s'ar putea, prin
.j apropierea Domnului nou, siguranţa Ardealului dinspre Turci.
r De prestigiu, să nu se descopere, faţă de adversari ca şi faţă
I de prietini, slăbiciunea Regatului, de a nu fi putut restabili
statul quo ante - suzeranitatea Coroanei ungare - în Ţara-Ro-
I mânească. Pacea se preferi deci armelor. In acest scop, dieta
convocată pe ziua Sf. Lorenzo (10 August) 4) în afacerea
Voivodului transalpin, intru cât acestaefăaunouă asigurări
de intenţiile �e de-a servi, în taină, causa creştină şi Coroana
ungară, sfărsi priiî--iinaJanjament pacific în vederea încheierii
_-"._"'�_�. h _._�_�_n��'� _ .. __ +._,�_�._�_�--.;::.. • __ �_.
1) Hurrnuzaki-Densusianu, Documente, Il-2, .574-5 - scris. citata CI
lui Vladislav II cătră Regele Poloniei :"Nunc ergo arbitramur, caesarern Tur­
corum vereri, ne nos deturbemus et expellamus istum suum vojevadam ...
in hoc casu vellet ipsurn [uvare",
2) Vezi mai jos, p. 62, n. 4.
3) 1. Puşcariu, Dom! documente privitoare la revolta boerilor din fara
Făgăraşului în favoarea lui Mih�ea- Vodă numit cel Rău, ln Analele Acade­
miei Române, mem. ist., XXXIII, 'fii sq. -' "Quin anno Domini 1508 ... regnum
lllud transalpinum rnauibus M.ichnae vaivodae devenlsse, 1110X ex ista terra
Fagaras 11 011 ulii boiarones et valathi furtun ceperunt discedere ad lpsum
vajvodam, ut hanc terram ac castrum et populurn manibus suis traderent
et proderent": ibidem, 66.
+): Relaţia dela Il. 1, pag. precedentă.
[55]
MIHNEA-CEL-RAU ŞI UN6URJI
55
unei înţelegeri cu Domnul român 1). Astfel, în timp ce papa Iuliu
il indemna pe Vladislav să resolve pe calea armelor conflictul
transalpin e), Regele căuta mijlocul de a-I aplana prin aducerea
de bună voie, fie măcar aparentă, a lui Mihnea la supunere faţă
de Coroana ungară. Lucrul reese limpede dintr'o scrisoare cu
caracter confidenţial a lui Vladislav Il cătră Voivodul Ardealului,
scrisoare pe care, dat fiind importanţa ei deosebită pentru ches­
tiunea ce ne preocupă, e necesar să o analisărn mai de aproape 3).
Din această scrisoare,' dela 26 Septemvrie 1508, se vede
că Mihnea-Vodă comunicase Voivodului Transilvaniei dorinţa sa
de a trimite soli la Buda. Faptul fiind adus la cunoştinţa Re­
gelui, acesta adresă înnaltului său dregător ardelean scrisoarea
de care vorbim, cerăndu-i ca, deoarece Mihnea e gata să slu­
jească, cum toată lumea vorbeşte, Coroanei ungare, cu credinţă
şi statornicie, după exemplul predecesorilor săi, să-I Înduplece
a trimite, cu consimţămăntul boerilor şi sfetnicilor ţerii, soli, in­
vestiţi cu depline puteri, spre a solicita dela Rege recunoaşte­
rea sa în domnia Ţerii-Romăneşti. Să procedeze Insă in aşafel,
ca nici Mihnea, nici boerii săi să nu ştie că din Îndemnul său,
al Regelui, s'a hotărît lucrul. Pentru aceasta ._0 scria Vladislav
Voivodului transilvan - să incredinţezi pe Mihnea că după ce­
rerea lui ai intervenit, din îndemn propriu, pe lângă Majestatea
noastră, pentru ca dânsul să poată fi, cu învoirea şi Întărirea
regală, drept, adevărat şi legitim Domn al părţilor noastre tran­
salpine. Şi mai departe: că, întru cât am înţeles că e gata să
facă, cu boerii şi întreaga lui ţară, tot ceia ce am dori şi să
jure că va ţine toate, nestrărnutat, nu-l vom îndepărta dela noi,
ci vom da ascultare rugărnintelor sale. Să-I înduplece deci­
mai adăoga Vladislav - să trimită în acest scop soli Ia Buda.
iar dacă, între timp, aceşti soli vor sosi în Ardeal, să nu-i reţie
acolo· şi nici să hotărască ceva cu ei, ci, nezăbovit, să-i tri-
1) Sanuto, Diarii, VII, 640 - ştiri sosite din Buda la Veneţia In 22
Septemvrie: "che hanno fato dieta per le cosse dil vayvoda transalpino
tien col Turcho; et vedendo ehi lui a scrlto val esser bon christian et
col regno di Hongaria hanno termina, piu presta pacifice aquietur le cosse,
che con le arme, et tratano questo acorda".
2) Scris. citate mai sus, ale papei Iuliu Il, pag. 53, nota 3.
9) Veress, Acfa et epistolae, 94.:....96. Publicată tncă de la 1837 de
Pray, in Commentarii historici, Buda 1837, 184-93.
[56]
56
ALEX. LAPEDATU
mită la Curte, unde Regele, după ce va lua şi avizul lui Czo­
bor, trimisul său în Ţara-Românească, va vedea ce-i rămâne de
făcut...
4.
Tratativele angajate, prin necesitatea imprejurărilor, de
ambele părţi, de Unguri şi Români, pentru recunoaşterea stăpă­
nirii lui Mihnea- Vodă. Decursul şi rezultatul lor.
Aci dar ajunsese acţiunea lui Mihnea-Vodă de apropiere
către Ungaria, ca Regele însuşi să ceară, graţie necesităţilor ară­
tate, ca solii Domnului român să vină la dănsul, ceia ce s'a şi
întâmplat. Dar nu atunci îndată, ci numai după ce relaţiunile
dintre cele două ţeri se mai îmbunătăţiră. Căci la data când
Regele adresa scrisoarea analisată mai sus Voivodului său' din
Ardeal, drumurile dinspre Ţara-Românească erau tot închise 1),
iar relaţiile lui Mihnea-Vo dă cu vecinii săi aproape inexistente,
întru cât Sibiienii şi Braşovenii se fereau să întreţină legături di­
recte cu dânsul "). Abia în Septernvrie, când începură şi trata­
tivele dintre Domnul Ţerii-Romăneşti şi I�egele Ungariei, prin
intermediul Voivodului Transilvaniei, Sibiienii trirniseră un om
al lor la Mihnea- Vodă 3) şi numai du pă ce, din ordinul Regelui,
drumurile fură deschise 4), încep a se constata legături mai pro­
nunţate de ambele părţi.
Intr'adevăr, în Noemvrie, printr'un alt trimis al Sibiienilor,
Mihnea-Vodă arată vecinilor săi că, voind să aibă cu ei prie­
tenie şi bună vecinătate, le va comunica, cât va fi în viaţă, orice
veşti adevărate va avea cu privire la Turci 5). 'Totuşi Sibiienii
1) Veress, 95-6 - scrisoarea citată.
2) Hurmuzakl-Iorga, Documente, XV-I, 196-7 - scris. I�egelui VJa-
disJav şi Tesaurarului Ungariei cătră Sibiieni (7 Septemvrie).
3) Ibidem, 187 - scris. lui Mihnea cătră Sibiieni (13 Septernvrie).
') Veress, 96 - scris. citată.
5) Hurmuzaki-Iorga, Docu�etlte, XV-1, 188. - Mihnea mai comunică
Sibiienilor veşti despre Turci la ,12 Martie prin casnicul său Laţcu, veşti
pe cari ei le transmit, În aceiaşi ''fi, şi Voivodului Transilvaniei, la Cluj:
Rechnungen, 510. Cu Laţcu, Sibiienii trimit În Tara-Românească - ad petitum
eiusdem vaivodae - şi uu om al lor "ut videret: an recta nuntiaverit vel
ne": ibidem, 510. Tot pe Laţcu îl mai găsim la Sibiiu, ca trimis al lui Mihnea,
În Aprilie: ibidem, 534.
I
T
[57]
MIHNEA·CEL-RĂU ŞI UNGURI!
57
nu aveau încredere în Domnul român. Căci în afară de oamenii
lor, mânaţi În ţară după veşti despre Turci 1), ei trimitea alţii,
cu însărcinarea de a verifica relaţiunile Domnului şi de a spiona
mişcările lui 2). Tot aşa procedară faţă de dânsul, desigur, şi
Braşovenii. Aceasta cu' atât mai mult, cu cât au fost cu el în
relaţiuni încordate. Dovadă sunt conflictele de vamă 3) şi felurite
alte neînţelegeri 4) ce se cunosc din acest timp între Mihnea­
Vodă şi Braşoveni, cu toată convenţia verbală ce ni se arată că
se încheiase intre dânşii cu privire la judecarea supuşilor de o
parte şi de alta 5). Voivodul Ardealului numeşte pe Mihnea chiar
"publicus Sacrae Coronae hostis" 6), deoarece se svonise (în
Aprilie 1508) că adunase mulţime de oşti turceşti şi româneşti
cu scop ele a invada peste munţi, prădând ţinuturile Braşovului
şi Făgăraşului 7).
1) In Martie (la Barbut Banul): Pechnungen, 510; În Aprilie (la Cozia)
ibidem, 512; in Maiu (tot la Cozia): ibidem, 515; În Iunie ("acI explorandum
rumorern Turcorum et habitudiuem Michnae vaivodae"): ibidem, 517.
2) In Ianuarie (ad explorandurn habitudinern eius (i. e. Michnea) et
pro sciscitandis novis rutnoribus) : Pechnungen, 507; în Aprilie (ut habitudi­
Ilem elus (Michnae) exploraret et deinde cis Danubiurn aei ei LIS filium, ut ele
Thurcis experiatur) : ibidem, 511; în Iunie (să cerceteze despre Turci şi să
spioneze pe Mihnea): ibidem, 517.
3_4) In Ianuarie - conflict Între Braşoveni şi Părcălabul Poenarilor
pentru Mehmmeel, ginerile lui Petru doctorul : Hurrnuzachi-Iorga, Documente,
XV-I, 190-1; in Fevruarie - conflict cu aceiaşi pentru eloi supuşi ai lor,
Johann Serrner şi Coste: ibidem, 191; în Maiu -- conflict cu Paul Thorriory,
castelauul ele "Făgăraş, pentru nişte cai ai acestuia, furaţi ele oameni din
Tara-Românească: ibidem 193; În Iunie - plângeri ale lui Mihnea cătră
Braşoveni, ca oamenii săi să fie trataţi şi judecaţi la Braşov, cum sunt
trataţi şi judecaţi oamenii Jor In ţara sa: ibidem, 194.
5) Hurrnuzaki-Iorga, Documente, XV-I, 193 - scris. lui Mihnea cătră
Braşoveni elin' 26 Maiu 1509: "Constat eciarn Vestris Circumspeccionibus,
quo modo cum oratoribus vestris locuri surnus, quod, si aliqui ex nostris
iobagionibus elomini [regis] excesserint, ex tune veniant aei 110S, et nos ex
parte quorumlibet iusticiarn administrabimus ; e converso, iobagiones elomini
nostri regis iobagionibus nostris quitquam molestie infertur, aei Vestras
Circumspecciones transruittemus.vutl conscienciose eosdein iudicetis",
6) Ibidem, 192 - scris. cătră Bistriţeni elin 8 Aprilie: "Stupenela
quedarn novitas auribus nostris insonuit, ut videlicet dorninus ille Myhnye
Wayvoela transalpi11us coaelllnatis et associatis sibi Theurcorltl11 et Volacho­
rllm copiis et exercitibus, partes istas transsilvanas i11vaelere territoriaque
brassoviensia et Fogaras cllrsitanelo vastare".
7) In legiitură cu dlscoala boerilor făgărăşenL Mai sus, p. 53, 11. 3.
[58]
58
�LEX. LAPEDATU
Aceste relaţiuni, oricât de rele şi încordate, nu împiede­
cară Îns21 continuarea tratativelor cu Regele şi Voivodul Ardea­
lului pentru recunoaşterea lui Mihnea. In Ianuarie 1509, un tri­
mis al acestuia - Ştefan Pitarul - se întorcea, prin Sibiiu, dela
Buda, unde fusese în misiune 1). La sfârşitul lui Aprilie, Albul
Vistierul era trimis în solie la Voivodul Transilvaniei, tot în Si­
biiu, unde acesta sosise 2). Iar în Maiu 3), Erneric Czobor, solul
Regelui Vladislav Ia Domnul Ţerii-Romăneşti, ajungea în aceiaşi
cetate, pentru ca, trecând munţii, în Iunie, să-şi îndeplinească
misiunea ce-i fusese încredinţată, misiune de al cărei rezultat I
vesti pe Regele său prin scrisori speciale pe la sfârşitul lui Iunie.
Care anume a fost obiectul acestei misiuni, nu e greu de pre­
supus: chestiunea soliei speciale cerută a fi trimisă, pentru recu­
noaşterea lui Mihnea, de Vladislav, în Septemvrie 1509, la Curtea
regală din Buda.
5.
Actul omagiat de supunere făcut Coroanei ungare, În Iulie
1509, de solii "Voivodului transa/pin « şi recunoaşterea acestuia
În domnia Ţerii-Pomâneşti.
Asupra acestei solii nu avem de cât o singură mărturie:
că a fost condusă de Maxim, Mitropolitul ţerii.») care, zice bio­
graful său, persecutat fiind de Domn, ceru anume să fie trimis
la Curtea lui Vladislav, pentru ca, odată misiunea terminată, să
se poată reintoarce printre Sărbii săi 5). Imprejurarea că'n frun-
1) Rechnungen, 533.
2) Ibidem, 534. - Albul stă la Sibiiu dela 28 Aprilie până la 5 Maiu.
Sibiienii îi fac daruri "in complacentiarn dornini sui": ibidem, 536.
il) La 23 Maiu, Emeric Czobor sosi a la Sibiiu, ClI noutatea lncoronării
lui Ludovic, fiul lui Vladislav II, ca Rege al Bohemiei: Rechnungen, 534. In
aceiaşi zi Sibiienii vestesc pe Mihnea de sosirea "oratoris regii", ibidem, 515.
Iar la 26 Maiu. îi trimet insi şi scrisorile acestuia: ibidem, 515. Cz obor pleacă
prin Făgăraş, până unde il Însote�te un trimis al Sibiienilor: ibidem, 516.
La 20 Iunie aceştia trimit un 0111 al lor la Buda cu scrisorile primite din
Tara-Românească, ele la Czobor ; \bidel71, 517. Curând in urmă se intoarce
şi acesta ele la Mihnea: ibidem, 517\.
4) Despre acest Mitropolit, Iorga, istoria Bisericii române, 1, 121 �4
5) Hasdeu, Arhiva istorică, II, 65 şi 1. Bogdan, Vechile cronice mol­
doveneşti, Bucureşti 1891, 269-70 (după Glasnicut sârbesc). Cf. şi Engel
Geschichte der Moldau und Yalachey, Halle 1804, 1, 192-3.
[59]
MlHNEA-cn-RĂU ŞI UNGURI!
59
tea sotiei se afla un personaj aşa de însemnat şi atât de bine
cunoscut la Buda (de pe vremea când îndeplinise, în mirenie,
slujba de Despot al Sârbilor din Ungaria: 1485-95) 1), arată
că ea a trebuit să fie alcătuită în chip mai deosebit şi cu con­
simţirnăntul boerilor şi sfetnicilor ţerii, adecă aşa cum ceruse
Vladislav II prin Voivodul său transilvan. Misiunea ei, recunoaş­
terea suzeranităţii ungare, cu obligaţiile ce decurgeau pentru Mih­
nea ca vasal şi angajamentele ce-şi lua Regel e ca suzeran, tură
înscrise - atestă acelaş biograf al Mitropolitului Maxim - într'o
diplomă pe care acesta o trimise Domnului român, deoarece el
nu se mai Întoarse în ţară. Diploma nu ne e cunoscută, dar obli­
gaţiile Domnului român trebue să fi fost cele obişnuite 0- cre­
dinţă, devotament şi asigurări despre Turci. Ce priveşte anga­
jamentele Regelui ungar, o ele se dovedesc, din alte izvoare, a fi
fost, pe lângă recunoaşterea domniei, adăpost Domnului şi cre­
dincioşilor lui în ţerile Coroanei pentru caz de primejdie 2) şi
netolerare de pretendenţi turburători în Ardeal 3).
Timpul când trimişii lui Mihnea au obţinut recunoaşterea
domniei acestuia şi s'a dat diploma de care vorbim a fost, foarte
probabil, în Iulie, după solia ltii Erneric Czobor în Ţara-Româ­
nească (Iunie) şi înainte de constatarea anumitor fapte, vădind
o totală schimbare a raporturilor lui Mihnea-Vodă cu Ardelenii
(August). Şi anume: pe la sfârşitul lui Iulie, Domnul român
merse in persoană la Braşov, spre a-şi tocmi oare cari lucrări
de argintărie la nişte meşteri de acolo 4), ceia ce arată că ne­
înţelegerile de până atunci cu acest oraş se aplanaseră ; la în-
1) Pentru rolul lui Maxim (în mirenie: Grigorie Brancovici), ca şe
politic al Sârbilor emigrati În Ungaria: lovan Radonici, Hisioire des Serbes
de Hongrie, Paris 1919, 49-51, după scrierea aceluiaş autor, în sărbeste
Grof Grigorie Brancovici, Belgrad 1911 (p. 34 sq.), analisată pe larg în
Neamul românesc literar din acelaş an, de d-l Silviu Dragornlr.
2) Mai jos, pag. 68 şi, n. 3.
3) Mai jos, pag. 60 şi n. 1.
i) QuelLen zur Geschichte der Stadt Kronstadi, 1, 190, in seamnă, Jel
24 Iulie: Spectabilis et magnificus Myhne waywoda transat pinensls dedit
dominis civibus în praetorio aspros pro marcis 127 piseta 70 Şi anume
70 mărci, minus 15 piseta lui Antoniu Aurifaber, 57 mărci, plus 22 piseta
tui Cristofor Aurifaber. - Aceleaşi socoteli înseamnă cheltueli făcute la
Bran "quum Myhne waywoda transalpinus venerat ad Brassoviam" (ibidem,
J, 144) şi "eo tempore quo Myhne waywocta transalpinus hic Brassoviae
Iult" (ibidem, 1, 145).
[60]
60
ALEX. LAPEDATU
ceputul lui August Sibiienii trimiseră un om al lor, la Deva, la
Voivodul Transilvaniei, cu rugămintea să nu aducă pe. Ţepeluş
(Danciul) în părţile lor "ob iram Vaivodae transalpini" 1), ceia
ce arată că vecinii lui Mihnea observau acum a nu se mai ri­
dica pretendenţi asupra lui; în· fine, pe la jumătatea lui August,
trimişii Sibiienilor, Petru Wolff, judele cetăţii, şi Petru Hoch, ve­
niră în Tara-Românească, Ia Mihnea- Vodă, spre a-l vizita şi a
lega prietenie în numele Universităţii săseşti, aducând, cu această
ocazie, în dar: - Domnului o cupă de aur, fiului său Mircea o
liră-bal! stă cu tolbă şi săgeţi, iar boerilor săi diferite cuţite 2).
Ceva cu totul deosebit trebue să se fi petrecut, între timp, pentru
ca Saşii să se fi dedat Ia astfel de manifestaţii faţă de Domnul
român: negreşit recunoaşterea, de curând îndeplinită, a domniei
lui de Coroana ungară, recunoaştere care aduse cu sine rapor­
turi de bună vecinătate între Ţara-Românească şi Transilvania
şi, poate, chiar, un tratat regulator al acestor raporturi, similar
aceluia Încheiat cu Saşii de Radul-cel-Mare la 1507, ceia ce ar
explica venirea celor doi trimişi mai sus menţionaţi ai Sibiieni­
lor la Mihnea, "ut amicitiam firmarent" 3).
Intr'adevăr, dela venirea acestei solii în Ţara-Românească,
Mihnea- Vodă se găseşte, până la sfârşitul domniei sale, în relaţii
destul de bune cu vecinii săi 4). Sibiienii îi trimit scrisori, îi fac
servicii prieteneşti, îi duc daruri, îi cer ştiri despre Turci şi-i
conduc în ţară soli ai Voivodului lor din Ardeal şi ai Regelui
Poloniei 5). La rândul său Mihnea vinde vecinilor săi bucate în
1) Rectuiungen, 522: "lti Czypelysz vaivodarn nOI1 adduceret huc ad
partes, ob iram vaivodae transalpini".
2) Ibidem, 523, 496, 537.
3) ibidem, 523: judele Sibiiului, Petru Wolff, chemat "aci partes trans­
alpinas, ad MicIme vaivodam,ut eum visitaret et sibi nornine septem sedlurn
congratularentur et arnicitiarn firrnarent".
4) Din acest timp pare a fi scris. lui Mihnea cătră Braşoveni (fără
dată), prin care le arată că pot afla ceară câtă vor voi la Cămpulung :
Bogdan, Documente şi regeste, 140.
5) In Maiu-lunie, Sibiienii plătesc pe Mihail Copas "pro duabus resis
quas ad vaivodarn transalpinensenăfecit" : Rechnungen, 516. - In Iulie, trimişi
ai aceloraşi, unul cu lin casnic al ILLÎ M.ihnea (521) şi lin altul "ut exidiurn de
Karansebes hoc clarius exploraret". (511) _. In August, Petru Hoch merge la
Braşov "ad petitum vaivodae transalpinensis in facto Iohannis Benckner": 524.
In Septeruvrie, trlrnişl al Sibiienilor, unii "ad partes transalpinas, ad iussum
vaivoclae" (325), alţii "CU111 oratore regis Poloniae" (527). Pentru dusul şi
t
[61]
MIHNEA-tE'L-RAu ŞI UNGURIl
61
timp de lipsă şi le trimite solii, atât pentru ei cât şi pentru
Voivodul Transilvaniei 1), pe care-l numeşte odată "pater noster"
şi căruia îi comunică, tot prin mijlocirea lor, informaţiile primite
de la Miloş- Vodă, fiul său, despre dezastrul causat la Constan­
tinopol şi împrejurimi de marele cutremur întâmplat acolo în
Octomvrie 15092). Vice-voivodul Transilvaniei, Leonard Barna­
basy, vine însuşi în Ţara-Românească 3), iar Cornitele Timişoarei,
trimite la Mihnea pe Gaspar Bekes, devotatul său 4) ...
6.
Compromiterea poziţiei interne a lui Mihnea- Vodă prin
teroarea cu care domina pe boieri, prin pribegia Craioveştilor la
Turci şi prin supunerea lui fată de Unguri. Izgonirea sa din
Scaunul de domnie.
Dar dacă recunoaşterea de cătră Regele Ungariei a domniei
lui Mihnea, ca urmare a actului de supunere pe care solii săi
îl făcură la Curtea din Buda în Iulie 1509, aduse stabilirea de
bune raporturi cu Transilvania, ea compromise, în schimb, po­
ziţia Domnului ln ţară. Şi iată cum. Spre a-şi menţine domnia
întcrsul acestui sol în şi din Ţara-Românească, ibidem, 535. Pe la sfârşitul
aceleaşi luni, Sibiienii trimit din nou după veşti peste munţi: 526. - In
Octomvrie ei tntovărăşesc pe omul Voivodului Transilvaniei, venit Întru întâm­
pinarea Polonilor, din Ţara-Românească: 528. - In Noemvrie cumpără şi
trimet lui Mihnea "una tuba" :.530. Tot atunci caută noutăţi în ţară (530) şi
trimit scrisori lui Mihnea în afacerea lui Bogdan Armeanul şi Ştefan Lite­
ratul: 533.
1) ln August, Sibiienii trimit Voivodului transilvan scrisori de la Mihnea
"aliqua nova continentibus'": Rechnungen, 524, iar Valentin Pitarul, solul
Domnului transalpin, venia la Sibiiu: 535. In Octomvrie, acelaş sol revine
la Sibiiu, spre a merge la Voivodul transilvan: 535. - In Noemvrie, trimis
al lui Mihnea cu scrisori la Sibiiu (530), iar Petru Hoch merge in Tara­
Românească "pro cornparando tritico quo caristia amoveri possit": 332 şi
545. Din acelaş timp, scrisorile de la St. Nicolaescu, Documente slava-române,
12 şi 15-6 şi de la Hurrnuzaki-Iorga, Documente, XV-1, 188 şi 193.
2) Cf. articolul meu citat: Miloş fiul lui Mihnea-cel-Rău, În Convor­
biri Literare, 1916, 72-76.
S) Cheltueli la Bran tăcute cu ocasia intrării lui în Ţara-Românească:
QueUen, 1, 139-40.
·4) Rechnungen, 535.
[62]
Anx.tAp!!OAtU
împotriva rivalilor, al căror număr creştea tot mereu, Mihnea­
Vodă recurse la ultimul mijloc al violenţei - la suprimarea
vrăşmaşilor săi. Intâiulmăcel mai mare printre aceştia fu făptuit
la sfârşitul anului 15081), când ţara 'ntreagă se umplu de groază 2).
Toţi cei ce puteau ajunge sub acuzaţia sau măcar sub bănuiala
curnplitului Domn îşi luară măsuri de apărare, cari nu puteau fi
de cât acele ale pribegiei 3). Craioveştii chiar făcură aceasta. Nu
însă atunci, Îndată, căci, ca unii ce reprezentau cea mai puternică
boerime a ţării, fură mai cruţaţi de cât alţii 4). Aceasta şi pentru
că avură prudenta să nu-şi manifesteze sentimentele lor de ne­
mulţumire şi să nu-şi descopere planul ascuns de-a ridica nou
Domn în Scaun, de cât atunci când situaţia politică le păru mai
favorabilă, când Mihnea-Vodă se apropiase. făţiş de Unguri-
în Iulie 15095). "
lntr'adevăr, curând după aceasta, Craioveştii începură a se
mişca. Drept răspuns, Mihnea puse la cale suprimarea lor 6). Ei
prinseră însă ştire din vreme şi se măntuiră trecând, cu mulţi
dintre partizanii lor, pela sfârşitul lui Septemvrie, Dunărea, la
TUfCi 7). Mânios că i-au scăpat din mâni, Domnul se răzbună,
J) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV-I, 189: scris. Sibiienilor cătră
Ioan Lulay, judete lor regesc, din 1 Ianuarie 1509, prin care-i comunică,
după veşf aduse de peste munţi, "quod Mihne illos boyarones de quibus
domini Brasovienses seri pserant, ad frustra secare fccisset". Analele sâr­
beşti (N. Iorga, Studii şi Documente, III, XLIII) dau, pentru uciderea boe­
rilor, acelaş an 1503 (7017). Izvorul nostru indigen (Viaţa şi traiul părin­
telui nostru Ni/o fl , ed. los. Naniescu, Bucureşti 1888, 59-61), intrat şi În
Cronica Firii (Magazin istoric, IV,243 sq.), relatează faptul, evident CII exa­
gerări, fără însă a-I fixa În timp. Iar Urechie (Kogălniceanu, 1, ISI), desigur
după Letopiseţul contemporan de la Bistrita: "In anul 7016 (1508) ... ali
stătut la domnie Mihnea-Vodă, carele au tăiat boerii".
2) Hurrnuzaki-l orga, Documente, XV -1, pag. 189 (scris. 'citată): "Tota
provincia in tirnore staret".
:1) 1. Bogdan, Documente şi regestre, 223-4: scris. boerilor cari cer
ele la Braşo.veni "sălaş şi lăcaş" . În virtutea tratatului din 3 Dec, 1507 al
lui Radul-cel-Mare cu ei. Cf. art. 11l�.1 Politica lui Radul-cel-Mare, 1. c.,21 1--2.
4) Viaţa lui Nifon, 61 : Băsărăbeştllor Mihnea "le făcu cărţi de jură-
rnânt şi de afurisan!e, că nu-i va 6morî, nici le va face vre-o nevoie",
f') Mai sus, pag. 59. \
6) Viata lui Nifoti, 61-63. ..
7) Ibidem, 63. - La I Octol11vrie"Sibiienii trimeteau un om al lor cu scri­
sori la Voivodul transalpin, În pricina unui Bogdan Armeanul şi Ştefan Llte­
ratul, cu Însărcinarea de a cerceta "quol'san Banus et ceteri boyarones affuge-
[63]
r
i
I
!
MIHNEA·CEL-RĂU $1 UNGURII
prădăndu-le curţile şi ctitoriile 1). Bistriţa 'ndeosebi, vestita mă­
năstire, recent întemeiată (1494), a lui Barbul Banul şi fraţilor
săi, avu să pătimească depe urma măniei lui Mihnea-Vodă 2).
Tunuri chiar fură îndreptate împotriva zidurilor ei 3). Dar păgă­
neasca faptă, care nu fu singură de acest iel-), departe de-a
impune prin străşnicia ei, zdruncină şi mai mult poziţia şi alt­
minteri destul de dificilă a Domnului, privit şi vrăşmăşit acum
nu numai ca e tiran ucigaş al boerilor, ci şi ca nelegiuit lepădat
de vechea-i credinţă 5).
Cu pribegia Craioveştilor situaţia lui Mihnea-Vodă ��ve­
nise foarte grea .. Căci, rămas fără sprijin serjos. În .!ătp.!IDh el
avea în contra-j�-dln afai'ă, pe influenţii boeri, cari-el pârîră Sul­
tanulllipen·trUtoate--răutăţile--Câte-HtcL1se şi câte i se-mai ab'i-;
buiau 6) şi, negreşit, pentru faptul că se dovedise necredincioasă
raia, ca unul ce trecuse de partea Ungurilor. Astfel pribegii ob·J·
ţinută de la lmpărăţie înlocuirea lui Mihnea-Vodă prin Vlad­
Vodă, zis şi Vlăduţă, fratele lui Padul-cel-Mare 7). O expediţiune
rarit" (Rechnungen, 527), iar la 3 Octomvrie ei vesteau pe Palatinul şi Tesaurarul
Ungariei "quod Banus et ceteri boyarones affugerul1t", ibidem, 527. 111 fine,
la 18 ale aceleiaşi luni trimiteau cercetaş: În Ţura-Rcmâueascn "ul explo­
raret., qualiter profugi boyarones starent": ibidem, 529, Vestea conflictului
dintre boeri şi Mihnea ajunse la Venetia, din Bucla, lot În Octomvrie: Sanuto
Diarii, IX, 338.
J) Viata lui Nifon, 63.
2) Ibidem, 65.
3) Inscripţia bisericii, la N. Iorga, Inscripţii diu Bisericile Romaniei.],
194. - Menţiunea din cioc. lui Vlad-Vodă Vintilă de la 12 Fevruarie 1533
pentru Bistriţa (St. Nicolescu, Documente slava-române, pag. 263) despre
jaful mănăstirii "de Unguri", nu se referă la acţiunea de răsbunare a "lui
Mihnea-cel-Rău, ci la incursia hoţească a lui Sigismund, zis şi Sasul, din
Noernvrie 1526, despre care, cf. Hurrnuzaki-Iorga, Documente. XI, R50 �i
XV-I,291.
4) Via/a lui Nifou, 65: ,,�i biserica Sfintilor· Apostoli, c.ire () !.itlise
Neagoe ... , o au sfărâmat",
r,) Cronica mănăstirf catolice din T<'lrgovişle, În Arctiiv« lstoricâ ; 1-2,
47: "ob cedes bojer orurn ornnlbus oIiosus tactus est et etiarn propler reli­
gionern rnutatam". Cii Mihnea trecuse la catolicisrn. (Viaţa lai NijiJ/l, 71) e
de admis, dat fiind indelungata sa petrecere printre poporaţia catolici'! dill
Ungaria �i Ardeal.
ti) Viata llli Ni/im, pag. 67.
7) Ibidem, 1. c.
[64]
ALEX. LAPEDATtJ
fu poruncită în acest scop lui Mehemmed beg, paşa de Nicopole 1).
in Noemvrie se ştia 'n Ardeal că Turcii au de gând să vină
asupra Ţerii-Rornâneşti 2). Totuşi numai În Decemvrie sau chiar
În Ianuarie expediţia se organiză 3), Domnul fiind în acest răs­
timp încă în Scaun s), iar trupele sale în recunoaştere pe malul
stâng al Dunării 5). Pe la începutul lui Fevruarie 1510, Craioveştii
cu Mehemmed beg şi cu Vlăduţă-Vodă intrară În iară 6). Mihnea
Vodă, neputându-li-se împotrivi, fugi, căutând adăpost În Ardeal 7).
Numai fiul său Mircea cercă oarecare rezistenţă în Argeş, la
Cotmeana. Dar fără folos. Puţinele-i trupe fură împrăştiate, iar
1) Ibidem, 1. c.
2) La 21 Noemvrie Sibiienii trimiteau un om al lor la Mihnea, "ut ex­
ploraret, quoniam ferebatur Thurcos contra eundern venturos": Rechnungen,
1,531. Variantă: ibidem, nota - quoniam ferebatur Thurcos adversus eundem
Myhne cum boyaronibus venire velle".
3) Faptul reese din următoarele ştiri trimise elin Adrianopol la Vene­
ţia: la 23 Decemvrie ,,(Turchi) S011no implichati zercha il Valacho transal­
pina che molesta pur, e il Signor li ha mandate contra 7 sanzachi" (Sa­
nuto, Diarii, X, col. 21), la 30 Decemvrie "el Signor e ocupa contra
questo Vlacho " (Ibidem, col. 22) şi la 16 Ianuarie "AI presente erano OCCll­
pati in far hoste contra il Ulacho transalpino che rnolestava i confini dil
Signor et era con gente sopra il Danubio. Adeo, con effeto mandavano 5 san­
zachi contra li con gran numero eli zente". (Ibidem., col. 546).
4) La 16 Decemvrie Sibiienii trimiteau scrisori "Voivoelului transalpin":
Pechnungen, 1, 533.
5) Ştirea cu data de 16 Ianuarie, mai sus, nota 2.
G) Viata lui Nifoti, 67-9. La 21 Fevruarie se raporta ele la Adriauo­
pol la Veneţia că "le zente del Signor turcho havevano passato il Danubio
con el novo Voyvoda ele Valachia et molti altri cii quelli principali": Hur­
muzaki, Documente, VIl/, 41.
7) Viata lui Nifon, 69--71. - La 7 Martie Bailul din Constantinopol
raporta la Veneţia: "Turchi esser intrati în Valachia e posto il fradello cii
quel Radul in stato in Transalpina, el che quello Vayvo da era fuzito in
Transylvania": Sanuto, X, col. 138. Aceiaşi veste se dedea Veneţienilor a
doua zi, 8 Martie, dela Buda: \ Hurrnuz aki, Documente, VIll, 41-2. - Se
pare că faima de om crud a hi� Mihnea făcuse ca 'njurul expediţiei pentru
Înlocuirea sa să se răspăndească în Orient tot felul de basme, ca acel înre­
gistrat de Sanuto (X, col. 207-8), în care se spune că Turcii au fost com­
plet bătuţi la Dunăre şi că elin 7 \ sangiaci, 6 au fost traşi În ţeapă, iar al
7-lea ars ele viu şi pus, spre mai mare batjocură, pe calul său, mort, ca să
fie văzut de cea parte a Dunării.
[65]
6;>
ţI. nevoit să se măntue, ca şi tatăl său,cu fuga 1), peste munţi, la
Sibiiu, unde se găsia deja Mihnea cu toţi ai săi 2).
7.
Causele neintervenţiei Ungurilor pentru . susţinerea luiMih�
nea-Yodă şi a neputinţei lui de a reclama jeudul pe care-I avuse
dela. Coroana ungară Padal-cel-Mare - domeniulGeoagiului.
Toate aceste intâmplări din Tara-Românească fură îndată
şi bine cunoscute în Transilvania şi la Curtea din Buda, unde
ele .se transmiteau cu toată graba posibilă. Regele era deci în cu­
rent cu situaţia tot mai critică şi mai ameninţată a "Voivodului"
său transalpin ". Totuşi el nu interveni în favoarea sa. Şi aceasta
din trei motive. Intăiu, se ştia bine că numai silit de Împrejurări şi
nu de bună voie Mihnea-Vodă se apropiase de Coroana ungară,
cerând şi obţinând recunoaşterea sa în domnia Ţerii-Rornăneşti.
Sinceritatea politicei sale era deci - şi cu drept cuvânt -- suspec­
tată la Buda 3). Al doilea, cu boerii ce se ridicaseră împotriva lui
iV\ihnea, Ardelenii avuseseră vechi şi bune raporturi, de Încre­
dere şi de reciproce servicii 4). Mai mult. Se pare chiar că ei
alcătuiau- partidul boerilor partizani ai Ungurilor În Ţara-Româ­
nească. Pe Iăngă aceasta, noul lor Domn, ca frate al lui Radttl-!
cel-Mare, trebuia să fie socotit mai sincer faţă de Ungaria ele
cât Mihnea. AI treilea, situaţia Regatului era aşa de slabă atun-I
eia, că, chiar fără împrejurările ele mai sus, el n'ar fi putut in­
terveni pentru Mihnea, întru cât prin aceasta ar fi intrat În con­
flict cu Turcii, ceia ce Regele ţinea să evite - la 1010, ca şi
la J508, când Mihnea-Vodă fusese adus şi pus în domnie de]
I
1) Viata lui Nifon, 69. � Vestea rezistenţei lui Mircea trecuse şi in
Ungaria. Un sol veneţian o raporta, la 21 Aprilie, din Agram, astfel: "Turchi
sonno in Transilvania (recte: Transalpina) e hanno amazato quel Vajvoda,
benche el fiol sua viva e tegna ancor molte forteze nel paese": Sanuto, X,
col. 268 .
. 2) "Cum uxore, et Mirtze filio ac filia... confugit": Nic. Olahi, [Hun­
garia et Ati/a (operă scrisă la 1536), Viena 1763, 57.
S) Mai sus, pag. 53.
4) Mai sus, pag. 57, n. 1 şi pag. 62, n. 7.
[66]
Poartă împotriva candidatului agreat de Unguri Şi dori! de (ară
(Danciul Tepeluş).
Abandonat, pentru aceste motive, de Unguri, lipsit de spri­
jin în lăuntru şi ameninţat cum era de pribegii din afară, situa­
ţiuriea lui Mihnea-Vodă era astfel cit nu putea cere şi nici nu i
se putea acorda teudul pe care predecesorul său îl obţinuse
de la Unguri, ca urmare a actului omagial ele vasalitate pe
care el îl· făcuse Regelui Vladislav II - domeniul Oeoagiului 1).
După moartea lui Padul, cand veştile despre răsturnarea situa­
ţiei politice în Ţara-Românească ajunseră în Ungaria, -- Geoa­
giul, rămas şi ţinut cât va timp vacant, neputănd fi, prin firea
lucrurilor, acordat lui Mihnea, fu solicitat (la 1508), cu drept
de moştenire, ele Catalina, soţia lui Lorincz Ujlaki, fiica lui Joan
�ollgracz, unul elin foştii posesori 2), iar, cu drept de donaţiune
(Ia 1509), de Cornitele Petru de Szent-Oyorgy, Voivodul Ardea­
lului ?). Vladislavnu-l conferi Însă nici unuia din solicitatori,
ci-j păstra mai departe, ca posesiune regală, pănă la 1 Ianuarie
1510, când îl dădu lni Ioan Podrnaniczki 4) pentru suma de 7000
florini, pe caii f�egele îi plătise Iui Ioan Tarcz ai, Co mitele Săcui­
lor, în 1507, când luase de la el domeniul, spre a-l dărui, ca
Icud, lui Radul-cel-Mare 5),
Diploma de donaţie el Geoagiului cătră Ioan Po dmaniczki,
Cărnăraş regal, arată că, după moartea lui Radul, în lipsă de
dcscendenf ai acestuia, domeniul a revenit, de drept, Coroanei re":
gale. Urmaşii lui [�adul, cărora, după diploma de donaţie a Geoa-
1) A. La pcda:u, P(llitica lui f\adc!l-cel-ivlare, I.c., 21li sq., unde il111 ex­
pus Î1l1preillrijrile în care acesta a IHimi[ (je();I�illl ca fcud �i condiţiile În
c;lr("('1 i s'a dunat. Acr.!o a111 cu-;d;tl că dOll1CIlilll ilet,sta 1111 era Geoagiu)
de I;îll��{l �(ITll1t, din C(lJII;;;t!ul Alhe;,·ck-jus, cum il CITZIll r;'ljJosatul BUllea �i.
dupi"1 el, noi f(d,i, Ci Cîeo,l,-:iui ,cf·lil!,Jil, din cUll1it;:iul HUl1cc!oarei -, târg "des­
lui cle 1l1;u'e şi veslii" - �;,t!is fl'CljllellS el celebre - Cilll1 îl araL-I Istv:lnfi �i de
(';11'e (inei! ll1ai IOiiic l(1c;tlif;![ile -' LllJlI!! leci 1;1 11 li 1lJ:1 l' - ele pe valeil Borşei,
delil izvoarele sitle p:'llii la vilrs,ilrea În MUI'U!, pe o lungi111e de peste L;)'
kl11. �i o EltiJ11e ele peste 15 kl11.\
�) CSiinki Dezs6, !Vlagyarorszâg IiJrlcllclllli Jaldmiza li Hwzyadiak /(0-
râball Geografia istoricii a Ungariei În epoca Huniadeştilor, V (BudapeRt,
1913), 55.
:1) Jdel11, ibidelll.
1) Veress, 017. cii. 100 (110. 76).
'') A. Lapeelatu, studiul citat, 207 şi Csanki, op. cit., J. c.
[67]
giullli cătră acesta, li s'ar fi cuvenit domeniul erau: Anca, fiicfi
Domnului, şi Vlad-Vodă, fratele său. Ori, la Curtea din Buda se
ştia Ioarte bine că cel putin acesta din urmă trăeşte şic{l c
candidatul la dornnieal boerilor răzvrătiţi Împotriva lui Mihnca,
il cărui situaţie, la data când se dădea Geoagiul Iui Podmaniczkl,
era definitiv pierdută. Dacă totuşi se trecea peste Vlad-Vodă şi
se dădea domeniul unui altuia, e pentru că el fusese nu o po­
sesiune personală a Domnului, ci un Ieud al domniei şi pentru
că, precum Mihnea, din motivele mai sus arătate, căt şi noul
Domn Vlad-Vodă, elat fiind împrejurările în cari veni la domnit,
nu se considerau şi nici puteau fi consideraţi ca tăcând sincer
parte din clientela politică a Coroanei ungare. Aşa se şi explică
pentru ce; la 29 Noeruvrie 1910, când Po dmaniczki e introuus
în posesiunea efectivă CI Geoagiului J), Vlad-VoeW--- acum Dorim
--- nu apăru ca contradictor al acestei posesiunl.
8.
Refugiul lui Millflea- v adă la Slhiiu ŞÎ măsurile luate dt Si­
Mit'lli pentru ocrotirea lui de duşmanii ce se NtrsÎal! aco/D,··_ .. ···
Dar să ne întoarcem la Mihnea.
Sibiienii în mijlocul cărora venise el să sălăşluească după
pierderea tronului, erau vechi cunostinte ale Domnului ajuns
acum tiin nO!1 în pribegie. Căci, cănd apăru mai tntăiu În Ar­
deal, ca pretendent (1494), la dănşii găsi d adăpost şi sprijin �).
E drept că 'n urmă, În 149[), 9ri şi 97, îi tură vădit ostili :j). Dar
1) Veress, op. cii., 101 (no. 76).
�)Huflnuzaki-Iorga) Documente, XV-I, 141: scris. lui Vlad CiiJlIgiirul
ciHl'\: Sibiieni din J Iulie 1494. Cf. şi Rectuutngcn, 1, 173.
") 1111495 (August), cănd Mihllea se g:'lsi" ÎiI Banat, la JOZS:I de SUII1,
uinblând S;-, intre 111 Ţara-Romăuească prin acele p,hţi, Sibiienii vcstiru pe
Vlad Ci!lhgal'ul de intentiile lui: RCcflllllllgCfl,l, 190. In 149b, când veni din
nou Între Sa�i, ei luar,! () serie cle II1ăsuri Împutriv,'l-i: cerur;I (Iela Rege'
lridep{lrtarea lui din linllturile lor, ceia ce cumunicaril şi Domnului T,irii­
J<omâneşti (ibidem, 193-4) �i scri�;eră SCiiunelor superioare şi F;lgar2lşenf!or
să nu-I g;izllllcasC(l (i/Jii/., 194), iar Scaunelor inferioare Si\ se ridice ÎIl
contra lui (ibid., 194). - Penttu atitudinea Saşilor fat;'1 de Mihnea În 1497, ef.
Politica lui Rodul-cel-Mare, 1. c') 192�G.
[68]
când calea domniei i se deschise sigur înnainte (Ianuarie 1508),
familia sa găsi bună primire Ia dânşii 1). Şi după ce lua domnia
şi ajunse a. încheia cu Regele Ungariei aproprierea de care-am
vorbit, Sibienii îi manifestata, cum văzurăm, sentimentele cele
mai bune 2) Aşa fiind, e de în ţeles de ce, pierzând domnia, Mih:
neaVodă căută cu încredere azil între zidurile cetăţii Sibiiului.
Totuşi o anumită împrejurare îl făcu, spre mai bună siguranţă
a sa, să ceară găzduitorilorun saI v-con duct de liberă şi neturbu­
rată petrecere în mijlocul lor, salv-conduct pe care ei se gră­
biră a i-I da 3), ca unuia ce avea o atare îngăduireşi garanţie
dela Regele însuşi 4).
. Imprejurarea ce-l făcu pe Mihnea-Vodă să ceară Sibiie-
nilor salv-conductul de care . fu vorba, era prezenţa în ceta­
tea lor a unor neimpăcaţi vrăjmaşi ai săi. Intr'adevăr, de mulţi
ani se aşezase şi trăia între aceşti vecini ai Ţerii-Rornăneşti sau
măcar În intime relaţiuni cu ei o însemnată familie streină, de
origine sărbă, cu întinse proprietăţi în Ungaria, prin părţile Ce­
nadului, şi iu Ardeal, prin părţile Cojocnei 5), - familia Iacşi­
cilor, fraţii Dimitrie şi Petru 6), cu o soră a lor, căsătorită, în
1) Rechnungen, 1, 494-95. Mai multe ştiri din cari reese venirea, fntre
6 şi 10 Ianuarie, prin Turnu-Roş şi Tălmaciu, la Sibiiu, şi primIrea cu cinste
acolo a Doamnei lui Mihnea-Vodă.
2) Mai sus, pag. 60-1.
J) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV-I, 198: "sequentel' nostrum salvum
conductum eidem ac uxori et Iiberis suis per nos (Cibinienses) concessum".·
• 4) Idern, ibidem, 1. c.: "juxta confederaciones ilJas fidemque domini
nostri regis", în acel aş document. - A. Veress, Acta ei epistolae, 10: "fidem
et promlssionern, quam nos (Vladislaus rex) fideli nostri... Mihnae ... dede­
ramus". - Nic, Olahus, op. cii., pag. 57: "data ei per regern Wladislaum ...
publica fide".
5) A. Veress, op, cit., 10.
6) Idem, ibidem: "totalem ... illam partem ... quae egregium condam
Demetrium laxyth fratern carnalern ipsius Petri... tangebat". Diploma prin
care regele Vladislav dărueşte poseslunele lui Dimitrie Iacşicl, din causa
uciderii .lui Mihnea, fratelui său. Petru, fiind numai în formular, nu arată
cari sunt anume acele "castris,\castellis, possessionibus, portionibusque"
date lui Dimitrie Iacişci. Intru cât, purta Însă atributul de Nagylak (Nădlac
- Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV-I, 172), e de admis că domeniile sale
erau tncornitatul Cenadului. Asupra [01' sunt studii speciale, În sârbeşte şi
ungureş.te,de lvic (Istoria Sârbilor din Ungaria) şi Borowszky (Istoria do­
meniului din Nădlac).
[69]
1504, cu PărvIII, nepotul lui Radul-cel-Mare 1). Prin căsătoria
aceasta, cei doi fraţi - Dimitrie În deosebi -- ajunseră 'n strânse
legături cu familia domnitoare a Ţerii-Pornâneşti 2), împotriva
căreia unelti se (sub Vlad Călugărul şi Radul-cel-Mare) şi venia
acum să uneltească din nou (sub Vlăduţă) Mihnea-cel-Rău, De
aici nebiruita ură pe care avea s'o arate în curând, prin crimă,
acestui '. uzurpator al tronului, neamului domnesc, cu ale căruiin­
terese şi sentimente se vede a se fi identificat în totul. Osebit
de Dimitrie lacşici, Mihnea g:lsi În Sibiiu încă doi vrăjmaşi --­
pe vechiul său rival Danciul Ţepeluş 3) şi pe unul din foştii săi
beeri, care 'ndeplinse, în ultimele două decenii, un însemnat
rol pentru stabilirea bunelor relaţii politice dintre Ţara-Româ­
nească şi Ungaria şi care nu ştim în ce împrejurări şi din ce
motive îşi părăsise stăpănul - pe Albul Vistierul 4).
Prezenta 'n cetatea lor a acestor oaspeţi puse pe griji pe
Sibiieni, cari, ternăndu-se de provocări şi conflicte cu urmări com­
promiţătoare pentru ei, în caz de violare a ospitalităţii ce acor­
daserăşi garantaseră lui Mihnea-Vodă, familiei sale şi credin­
cioşilor ce mai avea pe lângă dânsul, - cerură, atât de la
Dimitrie lacşici, cât şi de la Danciul Ţ'epeluş, asigurări de bună
purtare, pe cari ei, fireşte, le dădură 5). Dar cu aceasta nu se
evită conflictul ce fatal avea să urmeze. Fazele de desvoltare
ale acestui conflict, în lipsă ele mărturii suficiente, ne sunt şi
ne vor rămănea, probabil, necunoscute. Ştim doar atât că, scurt
timp după venirea lui Mihnea la Sibiiu, un complot fu urzit de
vrăşmaşii săi pentru asasinarea lui, -- complot în care rolul de
căpitenie i se dădu lui Iacşici şi al cărui sfârşit fu tragedia
1) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV -1, 164-5: invitaţia lui Radul­
cel-Mare către Sibiieni pentru nuntă (15 August). Mireasa fu adusă (de la
Sibiiu) în Iulie: Rechnungen, 1, 415-6, iar Sibiienii - Ioan Rapolth şi Petru
Wolff - plecată la 10 August: Ibidem, 417.
2) Cunoaştem două călătorii ale sale în Tara-Românească: una În
Septemvrie 1505, ca sol al Regelui Vladislav: Hurmuzakl-Iorga, Documente,
XV-I, 172-173, alta in Ianuarie 1506: Rechnungen, 1, 437,
B) Hurmuzaki-lorga, Documente, XV -1, 198.
4) Asupra soliilor ce acest boer indeplini sub Radul-cel-Mare şi Mih­
nea-cel-Rău, studiul meu citat (211) şi mai sus, pag. 58.
5) Doc. de Ia nota penultirnă: "fidem eiusdem sue proprie persone
quam nobls (Cibinienslbus) Iecerat".
[70]
70
ALf.X. LAPEDATU
petrecută la 12 Mal'tie1510 în piaţa cea mică a Sihiiului; în
următoarele împrejurări 1).
9.
Complotul vrăşmaşiior pentru uciderea lui Ivîihnea-Vodă, r111-
prejurările asasinării lui şi pedeapsa cu moarte a ucigaşilor de
Sibiienii indignaţi şi revoltaţi.
La 11 Martie, în ajunul sărbătorii catolice a Sf. Grigorie
Papa, Voivodul Ardealului, Petru comite de Sr.-Gcrgy, care se
afla la Sibiiu, părăsia, sub seară, această cetate, spre a se duce
înSăcuime, unde avea să reguleze, la Tărgul Mureşului, oare
cari afaceri ale înaltei sale dregătorii. In suita Voivodului era şi
Mihnea, Cu Milcea, fiul său, şi alţi credincioşi mai de seamă ai
lor. Fostul Domn însoţi pe Voivod numai până Între viile ora­
şului. Aci îşi luă rămas bun de la dansul şi se întoarse acasă.
Fiul său merse însă mai departe, pănă la SI imnic (Nagy-Zelen­
degh) 2), unde înrioptă Comitete Petru.
De lipsa aceasta din cetate a tănărului Mircea şi a oame­
nilor săi căutară să profite conspiratorii, spre a-şi pune planul
în executare. In dimineata zilei de 12 Martie, când cea mai mare
parte a orăşenilor erau în sfintele lăcaşuri, ei se adunară într'as­
cuns în preajma bisericii cei mari din cetate, a Predicatorilor,
unele venise şi Mihnea. Planul era ca el' să fie atacat Şi răpus
la eşirea de la sfânta: slujbă. lntr'adevăr, coborînd treptele bi­
sericii, abia apucă fostul Domn drumul spre casă.vmergănd fără
nici o grijă pentru sine -- relaţia neoficiaJă a omorului ispune :
stipulatis rnanibus, ce-ar putea Însemna :" cumănile la spate - în
1) După cercetarea şi ilidecatafăcută de Voivodul Ardealului, în 14
Martie 151O,la Sibiiu, cu privire la asasinarea lui Mihnea, relatie-oare CUI11
oficială, in Hurrnuzaki-Iorga, Documente, XV-l, 197-9 (în trad.lla'Şincai, Cro­
nica, e d. 2-a, Il, 196-8), după \rapodul, făcut sub impresia celor petrecute la
Sibiiu, în J 5 Martie 1.510, de t1l1\Ştefan din Galaţi (Transilvilnia);Bistriţenilor,
ibidem, 199-200 şi după relatia, lui Nic. OJahul- op . cii., 56c-7� care
cunoştea intâmplarea de la tatălsău. Cf. JlHg. urrnătoare.vnota J . .,- Celelalte
iz vo are, despre cari va fi vorba 'in nrma, conţin martnri! ele a' doua mănă.
2) In co mitatul Sibiiu, cercul Sibiiu, Ung. Sz elindek, 5,\5., Sloliellburg .
. ,� , \ -".' -. - -' ". -',', .. , ",
[71]
MIHNEA-CEL-RĂU ŞI UNGURII
71
tovărăşia lui Ştefan Olahul, [udele de Orăştie 1), a lui Ioan Horvath
de Vingard 2) şi a altor câţiva amici şi credincioşi ai săi, când, .de­
odată, fără veste, fu atacat şi lovit de Dimitrie Iacşici c'o întreagă
ceată de slujitori arrnaţi 3). Sub loviturile de spadă ale ucigaşilor,
nefericitul Voivod căzu la pănrânt, dăndu-şi sufletul.in braţele to­
varăşilor săi 4), cari, surprinşi şi îngroziţi, nu putură opune nici
o Împotrivire. De altfel nici unu! nu avea arme la sine. Aceasta
din porunca lui Mihnea Însuşi - pentru a vădi Sibiienilor În­
crederea ce avea în siguranţa ospitalităţii lor.
Profitând de spaima şi turburarea ce cuprinsese pe toţi cei
de faţă şi pe cei ce luară mai întâiu cunoştinţă de crimă, asa­
sinii se putură refugia neatinşi pela gazdele lor. Indată insă ce
lumea-şi reveni în fire, porţile cetăţii fură închise, ca cei vino­
vaţi să nu se poată mântui prin fugă. Apoi, 1 evoltaţi de cute­
zanţa celor ce violaseră astfel legile ospitalităţii garantate şi
cuprinşi ele compătimire pentru Mihnea, Sibiienii se luară pe
urmele ucigaşilor şi, descoperindu-i, îi uciseră pe toţi. In luptă
câţiva dintre Saşi şi dintre slujitorii Voivodului asasinat fură
răniţi. -După versiunea neoficială a ornorului, pedeapsa ucigaşilor
veni dela Mircea-Vodă însuşi, care, Întors în cetate, Îndată după.
asasinarea tatălui său, aflând cele întâmplate, alergă în grabă cu
oamenii săi arrnaţi la' faţa Jocului. Ieşindu-i în cale, Danciul
Ţepeluş se aruncă asupră-i. Fu însă despicat în două c'o Jovi-'
. .
1) Jude regesc în Orăştie: Rcclul1lngcn, 1, 439, 44, 51, 59 şi 82.· După
marturia fiului său, Nic. Olahul, arhiepiscopul şi primatele de mai tărziu al
Ungariei, era de aproape înrudit cu Mihnea: op. cit.,!. c.
2) Cf. pentru el, Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV-I, 203.
:J) După raportul veneţianului Vicenzo Gaidato din Buda - Sanuto,
X, col. 130-1 -'- lacşici avea CII sine 32 slujitori: "fanti".
4) Mihn�a a fost ucis În piaţa cea mică a Sibiiului (azi Huetplaz). Aşa
reese din mărturiile principale indicate mat sus, cari arată că asasinatul' s'a
făptuit după ce, coborind treptele bisericii, Domnul luă drumul spre casie
"Sula piaza", zice �i raportul citat la nota precedentă, iar Sieglerus -- iit
Cronologia sa (ed, lui Matthias Bel, În Adţiaratus ad hlstoriam Hunguriae
sivc Colleciio miscella, Presburg, 1735, p. 64-. - "sub areli, iuxta mytro pn­
lium urbis", Cronica ţării - în varianta trad. ele Filstich (Şincai, Il, 196) şi
in varianta dată de el. N. Iorga în Cronicele muntene - Analele Academiei
NOl1liÎl!c, XXI, 309 - spline cii Mihllca a fost ucis chiar "pe treptele bisc­
l'icli", iar istoriilc Domnilor [erii-Româneşti (ed. N. Iorga, Bucureşti 1902,
::13) "intr'o IIlicioilră stnll11tii şi Îl1tu!H;Jcat,I, care e::;e despre biserica CCH
mare sitsească".
[72]
n
ALI!X. L,t,"'J':OATU
tură de paloş, plătind astfel cel dintâiu ci"irriafăpiuită: In
urmă lacşici cu toţi ai săi fură şi ei ucişi, cu ajutorul Sibiie­
nilor, în frunte cu judele lor 1). Oricum, fie de la cetăţenii re­
voltaţi, fie de la Mircea-Vodă şi ciracii săi, ucigaşi-şi primita
pedeapsa. Spre seară, când groaza celor Întâmplate se risipi',
cănd liniştea se restabili şi pacea nopţii se lăsă peste cetate,­
teatrul uneia, poate chiar a celei mai cumplite tragedii din vre­
murile noastre bătrăne -- netmpăcaţii vrăşmaşi ai lui Mihnea­
Vodă�: Danciul, lacşici şi Albul Vistierul, cu tovarăşii lor, zăceau
şi ei fără suflare la pământ
10.
Ancheta Voivodului Transilvaniei asupra asasinării lui Mih ..
nea-Vodă, justificarea suprimării ucigaşilor şi Îngroparea cu cinste
a Voivodului asasinat.
Vestit de cele petrecute la Sibiiu, Voivodul Ardealului ree­
veni a doua zi dimineaţă, 13 Martie, în cetate. Fusese chemat
să i se relateze faptele şi să judece pe cei ce luaseră asupra
lor pedepsirea ucigaşilor. Ioan. Agota (Agnethler), fruntaş al. .ce­
tăţii 2), ca plenipotent al judetului şi mai marilor oraşului, se
prezentă înnaintea Comitelui Petru, expunăndu-i amănunţit îm­
prejurările în cari Mihnea-Vodă fusese asasinat ci cerându-i să se
pronunte dacă "după lege au ba" - juridice au ne - s'a făcut pe­
depsirea ucigaşilor. Douăzeci şi unul de cetăţeni; mărturisind,
sub prestare de jurământ, că Mihnea, cu "cugetată răutate" . ...,...­
preconceputa malicia --'- s'au omorît, violăndu-se ospitalitatea
ce Regele şi Sibiienii i-au acordat şi garantat şi călcându-se cu­
vântul de bună purtare ce însuşi ucigaşii au dat, Voivodul Ar ..
l)E de însemnat chipul, fireşte inventat, în care una din variantele
Cronicei ţerii - acea dată de, d. N.Iorga In Cronicele muntene, 1. c. .;
arată a fi fost ucis Iacşici: "Iar Dumitru a lui Iacşiciu au alergat tare, de
s'au suit in turn şi ali strigat tare zicând: tot omul se ştie că au
injunghiat pe Mihnea-Vodă cu porunca lui Matieş Craiul (slcl); iar un puş­
caş de-ai Mihnei-Voda au pus p4şca pe crăcane şi l-au Iovit lntre sprânceni
şi făcu moarte pentru moarte". \ .
2) In Septemvrie 1510 era-jude (Btirgerrueister) al Sibiiului, după
[acobus Mydwescher, care îndeplihia această funcţie in Martie: Fr, Zim­
rnermann, Chronologlsche Tafel der Hermannstădter Plebane, Oberbeamien utui
Notare in den jahren 1500 bis 1884, Herrnannstadt 1884.
[73]
MHlNI:A·CF.L-RÂU:iH UNGURiI
73
d-ealului judecă că Dimitrie Iacşlci;. Danciul . Ţepeluş �ii .Albul
Vistieru! cu ceilalţi tovarăşi ai Jar ;,pre lege şi CU 'cale"....,...; juste
atque digne 0_- s'au omorît.
Uşuraţi astfel de răspundere, Sibiienii raportară mai întăiu
Regelui cele petrecute 1), apoi îngropară cu toată cinstea trupul
lui Mihnea-Vodă în lăuntrul bisericii în care el se rugase pentru
• ! ultima oară 2), acoperindu-i în urmă morrnântul c'o lespede de
marmoră pe care şi azi-- după patru sute de ani '--, vizitatorul
poate ceti următoarea inscripţie: Sepultura Mag[nhfic[ij Do­
[mi/ni Michaeiis Way[wjadae Tranţsjaipiţnţi, hic Cibiţnţij, In (1) die
beati Gregorij, per Iakschit dolose interjecti. A. D. 1510 3). Curând
după aceia, la 24 Martie, Regele Vladislav.vaflând cele întâm­
plate, luă sub crăiascasa ocrotire pe membriifarnilieiIui Mih­
nea şi pe credincioşii ei, poruucind Sibiienilor-să-i ţină în mijlo­
cul lor cu. cinste şi apăraţi-de orice rele 4). In acelastimp, po­
trivit legilor şi, obiceiurilor, confiscă, ca bunuri regale.iproprie­
tăţile lui Dimitrie Iacşici, conferindu-Ie fratelui său Petru, ca
unuia ce avea mai mult drept asupra lor, stăpânindu-le deja pe
jumătate; şi ca unuia ce-şi căştigase merite faţă de Coroană în
luptele cu Turcii pentru apărarea părţilor de jos ale ţerii (create-
bo sniace) 5). .
Irnprejurările tragice în cari Mihnea-Vodă Îşi pierdu viaţa
atenuară mult judecata contemporanilor asupra faptelor sale.
Căci, afară de Cronica ţerii 6), scrisă cu vădită pornire împotrivă-i,
puţinele izvoare istorice ce ne-au mai rămas şi cunoaştem asu­
pradomniei nelericitului Voivod, când nu înregistrează, pur şi
simplu, moartea sa, cu Analele Braşovene 7), explică străşnicia
1) După raportul .sosit la Buda, se comunica, la 25 Martie,Veneţie­
nilor următoarele asupra uciderii lui Mihnea (Sanuto, X, col. )30-1):. �,bra,�
cola vayvoda era venuto eli Transalpina in Transilvania et era venuto in
Sibino, clove era domino Demetrio Iaxichi.ţ qual scontro inimici su la
piaza, e dito Iaxichi tojâ a pezl dito Dracola, unde quelli di Sibino prese
dito Iaxichi con 32 fanti e 10 volevano far morir".
3) "Miclme in templo S. Crucis Fratrum Praedicatorurn honorifice
tumulatur": Sieglerus, Cflronolâgia, 1: C., 64,' '. •
2) Ap. Lud. Reissenberger, Die evangeliscfle' Plarrfârc!le A. B. il!
HermGllllsfadf, (1884),44. şi Hurmuzaki-Iorga, Documellte, XI, 843 nota.
4) Hurmuzaki;.!orga, Documente, XV.:.l, 200. . .
5) A. Veress, op. cit., 101.
6) Viata "iiii jv�rof1,59' 'şi urU1. .," :'
7) QueJlen zur Gesthichte der Stadt J3rasso, IV (1903), 5.
[74]
74
A.I.r.:X. LAPEDATU
cu care el il domnit, ea având de scop în primul Joc' stabilirea
liniştei şi ordinei În ţară şi numai în. al doilea rând (\:;igurarea
domniei. Astfel Sieglerus 1) şi tot astfel Ioan Salius Tn versurile
alcătuite pentru epitaful său 2), epitaf care în traducerea, în ver­
suri şi în metrul original, a distinsului şi învăţatului meu coleg,
d. Vasile Bogrea, sună :
Vai, de ce fir subţirel atârnă umanele rosturi
Şi cu ce pas aripat fiig ale noastre măriri!
Odinioară domniam de cinste 'ncărcat şi de slavă '11
Scaunul meu părintesc, schiptru purtând Iucitor :
Faima mea de ostaş mergea, până unde Apollo
Stelele 'ntunecă şi Ursa păşeşte pe pol.
Faţa mea când vedeau, tremurau de groază SUpIlŞ{-l11i,
Frică de mine avea şi tnegieşul Ţinut.
Lotrilor domolitor şi furilar biciu fuiu de moarte,
Vajnic dreptatea păzind cu al meu ualoş viteaz.
Cu al Creştinilor steag vruiu flamura mea să se 'tnbine
Şi la războiu să pornim, spre v izetleanii păgtini.
Braţele IW mi-au lipsit, nici aurul galben, grămadă,
Nici din atâtea, nimic, câte-s la Curtea de Domn.
Dară 1111 ceas fu de-ajuns, să nărue toate acestea,
Toate, precum 111 vârtej uşoarele paie se spulber,
Când neamul meu, hainit, din Tron isgonitu-şi-a Domnul,
1) Loc. cii., 64. - Schesaeus (Icuinue Pannonicae, Wittenberuae J 571,
lib. 1., vers. 364-5) dă ca motiv al răzbunării lui lacşici ° fapt<'i infamauta
a lui Mlhnea: "ob decus ereptum germanae illustre pudoris". Dat flindc;l
şi Cronica terii acuză pe Mihnea că "se culca cu jupănesc!e �i CII Ietele
[boerilor]", ar putea fi vorba aci de sora lui lacşici, maritata CUP;'il'Vlll,
nepotul lui Radul-cel-Mare. Cf. mai sus, pag. 63-9 �i 11. 1,
1) La Matthias Bel, op. cit., 64-65.
Hen, res humanae fragili quam starnine penclent!
Quarn ruit aligero gloria nostru gradll!
Hegnabarn nu per multa cumulatus ho no rc,
Sede parentali splendida sceptra gerens.
Milifia 110!US, qUil ţ:::ynthius astr;1 s:lhlln1hrat,
Quaque lerit. geliclu\l1 Parrhasis ursa pOl11111.
Anle mea111 faciem [?J ovincia nostra tre1l1el1:1l,
lv\e quoquc finitimae\ pertil11uere pl.ag;lc.
Praedol1l1111 fueram clomitor, furl1mque flagell\\!l1,
.Iustitialll. rigide f?rtiterense <;o)ells.
[75]
MIHNEA'CEL-RAu ŞI: UNGUR!.!
75
Cuiijuiorul unei cete imense de Turci.
M'am refugiat la Sibiiu ; dat; când mit primblam prin cetate,
Fără de arme, crezând toate că-s sigure-acum,
Dete năvală cumplit vrăjmaşul, Încins de tovarăşi,
Şi c,u-a lui spadă, furiş, viata el crunt Îmi răpi.
Naşte-se larmă, norodul grăbit pune mâna pe arme,
, Săbii străpung pe ai groazllicei crime făptaşi.
Plânse+cu bocet poporul iuiprazuica mea pristăvire,
Dar sir-mi redea nu putu dulcea Il/mim] de zi.
Astfel, cât ai clipi, se şi pri'ibllşiti1 '/1 ruină :
Cinste, Domnie, măriri, for/ti, aJlercşi tot.
Trupul s'astrucă '/1 mormânt, iar sufletul întră 'Il văzduhuri :
NIII11C/e cel prea-vestit viu e pe 'ntregul pământ.
Aşa dar sfârşi domnia şi viaţa Mihnea-Vodă, căruia, pentru
faptele cele crude şi nelegiuite, contemporanii şi, după ei, ur­
m(t�jj, i-au zis cel Pău .
. .Tragicul său sfârşit e, cum am spus-o ele la început, con­
secinţă a politicei sale puţin reale şi dibace. Ulci,' ajuns În
Christigenis volui sociata iungere signa,
lnque Byzantinos arma movere lares.
lam mihi non vires, auri neque copia fulvi
Defuit, aut quiquid prineipis aula tenet.
At brevis hora gravi mea subruit omnia casu,
Ornnia, ceu paleas disicit aura leves,
Dum mea gens patrio pepulit me perfida regno,
Turcarum imrnensa concomltata manu,
Cibinium fugi; insignem dUIlI ince'do per urbern
Sepositis armis ornnia tuta putans,
lrruit hostis atrox, multo que satellite cinctus,
Vi/am furtivo surripit ense mearn.
Exoritur clamor, vulgus' citil corripi! anllil;
Horrencjjque reOli criminis ense ferit.
Flebai Ilrdifico po j1ulus mea fUl1era planctu;
S'eel nequit aci c1uJcel11 ll1e revocare cliem.
Sic qUilsimol11ento voluei'i ceeiclere ruina:
Noster 130110S, regl1Ul11, gloria, robur, opes,
Corpl.ls hUlllo tegHur, pillS aeihera tlpirltuR intral:
*it clarum totonomCll in orbe I1lHIICt.
[76]
M\.t!!X. tAP!DAtU'
domnie cu concursul Turcilor, el socoti, că pentrua-şi putea
păstra 'cât. mai mult şi mai sigur această domnie, e nevoie să
r-: se apropie, ca şi predecesorul său, de Unguri, recunoscănd pre­
tenţiunile de suzeranitate ale acestora. Necuprinzănd însă ade­
vărata valoare a factorilor politici şi" militari pe cari avea să
se sprijine şi neavând nici autoritatea morală a. lui Radul-cel-
/Mare, î�Iăunt�·u faţă de supuşi" î� afară faţă .de amici şi de
, 'dLlşmalJl,.�:Mrhnea- Voda .nu fu, In. stare, ca ŞI acesta, să se
P apropi'e:,ţfe':lJrtgilri,:,fără a se depărta, în acelaş timp, de Turci.
II Dimpotriy�; "pe: iTlăs�răc(seapropiede cei dintăi, sedepărtă
1 de ceid:lih�lrrllă.;Asffel :ab'�ndonă oAorţă' reală; asea a, Paşilor
\ dtinătehi> penthCuţ1a' ihls'6�J'e, {\c&â.:i!'{;:opoâriei·ungare,· fără chiar
s'o fi pufutcâştlgâ'C'u'to'htl"pe cea dmurmă,
'Ace�s.tă ',greşe'ală poi{.fică îi .fu, curn rconstatarăm, fatală,
întru, cât,)n m.Ohle'ntulcâtildconflictuI cu duşmanii din lăuntru
s'a (ÎecI�raţ;.LdUşmqŢlLc�i' găsiseră mijlocul ide-a ,câştiga de
parte�)�î!"���,J'ui�ci,Jădf�":.pierde,pe . Unguri, -:c:Mihnea-cel-gău,
răm�:f> :'ap's61�t)ioiăt, treb�C'{să-şi ,păl'ăsească ,Scaunul domnesc
fărăseri6a�.a. 'iţnpotri�ire:�L să, ,. se:.r.�ftlgilfie la"nişte vechii în
mijlQcuJ :di�cirâ .nu putu g�isf rtidmăc�r\nâO'tuire proprie. Căderea
aceâşta,'�'ca' i;eiultar dl';pŞHtlcel sale, e "pentru 'istoric aşa de
evidentă, rrt,'cât .el poate afii:ma; cu G,ertih.ldirte, că, dacă nenorocitul
. fiu ar :'IafV;'la�: Ţ;eptŞ 'şi�affi 'spn]iniLdQţl1lliâ:numai pe Turci,
acţi�ri@a:",riV:;j:l:ilcir ,;din tău'nlvu,ar .fi 'fosimi.!.ltmai· .slabă, necesi­
tatea:d;omlhă:rj'flt't;{;pI'iil.'·t�f6ate mult+inai mică, iar primejdia
unei·:iră�st.ulnări'cţirj ',Qngap.ia cu desăvârşireexclusă. Şi in astfel
de cbrtdiţi( �egj-e.şit,·>MifiD�a-Vi?ă şi-�I: . fi putut menţine mai
mult .. ,Şi, mai ,bine; dOlŢlnia�.,� ,
, 't ',: �
\
...• !.' \.
\
\
\
:;.'-;"" "(
[77]
LA CfHUHARIUL MOHlIILUI PURU· MAWR.
Din iniţiativa Institutului de {statie Naţională, Universitatea
din Cluj a aranjat, cu prilejul centenariuiui marfii lui Petru Maior,
o Înălţătoare serbare comemorativă, care a avut loc ln ziua }J 1/1-
tâmpinării Domnului" (2/15 Fevruarie) 1921, În aula Universităţii
şi la care - În afară de pr�fes·orCtri.lrullte cu Pectorul şi membrii
Senatului, şi de studenţi, -- au participat reprezentanţi ai tuturor
autorităţilor bisericeşti, administrative, militare, şcolare şi culturale
din Cluj, cum şi un numeros şi (des public românesc din Iocalit.ite.
Rectorul Universităţii, d. Vasile Dimitriu, a deschis serbarea,
arătâtui, in cuvinte initnoase şi avântate, însemnătatea ei, apoi
a-nil profesori Alex. Lapedatu, 10al1 Lupaş şi Sexiil Puşcariu au
rostit cuvântăriie comemorative ce se publică in paginile ce
urmeaza: tntâiul despre "Rolul lui Petru Maior tII viaţa naţională
şi culturală a epocii sale", al doilea despre «Scrierile istorice ale lui
Petru Maior", iar al treilea despre ; Părerile lui Petru Maior despre
limba română".
Adăugăm că, după buna noastră tradiţie, serbarea aceasta
comemorativă de la Universitate a fost precedată de un parastas
oficiat tn biserica română gr.scat. din Cluj de păr. protopop dr.
E. Dăianu, după săvârşirea sf, ltturghii. Un cor improvizat din
studenţi universitari, membri ai Societăţii "Petru Muior", au dat,
frumos şi armonios, răspunsurile (a serviciul divin, la cari? il
participat foarte multă lume, umplând bisertca. Delegaţia Univer­
sităţii. compusă din d-nii V. Dimitriu, rector, (. Lupaş şi Alex.
Lapedatu, profesori de istorie naţională la facultatea de Litere
şi Filosofle. M Borzea şi altii, {[ ocupat loc Mflgii altar.
[78]
LA C�Nn'NAmUL MOHŢII LUI PETflU MAIO.R
După cetirea si. evanghelli, păr. protopop Dăianu, care CJCLI01
zece ani lncă a avut buna inspiratie de a retipări 'cu litere lattne
toate Predicile lui Petru Maior, urcă amvonul şi ţine o potrivftlf
cuvântare ocazională ce face o solemnă impresiei. (publicată În
ziarul din localitate .Lnfrăţirea" dela 25 Fevruarie 1921);' Apoi
se continuă sfânta slujbă. Crezul il rosteşte d. praf. dr. li'Lupas,.
protopop gr.-or. La eşirea cu sfintele daruri, pâr. Dăiami-pome­
neşte şi pe » răposat robul lui Dumnezeu protoiereul Petru ... ", far
duţui aceia îndată pe ... ,,Întemeietorul acestei Sfinte' biseric'i, răpo­
satul episcop ioan Bob". Astfel, după o sută de.util, au ajuns
iar alei/uri, În mica biserică dirz Cluj, cei doi mari antagoniştt,
.'. ,.s
mulţumiţi amândoi de a se regăsi pomeniţi tmpreună ÎI1 lumea cea
nouă a Romaniei Întregile şi necunoscătoare.
\
\
\
[79]
Petru Maior In ea�rul lietli nationale �i eulturale � e�o�n �Ble.
DE
ALEX. LĂPEDATU.
Eri s'au implinit o SUnt de ani tocmai de la moartea, in
suburbia sărbească din Buda (Raczvaros), il unuia din cei mai
străluciţi reprezentanţi ai istoriografiei noastre naţionale şi, în
acel aş timp, a celui mai însemnat membru al triadei marilor
scriitori întemeietori ai scoale: istorice şi filologice române tran­
silvane, ele erudiţie şi critică, de la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi
începutul celui al XIX-lea, - a lui Petru Maior. .
Institutul de Istorie Naţională, fondat pe lăngă Universitatea
noastră, .din larga mnnificenţă şi din inalta preocupare patriotică
a M. S. Regelui, având În programul schi, între altele, şi co­
memorarea datelor mari ale trecutului nostru, n'a putut lăsa să
treacă acest centenar fără să aducă, din acest prilej, partea sa
de prinos la recunoştinţa şi admiraţia pe care poporul românesc
le jlatoreşte memoriei şi operei nemuritorului autor al «istoriei
pentru lnceputu! Românilor in Dacia",
Şi a crezut CZl n'ar putea face mai bine aceasta - pentru
lumea universitară în mijlocul căreia ne aflăm - de cât relevand,
ÎI� lumina lor de acum o sută de ani şi de astăzi, Însemnătatea
şi valoarea operei, istorice şi filologice, a lui Petru Maior, prin
scurte cuvăntări ocazionale, Între cari acea a vorbitorului ce
binevoiţi a asculta are ele scop să evidenţieze rolul pe care
marele nostru scriitor l-a avut În cadrul vietii naţionale şi cul­
turale a epocii. sale.
[80]
Pentru aceasta e necesar însă să înfăţişăm mai intâiu, în
câteva cuvinte, starea de conştiinţă moral-naţională la care
ajunsese poporul românesc de dincoace de Carpaţi în vremea
activităţii istorice şi literare a lui Petru Maior.
Marile evenimente, religioase, politice şi revoluţionare,
petrecute în viaţa acestui popor în sec. XVJiI, nu aduseră, pre­
cum se nădăjduise, nici o schimbare esenţială a situaţiunii sale
-- economice, sociale şi politice. Unirea cu Biserica Romei nu
dădu, sub toate aceste raporturi, rezultatele pe cari cei ce-o
înfăptuirăşi cei ce o urrnară timp de trei generaţiunj leaştep­
tase.·Ctl excepţia progresului cultural, starea clerului şi-poporului
unit era, la sfârşitul secolului, aceiaşi ca şi la începutul lui. Nici
o 'nnoire, de ordin general fireşte, nu se 'nregistrează în această
privinţă în suta de ani scursă dela se[JC1.raţiune.-- Greaua luptă,
politică şi naţională, a lui ioan lno cenţiu Clain, pentru drepturile
clerului şi poporului său, nu duse nici ea, elim se ştie, Ia alt
rezultat, de cât doar la exilul şi sfârşitul dureros, tragic, al ne­
infrânttllui luptător, mucenic pe altarul bisericii şi naţiunii sale ..
--:- Iar mişcarea revoluţionară a lui Horia şi tovarăşilor săi,
mişcare la care inteligenţa română, atâta câtă şi cum era, riu
participase, nu aduse, prin ea Însăşi, pe seama poporului, tero­
rizat prin rnartiragiul şefilor săi, de câtpreapuţinc şi neînsern­
nate rezultate văc1ite În lumea realităţilor trăite.
. Totuşi, pe urina acestor evenimente, poporul român din
transilvania şi părţile ungurene căpătă conştiinţa rolului însem­
nat pe care îl avea În susţinerea vitrigei sale patrii şi a forţei
pe care ar putea-o representa prin restaurarea anticelor sale
drepturi politice şi naţionale, răpite şi abolite, în cursul veacu­
rilor trecute, prin violenţă şi inşelare, de naţiunile dominante şi
privilegiate, -- lui, celui mai vechiu şi mai numeros, dar şi cehii
mai nedreptăţit şi asuprit neam al teritoriului ancestral. Conştiinţa
acestei insemnătăţi şi puteri fu considerabil crescută: în primul
Joc, prin cunoaşterea, din ce în ce mai sigură şi mai întinsă, a
originei şi trecutului său, \ pe care o aducea şi răspăndia con­
tactul, direct şi indirect, �I cărturarilor, tot mai numeroşi, cu
şcolile şi lumea Apusului şi, în al doilea loc, reformele Iiberare
pe care nobilul şi bunul Impărat Iosif le acordă popoarelor sale
- reforme sub al căror regim, de scurtă daruupresionantă du­
raft, RO;n{lnii ]111+l1r;'\ înţelege, realmente, marea schimbare ce
.;:
[81]
PETRU MAIOR IN CADRUL EPOCl1 SALI'
81
s'ar produce în situaţiunea lor şi a ţerii, când, prin retro:::edarea
vechilor lor drepturi, vor fi puşi pe picior de egalitate, cana­
ţiune politică, cu celelalte popoare ale patriei.
Această stare, de superioară conştiinţă moral-naţională a
poporului roman cis-carpatin, care se oglindeşte, în modul cel
mai expresiv, în mernorabilele ade istorice din 1791/2, provocă
o adevărată alarmă printre neamurile dominante şi privilegiate,
împotriva cărora se îndrepta acţiunea politică română dela sfâr­
şitul sec. al XVlII-Iea. Numărul cel covărşitor al Romanilor şi,
negreşit, calităţile ce ei afirm ară, în ultimul timp, pe tărărnurile
unde propăşirea nu le putea fi cu totul ţărrnurită, trebuiau să
fie serioase motive de ingrijorare pentru aceste neamuri, in cazul
când postulatele politice naţionale române, de egllă Îndreptăţire
la viaţa publică a ţerii, ar fi fost satisfăcute sau impuse, De
aci tenacea şi Indelungata lor rezistenţă, întru apărarea poz.ţ.ei
ameninţate. 'Şi fiindcă în spiritul vremilor ce se anunţau, de
abolire a privilegiilor şi de institui re a drepturilor naturale, pos­
tulatele romane nu puteau fi atacate cel succes În basa lor leg ilă,
ele trebuiau distruse În b iza lor istorică, pe ca.e p .ilitică, d.ir
şi ştiinţit.că. Originea romani a "Valahilor" şi continuitatea
v.eţii lor în Dacia trebuiau nu numai contestate, ci şi inf.rmate,
dacă se putea, cu solide, irefutabile, mărturii şi argumente isto­
torice, ,-- Românii avănd rI fi înrăţiş:lţl C:l un po)')r de obrrşie
nelămurită şi dubioasa, alcătuit î.i alte părţi de cat ale patr.ei
actuale şi venit aci abia în sec. XJ şi Xtll, sp.e a cuprinde şi usurpa,
prin rnărlnimoasă toleranţă a celorlalte neamuri, Joc LI dau n
lor, cu alte cuvinte Liră. îndreptăţire istorică a re�'lama şi mai
ales a obţine situaţie politică eg.ilă acestora.
*
Cel dintâiu care dădu expresie ştiinţifici acestei necesităţi
politice fu un Gerrn rn orig.mr din Elvetia, trăit multă vreme in
Ţara-Românească şi În Transilvania, ca slujbaş (juris-consult)
al Prmcipelui Ipsilanti şi ca auditor-căpitan al armatei ches iro­
crăeşti, care, treb.ie s'o mărturisim, şi-a dat nu Jt ci şi lăudabilă
osteneală să cunoască starea poporului rorn m şi trecutul SZllI,
dar care, cum se constată din scrisul său şi cum ne spune Petru
Maior însuşi, era condus, din nefericire, În investigaţiile sale, de
idei preconcepute şi, pe lângă aceasta, se găsea, fată de Români
Anuarul Inst. de Isi. N al. 6
[82]
82
- pentfti exagerate am biţii personale " nesatislăcute şY pentru
sensibil amor propriu jignit --c- în comunitate de sentimente po­
litice Cu compatriotii noştri Saşi; din al căror neam îi era şi
soţia. Elveţianul acesta, Franz ]oseph Sulzer, sub influenta pă­
rerii emise mai inainte de renumitul linguist dela Halle johann
Thunmann (Un ters uchungen iiberdie Geschicltte des ăstlichen eu­
ropdischen Vălker, Leipzig 1774), că Daco-rornânii şi Macedo­
românii sunrurrnaşii Tracilor romanizaţişi amestecaţi apoi cu
totfeJul de alte neamuri şi sub influenţa preocupărilor politice
ale rnediulu] cu care se identificase, concepu şi formulă, primul,
în opera sa, foarte preţioasă de altfel (Geschichte des Transat­
piuischen Daciens, Wien 1,81-2), teoria după care Românii
ş'ar :fi torm rt ca popor la Sudu J Dunării, în Peninsula balcanică,
de unde a;' fi imigrat la Nordul fluviului, În actualele lor locu­
,inţe,nul11ai în sec. XII şi ,XIII, - teori e În totală opoziţie cu
Intreaga tradiţie istorică de până atunci, scrisă şi' orală, indi­
gen? şi streină, care considera pe Români ca descendenţi ai
coloniştilor lui Traian şi trăitori, neîntrerupt, în Dacia (D. On­
ciul, Romănii În Dacia traiană, Bucureşti 1902 şi Tradiţia isto­
rtcă uz c(ze-stilllzea originilor române, Bucureşti 1907).
, Noua teorie, pe care autorul ei se nevoi a o înfăţişa în
lumina dovezilor istorice solide şi în haina argumentării critice
obiective, fu primită, cum euşor de Înţeles, cu deosebit inte­
res mai ales în Transiivania,în lumea cărturarilor şi conducă­
torilor politici ai celor două naţiuni dominante de aci. La cea
dintâiu ocazie, în 1791, când Suplica română înaintată Împăra­
tului LeopoJd II tu cunoscută, ea a fost pusă În serviciul lupte­
lor politice militantejle către eruditul istoric transilvan al vre­
mii, Iosif Carl Eder, în notele critice cu cari acesta însoţi şi
comentă retipărirea textului numitei Suplice (Suppiex libellus
Valacuorum cum uotis historico-criticis, Cluj 1791);' Şi aceasta cu
o pasiune ce nu se poate ,explica decât prin starea ele enervare
ce cuprinse naţiunea ungureasca şi săsească faţă de cererile 1'0"­
)nâne şi prin ura personală - contemporanii indică şi moti-
I
vele - a au.torului p.ent:"ll c?ncet�ţe��i săi români: . C,U1�ând dup.ă
aceasta, teoria sulzeriană, adoptata fund, cu modificări ce pn-
veşteepoca transrnigrării, de \]ohann Christian Engel (Commen­
tatio de expeditionibus Trajani ad Danubium el origine Valacho­
,,"lI111, Vjena 1794şi Gesc/zichteder Maldau Ufzd Walachei, Halle
l
\
[83]
'18(4), 'pafhtdde,-pfilrrepittăţia acestui valoros istoi'icşi prin
creditul .de : care se bucurau scrierile sale.vşi. InIuinea învăţată,
streină, apuseană.
*
Faţă de această serioasă ofensivă politică-literară, era,
pentru învăţaţi! români ai epocii, o datorie qeimperioasăne­
cesitate naţională şi de onoare ştiinţifică să ia hotărîtă atitudine,
intru apărarea vechei. tradiţii istorice a autchtoniei. Şi .între
aceşti învăţaţi se găsiau, din norocire, atunci, câţiva foarte bine
pregătiţi şi înarmaţi ca să răstoarne, pe cale de polemică ştiin­
ţifică, noua teorie, a transmigraţiunii : protagoniştii şcoalei isto­
rice şi filologice române transilvane � C1ain, Şincai şi Maior.
Fiecare o făcu, - se ştie, În felul şi cu mijloacele sale. Pe când
însă scrierile celor dintăiu n'au putut fi publicate la timpul lor
şi, cele mai multe, nici după aceia, - scrierile consacrate ches­
tiunii române, ca să-i zicem cu termenul generalizat astăzi, ale
- celui din urmă � Istoria pentru inceputul Românilor uz Dacia
[Bucla 1812], -Istoria bisericii Românilor [Buda 1813], Broşurile
'polemice CJl Kopitar - văzură lumina tiparului la timp, spre a
servi. causa naţională şi culturală a neamului.
Dar dacă intămplarea, legată desigur de Împrejurări, însă
şi .de. voinţa Mtărît2la unui orn, a, făcutdirr acesta, din Petru
Maior, singurul exponent cunoscut al lumei-învăţate române din
-acea vreme în marea luptă politică-literară cu adversarii mai
sus numiţi: Sul zer, Eder şi Engel, - ceia ce a dat acestui
exponent înalta autoritate morală şi ştiinţifică pe care ela
avut-o la contemporanii şi cu osebire la urmaşii săi, a fost va­
loarea ,scrierilor .sale, mult superioare acelora pe cari le-au .dat
. ori "le--ar fi. putut da -'.- .azi o putem spune -- ceilalţi, tovarăşi
ai marelui nostru istoric. Şi aceasta nu atât prin erudiţia pe
care o aveau, în aceiaşi măsură, ba poate chiar mai mare,
Şincai şi, mai ales, CI ain, cât prin profunda cunoaştere, pă­
trundere şi înţelegere a problemelor istorice şi filologice puse
în discuţie, ca rezultat al unor îndelungate studii şi meditaţii
asupra lor, prin simţul său critic superior, prin temperamentul.
său polemic aşa de viu, prin pasiunea de-a urmări şi apăra
adevărul, prin răvna neogoită de a-şi sluji neamul şi, peste toate,
prin acel dar minunat, care dă putinţă spiritelor 'alese să' su-
-plinească.vin studiul trecutului, lipsa. izvoarelor sau. .insuficienţa
[84]
AU!l(; LAPEDATU
lor, printr'o remarcabila intuiţie istorică, - dar pe care Petru
Maior l-a posedat, ca toţi marii istorici, în pronunţat grad.
*
Nu sta în căderea mea, să dovedesc toate acestea, acum
şi aci, prin analisa şi aprecierea scrierilor de cari am vorbit
ale lui Petru Maior. Lucrul îl vor face, cu specială competenţă,
onoraţii mei colegi - d-l Lupaş pentru lature istorică şi d-l
Puşcariu pentru cea filologică a acestor scrieri. Ceiace am eu
a face, am spus-o la început, este să evidenţiez rolul pe care
scriitorul ce comemorăm astăzi l-a avut în cadrul vieţii naţio­
nale şi culturale a epocii sale, deterrninănd împrejurările ce i
I-au impus şi relevând calităţile prin cari el l-a ilustrat. Rolul
acesta este de a fi fost, în momentul când importanta contro­
versă istorică a originii Românilor şi a continuităţii vieţii lor
În Dacia fu pusă, din motive politice, în discuţie ştiinţifică, de
a fi fost, zic, În acel moment, exponentul cel mai autorizat,
mai competent, mai înfocat şi mai militant al autohtoniei noa­
stre şi de a fi rămas, timp de un secol, cât adecă controversa
a fost discutată, izvorul nesecat şi bogat dela care s'a adăpat
istoriografia noastră naţională întru susţinerea mai departe a
secularului ei proces istoric.
Intradevăr, construcţia ştiinţifică a operei lui Petru Maior,
sub raport istoric ca şi sub raport linguistic, e 'atât de solidă..
ca informaţie, ca argumentare şi ca interpretare, cât ea se men­
ţine, în elementele ei organice, întreagă, până astăzi. Ceia ce
timpul a irosit, e numai accesoriul - exagerări explicabile pen­
tru vremea aceia, teorii dovedite în urmă ca eronate, păreri prea
personale şi fără actualitate acum. Esenţialul a rămas şi a în­
trat în circulaţia istorică r: mai intâiu prin scrierile polemice.
ale urmaşilor imediaţi: Bojincă, Murgu, Aaron şi ceilalţi, apoi,'
după ce discuţi unea a fost reluată, cu aparatul criticei istorice
şi filologice moderne, de Roesler şi alţii, prin scrierile istorici­
lor români contemporani, ale lui Xenopol în special. Fructul
spiritual al minţii superioare a lui Maior trăeşte astfel ca bun
comun, fără a se mai şti, adesea, dela cine purcede, în întreaga
noastră literatură istorică actuală. Şi cetitorii de astăzi ai ope-
I
rei marelui istoric rămăn nu puţin surprinşi, constatând cum
tot ce e esenţial, cum am zis, în această operă, ca informaţie,
ca argument şi ca interpretare, se regăseşte în paginele mai tu-
[85]
peiRU MAIOR 10 CADRUl- EPOCII SAl-E
85
turor scrierilor noastre, istorice şi Iinguistice, tratând originea
şi viaţa poporului român în Evul mediu, Aceasta chiar şi în
operele mai nouă, rezultate din cea mai largă şi erudită revi­
zuire a izvoarelor vechi şi scrutare a celor descoperite de
atunci încoace, scrieri făcute în mod CtI totul independent de
cele ale predecesorilor, deci şi ale lui Maior.
Constatăriie aceste sunt, desigur, cel mai frumos omagiu
ce se poate aduce memoriei lui Petru Maior cu prilejul serbă­
rii centenarului morţii sale. Căci ce alta poate fi spus mai mult
spre lauda unui scriitor, decât că fructele operei sale spirituale
au răzbit prin vremuri, s'au răspândit în mijlocul alor săi şi au
devenit bunuri generale ale unei culturi naţionale 1 Şi despre
cari alţii dintre scriitorii noştri, în domeniul istoric şi filologic,
se mai poate spune aceasta cu mai bun şi drept cuvânt ca
despre Petru Maior? Iată de ce, privită în perspectiva ei isto­
rică de după o sută de ani, personalitatea lui apare ca una din
cele mai strălucite ale trecutului nostru cultural şi ca cea mai
măreaţă aepocei sale, dorninănd, cu opera spiritului său, aşa
cum e recunoscută şi apreţuită de urmaşi, întreagă această epocă,
una din cele mai de seamă din toată istoria cugetării româneşti,
cum se exprimă d. N. Iorga.
Incheind această scurtă cuvântare comemorativă, ţin să rele­
vez, în legătură cu cele spuse mai nainte, că marele proces al drep­
turilor noastre istorice, pe care duşmanii ni l-au deschis acum
o sută de ani, din motive politice, şi a cărui desbatere a ţinut,
din aceleaşi motive, un veac înti eg, e Încheiat astăzi prin radi­
calele prefac eri politice din ultimii doi ani - cu reintregarea
noastră deplină În stăpânirea teritoriului naţional contestat. Şi
aceasta pe baza drepturilor de prioritate istorică, de superioritate
etnică şi de importanţă politică, aşa cum susţineau şi pretindeau,
începând cu Petru Maior, toţi cei ce au pledat, de partea noas­
tră, acest proces în decursul timpului. Dreptatea causei noastre
a învins. Ea nu va mai fi discutată. Adevărul istoric, ne mai .
fiind întunecat de interese politice, va triumfa chiar şi asupra
acelor ce, deşi-l vedeau, nu voiau să-I recunoască, Iar teoria
irnigrării Românilor în străvechia lor patrie în sec. XlI şi XIII va
rămâne numai un titlu de curiositate ştiinţifică pentru una din cele
[86]
mai mari erezii istorice ce s'au emis şi susţinut, cu atâta pasiune
şi stăruinţă deşeartă, vreodată.
Faptul acesta mare, al inchideni secularului proces istoric
de care vorbesc, pe urma recentelor evenimente politice, s'a
î.ideplinit prin forţa nebiruită şi totdeauna triumfătoare � ori cât
de târziu-c- a dreptăţii şi adevărului şi printr'un concurs norocos de
împrejurări, dar, negreşit, şi prin manifestarea conştiinţei şi soli­
darităţii noastre naţionale. Iar dacă această manifestare a fost
atât de deplină în toate actele vieţii noastre politice din ultimul
t.rnp, es es:e a se datori în primul loc culturii şi educaţiunii
naţionale, al cărora unul din principalii agenţi au fost mai ales
ideile de care ne ocuparărn ale lui Petru Maior. Un cuvânt mai
mult deci, spre a îndrepta simţimintele noastre de pioasă recu­
noştinţă şi de innaltă adrniraţlune pentru memoria marelui scriitor;
al cărui nobil suflet părăsia, acum o sută de ani, într'o modestă
chilie din Buda, departe de toţi ai săi, trupul lui, nu atât imbătrânit
de ani, cât istovit de muncă şi secătuit de boală, spre a trece
din lumea temporară, a materiei, în cea veşnică, a spiritului.
66
ALEX. LAPf!Df\TU
l
[87]
DE
1. LUP A Ş.
1.
Ca valoare ştiinţifică şi naţională partea cea mai însemnată
din activitatea literară a lui Petru Maior o formează scrierile
sale istorice. Atât "Istoria pentru începutul Românilor în Dacia"
(1812), cât şi "Istoria bisericii Românilor" (1813) ni-l înfăţişează
pe protopopul Maior ca pe un scriitor preocupat în mod sta­
tornic de problemele istoriografiei române din timpul său şi ca
pe unul, care era stăpânit de iubirea adevărului atât de mult,
încât începând a scrie istoria neamului său şi a bisericii stră­
bune, ia ca punct de mânecare aceste cuvinte caracteristice: "cu
anevoie faste a nu grăi adevărul" ... Decât iubirea de adevăr, un
· singur sentiment era mai puternic în sufletul lui Maior: iubirea
de neam, care l-a stăpânit în mod covârşitor în toate actele
· vieţii sale, deci şi în scrisul său.
ElInsuş mărturiseşte "dorul cel nestărnpărat" care l-a avut
din tinereţe pentru istoria Românilor, îndemnăndu-l ,,3 culege
· ori unde afla vr'o hărtiuţă" cutnsemnări istorice şi a o păstra
ca pe "un lucru sfinţit". Dar Împrejurările traiului său abia ,la
bătrâneţe i-au 'putut îngădui răgazul şi liniştea necesară spre 'a
valorifica, în cărţi durabile, cunoştinţele câştigate şi rezultatele
stăruitoarelor sale cercetări istorice. Anii cei petrecuţi în Roma
(1774--79) îi închinase studiilor filosofice şi teologice. apoi un
an la Viena s'a ocupat cu studiul dreptului canonic, timp de
4 ani ca profesor În Blaj (1780�-84) a îrnpărtăşlt elevilor săi
cut1()ştinţe de logică, metaiisică şi dreptul natural "eu atâta
[88]
88
1. LUP A Ş
nevoinţă", încât la bătrâneţe se, mângâia văzând că dintre aceşti
elevi au răsărit bărbaţi in stare să facă cinste Românilor. Iar,
după ce a ajuns la Reghin ca paroh şi protopop (1784), atătea
îndatoriri grele îl chemau să-şi' cheltuiască toată puterea de
muncă scriind predici, îndernnând preoţii să cuvănteze, alergând
însuş din sat în sat, umblănd vara pe cămpuri şi prin păduri,
adunând pruncii cari păşteau vitele, ca pe toţi să-i înveţe, să-i
lumineze, să-i facă mai buni creştini, fiindcă - după cum măr­
turiseşte insuş într'un "Răspuns", pe care l-a dat cărtitorilor săi
- "nu numai s'a răcit dragostea, ci cu totul e(ra) îngheţată şi
inima lor ca stălpul, întru carele se prefăcu muierea lui Lot pen­
tru neascultare".
De aceea cu drept cuvânt se tăngueşte Maior în prefaţa
Istoriei bisericeşti, că împrejurările traiului său din tinereţe l-au
îrnpiedecat a munci în ogorul istoriografiei române, pentru care
sirnţia o adevărată chemare şi un "dor nestămpărat" în suf.etul
său. "Mă durea inima - zice el -- că mai toate neamurile.cele
cătuş de cât polite începutul, creşterea, schimbările şi celelalte ale
bisericilor sale prin necurmata nevoinţă a celor învăţaţi ai săi
le au scoase dintru întunerec la lumină, şi prin dărnicia celor
avuţi date la tipariu; iară biserica Românilor. .. este lipsită de
această prea aleasă înfrumuseţare. Eu în tinereţe, care sunt de
lipsă spre a ceti şi scrie mult, am fost aşezat Ia loc ca acela,
unde tocma de m'ar fi suferit slujba parohiei şi împrejurările
deregătoriei protopopeşti a ceti cărţi străine, din care să pot
culege ceva cunoştinţe spre treaba istoriei bisericei Românilor,
- nu se aflau biblioteci. Acum Ia aceste bătrâneţe din mila
1111păroţiei sânt în stare ca aceea, unde biblioteci sant bogate.
Drept aceea Încât mă Iasă lucrurile deregătcriel mele şi schim­
barea sănătăţii, care adeseori mă zăhăeşte în tru această climă,
bucuros cetesc cărţile acele, care nu am avut norocire în tinereţe
a le căpăta".
Pe Maior nu-l preocupă precizarea amănuntelor sau suc­
cesiunea cronologică a evenimentelor în aceeaş măsură ca pe
Samuil NLcLi ori pe Oheor�he Şincai, a căruia năzuinţă era să
adune în cronica sa tot ce-i \ puteau oferi izvoarele istorice cu­
noscute pană atunci, relativ la istoria poporului nostru şi "a mai
multor neamuri" învecinate cu dansul. Strărntorat de timp şi
impiedecat de împrejurări, Maior se văzu constrâns la bătrăneţele
[89]
stRll!Rlte IStORICi! ALetUI P!!1'�U MAIOR
89
sale a renunţa la găndul de "a ţese întreagă istoria Românilor"
şi a se mulţărni să dea, după un plan preconceput, numai o
expunere istorică despre "începutul lor În Dacia, ca văzând
Romanii din ce viţă strălucită sânt prăsiţi, toţi să se îndemne
strămoşilor săi întru omenie şi în bună cuviinţă a le urma ... şi
pe sine întru toate puterile sufletului cu nevoinţă să se depli­
nească (perîecţioneze), cât, precum dela buna maică firea au
Împărtăşit talent bun, .aşa toţi să se facă cetăţeni patriei folositori".
Aşadar' un scop practic, acela al educaţiei creştineşti - patrio­
tice povăţuia în primul rând condeiul protopop ului Petru Maior
la scrierea ·"Istoriei pentru începutul Românilor în Dacia". Dar
scopul acesta ştia, că nu-l va putea ajunge, decid răsfrăngând
părerile istoricilor străini, care se obicinuiseră din vechime "a
vomi cu condeiul asupra Românilor..., a împrumuta unii dela
alţii defăimările - precum măgar pe măgar scarpina", -- a
micşora pe Români şi "cu volnicie a-i batjocori".
Cu aceeaş revoltă sufletească prinse deci Maior condeiul spre
a răsfrânge toate batjocurile şi defăimările scriitorilor duşmani
neamului nostru, care ÎI îndemnase şi pe Miron Costin în sec.
XVII a se răsboi împotriva continuatoriJor lui Ureche şi ceva
mai târziu, În acelaş secol, pe Constantin Stolnicul Cantacuzino
să sbiciuiască pe scriitorii "straini şi voitori de rău", cari fă­
când amintire despre ţara noastră "nu adevărul scriu, ci-i mic­
şorează lucrurile şi pe Iăcuitorii ei rău defaimă şi multe hule
le găsesc ... pentrucă în ştepenea, ce astăzi se află ... , în care
ticăloasă şi jalnică este, cine cum îi este voia, poate şi zice şi'
scrie, căci că nu este nimeni, nici cu condeiul, nici cu palma
a-i sta împotrivă şi a-i raspunde" *).
Dupăcum nu au rămas datori cu răspunsul nici scriitorii
moldoveni, nici cei munteni dela sfârşitul secolului XVII, tot
astfel aveau să se achite şi scriitorii din şcoala istorică şi fiI 0-
logică-ardeleană în mod strălucit de datoria lor de a spulbera
ţesătura de neadevăruri şi defăimări iscodite de cătră scriitorii
străini. Evident, că în această năzuinţă a lor iubirea de neam
i-a împins uneori la afirmaţi uni exagerate, cari nu puteau re­
sista în faţa criticei ştiinţifice, chemate a cerceta cu cea mai
deplină imparţialitate şi seninătate adevărul.
*) N. iorga, Operele lui Constantin Cantacuzino, Bucureşti l âul, pag, 69_
[90]
90
I .' L (J l' A· Ş
Dar şi prin exagerările şi greşelile lor au devenit folosi­
tori aceşti scriitori ardeleni, întrucât au contribuit la trezirea
simţului de mândrie şi demnitate naţională în sufletul unui po­
por nedreptăţit, desconsiderat şi deprins - în urma suferinţe­
lor seculare - să rabde în tăcere toate umilirile şi defăimăriJe,
cari i se aruncau în faţă astfel, încât adeseori se îndeplinea cu
poporul nostru cuvântul Psalmistului, tradus de vestitul metro­
polit Dosofteiu al Moldovei în versuri ca acestea:
"Obrazul ni roşu de-atâta ocară
Ce ne arde'n faţă din zori pănă'n sară" ...
Dupăce s'a văzut însă, că şi între fii poporului nostru se
găsesc oameni Învăţaţi, cari îndrăznesc să răsfrăngă născocirile
clevetitorilor străini, simţul de încredere în puterile proprii a
contribuit la reculegerea şi înălţarea sufletească a celor adăn­
citi în trecut prea mult în noianul tuturor umilinţelor,
Arme de luptă triumfătoare erau în mâna scriitorilor arde­
leni: şi istoria, prin care se sileau să dovedească originea stră­
lucită a neamului nostru, şi filologia, cu ajutorul căreia au reu­
şitsă lămurească latinitatea, atât de mult şi de nedrept con­
testată, a Iimbei noastre.
II.
Cel mai tipic reprezentant al şcoalei ardelene a fost pro­
topopul Petru Maior, advocatul intrepid al descendenţei noastre
.pur romane, al' continuităţii ("zăbovirii") neîntrerupte pe pămăn­
tul Daciei Traiane şi al desvoltării fireşti a limbei române din
graiul latin poporal. Scrierile lui, cari pot fi considerate ca
nişte puncte de culrninaţiune în timpul celei dintăi înfloriri a
şcoalei ardelene, constituiau în momentul apariţiei lor o ple­
doarie deplin reuşită a causei naţionale româneşti.
Adevărat, că ideile pentru care s'a dat lupta cu atâta În­
-verşunată stăruinţă, nu erau nouă în literatura română. Şi des­
cendenta romană şi exagerarea cu puritatea sângelui roman şi
latinitateaIirnbei noastre fuseseră accentuate în chip lămurit de
cătră scriitorii moldoveni şi\ munteni ai secolului XVII. Chiar şi
stăruinţa deuIntroduce alfabetulIatin în locul celui chirilic a
avut un precedent în secolul !XVI: cu 210- ani Înainte de apa­
riţia gramaticei lui Micu-Şincai la Viena (1780) s'a tipărit,,=J2e
impu! episcopului ardelean Pavel din Turdaş [1369-1576]
.. , ....,." ". '.
[91]
SCRIERILE ISTORICE ALE LUI PETRU MAiOR
91'
6 psaltire românească cu litere latine... Nou era însă felul de
Luptă ofensivă neînduplecată impotriva oricui ar fi rostit un cu­
vânt de micşorare a virtuţilor neamului nostru; nou eraavăntul
impulsiv şi iresistibil al acestor fii de preoţi şi ţărani ardeleni;
nouă era îndrăzneala lor de a trage numai decât toate conclu­
ziunile de ordin practic, politic-social din concepţiile lor ştiinţi­
fice privitoare la originea neamului şi a Iimbei noastre, cobo­
rindu-Ie din înălţimea senină şi rece a teoriilor În arena lupte­
lor de revendicare a drepturilor naţionale-politice.
Aceste concluziuni erau de natură de a surpa întreg si­
stemul constituţional-politic al Transilvaniei, unde se Iormase în
cursul secolului XV o coaliţie a naţiilor privilegiate, monopoli­
zând toate drepturile şi osândindla robie vecinică (mera et per­
petua servitute) pe autohtonii acestei ţări. Şcoala istorică arde­
leană a reuşit să strecoare surprinzător de repede în sufletul
Românilor luminaţi convingerea, că stăpănitorii de pe atunci ai
Transilvaniei nu erau decât nişte usurpatori vremelnici şi că
mai curând sau mai târziu dreptatea caus ei naţionale româneşti
va triumfa, restituind poporul nostru în vechia şi deplina stă­
pânire a pământului său strămoşesc.
Când postulatele politice ale Românilor au fost formulate
în acest sens şi înaintate dietei din Cluj, toţi privilegiaţii.Ardea­
lului s'au cutremurat de spaimă. Contemporanul sas, care ne-a
lăsat o amănunţită descriere a şedinţei din 21 Iunie 1791," ne
asigură că toţi cei prezenţi în dietă au fost cuprinşi. de con­
sternare, cEL s'a auzit În acel moment clopotul anunţând isbuc­
nirea unui incendiu Într' o mahala a Clujului, că deputaţii au
voit să alerge să vadă, unde arde, însă baronul Wesselenyi le-a
spus, să rămănă, căci în dieta ţării s'a aprins un foc destul
de mare") prin această petiţie a Românilor. In clipa aceea
*) "Sowohl wăhrend Verlesung der Rescripte als auch dieser Bitt­
schrift war eine allgemei ne Stille und eine grosse Besiiirzung in allen Ge­
sichiern zu lesen; inzwischen hatte man die Glocke gestiirmt und die
Stănde wollten das Landhaus verlassen, als man die Nachrichtbrachte,
dass in der Vorstadt Feuer ausgebrochen sey, worauf die Stănde .sitzen
blieben und baron Wesselcnyi machte noch die Bernerkung, rnan sollte nicht
davon lauften, denn im Landhause seye grosses Feuer genug" (ef. 1. Lu­
paş, Coniribuţiuni la istoria Românilor ardeleni.' 1780--1792, în Analele
Acad. Române, Bucureşti 1915, p. 701).
[92]
92
1. lUP A Ş
Wesselenyi a avut cu siguranţă o presimţire sinistră: dangătul
clopotului a pătruns în urechile lui ca un cântec de prohodire a
vechilor şi nedreptelor privilegii ardelene, iar în ţesătura me­
moriului scris într'un ton atât de energic, hotărît şi plin de conştiinţa
demnităţii naţionale, în care erau înfăţişate postulatele politice ale
Românilor ardeleni, a întrezărit scânteia, din care avea să se aprindă
în cursul secolului XIX acel "foc destul de mare", menit a cu­
răţi constituţia Ardealului de "cele 7 păcate': (3 -naţiuni şi4 re­
ligii privilegiate) şi a reîntrona dreptatea istorică Jmanentă pe
pământul Daciei superioare, de unde fusese isgonită în mod
voInic, dar fără a i se fi putut stărpi cu desăvărşire sămânţa.
Efectul ideilor răspândi te cu atâta stăruinţă şi entusiasm
de cătră şcoala istorică ardeleană a fost ca al apelor, cari pă­
trund pe neobservate sub scoarţa pământului, scobind cu tim­
pul întinderi mari de loc şi producând cutremurul de surpături.
Un astfel de cutremur s'a produs în zif ele noastre surpăndu-se
în adânc scoarţa vieţii politice ardelene, suprafaţa aparenţelor
înşelătoare, cari nu s'au putut sprijini niciodată pe straturile
adânci şi sănătoase ale populaţiunii autohtone, dupăcum nădăj­
duim că se va putea sprijini în mod folositor şi durabil o stă­
pânire românească înţeleaptă.
Armele ştiinţifice pentru începutul acestei lupte naţionale
politice le-au dat Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior
şi, în parte, vestitul polihistor al şcoalei istorice ardelene, ocu­
listul Ioan Molnar-Piuariu, care aprecia atât de mult efectul
educativ al scrierilor istorice, Încât în prefata Istoriei universale,
traduse şi publicate de dansul la 1800, scria că "scaunul învă­
ţăturii istoriceşti este şcoala adevărului, a simţirii şi a înţelep­
ciunii" ...
*
Petru Maior a fost incătva mai norocos decât tovarăşii
săi de luptă şi de principii. Pe când din scrierile istorice ale lui
Sarnuil Micu şi din cronica lui Şincai n'a apărut, până au fost
autorii în viaţă, decât o p<1fte cu totul redusă, cartea de căpe­
tenie a lui Maior: "Istoria pentru începutul Românilor în Dacia"
s'a răspândit destul de repede nu numai la Românii ardeleni,
ci şi la cei d.n principate. Cind îşi scria Pe.ru Maior testa-
[93]
SCRIERILe ISTORICE ALE tUI PETRU MAIOR
mentul (la sfârşitul anului 1820 sau la începutul anului 1821)*),
numai 365 exemplare mai erau nevăndute, Dar până la 1834
s'au desfăcut şi aceste exemplare. Iordachi de Mălinescu
"secretariul Arhivei Statului a Principatului Moldovei" s'a simţit
atunci îndemnat a publica o nouă. ediţie a acestei cărţi, mo­
tivând în modul următor importanţa şi necesitatea ei: "Dela
eşirea acestei Istorie, Românul, carele mai nainte zăcea aruncat
în adâncul întunerecului, a învăţat a-şi cunoaşte trupina şi
fiinţa sa; s'a deşteptat într'însul iubirea de naţie şi de patrie;
s'a desvălit dragostea cătră compatrioţi şi cătră stăpânire;
cu un cuvânt această Istorie este, care a dat laudă şi mă­
rire şi a urzit epoca naţiei româneşti. Autorul ei se vede a
fi fost într'adevăr ales de Pronia Durnnezeească, spre scoa­
terea naţiei sale din cumplitul întunerec; acest bărbat a
fost credincioasă slugă Domnului său, n'a îngropat talantul cel
dat lui, ci înzecit l-a întors. Vrednicia acestei Istorie se poate
încă şi de acolo preţul, că deşi o însemnată mulţime de exem­
plare s'au fost tipărit: totuş întru atât s'au apucat, îndată după
eşirea ei din tipariu, încât acum cu anevoe se poate găsi, şi se
simte pipăit lipsa şi trebuinta ei". La această a 2-a ediţie sunt
alăturate şi polemiile 'purtate de Maior cu recensentul din Viena,
slavistul Kopitar în limba latină şi pe cari le-a "tălmăcit ro­
mâneşte" Damaschin Bojâncă "iurisconsultul Prinţipatului Mol­
daviei". In sfârşit această carte a apărut din iniţiativa societăţii
studenţeşti "Petru Maior" din Budapesta şi. în a treia ediţie
(1883) - un noroc, de care puţine cărţi de ştiinţă s'au împăr­
tăşit până acum în literatura noastră".
III.
Iată, cum se înfăţişează originea şi trecutul mai îndepărtat
al poporului nostru în lumina concepţiei istorice a lui Petru
Maior:
"Românii nu numai cei dincoace de Dunăre, ci şi cei din­
colo sânt Pomeni adevăraţi din Pomeni adevăraţi", Spre a dovedi
aceasta, Maior înfăţişează răsboaiele lui Traian contra Dacilor ca
nişte răsboaie de exterminare, riscănd alirrnaţiunea că îndată după
cucerirea Daciei, Romanii ar fi trimis "în toate părţile turme de
�) Ci pariu, Archivll, p. 390-3.
[94]
., i. t, tl p'Kş
ostaşiasupra rămăşiţelor Dacilor, ca cu totul să. conceneascăşi
să şteargă de pe faţa pământului sămânţa dăcească". Prin analogii
istorice caută să arate, că Romanii aveau datina de . a stârpi ;;pe
potrivnicii ceineodihniţi". Aşa au făcut cu Cartagina, cu Corintul,
cu Ierusalimul "cât nu rămase piatră pe piatră, după cum pro­
rocise Hristos (Luca, c. 19, stih 44)".
Polernizând cu Ertgel,care pismuind "strălucita viţă a
Românilor" susţinea că noi am fi nişte "corcituri din bărbaţi
romani şi din mueri dace", - Maior afirmă că "nici mueri, nici
prunci nu au mai rămas în Dacia". Romanii colonizaţi de Traian
în Dacia erau oameni insuraţi. Cine crede că ei s'ar fi ames­
tecat cu femeile Dacilor, fiu ştie ce este "căsătornicasocietate"
(p. 17). Simţind însuş, că argumentareaaceasta nu este sufici­
entă, cearcă s'o întărească prin una culeasă din experienţele sale
duhovniceşti şi care nu era mai puţin fragilă: pănă în ziua de
azi foarte rar se întâmplă, ca un "Român să-şi ial11uere. de
altă limbă. Ba şi când îşi mărturisesc ptlcatele, după legea creş­
tinească, ... de s'a întâmplat să cadă în păcat trupesc cu vr'o
muere de alt neam, ca o state împrejur prea grea anume spun,
că rnuerea 'aceea nu e Româna" (17). Iată dar că. "pânză de
paianjen ţesu Dumnealui Engel atunci când puse acel răsuflat
j potis, ca ... să. scoată din cremene. apă". Maior nu se poate
destul mira "cum Engel şi-a putut năluci, acei Romani de Traian
trimişi în Dacia să fi avut lipsă de mestecare cu muerile dace".
Argumentarea aceasta forţată o încheie totuş cu o mică conce­
siune.; "tocma de s'ar fi şi căsătorit sau mestecat unii-dintr'ânşli
cu mueri dace, totuş Romani ar fj rămas, iară nu alt neam s'ar
fi făcut cu aceia".
La concesiunea aceasta l-a îndemnat probabil faptul, că
în limba română, pe lăngă mulţimea cuvintelor de origine latină,
.sunt şi cuvinte ele provenienţă străină. Dar pentru aceasta se măn­
găie numai decât constatând că "precum limba cea românească fu
supusă acestei nenorociri, aşa şi surorile ei limbi, adecă cea italie­
nească, cea frăncească şi sPfniolească, din însoţirea cu năvălitoarele
varvare ginte nu mai putina schimbare avură a suferi care Într'un
chip, care într'alt chip după osebirea gintelor, de care fură
năpădite". \
In legătură cu părăsirea Daciei de către împăratul Aure­
lian, dă Petru Maior o amănunţită descriere a imprejurărilor din
f
I
[95]
SCRIERILE ISTORICE ALE LUI PETRU MAIOR
sudul şi din nordul Dunării polernizând iarăş cu En'gelşi ară­
tând, că cea mai mare parte a populaţiunii romane a trebuit să
rămănă în Dacia Traiană, fiindcă era cu neputinţă "a face să
iasă atâta mulţime de ţărani romani din Dacia, undeerau Înră­
dăcinaţi cu lăcaşul", stăpăneau această "ţară desfătată <1 şi "ti­
neau grasele sale moşii" (38). Popoarele năvălitoare, neobişnuite
cu viaţa aşezată, aveau lipsă de munca acestor ţărani, dela care
primiau cele necesare pentru hrană. De aceea chiar "de le-ar fi
făcut Aurelian Romanilor de o parte cale, ca să iasă din Dacia,
i-ar fi irnpiedecat Goţii de celelalte părţi, cât ieşirea tuturor Ro­
manilor din -Dacia nu s'ar fi putut împlini"; de unde resultă că
partea cea mai mare a Romanilor a rămas aci şi n'a trecut în
sudul Dunării, unde necazurile erau şi mai mari, locurile de adă­
post şi mai puţine decât la nord.
Deşi aceste argumente logice sunt destul de plausibile,
Maior simte că este dator să aducă şi dovezi istorice. Spicueşte
deci din cronicarul ungur Turoczi (1. c. 17) o informaţie; care
spune, că de groaza Hunilor au fugit toţi locuitorii Panoniei, nu­
mai Românii au rămas de bună voie În Panonia ("solis Val a­
chis ... sponte in Panonia rernanentlbus"). -- Este interesant şi ac­
ceptabil felul cum tălmăceşte Maior apropierea dintre Români şi
popoarele barbare,câte au trecut pe aici în epoca năvăllrilor. Ei au
avut prilej, în timpurile viforoase, a se cunoaşte şi a se chema "pe
nume unii pe alţii". Românii lucrau părnăntul şi o parte din roadă o
dadeau pentru hrana barbarilor; nu erau deci adăpostiţi numai în
munti, ci locuiau şi la şes. Apoi "fiind oameni vânoşi şi ini­
moşi" ,adeseori Îşi vor fi tmpreunat. armele cu ale barbarilor (-1-2).
Prin o comparaţie de provenienţă rustică cearcă Maior să facă şi
mai plausibil traiul Romanilor împreună cu neamurile năvălitoare,
scriind: "Au nu şi tălharii pre aceia, la care de multe ori au a se
abate în drumurile sale, de sunt primiţi cu arătare de dragoste şi cu
mâncare, îi cruţă şi sunt bucuroşi să nu fugă dinaintea lor -?",
Dar întreagă această argumentare vedea că poate fi ata­
cată de ceea ce a scris Flavius Vopiscus în biografia Împăratu­
lui Aurelian, precizând că acesta a părăsit Dacia Traiană după
ce a ridicat de acolo armata şi pe provinciali ("Daciam a Tra­
iano constitutam, sublato exercitu et provincialibus reliquit ... ").
Aici hr:"' M1ioT o pMnliizălo:tf': critic? de izvoare şi de texte,
arătănd cum fusese Vopiscus îndemnat de Iulius Tiberanius,o·
[96]
L LUPA$
rudenie a lui Aurelian, să scrie biografia acestuia, căci chiar de
va minţi, străluciţi tovarăşi va avea în minciună: pe Livius, Sa1-
lustius, Tacitus ş. a. Concluzia lui Maior este că Vopiscus nu merită
crezărnânt, fiind" om ca acela, căruia nu-i era greaţă a minţi" (49).
Dar nu se poate mulţărni numai cu această constatare. Cer­
cetând textul lui Vopiscus şi la alţi autori, află că în cartea Ar­
deleanuJui Laurentius Toppeltinus (Origines et occasus Transsil­
vanorum, c.6) este reprodus astfel: .Daciam ... sublatoexercitu
provincialibus reliquit", ceea ce însemnează că imparatul Aurelian,
retrăgându-şi armata în sudul Dunării, a lăsat Dacia în grija pro­
vincialiJor (locuitorilor). Particula el care "nu ştiu .,.- zice Petru
Maior - din greşală au din răutate fu vărttă, schimbă tot înţe­
lesul" (p. 51). Chiar admiţând, că a scos Aurelian din Dacia şi
pe provinciali, sub aceştia nu se pot Înţelege la nici un caz ţăra­
nii, ci dregătorii şi servitorii lor, eventual şi unii dintre coloniştii mai
recenţi, neinrădăcinaţi încă de ajuns în părnântul Daciei Traiane.
Dupăce desleagă Maior, în modul arătat mai sus, cele două
probleme importante: a descendenţei pur romane şi a continuităţii
neîntrerupte, schiţează întămplările Romanilor elin Dacia Traiană
din zilele lui Aurelian până la întrarea Ungurilor în Panonia.
Arată că succesorul lui Aurelian, împăratul Probus, a aşezat Î:l
Tracia 100,000 Bastarni - gintă traci că ! - şi aceştia au trăit
după legile Romanilor. Jar împăratul Constantin cel Mare a învins
pe Goţi (323). cari atunci' au început a se [ncreştina. Vorbind
despre Huni, reproduce descrierea retorului Priscus (din Pray,
Annales Hunnorum, 1. 3, p. 1), care arată ce gl urne se făceau la
curtea lui Attila în diferite limbi "cat toţi crep au de râs", numai
Attila stătea încruntat. Intre limbile diferite e amintită şi limba
.ausonică", despre care Maior afirmă, că' nu putea fi alta decât
cea românească. In această afirmaţiune a sa se sprijină şi pe
părerea unui scriitor ungur: "per Ausoniorurn ling.ram intel! igo
Valachicarn, quasi corruptam Latinam" (Otrococius, Orig.nes
Hungarorum, p. lV, p. 4).
După cum spune Paulus Diaconus (De gestis Longobar­
dorum, lib. 2, c. 7), în prjmăvara anului 568 au trecut Longobarzii,
sub conducerea lui Alboin, din Panonia în Italia, iar locul lor
I-au ocupat Avarii, cari a� ieşit din Dacia. Astfel, dela sfârşitul
secolului VI până la venirea Ungurilor (sfârşitul secolului IX)
"Românii au avut pace adâncă pretutindenea şi au putut trăi în
[97]
SCRIERILE ISi'O�I<:E flLI" LUI PETRU MAIOR
libertate ("volnicie"). Dar Engel se indoeştecă Românii "întru
atâta spurc de ginte pribege, umblătoare în sus şi în jos, să .fi
stat ca ginte osebită, să. nu se fi mestecat . cu altă gintă prin
căsătoIii".Engel afirmă un lucru nou, pe care ar fi dator. să-l
dovedească, . iar nu să aştepte dovezi dela alţii. . Deşi nu este
dator, . Maior răspunde totuş accentuănd din nou "că Romanii
sau Românii, peste tot grăind, pururea până astăzi s'au îngre­
ţoşat a se căsători cu mueri de alt neam" ... Apoi face următoarea
analogie: "Au' împărăţesc acum Românii în Dacia supt stăpânirea
Austriei? şi totuşi mai mulţi ostaşi sunt în Dacia dintre' Români
decât dintre alte ginte sub steagurile bunului împărat al Austriei.
Aşa este a crede că se făcea şi în vremile varvarilor".
Ajungând la "descălecarea Ungurilor în Ardeal", mai întâi
examinează valoarea singurului izvor istoric unguresc mai bo­
gat în inforrnaţiuni privitoare la acest eveniment: cronica Nota ..
rului anonim al regelui Bela. Despre acest scriitor constată că
"atâta fu îmbătat de dragostea Ungurilor, cât fără cumpăt mă­
reşte laudele lor şi micşorează virtutea altor neamuri... fieşte­
carele poate vedea că după canoanele critice întru acelea ce
scrie Notariul, .spre mare lauda Ungurilor sau spre micşorarea
altor neamuri, nu poate să i se creadă" (p. 85).
În deosebi era supărat Maior că acest Notar anonim vrea
să-i înfăţişeze pe Români ca pe cei .mai "apuşi" oameni din
lume ("viliores hornines totius mundi"). Îl combate însă cu pro­
priile cuvinte ale Notarului, tare în alt loc spune că lupta între
Gelu şi Tuhutum a fost înverşunată (pugnaturn est inter eos
acriter). "Poate şi aceea a adaus ura -Notarului asupra Români­
Jor, că el era episcop papistăşesc în Ardeal şi Românii erau de
legea grecească, precum şi astăzi sunt" (97). Greşeşte deci En­
gel, când pe baza informaţiilor lui Anonyrnus, - pe. care;ţl
consideră vrednic de credinţă în tot ce priveşte descălecarea
Ungurilor (85 n.) - afirmă despre Gelu, că a fost. "ombecis;
nic". Maior intreabă : oare e lucru cuviincios "să se. zică .om
becisnic" cel-ce şi-a apărat ţara până la ultima picăturăR�
sânge şi a căzut ca un erou "acoperit de săgeţile Ungurilor"?
"Oştindu-se vitejeşte căzu �elll"*). ' .
• ') Maior bănueşte şi nu fără terneiu, că in afară de Gelu a mai fost
in Ardeal "anume intre munţii cei de cătră tara .muntenească, vre-un âăi�
şor, ai, căruia supuşi erau Români" (p. 158).
Anuarul Inst, de Isi. Nat.
7
[98]
1. t u r s s
. In legătură cu aceasta face Maior o lungă digresiune (de
20 pagini) vorbind despre "bărbăţia Românilor" şi citând o se­
rie întreagă de dovezi istorice despre eroismul lor în lupte.
Arată că în lupta dela Posada (1330) Ungurii au fost învinşi de
oamenii lui Basarab Voevod, tot astfel Românii au învins şi pe
Ludovic cel Mare şi pe Sigismund. In focul discuţiei lunecă
Maior la o exagerare prea evidentă, Iăcându-l şi pe Miron Cos­
tin părtaş, fără nici o vină, la greşala sa. "Ce să zic de Stefan
cel Mare, Voda din Moldova, carele când avu răsboiul cel din­
tâi cu Turcii, cum scrie Miron Logofătul, o sută de mii de Turci
Într'o zi cu ostaşii săi omoria. Acesta fiind Domnul Românilor
În Moldova 40 de ani,pe toţi câţi se sculară asupra lui, pe
Turci, pe Leşi şi pe alţii i-au bătut, până pe urmă muri acasă de
podagră (pag. 105-106). Român a fost şi voivodul Ardealului
şi guvernatorul Ungariei Ioan Corvinul de Huniad "de a căruia
bărbăţie şi viteze fapte toată lumea s'a mirat". Maior se răs­
boeşte cu scriitori străini, cari cearcă "să răpească Românilor,
pe un aşa om minunat", afirrnând că ar fi născut "din pat ne­
legiuit" ca fiu al unei Romănce şi al împăratului Sigismund.
Citând pe Gheorghe Pray, însă, arată că Sigismund s'a născut
aproape în acelaş timp cu Ioan Corvinul; deci nu putea să-i
fie tată. Iar fabula cu inelul o reduce la adevărata ei valoare
spunând vcă nu are nici un temeiu istoric, în afară de "semnul
de nemeşug" al familiei Huniadeştilor,
Cu Tuhutum nu s'au putut str�cura mulţi Unguri În Ardeal.
fiindcă Arpad avea trebuinţă de ei în luptele contra lui Menma­
rot, Zalan şi Glad. Căzând Gelu în luptă, Românii I-au ales de
bună voie (dextram dantes) pe Tuhuturn, despre care nu se in­
doeşte Maior că "a ştiut limba românească, deoarece locuise În
Moldova între Români" (125). Dar şi după această alegere "Ro­
mănii au ţinut împărăţia'. sa În Ardeal până la a XI-a sută dela
Hristos şi înainte de a XI-a sută nu este a crede că au fost
Unguri locuitori în Ardeal" (124). Nu corăspunde adevărului
ceeace afirmă Engel, că regele Ştefan I al Ungurilor ar fi pri­
gonit pe Români, fiindcă �rau de legea grecească. Doar însuşi
Ştefan a fost de lege grecească sau cel puţin sprijinitor al aces­
tei legi. Dovadă mănăstirea grecească, pe care el o înfiinţase la
Veszprern "pentru spăşenia sufletului său". Prigonirile religioase au
inceput târziu. după anul l Oâ t. Iar "Ştefan, Craiul Ungurilor, intru
[99]
nimica riu a smintit. credinţeleRornănilor nici in Ardeal, Mici Aiurea"
'Tot astfel combate Maior şi pe Eder, care susţinea că Românii
nu ar fi fost admişi a participa la dietele ardelene. Adevărul e
că nemeşii români totdeauna au fost chemaţi. Aici se avântă Ma�
ior la următoarea exageraţiune de colorit patriotic-unguresc, ex­
plicabil incâtva prin situaţia sa oficială în capitala Ungariei:
"Neamul românesc, precum niciodată nu a pătimit nici o nedrep­
tate de către neamul unguresc, aşa cu acelaş mărit neam ungu­
resc trebue pururea adâncă pace, după constituţia patriei, Cll
cucerie să ţină şi în linişte, dela care atârnă fericirea, să custe,
supunăndu-se fieştecarele cu credincioasă ascultare domnilor şi
mai marilor săi" (pag. 141). Este evidentă contrazicerea între
această afirmaţiune şi între cele povestite de Maior ClI prilejul
luptelor dintre Români şi Unguri.
Numele lui Menmarot, conducătorul Crişanei, Anonymus
îl derivă prin o etimologizare naivă dela ungurescul men {armă­
sar]. Maior Însă îl înfăţişează în formă latinească : "Mauritius mi­
nor", iar despre supuşii lui: Cazarii, afirmă că ar fi fost o co­
lonie romană adusă din Cosa [Calabria]. Din "Cosani" a resultat
numirea de Cozari, fiind "domestic lucru Românilor a schimba
pe IZ al cuvintelor latineşti sau italieneşti în r şi pe Ş in z",
Ostaşii lui Menmarot împiedecară pe Unguri a trece Crişul. "e ...
semn --- zice Maior -.- măcar o tace Notariul [anonim] că a
fost bătălie cumplită acolo la Criş intre Unguri şi între urmaşii
lui Menmarot şi că bine pişcaţi de ostaşii lui Menmarot se
întoarse de acolo Ungurii". Dar în răsboiul al 2-lea, care a du­
rat 12 zile, Ungurii au învins c1UP�1 ce le veniră şi Secuii toţi
in ajutor. Menmorut a avut o fată, pe care o luă fiul lui Arpad,
Zoltan, de soţie şi astfel Românii se încuscriră cu Ungurii. In­
teresant că aci admite Maior un amestec sau o incuscrire cu
elemente străine, pe când în alte cazuri combătuse cu străşni­
cie orice amestec. Cu moartea lui Menmorut Românii, n văzură
sfârşitul împărăţiei sale cei deja Criş".
Tot astfel fu învins Glad "cel din Vidin a Dakiei Ripense",
însă succesorul lui de mai târziu, Ahtum, "principele Banatului",
era tot Român, căci până în secolul XI "au împărăţit Românii
in Banat".
Fiindcă 1n lupta contra Românilor dela Criş sunt amintiti
de Anonymus Secuii, Maior examinează şi părerile privitoare la
[100]
.100
.I.L U PA·$ .
originea. lor. Afirmaţiunea cronicarului Tur.oczi, că ei ar- fi des­
cendenţi ai celor 3000 de Huni rămaşi în Panonia, o consideră
neacceptabilă din motiv că toate neamurile Europei erau întă­
tâtateasupra Hunilor, Încât dacă ar fi rămas aci aşa de puţini,'
i-ar fi <dumicet pe toţi». Engel "mult asudă, ca să arate cumcă
Secuit sunt Unguri. Dar e nestatornică găcitura lui (160-1).
.Rumegănd bine" cele scrise la Anonymus, Maior ajunge la
concluzia că Secuii "au fost înşişi Slavii. cei dintru împărăţia
lUI Oelu, Domnul Vlahilor". Că şi-au însuşit mai târziu limba
ungurească, nu e mirare; Petru Catantsich spune doar că limba
Ungurilor constă aproape J h din cuvinte slave ("idioma Hunga­
rorurn terti a pene sui parte Slavicis constat vocabulis").
Cercetândapoi originea Saşilor ardeleni Maior arată că
atât fabula cu şoarecii din oraşul Harnlensilor şi cu pruncii
· aduşi de Satana pe supt pământ, 'cum şi părerea lui Toppeltin
· că Saşii ar fi strănepoţii Dacilor, - sunt .răsuri". Ei au venit
în secolul XII din Flandria (de aci numirea populară: floandră
de Sas); cei 'deja Bistriţa sunt de altă origine, au venit din Sce-
· pus, şi numai într'un târziu se îrnpreunară cu ceilalţi Saşi arde­
leni (168-9).
Despre Pecenegi şi Cum ani afirmă Petru Maior, cu . multă
certitudine, că erau şi ei Români. Explicaţia forţată, prin o gre­
şeală de transcriere, care În loc de Rurnani ar fi dat Kumanişi
· etimologizarea exagerată a tuturor numirilor de căpetenii ale Pece­
negilor, amintiţi de împăratul bizantin Constantin Porfirogenitul Tu
· scrierea sa ;,De administrando imperio", - este desigur<partea
cea mai slabă şi mai criticabilă din această carte . a lui Maior
(203...:-4 şi 208). Adevărat, că şi pentru aceste afirmaţi uni ale
· sale caută să aducă, pe lângă dovezile filologice de valoare
atât 'de problematică, şi unele dovezi istorice din scriitorii 'bi�
zantini, Astfel citează pe Ana Comnena care spune că. Cumanii
aveau conducători români ("Comani ducibus usi Blachis" 208). Re­
gele Cumanilor, sub conducerea căruia s'au aşezat ei în Unga­
ria. -inainte de năvălirea Ta!��ilor, purt� in adev�r n�mele. de
Cuterr (Cutean), care sunăatăt deromaneşte. Deci "apa cu ciuru
�;'l-:ră: Prai" când Se sileşte,auovedică Cumanii ar fj fost
Unguri.
\::'�,;·�.·Ajungând la fabula lui Sulzer,care susţinea că.Românii ar
ij �e!lit numai în secolulXlll din sudul Dunării, Maior Îl în-
[101]
SCRIERILE ISTORlCE 'ALE LUI PETRU MAIOR
f8r
Iăţişează pe acesta ca pe un om i ignorant "cuprins de prejude­
căţi., şi fără putere spre adeverirea celor c,e şi-au băgat odată
în cap şi spre a-şi' răsfuga patima sa"... multe din cele ce a
scris el despre limba românească "dela muerea sa -o Sască,
născută în Braşov - le-a împrumutat (247). Sulzer îşi sprijinea:
., "4
teoria pe diplomele regilor ungureşti, cari fac relativ târziu
amintire de Românii ardeleni. Maior invocă încă mărturia lui Engel;
care arată "că acel maghicesc înţeles, cumcă Românii se soco­
tesc întru acele' diplome ca 'venetici, măcar cât 'le 'vei ceti şi
proceti, nici cum' nu se află" (248). Iar faţă de obiecţiunea lui
Carol Eder că, dacă ar fi fost Românii în Ardeal înainte' de
pătrunderea Ungurilor şi aşezarea Saşilor, limba română ar tre­
bui să fie "Încuscrită" cu limba acestor popoare, Maior răs­
pundecă "limba ungurească fiind limbă de Asia nici cum nu se
loveşte cu limba cea românească, care e limbă de Europa şi
soră decât toate mai aproape limbei cei italieneşti, care e' .ce�
mai dulce intre" toate limbile Europei" ... Tot astfel susţine Maior;
că nici un sunet nu este "urechilor Românului aşa aspru şi ne':
plăcut, precum limba cea săsească din Ardeal" (250-51).,' ;;:
Românilor din sudul Dunării încă le dă Maior de6s�b'itM
atenţiuneexprimând părerea că "şi prea vestitul Împărat i lusti­
riiandelaŢarigrad dintre Românii cei preste Dunăre au';f6s't;
născut în Dacia mediteranea" (261), Cu ajutorul infcrmaţiilct'
cuiese dela scriitorul bizantin Nichita Akominatos (Honiates) aă
6 amănunţită descriere a luptelor, pe cari le-au purtat Ro rit âh:'it
din Balcani, sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, contra fm�
păratului Isac Angelos, care se căsătorise cu fiica de 10 ani' ti
regelui ungar Bela III. Stăruind asupra imperiului române-bulgar;
dă seria conducătorilor acestui imperiu, înfăţişează lupta" fcil
contra Latinilordin Constantinopol în oasele cărora" mare frică
băgară" şi termină cu invasia Turcilor, cari "năvălind la anul 1453
cu putere mare,stricară împărăţia aceasta, precum şi a Grecilor
şi ale altora", , "
Când era "să scape cartea de sub teasc", Maior a 'crezîâ
că e potrivit să mai adauge două disertaţii :' una despre înce­
putul, Iimbei româneşti, iar ceealaltă despre literatura cea veche
a Românilor.' Totodată anunţă că are de cuget şi "iStoria�lijJ:.(
sericească a Românilor a o aduna '.drn risipiri" (325);:b
[102]
1. ltJl"A.$··
IV.
Această prormsiune şi-o indeplini în curând. La 1813 era
tipărită şi Istoria bisericească, pe care Maior o scrisese "cu
ajutorul nopţilor celor lungi" foarte repede: ln 11 săptămâni.
EI insuş a putut să-şi dea perfect seama că într'un timp atăt
de scurt era greu să scrie o lucrare deplin reuşită. De aceea
accentuează În prefaţă că "a purces pe o cale necum de alţii
bătută, ci până acuma nici ispitită de cineva" şi în timpul cel'
scurt cât a lucrat la această istorie, nu poate zice "că o a iscusit,
ci că o a grămădit". E mulţămit însă de a fi putut arunca măcar
sămânţa făcând ceva gătire, ca altul mai harnic "carele s'ar apuca
mai de cu bună vreme a vărstei sale a face un lucru aşa frumos,
precum este Istoria bisericei Românilor, să nu se ostenească a
căuta şi acelea, pe care el le-a însemnat sau le-a descris în car­
tea aceasta". O mulţime de documente sunt aci pentru întăiaş
dată publicate în întregime şi tălmăcite de Petra Maior cu multă
pătrundere. Cattea este desmernbrată În două părţi, tratând cea
dintăi despre încreştinarea Românilor iar a doua despre ierar­
hia lor.
Maior nu se îndoeşte, cum că "foarte de mult şi mai de
la inceputul propoveduirei evangheliei lui Hristos prin apostoli
făcută e primită intre Români credinţa cea creştinească: că nici
un scriitor nu se află, carele să fi însemnat începutul întoarce­
rei Românilor Ia credinţa lui Hristos". Scriitorul bisericesc Tertu­
Han spune apriat că pe la sfârşitul secolului Il Dacii erau creş­
tini. Engel însă trage la îndoială afirrnaţiunea lui Tertulian, la
ceeace răspunde Maior, că severitatea caracterului acestui scrii­
tor bisericesc "nu ne sufere să avem prepus" că el ar fi mintit.
Chiar admiţând, că Tertulian ar fi "dat ceva loc ritoriceştilor fi­
guri" - când numeşte apriat pe Daci într'o carte îndreptată
contra Jidovilor, dacă nu ar. fi spus adevărul, aceştia l-ar fi pu­
tut face numai decât de minciună "nici nu ar fi aşteptat ca
după atâtea veacuri Engel să le apere causa lor" (p. 8).
\
Popoarele barbare nu a� împiedecat "slujbele lui Hristos,
fiind grija lor numai să răpească averea noroadelor". Relativ la
Huni aduce mărturia scriitorului. Orosius, care afirmă că o parte
din ei se încreştinaserăşi învăţau psaltirea (Huni discunt psal­
terium). Intemeiat pe această, informaţie nesigură, alt istoric
[103]
SCRil!R1LE IStORiCE A'Lr. LUI I"EiRU MAIOR
ardelean din secolul XVIII, Iosif Benko, scrie că episcopia de
Mi1cov, a Cumanilor, ar fi fost infiinţată la sfârşitul secolului IV
deSf. Nichita din Remesiana "pentru Hunii cei de curând întorşi
la credinţa lui Hristos". Maior crede însă, că episcopia aceasta
a fost înfiinţată pentru Românii din nordul Dunării, căci Hunii
lncreştinaţi n'au fost în Dacia veche, ci dincolo de Dunăre, în
imperiul roman. De altă parte trage la îndoială că Sf. Nichita
ar fi contribuit la încreştinarea Românilor din sudul Dunării,
fiind mai aplicat a crede "că Românii cei de peste Dunăre ...
toţi înainte de apostolia Sf. Nichita au fost creştini". Analizănd
elegiile episcopului Paulinus din Nola cătră Nichita, Maior con­
chide că Românii din arnăndouă Daciile (ripensis şi mediterranea)
erau creştini de mai nainte; numai aşa se poate admite că alergau
(.,et Oetae currunt et uterque Dacus") spre Nichita, ca fiii spre un
părinte "ca să audă învăţătura lui, precum şi astăzi creştinii bucu­
roşi aud învăţăturile cele pentru mântuirea sufletului" (p, 113--14).
Terrninănd cu analiza celor mai vechi urme istorice despre
inceputurile creştinismului la Români, Maior constată că "biserica
Românilor totdeauna a fost de legea grecească", fiind supusă
patriarhului din Constantinopol. "Nice nu se arată nicăiri urmă,
de unde măcar cât de mică găcitură să se poată stoarce, că
doară biserica Românilor cândva a fost de legea (ritul) Iătinească"
(p. 25). Maior arată că s'au făcut încercări în secolul XIV atât
în Muntenia cât şi in Moldova pentru introducerea legii latineşti,
Dar rezultatele au fost slabe, ca şi ale papei Inocenţiu II1 la
începutul secolului XIII faţă de Românii din sudul Dunării, de­
oarece nici preoţii, nici arhiereii nu ştiau latineşte, iar "muJţimei
care legea o măsură cu vechimea şi cu imbătrânitele obiceiuri,
foarte îi erau neplăcute" încercările de a întroducea vre-o schim­
bare în legea grecească. Despre Vlaicu Vodă spune Maior, că
prin silinţa lui nu s'a făcut "nici o adaugere cătră unirea cato­
licească", iar "să fi avut ceva plecare Alexandru Bojorad (1) Vodă
spre unire cu biserica Romei, nu se poate crede, deoarece cro­
nica Ungurilor îl numeşte .ştsmatic". De unde este a crede, că
Doamna Clara, văduva lui Alexandru Bojorad, după moartea
bărbatului ei s'a făcut unită:' (56). In Moldova a fost unirea
ceva mai cu spor, înfiinţăndu-se episcopia la Siret şi mai multe
parohii catolice "Închegate din Secuii, cari în deosebite vremi
au fugit acolo din Ardeal".
[104]
.•... 1. r. U PA Ş'" .
. . Românii din Ardeal au fost toţi de 'legea grecească. Acestei
legi aparţineau şi Secuii, cu deosebirea însă că ei erau uniţi cu
biserica Romei. Dar în secolul XVII preoţii lor erau însuraţi şi
Secuii ţineau postul de Mercurea atât de mult, încât un preot
al lor a predicat zadarnic contra acestui obiceiu, argumentând
că şi sfinţitul papa mâncă Mercurea carne. Atunci un Secuiu
bătrân a răspuns: "eleg nagy diszn6 o Keme is, ha eszik" (69).
Epoca reformaţiunii o înîăţişează Maior în colori cam întu­
necate, spunând că din porunca principelui Răkoczi s'a tipărit
�un catehism foarte blestemat în limba românească". In polemiile
purtate cu Kopitar exclamă însă: "Vecinică mulţămire lui Gheor­
ghe Rakoczi 1, cel cea scos cu tărie limba slovenească din bise­
ricile Românilor, poruncind ca să fie de-apururea surghiunită !"
(Reflecsii, p. 34).
. In punctul acesta cercetările .mai recente au dovedit că
limba slavonă a fost izgonită din biserica ardeleană cu cel puţin
70 de ani înainte de apariţia catehismului cal vin tipărit din porunca
lui Răkoczi şi anume: prin hotărîrea unanimă a sinodului ţinut
Ia Aiud în 1569 sub conducerea episcopului Pavel din Turdaş.
Vorbeşte apoi despre încercările făcute în Ardeal pentru unirea
cu biserica Romei, exprimând părerea, că toţi Românii ardeleni
s'ar fi unit - părere, pe care cercetările ulterioare o clătinată
cu desăvârşire. De altfel însuş Maior arată că "nu puţini erau între
Români, cari aveau greaţă de făcuta unire cu biserica Romei",
ternându-se că strămoşeasca lege şi tocmeală bisericească .. de
care până astăzi foarte sunt alipiţi cu inima Românii, aşa încât
şi 'de umbră în treaba aceasta încă se sparie, se va schimba în
lege şi în tocmeală Iătinească sau popistăşească". -- Scrie cu
simpatie despre episcopul Inochentie Micu, care "a fulgerat
afurisanie" asupra teologului iezuit, - şi adauge: "Nu e de
mirare că teologii s'au ispitit a schimba tocmelele Românilor
şi a le face Iătineşti"... din care causă nu numai puţin rod 'a
putut aduce propoveduirea uniţilor bărbaţi spre întărirea unirei,
ci pe urmă partea cea mai .. mare a Românilor cu totul se Iăsară
de unire" (pg.102). Episcopul Petru Paul Aroneste infăţişatin.co­
lori mai întunecate. Tot astfel Atanasie Rednic, despre care spune
că era" om închis, netocmit spre a îmblânzi şi atrage norodul
cătră sine; pe ·neuniţicu cătane îi silia să se adune a auzi
propoveduirea lui ... ". Dimpotrivă episcopul Grigorie Maior era
[105]
SCRIERILE IST0',UCE' ALE LUI PETRU MAIOR
105
;,om . din fire' tocmita trage pe toţi, cum trage magnetul 'fierul
cătră sine" (116) şi în ali loc: "era tot afară de scaun, pururea
umbla prin ţară, ca să unească oamenii" (228).
Partea 1 o termina Maior arătănd câteva din nedreptăţile
şi asupririle, pe cari le indurau Românii ardeleni, cari n'au voit
să primească" unirea". Dar constată cu satisfacţie că "fără osebire
se ispovedesc uniţii mireni la preoţii neuni]i şi neuniţii la preoţii
uniţi; ba şi înşişi preoţii fac aceeaş. Pre multe locuri ni ce nu
mai auzi acum vorbă de unire şi de neunire". Acelaş lucru îl
confirmă şi mai târziu accentuănd că legea grecească şi "uniţii
întreagă întreguţă o ţin ... nici la aceea n'au fost niciodată siliţi,
ca să adauge la simbolul credinţei: şi dela fiul purcede, nici să
pomenească pe Papa ia liturghie; ci fieşte carele preot singur
pearhiereul Eparhiei, întru care este,î! pomeneşte"(p. 141). '
In partea II (Despre ierarhia Românilor) cercetează mai
Întâi împrejurările istorice, în cari s'au înfiinţat vechile episcopii
româneşti din Muntenia, Moldova şi Ardeal. Insistă spre a dovedi
cu o serie întreagă de date istorice vechimea arhiepiscoplelşl
mitropoliei Românilor din Ardeal. In deosebi interpretarea (p.
]55�6) 'pe care o dă actelor istorice din 14',9 şi 1494 resistă,
-în mare parte, şihipercriticismului modern, care adeseori 1'ăs:­
toarnă adevăruri vechi, fără îndreptăţire suficientă şi fără a putea
punealtceva în loc.
Tot atât de valoroase sunt şi cele 12 capitole, în cari Ma­
ior vorbeşte despre episcopiile Românilor, din sudul Dunării,
arătând, în lumina. concepţiei sale istorice panromăneşti, că epis­
copiile din Abrittus, Novae, Nicopolis, Odessus, Appiaria, Cornea,
Durostorurn, MarcianopoIis şi în genere toate episcopiile. creş­
tine din Dacia cea de mijloc au fost ale Românilor. La ·fiecare
episcopie dă şi câte o serie de nume a episcopiIor, căţi se pu­
teau afla în izvoarele cunoscute pe. atunci. Observăm .că aceste
serii de episcopi puţin s'au sporit prin cercetările ulterioare.
Despre Iustiniana Prima scrie Maior că deoarece "Iăcuitorii
Daciei de mijloc au fost Români, ba şi însuş Iustinian Împărat,
începătorul exarhiei acesteia a fost Român, - nu poate fi în­
doială, că şi exarhia aceasta a fostrornăneassă ... anume pen­
tru Românii cei dincolo de Dunăre făcută" (lb7). Tot astfelro­
mănească a fost şi primaţia sau patriarhia din Târnova, infiin­
tată pe timpul lui Ioanichie, Împăratul Bulgarilor şi Românilor.
[106]
106
1. L o l' A 11>
[urisdicţia acestui patriarh tărnovean nu s'a extins nici odata. şf
asupra Românilor din nordul Dunării. Vrednicia cea mare şi pu­
terea lui s'a sfârşit, după ce se stinsese împărăţia Bulgariei şi
Vlahia fu împărţită între mulţi principi.
Dupăce termină cu această expunere, revine din nou asu­
pra stărilor- bisericeşti de pe timpul episcopului Ioan Bob, cu
care se vede că avea multe de răfuit protopopul Petru Maior.
Deaceea anunţase în prefata cărţii că, deşi "de obşte obiceiu
este istoricilor a nu scrie faptele cele scălciate ale celor puter­
nici până sănt în viaţă aceştia, pentru ca să nu fie surupaţi în­
tru nenorocire de puterea lor, - eu totuş pentru dragostea ade­
vărului, cu care îmi este învăpăiată inima, mai bucuros am fost
să sufăr primejdia, de va fi aşa voia celui înalt, decât să las
sau a se înşela cei viitori cu strălucirile cele nălucite, sau a nu
şti causa schimbărilor celor în veacul meu lntâmplate : căci fiind
cunoscută causa acelora, mai lesne apoi la vremea sa se vor
putea aduce iarăşi la statul lor cel dintâi cele acum rău stră­
mutate; şi gata sânt, de voiu fi poftit spre aceea, deosebit a le
adeveri".
Despre Bob spune că îndată ce a ocupat scaunul episco­
pese din Blaj "se umplu curtea vlădicească de rudele lui". Pro­
topopul Alexandru Fiscuti l-a făcut atent, că prin aceasta o să
provoace nemulţumirea clerului. Dar Bob a răspuns: "jumlgo·
clerum" . Invinuirile, pe cari i le aducea Maior lui Bob, erau
mai alesacestea: nerespectarea vechilor rânduieli constituţionale
bisericeşti, tendinţa spre absolutism, prigonirea oamenilor învă­
ţaţi şi lăcomia de bani "Ce gând au avut să facă cu banii, nu
ştiu, că aceea nu pot să zic de dânsul, că doar acea fire şi
acea alipire către bani a avut, cât precum scrie Svetonius des­
pre Caligula, în pielea goală, pentru desfătare, să se fi tăvălit
pe grămezile cele de bani" (234).
Evident, că episcopul Bob, care fusese atacat şi în "Isto­
ria pentru începutul Românilor în Dacia", nu privia bucuros răs­
pândirea cărţilor lui Maior .între preoţii de sub conducerea sa.
A intervenit chiar la guvernj, ca să fie oprită desfacerea acestor
cărţi. Cea dintăi n'a putut s'o împiedece; a doua însă, Istoria
bisericească, a devenit o victimă a pornirii de răsbunare din
partea lui Bob, neputând să vadă lumina zilei decât târziu, după
moartea lui Maior, trecând astfel şi peste termenul stabilit de
[107]
Horaţ pentru autorii de versuri: "rionum prematur in annum".
Deşi cartea începuse Maior a o tipări Ia 1813, la moartea
lui, intâmplată în 1821, incă nu era terminată, guvernul interzi­
când autorului continuarea şi tipărirea ei. După moartea auto­
rului 1000 de exemplare au fost aduse la Cluj. La 15 Noemvrie
1825 episcopul Bob făcu din nou arătare, că Istoria bisericească
a lui Maior s'ar fi tipărit cu ocolirea censurei. De crăiescul gu­
vern atârnă -- zicea Bob -- ca această carte, care dela 1813
stă pitulată şi e plină de calomnii urîte, să fie scoasă la iveală
ori să fie arsă? Episcopul nădăjduia, că tot ceeace a scris
autorul rău despre el, publicul care-I cunoaşte, va considera ca
defăimare vicleană. In cele din urmă un exemplar s'a trimis spre
cercetare protopopului gr. catolic din Cluj, Teodor Baldi. Acesta
raportează, la 28 Maiu 1826, că n'a aflat în cartea lui Maior ni­
mic împotriva religiei, a statului sau a tronului, ci În afară de
atacurile contra lui Bob cartea e vrednică de laudă; înţelepciu­
nea comisiei de censurare va putea să judece urmările, ce le-ar
avea răspăndirea unei cărţi, care atacă onoarea unui om atât de
'. mare. La 1828, deci după 15 ani dela tipărirea cărţii, încă nu era
o decisiune limpede privitoare la vânzarea ei *).
In schimb "Istoria pentru începutul Românilor în Dacia"
se răspăndise, cum s'a arătat mai sus, destul de repede. Tinerii
români, cari studiau la şcoalele înalte din Cluj, aveau pe la 1830
în Dr. Simion Ramonţiai un mecenate atât de bun şi milostiv,
care se îngrijia să-i ajute nu numai cu bani pentru hrana lor
trupească, ci şi cu cărţi pentru cea sufletească. Bariţiu ne spune
că acest binefăcător al tinerimii le dărui se şi Istoria lui Petru
Maior· şi celelalte scrieri ale lui. Atunci el s'a apucat s'o tra­
ducă în limba maghiară, iar tinerii "ceilalţi se inferbântau de
cele ce li se descoperia din acea carte ca dintr'un oracol
despre originea şi trecutul naţiunei române" **).
*
SC!';IERILE ISTORICE ALE LUI pnRU MAIOJ;:
[01
lată soartea, importanţa, tendinţa şi cuprinsul scrierilor is­
torice ale lui Petru Maior.
Autorul lor ---- persecutat de ai săi, cari nu l-au înţeles,- s'a
stins între streini. E dureros, că nu-i cunoaştem nici morman­
tul, să-i aşezăm o cruce şi să-i aprindem o candelă de recu-
'" Jakab Elek, Kotozsvâr Tărtenete, III, Bpest 1883, p. 815-816.
'�") Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei, I, Sibiiu 1889, pag. 614.
[108]
.tos
.... 1. l U v..I\� .
noştinţă creştinească şi naţională măcar acurn.> când se· lmpli­
nesc 1QO de ani dela moartea lui şi toate patimile, cari l-au is­
gonit din Ardeal spre capitala Ungariei, au dispărut. Dar prin
paginile luminoase, muncite strădalnic şi scrise viguros; va. trăi
în analele literaturii române şi va străluci neîncetat numele pro­
topopului Petru Maior.
'. L
-.!
\
i',\'
[109]
PARfRILf LUI PHRU MAmR· OfSPRf UMBA R�MÂHA
DE
SEXTIL PUŞCARIU.
Dintre cei trei bărbaţi, al căror nume se rosteşte de obiceiu
împreună când vorbim de începutul epocei nouă în literatura
română, SamuiI Clain, Gheorghe Şincai şi Petru Maior, .de sigur
că cel din urmă a contribuit mai mult Ia renaşterea noastră cul­
turală. Iorga a avut dreptate, în Istoria literaturii sale, numind
timpul de la sfârşitul veacului al Xvlll-lea şi începutul celui de
al XIX-lea "epoca lui Petru Maior" .
Protagonistul e Samuil CI ain. În nenumăratele scrieri ale
acestui neobosit cercetător găsim, răsfirate, aproape toate ideile
nouă şi mai toate îndemnurile. inovatoare. Dar acest călugăr
blând şi iertător, chiar şi cu adversarii şi duşmanii săi, nu avea
temperamentul să apese asupra unui îndemn şi nici talentul
sacru să dea formularea precisă unei idei nouă; bătrănesc în
vorbă, domolit de la fire, el rămâne cu rădăcinile adânc prinse
în tradiţie.
Tocmai din potrivă, Gheorghe Şincai, pasionat, necruţător cu
toţi cei ce nu-i împărtăşesc crezul şi gata să se învrăjbească
chiar cu tovarăşii săi de credinţă pe o chestiune de amănunt,
puternic şi aproape trivial în expresii, a avut prea mult firea.
unui boheme ştiinţific, decât să poată deveni apostolul noilor
idei. Conştient de comoara ce, o purta în dăsagi, el era atât. d�
nernlădios în contactul cu oamenii, Încât nu ajunse să publice
în viaţă decât lucrări mărunte; iar când, mai târziu, Htonicul
său văzu lumina tiparului, el n'a putut produce efectul aşteptat
o". ••••. ... '... o,, - .• " .. '
de autor, care crezuse că multele dovezi istoricevadunate de el
o viaţă întreagă, pot să vorbească singure," fără ca să fie ne-
[110]
il6
voie de cadrul expunerii personale, care singur e în stare să dea
viaţă unui document.
Petru Maior e mai puţin omul izvoarelor şi mai mult al
argumentelor izvorîte dintr'o minte genială. EI e apostolul care
găseşte formula fermecată pentru ca ideile nouă să prindă rădăcină.
Spirit critic şi creator în acelaşi timp, el vede drumuri nouă, pe.
care păşeşte hotărît. Verva cuceritoare a expunerii clare dă o
pulsaţie vie cărţilor sale, pe cari e nerăbdător să le răspăn­
dească prin tipar, turnate dintr'una, fără pretenţii de perfecţie.
Dacă une-ori naţionalistul Înfocat iese în drumul omului de
ştiinţă, silindu-l să tragă concluzii tendenţioase, - nu trebue
să-i facem un cap de acuzaţie prea grav: Orice idee nouă pă­
trunde mai uşor în masele mari, când e exagerată la Început.
De fapt scrierile sale, şi În deosebi Istoria pentru tncepu­
fui Românilor, deveniră evanghelia tinerei generaţii. Un student
în drept din Pesta, Ion Teodorovici Nica, era atât ele însufleţit
după cetirea acestei cărţi, încât tipări, in 1813, la Buda, o Cân­
tare despre inceputul.; Pomânilarvş. Un alt student, Damaschin
Bojincă, îndată ce află că la Halle apăru se, În 182,j, o scriere
Erweis, dass die Valachen nicht rămischer A bkunft sind,
luă cartea lui Maior spre a răspunde, pe baza ei, autoru­
lui german. "Pe la anul J 831, Dr. Romonţai o da tinerilor
studenţi din Cluj să o citească; entuziasmati, ei o traduceau
chiar şi în .ungureşte : tinerii se infierbântau, spune Bariţiu, de
cele ce li se descoperea din acea carte ca dintr'un oracol de­
spre originea şi de tot trecutul naţiunei române" 2). Cartea a tre­
cut munţii şi ştim, din amintirile lui Costachi Negruzzi, că Isto­
ria lui Petru Maior, aflată În biblioteca tătâne-său, a fost ade­
văratul dascăl de la care marele prozator moldovean a învăţat
româneşte.
Acum, când se împlinesc o sută de ani de la moartea lui
Maior (14 Fevruarie 1821), se cuvine să dedicăm câteva cuvinte
arnintitoare memoriei lui.
Din activitatea sa multilaterală - scriitor bisericesc, peda­
gog, istoric, filolog - von\ cerceta pe scurt părerile sale despre
limba română. .
1) Bibliografia veche românească, II, 82. Reprodusă de. O. Densuslanu
În R�vista critică-literară, Il 81.
2) O. Bcgdan-Dulcă, Petru Maior, p. 41f'.i
[111]
Petru Maior a avut partea leului la cea mai importantă
lucrare a "şcoalei latiniste", la marea operă lexicografică apă­
rută în 182.), Lexiconul budati. Istoria acestui Iexicon, la care a
lucrat o generaţie întreagă de entuziaşti apărători ai latinităţii
noastre, o cunoaştem astăzi 1). Începutul se datoreşte lui Sarnuil
CI ain. în mintea lui se ivise ideea de a scrie un dicţionar cu
îndoitul scop, de a da Românilor putinţa să-şi cunoască tezau­
rul lexical şi de a demonstra streinilor originea strălucită a Iim­
bei noastre. Munca istovitoare de puteri şi răpitoare de timp a
strângerii materialului -- cu atât mai greu, cu cât lipseau orice
lucrări pregătitoare -' şi a traducerii în alte limbi -- căci cu­
vintele româneşti erau traduse în latineşte, nemţeşte şi ungu­
reşte -- se datoreşte în cea mai mare parte harnicului călugăr
şi datează mai ales din timpul Iuncţiunei sale ca censor la Buda.
Se pare că manuscrisul era aproape gata şi Clain se gândea
să-l dea la tipar, când, la 1806, moartea îi curmă firul vieţii.
Tipografia din Buda, căutând o altă persoană care să ti­
părească dicţionarul, se adresă preotului Vasile Coloşi, care pe
la 1805 scria şi el un dicţionar. Coloşi cumpără cu 180 fl. ma­
nuscrisul lui Clain şi, contopindu-l cu al său, începu să-I tipă­
rească în 1809.
Atunci interveni Maior, care tocmai În anul acesta îşi ocupa
locul de censor la Buda. Lucrarea tânărului şi neexperirnentatu­
lui preot i se părea grăbită ; ea nu era nici în consonanţă cu
părerile sale despre ortografie, nici cu principiile sale lexicogra­
fice. EI Încerca să convingă pe Coloşi despre necesitatea unei
revizuiri, iar după moartea acestuia Întră în legătură cu Cornell,
cu care întreţinu o corespondenţă vie, Înainte de a ajunge la o
tnţelegere. Nemulţumit, pe cât se pare, şi de munca acestuia,
Maior se hotărî SEt ia el lucrarea în mână şi la sfârşitul anului
181 9 făcu un raport către guvern, în urma căruia i se dădu În­
sărcinarea oficială de a revizui dicţionarul.
Dacă Lexiconul de Buda a devenit opera de o valoare ştiin­
ţifică indiscutabilă, cu care avem dreptul a ne făli, aceasta se
datoreşte lui Petru Maior. Căci valoarea unui dicţionar nu stă
numai în bogăţia, totdeauna relativă, a materialului şi în preei­
ziunea cu care se face traducerea cuvintelor, aproximativă În
1) Ar. Densusianu, Din istoria Lexiconului de Buda, În Revisfli critica­
literară, IV, 161 ş, u. N. Iorga îst. ltt. ram, În sec. XViIi, vol. II.
[112]
112
SExnL' J7UŞCARIU
majoritatea cazurilor, CI In discernerea acestui material, plin
de" zgură, care trebue înlăturată, şi în aranjarea lui într'un si­
stem lexicografic, din care cuvintele să apară clare, vii şi lămurite;
De aceea un dicţionar mic ne aduce adesea mai multe servicii
decât unul mare, de aceea pentru a scrie un dicţionar se cere,
pe lângă putere de muncă, o privire ageră, un isirn] de limbă
pe care' nu-l are ori şi cine. Aceste calităţi le avea Petru Maior
şi de aceea Lexiconul budan a devenit lucrarea care a stat şi
stă încă la baza tuturor lucrărilor ulterioare lexicografice ale
noastre, în care se reproduc din el adesea până şi greşeli de
tipar şi lecturi greşite.
Dacă asernănăm bunăoară foaia păstrată din Dicţionarul
lui Coloşi cu Ioia corespunzătoare din Lexiconul de Buda, vedem
că Maior a' scos chiar de pe pagina 1 cuvântul prea dialectal
abătuş (cc� abătătoare) şi ungurismul acar (e măcar), căci. el nu
permitea ca Într'un dicţionar al limbei române să se strecoare
"cuvinte din cele mai corupte; din dialectul rnărginaş cu Ungaria,
[pe]' care (Ia) ceilalti Români", nu le Înţeleg", În schimb:el
primeşte în dicţionarul său vorbe' întrebuinţate în Moldova şi
Ţara-Românească, necunoscute În Ardeal, întârnplându-i-se, ade­
vărat, une-ori să le dea o explicare greşită, nefiindu-i familiare;
ca bunăoară la cuvântul gălăgie, pe care-l traduce prin .magna­
nimitas, virtus heroica,die Grossmuth, Heldenrnutn" .
. O chestiune formală,' dar de mare importanţă pentru un
dicţionar, era cea a ortografiei. Dacă toţi contimporanii lui Maioi'
erau de părere că semnele chirilice trebue Înlocuite prin literile
latine, care aveau să apropie. ŞI în' forma exterioară cuvintele
române de prototipul lor latin, asupra modului de transcriere
existau opinii diferite şi discuţii Inflăcărate. Acest lucru nu ne
va mira, dacă ne dăm seama că limba română conţine sunete
necunoscute de Latini, pentru' care deci In alfabetul latin nu
se găseau semne corespunzătoare. Tendinţa etimologistă, care in
mod firesc stăpăneâ spiritele, înmulţea posibilităţile de discuţie,
care de altfel nici azi, după o sută de ani, nu au încetat la noi
şi nu ne-au dat încă tipul \uniform . de ortografie. Înainte de a
se apuca de revizia dicţionarului şi după o corespondenţă vie cu
. \
Budai-Deleanu şi Corneli, petru Maior stabileşte principiile orto-
gr�fice pe. care le expune în Ortographia romana sive latino­
valachica, tipărită la 18] 9, 'Unele din semnele propuse de Milipf
[113]
PĂRERil.E LUI PEtRiJ· MAIOR DESPRE LlMliA
în această scriere, precum ti şi 6 pentru diftongii ea şi oa (pro­
nunţaţi de el în cele mai multe cazuri ca e şi o deschis) ştim
că au rămas pănă la sfârşitul veacului trecut în ortografia ofi­
cială. Următorul pasaj din introducerea la Lexiconul bud:1f1-,­
caracteristic şi pentru stilul colorat şi subiectiv al lui Petru Maior
r-r--. arată mai clar părerile lui asupra alfabetului chirilic: "Până
vor scrie Românii cu slove chiriliceşti ... , care cu acea viclenie
sâni băgate între Romani, ca cu tot să se stângă limba română,
nici odată nu vor fi vederoase cuvintele latine în limba română:
cu atâta funingine au acoperit boiereasca lor faţă şi ca întru o.
neagră capsă fără speranţă (nădejde) de scăpare amar le ţin
Închise! De câte ori mi s'a întâmplat mie, de îndoindu-rnă de
vreun cuvânt, oare latinesc este, cât l-am scris CLI slove sau
litere latine, îndată cu strălucire i se văzu latina lui faţă şi părea
că râde asupra mea de bucurie că l-am scăpat din sclăvie şi
caliceştile ciriliceşti petece" (p. 74).
Introducerea aceasta, în formă de Dialog Între nepot şi
unchiu pentru Începutul limbei române, cuprinde, expuse, mai ve
larg decât în Disettaţiile adăogate la Istoria pentru Începutul
Românilor În Dachia, părerile lui P. Maior asupra limbei noastre.
Ele sunt dintre cele mai remarcabile. Dacă concluziile .nu sun!
totdeauna lipsite de tendinţe streine ştiinţei obiective, expunerile
lui conţin adevăruri acceptate astăzi de cei mai mulţi filologi.
Este uimitor cum, la începutul veacului trecut, când o filologie
romanică nu exista încă şi filologia, nedisciplinată încă ştiiinţi­
ficeşte, era terenul tuturor rătăcirilor şi un câmp neîngrădit
pentru zburdarea fantaziei, Petru Maior, care seadăpase din scrie­
riIe unui Muratori - ale cărui opere complete apăreau tocmai pe
vremea lui - a putut Întrezări cu atâta claritate raporturile
între limba română şi cea latină.
Înainte de toate Maior constată că la Latini existau. două
limbi "cea grarnaticească sau a învăţaţilor" şi "cea de obşte sau
a poporului" (Ist. 293; Lex. 64): "La Romanii cei de demult două
limbi au fost, una care o grăia poporul - şi aceasta o sugea
Împreună cu laptele de la muntele sale, adecă o învăţau pruncii
din auzit -- alta care o învăţau la şcoală, cu ajutorul grarnaticer"
(Les. 55). EI observă foarte just,că dintre cele două, cea 'mai
veche e cea populară, clincare s'a desvoltat vşi cea .clasică­
"Lim,ba latină cea din cărţi e născută din limba latină poporană- ... ;,;
Anuarul Inst, de IsI. Naţ , 3
[114]
114
5EXTIL PUŞCARtU
precum orice limbă cultivată din limba poporului au luat Înce­
putul său". Cu timpul însă, între limba populară şi cea literară
se ivesc deosebiri din ce în ce mai mari. Una din causele lor
principale este influenţa literaturii şi culturii greceşti asupra celei
latine: "Latinii... au prins a urma Grecilor, a se dare după
ştiinţe ... , au început după forma Iim bei cei elină ... , din care
scoteau învăţăturile, a preface limba sa; aceasta o făceau mai
ales cu Întoarcerea cărţilor de pe grecie pe Iatinie" (Lex. 80).
Dintre cele două limbi - cea clasică şi populară - cea
din urmă trebue pusă la temelia limbilor romanice. Iată un ade­
văr, care azi trece de dogmă În filologia romanică şi care nu
mi-e cunoscut să-I fi exprimat cineva cu atâta claritate înaintea
lui Petru Maior. Dovada o dă comparaţia limbelor romanice:
"Limba română, nu numai în multe cuvinte cari sau nici cum
nu sănt în limba latină, sau cu altă faţa se află, ci şi în ţesătura
ei cea din lontru se loveşte cu limba spaniolă, cu a Frâncilor
şi mai vârtos cu limba italiană. Deci, dacă limbile acum zise,
împreună cu cea română, precum întră sine în multe se lovesc
[ se aseamănă], aşa întru aceleşi se deschilinesc de cea la­
tină; pretinsa scădere sau stricare [a limbilor romanice faţă de
cea latină] nu în Dachia s'a întâmplat, ci pricina nelovirii sau
neasemănării limbilor acestora cu cea latină, acolo trebue să se
cerce, de unele au pornit aceste limbi, care acum se chiamă ro­
mână, italiană, spaniolă şi francă, adecă la Roma, în Italia"
(Lex. 56---57).
Şi iată-I Re Maior, continuănd argumentaţiile sale, ex­
primând o idee care stă la basa teoriei cronologice În impăr­
tirea limbilor romanice, enunţată ele savantul german Gustav
Grober : -Aceea se ştie, că mulţimea cea nemărginită a Roma­
nilor, a. cărora rămăşiţă sânt Românii, pe la începutul sutei a
doua de la Hristos, în �i1ele împăratului Traian, a venit din
Italia în Dachia; şi a venit CLi acea limbă Iatinească care în tim­
pul acela stăpân ea În Italia, aşa dară limba latinească comună,
care pe la începutul sutei \ a doua era în gura Romanilor şi
a tuturor Italienilor" (/st. 2�6--297). Nu e locul aici să discutăm
această teorie, voim Însă să relevăm că Petru Maior îşi dădea
seamă şi despre aceea că "limba latinească comună", precum
o numeşte el atât de nimerit, nu putea fi, nici chiar În epoca
aceasta, absolut unitară şi lipsită de dialecte: "fiindcă coloniile
[115]
!'Ă�ERILI� LUI pETRU MAJOR DESPRE LIMBĂ
Il!)
acestea din toate părţile Italiei au fost adunate, urmează că mai
rnulteuialecte au adus cu sine" (lst. p. 297). O urmă de pro­
nunţare dialectată în limba română vede el în prefacerea lui qu
in p (în cuvinte ca apă, iapă), pe care o consideră de prove­
nienţă oscă: "una ex proprietatibus dialectorurn vetustissimae
linguae romanae", susţinănd dar o teză pe care cu 1->0 de ani
mai târziu avea s'o expună un Mohl şi Bartoli.
Plecând dela faptul că limba poporului e mai veche decât
cea literară, apoi de la constatarea că Românii continuă limba
poporului, şi anume în stadiul ei din veacul' II după Hristos, era
firesc ca, În orgoliul S{LU, Petru Maior să tragă concluziile greşite
că limba română e mai veche chiar decât cea latină şi păstrează
o formă mai curată decât celelalte limbi romanice: "De oare ce,
dacă limba latinească cea comună, după timpul ieşirii Români­
lor din. Italia la Dachia, cumplite schimbări a mai suferit în Ita­
lia: urmează că limba românească e mai curată limba Iatinească
a poporului roman celui ve chiu decât limba italienească cea de
acum; şi mai cu cădere aste a judeca elin limba cea românească
cum a fost limba Romanilor celor vechi, decât din limba italie­
nească cea de acum" (Ist. 217).
Dacă totuşi limbile surori au o Înfăţişare mai apropiată de
limba latină decât limba română, causa este, după Petru Maior,
numărul cel mare de neologisme, intrate elin latina clasică în
cursul evului ele mijloc pe cale cărturărească : "În limba italiană
şi în celelalte cu adevărat se află unele cuvinte care la Români.
nu se aud. Ci trebue să-ţi aduci aminte că Italienii, Spaniolii şi
Frăncii, ele când au îmbrăţişat credinţa creştină, totdeauna au
fost supuşi Patriarhului de la Roma; în bisericile lor totdeauna
s'au tinut limba latină cea gramaticească ... , avea şcoale latine ... ,
ba mai sus de o mie de ani, întră popoarele aceste nu se scria
cărţi, iără numai În limba latină cea gramaticească. Ce mirare
este dacă în zisele limbi se află cuvinte latine, eLI zisul prilej
vărîte, care în limba română nu se aud '?" Cât de clar a între­
zărit el un adevăr care abia mai târziu, după Friedrich Diez, avea
să fie recunoscut de romanişti: că neologismele intrate pe cale
cărturărească trebue deosebite de cuvintele care alcătuesc pa­
trimoniul vechiu al limbilor romanice! Şi iarăşi nu-i vom Iuâ In
nume de rău, dacă concluziunea e exagerată: "Toate aceste cu­
vinte din zisele limbi, care nu se aud în limba română, sânt din
[116]
116
SEXTI L PUŞCAf{.1U
limba latină cea grainaticească" (Lex. 68�69). E totuşi adevă"
rată a doua concluziune pe care o face, recunoscănd importanţa
limbii române ca mijloc de control pentru romanişti: "cel.:<:e
vrea să judece drept despre limba cea de' demult a poporului
roman, trebue să ceară ajutor de la limba română. Mulţi bărbaţi
învăţaţi, dintru acea scădere că n'au ştiut limba română, strârnbă
judecată au făcut despre limba cea veche a poporului roman".
Cât despre influenţa limbilor streine asupra celei româneşti
mai ales a limbilor slave, el n'o tăgădueşte, dar observă
foarte just, că înrâurirea aceasta n'a putut altera structura in­
temă a limbei noastre, rămasă latină: "Măcar că aceea nu pu­
tem nega că în limba românească sărit vârîte cuvinte de ale
barbarelor ginţi, anume ale Sloveanilor, cu carii am petrecut
Împreună; Însă Sloveanii de ţăsătura limbii româneşti cea din
lontru nici cum nu s'au atins, ci aceea a rămas Întreagă, pre­
cum erau când intăiu au venit Romanii, strămoşii Românilor, în
Dachia. Ci şi cuvintele cari sânt de la Sloveani vârite în limba
românească prea lesne se cunosc şi uşor ar fi, de s'ar învoi
Români! spre aceea, a le scoate şi a face curată limba româ­
nească" (ist. 297).
Partea finală a acestei citaţiuni cuprinde ideea purificării,
care pentru Maior se desprindea în mod logic din constatănle
anterioare. Ideea era oarecum în atmosferă; la Unguri se înce­
puse "reînnoirea limbei" prin contemporanul său Francisc Ka­
zincy, la Greci ere) în floare reintronarea elinei clasice, Ruşii şi
Sârb ii intre duceau în limba lor cuvinte paleoslave : "P(în�l acum
în limba românească numai de lucruri de casă, de lucruri de
jos, de care grăesc toate moaşele ( babele), au fost deprinşi
(oamenii) a vorbi şi cu alţii şi între sine. Unde între ştiinţele
cele înalte nu ne-ar ajunge unele cuvinte, precum Grecilor le
este slobod În lipsele sale a se Împrumuta din limba elinească,
şi,Sârbilor şi Ruşilor de Ia limba slovenească cea din CăI ţi, aşa
şi, ,noi toată cădinţa avem a ne "ajuta cu limba latinească cea
corectă, ba şi surorile lirnbei noastre, cu cea italienească, cu cea
rrăncească şi cu cea spanîolească",
, Necesitatea introduceri{ neologismelor într'o limbă săracă
în termeni abstracţi e evidentă. Ideea de a le lua diri.Iimba la­
tină şi din limbile romanice este iarăşi cât se poate de firească.
Totul depinde Însă de măsura în care se fac aceste împrumu-
[117]
pARERILE LUI PETRU MAIOR DESPRE LIMBĂ
117
turi. Ştim că În privinţa aceasta, generaţiile ce au urmat lui Petru
Maior, stăpănite mai mult de dorul de a purifica limba decât de
a o îmbogăţi, au dus la exagerările lui Cipariu şi la abera­
ţiile dicţionarului academic de Laurian şi Massimu, Petru Maior,
deşi purist, este totuşi cumpătat. Cuvintele nouă, de origine la­
tină, nu se introduc cu duiumul, ci treptat, iar cetitorului i se
dă posibilitatea să le Înţeleagă imediat prin aceea că i se arată
ŞI echivalentul de origine streină. In citaţiuni1e făcute până acuma
am văzut că Maior vorbeşte de "slove sau litere", introducând
pe speranţă el pune în paranteze pe "nădejde", etc. Precum
doctorul prescrie rnedicamentul cu lingurita, pentru ca organis­
mul pacientului să-I poată asimila, tot astf�J introducea Petru Ma­
ior şi cei din generaţia sa, neologismele cu măsură. Rezultatul
este că aproape toate cuvintele noua Introduse de ei au prins
rădăcini şi sunt astăzi bun comun al nostru, şi litera şi spe­
ranţa şi atătea alte cuvinte de felul lor.
Dar Petru Maior nu se indrepta totdeauna la Latini sau la po­
poarele romanice, când un cuvânt îi lipsea. EI căuta mai întâiu în
graiul popular un termen apropiat, căruia, prin imperecheri potrivite
cu alte cuvinte, izbutea să-i lărgească înţelesul. Limba veche de
asemenea i se părea că cuprinde unele cuvinte şi expresii care
ar putea fi reinviate. Astfel pentru a exprima noţiunea "proprie­
tate", scriitori bisericeşti ca Antim şi Dosofteiu întrebuinţau un
substantiv "al-s{w" (d. ex. Intre celelalte idiornata, adecă alsăuri
ce are luna, are şi aceasta: când este plină, se scoală asupra-i
cănii. Dicţionarul Academiei). Cuvântul îl întrebuinţează şi Petru
Maior (Lex. 64). Tot dintr'o tendinţă arhaiz ătoare se explică in­
finitivele lungi ce le găsim la el (d. ex, voesc a cuvântare, Lex.
55, etc.)
Mai mult ne bate Însă la ochi, numărul destul de conside­
rabil ele aromănisme În scrierile sale. El stătea desigur în legă­
tură cu Roja, Boiagi, poate şi cu Ucuta, care tocmai în vremea
aceasta scriau cărţile lor despre limba Românilor din Macedo­
nia. Descoperind în dialectul aromănesc cuvinte cle origine la­
tină --- reală sau presupusă - pierdute la noi, sau forme mai
apropiate de prototipul latin, Maior le primeşte în limba literară,
care nu trebuia, în concepţia sa, să se mărginească Ia dialectul
daco-romăn, ci să cuprindă şi graiul Românilor 'din Peninsula
Balcanică, Astfel,în locul lui iubi, de origine slavă, văzând veă
[118]
Î 13
Sr:XTlL I?UŞCARIU
Arornănii întrebuinţează verbal vrea, el scrie vruta patrie (Isi. '-34),
în loc ele dară introduce pe ma (Lex. 54), care-i amintea pe ma
al Italienilor; tot aşa etil al Italienilor, pe care-I regăsea la Aro­
măni, îl face să scrie .eta sau veacul" {Lex, 77). Aromânisme
sunt şi atânt (Le». 65 etc.) atât, geană adecă deal (lst. 79),
apus (lst. 60) - scăzut, asparge (lst .. 84) sparge, etc. Une-ori
el nu-şi mai dă seama, dacă un cuvânt care i se pare că ar tre­
bui introdus în limba literară estearomânism sau o rerniniscen-
. .
ţă din vechile scrieri bisericeşti cetite. Astfel întâlnim pe op
lipsă (Le». 60), despre care aiurea (lst. 298) scrie "Macedonenii
zic". Şi provincialisme ca custâ trăi (/st. 39, întrebuinţat şi de Şin­
cai), câştigă sau grijă iLe x. 59), urme de cuvinte latine pierdute
din graiul celor mai mulţi Români, sunt întrebuinţate cu predi­
lecţie în scrierile sale.
Să mai amintim, în sfârşit, că Maior îşi dădea seama de
cele mai multe transformări fonetice ale limbei române, precum
se vede din etimologiile date în Lexiconul budan, unde adesea
cetim observaţii ca ,,1 mut. in r more solito". Cunoştinţele sale
fonologice l-au făcut ca, une-ori, cuvintelor latine primite în
limba română să le dea forma românească, aşa cum elear fi
trebuit să apară în urma transformărilor fonetice. Maior deci,
cu forme ca destimpt (osebit) (Les. 56) etc., în loc de distinct,
este precedesorul fonetiştilor de mai târziu, .. în frunte cu A.
Pumnul.
Din această scurtă privire asupra ideilor lui Petru Maior des­
pre limba românească, vedem că el a fost şi ca lingvist, un tă­
ietor de drumuri nouă. Precum în Istoria pentru Începutul
Românilor sânt expuse toate argumentele şi date aproape toate
dovezile cu cari istoricii noştri de o sută de ani încoace susţin
continuitatea poporului român În Dacia, tot astfel, cu agerimea
minţii sale geniale, el a stabilit adevăruri lingvistice care abia
mai târziu şi după multe şi îndelungate rătăciri au fost recu­
noscute de romanişti.
Inainte de a Încheia, este locul să ne punem o întrebare.
Cum a fost posibil ca di� activitatea aceasta a lui Petru Maior
şi a tovarăşilor săi de muncă, istorici, filologiei şi populariza­
tori ştiinţifici, să se nască 'renaşterea literară a poporului româ­
nesc? Răspunsul îl vom afla dacă ne dăm seama desufletulpe
care ei îl aduceau în scrierile lor şi de credinţa nouă care se
[119]
l"ĂRERILE LUI PEtRU MAIOR DESPRE LIMBĂ
119
degaja din ele. Lucrările lor ştiinţifice nu erau opere izvorîte
din mintea rece scrutătoare a savantului care se adresează unui
cerc Îngust de specialişti, ci pagini calde care vorbeau ROI11,lni­
lor subjuga]i şi dispreţuiţi despre originea lor strălucită, de
drepturile lor istorice şi de misiunea lor culturală. Ele răpeau
masele, umpleau inirnele de mândrie naţională, dădeau Încrede­
rea în sine celor umili şi le aţăţau dorul de a fi vrednici de
strămoşii lor străluciţi. Scrierile lui Petru Maior şi ale tovară­
şilor săi audesţelenit dar ogorul pe care avea de acum Inainte
să crească rnândre florile talentului literar.
[120]
00' '0 �
! 01
efA MAI �tCH[ Rt�ISIĂ blURARĂ ROMÂHtASCĂ.
.,
Comunicare cetită în şedinţa publică a Academiei Române la 19 Maiu 1919
DE
l. LUPAŞ
MEMBRU AL ACADEMIEi ROMÂNE.
1.
Primele încercări de a întemeia un ziar pentru Românii din
Transilvania şi Ungaria le-a făcut fiul preotului Ioan Piuariu din
Sadu ("Popa Tunsu"), vestitul "doftor de legi şi profesor de tămă­
duirea ochilor": Ioan Piuariu (Molnar de Miillersheim), care
între anii 1789--1795 se pregătise în trei rânduri a publica o
foaie poporală în limba română. Dar bunele lui intenţiuni au
fost zădărnicite de o parte prin vitregia timpurilor grele, de alta
prin răutatea cârmuitorilor dela Cluj şi din Viena.
La 1793-1794 Areleleanul Fiuariu s'a întovărăşit cu Bă­
năţeanul Paul Iorgovici - autorul broşurei "Observaţii de limba
românească", pe atunci revisor al tipografiei ilirice din Viena, -­
şi a încercat să publice în colaborare cu el un ziar românesc
în Viena, spre a-l trimite de acolo în părţile locuite de Români.
Se răspândise în cercurile guvernului unguresc din Cluj
vestea, că ar fi apărut acest ziar şi s'ar fi aflat câteva exem­
plare la episcopul ortodox Gherasim Adamovici din Sibiiu.
Guvernatorul ardelean, contele Gheorghe Banffy, interveni
numai decât la Viena, spre'\a împiedeca şi zădărnici acţiunea lui
Piuariu şi lorgovici. .
.Auzindu-se că proiectatul ziar valah se tipăreşte de cătră
un anumit Paul Iorgovici la! Viena şi că s'au trtmis câteva
exemplare lui Gherasim Adamovici ... , guvernul a notificat sta­
rea lucrurilor cancelariei imperiale, făcând În acelaş timp pro-
[121]
CEA MAI VECHE REVlST,\ LITERARA
121
punerea să se interzică profesorului Molnâr publicarea ziarului,
căci nu are nici o incuviintare şi anume din motiv că astăzi,
când lucrurile se agravează din zi în zi, răspăndirea de ziare e
mai neadmistbtlă 'decât ori şi când, căci periculoasele idei de liber­
tate ale Frattcezitor se propagâ ClI mare iuţeală, încât orice
apare în ziar, uşor s'ar putea răstălmăci, iar opiniile pot pro­
duce sguduirea liniştei publice". Exprimă deci guvernatorul
Banffy în raportul său cătră cancelarul curţii din Viena (24 Apri­
lie 1794) părerea că mai multe cause importante fac să fie de
dorit mai curând a micşora, decât a spori numărul acestei cate­
gorii de ziarişti ").
Este în această intervenţie a guvernatorului Banffy mani­
fes tarea cugetării reacţionare, de care era stăpânită intreagă
aristooraţia maghiară în aceeaş măsură ca şi purtătorul coroanei
habsburgice din acel timp: Francisc Il. Dar ea desvăleşte tot­
odată şi conştiinţa neliniştită a cărmuitorilor ardeleni, cari se
cutremurau de groază, presimţind că ideile de libertate ar putea
să pătrundă, cu ajutorul unei modeste gazete româneşti, şi
la poporul din Transilvania, surpând pe nesimţite temelia se­
culară a stăpănirii lor de usurpatori. Această presimţire sinistră,
trebue să mărturisim, era deplin motivată. Poporul nostru spune,
în înţelepciunea proverbului său: "ele ce te temi, nu te trece **).
*) Jdeo Excellentiam Vestrarn officicsissime requireudam esse duxi,
quatenus rern hanc eo agere clignetur, ut non solum praenominato Protes­
sori ad SU<l111 M.-tem Ssmam eatenus nefors recursuro petiia vulgattdotutn
Novaliunt vutachicorum licentia simpliciier negetur; sed eliam mentlonato
Pauli Iorgoviis iinpressio ejusdem Novorum, praesertim si Iacultatern dcsu­
per nondum obtinuisset, luuut adtniitutur, admissa vero, si adhuc modus
est, omni ratione ei tanto tnagis impediaiur, cum modernae admodurn criti­
cae ternporum circumstantlae, rerunique conversiones in diern agravescentes
taliurn novorum divulgationern, si C]uando, nUl1C profecto veI maxime dis­
subdeant, ea pofissilT/lllTl eliam ex corr.siderationc, C]uod passim et observetlir
et lllculenter comprobetur, perrziciosissirna Gllllicarllle Liccrztiae principiu
incautis legentiulll animis ex ipsa similiul11 Novorul11 Jectione praecipue ifl­
stillari ac per improbas eorllnclem narrationes sinistrasque explicationes
pr.0pi1gari ... ut adeo sonticis ex causis diminutio polius, qual71 iIluliiplicatio
eiusl1lodi Novalistarum exopta/Zda esset" (nr. 1981 din 24 April 1794, În Ar­
hiva cancelariei aulice din Viena).
**) Cf. şi Jakab Elek, Az erdc/yi lzirlapirodalof7l idrtenele I848-ig­
Budapest 1882,j:lag. 28. Il. Chendi, Iflceputurile ziaristicei noastre, Or{lştie
1900, pag. 23 şi 1. LUPHŞ, Un capitol dill istoritrziatisficei mrlrâneşti' arde-
lene, În revista "Transilvania" din Sibiiu (1906):- � '0'00 •
[122]
122
1. LUPAŞ
II.
Fără resultatul dorit a rămas şi încercarea din 1795, făcută
de .Soţietatea filosofească a Neamului românesc în mare Princi­
patul Ardealului" de a tipări la Sibiiu «Yestiri filosofeşti şi tnora­
liceşti", În care iniţiatorii promiteau că nu vor uita "Întâmplărlle
politiceşti adecă ale Epocei aceştia; cu cât mai vărtos intâm­
plările cele de acum în Theatrurnul Războiului, cu osebită
lucrare de grijă le vom face cunoscute pre lângă cele de noi
făgăduite ştiinţe" *).
La 1817 un oarecare Alexie Lazaru promite a tipări in
"crăiasca tipografie" a universităţii din Buda "novele" româneşti,
când va fi înştiinţat" despre vrerea Românilor în treaba aceasta".
Dar vrerea aceasta nu s'a manifestat nici la 1814, nici la 1817,
când începuse Zaharia Karkaleki a aduna bani pentru o gazetă
românească=) .
Translatorul guvernului galiţian din Lemberg, Teodor Racoce
ceru în acel aş timp dela curtea din Viena permisiunea de a
publica "novele sau gazete româneşti". Prin decretul din 25 Fe­
bruarie 1817 i s'a şi dat din partea curţii imperiale ceruta "poz­
volenie" (învoire), în urma căreia el a tipărit la 8 Martie 1817
o "lnştiinţare pentru gazetele româneşti", arătănd însemnătatea
ziarelor, prin cari s'a făcut" începutul politicirii" şi s'a răspândit
cultura la toate neamurile din Europa. Fiind ziarele "istorie
împreună vieţuitoare cu noi", TeodorRacoce afirmă că a sosit
timpul, ca şi Românii cari "socotiţi de împreună fac o naţie de
mai multe milioane", să aibă un ziar potrivit, prin care "să poată
primi toate acele procopsiri, de care au avut parte alte noroade" ...
Cu ajutorul unor lI.0ameni învăţaţi şi iubitori de neam" promite
a publica în ziarul proiectat nu numai vestiri despre intâmplările
din diferite ţări, ci şi "toate înVEtţăturile tălmăcite pe românie,
începând dela gramatică până la teologie"***).
\
*) N. Hodoş şi AI. Sadi \0, nescu Publicaţiunile periodice româneşti,
Bucureşti 1913, p. XIl.
**) Ibidem, p. XVII-XVII!. \
***) "înştiinţarea" lui Racoce se află publicată în Intregime în nr. 4 din
biblioteca Semănăiorul (Arad) "Din trecutul ziaristicei româneşti" de Dr. 1·
Lupaş - Arad 1916, p. 69-75.
[123]
(EA MAI VECHE REVISTA LITERARA
J23
c .Pentru ca această întreprindere C,apucare de obşte folosi­
toare") să albă resultat, Racoce nu întărzie a solicita şi sprijinul
consistorului din Sibiiu, pe care-I roagă să aducă la cunoştinţa
"iubitorilor de neam românesc" înştiinţarea despre proiectata
gazetă.
Episcopul Vasilie Moga însă, cunoscând felul de cugetare
al guvernatorului ardelean Banffy, care pretindea ca fără ştirea .
şi prealabila lui încuviinţare consistoriile să nu facă nici un
pas, află de cuviinţă a face întrebare la guvernul din Cluj, oare
i s'ar putea îngădui să Îndeplinească cererea lui Racoce din Lel11-
berg şi să aducă la cunoştinţa credincioşilor din diecesa transil­
vană intenţiunea acestuia ele a tipări ziare În limba română?
Guvernatorul Banffy nu permite însă episcopului Moga să
publice în diecesa' sa înştiinţarea lui Racoce pentru motivul, că
preoţii români mai cualificaţi, cunoscând limbi străine, pot să
cetească -- dupăcum şi au obiceiul c_ ziare străine, iar pentru
preoţii mai puţin învăţaţi din anume ))consideratiwzi politice" nu
este consult să cetească ziare, fiindcă s'ar putea întâmpla să
interpreteze şi să răspăndească în mod sinistru lucrurile cetite *).
Această atitudine ostilă a guvernatorului ardelean a fost,
evident, dictată de aceeaş teamă, pe care o exprimase şi la
1793--4 faţă de încercarea lui Piuariu şi lorgovici.
Ziarul proiectat de Teodor Racoce la 1817 n'a apărut **).
In biblioteca Academiei Române se păstrează însă Lin vo­
lumaş de 195 pagini, tipărit la 1820 în Cernăuţ, CLi următorul
titlu: JJ Khrestomatikul romănesku sau adunare a tot feliul de
Istorii şi alte iăptorii dipe osebite Limbi pe anul 1820. Partea
*) "ex considerationibus politicis non omnim ode consultam sit, illis
legendarum epherneridurn, quas sinistre interpretari et hoc sensu divulgare
possent, copiarn facere: hine R. Vestrae in nexu Repraesentationis suae
sub 4-ta mensis et anni labentium in substrato horsum exaratae hisce res­
cribi, ut a publicatione nuncii, quoad ephemerides valachicas, quas Theo­
dorus Rakotse in I�egno. Galliciae edere intendit, accepti, tanto magis super­
sedeat, quo niam a parte R. Gubernii Galllciensis nulla intuitu hanun ephe­
meridum ad Regiurn hocce Gubernium pertigerit insinuatio. Claudiopoli
29-a Aprilis 1817 (Arhiva guvernului transilvan, no. 3743 din 1817) ef. 1.
Lupaş, 1. c, pag, 78.
**) ef. Revista Istorică din 1916, p, 21-2.
[124]
124
1. lUPAŞ
întâia. S'au tălmăcit de cătră Teodor Pacoce, K. K. Tălmaciu a
Guberniide Galiţiea. Certiăuţ. S'au tipărit şi se află la Petru
Ekart Tipograf Kraisului Bucovinei".")
Racoce dă în acest "Crestomatic romănesc" diferite mărun­
ţişuri spicuite la întâmplare, .Iără vre-un sistem şi fără vre-o
legătură cu viaţa poporului nostru sau CLI trebuinţele lui 51.1-
fleteşti.
III.
Cu totul altfel se înfăţişează cea dintăi revistă literară
românească, apărută la 1821 "la Buda, în crăiasca tipografie",
purtând titlul: "Bibliotecă Românească întocmită în 12 părţi
după numărul celor 12 luni, Întâia oară tipărită pentru naţiea
romănească - prin Zaharie Karkaleki, ferlegeru de cărţi a
crăeştii şi mai marei tipografii din Buda a Universităţii Ungariei".
Chiar la început publică chipul lui Pomulus, "strămoşul
Românilor". Partea 1 e Închinată "de bun neam născutului şi
onoratului Boeriu George Opriau", despre care aflăm, la pagina
170, că este "adevărat patron cultivirii româneşti, căci au bine­
voit din tot venitul Dumnealui pe an a da UIZ leu dela sută
pentru tipărirea cărţilor româneşti".
Pe Iăngă alte povestiri şi anecdote istorice chiar din partea
1 se începe istoria Romanilor, a cărei publicare o motivează
editorul revistei în modul următor: "De vreme ce dovedit lucru
este că Românii sunt vită de a Romanilor vechi, prea vrednic
lucru este, ca Românii să aibă cunoştinţă despre acei preastră­
luciţi ai săi strămoşi şi să ştie minunatele lor fapte, începutul
şi lăţirea împărăţiei lor. Intru aceasta eu vreau să slujesc nea­
mului meu şi să dau la lumină Istoria Romanilor cea veche pe
limba romănească dela facerea Romei. Şi fiindcă Roma e făcută
în ţara ce s'au zis Lati1Il11, înainte de a ajunge cu voroava la
facerea Romei, voiu să grăesc despre Laţium, Întru care voiu
urma isvodul Istoriei lui Eutropius cel în Venetia la anul dela
întruparea Domnului Hristos\1521 prin Aldus tipărit". Intrerupănd
\
*) ef. şi Of. 1. Nistor, Un capitol din viata culturală li f(o/7uÎ/Zilor dîn
Bucovina 1774-1857, Bucureşti 1915, p. 35-36 �i Sbier.i, Ivlişcârilitefâre
la Românii din Bucovina, Cernăuţi 1890, pag, 6.
[125]
CEA MAI VECHE REVISTĂ lITERl'lf,Â
125
în partea primă publicaţia cu sfârşitul vieţii lui Romulus, promite
a continua: "De voiu pricepe că Românii nostri au voe, după
cum se cade să aibă, şi sunt bucuroşi a ceti Istoria Romanilor
celor vechi, strămoşilor săi, voiu mâna Înainte această Istorie,
arătănd cumplitele lor răsboaie şi biruinţe asupra altor neamuri,
până ce ajunseră a stăpâni preste toată 'lumea, şi alte a lor
minunate fapte. Fraţilor! Toate neamurile, cât de mici să fie
aceleaşi apuse, însetează a ceti şi a şti faptele strămoşilor săi,
măcar că puţin vestiţi au fost aceia; cu cât mai vărtos se cuvine,
ca voi faptele Romanilor celor vechi, a strămoşilor vostri celor
străluciţi, să le cetiţi şi să le cunoaşteţi şi împreună să fiţi cu
mulţămire asupra acelora cari nu lipsesc a vi le Împărtăşi în
limba voastră". - Dragostea sa pentru istoria Romanilor şi
pentru istoria naţională o accentuează foarte des editorul Karka­
leki şi înţelegând valoarea ei educativă caută cu deosebită stă­
ruinţă a o pune în serviciul neamului său. "Cetind istorii �
scrie el mai târziu *) - spre care dela fire am mare plecare, m'am
Învins şi m'a111 încredinţat despre aceea ce încă părinţii mei ­
fie că ei în ştiinţe nu sânt umblaţi -- m'au învăţat, adecă cum
că eu sânt Roman şi toţi Românii Romani. Deci înainte am
Început a-mi cerceta naţia mea mai de aproape şi a o asemăna
cu altele şi am aflat --- vorbind drept -- între Români: minţi
agere, talenturi ascuţite, Însuşiri, cu un cuvânt, întocmite spre
orice măestrie".
IV.
Despre acest harnic tipograf şi răspânditor al cărţii rornă­
neşti, ştim numai atâta, că era Macedo-român de origine şi pe
la începutul secolului XIX se afla în capitala Ungariei, unde ve­
nise din Bressovo (Sârbia). In matricula bisericii macedo-rornăne
din Budapesta se găseşte următoarea Însemnare scrisă greceşte:
1812. 16 Septetnuric s'a cununat Zaharle Karkaleki din Bressovo
în l-a căsătorie cu fecioara Anastasia Pufke prin preotul Teodor
Qeorgevici".
Dupăce intrerupse încă din 1821 publicarea revistei, care
avea 451 cetitori, la 1825 el �tipări în Buda o "Carte de mână
. ,:,) Biblioteca Ieonunicuscă, partea IX din 1834, p. 55-5G.
[126]
126
t. LUPAŞ
pentru Natia Pomânească " , publicând la pagina 104--"112 o "ÎIl­
ştiinţare pentru Biblioteca Românească cătră Românii din Prin­
ţipaturile v alechiei şi Moldaviei",
In această înştiinţare vorbeşte în cuvinte însufleţite despre
folosul cărţilor şi deplânge faptul că "de mai multe sute de mii
de lei au cumpărat Românii cărţi greceşti şi franţuzeşti, dar căr­
ţile româneşti numai unii patrioţi le cumpără. Spune mie: nu
este tot fiul cel bun dator a cinsti pe tatăl său; aşa şi tot Ro­
mânui este dator a cinsti şi a îmbogăţi limba sa. Prea vredni­
cul de pomenire, răposatul lnăchiţă v ăcărescu începuse prin prea­
luminata Gramatică Românească, ce tipărise, a lumina neamul: ci
moartea cea nesăţioasă ne-au răpit pe acest prea vrednic Bărbat,
pe carele toţi Evropienii cei învăţaţi îl laudă şi în veci îl va po­
meni: că în toate bibliotecile impărăteşti şi crăeşti se află această
Gramatică, ca lin semn de laudă a neamului românesc ..... "
"Eu - scrie mai departe Karkaleki -- încă în anul 182/
Începusem a da în tipariu o Bibliotecă Românească, ci pentru
nenorocirea ce s'au întâmplat în Prinţipatul Valahiei şi al Mol­
daviei cu neodihna şi fuga, n'am putut a o tipări ; iară acum
supt stăpânirea acestor prea buni Prinţipi şi Domni Stăpănitori,
care sănt patrioţi adevăraţi, cum şi de mărit neam născuţi bo­
ieri şi patrioţi adevăraţi, nu stau la indoială că nil va fi această
Bibliotecă primită şi preţuită, fiindcă crăiasca Tipografie elin Buda
acum elin nou îmbogăţită cu tot felul ele litere (slove) româneşti,
latineşti, nemţeşti, sloveneşti şi greceşti ... cum şi CLI 24 de tea­
scuri de tipariu ... : aşa într'o Tipografie ca aceasta, ce Iucră pe
toată ziua peste o sută de oameni şi care are şi crăeşti Ţenzori
În toate limbile, cu mare lesnire poate omul orice carte tipări".
Fiind eu cu totul şi în toată viaţa mea hotărit a sluji neamului
meu in tipărirea cărţilor, am hotărît a şi da o Bibliotecă în ti­
pariu în forma acestei cărţi *), care va fi Împărţită în 12 părţi şi
fieşte care parte va fi de 7 coaIe ele mare şi cu o icoană. Toate
12 părţi vor fi de 84 de 'coale, împărţite în 12 materii. In [ parte
istoria pe scurt a Romanilor, năravurile, religia, legile politiceşti,
îmbrăcămintea, măncările, ţeliemoniile şi îngropăciunea lor; în
a 2-a elin istoria Ardealului, Ţeara Românească şi Moldova; în
a 3-a pentru Literatura Româ/leascii, arătănd care au fost lucrat
*) Cartea de mână din 1825 e tipărită In 80 mic. Tot asemenea şi Biblto­
teca Romănească din 1821, iar dela 1829 înainte revista apăru în 40 mare.
i
I
Il
[127]
<;EA MAI VECHE REVISTĂ LITERARĂ
şi care lucră şi acum pentru Literatura Românească; în a
4-a din Iconomia de câmp şi a tot felul de lucruri; în a 5-a
pentru toate minunile ce s'au întâmplat în lume, dela facerea
lumii până acum; în a 6-a din Istoria lumii; în a 7 -a tot feliul de
poveşti; în a 8-a istorii minunate; în a 9-a pentru creşterea prun­
cilor; în a 10-a fiarele cele sălbatice şi mai minunate, şi buruenile
cele folositoare şi florile cele minunate; în a Il-a starea lumii
supt câte stăpâniri stă şi câte neamuri şi religii sănt în lume; a 12-a
tntâmplările Ţării Româneşti şi a Moldovei, arătănd care au fost
patrioţii ţării cei adevăraţi. Preţul acestor 12 cărţi în 84 de coaIe
cu 12 icoane legate va fi cu 4 florinţi şi 48 de craiţari în bani
de argint ... Această Bibliotecă va urma necurmat pe tot anul
câte 12 părţi. Acum llU lipseşte alta decât a binevoi neamul a
o primi ... şi a face o siguraţie măcar numai de 300 de prenu­
meranţi, cum făcuse în Moldavia Mărirea Sa Ioan Alexandru Ka­
liman un hrisov, ca să se dea din Vistieria ţării pe tot anul
600 de lei Grecului, ce tipăria în Viena (Logios Ermisş ... Toate
neamurile Evropiei au făcut fundaţii pentru tipărirea cărţilor. Ce
bunătate, ce norocire ar fi, de ar da toţi Prea sfinţiţii Episcopi,
Arhimandriţi, Egumeni, cum şi măriţii Boiari, fieşte care pe tot
anul numai câte 5 lei, ba şi cinstitii Preoţi, dacă s'ar face
o rănduială, câte un leu pentru tipărirea cărţilor româneşti,
câte cărţi folositoare s'ar putea tipări neamului, şi dintra­
cestea cărţi a se împărţi pruncilor celor săraci, iară celelalte
a se vinde cu un cuviincios preţ, ca să poată toţi deobşte CUl11-
păra cărţi şi să avem, ca alte neamuri, biblioteci de cărţi folo­
sitoare. Aceasta este bunătatea, ce poate face neamului norocire,
ca'să· trăiască în odihnă, ca să fie creştini buni şi credincioşi
subpuşi Împăratului şi Domnului Stăpănitoriu ; ca ţăranii mai
bine să poată lucra pămantul şi să fie mai buni şi mai chiver­
nisiţi, ca să împodobească Patria. Acum ştiu, că mulţi vor zice,
că noi nu avem astădată bani de a da pe cărţi, că am fost în
fugă şi în nevoe. Rogu-vă a scoate din cheltuelile cele de pri­
sos, care numai în zadar se fac şi în adevăr va eşi o sumă mare
de bani de a se putea tipări pe tot anul mai multe cărţi folo­
sitoare.
Rărnăn preasupus în slujba neamului meu
Zaharia Karkaleki".
Fireşte, că era cu mult mai uşor a înfiripa un program,
[128]
128
i. ti P AŞ
decât a traduce în fapte numeroasele puncte, fixateîntr'insul.
Deşi Karkaleki era � dupăcum spune Însuşi -- cu totul hotărît
asluji neamului în toată viata sa, se va fi convins curând, că
înfăptuirea acestui vast program enciclopedic trece preste pute­
rile lui şi ale puţinilor oameni de carte, pe care putea să-ică­
tige ca tovarăşi sau colaboratori la întreprinderea sa literară.
Este totuş vrednic de relevat faptul, că la fixarea acestui pro­
gram pentru cea dintăi revistă literară românească s'a ţinut
seamă de trebuinţele tuturor categoriilor de cetitori din
orice clasă socială, începând dela principi şi vlădici până la
ţăranii cei "bine chivernisiţi". De altă parte din înşirarea punc­
telor de program rezultă, că deşi revista era proiectată să aibă
caracter enciclopedic, preo cupaţiunea de căpetenie a editorului
o formau totuş chestiunile istorice şi literare, menite a sădi în
sufletul cetitorilor simţul măndriei şi demnităţii naţionale, pre­
cum şi dorinţa vie a unui progres literar şi cultural mai învederat.
Dela anuntarea programului până la încercarea de a-l rea­
liza au mai trecut încă .3 ani de zile.
Censorul cărţilor rornăneşti elin tipografia Universităţii,
preotul ioan Teodorovţci, dupăce a revăzut în vara anului 1828
materialul, care avea să formeze cuprinsul părţii 1 din Biblioteca
Pomănească, la 28 August 1828 şi-a dat învoirea pentru tipărire.
v.
Astfel apăru la începutul anului 1829 întâia parte a revistei
Biblioteca Pomânească Însă nu în format mic de 80, CUt11 anuu­
(ase Karkaleki la 1825, ci În format mare de 40. La început pu­
blică editorul o frumoasă dedicaţie la adresa mitropolitului Dio­
nisie Lupu, pe care îl laudă pentru sentimentele sale nationale,
pentru introducerea Iimbei române în toate bisericile şi şcoalele
din rnitropolia Ungrovlahiei, precum şi pentru năzuinţa ele a ri­
dica nivelul cultural-moral al preoţimii şi al poporului drept­
credincios. Adresează apoi câteva cuvinte "cMră cetitori", cărora
le spune, între altele, că ,,'nu numai frumos şi desfătat lucru este
'a ceti cărţi, ci şi de lipsă \celui ce nu vrea să rămănă întru ne-
ştiinţă. Deci, iacă Grecii, ba şi Sărbii bărbăteşte tipăresc cărţi,
şi neamul atât cel grecesc precum şi cel sărbesc, nu numai cu
bucurie le primesc, ci şi Cll mulţămire le cetesc. Singuri noi
l�omâJ�ij săntem de această scumpit vistierie mai lipsiţi, măcar
[129]
ClA MAI VECHE REVISTĂ LITERAR'A
129
că ne tragem viţa dela cel mai vestit neam in lume, adecă dela
Romani. Pentru aceea mi s'au învăpăiat inima, a mă apuca cu
toate puterile a sluji neamului meu, numai şi numai cu tipărirea
cărţilor; şi văzând, că toate neamurile au şi tipăresc biblioteci,
m'am învoit cu prea invăţatul şi învăpăiatul de luminarea nea­
mului nostru, Domnul Damaschin T. Bojâncă şi cu alţi aleşi
scriitori, ca să tipăresc Biblioteca aceasta în 12 părţi" ...
Urmează numai decât "prefata la istoria Romanilor scrisă
de Damaschin Bojâncă anume pentru "Biblioteca Romănească".
Reproducem în întregime această prefaţă, care vădeşte în
mod clar tendinţa de educaţie naţională a Bibliotecii Româneşti.
"Din oara ce s'au desvălit în mine -- scrie D. Bojâncă ­
judecarea, carea la privirea spre naţia românească şi cumpăni­
rea stării ei, aţâţă În inima mea un foc neastâmpărat de a cerca
viţa, sângele, mărimea, virtutea şi toate stările Împrejur ale nea­
mului meu; s'au desvălit şi cu tari rădăcini s'au întrarrnat în
pieptul meu şi iubirea, zelul (răvna) şi dreapta dorire de a cerca
şi cu sârguinţă a întrebuinţa toate mijlocirile, prin care pot fo­
losi şi spori Naţiei şi Patriei. Vazănd pre neamul meu lipsit a
fi, între altele, de Istoria strămoşilor noştri, a mult vestiţilor
Romani, lipsit zic de o vistierie, din care toată lumea cea lu­
minată se adapă şi se vederează, n'am Întârziat a tălmăci această
prea frumoasă şi mult folositoare ştiinţă, cernând şi cercând
toate istoriile vestite, care se află în crăiasca bibliotecă din
Pesta, pentruca cn atâta mai luminat să grăesc adevărul.. Deci
m'am învoit cu Dumnealui Zaharie Karkaleki, cu a căruia ne­
ostenită sărguinţă pentru bunul 'neamului se dă Biblioteca Ro­
mânească la lumină, a o tipări punând În toată partea Biblio­
tecei la'Jnceput câte 3 au mai multe coale ; ca aşa oricine se
va prenumera la această Bibliotecă, afară de alte lucruri tol 0-.
sitoare, ce se cuprind într'insa, să poată avea şi Istoria Roma­
n il ar întreagă spre cetire.
Lipsa şi folosul Istoriei Romanilor atâta e de mare, cât
toate neamurile au preintors-o pe limba sa; tot omul dară, cel
ce are minte sănătoasă, prea lesne poate judeca şi înţelege, cu
cât mai vărtos se cuvine nouă Românilor, strănepoţilor Romani­
lor, să avem aşa plasă de istorie în limba naţională tălmăcită ;
cu atâta mai tare, fiindcă Istoria Romanilor aşa e de înzelată şi
legată cu faptele şi întămplările altor ginte (neamuri), ba a tuturor
Anuarul lnst. de 161. Naţ, 9
[130]
1. t. lJ fi A $
oamenilor, cât fără cunoştinţa ei nu se pot deplin şi lămurit
cunoaşte facerile şi lucrurile neamurilor celor vechi. Istoria
Cartaginenilor, a Perşilor, a Grecilor şi a altor oarecând fostelor
puternice împărăţii, va rărnânea întunecoasă, de nu se va lumina
cu lumina Istoriei Romane. De aci de sine singur se "înţelege,
cu câtă sârguinţă, cu câtă sete şi cât de timpuriu lipseşte a ceti
şi a învăţa Istoria Romanilor, de vrea oricine curat şi lămurit
să cunoască lucrurile şi tntărnplările cele minunate din lume.
Afară de Istoria Romanilor n'am cruţat osteneala şi alte
lucruri folositoare şi de lipsă pentru luminarea neamului a alcătui,
a tălmăci şi prin. niijlocirea Bibliotecii a le arăta la lumină".
"Eu cea mai mare bucurie şi mai hrănitoare mângăiere
volu avea, de va ceti tot cetitoriul Istoria şi celelalte materii cu
bună luare aminte, şi de va întrebuinţa supta dintr'rnsele învăţă­
tură spre fericirea şi folosul 'neamului românesc, încredinţându-se,
că atunci va avea deapururea lucrătoriu şi spre tot binele rÎv­
nitoriu
pre Autorul
Damaschin T. Bojâtică
la Înalta Tablă Crăiască a
Ungariei Jurat Notarius''.
Istoria Romanilor o începe Bojăncă cu "Craiul J. Rornulus" şi
o continuă până la "Octavian ca moştenitor al lui Caesar:' (partea
V. din Bibl. Rom. anul 1830). De aci înainte istoria Romanilor
este tălmăcită de Grigorie Cuciuran din Mo lda via, pe care Kar­
kaleki il recomandă cetitorilor astfel: "Acest tinăr este fiul
Domniei Sale Boierului Ioan Cuciuran din Botoşani, pentru care
spre bucuria Patriei, spre lauda Neamului datoriu sânt a face
cunoscut patrioţilor talenturile, ce are acest tinăr ; În toate în­
văţăturile este unul din cei întâiu eminenţi, şi toate ceasurile,
ce are slobode de şcoală,' le petrece În cetirea şi. tălmăcirea
cărţilor celor mai alese şi folositoare neamului; spre dovadă
vedeţi această istorie de sine singur tălmăcită şi fără nici un
ajutor de vre-un Lexicon, oi numai singură experienţa sa şi
inferbinţeala sa, ce are spre \ luminarea neamului l.au povăţuit:
cui săntern datori a rnulţărni pentru un aşa ales tinăr? Patriei,
că scoase astfel de fiu. Vrednicului său de cinste Părinte, că
s'au îngrijat şi se îngrijeşte pentru creşterea cea bună a fiilor
săi şi n'au cruţat nici o cheltuială CLI aleşi dascăli a-i învăt,a;
[131]
CE/\ MAI VktlE REVISTA LITERARĂ
131
....
câtă bucurie şi laudă pricinueşte părintelui său şi familiei? ..
Dea Dumnezeu la toţi tinerii aşa îndrumare spre învăţături şi
folosuri patrioticeşti, precum acestuia. Eu acestea nu le votrese
pentru vre-un interes, ci numai pentru dreptul neamului, căci
sirnţesc de datorinţă de a face cunoscut patriei sale bucuria şi
nădejdea, ce poate avea spre tinărul acesta. Purtarea sa cea
morală trebue să o adeverim toţi care îl cunoaştem. Izvoditoriul
Bibliotecii" .
In partea a VI-a şi a VII-a istoria Romanilor e tradusă de
Constantin Leca pictorul, iar dela partea VIII înainte este "lu­
crată de D. Ioan Triffu teolog în al 4-lea an", care în partea
a IX-a la pagina 24 dă câteva desluşiri asupra felului său de alu.
era, publicând următoarea "Luare aminte! Dăndu-mi-se mie
aceasta provincie a lucra Biblioteca Românească, foarte voios
am' primit-o, ca un lucru foarte plăcut şi mie de mult dorit;
nu din ceva privat interes, - mărturie-mi este cunoştinţa su­
fletului, ci numai din acel nestâmpărat amor cătră Naţia mea,
cu care îmi arde inima din a 15 ani a vieţii mele; drept aceea
mă voiuşi sâli a lucra pe plăcerea cititoriului 'public român:
făcând, şi din voinţa preacinstitului D. \Zah. Karkaleki, următoa­
rele însemnări:
1. Dela metodul după care fu dată până acum Biblioteca
trebue să rătăcim: dând Istoriei Romanilor coaIe mai multe ele
trei, ca ,iri poată eşi mai cumplită; fiindcă întărnplările mai ma­
rilor noştri tocmai dela Traian sânt cele mai interesate' pentru
noi; aşa dară de lipsă este mai mare lăţime.
li. Eu istoria o lucru din Isvoare, adecă din Autorii cei
Clasici Romani; drept aceea, pentru ceice voiesc a avea mai
largi cunoaşteri despre lucrurile Isvoarelor (lin care am tras, am
voit să pui Note; însă fiindcă aceste foarte mult loc cuprind,
am fost sâlit a le lăsa afară, ci totuş voiu Însemna Ia începu­
tul fieştecărui tradat numele Isvoarelor din care am lucrat. Până
acum am lucrat elin C. C. Tacitus, T. Svetonius, S. A. Victor
Eutropius, Iosefus Flavius şi Dio Cassius.
III. Lumina îmi este adevărul, îndemnul amorul, iară sco­
pul fericirea poporului român. Autorul Ioan Triffu," *)
*) Cf. şi N. Bănescu şi V. Mi/zăilesclI: Ioan Maiorescu, scriere come­
morativă cu prilejul cenienarului naşterii lui, Bucureşti 1912, pag, 5.
[132]
13�
Acest Ioan Triffu, după cum se ştie, avea să treacă nu
peste mult în Ţara Românească, unde şi-a schimbat numele în
Maiorescu şi a devenit un factor important în viaţa şcolară, li­
terară şi politică a neamului nostru. Tot astfel trecu ceva mai
'nainte Damaschin Bojâncă în MOldova, unde i s'a oferit funcţia'
de rector al seminarului Veniamin şi mai târziu profesor Ia Aca-
demia MihăiIeană. ,
Pe lângă istoria Romanilor, continuată cu laudabilă stăru­
inţă şi îngrijire în fiecare parte a "Bibliotecii Româneşti" s'au
publicat în coloanele acestei reviste şi numeroase tratate din is­
toria principatelor române, precum: "Viaţa prinţipului Dimitrie
Cantemir" (p. 1), "Istoria lui Radu Şerban, prinţipului Ţării Ro­
mâneşti, carele au domnit dela an1:11 1602 până la 1610" pe scurt'
dedusă de Dam. Bojâncă (p, Il), "Vestitele fapte şi perirea lui
Mihai Viteazul. prinţipului Ţării Româneşti", pe scurt deduse de
Dam. Bojăncă (p. III şi 1\1). "Dragoş intâiul prinţip al Ma/­
david", apoi "Viata prinţipului şi eroului Moldaviei Ştefan cel
mare» culeasă de Constantin Leca (în partea a VI-a).
In fruntea fiecărei părţi este reprodus chipul câte unui vo­
evod român, trezind astfel în sufletul cetitorilor run interes mai
viu pentru conducătorii din trecut ai poporului nostru. După
fiecare chip urmează câte un lung cuvânt de închinare cătră di­
feriţi patroni şi mecenaţi ai literaturii şi culturii române. In ter­
mini elogioşi prearnăreşte Karkaleki pe mitropoliţii Dionisie Lupu
şi Veniamin Costachi, pe principii Alexandru Dimitrie Ghica şi
Mihail Grigorie Sturza, pe boerii Grigorie Băleanu şi Alexandru
Filipescu, iar la Începutul părţii IX din 1834 fumul din cădel­
niţa tărnâierilor sale neobosite se îndreaptă spre contele Ştefan Se­
ceni, «a mai multor mărite comitaturi în Ungaria asesor şi a
prea invăţatei Academiei Ungariei Viţe-president», care probabil
îi va fi oferit vre-un aj utor bănesc pentru tipărirea revistei.
VI.
Din toate punctele fixate de Karkaleki în programul publi­
cat la 1825, mai ales cele d�llă dintăi, - privitoare la istoria
Romanilor şi a principatelor române - au rămas ca nişte stele
"călăuzitoare ale «Bibliotecii :Româneşti» în tot cursul apariţiei
sale. Celelate puncte, de sigur, din cauza lipsei de colaboratori,
a fost silit Karkaleki a le lăsa pe planul al doilea sau a le omite
[133]
efi!\ MAI VECME REVISTĂ LITERARĂ
133
I
cu totul. Punctului privitor la aprecierea literaturii româneşti
şi Ia răspăndirea ei cu ajutorul acestei reviste, a căutat să-i
dea oarecare atentiune.
In partea il V-a a «Bibliotecii» la pag. 53-4 se publică
următoarele intormaţiuni sub titlul Despre literatură: «Produc­
tul minţii şi a /invăţăturilor unei Naţii se numeşte Literatură şi
părţile ei sunt Poezia, Filosofia, Istoria şi Retori ca; aceste în­
văţături se numesc cu drept Încă şi humanitate, căci prin ele
omul câştigă cugetări de moral, simţiri delicate ... Literatura tu­
turor naţiilor s'a început cu Poezia, pentrucă aceasta este fiica
sirnţirei, ci în inima omului mai timpuriu se deşteaptă, deeăt ju­
decata minţii sale. Aceasta o vedem şi la Români, cari arată
mai mare plecare pentru versuri, decât pentru alte cornposiţii
(alcătuiri), De însemnat este, că armonia versurilor româneşti se
asemănează cu ale Poeziei Italiane, carea şi Întru aceasta este
cea întăie între cele noue. Intre multe ramuri a Poeziei acel carele
ţânteşte mai mult cătră folos, este fabula (basna), Scoposul aces­
tei Poezii didactice este prin zugrăvele alegorice şi satirice a da
învăţătură de Moral; acei întâi scriitori de fabule sânt : Locman
Indianul, Esop Frigianul, Fedru Latinul şi Lafonten Francezul,
iară acum toate naţiile au a lor fabulografi, carii toţi unul dela
a(tul au împrumutat ideile. Asemenea şi D. Aga Asachi au făcut
În limba românească oarecare cercări, din carele se alcătuise o
culegere de fabule, Însă focul din 1827 au Înghiţit osteneala de
12 ani a alcătuitorului, carele au pierdut în acea zi Manuscri­
surile Tragediilor: Alzira, Saul şi una originală numită Mihail
Domnul şi /roul Românilor, o Istorie a Itnpărăţiei Romei, Ver­
suri Lirice, Cursul de Matematică şi o culegere de fabule. Din
aceste pe cât s'au. păstrat În ţinerea de minte şi pe aiurea, se
vor împărtăşi uneori aice Ecstracturi *) ...
Iar la pag. 55-57 publicând versurile întitulate "Ruinele
Târgoviştei compuse de Domnul v asitie Cârlova", le însoţeşte
cu următoarele aprecieri:
"Se arată, că vârsta acestui tânăr plin de talent este de 20
ani şi că geniul său cel poetic făgădueşte mult pentru Limba
Românească, cea atâta de frumoasă sub pana lui cea povăţuită
*) încep�tlli îl face imediat reproducând fabula: Guzganul efe cetate
şi cel de câmp, . .
[134]
13'1
1. LUPAŞ
de o Muză voitoare de bine acestei adevărate surori a ltalianei,
Francezei şi Ispaniolei. Imaginaţia şi Sentimentul său va da mai
multe la lumina".
Planul de a tipări în fiecare lună câte o parte a "Biblio­
tecii" nu s'a putut duce la îndeplinire. Fiind extensiunea câte
unei părţi atât de considerabilă, abia a putut tipări câte 2 părţi
(volume) într'un an, continuănd astfel până la 1834.
După bunul obiceiu din vechime Karkaleki tipăreşte la
sfârşitul părţii 1, II şi IV numele tuturor abonatilor (prenume­
ranţilor) dându-ne astfel posibilitatea de a cunoaşte pe cei ce
se interesau în prima jumătate a secolului trecut de soartea li­
teraturei şi a ziaristicei româneşti. In Ţara Românească avea
revista lui Karkaleki la 1829 numai /26 de abonaţi, cari se re­
partizau astfel: în Bucureşti: 100, în Craiova: 20, în Cerneşti : 5,
În Slatina: 1, iar în Transilvania şi Ungaria avea 318 şi anume
in Lugoj: 72. în Arad: 45, în Caransebeş: 40, În Pesta: 38, În
Braşov: 30, în Lipova: 30, în Mehadia: 13, în Făget: 11, în
Buda: 8, în Orşova: 5, în Verşe] : 5, în Sibiiu : 4, în Făgăraş:
2, în Haţeg: 6, în Trestia: 2, în Oradea mare: 1, în Cernăuţ : 1,
în Uzdin: 1, în Sasreghin: 1, în Tintari, Vad, Ohaba câte 1,
apoi în centrele mari europene: 7 şi anume: în Viena: 5, in
Paris: 1,.în Londra: 1. Laolaltă revista avea cu totul la sfârşitul
anul u i 1829, ca şi la 182/, considerabilul număr de 451 abonati.
VII.
Totuş era de aşteptat, ca principatele romane să dea un
număr mai Însemnat de abonaţi pentru () revistă, care impăr­
tăşia de atentiune mai ales istoria şi viaţa literară a principa­
telor.
De această părere era şi tănărul advocat român din Pesta Ema­
nuil Gojdu, care fiind totdeauna povăţuit de pornirea nobilă de
a sprijini orice întreprindere salutară, n'a Întârziat a veni În
ajutor şi străduitorului Zaharie Karkaleki, publicând În pilrtea
III. (pag. 31-36) a "Bibliotecii Româneşti" un căJdu, .(, apel
cătră "străluciţii boeri ai Ţării Româneşti şi ai Moldovei", pe
care îi roagă, să sprijinească literatura şi să iubească limba na­
ţională.
"Numai acesta e - scrie Oojdu ---- cel mai de căpetenie
al meu scop, iubită Naţie! a aţâţa în voi vrednicilor strănepo]i
[135]
CEA MAI VECHE REVISTA LITERARĂ
135
ai vestiţilor Romani, carii pe ţiitoarele în multe sute de ani ti-·
căl oase necazuri iroiceşte le-a ţi învins, a deştepta - zic -- o
irnboldire de bine aducătoare şi un foc sfânt patrioticesc cătră
limba noastră cea mumească i, O! dulce nădejde! Acesta e nu­
mai unicul meu scop de căpetenie. Rabdă-mă dară a vieţui cu
măreaţa acea laudă şi cu fericita acea mângăere, ca să pot
ajunge cu drept doritul scop naţional! - În toate părţile geme
sufletul neamului nostru într'un întunerec înfiorător; tristă dor-
mitare sau somn au cutropit Înaltele Româneşti talente... Ci
numai acum, acum începe groaznica noapte a se despica, în­
fiorata a oarbei neştiinţe Întunecime a se risipi, şi cu sbură­
toare săgeţi se arată printre raze lucitoare săpatul mormânt al
Neamului. - Acolo, acolo în acea groapă, pe care prin negrijirea
cultivirei de limba sa şi-au gătit-o, acolo dimpreună cu limba
va putrezi sufletul şi estimea (fiinţa) Neamului, dacă acum, când
se poate, nu se va încunjura lenevirea ... Voi dreptelor Stâlpâri
Româneşti, voi adevăraţilor strănepoţi a rnultvestiţilor Romani
aţi înfrânt pe vrăjmaşii, cari vă ameninţau deapururea stingere;
aţi Învins pe popoarele cele mai varvare : aţi surpat pe de multe
veacuri apăsătoarele primejdii; aţi păstrat averile voastre în
proprietate nemărginită: totdeauna aţi ţinut În vioroasă floare
pe vrednica de dulce pizrnuire libertate a persoanelor voastre;
aveţi ţări, aveţi două prinţipaturi binecuvântate de Dumnezeu;
aveţi din tnsuş sinul Naţiei voastre două căpetenii stăpănitoare ;
aveti Patrii fericite, care CII însuş pământul Hanaan se pol bă­
răbări (asemăna); aveti o limbă naţională dulce şi prea plăcută,
care e cea mai credincioasă şi cea mai ele aproape fiică a ve­
chei limbi romane; deci cu înnăscuta voastră generositate veţi
învinge şi pe acele greutăţi, care sun! inzelate (impreunate) cu
cultivirea Iirnbei voastre, numai să o iubiti pe dânsa, că cu
laptele de Amazon Roman aţi supto şi toată picătura de sânge,
ce bate în vinele voastre, se trage din marele acel neam, a că­
ruia şi cel mai mic cetăţean cu. învăpăiată inimă şi-au jertfit
viaţa şi toate averile pentru binele Patriei şi pentru lauda nea­
mului său ... se cere, ca voi vrednicilor Patrioţi Boeri! de după
credincioasa cătră dansa (limba naţională) fiasca iubire, să fa­
ceţi o micuţă jertfă, care dulcei voastre mame, adecă Naţiei din
marile (voastre) averi a da puteţi; încă şi aceea cu dreptul se
pofteşte, ca arătăndu-vă fii mulţămitori Naţionalei voastre limbi,
[136]
. 136
1. LUPA$
.
cu care toată lumea vă laudă, să ajutaţi scrierea şi tipărirea
cărţilor în limba patrioticească, să le cetiţi cu bucurie şi să le
faceţi cunoscute dulcei voastre Naţie; pre învăţaţii Neamului
să-i patroniţi, şi favorisindu-i sji-i scutiţi, întinzăndu-le mână de
ajutoriu şi dăndu-le ocazie (prilej), ca plăcutele a sudorilor sale
fructuri, să le dea spre folositoare. gustare neamului său.
«Aşa va înflori Naţia noastră.. aşa îşi va câştiga loc între
celelalte neamuri înfloritoare sau cultivate.
"".Aceasta e cea mai învăpăiată a mea naţională dorire,
aceasta cea mai înaltă şi mai apăsătoare a vieţii noastre simţire
şi-a tuturor cugetare, şi de voiu putea ajunge aceasta în cât de
mică parte, sau lncăi în atâta, cât prin descoperirea cugetelor
mele acestora să pot în unii Patrioţi, mai vârtos în aceia, dela
cari nu puţin, atârnă viaţa şi înflorirea limbii Naţionale, cât de
mică îrnboldire şi invăpăiare aţâţa, şi a .Ie deştepta inima spre
'pornirea cătră fericirea de obşte, norocos mă voiu ţinea, iară
mângăerea mea În lume păreche nu va a vea. Pentru (il nu este
mai mare măngăere, mai adevărată indestulare, decât simţirea
fericirei şi a mărirei neamului".
Astfel simţia Emanuil Gojdu Încă din tinereţe importanţa
limbei şi Iiteraturei naţionale .. In cuvinte atât de pătrunzătoare
ştia să îndemne pe boerii din principate, să se trezească Ia sim­
ţire naţională şi să-şi Îndeplinească datorinţa faţă de cultura'
neamului. Cuvintele lui izvorîte din inimă curată şi cuget înalt
n'au răsunat înzadar. La sfârşitul anului 1830 "Biblioteca Ro­
mânească" avea aproape cu 400 cetitori mai mulţi decât în anul
1821 şi 1829. Nu ştim, cum va fi sporit acest număr în anii
următori, precum nu am putut afla nici cauzele, cari au făcut să înce­
teze această revistă condusă atât de bine şi pornită cu atâta însufleţire.
Probabil, că îndepărtarea lui Bojâncă şi Triffu-Maiorescu,*)
cari erau stâlp ii de căpetenie între colaboratorii acestei reviste,
şi trecerea lor peste munţi, unde i-au aşteptat alte Îndatoriri, va
fi fost un motiv de căpetenie pentru încetarea acestei publicaţiuni
*) Maiorescu trecuse în Ţ(�'a Românească, unde ajunse profesor la
Cerneţi, iar de aci fu transferat în 1837 la Craiova ca profesor "de stilul
scrierii şi istorie, în cI as al 3-a şi\ al 4-a" (ef. N. Băuescu şi V. MihăilescLl
o. c. p. 20 şi 1. C. Filittl, Domniile Române sub Regulamentul organic
1834-48: Bucureşti 1915, pag. 229), iar Datnaschin Bojâncă ajunse la 1834
conducătorul Seminarului Yeniamtn, 'f'ondat în Sept. 1803 (ibidem, pag. 604)
[137]
CEA MAI vecne REVISTĂ LITERARĂ
137
folositoare tocmai Într'un timp, când părea a promite mai mult.
Aşa, cum se Înfăţişează «Biblioteca Romănească« din anii
1821 şi 1829-1834, este - mulţămita îndeosebi colaborării valo­
roase a lui Damaschin Bojâncă, Ioan Triffu-Maiorescu şi Emanuil
Gojdu, - o contribuţiune serioasă la desvoltarea ziaristi cei ro­
mâne din prin/a jumătate a secolului trecut.
Dupăce vestiţii istorici ardeleni dela începutul secolului al
XIX-lea s'au stânsIntre străini, iar. operele lor au fost îrnpiede­
eate în partea cea mai mare de a putea să străbată în cercurile
mai largi ale Românilor, pentru a căror înălţare morală şi naţie­
milă ele erau menite, - modestul editor - tipograf originar
din Bressovo a luat asupra sa sarcina de a răspândi, cu ajutorul
«Bibliotecii Pomâneşti« cunoştinţele istorice şi amintirile Înălţă­
toare ale gloriei străbune, căutând ca În chipul acesta să trezească
şi să alimenteze conştiinţa naţională a tuturor «iubitorilor de
neamul românesc».
Este deci vrednică de atentiune opera de educaţie naţională
şi culturală îndeplinită de editorul şi colaboratorii celei .mai
vechi reviste· literare româneşti în împrejurări puţin prielnice
direcţiei naţionale, în serviciul căreia a fost pusă chiar dela
început această revistă.
[138]
CUt MAI OfCHI �lIRI 8UAHlIHt ASUPRA ROMÂHI�OR
.
unA DUHARU·Df·JOS.
Comunicare cetită la Academia Română, în şedinţa publică dela 7 Iunie 1921
de
N. BĂN ESeU.
Intr'o comunicare făcută d'inaintea D-niilor voastre, În 1919,
d. N. Iorga, interpretănd un pasagiu din vestita scriitoare bizan­
tină Ana Comnena, -- pasagiu peste care se trecuse adesea prea
repede, --- a aruncat o lumină neaşteptată asupra celor dintăi
începuturi ale vieţii politice a Românilor 1).
Se ştie că, în timpul grelelor lupte purtate, intre anii 1086
-1091, de Alexios Comnenul Cll Pecenegii, la frontiera Dunării,
în regiunea amintită adesea la scriitorii bizantini sub numele de
Paristrion, se pomeneşte despre câteva căpetenii - ZXXpttO( ­
ale populaţiei din acel loc: Ta tb"s , Chalis, Sesthlav şi Satzas.
Unul dintr'inşii stăpânia la Dristra (Silistra de azi), altul la Vi­
tzina, ceilalţi în alte locuri, în părţile Dobrogii de azi.
In Alexiăs (ed. de Bonn) 2), 1, 323, 6 urm., cetirn :
l'EVO; tt }.;XUf)tl,)i'l 7tctp?: 'tWV }.;ctUPOlvx'twv Xctf)' i:i.6:0T.r1'l OXUAW-
6p.evot, &7tcl.petv'te\; 't�)'! O(XO', XC/.'t'6jAOOV 7tpO\; 'tov �cl.vour3tv. tJ)� o� 7tpb;
it.,vcl.YXY6 '�v cdJ'to:; p.e't?: tG:lY xatet. 'tov �6:vour:ll'l OlXOUV'tWV o7tdoC/.­
oOat, 'tOUtOU Ot)'/o6�avto; 7taOcV, el; op.l),iav '�AOOV ILE'tet. 't<l),! ZKXp['tW'l,
toi) 'te Tet't00 xcd XctA'1j OYOp.et�OILevou xa1 'toi) �eof)AcI.�ou xetl 'toi)
).:a't�a.... \
1) "Les premieres cristallisatiolls d'Etat des koumains", in .Bulleiin de
la seciion historique de l'Ac.: Roum,", 5-8-e annee, 1 (janvier 1920), pp, 33-.
46 şi in "Revista/starică", V, 6-7 (Iunie-Iulie, 1919).
2) N'am putut avea in Cluj ed. Teubner.
[139]
i=ELE MAI VEnI! ŞTIRI BIZI\NTINE CU I'HIVIRE LA ROMANI 139 .
Prin urmare un neam scitic, oprimat de Sauromaţi (aici:
Cumani), se coborî Ia Dunăre' şi, având nevoie a se înţelege cu
cei ce locuiau lângă acest fluviu, intrară în tratative cu căpete­
niile etc.
Ceia ce reţine d. Iorga din acest pasagiu e faptul că po­
pulaţia de lângă Dunăre, la care vin Sciţii, nu este identificată
cu aceştia.
Când Alexios cuprinde apoi Dristra (în toamna anului 10871),
el nu poate pune mâna pe cele două cetăţui ale oraşului (xi ouo
&XP07t6AEl�), apărate cu îndărătnicie de rudele lui Tatos (mxpo:
'tfuv OUYYEVW'I 'tou XCG),oUltsvou TCG'tOu). Acesta trecuse fluviul, Ca să
aducă Sciţilor ajutor de la Cumani (ecp' ill E7tEyo6acr.a(jxl KOI.tiyoIJ;
xct/ ErCCGYCGO'tP$q;OCl Et; &Ptt)Y�'i 'tU)Y �Xu(jWV) 2).
Supunând unei interpretări critice aceste pasagii ale prinţe­
sei scriitoare, d. N. Iorga se întreabă; ce caracter politic şi mai
ales naţional au putut avea aceste formaţiuni, in regiunea dună­
reană menţionată sub numele de .Paristrion", care se vede a fi,
în această vreme, nu o indicaţie geografică oare-care, ci un ter­
men administrativ şi militar?
Nomenclatura etnică a Anei Comnena e neprecisă, şi aceasta
creiază dificultăţi când trebue să deosebeşti rasa popoarelor
amintite de dânsa, Bulgarii îi sunt totuşi cunoscuţi cu numele
lor; Sărbii, Pecenegii de asemenea: Românii balcanici încă îi
sunt cunoscuţi. •
Dar, cum s'a văzut din primul citat al scriitoarei,popula­
tia aceasta paristriană nu e confundată cu "Sciţii", cari vin la
dansa după alianţă. Bulgare nu puteau fi aceste formaţiuni po­
litice - susţine d. Iorga, - fiind-că Bulgarii au avut în totd'auna
tendinţe spre ţarat. Bizantine de asemenea nu erau, căci, în acest
cas, zice d-sa, ele ni s'ar fi înfăţişat ca răsvrătite În potriva im­
periului. Că şefii acestei populaţii nu erau barbari, o arată sta­
rea de atunci a Silistrei, măsurile luate pentru apărarea ei, ca­
racterul de civilisaţie aşezată a oamenilor acestei cetăţi. Cu Itu­
rile de meiu şi de grîu, menţionate În acele părţi, nu le puteau
face Pecenegii; ele sunt multă vreme caracteristice Rom anilor.
1) V. F. Chalandon, Essai sur le regne d'Alexls I-er Comniue.: Paris
1900, p. 118, n. 3.
2) Ana Cornnena, ed. Bonn., 1, 341. Istoricii şi croniştii bizantini ci­
taliln aceststudiu sunt din editia de Bonn, când nu se dau alte indicatii.
[140]
140
N. II 11 NES C U
Pentru toate aceste motive, d. larga socoteşte că singurul
caracter ce trebue dat acestor aşezări politice e cel românesc. In
numele şefilor amintiţi d-sa recunoaşte formele româneşti: Ta­
tos, "de şi accentuat greceşte", e Tatul; Sesthlav e Seslav, care
aminteşte atât de bine pe Seneslav, Voevodul de Argeş; Satzăs
e Sacea.
In favoarea părerii sale ar pleda şi numele de Vlaşca, adecă
,:rara-Românească", pe care-I păstrează până azi unul din jude­
ţele noastre dunărene, nume pe care Sărbii îl întrebuinţează şi
azi pentru România şi o parte a Torontalului.
Astfel -- încheie învăţatul nostru istoric - împrejurări iden-
tice cu cele care au dus la formarea Principatelor româneşti, în
veacul XIII, dau naştere, la Dunăre, prin imitaţia ducatelor de
graniţă bizantine, acestor prime organisaţii politice româneşti,
la sfârşitul veacului XI. .
Conclusiile d-luiN, Iorga sunt foarte plausibile, Confrun­
tate cu informaţia pe care o scoatem din alte izvoare bizantine,
ele se verifică pe deplin.
Pentru a le susţine, aducem aici următoarele întregiri,
1.
.Paristrion" era un ţinut de la Dunăre, ce corespundea
cu Dobrogea actuală. El începea cu mult mai la Apus de Si­
listra şi mergea până către gurile Dunării, pentru a fi statornic
amintit ca unitate administrativă "a oraşelor şi ţinuturilor de Ia
Dunăre" şi a avea de reşedinţă a Cârmuitorului bizantin cetatea
Silistrei (Dristra, Dorostolon).
Paristrion, ducat de graniţă al imperiului, s'a creiat, după
toate probabilităţile, in urma distrugerii ţaratului bulgar al lui
Samuel. Când cel de pe urmă apărător al neatărnării bulgare,
acel Sermon, care-şi avea reşedinţa la Sirmium 1), cade sub lo­
viturile de pumnal ale lui .Constantin Diogenes, comandantul bi­
zantin din părţile acelea (o\ov ExetOe. tLepwv ăpXwv), acesta fu aşe-
\
1) LeptLwv o Otpa.t'l)Airl)S; e legenda pe monetele de aur de imita­
ţie bizantină păstrate dela dânsul şi descrise de G. Schlumberger (Moll­
ţiaics d'or d'un chef bzllţ{are du Xl-e siecle, Extrait de la Revue Arclleologi911cj
[141]
zat de Basilios Il Bulgaroctonulca guvernator al ţinutului cu­
cerit, acolo la Sirm iurn (xo:l (; ilWYEV'YJ<;&pXSl'l EtcXXer) tij<;vsox.t�­
'tau Xwpo:<; 1).
Ceva mai târziu, Ia începutul domniei lui Constantin Vlll
(1026-7), când Pecenegii trec Dunărea în Bulgaria, devastând
greu ţinutul, omorţnd şi târînd în captivitate mulţime de soldaţi
şi şefi militari, împăratul, spre a asigura liniştea În aceste locuri
primejduite, creiază pe Constantin Diogenes duce al Bulgariei
(OlO 6 �O:OlASU<; Kwvoto:vt[vo;; tOV ilw'(Sv'YJ'I ripXO'leO: �lPfLtOU 07tcXpXOV­
to: x.0:1 oouxo: tYj<; BouA '(o:pto:<; E7tOl'YJOS'I2).
Basilios II procedase cu mult tact politic, după zdrobirea
definitivă a resisienţii bulgare, punăndu-şi, în diferite puncte ale
statului cucerit, cârrnuitorii săi; fără a transforma acest stat în­
tr'o simplă "themă" a imperiului 3). Necesitatea apărării îl silia
pe urmaşul său, după câţi-va ani numai, a pune asupra Bulga­
riei danubiene un "duce"; cum erau. atîţia în punctele de fron­
tieră ale imperiului. Diogenes se strămută astfel de la Sirmium
în părţile expuse mai mult ale vechei Bulgarii dunărene: pe aici
veneau acum, regulat, năvălirile prădalnice ale barbarilor.
Reşedinţa noului duce bizantin era la Dristra sau Do­
rostolon (Silistra), cetatea cea mai puternică pe linia Dunării de
jos. Autoritatea-i se exercita asupra tuturor oraşelor de pe ma­
lul drept al Dunării, unde steteau acum iarăşi garnizoanele im­
periului. Titlul său ajunse în curând acela de "duce al oraşelor
şi ţinuturilor de la Dunăre", de unde termenul general de "Pa­
ristrion", pentru noua subîmpărţire administrativă.
Termenul acesta se întâlneşte şi pentru alte părţi de lângă
Dunăre, către Sirmium, cum îl aflăm la Kinnamos s), dar acolo
el are valoarea unui simplu termen geografic.
1) Kedrenos. II, 476, 24.
2) Ibid., II, 483, 20.
3) Skylitzes, 715, 1: Bo:otAslou yap tou �O:QlAEW;;, 67C'YJVlXO: t"�V �OUA-··
YO:PlO:V U7t'YJYcXYStO, fL� &sA�oo:vt6<; tl vSOXfLijOO:l tO)'! E&l�t(J)l' 0:0tou, rXAA'
07tO tO:<; O'f'StEpOl<; ClpXouoC rs x.0:1 "/lOSOl ta XO:!) '€o�mou; OptOO:'ICO;
o:sţcXYSOOO:l, 'XO:&w<; rrou 'Xo:1 z7t1 tou �O:I.tOuf;A" ..
4) 118, 11: tO:Uto: x.o:tWp&Wx.w<; �O:OlASU; 7t6),s:; rs ta; Uo:ptotpi­
ou;; ilie; zvij'l x.po:tU'IeXfLEVO<; EVto:UOo: Olo:tPl�"�V E7tOlS:-CO... 119, ] 6-7 :
�o:alAEu; OE 'Io:t�a'l tfii" IlO:l6vwv pijyo: tO:<; cpOcXao:alv WOlVOVto: sţo:m­
vo:[w; to:�;; Ilo: p: atpfo:; �7t[tze-;jaEoOO:l 7tOAEOl OlO:VOS:OOO:l l.lO:O "W ...
[142]
142
N. fi 1\ N E !'i C U
Diogenes stete în fruntea acestui ţinut câţiva ani. Roma­
nos III Argyros (1028-1034), cu care se inrudia (soţia ducelui
fiind o nepoată a acestui Împărat), îl strămută ca duce la Te­
salonic, de unde, învinuit de complot, e îndepărtat în Asia, ca
strateg al .fhemet" (.<)p:p{'l)oiwv, pentru a fi apoi adus, în urma
unor dovezi de vinovăţie, la Constantinopole, unde fu închis 1).
Câtva timp după aceasta, e tuns şi călugărit la Studion 2). Implicat în
sfârşit într'o conspiraţie a Teodorei, sora împărătesei Zoe, atât
de geloasă de puterea ei, acest vestit general nefericit Îşi În­
cheie viaţa, aruncându-se de pe zidurile închisorii sale 3).
AI doilea duce de Paristrion fu vestitul Katakalăn Kekau­
tnenos, cel mai strălucit general din a doua treime a veacului
XI, luptătorul neobosit la toate hotarele primejduite ale imperiu­
lui. Un contemporan, care-i compune epitaful în versuri, îl nu­
meşte cu drept cuvînt "turn neclintit de furtuni" şi "martir slă­
vit al Domnului" (nuPio; ,zxp6.oavto;:; aUpal(; 1CVEUf.!O:'CulV, Xani'llXO�
f.!&.p'Cu; Kupiou) 4). Inteţirea luptelor la Dunăre cerea prezenţa acolo
a celui mai destoinic general, şi Katakalon Kekaumenos e în­
vestit cu comanda în aceste părţi, la începutul domniei lui Con­
stantin IX Monornachos, Ruşii lui Vladimir, veniţi în 1043 asu­
pra Constantinopol ei, fuseseră zdrobiţi la intrarea Bosforului.
Cei cari putură scăpa din acest dezastru luară atunci calea pe
uscat către patria lor. Dar lângă Vama ei sunt atacaţi şi nimi­
ciţi (800 de prinşi fură trimişi la Constantinopole) de Katakalon
Kekaurnenos, (ăpX(I)'I (?Iv ,I;)v 1CEp1 ;0'1 "Icrpcv 1C6AEWV xa1 XWpiW'l5).
Viteazul nu stete Însă mult în aceste ţinuturi. Marile sale
talente militare îl chemară îndată aiurea, la cealaltă extremitate
a imperiului, în Caucas, unde, după anexarea Armeniei zdrobite,
armatele bizantine purtau lupte grele cu Ernirul ele Tovin. Ka­
takalon fu strămutat atunci acolo, ca duce al lberiei,
In locul său fu trimes în Paristrion Mihail fiul lui Ana­
sfasios. II cunoaştem din primii ani ai domniei lui Monomachos
când, În calitate de strateg la Dyrrhachion, purtase, fără izbândă,
._----- --- \
\) Kedrenos, lI, 487, 17 urtn,
2) Ibidem, 497, 8. '
li) Ibid .. 498. 14 urm,
[143]
CELE MAI VECHI ŞTIRI BIZANTINE CU PRIVIRE LA ROMANI 143
lupta cu Ştefan Voi slav al Serbieit). Tatăl său, Anastasios, fusese
cunoscutul patrikios, care servise sub Constastin VIII 2).
Se ştie că în 1048 Kegen, ridicăndu-se asupra lui Tyrach,
trece cu 20.000 de Pecenegi Dunărea, pe la Silistra, vestind pe
comandantul locului, Mihail, asupra causei venirii sale şi a do­
rinţii lui de a ,intra în serviciul imperiului: QtcqJ."f}vUEtat tip t'Yj�
Xwpa�1o:pXoVtt (�V�QE JVItXa�A 6 tot) , AvetotetoCou u16�) 3). Iar când Tyrach
ameninţă îndată cu război, împăratul trimete poruncă lui Mihail, &p­
Xwv tWV 1t<xptotpCwv 1t6AEWV, ca să păzească bine malurile fluviului 4).
După Mihail, aflăm, sub Constantin X Ducas, doi şefi în
acelaş timp, în această comandă. Năvălirile Pecenegilor şi ale
Cumanilor ajunseseră tot mai dese şi imperiul se văzuse de si­
'gur nevoit a pune acolo doi comandanţi, spre a putea asigura
mai bine paza hotarului. Când Cumanii trec în masă peste Du­
năre, în 1065, Nikephoros Bofaneiates şi Basilios Apocapes, "Ci.!) I
1taptotpCwv 1tOAEWV ăpXOVtE�, încearcă zădarnic a-i împiedeca 5).
După aceştia, comanda în Paristrion o avuse rebelul "Ves­
tarches" Nestor, care ia armele împotriva lui Michail VII Para­
pinakes (circa 1072). El fusese în adevăr trimes dela Constan­
tinopole, în părţile unde se revolta, ca QOU� twV IIap:otpCWV 6).
In sfârşit, în timpul domniei lui Alexios I Comnenul, pe la
1091-92, ducele de Paristrion era Leon Nikerites. După marea
bătălie de, la Leburnion (April ie 1091), În care Pecenegii fură
striviţi cu ajutorul Cumani1or, împăratul îi trimitea de coleg' pe
Georgios al lui Decanos (rEllpylO� tot) ÂEX,O-:VOU); în realitate însă,
fiind-că acesta se comprornisese în conspiraţia lui Gabras, "pen­
tru a fi mai bine observat de către Nikerjtes" 7).
J) tua., II, 543, 16.
, 2) Ibid.) 537, 12: '(;v OE ' A Vaotcl.OlO� 7tatp[x(Q� 6 ttp 7tCX"Cpl t1)(,;
Zw'Yj c;, 61t1Jpe:t·�Ocl.P.EVO<;;,
") tu«, Il, 583, 12.
1) uu«, Il, 585, 5.
5) Zouaras, III, 678, 7. Cf. Skylitzes, 654, ll: & p X 6 v t w V r GJV 1t E P 1
tOY "1otpo'l 1tOtap.ov tOCI !J.ety1otpoU B'XO(),E1olJ toi) 'A1toxcl.1tolJ )�O:I
tot) l-tayta-tpOU N lxy}cp6polJ toi} Botavw7.tolJ.
6) Skylitzes, 7HJ, 11; Zonaras, III, 713, 9.
7) Ana Cornneua, 1, 422: I 'e:; PYl':;v 132 tOV tOU Â"xO-:VO'J iLEtO: yPO-:!.t­
l-vXeItlV 1tpO� AEOVto: tov NlY.cp1nl'l ooGxo: trTl t01:E toD 1tEpi �OlJ'IrX­
[lOU tlJyAcl.VOVto: 1tZ1tOW:pe:v, (�jC; Qf!0E'I zo:l o:rJtOV "t'JlI ţ.Y�;VI.\ T"\'.",O"; -o.:
[144]
N. B Ă NES C ti
Alt duce, de Paristrion nu mai cunoaştem. Aceasta nu în­
seamnă însă că ducatu! va fi dispărut atât de repede. Urmaşii
lui Alexios 1 au fost mai cu seamă absorbiţi de evenimentele
ce chemau atenţia lor în Asia.
Politica de energie războinică a lui Ioan II Comnenul, irn­
perialismul ambiţios şi îndrăzneţ al lui Manuel erau încă destul
de impunătoare pentru a păstra la frontiera mereu expusă a Du­
nării acest post înaintat, a cărui existenţă număra o sută de ani
şi mai bine. Ridicarea acelei numeroase oşti de Vlahi, "din păr­
ţile de către Pontul-Euxin", pentru luptele lui Manuel Comne­
nul cu Ungurii (1164), despre care ne vorbeşte Kinnamos, con­
firmă şi ea existenţa în acel timp a unităţii administrative din.
care porneau aceste pregătiri. '
Existenţa ducatului bizantin dela Dunăre s'a putut încheia
numai cu sfârşitul puternicei dinastii a Cornnenilor. Răscoala
Asăneşti1or, cucerirea de către Latini a Constantinopol ei, cu toate
urmările lor atât de fatale Bizanţului, au rupt definitiv legăturile
acestuia cu ţinuturile de la Dunăre, cârmuite de ducele de Dristra.
II.
Numele românesc Tatul ne apare în transcripţie greacă
fidelă la Skylitzes, care ne dă forma TcX"COu\: şi, cei a ce nu poate
fi neînsemnat, forma ne apare astfel în casul dativ. Cârrd Nestor,
care avea rangul de "vestarches", e trimes de la Constantinopole
în oraşele de pe malul Dunării, unde soldaţii fuseseră neglijaţi,
dânsul, ne spune Skylitzes 1), OUI.L(.pwvfjoCG� 't�) TcG'tol)� (D� ofto)'vwftOV,l,
rrO:'t�lVcGXOl\; 7tAELOOlV 07tAlO6sv'tE\; E�� 't�v �CGOlAEUOI)Oo:ii 7tO:PE)'SVOV'tO.
, Zonaras, care, Între alte izvoare, a folosit şi pe Skylitzes,
ne dă aceiaşi formă, insă cu accentul schimbat: To:'tou� 2).
Ceia ce Încă trebue Însemnat, e că acest Tatus (Tatul)
apare cu 15 ani mai înainte de evenimentele pe care ni le po­
vesteşte Ana Comnena, in aceiaşi situaţiede şef al populaţiei
dela Dristra. Il aflăm Într'un izvor cu mult mai însemnat, cu
totul contemporan cu laptele povestite, în istoricul Mihail Atta­
liates. Acesta povesteşte, \lupă propria sa declaraţie, lucruri
trăite de dânsul (7tEpl (1)'1 ou� &xo'ij 'X o: 1 l-'.U00l� hsp(1.lv 7tO:PSAO:�OV:
1) 719, 8.
2) III, 713, 8.
[145]
CELE MAI VECI-!! ŞTlR! I3IZANTlNE CU PRIVIRE CA ROMANI liJ!,
an'wvCl0'Co� (dr,6nt'r)�xa;1 0E'X""C�; SXP'1t',c(;t:lOX) '1). El ne dă pentru
şeful "scit" de la Dunăre aceiaşi formă, apropiată de cea româ­
nească, fiindcă acel Tatrys, aliatul lui Nestor, pomenit de dănsul,
nu poate fi decât o transcripţie greşită a lui 1'0:1:06;, în care s'a
scris p În loc de o. Paleografic, grupul 1;0�); poate fi lesne con­
fundat cu 'p'JG.2). Skylitzes, se ştie, a folosit pe Attaliates. Nu
se poate admite prin urmare pentru aceiaşi persoană o formă
atât de diferită la cei doi scriitori. Deosebirea trebue pusă numai
pe seama copistului,
m.
Dar Attaliates are pentru chesti unea caracterului etnic al
populatiei în care d. Iorga vede pe Români o însemnătate
deosebită.
In adevăr, dacă la urma urmei numele singur nu poate
deslega această problemă etnografică, trebue să cercetăm fap­
tele; şi ele sunt În această privinţă hotărătoare. i\ttaliates, care
şi-a petrecut viaţa sub patru împăraţi (Const. X Ducas, Roma­
nos Diogenes, Mihail Vll Parapinakes şi Nikephoros Botaneiates),
ocupănd în acest timp demnităţi de frunte la Curtea bizantină,
a avut prilej să fie perfect informat asupra faptelor, al căror
martor ocular singur declară. că a fost.
Ce caracter national aveau aşa dar micile alcătuiri politice
amintite În Paristrion de Ana Contnena?
Scriitoarea nu ne-o spune. Din câte afirmă Însă, resultă că
populaţia nu era "scitică", expresie care, în pasagiul SăLI, în­
seamnă Pecenegi.
Acelaş lucru rezultă, credem, şi din pasagiul pc care-I
aflăm, cu privire la aceste fapte, la Skylitzes, 719, 8:
•. " �'I (;� to:�<; -n:xpo:x.e�fLevl%�� ,'{j (j"/.O?I \:00 rL:;,p'Jl) -n:6Î.zot ttlW
OtPO:W1HWV �1"EA'�I-L�'Iw'l ola; o� P'lj02'1 El; o'O[X.'fjCit'l ).0:11PXVOVtC!.lV,
OtSAAeto:t 6 �E'.:i'i;6.pXOI) N eotwp, 000AO<; "(EYO'/W; 1:00 no:tpb<; t00 �!Xo,·
Hc!.l<;, oou� 1:WV Ho:p:o,p[(!.lV O'lO[L'XCiOd<;, x0:1 oI)W.pC!lVYJOiX� t(j) 1'6.1:01)<;
ti)� 0rW"('IU)!l0'll, na;t�,v6.xo�<; -n:/,:;[OO:V OitAlo(je'ltsG E�;; 1;'�V �xo:As60uoo:y
"lto:pEyevOVtO" •
Deci, numit duce în ţinuturile dela Dunăre; Nestor se învoi
1)·8, 13.
2) Cf. Gardthausen, Gr. Pal. 2, tabla 4b-
Anuarul Inst, de l�i. Naţ,
io
[146]
'i{, BAN s s c u
cu Tatus, ca unul care avea aceleaşi sentimente, şi amăndoi,
înarmaţi cu un număr mai mare de Pecenegi, veniră în fata
Capitalei. Nu se spune în text că şi Tatus era Peceneg. Ela
putut însă, ca şef cunoscut în aceste locuri şi în vechi legături
CLI Pecenegii vecini, să mijlocească pe lângă aceştia, spre a-i
aduce, în număr mai mare, în serviciul causei comune.
Zonarassingur îl numeşte şef al Pecenegilor, III, 713, 8:
,,�oGAO�OZ_ 'w; :!:Ou 1tO'.TpO<;; T06tou tOU 1Z0toxp&tOPO�, NS!Jtwp'
0'101',0:, 13S0t6.pX1)<; al to c.i�iWP,IX, oou� tt,) '1 IT IZpWtp[wv 1tpoXsl(.noOsl�
:l;psv a1tAIX %xd toi) rXOl),SW�, o:vxlXltl:X'1 '(zI' Oe!1s'lo(; IH:trl. 't(VO�
&pX'l)yOD Ho:,s ('16.%(0)'1, o; EXO:Az[tO 1'O:t06<;, Ee; t�'/ tWV 1tQ­
)\Ewv13lZ(nAS60uo�v 1to:psyevoVto.
, Dar nu trebue să pierdem din vedere că Pecenegii apar,
ca şi Curnanii, la scriitorii bizantini obişnuit sub numele de
".sciti", şi acesta e termenul etilic care, dacă se lămureşte, ne
duce la deslegarea chestiunii. Zonaras a putut confunda termenii.
. Intr'adevăr, Attaliates însuşi cuprinde populaţia oraşelor
Dunării sub numele generic de "Sciţi". "Sciţi" sunt apoi Ia.
dansul uneori şi Pecenegii. Cumanii sunt numiţi cu numele lor 1)'
şi. cu acela de Uzis ). Pe Bulgari Attaliates îi cunoaşte foarte bine
şi în totdauna le zice pe numele lor 3). Când îi pomeneşte pentru
întâia oară, le zice şi Moesi, ]\1uoo[, adăogind că numirea lor
specială e aceia de Bulgari, sub care apoi îi menţionează mereu 4).
Numele de "Sciti" e în genere, la scriitorii bizantini, ter­
menul clasic pentru neamurile care vin de peste Dunăre, din
părţile Sciţiei celor vechi. Incă Procopios relevează acest lucru,
când, vorbind despre neamurile gotice din Ţinuturile vechii Mai­
otis, ne spune că ele se chemau mai înainte şi Sciţi, �1tsl 1trl.VtO:
tCe E�VIJ arcsp ŢO: Exsiv"!i Xwp10: dXov, },;xu�,xO; (lEV Erc: %0(V��ovolL&'
�Sto:, 5). Mania arhaizării graiului, impusă de lunga tiranie a mo-
1) 301: 1txpx!30YiOouVtwV CG0Ţo�s; xo:l li1tG toi) r!<o:X��tU)t,ztOU .Wvou;
T('IV IZ o 11& v co v 1tOAAi;w,
2) 83, 13: ta tiov Oi'J.SWV EfJVO;;; 85,17: cpp6.;';;OVtZ;; (J)� o[ p,s'!
Aoyrl.Oz(; ,W'! Ouswv. \
3) 9, 16; 29. 6; 37, 12; 83, 16; 229, 21; 230, 5, 9, 12; 231, 2; 232, 1.;
234,8; 297, 21. . \
4) 9, 16: 1Vluool OS. o?� s!ovxY) rcPOfJ'lJYopCCG ;;0 ;;wv BouAyipwv­
Xg;OgOt'lIX�V 0'10/-10:.
5) Ed, din Bonn, II (De bello goth.), p. 476.
I
I
[147]
dclelor clasice, a transmis şi acest termen, sub care, din nefe­
ricire, se ascund adesea realităţile nationale învălmăşite ale
Ţinuturilor dunărene.
"Sciti" sunt pentru cronicarii şi istoricii bizantini Pecenegii,
"Sciti" Cumanii 1), "Sciti" şi Ruşii 2), pentru că toţi vin din
aceleaşi imense stepe ale Sciţiei lui Herodot.
Că lucrul este aşa, ne-o arată şi distincţia pe care aceşti
scriitori o fac adesea între termenul general, moştenit prin tra­
diţie literară, şi între numele speciale ale neamurilor desemnate
printr'însul, nume cunoscute in graiul cel viu al poporului.
Vorbind întâia oară despre Pecenegi, Attaliates ne spune,
30, 5: }.;x66IXl oz, ou; HX'C�lvaxot); oÎozv 6 0wwo'r)� A6"(oG xIXĂzrv
(Sciţii, pe care limba populară obişnueşte a-i numi Pecenegi).
lncă odată, când ne vorbeşte despre năvala lor împreună cu
Ungurii, el face aceiaşi distincţie, 66, 20: 'Ci,W o� 7Cpa� YJA'.ov ouvov'C(X
}.;cwPOIlXtWV 't(XPXt'top.Zv(()V, OUV IXO'CO:� 02 xxi 'tWV 'ltzpl 'tov �lOtpov
L'X.ufJwv, ou� l[IXt�lvli'X.ou� ta 7CAYjaO� XlXAYjOXOUOlV (şi cu ei Sciţii,
pe care mulţimea îi numeşte Pecenegis),
Un fapt identic se petrece cu Bulgarii, pomeniţi,' cum am'
văzut, Întâia oară la dănsul (9, 16) sub vechea denumire topo­
grafică lV!uoo[, "cari, cu numele lor special, sunt Bulgarii".
Faptul acesta, destul de- cunoscut, merită a se fixa aici,
pentru că, dacă vom izbuti il precisa ce ţiesrn anume e înţeles
prin «Sciţii« de la Dunăre, în momentul istoric În care scriitorul
nostru îi aminteşte. întrebarea atât de însemnată pusă mai sus
se va deslega.
1) Skylitzes 654, 13: 'to tW'i OUs(J)v IWvo� (YS'iO� OZ xal oGtO,�
�'X.UOlY.OV xal 'tON lIa't�lwhw'l ZO"(€VEOtZpO'l .. ); ,
Glykas, 605, 3: xCGtO: OE "(Z tYJv ouatV Wy()� OU�lXOY (.�XueIXl oz QU­
'ten) x'Xl 'twv nat�lV'XxWV o[ €uY€VZO'tEPOl; ,
Akorninatos, passim ;
Zonaras, 1Jl, 678, 3: 'tau "(o:p -ewv Oi)�wv WvouG (}.;xuOeu os touta
�O1:l .• ).
2) Glykas, 595, 6: 'X.CGtO: toD't!)v 07; tOV 'X.'XlpO'i xal o� 'Ex60lXl, 1:0Ut'
eOtlvo[ <Pwool •.• XXto: t�;; �xo�A{ooG 0PltWOl.
Kedrenos, Il, 551, după ce ne anunţă � tol} e()vou� twV <Pc\); XlVYJOl G
ita'tO: 'C�� �XOlA(OO�, îndată ce începe povestirea acestui eveniment, nu
le mai zice decât o[ }:xuOal.
3) Ct, Zonaras, III, 671,5: o ozK0f.Lv'r)vb; xx'tO: 'twv Ounpwv xac
'twv ty.u&wv, oc IIa't�lVa'X.al AEyovtal.
[148]
N. BAN E S C ti
Attaliates ne descrie odată pe larg oraşele dunărene, cu
populatia lor pestriţă, cu prilejul răscoalei acelui Vestarches
Nestor, trimes ca duce în Paristrion, la începutul domniei lui
Mihail Vll Parapinakes (1071-1078).
Se ştie câtă nemulţumire provocase În imperiu eunucul
Nikephoros, supranumit Nikephoritzes, pe care Mihail Vll îl
pusese, atotputernic, în fruntea treburilor publice. Pentru a putea
stoarce banii de care avea nevoie, el decretase monopolul grăului,
organizănd la Rhaedestos vestitul cpoGvocxţ, magazia imperială,
unde agen ţii fi scului vindeau, cu măsura talşă, pe preţuri scan­
dai oase, grâul.
Aceste nechibzuite măsuri provocară împuţinarea grăului
şi mizeria populaţiei, lipsită de pâne. Ele aflară răsunet până
În acele depărtate oraşe paristriene, asupra cărora se opreşte,
cu acest prilej, Attaliates, 204, 16 urm.:
"Şi creştea murrnurul mulţimei, mai cu seamă al celor cari
cunoşteau nesocotinta şi al celor cari erau mai aproape de re­
lele întâmplate. Murmurul se Întinse şi la populaţia pe jumătate
batbată care locuia la Dunăre. Căci pe ţărmul său sunt aşezate
multe şi mari oraşe, având strânsă o populaţie de toate limbile
şi întreţinânri o oaste nu mică; la care (oraşe) Sciţii trecuti de
dincolo, mai Înainte, aduc felul lor de viaţă scitic. De către cari
[etuite, li se suprimară, din porunca lui Nicephoros, şi darurile
ce li se trimeteau anual din tesaurul imperial. Şi de aceia unele
din aceste oraşe îşi puseră în gând să se răscoale şi trimiteau
soli la neamul Pecenegilor. Iar cei din jurul împăratul ui, găn­
dindu-se a trimite comandant dintre cei mai devotaţi către dăn­
sul, hotăriră să aleagă de catepano al Dristrei pe unul Nestor,
cinstit cu demnitatea de vestarches, ce se trăgea după neam
dintre lliri (slavi) şi fusese slujitor al tatălui Împăratului. Pe care,
cinstindu-l şi cu o atât de însemnată comandă, împăratul îl tri­
mise, cu vr' o câţi-va dintre locuitorii Dristrei, cari făgăduiră
către basileus a-i aduce la ascultare cetatea. Dar plecând el şi
ajungând după o bucată de vreme, găsta acolo pe locuitori pu­
ţin sau de fel aplecat! a asculta de autoritatea împăratului, ofe:
rind cu totul puterea cetăţi! şefului lor (cu numele Tutrysy" 1).
\
1) "l)u�o:;vs OZ 6 tW'i 7tOAAWV yoyyuop.ol: xal f-ttZAAO'i 'tW'i &xP(PW�
�mOtc/'p.bcllV tO c.:tv7tO\l, 'X. <x 1 Dom ţ,0\1 Y(VQj.J.SVl.tlY xaxw'I 'eYYIJŢE.f/:t) xC(,:
[149]
CELE MA! VECHI ŞTIRI Bl7ANTINE CU PRIVIRE LA \�OM1\NI t4S
. Mai departe, Attaliates povesteşte cum Nestor, fie de teama
populaţiei, pe care o afla într'o asemenea pornire, fie hrănind
aceleaşi sentimente ca şi dânsa, fie din pricina măsurilor pe care
Nikephoritzes le luase, preventiv, în potriva sa, - cum, prin ur­
mare, din aceste cause Nestor se uni la gânduriJe lor, Iegăn­
du-se prin tratate şi jurăminte (,Y)� 0:\')'1:1); ib.d'!o'c; �ou),'7jc; zel;(
, " Q r , er '''/') Ad • d 1
'YVCtll'-'f6 STet O'JVoJ1JX/X'� xo:: op�o:� XO:'1J.J')O: U'Pl)iLX::OS • • eran a
aceste învoelişi Pecenegii, încheie cu dânşii tratat, ca să ducă
împotriva Bizantinilor un războiu neîmpăcat (XIX? 7tp'.>; 01'0),oy17.;
tlXlfCex; 'Xxi 'Ci; 'CW'i IIx-':';::'1;l.Xrll'l s(No;; o'J'I7.pIWo-xttS'IO; 7to),SltE�'1 epwW:d-
, "l -- , ,,, ""' '''jP () 1)
0:(; lLE1: exU'C,,)'! O:07tO'IGtp 'C'{l [LO:A'Ii OU'IE'CE o .
Cine puteau fi aceşti "Scifi", cari, trecând din stânga Du­
nării, se aşezau tn oraşele poliglote de dincoace, tntipărindu-le,
o {O'CIXV'CO. eOpuAÂsr'CO oz xo:l 'CO 7tlXpO: dJV "Lo r p c uv 'X IX­
r c r x o n v ft:�oi3&pp7.po'l. no:p&y.ElHIX: yb..p 'C'{j ăAU'(j r o u r o u
nOAÂcd XIX( IL€'(&).C(;l n6),s��, E'X n&o-{i(; y).(;)OG1)� GU'!1)YIL€vOV
Ef.OUOCY:' n"Â'�(JO(;, x�1 6n\,'C;,�?V 0,0 !Lt;/.pO'l c7.n,l)Ţp�CPouo�:.
npo;; cn(; o, nspxl(.()f)E'l1:E� �XU!)7.l 1:0 npo1:spo'l x o» �XUOlXO'l
en:cpEpOUGl p[o'). nzp' cJ:)V X7.1:7.)'�:s6IlSVIX', XIXI d(; bt 'C(,)'1 �XO:A:X';lV
1:aitstw'l anoo'CsU.oi,tbCl.; er�o[x; rpJ,ocqt[x� onouo'ă 1:oi} N :xYIcp6po'J
nsp:sx6n"C0'i'C0. xxI xO::1:7.: 'Co')'Co 'Cl'!E<; 'C 'lV 'Co:ou'C(J)v no),srll'l E (;; &:n 0-
O'CIXG[C/.,V &n±�),E9xV 'X�d d; "CO sl)voc; 'Cii)V JIx'C�l')t:h(!l'l 7tXP­
-fii Y s).), o '1. G}W�'l.,il,S'iO: o' o� m:p: 1:?'! lh'JJ,b 07.cp7.7tYJ') o'CS�).Xl
1:G)V olxEw'CoC1:c>lV IXUt el) , sYV(VOXV 'XX'S'iC'l.,')(]) 1:7J� Llpb"Cpxs XE: P01:!J'IY) OIX:
N EOe0P'l., 'C['IO: e(}> 'C(l)') [k'JtO:PAW'I IlSV &ţ:(;J!.tlX1:: 'CE1::W�I1.E'IO'l, &no 'TU\)­
P:rJlV os ,0 ybo; D.xo'l1:7. xxI 000),0'1 7tX1:P(jJO'l YEYO'16elX 'COO rho:),Eu­
o'no;. 0') 11,.0:: 'C'ă 1:00Xll1:n qL'l'j07.; 8 'CY)'ICXXU1:X XPO:1:GJ'i &:pX'ă. E�IX7tSOl:E'J,S
11Ed . 'Cl')i;)'1 ilp:cn:p'f)'1w'I un:oX'io'Ji'_E'lW'l 'C(jJ �XOl),S� 'C'fJv sls 'C0'11:0'i 1:0'1
xio,pou 11.S1:6.0EO: V. &:rcs),1) W'I 02, XCI. [ "C: vx 'APOI/OV o: 'l)YUXi�;, s G p : o x s
It€'! 'Cou; syXtup[ou; illZpOV "C: 'Ii ouosv 'C'�'1 'Coo �XO:),Er,l<;;
'C(J)V epW!,to:[W'I xup:o'C'l)1:O: sn:o;;ps�P·'JI1.bo\);, sl; iH 'Co'! e�6.p­
XonlX 1:061:(1)'1 (T7."Cpu; IXU'Cr!) .� rcpoo'�yoplo:) "�'1 E�OU o[7.V
1: fi � ă x P IX; o  o a X S P W <;; & va cp s p o ') 'C O:�.
1) W. Tomaschek (Zar Kurule der Hămlls-halbinsel, Wien 1882, p. 49
urm.) s'a oprit asupra acestui pasagiu din Atta!iates, clar l-a înţeles rău.
Pentru dânsul "Sclţii" pomeniţi de istoric sunt Pecenegii, cari "hiiufig liber
clic Donat! kommen, uncl das Zusammenlebcn mit cliesen bringt Uebereil1-
stimmung in Brăuchen und Sitten, in Lebcnsweise und Kleidung hervor"·
Tatus e pentnt T. "ein Pecenegenh�lupt1illg", iar în populaţia amestecată a
oraşelor Dunării (,1; IL'�Qr6.pi1C1.p0·/) reCl!l10aşte pe Vlacho-Blllgari (bei, wel_
chem Ausdruck wir il11 die gedrlickten Wlachen-Bnlgilt'en dcnken mlis:>en).
Părerile acestea sunt, cum vom arăta mai departe, illexacte.
[150]
·.150
N, 'f'; Ă N.E S C <J
orin numarul lor mare, pecetea vieţii lor şi storcându-le? 1),
Ceia ce e sigur e că dânşii nu erau Bizantini (li se zice
anume €yXwptO�, "localnici", şi ei au un şef al lor) 2) şi nu pot
fi Pecenegii, de cari Attaliates îi distinge hotărît.
Nestor află În Dristra o populaţie ostilă Împăratului, cu un
şef propriu Tatus (Tatrys e, cum s'a arătat, transcripţia greşită)
şi, folosindu-se de dispoziţia ei, se înţelege cu dansa pentru o
acţiune comună, în potriva nesuferitei stăpâniri bizantine. Pentru
a-şi asigura izbănda, el tratează apoi şi cu Pecenegii, căştigându-i.
Lucrul e perfect clar, /
Intr'un alt pasagiu, mai departe, Attaliates confirmă încă
odată acest lucru. La începutul domniei lui Nikephoros Botanei­
ates, al cărui panegiric nÎ-1 face in istoria' sa, Attaliates ne spune,
textual, 303, 14 urm.:
"DarScitil de lângă DUI1ăre, la faima nobleţii şi bărbăţie!
împăratului şi a dreptei sale, gata şi pentru una şi pentru alta,
. darnică pentru cei supuşi şi înarmată în potriva adversarilor
duşmani, venind şi dănşii la o chibzuire mai buna, trimiseră
soli la dânsul, oferind şi ei garanţii pentru supunerea lor, Şi
aduceau incredintare solii, că unii rebeli se uniseră cu Pecenegii,
sub impăratul d'inainte, şi se purtaseră nevrednic faţă de dan­
sul. manifestând desbinarea şi cea mai evidentă. răsvrătire" 3)
Prin urmare nici vorbă nu poate fj aici, cu prilejul fapte­
lor de două ori amintite, de o identificare a "Sciţilor" cu Pe­
cenegii. Aceştia din urmă, abia colonisaţi o parte în imperiu,
1) Căci XCGtCGÂ 'Y)l�OP,SWXl nu poate insemna altceva decât exploaiare,
secătuire. De o pradă în înţelesul propriu al cuvîntului nu poate fi vorba
la o populaţie care "intipăria felul său de viaţă oraşelor în care. se aşeza".
2) CL Ana Cornnena, 1, 323: XpYJ rap XCG( tY)� �1t(tlvup,lCG� fLzfLvY)O(jo::
t(î)v xCGt' o:utOU;; &p[atIJ)Y &VOpW'I, a� xxi 0::0 'Jwp,o; o::Yj� lo\:Op[o;:;: i;QtJ­
-Wl� xo:o::o;ll[o;[VEtO:�.
H) "Ol as nsp1 tOV "Ictpev l:XU')CGl xo:i CGutol tfl qrfJP- li 1:'ij� toD
�O:Ol).Ettl� !ZuYSvz[ex<;; xal &'101'10:; 1':.0'::( ,Yj; oua,psr:poltb'l)<; bt' &llr:p01:S(JX
o€�(a� ,OWP1J!J.XtlY,'ij\; 1:S emzp 1:(1)'( OtX6ttî)v xxi oopui3psp_o'l0; 1'.X1:a 1:(1:)'1
, 1)' "/.,-, � ", �(-I ' , X' 'R' ,
xv\:(! EtWV, S,V,P'J;v, Z\; OlXV��X� ,cr\lY�A IOY't.:;'� ;00 ,rJ[t�'1x; n?EOrel;, 7n6-
atzJ.o:v w; O:UCO'l, 1;0: motel: xo:, 'o0to: 'tri� EO:UtWV un:o:xOYI'; nCG(JsXOlte­
VOl. 1'.0:1 1;'�V nI.YIPor:pop[o:v €eoc<yoV�€\; 01 npEoi3:;.(�, xo:C 'nvx; dno:rtcho:�
ouYOu,xaal ,Ol(; nO:1:�('Icl.XO�; E1tl ,C)0 npoi:lepxolASUx6to; o�o:pwo(j€vtO'::�
lvwmov IXtn;OU Oc[VW� xIX,riX[OXV1;O, ,b CiXiolw; m%v1:w; napexO€l'XVUOV­
ţ€; xIZ1 ,11'1 &7t'Exe[vou np0qJlZvEOO::&.1:1lV an:oo'tlZolV",
[151]
CELE MAI VECHI ŞTIRI BIZANTINE CIJ II"RIVlRE LA ROMAN[ l51
sub Constantin Monornachos (1048), in părţile de Apus ale Bul­
gariei de azi şi mai încolo, dau de lucru Bizanţului câţiva ani,
prin necurmatele lor năvăliri prădalnice. Acelaş Attaliates, care-i
cunoaşte atât de bine, ni-i zugrăveşte ca "un neam exercitat, in
loc de orice altă ştiinţă şi artă, în năvala cu armele (ysvo; iXv-d
7t&o1)� o:U1); S1t:ot"�[J.'Y)::; '1.0:1 1:zXv1)::; 1:7/V !ti�O' 01t)d.u'1 Emopo:.L7jV ·7)0'1.1)­
x6;}. Felul lor de viaţă era "de a-şi petrece timpul cu sabia; cu
arcul şi suliţa, murdari în ale traiului şi nedăndu-se înapoi de
la "mâncarea necurăţeniilor" o ([){ov sXO'l 1:0 ?V POI_v.pcdq: XIX 1 t6�q) XiX?
130,et OUVSX(D; O:cr.s1J'I, {-1UOIXPOV 132: dt. 1tpo<; 1:0 t;;Yj'1 xcr.t 1:"1)'1 o:)J,y)V O:IX­
rwy�v, xlXl I\ccr.pot.pxycwv ouoa.W;j;; a1tSXol!e'lov). Cronica lui Nestor
ni-i zugrăveşte la fel.
Un astfel de neam putea da cel mult, prin captivii de răs­
boiu, o parte din populaţia, tocmai pentru aceia socotită [.Lt�o·
�&p�cr.po::;, a oraşelor paristriene, unde puteau să mai fie şi Bul;­
gari, câţi mai izbutiseră a scăpa din tragedia luptelor cu Svia­
toslav şi din lungile episoade săngeroase ale războaielor Bulga­
roctonului. Grecii nu puteau lipsi, fireşte, nici dânşii din vechile
oraşe de graniţă ale imperiului unde, de la cucerirea lui Tzirnls­
kes, stătuseră garnizoanele bizantine. Şi, peste toţi aceştia, nu­
meroasa populaţie "scitică", trecută aici de dincolo de Dunăre
şi punând pecetea vieţii ei, tOV �,xuQ:XO'l �(ov. Toţi aceştia dedeau
la un loc acea fisionomle particulară a oraşelor, despre care At­
taliates spune că aveau un norod de toate limbile, bt 1t(l.o·�r; y),(;)O-
076 ou'nJ,(I'':�Vo'l sXouox:rc), �eor;. '.
Un alt popor, menţionat tot atât de obişnuit, În vremea. de
care ne ocupăm, sub numele generic de "Sciţi", sunt, - cum
am văzut, - Cumanii (Uzii). A-i identifica însă cu. "Sciţii'i oraşe­
lor dunărene despre care ne vorbeşte Attaliates, ar fi o impo­
sibilitate istorică. Tot atât de sălbateci ca şi fraţii lor Pecenegl,
ei vin după aceştia în câmpia Dunării, unde erau cu totul prea
recenţi, spre a ni-i Închipui intipărind oraşelor dunărene pece­
tea vieţii lor, chiar când am recunoaşte acestor nomazi ai ste­
pei aplecări către viaţa aşezată 1).
Bulgarii, cari trezi seră necontenit atentia Bizantinilor, dela
crâncenele războaie ale lui Basilios II, prin zvărcolirile lor, erau
1) lnexlstenţa lor, în această vreme, la Dunăre, a dovedit-o d. Ilie
Gherghel, Zar Gesch, Siebenbiirgens, Wien 1892, p. t3 şi, urm,
[152]
N. B Ă N .1: seu
mai cunoscuţi atunci decât oricare alt popor. Doar chiar în acea­
stă vreme, la începutul domniei lui Parapinakes, se ridicaseră
şi dănşii, sub Voitech, în potriva stăpânirii bizantine, căutăndu-şi
un sprijin Ia Sârbi, de unde le vine Bodin. Şi, în expunerea
acestei revolte, care fu destul de serioasă, cronicarii ne vorbesc
despre Bulgaria şi despre Bulgariiv, Skylitzes, p. 713 urrn., Zo­
naras, III, 713, 3). Pentru istoricul bizantin ei nu sunt, în vechea
terminologie etnică, "Sci1i", ci "Moesi"; iar Attaliates, care-i cu,..
noaşte perfect, le zice, cum am spus, În totdeuna pe numele lor.
Ruşii plecaseră, odată cu Sviatoslav, fără urmă, din părţile
unde fuseseră zdrobiţi de Bizantini.
Cine mai pot fi atunci (căci la Unguri nici nu ne putem
gândi) 1), pe la 1070, "Sciţii" aceştia ai lui Attaliates, cari stă­
pâniau de fapt, prin numărul lor, oraşele de la Dunăre şi se
cărrnuiau, cum ne-o arată exemplul Dristrei lui Tatus, prin şefii
lor proprii?
Indiscutabil, ei nu pot fi decât Românii, străvechea populaţie
băştinaşă din stânga Dunării, pierdută până acum, pentru isto­
ricii Bizantului, în massa barbarilor cari, rând pe rând, ocupară
cămpia Dunării, ciocnindu-se cu imperiul. Ei ieşiau acum, în
veacul XI, după atătea furtuni, la lumina istoriei, cu aceste prime
inceputuri ale vietii lor politice. Trecerea aceasta pe ţerrnul
drept al Dunării se explică uşor. Aici se sirnţiau mai apăraţi de
vijelia năvălitorilor stepei; în ţinuturile de frontieră aleirnperiului
ei aflau singurele elemente ale unei civilisaţii, care nu încetase
niciodată cu totul; iar presenţa garnizoanelor bizantine În cetăţile
de pe .rnalul drept, reocupate după zdrobirea ţaratului bulgar,
le garanta mai bine desvoltarea vieţii lor aşezate.
Căci aşa trebue să ne Închipuim aceste Începuturi ale vieţii
politice româneşti de la Dunăre: ele implică recunoaşterea au.;.
torităţii bizantine, representată, în părţile acestea, cum am văzut.
printr'acel "duce al Ţinuturilor de la Dunăre" (oouţ sau �pX(J.lY
t,(I)V lIo:p,oTp[wv, ori, după oraşul de reşedinţă, xo:tmcfvw 'C1jr; �(J[­
cnplX;). Solia. acestor "Sciţil" paristrieni, cari se presintă împă­
ratului Nikephoros Botaneîates, pentru a-i face declaraţia de
\
1) Darko [enâ, Numirile populare referitoare la Maghiari la scriitorii
. bizantini (în 1. ungară), în "Ertekezesek a nyelv- es szeptudomănyok ko­
rebel", XXI, 6 (1910), p. 32.
[153]
reu: MAI vecm ŞTlRj""6!ZANTlNE cu PRIVIRE. LA ROMANI 153
supunere, după ce mai inainte unii dintre dânşii se ridicaseră,
întovărăşiţi cu Pecenegii, împotriva imperiului 1), ne autoriză a
trage această conclusie.
Iar acel Pudilos (Budilă), pe care Ana Cornnena ni-l pome­
neşte ca ,,0 căpetenie a Vlachilor" şi care, "sosind în timpul
noptii", aduce lui Alexios Cornnenos, în lagărul său de lângă
Anchialos, vestea trecerii Cumanilor peste Dunăre, era, probabil,
şi el unul din părţile Dunării, pentru a-i aduce împăratului ves­
tea celor petrecute acolo 2). Iar dacă se obiectează că putea fi
tot atât de bine dintre Vlahii peninsulei balcanice, cari dedeau
" contingentul lor oştirii imperiale, rărnân totuşi, în pagina urmă­
toare a scriitoarei, Vlahii pe cari ea îi aminteşte călăuzind pe
Cumani pe potecile trecătorilor (clisurilor) din Balcani, pentru
a-i aduce la Goloe, în basinul superior al Tungei: 'tfuv rouv
KOIJcX.'1W'I 1t!Xp&; 'tfu'l BAX',(W'I d; O,IX 't{iJ'l xAz:OOUP:l)V IZt()omou; IJZP.O:-
0'lJx6"Cw'l xo:l outW 't0'l Zuro" P't'0[w; OlZA'lJAU06tw'I &1'.0: 'tij) 't'ii rOAOn
repoorezAcX.oxl3).
. Cumanii trecuseră Dunărea tocmai prin Paristrion (v. Ana
Comnena,' 1, 8, 9) şi pătrund peste Balcani prin cunoscutul pas
care duce direct spre Karnobad şi tot prin pasul acesta, numit
de Bizantini f,:o'rl()x - identificat de jirecek cu Detnir-Kapti 4)
şi de Safarik, cu mult mai probabil, cu Calikavak 5) - se întorc
ei către Dunăre, după ce sunt biruiţi, Ia urmă. Vlahii, cari le
arătau potecile muntelui (AJexios închisese bine pasurile), veniau
prin urmare din aceste părţi ale Dunării dobrogene.
Amintiţi pe numele lor de Ana Comnena, nu mai încape
îndoială că ei sunt şi acei "Sciti" ai oraşelor de pe ţerrnul du­
nărean, despre cari e vorba la Attaliates şi cari, cum am arătat
mai sus, nu pot fi confundati cu nici un alt neam cunoscut În
vremea aceia la Dunăre.
După două generaţii, ei erau aici atât de numeroşi în cât
dedeau cel mai însemnat contingent de soldati armatei imperiale
1) Attal., :�02,14 urm.
2) 1, 10, 9: '1UXtO; 02: x!XtXI,1X130'lto; nOUOtA'.)') 't:'10; âxxpEwu "'J'I
l�AcX.X(t)'� xxi 'tTI'I 'tfu'! KOţJ.�'I(llV otO,; tou ih'lou�zw\';o:(.mz?!X1w:Jl'J
cmo:yyetAo:'I'to; ...
a) tu«, 11, 18.
,) jirecek, Gesch. der Bulgarcn, p, 10.
5) IbM.; p. 154, nota.
[154]
ridicate din aceste Jocuri. Căci aşa trebue înţeles mult discutatul
pasagiu din Kinnamos,privitor la luptele purtate de Manuel
Comnenul cu Ungurii, la 1164. El ne spune anume că împăratul,
pentru a da acestora o lovitură serioasă, trimite în potriva lor
o oaste sub conducerea lui Alexios protostratorul, care trebuia
să facă numai o demonstratie, pentru a-i sili să creadă că atacul
se va da din aceste locuri obişnuite, în timp ce Leon Batatzes,
"adunându-şi din altă parte altă armată numeroasă şi chiar mare
mulţime de Ylahi, cari se zice că sunt coloniştii ItaliJor de odi­
nioară, avea ordinul să năvălească in Ungaria din tinuturile de
către Pontul-Euxin, de unde nimeni nici odată nu năvăli se asu­
pră-le" 1).
Rosler rătăceşte zădarnic alături de chestie, când se sileşte
a dovedi că nu poate fi vorba aici de Românii din Moldova 2).
El concede în fine că aceşti Vlahi au putut veni numai din păr­
ţile Traciei, de către Marea Neagră (Anhialos), unde Românii
sunt documentaţi în număr insemnat. Dar atacul bizantin, în­
dreptăndu-se din Tinuturile de lângă Mare, nu putea porni de
cât din părţile de la miază-noapte, din acel Paristrion, unde erau
cunoscutele vaduri de trecere ale Dunării. Şi armata ridicată §te;­
pwO .. v trebuia să se recruteze din aceste părţi, spre a cuprinde
acel mare număr de Vlahi menţionat de Kinnamos.
Aşa au înţeles pasagiul şi J. Pic 3) şi F. Chalandon 4), şi
numai acesta poate fi înţelesul adevărat. Cuvintele lui Attaliates
care ne spune despre oraşele dinParistrion xrx1 07t),l"'CD<.OV oli I-1t"
xpov a7to'tpicpouoal, sunt caracteristice în această privinţă.
Existenta Vlahilor în părţile acestea o admite şi Toma­
schek, in studiul amintit mai sus. Numai că dânsul, printr'o inter­
pretare pe care n'o sprijină textul grec, crede că pasagiul tre-
1) 260',7; "AzfJvtx. oz 'tl�X, Ilx'C�:�:(, E�[)()\Yi::'V Zttp'.J)�S'l" o'tp,x.
'ta1):.�x zJtx'(otlZ'IO'1 ă).),o 'te (l'J:{:vov XXl O") xx, tU'Z{W'l 7tOAUV o:V),O'I,
al 't(:tiv E� 'ItXA[X� -7-7to:xo, 7ti' Xl $:'1 z: EP'I:Z:, ZX ell'l jţP�; 't(i)!';:)­
�a['Irp XXAO:JtLSvrp r<;6'leqJ Xrl)(;(W'I zp,l3x ),Z''I zx.H:,m'l e (� "'C'fJ'I O:J'I'llX ii'l,
01)$'/ 000$(;; ouoiJto-es 'tOl) 7tX'Jtb�\ edw'lo; Zrcior.n;'J.=: 'wlrco:�".
'" \ l' -.
2) Românische Studien, Leipzig 1871, p. 85,
a) Zar rumâsuscn-ungarischen Sireitfrage, Leipzig 1886 p. 71. I
i) [ean II Comnene et Manuel I-er Comnene, ParjsJ9q, .p, 487, nota 3.
[155]
tEU: MAf VECHI ŞTlR! BiZANTINE co PRIVIRE 'LA ROMAl"l 155
bue raportat la Vlahii dela Nordul Deltei 1). In acel aş fel se ex­
primă invăţatul rus T. Uspenskij 2).
IV.
o incheiere în favoarea opiniei noastre, cu privire la al­
cătuirile politice româneşti din Paristrion, s'ar putea scoate, cred,
şi din vestitul raport al aşa zisului toparh bizantin, raport destul
de enigmatic, de la pierderea sau rătăcirea manuscrisului în care
a fost găsit, acum aproape un veac (1828). După. cîte ştim,
nimeni nu s'a oprit la noi asupra lui.
Invăţatul B. Hase, editorul lui Leo Diaconos (Bonn, 1828),
a tipărit, în Comentariul cu care a însoţit opera acestui istoric­
graf bizantin, nişte însemnări aflate într'un ms, grec ce se găsia
pe atunci în Biblioteca Naţională din Paris. Autorul acestor In­
sernnări avea calitatea de şef, cârmuitor ('t07t&pX1)�) al unuiţinut
în care el stăpănia în numele imperiului bizantin.r)
Data manuscrisului s'a fixat şi de editor, din motive pa­
leografice, şi de alţi învăţaţi, conduşi de indicaţiile cronologica
ale textului, Ia sfîrşitul veacului X 4).
1) P. 51: "Unter Manuel (1143-1180) mi.issen die Gebiete nordlich
cler Donau bereits sehr zahlreiche wlachische Ansiedelungen besessen haben;
auf Wlachen nordlich vom Delta muss jedentalls die beruhmte Stelle bei Kin­
namos VI, 3 p. 260 bezogen werden",
2) Formarea imperiului al doilea bulgar (rus.), Odesa 1879, pag, 99.
"Sub Daci nu tebue să înţelegem numai pe Unguri. Avem informaţii sigure
despre elementul românesc la Nordul Dunării din timpurile împăratului Ma­
nuel. Cea d'intâi informaţie, contestată JIu cu muii succes de Răster, spune că.
impăratul Manuel, in a. 1164, a ridicat populatie românească din părţile
Moldovii În potriva Ungurilor".
Nu înţelegem de ce toţi aceşti învăţaţi alt in vedere numai pe Românii'
din părţile Moldovii, când textul grec nu spune nimic in această prlvinţă,
Afirmaţia că atacul a fost pregătit din părţile de unde nimeni nu-l atacase
nici odată, ne întăreşte in convingerea că el s'a dat, cu populaţie ridicată
din Paristrion, prin pasurile Carpaţilor de către colţul sud-estic al Tran-
silvaniei. .
S) Leo Dîac., p. 496 urrn .
. j) Y. L. Pic, Der Nationale Kampf gegen das ungarische Staaisrectu.
Leipzig, 1882, p. 83, n, 1.
V. Vasiljevskij, jurnalul Millisterului pe 1876, vot. 185, pp, 368-443
(ruseşte),
[156]
156
1'1, 13.fl. NES CI)
Acest ms. cuprindea scrisori ale S-tului Vasile, ale lui Pha­
laris şi ale S-tului Grigore din Nazianza. Intr'o călătorle făcută
în scopul unei misiuni pe care n'o putem cunoaşte mai de aproape,
în părţile Dniprului, Toparhul a avut cu dînsul manuscrisul, şi
a folosit foile albe ce se aflau intr'Insul pentru însemnările sale,
făcute poate în scopul redactării raportului, cu privire la rnisiu­
nea ce i se încredinţase. Din această causă, însemnările, care nu
sunt complete, se înfăţişază în forma a trei fragmente, deose­
bite în corpul manuscrisului, şi presentănd aceleaşi caractere pa­
leografice. Ceia ce ingreuiază înţelegerea cuprinsului, elipsa ori­
cării precisări toponim ice.
Invăţaţii ruşi s'au ostenit de atunci a scoate din acest do­
cument datele istorice atât de preţioase, prin vechimea lor, pen­
tru istoria poporului rus. Cel mai Însemnat din studiile ce i s'au
inchinat e acela al cunoscutului bizantinist V. Vasiljevskij, în
"Jurnalul Ministerului" citat mai sus 1).
Inainte de a ajunge la încheierile sale, foarte plausibile,
să-mi fie Îngăduit a face un scurt resumat al cuprinsului intere­
santelor însemnări.
1. Din cel d'lntâi fragment se reţin următoarele fapte: To­
parhul descrie călătoria sa dintr'o misiune, în părţile de către
Dnipru. Se vede, din câte spune, că el trecuse Dniprul în spre
Ţinuturile noastre de azi, ajungănd după multe peripeţii, în loca­
litatea BO?lWV, ce n'a putut fi identificată de învăţaţi. Vasiljev­
ski] o socoteşte ca o colonie greacă, pe cursul inferior al Dni­
prului (judecănd după primirea călduroasă al cărei obiect a fost
Toparhul cu suita sa).
Ceia ce e sigur e că din această localitate solia s'a Îndrep­
tat în spre Maurocastron : xGXx<:': �I-LEPX� 000'1 GX'I:xhP<::'i EX')T;OU; 0:1%­
:rpEtf1xvtc;, w� 7tpO� 'to ÎlfaupoxlXotpO'l Xwps:v ·�7ts:y6p.sI)CG. Ni se
spune apoi că mergeau spre casă (P.6Âl; ot/JE7t'nS X'xl t'�; 7tpO; -cr3:
oexs�a rW�Wf) t:<;; E7t:X'iOOOU €�o'fI€t) şi că treceau prin pămtnt vrăjniaş
(-cb OZ o� XaÂs7t .. �)'tctOV, on xo:l o:2G 7toÂs:tt:x:; E7topzu6/1ZfJX y1)<;;).
2. Al doilea fragment, scris după 40 de zile, descrie războiul
ce au fost siliţi să poarte \cu "barbarii". Mai mult de 10 oraşe
1) Cel al lui Westberg (Meriloires de ['Acad. de St. Peicrsbourg, VIII
serie, V) mi-a fost inaccesibil. Din analiza ce-i face Hrusevski] (Gesch, des
ukralnlschen Volkes, 1906), se vede că n'aduce nimic nou.
[157]
CELE MAI vecm ŞTIRI BIZANTINI: CU PRIVIRE tA ROMÂNI 151
fuseseră golite de oameni şi nu mai puţin de 500 de sate pus­
tiite (7t6l,s:; lJ.sV yxp 7tAd0U; � Uxa &viJp::mitlV �;SXSVu)(l1Joa'l, XU)!LXl
oS: oUx. SACY.1:1:0U; 7ts'rcaxooiwv 7ta'rcd.w; �P/lfLW{)yJoxv).
Ţinutul suferise cumplit pe urma acestui războiu, Topar­
hul se găsia în condiţii neprielnice pentru a rezista "barbarilor",
de oare- ce oraşul său fusese distrus din temelii şi el se afla
"mai mult în sat deschis decătm cetate" (outW(; E7t1 xatsax.alJ.p.ev'1l
"GAs: t'�v O{X-rPlV 1to�oup.b;j)'1 ·//P.W'l, x0:1 w� &1t0 x611/1)S ItdA/,O'l il 1tO­
I,SUlS d; 1tP00pOAX; 1towup.b:tlv.) De aceia el s'a gândit să se aşeze
iarăşi În d KA'f/p.o:ta, unde a ridicat în grabă o cetăţuie, la adă­
postul căreia să poată reconstrui tot oraşul (xal tGi'te: &pXYJv €p.ou
"fl;)1:01) 1t6.A�v otxYJoat 1:1% KXfwata olo:vo1joalJ.bou. '1'Ol'I'6.(' tOl Cf!p06pw'l
�t�'1 1:01tPWtO'l Sy, 1:WV b6'1tw'I Eţc}lxo06p.'lloa 7to:p'aut'f)v w; �x 'to61:(.IU
Pt?-0{IU(; xai t'rrl ()Xk�'1 a1to: a 0:'1 1tOA('1 01y.�o(JiJoe:of)al).
3. Al treilea fragment ne descrie desbaterile urmate Între
Toparh şi supuşii săi, în urma solilor trimeşi la aceştia de bar­
bari. Toparhul ţinu o cuvîntare, În adunarea la care convoca pe
aleşii populaţiei, încercând a-i convinge că interesele lor cer a
asculta ele împărat. Aceia Însă declarau că nu s'au bucurat nici
odată de bunăvoinţa imperială, că nu vroiau să primească re­
gimul grec, că doreau să hotărască înşişi de soarta lor, şi că,
vecini cu stăpânitorul de la Nordul Dunării, care dispune ele mare
armată şi ele multă putere, nedeosebituiu-se apoi nici prin mora­
vuri de cei de acolo, ei sunt înclinaţi a trata cu aceia şi a Ii
se supune şi-l indemnară şi pe dansul a face acel aş lucru.
«Şi am plecat - încheie Toparhul - pentru ca să mântui lu.
crurile noastre, şi am conferit cu dansul cum se poate dori mai bine.
Şi pe cât cu.putinţă în puţine cuvinte tratănd cu dânsul totul,
el socoti acest lucru mai presus de orice şi-mi dete iarăşi bu­
curos toată stăpânirea Clematelor (1:"/j'l r.ov 1\)'1JIJ.0.1:([1'I &pXYj'l 7tdorxv)
şi adăcgi şi toată satrapia şi-mi dărui în ţara lui destule veni­
turi anuale".
Acesta e, În puţine cuvinte, cuprinsul însemnărilor fragmen­
tare ale Toparhului,
Menţiunea aşa ziselor IU";Jp.cx'tcx a făcut pe cei mai multi
invăţaţi, ca şi pe editor, să fixeze locul stăpânirii Toparhului în
Crimeia, unde cartea Porphyrogenetului asupra Administratiei Im-
[158]
periului pomeneşte de câteva ori, alături de Cherson, "aşa zi­
sele KA1{-l<X't'<X" 1).
Dar Y.).J{-liX (s. XA�{-liX)însemnează mai cu seamă ţinut, re­
giune, circumscripţie, şi autorii bizantini sunt plini de expresii
În care cuvântul are precis acest înţeles 2). Nu este prin urmare
nevoie să ne ducem în Crimeia, din causa Clematelor amintite
şi acolo. De alrninterea analiza pătrunzătoare a textului, făcută
de Vasiljevskij, a arătat definitiv că părerea aceasta trebue pă­
răsită. Cuprinsul textului impune ca reşedinţa cărrnuitorului bi­
zantin să se caute aiurea.
Două lucruri stabileşte Vasiljevskij, cu cea mai mare pro­
babilitate:
a) Că evenimentele ce formează obiectul tnsemnăriior Topar­
hului s'au Întâmplat pe vremea luptelor cu Sviatoslav, In acea
vreme ştim, în adevăr, cât a suferit stăpânirea vrernelnică a Bul­
garilor în părţile Dobrogii noastre de azi. Toate cetăţile dună­
rene au căzut, în câteva zile numai, În mănile lui Sviatoslav.
IJ) că ţinutul uz care cârmuia Toparhul bizantin trebue pus
la sudul Dunării, În Bulgaria. Şi are perfectă dreptate. Drumul
urmat de misiunea Toparhului, lndreptându-se de la Dnipru
către Maurocastron, pentru ca să ajungă acasă; apoi menţiunea
Domnului dela Nordul Dunării, În convorbirea avută de cârrnuitor
cu supuşn (op,opo� O'ltZ'; T;pO\'; '"CO'I XIX'"C&.. d �6pz:1Z toi) Torpcu �IXO�­
)"eIJO'lt<X), nu mai lasă nici o îndoială în această privinţă.
Vasiljevskij vede însă în cuvântul KA-(I�llXtlX un orăşel, situat
undeva la Dunăre, în Bulgaria. Găsind în Procopios localitatea
K),Ep,IXOE\,;, a cărei situaţie nu e determinată, e aplecat a identifica
această localitate cu KA:�lliXt:lX, şi o aşează pe cea din urmă pe
1) 1:'l)v X ZPOfuVIZ y.1X1 ti AEY0{-lZ'11X Y.A[p,IX't1X 68, 23; � X zpaw, 'lux. I
'ta: XA[lllX1:iX 80, 16 şi 20 etc.
2) Pentru .a nu Încărca expunerea cu prea multe citate, e de ajuns a
trimete la Ducange, Gloss. med. et in]. graecitaiis, la cuv. xA1{-l1X, regio, XA[{-lIX.
Y.A[�l<X'tiX, 1:X l_lEP'lj, unde se dau zecimi de exemple în acest sens. KAlP.IX-
1:cXpXYJ<; era regionis praefectus. 'La Lydos, De mens. fr, 2 Y.AlblIX'tcXpX''1S; =-
1:pIXX'teu't-(j<; (lat. tractare, a administra), v. H. Herwerden, Lexicon gr. Slip"
pteiorium et dialecticum, ed. II, H)10. La Psellos cuvântul păstrează încă ace­
laş înţeles (deci În veacul XI). V. \ Em, Renauld, Lexique choisi de Psellos,
Paris 1920, p. 64: Y.AlfJ.<X1:cXpX'lj<; c= qui preside il une reglon, eu parlant des
demons. Tot aşa la Prodromos, care-I numeşte pe Mantiei Cornnenul �iX·
ol/.$ul,; 1;eoocXp(Jjv y�<; 'l'.Al{-lchwv (Hesseling-Pernot, Poemes prodromiques
etc.iAmsterdam 1910, IV, 163.)
�i
.1
I
[159]
la Nicopoli de azi. Noi credem însă că aceasta e o silinţă za-:
darnică. Prin KA'(JfLiX"C<X trebue să înţelegem Ţinutul în care stăpănia­
Toparhul. Şi acest ţinut, care sigur trebue pus la sudul Dunării,
putea fi mai cu seamă în părţile unde, peste o jumătate de,
veac; găsim unitatea administrativă Paristrion, căci aici era'
drumul obişnuit al invasiilor prădalnice ale barbarilor, şi pe aici.
a venit şi Sviatoslav, în năvala lui fulgerătoare, care nimici la
Dunăre oraşe şi sate.
Ceia ce ne interesează . din. toată această povestire, care
din nefericire nu se va putea lămuri pe deplin decât prin des­
coperirea manuscrisului rătăcit fără urmă, este faptul că, in păr­
ţile de răsărit ale Bulgariei lui Petru era undeva un Tinut, cu o
numeroasă populaţie, ce se simţia strâns legată de cea de fa
Nordul Dunării, peste care domnia un prinţ puternic. Că acest
prinţ era Sviatoslav, ori un altul - cei a ce e mai puţin pro­
babil, - că populaţia peste care stăpânia Toparhul era slavă
ori română, ori mai de grabă amestecată, ca cea din descrierea
lui Attaliates (bulgară e mai greu de admis, căci n'ar fi cerut
a se da cu pustiitorul ţării neamului său), ar fi lucruri foarte
interesante de ştiut. Dar, în neputinţă de a ne face despre dân­
sele, în starea de azi a lucrurilor, o ideie mai precisă, ne mul­
ţumim cu resultatul ce se poate totuşi scoate din această enigma­
tică naraţiune. Nu putem În adevăr să nu însemnărn asemănarea
pe care situaţia de la sfârşitul veacului X o are cu aceia descrisă,
după o jumătate de veac, de Attaliates, în părţile Dunării
dobrogene. Avem în aceste părţi documentarea existenţii unei
organisaţii politice, cu un dregător imperial, aşa cum o găsim
cincizeci de ani mai În urmă. Şi nu ni se pare riscat a admite
că acel Paristrion, pe care l-am desluşit mai înainte, a putut fi
continuarea alcătuirii administrative a imperiului, sub Toparhul
în chestie, la frontiera prirnejduită a Dunării de jos.
In tot casul, această organisaţie politică, de la sfârşitul
veacului X, cu populaţia ei care nu era greacă, ci amestecată,
cel mult, - cum era şi populaţia marilor oraşe dunărene din
vremea lui Attaliates, - şi care năzuia după. autonomie 1), ne
1) 1VI '1)0' e.EAA'I)VO(W'tE(.llOV 'CPQ71;WV Em!J.EAoup.aVOl, IXtrtoVQfttUV oe
tJ.cXÂlC!'t� �pyto)V &'I'tl'ltOWUP.�VOt,
[160]
N. {\ A NE 5 C U
duce la înţelegerea constituirii micilor alcătuiri politice, sub şefii
lor proprii, pe care le întâlnim în a doua jumătate a veacului XI.
Inceputurile acelor alcătuiri, În părţile Dunării, se dovedesc
astfel cu mult mai vechi de cât documentarea lor sigură. Şi lu­
crul nu ne poate mira, când În jurul nostru neamuri mai nouă
primiseră, sub aceiaşi influenţă a stăpănirli bizantine, elementele
vietii lor politice.
\
\
[161]
, ft4t
� \
n
\
o
I
efA MAI U f C H t � AR URA fi � C Z g AH A. I
DE
/1
N. ORĂGANU
L Cea dintâiu carte românească tipărită în tipografia din
Alba-Iulia a lui Gheorghe Răkoczy I.
La 15 Noemvrie 1629 muri Gavril Bethlen fără să ajunga
să-şi Împlinească gândul de-a organiza din nou tipografia cu
1 itere latineşti "a curtii" din Alba-Iulia întemeiată pe la 1565,
adecă în zilele lui Ioan Sigismund Zapolya, şi de a o înmulţi
cu caractere cirilice, pentru ca să suplinească pe cea slavă, care
dis păruse, şi să poată tipări astfel şi Biblia tradusă româneşte
din porunca şi cu cheltueala sa de mai mulţi bărbaţi învăţaţi,
După dOLIă scurte domnii, a Ecaterinei de Brandenburg şi
a lui Ştefan Bethlen, in Noernvrie 1630 fu ales de principe
al Ardealului Gheorghe Răkozcy L Politica lui era întru toate
aceeaş cu a lui Gavril Bethlen: Întărirea neamului unguresc şi
a calvinismului, dar măsurile luate de el Iată de Români erau
cu mult mai neîndurate şi mai puţin umane decât ale lui Bethlen.
Intocmai ca şi Bethlen, ·şi el voia SEt întrebuinţeze tiparul pentru
ca să lăţească calvinismul cât mai mult şi, după putinţă, nu
numai între cei ele un neam cu el, ci şi între Romăni. Astfel
Răkoczy tncearcă, împreună cu soţiea sa Susana Lorantffy, să.
desvolte marea tipografie, a căreia organizare o începuse Gavril
Bethlen în 1620 în Alba-Iulia şi care a fost condusă mai întâiu
de Andrei Valaszuti şi Martin Mezleni. In urma interesului căr­
muitorilor tipografia, (li UITel conducători acum erau Iacob
Effmurt şi Martin Maior, în curând şi începe să aibă un rol
însemnat. Dar tipografii îi pricinuiau lui Rakoczy multe griji şi
neplăceri, căci "Gradudl":-ull-a putut termina de tipărit la Înce­
putul anului 1636 numai adu când tipografi din Olanda peste
Hamburg, cu paşaport eliberat de regele palon. Şi în 1637 îl
.<\nuarul Insi, de 11.1. Naţ
11
[162]
16:2
găsim căutând prin străinătate tipografi 1). In 1638 pare să-şi fi
desăvârşit Răkoczy organizarea tipografiei cu litere latineşti 2).
Voia însă să-şi mai aranjeze o tipografie deosebită pentru tipă­
rirea cărţilor româneşti. In 22 Martie 1639 "VJădica din Alba­
Iulia" merse deci la Braşov 3) şi cu acest prilej pare să fi cerut
dela Munteni "şrift", adecă slove cirilice pentru tipografia lui
Răkoczy, intocmai cum şi Muntenii il ceru seră dela Ruşi 4). Că
în acest timp, şi nu mai curând, a trebuit să se indeletnicească
Ghenadie cu afaceri de tipografie, se vede şi din imprejurarea
că în acest drum al său, atlănd despre pregătirea şi tipărirea,
care avea să urmeze din săptămăna întăie până în a şaptea a
sfântului post al anului 1640, a Praviiei dela Govora, comandă
din această carte o ediţie specială pentru Ardeal, care nu se
deosebeşte de cea munteană decât prin aceea că, în prefaţă,
numele şi titlul lui "Theofilt'i, cu mila lui dumnezeu arhiepiscopă
şi mitropolit a toată ţara rutnănescă", este înlocuit cu al lui
.Uhenadia, cu mila lui dumnezeu arhiepiscopîi şi mitropolit a
toată ţara "Ardelului" 5).
Deodată cu slovele, care în cele dintâiu tipărituri din Bălgrad
sănt Întocmai cele ale Pravilei din Oovora (1640)6), "s'au aflată"
i şi meşterul, un "dascălCt popa Dobre", "de au venitu din tara
rurnănescă de au făcută tipare aice în Ardelă", "să tipărescă
cărţile aice În ţara Măriei Sale", "In crai Racolţi Oheorghie". 7)
Dobre nu era să scoată de subt teasc cărţi sIavone in o
ţară, unde cârrnuirea impunea "cartea pe'nţelesul" norodului, ci
cărţi româneşti cu tendenţe cal vine. Astfel, după cum se vede '
din un manuscript (copie) al fostului mitropolit în Blaj Victor
Mihălyi de Apşa, păstrat în biblioteca regretatului prepozit I.
M. Moldovan, îl găsim în Iulie 1640, înainte de sosirea lui Iorest
J) Szilagyl Săndor, J. Rrik6czy Gyărg», Budapest 1893, p. 320.
2) CL şi Dr. Augustin Bunea, Vechile episcopii româneşti, Blaj 1902,
p.90.
3) N. Iorga, Sate şi preoti \dill Ardeal, Bucureşti 1902, p. 5I.
4) N. Iorga, Istoria bisericii; româneşti şi a vietii religioase a Români­
lor, Vălenll-de-munte 1908, v. 1, p, 30l.
5) 1. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche, t. 1, pag.
113�114.
6) V. facsimile la 1. Bianu şi N. Hodoş, o. c., t. 1, p. ilO, 111, şi 113.
7) 1. Biauu şi N. Hodoş, o .. c., t, 1, p, 115.
[163]
la Alba-Iulia, care a putut să urmeze numai după 15 Septernvrie
16401), începând tipărirea acelui vestit; "Catechismus, care cu
voia şi cu porunca domnului creştinesc Racoţi Gheorghi, craiul
Ardealului, domnul părţilor ţărăei ungureşti şi Săcuilor Şpan.
Care s'au întors din limbă dieciască şi slovenească pe limba
rumănească, cu svatul şi cu indernnătura şi cu cheltutala domniei
lui Ciulai Gheorghi, păstorlul sufletesc a curţei Mării Sale. Cu
scrisoarea s'au ostenit popa Gheorghi de Sec şi s'au izvodit în
cetate Belgradu şi s'au tipărit în sat în Prisaca. Meşterul tipa­
rtului au fost popa Dobre din ţara rnuntenească. Şi s'au Început
în luna lui lul. 25 zile, vă leat.; 1640" 2). Tipărirea Catehlsmului
poate încă nu era terminată în 22 Septemvrie 1640, căci, după
cum se vede din a" t-« dintre condiţiunile care erau să-i fie
impuse noului vlădică, ales după moartea lui Ghenadie intârn­
plată la 3 Septemvrie 16403) (acesta puţin a lipsit să nu fie un
foarte cunoscut tipograf, MeJetie Machedoneanul, şi a fost tot
un călugăr tipograf, lorest, despre care a fost vorba mai sus),
.- superintendentul calvin Ştefan Geley la această dată n'avea
cunoştinţă decât despre traducerea Catehistnului, nu şi despre
tipărirea lui 4). in p. 2 al diplomei de numire a lui Simion Ştefan
date la 10 Octornvrie 1643 însă Rakoczy îi impune acestuia
"cumcă Catehistnul, carele acuma s'au dată lor îl va primi, şi
va face ca şi alţii să-l primească, şi cu deadinsul şi el insuşva
învăţa pe prunci acel catehismii şi prin alţii va face, să se
invete". 5)
Deodată cu tipărirea Catehismului, deci fiind incă în viaţă
1) în Kemeny, Noiitia archivi capituli albensis, Cibinii 1836, p. Il, P.
296 (În reproducere la Cipariu în Arhiv pentru filologie şi istorie, p. 557),
se tace amintire despre recomandarea 11I[ Iorest ca tipograf: "Item' eidern
commendat pro typographo valachieo calugerum quendarn moldaviensern ;
Albae, 15 Sept. 1640". - v. N. Iorga, Sate şi preoti din Ardeal, p. 167.
2) Dr. Augustin Bunea, Ierarhia Românilor din Ardeal şi Ungaria,
Blaş 1904, p. 306-7; cf. şi Iorga, Ist. !it. rel., p. 145. Regretatul T. Cipariu
încă afirmă (Arhiv pentru filologie şi istorie, p. 637, nota 3) că s'a tipărit
în anul 1640, nu în 1642, cum credea mai nainte (Crestomatie sau Analecte
literare, Blaş 1858, p. XXI. I, şi Principii de limbă şi scriptură, ed. Il, Blaş
1866, p. 106 H.).
. 3) V. Otvos Ăgoston, Geleji Katona Isfvan Clete es levele 1. Rtik6ai
Gyorgylzoz. Vj Magyar Muzeum, 1859. t. 1, p. 203 şi urm.
4) Ibid. şi Dr. Augustin Bunea, Vechile Episcopii româlleşti, p. 89.
5) G. Şincai, Hronica Românilor, laşi 1853, t. III, p. 39.
[164]
"aceli:i părinte chiră Ghenadie", ;,dascălul popa Dobre ..... se apu­
case şi de retipărirea "Evangheliei cu învăţătură" dela 1580-81
a lui Coresi. După ce lui Ghenadie j se "tâmplă petrecere de
pre cestă lume", urmaşul său, lorest, "văzândii acestă lucru
dumnezeescă ce s'au Iostii începută" "a ţnplutu şi a săvrăşită
aceste sf[i]nte cărţi, ca să. se îrnnulţască cuvăntulîi lu dumnezeu
şi pren toate beserecile să. le fie preoţilor de propovedanie" şi
le-a scos de subt teasc la 1641. 1)
In tipăriturile, care se urmează de aci înainte în tipografia
crăească din Bălgrad, nu mai întâlnim numele lui Dobre.
Catehismul calvinesc cu litere latine dela 1648 al lui Ştefan Foga­
rasi e tipărit de cătră Martiri Maior dela Braşov. 2) Tipografii
Noului testament dela 1648, ai Psaltirii dela 1651 şi ai ediţiei a
II-a a Catehismului calvinesc dela 1656 nu ne sânt cunoscuţi.
Activitatea lui Dobre însă n'a putut să fie numai atâta, cât
rezultă din cele schiţate mai sus. Atât înainte de tipărirea Cate­
hismului dela 1640, cât şi după terminarea Evangheliei cu tnvă­
ţătură la 1641, el a trebuit să muncească ceva pentru plata care
i se da din "vistirarJul" Măriei Sale craiului Gheorghe Răkoczy.
Dacă ne gândim că Dobre trebue să fi sosit în Alba-Iulia
in jumătatea întâie a anului 1639 şi că traducerea Catehismutui,
care s'a făcut probabil după ediţia a Il-a, dela 1639, ori chiar
deodată cu aranjarea subt tipar a celei a III-a, nu după cea
dintâiu, dela 16,:>6, a Catehismului latinesc-unguresc, nu s'a
terminat decât în. Iulie al anului 1640, săntem În drept să bănuim
că el a mai tipărit şi inainte de această dată ceva ce putea să
aibă la îndemână gata, ori aproape gata.
Mulţămită hărniciei neobosite a regretatului bibliofil Dr.
Iuliu Todorescu, fost mare proprietar În Budapesta, care a dat
în vremea din urmă prin cercetările şi colecţiile sale bibliografice
atâtea contribuţii preţioase la istoria literaturii româneşti vechi,
credem că s'a descoperit o cărticică tipărită, cum vom vedea
În cele următoare, În acest timp de activitate tipograflcă a "das­
călului popa Dobre". Ea se găseşte astăzi În biblioteca lui To­
dorescu şi am primit-o pentru a o �tudia În urma intervenţiei bine­
voitoare a ci-lui Iulian Marţianu, maior În disponibilitate în Năsăud,
\
Hi'Î
N. 1) R Â fi A iN ti
1
I
1
1) 1. Bianu şi N, Hodoş, o. C., t. I, p. 118.
Z) L Bianu şi N, Hodoş, o. c., t 1, p. 161.
[165]
ceA MAI VECHE CART!' RAKOC7VANĂ
165
II. Descrierea cărţii.
Cărticica are acum 58 foi format 80 mic, restul a 8 coaIe
de tipar, dintre care fiecare cuprindea câte 8 foi, afară de a 8-a,
care pare că n'a avut decât 6, căci foaia ei din urmă e îrnpreu­
nată cu cea dintâiu iar dinaintea acesteia şi dela mijloc nu lip­
seşte nimic. Totuş, fiindcă nu se arată cu cuvintele 1,�IUIJ,I, "'IH­
IIfTUJIIU; sfârşitul trepetnicului, cum am aştepta, şi deoarece de
fapt în trepetnicele pe care le cunoaştem mai sănt câteva rân­
duri de text, trebue să presupunem că la sfârşitul coalei a 8-a
s'a mai adaus o foaie care, nefiind In legătură cu celelalte, lesne
s'a putut pierde. Coalele au ca signatură alfabetul cirilic capi­
tal (n,o, 8, I', A, 6, iK, S). Signatura se repet" cu slove mici
pe foile 2, 3 şi 4 ale fiecărei coale, însoţită fiind de slovele
B, r şi A. Afară de foaia ultimă, s'au pierdut foile 3-6 din coala
a VII-a, rărnănăndu-ne astfel numai cele 2 foi dela începutul şi
cele 2 dela sfârşitul ei. Din nefericire. nu ni s'a păstrat nici
foaia de titlu, cea mai importantă dintre toate, căci ne-ar da în­
tr'un mod neindoelnic toate lămuririle cu privire la autor, numele
tipografului, patroni, locul şi timpul tipăririi cărţii, şi nu am fi
siliti acum să facem conjecturi care, ori cât ar fi de bazate, to-
. ,
'1 tuş niciodată nu sânt absolut sigure.
Din cele de rnai 'nainte e învederat aşa clar că trebue să
fi fost de tot 64 foi; 1 foaie de titlu şi 63 foi de text. Inaintea
acestora găsim o foaie care la început a fost curată şi s'a pus
cu prilejul legării. .
Textul e tipărit peste tot cu negru. Pagina are 11-20 rân­
duri. Pentru forma caracterelor, vezi Iacsimilele (tabelele l-III).
Filigrana hărtiei din pricina Iormaiului mic al cărţii, fireşte,
11U ni se păstrează nicăieri în întregime, ci găsim pe deosebite
foi când jumătatea inferioară, când pe cea superioară. Dar din
aceste fragmente ea se poate reconstrui fără multă greutate şi
cu cea mai mare precizlune. Ne îtrWţişează marca Ardealului im­
preunată cu a familiei Răkoczy, dedesubt cu iniţialele principe­
lui: G şi R, adică Gţeorgius] R[dk6czy} (v, tabela lV).
Scoarţele sant de lemn şi învălite cu piele, care acum e
cam roasă şi stricată. Stricată e şi copcia,
Dintre însemnările pe care le găsim pe rO şi VO foii dela
început, precum ŞI pe dosul scoarţelor, merită atenţie numai ur-
[166]
\66
N. D R A G A 1'1 O
mătoarea Înlocuire de titlu şi dedicaţie pe care a gasit de bine
să o facă cineva mai târziu pe rO amintitei foi cu o scrisoare
altfel destul de slabă: deasupra s'a scris IJpfl:!ltpaUlfN3 (corect
np'IiC!yt�palllmif = "înfrumusetare", "ornament"), urmează. apoi
ceva mai la vide: .Preosfinţitului şi de j D[ujmnezău alesului şi
! Întru H[risto]s. luminatului / D. Domnului > Mării sale j P. Pa­
vel (?) vl[ă]d[i]ca Făgăra/şului, şi il toată ţara j Ardelului", şi în­
semnarea de pe vO scoarţei din stânga; "let 1746 ori 7 -'- un
picur de cerneală adecă nu ne lasă să descifrăm exact unitatea
--- s-vrte (= "Noemvrie) 26". Dacă ne gândim acum că pseu­
do-titlul citat mai sus a putut să se scrie cu câţiva ani mai târ­
ziu decât însemnarea, nu e exclus că acel .Pjărmte] Pavel, vlă­
dica Făgăraşului şi a toată ţara Ardealului", să fie Petru Pavel
Aron, căci alt vlădică cu numele Pavel nu mai Întâlnim în Ar­
deal dela Pavel Tordasi Încoace. La 1746 ori 1747 Însă Aron
era numai vicar episcopesc : episcop a fost numit abia la 27
Februarie 1752. Dar imprejurarea că numele vlădicii e scris
par'că anume nedescifrabil şi foarte uşor poate să fie şi alt­
ceva decât "Pavel", cum credem că s'ar putea ceti după
numărul şi forma în care ni se prezintă literele, ne Iace
să bănuim în acest pseudo-titlu mai curând o iscodire a
Iantaziei vreunui proprietar de mai târziu al cărţii decât o în­
semnare cu fond real. Celelalte insemnări : citate din Sfânta Scrip­
tură ori preţul cu care a trecut cartea dela un popă la altul,
mai întâiu "un stup, un florint şi 2 Ierdele de grâu", apoi "o
Ierdelă de grâu şi 2 blide ele mazăre, pe altii stup", mai ales
fiindcă nu ni se spune nici numele de familie, nici localitatea
de unde erau preoţii, se pot trece cu vederea.
Ill. Textele pe care le cuprinde.
Cartea cuprinde mai multe texte slavo-româneşti, câteva
curat româneşti şi 3 slavone. Ele sânt următoarele:
L "PARACLISD Pklicistei, pre limba rumănescâ, cine va
citi să in[elegâ ce zice", f. 1 1'0,\ r. 1 - 1. 19 rO, 1'. 1.
2. "MOLfTVB caut» TE SCOL! denu somnti dimineţa",
f. 19rO, 1'. 2 - f. 20 rO, r, 14. Ar� trei părţi.
3. "MOL/TVA CăNDu VERI Să te culci spre noapte", f.
20 rO, r. 15 - 1. 21 rO, r. 13. Are două părţi.
4. "Zece porunci (J legei vechi", f, 21 rO, r. 14--t. 22vo, r. 17,
[167]
fi
rEA MAI VECHF r ARTE RAIWC2VANĂ
167
&
I
5. .Doao porunci a legei vechi ce întru iale toată lege şi
prorţoţcii razămă", f. 23 rO, r. 1 -9.
6. "Trei tucrure-s bune a b[o]gosloviei (scris Er�",oBHfH) cu
carele slei cinsteşte dumnezeu, Între oameni", f. 23 rO, r. 10 -14.
7. "Patru lucrure bune de bună vestire", f. 23 rO, r. 15 - f.
23 vO, r. 2.
8, "Şapte taine săntii a legei noao", f. 23 vo, r, 3 -- 6.
9, "Şapte darure-s a dţuţhului sţfân]t", f. 23 va, r. 7 - 1 L
10. .Noao rodure a d[u]1lUlui omului de bună dare a d[u]hu­
lui sf[â]nf' Întru elti să nascîc', f, 23 va, r. 12 -17.
IL "Şapte păcate săntă mai grele", L 23 va, r. 18 - f.
24 rO, r, 5.
12. "Şapte tucrure-s a m[lll[o]stei", f. 24 rO, r, 6 -- 13.
] 3. "Trei lucrure-s bune de a facere bine", f. 24 r0, r. 13-16.
14. " Trei sveture-s a domnului", f. 241'0, r. 17 - f. 24vo, r. 4.
15. .Direptate fireei", f. 24 vO, r, 4··-7.
16. .Direptate legeei", L 24 vO, r, 8-9.
17. " Cind fiti săni' a trupului", f. 24 vO, r. 10--12.
18. "Patru lucrure-s cif[e} mai de apoi", f. 24 vO, r. 13-16.
19. "GROMOVNIC[J", f. 25 rO, r, 1 - f. 37 vO, r. 6.
20. .Actc« se ştii presfe anii căte săptămâni săntii deniitr'-o
zi mare plină tntr'-aîiită zi mare") t, 37 va, r. 7 - f. 38 va, r. l l.
21. "Vedem acestii lucru că mari ispite. şi năpăşti au că­
zut' pre sf[â]nt' pr[ojroc' şi impărat' d[a]v[ildU ... ", f. 38 vo, r.
12-1. 39 vo, r. 19.
22. "C,\aB�c,\6BYf ua 'l'IHlm:l'li", f. 40 rO, r. 1 - f. 42 r°, r. 19.
23. Fragment din un Sinaxar sIavonesc sau, cum e obice­
iul să-I numească cărţile noastre vechi, "Adunarea celor 12 luni
cu mâna anului", f. 42 va, r. 1 - f. 50 vO, r. 19. La f. 44 va, 1".
17 -f. 45 rO, r. 2, după 14 Noemvrle, ziua Sfântului Apostol Fi­
lip, găsim următoarea propozitie românească: "Intr'-acastâ zi e
Iăsatul de cărne (sic). de postul crăcIunului în zua de apostolii
filippi:i". Lipsesc zilele 24-31 ale .lunei Maiu, apoi lunile Iunie,
Iulie şi August.
24. Fragment din o Păscălie slavonească, f. 51 rO, r. 1 - f
52vO, r. 13, Ni s'au păstrat 2 rânduri din anul 1642, apoi ur.
mează anii 1643-1649 .
.25. "TrepetUflÎcu de semne omeneşti", f. 53 rO, r. 1 - f.-
58 vO, r. 19,
[168]
'-'. D fi A Ci ANI.'
IV. Importanţa textelor şi data tipăririi lor.
Cum se vede şi numai din înşirarea de mai sus, importanţa
textelor este cât se poate ele mare: cele mai multe sănt cele
mai vechi texte româneşti de acest fel; nu numai între ti­
părituri, ci şi între manuscrise, iar fragmentul Păscăliei
slavoneşti ne dă putinţa să stabilim aproape cu siguranţă
data tipăririi cărţii despre care vorbim.
Dintre cele româneşti şi slava-româneşti, fireşte, merită
atentiune mai mare cele mai lungi: Paraclisul, Gromovnicul şi
Trepetnicul. Ne vom opri deci mai amănunţit pe rând la- fiecare
din acestea trei, după ce vom fi încercat mai întăiu să datărn
tipărirea cărţii pe baza fragmentului Păscăliei slavoneşti şi a al­
tor puncte de razim pe care ni le ofere msăşi cartea.
1. Păscălia slavonească şi data tipărirti.
Că tipărirea cărţii s'a făcut la iniţiativă ş.i în tipografie cal­
vina se vede din însuşi titlul Paradisului, unde se adauge acel
refren cunoscut din toate tipăriturile protesrante : «pre limba ru­
mănescâ, cine va citi să Îlljelr!.gâ ce zice». Tipografia ZI trebuit să
fie cea din Bălgrad, căci filjgrana hărtiei, elim am mai amintit,
ne întăţişează (întocmai ca ŞI Nou! Testament tipărit în 1648,
dar, ce e drept, în o Iortnă mai mică şi poate mai puţin arti­
stică) marca Ardealului împreunată cu cea a familiei Răkoczy,
dedesubt cu iniţialele principelui; G: şi R adică G[eolgius] R[d­
k6czy] (v. tabela IV). In colecţia lui Todorescu se întâlneşte această
filigrană mai întâi II în praeconiu!71 evangelicutn de Ştefan Ka­
tona, al cărui volum 1 s'a tipărit în Alba-Iulia in anul 1638, iar
ai doilea în 1640. Cartea noastră cleei tncă a trebuit să se ti­
părească în acest interval. In 1638 nu s'a putut tipări, căci ti­
pografia, cum am văzut mai sus, încă n'avea caractere cirilice,
A putut însă să se tipărească în unul din anii următori. Aceasta
ne-o dovedeşte ŞI fragmentul Păscăliei slavoneşti,
Am amintit adecă că Sinaxarul slavonesc se întrerupe la
23 Maiu. Lipsesc deci 8 zÎJIe ale lunci Maiu, 30 ale lui Iunie şi
câte 31 ale lui Iulie şi AUgţlst, de tot 100 zile. Dacă pentru
fiecare zi ain calcula câte m\ rând de tipar, pentru 2 ori 3 zile
câte 2 rânduri, cum găsim ŞI în alte luni, şi am mai adauge
câte 2 rânduri pentru numele lunilor pierdute, ar rezulta o lacună
cam de 108--110 rânduri. Deoarece rândurile paginelor care
[169]
C1"!\ �\AI Vl':CHT' rARTT' RAKOC7.VI\N . .\
16'1
cuprind Sinaxarut variază Între J7 şi 19, putem lua ca medie
de pagină suma de 18. Irnpărţind acum suma de 108 cu 18,
rezultă că Iacuna Sinaxarului a cuprins 6 pagini sau 3 foi din
cele pierdute. Cu a patra, singura care mai lipseşte la acest loc,
s'a început Păscălia. Dacă examinăm apoi partea câtă ni s'a
păstrat din Păscălic, găsim că anul 1643 (f. 51 rO, r. 3--11) cu­
prinde 9, 1644 (f. 51 rO, r. 12 _. f. 51 va, 1'. 3) 10, 1645 (f. 51 vo,
r. 4- .. ·-12) 9, 1646 (f. 51 va, r. 13 � f. 52 rO, 1". 3). �), 1647 (1.
52 rO, r, 4-_·-12) 9, 1645 (L 52 rO, r. 13 - f. 52vo, 1'. 2) 8 şi 1649
(f. 52 vO, r. 3-12, v. facsirnilele la tabela TII) 10 rânduri. In
genere, dacă ştim că 1;:; fiecare an se repetă aceleaşi lucruri,
putem să luăm ca medie a răndurilor unul an din Păscălie suma
de 9. In felul acesta foaia pierdută, dacă 2 din cele ]8 rânduri.
câte avea fiecare pagină din Păscălie, le socotim pentru titlu,
ar fi trebuit să cuprindă anii 1639, 1640, 1641 şi 7 rânduri din
anul 1642; celelalte 2 rânduri ale acestui an ni le-au păstrat
rândurile 1 şi 2 ale f. :'31 rO. Felul, cum ne închipuim acest lucru.
îl înfăţişăm în modul urrnător :
rv, rânctul:
1-
2.
4.
5.
6.
7.
H.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
1.
2.
Păscălia
1639
1640
V", randul :
[170]
1to
3.
�,
5.
6,
7,
8.
9.
10,
ll.
12,
13.
14.
15.
16.
17.
18.
!oi, DRĂf'iANU
1641
1642
Astfel anul, cu care s'a început Păscălia;' ar fi 1639. In
contra acestei date însă s'ar putea ridică. obiecţiunea că Păscă­
liile de obiceiu se fac câte pe un număr de ani rotund: 10, 20,
30, 40, etc. (ef. Păscălia pe 40 ani din Catavasierul tipărit în
Blaj la 1762, p. 529, ş. a.), în vreme ce aici găsim 11 ani. Deşi
am putea răspunde că avem de a face cu o simplă greşeală de
calcul, care se poate explica uşor dacă ne găndirn că cel care
a scris cartea probabil nu a încercat să facă o socoteală exactă,
ci, fără să-i vie în minte că trebuia să numere şî pe 16� 9, a
adaus Iaacesta suma de 10, ceea ce dă tocmai 1649, anul, cu
care se termină Păscălia, totuşi să admitem că această oblecţiune
e destul de bazată ca să credem că Păscălia s'a început numai
cu anul 1640. In acest caz spaţiul lăsat de noi pentru anul 1639
trebue să fi fost ocupat de câteva rânduri introductive, un fel
de "învăţătură pentru înţelesul Păscăliei" ori, întru căt aceasta
nu pare să fi fost de lipsă, un titlu asemănător cu cel din
Păscălia pe 40 ani din Catavasierul citat mai sus: "P ĂSCĂLlE
Într' -acesta chipu aşezată pentru îndreptare, şi mai alesă înţe­
legere cetitorlului, care cuprinde În sine anL, anil dela Hristos ... ,
anii dela Adam ... -, etc. \\
Să mai adaugern acum \.că Păscăllile, Calendarele, etc., se
pregătesc înainte şi se tipăresc, dacă se poate, cam în jumătatea
a doua a anului premergător celui cu care se încep, şi să admi­
tem cazul întâiu, adecă că Păscălia s'a început cu. anul 1639,
[171]
('l'A MAI VfeHF rART!' RAKOC7.VANA
171
atunci ar rezulta că carticica, care formează obiectul acestui
studiu, s'a scris în 1638, dar, neavând tipografia caractere ciri­
lice, a rămas netipărltă până în jumătatea a doua a anului 1639,
când la tipar s'a uitat neşters acest an, .cu care se Începea
păscălia şi care acum era aproape de prisos. Admiţând cazul
al doilea, adecă că Păscălia s'a început cu anul 1640, ar rezultă
că cărticica s'a scris în jumătatea intăie, iar de tipărit s'a tipărit
probabil În jumătatea a doua a anului 1639, ceea ce se uneşte
întru toate şi cu expunerile de mai sus privitoare la înzestrarea
cu caractere cirilice a tipografiei din Alba-Iulia. Ori cum, e sigur
că cărticica, despre care vorbim, a trebuit, să se tipărească
înaintea Catehismului calvinesc dela 1640, căci în ea se amintesc
7 taine (L 23 vo, r. 3-6), ceea ce ar fi fost cu neputinţă să se
facă după apariţia Catehistnului, care nu cunoaşte decât 2: "bo­
tezul şi cina Domnului", 1) la care se mai adauge "căsătoria",
care e "cinstită şi destoinică" între toţi oamenii". 2).
2. Paraclisul.
Dintre textele româneşti şi slavo-româneşti cel dintăiu În
şir este Paraclisul Precistei, această admirabilă rugăciune, după
cum ni se spune, "facerea lui Teostirict monahul, după altii a
lui Teofan". Textul nostru este cea mai veche redacţie româ­
nească a acestei rugăciuni. Alt Paraclis nu întâlnim până la cel
al lui Raiail din Dragornirna din 1661, un manuscript cu text
slavonesc şi românesc, care se păstrează acum în muzeul natio­
nal din Praga între cărţile lui Iosif Paul Saffarik şi are pe IJ.
83 o notiţă slavonească, a căreia traducere românească e ur­
mătoarea:
"Această cărticeă, numită Paraclis, şi alte lucruri folositoare.
a facut şi a scris ierornonahul Rafail din sfânta mănăstire Dra­
gornirna, şi �l dat din iubire discipolului său, diaconului Andronic,
din satul Mihoveni pe apa Sucevii, În zilele lui Ion Ştefan Vodă,
1) Editia 1, dela 1640, nu ni s'a păstrat decât in copia manuscrisă a
regretatului mitropolit din Blaj Mihăly), trecută apoi la prepozitul 1. M.
MOldovall, dar v. G. Baritiu, Catehismui calvinesc transcris cu litere latine
după ediţia a II-a tipărită în anul 1656, Sibiiu 1879, p. 41 şi 52 şi unu.
:l) v. G. Baritiu, Q. c; p. 51 şi 61 şi 1\r111,
[172]
172
,'l. l) R A a A N U
fiul lui Vasiliu Vodă, şi alt! mitropolitului Sava, in anul 7169
(1661) luna lui August, 28".1)
Hasdeu, descoperitorul manuscriptului, nu ne spune anume
ce conţinea acest Paraclis, care pare să fi fost o carte de rugă­
ciuni la unul ori mai multi sfinţi, însă conţinea şi predici, căci
Dr. M. Gaster publică un specimen din el, căpătat prin mij­
locirea răposatulul Gr. O. Toci/eseu, care nu este decât o "pro­
povedanie de Paşti a lui Zlatoust", tradusă mai întâiu din gre­
ceşte În slavoneşte, şi apoi, precum dovedeşte limba, din sla- ,
voneşte în româneşte 2).
Pe fi. 204--210 ale altui manuscript tot de pe la mijlocul
secolului al Xvll-lea -�. pe scoarţa din dos a acestuia adecă e
însemnat anul 7176 (1668), iar pe cea din faţă: 7.231 (1723) -­
Il găsim scris româneşte, însă cu. titlul slavonesc ( .. l:Jcwi'k1 napa­
lii\I1Ch np'I.("r.hH B[OI'CP�',A,II]U,Ii, 'Tpcnapr. !',Iacl. 'IE'I'L>I)'l,TH" = Cin­
stitul Paraclis al preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, tropar
glasul al patrulea") de ieromonahul Arsenie dela Bisericani, ală­
turea de Psalmii lui David, de câteva texte din vechiul testa­
ment, ce se află şi în Psaltirea scheiană, şi de Slujba acathis­
tului preasfintei de Dumnezeu Născătoarei Fecioare 3).
Irnprejurările nu m'au lăsat să controlez dacă textul acestui
Paraclis este identic cu cel al Paraclisului dela 1639, ori nu.
Deşi titlul ni se dă atât de deosebit, o asemănare nu este cu
neputinţă.
In Acathistul tipărit de Mitropolitul Dosofteiu la 1673 gă­
sim şi Paraclisul e: Textul acestuia, după cum apare din frag­
mentul reprodus de Dr. M. Oaster în a sa Clirestomatie română,
t. 1, p. 214, e deosebit ele cel dela 1639:
1) v. Hasdeu, Traian, 1869, Nr. 10, p, 40, col. 4 şi Dr, 1. G. Sbiera.
Mişcări culturale şi literare la Românii din stânga Dunării tn răstămpul dela
/504-1714, Cernăuţ 1897, p. 72.
2) Dr. M. Gaster, Chrestomaiie romană, Leipzig-Bucureşti 1891, t. 1,
p, 178-182; el. apoi p .. XLI şi Geschicltte der rtunăniscnen Litteraiur În
Grăber, Grundrlss de!' roma�ischen Philologie, Il, 1901, p. 276, precum şi
Sblera, O. c., p. 72. '
3) Ms. No, 540 din bibl'ioteca Academiei Rom CÎne, v. 1. Bianu şi R
Caracaş, Catalogul manuscripielor româneşti, t. II, fasc. II. Bucureşti 1909,
p, 283-4.
4) v. L Bianu �j N. Hodoş, O. e., t, 1, p, 215.
.....
!
'1
[173]
.....
!
'1
Cu multe năpăşf săntii ţinutii,
cătrâ tine . alergă mântuire caută,
O maica cuvântulul şi fecoarâ, de
iute şi grele nevoi mi măntutaşte.
Adăugăturile chinurelor mă turbura.
şi multe grile-mi inplu sufletul. în­
pacâ pruncâ, CL! blândeţe filului şi
d[u]mnezeului tău, prenevinovată.
Ci\�: Care al născută pre spăsi­
torlulu, şi pre d[uJmnezcu, pre tine
rogă Iecoarâ să mă izbăveşti de
răutăţi, cătră tine acmu alergii,
tind' sufletulii şi cugetulu. litÎ'l:.
Carele săntii întru scrăbă şi in
tănguială, socotinţă dţujmnezerască
cercetare ce e dela tine spodobeşte,
care eşti una maica lui djujmnezeu,
ca o buna celui bunu eşti născă­
toate.
De multe cuprins' năpăşt', cătră
s[fiJnţia ta năzuesc', mântuinţâ cer­
cândă, o marcă, cuvântului şi fi­
ceară, de cumplite şi de era cu
nevoi mântulaşte-rnâ. A chiuurilor'
mă turbură adăosâtur', de multă
vota na tmplându-m s[u]fl[elt[u]l',
tnpacă Iicoarâ cu Iiniştîa a fiiului
ş'a dţujmnţejdzauln; tău întru tot'
nevinovata. caasa. Pre s[fi}nţia ta,
cei născut' mântuitorîu şi djujrn­
n] ejdzău, te rog' fico ară, să mă iz­
băveşr' de la nevoi, că la s[fi]nţia
ta năzuesc' acmu, întindzându-m'
şi s[u]flfeltul, şi cugetul'. Bolindu-rn'
trupul' şi s[ujflle]tul', socotinţei
d[u]m[nejdzăeşt' şi cer'cetărit cert
dela s[fi]ntia ta mă spodoblaşte,
sângurâ a ÎUl cl[u}mn[e]dz�iu maIcă,
ca o dulce, şi dulcelui născătoare.
La 1706 s'a tipărit Paraclisul în Râmnic, cu titlul: "ADU­
NARE slujbeI, a adormirel NăscătoareI de D[uJmnezeu cu Para­
clisul cel de obşte, şi cu Canoanele osmogiasnicului ce să cântă
sâmbetele. Acumu întâI într' -acesta chipl' tipărită. şi aşezată,
In zilele preluminatuJui D[o}mnu loann Constantin B. B. Voevod.
Cu bl[a]gosJoveniTa Iubitorlulul de D[u]mnezeu Chir Anthimu Ivi­
renulU Episcopulli Râmniculuf Cu toatt'l chieitulaJa şi osârdila
precuviosului Chir loann .Arhimandritul,sf[i]ntel manăstiri Hurezi1.
De MihaI Iştvanovici lpodiaconul TipografuJ In I�ămnicu. La
anul dela H[risto]s. 1706",
Textul acestei cărţi Însă este slavonesc, şi numai explica­
ţiunile sânt în româneşte 1) .
. Romfmeşte Întâlnim Paraclisul după aceasta în deosebite
Cafavasiere, Acatflistiere,. Ceasosloave şi alte cărţi de rugăciuni.
Tot într'un Catavasier s'a tipărit ŞI a doua oară în Ardeal,
În Blaj, la 1/62. Acest Cafavasier astăzi e foarte rar. Se mai
găseşte numai pe la câteva biserici din Ardeal: din Hurez, Rodna,
1) I. Biallu şi N. Hodoş, o. c., t. 1, p. 467,
[174]
174
N. 6 R II G A N U
la biserica din Vidra-de-jos, ') in biblioteca d-luilulian Marţian.
din Năsăud, şi poate încă în vreun loc ori doua. Autorilor
Bibliografiei româneşti vechi, care nu-i cunosc decât ediţiile
ulterioare, ca şi lui Dr. Veress Endre2) şi răposatului canonic
Dr. Augustin Bunea, în înşirarea cărţilor tipărite in tipografia
lui Petru Pavel Aron din Blaj, 3) le-a scăpat din vedere. Tocmai
pentru aceasta găsim de bine să dăm aici, titlul întreg al ediţiei
1 a acestui Catavasier :
"CATAVASIIARlu cu multe preste tot anul trebuincioase
cântărl. Cu bllajgoslovenira Preosfţijnţitului, şi Preluminatului
Dţojmnu. PETRU PAVELU AARONU de Bistra. Prin tI tara Arde­
lulul, şi părţiloru ei inpreunate Vlădicul Făgăraşului. Tipărit Ia
stlăjnta Troiţă în Blaju, anul 1762. De Dimitrie Râmnicanulu".
Deoarece în acest timp de puţină activitate literară în Ardeal o
tradiţie literară nu este exclusă, chiar şi când Catavasierul dela
Blaj n'ar fi decât o reproducere cu puţine schimbări a celui
tipărit in Rârnnic la 1753,4) totuşi pentru Paraclis s'a putut
Întrebuinţa redacţia mai veche a cărticelei care formează obiectul
studiului nostru. Tocmai pentru aceasta va fi bine să facem o
scurtă comparaţiev.aşezând barern câteva rânduri din "RĂNDU­
IALA PARACLlSULUI A Presfţiţnter Născătoarel de D[u]mnezeu,
ce să cântă la toată scârba sufletului, şi la vreme de nevoe",
care se găseşte - cu indicaţii româneşti, nu slavone -- la pp.
342-378, alăturea de cele corespunzătoare ale redactiei mai vechi:
1
1639;
»Cătră caia ce au născut' pre
d[u]mnezen, cu nevoinţâ să aler­
găm acmu noi păcătoşii, cu sme­
renie să cădernă, cu pocaanle stri­
gândîi, dentru adănculă sufletului
1762:
"Cătră Născătoare de Dţuţmne­
zeu acumă cu nevoinţă să alergămă
nOI păcătsşlt, şi cu smerenie să
cădemă cu pocăinţă strigându din­
tru adânculă sufletului, Stăpână
1) N. larga, Scrisori şi inscripţii ardelene şi tnaramuşene, 11. Inscriptii
şi tnsemnări, Bucureşti, 1 �06, p. 115, 161 şi 203.
2) Dr. Veress Endţe, Erdely-magyarorsztigi regi olâtt kănyvek es
nyomiatvănyok (1544-1808), Kolozsvăr 1910. . '
n) Of. Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu . Nova­
covici sali Istoria Românilor transilvăneni dela 1751 p(JIIă la 1764, Blaj 1902,
p. 357--359.
') v. Dr. M. Gaster, Geschichte der rumăniscnen Litteratur, p. '306-7,
[175]
biruitoare ajuta.m[i]l[ o [stlvindu-te
pre noi, sărguîaşte-te că perimii de
mulţime păcateloru. IlU Întoarce
robii tăi deşerţi. că pre tine una
avem' ajutorfu", etc.
mllostiveşte-te spre nor, şi ne�ajută:
sărgujaşte că perimîi de mulţime
păcatelorîi, nu intoarce pre robii
tăl' deşerţi, că. numat pre tine te
avem ajutătoare", etc.
Cum se poate vedea şi numai din acest scurt pasaj, în
Catavasierul din Blaj avem o simplă modernizare a textului mai
vechiu. Şi cum in cărţile bisericeşti totdeauna şi în tot locul, ca
şi în Blaj, s'a ţinut socoteală de ediţiile mai vechi, care s'au
luat de bază pentru cele următoare. textul cel vechiu al Para­
clisului s'a păstrat, fireşte, cu mari schimbări şi înnoiri, până as­
tăzi. Iată cum îl găsim în ediţia dela 1913:
"Cătră Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să
alergăm păcătoşii şi umili ţii, şi să. cădem, strigând întru pocă­
inţă dintru adâncul sufletului: Dispunătoare, ajută indurându-te
spre noi grăbeşte, că perim de mulţimea păcatelor, nu întoarce
pe şerbii tăi deşerţi, că numai pe tine sperare te-am câştigat, "
etc. 1)
Din întreg Paraclisul poate cele mai multe schimbări le-a
suferit în Catavasierul dela 1762 evanghelia dela Luca, zac. 4,
care aici pare a fi reprodusă după un evangheliar mai nou, până
când textul dela 1639 nu e decât o prelucrare după cel al Te­
traevanghelului lui Coresi dela 1560-61 (v. ediţia lui Jr. Ghe­
rasim Timuş Piteşieanu, cu o prefaţă de Const. Erbiceanu, Bu­
cureşti 1889, p. 115). Totuş şi în această parte se mai simte ici­
colea tradiţia: şi au fostii = şi s'a întâmplat, etc.
3. Gromovnicul.
Una dintre cele mai lăţite cărţi populare la noi este Gro­
movnicul. Ţinta acestei cărţi, ca peste tot a tuturor cărţilor de
prevestire, este să ne destăinuească viitorul din apariţia, de cele
mai multe ori neaşteptată, a unor fenomene naturale nepătrunse
de-ajuns de mintea ţăranului nostru: al fulgerului, tunetului şi
al cutremurului de pământ. Ţăranii necărturari de pretutindeni,
dar şi oamenii cu puţină carte, mai ales meseriaşii şi negustorii,
ar vrea să-şi găsească oarecare asigurare la începutul întreprin­
derilor lor, să ştie că oare plăteşte-li-se să se apuce de cutare
1) Parachisul, carte de rugăciuni şi cântări biseriseşti lntocmită pentru
tinerime, Blaj, 1913, p. 15.
[176]
lucru, ori nu. Şi cum, dupa credinţa lor, rumrc nu Se întâmplă
în lume făr;) oarecare cauză, şi nici o cauză nu e fără efect,
deci toate lucrurile şi intămplărfle din lumea aceasta sant într'o
misterioasă legătură între sine, fulgerul, tunetul şi cutremurul de
pământ, ca şi stelele şi planete le, încă trebue să aibă oarecare
influenţă asupra mersului vieţii omeneşti. Pe popor însă nu-l in­
teresează cauza acestor fenomene, cât mai mult efectul, şi nu
atât efectul văzut, cât mai mult un alt efect necunoscut, o admo­
niţie învăluită, trimisă de o putere supra-omenească, de Dumne­
zeu, pentru a călăuzi viata omului. Pentru a mulţărni această cu­
riozitate a omului simplu şi a-l depărta groaza de necunoscut
s'au alcătuit lncă la vechii Egipteni şi Asirieni cărţile cunoscute
la noi astăzi subt numele colectiv de Gromovnice, pe care le-au
exploatat totdeauna cu folos anumiţi mici cărturari dela sate şi
de prin mahalalele oraşelor. Dela Egipteni şi Asirieni şi-au în­
văţat Grecii BpQYi:OAOY(!% şi LO:lCljl,O),oy[cx lor. Dela Greci au trecut
probabil la Etruşti şi prin ei la Romani, ale căror vechi cărţi
sibylline, după cum apare din Tit Li viu, cuprindeau explicări şi
profeţii pentru înt:1111 plări extra-ordinare, pentru prorligii, cazuri
de pestilenţă, schimbări violente In atmosferă, pentru ierni grele,
secetă, fulgere, tunete, cutremur, etc. (lib. lll, 10; IV, 21; V, 13;
VII, 6, 27; XXl, 62; XXIV, 7; XXVJ, 23; XXVii, 4; XXXVI, ��7).
Cu siguranţă le-au luat dela Greci mai târziu Slavii, la cari �EtO·
p,oÂ6yw'J-ul (= "carte de cutremur") s'a coutopit cu Bpo'i"toAoYto'J-ul
(== "carte de tunet") şi cu aşa numitul Molnianic (= «carte de
fulger» sau "de fulgere"} subt numele de Gromovnic, care ar
trebui să. aibă numai teţelesul de «carte de tunet», căci p. - sl.
l'pc,n6Bk.l1% «!'I)i.)I\\�= «tunet»), din care s'a modificat după. su­
fixul -nic, însemnează I!:de tunel». In sfârşit dela Slavi a tre­
cu! la Români 1).
1) Pentru cele de pană aici v. Dr. M. Gaster, Literatura populară româna,
Bucureşti 1883, p, 506 şi urrn. şi Geschicie der rumânischcn Liiteraiur, p, 420�-
422; Hasdeu, Cuvente den bdll)ăili, 1. li, Bucuresti 1879, p. XXXIV -XXXV.
Nic. Densuslanu tn expunerile sale despre cartile de prevestiri din
Dacia preistorică, Bucureşti 1913 (pp. 273-276. Nota 7) crede că ,.redacta­
rea primitivă a cărţilor rornăneştl (grec\-lş\1 şi slave) despre tunete, fulgere
'ii cutremure, se reduce incontestabil la nişte timpuri foarte depărtate" (p.
275). "In particular", adauge el, "trebue si! amintim aici, că aşa numitele cărţţ
etrusce, Libri Etrusc(, erau ele origine hyperboreă. Caracterul dominant al
[177]
efA MAI VI=CliF CARTE RAIWCZIANA
177
Cea dintâiu redacţie românească a Grotnovnicului este fără
indoeală aceea tipărită' alăturea de Paraclisul, despre care am
vorbit mai sus, şi ŞI aceasta, întocmai ca şi cea a Paraclisului,
a servit de bază celor mai multora dintre Gromovnicele marius­
cripte şi tipărite de mai târziu.
Răposatul T. Cipariu avea un manuscript scris «de mai
multe măni şi din diverse timpuri», care cuprindea Între altele
pe ff. 22---30 şi un Groniovnic «de pre la capătul secolului
XVII» 1). Din acesta a dat el o mosră ortografică în Organul
Luminării dela 1847, NI'. XXV, p. 130, pe care o reproduce ŞI
Gaster în a sa Chresiomatie română, t. 1, p. 175. Această
mostră însă e prea scurtă ca să ne putem face idee de conţi­
nutul întregului. Totuş e de-ajuns ca să ne putem încredinţa că
textul nu e identic cu al nostru:
1639 :
De va tuna "în numărul berbecelui
despre răsărtt va fi robie multă,
fierile p ământutul vor fi sătule, şi
spre stricare voru fi, războ e rane
�i pagubă va fi, păine pre alocure,
poamele voru fi scumpe, sămănă­
tura ce tărzie nu va peri, În prunci
tineri va fi perire, celoru ce inblâ
pre apă necare. Iară să va fi cu­
tremuru. Între domni va fi schim­
bare. şi va fi foamete întru el
războae. greutate şi nevoe Între
oameni va fi, şi mari bărubaţi voru
peri, rară poame voru fi multe.
Ms. Cipariu :
De să va intimpla În cisla ber­
becilor. aceste semna. fi-va moarte
În oi mari. şi pâine şi miară molta
va hi. şi tecurli mici mori-vor molti,
şe Intărăta-să-vor limbile. şi moarte
fi-va de sabie. acolo so pto semuo
sporie. şe Lin cap mare radica-să-va.
şi apoi mare foamete fi-va. spo ne
rău. eră de să va cotremora pi;t­
mântui În cisla oilor. mullâ foa­
mete sit arată. şi moarte ele sabie.
şi ce dornno să va scola Întăi, acela
va peri intăi, insă co viclinie.
spone rău.
Hyperboreilor era de a cunoaşte viitnriul, Ei erau poporul cel sfânt ai lumii
vechi, la. praznicele lor veniau toţi zeii, ei fundară cele dintăi oracule in
Eluda, în Azia mică şi În Libya, ei reprezentau vocea divină În anticitate.
Cât ele vechiu a fost la poporul român UZLtI acestor cărţi de fulgere, de tll­
nete şi cutremure, se constată din fragmentul unui Gromovnic publicat de
Cipariu în "Organul Luminării" dela Ji)47, p. 130, şi care ruanuscript după
forma sa din afară, cum ne spune acest ilustru Învăţat, aparţine la cele din­
tăi timpuri ale literaturii române, .coeve Cll Cilzania din Braşov �i cu Biblia
dela Oriiştie(l568-1582» (p. 275--6.) Am reprodus acest pasaj mai mult ca
o curiozitate şi pentru a îuvederil felul de gândire al r{lposatLllui Nic. Del1-
snşianu, care vaiI! să reducă toate credinţele şi obiceiurile poporului ro­
manesc la o origine hyperboree-pelasg[l,
1) T. Cipariu, Pril/cipii de lill/bii şi de si'/'iptntâ, eLi. II, Blaj I 86fi, p.14, Ss, b·
Anulu'ul In.l. de Isi. Nal.
12
[178]
'N. tn� A t'i A N U
Nu numai textul, ci şi stilul e altul: unul e. simplu şi se
poate ceti uşor, cellalt e greoiu şi plin de repeţiri fără rost.
Să nu mai amintim de ortografie, care e cu totul deosebită.
Găsim apoi un «Gromovnlcă a lui [raclie înpăratii carele
au fostii numărătoriu de stele« pe ff. 23-31 ale unui manus­
cript dela începutul secolului al XVIIHea, care a făcut parte
din biblioteca lui Gheorghe Lazar, iar astăzi e proprietatea
Academiei Române. 1) Judecând după titlu, după numele la fel
al lunilor şi zodiilor şi din puţinul text ("rară se va tuna într'«
amiazăzi şi va fi cutremur într'<acelii locîi voinici[i]-şi vorîi pă­
răsi pre înpăratul... Iară fi eri vor fi multe") dat de Dr. lIarion
Puşcariu, Documente pentru limbă şi istorie, T. I. Sibiiu 18ti9, p.
16-17, care e identic chiar şi ca ortografie şi interpuncţie cu
cel tipărit în Bălgrad la 1639, credem că textul acestui Oro­
movnic manuscript este copiat de pe textul nostru.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea Sulzer în a sa Geschichte
des transalpinischen Daciens, IlI, \vien, 1782, după ce mai nainte
(p. 37) ne spune că: .Damit man noch mehr iiberzeigt werde,
dass ich die walachische Lit1eratur k enne und alles zusarnmen
suche, was den Walachen Ehre bringen kann; so will ich die
auf Verlangen eiuiger grossen Gelehrten in Deutschland, insbe­
sondere des gă .tingschen Hrn. Prof. Hissman, alle Buchet nahrn­
haft machen, die bis auf diesen Tag in der walachischen Sprache
bekannt geworden", la p. 39, nota 30, pomeneşte între cărţile
româneşti tipărite ("Gedruckte Bucher") un "Gromownik. Ein
Buch van Erdbeben". Acest Grotnovnic a trebuit deci să fie
tipărit înainte de 1782 şi a cuprins, cum vom vedea, un text
identic cu cel dela 1639. Cuvintele lui Sulzer însă nu se pot
raporta la cărticica noastră, căci negreşit el i-ar fi citat titlul
ori cel dintâiu text, nu unul dela mijloc, Un exemplar fără loc
şi fără an posedă M. Gaster.rş.
Ediţia a doua a Gromovnicului pomenit de Sulzer a apărut
În Bucureşti la 1795 CII titlul "G �OMOVNIC, Al lui IracJie înpărat',
1) Ms. No. 559 din bibl\.oteca Academiei Române, v. 1. Bianu şi R.
Caracaş, o. c., p. 310. - Acest manuscript pare a fi identic cu Cod. No.
210 din MlIzeul naţional (a. 1710) citat de M. Gaster În Geschichte de,'
ruttuinischeti Litteratur, p. 422.
�) Dr. M. Gasrer, Gesctiichte da rumănisctten Litteratur, p. 422.
[179]
CEA MAI VECHE CArnE RAI<OCZVANA
17<)
carele au fost numărătorlu de stele. Acum a doa oară tipărit.
La let, 1795", ia a treia în 1817.1).
Acest Grotnovnic tipărit a fost copiat la 1799, probabil
după ediţia a doua, de "logofătul .loniţă GTurescu". 2) Co dicele
logofătului Ioniţă GTurescu este astăzi proprietatea Academiei
Române, în a căreia bibliotecă se păstrează având No. 270.
Descrierea lui ne-a dat-o mai întâiu Hasdeu în Cuvente den
bătrăni, t. Il, p. XXVlI--XXX, apoi 1. Bianu în Catalogul manu­
scriptelor româneşti (elin biblioteca Academiei Române), t. 1, Bu­
cureşti 1907, p. 616�7, după care cuprinde:
Foaia
4
8v.
40v.
13v.
20v.
73
. . . . 14S
1. "Pentru a doua venire a lui Hristos". . . . . .
2. "Trepet[n]ic de semne oameneşti". . . . . . .
3. "Zilele cele rele ce au arătat Dumnezău lUI Molsi ca să arate
tuturor oamenilor cărid să vor întampl.; s�i nu să aplice de nici lin
lucru că llU va pricopsi+ . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
4. "Gromovnic al lui lraclie Înpăratul care au fost nurnărător
de stele. Are aceste semne şi aşâ să încep toate zodiile dela luna
luT Martie" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Profeţiile tuturor (lunilor . . .
6. Diferite "dohtoriî" pentru deosebite boale; descăntece şi
pror ocirl pentru furt, şi altele . . . , . . . . . . . . . . . 29
7. "Calendar, scoasă după limba ungurescă pă limba rurnă­
nescă, dă acest an şi dă alţi trecuti anT şi dă alţii ce vor să file,
precum să vede" . . . . . . . . . .. .
8. "Întrebări şi răspunsuri trebuincioase şi elă folos spre tnvă­
ătu rit celor ce vor ceti. Dascălu Întreb El, ucenicul răspunde" . . . 52
9. "Gromovnic al luf lraclie înpăratu, carele au fost numărător
dă stele. Are aceste semne şi să începe dă la luna lUI Martie" . . 57
10. "Slovele de crumă care ciind să aude de aci astă boală, seri­
indu-Ie pe o hârtie întocmai cum sănt mai jos, le Ilagă la mâna
stăngă şi le poartă" . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
11. "Vilaţaşi poveste şi lucrurile marelul inpăratu Alexandru
Machedon din cetate lui Filip crafu, Cum făcu războaie cu toate di­
haniile pământului şi fu inpărat Ci toată IUl11e"
12. .Răvas de frigur!"
Logofătul Ioniţă Glurescu aşa dar a copiat «Grotnovnicul
lui Iraclie Înpăratul care au fost numărătot de stele« de două
ori, odată mai neîngrijit pe 61h foi, apoi mai caligrafic pe 81/2
1) 1. Bianu şi N. Hodoş, o. C., t. 11, p. 374-5.
2) v. Hasdeu, Cuveute de IZ băirăni, t. Il, p. XXXV.
[180]
N. D H Ă Ci A N U
foi. Gaster ne dă specimene din copiile, sau - mai bine­
copia lui, pe pp. 164-5 ale t. 1\ al Chestomatiei române. Astfel
ne este uşor să facem o asemănare Între textul ei, care e tot­
o dată ŞI textul Gromovnicului tipărit înainte de 1782; la 17\J5
�i1817, şi între cel al Gromovnicului dela 1639. Oricare cetitor
se poate încredinţa singur că cele două redacţii, pe care le dăm
paralel mai jos, căt ajung specirnenele lui Oaster, sărit, cu
excepţia câtorva deosebi ri neînsemnate, unul şi acel aş text:
1639:
Berbece. De va tuna În uurn.irul
berbecelui despre răsărit' va fi ro­
bie şi tăiare multă, fierile pămăn­
tului vor fi sătule, şi spre stricare
voru fi, războ e rane şi pagubă va
fi, pâine pre alo cure. poamele vorii
fi scumpe, sămănătura ce rărzle nu
va peri, În prunci tineri va fi perire,
celnrîi ce inblâ pre apă necare,
lar;1 Sfl va fi cutremuni. Între domni
vaf schimbare. şi va fi foamete
întru el războae. greutate şi nevoe
Intre oameni va fi, �i mari băru­
haţi voru peri, iară poame voru fi
multe, Iară de va fi noapte fulgeru
�i tr{tsnetu, iad ilŞ�1 va fi. Iară Set
va fi cutremuri, noapte. nevoe Între
onrneni ca fi. şi bolariţ 11U se vorîi
ple ca domnului său. �i vorii fugi
dela elil mulirtu r.iu cugelindll spre
dOll1nu-seu, vonl incepe a se bitle
şi ÎI1 v()iuicii .lui. JlU va fi tocmi re.
!ii unei ÎnpăratLI despre apusel va
llIuri �i vorCI fi plOI lIlulte. şi road,l
În m{t!ae. şi intru alUte roclure. larit
In ţar;1 eghiplului va fi foamete.
Vitel. De va tun;.! În numitl'ul vi­
ţelului, În tarigraet va fi bucurie,
gr;)ul va peri pre alocure. 'Iaril
spre r{lsi'tri(u greutate ŞI tftiare m,?re,
şi unul spre alaatu (sic) se va sc�lil,
�i lacrămi von"1 fi Înp[tratlllui, şi
Îl1tr ... oameni boale, şi plOile 1111 va
fi. \;11';1 se va fi cutremur Illilre
pripec va fi şi marc nevoe va fi.
1799:
Berbecile. Dă va tuna În număr
berbecelui dăspre răsărit, va fi ro­
bie şi peire multă. fiarăle pâmau­
tului vor fi sătule, şi spre stricarc
mare. războaie şi rane, şi pagubii
va fi. păine, poamele vor fi scumpe.
sernănătura tărzie nu va peri. În
prunci cei tineri va fi perire, celor
ce umblă pe mare, va fi înnecare.
Iar dă va fi cutremur, între domni
va fi schimbare şi foamete, şi răz­
boaie. şi va fi greotate şi nevoie
Între oameni. şi în bărbaţi cei tineri
va fi peire, rar fiind cutremur
noapte, va fi mare nevote intre
oameni. şi boeri nu sit vor pled
domnului său, şi vor fugi dăla Mlll­
sul, cugetăndu-i mult rău. şi vor
începe a să bate. şi În voinici nu
va fi tocmi re. şi un înpărat dasnre
apus va l11uri. şi vor fi ploi l11ulte.
şi roaL!it în mălaiu şi Într'-alte sc­
rn.inţe. Iar În ţara Eghipetuhli foa­
mete.
ViteZlI. DilCă va tuna În 1111111;11-
viţelului, În Tarigraclu va fi bucliriie
mare. gnlLi va peri pit alocure; iar
spre r<lsărit va fi greotate mare şi
t[tere mare. şi unul spre altul sti
[val scul�t. şi lacrămi va 'fi Înp{l­
ratului. şi ploi. iar de va fi cutre­
mur mare pripec şi mare greotate
va fi. iar dă vaf(noapte cutremur,
Întru toale ceUtţile va fi zbierare
şi greof;.·lli lIlari, �i llIulte ora�c vor
[181]
(f/\ M/\I vrem: C!\Inl' 1\I\I\oC1YI\NI\
181
căde, şi dăspre il pus bisericile cele
mari să vor pustii, iar la r.isări!
va fi multă boale (sic) şi scărbâ
Între oamen]i]; �i cei ce vor fi ÎI1
căm pi, În păduri, fi eri, dobitoace,
jiganii, pasări, şi în apă peştii vor
SI�lb1. şi cetăţile să vor înîricoşa.
şi ceia ce vor fi la oaste cu? (sic)
bucurie vor priimi.
Gemănutâ. Dă va tuna în nuuuiru
gemănului, Între oameni va fi boale
mari. şi celor ce umblă pre mare,
sau pre alte ape va fi peri re. �i
Iarna va fi gre. grău mult să Vii
face unui bărbat mare va fi avă­
tare. !?i În oameni mari va fi schirn­
bare. păsărilor va fi peri re. Lir MI
va fi cutremur, o lature să vţ a]
scula şi oameni să vor bucurii (s/c).
Iar dă va tuna Întru amilaz{lzi �i
va fi cutremur, tntr'<acel loc voi­
nicii ÎŞ vor părăst pre ln pa rt.tul
lor, şi să voru duce la alt înpărat.
Iar gadinilor celor salbatece va fi
peri re. �i să vor spăunant» cehi­
[il e. Iar Li il va tuna noapte, mueri­
lor celor grele va fi peri re. �i vor
birui alte lilllbi. şi va fi lTIoarit:
grabnic;'!. Iar cutremur d:'1 va fi
noapte, va fi riizboaie, �i 1I':'lIIurilur
va sil le fie al tu îll]Jilriltu. şi bise­
ricile cele mari S;I vor pusti\. �i În
(oa!;'1 parte riiDilritului, p;'line nu vu
fi; �i va fi fiar�l multe.
Iară de va fi cutremur noapte, În­
tru toate cetăţile va fi zbierare �i
greutăţi, şi multe oraşi (sic) vor
căde şi despre apus mari besereci
vor pustii, rarâ la răsărit va fi boală
multă Întru oameni şi scrăbă, şi ce
va fi În păduri şi În mare gadine
vii vor slăbi, şi cetăţile se vor în­
grij�l, şi cela ce vor fi la oaste bu­
curie vor priimi. Iară se va tuna
intr'-amiazăzi, atunce pământului
multi! bine va fi.
Gemănă. De va tnnţa] În nurnă­
ru l gemţăţnului, întru oameni va
fi boala mare şi celor ce noatâ pre
ape peri re. aravitenilor peri re, şi
va fi mare Iarna, şi grău va fi
multii, şi unui bărbatu mare va fi
aratare, şi în oameni mari va fi
prernenire şi pasărllor peri re. Iară
tie va fi cutremur o lature se va
scula şi oameni se vor turbura.
[ară se va tuna într' -arniav ăz.i şi
va fi cutremur. intrt-acelii locîi. voi­
niciţiţ-ş! vor părăsi pre in pâratul.
şi se vor muta într' -altă locii la
altu înpăratii, iară mai apoi Iara
se vor înturmi Cll pace şi gadinilor
s�dbateclperil'e, şi se vor spi't­
Illliljntc! cet{iţile. laril s�'t va tu Il ,'1
noapte. 1l1UerBOrli celorl! tăroase
vafi peri re şi voru birui alte limbi.
şi moarte grabnică va fi. �i mai
marele pre vn'ijmaşUll! s[m va bi­
rui. larâ să va fî cutremur noapte
fI-vorii războae. şi va fi moarte
mare pren cetăţi. �i limbilor va S{l
le fie alt' În părat. şi apoi va Iăsil
înparăţiia şi va fugi într'-alt' 10cll'
şi înpărilţiia lui va luil alt' înpăra!'
şi va pustii beserec' mari. şi de
grabă vor peri, şi În, lature despre
răsărit păine nu va fi. larii fieri
vor fi 111 uite.
Toate deosebirile se reduc aşa dar la unele omIsIuni ori
adaugeri, la câteva modernizări (să - dă, rodure - seminţe,
[182]
N. D" A G A N U
noatâ - umblâ, limbilor - nemurilon ori înlocuiri de expresii,
cele mai multe dialectale ttăiare-s-ţreire.i fteri-cfiară, apâ-mare,
efă - dânsul, i -- spre domnu-seu, nevoe - greotate, gadine - fiert,
dobitoace, jiganil, păsări şi ... peştii, ingrijă - înfrlcoşă, va fi­
să va face, Îl1tru - intre, boală mare - boale mari, premenire »­
schimbare, pasărilor - păsărilor, mută - duce, spâm[â]nta - spăi­
tnăntă, tăroase -- grele, beserec' -' bisericile, În lature despre ră­
sărit - În toată parte răsăritului, de - dă, despre:- dăs­
pre), la schimbarea în câteva Jocuri a topicei, a genului verbal
(vor pustii - S1l vor pustii) şi la trei greşeli de copiate ale logo­
fătului Ioniţă Glurescu (boale în loc de boală, cu bucurie în loc
de bucurie, bucură în loc de turbura).
Dacă ne-ar fi accesibile Gromovtiicele sau Gromotniceie
manuscripte ale lui Gaster : Cocl. 42 (a. ] 780), Coel. 48 (a.
1811), Cod, 75 (fragment din 1840), apoi Cod. Sârcu 1), precum
şi toate cele tipărite în secolul al XIX-lea, am putea S21 urmă­
rim tradiţia în acel aş chip şi cu acel aş rezultat până în zilele
noastre, căci iată, de pildă, cum găsim «Zodia berbecului» în­
tr'un Gromovnic tipărit În Braşov la 1907:
«De va tuna în numărul Berbecului, despre răsărit va fi
robie şi tăiere multă. Fiarele pământului vor fi sătule şi strigare
va fi de războaie, ratie şi pagube, va fi pâine pe unele locuri.
Poamele vor fi scumpe, sămănătura cea tărzie nu va peri,
împreună va fi moarte şi celor ce umblă pe apă' va fi înnecare.
Iar ele va Ii cutremur, între Domni va fi schimbare şi răs­
boaie, foamete, greutate şi lipsă între oameni şi mari bărbaţi
vor peri, iar' poame, v'ar fi multe.
Iar' de va fi cutremur noaptea, nevoi Între oameni vor fi
şi bo erii nu se vor pleca Domnului său. Şi va fi de mult cuget
rău spre Domnul S[lLI. Şi vor Începe il bate unul pe altul şi în­
tre voinicii lui I1lI va fi tocmeală şi un împărat despre apus va
muri şi vor fi ploi multe şi roadă În mălai şi Între roduri, iar
în Tara Egiptului va fi foamete. 2).
\
\
1) Dr. M. Gaster, Geschichle der rumiinisclien Litieraiur, p . .422.
2) Păscăiie sau Carte de zodii aşezată pe şapte planete in care se
cuprind 140 ani tncepăndu-se dela anul H107 şi slujind până la anul Dom­
I'lului 2046, ed. III, Ciurcu, Braşov J907, p, 128.
[183]
CEA MAI V[CIIC CA�TE f{r\KClCZVANiI
183
.E tot vechiul text dela 1639, cu vorbe cu înţelesuri arhaice
tyointcli« «ostaşii", tocmeală». «ordine», răndueală», roduri = «se­
minţe», «bucate», efructe»), cu corupţii şi schimbări, unele rezul­
tate din neînţelegere (strigare în loc de stricare, şi va fi de mult cu­
get rău spre Domnul său în loc de şi va fi mult cuget râu spre
Domnul său) 1), altele din năzuinţa de a moderniza (pre alocure
�- pe unele locuri, tnbtă-« umblă, necare � tnnecareţ, şi cu con­
strucţii învechite (va fi moarte şi celor ce umblă pe apă va fi
tnnecare, boerii nu se vor pleca Domnului său, vor începe a bale
unul pe altul), etc.
In privinţa originalului slav, de pe care a trebuit să se
facă traducerea românească, în lipsă de alte izvoare ne mărgi­
nim să reproducem cele spuse de Gaster în Literatura po­
pulară română, p. 509: «Din texte (sic) slavice, pomeneşte Schat­
farik (Gesrh. d. sudslavischeti Litera tur, III, 1, Prag, 1865, pag.
221)' un manuscript Încă din secolul XIV (1390). Tihonravov
(Pamiatniki otrec tit., li, pag. 361-376) a publicat trei Grornov­
nice, din care două sânt din secolul XV şi al treilea din seco­
lul trecut şi un «MolnTanic» din secolul XV. Alte texte din seco­
lul XVI a mai publicat Novacovici (Prim eri knăjevnosti i ieztka
staroga i srpkoslavenskoga, Belgrad, 1877, pag. 424-527) din
care toate texte (sic), numai cel din urmă se potriveşte mai mult
cu Oromovnicul nostru român. Mai pomenim În sfârşit că Mi­
klosich (Lexicon palaeo-slovenico-graeco-tatinum, Viena 1862-
1865, pag. XI s. v. Grom) citează un Oromovnic manuscript din
secolul XVII, care se află în biblioteca imperială din Viena.
Asemănarea este numai generală, În amănuntele (sic) nu se
aseamănă textele române de loc cu cele slavice. De observat
Însă este că atât la Slavi, cât şi la Români se atribue Grornov­
nicuI lui «Iraclie împăratul carele au fost numărător de stele».
Iar la Grecii (sic) se atribuia proorocului David (Fabricicius, Cod.
nseudepig. V. T., p. 1162 şi N. T. 1, p. 951-53)>>.
4. Trepetnicui.
Unul dintre cele mai răspăndite apocrife în literatura po­
pulară românească este Trepetnicui. El are menirea să spună vii-
1) In alte Gromovuice mai găsim: go dini în loc de gadi/zi, slăvire 111
lee de ,�lăbire, etc,
[184]
18il
N, D l\ A o 1\ N U
torul din «toate semnele ce se fac Ia 0111, precum bataia ochi­
lor, a buzelor, şi în scurt din toate mişcările şi încheeturile tru­
pului omenesc ce sănt date de la natură.»
Trepetnice găsim aproape la toate popoarele orientale. Aşa
bunăoară Gastet a comparat Trepetnicul românesc cu unul
turcesc 1). In literatura grecească o carte analogă este a lui Me­
lampus, dar aceasta e mai desvoltată decât Trepetnicul nostru.
Mai sânt însă şi alte texte gi eceşti, care se apropie mai mult
de cele româneşti. Dintre' toate redacţiile însă cele mai apropiate
de cea românească sânt cele slave. Traduceri şi prelucrări sla­
ve se găsesc Ia NovacovicI iPrimeri. pag. 528--529) şi în
manuscriptul slavon din secolul al XIV-lea (1390) descris de
Schaffarik (Gesch. d. siidslavischeti Literatur, III, 1, Prag. 1865,
gag. 220�-223) <!). Că Trepetutcul ne-a venit prin nujlocirea
Slavilor, ne arată şi însuşi numele lui care se deriva din sla­
vul TJ)fIlf'l'�. «trernor». Afirmaţia unor ediţii mai nouă că
ar fi «tălmăcite din limba franţuzească În limba ro-nâ­
nească» trebue să o considerăm ele o simplă mistificare
altfel fără intenţii rele şi obicinuită În literatura populară, de o
scornitură, sau, mai bine, de o glumă, deoarece Francezii n'au
nimic analog. A adaus-o un copist ori un editor mai nou. Tot
aşa în manuscriptul No. Ul7 din biblioteca Academiei Române
se afirmă că textul de pe f. 1�-6, adică «Trjpeşnjzj ( � «Tripeş­
nic»)3) de semne omeneşti, ele pă limba elinască s'<au tălmă­
cit pă limba românească în anul 1852 Noernvrie 20, şi am pre­
scris-oeu Gheorghie Gligorie Mincă tot la anul 1852 Februarie
in 27, la Braşov». 4) Dar însuş acest titlu cuprinde o evidentă
contrazicere, Se poate să tălmăcească cineva o scriere în No­
emvrie, şi să o prescrie -- presupunănd că nu e vorba de anul
bisericesc -- în Februarie al aceluiaş an, adecă Înainte de a o
tălrnăci ? "O carte poporană poate S2l-şi atribue ad-libiturn orice
provenienţă străină, alegând-o după moda momentului. Într'<o
zi ea VeI apare ca tradusă elin slavoreşte, într'-o altă zi -� din
greceşte, apoi -� din nemţeşte etc., potrivit cu simpatiile inter-
1) Zeitschriţt fiir rotnanische Philotogie, ed. Grober, voI. IV, p. 65-70.
2) v. Dr. M. Gaster, Literatura popa/ard romană, p. 517.
3) Aceste cuvinte sănt scrise cu litere latine cum s'au reprodus aici.
oi) v . J. Blanu, Catalogul manuscriptelor româneşti (din biblioteca Aca-
demiei Române), t. 1, p. 425.
[185]
CE,' MAI vecne CARTE RAI<OCZVANt\
1115
naţionale ale poporului într'o epocă oarecare. Nimeni nu arc
dreptul a o desminţi de vreme ce ea este impersonală, iar.prin
urmare şi fără naţionalitate precisă» '). De fapt putem zice că,
cu excepţia Trepetnicului de semne omeneşti scos în laşi la 1791,
pentru a cărui traducere din ruseşte avem dovadă împrejurarea
că e tipărit cu caractere ruseşti, pe două coloane, în stânga tex­
tul rusesc (caractere drepte), în dreapta cel românesc (cursive) 2),
toate Treoetnicele româneşti nu sănt decât variantele celei mai
vechi redacţii cunoscute până acum, aceea tradusă din slavoneşte
şi tipărită în Bălgrad la 1639.
După indicaţia lui D. Iarcu din Bibliografia chronologică
română, Bucureşti 1873, p. 11, la 1743 s'ar fi tipărit româneşte
.Trepetnicui eel mare pentru semne omeneşti" (16 pp.). Aceasta
însă pare să nu fi fost decât retipărirea celui dela 1639, căci
toate copiile manuscrise făcute curând după această dată, deci
probabil de pe această a două ediţie, care IlU ni s'a păstrat, cu­
prind un text aproape identic CIl al Trepetnicului dela 1639. Aşa
îl găsim în "Sbornicele"dala 1779 şi 1784 ale lui Gasterîş şi
în manuscrisele No. 270, al logofătului loniţă Grurescu, şi No.
274 din biblioteca Academiei Române 4). Tot aşa e şi în nenurnă­
ratele ediţii de aici înainte, atât ca cărticică deosebită, cât şi
împreună cu Calendarul pentru 100, 140, 150 de ani la Sibiiu,
Braşov, Craiova, laşi, Bucureşti, etc. Ca să ilustrăm şi dovedim
aceste afirmaţii, n'avem decât să reproducem paralel începutul Tre­
petnicului din redacţiile dela 1639, 17795), 17846), 17997) şi 18638):
1) Hasdeu, Cuvenie deu bătrăui, t. II, p. XXXI.
2) v. I. Bianu şi N. Hodoş, o. c., t. Il, p. 344-345.
3) V. 01'. M. Gaster, Literatura poputară română, p. 518.
4) Pentru descrierea celui dintâiu ef. Hasdeu, Cuvenie den bătrâni, t.
II, p. XXVIII-XXX şi l. Bianu, Catalogul manusctiptelor româneşti, (din bi­
bliote ca Academiei R017uÎ/ze) t. L p. 616--7; il celui elin urmă vezi-o la l.
Bianu, ibid., p. 622-623.- Notăm că titlul corupt al Trepetnicului în forma
Trespesneţi dă semnele otneneşit" îl mai găsim Între Însemnările de pe foile
din urmă ale unui manuscrlpt din secolul al XVIlHea, care în biblioteca
Academiei Române are No. 132, v. l. Bianu, o. c., t. 1. p. 301 ; v. c. 3 Gro­
movnicul.
3) Codicele Gaster, v. Chrestomatia română, t. Il, p. 122-3.
") Codicele Gaster, v. Literatura populară română, p. 518
7) Codicele logofătului lonită Giurescu, v. Hasdeu, o. c., p. XXXI-XXXII.
8) Ediţia din Bucureşti, v. Ia Hasdeu, o. c., p. XXXI-XXXI!.
[186]
186
N. B R A @ A N 11
1639:
1779:
1784:
17.99:
1863:
Vârful ca­
puluf de' se
va clăti, do-'
bândă spune,
sau va dăru]
Dumnezeu
un cocon.
Incheetura
capului de se
va clăti, neşte
streini ne­
ştiuţi vor, veni
, şi daruri îţI
vor aduce.
Chica de'se
va clăti, in
oaste 7 ani
ver merge şi
vej veni să­
nătos la casa ­
ta.
Tâmpla ca­
puluf de dre­
apta clătin­
du-se, etc.
De să va
clăti v ărful
capului ve!
, dobândi sau
va dărui Du­
mnezeu co­
con, foarte
Învăţat va fi.
De să va
clăti tncăetu­
l'a capului,
neşte striini
neştiuţi vor
veni şi vor
aduce do-
b ăndă.
De să va
clăti chica, În
oaste vei
merge şi Iar
sănătos vei
veni.
De să va
clăti tămpla
capului de- '
spre drepta I
etc.
Vârful ca­
pului di să
va clăti, do­
băndă vii a-
ve, sau cu
vrere lUI Du­
mnezău un
cucon fo arte
inţălept vi!
dobăncli.
Închiitura
capului di să
va clăti, niş­
te streini îţ
, vor aduce do
băndă.
Părul ca­
puluf di să
va clăti, în
oaste vi! mer­
gi şi iar te
vii întoarce
sănătos.
Tămpla ca­
pului din a
stânga di să
va clăti, În
veselie vii
mergi.
Tâmpla ca­
pului din a
dreapta di să
, va clăti, ju­
decător di oa­
men] ve] eşi,
etc.
De să va
clăti vărvul
capului va
dobândi, sau
de-i va dă­
rui dumne­
zeu un cuc an,
toarti Înţe­
lept va fi.
Chica de
S�l va elittl,
în oaste vii
mergi şi la­
răş sanatos te
vii întoarce.
Creştitul de
să va clăti,
nişti oamini
neştiuţi vor
veni şi vor
aduce o do­
băndă.
Tămpla
driaptă de să
va clăti, gu­
decătonu ele
oameni vii
eşi.
Tărnpla
stăngă de să
va clăti [în­
tr'-o veselie
vei petrece),
etc.
De se va
clătl v ârfulii
capului, va
dobăndi, sau
de-i va dă­
rui dlu1mn[e1
zeu unu cu­
conii foarte
inţeleptîi va
fi.
De se va
clăti închie­
tura capului
neşte streini
neştiuţi vorii
veni şi-ţi vo­
rii aduce do­
băndă.
Chica dese
va clăti în
oaste veri
merge, şi ia­
ră sănătos
veri veni.
De se va
bate tărnpla
capului des­
pre dirjepta]
judecătorru
de oameni v'a
eşI.
Tăpla (sic)
capului den
a stânga de
se va clăti,
tntr'>o vese­
lie va petre­
ce, etc.
\
Uneori se schimbă câteva cuvinte, altădată persoana ori
şirul profeţiilor ; altfel textul e acelaş.
Jn vremea din urmă găsim unele Trepetnice în care pro­
ieţiile sunt aranjate în ordine alfabetică, după initiala cu care
se încep. în fond nici acestea nu se deosebesc de redacţia dela
[187]
CEA MAi VECHE CAHTt' RAI<OCZYANA
1639. Deosebirile sfint numai formale şi au rezultat din schim­
barea modului de aranjare al materialului. lată, de pildă, câ­
teva părţi din Trepetnicul cel mare tipărit în Braşov la 1907 1)
în comparaţie cu părţile corespunzătoare dela 1639:
1639 :
Degetulîi mare măna direptâ de
se va el Mi ce veri cere dela dţuţm­
nezeu da-ţi-va.
Deget al doile de se va clăti, cu­
văntu rău va auzi.
Al treiJe degetu uULI lucru bunii
veri svărşi şi te veri bucura.
AILI patrulîi degetii Iarâ spune
bucurie.
Degetulii cefii mie li, o veste veri
auzi şi apoi va fi minclunâ.
Degetulu cehi mare dela măna
stăngâ de se va clăti, cu unu duş­
man te veri svădi şi veri birui.
AI dofle degetîi eli un vrăjmaş
te veri certa Iarâ te veri tnpăca,
Al treiJe degetă aşijdire,
Al patru III deget veste bunii veri
auzi.
Degetulii celu mică, neşte bani
sau ce vei dobândi şi curundii veri
cheltui, etc.
1907:
Degetul cel mare dela mâna drea­
ptă de se va clăti, ce vei cere dela
Dumnezeu îţi va da,
Degetul al doilea dela mâna
dreaptă de se va clăti, cuvinte rele
vei auzi.
Degetul al treilea dela mâna
dreaptă de se va clătt, un lucru
bun vei săvârşi şi te vei bucurii de el.
Degetul al patrulea dela mâna
dreaptă de se va clăti, o veste rea
îţi va veni.
Degetul cel mic dela mâna dreap­
tă de se va clăti, o veste rea vei
auzi şi va fi minciună.
Degetul cel mare dela mâna
stângă de se va clăti, cu un duş­
man te vei lovi şi-! vei birul.
Degetul al doilea dela mâna
stângă de se va clăti, cu un piz­
mas te vei sfădi şi curând te vei
împăca cu el.
Degetul al treilea dela mâna
stângă de se va clăti într'<o cale
vei merge.
Degetul al patrulea deja mâna
stângă de se va clăti, o veste bună
vei auzi.
Degetul cel mic dela mâna stângă
de se va clăti, o veste bună vei
auzi, etc.
5. Celelate texte româneşti şi slava-româneşti.
Ce priveşte celelalte texte româneşti şi slavo-rornâneşti, re­
Ievăm următoarele.
"MoJitvele" sau "rugăciunile:' de dimineaţa şi seara sănt
1) Păscătie sau Carte de zodii, p. 192-197.
[188]
188
N, o 1< 1\ Ci 1\ N
importante mai mult prin noutatea Jar: in cărticica dela 1639
se găsesc mai intăiu tipărite româneşte. De aici înainte le aflăm
aproape neschimbate în fiecare cărticică de rugăciuni, mai ales
în Ceasosloave, fie singure, fie în legătură cu Paraclisul, Aca-
i thistu l, etc.
Iată forma stereotipă în care se prezintă aceste m olitve in
Acathistiercle tipărire în secolul al XVlll-lea în Blaj (1763, ] 77 4,
1786, 1791) şi în Sibiiu (1792, 1797) şi pe care o dăm după lin
exemplar care se găseşte in posesiunea noastră.
"RugăcllIui (dimineţii) 1. D[oa]mne curăţeşte-mă păcătosul,
că nice odinioară bine înainte ta n'am făcut, ci mă izbăveşte
de viclenul II şi să fie întru mine vota [ta], ca fără osăndă S{l
deşchiz gura me ce nevrednică, şi să laud presfţă]nt numele
tău, al Tatălul, şi al filului, şi al D[u]huluJ sf[â]nt, acum şi
purure, şi în vecil vecilor: Amin". "Rugăcuue (dimineţii) a
Il-a. Din somn sculăndu-mă, laudă de miezul nopţii aduc ţie
Mântuitorlule, şi înainte-ţi căzând, strig: nu mă lăsa, să adorm
în moarte păcatelor, ci mă milutaşte, cel ce tel răstignit de voe,
şi pre mine, cel ce zac în lene, grăbind mă scoală, şi mă măn­
tuiaşte întru stare înainte, şi întru II rugăcune ; şi după somnul
nopţii, să-mi lumineze, zioa fără păcat H[ristoa]se D[oa]mne, şi
mă măntutaşte (p. 14-16). "Rllglic"unc (dimineţii) a IX-a. Cătră
presf[âţ nta Născătoare de D[u]!7l!1ezeu. Presf[âjntă Stăpăna l1le de
D'[uţmnezeu Născătoare, cu sf[i]ntele şi preputernicile tale rugă­
cu nt, goneşte dela mine smeritul şi ticălosul robul tău, deznădăj­
duire, uitare, necunoştinţa, nepurtare-de-grijă, şi - toate gândurile
cele spurcate, rele, şi hulitoare, dela ticăloasă inima me, şi dela
Întunecată minte me. Şi stănge văpata poftelor mele, că sărac
sant şi ticălos, şi mă izbăveşte de relele cele multe, şi de adu­
cert-aminte, şi de năravurt şi de toate faptele rele mă slobozeşte;
că II bine eştl cuvăntată de toate nemurile, şi să slăveşte pre­
cinstit numele tău în vecl : Amin" (p. 27-2t)).
"RugăcUllii (spre somn) IV: II D[oajmne, Ir[uţmnezeul
nostru: ce am greşit într' -aăastă zi cu cuvântul, cu lucrul, şi cu
gândul ca un bun, şi lubitorlu de oameni Iartă-mi, somnul cu
pace, şi fără de scârbă dărutaşte-mr, pre îngerul tău cel apără­
tortu îl trimite, să mă acopere, şi să mă păzescă de tot răul:
că tu eşti păzitorlul sufletelor, şi trupurilor noastre: şi ţie mă-
[189]
CEA MAI VECHE CARTE RAI\OCZlANA
189
rire să înălţăm T1ită��i, şi Fifulut, şi Sf[â]ntulul D[u]h, acum, şi
purure, �;j în vecil vecilor: Amin" (p. 426---'----7).
"Rugăcune (spre somn) VI: Precurată, şi Blagoslovită de
D[u]mnezeu Născătoare Marie, Matca ce bună, a bunulut inpă­
rat, varsă mila Fi IIluluI tău, şi D[uţmnezeulul nostru, spre P;'I­
tirnaş sufletul mieu, şi cu rugăcunlle tale mă indrepteză spre
faptele cele bune, ca celalaltă vreme a vieţii mele nevinovată S{I
o trec, şi pentru tine Ratul să dobândesc, Fecoarâ de D(u]mne­
zeu Născătoare, care eşti una Curată, şi Blago slovită" (P. 428--9).
Două dintre aceste rugăciuni le găsim cu text identic şi în
Acathistul lui S. Klein tipărit cu litere latine în Sibiiu la 1801:
"Rugatslll1e catra Nascatoarea de Dmnezeu. Prea sfanta
Doamna mea de Dmnezeu Nascat6are, cu sfintele, shi prea Pll­
ternicile tale rugatsuni goneste dela mine smeritul robul tau des­
desnadasduirea, uitarea, necunostintză, nepurtarea de gri se, s11 i
toate gandurile cele spurcate, rele, shi hulitoare dela ticaloasa
inima mea, shi dela intunecata mintea mea,shi stinge vapae a
poftelor mele, que serac sint, shi mishel, shi me izbaveste ele
multe rele, shi de aduceri aminte shi de naravuri, shi de toate
laptele rele me slobozeste. Qve bine esti cuventata de toale
neamurile, shi se mareste preacinstit numele tau in veci.
Amin» (p. 18).
.Dmne Dumnezeul nostru! ce am greshit intraceasta zi
CII cuventul. cu fapta, cu gandul, qva un bun, shi II iubitorin de
oameni, e artami: somn cu pace, sili farde bantueala, shi Iard c
scarba daruesthemi. Pre Angerul tau cel aparatorin trimitel serne
acopere, sili serne pazasca de tot reul : Qve Tu esti pazitoriul
sufletelor, shi trupurilor noastre, slti Tie marire i\1altzam Tata­
lui, shi Fiiului, shi sfantului Duh, <'tcum shi pururea, sili in vecii
vecilor. Amin" (p. 194--195),
Celelate trei lipsesc.
Pentru cele "zece porunci a legei vechi" (f. 21 1'0, r. 14-f.
22 VII, r. 14), care sânt cu totul deosebite cle cele din Cafellis­
!Ilul luteran copiat În Întrebare creştinească la 1 fi07 de popa Gri­
gore din Măhaciu şi reprodus ele Hasdeu în Cuvente den biltrilni,
t. II, p. 100--101, pare a se fi întrebuinţat Palila dela Or{lştie
(1582) 1), a cărei tălm{lcire, deşi ni se spune c{t a trebuit să se
1) In CnfechisllIlil ca/vilfesc, jl1decfllld dup[1 redactia ediţiei dela' Hi:iG,
care probabil reprodl\ce Întocll1ai pe cea dela 1640, se pare cii ilvem de <1
[190]
N. f:) R A G A N U
facă «cu mare muncă şi din limba jidoveassă şi grecească şi
sărbească pre limba românească 1), s'a făcut de fapt după cea
ungurească a lui Heltai Găspâr tipărită În Cluj la 1551, dar COI1-
Iruntăndu-se textul unguresc cu cel al Vulgatei din o ediţie cam
la fel cu cu cea a lui Lucas Osiander imprimată în Tubingen de
la 1573 încoace,«) şi poate avăndu-se în vedere şi redacţia slavii
face cu o traducere nouă, căci gasim În ea innoiri Însemnate: poruncă ­
porăncă, detităiti - dintstăi, ceste - aceste, denă - dinti, ţara - pămăniu­
lUI, nu fie ţie dumnezei fără mine - să n'aibi fu dumnezei sireini tnnainie
tne, idoli: - chip« cioplite, şi toată tnchipuiiura - nici să încnipueştt pre
chipults celora, răvnitoriu - Cll băsău, rudă - sămănţă, miloste - milă, pâ­
zescu - ţlÎnu, poruncele - poruţnţcile, cuvăntuits - numele, În hart: - 111-
dâşiirtu, venitulu - jeîiarii, ucide - omorî, precum şi alte schimbări şi
adause, Pentru a se putea face mai uşor comparaţia reproducem aici re­
dacţia dela 1656 în întregime (v. G. Baritiu, o. c., p. 44-45):
"Aşe faste în ishodu 20 şi la thorozaconu 5 grăl dumnezău toate
aceste cuvinte. Porănca diuutăi. Eu săntu dornnulă dumnezăulu tău carele
temu scosu pre tine dinu părnăntulîi eghipetului dinti casa robiei, să n'aibi
tu dumnezei strelni înainte me. a doa porăncă. Nici-ţi face ţie chipu cio­
plitu, nici să inchipueşti pre chipulu celora ce-Sti susîi în cerju, nice celora
ce-Sti giosu pre pămăutîi, nice celora ce-s tntrîi-apă suplu pământîi, nici
te închina acelora nice sluji loru, că eu săntîi dornnulii dumnezăulă tău,
dU11111ezău cu băsău tare carile cercu păcatele p ărinţilorii În feciori p,lna la
a treia şi a patra sămănţâ întru cei a ce 111ă ul"âScll pre mine, şi facu milă
p,lnă la a mila sămănţâ, cu ceia ce mă iubăscu pre mine şi ţcîni:i poru[n]­
cile mele. II 3 porăncă Numele domnului dumnezăului tău În clăş{lrtCI nu lu;'[
Cit nu-l va lăsa domnulu, necercatCi, vare cine va lu,1 numele lui în dăşărtll.
A patra porăllcll. Adu-ţi aminte de zua simbetei de o sf[i)nţeşte pre la, în
6, zile lucrlază şi-ţi isprăveşte totu lucrultl Iău rară a 7, zi va fi sămbătA
domnlllui dumnezăului tilll, nu lucdl întI>-ace zi nemică nece tu, nece fe­
c:iorulu tău, nece jellarii carii simW din lăuntrulu portiei tale, că în 6 zile,
au făcutll d[u]mnezăll certul() şi păI11;'intulu, şi mare, şi cu totii ce-i într-'
{lI1săle, şi a 7 zi s[t odihni. pentru aceia bl[ago ]slovî domnull] zua săl11be­
tei, şi o sf[i]nţi pre la. a 5 poră/lcii. Cinstlaşte pre tata tău, şi pre muma
ta, să vei să aibi zile multe pre cestU pămăntCt, ce·ţi va da ţie doml1ulu
dlujl11I1ezăultt tău. A 6 poră/lcă. Nu omorî. A 7 porănclf. Nu curvi. a 8 po­
râ/lcă. Nu fur,l. a 9 porâllcă. Nu griU mărturie strămb{t spre priiatinulLi tău.
li /0 porâncă. Nu pohti casa prlJatinului tău, nice IUuiarta lui, nece sluga
lui, ncce slujnica lui nice boultl lui, nice asinulCt lui, nece nemica ce taste
a priiatinului tău".
1) v. l. Bianu şi N. Hodoş, 10. c. t. J, p. 95 .
. 2) v. M. Roques, L'original de la Palia D'Orâştie in Melallges offerls
a M� (;;mil Picot (Extrait). Paris 1913. La p. 1 Roques ne spune: "rai etu­
die ailleurs les circonstances historiques et les conditions materielJes dans
[191]
19i
întrebuinţată în biserica românească, cum arată unele cuvinte
slave care nu par a fi fost generalizate prin uz În limba bise­
ricească 1) ..
La contaminarea celorlalte texte mărunte, care urmează ne­
mijlocit după "Zece porunci a legei vechi»: «Doao porunci a
legei vechi ce întru Tale toată lege şi prorloţcii rază mă" 2), etc.
(v. f. 23 rO, r. 1 - f. 24 vO, r. ] 6), au putut să se întrebuinţeze,
după cum se poate vedea din citatele dela sfârşitul fiecăruia,
afară de Paliia tipărită la 1582 în Orăştie ori vre-un manuscript,
în care se păstra restul rămas netipărit al acesteia, chiar şi o tra­
ducere independentă, menită să o completeze pe aceasta (Leviti­
eul, Cartea împăraţilor, Cartea lui Daniil proorocul, Cartea lui.
Tobia, etc.) 3), şi tipăriturile diaconuJui Coresi.
Calcularea sărbătorilor după săptămâni se găseşte aproape
În toate Păscăliile şi în Calendarele pentru 100, 140 şi 150 de
anivînsă în cărticica dela 1639 sja tipărit mai intâiu româneşte.
Indicaţiile, care ni se dau cu privire la împrejurările în care
:le vor cetl deosebiţi psalmi în "Vedem aceste lucru că mari is-
lesquelles fut fait cette publication". N'am avut putinţa să găsesc unde e
acest "ailJeurs" şi când a apărut. Dovezile aduse de Roques însă sânt com­
plete şi absolut convingătoare. A observat şi pasajul de pe ultima foaie
llminară a Paliiei, în care înşişi autorii mărturisesc cum au făcut traduce­
rea: "ACASTA E PARTE PALIEI DE ÎNTĂI. AMU Cinci cărţi ale lui Moysi
prloţrocul : carele sămtă întorse şi scose den limba jidovascâ pre greceşte.
dela greci sărbeşte, şi într'alte limbi den acella scose pre limba rurnănescă
(v, textul şi la 1. Bianu şi N. Hodoş, o. c., 1, p. 9'7).
1) v . Dr. J. Popovici, Paliia dela Orăştie (1582), Bucureşti 19l.l,· p. 8
�i 9, în Analele Acad. Rom., seria II, t. XXXIJl, Mell1. Secţ. literare, p. 524
şi 525. CiI traducerea s'a făcut din ungureşte după Biblia lui Heltai se afirmă
şi În Dr. Sztripszky Hiador şi Dr. Alexics Gyărgy, Szegedi Gergeiy enekes­
kOflyve XVI. szâzadbeli roman fordiiăsb an. Protestâtts hatasok fi hazui 1'0-
mansâgra, Budapest 1911, p. 224 ş. u.
�) Notăm că cele "zece porunci" şi "Doao porunci a legei vechi" din
textul de la 1639 sănt reproduse întocmai În codicele lui G. Lazăr, (v. Dr,
1. Puşcariu, o. c., p. 14-16).
3) v. B. P. Hasdeu, Cuvetite den bătrâni, t. 1, Bucureşti 1878, p. 5 şi
urm. şi V. Mangra, Cercetări literare-istorice, Bucureşti 1896, p. 19, NI'. 12
şi p. 13, NI'. 3. - Pentru discuţia asupra legăturii dintre aceste texte şi
Paliia dela Orăştie, cf. Sbiera, Mişcări etc., p. 51, N. Iorga, Ist. lit. reI., p,
96, Dr. l. Popovici În revista Costnzeana, An, II, No. 3 (8/21 Ianuarie) din
1912, p. 51-53, care o susţin, şi S. Puşcariu, Istoria literaturii române, vol,
1. Sihliu 1920, p. 191, care o combate.
[192]
192
N. D R Ă O.A N U
pite, şi năpăşti au căzut' pre sf[â]nt' pr[o]roc' şi împărat' dla]­
viciu ... " (f. 38vo, r. 12 - f. 39vo, r. 19) s'au alcătuit probabil
avăndu-se în vedere Psaltirea tipărită de Coresi în 1577.
Cum vedem aşa dar, o oarecare tradiţie literară s'ar putea
urmărt cu ,multă osteneală aproape chiar şi pentru cel mai mă­
runt dintre textele româneşti şi slavo-rornăneştl din cărticica ti­
părită la 1639.
V. Ortografia şi transcrierea textelor.
Deşi se poate observa că autorul caută să-şi fixeze un
oarecare sistem ortografic, totuşi nu putem zice că ortografia l'
unitară. Astfel, cu toate că găsim, de pildă, ca şi în alte texte
vechi româneşti, o teudenţă vădită cle a scrie pe ă şi â, Între
care nu se face nici' o deosebire, la mijlocul cuvintelor cu '/.şi
b., iar la sfârşit cu ii;', totuş întâlnim cuvinte scrise la mijloc cu
,y,: curâteşte i 2 VO 9--10, preînălţâm ] 5 rO 3 şi 12, căutâmâ 15 rU
11--12, pâinite 371'0 7, mărie 38ro 7. Uneori .e deajuns şi pa­
iericul pentru înfăţişarea grafică a lui ă ori â: st'rmb[â] 2? VO 9,
săptăm'ni 381'08, g'/("avâ 541'1) 12--13; stn'g 58vo 14, ca ŞI in­
vers, ef. răsărită 31 rO 7, 32 rO 4-5, 37 rO 15---16 şi răsătită
28ro 8, 35ro 6-7 şi 17-18, răsărit' 271'015, 33 rO 15, 34vo 18,
răsărit 28ro 19, 29 va 2. Cazurile cu '/. la sfârşit sănt chiar 1) ll-
111 eroase.
Adeseori se însemnează 1 (scurt), scriindu-se ii, dar În ace­
leaşi cuvinte îl găsim şl neînsemnat, de pildă: apoi 29 rO 17 şi
apoi 29 rO 5, ele. Se întâmplă chiar şi că aflăm i (îi) unele nu
trebue, de pildă : besereci voră pustii 33 VO 10, dar el. şi bese­
reci vor pustii 28 r0 1 9 şi va pustii beserec' mari 29 rO 19-29 VO
1 ; nu te nădăjdui 39 r0 8, etc. Lângă consonantele aruncate dea­
supra cuvintelor acest 1 (it) salt i (II) nu s'a pus: chinuitoriulu-mttş
sufletă 21 rO 6, biru-ţ[i]-veri 55 vOl1, etc. Sănt ŞI cazuri Ci} acest
i (ii) sau i (II) - probabil avăndu-i.e în vedere rostireapo-·
pulară - nu s'a pus, deşi consonanta dinaintea lui n'a fost
aruncată deasupra cuvântului: lZU-11l da 19 VO 9, bârbaţ 35 rO
10, ţ vorl'i veni 55 VO 10, I/Il-ţ von; cuteza 55 va 12, ce-l va veni
57 rO 11. Uneori În Jocul lui i (iî) sau i (II) s'a pus 1. ori paie­
ricul; În oamelli aleşI. 3t5 rO 10, sâ /lll-ţ' fac' 21 VO 5, lll11nţ'
21 VU 5, elc.
[193]
CEA MAI \lECliE cARTE RAKOCZVANĂ
U s'a tipărit în genere cu � sau O\(. Totuşi gasim câteva
cuvinte în care e înfăţişat prin o: mâ scolaiu 19 VO 6, COOl 19 VO
8, domnezeul' 21 rO 19, întra 54 VO 2.
Cuvintele terminate în -oiu sau -ol se scriu când în
o formă, când în alta: război 35 rO 4, dar Ş î războiu 31 rO 4,
32 VO 9, 33 rO 6, 36 rO 4 răzuboiu 35 rO 7, etc. Tot aşa şi adjec­
tivele verbale se scriu când cu -oriu, când cu -or.
Litera ·i. însemnează atât diftongul ea, cât şi e, mai ales
(e deschis), întocmai cum la şi ,;\ înfăţişează atât pe ia, cât şi
pe ie, mai ales cu <: (e deschis). Aceasta se vede din alternarea
lor şi este o dovadă despre existenţa lui � (e deschis).
Literele o şi w însemnează nu numai o, ci şi diftongul oa,
ceea ce, cum vom vedea, pare că ne arată o rostire provincială
cu q (o deschis, cam ca a unguresc).
Numai o particularitate curat ortografică e şi scrierea cu
fonetism străin a cuvintelor: glăcavâ < bg. l'h'l.'laBa 31 VO 2,
32 rO 14, 54 VO 15, dar d. şi gălcavil 34 VO 12, 35 rO 16, g'tăavâ
54 rO 12--13, prăgă < pl.-sI. npsra 39 VO 12, scrăbâ-< p,- sI.
mp'l.w .. 3 vOI, 5 VO 12, 9 rO 5--6, 13 rO 3, 16 rO 2 şi 12, 16vo 12,
28vo 2, 30ro 16, 32vo 6, 34vo 5, 57rO 17 şi scrăbiţi 17rO 8 din
scrăbi < p.-sl. CKp'l.I:·kl'li, svădt < p.-sl, C'z.BaAu'I'll 57 rO 1,
svârşi < p.-sl. C7,BP'/.\ulITII 56 VO 3, sveşnică < p.-sI. cB·LailTh.1I I IIW.,
svet-«; p.-sI. c'l.B'kl'l. 23 VO 9, 24 rO 17, zgrăciu- 541'0 11 şi 13,
substantiv postverbal din zgârct < p.-sl. C1.i'P?,'IIITII; iar după
modelul acestora: srăgui-< ung. szorogni 10 rO 1, 10 VO 13,
de-aici srăgii 5 VO 4, dar ct. şi sărgut- 1 VO 11, 17 VO 6 şi sir'­
guire 11 rO 3-4, ttăhar- 55 VO 7-8, derivat până acum dintr'un
mai vechiu * tâthaiu«; ung. tolvaj cu schimb de sufix, (ef. mă­
liga riu < ung. melegâgy, fărtar < ung. fertâly) deşi nu e exclus că
pentru amândouă aceste elemente trebue să admitem un al treilea
etymon, trăztu- 31 va 7, 371'0 14, dar ef. şi tărziu- 27 VO 2, 34 VO
16-17, 35 rO 9, < lat. tarC\îvus,-a,-um, vrătute < lat. v Ir ­
tus, li tem 39 r0 8-9, vrătosă 30 VO 8, a căruia legătură cu vâr­
tufe, deşi evidentă, nu e destul de limpezită.
Mai amintim că paiericul uneori s'a pus, altădată nu; de
multe ori e înlocuit cu h.
In sfârşit aflăm o serie întreagă de greşeli de tipar, rezul­
tate parte din uitarea unor litere, parte din tipărirea lor de dOU{1
ori, din scurtări neobicinuite, etc.: petru (�� "peniru") 2 rO 8,
An1larul in.!. ... J.t. N0i.
13
[194]
194
N. D R A G A NU
mluiaşte (= "milu'faşte") 6ro 13-14, dommnuiă (= "domnulU")
8 Vo 4-5 şi 22 VO 3, omenească (= "omenească") 12 VO 14, biru­
toare (= "biruitoare") 13ro 1, feăoare (= "fecoarei") 13v06,
maica (= "maică") 13 VO 12, creşteniloră 18 VO 4-5, dar ef. şi
creştinitoră 9vo 7, ocaannică (= "ocaanic") 20ro 11-12, carele
(- "carele") 21 vOI, ca şi lature (= "lature") 31 rO 20-31vo 1,
Septevri (= "Septemvrie") 26 rO 10, Octovrie ("Octomvrie") 26 rO
17, Dechevrie (= Dechemvrie") 26 VO 12, tidelâ 26 Vo 13, unde f
reprezintă diftongul ea, dar cf. udeiâ 25 rO 11, 25 vOI, 7, 8, 13
şi 19-26ro 1, 26ro 6-7, 13, 19, 26vo 6, 19, 27ro 6-7 şi 13,
36 rO 3, Ghenăvar (= "Ghenuvarie") 26vo 19, alaată i= "alaltu")
28 rO 10, va tun t= "va tuna") 28 VO 9, gemnului (= "geamănu­
lui") 28 VO 9, oameni (= "oamenii") 28 VO 18, dar ef. şi voinicii
27 VO 18�19, se vor spămtită (= "se vor spărnăntâ") 29ro 7,
racul (= "racului") 29vo 5, amiazzi (= "amiazăzi") 30 VO 13-14,
intra (= "întru") 31 rO 9, să va cutremură 37ro 16, dar ef. ŞI se
V(l cutremura 58 rO 19, tăsatul de cărne 44vo 17, dar ef. ŞI tăsatui
de carne 38ro 18-19, 38vo 1, dir (= "direpta") 53vo 1, gurmazt
( "� "gurmazii") 53 VO 5, dar ef. şi gurmazii 55 VO 17, întro în loc
de intru (= "între") 54vo 2, vesselie (= "veselie") 54ro 19-54 VO
1, tndemtnnă (= "îndemnă") 58 rO 3, âpitri (= "înpietri" ori "în­
pistri") 58ro 16, celă desuptă (= "celU de desuptu") 54vo 18,
celii despfli (- "ceHi dedesuptu") 55 VO 11, dar ef. ce dedesuptii
55 rO 2-3, gena stăngâ dedesuptii 55 rO 5, de se clăti (= "de se
va clăti") 53 VO 9-10, 55 VO 9, de se clăt (= "de se va clătiN)
54 rO 1-2, 58 VO 12-13, de se va cUi (= "de se va clăti") 53 VO
15, 57 VO 4, de se vor clti (= "de se vor clăti") 57vo 4, de se
va clă (= "de se va clăti") 54vo 18, de se va cl (= de se va
clăti") 53vo 18, de se va clăt (= "de se va clăti") 55 rO 6, unde
. T nu e aruncat deasupra cuvântului ca să putem întregi pe i,
de s va clăti \= "de se va clăti ") 57 rO 10, a nui (= "a unul")
57 VO 15, Ia 23 rO 10-11' s'a tipărit, cum am amintit blfosloviell
(= "b[o]gosIoviei"), Ia 25 rO 15 s'a uitat numeraluJ 10, etc. Poate
greşeli de tipar sânt şi oazurile cu i În loc de i, despre care a
fost vorba mai sus, ş. a. \
Ar rămânea acum să ,fixăm pe baza celor spuse până aici
\
modul cum vom face transcrierea textelor româneşti, singurele,
. pe care le vom publica la sfârşitul acestui studiu. Observăm
deci că:
[195]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZVANA
195
'il = i şi se va ceti ea ori � (e deschis) după valoarea
ce o are;
� = ă şi ii;
.. = ii, i şi ă la sfârşit, iar la mijlocul cuvintelor = ă şi Ti,
după valoarea pe care o are, uneori fiind pus lângă r şi 1 vo-
o <il
caJis sonans, altădată înlocuind paiericul, etc.:
kI= i ;
3..=â;
Rt, ((1 = ia, care se va ceti ia şi ie, după valoarea pe care
o are;
� = iu ;
o şi w = 0, care se va ceti 0, oa sau f!. (o deschis) şi u,
după valoarea pe care o are;
.� = În, i şi Il, după cum are valoare de UZ, î, ori Il;
l' înainte de e, i = gh, altfel = g;
1'1', care are valoare de ng, = gg sau, dacă se află înainte
de e şi i, = ggh;
r� înainte de e, i = ch, altfel = c;
..... (înainte de a, 0, u) = g;
'1 (înainte de a, o, u) = c;
:3 = z.
N'am făcut nici o deosebire ortografică între II şi 'i, s şi "1(,
precum nici între formele T şi rn ale lui t, căci este de prisos,
deoarece au aceeaş valoare Ionetică.r).
Celelalte litere sânt transcrise în modul de scriere obicinuit.
Indicaţiile sJavone din textul românesc le-am dat cu litere
cirilice întocmai cum se găsesc în original.
Interpuncţiunea originalului, cu excepţiunea accentelor şi
a spiritelor, am păstrat-o. Paiericul l-am însemnat cu '.
1) Pentru valoarea fonetică a slovelor cirilice În cărţile româneşti
vechi, v. Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului cirilic În textele române,
Bucureşti 1904; ef. şi Ov. Densusianu, H. l. r. voI. II, fasc. 1, p-
46-51, care (p. 51, nota) nu admite Întru toate părerile lui Bărbulescu,
"ou 1'0n trouvera d'autres exemples des particularites graphiques de nos
anciens textes, mais leul' choix et la maniere dont l'auteur les envisage
pretent le plus souvent it la critique", şi 1. - A. Candrea, Psaltirea
Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din
slavoneşte, Bucureşti 1916, p. CXVI-CXXVIIl, unde (p. CXIX, nota) ni se
spune că în lucrarea citată a lui Bărbulescu "se interpretează deseori ero­
nat, de baza incoherenţelor grafice, valoarea mai multor sunete".
[196]
1<)6
N. D � A G A N U
Intre parantezele [] am făcut întregirile scurtărilor şi con­
jecturile pe care le-am găsit necesare.
Deoarece cartea pe care o studiem se găseşte într' -un singur
exemplar, şi acesta neaccesibil publicului, pentru o mai mare
preciziune şi ca doritorii să poată controla care manuscripte
s'au copiat de pe ea, am despărţit rândurile cu o linioară ver­
ticală, iar paginile cu două, indicând pe margine numărul aces­
tora din urmă.
VI. Particularităţile de limbă ale textelor.
A) Particularităţi fonetice.
Fonetism Cll caracter arhaic.
Vocale. a) A. a) Ni s'au păstrat plurale învechite cu (il
(tonic) nealterat: corabii 37 rO 3, corabii/ar 34 rO 19, 35 rO 19 dela
corabie < p.-sl. Kopar;t.h în loc de corăbii, hrane 30 VO 6 în loc
de hrăni dela hrană < p.-sI. xpaua, rane 27 rO 18," 29 VO 8,
33rO 4, 36 rO 14, 37.ro 19, 55 VO 7 în loc de răni dela rană <
p.-sI. pana.
�) Conjuncţiunea deca 11 rO 8, 11 VO 5, 13 VO 3-4; care e
derivată de unii din de (= "dacă") + ca (= lat. quam?), îşi
păstrează pe i (= "ea") încă netrecut la a şi pe a din silaba
neaccentuată netrecut la (1.
b) E. a) E accentuat + n, precum şi + 11 + consonanţă,
s'a păstrat numai în prepoziţii: den 34 VO 2, 53 VO 3, 58 rO 1 şi
4 şi denă 19 rO 3\ 19 VO 6, 21 VO 1 şi 2, 3B rO 10, 36 VO 11, denim
1 VO 8, 5 VO 2, 16 rO 4, 30 rO 8, 35 rO 5, denătru 36 VO 9, 37 VO 9,
pren 29 rO 15, 29 VO 18, 37 rO 9-10 şi 11, preniru 35 rO 8 şi pentru
2 rO 8, 58 VO 5.
[3) E accentuat s'a mai păstrat însă ŞI între alte condiţiuni:
ce="ci" 9ro 13. 9vo 12, 13ro 1, 19vo 10, 38vo 15, 39ro 4, Il,
:şi 15, 39 VO 17, 56 j-O ] 5, tieşte - "nişte": 53 rO 7, 55 VO 14, 57 \:0 7.
i) O desvoltare particulară arată e accentuat în tinăr sau
tiner derivat din proparoxitonul te 11 e r u m: tinerulă s î rO 9-10,
tinărulă 11 VO 8, pl. tineri 27 VO 3. .
o) E neaccentuat din prototipele latineşti nu este schimbat
totdeauna în i ca astăzi: nemic 53 VO 16, nescare 55vo 7, cf. şi
neştitie 55 rO 6; atunce 28 VO 7, 29 VO 5, 30 rO 15, 3lr0 2, 14-15
[197]
efA MAI vt'nw CARTI' R/\I{OC?IAN,\
197
şi 19,31 VO 11, 35ro 14, 35vO 2, 39ro 7-8 şi atunăcc 31 VO 14,
necăiuri 13ro 9 şi 10, 39vo 15; în sfârşit în cornpusele: dentăiu
21ro 15; denaitite 58vo 17, dar ef. şi dinlautru 54ro 10 şi din­
lăutru 54 rO 7.
s) E neaccentuat încă nu s'a schimbat în ă după labială
şi Il în: gemenii 25 VO 4, 26 VO 14-15, dar ef. şi gemănii 25 rO
7 şi 13-14, 25vo 9-10 şi 15, 26ro 2, 8 şi 15, 26vo 2 şi 9,
27 rO 9, 28 Vo 9, gemăn' 27 rO 2 şi gem/ii] nului 28 VO 9, zgaib«
(ef. lat. scabies alb. zgebe, zjebe, dzjebe, sk'ebe, it. scabbia) 30vo
8-9, grindine 39 VO 9, pecingine 30 VO 9; tinem/ii 11 rO 9-10,
dar ef. şi tinărulă 11 Vo 8, pI. tineri 27 VO 3.
c) U şi u final. U final nu s'a păstrat decât în patru cu­
vinte paroxitonet): să scapu 13/0 7, căndu 19 rO 2, ţeu datu 22 VO
3 şi muitu 36 rO 2. S'a păstrat însă ii, care din punct de "edere
grafic, cum am văzut, e înlocuit de multe ori cu paiericul ori
chiar şi cu s: Nu s'a păstrat în nu-l 30 rO l , unde 1 nu e aruncat
deasupra cu vântului; dar el, nu-l' 39 rO 13, etc.
d) Diftongi. Diftongul III incă nu e schimbat în i în: ne­
căiuri < n ec-c-al i iib i 13ro 16.
e) Accidente generale. a) Afereză: cest, castă =co "acest".,
"această" < eccu[m] -istum 20ro 19, 21 rO 16, 39ro 2, 39vo
17 cel, cea '- "acel", "aceea" < eccu[m]illum 38vo 15, 12vo2.
�) Analogie. Apropierea analogică încă nu s'a săvârşit în:
Spă171[ă]nta 29 rO 7 şi spămăntă 57 rO 14, forma rezultată prin
desvoItare fonetică din lat. expavlmento, -a r e, derivat din
*expavimentum < e xp aver e, Ia spaimă <. "spatmă < lat.
*expavlmen (din e x p a v e r e), ef. utt<*ult < lat. obllto,­
are (din o b Il tu s); în nedostoinicii 2 rO 5-6, compus din ne­
destoinic < p.-sI. AOC'I'OHH'/" la compusele cu des-, deşi a înce­
put să se facă, după cum apare din nedăstoinică 19 Vo 1 şi ne­
dăstoiniculii 20rO 4, şi în Iăcuiaşte < ung. lakni 22ro 15-161a
substantivul loc.
y) Asimilaţie. Asimilaţia încă nu s'a făcut în: părete <
paretem (= c1as. paries, - ietem) 3vo 12, 5ro 10-11, 7ro
6, 9 rO 2, năroc < p. - sI. l1apo;w, 54 VO 13 şi răsipi- <: p.-sl.
pacz,ma"'H 4 rO 13 şi 30 rO 19.
1) In paroxitone u final a persistat mai mult decât in proparoxitone,
v. Ov. Densusial1u, H. ·1. r. voI. II, fasc. 1, p. 95.
[198]
198
N. D R Ă G A N U
Cuvântul inimă < anima, care a trecut la forma aceasta
prin formele tnemă şi inemă, ni se înfăţişează totdeauna numai
în forma mijlocie: inemâ 20ro 8, ittema 15vo 5,231'0 5, 39 rO 14
şi inemiei 58 r0 7-8. Tot aşa sânt]: tremite-«; tram i tto, ere
(= clas. transmitto, -er e) 20vo 9-10, dar ef. ŞI trimite- 6vo
2-3, 20 VO 14, şi strein- 17 r0 11-12, 24 r0 11 şi 53 rO 7, din
care pare a se fi desvoltat străin- prin asimilarea la prefixul
stră- (ef. Ov. Densusianu, H. l. r. voI. II, fasc.1, p. 108,
care observă că etimologia cuvăntului n'a putut fi stabilită până
acum).
o) Proteză. La pronumele scurtate de dativ p. 1, Il, III sin­
gulare şi de acuz. p. III singulară şi plurală (îmi, îţi, Eşi, îl, ît)
încă nu s'a făcut nicăieri proteza lui Î dela început, deşi găsim
câteva locuri unde aceasta ne-ar părea absolut necesară: Ull
prilatillii li va veni 54 VO 2, unu priiatenîi ce mi l-ai ştiutii li va
veni 54 VO 19, necunoscuţi I (sic) vont veni 55 VO 10, dela unu
priiatlnă I va veni. 541'0 9.
e) Sincopă. Pentru adverbul acum ni s'a păstrat numai forma
veche acmu, născută din lat. eccu-mo[do] prin sincoparea lui U
neaccentuat,; 1 VO 5, 2 rO 11, 3 rO 12, 6 VO 4-5, 9 rO 8 şi 11, '12 1'0
5, 19vO 4, 20vo 16. În schimb în adjectivul derept, dirept «; dT­
r e c tus, - a, - u m, ca ŞI în derivatele lui, nicăieri nu s'a întâm­
plat sincoparea lui e şi i neaccentuat: derept-: 55 rO 2 şi 18,
54 VO 16 şi 18, dirept-: 16 r0 9--10, 32 r0 1, 53 VO 1 şi 18,
54r05, 7, 12 şi 16, 54vo 4 şi 10,551'0 7, 9 şi 15--16, 55vo 4,
56ro 1, 4, 8, 13 şi 19, 56 VO 4 şi 8, 57 r0 10 şi 19,57 VO 2 şi 17,
58ro 9-10 şi 15, 58vo 7, 10 şi 12; ţndirepta- 4r05-6, 21 rO
7, de-aici indireptătoriu 6vo 9; direptate < dTrectltas,-atem
23 VO 2, 24 VO 4-5 şi 8, nedireptăţile 16 rO 13.
Consonatite. a) D latin n'a trecut la z în: udelâ 26 VO 13,
udelâ 25ro 11, 25 vOI, 7-8,13 şi 19 - 261'0 1, 26ro 6- 7, 13
şi 19, 26 VO 6 şi 19, 26 rO 6-7 şi 13, 36 rO 3, udelei 36ro 3 -4.
b) Verbul deschid mi se înfăţişează în forma mai veche:
deşchidă 19 rO 15.
e) Consonantele Il şi r\uneori cad înainte de 1 ori i + vocală,
altădată nu. Astfel găsim: ai= "ani" 22 Vo 2; vei 53 VO 6, 56 rO
5,5708, dar şi veri = "vei" 39ro 6 şi 13, 39vo 11, 53ro 10 şi
11, 54vo 1,3,5 şi 15,551'01,4,8,12,15 şi 17, 55vo 1, ::l,8,
12 şi 14, 56rO 3, 7, 9 şi 11, 56vo 1,5,9,13,14 şi 17,571'01
[199]
CEA MAI Vf'Clif CAf\1F RAI<OC7VANA
19<)
(bis), 3, 6, 9, 11, 13, 13-14, 15 şi 18, 57 VO 1, 3, 6, 8, 10,
11-12,12,13 şi 19, 58ro 5, 7 şi 9, 58vo 1, 9, 15şi 17,precum
şi veri = "vrei" 16 VO 2, 20 rO 15; se vie = "să vină", "să vie"
11 vO 3.
d) Din grupa..!.... pr şi ...!... tr n'a căzut r în urma omisiunii
disimilative în: prespre 55 rO 19, 56 rO 12, dar cf. şi pres te 37 VO
7--8,571'0 14; preniru 35ro 8, dar ef. şi pentru 58vo 5. A că­
zut în: rost == "gură" < ro s tru m 19ro 15, etc.
e) În compusele cu in nicăiri nu s'a asimilat n la labiala
următoare, ci, de pildă, se scrie: lnbogăţi, lnbrăcă, tnpăcă, în­
ple, înpreuna, tnprieteni, inprejur, etc .. iar după analogia acestora
s'a disimilat uneori chiar şi l1l original în Il, dând cuvintelor, in
care s'a întâmplat acest fenomen, un caracter de vechime: ÎIZ­
bla- 27 VO 4, 53 VO 14, dar ef. şi îmbla- 30 VO 18 şi 57 VO 12,
<lat. amb[u]Io.-are; tnpărat-Yt v» 14, 21 rO 1, 28 rO 1 şi 11,
291'03,4,16 şi 19, 31ro 3, 6 şi 20, 32ro 4-5,341'012, 35ro 5
şi 16, 38vo 14-15 şi 16 < lat. i mp er at o r. de-aici inpărăţie
24vo 15, 29ro 17 şi 18, 33vo 18-19 şi tnpărătesc- 361'0 11;
sinbetei 22 rO 6, dar ŞI simbetei 22 r0 9 < lat. oriental sambata
(nu din p.- sI. c,y-r.OTa din care e ung. szombatţ 1); tinpina-
5vo 2, dar şi timpina- 9vo 12, derivat din tâmpănă, tâmpenă
.Handpauke'', pentru care ef. p.-sl. TX,tI aw!; , gr. 'Cu[-t1tCGvov şi lat.
tympanum.
Fonetism străin.
Fonetisrnul străin ni s'a conservat În gurmaz- 53 VO 5, 55 VO
17, pentru care ef. alb. gurmas, -zi şi grumas, -zi, derivate
dintr'un lat. pop. "grumus ---' "gâtlej", care apare şi în itaI. di­
gtumare = "a Înghiţi cu lăcomie" şi În rom. sugruma; hiclenă
191'0 13 < ung, hitten, vitlenşugă 36vo 7 < ung. hitletiseg, dar ef.
şi viclean- 291'07, 39vo 14, marhâ 58vo 1 < ung. tnarha; măs­
frapă 18 vI) 10 < turc. masirapâ, mastt apâ (cf. bg. tnastrapa,
nasttapa, srb. tnastrap, - irafa, etc.); Citi = mod, "ceti" şi "citi"
l r? 3, 39ro 19, 39vo 17 < p..sf. <1 II C'I'II , %'I'X, , prUmi- 13ro 1-2,
1) Cf. 1. lud, Zur Geschicflte der biindnerromanischen Kirclzensprache.
Vartrag mit Anmerkungen. Buchdruckerei Sprecher, Eggerling & Ca. Chur.
1919 (Separatabzug aus dem Il. Ia/zresbericht der Izistorisclz-llntiquarisc/zen
Gesellschajt von Graubiinden, 1919), p. 18 şi 26-27, W. Meyer-Lilbke,
Rom. Ef. Wb., No. 7479 şi Daca-Romania, Cluj 1921, p. 436 (în recensiut1ea
făcută de Puşcariu cărţii lui lud).
[200]
200
N. D R A G A N li
15 VO 7, 28 VO 6, 53 VO 19 < p.-sl. "1'11111\'1'11,. IIIHIIM\rl'\, cisiit-
17 VO 13, participiul lui cistt = "cinsti" <p.-sl. '1I.C'I'WI'I1, pe care
altfel îl găsim numai cu nI) ; nedostoinic 2 rO 5-6, compus din
ne + dostoinic < 1\ N'I'':'IIII'l., dar ef. şi nedăstoinic 19 VO 1, 20 rO
4, pohtă- 6 VO 8 < uexcr« dar şi poftă- 20 rOI O, pohti 22 VO
11 < p.vsl, n,:,xoT'kl'll, însă ef. şi pofti 22 VO 12, lev 26 rO 15,
lev' 25vo 4 şi levă 25rO 8 şi 14, 25vo 11 şi 17, 26r03 şi 9,
26 VO 3, 8 şi 15-16, 27 rO 3 şi 9 şi 30 VO 3, care în aceste forme
este evident p.vsl. 1\1.8'l., iIIE'I, = "leu", pănă când genitivul leu­
lui dela 30 VO 3 e format din leu < lat l e O, -- o n e m. Influenţate
de rostirea şi grafia străină sănt cuvintele: luvă 22 r0 3, 29 VO
15, dar ef. şi lua 22 rO 1, 29ro 19 < lat l ev o, - are, şi avgustă
= mod. "august" şi pop. �agllst», "gust", "augllstru", .aust-,
"ogust" 261'0 4 < lat. aug u s tu s - urn 2).
Intru cât n'ar fi numai chestie ortografică, fonetismul străin
s'a mai păstrat şi în: glăcavâ, pe care îl găsim alăturea de găt­
cavă şi g'lcavâ, în prăgă = «părgă», scrăbâ = «scârbă» şi seră­
biţi = "scârbiţi", svădi = "sfădi", svărşt = «sfârşi», sveşnică =
«sfeşnic», svet = « sfat», zgrăciu = «zgârciu», pe care le-am citat
când am vorbit despre ortografia şi trancrierea textelor. După
modelul acestora apoi şi-au putut schimba fonetismul: srăgii şi
srăgui.«; ung' szorogni pe care îl găsim alăturea de . sărgui:
şi sirguire, ttăhar., derivat până acum, cum am amintit, dintr'un
mai vechiu * tăihaiu < ung. tolvaj cu schimb de sufix, trăziu-,
pe care îl aflăm şi în forma tărziu-, vrătute şi vrătosă.
1) Cf. riste, risti, pentru care Ov. Densusianu, H. l. r. voI. II, fssc. 1
p. 70 dă următoarele citate: Ps. Sc1z. XLIV, 10 ( XLVIII, 21; Cuv. den bătr.
II, 350; Coresi, Teiraev., Mateiu 60; Coresi, Praxiu, 247, 303; Doc. Hurmu­
zachi, XI, 242; pentru cesti citează Cuv. d. băir. II, 47, Noi mai adaugem un
citat pentru ciste din Gaster : Chr. rom. v. J, p. 61 (Moxa).
�) In o evanghelie slavoriă cu traducere română din sec. XVI publicată
de r. Bogdan în COIlV. lit. XXV, pp, 33-40 găsim: varece, lava, luvară
plovă, dzuva etc. pentru oarece, lua, luarii, ptouă, dzua etc. Se află Însă ş.
\ ,
ploa etc. Luvă == laii, a [livat =. a\ luai în BahlJa(Mehedinţi), v. COIlV. !itI
XLIV, 844. Curentă e rostirea luvCl la Românii din Serbia, ef. G. GiugIea şi,
G. VâIsan, De la Românii din Serbia, Bucureşti 1913, glossar, s. v., p. 393.
Mai amintim că şi în ţinutul Murăş-Oşorheiului se rosteşte luva, nu lua.
Forma lava cleci poate să se fi ivit nu numai subt influenţă slavă, ci şi un­
gurească.
[201]
CEA M .... I VECHE C.o.RTE RAKOCZIANĂ
201
Fonetism CU· caracter dialectul.
Vocale. a) A neaccentuat> a: denlautru 55 VO 17, dinlautru
54 rO 10 < lat. de + In - i l Iă c - 1 n tro, dar ef. şi diniăutru
I 54 rO 7; pocaanie- 1 VO 7, 14 rO 9-10, 23 VO 5 < p.-sl. ncsa­
IdlUl'iE şi pocai: (a se .r) 39 v02 < p.-sl. 1I0RaldTHC�, vrajmaş-
8 VO 6�7, derivat din vrajmă < vrajbă < p.-sI. Bpa;I;I,Aa,
dar ef. şi vrăjmaş. 5vo 5, 29ro 12, 39ro 1,7, 16 şi 17, 57 rO
3, 57 VO 5, clati 54 r0 16 < p.-sI. lţ.la'!'H'I'!!, pe care altundeva îl
găsim numai cu ă: clan ori scurtarea acestuia, izbavi 2rO 8-9
< p .-sl. 11311aBI1TII; altundeva însă îl aflăm şi pe acesta numai
cu a: izbăvi- 3ro 10-11, 5v03, 10-11, 7rO 9--10, 8vO 7,
14 - 9ro 1, 13vo 13-14, 171'°3, 191'0 13, 38vo 17, 39vo 1,
izbăvire 7 VO 12, 16vo 13 şi izbăvitoriu- 9 VO 2.
Păstrarea acestor exemple, ca şi a altora de altă natură,
s'ar părea potrivită pentru a ne UŞur�1 determinarea originii tra­
ducătorului. Tocmai pentru aceasta amintim că. deşi sporadic
se găseşte şi în dialectul muntean, trecerea lui ă neaccentuat la
a este un fenomen foarte lăţit În Moldova, de care se ţine din
punctul de vedere al limbii şi Ardealul, Bucovina şi Basarabia 1).
b) După cum am amintit, litera '1. (e) nu Însemnează numai
diftongul ea, precum nici literele � şi 1<1 nu însemnează numai
diftongul ia ori ie, ci toate trei, când sânt urmate de e, i ori o
consonantă Înmuiată trebue să aibă valoare de e (e deschis).
Rostirea CL! (! (e deschis) e obicinuită şi astăzi la L Românii din
Ardeal, Bihor, Maramureş şi vestul Moldovei. CLI tI. (e deschis)
va trebui deci să cetim cuvintele: genei 54 VO 16, ef. ŞI genei
54 vO 17; urechei 54 r0 13 - 14, ef. şi urechei 54 rO i2 şi ureche
10 VO 4; cele 6 rO 4, dar cu un rând mai sus cele 6 rO 3; aravi­
tenilor 28 VO 12, dar ci. aravitenilor 30 rO 6-7, 37vo 1; tncepemă
37 vOIa, dar Începe 39 VO 11; merge 53 rO 10, dar pe pagina ur­
mătoare merge 53 Vo 8, tot aşa 57 VO 12, etc.; cinsteşte 22 rO 18,
dar ef. cinsteşte 23 rO 11; priimeşte 13 rO 1-2, străluceşte 19 VO
15-16, dar ef. curăţeşte 12 rO 14, 12 VO 4--5 şi curăţeşte 12 VO
9-10, spăşeşte 2 VO 9, 19 VO 17, spodobeşte 3 Vo 3-4, precum şi
biruiaşte 16ro 8, tniluiaşte 5vU 6 şi 8, 6rO 13-14, 12vo 6--7,
19v' 10, mătituiaşte 2ro 14, 2vo 15, 3vo 8, 7vo 9, 9ro 9-10,
'1) v. Dr. G. Weigand, Die Dia/deie der Bukovina und Bessarabiens,
Leipzig 1904, p. 50.
[202]
202
N. O R A G A N U
19 yO 13-14, nevoiaşte-te 8 rO 9, etc.: precuratc - 4 yO 3, 7 yo 4,
14yO 4--5, 20vo 18, dar cf. şi precurată- 2rO 3-4, 7 v 10,
8 rO 7, 10 rO 3 şi 8, 12 VO 14 - 13 rO 1, 17 VO 5 şi 12, 18 VO 5, 19 Vii
19, 21 r'' 2 şi 10-11; precistei 1 rO 1-2; presf{âjntâ 2 VO 8, dar
cf. şi presf{âjnfâ 20 rO 1; preînătţâm 15 rO 12, dar ef. pe aceeaşi
pagină cu ceva mai sus pretnătţâm 15 rO 3 şi 7 şi preÎnăliiţăndii
14vo 11-12.
Reducerea fonetică şi grafică a lui ea la e, explicat în felul de
mai sus, s'a făcut şl în combinaţii sintactice: de direpta 55 VO 4,58 ro
15, 58 VO 7, dar ef. şi de direpta 57 VO 2 şi 17; depurure 4 ve 6-7;
de stătiga 58 VO 8, dar ef. şi de stănga 54 yO 14, 56 VO 2, 57 vo
3-4 şi 9, 58ro 18-19; desupra 56ro 19, dar ef. şi deasupra
53 VO 17, 54ro l, 54 VO 16, 55 VO 9. Cu � (e deschis) se va ceti
şi udelei 36 rO 3-4, până când E din udelă 26 VO 13, cum am
mai amintit, reprezintă diftongul ea, ef. şi udelâ 25 rO 11, 25 vo 1,
7-8, 13 şi 19 - 26ro 1, 26ro 6-7, 13 şi 19, 26vo 6 şi 19,
27 rO 6-7 şi 13r 36 ra 3.
In sfârşit tot cu € (e deschis) probabil trebue să cetim şi
următoarele cuvinte în care, în loc de ea final (derivat), găsim
e : adăpostitoare vieţei 8 VO 8, adăpostiioare creştini/arzi 9 VO 6-7'
nădejde şi folositoare credincoşiloră 13 rO 10-11, bucură-te adă­
postitoare tuturor creştiniloră, şi scăpare biruitoare 181.() 9-10,
bucură-te mărire creşteniloră (sic) 18 VO 4-5, Bunâ cinstire = "bună­
cinstirea" 23 VO 10, Din ptate fireei 24vo 4-5, dar ef. Direptate
legeei 24 VO 8, spre pacoste oamenilor 34 VO 2, întru tnăncare ro­
durilor 34vo 19; al doi/e 56'vo 11, 57ro 2, al treite 56vo 12, 57ro
4; noapte = "noaptea" 27 VO 13, dar cf. şi noapte (passim).
c) E şi i după s, z, t. ş, j şi t, d n'au trecut la ă şi â,
deci pentru aceste sunete ni se păstrează fonetismul obicinuit
astăzi in Muntenia şi în câteva sate din comitatul Treiscaune
(Hărornszek) 1): semn 25 rO 4-5, 30 r0 17, 53 r0 1-2, inţeleptă
53 rO 5-6, tinerulă 11 rO 9-10 şi tinărulă 11 VO 8, etc. Totuş în
loc de seca găsim sădi 31 rO 17, în loc de semănătură găsim
sămănătură 27 VO 1-2, 34\vo 6-7, 37 rO 13; conjucţiunea să =
"de", "dacă" < se în loc �e SI se scrie când să 1 rO 7, 20 VO
5, 27vo 5 şi 13, 29ro 8 şi 13, 29vo 12 şi 17, 30vo 12, 32 rO 3,
\
1) V. G. Weigand, Linguistischer AtLas des daco-rumănischen Sprach­
gebietes, Leipzig 1909. Obersichtskarte Nr. 1 (49), 11 (39) şi 14 (62).
[203]
CEA MAI veCHE CARTI': RAKOCZVANA
203
35v8 2, 30ro 12, 36vo 12, 37ro 16, când se 28 r" 13, 28vo 6,17
şi 19, 30ro 5 şi 14, 31 ro 2 şi 13, 32 rO 9, 33 rO 13 şi 19, 34ro 1,
35 VO 5 şi 9, 37 rO 1, 5 şi 17, 37 VO 3; pronumele reflexiv se, care
se scrie de obiceiu cu e, îI găsim de câteva ori scris cu ă : st'f
nască 23 VO 14, să începe 25 rO 5, de să va clăti 55 VO 5, să va
veseli 56 r" 18, şi în schimb pe să dela conjunctiv, care în ge­
nere se scrie ă, de câteva ori îl găsim scris cu e: se zicem' 6 rO
4, se nu ne ruşinăm 10 rO 13, se vie 11 VO 3, se adorm' 19 vo 9,
se nască 33 ro 7, se ştii 37 VO 7, iar pe bază de analogie şi pro­
numele posesiv său e scris odată cu e : domnu-seu 27 VII 17, dar
ef. şi domnului său 27 VO 15-16, la care am mai putea adauge
încă câteva exemple de mai puţin interes; razămâ '-� .; "razimă�'
23 ro 3.
La acest loc trebue să cităm şi substantivul sisioară 57 rO
9-10 şi 12, al căruia i din silaba antepenultimă s'a născut în
urma influenţei analogice a lui s asupra lui â următor, iar cel­
lalt pe bază de asimilaţie regresivă. în modul următor: sisioară
< susioară (subsioară > subţioară > supţioarăş < susâoară <
susuoară < supsuoară < supsuară < subsuară < lat. sub - sub al al).
d) E final aton > ă după r: izvoarăle 31 r0 16-17.
e) Ea > a după o labială, c şi ş: pomană 56 VO 5, 58 ro 13
-14, dar cf. şi pomenâ 53 VO 18-19, 58 VO 4, trupascâ 6 r" 1-2,
izbăvascâ 5 VO 10-11, 8 vo 7, 13 VO 13-14, dar ef. şi izbăvescă
38vo 17, marse 11 r" 3; cafu 53vo 9, cartă 54ro 12,glăcavâ31vo
2, 32ro 14, 54vo 15, g'leavâ 54ro 12-13 şi gălcavă 34vo 12,
35 r'' 16; sprăncatia 54 rO 15 şi t 7, dar ci, şi sprăncena 54 VO 6
şi sprăncene 54 VO 2, drăăască 13 rO 5, castă 20rD 19, aăastâ 20 VO
2-3, acasta 11 VO 3, 19 rO 8, cala 1 VO 3, aca 34 rO 9, 34 VO 12,
dar ct, şi ace 35 ro 8, incatâ 24 VO 9; şalele 57 VO 11, greşalele
6 r" 3, greşalelor 12 VO 10, şase 22 r" 7, a şase 22 VO 5, şapte 23 VO
3, 7 şi 18, 24ro 6, a şapte 22vo 8.
1) Notăm că forma sisioară se mai găseşte În Ps. Sch. CLlI, 16; Ps.
Vor. CLII, 16; CLVI,l1 şi În Stihurtle In versuri pentru Grigorie Ghica Yodă
de Enachi Kogălniceanu, la Gaster, Chr. rom., t. Il, p. 115, r. 14, iar su­
sioară tn Ps. sch. XLIII, 4; LXXVIII, 11; LXXXVIII, 11, 14, 22; XCVII, 1;
CXVI, 11; Ps. vor. XCV li, 1 ; supsioarâ În Coresi, Ps. XLIII, 4; LXXXVIII,
14, suptsioară, ibidem, LXXXVIII, 11; sllptsllară, ibidem, LXXVVIII, 11:
LXXXVIII, 11, XCVII, 1 ; CLV1, 11. ef. Ov. Densllsianll, H. 1. r., voI. II, fasc-
1 p. 100.
[204]
204
N. o R II O !IN U
f) În loc de â tonic şi aton + nori m + consonantă găsim
uneori i : (cotu/ii) stingii 56 rO 10, (urechei) stingi 54 r" 14, dar cf.
şi stăng- 53 VO 3, (stăggâ)54 rO 3, 54 rO 10 şi 17, 54 VO 6, 6-7,
11 şi 14, 55 rO 5,11 şi 13, 55vo 6, 56 rO 2,6 şi 17,
56 VO 2, 6 şi 19, 57 r" 12, 57 VO 4 şi 9, 58 rO 12 şi 19, 58 Ve
8 şi 18, (stn'g) 58 VO 14; stinge (văpaia poftelor) 20 rOl O :sim­
betei 22 r" 9, sinbetei 22 rO 6; titnpinâ 9 vo 12, tinpinâ 5 Vu 2; cu.
getind 27 VO 17; osindit- 20 r" 8, dar şi osăndâ 19 r" 15.
g) 1 atonica trecut peste e la ă după o consonantă + r
În: lacrămă- 15 rO 14, 15 VO 3, 28 r" 10, 35 VO 15.
h) În altermarea lui o cu oa accentuat, când în silaba ur­
mătoare găsim a, ă, e şi o, trebue să vedem o rostire specifică
a sunetului o, asemănătoare cu sunetul lui a unguresc, pe care
o însernnăm cu 0, rostire ce se întâlneşte şi astăzi Ţara Oa­
şului, în Ardeal, �Bucovina şi Basarabia. Cu iZ (o deschis) deci
trebue să cetim cuvintele: omenii 17 VO 10, dar cf.şi oameni şi
oamenii (passim); ospeţi 55 VO 9-10; războe 23 r" 18, 35 rO 17,
36 VO 4-5, dar ef. şi războae: 29 r'' 19, 33 v''I.
il 1 a trecut la i după rr în ţar« 36vo 14, ţărăi 32 rO
6, 33 ro 16.
j) Afereza. Nu e exclus că dintre verbele simple de origine
latină, care ni s'au păstrat şi despre care va fi vorba în alt loc,
unele ni se înfăţişează astfel în urma aferezei lui tn- de la Înce­
putul lor, care se ivise în ele după analogia verbelor moştenite
din latineşte care Începeau cu in-, im- neintonat şi care au pri­
mit un 1- protetic în locul lui i pierdut. 1) Aşa a putut să se
nască: bogăţi (a se v ) 39 VO 15, căci găsim ŞI forma neaferezată
tnbogăţt (a se <D) 31 rO 5, mulţi (a se> ) = "a se înmulţi" 34 rO 15,
34vo 9, iâmplâ (a se<D)= "a se Întâmpla" « lat. t e m p o r o.>
are) 58ro 11-12 şi 14, -tălni = "întâlni (ef. ung. talâlniş 55vo
16, care se mai aud şi astăzi în acest chip prin Ardeal. Din ver­
bele aferezate necă (a se �) = "a se înneca'' şi drăci (a se v ) =
"a se indrăci" s'au născut substantivele necare = "Înnecare" 27 VO
4 şi drăcire = "îndrăcire" 24 rO 2. In schimb probabil avem de a
face cu verbe neaferezate \deci cu forme originale în necă =
"ucide"<n--co, -are 34ro 8, flota="a pluti", "a călători cu
\
naia" <: * n6to, -are 28vo 21, tinde = «a ridici!», "a îndrepta,
1) Cf. Ov. Densusianu, H. l. r. voI. II, fasc. 1, p. 31--32.
ţ
I
î
7
[205]
CEA MAI vEcHi'. CARTe: RAI<OCZIANA
<. t en d.o, - ere,3 r012 şi timpină, tinpină, "a se grăbi", "a alerga"
« tâmpănă, tămpenă «Haudpauke», pentru care ef.' p.-sl.
T3.n8H%, gr. 'tuj.L1tCXVOV şi lat. ty m p a nu m 5 VO 2, 9 VO 12, căci înţe­
lesul lor e deosebit de al verbelor compuse cu În- întrebuinţate
astăzi.
k'j Asimilaţie. Asimilaţie vocalică progresivă găsim: când
ă, â precedaţi de e, i şi o consonantă muiată se prefac în e, i,
întocmai ca în dialectul muntean,: mulăţemită 58 VO 5, care. se
derivă din mulţămesc < multam < multi + ani; uşe < o sti a 141'0
9 (articulat uşa 18 r" 3); grije < bg. rpHil\a 30 r° 15, 31 rO 7, 57.r0
10;. şi 16, gen. sg. art. grijei 4 r° 13, nom. pl. grije 31'° 3 (articu­
lat: grija 15 VO 8; ef. şi ne grija 20ro 6); când în hiat după o şi
oa (diîtongat din o) se preface ii în o, ca în unele părţi din
Ardeal, Bihor şi Maramureş,: doao ::!3 r0 1, amătuioo 54 VO 7,
amăndoao 54 r0 19, 55 VO 13 şi 18, pronumele personal, dat. pl,
noa o 61'0 12, 14vo 6, 24vo 7, numeraIul noao 23vo 12 şi adjecti­
vul noao 23 VO 4; precum şi când u precedat de a trece la o: aoră
39 v'' 17, cum se aude în cele mai mai multe părţi ardelene,
dar cf. şi aură 18 VO 3-4 şi aur 18 vo 10.
În loc de â găsim u În curundă 57 l-O 8-9, cum se aude
şi astăzi în unele părţi, deşi din lat. cu rren d o am aştepta forma
curând.
Asimilaţie vocalică regresivă găsim în: dimineţă 19 ro 3,
19vo 8 < lat. *demane, sistoară 57 r" 9-10 si 12 < susioară
isubsioară > subţioară > supţioarăş <'susâoard < susuoară <
supsuoară < supsuară < subsuară < lat. sub + sub a 1 a, timpina
9vo 12 şi tinpinâ 5 vo 2 �c. ca se grăbi», «a alerga» « tâm­
pănă, tâmpetiă eHandpauke s}.
Asimilaţie vocalică reciprocă, adică atât regresivă cât ŞI
progresivă, s'a Întâmplat în forma zuo a substantivului zi: *zia
<, zioa sau ziua (pentru a se încunjura hiatul), de-aici nearti­
oulat ziuă > ziua> zâuo > zuo, pe care-I găsim numai arti­
culat: zua 221'0 6 şi 9, 38 rO 10 şi 11, 45 r° 1.
b) Disimilaţie. In urma redării rostirii dialectaleni s'a
păstrat disirnilaţia vocalică regresivă în :cllconii (cf. n.-gr. 'Xo'Xwva.
"gnadige Frau", �o'X'Xov(�a."Fraulein" şi coca "copil; mic") 53 r°
5,; dar găsim şi cocon 54 rO 16, 57 rO 19, pl. coconi 54 VO 12, 55 rO
19; Închietura 53ro 6-7, 56ro 12, dar ef. şi lncheetura 561'0 16,
58v' 15 şi 18 din cheie < lat. clavis,- em; naştire- 37vo 11,
[206]
N. D R Ă G A NU
38 ro 19, 38 ve 2, 54 vo 12, dar ef. ŞI naştere 38 Vo 3-4 < lat.
* nascere; aşijdire 55 VO 3, 57 rO 5, 58vo 7 din aşijderea, care "e,
de-bună-seamă, o formă contaminată din aşiş şi sinonirnul săr­
besc takoidere (Hasdeu, Etym, Magn. 2004) sau din sinonimul
paleosl. takoide, cu adăogarea unui -re adverbial (Tiktin, Dicţ.
rom-germ. 112)"1); priiatin-, cet. "priletin", 54ro 9 şi 14, 54vo 2,
55 VO 14, 57 VO 15-16, 58 VO 9 şi nepriiatină 56 ro 9, dar ef. ŞI
pritatenă 54 Vo 19 < p.-sl. "IHIli:ITMk, de-aici înprietetti (a se ..,. )
55 rO 1. Tot disirnilaţie vocalică avem ŞI în schimbarea în i a
lui e rezultat din T latin neaccentuat, când în siIaba următoare
se găseşte esau ă: acoperimăni- 14 VO 3-4, dar ef. şi acope­
remănt- 4ro 2-3, 13ro 5-6, 16vo 8-9, 17vo 1-2 < lat.
*ac-coopeJ"Imentum; dirept- 16rO 9-10, 32ro 1, 53vo 1
şi 18, 541'0 5, 7, . 12 şi 16, 54vo 4 şi 10, 55ro 7, 9 şi 15-16,
55vO 4, 56ro 1, 4, 8, 13 şi 19, 56vo 4 şi 8, 57 r" 10 şi 19, si» 2
şi 17, 58ro 9�10 şi 15, 58vo 7, 10 şi 12 < lat. dfrectus, di.
reptate 23vo 2, 24v 4-5 şi 8 < lat. d ir e c t i t a s, - atem, de­
aici nedireptate- 16r, 13, dar ef. şi derept- 54vo 16 şi 18,55 rO
2 şi 18.
m) Epenteză. Fenomenul epentezei sau răsunării lui i final
între â < a şi n din silaba paroxitonă a cuvintelor care se
termină în e ori i îl găsim numai în deosebitele forme ale cu­
vântului pâine 27ro 19, 29vo 2-3, 30ro 11 şi 18,311015, 33vo
13, 34ro 1, 7 şi 15, 34v09, 35rO 8, 36vo8, 37 r" 2 şi 7, 39vo 12.
In formele cuvântului mână însă nu s'a produs: mănei 56 rO 4,
măneei 56 rO 16-17, măniloră 32 rO 2.
Diftongi. Deoarece se găseşte de două ori, nu putem con­
sidera de o greşală de tipar, ci de o particularitate dialectală
forma miu 11 VO 14 şi 19 Vo 1 a pronumelui posesiv mieu, ates­
tată des ŞI în textele din sec. XVI, cum arată Ov. Densusianu,
H. 1. r., voI. II, fasc. 1, p. 54, şi uzuală la Românii din Serbia,
v. G. Giuglea şi G. Vălsan, Dela Românti din Serbia, glosar, s.
v. (p. 394). E' o reducere a diftongului asemănătoare celei a lui
ieu la iu (cf. iuşor < * ieuşorţ.
Consonante. a) J şi g� J iniţial sau intervocalic şi djo lati­
neşti se redau în genere prin j. Numai o singură dată îl găsim
scris cu g: tncungiurare 17 r? 4, dar ef. înprejurul 55 rO 7 şi 11.
1) Dr. S. Puşcariu, Dictio/larul limbii româ/le, p. 313.
I
. i
I
I
'i
[207]
CEA MAI VEOiE CARtE RI'kOCZIANA
207
b) Nazalizarea vocalei. Consonantele m şi n înainte de
mute, iar n şi înainte de vocale, uneori se pierd în urma naza­
lizării vocalei care se află înaintea lor. Astfel s'a pierdut m în
silabă întonată înainte de labiala p în substantivul tăpla 53 va
3, a rămas însă în tămpla 53vo 1 şi 17, 54ro 1, cf. şi verbul tâm­
piei (a se o/> ) 58ro 11-12 şi 14. N a căzut în silabă întonată
înainte de o consonanfă în: dinlautru 54 rO 10, denlautru 55 VO
17 şi dinlăutru 54 rO 7; în articolul nehotărît de genul masculin
neîntonat În propoziţie, înainte de un cuvânt care începe cu
vocală, dar şi cu consonantă: u om 35 VO 4, dar ef. şi un omă
29vo 5, unii om 29vo 14, 55vo 15, unii omă 31 1'°12; u ipriiatină
54 r0 14, dar cf. şi unii priiatină 54 r0 8-9, 58 VO 9, un priiatină
54 VO 2, unu priiatenă 54 VO 19. Şi în genuchiu- 58 VO 12 < lat.
g enucţujlurn mai de grabă avem de a face cu pierderea lui n
epentetic în urma nazalizării vocalei dinaintea acestuia decât cu
neivirea încă a epentezei lui n, căci găsim şi forma genunchiu-
58vo 14, 16 şi 18').
In legătură cu acestea notăm şi forma de singular nazali­
zată, cunoscută numai dialectuluidaco- şi istro-român, a sub­
stantivului grâu, alăturea de pluralul nenazalizat grâne: grău-
281'07, 28vQ 13, 29vo 7, 31vo 4, 33vo 10-11, 34vo 13, 36ro 2
şi 6, dar dat. pl. grănelor 30 VO 5 şi grăneloră 37 r0 9.
Fonetică sintactică.
a) Pentru a incunjurâ hiatul sintactic, rezultat din întâlni­
rea unui cuvânt terminat în vocală cu altul care începe cu vo­
cală, - afară de eliziune, asupra căreia nu ne vom opri fiind
obişnuită şi astăzi, - se întrebuinţează mijlocul de a împreuna,
şi grafic, vocala finală a celui dintâiu cuvânt cu vocala iniţială
a cuvântului următor: nerâ (= "ne-ar") 2 rO 8 şi 10, cusu-tem
4 rO 3, căştigatu-tem' 7 rO 7, 9 rO 3, sătăş'luitu-tei 19vo 6-7, teu
arătat 14 rO 10, tei răstignitâ t 9 Vo 11, temă scos 21 v" 1, ţeu. datu
22vo 3, de stănga 54vo 14, 56vo 2, 57vo 3-4 şi 9, 58ro 18-19,
de direpta 57 Vo 2 şi 17. Cu e în loc de ea: de stănga 58vo 8,
i) S'ar putea spune că în cazurile citate putem să avem de a face cu
nişte simple greşeli de tipar. Această obiecţiune e cu putinţă pentru for­
mele: tăpla, u şi genuchiu-, cum e cu putinţă şi pentru Septevri, Ociovrie,
Dechevrie (ef. Noemvrie 26 Vo 5) pe care le-am şi considerat de atari; pen­
tru din/au iru, denlauiru şi dinlăutru, pe care niciodată nu-l găsim cu n,insă 1\U.
[208]
208
i�. D R Ă f5 A N U
de direpta 55 VO 4, 58 r'' 15, 58 VO 7, depurure 4 VO 6-7, desupra
56ro 19.'
b) Consonanta finală a primului cuvânt a căzut dinaintea
consonantei cu care începe cuvântul următor (apocopă). Astfel
a căzut t din supt < lat. s li b tus, întocmai cum cade şi În gra­
iul ţăranului, În supti pămăntă 21 VO 8 şi supti sţsioara 57 r" 9-
10 şi 12.
c) Despre nazaliz area vocalei şi dispariţia în grafie a lui n
din articolul nehotărît de genul masculin, neintonat în propozi­
tie, a fost vorba mai sus.
B) Particularităţi morfologice.
a) Articolul enciitic. Articolul finali, în urma păstrării lui
t.l final ori a înlocuirii acestuia prin paieric, n'a căzut decât în
locuţiunea tată-tău 22 r? I/); ct. şi mumâ-ta 22 VO 1.
b) Arttcotul genetivat. Articolul de gen-rlat, sing. fem. -ei
de multe ori nu s'a contras cu terrninaţiunile -e şi -Î ale sub­
stantivelor ele declinarea 1 şi III: preei 24 VO 5, inemiei 58 r" 7-8,
tegeei 24 rO 8, Iumiei Ss" 12-13, 9vo 1, 13r09-1O, 13vo 8,181'-
13, măneei 56ro 16--17. Formele necontrase însă sunt cu mult
mai dese: legei 21 rO- 14, mănei 56 rO 4, adăpostirei 4 VO 1, lumi­
nărei 8ro 3, miiostei 5ru 11-12, 6vu 14, 13vo 11, peliţei 9ro 13,
politei 6 VO 8, robiei 21 VO 2,sărutăreZ 11 vo 6, scăpărei 9 r0 2-3,
spăseniei 7 rO 5- 6, vie/el 41'° 3, 8 VU 8, 21 rO 9, feeoare[iJ
13vO ,6, .etc.
c) Numele. IX) Substantivele grindine şi zgaibe, ca şi pecin­
gine-«; [im]petTginern din [im]petTgo, care În unele părţi se
aude în forma pecingină, păstrează terrninaţiunea declinării a III-a,
apropiindu-se astfel de prototipurile latineşti gr a n d ln e m din
gr an d o şi scabies (cf. alb. zgibt', zjebe, dzjebe, skebe, it. scab­
bia): Cănd va fi trăstietă şi grindine 39 vI) 9, şi 211 lature despre
apus va fi durere intru oameni însâ mai vrătosu zgaibe, şi pe­
cingine, şi răe 30 VU 8-9.
\
. �) Substantivul ţară 2\1 vv I, 29vo 13-14, 34 rO 6 şi 9, 35 rO
8-9, 53 VO 8 are genitivul nearticulat ţărâ 36vo 14, iar pe cel
articulat ţărăi 32 rU 6, 33ro 1'6. Forma aceasta altfel, cum am
arătat, din punct de vedere fonetic e desvoltată normal. Tată în
le�ătură cu pronumele posesiv are �el1itivul tătăne-: tătăn�-tăll
[209]
CEA MAI VECHE: CA RTE RAKOCZVANĂ
209
l Ov? 6; 17 VO 11. (Pentru gen. mumăni-, mumâni-, mâni- etc. v,
Ov. Densusianu, H. 1. r., v. II, fasc. 1, p. 148; ef. şi pluralele :
tătâtii, mumâni ; ar. păpâni, dădâni, lălâniş. •
y) In loe de gen.- dat. se Întrebuinţează uneori o formă
de circurnscriere cu prepoziţia a < a d: nădejde a toate capetele
p ămăntului 6 r'' 9, bucură-te lumină a toatâ lume 18 l'a 5, va fi
despărţire a mari bărbaţi 29 VO 16, atunce mântuire a toată lume
va fi, şi inpăraţiloră cădere 31 rO 19, păine va fi multă, şi de tot'
binele a fat omul 34 rO 2, şi nu va fi bucurie a toată lume 35 rO
1, a mari capete va fi schimbare 32 rO 12.
o) Aflăm multe plurale de ale substantivelor ambigene ter­
minăndu-se în -ure < ă r a: chinure- 3 rO 1, 8 VO 14, 9 rO 9, 15 rO
10-11, dature 23vo 7, 32ro 8--9, Iucrure 21 rO 7--8,23ro 10 şi
15, 24ro 6 şi 13, 24vo 13, ptltiasure 37ro 4, rodure 23 VO 12,
35 VO 7, sveture 24 rO 17, trupure- 20 yO 13, la care am mai pu­
tea adauge adverbul alocure = «a + Jocuri" 27 r0 19, 28 rO 7 -8,
32 VO 13--14, 331'0 1 35 r0 18. Formele în -uri însă sant tot aşa
de dese: chinuri 4 VO 14, roduri- 34 vlJ 19, Figuri 29 VO 9, găn­
duri 57 va 4-5, răuri. 30 VO J 5, 31 rO J 7, 33 rO 3, vânturi 29 v()
6, 31 rO 16, etc.
s) Substantivul fiară are forma de plural veche: fiert- 27 rO
16, 29vl) 3, 301'0 13, 32v" 12-13, 34vo 1, iar grije are pluralul
tot grije: multe grije-tni inplu sufletul 3 rO 3. Plurale astăzi aproape
învechite sânt şi corabii- 34 r" 19, :35 rO J 9, 37 1" 3 dela corabie
<, p--sl. i{\\paEi\b. în Joc de corabii, hrane 30 vo 6 dela hranit <
p.-sJ. xpaua în loc de hrăni, tane 27 rU 18, 29vo 8,331'0 4,36 ro.
14, 37 rO 19, 55 VO 7 dela rafl(l p.-s1. palla în Joc de răni şi
legumi 29ro 9, 31 v" 4, 36ro 6-7 deja legul7lâ lat. 1 egurn en
în loc de legume.
�) Câtev�l substantive şi adjective au pluralul terminat când
în -e, când În -i. Astfel găsim: gadine 28vO 3, 33 rll 18, 36ro 9
şi gadinÎ- 29 rU 6, lacrâme- 15 rO 14 şi lacrâl7li 28 rO 10, 35 Vii 15,
oraşe- 31vo 7, 32vo 1, 33ro 8-9, 371'11 10 şi oraşi 281'017---18,
poruflce- 21 VO 17 şi porunci 21 rO 14, 23 rO 1; (fieri) să/baiece
32 vi) 13 şi (gadinilor) sdlbateci în un manuscript dela 1784,
care conţine «Alicsăndrla», în Clzrestomatia română de Or. M.
Gaster, t. ll, p. 132, r. 18), iUfi (Ileputinţe) 4 VO 13, [rele şij- iuţi
7 rO 9 şi (de) iute (şi grele nevoi ;nâ mi1ntulaşte) 2 VO 14, unde îns�l
se poate şi ca iute sZlfie Îlltrebuinţat ca substantiv.
""Iua ... ,l IIl�t. de lşl. Nat.
[210]
110
N. o R A o A N LI
1)) In locul formelor de genitiv feminin aceleia, celeia ale
pronumelor demonstrative acel(a), aceea, ce/(a), ceea găsim for­
mele acel, aceii, ceiia : mai mariioră ceii ţărâ mult' bine va fi
36 VO 13-14, rugăciune ceiia ce au născut' pre d[u]mrz[e]uu 12 va
2, mai marele acel laturi 33 v" 17.
0), Nurneralul ordinar al patrulea prezintă forma veche: al
sau alti patru/ii 56 v() 14-15, 57 1'0 5.
d) Verbul. a) Verbul a putea are la pers. l. sg. forma, altfel
regulată, poeti < lat. * p o te o > <poţ urmat de io = eu accen­
tuat 1), nu forma analogică pot: a răbda IZU pocî: de săgetătura
drăăascâ 13 1'11 4.
�) Verbul a cădea în loc de cad < lat. c a d o, -Er e (= clas.
-er e) are pers. 1 din prezentul indicativ cazu 19vo 8, formă nă­
scută după analogia conjunctivului, precum şi a vechei forme cu
-dz, -z, la persoanei 1 din prezentul indicativ a verbelor iota­
cizate (audz - auz < aud i o, vădz - văz < vid e o, Înghit < lat.
fi nlgl ă tti o).
r) O rămăşiţă din conjugarea tare a perfectului tpraesens
perfectumş indicativ, păstrată poate în urma tinerii stricte de tex­
tul Tetraevanghetului ] ui Coresi, este fece 12 ro 6, dar ef. şi fă­
CUl 19 rO 12.
o) Găsim Încrucişări între forma auxiliară veri, pe care ()
găsim astfel alături ele forma modernă vei, şi Între cea indepen­
dentă (= "vrei"): veri apuca 58vo 1, veri ave 54vn 1 şi 15, 55ro
4, 8, 12, 15 şi 17, 55 Vii 1-2 şi 5, 56 VO 1, 57 ro 18, 58 ro 7 şi 9,
. veri auzi 56 vo 17, 57 ru 6 şi 13, 58 va 17, birui-ţ[i]- veri 55 VII 12,
veri birul 571'° 1-- 2, te veri bucura 54 yo 3, 56 VO 14 57 rO 11-12,
veri căşiiga 58 VU 9, veri cere 56 v'' 9, te veri certa 57 r'' 3, 561'0
9, veri cheltui 57 r° 9, veri dobăndl 57 yO 1 şi 13, veri eşi 56 r0
11, veri jâc[ el 56 v'' 5, veri gândi S4 VO 5, veri gâst 56 rO 7, veri
imbta 57vo 12, veri incepe 39vo 11, te veri tnpăcă 57ro 3-4, te
veri înprietenl 55 rO l , te veri inpreună 58 ro 5, te veri întnstă 56 rO
3, veri merge 531''' 10, veri merge 57vo 11--12, veri păţi 57yO 3
şi 8, 58 VO 15, veri petrece 57 VO 10, veri rugă 39 r" 13, te veri să­
ruta 55 v'' 14, veri scăpa 57\ VO 6, te veri scutura 57 r" 15, te veri
spămăntă 57 rO 14, le veri �!(îdi 57 rO 1, veri svărşi 56 vI) 13, veri
vede .39 rU 6, veri veni 531'°, 11, alături de vei ave 56 rO 5, vei
1) v. Ov. Densusianu, H. 1. r., voI. Il, fa se. 1, p. 35.
[211]
CEA MAI VECHE CARTE RAKDCZYANA
211
Dăţli]53 VO 6 şi vei dobăndi 571.{) 1), dar şi de: căiâ veri şi pot[i]
16 VO 2 şi Molitva căndă veri să te culci spre noapte 20 rO 15.
Găsim apoi forme ca: (miere multită) va să fie (intru destulu)
35 VO 8, (se teme de ce au făcutu sau de ce) va să facă 56 rO
15-10.
$) Verbul auxiliar am în persoana III sg. a condiţional ului
are forma ară ( "ară "): nerâ izbavi 2 rO 8, nerâ fi păzit' 2 rO 10.
cp) Verbul am are pers. II sing. prez. con], să albi 22 v() 2.
O) Interesantă e forma de pers. II imperativ prez. potoli
În loc de potoleşte: boare păcateloră mele o potoli nevastâ dum­
nezeiascâ 6 VO 12, ef. viit. se va potoli 54 VO 9.
�) Iniinitivul ni s'a păstrat În forma sa intreaga în pro­
poziţia: Trei lucrure-s bune de a facere bine 24 rO 14.
x) Forma ablativului gerundiu ni s'a păstrat în: curundă <
lat. c ur ren d o 57 rO S-9.
Ă) Unele verbe au în Joc de forma reflexivă o formă ac­
tivă=-intransitivă. şi invers: (ce Întru iaie toată lligi şi pror[ojcii
razămâ ( = «se razi 111�1») 2:':; rO 3, de va tremură 58 vOlti, dar cf.
şi de se va tremura 58 r'' 10, sa ( "de") va cutremură (sic) 37 r"
16, dar cf. şi de se va cutremura 5� r" 19; a se nădăjdu; (pre <J> )
10 r" 10, 39 ţn 8, pentru care el. pune nădejde pre el 39 rO 12 ..
C. Particularităţi sintactice.
Din cauza primitivitătii traducerii �i il tinerii prea stricte
de originalul slavonesc sintaxa textelor româneşti este în multe
locuri străină şi incâlcită,
a) Aticolui enclitic. lutrebuinţarea articolui euclitic În gellere
este regulată. Totuş :
a) Aflăm cazuri când nu e pus articolul, deşI substantivu]
stă înaintea unui atribut sau il unei propozitiuni atrlbutive : 0((/­
movnică ( "gromovnicul") a lui iraclte inpăratîi 25 rOl 2;
dragii miei isfral]1l (= «Israilii») ceşti noi 39ro 2; Deget (=."tle·
getuI») al dofle 56vo 10-11; ajutor/u (= «ajutorul") carele dela
tine ceremll. IlU tr(Jee fec"oarâ 14vo 9, pre pâmăntâ (= «păl11ăn­
tuJ") bun carele [eu datll domnulTi (sic) d[u]mnezeulâ tălI ţie 22 VO
2---3, iraelie 1.np ăra tii. ( = "înpăratul"), carele ali fostli /7umăril­
toriu de sfiLe 25 rO 2, in oraşe (=" oraşel e") şi in cetâţi (= « ce­
tăţile») carele săntii pre tăngâ mare 31 VO '7 -8.
[212]
212
N. D R A O A N U
.' Nu e cu neputinţă să avem de a face tot cu astfel de ca­
zuri nearticulate Înaintea atributului genitival, deşI acesta se poate.
înţelege şi ca dativ, în Paraciisâ precis/el 1 rO 1--2, Canon de
rugăciune precurateimaice 2 v045, ca 1II1 părete scăpărei căştiga­
tu-tem 9 rO 2-3 că tu eşti păzitoriu sufletelor şi trupurelor noa­
stre 20 VO 12-13.
13) Articolul lipseşte ŞI înaintea pronumelui posesiv, fald-tău
22 rO 18, domnu-seu 27 VO 17.
y) Atributul pus înaintea substantivului încă rămâne near­
ticulat: să laudei sffâ]ntu numele tău (-"sfântul tău nume") 19
VO 1-2, au căzut' pre ,�f[âJllt' (="sfântul") pror(o]c' şi impărat'
d[a]v[i]du 38vo14-15.
8) Nu e pus articolul nici Între alte Împrejurări, când am
aştepta să se pună: Credinţa. Nădejde, Liubovă (= .Ltubovul")
23 r0 14, eu sântă domnii (-,--domnul") d[u]mn[e]zeul tău 21 VO
10, dar ef. şi domnu/ii (sic) d[u]mnezeulii tău 22 VO 3-4 şi dom­
nului dumnezeului tău 22 1'°9--10, hristoase dumnezeu (= "dum�
nezeule") 19 VO 17.
e) S'a pus articolul după prepozitie, fără să urmeze un atri­
but după cuvântul articulat, în voinicii-şi vor părăsi pre împăratul
29 rO 3, prespre alalţii 56 rO 12.
O Astăzi ni-se pare curioasă păstrarea articolului înaintea
formei enclitice a dativului pronumelui personal În: chinuitoriulu­
mU] sufletă 21 rO 5---6, deşI În fonei e corectă, cf. lIlulare-ş[ij
35 VO 4,
-'1) Articolul atributului în Joc să se pună la sfârşitul acc'­
stuia s'a pus înaintea lui: o tui sffâll1tâ (- "a sfântului") tnaca­
rie 1 9 rO 9,
ii') Dubla articulare în costrucţiunea atributului genitival Cu
substantivul: bucură-le maica a Lui hţristoşs dlu]l/1nezeu 18vo 6,
bunâ dare a dfll]/1lIlui sf[â]nt 23 VO 13, venire a unui fecor sali a
unui priiatină ce ali fosti: depărtat arată 57 VO 15. Această con­
strucţiune necontrasa pare el se conserva până astăzi în graiul
poporului transilvănean, cel puţin În unele localităţi, căci Klein
şi Şincai o menţionează cauna: puţin elegantă decât cea contra­
să: Ioco cauallul a domnului elegantius dicitur cauallul domnului,
quoel ielem significat (Ed. diri 1780, p. 16. - Aces! pasaj însă
este modificat în ee!. din 1805, p. 24; d. ŞI Hasdeu, Cuvenfe.
dea bătrălli, t. li, p.-629). --:- peşi . nu. e dublă, dar. încă ·nu e.
[213]
CEA MAI VECHE· CARTERAKOCZYANĂ
'contrasă articularea în: preslfâJntâ biruitoare Il ne' născătoare de
d[uJmnezeu 20 rO 1.
b) Articolul adjectivat. În Jocul articolului adjectival găsim
pe cel enclitic: că-mi fece marime jJlIf(Jmicuhi. (c= "cel puternic")
12 rO 7, acoperemăntă 1111 căştigaiu necăiuri să scapu chinuitulă
( »cel chinuit«) 13 rO 7; Pre golulti (- "cel gol") a-lă inbrăcâ
24ro 9, Pre mortul (="cel mort") a-l Îngropa 24 rO 12. Artico­
lul enclitic e întrebuinţat corect însă în de osebitele forme ;Hti­
culate ale lui mai-mare 291'011--12, 33vo 16-17, 34ro 3. 36vO
13, 37vo 1, 56ro 11, care e substantiv compus.
e) Articolul genetival SOli pronominal. !ntrebuinţareaar­
ticolului genetival sau pronominal încă este in genere regulată.
Totuş găsim de câteva ori forma provincială a în Joc de al şi
ate; în loc de ai însă n'am găsit-o: sl1â/llft'i numele tău a tată­
lui şi a fiiului, şi a d[u]lzului sf[â]nfll 19 VO 2-3, Doao porunci
a legei vechi 23ro 1, Trei lucrure-s bune a bloJgosloviei (scris:
b[ojgoslovien) 23 rO 11, Şapte darure-s a d[u]/wllli s!fân]i 23 VO 7,
Noao rodure a d[UJ/lUllll omului 23 VO 12, Şapte lucrure-s a m[l} e
l[o]stei 24 rO 6, Trei svcture-s a domnului 24 r° 17 Cinci firi sănt'
li trupului .24 VO 10, Şapte ia ilie stIntl! a legei noao 23 VO 3, găi7-
darile rele a vrăjmoşitor tăi 57 vi) 5.
d) Caz. Acuzativu! persoanelor se întrebuinţează uneori
fără "pre", ceea ce probabil nil trebue sti explicăm ca o formă
mai apropiată de limba latină, ci ca o v influenţă il orivinalulu:
slavonesci): nu intoarce robii Mi deşert! 1 VO 13, 1�1j/i"I·lJ'Jt iI/,
nevoi robit tăi 3 VO 1.�-9, izbăveşte de ioa! ÎIlClIiJ,i:;lltr,,re robii tăi
17 rO 3-·4, Doamne cură(eşte mÎl1e pâcătosu! 19 fO 10. Pentril il
fi compleţi a111 citat toate patru exernp!ele, deşi cele dinlâiu hei
poate s'ar Plltf'�l întrebuinţ{j şi astăzi clim sânt, şi sigur e numai
cel din urmă.
e) PrOlllllllc!e personal. a) Probabil subt influenta iextu­
lu) slavon se întrebuinţează uneori formele tonice ale pronume ..
joI' în locul celor atone: Nu lăsa pre mine 12 VO 13, eelorii. ee
1) Asupra chestiunii v. St. Stinghe, Îl! Die Allwendlllzg VOJl pre als
Akkusativzeic/wn în ]alzresberichl-ul lui W<:igancl, 111 (1896). pp. 183--197 Ş!
recensiunea acestei lucrelri făcută de A. Philippide În Viaţa românească, V
(1910), voi XVI, No. 2, pp. 169-170; apoi L-A. Candrea, o. c. voI. 1, p.
CCI-CCII şi 1. B{troulescu, VecI/imea acusalivll{llÎ cu "prc" în Arlliva din
laşi, XXVllI (Iulie 1921), No. 1, pp. 49-52.
[214]
214
urăsc pre mine 21 VO 14, ceiora ce 'iubesc pre miile 21 vo 15---16
pre tine rogi: 3 rO 9- 10, veri ruga pre elti 391(1 13, spăseşte pre
noi 2 VO 9, tinpinâ denim nevoi Il izbăvi pre noi 5 VO 2-3, şi
m[i]luillşte pre noi 6 r" 13-14, cite ce au fostii grăite ei de dom­
nulă 11 VO 11--12.
�) Pronumele personal aton lipseşte în numeroase cazuri
în care astăzi îl intrebuinţărn în mod expletiv : pre carele ai I1ă­
scufii 13 VO 11-12, Ajutoriu carele dela tine ceretnă, nu trece fe­
coarâ 14 VO 9--10, pre cela ce au slăbit. vindecă fecoarâ. detitru
nesătiătate Întru sănătate intorcăndă 16 rO 3-6, pre pămăntă bun
carele, ţeu datu 22 VO 2-3, şi va ucide unulă pre alaltă va ucide
36 vI) 1-2, şi înpărăţiia lui va lua alt' tnpărat' 29 rO 18-19,
cumti alaltâ vreme a vieţei mite tărâ vinâ să petrec 21 fO 8--9;
cari pre măntuitortută noa o cu trupă ai născută 14 VO 5--7, pă­
măntul va arăta rodul său 29 VO 19, şi fâ toate lucrurile taie 22 rO
8, ceioră buni eşti purure, şi celoră credincoşi eşti tărie 4 rO 7-9,
cela ce cetoră buni iaste depurure 4 VO 5--7, şi IIU iaste vindecare
• peliţei mele 9 rO 12-13, nu fie ţie dumnezei fărâ miile 21 VO 2-3,
lacrămi varii fi înpăratului 28 rO 10--11, pământului multii bine
va fi 28 v07 -8, şi unui bărbată mare va fi arătare 28 v014-15,
mueriloră ceioră tăroase va fi perire 29 r" 8-9, vorăfi răutăţi celoni ce
imblă pre ia 30 VO 17-18, şi retor' de pre ape va fi rău 31 VO 2-3,
oameniioră despre răsărită vor fi dureri mari şi scrăbe 32 VO 4-6,
şi altoră limbi va fi războiu 33 rO 5�6, şi ţărăi eghipetuiui va fi
slăbire 33 rO 16-17, tuturor laturilor va fi prădare 34 rO 18, ce­
tăţilor şi corabiilor va fi pertre 34 rO 19- 34 vOI, şi de bură mare,
corabiilor va fi perire 35 rO 19-35 VO 1, grlineloru va fi perire
371'° 9, mai mari/ard aceii ţărâ mult' bine va fi 36 VO 13-'14 ;
va fi despărţire a mari bi'irbaţi 29 VO 15-16, şi IlU va fi bucurie
a toată lume 35 rO 1, a mari capete va fi schimbare 35 rO 12-13,
atUl/ce mlintuire a toalâ lume va{i, şilnpliraţilorii elidere 31 1'0 19-
31 VO 1; dar cL şi sâ 1l11-f fac ţie idolti 21 VO 5, şi ltmbilor va
să le fie alt' lnpi'irat 291'0 16, llTZzI priiatem/ ce nu l-ai ştiutii ţi
- va venÎ 54 VO 19-55 rO 1, �tc.
\
/) Pronumele posesiv. \ Pronumele posesiv său se între­
buinţează şi in cazuri când astăzi noi am întrebuinţa pe 101'.­
botarit nu se varii pleca domnulUi său 27 VO 15-16, mulâtll rău
cllgetindil spre domnu-seu 27 VO 17.
g) Pronumele relativ. In propoziţii unde astăzi santem
[215]
CEA MAI VECliE CAR1'r.: RAKOCZIANA
215
\..
,
I
Q
obicinuiţi să intrebuinţăm pe cel ce, ceea ce, în care pronumele de­
monstrativ e expletiv, găsim de cele mai multe ori relativul care:
eate eşti una blagoslovitâ 2 VO 1, Care ai tiăscutu pre spăsito­
riulâ, şi pre D[u]mnezeu 3ro 7, care eşti una maica lui d[u]mf7e­
zeu 3 VO 4, care pre d[u]I7l!1[e]zeu al născută 4 rO 4, ce re eşti una
precăniatâ 4 rO 9, care eşti una precuratâ 4 VO 3, care de d[uJmn[e]­
zeu eşti fericită 4 VO 11, cart; eşti una de sri1/;u adăpostitoare
5 VO 3--4, care pre îndireptătortu pre dotnnulu ai născută 6 VO 9,
de carele-să rele şi iuţi izbăvimu-ne 7 r0 8-9, care pre d[u]tn!le­
zeu ai născu/il 7 rO 14, cari ai născuiu veseliia ce de pururd 7 VO
7 -8, care al născută Lumina ee d[uJm!lezeZascâ 8 rO 4, care cu
moarte şi cu putrezire fusese prinsă 8 VO 1-2, care pre d[u]17lne­
zeu. şi pre isp[ăjsiforiul lumiei, şi pre izbăvitortul de neputinţe
ai născu fii 9ro 13-14, pre tine care ai născută 14ro 7, cari pre
măntuitoriulu 110GO cu trupu ai născută 14 VO 5, nu le intoarce,
care ai născut' pre cela ce la toată lacrăma despre toaiâ faţa
1 � VO 1-2, care ai priimită bucurie 15 VO 6, carii sătitu în scrăbe
foloseşte-le 16 rO 1] � 12, bucură-te care eşti tuturoru bucurie 18 rO
oc-7 şi 18 VO 11, care pre dumnezeu ai llâscutLI 21 rO 3.
It) Verbul. a) Verbe care în româneşte se construesc cu
acuzativul ori cu un caz Cll prepoziţie, în textele cărticelei pe
care o studiem, sănt construite cu dativul, subt influenţa origi­
nalului: nu pizmi 1 ni (= ,,11l1-i pizmui") 39 vi) 15, mare răutate
se Vl sculă aravitenilor (= "asupra araviieniior") 30 rO 6-7. Tot
aşa e şi nu-ţ vani cuteza (== "nu vor cuteza nimic în contra
ta ") 55 VO 12- 13, până când în nu·,�l tai ezri Luerulâ ce se teme
de ce au lăcu/u saa de ce va sâ fadi 56ro 14dativu! pronume ....
lui personal înJocueşte pronumele posesiv.
�) Este foarte deasă între buihţarea verbului a fi cu datind
ori cu un caz cu prepoziţie, care înlocueşte dativul, în locul
vreunei forme corespunzătoare a verbului a avdlori cu înţelesul
de a se întâmpla .. celorâ buni eşti prUIJf e şi ce/oni credinCioşi
eşti tărie 4 rO 7--9, cela ce ce/arli buni faste de purure 4 vO 5-7,
nu laste vindecare peli(ei filele 9 rO 12-13, !lU tie (ie dumnezei
fărâlmine 21 VU 2--3, in prunci tineri va li perire, celor ce inblâ
pre apâ necare 27vo 4, lacrâmi vorâ li înpăra/ului 28ro 10-11,
pământului multii bine va fi 28 VO 7--8, întru oameni va fi boală
mare şi celor ce Iloatâ pre ape pedre 28 VO 10--11, şi unui bâr­
batii mare va fi arătare 28 Vo 14-15, în oameni mari va fi pre-
[216]
�16
N. D R A (i AN U
menire şi pasări/ar perire 28 VO 15·--16, iarâ mai apoi iarâ -se vor
in/urna cu pace şi gadinilor sălbateci perire 29 rO 6-7, unde se'<
nţelege "va fi", muerilorti celoră tăroase va li perire 29 ro 8-9,
şi limbilor va să le fie alt' inpărat 29 r'' 19, va li despărţire a
mari bărbaţi 29 v� 15-16, şi va fi moarte grabnică, şi limbilor
despre apas perire 30 r" :3-5, primăvara şi vara va fi ploioasă,
şi păine multâ şi lăcuste multe, şi [ieritor celor mic/il perire 30
rO 10-·13, şi mare se va turbura, şi de boare vorti fi răutăţi ce­
toră ce imblă pre ia 30 VO 16-18, «tunce mântuire a toatâ lume
va fi, şi tm păratiloră cădere 31 rO 19--31 VO 1, şi celor' de pre
. ape va fi rău 31 VO 2---3, oamenilorti despre răsărită vor fi dureri
mari şi scrăbe 32 VU 4-6, şi altoră limbi va fi războia, şi mueri­
lor grele cândă vor vre se nască, perire şi foamete spre apas
33 ro 5-8, şi tărăl eghipetului va fi slăbire şi va ave pacoste
de gadine 33 rO 16·-18, păine va li multă, şi de tot' binele a tol
omul' 34 rO 2-3, între impărati va fi pace şi liuhov, şi oamenilor
bucurie Bă. rO 12-14, tineriloru şi dobitoaceloru moarte 34 rO 15--17,
tuturor laturiior va li prădare 34 r" 18, cetăiitort) şi corabii/ar va
fi perlre 34 rO 19 34 VO 1, şi nu va li bucurie Il toată lume 35
rO 1, a mari capete va fi schimbare 35 rO 12-13, şi de bură mare,
corabiilor va fi perire 35ro 19-35 VO 1, mai maritorti aceii ţărâ
mult' bine va fi 36 VO 13-14, grăneloTLI va fi perire 37 rO 9
sămănătura ce de vreme, şi ce trăzie va fi bunâ şi boiloră perire
la răsărită 37 rO 13-16, şi în sfârşit locuţiunea pe care o auzim
şi aztăzi In graiul de toate zilele: nemic nu-i va li 53 VO 16-17.
y) Relevăm în două locuri întrebuinţarea în LIn fel neobici­
nuit astăzi a gerundiului : 1 ara de va fi cutremur' noapte, toată
lume se va luple de scrăbă, şi nezăbăvind ( "fără zăbavă")
iară va fi bucurie 34 VO 5-6. Nu vomii Iad; nice dinăoară, pre·
curatâ, jJuterile La le grâilldu (-=- "Niciodată nu vom înceta a
ve sti puterile tale") 2 r° 5. Mai adaugem pleonastiCld: Grăi
domnu/îl ceste cuvinte toate cătrâ moisei, grâindîl 21 rO 1 Î. Altfel
întrebuinţarea gerundiului este regulată, ef. pre cela ce au slăbit vin­
decă fecoarâ. dentm nesănănă/ate întru săllâ/ale iniorcândli 16 r° 6, etc.
i) Adverbul. Adverbul \foarte s'a pus şi lângă un substan­
tiv verbal: foarte întristare vei ave 56 rO 5-6, ef. foarte te veri
Întrista 56 rO 3.
j) Prepozi(ia. Unele prepoziţiuni au roluri deosebite de
'acelea pe care le au în graiul de astă7Î. Astfel:
[217]
(EA MAl VECHE CARTE" RM<OCZVANA
217
oi) Clitri? s'a pus în locul lui la: şi de mide mie acasta, ca
se vie maica domnului mieu cătrâ (= "la", nu "spre") mine 11 VO 4.
[3) Cu se găseşte În locul lui de: Cu "de") multe nă-
ţiăsti săniu (inutu ("--= ""cuprins") 2 VO 10, care cu (= "de")
moarte şi cu (= "de") putrezire fusese prinsâ ( "cuprinsă") 8 VU
1, şi cu (= "de") lumina ta purure ne bucurăm \:1 r° 6, cu( "de")
aceia cătrâ fine cădemii 17 rO 2.- Notăm că cu aceea in loc de
de aceea se aude şi astăzi in unele părţi ardelene.
y) De se Întrebuinţează: 1. cu înţelesul de "pentru", "din
cauza"; perimii de mulţime păcatelorii ' VO 12, m[ill[o]stivu fii noao
de păcatele noastre 6 rO 12, şi celi: ce pc:catecorele zacu 7 rO 11,
cf. în graiul actual: zac de .lângoa re, etc. a rabdă nu (Jo6j de
săgelătara drăcascâ 13 rO 4; 2. 'in loc de de cii fă, dela: De
izvorul lacrămelorii mele nu te lntoa rt:e 15 rO 14, şi mâ slobozi
de toate lucrurile rele 20 r0 12, IIzc'lid de râu 24 VO 9, cuvinte
rele de multi veri ave 55 rO 14, Tot CLI înţelesul din urmă, ori
ca parte a unei expresiuni atributive. se tntrebuintează de în ra­
ne de nescare tlăhari oare de cine veri dobândi 55 '1.0 7; ef. şi
nu-m ţiţdă se adorm' întru moarte de păcate (= "în moartea pă:­
ratelor") 19 VO 10, multa pacoste va fi de [ieri săibaiece 32 VO ] 2,
Căndi: ai dodeiită de dllltU necuratii 39 VO 6.
c) Prepoziţia fără are înţelesul de "afară de", "pe lângă'
Nu avem altii ajatoria. nil avem altâ năd Cjde. [ărâ tine 10 r0 8,
măngăiare n'amti [ărâ tine biruitoare lam iei 13 r0 9, nu fie ţie
dumnezei [ărâ miile 21 VO 3.
e) Întru se întrebuinţează uneori în loc şi alături de intre.
Acest uz se vede destul de bine în exemplele urmatoare, ca să
nu ne oprim decât la căteva.: intre domni Fa fi moarte, şi intru
aialţ: oameni 33 VO 8, şi intra corabii bine, şi întra dobitoace pri­
pasure, şi între domni oşti 37 rO 3-5; vezi încă: Il rO 14, 2 f VO
15, 27 VO 7, 28 VO 1 �i 9---10, 30 VO 7, 33 VO ti şi 8, 36 VO 6,37 rO
19, 39r� 13-14, 54vo 2, etc,
Tot aş el denim (.�-= «dintru») s'a pus În loc de dintre.' în­
păratul deniiu el (e-::ce "dintre ei" sau «lor») de olravâ va //lurl 35r05.
s) Întru s'a pus foarte adeseori În loc de În. Din multele
exemple, pe C<lre le întâlnim aproape pe fienre pagină, citfln1:
în mâlae. şi în/ru aLiite rodare 28 r° 3, tarii în zua simbt:tei dom­
nului dumnezeului t/fu, să nu foc' în/ru ia to/z'i lucrlllL! 22 rO 9--10 ;
mai vezi: 11 rO 4 şi 10, II VO 6 şi8- 9, 12v9 13, 13 vQ 5, 16 rO
[218]
!oi. n R A G A N U
5, 16 r'' 5, 16 VO 8 şi 12, 17 rO 6, 19 r'' 14, 19 VO 9 şi 14, 20vo 2,
22ro 10, 23rO 2, 23vo 14, 28ro 3 şi 16, 29 rO 1-�2 şi 4, 30vO 5
şi 20, 31 rO 9, 31 VO 1, 32 rO 13, 32 va 8, 33 rO 9, 9-10 şi 15,
�-\4ro 9, 34vo 12 şi 19; 35vo 9, st » 4--5 şi 1O,39ro 13--14,
Tot aşa găsim denim (= "dintru") în loc de din: cu po­
caanie strigăwLu, denim adăncaţii sufletalu! 1 VO 8, tinipinâ den­
tru nevoi a izbăvi pre noi 5 VO 2, denim ne sănătate Întru sănătate
tntorcăndii 16 rO 4, şi se vor mută dentr-unii Loc intr-aitulii 30 rO
8, căte săptămâni săntt: deniitr-o zi mare pănă intr-aliitâ zi mare
37 VO 9, şi deniuru cei meseri se vuru inăLUţa, iard denii cei
bogaţi se VOfU smeri 36 VO 9.
1)) În locul lui la îl găsim pe întru, în în: intr'<amiazăzi, intru
«miazăzi (=«la arniazi») 28vo 6-7, 28vo 19-29r 1, 29vo 17,
30vo 13-14, 31 VO 13, 32ro 4, 33rO 13 şi 19, 34ro 5, 36vo 6. -
Expresiunea în vreme din ploi (Il vreme 34 rO 14-15 este deasă
prin Ardeal cu înţelesul de "potrivit», «cu măsură» , «nici prea
mare, nici prea 111io, deci nu poate fi vorba de o intrebuintare
a lui în în loc de la, iar in vreme nu poate să Însemneze «Ia vreme»,
"Ia timp".
3-) Întru s'a pus în loc de căiră, de in: se apropie întra
acoperimăniuli: tau 14 v" 3.
t) E de prisos în în: grije şi scrăbă şi cuvinte rele În multă
vreme veri ave 57ro 17, precum poate şi intra în: şi miere ma­
UJtii �Ia să fie Întra destuii: 35 VO 9.
x) Spre are înţelesul de «cătră», «la" În: srăguiaste spre
rttgăciune 10 rO 1, căută spre smerita roaba sa 12 rO 3, Îară spre
răsărită greutate 28 rO 8, şi războe spre răsăritii 35 rO 17. - Tot
CII înţelesul de «cătră», dar temporal, îl găsim în: !V1oiilvf} căndii
veri să te culci spre noapte 20 r" 16, ef. cătră seară, etc.
1.) Întocmai ca ŞI în graiul ţăranului, spre se întrebuinţează
adeseori cu înţelesul de «asupra», "împotriva": şi vorLl fugi dela
eLU mulUtu rliu cugetindC! spre domnu-seu 27 VO 17, unul spre al(l­
atu (sic) se va sCUla 28 rO 9, Uec când veri vede vriijmaşii Lai
spre tine 39 rO 7, căndCl vră'jr.1aşii tili se rădicil spre tine 57 vo 6.
p.) Cu inţelesul de "asupra", «pentru» sau în locul unui
dativ posesiv îl găsim pe spre în: spre oameni mari foarte rila
30 yO 9, spre gadine moarute 36 rO 9.
li) Se poate inlocui spre cu pentru sau cu un dati \1' final
[219]
219
în: însuşi s-oU datii spre moarte 8 yO :i, şi spre stric are j!on�l fi
27 rO 17, şi [ieri vor fi multe sp i e pacoste oamenilor 34 VO 1-
o) Nu se face deosebire între pre >; per şi spre super,
ci se întrebuinţează adeseori unul în Jocul celuilalt: m[ij![ojsti­
vindu-te pre (= «spre») noi 1 VO 10, Nu mărturisi pre (= «spre»,
«asupra», «irnpotriva») vecinul tău mărturie str'mb[liJ 22 VO 9;
nu te nădăjdui spre (= «pre») vrăfuie ta nieli] spre (= "pre")
armele tale. nie/iJ spre (= «pre») calul tău nicfi] pre priiainicii
tăi 39 r° 8, 9 şi 10, ef. pre tine ne nădăţduim' 10 rO 10, şi pune
nr1de/de pre el' 39 rO 12.
Tot aşa despre s'a pus in loc de de pre, de pe: fire cela
ce ia toaiâ lacrăma despre toată fata 15 vI) 3.
Il! Conjuncţia, În Jocul conjuctiunii ca găsim pe cumis în:
i ndire pteză-rnâ spre lucrare bune, cam CI alaltâ vreme fi vielei mele
[ărâ vină sti petrec şi CIt tine mtu/CI sd oflu 21 rO 8.
L} Metateză sintactică: Rog u-mâ ! ecoară 4 rO 10- 11, cu cu­
cetare nevoiaşie-te 8 rO 9, carii săntti in scrăbe [oloseşte-te 16 rO
12-13, ni ;la [iiului tău şi a dţu] mnezeul ui nostru v.irsă-o pre ehi­
fluitoriulu�mfiJ suf/elu 21ln 5, şi cu rugăriunilc tale inriire pteză-mâ
spre lucrure balle 21 fO 7, si pre oameni intr-aca iară [i-vorts boale
grele dela dumnezeu 341'0 9. -- Construcţiunea mdatetică e pri­
cinuită de lipsa protezei lui [ la pronumele scurtate de dativ p.
\, Il, !Il şi de acuzativ p. m singulară şi p]urală (imi, îţi, (,i, îi):
eăutee de miazâ noapte aduca· ţi 19 VO 7, eic.
o) Construcţiune incorporativă: câştig-aiu-tem 9 rO 3, wrbu­
ra-se-va 29 VO ] 3, [tlple-se- varu 30 VO 16, ispiti-se- va 33 fi) 3--4,
smeri-sc-voru 33 VO 4, Îi-te·va 37 VO 2, etc.
p) Disimilaţiune sintactică sau un fel de chiasmus. remar·
cabil, fiindcă reproduce graiul ţăranului: dezl&gi voroava nâpăş­
tiLoru şi aSllpreciuliile drilceş/i le goneşLi 8 vO 10-12.
r) Găsim un număr Însemmlt de <lsperit�lţi şi <tnacolutii
care dovedesc primiiivitatea traducerii:
0.:) Se acordă greşit: mtlneei stdnga 5010 1 ()-17, dar cf
urechei stingi 54ro 13-14.
�) Se schimbft numărul, trecându-se deja singular la plural,
şi invers: şi ce va fi tn pâduri şi în mare gadine vii vor slăbi
28 v" 2-3, va li zbiera re şi greutăţi 28 i'o 16-·17, Va li rafle şi
fdguri multe 29 VO 8----9, lature despre {lllstru de loame vor muri
35 yO 2-3; Gurmazi[i] dendărăi de se va clăti 53 yO 5.
[220]
220
N. DRÂGAN
y) Se schimbă cazu]: ci'! 1101 nedosioitticii, că de nu ai: sta
tii inainte, rllgăndu"te pe[n]tra noi. cine nerâ izbc vi de atăte ne­
voi (= că pe noi nedestoinicii, de nu ai sta tu înainte, rugăn­
du-te pentru noi, cine ne-ar izbăvi de atătea nevoi") 2ro 6'---9,
unde însă putem avea de-a face şi cu lipsa lui fire la acuzativ.,
Pre paiul durerei mele, şi celu de păcate carele zacu (= "şi ce­
lui care zacă din pricina păcatelorii») ca o de oameni iubitoare
ajută mi 7 rO 1 0-14.
o) Se schimbă persoana, trecându-se din oratio obliqua în
recta, şi invers: Bogăţie de vindecări verşi, celorii ce te căntâ ca
credintâ fceoarâ şi preinălţăm (=c-: "preaÎnalţă") în veci l fi r? 4-7.
In textul Trepetnicului (ff. 53 rO 58 va) se alternează persoana a
Il-a cu a JII-a nu mai puţin decât de 26 ori.
s) Se alternează o formă nearticulată: şi tăiare spune, şi
'Iarna gre 33vo 13--14.
cp) Un adverb se alternează cu un substantiv: celorîi buni
eşti purure, şi cetorii credincoşi eşti tărie (-- "ceea ce eşti pri­
cina bunătăţilor şi întărirea credincioşilor") 4ro 7-9 .
. "1)) Se coordinează două forme de expresiune alcătuite În
mod diferit: Neputinţete trupului, şi păcatele sufleteşti, d[uJIIl­
nezeiascâ pruncâ, celori: ce cu dragoste se ac ro pic intru acoperi,
măniuli: tău, preturatâ vindecă 14 rO 13- L 4 VO 5, Neputitua sufle­
tului mieu villdec[i] [ccoarâ. şi durerile trupeşti 14 VO 13 15 rO
1, atunce mântuire a toată lume va fi. şi înpăraţiloru cădere
311'0 19-31 VO 1, lature despre răsărit' şi cer [les ire apas intru
un loc se voru adunâ 331'0 14-16, şi fără! eghipetulut va fi
slăbire şi va ave pacoste de gadine 33ro 16-18, de va tuna ...
salt va fi fulgerîi 31 VO 12 14, dar cf. ŞI să va tuna sau va.
fulgera 30 VO 12 --13, se va tuna ••• sau va fulgeră 331'0 13-
14, se va tuna noapte SIlU va fulgeră 37 rO 17 -18.
il) Se schimbă prepoziţiunile : iarâ în zua simbeiei domnu"
Lui dumne zeului tău, să lUI fac' intru ia totu lucrulii 22 rU O-Il,
în tnălae. şi intru alUte radare 28rU 3, între domni 11.1 li moarte,
şi intru alalii oameni 33 VU ? -- 8, şi denutru cei meseri se voru
lnii Uei. Iară denu cei bogaţi se IJofCi smeri 36 VO 9-11, ,'ii întru
corabii bine, Si întru dobitoace jJfij'asure, şi între domni oşti 371'0
3--5, nil te nâdăjdui ( "nădăjdui") spre vriitui6 ta !lic[il spre
arinele tale. nic[i] spre caLullău l1ic[i] pre priZa/nicii fiii 39 rO 8-10.
x) Fenomenul de discordanţa uzual rezultat din întrebuit1-
[221]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZlANA
221
ţarea relativului fără prepoziţie pentru tot felul de determinări
circumstantiale, atât de des în limba noastră veche, îl găsim şi aici :
Carele �ăntu intru scrăbâ şi in tănguială (-=- "acelora care"
sau "cărora sănt în scârbă şi in tăngurală''), socotinţâ dfuţ mne­
Zi iască cercetare ce e dela tine spodobeşte :3 rO 14, ce care ("ace­
lela, care" sau "căreia") pre dumnezeu. şi fire isp fă! siioriul lumiei
şi ţire izbăvitoriui de ne ptuinţe al născutii, 'ţie mă rog bunâ 91'°
13--14, carii (- "acelora, care" sau "cărora") sănta in scrăbe
foloseşte-te 16 rO 11-12; spre o (afli ce (= "spre care" sau în
care") va merge mulţi i se vor!") lnchina 53 VO ti, în/r-o cale sau
la un război ce (=- "În care" sau .Ja care") va purcede pre
lesne va inblă 53 VO 13; ef. şi celu de păcate carele zacLl (:= "şi
celui care zacu din pricina păcatelor"), ca o de oameni iubito­
are ajută·mi 7rO 11, despre carea fost vorba la 'î-
A) Expresiuni brachiJogice sănt : de unde mie acasta Il VO
2-3, "de unde (îmi) este mie aceasta" blfagojslLojvitâ tu intru
. mueri 11 rO 14 -, "blagostovitfl eşti tu Între mueri", caută d]a]­
v fi! du 39 rll 17 - » caută la David", Degetuti: mare tnăna direptâ
de se va clăti 56 VO 8-9 - "Degetul mare dela mâna dreaptă"
sau »al mânei drepte de se va CJătI«; cu an vrăjmaş te veri arLa
Iară le veri ÎIl;-ăcâ 57 rO 2--4 = .,cu un vrăjmaş te veri certa
şi Iară te veri împăca", Tot în urma brachilogiei nu s'a pus
va fi in iarâ mai apoi iarâ se vor Î.flturtla cu pace şi gadinilor
-, sălbateci perire 29 rO 7, etc,
�l) Găsim şi repeţiri şi glose: că noi nedostonicii, că de nu
ai sia ta inainte, rugăndu-te !le/n/lru nOI cine nerâ izbavi de atâte
ne voi 2 rO 5-6, Grăi domn alti ccste cuvinte toale cătrâ moisei,
grăindu 21 rO 16 17 mare pripec va fi şi mare nevoe va fi
28 rO 13 - 14, şi va ucide lllluLti pre a/aflu va ucide ;-<6vO 1-2
-- Glosa e evidentă în: că mese:rli săniu ocaanicLl (sic) 20 rO
J J --12, cel ci p,-sl. I.'J;al<imIK{, însemneza 5.1)·).:0<;:. "miser", precum
şi în: Cand veri Î/lCepe fa păii1C 110ao sau ta prăgă 39 VO 1 L, ÎIl
oraşe şi ill cetăţi 31 v(] 7, in legătură, Sfiit În robie 39 VO 8.
Cuvântul poame pare a avea dou�l intelesuri, mai întâiu pe cel
de "prune", cum se obicinueşte şi astăzi în unele sate ardelene,
apoi pe cel de "poame" în genere, în: Când veri incepe la păifle
noao sau la prăgă au la poame au la vie, sau fiece poame
39 VO 13.
v) Aflăm apoi pleonasmi, ca; oar.ecine . un domnu 29 VO
[222]
222
N. D R Ă G A N o
11-12, varecine unLI 011l1J foarte puternic 31ro 12---13 şi ca la
o ceia ce eşti priito are (- »ca la o Iolositoare«) 3 ve 13--14:
iarâ în zua simbetei damnului dumnezeului tău, să' nu lac' Întru
ia totu lucrulii 22 rO 9 -11.
o) Topica uneori este de tot nenaturală şi contrară spiritu­
lui limbii româneşti: iin pinâ deniru nevoi a izbăvi pre noi 5vo
2-3, una de sragu adăpostitoare 5 yO 4-5, şi ceti: de păcate Ca­
rele zocu 7 rO 11--12, ca o de oameni iubitoare 7 r0 12 -13, dela
cei ce cu bunâ crediniâ născătoare lUI dumnezeu te mărturisescti
lfiv" 13--16ro 1, cii alta nu a vemii păcătoşii cătrâ dfuf mnezeu
întru nevoi, şi scrăbe, purure izbăvire, îngreuiaţi cu păcate multe
16 yo 10-14, şi toate carele-s spurcate şi viclene, şi de hulâ cu­
gete 20 rO 6-8,$i posiusaniia de plin ţă] omului pentru d ţuf mnezea
j'iJgâduitâ 24 yO 2--4, şi ce va fi în păduri si În mare gadine vii
vor slăbi 28 VO 2 --- 3, faţa şi trupuli) i se va âpitri (sic) oare de
ce (s de oare ce«) lucru 58 rO 17, etc.
În special se observă o tendenţă vădită de a aşeza predi­
catul la sfârşitul propoziţiei: şi celii de pacote carele zact'i 'It»
11-12, de facere re a vra jmo sdorii să mâ izbăvascâ 8 vlJ 6-7,
care cu moarte şi Cll pulrezire [usese prinsă 8 VO 1-2, şi sănătate cu
rugăciunile tale-mi diÎ R r'' l 0---- J 1, Pre pati: acmu cu neputinţă
zacLl 9 rU 11--12, ne iZVJrllLLI lacrămeioris mele nu te intoarce
15ro 14--15yO 1, Neţuuinteie trupuluic si pâcateie sufietesti, d ţul m-
nfej zeiascâ pruncâ, celorii ce cu dragoste se aproprie intru aCo­
perimăntalU tău, precara tâ vindecâ 14 rOl ::;-14 VO 5, Inema me
de bucurie o llllple tecoa râ 15 VO 5 - 6, camu alaltâ vreme a vie_
(ei mele j'/irii vinâ să petrec ;:;i ca tine raluLLI sâ afLu 21 r0 8-10,
greutate şi nevoe intre oameni va fi 27 VO 7-8, mai marele pre
vrăJmaşul silu va birui 291'0 11-13, ;'ii În prădare vor că de 35 rO
4, impilratul denim- el de otravit va muri 35 r0 5---6, I're mare se
von'i turbura 35 VO 15----3fi rO 1, păinite blllle ,'ii multe vonr ti 37
r0 7, foarte lntristare vei ave 56 rO 5-6, o veste veri auzi 5ti VO
H)-17, griJe şi scr/ibâ "i cuvil/!e rele În mu!l(i vreme veri ave
57 r0 16-1�, pagubfi veri pâţi 57 VO 2-3, boaLa vărsaLlllui veri
pi1ţi 57 yO 7--8, şi mult' veri V.obâlldi 57 VO 13, ca o dare sau cu
o mlilffo/stenie de l%s sll!feLulai 2ndellllllflă (sic) 58 rO 1--3,
mare şi lllulLt/â şedere La llflU Loc i se va ttimplel 58 rO 10---12,
o dobărxdâ de mar!d veri apllcei 58 vOI, venire a unui !eeor sau
a fu/nUl prdatinu ce ali (OS/ll depărtat ilratâ 57 VO 14--,16, etc.
[223]
CEA MAI VECI1E CARTE RAKOCZ'lANI'I
223
Topica se schimbă în urma anticipaţiei: care pre îndirep­
tătoriu pre domnuli: al născuti: (= ceea ce ai născut pe Dom­
nul îndreptător") () VO 9-10, ce care pre d[u]mnezeu, şi pre is­
p(ă]�itoriulu lumiei, şi pre izb ăvitoriul de neputinţe ai născute,
ţie mă rog bunâ (= «ci mă rog ţie, bună, care ai născut pe
Dumnezeu şi pe măntuitorul Iurnei şi pe izbăvitorul de nepu­
tinte") 9 rO 13-9 VO 4, iară in zua simbetei domnului dumne­
zeului tău, să nu tac' intru la totu lucrulix 221'0 9-11, Doao
porunci a legei vecni ce întru tale (= «întru care») toată lege
şi prot[o]cii razămâ 23 r° 1--3.
Cuvintele legate prin conjuncţiunea coordinătoare sănt des­
părţite prin celelalte părţi ale propoziţiunii : bucură te adăp os­
titoare tuturor crestinilorii, şi scăpare (= «adăpostitoarea şi
scăparea tuturor creştinilor») biruitoare 18 rO 9-12, Neputinta
sufletului tnieu vindec[i] iecoară. ş: durerile trupeşti (=- "Ne­
putinţa sufletului mieu şi durerile trupeşti levindec]i], fecoară")
14vo 13-15ro 1, Adăugăturile năpăştîlmu, tu le goneşti, şi
aflările chinurelorii [ecoarâ (= "Adăugăiurile năpăştiloru şi
aflările chinurelorii tu le goneşti") 15 rO 8-11.
Propoziţiunea atributivă e aşezată departe de cuvântul de­
terminat: Tuturor orieşii cela ce eşti bună. celorii ce scapâ
la tine CI1 credinţă. Întru acoperemăntulv tâlJ celu tare (=---= "Tu­
turor celoru ce scapă la tine cu credinţă întru acoperemăntulu
tău celîi tare prieşti cela ce eşti bună") 16vu 5-9, carele dau
pacatele porinţiior pre f ecori ţiănâ la CI ireia şi a patra ru dâ
cetorti ce urâscii pre mine ( «carele dau păcatele părinţilor
celaru ce urăscu pre mine pre fe(;ori pănâ la a treIa şi a patra
rudâ") 21 ,,0 11-14.
-
D. Particularităţi lexice.
(1) Elemente latineşti.
�) În'treelementele latineşti ale textelor, pe care le studiem,
găsim unele cuvinte, care ast�lzi nu mai sânt întrebuinţate, ori,
şî dacă sânt, se întrebuinţează Într'o form�l mai l1ou{lori numai
ca provincialisme în o mic{l parte a limbii rom{ll1eşti.
Substantive: asin- < aSI n LI S, -u m 22 1'0 13 --14, 22,,0
15; austru = "vânt de mieaz�i-zi; mieazăzi, sud" < auster,·­
strum 35vO 3; fie = "fiica", <fecioară» < fllia, -am lOvo 3,
[224]
224
N. D R A .<'1 A'N li
17vO 8;grindine, care astazi se rosteşte grindină, < grando,
-Jnem39vo 9; zgaibe, care nu are înţelesul de "râie", ci pe
acel de "Blutgeschwiir", "ran{l care a început a prinde coajă",
şi astazi se aude in forma zgaibă,<. s cab ies (cf. alb. zgebe,
zjebe, dzjebe, skebe, it. scabbiaş 30vo 8-9, cf. şi pecingine <
[im]petlgo, -r n e rn 30vO 9, care prin Bănat se rosteşte pecin­
gină, sisioară- <. suh-s u b a l a 57r09-1O şi 12; vinătre- < v e n­
t e rv-tr e m 58vo 3-4, dar cf. şi păntece < p a n t e x, -t c e m 11 rO
10, 11 VO 1-2, 11 VO 9, 13 VO 6, 24ro 2, 58 rO [4-15 şi 18.
Derivat e mesărătate 24 VO 1 din meseră < rn I serj - a, - u m
20 rO 11, 36 VO 10.
Amintim la acest loc că În textul Paradisului dela 1639
se găseşte şi cuvântul măgură (18 VO 1) cu înţelesul de "munte",
"colină", "deal". Părerile privitoare la etimologia acestui cuvânt
le-am rezumat în Daco-Pomania, 1, Cluj 1921, pp. 126-128.
Adjective: tneser- "sărac", "sărm::Jn" < m ls e r, -a, -u m
20ro 11, 36vu 10, plouros -ce "ploios" < '�pluorosus, -a, -u m
(cf.ar., mgl.pluirosl) 29vo 11, 30va Il, dar găsim ŞI pepLo­
ios: <, "p l o j o s u s, -a -um (= p l u v i o s u s, -a, -um) la 301'0
11. Despre derept, dirept a fost vorba în alt loc. Mai notăm nu­
mai Însemnarea de "gol", "cu mâinile goale" a lui deşert În:
IlU intoarce robii tăi deşerţi 1 VO 14; altfel acest cuvânt se intre­
buinţează În toate înţelesurile obicinuite şi astăzi, ef. Mărime
deşartă 241'° 4-5, va tuva numele lui in deşertă 22 rO 4.
Pronume. Formele aterezate icest . şi cel fără a la început)
ale pronumelor demonstrative acest<eccu[m)-Tstum şi acei
< eccu[m]-illum fiind caracteristice pentru limba veche, ci-o
tărn următoarele exemple: apoi zi castă tnolitvâ 20 rQ 19, Grăt
dotnnută ceste cuvinte 21 rO 16, dragii miel islraiţli ceşti Ilai 39 rO
2, ce citeşte cest' ps[a]Lom 39 Vo 17; celui Î.llpărat' ce ţille cerlul şi
pămănlul' 38vo 15. \
Pronumele determinatlv alaLt< i Il u m + alte r u m ()bicinuit
astăzi numai în adverbeIe aLaltăieri, alaltămâne, alaltă.sear.ă şi,
mai rar, alaltădimineaţă (= \,alaltă-ieri-dimineaţă"), dar care odi-
\
1) Credem că nu e trebuinţă să admitem pentru expli.carea acestei
forme "contaminarea unei forme ctispărute plUi'ar < *p 1 o i al i s (,c� pl u v i a­
lis) cu plulas" (v. i. -- A. Candrea şi OlT. DensusiaJ)u, Dicţionarul etimo­
logic al·limbii române. Elementele latine, p. 214), ci pe cea a lui plauros cu
pluios. "
[225]
CfA MAI VECHE CARTE RAKOCzvANA
nioară era mult mai întrebuinţat, Încă se găseşte de câteva ori:
21 ro 8, 28 r'' 10, 32 VO 10,33 vI) 8-9, 36 VO 2, 39 vI) 16, 56 rO 12.
Remarcabile sănt pronumele nehotărite nescare = «oare­
care» < nescio qu a l i s 55vo 7 şi neştine-c «carecine», "ci­
neva" < n e s c i o quem 551'06, darcf.şineşte<nescio q u î s,
-q u t d 53ro 7, 55v" 14, 57ro 7.
Numerale : nemic = mod. «nimic» < ne + m i c a 53vo 16,
la care am mai putea adauge forma veche al sau alti patrulă
56 Vo 14-15, 57 rO 5 a nurneralului ordinal al patrulea.
Verbe. Cum am amintit în alt loc, credem, că ni s'au pă­
strat verbele latineşti simple în: necă = "ucide" <�neco, -âr e
34 ro 8, notă = «pluti», "călători cu naia" < * te ndo, -ere 3 r0
12 şi în tim pina, tinpinâ, = «a se grăbi», "a alergă" « tăm­
pănă, tămpenă «Handpauke», pentru care ef. p.-sl. TR,lIa,,�, gr,
"tUtJ.7tIXVOIJ şi lat. tympanum), căci înţelesul lor e deosebit de al
compuselor cu În- întrebuinţate astăzi. Despre afereza lui tn. din
bogăti (a se if') 31 rO 5, multi (a se ,,) = "a se înmulţi 341"0 15,
34vo 9, tâtnptă (a se 1) __ "a se intâmplâ" «lat. te mp o r o,
a-re) 58 j-G 11--12 şi 14, tăllli.:= "întâlni" (el, ung. ta Iti In i) 58 VO
16, care se mai aud şi astăzi astfel prin Ardeal, a fost vorba
când am studiat particularităţile fonetice. Tot acolo am amintit
şi că substantivele necare = «înnecare» 27 VO 4 şi drăcire = "ÎI'l­
drăcire" 24 rO 2 trebue să se fi născut din vorbele alerezate necă
(a se J» = "a se înneca" şi drăct (a se ..r) c=-=: "a se lndrăci".
Adverbe : acmu = mod. "acum", "acuma" < e c c u m >
rn o d o IvO 5, 2rll 11, 3rIJ 12, 6vo 4--5, 9r() 8 şi 11, 12ro 5,
19vo 4, 20vo 16, acid""""C:" "aici" < e c c u m-hTc c e 37vo 7, dec
39ro 6 şi decii 1 vv l din de aci C< e ccurn-h Tc) ---ce., «apoi«, de­
preutiă = "împreună", "dimprel1nă" < de-per-unam 51'° 10, di­
ni/oară (alce V'") = ,,(nici) ocliniom{[", «(nici) odată» < d e- (u) n a­
ho'ra 2ro 3,191'0 Il, II eciiluri= "nicrtieri", «ni.căiri» < nec-a-
1 i li b i 1 3 rO 6.
Notăm încă pe amiiazăze= "la amieazi", "Într'amieazi" 34,-0
12, 35vo 5; dar cL şi Îlltr-amiazăzi, Întru amiazăzi 28 VO 6'-:"'7,
28vo 19- 291'0 1, 29vo 17, 30vo 13·--14,31 vI) 13, 32ru 4, 33 rO
13, 33 rO 19- 33 vo 1, 34ru 5,' 36 vo 6, apoi despre amiazăzi =
«de cătră mieazăzi», "de c<ltră sud" 33 v" 14--15, 35 r0 2 şi de
cătrd amiazrlzi 35 rO 11.
Anuarul 11181. Nal. de 151.
\2
[226]
226
N. J) Ii Ă ci A N U
Prepoziţii : A < a d se întrebuinţează nu numai in adverb
ca: alocare 27 r0 19, 28 r0 7, 32 VO 13, 33 r'' 1, 35 r018, amiiazăze
34ro 12, 35vo 5, [inir-, in/ruj amiazăzi 28vo 6-7, 28vo 19,29
VO 17, 30vo 13, 31 VO 13, 31 VO 13, 321'0 4, 33ro 13 şi 19, 34 rO
5, 36 Vo 6, [despre] amiaeăzi 33 VO 14, 35102, (de câtră] amiazăzl
35 r" 11, aminte 22 r'' 6, ori În determina ţi uni adverbiale în legă­
tură cu de, ci şi singură pentru a alcătui, cum am amintit la par­
ticularităţile morfologice, o formă de gen.-dat. circumscrisă. Aşa
o găsim Ia 6r09, 18ro5,·29vo16,31ro19, 34 rO 2, 35ro 1 şi 12.
Dintre celelal te prepoziţii, care se întrebuinţează şi astăzi,
se pot releva pentru foneismul lor arhaic: den, denii = "din"
< de «de) + În «In) 19ro 3, 19vo 6,21 VO 1 şi 2, 34vo 2,
36 rO 10, 36 ve 11, 53 VO 3, 58 rO 1 şi 4 (ef. şi adverbele compuse:
denainte = "dinainte" 58 VO 10, dendărăt = "dindărăt" 53 VO 5,
58 VO 7, denlautru = »dinlăuntru« 55 VO 17, dar şi dinlauiru 54
r0 10 şi dinlăutru 54 rO 7, precum şi adjectivul dentăiă = "din­
tăiu" 21 rO 15. care s'a născut prin odesvoltare Ionetică ana­
logă din < de + tntâi «*a n t a ne u s, -a,-tI m), dentru =
"dintru" <:: de + intru « lntro) 1 Vo 8, 5 vo 2, 16 r0 4, 30 rO 8,
35 rO 5, 36 VO 9, 37 VO 9, pren = "prin" < pre «p e r) + În
(L r n) 29 r0 15, 29 Vo 18, 37 r" 9-10 şi 11, prentru = "prin"
În loc de "pentru" < pre « per +- în « 1 n) 35 rO 8, dar cf.
şi pentru 58 VO 13, prespre = "peste" < pre « per) + spre
« s u per) 55 rO 19, 56 r0 12, dar ef. ŞI preste 37 VO 7-857 rO
14: iar pentru înţelesul său: despre < de « d e)-l- spre :<s u per
= 1. "de pe": 15 VO 3; 2. »de cătră«, »dinspre«: 28 r0 1 şi 18,
29 VO 2 şi 8, 30 rO 4, 30 VO 7,�31 rO 6, şi 8, 32 VO 4, 33 r0 15,33 Vo
14, 35 r° 2. 35 VO 3, 53 VO 1 55 rO 18.
Conjuncţiuni: cu L au t 39 VO 12 şi 13, 58 VO 5, ce = "ci"
L probabil q u td 91'0 '13 9vo 12, 13ro 1, 19vo lO, 38vo 15,39
r° 4, 11 şi 15, 39vo 17, 56vo 15, să, se = "dacă <. se În loc
de si 1 r° 7, 20vo 5, 27vo 5 şi 13 29 rO 8 şi 13, 29vo 12 şi 17,
30 VO 12, 32 r0 3, 35 VO 2, 36 rO ] 2, 36 VO 12, 37 rO 16; 281'0 13,
28vo 6 17 şi 19, 30\,0 5 şi -14, 31 r0 2, şi 13 321'0 9, 33ro 14 şi
19 34 o 1 ')ţ' ° ,. . 9 37\" 1 �- '17 37 o 3
, r ,.::>,) V J ŞI, r', J ŞI , V .
11) Găsim elemente latineşti, c�tre se întrebuinţează şi astăzi,
dar În textele, pe care le studiem, au un înţeles mai vechiu şi
deosebit de acela pe care-] aflăm În graiul de-acum.
Substantive: feGor = "copil", ,,fiu" < *fetiollls-um 21
[227]
VO 12, 22 rO 11, 57 VO 15, cf, teCoară.=� »vergură" L fet io l a,
am 2 VO 14, 3 rO 10, 4 rO 5, 5 rO 1, 7 VO 2, 8 VO 4, şi 10, 9rO 6, 10
rO 9, 13vO 6, 14vo 10�-11 şi 14, l Sr? 6 şi 11, l â v'' 4,6, şi 11,
1610 4, 17 VU 12-13, 21 rO 11; fire <'�flre, infinitivul lung al
al verbul ui a li în trebu inţat ca substa ntiv verbal, = 1. "fii nţă",
"natur{l" 8rO 14-Svo 1, 24vo 5; 2. "simţ" 24vo 10; oaste =
"r{lzboIU", "expeeliţie"'L h6stis, -e m 28vo 5, 34 ro 14, 37ro 5,
53rl) 10, 57vo11; rosi == "guriI" <: r o s tr u m 19ro 5.
Pentru înţelesul de "bucate", pe care-i are astăzi mai mult
În părţile moldoveneşti, amintim la acest loc substantivul păine
zt » 19, 29vo 2-3, 30rO]1 şi 18, 31ro 15, 33vo 13, 34ro 1,7
şi 15, 34vo 9, 351'08, 36·vo H, 37ro 2 şi 7, 39vo 12; dar cf şI
bucate 541'° 18.
Verbe: cădea = "a se închina" ,,; cado, -e r e (:.:c-c clas.
= ere) 1 VO 6-7 ]7rO 2-�3 19vo 8' [erict :.: lăuda" mări"
, �. ,..., )" "
derivat din ferice fellx, -Tc ern, 4vo 12, 11 VO 10, 12ro 5,
inpl« (a se r ) = "a se implini" impleo, --t're l j vv 11, dar
ef. şi iflple=- "împle�l", "umpJe�l" 3rll 3, 7vO 4, 1 l r? 11, 15vo
6, şi inple (a se >J') = »,1 se îrnplea", "a se umplea" 29vo 7,
30vo 16, 34vo 5, iucă = "a se mişca", "a sărt" (despre copil
în pântecele mamei) <*jocare (= clas. j o c a r i) t i r" 9, t t v''
7, pâ{i = "suferi", răbda" < p a t i o r, -Tr i 33vu 19, 53vo 7, 57
v03 şi 8, rădică (a se..r)-- "a se răscula", »a se revoltă« <
eradico, -are 33ro 8, 39ro 18, de-aici rddicare -:- "răscoală",
»revoltă« 34vo 11, cL şi va rădica vra.ibâ 32 VO 11, dar mâ ridi­
câ = "mă vindecă" 9vu 5, 19 VO 13, săruia--= "a se închina",
"a saluta" < salt/ta, are 11 rO 6-7, de-aici sărutare '-- "închi­
nădune", "salutare" 11 rO 8�-9, 11 VO 6, dar ef. şi săruta (a se J' )
= "a se Sflrutâ" 55 VO 14.
b) Elemente slavone.
Dintre slavismele mai neobicinuite cităml):
a) Nume împrumutate de-a-dreptuJ elin paleo-slavă, remar-
1) Nu diim aici indicaţiile tipiconale slave, ca: c/laBa = "Mărire", 'IH'l;
sau HII'!i"I;=I� tlhlll'l::, româneşte "Şi acum" etc. - În acest chip am răspuns
fără să vrem, Întrebării Ce şi-o pline d-l G. Pascll ÎIl Is/oriea literaturii şi
limbii române din secolul XVI, Bucureşti 1921, p. 120: "Ce poate să fie HÎIWl,
pg. 220?" fa Cod. Sturdw/lj.
[228]
228
N. D R A G A N U
cabile parte pentrufonetismul străin păstrat, parte pentrucă nu
se mai întrebuinţează în graiul actual, ori, şi dacă se întrebuin­
ţează, au alt înţeles: bl(aj goveştenii = )} Buna- Vestire- < Bi\31'\l­
B'tlllTflHlif 38vo 8-9 şi 9-10,boare = «vifor« < [;\lV'Pld 41'0
12, 6 VO 11, 30 rO 1 şi 2, 30 VO 17; b[oJgoiavlenie = »Bobotează«,
»Arătarea-Dornnului« <. B\lr\l-I<lBi\HIHiE 38 VO 4 şi 6, b(ojgoslovie
= "învăţătură dumnezească", "propovăduire", "theologia" < U�N­
(i\OBif. bură = »viîor«, < mai curând din p.-sl. B\lI(PliI decât din gr.­
lat. boreas »vânt puternic <, »furtună« ori o modificare a lui abur, 35ru
19, tin = »ordin«, -stare socială" < 'lIiN2. 23 VO 5, gadlnă < bulg.
gadlm; = »animal (în general), fiară, reptile, păsări, insecte 28
,v0 3, 29ro 6, 33ro 18, 36 rO 9, gl(avilj < l'I\aBa= "capitol" 39
rO 15, imr(eje'l) < ilt\\,\\pm'1. =-� »spune numele" 5vo 11, ievu,
tev', lev = »leu« < I\I.B2., i\fB'l. 25ro 8 şi 14, 25vo 4,11 şi 17,
26 rO 3, 9 şi 15, 26 VO 3, 8 şi 15-'16, 27 r" 3 şi 9, 30 VO 3, dar
cf. genitivul leului din leu < lea, - o ni s, tiubovis = »lubire«
< I\lNlOBI. 23ro 14, 23 va 15, 34 l'a 13 maslu = "ungerea de pe
urmă" < i\\aCi\\l -=- »uleiu« 28 va 6, meseţis şi meseţa = »Iună«
< .whc '\\11," 251'0 6 şi 13, 25 va 3, 10 şi 16, 26 1'0 4, 10 şi 17, 26
VO 5, 12 şi 19, 271'0 7, miloste = »rnilă«, - îndurare. < I\UIi\OC'I'''
51'011-12, 6vo 14, 71'0 2, 13vo 11, 21 Vo 15, 23vo 16, 24ro 6,
cu care sântînrudite : milă = »indurare« <. i\Uli\2. = »barrnher­
zig« 12 va 7-8, 21 rO 4, milosteniie = »dare, împărţire de milă«
<I\\III\OC'I''1.IIIIII<I 241'0 16, 581'0 2, milostiv, -. »rnilos«, » îndurător­
<,\\l1i\ 0('1' 118'1. 61'011 şi 12, 6ro. 14 - 6vo 1, 12vo 4, milui­
<,\\ IIi\\lBa '1' II , ,\\lMOI('\\ 5 VO 6 şi 8, 6 ro 13-14, 12 Vo 6, 19 va 10
şi milostivi (a se J'), derivatul lui milostiv, 1 Vo 10, moliivă :=-"rugă­
ciune" < 1\\Oi\lITB3 19ro 2 şi 8, 19vo 18, 20ro 15şi19,20vo18,
mjlljcjejnic = »martir« < ,"'''','IHIIHt2. 38vo 6 şi 8 năpaste <
lIanaCTI. = 1. »tentatio«, »ispită« 2 va 10, 8 Vo 11, 15ro 9, 2. =
»calumnia«, »calamitate« 38 Vo 13, 58 va 15, nâroc = })noroc.
L Ilapolw. 54vo 13, pocaanie = »poc�tintă« <.: nORalaNl1If 1 VO 7,
141'0 9-10, 23 va 5, pentru al cărui fonetism ef. şi pocat (a se </»
39 va 2, pohtă = »poftă« <. flOXOT" 6 VA 8, dar ef. ŞI poftă 20
rO 10, precum ŞI pohti L n�XO'l'·t:TIi �2vo 11 alături de pofil =
22 VO 12, posluşanie L nOCit0l(lUalHllf = f)'rr;a'XO�, "obedientia",
apoi "das Dienst", "die Bedienung" 24 VO 2--3, prăgil = "păine
1) CUv811tul, În ilceastă formăI trebue considerat românesc,
[229]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZVANA
229
nouă", "bucate", "fructe coapte" L IIlw.l'a 39 VO 12, preobrajenie
38 rO 3-4 şi preobrajeniî 38 r° 5 = "Schimbarea la faţă / np11-
�IJpa;l';fIIHif pripas L npunac .. = ,;fetus", ef. upunacru -'. "ZU<
Iallen", pl. 1. pripaş' = "Zugefallenes", "Zuwachs" 34vo 16, 2.
pripasure =:.:= .Jierzugelanfenes, verlaufenes, herrenloses Tier" 37
ro 4, pripec .. -= "căldură", .zăduh", pentru care cf. sI. II IHIIIfijlli,
IIIHII IEI' s. = "coquere", "ardere" şi 1lE1{'1. "aestus", de unde
şi bulg. pripek-=- .Jocus apricus" 28 rO 131), pripelţă] -= "vers
care se cântă după psalmi şi stihiri", un fel de "refren" L nj1u­
rl"l,,\o 2 v« 7, ps(a]lom L t)iaMw., t)iaA'I.i\\%, !.);aAOI\\% 39ro 18-19,
39vo 1, 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 14 şi 17, rudă = "neam", "gene­
raţie" < 1'01\% 1 O VO 2 (bis) , 12 rO 6, 17 rO 6-7, 21 VO 13, smerenie
= "umilinţă" L C'I.i\\HpiElm 1 VO 6, spăsenie = "mântuire" <::
('1.lIacnlHlf 7 r? 5-6, 9 r? 4, 14 rO 5-6, 18 rO 8, silăpii == "turn",
"columna" .< CTi\%fI'l. 14 rO 8. sveşnicis L c8'lall1- TlHt[{% = "cande­
labrum" 18 VO 3, svet L c�B·hT·I. -= OUp.�OA�, "consilium" 23 v 9,
24ro 17, troiţă = "Treime" ./ 'l'jN:H1,a 12ro 13, voinic == "ostaş",
"militar", "soldat", L BOHIIBIW. 27 VO 18-19 29 ro 2, voroavă =.
- "vorbă" L sI. ,\BOpl.l:a -= "curte", cf. rus. ţ\80jlO8\IH :.:::: "fă­
când parte dintr'o curte" 8 VO 10-11, 37 rO 10, el. şi vorbi 54 rOl5 etc.
Iute = "cumplit", "rău" L i\l1.'Th = "saevus" 2 VO 14, 4 VO 13:
7 rO 9, 54 va 8, ocaanicii / OI�aiaIIIIlW, c!'U'AW<; "miser" în glosa:
că meserii sănii: ocaannicii (sic) 20 rO 11-12, precista = "preacu­
rata" L np'l"II-\CT% 1 rO 1-2, s (ve] ti = "sfânt" L CBRtT% 37 Vo 13
şi 14, 38 rO 2, 14 şi 16, 38 VO 10, dar cf. şi sfânt 38rO 3, 5, 7 şi
9, etc.
Notăm încă la acest loc că aproape toate numele proprii,
de persoane, popoare, ţări şi ale lunilor, prin fonetismul lor
arată provenienţă slavă: d[a]v[i]du 38 VO 15, 39 rO 3 şi 17, dimitrie
381'° 14-15 şi 16, elisavettui = "Elisaveta" 11 rO 7, 8 şi 12,
gheorghie 37 VO 13, 38 VO 10, ilie 38 rO 2 şi 3, iraclie 25 rO 2, is­
[raiJl- 39 rO 2 macarie 19 rO 9, mariam = "Maria" 11 rO 2, 11 VO
13, 12 rO 9 (dar ef. marie 21 rO 2, gen. l7l[a]riel 11 rO 9, precum
şi numele sărbătorilor sj[â]nta-mârie-mare 38 rO 6 şi 7 şi sf[âJI1-
ta-mârie-micâ 38 ro 8 şi 9), l71oisei= "Moise" 21 rO 7, petră =
"Petru", «Petre» 37vo ]1, 38 rO 1, sirah 39 rO 14, zahărle!, gen.
1) Gr. Creţu, Mardarie Cazianul: Lexicon slava-românesc şi tâlcuirea
numelor din 1649, Bucureşti 1900, p. 359.
[230]
230
N. D R Ă G A N U
dela Zaharie 11 rO 6; alamitean = "Alamit" 35 rO 3--4, aravia­
=«Arabia� 34ro 2,araviteall-=�,Arab« 28vo 12,301'06--7,
37vo 1, midean- = "Med" 35ro 2-;), eghipet- 31 VO 1, 33 r'' 16-
17 şi eghipt- 21 VO 1--2, 28 rO 4, ţarigrad şi ţarigradă = "Con­
stantinopol" 281'06, 32 rO 8, 37ro 11-12, dar roma 30v" 19, nu
Râm, cum am aştepta, la care mai putem adauge adjectivul frăn­
cesc, gen . frănceşti « p.-sJ. ji"f!.Ilgh) 32 o 6--7 cu înţelesul de
"occidental de neam latin", G/zenuvar[ie] 26 VO 19, Fevtstarie 271'°
7, Marlli 25 r° 6, April 25 rO 13, Maia 25 VO 3, Iunie 25 VO 10,
Iulie 25 v(J 16, Avgustu 26ro 4, Septe[m]vri[e] 26ro 10, Octo[m]vri[e]
26ro 17, Noemvrie 26vO 5, Dec/ze[m]vrie 26vo 12.
�) Nume neobicinuite astăzi derivate din cuvinte slave: do­
deiaiă = «supărare» din dodei < i'\,"NhlaTiI = "molestul1l esse"
39 VO 6, gromovtucti =.c= «carte, de tund» < I'P,",,\\\lBIIY, din "il ",\\,1,
� "tunet" 25 rO 1 (v. şi 37 VO 6), nevoinţă - "osteneală", "dea­
dins" 1 VO 4, 5 rO 13 din nevoi (a se <.1') 8 rO 9. derivat din ne­
voie < tuB"I\ld 2 1'0 9, 2 VO 1 şi 15, 3 v() 8, 5 VO 2-3 şi 13, 61'° 4,
7vo 9, 91'0 9, Ifi v" 12, 20v0 7-8, 27vO 8 şi 14,281'014, 371'0
10-11, prîtatnic- 39 rO 10, tiepriiatnic- 55 VO 12 din priiatin- 54 rO
9 şi 14,54 VO 2, 55vo 14, 57vo 15--16, 58vo 9,pnlatellu 54vo Hl
şi nepritatinti 56 rO 9 < IIP:lld""i\t., răpştire = "murmurare 35 rO
17 din răpştt < lW,I 1'1.'1'8 'ru , P�,I!'l.IllTÎt'I, etc.
Dintre adjective, afară de ne dăstoin ic- 19 VO 1, 20 ro 4 şi
nedăstoinic- 2 ro 5--6 < ne + destoinic < J\,",CT"iiNy.=O:ţlO<;, "dig­
nus", despre al căruia fonetism a fost vorba, mai notăm numai
pe grabnic, derivat din grabă, substantivul postverbal al verbu­
lui griîbi < rpasuru, În terminul juridic moarte grabnică 291'° 11,
30 rO 4 = "moarte făcută În grabă, precipitată, neprerneditată, din
neprevedere, din nebăgare de seamă", căci "un felin de ucidere
::ie cheamă grabnică, iară alta apestitoare (Mold. v aj n i că). Dece
cea grabnică să cheamă Într'acesta chip, când cel ucis nu laste
uciderea a lui ce au fost s,l ucigă pre altul, iară graba au pri­
pit de au ucis pre dânsuJ În locul aceluia" (Prav. 316, ef. 330,
etc.; v. Dictionarul Academiei Române, t. Il, fasc. IV, p. 292), ef.
şi de graM vor peri 29 Vo 1 �
y) Verbe: bLagoslovi� = "binecuvânta" < GI\al',",CI\"Bwrll, din
care ni s'a păstrat participiul perfect scris atât întreg, cât ŞI
scurtat, 2vO 1-2, 11 rO 14, 11 VO 1, 13vo 10, 14ro 4 şi 12,
20 r° 13, 21 rO 2 şi 12, cit; = mod. "ceti" şi "citi" <:: p.-sl.
[231]
CEA MAI VECHE CARTE RA.KOCZVANA
231
',"eTil, ,.1>.,.11'. 1 ro 3, 39 rO 18, 39 VO 17, cisti "cinsti" <:::­
%CTHTI� 17 VO 13, izbavi- .,mântui" L 1I:_maBHTH 2 r0 8--9,
dar cf. şi izbăvi- 3 ro 10-11, 5 Vo 3 şi 10-11, 7 rO 9-10,
8vo 7, 8vo 14- 9ro 1, 13vo 13-14, 17ro 3, 19ro 13, 38vo 17,
39vo 1, de-aici izbăvire = "mântuire" 7 Va 12, 16vo 13 şi izbă­
vitoriu- = "mântuitor" 9 VO 2, obidit-, participiu! lui obidi "asu­
pri" < �LaIAIiTtl, .;IHHi\'kru 171'° 9, pacat (a se v» L !lCI�aiaTlICA\
39vo 2, pohii L n.;lx�'I"hTH 22 VO 11, dar ef. şi pofti 22 VO 12, prii­
= "a fi favorabil, binevoitor cuiva", "a ajuta", "a ocroti", "a
sprijini" «; npmR>T11 16 VO 5--6, de-aici priitoare = "folositoare",
"ajutătoare", "ocrotitoare", "sprijinitoare" 3 VO 14, priimi = "primi"
L np,. ,i'lTH, nplllll\\;" 13 r? 1-2, 15 VO 7, 28 va6, 53 va 19, răsipi =
"risipi" <, pacsmarn 4 rO 13, 30 rO 19, răvnt = "dori" L p.-sl.
PhBh.tI.,,�, s'l)A(I}"��, "aemuius", p:,B!I",Banl = �'l)AOi)'l, "aemulari',
39 va 16, de-aici răvnitonu 21 VO 11, probabil traducerea p.-sl.
P .. BhlHlTfllh = SPlO"C"l6, "qui contendit", smeri (a se ",).= a se
umili L (·/.imIIJll!'H 12 rO 3---4, 20 rO 3, 30 r" 7--8, 33 VO 4, 36 VO
12, socoti = "ingriji" < s1. mc!'�, = "vit[t" şi."bani", vitele fiind
cel mai de frunte obiect de îngrijire şi de transacţiune la po­
poarele de păstori, 24 rO 11, de-aici socotinţă = "purtare de grijă",
"ingrijire" 3 VO 2, spăsi- = "mântui" < C"l.naOITB, ('1.naC'I'iI din
csnacz 2vo 9, Sr? 14, 19vo 17, de-aici spăsiioriu = "mântuitor"
3 rO 8, 7 rO 3, la care mai putem adauge forma isp[a]sitarlu- 9 rO
14- 9vo 1, spodobi- = "învrednicicl", "dignum indicare" < ("1.110:>­
AOIiIl"l'H 3 VO 3 - 4, tocmi- = "orândui", "dispune", "face", "pa­
rare" <, '1'1.I(1."·\H1'H, cf, bg. T%I�I\'\HTH = "parare", srb. '1'I'ZJ{',�IHTH
= "componere" 13 VO 5, de-aici tocmire = "ordine", "rândueală"
27 VO 19, etc. .
Ci) Adverbe şi expresiuni adverbiale: in harts = "în deşert"
< xaps, « M?:�) 22ro 2, dar ef. şi în deşerltl 22ro 4, pre lestle
53 VO 14, dar şi numai lesne < bg. /llCm 57 v9 12, de năprasnâ
< uanpam1. = "severus", "praeceps" 31 vo 9-10.
c) Elemente maghiare, greceşti şi turcaşti.
Rămâne să mai studiem elementele maghiare, greceşti şi
turceşti ale textelor cărticelei de care ne ocupăm, întru cât ne
pot ajuta la stabilirea ţinutului din care a fost traducătorul. Dacă
tradncătorul (ţ fqst a,rdelean, (\r trebui să găsim elemente 111a�
[232]
232
N. D R A G A N U
ghiare neobicinuite in graiul Mun!enilor, ba nici chiar in al Mol­
dovenilor, la care maghiarismele sănt mai dese decât la MU11-'
teni, iar dacă a fost muntean, ar trebui să găsi m elemente gre­
ceşti şi turceşti necunoscute Ardelenilor.
Elementele maghiare ori înrudite cu elemente maghiare
sunt: chin Lung. kin 3 r° 1, 4 VO 14, Sv? 14, 91'° 9, 15 rO 10, în­
chipui/ură, derivat din închipui < chip <, ung. kep, dar el.
şi sl. RII/lh, 21,,0 6, marhâ =-= "marfă" ori "vite" < ung. tnarha
58vo 1, oraş < ung. vâros 28ro 17-18, 31 VO 7, 32 v? 1, 33ro
8-9, 37 rO 10, sârgu, în expresiunea adverbială de snlgu=c "de
grabă" 5vo 4, derivat postverbal din srăgui- = "grăbi" 101-0 1,
)9 VO 13 sărgui- 1 VU II, 17 VO 6 şi sir'guire == "grabă" II rO 3-4
< szorogni sau *szorgani "festino, sollicitus sum" (ct. szorgos,
"szor/!oskodlll� szorgalmas), tlăhar = "tălhar", "hoţ", "fur", de­
rivat până acum dintr'un mai vechiu "tâihaiu <, ung. tolvaţ cu
schimb de sufix, 55 VO 7-8; hicleni: -=- "viclean" în propoziţia: ce mâ
izbăveşte de celti hiclenii 19 ro 13, care ne reaminteşte vechiul "Ta­
tăl nostru", altundeva însă găsim viclean 20 rO 7, 39 VO 14
< ung. hitlen, iar o formă mijlocie avem în substantivul derivat
vitlenşugii 36 VO 7, tăroase, pluralul adjectivului iăroasă., = "grele"
"îngreunate" 29 rO 8-9 (ef. şi grele 33 r06), derivat din far = "greu­
tate", probabil < ung. târ, birui =c "învinge" şi "avea" 13ro 8,
16 rO 8 şi 9, 29 rO 12-13, 55 VO 11-12, 57 rO 1-2, 29 rO 10,
de aici birui/oare = "stăpână", "dispunătoare" 1 VO 9, 2 rO ) 1-12,
5ro 14-5 VO 1, 91'° 8, 13ro 1 şi 9-10, 18ro 11-12, 20rO 1,
cheltui < ung. kălteni 57 rO 9, de aici necheltuitis 5 rO 4--5,
făgădui- < ung. jogadni 24 VO 4, găndi- 54 VO 5, derivat din
gând, care s'a născut din un substantiv de aceeaşi origine cu
ung. gond =:: "grijă", IăcUÎ- < ung. laknt 22 r'' 15-16, mântui­
< ung. menteni, probabil prin mijlocire slavă, ef. srb. tnen­
tovati, 2 rO 14, 2 VO 15, 3 VO 8, 7 VO 9, 9 rO 9-10, 17 VO 6-7, 19 VO
13-14, de aici măntuire 2 v'' 12, 13 VO 3, 31 rO 19 şi măntuitonu
6 rO 7 - 8, 12 rO 2, 13 VO 4-5, 14 VO 6, 19 VO 8, sălăş'lui (a se <F»=
"a se sălăşui = < ung. szâlldsolni 13 VO p-7, poate fălni =
"întâlni" 55vo 16, pentru cat� ef. ung. taldlni (v. Tiktin, RDWb.,
p. 834).
Elemente greceşti, unele venite prin paleo-slavă, sânt: ag­
ghel, cet. anghel = "înger" < &yye)..,o� 39 rO 3 şi 5, arhaggelu, cet.
arhanghel < &pX&nSAO� prin p.-sl. apXal'l'fNt. 38 r° 16-17 şi 18,
[233]
CEA MAI VECHI: CARTE RAKOCZVANĂ
233
canon »un fel de cântec bisericesc" m.- gr. xaV(t>v 2 yO 4,
cocon, CUCOII = "copil", înţeles pe care-I are ŞI astăzi în unele
părţi ardelene, pentru etimologia căruia ef. n.-gr. Mxxfuva =
"gnădige Frau", xoxxwvi1;�a = .Frăulein", apoi rom. coca ==
.Bebe' şi it. cucco, (dial.) coc şi cucculo == .Lieblingskind" 54
1'0 16, 54 VO 12, 551'° 19, 57 r 19; 53ru 5, eftinie = "îndurare",
.Barmherzigkeit' < cuihlvia 12 v 8-9, gheenă �= "iad < yE.cvva
prin p.-sI. l'lmlla 24 yO J4, grătnătic =--= "dascăl" m.-gr. ypall-
11<X'C(XO(; I ro 8, hristos <" Xpto'Co; 4 VO 2 şi J l. 14 Vo 12, 17 v 14, \9
vo 16-17, 37 VO 12, 38 r" 19, 38 v02 şi 4, 39 rO 6. idoli: < ctowAOV
prin p. sI. "AOi\% 21 VO 5, liturghiie Act'toupyilX prin p.-sl. J\lITClvr­
nlld 3 vo 5, mânie < ILavia 24 rO 4, 30 VO 2, 54 Vo 8. mărturie
Itap'tupix 22 VO 9, miros, substantiv postverbal din mirosi < ltup[­
�oltat prin p.-sJ. A\lIrClt:aTII, 24 VO II, paraclisis < n<xpIXxXYjO(� prin
p.-sl napauaucx 1 rO 1, patimă = »sulerinţă« < nIX'lhllw: 35 VO 11,
scorpie < oxopn[o� prin p.-sI. CI�"'P"II1<1 zsr, 9 şi 16, 25 Vo 6, 12
şi 18,261'05, Il şi 17, 26vo 4,7 şi 17, 27ro 4-5 şi Il, 33vo II
şi 12, stemă = "coroană" < o'tEp.ILa 17 v 14, stihire = "cântec
de slăvire" < OttX'/JPo� prin p--sl. (ŢIIXUP% = "versus genus", rus.
cruxupa ef. şi gr. o'Cixo\: şi p.-sl. CT!IX'/., 2 VO 7, trufie < gr.-biz.
tpur.p� 24 ro 5; folosi- = "ajuta", "ocroti", "sprijinl", derivat din
folos < 111.-gr. r.pcA6� în loc de or.pcAO�, 16 rU 12-13, de aici folo­
sitoare = "ajutătoare (ajutor)", "ocrotitoare", "sprijinitoare" 13
ro 11, 17 yO 2, mărturisi- < ILlXptupfu, viit. '- p�ow, ef. şi p.-sl.
.waprapucaru, 16 r'' 1, 22 yO 8-9, părăsi < napcIXw, viit. - IXOW
= ,,(vorilber) gehen lassen, aufgeben" din care s'a făcut şi srb.
parasiti = »stehen lassen« 29 rO 2-3, pizmi = »pizmui«, deri­
vat din gr.-biz. 1tc[OlllX = »Trotz« prin p.-sJ. IIIUMa =-= "Hass"
(pentru telminaţiunea -mi ef. srb. pizmiti se), 39 VO 15, măcaru =
"ori", "sau" 20 VO 3 şi 4, despre a căruia etimologie Tiktin
În al său RDWb., p. 935, zice: "Geht auf gr. IlaXIXp(c, Vokat.
von llaxIXptO� "glilcklich", zurilck. Das W ort is weit verbreitet.
Ausser den Balkanspr. besitzt es das It., Rător., Altsp. (siehe
Diez Wb.) u. Altport. (ein Beispiel siehe in Lemckes lahrbuch
mege'r, meje'r "wenn nicht" (MikI. Tiirk. El. Il. 23) nichts zu tun".
Mai vechi sânt considerate de unii cuteza < lat. *cottlzo.
-a re = :taleam ludere din gr. ori gr.-biz. xonll;w 55 Vo 12 -13,
56 rO 14 şi măngăiit < lat. *mangan e o,-are din gr. p.o:yyo:yctJw.
din care s'a făcut mângâIa re 13 rO 8 şi măngăitoare 171'° 12.
[234]
De ongme turcească sănt: duşman < turc. dusma' n 57 ro 1
şi măstrapâ = "cană" 18vo 10, pentru etimologia căruia cităm
ceea ce ne spune Ttktin În RDWb. p. 1038: "Mittelb. aus
turk. mastrapâ, mastrapă, (== arab. mesrebe'ş, vgl. bulg. mostra­
pa, mastrapa, serb. mastrap, -trafa etc.; Il- fur lIl-: wegen des
folgd. Labials wie in na'tbă, năfra' mă, na'mită vgL auch furni' că".
Cum vedem din această scurtă inşirare, elementele maghi­
are, deşi sânt între ele unele, bunăoară tăroase = "grele", »în­
greunate" care pot trece de provincialisrne, 1111 sănt de ajuns
pentru a căuta originea traducătorului în Ardeal, tot aşa, cum
nici turceştile duşman şi măstrapă nu ne îndreptăţesc să o cău­
tăm în Muntenia şi, mai puţin în Moldova. Ivirea acestora din
urmă, cum vom vedea, se poate explica şi prin tradiţia creată
În limba literară de lucrările lui Coresi, care era Muntean. Cât
pentru grecisme, ele se găsesc toate atât În textele vechi arde­
lene, cât şi în cele muntene şi moldovene.
d) Înţelesuri greşite i cuvinte nouă.
Traducătorul, care altfel În privinţa limbii ţine socoteală
de tradiţia literară, în părţile necompilate după traducerea din
ungureşte a Palid tipărite în Orăştie la 1582, de cele mai multe
ori redă textul slavonesc cuvânt de cuvânt, ceea ce se vede nu
numai din sintaxă, ci şi din neputinţa de a găsi Înţelesul potri­
vit când cuvântul slavonesc înseamnă mai multe lucruri, precum
ŞI din multele încercări ciudate şi neizbutite de a forma cuvinte
nouă, atât prin derivare, cât şi prin compunere, În care de obiceiu
se mărgineşte la traducerea ad !itteram a compuselor slave,
IX) Înţelesuri nepotrivite au următoarele cuvinte: acopere­
măniă, acoperltnănt = "scut", "apărare", "mântuire" (probabil
trad. p.-sl. !'.P�B't, = 0XZ1t1) , "tegmen", "Iocus tectus", "protectio")
4r02-3, 13ro 5-6, 14vo 3-4, 16vo 8-9, 17vo 1-2, ef. ŞI
acoperi . "scuti", "apăra'" "mântui" 20 VO 10; hratie, pl. dela
hrană, = "bucate" 30 VO 6 (cf. p.-sl. xpaua care Înseamnă atât
"nutremânt", cât şi "bucate") legătură = "lanţ", "cătuşe" 39 VO 8
(probabil trad. p.-sl. i/i\.'3a, �::la, "y.:m = oEoj.161:;, "vincuJum", pe
care la Gr, Creţu, Mardarie Coztanul : LexÎCon- românesc şi tâlcuirea
numelor din 1649, Bucureşti 1900, p. 267 îl găsim tradus cu .Jegâ­
turâ", "lanţ"), lemn = "pom", "arbore roditor" 30 VO 1 1), limbă
'l)Latinescull'ignum are înţelesul de "bois"; l'igna "du bois â brâle":
"cu înţelesul de "al'bl'e" îl găsim întrebuinţat În epoca clasică numai de
234
N. D R A (j A N II
I
J
ee-
[235]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZVANA
235
= "neam", "popor" (cf. p.vsl. ,all:W,II\.� = y),(irtta şi �(j'lo�) 29ro 10
şi 16, 30 rO 4, 33 rO 5, marime = "mărire" ]2 ro 7, 24 rO 4, 58 VO 3,
dar şi marire 18 VO 4 (ef. p.-sJ. BMII'IalHlIE = ta [18yo).6'18:'1, tQ "ex­
tollere", ,0 "magnum et potentern reddere" şi Sf/\II'illif = �\EYE(jO�.
"magnitudo"), nevastă = "mireasă" 4rU 14 - 4 vOI, .6vu 12, 8 rO 2
(cf. p.vsl, IItB'hera = '16p.,r.p'j' "spol1sa", "nava nupta"), părete =
"zid" (probabil trad. p.vsl. cT'hlla = C;S�XO�, "murus") 3 VO 12,
5 rO 10---11, 7 r'' 6, 9 r'' 2, petiţă (pentru etimologie şi Înţeles ci­
răm : "OeI' HerJeitung von piele steht die Form entgegen (es
w.ir pieliţă zu erwarten): ebenso dern zshg. mit ksl. plUtu (nslov.
poli, pelt, serb: put, czech. pltj, pLetj, etc.), das jedoch sicher­
lich auf die Bdtg. eingewirkt hat, vgl. z. B. nslov, serb. .Fleisch.
Leib, Haut, Hautfarbe", Tiktin, Pumânisctt-Deutsches Worterbuch,
p. 1143) 9 r° 13. pruncâ = "fecioară" lef. p.-sJ. ,\,ima = 1t<xp0bo;.
"virgo", "puella") 3r() 4, 14vo 2, dar ef. şi prunc = "copil" 27 vI)
3, suflet = "duh", .,spirit", (ef. p.-sJ, ,\\"a,\'iHlldJ,:', /\\/\ap,ENHl,h =
�ptcpO\;, .Jntans", pe care la ar. Creta, o. c., p. 172 îl găsim re�
dat prin: "cocon'-, .,tinâru") 11 r0 9-10, Il VO 8, dar ef. şi aeij.
tinăr = "tânăr" 27 VO 3,- venit = "jeIer" (trad. ung. joveveny =
"advena", "peregrinus") 22 r° 15; dezieglr. = 1. "risipi", ,.împrăş­
ti�l" 7vll 14, 8 VO 10,2. = "ierta" 16 VO 1--2 (ef. p.-sl. pa:i/l,p'[;waTlI,
-1IT11 şi pa:J,t\,hi\Ii\'Tli = ),UElY, "solvere"), tăci = "înceta, păstra tă­
cere" (probabil irad. p.-sl. ,\\i\'&.<I�na -- Ol(J.mCZ'l, tacere) 2 ro 2-3.
trece = "trece cu vederea", "dispreţui': (irad. p.-sl. IIp'I;;lp'l;TII,
IIp11:wjiăTH = x(X.1:arppov8:V, "contemnere", ef. la ar. Cre/LI, o. c. p.
209: np'h:·;p'iJ' = "I1U baga în samâ", "treclt"), la care mai putem
adauge prinae == "cuprinde" 8 VI) -2, strânge = "cuprinde" (despre
dureri şi chinuri) 5 ro 1, ţine = "cuprinde" 2 VO Il, 11 rO 3, etc.
Întocmai ca ŞI Întrebuinţarea greşită a mai multor prepo­
zi ţii (dUră = "la", nu .,spre", etc.) şi glosele, de care ne-am ocu­
pat la particularităţile sintactice, neÎndemâmlrpa în găsirea tel'111i­
nilor astrologiei, cei mai mulţi traduceri aii litteral11 din slavo­
neşte, înc{l este o dovadă despre primitivitatea traducerii: Tlumă­
rătoriu-de-stffe = "aslrolog", "editor de steie" (trad. p.-sl. :c!s'h:J-
poeţi (VirgiliLl, Haraţill), dar mai târzil1 intelesul acesta apare des În limba
curentă (Vlligata; Glas. Reic:h.); ele 2Jtfel în parte din limbile romanice, În
gr. (ţUf-ov) în alb. (dru) şi în limbile slavic:e (bulg. i},'l.pBC, sîrb. ,'\,rS�, rus.
,\epes.:., pol. drzeIVo; comp. şi· slav. drevo "arbre", dr'va "bois") 'găsim
i\ceea9 ilsocialiune de idei" (1. - i\. Canclrcd şi Ov. Densusial1t1, o. C., p. 147).
[236]
236
N. D R A li A N O
,A,C("MB,U," &o"CpoA6yo�, »astrologus- ori ;''lBt:�I\C '1,,(Ţ1l1l =
&o"CepoOe&p.wv, ;,astrologus") 25 rO 3 -4, număr ::.:; "zodie" (trad.
p.-sl. '111'1\0 = aplOp.6�, "numerus") 27 rO 14, 28 rO 5-·....:6, 28
VO 9, 29 VO 4, 30 VO 3, 31 rO 18, 32 VO 8, 33 VO 12, 34 VO 10-·11,
35 ro 13, 36 rO. 3, 37 rO 8, berbece (ef. p .. sl. OB:,tlY. :.-:: xp�6�, "ades"),
f 25 ro 6 şi 12, 25 vo 2, 8 şi 14, 26ro 1-2, 7 şi 14, 26vo 1, 8 şi
t�14, 27ro 1,8 şi 14 tbis) , vi(el= "taur", (trad. p.-sl. TEMII.", v. ar.
Creta, 0, c., p. 264, dar ef. şi I"'�I.."", = -eo:upou. "tauri" la F. Mik­
losich, Lexicon linguae Slovenicae veteris dialeeti, Vindobonae
1850, p. 203) 25 rO 7 şi 13, 25 VO 3, 9 şi 15, 26 ro 2, 8 �;i 14, 26 ve 1,
8-9 şi 14, 27 r? 2, şi 8, 28 r'' 5 şi 6, gemăflu, gemeni: = "gemenii"
(ef. p.-sl. BMI:·Jt!fU." = "gamântt" la Gr. Creţu, o. 'c. p. 111 şi 1:1\11-
:m"u,u = O[OUP.Ol, "gemini, male pro testiculis" la F. Miklosich, o.
c., p. 8) 25 rO 7 şi 13-14, 25 VO 4, 9-10 şi 15, 26 ro 2, 8 şi 15,
26vo 2, 9 şi 14--t5, 27ro 2 şi 9, 28vo 9 (bis) raeu « p.-sl.
paK'/. = xo:px['10�, »cancer") 25 rO 7 şi 14, 25 VO 8, 10 şi 16, 26ro 3,
9 şi 15, 26 VO 2, t O şi 15, 27 rU 2--3 şi 9, 29 VO 4 şi 4--5, levu,
tev', lev = "Jeu" < p.-sl. I\"S1., MBZ, = ),scuv, "Ieo") 25 rO 8 şi
14, 25vo 4,11, şi 11,261'03,9 şi 15,.26vo 3,8 şi 15-16,27
rO 3 şi 9, 30 VO 3, dar ef. leului 30 vo 3, faiâ = »Iecioară« (trad,
p.-sl. fVhsa = n:o:ptJ-svo;;, "virgo", "puella ") 25 rO 8 şi 15, 25 VO 5,
11 şi 17, 26ru 4,10 şi 16, 27 rO 3 şi 10,31 r'' 18 (bis) cum pănâ
'-'- "cumpână" şi »balanţă« (cf. p.-sl. IIp'lm'hca = G-eo:tJ-p.6�, »Iibra«)
25 ro 9 şi 15, 25vo 5, 11 şi 17, 26 rO 4--5, 11 şi 16, 2fi
VO 4, 10-11 şi 16-17, 27 rO 4 şi 10,32 VO 7 şi 8. scorpila, scor­
pie « p.-sL CI{':>P�lIlil<1 - Gxpn:io;;, »scorpius«) 25 rO 9 şi 16, 25 VO 6,
12 şi 18, 26rb 5,11 şi 17, 26vo 4,7 şi 17,27[04-5 şi 11,
33 vă 11 şi 12, vlflliiiorlu, văru/tOf = »săgetător« (trad. p.-sl.
CTp·tW\U," = -eo�6"C'f6, »sagittarius«) 25ro 10 şi 16, 25 vo 6, 12 şi
18, 26vO 5,11 şi 18, 27ro şi 11-12, 34vO laşi 11, COflUl de
caprâ = »ţap« (trad. p.-sl. 1{.:>:JIlP.:>I''l', = aIy6xşpcu\;, »capricornus«)
25 r 10-11, 25vo 1, 7, 13 şi 19, 26 rO 6, 12 şi 18, 26vo 6, li
şi 18-19, 27 rO 6 şi 12, 35 rO 13 şi 14, adelâ = »vărsătorul de apă«
(trad. p.-sl. B.:>,A,.:>N1w, 1�\':>I{INlţil, =uopoX6o�, »aquarius« ori B':>AoH�K'Z.
= uopoX6o;;, »aquam fundens\', »udelâ«, v. ar. Creţu, o. C., p. 117)
25 rO 11, 25vo 1, 7-8, 13 şi 19-26rO t, 26 rO 6-7, 13 şi 19,
26 VO 6, (udelâ) 13, 19, 27 rO 6-7 şi 13, 361'° 3 şi 3-4, peşte =
»peşti« (ef. p.-sl. p7.ma = tXi}u�, »piscis«, gen. p7.1G1H1 = eX{J-uo,
»piscis«, v, F. Miklosich, o. c" p. 150) 25 rO 1 t, 25 VO 2, 4 şi 14,
[237]
CeA MAi VECt1E CARTE RAROCZVANÂ
26ro 1, 7, 13 şi 19, 26vo 7 şi 13, 27rol,7şi 13, 37ro 18 (bis).
�) Derivate. Şi dintre acestea cele mai multe sunt tradu­
ceri neizbutite din slavoneşte. Fiindcă nu avem textul de pe cart
s'a tradus, nu putem stabili cu siguranţă cuvintele slavone co­
respunzătoare. Ne mărginim deci numai să le inşirăm: asupre­
cune = »asupreală«, »asuprire« 8 vo 12, adăugătură "-' »asuprea­
lă«, »asuprire« 3ro 1, 15ro 8; Închipui/ară = »tnchiputre« 21 vo6,
iar dintre cele obicinuite şi astăzi se poate cita: săgetătură =
»săgetare« 13ro 4-5, etc.
Dintre infinitivele întrebuinţate ca substantive amintim aici
numai pe acelea, al căror înţeles nu e tocmai cel de astăzi:
= adăpostire »ajutor«, »scut«, »sprijin«, »ocrotire« (probabil trad.
p.-sl. npliCTalllHtJE = AlIJ:;I" »portus«) 4ro 2 şi6, 4vo 1-2, aflare
= »năvălire« 15ro 10, cercetare = mai tntăiu »vizită«, apoi in­
grijire în loc de »îngrijitoare« (probabil trad. p.-sl. INC·I;IJITflm·E
-'" E7t[OXEr.j;l�, »inspectio«) 17 rO 14, facere = »Iaptă« (probabil
trad. p-sl. TBOPiUllliE = 7to!1jOlr;; »'to facere«) 8 VO 6 cf. şi [acere­
de-bine, trad. p.-sl. AOI:po sau 1:/laroTBOpinlliif = E07tOli'iZ, »bene­
ficientia«, 581'° 13 şi facere- de- ruşine, trad, p.-sl. cT.:I\" Ă.:IĂ't'ldW1if
= &oo.ywz, »libido «, 24 rO 2-8), fire - 1. »natură«, »fiinţă«
8 ro 14-8 VO 1, 24 VO 5, 2. = »simţ« 24 VO 10 (cf, p.-sl. IW.iTi Ii-i
= 'tO Et'lIXl ,;tO esse"), gustare = "gust" (ef. p.-sl. B·"'{.:I�·c� =
YEulllX, "gustatio" şi B'lC.:I\i·IJHltI1lE = '(EUO(�, "gustatio"), încungiu­
rare =� "nevoie", "necaz" (probabil trad. ,p.-sl. .:I1;�CT(\ldlll1lE =
7tEpio'tCY..oCr;;, "circumstantia", ef. mod. "împrejurare") '17 rO 4, mu­
tare = "emigrare" probabil trad. p.-sl. np'hcfMIHlif = 11E'tO[X'ljOl;;,
transmigratio") 37 VO 4 (cf. a se muta 29 rO 3, 301'° 8 şi p.vsl,
np'l:cfi\llTlI = f1E'to(xi�E('IJ »transterre incolas«), neînţelegere = ne­
pricepere", "necunoştinţă" probabil trad. p.-sl. IHpa:NYIUIiE = <7.0'.)'
'1 EO [CY.. , "insipientia") 20 rO 5, pipăire = "pipăit" (ef. p.ssl. .:ICAl;�allll f
= &Cfl'�, »tactus«) 24 VO 12, putrezire = "stricăciune" "coruptibilitate"
(trad. p.-·s!. Ti\'laHIif = OlCXcp�j'OP:Y., "corruptio") 8ro U-14, 8 vo 2,
neputrezire = "nestricăciune", "incoruptibiJitate" (trad. p.-sl.
IHTi\'1a1l1lf = &Cfl�I'lXpO[IX, "incorruptibilitas") 14 rO 6-7 (ef. şi ne­
putred = "ne stricat" , "incoruptibil" 7 VO 6, care e trad. p.-sl.
IIETi\'bNhll'l. = &Cfl,�'o:p'tor;;, "incorru ptibilis"), riidicare = "răscoală",
"revoltă" (probabil trad. p.-sl. BO\"I{apllld = o'tioe;, "seditio") 34
VO 11 (ef. a se rădicd = "a se răscula", "a se revolta" 33 r 8,
39 rO 18 şi va rădicii vrajbâ 32 VO 11, dar rădicâ = "vi ndedl" în
[238]
mâ rădicâ 9 Vo 5, 19 V" 13), răpştire = "murmurare" (trad. p.-sl..
P�1.rI'l.TaHiM = yoyyuOlt6;, "l11urmuratio", derivat din p.-sJ. PUI'l.­
TaTu, pzn'/,luT", == YOYY',<<-c'l, »rnurrnurare«) .35 ro 17 sărutare ==
»inchinăciune«. "salutare" (ct, p.-sl. u:Jn/\,;'lSallliiE ::: UOit<xol_\O(;,
"salutatio") l l rO 8-,9, 11 VO 6, derivat din săruta = "a se închina",
"a saluta" (ef. p.-s1. II:J),I\"Sa"'�lf::::: &Ciit<XSSO{}'CI,;l, »salutare«) 1\
r" 6-7, dar îl găsi 111 şi cu înţelesul de -săruta« la 55 VO 14,
stare = "stare-înainte", »distingere« (trad. p.-sl. np1J,,\,'l.CT,;'lIdNHiE
=7tp6cn:Cl.Cil<; »excellentia«) 19,,0 14, susptnare == »suspin« (ef. p.-sl.
eTHlalllllE ::: otE'IaYltc,;, »gernitus«) 35 VO 14, turburare == 1. "agi­
tare", "nelinişte" 4ro 11, 6vo 8 (ef. a se turbura== "a se agita"
"a se nelinişti" 3 r° 2, 30 VO 16 --17), 2. = "răscoală", "războiu
civil" 371'0 6 (cf. a se turbura = "a se răscula", "a face războiu"
civil" 28 v'o 18, 29 VO 13, .31 rO 3, 32 rO 5-6, 35 VO 13, 35 va 15-36
rO 1), vedere = "văz" (ef. p.ssl. ;�p'}jIHlif "visus" 24 v» 11, zbierare
"zbierăt" 28 r" 16-17, etc.
Adjective verbale întrebuinţate în cuvinte compuse: adăpos­
titoare = «ajutătoare (ajutor}», "ocrotitoare", «sprijinitoare», «fo­
lositoare» 5vO 4-5, 8vo 8, 9vO 6-7, 13vo 7-8, 17r09-1O,
18 rO 9-10, dar îl găsim şi cu înţeles adj ectivall [pârete] adă­
postitoriu 3 VO 12-13 şi 5 r 11 (cf adăpost, trad. p.-sl. rrpucra­
HHlJ.H = Al�tTjV, «portus-r« "ajutor", "scut", «sprijin», "ocrotire"
171'0 13, adăposti- = "ajuta", "sprijin!", «ocroti», "folosi" 10 rO
2 şiadăpostire = «ajutor», «scut», «sprijin», "ocrotire", 42 r0 2
6, 4 VO 1 -2); biruitoare = "stăpână", "dispunătoare" (trad. p-s!
IINd'f\liTU,hllaa, - rwu,a = YlxTjtpla, "victrix") 1 VO 9, 2 r" 11-] 2, 5 rO
14-5vo 1, 91'° 8, 13ro 1 şi 9-10, 18ro 11-:"12, 201'01, aătă­
ioriutu [-de-bil1e), traducerea p.-sl. AOBPC-,VABhU,h =, &YCl,;1�'oo6"C'�<;:,
"bonorum dator", 4 Vo 4--5 (ef. făcător-de-bine şi de-rău, trad.
p.-sl. A"'&P"'- şi ;'J'MC- TBCplln,\!., -TBOPI.U,h, grec. su- şi X<XXO-7tOl-
0<;:, lat. b ene- şi mal,e- ficus);făcătorlu == "părinte", "creator",
trad. p.-sl. TSCP'.!J,!. sau T8,;'lPIlTMh = o·(JI.l.lOupy6<;, "opifex", 9 VO 9;
folositoare = "ajutEitoare (ajutor)", "sprijinitoare", "ocrotitoare" 13
rO Il, 17vo 2 (eL folosÎ- = ;,ajuta", "sprjjini", "ocroti" 16 rO 12
-13); hrănitoare, poate trak p.-sl. IIHTaTEI\hJillU,a = epoCf'6<;:, "nu"
trix", ] 7 rO 11; isp[ăJsitorlll -o. "mântuitor" 9 ill J 4--9 VO 1 şi spă­
sitorill = "mântuitor", trad. p�-sl. c'waCllT .. \h. = OWt-fiP, "salvator";
izbăvitOl'iu := "mântuitor", trad. p.-sl. u;'u:aBlln/\h. = ).,UtpwtY;<;, "re­
demtor", 9 VO 2; mllnfuit@riu, trad. p,-sI. tt:maBIITfi\1. = AUtp{J)"C�r;,
[239]
"redemtor", ori a lui csnacuruu, = oW"'C�P, "salvator", 6rO 7-8,
12 rO 2, 13 VO 4-5, 14 VO 6, 19 VO 8 (ef. măniui- 2rO 14, 2 VO 15,
3vo 8, 7vo 9, 9ro 9-lO, 17vO 6-7, 19vo 13--14 şi măntuire 2
VO 12, 13 VO 3, 31 rO 19); născătoare = "maică", trad. p.-sI. p"/\,II­
TfAktUlu,a = '(E'IY�tEP!X, "genitrix", 2 VO 8, 3 Vo 6-7, 5 VO 1, 7 VO 10,
15 VO 14, 20 rO 1-2; nesfitoare = .mestiitoare", "ceea ce nu se
sfieşte" sau "ceea ce nu se ruşinează" (cf. flfWBHlI�'OC{\\ = "nu
rnâ sfiescu" Ia Or. Creţu, o. c., p. 184) 9 VO 7-8; păzitoriu 8 VO
9, 20vo 12, pe care-l găsim ŞI cu înţeles adjectival la 20 VO 9
(ef. păzi < p.-sl. na:JHTH::;:: "apăra" 20vo 10-11 şi "ţinea 21 VO
16-17, etc.); priitoare = "binehoitoare", "ajutătoare", "sprijini­
toare", "ocrotitoare" 3 VO 14, dela prii = "a fi favorabil, bine­
voitor cuiva", "a ajuta", "a ocroti" < p.-sl. npuklTH = 1tPOVOEIV,
"providere" şi poate o încercare de a româniza p.-sl. npllI<lTfJ\r.,
1l1}JllaTMI.'!7. = cptAO<;, "amicus", care astfel ni s'a păstrat in prieten,
prietin şi în derivatele acestora; rugător = "cel ce se roagă",
"cel ce roagă" 16 rO t 4 -16 vOI; solitoare în solitoare-de-tainâ
= "mijlocitoare", "vestitoare" probabil trad. p.-sl. x(\�,aTaHi�a =
f!.EO:t(� "mediatrix"), dela soli, derivatul lui sol < p.-sl. C'I.I\:& =
1tPEO�€Ut·��, .Jegatus", 9 VO 8; voitoriu = "cel ce voeşte", poate trad.
p.-sl. 'J;MaTEi\I."I�j = 1tol}wv, "desiderans", ] 3 Vo 11.
La acestea mai putem adauge participiul întrebuinţat ca
substantiv venit 22 rO 15, care aparţine tezaurului lexical al Pa­
titei dela Orăştie (1582) şi traduce pe ungurescul jăveveny = J at.
"advena", "peregrinlls". Dintre . locurile unde-I întâlnim in Paliia
dela Orăştie cel mai interesant de bună seamă este: "Venitul să
nu-lă pedepseşti: că ştiţi inima veniţiloru, pentru ce voi incă
aţi fostii veniţi în ţara Eghipetului" (Isho d, c. XXIII). In cele
"zece porunci a legei vechi" din ediţia a Il-a, dela 1656, a Ca­
lechismuiui calvinesc găsim În locul lui venit: "jeilarii", pl. lui
jeliar sau jeler < ung. zseller. De fapt ung. jăveveny şi zseilet
aveau acel aş înţeles: "jdveveny avagy sellyer" (Verboczi Istvăn,
Magyar decretum, ford. Veres Balăzs, Debreczen 1639, Elob. 3).
În graiul ardelean actual se aude cuvântul venitură, tot cu înţe­
lesul de jăveveny, "advena", "peregrinus".
Dintre adjectivele verbale întrebuinţate în funcţiune adjec­
tivală s'ar putea cita: răvnitoriu 21 VO 11, derivat din răvni, râvnl
39 VO 16 < p .• sl. PhBhU?:::: �'l/AOOV, "aemulari", şi probabil trad.
p.-sl. pr.BkHHTMI. == €P(Ot�" "qui contendit". În ediţia amintită a
[240]
240
N. b R A G A N U
Catehismului calvinesc e redat prin: "cu băsău", adecă "răzbu­
nător", certă tor" , ef. ung. bosszu = "răzbunare".
Compuse: premăndrie = "înţelepciune", derivat din pretnăn­
dru < p.-sl. np1i/\\-"llc\pll = oocp6;;, "sapiens", 23 VO 8; precuratâ
şi precuratâ 2rO 3-4, 2vO 5, 4vo 3, T v» 4 şi 10, 8ro 7, 10 rO 3 şi
8, 12 VO 14-13 r'' 1, 14 VU 4-5, 17 VO 5 şi 12, 18 VO 5, 19 VO 19, 20
VO 18, 21 rO 2 şi 10-11, după precistă I rO 1-2 < p.-sl. IIp1i'IIlCTa,
prenevinovată 3ro 6-7, 7ro 8, 9ro 1, p,esf(â]ntâ 2vo 8, 20ro 1,
preveănicâ 8 rO 6; preluminat 16 rO 7; precăntatâ 4 rO 10, partiei.
piuI lui precăntă-, care s'a format după p.vsl. nINc/\aBlITH = 00-
ţ,*�I;:('1, "celebrare", la care am mai putea adauge dintre cornpu­
sele cu prefixe, pentru înţelesul ori forma lor ardelenească, pe
următoarele: tngreuiat, partiei piul lui îngreuia 16 VO 13-14, in­
grija (a se ./') 28 Vo 4, inturna (a se if') = "a se intoarce" 29 rO
5, invătuit = "strâmtorat", "necăjit" 17 rO 13, participiu] lui învă­
lui (a se V'), pentru a căruia etimologie şi Înţeles cf. p.-sl.
B,IaltlTli = x)'1Jo(t)vl�l;:o(j'a(, "fluctibus agitari" şi 'XlV01JVSUEl'l, "peric1i­
tari". Caracteristic pentru limba veche e şi mai-mare = "prepose',
29ro Jl--12, 33vo 16-17, 34ro 3, 36vo 13, 37vo 1,56 ro II, iar
dintre compusele cu prefixul ne-: nedăstoimc 19vo 1, 20ro 4 şi
nedostoinic 2rO 5-6 = mod. "nedestoinic", despre al cărui fo­
netism şi etimologie am vorbit mai sus, neputred = "nestricat",
"incoruptibil" (trad. p.-:;l. IHTi\�JIUb.1I7. = &cp,k�flto<;, .Jncorruptlbilts")
7 VO 6, de-aici neputrezire, (trad. p.-sl. IIfTl\'tiUh.llif = &cp(j'xflo[a, "in­
corruptibilitas") 14 ro 6--7; nedireptate -c: "nedreptate" (ci. p.-sl.
tlfnpaBh.Aa = &olx.[a, "injustitia") 16 rO 13, neînţelegere - "nepri­
cepere", "necunoştinţă" (probabil trad. p.vsl. IHpa:�c�'lIl1lf = aau­
veol«, insi pientia") 20 ro 5; poate şi neştiut= "necunoscut" (el'.
p.-sl. IH/\.:>Bl'/\(\f\\,!, = &yvttJQtO�, "ignotus") 53ro 7-8, care se mai
aude şi astăzi În graiul ţăranilor din anumite regiuni, etc.
Dintre compusele nominale cităm: lclsatul-de-came 38 r0
1 K-19, 38 VO 1, 44 VO 17; apoi Bunâ-cinstire (trad. p.-sJ. .. "al'�­
"h.CT!lif = soos(3sux, "pietas") 23 VO 10, bllnelCredinţâ (ef. p .. sl. "pa­
BCC,IaBllif = ,')I;:QAoy[a, "tht\ologia" şi IIpaBcBliplilf = 0fl�looo�i<x,
«recta de religione sententi'(:l») 15 VO 13-14, blllzâ-dare (trad. p.-
I
sI. f\I.":P':>- şi 1"IaN/\",I,llIllif . sospy:hYJp.a, "beneficium ") 4 VO 7--8,
23 VO 13, bl/lllÎ-vestire 23ro 1\5-16, după blagoveştenie « p.-sl.
U,\al'cB'tiIIlTfllllif) 38 VO 8-9 şi 9-10; facere-de-bine (trad. p.-sL
A0EP�- şi I:,IaI'CTBCIHllIlif = S01to:t'l., "beneficiential» 581'° 13, fa-
[241]
CEA MAl·\iECHE CARtE RAJ<OCZIANĂ
241
tere-ele-ruşine (trad. p.vsl, eTN(i\,':>,,\,is!dIiIW = &o&),yetx, ,,!ibido")
24 rO 2---3; iubire .. de-argintii (trad, p.-sI. cpmpO,\i(tlllm = r.p:Aetp­
yupfcx, »arnor argentie; în-lung-răbdare »îndelulJgă-răbdare�
(trad. p.-sl. I\,Nf.reTj1'1,n1iwHi = p.cxxpo3up.îx, .Jonganimitas'', şedere­
la-urui-Iacă (ef. CZC1i;!:At', "împreună-şezu .Ja Or. Creţu, o. c.,
250) 5 rO 11; dătăioriu lti, de-bine (trad. p.-sI. r\oHpoAas1.11,t,-=
&yo:l}oooti");, "bonorum dator") 4 VO 4--5, de-oameni-iubitoriu 6 VO
1-2, 20vo 6 şi _ .. iubitoare 7ro 12-13 (irad. p.-sI. '!lies'J,Ko­
.uo & 1,1.1,1. şr iIJ\'EllU,a = r.p:A&'1{}p{Jmo�, .Jiorninurn arnans", numără­
toriu-de-stete = "astroJog", "cetitor de stele" (trad. p.-sl. .1s'h::J­
ACCAClBl..I1,h = iOtPOA6yo;, "astrologus" ori :m";:i;l,O'II.CTU!1 = &0-
:cpo{}d:p.wv, "asirologus") 25 I'n :3-4, solitoare-de-tainâ (pro­
babil trad. p.vsl. xc ,�,aTalili,a �--= p.eottt�, "m ediatrix") ; de toate­
puternică., femininul lui de-toate-puternic, = "atotputernicâ" (cf,
p-sl. Si,(E,\\I.\mThllY, şi Bi>CfCI!Mt!W • ...:. 7t>7.'1WOU'llXfLO(;, ,.omnipotens·')
16ro 10-111).
În sfârşit amintim partipiciul batjocurită 33 VO 17--18, dela
batjocuri /' ba ijocură, în care Miklosich (Bettrâge, Voc. 1, p. 13
şi COflS. II, p. 73) vede o imitaţie slavă ("vgl. serb, salu zbijati,
nruss. bajdy biC"); Puşca riu îl credea până de curând înru­
dit cu ital. bajucca, bajucola, bazzeco!a "bagatelia", sillano ba­
iula, lucea badzora "tafferia" (v. Lat, Ti LI. 10, p. 78, Et. Wb.,
p.15), în Dicţianarut timbii române publicat de Academie, 1" p.
516---7, însă admite părerea lui Miklosich.
Reprivire asupra pal'ticularităţHof de limbă, concluziuni.
O reprivire asupra particuJarită.ţilor de limbă schiţate mai
sus ale acestor texte ne convinge că ele sânt cele ale limbii
româneşti din jumătatea Întâie a secolului al XVll-lea.
Am arătat în alt Joc că unele dintre textele româneşti şi
slavo-româneşti ale cărticelei tipărite în BăI grad la J 639 au fost
compilate, cu mai multe ori mai mai puţine schimbări, clupă
Paliia dela Ori:iştie ori vreun mClnuscript, în care se păstril şi ,
1) Nu putem Înşid aici, şi pentrucă siil1t bine alese, urmi'itoarele fraze,
Întrebuinţate altfel şi în graiul poporului pentrn i;l tl!lml cleosel1it'" părti ale
trupului omenesc,: c(lpul (c= "capittul") coaste/oI' 57 VU 6-7 şi 8-9, capul
(="captitlll") pieptului 57 vn 19, 5,8 r0 3 coada oc/ziului="der tiussere Augen­
winkel" 54 VI) 10 Şi 11, 55 r0 15 şi 1'7, umărul obraZlllL1i 55 VO 4 şi 6, aree/zia
inemiei 5g rO 7 --8, zgrăcllll urechei = "cartilaj" 54 rU 11 şi 13 --14, în locul
ci·lmia în unele Trepeillice gi'tsim sgălll urechei etc.
Anuarul InsI. de IsI. Naj.
16
[242]
N. b RÂ dA N'U
restul netipărital acesteia, şi din tipăriturile lui Coresi. Cele
mai multe şi mai însemnate însă s'au tradus dinslavoneşte şi
s'au tipărit româneşte mai lntâiu În cărticica amintită.
În urma unei scurte tradiţii literare, traducerea e destul de
primitivă. Neţndernănarea autorului, traducător şi compilator,
este invederată din impestriţarea graiului de toate zilele cu cu­
vinte străine, mai ales slave, cu tnţelesuri paleo-slave şi ungu­
reşti pentru multe din cuvintele de origine latină, şi din aşeza­
rea de cele mai multe ori cât se poate de nefirească a cuvintelor
în propoziţii, o urmare a reproducerii slugarnice a sintaxei pa­
leo-slave.işi aceasta o imitaţie a celei greceşti.
După cum se vede din aşezarea lui hv înaintea lui I1'Mp[fl{],
care arată unde se va pune numele domnitorului în C;\aBOc"�Bi1f
Ha Tpallf.-:ft (I, 41 vo, r. 7), precum şi din amintirea "ţării Ungro­
Vlahiei" (H BZWH :lM\MI ovpoa"aX'fHCI{ldd\\ când e vorba de mi­
tropolit (f. .41 vo, r. 16), textele slavoneşti rămase netraduse şi
probabil ŞI o parte din acelea, de pe care s'au făcut traduce­
rile În româneşte, trebue sti se fi adus din Muntenia încă îna­
inte de sosirea în BăI grad a dascal ului popa Dobre. Traducerea
şi compilarea adecă trebue să fifost, dacă nu de tot, dar aproa­
pe gata la sosirea lui, iar cel care le-a făcut pare să nu fi fost
el, ci careva cărturar din Ardeal. Cel puţin aceasta ne-o arată
scrierea cu '-tI a cuvântului încungiurare (17)'0 4), precum şi o
mulţime de particularităţi fonetice şi lexice obicinuite numai în
Ardeal.
Dar alăturea de particularităţile ardeleneşti am observat şi
lin număr Însemnat de particularităţi fonetice şi Jexice caracte­
ristice dialectului muntean. Acest amesteccle graiuri deosebite
ni-l putem explica În două chipuri. De o parte trebue să admi­
tem o Influenţă oarecare a tradiţiei, literare, căci, scrierile tipă­
rite în jumătatea a doua a secolului XVI-ale lui Coresi fiind foar­
te numeroase pentru timpul când au apărut şi, în lipsa altora,
răspândindu- se pretutindeni printre Românii cărturari, a urmat
că desvoltarea limbii literare româneşti a fost îndreptată În sen­
sul graiului muntenesc şi t�ţi câţi după tipărirea cărţilor lui
Coresi au vrut să traducă cărţi sfinte, dar şi profane, au între­
buinţat, cu toate că erau din alte ţinuturi, limba aceluia, limba
rezultată din muntenizarea textelor biborene - rnararnureşene,
întocmai cum ŞI noi intrebuinţăm astăzi în scris limba
[243]
CEA MAI VECHE CARTE RAI<OCZVAN!\
243
, învăţată in şcoală din cetirea cărţilor tipărite in vremea noastră.
De altă parte nu e exclus că dascalul popa Dobre, care era de­
prins să vorbească in frumosul dialect muntean, să fi îndreptat or­
tografia şi fonetismul textelor, de care ne ocupăm, după felul său
de rostire, ba chiar să fi inlocuit uneori câte �1lI cuvânt despre
care credea că nu va fi înţeles de toate partile poporului româ­
nesc. În unul din aceste două chipuri aşadar' a trebuit să se
ivească Înlocuirea lui tăroase cu grele, turcismul măstrapîi etc.
În lipsa unei cartografii şi a unui dicţionar complet care
să cuprindă atât formele actuale, cât şi pe cele din trecutul dia.
lectelor româneşti, nu putem localiza în spaţiu cu mai mare
preciziune originea traducătorului.
[244]
\
TEXTELE.
1.
f. 1 r''. PARACLJSiJ PREcistei, pre limba rumăţnescă cine va citi
. c_. Ul .�. 'r. C C'
să lnţelegă ce zice. I Popa l:,IBmb. Lih Ha, ahi I la, npraa Tpl�f.
� UI cec II
\\I<H tm, ! une TBoH U,pn30, să faste I grărnătic, În Joc de UI\BI
..... 0 c C \/. , ..... x
lit. I şi în locă de laltO TBNTh 1 u,pTBO, zică :'1ailll\TBh II eTI.l
T........ ,. x "-/. ,_o Â' il\ C ' ......
r 1 VO wu, uamu, decii I �'ih 1'1. II laBIiC. tia, rna f\,. I Cătră cala ce au
născut' I pre dţujrnnezeu, cu nevoinţă 1 să alergăm acmu noi
păcăţtoşii, cu smerenie să căldernu, cu pocaanie strlgălndă,
dentru adănculii sulîletului biruitoare aljută m[iji[o]stivindu-te
pre I noi sărgulaşte-te, că. pelrirnu ele mulţime păcalteloru. nu
f. 2 VO întoarce robii !tiU deşerţi. că pre tiilne una avem' ajutoriu.��
B ,,_ .
. CMl, IIml'll. Nu vomă tăţce nice dinăoarâ, preţcurată, puterile
tale I grăindîi, că nor, nedostoiinicii, că de nu ai sta i tu inainte
rugăndu-te r pentru not, cine nerâ iţzhav] de atăte nevoi. I sau
cine ner? fi păzit' I pănă acmu slobozi. bilruitoare nu ne vomă
f, 2 VO delunga dela tine. pre al tăr i robi măntulaşte de toată il nevota.
;1�. J\' '...... .....-. __ ,___ Li'; U
care eşti una blagoslovită. Ta '.jn\" N I nO,il'\CIiJ\\i" lit: Ta nauc. j
Canon de rug ă crune I precuratei mai ce, glasu 8 .. Ilp�o,
,'l, '"
IiOAti IIpOLllf Iim.:. IIN�XI,), I Pripelţăjla toate stihţiţrite I Presf[â]ntâ
născătoare a lui durnnelzeu spăseşte pre noi. I Cu multe năpăşti
săntu I ţinutu, cătra tine aleirgll I1Htnfuire cautll, o I maica cu-
j. 3 rll vântului şi ! fecoarâ, de fute şi grelle nevoi ma mântulaşte. il
AdăugăturiIe chinureJor I m,ii turburA, şi multe I grije-mi înplu
sufletul. I înpacâ prun�â, ţU blândelte fiiului şi d[u]ml1czeullui
tău, prenevinovaltâ. C/\a: Care al I născutt'1 pre spăsitorluIU, I şi
pre d[u]mnezeu, pre tine I rogu fecoarâ să mâ îzbălveşti I de
răutăţi, cătrâ I tine acmu alergii, tind' i sufletulU şi cugeiulu,
f 3 VO 1111"'.. Carele santU Întru II scrăbâ şi in. tanguială, 1 socotintâ
[245]
dOA MAI 'vECHI: CI>.RTE RAKOCZIANA
245
dfu]mnezelascâ 1 cercetare ce e dela tine spodolbeşte, care eşti
lina maţica lui dţulrnnezeu, ca o I bună celui bunu eşti nălscă­
toare. RaTaBa(ia. I Măntuiaşte de nevoi robii I tăi cela ce al
născută pre I dlujmnezeu, că toţi la dumlnezeu şi ia tine alergăm I
ca Ia unu părete adăpoţstitortu. şi ca la o cela i ce eşti priitoare.
c .�. c c
1\11 l' II IIM\(\, m;l!o,\\o rtpol'o: I Adăpostire şi acoperernăţntă f.
vieţei mele pusu-tem 1 care pre dţuţrnnezţe]u al născultu Iecoară,
tu mâ tndiţrepteză la adăpostire 1 ta, celoru buni eşti purulre,
şi celorîi credincoşi ! eşti tărie, care eşti una I precăntatâ, Ro­
gu-ţrnâ Iecoară, turburare I si-fletescâ, şi boare I grijei să mi- o
răsipeşti I că tu dţuţmnezerască neva'[stâ, pre incepătorrul adă-1 [.
B
postirei pre hjristo]s născut-ai, i care eşti una precurată. I C.I\a
Pre dătătortulîi I de bine al născută. cela! ce celoru buni taste
depulrurs, bogăţila bunei dălri tuturoru au izvorăt, t ca toate le
poţi ca o puţternica întru tărie, I pre hţristols al născută, care
de I dţuţmnţejzeu eşti fericita. HÎi'l;. Cu jUli neputinţţe şi cu chi­
nuri de durellre săntu strănsu, iecoară i tu-mi ajută, că te ştiu I f.
c T
că eşti vindecăriloru vil::;tilarLl nefuratu, şi neţcheltuitu. CHil \V
r\ " __ o C �E . 1\1) c-r. l'v\ . ' ........
1:11 cauta la r 1111. Ta, i nâw",;1 HaRhl ,mlp" !'� nCo,: h!1{" Tt.IH li
_. W i': i\ c _./' .
101. ua, Ta i ef;, I"M\ B. Rugăciune i calda depreuml şi pălrete
adăpostitoriu.millostei eşti izvoru şi lu:miei scăpoxe, cu nevo­
inta I ţie strigămu, bimitoa;ire ni!tsd.Hoaf{� lui dumnelzeu, tinpi- f.
nâ dentru neivoi a izbâvi pre 1101, carc eşti una de srăgu adăj-
;1'
postitoare. Ta, ! Milulaşte-nc doamne dttpa I mare mila ta, rugă-
mu-ne I auzi--ne şi ne mi.lulaşte: i încă ne rugămu dornnuiui I
d[u]mnezeuJui nostru, să iz.'lbăvascâ pre robul său imr[eJc', I de
toatâ scrăba şi mă[nila, de nevoi şi de greultate, şi de toată
durellre suflett:sdl şi tmlpasc<), şi să i se iarte iui i toate greşa- f.
lele, cele de ! voe şi cele de nevoe, se zilcem' toţi rii II\MI'X�!1 'il I
.E�:ll'iliimam, "Ollll. I Auzi-ne doamne măntuiltofl!lu nostru, nă­
dejde I a toate capetele p�imăntullui, şi cdara ce s<lnLI pre I
mare departe. milostive I m!ilJ(o]stiVl1 fii 110ao de păcaltele noa­
stre, şi m[i]lulalşte pre noi, că eşti milollstivu şi de oameni f.
iubiitoriu, şi tie slav{ă] trimitemCt, tatălui şi tiIultli şi d[u]hului
" c . ..r, '" I
sflâ]ntil, alcmtt şi purure, şi în velcii veciloru, aminu. 1 Irfi i\ '1'1\0'0
• x
0\((/\1 .. li.! I Turburare pohtei mele i care pre îndireptătorlu I pre
6 rO
6 VO
[246]
246
N. D R Ă G A N O
domnulîi ai născută, I şi boare păcateloră rne]le o potoli nevastă
f. 7 rO dumnezeiască. Adănculu I m[i]l[o]stei tale celula carele II
ceru dă-mi, că pre celă cu I bună m[i]l[o ]ste al născută, I şi
fi
spăsitortu tuturora 1 celoră ce te căntă, elia. I Nădejde şi tărie
spăţseniei. şi părete neclăltitu, căşligatu.jtem' 1 prenevinovată, de
careţle-su rele şi iuţi izbăvilmu-ne 'i"HYi'li, Pre patul I durerei mele,
şi celîi de I păcate carele zacu, ca o I de oameni Iubitoare aju]-
f. 7 VO tă-mi, care pre d[u]mnezeu II al născută, maică pulrure Ieooarâ.
c � ce.
1111, f. I 11'1\\0, npocB'1iT1l Ha. i luple precurată viaţa noastră de
veselie, dăndu-lne a ta neputredă buculrie, care al născută vesel­
Iila ce de purure. I Măntulaşte-ne de nevoi I precurată născătoa­
re I dţulmnezelască, născut-ai 1 izbăvire ce de vecie, 1 şi pace
B
f. 8 rP care are toată I minte. caa, Dezlegâ II negura păcateloru mele '
dumnezeiascâ nevastâ, I ClI lumina lurninărei iajle, care al năs­
cută lulmina ce d[u]mnezeiascâ, I prevecnică. 1HH"fi, I Vindecâ
precurată neputinţa sufletului mieu I cu cercetare nevolaşte-te, I
c ,�. C i\
şi sănătate cu rugăcfuţnile tale-mi dă, I n11 05, IjM'O Il\TBtim I
De moarte şi de putreziţre cum au spăsitu a me fiţre, care
f. 8 VO cu moarte şi cu 1 putrezire fusese prinsă, I însuşl s'<au datu
spre moarlte, fecoarâ roagâ pre dornlmnulu (sic) şi pre firul'
tău, I de facere re a vrajrnaşi [loră să mâ izbăvascâ. I Adăpos­
titoare vieţei te I ştiu, şi păzitoare tare I Iecoară, şi dezlegi voi­
roava năpăştiloră, şi I asupreclunile drăceşti le I goneşti, şi mă
B
f. 9 ro rogîi puţrure, de chinure să mă iz'[ţbăveşti prenevinovatâ. I Cl\a
Ca un părete scălpăreI căştigatu-tem, şi I sufletelor sp[ă ]senie
deplin[ă] I şi desfătare Întm scrălbe fecoarâ. şi cu lumiina ta
purure ne bucurâm. 1 O biruitoare, şi acmu. I de chinure şi ne-
voi măntujlaşte pre noY. ;ml-l'1i: I Pre paHi acmu cu neputinltâ
zacii. şi nu faste vinldecare peliţel mele. ce caire pre d[uJmnezeu.
VO şi pre illsp[ă}sitorlu] IttmieI,· şi pre I izbăvitorlul de neputinţe I
al născutu. ţie mă rog bulnâ,den stricăcIune boaleloru mă rădicâ.
A c ./.
ilO, I 1'.\ a S, Adăpostito\are cf\eştiniloru nesfitolare. soJitoare de
tainâ I cătrâ făcătorluI nemultatil. nu trece gIasulu ! păcătoşiloru
ceHI de rulgăcltine. ce timpinâ .ca I o bunâ, spre ajutorlul no[stru.
/, 10 ,-1) celor ce cu credintâ-Ilţi strigă, srăgulaşte spre I rugăcIune. adă­
l' .A
postindu I precuratâ pre cela ce pulrure .te cinsiescu. I APti, RO,
[247]
tEA MAI veCHE CARTE RAkocZvANÂ
247
q
I
. (
e �
raa S I Nu avernu altii ajutorlu. I nu avernu altă nădejde. I fără
tine precuratâ I tecoară. tu ne ajută. I pre tine ne nădăjduim'
I şi cu tine ne Iăudărnu. I că ai tăt robi săntern'. I ca se nu ne
;-1; K c�.
ruşinărnu I Ta, IIpO raa, A: II Porneni-volu numele tăul Întru f. 1O)'<l
x
toată ruda şi ruda. I c. Auzi fie şi vezi I şi plecă ureche ta, şi I
� � M
uită oameniI iar, şi 1 casa tătăne-tău .. Ta, I AI<IKOJoI', "1) nOMI\\Cf,
n ')f • ...-. , ........ K T "" A
110, I I(!I{O (Ti. fCll Bf uâun. I 6'1,Co.l\;0 /\B<Îlt'it ,!Î,aXBa"": I HW cne-
A\ C '" 0/' l' T
LlHTtICo. tia. upii I 1\\'I'Apo IIINCT1i1 \(C"!,IIII1M\ I CTP('I f\(1\'ia, w
i\tl Rb. I I CT;'O I:ArOBT.CTBOBaHi'o. I 'ITmi'a. B7.11I\\1';,\\b: II În zilele ace- f 1 J rO
Ha, I sculă-se mariam' 1 marse În sus cu sir'lguire, întru celtate
iudef. şi intră I în casa zahăriel, şi sărultâ pre elisavethu şi fu I deca
auzi elisavethti săţrutare m[a]rieI. jucâ tiţnerulu întru păntecele el. I
şi se îrnplu de dţuţhul siăn'lni elisavethu. şi strilgâ cu glas mare şi
zise, j bl[ago]s[lojvitâ tu întru mueri. il şi e I bl[ago]s[lo]vitii rodulîi,
pănltecelut tău. şi de unde I mie acasta, ca se vie maica I dom- f, 1 J VO
nului mieu cătră miine, că Iată de ca fu glaţsul sărutărel tale
intru I urechile mele. [ucâ I tinărulă cu bucurie înţtru păn-
tecele mieu, şi I fericita crezu că se vorîi I înple cele
ce au fostii grăite el de domnulii, I şi zise mariarnu. măreţşte
sufletul miu (sic) pre domnul II şi se bucura d[u]hul' mi eu I de f. 12 rO
d[u]mn[e]zeu măntuitorlul I mieu, I că căutâ spre smelrita roaba
sa. Iata că I de acmu mă Iericescu toţate rudele. că-mi Iece I
mărime puterniculii, I şi e sf[â]ntu numele lut, I fu mariam cu
LI� , c .�
fa ca trer luni I şi se intoarse în casa sa. I Ta,' '/laBa. !'/la, B. I
Părinte cuvăntule, şi I suflete, troiţa sf[â]ntâ. 1 curâţeşte mulţime
păllcateloru noastre. ";II1-di i Pentru rugăcIune ceila I ce au năs- f. 12 VO
cut' pre d[u]mn(e]zeu I m[i]ilo]stive doamne. curăţelşte mulţi-
"
mepăcatelor! noastre. c. Milu�aşte-lne doamne, dupA mare milla
ta şi dUjJ{l multe elltinii ale tale curâtelşte mulţime greşalelor I
li c�. /\ ,..
noastre. apa. ,',ţa, S. I no, !;�l.C1.\ (l1(110Balli'f. I Nu lăsa pre mine
întru follosinţa omeneasca (sic) prellcuratâ biru!i]toare. ce prili-.f. 13 rO\
me;,�e drUgă�Illnt�'trObildol�li I t�i, că scrclbe. m� ţin', 1ăa . ră�da nu 1. '
poeu e sage ai ura racasca, acoperemănitu nu c şhga'u necă-
Iuril să scapu chinuitulU, pulrure-s biruitil, măngălare ! n'-amu /'
fărâ tine biruitoa!re lumiei, nădejde şi 1 folositoare credincoşil-
j§; c </. i\
loru. nu trece rugăciune! me,şi deplinu fâ. I Ta, emi IH /\10 CB\'R\,
[248]
I
I
\
l
II!
III
I
1\
r
.,A-
Ii
p/
III
II
l'
I
1
II
i
I
1\'
III
1"
"
il]
N. b R il, o 1\ N tJ
IIJ c "" c _� � c T "
13 \1(1 B.'3r'll. II /\\ilTYi� IUiH ,\peTâi\\H H'I� ' "'Il, ;.t, IjM\<\ iiKf l\l iO/\i I A
1/ noastra mântuire, deţca vruseşu mântuitor.ulle să o tocrneştl, întru i
I păntecele Iecoareji] sălaş' I luitu-tei, pre care adăţpo stito are Ju:
r. miei o ai a.rătatu, dumnlelzeult părinţţiloră noştri bljagcţsţloţvit
1 eşti. I Pre voitorul rnilţojstei, pre I carele ti' născută. maica.
n f 14 rU (sic) acurna-l I roaga. să mâ izţbăvască de păcate de splllircăc:un(�
1\
'1 sufletescă, I mului tău strigăndu. I dţuţmnezeulu părinţiloru I
B
noştri bl!agojs[Jo]vitLl eşti, CMi, Vistiaru de spăţsenie, şi izvoru
de nepultrezire, pre tine care I ar născutu, şi stlăpu I de tărie, şi
uşe de pocaţanie reu arătat celora ce I căntă, dumnezeul părinţi]­
loru noştri blagoslovitu eşti. i Neputinţele I trupului. şi
f. 14)/U păcatele ,1 sufleteşti, dunmeze ască 1 prunca, CCIOIU ce cu draţ­
goste se apropie intru acoţperimăntulu tău, precuţratâ vindecă,
C ...... ' A C
care pre I măntuitorulu n030 cu ! trupu a: născută I 11'1" Il iIM,\,!
c
upaun : Ajutor.u carele dela \ tine ceremu. nu trece Iecoajră. căn-
tăndu şi preiîn[tlLijilndLI pre hţristo]s în velci. Neputinţa sulleţtu-
J. 15 ro lui mieu vindeb[i] tecoară. şi durerile trupeşti. ca să te căn-
B
t�1l1l1j, şi S[I I ie preînidţâm în veci: I (,i;a. Bog;�!je de vindecălfi
verşi, celorii ce ciln t:l CIi cTdirlţc} jt(�O:lra ; şi p!'('>'nă!ţttm În veci
i '�iÎn't;, Ac!�lugMurjle I n{l)21şli:oru, tu le gOl1tşti, şi afl,"lrile chi­
llureloru fec(),H'â, ca b�l (e dlntf,l1l1) �i preln[\lţam în v[e)c[i] \
C •. /, .1"'\. C
f. 15 v" n1i -S, [IMI", B\Wnir�. I J)i: i7.vond:1 lacr{imelol'c\ mele nll te
întoarce, caift ai născul' pre cela cea i toat{l lacrăma despre
toaltâ f<l\,apn:' iJ[risto]s iec'o;:lla. i Inema me de bucurie o!
împle f(;coarfl, care ai i priimill deplin: bu.curie. grija ce
de p{lC<1 te pierzandu-o, t:,\âHa. I Cu zi\rile IUlDinei tale I lumi­
Jlezâ h.'(�oarâ. in':!! nerecuHl nesiiiniei p·onilndll. dela cei ce
, t .:)
f, /{j ro cu buna! crcdil1jc1 năsdltoEli'e ltll d[u]mn!e]zeu te mărturi-
sesct'! I ·ÎH'i'!o. În lOCi! de scrabâ pre cela ce au s!{lbit vilndecă
------'----'-'�-·-------·_nT-y-·'
fecoarâ. denlru 1 nesăn;:Hate Întru s�măta;le întorcâmW, !:aBa j O
----- ,
preluminat nor mailca lui d[ujmn[ejzeu. biru'iaşte I pre cela ce ne
biruesc'!. cu dilrepta ta (a tare, şi de I tOCIte puternicâ. calrii
sănfC\ în scrăbe foloselste-ie� nedirel)t�ttile olpreste. si păcatele
;; \ t � .• �
:!� c "" c
f. 16 VO rullgători!or,�! tii: dez]e!gEL că C�ltLl lIeri SI poHi]. I Ta, i\�T\"!HIN
"" �K;{ C ',-"' r'lr, ;\, T � 4'
Idg"l:f .. I Ta, (Ţ1>t. f','Cl.. B. f!(\ Era [\1.' ,\rd,Ba I Tuturor prijeşti
cela ce eşti bUll,L ce!lorj ce scapă la tine Cu I credinţă. Întru
acoperejmăntulLl tău ceh'l tare. i că alta nu avem Ci păcăltoşii cătrâ
[249]
CEA MAI VECHE CARTE RAI<OCZVANA
249
d[u)mn[e]zeu. I întru nevoi, şi scrăbe. I purure izbăvire, ingreuţ-
laţi cu păcate multe. 1\ maica d[u]mn[e]zeulul de sus. I cu ace'a / 17 rO
x
cătrâ tine căţdernii. izbăveşte de toaţtă încunglurare robii tăt I c,
Pomeni-volti numele I tău Întru toată ruda, I şi ruda. Tuturor cel­
Iorii ce-s scrăbiţi bucurie I şi celoru obidiţi adălpostitoare. şi
celor flăţmănzi hrănitoare. streiniţloru măngăitoare .. ceţloră învă-
luiţ, adăpost'. I bolnavilor ă cercetare. neţţoutincoştloru acopere- f, 17 VO
măţntă şi folositoare. tohagu, bătrăneţelora. maţica d[u]mn[e)zeu-
lu. de sus tu I eşti precuratâ, rugăţrnu-te sărguraşte. să se măln-
x
tuiascâ robii tăi, c. I Ascultă fie şi vezi, I şi plecă ureche ta şi I
uitâ omenii tă) ,şi I casa tătăne-tău. I Bucură-te precuratâ Ielcoarâ.
bucură-te cistitâ(sic) I stemă a inpăratului h[risto]s II bucură-te eera f. 18,.0
ce ai nălscutu strugurulu celu de I taină. bucură-te uşa I cer ulu',
şi rug:l nearsu. I bucură-te lumină a toaită lume, bucură-te caţre
eşti tuturoru bucurie. I bucură-te sp[ălseniia credin'lcoşiloră.
bucură-te adălpostitoare tuturor creştiţniloru, şi scăpare biruţitoa-
B c .�.
re. C,\3 "tI'fît 1'/\ \1. I Bucură-te lauda lurniei. I bucură- te casa
domnului. 1\ bucură-te măgură urnbriţtă bucură-te scăpare. I bucu- f. 18 VO
ră-te sveşnică de-alură. bucură-te mărire creştenilor.i (sic) precu-
rată. I bucură-te maica a lui h[risto)s I dumnezeu. bucură-te ra-
IulIe bucură-te masâ djuţrnneţzească. bucură-te casă I bucură-te
li: C
măstrapâ de aur j bucură-te care eşti tutuţroru bucurie. : 'l'a 'l'lno I
II ...." '\\:K .�. C�.
Tp (1, [t'WIJ,H, It Uf(ll( 1\\,\1. I '1\1. Ta IIOiV\/\tlH ua Bf. II cautâ la ;: f. 19,.0
cAT C
1111, II W Ilt!. I
2.
MOLlTVE CăNDU TE SCOL[ I dellu somnu diminiţa, zi I
./. . ........ x T .�, x CA" • ......, ........-'
:J3 1\\ ,\TBt.. CTI\( WI�b. HamU, 'l'p'l'N. I II 110 W'IE Ham!>, I'n IIOM-
'/' 0/. . .,r. B i'\\,
Atin BI. j la n (I,Hi\till ,\\1' C,\a, Ît'IIH1i, n IflAfTf INKi\OIIH. I n(lB''''II�·hll
c � 4
Ha. ! Ta, zi acasta m[o]l[iltvâ, I a lui sf[âlntu macarie, Bf Doamne cură-
ţeşte mine p�căjtosuli:i, că rtice dinăorâ nu I făcui bine Înainte ta, ce
mfi I izbăveşte de celCI hicl€m::i, şi I S�l fie întru mine voIa ta. cum I
fărâ osăndâ să deşchidCI rostul II miu (sic) celCI nedăstoinicu, şi f. 19 VO
să lajudLt sf[â]ntLt numele tău a tatâll1i I şi a Wului, şi a d[u)hului
A �.
sf[â]nt' 1 acmu şi purure, şi în vecii vecului, aminu.: 1\\, B. I Denu
somnUmâ scola�u, căntec I de miazâ noapte aducu-ţi I măntui­
tOl';ule, şi cazCi ţie com I nu-m (sic) da se adorm' întru moarte I �e
[250]
250
N. D R Ă G A N tJ
păcate. ce mă milulaşte cela I ce tei răstignită de voe, şi pre I
carele zacu întru lene, I srăguiaşte mă ridică, şi mâ măţntutaşte
întru stare şi rugăcIune, I şi după somnulu de noapte străţluceş­
te-mI zi fărâ păcate, hriţstoase d[u]mnezeu, şi mă spăseşte, I
r. 20 rO m[o]J[i]tva de d irn i n e ţâ c ă ltr â p r e c ur a t a m a i c ă. il Pre­
sf[â]ntâ biruitoare a rne năţscătoare de d[u]mnezeu, goneşte I de la
mine srneritulu şi neldăstoiniculă robulii tău, măţhnire, uitare, neînţe­
legere, I negrija, şi toate carele-s spurlcate şi viclene, şi de hulă
culgete, dela osindita-rni inemâ I şi dela minte m'a ce întunecaţtâ.
şi stinge văpa a poftelor. I mele că meseru săntu ocaaţnnică (sic), şi
mă slobozi de toate I lucrurile rele, că eşti bl[ago]s[lo]vitâ I în
veci aminu.: I
3.
MOLITVA CĂNDil VERI Să le I culci spre noapte zi .1a
....... c ,.." ,_....-......... ,-" • �..-.
t&\t\TS' I TI)Ţl)f, li ne w-u uâwlt, 1'11 nl)i\\t\b 1 Bl nplllA 1:H 1I1)1{t\I)IHIt\\CII\,I'. I
f 20 VO apoi zi castâ molitvâ II Doamne dumnezeule nostru, I de arnu
greşiti1 ceva întru alcastâ zi, măcar.i cu cuvântul' 1 măcaru cu
lucrulu, sau cu cugeţtulu, să arnu făcută ceva, ca un. I bunîi şi
de oameni Iubitorîi 'artă-Imi, sornnu cu pace şi fărâ neţvoe dă­
ruîaşte-mi doamne pre ingplrulCI tău păzitorlu mie tremiţte-rni-lu.
acoperindu-mă şi pălzindu-rnâ de toatâ răutate, I că tu eşti pă­
zitor.u sufletelor I şi trupurelor.i noastre, şi ţie I slavă trimiternu,
tatălui, I şi firului, şi d[u]hului sf[â]ntCl, I acrnuşi purure, şi în veci'a
t. 21 rO vejcului aminîi.] M[o]l[i]tvC!- c ă t r.â precurata [ m ai c ă t A
bunului înpărat bunâ maicâ I precuratâ şi bl[ago]s[lo]vitâ marie. I
care pre dumnezeu ai născutel. 1 mila firului tău şi a d[ujl11nezelu­
lui nostru varsă-o pre chiouitolr:ulu-m[i] sufletu, şi cu rugăcIunile I
tale înc\irepteză-mâ spre lucrulre bune, cumu alaltâ vreme a I
vielei mele fărâ vinâ să petrec I şi cu tine raTulu să aflu. prelcu
._. "
ratâ fecoarâ, care eşti Lina I curatâ şi bl[ago]s[lo]vitâ: rli 111)/\\ I
Ll1 ..... T
1', II W n�CTk. I
\ 4.
\
Zece porunci a legei I vec11i, por un cad e n tă 1 u.: Gr{ll
A p, B v'
domnulCt ceste cuvinte 1 toate cătrâ moisei grăinc\u I IiCXI), Ci\a. II
f 21 VO (sic) 1) Eu sântli domnulu domnezeul' tău II carele temu scos
1) Greşală: s' il scris II în loc de R = 20.
[251]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZVANÂ
251
denu ţara eghiţptului denu casa robiei nu fie I ţie dumnezei fără
mine. Iad o u a p o ru n c â, I Să nu-ţ' fac' ţie idolii, şi toată inchi­
puitura, căte s în cer u sus' 1 şi căte-s pre părnănt.i jos, şi I căte-s
Întru ape supu pămăn1U,' să I nu te închini Jorîi riie să slujeşti
.lor I că eu săntu domnu d[u]mn[e]zeul tău, I d[u]mnezeu ră v-
nitortu, carele dau 1 păcatele părinţiloru pre fecori I pănă la a
tre.a şi a patra rudâ I celoru ce urăscu pre mine, şi fac I mi-
loste Întru mii celora ce rubeţscu pre mine, şi celoru ce păzelscu
poruncele mele. I a treia p o r u n c ă, II Nu lua cuvăntulu dom- J. 22 rO
fiului dumlnezeului tău în haru, că nu va curăţi domnu I pre cela
ce va luva nuţrnele lui în deşertu. i A patra p o r u 11 C â. I Adu-
ţi aminte de zua sinbetei I să o sf[i]nţeşti, şase zile să Iucri I
şi fâ toate lucrurile tale, I Iară în zua simbetei domnului duţrn­
nezeului tău, să nu fac' Întru 1 'a totu lucrulu, tu şi fecorul' I
tău, şi fata ta, sluga ta şi I slujnica ta, boulu tău şi asiţnulu tău
şi totu dobitoculu I tău, şi venitulu tău care Iăcuţtaşte Ia tine. I
A c i n c e p o r un c â. I Cinsteşte pre tată-tău şi pre II mumă-ta, J. 22 VO
ca să-ţi fie bine, şi ! să aibi ai mulţi pre părnăntu bun I carele,
ţeu datu dornnulu (sic) dţuţmneţzeulă tău ţie. I a şase p o r u n-
câ: I Nu ucide. a şapte p o ru n ţc ă.] 1 Nu face curvie. a opta
po r u nţc ă] I Nu fura, a noa, Nu mărturiţsl pre vecimul tău mărtu-
rie st'rrnbţă] 1 a zece p o ru n c â. I Nu pohti mulare vecinu.ui
tău, I nu pofti casa vecinului tău, I nice satulu lui, nice sluga lui
I nice slujnica lui, nice houlu I lui nice asinulîi lui nice totu I
do bitoculu lui, nice căte sănt I ale aproapelui tău: II J. 23 rO
5.
Doao porunci a legei vechi I ce intru Zale toată lerze I şi pra­
r/olci! razămâ.1 Să Iubeşti pre domnulu d[ulmnezeulU 1 tău, cu toatâ
inema ta, cu 1 totU sufletulU tău, cu toatâ I tărila ta şi cu totU
cugetulU I tău. A do:!. S{l Iubeşti pre alpropele tăUj ca şi singur
pre tine. I
6.
Trei lucrure-s bune a b [olgoslo jvielZ
CU carele s [el cinsteşte i dumnezeu Între
Credinţa. I Nădejde, UubovU. I
7.
(sic, = "bogosloviei"),
�, Il B�.
oamelli I a, ItO, I'i\a, 1'1,
T B�. C B �
A Patru lucrure balle de bU/llâ vestire, TH l'Aa B. II 'V\�Mo, l'Aa,l-I f 23 vf)
InţelepcJune: I Minte întregâ, direptate. I
[252]
252 ..
N. D R Ă G A N U
8.
Şapte taine săntă a legei I Noao, Botezul, Ungere cu mir. I
Liturghi'a, Pocaanira, Cinulă preţuţiei .. Căsătorila, Maslulu. I
9.
Şapte darure-s a dţujhului s[jânjt. Icâ13, 3'1. Prernăndrila. I
Înţelepctune. Svetulîi. TilriIa. I Vedere. Bunâcinstire, Frica I lui
d[u]mnezeu. I
10.
Noao rodure a dfu] hului omul lui de bună dari a d [u] hului
T B�,
sf[âjnt'. I Întru etă să nască. 1\1, raa f, I Llubovul, Bucurila,
Pace, În lungi răbdare, Bunătate. M[i]l[o]ste.1 Credinţa, Blândeţe,
PostuJU. I
Il.
.l �.
f. 24 rO Şapte păcate sănii! mai II grele. Ka(iaI11., eTO, f. I Drăcire,
păntecelui, facere de I ruşine, Iubire de argintu, , Mănia, Lene,
Mărime delşartă, TrufLa, I
12.
,e. B � B_,
Şapte lucrure-s a mţiţlţoţ stei I I\\a raa :tf. Toaia, l'l\a a,
Pre celu flămăndu a-l sătura. I Pre cel sătos a-I adăpa, Pre go­
lulă I a-1U inbrăcâ, legatulă a-I slobozi I Bolnavul a-l socoti.
Streinulu I În casa ta a-I duce, Pre mortul a-I I îngropa.
13.
T B�. N
TH rl\a I B, Iwa
Trei Iucrure-s bune I de a facere bine.
81. Rugăclune. I Postul. M[i]l[o]stenifa.
14.
B
l'l\a,
eB }{ B�.
Trei sveture-s a domnului I !\-'a, raa eî: 1\01( raa e.
H B � '
(. 24 VO A"Ii.1 II raa. A. Meserătate de bună I voe. Curăţi-a ce de vecie,
Şi posluşaniia deplin[ă[ omului pentru d[u]mnezeu făgăduită .
Direptalte
oamenilor cum
. ,-, ,15.
"C"� � }{ B
fireei. !\-I r'l\� S '\01(, raa 3. I Acasta
vom să I fie ş'j noao făcut dela ei. I
a face
\
16.
Direptate legeei,
M � �
0/1\0 1\1" ţIncată de rău şi fă bine,
[253]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZYANĂ
253
17.
Cind firi săni a trupului 1 Vedere, Auzul, Mirosul, Gus­
tai re Pi păire,
18.
Patru ţucrure-s ce/[e] mai de apoi Moarte, Judecata, Gheena. I
Înpărăţila certului. I ROM!!.!,", II. .
19,
GROMOVNICU a lui iraclie inpăratu, caţrele au fostu nu- f. 25 rO
mărătoţr.u de stele, are aceste selmne, şi aşa să începe, I M[e]s[e]ţu
Martu. 1, 2 berbece, 3, 4 I viţel 5,6 gemănu, 7, 8, 9 racit 1 10, Mar[W]
11 1evLI, 12, ] 3 fatâ, 14, 15,'16T scorpiia, U, 18 cumpănă, 19, ."
20 [21 vănătorfu, 22, 23 cornu de calprâ, 24, 25 udelâ, 26, 27
peşte J 28, 29, 30, 31, berbece; I M[e]s[e](ă Apriii, 1, 2 viţel, 3, April
4 gelmănu, 5, 6 racu, 7, 8, 9 levu, [10], 11 fatâ, 12, 13 cumpăn§.;
14, 15 I scorpie. 16, 17, 18 vănătoru, 19 1\ 20, 21 cornă de
caprâ 22, 23 udelă I 24, 25 peşte, 26, 27 berbece, 28, 1 29, 30 f· 25 VO
viţţltl. M[e]s[e]ţă Maia, 1 1, 2 gemene. 3, 4 peşte 5, 6 lev' I 7, 8, Mai
-9fatâ, la, 11 cumpănă, 12, 1 13 scorpie. 14, 15, 17 vănătortu, I
17, 18 cornu de capră, 19,20, 21. uţdelâ, 22, 23 racu 24, 25
berbece I 26, �:,i1�]u;1 28, 29, 30, 31 gemănu. M[e]s[e]ţll Iunie.
1, 2 racu 1 3, 4 Ievu 5, 6 fatâ, 7, 8' cumpănă 9, 10, II scorpie [un[ie]
12, 13 vănătoru 14, 15 I 16 cornii de capră. 17, 18 udelâ J 19, 20,
21 peşte. 22, 23, berbece. I 24, 25 vi�I.u, 26, 27 gemănu. 28 1
29, 30, 31 racu. M[e]s[e]ţu Iulie. C12� levu. 3, 4 fatâ 5, 6 CUIl1- Iul[ie]
pănă I 7, 8, 9 scorpie 10, Il vănătoriu, 12, 1 13 cornu de caprâ
14, 15, 16 udeţţlă, 17, 18 peşte. 19, 20, 21 berbelce 22, 2�iţ�!C.1 f. 26 rO
24, 25 gemănu. I 26, 27 racu. 28, 29, 30, 31 levu. M[e]s[e]tu
Avgustă. 1, 2, fată, 3, 4 cumpănă 5, 6 scorpie. 7, 8, 9 vănător I Ams[!u]
10, 11 comu de capră. 12,13. udellă 14, 15, 16. peşte. 17, 10 ber-
bec]«] 119, 20, 21 viţelu. 22, 23 gemăn, 1 24, 25 racu, 26, 27
Ievu. 28, 29 [ 36,- 31 fa(â. M[e]s[e]td Septe[m]vri[e] 1, 2 cumpănâ. Sep[lemYfie]
3, 4 scorpie. 5, 6 I vănătorlu, 7, 8, 9, comă de capră. I 10, 11
udelâ, 12, 13 peşte. 14, 15, 116 berbece, 17, 18 viţelU. 19, 20, 21 I
gernănu. 22, 23 racu, 24, 25 lev. I 26, 27fat,f28, 29, 30 cum-
pănă. M]e]s[eJţa Octo[m]vrie 1, 2 scorpie. 3, 4 I vănătoriu. 5, 6. Oc[tOmvrie]
cornu de capră. I 7, 8, 9 udelâ, 10, 11 peşte,. 12,1113 berbece, f 26 VO
14, 15 viţelu, 17, 16 I gemănu, 18, 19,20, 21JacLt, 22,123 levl!,
[254]
254
N. DRAGA,NU
24, 25 fatâ, 26, 27 I curnupănă. 28, 29,30, 31 scorpie: M[e]s[eJţu
Hoern[vrie] Noemvrie. 1, 2 vănătorlu, 3, I 4 cornu de capră 5, 6 udelă 7,
8, I 9 peşte 10, 11 scorpie, 12, 13 I levîi, 14, 15, 16 berbece, 17
r 18YlI�, 19, 20, 21 gernănă, 22, 23 I racu, 24, 25 fatâ, 26, 27.
Dech[emVrie] cuţmupănă, 28, 29, 30, 31 vănătorlu; I M[e]s[eJtLi Declu[m]vrie, 1
2 cornu de caprâ, 3, 4 udelâ, 5, 6 peşte, 7, 8, 9 I berbece, 10,
-1 ' 11 �\'lt�Jih 12, 13 gelrnenu, 14, 15, 16 racu, 17, 18 leţvu, 19, 20,
, 21 fată, 22, 23 culmpănă, 24, 25 scorpie, 26, 27 vănătoriu, 28)
6henlmiel 29, 30 cornu de caţpră: M[eJs[eJtu Ohenuvar[ie] 1, 2 udelâ, 3, II 4
f 27 '!f- peşte, 5, 6 berbece, 7, 8, 9 I viJ�lL\J __ lQ, II gernăn, 12, 13 rai cu,
14, 15, 16 levii, 17, 18 Iată I 19, 20, 21 cumpănă, 22, 23 scolrpie,
24, 25 vănătorlu. 26,,27 I 28 cornu de caprâ. 29, 30, 31 udeţlă:
felvrarieJ' M[e]s[eltu Fevărarie, 1, 2 peşte I 3, 4 berbece, 5, 6 viţeJU'..oc-Lh8,
9 I gemănă, 10, II racă, 12, 13 levîi. I 14, 15, 16 fatâ, 17, 18 cum­
pănă I 19, 20, 21 scorpiia. 22, 23 vănăţtortu, 24, 25 cornii de
Her�ece caprâ, 26, I 27 udelâ, 28, 29 peşte: - I De va tuna în numărul
berbecelui / despre răsărit' va fi robie şi I tălare multâ, fierile pă­
măntuţlui vor fi sătule, şi spre striţcare voru fi, răzb oe rane şi
f. 27 VO palgubă va fi, păine pre alocure. II poamele vorii fi scumpe,
sămălnătura ce tărzie nu va peri, I în prunci tineri va fi· perire, I
celorii ce înblâ pre apă necare. I Iară să va fi cutremură. între I
domni va fi schimbare. şi va I fi foamete întru el războae.
greţutate şi nevoe între oameni va I fi, şi mari bărubaţi voru
peri, I Iară poame voru fi multe. I [ară de va fi noapte fulgeră I
şi trăsnetîi, rară aşa va fi. I Iară să va fi cutremură noapte. I
nevoe între oameni va fi. şi boj'arit nu se vorîi pleca domnului
să]u. şi' voru fugi dela elu mulultu rău cugetindu spre domnu­
seu, I voru începe a se bate, şi în voinicili lui. nu va fi tocmire.
f. 28 rO şi unu II înpăratu despre apusu va muri I şi voru fi ploI multe.
şi roa/dâ în mălae. şi întru alute rodulre, Iară în ţara eghiptului
Viţel va fi I foamete. - De va tuna în null1lărul viteluJui, în ţarigrad
va I fi bucurie, grău] va peri pre alolcure. ral:f�răsăritii greu­
ta/te şi tă"are mare, şi unul spre I alaatii (sic="alaltu");se va scula, şi
lacrămi I voru fi înpăratului, şi între olameni boale, şi ploae nu
va fi. I I�râ se va fi cutrem\vr mare pripec I va fi şi mare nevoe
va fi.: I Iatâ de va fi cutre\TIur noapte, I întru toate cetăţile va
fi zbie/rare şi greutăţi, şi mJHe oralşi vor căde şi despreapu.s
f. 28 VO mari I besereci vor pustii, larâ la răsărit II va fi boalâ multâ
întru oamelni şi scrăbâ, şi ce va fi în păduri I şi în mare gadine
[255]
CfA MAI VECHE CARTE RAKOCZIANÂ
255
vii vor slăbi, I şi cetăţile se vor tngrijâ, şi I cela ce vor fi la
oaste bucurie vor I priimi. Iară se va tuna tntr'<aţmiazăzi, atunce
părnăntului I multu bine va fi.l- De va tunlă] în numărul 6ernănu
gemjăjnului, înţtru oameni va fi boalâ mare I şi celor ce noatâ
pre ape perire, I aravitenilor peri re, şi va fi maţre Iarna, şi grău
va fi multu, I şi unui bărbatu mare va fi arăltare, şi în oameni
mari va fi I premenire şi pasărilor perIre: I Iară se va fi cutre-
mur o lature I se va scula şi oameni[i] se vor turţbura. Iară se
va tuna într' -alţmiazăzi şi va fi cutremur. inţtr' -acelu ;locu voiniciji]- f. 29 rO
şi vor păţrăsi pre înpăratul şi se vor muta I într' -altu locu la
altu înpăratu, I Iară mar apoi Iară se vor înturna I cu pace şi
gadinilor sălbateci I perire, şi se vor spămjăjnta cetăţile. I larâ să
va tuna noapte. muerilloru celoru tăroase va fi perire I şi voră birui
alte limbi. şi I moarte grabnică va fi. şi mai marele pre vrăjma-
şulu său va bilrui.: Iară să va fi cutremur I noapte fi-voru războae.
şi va I fi moarte mare pren cetăţi. şi I limbilor va să le fie alt'
înpărat. şi I apor va lăsa înpărăţira şi va fugi I într' -alt locu. şi
înpărăţila lui I va lua alt'inpărat' şi va pustii II beserec' mari. şi de J. 29 VO
grabâ vor pelri, şi în lature despre răsărjj:�păil.11e nu va fi. iară
fini vor fi mulIte. - De va tuna În �măr'ii1 )ralcul[ui] atunce Racîi.
. \
un omii mare va rnulri. şi vor fi vănturi+nrări. şi I ariile se vor
înple de grău. şi în I lature despre apus va fi rane. I şi friguri
multe. şi în legumi I va fi scădere. şi va fi Iarnă I gre. şi plouroasâ,
şi oarecine I un domnu va peri. lară să va I fi cutrernuru, turbura­
se-va o ţaţrâ, şi va ucide pre unu om mare, I Iară avuţila nu-i
va luva, şi va fi I despărţire a mari bărbaţi. Iarâ să va tuna întru
amiazăzi I pren toatâ lume va fi greutate I şi părnăntul va arăta
rodul său. II şi iarâ nu-l va da, şi boare va fi I multâ, şi boare J. 30 rO
se va întoarce I Iară la locurile sale, şi va fi rnoţarte grabnică,
şi limbilor despre I apus peri re. Iarâ se va fi cutremur mare
răutate se va scula aralvitenilor, şi mari bolari se vor srneţri, şi
se' vor muta dentr'<ună loc înţtr'<altulă şi acel' locu se va
schirn'[ba, şi rău va peri, primăvara şi I vara va fi ploioasâ, şi
păine I multă şi lăcuste multe, şi I fierilor celor micri] perire. I Iară
se va fi noapte cutremur sau I va tuna, atunce va fi grije şi I scrăbă,
şi va fi durere pre acel I locîi unde se arată semnul. fi-va I păine
multâ, şi mari cetăţi se I vor răsipi, şi besereci se vor zilldi, poa- f. 30 VO
mele de pre lemne şi strugulrii vor arde de măniia lui d[uJmn[e]zeu.l�
De va tuna în număruli1\ leului, 1 în oameni mari va fi moarte. i Levu.
i
[256]
N. D R A G A N U
şi grănelor stricăciune, Iara Întru i alte hrane va fi rodu, şi în
latulre despre apus va fi durere Întru I oameni însă mai vrătosu
zgailbe, şi pecingine, şi răe, şi spre 1 oameni mari foarte rău, 1 şi
va fi Iarna mare şi plourosă, I şi celor înţelepţi paguba. Iara să
va I tuna sau va fulgera întru amiazţăţţzi, ploae va fi multă şi va
fi I foamete, răurile şi văile de I ape lnple-se-voru, şi mare se
va I turbura, şi de boare vorîi fi I răutăţi celoră ce îrnblă pre la.]
f. 31 ro la roma va fi multă bine, şi roldulu pămăntulut .ntr'<ace latullre
(sic) unde va tuna va fi multă, I rara se va fi cutrernuru, atunce '1
mulţi inpăraţi se vor turbura şi 1 borarii vor peri în războru şi
cei sărac]i] I se voru înbogăţi şi se vorii înălţa 1 şi se va arăta
unu inpărat despre 1 răsărită, şi va fi griie În laiture despre apus,
şi rod va fi pre I totu părnăntulîi, şi întra (sic="întru") acelu I
locîi unde se va cutremura pămălntulii, Iarna va fi gre, şi se va I scu­
la oare cine unu ornu foarte I puternică. [ară se va tuna I noapte,
sau va fi Iulgeră.tatuţnce va fi păi ne multâ, şi redu 1 multu.şi vânturi
Fatâ tari, izvolarăle şi răurile vorii să ca :-i De va tuna În numârulu
f, 31 VO Ieter, 1 atunce mântuire a toata luţrne va fi, şi inpăraţiloru căţldere,
Iara Întru eghipet' 1 glăcavâ, şi celor' de pre I ape va fi rău şi la mun­
ţi I grăulii şi legumile vorîi 1 peri Iară la cărnpu va fi radu bunii. şi
Iarna va fi I trăzie în oraşe şi în cetăţţi carele săntu pre Iăngâ I mare
va fi moarute de năprasnă : Iară de va fi 1 cutremură, atunce, vorii I fi
f, 32 r° boale: larâ deva tuţna Întru amiazăzi, sau I va fi fulgeră, atuniice II
omul direptîi se va bUC1H�1 I de rodulu măniloru sale: I Iarâ să va
fi cutrerriuru 1 Întru amiazăzi, inpăraţţii şi domnii se vorii turjbura, şi
tărăl frănceţşti va Iiperire, şi căjtrâ ţ[a]rigradu vor duce dalrure. Iara
se va tunit I noapte sau va fulgera, I aceiaşI spune. Iarâ de 1 va
fi noapte cutrel11uru. 1 întru toate cetăţile va 1 fi gIăcavă şi greu-
f. 32 VO tate, II şi l11ulte oraşe voru călde, şi cătr[l apusu marri beserecl
voru pustiI. (sic) I oameniloru despre răs81ritâ vor fi dureri mari I
Giillwănfăl şi scrăbe, şi mare foall11ete va fi: - De va tuna 1 intru numărul
cllll1'pen.eI, 1 războlu şi taTare va fi, I şi UI1ulu spre alaltu va 1
răclica vrajbâ, şi nJulltă pacoste va fi de fielri sălbatece, şi pre
f. 33 rO alolcure şi foal11et� va fi II' iarâ pre alocure rodu l11ulUtU se I va
,[r<ila, Iarna va fi gre, şi � r�lUrile vorLi fi mari ispiti-se- I va
p[lmăntulu de rane, şi va fii 1110arte, şi altoru limbi va fi I răz­
boIu,şi lTluerilor grele căndu I vor vre se nască, perire şi foa­
mete I spre apus, pentru ce se vor rădica olraşele laru, întru
oameni şi în[tru dobitoace pagubă. I Iară de va fi cutremuru,
[257]
CEA MAI VI!:CHE CARTE RAI\OCl';VAN/\
257
greutaţte şi moarte va fi. I Iară se va tuna întru amiazăzi, \ sau
va fulgera, lature despre i răsărit', şi cei despre apus întru I un
loc se voru aduna, şi ţărăt eghilpetulut va fi slăbire şi va ave I
pacoste de gadine. [ l iră se va fi cutremură întru aţţmiazăz]. răz- [, J3 va
boae mari voru fi. I şi ploi multe. [ară de va 1 tuna noapte sau
va fi cutremur I srneri-se-voru oamenii, şi se voru I arăta lăcuste
multe, şi va fi I robie re întru oameni, şi unde I se va cutremura
părnăntul. între I domni va fi moarte, şi întru alaţlţi oameni, şi
mult!' cetăţi I şi besereci voru pustit (sic, Iară grăţu va fi multii - SCorpj1a.
De va tuţna în numărul' scorpiei, multă I păine va fi, şi tălare
spune, şi I iarna gre. şi lature despre amiţtazăzi va ave scădere,
şi va 1 fi răpire întru ace lature, mai I marele acel Jaturi va fi
batjoţcuritu, şi va veni altă înpărăţţie şi vor [păţi?j oamenii foa-
mete. II larâ se va fi cutremur. pâine va I fi multă, şi cle tot' f. 34 rO
binele a tot I omuJ', şi mai marele va peri. Duţpă aceste va fi
bucurie. I Iară de va tuna întru arniazăzi. I în ţara araviet voru
fi ploi, şi I păine nu va fi şi va prinde om pre aljtU omu şi se
voră necâ, şi pre I oameni într'<aca ţară Ii-voru balaie grele dela
dumnezeu. I Iară de se va cutremura pămăntul I amitazăze. între
înpăraţi va fi I pace şi lubov. şi oameniloru buţcurie : oşti nu vor
fi, ploi în vreţme, şi păinile se vor mulţi. ti neriloru şi dobitoace-
loru moalrte. Iară de va tună noapte, ! tuturor laturilor va fi pră-
dare, I cetăţiloru - şi corabiilor va fi II perire. şi Iieri vor fi multe f. 34 VO
spre I pacoste oamenilor, şi mulţi den I certu vor fi uciş]i], Iară
de va fj I cutremur' noapte, toată lume i se va înple de scrăbă, şi
nezăbăvind' Iară va fi bucurie, şi sămă'năturilor celor de vreme
nu le va ! fi bine. Iară pre lăngă mare se vor I mulţi păinile. şi
ploae va fi I multă. - De va tuna în număţrul' vănătortulul, Uănăto�u
rădicare, 1 şi gălcavă va fi întru aca lature, grăul' şi tot' rodul' la
rnunţ' I se va strica. Iară la cămpi va fi rod I mult', şi În tot' do-
bitocul' I vor' fi pripas' şi Iarna va fi tărjzie, şi ploi pre locurile
dela I răsărit',şi multe lăcuste se VOr I arăta întru rnăncare rodu-
rilor. II şi nu va fi bucurie a toată lume. I Iară de va tuna despre f. 35 1'0
arniazăzl, mildenii şi alarnitenii vor facL: ! i-ăzbo;, şi în prădare vorll
căde. I şi Înpăratul denim el de otravă I va muri, şi mari bolari
dela ră,săritu În r[\zLlboIU vor:': peri, şi va I fi păine multă
prentr'-ace ţajrEl, Iarna tărzie, şi pre mare mujlţi bărbat (sic) voru
peri. 1, iară de va fi de cătră <1miazăzl cultremurCt, a mari capete
va fi schimlbare. - De va tuna în num<11'ul I de cornu de capră, CorBudeca�ra
Anua.-ul Ins!. de IsI. Nat. 17
[258]
N. DRAGAN.U
atunce I ploi vor fi 30 sau 40 de zile, şi I Între tnpăraţigălcavă,
şi ură, I şi răpştire, şi războe spre răsălrită, şi foamete pre alo-
t. 35 VO cure. I şi de bură mare, corabiilor va Ii] peri re, şi în oameni
neputinţe vor fi. I Iară să va fi cutremur atunce latulre despre
despre austru de foame vor muri I şi u (sic) om mare cu
mulare-şliţ va muri. I Iară se va tuna arniazăze I sau va fi cu­
tremur, mul'te rodure voră peri şi 1 miere muliită va să fie I întru
destulă. [ară se 1 va fi cutremur noapte, 1 patimă va fi şi greu-
, talte multă şi ucidere, I şi se voru turbura cetăţille, şi va 'fi sus�
j-. 36 rO pinare şi I lacrămi, şi pre mare se Il voru turbura şi Iarna va I
Udelă. fi mare, şi grău multu. - I De va tuna În numărul udellel,
războtu, şi tăIare I va fi, şi boale multe, I şi grău destula, şi
lelgumi puţine, şi lama I gre mare va fi lină, şi / spre gadine
mcarute, şi I în oameni aleşl denu casă I înpărătescâ va fi pre­
rneţnelâ, Iară să va fi cultrernur mare perire va fi. I şi pre aca
ţ. 36 VO lature rane mulllte, şi va ucide unulu I pre alaltu va ucide, şi I În
dobitoace va fi paguţbâ şi se voru rădica răţzboe, Iară de va
tuna I întru arniazăzi, întru I bolari va fi vitlenşugu, I şi schim­
bare, şi păine delstulâ, şi denutru cel I meseri se voru înălăţâ.]
Iarâ denu cel bogaţi se voru I smeri. Iară se va fi cuţtremuru,
f. 37 rO mai mariloru alceii ţără mult' bine va fi. II Iară se va tuna noapte,
pre Iăngâ I mare vor i fi păini1e bune, şi I Întru corabii bine, şi
întru dolbitoace pripasure, şi Între dolmni oşti. Iară se va fi
cutrelrnuru, turburare reî va fi, Iarâ I pâinile bune şi multe voru
Peşte fi: - I De va tuna in numărul psştelul, I grăneloru va fi perire,
preln oraşe voroavâ multă, şi ne/voe pren toatâ lume şi în ţarii­
gradu foamete şi pagubă va fi I Iarna bună, şi toată sămănă­
tura i ce de vreme, şi ce trăzie va fi I bunâ şi boiloru peri re la
răsălrită. rară să va [fi) cutremură (sic) I multe boale voru fi. iară
se I va tuna noapte sau va fulgera, I rane şi moarte întru oameni
f. 37 VO va II fi şi mal marele aravitsnilor ] va peri, şi dupâ acâa fi-Ie­
va I bucurie. iarâ se va fi cutrelmur, mutare şi robie va fi într'-a-I
cea parte. I I�olml," I'POi\\OBtlHRS: 1
\
20. \
Acid se ştii prelste ami ci-te saptămănt i saniii deniitr-o zi
mare pă!nă Într' -aliitâ zi mare. I ÎntăI începemu dela naştirc
llii I h[risto]s pănă la s[ve)til gheorghie 17 săptălmăni. dela �[ve]tij
f. 38 rO glleorghie, pănâ I la :-;[ve]tif petrJ, 9 săptămăni, II şi 3 zile, dela
[259]
CEA /<lAI VECME CARTE RAI{OCZYANA
259
petru, pănă la I s[ve)til ilie prorţojcu, 3săptămăni, I dela sf(â)ntu
ilie pănă la preobraţjenie, 2 săptărnăni . şi 3 zile, I dela preo­
brajenir pănă la sf[ă]nta I mărie mare, o săptărnănă, şi I 2 zile
dela sf{â]ntă mărie mare, \ pănă la ce mică, 3 săptămni, 1 şi J
zile, deja sf(â]nta mărie milca, pănă la zua crucel. 1 săptămănă,
fără o zi. dela zua cruţcet, pănă la vinete mare, 4 sălptămăni,
şi 2 zile, dela viţnere mare pănă la sţveţtil dimitrie. o săptă­
rnănâ, şi 5 zile, I dela sţveţti! dimitrie pănă la arhalgghelu, o
săptămână şi 6 zile. I dela arhagghelu, pănă la lăsatul I de carne,
alu naştirel lurhţristo]s, 116 zile, dela.Iăsatulu de carne I pănă /311 ['u
la naştire lu! hţristo]s, 5 săţptămăni, şi 6 zile. dela naştelre lui
hţristo]s, pănă Ia bţoţgoravlenie I o săptărnănâ şi 5 zile. dela I
b[o]golavlenie pănă la 40 de m[ulc[e]nic[i] I 8 săptămâni, şi 6
zile, dela I 40 de mţuţcenicl. pănă la bl[a]govelşteniI, 2 săptă-
măni, dela blţaţgolveştenit pănă la s[ve]tii gheorghie. i 4 săptă-
mâni şi 2 zile: I
2\.
Vedem acestă lucru I că mari ispite, şi năpăşti I au căzut'
pre sf[â]nt' pror[o]c' şi înpăirat' d[a]vli]du. ce el pănă nu se I
rugă ceţlul inpărat' ce ţine cer.ul' şi păţmăntul' nu pute să se
izbăvească li de vrăjmaşii să'. aşa şi va; dralgil miel is[rai]1î ceşti f. 39,0
nor, carii I nu aţi grăit' cu aggh[e]lulu ca c1[a]v[i]d' I ce aţi grăit'
cu cela ce au făcut' I pre aggh[e]li şi pre VOI, cu do mnulu I nostru
iisus] hlristo]s. Decţi] căndu veri ve'de vrăjmaşii tăi spre tine,
atunce tu nu te nădăjdui (sic) spre vrătu le ta nic[i] spre
armele tale nic[il I spre calul tău nicli] pre prilatnicii tăi. I
Ce întăl te roagă celut de susu. I şi pune nădejde pre
el'. şi cănd I veri ruga pre elu nu-l' ispiti în tru inema ta,
cumil zice sirah I glr�val 3, ce întăi te roag�l. şi apoT i te
apără de vrăjmaşulu tău. caiută dlalv[ildu căndu vrăjmaşii
tăi I se rădică spre tine, citeşte psalom 3, 19, 30, 31. rară
căndil te va il izMvi. ps[a]lom 45, 46, 70, 7'2. I Căn'dil ai făcut f. 39 VO
p,lcat şi te pocaeşt[i] (sic) I ps[a]lom5 7. Căndu mergi la domn' I ps[aJ-
lom 20, 75. Căndu va ({lde vrelo frică pre tine. ps[a1lom 76, 67.1
Căndu al dodelală de duhU neculratii ps[a]lom 37. Căndu cazi i
în legătură sau in robie Dsla]lom 69. I Cănd va fi trăsnetu, şi
grindine I ps[a]lom 84. Cănd mergi la răzuboI I ps[a]lom 26.
Cind veri începe la I păine noa o sau la prăgă. au la I poame
au la vie, sau fiece poame I ps[a]lom 33. Cănd vezi viclenii I bo-
[260]
găţinduse nu pizrnl 10fU, llic[i] I pre alalţi au lăsa să răvaescă I
acru. ce citeşte cest' ps[ajlom. I 36, 48, 49. I Hci'tI\;\"8;\,1i. ::
25.
f. 53 rO Trepeiănică de semne omeneşti. I De se va clăti vărfulu capu-
lUI, va dobăndi, sau de-i va dărui I dţujmn[ejzeu unu cuconu foarte
inţeţleptu va fi. De se va clăti inchieţtura capului neşte streini
neştiuţi voru verii şi-ţi voru aduce dojbăndă. Chica de se va
clăti I în oaste veri merge, şi Iară săţnătos veri veni. De se va
f. 53 v o bate 1, tărnpla capului despre dirjepta] judecătortu de oameni va
eşi, I Tăpla (sic) capului den a stânga de se I va clăti, într<o
veselie va petrec]e], I Gurmazi[i] dendărăt de se va clăti I ţi va
veni veste re, sau vei păt[lJ I pagubâ.Frunte de se va clălti,
spre o ţară ce va merge mullţi i se vorîi închina. Cafa de se
[va] I clăti, de o veste re se va întrista, Iară apoi se va bucura
Iară I de se va clăti între ochi frunte I într'-o cale sau la un
război ce va I purcede pre lesne va lnbla. I Frunte preste tot
de se va cl[ă]ti I cuvinte rele va auzi şi nemic I nu-i va fi.
Tâmpla deasupra I ochiului direptu de se va cl[ăti]. porne'nâ
f. 54 t o va face şi va fi priimită. ! Târnpla deasupra ochtului, de se (va]
clăti. ce va găndi omul să Iacă va I şi isprăvi. Ureche stăggâ i
de se va cutremura, rău cuvăntă I va auzi. Urecha direptâ I de
se va cIăt[l], va auz} cuvănt' bUI1. I Urechla direptâ dinlăutru
(sic) de se I va clat[l], cuvăntu bUI1LI dela unu I prilatină i va
veni. Urechla I stăngâ dinlautru (sic), veste re şi I întristare va
ave. Zgrăc ul' I urechei direpte, cartâ sau g'qcavâ va ave. Zgră­
clulu ure chei stingi, II (sic) prilatinu de bine te va vorbi. Sprăn­
caHa direptâ de se va clatţi], unu cocon va I dobăndi. Sprăn­
cana stăngâ I saţiu de bucate spune. Sprăncenele amăndoao
j. 54 VO odata, vesse' 'lie (sic) veri ave. De se va elăti I întro (sic) sprâncene,
un prilatinu ţi I va veni şi te veri bucura. I Ochtul direptu de se
va c1ătî, ce I veri găndi pre voe ţi va fi. I Ochlulu stăngu şi
sprăncena stăngâ de se vor clătPl amăndoo odatâ I o mănie
iute despre o parte ţi va I veni şi apoi iara se va potoli. I Coada
och'ului direpi(t dobăndâ I ara\j:cî. Coada och'ului stăng I bucurie
de coconi sau de naştire I sau de viaţâ cu năroc spune. I Gena
de stânga de se va clăti, I cartâ şi glăcavâ veri ave. I Părul genei
derepte cel deasupra I veselie spune. Părulu genei I derepte celU
f. 55 rO de[de]supti:i de se va cW[U] I unu pri atenu ce nu l-ai ştiutu ţi il
260
N. D R A G A N lJ
[261]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZVANA
261
va veru ŞI te veri inprieteni cu ! elu, gena dereptâ ce dedesuptă
de se va clăti, o dobăndâ I dela unu puternică veri ave, I gena
stăngâ dedesuptu de se va I cIăt[i] neştine va grăi de rău. 1
inprejurul ochîului direptii de se I va clăti, orece boală veri ave.
Lumina ochiului direptu de se va I clăti, sănătate spune. I inpre­
jurulu och.ului stăngu de se I va clăti, ves[e]lie veri ave. ILumina
ochiului stăngu de se va I clăti, cuvinte rele de mulţi I veri ave.
Coada ochiului diţreptu de se va clăti cuvăntu buţnu veri ave.
Coada ochiului I dereptu de se va clăti despre nas. I coconi va
naşte. Nasulu prespre 1: totu de se va clăti, boerie veri I ave. f. 55 VO
Nasulu de o parte de se I va clăti, aşijdire boerie. I Umărul o-
brazului de direpta I de să va clăti, bubă veri ave. 1 Umărulu o­
brazului stăngu de se I va clăti, rane de nescare tlăţhari oare de
cine veri dobăndi. I Buza deasupra de se] va] clăti, ospejţi (sic) ne­
cunoscuţi ţ voru veni. I Buza r de'[des] u]ptLi de se va clătjl], biru­
ţ[i]-]veri nepritatnicii şi nu-ţţi] voru cuţteza. Buzele arnăndoao, cu 1
neşte prilatini te veri săruta. I Barba de se va clăti unii om
te va I tălni şi după acea de bine te I va grăt, I Gurmazii den-
lautru (sic) 1 de amăndoao părţile de se vor clăt[i] I dobăndâ
spune. Umărulu 1, direptă de se va clătli], aduce sănăţtate. U mă- f. 56 rO
rulîi stăngu de se I va clăt]i], foarte te veri întrista. I Braţulă
mănei direpte de se va I clătina, foarte întristare vei I ave. Bra-'
ţulir stăngii, ce ai I pierdută veri găsi, Cotulu I direptu de se va
clătl, cu unu I nepritatinu te veri certa. I Cotulu I stingă de se va
clătţl] , [uţdecător.u veri eşi sau mai mare I prespre alalţii, închi-
etura I de lăngă palma dirâptâ de se va I clăti, nu-şl cuteză lu-
crulu I ce se teme de ce au făcută sau de I ce va să facâ. înche-
etura mălneei stănga de se va clăti, veste I va auzi, şi să. va ve-
sen. I Măna direptâ desupra de se va II clăti, multâ bogăţie veri /. .56 VO
ave. I Măna de stănga de se va clăti. I mulţi mari i-se vori:!
ruga. I Palma direptâ de se va clăti, I în faţâ: multâ pomana veri
fac[e]. I Palma stângâ, de cuvinte rele I va scăpa şi la bucurie
va veni, I DegetulU mare mâna direptâ I de se va clăti, ce veri
cere delia d[u]mnezeu da-ţi-va. Degetlul] I al doile de se va clăti,
cuvăntu I rău va aUZI, Al treile degeltU. unu lucru bunu veri svărşi 1
şi te veri bucura. Alu patrulu I degetLt Iarâ spune bucurie. I de-
getulU celU micu. o veste I veri auzI şi apoi va fi mincIunâ. I
DegetulU celli mare dela măna I stăngâ de se va clăti, cu unu I! f. 571'°
duşman te veri svădi şi veri biil'uI. AI do']e degetCl cu un I
[262]
262
N. D R A G A N U
vrăjmaş te veri certa Iară te veri I înpăca. Al treile degetii I aşij­
dire. AI patrulă deget veste bună veri auzi I Degetulu celă mică
neşte baţni sau ce vei dobăndl ŞI culrundii veri cheltui. Supă
sisiloara direptâ de slei va clăti, de I unu cuvănt ce-ţ sic) va veni te
veri buţcura. SUpCI sisioara stăngă 1 cuvinte rele veri auzi şi te
velri spămănta. şi preste puţină I vrern]e] de acela grije te veri
f. 57 VO scutţuţra. I Între spete de se va clăti. grije I şi scrăbâ şi cuvinte
rele· in muţltă vreme veri ave. Spala I direptă de se va clăti un coconf]
veri dobândi. Coastele I de direpta de se voru clăti. palgubă veri păţi,
Coastele de I stânga de se vor cl[ă]ti de toate găţndurile rele a vrăj­
maşilor tăi I ce-s spre tine veri scăpa. La caţpul' coastelor de
se va clăti boala I vărsatulut veri păţi. În cal pul coastelor de
stănga de sle] va clăti pagubă veri petrece, I ŞaleJe de se vor
clăti în oaste velri merge şi veri lmbla lesne şi 1 mult' veri do­
bândi. Mijlolcul' pieptului de se va clăti velnire a unul Iecor.
sau a [uţnul pritaltinâ ce au fostă depărtat arată. I Pieptul de
direpta de se va clăţti un cuvăntu rău şi de întristalre veri ave.
J. 58 rO Capul pieptului II de se va. clăf den susu cu o dare sau I cu o
mţiţlţojstenie de folos sufletului I îndernmnă (sic). Capul' pieptu­
lUI I den josă de slei va clăti cu o mulare re ! te veri împreuna.
Pieptulu tohu de se va clăti, o cale sau unu I lucru veri ave.
Urechla inelmiei de se va clăti, cuvăntă de :înjtristare veri ave
Ţiţa diţreptâ de se va tremura. mare şi ! mulutâ şedere la unii
locui se va I tămpla. Ţiţa stăngâ de se va I clăti. o facere de
bine sau o polmană ţi se va tămpla. Pănteţcele de direpta de
se va clăti, I faţa şi trupulu i se va âpitri (sic) oare de ce lucru
şi fără zăbavă I se va vindeca. Păntecele de I stănga de se va
t. 58 VO cutremura o dollbăndâ I de marhă veri apuca: I Buriculă
de se va clăti, cinste I şi mărime iva dobândi vinuţtrele
de se va clăti, o pomenă I au muluţemită pentr'-o slujbă
de I la o mulare va ave. Coapusa j de dirâpta dendărăt'
aşijdire. I Coapsa de stănga de se va clăti. I Unu prilatinu veri
câştiga. I Coapsa direptâ denkinte de se va ! clăti, un cuvăntu
\
bunLI de veselie I aşteptă. GemichTul (sic) direpiu de se I [va] clăt[i]
bogăţie in casă se va afla. 1 GenunchIul' stn'g (sic) de se va clăti o I
năpaste veri păţi. Încheetura I gen�mchfullir de va tremurel multe i
cuvinte rele veri auzI. I Încheetura genunchiuluI stăng' de 1 se
[263]
CEA MAI VECHE CARTE RAKOCZYANA
va clăti oarecine de el va pomeni. II [Vâna piciorului drept de se
va clăti o năpaste vei păţi. Vâna piciorului stâng de se va clăti,
de un iubit prietin al tău te vei despărţi şi nu-l vei mai vedea.
Olesna dreaptă de se va clăti, o comoară vei găsi. Olesna stângă
de se va clăti, cu neşte prietini vei călători, şi după aceea de
bine te vor grăi. ROHflJ," TPHItTHHR�j.I)
1) Conjectura am făcut-o după Trepeinicul tipărit, ce e drept într'o
redacţie cam prescurtată, in Calendar aşezat pe şeapte planete În care se
cuprinde 150 de ani începându-se dela 1881 şi sţujaşte pănă la viitorul aII
2030, Bucureşti 1893, pp, 112-11q.
263
[264]
Indice şi glosar.
,A.
11, 81't:, "al": 19vo2-3;= "ale": 23 rO I
şi 10, 23vO 3, 7 şi 12, 24 rO 6 şi 17
24 Vii 10, 33 VO 10, 57 VO 5.
a, prep., = "Ia": 6 rO 9, 18 rO 5, 29 VO
lli, 31 rO 19, 34 rO 2, 2\5 r0 1 şi 12;
apoi în cornpusele alocure, amiază­
,re, amiazăzi, amiazăzi şi aminte, pe
care vezi-le sub VOCI'.
a ca, femininul pr. dernonstr. acel,:
34 rO 9, 34 VO 12, ef. şi ace: 35 r0
8; gen. sg. acei ="acelei" : 33 VO 17
şi aceil= "acelei": 36vo 13-14.
aăasiâ, femininul pr. demonstr. acest,:
20 VO 2- 3, acasta: 11 VO 3, 19 rO 8.
acid, adv., = "aici": 37 VO 7.
acmu, adv., = "acum": 1 VO 5, 2 rO 11,
3ro LI, 6vo 4-5, 9ro 8 şi 11, 12ro
5, 19 VO 4, 20 VO 16.
acoperemăntu, s. a., = "scut", "apă­
rare", "mântuire": 4 r0 2· 3, 13 r0
5-·6, 16 VO .s�9, i7 VO 1 2 acoperi­
mănt-: 14 VO 3--4; ef. şi acoperi =
"scuti", "ap;\r;'I", "mi:tntui": 20 VO 10.
adăpost, s. a.,="ajutor", "scut", "spri­
jin", "ocrotire": 17 rO 13.
adăposti, vll.,="aiut�I{(, "ocron", "spri­
jini", "folosi": 10 rO 2; adiiposlilorlu,
adi. vb. : 3 VII 12-13, 5 rO 11; adii­
posfitoare, adj. vb. intrebuintat ca
s f.: 5vo 4-5, :-îvo �,9vo6 7, 13vo
7--8, 17 r0 9-10, lH rU 9 -Ia.
fidăpostire, s. f., c= "iljutor", "scut",
"sprijin", "ocrotire": 41'0 2 şi li, 4vo
1-2.
adiiugăturile, pJ. dela adâugiiturâ, 's.
f., = "asupreaIă", "asuprire": 3 rfll,
15 r0 8.
aflările, pl. dela aflare, s f.: =, "năvă­
lire": 15 rO 10.
agghel, cet. anghel, S. 111., -- .. Înger":
39 rO 3 şi 5.
ai, pl. dela an, S. m., � "ani": 2'2vo 2.
aibi (să J'), vb. pers. II conj., = "Să
ai", "să ajungi": 22vo 2.
alalt, pr., = "celălalt": 21 r0 8, 28 rO
10, 32",vO 10, 33 VO 8--9, 36 VO 2, 39vo
16, 56 rO J 2.
Atamiienii, pl. clela Atamitean = -Ala­
mit", n. pr.;. 35 rO 3-4.
alocure, adv., = "alocuri (': 27 rO 19,
28 1'07--8, 32vO 13-14, 33ro 1, 35rO 18.
amtuidoao, nurn, f., "arnândouă" :
54 rO J9, 55 Vo 13 şi J8, amăndoo:
54 VO 7.
atniiazăze, adv., »la ameazăzi S.
amiazi« Într'-ameazăzis într-amea­
zi"; 34 ;0' 12, 35 VO 5; dar cf. şi:Îfltr'­
amiazăzi, Întru amiazăzi: 28 VO 6-7,
28 VO 19-29 rO J, 29 VO 17, 30 VO 13-14,
31 VO 13, 32 j-O 4, 33 rO 13, �3 rO 19---33
vOI, 34 rO 5, 36 VO 6, apot despre a­
miazăzi = "ele cătră meazăzi", "de
cătră sud ": 33 VO 14-·-15, 35 r0 2 şi de
căiră umiazăzi: 35 r0 Il.
aminte, ad v.,: 22 r0 6.
aoru, s. m , = "aur": 39 VO 17, cf GUfU:
J8vo 3-4, şi ([ur: t8vO 10.
Aprlil, s. m" = "Aprilie": 251'° 13.
uproape, s. 111.: 22 VO 17, 2:3 r'� 8-9.
arâ, vb. aux., = "ar": 2 rO 8 şi 10.
Ara viei, gen. dela Amvla, n. pr.,= .Ara-
bin« : 34 rO 6.
Araviicnilor şi AravitCnilorli, gen. pl.
deja Araviteall, n. pr .. = .Arab. : 28
VO 12, 300 6--7, 37 vOI.
arhaggIze/ll, ce!. arhanghel, S. 111.,: 38 rO
16-17 şi 18.
(}Sill, S. In., = >măgar«: 22 r0 13-14,
22 VO 15.
wjUdire, adv., = >asemenea. : 55 VO 3,
57 rO 5, 58 VO 7.
Ilsupredwlile, pl. dela aSllprecllllle, s.
f'I = »asupreaIă<, >asuprire« : 8 VO 12.
[265]
aiunce, adv., = -atuncl-: 28 VO 7, 29 VO
5, 30 rO 15, 31 rO 2, 14:"""15 şi 19, 31 VO
11 şi 14, 35 rO 14, 35 vO 2,39 r(J 7--8.
au, conj., = s ort-, »sauc: 39vo 12 şi
13, 58 VO 5.
265
austru, s. m., = s vănt de meazăzi«,
apoi »meazăzi«, -sude : 35 VO 3.
auz, s, a.,: 24 VO 11.
Augusti:i, s. rn., = "August": 26 rO 4.
B.
batjocuri, vb.,: 33 VO 17-18.
berbece, s. m., termin astrologic : 25 rO
6 şi 12, 25 VO 2, 8 şi 14, 26 rO 1-2,
7 şi 14, 26v(J 1,8 şi 14, 27 rO 1,8
şi 14 (bis).
besereci, p1. dela beserecă, s, f.: 281'0
19, 29 vOI, 30 rO 19,32 VO 3, 33vo 10.
birui-, vb., = 1. »lnvingee: 13 rO 8, 16
r08şi9,29ro 12-13, 55voI1-12,
57ro 1--2,2 = »avea- : 29 rO 10; bi­
ruitoare, adj. vb. intrebuinţatca s. f.=
-stăpănăe, »dispunătoaree : 1 VO
9, 2 rO 11--]2, 5 r0 14--5 vOI, 9 rO 8,
13 rO 1 şi 9--10, 18 rO 11-12, 20 rO 1.
blagoslovl, vb., = »binecuvântâ c: 2 VO
1-2, 11 rO 14, Il V" 1, 13 v· 10, 14 ro 4
şi 12, 20 r' 13, 21 rO 2 şi 12.
Biţajgoveşteniî, S. f., = »Bunavestire-:
38 VO 8--9 şi 9-10.
boare, s. f., = »vifor c : 4 r° 12, 6 v" Il,
30 r° 1 şi 2, 30 V' 17.
bogăţl (a se ",). vb., = »a se înbogăţi«:
39 VO 15; cf, şi tnbogăţi: 31 ro 5.
Bţoţgoiavtenie, S. f., = »Bobotează«,
-Arătarea-Dornnului«: 38 VO 4 şi 6.
b[o]goslovie s. f. = s teologie e, "învătă­
tură despre Durnnezeu« 23 r° 10-11.
bucale, s. f. pl., = »cereale«, "grâne",
»semănătun (ef. păine): 54 r" 18.
bună-cinstire, s. f.,; = »pletate e: 23 v" 10.
bună-credinţă, s. f.,: 15 vo 13-14.
bună-dare. s. f.. = »binefacere e : 4 vo
7-8, 23 v" 13.
bună-vestire, s. f.,: 23 r" 15-16.
bură, s. f., =, >vifor<: 35 r' 19.
C şi c.
cădea, vb., = "a se închina": lvO 6-7,
17 rO 2-3, (pers. I sg, cazu) 19vo 8.
ciindu, adv. şi conj., = "când": 19r02.
CU/lOII, s. a., = "un fel ele cântec bi­
sericesc": 2 VO 4.
cap, s. a., = "capăt": (capul' coastelor)
57 VO 6-7 şi 8-9, (capul' pieptului)
57 VO 19, 58 1'0 3.
care, pr., = mod. "cel "ceeace": 2 VO l'
3 rO 7, ;"3 VO 4, 4 rO 4 şi 9, 4 vO 3 şi 11'
5vo 3-4, 6 VO 9,7 rO 8-9 şi 14, 7 VO 7'
11 rO 4, 8 vOI, 9 rO 13-14. 14 rO 7,
14 VO 5, 15 VO 1-2 şi 6, 16 rO 11-12,
18 ro 6-7, 18 VO 11, 21 rO 3.
ditrâ, prep., = "Ia": 11 VO 4.
cafă, S. f., = "ceafii": !'i3 VO 9.
cartâ, s. f" = "ceartă": 54 rO 12.
et, conj., ,,� "ci": 9 rO 13,9 VO 12, 13 rO J,
19 VO 10, 38 VO 15, 39 rO 4, 11 şi 15,
39vo 17,56 rO 15.
cel, pr., = "acel": (celut Îlzpărat' ce
ţine cerlut şi pămăntu/) 38 VO 15;
tem. cala: 1 VO 3, iar gen. sg. al
acestuia este ceila: (,eilace = "celeia
. ce") 12 VO 2.
cercetare, s. f., = "vizită", apOi "In­
grijire" În loc de "ingrijitoare": 17ro 14.
cesl', pr., = "acest": 21 rO 16, 391'0 2,
39vo 17; fem. casiâ: 20ro 19.
c!zeltui, vb.,: 57 rO 9; de- aici /lecheltuilu:
51'0 4-5.
c!zillure-, pl. dela chin, s. a.: 3 r0 1.
8 VO 14, 9 r0 9, 15 r0 10-11; dar ef.
şi c!zinuri: 4 VO 14.
CÎ/1, s. a., = "ordin", "stare socială":
23 VO 5.
CIStil-, adj., = "cinstit": 17 VO 13; alt­
undeva cinsti.
citi, vb., = mod. "ceH" şi "citi": 1r03,
39ro 18, 39 VO 17.
clal[i} vb., = "clăti": 54 r0 16, altun­
deva găsim numai clăti.
coada ochiului, s. f., = "der aussere
Augenwinkel ": 54 VO 10 şi 11, 55 rO J 5
şi 17.
COCO/l, �. m., = "copil": 54 r0 16,
54 vI) 12, 551'0 19, 571'0 19, cllconu:
53 r° 5.
[266]
266
corabii-, pl. dela corabie în loc de
corăbii, s. f.: 34 rO 19, 35 rQ 19, 37 rO 3.
comu de capră, termin astrologic, =
"ţap':': 25ro 10-11, 25vo 1, 7, 13 şi
19, 26rO 6, 12 şi 18, 26vo 6, 12 şi'
18-19, 27 rO 6 şi 12,35 rO 13 şi 14.
cu, prep., = "de": 2 Vo 10, 8vo 1, 9rO 6,
17 rO 2.
cugeiind, ger. verbului cugetă; 27 rO 17.
cumii, adv. şi conj., = "ca": 21 ,0 8.
cumpănă, s. f., termin astrologic, =
«cumpănă", <balanţă": 25 rl) 9 şi 15,
25vo 5, Il şi 17,261'°4-5,11 şi 16.
26vo 4,10-11 şi 16-17, 27r04 şi 10,
32 VO 7 şi 8. I
curunâii, adv., = "curând": 57 rO 8-9.
cuteza, vb. construit cu dat.: 55 VO 12-13;
ef. şi 56ro 14.
cutremura, v. a. intr., = »a se cutre­
mură": 37 rO 16; dar cf, ŞI se va cu­
tremura: 58ro 19.
D.
darure, pl. dela dar, s. a.. 23 VO 7,
32ro 8-9.
dătătcrislts-de-bine, s. 111., = făcătorul-
de-bine": 4 Vo 4-5.
daiu, part. peri. al verbului da; 22 vo 3.
DlaJv[i]dii, n. pr.,: 38 VO 15,39 rO 3 şi 17.
de, prep., 1. "pentru", "din
cauza": Ivo 12, 6ro 12, 7ro "11,
13ro 4; 2.="de cătră", "dela":
15rO 14, 20 rO 12, 24vo 9. 55r" 14;
ef. şi 55v" 7, apoi 19 v" 10, 32 VO 12,
39 vo6.
deca, conj., = "dacă": 11 rO 8, 11 vo5,
13 v' 3-4.
Deche[m] vrie, s. m., = .Dec ernvrie":
26 v' 12.
dec[il, adv., = "apoi", "dup ă aceea"
39 f' 6.,decii: 1 VO 1.
delun'gă (a se «), vb., = "a se de­
părtă": 2 ro 12-13.
den şi deaii, prep., = "din": 19 ro 3,
19 V' 6, 21 v· t şi 2, 34 v' 2, 36 r'lO,
36 v· Il, 53 v' 3, 58 r' 1 şi 4.
denalnte, adv., = "dinainte": 58 v' 10.
deadărăt şi dendărăf', adv., = "din­
dărăt": 53 VO 5, 58 Vo 7.
denlauiru, adv., == "dinlăuntru": 55 v017;
dar ef. dinlau/ru: 54 rO 10 şi din­
făuiru: 54 rO 7.
dentălu, adj., = "dintâiu": 21 rO 15.,
den/ru, prep., = 1. "dintru", "dil,l":
1 v" 8, 5 Vo 2, 16 rO 4, 301'" 8, (denuttu)
36v09, 37v09; 2. = "dintre": 35roŞ.
de-oameni-lubitorru, adj. vb.,: 6 VO 1-2,
20 v' 6; de-oameni-iubitoare, adj. vb.
lntrebuintat ca s. f.,: 7 rO 12-13.
depreunâ, adv., = "înpreună", "dim­
preună": 5 ro 10.
derept, adj., = "drept": 54 VO 16 şi 18,
55 rO 4 şi 18; v. şi dirept.
deşchide, vb., = "deschide": 19 r'' 15.
deşert, adj., = "gol", "cu rnânile goale":
1 v" 14; dar cf. şi mărime deşartă:
24 ro 4-5 şi În deşertii: 22 r" 4.
despre, prep., = 1. »de pe": 15 VU :l;
2. = "de cătră", "dinspre": 28 r° 1
şi 18, 29 yO 2 şi 8, 30 r° 4, 30 v" 7,
31 1'0 6 şi 8, 32 v" 4, 33 rO 15, 33 V" 14,
35 ro 2, 35 VO 3, 53 Y' 1, 55 r" 18.
de-toate-puternică, adj., = "atotputer­
nică": 16r" 10-11.
dezlega, vb., .., 1. "risipi", "împrăştia":
7yO 14, 8vo 10; 2. = .Jertă": 16vo 1-2.
dimineţâ, s. f. şi adv.,: 19 rO 3, 19 VO 18.
Dimitrie, n. pr.,: 38 rO 14-15 şi 16.
dinăoarâ (nice.r ), adv., = .[nicilodată.,
�[nici]odinioară<: 2 rO 3, (fiice ditlă­
oarâ) 19 rO II.
dirept, adi., = .drept.: 16 rO 9-10, 32
r0 1, 53 V' 1 şi 18, 54 rO 5,' 7, 12 şi 16,
54 VO 4 şi 10, 55 rO 7, 9 şi 15-16, 55
VO 4, 56 r"l, 4, 8, 13 şi 19, 56 V" 4 şi
8, 57 r<' 10 şi 19, 57 VO 2 şi 17, 58 r°
9-10 şi 15, 58 v' 7, 10 şi 12; v, şi
derept.
direptate, s. f, = "dreptate",' 23 v· 2,
24 VO 4-5 şi 8.
doao, num. f.,= .două«: 23 rO 1; cf şi
a doa: 23ro 8.
dodelală, S. f., = .supărare<: 39 VO 6.
drăcascâ, fem. adjectivului drăcesc,
.drăcească«: 131'° 5. .
drăcire, s. f., = »Îndrăcire< : 24 rO 1.
duşman, s m.,: 57 ro 1.
[267]
267
E.
efiinii, pl. dela eftinie, s. f., = "indu- I Eghipet, n. pr., = -Egipt", "Egipd":
rare", "Barmherzigkeit",: 12 v" 8-9. \. 31 v" 1, 33 r'' 16-17; gen. Eghipiului:
Elisavethu, n. pr., = "Elisaveta ": 11 r"7, 21 VO 1-2, 281'" 4.
8 şi 12.
F.
făcătotiu, adj., vb. Întrebuinţat ca s.
m., = < părinte", "creator": 9 v" 9.
facere = 1. infinitlvul verbului face:
24 rO 14; 2. s, f., = "faptă": 8 VO 6.
facere-dt-bine, s. f.: 58 ro 13.
facere-de-ruşine, s. f.: 24 r" 2-3.
jăgâdllÎ, vb.: 24 VO 4.
fără, prep., = "afară de": 10 r" 8, 13 r" 9,
21 v" 3.
fată, s f., termin astrologic,= "fecioara":
251'" 8 şi 15, 25 v. 5, II şi 17, 26 r" 4,
10 şi 16, 26 v" 3, 10 şi 16, 27 ro 3 şi
10, � 1 r" 18 (bis).
fece, pers. III sg. a perfectului ind. al
verbului face.' 12 r° 6; dar ef. şi făcui:
19 rO 12.
feăor, s. 111., = "copil", "fiu': 21 v" 12,
22 rO II, 57 VO 15.
fecoară, s. f., = "vergur{l": 2vo 14,
3 rO 10, 4 ro 5, 5 l"J 1, ., v· 2, 8 v" 4 şi
10, 9 rO 'i, 10 rO 9, 13 VO 6, 14 vo 10-11 şi
14, 15 re 6 şi 11, 15 VO 4, 6 şi Il, 16 r" 4,
17 VO 12-13, II r° 11.
ferici, vb., = "lăuda", "mări": 4v" 1/,
12 r" 5; de- a ici fericita.' 11 VO 10.
Fevtirarie, s. m., = "Februarie": 'i7 rU 7.
fie, s. f., = <fiica", "fecioară": IOv" 3,
17 v' 8
fieri, pl. dela fiară, s. f.,: 27 r° 16, ;: 9 v" 3,
30 1''' 13, 32 v· 12-13, 34 v' 1.
fire, s. f., = 1. "fiinţă", "na1ură": 8 rO 14-
8 VO 1, gen. sg. fireei: 24 vo 5; ). =
"simţ" în forma de pl. firi 24 VO 10.
folosi, vb., = "ajuta", "ocroti", "spri­
jini": 16 r" 12-13.
folositoare, adi. vb. întrebuinţat ca s.
f., = "ajutătoare (ajutor)", "ocroti­
toare", "sprijinitoare": 13 rO ! 1, 17 v" d.
frăncesc, adj., = "occidental de neam
latin"; 32 r' 6-7.
G şi g.
gadine, pl. dela gadinâ, s. f.,: 28 v" 3,
33 rO 18, :'61" 9; dar ef. gadinÎlor:
2" 1'0 b.
găndi, vb.,: 54 ,," 5.
gemânu, s. m., termin astrologie, =
"gemenii": 251" 7 şi 13-14, 25 v· 9-10
şi 15,261'" 2, 8 şi 15, 26 v" 2 şi 9,
27 r" 9, 28 Vo 9, (gernăn') 2/1'" 2, (ge-
m[ă}nu/ui) 28 VO 9, (gemenii) 25 VO 4,
26 vo 14-15.
genuchiu, s. m., �c= "genunchiu" 58 VO 12;
dar cf. şi genunchlu.· 58 v" 14,16 şi 18.
gheenă, s. f., = "iad": 24 VO 14.
Gheniivar[ie], s. m., = "Ianuarie":
26 v' 19.
G/zeorghie, Il. pL,: 37 v" 13, 38 vu 10.
. g/ăcavâ, s. f., = "gâlceavil": 31 V" 2,
32r" 14, 5-1-vo 15; dar cf. g'/cllJlâ:
5h" 12-13 şi gâ/cavă: 3" ,," 12,
35 r"I!>.
gi[avă], s. f., = "capitol": 39 ro 15.
grabnică (moarte",), adj., = "precipi­
tată," "nepremeditată", "din nepre­
vedere", "din nebăgare de seamă":
29 r° II, 30 r' 4; ef. şi de grabâ var
peri: 29 VO 1.
grăI1lătic, s. m., = "dascăI": 1 rO 8.
grău, s. m., = "grâu": 28 r' 7, 28 VO l!,
29 VO 7, 31 vu 4, 33 v' !O-li, 34 Vo 13,
�� � �. şi 6, dat. pl. grănelor: 10 VO 5,
gre/e, pl. fem. dela greu, adj. = "in·
greunate", "tăroase": 33 r° 6.
greşale-, pl. dela greşealii, s. f.,: 6 rO 3,
1� VO !O .
grije, s. f., =, "grijă": 30 ro 15, 31 ro 7,
57 rO 15 şi 16, gen.sg. grijei: 4 r° n,
nom. pl. grije.' 3 r" 3; mai ef. grija.
1:'i v· 8 şi negrija: 20 r· 6.
[268]
. 268
grindine, s. r., = "grindină": 39 VO 9. I s« rm azi, pl. deJa g.llrl17aZ, s. m., ---:-
gromovtticti, s. a., = "carte de tunet": "grumaz": 53 VO 5, 55 v" 17.
25 r 1; v. ŞI 37 v" 6. gustare, s. L, = "gust": 24 v' 1 t -12.
H.
harti, s. a, numai în expresiunea ad- .
verbială tn harti = »în deşert«: 22
rO 2,. ef. ŞI În deşeriii : 22 rO 4.
hic/cnu, adj., = »viclean«, »rău- :.19ro
13, ef. viclean: 20 rO 7, 39 v" 14 şi
vitienşugt»: 36 VO 7.
hrane, pl. dela hrană-in loc de hrăni,
s. f.,- »bucate e : 30 v" 6.
hrănitoare, adi. v b. întrebuinţat ca s.
. r,: 17 rO 11.
Hristos, n. pr.,: 4 vo 2 şi 11, 14 VO 1 l,
17vo 14 19vo 16-17 37 ve 12,38 rO
J 9, 38 ;0 2 şi 4, 39' r 6.
idolii, s. m., = »chip cloplit- : 21 VO 5.
Ilie, n. pr.,: 38 r" 2 şi 3.
imrţe]c', s. m., c= »spune numele- :
5 VO 11.
inemâ, s. f., = »inlmă«: 15 Vo 5,20 ro 8,
23 rO 5, 39 r" 14, gen. sg. inemiei: 58
ro 7-8.
Iraclie, n. pr .• : 25 1'0 2
isp[ă]sitorlll, adi. vb. intrebuintat ca s.
m., = »mântuitorlue : 9 rO 14-9 ve 1.
ispită, s. f., = "Încercare": 38 v" 13.
( e , = 'lLIne la încercare" »În-
cerca«: 33 rO 3, 39r�' 13. '
ls[raiJIl, pI. dela Israil, n. pr.: 39 rO 2.
rubire-de-arginiu, s. f.,: 24 ro 3
I.
Iuda, 11. pr.: 11 ro 5.
Iulie, s. m.: 25vo 16.
Iunie, s. m.: 25 VO 10.
iute, adj., = »curnplit«, »saevus«: 54 v'
8, pl. Iute: .:. VO 14 şi Iuti: 4 VO 13,
7 r° 9.
izbavi, vb., = »izbăvl«, »rnăntu ie , 2 ro
8-9; dar ef. şi izbăvi-, 3 r° 10-\1 ,
5 ve 3, 7 rO 9-10, 8 vo 14-9 rO 1, 17 ro 3,
19 rO 13,39 VO 1, (izbăvascâ) 5 v· 10-11,
8 VO 7, 13 VO 13-14, (izbăvescă] 38 vol7 ;
de-aici izbi/vire, s, f., = »rnântuire« :
7 vo 12, 16 v' 13 şi lzbavitorlll: 9vo 2.
izvoarăle, pl dela izvor, s. a.: 31 rO
16-17.
Î.
lnb/iJ., vb.,:. 27 VO 4, 53 vo 14; dar cf. şi
imbla: 30v" 18, 57vu 12,
Îneaiâ, p. II prez. imper. dela inceta,
vb.: 24 v" 9. .
tncheefură, s. f.: 56 rO 16, 58 vo 15 şi
18; dar ef. şi inel/lefură: 53 rU 6-7,
56ro 12.
inchipuiturâ, s. f.,=>închipuire«: 21 VO 6.
lncunglurare, s. f., = »nevoie«, ,;necaz":
17 ro 4.
Î/ldireptâ, vb. = »îndreptil': 4 rO 5-6,
21 rO 7; de-aici Îndirepti/torlu, adi.
vb. întrebuinţat ca s. m., = »îf\drep-
tător«: 6 VO 9. �
Î/lgreulat, part. verbului Î/lgreula: 16
VO 13-14. \
Î/lgrijli (a se",), vb., = »a fi cupHns
de grijă«,'\,a fi Îngrijat", »a se ne­
liniştl«: 28 VO 4.
-lung-răbdare, s. f.,: "îndelungă-răb­
dare": 23vo 15-16.
Înpărat-, s. m, = "împărat": 17 VO 14
21ru 1, 28r" 1 şi 11,29 rO 3,4, 16şi
19, 31 rO 3, 6 şi 20, 32 rO 4-5, 34 rO 12,
35 rO 5 şi ]6, 38 VO 14-15 şi 16.
Î/lpărăţie, s. f., = »împărăţie«: 24 VO 15,
29 rO 17 şi 18, 33 VO 18-19.
Înpi/ri'itesc, adj.,= >împărătesc«: 361'°11
Înple (a se",), vb., = >a se implinl«.
11 Vo 11; dar ef. ŞI Înple = "implea":
umpleeL'" 3r" 3 7vo 4 n rO il 15
�o 6, prec�m şi 'a se Î�ple = »� s�
îl11pleih, "a se umplea": 29 VO 7, 30
vU 16, 34 vo 5.
Î/lpreuna (a se J'), vb., = »a se căsă­
tori�: 58 rO 5.
Întru, prep., = 1. "Între": 33 v" 8, 37
r° 3, ef. încă,: 11 r° 14, 21 VO 15, 27
VO 7, 28 VO 1 şi 9-10, 30 VO 7, 33 VO 6
şi 8, 36vo 6, 37 rO 19,39 rO 13-14,54
VO 2, etc;; 2. = >În«: 28 rO 3,22 rO 10,
ef. Incă: 11 r° 4 şi 1 fi, 11 VO 6 şi 8-9
12vo 13, 13 vo 5, 16ro 5, 16vo 8 Ş'
[269]
12,171'06,19 r" 14, 1·9vo 9 şi 14,20
v' 2, 22 rO 10, 2311l 2, 23 VO 14,
28 ro 3 şi 16, 29 r" 1-2 şi 4, 30 V" 5
şi 20, 31 r" 9, �.Jt V" 1, 32 r" 13, 32 vo
8,33 ro 9, 9-10 şi 15, 3�ro 9, 3ţvo 12
şi 19, 35 V" 9, 37 r° 3, 37 vu 4, şi 10,
39 re 13-14; 3. = 7.1a<: 28vo 6-7, 28
y' 19-29 t1l 1, �9 y' 17, 30 v' 13, 31 vo
13, 32ro 4, '33ro 13�i 19,34 ro 5, 36
v" 6; 4. = "cătr{l", "ele": 14 ve 3.
În/Tir/la (a se J'), vb., = �a se tntoarce «:
29 ro 5.
inţelepiti, adj.,: 53 ro 5-6.
tnvătutt, part. tntrebulnţat ca adj., ==
-strâmtorat«, "necăjit": 17 ro 13 .
. J.
iuca-, vb , = »a se mişcâ e, »sări« (des­
pre copil în pântecele mamei): 11
ro 9, 11 vo 7.
L.
tacrămă, s. f.: 15:vll 3, pl. lacrămi: 28
rO 10, 35 vo_15 şi tacrăme-: 15'0 14.
tăcut, vb., = "locui":": 2L r« 1 �-16.
ţăsatut-de-came, s. 111.,: 38 ro 18-19,
38 v-.t. 44 vo 17.
lautru;şi li/ulm, v. denltutiru, dinlauiru,
dinlăuitu.
tegătură,». I., = »lanţ«, s cătuşă« : 39 v08
ţegeei; gen. sg. dela lege, s. f.: 24 rO 8,
dar ef. şi legei: 21 r" 14.
ţegumi, pl. dela legumă, s. f.,În loc de
"Iegume": 29vo 9, 31 v': 4, 36 rO 6-7.
lemn, s. a, =, -pom e, "arbo're roditor":
30 vv 1.
lesne,aelv.,: 57vo 12;pre lesrze: 53vo14·
leuu, lev', lev, s. m., termin astrologie,
= »Ieu e : 25 rO 8 şi 14.25 VO 4, I l şi
17, 26 rO 3, 9 şi 1", ::!6 VO 3, 8 şi 15-16,
27 rO 3 şi 9, 30 VO 3; dar ef. gen.
[eului: 30 VO 3.
limbă. s. f., = "neam«, 'POpOf<: 29 rO
10 şi 16,30 rO 4, 33 rO 5.
Iiturghiie, s. f.: :3 VO 5.
liubov, s. a., = "Iubire": 23 1'0 14, 23 VO
15, 34 rO 13.
lucrare, pl. dela lucru, s. a.,: 21 rO 7-8,
23 iO 10 şi 15, 24 rO 6 şif3, 24 VO 13,
lnmiei, gen. sg. dela lume, 8. f ..
5 ro 12-13, 9 va 1, 13 ro 9-10, 13 va 8,
18,0 13.
luvll, vb., = �"Iu<l": 2d ro 3, 29 vo 15;
dar ef. şi ilUi: 22 fa 1, 29 l' 19.
M.
Macarie, n. pr.: 19 ro 9.
mi/caru, coni., = "ori", "sau": 20v 3
şi 4.
măgurâ, s. f., = "munte", "colină",
"deal": 18 vo 1.
Maia, s. m. = "Maiu": 25 VO 3.
mai-mare, s. m., = ·"prepose": 29 1",,11-12,
33 VO 16-17, 34ro 3, :.16 v" J3, 37 v" 1,
56 ro Il.
mălae, pl. dela mălala, s. a, = "cu­
curuz", "porunib":28 rO 3.
o
_ măneei, gen. sg. dela mână, s. f.: 56 fi
16-17; dar ef. ŞI me/nei: 56 r" 4 Ş
mănilcru: 32 r" 2.
mânie, s. f.,: 2-1- rO 4, 30 vo 2, 54 VO 8.
1/1 lÎrzgi/ito are, adj. vb. întrebuinţat ca
subst,: 17 rO 12; cf. �i mărzgi/lare
131''' 8.
mântui/orlu, adj. vb. întrebuinţat ca
subst.,:'6 rO 7-8, J2 rO 2, n VO 4-5,
J4 VO 6, 'J9 VO 8; ef. şi măntui, vb.,:
2 rO 14, 2 VO 15, 3 vO 8, 71vo 9, 9 rO 9-10,
17 vO "-7, J9,vo J3- J4 şi mântlllre, s.
f.,: 2:vO 12, 1: vO 3, 31 rO 19.
marin], s. f., = ,.,marfă" ori "vite":,
S8vo 1.
Mariam, n. pr., = "Maria": II�ro 2,
11 vo '13, J2 vO 9; dar ef. voc. Marie:
21 rO 2, i�r gen. sg. M[a]rieI: Il rO 9,
precum şi I1llmele sa rbă.tori�orVlâln�lT
Mârie-mare: 38 rO 6 şI7 ŞI Sj[âjnta­
Mârie-mică: 3810 8 şi 9.
[270]
270·
mărime, s. f., = ,.mărire":I'! rO 7, 24 ro4.,
58 vo3; dar ef. şi mărire: 18 ve 4.
morse, p. lll sg, pf, ind. dela merge,
vb.,: II 1'0 J.
Martil, s. m., = "Martie": 25 ro 6.
mărturie, s. L,: Î2vo 9.
mărturisi-, vb .. : 16rrr 1, 22 ve 8-9.
maslu, s. a.,: 23 vn 6.
măstrapă, s. f., = "cană": 18 vo 10.
ţneserti, adi, = "sărac", "sarm an",:
20 rO II, :J6 vO 10. ..
meserătaie, s. f., = "sărăcie": 24 vo 1.
meseţt: şi mese/a, s. m, = "lună":
25 ro6 şi 13, 25 VO 3, 10 şi 16, 26 ru 4,
10 şi 17, 26 vo 5, 12 şi 19, .(7 ro 7.
Midenii, pl. dela Mideon, ,= "Med", 11.
pr.,: 351'0 2-3.
tniloste, s. f., = "milă", .,îndurare":
5 ro 11-12,. o vn 14,7rO:t, 13 vO II,
21 ve 15, 23 va 16, 24/'0 6; ef. ŞI milă:
12 vo 7-8, 21m 4.
milostentie; s. f ." ,.,Iare, lrnpărţire de
mila"; 24 ro 10, 58 rO 2.
milostiv, adj., = "milos". "Îndurător":
6rO Il şi 12, 6rO a- 6\10 1, 12vo 4
milostivi (a se ",), vb., = ,,3 se Îndura";
Ivo 10.
tnilui-, vb.,: 5 vo 6 şi 8, 6 ro 13-14,
12 vo 6, 19 vo 10.
miros, s. a.,: 24 vo II.
miu, pr, pos., = "mieu": Il vo 19, 19 vOI.
Moisei, n . .pr., = "Moise": 21 ro 1'1.
molitvă, s. f., = "rugăciune": J9r02 şi
8, 19 ve 18, 20 ro 15 şi 19, 20 VQ 18.
m[ujc[e]nic, s. m., = "martir": 38 vo ti
şi 8.
malta, adi., = "mult": 36 ro 2.
multsţemiiă, s. f.,: ,8 vO 5.
mulţi (a se »}, vb., = "a se înmulţi":
J4 ro 15, 34 va 9.
mutare, s, f, = "emigrare": 37 ve 4;
ef. mută (ese »), vb.,: 29ro 3, 301'°8:
N.
nădăjdui (a se'" pe cineva), vb., = 10
ro 10, 39 ro 8; ct. pune nădejdi' pre
el: 39 rO 12.
ntipaste, s. f., = 1. "tentati o", "ispită":
2 VO !O, 8 vO II, 15 rO 9; 2. = "calum­
ni a", "calamitate": 38 VO 13, 58 vo 15.
ntiprasnâ (de"'), expr. adv., = "fără­
de-veste", "iute": 31 vo 9-10.
năroc, s. a., = "noroc": 5� vo 13.
niisctifoare, �dj vb. Intrebuinţat Cii s.
f. = "maică": 2 Vo 8, 3 vO 6-7, 5 voI,
7 vo 10, 15 Vu 14, 20 rO 1-2
naştire, s. f., = "naştere": 37 Vo II,
!S8rO 19; 38 VO 2, 54 vO 12; dar cf. şi
naştere: 38 Vo 3-4 .
neca, vb., = "ucide", "omorî": 34 rO 8.
necare, s. f., = "în ne care": 27 vO 4.
necăiari, adv., = "nicăieri", "nicăirl":
13 rO o.
nedăstoinic, adj., = "nedestoinic": 19 vO 1,
;0 rO 4; v. şi rzedostoinic.
nedireptate, s. f., = "nedreptate": 16 f\O 13.
nedostoinic, adi., =, "nedestoinic";
2 rO 5-6, v. şi nedi1sfoinic.
IlcÎnjelegere, s. f., = "nepri:epere",
necuno:ştinţă": 20 ro 5.
nernic, num., = "nimic": 53 vO 16.
neprtlatnic, s. m.. = "ne prieten";
55 vo 12; ef. neprîiatinii: 56 ril 9, s,
şi priiaten, priiatin şi prîiatntc.
neputred, adi., = "nestricat", "inco­
ruptibil": 7vO 6; de-aici neputrezire,
s. f., = "nestricăciune", "incorup­
tibilitate": 14ro 6-7, cf. şi putrezire:
8ro 13-14, 8vo 2.
"zescare, pr., = "oarecare": 55 vo 7.
nes/iloare, adj. vb. întrebuinţat s. r., ,=
"ceea ce IlU se sfieşte, nu se ruşine­
ază": 9vo 7-8.,
/leşie, pr., = "nişte": 53ro Î, 55vo 14,
57rO 7.
/leş(ine, pr., = "oareci ne", "cineva":
55 ro 6.
/leştial, adj. vb., = "necunoscut":
53ro 7-8.
nevastă, s. f .• "mireasă" 4 rO 14=4-
VO 1, 6vo 12, 8r9 2.
nevoinţă, s. f., = "osteneală", "dea­
dins": 1 VO 4, 5 ro 13; cf. nevoi (a se '" 1,
vb.,: 8 rO 9 şi Ilevole, S. f.,: 2 rO 9,
2vo 1 şi 15, 3 vO P, 5vo 2-j si 13,
6r04, 7vo9, 9r09, 16vO\2, 20vo7-8,
27vo Il şi 1 t, 281'0 1', 37rO 10-11·
nice, conj., =oi "nici": 2 ro 3, 19 1'0 lI,
22vo 13, 14, 15 şi 16, dar ef. şi nici:
39 rO 9 şi 10, �9 Vo 15.
noaa, dat. pl. al pr. pers., = "nouă";
[271]
6rO 12, 14vo 6, 24vo 7.
noao, feminimul adjectivului nOII; 23 va
4, 39 vo 12. .
uoao, nurn. = "nouă": ;!3 va 12; cf.
şî a noa: 22 Va. 8.
nota, vb., = "plu1i", "călători CU naia":
28 vo II.
Noemvrie, s. m,,; 26 vo 5.
271
număr, S. a., termin astrologic, =
"zodie": 271'0 11, 28ro 5-6, 28vo 9,
29\10 �, 30vo J, 311'0 18, 32vo 8,
33vo 12, 34voI0-11, 35ro 13, �6ro 3,
37 ro 8.
numărătortu-itc-stele, s. m .. = "astro­
log", "editor de stele"; 25ro 3-4.
o.
oasle, s, L, = "războiu", "expeditie":
28 VO 5, 34 ro 14, 37 rO 5, 53 rO 10,
57vo Il.
obidii, part. în 'rebulnţat ca adj., =
. .asuprit", "necăjit": 17 ro 4.
ocaannicii (sic) în loc de ocaanic, adj.,
=, "miser": 20 rO 11-12.
Oclo[m]vrie, s. m.,: 26ro 17,
omer/il, pl. dela om, s. m.,: 17vo le,
dar ef. şi oameni şi oamenii tpassimţ.
oraşi, pl. dela oraş, s. a.,: 28rO 17-11<,
dar cf. şi oraşe-: 31vo 7, 32\10 1.,
.13 ro 8-9, 37 rO 10 .
orece, pr., = "oarece": 55 ro 8, dar
ef. şi oarecine, oarece (passim) .
osindi-.vb.,= "osândi": 20ro 8; dar .ct.
osănâă, s. f.,: 19ro l�.
ospeţt, pl. dela oaspe, s, m.,: 55 va 9-10.
P.
p atue, s. f., = -bucate-. 271'0 19, 29 VO
2-3, 30 rO 11 şi 1"', 31 r0 15, 33 v013,
34 r0 1, 7 şi 15, 34 VO 9, 35 r° 8, 36
. VO 8, 37 r0 2 şi 7, 39 VO 12; dar ef.
!,;[ bucate: 54 rO li.
paractists, s. a" = »rugăclcne e : 1 r0 1.
părăsl, vb.: 29 rO 2-3'.
părete s. rn., ="zid":3vo 12,51'0 10-11,
7 rO 6, 9 rO 2.
pasârilor, dat. pl. elelapasăre, pasere, s.
f.,: 28 VO 16.
păţi, vb., = "suferi", "răbela": 33 VO 19,
5J VO 7, 57 VO 3 şi 8.
palimâ, s. f., = " suferinţă": 3S VO 11.
.pa/ruitl (al,f), num. ord.,: 5) VO 14, 57
r0 5.
păzi/orlu, adj. vb.,: 20 VO 9; intrebuintat
ca S. m.: 8 VO 9, 20 VO 12, cf. pă:::/ =
1. > apăn\. : 20vo 10-11 şi 2. = >ţinei\<:
21 VO 16-17, etc. .
pecingine, S. f., = mod. >pecingine. şi
"pecingină": 30 vO 9.
peliţă, S. f., = >trup., >carne': 9 r013.
peşte, S. m" termin astrologic: 25 r0 11,
25 VO 2,4 şi 14, 26ro 1, 7, 13 şi 19,
26 VO 7 şi 13, 27 'o 1, 7, şi 13, 37 1'''
18 (bis).
Petru, n. pr., = ,Petru.: 37 VO 14, 38
1'0 1.
pipăire S. f., = >pipăit.: 24 VO 12.
plzrni, vb. întrebuinţat cu elat.,= "piz­
mui",: 39vo 15.
plouros, adj., = >ploios< (plouroasâ)
29 VO 11, (plotlrosâ) 30 VO 11 ; elar cf.
şi ploios : 30 rO 11.
poame, pl. dela poamă, s. f., = ) prune«
şi "poame" În genere: 39 VO 13.
pocaanie, s, f. = »pocătntă«: 1 VO 7,
14 rO 9-10, 23 VO 5.
pocal (a se J' l, vb.,: 'a se pocă!- : 39
VO 2.
pacei, vb., pers.I. sg. prez. ind.: 131'0 4.
pohtei, gen. sg. dela pohtă, s. f.,·:=;
"poftă": 6 v\J 8; dar cf. poftelor: 20
rO 10.
pallti, vb., = >poftl<: 2� VO 11; elar cf,
şi pollU: 22 VO 22.
pom,;nâ, s. f., = "pomană" : 53 VO 18-
19, 58 VO 4; dar şi pomana: 56 VO 5,
58 rO 13-14; ef. pomeni, vb.,: 58 VO 19.
poruncâ, s. f.,: 21 rO 15, .21 VO 4 şi 18,
n r0 5 şi Il, 22 VO 5, 6, 7 şi 10, pl.
porunci: 21 1'°1",231'0 1 şiporunce-:
21� 1� .
poslllşanie, S. f., �= "obedientia", apoi
,Dienst«, »Bec\ienung": 24 VO 2-3.
potoli, pers. II prez. imperat. a verbu­
lui potoli, = "potoleşte., »alinează.:
6vO 12; cf. infinitivul potoli: 54 v09.
prăgă, S. 1'., = »pârgă<, >pâine nou[t«,
"bucate«, >fructe coapte.: 39 VO 12.
pre, prep., = >spre«: 1 VO 10, 22 v09.
precăntafâ, part. Întrebuinţat ca adj;: 4
rO 10.
p recis ta, S. f:, = >preacurata«: 1 r0 1-2.
precuratâ şi precuratâ, adi.,: 2 rO 3-4,
2vo5,4vo3,7vo4 şil0,8r07,
tOr03 şi 8,12 Vo 14-13io" 14V0 4-5,
[272]
212
17 ve 5 şi 12, 18 va 5, 1.9vo 19, 2Ovo 18,
21 ro 2 şi 10-11.
pren; prep.= "prin": 29 ro 15, 29vo 18,
37 1'0 9-10 şi 11.
preniru, prep., = »prln- : 35 ro 8; ef.
pentru: 58 vo 5.
pretnălţă şi pretnătţă, vb., = »pro­
. slăvi- : 14 va 11-12, 15 ro 3, 7 şi 12.
preţuminai, part. întrebuinţat ca adj.,:
16 rO 7.
premăndrie, s. î., = 'Înţelepcillne<:
23 va 8.
prenevinovată, adi.,: 31'0 6-7, 7 ro 8,
9 ro 1.
preobrajenie, s. t , = »Schimbarea la
Iaţăe : 381'0 3-4, (preobrajenil) 381'05.
prespre, prep., = »peste«: 55 ro 19, 56
ro 12; dar cf, şl presfe: 37 vo 7-8,
57 ro 14.
presj[â]nfâ şi presj[âllltâ, adi,: 2 vo 8,
201'0 1.
prevecnicâ, adj.,: 8 r0 6.
prii' vb., = »a fi tavorab!l, binevoitor
cuivâ«, »ocrott-, »ajutâ«, sfolosi«:
16 va 5-6, de-aici priitoare, adj, vb.,
întrebuinţat ca s. f.,= »binevoitoare'"
')-ocrotitoare., 'ajutătoare., folositoa­
re: 3 vO 14.
prlratenu, s. 111.,: 54 vO 19, de-aici în­
prieteni (a se r ): 55 rO 1; p.tietin-:
54 1'0 9 şi 14, 54 vO 2, 55 VQ 14, 57
vo 15-16, 58 vo 9.
tmietnic, s. rn., = "prieten": 39 ro 10.
priimi, vb., = "primi": 13 r0 1-2. 15
vO 7, 28 vO 6, 53 vo 19,
prinde, vb., o,,", "cuprinde": 8 vo 2.
pripeş', pl. dela pripas, s. rn., .. -Zu­
gefallenes, Zuwachs e : 34 vo 16.
pripesure, pl dela pripas, s. a., =
herzugelaufenes, verlaufenes, herren­
loses Tier": 37 rO 4.
pripec, s. a., =� "căldură", "zăduh":
28 1'0 13.
pripelă, s. f., �= "vers care se cântă
după psalmi ŞI stihiri, un fel de
"refren" : 2 vo 7.
pruncii, S. f., = "fecioară": 3 ro 4, 14
vO 2; dar cf. şi prunc =� "copil":
27 vO 3
psţeţtom, s. m., = "psalm": 39 ro 18-
19, 39 vOI, 3. 4, 5, 7, 8, 10,11, 14 şi 17;
V. şi 24 Vo 8.
purcede, vb., = "pleca", »rnerge e :
53 vO 14.
putrezire, s. f., = "stricăciune": 8 rO
13-14, 8 vo 2.
R.
de-aici răvnitoriu, adj. vb, =- "raz­
bunător" certător" cu băsăI.I" .
21 va II." , " .
razămâ. pers. JIl sg. prez. ind. dela
verblllI'ăzăma,="se razimă": 231'0.1.
I'ăzboe, pl. dela războlu, s. a.,: 21 ro 18,
35ro 17, 36vo 4-5, dar c1. şi I'ăz-.
boae: 27 vO 7, 29 ro 14, 33 vO 1.
rodure, pl. dela rod, sa., = "bucate",
"seminţe" "sămânături": 23 va 12, 35
va 7, dar şi roduri -: 34 va 19, ef. şi
rod: Il va 1, 2" va 19, 30 vo 6 şi 19-20
31 ro 8 si 15, 31 vo 6, 321'0 2, 33 rO 1,
34vo 13'si 15.
Roma, n. pr. : 30 vo 19.
rost, s a., =� .. gură": 19 rO 15.
rudă, S f., = "neam" "generaţie": 10
va 2 (bis) , 121'0 6,17 rO 6 şi 7, 21 v013.
rugătoriu, adj. vb. întrebuinţat ca s. m.,:
16 ro 14-16 va 1.
raCiI, s. m., termin astrologic: 25 ro 7
şi 14, 25 VO 8, 10 şi 16, 2, r0 3, 9 şi
15, 26 vo ,2, 10 şi 15, 27 r0 2-3 şi 9,
29 vo 4 ŞI 4-5.
rădica (a se J'). vb., = "a se răsculA"
»a se revolta«: 3:: 1'0.8, 391'0 18; ef.
va ridica vrajbâ: 32 vO II. dar mâ
rădlcâ ="mă vindecâ": 9 v05, 19 vO 13.
rădicare, s. f., = »răscoaIă< "revoltă":
34 vO II.
rane, pl. dela rană, s. f. = "răni": 27
ro 18, 29vo 8, 331'0 4, 361'0 14, 37
ro 19, 55 vO 7.
răpştire, s. f.,= "murmurare": 35 ro 17.
răsărită, s m., = "răsărit": \311'0 7,
32 ro 4-5, 371'0 15-16, dar ci. ŞI ri/­
sări/u: 281'0 8, 351'0 6-7 şi 17-18, ră­
sărit': 271'0 15,33 ro 15, 34 vO 18, ră-
sarit: 28 ro 19, 29 va 2. ,
răsipl, vb., = "risipi": 4 1'0 13, 3Q ro 19.
răvnl, vb, = "răvni", "dori": 39 ţo 16;
\
S.
să, conj., = "dacă": Il'O 7, 20vo 5,
27vo 5 şi Il, 291'0 8 şi 13, ?9vO 12
şi 17, 30 va 12, 32'fO ", 35vo 2, 61'0
12, 36 va 12. 37 ro 16, 5e: 281'0 13,
28vo 6, 17 şi 19, 301'0 5 şi 14, 31r02
şi 13, 32 ro 9, 33 rO 13 şi 19, 34 r0 1,
35vo 5 şi 9, 371'0 1, 5 şi 17, 37vo 3.
[273]
sil, pr. refl; -= "s'e": 23 va 14, 25 ro 5,
55vo 5, 56ro18;alhmdeva se.
. siea, vb., =. "seca": 31 ro 17.
săIăş'lul (a seen), vb., = "a se să­
lăşui": 13 vo 6-7.
să/bateri, pl. fem. al adjectivului săl­
betec; 29rO 6; dar cr, !ii sălbetece:
. 32vo 13.
sămănătură, ,s. f.,= "semânătură",
27'10 1-2, 34vo 6-7, 37ro 13.
sărgui, vb.,= "grăbi", v, srăqut.
săruta, vb., ="a se inchina", "saluta":
II ro 6·7; dar ct. şi sărută == "să­
ruta": 55vo 14.
sărutare, s." f., = "inchinăciune",
"salutare"; 11 ro '8-9, 11 oo 6.
seeou, vb., pers. 1 sg . prez.: ind., =
"scap"; 13 ro, 7.
scorpie, s, f. termin astrologic. 25r09.
şi 16, 25vo 6, 12 şi 18, 26ro 5, II şi
17, 26vo 4, 7 şi 17, 27 rO 4.:5 şi 11,
33vo ) I şi 12.
scrăbâ, s. f.,= "scârbă": 3vo 1, 5v012,
9 ro 5-6, 13 rO 3, 16 ro 2 şi 12, 16 Vo 12,
28vo 2, 30ro 16, 32 vo 6, 34 vo 5,
57ro 17.
scrăbit, part. Intrebuinţat ca adj.,=
"scârbit": 17 ro 8.
se,' conj., = '"dacă", v. să.
se, conj., = "să": 6ro f, IOro 13, Hvo 3,
19vo 9, 33rO 7, 36vo 7, altundeva să.
semn, s. a., termin astrologic: 25 rO 4-5,
30ro 17, 53 rO 1-2.
Septe[m]vrI[e], s. m.,: 26 rO 10.
seu, .pr. pos., = "său": 27 vo 17; alt­
undeva să,u.
Simbetei, gen. sg. dela Sâmbătă, s. f.,:
22 rO 9, Sinbetei: 21 rO 6.
Sirah, n. pr.,: 39 ro 14.
sir'guire, s.f., = ,;grabă": 11ro 3-4.
sisioară, s. f., ==' "subsuoară": 57 rO
9-10 şi 12.
smerenie, s. 1., = "umilinţă": 1 VO 6.
smerl, (a se en J, vb., = "a se umili";
30ro 7-8, 33 VO 4, 36 VO 12; de-aici
smerit, part. intrebuintat ca adj., =
"umilit"; 12 rO 3-4, 20 rO 3.
socoti, vb., = "îngriji": 24 rO 11.
• socot/n!â, s. f., = "purtare de grijă",
"îngrijire"; 3 Vo 2.
solUoare, adj. vb. al verbului soli
întrebuinţat ca s. t, - "vestitoare"
27$
"mijlocitoarelr În solitoere-de-teină:
9 VO 8,
spămănta, vb., = "spălmântă" 29 ro 7,
57 rO H.
spăsenie, S. t, = "mântuire"; 7 re 5-6(
9 ro 4, 14 rO 5-6, 18 rO 8.
SpăSl, vb t = "mântui- 2 VO 9, 8 rO U,
19 VO 17; de-aici spăsitoriulU, ad],
vb. întrebuinţat ca s. m.,= "mân-
tuitorul": 3 rO 8, 7 ro �3. .
spodobt, vb., = "invrednici", .dignum
iudicare": 3 vO 3-4
sprănăenă, s. f.,· = Hsprânceană" :
54 rO 15 şi. 17; dar cf, şi sprănchi«:
54 v06, sprăncene: 54 VO 2.
spre, prep, = 1. �pe-, "pre-: 39,r08q
9 şi 10; 2 = "impotriva", "asupra":
27 vo 17, 28 ro 9, 39 ro 7 şi 18,
57vo 6; 3. = "cătră", "Ia": 10ro 1,
12 ro 3; :':8 ro 8, 35 ro 17, ef. şi
20 rO 16, etc.; 4. = "asupra", "p entru "
sau un dativ .posesiv: 30 Vo 9, 36 rO
9; 5. = "pentru" sau un dativ final:
8 VO 3, 27 ro 17, 34 vo 1.
srăgu, S. a. in ex.presiunea adverbială
de srăgu, = "de grabă": 5 Vo 4.
srăgul, vb., = "grăbi-: 10 ro 1, 19 Vo 13.
sărgul: 1 Vo 11, 17vo 6.
stare, s. 1., = "stare-înainte", "distin­
gere": 19 vo 14.
stemâ. s. f., = .. coroană"; 17 vo 14.
stih[i]re s. f., = "cântec de sIăvire":
2 vo 7 ..
stingu, adj ,= "stâng"; (urechei stingi)
54ro 14, 56ro 10; dar cL şi stăng-:
53 vo 3, (stăggâ) 54ro 3, apoi 54 rO
10 şi 17, 54vo 6, 6-7, Il şi 14, 55 ro 5,
11 şi 13, 55 VO 6, 56 ro 2, 6 şi 17,
56vo '-, 6şiI9,�7ro 12, 57vo 4şi9,
58 ro 12 şi 19, 58 VO 8 şi 18, (stn'g)
58 vo 14.
stinge, vb.,: 20 ro 10.
stlăpu, s. a" = wstâlp", "turn", "co-
lumnă": 14 ro 8,
st'rmb, adj., = "strâmb": 22 vo 9.
strănge, vb., = "cuprinde-: 5 ro 1.
strein, s, m.,: 17 rO 11-12, 24 ro 11,
53 rO 7.
suflet, s. a., = "duh", "spirit": 10 ro 13.
supu, prep., = "subt": 21 VO 8, 57 rO
9-10 şi I�.
suspina re, s. f.,: 35 vo 14.
svădl, vb., = "sfădi": 57 rO 1.
18
[274]
ş.
I şapte, nurn.j 23 vo 3, 7 şi 18, 24 rij '0;
a şapte: 22 Vo 6·
şedere-ls-unii-t ozii, s. fo,: 53 ro .11.
svă rşi-, vb., � = "sfârşI": 56 vo 130
sueşnicti, So,., a .• = "sfeştnic", "cande­
labru":)8 Vo 3.
s[ue]ti, adj., = "sfânt": 37 Vo 13 şi 14,
şeiele, pl: dela şes, s. f.,: 57 Vo II.
şase, num.; 22 ro 7; a şase, 2� ve 50
38 ro 2, 14 şil6, 38 volO; altundeva
sfânt: 38 ro 3, 5, 7 şi 9.
suet, s. a.= ,jsfat": 23 vo 9, pl. sueture:
24 ro II.
o 1
.�
tăc«, vb., = "Înceta"; 2 rO 2-3.
tă/nl, vb., = .întâlni": 55 Vo 16.
(amplă, s. f.,; 53 vo I şi !I, 54 ro 1,
tăpla: 53 Vo 30
tămpts (a se w] vb , = "a se întâmpla":
5tl ro Il-It şi 14.
tăplă, s, f., = "tâmpIă", v, tămplă.
tărosse, pl. feTIl dela, ta roasă, adj., =
"grea", "ingreunată".: �9 ro 8-9; cf.
şi grele: 33 ro 60 •
tatâ, s. m.,: 22 ro 18, gen. tătăne-:
10 Vo 6, 17 VO II.
timpins, vb. in loc de Întâmpina, =
"a se grăbi", "a alerga": 9 Vo 12,
timpinâ: 5 VO 20
tinăr, s. m, = "copil", "prunc": J 1
VO r, tiner : 11 re 9-10; dar ef. şi adj.
tineri = "tineri": 27 va 3.
tittde, vb.="ridica", "Îndrepte!": 3 rO 12.
finpina, vb. v. timpina.
tlahari, pl dela t/ăflar, so m., = "tăl­
har", "hoţ", "fur": 55 Va .7-80
tocmi, vb, --,- "parare", "orândul",
�dispune�', "face": lJ Va 5.
tocmire. s. f., = "ordine", "rândueală":
27vo 90 I
(raziw adj.,=" târziu": 31 va 7, 37 l'a 14 ;
Ţ.
dar efo şi tărziu-: 27 va 2,34 va 16-17,
35 rO 9.
frece, vb., = "a trece cu vederea", Ha
dispreţui": 9 va 10, 13 ro 12, 14 va 10.
tremite, vb., = "trimite": 20 Va 9-10;
dar cf., şi trimite: 6 Vo 2-3,,20 va 140
tremura, vb. a. intr., = "a se tremura"
58 va 16; dar cf. de se va tremura:
58 rO 100
trepetîinicii, s. a., = "carle de tre­
murare": 53 rO 1.
troiţă. s. f., = "treime": 12 ro 130
trutie,s. f., = "îngâmfare", "mândrie" :
24 rO 5.
trupascâ, femininul adjectivului ttu­
pesc.: 61'0 1-20
trupureloris, dat. pl. dela trup, s. a.,
= "trupurilor" : �O va, 30
turbura (a se.r), vb., = 1. "a se agi.;.
ta", "a se nelinişti": 3 ro 2, 30vo·la-17
2. = "a se răscula", "a face răz-
��i� ��t�/��0Ij�'3;9 �� l;:3�1 �:� �:
turburare, So f., = 1. "agitare", "neli­
nişte": 4 ro 11, 6 VO 8;.;:!. = "răscoa­
lă" "războiu civil U: 37 l'a 6.
tarii, s. f.,: 21 va' 1, 29 va 13-14, 3(rO 6 I Ţarigl'adu, n. pr:,: 28 r6 6, 32 ro 8,
şi 9, 351'0 8 ·9, 53 vo 8, gen. neart. 37 ro 11-120
ţărâ: 36vo 14, gen. art.ţără1: 321'0 6, I o , o • •
j3 ro 16. . fzne, vbo, = "cupnnde . : 2 VO 11, 13 ro 3.
u.
\ .
u, arlo neh., = "un": u om: 3pvo 4,
dar efo şi un omu: 29 va 5, un,u om :
29 VO 14, 55 vO 15, unu omu: 31 ro 12,
u prllatinu: 54 ro 14 dar ef. şi\ unu
prilltinu: 54 rO 8-9, 58 VO 9, un 'pri­
li/tinu 54 VO 2, unu przlatellu : 54 vo 19.
'Ude/â, So f, termin astrologic, = ,,�ăr- .1
sătorul de apă"; 25 rO II, 25 va 1,7-8,
13 şi 19-26 rO 1, 26 rO 6-7,13 şi 19, 26
VO 6 (udelâ) 13, 19, 27 rO 6-7 şi 13,
36 rO 3 şi 3-4.
umărul obrazului, s. m.,: 55 VO 4. şi 6.
ul'ecfl1a inemiei, s. f.,: 58 rO 7-80
uşe, s. fo, == "uşă": 14 r° 9; ef. şi Ilşa:
181'0 3.
[275]
(1
r �
\
v.
275
uănătoriu şi vă�ător, s. rn., termin
astrologic, = "săgetător": 25 fa la
şi 16, 25 VA 6, 12 şi 18, 26 ro 5, 12 şi
18, 26 VA 5, Il şi 18, 27 ro 5 şi 11-12,
34 vo 10 şi Il.
vedere, s. f., = "văz": 24 vo Il.
venit, part. întrebuinţat ca s. m., =
"jeler", "joveveny", "advena", "pere­
grinus": 22 ro 15.
veri, pers. II sg, prez. ind. a verbului
vreau, = .,vrei": 16 vo 2, 20 ro 15.
veri, pers. II sg. a verbului auxiliar uoiu,
= "vei": 39 ro 6 şi 13, 39 VO Il, 53
ro 10 şi Il, 53 va 1, 3, 5 şi 15, 55 ro 1,
4, 8, 12, 15 şi 17, 55 voi, 5, 8, 12 şi
14, 56 ro 3, 7, 9 şi Il, 56 va 1, 5, 9,
13, 14 şi 17, 57 ro 1 (bis), 3, 6, 9, 11,
13, 13-14, 15 şi 18, 57 voi, 3, 6, 8, la,
11-12, 12, 13 şi 19, 58 ro 5, 7 şi 9, 58
voi, 9, 15 şi 17; dar cf. şi vei: 53 va 6,
56 ro 5, 57 ro 8. .
vie (Se J"), p- III sg. prez conj. deja
venl, vb.; Il va 3. .
uiniure, s.m., = "pântece": 58 Vo 3-4;
ef. păntece: 11 ro 10, Il VO 1-2, şi 9,
13 va 6, 24 1'0 2, 58 ro 14-15 şi 18.
vistilaru, s. a., = "tezaur": 5 rO 3-4,
14 ro 5.
viţel, s, m.jtermln astrologlc, = "taur":
25 j-o 7 şi 13, 25 po 3, 9 şi 15, 26 r°
2, 8 şi 14, 26 voi, 8-9 şi 14, 27 ro 2
şi 8, 28 j-O � şi 6.
uitlensuqis, s. a., = "vicleşug", "vicle­
nie": 36 va 7; ef. hiclenii.
voinic, s. m . � "ostaş", "soldat", "mi­
lita r" : 27 va 18-19, 29 ro 2.
uoitonu, adj. vb, întrebuinţat ca S. m.,.:
13 vo 11.
voroavă, s. f., = "vorbă": 8 vo 10-11.
37 ro 10; cf. vorbl: 541'0 15.
vrajmaş, s. m., = "vrăjmaş". "duş­
man" inimic"· 8 VO 6-7' dar cf SI
vrăjr/za'ş: 5 VO 5, d9ro 12,' 391'0 1: 7,
16 şi 17, 57 ro 3, 57 VO 5.
urătosu, ad], în expresiunea adverbi­
ală mai vrătosu = "mai vârtos",
"mai ales": 3J vo 8.
urătute, s f., = "vârtute", "tărie": 39
ro 8-9.
vreme (în./"), expr, adv., = "potrivit",
"CLl măsură", "nici prea mare, nici
prea mic": 34 ro 14-15. Ci. însă: să
veti hi. inblăndu în tocămelele mele
şi veti fi socotindu şi ţiindu porăn­
cele mele, de- uoiu voao ploae în
vreme destoinică în Leuiticul publi­
cat de Hasdeu,. Cuu. d. tiătr., V. 1, p.e.
z.
Zehăriei, gen. sg. dela Zsherie, n. pr.,:
II ro 6.
zbierare, s f , = "zbierăt": 28 l'a 16-17.
zgaibe, s. f., = "zgaibă": 30 VO 8-9.
zqreciu, s. a., = "cartilaj" În zgrăcIul
şi zgrăcIulu urechei . 54 ro II şi 13.
zue forma articulată a substantivului
feminin ZlIO.: 22 ro 6 şi 9, 38 ro 10
şi II, 45 ro 1.
[276]
I
EPILOG.
Acest studiu a fost terminat, în forma in care se găseşte
aICI, încă în anul 1915 (v. Pagini literare, An. 1, 1916, No. 3, r,
p. 60 ş. u., unde anunţarn acest lucru). În 1918 a fost trimis 'i
Academiei Române care a hotărît să-I publice .. Împrejurările
grele de după războiu, lipsa de fonduri, au trnpledecat tipărirea,
iar faptul că nu-l mai avea la îndemână şi că timp de câteva
luni manuscrisul a rătăcit la poştă, a împiedecat pe autor să
facă unele modificări care poate ar fi fost necesare în urma
apariţiei unor lucrări importante privitoare la limba noas1ră
veche, pe c�re dela izbucnirea războiului mondial (1913) până
la 1918 nu le-a putut vedea şi utiliza. Nu s'au mai putut
avea în vedere nici o seamă din preţioasele inviaţiuni cuprinse
în D. Russo,. Critica textelor şi technica ediţiilor, Bucureşti 1915.
Câteva mici modificări însă s'au putut face cu ocazia tipăririi.
După îndelungate peripeţii, lucrarea apare totuş în condiţii
bune, graţie bunăvoinţii colegului AI. Lapedatu, căruia-i mulţă­
mesc şi pe aceasta cale.
\
\
\
[277]
r
Errata
Pag. 172
in loc
rândul 15 sus
"
"
"
"
"
"
"
.,
"
"
"
"
"
"
"
"
.'
de LffT&P�1'H citeşte LfITBp?oTH
" şi " ş\
Parachisul Paraclisul
" Geschicte Geschichte
" ai " al
" tnvăătură învăţătură
ti iară " larâ
" eel " cel
ti păstrat ti păstrat
" gasim "găsim
şi şi
Degetulîi "Degetulu
Rugăcuue Rugăcune
mănturaşte mântulaste"
biru-ţţiţ-veti " birui-ţ ţij-veri
mai ales (e deschis) "mai ales {(edeschis)
să va cutremură " să va cutremură
(="să va fi cutremură")
loc de i citeşte cu i În loc de i
zg'ebe
ni
fa se,
neco
Handpauke
Articolul
sân!
zg'ebe .. , sk'ebe
ordinal
vaţfi] cu trem uni
me
lorts
credinăoşi
cătră
alalţi
lară
st'rmbţă]
coordonează
nevoi
coordonă!oare
zg'ebe
sk'ebe
dentdiu
au •
" HHWh=H ""'INi
1:;\W�kfBI\fHHjE
dumnezeească
iudicare
axop1tlo�
sânt
B�ITHIf
1teplatlXat�
np1i.eMfHHIf
O�3att"1f
cu i în
zgebe
mi
fssc.
n=co
Haudpauke
erticotul
sunt ..
zgebe, .. skebe
ordinar
va cutremură
" ne
" 1 ru
credincioşi
" că ră
" alalft
" tară
str'mbţă]
" coordinează
nevoe'
" coordinătoare
" zgebe
" skebe
dentăiu
" cu
" HHH-h=H H?oIH-h
" &�r�-·laBAmHu
qumnezească
" indicare
" axp7tlos;
" sunt
" G�ITIH-E
" 7teplatlXols;
" "p'kefAfHHlf
" �eAi3a"H'
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
II
"
"
"
"
"
"
"
ti
"
"
"
"
"
"
"
ti
"
"
"
"
"
"
"
"
"
6 jos
9 sus
7 jos
14
3
2 sus
12
19
9- jos
6 sus
19 "
1 "
17 jos
8 ti
12 sus
11 jos
13 ti
6 sus
]9 ti
tI
11 "
4
5 "
]6
11 jos
4 "
6 sus
7 "
14 jos
14 "
2 sus
19 sus"
15
14
10 "
13 jo�
2
8
13 "
15 "
22 "
13 sus
16 "
18 "
20
15
15 "
17 jos
8 "
8-9 sus
16
ti
"
"
"
"
t t
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
»
"
..
..
..
..
"
ti
"
..
187
188
"
"
"
192
193
194
210
211
213
215
226
227
228
231
236
237
237
"
197
198
200
204
205
208
2'17
i18
219
220
222
223
224
175
176
177
179
180
185
"
"
ti
ti
•
ti
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
"
[278]
,
1
278
Pag. 238
rândul
4 jos
în
loc
de
inchinăciune
citeşte
lnchinăciune
"
6
"
IrflMBalllf
Irl;,\C>BalUllf
.,
"
"
"
I
"
"
15
"
"
"
"visusu
"
"vi sus")
"
23<:)
"
11
"
"
.,
"
binehoitoa.re
"
binevoitoare
"
.,
"
19 jos
"
"
"
�n,\aTft.kN
"
�1;f,\aTfllklw.
.,
240
"
4 sus
"
"
"
IlP"Ji,\\,v.N i\pl!
np·hA,,v.lli\P2.
"
248
3
"
'd'<C>I:2'.
"
'dl{c>B'l.
"
249
6-7
sus "
"
"
învăluit
Invăluiti
18
jos
"
"
creştenilorîi
.,
crelştenilorîi
B
B
"
"
"
9
.,
"
"
"
la
nO'\"ltlll,\\'�C\a, "Im1i, CeleilO Caa,
[HNH1i
nO,"�tlIlM·�
�
Bf
"
"
"
3
"
"
"
"
veculul
"
veţcului
f'
"
250
"
1-2 sus
"
"
"
şi pre I carele
"
şi pre mine I
[carele
"
251
"
2
"
"
"
"
toată
,1
toa[tâ
,[
,.
10
"
"
"
curăti
cuţrăţi
,.
"
18
"
"
"
"
părnântîi
"
părnăntîi
"
"
"
18
jos"
"
vecirnul
"
vecinul
e
B
e-
B
"
252
"
16
"
.,
"
"
Ala
r,Ia
I�f.
"
,\Ia,
I',\a,
IU.
1{
1{
"
"
8
"
"
"
"
1\01(
"
,101(,
"
"
6
vecie
vecie
"
253
3
sus "
"
"
Oustalre
"
Gustaţre,
"
"
5
"
"
"
apoi Moarte
"
apoi I Moarte
"
14 sus"
.,
gelmănu
gemănu
14 jos
"
lul[ie]
Tul[ie]
"
.,
2
"
"
'1
capră
"
caprâ
,t
,.
1
·t
"
17, 16
16.
17
"
254
1
sus ,.
"
scorpie:
.'
scorpie:
",
"
"
10
"
"
"
"
gemăn
"
gemăn'
.,
"
17-18 "
"
.,
"
pământului
"
pămăntului
"
255
"
7
"
"
"
"
perlre
"
perire
256
"
10 jos"
"
cutremur
"
cultremur
"
16 sus ,.
'0
latulnce "
atu[nce
15 jos
înpăral!ii şi domnii "
înpăral!i1 şi
't.j'
"
"
,.
"
[domnit
,.
"
8 jos
"
"
kt.arO<.kCTIII.
"
IMaro%CTHlf
"
4
"
"
Kt.arOi\ ""(INUl.
"
IMaroA itaNHlf
241
5 sus
"
"
C2'.C'l;iKi\t;
"
C2'.C'i;'jI\At;
"
"
4 jos
"
5, 8 rO 3
58 rO 3
244
4 sus
"
să înţelegâ
" să I înţe�gâ
6
."lai\",TBh.
"
."la
i\MTBk
l
11
"
"
"
noi
" noi.
"
0'
15
"
pentru
" pe[n]tru
"
245
"
3
"
'1
I{aTaBac'ia
"
l{aTaBac'ia
"
3 jos
,,\ "
trimitemu, tatălui, şi
mului "trimiltemu,
[tatălui şi filullui
247
18
"
,"
au fostu grăite
"
au fostu I grăite
"
16
"
"
\"
I mieu.1 că
" mieuo I că
260
7 sus
"
neştiuţi
" neştiluţi
,.
"
11
jos
"
"
"
Sprăncenele
" SprănlceneJe
"
261
3 sus
"
"
"
va grăI
" te va grăi
�62
"
8 jos
"
"
"
dobândi vinutrele "
dobândi.
Vinutrele
265
16 jos
" cel "ceeace"
1 H U
"
"
"
"
"
"
[ce ce., "ceeace
"
268
"
2 jos
"
,.
"
- lung-răbdare
"
n-lung-răbdare
-;
!
I
,
f
i
1;;
[279]
Vlahii din Serbia
în sec. XII--'-XV.
(Cetită în şedinţa publică a Academiei Române la 27 Ianuarie' 1922)
de Silviu Dragomir
Vlahii din statul medieval, sârbesc, pe cari IU i-au Înfăţişat,
în timpul din urmă, trei mari învăţaţi slavi, Stojan Novakovici),
lireceke) şi Kadlecs), aşteaptă de mult să-şi ia partea, ce li-se
cuvine În ştiinţa noastră istorică. Deşi s'au ocupat învăţa ţii
amintiţi. destul de amănunţit, de situaţia şi rolul Vlahilor din
statul Nemanizilor, totuş ştirile privitoare la ei n'au fost încă
adunate toate la un loc Incercând o asemenea lucrare, credem
că din analiza obiectivă a documentelor vom izbuti a pune
câteva concluzii nuoi, de mare importanţă pentru trecutul acestor
fraţi ai noştri, pe cari de atunci i-a înghiţit marea slavă, ce-i
lncunjura.
Intre hrisoavele, crailor şi domnilor sârbeşti ni s'au păstrat
39 documente, cari menţionează pe Vlahi. Dintre aceste numai
unul datează din secolul XII. In secolii următori însă creşte nu­
mărul lor aşa că din al Xlll-Iea avem 6, din al XIV-lea cu totul
26. In fine, din jumătatea intâie a sec. XV-lea ne-au rămas iarăş
numai 6 hriso ave. La aceste 39 de mărturii clare s'ar mai.putea
1) Stojan Novakovic s'a ocupat de această problemă în mai multe
lucrări. In Selo din Glas srpske kr. Akademije XXIV, Belgrad 1891 înfăţi­
şează, mai pe larg, chestiunea Vlahilor din Serbia, pe care () discută apoi
în: Prvi OSIlOllÎ slovenske knfizevnosiimegju Batkanskitn Stovenima, Belgrad
1893; Balkanska pitanja, Belgrad 1906 şi Les probletnes serbes În Archiv f.
slavische Philologie v. 33p. 438 şi urrn. Până când 1n Zakonski Spomenici
srpskicîi drzava srednjega veka, Belgrad 1912, sunt reti părite, deşi nu tot­
deauna penibil exact, toate documentele, de Cari ne ocupăm aici, Zakonik
Stefana Dusana, în ediţia dela 1898 (Belgrad) cuprinde de asemenea, câteva
observaţii.
2) C. lireăek, Die Wlac!zeli und Maurowlac/zen in den Denkmâtern von
Ragusa (Sitzungsberichte der k. băh m. (Jes. der Wiss. hist. phil. Klasse)
Prag, 1879, apoi Die Romanen in den Stădten Dalrnatiens wăhrend des
Mittt:laiters (Denkschriften der k. Akad. der Wiss. phi!. 11 ist. Classe 48-!,i0
Bd. Wien 1901- 03).
3) Valaşi a Valasski! Pravo, Praga I91Q.
[280]
280
5. DRAGOMIR
adăuga încă vre-o câteva diplome, una a regelui Stefan (c.1215)
şi două ale banului Bosniei Mateiu Ninoslav (din anii 1235 şi
1240, 1249), cari menţionează pe Vlahi, dar înţeleg sub această
denumire, in mod neindoielnic, pe cetăţeniioraşului Raguzat),
Cel dintâiu hrisov sârbesc, În care se face menţiune despre
Vlahi este al marelui jupan Stefan Nernanja") din anii 1198�99.
Acest Domn, după-ce inoi statul sârbesc, adaugându-i ţinuturi
nuoi, se retrase in Athos, unde restaură mânăstirea Hilandarului;
care fusese dărămată până În temelii. Pe seama acestei mână­
stiri ceru el dela Împăratul bizantin câteva sate de "pariei", pe
cari le dărui ctitoriei sale, împreună cu patru prisăci şi cu
muntele Bogacia din principatul său şi apoi urmează, in textul
hrisovului, astfel: "iar dintre Vlahi [udeţia lui Radu şi George
şi de toţi 170 de Vlahi". Ceva mai jos autorul hrisovului revine
la Vlahi şi stabileşte: "iar dacă ar fugi cineva din oamenii rnâ­
năstirii sau dintre Vlahi la marele jupan sau sub altcineva, să
fie restituiţi, dacă însă ar veni între oamenii mânăstirei dintre ai
marelui jupan, ,să se întoarcă iarăş". .
In acest document nu se amintesc aşezările (satele sau
cătunurile) Vlahilor, ceea-ce l-a făcut pe Novakovic să creadă,
că ei niei nu aveau aşezări fixe, ci făceau parte din categoria
păstorilor nomazi, deşi legătura lor de supunere statornică faţă
de mănăstire e confirmată chiar prin pasagiul al doilea al cita­
tului nostru. Dar părerea lui Novakovic ni se pare eronată, căci
Stefan Nemanja dăruind cele câteva sate de coloni din împre­
jurimea Prizrenului, îl acordă mănăstirii şi pe cei 170 de Vlahi,
pe cari, după cum vom vedea, îl vom găsi, • în acelaş loc şi in
veacurile următoare, formând o proprietate statornică a Hilan­
darului.
Cam în anul 1220, întemeind mănăstirea Zica, pentru .H
stabili acolo locul de încoronare al I egiIor sârb eşti, Stefan, cel
dintâiu rege încoronat (Prvovencanl), îl donează anumite proprie­
tăţi şi privilegii, Iixând totodată şi câteva regule pentru mână­
stire3). Satele dăruite par a, se fi întins in jupele apropiate de
\
1) Olssnik srpskog ucenog drustva 47 p. 304 -311 ;şi Zakonski Spo-
menici p. 136 -7, 144=46 şi Monuqzenta Serbica ed Fr. Miklosich, Wiena
1858 p. 24, 28, 31-32. \ .
2) Zak. Spomettici p. 384-5 ;În această colecţie sunt îndicate toate
lucrările unde a fost tipărit cutare document.
9) Zak. Spom. p. 571-5.
[281]
VLAHII DIN SERBIA
281
Zica, iar trei dintre ele erau situate în Zeta. De asemenea obţinu
mânăstirea munţi întinşi cu păşi uni de iarnă şi de vară, după
ceea-ce textul hrisovului, păstrat ca inscripţie pe peretele mă.
năstirii, spune: "aceştia sunt Vlahii, pe cari i-am dăruit acestei
biserici, numele lor e Gârd cnez cu copii" şi cu alţi două sute,
ale căror nume nu-l înşirăm aici. Pe urmă, după-ce arninteşţe
zece [upe pe cari le supune aceleiaş mânăstiri adaugă: "iar peste
ceea-ce se acordă acestei biserici protopopul dela Curte să nu
aibe nici o putere, ci venitul oii dela preoţi ori dela Vlahi sau
birul de pământ al popilor, ce se culege dela preoţi, jumătate
să se ia acestei biserici". In textul aceluiaş hrisov de pe pere­
tele bisericii se mai înşiră încă odată numele jupelor supuse
jurisdicţiei arhiepiscopului din Zica şi anume Krusiljnica, Morava,
Borac, două Lepenice, BjeJica, Ljevoc, .Lugornira, Rasina, iar în
locul celei de a zecea, Iechoăanica, se adaugă: "şi toţi Vlahii
regatului acestuia". Apoi se mai spune: iar peste aceste jupe,
ţ.ecari le-am dăruit bisericii Mântuitorului nostru să nu aibe
protopopul Curţii nici o putere. Jar venitul dela popi sau Vlahi
sau oamenii birnici, ce este bir popesc, care se ia deJa oameni,
să se ia toate pentru această biserică". Tipărind textul acestui
hrisov pentru monumentele sale juridice Stojan Novakovic e de
părere, că avem de a face cu repeţirea unei şi aceleiaş dispo­
ziţii. Dar şi numai traducerea românească a celor două texte
dovedeşte, că cel din urmă se deosebeşte de cel dintâiu şi va
fi fost adăugat textului original ceva mai târziu.
Nici În acest hrisov nu se face menţiune de aşezări cu
graniţe fixe ale Vlahilor, dar că ei nu erau nomazi in aşa mă­
sură, cum îI crede Novakovic, ne dovedeşte împrejurarea. că
locuind În cele zece jupe supuse [urisdicţiei bisericii din Zica,
erau nevoiţi a da preoţilor un bir permanent, cum dedeau de
altminteri şi ţăranii, cari lucrau părnântul (zemljski ljudi). In
textul documentului se face distinţie clară intre venitul, pe care-l
culegea biserica dela preoţi, dela ţărani şi dela Vlahi, a căror
ocupaţie de căpetenie o forma, fireşte, păstoritul.
De o deosebită importantă rămâne însă faptul, că jurisdic­
ţiunea arhiepiscopului din Zica se intindea, pe lângă cele nouă
jupe amintite şi alte patru adăugate mai târziu, şi peste "toţi
Vlahii din acest regat". Cuvintele "kraljevska driava" înseamnă,
[282]
282
S. DRAGOMIR
cum o dovedeşte un pasagiu premergători), numai "ţinut regal"
sau mai exact' "regat", - hujus regii imperii, din traducerea lui
Kaluăniacky"). - Este limpede, că arhiepiscopul sărbese, care
îşi avea atunci reşedinţa în Zica, a obţinut jurisdicţia peste toţi
Vlahii din Serbia, deoare-ce aceştia formau o organizaţie specială,
dar poate şi din cauza, că tocmai eparhia arhiepiscopului se
intinrtea pe teritoriul, unde Vlahii erau mai numeroşi, (cursul
inferior al lbarului şi al Moravei vestice).
Două hrisoave acordate de regele Stefan Uros l, unul la
1253 bisericii Sf. Născătoare de Dzeu din Stagno (Stona), pe­
ninsula bine cunoscută, iar celălalt, între aniii 1254-64, de re­
confirmare pe sama mănăstirii Sf. Petru de lângă Lim, ctitoria
lui Miroslav, menţionează şi donaţiuni de Vlahi (36 familii) 3)
alături de sate, vii, oameni şi munţi. Proprietăţile dăruite erau
situate În Zahlumia (hlsmska zernlja), pe cursul de jos al Na­
rentei, în peninsulă şi pe litoralul învecinat. Alte sate erau în
jupa Brskovo, pe cursul râurilor Tara şi Lim, şi în ţinuturile
H vostno şi Drzkovina (lângă lpec). Apoi se adaug, păşuni În
Brskovo şi se lnşiră numele tuturor "Vlahilorbisericii". Cuprin­
sul ambelor-documente este aproape identic, cu deosebirea, că
În al doilea se descriu mai detailat graniţele proprletăţilor donate,
ceea-ce lirecek o explică prin faptul, că episcopii din Zahlumia
(Chelrno) şi-au mutat reşedinţa din mănăstirea Stagno în ctitoria
lui MirosJav de lângă Lim-).
Aceleiaş biserici i-a dăruit, între anii 1318-1321, regele
Stefan Uros Il biserica Sf. Nicolae de lângă Sirotinae)': "cu
toate satele şi coloniile satelors), cu hotarele şi cu Vlahii şi cu
munţii«, apoi biserica cu hramul Născătoarei de Dumnezeu în
Bistriţa "cu toate satele, cu oamenii, cu coJoniile satelor şi cu
hotarăle". şi rn fine biserica tot cu hramul Născătoarei de
Dumnezeu În Kutanska ",cu satele, oamenii, cu toate hotarăle
şi cu Vlahii". Intre anii 1324--25 regele Stefan Decanski con-
._---�--
1) SI. CM\I. ";f xpa.wk cnaca uaunrc :iA'!; Aa 1l0CTaB,\aiOTI.
Cl BI.CIt xpaauu, XOTiWTf Bb.I\I'HAPl.ihB1; c'1m ...
2) Hurmuzaki, Documente IX2.
3) Zakonski Spomenici p. 6.00 -Ol şi 593-97 şi Spomenik III p. 10.
4) C. Iireăek, Staat und , Ges�llschaft im mittelalterlichen Serbien v.
L p. 47.
5) Zak, Spom. p. 597-8.
�} H CIl_ 3aCfMIIa,\\H
[283]
VLAHlI DIN SERBIA
283
firmă cu aceleaşi cuvinte donaţiunea aceasta ,1) din care putem
conclude la existenţa Vlahilor în jupele Sirotina şi Kutanska.
Când în anul 1280 regina văduvă Elena, bine cunoscută
prin ctitoriile sale, face o ronaţiunee) mănăstirii Sf. Nicolae de
pe insula Vranjina (lacul Scutari), unde era reşedinţa episcopi­
lor de Zeta, ea dispune Între altele ca "dintre boierii (si\aCTfI\)
mari sau mici şi ceilalţi nobili, fie sârb, fie latin, albanez sau
vlah, cine ar îndrăsni să vateme sau să ia ceva dela acest
sfânt hram, fie din sate sau oameni, fie din păşunile de iarnă
sau de vară, fie din oarecari drepturi ale bisericii, să îşi atragă
rnânia şi pedeapsa regelui. Importanţa acestui document, ca şi
a diplomei regelui Stefan Uros Milutinsj din anul 1296, prin
care donează aceJeiaş mânăstiri satul Orachovo în Crmnica şi
care, în clauzula de încheiere, cuprinde aceleaşi dispoziţii cu
privire la Sârbi, Latini, Albanezi şi Vlahi, consistă mai ales în
împrejurarea, că se face deosebire clară între nobilii după ori­
gine sărbi, latini, albanez i sau vlahi. In această epocă deci cu­
vântul Vlah îşi păstra încă înţelesul etnografic, ba ce-i mai
Interesant, găsim între VI ahi chiar şi nobili.
Regele Uros Miluiin renovează, în anul 1300, mănăstirea
Sf. George de lângă Serava în Uschiub şi îi confirmă hrisovul.
Alături de numeroasele donaţii, cari i-le face, în hrisovul rege­
lui se menţionează de trei ori Viahii şi într'un chip, care acordă
acestui document o mare importanţă-) : "a aşezat domnia mea
păşune îngrădită vitelor Sfântului George, dela Zabljan până la
Kolusina Luka şi până la viile dela Vodnena şi Nerezka şi Ve­
richino Mjesto şi Dragijev Lug. Şi cine intră în acel loc în­
grădit fie Sârb, fie Vlah, fie Bulgar să plătească 100 de per­
peri". Ceva mai jos găsim in textul aceluiaş hrisov: "Şi cari
Vlahi se află sub Sf. George să le fie legea Sf. Simeon şi a
Sf. Sava, care o ţin Vlahii din Milesevo şi Studenica şi să aibe
a ara o zi de clacă, iar ceeace ară, să şi secere şi să cosească
fânul dela roata caprelor ... " In fine mai adaugă autorul: "Şi
oricine ar veni (la târguI mânăstirii) fie Grec sau Bulgar, fie
Sârb, Latin, Albanez, VI ah să plătească vama legală, ca la
Htetovo şi la Gradcanica şi la toate celelalte biserici".
-----
.1) zo« Spom. 598-9.
2) Zale. Spom. 578-79.
3) Zak. Spom. 579-581.
�) Zak. Spom .: p. 608-621.
[284]
284
S. DRAGOMIR
Regele Uros Milutin confirrnănd vechile privilegii ale mă­
năstirii Hilandar ori întemeind noul »turn« al acestei rnânăstiri
în Hrisia, pe malul mării, aminteşte de repeţite ori de Vlahi.
Astfel în hrisovul din anul t 282 -1298 confirmă aparţinerea
vechilor Vlahi ai mănăstirii în frunte cu cnezul Voichna şi îi
dărueşte şi pe alţii nuoi în frunte cu Lala'). Vorbind apoi de
munţi şi păşuni adaugă: "iar cine vine din ţară streină, din
afară de regatul nostru, la sf. biserică, fie paric, fie vlah sau
.orice strein, să fie ai sf. biserici".
Intre 1302-1309 într'alt hrisov, mai general, al aceluiaş
rege, dupăce se confirmă în termini identici donaţiunile de
Vlahi, se spune: "Şi a văzut domnia mea, că sf. biserică dă
în fiecare an plată la păstori 12 mânzi, de aceea i-arn dăruit
Vlahi şi pe unii Vlahi i-arn ales dintre Vlahii bisericii, ca să
păzească iep ele bisericei") şi să nu ia nici o plată dela bise­
rică, mai vârtos dacă perd ceva, să plătească, un cal cu 10
perperi, iar o iapă cu 20 perperi. Drept aceea i-am scutit
domnia mea de toate robotele, şi ale mele şi ale bisericii, mari
şi mici; să nu dea nici un bir, nici din bucate, nici din vin,
nici transport, nici cal, nici câine, nici apoclisiar, nici unui no­
bil al regatului, nici în Sf. Munte să nu se ducă cu nici o că­
răuşie, ci să păzească numai iepele bisericii. Iar numele acestor
VI ahi sunt: Voin cu fraţii şi cu copiii... etc ... c: (urmează încă 15
familii cu preotul lor). Mai departe apoi continuă regele Uros
Milutin astfel: Şi aceştia sunt Vlahii bisericei şi aceştia să
pască iepele: Uricic Radomir cu fraţii, lan cu copiii, Dragoslav
Dobretic cu fraţii, Bratoslav Mania cu copiii. Şi am despărţit
domnia mea 24 de iepe dintr' ale mele şi le-am dat »tumului«,
ce l-am zidit lângă mare şi să le pască aceiaşi Vlahi, pe cari
i-a dat domnia mea ca şi iepele bisericii şi să li-se dea sare
cu iepele bisericii şi mânzii ibărbăteşti să fie duşi la turn, iar
călugării să nu aibe grije de alimentarea păstorilor, nici de tm-
,) Zak. Sp om. p. 389 - 90. \
2) Intre textul lui Novakovich şi cel publicat de Miklosich este. o
deosebire. .
Miklosich: Ter-a paAIi np�;\Oaalx" Bl\aXf, H HHE B"aXE H.'31.­
spax .. wrs U,PI"\�BHHX" B"ax .. Aa nacey K�GIMf U,Ph.K<:IBHL ••
Novskooich : Aa TQI'� paA" npIII\QiI\HXh. !:Ma.Xh. A8 nac<:I1(
K�GHI\f U,Ph.K�BHf •.•
[285]
VLAHII DIN seRBIA
285
brăcăminte şi nici pe păstori să nu-i hrănească, mCI să .le dea
dela biserică«. In fine dăruind şi câţiva prisăcari mănăstirii, îi
scuteşte de toate robotele domneşti şi bisericeşti: »ca şi pe
Vlahii susarnintiţi păstori«.
Intre anii 1309-1316, în diploma de danie a regelui Uros
Milutin pe seama vturnului« din Hrisia şi a bisericii zidite lângă
el cu hrarnul Inălţării Domnului, ataşate de Hilandar, se amin­
teştet) şi de biserica Sf. Nichita din Banja, în districtul Uschiu­
bului: "cu satele şi cu oamenii şi cu Vlahii". In alt hrisovs)
datat de Novakovic la 1308 dupăce spune regele Milutin, că a
luat cu sabia dela Greci ţinuturile Uschiub (Skopije), Ovcepolje,
Polog şi Dabra şi a găsit, în ţinutul Uschiubului, o mănăstire
pustie cu hrarnul Sf. Nichita, pe care a restaurat-o, adaugă:
"Şi i -arn dat satul Banjane cu toate hotarele şi satul Prebuăda,
Lopusa şi Gluhe, iar în Gluhe pe Kalogeorge Repana şi loca­
litatea Krastavac şi un cătun de Vlahi".
Cea mai însemnată ctitorie a regelui Stefan Milutin este
mănăstirea Banjska, situată Ia nord de Mitroviţa, pe Kosovo­
Polje. Hrisovul, pe care l-a acordat acestei mânăstiri a fost ti­
părit, în două rânduri, de L. Kovacevic şi apoi de V. [agic, iar
regretatul nostru 1. Bogdan ne-a dat un excelent rezumat.i) In
acest document se vorbeşte deja de »legea Vlahilor«, (.1al\otl"
Bt\axoMlt.), care e precizată astfel: »ei nu au să ,plătească dijma
mare, ci cea mică; să dea în fiecare an din cincizeci o oaie cu
un miel, iar a doua stearpă. . Iar dacă din vina lor se pierde
vre-o iapă, cinci laolaltă să restitue iapa în anul dintâiu şi ni­
mic mai mult, Fiecare om să dea bisericii pe an câte două
piei de miel; iar cari au sate, să cosească fân, câte trei zile,
pe Kijereze ori aiurea pe aproape şi să aducă, în fiecare an,
câte un car de grâu şi unul de vin, şi să transporte sare bise­
ricii, câte 40 de case zece cară, de unde le va porunci igu­
menul. Şi cine-i voinic şi n'are să lucreze lână pe seama bise­
ricii, să dea pânză (OI�JlOH) şi atât voinicul, cât şi călătorul să
transporte brânza dela munte, iar călătorul să pască şi să tundă
lâna, iar voinicul să păzească pe păstori. In caz de vreme rea
atât voinicul, cât şi călătorul să se ducă la oi. Şi furtul dintre
ei (se pedepseşte) cu 6 boi, iar de cai cu 6 cai«.
-�---_ ..
I Zak. Spotn, p, 478-82.
2) ZaI<. Spom. p. 476 - 78,
1) Convorbiri Literare an. XXIV. zai; Spom. 622-631.
[286]
28ti
Chiar dacă ne oprim numai pe un moment la acest pasa­
giu, trebue să îi recunoaştem importanţa deosebită. Aşezările
Vlahilor din Sârbia medievală se numesc "cătune", deşi acest
document ne îndreptăţeşte a presupune, că unii Vlahi locuiau
în sate şi lucrau părnăntul, din rodul căruia erau puşi la zeciu­
ială. Cătunurile sunt înşirate cu numele: Pijanci, Sisatovci, Băl­
garski, Bareljevski, Proilovci, Ursulovci, Babojevci, Srnudirog şi
Voisilci, şi Ia fiecare cătun ni se dă şi numele Vlahilor. Un te"
ritoriu în Kijevo, ale cărui graniţe ni-se fixează detailat, se nu­
meşte "ţara Vlahilor" (:'lE/�\i\I(I B,\awI\3). In fine o dispoziţie in­
teresantă se ia în ceea-ce priveşte căsătoria cu Vlahii: 1) Sârbul
să nu se însoare între Vlahi. Dacă se însoară fără ştirea igume­
nului, să-I prindă şi să-I lege împreună cu Vlahul, la care s'a
însurat şi să fie întors, cu forţa, la locul tatălui său. Iar cări
vor fi bătrâni şi nu vor putea să se întoarcă, nici unul să nu
fie voinic, ci toţi călători", Acest pasagiu întregeşte pe cel de
mai înainte şi ne dovedeşte, că între Vlahi existau două cate­
gorii: una a voinici lor, a doua, inferioară, a călătorilor (l\iEi\3-'
T;:'PH). Novakovic vede în acest loc o dovadă sigură pentru
părerea, că sub Vlahi avem să înţelegem, în genere, pe toţi
păstorii şi că regele sârbesc .intenţiona să oprească trecerea ag­
riculturllor (epI>LHIHI» în starea păstorilor (;:.\( saac-hxs). Intru-cât
populaţia sărbească se ocupa mai ales cu agricultura, iar cea
românească, a Vlahilor, cu păstoritul, poate să aibe dreptate în­
învăţatul sârb. Dar nu ne este cu putinţă să atribuim, în acest
loc, cuvântului srbin numai înţelesul de agricultor, deoare ce,
În cadrul aceluiaş document supuşii agricultori ai mănăstirii se
numesc, în genere ",;\�AH IJ,P"I\OBIiIi" (oamenii bisericii) sau în
special ",\\,lIPNICII" şi "COKal'lHHLJ,H", iar pe păstori îi cunoaşte
autorul, de asemenea, destul de bine, cu denumirea generală
(uac'ri .. 'pM\" Be'fi,,,,,) şi cu. numele feluritelor ramuri ale păstori­
tului (oB'lapM\h. Ii �OHIOCOi\\" H '33AHIil.JapM'" u KOluMapM'''Aa
ce naaxra 1\31\0 H O\( CTOY AfHliLJ,H).
Cel din urmă hrisov') 'al regelui Milutin, care l-a dat scurt
inainte de moarte, s'a păstrat'(ca inscripţie pe peretele mânăstirii
Gracanica. Atât in ediţia lui\ Miklosich, cât şi alui Novakovic
textul e cam defectuos, totuş: partea care ne priveşte e clară:
"În locul Vlahilor din Dragobratici, pe cari i-arn dat Sf. Stefan
1) Mon. Serb. p. 562 şi urm. Zak Spom, p. 633-37.
[287]
VLAl'I11 DIN 5t;RBIA
281
(Banjska), am dăruit În schimb episcopiei din Lipljan pe Vlahii
din Komaina, iar numele acestor Vlahi: Njegoslav cu fraţii" şi
alte 24 familii. �Apoi�urmează astfel]: "Iar aceştia sunt oamenii,
pe cari i-arn luat (l.�r\hnpllcl\\�) dela] Strez, Vlahii Voichna şi fiii"
etc. Mână stirea Gracanica, un monument de rară frumuseţe ar·
tistică, e situată nu 'departe de Pristina, pe Câmpul Mierlei, iar
satele, pe cari le-a, obţinut erau pe lângă Morava, Topolnica,
Rodimlja şi Sitnica, unde trebue să aşezăm şi pe Vlahii amin­
tiţi aici.
Dela 1172-1331 stăpâneşte în regatul sârbesc bătrănul rege
Stefan UrO$ III Decanski, dela care avem două hrisoave. Cel
dintăiu'), din anul 1326, prin care se dăruiesc episcopiei din
Prizren cateva sate şi anume privilegii. Cu privire la Vlahi, iată
ce dispune: Şi mă rugă episcopul Arsenie din Prizren să-i îrn­
preun părnântul Vlahilor (:lf,\ll\il) B.\aXIM\h) din Blatac, pe care-l
posedă oamenii Domniei rnel \ dar nu i-l. dăruit, ci îi adăugai
toată păşunea oprită din Cernooci, ca să-o împreune cu satul
bisericii, pentru-ca să aşeze pe el Vlahi de ai bisericii şi pe
oricine din oamenii bisericii şi să aparţină bisericii, ca şi cele­
lalte sate ale bisericii. lar părnăntul bisericii, pe care-I ţineau
Vlahii la Blatac, nu l-a luat Domnia mea, pentru sine, în schimb".
Se pare deci, că la Blatac -pământul Vlahilor« era învecinat cu
pământul, bisericii şi că atât pe unul, cât şi pe celălalt erau
aşezaţi Vlahi. Deci regele Uros vlll mai acordă episcopi ei din
Prizren şi un teritoriu, pe care ii dă dreptul să colonizeze Vlahi
de ai bisericii, ceea-ce dovedeşte "că şi aceştia din urmă erau
legaţi de un anume teritoriu,
AI doilea hrisov-) al regelui Stefan Uros 1II, de care voim
să ne ocupăm, priveşte fondarea şi Înzestrarea mânăstirii dela
Decani, in apropierea şoselei, care duce dela lpec la Djakovica.
Mânăstirea din Decani, atât de des căntată în poezia poporală
sărbească, pe care ctitorul său o închină Panlocratorului, fu
înzestrată cu hrisov în anul 1330. Din multe puncte de
vedere acest hrisov are o deosebită împortanţă vpentru cunoaş­
terea vieţii sociale a Serbiei, În jumătatea dintâiu a sec. XIV.
Cât priveşte problema noastră În acest document găsim intor­
maţiuni preţioase, ale căror valoare creşte şi prin faptul, că cu
-_._-�--
1) Zak. Spom. p, 638-42
2) (jfasnik XII şi Zek, Spom. p. 646-55.
[288]
S.'bRMOMIR
prilejui confirmării acestui hrisov, câţiva ani mai târziu, de câtre
Stefan Duăan, mo dificându-se unele dispoziţii, ele se şi explică
mai clar.
Îndată la început, autorul hrisovului spune, că a dăruit
mănăstirii din Decani »sate şi cătune de Vlahi şi Albanezi «,
căte i-a fost cu putinţă. Satele donate sunt înşirate cu numele
şi la cele mai multe ni-se dau şi hotarele. În cel dintăiu hrisov
se acordă Vlahii Ratisevci (17 case) cu hotarele, Vlahii Suăicanl
(29 case) cu hotarele, Vlahii Vardiătani (11 case), la cari nu sunt
specificate graniţile, ci se spune numai În general: »cu hotarele
lor« ((BOH"'\H i\\frlMIH), asemenea şi la Vlahii Lepcinovci (18 case)
şi la Vlahii Tudoricevci (29 'case). La Vlahii Govnecie sau Sve­
tovracki (35 case), cum se numesc În al doilea document, nu se
pomeneşte nimic de hotare. În fine, regele mai dărueşte mănăs­
tirii încă două cătune de Vlahi, cari aparţinuşeră lui Giuras Vs­
korzinic, dintre cari lntr'unul 'se găseau 16, in celălalt 20 case.
Vlahii din aceste cătune, ale căror graniţe sunt iarăş indicate,
se numesc În hrisovul al doilea" Vlasl Srernljane", probabil după
originea lor, iar Într'alt loc din hrisovul dintâiu se chiamă după
capii, pe cari îi aveau: Vlasi Kostadinovci i Goilovci. În hriso­
vul al doilea se mai adaugă Vlahii Pagaruăani (31 case)' cu ho­
tarele lor vechi«.
Fiindcă după cum afirmă regele, n'a donat mănăştitii, de­
cât puţini Vlahi şi aceia săraci, el îi scuti de toate robotele şi
sarcinile domneşti, precizăndu-le toto dată şi datorinţele şi-anume
Vlahii din cele două :tcătunec aveau să păzească o herghe1ie de
iepe, cealaltă herghelie o păzeau Vlahii Tudoricevcl şi Suăicani,
oile le păşteau Vlahii Ratisevci şi Svetovracani, vitele erau date
În seama Vlahilor din Vardiste, iar porcii În seama celor din
Lepcinovci. Documentul 'urmează apoi astfel: "Iar Vlahul, care
păzeşte iepele, să nu ia simbrie (o parte din ele), ci să se sus­
ţină cu plată lunară, iar cari pasc oile, să iea la ziua Sf.George
dela 100 oi o oaie cu miel şi ce perde să plătească, iar plata
lunară să-o iea. Sârbul să uu se Însoare între Vlahi, iar de se
va însura, să-o ducă între �eropi«. În hrisovul al doilea în loc
de fr�za »să-o ducă între mţropi« se zice »să devină călătore.
In fine mai este o deosebire între cele două hrisoave cât
priveşte îndatoririle VlahiJor. Cel dintâi spune: "Vlahii să aducă
din venitul bisericei sarea legală, iar ce var aduce mai mult să
[289]
VLAHII DIN SEHBIA
289
fie jumătate a bisericii, iar jumătate a Vlahilor, însă de va avea
voie biserica, poate să le răscumpere şi asta«, până când În al
doilea se spune pe scurt: şi toţi Vlahii şi Albanezii de aici să
transporte sarea bisericei de la Sf. Serghie.
Cele mai numeroase hrisoave sârb eşti privitoare la Vlahi le
avem de la ţarul Stefan Duşan sub care statul medieval sărbesc
Îşi ajunse apogeul. Menţiunea lor Însă acum nu se mărgineşte
numai la teritoriile amintite, ci depăşeşte. graniţele vechi, des­
coperindu-i şi în ţinuturile cucerite de curând de la Bizantini.
Când se urcă pe tron Duşan, frontierele statului sârbesc
începeau spre sud de Alessio lângă Marea Adriatică, înconjurau
ţinuturile Pilot, Debra şi Polog, cu oraşele Kicava, Veles, Pro­
sek, Stip şi se terminau spre sud de Velbuzd (Kustendil). 1) Incă
în 1334 dupăce năvăli cu Syrgianes, un comandant bizantin re­
bel, până în faţa T'esalorncului, obţinu dela Andronicos III
Strumica şi Prilep. Câţiva ani mai târziu, după moartea tmpă­
ratului Andronic, izbucni în Bizanţ un înverşunat război civil.
Ţarul sărbesc sprijini pe talentatul Ioan Cantacuzen, căruia îi
oferi ospitalitate şi ajutor efectiv în situaţia sa strârntorată. In
răstimpul acestor lupte ocupară Sârbii Kroja (1345), apoi în
toamna aceluiaş an, oraşele Berat şi Valona din Albania şi Ca­
storia în Macedonia. Atunci căzură şi oraşele Berrhoa şi Och­
rida, ca şi Serrai (sărbeşte Ser), care nu Se predete decât în
Octombrie 1345. Spre est mai ocupară Sârbii Drama şi Phi­
lippi, iar lângă ţărmurile mării oraşul Chryso polis (acum Or­
fano). Christopolis (Cavalla) rămase ca cetate de graniţă În po­
sesia BizantiniIor. După ravagiile epidemiei de ciumă, în anul
1348, Duşan năvăli în Epir şi ocupă Ianina, Arta şi celelalte
oraşe, iar boerul său Preljub cuceri întreagă Tessalia pentru a
asigura ţarului sârbesc titlul strălucitor de "imperator Raxie et
Romanie, dispotus Larte et Blahie cornes- .2) m."Xla: este fireşte
Tesalia.
Cu prilejul acesta În anul 1348 fură redactate cele două
hrisoave ale lui Stefan Duşan,») prin care se confirmă mănăsti­
rei Sf. Gheorghe din Zablantia În Tesalia posesiunea satului
1) 1<. Iirecek, Geschichte der Serben I. p. 373.
2) Idem, p. 394-95.
3) Bulletin de l'Institut pour J'etude de l'Europe sud-orientale 1915 p.
120-121. Diplomele tipărite de Vels în BU�lXyt[� (II, 1911) sunt reproduse
şi de Novakovic.
Anuarul Inst, Naţ, de lot.
19
[290]
290
S.DRAGOMIf{
cu acelaş nume, iar mănăstirei Likusada situată tot în Tesalia,
în ţinutul Trikalei, mai multe moşii. De observat este, că între
oamenii celei dintâi mănăstiri se pomeneşte un Crăciun (KpO::1:1;;ouV'f)V)
şi un Dobrilă (A0I-L7tpiAo::v) amăndoi probabil Români.
Intre anii 1334-46 trebue să aşezăm documentul lui Stefan
Dusan,') prin care se confirmă mănăstirei Hilandar o donaţie a
boerului Maljusata, anume biserica Si. Nicolae din Vranje CLI
satele şi hotarele, ce le aveau, cu viile şi cu cătunurile, cu li­
vezile, morile şi cu toate drepturile acelor sate. Vlahii de pe
proprietatea acestei biserici locuiau într'un sat şi în cătunul său
numite amândouă Psoderci. Ni-se dă şi numele celor 40 familii
de Vlahi, asemenea şi hotarele satelor. Legea Vlahilor (:-lal{Olll,
IiA axe i\\J.) ne aduce ceva ce nu am întâmpinat până acum:
"Care se numeşte voinic să dea de ziua Sfântului Dumitru un
suman roşu, iar ceilalţi Vlahi să lucreze lâna, de fiecare om
câte o bucată, iar restul lănei să o lucreze în jumătate. Iar când
se concediază păstorul, Vlahii să păzească iepele pe jos şi de-a
călare şi să meargă cu igumenul şi cu economul unde le va
porunci, şi să transporte sarea şi orice va fi de trebuinţă mă­
năstirei. Iar când vor lucra via să li-se dea pâne şi vin dela
biserică. Vitele pe cari le pasc să le pască pentru plată în vite.
Când pasc mai mult de un an, să-şi ia drept parte (beljeg) un
mânz, iar în anul următor îndată să şi-I scoată. Iar igumenul din
Hilandar să-şi ia în fiecare an câte doi cai«.")
Evident că şi aici recunoaştem cele două categorii de
VI ahi, voinici şi ceilalţi nenurniţi de aproape, dar cari trebue
să fi fost călători. Obligaţiunile impuse Vlahilor au un interes
deosebit şi ne cornplectează cele ştiute până acum despre ei.
In anul 1335 cu prilejul cucerirei oraşului Prilep donează
mănăstirei Treskavac din acest oraş un hrisov pentru a-i întări
proprietăţile. Intre satele cari sunt ami ntite remarcăm unul cu
numele MoghiJiţa, apoi siliştea pustie Pitici Cu câmpul şi cu pă­
durea, şi Siliştea Vâlcea (8"""131(1) aşezată de Milutin (Sveti
Kralj3) în ţinutul Babunei: De însemnat e că acestei mânăstiri
i-se donează şi biserica \Sf. Nicolae din Lerin (Florina) spre
sud de Bitolia, »pe caref vândut-o Episcopul românesc, cu
--------
1) Nouakouic, Zak. Spom. p. 413-16.
2) ldem, p. 664-7 .
. B) Novakouic, Zakonik Stefana Dusana, Belgrad 1898 p. 193.
[291]
VLAHII DIN SERBIA
291
oamenii, cu viile, cu cămpul, cu izvoarele şi cu toată ,stăpânirea
şi drepturile.t) Se pare că acest Episcop îşi avea reşedinţa în
Prilep sau într'alt oraş apropiat, deoarece Duşan îl opreşte de
a impune »CbBbXb« şi îi acordă numai dreptul de a fi pomenit,
dispunând ca mănăstirea să fie sub jurisdicţia Archiepiscopului,
"cum scrie în toate hrisoavele greceşti".
Cea mai însemnată ctitorie a lui Stefan Duşan a fost mă­
năstirea Sfinţilor Archangheli MIhail şi Gavril din Prizren, pe
care întemeetorul său a inzestrat-o' cu proprietăţi şi privilegii
deosebite. Hrisovul acestej mânăstiri domneşti a fost publicat
odată de Haşdeu În Archiva Istorică III, unde marele savant a
dat şi o seamă de explicări judicioase asupra deosebitelor pro­
bleme, pe cari le-a întâmpinat.
In documentul dela Prizren (1348-532) ca şi în celelalte
hrisoave mari ni-se dă şi legea Vlahilor (.3al\o"" B.AaxO,\\") În
următorul mod: »să dea dela fiecare 50 câte o oaie cu miel şi
una stearpă şi tot în anul al doilea să dea câte' un cal sau 30
perperi, cum dădeau împărăţiei mele şi de acum înainte să nu
mai dea împăratului. Şi să dea dela fiecare casă câte o piele
de miel şi una de miel lăpădat, iar cari sunt închinători
(nOI\.AOHbHHLI,H) să se zăciuiască singuri, dând toamna pături şi
primăvara câte doi berbeci bătuţi. Iar Vlahii săraci să lucreze
lână bisericei cum le va porunci igumenul. Ceilalţi Vlahi să
dea haine şi claşne şi să poarte sare, iar la iernatici să co­
sească fân pentru iepe şi să repare cetăţile, să construiască
stâna şi să păzească pe păstorii deJa iepe şi să transporte bu­
catele şi sarcinile pentru igumen".
Intre celelalte dispoziţii cari se mai iau cu privire la Vlahi
remarcăm pe aceea, în care se spune ca nici un om bisericesc,
nici Vlah şi nici Sârb să nu facă oaste şi mai departe iepele
să le pască Vlahii Dobruşnici, cari au să capete simbria la
Sf. Dumitru doi rnânzi sau 10 perperi şi plată lunară şi sumane
şi încălţăminte şi restul venitului să-I dea ca şi ceilalţi Vlahi,
Documentul din Prizren aminteşte de Vlahii din Blatac pe
care Dusan îi donează mânăstirei, îi înşiră pe, toţi in frunte cu
Baislav premikjur, şi le descrie în mod amănunţit graniţele. Deşi
1) "IlITO npoA:\iV Bi\alllh KH nllcI\O\(rII.". In Glasnik XLI p. 356;
în loc de npoAaAf Novacovict a cetit npHAaAe = a adăugat.
2) Glasnik XV.
[292]
I-.i', \
292
S. DRAGOMIR
nu se aminteşte direct, totuşi se pare că şi cătunele Guncati,
Golubovci şi Kostracani, Dragolievci, Sinainci şi Pinusinci, erau
locuite de Vlahi. Dela Vlahii din Golubac luă Ţarul o parte din
teritoriu, pentru ca să i-o dea lui Gheorghe Nenişici, dar' văzând,
că e "cu dreptate", despăgubi pe Vlahi cu jumătate din Ploca.
Numele de persoane, pe cari ni le-a păstrat acest hrisov
ne oferă cel mai interesant material privitor la vechile nume ale
Vlahilor din Serbia, material care a fost suficient exploatat şi
de eătre filologia noastră.
Celelalte hrisoave ale ţarului Stefan Duşan, care se mai
ocupă de Vlahi, au darul să contribue cu lămuriri foarte utile
pentru cunoaşterea lor mai amănunţită. Astfel') când intre anii
1334-46 Ţarul Duşan impreună cu fiul său Uroş inoesc bise­
rica din Htetovo şi îi donează oarecari sate, ei îi dăruesc şi
un munte "Nanov DoI" şi se îngrijesc ca să nu-i turbure nimeni,
nici dintre boeri, "nici ierbarii (rpasnn-rapu) nici Albanezii, nici
Vlahii". Credem a nu greşi dacă vom căuta muntele acesta în
apropiere de Htetovo, unde se pare că erau situate şi celelalte
moşii ale bisericei pomenite.
Unul dintre oamenii de frunte ai ţarului, Despotul Iovan
Oliver, înălţă la 1341 o mănăstire În Lesnovo lângă Zletovas),
pe Care o închină arhanghel ului Mihail. Intre satele şi metohu­
riie ce i le dărui, găsim şi un "cătun de Vlahi", pe care-i aşeză
el Însuşi (H I\aT�1(111) axaxs nacrpc.i). Din diploma de confirmare
a acestei donaţiuni de către Stefan Duşan (1347-1350) reese că
acest cătun era aşezat ca şi satele Bakovo, Dobrejevo, Drevno
nu departe de biserică 3).
In 1348, cercetă Ţarul sârbesc mânăstirea Hilandarului,
căreia îi confirmă din nou toate proprietăţile donate de Înain­
taşii săi şi adaugă încă câteva noui, Între aceste din urmă din fara
sârbească (ne :-:lM"'H CPI>I;,CI\<:III) găsim şi satul Petracea cu Vlahii
cu coloniile şi cu drepturile, apoi pe păstorii de cai Goraăevci,
satul Ponişa lângă Morava, cu Vlahii şi cu munţii de asupra
lpecului şi din sus de Bi'ţla Vadiţa, precum şi satul Vlahilor
Dobrodoljane, aceştia din urmă În ţinuturile Prizrenului 4). La
1355 Ţarul Duăan eliberând a păşune îngrădită a Hi landarului
------- \
1) Novakovic, Zak. Spom. p. t>57 - 661.
2) Id _ m p. 675, Glasnik XlII p,293.
a) Novakov c, Zak. Spom. p, 676-81.
4) Zale Spom. p. 418-23.
[293]
VLAIiII DIN SERBIA
293
deja Ponorac, Kruăcica şi Labic opreşte pe "ori-ce nobil, mare
sau mic", ca şi pe "oricare vlah sau albanez" de-a paşte acolo ').
Trei dintre hrisoavele lui Duşan se pare că fac distinctie
Între naţionalitatea Vlahilor şi Sârbilor. Intr'unul din anul 1353
dăruit Mitropolitului Iacob din Sero şi Mânăstirei din Prisren,
se spune 2) că Vlahii, cari îşi mână iarna vitele la iernatic, pe
pământul bisericei, să dea birul de iarbă după lege, asemenea
şi Sârbii, Evident că aci nu e vorba ele Vlahii păstori şi de
Sârbii agricultori, ci de cele două naţionalităţi, cari se găseau
pe valea râului Pşina, In tocmai aşa vorbeşte Duşan şi în
diploma, prin care scuteşte pe Raguzani de plata vămei ce le-a
impus-o boerul Dabiăiv în Trebinje 3). El scuteşte de vamă pe
negustorii Raguzani, pe Vlahi şi pe Sărbi cari întră şi es din
Raguza. Cât de clar se ţinea seama de naţionalitate supuşilor
în cancelaria acestui ţar, ° dovedeşte un hrisov al său din anul
1353, în care între oamenii dăruiţi unui boer din Iştip se nu"
mese în special Giurg Dankovici, Manoo Vlah, Gin Arbanasin,
Stan Gudoie. Vâlcina, Dragoslav Vlah, Radovan Golerncik şi
Dragoslav Srbin 4), ceea-ce ne prezintă un destul de plastic
tablou etnografic al ţării.
După moartea lui Stefan Duşan începe decadenta statului
sârbesc. Succesorilor săi nu le fu cu putinţă nici să menţină
unitatea internă a ţărei, faţă de prepotenţa unor boeri aproape
independenţi, nici să o apere de marea primejdie a Osmanilor, cari
trecuseră în penisula balcanică. Resursele materiale ale Domnilor
sunt acum mult prea reduse de cât se poată fonda rnânăstiri
noui. In curând ocupă Turcii partea cea mai mare din penin­
sula balcanică, şi pas de pas, ajung stăpâni peste posesiunile
de odinioară aie vechiului stat sârbesc, până când, în fine, izbu­
tesc aşi întinde puterea şi peste ţinuturile de baştină ale Nerna­
nizilor şi să înfrângă eroica rezistenţă a ultimilor despoţi sârbi.
De aceea în epoca aceasta abia dacă mai găsim donaţiuni
făcute mânăstirilor, ca în vremurile anterioare. Nici Vlahii nu se
mai amintesc în restimpul până la moartea lui Gheorghe -Bran­
kovici (1456) de cât de patru ori. Odată În hrisovul lui Kosta­
din Dejanovic, dăruit în anul 1381 Hilandarul ui, În care vor-
1) Z"I(. Spom. 428-432.
2) Zale Spom p. 701-705.
3) Z:7I(. Snom. p. 167-8.
4) 2'1/(. Spom, p, 306-07,
[294]
294
S. DRAGOMIR
beşte şi de o silişte cu numele "Nastroi" unde au .locuit Vlahi 1).
Altădată în Martie 1382 cu prilejul confirrnărei de către Cnezul
Lazar şi patriarhul Spiridon a intemeerei mânăstirei Drenca,
ctitoria călugărului Dorotei 2). Acestei mănăstiri i-se donează
.Vlas! Siljegovci cu oamenii aşezaţi şi cu hotarele lor". Celelalte
sate donate sunt situate mai în spre nord şi între ele găsim unul
în ţinutul Branicevului, care se chiamă Bunei.
AI doilea hrisov este al Despotului Gheorghe Brankovici
dela 1 Septembrie 1428, prin care confirmă baştina celnicului
Radiei şi în dărueşte în districtul Kucevo satul Vlahilor Radivo
evci şi satul Vlahilor numit Koşarna, iar lângă Rudnik satul de
Vlahi cu numele Voikovci3). .
AI treilea document care vorbeşte de Vlahi este al Voivo­
dului [ura], un nepot al Herţegului Hrvoie din Bosnia, care
restitue unele proprietăţi ale câtorva magnaţi bosnieci. In acest
document (1434) se vorbeşte şi de Viahii Voihnici, Pribinovici
şi Hardornilici, cari formau evident trei sate de Vlahi, pecând
celelalte sate pe cari le enuruără voevodul erau probabil sate
sârb eşti. Astfel atingem acum şi vestul peninsulei balcanice,
unde se refugiază populaţia, care nu putea suporta jugul turcesc,
şi unde aşezările lor nuoi alături de cele vechi le avem descrise
În studiile lui Iirecek 5).
Cele cinci hrisoave sârbeşti, cari ne-au mai rămas vorbesc
tocmai despre Vlahii aşezaţi aici, în Bosnia şi în apropierea
Raguzei, Toate cinci ne prezintă un vechiu privilegiu obţinut de
Raguzani încă dela ţarul Stefan Duşan, pentru desfacerea liberă
a negoţului lor. Astfel avem o diplomă dela Vuk Brankovici,
(1386), alta dela Despotul Stefan (1405), 'J' treia dela Gregor şi
Gheorghe Brankovici (1405) şi în fine câte una dela Gregor
Vucosalici (1418) şi Despotul Gheorghe Brancovici (1428-14451.
Textul la toate aceste confirmări 6) este identic: "Ori cine ar
merge din ţara noastră în Raguza, fie Sârb sau Vlah, sau ori ce
om ar fi, pentru negustorie, să se ducă liber". In text se face
distincţie în asemenea chip între Sârbi şi Saşi, astfel că sub
1) Zak. Spom. p. 453 -5�.
2) Nouekouic Zak. Spom,\ p, 761-64, Glasnik XXIV p. 260.
3) Spomenik III p. 8-9.
4) Nouekouic, Zak Spom. p. 337-9.
5) K. Iireăek, Die Wlachen u. Maurowlachen in den Denkrnălern von
Ragusa, Praga 1879.
6) Nov« kooio, Zak. Spom. o. 203-04, 218-221, 221-5, 227, 231- 6
[295]
VLAHII DIN 5ER\3IA
295
Vlahii menţionaţi în acest loc avem să înţelegem pe păstorii,
cari nu şi -au pierdut încă naţionatitatea românească.
Cu aceasta se mântue seria documentelor cari menţionează
pe Vlahi în cuprinsul vechiului stat sârbesc, Ea nu e completă
de oare ce hrisoavele unora dintre cele mai mari mânăstiri săr­
beşti nu au fost încă descoperite. Dar ştim că tocmai aceste
mănăstiri (Milesevo, Studenica, Moraca) aveau Vlahi pe proprie­
tăţile Ior ']. Pe temeiul materialului prezent punem câteva din
concluziile cari ni se imbie.
Vlahii din statul medieval sârbesc menţionaţi în secolul
XII-XV reprezintă resturile populaţiei româneşti, care în evul
mediu era răspăndită aproape în toate părţile peninsulei balca­
nice. Textul hrisoavelor sârb eşti ne dovedeşte că păuă în seco­
lul XV s'a păstrat noţiunea etnografică a cuvăntului Vlah, deşi
după toată probabilitatea ei începuseră deja a se asimila cu
elementul sârbesc. Cam pe la 1500 un cunoscut călător prin Pe­
ninsula Balcanică .Petantius': distinge încă în Serbia pe sălbăticii
şi războinicii "Rasciani" de lângă Dunăre şi Sava, de Valahii
bogaţi În turme şi locuitori în munţi pe cari însă îi numeşte
neam sălbatic de oameni. In secolul XVII după mărturia lui
Lucius, Vlahii din munţii Rasciei, ca şi aceia din Bosnia şi
Croaţia nu mai păstrau în limba vorbită nici o urmă a roma­
nităţei lor de altă dată 2).
Ca şi În Tesalia şi Epir ori în munţii Bulgariei ocupaţia
de căpetenie a populaţiei româneşti în Serbia o forma păstori­
tul. Munţii întinşi ai Serbiei erau foarte acomodaţi pentru păşu­
nele cari le căutau Vlahii iarna şi vara. Regele sârbesc era la
început stăpân exlusiv peste aceşti munţi, cari despărţeau ju­
pele deolaltă. Mai târziu obţinură - astfel de proprietăţi şi rnănăs­
tiriie cărora le-a făcut donaţie Regele, după cum arată hrisovul
de Ia Decani" a regelui Uros, Abia în secolul al XIV -lea izbutiră
şi câţi va nobili a-şi asigura posesiunea astor fel de munţi. După
obiceiul vechiu, Vlahii păstori se mişcau cu turmele lor de la
un loc într'altul; primăvara se urcau mai sus Ia munte, de unde
se coborau numai toamna spre a se aşeza în iernatice. De aceea
pomenesc documentele sârbeşti despre văratice şi iernatice, care
uneori se găseau în apropriere nemijlocită de olaltă.
1) Nounkouic, Selo în Glas XXIV p. 48.
2) Itreăek, Die Romanen in den Stădlen Dalm. 1 p. 4.1.
[296]
296
S. DRAGOMIR
1
Trecerea păstorilor de la văratic la iernatic aducea propri­
etarilor mare venit. Zaconicul Ţarului Duşan orăndueşte că unde
se opreşte in sat vre un Vlah sau Albanez, în acel sat să nu se
mai oprească altul venind pe urma lui. Dacă va sta însă cu
forţa, să plătească gloaba pentru ceartă şi preţul pentru păşunat.
Gloaba ce se lua în asemenea cazuri era de J 00 perperi.s)
Pentru păşunatul în iernatic, păstorii plăteau de obiceiu o
taxă numită travnina (ierbărit) pe care o ridicau aşa zişii ierbari
(travnicari). În zaconicul Iui Ştefan Duşan ni-se arată în ce anume
consista ierbăritul: s la care boeri ar veni vre un om să ierneze,
are să-i dea ierbărit de la 100 de iepe una, de la 100 oi una
cu miel iar de la 100 vite una".
Documentele mănăstireşti ne arată pe moşiile bisericeşti
două categorii de Vlahi. Unii fără de îndatoriri speciale, cari prirv
păstorituI pe munţii mănăstirei, pentru care plăteau dajdiile
cuvenite, aduceau venit însemnat. Aceşti Vlahi nu erau scutiţi de
nici o robotă şi de nici un bir. Ei erau supuşi bisericei intocmai
ca ceilalţi oameni din sate, după cum spune Uros III în hrisovul
dăruit Episcopiei din Prizren. Cu alte cuvinte erau trataţi mai
favorabil, nu erau datori a face oaste şi nu erau supuşi de cât
jurisdicţiunii judecătoreşti a bisericelor la cari aparţineau.
Când regii sârbi au început a dărui Vlahi ctitoriilor mă:'
năstireşti, le stabiliră anumite legi, mai întâi la Studenica şi Mi.
leăevo, cari nu ni s'au păstrat, dar pe cari le aminteşte regele
Milutin În donaţiunea făcută mănăstirei Sf. Gheorghe de lângă
Serava (1300).
Obligaţiunile impuse Vlahilor în celelalte hrisoave şi în
deosebi "legea Vlahilor" din documentul dela Banjska a lui
Milutin, hrisovul de la Vranje şi cel dela Prizren a lui Duşan,
ne dau o icoană destul de fidelă despre îndatoririle la cari au
fost supuşi.
În general putem spune că ei se îngrijeau de toate pro­
dusele păstoritului, lor le se încredinţa cultivarea tuturor soiuri­
lor de vite şi" li-se pretindea executarea transporturilor de tot
felul. Vlahii erau datori a \presta anumite cantităţi de blănuri
de miel, a prelucra lâna, a ţfse pături şi cJaşne. Despre brân­
zeturi nu se aminteşte categoric, dar faptul că li se cerea trans­
portul brănzei ne face să credem că erau obligaţi a da şi anu-
7) Art. 77.
L
!
•
�'
[297]
VLAHil DIN SERBIA
297
mite cantităţi din acest produs atât de bine cunoscut al păsto­
ritului.
Transportul de mărfuri din Raguza şi alte centre comerciale
îl executau tot Vlahii. Chirigiii Vlahi de pe litoral se numeau
turmari (dela turma, caravană) cuvânt care se întrebuinţează şi
astăzi la Muntenegreni. În documentele Raguzane sunt pomeniţi
adesea-ori cum se coboară până pe litoral, pentru a cumpăra
sarea, iar în hrisoavele sărbeşti toţi Vlahii sunt ţinuţi a trans­
porta sarea de la S1. Serghie, portul riveran pe lângă Scutari,
unde erau cele mai mari depozite din acest articol.
Cealaltă categorie de Vlahi o întâlnim adesea în documentele
mănăstirei: Vlahii păstori, cari păşteau vitele, caii sau oile mă­
năstirilor pentru anumită plată. Hrisovul mănăstirii de la Decani
ne dă un exemplu interesant despre aceşti Vlahi. Unii aveau să
pască herghelii de iepe, alţii turme de oi, iar alţii vite cornute
ori porci. Hrisovul de la Hilandar al regelui Milutin, după ce
spune că Vlahii donaţi mănăstirei pentru paza hergheliei au să
îndeplinească acest serviciu fără de plată şi cu răspundere, spune
că mai înainte li se da păstorilor pe an câte 12 mănzi. De aceea
regele i- a eliberat de toate robotele regale, atât cele mari cât
şi cele mici şi anume qe transportul bucatelor, a vinului insoţirea
cailor şi câinilor, a trimişilor deja Sfântul Munte şi de călă­
rie la muntele sfânt cu orice sarcină.
Vlahii mănăstirei de la Decani, cari erau puţini şi săraci
fură scutiţi de asemenea de toate robotele şi sarcinele dom­
neşti, iar Vlahii săraci ai mănăstirei de la Prizren erau obli
gaţi a lucra numai lâna bisericei.
Cred însă, că am greşi, dacă am presupune că Vlahii din
Serbia se îndeletniceau escIusiv cu păstoritul. Documentele pă­
strate ne dovedesc, că erau şi Vlahi, cari aveau moşii în sate,
unde lucrau pământuI şi vechimea unor asemeneă mărturii se
poate reduce chiar până în epoca lui Simeon Nemanja. Hriso­
vuI dat de către regele Uros Milutin mănăstirii Sf. George de
lângă Serava în Skopje, când dispune Vlahilor să facă o zi de
clacă la arat, iar ceea-ce ară, să şi secere şi să cosească o
anumită porţiune de fân, invoacă exemplul lui Stefan Nemanja
şi a Arhiepiscopului Sava, cari au luat aceeaş dispoziţie cu
privire la Vlahi, in hrisoavele dăruite mânăstirilor dela Stude­
nica şi Milesevo. In documentul dela Banjska se pomeneşte
[298]
298
S. DRAGOMIR
\
clar de Vlahii, cari aveau sate, erau deci agricultori, iar în nu­
meroase alte hrisoave îi vedem datori a presta anumite biruri
din bucate şi vin, ori a lucra viile mănăstireşti, pe care lucru,
se pare, că îl pricepeau foarte bine. TerminuI de «zernlja (
vlachorn» (pământul Vlahilor) presupune de asemenea nişte
proprietari statornici, cari nu-şi mutau necontenit domi-
ciliul rătăcind dintr'un loc într'altul. Aşezările Vlahilor le
în tâlnim adeseori ca locuri fixe pentru delimitarea moşiilor.
In documentul dela Decani graniţa unei moşii începe lângă
(abie, între Ielsanica şi Prizren "OTI. saax« CBEToCTHlla­
IIClUIXb." = dela Vlahii măn, Banjska, în acel aş document altădată
graniţa trece lângă Kumanovo "OY3h ,1\0.11 .. oy B/\aWI>I,a I,OY'lIl1lJa"
= prin vale lângă casele Vlahilor. In fine amintim, că Într'o
listă din 1346 a averilor mănăstirii Htetovo găsim şi "lIItBa Aalla
�T (llpaU,IMa sa Aoymoy" �. holda dăruită de Frăţilă pentru
suflet.t)
In ceea-ce priveşte conditia socială a Vlahilor din Serbia
documentele dela Banjska şi Decani fac deosebire între voinici
şi călători. Cei dintâiu se găseau, fără îndoială, într'o situaţie
mai favorabilă, decât călătorii şi sunt identici cu "nOj\/\OIlJ.IIHU,11
din documentul dela Prizren, cari în afară de darurile obişnuite,
pe cari le vor fi dat mânăstirii, aveau dreptul să se zeciuiască
singuri. Intr'un document al regelui Stefan Uros Il (1300) către
mănăstirea Sf. Gheorghe de lângă SkopIje se donează un sat, în
care Manota, ginerile lui Dragotina, avea să lucreze mănăstirei
după legea voinicească (0<' BOHtlH'll.CIHI :.laI\NIJ.) şi anume ",L\a
.wcy ce I\ONI> IH renapu H rcsaps Aa NE BOAf" = calul să nu i-se
însărcineze, nici să poarte sarcini.
Vlahii călători, dimpotrivă, pe lângă faptul, că erau obli­
gaţi a presta tot felul de servicii, în legătură cu păstoritul, mai
erau datori a-şi da caii pentru transporturi şi a face, pe ehi­
rigii statului sârbesc, Din modificarea, pe care a adus-o Stefan
Duşan textului original al hrisovului dela Decani, se pare, că
aceşti "călători" erau consideraţi în aceeaş treaptă socială, ca
şi »meropii«, agricuItorii cu 'drepturi limitate. Ei sunt, fără În­
doială, acei �Aâxo( OOl1:lXl ai IUJ Cedren, pe cari d. Iorga, încă
în 1913 i-a tradus exact »Vlahi chervanagil«.s)
1) Spomenik III
2) Insemnările unui istoric cu privire la evenimentele din Balcani.
Anal. Acad. Rom. (Mem. Secţ, Ist.), p. 733.
I
,
I
t
[299]
VLAHII DIN SERBIA
299
o lumină neaşteptată aruncă documentele sârbeşti şi asu­
pra organizaţiei bisericeşti a Românilor din peninsula balcanică.
Hrisovul regelui Stefan Prvovencaniîi supune pe toţi Vlahii din
regatul său jurisdicţiunei bisericeşti a arhiepiscopului sârbesc,
care îşi avea atunci reşedinţa în mănăstirea Zicei. E vorba, de
sigur, despre Vlahii, ce se aflau în teritoriile de curând cuce­
rite dela Bizantini. Tocmai în această epocă se aminteşte în
cataloagele arhiepiscopiei din Ohrida, un scaun episcopesc al
Vlahilor (6 Bpe�v61:'Y) �1:0t �AcGXWVI), pe ore, cunoscând aşezările
Românilor în aceste părţi, trebue să ni-l închipuim în Vranje,
oraşul, care a fost adăugat Sârbiei, Irnpreună cu toată valea
Moravei, de către Stefan Nemanja. Episcopul Românilor dispare
apoi, pentru câtva vreme, pentru a reapare numai la anul 1335,
cu reşedinţa mai în spre sud,J.a Lerin sau Prilep, Se l)a-re,· că
numai stăpânirea bizantină era favorabilă episcopului românesc,
care, după cucerirea acestui teritoriu de către Sârbi, dispare
definitiv.
1) Byzantinische Zeitschrift II. B. (1893) p. 60. Anna Comnena (Bonn)
I. 439,5 vorbeşte de Vlkan, care a năvălit până la Vranje (x�l ăpX'
BP(xVE(x� cp{}cio(X�). . .
[300]
Legenda lui Dragoş.
Contnbuţiunt pentru explicarea originei şi formării legendei privitoare la
întemeierea Moldovei
de ROMUL VUIA1).
Fără îndoială, că între tradiţiile noastre istorice, cea mai
importantă este acea a descălecatului lui Dragoş Vodă, căci e
în legătură cu întemeerea principatului moldovenesc şi originea
. capului de bour din stema acestei ţări. Cercetarea acestei legende
sub toate raporturile nu numai că prezintă un deosebit interes
ştiinţific, dar e totodată şi o datorinţă naţională.
Lucrări atingătoare la aceasta chestiune nu lipsesc. Astfel,
din punct de vedere eraldic, s'a ocupat P. V. Năsturel 2). Avem
şi o încercare a P. S. S. Episcopului Ghenadie 3) de a interpreta
diferitele semne ale stemelor noastre; iar cu determinarea speciei
animalului vănat de Dragoş-Vodă s'a ocupat E. Botezat. 4)
Nu s'a cercat însă, cel puţin după cunoştinţele mele, de a arăta
origina a însăşi legendei şi a interpreta cuprinsul ei.
Căci trebuie făcut distincţie între colonizarea Moldovei de
colonişti români veniţi din Maramureş, care este un fapt istoric
şi legenda descălecatului lui Dragoş Vodă, care este o legendă
şi întră .. deci în domeniul folklorului. A interpreta această le­
gendă din acest ultim punct de vedere, se va încerca în lucrarea
de faţă. Nu vom căuta deci, Intru cât corespunde adevărului
istoric relaţiunile din această legendă, nici chiar partea ei eral­
dică nu ne interesează 5).
1) Lucrare cetită în .Serninarul de Istorie veche a Românilor, al d-lui
profesor Al. Lăpădatu. Se dă publicităţii cu unele modificări şi cu gândul
de a o desvoltă într'o cererare mai completă.
2) Stema României, Buc., 1892 şl Eraldica în fata P. S. S. Episcopu­
lui Ghenadie, Buc., 1895.
3) Eraldica vechie a Ro mânuor, Buc., 1894.
4) .Bourul şi zirnbrul'' în 'lAn. Acad. Rom. XXXVI, Mem. Sec].
ştiintifice, no. 3. \
5) Sterne cu cap de bour se gasesc şi la alte popoare, ca de pildă la
Sârbl în stema despoţilor George şi Voan Brancovici, ef. Turul, Budapesta,
XXVI, 3, p. 102 şi dr, A. Ivic, Stari Srpski pecati i grbovi, 1910, fig. 50,
153, 77.
In·-eraldica polonăţ in versuri a lui W. Potocki şi în a lui S. Okolski,
[Orbis Polonl, Cracoviae, 1643, II, p. 454, 606. lI!. p. 289.J se găsesc
mai multe blasoane polone cu cap de bour. Tot cap de bour are şi sigiliul
oraşului SighetuI Marmaţlel,
[301]
LEGENDA LUI DRAGOŞ
30i
In cele mai multe dintre cronicele noastre slavoneşti, le­
genda este amintită numai pe scurt în modul următor:
«Venit-au Dagoş Voevod din Maramurăs din Ţara ungu­
re as că la vânat după un zimbru şi au domnit doi ani.« 1)
Exact aşa, aproape fără schimbare,' se găseşte în toate
cronicele noastre slavone, fiind chiar în partea lor comună în
acea »Povestire în scurt despre domnii Moldovei«, cu excepţia
Cronicei moldo-polone 2) unde apare puţin mai amplificată şi
în deosebi în Cronica anonimă 3) însemnată prin faptul, că ea
singură între cronicele noastre slavoneşti ne-a păstrat cea mai
pe larg şi amănunţită povestire a acestei legende; tot odată şi
prin tradiţia curioasă despre Roman şi Vlahata,
Tot astfel, legenda o găsim amintită în extensiune mai
mare, sau mai mică, aproape la fiecare dintre cronicarii noştri
următori, care ating chesiunea descălecatului al doilea. Ca ex­
tensiune şi cuprins se remarcă cele dela Ureche, Costin şi
Cantemir.
Nu e locul; dar nici scopul nostru să facem cornparaţiuni
mai amănunţite şi o analiză mai aprofundată ale acestor tradiţii.
Rezumăm numai pe scurt părţile principale in care seamănă sau
se deosebesc una de alta.
Tradiţia dela Ureche 4) pare a fi servit ca izvor pentru
toţi cronicarii. In schimb şi ea are unele părţi comune cu tra­
diţia din Cronica anonimă. Ea se deosebeşte de aceasta prin
pasajele relative la întâmplarea căţelei Molda, a cărui nume s'a
dat după tradiţie râului şi apoi noului principat. Acest pasaj
nu va lipsi dela Ureche începând la nici un cronicar. Legenda
dela adnotatorii săi 5) e plină de etimologisrne, ca numele.jnă­
năstirii Eţeani dela rusul Eaţco, Suceava dela soci (ungureşte-.
cojocari) şi altele, care vor trece iarăşi de aci încolo in tradi­
ţiile următoare. Inceputul acestor etimologisme îl putem des-
')Astfelj'se găseşte În Lelopiseţul dela Bistriţa [Bogdan 1., Cronici
inedite, p. 49.1 Cronica serbo-rnoldovenească [lbid., p. 101]. Cronica
şi An. putnene [Bogdan, Vechile cronice moldov., p. 193.]; Letoplseţul lui
Ai arie (Bogdan, An. Acad. Rom. XXI, p. 125J. Nimic nu arată cât de tare
il trebuit Sa trăiască această legendă în conştiinţa primilor noştri cronicari,
decât faptul că, aceşti cronicari atât de scumpi la vorbă, care pentru dom­
nia celor dintâi voevozi ne-au păstrat numal anii domniilor lor, --- toţi
aLI păstrat amintirea acestei legende.
2) Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti, p, 223.
3) lbid., pp, 187-188.
4) M. Kogălniceanu, Cronicele României, pp, 131-133
5) Jbid., pp, 378 379.
[302]
302
R. VUIA
coperi deja la Ureche (râul Moldova şi-a câştigat numele dela
căţeaua Molda; zimbrul a fost vânat la Boureni).
Ambele tradiţii (dela Ureche şi adnotatori) seamănă şi se
deosebesc de toate celelelalte şi prin faptul, că la începutul lor
ne vorbesc de mai mulţi feciori de domn, care au venit la
vânat din Marămurăs, fără să facă vreo amintire de persoana
lui Dragoş. In fragmentul atribuit stolnicului Const. Cantacuzino
se vorbeşte numai de nişte păstori, care umblând cu dobitoacele
lor prin păduri, au dat peste un bour, pe care gonindu-l au tre­
cut munţii. Această tradiţie ne dă o explicaţie foarte naturală
şi aproape lipsită de elemente legendare ale descălecatului 1).
Dintre toţi cronicarii români, mai bine desvoltată să gă­
seşte în poemul polon al lui Miron Costin, care se deosebeşte
şi prin frumuseţea descrierii. Se resimte puternic şi Influenţa
poeziei populare, ca de pildă la începutul ei, acelaş motiv
atât de sugestiv al legendelor populare, in care eroul se pregă­
teşte să plece în lume, ca să-şi cerce puterea; iar mama
îngrijorată, vrea să-I oprească să rămănă, amintindu-i primejdiile
ce-I aşteaptă.
Tradiţia de la Cantemir seamănă în multe privinţe cu cea
a luiCostin şi credem, că nu greşim dacă afirmăm, că a fost
împrumutată din acest loc (ef. de pildă pasajul în care se face
amintire de cei 300 juni arrnaţi, aflători numai în aceşte două
legende).
O variantă aparte ni s'a păstrat în Co dicele Bandinus 2) a
cărei parte originală este tradiţia despre cei trei fraţi: Dumucus,
Volcha şi Dragus. Adausul dela sfârşitul ti, şi anume partea în
care se vorbeşte despre originea numelui vloh [AIiqui voI unt...]
e luată din Ureche 3); iar partea în care se vorbeşte [Alii opi­
nantur. .. ] despre originea 'ruşinoasă a Românilor dela adnota­
torii lui Ureche, sau chiar deadreptul din acel urgisit «Leatopiset
unguresc» din care au luat 'şi ei tradiţia aceasta.
Cuprinsul tuturor acestor legende se poate rezuma în ur­
mătoarele cinci puncte, car-e par a fi totodată şi părţile lor
comune: , \
t) M. Kogălniceanu,\. c., 110:\
2) An Acad. Române, XVI, \ mem. secţ, istorice, pp. 306-307.
3) Domnii Ţărei Moldovei etc. în Kogălniceanu, 1. c., p. 131. Cf. şi
nota lui V. A. Ureche, în An. Acad. Române, XVI, mem. secţ. istori­
ce, p. 130.
[303]
lEeJENDA LUI DRAGOŞ
303
1. Dragoş Vodă, sau feciori de domn, pleacă la vânătoare;
2. Dau de urma unui zimbru, care îi duce dincolo peste
munţii cei înalţi, adică în Moldova;
3. Au nimerit la apa Moldovii, lângă care au ajuns zimbrul;
4. Aci au găsit locuri desîătătoare, câmpii deschise, pe
care indrăgindu-le, le aleg de nouă patrie.
5. Se întorc În Maramurăş la ai lor, pentru ca apoi să plece
toţi în noua patrie.
Nu încape nici o îndoială, că legenda lui Dragoş e o le­
gendă eraldică, cum e de pildă, ca să amintim un exemplu mai
apropiat, legenda corbului cu inel din stema Corvinilor. De
�f�şJ�e�Jţge}!dţ __ ţJ��J:2Enă .EuroPl:t _medlev9Iă�_Apro.ape-.--f�-e.ca� \ .
�!��o"n îşi avea legenda lui proprie. / I
De data aceasta însă, nu avem de a face cu o simplă le­
gendă araldică, care se găseşte izolată numai la poporul nostru,
ci cu o ramură a unui puternic arbore între legende, a cărui,
rădăcini ne duc departe în părnântul diferitelor popoare euro-it
pene şi orientale. Ideea fundamentală a tuturor acestor J(:gendel
este,. că eroul urmărind un. animal riiisterios"] de- obiceiu serb] :
este- co nd us .pe "focurlnecunoscufi"if."-"··-------.--------
.- -------�'" �� -
P. Cassel 2) ne dă urrnătăarele variante ale acestui motiv;
culese aproape din literatura tuturor popoarelor.
1. Un prinţ din India urmăreşte un cerb şi apoi rătăceşte
în locuri necunoscute.
2. Dietrich, din epopea germană, atras de un cerb a­
i unge în iad.
3. AceJaş lucru se Întâmplă şi cu un cavaler dintr'o le­
gendă din Gesta Romanorum.
4. Un vănător din Tirol urmăreşte un cerb alb, până ce
se prăpădeşte în locuri stâncoase şi necunoscute.
5. Contele Wildenstein, atras de frumuseţea unui cerb negru,
urrnărindu-I piere într' o prăpastie. .
6. Intr'o legendă din Japonia, eroul legendei jamatoke este
atras şi înşelat de un demon cu figură de cerb.
7. Intr'o localitate din Bavaria, vânătorul urmăreşte un cerb
şi când l-a ajuns, cerbul s'a transformat în fată şi s'au innecat
amândoi într' o fântână.
-�-I)a:- A. De Gubernatis. Die Thiere in der indogermanischen Mytho­
Jogie, Leipzig, 1874.
2) Einlertung und Deutung des Buches der Sieben Weisen Meister,
Berlin, 1891, p. 104.
[304]
304
R. VUIA
8. Un rege vânează la Regensburg după un cerb şi când
vrea să-I prindă, cerbul se schimbă într'o fată.
9. In poveştile lui Syntipas, cerbul urmărit scapă din ve­
derea vânătorului şi în locu-i apare un demon.
E de observat, că sub figura cerb ului mai adesea se as­
cunde un demon, de obiceiu în formă de fecioară şi e adusă
în legătură cu o fântână 1). După părerea lui Cassel urmărirea
cerbului simbolizează vânarea după plăceri, iar fântâna savu­
area lor.
Ca să fie seria şi mai complectă am putea adăuga şi cu­
noscuta legendă a Sfântului Hubertus, patronul vănătorilor,
carele după ce urmăreşte un cerb îl ajunge şi vrea să-I săge­
teze. Animalul se opreşte, iar vânătorului uimit îi apare ca o
minune cerbul legendelor creştine, purtând în frunte o cruce
strălucitoare 2).
Acestea însă sunt motive mai îndepărtate ale legendelor
noastre, în care aproape numai ideea fundamentală e comună.
In mersul lor dela un popor la altul, prin inrăurirea altor ele­
mente străine, abea se mai poate desluşi înţelesul lor original,
astfel, că numai printr'o analiză şi comparare riguroasă mai
putem afla elementele comune şi a dovedi o legătură între ele.
Acelaş fenomen de sincretism bunăoară pe care-l întâl nirn şi
În lumea miturilor păgâne.
Ne-am depărta prea mult de obiectul cercetărilor noastre,
dacă am urmări această problemă începând dela miturile de ori­
gină cozmogonică, arătănd apoi evoluţia lor sub influenţa misti­
cisrnului creştinesc, sau de a urmări migraţiunea şi evoluţia lor
dela un popor la altul. Pentru a putea face comparaţi uni mai
precise şi a ajunge la rezultate mai pozitive [şi pentru a nu
rătăci ca eroul legendei' noastre prin locuri necunoscute] va
trebui să tragem un cerc mai restrâns, luând în combinaţie
numai pe acele dintre legende, cari sunt într'o legătură mai
strânsă cu legenda noastră. .
Cea mai apropiată, a,tât ca loc cât şi ca cuprins., este le­
genda cronicilor maghiare '?espre vănatul lui Hunor şi Magor
şi descăleca rea lor în mlaştinile din Maeotis. Pentru a putea
___ .0_. \
1) o frumoasă poveste de felul acesta din Jud. Prahova se găseşte
în "Şezătoarea" 1, p. 16l.
Alte exemple pe acest motiv Vezi În Ethnographia, Budapesta, Xl, p. 118.
2) Cf. cerbul cu cruce în frunte din sigilul oraşului Baia.
[305]
tl':GENbA tUI bRAuO$
305
face comparaţie, reproducem ambele texte. Legenda lui Dragoş
o dăm după Cronica anonimă, căci ni se pare că ne-a păstrat
textul cel mai vechiu şi lipsit de adausurile şi etimologismele
adnotatoriior de mai târziu; iar legenda lui lui Hunor şi Magor,
după cronica lui Simon de Keza, a cărui text e considerat ca
cel mai autentic de cercetătorii maghiari 1).
l. Legenda lui Dragoşs):
"Şi era între ei. un bărbat cuminte şi viteaz cu numele
Dragoş şi s'au pornit odată cu tovăraşii săi la vânat de fiare
sălbatice şi au dat pe sub munţii cei înalţi de urma unui zimbru
şi s'au dus pe urma zirnbrului peste munţii cei înalţi şi au trecut
munţii şi au ajuns tot pe urma zirnbrului la nişte şesoase şi prea
frumoase locuri şi au ajuns pe zimbrul la ţărmul unei ape, sub
o răchită şi l-au ucis şi s'au ospătat din vănatul lor.
Şi le-au venit de la Dumnezeu gând In inima lor să-şi
caute loc de traiu, şi să se aşeze acolo şi s'au unit cu toţii şi
au hotărît să rămăie acolo şi s'au întors îndărăt şi au povestit
tuturor celorlalţi de frumuseţa ţării şi de apele şi de isvoarele
ei, ca să se aşeze şi ei acolo; şi le-au plăcut tovarăşilor lor găn­
dul acesta şi au hotărît să meargă şi ei unde fuseseră tovarăşii
lor şi au căutat să-şi aleagă loc, căci de jur împrejur era pustiu,
iar pe la mărgini Tătari rătăcitori cu turmele şi s'au rugat apoi
de Vladislav craiul unguresc, să le dea drumul, iar Vladislav
craiul cu mare milostivire i-au lăsat să plece.
Şi plecat-au din Mararnurăş cu toţi tovarăşii lor' şi cu
femeile şi cu copii lor peste munţii cei înalţi şi tăind pădurile
şi înlăturănd petrile, trecut-au munţii cu ajutorul lui Dumnezeu
şi venit-au la locul unde Dragoş .omorîse zimbrul, şi le-au plăcut
locul şi s'au aşezat acolo şi şi-au ales dintre dânşii pe un om
tnţelept, cu numele Dragoş; şi I-au numit sieşi domn şi voevod
şi de atunci s'au început cu voia lui Dumnezeu ţeara Moldo­
venească.
• Iar Dragoş voevod, au descălecat intâiul loc, pe apa Mol-
dovei, mai apoi au descălecat locul Baia şi alte locuri de-alun.
gul apelor şi isvoarelor şi şi-au făcut pecete domnească pentru
toată ţeara un cap de zirnbru. Şi au domnit Dragoş voevod 2 ani."
1) CI. Sebestyen, A magyar honfoglalas mondăi, Budapest, 1909; p. 290.
2) După 1. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche, Buc.,
1891. Textul slavon pp. 187-78, traducerea pp. 237-238. O tradiţie amplă,
culeasă din graiul viu se găseşte şi la S, FI. Marian, Tradiţii poporane
române, Bucureşti, 1895, pp. 40-63.
Anuarul Instit. de Isi. N,!.
•
20
[306]
306
R. VUIA
II. Legenda lui Hunor şi Magorr) :
"Dum autem Hunor et Magor Menroth essent primogeniti,
a patre ipsorum tabernaculis separati incedebant. Accidit autem
dierum una, venandi causa ipsos perrexisse, quibus in deserto
cum cerva occurisset,in palude .. Moeotidas illam insequentes,
fugiit ante eos. Curnque ibi ab oculis illorum prorsus vanuisset,
diutius requisitam invenire nullo moda potuerunt. Peragratis
tandern paludibus memoratis pro armentis nutriendis ipsam con­
spexerunt opportunam. Ad patrem deinde redeuntes, ab ipso licentia
impetrata cum rebus ornnibus paludes Moeotidas intraverunt
moraturi. Regio quidern Moeotida, Perside patriae est vicina,
quam undique pontus praeter vadum unum parvissirnum giro vallat
fluminibus penitus carens, herbis, lignis, volatilibus, piscibus et
bestiis copiatur. Aditus iIluc difficiIis et exitus. Palu des autem
Moeotidas adeuntes annis V. imrnobiliter ibidem perrnanserunt.
Anno ergo sexto exeuntes in deserto Iocofine maribus În taber­
nacutis permanentes, uxores ac pueros filiorum Belar casu repe­
rerunt, quos cum rebus eorum in paiudes Moeotidas cursu cel eri
deduxerunt, Accidit autem principis Dulae Alanorum duas filias
inter illos pueros comprehendi, quorum unam Hunor, et aliam
Magor sibi assumsit in uxorem. Ex quibus mulieribus omnes
Huni sive Hungari originem assumsere".
Dacă vom compara ambele legende cu excepţia diferinţei
de persoane şi locuri vom afla nu numai o mare asemănare
între ele, ci vom constata, că în fond cuprinsul lor e identic.
Vom regăsi în afară de acele cinci puncte stabilite mai sus şi
alte amănunte surprinzătoare 2).
Legende cu acest motiv au fost cu plăcere utilizate de
cronicarii maghiari. Faptul, că În cronicele lor se mai găsesc
Încă două variante de genul acesta, dovedeşte cât de răspăn­
dite au trebut să fie pe vremea aceia. Astfel este şi legenda
despre fondarea mănăstirei din Vaţ, a cărei cuprins prescurtat
este usmătorul : Stând Geiza cu fratele sau Ladislau, s'a ivit un
-·-;-1)s. de Keza, Cronicon-Hungarlcu m. Ed. AI. Horanyi, Viennae, 1781,
cap. 1, pp. �1-32. \
Z) Cum e de pildă asemănarea pasajului în care Hunor şi Magor
află, că locul e bun pentru creşterea vitelor [pro arrnenus nutriendis ipsarn
conspexerunt oppcrtunarn] cu c�1 dela Ureche în care zice: "au socotit cu
toţii, că e locul bun de hrană," IM Kogălniceanu, Cronicele Moldovei
p. 131]. In legenda maghiară cei doi fraţi se roagă de părintele lor, ca să
le dea voie, să se transmute în Maeotis ; iar în legenda română "s'au rugat
apoi de Vladislav, craiul unguresc să le dea drumul" etc.
[307]
lEGEt';IbA LUI bRAGOŞ
301
asupra legendelor eraldice
Iuhri sau Wuhri trebuie'�ă
, .
cerb, a cărui coarne erau pline cu lumini aprinse şi a fugit
spre o pădure unde s'a oprit. Fiind zărit de soldaţi, acesti a au
î�ceput să tragă �u săgeţile după el, iar cerbul a sărit în Dunăre
şi a dispărut. Ladislau şi Geiza au considerat apariţia cerbului
ca semn 'dumnezeesc, care le-a arătat 'locul unde să zidească
biserica J).
Exact aceeaş temă are şi legenda relativ la fondarea cetăţii
Barş, a cărei loc fu arătat iarăşi de un cerb 2).
O variantă prescurtată interesantă se găseşte şi în eraldica
polonă a lui Okolski 3), care vorbind despre originea familiei
Wukry, reproduce următoarea legendă luată din opera istorică a
lui Florian Ungler apărută la 1534 în Cracovia: .
.Postqnarn exiuissent ex Scythia Iuhri sive Wuhri aliquo
tempo re, opressis ac debellatis Gotthis, ubi nunc Scythae rnanent
Zawo scy, în eadem suae distionisubiecta manserunt regione,
dum tandem resciuissent a venatoribus [qui cervum insequentes
casu inciderunt fortuito in Iuhros] de fertifissima Pannoniae
Provincia, seu potius Regno ampIissima, electo Duce Atilla [illis
Edele dicitur] transmeotoquae; triplici fluvio Don, Volga et
Boristhene, Pannoniae Regnum prostratis ac debellatis Sclavis
occuparunt; quooccupato, hoc sui imperii pro insigni acceperunt,
quod visitur stemma".
I. Ernyei, într'un studiu al său
la Poloni, crede, că sub numirea de
Înţelegem poporul maghiar-).
In tot cazul această legendă e o versiune curioasă a cu­
noscutei lege nde maghiare.
Cea mai veche mărturie a acestei legende o găsim la lor­
danes şi Procopius. Iordanes a împrumutat-o după propria sa
mărturisire din opera lui Priscus. Lucrarea acestuia Însă rre-.a
rămas numai în fragmente din care lipseşte tocmai partea ce
ne interesează.
Reproducem din lordanes pasajul în care se cuprinde
legenda") :
"Tali ergo Hunni stirpe creati, Gothorum finibus advenere,
1) Cronicum Pictum din Viena, cap. 59.
2) Anonymus, cap. 34.
3) Orbis polonl, Cracoviae, 1641. III, p. 306.
4 Erncgraph!a, Budapesta, XVI, 110, 1, P 26.
5) lordanes, De Getarum sive Gothorum, cap, 24.
20
[308]
308
R. vuiA
'Quorum natio saeva, ut Priscus historicus refert, in Maeotida
palude ulteriorern riparn insedit, venatione tantum nec alia la­
bore experta, nisi quod, postquam crevisset in populos, fraudi­
bus et rapinis vicinarurn gentiurn quietern conturbavit. Huius
ergo gentis, ut assolet, venatores, dum in ulteriori Maeotidis
ripa venationes inquirunt, animadvertunt, quomodo ex irnpro­
viso cerva se illis obtulit, ingressaque paludem nunc progredi­
ens, nunc subsistens, indicem se viae tribuit. Quam secuti vena­
tores paludem Maeotidem, quam imperviam ut pelagus existi­
mabant, pedibus transiere. Mox quoque, ut Scythica terra ig­
notis apparuit, cerva disparuit. Quod, credo, spiritus illi, unde
progeniem trahunt, ad Scytharurn invidiam egere. llli vero, qui
praeter Maeotidem paludem aIium mundum esse penitus igno­
rabant, admiratione inducti terrae Scythicae, et, ut sunt solertes,
iter illud nulli ante aetati notissimum divinitus sibi ostensum
rati, ad suos redeunt, rei gesturn edocent, Scythiam laudant, per­
suasaque gente sua via, quam cerva indice didicere, ad Scy­
thiam properant, et quantoscumque obvios in ingressu Scytha­
rum habuere, litavere victoriae, reliquos perdomitos subegere."
Evident, că această legendă, care e În mare parte iden­
tică cu cea din cronicele maghiare, a putut servi ca isvor cro­
nicarilor maghiari, fapt care este admis şi de de cercetătorii lor).
Nu vom căuta dacă această legendă a fost adusă de Huni
sau de Maghiari din vechea lor patrie, sau este o invenţie a
istoriografilor bizantini. Pentru noi este important să ştim, că
motivul acestei legende a fost cunoscut şi la popoarele orientale.
lndrcaţiuni pretioasen(!(ră-rî1-aceasfă---pdvi"i1ţă cunOScutul
orientalist 1. Darmsteter, care comparând o istorisire din tal­
mud cu un pasaj din Ramayana, cari ambele au motivul legen­
delor noastre, constată că, povestirei din talmund i-a servit ca
isvor o legendă persanăz).
Fiind ambele povestiri preţioase documente ale acestui
motiv, reproducem În rezumat cuprinsul lor:
In istorisirea din Talmud, regele David urnblând după vâ­
nat îi iese În cale satana În chipul unei gazele. După ce să­
geata lui dă greş, o urmăreşte in goană până ajunge în ţara
Filistenilor unde i-se întâmplă o mare nenoricires).
In Rarnayana, Rama atras de frumuseţea unui cerb, care a
fost demonul Martea trimes de Ravana, ca să se răsbune
asupra lui, ,l-a urmărit \tot mai mult până a ajuns la capătul
unei păduri. Lovit de săgef1ta lui Rama, cerbul demon se ri­
dică strălucitor la cer. Soţia lui Rama care rămăsese singură,
este răpită de Ravana-).
1) Cf. Sebestyen, 1. c. 1, p. 327.
2) Revue des Etudes [uives, Paris, II, pag. 302.
3) cr, Ethnographia, Xl, p. 116.
�) Cf. De Gubernatls, o. c., p, 49.
[309]
LEGENDA LUI DRAGOŞ
309
Vedem, cum mergând spre Orient, caracterul demonie al
animalului este tot mai pronunţat. Acest caracter, precum am
observat, s'a mai păstrat încă în istorisirea din lordanes, dis- i
pare însă la legendele din cronicele maghiare şi Ia legenda Iui .
Dragoş. Tot astfel s'a păstrat acest caractar şi în cele mai multe
din pildele aduse de Cassel. Admiţând deci teoria migraţiunii,
motivelor, leagă nul legendei noastre pare a fi fost în India, i
patria clasică a basmelor şi a legendelor. .
Constatând mai sus marea asemănare între legenda ma­
ghiară şi a lui Dragoş şi fiind cronicele maghiare cele mai
vechi, se naşte întrebarea, dacă nu cumva prin mijlocirea lor
să fi ajuns această temă la noi? Legăturile noastre paşnice şi
răsboinice de veacuri cu Ungurii, au lăsat urme în istoria, limba
şi viaţa ambelor popoare. Ni-se pare,. că nu li s'a dat până
acum destulă importanţă cronicelor maghiare, tocmai pentru
aceste preţioase urme ale traiului comun din trecut. Cercetări
critice în această direcţie, cred, că ar desvăli multe aspecte din
viaţa comună din trecut a ambelor popoare').
Cu toate că nu ţinem exclusă posibilitată acestui împru­
mut, considerăm legenda noastră ca o variantă a aceleaşi teme
internaţionale 2). Totuşi nu putem contestă caracterul naţional al
acestei legende, prin faptul, că ne zugrăveşte una dintre înde­
letnicirile voiniceşti ale vcevozilor nostri, vănatul de bouri.
Prin felul descrierii şi subiectul temei [vânatul de bouri] se
deosebeşte" de toate legendele similare şi în acest fapt zace
originalitatea legendei noastre. .
Puţinele variante pe care le-am adunat noi, nu sunt sufi­
ciente pentru a arunca destulă lumină asupra originei acestei
legende. Pentru a putea urmări în intregime problema ei, e
necesar să ne lărgim cercul cercetărilor noastre şi asupra moti­
velor similare la alte popoare vecine, ca de pildă la Slavii de
Sud.
Sperăm. ca intr'o viitoare lucrare să complectăm cercetă­
rile noastre şi în această direcţie.
1). O pildă În această privinţă ne vine dela locul cel mai competent.
Cf. N. Iorga, cele mai· vechi cronici ungureşti şi trecutul Românilor În
Revista istorică, VII, p. 1- 3.
2) E. N. Voronca [Studii în Iolklor, 1, 229-241] crede, că legenda des­
călcărei lui Dragoş este o imitaţie a descălcărei lui Aenea În Italia Părere,
pe care noi bineînţăles nu o putem împărtăşi.
[310]
· Pasagii obscure din Miron Costin.
de V. Bogrea.
1. .Un pasagiu, care a dat mult de gândit editorilor şi fi­
lologilor, suna în ediţia Kogălniceanu (Letop», 1, 310) astfel: .
"Acest Domn [Vasile-Vodă. Lupul au făcut ca de iznoavă
curţile" cele domneşti în laşi, casele cele Cu cin ii, grădini,' graj­
diuri de piatră, toate de dânsul făcute ... "
V. A.-Ureche (Miron Costin, Opere complete, 1, 558) scrie:
" ... casele cele cucinii" şi se întreabă, în notă: "Oare nu este
a se cetl : cu cinci grădini?"
Ridiculizând această "emendare [de fapt, o "conjectură"!],
cum fac savanţii din Evropa, întocmai", d, A. Philippide (Spe­
cialistul român, Iaşi 1907, p. 731) vede în acel cucinii "un cu-
1) Cucutios (coconoz, CUClI1zoz), prin care "Cantemir Înseamnă o pa­
săre monstruoasă, care nu există, o pasăre de Physiologus ... " şi pentru care d.
Philippide încearcă et. vSI. K<:>I(K<:>I(HNV. "nasum aduncum habens" (p, 45;
ef. serbo-cr. kukonosast, "hackennasig, adlernasig"), e turc.-pers. qouqnous,
"phenix (oiseau Iabuleux)", qoqnous, "oiseau rare, phenix" (Kieffer-Bianchi, II,
495; 525). - Pentru caţaon (p. 54), care apare şi ca nume tonic: Caţaonut (Olt),
Caţaoani (Vlaşca) şi pe care Candrea (Poreclele, p. 135; ef. deja Şăineanu,
Semasiotogia, 171) îl credea "înmdit poate eu căţel" (cf. Grecoteiu, interpre­
tat şi el prin et, pop. în acest sens: Grec + coteiu, de fapt, format prin sur.,
şi n. de cîni Căţăvălu = K01:cri�€AO�, «Ţiganu», . din "Şezătoarea",. VIII, 114, la
Dame, Terminologie, p. 181: Caţaveica, probabil diferit de rusismul caţaveicăş.
trebuie ţinute în seamă, - în legătură cu eryrnonul Xo:tO[Xl -, Între al­
tele: numele de fam. Caţichi, numele de s t Caţichea (Ilfov), dar mai ales
cunoscutul nume "balcanic" Caceaun (un Pană Caceaun, staroste de negu­
ţătorif, la 1644, în "Arhiva Istorică", \1, p. 120), mr. Căciăuni (Ia Weigand,
Aromunen, 1, 276, şi: Kătsuniş, ngr. KO:tox06vOl (Petridis, Într'o "Scurtă de-
scripţie geogr.a Epirului", din N€O€AA1)vlxa 'AvrH€xto:, 187t,p.57: <� 1:fiiv
Katoo:06vwv AEYO�tEVWV 1t€'plOX� Ei; 11 xwp[wv, ov0ftO:03'EVtWV o(hw�
EV€xo: AElrfcl.VOU tlVO<;; tfiiv Ouvwv EVto:(jiJ.o:xO:to:x�oo:VtO<;; x0:1 &1top.dvo:vto;» !),
din care ar rezulta oarecare Îndoială, nu numai asupra originii daco­
româneşti a desinenţet -OIZ, -I/IZ (cf. şi fern. caţaonă, la N. Iorga, Scrisori
de boieri şi lZegustori, p. 171), preconisate de d. Ph., ci şi asupra ra­
dicalului ÎnsuşI, unde Un -1- ar fi indicat mai ales în aceste reflexe
sudice: ori sînt două cuvinte diferite? ef., în orice caz, mai departe:
patron. ngr. Ko:tolYlcl.VV1)<;;, 1< O:1:�l'X.OYlO:VVcl.X1)<;, Ko:t06YlO:VVO<;;, TPO:YOYlO:VV1)<;;
(rev. > A{}1)'IGG, XXIII, 455), alb. katSek, kalSik, kaisup, "Schlauch", poate din alb.
kats, kets, "Ziege" (O. Meyer, Alb. Eb., 182, 185; M. Triand'lphyllidis, Die Lelzn­
wQrter der Mittelgriec/zisclzelZ Vuigărliteratur, p. 93); iar, pentru sens, şi:
barbatus (sc. Izircus, la Fedru), cum IzirquilZl1 barba (Plaut, Pseudolus,
v. 967), Izircino barbitio (Apuleius, Metam., XI, 8, fireşte, despre cîteun
graeculus, graeculio), sîrb. kozobrad, "Bocksbart", rut. Katsap, "Rus-Mare",
propr.: "tete de bouc, a cause de leur barbe" (Niederle-Leli!er, La race
[311]
PASAGII OBSCURE DIN MIRON COSTIN
311
vânt foarte important, neprobat aiurea in alt loc", - un &7tCl.;�
Acy6[tcvO'I, deci, ar zice »savanţii din Evropa«, - reflex al lat.
coquinus : »casele cucinii = bucătării«.
De altfel, explicaţia aceasta o dăduse invăţatul profesor
încă din 1894, in Istoria limbii române, 1, p. 184: .vr. cucin ­
coquinus (Miron Costin 1, 553 'casele cucinii', unde V. A.
Ureche ar vrea să emendeze 'cu cinci grădini' !)," - şi a
repetat-o încă odată în "Zeitschrift fiir romanische Philologie",
XXXI (1907), p. 3082), cu adausul subst. cucină din Enache
Kogălniceanu (Letop., III, 224) = lat. coquitia.
Etimologia a fost adoptată şi trâmbiţată urbi et orbi de
d. Giorge Pascu (vezi recensia lucrării d-Iui D. Russo despre
»Critica textelor şi tehnica ediţiilor«, în »Viaţa Rornănească« pe
1916, iar, acum de curând, "Arhiva" din Iaşi pe 1921, p. 165).
În acest din urmă loc, însă, discipulul se ridică, discret, supra
magistrum, »rectificând« pe tăcute etimologia d-lui PhiIippide:
nu lat. coquinus, ci un lat. "coquineus (care, - observăm noi, ­
ar fi dat româneşte, nu "cuciniu", ci cuciuţ.
Mai sceptic ca d. Oiorge Pascu, d. prof. Ilie Bărbulescu
prefera "magherniţelor" d-lui Philippide nu ştiu ce vagi »de­
pendenţe ale casei«, pentru a substitui etymonului latin unul
din specialitatea d-sale : "sârbescul kuca = casă" ("Arhiva" din
laşi, 1921, p. 153).
stave, p, 51; cf. şi V. Moisiu, Ştiri din Basarabia de astăzi, p. 149), etc. ­
Pentru rom. c/zelbe (p, 66), se poate cita, pe lângă gr. xcAccp6S;. despre care
ef. şi SakeJlarios, Ku7tpw;xU, \II, 304: "xcAccp6<;=Ac7ttOCPU�<;, &06vlXto<;,
CPlArXO&cVO<;, 7tlXpi os to[<; &pX. xcAccp6; = Ac7tp6<;' '), şi cumanul kelepen,
keieppen, "Ieprosus", din Codex Cumanicus, ed Kuun, p. 263. -Asupra
acelor "gewisse Eigenturnlichkeiten der Citirweise" ale lui Rohde, de care
pomeneşte d. Ph. (p. 77), atrăsese atentia. în chiar Prefata ed. a Il�a, in­
grijite de dânsul, însuşi Fritz SchQJI (p. XIV, nota).
2) Etimologia armenium pentru arminiuri (p. 293) fusese pro pusă
Încă de Cihac 1, 17 (cf. Dicţ. Acad., s. v.) şi, de altfel, in pasagiul unic În
care e atestat, - adevărat &7tIX� ctp1)[tevov. _. cuvântul ar putea fi o haplo­
logie din armămăniuri = armamenta, mgr. &p[tlX[tev1;CG, "arme, arsenal; ar­
mată" (e vorba de trupe: e arminturi grele», cf. 07tAtt'YJS;). Citatul se gaseşte
şi 'n fragmentul, identic, din col. Al. Vasiliu, p. 6, supt titlul: a Raielii,
adecă: cîntecul raialei turceşti, - reminiscenţă istorică, păstrată încă în n.
de fam. Răiteatui şi 'n adj. răi/eşti, răiteneşti, despre care (col. de Colinde
Baronzi-Iorga, Il. 26, şi Şezătoarea, XllI, 130, împreună cu "cară chiove­
neşti" = de .Chiev), - Baer, "amulet, torquis", din lat. bajulo (p. 295), a
fost propus în acelaş timp (1907) de Densusianu-Candrea In «Dlcţionarul
etimologic al limbii române>, tasc. 1, no, 127: lat. batutus, «porteur •.
[312]
312
V. BOGREA
Din nenorocire, dreptatea este tot atât de puţin de partea
slavistului, pe cât era de a rornanistului.
In realitate, acel cucinii nu e "un cuvânt", ci două: cu
cinii, iar cinii însuşi nu e decât pluralul turcismului cinte, între­
buinţat, sporadic, până azi, în înţeles de »strachină, farfurie«
sau »rnasă rotundă«, propriu-zis: »porţelan de China« (v. Şăi­
neanu, Infl. or., llt, 1283), dar având, în cazul de faţă, un sens
3) V. şi Heyd-Raynaud, Histoire du cotnmerce du Levant au moyen­
âge, II, p. 678 sq. - Sensul primordial de "chinois" îl are şi turc-pers.
fagfuri, prototipul rom. farfurie, deci: "porţelan de China" (cf. Şăineanu,
o. c., p, 168). - In ce priveşte etnie însuşi, însă, informaţiile din Şăineanu,
chiar combinate cu cele de supt sinie, la care ne trimite (Il1, 323; cf. to­
tuşi Kieffer-Bianchi, 1, 701), sunt cu totul reduse, iar notita lexicografică,
de ocasie, din "Documentele slavo-romăne" ale d-Iui St. Nicolaescu (p. 311),
confundă pe cittie cu citi, "hotar", şi chiar cu chin! - Nu strică, deci, să
insistăm puţin, subsidiar, asupra omonimiei şi sinonimicei cuvăntului.
De fapt, necum slavismul ctn, ori maghiarismul chin, să se raporte
la turcismul cinte, dar nici măcar un cenac sau cianac, "farfurie, strachină"
(Codin-Mihalache, Sărb, poporului, p. 6, nota t J, care e turcescul sanac,
<plat de terre, ecuelle- (Şăineanu, 1. c., 122; ef. Ceanac-kale, în Dobrogea),
sau un cinii, <unelte, alaturi, p. înhămat sau pescuit> (exemple din cele mai ex­
presive, v. la N. Iorga, Dac. Bistr., II, 19,37 şi Păsculescu, Lit. pop. rom., p. 331 :
de adaus la Tiktin, s. v., unde v. etimologia l), ori cin, «Boct» (v. Tiktin, s. v.) In
Bănat: ciun (Viciu. p 31) = sârb. cun, atestat şi 'n versul popular: «cu cimu
cimând», care are a face, deci, cu ciuma (Pamfile, Sărb. de vară., p. 223)
tot atât, cât are a face cu cina (idem, Câniece de ţară, pp. 229, 345) cutare
alt vers popular, cuprinzând o invocaţie către cuc: -Taci cu cina (sic) nu
mai da, nu mai da, nu mai cânta> (1. c.) = Taci, cuce, etc. (ef. Sărb, de
vară, p. 110: «Cântă, cuce, nu tăcea!»). - Părtut-cu-cinii, afl. al Bistriţei,
cuprinde, cred, pe cinti, «instr. de pescuit», şi, tot aşa, nu putem recunoa­
şte cuvântul nostru în topicul Dealul Ciniilor, s. Muchea-de la-Cinii,
culme a colinei Cineul (Buzău), ori în Ciniile, lac (Ialorniţa). - Nu înţelesul
de "farfurie, talger", cum afirmă Pascu (Despre Cimititurt, 1, 140), ci acela
de <cursă, capcană, prinzătoare» (v. Nicolescu, 1. c.), are etnie în ci mi­
litura soarecelui, cara "întră în cinie", ca o «păsărică 'n colivie>.
De csinii de cele mari de masă de tocat, sinii de cele mici» pome­
neşte şi un inventariu casnic, excerptat de d. Iorga (Neamul românesc din
18 April 1921), iar sin ti, in înţelesul explicit de "măsuţă", găsim şi la d.
Sandu-Aldea: «[Fata] luă o sinie de lângă vatră .... şi pe ea puse strachtna
cu fagurele» = (Călugărenii, p, 163), ca şi 'n meglenă: siniă, «masă de
lemn» (Papahagi, Megleno-Românii, II, 116); cf. şi Pamfile, Duşmani şi
prieteni ai omului, p. 5: "Lucrurile de pe masa rotundă, numită stnie, pe
care s'a întins cina l= cena] sau cinişoara Ursitoarelor" (cinioara, la G.
Dem. Teodorescu, 188).
Sinonimul vr. sofra, «mFscioară rotundă> = turc. sofra (Şăineanu,
1. c., 324, ef. sofr,'gerie), se pă�trează încă supt forma deminutivală şofracă,
şofrÎllcuţă, «o masă rotundă p� un picior, pe 2 ori pe 4, în jurul căreia
mănâncă tăranii cu familiile lor>; (Moisiu, o. c., p. 139) în Basarabia, unde
există şi alt deminutiv, din staI,. pentru «masă.: stoica (ibid., p. 146) .. ­
Astal «masă mare» (Giuglea- Vâlsan, Dela Românii din Serbia,388) e = ung.
asztal, de unrle, prin derivatul aszialos, "stoler", rom.-dia!. asta/uş, idem.
(N. Iorga, ·Scr. şi inscr. ardelene şi maramureşelle, 11;. 291, d. ex.), la Ro­
mânii din Craina: tişlerar (Giuglea-Vâlsan, 398) = Tisclller+ -ar. - Megl.
rapeznic, ,«masă de lemn. (Papahagi, II, 123), are la origine, in ultima
[313]
PASAOII OBSCURE DIN MIRON COSTIN
313
tehnic special, analog turc. cinli: din faimoasele tchintu kieuchk
şi tchînlu hamtnam, .Jciosqus et Iacade de bain, a Constanti­
nople, tapisses de carreaux vernisses et ernaillesv imitant I
porcelaine chinoise" (Barbier de Meynard, Il, 6304).
E vorba, deci, de nişte clădiri "cinlii", cu etnii (ci, casele
cele cu olane, etc.), pentru baie şi agrement, pe care ambiţiosul
Domn moldovean le- a construit după modelul celor din Stam­
bul, - ceiace se confirmă în totul prin versiunea latină a Le:­
topiseţului, publicată de d. E. Barwinski (Mirollis Costini Chro­
nicon Terrae .Moldaviae, p, 105): «Idern Princeps aedificavit
quasi de novo Palatium pro Principibus lassiis: Izypocausta et
conclavia testulis fictilibus Hollattdici operis adornavit, hortus
muro circurndatus, stabula ex lapidibus ab ipso sunt fundata ... »
Dacă rândurile acestea ar mai avea nevoie de un comen­
tariu, l-am găsi În însăşi relaţia de călătorie, contemporană, a
lui Paul de Alep (Călătortile Patriarhului Macarie de Atitiochia,
ed. E. Cioran, p. 28 = F. C. Beltour, T/ze travets of Macarius,
Patriarc/z of Aniioch, 1, p.60 52.): »În laşi este un edificiu
analisă, pe gr. 'tpIX1tSl;o;, <masă (cu 4 picio are}», ca şi n. topic Ttrpeziţa, s.
în Dolj (cf. 'tpo;1tsl;l't'Yl�, "bancher"). - în dr. iabinet, "joc de cărţi", avem
o formaţie iablinet, din fr. table nefte (ef. şi tabla, <masa plăclntărilor»
«tavă mare pătrată»: Şăineanu, o. c., 340l.
. Cât pentru rransiţia semantică «farfurle» - «masă» (prin <rotundă»,
e interesant să se compare: germ. Tisch, "masă", faţă cu vgerrn. fise,
"farfurie" = lat. discus, "disc"; it. desco, ernasă», faţă cu engl. dish, "far­
furie"; rom. blidie) faţă de vsl. biod, got. biuds, "masă"; vsl. "misa, megl.
misur, "farfurie" (Papahagi, II, 95), alb. misur, idern, faţă cu lat. mensa; sI.
stot, "masă" (ef. pristol), germ. Stuhl, «scaun», faţă cu fr. assiette, "farfurie".
- Pentru băn. cineriu, «farfurie», cf. tenyer, tinyer "discus, orbis'' (Anonimul
Bănăţean, ed. Creţu, p. 374), iar p. talger însuşi, ef. varianta taler (Cihac,
II, 399), cu omonimul tater, monetă (germ. Taier = foactumsthaler, engl,
doliar), apoi: iaier şi epitetul satiric linge-tatgere, tinge-blide, fr. tectie-plats,
it. lecca-piatti, etc, (Talerul e şi n. unei insule dunărene, din Constanta).
Adăugim că si non. vr. căţîn = lat. catinus, "farfurie'" (puşcariu, Et.
Wh. d. nUll. Spr., no 318) se păstrează În megl. şi 'n toponimia dr.: Căţu­
nul, munte (Muscel), Caţinul, dealuri (Neamţ), Căţinlll, lac (lalomiţa)
Observăm de asemenea, că sinonimul democratic strachină redă'
exact pe testula din versiunea latină (lat. testa = gr. oo'tpo;xovJ şi că, de
altfel, gr.-dial. &O'tpo;XlIX = OLXQU O'tE'('Yl E1tt1teOO� E� OOtpIXXWV (G. Meyer.,
Neugr. Studien, 14; ef. ibid.: &o'tpo:xo;, &otpoio:xo; = O'tE'('Yl olxlo;\;, din sI.,
ca şi rom. streşină, Strehaia, etc.) ..
In sfîrşit, relativ la provenienţa porţelanului de la casele "cu cînii",
v. şi ce spune d. V. PăcaIă, în Monogr. com. Răşinari, p. 5eO, despre ve­
chea industrie ceramică ardeleal1ă.
'4) Cu un înţeles asemănător, de "brique de fa"ience carree et peinte,
dont on garnit les murs d'une chambre ci l'interieur", se întrebuinţa turc
kiăchi (Kieffer-Bianch!, II, 550).
[314]
314
V. BOGREA
pentru băi, zidit de Vasilie-Vodădupă planul băilor turceşti, cu
cupole şi cu [multă] marmură (an abundance of marble), Îm­
părţit în frumoase cabine ori chilii.; Vodă mai zidi încă in unul
din palatele sale, lângă (near) apartamentele Doamnei, o altă
superbă baie, pentru usul său propriu [şi al soţiei sale: for his
own private use and that of his consort], cu o pardoseală de
marmură (a marble pavment), şi mai multe fântâni în care apa
se aduce dela lac cu căruţe«.
"Casele ceale cu etnii" ale cronicarului înfăţişau, prin ur­
mare, aşa-zicănd, ediţia de lux, in usum Prin cipis , a acelui
»Ieredeu turcesc« popular, care a existat până Ia 1894 în Iaşi
(v, N. A. Bogdan, Oraşul laşi, ed. a II-a, p. 332), - baie de
abur (cf hypocaustutn, gr. orc6x.OGuot'oy = vaporarium, «calorifer,
etuvă În sub-sol») "aIIa turca", pardosită cu olane sau plăci de
lutsrnălţuite (terra cotta), de fabricaţie olandeză.
"Casele cele lnnalte dela cămară, cucinile" (= cuciniife?)
din Enache Kogălniceanu (/. c.), pe care le-a mistuit focul
»tărnplat despre răpa .Priviţoaei [= Peviţoaei, »Privighiţoaii« de
astăzi]", la 9 Mart 1753, supt oblăduirea lui Constantin-Vodă
Racoviţă, nu sunt, probabil, nici ele, altceva.s)
Observăm, În sfârşit, că finalul pasagiului latinesc sus
citat: .pluritna optime ordinavit, quae ipsius ordinatio multo
tempore duravit«, confruntat cu textul corespunzător românesc:
;,toate de dansul făcute, şi multe locuri au aşezat, care multă
vreme au stătut aşezate" iLetop., l. c.), permite restituirea for­
mei autentice a originalului lui Costin, precum urmeaza: »toate
de dânsul [sunt] făcute, şi multe lucruri au aşezate, etc.
2. Cazul acesta, însă, nu e, fireşte, izolat. Atătea alte lo­
curi obscure din textul român se lămuresc prin comparaţia cu
5) Pasagiul a fost reprodus, acum în urmă, şi de d. Gh. Ghibă­
nescu (rev. "Ion Neculcea", 1, p. 23 sq.), care scrie: «cucinlle» şi observă
că "acesta era al doisprezecelea foc ce pârjolise Curtea domnească." ­
Despre incendiul dela 23 Decernbre 1784, v. articolul păr. c. Bobulescu:
Curtea Domnească din laşi şi Cneazut Potemchin, În «Spicuitor În ogor
vecin», 1, p. 115 sqq, - Privitor \Ia «langtnul- din 19 Iulie 1837, avem un
ecou popular În căntecul Arderea. laşilor din colecţia G. Dern, Teodorescu,
p. 488; \
Frunză verde de cireş-j
Arde-un foc în sus (var.: târg) la Ieşi
La al Domnului palat
Mare foc s'a ridicat, etc:
[315]
PASAGII OBSCURE DIN MIRON COSTIN
315
versi unea latină. Şi nu încape îndoială, că o ediţie a lui Costin,
emendată, pe baza colaţiunii atente cu acest preţios docu­
ment, ca şi cu versiunea grecească a lui Amiras,- despre care
Legrand, Poemes historiques en grec vulgaire, p. X, presupunea
că "diffHe tres vprobablement de l' original rournain" (ef. însă
Kogălniceanue, 1, p. XXV, n. 2, şi Iorga, Ist.ut. rom. În sec. XVIII,
1, p. 481), ---.:. este o necesitate reală a istoriei noastre literare.
Aşa, d. e., în cunoscutul pasagiu din Letopiseţ (\TI, 5):
»Venia Potoţchi semeţ cu izbândele ce făcuse... Ce, cum zice
Moldoveanul: "Nu sunt în toate zilele Paştele". Mergea fără
vreo tocmală, fără străji a puterea hi, fără limbi să ştie ce fel
sau ce samă neprieteni, are a (ap-h) unde merge" (ed. Ureche,
1, 460), "să ştie ce fel seau ce seamiide neprieteni ori unde
merge" (Kogălniceanu J1, 202; 12 229-30), - simpla compa­
raţie cu textul latin: »Veniebat Potocius laetus victoriis ... sed,
ut Moldavi dicunt: non fit om ni tempore Pasc ha, progredieba­
tur absque ullo ordine, absque excubiis, absque notitia, quae
et quanta esset potentia hostis au! quo pergeret" (Barwinski,
p, 24) arată, atât lectura originară: " ... ce sarnă de neprieteni
are, au unde merge", cât şi originea coruptelei : - u din au fiind
omis dinaintea lui u- din unde, a-, rămas stingher, a fost atras, la
rândul său, de -e din are (de aici: ap-h), - sau invers: feno­
menul din urmă va fi precedat -; în orice caz, un cunoscut
proces de "haplografie".
E drept să spunem, în schimb, că punctuaţia lui V. A.
Ureche, în partea anterioară pasagiului corupt, e mai adequată
decât aceia a d-Iui Barwinski: citarea "vorbei" moldoveneşti e
o senteniia, o î'vllp.� retorică, în gen antic-humanist, o reflexie
morală distinctă, intercalată parentetic, iudependen t, in cursul
expunerii pragmatice, iar nu o parte integrantă a frazei urmă­
toare, cum apare la d. Barwinski.
3. "A privi era aeve şi pedeapsa şi stângerea casei lui
Vasilie Vod, şi I\ZIIAaH CClIHI�aHC (??) pre oamenii de casa
lui, ales nepotii lui Vas ilie Vod, pentru multe doară, câte au
făcut şi ei în vremile sale, sile şi scârnăvii" (ed, Ureche, 1,
631). - "A privire era aeve pedeapsa şi stângerea casei lui
VasiIie Vodă şi poate osâtida osândia pe oamenii de casa
lui ... " (Kogălniceanu, l2, 347) = »Manifesta fuit poena et ruina
[316]
316
I v. BOGREA
domus BasiJii Principis; quae poena dum considera tur, fuit etiam
poena extensa ad consanguineos ipsius, preacipue ad nepotes
Basilii Principis, fortassis propter multa inconvenientia, quae
ipsi etiam faciebant, dum essent in bona fortuna, scilicet prop­
ter violentias, impudicitias« (Barwinski, p, 169).
După credinţa noastră, arhetipul costinesc trebue să fi
avut în acest loc ceva ca: "Şi poate, când (s. cândai) ieai sama,
osânda-i spre oamenii de casa lui", etc.
Resortul.g rafic, al greşelii este lesne de înţeles : - Aallca,�\a­
oClulAaHc -.
4. Ed.Ureche, p. 612, are următorul pasagiu: »Iarăşl din
Munteani. nu fără scădere în oameni au fost şi mai vârtos pri­
mejdia lui Matei Vod cu rana ce i s'au prilejit, din care cu
adevărat şi hrani au fost; iară, cât are mai fi putut trăi, rana
aceea i-au scurtat rămăşiţa zilelor; că până la anul, netărnăduit
de acea rană, au murit; că, să nu hie fost rănit, de abia cineva
de are hi putut scăpa din Moldoveni şi Căzaci, unde intrase şi
cu ce tocmeală le
Pasagiul corespunzător din Barwinski, p. 150, glăsuieşte:
»Sed etiam Valachi plures desiderati sunt; maxirnus vero
casus fuit Matthaei Principis ex vulnere, quod ipsi obtigit, ex
quo vulnere, cum esset etiam senex (sed nihilominus potuit
diutius vivere), vita Ipsi est abbreviata, quia intra annurn, non
curatus ab illo vulnere, vi ve re desi it. Sed, si non accepisset itlud
vulnus, vix aliquis ex Moldavis potuisset evadere mortem, et
Cosaci ex illo loco, in quem intraverunt sine ullo ordine bono,
ibidem omnes periissent«.
D. GiorgePascu deplânge »nefericirea«, că cuvântul "hrani
a rămas netradus in textul latinesc« ("Arhiva"-Iaşi,. 1921, p.
166) şi, astfel, ni s'a luat posibilitatea de a-i fixa etymonul.
De fapt, etymonul în chestie e tot ce poate fi mai evi­
dent: polon. hrani . germ. Brand, "ganrenă" ; iar, pe de altă parte,
dintr'o comparaţie atentă a \traducerii latineşti cu textul româ­
nesc, - considerat, nu. isolat, ci în toate variantele lui, - se
poate scoate o încheiere dest'�l de interesantă asupra originalului
acestei traduceri.
In adevăr, în adnotaţia Ia pasagiul citat, V. A.-Ureche ob­
servă următoarele:
[317]
PASAGn (}BSCURE DIN MIRON C(}STiN
317
.Brant este vorbă slavă, neinţeleasă de copiştii B. O. E.
AA (Ral), unde cetim: bătrân".
Ei bine, acest bătrân figurează şi în traducerea latină: senex,
Dar atunci se pune Întrebarea: oare traducătorul, - care,
după toată probabilitatea, era însuşi Miron Costin (v. Barwinski
o. c., p, XXI), - va fi avut lnnainte-i un rnanuscript rău copiat, cu
«bătrân» in loc de "brant", ori acest "bătrân" condamnat e ade­
vărata lectură din arhetip, ori încă suntem În presenţa unui dub­
let original, brani , şi bătrân aparţinând deopotrivă autorului
cronicei?
5. O enigmă e sfârşitul pasagiului din Miron Costin, în
care cronicarul moldovean, expunând şi combătând născocirea
cu descendenta neamului românesc din "temniţele Râmului",
Încheie: "Nu se poate dară, cum zic aicea mano ţigăneşte" (De
neamul Moldovenilor, ed. Oiurescu, p. 38; ef. N. Iorga, În "Re­
vista Istorică", 1 [1915), p. 9).
Observăm mai întâiu, că ultimele două cuvinte ("mano
ţigăneşte") sînt în parantese în mss. O, 1, L şi că acesta din
urmă are: "manno", iar mss. A, a: "doimano" (Giurescu, 1. C.,
în aparat).
O explicaţie acceptabilă ar fi, socot, aceasta: fraza imediat­
anterioară pasagiului nostru, cuprinzând, în adevăr, cuvintele:
"neamul Romanilor" (p. 38), un răuvoitor va fi adnotat pe mar­
genp - În legătură cu controversa asupra originii Românilor, .- că
terminul romana înseamnă (in limba ţigănească): "ţigăneşte" (v.
d. ex.: P. Iosif [esina, Romani Cib ader die Zigeunersprache,
Leipzig 1886, pp. 92, 124).
Cu o uşoară trunchiare; mano din romana (ef. variantele),
glossa marginală a putut fi intercalată �n text de vreun copist
- şi aceasta foarte de timpuriu, odată ce - lucrul pare a
se fi trecut cu vederea - la Nicolae Costin interpelarea există
deja: "Vezi aici basnele lor, ce au scris; ce nu se prinde, cum
zică mano ţigăneşte" (Kogălniceanu 2, 1, p. 67).
De fapt, prin suprimarea cuvintelor cu pricina sensul rămîne
intact ("aicea" putînd fi, de altfel, şi o transcripţie greşită pentru:
aceia, i. e. istoricii calomniatori).
[318]
Intre filologie şi istorie.
de V. Bogrea.
Viaţa cuvintelor e aşa de strâns legată de a poporului care
le întrebuinţează, încât vicisitudinile lor biografice - genealogia,
evoluţia, migraţia, cariera lor-luminează, adese, colţuri ţntune­
eate ale istoriei naţionale.
Studiul lor poate însemna, in acelaşi timp, un apreciabil
aport la istoria culturii, în genere.·
Cu aceste gânduri, deşi fără inchipuirea unei deosebite
isprăvi, începem însemnările Istorico-filolcgice care urmează ..
1. Avgar.
. Pentru a designa acel �,�v-conduct mistic, căruia superstiţia
populară îi .atribuie o virtute prcifilactică (cpuACf.Xr0pWV, 1tpocpuACf.xttx6v)
analogă cu aceia a numelor "theQphore"I), care asigură purtăto­
rului tutela Sfântului-patron, vocabulariul românesc are o întreagă
serie de termini: advar(e), avgar(e) s. argar,·e); amulet( ă) ; baier
s. baiur ; hamatlău s. hamaili; salafiu; salavat; satncă s. sancă ;
talisman.
Din această copioasă sinonimică, În stare să rivalizeze cu
cea turcească-), singur primul termin a rămas până astăzi ne­
explicat: de acesta va fi vorba, în special.' aici 3).
1) Din sinonirnul slav bogonosti, avem româneşte n. de fam. Bogonos
(laşi); cf., Cristofor.
2) Intre altele: tavtz, teftin, hyrz (Kieffer-Blanchi, I. 3!D, 314, 420),
azaîm, azm.. tăm, mivez, nuchret, nuferret, nîrendj (ibtd., II, 25�, 692, 955,
1110, 1123, 1154).
3) Alllu/et(ă) e, evident, fr, şi germ. Amu/ett(e), reproc1ucânc1 pe lat.
amuietutn. Originea acestuia tnşuşi nu e sigur stabilită: etimologiştii oscilea­
ză Între amolin (amolitnentum = ,z1tOtp?1tCf.tOv: Schrader-Nehring, RecL//exi­
kon d. idg. Attertumskundei, p. 47; Zimmermann, Ef. Wb. d. iat=Sorache,
Hanovra 1915, p. 12: dubitanterl) şi gr. ăftUAO'l' "die aus nicht in der Miihle
gernahlenen, sonc1ern zerstarnpften Getreide bereitete Speise" (Wiinsch­
Skutsch, Glotta, II, pp. 219, 398). Alte explicări, v. la Walde-, s. v .• unde mai
e de adaus : hamuletum, "mit elnern'Haken (hamu/a) versehener Gegenstand"
(Stowasser, Wien. Studien, XXXII, \p. 160), iar, ca reali a, v. În special diser­
taţi"! lui Krop"atschek, De amll/etorum apud amiquos USII, Greifswald 1907.
-'- Faptul, că originea cuvântului latin a fost căutată şi 'n arabă (v. Walde,
1. c., şi Daremberg Saglio, VOI, ni înlesneşte trecerea, nu numai la sino­
nimul rom lzamai/i, bamai/ău = turc.-arab. hamaily (v. Dicţ. Acad Rom.
[319]
ÎNTRE FILOLOGIE ŞI ISTORIE
319
Advarţe) e, în adevăr, o "crux philologica".
Hasdeu, cel dintâiu care-şi pune problema etimologică a
acestui cuvânt obscur, al cărui înţeles de "amulet'" era asigurat
prin echivalentul CPUAIX'XtYIPwV din textele religioase corespunză­
toare (cf.şi D. Russo, Eletiizmul în România, p. 26)" scrie:
"După ce mult mi-am bătut capul, căutând originea acestui
cuvânt împreună cu d. L. Şăineanu, foarte ştiutor în limba ebraică,
am ajuns la convingerea că advare nu este altceva decât hade­
varim, ol A6yo(, praecepta, "paroles par excellence", după cum se
chiamă evreeşte cele zece, porunci şi orice text sacru, iar Cli
atât mai vârtos pasagele cele scrise pe filacter" (Etym.Magn.,
1, col. 409 sq.).
Hasdeu ar fi putut cita şi pe it. fiiateria, "carta ove erano
scritti i passi delia Bibbia e i cornmandamenti della Legge, e
che portavasi dagli Ebrei intorno al braccio o sulla fronte",
şi ef. Dicţ, Acad. lugoslave, s. v. Il am ajtijav , dar şi la rom. baier, explicat
convingător din lat. baiutus, «porteur» (Can rrea-Densusianu, Dicţ. et, al lb.
rom., no 127, şi Philippide, Zeitsc/zr. f. rom. Phii., XXXI, p. 295): sensul
acesta, primordial, de «facchino, bastaggio» (Forcellini), al prototipului latin
apare în arab./zama/ei (ef. rom. hamal) şi, de fapt, "baierul" e un arnulet care se
atârnă la gât (gr, 7tEp[IX1t1;IX, 7tEPll%[t!lCGtIX), «cu batere» susţinătoare (altfel,
Acad., s. v. baie, unde "de-o baie" = mai curând: '"din aceiaşi mină", se.
metal). Mai mult: dacă gr. tnEO[tIX, «talisman», nu e o simplă copie coruptă
a arab.-pers. iilsam (v, Sophocles, s. v ), ci din familia gr. tEAIX[t:DV, ban­
douliere soutenant l'epee et le bouclier", etc. (v, Boisacq, p. 9�1), am avea
În rom talisman o nouă confirmae etimologiei lui baer. - Corespunzător
sin. vrus. nauz â, lit.: "legătură", avem rom. descântecul "de uză: (Păsculescu,
p. 11,,). - Salafiu nu e decât o variantă, cu accepţie secundară, a turces­
eului setea], siteaj, «chimir de ţinut pistoalele» (Şăineanu, Infl. or., ll',
308). - Cu satauat, "talisman pe care se scrie formula religioasă a
lslamului (într'un cântec din Brăila") = t. salavat, «priere canonique»
(ibid, p. 310), lucrul e mai complicat: acel, "inel de satavai", de care
e vorba în poesia din col. Teodorescu, p. 621, revine, intr'o variantă
din col. Păsculescu (p. 103), supt forma: <inel de savat» = turc.
sawat, "Tula-work, wherein inlaid figures of sulphuretted sllver are
put in an artic!e of silver, also, imitation of Tula-work" (Redhou­
se, p. 1163.), savad s, savat, "email" (Kieffer-Bianchi,1I,126),sârb.-cr.sa­
vat, "Schmelzarbeit, Email" (Filipovici,Il, 1605): cf. Încă în varianta "Drag­
nea" din col. -Mateescu, p. 99: "ineluşul de argint", iar pentru salavat, şi: şo­
lovată, "piatră J''' (la Viciu, Colinde din Ardeal, p. 204), cu "varianta" leco­
vată (ibid., p. 51), = sI. i'hf(ovaf, "medicatus, de leac"; ef. megL liscuveli,
<fel de piatră» (papahagi, II, 90), poate sI. bliskavi, «blitLend, gl�tnzend>,
cum şi n. topic bucovinean Liscovoţ, "Aluniş" (sl.). - D. Păsculescu, incai,
il tălmăceşte, probabil cu gândul la d.-sa: "savant, învăţat, ştiutor a multe"
(o c, Glosariu), p. 376)! - Un vag sinonim ar fi şi acel pazvant(ă), "un
fel dă dicoraţie", servmd la identificarea purtătorului, intr'o poveste dobro·
geană cu hoţi (Graiul nostru, II, 207) = pazvanceta, maneta lui Pazvantoglu,
saN passavant, "permis de circulation" - (ef. Geleitbrief, din care vr, gleii:
larga,' Ist. cOl1lerţullli romănesc, 1, 106). - Mărjişorul, întrucât aparţine aici,
e evident. - De samcă, a cărui legătură cu avgar e mai directă, ne ocu­
păm în tf.>xt.
[320]
V. BOGREA
sau it. jilattero, .croce pastoraJe portata al collo dai prelati greci,
piena di reliquie" (Fantani-Rigutini- Tornmaseo), dar, probabil, tot
n'ar fi impiedecat pe d. Tiktin să creadă altfel (s. v.): că ori­
ginalul cuvântului rom. ar fi turc, edwâr, pl. lui dewr, "inel"l).
Etimologia aceasta - care implică insinuarea unui turcism
În texte creştine bisericeşti - d. Tiktin însuşi mi-a declarat că
n'o menţine; dar meritul d-sale rămâne, de a fi adus, cel din­
tâiu, În discuţie forma avgar şi a fi indicat paralelismul: advar­
'avgar = tidva-tivga.
Dicţionariul Academiei se mărgineşte a consemna etirno­
log-ia d-Iui Tiktin, fără a o admite. Şi, astfel, problema rămâne
deschisă.
Ceiace a împiedecat până acum fixarea etimologiei acestui
cuvânt a fost, după părerea noastră, o greşală de metodă: duble­
tul advar-avgar odată recunoscut ca simetric lui tidvă-tigvă,
s'a neglijat a se stabili cronologia variantelor şi s'a plecat dela
advar la explicarea lui avgar, - atunci când logic era contra­
riul, intru cât forma cu - gv - (tigvă = *ticvă) era cea primară ­
etirnologică (vsl. tyky, tykvica, sârb.-cr. tikva: Cihac, II, 409), iar
nu forma cu -dv- ttidvă, titvă; , cum pare a crede d. Tiktin: "Zum
Wechsel von dv -vg vgl. tidvă=itivgă" (J. c.).
Deci. nu lui advar (forma secundară, posterioară: prima
atestare e din 1688, 111 Biblia lui Şerban), ci lui avgar(e) trebuie
să-i cerem explicaţia etimologică.
Şi el ni-o dă.
La 1641 - trei ani înnainte de apariţia celor "Şiapte Taine"
(1644), în care se pomeneşte - intăiaşi dată de avgare, - ieşia
de supt tiparele Propagandei, la Roma, un curios opuscul, intitu­
lat: Abagar.
Semnalat la 1879,prin "Archiv fur slavische Philologie",
1). în Kieffer-Bianchi, r. 741, t.-ar. edvăr, pl. lui devr, e tradus i
«circuits, cercles, siecles". - Pentru caracterul magic al inelului, cornpa­
it. cimaruta, port. cinco scimăo = senăt de solamăo, "Solomon's seal", între
buinţat contra deochiului (Charlotte Sophie Burne, The Hatidbook of Fotk
lore, Londra 1914, p. 149; ef. M,eyer-Liibke, Rom. ei. Wb., no 7548: port,
[sino] samăo [= Salo no], "Amulett"), deci cunoscutul ocppa.yl\; �OA0f1.WVO;,
"sigilul lui Solomon" ("Plaşca şi 'ernurlucul lui Solomon" se pomenesc şi'n
Alexandrie, ed. Braşov 1915, ca )indecând toate boalele"; ef. şolomonariu,
"vracin"). - Duva se chiamă la Tătarii din DObrogea un eamulets con­
sistând într'o rugaciune, scrisă de hogea pe o hârtie, pe care bolnavul o
poartă la gât (Ana/ele Dobrogei, I. p, 642).
[321]
NTRE FILOLOGIE ŞI ISTORIE
321
f
III, p. 518 sqq., de A. Leskien, în articolul: "Abagar - ein neu­
bulgarischer Druck aus dem XVII. Jahrhundert" (cf. S. SalavilIe,
Le premier livre neo-bulgare : l' "Abagar" de l' eveque Stanislavof,
în .Echos d' Orient", XV, p. 442 sqq.), acest opuscul de 20 pp.,
format in -80 mare, tipărite pe două coloane, numai pe recto şi
dispuse aşa, încât cele două pagini finale se întâlnesc la mijlo­
cul volumului, are un epilog care merită a fi reprodus În întregime:
Haxw rlCfi\a wr pacauxw II naarw
AHxal-IHw 1J,B!TllIiE csupa ilIE'!'
B wcax, CIII�E <I)H/IIIII CTalulcllaB</l
wA BfI\HKE Et;i\l'aplH fÎllcl\on, canpa
11 CBa/i,1i WT pacIIl\1i l'rIIWii CBEŢII
WTU,H C3B\-\!IHlH WBIi flr.arap li xapu
tia eBt;Wl-lfl\\t\ xapwAti fiai\rapcl\w
I\\ti, /i,a urii cu:. HWemti, 113 i\\fCl'W
Clii\tll1 I\\OWT ,1. Tnnapwcau Bli fina
r-ap WBH, Ba MTW XPIiCTWBW 3. X. li. a.
Maiia Ha ti. t; (BeTII fpaA, Ar IlWLI,!!
BaH3 TeIIMCa Hara 1-1 Ilaaaa, Ba tiPE
ME Hapa naum-a Hnpaxrwa, a ti Bllam
1\0 lI,aC'I'IH\\!I'3 MaTHE i)t;WIiBtHVAti
H" Ewr AaNCI\ti r:i\arM\\!fIlIW1'a i\o
nsaa NapHU,aHEi\\al'W llaCIIIHlf I)owa
BW/i,a.
Ba Bfl\ X<I)3.1mw li Cil.aBmUi TEII
aw XPIIC'rWB\V.
Ilcticf II Mapilw, l\ai\\l1 xapIL"ltiHEI\\
capue li /i,tiUiti i\\ol\JHti.
M. b . .2], M. r.
fii'" II I�.l)
Adecă: "Precum albina din felurite şi bine-mirositoare flori
strânge mierea şi ceara, astfel Filip Stanislavov, episcop al marii
Bulgarii, din diferite cărţi ale sfinţilor Părinţi soborniceşti a cules
şi izvodit acest Abagar şi l-a hărăzit norodului S�lU bulgăresc,
ca să-I poarte la sine În loc de moaşte puternice. Tipăritu-s'a
acest Abagar În anul de la Hristos 1 (j41, Maiu în 6, În Cetatea
Sfântă, unde odihnesc trupurile Sf. Petru şi Pavel, în vremea
1) V. facsimile, În "Echos d' Orient", l. c., p. H7. - Compendiul trebuie
resolvit: i\\[olite] Iti[oga] 3lal iVHenel nresnika].
Anuarul lnst, Naţ, de IsI.
21
[322]
322
V. BOGREA
Ţarului nostru Ibrahim 1), a cinstitului Voevod valah Mateiu
[Basarab] şi iubitorului-de-pace Moldovean Lupul, supranumit
Vasilie Voevod.
"In veci fie lăudat şi slăvit trupul lui Hristos.
"Isuse şi Marie, vouă hărăzesc inima mea.
"Rugaţi pe Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Amin".
Lucrul e, deci, limpede: Abagarul "piscupului" bulgăresc
(despre el însuşi v. acum S. Salaville, Philtppe Sianislavof, apâtre
des Bulgares Pavlikatis au XVIl-e siecie, în .Echos d'Orient", XV,
p. 481 sqq.), la a cărui tipărire va fi contribuit, în special, muni­
ficenţa Voevodului moldoveans), - fiindcă menţiunea Domnilor
români nu poate avea semnificaţia pur cronologică pe care o
are pomenirea Suzeranului păgân din Stambul, - era menit să
servească de "talisman", Ia fel cu .Epistolia Domnului nostru
Isus Hristos" 3), "Minunile Sfântului Sisoe", sau alte apocrife,
mai mult sau mai puţin eretice şi "bogomile".
De fapt, "Abagarul" e o Epistolie, sau - mai bine - el
cuprinde o .Epistolie'', care i-a şi dat numele: celebra epistola
către Hristos a lui Abgar al V-lea Ukkatna, "Negrul", Acbarus
al lui Tacit, contemporan şi "corespondent" al Mântuitorului,
care-I vindecase de o boală (1tcUJo�), prin mijlocirea lui Tadeu :
"A f;yo:po<; OUXo:p.o: Ţ01ttXpX'f)<; l'EOEOO'l)�J 'J'l)ooD OWŢYjPl &y.o:{hp &vwfO:­
vEvn EV ŢC1tfp 'IspoooAu[LwV Xo:{pSlV.
Reflex al unui eveniment posterior real: convertirea la
creştinism a lui Abgar al IX-lea (v. Pauly-Wissowa, s. v.), această
scrisoare apocrifă, care s'a bucurat de o faimă extraordinară în
evul-mediu, ni s'a păstrat, nu numai în "Historia ecclesiastica" a
lui Eusebius (1, 13), ci şi'n interesante exemplare epigrafice,
1) Sultanul lbrahirn l-Iu, 1640-48 (v. N. Iorga, Gesclt d. osm. Reiches,
III, 476; IV, 15). Aceasta exclude lectura: 1651, propusă de Leskien, 1. c.,
ÎtI locul datei greşit transmise (1601), indicând ca sigura plausibilă : 1641
(Aşa, S. Salavillc, 1. c., p. 442 sqq., de acord cu registrul de la Propaganda,
care inscamnă: "Preces quaedam cum novem iconibus xylographicis cha­
ractere citilliano �sic) im pressae Romae 1641 ".
2) V.,}n această privinţă, memoriul d-Iui N. Iorga: Vasile Lupu ca
următor al lmpâraţilor de Răsărit în tuieiarea Patriarhiei de Constantino­
pole şi a Bisericii ortodoxe. - Observă şi titulatura din epilog!
3) Despre aceasta, v. în «leosebi studiul din "Sitzullgsber. d. Wien.
Akadernie" pe 1906, voI. 51, p.\ 1 sqq: M. Bittner, OeI' vom Hinimel ge­
faţiene Brief Christi in seinen tuorgenlăndischen versionen und Rezensionen.
Basa e versiunea greacă: 'E1tlOŢOA� E� oupo:voD, 1tp6oŢcxY!10: {)ocoD sl<;
't�V PWWf)'i xo:,s),D·6v (p. 11), îh tare (p. 14), aceasta imprecaţie la adresa
Pavlichianilor: "ou0:1 'tov; NI1t0yol-LtAOU<; x0:1 !1l00XP{OŢou;; x0:1 nO:ŢO:p�VOU(;
XCX[ l�tlooysi,o'icx<;;.« - ef. satul Popeşti-Pavlic/zclli, cu "Sârbi catolici", din
lIfov (Dicţ. geogr. resp., pp. 316-8).
[323]
ÎNTRE FILOLOGIE ŞI ISTORIE
323
patru până acum, la care s'a adaus, în ultimul timp, un al
cincilea, de o deosebită importanţă: gravat, probabil pe sfârşitul
sec. al IV-lea sau începutul sec. al V-lea, pe poarta oraşului
Philippi din Macedonia, acest "Abgar" era menit, fără îndoială,
să asigure oraşului întreg protecţia lui Hristos împotriva duşma­
nilor săi (v. Academie des Inscriptions & Belles-Lettres, Comptes
ren dus des seances de l' annee 1920, Paris 1920, p. 80 sq.).
Rolul de talisman l'a avut, deci, Ab(a)garul înnainte de ediţia
episcopului catolic de la Nicopole,- din care se cunosc pănă în
present 6 exemplare, - şi Salaville are, de sigur, dreptate, când
presupune, că "cet apocryphe etait en vogue et en veneration
chez les Pauliciens des avant leur conversion au catholicisme"
şi că "le nom d' Abgar etait ernploye par eux comme designation
commune de ces sortes d' amulettes" (l. C., p. 444).
Analogia sârb. hamailija cu sensul de "zapis": "zlatne
amajlije" (ef. şi mgr. XPU06�OUAAOV = bulla aurea, faţă cu bulla,
"amulet, purtat de copiii romani"), sau a it. breve, "Amulett", lit.
"Brief", ori prov. breu, "Urkunde", "Amulett" (v. Meyer-Liibke,
s. v. brevis), duce la aceiaşi încheiere.
Încă mai elocventă e pilda rom. satncă, De la înţelesul ori­
ginar de "femina" (cf, ipsa, issa, soia, rettctaş, al etymonului sI.
e3i\-\7.Ka (Miklosich, Lexicon palaeosl.-gr.-lal., 822), cuvântul acesta
a ajuns în limba noastră la accepţiunea de "boală de copii",
care "la unii li trece cu descântece de samcă sau li se face de
călugării iscusiţi o carte in Care este făcut chipul dracului Încon­
jurat de o scrisoare care cuprinde diferite blesteme bisericeşti ...
Această carte trebuie să o poarte mama tot timpul cât e în­
greunată şi după facere să o poarte copilul până la trei ani.
Cartea aceasta se chiamă carte de samcă, - După credinţile din
Bucovina, samca sau Avestiţa este o boală ce apucă pe pruncii
până la patru ani, Încât îi face să [treţsară din [=prin] somn
s� ofteze cu [ din] greu" (Dr. N. Leon, Istoria nat. medicală a
pop. român, p. 145 sq.). De la "boală", numele samca, cu derni­
nutivul sămcuţă, a trecut şi la anumite plante medicinale, care o
vindecă (v. Panţu, Plantele cunoscute de pop. român, p. 253, şi
rev. "Şezătoarea", V, p. 122: .Sancă, o boală; buruiana de tămă­
duit această boală"). Cu diferite variante: samcă, sancă (ef. G.
Dern. Teodorescu, p. 366), şamcă (ibid., p. 390) sau simcă (Gaster,
Literatura populară română, p. 406; el. Păsculescu, Lit. pop.
21*
[324]
324
V. BOGREA
românească, p. 375, cu mase. stmcoiuş, cuvântul, care e şi unul
din numele cabalistice ale "A vestitei, Aripa-Satanei" (cf. Pamfile,
Duşmani şi prieteni ai omului, P. �39 sqq.), înseamnă acum: "apo­
criful Avestiţa, prescurtat şi însoţit de figuri" (Gaster, 1. c.), apoi
"amulet scris".
Caracterul apotropeic al "Avestiţei" îl confirmă, În adevăr,
însăşi "Aripa-Satanei", înfrintă Arhanghelul Mihail, în drum
spre "fecioara Maria", pe care voia "să o smintească cu ale
sale diavol eşti meşteşuguri": "Dar unde se vor găsi numirile
mele scrise, eu acolo nu mă voiu apropia de 7 mile de loc de
acea casă, până va fi cerul şi pămăntulîn vecr, Amin" (ed, Ciurcu,
Braşov 1918, p. 351).
Motivul e comun, de altfel, tuturor apocrifelor de acest
soiu : "Deci, unde se va găsi această carte, fraţilor, să nu aibă
putere diavolul şi vrăjmaşii ... nici să nu se apropie de casa aceia,
ori de femeia omului aceluia, nici de copiii lor ... " (ibid., p,
40), rnântuie "Minunile Sfântului Sisoe", - şi el un călăreţ, ca
şi Arhanghelul Mihail, şi biruitor asupra unui duh duşman
copiilor, fără îndoială identic cu acel Negotium perambulans
in tenebris, "demon antithese du Demon du Midi et en particu­
lier une goule qui s'attaque de preterence aux nouveau-nes, ayant
pour ennemi un Saint cavalier, St. Sisinnios", a cărui origine P.
Perdrizet o găseşte în iconografia Egiptului greco-roman.s)
Între numele Avestiţei, apoi, şi acele demonologii medievale
francese, în care se întâlneşte chiar un Abigar (v. Hasdeu,
Cuvente den bătrâni, lI, 283), e o netăgăduită analogie, explica-
1) Ceiace se dă în To dorescu, p. 392, supt formă de versuri, ca "Des­
cântece de Şamcă (Avestiţă)", nu e decât cunoscutul text clasic al «Aves- .
tlţe i» româneşti, în curată prosă, dispusă numai în chip de «versuri», fără ritm
şi rimă, ca atâtea din poesiile simboliste contemporane, "sans rime ni rrti­
son". - O variantă a aceluiaşi apocrtf dă d, Lupescu În Şezătoarea, V.
(1899), p. 156 sq. ("Pogorându-ma Elionului'' = pogorându măgura EleonLi­
lui; - "Fuariu", poate: fugar/li, ar corespunde cu aga riu din alte variante; ­
"Zlatolll" = evident: Ztatoust; "Sf. Ioan Hrisostornul, Rost-de-aur, Gură-de­
aur", iar "Teoctor, Stratilat" e unul şi acelaşi Sfânt: eE6owfio� 6 �i;fio:t.Y)­
A&tY)�, "generalul", în deosebire de Theodor Tiran = 6 t�pW'l, lat. lira,
"recrutul": v. Hippolyte Deleh4ye, Les tegendes grecques des saints mitita-
ires, Paris 1909, p. 17). \
2) V. Negotium perambutans in tcnebris, Strasbourg 1922, p 7 sqq. ­
Sisoie, numele românesc, e st:I Sisoje, corespunzând gr. �:Oi'l'llO� (ef. şi
Zizin, Ztzincai. în coptă: Susinnios (v. Perdrizet, o. C., p. 13, care-I desparte, Însă,
etimologic, de Sisoes = gr o�o6Y), "postiche": ibid., p. 14, n. 4). - Mele/ia,
sora Sf. Sisoie, se chiamă MZAEtc'lYJ în rect. gr. a legendei Avesi/ţei (incipit:
'Enl tYj; 13M,Âsi�; l'p"lO:VOO ... ), numite acolo şi IIzto[tE'IY), ..1' Ailee" (cf.
Aripa-Satanei): ibid., p. 10 sq.
[325]
ÎN'l'RE FILOLOGIB ŞI ISTORIE
325
bilă prin orrginea lo� orientală comună (cf, Lucifer, Belzebub,
Astarot, Baei, etc.).
Mai directe sau mai indirecte, totuşi, analogiile rărnân ana­
logii, şi ele nu pot duce Ia o conclusie absolut sigură.
Din fericire, însă, în ce priveşte avgarele avem dovezi
directe: nu numai în textele religioase citate, care le pomenesc
şi le osîndesc ca pe o practică eretică, ci În orândueli bisericeşti
vecine timpurilor noastre, care le constată şi prohibesc: "Or
avea grijă preoţii şi or porunci poporeni1or, să se ferească de
tot felul de nelegiuri, vrăjotorii (sic), descăntătorie, fermecătorie,
vărsări de ceară, de baere sau advare de farmece, sămvăsii,
focuri vii, săriri peste foc, trageri în apă a dao (sic) zi de Paşti,
Colinde urăte din noaptea Crăciunului", glăsuia episcopul Petru­
Pavel Aron (v. Bunea, Episcopii Petru-Pavel Aran şi Dionisie
Novacovici, Blaj 1902, p. 388 sq.; ef. Furtună, Preoţimea româ­
nească In secolul al XV Il I-lea, Vălenii-de-Munte 1915, p. 111),
urmând precedentul Mitropolitului Sava Brancovici, din 1675 (v,
Bunea, Mitr. Sava Brancovici, Blaj 1906, p. 33 sq.; ef. N. Iorga,
Istoria Pomânitor din Ardeal şi Ungaria, 1, Bucureşti 1915,
p. �6'i\.
Că aceste interdicţii au rămas, totuşi, În bună parte, "pla­
tonice", o dovedeşte faptul, arătat de păr. G. Hango, 'in "Revista
Teologică" din Sibiiu (VII 119131, p. 413 sqq.), că, până azi,
acest "obiceiu religionar superstiţios" al "Sfântului Argariu"
dăinueşte, În părţile Sighişoarei şi Banatului, mai ales.
Autorul descrie, În amănunte, un "Argariu" bănăţean, află tor
În posesia Sf.-Sale, constând din o foaie de hârtie albă lipită pe
hârtie roşie, iar aceasta pe o Iăşie de pânză albă, lungă de 2,55
m., Iată de 6 cm., cu 11 iconiţe, pictate în diferite colori, pe el.
Textul însuşi consistă din diferite rugăciuni şi cântări (toate.
afară de prima, perfect ceteţe): corespondenţa lui Abgar (Avgar),
Însuşi, însă, lipseşte, - ceiace n'a irnpiedecat ca arnuletul să
se cheme: arg ar (evident, corupt din avear). Păr. Hango adauge,
că Museul arrnenesc din Gherla posedă un alt exemplar de
.Argariu" (un al 3-lea, inaccesibil Sf-Sale, se găseşte la Sighi­
şoara); el ar data din sec. al XIV-lea şi ar fi dintre .argarele
acelea, pe care le foJosiau neguţătorii armeni în loc ele cărţi de
rugăciune, când călătoriau cu marfă pe la tărguri dintr'un loc
intr' altul" (l. O. "La Armeni însă", - observă păr. Hango, -
[326]
326
V. BOGI<EA
"a ieşit de mult din uz, căci chiar şi numele i s'a dat uitării"
(Abgar e, totuşi, un nume obişnuit la Armenii de azi).
Cu acestea, dovada continuităţii - aşa-zicând - în părţile
noastre a practicei "avgarelor" e făcută, ca şi aceia a identităţii,
indiscutabile, dintre apelativul avgar, "amulet", şi numele regelui
din Edessa.
Origina rom. a vgar(e) , advar(e) e, astfel, sperăm, definitiv
lămurită. 1)
2. Burlinc, «o monetă, asupra căreia nu se pot găsi Iă­
muriri» (N. Iorga, Negoţul şi meşteşugurile în trecutul romănesc,
p. 222), n'are fireşte, etimologic, nimic de împărţit cu omonimele-i
actuale: burlinc, "burlan", şi burlinc, "marcassin", de care Vor­
beşte Dicţionariul Academiei.
Originalul acestui cuvânt vechiu- românesc ar putea fi acel
germ. Silberling, "monetă de argint", pus în circulaţie de Luther,
ca dublet independent al vgerm. silabarling, el însuşi o variantă
a lui silubrein = &pyuplO�, argenteus, modificat supt influenţa lui
Schilling (ef. Pfenning, Sterling): J. Hoops, Reauexihon der ger­
manischen Altertumskunde, III, Strassburg 1915-16, p. 253; cf.
Kluge, Etym. Wărterbllch d, deutschen Sprache, v. Silberlingş, - de
unde, poate, şi it. berlinga, «un'antica moneta milanese» (Fanfani­
Rigutini-Tommaseo, Vocab. delia lingua ital. scritta e par/ata,
Napoli 1904, p. 164).
Din Schilling, recte: Schildling = Schidchen (ef. ecu,
ecusson, de la scutum), vin, cum a recunoscut întăiu d. Iorga,
şalăii lui Dabija (v. N. Iorga, Cu privire la banul lui Istratie
Dabija, în "An. Ac. Rom.", XXVIII [1906], p. 506; ef. C. Moisil,
Bănăria lui Dabija- Vodă, în "Buletinul Soc. Numismatice", XII
[1915], p. 59).· Ca intermediar a servit, de sigur, un reflex slav,
de felul celui ce se cuprinde în vr. şalenghi, atestat într'un act
din laşi, 7125: «talerul. câte 12 potronici şi potronicul câte 9
WaMlirli» (N. Iorga, Studii şi documente, VI, p. 81). - Acelaşi
prototip (got. skillings) îl recunoscuse Miklosich în (po)sceljag(u)
din Nestor (v. Archiv f. sl- Philotogie, XXX, p. 628, nota 1, şi
XXVI, p. 552; ef. ţig. p�salo, "der Kreuzer"). -- Şilinga se
chiamă şi un lac basarabean.
1) Explicarea din abgatoria, �bgetorium = abecedarium, abvedrium, idem
(Du Cange), sau din abagha (",et per potenciam Chaan verbum Abag/za":
ibidem), - cuvânt cabalistic de soiul unui agla = acrostih, cuprinzând
iniţialele invocaţie! de pe scutul lui David: "Atah Gibor Lailam Adonaî" (v.
Revue Archeologique, XIV, p. 37),- cade de la sine.
[327]
ÎNTRE fILOLOGIE ŞI ISTORIE
327
3. Navis Olch inseamna, împreună cu "navis Kerep" (=
ung. kerep, kereb, "corabie"), nişte « Wasserfahrzeuge auf dern
Marosflusse» (N. Iorga, Geschichie des rum. Volkes, 1, 214; ef.
Istoria comerţului românesc, 1, 31), într'un document ardelean din
1248 (Hurmuzaki, P, p. 245, no. CLXXXVIII; el, Zirnrnermann­
Werner, Urkundenbuch, 1, p. 77), prin care "Laurentius, wayvoda
Transsilvanus et C0111es de Walkow" acordă Saşilor din Vint şi
Vurpăr ("fidelibus meis Teutonicis in Wynch et in Burghbergh
comrnorantibus") aceleaşi privilegii, pe care le aveau cei din
Sibiiu ("provineiales comitatus Scybiniensis"):
"Concedimus etiarn ut de navi que Kerep dicitur ultra
Morisiurn secatur solvat Iertonern et de navi Olch dimidiurn, de
naviculis vero tria pondera, de argento terre, sed cum stat era
supradicta, sicut consueverunt canonici accipere Albenses,
super aquarn ... ".
Cred că terminul olch poate fi identificat, Iără greşeală, cu
cu acel mlat. liolcas, iiotca. hulcum = gr. 6hâ�, "valsseau de
charge ou de transport" (ef. 6h?s:), care ela basa germ. ILOlk liulk,
idem. - Adăuaim pe oland. hulk, "een lomp en log vrachtschip"
(Dr. Jos. Schrijnen, Vergelijkende Indogermaansche Taatwetenschap,
Leiden 1917, p. 187), pe sp. urca, din care engl. urcas în Oldy's
"Life of Raleigh" (A. Smythe Palmer, English Past (Ind Present,
Londra 1905, p. 16), cum şi pe it.-ven. olcadi, "barques servant
a naviguer sur les f1euves", ca şi aşa-zisele cursorle (P. Mol­
-rnenti, La vie privee it Venise, Veneţia 1895, 1, p. 86).
M. Vogel (la Hoops, o. c., IV, Strassburg 1918-19,
p. 122), socoate, că patria cuvăntului german e regiunea Rinului­
de-jos, că el ar putea data chiar din epoca stăpănirii romane
şi că hule din tariful dela Londra Înseamnă în special: "clas
Schiff der lothringisch.niederrheinischen Weinhănder", şi anume:
"ein grosses Segelfrachtschift' de un lip îoarte răspândit în evul­
mediu de mai târziu.
Dacă terrninul a fost introdus În părţile noastre prin Saşi,
el ar constitui Încă un argument În sensul vederilor d-lui G.
Kisch asupra provenienţei Germanilor din Transilvanla.'
1) V. Yergleichendes W6rferbuc/z der Nosner-slebenbiitgischen und
moseljrănkisc/z-luxemburgisc/wn Mundart· nebst Siebellbiirgi SC/z-Il iederrheilli s­
chem Oris- und Fami/iennamenverzeicll/lis sowie einer Karie zllr Orientienlllg
liber die Urheimat der Siebenbiirger Deutsc/zen, Sibiiu 190b, p. 5 sqq.; ef. L.
Wilser, Dic Germancn, II, Leip«ig 1914, p. 153 sqq.
[328]
�._�" Dobrişan, fratele Mircii- Vodă".
De V. Bogrea.
Interesanta "Condică în dornniia Mării Sale pre Iuminatului
şi pre înnălţatului nostru Domn 10 Origore Durnitriu Ghica Voevod,
În care să trec numai Ierrnanuri inpărăteşti, hrisoave, anaiorale
şi cărţi de asidosie, 1822 Iulie 1", publicată de d. 1. Bianu
(Catalogul manuscriptelor româneşti din Bibl. Academiei, 1), înre­
gistrează, cu data" 1822 Oct. 12", următoarea piesă:
"Carte domnească, prin care se iartă de bir şi altele Stănică
Părvănoiu din satul Stoeneştii de la judeţul Muscel, care s'a
dovedit din hrisoavele ce a arătat, că se trage din vornicul
Dobrişan, fratele Mircei- Vodă cel Mare" (p. 582). - Acelaş lucru,
pentru Dicu Părvănciu, Dicu, Ion Niculescu şi Chim Părvă­
noiu (ibidem).
Faptul în sine nu are mrnrc extraordinar: mocanii din
Stoeneşti aveau, între altele, precedentul conjudeţenilor lor din
Cărnpulung, cari, la 1636, înfăţişau ._. pentru a obţine scutirea
de vămi - lui Mateiu Basarab, între alte cărţi domneşti, şi una,
foarte veche, fără data întreagă, de la acel Radu-Vodă, care,
împreună cu Negru-Vodă al legendei descălecării, il creat perso­
nagiul fictiv "Radu Negru" (N. Iorga, Inscripţii din bisericile
României, 1, p. 131; ef. OnciuJ, în "Buletinul Comisiunii Monu­
mentelor Istorice", IX [1916], p. 64).
Cei a ce conferă, totuşi, documentului citat o deosebită semni­
ficaţie e constatarea, că, atât numele satului mocanilor, cât şi
numele pretinsilor lor înnaintaşi, se.întâmpină în cântecul popular.
Aceasta poate fi, negreşit, şi o simplă coincidenţă, dar
poate fi - şi sper să pot arăta că este - mai mult decât atâta.
În adevăr, nu trebuie să cunoască cineva prea amănunţit
poesia populară românească pentru a fi isbit de faptul că, în
cutare baladă din colecţia G. Dern. Teodorescu (p. 473 sqq.),
Dobrişean, eroul titular, cioban din Stoetieşti, e înfăţişat ca fratele
�I)0mnului Mihnea-Vodă'", �ar, În cutare alta, din colecţia C. N.
1) "Pipar-craiu", Chiţiar-Craiu, «tăiculita» lui Dobrişan, din var. Teo­
dorescu, p. 476, la Mateescu, sin\plu: Crăişor (p. 11), apare ca .. Domnul
Chipor-Craiu" la Păsculescu, p, 152, Într'un cântec, a cărui fabulă seamănă
mult cu cea elin balada, vădit stilisată, "Corbul şi Mihai-Viteazul", a colec­
ţiei Marienescu, n, 148. - Aceiaşi alegorie, în "Cântecul lui Corbea" din
Tocilescu, 1, 179, unde eroul se descopere, iarăşi, "ficioraş de Domn".
[329]
"DOBRIŞAN, FRATELE MlRCll-VODA"
329
Mateescu (VăJenii-de-Munte 1909, p. 3 sqq.), - care, prin
aproape totalitatea elementelor şi motivelor comunez), se dove­
deşte a fi o variantă a precedentei, -- personagiul titular, Mircea
Ciobănaşul, avăndu-şi tărla "d'asupra MusceluLui" rp. 7) şi fiind
osândit, ca şi Dobrişean, de Domn, un "Negru-Vodă", i se des­
tăinueşte, ca şi acela, cu ajutorul "ristobului" (p. 12)3, .frăţior bun".
Că "Mircea Ciobănaşul" din aceasta baladă e Mircea
Ciobanul, fiul lui Radu- cel- Mare, a arătat d. N. Iorga (Balada
populară românească, __ o originea şi ciclurile ei, - În "Cursurile
de vară din Vălenii- de-Munte", 1910, p. 146): "Persoana ade­
vărată a acestuia e a unui mare neg.istor de oi şi berbeci de
pe plaiurile noastre pentru tărgul turcesc al Ţarigradului. E un
gelep, un cioban in stil mare şi cu câştiga! potrivit". 4)
Putem adăugi că "Mircea Ciobănaş: apare, la fel zugrăvit,
şi 'n balada musceleană "Scorpia' din rev, "Ion Creangă" pe
1912, p. 294 (= Mateescu, p. 125 sqq.):
D'alei Mircea Ciobănaş,
Faţa lui, bulgăr de caş,
Cu cămaşa ca tina,
Cu pielea ca hârtia ...
2) Vorbim de cele specifice, caracteristice baladei noastre, iar nu de
«locurile comune», devenite clişeu şi adaptabile oriunde, cum e, d. ex.,
pasagiul în care apariţia lui Dobrişan, cu ciobanii şi turmele sale, e ase­
mănata cu răsăritul soarelui, (Teodorescu, [1, 475, crc.), Totuşi, chiar ase­
menea comparaţii stereotipe capâtă o valoire deosebită, dind În ele se pot
surprinde note topice, "Jocalizâri", care le inrlivldualisează, trădânu ori­
ginea variantei. Aiia, în culegerea Un mănunchiu de cotinde din vrancea şi
din alte părţi ale judeţului Putna a poetului Baronzi (Vălenii-de-Munte 1910,
p, 38;, comparaţia apare, localisatâ, astfel: .
La nutul cu z ale le
Răsărft-a soarele,
Dar nu soare răsărit,
Ci Adam împodobit
Cu haine până 'n pământ,
Cu ciobote de argint.
Exact În acelaşi cadru însă:
La putul-cu zalele
Răsărjt-a soarele?
Nu e soare răsărit,
Ci mi-e Iancu 'mpodobtt=-
aceiaşi comparaţie se poate ceti în cântecul lui Iancu Moruzi din colecţia
Teodorescu (p. 483), unde ea era, fără indiala, acasa, odată ce <În vechiul
Bucureşti, se nu mia Puţul-cu-zalete localitatea (sic) din fala Palatului regal,
unde ... se arla un pul cu lanţuri salt cu zale" (ibidem, nota 1): de aici a
migrat, pentru a ajunge În colinda vrănceană.
Observăm aici, că, nu numai "De<llul Gereleului" din cunoscuta co­
lindă are o realitate geografică, in judeţul Suceava (v. Dacoromania, 1, 468;
ef. Gersliu, de fam., în Tocilescu, 11,849), ci si "Dealul Deleleului" din variantă
(ibid.): Deteleut, munte, În acelaşi iudet (v. Dicţ. Geogr.; ci. "vîrful tele/eului"
[sic] din Tocilescu, II. 1131}. Lo calisarea variantelor În chestiune e ,deci, sigură.
3) Hrisoave, l'ostoave, În var. din Tocilescu, 1, pp. J03, 105; el. hristowe,
hristoaga (ibid., pp. 68, 71): contaminaţie cu rost sau Hristos; poate şi cu
răvăşel, Într'un răsă ve/cle (scris. din 1744, În N. Iorga, Studii şi dac., V, p. 322),
4) Cf. IIpo�IX't�cX1t'lAO(;. porecla lui Lysicles, sotul Aspasiei.
[330]
330
V. flOGREA
Intr' altă variantă, tot din MusceI (Rădulescu-Codin, Legende,
tradiţii şi amintiri istorice, p. 79), "Mircea Ciobănaş" apare ca
fiu al lui Ştefan-Vodă, "Domn tare vestit", care, la fuga din
Târgovişte, îl pierde pentru a fi găsit şi crescut de o mătuşă
(ef. p. 72 sqq)"). In sfârşit, ca "Mircea" sau "Mircea- Vodă" apare
Mircea Ciobanul într'o variantă inedită din Gorj (după excerptele
d-Iui Kirileanu, din "Răspunsuri la Chestionariul Hasdeu", vol.
II, f. 19 sqq.) a baladei "Oprişanul", în care, însă, ca şi'n "Cân­
tecul Naşului" din Păsculescu (P. 203), corespunzător" Cîntecului
lui Minea" sau Mirea din. Tocilescu (1, 110 sqq.), Domnul se
chiamă "Mihnea- Vodă" (deci: Mihnea Turcitul, după d. N. Iorga,
Bulletin de l'lnstitut pour l'etude de l' Europe sud-orientale, 1, p. 30).
Importanţa acestei din urmă variante stă în contaminaţia ­
într'o anumită măsură - a celor două versiuni: "Mircea Cioba­
nul" şi .Dobrişan'', - căci, dacă e vorba să stabilim neapărat
o filiaţie, atunci, după toată probabilitatea, nu Oprişan (Alecsandri,
Poesii pop. ale Românilor, ed. "Socec", P.201 sqq; ef. Baronzi,
Poesii alese, ed. N. Iorga, p. 142 sqq.), care apare isolat, e forma
primitivă a lui Dobrişan (Marmeliuc, Figuri istorice în cântecele
poporal al Românilor, p. 8), care se întălheşte în mai toate varian­
tele tDobrişean, Dobriceati] şi, ca atare, e greu să fie socotită
drept secundară.
3) O variantă în prosă a acestei versiuni, v. ibidem, p. 72 sq.: Mircea­
Vodă Ciobanul, rătăcit şi pierdut, e crescut de "Naneasca". - Episodul
aminteşte pe "calugăriţa" mântuitoare din Dobrişan şi pe "mama călugă­
riţă, tânără Vlădiţă" ("stareţă ", ef. sârb. vladica, «Doamnă» şi "VIădică"),
care salvează pe cei doi "feţi, dalbi de logofeţi' din mânile Arrnaşului Dra­
gomir' şi Vătafului Co st!n, cari-i duceau la temniţă, într'un «car ferecat, de
la Diiu legat» (bal. Artnaş Draga mir, în Păsculescu, p. 214 sq.). Dacă e
să i se atribue un fond de autenticitate istorica (ceiace nu ni se pare a fi
casul cu Mircea, porcarul, din colecţia Din popor, p, 102, - cf. Alexici, p. 73, ­
Mirela la Giuglea-Vâlsan, p, lŞ8, iar la Codin, Din Muscel, p. 267: Mi/ea), ne­
am gândi la Doamna Voi ca, mama adoptivă a lui Mircea, fiul lui Mihnea­
cel-Rău, a cărei fiică, Ruxanda, era sotia Logofătului Dragomir (N. Iorga,
Preiendetiţi Domneşti În sec. a! XVI-lea, p. 68). - Despre "Domnu' Mircea­
Vodă", dăruit cu un cal, "vânăt bidiviu, CII cloltar de fir", yorbeşte colindul
«Solul. din G. Dem. Teodorescu, p. 45 (cu notat]. - lntr'un alt co\ind
(ibid" p. 51), apare «Domnul Mi/mea-Vodă>'.
Relativ la pomenirea lui Mircea-cel-Mare, după Runeberg, din legen­
dele slavice, relevată de d. Ciotori în Floarea Darurilor, II, 518: "Dunăre,
Dunăre, apă domoală, ce ti-s undele aşa tulburi?.. Ori poate Voievod
Mirceta I= Mirce, -ta fiind desinenţa] oştirea şi-a ridicat iarăşi?" - obser­
văm că o pomenire asemănătoare, fusese semnalată fn Şezătoarea, IV, 11 sqq.,
din bulgăreşte ("Dan Voivodul"), �i alta, în care eroul e Ştefan-cel-Mare, e re­
produsă În Papadopol-Calimah, Dunărea În literatură şi iradiţiuni, p. 57,
dupa Hasdeu, Columna lui Traian, 1873, p. l26 (din gramatica boemă a lui
Ioan Blagoslav de la 1570).
[331]
"DOBRIŞAN, FRATELE MIRClI-VODĂ"
331
Dealtfel, ideia răp. G. Dem. Teodorescu (p, 473, nota 1),
că .Dobrişean pare a fi o prefacere a numelui Dobrogean"
ideie agreată de d. Marmeliuc (1. c,), deşi patent falsă:
Dobre, Dobriş, Dobruş, etc., ca basă posibilă a unui Dobri­
şan,există! -, a dus la corolarul, deopotrivă fals, că Stoe­
tieştii din baladă ar fi "Stoieneştii de peste Dunăre, în Dob­
rogea [?], sau poate Stălineştii [! !]" (Teodorescu, 1. C., nota 3;
Marmeliuc, l. c.),
De fapt, în ce priveşte situaţia acestor Stoeneşti, n'avem
de ales decât Între Stoeneştii din Vlaşca, la care trimite, expres,
varianta din Tocilescu (1, 103 sq.):
Stoeneşti după Cilneşti
x Călcând tina V1ăsciei -
iCttneşti e Cîlnişte, din Vlaşca, cu Însemnarea etimologică chiar
de "Glodoasa, Noroioasa, T'Inoasa'v), iar "tina V1ăscii" e pome­
nită şi 'n varianta Teodorescu, p, 474: "tina Vlăscil să-mi răs­
coli"), - şi Între Stoeneştii MusceJului (unde există şi un Ciln eş ti) ,
pentru care ar pleda originea munteană a celor mai multe vari­
ante (şi cea din Păsculescu vorbeşte de "şervet deCâmpulung",
p. 206), cum. şi existenţa unui pisc Mircea Ciobanul, în partea
locului (v. Alessandrescu, Dictionarul geogr. al jud. Muscet, ad
loc.; ef. tradiţia populară despre Dealul Mircea din Dârnboviţa,
În "Graiul nostru", 1, p. 127, cum şi legenda despre măgura
Mircea- Vodă din Vâlcea, În .,Marele Dicţ, Geogr. ": Mircea-Vodă
prefăcut În păstor, etc.). De Dobrogea, în orice cas, nu poate
fi vorba: "Stoeneştii de peste Dunăre" sănt o invenţie.
Pe de altă parte, chiar în ce priveşte Dobrişan însuşi, oarecare
indicii de identificare nu lipsesc.
Dobruş se chema, în adevăr, Marele-Postelnic al lui Mircea­
Ciobanul, În a doua domnie (Hurrnuzaki, XI, p. 886), ctitorul
schitului Dobruşa din Vâlcea (N. Iorga, Inscriptii din bisericile
României, 1, p. 166; cf, Istoria Bisericii Româneşti, 1, p. 142), al cărui
egumen, Isaiia, semna: Dobrojan şi Dobruşan (Iorga, Inscrloţii,
pp, 167, 168).
4) Cf, n. topie Cîlnău s. Haimanale (Buzău) şi călnău, "desmăţat, hai­
mana" (Ciobanu-Plentţa, Cuvsntări adănci, p. 311), iar, pentru substratul
geografic-geologic al numelui - căci toponimia coincide adesea cu topo­
grafia - v. G. Vâlsan, Câtnpia română, p. 178 sq. - Despre "ruinele
.castelului lui Oprişan", de la Stoeneşti vlăşceni, cu "legenda" respectivă, v.
Dicţ. Geogr. al jud. Vlaşca, p, 267. .
[332]
332
V. BOGREA
Înseamnă aceasta, că personagiile din documentul citat la
inceput sunt neapărat identice cu cele din cântecul popular?
Cine ar putea-o afirma? Dar cine ar putea tăgădui că,
pentru o "simplă coincidenţă", punctele de contact sunt totuşi
prea multe?
Afară de cazuri cu totul rare, cinci poate fi vorba de cer­
titudine, identiticările de acest soiu rărnăn, totdeauna, cel mult
În domeniul probabilităţii: la atâta aspirăm şi'n casul de faţă. Anu­
me, e probabil că, între hrisovul genealogie exhibat de mocanii din
Stoeneşti şi căntecele acestea, există o anumită relaţiune, şi nu
e exclus, ca musa populară să fi furnisat datele necesare plăs­
muirii "ristobului" mocănesc, - ea, care păstrează, oricât de
tulburi, înflorite şi Încâlci te, amintirile Istorice:
Şi, frate, s'o pomeni,
Cât soare pe cer va fi;
Şi soarele va apune,
Dar căntecul tot s'o spune,
are dreptate căntăreţul popular din Craina (Giuglea-Vălsan, De la
Românii din Serbia, p. 268)';')
Căci datele acestea puteau fi în fond adevărate. Iar con­
ştiinţa, moştenită oarecum prin tradiţie, a unei inrudiri ilustre.v->
cu sau fără vreun interes imediat, - poartă mâna urmaşului, să
însemne numele şi fapta innaintaşilor :
"Scris-am scripta aceasta după spusa Marii Pinthii, nepoata
alui Pinthea Viteazul, eu, Iătu' bisericii, Simeone Pinthi, şi trimeasă
prea blagoslovitului şi rnăritului Domn, Domn. părinte sufletesc
şi protopop Ioane Maior, ca închinare de ziua numelui Domniei­
Sale", - scrie, mândru, urmaşul Viteazului cântat in Ardeal (v.
ed. Păunescu, Braşov 1897), "ajutător împotriva Casei de Austria
al răscoalei lui Francisc Rakoczy", la începutul veacului al
XVIII-lea (N. Iorga, Balada pop. rom., p. 160), pe un manu seri pt
cuprinzând legenda mănăstirii de Argeş, atribuită acolo unui
"Ştefan-Vodă" şi trecută, pentru acest motiv, între am intirile
populare despre Ştefan - cel __ Mare din culegerea d-Iui T. A. Bogdan
(Braşov 1904, p. 69). \
5) Toastul popular, pe carei supt formă de parodie satirică lmpotriva
lui Constantin Cantemir, ni l-a păstrat, În biografia acestuia, fiul său (cf
Iorga, Balada pop. rOI11., p. 134) şi pe care Hasdeu îl descoperise pe leguur«
"Anonimului banăţean" (el'. Drum Drept, XII, p. 44), răsună, aproape neschimbat,
in Colindele din Ardeal ale d-lui Viciu (p. 181).
[333]
Menţiuni humaniste despre noi.
de V. Bogrea.
Ediţia "Istoriei Naturale" a lui Pliniu de Iacobus Dalecarn­
pius (jacques Dalecharnps), apărută la Leyda în 1587, cuprinde,
între adnotaţiunile acestui medic humanist-), următoarele două care
ne privesc şi pe care le reproducem după editia variorum din
acelaşi Joc (an. 1669, t. 1, p. 185), adăugănd o a treia menţiune,
din ed. Franzius (Lipsea 1778, t. II, p. 161):
1. - Moesia inferior, hodie Bulgaria, cum parte Walachiae.
2. - Pannoniae pars Dacia, sive Transsylvania. Banc tenen t
tres gentes: Teotones, si ve Teutones, oriundi a Saxonibus, bello
Iortes, hodie Sibenburgenses, a septem urbibus, quas possident,
nominati. Unde et Latini Septetncastra eam provinciam vocant,
Siculi, Ungari vetustissimi, et, ut aiurit, nobilissimi. Agros ii
quamvis colant, et greges pascant, invicern sibi occurentes gene­
rosos se Dominos [nemzetes tir] salutant. Immunes sunt, nisi
cum rex coronatur. Turn enim quisque paterfamilias taurum pendit.
Sexaginta milia ea gens se daturam pacta est. Iussi nisi ad bel­
Ium proficiscantur, plectuntur capite, ac omnium bonorum iactura,
quae fisco adiudicantur. Tertii, WaIachi, Istro finitimi a Meridie.
Rosanis, sive Rutenis, a Septentrione. Nomadibus Scythis, sive
Tartaris, versus Tyran fluvium: olimGetae, qui D�reum Hystas­
pis repulerunt. A Flacco, qui eo coloniam deduxit, Flaccos,
postea WaIachos dictos arbitrantur: ut Serviam provinciam,
quod teste Strabone, Getarum, et Dacorum, unde Davus Teren­
tianus quasi Dacus, servilia 'nornina sint, et in Serviam Daci sive
Getae transierint.
3. - Llcowl, 'AfJ.CGţ6�Wl, "AOPOOl, "AACGUVOl, �x6I}CGl, 'PWţOAc(VOl,
supra Danubium a Ptolernaeo recte collocantur, l. 1I1, c. 5, ubi
nunc Bessarabia-) est, Moldavia, Valachia, et pars regionis, quam
Transsylvaniarn vocant.
Sănt, cum se vede, clişeiele obişnuite; dar vechimea lor li
dă totdeauna dreptul la atenţia noastră.
�--l)Profesor de medicină la Grenoble, rnortjla Lyon, in 1588 (v, Eckstein,
Nomenclator philotogotum, p. 111).
2) Bugeacul: sântern În nainte de 1812! (v. Etym. Magn., s. V., 111,2593;
În special: N. Iorga, Basarabia noastră, p. 7 şi urrn.), - Pentru Corduti =
Bucovina, sân! de Însemnat ca loci classici: "nel cordone tedesco " (într'un
act italienesc din J aşi, 1779) şi ,,/lova Bucovina, voci tata cordotiata" (pe
margenea unui act din Sniatyn, 12 Nov. 1784): N. Iorga, Studii şi documente,
[-II, pp. 120, 127. - Cordună, "cordon de grăniceri", "graniţă", În Toci­
lescu, Materia/uri [olkloristice, 1, 155; cf. Cihac, II, 72.
, J
[334]
Despre Morlachi.
de V, Bogrea.
La preţioasele date condensate de d. N. A. Constantinescu, supt
acest titlu, În "Omagiul Iorga", Craiova 1921, p. 79 sqq.l), putem
1) Un izvor de informaţii (p, 80, nota 1) era şi Bartoli, Das Da/ma­
tische. - Numele Astaria, Starea, "Uscatul" (p. 85), a fost explicat admi­
rabil din ngr. � <;;tepe<x (y'i) "terre-ferme" de d. N. Iorga însuşi (Noles
et extraits, 1, p. 153, nota 1); ef. şi turc-vulq. estari, dublet al lui istalia
(= it. stallia), "starie, nom eu usage parrni les Francs du Levant pour
desiqner le !ieu convenu pour le chargement ou dechargement d'un bâti­
meni" (Zenker, 36C). - Cu Vlahii Rigiani de llngă golful Richino (la Cattaro)
(p. 88,n. 1) sunt de comparat celebrii BAaxop1JxtvOt, "vulgăre Namensform,
weJche darauf hindeutet, dass das (nach dem Flusse <P�XtO<;;, <P�xo<;;,
Bpuxo<;; in der nărdl. Chalkidike genannte) Volk der <PuYXNot" (Tomaschek,
ZUZ' Kunde der ffaemus - Helbitisel, p. 43). -r- Cherso şi Osero, "insulele,
locuite de SlavI săraci" (p. 92), înseamnă: "Uscat" (XEPOO<;;, ef. Xepo6V1JOo<;;)
şi "Iezer" (sl.); cf. Ozero, "ochiu de Mare", în Bucovina. - Per van, n.
voevodului morlac (p. 95), e alban, peruen, "fluture" = turcescul perosne,
idem (O. Meyer, Alb. Wb., 334). - In loc de caseum ulescescum, fromadeum
utesescum (p. 96), trebuie restituită forma de Nominativ: ceseus vtascescus,
fromadeus ulasescus. - Pentru Martologi, ca epitet al Morlachilor (p. 98),
cf, apelativul dr. martalog, "un soiu de mercenar", din turc. msrtotoz
gr. = iXpj-1aptWAo<;; (Tiktin); un sat Martalogi, în Argeş. - Banii de sânge
(ibid.), vgr. 1COtV�, germ. Wergeld (v. Schrader, Indoqermsnen, p, 125 sq.),
se amIntesc şi 'n Glosariul ms. al Golescului, f. 166 (după excerptele d-lui
Kirileanu): "bani dă sînge, pentru răscumpărătoarea celor ucişi, celor robiţi;
preţ dă osîndă dă moarte"; cf. turc-pers. khoun beha, "prix du sang, qui
se paye pour un meurtre" (Kieffer-Bianchi, 1, 4951. - Pentru sensul me­
dieval de "cărăuş" al apelativ ului vlah (P. 97). ct, Bullet n de l' Institut
pour [' etude de l' Europe sud-orientale, VII (1920), p. 50 sq. - Observăm
în acelaşi timp, în legătură cu aceasta şi cu însuşi textul publicat mai jos,
că la Valiero întâlnim adese un Via cea (1, 155: "spedire un Vlacco"),
Ollecco, Oluco (1, 163, 175; II. 16), care nu e decît o contarninaţie cu
Vlah a lui olacco (cr. II, 39, corect: "due olacchi con avvisi") = olac,
"curier", bine-cunoscut turcism (cL Şăineanu, Influenja orientală, III, 277),
la care se raportă, fără indoială, şi acel obscur dolac ("io te mân cu calul
- dolac înşelat"), rau-înţăles de E. Hodoş (Descântece, Sibiiu 1912, p. 25)
ca: "frumos", de fapt: d'olac = dă o/ac, de-alac, cum şi n. satului ilfovean
Dracu s. Posta-Veche. - O cQntaminaţie analogă Între Vlah (Ofah) şi "olac",
într'un raport din 1664 al ministrului francez Oremonville către Ludovic
al XIV-lea, vezi în Revista p. Isi. Arh. şi Filologie, IX 2 (1903), P 109. ­
Şi strigătul Turcilor "in grosser Confusion" în "Feldtlăger vom Canischa":
Mila, Vallac!zep! (N. Iorga, Acte şi fragmente, 1, 268, anno 1664) implică
o confusie de acelaş fel Între �alahia şi cunoscuta invocaţie musulmană
către Allah: Val/ahi, "je jure par Dieu 1" (Kieffer-Bianchi, II, Ilc6), din
care, - printr'o confuzie a cO/ltrario, - Wace şi Thompson, (The NOl7lads
of the Ball<ans. p. 29 sq) încea�că să deducă numele Valakhades. (Pe o
confusie între mr. hoară, "sat, ţară", şi dr. horă, "joc", se bazează şi greşita
traducere a versului "Sămărina, hoară mari", ca: "Samarina's big and
gay", ibid., p. 39; - p. n. de isvor Apa spânzurată, ibid., ef. it. Acquapendente.
numele unui erJdit italian dela sfârşitul evului-mediu: Molmenti, o. C., II, 42).
[335]
v. BOGREA
335
adăugi următorul pasagiu din Storia della guerra din Catidia
(2 voI., Trieste 1859) a senatorului veneţian Andrea Valiero
(+ 1691), - cunoscut izvor principal şi pentru relaţiile noastre
din acel timp, întrebuinţat de d. N. Iorga, în cap. respectiv (IV)
din Geschichte des osmanischen Peiches, IV,p. 77 sqq. (unde
îndreptăm pe cetitor, pentru tot ce priveşte împrejurările istorice),
Pasagiul se găseşte în vol. 1, pp. 101-3 (ef. şi p. 85):
"La difesa di Sebenico ed i progressi avventurosi goduti prima,
avevano messe l'arrni venete in grandissima riputazione in
quella provincia, il che diede motiva a molti paesani circonvicini
di Iarsi ad esse tributarj, e ad altri di trasportar gli animali
ed altre cose mobiJi sotto dominio delia repubblica. Queste genti,
che corrono col nome di Morlacchi in riguardo delle montagne
Ceraunie, dette ora volgarmente morlacche, che dividono la
Crovazia, la Schiavonia e la Bossina dalla Dalrnazia, sono
cristiane, ma sotto la giurisdizione de' turchi, le quali abitando
villaggi e terre aperte, stimarono d' avvantaggiare il Iora stato
coJI' aderir achi pare va padrone delia campagna. Era pero cosi
grande il vincolo che avevano co' turchi per molti anni di
soggezione (nella quale per essentarsi dall' estorsio ni infinite di
que' barbari eleggevano volontariamente di Iarsi turco' uno per
famiglia, perdendo la fede di Cristo, per mostrarsi fedeli agli
uomini; ed abbracciando una dannazione perpetua, per non
patire i momentani incommodi delIa schiavitu) che il senato
con somma prudenza ando pensando cio, che fosse piu utile a
farsi di questa gente; onde sotto pretesto del suo maggior bene,
delibero di formarne alcune scelte cornpagnie, e spedirle ne'
presidj d ' Italia, dove non si potea in alcun tempo dubitare
delia 101'0 fede: il che fu anche eseguito. Ma crescendo ogni
giorno piu il numero di essi ed insanguinandosi' da se stessi
co ' turchi per far prede, delle quali sono avidissimi, parve pure
al senato di poter alterare la risoluzione, mentre sperava che le
rapme, le uccisioni e le 'continue ostilita non gli rendessero piu
cap aci di perdono, e per consequenza (confermassero la fidelta
giurata alla repubblica. De' Morlacchi se rece capo un taI prere
Sorich, il quale in molte occasioni opero con tanta bravura,
che nulla pur, e, se la maIa sorte non I'avesse fatto morire in
un certo incontro nel paese nemico (il che fu anche stimato da'
turchi una .loro notabilissima fortuna), diveniva Indubitabilmente
e per il sequito e per il coraggio e buona direzione un reguar­
devole soldato, essendo allora in eta molto fresca".
[336]
Varia
de V. Bogrea.
Dintr'o corespondenţă din Praga, publicată În intâiul n-r
al primei "Gazette" franceze, a lui Renaudot, din 25 Maiu
1631, şi reprodusă în P Datz, Histoire de la publicite, I, Paris
1894, p. 144 sqq., extragem această ştire despre Rakoczy :
"Le Ragotzi Prin ce de Transilvanie a poursuivy le palatin
d' Hongrie jusques a la forteresse de Neuichastel qu' on dit
qu'il aprise".
*
N'am văzut rucam relevată informaţiunea din Hobhouse
(Journey througii Albania, II, p. 1105), că "Grigore Ghica, Domn
al Ţării-Româneşti, a tipărit la Lipsea în 1772, in două volume
in-felin, un comentariu al Bibliei, intitulat: kelpd: tliiv recGtspw'I,
o carte care - toţi Grecii din Fanar îl asigurară pe abatele
Toderini, autorul cărţii asupra literaturii turceşti, - fusese pro­
curată din aceiaşi colecţie a bibliotecii Seraiului (the Seraglio
library) de innaintaşii Principelui".
Tot acolo, p. 597, vorbind de eventualitatea unei revoluţii
greceşti (era prin 1809-13) şi de inerţia claselor dirigente, devo­
tate Porţii, autorul citează o canţonetă satirică, oferită tovarăşu­
lui său de călătorie (Byronl), în care o dramatică discuţie între
un patriot grec, un Englez, un Francez, un Rus, un mitropolit,
un principe muntean, un negustor şi un primar, se mintuie ­
supt ochii Greciei, Înfăţişate ca o femeie plângănd - cu ace­
astă constatare a străinilor: "Găsirăm un mitropolit şi-un beiu
al Valahiei, un negustor şi un primar, amici ai tiraniei":
iVI 'l)tporeo�lt'l)v EUpO�ţeV
KlXl Mresl tijc;; B),IXX11Xc;;, .
lJpIXYIJ.IX1:surfjv'Xxi reposo1:o'l
(IlD,o'! 'Gijc;; \WPO:VV[IX';,
Neobservate par a fi� rămas şi cele două cânte ce populare
greceşti despre Iordache Otimpiotul şi Farmachi : rSrl)Py&xl)(; XCI. 1
lllo:plJ.<ix"I);, din colectia Passow tPopularia carmina recentioris
Graeciae. pp. 167-8, n-Ie CCXXVI- VII; el, şi fragmentul di n
NIwpsCl., ibid. 110, CCXXVIIl, p. ]69), infăţişând epilogul tragic
de la Secu (v. N. Iorga, Iordache Otimpiotui, p. 13).
[337]
(8 Martie 1860.)
făcut iată mai jos partea
Ortodoxă, carea priveşte
Din e�res�oMenta lui �a�una eu filaret �eri�an.
Filaret Scriban cătră Andrei Şaguna.
Preasfinţite Stăpâne !
Potrivit cerirei a doua ce mi-aţi
din Precuvântarea mea la Mărturisirea
lucrările Sinodului din Eşi. 1)
Mitropolitul Kievului Petru Movila, fiul Dornnitoriului Mol­
davei Simion Movilă, văzând că din pricina lipsei cărţilor bise­
riceşti, mulţi din Ortodocşi au început a întrebuinţa cărţi tipărite
la Uniaţi 2), s'au sîrguit de au tipărit În tipografia cea din nou
Înfiinţată mai multe cărţi bisericeşti: şi fiindcă până În zilele
lui, Biserica Răsăritului nu avea vre-o carte canonică 3), din care
să poată şti si Apusenii şi Răsăritenii, în ce stă hotărît mărtu­
risirea ortodoxă a Bisericii de Răsărit, din carea pricină pe de
o parte Apusenii defăima pe Răsăriteni, că cred şi nu ştiu
hotărît ce cred, ne având vre-o carte făcută, cercetată 4) şi pri­
mită la vre-un Sinod de Patriarhii Răsăritului, ci numai cred,
cum le vine lor În minte: iară pe de-altă parte însuşi Ortodocşii
se află În nedumerire, dupe care temeiuri să mărturisească ho­
tărît Credinţa lor, şi pentru aceasta adesa se amăgea de cătră
Luterocalvinismul s) ce atuncea creştea. Drept aceasta Mitropoli­
tul Petru Movilă au alcătuit cartea numită: "Mărturisirea Orto­
doxă a Bisericii Apostoleşti şi Catoliceşti de R/isărit". -'- Au
adunat un Sinod de toţi Episcopii Rosiei mici şi de alţi Dascali
Bisericeşti, carele au cercetat-o şi au întărit-o la 1641 Septernvrie
8 cu hotărîre de a se tălmăci în limba Grecească şi Latinească
şi a. se trimite şi la aprobaţia Patriarhului de Constantinupolis,
unde indată s'au şi trimis după cerirea Domnului din Moldava Vasilie
. 1) Pănă aici scrisoarea lui Filaret, apoi se continuă cu altă scrisoare
mai ceteaţă,
2) Şaguna înlocueşte expresiunea aceasta prin următoarea: "în tipo-
grafii suspecte pentru partea noastră",
3) Şaguna îndreaptă ilşa: "avea lipsă de o carte sinoptică" ...
4) Şaguna inlocueşte cu .censuraiă",
5) Şaguna înlocueşte cu "cei de alte Biserici",
Anuarul lnstit. !le 161. Naţ, 22
[338]
338
Lupu, -- orînduind Patriarhul Constantinupolei -- Partenie, a se aduna
Sinoddintre Păstori: Greci, Ruşi şi Moldoveni, în politia Iaşi capi­
tala Moldavei, împrotiva eresurilor Apusenilor, el au trimis acolo
cu numita carte spre cercetare, pe învăţatul Ieromonah Meletie
Sirigul, unde totodată s'au trimis trei deputaţi duhovniceşti, şi
clela Kiev: Isaia Rectorul scholilor Movilene, Ignatie ritorul
Bisericei Catedrale şi invăţatul Archimandrit Iosif, spre a fi
faţă la Sinod şi la cercetarea acelei cărţi. In urma aprobărei ei
de cătră acest Sinod din Iaşi, ţinut în monastirea Sf. trei lerarchi :
s'au trimis acea carte la tuspatru Patriarhii Răsăritului, adică la
cel al Constantinupolei, al Alecsandriei, al Antiohiei şi al Ieru­
salimului, carii toţi întru unire au aprobat şi au primit-o de
adevărată Mărturisire a credinţei a toatei Biserici de Răsărit,
despre care s'au şi trimisîntăririle cuvenite la Kiev.
Pe lângă atâta îngrijire despre turma sa, şi în de obştie
. despre Biserica Ortodoxă, Mitropolitul Petru Movilă nu au uitat
nici pe patria sa ce îl urise şi îl alungase din sinul ei. Ca un
adevărat creştin, el se sârgui a face bine şi însuşi celora ce îl
prigonise, făcându-se îndernnătoriu şi mijlocitoriu de a se în­
temeia cele întăiu şcoale Bisericeşti în patria sa şi anume în
monastirea Sf. trei Ierarhi din Iaşi, din care ca dintro răsadniţa
au răsărit şi au răsădit şcoalele Moldavei de astăzi.
Mişcat de primejdia ce videa el că ameninţă pe creştinii
de Răsărit în patria lui, au îndemnat pe Mitropolitul Moldaviei
Varlaam şi pe Vasilie Voevod, ca dupre pilda lui să înterneeză
şcoli Duhovniceşti, prin care să poată a se război înpotriva
inriurirei Luterocalvinilor şi a Papistaşilor. 1) Deci după a lor
învoire şi ceri re le au trimis pe Rectorul şcolilor de la Kiev,
Archimandritul Sofronie încă dela anul 1640 (vezi: Opusanie
Kievosofuskago Sobora u Kievskoi lerarchiu smranuţa 2L6) care
fu aşezat ca Rector în monastirea sf. trei Ierarhi, unde şi fu
mădulariu al Sinodului dela 1642, ce mai sus s'au pomenit, la
care s'au şi iscălit după Episcopii Moldavei. - Din hrisoavele
însă a lui Vasilie Voevoda şi a urmaşului Ştefăniţă Gheorghie
se vede, că au fost trimi�\i dela Kiev şi alţi dascăli la şcoalele
din Trisfetitele, pentru a cărora întemiere vrednicul de aducere
aminte Domn Vas ilie au şi tidit case de piatră (vezi: Pyteşestvie
Patriarh a Macaria) şi pentru ţinerea dascăli lor şi a şcoJerilor au
1) Şaguna înlocueşte cu .inimicuor ortodoxiei noastre".
[339]
r
339
dat trei moşii: Răchitenii, Tărnăşenii şi Iuganii (vezi: Condicile
hrisoavelor vechi în Mitropolie în hrisoavele Domnului Ştefăniţă
Gheorghie pentru Trisfetitele). Din aceste şcoli au eşit Cante­
mirii, Costinii şi alţi mulţi învăţaţi bărbaţi ai Motdavei, După
moartea lui Petru Movilă au rămas un manuscript, scris însuşi
de mâna lui, în care sânt descrise toate cele ce s'au întâmplat
în viaţa lui în Rosia Mică, în Moldova şi în Grecia; din ne­
norocire însă acel Manuscriptt) nu am putut să-I capăt la mână.
EI este un îmbelşugat isvor pentru istoria ţărei şi a Bisericei
noastre. - După multe alte fapte folositoare Bisericei şi aproa­
pelui, Mitropolitul Petru Movilă se săvârşi din viaţă în al SO-lea
an' al vîrstei sale la 31 Dechemvrie 1647 şi fu Înmormântat în
Biserica sfintei Lavre din Kiev. Portretul lui este aşezat cel
întâiu între tabloauele ce împodobesc sala Academiei Teologi­
ceşti de Kiev. - Faptele cele mari şi folositoare a lui Petru
Movilă, nu numai că nu au fost uitate de cătră urmaşi, dară şi
răsplătite după vrednicie. - În tot anul în zioa răpouserii lui,
, Clirosul împreună cu tot corpul Academiei de Kiev şi cu toţi
şcolerii serbînd sf. Liturghie în Biserica Academiei, merg pe
urmă cu ţerimonlal pe jos, de la Academie până la Sf. Lavră,
cale mai bine de o verstă, unde se săvîrşeşte panahidă pentru
'pomenirea lui, rostindu-se şi un cuvânt de laudă de cătră unul
din Profesori, asupra temei din Scriptură: "Pomenirea dreptului
cu laudă" ...
Partenie
Cu' mila lui Dumnezeu Archiepiscop Constantinnpolei,
a Romei Noaă, şi lcumenic Patriarch.
Eu smeritul cu sf. Sinod a Archiereilor şi cu C!irul, cetind
cartea ce ni s'au trimis de cătră unita 2) cu noi în credinţă
biserica Rosiei Mici supt titlu: Mărturisirea Ortodoxei Credinţe
a Catoliceştii 3) şi Apostoleştei Bisericei lui Hristos, cuprinză­
toare în ea trei părţi: Credinţa, Dragostea şi Nădejdea, unde
Credinţa se împarte in 12 inchieturi a credinţei, sau sf. Simbol;
Dragostea în zece porunci şi alte îndatoriri poruncite de Sf. şi
de O-zeu însuflata Scriptură a legii vechi şi noaă; Nădejdea în
1) Şaguna adauge într'o notă: "Ar fi de dorit, ca să se afle şi să se
publice prin tipariu".
2) Şaguna înlocueşte cu: "Î17lpreulIuta".
3) Şaguna inlocueşte cu: .Soborniceştei."
22*
[340]
rugaciunea Domnului ŞI 111 noaă fericiri a sf. Evangheliei, am
găsit că eil este potrivită în totul cu dogmele bisericei lui Hristos
şi cu sf. Canoane şi nu este În ea nimică în protiva bisericei.
- Iară cât pentru cealaltă parteInfăţoşată în limba Latinească,
noi nu am cetit-o: de aceea întărim numai pe aceea, ce-i scrisă
în limba noastră, şi cu obşteasca unire 1) a Sinodului hotărîm:
ca Iieştecarele binecredincios şi ortodox christian mădulariu a
Apostoleşt!l Biccrici a Răsăritului să cerească cartea aceasta şi
�;[I nu 'o lepede prc ea. - Drept aceea se iscăleşte de Noi spre
cea de apururca a ei întrebuinţare. În anul măntuirii 1645 Martie
11. lscăliturilc Sf. Si nod sînt următoarele: Partenie, cu mila lui
D-zeu Archiep. Constantinupolei, a Romei Noaă şi a toată lumea
Patriarch; Ioanichie, CLI mila lui Dumnezeu Papă şi Patriarch
marei cet:lţi Alecsandria şi judecător a toată lumea; Macarie, cu
mila lui O-zel! Patriarch marei cetăţi Antiochia; Paisie, cu mila
lui O-zeu Patriarch sf. Cetăţi Ierusalimul; Lavrentie al Ankiriei;
Grigorie nI Lariei ; Pahomie al Halkedoniei ; Partenie al Adriano­
polei; Ioanichie al Veriei; Meletie al Rodusului ; Kornilie al.
Metimiei; Partenie nl Chiului; Lascar, marele logofăt al marei
biserici; Hristodul, marele iconorn al marei biserici; Mihail,
marele-orator al marei biserici; Teolos preot, marele sechelarie
al marei biserici; Gheorghie, sechelarie a marei biserici; Evstatie,
marele hartofilacs a marei biserici; Toma, Vlast, protecdie a
marei biserici; Filip, protonotariu a marei biserici; Nicolae, logo­
Iăt 3 marei biserici; Constantin, ipomnirnatcgraf a marei bicerici ;
Mihail dikeolilacs a marei biserici; Hrisoscul, logofăt' Obşteştii
visterii a marei biserici.
Fratele 1) meu Arhimandritul Neofit au primit scrisoarea
Prea :::fin(iei V0:1s1re şi fiind. el bolnav, m'au poftit a Vă răspunde
elin partea sa şi a Vi"!. trimite alăturatcle broşuri.
Aş dori ca, dupăce va eşi de sub tipariu Istoria Bisericească
a Prensfinţici Voastre, să am şi eu un ecsemplariu.
ELI cred de necesar- pentru Preasfinţia Voastră a avea un
ecsernplariu de M{lrturisil�ea Ortodoxă, şi socot că la unile feţe
bisericeşti elin Transilvania se şi află ediţia publicată de mine În
Monastirea Neamţul la 1844; iar de nu o veţi afla scrieţi-mi, ca
să vă trimit eu un ecsernplariu.
1) Şaguna tnlocueşte cu: "voe".
l) Lre aioi urmează iarăş text scris de mâna lui Filaret.
[341]
341
Pentru Mitropolia Bucureştilor Vă recornendezu cartea în­
titulată Istoria Bisericească de Alecsandru Geanoglu Lesviodacs
publicată în Bucureşti la 1845. Ea se poate afla la librariile elin
Bucureşti.
Rugăndu-rnă a nu fi uitat în sfintele rugăciuni, sănt cu
tot res pectul.
Al Preasfinţiei Voastre
în Hristos mai mic frate şi plecat servu
Filaret Stavropoteos m, p.
Eşii 1860. Mart 8.
M. Socola,
Şaguna cătră Fltaret Sctiban.
(concept) (19 Martie 1860.)
Preasfinţite Părinte Episcope,
Iubite Frate in Hs!
Am primit împărtăşirea Frăţiei Tale de subt 8· lea ale
curgătoarei, şi m'am indestulit cu cuprinsul ei nUJ1Jai pentru
una am de a mă mai ruga, şi vadccă pentru trimiterea unui
ecsemplariu 1) din Mărturisirea Ortodoxă, că eli şi mai nainte
am căutat aci, dar nu am putut afla nicăiri vre-un ccscmplariu
din ediţia dela Mănăstirea Neamţului, deşi mai multe exemplare
încă în a. 1850 căpătaiu eli dela răposatul Archirnandrit al
Neamţului în cinste, care le-am şi împărţit la ai nostri ele aci şi
apoi am pretipărit şi noi la a. 1855 în tipografia Eparhici noastre
numita carte, dar precuvântarea o am lăsat afară. Deci îmi face
trebuinţă precuvăntarea ediţiei din Neamţu pentru dcscricren
soborului din Iaşi, ce se află acolo tipărită,
Negreşit, cum voiu găta tipărirea' opului 111ClI, ceea el' v.:
fi în săptărnâna sfintelor Patimi 2), numai decât voiu truuile
Frăţiei Tale un ecsernplar şi Te rogu, ca S;l-.I recornănzi şi altora,
carii se interesează de Religia ortodoxă nil 111111l;!i din punct de
vedere bisericesc, ci şi naţional. Doară ar fi bine, cănd Frăţia
Ta mi-ai scrie, câte ecsernplare ai putea petrece acolo, ca sa
ţi-le trimit numai decât, Preţul unui ecsemplariu ele doă tomuri
este 7 şi 1/2 svanţi, sau 3 fl, val. austr., de unde se vede, că cu
nu specuIezu cu productul meu literar, ca să-mi fac bani. Poftind
1) Şters şi înlocuit cu: "precuvântării".
Z) Şters şi inlocuit cu "Paşti".
[342]
342
fratelui Neofit însănătoşare, iar Frăţiei Tale să nătate statornică
şi pacinică petrecere a sfintelor Paşti, rărnân cu deosebită Cinstire
Al Frăţiei Tale.
Sibiiu 19 Martie 860."
*
Cele împărtăşite de Filarel Scriban prin scrisoarea sa din
8 Martie în legătură cu cartea lui Petru Movilă, - Andrei Şaguna
le-a reprodus În vol. II §§-i 157 şi 158 (pag. 262-268) al srierii
sale "Istoria bisericei ortodoxe răsăritene universale dela înte­
meierea Ei pănă în zilele noastre, compusă şi acum întâia oară
dată la lumină numai ca manuscript" Sibiiu 1860, însoţindu-le
de următoarea notiţă: "Am aflat de bine a adaoge opului meu
şi acest Paragratu, carele am scos din împărtăşirea prietenească
a fratelui în Hs Filaret Scriban Archiereul Stavropolului, pentru
care îi aduc aci mulţămita mea cuviincioasă." - 1. L.
Câteva date biografice relative la
Doctorul Ioan' Mo1nar Piuariu din Sadu
(1749-1815)
Dintre scriitorii -luptători ai şcoalei istorico-filologice -- ardelene viaţa
şi activitatea multilaterală a vestitului oculist şi profesor al universităţii din
Cluj, Ioan Molnar-Piuariu a ramas până acum mai puţin studiată, deşi ea
prezintă un interes deosebit din mai mult e puncte de vedere.
Născut la 1749 ca fiu al preotului Ioan Piuariu ("Popa Tunsu") din
Sadu, a studiat la Sibiiu, la Cluj şi la Viena, unde s'a distins prin studiile
sale serioase şi a luat doctoratul în medicină.
La vârsta de 34 ani s'a căsătorit În Sibiiu cu văduva Ana Regina
născută Sebastian, rare fusese măritată mai nainte după Arasni*) şi avea
atunci vârsta de 35 ani.
Cu 41/2 ani mai târziu, la 21 februarie 1788 i s'a născut o fetiţă,
care În botez a primit numele de Ioana-Regina **), dar aceasta n'a trăit
decât un an ***).
În vara anului 1811, la 1 Iunie, a murit şi soţia lui Molnâr, Regina
în vârstă de 63 ani. Cauza morţii este tndicată în matri culă : boala de piept ***"') ,
După moartea soţiei sale Ioan Molnar-Ptuariu a mai trăit 4 ani; a
răposat şi el la 16 Martie 1815 în vârstă de 66 ani şi a fost Înmormântat lângă
biserica din Sibiiu, suburbiul losefin, de cătră preoţii Bucur Bobeş, Gheorghe
Bobeş şi I/ie Popovici Ar/zimandrit *****). 1. L.
*) In arhiva pr esbitcriului evangelic.săsesc din Sibiiu "Index neogamorum ab anno
1769 pag, 188: "Anno 1783. Dom. 16, Trinit. d. 5 Oct, Expert. Dvnus johannes Molnar,
oplttalmiae Doctor-Iuv. ducit Annam Reginam natam Sebastian, divortionatam Arasni",
"*) In aceeaş arhivă .Protocotlum Baţitizatornrn in Ecclesia Cibinicns, Allg. Cottfess,
Addictorum Pastore Daniele Filtsch. Anno 1786,.. pag. 51,' 1788 febr, 21, Iohanna Rcgin«
Tochter H. Iohann Malrzars Aug en-Artztes in Siebenblirgen T, Z. Michael Stefan Sebastian
Handels-Mann allhier, Maria Elisabetha Hessh eimer Kaufmunnin unei Susanna Sebastiani
Kaufmannin allhier". \
"**) Tot acolo "DiptiC/lOll Ecclesiae Cibiniensis. Nomina fato jllllctorum seu publica seu
tacita fan ere elatorum wmplectens" pag. 136: 1789 im May (len 4-len 10/1011f1a Regma Tochter­
cllen Tit. lohann Molnar Augen - Arztes alt I Jahr. Beisetzleiche - Prozess LelclJe.
l(atar/1.fieber. \
",***) Ibidem pag, 241: ,,1811 11lf1illS l-ten Fra� Regina Moina/' 1I0n J\Iliillers/leim geboren
Sebastian, alt 63. Jahr Kirchenleiche. Brustl<ranl<heit .
....... ) CI. "Protoca/llm pentru Îf1semnarea morţilor pc seama bisericii Ileurzite a lozej­
şlatllilli din Sibiiu, unde se prăzl1ue'l.!e Hralll,,1 Buneivestiri s'au început In Aprilie 1812 a scrie
intr'Însul" pag, 7: ,,1815 Martie 16, vOIllI1111 Ioan Malnariu de 66 al1i, văduv. Nl1meleşi Polecra
Preotului, care l-au îngropat: Bucur Bobeş m. p., G!zeorghe Bobeş, Ilie Pooovici Arcflimll/Ulrit".
[343]
Dări de seamă
Silviu Dragomir, Istoria desrobirei religioase a .Românilor din Ardeal
În secolul XVllI vol. I cu 150 documente anexate.
Sibiiu 1920. VII + 259 + 224 pagini
După cercelă i indelungate prin diferite arhive d. prof. Silviu Dragomir
a publicat In Sibiiu volurnul.L al unei importante monografii istorice. care
înfăţişează sbuciumările sufleteşti ale preoţilor şi ţăranilor români din
Rrdeal dela sfârşitul secolului 'al XVII-lea până la 1761. Ceice au scris
până acum despre desbinarea bisericească a Românilor ardeleni şi despre
urmările ei. nu au putut prezenta o icoană fntreagă a timpului şi a lrn­
prejurărilor din cauză, că informaţiile lor erati unilalerale, fiind culese ori din
arhiva guv, rnului ardelean ori din a curţii din Viena, ori din publicaţiuni Întoc­
mite anume cu tendinţa de a justifica desbinarea aceasta, pe care o analizau
mal mult prin prisma intereselor catolice şi habsburgice, decât În lumina
intereselor naţionale ale poporului românesc. Prin interpretare dreaptă unii
au reuşit totuş a se apropia de calea adevărului istoric mai mult decât
alţii, cari nu s'au mulţămit cu rolul de istorici obiectivi, ci s'au avântat la
acela de apologeţi ai "sfintei uniri" cu "legea tmpăratului" din Viena.
OI Silviu Draqornir are meritul incontestabil de a fi pus prin cartea
sa, in aplicare principiul elementar: "audiatur et altera pars", aducând
material nou, cules din arhive să beşti şi, în parte, ruseşti, exploatând
fntreagă colecţia atât de preţioasă a lui Rosenfeld, - consultată şi de R. Bunea
la timpul său, dar cu o p.ea vădită tendinţă - şi reuşind astfel a face să fie au­
zit însuş glasul poporului românesc, al cărui suflet fu scos la mezat Îndată
ce Transilvania a ajuns sub stăpânirea Habsburgilor, la sfârşitul seco­
lului XVII.
Din acest punct de vedere, cartea ci-lui Oragomir merită toată aten­
ţlunea din partea oricui doreşte să cunoască exact cauzele, peripeţiile şi
următ ile desblnării bisericeşti a Românilor ardeleni. O-sa constată că doi
[344]
344
factori au dat naştere acestei desbinări: 1. politica religioasă a Habsbur­
gilor şi 2. utilitarismul clerului românesc.
Habsburgii au socotit totdeauna catolicismul ca un razim de d pe­
tenie al stăpânirii lor in toate ţările şi la toale popoarele, peste cari no­
rocul lor proverbial, până la un timp, (tu, felix Flustria nube!) i-a pus
să cârmuiască. Flcest razim au căutat să şi-l asigure şi in Transilvania,
cercând să ademenească cu diverse f'ăgădueli ,Ia biserica rornano-catollcă
partea cea mai numeroasă dintre locuitorii acestei provincii, pe Românii
desconsideraţi cu totul în constituţia feudală a celor 3 naţii privilegiate
(Nobili. Secui şi Saşi).
La început politica vieneză proceda În mod cruţă tor faţă de natlile
şi religiile privilegiate din Flrdeal, fj:ndcă chiar prin pactul fundamental
al »rrexăr li ace stei provincii, prin aşa numita diploma. Leopotdinum din
16(11 se obligase a nu Introduce în Transilvania nici o schimbare de or­
din religios (nihil alterabitur). După Inche.erea păcii dela Car loviţ (16,9)
însă Habsburgii sirntindu-se deplin stăpâni În Flrdeal, Incep a proceda
cu mai multă îndrăzneală, In mod absolutistic. Iar conducătorii bisericii
române erau slab inarrnatî, spre a opune resistentă unanimă încercărilor
de proseliltsrn religios, pornit şi susţinut timp de 2 secole cu Întreg apa­
ratul formidabil al imperiului habsburgic, Spre a înve der a măsura, in care
factorul al 2-lea: 'utilihrisrnul clerului românesc, a contribuit la noua
orientare confesională, dl Dragomir arată că, deşi cu calvinii fusese bi­
serica ardeleană numai într'o "unire administrativă", totuş mo ştenlr ea
epocei calvine consistă "în demoralizarea detestabilă" a preoţimei româ­
neşti", întrucât vlădicii şi protopopii ar fi devenit "exponenţii inconştienţi
ai oricărui regim", Nu iipsesc, fireşte, cazuri izolate potrivite a justifica o
judecată atăt de severă. Generalizarea ei asupra" epocii întregi este Însi
riscată tocmai din motivul, că În epoca aceasta nu au lipsit nici feţele
blserlceşti. capabile a renunţa la situatii Înalte şi a răbda chiar temniţă
şi chinuri muceniceşti pentru apărarea convingerilor religioase. De aceea
socotim, că ar fi trebuitatenuată şi eftrrnaţiuneaurrnătoare":" "sub apă­
sarea regimului protestant dispăruse din inima clerului dragostea veche,
tradiţională şi cinstită faţă de legea noastră şi se Întronă în bisericuţele
din Flrdeal politica de oportunitate şi detestabila goană după privilegii"
Flstfel de judecăţi tategorice nu pot resista criticii şi se prezintă ca un
defect al cărţii, atât de izbutite în multe'[altelprlvinte,' Regimul protestant
n'a fost aşa de rău, cum au cercat şi au reuşit să-I Înfăţişeze. dintr'un
interes explicabil, scriitorii iezuiţi din secolul XVIII şi, pe urma lor, scrii­
toril greco-catolici din secolul XIX. Flpăsarea acestui [reqlm nici pe de­
parte nu poate fi comparată\ cu uneltirile şi maltratările [interminab le,
pe cari au trebuit' să le îndure preoţii şi ţăranii români din Flrdeal în
cursul secolului XVIII. lnsuşi faptul, că atât în secolul XVI, cât şi în al
XVII-lea principii protestanţi ai 'Flrdealului nu au luat măsuri spre a des­
fiinta, ci au respectat tradiţionala legătură ierarhică a bisericii ardelene
cu scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti şi al Moldovei, este o hotărî­
toare dovadă de toleranţă religioasă şi politică, pe care zadarnic o ar căuta
[345]
345
cineva în arsenalul politicei vieneze din secolul XVIII şi XIX. Iar binefaca­
torul c ur enl de cultură naţională şi de organizare bisericească, pe care
prolestantismul nu l-a împiedecat, ci l-a încetăţenit in viaţa poporului
român din Flrdeal, nu era de natură de a stânqe din inima cle rului c r a­
qostea trad ţională faţă de legea noastră, ci tocmai o adâticise şi spor/se
atât de mult, încât i-a dat putere să resiste tnnoirttor "compromiţătoare
pentru ortodoxie" - fapt pe cere il recunoaşte şi autorul.
Flceastă putere de resistenţă nu au fost În stare s'o stârpească. cu
totul din sufletul preoţimei şi ţărănimei române din Flrdeal nici violenlele
mijloace de proselitism catolic, ale secolului XVIII. Dacă demoralizarea
şi politica de oportunitate ar fi pus stăpânire atât de covărşlto ar e asupra
clerului şi poporului, cum pare a rezulta din afirmaţiunea clte tă rn e isus,
nu ar fi fost l u putinţă Împotrivirea atât de hotărît expri.nată în cursul
cercetărilor din 1698, al căror rezultat cunoscut din acteof.ctale păstrate
până în timpul de fată, - a fost că 276 comunităţi romanesti "s'au rost t
pentru credinţa ortodoxă, 2 pentru unire, iar 20 au dat raspuns echivoc"
(p, 18), precum nici e drntrablla resistenţă din întreg cursul veacului XVIII.
lnsuşl actul unirii este analizat de dl Dragomir în mod original. Stă­
ruind asupra faptului, că manifestul din Octomvrie 1698 este iscălit numai de
38 protopopi şi lipsit de iscălitura lui Atanasie însuşi, dl Dragomir
tratează in 2 capitole deosebite: "Unirea protopopilor" şi "Convertirea
mitropolilului Fltanasie" o chestiune. pe care scrii!orii de până acum nu
s'au simţit indemnati a o releva in mod spec al. Flcest mod de tratare îi
dă posibilitatea a se pronunţa, la inceput, cu Inqăduinţă faţă de mitro­
politul FHanasie, ale cărui sbuciumări sufleteşti vor fi fost de sigur fo arte
mari, când se pregătia să facă un pas atât depotrivnic cu jurământul rostit şi
iscălit de dansul la mitropolia din Bucureşti (22 lan. 1698) obligându-se "cu
totul să urmeze şi să se plece învăţăturilor celor bune ale preasflnţi­
tului său stăpân şi biruitor a toată ţara Ungrovtahiei Kir Teo dosie ...
şi câte tacmete ce are scaunul Utigrovlahiei să le păzească neschimbate
Întru toată eparhla 8a".*) După acest jurământ, fireşte, că Fltanasie nu
putea să păşească numai decât făţiş cu planurile sale de "unire", ci a
căutat să pregătească mai întăi terenul adunând in scopul acesta iscălituri
dela protopopi şi dela preoţi. Se pare însă că aceştia nu erau deplin
lămuriţi asupra scopului, pentru care li se cereau iscăliturile. Protopopul
Mihai din Călata spunea, că li s'ar fi pus în vedere intervenţia paterului
Baranyi, de câte-ori vor avea vre-un neajuns; să i se adreseze lui, căci
el e gata a ruga pe M. Sa împăratul pentru dânşii, isprăvindu-Ie astfel
orice afacere (16-17 nota).
Protopopii, obicinuiţi ab antiquo să asculte sfaturile vlădicilor, ar fi
iscălit probabil manifestul şi fără promisiunile privitoare la intervenţia lui
Baranyi pe lângă curtea fmpărătească. Dar Fltanasie avea remuşcări şi nu
s'a putut scăpa de ee nici când a văzut manifestul iscălit de protopopii
săi. J\\otivarea psihologică, pe care o' dă dl Draqornir.j îl înfăţişează pe
f\lex. Geanoglu Lesviodacs, Istorie bisericească pe scurt. Bucureşti 1845 pag. 327.
[346]
346
F\tancisie in chipul următor: "Poate tocmai atunci, când i s'a prezentat
lista pent u subscriere, îŞi luă începutul drama vieţii sale, o sfăşietoare
dramă pentru inima fiecărui Român. Ce să facă? Incătr'o s'apuce? Să
rămână pe o cale veche, a nevr il şi umilinţii '? Ori călcându-şi [urărnănul,
�ă prindă norocul privilegiilor şi onoruri lor ? Buna sa conştiinţă, dacă nu
cumva alt gând ascuns, Învinse deocamdală �i astfel Iezuiţilor n u le fu
cu putinţă a trimite la Viena, decât manifestul de unire a celor 38 proto­
popi români (p. 12). Intreg odiul pentru neinţelegerile isvorite din acest act al
unirii dl Dragomir crede că trebue aruncat "asupra celor 38 protopopi,
cari şi-au formulat, în româneşte, condiţiile de unire foarte naiv şi în termini
genere l], îără să dea postulalelor lor o formă hotărîtă. Dar condiţiile
acestea nu le-au formulat pr otopoţ ii decât cu ştirea şi la sfatul vlădicului
astfel că vina nu poate să cadă asupra celor dintâi mai mult de ât asupra
celui din u mă. Dimpotrivă.
Situaţia bietului F\tanasie era În adevăr foarte dificilă. F\titudinea lui
dădea motiv de bănuială atât lezuiţilor, cari îl considerau .. de unione
uera suspectissimus" - cât şi fraţilor din Tara Românească, faţă de cari
se scuza afirmâtui că dânsul IZU este unit, Lui Constantin Brăncoveanu
i-ar fi comunicat chiar Într'o scrisoare că .. unirea s'a încheiat numai la
aparenţă şi popii s'au unit numai ca să li se şteargă dările" (p 261.
Iar cătră protopopi ar fi zis de mai multe ori aprins de mânie: "voi
sunteţi uniţi, eu nu 1" Constantin Brâncoveauu În dorinţa sa de a-I opri
pe F\tanasie din calea prăpastiei, spre care lunecase, şi de a împiedeca
sfăşierea unităţii bisericeşti a poporului român, dărui mitroţ oliei ardelene
la 15 Iunie 1700 moşia Merişani. laUi şi aci o dovadă, că F\lanasie reuşise
cătva timp a fi destul de .tscusit În politica sa de duplicitate".
F\cea5tă situaţie echivocă lnsă nu putea să dureze mult. Cercuriie curtii
din Viena trebuiau să ştie hotă rit, ce temeiu pot pune pe catolicismul lui
F\tanasie, care deşi nu t icrnal bucu os, totuş trebui să plece la Viena,
spre a se .. purifica". Inainte de plecare află însă necesar, să mai ţină un
s in c d probabil spre a se convinqe, dacă protopopii îl IT ai sprijinesc, ori
nu, în planurile sale. La acest sinod din 6 Ianuarie 1701 însă numai
29 protopopi şi 26 preoti [şi dau lscălltura şi jurământul lor pentru ca
preasfinţia sa mitropol tul F\fanasie: să-şi ţie scaunul în pace cu cinste,
precum I-au finut şi alţii. Venitul vlădicesc, precum a fost obiceiul mai
de de mult, să-I .str ănqă. Dintralţi mireni sau străinii nime să n'aibă a
se amesteca in lucrurile vlădiceşti fără ştirea soborului nostru".*) Este
Ioai te semnificativ, că dela acest slnod au lipsit mulţi protopopi, pe cari
probabil atitudinea vlă:licului lor îi va fi desgustat. Dar şi mai semnificativ
e, că în preajma plecării sale la Viena f1tanasie evită a lămuri înaintea
acestui sinod chestiunea uniri, care era atunci incontestabil de cel mai
palpitant interes. Sinodul Însă, �a o protestare 'anticlp ată [mpotriva celor
ce aveau să urmeze, îşi exprimă dorinta ca .. străinii nime să n'aibă a
se amesteca tn lucrurile cele viăâiceşti" şi F\fanasie să-şi ţie scaunul
-) f\lexandru Pop, Desbinsres În biserica Românilor din Ardeal şi Ungaria /697-1701.
Bucureşti 1921 p. 54-56.
[347]
347
ln pace cu cinste. precum I-au ţinut şi alţii". Din aceste expresiuni
lacon ice rezultă, CEI sufletul sinodaln icilor era cuprins de tea ma unui viitor
amestec străin la conducerea bisericii şi de a unei schimbări, care avea
să impiedece pe Alanasie de a-si ţinea scaunul .. [n pace cu cinste".
precum il ţinută antecesorii săi. De teama aceasta era chinuit şi sufletul
credincioşilor mireni, cari puteau să-şi dea seama de povâ.nlşu', pe care
lunecase fllallasie. Sunt cuvinte �i xfalurl deosebit de înţeleple în scri­
soarea trimisa de Pater ' ano ş, un neguţător bogat din Sibliu, la 13 Martie
1701 lui f1tanasie la Viena: "Adu-ţi aminte de ai citit Sinaxarul sfinţilor,
câtă cinste li se făgăduia şi sia până la vă/sare de sânge. Adu-ţi
aminte, ce ai [ăgăâtut În mijlocul mitropoliei Bucureştilor? .. Lesne
este a strica. ci anevoe şi greu este a drege În urmă ... Ş nu peste tU
sau ;)0 de ani, ci şi peste 100 tot Sf. Ta vei fi ocărît .. _ Las că tuirenii
nici unul nu pofteşte, măcar de-i va ţărcălui împăra'ul .' ce va fi altă
poruncă a Inălţiei Sale: să slujim cu trupurile, lut ne vom face sub
talpele şi sub biruinţa inălţiei Sale. Iară legea, au rea avem. au buna,
nimica nu vom mişca, nici nu avem a primi ,mai mult, -- până nu va
fi cu voia şi a tuturor mlrenilor, /lU numai a popilor, Iar de primeşti
S]. Ta şi popii, numai voi să ntt. iar noi nu vom ji".'")
Toale sfaturile şi protestele acestea nu mai puteau ajuta nimic,
dupăce Fltanasie ajunsese sub destoinica epitropisire a catolicilor din Viena.
La 20 Martie 170! Fltanasie se lapădă formal de orice leqătură cu mltro­
polia Ungrovlahiei "supt credinţa sa cea popească şi vlădicească se jură,
se lnchină şi se făgădueşte arhieplscopului romano-catolic de Esfergom,
pe care îl recunoaşte "drept şi adevărat mitropolit ai său. Tot atunci
iscăli un revers cu 16 pun de, dintre cari cel mai grav, al 6-lea sună
astfel: "De astăzi încolo mă lapăd de toată curaspundenţila şi dătălura
în ştiinţă prin scrisoare şi prieieşugul slsmatlcilor, a ereticilor şi a
Craiului sau Vodii Ţării Munte/leşii, nici o carte de acum Înainte cu
aceia răspuns nu voiu avea. Şi nici pe Bucureştean mai mult al meu
arctiiepiscop şi mitropolit a fi nu-l voiu cunoaşte, dară ieu tntr'une cu
tot soborul meu archiepiscopului de Estergotn mă stneresc, are acela
a fi mitropolitul meu îl cunosc, de acesta in toate, în care se cade vlă­
dicului ca de al lui mai mare arhiepiscop a-l asculta, ascutts-voiu. Dara
unde a fi lipsă, lui Vodă e l Ţării Munteneşti sau altui cumva din şismalici
il scrii carte, mai nainte carte ci c rata-o teologului şi sfe nicului meu".
Cu drept cuvânt numeşte dl N Iorga reversul acesta 'scălit de Atanasie
"cel mai înjositor act public. săvarşit până atunci de vre-un vlădică
românesc"*) Peste circi zile, la ;,5 Martie 1701 I-au hirotonit .n Viena
pe F\tanasie din neu "Întâi diacon, apoi pater, aţ ol vlădică papistaş" -
mitropolitul din Fstergom Kollonits împreună cu episcopii romane calo­
lici unguri dtn Gy6r �i din Nyitra.
Aflând de cele întâmplate {n Viena, mitropolitul Teodosi Veşte­
meanul din Bucuresii scria lui F\tanasie următoarele cuvinte pline de amă-
*) Cf. fllex. Lapedatu, Paler fanoş În "Prinos lui D. 1\. Slurdza". Bucureşti 1903
pag. 302 �.I ufln.
*) N. Iorga, Istoria bisericii româneşti voi. II. �. 29.
[348]
348
raciune şi de durere : "Să ştii, că timpul vieţii acesteia scurt este şi după
moarte vei ajunge În iad, Împreună cu toţi aceia, cu care te-ai despărţit
de obştea credincioşilor. călcându-ţ jurărnăntul. fii fost arr ăgit, fără În­
oidală, de măririle lumeşti, de aceea ai mai primit o sflnllre, călcând În
picloa re sfânta noastră rr' aică biserică a Răsăritului. fii crezu t poate, că
prin îndoita sfinţire a la vei ajunge la cinste mai mare şi cinstea aceasta
a orbit ochii inimii tale, si'! nu vezi că sfinţirea cea de a doua n'a fost
sf lnţire, ci o comedie, şi prin aceasta ai luat asupra la cătuşile de foc ale
iadului şi ai pornit pe căile întunerecului, părăsind iurnina adevărului" (p. ::il.)
II.
Instalarea lui Atanasie s'a făcut la 25 Iunie 1701 în biserica metro­
politană din Alba-Iulia, dându-se ordin să participe toţi protopopii şi preoţii
aducănd cu sine din fiecare sat şi câte 2-3 "oameni de cinste". Contem­
poranul N. Bethlcn. cancelarul Transilvaniei spune, că la instalare mulţi
mergeau plângând. In preajma instalarii trebue să fi fost mare fierbere şi
nemulţărnir .. între Românii ardeleni, dupăcum rezultă din documentele con­
ternporane. Indeosebi Braşovenii se sîătuiau a se împreuna CCI toţii şi-a nu
lăsa "să piară legea creştinească din astă ţară", căci primind acum pe Ata­
nasie, după moartea lui li se va trimite altul din Viena şi "de om zice,
că e papistaş si n'om primi" se va răspunde ,,�j alalalt încă a fost papistaş
şi l-aţi avut".*
De fap.t reprezentanţii Braşovenilor au avut Îndrăzneala, să protes­
teze cu energie contra lui Atanasie, chiar În ziua instaiării, deşi Întreg apa­
ratul guvernului ardelean îi sta la dispozitie spre a-I ocroti şi a impune re­
spect tuturor. Astfel Braşovenii fură scoşi cu puterea din mănăstire. Dar
la uşa bisericii mitropolitane un preot şi doi mireni strigau în auzul tutu­
ror, că nu pot îngădui instalarea' unui episr op catolic în biserica zidită de
voivozii Ţării Româneşti. Prin acest protest ei au salvat demnitatea bisericii
ortodoxe' române din Transilvania- chiar şi în ziua, când guvernul ardelean şi
cercurile catolice din Viena îi pregătiră prin Atanasie lnmormântarea cu
atâta fast.
La ?7 Iunie t 701 Braşovenii şi Făgărăşenii înaintată in scris, la proto­
notarul Sârosi, protest solemn contra unirii. Pilda lor o urrnară în curând
protopopii, preoţii şi mirenii din cornitatvl Hunedorii, cari au protestat ce­
rând să fie îngăduiţi a trăi după obiceiul pravitei greceşti şi româneşti cu
toate tocrnelele bisericii, nwadâugând şi nescăzând nimic. Neavând încătrău,­
Atanasie îngădui aceasta la 18 Iulie 1701 dar cu condiţia ca .. legea tnăt­
ţatutui tmpărat şi cele 4 poncturi '. să nu le hulească 1" -
Tulburările religioase au isbucuit, În Septemvrie 1701, şi în oraşul de
scaun al lui Atanasie, în Alba-Iulia, Ortodocşii de aci au cerut una din
cele două biserici româneşti pentru trebuinţele lor. Atanasie a refuzat im­
plinirea acestei cereri �i a tnterzls preotilor a boteza şi înmormânta pe
ceice se împotrivesc "unirii", - \ Astfel s'a întâmplat că mulţi au fost în­
morrnântaţi ca vitele (tamquam cadavera brutorum) fără sunet de clopote şi
*) Sterie Stl nqhe, Documente 1. p. lL.13.
[349]
349
Ură ceremoniile obicinuite. Cu toate acestea n'au putut fi lndupleca+i a-şi
părăsi legea, ci spuneau că decât să se facă papistaşi, mai bine vor trece
cu toţii tn Ţara Românească.":
In numele celor prigoniţi pentru vechi a lor credinţă protestează cu
gr .. iul şi În scris nobilul Gavriil Nagyszegi ,.Împuternicitul legal al tuturor
credincioşilor ortodocşi din Transilvania şi părţile anexate" (pag. 46) decla­
rând că ei vor ţinea morţiş la legea lor (constantissime adhaerebimus' -
25 Sept. 17011. El a Început a răspândi chiar proclamaţii În numele "univer'
sităţii Românilor neuniţi" chernându-i pe toţi la o mare adunare. Deaceea
a fost prins Împreună cu tovarăşii săi şi aruncat in temniţa din Sibiiu la
23 OcL '701. Nemulţămirea poporului din cauza tuturor acestor persecu­
ţiuni era adâncă şi ameninţa, să isbucnească Într'o răsvrătire formală; pentru
a preveni această eventualitate, generalul-comandant al Transilvaniei, Ra­
butin a concentrat la Alba-Iulia două companii de soldaţi.
Atanasie spune despre acest Nagyszegi, - care fiind el însuş Român
cunoştea foarte bine ;)ire(.poporului (p. 53) - că ar fi fost un hoţ ordinar.
In această caracterizare d. Dragomir vede lămurit procedeul iezuiţilor, cari
ştiu acoperi cu iscusinţă greşelile aderenţilor, dar nu au nici o cruţare
pentru cinstea personală'[a adversarului, - şi adaoge că "memoriile scrise
de Nagyszegi În temniţa din Sibiiu ÎI ridică la O Înălţime morali', unde nu-l
pot ajunge săgeţile veninoase ale duşmanilor săi." -
Sunt deosebit de instructive memoriile sale din 5 şi 9· Noemvrie î701,
lămurind cum s'a făcut "unirea" şi prezicand tulburările religioase, cari
. aveau să isvorască din acest act forţat. EI arată, că nici preoţii nu Înţe­
leg rostul unirii, **) cu atât mai putin il POL intelege ţăranii; când vor
ajunge Însă a patrunde tainele acestei uniri, vor scoate din casele de piatră
pe ceice i-au tulburat în credinţa lor şi Îi vor ucide. "'**)
Deşi este Întemniţat, spune că mai bine vrea să moară eri să fie
răstignit. decât să-şi părăsească religia. Conjură pe toţi, să nu se ame­
stece In chestiuni de religie şi de credinţă, ci să le lase pe acestea în grija
lui Dumnezeu, să se poată bucura oricine de libertate sufletească (religio­
nibus dent pacern . •. habeat quisque animae suae libertalem). Despre
Atanasie şi ceice l-au Însoţit la Viena susţine, că n'au [osi În drept să
facă unirea În numele tuturor Românilor, nici să vorbească la curtea
împăr. teascădin Viena În numele poporului 'ntreg despre o chestiune, care
şi în timpul de faţă este multora necunoscută, cu atât mai necunoscută
ora atunci?"?") ("nomine totius gentis Valachicae îrrlormarunt Augustam Aularn,
cum tamen hodiernum multis haec res sit incognita,ne tUI11 temporis Iuis­
set" - anexe 8.) Nagyszegi a auzit că Atanasie are de. gând să pună câte
un soldat la casa fiecărui Român ortodox şi să-I lase acolo până se vor
*) ,.Val.ichos omnes in iransalpinam potius secessuros quarn catholicos futuros"
pag. 42 nota 2.
O") Popae •• negotium non percipiunt, si autern penetrabunl, ipsimet popae popu­
lum pervertent" (anexe p. 6.)
***; Ex dom+bus lapideis eos qui perturbationem religianis Iecerunt. extrahant .••
osabunt quencunque, qui eos perturbaverit- (anexe p. 7.)
****) Interesant, că acelaş părere o exprim} mai târziu ccns.lieru curţii din V.ena, Bar­
tenstein (Kurzer Bericht van der Beschaffenheil der zerşrrenten zahlreichen iII'yr.ischen Natian
m kais.-kon'gl. Erblanden •... Franl<!"r! & Leipzig 1882 p. 55.
[350]
"uni" toţi, dar crede cănici din măsura aceasta nu va profita "unirea", ci va
păgubI împărăţia, căci se va pustii ţinutul acesta, oamenii vor căuta sii
scape cu fuga, căci nu este Închisă ţara cu zid de piatră C, ... regio
vasta retur, homines fuga sibi consulerent, quia provincia lapideo muro
septa non est" - p. 1 t). Urmează o constatare dureroasă şi un desiderat
propriu a indica, În ce măsură sdruncinaseră evenimentele bisericeşti din
cursei anilor 1698 -1701 Încrederea mirenilor În vlădica şi prea/ii lor.
Constată Nagyszegi, că Românii cei vrednici tiU pot ajunge episcopi, fiind
săraci i iar dela ceice au câştigat episcopia cu bani şi cu daruri poporul
român nu poate aştepta nici un bine! Deaceea exprimă dorinţa, ca În
fruntea bisericii ortodoxe să Dună Împăratul un mirean, care să nu târgu­
iască vocaţiunea sa pe bani ("qui vocationem suam non nundinaretur pe­
cunia"), dar acesta să nu fie ales dintre nobili sau bogaţi, ci să fie om cu
frica lui Dumnezeu, priceput, credincios şi milostiv . .. nu din rânâul
-preoţllor, ci dintre mireni ("non ex sorte popparum, sed sit saecularis
homo' adn. p t 2). Mai adauge, el după a sa părere amărîta şi nenorocita
naţiune română nu-şi poate Încredinţa afacerile sale religioase cu totul epi­
scopului şi preotilor. căci dupăcum vede şi dupăcum ceteşte in multe
locuri, toate relele vin dela păstori, iar lucrurile bune dela Dumnezeu
("quem admodum videmus, legoque multis in locis, quod a pastoribus omnia
maia proficiscantur, bonae res vero a Deo").
Deşi celce scria lucrurile acestea era Întemniţat, deci făcut inofensiv
pentru cei dela cârrna ţării, se vede că memoriile lui au pătruns totuş până
la curtea din Viena, unde nu au Întârziat a face oarecare impresie. Dovadă,
că la 12 Decemvrie 1701 îrnpărătul Leopold se simţi Îndemnat a publica
un decret de toleranţă ordonând, ca nime să nu jignească pe Români În
libertatea lor religioasă, iar celor jigniţi până atunci să li se dea satisfacţie,
fiind dorinta Împăratului, c a tot insul să poata trăi pacin!c în legea sa.
Decretul acesta de toleranţi a fost publicat şi în limba românească, ceeace
dovedeşte, că el era foarte necesar spre a potoli nernulţămirea celor ce erau
de aceleaşi păreri cu Gavriil Nagyszegi şi cu tovarăşii lui legaţi În lanturi
şi internnitaţi la Sibiiu, Cum doria Impăratul Leopold să fie aplicat decretul
acesta de toleranţă, a indicat prin faptul că în aceeaş zi a dat ordin guver­
nului ardelean, să aresteze pe protonotarul Sărosi, fiindcă Îşi împlinise datoria
de a Înregistra protestele Românilor ortodocşi. Un an de zile a fost tinut bietul
om în temniţa din Alba-Iulia. Aceastăprocedare a indispus şi pe boierii din
Tara Românească, dupăcum arată colonelul Wellenstein Într'un raport al
său trimis din Braşov la 7 Febr. 1702 generalului Glokelsberg.") La sfârşi­
tu
 anului 1702 Sa rosi fu liberat din temniţă şi restituit În frucţie i unii
dintre cei deţinuţi la Sibiiu rnuriseră În temniţă (p. 62) i lui Nagyszegi i s'a
uşurat încâtva pedeapsa; la inte�ventia lui Apor fu slobozit din lanţuri şi
lăsat să umble liber prin oraş, spre a-şi găsi un apărător În faţa dietei
ardelene (1/06). Dar dieta aceasta .se disolvă fără a se ocupa de procesul
\
*) o" •• Die Boiaren şcheinen seh r raatcontent, weilen ihrem Vernehm en na-h 50-
wohl dem Sarosi als anderen Watlachen h ier im Lande einige Ohngelegenheit wegen d es
Gtaubens.v uqestossen seye, indeme doch ve.rnoq des Fridens jeder in selner Religion ohn­
gekrtinkt geiassen werde i sollte " C. Giurescu ŞI N. Dobrescu, Documente şi regeste privi­
/Oare la Constantin Brincooesnu Bucureşti 19Ji. p. 121
[351]
3st
lui Nagyszegi. Astfel el rămase mai departe în temniţă, de unde abia la 20
Septemvrie 170� fu slobozit cu condiţia Însă de a nu părăsi oraşul Sibiiu,
Asupririle Românilor ortodocşi continuară; la stăruinţa li Constanti n
Brâncoveanu însuş ambasadorul englez dela Poartă, lordul William Paget
intervine la Împăratul Leopold în favorul Românilor ardeleni, dar fără re­
sultat Suferintele lui Nagyszegi şi ale tovarăşilor săi de o parte, brutali­
tatea generalului Rabutin de alta făcură să amuţească de o carndată glasul îm
poţriviril, dar jăratecul nemulţămirii ardea sub spuza acestei tăceri silite
At« nasie şi aderenţii săi încurănd aveau să Îndure o cumplită des­
amăgire: La l 703 când s'a publicat dietei ardelene diploma Împăratului
Leopold din 1701, prin care se confirma unirea ,şi li se puneau În vedere,
oarecari Înlesniri, cele 3 naţiuni privilegiate ale Ardealului protestară solemn
contra actului Împărătesc, care n'a reuşit deci să Între în deplină valoare
de drept. Curtea din Viena ar fi avut mijloace, să caute mai târziu, cu alt
prilej potrivit, a Îndupleca dieta, să recunoască diploma aceasta. Dar n'a
făcut-o, pentrucă văzând slăbiciunea iui Atanasie, nu s'a mai simtit obli­
gată a-s i împlini făgăduinţele.
Mai tărzu "unirea" a fost serios periclitată prin acţiunea lui Ioan
Ţirca, sprijinit de francisc Rakoczi II şi aşezat în fruntea bisericii ortodoxe
din Ardeal. Dar păstori rea lui ardeleană a fost de scurtă durată şi e putin
lămurită din cauza lipsei de documente. Dupăce armele Împăratului din Viena
au câştigat biruinţa in Ardeal, sub ocrotirea lor s'a putut ţinea iarăş un
sinod la Alba-Iulia cu 33 protopopi. cari s'au rostit pentru unire, pentruca
mai târziu, la 1711, să se lapede din nou de ea, împreună cu Însuş Ata­
nasie. Iezuiţil susţin, că aceasta s'ar fi Întâmplat din cauza ameninţărilor
de cătră aderenţi! lui Ţirca. lezuitul Heveneşi a reuşit însă a stoarce dela ei,
cătră sfârşitul anului, o nou" mărturisire de credinţă în favorul untrii.
După atâtea balansărl şi sbuciumări sufleteşti nenorocitul Atanasie
a murit În H August i 713 trecând "din această lume cu mare greime. ' le­
zuiţii unguri, al căror prisonier a fost bietul Atanasie În viaţă, au 'reuşit
a-I confisca şi În preajma mormântului deschis, numai dânşii rostind aci
două cuvântări funebre: una în limba ungurească şi alta În cea latlnească,
III.
După moartea lui Atanasie sinodul protopopilor din 9 Noemvrie 1713
carididase la scaunul episcopesc pe iezuitul silezian Wenceslau franz, fost
secretar al lui Atanasie, dar Împotriva lui Franz se ridicară învinuiri de
via'ă imoraIă.*) Guvernatorul ardelean, contele Sigismund Kornis spriiinia
pe Ioan Pataki, în interesul căruia trimise la Viena o deputatle de Români
uniţi în frunte cu Ştefan Ra]. Acesta însoţise la 1701 şi pe Atanasie ; proto­
popii îl numiau .Lstăl minciunii": la 1703 fu ridicat la rangul de nobil în
chip de răsplată pentru serviciile lui în cauza unirii, deşi iezuitul Szunyogh,
scrie despre el că era "tot atât de mult unit cu biserica latină pe cât e de
unit focul cu apa". Dovadă, că a sprijinit acţiunea episcopului Ioan Ţircă,
iar fetele �i le-a măritat după Greci şisrnatici (82)_
* I Laurenţiu Petz l-a acuzat "sub rasa" că c . oar e ca+e .Ursula contraxit semisponsaiitia"
e rprtmăndu-se, că iub e şte mai mult pe aceasta Ursula decât episcopia, f. ",Cultura Cveştlnă.,
dl . Blaj.l916. mii 2-3.
[352]
352
Rezultatul delegaţiei fu, că din Viena s'a ordonat alegere nouă. Sino­
dul electoral din 15 Aprilie 1714 a candidat pe 3 inşi: 1) Wenceslau franz
2) protopopul Pavel din Hateg �i 3) protopopul Dumitru din Alba Iulia. De
Pataki nici nu voiră să audă protopopii, considerăndu-I ca pe lin renegat,
care trecuse la ritul latin. Urmă deci al 3-lea sinod e'ectoral la 24 Ncem­
vrie 1714, participând Ia el 2 catolici, 2 iezuiţi şi 40 protopopi români. A­
ceştia Îşi susţin votul dat în sinoadele anterioare si recomandă din nou 'n
primul loc pe Wenceslau Franz, iar pe Pataki nu-l candidează, fiindcă a
dispretuit ritul bisericii româneşti, are fire despotică şi ameninţă că va
schimba obiceiurile străvechi. Regimul Însă Îşi bătu joc de votul protopo­
pilor în chip frivol. Ordonă al 4-lea sinod electoral care se şi ţinu la 9 Ia­
nuarie 1715, participând nutn ai protopopul lonaşcu din Veneţia Făgăraşului,
un aderent al lui Pataki, care fu candidat acum cu un singur vot (; una­
nim") la scaunul eplscopesc. f\stfel se Împlini voia guvernatorului "ornis,
care nu lipsi a-şi exprima cătră Hevenessy dorinţa ca "statul catolic să în­
treacă În număr şi putere pe celelalte confesiuni". Inzădar protestară câţiva
protopopi mai bătrâni împotriva ne mai pornenitelor mijloace violente, puse
de guvern în aplicare la acest simulacru de alegere a lui Pataki ("insolito
more inexcogitabilibusque adhibtis modis et violent iis").*)
La 6 Iulie 1716, dupăce impăratul făgădui o moşie pentru episcopul
unit, scaunul din Roma a încuviinţat Întemeierea unei episcopii nouă la Al­
ba Iulia ("indulgendum esse erectioni novi episcopatus Albae Iuliae'). Di­
rectorul cameral Ignatie Haan propunea a se da episcopiei unite domeniul
Cetatea de piatră; propunerea nu i s'a primit însă sub cuvânt, că aceasta
localitate e situată la marginea Transilvaniei, de unde episcopul nu şi-ar
putea supraveghia în deajuns credincioşii, S'a decis ca noul episcop să-şi
aibă reşedinţa În Făgăraş în speranţa el dela această margine sudică a
Transilvaniei propaganda catolică s'ar putea estinde şi asupra Olteniei, care
ai unsese atunci sub cărrnuireaustriacă. Infiintarea definitivă a episcopiei a
urmat la 3 februarie 1721 prin bula papală "Rationi congruit", iar confirma­
rea lui Pataki ca episcop de făgăraş la 15 Iunie acelaş an, dupăce el de
cI�'agul vl ădiciei se întorsese dela ritul latin la cel grecesc.
In Făgăraş clădise Constantin Brâncoveanu la 1697-8 o biserică cu
hrarnul SI. Treime şi Sf. Nicolae; principele Apafi îşi daduse încă din 1691-
Învoirea cu condiţia tnsă ca zidurile acestei biserici "să nu fie peste mă­
sură de groase, nici prea Înalte din respect cătră cetate, al cărei turn se
cuvine să stăpânească impreiurimea". Din venitele vărnii Rucăr şi Dragc­
slavele destiriă darnicul ctitor 250 taleri "ca să fie preoţilor de hrană şi de
- irnbrâc ăminte", dar numai "până vor ţinea legea pravoslavnică, iar de cum-
va ar schimba legea adaugă Brâncoveanu __ o să fie lipsiţi de această
milă ce am făcut. _ Urmasulsău Stefan Cantacuzino Întări .şi el acest
hrisov de danie la 21 Noemvri� 1714, precum fi întări mai târziu şi Nico­
lae Mavrocordat (16 Martie 1719)
Ca ironia şi batjocura să \fie cu atât mai dureroasă, instalarea rene-
gatului Pataki se făcu la 6 August 1723 în mod forţat tocmai in această bi­
seri erI brăncovenească, In care un preot catolic îl Întâmpină pe noul episcop,
*) Cuttu - Creştină 1. c,
[353]
rostind o cuvânt are în limba m sghiară i Românii din făgăraş, cari nu voiau
să iasă intru întârnpinarea lui Pataki, erau ameninţaţi cu pedeapsă de câte
12 florini. Preotul ortodox sluji liturghia, pe care credincioşii lui Pataki o
ascultată în mod pasiv, . ca nişte oaspeţi. La sfârşitul liturghiei s'au cetit
bulele papale În traducere românească. Episcopul Pataki încearcă numai
decât să atragă pe Făgăraşenl împreună cu popa Toma la "umre", dar ne­
izbutind, s'a Infuriat de mănie, a pus în obezi pe popa Toma împreună cu
epitropul Vasile Pop şi i-a aruncat în temniţă, iar biserica a luat-o în stă­
pânire cu ajutorul soldaţi lor nemţi, dupăce protopopul unit Ionaşcu luase
cheile prin Inselăciune, Făg răşenii nu au Întârziat a cere satisfacţie dela
căpitanul oraşulu Simion Boer declarând, întocmai ca la 170 l ortodocşii
dela Alba Iulia, că "mJi bie vor părăsi ţara decât să primească unirea".
Rămaşi fără odorul lor de biserică, Românii ortodocşi din Făgăraş
Începură a se întruni la sfintele slujbe Într'o casă particulară, dar episco­
pul Patakt Îi scoase şi de aici. Mai târziu ei trimit ja'b ă la curtea împără­
tească din Viena, arătand nedreptatea, şi fărădelegea săvarşltă de Pataki
Interveni cu rugăminte şi văduva lui Constantin Brâncoveanu adăugând că
acest episcop vrea să-i răpească şi biserica dela Sâmbăta de sus. Camera
aulică din Viena inţelegând nedreptatea, ce li s'a făcut bieţilor oameni,
dădu ordin lui Pataki, să le restitue biserica. Acesta Însă căuta să-şi jus­
tifice fapta afirmând un neadevăr, anume că regele ar fi dăruit uniţilor această
biserică, pe care papa s'a grăbit a o declara catedrală. EI acum nu o poate
restitui, până ce nu O va degrada papa iaraş la treapta de biserică paro­
hială, Pe preoţii şisrnatici spune că i-a oprit a sluji intr'Insa fiindcă ,ifură
lucrurlle bisericii şi le duc în Tara Românească". Camera aulică din Viena
provocă pe Pataki încă de două ori, .să restitue biserica, arneninţându-I
chiar cu raport la rege şi cu destituirea. Dur Patakl, ştiindu-se sprijinit de
membri catolici ai guvernului ardelean, se împotrivi până la sfărşit po­
runcilor de restituire. In Octomvrie 1727 Doamna Mariea, văduva lui Bran­
coveanu cere din nou curţii din Viena restituirea bisericii. Cererea a rămas
însă fără rezultatul dorit, ca şi a Făgărăşentlor. DI Dragomir Încheie expu­
nerea privitoare la aceste peripeţii ale bisericii brâncoveneşti cu următoa­
rele reilexiuni motivate: "birocraţia din Viena, prin faptul că zădărnici pro­
nunţarea unei sentinţe. consfinti unul din c ste mai nelegiuite şi ruşinoase
acte să vârşite impotriva noastră: răpirea bi sericii din Făgăraş". (107)
Oricât de fanatic şi hiperzelos era Pataki În răspăndirea "unirii", n'a
reuşit să stârpească sămânţa ortodoxiei româneşti din Ardeal. Au mai ră­
mas În diferite părţi" sute de preoţi orto ocşi, cari se sfinţi au pe la bătrâ­
nul episcop Dosofteiu din Maramurăş, prin Muntenia şi Moldova. pe la
Arad şi Timişoara. EI însuş fu silit a recunoaşte că "schisma mai dăinueşte
in multe locuri". La 3 Iunie 1727 se plângea, că voind să introducă oare­
care modificare catolică În slujba liturghiei, nici preoţii săi nu I-au ascultat,
ci au continuat a face slujba după vechia da t'nii.
După moartea lui Pataki, întâmplată la 29 Octomvrie 1727, biserica
greco-catolică a fost condusă de superiorul iezuiţilor din Cluj, paterul
Adam fitter.
23
[354]
354
La 4 Iunie 1728 se întruni sinodul electoral în Alba Iulia, fiind condus
de episcopul romane-catolic Ioan AntaIffy şi de Fitter, Acesta din urmă ţi­
nu o cuvăntare uttgurească. [ar sinodul Insuş ceru dela curte supunerea
episcopului unit sub iurisdictla episcopului romane-catolic din Alba Iulia şi
a ierarhiei catolice din Ungaria") ... "Atâta lipsă de demnitate - observă dl
Dragomir .... n'a mai dovedit nici odată clerul romanesc din Ardeal",
Paralel cu această decadenţă şi Înstrăinare ni se Infăţisează atitudi­
nea plin \ de conştiinţă religioasă şi naţională a Românilor braşoveni, rari
n'au Îngăduit nici un moment Intreruperea legaturilor duhovniceşti cu mitro­
poliţii Ungrovlahi ei Teodosie Veşterneanul, Antim Ivireanul, Mitrofan şi Daniil,
Trimişi de ai lor. mergeau În delegaţie la Bucureşti dovedind, că nu sunt
nici decurn amestecati "Ia unire". f\stfel au fost pe la mitropolitul Teodosie,
pe la Stolnicul Constantin Cantacuzino, pe care l'au găsit "prea Învăţat şi
filosof", pe la insuş Constantin Brăncoveanul despre care spun cu mulţă­
mire că i-a învăţat de ajuns şi "i-a întărit cu cuvintele". - Iată unde au
reuşit ei să afle un sprijin însemnat in lupta pentru apărarea independenţei
ş.i libertăţel lor sufleteşti! La 5 Maiu 1723 Românii din Ţara . Bârsei expri­
mau nestrămutata lor hotărâre de a rărnânea statornici în credinţ-i "cu
glas mare' şi În cuvinte de un frumos avânt apostolesc: de sfânta noastră
credintă "nici sabia, nici focul, nici închisoarea, nici nevoia, nici foamea,
nici goana, nici moartea să nu ne poată. despărţi'!"). Şi nu i-a putut desparţi
nici pe ei, nici majoritatea poporului român din Ardeal.
Zadarnic poftea episcopul Pataki, să Fie pomenit şi nu.nele lui la li­
turghie, Braşoveriii răspundeau "cumcă nu se primesc dogmele măriei sale
de nime, nici se va pomeni în biserica noastră vlădică unit". - Zadarnic
se umplea Pataki "de otrava m ăniei" amenlnţăndu-i că nu le va da pace
"până la moarte". Ei rărnăneau neclintiţi pe lângă hotărârea exprimată atât
de puternic şi la 1698 şi la 1701 şi la 1723 şi mai târziu în nenumărate
rânduri.
La 1724 generalul Tige a interzis Braşovenilor a mai sta în vre-o le­
zătură cu mitropolia din Bucureşti pe motiv că aceasta şe află "În ţara tur­
cului", le-a permis însă a întra în legături ierarhice cu episcopia Râmnicu­
iui, care după 1718 (pacea dela Passarovitz) se afla "în tara lrnpăratului
nostru". Mai târziu intrară în legături cu mitropolia sârbească din Carloviţ,
trimi.ând chiar deputaţi braşovenl la congresul naţional-bisericesc al Sâr­
bilor. Mitropolitul Vichentie Icanovic! le făgăduise tot sprijinul. De sigur cu
ştirea lui sosi la Braşov cătră sfârşitul anului 1735 episcopul din Cruşedol,
Nicanor Meletievici, întâmpinat la Codlea şi adus cu cinste, în sunet de
clopote în biserica din Braşov, unde cu 2 ani Înainte, episcopului greco-ca­
tolic lnochentie nu i s'a dat v9ie nici măcar să stea în strana vlădicească").
Acest Meletievici instit'-li ca protopop la Braşov pe Radu Ternpea
un vrednic şi luminat păstor sUfletesc, Înf:'iţişat de dl Dragomir ca un .ad­
mirabil luptător pentru îndependenţa politică şi bisericească a Românilor',
\
*) II' .causae gravioris mornenti ad eptscopum tatinum deferantur, ipso vero, p o ma­
ind gr?lvitate cause minime sulfrcere valente ad nrchiepiscopum cotocensem (velut transll»
vanienis episcopi latini metropolilani) pariter deferantur" pag. 111. nO.a t,
*) Sler,e Stinghe, Istoria bisericii Seheilor p. 56 şi urm.
Stinghe o. c. p, 110 .. 116.
[355]
I
I
!
355
ca unul c rre, fiind prigonit mai târziu de elementul săsesc. avea curajul
să spună In e uzul tuturor că .. nu va pleca capul la poalele Saşilor'. Tot
un astfel de protopop luptător a fost şi urmaşul lui Radu, Eustatie Vasilie­
viei, care călători in interesul bisericii sale la Belgrad, la Carlovit, unde
Românul braşovean Vlad Mălăescu era secretarul mitropo1itului sârbesc, şi
mai tărziu la Petersburg, deschizând astfel orizonturi nouă în lupta Rornâ­
nilor ortodocşi din Ardeal şi trirniţând pe fiul său Dimitrie Eustatievici-­
autorul celei dintâi gram ati ci romăne şti şi directorul celei dintâi scoale nor­
male de învăţători, deschise in Sibiu pe la 1790 - să studieze în vestila
academie teologică din Kiev.
Legăturile acestea cu Românii din principate, cu Sârbii şi cu Ruşii,
nelinisteau însă pe cei îngrijoraţi de soartea unirii. De aceea consilierul
din Viena, luana, cerea, să nu se mai permită mitropolitului sârbesc nici un
amestec in trebile bisericii din Ardeal, căci se surpă sfânta unire; să nu
se mai tngădue şismaticilor nici măcar temporar vre-un episcop (Meletie­
viei se fntorsese la Cruşedol, fiind ameninţat cu escortarea), deoarece toţi
Românii din Ardeal au primit unirea pe timpul împăratului Leopold. Acest
neadevăr istoric, proclamat pentru intâiaş dată de consilierul amintit, la în­
ceputul anului 1736, fu îmbrăţişat de cercurile catolice cu deosebită pa
siune şi transformat cu timpul într'un fel de dogmă a po1iticei de stat, cu
toate că o serie nesfârşită de manitestaţiuni periculoase ale poporului ro­
mân ardelean dovediră cu prisosinţă imposibilitatea dea o susţine' şi duce
la biruinţă.
La 1743, când delegaţi braşoveni se înfăţişară din nou la congresul
sârbesc, comisarii imperiali au protestat, dar congresul a susţinut părerea
că, dupăce episcopia Râmnicului a ajuns din nou sub Turci, biserica orto­
doxă din Ardeal trebue să rămsnă in legătură nemijlocită cu mitropolia 01'­
todo ă-sârbească din Carlovit. .
IV.
Pe episcopul Inochentie Micu-Klein "caracter inflexibil şi tem perament
vioiu, sanguinic" (177) îl înfăţişează autorul, cu drept cuvânt ca pe o jertfă
politică a unirii. La începutul păstoririi sale era şi el destul de zelos pentru
unire, cum dovedeşte faptul, că la 1730 ceru să fie puşi sub jurisdicţia sa,
cu ajutor armat, toţi preoţii şismatici, numărul cărora se urca la 486. Mai
târziu s'a convins că politica unirii a adus pentru Români "o lungă serie
de desiluzii", Când a cerut respectarea promisiunilor lmpărăteşl cuprinse
În diploma (a Il-a) lui Leopold din 1701, i s'a răspuns că conceptul original
al acestei diplome nu se găseşte. Astfel Împărăteasa Maria Teresia a con­
firmat la 9 Sept. 1743 numai diploma l-a, din 1699. Înzadar a protestat
Inochentie. Înzadar arăta în memoriile sale nedreptăţile săvârşite de funcţio­
narii statului şi de domnii feudali faţă de preoţii uniţi pe cari "îi prind, îi
judecă, îi pedepsesc, iar pe soţiile şi copiii lor ii aruncă În temniţă", - măsu­
rile de indreptare a acestei situaţii intolerabile întârziau Într'una. Iar când
a Îndrăznit să ceară, ca poporul român să fie considerat ca a 4-a naţie
politică în constituţia Transilvaniei, fiindcă "însaş legea firii porunceşte, C�I
celce poartă sarcina, să poarte şi folosul", - dieta ardeleană din 1744 abia
23*
[356]
356
se îndură a recunoaşte libertatea bisericii unite (art. VI) şi a primr pe
nobilii români uniţi între naţiile privilegiate, dar .fără ca ei. să poată con­
stitui. o naţie deosebită (art. VII). Curtea din Viena îl sprijinise la început
cu "nădejdi mângăitoare", dar şi acolo avea elementul unguresc o influenţă
cu mult mai mare, decurn ar fi putul s'o aibă un vlădică român elin Ardeal.
Staturile ardelene spuneau că lnochentie cere "ceea ce clerului şi plebei
valahe, după firea ei ... , tiu-t se, cuvine niciodată, căci "Valahii sunt tâlhari,
hoţi şi leneşi". Episcopul Inochentie răspundea: "Nu trebue să vă miraţi,
căci bieţilor oameni în afară de piele nu le lăsaţi nimic, cu ce să se hră­
nească. Oare nu Românii vă lucrează ocnele, minele de fier şi ele aur, iar
de pe unii nu despoiaţi şi pielea?" Staturile ardelene ziceau: .,Clerul şi
poporul român nu s'au unit din inimă". Vlădica răspundea: "Cele ce sunt
ascunse în inima omului numai Dumnezeu le poate judeca",
Într'un rând Inochentie f(1 întrebat de contele Toroczkay, dacă Românii
sunt în adevăr uniţi cu biserica romano-catolică? Episcopul a răspuns
afirmativ accentuând însă că aşteaptă să Ii se dea şi uniţilor "aceleaşi
beneficii, de care se bucu ră roman o-catolici i".
"În chipul acesta unirea nu este adevărată, ci condiţionată şi clerul
român mărturiseşte unirea numai pentru folos" - zise contele, iar episco­
pul Klein replică hotărît: "Eu şi clerul meu ne-am unit sub condiţia de a
obţine acele beneficii şi foloase, de cari se bucură romano-catollcii, alt­
mintreni dacă nu ni se dau, ne am face chiar şi Turci" (p. 134).
La 25 Iunie 1744 ţinti în Blaj un sinod, la care participară aproape
toţi protopopii, cărora episcopul le puse întrebarea categorică; "Dacă
toate câte s'au făgăduit Românilor uniţi, nu s'ar putea dobândi, mai voesc
ei să ţină unirea ori se lapădă de ea?" La această întrebare s'a produs un
freamăt între ascultători şi - cum arată raportul unui contemporan - .de
atunci şi mai tare s'a răspăndit "schisma".
Această atitudine a episcopului trezi bănueli în cercurile catolice din
Ardeal, unde Începu a fi considerat ca un răzvrătitor şi trădătorde patrie.
Chemat la Viena, să se "purifice," - se trezi pe neaşteptate în faţa unei
comisiuni de judecată, care îi prezentă numai decât un registru al afirma­
tivelor sale păcate. A înţeles că era prins În cursă şi nu-l mai rămănea
decât o singură cale de scăpare: să încerce doar' va găsi la scaunul pap.J
din Roma dreptatea, pe care o ceruse zadarnic dela curtea Împărătească
din Viena. Dar papa socoti, că mi e bine să se strice cu puternica împărăţie
habsburgică de dragul unui prigonit vlădică românesc. Şi astfel pe Inochentie
îl înghiţi de viu mormântul exilului,
Concluzia practică a luptelor încordate şi a experienţelor sale amare
nu o mai putu trage el ins uşi. Nu lipsi însă a o trage vicarul său: proto­
popul Nicolae din Balomir, carti părăsind unirea, călători prin Rusia şi Ţara
Românească, spre a dobândi �rrijin în lupta pentru biserica străbună, a
cărei cauză dreaptă începu a ieşi la iveală şi a se afirma cu atât mai puter­
nic, cu cât persecuţiile şi mijloacele teroristice aplicate spre exterminarea ei
deveni au mai numeroase, '
V.
Căderea lui Inochentie fi! accelerată şi prin coincidenta tntâmplătoare.
că tocmai în primăvara anului 1744 se ivi în Ardeal călugărul sârb visarion,
[357]
357
sp :e care alergau masele poporului ascultându-l şi privind la el "ca la un
inger coborît din cer". Drumul lui dela Dobra până la Sibiiu a fost o ade­
vărată cale de triumf şi efectul cuvintelor lui s'a simţit uimitor de repede,
ceeace îndemnă pe episcopul Inochentie să constate cu durere 1<1 sinodul
din 6 Iulie 1744, că poporul nu mai vrea sa cerceteze bisericile unite, nici
să asculte de preoţi uniţi, .îşi îngroapă morţii fără prohod, iar copiii şi-i
botează prin femei bătrâne.
Visarion era om tânăr, abia de 30 ani, şi călugăr simplu, nu erudit.
Nu poate fi considerat ca un merit al său personal efectul trecerii lui prin
satele .ardelene, ci ca o manifestare aproape spontană, ca o izbucnire a ne­
multămirii şi amărăciunii, care se inrădăclnase În sufletul poporului îndată ce
a prins de veste că preoţii s'au abătut în câtva dela credinţa lui stâbun>
Visarion fll deţinut în Sibiiu şi luat la întrebări. EI nu-şi pler.iu cumpătul,
era scump la vorbă, evitând a da prea multe lămuriri asupra acţiunii sale,
rnărginlndu-sea constata că "unirea" formează o abatere dela credinţa bisericii
ortodoxe şi că "unitii au două religiuni, ei nu ţin Însă nici una, nici pe cea
catolică şi nici pe cea răsăriteană, el însă i -a Îndemnat, să se ţină ori de
una ori de alta" (p, 139) .. Ţăranii din mai multe sate au alungat preotii
uniţi, cum au făcut Săliştenii, cari şi-au adus numai decât preoti ortodocşi.
Dar aceştia au fost ridicaţi şi aruncaţi fn temniţa din Sibiiu, fapt care a
alarmat pe toţi locuitorii din sat, i-a făcut să alerge cu mic cu mare la
Sibiiu (9 Ianuarie 1745) şi să ceară liberarea acestor preoţi nevinovaţi­
Generalul-comandant ameninţă, că dacă nu se Împrăştie mulţimea, va da
ordin să fie puşcaţi (Feuer in dieselben geben zu lassen), Magistratul sibiian
insă a reuşit să-i potolească, induplecându-i să trimită numai câţiva dintre
ei, spre a le Înainta jalbele În scris. Urmarea a fost totuşi că ţăranii Daniil
MiIea, Stan Borcia şi Dumitru Steflea au trebuit să stea patru ani În
. temniţă, fiindcă avură Îndrăzneala Să-şi apere legea şi biserica străbună.
Cerându-l-se clerului unit propuneri potrivite a pune stavilă mişcării
pornite contra lui, exprimă părerea că această mişcare ar fi fost pricinuită
de călugărul Visarion şi de alţi preoţi veniţi "din MuntenÎfl şi Moldova, ca
să cutreere satele. Ei Învăţau poporul nil numai să osăndească unirea şi să
nu recunoască pe preoţii uniţi, ci şi că cei grijiţi cu tainele uniţilor sunt pe
veci condamnaţi. Opriră deci pe oameni, să mai stea de vorbă cu preoţii
uniţi ameninţându-i cu afurisanie şi declarând că uniţii au profanat biseri­
cile şi astfel aceia, cari le frecuentează, păcătuesc greu." -
Spre currnarea răului preoţii uniti" propuneau măsurile următoare:
1. Să nu se permită Întrarea nici unui preot din afară În Transilvania,'
iar aceia dintre Românii ardeleni, cari ar vrea să treacă prin vre-un pas În
Moldova ori în Tara Românească, să fie examinaţi, oare nu merg cu scopul
de a se hirotoni preoţi. Dacă în adevăr s'ar dovedi aceasta, să fie predaţi
celui mai apropiat [ude, aruncaţi in temniţă şi pedepsiţi.
2. Preoţii ne uniţi Împrăştiaţi pe sate să fie arestaţi de cătră puterea
lumească.
3. Să se impună poporului, dar mai ales ju.Ilor cercetarea bisericei,
sub ameninţarea unei pedepse de 40 fI.
1. Să se împună preoţilor neuniţi sarcini publice.
[358]
358
5. Iar preoţii uniţi să fie recomandaţi spre protecţiune funcţionarilor
din comitate şi districte "faţă de obrăznicia plebei amăgite"... "Ruşinoasă
pagină - observă d. Dragomir - pentru istorie care trebuie să tnşire
între cei mai mari şi mai puţin loiali duşmani ai bisericii noastre pe proprii
săi fii" (p. 148).
VI.
Este deosebit de frumos şi instructiv capitolul următor, în care autorul
zugrăveşte În colori vii şi In cuvinte mişcătoare "eroismul religios al
poporului", care s'a revoltat în cele mai multe sate din Sudul Transilvaniei,
când prin o proclamaţie a guvernatorului Ioan Haller (din 6 Aprilie 1745)
i s'a adus la cunoştinţă că M. Sa Împărăteasa nu permite să fie răsturnată
"unirea", ci o va susţinea Cu orice mijloace, chiar �i cu forţa. Poporul din
Răşinari a luat cheile bisericii, alungând pe protopopulunit şi pe preoţi.
Magistratul din Sibiiu a reuşit a Împăca spiritele, dar Rornânulrenegat Petru
Dobra, directorul fiscal a intervenit cerând arestarea corifeilor atât din
Răştnari, cât şi din alte sate. Uni ţii din Făgăraş, spuneau că s'au' dus la
preotul unit Vasile şi l-au întrebat, dacă sufere vre-o schimbare prin unire
legea şi pravila cea de ritul românesc răsăritean? Atunci Vasile s'a jurat
pe credinţa sa de preot, că prin unire legea lor nu sufere nici o schimbare,
"dacă vom simţi vre-o abatere dela credinţa noastră - noi ne vom lăpăda
cu totul de unire" (159).
Cei din Alba-Iulia au protestat din nou în mod solemn contra unirii,
declarând că nu au fost şi nu vor fi niciodată uniţi. Înteresant e şi cazul
din Vinţi, unde s'a ridicatîntreg poporul din sat Întru apărarea preotului său'
ortodox spunând că toţi sunt "gata a pecetlui cu sânge credinţa cătră
crăiasa, dar cum sufletul aparţine lui Dumnezeu care l-a zidit şi răscumpă­
rat su sfânt sângele fiului său, - ei nu-l jertfesc nici unui om părnântean
şi nu-şi părăsesc legea veche de dragul nimănui, nu pot să se despărţească
de preoţii lor, pentru a primi alţii, uniţi, ci mai bine vor muri, .ca să-şi
dovedească astfel stăruinţa neclintită în vechia lor credinţă" (162).
Această atitudine eroică a poporului român neliniştia foarte mult pe
catolicii din guvernul ardelean, ca şi pe îrnpărăteăsa Maria Terezia care
se simţi îndemnată a declara la 13 Maiu 1745 că "uniţii de ritul precesc
sunt catolici întocmai ca şi cei de ritul latin". Guvernul ardelean se grabi
însă a o lămuri, că nu e bine să afirme lucrul acesta, deoarece el a trezit
nedumeriri chiar şi mai înainte, când în clauza de aprobare a articolelor
'dietale VI şi VII din 1744 se spunea că "şi uniţli sunt catoltci. Oamenii îşi
închipuiau astfel, că preoţii i-au înşelat şi le-au impus, fără de ştirea lor­
ritul latin, pe care îl urăsc din ,adâncul Inimii" (p. 163).
Măsurile, pe cari voiau \ să le aplice catolicii din Ardeal faţă de
Români, nu erau potrivite a linişti spiritele. Deaceea împărăteasa Maria
Terezia delegă pe episcopul rutean din Mişcolţ, Maunil Olsavsky (Ia 30
Aug. 1745) să facă o vizita ţie canonică între Românii ardeleni. Acesta pro­
puse aplicarea unor mijloace şi mai draconice contra ortodocşilor; spre
a-i lipsi de preoţi, socotia că ar fi potrivit să fie rugat patriarhul din Con­
stantinopol a opri pe vlădicii din Muntenia şi Moldova de a mai sfinti preoţi
pentru Ardeal.
[359]
359
Examinate propunerile lui Olsavsky de către statul catolic ardelean,
acesta constată că sunt prea severe, cerând arestarea unui număr prea
mare de preoţi şi ţărani neuniţi, ceeace ar trebui să se facă fără sqomot.
ca să nu afle domnitorii şismatici ai ţărilor invecinate, căci ar putea sa se
răsbune asupra catolicilor dela ei.
In sfârşit la 15 Aprilie 1746 împărăteasa iscăli trei decrete în chestia
tulburărilor religioase din Ardeal. Prin cel dintâi mustră guvernul, că nu a
procedat destul de sever şi ordonă arestarea tuturor preoţilor sfinţiţi în
Tara Românească şi a celor ce părăsind unirea, au devenit apostaji. Prin
al doilea, trimis numai guvernatorului şi consilierilor catolici. exprimă
dorinţa de a se evita orice violenţă, de a nu se aşeza prea multă militie
în satele româneşti, ca nu cumva să pară că regina ar vrea să şteargă cu
totul ritul grecesc. Propunerea lui Olsavskv relativ la patriarhul din Con­
stantinopol nu fu luată În seamă. Tot asemenea fu abandonată şi propu­
nerea cancelariei aulice din Viena de a se prinde toţi preoţii români
ortodocşi din A rdeal, ca să fie internaţi În districtul Braşovului. Iar prin al
a-lea decret cerea, să se publice o proclamaţie cătră popor, arătând toate
binefacerile pe cari dânsa, precum şi tatăl şi moşul ei le-a revărsat asupra
"neamului românesc" şi ameninţându-i pe toţi ceice vor călca poruncile ei
cu pedeapsă grea ca pe unii, cari s'au făcut vinovaţi de .. crima nesupunerii"
Contrazicerile dintre aceste disposiţii, emanate în aceeaşi zi şi din.
acelaşi loc, sunt destul de evidente. Ele arată de o parte şiretenia, de alta
perplexitatea curţii din Viena faţă de situaţia creată în Ardeal prin o poli­
tică religioasă brutală şi mioapă.
În aceeaş zi fură numiţi 4 proicteoti ai unirii (comisari. regeşti cu
depline puteri) în persoana magnaţilor catolici GheOI ghe Ponqrăcz, Ignatie
Bornemissa şi a Rornânilorreneqaţi Petru Dobra şi David Mariafi de Maxa,
fost secretar al episcopului Pataki. Acestora li s'au dat instrucţii, să fie
arestaţi preotii ortodocşi, să fie bătuţi credincioşii lor şi pedepsite cu bani
satele româneşti, cari îi ţin. Totodată s'a dat ordin să fie prins episcopul
ortodox din Silvaş, să fie detinuti doi ţărani fruntaşi din Alba-Iulia şi
Binţinţi, iar capela Românilor ortodocşi din făgăraş să fie Închisă deoarece
"nu se poate tolera o capelă şismatică lângă o biserică unită". făgărăşenii
s'au împotrivit, făcând amintire de 'protestul lor din 27 Iunie 1701 contra
unirii. Maria Terezia porunci, să se caute documentul acesta şi să fie
nimicit împreună cu alte instrumente ce s'ar mai afla prin arhive şi ar
putea fi folosite În paguba unirii (177).
S'a început un adevărat regim de teroare, excelând în prigonirea
preoţilor şi a. ţăranilor ardeleni în deosebi Românul renegat Petru Dobra
nepotul lui Ştefan Raţiu, crescut de Iesuiţi ca romane-catolic. EI afirma că
dragostea de neam îl face atât de zelos pentru unire şi catolicism, ca să
nu ajungă Românii "în servitutea clerului protestant". Dar aceasta. era o
vorbă de mântuială. Dragostea lui de neam apare în colorile cele mai în­
fiorătoare din mulţimea perse cuţiilor pornite de el contra preoţilor, preote­
selor, ţăranilor şi satelor româneşti, ca şi din expresiunile dure, cu cari e
îrnpănat memoriul său din Ianuarie 1749, numind pe Români "naţie În­
grată". ", "obraznică cohortă" ... , "gun,'iu scelerat" şi "trădători", fiindcă,
[360]
360
săvârşiră păcatul de a-şi apăra, cu preţul atâtor suferinţe, legea străbună.
5 preotese au stat 2 luni în temnita din Sibiiu O). 4 Jinari "au zăcut 7 săptă­
mâni În Uioara pentru lege... noaptea îl băga în ternnlţă cu scara in
pământ şiei răstignea în belciugi de fer şi le băga un lanţ printre picioare
şi punea la capătul lanţului lăcat". Orlăţenii se plâng, că le-au prădat 15
sute de fiormi preoţii uniţi şi nemţii **). Sălişţenii arată, că un om de al
lor a murit în prinsoare, 4 preoţi au stat în temniţă 4 luni, altul a fost
legat împreună cu fiii săi ca dobitoacele. Tot ei se jeluesc mai târziu că
"de când a venit vlădica Aron, toate temniţele le-a umplut de robi preoţi
şi mireni, cari nu s'au mai făcut din zilele lui Maximilia� şi Diocleţian,
împăraţii cei tiarni" (153). Din Poiana 16 oameni au fost închişi li! săpiă­
mâni***), iar preotului Maniu - dus la Blaj - pe drum i-au degerat picioarele
de i-au căzut arnândouă (149). Popa Cosma din Deal a stat 60 de săptă­
mâni in temniţa din BăIgrad.
Ţăranii români Ioan Oancea din Făgăraş şi Oprea Miclăuş din Sălişte,
împreună cu popa Măcenic din Sibiel, cu popa Ioan din Aciliu, cu călug<'l­
rul Nicodim ş. a. nu pregetară să alerge pe la curtea din Viena, înaintănd
[albe contra prigonitorilor din Ardeal şi cerând libertate religioas i pentru toti.
La t 748 Maria Teresia e nevoită a trimite guvernului ardelean un re­
script pentru :contenirea prigonirilor. Guvernul întârzie cu publicarea IlTÎ in
mod intentionat. Poporul se alarmează din această cauză, ţine o adunare
la Săliste, iar în 23 Decernvrie 1.748 pornesc ţăranii la Sibiu, inaintând gu­
vernatorului Haller, o cerere, ca să le publice decretul. S'a păstrat textul la­
tinesc al acestei cereri, din care se vede lămurit, CLltll a fost înşelat popo­
rul timp de o jumătate de secol: "Preotii Intrebati de credincioşii lor, daca
sunt ori nu uniţi, s'au jurat nu numai pe pâne şi vin, ci chiar pe copii i
lor că, ei nu sunt uniţi, iar oamenii i-au crezut ca pe nişte păstori sufle­
teşti. Mai târziu Însă au aflat că, preotii au trecut la unire, deaceea s'au
înstrăinat de ei; căci dacă s'au unit păstreze-şi pentru dânşi unirea, de care
ţăranii nu vor să ştie, frindcă dânşii nu au fost niciodată uniţi.*) .
Guv ernatorul Haller, dupăce s'a sfătuit cu vicariul Petru Aron şi cu pro­
tecter ul unirii Petru Dobra, le-a spus că părăsirea unirii nu e îngăduită sub
nici o condiie. Preotii şi mai mulţi tărani au fost arestaţi, iar în satele Să­
liste, Galeş, Tilişca, Vale, Si bieI şi Cacova au fost aşezate două companii
de soldaţi nemţi, ca să frângă resistenla poporului. "Si de betejeşte un om
- spun ei în j .lba Înaintată la t 749 mitropilutului serbesc din Carloviţ _
duc nemtii popii cei uniţide-I cuminecă şi de moare un om, iară-i duc
nemtii de-l Îngroapă �i pătimirn de frica ne.nţilor şi de a popilor, şi de se naşte
vr'un prunc, aleargă popii cu nemtii de-l botează cu de-asila, Si care om
nu vrea să mearga cu popii cei uniatl la biserică, îi trage întai câte 50 de
,
--- *) Anexe pag. 138. "*) pag. H3\ *."', pag. 148.
**') .. po pae nostri nobis insciis abivet unt et se univerunt cumque nos a dver+issernus
eOS jan li itos esse, objecirnus i psis : lDominationes fors vest-ac se se lam univernut? �Ili
pane manibuş suis comprehenso genibu�5que flexi�, jurarunt non salum ud panem el vlnum,
verum etiam ad liberos suos. quod îpsi non cssent unjli. Quibus 110S1 tamquam spiritualibus
Pastoribus credldimus. Fxpost vero rcscivinu1 eosdem unionl �ese addixisse; quam tandem
ob rem, nO;; ab iI'Îs recessimu<;; quia si ,illi se unlvernUf, servent sibj uni'Jnern, quam nas
non servab�mus, qui� numquam uniti fuimusll. f\nexe Pag. 68-69.
*** Jbieem pag. 88.
[361]
361
bani, a doua oară câte 1 Ilorint şi merg la cărciumă şi-i beau. Şi umblă pe
uliţă tot beţi nu ca preoţii, ci ca ijucuţii cei răi, si până acuma ne chinuesc
împreună cu nemţii şi zic, că-i porunca Înăljatei crăiese";") Iată la ce sdrun­
cinare cumplită au impins mijloacele teroristi ce patriarchala legătură dintre
turmă şi păstor!
Sunt foarte bine scrise capitolele întitulate "Opera unui renegst", În­
Iăţişănd activitatea lui Petru Dobra ca protector al unirii şi "Un erou al
credinţti", în care schiţează mucenicia ţăranului săliştean Oprea Miclău�,
om de o impunătoare energie şi admirabil avânt sufletesc, aruncat În tem­
nitele din t\ufstein, unde a şi pierit după vre-o 30 de ani de suferinţe rărnă­
nănd Însă amintirea luptei sale pentru apărarea credinţei ca una din cele
mai frumoase glorii ale bisericii româneşti.
In urma repeţitelor memorii Înaintate de Oprea Miclăuş la curtea din
Viena, conferenţa ministerială din 7 Noemvrie 1750 cnnstată că "nu există
fn Ardeal Români ortodocşi", că poporul român e prost şi îndărătnic, chiar
temerar; exprimă Însă temerea, că dacă se va proceda faţă de dânsul cu
aceeaş rigoare, ca În trecut, va emigra în Tara Românească, păgubind
prin aceasta considerabil tezaurul statului. Se impunea deci oarecare mode­
raţiune, mai ales, că în aceeaş conîerenţă m:nisterială s'a discutat si in­
tervenţia diplomatică a ţarevnei ruseşti. De o parte Oprea Mic1ăuş reuşise
a Întra În legături cu reprezentantul Rusiei la Viena, inaintând şi aces­
tuia jalbe şi memorti în interesul Românilor ardeleni. Iar de altă parte, ros­
tul vicar al lui 'Inochentie Clain, protopopul Nicolae Pop din Balomir, călă­
torind în Rusia, trezi interesul celor mai hotăritori factori de acolo pentru
problema religioasă din Ardeal, dupăcum a reuşit a-l îndemna şi pe Ghe­
orghe Ghica, Domnul Ţării Româneşti să publice la 14 Haiu 1750 un hr i sov,
prin care chema Românii ardeleni să treacă munţii şi să ocupe locurile
rămase fără stăpân (.,ierram desertemtş * Iar călugărul Nicodim, călătorind
şi el prin Rusia, cerea ca biserica Românilor ardeleni să atârne de adrepti ti
.de Sf. Sinod al bisericii ruseşti."
VII.
In curând se ivi un nou protector al Românilor ardeleni În persoana
mitropolitului sârbesc Pavel Nenadovici, om cu multă trecere la curtea din
Viena. fiind el scurt timp şi episcop Ia Arad, avu prilej sa cunoască suîe­
rintele religioase ale Românilor din dis'rictul Hălrnagiului, care a rămas
sub jurisdicţia episcopului aradan, cu toate că' la 4 februarie 1750 i s'a
denegat acestuia dreptul atât de firesc de a-şi vizita În persoană credin­
cio şti, La 1752 Însă a fost Îngăduit vi carul uniţilor Petru Pavel Aran a face
o vizitaţie canonică În Halrnaglu. unde sunt amintite 7 chinezi ale româneşti
cu mai multe comune, Între cari şi una cu numele semnificativ de Băsă­
răbeasa (p. 232).
Pavel Nenadovici n'a lntârziat a descoperi curţii din Viena toate abu­
zuri'e săvâr şite de func'Ionarii administrativi şi de vicarul Aron cu acest
prilej. Preoţii şi ţăranii s'au refugiat de groaza lor În munţi şi prin păduri.
3 preoţi au fost prinşi şi aruncaţi. in temniţă. Românii din Hălmagiu se je-
* flnexe pag. 90.
23"
[362]
luesc către Nenadovici scriind: "Noi mal bine ne [ertiim viaţa şi capetele
decât să ne părăsim religia ori ceva din dogmele bisericii răsăritene."
Arhirnandritul mănăstirii Hodoş Bodog, Vincen'iu Prodanovici, vicarul
rpiscopului aradan Sinesie fu trirnis Tn Sept. 1752 să viziteze Hălrnagiul.
Organele administrative Însă nu-l lăsară să între decât în 7 sate. fişpanul
(prefectul) Hollaki nu îngădui pe nirne, să se apropie de el. Preoţii şi ţă- .
ranii români au reuşit totuşi să arunce în trăsura lui 2 petiţii, din cari se pot
cunoaşte cumplitele lor suferinţe: Oamenii cari n'au voit să primească uni­
rea şi să subscrie o listă prezentată de vicarul uniţilor Petru Pavel Alon.
au fost bătuţi crunt, încât le curgea sângele prin haine şi apostrofaţi cu
cuvintele: "mergeji la Sărbi, să vă ajute!" (pag. 243). La 1753 urmează
altă vizitatie canonică din sat în sat. Cu acest prilej Românii din Hălmagiu
alungă preotii uniţi, ocupă cu puterea biserica de piatră, . zidită din timpul
cârmuirii turceşti şi la somaţiunea de a restitui cheile bisericii, răspund
hotărît: ,.tăiaţi-ne,omorÎ/i-n!?, dar cheile nu vi le dăm l' (pag: 247). Atunci
fu trimisă o companie de soldaţi (muschetari) asupra lor, să-i înspăimânte.
lnsă fără rezultat. S'au făurit în pripă liste falsificate în mod ten denţios ară­
tănd, că ar fi 702 familii unite si 105 familii ortodoxe. Aceasta era cea din
urmă sforţare "cântecul de lebedă al oficialităţii catolice".
Căci la 10 Maiu 1754 îşi incepu activitatea în Hălmagiu altă-comisie,
condusă de consilierul Seeberg şi asistată de Moise Putnic ca representant
al mitropolitului Nenadovici. Din 50 de sate toţi Romănii s'au declarat or­
todocşi, numai 4 ţărani uniti şi 3 preoţi. Chiar şi cei 35 de inş i, cari fuseseră
amăgiţi cu prilejul vizitaţiei canonice a vicarului Aran, au voit să se în­
toarcă În sinul bisericii ortodoxe, dar nu li s'a îngăduit, să facă pasul acesta.
Cu acest "triumf al ortodoxiei în Hălrnagiu", care deschidea tuturor
Românilor ardeleni o perspectivă frumoasă şi înviorăto are, se termină expu­
nerea Dvlui Dragomir, pe când documentele publicate la "Anexe" merg ceva
mai departe, până la anul 176J, cuprinzând o multime de momente drama­
tice din activitatea popii Cosma din Deal, a proto popului Ioan Piua: iu din
Sadu şi din răscoala lui Şofronie din Cioara, sub a cărui conducere tăranii
răsvrătiţi voiau să ocupe Alba-Iulia şi să dărâme Blajul (207) astfel încât
Petru Pavel Aran de frică s'a refugiat la Sibiiu (2 8).
Materialul bogat din aceste documente contimporane sperăm, că va
fi prelucrat în partea a doua a cărţii. Ar fi de dorit ca aceasta să apară
cât mai curând şi să fie la acelaş nivel ştiinţific ca;i partea intăia, al cărei
cuprins am cercat să-I schltăm pe scurt În cele premergătoare.
Aşa cum se înîaţişeaaă cartea D·lui profesor Silviu Dragomir -- ca
o strălucită icoană a tenacităţii şi energiei poporului român ardelean ­
este, fără îndoială, una din cele mai interesante şi mai izbutite monografii
istorice, cu care se poate mândri literatura noastră.
1. Lupaş.
[363]
Critica ştiinţifică în filologia noastră actuală.
In o conferinţă cu titlul « Limbă şi istorie» pe care o publicam la
1909 în Transilvania din Sibiiu, adânc Întristat de certurile şi vivacităţile
care dăinuesc între filologii noştri şi care "par a fi o specialitate" 1) a lor,
neînţelegeri care au pătruns şi în revistele străine, de pildă în anul 1907
(XXXI) al revistei Zeitschriit iiir romsnische Philotoqie, ziceam împreună
cu poetul Vlahuţă 2); "ce frumos şi moralizător spectacol ar ti pentru noi",
scurnpii noştri filologi, "să vă vedem uniţi, lucrând c'o Întrecere de cama­
razi, nu de vrăjmaşi, la deşteptarea neamului nostru; ni s'ar părea că
sânteţi mai mari; şi v'am admira mai mult; energia voastră ni-i scumpă,
şi noi suferim când cheltuiţi din ea pe înveninări şi pasiuni de rând",
căci "sânteţi aşa de puţini, acei cari v'aţi deosebit din gloata noastră" şi
"sântem noi în stare să adrnirăm cât de mulţi aleşi, numai să fie".
Şi cum să nu fiu întristat când la Ungurii mai puţin numeroşi decât
noi ca neam, vedeam nu mai puţin de patru reviste de specialitate, unele
mai vec hi de 40 ani, în care îşi studiau limba în bună inţelegere şi frăţie,
polemizând obiectiv pe aceleaşi coloane, iar la noi nu era cu putinţă să
se înjghebeze nici cel puţin o revistă filologică serioasă şi irnparţială.
Îmi ziceam însă, poate e de vină şi firea noastră de Traci îndărătnici
şi arţăqo şi, care. se manifestă mai puternic la sexul bărbătesc căruia-i
aparţineau toţi cei ce se tndeletniciseră cu filologia până atunci şi nădă]­
duiam 'că în viitorul îndepărtat se va ivi cândva şi vreun spirit femenim
care ar putea îndulci şi netezi asperităţile dintre bărbaţi. Dar ce desiluzie
mă aştepta! Cea dintâiu femee care bate la porţile filologiei, continuă în
o formă şi mai nervoasă tradiţia bărbaţilor şi vine cu un fel de judecată
atât de confuz, dar În acelaşi timp aşa de pretenţios cum nu întâlneşti
nici la cei mai porniţi dintre filologi. Ea răspunde numelui de Eufrosina
Simionescu, fără însă să aibă seninătatea vechiului sUCf'poo6v'0'
Aceasta este impresia generaiă pe care mi-o lasă o recensie publi­
cată în Nr. 2 al Arhiuei din 1921 (pp, 301-307), care-şi asumă altfel un
rol de "curăţire morală", asupra unei cărţi terminate de subsemnatul în
1912, deci cu 9 ani înainte, şi tipărite În cele dintăiu luni ale anului 191<1.
Cartea s'a publicat de Academia Română În urma raportului Dvlui
Philippide cetit în şedinţa de la 2 Mail! 1912 CI Secţiei literare il Acade­
miei. EI se găseşte în An. Acad. Rom. Seria II, t. XXXIV (1911-12),
Partea ad mini. tretive, p. 170 ş. u. şi constată următoarele.
"Manuscriptele cuprind bucăţi din evanghelie, elin tâlcul evanqheliilor,
crezul, apocrife religioase. D-I Drăganu face o descriere amănunţită a for-
-----�----
1) v. J. Maiorescu, Critice ed, Minerva, 1908, voI III, p. 38-40.
Z) File rupte, Bucureşti 1909, p. ns.
[364]
364
mei manuscriptelor, a scrisorii, a ortografiei lor,le compară cu manuscrise
şi tipărituri din secolele XVI, XVII din punct de vedere al cuprinsului, şi
ajunge la anumite rezultate în privinţa vrâstei lor şi a dependenţei unul
de altul ori' faţă de alte manuscrise şi tipărituri. D-I Dr. dă apoi transcrierea
codicelui Todorescu în întregime şi a codicelui Marţian în parte.
Lucr�rea Dvl u i Dr. este cât se poate de i m po r t'a n t ă
şi ar fi de dorit să se publice În Analele Acade'miei Române."
Făcea apoi câteva observaţii foarte minuţioase şi conşfienţioase.
Apoi îmi cerea să studiez şi particularităţile de limbă "fn caracterele, ei
specifice", ceea ce credea de mai important chiar decât "colaţionările
Între diferitele manuscripte şt tipărituri vechi româneşti", iar la sfârşit să
dau un indice, "În care să se cuprindă toate cuvintele care au alt schelet
ori alt înţeles decât acele din limba actuală".
Am făcut cer a ce mi s'a cerut, iar În raportul cetit în şedinţa de la
21 Decemvrie1912 D-I Philippide constata: "D-I Drăganu a făcut îndrep­
tările şi adausele propuse de mine ... sâni deci de părere ca aceste
scrieri să se publice de Academia Română".
Critica D-şoarei S. angajează deci şi pe D-I PhiIippide. Iar D-\
Philippide este o personalitate, nu numai pentru mine, pentru care, -­
deoarece nu sânt elevul niciuneia dintre şcolile filologice recunoscute ca
atari În ţară şi n'am În vedere decât adevărul, - "un lucru rămâne sigur:
atât În d. Sextl Puşca riu, cât şi în dd. Philippide şi Ovid Densusianu.Iilo-
.Ioqia română are reprezentanţi de o competenţă evidentă", 1) ci mai ales
pentru cei din Iaşi. A rhius însăşi este o dovadă elocventă despre aceasta
(v. anul 1921, No '2 p. 243). Şi D-I Philippide are cel dintâiu vina că Aca­
demia romsne, această mare vinovată, a cheII uit bani cu publicarea ne­
pretenţioase! mele lucrări, a căreia valoare pentru Dvşoara S. care mai
are mult de învăţat până să ajungă unde e D-I PhiIippide, "este o".
Pricinile pentru care lucrarea mea nu este lotuşi bună de nimic
sânt două.
Mai lntâiu sânt învinovăţit că pornind la lucru, nu posedam decât
"un cadru restrâns de cunoştinţi" (p. 301), fiindcă "n'am pus la contribuţie
cele m ai nouă afirrnări ştiinţifice ale Prof. Bărbulescu din lucrările sale:
Cercetări istorice - filologice" şi "Studii privitoare la Limba şi Istoria
Românilor", apărută cea dintâiu în Bucureşti la 1900, iar a doua la 1902.
Eu cunoşteam cele donă lucrări ale Dvlui Bărbulescu, pe care le aveam
în biblioteca liceului din Năsăud, cum cunoşteam şi articolele Ii-sale din
Noua revistă romănă pe care o citam pe p. 3 pentru lucrarea Dvlui L-A.
Candrea, Monumentele cele mai vechi de limbă românească, şi dacă nu
le-am pus la contribuţie e, de o parte, pentru că nu m'au convins de-ajuns,
de alta pentru că în cazul că admite am teoria catolicismului ca initiator al
celor dintâiu produc!e literare \omâneşti, despre care Dvsa afirl�ă că e
"cel dintâiu" (v. Arhiva, 1921 Nr, 1, p. 8) care a sustinut-o, trebuia să pun
\ .
Înaintea numelui D-sale, ori cel 'puţin alăturea de el, pe cel al lui Mol-
dovăn' Gergely, care cu patru ani înainte de P-l Bărbulescu afirma aceleaşi
lucruri:
!) Maiorescu, o. C., p. 40.
I
I
I
[365]
365
"Originalul c o d i c e l u i (e vorba de Codicele voroneţean), dar
ŞI c o p i acu n o seu I ă a lu i, s' a ivi t p e te rit o r' ung u re se, p rob abi I
În secolul XIV, când elementul românesc e lăţit pe pământul
ung u r e s c, Ş i b i ser i ca cat oIi c ă s' a g â n d itI a con v e r ti rea ace s­
lui element. E cu putinţă şi că originalul c o d l c e l u i s'a scris
la începutul secolului XV, când s'a pornit o mişcare pentru
convertirea Va l ah i l o r e r e t l c i, săvârşind munca de convertire
În 1436 Iacob 'Marchia, iar În 1456 Ioan Capistrano. Tot aşa e
de veche şi Psaltirea Scheiană, cea dintâiu carle românească
dep s a l mi". 1)
Îi convine Dvlui Bărbulescu, la 1921 această apropiere cu care nu
voiam să-I supăr la 1912 şi pe care, ca s'o mărturisesc sincer, o cred
mai mult întârnplătoare (deşi nu e exclus ca D-I B. să fi aflat părerea
lui Moldovân În. timpul când se alia la studii în Agram) ca urmare a
aceloraşi vederi, la Care Însă s'a ajuns pe căi diferite?
M'am alăturat la părerea husitismului, pe care o susţine dl Iorga, care
"a aşezat în cadrele istoriei" poporului rornânesc "constatările preţioase"
ale filologilor, anume că cele dinlâiu texte româneşti au trebuit să se scrie
în jumătatea lntâie a sec. XV (p. 4), pentru că ea mi se părea mai firească
şi mai bine întemeiată atât pe argumente istorice şi de analogie, cât şi de
limbă, mai ales în urma cercetărilor D-Iui Puşcariu din Zur Rekonstrukiion
des Urrumăniscnen (Beiheite zur Zeitschrift ţiir rotnanische Philologie, XXVI.
Heft, Halle a. S. 1910), dar şi ale mele personale (cf. p. 6 şi urm.)«).
Dl Bărbulescu combate acum această teorie, încercând să-şi relnvie
pe a sa despre catolicism, pentru care adună numeroase date istorice
(Arhiva, 1921, NI'. 1, p. 3-15). Critica argumentelor de limbă în privinţa
'originii bihoreano-rnararnurăşene, sau numai mararnurăşene, a vechilor
noastre manuscrise admisă de susţinătorii husitismului (Arhiva, 1921, Nr, 2,
p. ::03-217) însă se ra zimă pe o temelie foarte şubredă. O parte din argu-
1) Dr. Moldovân Gergely, A Z'omansaq, val. Il. Nagybecskerek, 1896, p. 284-5. cî,
şi A maqvarorszaqi romenok , Budapest 1913, p. 111.
2) Importanta lucrare a lui I.-A. Candrea, Psaltirea scheiană comparată cu celelalte
psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte, Bucureşti 1916 care incă se pronunţă
pentru husitism (p. XCVI-XCVII), nu apăruse.
La data tipăririi lucrării mele nu' apăruse nici fasc. 1 din tom. II al concisei şi con­
ştienţioasei Histoire de la langue ronmaine (Paris 1914) a Dvlui Densusianu, care, deşi admite
(p. 8) că Core si n'a făcut decât să copieze cărţi mai vechi, crede că acestea s'au scris cel
mult în jumătatea I a secolul XVI în urma propagandei luterane, iar despre .tcor ia husită a D-Iui
Iorga spune că nu se găseşte la Români nimic ce ne-ar Indreptăţi să bănuim o mişcare atât
de importantă care ar putea fi pusă la temelia unei astfel ce inovaţii în literatura română şi
trimite la o comunicare mai veche, publicată în Buletinul Societăţii filologice, III, 34 şi rămasă
pentru mine inaccesibilă.
Numai cu doi ani după tipărirea lucrării mele a apărut şi T. Palad e, Când s'a scris
intâiu româneşte (Extras din revista Arhiva, XXVI; laşi 1916), care pe p. 27 are următoarea
concluzie: "Intru cât nu sunt dovezi materiale, cari să constate că prin influenţa catolică sau
husită de la noi din sec. al XV .. s'a început a se scrie texte religioase româneşte, şi întru cât se
constată la noi un curent vulgar românesc, care tindea la tntrebuinţarea Ilrnbei noastre în
cele bisericeşti încă din secolul al XIV, se poate spune că acestui curent noi îi datorim tn
primul loc aceste texte; iar influenţele externe - catolică, husită sau luterană - n'a făcut
decât să-I alimenteze dăndu-i un impuls mai mare. Şi astfel, cele trei teorii create separat
în jurul chestiunii, când s'a întrebuinţat pentru intâia oară limba noastră în scrierile reli­
gioase, se pot completa In mod firesc una .p e alta".
Dacă ar fi să Intorc acum arma, aş putea să spun şi eu că DI B. când a pornit la
lucru scriind articolul Catolicistnul, iar un ilusitismul iniţiator al scrierii limlni române, n'avea
decât "un cadru restrâns de cunoştinţi", căci trece cu vederea părerile citate, a.lui Densu·
sianu, apropiată de cea a lui Oaster, şi pe cea a lui Palade. Ar fi o afirmaţie ridicolă. Cine
fi poatţ silI pe DI B. să citeze păreri pe care nu vrea să le ia Tn Seamă?
[366]
366
meritele criticate n'au fost aduse de nimeni ca dovezi pentru origrnea amin­
tită, ci numai pentru vechimea textelor. Nu e de mirat astfel că o singură
observaţie din o conversaţie particulară - cu privire la originea din Nordul
extrem al Moldovei şi din Bucovina a scriitorilor documentelor moldo­
slave care cuprind câteva date de rotacism - a fost de-ajuns ca să simtă
însuşi DI B. că i se clatină terenul subt picioare. La această observaţie în
privinţa rotacisrnului, care este în adevăr unul din argumentele pentru ori­
ginea amintită, mai adaug aici una: dacă rotacismul ar fi fost general, cum
pretinde DI B., cum ar fi fost cu putinţă revenirea la formele fără rotacisrn ?
Chestiunea aşa dar nu e închisă; Dl B. n'a spus nici acum ultimul
cuvânt. Ea se Va lămuri, cred, în timpul cel mai scurt din partea celor vizati.
A doua vină de moarte ce o am (v. Arhiva, 1921, Nr. 1, p. 28) este
că nu admit transcrierea D-lui B. Pentru aceasta încă aveam motivele mele,
care nu erau lipsite de orice terneiu. Afirrnarn atunci, şi susţin şi acum, "că
o lucrare cu adevărat ştiiţifică va reproduce textele vechi cu felul de scriere
al originalului" (p. 166), ceeace întră şi în vederile D-Iui B. 2) Dacă aceasta
e cu neputinţă, - şi în cazul meu aşa era, pentru că nu ştiam de la Inceput
că Academia are să-mi publice lucrarea, iar când s'a hotărît publicarea nu
mi s'a cerut decât transcrierea, - transcrierea cu litere latine trebue întoc­
mită astfel, încât să redea Întocmai grafiea cirilică : din transcriere să se
poată reconstitui scrierea originală. Chestiunea valorii fonetice a literelor
trebue despărţită de transcrierea grafică, 'care priveşte numai redarea fidelă
a slovelor.
Felul de transcriere după valoarea fonetică a slovelor, recomandat
de DI B. confundă aceste două lucruri. În consecinţă nu puteam să-I urmez
deoarece, ca să pot fi complet şi de folos, trebuea să dau În acelaşi ti m p
scrierea originală şi paralel transcrierea tonetică, iar prin aceasta lucrarea
ar fi primit o Întindere prea mare şi nădejdea de a o putea publica ar fi
ajuns mai mică.
În adevăr, transcrierea după valoarea fonetică, fără a da alături şi
originalul, deşi se recomandă din punct de vedere practic, putându-se ceti
mai uşor prin apropierea de formele actuale, se poate tace numai pentru
texte pentru care se poate stabili cu absolută certitudine rostirea elin timpul
respectiv şi "când sântern siguri despre pronunţarea scriitorului" (D. Russo,
Critica textelor şi te/mica editiilor în Bul. CO!11. ist. a României, Bucureşt
1915, p. 30i. Altfel riscăm reconstruirl de rostiri şi forme tot atât de nesigure
ca şi acelea pe care ni le ofere însăşi grafica textelor. Cât priveşte textele
noastre cele mai vechi Însă, cu toate cercetările anterioare, încă nici acum
nu se poate spune că s'a stabilit rostirea exactă a tuturor sunetelor (d. p.
cuvenie ori cuvinte, tnaire ori mare, teage ori lege ş. a.). Apoi când avem
înai�lte n�m�i o copie tâ.rzie, este\aproape imposibil de s�a�ilit ce apar�i.ne
copistului ŞI ce autorului din acest punct de vedere. Pana la o stab'Iire
definitivă il pronunţării noastre vech,(, stabilire Încercată pentru secolul XVI,
după apariţia lucrării mele, prin tasc. 1 din vol. II al merltuoasei Hisf. de
2) Asigur Însă pe D-şoara S. că în privinta culturii călugărului busit nu s'ar fi
lămurit mai .mult din o astfel de editie a Codicelui To dorescu şi Marţian (v. p, 303) decât
pin transcrierea dată de mine,
[367]
367
la langue roumaine a D-Iui Ov. Densusianu, credeam că' e de preferat tran­
scrierea grafică.
Mi-am alcătuit deci un fel propriu de transcriere grafică, mai apropiat
de cel al Dvlui Iorga şi Oensusianu. Din pricini tehnice, la tipar s'a modi­
ficat întru câtva transcrierea făcută de mine în manuscris, care avea În
vedere chiar şi redarea grafică a slovelor aruncate de-asupra rândurilor,
ceeace mi s'a adus la cunoştinţă din partea Academiei prin o scrisoare de
data 15 Octomvrie 1913.
În privinţa valorii fonetice a slovelor însă admitearn părerea O-lui
8., adevărat cu observarea că "prea vrea să modernizeze" (p. 167). N'am
nici un motiv să-mi schimb această părere, numită de O-Şoara S. "insi­
nuare" (Arhiva, 1921, No. 1, p. 28), doar OI B. susţine şi acum sus şi tare
de astădată în franţuzeşte, "que la langue roumaine etait, en general, des
le XV -eme, en ce qui concerne les phonetisrnes, dans sun stade d'au­
jourdhui" (Arhiva, 1922, No. 2, p. 270), iar mai încolo (p, 271) continuă:
"non seulernent en ce qui concerne sa phonetique, mais rnerne dans sa
morphologie etait en general parlant, dans son stade actuel". - Aceasta nu
înseamnă "m odernizare"?
Dar părerea mea o văd întărită şi de constatările a doi foarte distinşi
filologi ai noştri. Mai întâiu OI Oensusianu în o notă pusă la sfârşitul unui
capitol despre grafia cirilică spune: "Cf. 1. Bărbulescu, Foneiica alfabetului
citilic În textele române, Bucarest, 1904, ou l'on trouvera d'autres exemples
des uarticularites graphiques de nas anciens textes mais, leur choix et la
maniere dant l'auteur les envisage pretent le plus souvent it la critique" 1).
Tot aşa se exprimă şi L-A. Candrea despre această lucrare "unde se inter­
pretează. deseori eronat, pe baza incohereţelor grafice, valoarea mai multor
sunete" 2)
lată cleei că nu e absolut sfânt tot ceeace susţine 0-1 B. şi eleva
O-sale, "puternica Româncă'! E. S. Şi n'o fi fără absolută valoare nici
ceea ce nu s'a făcut după principiile O-lor.
Însuşi 0-1 Pascu a putut utiliza destul de bine lucrarea mea în re­
centa O-sale 1st. tit. şi limbii române din sec. XVi, Bucureşti 1921, atât în
partea în care o rezumă, (p. 135 ş. u.), cât şi când intrebuinţăn d unele re­
zultate ale cercetărilor mele face câteva rectificări lui Hasdeu (d. Pascu,
p. 114 şi Drăganu. p. 74- 75, relativ la sara = lăsaiu, iarea = mutarea,
vo = voao; Pascu, p. 121 şi Drăgauu, p. 6';, pentru [oameni = oanieniş. Cf,
apoi şi Pascu, p. 3, Prefata şi Drăganu, p. 1- 2 Introducere; Pascu, n, 122
şi Drăganu p. 80-81; Pas cu, p. 123-4 şi Drăganu, p. 168·-181 ş. a.3)
Dar să luăm pe rând spusele O-şoarei S. chiar cu rizi cui de il nu
face o expunere logică şi sistemică,
1) Histoire de la langue rotunaine, v. 11, fase. 1, Paris 1914, p. 51.
2) Psaltirea Scheiană, <te. Bucureşti, 1916, val. 1, p. CXIX.
') Notez Insa ca Codicele Todorescu şi Martian s â n t doi cod iei deosebiţi, nurnlţ!
după aumele celor ce i-au găsit (v, lucrarea mea, p. 9). f\firmaţia Dvlul Pascu că uaparţine
lui l unan Măr!ian, bibiiofil din Năsăue!. şi numit astfel fiindcă a fost descoperit de Iuliu Teo­
clorescu din Budapesta" (P. 13,S), evident confundă cei doi codici socotindu-Î unul singur. De
fapt el uit� cu tOIul Codiccle Marlian, al cărui Pseudo-auocalhs al lui Joafl Însă poate e Ce I
mai important dinlre toate textele. . ,
[368]
368
"D-I Drăganu nu ne dă nici măcar in transcriere Apocalipsul Sfân­
tului Apostol Pavel după Codicele Marţian, pentru a-l putea colaţiona cu
acel al Codicelui Todorescu, ori amândouă cu ale Codicelui de la Cohalrn"
(p, :;03).
Dar la p. 75 ş.u. a studiului meu am arătat, cu citări de text, că
această parte, împreună cu alte două ale Codicelui Marţian "sânt copia
cât se poate de fidelă a Codicelui Todorescu: s'au păstrat în ea toate par­
ticularităţile ortografice şi aproape toate greşelile aceluia, ba uneori, s'au
mai adaos şi altele nouă, dar - ce e drept -- se fac ŞI unele tndreptări".
Copistul copiază atât de slugarnic, încât nici nu bagă de seamă că copiază
curent caietul VHI înainte de VII. Între astfel de împrejurări a publica din
nou întreg textul codicelui Marţian ar fi fost nu numai o' muncă inutilă,
'ci ŞI o cheltueală de giaba, Cel mult puteam, şi ar fi fost bine chiar, să
dau în subsol variantele, mai ales lndreptările pe care le făcea Codicelui
Todorescu, lndreptări pe care le-am făcut altfel În cadrele studiului.
D-şoarea S_ reproduce un pasaj de pe f. 64ro .• , a Apocatipsului
Apostoîului Pavel după textul publicat de mine constatând că "acest pasaj
se aseamănă cu textul din Apocalipsul Apostolului Pavel din Codicele de
la Cohalrn" (p. 204), pe care-I dă imediat după cellalt, Cred că logic ar fi
fost să se spună că textul mai nou se aseamănă cu cel mai vechiu, nu in­
vers. Tot aşa cum nu se poate conclude din un text din sec. XIX că o
seamă din textele din sec. XVI, ori mai vechi chiar, nu s'ar fi scris pentru
propagandă (ibid). Altele erau Împrejurările În un timp şi altele in cellalt.
"De aceia greşită e afirmarea autorului, care spune că litere -l;, alter­
nează cu e şi cu diftongul ia (10\. la); nu e o alternare sau o predilectie,
ci e tradiţia ortografică care cerea la scris sunetul (?) -1:;, deşi în realitate
el nu se mai pronunţa decât e, ori scria 10\ deşi in realitate sunetul (?) avea
valoare de ea. Cf, În Codicele de la Cohaltn studiul: Transcrierea textului
pg. 26, 27 din Arhiva, Nr, 1" Iulie, 1921" (p. 305) Ba afirmarea mea nu e de
t loc greşită, cum e cea a D-şoarei S. care nu ştie să deosebească sunetul
de slovă sau literă, deci semnul sunetului, şi pentru această constatare
.filologică" trimite la un studiu al D-sale tot atât de valoros, cum vom
arăta mai încolo.i) Eu constat o situaţie ortografică de fapt a codicelui
pentru aceleaşi cuvinte. Iată acest pasaj: "Litera � (-l;) alternează cu e (E)
ori diftongul Ia (10\, la; uneori acesta = re): acela - aciaia - ace, de ­
de, ce - ce, lege - Iiace, rele - rtate, vec - vIac, dulceiâ - dulciaţâ
mele - mia, fericâciune - fericsii, lume - lumia, aşi! - aşla, (să) mergâ
tnercem - mIar'ge, etc." (p, 21).
"Alternare" nu Înseamnă "predilecţie>, iar alături de "tradiţia" orto­
grafică lucrează şi .moda�. Rămâne deci să se facă concluziile privitoare
la fonetismul sau felul cum treb�e să se cetească aceste cuvinte În modul
cum le-a făcut ŞI D-l Bărbulescu' chiar din acest fel dealternări, concluzii
pentru care eu făceam trimitere 1<1\ locul cuvenit tocmai la cartea Dvlui Băr­
bule�cu,adevărat, făcând observarea despre care am amintit.
"Acelaş lucru se poate zice şi despre sunetul S pe care d-I Drăganu
1) Mă mir numai că D-I Bărbulescu, rlÎreclorul Arhivei, specialist în fonetic. a fa­
betulu I cirllic, a lăsat stt se publice astfel de constatări. care-i compromit şcoala.
[369]
369
1 transcrle cu dz. E aceiaşi traditie ortografică pe care o observă la scris,
fără ca prin aceasta pronunţarea să fie alta decât aceia de z spiranta fo­
tnică şi nici decum africata dz" (p. 305). D-şoare S. iarăşi confundă. Dz în
transcrierea mea n'are decât menirea să arate că în original se găslâ S.
Chestiunea valorii sunetului nu priveşte transcrierea, ci valoarea fonetică
a literelor cirilice în cărţile româneşti vechi, pentru care, pentru a nu re­
peta ce spusezeră alţii, trimiteam, cum am amintit, tocmai la cartea D-Iui
Bărbulescu, În treacăt observ însă că rostirea cu dz există şi astăzi în o
mare parte a limbii româneşti, apoi că pentru felul de rostire al vechiului
scriitor ori copist e hotărîtoare majoritatea cazurilor ortografice, iar. În
cazul despre care vorbim majoritatea absolută e cu dz.
"E regretabil că Apocalipsul Apost. Pavel nefiind complect in Codi­
cele Todorescu, partea de la urmă nu mai e redată de d-l Drăganu". Sânt
eu de vină că la 1912 nu puteam să cunosc redacţia pe care intenţionează
să o publice D-şoara S. la 1921? Ori crede că o intregire de pe un text
modern avea ceva rost pentru unul din sec. XVI? Nu crede nici ea, ci se gân­
cleşte la un text vechiu care nu era cunoscut pe aceea vreme şi continuă:
"Dar chiar dacă această parte ar fi existat, încă pe transcrierea d-lui
Drăganu nu putem pune nici o bază, căci necunoştlnţa fonetismului limbii
noastre vechi româneşti îl duce În toate direcţiile la greşeli. Astfel d-sa citeşte
încă pe acel !:i ca li plenison deşi el amuţise încă de pe atunci complectt),
pe 11\ ca ia, deşi uneori are valoare de e; citeşte pe l' ca având numai
o valoare nazală de în, pe când acest sunet(?) are şi o valoare nenazală
de î. Din această cauză interpretatorul Codicelui Todorescu şi Martian
.scrie totdeauna greşit inneinte şi înn ace/aş cas, când În realitate trebueşte
citit cu l' nenazal adică înainte şi în ace/aş cas". Şi dă iarăşi exemple din
Apocalipsul "manuscrisului cohalm" (sic). Pentru valoarea de ea, ia a lui-]\
trimite la 0-1 Bărbulescu şi iarăşi la Apocalipsul de la Cohalm (p. 306).
Dar afară de vina ce mi-o face pentru transcrierea neexistentă a
unui text care avea să fie găsit odată -- admirabilă logică! - pasajul citat
cuprinde câte afirmaţii, atâtea neadevăruri. Relativ la -1' scriam (p. 167),
ceeace în transcriere am şi executat.: ,,1' = în, în Î1l, după cum are valoa­
re de în, Il ori î". 0-1 B. nu face altfel când transcrie valoare n a lui l' cu
m, ca ŞI mine (v. Arhiva, 1922 No. 2, p. 177, 181 etc.). Dar ceeace ii e
iertat O-lui B. la 1922, nu mi se iartă mie cu 10 ani Înainte. Pe � şi ev
îl redau grafic cu u, iar pentru valoarea lui Ionetică trimit la 0-1 B. în pri­
vinţa celorlalte scriu: "Notăm că semnele ă, î, â; e, e, Ia; c, il; dzc ţ ; P.
b ; f, v, etc., le scriem cu acelaş semn ŞI când Îşi schimbă valoarea tone­
lică împrumutat, căci În aceste cazuri nu putem să redămin acelaş timp
atât valoarea Ionetică, cât şi pe cea ortografică, ci numai pe cea din urmă"
(p. 167). Pentru cea dintâiu trimite am la D·I Bărbulescu, iar În text am
indicat prin un sic, pus în paranteze după cuvânt, că cetitorul trebue să se
1) D-I Bărbutescu Insă scrie in acelaşi număr al Arhivei, la p. 292: "Eu. In .. Fonctica
al], cir.", la p. 310. am documentat. In potriva vechii Direcţii (cu D mar" 1), care erâ a
tutţ urţor până la mine, că, În anumite poziţii şi terminaţu ale cuvintelor: t; nu reprezentâ
pe 11 intreg (prewm il nu pe i intreg) ci pe sunetul Il jumăt ăţit (ca şi U pe i jumătăţit)"
Rmuţise "complectU ori "de jurnătatc ? Unitatea de vederi fiind asa de ncomplectă" la Ar ...
hiv«, nu ştim de C� s� ne ţinem.
Anuarul Insfit , de IsI. Nuţ.
24
[370]
370
cândească la altă valoare de cât cea exprimată grafie în transcriere, d. p.
înste (sic) înseamnă că se va cetl taste sau teste.
"Se pare însă că d-l Drăganu nu admite în totul metoda veche de
fiti re cu ea; căci d-sa citeşte: acele sarcini iuşosre, adică cu un
gel de e mai deschis, dar în orice caz nu ea, deşi cuvântul e scris
alJ-li.u cap"HHH reuieapr v, tabla (sic) IV f. 48 rO, r 8. Vra să zică, admite intru
câtva citirea nouă a noastră, care-i a prot. Bărbulescu, dar nu o declară,
din motive cari pe noi aici nu ne preocupă" (p. 306). Falşificare şi in­
sinuare În acel aş timp. În textul transcris se găseşte acele (p. 209), iar
cetitorul are latitudinea să se gândească la cetirea care-i convine: cea
'"veche" ori cea a Dvlui Bărbulescu la care-I trimiteam. Ce priveşte opinia
mea personală, ea "e declarată" cât se poate de clar pe p 103 a studiului
despre care e vorba. Acolo spun că, în codicele Todorescu, -Ii, /li (tipărit
greşit x.) şi la nu înseamnă numai diftongul ea, ta ori te, ci in anumite
pozitii "trebue să fi avut valoare de { (e deschis)", rostire "obicinuită şi
astăzi" la Români din Ardeal şi din vestul Moldovei, şi dau dovezile pentru
care admit această rostire a coplstulul.
"Ba amendează unele greşeli ale transcriitorului(?), cum face la În­
ceputul Apocalipsului lui Pavel, când corijă ştersături din text scriind cătră
deşi silaba -tră fusese ştearsă de cătră însuşi copletorul textului după
cum se constată din Tabela IV. f. 47 VO r. 11 •.. u (p. 306). întreb: a cetit
Dvşoara S. cartea despre care scrie rencensia, ori cel putin partea privi­
toare la transcriere, ori vorbeşte numai ca să vorbească? La p. 168
eu spun anume: "fntre <: > am pus omisiunile întregite de însuşi
copistul nostru pe marginea foilor, iar înntre ( ) literele respectiv
cuvintele şterse". Aşa dar nu corijez, nu emendez, ci redau fidel ce era
în text. Aceasta. era necesar pentrucă Întreagă partea studiului in care
arăt că codicele e copiat şi incerc stabilirea raportului dintre el şi celel­
alte texte înrudite, se bazează tocmai pe aceste intregiri ori omisiuni, şi
voiam să dau cetitorulul putinta să mă controleze.
În sfârşit mi se impută că cetesc odată M (m) in loc de "" (li) în
muerimor f. 47 vo, r, 13-14, în loc de muetilor. Chestiune de interpretare.
Eu am transcris muerimor pentrucă mi s'a părut că am de a face cu un
.Japsus calami" subt influenta lui m initial. De acestea am intâlnit foarte
multe; ror = "lor", părarul = păharul", popiror = "popilor", certuriror =
"certurilor", înnelepciune - "intelepciune", unne = "unde", (cî, şi fără foa­
meni În Cod. Sturdz., p. 96 T fără oameni în Cod. Tod. f. 87 rO, r. 13), şi
le dam pe p. 22 adăugând "etc.," iar aici întra şi muerimor. În transcriere
prin un sic pus după muerimor, ca şi după celelalte exemple citate, am
arătat că cetitorul se va gândi \ la cetirea corectă. rnuerilor etc. Deşi n'am
intâlnit decât o singură consonantă dublă pe v în adevvăru şi evva (v. p.
22), admit însă că în acest caz \D-şoara S. poate să aibă dreptate, întru cât
poate să fie vorba de M (li) legaţi de olaltă În repegiunea scrierii. Şi în
acest caz aş transrie însă muerittor şi aş pune după el sic, arătând prin
aceasta că e vorba de greşală de o copiare sau scriere, ca şi În cazul
întăiu, ori de o particularitate grafică.
[371]
"Nu mal vorbesc despre apariţia fenomenului svarabhakti căruia d-l
Drăganu ii dă o largă extensiune pentru veacul al XVI-lea şi al XVII-lea.
E o mare greşală de a citi erudzăndu-i şi sătutăturite ; căci aşa spune
autorul la pag. 167 loc. cit. � = ă, dar când are valoare de u vom tipări
litera cirilică", şi in consecinţă: arz.dzîndu-i şi sălz.tâturile pq, 225 r. 7 şi
ib. r. 16 D-sa neluându-se după transcierea fonetică, singura justă, a Prof.
Bărbulescu, cade in erorile şcoalel opuse care, schimbă cu desăvârşi re
fizionomia limbii textelor şi manuscriselor noastre vechi" (p. 306-7).
Apoi să mi se dea voie să constat că eu nu vorbesc nicăieri de
extensiunea fenomenului svarabhakti În sec. XVI şi XVII, al cărui nume
D-şoara S. tine să ne arate că-I ştie, iar în citatul dat de' Dvsa e vorba de
o simplă greşală de tipar (u În loc de li), ceea ce putea să vadă foarte
uşor dacă binevoiă să cerească şi pagina 22 a studiului a cărui recensie
intenţiona să o facă. Acolo atribuiam acestui 7, valoarea paiericului sau
li: "Paiericul se înlocueşte cu !., şi 7'., cu o consonantă dublă ori nu se
nune". Dar deoarece cu li scurt am transcris pe k, ca să nu se facă con­
fuzie, ci cetitorul să poată găsi exact felul de scriere al originalului, am
păstrat pe z.,fiind şi aşa vorba numai de câteva cazuri.
"În ce priveşte reproducerea mărcilor .fabricilor de hârtie ale celor
doi codlei, ea întăreşte Încă odată idei a ce ne-am făcut-o despre ne­
competenta autorului de filologie".
De aceste mărci mă ocup la pp, 15-16 ale studiului şi arăt că "sânt
ascunse de obiceiu între îndoiturile foilor şi apoi, fiind ori În partea de
sus ori În cea de jos a acelora, cu ocazia legă-rii codicelui ... au fost
tăiate, aşa că astăzi nu este cu putinţă să reconstruim nici barem una în­
treagă, cu atât mai mult că mărci asemănătoare n'am putut atlă nicăieri
unde s'au publicat ori descris mărcile manuscriptelor româneşti contlmpo­
rare ori În alte cărţi, pe care locul 1) şi mijloacele mi-au permis să le
consult". Şi dam în notă lista acestor mijloace, lăsând ca alţii să stabi­
lească mai târziu ceea ce pe mine nu m'au lăsat Împrejurările să fac.
Aceasta trebuia să o facă D-soara S. dacă o poate, În loc să constate, fără
a dovedi "incompetenţa autorului de filologie".
Dar, pentru Dumnezeu, să o lăsăm mai domol; nu e vorba de "filo­
logie" (in sensul obişnuit), ci de "paleografie", "diplomatică" şi "heraldică".
Iar la acestea D-şoara S. la 1921 nu se pricepe nici cât mine la 1912.
Îmi volu dovedi numai de cât afirmaţia.
Ocupându-se de filigran ele textelor de la Cohalrn D-sa constată că
"sunt în număr de şase: 1) DouăIatagane Încrucişate; 2) două săbii încru­
cişate, ale căror mănunchiuri sunt legate prin trei bobiţe în formă de treflă;
3) o glastră cu miosotis; 4} un scut pe ancoră (?), adică o cetate pe mare;
5) o combinaţie de ornamente felurite, flori, frunze şi linii geometrice, foarte
greu de distins atât din cauza opacităţii hârtiei, cât şi a îndoiturei ei la
legatz) şi În fine 6) un M cu liniile laterale curbate, fiecare din aceste măreţ
1) Eram profesor la liceul grăniceresc din Năsăud şi se ştie câte greutăţi şi neplă­
ceri avea de întâmpinat funcţionarul român din Ungaria care-şi permitea să facă o călătorie
de studii la Bucureşti. Călătoria totuş am făcut-o, numai n'am putut sta atâta timp de câ
aş fi avut nevoe.
2) Adecă cum, nici atotştiutoarea Dvşoară S. nu poate distinge?
Anuarul Insi. Naţ, de Ist.
24
[372]
372
corespunzând cu diferite calităţi de hârtie, mai grosuţa şi mai satinată, ori
mai subţire şi cu linii străvezti. Acestefiligrane, însă, nu corespund nici
una cu filigranele textelor noastre vechi cunoscute, cum sunt de ex. acele
ale codicelui voroneţian, ale codicelui mohăcean (Sic) ori ale altor manu­
scrise cu mărcile fabricelor caracteristice acelui timp, ci unele din ele aduc
ca asemănare cu acele ale psaltirei voroneţiane. Două săbii încrucişate din
marca fabricei de hârtie a codicelui cohalmian se aseamănă cu două săgeţi
încrucişate din marca psaltirei voroneţiane, e o înrudire îndepărtată ceiace
ne-ar determina să atribuim codicelul o dată veche, apropiată, în orice caz,
de a psaltirei voroneţiane. Cele două săgeţi incrucişate ca filigrană de marcă
(sic) din psaltirea voroneţlană apar la Veneţia Într'o publicaţie de Ia. 1469,
iar miosotisul şi boblţa din marca ce conţine diferite ornamentaţiuni e o
caracteristică a mărcilor veneţiane. Decât alături de două săbii incrucişate
găsim şi două iatagane Încrucişate ca marcă de hârtie a manuscrisului citat,
e posibibil În cazul acesta să avem de a face cu o industrie de hârtie
veneţiană transplantată pe teritor turcesc şi aceasta cu atât mai mult cu
cât filigranele din codicele cohalmlan nu corespund cu nici una din mărcile
fabricilor de hârtie de la Braşov" (Arhiva, 1921, Nr. 1, pp. 19-20). Ce de
vorbărie şi câte conjecturi fără nici un folos! Dacă D-şoara S. "îşi da
osteneala" să studieze chestiunea fabricilor de hârtie din Ardeal în sec.
XVI şi XVII, pentru care ne dă cele dintâiu indicaţii Ios, Kemeny în Kurz,
Magazin fiir Oeschichte, Literaiur utui alle Denk- und lVIerkwiirdigkeiten
Siebenbiirgens, Kronstadt 1844, pp. 123-162, pe care-I citam ŞI eu şi îI
citaseră şi alţii înaintea mea, ar fi aflat că hârtie s'a fabricat în Ardeal nu
numai "în Braşov", ci şi În Sibiiu şi în alte părţi. Dacă apoi nu confunda
"săgeţile" cu "sabiile", "iataganele" şi "suliţele", cetlâ descrierea hârtieţ
Codicelui sturâzan (Cuv, d, bătr. t. II, p. XLII) şi nu se bizuia numai pe
ce spune Dl Pascu în Istoria lii. şi limbii rom. din sec. XVI, Bucureşti 1921,
pp. 13-14, anume că: "semnul primei fabrici de hârtie din Sibiiu (1573)
reprezintă âoauă suliţi Încrucişate, armele Sibiiului 1) ar fi aflat următoarele:
"Die Enstehungszelt der allerersten Papierrniihle zu Herm ann s tad t
lăszt sich mit vollkornmener Bestimmtheit aus ei ner Urkunde erweisen, denn
in dem săchsisch en National-archive zu Hermannstadt befindet sich das
durch den Fiirsten Stephan Băthorl der Stadt Hermannstadt zur Errichtung
einer eigenen Papiermuhle 1573 ertheilte Privilegium ... Ubrlgens fiihrt das
Papierzeichen des allerersten herrnannstădter Papiers ebenfalls ein Wappen­
bild, und zwar jenes der Stadt Hermannstadt, - ich fand jedoch dieses
Papierzeichen in keinem ălteren Pa piere ; als in jenen, aui welchen die
1) Dl Pascu uită aici ce şi-a notat relativ la Codicele sturdzan, (v.l.c.), anume că: Numai
pe filele 124-125 şi 205-206 se recunoaşte(!) două spade încrucişate, marca fabricei
din Sibiiu, iar pe a 213-214 coroana fabricei din Braşov" (1. C., p, 103). Tot el, 1. c.,
p. 13 mai spune: "semnul primei fabrict de hârtie din Braşov (1545) reprezintă o coroană,
armele Braşovului, numit de aceia În nemţeşte Kronstadt". Lucrul stă tocmai invers: »marca
de hârtie e o coroană pentru că Braşovul se chlernă Kronstadt, adecă »oraşul Coroanei"
Astfel de concluzii nelogice ţi incoherenje par a fi o particularitate caracteristică a O-lui
Pascu, cf. d. p. Arhiva, 1922, No. 1, p, 12; unde ne spune că "tipograful popa Dobre .•. În
1640 tipăr-ise la Alba-Iulia un Calehism ca'[vlnesc cu cheltuiala lui Gh. Csulay', pentru ca
imediat să adaugă: "Prima carte tipărită În\ această tipografie este Evangheliea cu învăţătură
din 1641", iar la p.26 să constate: "La 1644 mitropolitul Varlaam._. a aflat la Udriste Năstu­
'rei un exemplar din Catehismui calvinesc tipărit la Alba-Iulia in 1642". Adecă cum, 1641 e
naintea lui 1640, iar acesta tot atâta cât 1642? Ce mai chef al' fi la Arhiva dacă nu OI Pascu,
Icl vreun profesor de la altă universitate românească, nu de la cea din laşi, ar fi scris aceste
minunăţii. (Pentru starea adevărată, v. studiul nostru publicat în acest Buletin).
[373]
373
siebenburgischen Landtags-artikeln von 20. September 1592 authentisch
ausgefertigt wurden. - Die getreue Abbildung dieses damaligen herrnann­
stădter Papierzeichens ist auf der beifolgenden Tabelle unter der Zahl 15
zu ersehen" (Kerneny, o. c., p, 157-8), şi acolo sânt "două săbii" incrucişate
<pe un scut cu coroană de-asupra.
Dar era de-ajuns să răsfoească D-şoara S. şi numai pe Hasdeu şi ar
fi găsit că in Cuv. d. bătr., v. 1, p. 79 el reproduce o filigrană identică
din hârtia unui act dela 3 Iulie 1597, apoi adauge: "Acest semn aparţine
Iabrlcei de hârtie de la Sibiiu (Hermannstadt), figurând pe documente tran­
silvane de pe la anii 1573 până la 1592" şi citează pe Kerneny.
III colecţia de filigrane a lui las. Kerneny, Signa interna chartarum
saecuto XIV., XV., XV!., XVII. et XVIII. in Transilvania otitn obviarum,
care se află in Biblioteca Universităţii din Cluj, se găsesc săbiile şi iata­
genele incrucişate pe scut cu coroană de-asupra în documente de la 1592,
1642, 1655, 1767; pe scut fără coroană la 1753 şi 1768; pe scut în formă
de inimă la 1756; legate {a punctul de încrucişare prin trei bobiţe in
formă de traflă la 1759, cu patru boblţe de acest fel la 1780 şi 1783. Uneori
se găseşte, cu 'majuscule, şi numele oraşului: C!B., ori HERMf\NSTf\DT.
După cum arată 1. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării
româneşti cu Braşovut şi cu Ţara ungurească În sec. XV şi XVI, vot. 1
1413-1509, Bucureşti, 1905, p. XIX, "ancora" - fără a fi marca vreunei fabrici
di n acel or. Ş _ apare mai Întâiu lot la Sibiu pe la 1503-04 (?), apoi la
Braşov intre 15;'5-32 (Cf. Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Herntan­
stadt und der sâchsischen Naiion, 1. Band van c. 1380-1516, Herrnansta dt
1880 şi Quellen zur Geschichie der Stadt Kronsiadt (Brasso) in Siebenbtirgen,
v. III, tab.). f\ncora într'un cerc (cu sau fără rozetă deasupra) apare la
Braşov pe la 1515 (Quellen, v. 111, tab.) In sfârşit "ancora" se găseşte şi
In hârtia Psaltirii Hărmuzachi scrise între 1500-t520.1)
"Hârtia deci" nu e de "o dată veche", nici "din vre-o fabrică vene­
t'ană ori turcească" (Ar/ziva No. J, p. 20) ci - dacă nu toată - în cea
mai mare parte e ardeleană, şi transcrierea textelor nu e probabil că "�'a
făcut în prima jumătate a veacului al 17-lea", ci mai târziu, cum se vede
din imprejurarea c ă cele trei bobiţe de treflă apar în filigrană ablâ În
sec. XVIII. In acelaşi timp se precizează in acest chip şi faptul că Codl­
cele de la Cohalm a fost copiat in f\rdeal.
Iată pregătirea "filologică" a celei ce vrea să-şi bată joc de cerce­
tări cinstite şi obiective,
Şi in baza acestor denaturărl, răstălrnăcirl şi neînţelegeri urmează
concluzia: "lucrarea d-lui Drăganu nu prezintă nici o valoare; d-sa trebuie
să redea din nou transcrierea in original cu ciritice; altfel, toată munca
d-sale din cartea citată ca şi banii cheltuiţi de f\cademie pentru tipărirea
ei n'au adus nici cel mai mic folos ştiinţei filologice şi limbii româneşti,
totul reducându- se la o" (Ar/ziva, 1921, No. 2, p. 306).
Care va ,să zică "tran�crierea" textului e de vină că valoarea lucrării
1) v. 1.-1\. Candrea, o. c. p. XCIIL..XCIV, care crede că e vorba de hârtie, care .,se
importa de aiurea, fie din f\ustria, fie din Italia, prill, mijlocirea negttţătorilor Veneţieni� fie
Ilin polonia, unde fabricarea ei e atestată pe la sf�rşltul veacului al XV-Ieq",
[374]
374
mele se reduce la o. Transcrierea aceasta Însă nu face decât o treime din
ea, cea mai putin personală. Inaintea ei se găseşte, cum ne spune D-I
S. Puşca riu (lst. !it. române. Epoca vecile, voI. I. Sibiiu 1921, p, 192-3), de
acord cu 0-1 Philippide, "U n i m por t a n t s t ud i u in t rod u c tiv"·
I1ceeaşi părere o are despre acest studiu şi 0-1 11. Rosetti În elogiasa
O-sale dare de seamă publicată în Romania, 1921, No, 185, pp. 123_129,
care îl consideră de "une tr es precieuse publication" (p. 129). In acest
studiu arătam că cele două manuscrise au meritul "că întregesc lacuna
din Apocalipsul s-tatui Apostol Pavel (Între pp. 24-25 ale Codicelui
Sturdzan, Cuv, II, p. 419) şi sfârşitul predicei "Zise Domnul", publicate
arnăndou ă în Cuvente din băirăni, voi. citat, îndreaptă mai multe greşeli
de copiare de ale textelor publicate" şi ne-au păstrat un fragment din
cea mai veche redacţie a Pseiuio-Apocalipsuţui lui Ioan (p. 178 s. u.), apoi
le studiam limba. Obiectivitatea cerea să se aibă in vede e tocmai această
parte care e cea originală, nu pur mecanică cum e mult - puţin orice
transcriere, - fireşte cu c onsider area mijloacelor pe care pi team să le
am la îndemână la 1912.
Dar Întreb: O-şoara S. pentru ce nu ne dă în "original cu cirilice"
cele trei pagini de text publicate în Arhiva, 1921, Nr. 1 (p. 28-31)?
Ea e scutită de ceea ce-mi pretinde mie? Slove sănt la' Arhiva, deci o
putea face. Preferă însă O transcriere monstruoasă, căci să vedem cum
ceteşte şi transcrie trei pagini de text Insăşi D-şoara S. care are pretenţia
să dea lectii altora.
Mai iritălu Dvşoara S. nu poate descifra lucrurile cele mai simple.
I1stfel pe p. JO ceteşte: si (sic) acela om În trapă va muri şi adauge In
notă: .Slavonescu trapti = [ovea, groapă. În trapă va muri adică tn groapă
va muri ", Dar, evident, se va ceti .Lntr'apă va muri" = "în apă va muri."
Tiktin spunea încă la 1908 în Rutn-Deutsches Wb., fasc. 13, p. 773: "Neben
iti, din, prin erscheint Întru, dintru, priniru, das vor Vok, seinen F\u!llaut
verlieren kann. Von .dern Gebrauch dieser Formen gflt im wesentichen
Folgendes. Die Forrnen auf -tru werden in der ăltesten Zeit regelmăssig
vor Vok. itniru apă, dentru om, prettiru uşă), aber auch hăufig genug vor
Kons, (Întru corabie, deniru mănă, pentru nărody gesetzt. F\bfall des -u vor
hartern Vok. (inir'opă etc.) zei gen schon die ăltesten Texte ... " Exemple
numeroase v, şi Cea mai veche carle Râkâczyană, Indice, s. v.
In adevăr trebue să repetăm şi noi fnţelepciunea proverbului: "Cine
sapă trapa (= "fovea, groapă") altuia, Intrapă va muri."
Pe p. 31 găsim: acelor a zis domnul. Româneşte nu se poate, nici
nu s'a putut zice astfel. Trebuia să se transcrie ori: ace/ora zisfe], dacă
s a fost aruncat deasupra lui zi!),' ori acelorfa] a zis, dacă avem de a
face cu un "Iapsus calami'i. - D�ara S. însă crede, se pare, că atunci,
când puplici un text vechiu românesc, nu trebue să ştii şi româneşte, ci
e de-ajuns slavistica care, când n'b cârmueşti bine nici pe ea, te duce
tocmai "in frapă".
1) ef. >In paleografia cirilică •.. când se suprapunea o consonantă se suptânfelegea
(sic) o vocală după ea la pronuntare, vocală pe care scriitorul o ştia ca şi cititOrul actului
sau scrisorii •.• ', Bărbulescu în Arlziv(l No 1, p. 103.
[375]
375
Apoi există un cuvânt românesc panan (cî, Şi-ş feri îecioriee sa
În 50 de ai pânăn de văzură 100 de boeti mar toji un vis la p. 29)? ­
Un pasaj din Zur Rumiinischen Moduslehre de Dr. Bernhard Dimand .
(publicat in Denkschriiten der ksiserlichen Akademie der Wissenschaften.
Philosophlsch- Historische Klasse. XLIX, Wien 1904), p. 217 ii putea da
Dvşoarei S. explicarea de care avea nevoie: "In den Verbindungen pănă
ce und pănă când ist pănă Prăposition, die Verbindung als Ganzes
funktionirt als Konjunktion. Da îiir temporale Relativadverbia auch locale
eintreten kdnnen (wo statt w a n n; da stat! al s), darf es uns nicht wundern,
dass z. B. dem până cându des Cod. Vor. 22,4 in 1688 ein p. unde entspricht:
p. unde s'au dus ••. aducerea; ebenso dern până căndu des Cod. Vor.
50,14: p. unde urieă să să facă zioe», Pasajul despre care e vorba se va
ceti aşa dar până'nde sau până [î]ndeîn loc de până unde văzură .• : un
vis, căci e ştiut că înde se întrebuinţează în limba veche în locul lui unde
cu înţeles temporal (= "când", "pe când"): Aflară mere nedereptate, inde
stătuiu În gloată (= cându sta eu în sobor, N. Test. 1648; stând eu la adu­
nare, Biblia 1688), ba chiar şi astăzi e răspândită în regiunea Crişurilor şi
a Mureşului forma înde = unde (v. Weigand, jahresbericht, IV, p. 327).
La p. 29 se ceteşte al patru în loc de alpatrufll sau al psttuţle], al pstruţtee]
(ef. al optulla p. 29 şi al optule la p. 31). Nu crede D-şoara S. că atunci când
ne apucam de critica ediţiei unui text vechiu românesc, ori când vrem sa
facem noi înşine o astfel de ediţie, trebue să cunoaştem particulărităţile
limbii noastre vechi?
Ce ne mai aşteaptă când ne va da D-şoara S. întreg textul!?
Dar să ne întoarcem la transcriere, căci asupra cetirii ne-am lămurit.
Daca Dvşoara S. ne cere nouă să scriem şi să citim acele cu e de-
schis, in loc de ecete (= "aceale"), ea pentru ce transcrie de o parte e
(p. 30) = "ea" (cu toate că acest pronume nici odată nu s'a rostit e, nici
chiar e deschis, ci le cu e deschis sau leal), me (p. 31) = "mea", Învie
(p. 00) = "inviea", lege, legea (p. 30 şi 31), dar al şessete, al şeaptele
(p. 29 şi 30)?
Se poate transcrie "fonetic": răsăriea, socotiee, nădejduea, chieme
(p. 30 şi 31), pierdură (p. 30), alături de acela, acelea (p. 30), mi-am (p. 31),
socotieem (p. �9); ori Înţelepciunea (p. 29), Iubitori (p. 29 şi 31), alături !!le
îiiut, gIUdefii (p. 30), cerlu! (P. 31), dintâiu (p. 29) alături de cerlu (p. 3(ij),
şi pustiiii (p. 30); Acadeil, Grecii, popii, domnii etc. alături de gIudetii
(p. 29); spuneti-tu alături de spuneţi-mi (p. 29) - forme cu neputinţă şi ca
rostire, şi ca grafie + : al (29), alături de ar (p, 31); toti (p. 30) alături de
toţi (ibidem) - iar mie mi-se cere să scriu numai I şi U »[urnătăţit« ori
de loc -, al noăle (p. 29), alături de al noeole (p. 31), etc? Iar după acestea
mai putem să ştim dacă in forme ca beeri mar(p. 29) = »boeri mari.,
luotOrl (D. 30) = �Iuotorl<, dar (p. 31) = �chiaN, roşii (p. 29), ]Idovil
(p. 30) etc. avem de a face cu greşeli de tipar ori cu �transcrieri după
valoarea fonetică«, mai ales că D-şoara S. stă la Iaşi şi avea putinţa să-şi
1) f initial se ceteşte foarte des 'ie, tot aşa cum de nevumărate ori - la inceputul
ca şi la miiloc'!l cuvintelor - înlocueşte pe i: eIlUŞ (p. 29) se vacetl ilwş <: 'ung. i/las,
cf. Ms. Q69,
[376]
376
facă corectura şi revizia ori de câte ori ar fi vrut? Dar e cu neputinţă
să fie în acel aş timp şi la acel aş om valoarea fonetică a slovelor atât de
variată şi aşa de curioasă şi imposibilă de cât doară după transcrierea
fonetică recomandată de D-şoara S.
In sfârşit, pentru ca cetitorul să se lămurească definitiv asupra cunoştinţe­
lor "enciclopedice" ale Dvşoarei S., dau un mic specimen pe două coloane:
Enciclopedie Română, t. 1. Sibiiu, Monumente Iitersre vechi:
1898, p_ 875 (traducand după Lexiconul 'Codicele dela Cohalm
unguresc al lui Pali as) : Arhiva, l'!r. r, p. 25:
Cohalrn (magh. Kăhslom, germ.
Reps) , comună mare colt. Târnava- Comună urbană, Cohalmul e situat în
mare cu 2775 loc. Gerrn., Români (861) comitatul (sic) Tărnava-Mare. Are pre-
şi Magh., pretură , judecătorie cercuală, tură, judecătorie cercuată, staţie de căi
perceptorat de dare, staţiunea căii te- ferate, poştă �i telegraf. Pe dealul
rate, poştă şi telegraf Pe dealul stâncos de lângă comună înalt de 120
stâncos de lângă corm nă la înălţime metri, se ridică cetatea Cohalrn, zidită
de 120 metri se ridică cetatea C., zi- prin secolul al l â-lea, cetate care în
dită prin secI. XIII. 1323 fu asediată anul 1323 fu asediată de Carol Robert,
de Carol Robert. Cetatea e folosită iar acum în urmă era folosită de Un-
acum ca magazin; de pe dansa se guri ca magazin. De pe dânsa se de-
deschide .o privelişte frumoasă spre schide o privelişte fermecătoare spre
muntii Bărsei şi ai făgăraşului. . . muntii Bârsei şi ai fă;gnraşului .
Dvşoara S. reproduce deci cuvânt de cuvânt fără se indice izvorul.
Astfel e ticluit întreg faimosul şi de autoare des citatul articol relativ la
Codicele dela Cohalrn, căci OI Bogrea îmi atrage atenţia că toată partea,
lui privitoare la Sibile (p. 31--33) este copiată tot cuvânt de cuvânt, cu nu­
meroase corupţii şi greşeli de traducere, şi iarăşi fără a se indica izvorul
din Larousse, Gratui dictionnaire universel du X/Xc siecle, p. 674a. Spaţiul
nu-mi mai îngădue să pun pe două coloane şi această nouă dovadă de
cultura in adevăr "enciclopedică" a Dvşoarei S.
N'am pretenţia de a fi fără greşeli. Dimpotrivă, mă bucur ori de
câte ori pot să învăţ din observările juste şi obiective ale altora. Astfel
a relevat câteva OI Bogrea în Revista istorică, V, No 6-7, p, 132 (Nota 3),
anume că: varoşi Cod. Marţian f. 148 vo, r. 6 = "roş" <! ung. vârăs,
veres, cî, An. Car. iTinerimea Română, 1, 376) unde se găseşte acest
cuvânt 1) spoi du = spoi[n]dti, cet, spuindti Cod. Tod. I. 121 vv, r 1.
În privinţa lui incu-se-va, cred �i acum că trebue cetit tntuneca-se-va,
cum găsesc în un Apocalips aL lui Ioan din sec. XVIII, pe care-I am, nu
incuia-se-va cum credea OI Bogrea.
Eu însumi am găsit In cursul celor 9 ani de când am terminat lucra­
rea o seamă de adevărate greşeli', nu de cele închipuite de care îmi atribue
D-şoara S. Relev câteva, fără a mă, opri la greşelile de tipar care sânt
destul de multe şi pe care le adunasern pentru Errata, care însă a rămas
netipărită fără vina mea 2). \
1) F\djectivul varoş = "roş" tn adevăr pare să fi fost obişnuit odinioară în limbă: nu
numai În Bănat, ci şl tn alte părţ i. In satul meu natal Zagra, j_ Blsti iţa-Năs ă ud, o pa.te de hor.ir
se numeşte Varoşa, nume care se poate explica foarte bine fa femeninul lui vafoş = "IUşl •
2) Nu mi-s'au trimis nici coalele din urmă pentru revizie, singura pe care o făceam
probabil fiindcă călătoria unei coaIe de la Bucureşti până la Năsăud finea atunci, in urma
imprejurărilor politice, câte trei săptămâni. •
[377]
377
(j() (cu două puncte În el) din Cod. Tod f. 107 rO, r. 15 (ef. p. 13) In
cuvântul ochi e ' o particularitate grafică, obicinuită şi In textele slave, când
cuvântul acesta e la plural.
La p. 26 -27 aş fi explicat mai bine scrierea lui Iz vi, ti vie, hvost etc.
prin analogia limbii slave care scrie adesea Itv şi ceteşte f (cf. cuvântul ro­
mânesc fală <: p.esl, hvala In Dicţ. Acad.) decât prin syllexis sau contami­
naţie ortografică.
La p. 66 am scris "Evanghelia bogatului şi a săracului retipărită de
C. Erbiceanu în loc de G. Timuş Piteşteanu. Cel dintăiu a scris numai pre­
fata pusă înaintea textului retipărit.
La p. 70 pentru cânfi aş da acum etimologia lui A. Scriban din
Arhiva 1914, Nr. 3-4, p. 133 (<: rus kanja, cu toate că a cita pe OI S.2)
Înseamnă a te expune la insulte chiar din partea O-sale 3) OI S. care, cât
se vede, nu este de loc iniţiat În limba şi filologia ungurească, are pretenţia
să descopere la ! 921, răsloind dictionarul unguresc, o etimologie dată de
alţii şi cunoscută încă-de la 11l88, să descopere la 1922 chiar şi pe Scriban
de la 1912 şi -- să insulte. 4)
La p, 95 ar fi trebuit să mai amintesc pentru forma cu g a verbului,
ucid, afara de ceeace spune Miklosich, şi ce spune Puşcariu în Conv.!it.
XXX (1901), p. 818, care o crede o formă analogică refăcută din parti­
cipiul trecut.
2) v, Daco-Romania, 1, 317, unde pen:lfu ciutnurlui = "a se îngreţoşăv, "a se into­
xica", "a i se îace rău cuiva", < ung. c8ili.�nărlclll� - pe care, cum am arătat, îl dăduse
Weigand în Kritischer [ahresbericht liber die Fortschritte der rom. Phii., 1905, 1,80, după Alexics,
Magyar eletnek az otati nyelvben, Budapest, 1888, p. 49, care spune: "c/ll/11url'esc: (meg)-esii­
morl-iu, Arad s Bihar megyeben hallani'", - citam un articol al Diui S. publicat în Arhiva,
1912, No 4 şi adăugam, la p. 318, că mă ocup de acest cuvânt numai incidental, pentru a-I
da ca un [el de "calque linguistique" al lui ghiftui " germ. Gi!I, "fără să am pretenţia de
a da o etimologie nouă, căci apropierea s'a făcut din partea altora. s c
3) v. Arhiva, 1922, No 2, p. 240, unde Dl S. însinuă: "Tot acolo Drăganu dă etirn, lui
ciumurluesc, dată deja (sic) de mine în Arhiva, Iulie, 1922, 71, unde citez şi pe Berneker,
l , 142H, cu toate că în acest nou artlcolaş al său DI S. nu spune nimic nou, căci cenuir
({-In. Car.) < ung. cstimiir a fost relevat, cum am arătat 1. c., de DI 1. Popovici în Nyelviir,
XXXVIII (1909), p, 212, iar cât priveşte pe Berneker, va admite şi DI S. că cunoaşterea lui
nu e un monopol al Dvsale, ci pot să-I cunosc şi eu. Dar ultimul articolaş al Ului S. nici
nu-l mai puteam cita la locul amintit din simplul motiv că, la data aparitiei Arhivei, şi ar ti­
calul mieu, scris prin Martie 1920, - în orice caz, cum se poate vedea din- Daca-Romania,
1, p. 560-564, înainte de 16 Maiu 1921, - se tipărise, iar eu plecasem din Cluj să-mi văd de
sănătate. Oricine, - bineînţeles afără de "savanţii" orbiţi de patimi de la Arhiva, inclus iv
DI S., - va înţelege altfel că, dacă îl citam odată, nu puteam să am nici un alt motiv pentr u
ca să nu-I citez şi a doua oară. Singurul loc, unde I·aş mai fi putut cita, este Addenda­
Corrigcnda. Toamna la alcătuirea acesteia însă mărturisesc sincer, mi�a scăpat din vedere
articolaşul al doilea al Dl S. Dar nu era citat cel dintâiu ? Se spune ceva nou în acest din
urmă? Nu spuneam că etimologia cuvântului tratat nu-mi apartine? DI S. însă nu se putea
împăca cu ideea că o etimologie au putut-o găsi altii înaintea D.sale (la 1888 !), deci trebuia
să insulte pe cel care atrăgea atenţia asupra acestui lucru prin utilizarea unui aparat mult
mai bogat decât al D-sale.
4) In acelaşi timp Dl S. afirmă apodictic că gllijtui nu se poate deriva din germ.
Gi!t "pentru cuvântul că asemenea cuvânt vechiu n'ar putea fi germanism", căci îi dă deja
(sic!) Cantemir sub forma bi!tucsc, despre care afirmam că e "hiperurbanism", ci e rudă
(sic!) cu bu!t şi bolt (Mold. nord.) "chişcă, cârnat făcut din stomahul porcului, de unde
vine şi porecla de baftea) om prea gras. U Pentru astfel de afirmaţii însă se cer şI. dovezi.
Mai întâiu DI S. nu dă o etimologie acceptabilă pentru bujt, bolt, bujtea. Apoi uită că în
părjile muntene, unde labialele nu se alterează, se spune tot glli!tui (cf. Emu toţi glfij/uiţi,
Muscel, 76), deci cu .f! care trebue să fie sunetul original; nu ştie că forma ardeleană cu
consonanta muiată este [{lflai, iar g corespunde unui g original, nu lui b, căruia i-ar cores ..
punde gh' sau bd' ; uită că noi am avut şi avem în mijlocul nostru Germani (Saşi, Cavaleri
Teutoni, Şvabil de mai bine de 800 ani şi Cantemir nu e cel mai vechiu scriitor al nostru;
nu vede că cuvântul este de provenienţă evident ardeleană şi Cantemir l-a schimbat pentru
că crede� că, dacă pe moldov�nescul gl7il1e îl poate scrie bine, se poate face acelaşi lucru
şi cu gll(jtul, scriindu-I bfjtui. In sfârşit, afară de greu1ăţile fonetice (par'că un Il trece aşa
de uşor la i cum işi închipue Dl S !), DI S. nu se sinchiseşte de loc de greutătile seman­
tice. Am fi prea exigen!i dacă i-am cere Dlui S. să se gândească şi la astfel de lucruri!
[378]
N.Drăganu.
378
La p. 126 se va ceti : ,o) Dubla articulare în construcţiunea substan­
tivului şi a adjectivului cu genitivul."
La p, 155 se va adauge între elementele slave neobişnuite astăzi şi
oteţi (f 87 vo, r. 9 (<: �Th.U.h..
La p. 158 afară de etimologia lui Cihac pentru a pesti, a apestl tre­
buia să dau şi pe cea a Dlui Philippide din ZRPh., XXXI (1907), fasc. ::l, p.
292 (<: a - + peste), care mi se pare cea mai probabilă şi pe care, cum
se vede din cele de mai sus o cunoşteam încă de la 1909, dar la scrierea
studiului mi-a scăpat din vedere, cum mi-a scăpat şi cea a Dlui Pascu
(<: pe n sit are) din Etimologii româneşti, Iaşi 1910, p. 32 (cf. şi Ist.limbii
şi lit, XVI, p. 58).
Pentru controversa : ptăsă (* applausare ori <: p.esl. """'CaTH, despre
care vorbiam pe p, 158-160, ef. acum Puşcariu în Daca-Romania, 1, 1920,
p. 411-413, care reia chestiunea sustinănd cu multe argumente pe cea dintâia,
In Indice, a cărui revizie n'am văzut-o, subt influenţa lui podobl = "a
împodobi" de la p. 241 s'a strecurat la p. 243 spodobi = tot "a împodobi"
în loc de "a învrednicl' ş. a.
1n sfârşit însăşi publicarea textului şi comparaţia lui cu celelalte texte
similare publicate mai nainte, având în vedere preţioasele îndrumări fixate
de DI Russo in lucrarea citată, le-aş face astăzi cu totul altfel decât cum
le-am făcut la 1912.
Dacă toate criticile pline de autoadrniraţie ale Arhivei, care vrea o
Insănătoşare morală, au tot atât temeiu ca şi cea a D-şoarel S., şi în acest
chip se dau verdicte Iuppiter-iane ca: "mediocritate notorie" "şarlatan",
.Jiaidue", (Puşcariu), "nepregătit" etc. (Iorga). se tratează o seamă de sa­
vanţi respectabili, de ambiţioşi ridicoti (Densuşianu), cred că nu are dreptul
să strige împotriva "cleptomanilor şi a haiducilor", ci mai bine ar fi bine
ar fi să caute să-şi vadă bârna din ochiul propriu. Aimimterl, cu astfel de
"moravuri"ne facem de râs înaintea lumii, mai ales a lumii străine
care stă şi ne priveşte.
Critica aşa de puţin obiectivă şi menită direct să descurajeze a
Dvşoarei S., nu-şi va avea efectul. Chiar acum public un studiu asupra celei
mai vechi cărţi Râkoczy-ane, studiu terminat încă In 1915 şi anunţat în 1916
(Pagini literare, No. 3, p. 60 ş. u.) şi îi făgăduesc cât mai curând altul
asupra unei copii din jum. 1 a sec. XVII de pe cea mai veche redacţie ro­
mânească a Pogrebaniei călugărilor morţi, scrisă cum voiu dovedi, în jumă­
tatea a doua a sec. XVI. (cf. şi Cod. Tod. şi Marţian, p. 79, unde o
credeam ceva mai nouă). "Caravana trece", iar Dvşoara Dr. Simionescu
poate să-şi continue meseria cu sau fără EOCfJ(Joo6v'Y).
\
[379]
Bulletin de I' Institut pour l'etude de I' Europe sud-orientale,
publication mensuelle dirlqee par N. Iorga, G. MurgoCi, V. Pârvan, IX-e
annee (1922), n-os 1-3.
Cea mai nouă fasciculă din această publicaţie, a cărei importanţă
nu se poate în de ajuns sublinia, ca punct de raliare şi trăsătură-de-unire
Între cercetătorli ştiinţifici de pretutindeni ai Sud-estului european, Infăţl­
şează aceiaşi .silva rerum sententiarumque" care deosebeşte toate scrierile
d-lui Iorga.
Revista italiană L' Europa Orientale, publicată de "Istiluto per
Europa orientale" din Roma, e un peridant preţios al "Buletinului
Institutului" românesc, care, de bună-seamă, a suqqer at-o, dar, pentru a
se vedea toată distanţa ce le separă, ca bibliografie critică, e destul să
se compare, d, ex., darea - de-seamă apărut ăacolo (Il, p. 240) asupra operei
d-lui William Miller, Essay on the Latin Orient, Cambridge 1921, cu
recensia-studiu a d-lul Iorga, asupra aceleiaşl opere.
Zagan (p. 5) Înseamnă turceşte, ca şi româneşte. o speţă de vultur,
În deosebire de zaganos, care Înseamnă: ."crab". - Val di Compare (p. 10)
n'ar putea însemna: "Valea Cumătrului" (it. compare)? - Prin "Valahia"
din titlul "regelui Bosniei şi Valahie!" (p, 15) de sigur că nu s'ar putea
inţelege, anacronic, acea parte din Slavon ia, de spre Bosnia şi Croaţia, care
se numia Maia Ylaska, "Kleine Walachei", având de Capitală Kralieva sau
Kralova Velika (Engel, Gesch, des ungrischen Reiches u, seiner Nebenlânder,
II, 256; ef. Czoernig, Ethnographie der ăsterreich, Monarc!zie, II. 159), dar
despre "Vlachi schismatici" în legătură cu Bosnia vorbeşte încă din
1373 papa Grigorie XI (Farlatus, Iliur. Sscr., IV, P: 63) ; ef. şi 'n @pfjVO(;
1:* KWVCl1:IXV1:tvourc6€w(; (ed. Ellissen), v, 971 : ,,01 BÂrXxot o[ ăvoptxw1:lXtOt
p.ctcX M1tOClV[WV xl ăÂÂwv."
Relativ la calificarea lui Ioan Hunyadi ca "le chevalie r btenc de
Walacquie" din Corn mi nes (p. 14), relevăm că numele, istoric sau poetic,
al eroului a devenit de timpuriu prada "etimologiei populare": din tiunvedi,
Chalcocondylas a făcut XWVtrXt"fJ(;; - din Iancu, la Bizantini: 'IrXYxo(;, 'IrXno�,
a răsări! în "Threnos"-ul citat, v. 180: IItrXYxw, care, cum observă editorul,
poate fi explicat, nu numai ca o variantă a lui ftrXYxw, ci şi ca transcr ipţia
greacă a it. Bianco, el însuşi o etimologie populară, întocmai cu şi cele­
lalte forme ale numelui: "Ioan nes. Pannoniae dux, Blsncus vulgo nuncupa­
tus" (Leonardus Ebiensis, p. 328), "le chevallier Blenc, marlschall de Hongrie"
(ţacques le Clercq, Sur le re!]lle de Philippe le BOIl, III, cap. ti); - din
"Savai" (= săvai, "măcar, barern, doară"), precedând pe "lencea Săbiencea"
(G. Dern, Teodorescu, p, 640), "Iancu Slbiiancu" (Corcea, p. 53), adecă:
[380]
380
Iancu din Sibiu, [enko Sibinijanin, Sibinje Ienku al baladei sâr be (ef.
Rndric, Izabrane norodne piesme, Zagreb 1913, pp. â,92), s'a făcut, în
sfârşit: "Sava Enciu Sablenclu" (Bura da, p. 174).· V. Bogrea.
Bulletin de la Section historique de l' Academie Roumaine, sous la
redaction de 1'1. Iorga, V-e-VII[-e annees, no. 1, Bucarest t920.
Cu excepţia întălului memoriu, datorit d-Iui St. Ciobanu, asupra "Con­
tinuităţii româneşti in Basarabia anexată la 1812 de Rusia", - subiectul
fusese tratat de d. 1'1. Iorga, intre altele, in "Continuitatea spiritului rorriă­
nesc În Bas arabia", iar , după d-sa, de d. I. Nistor, - intreg n-l acesta se
datoreşte d-lul 1'1. Iorga, redactorul "Buletinului".
Cea dintâiu şi, fără îndoială, cea mai importantă comunicaţie· a
d-sale e aceia asupra "Primelor cristalisaţii de Stat ale Românilor" (pp.
33-46).
° minuţioasă şi . pătrunzătoare anallsă a t nor anume pasagii din
Rnna Comnena a dus pe marele nostru istoric la constatarea, în adevăr
revelatoare, că. anterior şi analog organizaţi lor politice româneşti din sec;
al XIII�lea, cu faţa spre Munte, existau, pe la sfârşitul sec al XI-lea, la
Dunărea-de-jos, formaţiuni politice româneşti care privi au spre Bizanţ.
In paginile acestei reviste chiar, d. 1'1. Bănescu expune o sumă de
fapte şi observaţii coroborând descoperirea d-Iul Iorga.
Din parte-ni, am avea de presintat doar câteva adnotaţiuni cu cerac­
ter filologic.
Numele Vuevodului Litovoiu, - forma a fixat-o, precum se ştie, d.
Iorga, - corespunde vsl, Litovoj = Ljutovoj (cf. Weigand, XXVI-XXIX.
[ahresberichi, Leipzig 1921, p, 134). - Un Litovoe, cu "livădia" lui, se pome­
neşte într'un act de vânzare gorjan, din 1595, la 1'1. Iorga, Stud. şi doc.,
V12, p. 459. - La Choniata, p. 564, un At'to�6'Y}\;, ostaş în armata sebas­
tocratorului Ducas.
'1'00 xal XaAYj ovop,a�ol-',tvou (p. 38) este, lotuşi, const ucţla
normală, tipică, a supra numelui : 6 xal, qui et (v. in special M. Larnbertz,
Zur Ausbreitung des Supernomen oder Signum im rămischen . Reiche, fn
"GloUa", IV, p, 83 şi V, p. t02).
Ca nume armenesc, cunoscut la noi, Taios (cu accentul pe silaba
iniţială) represintă, foarte probabil, forma grecească a tătăr. Tai: Taţii colo­
nişti crimeici de la Mariupol vorbesc un dialect grecesc şi-şi zic astfel până
azi (v, Kuun, în Codex Cumanicus, p. XXX), ca şi Tatii iranici din Transcau­
casia; iar despre "Tătarii numiţi Tati" din Dobrogea noastră se vorbeşte
In "Hnalele Dobrogei", I (1920), p. 169 sq.
Despre acel <Exa'tov Bouvo[, "O-sută-de-Movile", din sus de care
e aşezat lacul 'O�OA[P.V'Y} (idenf�ic"t de d. N. Iorga cu Razelmş, porne­
reşte si Cedrenus, în relaţia luptelor Bizanţului cu Pecenegii (1048- 53)
,,8� [6 [:laotAEU�] &vaAa�wv 'ta� �UViP,Et\; xal 'tov Alftov otaTIEpatw,'}El\;
Ota 't* AEYOP.tV'Y}\; L,to'Y}PcX� &TI�Et XiX'ta 'twv IIa't�tYcXxwv,. EA'�'WV OE
xa'tEox'(JVWOEV EV 'ttVt xwp<;) ou p.axpav &7tE:}OV'tt 'CWV <Exa'tov �ouvwv,
't(r AEYOP.tvep D.tO:XEVE" (ee!. Bonn, II, p. 597). Cf. ibidem, II, p. 594: « Q(
�
(
,
1
[381]
381
UCG't�tv&XCGt oE 'tov Atp.ov, 00<;; et1top.ev, 8tCG�&v't€<;;, XCG! 't�v p.e'tCGţu 'tOU'tOU
xCGI 'tOU "Io'tpou xCG'tCGOX01t�oCGvte<;; 1teotlXoCG 't�v Ot�xouoCGv p.expt (}CG).,IXO-
01)<;;, xCGI 't61tov eop6v'te<;; VIX1tCG<;; xCGI &).,01) exovtCG xCGI ).,oXp.CG<;; 1tCGV'to­
oCG1t�<;; xCGl uowp xCG! vop.�<;; CExCG'tov �ouvouG 'tov't01tOV OVOf1IX�OUOtV o[
eyxwptOt), exeZoe eyxCG{}topuOV'tCGt, xCGI exopof1�<;; CGlh6{}ev 1tOwutJ.eVOt 00
p.tXP� 't�V 01tO <PWp.CGtOU<;; €AU1tOUV.»
.Jlrecek (Das christliche Element in der topographischen Nomenclatur
der Balkanlânder, p. 86 sq.), raportân du-se la acel Ţar Slav, necunoscut în
istorie, pe care versiunea bulgărească a "Visiunii Proorocului Isaia" (c, sec.
Xlll) îl dă ca "fnt�iul Ţar al Bulgarilor", poreclit "Tarul celor Ov sută= de­
Movile" (sia mogili taru) , pentru că "ridicase 100 de movile în ţara Bul­
garilor", crede că acest eExcC'Cov Bouvol pontic represintă, de fapt, cele o
Isută de movile ale apocrifului citat. învăţatul ceh observă, însă, că "o
localitate pe Prut se chiamă până azi O-suiă-de-Movile, - Sto-mogiLi,
adăugim, e şi cutare staţie de cale ferată transnistriană, - iar locali­
sarea precisă se îngreuiază considerabil prin faptul, că asemenea movile­
tumuli (preistorice), "morminte de uriaşi", se înşiră peste tot în Dobrogea:
"f\m cutreerat întreaga plasă a Mangaliel şi, oriunde, am pulut număra
cu privirea, în depărtare, câteva zeci de aceste morminte, .. " (H. Sanielevici,
Icoane fugare, p. 52). - Gălmele-Înşirate, "Movilele înşirate" (cf, mr, guma­
radă), se numeşte un deal din jud. Tulcea (v, Marele Dicţ. Geogr.).
Observăm că nume ca vunocuc şi Vunoeughera, pentru nişte nunti din
Rămrnlcu-Rărat, pe care Frunzescu (p. 532) le va fi cules din vreun text sau
vreo hartă grecească, au evident, la început, apelativul ngr. �ouv6, "movilă,
măgură, munte". (Pentru cuc, d. şi cucă, "loc înnalt, virf de deal": Vîrcol,
Graiul din Vilcea, p. 92).
, Apetp.lXvwt din pas aqiul respectiv (VIII, 5, p. 402) din f\nna Comnena:
"ăvope<;; "COAf11)'ttCGt xCGl 'Apetf1lXvWt [recte &petp.lXvwt] CGl)"c6p.0).,ot" ar putea
fi, mai degrabă, un simplu epitet pentru nlşte oameni nrăzboinici", marfii animi,
de la gr. &petltlXvw<;;, &petp.CGv�<;;, scris de editor cu maiusculă, în onoarea
tui f\res; iar, dacă e să-I considerăm ca un nume propriu, el s'ar putea
raporta şi la acei Arimanni longobarzi, soldaţi scutiti de imposite şi pome­
niţi în documentele contemporane (v, Du Cange, s. v. Herinianni, şi Ludo
Moritz Hartrnann, Geschichie ltaliens illl Mittelalter, 11\, p. 131), it. arimallllO,
"uomo libero presso i Barbari de! medio evo" (Fanfani-Rigutini-Tommaseo),
din trupele de "Normanzi", cerute de f\lexios de la Papa (v. C'halandon,
pssai sur le reglle d' Alexis l-cr Comllclle, p. 131 Sq.). f\ici s'ar referi şi n.
opic Arimăneasa din jud. Bril i1a" de la un Aril7lan, dacă el nu e, cumva, o
�isimil; ţie d,in Alilllăneasa (de la A lilllall).
In ce priveşte influenţa epopeii francese asupra bal:dei sârbeşti (p.
54), părerea d-Iui Iorga se confirmă prin însuşi faptul presenţei unor
nume ca: Oliver, Orlando, Paladin, ba chiar Merlin, in documentele dalma­
tine şi sârbeşti ale epocii (Jirecek, Gesc/zichte der Serben, II, p. 92).
"Pâ de Mogochoi" (p. 107, nota d-Iui H. Stahl) e transcripţia fonetică
·fr. a rom. Pod(ul) Mogoşoaei: "Pâde Mogochoi". V. Bogrea.
[382]
Titus Hotrtog, "fiezerenbam" din cronica persană a lui f'azel­
UlIuh-Raschid [= ullah-Raşid], studiu istorico-filologic, laşi 1919, 24 pp.
3 Lei.
Intr'o formă greoaie si stînqace,') plină de repeţiri-) şi vulgarităţi volte.s]
autorul tinde să arăte, că faimosul "Bezerenbam" din D'Ohsson ] nu se
poate raporta la un Basarab-Ban românesc, inexistent pe la 1240, - cum
susţinea Hasdeu, - ci numai la Banul unguresc al Severinului: Bezeren­
batn =* Dezerenbam = de Zeureno banus.
f\cest "Dezerenbam", deci, - lectură ipotetică a d-Iui Hotnog, lrn­
provlsat, pentru trebuinţa causel, orientalist, - ar reflecta Însuşi titlul
Banului de Sever in.
"Semnul arab ilizibil (adecă îndoios, pentrucă nu-l clar precis [sic]
scris) ... Eu presupun mai cu dreptul (sic) că a fost de la capul locului')
fără punct dedesupt şi cetesc Dezerenbam», explică d. Hotnog [p, 22). "La
bas 3 lui De Zeren ban trebuie să socotească clnevas) pe "de Zeureno banus"
din diplomele ungureşti, în forma Însă în care acest titlu oficial era pro­
nunţat de poporul unguresc. Dacă ne gândim că'n limba ungurească Se­
verin sună Szoreni (sic), iar ban se numeşte ban, apoi formula unqurească
a oficiosului (sic) de Zeureno banus trebue să fi fost una din acestea: de,
Ztsren ban (sic), de Zeren ban (!), de Zerett ban (!), de ssren (sic) ban (n,
de seren ban (! 1), care se găseşte foarte fidel păstrată, ori foarte puţin
"stropşită" în dezerenbam (sic) al lui Raschid (!)" (pp. 22-4) .
• • . f\decă, deocamdată cel puţin, numai al d-Iui Hotnog. Căci, până
una-alta, iată câteva lucruri sigure: 10. Un titlu latinesc de forma de Zeu­
reno banus nu există decât doar prin vreun indice (ef. "Zeureno, banus
de"), sintaxa latlnească, oricât de medievală şi ungurească ar fi, neadrnl­
ţăr daltă topică decât: banus de Zeurino (Zeuretto, Zewrino, Seuerino, Sceu-
'rina, Cheurin, Ceurin, Scewrino , etc.; cf. Hurmuzaki, ]1, p, 350 sqq. şi
Niederle, Stovanske Staroiitnosti.w-, 455, n. 3) sau banus Zeveriniensis (cu
variantele respective), sau, cel mult Severiniensis banus ; construcţia, cu desă­
vărşlre anapoda şi absurdă, imaginată de d, Hotnog, nu e şi nu poate
fi - ca o utopie sintactică ce este - atestată documentar. Dacă, înnainte
de a emite ipotese, d, H. ar fi consultat colecţia lui Pesty (A Szărenyt
bansag), s'ar Îi putut încredinţa uşor de aceasta. L'ar fi luminat, de altfel,
însuşi Hasdeu, dacă, în loc să-I lea de sus, I-ar fi cercetat .de aproape:
în "Etymologicum Magnum", t: II, col, 2410, dar, mai ales, în t. IV, p.
XCVI şi urm., Hasdeu revine' pe larg asupra pasagiului incriminat din
"Istoria Critică", la: d, H. ar fi ,putut afla, de acolo, şi aceia, că avea un
predecesor fn cesiunea cătră Unguri a lui "Bezerenban u: pe Polonul
Krzyzanowski (IV, p. LVIII). - 20. Nici f.Jrma Szareni nu există aiurea de­
cât in imaginaţia d-Iui H.: Severţnul se zice ungureşte Szareny (varianta
cu Szew- e o cunoscută grafie a�haică, de felul lui Tlzewrewk = Tarak),
1) ,Se înglobară într'un plan iscus,it strategic, în care plan întra ••• ' (p. tO).
2) 'Să mai reproducem odată. 'p. 1�), 'să mai amintim încă odată. (p. 20).
3) <D. Oneml afirmă, se vede, închiz,md ochii. (p. 12).
4) Pentru: din capul locului, - solecism obişnuit la d. A. Philippide (v. d. eK. 'P
cialislill român, laşi 1907, p. 8�) şI mimat de -elevul. d-sale.
5) Soli man rec/men, vOrllllssefzen: germanism, explicabil la d. Philipdapd §i il 'S-P!e
[383]
de unde. adlectival : Szărenyi, "din Severin, Severineanul" (ca Budai,
Şincai, etc.),
Lat. banus de Zeureno, însă, şi ung. Szărenyi ban, singurele ele.
mente reale, autentice, cu care ar fi putut opera d. H., autorisă, ele, "for­
mula" plăsmuită de d-sa : de Zăren bân, etc.? Să fi păstrat "poporul un-
guresc" pe acel de, in legătura presupusă de d, H.? ',-
Ne îndoim, şi, - abstracţie făcând de valoarea istorică a ipotesel, ­
ne indoim de însăşi necesitatea etimologică a acestei construcţii perverse,
când o simplă metatesă ar fi deslegat onor abil problema: Raşid a putut
scrie Bezerenbam pentru *Zeberenbam (= Zeverenbânş, cum a scris Kelar In loc
de Keral = ung. kirâly, "rege", v.-ung. keraiy (p. aceasta ef. şi Melich. în
"F\rchiv fur slavische Philologie", 1910, p, 104 sqq.), - o relevă însuşi d. H.,
după D'Ohsson (p, 13).
F\ceiaşi lnexperlen ţă presumpţioasă se vădeşte şi'n alte aprecieri ale
d-Iui H. In Scenthmyclous, locul de retragere al banului Mikud, evident
Sănmiclăuşul nostru, in transcripţie maghiară (originalul unguresc e Szent­
miklos, "Sfâ'ntul-Nicolae, Sânnicoară", cf, Miele, Micleseu), ochiul expert al
d-sale nu vede decât un sat plin de "Unguri şi alte lifte", - toate, afară
de Români (p. 20)! Pentru Iobusieluke, cellalt sat neromănesc, cu "lifte",
care. in partea finală, este, evident, ung. teluk, telek, "teritoriu", dar carei
despre asta, poate fi românesc, ca atăte altele, sigure (v. Iorga, Isi, Rom.
din Ardeal şi Ungaria, 1, p. 56), ef. de asemenea rorn.-dlal, iboste, "amor",
din F\nonimul Bănăţean, deci: iuboştea. "iubirea". şi n. topic Lăbuştea din
jud. Dorohoiu, - pe lângă loponimicul ung. ]ob(us).
F\ser1iunea d-lul H., că prin Kara-Ulagli Mongolil ar fi înţeles pe
Cumani, ba încă exclusiv pe aceştia (p, 14), se isbeşte, Între altele, de
presenţa, in chiar "Codex Cumanicus", a cuvântului ulah = equus (p. 260),
care, după toată probabilitatea, e precursorul lui Wallaelz german, fr. hongre,
(Pentru celebritatea de mai târziu a calului moldovenesc, "bogdănesc", în
special, cf., deosebit de pasagiul cunoscut din Descriptio Moldaviae, şi
Vărnbery, Das Ttirkenvolk, p. 379: bogdan, bodan, "o speţă de cai, supe­
rioară celei de stepă, la Karakalpacii din Nordul Kunaradulul [lângă F\ral]."
Vărnbery, care mărturiseşte că originea cuvântului i-a rămas "unbekannt",
se qăndla la budaj, "grâu", deşi ştia că .Budati speziell ist das osmanische
Wort Iăr die Moldau"; cf.madse/zar, "Maghiar s. Ungur", la .Tătarli Crimeici
şi Nogai: "trăsură": ibid., pp. 541; '550, nota 3)
Originea cumană (sau pecenegă) a lui OUu (p, 20), s'ar confirma,
în schimb, prin uuu-tas. "silex", din acelaşi vocabular Curnan (p 259), şi,
tot aşa, pentru Cadan, ar fi de comparat cumanul cadan, "clavis" (ibid.,
p. 257). Numele lui Osla, «banus de Zeureno», care "nu mai apare in'
documentele de după 1240" (p. 23), s'a păstrat, după Hasdeu, în n. muntelui
gorjan şi plaiului mehedinţean Oslea (ef. însă şi vsl. osla, "piatră de ascuţit,
cute", slov. osl'a; ori sI. oSlea, "măgăruş", ca Vâlcea, "Iupuşor") : ar fi un pen­
dant la Picineagu şi Altămuş (F\thlamos), poate şi la Bucegi (cf. Bugee, p.4).
F\<;upra lui PascaUr. (p. t 5), v. Zeuss, Die Deuise/zerz llIzd die Nach­
barstamme, p. 743 şi M3rquart, Osfeur. a. ostasiaf. Streijziige, pp. 69, 515.
V. Bogrea.
[384]
lorgu Iordan, Nume de localităţi româneşti provenite de la
nume de popoare, in "Viata românească", XIII (1921), pp. 421-8.
Toponimia interesează istoria prin contingentul de informaţii ce-i poate
furnisa, alături şi, mai cu seamă, în lipsă de alte izvoare.
Studiul tănărului filolog de la laşi merită, deci, o recensie în paginile
acestei publicati uni istorice.
D. 1. declară că şi-a adunat materialul exclusiv din "Marele Dicţionar
Geografic al României" (p. 424).
Această limitare singură reduce deja valoarea cercetării, Întru cât
atâtea nume de acest fel, pe care i le-ar fi putut procura consultarea altor
izvoare, lipsesc prin însuşi faptul.
Dar, chiar retrânsă la acel unic izvor, recolta ar fi putut fi mult mai
îmbielşugată, dacă explorarea d-lui 1. ar fi fost mai atentă şi - s'o spunem
de pe acum - mai competentă,
Iată, În adevăr, fări\ pretenţia de a repara toate omisiunile d-sale, câteva
specimene: Abazu (vale, Teleorman), după un coboritor din Abazii caucasieni
(ef. şi n, de fam. vr. Abăza, despre care Etym. Magl1., 1, 78); - Acbaşi (sat,
Ccnstanţa) = Turci, tit.: "Cap-alb", spre deosebire de Persani, Cazilbaşi,
"Cap�roş", atestaţi şi ca Agemler (sat, ibidem), din Agem, "Persia" (cr. şi
Fersianca, în Basarabia); - Anadola, Anadolca (sate, Basarabia). Anadol­
'e/zioi,' Nadoleanul (sate, Dobrogea); - Arapul (movilă, Ialorniţa), Harapu
(sat, ibidem); ef. Aran- Tabia din topon. dobrogeană; - Arvăteşii (s., Me
hedinţi), dela un Arvatu, .Horvat, Croat" (cf. Arvaţi, .volintirl! lui Ipsilanti"
în Codin, Legende, p, 90, "luptători ai lui Tudor Vladimirescu ", In Graiul
nostru, II, 198); - Batuirabur« (loc, Bacău) = Brandabura, .Brandenburg" (ef. şi
Deal Oermenutui, Într'un doc, sl, de la Ştefan-cel-Mare, ed. Bogdan, 1, 488); ­
Borusuî (cătun, Prahova); - Băsnegi (s., Gorj), Boştieagul (s., Ialomiţa),
Bosnea (deal, Mehedinti) = Bosnlac, Bosnia, ca şi Bosancea bucovineană, de
unde s. botoşenean Bosinceni (ef. şi valea Boztiinca din Dorohoiu);­
Buliliariul (munte, Bacău}= Bulgar, ajuns, ca apelativ, la înţelesul de "zdrahol1,
vlăjgan"; - Caialanul (poiană, Vilcea; colină, Buzău), după n, de tam. Cata­
lan [u], "Catalanul" (ef. ngr. KatIXA.avo<; ca reminiscentă din faimoasa expeditie
a "Marii Companii" 1); - Caţaonul (s., Olt), ViaCalaollullll'Prahova), Caiaoni
(s., Vlaşca)= caţaon, Grec(peiorativ); - Cazaciticu (fântână, Dorohoiu, unde şi alt
loc, Calmuschîş, Cazaclia (s , Basarabia; ef. cazacliu 1); - Chioveanul (s., Rărn­
nicu-Sărat; vale.Talomiţa) = C/zieveanul; - Chirghijii, C/zirgllijii-Clzitai (râu,
Basarabia) = Cerchezi, Cerche�i-din-China (şi C/zil'găşelli, ibidem?); ­
Cinghilleaua (insulă, Teleorman); Cillgllillclli (deal, Botoşani) = Cinghiane,
"Ţigan" (turceştej ef. şi Cod in, 1. e., p. XIII), ca şi Faraoallele (s., Rămnicu­
Sărat), Faraonea (s., Basarabia), [(amoni (s., Bacău), sau Netoţi (s., Teleor­
man, Prahova; ef. Netofal, s.: la 1'\. Iorga, Scri�ori şi. ins;r. ardel. şi. /llar�­
mllreşelle, II, 281), etc. (v. mal departe 1); -- Ctll1luleşfl (catun, TecllclU), dm
Crimul, poate = CrÎl7lul, "Crimei a" 'j .- Flondol'a (s., Dorohoiu), după Floll­
dqr .. "dLn JI.,mdra", de unde şi Elolldoroaia (loc, Tecuciu); - Frănceşti (cL
Fralzk), Frânceştr;Yrifllea, Frâllcalui (Movila-), Frânglzilll (= rlJpeyyiou !), Frenta
(ung. Ferellcz), de la Frânc, "Italian; Dalmatin, l'1orlac; levantin; European"
{pentru Fl'enciugi, Fl'âiiciugi, din Vasluiu, de la lvan Frellciuc v.Bogdan, 1,39.5); __
[385]
385
- Frijoaia (Buzău, cî, îriţi, «chevaux frlsons» 1); - Gărcea (s., Argeş), Gărceni s.
Gărcina (s., Vaslui), Gătciua (s., Neamţ" Oârcova (insulă, Romanati = Gre cea,
etc. (sl.}; - Lehllu (s., lalornita), Părăul-Leşilor (Băcău), poate şi: Leşculeasa,
Leuleşti (= Lehuleşti ?), Le/cani, Lahova, Lăhoueni (1. Bogdan, o. intr. cit., II,
85,248); - Moscalu (iaz), Moscâliţa (baltă, Dorohoiu), M uscă/eşti(s., Mehedinţi),
poate şi Muscafli (s., Buzău); -- Podoleanut (deal, Dorohoiu), ., din Podolia" ; -­
Potur (s., Dobrogea) = turc. poihour, won appelle ainsi, sur les fr ontieres
de la Hongrie, les chretiens qui se sont nouvellernent faits musulrnans, mais
proprement poihour [poturii] est un e espece de pantalon qui est etroit sur
les rncllets, se boutonne il la cheville et distingue les habitants de la
Bosnie" (Kieffer-Bianchi, 1, 242), ef. serb.vcr. poturica, "tlirldscher Renegat"
(Filipovic, II. 2123), poiouritza, .,rel1egat, du t110t Tourok, turc" (Dozon,
L'epopee serbe, p. 43; v. şi Analele Dobrogei, II, p. 36); - Rlititleşti (s., Vâl­
cea), din Raţul, Paţ, .Sârbu", - Rlius (deal), Răusa (vale, Dorohoiu), Rău­
seni, Reusetii (Botoşani, Gor], Mehedini) = Reuss, "Rus" (ef. ung. Orosz :
cu Păuseni, mai curând decât cu Botoşani, trebuie identificat acel .,Oroşe"'''
din relaţia lui Verancsics , ef. N Iorga, Istoria armatei româneşti, 1, p. 268);·­
Rufeni (cartier al Iaşului) = Ruteni; - Rusneaca (s., Teleorrnanl , - Sacsoni
(sic), S., în corn. Prisiceni (Ilfov) =Saxoni; - Serbuşcs (vale), Serbiceni,
Sârb 1 (s., Tecuciu), Sârsca(s., Dolj}; - Sloveanca (Basarabia); - Tăuta,
Tăutulesti, TăIl/eşti sau Toteşti (s., laşi), Totea (părâu, Gorj); ef. Tău(i, s.,
Covurluiu, la 1. Bogdan, Documentele lui Ştefan-cel-Mare, 11.582) = Tău/", Slo.
vac" (ung. T6/1z); - Tânglljei (s., Vasluiul, alias Tonguzeni(Bogdan, o. C., 1,
135), după un Tonguz = 'Tunglis; - tiidac!zi (�artier În Cetatea Aibă); - Ungu­
ra (vale), Unguri (sat), Hrinollţi (idem, Basarabia) = Grinouţi, Ugrinouţi (ef. şi
Ogrin 11 1, ruine de sat, Dolj); -- Umzeniş (s., Bacău) = Armeniş. (ung.>.
La Vlalz (v. 428) aparţineau de drept in că : satul Vlalz-clzioi, zis şi VIa/zei
(= Vlaheni s. Vlah-hely?) din Constanta, câtunul Vlaşca din Romanaţi. laCUI
Vlăşceana şi fostul sat Vlăc1zcni din lalomiţa, pârâul Vlăscioara din Ilfov.
Odată ce citezi. apoi, pe Podoleni, nu e niciun cuvânt să neglijezi pe Tău­
şani (s., Ilfov), de la Tăuşan = turc. talVsall, "Grec din insule", pe Maltezi
(s., 13lomHa), dela Maltez "din Malta", pe Criteanca (mo,ie, Buzău), probabil,
de la un Crileana, "din Creta" :cf. Candiallo, Pariano, Hiotll, Mitilineu, etc.;
p. Marsilicni din lalomiţa, ef Marsigli); iar, odată ce ai pomenit pe Vizirul
(p. 427), n'are niciun senz să uiţi pe Sultallul insuşi (pârâu, vârf de deal.
Prahova). sau Şoldana, Şoldăl1eşti (cf. Însă şofdmz, ,.iepuraş·'), CU Vizi/�
(munte, Argeş), Caplani (s., Basarabia). Ccaurul (s., GOIj), CeaUŞllcc,
priihoval,-Manaflll (s., VIJşca), Martalogi, Naipul, Nazârul, Zaim (sat�,n
Argeş, Vlasca, Brăila, Basarabia), sau insula Stambul (dela Izmail).2)
1) Fri" <camisole de laine. (v. Acad.), efI'. hise, 'etoffe de lairie il poil fris':;., mai
curând ca frise, ,toile de Prisie. (indirect).
') Încercarea recentă a lui I\alinl<a de a deriva numele Stambul direct din K(J)vo1:aVtl­
VOll1tOA(�(I{lio, XVII, p. 265) e, fără îndoială, neisbutită: (et)� 1:�V 7tOAtV are paralele
hotărâtoare ({sllie = el;; N [xatav, Sla·l71balia = '�1:� 7taAallx, n. de ruine '� 1:0U�
01:6Aou;:; apoi cunoscutele Stines, Stives, etc., etc)., pe de o pal"le, .iar, pe de alta. analogi­
lui Iskenderje = "A AeţcX'IOpela, în care omisiunea silabei al- se explică perfect prin intera
pretarea ei ca arlicol (arab)� nu probează nimic pentru Kwv - din Kwo1:av1:('1067tOAt�
chiar dacă -- ceiace e deia îndoielnic - al' fi valabilă penlru f(adikăi = Chalkadoll al lui
Lehmann-Haupl (Ibld., 277). Pentru acesta din urmă se putea invoca şi înţelegerea lui
Istallchio, Stanchio = el; 1:�V KGJ, ca: Isfallkoj Sullankoj. (ef. Balqjlz = JIa),a�&.
25
[386]
386
Pentru acelaşi motiv de consecvenţă, odată ce ai citat pe Moldo­
veanuisţ (uitând Dru mul-Bo qdenul ui 1) şi Munteanul (p. 426), nu-ţi e permis
să ignorezi pe Ardaloaia (apă, Bucovina), Ardeie (schit, Neamţ), Ardetei
(poiană, Prahova = ung. Erdelyi + suf. -eiu, ef. n. de fam Edeleanu,
f.iţă de sârb Edelja, "Ardeal": Filipovic, Il, 2112), Ardeoani (s., Bacău),
pe Timişieni, Cimişeni (ef. Cimişliaş şi Titnişeşti (dela Titniş , ori =
=Timuşeşti ?), sau pe_jnteresanţii Blăjeri (s., Tecuciu), ,BIăjeni", după
tF-a'Ctitie (ef. SăIăjani, SăIăgeald, şi Al'gişani, în Fălciiu, la Bogdan, o.
C., II, 79), ori M1111terÎi-de-sus (s. în com. Muntenii-de-sus, jud. Vasluiul,
.vSeverine ni" după -frâdiţie - cu atât mai mult, cu cât acestea din urmă
i-ar fi dat d-lui 1. ocazie să merite, cât de cât, elogiile repetate ale d-lui
Giorge Pasc li pentru "descoperirea unei funcţiuni nouă a suf.-ar" (v. Arhiva,
1921, p. 259), 'pecare o atlase regretatul Puşchilă cu şepte ani innainte
şi cu o bogătie de informatie ce nu e la îndamâna ne o-corifeilor ieşeni
(v. Convotbiri Literare, 1914, p, 662 sqq., unde s'ar putea adăugi: Bahnari,
I FOcşari, In Rămnicu-Sărat, Rovinart, în Gorj, Nicuţe ri, Buzău, Nucsri, Ilfov,
. Brăniştari, În Vlaşca : ct. Schetiarar, s. din Neam'ţt l;:;�Cataloglll rnanuscrip­
te lor Academiei", 1. 480: oXOtYc<p:, "frânghiuţa", oXotYa�, ,.frânghier",
Schină, cu suf. -c<pw�, ori OXYIYC<P:, "petite tente"? - Pentru Perşineri,
Perşuneri : Perşu, Perşani, v. Decoromenie, 1,. p. 327).
Lacunele sant, cum vede oricine, peste măsură de numeroase: o
sumă de alte exemple le-am reservat pentru demonstraţiile ce urmează,
spre a evita repetiţiile. Şi să se noteze, că, - dacă am luat în consideraţie
Basarabia şi Bucovina, care sant incorporate În "Marele Dicţionar". - topo­
nimia Ardealului şi Banatului a rămas pe din afară, ca nefiind cuprinsă in
unicul izvor al d-Iui I.
În genere, d. 1. s'a mulţămit să Înregistreze grosso moda toponlmicele
care se recomand au singure pentru orice profan ca derivănd din etnice,
trecând, fără a le recunoaşte, pe lângă sumedenia acelora care-şi masca­
seră oarecum originea, ba, - ceiace e mai grav -, amestecând, fără dis­
cernărnănt, supt aceiaşi etichetă, accepţiuni total diferite ale aceluiaşi nume
sau chiar simple omonime, absolut străine de etnicul respectiv.
Astfel, supt Tatar (p. 427), unde şi-ar fi avut locul un Hăneşti (Dorohoiu)
sau un Mârzacu, Mârzaca (vale, ibid.), un Ceremuş sau Lip căneasa, Lipcăniţa,
/VIordana (= Mordvana ?), precum şi Trotuşlll (= ung. Tatar-os, ,Tata ren­
dorf' , după Weigand, 1. infra c., p. 80), -in- care Încă d. Iorga recunOscuse
pe Tatari (forma veche a numelui e Totruş), autorul Înşiră. in schimb, nume ca:
Tătâruşi, Tătc'irăşani (ef. Tataraşi), care se referă, foiră Îndoială, la Ţiganii, robi
ai Tatarilor: d. 1. i-ar fi putut recunoaşte - pe lângă cele arătate mai sus­
�i 'n LImbile-Schitulai, alias Ţiganca, din Ilfov, sau În Casaşi, .. Tigănimea"
din Ruginoasa, etc. (v. mai depar,te !). Supt jidan, jidov (p. 426).d 1. În­
seamnă liniştit şi pe jidovina (D"rohoiu. fălciu Mehedinţi, Neam!), care
poate fi, În realitate, apelativul jidlJvină, "teren mâncat de ploaie" (ef. sârb.
datdevina, "Regenwasser"), fără nici o legătură cu "Jidovii" din "Studiile
folklorice" ale lui Şăineanu: i-o putea spune colegul. său de la "Arhiva",
d. A. Scriban (v. acolo, an. 1911, no. 7). Cu acelaşi sistem, era natural ca
d-Iui 1. nici să nu·i treacă prin minte că un Dealu! Laz1ll11i, d. ex., ar putea
2) Numele de "IăcuşQr, Ismail (Basarabia)" Şi-Moldova (sic, Dicţ. Geogr. resp.) ar pu­
lea li desluşit,' cred, ca o etimologie populară dintr'un ]igmondouR, "lac\l1 lui Sigismund.',
[387]
387
Însemna şi: "Dealul Runcului, Curăturli", ca dealul muscelean Lazurile, -
vo cabulariul nostru cuprinzând un apelativ cu acest sens, - şi să-I raporte,
fără preget, la Lazii din Trapezunt (p. 427), arnarnicii zaharagii turceşti (ef.
şi ngr. A6..�o,-;, "pumnal"), În privinţa cărora preferim a ne informa din.
ti urrnuzaki, X, p. XIX, sau Şălncanu, I nfl, ar., IfI, p. 233 (unde se va fi
adresat şi d. R. Rosetti, le care trimite d. 1.)3 Şi, tot aşa, nu e nici o mirare
c ă Baranca şi Baranga apar ca de sine în'eles identice şi derivând din
bizantin. BaplXYYOl (Ia bsrsncă, "miel", se gândise şi d. Ghibănescu, In re­
censia articolului d-Iui Philippide, din rev. "Teodor Codr escu"), fără a se
adă ugi, măcar, în sprijinul etimologiei, toponimicul Varanghei, loc izolat în
Prahova (Dicţ, Oeoqr, respectiv, p. 618), sau un baraohinos, epitet injurios la
adresa Tiganilor Furtună, Cuvinte scumpe, p. 135). Nici asupra lui Liueni d. 1.
n'are vre-o îndoială: "înseamnă Lituanieni" (p. 426). Altul s'ar gândi, poate, şi
la nume ca Liuescu, la faptul că reflexul obişnuit al numelui Lituanilor la noi
e liff/ă, I tfă, littă, că Livotiia, .Livland", nu e chiar Lithuania, "ţara Litvei",
şi ar mai sta la cumpănă ... D. 1. (care nu p orneneşte, totuşi, numele pis
eului sucevean Liduul, nici al dealulului dorohoian Liteenceş nu se Încurcă în
asemenea scrupule: d-sa are fericitul dar al simplificării.
Acelaşi lucru cu Lipoueni (p. 425), pentru care d. 1. exclude orice
posibilitate de a fi alt-ceva decât pl. lui Lipoueenu, - ca şi cum, dacă
dintr'un Topolova, Topolou (ef. dubletul Topolog) avem Topotoveni, dintr'un
Lipov[a] n'am putea avea Lipouen i ("oamrni din Lipov").
La grupa Arnăut (p. 424) aparţine, probabil. şi Arnota (ef. ung. Amot •
.. Arnăut", dar .şi "Arnold"; altfel, Hasdeu, Etym., II, 1723), precum Lesotul,
Leaota, Leote, Leoteşti aparţin, după toată probabilitatea, la Leah (p. 425);
cf'. topicul ung. Lehots (Însă şi rom. leaotă).
Supt Sas (p, 426) trebuia inregistrat şi Sascuf, "Fântâna-Sasului" (ung.).
Peceneaga (p. 426) se chiamă şi un pichet în Teleorman, iar În Tara
Hategului există, de asemenea, o vale Pisinee qe (O. Densuslanu, p. 69) şi, în
B mat, lângă Mehadia, un sat Pecenicica Exceptând, apoi, întreaga sinonimică,
ar deleană (v. d. ex. Szamota-Zolnai, Magvar Okleuet-Szotâr, v9 Besenvin,
c posibil ca chiar un Cepeneequl iLecut-Cepeneeoului, în Teleorman) să
fie, nuo disirnîlaţle din Cepeleagul = Şepeleaglll; ci o metatesă din Pece­
neagul (ef. şi Dobl'oneaguf, munte in Musce!), precum Bă/ăllZUI. pârâu din
RJmnicu-Sărat, ar putea fi = PăIăuzul, "Cumanul" (ef. Părlădeni, Brăila,
pro Bârlădeni, Păhneşti, Fălciill, pro Băhneşti, etc.), mai degrabă decât o
alterare din obscllntl beleuz (v. Dicţ. Acad. şi ef. lut. bilousii "mit weisen
Schnllrrbart", fr. blanc·bec), iar cătunaşuJ buzoian Băşcl1reful să reprezinte
de fapt, pe Başcbiri: Başcl7il'eflll?!
Dar, dacă d. J. are ci uul simplificării ...
Decât, curios: nu-I are totdeauna!
3 După această normă, 11. de [am. CllineZll ar trebui socotit, neapărat, ca etnicul
respectiv, iar nu ca apelativ: chinez, c!Jenez, "jude, judec", - cu accentul pe radical, fireşte,
iar nu pe desinenţă: jlldi!c, cum ne învaţă, sublil, d. I. (Arlli1'a, 1921, p. 131).
1 Pentru d. Weigand (XXVf-XX/X ja/7resberic/ll, p. lM), turc. Kllm-kjăj, adecă:
satul Nisipurile, Homoca, Pesceana, de la turc. qll!1l, "nisip" (ef. Kllm-kale, Kum-kalessr,
"I_hâteau des 5ables", după Vivien de 5aint-Martin, în Anatolia, sau f(ara-klll11, Kyzyl-kllrrl,
e1c.), .,geht direld auf den Volksnamen f(umall zUl'ucktf, iar rom. Miloc) evident acelaşi cu
apelativul miloc = metoh (ngr. p,s-c6Xl, cf. Miloclli Dragomimei, "Metohul mimăstirii Drago·
mima"), derivă din "klr. mila. Zoll" (ibid., p. 84)! - Cu aşa provisii de vocabular turcesc şi
(le geografie orientală, complicate cu o puternică dosă de panslavlsm sau, mai precis, de
25*
[388]
D. 1. suspecteaz ă, (U drept cuvânt, c 1 formaţiuni culte, Magura Deci-
lor5) şi Cimitirul Gepizi/ar (p, 425), şi altul s'ar fi mărgenit să intindă
\1',. aceiaşi bănuială de neautenticitate populară şi asupra numelui Gafa sau
. Goţul, D. 1. nu se mulţămeşte cu atât. Pentru d-sa, .. nediftongarea lui o
accentuat din numele Ooţe întăreşte părerea aceasta" (ibid.).
D. 1. complică Însă fără necesitate lucrurile. Căci, de fapt, "nedifton­
j:garea" dovedeşte originea cultă a numelui Gata tot atât de puţin, cât ar
"dovedi-o În cazul unui Mata sau popa: dacă cuvântul nu era sl-nţit,
l neapărat, ca feminin (şi încă: cofa ti, diftongarea putea, dintr'un motiv sau
altul, să nu se producă. Şi mai e ceva: d. 1. - căzând din nou În vechiul
său păcat de simplificare- confundă pe acest Gata (ef. Viciu) cu Ooţul suce­
vean, care poate fi foarte bine un fonetism slav pentru Hoţul, de felul lui
Oetiteşti-Hetileştiîto« la Halil,.ef. Revistalstorică, IV, 128: "pământul ce se
chiamă al lui Halil-Paşa", şi .hotarul lui Halil-Paşa", În Basarabia; la
f\miras), Hevrileşti-Oeurileşti, Hoteşti, alias Ootăuţi (din acelaşi radical,
ca şi Hotinul,ef. 1. Bogdan. o. c., II, 516), Guzeriut (deal, Fălciiu) =
Huzerul (ef. Drăqoiul s. Olanul, moşie, f\rgeş; Liurintul, vârf, Muscel,
cu Valea-Nevl'in,1'ului, tot acolo, care poate fi Însă acelaşi cu Neurinţi,
Nevrincea din Bănat: satul basarabean Liuinţi e mult mai probabil =
Lioeni, decât Levinfi), Gurcar., Gutui = Hurcari (vaurarl»), Huiul (ebuhnăe,
alb. hutţ, etc.
Cu acelaşi sirnplisrn, d. I. zideşte o întreagă teorie pe aserţiunea,
repetată, că "nu există nici un sat numit cu fa ma de plural Bulgari" (pp,
42 , 423), fără a avea grijă să controleze riguros, fie şi dincolo de cadrele
"Mal elui Dictionar Geog< afic', exactilatea afi. maţiunii sa le, - ceiace i-ar
fi dat prilejul să afle că un asemene sat, Bulgari, există (după Frunzescu
p '/9) În judeţul Tecuciu. \F1cela,i accident i se întâmplă filologului nostru
cu Leşii, pe cari, dacă i-ar fi căutat cu atenţie prin Dicţ. geogr. al aceluiaşi
judeţ, i-ar fi "Întâlnit' 'a p. 117: .Leşii, loc isolat, la Est de Negrileşti"
- şi n'ar fi scris, rilâs: "Numele Leşii lipseşte, .de şt ar fi trebuit să-I În­
tâlnim l"). In schimb, d. 1. numără, imperturababil, la numele de localităţi
derivate din nume de popoare denumiri ca: Bulgăria, La Bulgăr.e (p.
42 ), in care oricine vede că e VOI ba de simple bulgării, adică "grădini
de zarzavaturi", care, individual sânt tot atât de mult obligate să fie bulgare,
pe cât de ,bligală e să fie de origine germaneI cutare "nemţoalcă la
copii" iSărbi, ,,2:arzavagii", v. În Pam ille, Cîntece de ţarii, p. 169).
panbulgărism, nu e de mirat eă îilologulvde la Lipsea, atăcând probleme de toponimie bal­
canică (XXI.-XXV. [ahresbericlit, p, 61), dibuie un vag etvrno n .bulgăresc, mergând chiar pană
la bulg. tor, "Mist", pentru un nume topic aromânesc ca Turia (vsl. taru, "bos urusll, lat.
lallrtls, gr. 'taupoc;;, etc.), sămănat pe toată întinderea teritoriului dacoromân: de la. v�lea
tulceană si satul oltean până la dealul şi plasa ieşeană, ori satul ardelean Şl aparţmand,
foarte pr'obabil, ca apelativ, în concurenţă cu bOlir (ef. n. topice BOl/ruf, BOL!ra. elc.),
fondului general străveciliu al lexiculul nos\\ru (cf. Şl turca; \a Jlrecei<, Oesch. â. Serbcll, II,
89: .,ioculatores hfri<;ell, în 141L), sau râmîne desarmat, tăcând "unwilll{Îh'�ich'f apeluri l.a un�.
':oug, ,,5chall" (p.77L în faţa numelui de ',apă .dr .. Cllllgrca .. care �mlnteşte, totUŞI, at�t
de p�egnant, numil'i orientale c� KllI.,g!lr dIn \ t<:lsla Ş.l !<LI17gllr-jClsJ: �l�l Turches1an, sau In
sfârşit, strămută, de dragul Dnnl11lll, 111 Bulgilrla, orIgmea satulUI Drtncea (p. 72), care, de
fapt, ca şi apa cu acelaşi nume şi ca şi râul \ bulgăresc îns,:!şi, are la baza Ul!melUl său p�
sI. drin, "Iarix! pinus larix; zacl! zadă, zadrăI� (v. Bernol�l{ ŞJ Pan\tt, VO). De .mll·ar� e nU!l1al,
cum c], Weigand, în ciuda atîtor monstruositaţi cO':'lproJn,ţătoare pentru un sll!1pl� mc.epator,
îşi păstrează până astăzi intacta repllfa!13 de pontthce lnfalhbll al romanls1tcel orientale.
ro seCl'etul d-sale.
C,) Nu credem în carac!el'U1 etnic-arhaic al lui dac,. ca epi tel satiric \= drac ?), relev!"
in ,Şezătoarea", VIII, 108. - Sill'ilcineşti (ef. şi sill'ac), Tnvafea (schit, Argeş) Vlzantea (selut,
Putna, pe apa cu nUl11e maghiar Vizău} s. VizeI) sâni! în ultima ana lisă, prin �. personalet
etnicele: Saracen, 7i'<vafl rL'ptf;aAAoi) �i B!zanlin, Vizanlie (Bu��v'ttoC;;).
[389]
389
f\Ită teorie a d-Iul I. are la temelia ei aceiaşi insuficienţă de in­
formaţie.
După ce constată că "nume de localltătt arătând religia locuitorilor
găsim de-abia două-trei: Calvinii (Buzău), Horleştii-Catolici (Iaşi), Prăjăşti­
Catolici (Bacău), re când nume topice desemnând naţionalitatea populatiei
sânt nestârşit de multe", d.vsa conchide - şi aici aveti pe d. '. revolutionar, in­
surgent contra dogmei inerte - că, departe de a avea z enslbilitatea cei se atri­
buie In maturie religioasă, poporul nostru e atât de sensibil "faţă de naţio­
nalitatea locuitorilor străini de ţară, Încât Românii dintr'o provincie au soco­
tit ca fiind de alt neam (sic) pe Românii din altă provincie ... " (p. 422)'
Observăm mai întăliu, că, în genere, numele topice cuprinzând o
alusie la caracterul confesional al populatiei respective e firesc să fie mai
� puţin numeroase decât cele ce exprimă o nuanţă etnică, de oare c.e ­
ori d. l. crede altfel?' "naţiile" sânt ele în se e mai multe ca I eligiile.
Trebuie să adăugim, totuşi, Îndată, că aceste nume nu sînt chiar afat de
puţine, câte ia socoate d. l.: Latinul, s, din ţ rălla, se raportă, probabil,
c ici, ca şi faimoasa .,Cetate a Latinitor" t= Letinilor Zş de la Oraviţa Mehe­
dinţului ; Pavlichenii sânt p ornenlţl până azi in numele satului ilfovean
Popeşti-Pavlichen·.. Arenii de lîngă oraşul Suceava, unde e şi Podul-Are­
ni/or, au fost identificaţi de Hasdeu (Etym. Magn .. II, 1659) cu Ariel/ii,
"f\rmenii de lege ariană", de care vorbeşte cronicarul {ef. şi Cetatea- Vâr­
ţului, Valea- Yărţului din Gor], În legătură, poate, cu o cunoscută calomnie
relativă la ceremonialul religios arrnenesc : pop. vârţ =; Arţivurti, Arţibur.
Tot aşa, dacă In adevăr Liteni şi Liveni "tnsemnă ambele Lituanieni" (p. \
246), e permis a presupune, că notiunea ce ele implică - pentru popor
- nu era cea etnică, ci mai de grabă cea religioasă, cr istallsată in ln sus: I
apelativul titvă, "eretic, nelegiuit" (cf. şi Scapeţ, 11. de munte, Suceava).
De r, când însuşl cuvântul timbe, "natie, popor", Înseamnă. ca şi
It,'}v'l) sau qentes, - supt lnrâurirea Bisericii, evident, - .. popor păgân",
când în cutare vorbă populară, nota religioasă (ortodox, pravoslavnic)
s'a substituit celei naţionale ("Rusu-i mai m otd ouen decât Romanul" l),
sau când, în graiul popular obişnuit, "religia musulmană sau rnosalcă"
apare ca legea turcească sau iidoueescă, Înseamnă aceasta, oare, că d. "
are dreptate?
Ceiace infirmă, însă, fără r-eplică, teoria d-Iul 1. e Însuşi caacteru!
sufixului toponimie -cen, pe care se sprijină, şi care, într'un Moldovean
sau Muntean, arată locul de origine al cuiva exact în acelaşi fel ca
'ntrun Delean, Vă/ean sau C!uja 11 , - simple delerminări geoCJr, fice,
fără nici o prejudecare asupra naţionalităţii: "om din MO'dova sau Mun­
tenia", Întocmai ca "om <lin Deal, Vale, vluj ", etc. Diferenţiarea se face,
e decă, nu supt raportul etnic, ci supt acel al provenienţei sau situatiei
geografice, calitatea de Român a re sr ecuvului - dacă o are - neputând
fi întunecată in conştiinţa nimănui prin acesle determinări reqlonale, după
cum, d. ex., calitatea de /vloldovean n\l poate fi Înlăturată ,prin c1iferenţieri
subordo"<lte ca: Dorohoncean, Botuşânean, Romăşcan sauleşan, ele., nici
calitatea de ieşean, prin epitetul de Tă'ărăşean (leş an din suburbia Tă-
[390]
390
tărsşi), Precisarea, circurnscrlerea, nu denotă, neapărat, îngustare de ori­
zont, lipsă de perspectivă, pierdere din vedere sau deprecia re a Întregului
-- şi sensibilitatea Romanului din popor pentru diferenţele regionale
nu' merge până la insensibilitatea faţă de caracterul omogen al neamului:
socoti rea Românului - nu str âinului - "Mold vean", adecă din Moldova,
f aţâ de Românul= nu străinul � "Muntean", adică din Muntenia, ca fiind
"de alt neam", e o arguţie a d lui 1.
f\ltă 'mostră de simplificare ni oferăd. 1. în cazul Ţiganilor.
f\nume, se ştie că Ţiganii Îşi zic şi: Romei, Râmi (d. 1. a aflat-o
din Dicţ. geografic al jud. Prahova), ba. chiar Români (cf, rumânatic, "cor­
citură de Ţigan cu Român", în graiul din Ţara Haţegului, studiat de d. O
Densusianu, p. 332, şi calificativul jigănetic, "smolit, negricios", din Pascu,
Suîixele, p 70), şi, În. concordanţă cu constatările de fapt, nu numai un
Roma prahovean, ci şi un Româneşti, alias Româneşti-Ţigăneşti, din
1. acelaşi [udet, poate fi cotat, sigur, ca sălaş ţigănesc. Posibil, mai departe, ca �i
un Româneşti sau Romeneţi din f\rgeş să fie de aceiaş teapă: comuna din care
I face parte se chiamă, suspect: Negraşi (dela negru, ca Murgaşi de la murg),' i
I cuprinde până azi o populatie ţigănească. Cu putinţă e - in aceiaşi ordine de
idei .- ca şi un Voinigeşti, cătun gorjan, să perpetueze amintirea, nu a unui
banal Voi nicu (Voinigu), ci a unuia din ac' i �O'iVoDXOt, pe cari Du
Cange îi socoti a greşit ca "rustici originis Graecae, ceu ueccerii", de fapt:
vestiţii vojniklar, «freie bulgarische Bauern, die jăhrlich nach Konstantinopel
kamen, um die Pferde des Sultans auszufiihren, Holz ZL! schneiden, usw.»
(N. Iorga, Gesch. d. osm, Reiches, 11/, p. 281).6) De aici nu urmează Însă nic]
( de cum că ai fi îndreptăţit să generalizezi şi - dispenzându-te de a exarni-
,1 na fiecare cas în parte - să pui, d. ex., Romanul din Gorj in aceiaşi cate­
gorie de aşezări ţigăneşti (p. 427): Romanul aeesta (accentul?) poate fi, În
realitate, ca şi Romanul moldovenesc, numele de persoană Roman (de la
care şi Romăneştii s. Romăneştti bucovineni: Bogdan, o. C., II, 415), precum
un Romanaţi (ef. Însă şi rom-sârb. Mladenat) poate fi socotit şi ca pluralul unui
Romanat (PWf1CXVCZ'W; e, fn greceşte, şi moneta împăratului bizantin Rornanos
Diogenes), precum n. de sat vâlcean Yasilaii represintă, fără îndoială, plura­
lul unui Vasilat (= ngr. BcxmACZ'Wr;;, ca ' � YYEACZ'tOr;;, 'A,�'cxvcxoCZ'tor;;, 'AAE­
ţcxvopcz'tor;;, I'EwpyCZ'tOr;;, I'p'YJyopapor;;, lIarC7taoa'tor;;, etc., etc.: v. studiul
lui Hatzidakis, în 'Ema't'YJ�wvlX�' btE't'YJp[r;;, 1913, pp. 6-8). Rotnaniorii din
Mehedinti apar şi ca Rumeniori. ţi sânt pasibili, deci, de aceiaşi cauţiune,
ca şi un Măgireşti din Bacău, deila MagiI' (Bogdan, o. c., 1, p. 251), care
poate fi interpretat ca <măjer- (ct, Măgeru, vale în Mehedinti), cât şi ca
Magia!' (Ungur), etc. şi apoi nu trebuie să uităm că Rumâni se chemau
când va şi ţăranii români, aserviţi boierilor.
6) Cf. G. Meyer, Neugr. Stud., II, 19\ turc. voinuk, .ein als Fuhrlmechl, Reitlmechl,
S!allknechl dienender Chris!., originar: .Kri�ger-, din bulg.-serb. !Jojlla'î, idem.; - Barbier
de Meynard, Il, 352: .Boi/lOaq (vulg. pour voiilOUq): le Sultan el les grands personnages onl
des bo'inouq charlles de mener leurs chevau'\ au verl-. - Despre această creajiune trecă­
toare a Sultanului Murad, cu faimoasele vojnislei sela, din care cel mai însemnat, Koprovstica,
se numia turceşte Avratalan, .Frauenfeld. (ef. ung. Asszol/yfalva, ASSZollYllcpe de unde rom.
Asinip, şi ngr. rUVcxtx6xcxatpo, n. de ruine, în Tesalia, ca şi Kurvin grad, linagă Niş, aliaş
Koprin), v. în special ]irecek, Gesel/. d. Bulgaren, p. 452 sq.'. - Aceiaşi Voinici au avut de
suportat nu c;le mtllt ipotesele d-lui Bărbulescu (Revista din Iaşi, 1, p. 69).
[391]
!
I
�
391
Culmea simplificării o atinge, Însă, filologul işean aiurea (p. 427)
E ştiut că medio-iatinul scleuus (din care, direct sau indirect: fr. e3-
claue, engl. slave, it. schiavo, alb. sk'a, rom. Şchiau, etc.) are la basă În­
suşi numele etnic al Slavilor, Sleuus, devenit apelativ, cu înţelesul de "ser­
vus" 7), prin faptul, istoric, al aservirii lor de cătră Otto: -christlani captivi
quos vulgariter escleuos appellamus» (doc. din 1252, la Du Cange, s. v. selavus)
Cea mai veche atestare cunoscută e din sec. al Xvlea, în Vita [ohannis Ge­
orgiensis : "per scleuos c'ubicularios omnia perieruntur» (Man. Germ. tiist :
Script., IV, 371, ap. Niederle, Slouenske Sterositnosti, Il2, 483, n. 2; cf. Kluge
şi Meyer-Liibke, ad voc., etc.) .. Că, innainte de această dată, numele Slav
apare, ca etilic, supt forma Sclav: �xAcîpo<;; &'YYJP, din Agathias (sec. VI) =
uit: scteuus, «un (om) slav», ca llEpCll<; &'v�p, "Ayr�<;; &,y�p, &,y�p 'ApIlE­
YW<;;, etc" din acelaşi scriitor (Kretschmer, Olotte, 1, 370, contra lui Vasmer,
Zeitschr. f. deutsche Wortfol'sehung, IX, 21, 3158), - indiferent de pro­
cesul însuşi al inserării lui -c-, ca în rom.-dial. selab, selănină sau ies ele
asupra terenului de producere al căreia cine se interesează poate vedea
controversa Triandaphyllidis-Psaltes, în Orsmmetik d. bvz, Chroniken a aces­
tuia, p. 103, - nu importă: important şi neîndoios e, că, irmainte de în­
frângerea �l robirea Slavilor (sau Sclavilor) prin Otto, un apelativ scleuus,
având înţelesul de «sclav», nu exista şi, după cele spuse, nu putea să existe.
(Cuvântul latinesc pentru «sclav» era, cum se ştie, servus).
Ei bine, iată acum ce spune d. J.:
«Schieue, Scheie, Scheiul, Şcheia, Şcheuleţul, Va/ea Scheilor: toate
aceste nume provin din diferite forme ale cuvăntului medio-latin Scleuus,
'slav', resultat din S/avus prin ccntaminaţie, provocată atât de asemănarea
formei, cât şi de aceia a înţelesului; cu scteuus, 'rob'» (p, 426 sq.).
Va să zică: după d. 1., înnainte şi independent de Slsuus, la a cărui
prefacere in Se/avus medio-latin a contribuit, exista In latineşteun sclnuus,
"rob", - pe care Cicero- sau Traian îl vor fi întrebuinţat curent, pentru
variaţie, în loc de servus ...
Se poate merge mai departe, în simplificarea nuanţelor "medio,latin"
şi "latin"?
Dar trebue să ne oprim.
Lucrarea d-lui I. e uncapitol dintr'o monografie ce va apărea în "Ana­
lele Academiei Româ ne" : ab una disce omnes.
Ar fi de dori t ca autorul să înţeleagă necesitatea de a-şi revedea
complet manuscrip tul, Înnainte de a se da 'Ia tipar.
V. Bogrea.
7) Putem aduce analogia gr.-jal. Acîo<;;-Davlls = Daclls (cf. insă Revlle des'Etudes r;recques,
1913, p. 368, unde se citează glossa hesychiană ocîo<;;, uno (PpuyWY A6xo�) apoi rEr�<;;
şi însuşi rom. rumlÎ/l, o:ş�rb)l. - PentruYşerb sarac) lipit pdmLÎlllllllll = adscripflls glebnc din
Cod. IU3tin., v. studiul lui .M. Bfoch: Serf de la f!.lebe, in "Revue Historique', t. CXXXVI. p.
241 sqq. - Ca reflexe toponimice ale sinonimelor lui sclavas, avem la noi: Şarba 5 Şerbo­
aia (s., Tecuciu), Ropcea (s., Bucovina) = "'Robcca (cf. n. de fam. Robcea/llr/, în Iorga, Si1rd.
şi dac., VI', p. 129).
') Părerea lui Du Cange (s. v. aXAcî�o<;), că intr'un anume pasagiu din <Tactica.
mplr. Leo" Filosoful (t 9 11) s'ar di scuta originea apelativului in chestie, a fost de mult
...!:.Ll).i":.lli.:\ �·)t1iă (J .. cllis5211, Anecdo!a Graecobarbara, II, p. 244).
[392]
1. Lupaş: "Nicolae Popea şi Ioan M. Moldovanu, discurs de recepţiune
rostit În şedinţa solemnă a Academiei Române la 8 Iunie 1920' cu răspuns
de N. Iorga Bucureşti 1920 p. 53. (Dare de seamă).
Articolul 25 din statutele Academiei Române îndatorează pe fiecare
membru nou a vorbi despre personalitatea ŞI munca înaintaşului său in
scaunul nemuritorilor. E aceasta o tradiţie a Academiei franceze urmată
şi de Academia Română, dispoziţie prin care se contemplează crearea Pan­
teonului de academicieni înfăjişati cu pietatea, obiectivitatea şi competenta
ştiinţifică, ce o comportă situaţia de membru al celui mai Înalt areopag
cultural.
. Dintre cele 47 discursuri de recepţiune ale membrilor F\cademiei Ro-
mâne abia o treime a respectat această dispoziţie. Dispreţul suveran a
celorlalte a lipsit astfel literatura română de o multime de monografii asupra
distinselor personalităţi cari, mai ales cele din provinciile subjugate şi dacă
n'au reprezentat o prea mare greutate ştiinţifică, dar în tot cazul au fost,
cu rari excepţii, Inalte valori morale, culturale sau politice demne de a se
nernuri.
Am înaintea mea discursul de recepţiune ţinut de părintele protopop
şi profesor al universităţii din Cluj 1. Lupaş, care ales membru al Academiei
în 1915, a mers in acelaş an la şedinţele Academiei, ris când totu\.
Participarea aceasta i-a adus apoi interna?ea la Şopron. Părintele
Lupaş In discursul său nu face abatere dela regulamentul Academiei. Ales
in locul devenit vacant prin moartea canonicului dela Blaj Ioan M. Moldovan,
discursul de recepţiune cuprinde viaţa şi activitatea antecesorului său în
scaunul Academiei, dar pentru a se conforma pildei lui Plutarh, de a arăta
vrednicia oamenilor prin comparaţie, tratează, . ca un act de dreptate, şi
personalitatea episcopului Popea, al cărui panegiric nu fusese rostit In
Academie, deşi trecuseră 10 ani .dela moartea lui.
Cunoscând luptele confesionale dintre cele 2 biserici române ardelene,
ai căror reprezentanţi tipici şi combatanţi au fost Popea şi Moldovanu
- iubitorii de polemici aprinse, admiratorii gladiatori lor literari vor răsfoi
cu sete această broşură, din care �pseşte insă cu desăvârşire nu nurna
tonul polemic, dar şi orice prejudecată de ordin confesional.
Căci oricâtă iubire are părinte{e Lupaş faţă de biserica sa, ştie să se
ridice la lnnăltimea şi seninătatea ştlinţiflcă, care-i da înţelegerea, simpatia
şi obiectivitatea necesară, chiar şi atunci, când aşaz ă fi.ţă În fală şi carac­
terizează pe un reprezentant �I bisericii sale În comparaţie cu alt repre­
zentant al bisericii gr eco-catolice.
[393]
393
Imaginile celor 2 fruntaşi ai bisericilor ardelene se redau, cum era
şi firesc, deosebit, iar la urmă într'un capitol rezumati v se sintetizează
caracterele lor asernănănătoare.
Popea a fost cel mai tipic şi mai autentic Sagunist. fiu de preot din
Satulung, (lângă Braşov) ca student universitar la Viena atrage prin calităţile
sale intelectuale atenţia lui Şaguna care-I cheamă la Sibiu şi-I face secretar al
său şi profesor la seminar. Trăind În imediata apropiere a lui Şaguna, ca se­
cretar, mai târziu ca protosincel şi vicar, Popea a devenit cel mai sincer adict
al lui Şaguna, şi toată viaţa a luptat pentru împlinirea idealurilor şi planurilor
de- organizare bisericeasca, culturală şi politică a marelui arhiereu, N'a fost o
unealtă oarbă a lui Şaguna, cum sustin unii, ci cu sinceritatea inteligenţelor
alese, recunoscând superioritatea şi genialitatea protectorului Săli, s'a dedicat
prin o supunere loială voin'ei şi scopurilor acestuia. Intreagă activitatea sa
străbătută de cel mai curat idealism pe teren bisericesc, şcolar, politic lli
literar a fost îndreptată În această direcţie şi cultul ce, l-a avut pentru Şa­
guna generaţia post-şaguniană. e in parte efectul propagandei sale.
Puritan in toate acţiunile sale, a fost faţă de sine de o zgârcenie extraor­
dinară lăsând Întreaga agonisită - de 300,000 coroane - a vieţii sale
pentru biserică.
fiu de ţăran din Varfalău (jud. Turda-Arieş) Moldovanu îşi face stu-
diile la Blaj, Pesta şi Viena, le intrerupe din cauză de boală şi restabilindu-ş i
sănătatea În casa părintească, intră în serviciul liceului din Blaj, und e
funcţionează ca profesor şi mai apoi director 25 ani. Ca profesor a scris
2 manuale pentru ! coli secundare şi 2 pentru cursul primar. S'a ocupat
fără a negliga şcoala, şi cu comerciul de bucate -- lucru rar şi strain de
tot oamenilor de şcoală, - având un deosebit talent practic, care i-a dat po­
sibilitatea a strânge o avere de aproape un milion coroane, pe care le-a
dăruit prin testament bisericii sale. Silit a părăsi catedra din motive politice,
a întrat in administraţia bisericească, unde inclinările sale de gospodar
priceput au adus mult folos. N'a părăsit lns ă nici îndeletnicirile
literare redactănd, ca profesor, "Foaia şcolastic ă" şi polernizând prin
diferite ziare şi reviste cu învătati străini, cu Maiorescu şi cu Popea.
In polemice deşi adeseori pasionat, păstrează un ton obiectiv şi privitor la
"unire" are bunul simţ - ca puţini alţi scriitori gr.-catolici - de :1 aprecia
"unirea" În lumina justă, recunoscându-i şi urmările rele. A ajuns cele mai
inalte trepte ierarhice În biserica Sa fără a putea urca scaunul de mitropolit,
nefiind agreat de guvernul ungar. Pentru meritele sale literare şi culturale
a fost ales Însă În 1894 membru al Academiei Române şi preşedinte al
Asociaţiei Culturale ardelene.
Amăndouă personalităţile sunt figuri reprezentative ale preoţilor căr­
turari din Ardeal, cari prin felul lor de viaţă şi prin scrisul lor nu s'au înde­
părtat prea mult de simplitatea ţăranului român. S'au ridicat prin munca
şi vrednicia lor proprie la cele mai inalte trepte, ce le putea oferi un
popor sărac şi şi-au jertfit întreagă viaţa pentru biserică şi naţiune innăl­
ţându-se În lumea contemporanilor ca 2 forţe morale de o extraordinară
putere şi strălucire. "Au vieţuit ca pustnicii, au fost curaţi ca sfinţii şi
darnici ca împăraţii." Aşa încheie d, Lupaş caracterizarea celor doi aca­
demicieni dispăruţi.
[394]
39.1
Am ţinut să remarcăm acest discurs de recepţtune atât pentru obiec­
tivitatea şi onestitatea autorului, care s'a ştiut emancipa de toate prejudiţiile
confesionale - lucru destul de rar, dacă nu chiar unic in Ardeal- reuşind
să aprecieze cu deplină dreptate şi pe cel de altă lege, cât şi pentru măiestria,
cu care zugrăveşte şi sintetizează figurile celor 2 academicieni ardeleni.
E. Stoica.
Ştefan Meteş, Activitatea istorică al lui Nicolae Iorga, Bucureşti, 1921.
IV + 416 pag.
În această voluminoasă lucrare înfăţişează părintele Meteş activitatea
istorică a d-lui Nicolae Iorga, enumerând in ordine cronologică seria uimitoa­
re de studii şi lucrări istorice publicate de marele nostru savant în timp de
peste 3 decenii, dela 1890-1921. Scrierea aceasta este o amplificare impor­
tantă il broşurii tipărite de păr. Metes la Bucureşti în 1913 cu titlul "Ce a
scris N. Iorga. Viata şi activitatea sa".
Este laudabilă stăruinţa părintelui Meleş de a da câte un scurt resu­
ma! din cuprinsul fiecărui studiu, chiar şi al unor articole de amănunte
publicate în diferite reviste. Silindu-se a fi complect, în această privinţă, a
săvărşit o lucrare folositoare pentru cei doritori a cunoaşte cuprinsul unor
articole, studii şi lucrări, adeseori puţin accesibile în împrejurările actuale,
când abia se găsesc câteva biblioteci publice, cari se pot mândri că au în
rafturile lor toate publicaţiunile Domnului Iorga.
În' schimb însă metoda aceasta prezintă mari dificultăţi din motiv, că
nu permite să fie grupat la olaltă materialul într'o desvoltare continuă şi
Într'o legătură firească a părţilor menite a se cornplecta reciproc şi a da
un Întreg nefărămiţat.
Autorul insuş Îşi dă seama, în prefaţă, de aceste dificultăţi, pe cari a
cercat să le învingă prin o muncă devotată şi stăruitoare. Deaceea merită
recunoştinţa tuturor, precum şi dreapta răsplătire de a vedea crescând
"setea de carte a intelectualilor noştri" atât de mult, încât autorul să se
simtă în curând Îndemnat a publica În editia a JII-a, refăcută şi amplificată,
această scriere folositoare despre activitatea celui mai ilustru reprezentant al
istoriograftei române. 1. L.
Manuale de istorie română pentru şcoalele minorităţilor germane şi maghiare
Recensiunea manuscrisului
.Lehrbuch der vatertânaischen Oeschichte fiir Unierrichi auf der Ober,
stufe deutschsprachiger Mittelschulen und Lehrerf-inenlbitdungsanstalten in
Grossromânien" von Friedric/z Miiller.
O examinare atentă a manu�crisului, care cuprinde 288 pagini. mari, va
convi nge pe oricine, că autorul acestui manual didactic a Întâmpinat fn
lucrarea sa dificultăţi cOl1siderabîie De o parte năzuinţa de a găsi legă­
turile Între curentele mari ale istoriei universale şi Între istoria patriei, de
altă parte explicabila tendinţă de a Închega Într'un Întreg organic expunerea
istoriei ardeleneşti cu trecutul principatelor române, 1-" u pus pe autor pas de
pas în fata unor probleme destul de anevoioase considerând, că pănă În timpul
de Iaţă nu s'au' I ăcut decât prea modeste încercări în direcţia indicată.
[395]
395
Cu toate acestea se poate constata, că autorul a reusit _.. prin sâr­
guinţa sa şi prin o pătrundere ageră în rostul evolutiilor istorice deosebite,
- să învingă dificultătile începutului şi să dea un manual folositor scoale­
lor confesionale săseşri din România. Nefiind preocupat de succesiunea
cronologică, nici de tendinţa de a preciza intămplârile istorice până În am e ­
nunte, - cari de cele mai multe ori încarcă fără nici un folos educativ,
memoria elevilor şi produc desgust, - autorul schiţează cu predilecţie Îm­
prejurările de ordin istoric, economic, social şi cultural-politic al seriilor de
fapte, pe cari le ştie selecţiona cu simţ didactic şi educativ. Sinteza, pe
care a dă, presupune fireşte în cele mai multe locuri, idei aperceptive,
'cunoştinte anterioare solide, pe cari elevii vor fi avut prilej să şi le În­
suşească În cursul inferior şi să le aprofundeze în cel superior al scoale­
lor secundare. Astfel rezultatul didactic practic al acestui manual va fi în
funcţie de o parte. de priceperea şi devotamentul profesorului de speciali­
tate, iar de altă parte ţi de Ielui, cum va fi întocmit manualul de istorie
pentru cursul inferior precum şi de calitatea întregului invătămănt istorc până
la-Treapta superioară, În care el este menit a Încununa prin o sinteză largii
munca atâtor ani de studiu şi a da viitorilor cetăţeni toate orientarile ne­
cesare, spre a putea participa în mod activ la progresul cultural, moral şi
social al patriei şi al poporului, din care fac parte ..
După aceste constatări de ordin general imi iau voie a face câteva
observărt de amănunt, cari nu urmăresc decât scopul de a inlesni autorului
calea spre desăvârşirea lucrării salt'. ca să se poată Înfăţişa din toate pune­
te·le de vedere în condiţiuni acceptabile.
Iată-le:
I Titlul manualului să fie modificat astfel: .Lehrbuch der români­
schen Geschichte (sau der Geschichie Româniensi Iiir den Unterricht ...
. . . im Konigreich Romănlen".
2. Prelata este prea lungă şi supraincărcată cu motivări, cad po
lipsi din un manual didactic; trebue deci înlăturată cu totul sau, daca
autorul ţine la ea, s'o reducă măcar la 112, omilând paginile 1-11, lipsite
de claritate şi suprimând textul dela pag. V· VI privitor la scrierea numiri­
lor de persoane şi de localităţi.
3. Numirile de persoane şi de localităli, in tot cuprinsul cărţii, să fie
scrise întâi în textul original românesc şi numai În al 2-Lea loc, în paran­
tesă, şi In traducere germană, dacă e necesar. Aşa d, e. se va scrie BliCU­
reşti, Cernăuţi, Oradea-Mare şi Sibiiu (Hermannstadt) Orăştie (Bros) etc.
Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, fv\ih?.Î
Viteazul etc.
4. Gruparea materialului nefiind făcută după criteriile intrinsece ale
istoriei Românilor, trebue modificată astfel, ca evenimentele din trecutul
românesc să dea titlurile de căpetenie aie împărţirilor în capitole. Cap.
IV. Die Enistehudg christiicher Staaien an der utiteren unii mittlereu
Donau trebue tratat la olaltă cu cap. III: Die Zeii: der votkerwatuiernng,
Jntrucât Bulgarii şi Ungurii au fost valurile întârziate ale năvălirii popoare­
relor, toate cele spuse despre ei trebuesc reduse considerabil În dimensiuni
-pre a nu lăsa impresia, cii Într'un manual de istorie românească se dă mai
multă atenţi une Bulgarilor şi Ungurilor, decât Românilor;
[396]
396
5. In schimb capitolul IV. va purta titlul: Die Begriindung und Be­
festigung der românischen Fiirstentiimer, care trebue tratat mai pe larg fa­
cându-se amintire şi de formaţiunea politică românească din preajma Dunării,
sub conducerea căpeteniilor Seslav şi Tatul fn sec. XI, pe la 1070 (ef. N.
Iorga in "Revista Istorică" din 1919). .
5. Capitolul V. să fie intitulat: Principatele române ca apărătoare ale
culturii şi civilizatiei creştine faţă de invasiunea Turcltor păgâni,
7. Capitolul VI, să fie intitulat: Tendinţele Românilor spre unitate
naţională Înainte şi după domnia lui Mihai viteazut arătându-se că atât
luptele lui Petru Rareş pentru Ardeal, cât şi scrierile istorice, şibisericeşti
din sec. XVII nrrnăriau această idee a unităţii naţionale, dar sub forme şi
înfăţişeri deosebite.
8. Din cronologie se va omite indicatia dela pag. 9: "Mitte des 12.
[ahrhunderts erstes geschichtliches Hervortreten der Romănen nârdlich[der
Donau", deoarece cercetări istorice mai recente IN. Iorga, 1. c) au dovedit
că şi În sec. XI. se pot constata pe baza isvoarelor bizantine formatiuni
politice româneşti în nordul Dunării.
9. La aceeaş pagină în loc de "Walachei" seva scrie: "Ţara Ro­
mânească" sau "Muntenia". - In genere numirile de Valah şi Valahia, ori­
cât de Indreptatite istoriceşte, se vor evita pretutindeni ne putând fi admise
în manualele didactice pentru şcoalele din Transilvania din motiv, că ele
mai au Încă şi În timpul de fată un sunet neplăcut şi jignitor prin faptul,
că usurpatorii politici ai Transilvaniei au imprumutat acestor: numiri' un ac­
cent de ură naţională, de batjocură şi dispreţ secular.
10. Tabela cronologică se va întregi cu următoarele date: 27. III. 1918
adunarea delaChişinău >- alipirea Basarabiei la România; 15. IX. 1918 adu­
narea dela Cernăuţ - alipirea Bucovinei 18. XI. 1918 adunarea dela Alba­
Iulia - alipirea Transilvaniei; 8. 1. 1919 adunarea dela Mediaş -- alipirea
Saşilor la România; 10. VIII. 1919 adunarea dela Timişoara - alipirea Şvabi­
lor din Banat; 1920 Ratificarea tratatului dela Trianon. -Tabela cronologică
Întreagă s'j fie lăsată la sfârşitul cărţii!
11. Inainte dc a intra in materie, să se dea un capitol cu caracteri­
zarea generală a epocelor istoriei române arătăndu-se cum Imparte Xenopol,
Iorga �i OnCÎlIl istoria Romanilor în epoce, spre a trezi şi În modul acesta
interesul elevilor pentru scrierile celor mai de seamă istorici români.
12. Dela pp. 32, 33, 36. 'se vor omite rândurile trase cu creion roşu.
nefiind întru toate corăspunzătoare adevărului istoric.
13. La pag. 43 În titlu se va pune ln loc de: "Das erste geschicht­
liche Hervortreten des rom. Volkes" .Das românisch-butgarische Reich".
14. La pag. 44-45 se vor suprima cele două rânduri trase cu creion roşu,
15. La pag. 45 titlul "Der �hristlicheStaat Ungarn" se va modifica'
astfel: .Die Begrlindung des ungarischen Staates."
16. La pag. 47 se vor suprirna cele 2 rânduri şterse cu roşu, deoarece
nici la Unguri nu s'a Intărnplat încreştinarea aşa repede (rascher Uebergang)
cum afirmă autorul, ci a fost rezultatul unui lung proces istoric.
17. La pag. 48 se va omite c�lvântul: "Klugen."
[397]
397
18. La pag. 47-50 capitolul "Die magyarische Staatsorganization"
fiind prea lung şi abstract, se va reduce la 1/2 şi se va expune în mod mai:
simplu şi mai concret, spre a-I apropia de înţelegerea elevilor.
19. La pag. 57. rândul 4 din jos se va elimina cuvântul " herrenloses "
fiindcă nu corespun.te adevărului istoric; Ungurilor le-au trebuit aproape
3 secole spre a putea pătrunde până în colţul sud-estic al Transilvaniei,
dovadă că pământul acesta nu' era .Jierrentos" - când au năvălit Ungurii
20. La pag.' 60. rândul 4 din jos se va scrie Szekler în loc de Magyaren:
21. La pag, 62. se vor omite 5 rânduri şterse cu creion roşu pu­
nându-se colonizarea Saşilor în Transilvania în legătură şi cu cruciatele (cf
N. Jorga: Istoria Românilor din Ardeal voI. 1).
22. La pag. 76 77. despre Alexandru cel Bun trebue dată o expu­
nere mai amănunţită.
23. La pag. 84-92 cele 2 capitole de istorie turcească, neaparţinând
acestui manual, trebuesc reduse la 1/2 şi cuprinse sub sub un singur titlu.
2'1. 92-97 cap. "Die tiirkische Festsetzung auf der Balkanhalbinsel
und an der un teren Donau" are ca o simplă anexă sumară domnia lui
Mircea cel Bătrân, ceeace nu este admisibil. Nefiind vorbă de istoria Turci­
lor, ci de a Românilor, capitolul trebue intitulat astfel: Domnia lui Mircea
cel Bătrân şi luptele contra Turcilor, amplificându-l în acest înţeles.
25. La pag. 102. trebuie adăugat încă un capitol despre starea Ro­
mânilor ardeleni înainte şi după 1437.
26. La pag. 109 -110. propoziţiile citate pentru caracterizarea lui
Vlad Ţepes trebuiesc eliminate, ne cuprinzând nimic educativ şi fiind abso­
lut nepotrivite pentru un manual didactic.
27. La pag. In lipseşte un capitol despre Neagoe Basarab, important
pentru desvoltarea bisericească, culturală şi artistică a Munteniei; să se în­
tregească acest capitol, dăndu-se şi o caracterizare a Învăţăturilor lui câtre
fiul său Teodosie, ca lina dintre cele mai vechi şi mai importante scrieri
de morală religioasă şi politică.
28. La pag. 137 în loc de Oross-s/ornik se va rectifica 'Grozav­
Vornicul.
29. La pag. 146-7 lupta dela Călugăreni, ca un adevărat Maraton al
istoriei militare a Românilor, merită să f'e descrisă mai plastic, insistându-se
şi asupra disproporţiei forţelor militare, cari s'au ciocnit acolo, pentrucă
numai astfel va putea fi înţeleasă de elevi biruinta lui Mihai. O comparaţie
Între lupta aceasta şi cea dela Podul Inalt va contribui de asemenea la o
mai bună înţelegere.
30. La pag. 147 "Errichtung der ersten gr.-or. Metropolie" in Weissen­
burq" să se spună că În Alba-Iulia a existat ruitro polia română şi înainte
de Mihai-Viteazul, el a contribuit numai la restaurarea şi consolidarea ei.
J \. Urmările faptei lui Mihai Viteazul sunt arătate destul de bine,
dar în legătură cu cronicarii sec. XVII la pag. 153-4 trebue amintit, că nu
numai ideea descendenţei romane, ci şi a unităţii naţionale este exprimată
clar atât în scrierile lor, cât şi în preleţele cărţilor bisericeşti din acelaş secol.
32. La pag. 168 9 Capitolul despre Mateill Basarab şi Vasilie Lupu
trebue amplificat arătăndu-se şi importanţa acţiunilor culturale, artistice şi
[398]
398
de legiuire in limba română (Pravilele din 1642, 1646, 16�2) din timpul lor.
Titlul capitolului trebue modificat astfel: "Domnia prlncipilor Mateiu Bas­
arab şi Vasilie Lupu", stăruind �i asupra planului acestuia din urmă de a
cuceri Transilvania ..
33. La pag 169 capitolul: .Dle Zeit der wiedererstarkţen " ... să
fie intitulat astfel: Starea principatelor române pe timpul succesorilor lui
Mi'lfeiu Bessrsb şi Vasi/ie Lupu,
34. La pag. 174- 5 domnia lui Constantin Rrâncoveanu, ca una din
cele mai binecuvântate în roade culturale şi artistice. trebue tratată într'un
capitol special însistând şi asupra relaţiilor lui cu Transilvania şi asupra
influenţei culturale, pe care o exercitau tipăriturile româneşti. greceşti, sla­
vone, arabe, iberice din Bucureşti asupra popoareîor ortodoxe din Orientul
Europei.
35. La pag. 178. Dinastia Cantemireştilor în Moldova merită un capitol
special, În care se va arăta şi activitatea istorică literară şi filozofică a lui
D. Cantemir, adevărat erudit de renume european, ale cărui scrieri istorice
apărute în limba latină au fost traduse în limba engleză şi germană încă
din secolul XVII.
36. La pag. 186. se va mai adauge un capitol despre starea socială
politică şi culturală a Românilor arde leni în sec. XVII, citându-se din
"Aprobatae" şi "Compilatae Constitutiones" textele cari arată, cât de vllreg
au fost ei trataţi din partea legislaţiei ardelene.
37. La pag. 191. alături de Şofronie se va aminţi şi "Popa Tunsu"
(Ioan Piuarlu) din Sadu, tatăl vestitului oculist Ioan Molnar (Piuriu) de
Milllersheim, cel dintâi profesor român la Universitatea din Cluj.
38. La pag. 192. lângă G. Şincai se va aminti şi Radu Ternpea pro.o­
pop din Braşov ca director al şcoalelor najionale româneşti din Transivania.
39. La pag. 201. Mişcarea politică a Românilor ardeleni din 1790-92,
fiind punctul de mâncare al politicei româneşti din sec. XIX. merită sa fie
tratată mai pe larg, într'un capitol special.
40. La pag. 203. Unitatea impositelor era în Ţara Rom. "Iude" = 4
familii şi nu O familie împărţită în 4 sau 1/4 de familie, cum crede autorul.
41. La pag. 224. se vor omite 5 rânduri trase cu roşu, în cari Ro­
mânii din îundus rE'gius sunt înfăţişaţi ca iobagi ai Saşilor; tot astfel se va
elimina şi cuvântul »ellein« .din propoziţia următoare, fiindcă nu corăs­
punde adevărului istoric; însuş textul diplomei lui Andrei din 1224 dove­
deşte contrarul.
42. La pag. 228. pentru ,,(jes romănischen Volks" se va zice, "der
ro mânlschen Naţion'"; se va arăta mai pe larg importanţa programului
naţional-politic al Românilor dela 1848, stăruind în deosebi asupra punctuluţ
1. independenta neţionetă-potirics 2. independenta neţionets-oisericesscă
4. libertatea industrială şi LOmerc�/ă şi 16. protestul contra unirii Tran-
silvaniei cu Ungaria, '
43. La pag. 233. Despre şterJn L. Rolh să se scrie ceva mai pe
larg, dându-se o apreciere a activităţii sale publicistice şi a martiriului său
naţional.
44. La pag. 250. In loc de .terminul creat adhoc de Habsburgi "gr.
orientalisch" se va scrie pretutindeni »ortodox«. . "
[399]
399
45. La pag. 265. se va face amintire şi de activitatea' importantă a
istoricilor şi filozofilor; N. Bălcescu (Mihai Viteazul) Cogălniceanu (Leto­
piseţele, cronicele României) Bariţiu (lst. Trans). Şaguna, (Istoria biseri­
cească), Cipariu (Acte şi fragmente, gram. limbei române) Al. Odobescu
(arheologie) Haşdeu, Cuvinte din Bătrâni., Istoria critică a Românilor, Eti­
mologicum Magnum Romaniae) Xenopol IsI. Românilor şi filozofia istoriei;
1. Bogdan studiile slave D. Onciul Originile principatelor române) şi N.
Iorga Gesch. des rornănischen Volkes: G. des osrnanischen Reiches etc.
etc. etc. V. Pârvan (arheologie) Ovid Deusuşiam (filologie) n. Desusianu
(lst. Rev. lui Horia) Sextil Puşr ariu, (Dicţionarul lirnbei rornâne.)
46. La pag. 282 În legătură cu lupta dela Mărăşeşti să se spună a­
priat, că În focul luptei armata română a rămas singură, fiind tradară de Ruşi.
47. Cartea să se termine cu declaraţia dela Mediaş a Saşilor şi cea
dela Timişoara a Şvabilor Aceste declaraţiuni să fie reproduse textual.
48. La sfârşitul cărţii să se dea şi o înşirare bibliografică a scrierilor
istorice, utilizate de autor precum şi a altora, cari pot fi accesibile elevilor
din ci. VIII. În această clasă de liceu mulţi elevi simt adeseori necesita­
tea de a se informa în mod mai precis şi mai amănunţit asupra unor
evenimente şi personalităţi istorice, cari le-au trezit, În cursul studiului,
interes mai viu.
49. Tot astfel e de dorit, să se tipărească la sfârşitul cărţii şi seria
cronologică a princtpilor din Muntenia. Moldova şi Transilvania, fiindcă
elevii adeseori vor căuta să-şi fixeze din nou timpul domniei unuia S<j.U
altuia dintre aceşti voivozi. .
50. O serie cronologică să se dea şi pentru conducătorii mai im­
portanţi ai Saşilor.
Ţ'inând seamă de toate observările şi propunerile enumerate mai
sus, nu mă indoiesc că' autorul va reuşi să dea şcoalelor confesionale
săseşti, În serviciul cărora se află, un excelent manual didactic, pentru
care Îi vor fi recunoscători atât profesorii, cât şi elevii acestor şcoale.
J. Lupaş.
Observare: Înainte de aparţia manualului publicat de d. OI'. Fried rich
Miiller învăţământul istoriei române În şco alele minorităţilor germane era in
mod firesc influenţat de tendinţele şi concepţiile vechilor manuale traduse
sau prelucrate după autori unguri. cari aveau obiceiul să. înfăţişeze popu­
laţi unea autohtonă a Transilvaniei ca pe nişte "hoarde de Pecinegi şi Va­
lachi pribegi" el. Lehrbuch der unqer.schen Oeschichte nach Ludwig Man­
golds Preqmetischer Oeschichte de, Ungarn iiir die Oberklesse deutschspre­
chiqer Miftelschulen und Lehre rbildunqenstelten bearbeitef van Rudolf
Briebrecher. Ilaqyszeben (Hermanstat) 1908 pag. 31, unde se pot ceti ur­
mătoarele afirmaţi uni : "Das den Sachsen zur Besiedlung ilberwiesene Gebiel
wird als desertum bezeichnet und ausser vereinzerten magyarischen und
stawichen Ansiedlungen haben sie darin wohl nur wenige iiorden herum­
st reiîender Petscheneoen und, Walachen uorqefu nden, Erst durch die Be­
sie dlunq wurde dieser Te il Siebenbilrgens Zll einem werlvollen und ge­
sicherten Besitz der ungarischen K rone".
[400]
I i\''' 400
Manualul publicat de d. Teodor Bălan În Cernăuţi la 1919 (Geschichte
der Rumănen, Lehrbuch îiir die oberste Klasse der Mi!telschulen) şi, în
măsură mai însemnată, manualul d-Iui director Friedrich Miiller, apărut În
Sibiiu la începutul anului 1922, vor face bune servicii învăţământului istoric
din şcoalele secundare ale minorităţii germane. Iar pentru şcoalele primare
este bine întocmit manualul »Lehrbucli iiir deutsche Volksschulen im Kănio­
reicn Romiinien. Oeoqrsphie, Geschichte, Yerfassungslehl'e. Verfasstvon
Volksschullehrer Frenz Scheger. Timişoara 1921.
Pentru şcoalele secundare ale minorităţii maghiare s'a prezentat la
începutul anului 1920 un mss tradus în mare parte şi prelucrat după manualul
lui Aguletti, întregit cu o schiţă a istoriei maghiare: "A român nemzet tOrte­
nelrne es a magyarok tortenetenek văzlata" de P Dejeu. Faţă de acest mss
părerea recensentului a fost că "principial' nu se poate admite, ca într'un ma­
nual de istoria patriei, menit a da nu numai conoştinţe, ci şi educaţie naţională
elevilor din şcoalele secundare, să se introducă o astfel de biîurcaţie, tra­
tând pe lângă istoria poporului dominant, aproape în aceeaş măsura, şi is­
toria unui alt popor. Acest procedeu are drept urmare lipsa de unitate a
manualului, iar în ultimele lui consecinţe el ar îndreptăţi oricare fragment
de popor din cuprinsul patriei române, să ceară acel aş lucru. Şi atunci
în locul istoriei naţionale, făuri/oare de suflete şi îndrumătoare a voinţiţ
obşteşti Într'o direcţie unică - s'ar da în mâna elevilor diferite manuale
de istorie a Românilor, a Ungurilor, a Evreilor, a Saşilor, Şvabilor, Secuilor
etc. Nu poate fi nimic de obiectat înpotriva Iămuririi situaţiei acestor po­
p{yare în 'diferite timpuri, dar totdeauna în srânsă legătură cu părţile coră­
spunzătoare ale istoriei româneşti. A introduce însă În manual nu adevărat
paralelism dela un capăt la altul, e in detrimentul unităţii didactice şi nu
concordă nici cu dispoziţiile planului de învăţământ în vigoare".
Manualul a apărut toluş la Oradea-Mare în 1920. cu titlul modificat
astfel: "Romania tortenete kozepiskolăk hasznălatăra. Szerkesztettek : V.
Candrea es P Dejeu".
Tot ea prelucrare a manualului Aguletti _. dar făcută în mod mai
inteligent - e a se considera şi cartea publicată de directorul Dr. Szocs
Geza cu titlul:' "A român nemzet es Romania torrenelme 1. resz A roma­
nok ostortenelmetol a tanariotâk korăiq."
In sfârşit din încredinţarea secretariatului general al înstrucţie i din
Cluj a apărut la începutul anului 1921. manualul intitulat. "A roman nern,
zet rortenete rovid eloadasban. Iskolai es maqănhasznălatra irta Dr 1.
Lupa ş". Apariţia acestui. manual .a fost intâmpinată de ziarul Elletizek (16
Aprilie 1921) din Cluj cu următoarea apreciere: .Acesia t:' al 3-lea manual de
istorie română, pe care îl cunoaştem şi e incontestabil, că în scurt timp le
va Întuneca pe celelalte cu desăvârşi re (ketsegtelen, hogy amazokat rovi­
desen teljesen elhomătvositja). Aut�rul stăpâneşte deplin materialul, ceeace
la manualele anterioare nu s'a putut observa. (A szerzo anyaga Ielett 151(e·
Jetesen uralkodik, ami az eldzo k0,nyveknel nem lătszott meg.) Durere
însă, nici acesta nu e scutit de orice prejudecată şi cu toate că lucrarea
semnifică un progres mare, noi totuş credem în sosirea unei odiectivităţi
şi mai mari (bar a mun!,a nagy haladast jelent, mi meg mindig nagyobb
[401]
targyilagossag eliăveteleben hlsziink)" .•• Autorul a cerut numai decât
recensentului, prin o scrisoare adresată redacţiei, săi se notifice acele
capitole sau expresiuni ale cărţii, cari ar putea fi considerate de cătră
cititorii maghiari ca lipsite de obiectivitatea necesară, spre a le putea
cerceta şi revizui cu mai multă severitate la o eventuală nouă ediţie.
Această cerere a rămas însă fără nici un răspuns.
1. L.
Mărunţişuri.
Cum se numia tatăl lui Gheorghe Baritiu?
In necrologul publicat de G. Baritiu la moartea tatălui său In "Tran­
silvania" d.n J 869 pag. 141 (Hoc ei filius major monumentum posuit) se
spune c ă Ioan Fopu-Bariiiu a studiat in Blaj, Cluj şi Arad, a fost preot
3 ani (1809-1912) în .Jucul-de-jos (comit. Cluj), de unde a trecut apoi in
Petridut-de-Mijloc, locul naşterii sale (aproape de Turda). Aci a răposat în
etate de 84 ani, după o păstorire de 60 ani, în cursul cărora a edificat
biserica DIn parte prin spesele sale".
In biserica din .Jucul-de-Jos se păstrează, legată în scoarţele unui
Penticostar, tipărit la Blaj în 1768, epistola adresată din Blaj la 18 Noetn­
vrie 1810 de «binevoitoriul frate Petru Popovici, samiartău» cătră tatăl lui
Baritiu: .Joanni Popovits Parocho Zsukiensi G. Catholico Domino frairi
singulariter colendissimo al Zsuk",
De aci se vede că tatăl lui Baritiu nu purta la începutul carierei
sale preoţeşti numele Pop, ci Popovici. l ndicaţlunea că el ar fi studiat şi
la Arad admite presupunerea că ar fi fost hirotonit preot la episcopia
de acolo.
Schimbarea numelui de Popouici în acela de Popu şi apoi adau­
sul Baritiu nu este încă deplin lămurită; motivarea dată în cutobiografia
lui G. Baritiu tipărită in Sibiiu la 1892, nu pare suficientă.
1. L.
Un amănunt relativ la Vasile Aron
(Mustrarea lui de cătră guvernul ardelean din Cluj)
No.803
Sacrae Caesareae Regiae �I Apostolicae Matlis M. Prlncipis
Traniae el Siculormu Ccmitis D. D. Nosri Clementissimi Nomine!
Generose Prudentes ac Circumspecti Nobis honorandi ac benevoli.
Salu tem et Gratiae Caesareo-Regiae lncrementum. Advocato Basilio Aaron
in Procuratoria sua functione iIlo culposo facto, quod irnmoderato Stilo
Instantiam Valachorum Felso Bajomiensium *) intertentionem ovium altis-
") Basna.
Anuarul Instit, de IsI. Naţ,
[402]
402
simo Ioco indulgeri suplicantlum promoverit, et debitam erga G. Regium
teverentiam nequaquam observaverit, semet reprehesione dignum reddente,
D. Vestris în sequellarn altissimi jussus eatenus ad Regium Guberniurn
exarati hisce committi, ut praedeclaratum antelati Advocati BasiIii Aron
in suarn praesentiam constituendi inconvenientem agendi modum eidem
altissimo nomine publice et seria admonere noverint. In reliquo altefata
Sua Mtas benigne propensa manet. E Regio M. Ppatus Transilvaniae Gu­
bernio. CIaudiopoli die a mensis Febr. 1813.
G. C. Bănffy m. p.
Andreas de Heydendorf m. p.
secretarius
Magistratui Cibiniensi.
8. III. 1813. Gutachten: Der Advocat Aron sey in der heutigen Seselon %u
constituieren um demselben der lnhalt dieses hohen Gub.­
Decrets aufzulesen und hiernach der anbefohlene Verweis
zu geben.
1. L.
Un portret al lui Mihai Viteazul în Muzeul din Avignon.
Multă vreme nu s'au cunoscut de la Mihai Viteazul de cat portrete
gravate, unele destul de stângaclu lucrate, ceia ce ne făcea să ne indoim
de asemănarea lor cu modelul reprezentat. Singură grav ura lui Hegidiu Sa­
deler, executată la Praga în 1601, ad vivum, deci după natură, ne da o idee
de energia, de intesa viaţă internă a eroului, de trecutul său sbuciumat,
care lăsase urme adânci brăzdând bărbăteasca sa faţă.
Dimitrie Sturdza fn 1892 1) a avut norocul să descopere în muzeul de
pictura din Viena, pe atunci muzeu imperial, un tablou de frantz Francken
cel Batrăn, artist flamand, pictorfde curte al fmpăratului Rudolf. In acest
abi ou, reprezentând pe Cressus arătăndu-şi bogăţiele lui Solon, după un
obiceiu destul de frecvent În acest timp, personagiele erau portrete de ale
contemporanilor, din anturajul imediat al pictorului. In stânga privitorului
se vede una din figurile cele mai simpatice şi m li expresive de pe această
pânză, chipul Însuşi al marelui -nostru voivod. Ştiut est că el se găsia la
Praga În 1601, când a fost pictat tabloul.
Pe lângă calităţile reale artistice ale operei lui francken, pentru noi
Românii ea avea o importanţa' capitală, reprezentând singura imagine În
culori a viteazului Domn.
Vizitănd muzeul Calvet din, Avignon. vara trecută, am avut p lăcuta
surprindere să descoper acolo o �eplică dupe celebrul tablou din Viena.
Calităţile acestei picturi sant aşa de evidente, În cât deşi este greu să
te .pro�unţi �ân.d n� ai in faţa. amb,le lucrări .: nu mi se pare de loc în­
Ierioară celei din Viena. In orrce caz ea este Intr'o mai bună stare de con­
servatiune de cât aceasta.
1) Const, V. Obedeanu, Portretele lui Mihai Viteazul, Bucureşti 1905,p. 14.
,
1
I
j
i
I
I
I
[403]
4Q3
Scriind conservatorului muzeului pentru a-i cere inforrnaţiuni asupra
'felului cum acest tablou a pătruns in colectia Calvet, am primit răspunsul
.că a fost cumpărat de muzeu În 1827 din colecţie Sauvan. Mai departe nu
se poate urmări nimic; deci ne este imposibil să .aflăm cum a patruns În
Franţa, Acest tablou pe nedrept este atribuit in catalogul muzeului lui
Franz floris, pictor flamand, ca si francken, dar care murise încă din 1570,
la Anvers, Prezenţa lui Mihai Viteazul printre personagiile reprezentate este
un indiciu sigur de o dată cu mult posterioară morţii lui floris. EI nu poate
ii de cât tot al luifrancken.
Semnalez deci acest tablou atenţi unei cercetătorilor noştri cari se
<ocupă cu iconografia Domnilor români.
G.Oprescu
Necrolog.
Dr. Ion Sârbu,
La vârsta de 57 ani s'a stâns, în Rudăria, - satul său natal - pă­
Tintele Dr. Ion Sârbu, unul dintre cei mai bine pregătiţi istorici români.
Născut la 19 Februarie 1865, ca fiu al preotului Iacob Sârbu, a stu­
-diat in Caransebeş, Dobriţin, Pojon şi Braşov, iar studiile universitare le-a
inceput la Jena şi le-a terminat la Viena, unde a luat şi doctoratul, prezen­
nând ca teză o importantă monografie istorică asupra relaţiilor exterioare
ale lui Mateiu-Vodă Basarab: "Mateiu-Vodă Basarabas auswărtige Be­
ziehungen", apărută in Leipzig la 1899 şi apreciată favorabil În reviste de
specialitate române, maghiare, germane şi franceze.
Incurajat de buna primire cu care fu întâmpinată cea dintâi scriere
aIui, s'a apucat să studieze epoca lui Mihai Viteazul, adunând material
bogat pentru o monografie a marelui Domn. Planul acestei lucrări l-a croit
însă în dimensiuni atât de vaste, Încât nici In două decenii nu l-a putut
duce la indeplinire pe de-a întregul.
La 1904 a publicat în Bucureşti volumul 1 al monografiei intitulate:
.Istoria lui Mihai-Vodă Viteazul, Domnul Ţării-Româneşti". Acest volum
cuprinde o analiză foarte amănunţită a tuturor izvoarelor istorice ale epocei
şi o expunere conştiincioasă a momentelor împortante din viaţa şi domnia
lui Mihai până la 1598.
În prefaţă arată autorul greutăţile ce a întâmpinat până a scris
această carte şi se tângueşte asupra "lipsei de noroc" în cuvinte, cari
chiamă in amintirea cetitorului soarta mult sbuciumatului Gheorghe Şincai.
Dar "lipsa de noroc" avea să se schimbe curând într'un noroc, de
care puţini istorici români s'au putut împărtăşi până la dânsul. În sesiunea
generală dln 1905, Academia Română i-a acordat marele premiu Năsturel de
12000 Lei, ţinând seamă de recornandaţiunea cuprinsă într'un raport deosebit
de elogios, în care se făcea constatarea, că cel ce s'a încumetat să ia asupră Şi
[404]
404
sarcina de a scrie o istorie specială despre Mihai Viteazul »era de sigur
cel mai bine pregătit din tinerii nostri istorici, era, fără îndoială, spiritul cel:
mai potolit' şi mai cumpănit, scriitorul conştiincios şi obiectiv, observatorul
cel mai fin şi muncitorul cel mai cu rost, dacă nu cel mai harnic, astfel
Încât lucrarea sa, dacă din punctul de vedere J al formei, al stilului şi al
limbii întrebuinţate, Iasă întru câtva de dorit, însă din punctul de vedere
al cuprinsului, al studiului ştiinţific şi critic al izvoarelor, al combinării re­
zultatelor, dobândite prin acest studiu, ca şi al. expunerii faptelor, după in- J
lănţuirea lor logică şi adevărată, merită toată lauda"; 1)
. La 1907 a apărut partea I-a din volumul II, dând istoria anilor
1598-1599 cu toate amănuntele privitoare la cuprinderea Ardealului şr
anunţând că' în partea a doua a acestui volum va Înfăţişa stăpânirea lui
Mihai În Ardeal, purtarea curţii împărăteşti din Viena cu el şi a lui cu îm­
păratul, precum şi cuprinderea Moldovei; rărnânând ca într'un ultim volum
(111) să dea întreg materialul istoric privitor la căderea lui Mihai.
Acestea din urmă însă nu au mai apărut. Căci autorul istoriei lui
Mihai, neizbutind să ajungă profesor la Universitatea din Bucureşti, cum
ar fi dorit, şi refuzând să primească la Universitatea din Iaşi catedra ce it
s'a oferit, - s'a aşezat ca preot, fn locul tatălui său, la Rudăria (în Banat),
unde îndatoririle cele multe ale oficiului de paroh şi administrator proto­
popesc l-au împiedecat a îrnbcgăţl literatura noastră istorică şi cu cele două
volume, anunţate în prefaţa dela 1907, A participat părintele Sârbu şi la luptele
politice ale Romârnlor naţionalişti din Banat contra nefastului curent al Bur­
diştilor, primind În cercul electoral Caransebeş un număr considerabil de
voturi (2071), prin cari credea că ar fi dat "lovitura de moarte" duşmanilor
politici ai neamului românesc ..... Lipsa de noroc", pe care o accentuase
Dr. Sărbu în prefaţa "Istoriei lui Mihai Viteazul", - nu l-a slăbit nici în
cariera sa bisericească, nici în cea politică.
Spre a lnvedera calitatea de scriitor a părintelui Sârbu, ne vom mărgini a'
reproduce aici următoarea descriere geografică şi istorică-politică a Transil­
vaniei dela inceputul capitolului, care tratează despre cuprinderea ei de cătră.
Mihai: "Transilvanie, Transilvanie! Ţară a munţilor păduroşi, Ţară de peste
pădure, Ţară de peste munţi"! Ţară plină de atâtea daruri dumnezeeşti! Pă­
mânt roditor, păduri cu lot felul de lemne şi fiare sălbatice, munţi ce as­
cund bogăţii de aur, de sare şi de cărbuni. munţi ce şi-au deschis sănul
să verse râ�uri binecuvântate peste văile şi câmpiile tale! Ţară întinsă! Ho­
tarele tale ajung până unde se sfârşesc poalele dealurilor, copiii munţilor
ce te încunjoară. Ţară frumoasă! Tu toate le ai, ca să poţi fi fericită! ...
Şi totuşi ce gemete înfundate se ridică prin văzduhul tău şi se răsfiră de­
parte peste hotarele tale! Câmpia dela Apus şi câmpia dela Răsărit ­
Miazăzi sunt cutrernurate de suspi�ele tale. Par'că Ţările acestea n'ar avea
inimă. Par'că tu ai fi inima arnândurora. Două Puteri de Stat se frâmântă
în toată fiinţa lor de grija ta. Una qe durere, alta de ciudă şi de necaz;
una de nădejde, alta care te ţine în' ghiare, îngrozită de frica viitorului
tău. Una are credinţa nebună, că numai aşa te va putea stăpâni până la
sfârşit, cum te stăpâneşte de 900 de ani, dacă fiii ce-ţi scormonesc brazda,.
') cr. Flnalale Flcademiei Române, 's�;a II, t. XXVII., 1904-5, pag. 356.
[405]
405
<ce-ţi păşunesc livezile, poienele şi coastele cu turmele lor, dacă fiii ce scot
măruntaiele scumpe ale munţilor tăi, de 1800 de ani, dacă aceşti fii ai tăi
lşi vor pierde limba ale cărei sunete dulci şi aşezare netedă a vorbelor
le-au adus pe buze deodată cu armele Romei biruitoare. Cealaltă nu are
altceva comun cu tine decât sufletul copiilor de supt oblăduirea ei, care
este tot una cu sufletul copiilor tăi, nimic altă decât dragostea. ce a sădit-o
Dumnezeu în inimile celor născuţi dintr'o mamă, dragoste care e cu atât
mai ferbinte, cu cât copiii sunt mai bine crescuţi. Atâta că această Putere,
cea dela Răsărit-Miazăzi, trebue să se simtă datoare a nu lăsa pe copiii
aceleiaşi mame să fie striviţi undeva. Şi nu dragostea singură, chiar tre­
buinta ei de viaţă ar cere să caute ca fratii supuşilor săi să nu piară nici
unde. Dar, în casa altuia nu ai drept să te amesteci -- aşa zic astăzi câr­
muitorii de ţări. Şi totuş ei s'apucară să facă rând în Turcia! Şi totuş încă
de mult auzit- am pe Ion Brătianu, ministrul cel mare, zi când : nu pot su­
feri ca pe sora mea s'o bată cumnatul şi eu să stau cu mânile în sân.
Pentru aceasta, Transilvanie mândră, durerile tale umplu de tristeţă crăimea
vecină. Iacă de ce suferinţele năduşite ca şi vaetele adânci ale fiilor şi
fetelor tale strâng pumnul fraţilor liberi şi închid bucuria surorilor de peste
hotar - căci trebuie să rabde tăcând - ştie Dumnezeu până când ...
Iată de ce crălmea stăpână atâta te-ar strânge in braţe de Să-ti iasă şi
sufletul! Ea se sbate ca omul fără nădejde, căci duce luptă cu firea .•.
Dar tu, Ţară a nenărocului, mângâie-te, ai credinţă, e vremea aproape să
ţi. se sfârşească tot chinul! Când prea e încruntat Asfinţitul, răsare Soarele
în geană şi atunci - atunci urmează furtună curăţitoare! . .. Ori va po­
runci Dumnezeu vănturllor şi vijeliei să stea? Ori ne va trimite El, Bunul
pe î -npăcluitorul, să prindă de mâni Nedreptatea, punând pe tot natul la
locul ce lui se cuvine? .
.. Chlnuitorii tăi, Transilvanie tristă, necinsteau acum 307 de ani, nu­
mele Impăratului dela Viena. Ei se smulgeau din puterea stăpânului lor
după drept şi-şi întindeau mânile cătră împărăţia păgână. Atunci Mihai Vodă,
'Domn fără păreche în trecut, se rugă de Impăratul, să nu poarte ruşinea. să
nu ierte ocara. EI avea drept şi datorie s'o facă. Slujise creştinătăţii, slujise
împărăţiei, purtând război minunat cu păgânii, Şi iată că Domnii tăi, Ardeal
preţios, erau să-i taie legătura cu Praga, unde şedea Impăratul atunci.
Asta el nu putea să o rabde. Dar Rudolf Il fu blând cu vătămătorii şi
prea îndelung răbdător către ei. Şi apoi el avu nenorocul s'asculte de sfet­
nici prea mici pentru timpul cel mare şi să pună la locul cel bun .un Ge­
neral rău, cu sufletul negru, urmărind ale sale măriri. Şi blândeţa aceasta
şi şovăirea de sus şi strâmbătatea şi necredinţa stăpânttorllor tăi mici de jos
şi trufia lor şi duhul lor de asuprire cătră Vecinul Român şi' trebuinţa
acestuia de viaţă nouă pentru neamul său aveau să-ţi aducă, Transilvanie
scumpă, fulger şi trăsnet dela Răsărit şi apoi - potop de necazuri dela
Apus. Şi târgui ala cu ei şi bănuelile lor şi ale sfetnicilor împărăteşti, şi
ura Generalului şi selbaticu-i dor de a fi singur, de nime umbrit şi stăpâ­
nitor pe rodul muncii altuia, puseră capul Domnului Mare care a văzut
printre veacuri. Şi de păcatul de atunci tu suferi şi astăzi •.. Dar tu prinde
Inimă şi nu lăsa mâhnirea să te cutroapă, E un Irnpărat puternic şi Iubitor
[406]
1. Lupaş
de dreptate la Apus, şi un Mare Crai luminat priveşte la tine cu drag din­
spre Răsărit. Şi se spune, se pare, se vede că-s prletini, Şi Impăratul
ştie că poporul' tău, adevăratul tău popor, i-a fost în veci cu credinţă şr
prrcepe că dela dânsul aşteaptă să-i facă rândul dreptăţii. Şi Craiul dela
hotar îţi iubeşte poporul. Şi atâtea păţanii din vremuri ce se urrnară nu
pot să nu deschidă odată mari ochii datori să-ţi vadă în suflet şi la fapte
bune şi drepte să îndemne. Dar păţaniile moşilor trebuesc cunoscute după.
adevăr. La această cercetare ne întoarcem". 1).
Este în această descriere un ciudat amestec de accente lirice cu tonul
istoric - narativ, de reflexiuni politice cu aluzii şi vaticlnaţii de ordin na­
ţional, pe cari la 1907 - în Ungaria lui Apponyi şi în Banatul lui Burdia
- nu cuteza oricine să le exprime nici măcar în această formă de
parene ră,
După "Vestitele fapte şi peri rea lui Mihai Viteazul" scrise (>dedusec)
de entuziastut bănăţean Damaschin Bojâncă la 1830 În "Biblioteca Ro­
mânească", după chibzuita carte publicată la 1858 de ardeleanul Aron Flo­
rian despre .Mihai II Bravul», - vasta şi temeinica monografie a părintelui
Dr. 1. Sârbu este incontestabil cel mai important prinos de recunoştinţă.
adus din partea celor desroblţi eroicului desrobitor dela 1600. Păcat că,
autorul ei s'a coborit în mormânt (15 Mai 1922), fără să fi avut norocul
de a-şi vedea opera aceasta terminată.
\
\
\
1) Voi n., partea 1., pag, 251-253.
�
I
l
\
$ ..
[407]
Adaus.
Sensul şi derivaţia atribuite mai sus (p. 311, n. 2) lui ar­
minturi se confirmă decisiv prin singularul armîni din următorul
pasagiu al baladei "GheOl'ghiţă Zătreanu" (Panrîile, CÎntece de ţară,
p.47):
Şi zicănd cuvîntul,
[Voinic Moldovan]
Lepădă annintul,
Braţele 'ntindea,
Pe Turc cuprindea, ..
Înţelesul de "arme, totalitatea lor la un om înarmat" (Pam­
file, o. c., Glosariul), deci "armanient", se evidenţiază şi prin
pasagiul similar din balada "Stoian Bulibaşa" (Giuglea- Vâlsan,
De la Românii din Serbia, p. 49, cu varianta Picot):
Da Stoian cînd mi-auzi a,
De naşu-so mi-asculta,
Armele le lepăda ...
La formarea pl. arminiuri (în loc de armînturiş va fi con­
tribuit analogia dubletului usual în -minie : mo rmitite (ef. n. topic
Murtnenţi, într'un act muntean din 1636, la Iorga, Stiui. şi doc.,
VJ2, 470), ju rămitite, Legăminte, veşminte, etc. (ef.Pascu, Sufixele
romîneşti, p. 47, adăugind, cu această ocasie, din Frîncu-Candrea,
Mo,iii, p. 105: şolămînturt, "obiectele necesare la întîrniţatul
calului", deci: şelământ, şeomâni, înşeuăniânt = lat. *sellamentum?).
Cât pentru sincoparea lui -mă-, avem exemple destule:
mă-sa, măligă, din mamă-sa, mămăligă, etc.
';',} Observăm ulterior că etymonul baiulus pentru boier
(Candrea-Philippide) fusese propus încă din 1900 de Creţu
(Lexiconul Mardarie, p. 307).
� Cu privire la "Călătoriile lui Macarie", pe care le în­
trebuinţăm mai sus (p. 313), ar fi, poate, locul să lămurim aici
câteva puncte neclare:
[408]
408
Secretariul Patriarhului povesteşte (ed. Cioran, p. 34) că la
o liturghie în biserica Barnovschi din laşi "fură presenţi patru
mitropoliţi : Vlădicul Curţii locale [Varlaam], mitropolitul Sotiei
Velasie, mitropolitul de Naupact în Moreia, şi un Vlădică din
Georgia de curând Sosit de la Moscova cu o abundentă colectă
de elernosină. El se recomandă că e episcopul unei biserici în
ţara Dadian, unde se păstrează o cămaşă a Maicii Domnului".
Această "ţară Dadian", couniry of Dadian la Belfour (p.
67), neidentificată până acum, nu e alta decât acea t00 �IZOlcGVVOtJ
o.:u,'}SYts[o.: (sic), de care vorbeşte Chalcocondylas (ed. Bonn, p. 467),
în descripţia Georgiei sau Iviriei ('Ip'lJpllZ), - .Jvirul" marelui
mitropolit Antim.
Altă enigmă, a ,iţgumenului ortodox, care se zicea a fi din
Insulele Britanice, menţionate de Ioan Hrisostomul, dintr'un oraş
numit Hervat" (ed. Cioran; il. 100), e definitiv elucidată, după
publicarea hrisovului de la Va� Lupu cătră "sfânta mân. de la
Lepovina, din pământul Vretaniei, în Ţinutul ţării Croaţi ei " (v.
Rev. p. Ist., ArII. şi ru, IX2 II 903}, p. 87 sqq.)
Acel "Sf. Ioan Ei-Pahoum", după care s'ar numi cutare oraş
nemţesc SJd. Cioran, p. 76) şi pe care Belfour declară că l-a căutat
zădarnic în pinaxurile hagiografice (p. 100, nota), e "Saint-Jean
l'Aurnonier", Iuhanar-rahym al Arabilor (Kieffer-Bianchi, II, 1286).
Supt Gharâdâs, numele unei "vechi şi mici mănăstiri" de
lângă satul Nucşoara (ed. Cioran, p. 232 sq.), bănuim că se as­
cunde însuşi sinonimul grecesc al rom. Nucet (ef. sârb. Orea­
hoviţa): KIZPUOl, KIZPUOlcG, Ko.:p6Mxl, KlZp6olZ� (ef. centrul athonit
KaryesjLv KIZPUIZ[;;, în N. Iorga, Muntele Atlws în legătură cu
ferite noastre, p. 5, iar, pentru echivalentul onomastic românesc,
ef .. măn. Cozia si Nucett.
, /,
- Pecetea-lui-Solomon (p. 320, nota 1) se chiamă şi planta
Polygonatum officinale (Sceau-de-Salomon, Siegelblume), numită
încă, între altele: coada-cocosului şi iarbă-de-duroti (Panţu, pp.
209, 67).
\
--\--
V. Bogrea
[409]
Addenda-Corrigenda.
,
Pag. 150 r, 14 de sus, să se cetească 302, 14, In loc de 303, 14.
Pag. 152 r. 6 de sus să se cerească 715 urrn., in loc de 713.
Pag 153 n 2 să se cetească II, 10, 9. in loc de I 10 9.
Tabela greşelilor dela p. 161 până la 276 se află în text la pp. 277-8.
Pag. 310, r. 16 de sus (nota), adauge: relativ la et. propus în locul
-lui I{O\(l\OHOCZ. (Tiktin), ef. şi turc. qoqonoz "muscadin, petit-rnaître, coquet",
propriu: "coconaş", - echivocurile fiind În caracterul "Istoriei leroqli­
fi 'e" (d. @. Helge, ;,nevăstuică", originar: "doamnă", epitetul "nevesteI
fecioare, fecioarei neveste" a lui M. Racovtţa).
Pag. 312, r. 20 de jos (notă): intr' o variantă a ci rnilituri i, din "Şeză·
toarea pe 1922, p. 208, cinie e glosat: "cămară".
Pag. 313, r. 1 de jos, în 10: de: 52, ceteşte: sq
Pag. 313, r. 4 de jos (nota 3), adauge: privitor la provenienţa olan­
desă a ,.ciniilor", de notat că tocmai în sec. XVII, Delft, în Olanda, era
renumit prin industria faianţei de imitaţie c hlnesă (Rene Jean, Les arts
de la terre, Paris 1911, p. 166 sqq.; comunicat de d. G. Oprescu).
Pag. 317, r. 14 de sus, in loc de: .. poate", ceteşte : "prinde."
Pag. 319, nota, la sfârşit, adde: "Un fel de amuletă, la gîtul
.copiilor" se chiamă, in Transilvania, număruş (Rev. Tocilescu, 1893, p. 119)
= lat. numerus (ca termin de cancelarie), pronunţat ungureşte şi asimila!
cuvintelor rom. în -uş.
Pa.g 323, r. 7 de sus, adauge: "Afişarea" epistolei cătră Abgar, ca talls­
man, pe poarta cetăţilor, se cunoaşte încă din Procopius (Bel!. Pers., II, 12):
Eoc:ooY)vol 02 ... 1:�V E1tlO1:0A�V aV1:' &Uou cpuAo::x.1:Y)piou EV 1:o::i;� 1:fj�
TI6AC::tl� TIE1toi7)v1:O::: m)AO:::� (ed. Bonn. 1, p. 208). Iar despre "ridicarea
deasupra p orţ.i c�i deiob şte a cetăţii EdesI" a "cei nefăcute de mîni icoane",
sau "dumnezeescului haractir: (= 1:0V &YlOV Xo::po::x.1:fjpo:: din Syncellus,
Chronogr., e d, Bonn, 1, p, 622) al MîntuitoruluI, cu e nexa "scrisorii", adecă
a răspunsului primit de ,,'\vgar, Domnul locului (1:omxpX7)�)'" de la Isus,
prin Anania, e vorba şl'n legenda respectivă din Sinaxariu (v. Mineiul din
16 August), unde se dă in extenso corespondenţa: la ea se referă şi pa·
sagiul despre icoana miraculoasă din "Săbraniea a Sfl.itulul f\lexie, omul
lui Dumnezău" (Rev. Toc., an. II, vol, 1, p. 345).
Pag.323, r. 18 de jos, aduge (ca notă): Legătura semantică dintre
rom. samcă şi sI. samzţca. "ipsa, soia" (ef. samavolnic) se l ă mureste prin
Însuşi numele le/elor (cf., în Moldova: boală de dinsele, "reumatism",
la Viciu, p. 40: dintru-lele), de la ea ("tabtl"!), cum şi prin numele de
Samodiva ("monstru solitar") al acelei fiinţe mitologice, cu care tărancele
severi nene blastămă copiii (Cihac, II, 95) şi care e, de sigur, identică cu
Samodia sau Sila Samovila, de origine sîrbească, din poesia popularl, -
[410]
410
de unde, probabil, şi: Samvita, prin contaminaţie cu Săveta, "sora lui
Solomon" din "F\lexandrie", adecă: Sibila (Simbea are altă explicaţie decit
cea dată de Meyer-Lilbke În "Convorbiri Literare", 1912, p. 7 sq.; iar
pentru Vila, care umple poesia slevă suddunăreană, ef. controversa
Hasdeu-Cihac, asupra .,Zinei Filma").
Pag. 328, r, I de sus, adauge (notă): Despre «Soltan a, fata MirceI
Voevod din Ţara-Munteriească (ot Zemli Monskoe)>>, v. Ghibănescu în rev .
• T. Codrescu", 1, p. 49, şi Iorga, in "Rev, rst.", Il.
Pag. 365 n. 2, să se cetească secolului în loc de secolul.
Pag. 383, r. 20 de jos ;\pentrLt ulah = equus, ef. totuşi şi ulak, "olac".
Pag. 384, r. 13 de jos, 'adauge: Cslmuş, picior de munte şi p ărl u în
Bacău : ef. vr. Caimăşi = Calrnucl şi Calm ăşul, n, de fam. al lui Se, Ca­
limah. F\ceeiaşi or qin e etnografică au şi n. topice Beren diş (părîu, Rom an),:
Beretuieiu, (vllcea, Olt). Berindelti (deaL_Mehedinţi), etc., direct sau prin
n. de fam. Berenâeiis, Berindel, Beritide, Berenâe, etc. (v. 1. Bogdan, În
Creţu, Lex. Mardarie, p. 14. sqq.), de la seminţia turco-pecenegă a aşa,
numitilor Beretuieţi, Beren did, supuşi imperiuiui de la Chiev, în sec,
XI-XII (Jirecek, Dle Uberresie der Petschenegen und Kumanen, p. 6 sq.) ­
P. Timişeşti, ct, şi Timiş, mîrzacul, din Ureche (ed. Giurescu, p. 292).
Pag. 3& 'l,·r. 13 de jos: p. Vlafzei= VlahenI, ef., pe lîngă TîngujeT­
Tunguzeni (ca apelativ: rus. âongus = porc), şi: Moscovei (= Moscoveni). ­
"Oroşen" din Verancsics e. sigur, satul Oroşeni de lângă Botoşani.
Pag. 387, r. o de sus: Lazu poate fi încă = Lazăr, ngr.-dial. Aa�o�
(Anuariul Univ. Atena, 1914-15, p. 12).
Pag. 387, r. 5 de jos, adauge: identitatea Balăuz = Pălăuz se veri­
fică prin însuşi înţelesul de "alb" (plav'/" ef. bel'/,) al numelui Cumanilor
tPotorzci, "die Blonden"), şi e cu putinţă ca obscurul bătăuz însu si să
fie, În fond, acelaşi cuvint, - precum, de ex., rom.'dialectal ghirglziş
"homme grossier ou furi eu x" (F\cad.), nu e, după noi, alt-ceva decît et­
nicul Cflirglziz.
P. 3138, nota 4, în loc de: "În Bulgaria .... riul bul găresc", ceteşte:
în Albania, via Bulgaria ... rîu I albanes.
Pag. 389, r. 15 de jos: p. moldovan = creştin, v. şi rev. "Ion
Creangă", Iti, p. 53 (unde, şi sensul de "om, bărbat" al lui romin, rumin).
\
\
,
\
[411]
TABLA NUMELOR*)
Aaron Florian 3. 10. 406.
.. - Teodor 84.
Abagar (carte) 320.
Abazu 384.
Abgar al- V-lea Ukkama 322. 410.
- al IX-lea 322.
Abrittus 105.
Academia Mihăileană 2. 4. 5. 132.
Română 12.34. 46. 120.123.
276. 279. 403.
Ungariei 132.
Acbaşi 384.
AciIiu 360.
Adamovici Gherasim t 20.
Adrianopol 4. 64. J4�
Agatirşi 32.
Agattysos 32.
Agemler 384.
Agota (Agnethler) Ioan (jude al Si-
biiului) 72-
Agram 65.
Aguletti Th. Avr •. 400.
Ahab 30.
Ahtum (duce) 99.
. Aiud 25. 104.
Alba-de-Jos 66.
Alba-Iulia 44. 348. 349. 350. 351. 352.
353 358. 359. 362. 396. 397.
Albanezi 283. 288. 289. 292. 293. 296.
Albania 289. 410.
Alboin 96.
Albul Vistierul 58, 69, 72, 73.
Aldus 124.
Alesslo 289.
Alexandria 338. 340.
Alexandru-cel-Bun 2. 11. 395. 397.
-cel-Mare 2.
Alexios (protostrator bizantin) 154.
Alexios I Comnenul 138. 139. 143.
144. 153.
Altărnuş 383
Alzira 133.
Ana Comnena 100. 139. 14fl. 145. 153 e­
Ana- Regina (soţia lui I. Molnar-Piuariu)
342.
Anadola 384.
Anastasios (patrikios) 142. 143.
Anca (fiica lui Radul-cel-Mare) 67.
Anchialos 153. 154.
Andrei (rege al Ungariei) 398.
Andronic Diaconul 171.
Andronicos III (împărat bizantin) 289.
Angelos Isac 101.
Anibal 2.
Anonymus Notarius 97. 99. 100.
Antalffy Ioan 354,
Antim (v. Ivireanul).
Antiohia 338. 340.
Antoniu aurifaber 59.
II (patriarh de C-pol) 34.
Anvers 403.
Apafi (principe) 352.
Apol1o 74
Apor 350.
Appiaria 105.
Apponyi Albert 406.
Arad 134. 353. 361. 401.
Arapul 38!l.
Arasni (familie) 342.
Arbanasiu Gin 293.
Ardaloala 386.
Ardeal-ul 35. 37. 38. 43. 122. 54. 55.
59. 63. 64. 67. 68, 91. 92, 97. 98. 99.
101. 103. 104. 105. 108, 112.343. 344.
345. 351. 353. 354. 355. 356. 358. 359.
360. 361. 393. 394. 397. 404. 405.
- (Voivodul-zfi Săi) 52. 55. 56. 57.
58. 60. 66. 70. 71. 72. 7'2-3 .
• Numele autorilor citaţi, în josul paginelor nu sunt înregistrate în. aceasta tablă.
[412]
412
365. 367.
26. 101. 110.
Bandrabura 384 .
Bănffy Gheorghe 120. 121. 123.
G. C. 402.
Banja 285.
Banjska (m-r e) 285. 287. 296. 297
298.
Baranyi (paterj 345.
Barbul Banul 57. 62. 63.
Bărbulescu Ilie 311. 3M.
368. 369. 370. 371.
Bareljevski (katun) 286.
Baritiu Gheorghe 11. 24.
399. 401.
Barnabasy Leonard (vice-Voivod al
Transilvaniei) 61.
Baronzi G. (poetul) 329.
Barş (cetate) 307.
Bartoli M. 115.
Barwinski Eugeniu 313.315. 316.317 .
Basarab C.Bojorad") F\lexandru 103.
-cel-Tănăr (= Ţepeluş) 48.
-Voevo d 98.
Băsărăbeasa 361.
Băsărabeşti 62.
'Basarabia 7. 14. 38. 396.
\
� Bachus 40.
Bahnari 386.
Bili'--3 .
Baislav 291.
Bajulo 311.
Bakovo 292.
Bălan Teodor 400.
Bălăuzul 387.
Balcani 29. 101. 153.
Bălcescu Nicolae 9. 10. 399.
Baldi Teodor 107.
Băleanu Grigorie 132.
Bâlgarski (katun) 286.
Bâlgrad 360.
Balită 34.
Banat 31. 49.67.99. 396. 404. 406.
\
\
Ardele 386.
Ardelei 386.
. Ardeleni-ii 25. 44. 52. 59. 65.
'Ape:l[LcXVWl 381.
Arenii 389.
Argeş (oraş) 50.
(ţinut) 64.
(Voevodat) 140'1
Arhiva Românească (l::dvistă) 6.
Arie 42.
Armenia 142.
Armânt 407.
Arnota 387.
Arornâni-ii 118.
Aron Petru Pavel 104 166. 174. 325.
360. 361. 362.
- Vasile 401. 402.
. Arpad 98.99.
Arsenie (ieromonah) 172.
din Prizren (episcop) 287.
Arta 289.
Arvăteşti 384.
Asachi Gh. 133,
Asan 101.
Asaneştii 144.
Asia 101, 142, 144.
- mică 177.
Asparuch Bulgarul 30.
Atanasie Anghel (epsicop) 36. 345.
346. 3<t7.348. 349. 3.51
Atena 3.
Athos 280.
Atila 30. 96. 307.
Attaliates Michail 144. 145. 146. 147.
148. 149. 150. 151. 152.153. 154.\ 159 -,
Aurelian (împărat roman) 94. 95. '96.
. Austria 97. 244.
Av arl -u 96.
Avestiţa 323. 324.
Avgar 318.
.Babojevci 286.
Baburiel (ţinut) 290.
[413]
Basilios I Rpocapes 143.
1\ Bulgaroctonul 141. 151.
Basna 40\.
Băsnegi 384.
Bastarn-l 96.
Batatzes Leon, 154.
Băthory Sigismund 44.
Bavaria 303.
Bekes Gaşpar 61.
Bela (rege al Ungariei) 97.
- III (rege al Ungariei) 101.
Belar 306.
Belfour F. C. 313.408.
Belgrad 355.
Benckner Johann 60.
Benk6 Josif 40. 103.
Berat 289.
Berendeiu 410.
Berendiş 410.
Berrhoa 289.
Bethlen Gavril 161.
N.348.
Stefan 161.
Bezer ernban 382.
Bianu Ioan 179. 328.
Biblioteca Rornanească (revista) 124.
126. 128. 129. 130. 132. 133. 406.
Biela Vodita 292.
Binţinţi 359.
Biserica Răsăritului 34.
Romei 80.
Bistriţa 282.
(rn-re) 63.
(oraş) 100.
Bistriţeni 57. 70.
Bittner M. 322.
Bizantin (Imperiul) 13. 155.
B zantini 75. 149. 150. 151, 152. 153.
289. 299.
Bizanţ (Imperiul de) 144. 151, 152.289.
Bjelica 281.
Blach is 100.
Blahia 289.
Blaj �7. 106. 356. 360. 367. �92. 40t.
Blancus 379.
Blatac 287. 291.
�ob Ioan (episcop) 26. 78.106.
41J
Bobeş Bucur 34-?.
Gh. 342.
Bobulescu Const. 314.
Bodin (şef sârb) 152.
Bodrog (Hodoş-m-re) 362.
Boer Simion 353.
Boerl (făgărăşeni) 57.
Bogacia (rr unte) 2eO.
Bogdan 383.
Rrmea'ul 61. 62.
Ioan H'. 285, 373. 399.
N. R. 314.
T. R. 332.
-Vodă 48.
Bogonos 317.
Bogrea Vasile 74, 376.
Boiagi 117.
Bojincă Damaschin 26. 84. 93. 110�
129. 130, 132. 136. 137. 4l6.
Bonfinius 38.
Bonifaciu (papa. serbătoarea lui) 50.
Borac 281.
Borcea Stari 357.
Bo(.nwv (localitate) 156.
Boristhene 307.
Bornemissa 19nc. tie 359.
Borşa (vale) 66.
Borusul 384.
Borza AI. 77.
Bosancea 384.
Bosfor 142.
Bosinceni 384.
Bosnia /80. 29-1. 295. 384.
Boşneagul 384.
Botezat E. 300.
Botoşani 130.
Boureni 302.
Bozninca 384.
Bran (localitate) 59. 61.
Brâncoveanu Const. 173. 346 351.
352. 353. 354. 398.
Brancovici George .93. 294. 300.
Grigorie (= Maxim Mitro­
politul) 58. 59. 294.
Ioan 300.
Sava 325.
Vuc 294.
[414]
414
11
I
r.
'i'I,
Calabria 99.
Caligula 106.
Calikavak 153 •
Calmuschi 384.
Calmuş 410.
Călugăreni 2. 4J. 397.
Calvet (muzeu) 402. 403.
Calvinii 3S9.
Câmpulung 60.
Câmpul Mierlei 287.
Candrea 1. A. 310. 311. 338. 364. 365.
367. 373.
V.400.
Cantacuzen Ioan 289.
Cantacuzino Constantin Stolnicul 89.
302. 354.·
Ştefan 352.
Cantemir Dimitrie 132. 301. 302.
Cantemireştii 398
Cantemirii 339.
Caplani 385.
Caransebeş 60. 134. 403. '404.
Cărlova Vasille 133.
Carloviţ 344. '54. 355. 360.
Carol (Rege al României) 6.
- Quintul 39.
Carpaţi 1. 7. 13. 14. 15. 29. 80. 155.
Carst (munţi) 3.1.
Cartagina 94.
Cartagineni 130.
Casa şi 386
Cassel P. 303. 304. 309.
Cassius Dio 131.
Castoria 289.
Catalanul 384.
Catalina (soţia lui Ujlaki Lorincz) 66.
Catanisich Petru 100.
Caţaoani 310.
Caţaoni 384.
Caţaonul 310. 384.
Căţăvălu 310.
Caţaveica 310.
Caţichea 310.
Caţichi 310.
\
\
Caceaun 310.
Căceauni 310.
Cacova 360.
Cabic 29&1.
Cadan 383.
Budai-Deleanu 1. 112.
Budapesta 93, 110. 125. 129. 134.
Budilă (= Pudilos, v, ac.)
Bulgar (taratul) 13. 140. 152.
Bulgari 105. 139. 146. 147. 151. 152.
158. 283. 395
Bulgaria 106. 141, 151. 152. 158. 159.
295.
(dunăreană) 141.
Buliharul 384.
Bunea F\ugustin 11. 26. 66. 174. 343.
Bunei 294
Burdia Constantin 406.
Burdiştt 404.
�yron 336.
Brandenburg Ecaterina 161.
Branicevo 294.
.Brănlştar i 386.
Braşov (oraş) 36. 57. 59. 60, 101.
134. 350. 354. 3:9. 393. 398.
403.
(Cazania-din-) 177.
(ţinut) 57.
Braşoveni -u 50. 51. 52. 56. 57. 60.
62. J48. 354.
Brătianu Ion 405.
Bratoslav Mania 284.
Bressovo 125. 137.
Brskovo (Brescoa) 282.
Bruckenthal (muzeu) 26.
Bucegi 383.
Bucovina 7. 14. 38. 124. 396.
Bucureşti 6. 134. 341. 345. 347. 354.
395. 403. 404.
Buda 49. 52. 53. 55. 58. 59. 61. 63.64.
65. 67. 73. 79. 86. 110. 111. 122.124.
125. 126. ;34.
iţ;.
1,
,
r
[415]
Caucas 142.
Cavalla 289.
Caza cii a 384.
Cazar-ii 99.
Ceaurut 385.
Ceauş 385
Cedren 298.
Cenac 312.
Cenad (părţile-ului) 68.
Cepeneagul 387.
Cerernuş 386.
Cernăuţi 123. 124. 395, 396.400.
Cerneşti 134. /
Cerneti 136.
Cernooci 287.
Cesar 2, 1· O.
Cressus 402.
Cetatea-de-Piatră 352.
Latinilor 389.
Chalandon Ferd. 15t 381.
Chalcocondylas 339.
Chalis 138.
Chelmo 28/.
Cherson 158.
Chioveanul 384.
Chipar-Craiu 328.
Chirghijii, Chirghijii-Chitai 381.
Chişinău 396.
Choniates (Xwvl6.nJ<;;) 379.
Chrysopolis 289.
Ganac 312.
Cihac R. de 378.
Cilneşti 331.
Cimişeni 386.
Cinghineaua 384.
Cinghineni 384.
Cioara 362.
Cioran 313.
Ciotori D. 330.
Cipariu Timoteiu 26.117.177. 399.
Ciulai Gheorghe 163. .
C1ain Ioan Inocenţiu 36. 80. 104. 35�.
356. 357. 361
- Sarnuil Il. <16,8388,90.92.109. 111.
.ii5
189.212.
Clara Doamna 103.
Clio (musa) 21.
Cluj (Claudiopolis) 1. 8. t 9. 20, 22. 38.
56. 77. 78. 91. 107, IlO, 120,123,
138, 342, 353. 392, 400, 402.405.
(comitat) 401.
Codlea 354.
Cojocna (părţile -nel) 68.
Coloşi Vasile 111. 112.
Cornea 105.
Comnenii 144,
Constantin-cel-Mare 90.
VII Porfirogenitul tOO. 157.
VIII (Imp ărat bizantin) 141.
143.
IX Monomachos 142. 151.
X Ducas 143. 145.
(ipomnimatograf) 340.
Constan1inescu N. fi. 333.
Constantinopol 34. 42. 142. 143. 14�.
146. 337. 338. 358. 359.
(Bailul din-) 64.
Copas Mihail bO.
Cordun 333.
Coresi Diaconul 164.175. 19l.210. 242.
Corintul 3. 94.
Corn eli 111. 112.
Coroana ungară. 47. 48 49. 53. 54,
5-. 57. 58. 59, 60. 65, 67. 76.
Corvin 108n 9,8.
Corvini 303.
Cos a (Calabria) 99.
Cosma 360, 302.
Costachi Veniamin (mitropolit) 132
Coste 57.
Costin Miron 25.8::1.98. 301. 302.310.
Costinii 339.
Cotmeana (rn-r e) 64.
Cozia 57.
Crăciun 290.
Cracovia 3(Y/.
Craiova 134. 136.
[416]
416
Craioveşti (boerii) 5 •. 61. 62. 63, 64.
Creştini 52 53, 74, 7�.
Creţu Gr. 234. 2j5. 286. 239. 241.
313,
Crimeia 6. 157. 158.
Crimuleşti 384.
Crişana 99.
Crişanu Ioan 26.
Crişeni 43.
Crişul CJC),
Cristofor aurifa ber 59.
Crmnica 283.
Croa ţia295.
Cruşedol 354, 355.
Cuciuran Grigorie 130.
Ioan 130.
Cumani 10. 100. 103. 139. 143. 146. 147.
151. 153.
Cun qrea 388.
Cuten 100.
Cuza f\lexandru Ioan 6.
Czabor Emeric (sol ungar) 48. 56.
, ss. ':9.
Dablziv 293.
Dabra (v, Debra) 285.
Daci 32. 39, 93. 94. 1eO. 102. 155.
Dacia 4. 7. 18. 28. 32. 33. 41. 79. 81.
8? 83. 84. 87. 89. 92. 93. 94. 95.
96. 97. 105. 106, 107. 113, 114.
115. 116, 118.
aureliană 29.
mediteranee 101. 103.
ripense 99, 103.
superioară 1, 8, 17, '20, 92.
traiană 28, 90, 95, 96.
-veche 103.
Daca-Romani 32.
Daco-Rornâni 82.
Dadian 408. \
Daianu Etie 77, 78. \
Dalecampius Iacobus 333.
Danciul (fiul lui Ţepeluş) 48. \49. 51.
60. 66. 69. 71. 72. 73.
Daniil (mitropolit> 354.
Dankovici Giurg 293.
Danubia 50. 57. 64.
.lC(o� 391.
Darius Hvsraspes 3.
Darrnsteter I. 308.
David 308.
Deal 360, 362.
Dealul Germanului 384.
Dealul Lazului 386 •.
Debra 289.
Decanos Georgios 143.
Decani (m-re) 287. 288. 295. 297. 2 8.
Decanski Stefan 282.
Dejanovic Kostadin 293.
Dejeu P. 400.
Delc1eul 329,
Delehaye 324.
Deltt <oraş în Olanda' 409.
Dernir-Kapu 153.
Densusianu Nic 177. 399.
Ovid. 206. 209. 311. 364 ..
367. 378. 399.
Despot (al Sârbilor din Ungaria) 59,.
Deva 60.
Diaconus Paulus 96.
Dietrich 303.
Diez Friedrich 115.
Dirnand Bernhard 375.
Dimitriu Vasile 77.
Diocleţian (împărat roman) 360,
Diogenes Constantin (comandant bi-
zantin) 140. 141. 142.
Djakovica 287.
Dnipru 33. 156. 158.
Dobra 357.
Petru 358. 359. 360. 361.
Dobre (popa) 162 163. 164. 242, 24�.
Dobrejevo 292.
Dobrilă 290.
Dobrişan 328.
Dobriţin 403.
Dobrodoliane 292.
Dobrogea 138. 140. 158.
Dobroj rn 331.
Dobruş 331.
[417]
Dobruşan 331.
Donau 395. 396. 397.
Don 307.
Dorotei (călugăr) 294.
DosafJei (episcop, Mara�ureş) 353.
Dosoftei (mitropolitul) 90. 117. 172.
Dracola Vaivoda (Mihnea-cel-Rău) 73.
Drag Meşter 34.
Drăganu Nic. 362-378 (passim).·
Dragijev Lug. 283.
Draqobratic 286.
Dragolievci 292.
Dragomir Silviu 343. 344. 345. 346.
349. 353. 354. 358. 362.
Dragoş-Vodă 132. 300. 301. 302. 303.
305. 309.
Dragoslav Dobretic 284.
Draqosle vele 352.
Dragotina 298.
Draguş 302.
Drama 289.
Drenca (m-re) 294.
Drevno 292.
Drincea 388.
Drista (= SiIistra, v. ac.)
�(no'tYJvoC 149.
Drumul-Boqdanului 3E6.
Drikovina 282.
Du Cange 326. 391.
Dula(duce alan) 306 ..
Dumitru din f\lba-IuIia 352.
Dumucus 302.
Dunărea 1 29. 31. 32, 48. 62. 64. 82.
93. 95. 96. 100. 101. 103. 105. 106.
138. 139. 140. 141. 142. 143. 144.
145. 146. 141. 148. 149. uo. 151.
152. 153. 1�4. 157, 158, 159. 160.
295. 301. 396.
(delta) 155.
(dobroqeană), 153.
(de jos) 7. 18. 33. 138. 141.
159.
(de mijloc) 33.
Anuarul Insi. de Isi. Naţ;
417-'
Duroslorum (= Silistra, v. ac.).
Dyrrhachion 142.
Eaţco 301.
Edele 307.
Edeleanu 386.
Eder Iosif CarI 82. 83. 99. 101.
Effmurt Iacob 161.
Ekart Petru 124.
'ExlX'tov BouvoC 380.
Elada 117.
Elena (regină sărbă) 283.
Ellenzek (ziar) 400.
El-Rahourn 33,.
Elveţia 81.
Elveţian 82.
Eminescu Mihail 35.
Engel lohann Christian 9. 10. 82. 83.
94. 95 97. 98. 100. 101. 102.
Epir 289. 295.
EpistoIia 322.
Erbiceanu Const. 175. 377.
Ernyei 1. 307.
Eşi (=Iaşi, v. ac.).
Esop Frigianul 133.
Estergom 347.
Eţcani (= lţcani, more) 301.
Europa 7. 8. 100. iot, 122. 127. �98.
(centrală) 1. 13.
(medievală} 303.
(răsăriteană) 1.
Eustatievici 1). 355.
Eutropius 124. 131.
Evrei 4CO.,
Evropieni - ii. 126.
Evstatie (hartofilax) 340.
Fabricicius 183.
Făqăraş 58.134. 352.353.358.359.360.
(ţară, ţinut) 54. 57.
Făqărăşenl 67. 348. 353.
făget 134.
27
[418]
\
\
418
Faraoanele 384.
Faraonea 384.
Faraoni 384.
Fărcaş Radu 42.
Farmachi 336.'
Fedru Latinul 133.
Fels6 Bajomiensium (= Basna), 401.
. Ferdlnand (Regele României) 79.
filip (protonotar) 340.
Filipescu f\ lexandru 132.
Filisteni 303.
Filstich 71.
fiscuti f\lexandru 106.
Fitter f\dam 353, 354.
Flandria 100.
Flavius Iosefus 131.
Flondora 384.
Floris Franz (pictor) 403.
focşari 386.
Fogarasi Stefan 16�.
Frănca 384.
Frănceşti 384.
Frânceşti 384.
francez-ii 121.
Frânci-ii 114. 115.
Frăncingi 384.
Francisc Il (Imparatul) 121.
Francken-Franz (cel Bătrân, pictor)
402. 403.
Frânghiul 384.
Franţa 27. 403.
Franz'us 333.
Frăţilă 298
Frenciuc 384.
Frenciugi 384.
Frenţa 384.
Frij 385.
Fri joaia 385.
FrÎncu 338.
Frise 385.
Fustel de Coulanges 27.
Gabr as Grigorie (fiul ducelu 1 de Tr�­
pezunt) 143.
Gaidato Vicenzo (agent veneţian la
Buda) 71.
Galeş 360.
Galiţia 123. 124.
Garaleul 329;'
Gârcea 385.
Gărceni 385 .
Gărcina 385.
Gârcova 385.
Gârd 281.
Gaster Dr. M. 172. 177. 178. 180�
182. 183. 184. 185. 20}. 323. 324.
365.
Gebhardi 9.
Geiza 306. 307.
Geleji Katona lstvăn (superinten-
dent calvin) 35.
Geley Stefan 163.
Gelon 32.
Gelu 97, 98, 100.
Geoagiu (domeniu) 65. 66. 66-7. 67.
George 280.
Georgevici Teodor 125.
Georgios (al lui Decanos) 143.
Gepizi 39.
German-i 39. 81.
Geţi 39.
Gharâdâs 33�.
Ghenadie 162. 163, 164.
(episcopul) 300.
Gheorghie 340.
Ghibănescu Gh. 314.
Ghica F\lexandru-Vodă 132.
Gheorghe-Vodă 361.
Grigore-Vodă 203. 336.
Ion 5.
Giuglea Gh, 206. 332.407.
Giuraş Vskorzmic 2f\8.
Giurescu Const. 317.
loniţă 179. 182. 185.
Glad (ducele) 98. 99.
GI6kelsberg (general) 350.
Gluhe 285.
Goilovci 288.
Gojdu Emanuil 134. 136. 137.
Golerncik Radovan 293
[419]
Golescul 334.
{iQJoe 153.
Golubec 2.Şl2.
Golubovci. 292:
Goracevci 292.
Goţi 39. 95. 96, 307.
Gradcanica 283. 286. 287.
Greci 101. 114. 116. 127. 128. 130.
151. 283. 285. 338.
Grecia 339.
Grecoteiu 310.
Grigorie (al Leriei) 340.
(din Măhaciu., popa) 189.
Gross-Vornik 397.
'Grozav Vornlcul 397.
Gudoie Stan 293.
Guncaţi 292.
TUVCGlX6xCGCltpO 390.
Gyor 347.
Haan Ignatie 352.
Habsburgi 35. 343.344. 398.
Halkedonia 340.
Halle 82. 110.
Haller Ioan 358. 360.
Hălmagiu 361. 362.
Hamlensi-lor 100.
Hanaan 135.
Hâneşti 386.
Hanqo G. 325.
Hărdomllicl 294.
"
Hasdeu Bogdan Petriceicu' 10. 179.
189. 206. 212. 324. 330. 367. 399.
Hase B. 155.
Haţeg 134.
Heltai Găspar 190.
Hercule 40.
Herder 27.
Herodot 32. 40. 147.
t'levenes.i 351. 352.
Heyd-Raynaud 312.
Heydendorf Andreas 402.
Hilandar (m-re) 280.284. 285. 290.
292. 293. 297.
Hobhouse 336.
4!9
Hock Petru (fruntaş al Sibiiului), 60, 61.
Hoops 326. 327.
Horatiu 107.
Horia 8U. 399.
Horleştii-Catolici 389.
Horvath Ioan. de Vingard 71.
Hotnog Tifus 382.
Hrisia 284. 285.
Hrisoscul (logofă!) 340.
Hristodul (mare iconom) 340.
Hrvoie (herteg) 294.
Htetovo 283. 292. 298.
Hunedoara 348.
(comitat) 66.
Hungari 306.
Huni 39. 95. 96. 100. 102. 103, 306.
307. 308.
Huniadeşti 98.
Hunor 304. 306.
Hunj'adi 379.
Hurrnuz aki EudoxiuTO. 327.
Hvostno 282.
Hyperborei, 177.
Hystaspes (v. Darius),
Iacob 293.
lacşici (familia), 68. 71.
(Dimitrie), 63. 69. 71. 72. 73.
74.
(Petru), 68. 73.
lan 284.
lanina 289.
Iarcu D. 185.
laşi 2. 4. 5. 6. 8. 337. 338. 341. 404.
Iatzas (rege maghiar) 141.
Ibarul 282.
Iberia, 142.
lbrahirn 322.
Iechosanica 281.
Ielsanica 298.
Ierusalim 94. 338. 340.
Ignatie (retor, din Chiev) 33'8.
27*
[420]
Ilie (prorocul) 30.
Iliri 32.
lliri (= slavi) 148. 149.
Impărăţia Romei 133.
lnăiţarea Domnului (biserică) 285.
India 303. 309.
Indieni, 32.
Infrăţirea (ziar) 78.
Inocentiu III (papa) 103.
Institutul franţei 10.
Insulele Britanice 339.
Ioan Il Comnenul, 144.
Ioan (popa, din Aciliu) 360.
Ioana-Regina (fica lui Molnâr Piuariu)
342.
Ioanichie (irnpărat romane-bulgar) 105.
(al Alexandriei) 340.
(al Veri ei) 340.
Ioan (arhimandrit) 173.
Ioanovici Vichentie 3::;4.
lenaşcu (pretopop unit) 352. 353.
Iordache Olimpiotul 336.
Iordan lorgu 384.
Iordanes 307. 309.
Iorest (călugăr. tipograf) 162.163. 164.
Iorga Nicolae 10. 11. 12. 85. 109.
138. 139. 140.145 .. 298.310.312.315.
317. 322. 326.327.328. 329. 330. 331.
332. 333. 334.335. :336. :'39. 347. 365.
367.378.379.380.385.390.392.394.
396. 397. 399.
lorgovici Paul 120. 121. 123.
Iosif (archimandrit) 338.
_ II (Impăratul), 36. 37. 80.
Ipec 382.292.
I psilanti (principe) 8 1.
Isaia (rector, din Chiev) 338.
Iştip 293. .
Istros 149. '150. \
lstvănfi (istoric) 66.
lştvanovici Mihai 173. \
Italia 96. 114. 115. 154.
Italieni 114, 115, 118.
ltali (colonişti) 15�.
luana (consilier în Viena) 355.
Iuda (apostolul), 42.
luganii (moşie) 339.
luhanar (rahyrn) 408.
luhri (v, Wuhri)
Iuliu II (papa),53. 55.
Jura (munţi),' 31.
lustiniana Prima 105.
Iustinian (Impăratul) 101. 105.
Ivireanul (Antim) 117.173. 354.
Jagic V. 285.
[amatoke (erou legendar) 303.
Japonia 303.
Jena 403.
[esina 317.
Jidovi 102. 386.
[idovină 386.
Jinari 360.
[lrecek Constantin, 153. 279. 381.
[ucul-de-Ios 401�
Kadlec 279. 282.
Kalimah loan-fllexandru 127.
Kalinka 385.
Kalogeorge Repaua 285.
Kaluznlacky 282.
Karkaleki Zaharia 122. 124.125. 12'6.
127. 128. 129. 130. 131. 132. 134.
Karnobad 153.
Katona Stefan 168.
Kex,'too:ouYOl 310.
Kazincy Francisc 116.
Kegen 143.
Kekaumenos Kalakal6n '42.
Keleppen 311.
Kerneny Iosif 372. 373 •.
Keza Simon 305.
Kicava 289.
Kieffer·Bianchi 312.
Kiev 337. 338. 339. 35".
Kijevo 286.
Kinnamos 141. 144, 154.
Kirileanu Gh. T. 334,
Kisch Gustav 327.
..
[421]
..
I
I
[o..�fLCXtCX (ţinut) 157. 158. 159.
Io..tfLcxoe� 158.
IKluge 391.
Koqălniceanu Enachi, 203
Mihail 2, 3. 4. 5. 6.
8. 9. 10. 18. 399.
Kollonits (car di o al) 347.
Kolusina Luk a 283.
Komaina 287.
Kopitar 83. 93. 104.
Kornis Sigismund 351.
Kosovo-Polje 28,.
Kostracanl 292.
Koşarna 2Q4.
Kovacevic L. 285.
Krastavac 285.
Kretshmer 391
Kroja 289.
Kruscica 293
!Krllsiljnica 281.
Kuca 311.
Kucevo 294.
Kufstein 361.
Kum anovo 298,
Kunsten dil 289.
Kutanska 282. 283.
Kuun 311.
Labic 293:
Lafonten fracezul 133.
Lala 284.'
Lape datu R1ex 25. 77. 276. 300.
l.ari a 340.
Larta (provincie) 289.
Lascar (mare logofăt al Sis. Răsări­
tului) 34(1.
Laţcu (casnic al lui Mihnea-cel,Rău) 56.
Latin 32, 101. 112, 113. lU. 117.
283.
Latini (= f\puseni) 144.
Latlnul 389.
Latium 124.
Laurlan f\ugust Treboniu 10. 117.
421
Lavrenlie (al f\nkiriei) 340.
Lazar Cnezul 294.
Gheorghe 178. 191.
Lazaru f\lexie 122.
Leburn ion 143.
Leca Constantin 131. 132.
Leger 310.
Legrand 315.
Lehliu 385.
Lehrnann-Haupt 385
Leipzig 403.
Le nberq 122. 123.
Leo Diaconus 155.
Leon Nikerites (duce de Paristrion)
143.
Leopold I (Impăratul.) 350. 351. 255.
II (Impăratul) 82.
Leopoldinum (diploma) 344.
Lepcinovci 288.
Lepenice 281.
Lerin 299.
Leşi 98.
Leskien 321.
Lesnovo 292.
Lessing 23.
Lesviodacs F\I. Geanoglu 341.
Lexiconul budan 111. 112. 113. 118.
Libov 177.
Lidvul 387.
Likusada 290.
Limbile-Schitului 3 �6.
Lim 2 ,2.
Lipcăneasa 386.
Lipljan 287
Lipova 134.
Lipoveni 387.
Liscovăţ 319.
Lithuania 387.
Lotovoiu (A,to�6'Yj�) 380.
Livescu 387.
Livius Titus 96.
Livonia 387.
LjevoI 281.
Locman Indianul 133
[422]
422
Londra 134.
Longobarzi 39. 96.
Lopusa 285.
Lorantffy Susana 161.
Lorenzo (ziua Sfântului) 53.
Lot 88.
Lucino 295.
Ludovic-cel-Mare 98.
II (Rege al Bohemiei) 58.
Lugoj 134.
Lugom ira 281.
Lulay Ioan (comandant sas) 49. 50.
51. 62.
Lupaş Ioan 77. 78. 84. 392. 393. 400.
Lupescu 324.
Lupu Dionisie 128. 132.
- (= Vasile-Voevod-, v. ac.)
Luterocalvini 338.
Luterocalvinismul 337.
Macarie ( al Antiochiei) 338.
340.
Macedonia 117. 289.
Macedoneni 118.
Macedo-români 82. 125.
Măcenic 360.
Maeotida 306. 308.
Maeotis 304. 306.
Maghiar-i 31. 308.
(Statul) 17.
Măgireşti 390.
Magor 304. 306.
Maior Grigorie (episcop) 36. 104.
Martin 161. 164.
Petru 11. ;!6. 77. 78. 79. 80.
81. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90.
92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99. 100.
lOt. 102. 103. 104. 105. 106. 107.
108. 109. 110. 111. 112. 113. 1�4.
115. 116. 117. 118. 119. '
Maiorescu Ioan 26.131.132. 136. 1�7.
Titu 393. '
Maiotis 146.
MăIăescu Vlad 355.
Mălinescu Iordachi 93.
Maljusata 290.
Maltezi 385.
Manaful 385.
Maniu (popă, din Poiana) 360.
Mano 317.
Manota 298. �
Manuel Comne6ul 144. 154. 155.
158. n. 2. !
Maramureş 19, 34, 300, 301, 302, 303.
305.353./
Mărăşeşti �99.
Maraton 2. 397.
Marcianopolis 105.
Marea Adriatică 289.
Marea Egee 33.
Marea Neagră 154.
Maria Teresia 355. 358. 359. 360.
Mariafi de Maxa David 359.
Marica 309.
Martea (Doamna lui Brâncoveanu)
353.
Marienescu Athanasie 26. 34. 328.
Marquart 383.
Martalogi 385.
Marţian Iulian 164. 174. 364. 368.
Massimu I. C. 117.
Mateescu C. N. 328. 329.
Mateiu-Vodă Basarab 42. 322. 397.
398. 403.
- Corvinul 3. 38. 39. 72.
Mancini 28.
Mauritius (= Menomorut, v. ac.) 99.
Maurocastron 156. 158.
Mavrocordat Nicolae 352,
Maxim Mitropolitul (= Brancovici Gri-
gorie, v. ac.)
Maximilian (Impărat roman) 360.
Mediaş 38. 396. 399.
Mehadia 134.
Mehemed 57.
Mehemmed-beg (paşa de Nicopole) 64.
Meletie 324.
Machedoneanul (tipograf) 163,
Meletievici Nicanor 354. 355.
[423]
Menomorut (duce) 98. 99
Merişani 346.
Meteş Ştefan 394.
Meyer-Liibke W. 391.
Meyer G. 310. 313.
Mezleni Martin 161.
Michail VlI Parapinakes 143. 145.
148. 152.
Miclăuş Oprea 360. 361.
NUcu (Ioan Inocentiu,Clain, v. ac)
- (Sarnuil, Clain, v. ac.)
Mihai (protopop din Călata) 345.
Viteazul 2.43 44 132. 133. 395
397. 399. 402. 403. 404. 405. 406.
Mihail (mare orator al Bis. Răsări­
tului) 340.
- (fiul lui Anastasios, duce de Par­
istrion), 14? 143.
Mihalyi Victor de Apşa 162. 171.
Mihnea-cel-Rău 46. 47. 49. 50. 51. 52.
53. 54. 55. 56. 57. 58.59. 60. 61. 62.
63. 64. 65. 66. 67. 68.69. 70. 71. 72.
73. 75. 76.
(Doamna lui) 49. 68. 74. 75.
- (Fiul său) 57.
- (Soţia, fiul şi fiica) 65.
Miklosich Fr. 183,236. 241. 286. 326.
377.
Milcov 103.
Milea Daniil (din Sălişte) 357.
Milesevo (m-re) 295. 296. 297.
Miloş-Vodă (fiul lui Mihnea-cel-Rău)61.
Milutin 290. 296. 297.
Mircea-cel-Bătrân 328. 395. 397.
- (fiul lui Mihnea-cel-Rău) 60. 64.
65. 70. 71. 72.
Miroslav 282.
Mişcolţ 358.
Mitoc 387.
Mitrofan (mitropolit) 354.
Mitroviţa 285.
Miucu Gh. Gr. 184.
Moesi (= Bulgari, v. ac.)
Moga Vasile (episcop) 1<:3.
Moghi1iţa 290.
Mohl 115.
Moisil Const. 326.
423
Moisiu V. 311.
Molda 301. 302.
Moldavia (= Moldova, v. ac.)
Moldova 2. 3.4. 10. 15. 43.48.93. 98.
103. 105. 112. 126. 127.130. 132.134.
155. 300. 301. 303. 305. 338.339. 344.
353. 357. 358. 398. 399. 404.
- -mare 33.
- (râu) 302. 303.
Moldovan 1. M. 26. 162. 171. 392. 393.
Moldovăn Gergely ::164. 365.
Moldovănuţ (= Moldovan 1. M., v. ac )
Moldoveni 44. 338.
MoIna 7.
Moll1"âr-Piuariu Ioan 92. 120. 121.
123. 342. 362. 398.
Moraca (rn-re) 295.
Morava 281. 287, 292. 299.
Mordana 386.
Moscova 9.
Movilă Petru 337. 338. 339. 342.
Movileştii 43.
Miiller Friedrich 394. 399. 400.
Muntenegreni 297.
Muntenia 103. 105. 353. 357. 358. 396.
397. 399.
Munteni 44.
Muntenii-de-Sus 286.
Muratori 113.
Murăşeni 43.
Mureş (râu) 66.
Mureş-Oşorhelu (ţinut) 200.
Murgu Euthimie 84.
Mydweschser Iacobus (jude al Sibiiu­
lui) 72.
Nabot 30.
Nădlac (= Nagylac) 68.
Nadoleanul 384.
Nagyszegi Gavriil 349. 3::0. 351.
Naipul 385.
"Nanov 001" 292.
Narenta 282.
"Nastroi" 294.
Năsturel P. V. 300.
(premiul) 403.
[424]
\
\
183. 184. 279.280.
424
Nazârul 385.
Nazianza (v. Sf. Grigorie din-)
Neaqoe-Vodâ Basarab 63. 397.
Neamţul (rn-re) 340. 341.
Negraşi 390.
Negruzzi Costachi 110.
Nemanja Stefan 280.
Nemanizi 279. 293.
Nenişici Gheorghe 292.
Nerezk a 283.
Nestor (cronicar rus) 151.
(vestarches, comandant bi­
zantin) 143. 144. 145. 14S. 148. 149.
150.
Netoţi 384.
Netotul 384.
Nicheia (săborul dela -) 42.
Nichita f\kominatos 101.
Nicodim (călugăr) 360. 361.
'Nicolae (logofăt al Bis. Răsăritului) 34-0.
din Balomir 356. 361.
Pavlovicl (ţarul Rusiei) 6.
Nicolaescu Stoica 312.
Nicopolis 64. 105. 159. 323.
Nicuţari 386.
Niederle 310. 391.
Nikephoros Botoniates 143. 145.
15').152.
Nikephoritzes (eunun-
eul) 148. 149.
Ninoslav Mateiu 280.
Nistru 29. 31.
N jeg oslav 287.
Novae 10�.
Novacovici Stojan
281. 285. 286.
Nucari 386.
Nucşoara 339.
Nyit�a 347.
\
Oancea Ioan (din Făgăraş) 360.
Ochrida 289. 299.
Octarnasada (rege scit) 40.
Octavian f\ugust (impăratul) 53. 130 .
Odessus 10,.
Odobescu Rlexandru 10. 399.
Ohaba 134.
Okolski S. 307.
Olahul Nicolae 70. 71.
Oliver lovan (despot) 292.
Oltenia 352.
Olteni 43:
Olsavsky Manuil 358. 359.
Onciul Dimitre 10. 328. 395. 399.
Oprian George 124.
Orachovo 283.
Oradea-Mare 395. 40J.
Orăştie 395.
(judele de -) 71.
(Biblia din -) 177.
(Palia) 191.
Orient 13. 30. 64. 309. 398.
Orlăţenii 360.
Orosius (scriitorul) 102.
Oroşen(i) 385. 410.
Orşova 134.
Osiander Lukas 190.
Oslu j83.
Osmani 293.
O-sută-de-Moviie 380.
Otlu 383.
Ovcepolje 285.
Păcală V. 313.
Păcăţeanu Teodor 11. 26.
Pacinaţf (= Pecenegii, v , ac)
Paget William 351.
Pahomie (al Halkedoniei) 340.
(egumen, la Peri) 34.
Părvul Vomicul74.
Paisle (al Ierusalimului) 340.
Palade T. 365.
Pamfile T. 312. 338.
Panonia 95. 96. 100. 307.
Pap Mihail (pretor din Beiuş) 37.
[425]
iPapadopol-Calimah fii. 330.
Papahagi Per. 312. 313.
Paplstaşl 338.
Papiu-Ilarlan F\lex. 10 26.
Paris 134. 155.
Paristrion 138.139.140. 141. 142. 143.
144. 145. 146. 148. 152. 153. 154.
155. 159.
Partenie (al Constantinopolei) 338.
339. 340.
(al F\drianopolei) 340.
(al Chiului) 340.
Pârvan Vasile 399.
Pârvul (nepotul lui Radulcel-Mare)
69.
Pas cu G. 311. 316. 338.367. 372.378.
Păsculescu 312. 328.
Paşii dunăreni 49. 76.
Passarovitz 354.
Passow 336.
Pataki Ioan (episcop) 351. 352. 353.
354. 359.
Pater lanoş 347.
Paul de Alep 313.
Pau linu s din Nola 103.
Pavel (apostolul) 37.
- din Haţeg 352.
'- din Turdaş (episcop) 90.104.166.
Pavlichenii 389.
Peceneaga 387.
Pecenegi 100. 138. 139. 141. 143. 144.
145. 146. 147. 148. 149. 150. 151.
153. 399.
Pecenicica 387.
Pecinegi (= Peceneqi, v. ac.)
Pelasgi 32.
Peninsula Balcanică 82. 117. 1 �3.
. Peoni (= Unguri) 141.
Perdrizet 324.
Peri (rn-re) 34.
Perşi 130. 306.
Persia nea 384.
Perşinari 386.
. Pesta (v, Budapesta)
Petantius 295.
425
Petersburg 9. 355.
IIetof1EvYj 324.
Petra'cea 292.
Petridis 310.
Petridul-de-Mijloc 40 J.
Petru (apostolul) 37.
Asan 101.
-cel-Mare Ţaml Rusiei 13.
comite de Szent-Gyorqy (voi­
vodul Ardealului) 66, 70, 72.
(doctorul) 57.
(ţar Bulgariei de răsărit) 159.
"Petru Maior" (societate) 77. 93.
Ph alaris (din Agrigent) 156.
Philippi 289.
(Macedonia) 323.
Philippide Alex. 310. 338. 364. 374.
378.
Pic 154.
Picineaga 383.
Picot E. 407.
Pijanci 286.
Pilot 289.
Pind (ţinut) 29.
Plriusincl 292.
Pisineaga 387.
Piteşteanul Gherasim Tirnuş 175.
377.
Pitici 290.
Piu=riu (= Molnar Ioan, v , ac.).
Pleca 292.
Plutarh 392
Poarta otomană 47. 53. 66. 351.
Podoleni 385.
Podmaniczki Ioan (cămăraş regal)
66. 67 •
Podul-firenilor 389.
Podul Inalt 397.
Poenari (cetate) 50.
(Pârcalabul de-) 57.
Poiana 360.
Pojon 403 .
Polog 285. 289.
Poloni 9. 61. 307.
[426]
426
Polonia 9. 13. 47. 49. 50. 52.53. 54. 60.
Poriqracz Gh. 359.
le an 66.
Ponişa 292.
Ponorac 293.
Pontul Euxin 144. 154.
Pop Vasile 353.
Popa-Tunsu 120. 342. 398.
Popea Nicolae (episcop) 11. 26.392.
393.
Popeşti-Pavlicheni 324. 389.
Popovici-Baratiu Ioan 401.
George 11. 26.
Ioan 401.
Ilie 342.
Petru 401.
Popu-Baritlu Ioan 401.
Porphyrogenetul (Constantin VII Impă-
ratul, v. ac.)
Posada 98.
Possevino f\ntonio 35. 38.
Potur 385.
Praga 402. 405.
Prăjăşti-Catollcl :.J89.
Pray Gheorghe 98. 100.
Prebuzda 285.
Predicatori (biserica-lor, în Sibiiu) 70.
Preljub 289.
Pribinovict 294.
Prilep 289. 290. 291. 299.
Principatele Dunărene 6.
Române 4. 5. 9'. 30. 42. 43.
132. 134. 136. 140.
Unite 6.
Priscus (istoricul) 96. 307. 308.
Prisren (rn-re) 293. 296. 297. �9$.
Pristlna 287.
Prizrenului (Imprejurirnea) 280. 287.
291. 292.
Probus (împăratul) 96. \
Procopius (scriitorul) 146. 158. 307 ..
Prodanovici Vincentiu (arhlmandrtt)
362. \
Proilovci 286.
Propaganda Fide 320.
Prosek 289.
Prut 7.
Prvovencanl 280.
Stefan 299.
Psaltes 391.
Pşina 293.
Psoderei 290.
Pudilos (= Budilă) 153.
Pufke f\nastasia 125.
Pumnul f\rune 118.
Puşcariu Ioan 11. 26.
313. 364. 365. 374. 377. 378.
Jlarion 178.
Sextil 77. 84. 241. 399.
Pulnic Moise 362.
Puţul-cu-Zalele 329.
Rabutin (general) 349. 351.
Rachitenii 339.
Racoce Teodor 122. 123. 1�4.
Racova 2.
Răczvăros (suburbie În Buda) 79.
Radiei 294.
Radivoevlci :t94.
Radu 280.
- -cel-Mare, 46. 47. 48. 49. 60.62
, 63. 64. 65. 66. 69. 76. 74.
- -Vodă Şerban 132.
Rafai! (ierornonah. din Dragomirna)
171.
Raguza 280. 29l, 294. 297.
Raguzani 293. 294.
Răileanu 311.
Raielii (cîntecul) 311.
Răkoczy 1 Georghe 35. 104.161. 162. 163'
164. 165. 168.
Rakoczi Il francisc 351.
Rama 308.
Ramayana 308. 309.
Râm (= Roma, v. ac.)
Râmi 390.
Rărnnicanul Dimitrie 174.
Râmnicul (episcopie) 354. 355.
Ramontiai Dr. Simion 107. 110
Rapolth Ioan 69.
[427]
Rasciani295.
Rasciei (munţii) 295.
Rasina 281.
Răşinari 358.
Râşnov, 50.
Raţ Ştefan 351. 359.
Răţuleşti 385.
Răus 385.
Răusa 385.
Ravana 309.
Raxla 289.
Războeni 2.
Rednic Athanasie (episcop) 104.
Regensburg 304.
Reghin 88.
Regulamentul organic 4. 5. 6.
Remesiana 103.
Renaudot 336.
Reuseni 385.
Rhaedestos, 148.
Robcean»l 391.
Rodimlja 287.
Roesler Robert 84. 154.
Rohde 311.
Roja 117.
Roma 87. 103. 104. 114. 124. 317.
352. 356. 405.
Nouă 340.
Roman (nume) 301.
(Imperiul), 30. 103.
(poporul) 116.
Român-esc (neamul) 2.3.8. 19.28.99.
(poporul) 1. 6. 7. 10. 14.
15. 17. 18. 37. 43. 44. 79.
8').81. 85,88. si. 93. 121.
124.
(Regatul) 1. 6.7. 10. t 1. 17.
(Statul) 13. 25. 31.
Romanaţi 390.
Româneşti 390.
Români 2. 3. 4. 5. 7. 8. 9. 10. 11.
427
12. 13. 15. 17. 27. 31. 32.33.36.38.
39. 40. 41. 43. 44 45. 46. 79. 80. 81.
82. 83. 84. 85. 87. 88. 89. 91. 93.
94. 95. 96. 97. 98. 99. 100. lOt. 102.
103. 104. 1(15. 106. 107. 110. 111.
112. 113. 114. 115. 116. 1.17. 118.
119.120. 122.124.125. '126.128.129.
130. 131. 132. 133. 135. 137. 138.
139. 145 152. 154. 290. 299. 302,
346. 355. 358. 396. 397. 398. 399.'
400. 402.
(ardeleni) 27. 35. 36. 37. 92.
101. 104. 105. 343. 344. 348. 349.
350. 351. 354. 355. 356. 357. 359.
361. 362.
(balcanici) 139.
(istorici) 11.
(editori) 12.
(transilvăneni) 1. 15. 17.
România 38. 45. 78. 140. 289. 395.
396. 399.
Române-bulgar (imperiul) 101.
Romanos Argyros (împărat bizan­
tin) 142.
Diogenes (împărat bizantin) �
145.390.
Romanul 390.
Romei (= Bizantini) 149.
Romei (= Ţigani) 390.
Romulus 124. 125. 130.
Roques M. 19J.
Rosenfeld (colecţie de documente)
343.
Rosetti A. 374.
Roth Stefan Ludwig 38. 398.
Rovinari 386.
Rucăr 352.
Rudăria 403. 404.
Rudnik 294.
Rudolf II (Impăratul) 4C2. 405
Rufeni 385.
[428]
428
'Rus (poporul) 156.
Rusia 5. 356. 361.
(mică) 337.
Ruşi 3.6. 116. 142. 147. :152. [338.
355. 399.
Rusneaca 385.
Russo O. 276. 311. 319. 366. 378.
.Sacsoni 385.
Sadeler Hegidiu (gravor) 4')2.
Sadu 120.342. 362. 398.
Saffarik Iosif Paul 153. 171. 184.
Sakellarios 311.
Sălăjani 386.
Salamina 2.
Salaville 321. 322.
Sălişte 360.
Sălişteni 36. 357. 36).
Salius Ioan (doctor sas) 74.
Sallustius 96.
Sâmbăta-de-S�s 353.
Samcă 323.
Samodiva 410.
Samuel (ţar bulgar) 140.
Sandu-Aldea C. 312.
Sărăcineştl 388.
Sârb (Ţaratul) 13.
Sârbi 58.59. 116. 128. 139. 140. 152.
283. 288. 289. 291. 293. 294. 299.
300. 354. 355. 362.
Sârbu Iacob. 403.
- Of. Ion 11. 26. 403. 404. 406.
Sârcu P. 182.
Sarmaţi 39.
Sărosl (protonotarJ 348. 350.
Sărsca 385.
Sas 387.
Sască 101.
Sascut 387.
Saşi 11. 12. 31. 38. 47', 48. 49.\ 60.
67. 71. 82. 100. 101. 294. 344. 355.
3,6. 397. 398. 399. 400. \
Sasreghin 134.
Satul ung 393.
SatzasI( = Sacea) 138. 140.
Saul (tragedia) 133.
Sauromaţi 138. 139. r47.
Sauvan (colectie de tablouri) 4C3.
Sava (arhiepiscop) 297.
- (mitropolit) 172.
- (râu) 295.
Scaunele inferioare (ale Saşilor) 67.
superioare (ale Saşilor) 67.
Scepus 100.
Sch511 f. 311.
Schenarar 386.
SciIas (rege scit) 40.
Scilia 146. 147. 307. :308.
Sciţi 32. 40. 138. 139. 146. 147. 148. 149.
150 151. 152 153. 30S.
Sclavi 307.
Sclavus 391.
Scriban Aug. 377.386.
filaret 337. 341. 342.
Neofit (arhimandrit) 340. 342.
Scutari 2.J7.
Scythus 32.
Sebastian (familiei) 342.
Sec Gheorghe (popă) 163.
Seceni Ştefan 132.
Secui 99. 10 '. 1C'3. 104. 344. 400.401.
Secuime 70.
Seeberg 36�.
Seneslav (Voevodul> 140.
Seraiul 336.
Ser.iva 283. 296. 297.
Serbia 143. 279. 282. 287. :'95. 297.
298. ;:99.
Serbiceni 385.
Serbuşca 385.
Sermer Iohann 57.
Serrnon (general bulgar) 140.
Sero :293.
Serrai (Ser) 28J,
Seslav 3g6.
Sesthlav (= Seslav) 138. 140.
Sî. Apostoli (biserică) 63.
Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (m-re)
291.
sr, Dumitru 290. 291.
[429]
Sf. George (rn-re) 283. 289. 296.297.
29, •
Sf, Grigorie (p apa) 70. 73.
(din Nazianza) 156
Sf. Hubertus 304.
Sf. Ladislau (rege maghiar) 3Q6. 307.
Sf. Lavră (biserică) 339.
Sf. Lorenzo (serbătoare) 54.
sr, Munte 284. 297.
sr, Născătoare (biserică) �82.
Sf. Nichita 285.
sr, Nicolae 352.
(biserică) 282, 283 290.
(din Lerin) 29(\.
sr Nikita 103.
SI. Petru (m-re) 282.
Sf. Sava 283.
Sf.Serghie 289. 297.
Sf Simeon 283.
Sf Ştefan (m-re) 286.
Sf. Treime 352.
Sf. Vasilie 156.
-cel-rlare 40.
Sibie) 360.
Sibiiu 26. 49. 50. 56. 58. 61. 65 67.
68.69. 70.71. 72.73.75. 120. 122. It3.
134. 342. 343. 347. 349. 350. 355.
357. 358. 360. 362. 393. 395. 400.
401. 402.
Sibiieni 49. 51. 56. 58. 60. 61. 62. 64.
67. 68 69. 70. 71. 72. 73.
Sidera (trecătoare) 153,
Sieglerus (cronicar sas) 71, 74.
Sighetul Marmaţiei 300,
Sigismund (rege al Poloniei) 47, 52,
(rege şi împărat) 98.
(zis Sasul) 63.
SiJberling 326.
Silistra 105. 138. 139. 140. 141. 143.
144. 148. 150. 152.
Silvaş 359.
Simeon Nemanja 297.
Simionescu Eufrosina 362-378.
(passim),
Sinainci 292.
Sinesie (episcop de Arad) 362.
Siret \03.
429"
(1) irigul Meletie (Ieromonah) 338.
Sirmium 140 141.
Sirotina 282. i83.
Sisatoci 286.
Sisinnios (Sf.) 324.
Sisoe 322. 324.
Sitnica 287.
Sixit IV (papă) 3.
Skopje (= Uschiub, v. ac.).
Skylitzes 144. 145. 152.
Slatina 134.
Slavi 32. 41. 101.
de 3ud 310.
Slimnic (= ung. Szelendek, sas. Stol-
zenburg) 70
Sloveanca 385.
Sloreani-lor 116.
Smudirozi 286.
Sofronie (călugăr) 362. 398.
(archimandrit) 338.
Salon 40!.
Som Jozsa (comitele Tirnişoarei) 41:! ...
49. 50. 51. 57. 67.
Spanioli 115.
Sparta 3.
Spencer (H) 2 ',
Spiridon (patriarh) 294.
Srbin �86.
Stagno (stona) 282.
Stambul 385.
Stanislavov 321.
- Despotul � 94.
Stefan-cel-Mare 2. 46. 98. 132. 395.
Duşan 288. 2b9. 290. {91. 292 •..
293. 29�. 296.
din Ga laţi (Bistriţa) 70.
Literatul 61. 62.
(mitropolit al Ţării-Româneşti}
24.
Nemanja 297. 299.
Olahul (jude de Orăştie) 71.
Pitarul 58.
(rege) 280.
I (regele Ungurilor) 98.
Simion 163.
lIros I 282.
Uroş II 282. 798.
[430]
430
Ştefan Uros III 287.295.296.
Uroş Milutin 283. 284. 285.
286. ,97.
-Vodă 17t.
Voislav (ţarui Serbiei) 1.f.3.
Stefăniţa (Gheorghe-Vodă) 338.339.
- Steflea Dumitru 357.
Ltepe2G y'ij 334.
Stlp 289.
Stockholm Q.
Stoeneştii 328.
Strez 287.
Stroe Vistier 4�.
Strumica 289.
Studenica 283. 295. 296. 297.
Studion (rn-re) 142.
Sturdza Dimitrie R. 12 .• 02.
Mihai-Vodă 132.
Suceava 3. 301
Suetonius 106. 131.
Sulzer Franz Joseph az, 83. 100. fOI.
178.
Suplica română (Supplex Iibellus) 82.
Svetovracki 288.
Sviatoslav 151. 152. 158, 159.
Syntipas 304.
Syrqianes 289
Szocs Geza 400.
Szunyogh [iezuit] 351.
Şaguna Rndreiu 26. 337. 341. 342
393. 399.
Şăineanu Lazar 312.
Şarba 39t.
Şelirnbăr 43.
Şezătoarea (revistă) 311. 324_ '
"Şi-Moldova" 385.
Şincai Gheorghe 11. 25. 83. 88. 90.
92. 109. 118. 191. 212. 398. 403.
ŞolămÎnturi 338.
Şoldana 385. \
Şopron 392. \
Ştremţ 66.
Şvabi 396. 399. 400. \
Tacitus 26. 96. 131.
Tălmaciu 49. 68.
Talmud 308.
Tămăsenii 339 .
Tângujei 385.
Tara 282.
Tarczai Ioan (comite al Săcullor) 66.
Târgovişte 3. 50. 133.
(rn-re catolică) 63.
Târgul-Mureşului 70.
Ţările Române 5. 6. 13. 14.
Târnava (râu) 24.
Târnova 105.
Tătari 14. 100. 305.
Tătăruşl, Tătărăşani 386.
Tatos (= Tatul) 138. 139. 140. 144.
145. 146. 148. 150. 152. 380.
Tatrys (= Tatus), 145. 148. 149. 150.
Tatus 149.
Tatul 396
Tăuşani 385.
Tăuta 385.
Tăutuleşti 385.
Ternpea Radu 354. 355. 398.
Templul S. Cruci (in Sibiiu) 73.
Teodora (sora împărătesei Zoe) 142.
Teodorescu G. Dem. 312. 328.
Teodorovici Ioan 128.
-Nlca (Ion) 110.
Teodosie (mitropolit) 345.
-Vodă (fiul lui Neagoe Ba-
sarab) 397.
Teolos 340.
Teostirid (monah) 171.
Termopile 2.
T�pwv 324.
Tertulian 102.
Tesalonic 142. 289.
Tessalia 289, 290. 295.
Theofil (arhiepiscop) 162.
Thornory Paul (castelan al Făqăraşu­
lui) 57.
Ţhompson 334.
Thunmann Johann 82.
[431]
Tiber anius lulius 95.
Tidvă 320.
Tige (general) 354.
Tihonravod 183.
Tiktin H. 206. 232. 233. 23�. 235 312.
320. v 74.
Tilişca 360.
"Ilmişeşti 386.
Timtşianl 386.
Timişoara 353. 396. 399. 400.
(cornitele -ei) 48. 61.
Tlncu-Vella 26.
Ţirca Ioan 351.
Tirol 303.
Tisa 29. 31.
Tocilescu Grigorie 10. 172. 328.
Todorescu Dr. Iuliu 164. 168.364. 368.
369. 370.
Toma 340.
- (popa) 353.
Tomaschek 154.
Tonguz 385. 410.
Tonguzeni 385.
Toparhul bizantin 155. ]56. 157.158.
159.
Topolruca 287.
Toppeltinus Laurentius 96. 100.
Toroczkay (conte) 356.
Tordasi (Pavel din Tur daş, episcop, v. ac.)
Torontalul 140.
Tovin (Emirul de) 142.
Totea 385.
Toteşti 385
Totruş 386.
Traci 32. 82
Tracia 96. ]54.
Traco-Eleni 32.
Traco-Geţi 32.
Traco-Romani 28. 33.
Traian (l mpăratul) 28. 33. 82. 93. 94.
114. 131.
(columna) 31..
Bp�'X'I)o1(J)v (themă bizantină) 142.
Transalpin (Voivodul) 47.51. 52. 53 54.
55. 57. 58,1S0. 62. 64 65.
431
Transalpina 64. 65. 73.
Transilvan (Principatul) 15
(Voivodul) 55. 59.61.
Transilvania 1. 3.6.7. 9. 11. 13. 14.
15. 18. 19. 27. 41.42. 47.48, 49. 50.
52. 60. 61. 64. 65. 73, 8). 81. 82.
91 120.134.155. 340. 343. 344. 348.
349. 352. 355. 357. 358. 396. 397.
398. 399' 40\. 402. 404. 405.
(Voivodul-ei) 49. 52. 55. 56
58.60.61. 72. (vice-Voivodul) 61.
Transilvania (revistă) 401.
Treblnje :t93.
Trei-lerarchi (biserică) 338.
Treskavac 290.
Triandaphyllidis M. 310.
Trianon (tratatul) 396.
Triballi 388.
Trifu Ioan (= Maiorescu Ioan, v. ac.)
Trlkal a (ţinut) 290.
Trisfetitele (şcoală) 338. 339
Trivalea 388.
Trotuşul 386.
Tudor Cămăraşui 42.
Tuhutun (ducele) 30. 97. 98.
Tungea (râu) 153.
Tungus 385.
Turci 3. 9. 46 48. 49. 50. 51. 52.
53. 54. 55. 56. 57. 59. 60. 61. 62.
64. b5. 73. 75. 76. 98. 101. 293. 355.
356. 397.
Turcia 6. 9. 53. 405.
Turda 401.
Turda-f\rieş 393.
Turia 388.
Turin 28,
Turlachi 385.
Turnu-Roş 49, 68.
Turoczi (cronicarul ' 95. 100.
Tzimiskes <împăratuI> 151.
Tyrach 143.
Ţara Bârsei 49. 354.
Muntenească 97.
[432]
\
432
Tara-Românească 4.13.15.43. 46. 47. 4S.
4Q. �O. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58.
59. 60. 61. 63. 64.65. 66. 67. 68.09.
81. 1\2. 126. 127. 132. 134. 136. 14u.
344. 346. 347. 348. 349. 350. 353.
356. 3)7. 359. 361396. 398. 403.
- unqurească 301.
Tarigrad (= Constantinopol, v. ac.)
Ţarul - ii Rusiei 4 5.
Ţiganca 386.
'[inţar i 134.
'Ucuta 117.
Uioara 360.
Ujlaki Lorincz 66.
Ulah �,83. 410.
Ungar (Regele) 49. 53. 56. 59. 61. 68.
(Regatul> 65.
(Statul> 1. 12. 16. 48.
Ungaria 1. 9. 13. 15. 18. 47. 50. 5'. 54.
56. 59. 65. 66. 68 69. 76.
98. 99. 100. 108. 112. LO. 124.
125. 130. 134. 154. 354. 39:3.
406.
[Tesaurarul-el) 53. 56.
(Palatinul şi Tesaurarul-ei) 63.
Ungler Florlan 307.
Ungrovlahia 128 .. 345. 354.
Ungur-esc (neamul) 99.
Ungura 385.
Unguri 9. 11. 12. 13. 15. 39. 46.
47. 48.49.50. 53. 55. 56.61. 62. 63.
65. 66. 76. 96. 97. 98. 99. IOa. 101.
103. 116. 144. 147. 154. 155. 309.
395. 396. 397. 4(0.
Universitatea săseasca 60.
OOV'ltX� (.�) = Ungaria 154.
Ureche V. 1\. 302. 310. 315.
Grigore 89. :l01.
Uricic Radomir 284.
Urmeniş 385.
Uroş 292.
Ursa (, onstelaţia) 74.
Ursulovci 286.
Uschiub 28:�. 285. 297. 298.
Uspenskij Porfiriu 155.
Uză 319.
Uzii (= Cumanl, v. şi ac.) 146. 147
151.
Văcărescu (Ienăchiţă) 126.
Vad 134.
\ alahi 35. 39.40.5:1. 57. 64. 81. 100.
356. 396. 399. 401
Valahia 3. 4. 10. 164.126. 396.
Valaszutl Andrei 161
Vâlcea 290.
Vâlcina 293.
Vale 360.
Valentin Pltarul fil.
Valona :':89.
Vâlsan Gh, 206. 331
Vandali 39.
Vardiste 288.
Varfalău 393.
Varlaam (mitropolit) 338.
Vama 142.
Vasilie-Vodă (Lupul) 172. 322. 338.
397. 398.
Vasile (preot, din Făgăraş) 358.
Vasiljeoski] V 156. 158.
Vasilievici Estatie 355.
Vasilaţi 390.
Vasiliu Alex. 311.
Vasmer 391.
Vaţ (m-re) 306.
Velbuzd 289.
Veles 289.
Veneţia 49. 52. 53. 55. 63. 64. 124.
(Făgăraşului) 352.
Veneţieni 64. 73.
Veni amin (Seminarul) 132. 136.
Verbăczi Istvan 239.
Veres Balazs 239.
Endre 174.
Veria 340.
Verichlno Mjesto 283.
Verşeţ 134.
Vestemeanul Teodosie (mitropolit»
347. 354.
Veszprern 98.
[433]
Viciu 312. 3,g.
Vidin 99.
Viena 9. 87. 90.93 120. 121. 122 127.
134. 342. 343. 346. 347. 348. 349.350.
351, 352.353.355.356. 359. 360. 361.
393. 402.403. 4(H 405.
Vingard 7I.
Vinţi 358.
Visarion (călugăr) 356. 357.
Vitzina 138.
Viz antea 388.
Vizetleauil păgâni (= Turcii) 74.
Viz iracii 385.
Vlacco 33.t..
Vlacho-Bulgarii 149.
Vlad· Vodă Călugărul 67. 69.
-- -Vodă Ţepeş 76.395, 397.
- - Vodă Vinitilă 63.
-- -V?dă zis Vlădută 63. 64 67. 69.
Vladimir (şef rus) 142
Vladislav 1 (regele Ungariei) 305. 306.
Jl (regele Ungariei) 47. 48.
49. 52. 53. 54 56. 55. 58. 59. 66.68.
69. 73.
Vlăduţâ-Vodă Ce Vlad-Vodă, v ac.).
Vlal1 Dragoslav 293.
- Mano 293.
Vlahara (nume) 301.
Vlah-chioi 385.
Vlahei 385.
Vlabia 106.
Vtahi 144. 1.53. 154. 155. 279. 280.
281. 282. 283. 284. 285. 286. 287.
288. 289. 290. 291. 292 293. 294.
295. 296. 297 298. 299.
din Milesevo 283.
Dobrusnici 291.
Gornecie 288.
Lepcinovci 288.
Paga rusani 288.
Ratisevci 288.
Susicani L88,
Tudo ricevci 288.
Vardistani 288.
Voi hnici 29�.
Anua ru I Inst. d0 1 sI. Naţ,
Vlahuţă Al. 363.
Vlaicu-Vodă 103.
Vlaşca 140. 385.
Vlăsceanca j85.
Vlăscioara 385.
vlasi Kostadinovci 288.
_. Siljego vcl 294
- Srernljane 288.
Vlast 340.
Vodnena 283
Voichna 284. 287.
Voikovci 294.
Voinigeşti 390.
Voisilci 2R6.
Voitech (şef. bulgar) 152.
Voivodul [uraj 294.
Volcha 202.
Volga 307.
Va piscus Flavius 95. 96.
Vranje.290. 296. 299.
Vranjoia (insulă) 283.
Vretania 339
Vucosalici Gregor 294.
V/ace 334.
W'eigand G. 386.
Wellenstein (colonel) 350.
Wenceslau Franz 351. 352.
Wesselenyi (baron) 91. 92.
Werner Cari 327.
Wildenstein (conte) 303
Whilelm Il (Imparatul) 30.
Wilser 327.
Wirth Albrecht (istorici 31.
Wolff Petru (judele Sihiiului) 60. 09.
Wuhri (= Wukry, v. ac.).
Wukry (familie) 307.
Xenopol Alexandru 10. 84. 396
399.
Zablantia 289.
Zabl.ian 283.
Zaganos 379.
28
[434]
Zahlumia 282.
Zaim 385.
Zalan 98.
Zamoyski Ioan (cancelarul) 44.
Zapolya Ioan 48, 51.
Ioan Sigismund 161.
Zawolscy 307,
Zeta 281. 283.
Zica (m-re) 280. 281. 282,
Zimrnermann Franz 327.
Zips (comite) 48.
Zletova 292.
Zoe (împărăteasă bizantină) 14?
Zottan 99.
Zonaras 144. 146. 152.