[5]
GRIGORE ALEXANDRESCU
Există încă discuţie cu pnvlre la data naşterii lui Grigore Alexandrescu.
Din înştiinţarea mortuară ar r e ieş i anul 1810, din spusele lu i Ghica - 1812, din­
tr-unele fraze ale lui Alexandrescu s-ar deduce chiar anul 1814.
Născut la Tîrgovişte, Alexandrescu era fiul lui Mihai Alexandrescu şi al
Mariei F'use a .
ştim puţin despre anii copilăriei - cît ne Împărtăşesc unele versuri din
Adio la Tîrgovişte ori din Satiră. Duhului meu. O copilărie fericită a cărei amintire
va provoca regrete adolescentului orfan. Ca şi contemporanul său, Vasile Cîrlova,
a Învăţat carte grecească şi franţuzească la Tîrgovişte. .�
După cum ne spune Într-o notă au tnb iogr af ică+, a Învăţat "în Tîrgoviştea,
în şcoala şi su b âirecţiunea profesorulAi grec Raţail (în casele lui N ae Hiotu), unde
se preda limba greacă modernă şi declamaţiunea; apoi în şcoala hti Mitilineu pentru
limba elină". Mai tîrziu, la şcoala lui Va il Ian t a dobîndit faimă prin cunoştinţele
lui de franceză şi prin bogăţia lecturilor. De asemeni, Ghica ne vorbeşte de memo­
ria lui extraordinară. O pomeneşte şi poetul:
Nu mai eşti tu acela care-n copilărie
Ştiai pe dinafară vest it-Al exăndr io ,
P'ierz înrl u-ş i de timpuriu - probabil prin 1827 - amîndoi părinţii, Alexan­
drescu vine la Bucureşti pe la sfîrşitul anului 1830, unde·e găzduit mai întîi la
Mitropolie de unchiul său, părintele Ieremia. În podul Mitropoliei, unde se aflau
vreo mie de volume, apo iIa Sf. Sav a , cn re cuprindea a doua şi mai vastă bibliotecă
din acea vreme, Alexandrescu a urmat să-şi îmbogăţească lecturile, citind cu ace-
l Nota a fost publicată de Remus Caracaş In Contribu(iuni la biografia lui CI'. A lexandres­
cu, Prietenii istoriei literare, Bucureşti, 1931, pp, 36-46. Dat fiind că a fost dicta t ă ginerelui
poetului Dinu Georg ian Meedlnteanu, este posterioară anului 1879, data căsătoriei Angelinei
Alexandrescu.
5
[6]
iaşi nesaţ pe scriitorii antichităţii greceşti - Xenofon, Tucidide, Pţut arh , pe
clasicii secolelor XVII şi XVIII ori pe primii romantici francezi.
În această perioadă, prin I83I, Ghica, elev la şcoala lui Vaillant, a făcut
cunoştinţă cu un nou coleg, "un tînăr ... înfăşurat într-un suriuc cafeniu, oacheş,
foarte oacheş, părul negru, sprîncenele groase îmbinate, ochii cJprii şi scinteietori ,
mus tat a îi mijea pe buză"l. Prietenia care a început pe băncile şcolii lui Vaillant,
apoi la Sf. Sava, şi-a dovedit tr ă in ic ia vreme de zeci de ani. Lui Ghica îi datorăm
preţioase amintiri despre Alexandrescu, amintiri ce compensează - ca în general la
Ghica -unele nepreciziuni cronologice, prin 'culoare şi prin darul de a portretiza.
În casa lui Ghica, Grigore Alexandrescu a cunoscut pe unele dintre personali­
tăţile progresiste ale vremii, care aveau să-I şi sprijine pe poetul tînăr şi sărac.
L-a cunoscut pe Iancu Văcărescu, din a cărui operă ştia pe de rost multe poezii.
Cînd i le-a recitat, "Văcărescu, încîntat, l-a luat în braţe şi l-a sărutat, zicîndu-i:
«Băiete, tu o să fii un poei mare»."2 De ziua numelui lui Văcăr escu, cu ajutorul lui
Ghica, Grigore Alexandrescu punea sub căpătîiul adm ir a t u Iu i său înaintaş un plic
cuprinzînd Epistolă Marelui Logofăt 1. Văcărescu. îşi spunea acolo şi entuziasmul,
dar şi unele nedumeriri cu privire la propriul său dru:n in poezie.
În casa lui Ghica l-a cunoscut şi pe Grigore Bă lean u, de la care a primit spri­
jin temeinic, pe fraţii Cîmpineanu, pe Eufrosin Poteca. De asemeni pe Eliade,
care l-a adăpostit la el.
Raporturile lui Alexandrescu cu Eliade s-au rupt după cîţiva ani, degenerind
într-o violentă ostilitate. La început, legăturile au fost apropiate. Eliade, care
apoi l-a acuzat pe Alexandrescu de ingratitudine, l-a, găzduit, se pare chiar că l-a
îngrijit în timpul unei boli. Poetul începător a pUblicat versuri în Curieru l romi­
ne;c:'Miezul no p iei , Prieteşugul etc. În tipografia lui/Eliade şi sub probabila îndru-'
, I
mare a acestuia şi-a tipărit Alexandrescu în 183,2 prima culegere - Eliezer şi
Neftali. în afară de traducerea poemului lui Florian, după care se intitula volumul,
şi de alte trei traduceri - după Byron şi Laruartin e - in această culegere intrau
şi zece poezii originale - cinci meditaţii şi poezii erotice şi cinci fabule.
Prin 1837- 1838 intervine între cei doi scriitori o ruptură, care a dus la o
polemică reînnoită vreme de cîteva zeci de ani. Focul deschis de Eliade prin unele
aluzii cuprinse în prefaţa operelor lui Paris Mu mu lean u e continuat printr-o critică
făcută în Curierul de ambe sexe unei fabule - Vulpea, calul şi lupul pe care Alexan­
drescu o publicase în ziarul Romania. Deşi, la sfîrşit, Eliade, spre a oferi un model,
refăce a fabula, articolul avea mai mult caracter de po lern ică decît de analiză critică.
Prefăcîndu-se că nu desluşeşte numele autorului, sub iniţialele transparente
G. A-seu, cu care era semnată fabula Vul-pea; calul şi lupul, Eliade făcea diverse
comentarii răutăcioase cu privire la alegerea pseudonimului.
Alexandrescu a răspuns cu o altă fabulă - Priuigliitoarea şi m ăg arul , în care,
asemăn in du-se cu pasărea cîntăreaţă, îi rezerva lui Eliade rolul celeilalte vietăţi.
A revenit apoi cu diferite înţepături referitoare la degen er area părerilor despre
limbă ale lui Eliade - (Epistola către Voltaire) - ori la valoarea traducerile!
acestuia.
1 I. Ghica , A �intiri despre �Grigorie A lexandrescu În Scrisori către 'Vasile Alecsandri.
Bucureşti. 1887, p. 656.
2 Idem, p. 659.
I
,1
[7]
Polemica a urmat cu Iwgratul - lung rechizitoriu în versuri făcut .edde aEli
După mai bine de douăzeci de ani, cînd Alexandrescu a fost lovit de boala din care
nu şi-a mai revenit, Eliade, cu duşmănie nepotolită, a scris Cîinele bolnav de ochie
căreia Alexandrescu i-a replicat prin Confesiunea unui renegat cu aluzii clare -­
schimbarea la faţă politică a lui Eliade.
Cauza rupturii a fost desigur şi de ordin personal. Alături de acuzaţiile d,i
ingratitudine, Eliade pomeneşte şi de "două inimi calde ce tu le-ai desunit", fără
ca să putem şti la ce se referă concret şi cît de-întemeiate îi erau bănuielile. Acest
aspect al polemicii explică nivelul supărător de coborît la care a ajuns un eor i.!
Dar este sigur că nu numai motive personale i-au despărţit pe cei doi scriitori, ci
şi deosebirile de atitudine politică. în Tn gratwl Eliade se plînge că a căzut "în
cursa urzirii prea spurcate" nimerind "în sfaturi blestemate", într-un "loc de pierici­
wne"', "al ţă1'1:i pander:toniu şi cuibul de ispite". Din versurile vehemente şi obscure se
poa te înţelege că Eliade regre că a fi fost a tras un timp într-o societate politică secretă.
Ne aflăm în acest al patrulea deceniu al secolului trecut, într-o perioadă
cînd peste tot se face simţită frămîntarea generală, intensificarea contradicţiilor
care prevesteau revoluţia. "A lumii temelie se mişcă, se clăteşte" va scrie peste cîţiva
ani Alexandrescu. Sămînţa ideilor înaintate încolţea cu r epez ic iun e pe un teren
prielnic. Burghezia mobiliza în jurul ei toate forţele arrt ifeud a le , împotrivirea
marii b o ier im i retrograde, teroarea exercitată de Alexandru Ghica, domn preţuit
numai de re acţionari înverşunaţi, cum a fost colonelul Lăcusteanu, surghiuni,
r i Ie şi arestările nu puteau împiedica creşterea mişcării de pregătire politică şi
ideologică a revoluţiei. S-au creat societăţi culturale, cum a fost Societatea F'i Iar a
m on ică , printre cotizanţii căreia se număra în 1835 şi Alexandrescu. De asemenil
societăţi secrete. Aşa a fost cea înjghebată în 1837 de o parte a membrilor Societăţi
Filarmonice - între care Cîmpineanu, Eliade, Vo in escu II.
Programul acestei a doua societăţi era pur politic, cuprinzînd o serie de refor­
me democratice - egalitatea tuturor înaintea legii, emanciparea ţiganilor etc
După desfiinţarea societăţii, Ghica întemeiază la Paris o altă societate secretă,
din care a făcut parte de asemeni Alexandrescu. Această societate a speriat prin
caracterul înaintat al progresului ei pe şovăitorul Eliade, care o acuză că împinge
"libel'tatea tipantlui pînă la calomnie, egalitatea cu cei mai mari Pînă la imperti­
nenţă" .2
Opoziţia mai adîncă decît neînţelegerile personale explică şi prelungita duş­
mănie dintre cei doi scriitori. Alexandrescu, care, după înfrîngerea revoluţiei şi-a
păstrat cu consecvenţă poziţiile, judeca sever, în 1851, felul cum prezenta Eliade
evenimentele revoluţionare. "A m. gâsit în sfîrşit cartea m arelu i patriot şi mă ocup
cu citirea ei. Niciodată n-am auzit aşa mari minciuni, nici am uăsu t om să se laude
mai fără ruşine; şi apoi abia sunt la început"a - îi scria el lui Ghica la 5 noiembrie
1851. În acelaşi sens vorbeşte şi în Confesiunea unui renegat .
Părăsind casa lui Eliade, Alexandrescu a locuit la Ghica, unde a rămas mai
mulţi ani. în aceşti ani, el îmbrăţişează cariera militară, intrînd în armată ca
1 Cf. Aricescu: Satire politice care au circulat în public, manuscrise şi anonime, între
anii 1840-1866.
2 Eliade, Equilibrul intre antitilcsi sau spiritul şi materia, Bucureşti, 1859.
3 Scrisoare publicată in Grigore Alexandrescu, monografie de Eugen Lovinescu, Casa
Şcoalelor, Bucureşti, 1928, p. 275.
7
[8]
"iuncher". ALături de alţi ofiţeri progresişti ca fraţii Golescu, fraţii Creţulescu,
Vo in escu II, împreună cu care citea memorialul lui Napoleon ori poeziile lui Hu­
go, Lamartine, Beranger , Alexandrescu vedea în armata creată de Regulamentul
Organic o nădejde pentru redeşteptare a naţională şi implicit pentru transformările
politice dorite. Armatei acesteia, a cărei înfiinţare Cîrlova o celebrase în M arşu]
oştirii romi-ne, Alexandrescu i-a consacrat de asemeni versurile din O im presie (r846)
<ori din Cîntecul soldatului (r853).
Slujba pe care a făcut-o însă noul iuncher la djurstvă nu era în măsură să-I
mulţumească. După o perioadă cînd s-a ocupat mai mult cu scriptele, caligrafia
sa părînd nesatisfăcătoare super ior i lor , a fost trimis la Focşan i , la frontiera dintre
cele două principate, cu o însărciuare din cale-afară de prozaică. Avea misiunea
"de a întreba de paşaport pe toţi ctti voiau să treacă şanţul care despărţea partea oraşu­
lui moldovenesc de cea mu n ten ească şi să taie la râboj oile cari veneau, dintr-tin mal
în celă,lalt al Milcovului"l. A demisionat în r837' Un an mai tîrziu şi-a tipărit, la
tipografia lui Carca lech i , al doilea vo lum ", cuprinzînd .dnuăzec i de noi poezii -­
versuri de dragoste, Elisa, Aşteptarea, Inima mea e tristă, epistole - către I.
Văcărescu şi r. Cîmpineanu, meditaţii - Candela, Fericirea, Peştera - fabule,
printre care faimoasa Boul şi viţelul.
Ghica plecase în r8371a studii la Paris. Alexandrescu urmează însă să rămînă
în legături strînse cu familia acestuia şi în anul următor se mută chiar la Tache
.Gh ica , unde avea să locuiască şase ani.
V Sînt ani de pregătire revoluţionară mai ales cei dintre r838 şi r840.
Societăţile secrete Îşi înteţesc activitatea. împotriva domnitorului Alexandru
Ghica, exponent al reacţiunii feudale, se înjgheabă acţiuni secrete de răsturnare.
Pentru participarea la una din ele - la mişcarea lui Dimitrie Filipescu - avea
să fie zvîrlit în Închisoare Bălcescu. I
În aceşti ani, Grigore Alexandrescu îşi î n t ăr eş te legăturile cu cercurile
progresiste, ceea ce insuflă op er e i lui ;vigoare sporită şi o încredere calmă În
viitorul pe care-I pregătea acţiunea oamenilor. E sentimentul pe care-I respiră
Anul r840'
întorcîndu-se în ţară de la studii, Ghica îi găseşte pe poet - după cum ne
spune - "tot la djurstvă , în mahalaua Gorgani , un�ie îl lăsasem; dar de astă dată
nu ca iunker, n-u ca copist, ci ca pensionar, sub cheie şi cu pazcZ de soldat cu puşcă
ta uşă"3. Alexandrescu era arestat din octombrie r840. Cauza nu putea fi - cum
crede Ghica - fabula Lebăda şi puii corbului, căci această fabulă fusese scrisă cu
doi ani Înainte, în r838. Mai probabil este ca arestarea sa se fi datorat, în gene­
ral, legăturilor p oe tu Iu i- cu cer cur i le răzvrătiţilor şi în special A nultti I8 40,
care "păruse cu cîteva luni înainte în număru l din mai al Daciei li tcrare .
În Închisoare, Alexandrescu a rămas trei lun i , In acest t imp a tradus
M'erop a lui Voltaire, din opera căruia mai tradusese cu cîţiv-a ani înainte A leira+.
În această perioadă, scr isu l lui ajunsese la deplină notorietate şi prin inter­
mediul unor antologii numele lui începuse a fi cunoscut peste hotare. Culegerea
de poezii în rorn ineşte pe care Petru Lup u lov o t ipăreşt e la Buda în 184r cuprinde
1 1. Gl1ica - op cit., p. 662.
2 Poezii ale d. ar. Alexandrescu, Bucureşti, 1838.
3 1. Ghica, op cii., p. 663.
4 A lzira sau Americanii, Bucureşti, 1835; Meroprl, Bucureşti, 1847.
8
[9]
"Poezii aled. Gr. A les andrescu , V ăcărescu şi Eliad" ; mai tîrziu versuri de-ale sale
apar în franceză, în antologia publicată de Vaillant, În engleză, în Rouman
A n ih o log y a lui St an le y , În r855, Canini tr s duce Nu, c( ta moarte În Il li bro
dell' Amare.
În vara lui r842, Alexandrescu şi Ghica - care între timp fusese numit
profesor la Academia Mihăileană din Iaşi - pornesc într-o călătorie de o lună
şi jumătate la mănăstirile de pe valea Oltului. E semnificativă alegerea acestor
locuri bogate în amintiri istorice care vor răsuna curînd în versurile poetului.
Semnificative sînt şi condiţiile plecării. Ceruseră lui Alecu Villara cîteva r ecorn a n­
daţii "neapărat trebuincioase ca să călătorească cineva în ţară la noi ... însă el ne
răspunse cir trebuie mai întîi să ceară voie de mai sus, căci sîntem cam bănuiţi şi
poate să nu fie plăcută întreprinderea noastră".
Fără să mai aştepte dezlegarea "ce putea să nu vie", 'cei doi scriitori au
vizitat pe rînd Cozia şi Tismana, ajungînd pînă la Turnu Roşu. În Memorialul de
călâtorie, scris _. după c u tn ne arată - îndată după întoarcere, Alexandrescu avea
să povestească momente din călătorie. Fragmente din Memorial au apărut în Pro­
păşirea din r844, la solicitarea lui Alecsandri, care în martie al aceluiaşi an îi
cerea lui Alexandrescu să colaboreze Ia revista ieşeană. Alte fragmente - M'ân âs­
tirea dintr-un lemn, Bistriţa, Polovracii - s-au tipărit în Ves titorul roml nesc din
anul următor. În volum, Memorialul a apărut în ediţia r863. Roadele poetice
ale călătoriei sînt importante: Umbra lui Mircea, Răsăritul lunei la T'ism an a ,
M'orm in iele la Drâgăşani;
Anii din jurul lui r840 se caracterizează printr-o creaţie îmbogăţită şi matură.
Nu se poate să nu punem în legătură aceste zile de deosebită fertilitate cu marea
speranţă, cu atmosfera de înfrigurată pregătire a schimbărilor politice şi sociale.
Alexandrescu scrie acum cîteva dintre fabulele sale cele mai populare - Cîinele
şi căţelu], Toporul şi pădurea, Og li n dele, epistolele către Donici şi Voinescu, poe­
mele filozofice citate mai sus. Într-un singur an - r842 - creaţiei lui i se adangă
un număr de poezii egal cu cel scris în cei doisprezece ani anteriori.
În aceeaşi perioadă. se intensifică legăturile poetului - ca şi ale celorlalţi
scriitori munteni ai timpului - cu literaţii moldoveni şi cu publicaţiile lor. Sînt ma­
nifestări exprimînd şi lupta pentru unitatea naţională şi comunitatea de ideologie
şi aspiraţii progresiste. Încă în r839, Kogălniceanu, sosind la Bucureşti, fusese' 1
recomandat lui Alexandrescu printr-o scrisoare a lui Costache Negruzzi. În răs­
punsul l u i , p ozt.ul m un te an se arăta foarte interesat de "întreprinderea jurnalului
ce are de gînd să facă Kogălniceanu'' - e vorba de Dacia literară, care avea să
apară peste un an -- şi făgăduia "că va avea în noi corespondenţi st aiornir.i':>,
Ghica pleacă apoi la Iaşi pentru a oferi lui Mihail Sturdza să devină domn şi"""
în Muntenia, realizîndu-se printr-un mijloc ce avea să fie folosit în r859, la
alegerea lui Cuza, un început de unire. Măgulit, dar foarte prudeut, Sturdza refuză.
Nici I1U putea fi o'lllul potrivit pentru un asemenea act, viitorul sugrumător al
mişcării revoluţionare din Moldova. Ghica rămîne la Iaşi. În corespondenţa foarte
interesantă a lui Alexandrescu cu Ghica vedem cît de strînse erau raporturile
poetului, pe diferite căi, cu scriitorii Moldovei. EI publică poezii în Dacia lite­
rară şi apoi în Propăşirea; strînge colaborări pentru publicaţiile moldoveneşti
1 Scrisoare publicată de Iacob Negruzzi In Convorbiri literare din 1886, nr. 10.
9
[10]
şi le difuzează printre cunoscuţi. La ro iunie r842 cere pentru Voinescu întreaga
colecţie a Gl.ancrwtuc (Le g laneur moldo-roamain j . Cînd apare Prop âşirea , se plînge;
,,'" Din treizeci de eceam-plare ale Propăşirei ce zici că îmi trimiţi, n-am p1'iimit
decît unul şi acela cel şters de ţensură".l Se gîndeşte o vreme să se mute la Iaşi
şi refuzînd un loc la şcoală îl roagă pe Ghica să-i caute un post "în slujba admi­
nistrativă sau judecătorească".
Tot la Iaşi, la Can tora foii set/eşti sub îngrijirea lui Do n ic I apare şi a treia
culegere a lui Alexan drcscu.P
În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, Alexandrescu îşi reia slujba de
stat ca şef la "masa [ă lb ilor" şi apoi ca şef de secţie la secretariatul de stat. Bibesc1J.
îl apreciază. "Dar - scrie Ghica despre pr ie tenu l său - nici intriga, nici ling«:
şirea nu s-a putut a-propi a vreodată de dînsul." A'Iexandrescu refuză titlul de "poet
al curţii" pe care i-l prop usese peremptoriu soţia lui' B ibescu. 3
În r847 îşi publică o nouă ediţie a poez i ilo r.!
Nu se cunosc multe fapte cu privire la participarea lui Alexandrescu la revo­
luţie. Dar această participare e neîndoioasă. "Fără să fie printre cei din fruntea
mişcă1'ii revoluţionare, convingerile lui nu i-au ţinut departe de ea", scrie Ovid
Densusiauu." Se pare că a ocupat tuncţii de st atv şi a co labor at la Poţrolu l suveran.
Apărînd într-un format mai mare, nr. r5 (din anul r848) al publicaţiei,
al cărui redactor responsabil era Nicolae Bălcescu, cuprinde în fruntea primei
pagini o înştiinţare: "Redactorii acestii foi, văzînd trebwinţa ce naţia simte astăzi
de o foaie care să dezvolteze prinoiţriile constituţiei noastre şi să trateze mai cu. in:
tindere toate chestiunile atît dinlăuntru, cît şi dinafară, au chibzuit a-i da formatul
ce se vede.
Redactorii sunt: D. N. Bălcescu, C. Bolliac,/ Gr. Alexandrescu, D. esu«.
tineanu , P. Tettlescu, A. Zane," ,1
Nu se întîlnesc în paginile revistei colaborări semnate de Gr. Alexandrescu.
Dar printre cele care i-ar putea fi atribuite, o mare probabilitate prezintă o
bucată în versuri, apărută în nr. 24: Plîngerea deputatului. I-au atribuit-o şi
G. Bogdan-Duică şi Emil Gîr1eann, care a introdus-o în ediţia lui din 1907. cu
titlul de Patriotul veacului. Sub acest titlu o aflase într-un manuscris al Acad ern iej,
În notă, Gîrleanu arată că se poate regăsi în această poezie, comparînd-o '-:
cu celelalte sa tire ale lui Alexandrescu, "ca1'aderistica ucrsurilor lui din aees tea" .
Înrudirile de concepţie şi stil sînt, Într-adevăr, certe şi Plingerea deputatului
(Patriotul veacului) prefigurează O profesiune de credinţă, scrisă cu nouă ani
mai tîrziu. Acelaşi tip de autobiografie umoristică, aceeaşi persiflare a. fr azeo lo ,
giei demagogice şi a pseudopatr iot ism u Iu i solicitînd răsplată. Cu cîţiva ati i
înainte, Alecsandri exprimase o asemănătoare idee critică prin calamburul "patrioţi
patrihoţi" din cupletele 1 aşi lor în Carnaval.
1 Cf. "Corespondenţa [lui Gr. A lcxandrescu] cu Ion Ghica" In monografia lui E. LoyiD€SC u,
ed. cit., p. 232.
2 Poezii a lui Gr , Alexandrescu, Iaşi, 18/12.
3 r. Gh ica , op. cit., p. 66�.
4 Suvenire .şi impresii, epistole şi fabule de Grigore Alexa'l1drescu, Bucureşti, 18117,
C. A. Rosetti şi Vinterhalder.
5 Literatura romînă modernl!, III, Bucureşti, 1929, p. 104.
6 Cf. introducerea lui Gh. Adamescu la ediţia operelor lui Alexandrescu, Bucureşti, 1929.
10
[11]
Candidatul din O profesiune de cr ed int ă se va adresa alegătorilor. Patriotul
veacului îŞI revendică m er'it e le în faţa "p,'ea înaltei st ăţiin iri" şi aminteşte domni­
torului:
Ţi-am slujit cu înfocare şi la or ce ai urmat,
Faptele m ăr i ii tale, glasul meu le-a lăudat.
Indignat că elogiul prelungit al stăpînirii nu i-a adus vreo recompensă .•
personajul e gata să facă o Întoarcere de o sută optzeci de grade:
Opoziţia m-aşteap tă , ea doreşte al meu vot
Şi-i vedea cînd s-o aprinde sîngele de patriot!
şi să at ar-e tot atît de zgomotos ceea ce lău d ase :
C-un cuvînt nu m a i eu singur o să strig cît strigă toţi,
:;:··0 sa las patr iot iz.mu l moştenire la nepoţi!
Din cauza acestei participări la revoluţie. Alexandrescu cu mare greutate a scă­
pat În timpul terorii contrarevoluţionare. "A bia scâp asem din ghiarele p atriotilor
Cornescu şi bei sadea Scarlat" - scrie el lui Ghica la 27 ianuarie 1849, făcînd alu­
zie la doi dintre cei mai îndîrjiţi reprezentanţi ai reacţiunii - la logofătul Cons­
tantin Corriescu şi la Scarlat Ghica.
Corespondenţa din aceşti ani cu Ghica - aflător la Constantinopol şi urmînd
să devină bei de Samos- e deosebit de interesantă şi pentru cunoaşterea atmosf'".f�
timpului şi pentru înţelegerea fermităţii şi consecvenţei pe care Alexandrescu�-a.
ştiut să le păstreze îndărătul măştii ironice.
în anii de după 1848, teama de revoluţie a burgheziei, după ce trădase miş­
carea şi pregătea compromisul de clasă, se exprima printr-o infinită serie de
laşităţi, meschinării şi servilisme. Pe de altă parte, marea boierime şi exponenţii
ei, ca şi aristocraţia franceză din timpul Restauraţiei, "nu ui taseră şi nu i nuât aserâ
nimic" .
Alexandrescu va caracteriza cu aceeaşi ironică amărăciune Înverşunarea
stupidă a boierimii, ca şi slugărnicia negustorimii. Fără a avea vigoarea de con­
ducător a lui Bălcescu şi nici înaripata lui înţelegere politică, rămînînd adeptul
unui democratism mai vag conceput, Alexandrescu a ignorat marasmul moral şi
cotitura politică. în tot timpul existenţei lui conştiente, curmate de boală în
1860, s-a păstrat pe poziţiile unui artist care voia să-şi unească "s'oarta cu. a mul­
ţim ii" .
De aceea îl vom vedea notînd în scrisori, cu aparent calm ironic sau cu
neascunsă indignare. fapte caracteristice. Divanul modifică pînă la absurd con­
diţiile pentru a fi alegători şi aleşi, pentru primii, moşie de 30 stînjeni, pentru
ceilalţi cel puţin 250 de stînjeni. Se votează în unanimitate pedeapsa CU moartea.
Boierii se dispensează de plata datoriei statului, căci "contribuţia obştească este
o perspectivă care ·Î,ngrozeşte pe toţisenator'ii".l Pe de altă parte, la marea "ţel'imonie"
ce se face la palat de ziua oştirii, în 1851, "corpul negttţătorilol' a ţinut un cuvînt
foarte lung în care zicea că guvernul de astăzi a împins civilizaţia noastră la gsad-u]
1 Cf'. "Corespondenţa [lui Gr. Alexandrescu] cu Ion Ghica"-E. Lovinescu, eri. cii., p. 264.
1 1
[12]
" cel mai înalt, şi că prin ajutorul şefului poliţiei despre care a făcut o laudă pompoasă,
ţara noastră are să fie curînd raiul pămîntului. Acestea sunt nişte adevăruri aşa netăgă­
duite- adaugă Alexandrescu - încît nu le-aş fi înşirat aici dacă nu s-ar fi găsit
unii vrăjmaşi ai adevărului ca să le tăgăduiască." 1
În asemenea Împrejurări, scriitorul ne va mărturisi că se află în "nişte zile
de mizantropie, care de vor ţinea mult, trebuie, după [cum] zice comedia: «să mot'
sau să mă insorr", 2
Atitudinea m iz an trop ică se risipeşte în anii din preajma Unirii. Scriitorul
participă la acţiunea unioniştilor. în creaţie, de asemeni, Întrerupe tăcerea pe
care Sion i-o reproşase într-o epigramă.
În Concordia din 30 martie r857, închină viitorilor deputaţi ai Rom in ie i
poezia Unirea Princip atelor în care entuziasmul patriotic regăseşte accente pline:
Cînd ci tim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei romîne,
Care inimă stă rece? care suflet nemişcat?
Cine n-are dor să vază ţara sa în fericire,
Cu legi bune, Cu legi drepte, în tărie ş i-n unire,
Cu l t iv în d artele păcii pe al său pămînt bogat?
Publică fabule, dintre care una - Corbii şi barza - stîrneşte furia marilor
boieri şi cereri de pedepsire. Scrie Cometei anonsate pentru 1"3 iunie şi Riisţncnsu ţ.
cometei , apoi, în dîrdora alegerilor pentru divanurile ad-hoc , O profesiune de
credinţă.
În anii aceştia ocupă diferite funcţii. în afară de cea onorifică, de membru
în comitetul teatral, este director al Arhivelor Statu;tui - prin care calitate Sion
explică Într-o epigramă tăcerea poetnlui: ".)oarecii ole la arhivă/Ţi-au ros pana cea
• activă". Devine apoi director al Eforiei Spitalelor.
După Unire, refuză propunerea de a intra în minister, primind doar un loc
în Comisia Centrală de la Focşalli. Acolo se căsătoreşte la 29 mai r860 cu Raluca
St a.m at.iu i s \
\, ..
În timp ce funcţiona la Comisia Centrală ,dă semne de alienaţie mintală.
E internat la Eucureşti la spitalul Pa.n t e l im on şi foarte repede înlocuit din functie \
la Comisia Centrală. Cu aceeaşi grabă, fratele lu i , Ion, ceruse punerea sub inter­
dicţie a poetnlui.4 Revenindu··şi, după citeva luni, Alexandrescu cere ridicarea
interdicţiei printr-o petiţie către domnitor.
Boala din 1860 avea să-şi lase urmele asupra inteligenţei şi creaţiei lui
Grigore Alexandrescu. "Timp de 25 de ani - scrie G. Că l iuescu în Istoria litera­
turii r o m/in e - poetul se clătină, ca şi Holdcrli n , intre luciditate şi eroare ... "s Totuşi,
nu se poate vorbi de o totală absenţă şi de istovirea bruscă a creaţiei. Mai multe
fapte arată că reaua-voinţă oficială a contribuit în mare măsură la pecetluirea
1 Cf. "Corespor'.llenţa [lui Gr . Alexandrescu] CU Ion Ghica" -Lovinescu, ed, cit., p.264.
2 Ibidem, p. 284.
3 Vezi Studii şi cercetll.ri de istorie titerară şi folclor, nr. 1, p. 94.
4 In privinţa acestei ultime perioade din viaţa pcetulu i, a se vedea monografia lui
G. Călinescu, alcătuită in cadrul Institntului de istorie literară şi folclor. Certificatul medical
din 1862 e reprodus în introducerea edttte! V. Ghiacio!u, pp, 49-51.
5 G. Călinescu, op. cit., p. 149.
12
[13]
poetului ca dement. O hotărîre arbitrară îl scosese pe Alexandrescu din postul
onorific de efor. Protestînd prin petiţii adresate domnitoru1ui şi printr-unele
versuri usturătoare pe care le pusese în circulaţie, prin declaraţii în presă, poetul
îşi atrage mînia lui Nicolae Creţulescu, preşedintele consiliului şi ministru de
Interne. Acesta trimite o comisie să-I examineze din nou. Din comisie făcea
parte acelaşi medic - Protesi - care, cu nn an înainte, atestase deplinătatea f acu l­
tăţilor lui Alexandrescu şi contribuise la ridicarea interdicţiei. Noul certificat din
7. IX. 186:2, deşi constată "câuteltura [ir eascâ şi man ierele cu uiincioase ale celui
cercetat", consideră aluziile lui la faptul - riguros exact - că refuzase să intre în
minister, drept simptome de megalomanie. Podul e declarat iar dement şi
decizia dobîndeşte publicitate prin poliţie. în Noaptea Sfîntului Botez, publicată
postum de Ghica, va pomeni de felnl în care miniştrii se răzbun au prin comisii
medicale "ce ne sînt ades fatale".
Creaţia lui Atcs andrescu a coborit treptat În aceşti ani, făr{t a înceta cu desă- )
v îr şir e . tn vremea cînd se lupta impotr iva p ecet.lu ir i i ca dement, a publicat mat
multe fabule: Catîrul cu clopoţei, M'ielu.l murin d , Castoru l şi alte l igi.ion i , Z ugravul
şi portretul, apărute toate în Rom in u] din 1861. în acelaşi au îşi continuă polemica
veche cu Eliade, publicînd Confesiunea unu; reneg at . în 1863 îşi a lcăt u ieş te o
ultimă ediţie a poeziilor, introducînd nefericite modificări de înr iur ire Ia t in ist ă ,
Opera originală se fărîrn iteaz.ă apoi în cîteva versuri ocazionale, puţin semni­
ficative. În proză, publică în 1869 cîteva nuvele, care, spre deosebire de fabule1e '
din 1861, sînt de departe inferioare prozei spirituale din Memorial. Ele poartă
titlul comun: Amintiri mâreie, dar numai ultima - Un episod din viaţa lui M'ih a i
este semnată Gr. M. Alexandrescu.
În 1868, fostul traducător al lui Florian şi Voltaire publică în periodicele
vremii mai multe basme după E. Laboulaye, adun îndu-Ie în r872 în culegerea
Poveşti albastre. Traducerile cupr iu d însă inadvertenţe, flagrante galicisme - "un
turc de vieille roche" e redat printr-"un turc de veche s ti ncti";
Apăsat de uitarea din ce În ce mai deasă in care e relegat, Alexandrescu
se gîndeşte să intre în viaţa politică. În 1868 aspiră la un loc de senator şi în
T'rom-p eta Car p aii ior apare apelul său fătre alegătorii colegiului II. În acelaşi an
Începe să publice -- fără să indice însă sursa ,- mai multe articole de consideraţii
politico-juridice, traduse după Etienne Jouy, literat francez de la începutul seco­
lului trecut. În 1875, într-o scrisoare către Alecsandri, Îşi exprimă dorinţa de a
fi ales deputat.
Bonifaciu F'l or escu ne descrie, în r874, întîlnirea pe străzile din Tîrgovişte
cu Alexandrescu "slab şi palid ca o umbră">.
În 1882, poetul septuagenar publică în Cim p oiu] traducerea primelor cînturi
din Gerusalemrn c liberala. îl va fi izbit - cum presupune acad. G. Că ltnescuv= ase­
mănarea dintre soarta lui şi nebunia lui Tasso? Va fi fost o ultimă replică dată lui
Eliade această traducere a epopeii din care cu cîteva decenii în urmă şi Eliade
publicase un cîntec în Cu ri eru l de ambe sexe? În orice caz acesta e ultimul semn
ce ni l-a mai dat scrisul lui Alexandrescu. Poetul s-a stins în noaptea de 25-26
noiem brie 1885.
1 Columna lui Traian, 1874, p. 116,
2 G. Călinescu, DŢI. cit., p. 62.
13
[14]
bine de trei decenii şi
erotice şi meditaţii, iar
în arn iutir ilc lui, Ghica vorbeşte indignat de contrastul intre inmormintarea
unui puternic al vremii, "fost de zece ori ministru, acoperit de sus şi pînă jos cu cruci,
stele şi cordoane"? şi poetul dus la groapă intr-un dric sărac, în soţ it de cîţiva cu­
noscuţi. Deşi s-a încercat a se spulbera "legenda nepăsării p ublice, creată de Ghica"2,
faptele justifică indignarea acestuia. O confirmă şi scrisoarea publicată în presă
de ginerele lui Alexandrescu, D. Georgian Meedinţeanu şi ceatrimisă de Alecsandri
de la Paris lui Al. Papadopol Calimachi: "M oar tea bietul-ai A le x andrescu nu m-a
mîhnit atît de mult, căci el era mort ;de mai multi ani, cît m-a mîhnit nep ăsar ea genera­
ţiei actuale în privirea lui şi uitarea în care căzuse numele lui, odinioare strălucit".
-- Opera lu i ,Grigore Alexandrescu se întinde pe mai
cuprinde versuri satirice (fabule, epistole, satire), poezii
ia proză - Memorialul de călătorie.
Fabula constituie specia poetică la care poetul se reî�toarce mereu. Dacă poe.
ziile de dragoste, inspirate pe rînd de Elizâ ori de Emilia, ori meditaţiile se în t i l;
n esc mai mult in op er ade tinereţe şi nu mai apar dUPi� 1850, fabuie Alexandrescu
a scris în toţi aceşti treizeci de ani. Cu prelucrări încă apropiate de original, după
La Fontaine ori Florian - Catîrul ce-şi laudă nobilitatea, Măgarul răsfăţat - a
colaborat douăzeci de ani la Curieru l romînesc. Cu fa bu Ie le pomenite mai sus i se
incheie de fapt opera, dacă nu mai ţinem seamă de versurile răzleţe din anii urmă-
tori. ----
Dincolo de diversitatea curentelor de care po�tu� a fost înr îur it şi de diversi­
tatea problemelor ce le pune opera, realismui ei ferm {i asigură unitatea. Imaginea
acestor vremi de mare nădejde şi de pr efacer i se regăseşte atit în c las ic iz an ta fabulă,
cît şi în meditaţia romantică, în satire ori ep isto le ,'
E un realism in concordanţă cu felul cum a conceput poetul arta, cum i-a
înţeles funcţia de reflectare şi de educare. Şi în această privinţă, Alexaudrescu
e în deplinul înţeles al cuvîntului un om al vrem i i sale, un scriitor al generaţiei
luptătoare de la r848. Poetul ignorează sub iect iv ismu l aproape so lip s ist , ca şi este­
t ismu l izolării in care au a lunecat reprezentanţii romanticii reacţionare, bunăoară
romantici germani ca Tieck ori Novalis. în "Plin z:bucium de dragoste, cînd "inima
mîhnită" che arnă pacea, sentimentul civic, conştiinţa datoriei faţă de patrie, de
lume, de tot ce pătimeşte reaminteşte poetului că dragostea lui nu e centrul univer­
sului, că ea trebnie să se subordoneze unor ţeluri sup er ro are ,
Nu sînt patimi mai nobili, mai mari, mai lăudate,
,;fLai vrednici să s-aprinză în inimi bărbăteşti?
Nădejdi, viaţă, cinste, simţi.rile-nfocate
Femeii le jertfeşti!
Crezi tu că pentru tine r ăsar e sau sfinţeşte
Acel uriaş falnic, ai zilii domnitor?
La patrie, la lume, la tot ce pătimeşte
Nimic nu eşti dator?
1 I. Ghlca, o p , cii., p, 654.
2 Petre V. Haneş în Preocupări li/erare, 1936.
14
[15]
Podul care, în freamătul pasiunu, ştie 8-0 subordoneze datoriei către
patrie şi către umanitate are o clară înţelegere a rostului artei. Arta oferă
oamenilor oglinda realităţii, îi ajută să distingă bunul de rău, să demaşte urîtul
care se dă drept frumos. O face triumfînd asupra proh ib iţ i ilor stabilite de despoţi,
de guvernanţii interesaţi în ascunderea adevărului.
Acesta e tîlcul unei fabule din 1842 - Oglindele. Într-o ţară în care şi "pIă­
cut a frumuseţe trecea de urîciune", oglinzile sînt prohibite. Printr-o întîmplare ­
o corabie încărcată naufragiază la ţărm - locuitorii descoperă oglinda şi în ea
îşi văd feţele, "mulţi însă cu-wtristare": Dregătorii dau poruncă să se sfărîme oglin­
zile. "Multe se sfărîmară, dar ascunseră multe" - care serviră mai departe, fiind
puse în faţa urîciunii. Oglinda artei nu poate fi nici interzisă, nici sfărîmată.
în acelaşi sens vorbesc direct prefeţe le lui Alexandrescu la diferitele ediţii ale
poeziilor lui. în prefaţa d.in 18'12, el ia apărarea criticii literare şi face elogiul cri­
ticii în general, ar ăt în d apoi: "că am avut datoria 'să fac aceea ce am putut; să pun
şi eu o piatră cît de mică la zidirea obştească". Mai clar încă, în 1847, scriitorul leagă
as est sentiment al datoriei împlinite de funcţia socială a artei. După ce arată că
în noua ediţie a făcut în dr ep tăr i şi adăugiri de poezii "în ir e care unele suie tu ri
istorice de un interes naţional, şi prin urmare şi mai puţin egoist"-adaugă: "căci eu
sînt din numărul acelora care cred că poezia, pe lîngă nca p ăra.ta condiţie de a Plăcea,
condiţie a existenţei sale, este datoare set exprime trebuinţele soţietăţii şi să deşteţite
sim timen te frumoase şi nobile care înalţă sufletul prin idei morale şi divine Pînă în
viitorul nemărginit şi în anii cei vecinici".
Opera lui Alexandrescu este, mai ales în prima ei parte, dominant romantică.
Ca la toţi ceilalţi reprezentanţi ai romantismului nostru în această jumătate a vea­
cului trăsăturile romantice sînt car ac ter iz a te , dar nu şi pure. Ele se împletesc cu
note realist-critice şi chiar -într-o măsură de neconceput pentru romantismul
occidental - cu altele clasice. Vom regăsi această plurivalenţă la mulţi dintre
romanticii noştri. în proza lui Negruzzi, Zoe şi O alergare de cai stau alături de
scrisorile din Negru pe alb. în teatrul lui Alecsandri, Despot-vodă şi comediile.
Tot astfel la Alexandrescu coexistă Te mai uâeu; o dată, Can dela., fabulele,
epistolele.
Nu e vorba doar de o evoluţie mai cotită, de trecerea unor scriitori prin curente
literare deosebite, ci de coexistenţa acestor trăsături la principalii scriitori roman­
tici. în opera lui Alecsandri, Despot-vodă e scris cam în aceeaşi vreme cu Rusali ile
de p i ldă . De- asemeni, Satiră. Duhului meu şi Cînd dar o să guşti pacea ori Te
mai văzui o dată datează din acelaşi an - 1842.
Caracterele clasice sînt de asemenea incontestabile. Ele consistă în preocupări
şi mijloace stilistice înrudite cu ale moraliştilor clasici, într-un anumit tip de
ironie lucidă şi măsurată, foarte deosebită de "\Vitz-ul romantic, apoi în folosirea Ă
unor specii împrumutate c1asicismului şi caracteristice lui - fabula, care în pri-
mele decenii are o enormă şi, cum vom vedea, firească răspîndire - epistola. Ca
şi Boileau, Alexandrescu va închina o satiră "duhului său". B'o i le au coresponda
în versuri cu Horaţiu; Alexandrescu o va face cu Voltaire. Dar cuprinsul celor două
scrisori pe care poetul francez şi cel romîn le adresau spiritului lor se deosebesc
în problematică şi at.mosferă, cum se deosebea Franţa din timpul lui Ludovic al
XIV-lea de Ţara Romînească din jurul lui r840.
15
[16]
r
, Îmt.Inurea c1asicism"lOmatt!ism diferenţiază pe Alexandrescu ŞI pe ceilalţi
� romantTcTromÎni aivreiiIffaeromanticii occidentali. Şi în Occident, dublul aspect
'-romantic-realist critic se întîlneşte chiar la exponenţi atît de tipici ai celor două
curente: la Byron sau la Balzac. Dar romantismul occ id ent a l s-a afirmat şi dez vo l­
tat în luptă împotriva clasic ismu lu i. I-a contestat estetica, i-a subliniat limitele,
a persiflat chiar - în dogoarea luptei - pe marii lui reprezentanţi. Cornb at au t i i
zgomotoşi de la premiera lui Hernani scan da l iz au pe respectabilii clasicizanţi de
la parter blasfemînd tragediile şi pe autorii de tragedii.
("'- Ca şi ceilalţi romantic.i, Alexandrescu îşi începe scrisul traducînd şi prelucrînd
"d in Lamartine şi Byron, dar şi din La Fontaine ori Florian. î3P-p�mută de la
ţ!oilea1!.,tiparul epistolei şi de la Lall}.!lr!iu,<:: - meditaţia. �---.� __ ." .
Ar fi însă eronat şi stăruitor-dezminţit de fapte să r�ducem opera lui Alexan­
drescu sau a altor scriitori contemporani la un ec!ectism lipsit de unitate şi origi­
nalitate, la simpla adoptare de modele eteroc!ite. Găsim în istoria literară trecută
aprecieri în care opera scriitorilor din prima jumătate a veacului se reduce la un
fel de listă de izvoare, scrierile originale ajungînd aproape să fie asimilate cu tra­
ducerile.
Această reducere a operelor literare la o listă de izvoare se remarcă în special
în lucrări cum e cea a lui N. 1. Apostolescu: L "inţ lu ence des romantiques [rancais
sur la poesie rou m aine , în care Mai am un singur dor al lui Eminescu dev ine o compi­
laţie după Ronsard şi Paul Bourget. Se resimte de această tendinţă şi o ediţie alcă­
tuită cu multă seriozitate şi minuţiozitate cum e cea a Vioricăi Ghiacioiu, unde
izvoarele se reduc adesea la o vagă înrudire t em at ică , ori la imagini aproximativ
apropiate.
Designr, influenţele sînt incontestabile. Mpsset, Lamartine, Voltaire, Byron
au lăsat urme adînci în literatura primei j)lmăi�ţi a secolului al XIX-lea. Dar tot
atît de incontestabil e că aceste influenţe au fost totdeauna selective. Contagiuuea
spirituală, influenţa exercitată, indiferent de condiţiile istorice, există numai
în mentalitatea idealistă. Faptele istorico-liter,are arată că influenţele s-au exerci­
tat doar cînd au fost cerute, selectate de condiţii istorice locale. La sfîrşitul secolu­
lui al X VIII-lea şi la începutul secolului u r m ă tor tragediile făceau parte din ba­
gajul indispensabil al unui om de cultură.' Scriitorii noştri citeau, declamau,
tr ad uceau tragedii greceşti, franceze. Ştim că Alexandrescu l-a minunat pe Ghica,
după ce s-au cunoscut, recitîndu-i scene întregi din Aruirom aca şi Fedra lui Racine.
Tragedia însă. nu s-a dezvoltat la noi, iar fabula a că păt at Q mare răspîndire. 'ricII in­
deal, Stamati, Eliade, Bă lăcescu , Pann , Don ic i, ,§io_l!., etc .... ,_�lliar .li Hr isov er gh i
şi-a acordat instrumentul mai grav pentru a scrie M'âgarul îngîmfat. "Socotesc că
putem zice fără să ne în.doim ICă e prea bun pentru ţ abu li veaoitl în care trâim'",
scrie Alexandrescu în epistola lui de tinereţe către Iancu Văcărescu. S-a răspîn­
dit de asemeni şi meditaţia Jamart ine ană , dar vom vedea că în opera lui Alexall­
?rescu ea şi-a sch nn b a t caracterul, trecînd de la tristeţea con t emp Ia ţ ie i la energia
af ir m ăr i i.
un exemplu semnificativ de felul cum e selectat şi transformat un mode!
în condiţii istorice noi ni-l oferă soarta operei lui Volney la noi. Les ru ines ou me­
di ta tions sur les reuotu iions des em pires 1, opera principală a lui Constantin Fr anco is
1 Volney -- Ruinele sau meditaţii asupra reioluţiilor imperii/or, ed. a II-a, Paris, 1792.
16
I
�
1
[17]
de Chasseboeuf de Vo lney , a fost cunoscută încă de la începutul secolului, circu­
lînd în două traduceri manuscrise datorate lui Ion Tăutu în Moldova şi Stanciu
Căpăţinea în Muntenia." Meditaţia asupra decadenţei unor mari cetăţi devine temă
predilectă Ia mulţi poeţi ai noştri. O întîlnim Ia Eliade şi Ia Cîr Iov a , Ia Alexan­
drescu şi Hrisoverghi.
Înainte de a medita asupra monumentelor din Tîrgovişte sau. asupra mănăs­
t ir i lor stăpînite de umbra lui Mircea, Alexandrescu pomeneşte de decăderea Romei
şi Palmirei:
Aşa orice mărire nemicnicită piere!
A noastră, a Pa lm ir îi şi-a Romei a trecut.
Dar o poezie exprimînd ridicarea unor forţe sociale pline de vitalitate, pornite
să sfarme întîrziate le lanţuri feu d aie nu se putea mărgini Ia filozofia lui vanitas
musz di , Ia contemplarea melancolică şi fără vlagă a marilor dărîmări ale istoriei.
Tocmai acesta e sensul ecoului pe care-I află scrierea declamatoare a lui Volney.
Spre deosebire de alţi preromantici, spre deosebire de Thomas Gray din Elegia
scrisă într-un cimiiir de ţară, Volney, deputat în Constituanta din 1791, lega ideea
decăderii cetăţilor de consideraţii rousseau iste asupra formării societăţii şi' de idei
generoase şi vagi despre o fraternitate a popoarelor, făurită împotriva tiranilor.
SPaima şi conspiraţia tiranilor se intitulează unu l dintre capitolele Ruinelor . E'
vorba de spaima tiranilor în faţa "strigătului solemn al libertăţii şi egalităţii". 2 Cîr lov a
şi Alexandrescu pomenesc şi ei de această spaimă şi, reluînd asociaţia făcută de
Volney între contemplarea ruinelor şi lupta împotriva tiraniei, o aplică împrejurări­
lor din ţara noastră. Pomenirea ruinelor trecutului devine un prilej de rememorare
a unor pagini glorioase din istorie, care stimulează pe oamenii prezentului ş i-i
înspăimîntă pe tirani. E ideea din Ruinurile Tîrgoviştei a lui Cîr lova. Astfel urmea-··
ză şi versurile amintite din A dia la Tîrgovişte de 'Alexandrescu:
Şi pe ţărîna-aceea, de care-odinioară
Se spăimîntau tiranii de frică tremurînd.
Mai tîrziu, abandonînd orice referinţă livrescă Ia Palmira şi Roma, Alexan­
drescu se întoarce spre marile monumente ale trecutului naţional, îndepărtîndu-se
de Volney şi de tristele lui considera ţii asupra deşertăciunii a ceea ce clădeşte omul.
Aceeaşi coloratură o are şi teismul poetului. După Cîr lova , după Eliade din
Cîntarea dimineţii, Alexandrescu a introdus îu volumul din 1838 Rugăciunea.
Ca şi în poezia Ia fel intitulată a lui CîrIova, Rugăciunea trece de lareculegerea.
gravă la preocuparea civică. "Voiesc dreptate, cer mîntuire, patriei mele, falnic pă­
mînt" -- exclama Cîr1ova. "Fă să doresc de obşte al omenirei bine", cere şi Alexan­
drescu divinităţ.ii. E .car acter ist ică pentru romantismul nostru această unificare­
prin patosul patriotic a diverse linii şi izvoare tematice.
în latura romantică a operei lui, Alexandrescu a străbătut drumul de Ia,
tonul elegiac de deznădejde şi neputinţă, în care suferinţa e considerată ca un.
fel de lege a firii, la romantismul major al afirmăriişi acţiunii.
1 G. Boguan-Du i că, Istoria literaturii ro mîne moderne, Inttii poeti munteni, .Cl uj;
1923, p. 156.
2 Vo l ne y , op. cit. ,'"
il
2 - Grigore Alexandrescu. Opere 1
17
[18]
Nimic nu ne permite însă să considerăm perioada de Iamart.in iz are - ter­
menul acesta, folosit în trecut, rămîne impropr lu c., ca simplu tribut plătit
modei timpului. în primii ani ai scrisului său, Alexandrescu împrumută accentele,
imaginile şi uneori chiar metrullamartinean pentru a da glas unor tristeţi gelluine.
E dezolarea adolescentului despărţit de locurile n a t a le , s in t apoi suferinţele
dragostei.
în versurile publicate la optsprezece ani, se tînguie un adolescent orfan ­
"De cînd Pierdui părinţii-mi trei ierni întregi trecurăţ T'rei ierni căci după ierne
viaţa-mi socotesc". Poetul care simte că "nic'i o legătură nu are pre pămînt" nu
mai poate gusta nici farmecul unui peisaj calm:
E limpede-orizonul şi cerul luminos;
A rîurilor şopt ă ... Dar unda lor e lină,
Iar sufletu-mi e-n v a lur i.. n-am soare sen inos.!
Jncheierea acestor poezii cupr in de adesea apelul către dezlegarea morţii:
"Şi a vieţii taină în moarte voi afla" (Miezul nopţei), "Zic lumei un adio: iau lira
fi mă duc" (A dio la Tîrgovişte).
Expresia e exagerată şi chemăr.ile repetate ale morţii dau oarecare impresie
de r e torisrn . Se simte printre aceste exclamaţii vehemente că dezgust.ul de viaţă,
la un poet care n-a avut încă prilejul să o cunoască, nu poate fi nici durabil, nici pro­
fund. pe de altă parte, exagerarea, retorismul trădează procesul de căutare a expr es i­
ei,;într-o poezie aflată încă la început. Poetul recurge la calea mai uşoară a
imaginii de un tragic exterior, a dese a teatral. Căutarea expresiei, Iăur ir ca limbaju­
lui poetic se străvede şi în revenirea aceleiaşi imagina în mai multe poezii din ace­
astă perioa�ă. "Văzînd zilele mele de suferinţe plin?,! Pui mîna p-a mea frunte şi
caut tin mormînt" din M'icsul nopţci revine într-o Iformă foarte asemănătoare în
Adio la Tîrgovişte din volumul Eliezer şi Neftali t1832): "Văzînd că pentru mine
s-au d1,/S zilele line.ţ Pwi mîna p-a mea frunte şi caut un mormînt". Alteori reapare
cîte o comparaţie care prin expresivitate vesteşte pe marele poet de mai tîrziu.
Cînd tot doarme-n natură, cînd tot e l in işt ire ,
Cînd nu m ai e mişcare în IUl�lea celor vii,
Deşteaptă priveghează a mea tristă gîndire
Precum o piramidă se-nalţă in pustii.
Comparaţia aceasta din Ivi iezu] nopţei se regăseşte în Prietesugu l tot din r832.
Acelaşi romantism elegiac din meditaţii domină în poezia erotică.
Versurile de dragoste lipsesc din prima culegere .- Eliezer şi Neftali - dar
sînt abundent prezente în următoarele trei din r838, r842 şi 1847. Din ele se des­
prind firele a două dragoste succes iveP Una pentru Eliza, cunoscută, probabil,
la Focşani şi reîntîlnită apoi la Bu cureşt i. Ei îi sînt închinate poezii ca Eli :a,
Aşteptarea, Inima mea e tristă, Te mai văzui o dată. Ern i l i a., pe care G. Bogdan-
1 Miezul noplei, in Curierul romimesc din 6 martie 1832.
2 G. Bog dan-Duică, op . dt., pp. 272-274, vorbeşte de a treia dragostepentru o necu­
noscută, care ar fi inspirat - între altele - Nina, Un ceas e de cînd anul trecu, In ceasuri de'
mîhnire.
18\
[19]
Du ică a identificat-o cu o femeie din familia Odobeşt i lor , iar Eugen Lovinescu
'cu o actriţă, Elenca., frecvent menţionată în corespondenţa lui Alexandrescu cu
Ghica, i-a inspirat destul de multe versuri: Mîngîierea, Prieteşugul şi amorul şi
mai ales, Cînd dar o să guşti pacea.
Cu cîteva excepţii fericite, lirica erotică a lui Alexandrescu este, ca şi cea
a lui Alecsandri, inferioară restului operei. Căutarea expresiei din primele poezii ,
se face mai intens simţită în versurile de dragoste. Poetul nu-şi mimează sentimen­
tele. Fără a fi temperamental un pasionat, Alexandrescu şi-a trăit cu intensitate
iub ir i le , cum ne-o arată unele accente profunde. Dar el se zbuc ium ă - uneeri
fără succes - să dea expresie simţir .I. Ne-o spune singur, într-o strofă semnifica­
tivă din Inima mea e tristă:
Adio! N-am cuvinte
Să-ţi arăt tot ce simte,
în astfe l de m inutur i, mîhnit sufletul meu.
E o durere mare,
Şi sufer inţ i , pe care
A le simţi poc i numai; a le descri mi-e greu.
De vină nu e numai lipsa de experienţă artistică proprie, ci şi lipsa de exper i­
-en tă a însăşi literaturii. în poezia de dragoste. din literatura cultă anterioară,
Alexandrescu nu putea găsi decît rare exemple de exprimare a sentimentului cu
.a devăr şi profunzime. în afară de prospeţimea unor versuri inspirate din folclor
-Amărîtă turturea a lui Ienăchiţă Văcărescu-ori de cîte un madrigal gingaş
'ca Oglinda lui Alecu Văcărescu , în poezia erotică a primilor noştri poeţi, Alexan­
drescu găsea mai mult deformarea lăutărească a folclorului, cu prisos de oftaturi
şi diminutive ori convenţionalul rece al poeziei neoanacreontice.
întîlnim la Alexandrescu reîntoarceri la limbajul poetic inadecvat al înain­
taşilor săi. Sentimentul e redus la duioşia uşoară a romanţei - Elisa, Alteori
.e spulberat de o demonstraţie rece, prolixă - Prieteşugul şi amorul. în mai multe
'rînduri, poetul se reîntoarce la gravele accente lamartineene - Barca, Suferinţa.
Ca şi poetul francez, respinge peisajul în dezacord cu pasiunea ce-Lrn ist.u ie şi caută
.ca dru l potrivit, frămîntatul peisaj romantic.
îmi place a naturei săIb at.ecă m m ie ,
Şi negură, şi v isco I, şi cer întărîtat,
Şi tot ce e de groază, ce e în armonie
Cu focul care arde în p icp tu-rn i sfîşiat.
( Sufe,rinţa)
în căutarea unui limbaj propriu pecare o mărturiseşte poezia erotică, Alexan­
drescu izbuteşte în mai multe rînduri să alunge formele convenţ ioua le şi să spună
lucruri noi şi adînci. Se întîmplă asta în amintita poezie Inima mea e tristă. De
.asernen i în Un ceas e de c'Înd anu i irecu , .. Dar în special în Aşteptarea .d in I838 şi,
în Cînd dar, o să guşti' pacea din r842, Alexandrescu descoperă acorduri care ­
păstrînd proporţiile - prevestesc imensa orgă em irresc iană:
2*
[20]
Aşteptarea, din ciclul Elizei, e scăldată în lumina dragostei fericite. E în
toată poezia un freamăt voios, exprimat de însuşi mersul întrerupt al versu lu i ;
Se auzi un sunet. .. Să ascult. .. mi se pare!
Nu e nimic; o frunză din vale a căzut.
Noaptea dragostei împlinite e într-o permanentă mişcare.
Noaptea în aste' locuri, n-ar e de loc tăcere;
Totul se mişcă, umblă, dar toate sînt părere.
Vîntul, umbra, luna par a se juca să-I înşele pe îndrăgostit, să-i dea iluzia,.'
prezenţei aşteptate. Cu aceeaşi graţie e exprimată apariţia iubitei - la în ce­
put luată cu teamă drept o nouă iluzie- "pă;ere-nşălătoare, ş-acu m mă amăgeşti ?''''
apoi recunoscută treptat, cu sfială ce se schimbă în bucurie:
Ea păşeşte, ia seama .. .' o auz că şopteşte.
Negreşit e femeie ... Ce zice? Mă numeşte!
Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea.
În Cînd dar o să guşti pacea cîteva versuri gongorice: "Eu lanţurile mele 18<
zgudui cu mînie ... Ca leul ce izbeşte a temniţii tărie" se pierd în tonul plin, bărbă-.
tese cu care e exprimată pasiunea.
Cînd dar o să guşti pacea, o irrim ă mîhnită?
Cînd dar o să-ncet.eze am ar u l tău suspin?
Viaţa ta e luptă, grozavă, ne1l{bUnzită,
Iubirea vecinic chin.
Pasiunea e mistuitoare, exclusivă. Poetul simte că nu s-ar putea elibera,
decît CU preţul vieţii, ca şi rănitul care s-ar orn or î scoţîndu-şi fierul din r an ă..
Semnificative simţămîntul de culpă pentru o pasiune, care-I face să abandoneze­
ţeluri, aspiraţii mai înalte.
Prezenţa sentimentului civic care cenzurează pasiunea caracterizează atitu­
dinea poetului în anii de după 1840. E de asemeni caracteristică pentru trecerea,
lui la un romantism de tip foarte deosebit.
Izolarea egocentrică în sufer intă şi pasiunea proprie, dezabuzarea, dezgus­
tul de viaţă rămîn cantonate în primii ani ai creaţiei lui Alexandrescu. Ele,
sînt accidente în dezvoltarea po e t u Iu i şi a romantismului nostru. În această etapă"
romantismul romînesc e aproape în totalitatea lui o artă a afirmării şi a luptei.
Eul baricadat de lume, obsesia morţii, melancolia p nr a l iz an tă contrazic violent
o mişcare exprimind ridicarea forţelor progresiste împotriva dublei opres iun l,
sociale şi naţionale. în afară de accentele lamartinizante din poezia pe care �.
scriu în jurul lui 1830 Alexandrescu sau Eliade, Bolliac sau Hr îsov ergh i. tonul:
general al poeziei noastre romantice din prima jumătate a veacului este de chemare­
şi nu de tînguire. Dez abu z.are a e înlocuită cu încrederea răspicat afirmată, e lo-,
giul nefiinţei cu elogiul vieţii.
QO
[21]
Anul 1"840 e piatră de hotar în creaţia poetului. Ceea ce cuprindea ca zbu­
"Cium încă nerezolvat Cînd dar o să guşti pacea e spus aici cu o fermitate ce dă
'versurilor acea particulară linişte venită din adînc. Alexandrescu şi-a aşezat
.ace astă poezie în fruntea versurilor din ediţia r863, după Memorial. La mai bine
-d e un secol de la publicarea în Dacia literară, cititorul nu poate decît încuviinţa
dudecata artistului. A nul 1"840 luminează opera poetului ş i-I deschide înţel.�gsea
_____ ... ' • v •. �� , -.--'" "-,.,,,,- � •• ,�"'--' � .... _- .... �-
nu _�.-lli-'prin valoarea 2�_3���.!.-J?oeţi�E� care eunaE-intr� �!.�(! ��pl�n..e __ ie
.n ob le te chemări la lupta pentru liberta\t� ce-o cunoaşte literatura no�stră - ci şi
:prinCăract-erureCreprezentaHv ,'de verftabiiă profesiune de' credinţă:' ._--
Cu opt ani mai tîrziu, îii anii l revoluţiei, Alecsandr i va scrie Deşteptarea
Romlniei, A vînd, în mare, aceeaşi semnificaţie, cele două poezii diferă prin ton,
Sînt momente istorice deosebite.
în poezia lui scrisă la începutul revoluţiei, Alecsandri cheamă direct la
'Iup tă , în versuri dogoritoare: "Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare" ...
Alexandrescu, informat direct sau simţind în jurul lui tensiunea mişcării care
iplănuia, să răstoa .• ne o dată cu Alexandru Ghica şi străvechi orînduieli, simţind,
-d e asemenea, frămîntarea generală a popoarelor Europ��J2,��ţJ . .1,!:cît .• e9.:t:!!p-a
\imen�nădejde care freruăt a în jurul lui. în locul strigătului, marşului de luptă
'cu ritm�Cmarcat aClui' Alecsandri, avem desfăşurarea largă a meditaţiei.
Dialogul între speranţă şi experienţă cu care începe "Anul 1"840 aband;IÎe�:�ă
«Ie la început tonul mai vechi al elegiilor. Versul e ferm şi nu se mai tînguieşte.
"Ni se spune, ce-i drept, despre "zile ce-n vecinicie şi-iau rep edele Zb01'''... că
."a fost numai-n durere varietatea lor". Durerea proprie este însă împinsă spre
'trecut şi detaşarea cu care o menţionează poetul e datorită nădejdii care-I
însufleţeşte şi pe el, "mică parte din trista omenire". O dată cu "tot neamul
.omenesc", Alexandrescu slăveşte anul aşteptărilor. O strofă alegorică, singura de
acest fel dintr-un poem care refuză exprimarea figurată şi păstrează mereu tonul
-d irect al confesiunii grave, pomeneşte de vorbele bătrînului la ivirea Mesiei:
."Sloboade-mă, st âţrine, fiindcă l-am văzut".
Anului "prezis atîta, măreţ reformator" Alexandrescu îi cere lucruri care, pe
'drept cuvînt, au înspăimîntat agia lui Alexandru Ghica:
începi, prefă, răstoarnă şi îmbunătăţează ...
Ado fără zăbavă o turmă ş-un păstor.
Versurile memorabile cu care începe partea a doua a poemului respiră
â nfr igur at.a atmosferă din preajma revoluţiei:
A lumei temelie se mişcă, se clăteşte,
Vechile-i instituţii se şterg, s-au ruginit;
Un duh fierbe în lume, şi omul ce gîndeşte
Aleargă către tine, căci vremea a sosit!
Versurile următoare amănuntesc descrierea stărilor care impun schimbarea
-revoluţionară. Popoarele cîrmuite după legi călcate, siluite, sînt lăsate la bunul­
plac al despotismului. Schimbarea aşteptată trebuie să fie totală. Poemul amin­
teşte, introducînd o notă de sarcasm în desfăşurarea lui gravă, de,,-mbunătă­
firi rele" de care "cît vrei, sîntem sătui".
21
[22]
I
Ultimele str ofe reiau ideea iniţială, exprimînd-o cu tot atîta seninătate şi
întărind-o prin refuzul fericirii personale, dacă nu e legată de fericirea tuturor.
Eu nu îţi cei în parte nimica pentru mine:
Soarta-mi cu a mulţimii aş vrea să o unesc.
Cu această renunţare la fericirea proprie, În sch imbu l zilei "pămîntului vesti u:
în care poetul va respira aerul libertăţii, se încheie A nu] I840.
Soarta ulterioară a poemului, felul cum a fost apreciat a oglindit însăşf
atitudinea faţă de ceea ce vestea Anul I840. E interesant să comparăm două
aprecieri ale lui Eugen Lovinescu.
Î'n-r o r o , la 29 de ani, criticul a scris o monografie asupra lui Grigore Alexan­
drescu. Deşi mărunţind didactic aspecte centrale şi limitînd concepţia generală
a operei la o subdiviziune intitulată destul de minimalizator "NI eliorismul", mono­
grafia, minuţios alcătuită, rămîne un material de bază pentru studiul poetului.
Despre Anul I840 Lov inescu , polemizînd cu tendinţa lui Bogdan-Duică de a În ..
gusta semnificaţia istorică a versurilor, spune cu dreptate că "ele caracteriseaeâ
în realitate vechea stare socială a Europei întregi în,ainte de prefacerile reuolutiei,
pe care A lex andresco o cheamă, o aşteaptă, o cîntă". Lovinescu vorbeşte de "pasionata
chemare a anului nou, prefăcător a toate", de "nobila încredere în puterea lui rejor­
motoare'< ... Poemul e asemuit cu egloga către Pollio a lui Vtrg il iu .»
După I6 ani, publicînd al doilea volum din Istoria literaturii rom ine contem­
porane - în acelaşi an, de altfel, in care îşi retipărea fără modificări mono­
grafia - în capitolul consacrat lui Ion Trivale, Itovinescu dădea poemului lui
Alexandrescu o apreciere total deosebită. într-o jcronică, Trivale îşi exprimase
admiraţia pentru A nul I840; considerînd că "energiâ poetică [a lui. Gr. Alexandrescu]
e aşa de uriaşă, încît infiltră acestor reci abstracţii 'o vigoare neaşteptată şi realizează
minunat, fără pereche în literatura noastră, o poezie nu dă , care , dispreţuind materialul
extern al imaginilor plastice, creează, din ea însăşi, imagini, suflînd asupra abstrac­
ţiei moarte duhul ei crea/or"S-opunea această "poezie nudă", "goanei nebune după
imagini i�eobişnuite"4 pe care o reproşa poeziei contemporane. Lovinescu ridica
mănuşa , Reproducea ironic aprecierile entuziaste ale lui Trivale - care coincideau,
de altfel, cu cele scr ise în monografia proprie - dînd apoi asupra Anttlui I840
o sentinţă ucigătoare: "poezia lwi A le x an dresca n-u-i , în realitate, âeci t o ideologie
ex-primată aţoristic şi prozaic, în nici o legătură cu ceea ce sensibilitatea modern ă cere
u nei poezii; că «politica e o fanfaronadă, că viaţa e un egoism cum plits, că, « numai
despotismul e bine întMit,) sunt oonsiâeraţiu ni intelectuale vrednice de a fi d eeuol tat=
în articole de ziar"5.
în acest moment Lovinescu, care patrona cu reînnoit entuziasm diversele
manifestări de ultimă oră ale formalism ului, se arăta incapabii să înţeleagă ceea
ce păruse a admira în lucrarea lui de tinereţe. Oroarea pentru o poezie a af ir măr il
1 E. Lovinescu, Grigore Alexandrescu, Bucureşti, ed, cit., p. 138.
2 Idem, p. 137.
3 Ion Trtvale, Cronici literare, Bucureşti. 1915, p. 315.
4' Cf. Ion Trillale, op. cit., p. 316.
5 E. Lovinescu, Istoria -literaturii ro mîne contemporane, vot. II (Evoluţia criticii literare),
Bucureşti, p. 209.
22
[23]
ingusta surprinzător însăşi intuiţia şi sensibilitatea criticului. Pare de nepri­
ceput cum, pornind de la două-trei versuri mai greoaie, criticul impresionist
să fi devenit impermeabil la intensitatea lirică pe care o lăud ase mai înainte, să
nu-şi dea seama că poezia lui Alexandrescu respingea ca nepotrivit artificiul poetic.
De fapt, se simte că ceea ce repugnă criticului sînt în primul rînd ideile, răspicat
afirmate. Drumul parcurs de Lovinescu de la monografie la Istoria literaturii
romi-ne contemporane configurează schimbarea în atitudinea burgheziei faţă de lite­
ratura de tipul Anului I840.
Şi în evocarea istorică - aceeaşi trecere de la romantismul contemplării
solitare la cel al af ir măr ii. Referirile la Pa lrn ir a , împrumutate de la Volney,
dispar din versurile lui Alexandrescu şi ele încep a pomeni de 'ruine şi urme
istorice cu semnificaţie mai apropiată. L-am văzut r e lu în d în Adio la T'irgouişte
tema atinsă de Cîr lov a , în Meditaţie, publicată întîia oară în volumul din 1838,
reflecţiile triste sugerate p oetu lu i de contemplarea Brăilei-"O! cum vremea cu
moartea cosesc [ără-noet are l " -- sînt întrerupte de amintirea celor căzuţi acolo
luptînd. Tonul de lamentare meditativă se schimbă o dată cu evocarea acelor
"veterani războinici", care au pierit strîngînd cu furie în mînă fierul: "Toată
durerea le este că nu şi-au. răzbunat".
Prilejul de a redeştepta imagini din trecut i l-a dat lui Alexandrescu,
precum ştim, călătoria făcută în 1842, împreună cu Ghica, la mănăstirile de peste
Olt. Cele două feluri de scrieri de pe urma călătoriei - Memorialul şi poeziile
- se deosebesc mult prin ton. Faţă de gravitatea meditativă, de acordurile pline,
solemne, din poezii, proza din M emorial de călătorie păstrează v iv ac it.a te a spiri­
tuală şi tonul familiar din poezia satirică şi din corespondenţă. Paginile acestea,
care după un obicei al timpului, respectat şi de Filimon în Călătorii, sînt
întrerupte de o nuvelă - interesează mai mult prin aluziile şi asocierile spiri­
tuale, decît prin descrierea propriu-zisă. Scriitorul introduce aluzii politice - po­
menind de Şerban Cantacuzino - împunge pe avocaţii obscur ant ismu lu i şi amin­
teşte că"luminile şi învăţătura" sînt vrăjmaşi ai tiraniei; povesteşte întîmplări
pitoreşti cum este cea a "banului Nicolaie" ,căruia Ghica avea să-i consacre mai
tîrziu o scrisoare. îl persiflează în trecere pe Ghica pentru slabele-i daruri de
pictor. Tonul vioi de conversaţie devine grav cînd scriitorul ne spune că "numai
spir,itul libertăţii urmează un punct luminos prin mulţimea anevoinţelor, numai el
singur insPiră curajul a semăna fără a culege; şi acei care mor pentru libertatea unei
naţiuni sînt demni de a trăi în memoria naţiunilor".
Deosebindu-se prin ton, pasajele din Memorial şi poeziile scrise În urma
călătoriei dovedesc acelaşi mod de a concepe istoria. Admiraţia pentru trecut se
face frecvent şi puternic simţită în opera lui Alexandrescu fără să devină vreodată
paseism. Este de asemeni o trăsătură caracteristică romantismului nostru din
această perioadă, În care trecutul considerat ca un refugiu apare la fel de rar
ca şi accentele de solipsism literar. Grigore Alexandrescu priveşte trecutul ca un
om al timpului săn şi nu caută într-însul ceea ce-l desparte, ci ceea ce-l uneşte
cu vremea sa. Evocă mîndru clipele glorioase din istoria p'op cru lu i său, dar se
Întoarce la ele pentru a stimula prezentul. Nu vom întîlni la el nici urmă din
medievalismul specific romanticii reacţionare, care se Întorcea fascinată spre
ceea ce trecutul îi oferea mai crud, mai tulbure, mai obscur. Dimpotrivă, în confrun-
23
[24]
tarea dintre trecut şi prezent, admiraţia nu-l împiedică pe poet să afirme existenţa
:pro�resului.
E ideea de căpetenie din monumentala Umbra lui Mircea.
începutul poeziei creează un cadru de aşteptare şi solemnitate. Converg
.spr e aceasta mijloace diverse - şi imaginea turnurilor cu lea te peste ape, şi sune­
tul undelor, "generaţii sţnemegate'", care "zidul vechi al m ân âs tirei în cadenţă îl
-isbesc" şi desfăşurarea largă ca o mantie a versurilor, cu numărul mare de silabe
al vocabulelor. E unul dintre exemplele cele mai strălucite pe care le oferă poezia
noastră de acordare expresivă a atîtor mijloace la idee şi impresie. Dacă ne gîndim
la cît de fragedă era, la începutul celui de al cincilea deceniu, experienţa poeziei
noastre şi în limbă şi în versificaţie se reliefează tot ce aducea nou Alexan­
drescu.
Ale turnurilor umbre peste unde stau culca te;
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se. prelungesc,
Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.
Cu aceeaşi putere de plastică în mişcare e descrisă apariţia fantomei. Ver­
i suri le se rup în subun ităţ i metrice, pentru a urma gradat apropierea umbrei, anun­
ţate printr-o "suflare, care frece ca prin vine un fior":
Este ceasul nălucirei: un mormînt se desvă leşte
O fantomă-ncoronată din el iese .. .! o zăresc ...
Iese ... vine către ţărmuri. .. stă ... îp- preajma ei priveşte ...
Rîul înapoi se trage ... munţii vîr1iul îşi clătesc.
Impresia de măreţie e intensificată prin imaginile de luptă biruitoare, asociate
cu ivirea umbrei, trezite la un semn al ei:
Oştiri, taberi fără număr Imprejuru-I înviez ...
Glasul ti se-ntinde, creşte, r epetat din st incă-n stîncă ...
Cuvintele pe care poetul le adresează umbrei voievodale exprimă tocmai
atitudinea faţă de trecut. Ele respiră admiraţia. "Intreprinderea-ţi fu dreaptă, a
[ost nobilă şi mare, I De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat", însoţită de regretul
-că domnitorul n-a putut lăsa al său nume "moştenire libertăţii". Admiraţia pare a
deveni covîrşitoare. Faptele de glorie ale trecutului sînt asemuite unei arniuri
pe care contemporanii n-ar mai şti s-o poarte: "Greutatea ei ne-apasă, trece slaba­
'Jze măsură". Dar după o întrerupere, care ca şi în Anul I840 parcă exprimă grafic
mersul contradictoriu al gindirii, poetul aduce în această dispută dintre trecut
şi prezent temeiurile pentru care crede in superioritatea prezentului. îşi afirmă
credinţa în îmbunătăţirea moravurilor şi a legilor, în menirea ştiinţelor şi artelor
de a ajuta la mersul înainte al omenirii, de a sprijini pacea:
Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubeşte,
Şi ai 'lui singeraţi dafini, naţiile ii plătesc ...
24
[25]
Astfel, poetul unei generaţii care se pregătea să răstoarne vechile stări .îş i
-expr imă din nou încrederea în progres. Cu ele se încheie de fapt poezia. Strofele
următoare se reîntorc la cadrul grandios în care "întunerecul domneşte, ... tot e groază
.şi tăcere". Ultimele versuri reiau imaginea turnurilor şi a valurilor ce lovesc
zidurile, marcînd prin această revenire perenitatea cadrului măreţ în care a pierit
figura voievodului.
în acest spirit evocă Alexandrescu urmele trecutului. La Tismana, răsăritul
lunii care luminează şi mănăstirile şi văile munţilor ii sugerează. un elogiu al
"scumpului azil de libertate" pe care munţii I-au constituit in trecnt. Peste cîţiva
ani, la Mănăstirea Dealului, revede "măreţul turn, trist martur l-ai nostru trist
apus" pe care-I îndrăgeşte din copilărie. Imaginile trezite de vederea turnului şi
a cetăţii din preajma Tîrgoviştei culminează cu reflecţia asupra învăţămintelor
pe care conternpor anu l le poate trage din contemplarea gloriei trecute.
A vitejilor umbră d-am şti se o cinstim,
Vrednici de libertate noi am putea să fim.
Am afla de la dînşii ce jărtfe trebuiesc
Prin cîtă energie naţii se mîntuiesc.
Informaţia istorică a lui Alexandrescu e uneori defectuoasă, înr îur it ă de
prejudecăţi. Pe Tudor Vladimirescu îl pomeneşte doar în Memorial şi atunci
v orbeşte ca despre un om mărginit şi crud, deşi menţionează şi rolul pe care l-a
avut Tudor în "înaintarea libertăţii". Se simt in această caracterizare aspră ecouri
din temerile şi ura boierilor fugiţi la Braşov in timpul răscoalei. Dar, îndrăgostit
·de libertate, poetul o va elogia pretutindeni, confirmînd fraza citată din Memorial.
De mormintele luptătorilor eterişti de la Drăgăşani, Alexandrescu se apropie cu
veneraţie:
Unde atîţi războinici ai Greciei slăvite
Strigarea libertăţii înt î i au înălţat.
în Epistolă marelui logofăt 1. V ăcdrescu , autorul Primăverei amorului, scrisă
probabil în jurul virstei de 20 de ani, după cunoştinţa cu Ghica, Alexandrescu
se adresa înaintaşului ale cărui versuri le ştia pe de rost şi-I cerea ajutor să se
-c lar if ice asupra propriilor lui drumuri în poezie. Nu se considera încă poet,'
pentru că "al lirei Dumnezeu" nu-i arătase care era "felul său". Se asemuia cu un
-că lător neîndrumat, care, aflat pe o cîmpie, vede drumuri felurite şi nu se
poate hotărî Încotro să apuce, pierzînd vreme preţioasă cu reveniri şi opriri. Ni
se zugrăvea oscilînd intre elegie şi fabulă.
Creaţia lui ulterioară, ca şi cea a multor contemporani, a dovedit îndestul
că nu există incomp at ib i Iit.a te între cele două drumuri. Pînă la urmă, însă, drumul
sat irei s-a dovedit precumpănitor. După cele cîteva meditaţii. şi poezii de dra­
goste scrise în 1847, în afară de cîteva d ed ic aţ i i în versuri, creaţia lui ulterioară
cuprinde, în majoritate covîrşitoare, epistole şi fabule.
Orientarea spre satiră e generală. Secolul nu era numai "prea bun pentru
fabuli", era bun pentru orice specie satirică. Literatura dezvăluia pe toate căile
25
[26]
ridicolul şi tarele instituţiilor care se cereau schimbate. înapoiata lume feuda lă,
era înfăţişată în toate genurile, cu grotescul orînduielilor tipurilor şi prejudecă­
ţilor ei. Cu puţine şi mai puţin izbutite excepţii, începuturile teatrului original'
sînt toate menite satirei; tot astfel fabula, cu larga ei circulaţie, descrierea de'
călătorii ori "scrisoarea" lui Negruzzi, prefigu.rînd schiţa.
Răspunzînd acestei chemări a veacului, Alexandrescu urma în acelaşi timp
calea indicată şi de inteligenţa şi de temper amentu Llu i . Inteligenţa lui echilibrată,
şi mobilă, puterea de observaţie care alege amănuntul comic îl îndreptau spre'
formularea ironică, de a cărei eficacitate şi-a dat repede seama. Coresp onde-rta
lui particulară foloseşte frecvent ironia. Scriitorul se deprinde s-o nnanţeze, s-o
facă usturătoare sau binevoitoare. Cu rare excepţii, cum s-a întîmplat în polemica
dusă cu Eliade, Alexandrescu ştie să păstreze calmul ironic. E mare deosebirea,
d acă-L asemu im cu Eliade, care, prea pasionat pentru a simula măcar stăpînirea
ironiei sau umorului, trecu de la rictusul sarcastic la imprecaţia zgomotos profetică.
ori pur şi simplu violentă.
·d Satira lui Grigore Alexandrescu e prin excelenţă şi direct politică. A observat-o.
�şi Bogdan-Duică, deşi, atribuind lui Alexandrescu propriile-i tendinţe retrograde,
-, îl transforma într-un reprezentant al naţ iona lismu lu i. .Fobwlcle erau, aş adar ;
politice, chiar în sens înalt al cuvîntului", scrie Bogdan-Du ică-. Observaţia se ap lică
însă operei întregi a lui Alexandrescu şi nu numai fabu Ielor . Politice erau poez i ile­
acestea nu numai pentru că exprimau, cum face implicit sau explicit orice'
operă artistică, poziţia unei clase, într-un anumit moment istoric, ci pentru
că porneau şi se adresau conştient epocii şi o am en i l or ei, cu dorinţa limpede'
de a-i influenţa. Poeziile lui sînt într-adevăr "de circu-ms tan td'", nu în înţelesul,
meschin de dedicaţie, ci în sensul în care îl ceJea Goethe într-o couversat ie cu
Eckermann . Nutrite din preocupările şi asp ir atd il e vremii lor, versurile se întorc'
mereu la această vreme. Am văzut-o în evocarea trecutului. Nepregătit, uneori
saltul pare brusc. Astfel sînt ultimele strofe din Răsăritul lunei la Tismana. Lucrul
e cu atît mai evident în poezia satirică. Adeseor i aluzia ironică îl readuce direct
pe poet în contemporaneitatea de care păruse a se îndepărta. în Viaţa cîmpe­
nească, descrierea locu iu te i de ţară, cu îu tep.ăt.ur i le antiidilice, duce, prin aso­
ciaţie, la pomenirea privilegiului boieresc d'� a nu plăti birurile şi de a le lăsa.
pe seama norodului. Ferestrele casei sînt atît de puţine şi mici, încît s-ar putea
crede că proprietarii aveau de plătit ,,!lro dajdie însemnată/ Subt nume de terestri!".
Dar - adaugă poetul - n-a aflat de n ică ier i ca n ob il i i să fi plătit vreodată dări;
Astfel de năravuri proaste,
Dacă vreodată au fost,
N -au putut fi ale noastre
Ci-ale norodului prost.
Numai el singur plăteşte
Fiind mai obicinuit.
Predilecţia pentru fabulă a lui Alexandrescu şi a atîtor alţi scriitori ai
vremii Se explică tocmai prin posibilităţile superioare de satiră politică pe
care le oferea specia. Sub deghizarea străvezie puteau fi spuse lucruri în dr ăz-
1 G. Bogdan-Du ică , Op. cii., P. 269.
26
[27]
neţe, pe care cenzorii, care v înau pînă şi titlurile revistelor, nu le-ar fi lăsat
astfel să apară, iar dac-ar fi apărut, le-ar fi răsplătit cel puţin cu surghiunul
la mănăstire. În Epistola către Văcărescu, fabulistul debutant arăta clar această
îngăduinţă de a vorbi fără sfială, pe care, mai generoasă decît cenzura, i-o
acorda fabula:
Apoi cînd în elegie destul nu poc i să vorbesc,
Şi s-arăt fără sfială toate cîte socotesc,
Vreun dobitoc îndată vine înaintea mea,
Şi-mi rîdică cu-nlesnire sarcină oricît de grea ...
Mai apoi, cu diferite prilejuri, Alexandrescu se va preface că protestează
împotriva tîlcurilor a tr ibu it.e fabulelor lui. Umorul cu care o face în Epistola
d-lui Maior Voinescu Il afirmă limpede ceea ce pare a nega:
A zis (ce urît vede a omului orbire!):
Că lupii, urş i i , leii vorbesc de stăpînire.
Caracterul politic al fabulelor ajută să se elucideze problema - de fapt
pseudoproblemă - originalităţii lor.
Primele fabule din Eliezer şi Neftali sînt prelucrări, mai mult traduceri
libere. după La Fontaine (Măgarul răsfăţat, Catîrul ce-şi laudă nobi li tatea ) şi
Florian (Vulpoiul predicator, Privighitoarea şi păunul, Papagalul şi celelalte paseri).
începînd cu volumul din r838, contribuţia originală covîrşeşte. Poetul se inspiră
din motive de largă circulaţie, aşa cum au făcut înaintaşii ori urmaşii lui
în fabulă, aşa cum a făcut şi La Fontaine. De la Esop încoace, anecdotica fabu­
lelor a circulat şi se regăseşte în diferite ţări şi epoci. Sursele lui Alexandrescu sînt
variate. în afară de La Fontaine, se pot regăsi asemănări cu opera. fabuliştilor
francezi din secolul al XVIII-lea: Florian, La Motte-Houdar. O fabulă a lui Vol­
taire i-a inspirat fără îndoială Lu-p-ul moralist. Se pot remarca analogii cu unele
fabule ale unui poet francez contemporan Lachambeaudie. Pe Krîlov, a cărui
operă se apropie de cea a lui Alexandrescu prin atitudine şi prin corid iţ i i isto­
rice, l-a cunoscut prin intermediul operei lui Donici, care se ţinea aproape de
modelul marelui fabulist rus şi - posibil - prin traduceri franceze, cum e cea
a lui A. Rigaud. Prin tradiţie orală, sursele lui Alexandrescu merg ruu It mai
departe. în ediţia lui Gh. Adamescu se indică drept sursă a fabulei Toporul
şi pădurea, La [orât et le bâoberon a lui La Fontaine. Asemănarea există, dar com­
pararea celor două fabule scoate Ia iveală mari deosebiri în tîlcul moralei.
Eabu Ia lui La Fontaine se referă la ingratitudine şi nu la trădare. Pădurea care
i-a împrumutat pădurarului o cracă e victima nerecunoştinţei. Fabulei lui Alexan­
drescu G. Bogdan-Duică îi găseşte sursa în Talmud. Deoarece Alexandrescu nu
putea citi Talmudul, e probabil că o cunoştea printr-o asemenea tradiţie orală:
Întîmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc
Şi care îmi zicea
Că şi el o ştia
De la strămoşii lui...
'27
[28]
Dar Toporul şi pădurea răspunde în primul rind unei situaţii din epoca
'respectivă în Ţara Romînească, intr-o vreme cind tendinţele progresiste de eli­
berare socială şi unitate naţională se ciocneau de interesele marilor puteri d inaf ară
·şi de acţiunea "cozilor de topor" care le serveau.
În fabule, ca şi în evocări le istorice, alegerea motivelor e selectivă. Alexan­
drescu alege sursele cele mai variate, pentru a răspunde unor preocupări ale tim­
pului său şi a-i reflecta tipurile. El scrie foarte rar şi mai mult la început fabule
de tipul apologului menit să sublinieze' o trăsătură sau o învăţătură morală. De
fapt, nici asemenea fabule nu ră.min detaşate de timpul care le-a generat, ci îl
exprimă prin concepţia etică ce le stă la bază. Dar ca şi la Kr îlov ori La Fon­
taine, fabula lui Alexandrescu e menită în primul rind să răspundă unei situaţii
politice şi să oglindească cri.tic moravurile vremii. Motivul luat de la La Fontaine
OFi Florian va fi transformat şi îmbogăţit cu amănunte destinate să înfăţişeze n11
trăsături atemporale, ci un tip al vremii. Originalitatea fabulistului nu e de loc
numai stilistică. Se întregeşte din fabule imaginea realist-critică pe care o fă.gă­
duia Oglindele şi se perindă în ele figuri din Ţara Romînească în al doilea pătrar
al veacului.
Transformarea pe care o suferă m ot ive le şi anecdotele împrumutate e esen­
ţială. Detalii de vorbire sau decor Ioca l ize az ă fără insistenţă întimplarea in Ţara
Romînească spre jumătatea veacului. Ceea ce la îna intaşi sau contemporani, la
Asach i sau Stamati păstra caracterul mai abstract al apologului se individuali­
zează. De asemenea printr-o schimbarea întîmplărilor sau prin deplasare de accente
se schimbă uneori !nsăşi ideea centrală. !
Cîteva exemple pot fi lămuritoare. Modelul Cîinel-wi şi căţelului a fost găs it!
în Le leopard et le renarâ de Lach amb eaud ie , �abulist francez contemporan cu
Alexandrescu - era născut în r806. Asemănarea ex istă , Fabulele populare ale saint­
simonianului Lach arnb eaud ie au apărut în r839, adică cu puţini ani înaintea
făbu le i lui Alexandrescu, ceea ce dovedea o informaţie ţinută la zi asupra apari­
ţiilor literare din Franţa.
Leop ardal şi uul-pea. cupr inde doar două personaje. Leopardu l , pătruns de
idei egalitare, i se adresează familiar vu lp i I. Cînd vulpea se miră de o atare
cinste, leopardul ii face elogiulfraternităţii, anunţă dispariţia titlurilor de nobleţe,
citează exemplul leului care a poftit jivine mai mărunte la o reuniune am ica lă.
Vulpea se declară cu entuziasm de acord, strigă "trăiască egalitatea" - dar cere
să nu fie poftite "nici purcetul mînjit cu noroi, nici obraznica maimuţă".
După cum se vede, lipseşte din fabula lui Lach ambeaud ie tocmai ceea ce
constituie esenţialul fabulei lui Alexandrescu: dubla atitudine şi alternare a de
limbaje a lui Samson, "dulău de curte ce latră foarte tare". Dvn atitudinile deo­
sebite - amical deferentă f a tă de bou şi aspră faţă. de căţel - din confruntarea
frazelor sonore şi înşirate cu uşurinţă CU cele citeva vorbe repezitecu care e pus
la locul lui căţelul, se desenează tipul. Ceea ce la Lachambeaudie era o poantă,
devine la Alexandrescu o scenetă, cu două momente puse în contrast.
Schimbarea cadrului şi a unei serii de amănunte transformă şi semnificaţia
Lupului moralist. în fabula lui Voltaire obiectul satirei e ipocrizia religioasă şi
1 Vezi Gr. Alexandrescu, Poezii - Proză, ed. V. Ghiacioiu, Scrisul romtnesc, Craiova,
ed. a II-a, pp. 352-353.
28
[29]
lupul se comportă ca un predicator sătul şi mieros. Tirada Iu i moralizatoare se
adresează doar odraslei proprii, căreia "vrea să-i dea lecţii". Îi vorbeşte de post
şi de sărbători, de nevinovăţia mieilor, îl sfătuieşte:
Fără hoţii, viaţa s-o duci în nevinovăţie.
Puiul de lup, văzînd pe botul predicatorului resturi de lînă din care mai
picură sînge, începe să rîdă şi făgăduieşte că va face ce vede că face şi tatăl său.
Morala precizează semnific�ţia, pomenind de predicatorii graşi şi gravi care vin
şi predică abstinenţa după un prînz copios. Fabula se încadrează în ofensiva dusă
de Voltaire, prin mijloace nenumărate, împotriva bisericii şi reprezentanţilor ei.
Alexandrescu reia ideea adaptînd-o' la condiţiile din Principate în 1842.
Ipocrizia devine o trăsătură a conducătorului demagog. Lupul-împărat strînge
Obşteasca adunare !însă un copac mare. Ca şi în alte fabule, localizarea se face
prin folosirea termenilor caracteristici pentru instituţii, funcţii, uz ur i.
Obşteasca adu uar e e convocată pentru că lupul a auzit că "păroşii dregători"
fac năpăstuiri multe, că "pravila stă-» gheare", că prigonitorii cad "jertfe". După
cuvîntarea moralizatoare, lupul se adresează auditorilor: "E! ce aţi hotărît, jupîni
am ploiaii r" Intervine vulpea, folosind acelaşi limbaj de amp lo iat muntean care
se adresează inaltei stăpîniri: "Să trăiţi la mulţi �tk.i, dobi iocia voastră". Cu acelaşi
aer complice cu care bo ieru l din amintirile lui Chica răspundea lui Caragea "fur, furi,
fură", vulpea smerită face aluzie la pielea de oaie pe care o poartă lupul drept
manta.
Localizarea amănuntelor nu o întîlnim exclusiv la Alexandrescu. Se regă.
seşte la cele mai izbutite dintre atît de numeroasele fabule pe care le cunoaşte
literatura pr,imei jumătăţi a veacului. Desigur, fabulele lui Ţichindeal, rămase
'foarte tributare modelului lor sîrb - Dositei Obrenovici - păstrează pînă într-atît.
maniera apo logu lu i abstract, încît adesea "învăţătura" pro lix didactică e mult
mai întinsă decît fabula propriu-zisă. (Vezi Vulturul săgetat, Leul şi iepurele,­
Şarpele şi pila.r Greoi moralizatoare şi păstrîndu-se în abstract sînt şi' cele cîteva
fabule pe care le cuprinde volumul de poezii publicat în 1837 de Barbu Paris
Mumuleanu. În schimb, verva cu care Anton Pann transpune etica populară
'implică o localizare plină de culoare.
Grădinar ii duc la z apc iu plocon de zarzavat. Vulpea îi spune lupu lu i "cume­
tre" şi îi dă întîlnire la "putina cu argăseaIă". La Eliade, iarăşi, florile conver­
sează în limbajul cumetrelor vorbăreţe din sat: ,,- Trandafir să fie, lele? - Nu
e trandafir, surato ,"
În afară de plusul localizării şi de transformarea mai temeinică a izvoarelor,
e caracteristic pentru fabula lui Grigore Alexandrescu că accentul nu se pune în
primul rînd pe întîmplarea cu tîlc, ci pe diversele reacţii ale personajelor corne­
di ei animale.
Don ic i direct şi Alexandrescu probabil prin intermediul aproximativei tr a-,
ducer i franceze a lui Rigaud au reluat aceeaşi fabulă a lui Krîlov. De comparăm:
Elefantul în domnie a lui Don ic i cu E lefantul lui Alexandrescu, se remarcă felul
mai frust în care la Donici fabula e menită să ilustreze morala primelor trei
versuri: "Cine-i tare şi mare I Dar minte nu prea are] Nu-i bine « cît de bun la
inimă să fie»". Cuprinsul fabulei, de altfel narat rapid şi cu vivacitate, nu adaugă,
29
[30]
în ce priveşte elefantlil, altceva peste trăsătura enunţată în primele versuri.
Elefantul care "a î1tţelegel'ei n-auea îndemînare/blînd şi plin de bwnâtate era cît
nu se mai poate". Alexandrescu îl arată pe elefant guvernînd. îi pune în slujbă
pe boi, iar pe lup ministru la oi. Cind oile impovărate "fac strigare", elefantul
continuă să ia de bune cele spuse de lup. Scena judecăţii ne e descrisă in cadrul
de curte şi berbecele învăţat îşi înşiră păsurile înaintea craiului înconjurat de
"un ştab vrednic de a fi privit". Hotărirea craiului - "decît Pielea obişnuită/Să nu
poţi cere un păr mai mult" - e luată după reflecţie 'şi cu solemnitate. "Z\'făreţul
elefant, dttpă ce se gîndeşte,/Dă de trei ori din cap şi lupului vorbeşte."
Detaliile care Ind iv id.ua l izează şi local izează se grupează astfel după tipuri
şi semnificaţia politică se desprinde din felul cum tipurile reproduc ironic pe
acelea contemporane.
Dar o astfel de constatare, confirmată de ansamblul operei fabulistice a lui
Alexandrescu, nu trebuie interpretată simplist. Ar fi greşit să se vorbească de
personajele şi tipurile din fabule ca despre personaje de roman, cu individualitatea
şi complexitatea respectivă. Gradul de individualizare in fabulă, ca, şi in orice
literatură cu caracter simbolic, e limitat de cond iţlile specifice genului. Perso­
najele sînt alese dintre animalele pe care uzul şi folclorul le leagă de anumite
trăsături ori situaţii. Dar în fabulele de tipul celor ale lui Alexandrescu, acccntui
cade nu pe trăsăturile convenţionale ale animalului descris, ci pe amănunte carac­
teristice tipului simbolizat. Leul se va mişca, va vorbi şi va acţiona ca un dom­
nitor neţinut în friu. de legi. În Boul şi viţelul, boul are comportarea par ven it u lu i ,
Tabietos, îşi face siesta de după-amiază, trece pe lîngă oameni fără să-i vadă şi
se leapădă cu indignare de rudele sărace. Sub masca rigidă, pe care o formează
cele cîteva indicaţii despre animalul respectiv, vedj!m cîte UţI tip localizat istoric
şi geografic. "Samson, dulău de curte ce latră [oartet are" edemagogul de pe la I838
şi programul lui politic e înrudit cu cel ai proiectului de constituţie "cărvunărească":
egalitatea celor m ij loo i i cu cei mari, dar în nici un caz cu cei mici.
În cadrul fabulei, amănuntele ind iv idua l izatoare nu pot fi deci numeroase.
Arta alegerii şi imbinăriilor desenează tipul. Şi felul cum tipul se .despr inde din­
dărătul animalului care-l simbolizează, felul cum boul se identifică cu parvenitul,
ori vulpea cu demagogul liberal creează. un co m ic particular.
Cu acest mod specific de individualizare puterea lui Alexandrescu de a pune
in scenă tipurile soc iet ăţ.i i contemporane e remarcabilă. A subliniat-o De lavr an­
cea: ,,1ntr-o su tâ dou âseci de pagini vezi o lume întreagă, ascunsă sub Pielea dobi­
t oacelor sale ... Un norod întreg, intabulat cu toate viţiile lui, cu toate viţiUe noastrel'»
,Societatea corrte m.por a nă s Iu i A.lexandrescu se conturează deci din relaţiile
vietăţilor din fabule. În vîrful piramidei, do mn itoru l e desemnat prin simboluri
variabile, după trăsătura ori situaţia pe care o accentuează fabulistul. Cînd
e vorba de cruzimea şi bunu l-p lac al monarhului, el va fi reprezentat prin leu,
care-şi face totdeauna dreptate pe m ăsur ă ,
într-o vreme cînd domniile, impuse de conflictul intereselor dinafară, se
dovedeau şubrede şi se succedau pe neaşteptate, domnii se vedeau adesea în situa­
ţia ursului, care" adu lat de lupul curtezan, pune în slujbe neamul Iupesc : "Cum
ca: prieteni are" gîndeşte, [Care persoana lui. o slăvesc" .. Cînd însă le u l , fostul monarh,
1 Delavrancea , op.'cit., p. '1 N.
30
[31]
.se scoală şi. vine CU oaste să-şi recucerească tronul, lupii, urmînd modelul boieri­
mii, care a ştiut totdeauna să-şi mute omagiile după monarhi, fug la leu. Taurii
însă - simbol exprimînd fermitatea şi fidelitatea norodului - vin în număr mare,
scapă domnul şi ţara.
în jurul domnitorului animalelor variata faună boierească ţese intrigi, aleargă
-d.up ă slujbe şi se îmbogăţeşte, îngrăşîndu-se din nenorocirile ţării, ca şi corbii
admonestaţi de barză. Cînd e vorba de eficacitatea lor administrativă, boierii
.cons il ier i tergiversează şi lasă, ca şi l iş i ta , raţa şi gîsca, să putrezească peştele
'pentru prepararea căruia leb ăd a-I chemase la sfat.
Presa oficială, trăind din pomenile leului şi Iupu lu i , îşi găseşte simbolu 1
:în 2.ugravul care laudă clienţilor arta de a face portrete după dorinţa platnicului;
... nu e întîiaşi dată
Cînd p(; urîţi făcînd frumoşi luai o bună plată:
Eşti negru, te voi face alb; eşti slab, te îngraş bine,
Nu ma i vezi de portret departe a te ţine.
Două teme sînt accentuate în cîteva fabule: liberalismul şi parvenitismul.
:Şi e remarcabil că în fabule, ca şi în epistole, Alexandrescu, s-:.riitor prin excelenţă
.a l 48-lui, a ştiut ca, lovind în feudalism, să păstreze distanţa critică faţă de
burghezie şi de "sinceritatea" profesiunilor ei de credinţă. I se pot aplica, într-o
măsură sporită de alte condiţii istorice, cuvintele prin care Taine caracteriza
felul lucid şi maliţios al lui La Fontaine de a-l înfăţişa pe burghez: " ... La Fon­
taine , care pare. burghez cînd îşi baie joc 'de nobili, pare nobil cînd îşi bate foc
de btcrgh esi't», Liberalismul zgomotos e privit de autorul Anului I840, de parti ..
.z anu l schimbărilor efective cu ochi bănuitori. Cojocul oratorului liberal e cer­
-cet.at cu atenţie şi aflat adesea a fi din piele de oaie. Vulpea liberală, care
.. .făr ă-ncet ar e
Striga în gura mare
Că de cînd elefantul peste păduri domneşte
Trebile merg la vale şi lumea pătimeşte,
.f iiud numită şefă peste departamentul găinilor, se îmbolnăveşte îndată înecîndu ... se
.c-u n os. Tipul va reapărea în preajma Unirii, in candidatul la Divanul ad-hoc
din O profes'iune de credinţă.
Parvenitismul era un fenomen caracteristic în ţara aflată într-o pe'rioadă
de repezi schimbări economice şi sociale. 'Teatrul consemnează şi el fenomenul.
Gargarisindu-se cu fraze zgomotoase despre egalitate, noi clase şi. păturiso­
.c ia le aspiră să ajungă protipendadă. Mica burghezie, negustorii de la marginea
,oraşului, "boierii de mahala" mimează rafinamentele m�derne în: maniere şi 'costu�.
Iată-i în comediile lui Facea, Bă lăcescu , Cost ache Caragiali ori ale t înâr u lu i
Alecsandri. Marii negustori, boierinaşii cerşi ei egalitate lIdar nu 1?entru căţei"
• ş i în acest fel participă, pînă la un .punct, la pregătirea revoluţiei din 1848.
1 H. Taine, Da Foniaine e/ses [ables, 3i edf tton, Hachette.
3(1
[32]
Alexandrescu prezintă parvenitismul în două stadii. în Ciinele şi ce/ţelul
apare doar oa o aspiraţie spre parvenire şi e însoţit, deci, de demagogie. După
CUlTI ştim, Samson are două limbaje deosebite. Cu boul e afectuos şi savant, po­
meneşte de ţările civilizate şi de cioplirea lumii. Cu Samurache, care, luindu-i
în serios frazele, şi-a permis familiarităţi, dulăul e repezit. "Noi fraţii tăi,
p otaie] ° să-ţi dăm o bătaie I Care s-o pomeneşti". În schimb, boul ajuns în
cireadă la un post însemnat e trufaş şi zgîrcit la vorbă.
Alexandrescu ironizează tendinţa demagogică dc a propune "îmbunătăţiri
rele", CUlTI le numea în A nul I840, şi marile "schimbări" folositoare numai celor
care le fac. Ursul umblă să răstoarne pe împăratul tigru, anunţînd vremuri fericite
după ce va veni el la putere. Binele va sta "mai ales în dreptate":
Ab uz u l , t i lh ăr ia , avem să le stîrpim
Şi legea cr im in a Iă s-o îmbunătăţim,
Căci pe vinovaţi tigrul întîi îi judeca
Şi apoi îi sugruma ...
... Noi o să-i sugrumăm
Şi apoi să-i judecăm.
Dar dacă denunţă demagogia, cu sau fără program de schimbări, fabulistul
face elogiul marilor acte făcute spre folosul mulţimii, chiar dacă ele, cînd eşuează,
sînt defăimate: "Orice nobilă faptă, orice drea-p tâ-mc ero ar e] Pentru a mulţimii bine
şi a ţării apărarei Mişeii o defaimă dacă nu izbuteşte". Refuzul progresului - ne
spune scriitorul înrîurit de ideile iluministe -r e semn al ignoranţei, care res­
pinge ceea ce nu cunoaşte. Ca şi bufniţa care fără a scoate capul din bezna
nopţii refuză contactul cu lumina soarelui, cei f�e socotesc că învăţătura şi ideile
înaintate sînt vătămătoare neamului nostru,' aflat încă în copilărie, fac jocul
despot ilor :
Numai lor le e bună a unui neam orbire
Căci nu-l lasă să-şi vază. a sa nenorocire.
Există în fabulele lui Alexandrescu o evoluţie de la epic la dramatic. Primele
fabule, adap tăr ile , se mărginesc să povestească o întîmplare. Fabulele de după
1838 incep s-o pună în scenă (Cîinele şi căţelul, Boul şi viţelul, Eleţ aniul etc.).
După exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transformă fabulele în mici
scenete, nu numai inteusificînd dialogul, ci urmărind pas cu pas acţiunea personaje­
lor şi reprezentîndu-Ie gesturile şi mimica. Păţaniile viţelului venit să se căpătu iască
la "btma lui rudă" sînt astfel urmărite în momente succesive, prevăzute cu dialogul
respectiv: bucuria viţelului cînd află că unchiul s-a făcut boier, schimbul de cu­
vinte dintre acesta şi slugă, în sfîrşit ultimele versuri în care boul se leapădă de
"astfel de rude". Deşi n-a scris piese originale şi s-a mulţumit a traduce tragedii,
orientarea spre dramatic caracterizează talentul lui Alexandrescu. O regăs im în
epistole şi in ° profesiune de credinţă.
Cu puţine excepţii - între care şi amintita Boul şi uiielul >: Alexandrescu
păstrează structura uzuală a fabulei, cu morala explicită care, în general, urmează
şi, în cîteva rînduri, precede povestirea. Dar într-o fabulă politică şi de moravuri,
funcţia moralei finale nu poate fi numai de a extrage norma etică din întîmplare.
Generalizînd, morala accentuează semnificaţia politică, îndreaptă săgeata mai
32
[33]
Hprc ţintă. Uneori aluzia e personală. T'ilcu l fabulei Zugr aou] şi p ortretul e aplicat'
gazeblrilor de felul faimosului Carcalechi - "redactor care a trăit] A I cărui [urna];
fabulos/Era destiei de mincinos". Alteori, morala devine o adevărată pledoarie,
pe un număr de versuri egal cu acel care narează întîmplarea propriu-zisă.
A doua jumătate a f abu lc i M ierl a şi bufniţa cuprinde un elogiu al progresului.
Adeseori însă Alexandrescu se mărgineşte să accentueze lapidar semnificaţia
politică:
Cunosc mulţi liberali, la vorbe ei se-rrtr ec ,
Dar pînă la sfîrşit cu oase se înec.
Ceea ce fabulele spulleau sub vălul a legor ie i , celelalte scrieri satirice
epistolele, satirele-o spun mai direct. Obiectivele rămîn, în mare, aceleaşi:
tot ce ţinea de or îndu ir ea feudală, instituţiile şi prejudecăţile ei, tipurile ce se
cramponează de ea.
Ca şi în ceea ce neagă, aceeaşi consecvenţă în ceea ce afirmă opera. Acelaşi
optimism caracteristic, aceeaşi încredere motivată în progres.
Alexandrescu a împrumutat probabil de la Boileau - care, la rîndul lui,
o luase de la Roraţiu - forma epistolei sa.t ir ice, De altfel specia a avut o mare
răspîndire în p o ez ia franceză a secolului al XVIII-lea. Voltaire însuşi a scris mai
bine de o sută douăzeci de epistole în versuri, în afară de cele, nenumărate, adre­
sate contemporanilor. A conversat şi cu Boileau şi cu Roraţiu. Ficţiunea con­
versaţiei în scris, permite nu numai tonul familiar, ci şi abordarea unui ·număr
mare de subiecte, prin treceri rapide şi imperceptibile, permite deci o satiră,
mai cuprinzătoare. Ca şi Boileau, Alexandrescu extinde ficţiunea conv.ersaţiei la.
scriitori din veacuri trecute, - epistole către Voltaire - ori se adresează propriu­
lui său duh. îndeobşte, în epistole şi satire vorbeşte scriitorul. în cîteva rînduri>
el dă cuvîntul altor personaje, punîridu-I să monologhezepe candidatul din
O profesitme de crediwiă ori imaginînd chiar răspunsul cometei auun tate ipentr rs
I3 iunie.
E izbitoare spontaneitatea epistolelor. ,Versurile dau impresia conv or-b ir i i;
cu aspciaţiile ei neprevăzute.
Dintre părerile pe care Alexandrescu ni le împărtăşeşte conversînd, o bună!
parte se referă la literatură în general şi la sarcinile literaturii vremii. Din acest,
punct de vedere, epistolele şi satirele întregesc cele cîteva referiri la rost mile artei:
pe care le-am întîlnit în prefeţe şi fabule. Văcărescu e aşezat în rîndul celor ...
"care întîi stă/ttrâ 'începât01'i'i romineştei jJoezii". Alexandrescu îl laudă pe poet.u t
vîrstnic pentnl merite ce ţin de o concepţie estetică clasică, pentru arta de "a
[i-n al i cu desluşire, simplu fârâ a cădea", pentru conciziunea poetu lu i care ştia "să
nu zică niciod ai â cuvînt ce-ar fi de prisos". Laude în acord cu propriul mod de
lncrn. Exigent eu opera lui, Alexandrescu "cînd scria avea mania ,de se citea şi tot
ştergea şi îndrepta"l,
Epistola către Voltaire, care în prima ei parte reproşează greoi şi fără lărgime
de gîndire scriitorului francez at ei.sm u l său, cnprinde în a doua parte consideraţii.
1 1. Ghica, op. cit., p. 666.
3 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
[34]
pline de interes asupra literaturii romîneşti a vremii. Alexandrescu are conştiinţa
sarcinilor grele pe care le impunea un stadiu de început al literaturii:
Altfel e-n ţară la noi: noi trebuie să formăm,
Să dăm un aer, un ton limbii în care lucrăm;
Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim,
Şi nelucrate cîmpii de ghimpi să le curăţim .
• Printre împunsăturile din versurile următoare, îndreptate împotriva cîtorva
dintre locuitorii "Parnasului nostru:', nefiind uitat nici Eliade, există şi una consa­
crată latiniştilor. în 1842 acţiunea acestora devenise destul de agresivă ca să justi­
fice versurile lu i Alexandrescu:
Altul strigînd furios că sîrrte m neam latinesc
Ar vrea să nu mai avem nici un cuvînt creştinesc.
Protestul împotriva pernicioaselor confuzii lingvistice e accentuat de convin­
gerea că materialul limbii oferă mari posibilităţi, fiind "un dialect bun, uşor şi
€mmIădios" .
Două epistole din 1842 îi slujesc lui Alexandrescu pentru a spune păreri
critice despre oamenii vremii lui, pornind de la felul cum îi erau întîmpinate
versurile. Don ici, f abu List n l moldovean, îi dedicase fabula Rîul şi h eleş ieu l , prece­
dată de "versuri închinate d-lui Grigore Ale xa ndresou. la h ărâeirea [ab ulei (, Rîul şi
h eleşteulw+, Fabula lui Donici pornea deIa idee)' că "apele mişcînd păstrează prospe­
time" şi ajungea la morala: "Aşa talentele cînd lenea le cuprinde! Slăbind din zi în zi,
se pierd fără a se întinde". Alexandrescu nu put ea socoti că observaţia se aplică
scrisului său în acea perioadă mai fertil. în Epistola către Donici el reia elogiul
artei şi al întinselor ei posib il ităt i. "Tot ce e mai sfînt, mai nobil în duh, inimi
omeneşti/Prin el ni se-nţ âtişeaeâ , şi al binelui amor/Se aprinde la făclia unui geniu
creator" - scrie el despre talent. Restul epistolei stăruie însă asupra rezistenţelor
şi ostilităţii pe care le stirnesc versurile ce spun adevărul. Elogiul eroismului tre­
cut a fost considerat de unii contemporani drept dispreţ faţă de ei. Poetul incuvi in­
ţeaz ă aprecierea din acest unghi a evocărilor lui trecute:
Căci dumnealor ştiu prea bine, ca oameni care citesc,
Că în lauda virtuţei acei răi se osîndesc.
Se simte şi aici, ca şi în Epistola d-Ltii M aior Voinescu II, îndărătul nemulţu­
mirii afectate, mîndria poetului că loviturile şi-au atins ţinta, că satira s-a dovedit
eficace, Scepticismul pe care-I adoptă Epistola d-Lu i Voinescu se acordă cu stilul
ei ironic. Poetul îşi apără cu UD zîmbet puţin ascuns nevinovăţia f ab u le lor , care
"nu Se ating de nimeni, n-at« personalitate"; elogiază "cenzura cea deşteaptă", îşi
exprimă îndoiala în dr ep tăţ.it ă că poezia ar putea face pe cei răi să se schimbe sin­
guri _ "tiranilor să le insufle a patriei iubire ... Pe toţi să-i îndemne cu cinste să
irăiască/Şi cîţi judec poporul să nu-i năpăstuiască." Iniţiind un atac pe care-I vor
34
[35]
relua Eminescu şi Vlahuţă, epistola pomeneşte de b arz i i oficiali. Alexandrescu;
care refuzase a fi poet de curte, afectează invidia pentru traiul uşor al celor care
"scriu de porwnceală" ... ode sugrumate. Laudele aduc mulţumiri, " ... în vreme ce
acum,jVorbind cum mi se pare, îmi fac vrăjmaşi".
Sensul ironic al scepticismului şi al cuminţeniei simulate de poet e accentuat
de ultimele versuri. Poetul îşi făgăduieşte să atribuie "de astăzi înainte" alte cuvinte
păsărilor şi lighioanelor, cere amicului său un mijloc să se desfacă de muză şi îi
promite în schimb o satiră. F'ăr ă a avea, după cum ne-o spune singur, tăria unui
Tasso , Alexandrescu n-.a renunţat la satiră.
Un loc deosebit îl ocupă Satiră. Duhului meu, publicată întîia oară în volumul V
din r842. Comentariul satiric porneşte de la un tablou foarte vioi al sa loane lor (""
din r840' Rafinamentul Apusului -- jocul de cărţi, contradansul, moda-
se impuseseră. Cel care nu le cunoaşte e descalificat. Cuconiţele joacă whist,
conştiente fiind că "veacul înaintează". Domnişorul elegant "căruia vorbă, s-pirit îi
stă în pălărie" poartă haine cusute la Paris, iar lornieta sa, pe care o r ivn ise şi prin-
ţul, "este şi mai străină". Bîrfeala şi snobismul înfloresc. Cuconiţele "ttmPhtte
de pretenţii" ... cînd au avut cinstea să fie remarcate de prinţ, "nu mai vorbesc cu
nimeni cite o săptămînă". Critica ia forma autoreproşurilor făcute cu umor. Poetul
nu ştie să se poarte în lume: la whist, "cînd i se joacă riga, bate cu alta mai mare";
la dans, "rar să se afle damă de mijloc aşa tare, care să nu fac să cadă la cea dintîi
mişcare". în schimb, nu se poate stăpîni să nu remarce ridicolul peste tot unde-I
întîlneşte, supărînd" ... din greşeală persoane însemnate, f ba încă cîteodată şi dame
delicate". Satira se transformă astfel într-o serie de scenete: jocul de cărţi, tînărul
care lor ni az ă damele, dansul, conversaţia, avînd toate acelaşi decor - saloanele
vremii.
în salonul acesta "rafinamentul" a biruit pe deplin. în satira lui Alexandrescu
nu se mai notează vreun conflict între franţuziţi şi tombatere ca în Comodia vremii
ori in Torgw de la Saâagura . Ca şi Alecsandri, acceptînd entuziast şi popu lar izîn d
tot ce-i oferea cultura progresistă a Apusului, batjocorind "bufn'iţele" care se opu­
neau luminii ideilor înaintate, Alexandrescu respinge procesul de cosmopolitizare.
Critica lui e acerbă pentru cucoanele şi domnişorii care din Occident n-au ştiut să
reţie decît admiraţia beată de lornietele, jocurile de cărţi şi moda pariziană.
Caracterul scenic e tot atît de accentuat în monol?gul O profesiune de credinţă.
Candidatul la Divan, care se înfăţişează înaintea publicului, are truculenţa dem a,
gogului. îşi povesteşte pe scurt viaţa şi îşi împărtăşeşte părerile politice. A luptat
pentru ţară pînă în acest minut. De pe urma micilor slujbe şi lefuşoară "a îmbo­
găţit statul" cumpărîndu-şi moşioară. Aprovizionînd armatele de ocupaţie, a încăr­
cat socotelile pentru a se deprinde cu regula înmulţirii. Programul politic e pe
măsura autobiografiei. Candidatul apreciază programul unionist după criterii
strict personale. Aprobă unirea "căci mâriruiu-se pămîntul, lefile poate vor creşte".
De asemeni e de acord cu autonomia şi o cere pe cont propriu: să i se permită a
proceda cum vrea, fără să dea socoteală guvernului. Priveşte însă cu neîncredere
ideea guvernului constituţional, căci "după cum mi-a spus un dascâl ctt destulă
pricopsealăjUn guvern în constituţie e supus la socoteală!"
Fişa personajului pe care-I sch iţ ase dulăul Samson se Îmbogăţeşte astfel
simţitor în O profesiune de credinţă prin aceste mărturisiri surprinzătoare şi surpr inză-
3*
35
[36]
tot motivate. Alexandrescu n-a mai avut putinţa să-şi verifice în viaţă personajul
printre figurile politice de după r860. Istoria acelor ani ne oferă însă destule exem ..
ple de politicieni care, fără a o declara atît de făţiş, au adaptat cele mai democrate
programe la interesul personal şi de clasă.
Dintre puţinele sat ir e ale lui Alexandrescu care nu folosesc mijloacele c orn ic u­
lui, ci denunţnl vehement, Confesiunea unui renegat merită o menţiune specială.
După cum ştim, poezia este un moment al polemicii cu Eliade, după ce acesta
comentase boala lui Alexandrescu în Cîinele bolnav de ochi, într-un mod care-I
•
făcea prea puţină cinste autorului. C� e un răspuns o spune nota care a însoţit
Confesiunea unui re-negat la prima ei publicare în Independenţa din r mai r863.
Nota, extrem de v io lent ă , recunoaşte în X-ul cu care apăruse semnat Cîinele bolnav
de ochi, "vreun ţ arm ason , vreun renegat, sau vreun infernal ca vaz" .
Deşi epistola lui Alexandrescu e incomparabil superioară lamentabilelor
eplgrame pe care ni le-a conservat Aricescu, originea ei personal polemică se 'face
simţită într-unele exagerări retorice: "Vînzlfri, s at aneş ti pl anur», de lume neştiute/
In ·inima-mi pun La dicl , ca iesme imi scrişneso": Dar deasupra înverşunării polemice
se detaşează, ca şi în fabula Dervişttl şi fata, oroarea poetului de abjurare şi renegare.
Omul care se spovedeşte ni se înfăţ işcaz ă scormonit de remuşcări peutru trădările
lu i succesive:
Am cunoscut bărbaţi lucrînd I-aI ţărei bine.
Cu-ua lte simţiminte la ei m-arn arătat;
T'îr în d u-rnă la dînşii, s-au încrezut în mine,
Ieri le-am jurat credinţă, şi astă/zi i-arn trădat.
Sfîrşitul poeziei priveşte cu neîncredere r e muşcăr i le unui renegat. Retractîn­
du-se, renegatul afirmă o!golios "este o sl âbiciu n e orice pocăinţă,/Gîde am fost în
viaţ,r şi gîde voi să mor".
Aportul pe c ar e-I aduce Alexandrescu în evoluţia mijloacelor artistice este
Însemnat şi inegal. De această inegalitate s-au lovit mulţi comentatori trecuţi,
care au subliniat mai a les împestriţare a şi scărler Ile de limbă ori de versificaţie,
f ăr ă jsă-ş i dea seama îndeajuns că incertitudinile de limbă şi îm p icd Jcăr il e prozo­
dice constituiau preţul pentru un proces de căutare şi Înnoire. Aceste inegaJită,ţi,
deosebirile calitative dintre Umbra lui Mircea şi Eliza sau t« ore de mîhnire nu
se pot pricepe dacă nu le raportăm la poziţia unuia dintre primii, poate chiar
primul nostru poet modern cu operă mai vastă. Avînd de spus lucruri noi, poetul
se trudea să-şi creeze un urou limbaj ar t ist ic şi ar fi inadmisibil ca >- evidentele
scorii să marcheze tot ceea ce ne-a adus.
Căutării 'acesteia i se datoreşte şi împestriţarea vocabularului. Mai mult
decît la alţi contemporani sau decît la scriitorii imediat înaintaşi, mai mult decît
la Cîr10va şi Iancu Văcărescu, V0111 întîlni la Alexandrescu neo Iog ismeLrnpr umu­
tate aproape direct din franceză, forme incerte. Alexandrescu scrie: apuind, [aluse ,
jaluzie, sicjeturi , detnauirn , Foloseşte adjective pe care dezvoltarea ulterioară a limbii
nu le-a validat: r-ubi nos csăt ănesc . Asemenea incertitudini aparţin epocii, le vom
Întîlni la Alecsandri şi la Kogălniceanu. Însă, după cum am spus, la Alexandrescu
ele izbesc prin frecvenţă.
36
[37]
Şi totuşi, cititorul atent nu poate să nu subscrie la aprecierea lui Delavrancea
"A le x a-n dr esctc s-aţrroţrtit cHrentului (Iatinist n .n.) - şi a învins, c ăci sosise mare
şi ţncterni«, gînditor adînc, minie limpede şi simţ drept. Opera sa este originală şi
romt neasc â, Limba în care se încheagă gindirea este limba nepieritoare a poporului,
este limba cea adevărată; ca şi A lecs anâri a socotit că nu poţi să fii poet adevărat decît în
limba vie, înţeleasă şi grâi iâ peste toată întinderea Pâmîntului romî-ncsc ." 1 Elogiul
acesta nu e valabil numai pentru rezistenţa la influenţele l at in ist.e , de care, cu excep­
t iae d iţ ie i din 1863, a dat dovadă autorul Epistolei către Voltaire. Versurile lui Ale­
xandrescu sînt scrise într-o limbă cu posibilităţi înnoite de nuanţare şi flexibilitate.
Cu foarte rare excepţii, cite un vers ca "A dio l de ale mele nu-ţi mai vorbesc rătăciri"
- din Epistola către Cim-p ineanu - topica e ferită de inversiunile şi contorsiunile
care stînjenesc în poezia lui Conachi de pildă. îmbogăţirea lexicului începe a se
realiza, ca la toţi contribuitorii de seamă ai limbii literare, prin a lătur ăr ile nepre­
văzute de termeni, care, sprijinindu-se unul pe altul, r e înn o iesc sensul. încep să
apară la Alexandrescu semne de maturitate poetică de felul dublului epitet, a
celor două adj cr-t iv e înge;ni:illate pentru a nuanţa mai delicat. Prevestind emines­
cianul "uşor - m âruwtul mers", vom întîlni în Răsâritwl lunei la T'ism ana
"PIăpînda-lina rază" a lunei.
Noile �l1ijloace sînt în special de ordin stilistic. Ffex ibi i it a te a intelectuală,
vioiciunea inteligenţei lui Alexandrescu ies la iveală în capacitatea de a alterna
fără efort stilul solemn din evocarea istorică cu cel familiar din epistole, gravul
cu ironicul. Există la Alexandrescu o preferinţă pentru tonul af or ist ic , pe care
ştie să-I ferească de didacticismul greoi, pentru că-i imprimă autenticitatea unei
experienţe personale. Cîteva dintre cele mai frumoase versuri ale Anului I840
şi a le operei lui Alexandrescu în genere au acest caracter de mărturisiri intime,
exprimate aforistic:
După suferiri multe, iuima se-mpietreşte;
Lanţul ce-ri veci ne apasă uităm cît e de greu;
Răul se face fire, .simţirea amorţeşte,
Şi tr ă iesc în durere ca-ri elementul meu.
Dar aportul cel mai masiv pe care l-a adus Alexandrescu la dezvoltarea î
r stilistică este, fără îndoială, legat de mijloacele co m icu lu i stilistic, de m în u ire a V
ir;;Jel şi umorului. !
Am văzut-o În corespondenţă, în proza din M emorial şi în versuri. Expri-
marea ironică devine obişnuită la Alexandrescu:
Lumea mă crede vesel,' dar astă veselie
Nu spune-a mea gîndire, nu ru-ar at ă cum sînt!
E haină de podoabă, mască de bucurie,
Şi mîhnirea mi .. e numai al inimei veşmînt. 2
Ar fi nedrept să vedem în aceste mărturisiri doar postura convenţional-ro­
mantică a ne îrrţe lesu Iu i. F'e lu l cum ironia se extinde în operă şi pătrunde În corespon-
1 Delavrancea, op, cii., p. 174.
2 Mîn{{îicrea, Poezii, 1842.
37
[38]
denţa particulară dovedeşte tendinţa de a-i da funcţii multiple, de a o face să fie
nu numai zeflemitoare, ci şi amară sau indignată. Caracterizarea răsturnată ori
voit inadecvată a ironiei, aprobarea care reprobă, indignarea prefăcută, ca Iifi­
căriIe vădit disproporţionate devin un instrument potrivit şi cu firea poetului şi
cu caracterul luptei pe care o duce. în corespondenţă, Alexandrescu preferă să-şi
deghizeze cu discreţie ironia, dezgustul şi amărăciunea pe care i le inspiră renegă­
rile şi concesiile morale de după 1848. în operă, de asemeni, ironia oferă o de­
ghizare transparentă tot atît de folositoare pentru condiţiile vremii ca şi alegoria
fabulei. "Cenzura cea deşteaptă" de care pomeneşte in Epistola â-lui Voinescu nu
se putea îndrituit supăra de o asemenea calificare.
Alături de nuanţele ironiei, opera unuia dintre primii noştri mari sa t ir ic i
foloseşte, r af in înd u-Ie treptat, alte mijloace ale comicului. Cele mai multe sînt de
ordin stilistic, dat fiind locul pe care-I ocupă in opera satirică a lui Alexandrescu
versurile scrise la persoana întîia. Comicul ţine astfel de modalitatea povestirii şi
aprecierii. Dă naştere corn icu lu i şi folosirea neprevăzută a tonului familiar,
bagatelizator. în Satiră. Duhului meu, depăn îndu-ş i amintirile, poetul îl de­
semnează pe Arghir, eroul poemei populare reluate de- 1. Barac, drept" ... un crai
cuminte, / Care lăsă pe dracu fără încălţăminte".
Alexandrescu foloseşte cu falsă gravitate raţionamentul absur d .>
Şi caii lui Ahil care prorociau
Negreşit că au fost, de vreme ce-I trăgeau.
Mijloacele acestea noi nu sînt utilizate numai pentru a înviora epistola sau
fabula, pentru a-i da un caracter de conversaţie sp ir itua lă , ci subordonate scopului
satiric. Iată-I pe demagogul din O profesiune dî' credinţă. Pe lîngă făgăduieli,
pe lîngă fraze răsunătoare, el foloseşte şi sof isjn.e Ie , menite să dea auditorului
iluzia argumentării, a stringenţei logice. Pentru candidatul care-şi face profesiunea
de credinţă, sensul termenului "general" e un produs de acumulare. Fericirea ge­
nerală se compune din fericiri le particulare. Chivern isiudu-se , avind grijă de feri­
cirea proprie, el a slujit deci binelui obştesc:
Cuno .. cînd că într-o ţară fericirea generală
Se compune totdeauna din acea particulară,
Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefşoare
Am îmbogăţit eu statul, cu mpăr indu-m i m oş ioare.
Raţionamentul e anunţat solemn, ax iomat ic , Cu aceeaşi desăvîrşită gr av i­
tate sînt folosite mijloacele umorului. Poetul împrumută, o perspectivă străină
pentru a o ridiculiza. îu epistola către Voinescu, poetul se preface a accepta ideea
unei influenţe directe şi imediate a artei asupra oamenilor. Constată CU mirare că
n-a putut scăpa de datorii cu ajutorul unei poezii. Deşi poezia dovedea "că aurul,
argintul, metaluri păcătoase,jLa omul ce-o să moară nu sînt trebuincioase", dcş i i-a
făgăduit creditorului " ... 0 elegie mare/Care pe larg să-i spuie, curat să-i dovedească/
Cum trebuie averea să o despreşuiascâ ... "
... A fost peste putinţă
Puterea armoniei să-I fac s-o înţeleagă.
38
[39]
Toată Satira. Duhului meu e construită pe această pseudo adoptare a unei
perspective ce-şi dovedeşte neantul. Satirizarea saloanelor vremii e făcută indirect,
prin imputările pe care şi le face poetul, prefăcîndu-se a-şi însuşi verdictul dat.
asupra sa de jucătoarele de w h ist şi de amicul pr irrţu lu I.
Ca şi pentru limbă şi stil, în măsură mai mare chiar, versificaţia şi celelalte
m ij loace de expresie' prezintă inegalităţi izbitoare.
Erori în versificaţia lui Alexandrescu au fost adeseori semnalate în trecuL
în articolul său, deşi entuziast, Delavrancea dădea numeroase exemple în care'
"accent1�l tonic al cauintelor schimbat, multa intonaţie a particulelor netonice, eliei-u n i
.. epotrivite şi cîteodată greşeala în plus sau minus de silabe, toate acestea strică
armonia versului". 1 Accentuarea greşită e într-adevăr frecventă:" acei ce doresc"
(M edita ţie) ; cele trei versuri succesive din Eliza: ("A ni cătat-o-m pustiuri" ... "A m
căt a-o pe dealuri" ... "A m cătat-o-n. deşertul" etc.). De asemeni, sînt accentuate
ultimele silabe ale subst a ut ive lor la genitiv sau dativ. Impuse de forţarea metrică
se ivesc - ca şi la Bolintiueanu - unele dezacorduri.
Ne putem oare mărgini, aşa cum a făcut Aro n Densusianu, în timpul vieţii
poetului, să constatăm aceste erori cu severitatea unui pedagog care nu face decît
să numere greşelile elevului? Nu se poate reduce versificaţia lui Alexandrescu.
la aceste neglijenţe. Nici nu e justificat să se vorbească despre o incapacitate, cum
a făcut .. o De la.vr aricea.. Poetul care forţa adesea accentul tonic e acelaşi care În
primele strofe din Umbra lui M'irc ea reuşeşte neuitata armonie imitati vă. N eglijen­
ţele de versificaţie sînt numeroase, dar Însăşi frecvenţa lor - ca şi a impurităţii
lexicale - trebuie pusă În legătură cu căutarea ce se resimte mereu la Alexan­
drescu.
În reuşitele şi chiar În eşecurile versificaţiei se simte acelaşi efort de a face
versul mai suplu, de a-l transforma Într-un instrument mai docil pentru idee. în
fabule, lucrul e evident. Aici Alexandrescu avea exemplul marilor Iabu l işt i înain­
taşi, care adoptaseră versul liber, În stare să dea mai curînd povestirii mişcarea
caracteristică. Alternările de metru din Toporul şi pădurea ori din Eleţ an tu i , de
la versul de 6 şi 7 silabe la cel de 14, contribuie la fluenţa povestirii şi la transfor­
marea ei În scenetă. Pentru a face ca versul să urmărească expresiv mişcarea ima­
ginii, Alexandrescu introduce mai multe cezur i care Îl separă În unităţi r i tru ice ,
El dă valoare expresivă pauze lor (Aşteptarea, Umbra lu i Mircea).
În ce priveşte epitetul, comparaţia, tropii-aceeaşi evoluţie de la convenţio­
nal la expresiv. ,Discutînd poezia erotică am' văzut cît se simte Într-Însa starea
de început În care se afla, din acest punct de vedere, literatura noastră. Aceeaşi
greutate lasă urme în primele meditaţii. La început, Alexandrescu se foloseşte de
limbajul neoanacreontic ori de cel, nu mai puţin convenţional, al poeţilor minori
francezi din secolul al XVIII-lea, destul de citiţi la noi la Începutul veacului trecut.
Ca şi ei, Alexandrescu foloseşte imaginea convenţională, locurile comune ale poezi­
ei timpului. Fericirea, chemată mereu şi ascunsă e aflată În ochii iubitei (E liza).
Poetul îşi doreşte să moară de plăcere la picioarele fiinţei iubite (Suferinţă). Ver
surile se mărginesc uneori la madrigalul facil; nu lipseşte nici floarea - nu-rn ă
1 Delavrancea, op. cii., p. 175.
39
[40]
uita - "Atunci, atunci gîndeşte/De mine că-ţi vorbeşte". Alteori poetul împrumută
de la acelaşi limbaj literar al timpului facticele, teatraluI. împins de pasiune,
vizitează "p�tsti�wi de groază pline" şi şo imu l îl vede pe-nalta stîncă "A cărei
vîrfuri s-ascu.n d în nori/Şi al lui ţiPăt în vale adîncăjS-a-ntins departe plin de ţiori I"
).JP.prumuturile din atmosfera literară a vremii apar chiar în termenii de compa­
raţie. Alexandrescu ne vorbeşte de "ossianice palate", după numele legendarului
bar d scoţian, căruia Macpherson îi atribuia la jumătatea secolului al XVIII-lea
nişte poeme proprii.
Dar această aparatură de imagini convenţionale şi fără forţă e m ot iv ă e dez­
m in ţ it ă de c ite o comparaţie avînd adevăr şi prospeţime. Asemenea descoperiri
poetice nu se limitează doar Ia cele cîteva poezii de dragoste mai puternice de care
.s-a vorbit. Ele se ivesc din ce în ce mai des în versurile erotice. Comparaţia izb u­
"1tită a gîndului Veghind în noapte, cu o.'piramidă în pustiu, e încă tribut ară imagis­
rt ic i i romantice franceze. Comparaţia cu stejarul trăsnit, şi încă în picioare, se
',leagă mai curînd - ch iar dacă indirect - de l i m b aju l poetic al cîntecului popr­
Iar:
Stejarul de pe mun te , ce tr ăsne t u-I izbeşte
Stă încă în picioare, semeţ şi neclintit
Dar i n i m a-j e arsă şi oricît mai trăieşte
De nici o primăvară nu poate fi-nverzit.
Imaginea graţioasă a stelei cu care e a se mu it ă iubirea trecută apare mai
înt i i la Alexandrescu:
/
Întorc acum asupr ă-ţ i pr iv irca-rn i dureroasă,
Ca cel din urmă-adio la tot ce am pierdut.
Din ceaţa veciniciei, stea blîndă, luminoasă,
Te văz Iuc in d departe, departe în trecut.
(J.ncă o zi, In volumul din 1847)
În contrast cu patetismul gongoric, poetul descoperă forţa tonului autentic
gra v. "Din cupa desţ ât ării , am ărâciwnea creşte." De asemeni, calificarea expresivă.
îndr�_gostitului nefericit viitorul îi apare "bogat de chinuri, deşert -de bucurii ţ Pustiu ,
fără nădejde, sălbatec şi tăcut".
Trebuie remarcat că încă de la primele volume Alexandrescu nu consideră
exprimarea figurată ca ornament poetic obligator, ci o utilizează sau nu, adaptînd-o
după idee şi după tonul general al poeziei. Chiar în timpul cînd d ln motivele po­
menite poezia erotică foloseşte unele inexpresive for m u le convenţionale, epistolele
păstre az ă t on.u l firesc şi direct al conversaţiei. (înd apar comparaţia, forma figu­
rată de expresie au menire comică. O dată cu maturitatea artistică se accentuează
acest refuz al ornamentului gratuit, distonînd cu ideea.
Ediţia de faţă adaugă o nouă retipărire la cele cîteva - mai largi sau parţi-­
ale - apărute în ultimii ani. Audienţa pe care o întîlneşte azi opera lui Grigore
40
[41]
Alexandrescu se lărgeşte progresiv. Cititorii noştri sefamiJiarizează cu opera poetu­
lui, pe care boierii îl r ec l a m au la caimacam pentru fabulele lui răzvrătitoare. Iar
istoria a confirmat '- corectîndu-l în ceea ce avea liniar şi simplificat optimis­
mul poetului, care credea profund în progres şi scria acum un veac Cometei
an onsa tt pentru I3 iunie:
Căci noi avem de lucru în Ţara Ro m îne ască:
Legi vechi şi ruginite avem să le-nnoim ...
sn.vrx » IOSIFESCU
[42]
[43]
NOTA EDITORUI,UI
Cuprinsul ediţiei. Ediţia de faţă, în două volume, a operelor lui Grigore Alexan­
drescu, urmează să cuprindă, în măsura posibilului, întreaga creaţie originală
a poetului: poezii, proză literară, articole, corespondenţă. în ceea ce priveşte tra­
ducerile, am fost nevoiţi să recurgem la o selecţie: publicăm în primul rînd cele
cîteva poezii incluse în volumele tipărite de Alexandrescu şi care fac, astfel, parte:
integrantă din opera autorului; dintre celelalte traduceri, am ales pe acelea care
prezintă un interes istoric literar şi estetic: lucrarea de debut Eliezer şi Neftali
de Florian, tragediile A lzira şi Mere-pa de Voltaire; nu vom publica nici volumul
Poveşti albastre (1872) de Labou Iaye. unde stîngăcia traducătorului se îmbină
cu obscuritate a originalului, nici traducerea fragmentară din epopeea lui T'asso ,
şi cu atît mai puţin numeroasele articole politice traduse.
Primul volum este consacrat operei poetice şi conţine, pe lîngă poemele incluse
în cele două ediţii def in it ive", o anexă in care publicăm pe de o parte diversele
poezii scrise înainte de 1863, data apariţiei ultimului volum de versuri, şi omise
din ediţiile definitive, iar pe de altă parte, producţia poetică, inferioară atît din
punct de vedere cantitativ, cît şi calitativ, a anilor I863 - 1881; un loc aparte
a fost acordat poeziilor pe care Alexandrescu nu şi le-a publicat niciodată şi pe
care am ezitat să le intitulăm "postume", deoarece nepublicarea lor nu se datorează
vreunui scrupul estetic sau lipsei de definitivare a elaborării, cum e cazul în gene­
re la această categorie de creaţii, ci caracterului ocazional şi difuzării lor pe alte
căi decît cele ohişnuite (erau trimise direct unui personaj vizat sau circulau în pu­
blic sub formă manuscr isă) . în sfîrşit, am acordat locul cuvenit poeziilor populare
culese de Alexandrescu în Oltenia şi publicat.e în ziare şi, prin intermediul lui
V. Alecsandri, în revista Convorbiri literare din anul 1876.
1 1847 şi 1863.
43
[44]
Volumul al II-lea va cuprinde proza literară (Memorialul de călătorie şi schi­
ţele publicate prin ziare), articole alese, corespondenţa generală (în măsura În
care am putut-o cu no aş tet}, precum şi volumele de traduceri menţionate mai sus.
Socotim necesar să dăm unele precizări cu privire la sistemul de note şi comen­
tarii care Însoţesc poeziile.
Notele din subsol se reduc numai la explicaţiile strict necesare înţelegerii
textului, din punctul de vedere al sensului, al diverselor aluzii, al limbii şi al ver s if i­
caţiei. Nu am dat un număr prea mare de note de metrică şi prozodie, unele fapte
fiind general cunoscute cititorilor familiarizaţi Într-o oarecare măsură cu litera­
tura secolului al XIX-lea (citirea lui ureo.caut etc. în două silabe, a lui viaţă în
trei silabe etc.), iar altele putînd fi uşor deduse din citirea textului (accentuarea
lui m-urmur şi murmură pe a doua silabă etc.). Am acordat o oarecare importanţă
notelor privind accentuarea cuvintelor, pentru a spulbera legenda incapacităţii
ritmice a lui Alexandrescu; această î m pr esi e greşită provine din citirea m o­
dernă a unor cuvinte care pe vremea poetului se accen tu au diferit. Prezenta
ediţie adresînd u-se unui public Întrucîtva mai restrîns, u-arn socotit nimerit
să dăm explicaţii lingvistice elementare i ir âg ea e formă corectă, trăgeau fiind
mai nouă, la fel sor pentru sorâ etc.).
Notele de istorie literară şi variantele au fost grupate, din necesităţi impuse
de- tehnica editorială şi tipografică, la sfîrşitul volumului. Notele cuprind, în linii
mari, mai multe diviziuni. O primă parte este con-sacrată expunerii datelor genezei
poeziei: prima p ub l icar e>, c on d iţ i i le istorice sau biografice care an determinat
compunerea poeziei, eventualele influenţe străine. Asupra acestui din urmă punct
sint de adus unele precizări şi sînt de stabilit n'n e le limite impuse de o anumită
stringenţă de ordin metodic: ar fi fost desigur interesant să putem semnala atenţiei
cercetătorilor toate reminiscenţele pe care .hnemoria -- devenită celebră - şi
cultura bogată a lui Alexandrescu le-a putut tr'ansrn it e poeziilor sale. Un inventar
complet al pasajelor similare din Alexandrescu şi alţi poeţi r orn în i sau străini
ne-ar ela posibilitatea de a stabili cu precizie întinderea lecturilor poetului şi
gradul de intensitate a influenţelor suferite .de el, contribuind în acelaşi timp la
elucidarea atmosferei literare a epocii. Din păcate, o asemenea cercetare s-a lovit
de dificultăţi provenite În parte din răstimpul relativ scurt în care a fost a lcă­
t u it.ă prezenta ediţie, dar mai ales din penuria de lucrări pregătitoare şi din
lipsa materialului b ib l io gr afic ."
Studiul influenţelor străine exercitate asupra operei lui Grigore Alexandrescu
a format obiectul unor cercetări meritorii prin materialul adus în discuţie, dar
care au diminuat personalitatea literară a poetului, atît prin faptul că l-a u redus
la rolul ele discipol al unor literaţi străini, cît şi prin circumscrierea influenţelor
la un număr de trei-patru autori francezi. Seria studiilor de acest fel este deschisă
1 Am fi recunoscători celor care ne-ar putea comunica în termen util scrtxorr ale
poetului în afara celor din colecţ.ia Academiei sau a celor publicate în diverse reviste.
2 In notele unde prima puhlicare nu este semnalată în mod explicit, trebuie să se înţe­
leagă că ediţia de bază (1847 pentru prima parte a volumului, 1863 pentru cea de a doua) pu­
blică pentru prima oară poez ia respectivă.
3 Din bibliotecile noastre lipsesc foarte multe din operele literare care au putut consti­
tui bagajul de lecturt al lui Alexandrescu; lipsesc de asemenea lucrări fundamentale ca, de pil­
dă, Eu!gie en France a lui Potez şi Les peiil s romanliques de Asse.
44
[45]
de articolul lui Pompiliu Eliade, intitulat semnificativ Gregoir e A le x an drcsco el
ses m aitres [ranc ais (în Revue des deu s mondes , 1904): poetul romîn este prezen­
tat ca un elev al lui Larnar t ine , La Fontaine şi Boileau. Teza lui.N. 1. Apostolescu,
L'Lnţ lueuce des romantiques [rancais sur la -poesi e rournaine (Paris, 1909), lărgeşte
numai aparent orizontul: goana după surse şi după pasaje paralele îl duce pe autor
la apropieri cu totul neconvingătoare sau îl face să treacă pe lîngă fapte impor­
tante fără să le observe: în Miezul nopţ ei găseşte urme din A. Chen ier şi Sa in te­
Beuve, în alte poeme recunoaşte influenţe imaginare din Musset şi Th. Gautier,
în timp ce inflnenţa lui Volney este redusă la cîteva pasaje paralele, fără să ia În
considerare caracterul de filozof raţionalist al lui Volney şi rolul ideilor autorului
francez în formaţia lui Alexandrescu. O completare preţioasă, deşi propunîndu-şi
un domeniu de cercetare limitat, la portretul intelectual al poetului romîn aduce
articolul lui Ch. Drouhct , Grigore Alexandrescu şi Voltaire, în care se stabilesc nu
atît influenţele directe ale filozofului luminilor, puţine la număr, cît, mai ales,
înrudirea spirituală el intre cei doi scriitori; studiul lui Ch. Drouhet ni-lprezintă
pe Alexandrescu ca pe un cunoscător nu numai al operei lui Voltaire, ci. şi a
altor scriitori din secolul al XVIII-lea.
În ediţia poeziilor lui Alexandrescu alcătuită de V. Gh iacioiu sînt adunate
informaţiile puse la dispoziţie de cercetători precedenţi1 şi se încearcă o extindere
a investigaţiilor: rezultatul nu compensează în întreaga sa măsură efortul depus,
şi aceasta datorită unei concepţii greşite şi unor metode prea puţin riguroase.
Situîndu-se pe aceeaşi linie cu N. 1. Aposto Iescu , V. Ghiacioiu vede peste tot imi­
taţii, împrumuturi, ba chiar traduceri ale unor versuri izolate sau numai ale unor
titluri. Privită prin prisma editoarei menţionate, opera lui Alexandrescu apare
ca o alăturare de fragmente din alţi poeţi, adaptate necesităţilor subiectului. De
altfel investigaţiile n-au depăşit, în fapt, pe Lam art ine pentru poezia lirică şi pe
Boileau pentru cea satirică, iar apropierile propuse, r ez um îndu-se uneori la cîteva
cuvinte, nu sînt cîtuşi de puţin convingătoare: astfel, de exemplu, la p. 220,
versul lui Alexandrescu:
Tăcerea e adîncă şi noaptea-ntunecoasă
(Candela, v. 1)
este apropiat de expresia: "Dans le calme des n u its" a lui Lamartine! Aceeaşi
valoare o au şi pretinsele reminiscenţe din Boileau găsite în Epistola către Voi­
nescu II, din care cităm (p. 298): "Oricum îrn i e cam frică" (v. 107) este con­
siderat că provine din "Je sais qu'un juste effroi" (Satira 1 a lui Boileau, v. 71).
Apropieri de acest tip abundă şi de aceea nici nu am considerat necesar să le
d iscu tărn pe toate în notele noastre.
Din ansamblul surselor propuse pentru poeziile lui Alexandrescu, am reţinut
pe cele care ni s-au părut convingătoare şi am adăugat un număr relativ redus
de pasaje paralele nesemnalate pînă acum. Cercetarea surselor şi a reminiscenţelor
nu a fost considerată de noi ca un scop în sine şi nu a fost în intenţia noastră
de a diminua prin aceasta originalitatea lui Alexandrescu. Urmărirea influenţelor
străine care s-au exercitat asupra poetului rom in ne permite să determinăm înt in-
1 Lucrările de amănunt (V. D. Păun, R. Ortiz, Al. Ciorănescu etc.) sint discutate
de noi în notele la diversele poezii la care se referă.
45
[46]
derea lecturilor poetului şi gradul de profunzime a culturii lui literare. Rezul­
tatele la care ajungem ni-l înfăţişează pe Alexandrescu ca un cunoscător temeinic
al literaturii franceze! din secolul al XVII-lea, al XVIII-lea şi începutul celui
de al XIX-lea; coroborate cu informaţiile pe care ni le dau scrisorile, ele confirmă
pe deplin cunoscutul pasaj din amintirile lui Ghica: "De copil, Alexandrescu
cunoştea poeţii greci vechi şi moderni; la vîrsta de şaptesprezece ani citise pe
toţi clasicii francezi şi ştia pe dinafară tot ce era măreţ şi frumos în literatură.
[ ... ] în podul casei la Mitropolie stau aruncate vreo mie de volume, claie peste
grămadă, nec at.a log ate". Acolo se închidea Alexandrescu de citea. Multe ore
.p lăcute am petrecut noi împreună, în mijlocul acelor in-folio, citind cînd vieţile
oamenilor iluştri de Plutarch, cînd vieţile sfinţilor din Caz.an ieâ, cînd pe Tuc id id
sau pe Xenofon" (p . 67I).
Pe de altă parte, însă, nu poate fi negat rolul literaturilor străine, in
primul rînd al celei franceze, în creaţia poetică romînească, mai ales în această
perioadă de început, de căutare a unor drumuri şi formule noi; părăsirea l ir ie i i
frivole şi dulcege de origine neogreacă, cu banalitatea stilului şi versificaţiei ei, şi
tendinţa de integrare în curentul poeziei fr ancez e contemporane, continuatoare a
unor tradiţii strălucite şi asimilînd în vremea aceea atmosfera şi tematica poetică
engleză, germană şi chiar italiană, reprezintă un progres de netăgăduit. Tematica
se lărgeşte, genurile se dezvoltă, versificaţia d ev ine mai variată, stilul se îmbo­
găţeşte cu imagini noi, limba adoptă cuvinte noi; nu trebuie să uităm apoi că
literatura franceză exprima o ideologie pr ogr es ist ă şi asimilarea ei a contribuit
la formarea spiritului revoluţionar în rîndurile 'tineretului romîn.
Recunoaşterea datoriei lui AlexandresFu faţă de literatura franceză
nu înseamnă o negare sau o diminuare a ,'originalităţii şi a meritelor lui.
Nimeni nu contestă originalitatea lui Larn.ar t in e , de exemplu, şi totuşi, dacă
aruncăm o privire în subsolul ediţiei Lanson a Meditaţiilor sale, constatăm un
număr impresionant de reminiscenţe din poeţii anteriori. în general, materia
poetică, imaginile, limba sînt rezultatul strădaniei multor generaţii. Dar în
momentul cînd Alexandrescu începe să scrie, literatura romînă nu avea tradiţii
suficient de bogate şi de natură să constituie o bază solidă pentru o poezie nouă,
originală. Dintre înaintaşi, poetul avea o admiraţie sinceră pentru Iancu Văcă­
r escu . Dar opera poetică a acestuia, în care poeziile ocazionale şi improvizaţiile
ocupau un loc atît de însemnat, nu.I puteau sat isf ace realmente cerinţele estetice.
Nu este deci de mirare că Văcăr escu nu a exercitat nici o influenţă asupra
1 In afară de greaca veche şi modernă, Alexandrescu nu ştia altă limbă străină decît
franceza; el a luat cunoştinţă de alte literaturi prin intermediul traducerilor franceze. De alt­
fel cunoştinţele lui de greacă nu par să fi fost deosebit de profunde: în scrisoarea trimisă lui
Ghica în 2 noiembrie (1843), ms. 801, fO 28, Eur ip ide este citat într-o traducere franceză în
versuri; chiar şi greaca modernă îi era mai puţin familiară ca rranceza : în scrisoarea dia 29
iulie 1855, expr i m îndu-şi admiraţia pentru discursul rostit de Ghica în Adunarea dia Samos,
îi cere acestuia un exemplar francez: "De ai cuvîntul tău în rrantozeşte, fă bine şi mi-I trimite,
căci mărturisesc că greceasca de acolo nu prea îmi place".
2 Catalogul a fost alcătuit În 1836 de P. Potenaru şi se găseşte printre manuscrisele Aca­
demiei R.P.R. Studierea acestui document ar putea lărgi ortzonturlIe cercetării litera­
turii noastre din prima jumătate a secolului trecut.
3 Alexandrescu pare să fi cunoscut destul de temeinic şi literatura noastră veche,
populară şi biserlcească: o dovedesc citatele din psalmi, evang hel il ; ce. de asemenea Salirtl
Duhului meu, v. 25 şi urm.
46
i
;1
!
J
1
I
,
1
1
[47]
tînărului său admirator, dacă excep tărn cele cîteva expresii şi cuvinte semnalate
de noi în cuprinsul notelor. Nici modestele Încercări de inovare ale lui Mu­
muleanu nu puteau constitui un model pentru Alexandrescu, care le socotea "ca
din topor lucrate" (Epistola D. V. II, v. r08). Eliade însuşi se manifestase
în primul rînd ca traducător, de mare talent, e drept, dar poezia originală
ocupa un loc deocamdată restrîns în creaţia sa.! Nu putem să-i reproşăm lui
Alexandrescu că nu şi-a dat seama de valoarea poeziei populare ca izvor de
inspiraţie; spirit clasic în esenţă, el considera folclorul ca un produs "necultivat"
al suferinţei poporului. Este deci aproape natural ca Alexandrescu să se fi adresat
poeziei franceze contemporane şi mai vechi: în felul acesta, el creează o poezie
originală, în timp ce predecesorii săi se mărgineau la traduceri, o poezie a cărei
valoare estetică a rezistat timpului: opera sa poate fi citită şi azi nu ca docu­
ment de istorie l iter ar ă , ci cu sentimentul de prospeţime pe care îl oferă lectura
unei creaţii realizate, am putea spune clasice.
S-ar putea obiecta că înregistrarea, în prima parte a notelor noastre, a
surselor şi r em iu iscerrte lor poate lăsa impresia că aceste elemente din poezia
lui Alexandrescu au o importanţă mai mare in geneza poemelor decît o au în
realitate şi că în felul acesta se umbreşte originalitatea poet.u lu i. Credem însă
că nici unui cititor nu-i va fi deformată imaginea despre poet dacă va şti că
într-o poezie de zece strofe, de exemplu, două imagini sau cîteva idei sînt tradi­
ţionale sau împrumutate. Nu am socotit, de aceea, necesar să insistăm de fie­
care dată asupra originalităţii poetului pentru a compensa in d icar e a surselor:
scopul nostru nu este de a analiza poeziile lui Alexandrescu, ci de a pune la
îndemîna cercetătorilor material pentru o asemenea analiză; am evitat tot ce
ar putea fi considerat analiză sau apreciere de valoare, domeniul de muncă al
editorului fiind diferit de al istoricului literar sau al esteticianului.
Am lăsat intenţionat la sfîrşit problema surselor la fabule. Este aproape o lege
a genului ca intriga, afabulaţia propriu-zisă, să fie tradiţională, un bun comun'
tuturor popoarelor. F'Ior iau , unul din preferaţii lui Alexandrescu, exprimă plastic
această situaţie, în A uant-prop os sur la Fable : "En p oes ie co m me a la
guerre, ce qu'on prend a ses f reres est voi, m a is ce qu'on en leve au x etr anger s
est conqu âte" 2.
La Fontaine şi Florian sînt aproape traduşi în fabulele din ediţia 1832; mai
tîrziu poetul se emancipează şi transformă datele intrigii, ad ap tîndu-Ie situaţiei
locale şi contemporane; sursele de inspiraţie se extind: Kr i lov , Voltaire, Esop
chiar, desigur şi alţii.3 Reproducem în întregime fabulele traduse sau prelucrate
fără schimbări radicale, dăm în rezumat sursele mai depărtate; nici în ceea ce
1 Cele cîteva reminiscenţe din Eliade au fost menţionate în note.
2 "În poezie, ca la război, ceea ce iei de la fraţii tăi e furt, dar ceea ce iei de la străini
e cucerire. H
3 V. Ghiacioiu introduce in rîndul surselor Iabulele fastidioase ale lui Houdard de La
Motte, fără să ne poată convinge; cîteva apropieri cu Lachambeaudie slnt destul de îndo­
ielnice. Lipsa materialului bibliografic ne-a făcut aproape imposibilă extinderea cercetărilor:
n-arn putut c'nSI rabulele lui A. V. Arnault, 'I'h, Foudras, Frun eois de Neufchateau, P. L. Gin­
guene, U. Guttinguer .. X. Mar m ier, L. Ph. de Segur, P. F. 'I'isso t, Viennet etc. etc., care au
putut fi, desigur, cunoscute de Alexandrescu. Este posibil ca unele fabule să fie în întregi­
me creatia lui Alexandrescu, dar nu se poate afirma cu toată siguranţa că aceasta este situa­
ţia tuturor rabulelor pentru care nu cunoaştem nici o sursă.
47
[48]
priveşte fabulele, nu am socotit necesar să insistăm asupra originalităţii crea­
toare a lui Alexandrescu, care este evidentă.
A doua parte a notelor este consacrată urmăririi istorice a teme1ar lirice
sau a ideilor din .poeziile lui Alexandrescu. Am dat o trecere în revistă sumară
istoricului temei respective în literatura universală, opr indu-n e asupra situaţiei
din literatura noastră pînăla .generaţia imediat următoare lui Alexandrescu. în
felul acesta am căutat să situăm opera poetului în amb iaut.a vl it.er ar ă a timpului,
ceea ce oferă material pentru o interpretare ştiinţifică a acestei opere. Nu trebuie
să şur pr indă faptul că, în vederea operaţiei menţionate, am despuiat autori de
mult şi pe drept uitaţi: atmosfera generală a unei perioade literare nu este dată
numai de vîrfuri, ci, pentru istoricul literar, şi de masa pigmeilor literaturii,
a căror receptivitate la locurile comune şi la curentul general este m ăr it ă de
lipsa puterii de creaţie originală.
Am urmărit de asemenea evo luţ ia şi permanenţa unor idei în interiorul
operei lui Alexandrescu.
A treia parte este consacrată ecoului în ep ocă a poeziilor: aprecieri, traduceri
în limbi străine, reminiscenţe la alţi autori etc .!
Ultima parte a notelor este constituită de aparatul critic propriu-zis, de
lista variantelor. Fără a fi complet (cit itoru l nu va putea, bazat numai pe notele
noastre, reconstitui exact grafia celor ciuci ediţii), aparatul critic este totuşi
amplu, Înregistrînd toate variantele despre care nu avem siguranţă absolută că
sînt simple grafii sau erori tipografice. Am. socot it necesar să acordăm o atenţie
deosebită nu numai variantelor care pot in t.er esa pe istoricul literar sau pe stilist
în urmărirea elaborării poezii lor , ci şi pe adlea care oferă cercetătorilor limbii
literare un material extrem de preţios: epoca 'lui Alexandrescu fiind epoca de for­
mare a limbii literare, orice amănunt este semnificativ şi ajută la înţelegerea
procesului de fixare a normelor fonetice, mmfologice şi lexicale ale limbii. Cînel
. a fost cazul, nu n e-a m limitat numai la semnalarea variautei, ci am însoţit-o de
un succint co m en t ar iu . 2
Pentru a f ao.i l it a înţelegerea text u lu i am socotit necesar să dăm cîte un
glosar la fiecare volum şi un indice general (nume proprii, teme, cuvinte etc.)
care va încheia volumul al II-lea.
Sursele textului. Epoca în care scrie Alexandrescu se caracterizează prin efo r tu 1
conştient al majorităţii intelectualilor ro m in i de a fixa normele unei limbi
literare unice pentru toţi cei care vorbeau r om ineşte , indife.rent de graniţele
politice, socotite pe drept cuvînt efemere. Dacă în seco l u l al XVII-lea şi al
XVIII-lea se poate vorbi de o unitate a limbii literare n.u m a i în seusu 1 că scriitor ii
evită, în unele cazuri, formele cu o culoare d ia lec ta lă prea pronunţată şi t in d să
se apropie de graiul muntenesc, secolul al XIX-lea (după 18zI) march caz.ă un
adevărat salt calitativ în această direcţie: problema unităţii este dezbătută şi
susţinută ele cercuri largi, scriitorii din toate provinciile discută între ei, îşi aelap-
1 Tabloul va fi completat În volumul al II-lea al prezentei ediţii: bibliografia critică
va arăta frecvenţa ret.ip ăr irf lor diferitelor poezii şi va reuni aprecierile contemporanilor.
2 Indicele general de la sfîrşitul celui de al II-lea volum va Înlesni consultarea acestor
comentarii, grup în du-le după fenomenele lingvistice sau cuvintele discutate.
48
r
[49]
tează scrierile normelor pe cale de elaborare; în cîteva decenii numai, limba
se fixează la tiparele pe care le are şi astăzi.
Alexandrescu nu rămîne nici el departe de aceste frămîntări:
noi trebuie să formăm,
Să dăm un aer, un ton limbii în care lucr ărn :
Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim,
Şi nelucrate cîmpii de ghimpi să le curăţim.
(Epistola către Voltaire, v. 65-68)
Prin această prismă, a permanentei adaptări la ceea ce se considera la un
moment dat drept norma limbii literare, trebuie să studiem transformările lexi­
cale, morfologice, fonetice şi ortografice pe care Alexandrescu le aduce poeziilor
sale în ediţiile succesive pe care le-a publicat. Împrejurarea specială că una din
ediţii, aceea din 1842, a fost tipărită la Iaşi, deşi complică mult munca edito­
rului, face totuşi ca limba textelor lui Alexandrescu să fie imaginea clară a limbii
noastre literare, formată pe baza graiului muntenesc, dar CU importante aporturi
ale celorlalte graiuri, în special ale celui moldovenesc.
Vom descrie în cele ce urmează sursele textului lui Alexa.ndr escu! şi vom
arăta apoi criteriile după care am ales ediţia de bază.
Pentru cunoaşterea textului lui Alexandrescu ne stau la dispoziţie: cele
cinci ediţii din timpul vieţii autorului, publicaţiile în ziare şi reviste ale unora din
poezii, cîteva manuscrise (cele mai multe în colecţia de scrisori primite de Ghica).
În 1832, la sfîrşitul traducerii poemului Eliezer şi N eţ iali de Florian, Alexan­
drescu publică şi cîteva poezii proprii. Textul este îngrijit şi nu este exclus să
fi fost revizuit de Eliade, în tipografia căruia apăruse: unele muntenisme, care
se menţin pînă tîrziu în scrisul lui Alexandrescu, sînt evitate: pă apare foarte
rar (1 ntoarcerea, v. 2, 9), dă nu apare niciodată, tot aşa lipsesc şi pluralele neutre
articulate, terminate în -u.r' le ( = urile); se observă şi unele forme arhaizante
şi etimologice: pe1'dut, rescin tătoar e, rescoalâ etc. Por m e şi fonetisme regionale,
deşi nu toate specific mun tencşt i, există totuşi: aş tii (genitiv), daca, deşărt ,
împraş tie. sţirşi , raei]e, ur le ti le etc. 2
După cearta cu Eliade, în 1838, Alexandrescu tipăreşte la Zaharia Carcalechi
un nou volum de poezii. De data aceasta, textul n-a fost supus nici unei rev iz u iri ,
aşa că ediţia din 1838 reproduce cel mai fidel felul de a scrie al lui Alexandrescu
(aşa cum îl găsim şi în scrisorile sale către prieteni). Elementele regionale abundă:
pă apare aproape exclusiv, uneori e atestat şi dă, pluralele neutre articulate sîn t de
multe ori terminate în -ur' le (scris fără apostrof) m âruruişu« le, minutul" le etc.,
forme şi foriet isme ca daca, înt'ii, ţiişaşte sînt obişnuite. Fidelitatea faţă de pro­
nunţare ne oferă grafii ca spunem (= spune-mi)3 şichiar o iclii u] (Meditaţie, v. 13)
şi veiche (Epistolă către 1. Văcărescu, v. 8).
1 Descrierea am ărnm tl tă a ediţiilor şi publicatiilor din ziare şi reviste va fi făcută
în bibliografia anexată volumului al II-lea al prezentei ediţii.
2 în linii mari se poate observa o concordanţă intre aspectul lingvistic al ediţiei
din 1832 şi al traducerii tragediei A tziro. de Voltaire, tipărită tot la Eliade in 1835-.
3 Scrierea pronurnetor (î)mi şi (î)şi f>îră ·i se găseşte, mai rar, şi in ediţiile următoare.
Ăstfel, de exemplu: În ediţia 1847: Epistolă D. 1. C" v. 2, Mierla şi bufniţa, v. 17,31; in ed i­
ţia 1863 : Eiiza; v , 37, O profesiune dc credintă, v. 78 etc.
4 -- Grigore Alexandrescu, Opere 1
49
[50]
în 1842 apare la Iaşi o "ediţie completă" a poeziilor lui Alexandrescu, îngr i­
jită de Al. Donici şi M. Kogălniceanu. Această ediţie cuprinde, pe lîngă un număr
important de poezii noi, reproducerea celor publicate în ediţiile precedent.e ."
Tipărit în condiţii tehnice şi estetice am putea spune excepţionale, volumul este
precedat de o prefaţă, iar cuprinsul riguros împărţit după genuri: epistole, me­
ditaţii, elegii, traducţii, fabule, epigrame. Caracteristic pentru această ediţie este
"literarizarea" limbii, înlăturarea majorităţii particularităţilor regionale munte­
n eşt i: pa devine pe (Pîn devine cîteodată pe'n!), daca devine dacă, ueşnica este
înlocuit cu vecinica (socotit mai literar, Meditaţie, v. 73), chiar şi formele iotaci­
zate ale verbelor sînt înlăturate uneori (veid pentru uăs , Am u l I840, v. 44), p lu­
ralele în -ur' le sînt în general evitate (feht1'ile-s pentru [elur' le si nt , Epistolc� către
1. V ăcărescu , v. 23, cîmpiile înlocuieşte cim ţxur' le, E Ziza, v. 44). Ortografia a fost
de asemenea schimbată: î este notat deseori cu semnul lui ă (b), ie este notat c:
pept, fer, pere, perde; z urmat de consoană este scris s , la fel şi z in tcrv oca Lic ,
uneori; î este scris i cînd este precedat de o cou.so a nă continuă: riz,osindit, sin,
eimbire , aţiţa etc. Dar modificările nu s-au redus numai la atît: o limbă literară
unică nefiind încă pe deplin constituită, au putut: fi luate drept forme literare
unele particularităţi ale graiului moldovenesc. Astfel apare forma inv ar iab i lă a
articolului genitiv al a: a lui l âcuitori (A nu l I840, v , 53), viitorul perifrastic
cu a să (faţă de a să) la persoana a treia: a să aducă (ibid., v. 4); pronumele
is ia şi cela; sufixul -eţă (frttmuseţă); -ea este înlocuit cu -e în pronume şi ad­
verbe de tipul acele, aceste, adese, aice, nimene; de asemenea sc pot citi forme ca:
câtrâ , c eriul , cucoşi, ţ eiiurite, imbl â, îrnPle, im preeiur , ră p ide, sţ ară etc. 2
O problemă mai dificilă o constituie. după cum vom vedea mai jos, acele
forme sau grafii moldoveneşti care au fost col.1sacrate în limba literară de mai
tîrziu sau care au o răspîndire geografică mai 'largă: astfel, pe lîngă mîne, cîne,
mîni (scris CU semnul chirilic 1,,), se pot găsi străin (pentru muntenescul streinş ,
păşeşte (pentru Pîşaşte) , m ăruis iire (faţă de mi nâs iire, cum scrie Alexandrescu
totdeauna în corespondenţa particulară), rădicâ (în loc de rîdică), sărma« (pentru
sîrman) etc.
Forma sub care se prezintă ediţia din, 1842 a influenţat şi ediţiile pe care
Alexandrescu le-a dat ulterior poeziilor sale. Aceasta, nu numai datorită
faptului că, după cum am arătat mai sus, poetul trimitea la tipar un text tipărit
şi nu un manuscris, dar şi din cauză că limba literară şi ortografia t in de au să se
apropie într-o măsură destul de largă de formele atestate în ediţia amintită.
În 1847 apare, în tipografia lui C. A. Rosetti şi Wirrtcrh a lt er , o nouă ediţie
a poeziilor lui Alexandrescu, alcătuită de astă dată după un criteriu selectiv:
poetul a menţinut din ediţiile precedente numai ceea ce credea că merită să
rămînă şi a adus modificări însemnate redactării poeziilor mai vechi. Întreaga
ediţie din 1832 a fost sacrificată, cu excepţia M'iesu lwi napţei, reprodus într-o
1 Alexandrescu nu şi-a transcris poeziile, în vederea acestor reproduceri, ci a trimis
exemplare tipărite. Dovada o avem în preluarea de către ediţia din 1842 a unor evidente greşeli
de tipar din ediţiile anterioare: la versul 15 al fabulei Mliganl! rliBfăţal, cuvin tu l astă este
scris de două ori a tît în ediţia 1832 cît şi în 1842.
2 Schimbările de acest fel nu au o consecvenţă absolută: subststă adesea forme ca daca,
grat i i ca piere (Adio la Tîrgovişte, v . 11) etc.
50
[51]
versiune adînc modificată, folosindu-se strofe din alte poezii la care Alexandrescu
renunţase. Ediţia din 1838, precum şi bucăţile noi din ediţia din 1842 au
fost incluse în ediţia din 1847; la aceasta se adaugă un număr destul de redus
de poezii noi (14), unele din ele fiind inspirate din impresiile lăsate de călă­
toria întreprinsă la măriăst ir i împreună cu I. Ghica (Umbra lui M'irc ea , Râsă­
ritul lunei la Tisman a , Mormintele la Dvăg âşa ni etc.); de aici titlul Suuenire şi
t m.presii . Nu apare nici o epistolă şi nici o fabulă nouă; volumul este precedat
de o prefaţă, diferită. de cea din 1842, în care poetul îşi expune şi mai clar ideile
cu privire la scopul artei sale.
Deşi scrisese foarte puţin în ultimii ani, fiind din ce în ce mai puternic
angrenat în frămîntările revoluţionare ale vremii, Alexandrescu se afla în această
epocă în deplina maturitate a talentului său. Modificările pe care le aduce poe­
ziilor mai vechi, se lec.ţ ion area materialului nou dovedesc siguranţa gustului său
şi ascuţimea inteligenţei: lirica este eliberată de un balast inutil (au fost supr i­
mate cite 2 stroie în Candela şi Cimitiriul , 3 strofe în Barca şi Aşteptarea, 4 în
Cînd dar ai să guşti pacea? şi Te mai uâeui. o dată, 8 în Meditaţie, IZ în Miezul
nopţei) .
Grija lui Alexandrescu a fost însă mult mai mică în legătură cu asp ec t n l
lingvistic şi ortografic al poeziilor sale. Trimiţînd la tipar paginile ediţiei din
1842, poetul n-a procedat decît sporadic la înlăturarea 'elementelor moldove­
neşti. De aceea se mai găsesc forme ca im pregiurare (Epistola către Donici, v , 4),
im-pregiuru-:i (Privighitoarea şi rnâgarul , v , 4), ursu cela (Ursul şi lupul, v , 14),
îmflată (Mierla şi bufniţa, v . 2). Particularităţile grafice ale ediţiei de la Iaşi sînt
reproduse în noua ediţie: scrierea lui î cu semnul lui ă , mai rar decît în ediţia
precedentă şi mai puţin consecvent, scrierea lui ie prin e , a lui z prin s etc. Nu
este lipsit de interes să semnalăm că aceste particularităţi grafice pătrund,
într-un grad mult mai mic, ce-i drept, şi în poeziile care apăreau prima dată în
v o lu m .
Probabil că un rol în acest sens au jucat şi tipografii, dar acest rol este
destul de greu de determinat, deoarece scrisorile lui Alexandrescu din această
epocă, pe de o parte, iar, pe de alta, traducerea Meropei lui Volt�ire, tipărită la
aceeaşi tipografie, în acelaşi an, nu prezintă aproape nici una dintre particulari ..
tăţile grafice pe care le-am semnalat. Menţionăm, în sfîrşit, rare reproduceri ale
unor simple greşeli de tipar din ediţia 1842, ceea ce dovedeşte şi mai clar negli­
jenţa lui Alexandrescu: Chir Pisicovici (.'Şoarecele şi pisica, v, 5) devine în 1842
Chim' Pisicovici şi este menţinut astfel în ediţiile următoare; tot aşa, ş-aş zice
(Barca, v . 32), devenit, printr-o banală confuzie de litere, m-aş zice în ediţia din
1842, este "corectat" în mi-aş zice în ediţia din 1847. De altfel, corectări parţiale
se mai pot întîlni: im-pregiurwl iPrieteşugul şi amorul, v . 34) devine împrejiuHtl;
alături de păşeşte reprodus din ediţia 1842, găsim păşaşte, muntenizat numai
parţial etc.
Vom trece în revistă aCU111 faptele de ordin lingvistic şi grafic prin care ediţia
de care ne ocupăm se deosebeşte de ediţiile precedente.
Din punct de vedere ortografic şi fonetic se observă menţinerea şi chiar
extinderea scrierii sunetului z cu ajutorul semnului s; apare grafia s pentru x
(chiar numele autorului apare scris astfel pe pagina de titlu); se menţine şi Se
4*
51:
[52]
extinde scrierea grupului ie prin semnul el; vocala â , mai ales în prefixele râs- şi
ră-, este transcrisă CU e: repus, resuţ iar e, resu-n â şi chiar predat pentru prădat
(grafie care apare şi în traducerea Meropei); nici aceste caracteristici nu se regăsesc
în corespondenţa particulară a poetului din acea epocă. Apar apoi Ionet isme mai
apropiate de limba actu a lă : ridica (alternînd cu rîdica, scris şi rădica), locui ,
locuinţă, locaş (faţă de lăcui etc.). Din punct de vedere morfologic e de remarcat
apariţia şi extinderea genitivului în -ei (candelei, n a iurei, toamnei, noţiteiş . conco­
mitent cu menţinerea a numeroase forme în -ii; se remarcă de asemenea o pără­
sire, deocamdată timidă, a desinenţci de neutru -uri în favoarea lui -e t torcn te ,
Viaţa cîmpenească, v. 174, faţă. de torent-uri din ediţia 1842); pronumele compuse
cu particula şi sînt evitate: fiecare înlocuieşte pe [ieşc are (Prieteşwgu] şi amorul , v. 38).
Îu flexiunea verbală e de remarcat apariţia, la imperfect, a cîtorva forme cu
-u la persoana a III-a plural (treceau, faţă de trecea, Cimitiriul , v. 27). În vocabu­
lar se observă în locu ir i de cuvinte: unele, bazate pe criterii estetice, depăşesc
cadrul discuţiei noastre; altele însă atestă o tendinţă foarte clară în evoluţia limbii
noastre literare: abandonarea unor termeni arhaici sau a unor ca lcur i semantice
şi adoptarea din ce în ce mai mare a împrumuturilor lexicale. Alexandrescu nu
abuzează însă în folosirea împrumuturilor şi, in linii mari, termenii acceptaţi
de el sînt cei care s-au menţinut pînă azi. Astfel a scorni este înlocuit cu a inventa,
în sensul pe care îl are astăzi acest din urmă cuvînt, cusur cu defect, crăiese cu
domnesc, fire cu natură, neam cu naţie etc.
În 1863, Alexandrescu publică ultima ediţie a p ocz i il or sale, care urma să
Îmbrăţişeze întreaga creaţie a poetului, inclusiv proza literară. Titlul este, ca
şi la ediţia precedentă, Iarn art in ia n": M'cdi tati», elegii, epistole, satire şi ţalrul e,
Faţă de ediţia din 1847, aceasta cuprinde, în afJă de Memorialul de cdl d.iorie (inclus
în volum cu paginaţie deosebită), m ajor i t a.tea poeziilor publicate în ediţia din
1832, cele scrise după 1847 (Alexandrescu avusese o ultimă perioadă de activitate
bogată între 1855 şi 1857, epocă din care datează Răzbunarea şoarecilor , O pro­
fesiune de credinţă, .ce le două poezii scrise În legătură cu cotuet a din 1857 şi
cîteva fabule), şi, în sfîrşit, poezii scrise înainte de 1847, dar nepublicate în
volum. în alcătuirea ediţiei, în distribuirea materialului, În modificările aduse
redactării, se resimte diminuarea forţelor intelectuale ale poetnlui. Nu nu m a i
că, urmărind să fie complet, Alexandrescn a inclus în volum poeme inferioare
din punctul de vedere al calităţii, dar s-au ivit şi unele repetări su p ăr ă.t oar c :
poezia M'icz u l noptei , în redactarea din 1847, reprodusă în 1863, cuprinde trei
strofe din Adio la Tîrgovişte, orn isă în 1847, dar introdusă în ediţia ultimă, tot
astfel fabula Vwl p ea liberală, care este o reluare a temei tratate în VuljJoiul
predicator, se găseşte alături de aceasta în ediţia din 1863.
În ceea ce priveşte structura poeziilor, nu se găsesc sch irub ăr i escn tiaIe
faţă de ediţiile precedente, modificările redncîndu-se la detalii de redactare şi
de limbă. In puţinele cazuri cînd Alexandrescu a adus ru o d if ic ăr i mai ample,
1 Fără prea mare consecvenţă, ca şi scrierea lui z prin s: forme cn ie la verbul a
pierde se găsesc sporadic (de exemplu: Buctiet.u.l, v. 11, Viaţa cîmpe'llcască, v . 152, Nina,
v. 52, 76); fierbinte (lIn ceas de cînd anul irecu, v. 3); piele (Epislolă Ir, V. II, v. 70) etc.
2 Souvenirs el irnpressions ale lui Lamartlne apăruseră in 18/15, numa i cu doi ani rnaiutca
volumului cu tiLlu identic, deşi cu conţinut total diferit, al lui Alexandrescu.
52
[53]
ele nu sînt prea reuşite. Astfel, în ediţia r847, fabula Şoarec ele şi pisica se încheia
printr-o scurtă concluzie, frumoasă prin însăşi scurtimea ei:
Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit.
În ediţia din r863, la aceste versuri se adaugă alte două, extrase din încheierea
aceleiaşi fabule într-o redactare anterioară:
Eu prin cotoiul acesta să vă arăt ni-am silit
Icoana adevărată a omului ipocrit.
Aceste versuri nu fac decît să repete, în chip destul de prozaic, cele spuse în
primele două.
Altă dată, o formu lă prozaică este înlocuită cu alta la fel de prozaica: în
istorioara Şarlatanul şi bolnovul, prima redactare (r855) are următoarea încheiere:
Sînt şarIatani <le tot felul: unii astfel lecuiesc
Relele societăţii; eu îi zic, dar nu-I numesc.
în r863 citim:
Cunosc patrioţi politici, care-aşa exploatez
Simplitatea populară şi ei singuri profitez.
Nici dispunerea poez iilor nu este totdeauna fericită. Deşi împărţit pe grupe
(Poezii, epistole şi satire, fabule, epigrame), volumul prezintă numeroase incon­
secvenţe: O profesiune de credinţă şi poeziile inspirate de vilva făcută de cometa
din r857 sînt clasate 'printre poeziile lirice, deşi locul lor ar fi fost printre sa­
tire. Poezia ocazională închinată Zinchii Donici este trecută la sfîrşitul epigrame lor,
locul ei legitim fiind alături de celelalte cinci poezii ocazionale dedicate unor
femei (Angelina Bă lăcea.nu , Maria Cantacuzino, Alexandrina Ghica etc.).
Dar ceea ce izbeşte cel mai mult pe cititorul ediţiei din r8'53 este aspec­
tul ei ortografic şi lingvistic. Curentul lat in ist , care începuse să se afirme CU
putere pe la 1850, ajunge la apogeu între anii r860 şi r880. Alexandrescu, atent
la toate curentele literare şi lingvistice ale timpului, nu putea rămîne neinfluen­
ţat de latinişti. De altfel, rolul acestora În formarea limbii literare contemporane
n-.a fost suficient scos în evidenţă şi cercetat, în parte din cauza ridicolului de
care s-au acoperit extremiştii curentului. În ortografie, influenţa curentului l at i­
nist se manifestă prin grafii ca ierra , mănăstire, s-âni", sciu, astăd», ron durele . cît
şi prin abu zu l de s în locul lui z iciuilisati , reson ab il , viteas, învies, rase, [alus etc.)2,
de e pentru ie3, de e pentru ă , nu numai în prefixe, ci şi în alte împrejurări
1 Scrise deseori cu emiterea accentelor; scrierea sunt (suntem, .'unle/i) este cea mai obiş­
nuită în editia in discuţie; s'înt apare sub următoarele aspecte grafice: sîni: Meditaţie, v, 30,
tsu,«, Y. 29, Epi8101ă D. t. V., v. 70, Epistola D.J.C., Y. 35 (de două ori) ; sâni: Epis­
iolă Domnttlui. Alexa.ndru Donici, v. 48; S'ÎLl1i: Friimoaeă c natura, v. 7, Răzbunarea şoa-re­
c ilor , v. 53, Episiolaci1tl'c Voltaire, v.i a, 22, Epistolă Domnului Alexandru Donici, v. :3,
1., Epistolă D. 1. V., V. 1.0, 51, 5�, Epistolă D. V. Il, v. 24, Epistolă D. I. C .• v. 64, 82,
86, 97, 109, 117, 120.
2 Totuşi poezii, (Epistolă D. t. V., v. 98).
3 Grafii Cu -te persistă şi aici: piept (Miezul noptei, v. 38); forme ale ver he lor a
pierde şi a pieri: Nina, Y. 52, 76, O profesiune de credinţă, Y. 51, 70, Adio la Tirac­
vişte, v. 11; a ţ ierb e: O profesiune de aedinţă, v. 49.
53
[54]
(septămîni, nurner , teu , acestea cu mai multă sa\! mai puţină "justificare" eti­
mologică, dar şi z ereşte etc.).
În vocabular, Alexandrescu a procedat la o latinizare aproape s istem at ică .
Unele cuvinte capătă forme schimbate (înger devine angel, război -- resbelş , altele
sînt înlocuite. Trebuie să remarcăm însă că nici în această epocă Alexandrescu
n-a depăşit limitele impuse de bunul-simţ; dovada ne-o oferă faptul că mare
parte din înlocuirile operate de poet sînt consacrate de uzul limbii actuale. Iată
cîteva exemple de înlocuiri mai frecvente:
comun
creator
fruct
geniu
glorie
ins-pira
june
liber
natură
nutri
onor (onoare)
oră
recompensă
secol
sînt
speranţă -
s p irit
suvenire
timp
înlocuieşte pe obştesc
ziditor
rod
duh
slavă, cinste
însufla
tînăr
slobod
[ire
hrăni
cinste
ceas
răsplătire
veac
sfînt
nădejde
dtth
pomenire
vreme.
Dar schimbările introduse în ediţia I863 iu se datorează exclusiv influenţei
curentului lat in ist , Unele sînt produsul "remuntenizării" unei părţi din moldovenis­
mele strecurate din ediţia 1842 în cea din I847: adesea, sirman , riâic â , zîmbi în
loc de adese, sărman, rădică , zimbi. Altele consemnează evoluţia limbii literare:
şoţrtâ este înlocuit prin şoaptă, demiee« prin sem izeu , nuansă prin nuanţă, object
prin obiect, termin prin te-rmen etc.; se observă desigur şi promovarea unor forme
condamnate de evoluţia ulterioară a limbii: influenţă a fost înlocuit (Cîteva
cuvinte în loc de prefaţă, p. 66, r. 17) prin int/uinţă etc. În morfologie, mo­
dernizarea este şi mai clară: genul unor substantive se precizează: moralul devine
morala (EPistolă D. V. II. v. 54); continuă întărirea. p lur a lu lu i neutru în -e faţă
de cel în -uri: exemple în loc de e x em-p luri , defecte pentru deţ ec turi , monumente
pentru m onwmenturi , tribunale pentru tribunaluri; se extind formele de p er so a n a
a III-a plural în -ti la imperfect: erau, ţroţroseau , proo-roceau, trăgeau, trăiau.
Un factor important în aprecierea justă a valorii ediţiei din 1863 este neglijenţa.
cu care a fost lucrată, atît de autor cît şi de tipografi. În modificările pe care le-a
adus textului, Alexandrescu n-a ţinut totdeauna seamă nici de ritm, nici de măsură,
nici "de rimă. Astfel, înlocuind veacul cu secoiu l (Epistola către Voltaire, v . 64),
numărul silabelor creşte în vers; prin înlocuirea fragmentului şi pădurIle ce .. l (Umbra
lui Mircea, v . 56) cu păduri c are-l , se pierde o silabă; preferînd participiulsmuls
mai vechiului smult, se ajunge la rima smuls/nwlt (D .. la S. La., v. 2,4); rima
renaşte/ veştejaşte (In ore de mîhnire, v . 14, I6) este sacrificata prin schimbarea
lui veştejaşte în »esteseşte, Tot neglijenţei trebuie să-i atribuim propoziţia: Acesta
54
[55]
este ora (Aşteptarea, v. Il, provenit din Acesta este ceasul, prin înlocuirea cuvîn­
tului ceasul, f�ră rect if icare a acordului. Este probabil că poetului i se datorează
şi numeroase greşeli de ritm şi de măsură, care provin din omiterea unor eliziuni
sau d in eliziuni inutile.
Greşelile de tipar abundă: versuri şi cuvinte orn Ise , versuri contopite în mod
eronat, inversarea ordinii cuvintelor etc. La acestea se adaugă deformarea
unor cuvinte: neosebită pentru neobosită (Umbra lui M'ircea, v . 33), apucă pentru
apasă (ibid.,v. 47), eroism pentru egoism (Anul I840, v. 34), m â x-ni te soşei e pentru
mîhnit soseşte (Fericirea, v. 54) etc. etc.
Pub l icăr i le din ziare şi reviste ale poeziilor nu pun probleme speciale. Tre­
buie numai să ţinem seamă de faptul că unele periodice aveau sisteme ortografice
proprii, după care modificau textul primit de la autor; în alte cazuri, şi acest
lucru este valabil mai ales pentru ziare, erorile tipografice pot deforma textul.
Î.n orice caz, nu rareori mărturia acestor surse ale textului ne ajută la descoperirea
şi înlăturarea unor greşe h strecurate în volume.
Cele cîteva manuscrise (ale unor poezii de importanţă secundară, din păcate)
sint extrem de valoroase prin faptul că reflectă în modul cel mai fidel chipul
de a scrie al p oe tu lui. E de remarcat că Alexandrescu nu se supune nici unei mode
ortografice (cel puţin înainte de 1860), ci redă întocmai pronunţarea reală. Singura
particularitate care ne interesează în stabilirea textului este confuzia între con­
juncţia sâ şi pronumele reflexiv omonim. Deseori putem găsi în manuscrise forma
se extinsă şi la conjuuct ie .!
A leg erea ediţiei de bază. în general, ediţia de bază este ultima publicată
în timpul vieţii autorului, sub supravegherea lui. În cazul lui Alexandrescu ar
urma să luăm ca ediţie de bază volumul publicat în 1863. Am arătat însă că,
în acea epocă, poetul se afla într-o perioadă de grav declin, de d im inu are a
forţelor sale intelectuale, ceea ce nu este lipsit de importante consecinţe pcn tru
conţinutul şi forma ediţiei. S-a putut constata însă că o parte, cel puţin, din
modificările aduse textului în 1863, sînt valabile, că cele mai multe schimbări
sînt în spiritul vremii. Simple criterii estetice, subiective, nu ne pot îndreptăţi
singure la înlăturarea ediţiei din 1863. Lat in iz ar e a textului poate fi un argument,
dar nu cel hotărîtor, deşi şi pentru alţi scriitori contemporani a trebuit să Se
renunţe la ediţia publicată în epoca înfloririi curentului latinist; exemplul lui
Eliade este clar: nimeni nu poate lua ca bază textul latinizat din Cursul întreg
de poezie generală, publicat în 1868-187°, ci trebuie să recurgă la ediţii mai vechi
sau la forma primitivă a poeziilor din Curs. Însă totalitatea scăderilor, enumerate
mai sus, de care suferă ediţia din 1863, ne pot determina să nu o considerăm ca
ediţie de bază. Într-adevăr, dacă am porni de la textul oferit de această ediţie,
ar trebui să aducem corectări la fiecare vers, corectări provenite din alte surse:
ediţia ultimă nu poate fi folosită independent:, fără o permanentă comparaţie cu
celelalte, fără să-i modificăm grafia, să corectăm formele ar it m ice , să completăm
cuvintele omise, să refacem acordul gramatical etc.
1 Aspectul lingvistic al manuscriselor concordă intocmai cu acela a 1 scrisorilor parti­
culare. Despre acestea vom avea ocazie să ne ocupăm In treacăt mai jos, dar mai pe larg
în volumul al II-lea.
55
[56]
Se pune atunci problema: care ediţie trebuie urmată? Primele două (1832
şi mai ales 1838) au avantajul că re dau fidel limba autorului. Dar nu putem da
ca definitiv un text pe care autorul, în apogeul maturităţii sale creatoare, l-a
considerat depăşit. Ediţia din 1842, care înglobează primele două f ăr ă modi­
ficări de redactare, prezintă şi dezavantajul că textul ei, moldovenizat de editorii
de la Iaşi, nu poate fi considerat ca autentic pentru poetul muutean. Va trebui
aşadar să considerăm ca bază a textuln i nostru ediţia din 1847, ale cărei merite
au fost expuse în descrierea făcută mai sus: această ediţie ne oferă un text relativ
corect al p oez i i lor pe care Alexandrescu le-a socotit cele mai demne să-I reprezinte,
redactate într-o formă Îmbunătăţită faţă de primele pub l icăr i.! Desigur că şi
această ediţie are numeroase scăderi, provenite din neatenţia cu care Alexandrescu
îşi edita opera, dar nu avem o alternativă avantajoasă. în ceea ce priveşte
poemele care lipsesc În această ediţie, sîntem nevoiţi să recurgem la cea din 1863,
uneori sursă unică a textului. 2
Cît despre poeziile publicate În anexă, v orn arăta în notele critice textul pe
care l-am luat ca bază.
Stabilirea textului. în stabilirea textului lui Alexandrescu nu am recurs
la copierea m ecun ica a ediţiei de bază. Un asemenea procedeu ar fi dat citi­
torului de astăzi o impresie greşită asupra limbii secolului trecut, ar fi sacrificat,
cu alte cuvinte, redarea realităţii lingvistice În favoarea reproducerii exacte a
unor grafii sau inconsecvenţe provenite din mode ortografice, straturi redacţio­
nale succesive etc. Textul nostru este bazat pe ,interpretarea fonetică a materia­
lului oferit de surse şi urmăreşte să redea reaHtatea l ingv ist ică, deseori ascunsă
de grafie. Pentru a ajunge la aceasta, n u ne-arn folosit numai de sursele textului
publicat (ediţii, periodice etc.) , ci am ţinut sE;�ma şi de materialul oferit de co­
respondenţa poetului, pe care o cunoaştem pe o perioadă de aproape patruzeci de
ani (1839.-1878): corespondenţa ne dă imaginea cea mai fidelă a felului de a scrie
al lui Alexandrescu, înregistrează etapele evoluţiei limbii folosite de el. Se pune
acum o întrebare: dacă cunoaştem cu precizie toate formele în care Alexandrescu
folosea cuvintele r o m ineşt.i , dacă avem în vedere puţina atenţie pe care poetul a
dat-o lucrărilor de tipărire a operei sale, dacă, în sfîrşit, putem urmări geneza
formelor tipărite care se abat de la textul primitiv dedus din comparaţia surselor,
sîntem oare îndreptăţiţi să unificăm textul, introducînd peste tot formele despre
care ştim că sînt folosite de Alexandrescu? Cu to'!te că Înclinăm în favoarea răs­
punsului afirmativ, n-a m socotit că, Într-o ediţie ca cea de faţă, putem să ne
luăm o asemenea libertate: metoda comportă riscuri, atît de a greşi, c it, şi d.e a
fi inconsecvent (unele cu v in te pot să nu fie atestate în scrisori sau în ediţiile din
1832 şi r838). Pe de altă parte ar putea exista diferenţe Între felul în care poetul
a scris unui prieten şi felul în care a pregătit un text pentru tipar.
De aceea am limitat unificările numai la cazurile în care avem siguranţa că
este vorba de o simplă modă ortografică sau cînd avem a face cu forme fără rea­
l Am arătat că, în ceea ce priveşte structura poeziilor şi liniile mari ale redactării,
ediţia (lin 1863 nu aduce nimic nou faţă de cea din 1847.
2 Acest fapt exp l ic ă şi diviziunile vo lu rnu lu i nostru: prima parte reproduce întoc­
mai ediţia elin 18/.7 iar apoi, sub titlul ele Meditaţii, Eleg ii; Epistole şi Fabule, sînt
trecute poeziile din ediţia 1863 care nu t ig uren z ă în ediţia de bază, în ordinea din volumul
de Meditaţii.
56
[57]
litate lingvistică sau necunoscute graiului muntenesc şi limbii Hterar e.! În mare
măsură unificarea constă în înlăturarea formelor provenite din ediţia publicată
în 1842 şi neconsacr a te de uzul limbii literare. În toate celelalte cazuri am
păstrat textul ediţiei de bază, chiar dacă acesta oferă mai multe forme
pentru acelaşi cuvînt. Dăm mai jos soluţiile la care ne-am oprit pentru o serie
de fapte.2 •
Grafia ă pentru î: am restabilit peste tot formele cu î cu excepţia cuvin­
telor sărman. şiPăş-i pentru care forma cu â a fost consacrată ulterior. (Alexandrescu
scrie peste tot cu î.) Vom scrie deci cînd, cît, încă etc., dar şi ri dic a , singura formă
folosită. de poet.
Grafia e pentru ă: am restabilit forma ă, cu excepţia co nju ncţ ie i să, în care
scrierea cu e este folosită des de Alexandrescu (vezi mai sus, p. 55). Deci scriem
peste tot cu ă prefixul râs- (râz-) şi nu r es-, cum apare adesea în textul tipărit al
ediţiei 1847 şi mai ales 1863. De asemenea r est ab i l irn în cuvintele vechi prefixul
f'ă- (râmînea, răţnene, r dsdri , răsufla, râsu-na). Restabilim pe â şi în forme ca reu ,
teu ,seu, ţerm , deseuirşi , pre-ia (pentru. prâda).
Grafia e pentru ie , după consoane labiale; restabilim formele cu ie : scriem
deci: fier, fierbe, fierbinte, miel, mierlă, miez, Piele, Piept, pietre", pierde, Pier
(şi celelalte forme ale acestui verb, accentuate pe ie), pieziş. Restabilim forma cu
ie şi în timpurile accentuate pe sufix ale verbului pierde (Pierdui, pie-rdut),
deoarece atît Alexandrescu cit şi contemporanii săi foloseau curent această formă.
Am păstrat însă pe e în formele peri, perit, (ne)peritor, atestate numai în această
formă. La început de silabă scriem peste tot ie: trebuie, şuiera, vuiet etc. N-am
respectat însă grafiile tradiţionale de tipul ch iemare (Cîinele izgonit, v . 8).
Am înlăturat grafiile moldoveneşti cu i în loc de î: aţiţa, osindi, ride, sin,
simbi etc.
Grupul -ii! final a fost transcris i (grajdi, coragi).
Grafia s pentru z: deşi în corespondenţa sa şi în primele ediţii Alexandrescu
scrie peste tot· s , nu am făcut unificările decît în cazurile în care certitudinea ne-a
fost dată de r e a l i tă ţi Ie fonetice cunoscute din alte surse şi de etimologie. Astfel,
am scris peste tot z cînd urma o oclusivă sonoră (prefixul des-, înaint.e de vocală,
U, g sau d , a fost scris des-, înainte de celelalte consoane a fost păstrat sub forma
des-); am unificat în z formele duble, cînd s este intervocalic: azil, cau zâ , civi­
Ziza, dcuisâ; iluzie, muzicant, poezie, prezida, proză, rezultat, vizita, Vezuv etc.; tot
aşa in cuvintul abuz. Am păstrat însă grafia entusiasm, cuvîntul putînd proveni
direct din greaca modernă .• L-am păstrat pe s cînd preceda pe v : asvîrli, suicni .
Am scris însă peste tot izvor, deşi grafia isvor este extrem de frecventă chiar în
ediţiile din 1832 şi I8384; etimologia însă ne arată că este vorba de o simplă
obişnuinţă grafică. Cînd s era urmat de m sau n, am unificat numai atunci
cînd e t imo log ia o cerea: am scris peste tot groaznic, îndrâzni, obraznic, pizmă,
1 Ne-am folosit, pentru stabilirea acestor fapte, şi (le a testărtle lor la alţi autori, in
atara de sursele citate ale textului lui Alexandrescu.
2 Alte amănunte vor putea fi găsite In aparatul critic. In ceea ce priveşte aplicarea
normelor ortograrlce din 1954, am urmat principiile pe care le-am expus În articolul publi­
cat în revista Limba ramină, 1955, fir. 3, p. 75 şi urrn.
a Cu stngularut piatră, nu peatră.
4 Forme cu z se găsesc totuşi în ediţiile 1847 şi 1863: Epistoll1 D. V. II, v. 41.
S7
[58]
pizmui etc. Am păstrat pe sîn iasmâ, smulge, cu toate că Alexandrescu în izvoarele
autografe scria numai CU z , Păstrăm în text forma censură , bazaţi pe forma
franceză de la care provine.
Grafia s pentru x o considerăm ca o modă ortografică. :Manuscrisele şi scri­
sorile lui Alexandrescu confirmă această interpretare: Deci scriem peste tot x.
Am păstrat, ori de cîte ori le-am întîlnit, formele albastri, fosti, minis ir«,
nostri, vostri, frecvente în acea epocă. Am înlocuit totuşi pe s prin ş , acolo
unde nu există alternanţă morfologică sau forme duble reale: înstiinţează
(Umbra lui Mircea, v , 27).
Pronumele (î)mi şi (î)şi au fost scrise cu i final, indiferent de lecţiunea
ediţiei de bază; cînd şi- este urmat de un cuvînt care începe cu o vocală, res­
pectăm grafia originală.
Am păstrat formele duble daca şi dacă, întii şi întîi, deşi Alexandrescu scria
exclusiv daca şi în tii. 1
Mo ldoven isme le au fost înlăturate (cu excepţiile discutate mai sus}: ase­
mine, acele, adese , aice etc. au fost transformate in asemenea, acelea etc.; domni­
şoru l cela a fost înlocuit CU dom-nişoru-aceia? etc., [u dio« cu judeca.
Am introdus sau am suprimat l i n iu t a de unire, cînd ritmul o cerea. Aseme­
nea intervenţii au fost necesare mai ales în poeziile pentru care ediţia de bază
este aceea din 1863.
Cuvintul mănăstire prezintă dificultatea că apare numai în forma mănăstire
(în ediţia din r863 scris şi rn ă n âs tire , monâstire , mon astircş , în timp ce în corespon­
denţă este scris in mod constant mînăstire. Am, păstrat totuşi forma m.ăruis tire ,
formă literară consecvent atestată de tipărituri,' în lă tur în d variantele grafice de
tipul monăstire, monastire, /
Am scris peste tot sînt, înlăturînd forma su n t care apare deseori în ediţia din
1863.3
Numele proprii franceze (şi cele străine pe care Alexandrescu le tra nscr ie
în fonetismul francez) au fost -red�t�- î�-ortografi;;, actu';;,lă�;t�nuc, î;�han;��i��e�
f'onet ică caracteristică alfabetnlui ch Ir il ic (am scris aşadar Boil eaa nu Bo alo ,
Racine nu Rasin , Rousseau. nu Ruso , Voltaire nu Valter, Horac e nu Oras); am exceptat
de la acest principiu numele Omer pe care l-arn lăsat neschimbat, deoarece circulă
adesea şi azi sub această formă (grafia Homert ar fi fost, de altfel, reb arb at.ivă) .
În ceea ce priveşte punctuaţia, ne-am permis o modernizare relativă, dar
am respectat originalul ori de cîte ori nu era în contrad ict ic flagrantă cu nor­
mele moderne.
*
* *
Deoarece în note apar mai multe citate din aceeaşi operă literară sau din
acelaşi studiu, dăm mai jos lista abrevierilor pe care le-am folosit spre a r.u
încărca textul. Nu este vorba de o bibliografie completă: lucrările citate o sin­
gură dată au indicaţia bibliografică completă la locul respectiv.
1 Această din urmă formă, chiar dacă nu este a testa tă în scris, este ceru tă de i-i mă ,
Nsma, v , 15-18 (rimează cu "ii), Epistolă D. 1. V., v. 97-98, (poezii), Stuira duhului meu,
v. 53-54 (jucitrii), Lebada şi pttii Corbttlui, v. 51-54,,(1ii), Adio lui Lord Bţtron., v. 37-/,0 (vii).
2 Saliră duhuhd meu, v. 55; cr. Ursul şi lupul IV. 1'1.
a Vezi mai sus, p. 53, nota 1.
58
[59]
Alecsandri
N. 1. Ap osto lescu , Lnjl .
Ar icescu , A rpa
Aricescu, Cîteva ore de co­
legiic
Baronz i. No-p iurne
Rianu-Ghica
G. Bogdail-Duică
G. Bogdau-Duică, lst. lit.=
Bolintineanu, Poezii
Bolliac, Colecţiune
Can dre a - Densusianu ­
Sper ant ia , Graiul nostru =
G. Călinescu
G. Călinescu, Ist. lit.
Ciauşauu-Fira- Popescu =
Cîr lov a
Creţe anu, M elodii intime =
Cuc iur an , Poetice cerc ări
Cuc iur an , Poezii
Donici, I
Donici, II
Ch. Dr ouh et
V. Alecsandri, Poezii. Ediţie îngrijită, adnotată şi
comentată de G. C. Ni col eseu. I (II), Bucureşti,
r954 (1955).
L'influence des romo n tiques [ra nca is sur la ţioesie
roum aine l)ar N. 1. Ap osto lescu , Paris, 1909.
Arţ-a l'omînii de C. D. Ar icescu , Bucureşti, 1852.
C. D. Aricescu, Cîteva ore de colegiu, Bucureşti, 1846.
Nopturnele de G. A. Baro nz i , Bucureşti, 1853.
Grigorie Alexandrescu, Scrieri în versuri şi în prozii,
Bucureşti, 1893.
G. Bogdan-Duică, Despre Grigori e Alexandrescu, Bu­
cur e şt i , 1900. (Extras din Convorbiri literare).
Istoria iiteraturii roml ne moderne. Îwtiii poeţi munteni.
Lecţiuni de G. Bogdan-Duică, Cluj, 1923.
Dimitrie Bolintineanu. Poesii. Culegere ordinată de
chiar autorul, cu o prefaţă de G. Sion, Bucureşti, 1877.
Cesar Bolliac. Collecţiune de poesii vechi şi noi, Bucu-
reşti (1857).
Graiul nostru. Texte di" toate piirţile locuite de 1'0-
mîni, publicate de 1. A. Can dre a , Ov , Densus ia nu ,
Th. D. Speran t ia , Bucureşti, 1906-1908.
Acad. G. Călinescu, Gr. M. Al ecsa.n drescu , în Stţldii
şi Cercetări de Istorie lit er ar â şi Folclor, IV, 1955,
p. 355- 5Il.
Istoria literaturii romi-ne de la origisii pînii în pre­
zent, de G. Călinescu, Bucureşti, 1941.
G. F. Cia uşa.nu , G. Fira, C. M. Popescu, Culegere
de folclor din judeţul Vîlcea şi im-pr eţ-urim i, B ucu­
reşt i , 1928.
N. Nicoleanu, Poezii şi proză. Vasile Cîr Iov a , Poezii.
C. Stamati, Poezii şi prozii. Publicaţie îngrijită de
G. Bogdan-Duică, Bucureşti, 1906. (Cîr lov a la
p. 133 - 153·)
Melodii intime de George Cretz.Ianu , Bucureşti, 1854.
Poetice cercări a lui Mihail Cuc iuran , Iaşii, 1838.
Poezii a lui Mich. Kuc iur an , Iaşi, 1840.
Fabule de A. Donici, Cartea 1, Ediţia a doua, Iaşi,
1842•
Fabule de A. Donici, Cartea II, Iaşi, 1842.
Ch , Dr ouh e t , Grigore A le x an drescw şi Voltaire în
Omagiu lui 1. Bianu, Bucureşti, 1927, p. 175-192.
59
[60]
Eliade, Meditaţii
Pompiliu Eliade
Fu n d escu , Flori
V. Gh i ac io iu
Em. Girleanu
Grandea, Prelu dele
Hrisoverghi, Poezii
R. Ionescu, Cint-uri
G. Lanson , Lamar tine
E. Lovinescu
Mu mu le a nu , Poezii
A. Pe l im on , Poezii
A. Pelimon, Poezii fugitive=
D. Popovici, Heliade
D. Popovici, Ideologia
D. Popov ic i. Litterature =
C. A. Rosetti, Ceasurile de
mulţumire
I. I. Sace l lar iu , Ehattl ini-
mei
Sihlea11u, Arm.
M'eâit atii poetice dintr-ale !tti A. De La M'artine, tra;
duse şi alâturate cu alte bttcăţi originale prin D. I.
Eliad, r830.
Pompiliu Eliade, Gregoire A le x an dresc o el ses ma i ir es
franr;ais în Revue des deu x mon des , dcc , 1904,
p. 871 şi ur m .
C. 1. Fundescu, Flori de cîmp, Bucureşti, 1864.
Gr. Alexandrescu, Poezii comentate de V. Ghia-·
cioiu. Prosâ . Memorial de câtătorie . Ediţia a Il-a,
Craiova (1946).
Grigorie M. Alecsan drescu , Opere complecte, 1, Poezii,
epistole, sat ire , fabule, epigrame , traduceri. Cu o
culegere asupra vieţei şi operei poetului şi însem­
nări de Ern , Gîrleanu. Bucureşti (1907)'
Prelu dele lui Haralamb Grandea, cu o prefaţă de
G. Sion, Bucureşti, 1862.
Poezii a lui A. Hrisoverghi. Ediţie completă, Iaşii,
1843. '
Cint-uri intime. Poesii de R. Ionescu, Bucureşti, 1854.
La m ar t in e , Miditations poâtiques, No u vc l le edi ti on
p ub l iee da pres les m a n uscr i t s e t les ed it ion.s
originales, avec des var i a.n tes , un e i ntr od uct io n ,
des notices et des notes par Gustave La nso n . I
(II). De ux icm.e ţirage, Paris, 1922.
E. Lovinescu, CrigfJ1'e A lc xa n drescu . Viaţa şi opera lui
şi cor espon aen ia 'lui cu Ion CIvica, Bucureşti, 1928.
Poezii ale lui Paris Mu mu lea nu l , Bucureşti, in tipo­
grafia lui Eliad, 1837.
Poezii de Alexandru Pelimon, Iaşi, 1847.
Poe sii ţ ugi.tiue, Partea 1. Dintr-ale lui A. PelimOl1,
Bucureşti, 18'46.
1. Heliade Rădulescu, Opere, To iu u l 1 (II), ediţie
critică, c u i n tro duce re , note şi variante de
D. Popovici, Bu cur cşt i , 1939 (1943).
D. Popo v ic i , Ideologia literară a lui 1. Heli a de Ră·
du lescu , Bucureşti, 1935.
D. Po pov ic i , La litterature rouraai ne a l'epoque des
l amier es , Sibiu, I945.
Ceasurile de m u lţ urnire ale lui C. A. Rosetti, Bu­
cureşti, 1843.
1. I. Sacellariu, Ehoul inimei. Poesii, Bucureşti, 1861.
Armonii intime de Alessandru Z. Sihleanu. A duoua
ediţiune, Bucureşti, J?\71.
60
[61]
J. K. Schuller, Roma­
n ische Geâiclit e
Sion, Ceasurile de m-ul te­
miile
Stamati, Mwea
H. St.a nIey , Rouman
Antliolog y
G. Dem. Teodorescu
c-. Tocilescu, M at eria­
luri [olclorist ice
Van Tieghem, Prerom .
1. V ăcăr escu , Colecţie
J. K. Schuller, Aus der Walachei. Romanisclie Gedichte
und 5prichwărter... Zw ei te A uflage, Herl11auu­
stadt, 1852.
Ciasurile de mwliem ire a lui Gheorghe Sion, Iaşii, 1844.
Cavaler C. St arn at i , M-usa romi neasc â , v o l , 1 (II),
Laş i , f. a.
Rouman Antliol og y 01' Setections 01 rourn a n p oetr-y
anci ent and modern •.. by the hOI1. Henry St anley ,
Hertford, 1856.
Poesii populare romi-nc :., Culegere de G. Dem. Teo­
dorescu, Bucureşti, 1885.
M'ateruiluri [olkloristice culese şi publicate sub a usp i­
ciile Ministerului Cultelor şi Învăţămîntului
Public prin îngrijirea lui Gr. G. Toc i lescu , Bucu­
reşti, 1900.
Paul van T'ieghern , Le ţrrerom an tisme, Etudes d' his­
toire li ueraire curop een ne, Paris, 1924, 1930.
Colecţie din poeziile D-lui marelui logofăt 1. V ăcă­
r escu , Tipărite cu fondurile Asociaţiii literare,
Bucureşti, 1848.
Indicăm mal JOS ediţiile folosite pentru citarea autorilor străini; faptul că
nu toate aceste ediţii sînt la acelaşi nivel al corectitudinii filologice se datorează
atit unor considerente de ordin practic (ediţiile citate au fost mai uşor accesibile),
cît şi lacunelor din bibliotecile noastre. Pentru autorii citaţi o singură dată,
indicaţiile bibliografice figurează la pasajul respectiv.
Boileau
Chateaubriand
F'lor i an
Krî10v
La Fontaine
Oeu ures poetiqucs de N. Boileau sur.v i es d'Oeuvres
en. prose, p ub l iees a vec notes et variantes par
P. Ch er on (2 vol.), Paris, Flammarion, La.
Ocuures de Ch atcaubr iand . A. tala , Rene , A. uen ture du
dcrnier Abenceragc . No ti ces par A. Pr ance, Paris.
Leruer re , 1879.
Fables de J. P. Claris de Florian pu b li ees a vec un
Aua n t-ţrrop os sur la ţ able et une table a l ph abet i q ue ,
Par isv Tt larnmnr ion , f.a.
1. A. Kr î lov , Basni, Moskva, Ogiz, 1946. (Numero­
tarea iabulelor din această ediţie nu corespunde cu
aceea din culegerea franceză citată la p. 487).
Fables choisies miscs en vers par M. De La Fontaine.
Introdnction, index, glossaire, par Pierre Clarac,
I'aris, Associatioll pour la diffusion de la pensee
frall<:;aise (1946).
61
[62]
Lamartine
Volney
Voltaire
Pentru Meditaţii vezi mai sus La n son , Lamartine.
Les clieţs d' oeuvre de Lamartine. Nouvelles Medita­
tions ţroe tiq ues , Paris, HacheUe (1924). (Cuprinde
şi Le derni er cho.n t du prJlerinage d' H aroiâţ
Les cheţs-d' oeuure de Lamartine. H armonies poetiques
el religieuses , Paris, Hachette (1924).
Oeuures choisies de C. P. Volney, pair de F'r au ce ,
membre de l'Institut, Les ruines , Paris, Chez les
l ibr a ires du Palais-Royal, 1828. (Imprimerie de
H. Balzac.)
Oeuures com p let es de Voltaire a vec des notes et une
notice sur la vie de Voltaire, Paris, F'ir m in
Didot, 1855.
*
* *
Nu putem incheia înainte de a mulţumi tuturor acelor care, citind volumul
în manuscris, punîndu-ne la dispoziţie texte greu accesibile, dîndu-ne prilejul să
ne verificăm unele păreri, ne-au în lesn it munca şi au contribuit la îmbunătă­
ţirea lucrării. În primul rînd gratitudinea ni se îndreaptă către tovarăşul Liviu
Călin, redactorul responsabil al ediţiei, a cărui competenţă, înţelegere şi pasiune
ne-au fost un spr ij in constant şi încurajator, şi către tovarăşul profesor Al. Rosetti,
·referentul volumului, a cărui vastă experienţă f:ilologică şi lingvistică ne-a fost
pusă la dispoziţie cu amabilitatea şi atenţia care-i sînt cunoscute.
Dacă ediţia aceasta constituie un o ar ecaj'e progres în cercetarea operei lui
Gr , Alexandrescu, meritul le revine în mare m ăsur ă , Erorile însă nu pot fi imputate
decît editorului.
r. FISCHER
Martie 1956
[65]
CÎTEVA CUVINTE ÎN LOC DE PREFAŢĂ
"Pentru ce nu publici scrierile dumitale?" întrebai mai deunăzi
pe un bărbat de spirit şi de gust care ţine ascunse în portfoliu1 său
mai multe manuscripte de poezii. "M-am speriat, îmi răspunse, de cînd
am văzut atîţia poeţi" ... Negreşit, niciodată nu am avut mai multă
5 îndestulare, nu zic de poezie, ci de versuri. De unde vine aceasta?'
Poate în parte din greşita idee că arta poetului ar fi mai uşoară decît
a prozatorului, dupe cum socotim cei mai mulţi, atunci cînd intrăm.
în cariera literilor cu toată încrederea juneţei şi neexperienţei; poate
însă asemenea dintr-o lege înaltă care va ca poeţii să fie cele dintîi
10 instrumente ale geniului noroadelor, cînd geniul acesta începe să se·
deştepte. în adevăr, armonia avînd o atracţie naturală pentru cei!
mai mulţi oameni şi versurile frumoase înt ipăr indu-se cu lesn.ire În.
memorie, toţi aceia care la începutul civilizaţiilor simt, sau cred a.
simţi, în sufletul lor o scînteie divină aleg instrumentul acesta ca
15 cel mai sigur, spre a-şi răspîndi ideile lor. De aceea poezia e cea maj
antică artă a spiritului omenesc; de aceea legile popoarelor celor antice­
erau scrise în versuri; de aceea în ierarşia literilor poezia are un loc·
aşa de înalt. Ea face cea mai mare parte a gloriei naţ iilor ; şi cele
mai însemnate fapte, cele mai înalte descoperiri au trebuinţă de aju-
20 torul ei ca să poată trăi. Dar cu cît arta e mai frumoasă, atît este
mai anevoie; cu cît sînt mai rari poeţii care au lăsat numele lor la
veacuri, atît mai numeroşi aceia care s-au pierdut în adincul uită r ii.,
.
5 - Gr igore Alexandrescu, Opere J
65
[66]
5
10
15
25
30
Faimosul Beranger , puternicul liric al timpilor modern i, poet popular
cu aristocratice forme şi unul din capetele cele mai rezonabile ale
Franţei, zice că multe din cîntec ile sale cele mici l-a costat duouă şi
trei săptămîni de lucru; mărturisire ce dovedeşte cîtă străşnicie trebuie
să aducă un autor la compunerea scrierilor sale; căci arta este aşa de
întinsă şi variată, frumosul are atîtea nuanse delicate şi fugitive,
lucrările imaginaţiei atîta trebuinţă de ale rezonulu i ca să poată
ajunge ţinta lor, care este frumosul ideal sau strălucirea adevărului,
după cum zice Platon", Încît nu este de mirare daca desăvîrşirea
lipseşte la mulţi, cărora Însă nu le lipseşte talentul, şi daca litera­
tura noastră ma i ales, a căr ia parte poetică nu se compunea pînă în
anii din urmă decît de nişte balade tradiţionale, inspiraţii necult.ivate
ale suferinţei şi ale nature i sălbatec i, nu este, zic, de mirare daca li­
teratura noastră n-a produs încă nici un cap d-operă care să poată
sluj i de model netăgăduit: acelea nu ies decit în l iteraturele formate şi
în limbile statoruic ite , după cum o ştiu mai cu osebire toţi aceia care
scriu, şi prin urmare cunosc influenţa ce are limba asupra st ilulu i.P
Ce poci zice acum de poeziile mele? O parte din ele s-au mai
tipărit la Iaşi, în anul 1842, şi defavorul de care mă bucuram atunc i''
:a contribuit negreşit la pri im irea ce li s-a făcut, dupe cum se întîmplă
cu tot ce este poprit. Ret ipăr indu-Ie acum; am şters pe unele, am vrut
să îndreptez pe altele şi am adăogat cîteva, între care unele sujetur i
istorice de un interes naţional, şi prin' urmare şi mai puţin egoist;
căci eu sînt din numărul acelora care cred că poezia, pe lîngă neapărata
condiţie de a plăcea, condiţie a existenţei sale, este datoare să exprime
trebuinţele soţ ietăţ ii şi să deştepte s imt irnente frumoase şi nobile care
înalţă sufletul prin idei morale şi divine pînă în viitorul nemărginit
şi în anii cei vecinici. .
Sînt departe de a crede că am tratat aceste sujete cu tot interesul
de care sînt pr iim itoare , Dar o scriere este totdeauna un mijloc de a
face alta mai desăvîrşită, şi eu voi fi cel dintîi a aplauda pe acela ce
va face ma i b ine.
1 Nu este vorba de o citare reală din Platon, ci o vagă reminiscenţă literara.
În Republica lui Platon .se compară ideea binelui cu strălucirea soarelui.
2 CL Epistola către Voltaire, v. 61 şi u rrn .
a Alexandrescn fusese implicat, pe cît se pare, în complotul care urmărea
răsturnarea lui A .. Ghica şi fusese chiar arestat în 18�o Vezi Studiul introductiv,p. 8.
()()
[67]
[S U VE N IRE
SI
,
IMPRESII]
TRECUTUL
LA MĂNĂSTIREA DEAl,ULUI
Dedicat m ă.r i r e i sale prinţul ni nostru!
Precum o sent inelă , pe dealul depărtat
Domneşte mănăstirea; şi z idu-i cel înalt
Se-nt inde îrnprejuru-i, pustiu şi învechit,
De iedera bătrînă, de muşchi acoperit."
5 Acolo au odihna, locaş adînc, tăcut,
Eroi ce mai-nainte mult zgomot au făcut.
Un cap îi prez idează'' şi, daca s-o-ntîmpla,
Cu vreme, Rom in ia s-ard ice fruntea sa,
P-a Dîmboviţei vale oştiri de s-or ivi,
10 Ai luptelor cumplite părtaşi ei vor mai fi.
Eu în copilărie iubeam să mă opresc
Pe dealul mănăst ire.i, şi-n vale se privesc
Măreţul turn, trist martur l-a l nostru trist apus,
Ş-a cărui or ig ină! în veacuri s-a răpus,
1 13 ibescu.
2 Pe cînd scriam aceste versuri, reînnoirea 1l1onumentelor nu începuse încă
'(n.a.). Renov ar ea începe în 1845. "Orice biserică de ţară, începînd de la elegia
lui Gray, era în mod obligatoriu acoperită de muşchi" (Lanson , Lamar iine , v o l,
I, p. 196).
3 Capul lui Mihai Viteazul (n.a.).
4 Accentuat origi-nă (după Ir. origine).
5*
"67
[68]
15 Turnul din care-odată bărbaţii renumiţi
Vedeau romîne taber i pe cîmpi nernărg iniţ.i-.
În preajmă-i e cetatea! ai ei locuitori
Ru ina-i azi cu fală arăt la călători,
Precum atîţi nevrednici, trăind în mo liciun i,
20 Se laud cu mari fapte făcute de străbuni.
Dar pentru ce oraşul atît de strălucit
Acum între oraşe e cel mai umilit?
Ce voie prea înaltă, ce lege porunci
Căderea dopotr ivă cu înălţarea-a fi?
25 E o fatală soartă? sau pe acest pămînt
Lăsă urmele sale blestemul unui sfînt''?
Daca însă o ţară, un neam ar fi dator,
Cînd au greşit despoţii, nelegiuirea lor
A o plăti, atuncea oraşul osîndit
30 Şi numele-i din lume de mult ar fi perit.
Căci mii de glasuri stinse d-al tiraniei fier,
În strigări dureroase s-au înălţat la cer;
Căci ploi ce în torente de vehcuri s-au vărsat
Sîngele dupe pietre încă nu Il-au spălat.
35 Orcum va fi, mi-e scumpă cetatea ce-a domnit,
O iubesc căci e tristă şi căci a suferit:
Şi precum anticarul, la patima-i supus,
Culege vechea-aramă ce nu mai are curs,
Aşa în a mea rîvnă, pe locul părintesc,
40 Fiu al astor ruine, ţărîna lor slăvesc.
Încă mi-aduc aminte de groaza ce simţeam,
Cînd la apusul zilei scheletul lor priveam .
..
1 Turnul cur te i domneşti (n.a.).
2 Sfîntul Nifon, care se zice că a blestemat pe Radu IV (n. a.). Patrl arh u I
Nifon al Constantinopolelui este exilat de turci şi primit de Radu al IV-lea al Mun­
teniei (1494-1507), unde ocupă scaunul metropolitan. După un timp izbucnesc
certuri între voievod şi mitropolit şi acesta din urmă este nevoit să se retragă la
muntele Atos, unde moare în I508. La plecarea din Tîrgovişte, Nifon îl afur iseş­
te pe Radu al IV-lea.
68
[69]
"P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd,
Intră tînăra doamnă, frumoasă şi fugînd
45 De cetele tartare , cînd ele-acest palat,
Lipsind oştirea noastră, în treacăt au prădat."
Peştera, ce se-ntinde departe subt pămînt,
Prin drumuri rătăcite în loc necunoscut-
îş i are răsuflarea: în sînul ei găseşti
50 Averi nenumerate , comorile domneşti;
în preajmă-le ard focuri, căci ele se păzesc
De iesme, tauri negri, ce iadul locuiesc;
Şi cînd vrun orp aproape a merge-a cutezat ,
El la Inmina zilei nu s-a mai arătat."
55 Astfel ziceau, şi vremea un pas a mai făcut,
Şi chiar acele iesme azilul ş-all pierdut!
Tot e tăcut şi jalnic: însă aşa cum eşti
Singură porţi povara mărirei romîneşti,
Tîrgoveşte căzută! poetul întristat
60 Colore variate în sinu-ţ.i a aflat,
Războ in icul modelur i ; şi, dac-am asculta
Ceea ce în favoru-ţi reclamă slava ta,
A v itej ilor umbră d-am şti se o cinstim,
Vrednici de libertate noi am putea să fim.
65 Am afla de la dînşii ce jărtfe trebuiesc,
Prin cîtă energie naţii se mîntuiesc.
A! facă proved inţa ca-naltul simtiment,
Ce-nchină vitej iei măreţul monument,
1 Tradiţie (n.a.). Despre subteranele palatului. vezi G. Călinescu, p. 362.
2 Asouanţa atît de vagă este extrem de rară la Alexandrescu; in vechea
poezie rominească, o silabă conţinînd vocala î poate rima cu una conţinînd vocala u;
de asemenea este admisă rima în care un vers se termină in sonantă (1, r , n) +
consoană şi al doilea numai în consoană (vezi mai sus versurile 37 - 38).
!n cazul de faţă ambele licenţe sînt cumulate. Cf. Eliade, Despre decăderea
literaturii rom/in e : "nici o rimă decentă, nici o vorbă omenită; toate str o­
piate, toate străvestite, toate scrise ca de netoţi: spart rimă cu armat şi cu toate
cele în at şi viceversa; cuvînt rimă fără ruşine cu avut şi cu urit , faptă rimă
-cu gloată." (ed. Popov ic i, II, P'4IO)
69
[70]
Ce-alege pe-nă lţ ime al nernur ire i loc,
70 Să fie nuouă cîrma, coloana cea de foc,
Coloana ce odată din ţara de exil
Pe calea m întu ire i ducea pe Istra il l-
/
J Cf . cartea Exodului din Biblie, cap. 13, versetele 2[-22.
70
[71]
UMBRA LUI MIRCEA.
LA COZIA
Ale turnurilor umbre peste unde stau cu1cate;
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstire i în cadenţă îl izbesc.
5 Dintr-o peşteră, din rîpă, noaptea iese, rnă-mpresoară :
De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;
Muşchiul zidului se mişcă ... p între iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul nălucirei: un mormînt se desvăleşte,
10 O fantomă-ncoronată din el iese o zăresc ...
Iese ... vine către ţărmuri ... stă în preajma ei priveşte .. ,_
Rîul înapoi se trage... munţii vîrful îşi clătesc.
Ascultaţi ... ! marea fantomă face semn ... dă o poruncă .. �
Oştiri, taberi fără număr îrnprejuru-i înviez ...
15 Glasul ei se-nt inde, creşte, repetat din stincă-n stîncă,
Transilvania-l aude, ungurii se înarmez ,
71
[72]
Oltule, care-ai fost martur v itejiilor trecute,
Şi puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuţi mari, fapte cumplite îţi sînt ţie cunoscute,
:20 Cine oar ' poate se fie omul care te-a-ngrozit?
Este el, cum îl arată sabia lui şi armura",
Cavaler de ai credinţei, sau al Tibrului stăpîn,
Traian, cinste a Romei ce se luptă cu Natura 2 ,
Uriaş e al Dacie i, sau e Mircea cel Bătrîn?
25
30
35
40
Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează .
Acest sunet, acest nume valurile-l pr iimesc ;
Unul altnia îl spune; Dunărea se-nşt iinţează ,
Şi-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.
Sărutare, umbră veche! pr iimeşte-nch inăciune
De la fiii Romîniei care tu o aii ci�stit:.
Noi venim mirarea noastră la tPormîntu-ţi a depune;
Veacurile ce-ngh it neamuri al tău nume I-au hrănit.
Rîvna-ţi fu neobosită, îndelung-a ta s il inţă:
Pînă l-ad înc i bătrîneţe pe romîui imbărbătaşi;
însă, vai! n-a iertat soarta să-ncunun i a ta dorinţă,
Şi-al tău nume moştenire libertăţii să îl laşi.
Dar cu slabele-ţ i mijloace faptele-ţi sînt de rn irare :
Pricina, nu rezultatul, laude ţi-a cîştigat:
întreprinderea-ţi fu dreaptă, a fost nobilă şi mare,
De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat.
1 în biserica de la Cozia, Mircea este zugrăvit în costum de cruciat (u.a.).
2 Pe malul drept al Oltului se vede dru mu făcut de Traian (n.a.). Drumul
despre care vorbeşte poetul pornea de la Islaz, urrn a linia Oltului şi trecea pe
la Tur n u-Roşu în Transilvania.
72
[73]
în acel locaş de piatră, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndeşti poate la norodul ce-ai iubit,
Cîtă ai simţit plăcere cînd a lui Mihai soţ ie!
A venit să-ţi povestească fapte ce l-a strălucit!
45 Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură
Ce Un uriaş odată în războaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,
Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat.
Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite,
50 însă triste şi amare; legi, năravuri se-ndulcesc:
Prin ştiinţe şi prin arte naţ iile înfrăţite
în gîndire şi în pace drumul slavei îl găsesc.
Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubeşte,
Şi ai lui sîngeraţi dafini'' naţ iile îi plătesc;
.55 E a cerului urgie, este foc care topeşte
Crîngurile înflorite, şi păduri le" ce-l hrănesc.
Dar a nopţe i neagră mantă peste dealuri se lăţeşte,
La apus se adun norii, se întind ca Un veşmînt;
Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte;
60 Tot e groază şi tăcere ... umbra intră în mormînt.
Lumea e în aşteptare ... turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc;
Şi-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al m ănăstirei în cadenţă îl izbesc.
1 Doamna Florica, soţia lui Mihai, este îngropată în acelaşi mormînt cu
Mircea, dupe cum arată inscripţia de pe piatră (n.a.). în realitate, Teodora, mama
.lu i Mihai, este îngropată la Cozia. Florica nu e soţia voievodului, ci fiica lui.
2 Este vorba de cununile de dafin (=laur), simboluri ale victoriei.
3 Scris pădurile. Trebuie citit în trei silabe. De cele mai multe ori, în cazuri
similare, Alexandrescu nu scrie de loc sunetul i. Sincoparea vocalei nu este o li­
-cen tă poetică, ci reproducerea fidelă a unei pronunţări munteneşti.
73
[74]
RĂSĂRITUL LUNEI
De cît în frumoasa noapte cînd plăpînda-i lină rază,
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O pr iveleşte o-aceea ochii-mi n-au putut se vază,
Lun-aşa încîntătoare n-am av�,t a ammira.
;) Şi intii, ca o steluţă, ca făclie depărtată,
Ce drumeţul o aprinde în pustiuri rătăcind ,
în a braz ilor desime, în pădurea-ntunecată ,
Pîntre frunzele clăt ite, am zărit-o Iicur ind ,
10
Apoi tainecile-i raze dînd pieziş pe o zidire,
Ce pe rnuche se ridică, locaş trist nelocuit, '
Mîngîie a ei ruină cu o palidă zîmb ire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.
Apoi, glob rub inos, nopţei dînd mişcare şi viaţă
Se-nălţă şi, d imprejuru-i dese umbre depărt înd ,
15 P-ale ştejarilor vîrfuri, piramide de verdeaţă,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncînd,
74
[75]
Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea învechită,
Feodală cetăţuie, ce de turnuri ocolită,
Ce de lună colorată şi privită de departe,
20 Părea unul din acele osian ice palate,
Unde geniuri, fantorne cu urgie se izbesc;
Şi pustiul fără margini, şi cărarea rătăcită,
Stînca, peştera adîncă, în vechime locuită
De al muntelui sfint pusn ic ce sîrrnan ii îl iubesc.'
25 Erau dulci acele ceasuri de extaz şi de gîndire:
Şoptele, adînci murmure- ce iau viaţa în pustii,
A mormintelor tăcere ce domnea în mănăstire,
Loc de zgomot altădată, de politici vijălii.
Noaptea, totul astei scene colosală da mărire",
30 Duouă nobile inst incte cu putere deştepta;
Unu-,a cerului credinţă, altu-,a patriei iubire,
Ce .odată-n aste locuri pe strămoşi îi însufla.
Munţii noştri-au fost adesea scump azil de libertate,
Şi din vîrful lor rorn în ii , torent iute furios,
35 S-aruncau: mulţimi barbare pentru pradă adunate,
Lei sosind, era la fugă ca U11 cerb rănit, fricos.
1 "Tot în aceeaşi stîncă, deasupra peşterii, la o înălţime ca de 30 picioare,
este o vizuină adîncă, chilie nemuritoare a sfîntului Nicodim, care se afla egumen
al Tismanii." (Memorial, p. I,VII.) Este vorba de întemeietorul Tismanei, că lu­
gărul sîrb Nicodim, care ar fi clădit între 1364 şi 1372 o biserică de lemn pe aces­
te locuri. (Cf.,P. Drăghici, Manastirea Tismana, în Arhivele Olteniei, II, p. r r.)
2 Accentuat, ca peste tot în poeziile lui Gr. Alexandrescu, murmure.
3 Construcţia: "totul da a ste i scene (o) colosală mărire". O inversiune
similară se găseşte la Cîr lova , Ruinurile Tîrgoviştii (ed. Bogd an-Du ică, p. 144):
La voi spre uşur iută cu triste viu păreri.
75
[76]
Cu trufie craiul ungur către tară-na intează ;'
Sînt plini munţii de oştire, sună zalele de fier;
Pinten ii lucesc; la lună săbiile scînteiază;
40 Basarab încheie pacea cum vrăjmaşii lui o cer.2
Dar rornîn ii nu vor pacea, nu vor trista umilinţă
Ce asupră-Ie aduce un necinstitor tractat;
Ura lor e nempăcată; în a lor crudă dorinţă,
Coprind munţii, închid drumul ungurului spăimîntat.
�5 Astfel e atunci omorul, cît ostaşul încetează
Obosit, şi riga singur cu puţini scapă fugînd;
Strălucitele-i veşminte le aruncă el de groază,
Plînge şi în a sa ţară se întoarce blestemînd.
Niciodată astă lună ce înoată/ în tărie,
50 Ca fana l purtat de valuri pe a nJărilor cîmpie,
Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat.
Niciodată mîndru vultur ce-n văzduh se cumpăneşte,
Acel domn al atmosferei, ce un veac întreg trăieşte,
De o prad-aşa bogată încă nu s-a-ndestulat.
55 Se găsesc ş-acum pe rîpe bucăţ i de arrnur i zdrobite;
Am văzut înşine p inteni de rugină putreziţi,
Şi p-al războiului munte monstruoase le morminte
Unde şefii ungurimei zac cu toţii grămăd iţ i.
Dar romîn ii, fii ai celor ce-n vechime se luptară ,
GO CU sudori adăp pămîntul, cîştig hrana în dureri;
Sînt plugari; şi alte nume, oameni nuoi se înă lţară,
Oameni nenseninaţ i şi mîndri de vechimea lor de ieri.
1 Carol 1, riga Ungariii, la anul 1330 (n.a.).
2 Ion Basarab (rr.a.}.
76
[77]
Streini prinţi ce ne-apăsară au dat lor drept mingiiere
Averi, cinsti, care odată se-mpărţeau drept răsplătiri;
65 Monopol fac azi de drepturi; în a lor scurtă vedere
Propăşîre i neînvinse pun ei dese-mprotiviri.
Nu e-aşa legea nature i, nu e-aşa a ţării lege;
Ca tot ce nu e la locu-i va cădea trufia lor:
Al sudor ilor streine rod ei nu-l vor mai culege;
70 Va fi mare tot romînul ţării lui folositor.
Cugetări adînc ascunse, idei drepte şi înalte,
Ce în inimile-alese ma lor le apăsa,
Vor vedea lumina zilei; şi în formă de mari fapte,
Subt privirea provedinţei, lumei se vor arăta.
[78]
MORMINTELE
LA DRĂGAŞANI
Cînd vizitam odată locaşurile sfinte,
Măreţe suvenire din vremi ce-au încetat,
Eu mă oprii pe valea bogată în/morminte,
Unde atîţi războinici ai Greciei slăvite
5 Strigarea libertăţii întîi au înălţat.
Ziua de mult trecuse;. natura obosită ...
Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai uşor vînt;
Nimic viu: eram singur în lumea adormită,
Şi stelele dasupra pe lunea părăsită
10 Luceau ca nişte cande li aprinse p-un mormînt.
Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri
Părea c-auz un sunet, un u iet depărtat,
Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri,
Sau ca ale mulţimei întărîtate valuri,
15 Cînd din robie scapă un neam impovărat.
78
[79]
Şi ochii-mi s-aţ intară pe semnul mîntuinţei
Ce singur se înalţă în locul de suspin,
Protector al durerei, nădejde-a suferinţei,
Labarurn vechi al luptei, simbol al biruinţei,
:20 Prin care-a-nvins barbarii creştinul Constantin.
Şi mă gîndeam l-aceia ce umbra-i învăleşte,
La Grecia.modernă ce ei au sprijinit;
Căci jertfa pentru naţii la cer se pr iimeşte , �
Căci sîngele de mart ir i- e plantă ce rodeşte
.25 Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit.
Precum cei dintîi preoţi ce crucea o purtară,
Din peşteri, din pustiuri, săraci, despreţuiţi,
În circ, amf iteatrur i, puterea înfruntară ,
Pe purpura romană credinţa aşăzară ,
30' Şi-nvinseră pe idoli în Capitol slăviţi,
Aşa sîngele-acelor ce-aicea se jertfiră
Născu p-ai libertăţii vestiţi răzbunători;
Parnasul şi Olimpul cu fală se priviră,
Cînd flotele barbare- zdrobite le zăriră ,
35 Şi flacăra din ele suindu-se la nori.
Sînt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase,
Sînt mari cum fu robia subt limpedele-i cer,
Şi lupta şi izbînda a Greciei frumoase,
Iar Boţar i", Miau li+, colosur i fioroase,
40 Se par ca demizeii eroi ai lui Omer.
1 Accentuat martiri (gr. [LcXp·wpoc;).
2 Aluzie la luptele navale de la Tenedos (insulă situată în faţa Tr o ie i},
î n care flota turcă a fost incendiată de răscu la ţii greci.
3 Markos Botzaris, erou al luptei pentru libertatea Greciei (1788- 1823),
se distinge în luptele din Epir (1820), apără oraşul Missolonghi; moare în luptele de
la Harpeia (1823).
4 Audreas Vokos Miaulis, amiral grec (1768-1835), luptă cu succes, în­
-cep în d din r821, împotriva turcilor, deţinlnd comanda supremă a flotei.
79
[80]
A! dac-a ta viaţă de lume admirată,
Cînd naţiei gemînde veniseşi ajutor..
De asprele ursite nu ar fi fost curmată,
D-ai fi văzut tu ziua în ceruri însemnată,
45 Arold-, al desnădejde i sălbatec călător,
o nuouă epopee, poemă strălucită,
Creştină Iliadă părriîntu-ar f i-ncîntat.
Ca trîmbiţa-nvierei de suflet presimţită,
Puternica ta liră, de mîna-ţi p ipăită ,
50 A veacurilor stinse cenuşă-ar fi mişcat.
Pămîntul ţării noastre e azi adăpostire
L-a grecilor ţărînă; iar agonia lor,
Cu jale a văzut-o a Oltului oştire,
Şi semne de frăţie, dovadă de iubire
55 Le-a dat ea îndestulă în ziua de omor.
Căci nu gîndiţi, o umbre, de lume depărtate,
Că locul morţii voastre e l�ptelorstrein;
Oştirile creştine de cruce însuflate,
Adesea se văzură aici impreunate
(la Subt Un iad rornînu l, subt Mateaş Corvin.
Şi cît ura robiei, a patriei iubire
în limbi deosebite se vor numi virtuţi,
Cît vor număra Grecii între vestite zile
Ziua cînd Leon ida căzu la Termopile,
li5 Şi cît va purta Oltul diadema-i- de munţi,
1 Prin Aroid , erou al poemului lui Byron Ch ilde-Ho.rol d , Alexandrescu îl
înţelege chiar pe poetul englez la care se referă întregul pasaj (v. 41 - 5°). Acea­
stă suprapunere a autorului cu personajul său este acceptată, cu unele restrictii,
. de Byron însuşi, în prefaţa la al IV-lea cînt al poemului; pe de altă parte La m ar­
tine, autorul unui Al cincilea cînt al pelerinajului lui Harol d , în care vorbeşte
despre ultimele acţiuni ale lui Byron şi despre moartea lui la Missolonghi, unde
se dusese pentru a participa la lupta de eliberare a Greciei, foloseşte pentru
Byron numele lui Harold, identificîndu-i.
2 Accentuat âiâdem a (gr. IlLcl.�"lJtLO().
80
[81]
r
Voi veţi trăi; căci vouă Grecia e datoare,
Căci voi aţi dat semnalul la libertatea sa;
Şi-n vremi de suferinţă, în vremi de apăsare,
Nădejde şi credinţă, virtuţi mîntuitoare ,
,70 A voastră pomenire ades va deştepta.
6 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
[82]
o IMPRESIE
Dedicată oştirei ro mîne
22 aprilie I846
Puţini erau la număr ostaşii Romîniei,
Dar cînd ale lor cete pe luciu] cîmpiei
Semeţ înaintară cu pas răsunător,
Din suliţe, din coifuri, din almele albite,
5 Cînd soarele în unde, în raze aur ite ,
Lumina îşi răsfr înse pe steagul tricolor,
Cînd caii, repezi, ageri, cu coarne răsfirate,
Cu nările aprinse, cu gurile spumate,
Muşcînd de neastîmpăr zăbala ce-i ţinea,
10 Izbind subt ei pămîntul şi răsuflînd omorul ,
La sunete de luptă pe cîmp îşi lua zborul,
Ca vulturi ce în aer o pradă ar vedea,
Şi cînd auzii glasul aramei tunătoare,
Şi cînd văzu i silitra de fulger purtătoare
'15 Cîmpia, atmosfera de fum întunecînd ,
Iar pîntre fum, pin ceaţă, egrete1e-albicioase
Mişcîndu-se departe, ca umbre fioroase
Ce ies din întunerec o cr imă-amer inţ.înd ,
82
r
[83]
Electrică schinteie simţii ... şi bncuria,
20 Din inimă pe clripu-mi suită ca mînia,
Pe fruntea-mi se a prinse, în ochii-mi străluci;
Subt pasurile mele simţii arzînd pămîntul,
Si vechea strălucire, cu zgomotul, cu vîntul,
Îluziii-m�i bogate cu fală se ivi.
25. A! unde e acuma puternica mar ire
Din vremea cînd a. ţării eroică oştire
În lupte uriaşe Buzeşt ii' comanda,
Cînd vulturul Dac iei cu fruntea-ncoronată ,
Şi duhul răzbunărei cu manta-i sîngerată
30 Da semnul biruinţei şi calea ne-arăta!
Călugărenii încă păstrează pomenirea
Vitejilor ce-ri valea-i aflată nemurirea,
Al faptelor de cinste preţ vecinic meritat;
Iar praful ce acolo de vînturi viscoloase
35 În aer se ridică e pulbere de oase,
Ce tabere duşmane în treacăt au lăsat.
Spun? ca 111 urma luptei, în Asia bogată,
Daca maometanii vedeau cîteodată
Un armăsar ce-ri preajmă-i căta el sforă ind ,
1,.0 Ccpr inşi d-ad încă spaimă ziceau cu-nf iorare ,
Că el a văzut umbra acea îngrozitoare
A lui Mihai Viteazul asupră-Ie v iind ,"
1 Familie boierească din Muntenia. Preda, Radu şi Stroe Buz eseu au ocupat
demnităţi politice şi militare în timpul lui Mihai Viteazul.
2 = se spune.
a N. 1. Apostol eseu, 1 nit ; p. 117, semnalează o legendă asemănătoare, avînd ca
erou pe Richard Inimă-de-Ieu, în Liinerariul lui Chateaubriand: "longtemps apres la
mort de ce prince, qu and nn cheval tressa il l a it sans cause, les Sarrasins d i sa ien t
qu Tl avait vn l'ombre de l�ichard" (multă vreme după moartea acestui principe,
cînd un cal tresărea fără cauză, saraz in.i i spuneau că văzuse umbra lui Richard).
6*
83
[84]
Aşa era odată romînii, dar unirea
Ce le. hrănea coraju l, ce le-nsufla mărirea,
4.5 Cu vechea simplitate din inimi a lipsit.
A patriei iubire, obiect de ironie,
În veci este pe buza acelui care ştie
Cu numele-i se tragă norodul amăgit.
Aşa în proaste cap işt i care treceau de sfinte,
50 Al idolilor preot cu magice cuvinte
Mulţimei adunate oracole-mpărţea:
Oracole vic1ene de interes dictate,
De înţeles lipsite, de patimi explicate,
Şi-n care neşt iinţa neîncetat credea.
55 Dar tot se află încă virtuţi, şi viitorul
În ele se încrede, aşteaptă ajutorul
Ce îl aduc la naţii bărbaţi mîntuitori:
Însuşi domnul naturei zisese altădată
Că pentr-un drept el iartă Gomora- vinovată:
I
60 Dreptatea şi virtutea în ceruri sînt surori.
Iar voi, războinici tineri, drage batalioane,
Fiice ale acelor vestite legioane,
Care între noroade un nume ne-an lăsat,
Voi, căror acest nume e dat el în păstrare,
65 Cu cinste veţi răspunde l-a patriei chemare,
Cînd vechiul nostru sînge nu poate fi schimbat.
1 în cartea Genezei din Biblie (cap, r8, versetele 20- 33) se povesteşte că
Dumnezeu hotărîse distrugerea Gomorei pentru fărădelegile săv îrş it c acolo; la
rugămintea lui Avraam, Dumnezeu a promis cru t are a cetăţii, dacă se vor g:Lsi zere
(şi nu unul singur, cum afirmă Alexandrescu) drepţi în ea.
[85]
r
I
Să stăpînim durerea care pe om supune;
Să aşteptăm în pace al soartei ajutor:
Căci cine ştie oare, şi cine îmi va spune
Ce-o să aducă ziua şi anul viitor?
5 Mîine, poimîine, poate, soarele fericirei
Se va arăta vesel pe orizon senin:
Binele ades vine pe urmele mîhnirei
Şi o zîmbire dulce dup-un amar suspin.
Aşa zice tot omul ce-n viitor trăieşte,
10 Aşa zicea odată copilăria mea;
Şi un an vine, trece, ş-alt an îl moşteneşte,
Şi ce nădejdi dă unul, acelalalt le ia.
Puţine-aş vrea, iubite, din zilele-mi pierdute,
Zile ce-n vecinicie şi-iau repedele zbor;
15 Puţine suvenire din ele am plăcute:
A fost numai-n durere varietatea lor!
85
[86]
Dar pe tine, an tînăr, te văz cu mu ltărn ire l
Pe tine te doreşte tot neamul omenesc 1
Şi eu sînt mică parte din trista omenire,
20 Şi eu a ta sosire cu lumea o slăvesc 1
Cînd se născu copilul ce a-aştepta să vie,
Ca să ridice iarăşi pe omul cel căzut,
Un bătrîn îl luă! în braţe, strigînd cu bucurie:
"Sloboade-mă, stăpîne, fiindcă l-am văzut.u2
2,5 Astfel drepţ ii ar zice, de ar vedea-mp linite
Cîte într-al tău nume ne sînt făgăduite.
O an, prezis atîta, măreţ reforrnator l
Începi, prefă , răstoarnă şi îrnbunătăţează ,
Arată semn acelor ce nu voiesc să crează;
30 Ado fără zăbavă o turmă ş-un păstor.
A lumei temelie se mişcă, se clăteşte,
V ech ile- i instituţ ii se şterg, s-au ruginit;
Un duh fierbe în lume, şi omul ce gîndeşte
Aleargă către tine, căci vremea a sosit!
35 Ici umbre de noroade le vezi ocîr muite
De umbra unor pravi1i călcate, si lu ite
De alte mai mici umbre, neînsemnaţi pitici.
Oricare simt irnente înalte, generoase,
Ne par ca nişte basne de povestit frumoase,
40 Şi tot entusiasmul izvor de idei mici.
1 luă, într-o singură silabă (Alexandrescu scrie lUIZ).
2 În Evanghelia lui Luca, capitolul 2, versetele 25 - 32, relatîndu-se prezen­
tarea lui Isus la templu, se vorbeşte de Simeon, un bătrîn căruia i se prezisese
că nu va muri pînă a nu vedea pe unsul lui Dumnezeu. Acesta, zăr in d u-I pe
Isus, exclamă:
"Acum slobozeşte pe robul tău, stăpîne, după cuvîntul tău, în I>ace;
Că ochii mei văzură mîntuirea ta." (Traducerea Gala Galaction, p. JI58.)
,8()
[87]
Politica adîncă stă în fanfaronadă,
Şi ştiinţa vieţii în egoism cumplit;
D-a omului mărire nimic nu dă dovadă,
Şi numai despotismul e bine întărit.
45 An nuou ! Aştept minunea-ţi ca o cerească lege;
Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege
Va fi tot: ca păstorii de care-avem destui,
Atunci ... lasă în statea-i bătrîna tiranie.
La darurile tale eu nu simţ bucurie,
50 De-mbunătăţ ir i lele cît vrei sîntem sătui.
Ce bine va aduce o astfel de schimbare?
Şi ce mai rău ar face o stea, un comet mare,
Care să arză globul ş-a i lui locuitori!
Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită,
5.5 Să ştie de ce mînă va fi măcelăr ită
Şi daca are unul sau mulţi apăsători?
Eu tiu îţi cei în parte nimica pentru mine:
Soarta-mi cu a mulţimii aş vrea să o unesc:
Dacă nnrna i asupră-m i nu poţi s-a duci vrun bine,
60 Eu TÎz d-a mea durere şi o despreţuiesc.
După suferiri multe inima se-mp ietreşte ;
Lanţul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu;
Răul se face fire, sirnţ irea amorţeşte ,
Şi trăiesc în durere ca-n elementul meu.
65 Dar aş vrea să văz z rua pămîntului vestită,
Să răsuflu un aer mai slobod, mai curat,
Să, pierz ideea tristă, de veacuri întărită,
Că lumea moştenire-rrtîmp lăr ilor s-a dat!
87
[88]
Atunci dac-a mea frunte galbenă, obosită,
70 Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormînt,
Dac-a vieţii-mi triste făclie osînd ită
S-o-ntuneca, s-ar stinge d-a l patimilor vînt,
Pe aripele morţii celei mîntu itoare,
Voi părăsi locaşul unde-am nădejduit ;
75 Voi lăsa fericirea aceluia ce-o are,
Şi a mea pomenire acelor ce-am iubit.
/
[89]
UCIGASUL :FĂRA VOIE
,
o temniţă-adîncă îmi e locuinta":
Prin dese, prin negre zăbrele de fier
O rază pierdută îmi spune fiinţa
Cerescului soare, seninului cer.
5 Şi frigul mă-ngheaţă; e umed pămîntul;
De ziduri, de lanţuri eu sînt ocolit:
Aici suferinţa aşteaptă mormîntul,
Căci legile lumei aşa au voit.
Adus ca o crudă, sălbatecă hiară,
10 L-a temniţii poartă nădejdea-am lăsat,
Şi simţ chinuire atît mai amară _
Cu cît a mea soartă eu n-am meritat.
1 Sujetul aceştii poezii este o întîmplare adevărată. Osînditul socotesc că
trăieşte încă, şi nu e mai mult de patru ani de cînd s-a judecat pricina la
tr ibu na lur i, unde el, mărturisind fapta, căuta a se desvinovăţi prin povesti­
rea nenorocosului vis. Dar judecătorii, tem în du-se ca nu cumva îndurarea către
acesta să insuf le şi altora dorinţa de a visa, au aplicat pravila care nu coprinde
nimic despre vise. Căci pravila criminală, după cum ştim, e încă nedesăvîrşită
(n.a.).
89
[90]
o noapte fatală t o noapte cumplită!
Pe patu-mi de trudă dormeam obosit:
15 Era despre ziuă: soţia-mi iubită
Şedea lîngă mine ... un vis, vis cumplit!
Văzu i: în bătrîne pădur i depărtate
Părea că mă aflu; eram călător;
Dar calea pierdusem; pe rămur i uscate
20 Cînta cucuveaua cu glas cobitor.
Copacii în preajmă-mi părea că-nviază :
Din toată tulpina un gemet ieşa :
Flămîndă, cumplită, vedeam că-mi urmează
O ceată turbată ele lupi, ce urla.
25 Şi eu fugeam iute, fugeam cu grăbire,
Dar locul sub mine de singe-nchegat
Si1inţe-mi zadarnici punea-rnprot ivire ;
D-o rece sudoare eram înundat ,
Sufla un vînt iute, şi luna-ngrozită
30 În spaţiuri vecinici trecea alergînd,
Cu st insele--i raze, cu faţa-i pă lită,
Întinse pustiuri abia: luminînd.
Apoi deodată în nori se ascunse,
Şi lipsa ei dete cumplitul semnal:
35 În spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse,
Văzu i trecînd moartea pe pa lidu-i cal.
Schelet d-altă lume, cu forme cumplite,
Rînjînd, către mine privea neclintit:
În mîna-i uscată, în unghi ascuţite
40 Ţinea o femeie ... din capu-I zdrobit,
90
[91]
Muşca cîteodată, muşca cu turbare,
Şi creieri şi oase din gura-i cădea:
Uimit rămăsesem: la orce mişcare
Părea că ea rupe din inima mea.
45 Dar ceata de h iare o văz ... mă soseşte ...
Fierbintea-i suflare acum o simţ ii ...
Mă plec, cat, şi mîna-mi grea p iatră-nt.îlneşte,
Coragi desnădejdea îmi dă, şi ... izbii ...
Un ţ ipet s-aude ... eu sa i m p ictoare,
50 Din somnu-mi de groază atunci deşteptat.
Soţia-mi lipsită d-a vieţii suflare
Zăcea ... capu-i tînăr era sfărîmat!
D-atunci zile multe şi nopţi osîndite
Pe fruntea-mi trecură ! eu nici am simţit
55 A lor osebire; vedenii cumplite
Şi ţ ipetu-acela în veci m-a-nsoţit.
Răsună el seara, l-auz dimineaţa,
Precum în minutul prin cr imă-nsemnat :
Şi eu trăiesc încă! trăiesc, căci viaţa,
60 Amară pedeapsă, în dar mi s-a dat.
Aici aştept vremea şi ziua dorită,
Să văz daca dreptul ceresc împărat
Priveşte la fapta-mi, ce este cumplită,
Sau numai la cuget, ce este curat.
[92]
CANDELA
Tăcerea e adîncă şi noaptea-ntunecoasă ;
Norii ascund vederea înaltelor tării,
Ş-a stelelor de aur mulţime; luminoasă
Ce smă ltu iau seninul cereşt'ilor cîmpii.
5 Numai religioasa a cande le i lumină
Aprinsă de credinţă, şi limpede şi lină,
Luceşte înaintea icoanei ce slăvesc.
Emblemă-a bunătăţei, mîngîitoare rază,
Ea parcă pr iimeşte şi parcă-nfăţ işază ,
10 Rugăciunile noastre stăpînului obştesc!
în minutele-acelea cînd sufletul gîndeşte,
Cînd omul se coboară în conştiinţa lui,
Ca unei inimi care cu noi compătimeşte
Frăţeşte i ei lum ine durerea mea supui.
92
[93]
15 Cîte chinuri ascunse, cîte lacrimi vărsate
Au avut-o de martur, şi i-arn încredinţat 1
Cîte dorinţi smerite şi neînfiinţate
Am tăinuit de lume şi ei am arătat 1
Dumnezeu ce de faţă pe cruce se arată,
20 El care-a nedreptăţii e pildă de-ngroz it ,
Îmi spune că-na inte-i se va vedea odată
Cel ce nedreptăţeşte cu cel nedreptăţit.
Atunci creşt inu-acela , cu fruntea în ţărînă,
Dar cu otrava-n buze, şi cu fierul în mînă,
25 Umilit ca se-nşa Ie şi blînd ucigător,
Tronul dumnezeire i cum va putea să-I vază,
Cînd la un semn puternic se vor clăti cu groază
Cerurile-aşezate pe polurile lor?
Dar adînca odihnă în lume încetează:
30 Religiosul clopot se leagănă în vînt,
Chemînd pe credincioşii ce somnu-mpovărează,
Din ale lor locaşuri în locaşul cel sfînt.
Întunecimea nopţii care încă domneşte,
Ca un om ce cu viaţa se mai luptă murind,
35 Se-mpraşt ie cu-ncetul, treptat se risipeşte
Şi-n umbra dimineţei se p ierde-ngălbenind ,
Se desfăşur în ochii-mi minunile zidirei;
Credinţa se deşteaptă în omul rătăcit;
Şi-nalţă a ei rugă cu imnul mulţumirei,
40 La cel ce după noapte şi zi ne-a dăruit.
93
[94]
Iar tu, candelă sfîntă, a cana vedere
Îmi aduce aminte atîtea năluciri,
Îmi vei fi totdeauna rază de mîngîiere,
Vei şti deopotrivă şi fapte şi gîndiri.
45 Voi alerga la tine în dureri şi necazur i.
De oameni şi de soartă cînd voi fi apăsat:
Astfel corăb ieru l, cînd marea e-n talazuri,
Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat.
[95]
1
FRUMUSEŢEA
D-ei * *
Adesea pe cîmpie
Auz o armonie,
Un ce melodios:
Un glas care se pare
5 Ascuns în depărtare,
Un imn misterios.
De unde oare vine?
Din sferele senine?
Din zef ir ii ce zbor?
1. O Din iarba ce şopteşte?
Din planta ce trăieşte?
Din floare? din izvor?
Din nici una în parte,
Din multe-mpreunate,
15 Din toate e-ntocmit;
E glas al suferinţei,
Al lumei ş-al fiinţei
Suspin nemărginit.
95
[96]
20
25
30
35
Aşa e frumuseţea:
Dulceaţa, tinereţea,
Blîndeţea, eleganţa, o-ncing, o încunun :
Ch ipu-i e crin, porfiră,
Inima ei o liră,
Cuvintele ei şopte , ce-n immă răsun.
Şi flacăra privirei
Şi graţia zîmbirei
În ochii ei se joacă, pe buze-i locuiesc.
Din preajmă-I ea goneşte
Durerea ce munceşte,
Icoană-a fericirei, iluzii o-nsoţesc.
Un dar, ce nume n-are
În limbă muritoare,
Mişcăr ile-i însuflă, în umbletu-i îl vezi;
Şi toate, în unire,
Cîştig acea numire,
Ce rar e meritată, ce ili o mer itez i.
[97]
PRIETESUGUL SI AMORUL
, ,
El11i liei
Zici c-ai vrea prieteneşte
Să iubeşti, să fii iubită;
Zici c-amorul te-ngrozeşte,
Că e patimă cumplită;
5 Zici că este trecătoare
Flacăra-i cea arzătoare!
Şi ce nu e trecător?
După vara cea bogată
V ine iarna -ntărîta tă ,
10 Bate vînt îngrozitor.
Trandafirul din grădină,
înflorit de dimineaţă,
Zace veşted pe tulpină,
După ziua de viaţă.
15 Dar căci iarna şi durerea
Sînt condiţia vieţii,
Trebuie să las plăcerea,
Bunurile tinereţii?
Căci zîmbirea-ţi graţioasă
20 Vremea o să ţi-o răpească,
Tre bu ie , cît eşti frumoasă,
Nimeni să nu te iubească?
7 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
97
[98]
Aşa cum miroşi o floare,
Care trece, care moare,
25 Care mîine n-o găseşti?
Primăvara,-a ei z îrnb ire ,
iDe ce-nv ie-a ta simţire,
Iarna nu ţi-o-nchipuieşti?
0, ascultă-mă, dorită,
30 Scumpă, dragă Emilie!
° zi bună, fericită,
E o parte din vecie.
Vezi, plăcerile uşoare,
Împrejurul tău unite,
35 Dănţu iesc fără-ncetar«,
De amor povăţu ite:
Te-mpresor cu mulţumire,
Fiecare ţi se-nch ină ,
Şi amorul cu mîhnire
40 Te priveşte, şi suspină.
Dă-le, dă-le ascultare;
Pentru tine adunate,
Subt co lore de mirare
Vor şti lumea să-ţi ar�te.
45 Pînă n-ajungi timpul rece,
Bucură-te de natură:
Apoi CÎnd vremea va trece
Peste-a inimii căld ură ,
Cînd din hora încîntată,
50 Ce viaţa ta coprinde,
Cu o faţă Întristată
Graţiile s-ar desprinde,
Cînd odată ş i-or lua zborul
Tinereţe, bucurie,
55 De-i pofti atunci amorul,
Irom numi o nebunie:
lţi voi fi prieten, frate,
Îţi voi fi orce îţi place,
Şi de lume şi de toate
60 împreună ne-om desface.
[99]
SUFERINŢA
îmi place a naturei sălbatecă rmme,
Şi negură, şi v isco l, şi cer întărîtat,
Şi tot ce e de groază, ce e în armonie
Cu focul care arde în pieptu-mi sfîşiat.
5 La umbră,-n întunerec, gîndirea-mi se arată
Ca tigrul în pustiuri, o jertfă aşteptînd,
Şi prada îi e gata ... De fulger luminată,
Ca valea chinuire i se vede sîngerînd.
încerce acum soarta să-mi crească suferirea;
10 Adaoge chiar iadul şărp i, furii ce muncesc;
Durerea mea e mută ca desnădejduirea,
E neagră ca şi ziua cînd nu te întîlnesc.
Căci astfel e acuma viaţa-mi osînd ită ,
O lungă agonie în care tu domneşti;
15 La glasu-ţ i, la privirea-ţi simţ inima-mi izbită,
Lupt.îndu-se-n convulsii cum nu-ţi închipuieşti.
[100]
Şi ochii mei în lacrămi Înoată în tăcere,
Şi pizmuiesc adesea pe cei ce nu mai sint :
Zadarnică dorinţă cînd sufletul nu piere!
20 Nu o să-mi turburi oare şi pacea din mormînt?
N-o să se-ntoarcă umbra-mi, cumplită, f ioroasă,
Pe pasurile tale orunde locuieşti?
E lume, e vecie atîta de frumoasă,
încît să uit pămîntul ce tu împodobeşti?
25 Să mor dar la picioare-ţi; să. mor dar de plăcere;
în ceasul cel din urmă s-auz că m-ai iubit,
Să strîng draga ta mînă, să simţ a ta durere
Vărsîndu-se asupră-m i ca balsam fericit.
Şi sufletu-m i atuncea pe buzele-ţi să zboare,
30 Să ia un lung, un dulce, un vecinic sărutat;
Din braţele-ţi, din sînu-ţ i să tn�acă el În soare,
Să ducă la vecie plăcerea ce-a gustat.
[101]
NU, A TA MOARTE ...
Nu, a ta moarte nu-mi foloseşte;
Nu, astă jertfă eu n-am dorit;
Dă-mi numai pacea care-mi lipseşte,
Pacea adîncă ce mi-ai răpit.
5 Ia-mi suferinţe aspre, turbate ,
De adînci chinuri vecinic izvor,
Zile amare, nopţi turburate,
Pline de tine, d-al meu amor.
în zadar ochii-ţi arăt iubirea
10 Ce eşti departe d-a o simţi;
în zadar chipu-ţ i poartă mîhnirea,
Umbra durerei, ce m-amăgi.
Subt astă mască văz bucurie,
Văz mulţum irea-ţ i să păt imesc,
15 Şi orce-ai zice, vei ca-n vecie
Ceas de odihnă să nu găsesc.
JOI
[102]
Cunosc prea bine 'a mea greşală,
Dar cunoştinţa nu m-a-ndreptat,
Căci a mea soartă, tristă, fatală,
20 Zîmbirei tale pradă m-a dat.
Astfel în crînguri o pasanca
Aude-aproape un ciripit,
Zboară îndată, şi fără fr ică
Lîngă colibă ea s-a oprit.
25 Priveşte,-ascultă, dar fără veste
Tainica cursă ce i s-a-nt ins
Se-nch ide ... roabă ea se găseşte ;
Un glas s-aude zicînd "te-am prins".
Şi vînătorul ce im itează
30 Pe frunzu liţă un glas stre in,
De vicleşugu-i se îngîrnfează ,
De bucurie el este plin!
O! cîte lupte, cîte suspine,
Tăcut a noapte n-a ascultat;
35 Cîte pustiuri de groaţ;ă pline
A mea durere n-a vizitat!
M-a văzut şoimul pe-na Ita stîncă,
A căr ii vîrfuri s-ascund în 1101'i,
Şi al lui ţ ipet în valea-adîncă
40 S-a-ntins departe plin de fiori.
Dar nici pustiul, nici depărtarea,
Gîndiri cumplite n-au biruit:
Molifţii, brazii, ce port răcoarea,
Ei suferinţa-mi n-au răcorit.
102
[103]
45 Te iubesc astăzi ca mai-nainte.
Ca în minutul cel încîntat,
Cînd eu de p ieptu-ţi tînăr, f ierb inte ,
Tremurînd, fruntea-mi am rezimat.
Minutu-acela-n veci mă munceşte,
50 Ca o sentinţă e-n mintea mea;
De ating fruntea-mi, simţ că svîcneşte,
Focul din sînu-ţ i arde în ea.
F'ierul cel roşu, care-I! apasă
Mîna cruz imei p-un osîndit,
55 Ma i adînci urme nici el nu lasă,
Decît minutul acel dorit.
A mea durere trecut nu are;
Ea nici va creşte, nici va scădea;
Şi fericita, dulce uitare
60 Ce crezi că cearcă inima mea
E c-acea tr istă , v ie tăcere,
Care domneşte dupe război
P-un cîmp de groază şi de durere,
De morţi, de chinuri şi de nevoi:
65 Unde un tată pe un fiu plînge,
Unde nădejdea toată-a-ncetat,
Unde se-na lţă un fum de sînge,
Ca blestem jalnic şi necurmat.
Mai mult d-atîta nu poţi a face:
70 Asta e soarta ce mi-ai gătit,
Singurul bine, singura-mi pace,
Dupe amorul ce-am suferit.
1 = pe care.
103
[104]
CÎND DAR O SĂ GUŞTI PACEA
Cînd dar o să guşti pacea, o inimă mîhnită?
Cînd dar o să-nceteze amarul tău suspin?
Viaţa ta e luptă, grozavă, nenib1înzită,
Iubirea vecinic chin. /
5 Din cupa desfătării amărăciunea naşte;
Din ochi frumoşi durerea îşi ia al ei izvor;
O singură privire viaţa veştejaşte
Cu lanţuri de amor!
Amor care adoarme şi legi şi datorie,
10 Ce slava umileşte, ce n-are nimic sfînt:
Antoriie-i jertfeşte a lum ii-mpărăţ ie,
Şi află un mormînt."
1 Marcus Antonius, om politic roman (83-30 î. e. n.); partizau al. lui
Caesar, devine, după uciderea acestuia, stăpîn al Rorn e i, împreună cu Octavian.
Rev en iud u-I conducerea Orientului, intră în legături de dragoste CU Cleopatra,
regina Egiptului, sub influenţa căreia comite un număr de greşeli politice, care-I
fac să-şi piardă popularitatea. Octavian porneşte o campanie militară împotriva
Cleopatrei şi lui Antonius şi îi înfrînge în bătălia n av a lă de la Act iurn (31 î. e.n.).
Urmărit şi pe teritoriul Egiptului, Antonius se sinucide (30 î. e.ll.).
104
[105]
Nu sînt patimi mai nobili, mai mari, mai lăudate,
Mai vrednici să s-apr inză în inimi bărbăteşt ir .
15 Nădejdi, viaţă, cinste, sirnţ ir ile-nfocate,
Femeii le jertfeşti!
Crezi tu că pentru tine răsare sau sfinţeşte
Acel uriaş falnic, al zilii domnitor?
La patrie, la lume, la tot ce pătimeşte,
20 Nimic nu eşti dator?
Eu lanţurile mele le zgudui cu rmrne,
Ca robul ce se luptă c-un jug neomenos,
Ca leul ce izbeşte a temniţii tărie,
Şi geme furios.
25 Dar rana e adîncă şi patima cumplită,
Şi lacrăma de sînge, obrajii mei arzînd,
Răsfrînge frumuseţea, icoana osînd ită,
Ce o blestem plîngînd!
o văz ziua şi noaptea, seara şi dimineaţa;
30 Ca un rănit de moarte simţ în piept un fier greu;
Voi să-i trag: fierul iese, dar însă cu viaţa,
Şi cu sufletul meu!
[106]
ÎNCA o ZI
încă o zi cu tine, o zi de fericire,
în dulcele extazur i ce simţ cînd te privesc:
încă un ceas ... , un zîmbet ... Adînca mea iubire
Izvoarele nădejde i mai mult J1U o hrănesc.
/
5 Şi soarele mai palid din' zi în ZI Imi pare,
Şi coardele vieţei în p ieptu-m i obosit
Se rup 1 nici tinereţea, nici scumpa-ţi sărutare,
Nu pot ele să schimbe ce soarta a voit.
întorc acum asupră-ţ i privirea-mi dureroasă,
10 Ca cel din urmă-adio la tot ce am pierdut:
Din ceaţa veciniciei, stea blîndă, luminoasă,
Te văz lucind departe, departe în trecut:
Şi tot ce e-n natură, obiecte şi fiinţe,
Panorama! de umbre, se-ntunec , se strecor;
15 Iluzia mă lasă: ... şi artă şi si1inţe
Sînt stavile zadarnici l-a.l sufletului zbor?
1 Accentuat pan6rarna (gr. 1t�v6pcqJ.�).
106
[107]
Aş vrea numa i, blînd înger, ca numele-mi să fie
Scump, drag inimei tale, ades să-I repetezi,
Precum un dulce sunet, precum o melodie
20 În inimă-ţi rămasă din ani ce r egretez i.
Căci toată-a mea viaţă îţi fu ea închinată,
Căci alt decît iubirea-ţi ea nu avu mai sfînt,
Căci tu eşti încă astăzi dorinţa-mi neschimbată
Şi visu-mi cel din urmă a icea pe pămînt.
25 Eu ştiu că la povara-mi şi tu ai luat parte,
Eu ştiu că-n suferinţa-mi şi tu ai suferit,
C-aceeaşi ne-a fost calea: a unuia în moarte
S-a săvîrşit; ce strică? n-am vrut a fi iubit?
N-a fost aceasta ţinta, sfîrşitul pentru care
30 Gîndirea-mi fără preget în munci am frămîntat?
Nu dobîndesc răsplata dorită cu-nfocare?
Nu e acesta rodul ce eu am semănat?
Apoi dac-al tău suflet l-am bănuit vrodată,
Daca nemn lţum irea-mi adesea te-a mîhnit,
35 E vremea de iertare: ... vecia nernpăcată
Mă cheamă ... cerul iartă acelor ce-au iubit.
De ce să plîng viaţa? în trista-i prelungire
Ar fi văzut ea poate amoru-ţ i apu.ind ;
Minciuna, calomnia, dau tainică izbire,
40 Lumina, adevărul în inimi înnegrind.
Dar cînd ia însuşi moartea a noastră apărare,
Cînd neagra ei pecete pe groapă s-a-nsemnat,
Ca martur de credinţă, chezaş de neuitare,
Păstrează suvenirul acelui depărtat.
107
[108]
45 Valea răsunătoare, a rîului murmură,
Veşteda toamnei frunză ce flutură în vînt,
Palida lunei rază, puternica natură,
Îţi vor şopti adesea cuvinte din mormînt.
[109]
UN CEAS E DE CÎND ANUL TRECU
Un ceas e de cînd anul trecu ... Mi-aduc aminte
Cu ce nădejdi zîmb inde, ce dulce a-nceput :
Ce vie salutare din inimă fierbinte
L-a priimit! ce seară! De anu-atunci trecut
5 Ziceam: "S-a dus ş-acesta c-o parte din viaţă;
Dar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc;
Frumos apus vesteşte frumoasă dimineaţă,
Şi anul ce începe tot astfel îl doresc".
Aşa-I doream! în lungă, în oarbă-ncred inţare
10 Eu nu vedeam că soarta zîmbeşte cu amar,
Că vremei şi durerei găteşte răzbunare,
La vechile lor drepturi uitate în zadar.
Schimbat nimic nu pare: alesele fiinţe,
Prieteni d-altădată, strîng astăzi mîna mea:
15 De voia întîmplărei mai multe din dorinţe
Cu grabă împlinite putui a le vedea.
109
[110]
Apoi, unde e răul? de ce şi cum ... cuvîntul,
Om nu poate să-I ştie afară decît eu;
Ascuns e în adîncuri, tăcut e ca mormîntul,
20 Iar martur sufer inţ ii-rni e numai Dumnezeu.
A! daca-n astă lume ceva putea fi-n stare
S-aline, să adoarmă un chin sfişiitor ,
O ştiu, ar fi frăţia-ţi acea mîngîitoare
Acel simţiment tînăr ce eu îţi sînt dator.
25 ;E scump prieteşugul ce-nsuflă o femeie
Deprinsă a-l cunoaşte, născută a-l simţi;
Şi dulcele ei suflet, electrică. scînteie,
Mîngîie orce suflet la care s-a ivi.
Ades, cînd sînt în luptă cu gîndurile mele,
30 Muncit d-a l suferinţei demon neîmblînz it,
îmi pari un sili ce vine pe raza unei stele,
. fere Tum i di h/� 1 � .
Dm sere um inoase, m aer .. la săm it ,
�. -, Apoi, negură deasă lum.ina-ntunecează ;
\ Fantome d-altă lume şoptesc, mă încunjor ;
35 în fiecare şoptă o muncă înviază;
în ochii-mi se confundă trecut şi v iitor.
Căci ştiu eu viitoru1... el nu poate să fie
Decît ca anu-acesta , ca anul cel trecut;
Bogat de chinuire, deşert de bucurie,
40 Pustiu, fără nădejde, sălbatec şi tăcut.
Ştejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbeşte,
Stă încă în picioare, semeţ şi neclintit;
Dar inirna-i e arsă, şi orcît mai trăieşte
De nici o primăvară nu poate f i-nverz.it ,
[111]
BUCHETUL
Dorită odată era a lui soartă,
Pe cînd altă mînă de el îngrijea;
Dar astăzi se stinge, z îmb irea-i e moartă
Şi pierde colora ce ochii-ncînta.
;) Sfîrşitu-i cel jalnic îl văz cu-ntr istare ,
Căci eu pe viaţa-i puneam un preţ mare.
o singură frunză acum mai pluteşte;
Ea plînge atîţia tovarăşi de flori:
Stre ină , uitată, de ce mai trăieşte,
10 De ce, dragă frunză, tu nu poţi să mori?
Cînd pierzi o fiinţă, obiect de iubire,
O lungă viaţă e nenorocire.
Cînd florile-acelea în mîna-mi căzură,
Favor ce-n credinţă eu n-arn meritat,
15 Trei tinere nimfe- pe rînd m i-I cerură ,
Şi mult se rugară ... iar eu ... l1U l-am dat.
Îmi pare că încă le văz, cîte trele,
Jaluze, pr iv indu-I în mîine le mele.
1 Alexandrescu foloseşte adesea, în scrisori, termenul nimfă "pentru "fată
tin ără" , de obicei cu nuanţă ironică.
111
[112]
Să vedeţi acuma d-a fost cu putinţă
20 Acea preţioasă dorinţă s-ascu lt :
Că lor li se cade, a mea conştiinţă
Îndată mi-o spuse, eu nu gind ii mult.
Ca Paris cu poama acea fabuloasă,
Hotărîi buchetul la cea mai frumoasă.
--------�-� -
25 Dar atunCi nevoie, atunci greutate.
Să fac oseb ire în zadar am vrut:
Aşa din trei fluturi cu greu ochiul poate
S-a leagă p-acela ce e mai plăcut;
Aşa trei garoafe p-aceeaşi tulpină,
30 Rumene şi-na.lte domnesc în grădină.
Văzînd eu aceasta, îl luai cu mine;
Cu multă-ngrijire acasă l-am dus,
Si limpede apă şi tot ce e bine
I-am dat, şi silinţa cu dînsul! mi-am pus,
35 Făcînd arce poate un O1}l să gîndească,
Orcite o mumă ar şti să găsească.
Zadarnici dorinţe, nimic n-ajutară !
Din ceasul acela nădejdea-am pierdut:
Viaţa la m ine îi părea amară,
40 Ştiind cine-I dete, cine l-a cerut.
Şi galben şi veşted trecu fără veste,
Şi astăzi cenuşă în mîna mea este.
Aşadar sfîrşitu-i veni din dorinţă;
Buchet ca acela eu n11 rna.i-găsesc l
45 Cenuşa lui scumpă o ţiu cu credinţă,
Ce-a fost şi ce este adesea gîndesc.
Eu sufer de moartea-i, d-a lui pătim ire ,
Şi-a floarei trecute păstrez pomenire.
112
[113]
REVERIA
De zgomot departe, În vesela vale,
A căr ii verdeaţă ades am călcat,
În liniştea nopţei, privirile tale,
Se-nalţ, se aţ intă pe cer luminat.
5 De unde oar' vine a ta reverie?
Ce visuri plăcute în preajmă-ţi se joc?
Admiri tu natura, a ei armonie?
Citeşti viitorul în literi de foc?
Sau cauţi departe o stea favorită,
10 Ce crezi că asupră-ţi priveşte zîmbind?
Dar nu, e instinctul d-o viaţă dorită,
Ce 11-0 află omul a icea trăind.
Căci sufletul nostru, ca raza de soare,
Ce-şi are-neeputul mai sus de pămînt,
15 Deşi luminează a sa închisoare",
Îşi află îu.cerur i izvorulcel sfînt.
tl- Grlgore Alexandrescu, Opere 1 :1'1'3
[114]
D-acolo adînca acea aspirare
Spre bunuri ascunse ce noi devinăm,
D-acolo deşărtul , dorinţi, întristare,
20 Ce chiar în plăcere ades le aflăm.
Un clopot ce seara s-aude la turme,
Ce stă, reîncepe , abia răsunînd ,
Ca glas care moartea e-aproape s8.-1 curme,
, Cînd viaţa-ncetează treptat îngheţînd;
25 Un gre ier ce cîntă, o iarbă, răsura ,
Stufoasa pădure, pierdute cărări,
Adînca murmură ce-nv ie natura,
Ca geniuri tainici ascunse pin flori;
Tot mişcă, încîntă a noastră gîndire;
30 Tot are un fermec, tot este .m ister ;
Nădejdile noastre, suspin, sufer ire,
Dor inţ i fără nume, se-ndrept către cer.
Acolo în stele ca-n lumi de lumină,
Sînt suflete, îngeri, ce cînt şi ador;
35 Fiinţ i graţioase ce blînd se înclină,
Cătîndu -ş i în lume tovarăş ii lor.
Şi cînd, stăpînită el-a vieţei mîhnire,
're plimbi tu pe cîmpul tăcer ii-nch inat ,
De simţi o suflare, d-auz i o şopt ire ,
�o E glasu-unu i înger de tine-ncîntat.
1'14
[115]
De ce însă gîndirea-mi se-ntoarce cu durere
Spre zilele acelea? timpi ce v-aţi depărtat,
Cînd pe urmele voastre tot intră în tăcere,
Cînd ştergeţi plăceri, chinuri, ce omul a cercat,
Il!) Cînd inima sătulă de ură, de iubire,
N-o mişcă nici un bine, n-o trage nici un dor,
De ce singure numa i-a voastre suvenire
Trăiesc ele în sînu-m i ca un nestins amor?
Sînteţi voi acel sunet, a st.înce lor viaţă,
50 Eco, care trăieşte în loc nelocuit?
Sau sînteţi aurora care ştia să scoaţă
Din statua lui Memnon- suspin nemărginit?
1 Memnon, erou legendar, ajută Troia împotriva grecilor, în fruntea unei
ar mate de etiopieni şi este ucis de Ahile. Alte legende, mai recente, îi fixează domnia
în Egipt; de aceea se considera, în epoca romană, că una din statuile lui Arneuoph is
al III-lea, regele Egiptului, H reprezintă, Această statuie vibra sonor în zorii
zilei, sub influenţa picăturilor �e rouă şi a razelor soarelui.
115
[116]
MEDITAŢIE
Vara şi-apucă zborul spre ţărrnur i depărtate,
Al toamnei dulce soare se pleapă la apus,
Şi galbenele frunze, pe dea.lur i' sernănate ,
Simţiri deosebite în suflet mi-au adus.
5 O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare l
Cum schimbătoare a lume fugînd o renno iesc 1
Cîtă nemărginită pun ele depărtare
Între cei din morminte şi acei ce doresc!
Unde atîţi pr ietini plăcuţi de tinereţe?
10 Unde-acele fiinţe cu care am crescut?
Abia ajunşi în vîrsta frumoasei dimineţe,
Ca ea făr-a se-ntoarce, ca dînsa au trecut!
U6
[117]
Ce netedă cîmpie 1 Cum ochiul se uimeşte !'
Ce deşărt se arată, oriîncotro priveşti!
15 Înt insa depărtare se pare că uneşte,
Cu ale lumei mărgini, hotarele cereşti.
••
Cît sînge aste locuri setoase înghiţiră!
Cîte oase războiul aici a semănat!
Cîţi veterani războinici, moartea purtînd, mur ira
2@ Pentru izbînzi de care ei nu s-au bucurat!
îmi pare că-i văz încă, răsturnaţi în ţărînă,
Pe-ncreţ ita lor frunte sfîrşitul arătînd,
Dar mai clăt indu-şi capul, şi c-o mur indă mînă
Fierul care le scapă cu furie strîngînd.
25 Ei nu gîndesc la moarte, nu gîndesc la viaţă,
Ei nu gîndesc la fapte ce-n viaţă au urmat,
Ci cînd sufletul zboară, cînd sîngele îngheaţă,
Toată durerea le-este că nu şi-au răzbunat!
Puţin mai înainte un monument s-arată ;
30 Să-I privim ... Dar ce semne de cinste pe el sînt?
Negreşit cei d intr-însul slăviţi au fost odată:
Azi slava stă dasupra , şi omul în pămînt! .
.1
lată, îără-ndo ială. o mare mîngîiere,
O voi, care un titlu ş-un nume pizmuiţi!
35 Cînd tot. ce e-na 1t cade şi cînd mărirea piere,
Mărirea, înălţarea, la ce le -ma.i doriţi?
1 Cîmpia Brăilei (n.a.).
[118]
Din vremile trecute, în veacuri viitoare,
Un nume să răsune, cu slavă-rnpodob it ,
Să treacă peste vîrste şi peste ani să zboare,
40 Acela ce îl poartă cu ce s-a folosit?
.�
Cînd marea-ntărîtată corabia-ţi zdrobeşte,
Cînd loc de mîntuire nu este, nici liman,
Cînd cu grozave furii asupra ta porneşte
Spumoasele lui valuri bătrînul Ocean,
45 Spune-mi, îţi pas-atuncea să ştii de mai pluteşte
Catartul fără pînze ce nu-ţi e d-ajutor,·
Să vezi dacă pe unde se ţine, se clăteşte,
Şi dac-ai fost odată În barcă sau vapor?
r
Viaţa e o luptă, o dramă variată
50 Şi actu-i cel din urmă în veci e sîngerat :
Moartea-l încoronează, moartea neîmpăcată,
Care în a sa cale pe nimi ni n-a uitat.
I
A, întorcînd pn virea spre veacur' le trecute,
Şi nencetat pămîntul văz îndu-I pustiit,
5.5 . Văzînd tot aste rele, tot zile neplăcute,
De soarta omenirei din suflet m-arn mîhnit!
Cîte feluri de chinuri asupră-i se adună!
Însă vezi cum nădejdea o-nşală nencetat?
Cu o dulce zîmb ire vine, ţ iind de mînă
60 Icoana fericirei. Dai s-o prinzi ... A scăpat.
Astfel un vis ţi-arată o iub ită fiinţă;
Astfel cu bucurie voieşti s-o-mbrăţ işez i,
Dar astfel umbra-nşală zadarnica-ţi s ilinţă ;
Acum din mîini îţi scapă, acum iarăşi o vezi.
118
[119]
65 Daca în cartea soartei omu-ar şti să citească,
Să-şi afle f ieşcare grozavul viitor,
ein-ar mai vrea, stăpîne, aicea să trăiască,
Cînd lumea e de chinuri nedeşărtat izvor?
Vremea d-acum, trecutul, a-l şti avem putere,
70 Numai ce-o să se-ntîmple noi nu putem vedea;
Dar cînd ceasul soseşte, cînd nălucirea piere,
Se trage deodată şi vecinica perdea.
[120]
CIMITIRIUL
Peşteră-ntunecată , azil al pocăinţei,
Unde omeneşti fumuri ca fumur ile pier,
Unde eroii credinţei I
Au murit pentru lume ca să tră iască-n cer!
5 Tu care ai fost martur l-at îtea rugăminte
Ce se şoptea în umbra şi în răcoarea ta,
Cînd inima fierbinte
Viaţa de vecie în lacrimi o căta ,
Daca bolţile tale, ce nu pot fi pătrunse
10 De omeneşti suspinuri, d-a l patimilor vînt 1,
Duc sufletul prin locuri şi prin cărări ascunse,
Departe de pămînt,
Iartă cumplita spaimă, ce în sînu-m i aprinse
Urîcioasa privire a fostilor părinţi 2,
15 Şi altarul de piatră, pe care stau întinse
Mădulare de sfinţi.
1 CL Am!l I840, v. 72.
2 părinti = călugări' este vorba de subteranele mănăstirii unde erau aşe-
zate schelet�le călugăril�r morţi. '
120
[121]
Fioroasa răceală ce-nsufl-a ta vedere,
Vecinicul întunerec a icea domnitor,
Şi grozava tăcere
20 Arăt umbrele morţii ce pîntre oase zbor!
îmi pare că mă aflu în locu inţ-ad incă
A unei groazneci iesrne, ce sîngiur i' o hrănesc;
Şi care de o stîncă,
Pe călător sîăramă c-un zbieret sătănesc,
25 Sau în pădurea-aceea, în care mai-nainte,
Druiziil. cei sălbatici jertfeau pe osîndiţi,
Cînd, setoşi de omoruri, treceau de puteri sfinte
Stejarii-mbătrîniţi!
Aici cu toate-acestea religia vorbeşte
30 Celor ce vor s-asculte cuvîntul lui Hristos:
Groaza cu-ncetul piere, şi omul întîlneşte
Poveţe de folos.
Vicleanul îşi dezbracă atei ipocrrsia :
Acel căit se-mpacă cu ceru-ntărîtat :
35 Aici fapta cea bună visează vecinicia
Ş-aşteaptă nencetat.
Şi omul care crede, şi omul ce aşteaptă
D-o sfîntă mîngîiere în veci e însoţit;
Pacea va fi cu dînsul; el va lua răsplată,
40 Căci a nădejduit.
1 sîngiuri, pluralul lui sînge.
2 druizii -"- casta preoţilor din Galia antică; slujbele religioase aveau loc
de obicei în crînguri de stejar şi comp or tau uneori jertfe omeneşti.
121
[122]
BARCA
Păşeşte lin, o barcă, pe unda adormită!
Respectează-a l nature i răpaos trecător;
Inima mea de zgomot cu totul obosită
Ca Ia un scump tovarăş se-norede l-al tău zbor.
5 Poartă-mă-n sus, în laturi, orunde vrei şi-ţi place,
Unde te-mp inge vîntul, sau unde tu doreşti;
Toate-mi sînt dopotrivă, dacă mă duci în pace,
Dacă cu mulţumire vederea-mi rătăceşti.
Voi cunoaşteţi, o unde, cu cîtă bucurie,
10 De ce sfîrşit pornită, cu ce cuget curat,
Barca mea totdeauna p-a voastră-mpărăţ.ie ,
Ca-ntr-ale ei copr insur i jucînd s-a preumblat.
inghiţiţi pe tîlharii a căror Îndrăzneală,
Cu trupuri sîngerate, cu morţi vă otră vesc ,
15 Ce întocmesc comploturi, şi fără de sfială,
Aproape de pierzare, ucider i ch ibzu iesc ,
122
[123]
însă melancol ia , amorul şi plăcerea,
Pr iim iţ.i-Ie vesel ca pe ai vostri fii;
Eu vă cunosc mărirea, eu vă slăvesc puterea,
20 Cînd alerg p-ale voastre mult umede cîmpii.
Din rătăcita-m i barcă, ce-o las la întîmplare,
Ochii mei către ceruri uimit îi aţintez;
Sen inul lor însuflă sfială şi mirare;
Eu mă rog în tăcere, vărs lacrimi şi mă-ncrez.
25 Cerul o sa ne-ajute, zicea a mea iubită,
El pînă acum tace! Să n-o fi ascultat?
Şi poate frumuseţea a o vedea mîhnită,
Aducîndu-i drept jertfă suspin neîncetat?
Dacă într-aste ceasuri de vie desfătare
30 S-ar afla lîngă mine ... minut dumnezeit ! 1
Viaţa nu stă-n zile, şi eu cu-ncred inţare,
Cîtă-mi rămîne-aş da-o ş-aş zice: am trăit.
Mergi, mergi, uşoară barcă, în dreptu-acelei stele,
Căria i-am dat nume ... un nume ce slăvesc,
�5 Nume ce-n înfocarea închipuire i mele
Pe strălucita-i frunte îl văz şi îl citesc.
Acolo te opreşte, acolo priveghează,
Cît raza ei asupră-ţi ş-asupră-m i va zîrnb i ;
Cînd va peri cu noaptea, atunci te depărtează,
40 Şi iar cu noaptea vino la dînsa a privi.
1 Expresie a lui Iancu Văcărescu. Titlul unei poezii a acestuia este Minu­
tut îndumnezeit (Colecţie. p. 99).
!23
[124]
Pînă cînd fericirea, atîta aşteptată,
îmi va răsplăti veacuri trecute cu amar;
Dacă ş-astă nădejde, ca altele-nşelată,
N-o trece ca nădejdea şi n-o fi în zadar i
[125]
RUGACIUNEA
Al totului păr inte , tu, a cărui voinţă
La lumi nenfiinţate ai dăruit fiinţă,
Stăpîne creator!
Putere fără margini, izvor de vecinicie,
5 Al căruia sfînt nume pămîntul nu îl şt ie ,
N ici omul muritor!
Daca la cer s-aude glasul făpture i tale,
Fă ca întotdeauna pe a virtuţei cale
Să merg nestrămutat ,
10 Cînd soarta mă apasă, cum şi cînd îmi zimbeşte ,
Cînd veselă m-ajută , cînd aspră mă goneşte,
Să poei fi neschimbat.
Mîndr ia-n fericire să nu mă stăpînească,
Mîhnirea în restrişte să nu mă umilească,
15 Dreptatea să o ştiu.
Conştiinţa să-mi fie cereasca ta povaţă,
Prin ea tu mă-ndreptează , şi cînd greşesc mă-nvaţă
Cum trebuie să fiu.
125
[126]
Fă să doresc de obşte al omenirei bine,
20 Să mă cunosc pe însumi, şi altul decit tine
Să nu am dumnezeu.
La oameni adevărul să-I spui fără sf ia lă ,
De cel ce rău îm i face, de cela ce mă-nşa lă
Să nu îrn i răzbun eu.
25 Şi fă ca totdeauna al meu suflet să vază
Lumina aşteptată, a nernur ire i rază,
Dincolo de mormînt,
Acolo undeiviata cea vecinică z îmbeşte
\ .
Sîrmanului acela ce-n viaţă păt.imeşte ,
30 Gonit p-acest pămînt.
Şt iu cum că lumea noastră între globur' le multe,
Ce sînt pentru mărirea-ţi cu un cuvînt făcute
Dupe un vecinic plan,
N irn ica îna inte-ţ i nu poate să se crează,
35 C-aşa de puţin este ş-atîta îllsemnează
Un val în ocean.
Cunosc cu toate-acestea şi văz cu-ncred intare
Că-n fapta cea mai mică ş i-n lucru cel mai mare
Deopotrivă eşti,
. 40 Că la a ta dreptate nu este părtinire,
Că îngrijeşti de toate, că fără osebire
Ş-asupra mea priveşti.
Cu tunetul din ceruri tu ocoleşti părn îrrtu,
Înf loreşti cu natura şi răcoreşt i cu vîntu ,
45 \t�şti viaţa "ce ne-ai dat.
Ascultă dar. stăpîne, supusa rugăciune
Ce sufletul o-ria ltă , ce inima depune
La tronu-t i nencetat ,
126
[127]
Pînă-n ceasul din urmă amorul tău să-mi fie
50 Comoară de nădejde, de dulce bucurie,
Izvor de fer ic iri;
El singur să-mi stea faţă în acele m inu te,
Cînd planuri viitoare şi amăgiri trecute
Se şterg ca năluc iri ,
[128]
VIAŢA CIMPENEASCA
D. V. G. C.l
Aşa, simpla vieţuire
Eu şt iu să o preţu iese
Şi de acea feric ire I
Voi bucuros să-t i vorbesc.
, ,
,5 Dar florile şi verdeaţa,
Apusul şi dimineaţa,
Şi fluierul cîmpenesc,
Cu patimi, cu chinuri grele,
Cu starea iriime i mele,
10 Nicicum nu se potrivesc.
Departe d-acele locuri,
Ce poate m-ar f i-nsuflat ,
De ţărăneştile jocuri,
Ce-adesea ni-au încîntat,
15 Copr ins de nemulţumire,
De grijă şi de mîhnire,
De soarta mea aco lit,
În rele ce n1ă-n1presoară,
Ce gînduri, idei omoară,
1 VornicuJui Gr. Cantacuzino.
128
[129]
20 Duhul îşi pierde puterea;
E greu să descrii plăcerea,
Cînd sufletul e mîhnit.
însă a mea mulţumire
Pentru a ta găzduire
!5 Eu tot nu o poci uita,
Şi cît va sta prin putinţă
Voi pune a mea silinţă
Adevăru-a imita;
Măcar în vorbele mele,
30 Să poei să găsesc văpsele,
Să ştiu să-ntrebuinţez .
Colorele oseb ite,
'l'onurile felurite,
Care stilu-nsufleţez;
35 S-arăt atîta simţire,
Cîtă simţeam mulţumire,
Cînd dulcea serei răcoare
în preajmă-mi se întindea
Şi patimi sfîşiitoare,
40 Ca aburi din lac, din mare,
Deşertul mi le-absorbea.
Coprinsul, unde odată
împreună-am vieţuit,
Şi plăcerea-adevărată
45 Zilele mi-a îndulcit ,
Este un cîmp lat, ce are
De vechi şi fireşti hotare
Un mal către răsărit,
Iar către apus o apă,
50 Ce saduri, grădini adapă,
Ce udă ţărmul setos,
Şi-n ramuri multe-mpărţ ită ,
Curge mîndră, liniştită,
Pe patu-i cel năsipos.
9 - Grigore Alexandrescu. Opere 1
129
[130]
55 Casa p-o muche clăd ită ,
Singură cîmpul domn ind,
De umbră neoco lită,
O vezi în aer albind.
Să zic că a ei zidire
60 E lucru cu osebire,
Că e d-o arhitectură
Cap d-operă în natură,
De loc nu mi-ar părea greu;
Însă această minciună,
6.5 Deşi îndestul de bună,
Apasă cugetul meu.
Aşadar, iau Îndrăznea lă
Şi spui că adevărat
N-are nimic de mirat,
70 Dar are fără-ndo ia lă ,
Tot ce e neapărat.
Spre patru părţi �le lurne i
Patru ferestre privesc,
Şi dacă pe tonul glumei
7;' Slobod îmi e să vorbesc,
Al lor număr, m icşor ime ,
Cu a casei înăltime ,
Atît nu se învoiesc,
Î'ncit ochiul ce re vede
80 Cu lesnire poate crede
Că se plătea altădată
Vro daj d ie Însemnată
Subt nume de Ierestr it ;
Măcar că nu mi se pare
85 Nici undeva am citit,
Că la vreo întîmplare
N.obi1ii să fi plătit.
Astfel de năravuri proaste,
Dacă vreodată au fost,
90 N-au putut fi ale noastre
Ci-ale norodului prost.
130
[131]
Numai el singur plăteşte,
Fiind mai obicinuit;
Iar de ce, nici se vorbeşte;
95 Păcatul ar fi cumplit.
Pricina e delicată,
Şi prea puţin cîştigăm,
La mulţimea nensemnată,
Adevăruri s-aruncăm.
100 Dar în vorbă neplăcută
Ca să nu ne încurcăm,
Şi ca nu, din întîmplare,
S-aduc la mulţi supărare,
Descrierea începută,
105 Mai bine să o urmăm.
Aproape de casă-ridată.
Spre miazănoapte s-arată
O biserică smerită,
Un templu dumnezeiesc,
11.0 Unde muncitorul vine.
Prinoasele să-şi închine,
Unde ruga umilită,
Ca tămîia cea sfinţită,
Este la cer priim ită
115 De părintele obştesc.
Tot către această parte,
Un sat puţin însemnat,
În duouă rînduri se-mparte,
Pe linie aşăzat.·
120 În vale se văd desişur i,
Saduri, livezi, a.lunişur i,
Pe urmă ochiul zăreşte
Un deal ce se prelungeşte
Verde şi împestriţat.
131
[132]
125 Coastele-i sînt învă1ite
De vii, de semănături,
De ţarine felurite,
De crînguri şi de păduri.
Munţii mai în depărtare
130 Se văd ca tulbure nor;
Vara le e la picioare
Şi iarna pe fruntea lor.
Iată, dup-a mea părere,
Locul atîta dorit,
B5 Unde zile de plăcere,
Zile scumpe am trăit.
Frumoasă singurătate,
Bunurile-adevărate
În sînul tău le-am simţ it ;
140 Pace, linişte, viaţă,
Toate-acolo mă-nsoţea ,
Si din orce d im ineaţă,
'l' v It' ,
Mu ţum irea se naş ea.
Dacă vreo cugetare
145 C-o umbră de întristare
Fruntea mea acoperea,
Uşoara-i întipărire,
Ca cercul acel supţ ire,
Ce-aţîţă din întîmplare
150 P-o undă nemişcătoare
Un vînt cu lină suflare,
Trecea, se pierdea de sine
Ş-al firei glas simţitor,
Şi ideile senine
155 Lua iarăş i cursu 1 lor.
Adeseaori pe cîmpie
Departe mă rătăceam,
Adesea cu bucurie
în dulci gîndiri mă p ierdeam .
132
[133]
160 Simboluri de tinereţe,
Eluturi cu vesele feţe
Privirea mea o trăgea:
Pe iarbă în depărtare
Flutur ile părea floare;
165 Dar cînd umbletu-m i simţea
Insectele-amăgitoare
Se-nă lţa , găsea scăpare
Aripele-şi scuturînd,
Şi eu c-o dulce mirare
170 Vedeam florile zbur înd .
Nor i deşi, negri, cîteodată
Cerul îl întuneca,
Şi ploaia-n ei adunată
Pe cîmpia-nsetoşată
175 în torente se vărsa;
Apoi razele-i rob ite
Soarele-ncet desfăcînd ,
Şi-n munţi, valuri aur ite
Norii umezi prefăcînd ,
180 C-o privire-nf1ăcărată
Lumea el o coprindea,
Şi o mreajă purpurată
Peste dealuri întindea.
Cînd acea stea arză toare,
185 Aproape d-al ei sfinţit,
Părea a da sărutare
Pămîntului ce-a-ncălz it ,
Şi ma i întorcînd o rază
Ca zîmbet prietenesc,
190 Sta un minut să o vază
Ochii care o doresc;
Ochii acei pentru care
Este cel din urmă soare
Ce ei poate mai privesc;
133
[134]
195 SuPUS la acea uimire,
L-acea adîncă simţire,
Care subt ceruri senine
Seara aduce cu sine,
Slobod de grij i, de dorinţe,
200 În cugetu-mi mulţumit,
Slăvind o-na.ltă putere,
Eu ascultam în tăcere
Al multor mii de fiinţe
Concertul nemărginit.
205 Şi cînd lun-argiutuită ,
Albind iarba de pe vale,
leşa lină, ocolită
De stelele curţii sale,
Pe dealurile rîpoase,
210 Stam, mă opream să privesc
Cerurile sămănate .
/
De globuri nenumărate,
Care, făclii lumin/oase,
În umbra nopţii lucesc.
215 Pîn aluniş sufla vîntul,
Frunza uşor clătina,
Nucii bătrîni ca pămîntul
D-a lungul se desina;
Unda cea armonioasă
220 A unui ascuns izvor
Ca o şoptă amoroasă
S-auzea în preajma 101'.
Curmînd adînca tăcere
A cîmpului liniştit,
225 Un glas cînta cu plăcere
Un cîntec obicinuit.
Ast glas, această cîmpie,
Noaptea care mă-nvă lea
134
:230
2;,5
260
[135]
Gîndiri de melancolie
În inimă-mi învia.
Şi florile tinereţei,
V isur i, nădejdi, amăgiri,·
Acea ghirland-a vieţei
'Ţesută de nălucir i,
Care, cîte una-una,
Treptat s-au desfiinţat,
Ca frunzele ce furtuna
De verzi le-a smuls, le-a uscat,
Mi s-arăta înainte;
Cu gîndul mă întorceam
La locurile dorite,
În valea ce-atît iubeam.
Vedeam Evada, grădina,
Poteca ce des calcam,
Părul înalt şi tulpina
Unde copil mă jucam.
Astfel în ţări depărtate,
Unde strein te numeşti,
Di-auz i pe neaşteptate
Limba care o doreşti,
Limba acea părintească,
În care tu te gîndeai,
Ce-n vîrsta cop ilărească
Cu maică-ta o vorbeai,
Orcît de urîtă fie,
Aspră, grea la auzit,
Se naşte o bucurie
Un ce neobicinuit,
O simţire v ie-adîncă
În sufletu-ţ i rătăcit,
Şi crezi că te afli îrcă ,
În ţara ce-ai părăsit.
A! dacă o provedinţă
Asupra mea ar privi,
135
[136]
265 Dacă smerita-mi dorinţă
Soarta o ar împlini,
Departe d-ai tiraniei
Tovarăşi nelegiuiţi,
De cursele vic1eniei,
270 De oameni neorneniţ i,
De tot ce se crede mare
În fapte ce necinstesc,
De zîmbete protectoare,
Care le nesocotesc,
275 Uitînd acea zeitate
Care-n zgomotosu-i zbor
Staturilor înălţate
Le suflă căderea lor,
La cîmp, locaş de plăcere,
280 Eu mulţumit aş trăi,
Liniştit şi în tăcere,
Ziua mea aş împlini.
La binele ce îmi place,
Şi neamului meu doresc,
285 Pe voi cîţi puteţi a7l face
Aş cerca să vă pornesc:
Aş pune mica mea 'parte,
Silinţa-vă lăudînd,
Isprava nu prea departe,
290 Bună, dreaptă arătînd,
V-aş arăta răsp lăt irea ,
Ş-un înger ajută tor ,
Şi cinstea, şi mulţumirea
Ce inimile aprinde,
295 Iar celuia ce se vinde,
Un trăsnet răzbunător.
[137]
MIEZUL NOPŢEI
Aici p-aste ruine cu mîndre suvenire
Privesc cum orizonul se umple de făclii,
Cum luna în tăcere s-arată să inspire
Gîndiri religioase l-ai lui Apolon fii.
5 Cînd tot doarrne-n natură, cînd tot e Iinişt ire ,
Cînd nu mai e mişcare în lumea celor vii,
Deşteaptă priveghează a mea tristă gîndire,
Precum o piramidă se-na lţă în pustii.
Ai mei ochi se preumblă pe dealuri, pe cîmpie,
10 Al meu suflet se-nalţă pe aripi d-un foc sfînt,
în zboru-i se rîdică la poarta de vecie,
Căci nici o legătură nu are pre pămînt.
Nădejdea mea din lume de moarte se precurmă ;
Trecu ea precum trece un fulger pîntre nor;
15 S-a şters precum se şterge a vulturului urmă
Cînd spintecă văzduhul în falnecul său zbor.
137
[138]
De cînd p ierdu i părinţii-mi trei ierni întregi trecură,
Trei ierni, căci după ierne viaţa-mi socotesc,
Căci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură,
:�o Copaci din miezul iernii ce vînturi îi clătesc.
Frumoasa primăvară acuma se grăbeşte
La caru-i să înhame pe zefirii uşor i ;
Păşaşte , şi pe urrnă-i verdeaţa se iveşte
Şi cerul se dezbracă de viforoşii nori.
25
30
35
40
Zefirul printre frunze misterios suspină,
E l irnpede-or izonul şi cerul luminos;
A rîurilor şoptă... Dar unda lor e lină,
Iar sufletu-m i e-n valuri, n-am soare seninos.
Căci Închinat durerei, amara mea viaţă
D-atunci e pentru mine nisip neroditor,
f
Ce vara îl usucă, ce iarna îl îngheaţă,
Pe care flori nu află sărmaliul călător.
Lăsat stre in în lume, lipsit de orice bine,
Văzînd că nu-mi rămîne plăcere pe pămînt,
Văzînd zilele mele de suferinţe pline,
Pui mîna p-a mea frunte şi caut un mormînt.
Puţină vreme încă şi glasu-m i se va stinge,
Şi inima d-a bate în p ieptu-m i va-nceta l
Atunci fără-ndo ială eu soarta voi învinge,
Şi a vieţii taină în moarte voi afla.
[139]
EJ...,IZA
Spune-mi, scumpă E'lizo , ce este fericirea?
Pe ce ţărmuri răsare, ce loc îi e plăcut?
E veche ca pămîntul, împodobeşte firea,
De mult, sau deodată cu tine s-a născut?
5 Am cătat-o-n pustiuri, am cătai-o în lume,
Am cătat-o pe dealuri, pe munţi şi pe cîmpii;
Am cătat-o-n deşertul eho al unui nume,
Pe valurile mării, în titluri, bogăţii.
Zadarnică silinţă! Fericirea s-ascunde;
10 Fără folos pe urmă-i vedeam că ostenesc;
O chemam cu-nfocare, dar nu vrea a-mi răspunde:
Te înt.ilnii, iubită, şi-n ochii-ţi o găsesc!
Vedeţi aceste locuri, aceste stînci rîpoase?
Vedeţi pămîntu-acesta de tot nelocuit?
15 Ei bine, aici toate mie îmi par frumoase!
Mai mult decît oriunde aici sînt fericit.
139
[140]
Eliza e viaţa ce toate-nsufleţeşte;
Zirnb irea-i e cerească, privirea ei Amor;
A ei dulce suflare ast aer bălsărneşte,
20 Şi graţiile-ntr-însa văd o tînără soro
Daca ar fi pămîntul în vechea simplitate,
Cînd cea dintîi femeie în rai s-a pomenit,
Frumoasă,-mpodobită cu darurile toate,
Şi nobila-i icoană în unde şi-a privit:
25 Negreşit că Eliza de sine încîntată,
Văzîndu-şi în fîntînă atîtea frumuseţi,
Tovarăşelor sale: "Veniţi, le-ar zice-ndată,
în crista lu P acesta minune să vedeţi.
Voi sînteţi prea plăcute, şi dulcea-vă pr rvtre
30 Inima mea o trage, mi-e drag să vă ascult;
Dar văz colo în apă un lucru peste fire,
Un chip care vă-ntrece , şi-mi place şi mai mult!"
/
Pînă nu o văzusem, p în-a nu o cunoaşte,
Eram de nopţi, de zile, de toate dezgustat.
35 Vremea ce-acuma zboară' părea că se tîraşte,
Anii, ca o povară grozavă de purtat!
Vîntu-mi părea suflare zadarnică şi rece,
Cerul ca o cîmpie de care sînt sătul,
Eho numai un sunet ce fără folos trece,
40 Aurora o rază privită îndestul.
Ziceam: O zi ca alta, şi tot acelaşi soare!
în lume vedeam chinuri, pe ceruri vedeam nori.
Le privesc cu Eliza; totul schimbat îmi pare,
Cerul este cu stele, cîmpiile cu flori.
1 Accentuat cristalul (gr. XpUO"'l"(XAAOC;).
140
[141]
45 Aurora, o nimfă de soare prea iubită,
Se deşteaptă ş-în aer alunecă zîmbind,
De cele dintîi ceasuri, d-ai săi fii ocolită,
La soare, ce-o urmează, cu dragoste privind.
Zefirul o fiinţă de bine făcătoare,
50 Care către cer duce suspinuri omeneşti;
Eho o zeitate la chinuri simţ itoare ,
Ce repetează glasul acelii ce slăveşt i.
Cînd tăcerea El iz ii îmi spune-a ei iubire,
Cînd mîna ei mă strînge, cînd ochii-i îmi vorbesc;
55 Cînd lîngă ea uit lumea şi nu mai am simţire,
Decît pentru minutul în care o privesc,
Zic: "Viaţa este scurtă şi fericirea trece:
Spun că plăcerea stinge făclia lui Amor:
Daca iubirea noastră e s-a ibă sfîrşit rece,
60 De ce-n m inutu-acesta , de ce acum nu mor?"
[142]
ASTEPTAREA
,
Acesta este ceasul. .. sau ce] puţin soseşte,
Dar ea unde să fie? De ce nu se iveşte?
Minutur i fericite sînt oare de/pierdut?
Foarte puţine omul în viaţa lui are!
5 Se auzi un sunet", Să ascult .. , mi se pare. '.
Nu e nimic; o frunza în vale a căzut,
Noaptea în aste locuri n-are de loc tăcere;
Totul se mişcă, umblă, dar toate sînt părere;
Vîntul, umbra mă-nşală , cînd crez a o vedea.
10 Luna aci s-arată, aci iar se ascunde:
Abia cîteodată irrtunecu l pătrunde,
Şi norii î na.inte-i se PU�l ca o perdea,
Poate că şi ea are o ta inică-nt.ilnire ,
Poate că stăpînită d-asernenea simţire
15 Păşeşte-nvăluită în umbra unui nor.
Chiar în acele sfere care au ceresc nume,
Poate-amorul domneşte ca aerul în lume:
Cu ce drept omul singur să fie simţitor?
142
[143]
Nu ştiu, dar la atîtea rele nesuferite,
20 Ce asupră-m i adesea se par a fi unite,
Singur amorul este izvorul fericit,
Ce fără încetare m-adapă cu uitare,
Ca undele vestite fîntînei de mirare,
Prin care morţ ii uită că-n lume au trăit .'
25 Zile nepreţuite ale copilăriei,
Tovarăşi ai vieţei şi fii ai bucuriei!
De mi-ar fi iertat astăzi a-ncepe să trăiesc,
Cîte mi-a dat amorul m inutur i, ceasuri bune,
La un loc adunate, cu voi să se-rnpreune ,
:lO Şi din toate o scurtă viaţă să-ntocmesc ]
M-aş duce unde zboară atîtea rindurele.
Cînd viscolul începe, cînd vin vremile rele;
Pe pasur Te verdeţet ca ele ni-aş ivi.
D in loc in loc aş trece în cl imele streine,
35 Unde sînt alte stele, şi ceruri mai senine,
Dar iarăşi m-aş întoarce cînd firea ar z îrnb i.
.Sătul de mari nimicuri ce nu dau fericirea,
Cătînd în viaţă pacea, ş i-n pace mu lţum irea ,
Ca rîul fără nume, aş trece neştiut.
40 Orcît de mic e templu, dar tot îl locuieşte
Acela ce pămîntul şi cerul stăpîneşte:
Numai pentru-a lui slavă şi omul s-a născut!
Nădejduiesc într-însu l ; el poate să-mi arate
Un drum fără primejdii, cărări nesemănate
45 De asupriri nedrepte, de curse vic1eneşti.
1 Este vorba de Lethe, rîu al Infernului greco-roman, din care sufletele
morţilor beau uitarea existenţei lor p ă m in teuc ,
143
[144]
Din frunza-ntunecată a pădurii vecine,
Se întinde o umbră ... cineva parcă vine ...
Părere-nşălătoare , ş-acum mă amăgeşti?
Dar nu, văz o fiinţă ... spre m ine-na intează ...
50 Să m-arăt ... de vederea-mi ea nu se spă im întează ;
Un strein pe aicea sfială ar avea.
Ea păşeşte, ia seama ... o auz că şopteşte.
Negreşit e femeie ... Ce zice? Mă numeşte!
Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea.
[145]
INIMA MEA E TRIST A
Inima-mi e-ntristată,
Şi-n lacrimi înecată,
La fericiri trecute gîndeşte în zadar!
Plăcere, mulţumire,
5 Viaţă, fericire,
Le-am gustat. A lor lipsă acum o simţ amar.
Acele dulci suspinuri
Cum se schimbară-n chinuri,
Şi bucuria noastră în otrăvit venin!
10 Cît rău dup-at ît bine!
Aşa furtuna vine,
Cînd soarele zîrnbeşte , cînd cerul e senin.
Adio! N-am cuvinte
Să-ţi arăt tot ce simte,
1.5 în asfel de m inutur i, mîhnit sufletul meu.
E o durere mare,
Şi sufer inţ i, pe care
A le simţi poci numai; a le descr i mi-e greu.
II} - Gr igore Alexandrescu, Opere J [145
[146]
A! cît de mult amară
20 Viaţa o să-mi pară l
Minutur ile veacuri o să le socotesc.
A orcărei zi rază,
Nuoi lacrimi o să vază,
Cînd pe streine ţărmuri strein o să trăiesc 1
25 Spune-mi însă, iubită,
Cînd inima-ţi lipsită
D-un credincios prieten cu el nu va mai fi,
Vei putea uita toate
Plăcerile gustate?
30 Simţ irea se va stinge, şi nu-l vei mal dori?
Astă lege obştească
Se cade să-ngrozească
Amorul, care vremea atîta l-a-ntăr it?
în ce loc, pe ce cale,
.35 Călcînd pasur' le tale, /
Vei avea drept a zice: aici .nu m-a iubit?
Durerea cea mai mare
'Nu poate să omoare:
P-a mea care-a-ntrecut-o? Dar tot nu pod să IDm!
�0W A! de-i mai ţinea minte
Atîtea jurăminte,
îmi vei mai păstra, poate, o urmă de amor t
Cînd seara tu vei merge
Pe cîmpuri, a culege
",i.5 Flori tinere ca tine, s-acoper i fruntea ta,
Daca din întîmplare,
Vei nerner i o floare,
Ce poartă un scump nume, ce-l ZIC nu-mi-uita,
146
[147]
o •
Atunci, atunci gîndeşte
50 De mine că-ţi vorbeşte:
Asta-mi este nădejdea şi d-asta mai trăiesc:
Eu tot crez că e-n fire,
Acea compătimire,
Ce inimile leagă cu lanţul sufletesc.
[148]
TE MAI VAZUI O DATA
Te mai văzui o dată, fiinţă de iubire,
O înger ce slăvesc! ,
Şi ceasurile repezi, şi scumpa ta zîmbire ,
Cu suflet, cu viaţa sînt/gata să plătesc.
5 În valurile-acelea de lume încîntată,
În care ne-am găsit,
În Vesele cadr ile , în sala luminată,
Stam singur şi mîhnit.
Plăcerea, frumuseţea, podoabe felurite,
[ O Tot era în zadar;
Ele nu pot să-nv ie s imţ ir ile-amorţ ite
D-al patimei amar.
Bucuria ce-n preajmă-mi trecea cu repejune.:
Trist, rece mă găsea,
15 Şi mă gîndeam la vremea care în veci n-apune
în pomenirea mea.
148
[149]
Atunci intraşi! Dodată , de pe a mea vedere
Se r îd ică un nor:
Te presimţii; îmi spuse a ta apropiere
20, Un aer de amor.
Zambila primăverii aşa ea ne împarte
Desfătător miros,
Aşa dulcele-i suflet se simte de departe,
În aer răcoros.
25 Şi inim ile noastre, şi ochii se-nt.îlniră ;
Simţ ii ce păt.imeşt.i;
Un zîmbet trist mi-o spuse; cu tine îmi zîmb iră
Puterile cereşti!
Văzu i pieptul tău tînăr bătînd de turburare,
30 Subt vălul ce sălta;
Te privii în tăcere; cunoscuşi a mea stare,
Văzuşi puterea ta.
Dar cum se strecurară delirul, fericirea!
Ce iute au trecut!
35 Jaluză d-al meu bine, făcu nenorocirea
Un semn, şi te-am pierdut!
Multe rele d-atuncea am suferit, iubită!
Multe am pătimit!
Soarta mea credincioasă la ura-i nemb lînz ită ,
40 Din zboru-i s-a oprit.
Viitorul in ochii-mi îşi pierde nălucirea,
Toate mă obosesc;
Tu imi erai nădejdea, tu însuflai gîndirea,
Tu făcea i să tră iese.
149
[150]
45 Roua buzelor tale sufletul răcoreşte,
Dă viaţă şi plăceri:
Subt umedele-ţ i gene, e un foc ce topeşte
Tot felul de dureri.
Dar depărtat de tine, ce pot să-mi folosească
50 Lumea ş-ale ei bunuri, şi orice aş avea?
Pustiul unui suflet ştiu ele să-rnp linească?
Pot s-aducă trecutul, pot face-a te vedea?
Pot să întoarcă vremea şi ceasurile sfinte
Care sînt al tău dar,
55 Ca să mai vărs o dată o lacrimă fierbinte.
P-al in im ii-ţi o ltar?
[151]
DE CE SUSPIN
Şi cum poei a-ţi răspunde?
De ce m-ai întrebat?
Eu ştiu c-am suspinat,
Dar taina mea e tristă şi va a se ascunde;
5 Să zic că eşti frumoasă
Ca visul de amor,
Că pasul tău uşor
Abia se Însemnează
Pe iarba mlădioasă,
1 () Că chiar privighetoarea
Te crede trandafir,
Că dulcele zefir
Sărută cu plăcere o frunte graţ.ioasă,
Că florile grădinii
15 Cu pizmă te privesc,
Şi-n chipu-ţ i se unesc,
Cu graţie cerească, garoafele şi crinii;
151
[154]
Să vezi apor m lume cumplita răutate
Otrăvindu-mi ani, zile, chiar umbre de plăceri;
Să vezi ... Ah! atunci numai, atunci ai vedea poate
20 Cîte un singur suflet copr inde-n el dureri!
Lumea mă crede vesel, dar astă veselie
Nu spune-a mea gîndire, nu m-arată cum sînt 1
E haină de podoabă, mască de bucurie,
Şi mîhnirea mi-e numai al inime i veşmînt.
25 Dacă nu după z ile , ci după suferinţe
Ni s-ar socoti vîrsta, ştii, mare Dumnezeu, ­
Pentru care ani, veacuri, şi lume şi fiinţe
Nu sint nimic -- ştii singur cîţi ani aş avea eu!
A mea credintă însă nu este încă moartă;
, /
30 Mîngîitor tovarăş ea nu m-a părăsit:
În umbră îmi deschide a veoîniciei poartă,
Şi negura mîhnirei ades m i-a răsipit ,
Dar tu, cării nădejdea s-arată aurită,
Tu, căr ii viitorul păstrează nălucir i,
35 Cînd tînăra ta vîrstă zîmbeşte înflorită,
Cînd nu ai nici o coardă a inimii izbită
De viscolile lumei şi de nenorociri,
Mîngîi-te, copilă, şi simte mulţum irea
Care o-nsuf1ă daruri ce firea ţi le-a. dat.
40 Eu cînd te-ascult uit toate, uit chiar nenorocirea,
Mă aflu-n altă lume uimit şi încîntat.
Subt degetele tale, în sunete-arg intoase
Clav irul cînd răsună, cînd dulce preludez i,
Deştepţi în al meu suflet acorduri fioroase,
45 A pat imilor stinse cenuşă înv iez i,
154
[155]
Talentul, frumuseţea adesea pătimeşte;
De soarta cea obştească şi tu poate să ţii;
Dar vezi dreapta natură cum te despăgubeşte :
Glasu-ţ i este esenţa cereşt ii melodii.
50 Desăvîrş itul bine nu-l poate-avea pămîntul:
Ce mări fără ta lazur i, ce inimi fără chin?
Omul este o taină care-o ştie mormîntul,
Femeia e un inger, v iaţa-i un suspin.
[156]
10
15
MUL1-'UMIREA
Z ... în vîrstă de un an
Aşa! Îmi trimiţi daruri, iubită cop il iţă :
Abia eşti de o palmă şi vrei să (te slăvesc 1
De ochii tăi albastri, de mica ta guriţă,
În limba armoniei îţi place să/vorbesc?
Eu nu ştiu ce aş face d-a i fi mai măricică,
Eu nu ştiu ce aş zice, nici cum te-aş fi cîntat,
Dar ştiu cu-ncred.inţare c-aş cere fără frică,
Drept plata ostenelei, un dulce sărutat.
Acum însă, adio dor inţ i amăgitoare!
Cu astfel de monedă eu n-o să fiu plătit:
Cînd tu pe scena lume i vei fi veselă floare,
De ani, dureri, de patimi mă vei găsi slăbit.
Parcă te văz, frumoasă, de fluturi ocolită.
Zburdalnicei lor trupe cu graţie zîmbind"
Cununa modestie i pe fruntea-ţi Împletită,
A inimilor tineri slăv ire pr iimind ,
156
[157]
Ştiu bine c-al meu suflet e sfînt, nu-mbătrîneştc,
Că aş putea ş-atuncea să-ţi spui că te iubesc;
Dar tristă rolă joacă un sfînt care trăieşte
20 ln nişte vechi ruine ce-abia se sprijinesc.
A! cel puţin, copilă, atunci adu-ţi aminte
Că-n leagănu-ţi adesea te-am binecuvîntat;
Ascultă cu răbdare trez itele-m i cuvinte,
Zîmbeşte-hi i cîteodată, ş-o i fi îndestulat.
2[) Iar dacă vreun tînăr, în dreapta-i ja luz ie ,
Se va mim d-at.îta nemeritat favor,
Zi-i: ăsta mă cunoaşte din mica mea pruncie,
La tot ce simţ, ce-mi place, s-arată simţitor.
A. fost în casa noastră la orce întîmplare,
30 Mă mîngîia adesea, îl ştiu de cînd trăiesc;
Cu tată-meu odată el deşerta pahare,
De mult au fost prieteni şi încă se iubesc.
[158]
NINA
După atîta cochetărie
Si necredintă şi viclenie,
în sfîrşit, iUna, simţ! că trăiesc.
Inima-mi astăzi e izbăvită
5 D-acea robie nesuferită ;
Mai mult asupră-m i nu ni-amăgesc.
S-a stins în mine flacăra toată:
Subt o mînie neadevărată 1
Mai mult amorul nu e ascuns.
10 Daca în lipsă-ţi eşti pomenită,
Sau Înainte-mi de eşti slăvită,
De turburare nu sînt pătruns.
Eu dorm în pace fără de tine;
Cînd deschiz ochii, cînd ziua vine,
15 Nu eşti dorinţa-mi' cea mai dintîi.
Nu-mi mai însufli nici o gîndire;
Fără plăcere, fără mîhnire
Te las, te-ntirnp in, mă duc cînd vii.
1 neadevărată in cinci silabe.
158
[159]
N ici ale mele lacrimi trecute,
20 Nici suven ire dulci şi plăcute
Nu pot a face să te doresc.
Cît mi-eşti de scumpă poţi vedea bine:
Fără de pizmă, acum de tine
Chiar cu r ivalu-m i poei să vorbesc.
25 Fii cît de mîndră, fii nempăcată ,
A ta mîndrie e nensemnată
Ca şi blîndeţea ce ai avea.
Nu-mi zic nimica vorbele tale,
Şi nici chiar ochii-ţi nu mai au cale
30 Ca să pătrunză-n inima mea.
La al tău zîmbet, l-a ta mmie,
A mea mîhnire sau bucurie
Nu pot nici creşte, nici a slăbi.
Crînguri stufoase, peşteri tăcute.
35 Fără de tine îmi sînt plăcute
Şi iar cu tine pot a nu-mi fi.
Tu-mi pari frumoasă ca ş-altădată ,
Dar mai mult nu eşti Nina ce-odată
Desăvîrşită eu o vedeam.
40 Dreapta gîndire, ce tîrziu vine,
Azi mă învaţă şi văz în tine
Greşeli ce graţii atunci numeam.
Cînd zdrobii lanţul robiei mele,
Doamne! ce luptă, ce chinuri grele!
45 În mîna morţei credeam a fi.
Dar în nevoie, cînd omul are
Coraj statornic, pentru scăpare
Ce rău nu poate a suferi?
159
[160]
5()
55
60
G5
70
Aşa din cursa primejdioasă
O păsărică simplă, fricoasă,
Prilej să scape cînd a găsit,
Pierz îndu-şi pene, ia măsuri bune
Şi-nvăţătură de-nţelepciune
Să se ferească de ce-a păţit.
Tu crezi că poate tot te slăveşte
Acela care încă vorbeşte
De nişte ch inur i ce a cercat;
Dar însă astfel scăpînd elin mare
Corăbieml fără-ncetare
Spune-n ce valuri el s-a aflat.
Acel războinic ce biruieşte
După izbîndă ne povesteşte
Prin ce primejdii el a trecut;
Si robul slobod, după nob ie,
, ,
La toti arată cu bucurie
L '1 ' . l ; t
antu 111 care am a zacu .
, ,
:îţi arăt starea-mi fără sfială;
Vorbele mele il-au îndoială,
Că sînt zadarnici să nu gîndeşti;
Şi orice-ai zice, Iăr-oseb ire ,
De loc nu-mi pasă, n-am mulţumire
Să ştiu ele mine ce fel vorbeşti.
Nici frumuseţea-ţi prea lăudată
Niei viclenia-ţi n-or găsi-udată
75 Arnorez astfel cum mă fălesc.
Te p ierz, dar soarta-ni i rea nu îm i pare,
Căci eu o altă înşelătoare
Mai cu lesnire poei să găsesc,
(Imitaţie)
[161]
CÎINELE SOLDATULUI
Rănit în războaie, soldatul căzuse,
Şi-n puţine zile chinuit muri,
Departe d-o rnumă care îl crescuse,
Şi care-I iubi!
5 Sîrman, fără rude, pe ţărmuri stre ine ,
N-avea nici prieteni, nici un ajutor;
Nu era fiinţă care să suspine
Pentr-un trecător 1
Singurul tovarăş de nenorocire,
10 Singura-i avere, un cîine iubit,
Şedea lîngă dînsul, ş i-n mare mîhnire
Părea adîncit.
Acum tot e gata pentru îngropare,
Acum ridic trupul pe mîini de so ldaţ i,
15 Cinste hotărîtă acelora care
Mor pentru-mpăraţ i,
1)- Gr igor c Alex andr escu, Opere 1 161'
[162]
în fruntea paradei cîine le porneşte,
Din ochii lui pică lacrimi pe pămînt,
Ca un iubit frate el îl însoţeşte
20 Pînă la mormînt.
Aci se opreşte, aci se aşază,
Nimic nu îl face a se depărta:
Aşteaptă să-I strige, crede c-o să-I vază
Cînd s-o deştepta!
25 Cîteodată cearcă piatra s-o ridice,
Cîteodată latră dup-un călător;
Coprins de durere: Vino, parc-ar zice,
Să-mi dai ajutor.
Apoi cînd stre inu l de milă voieşte
30 A-l trage departe şi hrană a-i da,
El îşi pleacă capul, în pămînt priveşte,
Şi nimic nu va!
De două ori noaptea cu umbrele sale
Em isferu l nostru l-a învăluit,
35 Şi sirmanul cîine din locul de jale
A fost nelipsit!
Dar în dimineaţa acea viitoare,
Pe CÎnd se deşteaptă omul muncitor,
Zăcea lîngă groapă, mort de Întristare,
40 Cîinele Azor!
(Imitaţie)
[163]
FERICIREA
o vedeţi colo, colo în vale,
Unde natura vesel zîrnbeşte ,
Unde păstorul zilele sale
în paza turmei le mărgineşte?
5 Inimă simplă, nevinovată,
Orice dorinţă lesne-mp linită.
La cîmp simţirea e-adevărată ,
La cîmp viaţa e fericită:
La cîmp, nădejdea zice, veniţi,
10 în fericire de vreţi să fiţi.
O vedeţi colo, în palat mare,
înconjurată de bogăţie,
Vedeţi ce cinste, ce drepturi are,
Vedeţi pe fruntea-i ce bucurie?
15 Relele-i fapte se schimb tn bune,
Orice dorinţă-şi are-mp linirea ,
Numai mărirea toate supune,
Numa-n palaturi e fericirea.
Măriri, nădejdea zice, goniţi,
20 în fericire de vreţi să fiţi.
11 • 163
[164]
o vedeţi colo, colo-n războaie,
De steagul slavei falnic umbrită?
Ochii sînt groazneci, plini de văpaie,
De morţi, de sîngiur i stă ocolită;
2.5 Apără dreptul, legea, credinţa,
Şi răsplătirea-i e nemurire.
A 1 ce plăcută e biruinţa 1
Ce fericire e la oştire 1
Nădejdea zice: războinici fiţi,
. 30 De fericire dacă doriţi.
o vedeţi colo, colo pe mare,
Cum îşi încrede soarta la vînturi,
Cum se preumblă Iără-ncetare,
Şi ce departe e de pămînturi?
35 Busola drumul la pol i-arată ,
Află lumi nuouă , creşte simţ.irea,
Măsoar-adîncu.l, lăţimea! toată:
Numa i pe n1.are e fer ioirea .
Nădejdea zice: pc mări trăiţi,
40 În fericire de vreţi să fiţi.
O vedeţi colo ,-n ţara grecească,
Azil al slavei ş-al libertăţii,
Fantomă mîndră, ur ieşască ,
U nde-a scris Solon cartea dreptăţ ii?
45 Frumoasă climă, ceruri senine,
Care însuflă-n veci bucuria 1
În aste locuri cît e de bine 1
Ce fericire e în Grecia 1
Nădejdea,-acolo, zice, trăiţi,
50 În fericire de vreţi să fiţi.
o vedeţi colo, colo departe,
În noru-acela ce se zăreşte?
164
[165]
A! zice omul care la moarte,
Albit de zile, mîhnit soseşte:
fi5 Ca voi odată aveam greşală,
Dar al meu sînge astăzi e rece,
Astăzi nădejdea nu mai mă-nşa lă :
Veţi vedea singuri norul cum trece!
Pin-atunci însă, mergeţi, goniţi,
(iQ Norul acela unde-o 1 zăriţi.
( Imitaţie)
1 Se referă la fericire.
[166]
/
[167]
EPISTOLE
EPISTOLĂ
CĂTRg
VOLTAIRE
Din ziua cînd am citit scrisoarea către Horace 1,
Doream, de s-ar fi putut, toată sfiala să las,
Să-ţi scriu pe un ton măreţ, cît mai măreţ s-ar putea,
Şi să-ţi pornesc un bilet lucrat în fabrica mea.
5 Dar auzisem că voi, poeţi, scriitori vestiţi,
Îndată ce aţi murit, vă faceţi cam neciop liţ i,
Cam groşi, nec iv il.izaţ i : şi, drept să spui, mă temeam
Să nu-mi intorci un răspuns mai aspru decît doream:
Răspuns ca acel ce zici că-n anul trecut ţi-a dat,
10 Din partea lui B01:Zeau2 un secretar nenvăţat".
Aicea , ca şi la voi, se află mulţi nătără i,
1 Hor ace (citit, şi scris de Alexandrescu, Oras), numele francez al lui lloraţiu.
2 în trei silabe (Bo-a-lo); 1 irn b a r orn îu ă nu avea, pe vremea lui Alexan­
drescu, d iftorrgu l oa neaccentuat. CL Epistolă D. 1. V., v. 65.
3 începutul epistolei lui Voltaire către Horaţiu face aluzie la Epistola lui
Boileau către Voltaire scrisă de J. M. B. Clement (din Dijon), un adversar al lui
Voltaire, ca răspuns la epistola acestuia către Boileau:
Toujours ami des vers et du diable p o usse,
A li rigoureux Boileau j' ecr iv is l' an p a sse ,
Je ne sa is si ma lettre aur a it pu lui dep la ire;
Mais il me repond it par un plat secr et a ir e .
(Dintotdeauna prieten al versurilor şi împins de diavol, i-arn scris anul
trecut severului Boileau. Nu ştiu dacă scrisoarea mea ar fi putut să-i displacă,
dar mi-a răspuns printr-un secretar lipsit de du h.)
167
[168]
Care s-ar da bucuros că sînt secretari ai tăi.
Cu toate-acestea acum dorinţa mea o ascult;
Respectul numelui tău nu mă opreşte mai mult,
15 Şi paie-ţi bine sau rău, slobod din partea mea eşti.
Nu cercetez dacă-n rai, dacă în iad locuieşti,
La ce fel de munci, pedepsi, păcatele-ţi te-au supus
Şi dacă în lungi frigări dracii acolo te-au pus.
Sînt sigur că sfinţii toţi asupră-ţ i au reclamat,
28 Şi chiar de nu-i fi prăjit, eşti negreşit afumat.
Trebile aco lo-n iad nu merg c-a ici pe pămînt,
Unde păgîni sau creştini cu toţii la un Joc sînt,
Unde vedem fericiţi pe cei mai mari păcătoşi,
Şi soarele lum inînd pe răi ca pe credincioşi; 1
25 Faptele-acolo ne pun la locul drept meritat.
Dar spune-mi, te rog, Voltaire, tu ce fo los ai aflat,
Deşi al legei vrăjmaş , să critici, să osîndeşti
Acele nalte cîntări, acele gîndiri cereşti,
Care-al nature i stăpîn el însuşi le�a însuflat,
30 Spre slava numelui său, poetultri împărat P?
De nu ca om, ca creştin, dar însă ca autor 3,
Vrednic erai, socotesc, să simţi înălţimea lor,
Şi geniul tău frumos, pînă acolo să-I sui.
Cerul, tăria vestind faptele mîine lor lui,
35 Din pav ilonu-i de nori, acel prea înalt tunînd ,
Cu fulgerele-i de foc vrăjmaşii lui răsturnind,
Pămîntul din temelii clăt it, desrădăcinat,
Suflarea-acelei mînii ce măr ile-a-ntărîtats,
Aste măreţe trăsuri tu cum le despreţuieşti?
1 Ideea revine la Alcxan.dr escu :
z ef ir i i răcoroş i
Sufla cu aceeaşi măsură
La drepţi sau necredincioşi;
t Răebuwarea şoarecilor, v , 63-65.)
:t Po etwl-îrn pâr at _ David, autorul presupus a Lru ajor it ă ţ i i psalmilor,
3 în trei silabe.
4 V. 34-38 sînt parafrazări ale psalmilor (cf , Ch , Dr ouh ct , p. 283):
"Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu şi firrnamentul des.tă inu ieş tc lucru 1 mîinilor
sale". (Ps. 19, versetnl 2, traducerea Gala Galaction; în epoca lui Alexandrescu
circala o versiune mai apropiată de aceea a versului 34; o găsim la C. 1. Fundescu,
168
1
I
[169]
40 Idei, icoane, figuri, toate în ele găseşti.
Rac inel , pe care-I iubeai, din ele s-a adăpat;
Rousseau", pe care-I ura i, adesea le-a imitat:
Toate acestea le ştii, dar furia-ţi te-a orbit.
Tu, ca odată Satan, pe om din rai l-ai gonit,
45 Nădejdea, rodul ceresc, în inimi o ai călcat,
Flori de cîmp, p. 91: "Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi faptele mîinilor sale
vestesc tăria"); "Drept aceea, nu ne temem, chiar dacă s-ar răsturna pămîntul şi
munţii s-ar zgudui în fundul mării, şi valurile ei s-ar frămînta şi ar spumega şi
munţii ar fi să-i clatine (tin loc CU răzvrătirea lor" (Ps. 46, versetele 3-'4, traduce­
rea Gala Galaction) Este evident că Alexandrescu nu s-a adresat unor traduceri
Ir anceze a psalmilor, cum at ir m ă Drouhet, p. 183.
1 Este vorba de Lo u is Racine ale cărui Odes sucre es sînt inspirate din psalmi.
Voltaire pare să fi fost În relaţii de prietenie cu Racine (o mică poezie pe care i-o
dedică începe cu cu v in tele:
Cher Racine, j'ai lu dans tes vers didactiques ...
"Dragă Racine, am citit În versurile tale didactice"), dar îi preţuia destul de moderat
lucr ăr i le . (Cf. nota care-i este dedicată in Secolul lui Ludovic al XIV-lea şi opusculul
Conseils it M.r. Racine sur son poeme de la religi on - Sfaturi d-Iu i Rac in e privind
poemul său despre r e l ig ie .)
2 Alexandrescu se referă la J. B. Rousseau, ale cărui ode cuprind, În cartea
L, parafrazări ale psalmilor. 'Voltaire nu era în bune raporturi cu Rousseau şi nici
l1tl-i aprecia operele, În caracterizarea pe care i�o face în Secolul lui Ludovic al
X I V-lea, spune: "Rousseau eut rarement dans ses ouvrages de l' arneri ite , des grâces,
du sentiment, de l' invr-n t ion] ... ] Ses ep itr es sont ecr it es avec une p lu m e de fer tr ernpee
dans le fieI le plus deg«ltal1t." (Rousseau a avut rareori în operele sale blîndeţe,
graţii, sentiment, imaginaţie[", J Epistolele sale sînt scrise cu o p a n ă de fier muiată
în fierea cea mai d ezgust.ăt.oar e.] De ase men e a Voltaire îi consacră pamfletul Utile
examen sur les irois âernii res epîtres du sieur Rousseau (Examinare folositoare a ul­
timelor trei epistole ale d omuu lu i Rousseau). "Ura" lui Voltaire împotriva lui Rous,
se au este atestată chiar de acesta din urmă în epitaful pe care şi l-a compus
şi în care îl socoteşte pe Voltaire printre duşmanii săi:
De cet au teur , n o irc i d'un crayon si m a l in ,
Pn ssant , veu x-t u savo ir q ue l fut le caractere?
Il avait pour a m is dUsse, Br u moy , Rol1in;
Pour e nnern is , Gacon, Len g let , Saur in , Voltaire.
(Acestui autor, înnegrit de un creion atît de răutăcios, vrei să-i cunoşti, tr e­
căt.or u le , caracterul? Avea ca prieteni pe d'Usse, Brumoy, Rollin; ca duşmani
pe Gacon, Lcn a lct., Saurin, Voltaire.)
D'esp r e istoricul conflictului dintre Rousseau şi Voltaire, vezi Paul Bon­
nefon., Unt inimitie litt eraire au XVIIT-e siecle, d'apres des documen ts inedits . Vol­
taire et Ţea.n=Bu-ţrlis te Rousseau, în RemIC d'Histoire litteraire de la Franc e, I902,
p. 543 şi ur m .
169
[170]
Şi care despăgubiri în locul ei ne-ai lăsat?
Ucideri şi desfrînări, iată ce-ţi sîntem datori!
Viaţa-ai făcut-o grea sărmanilor muritori,
Iar pe şceleraţ i i-ai scos din jugul lor neplăcut.
30 Vor în zadar a-ţi găsi un cuget ce n-a.i avut,
A zice că te-ai luptat abuzul să războieşti;
Nu, temelia-ai surpat în dogmele creşt ineşt i,
A! dacă talentul tău, mai b ine-ntrebuinţat ,
Cu soarta-i a se lupta pe om l-ar fi înarmat J
;]J Dacă pe drepţi întărind, pe răi ai fi îngrozit,
Îngerii numele tău cu drag l-ar fi pomenit.
Ani ai trăit îndestul. rolă măreaţă-ai jucat,
Ai lume i stăpînitor i adesea te-au vizitat 1:
Acum acestea pe noi nimic nu ne folosesc,
60 Iar duhu-ţ i nemărginit e singur c;� p izmuiesc.
La toate-ai fost noroc it : nu' crez c-at ît izbutea i,
D-ai fi avut să fonnezi limba în care scriai;
Dar veacul te-a ajutat; în vremea cînd te-ai născut,
Stilul era curăţit şi drumul era făcut.
65 Altfel e-n ţară la noi: no i trebuie să formăm,
Să dăm UIl aer, un ton limbii în care lucrăm;
Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim,
Şi ne lucrate cîmpii de ghimpi să le curăţim.
1 CL Voltaire, Epître a Boiieau , v. 56-59:
m on er mit a ge
Voy a it dans son enceinte arriver il grands flots
De cent divers pays les b e l les , les h er os ,
Des r irueur s , des savants, des tetes cour on nces .
(Locul meu de sihăstrie vedea sosind în valuri mari dintr-o sută de ţări diferite
frumoasele, eroii, versificatori, savanţi, capete încoronate.) "Capetele încorona te"
nu erau chiar ai lu-nei stăpînitori, ci prinţi germani şi ruşi mai mult sau mai pu­
ţin obscuri.
170
[171]
Aş vrea să poţi să-nviezi, o .zi numai să trăieşti,
70 Parnasul nostru să-I vezi, apoi să ne mai vorbeşti.
Unul, iscoditor trist de termini încornoraţ i,
Lipsiţi de duh creator numeşte pe toţi ceilalţi,
Se plînge că nu-nţeleg acei care îl ascult,
În vreme ce Însuşi el nu se-nţelege mai mu lt"
75 Altul, strigînd furios că sîntem neam Iat inesc,
Ar vrea să nu mai avem nici un cuvînt creşt inesc ,
Şi lume i să arătăm că nu am degenerat":
Altul, ce scrie pe şleau ca preotul de la sat,
Zice că e desluşit, se crede simplus ; iar eu
80 Mă trag doparte, privesc, şi scriu cum dă Dumnezeu.
Cu toate-acestea luăm titluri de mari autori,
Dăm sfaturi şi osînd im , ne facem legiuitori,
Ne credem pe cît putem ai lui Apolonnepoţi,
Rîdem de unii cîţiva, şi publicul de noi toţi.
85 Amestecul întîmplat În limbile omeneşti,
Cînd s-a zidit acel turn, în vremile păgîneşt i+,
N-a fost atît de pestriţ, n-a putut fi mai ciudat,
Decît acel ce aici urmează neîncetat.
U niţ i am face ceva, am fi de vreun fo las:
90 Avem un dialect bun, uşor şi îmrn lăd.ios :
În el f ieşce cuvînt nu e ca la voi legat,
Cu Ull articol semeţ, cu un pronume ciudat",
Pronume,-articole lungi care sufletul ţ i-I scot,
Şi seamănă cînd pîşesc suita unui despot".
95 Dar ce mai mult să vorbesc? Cîte am avut de zis,
Cîte de tine gîndesc, mă vez i că s 10 bod le-am ser 1S:
1 C11. Drouhet (p. 188) presupune că este vorba de Gh , Asach i , lăsînd însă
loc şi ipotezei că n-ar fi vizată nici o persoană anume.
2 Probabil Eliade.
3 Drouhet Ubid.) crede că este vorba de A. Pann sau de Mu ruu Iea nu , Prima
presupunere este destul de hazardată, deoarece înainte de 1841 Pann nu scrisese
nimic care ar fi putut atrage atenţia contemporanilor şi ar fi putut corespunde car ac­
terizărilor lui Alexandrescu.
4 Aluzie la legenda biblică a Turnului Babel (Geneza, cap. II, v. 1-9).
5 Este vorba de pronumele subiect al verbelor.
G Suita este trisilab. Construcţia tranzitivă a verbului s ern iin.a nu e fără exem­
plu: cf. Calul vîndul şi diamantul cumpărat, v. 14.
171
[172]
Cît pentru noi lucruri mari nu c să nădejdu ieşt i ;
Numai acel Dumnezeu, subt mîna căruia eşti,
Duhul unirei de sus spre noi de îl va porni,
100 Părerile ce se bat, el numai le va-nvoi.
Altfel, decît să gîndesc că noi ne-am alătura,
Mai lesne-aş putea să crez că tu te vei boteza.
I
,
[173]
EPISTOLĂ
DOMNULUI ALEXANDRU DONleI
FABUI,IST MOLDOVEAN
,
"CU111. măsori ţi se măsoară" este un proverb ştiut:
Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai făcut,
Sînt pornite să-ţi aducă ale mele mulţumiri,
Sînt răspuns la ale tale vrednici de cinste gîndiri.
5 Nu ştiu bine dacă cerul, precum zici, m-a înzestrat
C-un talent ce mi se pare puţin, slab, neînsemnat,
Dar iubesc ta lentu-acesta care tu îl preţuieşti;
Tot ce e mai sfînt, mai nobil, în duh, inim i omeneşti
Prin el ni se-nfăţ işază , şi al binelui amor
10 Se aprinde la făclia unui geniu creator.
Pe acei ce mi-i dai pildă eu adesea i-am citit;
La o slavă meritată cu mîndrie rn-arn smerit;
Să-i urmez este alt lucru; cinstea poate o doresc,
Dar a lui Torquato soartă nicidecum n-o p izmuiesc ;
15 Am temeinice cuvinte: mă cunosc, mă simţ prea mic,
Şi nevrednic să iau urma unui mare mucenic.
Crez cu tine că talentul ne e din cer dăruit,
Că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit,
173
[174]
Şi de am o zi mai lină, un ceas bun de întîlnesc,
20 Cu plăcere a-l aprinde, a-i da hrană mă silesc.
Dar pe om ş-a lui natură destul nu ai cercetat,
De voieşti să fiu ca rîul care curge nencetat.
Acel rîu trecep-o vale, pe cîmpie, pîntre flori;
Iar prin rel ile vieţii e mai greu să te strecor i:
25 Proza ice umilinţe nu poc i a le înfrunta.
Tu vezi vremile de astăzi. Te-ntreb dacă muza ta ,
Poftită la tribuna lur i-, ar merge să dea cuvînt,
Să spuie în bunii proză de ce umblă după vînt:
De ţi-ar zice judecata: "Fiindc-am aflat că scrii,
30 Fiindcă vorbeşti cu norii şi pui slove pe hîrtii,
Ado versurile tale, avem poftă să citim,
Şi de n-a i atins pe nimeni noi osînda-ţi mărginim".
Dacă, zic, plăceri d-acestea de l-ai tăi ai fi cercat,
La atîtea dobitoace suflet oare ai fi dat?
35 Ai fi zis cu îndrăzneală d-un vulpoi judecător
Că îl vezi cîteodată C1i pttj alb pe botişor>,
Că în cumpăna dreptăţii caşu l Ll l-a curnpăn it,
Pînă ce prigonitorii cu nimic s-au pomenit?
La voi sînt mai domoli oameni, ei nu s-ating de nimic;
40 Aicea dau de nevoie, orce luă încerc să zic.
De voi să cînt eroismul bunilor nostri strămoşi,
Auz o sută de glasuri: "Ce? noi sîntem ticăloşi?
1 Posibilă aluzie la acuz a tia care i s-a adus lui Alexandrescu în j ur u l
anului 1840 (vezi Studiul in troductio , p. 8). Vezi şi M'emori al , p. III.
2 Expresia apare în fabula lui Donici Vwlţrea şi b ursucu l (1, p. 12): Vulpea se
Întîlneşte cu b ursucu l şi i se plînge că a fost surghiunită d in slujba pe care o
avea la o găinărie, pentru nişte "pîri nedovec1ite", în timp ce ea îşi r u inase sănă­
tatea din excesul de muncă. Lu indu-I de martor pe bursuc pentru nevinovăţia
ei, vulpea îl întreabă dacă a văzut-o vreodată "măcar cu vreun pui". Bursucu l
răspunde:
Nu, dragă curnă tr ă ; dar cînd ne întîlnem
Eu cam ades vedem
Că tu pe bot işor
Avei şi pufuşor.
174
[175]
Numai cei vechi îţi plac ţie? Pr ilejul s-a-nfăţoşat ,
Şi noi dovezi de virtute, curaj nu am arătat?"
4.5 De laud vrun om de merit, vreun amploaiat cinstit,
"A! îmi zic de pe de lături, pe noi acum te-ai pornit?
Lăudînd faptele bune, arăţi, şi învederat,
Că nu sîntem de aceia! Pe noi tu ne-ai sat irat l"
Căci dumnealor ştiu prea bine, ca oameni care citesc,
;:iO Că în lauda virtuţei acei răi se osîndesc.
De ar fi o mulţumire să te vezi în tipar dat,
Şi pe uliţi cîteodată cu degetul arătat,
S-auzi: asta e cutare! apoi eu te-aş ferici
Pentru scrierile tale, ce iubesc a le citi,
55 Ale cărora sujeturi, stil uşor şi lămurit,
Au a fabulei plăcute merit netăgăduit.
Suţul! zice într-o carte ca In Grecia, de vrei,
Poţi să scrii orce îţi place, fără vorbe şi idei;
Mulţi din autorii nostri au acest talent dorit,
60 Cu locul, cu-mprejurarea., cu vremile potrivit.
Văz că o duc foarte bine, şi eu o să-i imitez ;
O să-i Întrec de se poate, nimic n-o să mai lucrez;
Numai din vreme în vreme, ă i să afli că trăiesc
Şi muzele din Moldova că ştiu să le preţuiesc.
(
1 Al. Soutsos, om politic şi scriitor grec (1802- 1863), ia parte Ia răz­
boiul independenţei, scrie în 1829 o istorie a revoluţiei greceşti. Publică apoi
poezii lirice şi sat irice îndreptate împotriva lui Capo d'Istria şi a penetraţiei ger­
mane în Grecia.
175
[176]
EPISTOLĂ
D. 1. V.1
AUTORUL "PRIMĂVEREI AMORULUI"
Tu care-ai fost din pruncie �1 muzelor favorit,
Şi ca strămoşască-avere geniul l-ai moştenit",
Cîntător al primăverii, ce ai darul a plăcea,
A fi-nalt cu desluşite, simplu fără a cădea,
5 Care lucruri mici de sine ştii/să le măreşt i frumos,
Şi să nu zici niciodată cuvint ce-ar fi de prisos,
Dacă mai gîndeşti şi astăzi cum atuncea socoteai,
Cînd hotărît de natură să fiu poet mă credeai,
Făr-a-ţ i vorbi de folosul bunelor tale poveţi,
10 La a mea nedesluş ire , alerg încă să mă-nveţ i,
Cînd nenţeleasa natură, din sînu-i cel roditor,
Cu talentul poeziei naşte pe un muritor,
(Fără să mergem departe, atît aş dori să-nii spui)
Hotărăşte deodată şi felul scrierii lui?
1 r. v ăcărescu.
2 Aluzie la cunoscutul "testament" al lui Ienăchiţă Văcărescu, bunicul
lui Iancu Văcărescu:
Urmaşilor mei Văcăreşti,
Las vouă moştenire
Creşterea limbii romîneşti
Ş-a patriei cinstire.
176
[177]
15 Mulţi îmi zic cum că aceasta nu e de tăgăduit,
Şi că tot omul s-apleacă la ce este mai pornit;
Că acela ce-n traged ii- face patimi a vorbi
Nu poate şi-n elegie chinurile a descr i.
Dacă iar în cea din urmă ştii frumos să zugrăveşti
20 Plăcerea, me lancol ia, amor, chinuri sufleteşti,
Al odei cei înfocate ton înalt nu poţi să-I ţii,
Nici să alergi p-ale slavei pline de sînge cîmpii.
Felur ile-s oseb ite, şi voiesc osebit dar:
Cine-n mai multe se cearcă, ostenea la-i e-n zadar.
25 Eu dar, ce din cruda-mi vîrstă, de cînd ochii am deschis,
Cînd a-nceput pentru mine al vieţei amar vis,
Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos,
Tot ce sufletul înalţă şi e minţii de folos;
Poet cum poci a mă crede, cînd al lirei dumnezeu
30 încă nu vrea să-mi arate care este felul meu?
Tot ce-mi place mă aprinde, şi-n minutul ce citesc,
A putea lucra întocmai docamdată socotesc.
Apoi vine cugetarea. P-al meu duh îl întreb: Ştii
Dacă tu în felu-acesta eşti născut sau nu să scrii?
35 Cîte planuri astă aspră idee mi-a st înj in it !
Şi din ce cărări plăcute cu putere m-a oprit!
Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător
Care neşt iindu-şi calea, fără povăţuitor ,
Se opreşte p-o cîmpie, şi cu totul întristat
40 Drumuri vede, dar nu ştie care e adevărat.
Pleacă, se întoarce-udată, se porneşte iar pe loc,
Pierde vremea preţioasă şi aleargă-ntr-un noroc.
Astfel sînt şi eu; ca dînsul totdeauna rătăcit,
Ca să nu-l p ierz , lăsînd drumul, poate cînd l-am nemerit.
45 Apoi nu ajunge-atîta, ci şi chiar cînd mă pornesc,
A lucra Ct1 hotărîre, pe un plan ce îmi croiesc,
Nu poci păzi cuviinţa, nici c-un umblet măsurat,
La sfîrşit s-ajung d-a dreptul, fără să mă mai abat.
Dacă descriu o pădure, suma de copaci îi las,
50 Şi la un stejar mai mare trec cu un repede pas.
1 Accentuat tragedii.
12 - Grigore Alexandrescu, Opere. 1 :177
[178]
�c----
2 ;&
2
Dacă sînt într-o grădină, pe la flori de rînd nu merg,
Ci la trandafir îndată şi apoi la crin alerg.
Depărtarea cea mai mare, şi ocolu cel mai lung,
Un ceas nu mă zăboveşte, fac trei pasur i şi ajung.
55 Mărunţ işur ile-m i scapă, şi ideile ce-mi vin,
Dacă-ncep cu o zîmbire, se sfîrşesc cu un suspin.
Aplicarea îmi lipseşte, şi n-am darul însemnat,
A strica şi a preface cîte sînt de îndreptat.
Fără astă slăbiciune ceva tot aş izbuti;
60 Osteneala şi răbdarea pot orcea dobîndi.
însă eu, ca să mă apăr, las un lucru început,
Şi-ntr-un sfertt stric cîteodată ce-ntr-e lună am făcut.
De pămînt trîntesc condeiul, meseria o urăsc,
Şi să nu-l mai iau în viaţă, eu ma jur şi hotărăsc.
65 Dar precum Boilean 2 z ise": un astîmpăr! nenţe1es
Nencetat se-mprot iveşte hotărîrei ce-am ales;
De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deştept,
Şi cu multă plecăciune rima mîndră o aştept.
Patima inime i mele, chiar şi streine nevoi,
70 A le pune pe hîrtie sînt silit făVă să voi.
Apoi cînd în elegie destul nu ppci să vorbesc,
Şi s-arăt fără sfială toate cîte socotesc,
1
1 Probabil "sfert de oră".
2 în trei silabe: Bo-a-lo. (CL Eţiistol a oătre Vottaire, v. ro şi nota.)
3 Pasajul la care Se referă Alexandrescu este probabil următorul din Satira
a II-a dedicată lui Moliere (cf. 1. M. Raşcu, Ati« opere din literatura romînd,p. 62):
Et, ruau d issarrt vingt fois le demon qui m'inspire,
Je fais rn i l le serments de ne jamais ecr ir e ,
Ma is quand j'ai bien m au d it e t Mu ses et Phebus,
Je la vois qui p ar a ît quand je n'y pense plus.
Aussit6t, m a lgr e moi, tout mon feu se r a l lum e ;
Je reprends sur-Ie-champ le papier et la plume,
Et , de m es v a ins serments perdant le so uv en ir ,
J'attends de vers en vers qu'elle daigne venir.
(Şi, blestemînd de douăzeci de ori demonul care mă inspiră. cu o mie de jurăminte
mă hotărăsc să nu mai scriu niciodată. Dar după ce am blestemat bine şi mnzele şi
pe Phoebus, cînd nu mă mai gîndesc la ea[,rima]. o văd că apare. Pe dată, împotriva
voinţei mele, focul din mine se aprinde din nou; într-o clipă iau iarăşi hîrtia şi
pana şi, uitînd zadarnice le mele jurăminte, o aştept la fiece vers să binevoiască a veni.)
4 asiim-p âr , cu sensul posibil de "neastîmpăr", exemplu unic, poate o scăpare
a lui Alexandrescu, păstrată în toate ediţiile. (Cf. Ch , Drouhet, p. 176.)
178
[179]
Vreun dobitoc îndată vine înaintea mea
Şi-mi rîdică cu lesnire sarcină orcît de grea.
75 Lupii, urş ii îmi fac slujbă, leii chiar mi se supun,
Adevăruri d-un preţ mare, cînd le poruncesc, ei spun.
Socotesc că putem zice, fără să ne îndoim,
Că e prea bun pentru fabuli veacul în care trăim;
Măcar că se află oameni care nu pricep de loc
80 Cum a putut să vorbească un sălbatec dobitoc,
Şi care vin să te-ntrebe dacă e adevărat
Că în vremea veche cîinii au vorbit aşa curat.
Însă, cum ştii foarte bine, adevărul desvălit,
Fără mască, între oameni lesne nu e priimit:
85 Şi subt feluri de podoabe dacă nu îl tăinuieşti,
Nenţcleapta lui ivire poate scump să o plăteşti.
Tu dar, care-ai zis odată cum că neamur ile-ncep
Prin poezie fiinţa ş-a lor stare de-şi pr icep",
Slăbiciunea rnuze i mele vino a o îndrepta;
90 Căci de scriu astăzi în versuri, asta este vina ta.
Tu amorul poeziei mie mi l-ai însuflat,
Şi exempluri îndestule de ce e frumos ai dat.
Aşa, cînd v iitorimea , al nostru judecător,
Care fără de sfială, aspru, nepărtinitor,
95 I.,-al său tribunal supune pe războinicii vestiţi,
Pe despoţi şi pe ministri, scriitorii străluciţi,
Va voi să cerceteze pe acei care întîi,
Stătută începător ii romîneştei poezii,
În rîndul celor de frunte numele tău vom gasr,
100 Şi a-ntemeiere i cinste de la ea vei dobîndi.
Sînt mult mai vrednici de slavă acei care au făcut,
în ştiinţi sau meşteşuguri, fericitul început,
Decît cei ce după dînşii, şi de dînşii îndreptaţi,
Au ajuns desăvîrşirea de exernplur i ajutaţi.
1 În Cununa Cîrlovii (n. a. în ediţia 1842). Iată cuvintele lui Văcăres cu :
Orice neam începe
Întîi prin poezie
Fiinţa de-şi pricepe.
(Colecţie, p. 1I2.)
12* 179
[180]
EPISTOLĂ
D. V. III
Ziceai că 111 viaţă cea mai plăcută stare
E a omului slobod de orce-nsărcinare,
Care grijile lumei departe le aruncă,
S· în f.ăcere r î 1" t Id, �
. i-n pace, in acere, rn 1111Ş e a mca ,
5 Lungit frumos pe spate, cu un/�iubuc în gură,
Avîndu-şi întru toate plăcerea 'de măsură,
La fumul ce se-nalţă se uită, se gîndeşte,
Şi slava drept nimica, drept .fum o socoteşte.
Tu dar, apostol vrednic al acestei doctrine,
10 Care ne izbăveşte de grijele streine,
Spune-mi prin ce mijloace natura-mi poei preface
Şi zilele ca alţii să le petrec în pace.
Cum să mă scap de muze, de vechea tiranie,
De ale lor capr iţ ii, d-a lor cochetăr ie ,
15 Care întotdeauna mi-au fost supărătoare,
Şi pricini felurite de lungă întristare?
În ce muzele noastre pot să ne folosească?
Nici chiar de un datornic nu ştiu să ne plătească!
În zadar mai dăunăz i, am vrut, prin poezie,
20 Să scap d-o bagatelă, d-o mică datorie;
1 V oinescu II.
1180
[181]
Ş-am arătat acelui care cerea parale
Că viaţa e scurtă şi vrednică de jale,
Că aurul, argintul, metaluri păcătoase ,
La omul ce-o să moară nu sînt trebuincioase,
2.5 Că averea n-o ducem în lumea viitoare;
I-am făgăduit încă o elegie mare,
Care pe larg să-i spuie, curat să-i dovedească,
Cum trebuie averea să o despreţuiască ,
Şi versuri din grarnadă i-am dat ca să-şi aleagă.
30 Dar toat-a mea s ilinţă '
A fost peste putinţă
Puterea armoniei să-I fac s-o înţeleagă.
M-aş mîngîia 'd-aceasta, cînd aş vedea că, poate,
Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate;
35 Atunci, lăsînd odihna, pentru al multor bine,
Aş zice şi aş face cît spînzură de mine.
Acum însă ce iese, d-oi alerga pîn casă,
De m-oi lovi d-un scaun, de sobă şi de masă,
Ca să arăt în versuri, în rînduri măsurate,
40 Că cinstea şi virtutea sînt lucruri lăudate,
Că numai fapta bună este izvor de bine,
Iar cea rea îşi aduce pedeapsa ei cu sine?
Astea sînt prea frumoase şi bune pe hîrtie,
Cine însă le-ascultă sau va ca să le ştie?
45 De cînd lumea e lume, ce carte omenească
Putu de fapte rele pe oameni să oprească,
Tiranilor să-nsufle a patriei iubire,
Pe cei fără de suflet să-i facă cu simţire,
Pe hoţi să-i îndemneze cu cinste jsă trăiască,
50 Şi cîţi judec norodul să nu-l năpăstu iască?
Cînte lupii şi urş ii în p ilde cît le place,
Omu-şi caută treaba şi tot ce-a-nvăţat face.
Poveţele sînt vorbe, dar fapta e departe;
Şi prea puţini urmează moralul dintr-o carte.
55 De aş avea-ncai darul să scriu de poruncea lă,
Şi cînd cearcă pămîntul vro mică zguduială,
Să fac cîte-o duzină de ode sugrumate,
J 81
[182]
Să laud rău sau bine, aş fi mulţumit poate,
în vreme ce acuma vorbind CUlTI mi se pare,
60 îmi fac vrăjmaşi. Sînt oameni ce nu iau îndreptare,
Iar mai vîrtos aceia ce vor să ne muncească,
Cîntîndu-ne cu iadul cîntarea cea drăcească»;
Tu ştii că am păţit-o, cînd am cercat a spune
Că versuri schilogite nu crez să fie bune,
65 Şi că deocamdată noi nu ştim lat ineşte".
Ura neîmpăcată, ce-n furia-i scrîşneşte,
A z is" (ce urît vede a omului orbire!):
Că lupii, urşii, leii- vorbesc de stăpînire,
Că lupul e cutare, ce judecă, despoaie,
70 Şi ia după om pielea ca lupul de pe oaie,
Că lebăda" e omul ce dă povăţuire
Acelor care umblă pe calea de peire,
Că boul" e cutare ajuns în treaptă mare,
Dator de orce bine la oarba întîmplare,
75 Şi-n sfîrşit că măgarul? ce zbiară şi răcneşte
E un autor jalnic ce prost ne şfătuieşte ,
Iată ce înţelesuri şi ce cugete /�e1e
Vrăjmaşii fără lege dau scrierilor mele.
Apoi pas de lucrează în aste vremi de jale,
80 Cînd vor să-ncurce statul în .pr icini literare.
în zadar şi censura de mine-ncredinţată,
Şi alţi cîţiva prieteni cu bună judecată
1 Aluzie la Eliade şi la unele poezii ale sale: Cutremurul, Odă asupra
aniiiersării lui 2 septembrie I829, Căderea dracilor etc.
2 Alexandrescu at acase curentul latinist şi pe poeţii vremii în Epistola
către Voltaire, v. 7I�80. Pasajul pare a dovedi că poeziile lui Alexandrescu circulau
în manuscris înainte de a fi tipărite. "Păţania" poate fi arestarea lui Alexandrescu,
implicat în complotul impotriva lui Al. Ghica, sau numai reţinut ca suspect,
nu pentru o poezie anume, ci pentru întreaga sa activitate literară (cf. Bogdan­
Duică, Ist. lit., p. 253; G. Călinescu, p. 369).
3 în ediţia din 1842 figurau înaintea acestui vers două versuri care făceau le­
gătura între idei1e din frază (vezi aparatul critic).
4 Se referă la mai multe fabnle: Dreptatea leului, Lupul moralist, Ursul şi
l-u p ul. etc.
5 CL Lebăda şi puii corbului.
6 Cf . Boul şi viţelul.
7 Cf , Prioighitoarea şi măgarul. "Autorul jalnic" e I\Hade.
182
[183]
Mă apara in lume, le spun că au greşală,
Căci ei o ţin tot una şi zic că nu se-nşa.lă .
85 Mulţumesc astă dată şi stăpînirei noastre,
Care nici vru s-asculte la vorbe aşa proaste.
Altfel zău îmi e teamă că-n loc de mulţumire
M-ar fi făcut prietin cu vreo mănăstire,
Unde spălîndu-m i vina, prin post şi nemîncare,
90 Mergeam în rai d-a dreptul şi fără cercetare.
De ce, domnilor critici, atîta urîciune?
Dobitoacele mele au cugete prea bune;
Şi numai ton de cîrciumi, poezii monstruoase,
Censura cea deşteaptă e drept să nu le lase;
95 Ele ne strică gustul, şi trista lor manie
Parnasul îl preface în proastă băcănie.
Dar fabulile mele de tot nevinovate
Nu se ating de nimeni, n-au personalitate.
De vă găsiţi în ele, îmi pare foarte bine;
100 însă de vă e teamă ca nu cumva, prin mine
Să se-ndrepteze lumea, greşala vă e proastă;
Puteţi să luaţi pildă chiar de la dumneavoastră,
Care nu vă prefaceţi, şi fără încetare
Acelor ce v-ascultă aduceţi supărare.
105 Oricum, îmi e cam frică; de astăzi înainte,
La păsări, lighioane, voi da alte cuvinte.
Deşi mai aveam încă, mărturisesc păcatul,
Să zic cîteva vorbe de Par is! răposatul,
Care, bărbat de cinste, om plin de bunătate,
110 Făcea versuri d-acelea ca din topor lucrate,
Cum faceţi dumneavoastră. Dar iar v-auzeam gura,
Şi iar mînjeaţi hîrtie, iar v-arătaţi căldura;
Furioşi de mînie, iar strigaţi după mine:
"Auzi, nelegiuitul, că morţii nu scriu bine!
115 Auzi ale cui versuri le socoteşte glume,
Şi cu ce chip vorbeşte de duş ii de pe lume!
Aceasta este vină grozavă, criminală,
Şi merită osîndă, pedeapsă capitală."
1 Barbu Paris Mu mu leanu .
183
[184]
Aşa ca să nu sufer strigări, nemu lţum ire ,
120 Ca să nu trag asupră-mi vreo nenorocire,
Gîndeşte-te şi-mi spune un mijloc de-ndreptare,
Tu, care petreci vremea în sfîntă nelucrare ,
Care ai seri prea bine, de ai avea dorinţa,
Dar care în odihnă îţi mărgineşti silinţa,
125 Spune-mi cum poci de rimă, de muz-a mă desface.
Şi eu, drept răsplătire, o satiră ţi-oi face.
/
[185]
EPISTOLĂ
D. 1. C.I
Prietene, mai ţii minte acele povăţu ir i
Care-mi dai la ale mele trecute nemulţumiri?
C-aveai cuvînt, o văz bine; eu prea înşelat eram,
Cînd socoteam de cumplite relile ce-atunci ceream.
5 Într-o zi (de atunci însă multă vreme a trecut),
Povest indu-ţ i eu o nuouă neplăcere ce-am avut,
Te-ai întors, şi c-o zîmbire: "Văz adevărat, mi-ai zis,
Şi cunosc că ai dreptate, dar arată-o în scris,
Şi în versuri iar nu-n proză, căci orcîţ i sînteţi poeţi,
10 Voie a vă p linge-n proză de l-Apolon nu aveţi".
Uitasem această glumă. Acum fără să. gîndesc,
Cea dintre noi depărtare, locul unde locuiesc,
Nengrijirea, ne lucrarea poet mă silesc să fiu
Şi în versuri de un stînjin lucruri de nimic să-ţi scriu.
1 Ion Cîmpineanu.
185
[186]
15 Sînt încredinţat c-ai rîde, cînd vrodată ai putea
Să mă vezi umblînd pe cîmpuri, rătăcit cu muza mea,
Şi v înînd cîte-o idee, cîte-o rimă, un cuvînt,
Cînd pîn lună şi pîn stele, cînd pe cer şi pe pămînt.
Iar de gropi nici că e vorbă, căci în cîte-am căzut eu,
20 Căutînd cîte-un fraz nobil, ştie numai Dumnezeu!
Nu gîndi cu toate-acestea cum că mă gătesc să cînt
Slava vremilor trecute, veacuri care nu mai sînt,
Sau să laud pe vitejii fii ai vechii libertăţi,
Care cu fierul în mînă, pe zidul sfintei cetăţi,
25 Pentru a unei cruci umbră în războaie au perit,
Şi ghirlanda veciniciei cu-a lor moarte-au dobîndit."
Asfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sînt;
Pîn-a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pămînt,
Precum soldatul ce este pentru război pregătit,
30 Pin-a nu pleca, şi-ncearcă al sabi�i ascuţit.
/
Vino dar, de ai răbdare, şi ascultă să-ţi descriu
Un coprins unde-rrtîmp larea astăzi voieşte să fiu.
Ca să n-a i cuvînt a zice c-a mea muză n-a făcut,
Pentru buna ta plăcere, orce-n mînă-i a stătut.
35 Aici nu sînt văi sau dealuri, nu sînt crînguri sau păduri,
Care-mpodobesc cu fală sînul veselii naturi,
Şi de unde îşi înalţă cîntăreţul zburător
Imnur ile-armonioase l-a.l naturei ziditor.
Nu e locul însuf1ărei ş-al Înaltei cugetări,
40 Ce umple duhul de gînduri, inima de 'desfătări,
Ci cîmpie fără margini, ce arată nencetat
O vedere monotonă ochiului cel întristat.
1 Este vorba în special de Cruciade (cetatea sfîntă. = Ierusalimul).
186
[187]
Spre amiazăzi se vede nişte pomi şi nişte vii,
Nişte salcii semănate ici şi colea pe cîmpii.
45 Iar la răsărit departe a lor frunte îşi ivesc
Nişte munţi care cu slava cea pierdută se fălesc.
Spre apus curge o apă, între două ţări hotar":
Fraţi a căror neunire a avut sfîrşit amar.
Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultur,
50 Care nici nu mai visează de al Tibrului murmur,
Care subt o nuouă formă şi numire ce-a luat,
Ca mulţi, cîntecul, purtarea şi năravul şi-a schimbat.
Alt or iîncotro-ntorci ochii şi orîncotro priveşti,
Nimic nu se mai arată, deşărtul îl întîlneşti.
55 Se preumblă peste cîmpuri milioane de ţînţari,
Care după răutate seamănă a oameni mari;
Muşcă cît îi iartă gura şi cu cîte au puteri,
Prin cîntări mă desfătează, parc-ar fi parac liseri.
Turme de oi sînt mulţime, însă încă n-am găsit
60 Un păstor ca în idile, un cioban de pizmuit.
Şi nu ştiu cum în vechime atîţi mari biruitori
Părăsea avere, slavă, şi trăia între păstori.
Dar adeseaori poeţii lucrurile zugrăvesc,
Nu precum sînt în fiinţă, ci cum şi le-nchipuiesc.
65 Şi acei ce fericita neavere-au lăudat
Ale ei dulceţi şi bunuri nu crez să le fi gustat.
Nimfele le văz desculţe; îrnbrăcate-n piei de oi,
Păstor iţele, pe viscol, pe furtune şi pe ploi,
De a lor ticăloşie ocolite ca d-un lanţ,
70 îţi rîd ică toată pofta de a face vrun rornanţ .
Mie-mi pare rău din suflet, căci de aş fi nerner it
Ciobăncuţe cum văzusem într-o carte ce-am citit,
Ca un om care din fire nu am fost aristocrat,
Fără pierdere de vreme m-aş fi şi amorezat.
75 Acum însă ce poei face, cu ce mijloc să suspin,
Cînd nimica nu mă doare şi cînd nu simţ nici un chin?
Bine-ar fi dacă vederea aş putea s-o amăgesc,
Ş-un object ce urît este frumos să-I închipuiesc;
1 Situarea "spre apus" a Milcovului e destul de aproximativă.
187
[188]
Dar măcar deşi-nchiz ochii, nu poei imita de tot
80 Pe modelul rătăcirei, pe viteazul Dan Quichotte-,
Aşa mărginit în sine-mi, trăiesc aici ca un sfînt,
Şi-mpărat al nefiinţei mi se pare cum că sînt;
Fericit cînd se întîmplă, gonit de vrun v isco l greu,
Un călător să s-abată puţin în locaşul meu!
85 Nu că e deşărt pămîntul de tot de locuitori;
Pîmprejur sînt cîţiva nobili, de moşii stăpînitor i,
Care din copilărie aici s-au obicinuit,
Ş-ale lui Avraam bunuri din strămoşi au moştenit.
Dar vorbesc numai de vreme, n-a-nvăţat a se gîndi,
90 Şi decît zilele lunei, alta nu doresc a şti.
Poate vrei să-i afli-anume, însă alt nu poei să-ţi spui,
Decît că fieştecare e copil. al mumei lui.
Nu de mult, unul dintr-inşii părăsise-al său locaş,
Cu cuvînt că-I locuieşte al cerurilor >vrăjmaş;
95 Dar în zilele trecute, după cum am auzit,
Cu tămîie şi o cruce pe toţi dracii i-a gonit.
Despre altele, buni oameni; ei sînt gata-a arăta
Că după sfînta scriptură cred tot/făr-a cerceta.
Pentru ce? ast cuvînt aspru, la auz supărător,
100 Şi de turburări grozave lume i pr icinuitor,
Cuvînt vrednic de osîndă, care totdeauna-a fost.
Ca un termin de h.im ie la norodul acest prost,
Nu se zice p-aste ţărmuri, unde omul liniştit
Se-ngraşă în neştiinţă, ca în veacul aurit.
105 Dar destul, iubită muză, stăi să te mai odihneşti,
Că puterea-ţi este slabă, şi cam lesne osteneşti.
Şi tu, înţelept prieten, care-adeseaor i mi-ai dat
Poveţe folositoare ce eu nu prea le-am urmat,
Ale cărui fapte bune sînt vrednice-a se cinsti,
HO Şi o dreaptă răsplătire merită a dobîndri,
1 Citit (şi scris de Alexandrescu) Ch işot , în conformitate cu pronunţarea
franceză. Pasajul se referă în special la dragostea eroului lui Cervantes pentru
Dulcinea din Toboso.
188
[189]
De se vor pune vrodată în cumpenile cereşti,
La porţile veciniciei, purtările omeneşt i,
Adio J de ale mele nu-ţi mai vorbesc rătăciri,
Singur pricină adesea mi-am fost de nenorociri,
115 Măcar că şi a mea soartă, care nu prea mi-a z îmb it,
Nencetat ca o fantomă pretutindeni m-a gonit.
Dar ce sînt rel ile mele? Nimicuri le socotesc,
Cînd cu ale soartei tale nedreptăţi le-asemu iesc ,!
Astfel cînd de pe un munte mă uit în jos pe pămînt,
120 Dealurile celelalte foarte mici îmi par că sînt,
Ochiul abia se opreşte p-al lor vîrf neînsemnat,
Şi mare îmi pare numai muntele cel înălţat.
1 Aluzie probabilă la agitaţiile în jurul problemei rev izu ir i i Regulamen­
tu lui Organic şi la conflictele din ce în ce mai aprinse dintre Cîmp ineanu şi
Al. Ghica. Firmanul imperial din 8/20 mai 1838 se referă direct la acţiunile l u]
Cimpineanu; in no iem bri e 1838, acesta este exilat, iar în februar ie u B-t r arestat.
189
[190]
SATIRA
DUHULUI MEU
I
Trageţi toti cîte-o carte: domnule, esti cu mine.
Şezi mă' rog î:npotrivă, şi vezdde joacă bine.
- Dar ţi-am spus, coconiţă, ca eu din întîmplare,
Nici bine, nici nebine nu poei să fac cercare:
5 Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute,
Cu voia durn itale, îmi sînt necunoscute.
- Nebun cine te-o crede; verei să te rugăm poate;
Astăzi chiar şi copiii ştiu jocurile toate,
Veacul înaintează; Caro; vezi că ţi-e rîndul;
10 Dar ce făcuşi acolo! unde îţi este gîndul?
Cînd eu am dat pe riga, baţi cu alta mai mare?
Astfel de neştiinţă e lucru de mirare!
Aşa-mi zicea deunăzi, cu totul supărată,
O damă ce la jocuri e foarte învăţată,
15 Apoi şoptind pe taină cu cîteva vecine:
Vedeţi, zise, ce soartă, şi ce păcat pe mine?
Duouă greşeli ca asta, zău, sufletul m i-I scot,
A! ce nenorocire! ma chere , ce idiot!
190
[191]
Vino acum de faţă şi stăi la judecată,
20 Tu care le faci astea, duh, fiinţă ciudată,
Ce vrei să joci o rolă în lumea trecătoare:
De ce treabă mi-eşti bună, putere gînditoare,
Cînd nu poei la nimica să mă ajut cu tine,
Cînd nu te-ai deprins încă nici vistu să-I joci bine?
25 Nu mai eşti tu acela care-n copilărie
Ştiai pe dinafară vestit-Alexăndrie,
Şi viaţa ciudată a unui crai cuminte
Care lăsă pe dracu fără încălţăminte?"
Tu care mai în urmă, rîzînd d-acestea toate,
30 De rost puteai a spune tragedi i- însemnate,
Meropa", Atalia+ şi altele mai multe,
Declanrîndu-le toate cui vrea să te asculte?
Negreşit, îmi vei zice, ţiu minte ce îmi place,
Dar cărţile cu mine e greu să se împace.
35 Mai lesne poei a spune hoţiile urmate
La zece tribunalur i subt nume de dreptate,
Mai lesne poei să număr pe degetele mele,
Cîţi sfinţi avem pe lună şi cîte versuri rele,
Decît să bag de seamă ce carte nu e dată,
40 A cui este mai mică şi cine o să bată.
Cînd sînt în adunare, n-arn altă mulţumire,
Decît să se deschiză sujetur i de vorbire:
Atunci sînt gata, slobod, ascult, şi cu plăcere
Tuşesc, zîmbesc, mă leagăn şi-mi dau a mea părere.
45 - Frumos răspuns! Ascultă: pe cît mie îmi pare,
De lume, de năravuri ai slabă încercare.
Trebuie să ştii jocul şi danţul ce-ţi lipseşte,
Şi nişte mici petreceri, ce se zic romîrieşte
1 Arghir, eroul poemei ce poartă numele lui, a furat de la dracu o pere­
che de papuci care slujeau drept aripi acelui ce se încălţa cu dînşii (n.a.). Poemul
este al lui Ion Barac. Episodul citat se deosebeşte, întrucîtva, de relatarea lui
Alexandrescu: Arghir păcăleşte pe trei fii ai diavolului care se certau pentru o
manta şi nişte papuci înzestraţi cu însuşiri miraculoase.
2 Accentuat tragedii.
3 Tragedie a lui Voltaire, tradusă în versuri de Alexandrescu (r847\-:'"
4 Tragedie a lui J. Racine.
1.91.
[192]
Jocuri nevinovate". Nevinovate fie,
50 Măcar că vini destule din ele pot să vie;
Trebuie să faci pasuri şi complimente bune;
La vorbe serioase cînd alţii se vor pune,
Să n-asculţ i, să spui glume, să scoţi la jucării,
Şi p in-a rîde alţii, să rîzi tu mai întîi.
55 Vezi dornnişoru-acela care toate le ştie,
Căruia vorbă, duhul, îi stă în pălărie,
În chipul d-a o scoate cu graţii prefăcute?
Hainele după dînsul sînt la Paris cusute:
Singur ne-ncredinţează. Lorneta atîrnată
(lO Este şi mai streină , d-o formă minunată;
Vrea s-o cumpere prinţul, dar ca un om cu minte
Dumnealui o tocm ise ceva mai înainte.
Cînd le-a spus astea toate, o ia la ochi, priveşte
Chiar pe dam a aceea cu care-atunci vorbeşte;
G5 I-o dă în nas, se pleacă, şi în sfîrşit o lasă,
Zicindu-i : Ce lornetă l te-aratărnai frumoasă.
Fieşcine cunoaşte ce cap tînărul are;
Dar pentru că dă bine din mîini şi din picioare,
Şi trînteşte la vorbe fără să se gîndească,
70 Am văzut multă lume cu duh să-I socotească;
Iată de ce talente avem noi trebuinţă.
Dar tu care uiţi lesne, duh fără de ştiinţă,
Socoteşti că poţi oare, prin altfel de mijloace,
Arătîndu-te-n lume vreo figură-a face ?
75 Pretenţia aceasta mi s-ar părea ciudată.
1 = fr. [eu» in n ocents, jocuri de societate cu un pronunţat substrat erotic.
Cf. C. Facea, Como di a vremii, în Primii noştri dramaturgi, e d i ti e îngrijită de
Al. N-iculeseu, Bucureşti, 1956, p. 107:
Pohtiţi să jucăm pă urmă de pe ti [e In osan?
192
[193]
Cînd pe la nunte , baluri, ne ducem vreodată
(Căci din nenorocire puternica natură
Ne-a unit împreună c-o strînsă legătură},
Rîz văzîndu-te singur, şi într-un colţ doparte ,
80 Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte.
Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună.
Dacă vro coconiţă, frumoasă, dulce, bună,
Crezînd că ne prefacem, ne-ndeamnă , ne pofteşte,
Ne ia la joc, greşa la-i îndată şi-o plăteşte:
85 Rar să se afle damă de mijloc aşa tare,
Ca să 11-0 fac să cază la cea dintîi mişcare."
Asta îţi e talentul şi darurile toate.
Cît pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai poate,
E numai o părere: îţi cei şi iertăciune ,
90 Că nici pentru prieteni minciuni nu voi a spune.
Adevărat se-ntîmplă să .z ici pe la soroace
Cîte o vorbă-duouă , care la unii place;
În cîte rînduri însă distracţ iile tale
Te fac să scoţi cuvinte ce nu ar fi cu cale,
95 Să superi din greşală persoane Însemnate,
Ba încă cîteodată şi dame delicate,
Rîzînd d-acele duouă , statornică pereche,
Care Îşi petrec seara şoptindu-şi la ureche,
De celelalte patru contese ideale,
100 Umflate de pretenţii şi vrednice de jale,
Pe care dacă prinţul le ia la bal de mînă,
Nu mai vorbesc cu nimeni cîte o săptămînă.
Astăzi rîzi d-o pedantă, mîine d-o preţioasă;
Zici de una ajunsă în vîrstă cuv ioasă
105 Că atestatul vremei nu va să-I priimească :
Şi d-alta ce iubeşte de cinste să vorbească,
Ce laudă virtutea si-n veci ţi-o pomeneşte,
Zici că e virtuoasă cît ştim noi evreieşte.
1 Nepriceperea la dans a lui Gr. Alexandrescu pare să fie mai mult decît o
afectate l iterar ă • O mărturiseşte într-o scrisoare către C. Negruzzi, din 12 ianuarie
1839, deci cam în epoca în care a scris satira: ,,[soarta] nu mi-a Înzestrat picioa­
rele cu nici un talent".
13 - Grigore Alexandrescu, Opere J 193
[194]
Greşelile acestea îţi fac un urît nume.
110 Tu ştii ce se întîmplă cînd se aude-n lume
Că cinevaş i s-apucă defecturi să arate:
Mulţi scot subt al lui nume minciuni nenumărate.
S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare,
Declamînd simtimente ce sigur nu le are,
115 Care la lot ar pune suflarea omenească,
Cînd. cineva cu dînsul ar vrea să o tocmească;
S-a zis ceva de Iancu, de Stan, de Lăurescu ;
Cine le-a scos acestea? - Le-a scos Alexandrescu.
Făr-a zice nimica, singura ta zîmbire,
120 De t-e i afla de faţă, e o-nvinovăţ ire.
în zadar te porţi bine şi lauzi cîteodată,
Chiar lauda în gură-ţi de satiră e luată 1.
Aşa, în loc să critici greşalele streine ,
în loc să rîzi de alţii, mai bine rîzi de tine;
'125 Î'nvaţă danţul , vistul şi multe d-alde alea;
Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pra lea 2.
1 în două silabe.
2 Pralea, traducătorul Psa!tiriei în versuri (n. a.).
[195]
FABULE
TOPORUL SI PADUREA
,
Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace.
Nu rămîne-ndoială : pentru că de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.
.'5 Şi caii lui Ah il , care proorocea",
Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.
întîmplarea ce şt iu şi voi s-o povestesc
Mi-a spus-o Un bătrîn pe care îl cinstesc
Şi care înli zicea
10 Că şi el o ştia
De la strămoşii lui,
Care strămoşi ai lui zicea şi ei c-o ştiu
De la Un alt strămoş, ce nu mai este viu
Şi p-ai cărui strămoşi, zău, nu poei să vi-i spui.
15 într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.
Trebuie să ştiţi însă, şi poei să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.
1 În Iliada lui Homer (XIX, 404 şi urm.), Xanthos, calul lui Ahile, îi pre­
vesteşte acestuia moartea.
13*
195
[196]
Astfel se încep toate: vremea desăvîrşaşte
20 Orice inve ntă omul şi orice duhul naşte.
Aşa ţăranul nostru, numai cu fieru-n mînă,
Începu să shrtească pădurea cea bătrînă.
Tufani, palteni, ghindarii se îngroz iră foarte:
"Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,
25 Începură să zică, toporul e aproape!
În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape 1"
-"E vreunul d-ai nostri cu ei să le ajute?"
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Şi care era singur ceva mai la o parte.
30 - "Nu." - "Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;
Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,
Decît să ostenească."
Stejaru-avu dreptate:
După multă sîlinţă , cercări îndelungate,
35 Dînd în dreapta ş i-n stînga, cu puţină sporire,
Ţăranul se Întoarse fără de izbut ire.
Dar cînd aVU toporul o coadă de lemn tare,
Puteti judeca singuri ce tristă ,întîmplare.
, i
Istoria aceasta, d-o fi adevărată,
40 îmi pare că arată
Că în fieşce ţară
Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc streinii , ci ni le face toate
Un pămîntean a-ai nostri, o rudă sau un frate.
[197]
EI.EFANTUL
în vremea de demult, dobitoacele toate,
De împăratul Leu sătule, dezgustate,
Îşi aleseră lor
Un alt stăpînitor,
5 Pe domnul Elefant, cu nasul învîrtit,
Puternic îndestul, dar însă necioplit,
Şi de cap tare, gros, cît vreţi să socotiţi.
însă ca să puteţi să vi-l închipuiţi,
Mă grăbesc să vă spui
10 O judecată-a lui.
Noul stăpînitor,
Cît s-a orînduit ,
Puse-n slujbă pe boi,
Iar lupu mîncător
1;5 Se făcu favorit
Şi ministru la oi.
Vă las să judecaţi,
Cîţi miei fură mîncaţi,
Şi cîte oi slutite
20 De fiarele cumplite!
În zadar fac strigare
Oile-mpovărate,
197
[198]
Chip nu e de scăpare,
Şi plîngeri necurmate
25 Ce vin de pe la turme
Răul nu pot să-I curme.
Lupul dar îşi urmează
A sa nelegiuire,
Căci de ce se lucrează
30 Craiu 1 n-are de ştire;
Ba cîte lupul spune
Le ia toate de bune.
A! cînd o să ne vie
O zi de bucurie,
35 Zi foarte aşteptată,
Şi scumpă în nevoi,
Ca să vedem odată
Pe lupi mîncaţi de oi?
"O! asta nu se poate",
40 Zic unii-alţi în lume.
Domnii mei, se pot toate,
Deşi le spui drepţ glume.
Apoi, ştiţi dumneavoastră
Că oaia este proastă,
45 Şi că nădejduieşte
Aceea ce doreşte.
Eu cu încredinţare
Am auzit odată,
La o turmă cam mare,
50 O verb-aşa ciudată.
Dar cum poei şti ce spune
Oile între ele?
Pentru astă minune
Am cuvintele mele.
fi5 Acum, să venim iar la vorba începută:
Văzînd bietele oi că toate o să. piară,
După Iungi chibzuir i s-a.leseră o sută
Şi merseră la crai izbăvire să ceară.
198
[199]
Craiul sta ocolit d-o număroasă curte:
60 Cerbii cu coarne lungi, urş ii cu coade scurte
Alcătuia un ştab vrednic a fi privit.
Un berbece-nvăţat , ce ştia să citească,
Se-nfăţişă smerit, şi-ncepu să vorbească:
"Ne rugăm să ne-asculţi, craiule strălucit!
65 Şi să întorci spre noi mila măriei tale.
Starea-n care ne-aflăm e vrednică de jale,
Pentru că domnu lup, ministru ce ne-ai dat,
în loc a ne păzi, de tot ne-a-mpuţinat."
Domnul lup, întrebat,
70 Răspunse cu glas mare:
"Stăpîne luminat!
Nici un cuvînt nu are:
Cînd le-am năpăstuit?
Cînd am scos biruri grele?
75 Eu iau obicinuit
De oaie cîte-o piele.
Dar prostimea ciudată
Aşa e învăţată,
Şi Iăr-a şti ce cere
80 Va nencetat să zbiere."
Măreţul elefant, după ce se gîndeşte,
Dă de trei ori din cap şi lupului vorbeşte:
"Ascultă, zice, şi ia aminte
La ale noastre crăieşti cuvinte.
85 Cît pentr-o piele, treacă şi meargă,
Fiindcă singur spui c-ai dreptate.
Dar pentru c-astăzi oaia aleargă
La mila noastră, care mult poate,
O iert: de dajdii fie scutită;
90 Ale ei plîngeri voi să le-ascult;
Şi decît pielea obicinuită
Să nu poţi cere un păr mai mult."
[200]
Am citit altădată, nu mai ştiu în ce carte,
Că într-o tară mare, de aici nu departe,
Plăcuta fr�llnuseţe trecea de urîci�1Ue:
Cîţi se-nt impla s-o aibă se socot/ea slutiţi;
.'5 Iar frumoşi de minune
Se socotea aceia ce era mai pociţ i,
Oglinzi ca să se vază nu se afla în ţară,
Şi era popr it lucru să s-aducă el-afară.
Aşa fieştecine
10 Socotea despre sine
Ceea ce auzea,
Căci chiar undele gîr1ei ce curgea prin cetate
Era atît de negre ş-at ît de-ntunecate ,
încît nu putea omul nici umbra a-şi vedea.
15 Dar după multe zile şi vreme-ridelungată ,
O corabie mare, cu oglinzi încărcată,
Trecînd pe lîngă ţara de care vă vorbesc,
O apucă furtuna, o furtună cumplită,
Sau ca să zic mai bine, furtună norocită ,
20 Pricină de prefaceri , de Un folos obştesc;
Şi pentru-al obştei bine, o pagubă oricare
N u mi se pare mare;
200
[201]
Mai vîrtos cînd aceasta nu s-atinge de mine.
împinsă de talazuri, corabia slăbită
25 Se sfărîmă, dar marfă puţină s-a-riecat ;
Şi în a ei pornire, unda neîmblînzită
Oglindele mai toate le scoase la uscat.
Locuitorii ţării,
Cîţi se afla atuncea pe ţărmurile mării,
30 Cu toţii alergară ,
Şi-n grab le adunată.
Se priviră în ele, şi coprinşi de mirare
Văzură adevărul, mulţi însă cu-ntristare.
Dar aflînd dregătorii minunea întîrnplată ,
�j5 Poruncită îndată
A se sparge cu pietre ş-a se desfiinţa
Oglindele acelea oriunde s-ar afla.
Multe se sfărîmară, dar ascunseră multe
Acei care porunca nu vrură s-o asculte.
40 Şi din vremea aceea toţi oamenii frumoşi
Arăt cîte-o oglindă acelor urîcioşi.
[202]
CÎINELE IZGONIT
Lupul cu toată prostia
Cîrmuia împărăţia;
Şi ca un stăpînitor, I
Unora le da avere,'
5 Altora, pe o părere, /
Le lua chiar starea lor.
Favor, ură schimbătoare,
Izgonite sau chemare,
Al domniei era plan.
10 Cîinele gonit de soartă
S-auzise cum că poartă
Simt imentur i de duşman;
C-ar fi zis, nu şt iu la cine,
Cum că nu este prea bine
15 A mînca atîţia miei,
Şi că dacă le adună
Lîna lor pe orice lună,
Să-i lase măcar cu piei.
202
[203]
Asemenea mari cuvinte,
20 Pe cum Iieşc ine simte,
Nu sînt prea de suferit.
Pe loc vrură să-I gonească;
Dar politica domnească
Alte pricini i-a găsit.
25 A zis că nimic nu ştie,
Că nu este bun să ţie
Un rang între curtezan i ;
Că la or ice-I rînduieşte,
Nici o slujbă nu-mp lineşte,
30 Că nu face nici doi bani.
Atunci vulpe, şarpe, broască,
Fără măcar să-I' cunoască,
De prostia lui vorbea.
Unul zicea că glas n-are,
35 Altu, că nu este-n stare
O piatră de jos să ia.
Se mira cum de răbdase
Domnul, şi nu depărtase
Pe un cîine ticălos,
40 A căruia toată treaba,
E să mănînce degeaba,
Făr-a face vrun folos.
Dar după o lungă vreme,
Sătul în zadar a geme,
45 Jalbă cîinele a dat,
Zicînd că d-acu-na inte
Toate îi vor părea sfinte,
Numai să fie iertat.
203
[204]
îşi ceru iertăc iun i şi-I pofti a veni,
Cu neamul şor icesc a se-mprieteni.
25 îl duse pe la toţi, şi îl înfăţ işă
Ca un pr ieten bun ce norocu le dă.
Să fi văzut la ei jocuri şi veselii!
Căci şoarecii cred mult la fisionorn i i,
Ş-a acestui străin atîta de cinstit
30 Nu le înfăţişa nimic de bănuit.
Dar într-o zi, cînd toţi îi deteră un bal,
După ce refuză şi limbi şi caşcaval,
Zicînd că e în post şi nu poate mînca,
Pe prietenii săi ceru a-rnbrăţ işa.
35 Ce fel de-mbrăt işăr i l Ce fel de sărutat!
Pe cîţi gura punea,
îndată îi jertfea;
încît abia doi-trei cu fuga au scăpat.
Cotoiul cel smerit
40 E 0111U1 ipocrit.
[207]
PRIVIGHITOAREA SI MAGARUL
,
Nenorocita privighitoare
Cînta-u pădure a ei durere,
Natura-ntreagă da ascultare,
Tot împrejuru-l era tăcere.
·5 Alţii în Iocu-m i ar descr i poate
Acele tonuri neimitate,
Glasul acela -nrn lăd iitor ,
. Ce c-o- ntorsură lină, uşoară
Treptat se urcă şi se coboară,
10 Plin de simţire, plin de amor.
Eu vă spui numai că despărţirea
Şi suvenire pline de jale,
Că nedreptatea, nelegiuirea,
Era sujetul cîntării sale.
15 Un măgar mare ce-o ascultase,
Şi ca un aspru judecător
Capul pleoşt ise, sau r îd icase
Cîte-o ureche,-n semn de favor,
207
[208]
Adesea nenoroc irea
50 Schimbă gîndul şi sirnţ.irea :
Pe loc fu şi slobozit.
Cinsti, averi nu se mai spune:
Ce zicea el era bune,
Duhul lui era vestit.
55 într-o zi neavînd treabă,
Domnul pe ai săi întreabă:
"Voi de cîine ce gîndiţi?"
Şerpi, şopîrle, deodată
Toţi răspunseră îndată:
60 "înălţime, să trăiţi!
Tutulor este plăcută
Cinstea cea cu drept făcută
Astu i vrednic dobitoc.
Al lui cap, a lui ştiinţă,
65 Glas, putere, iscusinţă, /
Pentru noi sînt un noroc,
De trup este prea puternic,
De slujbi multe este vrednic ,
Şi în lupte e vestit."
70 - "Astea le ştiam prea bine,
Ştiam ce i se cuvine,
Dar atunci era gonit."
[205]
SOARECELE SI PISICA
, ,
Un şoarece de neam, şi anume Raton,
Ce fusese crescut su'pat la pension,
Şi care în sfîrşit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într-un vechi parrnazan,
5 întîlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre p isic i.
Cum că domnul Raton îndată s-a gătit
Se o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smer itul cotoi, cu ochii în pămînt,
10 Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfînt,
începu a striga: "De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?
Binele şoricesc cît de mult îl doresc
Şi cît îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!
15 Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,
Şi că aveţi cuvînt să vă plîngeţi de ei;
Dar eu nu sînt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.
Eu carne nu mănînc; ba încă socotesc,
20 De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc."
La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat,
Văzînd că Dumnezeu de martur e luat,
205
[206]
Ieşi-nainte să-i dea povaţă,
20 Şi c-o neroadă încredinţare:
"Am fost, îi zise, aci de faţă,
Dar zău nu-mi place a ta cîntare.
Cu toate-acestea, am nădejdi bune,
De nu îţi pare lucru prea greu
2f, La nişte reguli a te supune,
Luînd de pildă cîntecul meu."
Atunci începe cu bucur ie
Un cîntec jalnic şi necioplit,
încît de aspra lui armonie
30 Toată pădurea s-a îngrozit.
Privighitoarea, fără sfială,
Zise: "Povaţa e în zadar;
Căci d-aş urma-o, nul e-ndo ială
Că eu în locu-ţ.i n-aş/ fi măgar."
[209]
CIINELE SI CATELUL
, ,
"Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urşi i, leii şi alte cîteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
5 Asta e o-ntîmplare:
Şi eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
10 Numai pe noi mîndria nu ne mai părăseşte.
Cît pentru mine unul, f ieştecine ştie
C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia uoastrd"
15 Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte ce lătra foarte tare.
Căţelu Sarnurache , ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
20 Şi că nu au mîndrie, nici capr iţ ii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
14 - Grigore Alexandrescu. Opere 1 209
[210]
"Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
25 "Noi, fraţii tăi, răspunse Samson plin de mînie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşt i.
Cunoşti tu cine sîntem, şi ţi se cade ţie,
30 Lichea neruşinată, asfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi. .. " - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam
Că nu iubesc mîndria şi că uresc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
35 Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
[211]
PISICA SĂLBATICĂ SI TIGRUL
s
Un coto i sau pisică,
Din două nu ştiu care,
Nici mare nici prea mică,
Dar foarte rnîncă toare ,
5 Şi din soiul acela ce-n păduri locuieşte
Şi pe copac i tră ieşte ,
Văzu un tigru mare
Trecînd pe o cărare.
De sus de pe ghindaru unde era urcată ,
10 Pisica socoti
Că poate-a-l îngrozi;
Şi făr-a pierde vreme se adresă îndată
La tigru ce trecea,
Fără a o vedea:
15 "Ia stăi, mă rog, puţin, jupîne de pe jos,
Care te socoteşti
Că nu ştiu cine eşti;
Mîndr ia ce arăţi cu no i e de pr isos :
Ştii din ce neam mă trag şi că strămoşii mei
20 Sînt fii de dumnezei?
Nemuritorii toţi, din cer cînd au fugit,
Subt nume de pisici în lume au trăit.
14" 2111
[212]
Preoţii egipteni în templuri îi vslăvesc",
Şi nişte tigri mici cu noi se potrivesc l"
25 - "Dacă strămoşii tăi cu tine semăna,
Negreşit era proşti cîţi lor se închina,
Răspunse tigru meu; iar daca au avut
Vrun merit cunoscut,
Ceva dumnezeiesc,
30 Atunci eu te că iesc ,
Şi pentru starea ta de milă sînt pătruns,
Căci d-or fi cîte spui, zău, prea rău ai ajuns."
Deşi mulţi au zis-o, eu tot o mai zic:
Slava strămoşească pe strămoşi cinsteşte:
35 În zadar nepotul cu ea se făleşte,
Cînd e , cum se-nt imp lă , un om de nimic.
1 Zeiţa cerului era reprezentată, În unele localităţi ale vechiului Egipt,
sub forma unei p isic i. Cf. J. H. Breasted, Gesch ich te Aeg y-ptens , Viena, 1936,
p. 50.
[213]
l
1.
DERVIŞUL ŞI FATA
Se povesteşte cum că odată
Un derv iş pusnic, om cuvios,
S-amorezase, văzînd o fată
Cu trup supţire, cu chip frumos.
5 Dintr-una-nh-alta vorba aduse,
Şi în stil neted patima-şi spuse,
Zicînd: "Ascultă, eu te iubesc,
Şi pentru tine mult păt imesc",
Stilul acesta, adevărat,
10 Nu mi se pare prea minunat;
Dar pentr-un pnsnic trăit departe
De ale lumei valuri deşarte,
Putem să zicem că nu e prost.
Fata răspunse: "Poate-aş fi fost
15 Destul de bună ca să te crez,
Dar aste haine bisericeşti
Nici n-au a face cu ce-mi vorbeşti;
Ş-apoi de barbă mă-nf iorez",
Pnsnicul nostru pe loc se duse,
20 Îşi rase barba, se p ieptănă,
Nemţeşte bine se îmbrăcă,
Ş-o pă lăr ie în cap îşi puse.
21:3
[214]
Veni la fată: "Cum ţi se pare?
O-ntreabă. Spune-mi, mai te-ndo ieşt i?
25 Vezi ce putere amorul are?
Mi-am lăsat legea; alt mai voieşti?"
"Nu voi nimica, atunci ea zise;
Credincios mie cum o să-mi fii,
Cînd jurăminte în ceruri scrise
30 Şi a ta lege nu poţi s-a ţii?"
Fata avea dreptate de nu vrea să-I asculte.
Cine-a făcut o crimă poate face mai multe.
il
[215]
DREPTATEA LEULUI
Leul, de multă vreme, rîd icase oştire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dînşii o veche prigonire,
Şi gîlcevire mare, pentru un mic folos.
5 Vrea, adică, să ştie
Cui mai mult se cuvine
Să ţie pentru sine
Un petec de cîmpie
Şi un colţ de pădure, de tot nensemnător,
10 Ce despărţea ţinutul şi statur ile lor.
Acum sînge mult curse, şi multe luni trecură ,
Făr-a se putea şti
Cine va birui.
Elefantul năsos,
15 Şi bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă,
11ulte izbînzi făcură.
Fieşcare tulpină era plină de sînge.
Ici se vedea un taur jumătate mîncat;
20 Lîngă el un tovarăş ce zbiară şi îl plînge;
Colo, un porc sălbatec fără două picioare;
Şi mai la vale, vulpea se tăvăleşte, moare,
Oftînd după curcanii ce încă i-au scăpat!
215
[216]
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
25 De două coarne groase în inimă pătruns.
Leul, văzînd că lupta nu se mai isprăveşte,
Trimise la maimuţă, vestită vrăjitoare,
Ce spun că ştia multe, şi că proorocea
Întîmplările toate, după ce se trecea;
30 Trimise, zic, la dînsa să-i facă întrebare
Cum poate să ajungă sfîrşitul ce doreşte.
Ea se puse pe gînduri, tuş i, apoi răspunse,
Rozînd cu mulţumire darurile aduse:
"Ca să poată-mpăratul lesne să biruiască,
35 Trebuie să jertfească
Pe acel ce în oaste e decît toţi mai tare,
Mai vestit în războaie, mai vrednic şi mai mare."
Auzind astea leul strînse a sa oştire:
"Lighioanelor l zise, viu să vă dau de ştire
40 Că astăzi din noi unul trebuie să murim:
Aşa va proorocul. Rămîne-acum să ştim
Cine este mai tare.
Cît pentru mine unul, cum ,freţi ... dar mi se pare
Că nu prea sînt puternic, <;iăci păt imesc de tuse."
45 Vulpea era aproape: "Ce-are a face! răspunse,
Înălţimea ta eşti
Oricît de slab pofteşti."
- "Dar şi puterea noastră
E îndestul de proastă",
50 Strigară tigrii, urş ii, şi cu un cuvînt toate
Lighioanele-acelea ce erau mai coIţate.
"Nu rămîne-ndo ia.lă", le răspunse-mpăratul,
Iepuri le, sărrnanu , - crez că-I trăgea păcatul,
Sau păcate mai multe
55 De moşii lui făcute --
Veni să-şi dea părerea. Dar toţ i cît îl zăriră
Asupră-i năvăliră.
"Ia vedeţi-l! strigară. Cu bună-ncred inţare
El este cel nlai tare!
60 S-ascundea urecheatul , şi nu-i plăcea să moară
Ca să ne facă nouă biruinţa uşoară!
215
[217]
Pe el, copii! Luaţ i-I: el are să-rnp linească
Ce ne-a zis proorocul din porunca cerească!"
Cîinii atunci săriră
G5 Şi-n grab ţ i-I jupu iră.
Se află vreo ţară, unde l-aşa-nt împ lare
Să se jertfească leu l? N ici una, mi se pare.
Nu ştiu cum se urmează, nu pricep cum se poate,
Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate.
[218]
LUPUI( MORALIST
V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat,
Că lupul se-ntîmp lase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui.
5 Auzind împăratul că-n statur ile sale
Fac năpăstu ir i multe păroş ii dregători,
Că prav ila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulţ i prigonitor i,
Porunci să se strîngă> obsteasca adunare,
10 Lîngă un copaci mare;
Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească,
Şi-n puţine cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.
15 Toţi se înfăţ işară.: şi-nălţ imea lupească
începu să vorbească
C-un glas dojenitor :
"Domnilor de tot felu! Bune sînt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniţi?
20 Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi?
Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte:
218
[219]
Încă, pe la soroace,
Cîte un dar vă face.
25 Dar reaua nărăvire,
Ce o aveţi din fire,
Nu se tămăduieşte.
Vedeţi cu ce morţi grele
Se isprăvesc din lume,
30 Şi cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gîndiţi-vă că poate veţi da cuvînt odată,
La-nalta judecată.
Gîndiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine
35 Pildă a face bine."
Ast cuvînt minunat,
Pe care domnul lup auz că l-a-nvăţat ,
Trecînd pe lîngă sat,
La ziua unui sfînt, cînd preotul citea
40 Şi propovedu ia ,
Pe mulţi din dregători să plîngă i-a-ndemnat,
"E! ce aţi hotărît, jupîni amploiaţi?
Oare-o să vă-ndreptaţi?
Îi întrebă atunci înă lţ imea-mblănită ,
45 Ce purta o manta de oaie jupuită.
Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?"
- "Să trăiţi la mulţi ani, dob itocia voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat
50 Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?"
Cînd mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.
[220]
NEBUNIA SI AMORUL
,
În nişte fabu l i un (poet scrie
Că Nebunia şi pruncu-Amor
Se juca singuri pe o cÎmpie,
În primăvara vieţii 101·.
5 Ştiţi că cop in cu înlesnire
Găsesc sujeturi de neunire ;
Ei dar odată se gî1ceviră
Pentru o floare ce întî1niră.
Striga Amorul în gura mare;
10 Cealaltă însă, minut cumplit!
Îl izb i-ndată atît de tare,
Cît de lumină ea l-a lipsit.
Adînc copilul simţi durere,
Rărni ind astfel fără vedere.
220
[221]
15 Trista lui mumă! jalbă porneşte
L-aI său părinte, stăpîn ceresc:
Va răzbunare, se tînguieşte;
Cu ea toţi zeii compătimesc.
Mars şi Apolon, mai c-oseb ire ,
20 Arăta mumei a lor mîhnire.
S-adună sfatul cel fără moarte,
Şi hotărîră în obştea lor
Ca Nebunia în veci să poarte,
Să cîrmuiască pe orbu-Arnor ,
25 Această dreaptă, grea osîndire,
Din ziua aceea luăs-mp linire :
Din ziua aceea sînt împreună,
Şi Nebunia-I ţine de mînă.
1 Mitologia antică nu este unitară în ce priveşte genealogia zeului Amor:
după unele legende, el ar fi fiul zeiţei Venus (aceasta Hi n d soco ti tă j în 'poemele
horner ice fiica lui Jupiter), după altele, fiul Dianei :(de : asemenea fiică a lui
Jupiter) .
2 luă Într-o singură silabă; s-ar putea totuşi citi şi ziua-aceea, în acest caz
luă r ă.m in in d b is i la b , în versul următor ar trebui de asemenea citit ziua-aceea,
pentru a menţine tob I u l de zece silabe al versului.
[222]
LEBADA ŞI PUII CORBULUI
Lebăda odată-aflase
(Însă cum se întîmplase,
Nu poei să vă dau cqvînt)
Cum că Într-un colţ de lume,
5 Într-un loc cu mare! nume,
Şi pe un frumos pămînt,
Nişte păsări osîndite,
Corbi de cîţiva ani numite,
În primejdie trăiesc.
10 Lebedele au din fire
O ciudată presimţire,
Care este dar ceresc.
Aşa, să le izbăvească,
Cu o rîvnă părintească,
15 Ea plecă pînă În ziori.
Ajungînd într-o 1ivede,
În culcuş de vulpe vede
Pui de corb nezburător i,
222
[223]
Care într-o v izu ină
20 Petrecea ca in grădină,
D-a lor soartă mulţumiţi.
Pasărea cea albă-ndată
Către dînşii se arată,
Zice: "Puilor iubiţi 1
25 Soarta voastră e de m ilă :
Spuneţi cum pe voi în silă
Aici vulpea v-a adus?"
Corbuleţii în mirare
Răspund iute, rîzînd tare:
so "Noi de voie ne-am supus.
Vulpe ce e, nu ştim spune,
Decît că năravuri bune
Acea damă arăta:
Că avea coadă pe spate,
35 C-al ei păr în galben bate,
Şi că ochi lucioşi purta.
Ea cînd ne-a luat d-acasă,
Ne-a spus că la a sa masă
Are feluri de mîncări,
40 Că e prinţ de dobitoace,
Că pe noi va a ne face
Să ajungem la mari stări.
Ne-a mai spus că ne e rudă,
Că din vîrsta cea mai crudă
45 Neamul nostru l-a iubit.
Ea, ca şi al nostru tată,
Că ne tragem ne arată
Din vulturul cel slăvit.
223
[224]
Şi adesea ne vorbeşte
50 Că din suflet se sileşte
A ne da slava d intîi."
Lebăda strigă cu jale:
"Sînteţi pe a morţii cale,
O voi ai corbului fii!
;,5 Dar al vostru sec părinte
Cum nu şi-a adus aminte
Ceea ce i s-a-nt îrnp lat ,
Cînd îşi părăsi locaşul
Şi din gură lăsă caşuI,
60 Iar de vulpe înşelat?"
Puii nebăgînd-o-ri seamă:
"Calebună,-i zic, madamă ,
Noi nu ştim ce ne vorbeşti.
Şi prin asfel de cuvinte,
65 Să ne scoţi acum (lin minte
Cam degeaba te s!ileşti."
"Eu mă duc, lebăda zise,
Însă vouă vă sînt scrise
Multe rele să răbdaţ i ;
70 Căci prostia-vă cea mare,
Ca ş-a pen ii-ntunecare,
Nu se poate s-a spălaţi."
[225]
PRIVIGHITOAREA ÎN COI.IVIE
o cîntăreaţă privighitoare,
De mică pr insă , sta la - nch isoare ,
Şi colivia i-era locaş.
Vreme la mijloc multă trecuse,
.5 Dar ea se uite tot nu putuse
De unde-a luat-o! omul vrăjmaş.
Nencetat tristă, gîndea cu jale
L-a tinereţei veselă vale,
L-acele crînguri, l-acel izvor,
10 Unde l-a nopţii lină tăcere,
Ea a vieţei cînta plăcere,
Razele zilei, dulcele-amor.
La cîte păsări sînt zburătoare)
Sloboda viaţă e lucru mare;
15 Natura este patria lor.
Aşa şi mica paserea noastră,
Care de minte era cam proastă,
Căta mijloace să scape-n zbor.
1 luat mouosi l ab (scris luat).
15 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
225
[226]
Astă dorinţă e lăudată,
20 Cînd e-ntăr ită pe judecată
Şi cînd folosul e prevăzut;
Dar ea uitase că mai-nainte
O-nştiinţase un pui cuminte
Că vrînd să zboare mulţi au căzut.
25 Ea n-avea aripi. Fără mijloace,
O păsărică ce poate face,
Decît supusă soartei a fi,
Sau să aştepte pînă să-i crească'
Smulsele aripi, şi să găsească
30 Nuouă mijloace de a fugi?
Asfel pe dînsa o sfătuieşte
O rîndur ică ce o iubeşte
Şi care gîndul ei îl ştia.
Exemplur i multe des îi tot spune
I
35 Şi îi arată cu dovez i bune
C-acum să scape nd va putea.
Dar tinereţea neînţe1eaptă
Poveţi n-ascu ltă, vremi nu aşteaptă;
Toate-nainte-i jucăr ii sînt.
40 Pîntre zăbrele ea se strecoară,
Puţin se-nalţă , d-o palmă zboară,
Şi cade-udată jos pe pămînt.
[227]
URSUL SI LUPUL
,
împărăţia dobitocească,
Ca şi a noastră cea omenească,
Statornicie vecinică n-are:
Toate supuse sînt la schimbare!
5 Din rmna-n mînă sceptrul se plimbă
Cel de ieri mare astăzi e mic;
Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă,
Dintr-o-rrtîrnplare prea de nimic.
De curînd ursu pe 1eu schimbase,
10 Şi pe domnescul tron înălţat,
Cîrma în labe tare-o luase,
Şi eu verzi tufe sta-ncoronat.
Dator' eu însă sînt a vă spune
Că ursu-acela , măcar că urs,
15 Dar simt.irnente avea prea bune;
D-al obşte i bine erea pătruns.
15* 227
[228]
Fiarele toate-ridată ce-aflată
Că le-a dat cerul un stăpîn nuou ,
Să se închine lui alergară,
20 Una c-o vacă, alta c-un bou.
Lupul în urmă spre tron se duce,
Şi după vechiul bun obicei
Mării i sale plocon îi duce
Şi îna inte-i pune doi miei.
2.5 într-o frumoasă precuvîntare,
îi dovedeşte c-ar fi avînd
Nişte hrisoave arătătoare
Ce-au făcut urş ii, zău nu ştiu cînd.
C-aste hr isoave , pe piei de oaie
30 Scrise cu apă, spun lămurit
Cum au mers urş ii la o bătaie,
Şi cîte mure ei �u jertfit.
Cu plecăciune apoi i-a rată .
Cum că d in suflet s-a bucurat
35 De întîmplarea cea minunată,
De-ncoronare cind a aflat,
Cum 'că doreşte supus să-i fie,
Că totdauna el l-a iubit,
Că pentru dînsul vieţi o mie
40 Să le jertfească e mulţumit.
Asfel de vorbe se zic în lume,
însă drept formă se socotesc;
Căci Iieşcine le ia de glume,
Care se uită cît se vorbesc.
228
[229]
45 Dar ursul crede, se amăgeşte,
în slujbe pune neamul Iupesc :
Cum că prieteni are, gîndeşte,
Care persoana lui o slăvesc.
După o vreme leul se scoală,
.'iO Tocmai cînd ursii mort îl credea,
După o mare şi lungă boală,
Vine să-şi ceară tronul ce-avea.
Locuitorii se îngroz iră ;
Vestea se duse pîn' la palat;
55 Lupii îndată la lei fugiră;
P-al lor prieten toţi l-an lăsat.
Taurii numai, ce niciodată
A-i fi prieteni nu s-au jurat,
Peste cinci sute veniră-udată,
60 Pe crai şi ţară ei au scăpat.
Prea cu lesnire omul se-uşa lă !
Dar foarte mare face greşală,
Cine la vorbe dă crezămînt.
Faptele numai ne dovedeşte
(;5 F'ieştec ine cît preţuieşte,
Dvavem prieteni şi care sînt.
[230]
BOUl .. SI VITELUL
J J
Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
în zilele noastre de soarta-ajutat,
Şi decît toţi fraţii mai �u osebire,
Dobînd i-n cireadă un post însemnat.
5 - Un bou în post mare? -Drept cam ciudat vine,
Dar asta se-ntimplă în orcare loc:
Decît multă minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdauna un dram de noroc.
Aşa d-a vieţei veselă schimbare
10 Cum şi de mîndrie boul stăpînit
Se credea că este decît toţi mai mare,
Că cu dînsul nimeni nu e potrivit.
Viţelul atuncea plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
15 Că are clăi sumă şi livezi o mie:
"Mă duc, z ise-ndată , niţel fîn să-i cer."
230
[231]
Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte.
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
20 "Acum doarme, zice, nu-l poei supăra."
- "Acum doarme? ce fel! pentru-rrtia dată.
După prînz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ast somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui."
25 -- "B:::. să-ti cauţ i treaba, că mănînci trinteală :
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă daca vrei să f ii."
La o mojicie atîta de mare,
30 Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la: plimbare,
Pe lîngă el trece făr-a se uita.
Cu mîhnire toate băiatul le vede,
însă socoteşte că unch iu-a orbit;
35 Căci fără-ndo ială nu putea a crede
Că buna sa rudă să-I fi ocolit.
A doua Zi iaraşi prea de dimineaţă,
Să-i găsească vreme la dînsul veni: J
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă ,
40 Ca să-i facă bine, de el pomeni.
"Boierule, zise, aşteaptă afară
Ruda dum itale, al doamnei vaci fiu."
- "Cine? a mea rudă? mergi de-I dă pe scară.
N-am asfel de rude, şi nici voi să-I ştiu."
[232]
5
10
15
VULPEA LIBERALĂ
Vulpea Iără-ncetare
Striga în gura! mare
Că de cînd elefantul P1ste păduri domneşte
Trebile merg la vale şi lumea pătimeşte.
Că este nedreptate
Să va să cheltuiască
Veniturile toate
Pentru masa cră iască.
D-acestea elefantu l, cît a luat de ştire,
Tem indu-se , cu dreptul, de vreo răsvrăt ire ,
Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise,
O invită la curte, o-m brăţ.işe şi-i zise:
"Am aflat, jupîneasă , că ai mare talent.
Voi să te pui în pîine;
Şi începînd de mîine
îţi dăm cu mulţumire,
Ca un semn de cinstire,
Al gă inelor noastre întins departament:
Caută-ţi bine treaba."
20 - "Pe seama mea te lasă",
Răspunse oratorul ş i, sărut indu-i laba,
232
I
[233]
Se întoarse acasă.
în ziua viitoare,
Vulpea ca totdeauna veni la adunare;
25 Dar însă oblojită, pe subt barbă legată,
Şi cu un lipan mare la cap înfăşurată.
"Ce ai, de eşti asfel?" o întrebată toate.
- "îmi e rău de aseară, îmi e rău cît se poate,
Şi cu trebile ţării să mă lăsaţi în pace.
30 Craiul ştie ce face;
El nencetat gîndeşte la al obştii folos.
Adio! sînt bolnavă: m-am înecat c-un os."
Cunosc mulţi liberali, la vorbă ei se-ntrec,
Dar pînă în sfîrşit cu oase se înec.
[234]
MIERLA SI BUFNITA
, ,
Într-o pădure deasă, de cetăţi depărtată,
Mierla se-nt.îlni seara cu bufniţa /umflată.
"Prietenă, îi zise, ţi-aş face io-ntrebare,
Daca a mea-ndrăzneală n-aduce .supărare,
5 Spune-mi, mă rog, lumina de ce nu-ţi e plăcută,
De ce stai toată ziua ascunsă, nevăzută?
Nu cunoşti, cum se vede, razele dimineţei,
Dulceaţa pr imăvere i, plăcerile vieţei.
Poate eşti ruşinoasă, şi crezi că nu cînţi bine:
10 Dar eu şi alte păsări mai vrednici decît mine
îţi vom da-nvăţătură , şi vom pune s ilinţă
Să-ţi mai supţiem glasul cît va fi prin putinţă.
Vino mîine la mine să mergem la plimbare,
Ca 'să faci cunoştinţă cu o priv ighitoare."
15 Bufniţa îi răspunse: "îţi mulţumesc, iubită.
Eu cu soarele vostru nu sînt obicinuită;
îmi supără vederea. Lumea o să mă vază,
însă cînd m-oi deprinde cu a lum ine i rază."
Mulţi zic că neamul nostru nu este incă-n stare,
20 Ca altele, să facă cercăr i de-na.intare ,
Că-nvăţătur-adîncă, idei, filosofie,
Sînt prea vătămătoare l-a lui copilărie.
234
[235]
Declamaţ ia-aceasta , pompoasă, îngîmfată,
De vreţi, poate să fie despoţ ilor iertată:
25 Numai lor le e bună a unui neam orbire,
Căci nu-l lasă să-şi vază a sa nenorocire;
Dar în gura acelor ce-o zic pe dinafară,
Sau e o nerozie, sau este o ocară.
Noi le-am putea răspunde puţinele cuvinte
30 Bufniţe i adresate de mierla cea cuminte:
"Ai vorbit de minune! Dar ia spune-mi, vecină,
Daca măcar cercare tu nu faci vreodată,
Să. scoţi cel puţin capu din noaptea-ntunecată ,
Apoi cum t-e i deprinde cu soare, cu lumină?"
[236]
CUCUL
Cucul, pasere proastă dar plină de mîndrie,
Socotind c-al său nume
Este vestit în lume,
Hotărî să mai facă vreo căH/.torie,
5 Ca s-adune respectur i, şi însuşi să privească
Cu ce chip îl slăveşte naţia păserească.
Pled; dar abia merse p înă-n vecinătate,
Şi găsi felurimi de păsări adunate,
Care din întîmplare,
10 Se-ntrecea la cîntare.
Stătu să le asculte: toate pe rînd cîntară,
Care prost, care bine, talentul ş i-arătară ,
Iar bietei coţofene îi cerură iertare
Că nu-i dau ascultare;
15 Îi ziseră: "Taci, soro, te roagă obştea noastră:
Despre cîntec, ne iartă, eşti ca un cuc de proastă."
Astfel păţi şi cioara; în rîs ea fu luată,
Şi cu un cuc nemernic de toate comparată.
De asemenea cinste cucul supărat foarte
20 Se duse mai departe ;
Dar oriunde mergea,
Nimic alt n-auzea ,
236
[237]
In sfîrşit obosit,
Şi desnădăjduit,
25 La cuibul său veni,
Făr-a se mai opri.
Puii cît îl zăr iră
Pe loc îl ocoliră;
Apoi îl întrebară:
30 "Ce mai veste p-afară?"
"Urîtă, le răspunse, şi vrednică de jale:
Am umblat multe locuri, dar nu m-am mulţumit.
Toate îmi par schimbate şi toate merg la vale,
Păsările sînt bete şi lumea-a nebunit ,"
35 Tot omul despre sine lesne se amăgeşte.
Nimenea nu îşi este aspru judecător,
Dar judecata obştii e o învăţătură.
Mulţi ce se cred pe sine un ce rar în natură
Mai lesne zic că lumea nu ştie ce vorbeşte,
40 Decît să va să-şi simţă nimicnicia lor.
[238]
ULEUI� ŞI GĂINILE
Ion prinse un uleu şi, ducîndu-I acasă,
îl legă cu o sfoară,
Lîngă coteţ afară;
De o vecinătate aşa primejrioasă,
5 Găini, cocoşi şi gîşte înti i/se îngroziră,
Dar cu-ncetul , cu-ncetul se' mai ob ic inu iră ,
începură să vie cît colea să-I privească,
încă şi să-i vorbească.
Uleul cu blîndeţe le pr iim i pe toate;
1 O Le spuse că se crede di n suflet norocit ,
Pentru vizita-aceasta cu care I-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte, căci el însuşi nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă dup-a sa datorie.
15 Mai adăogă însă că daca dumnealor
îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduieşte,
- Şi Dumnezeu cunoaşte cum vorba şi-o păzeşte -
20 Că la orice primejdii va şti a le-ajuta:
încă din înălţime el le va da de ştire,
Cînd asupră-Ie vulpea va face năvălire.
238
[239]
Astă făgăduială
Nu mai Iăsă-ndo ia lă ;
25 Şi gă inele proaste, ce dorea să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
S-apucară de lucru; azi, mîine, se-ncercară ,
Şi cu ciocuri, cu unghii, abia îl deslegată.
Uleu-şi luă zborul. Dar se întoarse-udată,
30 Şi răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă cîte vrei.
"Ce pază este asta? strigă una cu jale.
Vorba mări ii tale
Era să ne păzeşti,
35 Iar nu să ne jertfeşti."
- "O! eu ştiu foarte bine cuvîntul ce v-am dat,
Şi ce fel m-am jurat.
Dar cînd mă juram asfel, eram legat, supus,
"
Acum însă sînt slobod şi vă vorbesc de sus. "
40 Eu d-aş fi fost găină nu l-aş fi slobozit:
Dumnealor au făcut-o şi văz că s-au căit.
U'le ii sînt cinstiţi,
Cînd sînt nenorociţi.
[240]
CÎINELE SI MĂGARUL
,
Cu urechea p leoşt ită , cu coada-ntre picioare,
Cîinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet. iată că-I întîlneşte
Un măgar, ş i-I opreşte:
5 "Unde te duci? .îi zise,
I
Ce rău ţi s-a-ntîmp lat? Ştii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de m îhnit ,"
-- "Dar, sînt nemulţumit.
La împăratul leu în slujbă m-am aflat:
10 însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfîrşit să fug, să-I părăsesc,
Acum cat alt stăpîn; bun unde să-I găsesc?"
"Numai d-atît te plîngi? măgarul întrebă;
15 Stăpînul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecît la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc,
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi."
20 La propunerea sa, cîinele i-a răspuns:
"Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E ma i umilitor, şi încă mai amar."
240
[241]
EPIGRAME
1
Un osîndit la moarte pentru o v ma mare
Ruga pe un prieten să facă încercare,
Ca unul ce la curte avea multă putere,
De la prinţ sau ministri iertarea lui a cere.
5 "A! răspunse acela, nu te poci ajuta,
Pentru că de aş face-o, eu te-aş compromita."
II
CEL UI CE SCRIA
că poezia este o boală nelecuită
Dar, boala poeziei este nelecuită:
Ai zis şi tu-n viaţa-ţi un singur adevăr;
Dovadă la aceasta e muza-ţi cea pocită ,
Şi versurile tale, care se trag de păr.
5 D-atîta vreme lumea îşi bate joc de tine,
Şi-n loc să pui silinţă a scri ceva mai bine,
Din zi în zi mai tare te văz că schiopătezi.
Ce doctor aşa mare poate să se găsească,
De a ta nebunie să te tămăduiască 'o
10 Sau cel puţin să facă în proză să v isez i-P
1 Aluzie la Visul lui Eliade?
16 - Grigore Alexandrescu, Opere 1 241
[242]
III
D· ****
Msam silit totdeauna sa-mi dobîndesc bun nume,
Şi prin purtăr i cinstite să mă cinstesc în lume,
Fără să am mîndria să zic c-am izbutit.
Dar de cînd luai ştire că tu, ş-alţ ii ca tine,
5 Mă defăimaţi în obşte şi vorbiţi rău de mine,
încep să mă crez singur de ceea ce-am dorit.
IV
Un preot cuvios,
Odată spovedea
Un crai religios, .
Şi astfel îi vorbeJa:
5 "Ajută, domnul/ meu,
Pe cîţi săraci găseşt i,
Căci chiar pe Dumnezeu
Îrrtr-înşii îl cinsteşti.
Ştii ceea ce-a grăit
10 Al lumei ziditor,
Că cerul e gătit
De moştenire lor."
,,01 daca e aşa, răspunse mulţumit
Acel spovedu it,
15 Nici o grijă să n-ai , cuv ioşia ta;
Căci bunul Dumnezeu de mă va ajuta,
Eu îţi făgăduiesc,
Pe toţi supuşii mei de rai să-i pregătesc."
242
[243]
v
în iad, mai deunăz i, cîţiva răposaţi,
Care în viaţă trecea de-nvăţaţi,
Dideseră jalbă, arătînd că cer
Să se pedepsească jupinul Voltaire,
5 Pentru cîte rele de dînşii vorbea,
Atunci cînd trăia.
"Domnilor, strigă Voltaire mînios,
J alba ce aţi dat este de prisos;
Ce pedeapsă-mi vreţi? ce rău îmi doriţi?
10 Eu vă socoteam destul mulţumiţi,
Cînd în Bucureşti, după cum v-am spus,
Doi vrăjmaşi ai mei ştiţi cum m-au tradus)."
1 Comentatorii sînt de acord să recunoască în cei doi traducători pe Eliade,
care tradusese tragedia Fanatismul sau M ahomet Proorocul (1831). şi pe V. Pogor,
traducătorul H enriaâei (1838).
16*
243
[244]
[245]
I
. I
I
I
MEI)ITATII,
ELEG 1 L EPISTOLE,
SATlRE SI fABULE
(1863 )
[246]
[247]
MEDITATII,
ELEGlI,
EPISTOLE, SATIRE si FABULE
GRIGORE MlHt\lL ALEXANDRESClJ.
..� . � .
•
BUCURESCI.
TVPOGRAFIA NATIONALE A WIST.:t'AN RASSIDESCU.
1863. ...
Pagina de titlu a editiei din 1863
[248]
5
[249]
POEZII
ADIO
LA TÎRGOVIŞTE
Culcat p-aste ruine, sub care adîncită
E gloria străbună şi umbra de eroi,'
în linişte, tăcere, văz lumea adormită
Ce u ită-n timpul nopţii necazuri şi nevoi.
5 Dar cine se aude şi ce este ast sunet?
Ce oameni sau ce armii şi ce repede pas?
Pămîntul îl clăteşte războ inicescul tunet,
Zgomot de taber i, şopte, trece, vîj ie-un glas ...
Dar unde sînt acestea? s-au dus! au fost părere,
10 Căci armele, vitejii şi toate au tăcut.
Aşa arce mărire nemicnic ită piere!
A noastră, a Pa lm ir ii! ş-a Romei a trecut.
1 Pa lm ir a .. oraş din Siria, aşezat într-o oază la jumătatea drumului dintre
Damasc şi Eufrat, la încrucişarea a numeroase drumuri de caravane. Cucerită de
romani în secolul I al erei noastre, şi-a păstrat o autonomie locală şi o formă
de guvernămînt proprie. Ajutorul pe care Palmira l-a dat romanilor împotriva
parţilor şi a goţilor, precum şi amestecul regilor Palmirei in luptele interne
din imperiu, conferă cetăţii o strălucire deosebită sub regele Odenathus (258-
249
[250]
Şi pe ţărîna-aceea, de care-odinioară
Se spă im întau t iran ii de frică tremurînd,
15 Al nopţii tîlhar vine şi pasări cobe zboară,
Pe monumente trece păstorul şu ier înd ,
Mă scol, mă mut d-a icea ; duc pasurile mele,
Ce p ipă iesc cărarea, în fundul unui crîng.
Şi las aste morminte cu suvenire grele,
20 Pe care nu am lacrămi destule ca se plîng.
Aicea am speranţă se aflu mulţumire;
Eu voi să auz unda şi cerul să-I privesc,
Să văz a aurorii mult veselă zîmbire,
Razele dimineţii ce norii auresc ;
25
30
Aci stejari cu fală se-nalt/ se îndreptează,
Urcînd ale lor ramuri spre-azurele cîmpii,
Aci plopii cu frunza o vale-ncoronează :
Acolo se văd dea lur i, ş-aic i sălbatici vii.
Din coasta-acestor stînce, din vîrful astui munte,
De unde îşi apucă vulturul al său zbor,
A nopţii stea răvarsă lumină p-a mea frunte
Şi raza-i se reflectă pe limpede izvor;
266). În timpul domniei Zenobiei şi a fiului ei, Vaballathus, regatul Pa lm ire i se
întinde de la Nil la Bosfor şi încearcă să scuture jugul roman. Împăratul Aurellftll
restabileşte situaţia (272) şi, la a doua tentativă de răscoală, distruge oraşIlJ(273).
Înflorirea efemeră a Palmirei a lăsat ca urme vizibile ruinele U110r monumen­
te măreţe, temple, palate, morminte, teatre, băi etc. (în parte datînd dinaintea.
cucer ir i i romane). Ruinele au devenit cunoscute europenilor Începînd de Ia sfîr­
şitul secolului al XVII-lea. Informaţiile lui Alexandrescu provin din lectura ope­
relor lui Volney (este mai puţin probabil să fi cunoscut Voyage pittoresque de la
Syrie al lui L. F. Ca.ssas , Paris, I799).
250
[251]
Aci zef irul vesel prin Irunze-ncet suspină;
Aicea orizonul e dulce, luminos;
35 Aici aceste rîuri ... Dar unda lor e lină,
Iar sufletu-mi e-ri valuri, n-am soare sen inos,
Din sînul maicii mele, născut în grI) 1, necazuri,
Restriştea mi-a fost leagăn, cu lacrămi m-am hrănit,
Ca ale mării repezi şi' groaznece ta lazur i,
40 De vîntul rele i soarte spre stînci am fost gonit.
Acuma pretutindeni întorc a mea vedere,
Dar ochii-mi mulţumire de loc nu întîlnesc.
Căci nimenea nu simte cumplita mea durere,
Şi oamenii pe mine trecînd mă ocolesc.
45 Aşa I aşa! iubite, s-a dus scumpul meu bine;'
Văzînd că nu-mi rămîne plăcere pe pămînt,
Văzînd că pentru mine s-au dus zilele line,
Pui mîna p-a mea frunte şi caut un mormînt.
Din zilele trecute, din vechea fer icire,
50 Din vîrsta mea de aur, din sîntul lor amor,
Idei au rămas numai, precum o năluc ire
Rămîne dimineaţa din visuri care zbor;
Aşa, fără-ndoială , amara mea viaţă
D-acum e pentru mine nesip neroditor,
55 Ce vara îl usucă şi iarna îl îngheaţă
Şi nici o floare n-află sîrrnanu l călător.
Dar însă suvenirul f iinţelor iubite
Va fi la al meu suflet etern înfăţişat,
Ca frunzele aduse de vijălii pornite
60 La vechea lor tulpină ce-odată le-a purtat.
251
[252]
De visurile voastre, speranţe-amăgitoare,
Acum peste măsură mă văz îndestulat :
Fugiţi, zadarnici zile, ce grij i omorîtoare
Pe tînăra mea vîrstă curînd aţi adunat.
65 Cînd toamna să arată al iernii rece soare,
Copacii plini de jale pierd frunza, se 'usuc:
Aşa nenorocirea uscînd a vîrstii-mi floare,
Zic lume i un adio: iau lira şi mă duc.
/
[253]
ADIO
LUI
LORD BYRON LA SOTIA SA
,
Şi în sfîrşit adio! Şi dacă relii soarte
îi place a fi vecinic ... adio iarăşi zic!
Zadarnică ţi-e ura, că-n pieptu-mi fără moarte
Dragostea mea v iază : nici secoli nu o stric.
5 De ce nu poei în ochii-ţi inima-mi a desface,
Pe care-adesea capu-ţ i îl rezemai cu pace,
Cînd somnul cu dulceaţă pe gene-ţi odihnea!
Şi asfel să-ţi arate ascunsa ei gîndire!
Căci poate vei cunoaşte c-ai fost în amăgire,
10 Ş-a ta despreţu ire nedreaptă vei vedea.
Lovirea ce-mi dai mie de oameni se slăveşte,
Cînd rana-mi sîngerează, plăceri ei afl-atunci l
Dar vezi că astă lume amar te necinsteşte,
întemeindu-ţi slava pe ale mele munci.
15 Cu toate că-n credinţă greşala-mi este mare,
Cu' toate că în faptă, după a mea purtare,
Destule am eu singur asupra-mi a-mputa;
Dar cruzii! nu putură un alt braţ să găsească,
Atît să mă sfîşie ş-adînc să mă rănească ,
20 Decît braţul ce-odată cu drag mă-mbrăţişa?
253
[254]
25
30
35
40
45
50
Să nu te-nşeli atîta: amorul cu-ncet piere,
Dar iarăşi nu mai crede că inimile pot
Prin orice depărtare, prin oricare tăcere,
Prin orice sîlnicie schimbate-a fi de tot.
A ta încă păstrează amorul către mine,
A mea e sînger îndă , dar Însă pentru tine
Bate, s-asvîrle , arde, şi arde nencetat.
O cugetare groaznic pe amîndo i pătrunde:
Voi fi pe alte ţărmuri, şi cine ştie unde?
;V ec inic în despărţ ire , de tine depărtat!
l ) ,
Sînt jalnici aste vorbe ca gernătul de moarte,
Ca piatra mormîntală pe noi ne-a-nf iorat ;
Tristele dimineţe cînd voi tră i departe'
Ne vor afla cu jale p-un văduv pustiu pat!
Cînd vei vrea să te mîngîi cu fiica ta iubită
Şi cînd va fi vrodată urechea ta izbită
De glasul ei cel tînăr, de vorbele-i dîntîi,
Vei învăţa-o oare să zică: al meu tată?
Măcar că n-o să poată să-I vază vreodată,
S� . d îmb ăt i A l / l ..
,a-l ea un raţ işare m Ui111ea ce or V11.
Cînd m îinele-i prea frageţi te-or strînge cu dulceaţă,
Cînd mica ei guriţă va 'cere pe a ta,
Gîndeşte la acela ce nu va mai fi faţă,
Ce-n veci de fericirea-ţi el cerul va ruga,
L-ace1a ce amoru-ţ i putea să-I fer icească:
Şi dacă acest martur el-o dragoste cerească
V-avea într-al său aer ceva el-al tată-său,
A ta inim-atuncea va bate pentru mine; ,
Fior rece va trece prin ale tale vine;
Repede se va strînge, va bate pulsul tău.
Cumplita-mi rătăcire ţi-e cunoscută poate:
Dar niminea să ştie sm int irea mea nu crez.
Pe urmă-ţi în tot locul a mele nădejdi toate
Se vestejăsc, şi iarăşi pe urmă-ţi înviez.
254
[255]
55 A inimii-mi simţire cu totul şovă.ieşte ;
Truf ia-m i, ce la nimeni ea nu se umileşte,
La tine se închină, la tine s-a supus,
Dar 1. .. părăsit de tine şi sufletul mă lasă,
Viaţa mi-e povară, o simţ cum mă apasă
60 Şi orice fericire o văz că mi-a apus.
Destul, în zadar este oricare rugaciune,
Ş-a mea nu se ascultă; să nu vorbim mai mult,
Căci sînt cugetări triste ce-n silă ne supune,
Ce făr' de voie scapă, de lege nu ascult.
65 O dată înc-ad io l Lipsit acum de toate
De cite-mi erau scumpe, simţ irea-m i nu mal poate,
Inima-mi osteneşte de a mai suferi;
Sînt jalnic, singuratic, coprins de întristare,
Şi desnădăjdu irea-m i se face tot mai mare,
70 Şi sila-i mă îneacă, căci nu poei a muri.
LORD BYRON
[256]
5
10
15
ÎNTRISTARE
Duceţi-mă acolo pe ţărmuri fericite,
Ziceam, unde Neapol p-al mării sîn prea lin
Răsfrînge dealuri, stele de nod neînvelite
Şi unde cresc oranzii subt cerul cel senin.
Ce-ntîrziem? Să mergem; din unda cea albită
Sv v • • d V l A �fl v' b
. a vaz ieşm ezuvu in . acan care z ar;
Să văz eu Aurora pe de�luri strălucită.
Şi voi, ţ iind de mînă uşor p-a mea iubită,
Din aste nălţ im i veseli visînd să mă cobor.
Urmează-mi în ocolul acestor golfuri line;
Să-ncoarcem paşii nostri pe ţărmul cunoscut,
Ira lui Virgil cenuşă 1, l-a Cint iei- grădine ,
L-aI Vener ii vechi templu ţăr în-acum făcut:
Acolo subt oranze, subt via înflorită
A căr ia mlădiţe cu m irţ ii se mărită
Şi fruntea şi-o-rnp Ieteşte c-o boltă de lungi flori,
L-aI ap ii dulce zgomot, I-a vîntului murmură,
Noi singuri cu amorul, cu vesela natură,
Gustînd viaţă dulce, plăcuţi vom avea sori.
1 Vergilius a fost Înmormîntat lîngă Neapole; mormîntul care i se atribuie
(dar a cărui autenticitate este cel puţin îndoielnică) a devenit un loc de pele­
rinaj pentru poeţi.
2 Cynthia, iubita poetului latin Propertius.
256
[257]
20 A galbene lor zile făclia se topeşte,
Se stinge cu Încetul de al restr işt ii vînt,
Ori dacă cîteodată puţin mai fîlfîieşte,
Scînte iele-i aprinse de suveniru-ţ i sînt.
Eu nu ştiu dacă cerul în marea- i Îndurare
25 V oieşte a 1 meu suflet În ast loc a ieş i ;
Viaţa-mi e aproape de recele-i hotare,
Şi-abia pe un an poate că încă va păşi.
Dar dac-o veni moartea în primăvara vieţii,
De trebuie în locul la bine închinat
30 Să scap din a mea mînă o cup-a tinereţii
Pe care cu flori soarta părea c-a-ncoronat ,
Eu 1111 rog dumnezeii decît să merg o dată
Pe ţărmuri ce păstrează iubitu-ţ i suvenir,
Să zic U11 lung adio la clima cea curată,
35 Şi unde-am gustat viaţa să p ierz al vieţii fir.
LAMARTINE
17 -- Gr igore Alexandrescu, Opere I
[258]
5
10
FI.UTURELE
Cu pr imavar-a naşte, cu roza ei să moară,
în unde de lumină cu zefiri a-nota,
Pe flori a se da-n leagăn c-o aripă uşoară,
De aer, de miroase, senin ia se-mbăta ,
De praf a sale aripi de june să clătească ,
I
Să zboare ca suflarea la bolta cea cerească:
A fluturelu i asfel e soarta de iubit.
El este ca dorinţa ce-n veci nu se aşază ,
Nemulţumit de toate, din toate vrînd să vază,
Se duce s-afle-n ceruri plăcerea ce-a dorit.
LAMARTINE
[259]
UNIREA PRINCIPATELOR
Dedicată fiitorilor deputaţi ai Romîniei
1
Pe antice monumente am văzut ades sculptate
Acvila ce poartă crucea, zimbru ţăr ii-nvecinate ,
Subt o mînă, o coroană, întrunite figurînd;
Şi în vechea capitală, o măreaţă mănăstire 1,
5 După lupte sîngeroase monument de înfrăţire,
D-al Moldovei Domn clăd ită, stă trecutul atestînd.
II
Ce spun aste suvenire? ele-arăt că altădată,
Înainte-acelor lupte, în vechimea depărtată,
Fii ai Romei cei eterne, aceşti popoli au fost fraţi;
10 C-ale lor restr işt i cumplite au izvor în despărţire,
Că la răul ce-i apasă nu pot s-afle lecuire,
Decît numai în unirea către care sînt chemaţi.
1 Biserica Stelii din Tîrgovişte (n.a.). Este vorba (vezi şi nota lui Alexan­
drescu din Concordia, la aparatul critic) de tratatul de pace încheiat în 1639
Între Matei Basarab şi Vasile Lupu , concretizat prin clădirea bisericii Stelea de
către domnul Moldovei şi a mănăstirii Sovej a de către domnul Munteniei.
17*
259
[260]
III
Căci de urele interne mult a profitat stre inu l ;
Căci în suflete şi-n inimi el a infiltrat veninul,
15 Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos;
Căci slăbiţi prin moliciune, umiliţi prin apăsare,
În furtune şi în intrigi balotaţi fără-ncetare,
Am uitat noi vechea cale şi trecutul glorios.
IV
Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sînge,
20 Virtuţi mari de altădată; astăz i ţinta vom ajunge
Prin credinţă în unire, prin unire în dor inţi ,
Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-aşteaptă,
Orizonul se-nsenină , calea noastră este dreaptă,
Şi asupra-ne se-nt inde mîna bunei provedinţi.
v
25 Romîn i ! Dulce e unirea! A$cultaţi ... glasu-i răsună ...
De la fiii Rom înie i cere patr ie comună ...
Steaua! merge îna inte-i, simbol sacru pe pămînt;
Cum în V itleem odată stea din cer mîntuitoare
Conducea pe-ncoronaţ ii cavaleri, din depărtare,
30 De la marginile lume i, către leagănul cel sfînt.
VI
Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei romine,
Care inimă stă rece? care suflet nemişcat?
Cine n-are dor să vază ţara sa în fericire,
35 Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire,
Cultivînd artele păce i pe al său pămînt bogat?
1 Este vorba de ziarul Steaua Dunării a lui 1\11. Kogălniceanu, la care Gr.
Alexandrescu a şi colaborat.
260
[261]
VII
în tăcute1e morminte, Bogdan, Mircea se-ntîlniră 1,
Şi-ntr-o lungă-mbrăţ işare pe romîni îi înfrăţ iră :
Îrnprejuru-Ie stau dese umbre de măreţi eroi ...
40 Ele astăzi zbor în aer, inim ile-nflăcărează ...
Deputaţi! asupra voastră ei privirea şi-aţ intează ;
Fala sau ruşinea ţărei se aşteaptă ele la voi.
VIII
Fiii vostri vor ascunde a lor frunte în ţărînă,
Daca voi acum veţi pierde marea cauză rom înă ,
45 Prin meschine interese ce-ri mici inimi locuiesc:
Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
E averea cea mai rară, cea mai scumpă moştenire,
Ce de la părinţi ele merit nobili fii o priimesc.
1 "Cei dintîi domni, cari închei ară tractate cu Înalta Poartă, unul pentru
Moldova şi altul pentru Ţara Romînească." (Nota lui Alexandrescu în Concordia.)
Printre revendicările care apar în mod constant în presa politică a timpului
se află şi aceea a respectării de către Poartă a autouomiei interne a Principatelor,
prevăzută de tratatele pomenite de Alexandrescu. Vezi mai jos, p. 513, nota r.
261
[262]
MĂRIII SALE DOMNULUI
At,EXANDRU IOAN I
Anul 1859
Pentru ziua intrării sale �n Bucureşti
I
Timp dorit, zi de speranţe,
Fiu al tărei, salutare!
, ,
Romînia învest ită
În vesm inte de 'serbare,
5 Îţi doreşte, îţi urează
De mari fapte viaţă plină,
Şi se-ne lină stelei tale
Ce străluce de lumină.
II
Cînd de glasul omenirei
10 Inspirată şi condusă,
Pleiada europeană,
De puternici regi compusă,
Reda naţiei gemînde
Ant ici drepturi şi tărie! ,
15 Soarta-ţi se-nscria în cerur
Cu lumina cea mai vie.
1 Aluzie la tratatul de la Paris din 1856.
262
[263]
III
Fă dar numele-ţi să treacă
între numele divine,
Celor ce au fost ai lume i
20 Nobili făcători de bine.
Secolul să te admire,
Şi cu noi să se fălească
Franţa, naţia cea mare,
Naţia cavalerească.
IV
25 Căci e aspră datorie
Ce o naţie impune,
Căci e grea, mult grea, coroana
Ce pe capul tău se pune.
Ţara te salută , prinţe,
30 Cu plăcere şi iubire,
Şi-ţi încrede viitoru-i
Zîmbitor de fericire.
[264]
o PROFESIUNE DB CREDINŢA
Domnilor alegători, mă rog să fiu ascultat,
Şi după ce m-ăţi citi mă rog să fiu deputat.
Căci am cuvinte să crez că la Divanul Ad-hoc
Bine lume i o să fac, şi rol nob il o se joc,
5 După cum puteţi vedea
Din mărturisirea mea.
încă pînii-a nu mă naşte, eu am fost patriot mare,
Şi după ce in-am născut
Pentru a le noastre drepturi ni-am luptat fără-ncetare
10 Pînă într-acest minut.
Cunoscînd că într-o ţară fericirea generală
Se compune totdeauna din acea particulară,
Ca un iconorn politic, prin mici slujbe, mici lefşoare
Am îmbogăţit eu statul, cumpăr îndu-rn i 111 oş ioare ;
15 Iar guvernul, ce văzuse vrednicia şi talentul,
îmi da ranguri pe tot anul, s ilu ind regulamentul",
Pe cînd mulţi păcătoşi alţii, lipsiţi de capacitate,
Servind ţării din pruncie stau cu buzele umflate.
Apoi cîrrd streine arm ii ţara noastră ocupară",
20 De la cine înlesnire întru toate ele-aflară?
1 Regulamentul Organic.
a Este vorba probabil de ocupaţia austriacă din timpul Războiului Cr imeeâ,
264
[265]
Cine pentru zece care a făcut ades cinci sute,
Numai ca să nu se-nt.împ le s-auz vorbe neplăcute?
Cînd era în lipsă ţara, subt a mea isprăvnicie,
Am ţinut-o eu cu grîne precum f iecine ştie.
25 Apoi daca neplătite au rămas prin multe sate,
Daca eu la socoteală le-am trecut ceva-ncărcate ,
Am Iăcut-o-n conştiinţă, de iubirea omenirei,
Numai spre a mă deprinde cu regula înmulţirei.
Las departe ale mele osteneli şi cheltuială,
30 Căci îmi place a le crede nepuse la îndoială,
Căci aceasta mai cu seamă fu rezonul cel mai mare
Pentru care azi Europa, foarte recunoscătoare ,
După lupte sîngeroase încheind tractat de pace,
Hotărî pe Romînia fericită a o face. 1
35 Pe aceste dar temeiuri, fraţi romîni, eu vă cer votul,
Şi la cauza cea sacră azi mă devotez cu totul.
Apoi daca dup-acestea mai aveţi cumva dorinţă
Să v-arăt printr-o programă care e a mea credinţă,
La Divan ce voi susţine, vă poei da încredinţare
40 Că unirea o crez sintă , c-o voi cere cu-nfocare ;
Căci măr indu-se pămîntul, Idile poate vor creşte;
Însă prinţ strein nu-mi place căci nu ştie rom îneşte ;
Şi cînd slujbe îi vom cere el de loc n-o să privească
De sîntem boieri sau ţinem de vro casă boierească,
45 Ci d-avern talent, virtute, merite sau probitate,
Calităţi din altă lume, foarte grele şi ciudate;
Pentru cea mai mică vină, ce o va numi hoţie,
Ne vom vedea prin gazete, poate şi la puşcărie.
Protejaţi ca şi protectori, toţi vom fierbe într-o oală,
50 Ş-a streinului domnite Ţării îi va fi fatală;
Şi religia vom pierde şi vom uita romineşte ,
Ca în Grecia modernă unde azi vorbesc nemţeşte.P
Pe cînd unul dintr-ai noştri, domn de viţă romînească ,
Tot mai lesne o să ierte slăbiciunea omenească.
55 Nu-l voi Însă ereditar, căci a ţării veche lege
Pe domn chiar şi din opincă pe dă voie a-l alege; -
1 Aluzie la Tratatul de la Paris din r856.
2 în r832, doi ani după recunoaşterea independenţei Greciei, este ac1us pe
tron principele german Otto de Bavaria.
265
[266]
li,
Şi aşa cu chipu-acesta de loc nu e de mirare
Daca chiar şi nouă rîndul ne-a veni din întîmplare.
Autonomia-mi place, o voi cum e scr isă-n carte,
(\O O cer pentru ţara-ntreagă, dar şi pentru m ine-n parte'
Adică în arce cazuri să urmez eu cum îmi place,
Fără a putea guvernul observaţie a-mi face.
Cît pentru guvern şi forrna-i cea constituţională,
Vrînd să mă declar d-acuma , simţ o mare îndoială:
65 Căci vorbind drept, nu ştiu bine ast cuvînt ce va se ZIca,
Şi în loc de bine ţării să nu-I fac mai rău mi-e frică.
Daca, cum mi-a spus un dascăl cu destulă pricopseală,
Un guvern în constituţii e supus la socoteală,
Daca adunări sau camer i pot vorbi făr-a se teme,
70 Astea n-or să ne aducă decît pierdere de vreme,
Decît lupte fără margini şi dezbater i încurcate,
Care plac junime i noastre cei cu capete stricate.
Trebile cu vechea formă nu cerc ,nici o-mp ied icare ,
Ş-un ofis red ijat bine e o lege-n prescurtare.
75 Dup-aceste dar cuvinte, fraţi rom îni ce mă-nţelegeţi,
Puteţi fără de sfială la Divan să mă alegeţi,
Căci să nu fiţi la-ndo ia.lă , vă '10i face treabă, bună,
Şi-mi veţi mulţumi odată dac8�-mi veţi cădea pe mînă;
Iar pînă să vie vremea să vedeţi astă minune
S0 Sînt supusul dumneavoastră şi mă-nchin cu plecăciune.
I2 august I857
[267]
CîNTECUL SOLDATULUI
1
Pe cîmpul Romîniei
Trompeta cînd răsună,
La glasul datoriei
Ost irea se adună.
Şi steagul o umbreşte
Si arma-le luceste
, r
Şi inim.ile-n piepturi
Bat repede voios.
De nici un fel de vreme
10 Soldatul nu se teme,
Deviza-i e credinţa
Şi suflet curajos.
II
Cînd bolta din tărie
De nori se încunună,
15 Pe munţi şi pe cîmpie
Cînd fulgeră şi tună,
267
[268]
I
,
So lda tu - na intează,
'i marşul său urmează,
misia sa mîndru,
cată înapoi.
El legea împlineşte,
Şi ţara-şi ocroteşte,
E totdeauna gata
în pace şi-n război.
25 în astă lume mare
Oriunde soarta-I duce,
Viaţa-i schimbătoare
Plăceri cu ea aduce.
III
Apoi cînd totul trece,
30 Cînd bate ceasul rece,
De fraţii săi de arme
Măreţ e-nmorrn întat 1 ;
El vesel vieţuieşte
Şi moare bărbăteşte,
35 Căc i astfel este traiul
Şi moartea de soldat.
I8S3. septemurie I8
1 Pentrn o atitudine diferită faţă de acelaşi fapt, vezi Cîinele soldatului,
v. 13-16.
268
[269]
COMETEI
ANONSATE PENTRU 13 IUNIE
Cometă cu lungi - coade, Însă cu scurtă minte,
De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim?
El, drept, mult nu plăteşte, dar tot avem cuvinte
Viaţa-i păcătoasă cîtva să prelungim.
5 De ne vei arde-acuma, să ştii că ar să nască
În locu-ne fiinţe mai rele decît noi,
Ce-n grab ar să-ntărîte mînia ta stelească ,
Prin fapte mai cumplite, prin crime şi război.
Ce! ai uitat tu oare potopul d-a.ltădată ,
10 La care cum s-aude destul ai conlucrat,
Atunci cînd tata Noe în lnntrea-i deşălată,
Plutea pe universul subt unde înecat?
Ei bine! omenirea ce moşteni pămîntul,
Fiinţe, lighioane ce-n urmă s-au ivit,
15 Întrec ele p-acelea ce ş-au găsit mormîntul
În marea adîncime şi monstri au nutrit?
269
[270]
Cîmpiile de astăzi sînt ele mai mănoase
Decît cele antice? măgarii mai deştepţi?
Broasca mai muz icantă în bălţile stufoase?
20 Tigrii mai cu blîndeţe, şi oamenii mai drepţi?
Nu, nu! bagă de seamă să nu faci o greşală,
De care mai în urmă amar să te căieşti;
Ba încă să dai, poate, .o aspră socoteală
Prea bunului părinte al rasei omeneşti.
25 Căci noi avem de lucru în Ţara Rom înească :
Legi vechi şI ruginite avem să Ie-nno im ,
Regulamentul multe are să păt.imească 1,
De ne-or lăsa în pace aşa precum dorim.
De eşti tu executor înaltelor decrete,
30 Mai dă-ne un mic termen q1e zece mii de ani,
Să ne-ndreptăm purtarea, fă ne spălăm de pete,
Să nu cădem în iaduri p�! gheare de satani.
Atuncea, daca globul n-o merita viaţă,
Poţi să-I prăjeşti în voie-ţi, eu nu mă-mprot ivesc,
35 Dar azi, topeşte numai a inimilor gheaţă,
Şi - arde astrologii ce lumea îngrozesc.
IZ [euruarie I8S7
1 Revendicarea unui regim constituţional implica revizuirea Regulamentului
Organic.
270
[271]
RASPUNSUL COMETEl
Iubit muritor,
Astăzi am pr iim it ,
Prin poşt ia cerească,
Biletul tău pornit
Din 'fara Romînească.
5 Odată cunoşteam
Subt nume de roman
Un prea puternic neam,
Al lumei crud tiran;
Neam ce-l credeam perit,
10 Căci rru l-am mai zărit;
Şi p ină-ntr-ast minut
(Mă jur pe al meu nume),
Eu nici aş fi crezut
Că existaţi pe lume;
15 Dar de vreme ce scriţi
Voi trebuie să fiţi.
Numai nu înţeleg cine v-a putut spune
Că aveam pentru glob intenţii aşa bune.
E netăgăduit
20 C-a lui desfiinţare
271
!
[272]
De timp nepomeuit
Mi-era în cugetare,
În cerc tot viţios
Văzînd că se-nv îrteşte ,
2.5 Şi omul păcătos
în rele mult sporeşte,
Văzînd că jos la voi mulţi oameni mari şi buni,
Lume i folositori, au trecut de nebuni,
Au fost persecutaţi
30 În vreme ce-au trăit,
Şi foarte lăudaţi
După ce au murit.
Eu prea rău am urmat,
Cînd am lăsat odată
3.5 Pe Noe d-a scăpat
Cu luntrea-i deşă lată ,
Căci ştii ce a făcut
Cît liber s-a văzut?
El a sădit o vie
40 Ş-a căzut pe beţie!
Iar cu f�te:e lnj .
Ce-a mal facut" nu spu i.
Iar de atunci încoaci din el cîţi s-au prăsit,
Acei ce an fost tari pe cei slabi an 'rob it ;
4.5 Soarele-au spăimîntat prin lupte şi omor,
Pentru globul pămînt, ce nu era al lor.
Căci socotesc că ştii, nevoie n-arn să-ţi spui,
Că nu e-a l vostru el, ci voi sînteţi ai lui.
Apoi v-aţi apucat
.50 Cerul d-aţi sp ionat ,
Prin sticle cercetînd
Ce avem noi de gînd,
Ce fel ne preumblăm ,
Pînă şi ce mîncăm .
.5.5 Ba încă aţi scornit
Feluri de secături,
Şi pe voi v-aţi numit
A Iese creaturi!
272
[273]
Acestea, drept să spu i, eu nu le sufeream>
60 Şi răzbunarea mea în taină pregăteam.
Dar fiindcă îmi scrii că sînteţi ocupaţi
Proastelor voastre legi spoială să le daţi,
Fiindcă ai cerut sorocul mărginit
De zece mii de ani, fiindc-a mijlocit
6;) Ş-o graţioasă stea dintr-ale curţii mele,
Pentru cîţiva poeţi ce case gura la stele,
Mă-ndup lec în sfîrşit, ast îrnpăr al meu foc,
îmi pui caii la grajdi şi coadele la toc.
Numai luaţi măsur i, gîndiţi şi căutaţi
70 De indulgenţa mea acum să profitaţi.
Căci daca spre pămînt vrodată m-oi porni,
Vă poei încredinţa că bine nu oţi fi.
(Scris în palatul nostru de vară)
I4 m a i I857
18 - Grlgcire Alexandrescu. Opere 1·
[274]
DOAMNEI P. S. G.1
Şi veselă şi jună te-am cunoscut odată;
Cu aceleaşi defecte acum/ iar te găsesc;
Pe soţul ce te-aşteaptă în ţară depărtată,
Deşi strein de ţara-i, eli tot îl Ier icesc.
5 Căci spiritul ce-ncîntă şi graţia dorită
Viaţa-i viscoloasă ades a îndu lcit ;
Pe calea însemnată el-a omului ursită ,
Nernulţum irî, plăcere cu el ai împărţit.
A unui vechi prieten amabilă soţie,
10 în insula streină în care lăcu iţ i,
Cînd veţi vorbi-mpreună d-a ţărei poezie,
Vă rog cîteodată la mine să gîndiţi.
1 Princesei Saşa Ghica (soţia lui 1. Ghica).
27.4
[275]
18*
D-NEI A. B. ' ...
Angelii port al tău nume,
Ca ei blîndă, dulce eşti,
Tot ce e plăcut în lume
În persoana ta uneşti,
5 Eleganţă şi juneţe ,
Graţie şi frumuseţe
Te-ncunjor, te incunun,
Florile cu vii coloare
Trimet ţie salutare,
10 Zefirii numele-ţi spun.
Cînd dai nume fiicii mele,
Atunci una dintre stele
De lumină strălucind
Luă m isie cerească
15 În viaţă s-o-nsoţ.ească
De la ea răul gonind.
1 Angelina BăIăceanu, n aşa fiicei lui Alexandrescu.
275
[276]
Şi cînd astă cap il iţă
Va fi-n vîrstă să vorbească,
Voi deprinde-a ei guriţă
20 . Cu amor să te numească
Şi să a ibă pentru tine
Tot acea simţire vie
Cîtă inima-mi conţine
Pentru Iancu- am icie.
1 Ion Bă lăceanu.
[277]
n·NEI M. c.:
În albumul dumitale,
Doamna mea, dorind a scr i,
Nu putui găsi culoare
Nici omagiuri a descri
5 Frumuseţea-ncîntătoare,
Graţiile zîmbitoare,
Acel spirit cultivat,
Ce adesea-ti convorbire
M-a pătruns de mulţumire
10 Şi-n Edem2 m-a transportat.
P-al tău nobil, bun consoarte"
Îl iubesc ca pe un frate,
·Căci amic bun l-am aflat:
Şi la amîndoi unire
15 Vă urez şi fericire,
Trai plăcut şi-ndelungat.
1 Maria Cantacuzino.
2 Numele biblic al raiului. Forma edem (faţă de obişnuitul eden) provine
din traducerea grecească a B'ib l ie i şi este cea mai frecventă în cărţile noastre biseri­
ceşti, slavone şi rorn în e, Atestări literare contemporane cu Alexandrescu găsim,
de exemplu, la r. Văcărescu, Colecţie, p. 495, şi Al. Pelimon, Poezii, p. 71.
3 Ion Cantacuzino.
277
[278]
:1
D-LAI S. LA.
îmi place micşuneaua, zambila , dulce floare,
Simboluri de iluzii ce nu / vieţuiesc mult.
îmi place trandafirul, dar mai frumoasă-mi pare
Privirea ce le-alese şi mîba ce le-a smult ,
5 Căci spiritul ce-ncintă 'şi graţia dorită
Şi daruri ce unite prea rar se întîlnesc,
De flori neperitoare ghirlandă fericită,
Sînt scumpele podoabe ce nu te părăsesc.
A! fie-ţi viaţa dulce şi zilele senine
10 Şi numai pentru floare se ai gîndiri, dor inţ i ;
A inimii-ţi odihnă n im ic să n-o-nvenine.
Amarul fericirei în veci se nu il simţi.
1 Demoaeela.
278
[279]
UNEI NECUNOSCUTE MOLDOVENCE
Care mi-a cerut versuri
De vreme ce îţi place a ţării poezie,
Prin calităţi alese crez că te osibeşt i ;
Crez că ai eleganţă ş i-n suflet armonie,
Misterioasă limbă a silfilor cereşti.
5 Să zice însă, doamnă, că eşti şi mult frumoasă,
Nobilă-n sentimente, în spirit graţioasă,
Dar va i! nu sînt perfecte fiinţe omeneşti;
Căci se mai zice încă (şi foarte rău îmi pare)
Căci lîngă toate-acestea ai şi un defect mare,
10 Că, sclavă datoriei, numai un om iubeşti.
IO iunie I857
[280]
FRUMOASA E NATURA
Frumoasă e natura, frumoasă dimineaţa,
Plăcut este al undei murmur melodios:
Şi roua şi zefirul, şi f1�area şi verdeaţa,
Dar lumea nimic n-are� ca tine de frumos.
5 A mea inimă, suflet pe pasurile-ţi zbor,
Şi vîntul îţi şopteşte m isterur i de amor.
Sînt dulci ale prunciei dorite suvenire
Şi visuri fericite, iluzii îngereşti,
Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta z îmbire,
10 Dar nici un vis nu-mi place, de nu-l pr icinuieşti.
Cînd soarta nemblînzită m-adapă cu durere,
Cînd lumea ş-orce bunuri aş vrea a le uita,
Nimic nu cei vieţii, mărire, nici putere,
Nimic nu mă mîngîie decît iubirea ta.
15 A mea inimă, suflet pe pasurile-ţi zbor,
Şi vîntul îţi şopteşte misteruri de amor.
280
[281]
ÎN ORE DE MÎHNIRE
În ore de mîhnire
Să-nt.împlă cîteodată
S-alin a ta privire
Şi fruntea-ţi cea curată,
5 Pe care umbra tristă în veci n-o înveleşte,
Pe care liniştirea şi pacea lăcuieşte.
Atuncea în mirare
Întreb, e cu putinţă
Un suflet ce nu are
10 Nici patimi, nici dorinţă,
Sau care adînc ştie sirnţ irea a-şi ascunde
Ca negrele-i impresii să nu le poţi pătrunde?
Viaţa-i ca visul
Ce vesel se renaşte?
'15 Gîudirea-i ch iparisul
Ce nu se vestezeşte,
Ce iarna cînd în preajmă-i e v iscol , întristare,
El verde primăverei trimite sărutare,
281
[282]
Sau este ca volcanul ce arde în tăcere,
20 Ce-n faţă şi în preajmă-i s-arată liniştit,
Cînd sînul lui coprinde şi muncă şi durere,
Ca orşice trăieşte, ca orşice-a trăit?
Orcum va fi, copilă, senină ţi-e prrvirea ,
Blîndeţea, bunătatea de soră te-au luat;
25 Ca ele în tot locul însufli mulţum irea ,
La naşterea-ţi natura zîmbind te-a-mbrăţ işat,
Daruri ce vin din suflet sînt negreşit dorite,
Sînt vrednici de iubire orunde le-ntîlneşt i ;
Eu le ador, dar ele îmi par mai preţuite
30 Cînd le găsesc unite
Cu daruri mai zadarnici, cu graţii mai trupeşti.
Inima mea de fire aşa este făcută,
Si trista omenire aşa este născută.
, ,
,
/
Voi, fiicele Aurorei, dulci tinere ţransele,
35 Flori care o cunoaşteţi, flori care o iubiţi,
Frumoase ca icoana din visurile mele,
Nu puteţi cîteodată de mine să-i vorbiţi?
[283]
IMN
DESTIN A T A SE CÎNT A
LA INAUG1}RAŢIA TEATRDLlJI
1
Veniţi, rornîni , se consacrăm
O zi însemnătoare ,
Şi artelor ce cultivăm
S-aducem salutare.
II
5 În sfîrşit iată-l rîdicat,
Templul la muze dedicat,
Templul măreţ împodobit, de unde-n viitor
Se va-nălţa în zbor
Vestea răsunătoare,
10 Ca să arate-n lume
Că ş-ale noastre nume
Pot fi neperitoare.
III
Artişti, poeţi care simţiţi
Scînteia inspirărei,
15 Acum deschisă voi priviţi
Arena-naintăre i.
283
[284]
IV
Nobile naţii se fălesc
Cu scrieri lăudate,
Prin simt imente ce trăiesc,
20 Şi prin idei bogate.
V
Veniţi, vă-ntreceţ i, tr iumfaţ i,
Cum triumfa odată
Eschil. Sofoclu-ap laudaţ i
În Grecia încîntată.
VI
25 Talentele îşi vor găsi
Aicea răsplătire,
Idei mărete vor rodi
, /
În inimi cu simţ ire.
VII
Aici se va încorona
30 Virtutea lăudată,
Şi viţiul se va-nfrunta
Prin Iapta-i im itată ,
VIII
Plăceri şi plinsuri ,
Dureri şi r îsur i,
:35 Ce fac viaţa p-acest pămînt,
Toate-mprennă
Scena le-adună,
Folositoare toate ne sînt.
284
[285]
IX
Veniţi dar în ast templu,
40 În solernnelă seară,
Să onorăm bărbaţii
Acei ce îl fondară.
X
Un cuget, o gîndire,
Pe toţi să ne-nfrăţească ,
45 Si-n dreaptă mulţumire
Să zicem în unire:
Trăiască ţara noastră
Şi arta romînească.
I853, ianuarie I
[286]
[287]
EPIS T OLE SI SAT IRE
,
RAzBUNAREASOAREcrLOR
,
SAU
MOARTEA LUI SION
Pe dealul "Mitropoliei,
În arhiva Romîuie i,
Unde statul grămădeşte
Tot ce nu-i mai trebuieşte,
5 Unde s-află aruncate
Secături nenumărate,
Hîrtii, cond ici osîndite,
Judecăţi nenorocite,
Are cuiburi din vechime
10 Numeroasă şor icime ,
Seminţie roditoare,
Şi de literi rozătoare ;
Şeful ei, un ghiscan mare,
În dosare locuieşte,
15 Nume de Rozon el are
Şi pe poliţe domneşte:
El e strănepot de frate
Lui Raton, care odată
Trăia de zgomot departe,
20 Într-o cameră privată. 1
1 Cf , Şoarec ele şi pisica. v. 4:
Petrecea retirat într-un vechi parmazan.
287
[288]
Într-o zi - nu, era seară
Dup-a lui Rozon poruncă
Şoarecii toţi s-adunară
Şi într-o tăcere-adîncă
25 Aste vorbe ascult ară :
"De cînd subt aceste bolte ne aflăm adăpostiţi,
Fraţilor! voi ştiţi prea bine cît am fost de fericiţi;
Şeful de azi al arh ive i, om de pace iubitor,
Ne-a fost chiar ca un părinte, un zelos ocrotitor.
30 Nimeni din voi nu se plînge că din cuib a fost gonit,
Sau că într-aceste ziduri vro pisică a-nt.îlnit ,
Sau că n-a putut să roază de frica vrunui duşman
Pergamente1e antice, cond icile de divan;
Soarta ne era prosperă , şeful trecea zîmbitor,
35 Generaţiile noastre aveau falnic viitor.
Dar azi, vai! totul se schimbă, azi sîntem amerinţaţi
Să ne pierdem locuinţa şi să fim dizgraţiaţi,
Căci un moldovean obraznici Sion, care Ci cîntat
Paradisul! (deşi iadul el cu/drept l-a meritat),
40 A scris nu de multă vrerne.j într-un stil neomenos,
Că a şefuhti arhioei pana noi o am fi ros.
Apoi suferi-vom oare ca acel cutezător,
Vrednic a purta mai bine. nume de defăimător,
Să vie, precum venise, chiar într-al nostru pămînt
45 Să ne strice fericirea? Nu, cît eu în viaţă sînt '
Nu va fi: acum e timpul să ne răzbunăm şi noi,
S-arătăm că-n şoareci curge nobil sînge de eroi
Şi că păgînul acela, ce ura a meritat,
Nume de moldovean vrednic cu nedrept a cîştigat:
50 Mergeţi dar şi-n astă noapte p icerele vă gătiţi,
Şi cînd s-o ivi de ziuă cu toţii pe drum să fiţi.
Ca prin marş repede, grabnic, la Moldova să-I călcăm,
Cine sînt şoarecii noştri şi Rozon să-i arătăm.
De veţi găsi-mprot.ivire , să nu vă descurăjaţ i,
55 Şi la orce Întîmplare, totdeauna s-alergaţ i
1 Sion tr adusese fragmente din Paraâisul pier dut al lui Milton (1851).
288
f
j
[289]
Unde-ţi zări că se mişcă vîrful de la coada mea,
Ce pe a gloriei cale pururea o veţi vedea."
Zise, şi1 auzitorii aşa mult au aplaudat,
Cît dulapur ile toate în arhivă s-au mişcat.
60 A doua zi şoricimea cu mare grabă porni,:
Făcu la Focşani gustare, şi seara în Iaşi sosi.
II
6.')
70
75
80
85
Noaptea domnea în natură,
Şi zefir ii răcoroşi
Sufla cu-aceeaşi măsură
La drepţi sau necredincioşi;
De a zilei osteneală
Sion dormea obosit:
Dormea! fără îndoială,
În somnul lui fericit,
Visele, taineci fiinţe,
Din loc în loc îl purta
Şi toate-ale lui dorinţe
Îrnpl in ite-i arăta.
C-o graţioasă murrteancă i se părea că vorbea
Si inima ei si mîna c-o bună zestre cerea.
, ,
Cînd deodată el dete un ţipăt îngrozitor:
Ţ'îrcovnicii cu lungi plete alerg întru ajutor;
Departamentul credinţei, la care fu mădular,
Cu toţi darabanii vine ... însă tîrziu, şi-n zadar:
Pe patul lui de odihnă Sion zăcea sîngerat,
Ca un caşcaval de Panna pe jumătate mîncat:
Urechile lui şi nasul, chiar daca le-o fi avut,
Atuncea să se găsească de loc nu s-a mai putut.
Numai l-a doua-nviere eu crez că se vor găsi,
Cînd şoarecii le-or aduce, daca or mai trebui.
1 Zise, şi ... formulă caracteristică poemelor epice. Parodia tonului epic
este aproape dominantă în această poezie.
19 -- Grigare Alexandrescu, Opere l 28�}
[290]
Cu toate acestea lupta, d-o fi cum am auzit,
Mortului face onoare, căci mult S-a împrotivit:
Şi s-au găsit împrejuru-L, de mîna lui sugrumaţ i,
Un mare număr de şoareci , tot din cei mai însemnat i.
90 Ba încă spun (Dar aceasta eu nu v-o asigurez ,
Căci fapta e de mirare, şi nu îmi vine s-o crez.),
Spun că şi chiar comand irul , faimosul acei Rozon,
Lăsă o labă în mîna eroicului Sion.
Ce s-a întîmplat în urmă eu nici am mai cercetat,
95 Căci de pierderea aceasta foarte mult m-am întristat.
Sion amic îmi fusese, talent şi inimă-avea,
Şi crez c-ar fi trăit încă daca atunci nu murea;
Literaturei rornîne el ar fi fost de folos,
Daca din nen.orocire şoarecii nu l-ar fi ros.
;
!
[291]
1
I
ADIO
Pocit , faimos proconscl, model de tiranie,
Cumplită fie calea pe care ai plecat,
Cu apa consacrată prin somnul de vecie
Vom curăţi pămîntul ce tu ai întinat.
5 Schelet fantasmagoric, fiinţă infernală,
Geroasa, trista-ţi climă ea încă n-a produs
Jiganie mai crudă, o iazrnă mai fatală,
De cînd soarele seara să pleacă la apus.
Dator este rom inul a sa recunoştinţă
10 Monarhului ce ţara cu tine înzestra,
Căci zelul tău sălbatic, fanateca-ţi sil inţă ,
De graţia robiei pe robi chiar dezgusta.
Căci mulţi care-mprejuru-ţ i cerşau a ta rmj ire,
Vrăjmaşi ai libertăţii, ce binele nu-l vor,
15 Născuţi erau să fie cu tine în unire,
De nu um ilea i, crude, şi chiar baseţea lor.
[292]
Tiran omiopatic, cum nu des se găseşte,
Otrava prin otravă în noi ai vindicat.
O naţie întreagă prin mine-ţi mulţumeşte
20 Şi te proclam din parte-i al ţării Ipocrat.
A 1 Daca vom ajunge la ţinta mult visată,
De voi trăi atuncea (şi-mi place să o crez),
Tu vei avea, fii sigur, o statuă bogată,
Al cării bust cu lanţuri eu am să-I decorez.
25 În jocul lor, COpl11 o vor scuipa în faţă;
Şi cînd vreunui gîde vom da numele tău,
Acel om se va crede nevrednic de viaţă,
Pierdut din omenire, bătut de Dumnezeu.
Aşa cînd toamna rodul s-a copt în vii, grădină,
30 Ţăranul ce se teme de hoţii zburători,
Pe ramură înaltă exptJr11c la lumină
Scheletul coţofenei, cadavrul unei ciori.
Spectacolul goneşte jivine răpitoare
De lacoma lor ceată ogorul e ferit.
35 Ţărann-atunci profită d-a feţei lui sudoare,
E veselă natura şi omul mulţumit.
Adio 1 lung adio 1 şi fără revedere,
Departe, mult departe te du din ţara mea,
Pustiul Siberiii te-aşteaptă cu placere,
40 Pămîntul să te-nghiţă şi dracul să te ia.
[293]
CONFESIUNEA UNUI RENEGAT
Ascultă-mă, sfînt preot, ascultă-mă, părinte,
Ajută un nevrednic, lipsit de ajutor;
Consolă un trist suflet ce soarta îşi presimte,
Cînd sună ceasul groaznic, veciei vestitor.
5 Viaţa-mi de necinste şi crim ile-mi trecute,
Ca furii nempăcate asupră-mi năvălesc;
Vînzări, sataneşti planuri, de lume neştiute,
În inima-mi pun iadul , ca iesme îmi scrîşnesc.
Nopţile-mi sînt grozave, tăcerea îmi şopteşte,
10 Mă înconjor prăpastii la fiecare pas;
Părul meu c-al lui Cain pe frunte-mi se zbîr1eşte;
Gura mi se-ncleştează şi nu poei scoate glas.
Mă rătăcesc pe cîmpuri, dar iarba înviază,
Dar arborul pădurei ia formă, mi-e vrăjmaş ;
15 Vulturul mă priveşte şi ochiu-i scînteiază,
Ş-a sfîşia e gata un leş de ucigaş.
293
[294]
Vezi ceasorriicu-acesta care la pieptu-mÎ bate?
E vechea recompensă unui păcat cumplit.
Cîte cu a mea faptă am drepturi cîştigate?
20 Vînzarea fu plăcută, dar eu despreţuit.
Am cunoscut bărbaţi lucrînd l-al ţărei tine.
Cu-nalte simţimente la ei m-am arătat;
Tîrîndu-mă la dînşii, s-au încrezut în mine,
Ieri le-am jurat credinţă, şi astăzi i-arn trădat.
25 Urînd orice virtute ce n-o puteam ajunge,
Pe orice om de merit în veci am defăimat;
Proteu 1 cu feţe multe, strigoi setos de sînge,
La umbră, la-ritunerec, pe mulţi ani sugrumat.
Subt aer de blîndeţe, urmam a mea turbare,
30 Şi gheara-mi veninată înj inimi înfigeam.
Avînd nepedepsirea de preţ l-a mea vînzare,
Minciuni neruşinate eu liber tipăream.
Angel de întunerec pentru-ale lor păcate,
Ieşind din adîncirea noptosului Tartar ,
35 Am auzit cu spaimă cuvîntul de dreptate,
M-am prefăcut că-mi place, şi am zîmbit amar.
Am zis: iată speranţă, prilej de bucurie!
Şi bogăţii şi titluri acum să dobîndesc;
E timpul să se-nalţe smerita mea trufie,
40 Am imitat virtutea, dar o s-oprigonesc.
1 Proteu, personaj din mitologia greacă; era considerat ca un zeu al mării
Şl 1 se atribuia proprietatea de a lua înfăţişări diferite (leu, dragon, panteră
mistreţ, arbore, apă, foc).
294
[295]
Poei să sugrum p-ast i oameni, şi să le iau vesmîntul,
Căci eu sînt cel mai tare, avînd tainele lot,
Multe fiare ca mine le sufere pămîntul
Şi cerul cu zăbavă trimite ajutor.
45 De ură nici nu-mi pasă, cînd e fără putere,
Despreţul e o vorbă deşartă de-nţeles ;
Mai sînt poate şi alţii cu mine d-o părere,
Şi cînd fac al meu bine, drum· sigur mi-am ales.
Iată puţine, taică, din multele-mi păcate,
50 lat? crime ce astăzi nu poei să mai lucrez,
Într-al lui Hristos nume drăceşte-au fost lucrate;
Rîdeam de semnul crucei, dar lîngă moarte crez.
Asta e adevărul ce pocăinţa-I naşte;
De frica judecăţii în sinu-ţ i îl depu i,
55 Amăgitorul şarpe abia se mai tîraşte;
La glasul veciniciei cu groază mă supui.
Dar ce-am zis? Nu voi ruga, nu voi a ta credinţă;
Urăsc a voastră lege ş-al vostru ajutor.
Este o slăbiciune oricare pocăinţă;
60 Gîde am fost în viaţă, şi gîde voi să mor.
[296]
/
[297]
FABULE
VULPOIUI.( PREDICATOR
Un vulpoi coprins de boală,
La putere foarte prost,
Însă învăţat în şcoală,
Logica ştiind de rost,
5 Făcu plan ca să vorbească
Şi să pred ice-n pustii;
Se silea să dovedească,
C-un stil dulce, vorbe mii,
Că cu o simplicitate
10 Şi cu traiul cel cinstit,
Cu năravuri lăudate,
E oricine fericit;
C-astă lume desfrînată
Totdauna ne-amăgeşte,
15 Fără a ne da vrodată
Cîte ne făgăduieşte.
Dar la buna-i predicare
Nimini nu da ascultare.
Cîţiva şoarici, cerbi de munte
20 Veneau rar să o asculte;
Însă ei în depărtare,
Neavînd nicidecum stare,
297
[298]
Fără cinste saufavor,
Nu putea da-ncred inţare ,
25 Slavă astui orat�r.
Aşa el schimbă vorbirea,
Defă imă năpăstuirea,
Pe urşi, tigri, lei, pardoşi,
Arătînd a lor turbare
30 Şi a sîngelui vărsare,
Şi că sînt nesăţ ioş i.
Atunci cerbi, ciutele toate
Ascultau întru mirare,
Şi în lacrimi cufundate
:.15 Plecau de la adunare.
Vulpea-şi făcu filare nume;
Un leu foarte cu credinţă,
Domn p-acea parte de lume,
Să o vază-avu dorinţă:
40 Deci şi ea cu bucurie
La palat grăbi să vie,
!
Unde ajungînd vorbeşte;
Tonul ei îmraărrnureşte
P-ai pădur iler tirani:
45 Cu putere ea descrie
Slaba nevinovăţie,
Pradă acestor duşmani,
Cufundată în durere
Cerînd la-n a lta putere
50 Asupră-le ajutor.
Curtezan ii în mirare
Ascultau cu supărare,
Căci aşa vrea prinţul lor,
Care plin de bucurie
55 La palat! pofti să vie
Vulpea în acel minut.
"Ce-ai vorbit, ii zise,-mi place,
Căci prin tine mi se face
Adevărul cunoscut:
1 Vulpea se afla la palat; rep et.are a amă.nun tu Iu i provine dintr-o înţelegere
greşită a textulu i francez.
298
[299]
60 Însă pentru osteneală,
S pune fără de sfială,
Ce vrei? slujbă, rang sau bani?"
Oratorul z.ise-ndată :
"Prinţule, în loc de plată,
65 Aş pofti cîţiva curcani."
[300]
PRIVIGHITOAREA SI P AUNUI,
,
Filomela drăgăstoasă
Văzînd vremea cea (frumoasă,
Zile dulci de fericiri,
, " . ;
Povestea CU lntnstare
;) La eho dscîntătoare1
Tristele-i nenorociri.
Atunci însă deodată
Un păun i se arată
(Domn era într-acel loc).
10 Veni plin de supărare;
Mînios şi C-1.1n ton mare
Astfel îi vorbi pe loc:
"Nu vezi că nu-ţi şade bine,
Că nici nu ţi se cuvine,
1 Adjectivul răscîntătoare, cu sensul "care răspunde (cîntînd)" se acordă, cu
ebo , de genul feminin (vezi sue«, v. 7), traducînd originalul ech o fidele; rasctn­
tătoare este, poate, o creaţie 2. lui Alexandrescu, avînd ca precedent pe 1. Vă-
cărescu :
Ecco prea cu îngrij ire
Al lor cîntec rescîntînd ...
(Colecţie, p. 19)
300
[301]
15 Cu acel cioc urîcios,
Cu a ochilor grosime,
Cu a perrii-rrtunecime
Să cînţi în ast crîng frumos?
Frumuseţea cu dreptate
20 Cît va vrea a cînta poate,
Pe ea cîntece n-o stric:
Dar tu cum n-ai stîmpărare?
Eu sînt frumos de mirare,
Şi tot nu vorbesc nimic."
25 Filomela îi răspunde:
"Iartă-mă, nu poei ascunde,
Frumoasă de loc nu sînt;
Şi de cînt cîteodată
în pădurea adîricată.,
30 Soarta mea este de cînt.
Tu însă, ce cu mîndrie
Astfel îmi porunceşti mie
Şi atîta zgomot faci,
Tu nu cînţi căci n-ai putere,
35 Şi singura-ţi mîngîiere
Este căci gîndeşti că placi.
Trupul tău frumos s-arată,
Si cu coada-ti lăudată
, ,
Poate mult să străluceşti:
40 Dar amorul vederi n-are+:
La auz s-aduci mirare,
Asta vezi să dobîndeşt i."
1 Relativ la amorul orb, vezi fabula Nebunia şi Amorul.
[302]
MĂGARUL RĂSFAŢAT
Un măgar văzu odată
P-al său stăpîn că. dormea,
Şi s-apropie înda1:ă
Binişor a-l mîngj'ia.
5 Dar să ştiţi că dinainte
Era trist şi supărat,
Căci vedea cu ce cuvinte
Mîngîia învederat
Un căţeluş mic din casă,
10 Glume, jocuri ce-i făcea,
Şi cu dînsul tot la masă
Ziua, noaptea petrecea ;
,,01 ce rea nenorocire 1
Îşi zicea bietul măgar,
15 De ce astă osebire?
Are potaia vrun dar?
Eu că alerg pînă seara,
Că muncesc necontenit,
Ar cu boii toată vara,
20 Şi de fîn chiar sînt lipsit,
Ba adesea şi ciomege
Pe spinare cam cîştig:
302
[303]
Asta este a mea lege,
Să mă ierte, surda strig.
25 Blestematului de cîine,
Căci îi joacă împrejur,
îi dau cea mai bună pîine
Şi pe mine toţi mă-njur.
Daca linguşirea este
30 Mijlocul d-a-nainta ,
Să mă duc dar fără veste
Ca şi dînsul a-i sălta."
Cugetînd astfel în sine,
Vine, ca lcă-ncet işor ,
'3;) Şi cînd s-apro p ie bine,
îl loveşte c-un picior
Atît de greu în spinare
(Ba încă alăturînd
Drăgăstosul glas ce are,
40 Ca mai mult să-i placă vrînd),
încît omul de mirare,
De durere stăpînit,
Strigă, se va ită tare:
"Săriţi, că m-a prăpădit 1"
45 SIngele alerg îndată,
Pe jupîn îl ciomăgesc,
Că e măgar îi arată,
Cu tufe1e-i mulţămesc.
Nu siliţi natura;
50 Veţi fi neplăcuţ i
Cu talentul care
Nu sînteţi născuţi.
[304]
PAPAGALUI-/ SI CEI/ELALTE PASERI
,
Lăsînd a sa colivie,
În pădure vru să vie
Papagalu-a se plimba;
Şi îndată ce cljunse
;:; Să judece el /3e puse
Păserile ce cînta.
Că de loc nu suie bine,
Că glasul ei prea lung ţine,
Filomelii tot zicea.
10 Şi aşa pe orişicare,
Pasăre mică sau mare,
El să tacă le făcea.
Dar odată supărate ,
Păsările adunate,
15 Împrotiva lui strigînd,
Merseră ca să vorbească
Cu dînsul, şi să-I silească
Să cînte ceva, zicînd:
"Cîntă dar tu, împărate":
20 Fă această bunătate,
1 Papagalul nu poate fi socotit "împărat". Alexandrescu, traducînd pe
Florian, n-a înţeles expresia franceză beau sire , care nu presupune un titlu de
nobleţe, ci este o interpelare familiară.
304
[305]
25
30
Un exemplu să ne dai:
Căci din a ta şuierare,
Socotim cu-ncredinţare
Că prea minunat glas ai."
El atunci stă la-ndoială ,
Şi prea cu multă sfială
Le răspunde c-un cuvînt:
"Domnilor! eu rîz prea bine
D-alţii; iar cît pentru mine,
De loc cîntăret nu sînt."
t '
20 - Grlgore Alexandrescu, Opere 1
[306]
CATÎRUL
CE-·ŞI I(AUDA NOBILITATEA
Catîrul unui părinte
Cu proastele lui cuvinte
Nobleţea îşi lăuda,
Zicînd fără încetare
5 Că de o virtute l11,are
Exempluri mumă-sa da,
Că ea a fost la fazboaie,
Că la cutare bătaie
Singură a biruit,
10 Şi că l-a ei privire,
Oricare om cu simţire
De tot rămînea uimit;
De aceea se cuvine
Oamenii să i se-nchine
15 Domnul catîr sccotea :
Şi uitînd a s a rea stare,
Părinteasca naintare ,
La lumină tot scotea.
Dar cum se sfîrşi nobleţea?
20 Cînd îi veni bătrîneţea,
La rîşniţă el fu pus,
Unde, prost, în scăpătare ,
De tatăl său, măgar mare,
El aminte şi-a adus.
306
1
I
[307]
BURSUCUL ŞI VULPEA
Bursucului îi venise rîndul şi el să domnească
Peste un pogon de tufe, în pădurea părintească,
Pe marginea unei ape. Rigatul îi era mic
Şi acei ce îl văzură
5 Toţi Într-o unire zic,
Se învoiesc a spune că nu era alt nrrnrc
Decît o miniatură.
Dar riga voiajase,
Şi-n streinătate-aflase
10 Că un bursuc domnitor,
Ce va să-şi facă un nume
�are şi failTIos în lunle,
E neapărat dator
Să ia un ton de mărire,
15 Să dea porunci pe ost ire,
Chiar de n-ar avea soldaţi,
Căci astfel obişnuiesc
Toţi acei care domnesc,
Duci sau regi sau împăraţi.
20 Aşa el şi slobozi
Patru ordine de zi
Într-acest chip redijate:
20* 307
[308]
"Către armiile noastre de linie şi de mare,
Cavaleri i, infanterii- şi-artileriei uşoare,
25 Poruncim ... şi celelalte."
O poruncă din acestea, nU ştiu cum s-a întîmplat,
De vînt a fost aruncată
În ţara învecinată ,
Unde domnea leopardul ; acest domn s-a îngrijat,
30 Văzînd că bursucul are
Armie aşa de mare;
Spre a fi încă mai sigur, el într-acolo porni
Pe ministru din afară", pe vulpe, şi-i porunci
Să saluteze pe prinţul, dar în taină-a spiona
35 Şi a trage cu urechea, iar mai ales a afla
Cum merg trebile p-acolo , cît e de primejdios,
Şi cîtă armie ţine vecinul său cel păros.
Sfîrşindu-se ambasada, vulpea înapoi veni,
Se înfăţişă la curte, se închină şi vorbi:
40 "Porunca am împlinit;
Cu ochii-mi le-am văzut toate,
Şi poţi dormi Iinişt.it.,
Fără să ai griji deşarte,
Căci toate acele arrn ii de, linie şi de mare,
45 Cavalerii, infanter ii şi artilerii uşoare
Nu sînt alt, poţi fi prea sigur, pestr iţule împărat,
Decît un soldat pe apă şi o luntre pe uscat."
Vanitatea e mic viţiu, dar cu bună-ncredinţare ,
Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare.
1 Dative singulare de la cavalerie, in/anterie, obişnuite în pronunţarea cu­
rentă şi deseori redate În scris de scriitorii din prima ju m ă tat e a seco lu l n i
al XIX-lea.
2 Din afară = de Externe.
308
[309]
SARLATANUI-I SI BOLNAVUL
, ,
La un neguţător mare
Cărui vederea-i slăbise
Fără nici o invitare
Un doctor vestit venise.
5 Cînd zic vestit, se-nţelege că nimeni nu-l cunoştea,
Însă avea atestate
Numai în aur legate,
Diplome ce-n Academ ii 1 luase, cum el zicea,
Prin ţări care niciodată
10 Nu au figurat pe hartă,
Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit,
D-ar fi mai avut acolo vrun bolnav de lecuit.
Bunul pătimaş îl crede,
Doctorul vreme nu pierde,
15 Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat,
Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat
Că are să şază astfel o săptămînă deplin
Întinde mîna ... pe masă era un frumos rubin,
Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc;
20 Doctorul îl ia, se duce, şi ca să vă povestesc
Mai pe scurt, el vine iară a duoua ş-a treia zi,
1 Accentuat Ac ade niii .
309
[310]
Şi nencetat, totdauna, la orice vizită nuouă
Luă cîte unul-duouă
Din lucrurile mai scumpe cîte în casă găsi.
25 Cînd se-mpl in i săptămîna, pe bolnav îl deslegă:
- "Uite-te, cum ţi se pare, şi cum vezi?" îl întrebă.
"Cum văz? răspunse bolnavul, împrejurul său privind
Şi din averile sale nimica nernaizăr ind ;
Cum văz? nu ştiu, frate, atît numai poei să zic
30 Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic."
Cunosc patrioţi politici, care-aşa exploatez 1
Simplitatea populară, şi ei singuri profitez.
1 În patru silabe (c.-.;-plo-a-tez); ef. p. 167, nota 2.
310
[311]
ATELAJUL ETEROGEN
Un om avînd un armăsar
Îl înhamă la jug
C-o vită de măgar
Şi cu un bou de plug.
5 Boul fiind sacat ,
. La un picior rănit.,
Măgarul nenvăţat
Şi prea rău nărăvit,
Stăpînul lor, din car,
10 Striga, plesnea-n zadar:
Calul se asvîrlea ,
Dar boul îl oprea,
Măgarul îl lovea,
Şi carul nU lnergea.
15 "Prea rău i-a i potrivit",
Zice un trecător.
"Eşti foarte amăgit,
Domnule privitor,
Răspunse omul; eu
20 Lumea am vizitat,
Şi, daca vrei să ştii,
Într-însa am aflat
Multe dregătorii
Tot astfel întocmite ca atelajul meu."
311
[312]
IEPURELE. OGARUL SI COPOIUL
,
Calităţile noastre cele mai lăudate
Ne sînt ades în lume drept crime reproşate;
Aceasta se întîmplă de cîte 'ori prin ele
Opr im executarea intenţ iilor rele.
5 Iepur ile odată ,
Fu tras la judecată
De un ogar. În tufe atuncea prezida
Copoiul, şi sentinţe fără apel el da.
Ogarul către el aşa se adresă
10 Si-n limba lui strigă:
,,0, tu ce prez idez i senatul cel cî inesc,
Te rog să mă asculţi: eu viu să jeluiesc
De acest ticălos,
Ce sufletul mi-a scos.
15 Căci vrînd a-l întîlni, pe deal sau pe cîmp ii,
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii;
Ş-apoi n-aleargă drept,
Cu el să poţi da piept,
Ci merge tot cot iş
20 Şi sare currnez iş:
C-nn cuvînt, n-are pas, nici umblet creşt inesc.
Dar ce să mai vorbesc,
312
[313]
Cînd chiar mana ta, d-o fi cum am aflat,
Ai fost adeseaori de dînsul înşelat?"
25 - "Destul, lătră atunci copoiul cafeniu;
Pe el nici îl ascult, purtările-i le ştiu,
Orice pentru el crez, şi iată-I osîndit
Să fie jupuit.
Carnea va rămînea pentru judecător,
30 Iar labele vor fi pentru jeluitor ,"
[314]
URSUL SI VULPEA
,
"Ce bine au să meargă trebile în pădure,
Pe împăratul tigru cînd îl vom răsturna
Şi noi vom guverna,
Zicea unei vulpi ursul, c-or icine o să jure
5 Că nu s-a pomenit
Un timp mai fericit."
- "Şi-n ce o să stea oare
Bine1e acest mare?"
Îl întrebă.
10 - "În toate,
Ma i ales în dreptate:
Abuzul, tîlhăria avem să le stîrpim,
Şi legea cr im inală s-o îmbunătăţim;
Căci pe vinovaţi t igrul întîi îi judeca
15 Ş-apoi îi sugruma."
- "Dar voi ce-o să le faceţi?"
- "Noi o să-i sugrumăm
Ş-apoi să-i judecăm,"
Cutare sau cutare,
20 Care se cred în stare
314
[315]
Lumea a guverna,
Daca din întîmplare
1\r face încercare,
Tot astfel ar urma.
[316]
CORBII ŞI BARZA
Pe o cîmpie
Mare, bogată,
Urmă odată
O bătălie
5 Aspră, cumplită, neasemănată 1,
Încît cadavre nenumărate
Ză v dă , / t
aceau grama a neingropa e.
Corbii îndată luară ştire;
Lacomi de pradă, ei năvă liră,
10 Şi cu grăbire
Aci sosiră.
Şi după ce rn încară., şi după ce băur ă
Mult sînge, începură
C-tin glas îngrozitor
15 Să cînte cina lor.
Barza cea simţitoare,
Care pe om iubeşte
Şi-n preajmă-i se nutreşte,
Văz indu-i, de departe
20 Le strigă: "Cum se poate
Aşa neruşinare:
1 În cinci silabe.
316
[317]
E locul pentru cină? e ora de plăcere,
Pe un pămînt de doliu, în ziua de durere?
Mumele îşi plîng fiii;
25 Izvorul bogăţiei,
Cîmpul, e ruinat,
Iar voi vă indopaţ i,
Şi cîntaţi!"
-"D-aceasta ne iertaţi,
30 Răspunse deodată,
Ceata întunecată,
Omului cît îi place
Poate fi minat,
Dar no i sîntem. în pace
35 Şi mult ne-am îngrăşat."
Acei ce de a ţărei grea soartă profitară ,
Ce de streini în posturi, în rangur i se-nă lţară ,
Ce prin trădări, baseţe , sînt astăzi mari, bogaţi,
Poate şi decoraţ i,
40 După a mea părere, sînt corbi neruşinaţi.
Dar aş dori să-mi spuneţi, domnilor cititori,
(Căci eu vorbesc d-o ţară
De tot imaginară)
I4a noi să află oare astfel de muritori?
45 Daca aveţi de oameni idee aşa proastă,
Las răspunderea toată asupra dumneavoastră.
[318]
CALUL VÎNDUT
ŞI
DIAMANTUL CUMPĂRAT
Plin de bucurie mare,
Oarecine îmi spunea
C-a vîndut din întîmplare
Şi cu un preţ de! mirare
5 Un cal prost ce IeI avea;
"Căci bietul cumpărător,
Zicea el, s-a înşelat
Şi puţin cunoscător
Orice i-am cerut mi-a dat."
10 La acestea ce să-i zic?
Atunci n-am răspuns nimic;
Dar peste puţine zile îl văz. însă furios,
Şi-mi strigă: "Nu ştii, frate, un m işel , un ticălos,
Ce semăna om de treabă, fără milă m-a-nşelat ,
15 Mi-a vîndut o sticlă proastă drept un diamant curat;
Cum ţi se pare aceasta?" - "Zău, aşa -cum mi-a părut
Întîmplarea dă deunăzi cu calul ce ai vîndut."
Str igăm şi protestăm tare
Cînd nedreptatea cercăm ,
20 Dar mulţi urmăm la-nt împlare
Fapta ce o defăimăm ,
318
[319]
PORCUL LIBERAT
Cînd s-au liberat ţiganii, în anul de la Hristos
O mie şi... nu ştiu cîte, unul din ei, omenos,
Vru şi el să libereze pe un porc ce el avea,
Şi în jug de multă vreme lîngă şatră îl ţinea.
5 Îl chernă dar şi îi zise: "Porcule, purcelul meu,
Cunosc însumi, din cercare, jugul cît este de greu.
De aceea te fac liber; d-acum poţi a vieţui
Orcum ţi-o plăcea, şi hrana singur a ţi-o dobîndi.
- "Să trăieşti! însă, stăpîne, în grădini poei eu intra,
10 Pepeni, dovlecei şi verze fără grijă a mînca?"
- "Ba nu, astea sînt oprite." - "Aşadar îţi mulţumesc,
Cu un sfert de libertate, drept să spui, nu mă-nvo iesc.
Ba crez chiar că e ruşine, cînd toţi porcii au trăit
La coşare în robie, să ies eu ma iose bit,
15 Să-mi r îd ic mai pe sus botul şi de treapta lor să fug,
Ş-apoi ce ar zice boii văzîndu-mă fără jug?"
Un ii-nţeleg libertatea ca porcul cel ţigănesc;
Alţii, deprinşi cu robia, de ea greu se despărţesc,
319
[320]
CASTORUL SI AI,TE t,IGHIONI
I
Mai multe lighioane, locuind într-o vale,
Erau des vătămate d-un iute rîu vecin,
Care, ieşind cu zgomot elin malurile sale,
Strica v izunii , cuiburi, şf. traiul lor cel lin.
5 Ele elar s-adU1�ară
Şi mult se consultară ,
Ce fel ar putea face,
Şi pr in care mij loace
Stavilă ar opune
10 Lvacea înecăc iune ,
"Fraţi, z ise un castor-,
Zidar de soiul lui,
Eu asta socotesc,
De mi-eţ i ela ajutor,
j 5 Să m-apuc să clădesc
Zid tare ele pămînt şi apei să-I opui."
- " Bravo! bine-ai gîndit,
Strigară toţi pe loc;
Eşti patriot vestit
20 Şi mare dobitoc."
Castorul încîntat
Făr-a mai zăbovi
1 Accentuat castâr , după pronunţarea franceză.
320
•
[321]
30
as
40
45
S-apucă de lucrat,
Dar nu fu ajutat,
Şi prea rău izbuti,
Căci rîul furios,
De multe ploi umflat,
Izbi ş-asvîr1i jos
Pămîntul înălţat.
Atunci ceilalţi fugînd
Pe meşter blesternau
Şi toţi îl defăimau,
Zicînd: "Ce ticălos,
El a pricinuit
Răul ce s-a-ntîmplat
Pentru că a cercat,
în neroada-i dorinţă,
Lucru peste putinţă;
Eu l-am povăţuit
Dar nu m-a ascultat,
Şi de aceea noi
Tragem aste nevoi."
Adeseaori virtutea aşa se preţuieşte:
Orice nobilă faptă, orice dreaptă-ncercare,
Pentru-al mulţimei bine ş-a ţărei apărare.
Mişeii o defaimă, daca nu izbuteşte.
21 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
[322]
1\11 EL UI. MUH. IND
Fiu al unui berbece Care de mult murise,
Un miel se bol năvise ,
Muşcînd din întîmplare
O-nveninată nbare
5 Sau iarbă, nu' să ştie;
Destul că a lui moarte
Nu ma i era departe.
Acum el îşi, făcuse datoriile toate
Cîte şi le fac mieii in ceasul cel cumplit.
10 Mumă-sa cu durere
începuse să zbiere;
îl săruta, sîrmana , plîngînd. necontenit,
Şi-i zicea: "Ce mi-e bună viaţa fără tine?
Cui mă laşi, fătul meu?
15 Spune tată-tăul, dragă, că viu curînd şi eu,
Căci pe această lume nu mai aştept vrun bine 1"
- "Dar ce să-i răspunz , mamă, întrebă micul miel,
De-mi va Iace-ntrebare
Despre a turmei stare?
1 = tatălui tău.
322
[323]
20 Tu ştii bine că el
Iubea mult să vorbească
De dulăii din turmă şi de ceata Iupească ,"
- "Spune-i că turma toată zace de rea gălbează;
Că are şapte doctor i ce prea rău o tratează.
25 Mai spune-i că ciobanul a pus pe un nepot,
Ce tată-tău-l cunoaşte, îngrij itor la turme,
Ca să stîrpeasc-abuzul şi relele să curme;
Atîta spune-i numai şi-nţelege el tot."
După acei din preajmă care îi ocolesc,
30 Poţi judeca prea lesne pe cei ce cîrmuiesc.
[324]
ZUGRAVULSIPORTRETUL
,
La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare,
Portretul meu îi comandai; întîi însă-ntrebare
Artistului. îi adresai, de poate să m i-l facă
Aşa cum orcui 1-0 vedea portretul meu să placă;
5 Căci am un mare interes, voi ca-n stre inătate ,
Ş-anume-n Franţa mai ales, la ochi să poei eu bate,
Fiind acum de măritat o fată foarte rară,
Ş-ai ei epitropi căutînd bărbat în astă ţară.
"Prea lesne, îmi răspunse el, nu e întîiaşi dată
10 Cînd pe urîţi făcînd frumoşi luai o bună plată:
Eşti negru, te voi face alb; eşti slab, te îngraş bine,
Numai vezi de portret departe a te ţine."
Vorbind aşa, mă zugrăvi, şi daca al meu nume
Jos la portret n-ar figura, nici un creştin pe lume
15 N-ar putea crede că sînt eu, atît sînt de schimbate
Trăsurele-m i, ochi, gură, nas, şi înfrumuseţate.
Ai noştri rîd cîţi mă cunosc, dar prea puţin îmi pasă,
De voi putea să dobîndesc pe nobila mireasă,
Şi daca vreun venetic, ieşit din ţări streine,
20 Sau vrun rom în mai îndrăzneţ n-o izbuti mai bine.
324
[325]
5
10
15
20
/
Redactori care lăudaţi
Pe unii dintre candidaţi,
Ce proştilor le daţi virtuţi,
Şi elocuenţă celor muţi,
25 Ce pe răi faceţi virtuoşi
Şi patrioţi pe ticăloşi,
Crez că nu rău vă potriviţi cu omul ce m-a zugrăvit,
Sau cu vestitul Carcalechi- , redactor care a trăit,
Al cărui jurnal fabulos
30 Era destul de mincinos,
Dar care cel puţin spunea
Acelor care nu-l credea
Că adeuâru-adeoărat
Este prea lesne de aflat;
35 Că n-au decît să ia pe dos
Cîte a scris el de prisos,
Ş-atunci pot fi încredinţaţi
Că n-au să fie înşelaţi.
1 în trei silabe, scris de Alexandrescu Carcalccbi .
325
[326]
CAT ÎR DL CU CLOPOTEI
,
Deunăzi un văcar de sat
Catirulu i i-a atîniat
Salbă de clopoţej,
'Num indu-I el îngrij itor
5 Şi înainte mergător
Ciredei de viţei.
Însă curînd s-a-ncred inţat
Că ş-a făcut mare păcat
Cu bietul dobitoc,
10 Care, cît s-a simţ it
Aşa împodobit,
Str igă : "O ce noroc!
În sfîrşit iată-mă chemat
La gradul ce am meritat.
15 Meritul meu recunoscut
De lumea toată e văzut.
Acum de sus am să tratez
Soiul dobitocesc;
Pe nimeni nu mai sa lutez
20 Căci prea mă um ilesc."
Aşa zicînd, aşa făcu,
Şi plin de îngîmfare
326
[327]
30
35
40
El clopoţeii începu
Să-i sune foarte tare;
Aşa de tare îi sună,
Cît mintea i să răsturnă ;
Şi el, care june fiind
Trecea de cam smintit,
Acum mai mult îmbătrînind,
De tot a-nnebunit.
Cum socotiţi şi dumneavoastră,
Dar eu gîndesc că-nţara noastră
Se află aşa dregător,
Numit chiar ecselenţă ",
Ce cu cat.îru l sunător
Poate da concurenţă,
Care să crede om de stat,
Chiar şi politic însemnat,
Şi care netăgăduit
De clopoţei este smintit.
1 Scris în co nformit ate cu pronunţarea Irancez ă a cuvîntului es cellence;
327
[328]
LISETA, RATA SI GîSCA
, J J J
Spun că-n vara trecută o Iişeţă ş-o raţă,
Ai lebedei de baltă consijier i privaţi,
Supt preşedinţa gişte i s-au strîns de dimineaţă
Pe lac la Cişmegiu; acolo invitaţi
5 Erau din înalt ordin, a hotărî în sfat
O pricină de stat,
Ad ică prin dezbateri adînc să chibzuiască
Pentru un peşte mare,' cu ce sos să-I gătească.
Căc i lebăda gîtoasă
10 Voia să dea o masă:
Mare le fu gîlceava şi lungă convorbirea;
Prezidentul le zise: "Fraţilor senatori!
Să lăsăm ch ibzu irea ,
Pricina, cum să vede, e,. foarte delicată,
15 Şi dup-a mea părere trebuie amînată;
Veniţi mîine în zori."
Propunerea aceasta cu toţi o aplaudară
Şi pentru-nti ia oară
Pe gîscă lăudară
20 Pentru a ei ideie, apoi se risipiră
Şi a doua zi iară l-acelaşi loc veniră.
328
[329]
PÎnă-a doua zi Însă ştiţi ce s-a Întîmplat?
Fiind vară şi soare şi o căldură mare,
Peştele s-a stricat
25 Şi rac ii l-a mîncat.
Cuvintele-aci scrise să nu vă pară glume;
Consiliuri d-acestea vedem destule-n lume
Şi la noi mai ales
Se-ntîmplă foarte des.
[330]
[331]
-----�-_.-.-----------------
EPIGRAME
D-NEI ZINCHEl DONICl
Numele-ţi este viaţă",
Zîmbetu-ţi plin de dulceaţă,
Chipu-ţ i e încîntător ,
Ochii-ţi vii, raze de soare,
5 Atrag inimi simţitoare
Ce se-nclin şi te ador.
Porţi la piept o cruciuliţă
Mică şi strălucitoare,
Ca simbol sînt de credinţă,
10 Dulce şi mîngîitoare.
Ajutor dar ea să-ţi fie,
Precum şi mie îmi este
Crucea care d in pruncie
De mari rele mă fereşte.
1 Zoe înseamnă "viaţă" în greceşte. Zinca este, în cazul acesta, h ipoco­
tisticul numelui Zoe.
331
[332]
15 Să-ţi aducă ea aminte,
Cînd vei fi în depărtare,
Un amic care fierbinte
îţi aduce salutare.
[333]
ANEXA'
[334]
/
r
I
I
[335]
POEZ]l
TIP ĂRITE NUMAI ÎN
1832 SI 1842
,
PRIETEŞUGUL
EDITIILE
)
Picaţi, lacrăm i, şiroaie pe coarda Iirii mele,
Picaţi J însă plăcute ca roua după flori,
Ca raza auror ii , ce noaptea fără stele
Gon ind-o ne arată văzduhul fără nori;
5 Ca glasul de prieten, ce-adînc el bălsămeşte,
Ca visuri de nădejde la drepţ ii care mor,
Ca plînsul desfătării, ce-n ochi ni se iveşte,
Cînd pieptul gemînd scoate suspinuri de amor.
Suflaţi, răcoroşi zefiri, iubită primăvară,
10 Irupraşt.ie-mi mîhnirea ca iarna ce-o goneşti,
Şi fă în al meu suflet nădejdea să răsară,
Precum răsare floarea în valea ce-nverzeşt i.
Veniţi, cugetări veseli. Fugiţi, suspinuri, jale,
Eu ştiu ce este omul ! ... Dar nu hulesc, eu cînt!
15 'Iată c-a noastre pasuri p-a morţii se duc cale,
Şi toate la durere supuse aici sînt.
[336]
Urechea mea ascultă torentulce plesneşte,
Talazu ce se sparge de malul său plîngînd,
Şi glasul meu le-ntreabă ca noi de pătimeşte
20 Şi tot are un cuget, o vorbă şi un gînd.
Şi eu adesea, singur, cînd noaptea dornnea-n fire,
Lipsit de mîngîiere, departe de cei vii,
Vedeam că se iveşte a mea tristă gîndire
Precum o piramidă se-nalţă în pustii.
25
30
35
4.0
în mîna mea cea slabă plecam galbena-mi frunte,
Şi trista-mi tînguire în vînt să răspîndea.
Simţirea m i-o-mpietr ise necazul ca un munte;
La gemetele mele, Eho îmi răspundea.
Acuma litargie era a mea durere,
Si mă aflam de chinuri cu totul amorţit;
, I
De toate-ndestulată era a mea vedere;
De toate eram gata să ţiu eu despărţit.
Dar însă, deodată, un duh de mîngîiere,
Un sunet cu dulceaţă, Un glas pătrunzător
în sufletu-rn i răsună; amărăciunea piere,
Căci aflu la necazuri un suflet simţitor.
Acel-al cărui nume e scris pe cer, pe lună,
Pe soare, pe planete, pe răsărit, p-apus,
în cupa vieţii noastre cu vecinica sa mînă
Nectar deîndulcire peste otrav-a pus.
Ne-a dat Prieteşugul a fi spre mîngîiere
La ceasuri de mîhnire cu cel de foc amor ...
Amorul este dulce, dar el ne lasă, piere,
Pe aripile vremii plăcerile lui zbor.
336
[337]
45 Si ce rămîne-ri suflet după a lui lipsire?
Aceea ce rămîne din ziua ce-am pierdut:
Deşărt fără de margini! o grea nemulţum ire !
Noaptea urmează z ilii , gerul pe foc trecut!
Pr iet eşugul singur e nesupus el moartei!
50 El e fără stricare c-al său începător
Şi el ne întăreşte spre înfruntarea soartei,
Ne Iace-amarul vieţii ceva suferit ar.
La glasul său cel dulce, ca noaptea care cade,
Cînd soarele cel falnic s-arată sus pe cer,
5.5 A mea nenorocire se curăţă şi scade,
Simţirile durerii să-mpraşt ie şi pier.
Acum prin el nădejdea în mine văz răsare
Şi sufletu-m i s-alină cu-ncetu l şi uşor,
Ca pruncul ce-l adoarme a murn ii lui cîntare,
60 Ca pasărea ce-o trage murmurul de izvor.
Slăvesc cu umilinţă pe vecinicu l părinte,
Pe calea cea ghimpoasă eu merg ne imput înd ,
Şi orice fel de chinuri le sufer eu ca sfinte,
La moarte mă voi duce ca lebăda, cîntînd.
22 - Grfgore Alexandrescu. Opere 1
[338]
ÎNTRISTAREA
Al nopţii cer prea dulce,
A sa răcoare lină .
i
în inimă-mi aduce
O rază ... Dar sef duce!
5 Ca vîntul ce susp ină l
Scîrbit peste măsură
De zgomotul cetăţii,
Eu caut în natură
Un loc făr ' de murmură,
10 Supus singurătăţii.
Ca Fenix făr' de moarte
Se naşte-a mea durere
Şi pieptul meu să poarte
Lovirea aşt i i soarte
15 E prea fără putere.
338
[339]
Fandomă 1 plîngătoare,
Eu trec această lume
Ca frunza plutitoare
Ce saltă pînă moare
20 Pe ţărm fără de nume.
Cînd somnul se arată
La oameni, să a line
Strigarea turburată,
Ce e asernănată
25 (-un u iet de albine,
Tovaroş de-ntristare,
Un cîine lîngă mine,
Prin urletile sale
�atura să răscoale,
::\0 în aste locuri vine.
Fiinţă făr' de nume!
Ce pasării dai zbor,
Ce mărilor dai spume,
Ce omului dai lume
::\5 Şi apelor izvor I
Ce pui copaci pe mu nte ,
Pe ceruri curcubeu,
Necazuri p-a mea frunle
Ca furiile crunte,
40 Slăvite Dumnezeu t
, Pronunţare neogreacă.
339
[340]
Din bolta de mar ire
Coboară-te p-u 11 nor,
Alin-a mea simţire
De rele peste fire,
4�J Ori voie dă-mi să. mor!
/
[341]
ÎNTOARCEREA
Sărutare! 1 locuri triste, ce plîngînd am părăsit,
Şi pă care cu plăcere acum iarăşi v-am găsit;
Sărutare, copaci tineri, ce prin grija mea creşteaţ i ,
Ce În vîrsta mea de aur cu verzi frunze mă urnbrcaţ i l
.1 La a mea tristă plecare v-am lăsat Îngălbeniţi,
Şi acum vă aflu iarăşi frageţi, tineri, înf1oriţi.
Tînăr eram c-aurora , ca zefirul de uşor,
Cînd subt voi cu m ieluşăii mă jucam Încetişor.
Pă voi încă vă-rmoieşte primăvara ş-u n izvor,
10 Iar a mea viaţă trece! ale mele zile zbor!
Acum grijele, mîhnirea îmi gătesc al meu mormînt,
Eu voi pierde fără vreme minte, viaţă şi cuvînt;
Eu voi însoţi ţărîna trupului meu trecător
Cu ţărîna unui tată cărui viaţa sînt dator.
1 Sărutare! traduce fr , Salut! foarte frecvent în poezia franceză a secolului
al XVIII-lea, ca exclamaţie adresată unor obiecte apropiate sen sfb i l it ă ţ i i poet u lu i.
Cf.,şi Umbra lui M'ircea , v . 29.
341
[342]
[343]
POEZII TIPĂRITE ÎN PE:KIODICE
VULPEA, CALUL SI LUPUI�
,
o vulpe de ani mică, însă de minte mare,
Şi care meseria abia ş-o începuse,
Pentru întîiaşi dată văzu din întîmplare
Un cal, dobitoc falnic, ce ea nu mai văzuse.
5 Aşa, după ce vreme destulă îl priveşte,
Plină de mulţumire
D-acea descoperire,
Pe cumătrul lup caută, şi-i zice: "Te găteşte
Să mergem împreună acilea la un loc,
10 Să-ţi arăt un frumos şi mare dobitoc:
Ce ştii cum se întîmplă? poate să-ţi iasă bine."
Lupul rînjînd răspunse: "Să se lupte cu mine,
Şi să vezi jucărie! însă ia-ncep i să-mi spui,
Ce fel de gură are, cum e făptura lui?"
15 "O! Pentru astă dată să fiu iertată,
îi zise doamna vulpe, eu îţi spui ce-am văzut,
Dar ca să fac portreturi, zugrav nu m-am născut;
Şi, după cum ştii singur, sînt foarte nenvăţată,"
Vorbind aşa-ritre ele
:::0 Dobitoacele mele
îndată au sosit
La locul cel dorit.
343
[344]
Calul cît le zăreşte
De fugă se găteşte,
25 Căci vizita lupească
Nu vrea s-o pr iimească
Si nici n-avea dorintă
, ,
Să facă cunoştinţă.
Dar vulpea cu iuţeală îi iese înainte
30 Şi cearcă să-I Încurce prin aceste cuvinte:
"Stăpîne! D-avem voie şi de găseşti cu cale,
Noi, cele prea plecate slugi ale dum ita le ,
Am avea-o de cinste să-ntrebăm cine eşt i,
Care îţi este neamul şi ce fel te numeşti."
35 Calul, ce cu lesnire gîndul lor îl pătrunde,
Fără a pierde vreme, să-ntoarce şi răspunde:
"Domnilor, de doriţi numele meu să-I şt iţ i,
Îl am scris pe potcoavă şi puteţi să-I citiţi."
Vulpea, la aste vorbe, se trage la o parte:
40 "Cît pentru mine, zise, vă spui că nu ştiu carte;
Căci familia noastră, fiind cam scăpătată
I
Şi neavînd mijloace, la şcoală nu m-a dat:
Dar a domnului lup, şi mare, şi bogată,
Mai mult decît o carte nescrisă l-a-nvăţat ,"
45 Lupul, umflat în sine de lauda vulpească ,
Veni pînă aproape, numele să-I citească.
Calul, care sta gata, cu un picior în vînt,
Îi dă o lovitură şi-I culcă la pămînt.
Desluşit ne dovedeşte
50 Fabula ce am văzut
Că-nţeleptul se fereşte
De orice necunoscut.
[345]
ÎN Ăr;rIMII SALE
,
DOAMNII MARITII BIBESCU
,
Pentru 9 sep te m vr i e
1
Vreme multă, ziua aceasta
Va trăi în pomenire,
Şi al tău îngeresc nume
Veacurile îl vor şti,
5 Între două ţări vecine
Objet pacinic de unire,
A nădejdei stea plăcută
Rumîniei tu vei fi.
II
Daca dulcea-nfăţ işare
10 Dulce inimă arată,
Osîndit ilor de soartă
Le vei fi de ajutor:
C-un zîmbet de bucurie
Chiar urgia meritată
15 Foarte des o vei preface
În senin mîngîitor.
345
[346]
III
Şi precum eşti răsplătirea
Unui prinţ ce te slăveşte,
Ş-ale cărui gîndiri nobili
zo N" oi credem c-ai însuflat,
Vom vedea incîntătorul
Sentiment ce vă uneşte,
Zile, ani de fericire
Aducînd neîncetat.
[347]
VÎNATORUL
"De n-oi împuşca ursul, să nu-mi ziceţi pe nume,
Striga şezînd la masă faimosul vînător,
Eu ştiu ce spui, şi credeţi că nu vă vorbesc glume,
Eu nu zgîrii cu glonţul, şi unde trag omor. .. "
f> Atunci mulţimi de "bravo [" în aer se-nălţară,
Şi veseli vînătorii cu grab încălecară ,
Era o zi frumoasă, p-aici cam de mirare;
Lătrau de bucurie copoii nemîncaţi,
Şi caii, gloabe mîndre de şeaua din spinare,
iL' Gemeau sub grele sarcini slăbiţi şi deşelaţ i :
Sîrmanul urs, ce singur în verdea-i locuinţă
De astă pregătire n-avea nici o ştiinţă,
Dormea atunci; şi visuri, de mure-mpodobite ,
Îi arătau o turmă de vite jupuite,
1;, ta care el cu poftă în grabă alerga.
Dar ce să vorbesc multe: sosiră vînătorii
P-un vîrf unde se zice că sînt aproape nuorii,
La pîndă s-aşezară ... eroul meu strigă:
"Aşază-te tu colo, Dumitru mai departe,
20 Ion pe aceea piatră, şi Stancu d-altă parte,
347
[348]
Iar eu stau după stîncă, d-aicea îl pîndesc,
Şi dacă cătră mine îl va împinge dracul,
De n-o lua foc puşca, el o să-şi spargă capul
Lovindu-se de piatră, şi tot îl biruiesc."
25 Abia sfîrşi, cînd iute ursoaica-ngrozitoare .
C-un pui de vîrstă jună, urse i născut din flori,
Frumos cum puteţi crede, venea pe o cărare,
Dorind să asisteze pe bunii vînători;
Mai multe puşti trăsniră : eroul de sub stîncă
30 Din sigura-i cetate priveşte pe duşman;
îi sa ltă-n cap căciula, ş i-n valea cea adîncă
Ursoaica se coboară: dar un mişel ţăran,
C-o armă ruginită sloboade ... şi îndată
Cu puiul său ursoaica pe coaste e culcată.
35 Eu i-am văzut gibeaua şi jalnica sa soartă:
Dar vînătorii nostri se cert ei nencetat,
Strigînd iarăşi la masă că, daca n-ar fi moart.i ,
Ei negreşit atuncea de ea n-ar fi scăpat .'
/
!
I Sensul pare să ceară: Ea ..• de ei ...
[349]
ZIUA DE II FEBRUARIU 1866
Dedicată armatei şi poporului
Sus pe deal la Catedrală
Văz mulţimea alergînd;
Văz armata,-a ţării fală,
Steagul tricolor purtînd,
5 Căci în sfîrşit a sosit
Ziua care am dorit.
Fiii lui Stefan cel Mare
Şi ai lui Mihai cel Brav
Î ntruniţi în cugetare
10 Au zdrobit lanţul de sclav!
Căci în sfîrşit a sosit
Ziua care am dorit.
Tot ce ei au fost odată
Noi d-acum a fi putem,
15 Dacă inimă-nfocată
Pentru patrie avem.
Căci în sfîrşit a sosit
Ora care am dorit.
349
[350]
La braţ arma şi-nainte,
20 Cerul noi să-I invocăm,
Făcînd semnul crucei sfinte,
Pe duşmani să-i alungăm,
După cum aţi alungat
Pe tiranul desfrînat.
25 Căci în sfîrşit a sosit
Timpul care am doţ it.
Tră iască contele FilipI,
Suveranul cel dorit,
Trăiască Locoteninţa-
30 Şi ministerul iub it",
/
1 Filip, conte de Flandra, fiul lui Leopo ld L, regele lh·l�'iei. Proclamat la
Il februarie 1866 domn al Rom în ie i, refuză după cîtva timp tronul.
"Locotenenţa domnească compusă din N. Go lescu . Lascăr Catargiu şi
K. Haralambie.
" Ministerul prezidat de 1. Ghica.
350
[351]
NOAPTEA SFîNTULUI BOTEZ
Este ora miez de noapte,
Ora tainicelor şoapte,
Ora tainicului vis;
Voi, romîni, ce-aveţi credinţă
5 Exprimaţi orice dorinţă,
Acum cerul e deschis.!
Creatoru-acum veghează:
Isus mîine se botează.
Eu, din parte-mi, rog fierbinte
10 Pe acel atotputinte,
Eu îl rog şi îl implor
Să ferească astă ţară
De intriga dinafară,
De-umilinţă, de ocară
15 Şi de orice-apăsător.
1 Credinţă populară înregistrată şi de Sim. FI. Mar ian, Sărbatorile ta romini,
Bucureşti, 1898, vo l. I, p, 168: "Precum spre Anul Nou, aşa şi spre Bobote ază ,
cerul e deschis. Deci, cine stă în ziua aceasta de priveghi toată noaptea vede
cerurile descn Iz iudu-se şi orice ar cere i se dă de Dumnezeu."
351
[352]
Variante ale ultimei s tr ofe din No a-pt ea SfîntuLui Botrz .
Ms. 8,1. (0 r84
Să nu mai vedem trădare,
Nedreptate, apăsare,
Răii pe cei buni călcînd,
Şi trîndava moliciune
20 Şi plăcerile nebune,
Care ne aduc ruşine,
Orice merit insult.înd ,
Să piară iezuitismul,
Să se schimbe egoismul
352
[353]
25 în sentiment blînd, divin;
S-a vem o dreaptă balanţă,
Care inimele-nalţă
La orice popor creştin.
Voi ca ţara romînească
.30 Să poată să se fălească
Cu acei ce-o cîrmuiesc,
Şi ca legile votate,
Şi legile confirmate
Să nu mai fie călcate
3;) De chiar cei ce legiuiesc.
Voi ca naţia romînă
Orcînd ia stindardu-n mînă,
Pentru drepturile ei,
Să- aibă ajutătoare
4u Crucea cea strălucitoare;
Crucea cea biruitoare
Să ajute fraţii mei!
Rog pe cel ce se botează
Şi credinţa înviază
4.'5 în tot neamul omenesc
Să facă să fim toţ i bine,
S-avem toţi zile senine,
Fără nori, fără suspine:
Asta voi, asta doresc!
23 .- Gr!gore Alexandrescu, Opere 1
[354]
•
MAJESTĂŢII SALE VICTOR EMANUEL
REGELE ITALIEI
Italia de secoli gemea supt apăsare,
Abandonat de soartă părea al său popor;
.Dar cel atotputinte, pentru a lui salvare,
Dintre toţi te alese, eroioe Victor.
Demn d-a ta origină şi de ilustru-ţ i nume
O nouă Italie î�l juru-ţi se formă;
Orice inteliginţă din orice colţ de lume
Izbîndele-ţ i măreţe citi şi admită.
Pămîntul libertăţii izb indu-l cu piciorul
Dintr-însul legioane scoseşi de bravi soldaţi;
Te-ncunjurau vitejii, te adoră poporul,
Romînii tresăriră simpatizînd ca fraţi.
Turinul, ce atuncea l-aveai de capitală,
A fost, ca Roma-antică, a vitejiei şcoală;
Ofiţeri, soldaţi din juna noastră armată
Au dobîndit acolo protecţ ia-vă-naltă.
354
[355]
Majestâţii sale Victor Emanuel, versurile 13-20; se observă transfomările aduse
redactării .
Ms. 2.253. fO 95.
Cînd pa.la ta cea lungă pe cîmpi de bătălie
Făcea cărări prin duşmani, trecînd ca vijelie,
Cînd învingător vesel intrai în vro cetate
20 Nesocotind viaţa pentru-a ei libertate,
Eroii Romîniei cu sabiele goale
Din vechile morminte credeam c-or să se scoale
Ş-alăturea cu' tine prin fapte de renume
Se facă Romînia faimoasă iar în lume.
25 Bogat de măreţi fapte şi-nţelepciune-adîncă,
Mult bine-ai făcut lume i şi vei mai face încă;
Aspirări legitime în popoli se deşteaptă,
Roma spre tine cată , te cheamă, te aşteaptă.
Primeşte, mare rege, profunda-mi salutare,
30 Urări de fericire, respectul cel mai mare;
Urări, respect, omagiu ce eu mă cred dator
Regelui ce ne este de bine făcător.
2� 355
[356]
BIBESCU-VODĂ
Pe cîmpul ţărei mele
Văzut-am între stele
A ta stea strălucind
Cîţiva ani. Dar dedată
5 Cu inirna-ntr istată
Eu o văzui per ind,
Ai fost domnitor mare,
Lucrări neperitoare
în urmă-ţi ai lăsat.
10 Privim şi azi cu fală
Cazarma colosală
Ce tu o ai Iondat.!
1 CI. Vestitorul romi nesc din 29 octombrie 1846: "Din multele întreprinderi
colosale ce s-au început spre folosul şi lauda ţării, cazarma de cavalerie şi artilerie
s-a săvîrşit pe deplin". (Citat după G. Călinescu, p. 382.) Al. Pelimon consacră eveni­
mentului un Imn la armia rom in ă cu ocazia sfinţirii nou ăi casermi din Bucureşti (Poe­
zii, p. 70).
356
[357]
Vechi monast iri ruinate
De tine reîriălţate
15 C-un zel stăruitor 1 ;
Ţi-ai dobîndit renume
Nemuritor în lume
Şi al ţărei aluor.
Prin oraşe, judeţe,
20 Unde mergeam cu tine,
Întîlneam veseli feţe,
Te vorbeau toţi de bine,
Erai de toţi iubit.
Căci doreai s-afli toate,
25 Te opreai, dai dreptate
Celui năpăstuit.
Ca Frederic cel Mare
Iubeai tu poezia,
Ziceai că-nainte-ţi n-are
30 Cel mai mic preţ trufia,
Nobleţa cîştigată
Prin merit şi talent
Fiind mai însemnată
Şi dînd mai mare drept.
35 Ai fost tu pentru m me
Fără de Încetare
În toată-a ta domnie,
Precum de toţi se ştie,
Nu mii sfiesc s-o zic:
40 Nu numai un domn mare,
Dar şi un bun amic.
1 Sub Bibescu s-a început renovarea monumentelor istorice.
357
[358]
!
i
[359]
POEZII NETIPĂRITE DE AUTOR
ÎNĂLŢIMII SALE
PRINŢULUI STApÎNITOR AI-< MOLDOVII
MIHAIL STURZEA
pentru anul 18321
Astăz i un an se-ncepe şi altul se sfîrşaşte :
Mîine trecut vom zice acelui viitor:
Vremea pe rînd înghite fiinţe ce ea naşte,
Dar prinţ i vrednici de slavă trăiesc în viitor.
5 Orcine nu iubeşte ta.lentu.snvăţătura
Este vrăjmaş al lumei şi al lui Dumnezeu,
Pe om îl necinsteşte, întunecă Natura,
Pămîntului ce-l poartă cu dînsul îi e greu.
Eu nu-ţi sînt supus, pr inţe 1 însă a mea-nchinare
10 Se-nfăţ işez la tronuri mă socotesc dator:
Talentele în preajmă-ţi iau nuouă desvoltare ,
Cu mine te slăveşte rumînul gînditor.
1 Data greşită. Trebuie citit 1842.
359
[360]
C;""AAP A,"'-Ylr4 /11 �",;:.; •
,AAA-,;'.IV "a·',/';.,.-I4. q-",,_.�t...:
7�Z"" 1!""", ............. � ,.. .. U-..ut.. .;,:H .�Yl>4C ('..� �y" ..</'
,'::'-v1, .. � ,.z; �.A/;f7I/_� ÂIi� Ift. f:4..(,.;y �.)V ew'c-�"'" :
, � ,.
'.2.4. Ii. "'- "''' -:j.f (� ,
A/
�,.e:-,- ... � 4"'(;'�� •
Titlul şi prima strofă a poeziei dedicate lui Sturza.
Ms. 8or, fO 210.
"Cînd beau stăpînitorii, norodul se îmbată"
Zicea un prinţ războinic, pOrt încorunat ,?
15 Tu cult ivez i ştiinţa, pilda de tine dată
Electrică scînteie în noi a deşteptat.
Asfel, cîteodată, rîul ce ne desparte,
Ce curge în tăcere măreţ şi lineştit,
Izbeşte stînci streine şi maluri depărtate
20 C-un val care din malul Moldovii s-a pornit.
Trăieşte ani mulţi, prinţe l pentru al nostru bine;
Dă, lasă al tău nume la veacuri a-l purta,
Şi fă ca omenirea ce-ri urma noastră vine
Să laude trecutul şi pomenirea ta.
1 Cuvinte rostite de Frederic al II-lea al Prusiei despre August al II-lea, r e­
,gele Poloniei.
360
[361]
SATIRA CONTRA LUI ELIADE
1
Cine e-acela care visează
Atîtea proaste, mici secături,
Şi vrea de înger lumea să-I crează
Că ne vorbeşte ca din scripturi?
2
5 Acesta este nea Ionică,
Care se crede şi satiric;
O mică iasmă, un nas de pică-,
Văpsele multe nu voi să stric.
3
Eu în credinţă zîmbesc de milă,
10 Cînd văz atîţia oameni cinstiţi
Cum că de dînsul nu le e silă
Şi că de vorba-i sînt amăgiţi.
1 N-am putut determina sensul acestei expresii. Să }'ie o greşeală pentru
as de Pică? Cf. as de ghindă, mai jos, p. 544.
361
[362]
"
4
Din vreme-n vreme la ceruri cată ,
În sus trimite cîte-un suspin 1 ;
15 Inima-i însă cea necurată
Al v icleniei poartă venin.
5
Parcă cu sfinţii el se rudeşte,
De conşt iinţă-I auzi vorbind 2 ;
De porunceală lacrămi găseşte,
:w Nimicnicia lumii jelind.
6
Fanfaronada i-e sent imentul ,
Om de nimica şi t icălos :
Crede că singur are talentul,
Şi că e lumii prea de folos.
7
25 La pavilonul de la cîmpie,
Unde azi este al său Parnas,
Să-ţi povestească o poezie,
Din drum te-ntoarce cu mare glas.
1 A luz ie la scrierile cu caracter religios ale lui Eliade.
2 Seraţimu.t şi' heruvimul sau mîngîierea �onştiinţei şi mustrarea cugetulu»,
titlul unei poezii a lui Eliade.
362
[363]
8
Şi precum zice un poet mare,
30 Ce într-o vreme eu am citit,
D-ale lui vorbe n-afl i scăpare,
Nici în altarul cel mai sfinţit.
9
Arnorezata-i muză-nsuflată
Îi dete cheile frumuseţi
35 Şi la tot pasu-n silă-ţi arată
Dup-a lui voie mii de tandreţi.
10
Dar vai d-acela care-ndrăzneşte
Să ia patentă de autor,
Cînd sîrmănuţul n-o iscăleşte
40 Bietul Apollon de la Obor."
11
Defăimări multe are s-auză ,
Are să treacă de nenvăţat ,
Căci din greşală smer ita-i muză
La cea bătrînă nu s-a-nchinat,
1 Eliade avea proprietăţi în cartierul Oborului. Amintirea este păstrată pînă
azi de numele unor străzi: Eliade între vii etc.
363
[364]
•
12
45 Apoi e încă viteaz din gură,
Dueluri spune cum c-a avut,
însă rivalii, cum el se jură,
Să-i dea-mprot ivă nu au putut.
13
Deschizînd ochii, viteazul spune
50 Că heruvimii fug d-a lui frică,
C-au stătut zile de aur bune 1,
Şi alte lucruri chiar de nirn ică .
14
După aceasta parcă să-nsoară ,
Parcă e tată şi norocit 2 ;
55 Pe urmă viaţa-i pare amară,
Parcă defaimă tot ce-a iubit.
1 Eu nu ştiam necazul, nu cunoşteam mîhnire,
Lipsa-mi era streină ş-or ice nenorocire;
în braţul îngrijirei răul nu îndr ăz.nea .
(Vl:sul, V. 26-28)
2 Pare că mă-nsurasem : ş-am ar a mea v iaţ ă
Cu o fiinţă dragă părtaşi o în du lceam ,
364
1
1
[365]
15
Ba chiar fiinţe nevinovate,
Care de dînsul nici nu gîndesc,
Cu văpseli negre şi-ntunecate
60 Încondeiete să pomeriesc.!
16
Apoi vicleanul, vrînd să ne-nşele ,
Zice că visul care-a visat
Este din scrieri orientale,
Ce un prieten lui i-a narat.f
17
65 Parcă sînt lucruri aşa-nsemnate
Care la alţii s-a mai întîmplat;
Sînt chiar vedenii pe ceas schimbate
Ce n-au în ele nimic sărat.
18
Patriot este plin de-nfocare ,
70 D-al omenirii arde amor,
Cînd chiar pe tată cu-ncred inţare
În tîrg l-ar vinde p-un mic Iavor ,
1 "Alusiune la Lngraiwi" (nota lui Aricescu). Este vorba, mai degrabă. [de
v. 216-244 din Visul. referitoare la Alexandrescu. Lngr atu.l a fost. de altfel. scris
ceva mai tîrziu.
2 Poemul Visul era însoţit în Culegere din scrierile lui I. Eliad .... Bucureşti.
1816. de o "însemuare": "Acest vis m i s-a întîmplat în copilăria mea a-l auzi po­
vestindu-l tatălui meu un prieten al său. care spunea că îl are în manuscr ip t în
limba arăpească ... " (Citat după ediţia Popov ic i , vol. L, p. 568.)
365
[366]
19
Zice că lira el nu şi-o-nt ină,
Nici că tămîie el la palat,
75 Ş-apoi lui Dobre acum să-nchină ,
Cît puţin vremea s-a mai schimbat.
20
Laudă astăzi, mîine defaimă;
N-are nici cinste, nici caracter,
Şi heruvimii, copr inş i de spaimă, -
80 Cînd el îi cheamă, s-ascund în cer.
21
Dar pe morţi oameni dînd îi înjură,
De el în contra sînt Iăudaţ i,
Şi a lui pană cu o trăsură
În rai îi bagă necercetaţ i,
22
85 Acesta este, să-i dăm dreptate;
La ce se cade, îl veţi cinsti :
Căci eu pe dînsul, să mă crezi, frate,
Şi d-ar fi-n groapă, nu l-aş iubi.
[367]
[PAMFLET]
Prea bine a zis
Cel ce te-a descris
Purtînd în spinare
Cruci de la hotare.
5 Căci sufletul tău
E negru şi rău.
Rude şi amici
Ai persecutat
Şi de eretici
10 Te-ai înconjurat,
Doctor şarlatan
Ministru duşman."
La mulţi dumnezei
Tu te-ai închinat,
15 Pe prinţul Ştirbei
Tu l-ai defăimat,
Cînd el în nevoi
Mult te-a ajutat,
Cînd el din gunoi
20 Te-a .scos, te-a spălat.
1 N. Creţulescu, despre care este vorba aici, îşi luase doctoratul în medicină
la Paris.
367
[368]
Versurile I-12 din p arnf le tu l coutra lui Cre ţu Iescu .
(Arhiva Kogălniceanu a=Aeademiei R.P.H. ms. 10, 1° 227.)
Tot astfel vorbeai
De Domnu-actual,
Pe care-I numea i
Un geniu fatal,
25 Care ţi-ar fi scris
Şi te-ar fi chemat
Tocma din Paris;
Iar cînd ai sosit
Aici, ai găsit
30 Minister format;
368
[369]
Acum îţi Iormaşi
Unul chiar al tău
Ş-îl îrnpetecaşi
Cum vru Dumnezeu."
35 Dar însă tu ştii,
Dacă minte ţii
Ce fel s-a sfîrşit
Al tău cel trecut,
Ce groază aveai,
-iO Fiind rău privit
Şi cum tu trăiai
De soldaţi păzit.
Apoi la oraş
Văzuşi mai ales
45 Că îi eşti vrăjmaş T
Că nu te-a ales,
Deşi ai făcut
Tot ce ai putut,
Deşi te crezi tare
50 Puternic şi mare.
Ne consolăm dar
Căci sperăm curînd
Sti te vedem bînd
Un amar pahar
55 Ce ţi-e destinat,
Ce l-ai meritat.
•
1 Guvernul N. Crctu lcscu , format după asasinarea lui B. Catargiu, în iu n îe
1862.
24 -- Grigore Alexandrescu, Opere 1
369
[370]
[371]
P()EZII CU AUTENTICITATE NESIGURĂ
PLÎNGEREA DEPUTATULUI
24�
5
10
15
20
Prea înaltă stăpînire, este vreme, socotesc,
Cu adîncă plecăciune, două vorbe să-ţi şoptesc:
Ţi-am slujit cu înfocare , şi la orce ai urmat,
Faptele măr i ii {ale glasul meu le-a lăudat.
Şi în versuri şi în proză, tutulor am dovedit
C-aşa bună stăpînire de mult nu s-a pomenit.
Cînd asprimea, nedreptatea (vorba fie între noi)
Apăsa sărmana lume cu necazuri şi nevoi,
Eu povăţu iam norodul a-mplet i cununi de flori,
Şi strigam că se pogoară fericirile din nori.
Pîn-acum, cu toate-acestea, pentru cîte am făcut,
Vreo dreaptă răsplătire de la nimeni n-arn văzut!
Doamna mea, să ne-nţelegem , căci de nu mi-i răsplăti,
Veacul fericirei noastre veac de fier îl voi numi!
Voi lua cu înlesnire virtuţi mari ce am răpit
Din America vestită şi uşor ţi-am dăruit.
Opoziţia m-aşteaptă , ea doreşte al meu vot
Şi-i vedea cînd s-o aprinde sîngele de patriot!
Drepturile ţării mele care nu prea să păzesc
Sînt materie destulă ca să strig şi să vorbesc!
D-or voi apoi să-ntrebe cum defaim ce-am lăudat,
Atunci ... atunci voi răspunde că vremile s-au schimbat,
371
[372]
Că era odată bine, cel puţin de suferit,
Dar acum romînul jalnic a ajuns nenorocit,
25 Că ţăranul pătimeşte, că se află-mpovărat ,
Că la judecată pierde tot acel nevinovat,
Că dreptatea este surdă, că pravila a căzut,
Că intriga e cinstită, şi meritul nevăzut.
e-un cuvînt numai eu singur o să strig cît strigă toţ i _
30 Ş-o să las patr iot izmul moştenire la nepoţi!
/
[373]
l ISTORIOARA]
Ieri, la tîrgul cel mare
Nea Dumitru Ciobanu
Dusese spre vînzare
O oaie de la care
5 Lua lînă în tot anul.
Şi, măcar că jurase
Că bîta păstorească
Cinstit să o păzească,
Acum gîndu-şi schimbase
'10 Şi alte măsuri luase,
Căci zicea el în sine:
"Îmi va fi mult mai bine
Să o dau pe parale,
Să-mi cumpăr căciu li două,
15 Opinci, sar ică nouă
Şi să-mi caut de cale,
Decît să bat cîmpia
Şi să nlă îngheţe vîntul
Ca să-mi păzesc cuvîntul
20 Şi să-mi fac datoria."
Astă a lui urmare,
Zău, nu e de mirare.
373
[374]
Căci sînt mulţi oameni, poate,
Ce vînd cîte-o cetate
25 Şi chiar patria lor
Pentru un mic favor .!
Aşa, fără sfială,
Dumitru socoteală
Pă unghii îşi făcea,
30 De preţul ce-o să ia.
Cînd, în sfîrşit, soseşte
La tîrg, unde găseşte
Pă urs lîngă obor
Făcut neguţător,
35 Şi oaia o tocmeşte.
Dar, spre a lui ocară,
Dodată s-arătară
Nişte ciobani cinstiţi
Care era uniţi,
40 Oaia să o păzească
De laba cea ursească:
"Ei, ia spune, mă i \rere,
De unde ai putere/
Să vinzi străină oaie?
45 O să-ţi dăm o bătaie
Care S-o pomeueşt i P
Astfel se port ciobanii!
Întoarce curînd banii,
Că apoi te căieşti!"
50 - "Dar vouă ce vă pasă,
Le răspunde îndată.
De tată-meu mi-e dată
Această oaie grasă!
El ani întregi a muls-o
55 Şi pîn' la piele-a tuns-o."
- "O! te credem prea bine,
Tată-tău a fost ca tine
Şi tu eşti ca şi el.
1 Cf. Satira contra lui Eliade, v. 72-73.
2 Cf. Cîinele şi căţelul, v.27-28.
374
[375]
Dar ce Iăceaţ i odată
ilO Acum n-o să se poată,
Că oaia are miel,
Şi cel urs o păzeşte;
Ea destul îi plăteşte
Cu lapte hrănitor.
65 Oaia este obştească
Şi pentru f ieşcare
Şi nimenea �lU are,
J u pîne vînzător,
Putere s-o tocmească!"
70 La o aşa vorbire
Dumitru, cu mîhnire,
Îi dă drumu de frică,
Neavînd ce să zică.
Ea pe toţi ne iubeşte,
75 N e-mbracă , ne hrăneşte,
Şi cînd e în nevoi
F'ieşcare din noi
Să cunoaşte dator
Să-i fie de-ajutor.
[376]
[377]
FR.l\GMENTE
I
[SATIRĂ]
Ia-ţi nădragii de atlas,
De-ţi fă steagul la Parnas,
II
Dacă acei ce fac bine
Merită recunoştinţă,
Cînd puternica lor mînă
Neamurile-au apărat,
-5 Deşteptaţ i-vă în mine,
Veniţi, plini de credinţă,
Să cinstim vechea ţărînă
A viteazului soldat.
377
[378]
[379]
POEZII POPULARE
CÎNTEC VECHI
La curte 1a Stefan-Vodă
S-au strîns boierii la vorbă;
Stau închişi, să sfătuiesc:
Ostaşii la uşi păzesc.
5 Crez, vrun bine nu gătesc,
Ce ştii ce mai născocesc!
- "Beţi, boieri şi ospătaţ i ,
Şi în urmă vă culcaţi,
Şi vă sculaţi în prînz mare
10 Să plecaţi la vînătoare
După pasări gălbioare,
Ce sînt lesne la vînare
Şi uşoare la purtare,
Cînd ăţi avea vrun zor mare.
15 Noi le vînăm asudind
Iar voi pe saltea şez.îrid ,
Căci ne jupuiţi pe noi
Şi vă-mbogăţiţi pe voi!
379
[380]
Da-va Dumnezeu cel mare
20 Să facem noi vînătoare,
Cu flintuliţa-n spinare
După corbi cu barba mare!"
/
[381]
CÎNTECE DE PESTE OLT'
1
Foaie verde aluniţă,
Aolică fa, leliţă!
Fire-a-ţi pieptu-o grădiniţă.
Şi ţiţele lubeniţă
;) Şi gura o fîntîniţă ,
Măselele pietrieele,
Şi buze le ghizdurele,
Şi limba o ciuturea ,
S-adăpi pe neica din ea"
1 () Seara şi dimineaţa,
Peste zi, totdeauna.
II
Între Olt ş i-ntre Olteţ
Răsărit-au nuculeţ ,
Nucu-i mare, frunza rară ;
Str inş i-s toţi cucii din ţară!.
5 Şi cîntă de se omoară.
Iar mai sus, pe rămurele,
Cîntă două turturele,
381
[382]
Ce sînt mîndruţele mele.
Dar în vîrful nuculu i
10 Cîntă puiul cucului
Răschir indu-şi penele,
Ca mîndra sprincenele,
Şi tot mişcă din cod iţă
Ca mîndruţa din roch iţă.
III
Cîntă cucul, se roteşte;
�eica se călătoreşte.
Foaie verde să lcioară ,
Călător eşti, frăţioare,
5 Nu mă pune la uitare,
Nici la plîns amar de jale,
Cît ă i fi şi-i fi pe care.
Foaie verde usturoi! /
A plecat neica ele joi...
10 Parcă mi-e de-un an, de doi.
IV
De nu ţ-ar fi leleo, dor,
�-ai veni după obor,
Tremurînd cu ca pul gol.
De nu ţ-ar fi, leleo, milă,
5 �-ai veni după grădină,
Tremurînd, cu Iurca-n mînă.
De-aş muri de dor, de drag,
Tîrg cu fete nu mai fac,
C-am făcut eu tîrg cu tine
10 Ş-am pierdut firea din mine.
382
[383]
v
Foaie verde ar ţă r aş ,
Te iubii de copilaş
Ş-acum te duci şi mă laşi!
Ao leo l ce foc mă calcă!
5 Neica mă lasă şi pleacă
Şi mi-şi trece prin d umbr avă
Şi pe mine nu mă-ntreabă,
Parc-aş fi de nici o treabă.
VI
Lele, ce păgÎnă eşti,
Pe la biserică treci,
Şi nu faci o sfîntă cruce,
Cînd pe mine mort mă duce.
VII
Dacă-ţi este, neică , dor,
Dă-mi basmaua ta odor
Şi-n basma un leuşor ,
Să-mi botez un f inişor ,
5 Şi să-i pun numele tău,
Nume dulce ca şi-al meu,
Cînd m-a prinde dor de tine
Mi-oi striga finul cu bine,
Zi şi noapte l-ai striga
10 Şi pe ochi l-ai săruta.
383
[384]
vnr
Nu ştii, vecină, ceva?
Mva-mbolnăv it nevasta.
- Ba eu ştiu, vecine, bine,
Leacul tău e-n sîn la mine.
5 - Nu ştii, cumătre , ceva?
S-a-mbolnăvit nevasta.
-- Ia porumb şi fă la moară,
Că nevasta ţi se scoală.
De-ar da Dumnezeu o sloată
10 Se găseşti la moară gloată,
Să şezi o lună-ncheiată ,
Şi porumbul să se moaie
Să nu treacă prin piscoaie,
IX /
Cuculeţ , unde-ai iernat?
Peste Jiu, la Vadul lat,
Într-un cătun afumat.
Cît e Cladova de mare,
5 Haz ca Siberelul Il-are t
Siberelu-i mititel
Ş-a-mpuiat dragostea-ii el.
Dragostea ce-aveam odată,
Gîndeam moartea ne-a desparte
'10 Ş-o grădină cu bucate,
Să nu mai avem păcate,
Ş-o leasă de mărăcini,
Ca să nu mai fim vecini.
384
[385]
x
Foaie verde măr muşcat, .
De cînd neica mi-a plecat,
Furca-n pod am aruncat.
De cînd neica mi s-a dus,
5 Trei fire pe fus n-am pus.
XI
Bată-te crucea de cuc!
Cîntă-mi bine că te-rnpuşc.
Şi te-mpuşo şi te mănînc,
Nici fript bine, nici sărat,
5 Numai prin cenuşă dat.
XII
Bălă , cărtogelele
Fi-le-ar bătut stelele,
Gardul cu nuielele!
Bălă , cărtogelul tău
5 Fi-I-ar bătut Dumnezeu,
Că l-ai fost pus la loc rău,
Pe-o margine de pîrău.
Rîul mare mi-a venit,
Cărtogel mi-a nămolit.
10 Bă lă , cărtoagele noastre,
Cum stau pustie pe coaste,
Să, le văd nu le-aş cunoaşte.
în cărtogul de la vale,
23 - Crtgore Alexandrescu, Opere 1 385
[388]
XIX
Foaie verde de areu,
Ibovnică ce-aveam eu
Nu se găsea-n sat la Leu,
Nici la Leu, nici la Ghindeni,
5 Numa-n sat la Coşoveni.
Leică , de dragostea noastră
A răsărit pom pe coastă
Cu tot felul de odraslă.
O să-I sap, să-I bag în casă,
10 Ramurile nu mă lasă.
O să-I sap, să-I bag în tindă,
Ramurile dau de grindă.
XX
Mîndre, cînd eram iubiţ i,
Toţi pomii era-nf1orţţi
Şi dafinii-mbobociţi!
De iubit cît ne-am 'lăsat,
.5 Toţi pomii s-au scuturat
Şi dafinii s-au uscat.
XXI
Co10-n luncă la privită,
Găsii pu păza-nflorită
Şi mîndruţa mea mîhnită.
Nu ştiu pupăza s-o rup
5 Ori pe mîndra să mi-o pup.
Foaie verde mărgărit,
Păcat c-am Îmbătrînit
Ş-încă bine n-am trăit l!
1 Ultimele trei versuri par să pr ov iuă din alt ci n t ec ,
388
[389]
XXII
Foaie verde usturoi,
De ţi-e dor, neico, de noi,
Fă-te negustor de boi
Şi yino-n gazdă la noi,
5 C-are taica şase boi
Şi din şase vinde doi,
Doi îi vinde, doi opreşte,
Doi mi-i dă mie de zestre,
P� roşul şi pe plăv iţ ,
10 Cumpăraţi din Mehed inţ i.
Pînă boii veţi tocmi,
Amîndoi ne-om logodi.
XXIII:
Foaie verde mărăcine,
Cît te ţii, mîndro , de mine,
Poartă-te puţin şi bine,
Că nu ştii moartea cînd vine
5 Şi te ia de lîngă mine,
Iar mie nu-mi pare bine
Şi plec şi eu după tine.
XXIV
Luna-afară-mi luminează,
Puica-n casă mi-şi oftează.
Oftează, puică , oftează,
Toată' lumea să te crează.
5 Oftează şi pentru mine,
Că eu m-am topit de tine
Şi văz că nu-mi vine bine,
Că nu sînt pe-un loc cu tine.
389
[390]
Aideţi, puică, să fugim,
10 Amîndoi să pribăgim,
C-acum e vremea de fugă,
Pînă-mi este iarba crudă,
Unde calci,
Urmă nu faci,
15 Unde şezi,
Nu te mai vezi.
xxv
Bată-te crucea de vale,
Cum oi să rămîi de jale,
Făr'de glas de fată mare,
Fără voinicel calare. /
5 Cîţi în tine se-nt.îlniră
Doi cu doi nu se uniră,
Cîţi în tine se jucară
Doi cu doi nu se luară.
Vale lungă, vale-adîncă,
10 Aici lupii mă mănîncă.
Stăi, lupe, nu mă mînca,
Pîn' să-mi văd ibovnica,
XXVI
De te duci, neică, cu bine,
Să iei şi dorul cu tine,
Şi dorul şi dragostea,
La mine n-ai ce lăsa.
5 Du-te, neică , şi să vii
Colea-ntre Sîntă-Măr ii,
390
[391]
Cînd se coace boaba-n vii
Şi-i bine de veselii.
De-i zăbovi peste-o lună,
10 Mă găseşti pe cîmp nebună,
Dar de-i zăbovi un an,
Mă găseşti neagră buştean.
XXVII
Du-te, neico , să te duci
Pînă-i cădea rob la turci,
Să te duci la Marea Albă,
Să tragi ziua la catargă,
5 Şi s-o tragi tot pe uscat,
Să şezi noaptea-n lanţ băgat,
Să ştii că te-am blăstemat,
Şi să-ţi faci inimă rea
Cum ai făcut-o pe-a mea.
XXVIII
Frunză verde rnaracme,
Oliolio, neică Marine,
Nu ţi-e păcat şi ruşine,
Noaptea fugi de lîngă mine
5 Şi te duci l-alte străine.
Dusu-te-a i şi la surata,
Şi te-a pr iim it , şirata!
Surata mi-e ca o sor,
Nu poei să dau s-o omor.
i O De mi-ar fi ca o străină,
I-ar plînge mă-sa de milă.
39\
[392]
XXIX
Trage, bălă, bobii bine,
De-mi spune, neica cînd vine?
De-ar da bobii pîriă-n nouă,
Neica taie Oltu-n două.
5 De-ar ieşi bobii la cinci,
Nu mai văz pe neica ici,
Şi plec şi eu să-I găsesc
Macar să mă prăpădesc;
Trage, bălă , boabele,
10 De-mi gîceşte zilele,
De la Paşti pîn ' la Ispas
Cîte necazuri am tras.
XXX
Cîntă cucul să mă dnc
Şi mierliţa să niă-ntorc,
Să pun duşmanilor foc.
Spune-mi, cuce , de-unde vii?
5 De la noi, ele peste JE?
Dar de bă Iă ce să-m i spui?
- BăI a ta e sănătoasă,
Şede la umbră şi coasă,
Şi lucrează tot plîngînd,
10 Ziua, noaptea aşteptînd.
XXXI
Spune-mi, bă lă , şi-mi gîceşte,
Voinic de ce-rnbătrîneşte
Ş-aşa curînd se topeşte?
De umhletul drumului,
5 De bataia vîntului,
392
[393]
De arsura soarelui,
De grija argintului,
De-nverzirea codrului,
De cîntarea cucilor,
10 Sau de dragul mîndrelor?
Că mîndrele pot mai mult,
Ele te bagă-n pămînt!
XXXII
Decît neica-n cale dus,
Ma i bine la cruce pus,
Să mă duc duminica,
Să tămîi pe neicuţa,
5 Să mă uit pe cruce sus,
Să văz chipul neicăi scris,
Să mă mai mîngîi de plîns.
De cînd te-ai dus, băieţele,
N-am mai pus la gît mărgele,
10 Nici la coadă panglicele,
Vai de păcatele mele!
Toată ziua cînt şi plîng
Şi tot neica mi-este-n gînd.
XXXIII
De n-ar fi ochi şi sprincene,
N-ar mai fi păcate grele.
Ochii şi sprincenele
Fac toate pricinele ;
5 Pentru ochi negri din cap
Trecui Jiul fără vad,
Pentru sprincene din frunte
Trecui Jiul fără punte,
Ş-ajunsei la puica mea,
10 De-mi răcori inima.
393
[394]
XXXIV
Nu blăstema cucul, lele,
Că să jumu le de pene
Şi se trînteşte de lemne.
Şi cucul nu-i vinovat
5 Că mai la mulţi a cîntat,
Mai pe toţi i-a mîngîiat.
XXXV
Cucule, drăguţule,
Surule, mîndruţule,
Vara vii, vara te duci;
Spune-mi, iarna ce mănînci?
5 - Mănînc putregai de fag
Şi viu să vă cînt cu <;lrag.
- Cuculeţ , pasere sură,
Mînca-ţi-aş limba di!� gură,
Ca să poei şi eu cînta
1.0 Să fiu drag la puica mea.
XXXVI
Ierte-i Dumnezeu păcatul
Celui ce-a lăsat oftatul ,
Că omul dacă oftează
Parcă se mai uşurează.
5 De oftat ce of tai tare,
Şi soarele zare n-are,
Parcă eu l-am blăstemat
Şi de tot s-a-ntunecat.
Du-te dor pînă e nor
ioLa puica pe delişor
Şi-i spune că stau să mor.
394
[395]
XXXVII
Puico, pentru Dumnezeu
Şi pentru binele tău,
Nu mă tot ţinea de rău
De la sînişorul tău,
5 Că m-ai mai ţinut o dată
Ş-am zăcut o vară toată,
De mi-au plîns atunci de jale
Chiar şi iarba de pe vale
Şi norii opriţi din cale.
XXXVIII
Auzi, lele, cucul cîntă;
Ieşi afară de-l ascultă,
Ş-ascultă cum popa toacă,
Ieşi afară de te roagă,
5 Te roagă lui Dumnezeu
Să moară bărbatul tău,
Să mă-nsor şi să te ieu.
XXXIX
Lată-i, lată-i Dunărea!
Las-o la pîrdalnica,
Că pe ea s-a dus neica.
Nu mai plînge, Mărioară,
5 Că iub itu-ţ i vine iară.
El s-a dus cu şaică vechie,
Cînd bătea vîntul de strechie,
Ş-acum vine-n alta nouă,
De taie Dunărea-n două
10 Şi trage la opt lopeţi.
Ieşi, Mărioară , de mi-l vezi.
395
[398]
Oăitanul de mătasă,
împletit în cîte şase,
Cu poturii roşiori. ..
20 Unde-i vezi, te iau fiori.
XLIV
Cine e verme, vormc,
Nu şază ca vulpea-n crîng,
Ci să iasă la colnic ,
Făr ' de-arme, făr' de nimic.
5 Fie pot ira aleasă,
O lovesc unde mi-i pasă.
Aibă flintă şi pistoale,
I
O lovesc unde mi-o doare.
/
XLV
Cînd mă primblam pe culare ,
Aveam în pungă parale.
Scobor înd de pe eul are ,
Mă-ntî1nii cu fraţi în cale,
5 Golii punga de parale
Şi strigai din gura mare:
Nu videţi voi, fraţilor,
Nu v ideţ i, voinicilor ,
Că se iau banii la crîng
10 Şi se cheltuiesc la cîmp?
398
[399]
XLVI
Rău, maică, m-ai blăstămat
Să stau în puşcă răzemat
Şi prin codru înfundat,
Să mănînc tot de furat,
5 Să fiu groaza satelor
Şi spaima potirelor.
M-a făcut maica pe mine,
Nu-şi aude nici un bine!
M-a facut taica fecior,
10 Ca să-i dau vrun ajutor.
Ajutorul ce i-am dat,
Şepte sate c-am prădat,
Şepte sate de pe Olt
Şi Mehedinţul mai tot 1
XLVII
De cînd maica m-a făcut,
Soarele 11U m-a văzut 1
Daleu 1 soro căprioară,
Că prioară, sorioară,
5 Roade poala codrului,
Să văd raza soarelui
Pe muchea cuţ itului,
Pe coiful pistolului,
Şi pe coama murgului.
[400]
CîNTECUL JIANULUI
Frunză verde măr creţesc,
Stau în loc şi mă gîndesc
Cu ce să mă arănesc?
Cu arana moşu1ui,
5 De coarnele plugului ;
Plugul este-o goangă rea,
Umblă de-a dărătelea ,
Cu nişte coarne-ndărăt ,
Mă loveşte tot în piept;
10 Nişte lemne învrăjbite,
Nişte vite prăpădite;
Nişte lemne-ncrucişate ,
Nişte bucate stricate.
Au s-o face,-au nu s-o face,
15 Au de vară n-avem pace.
Mă gîndii ca s-a brodesc,
Mai bine să mă hrănesc,
Să pun plugul, să brăzdesc,
Unde-o fi crîngul mai des;
20 Să trag brazda dracului
Pîn uşa bogatului,
400
[401]
Să-i dau măciuci după cap,
Să-I aduc la plug legat,
Să-i iau ce a cîştigat.
25 Arde-vă focul, ciocoi!
Pune-voi mîna pe voi,
Cu măciuca să vă moi,
Că voi ne beliţi pe noi.
Bate vîntul, viscoleşte,
30 Eu de gazdă n-am nădejde,
Căci mi-e gazda-n valea rea,
Mi-o pîndeşte potira,
Potira din Slatina,
Bat-o Maica Precista
35 Şi sfînta Duminica!
Ţine, gazdă, nu mă da,
Că ţi-oi face-o malotea
Cu florile cît palma,
Să se mire şi doamna,
40 Şi doamna lui Caragea.
Tine-mă cum ai tinut
, r
Să mă văz altul trecut.
Măi bădiţă, mă i podar ,
Greu de mine, greu ş-amar l
45 Trage podul să trec altul,
Că ne-am prăpădit cu totul;
Trage podul mai la vale
Că-ţi arunc U11 glonţ în şale,
Trage podul mai de-a drept
50 Că-ţi arunc un glonţ în piept,
Mi-e degrab, nu poei s-aştept ,
Şi mi-e murgul cam nebun,
Trece prin Olt ca pe drum,
Şi mi-e murgul cam nerod , /
55 Trece altul ca pe pod.
Dă"te, murgule, pe lat
Şi mă trece ineudat.
Frunză verde de Iipan,
N-aţi auzit de-un Jian,
60· De U11 hoţ de căpitan?
26 - Grlgore Alexandrescu. Opere 1 401
[402]
Bea viri de la cîrciumar i,
Ia miei de pe la ciobani
Şi nU le dă nici Un ban.
Mă i bădiţă cîrciumar ,
65 Scoate o oca de vin,
Ş-încă una de pelin,
Scoate una, scoate două,
Scoate patruzeci şi nouă.
Scoate vin de ne cinstiţi,
70 Că-s feciorii osteniţi.
Scoate, mări, vin să beau
Că bune parale-ţi dau.
Dar de-oi sta să tot plătesc ...
La ce foc mai haiducesc?
75 Ţi-oi da, mări, nişte palme,
Ţi-ar părea că sînt parale,
Şi ţi-oi da nişte măciuci,
Ţi-ar părea că-s lei bătuţi.
Ardă-te focul ,de prun!
80 Ce-ai făcut rachiul bun,
De-a adormit Iancu-n drum?
Iancule, ciocoi turcit,
Ce te porţi numa-n argint,
Din creştet pînă-n pămînt,
85 Căci mintea n11 ţi-a venit?
- Iancule , j ianule ,
Lasă-ţi nebuniile;
Lasă-te de nebunii
C-am să-ţi dau şi boier ii.
90 - Nu-mi trebuie boierii,
Nu mă las de nebunii,
Că ce cîştigi tu-ntr-o vară,
Eu cîştig numa-ntr-o seară,
Şi geaba, mări, umblaţi
95 Pe mine să mă-nşelaţ i,
De-oi pune mîna pe voi,
De piele-o să vă despoi
Şi din pielea după cap
Să-mi fac Un toc de băltag ,
402
[403]
100 Iar pielea de la p icroare
Să-mi fac tocuri la pistoale.
Oltu-i mic, Olteţu-i mare,
Trece-un căpitan călare
Cu cinci sute de catane,
105 Tot catane spătăreşt i,
Unde dă nu nimereşte
Şi pe Jiannl goneşte.
Dar Jianul e voinic,
Şade la tulp ină-n crîng,
110 La brîu cu două pistoale,
Strălucesc ca sfîntul soare,
Şi cu flinta la cătare,
Fuge potera să moară.
[404]
APENDICE
[405]
[406]
1
NOTE ŞI VARIANTE
[407]
r
!
,
I
I
1
I
[408]
Dăm mal JOS cîteva indicaţii în legătură cu alcătuirea aparatului critic.
Notele critice cuprind variantele textului poeziilor lui Alexandrescu, cu
excepţia celor grafice şi a punctuaţiei. În textul variantelor am urmat prin­
cipiile de transcriere care au stat şi la baza stabilirii textului poeziilor din cu­
prinsul volumului. N-au fost înregistrate, aşadar, ca variante grafiile de tipul zili,
nopţi faţă de silii şi nopţii ( ambele fiind transcrise zilii, nopţii), n-a u fost înregistrate,
decît în cazurile în care acest lucru ni s-a părut semnificativ, grafii'e 5 pentru z ,
e pentru ă (în ediţia 1863), ă pentru i , e pentru ie la început de silabă (cu excepţia
onom at.op ce Ior}, omiterea lui i f in a l l a pronumele (î)mi şi (î)şi etc., precum şi gr afi I
de felul [ertţia , ştiea, [eare, ţerra , şep te etc. (pentru acestea, vezi nota editorului,
p. 53); am notat numai în anumite cazuri speciale r est.a b il ir i le de ritm obţinute
prin simple adăugiri de trăsuri de unire. De asemenea, n-arn notat cele mai mu lt e
dintre particularităţile moldoveneşti ale ediţiei din 1842; în transcrierea varian­
telor din periodice n-arn semnalat particularităţile ortografice specifice per iod icu lu i
respectiv (este cazul, în primul rînd, pentru ziarele şi revistele moldoveneşti) ;
am omis, tot astfel, să semnalăm transcrierea numeroaselor particularităţi or to­
grafice ale ediţiei din 1863. N-au fost menţionate nici greşelile de tipar cu totul
evidente şi lipsite de semnificaţie.
Au fost însă înregistrate în aparatul critic anumite variante pe care noi
le socotim ortografice, fără însă ca această părere să fie împărtăşită de unan im i­
tatea cercetătorilor; înregistrînd aceste forme (es- pentru e s-, e pentru ie, după
labiale, r es- pentru râs- etc.) am lăsat cititorului posibilitatea de a-şi face singur
o părere asupra problemei.
Înaintea variantelor dăm, pentru fiecare poezie, sursele textului şi sigla
pe 'care o folosiin în cursul notei. Pentru ediţii, siglele sînt cifrele care marchează
anul apariţiei: I832, I838, I842, I847, I863. Lecţ iu n i le provenind din repro­
ducerile făcute fără intervenţia directă a poetului (în ziare, reviste, antologii,
manuale didactice etc.) nu au fost Înregistrate în aparatul critic.
409
[409]
Pentru uşurinţa consultării, am trecut în aparatul critic nu numai lccţiunile
care se abat de la cea acceptată în text, ci şi lecţiunea adoptată; pe aceasta
am trecut-o înainte de semnul: (două puncte). Ordinea siglelor este următoarea:
în textul adoptat, prima siglă este a ediţiei de bază, celelalte urmind în ordine
cronologică; variantele neadoptate în text sînt înregistrate în ordine cronologică.
Ordinea aceasta ne-a fost impusă de necesitatea de a se putea urmări originea
unei variante şi de a se putea observa uşor cazul cînd ne abatem de la ediţia de
bază. Lecţiunile înregistrate fără siglă sînt conject ur i ale editorului.
în comentariile anumitor lecţiuni semnalate în aparatul critic am folosit,
pentru comoditate, termenul aritmie şi pentru lecţ.iunile care se abat de la mă sur a
versului.
[410]
SUVENIRE ŞI IMPRESII
EPISrrOLE ŞI FABULE
(1847)
CÎTEV A CUVINTE ÎN LOC DE PREFAŢĂ
Prima prefaţă a p oez i i lor lui Alexandrescu, cea din fruntea ediţiei de la
Iaşi, 1842, punea mai puţine probleme de concepţie ca aceasta, publicată în 1847
şi reprodusă, fără sch im băr i esenţiale, în I863. în 1842 predomina tonul glumeţ
şi aluzia t.r ansp ar cnt ă la diverse conflicte personale (polemica cu Eliade, cu alţi
poeţi); iată textul:
"Precuvîntarea în fruntea unei căr t i este cîteodată foarte trebuincîoasă;
întîi, pentru că adaogă la numărul foilor (lucru nu puţin folositor pentru mu l­
ţămirea ochilor şi pentru speculaţie), iar al doilea pentru că autorul are aci cîmp
deschis să vorbească cît va pofti de meritul său şi de nedestoinicia vrăjmaşilor
săi. Oricum va fi, îmi venise dorinţa să fac şi eu o precuvîntare; vrînd să dau
cititorilor o înaltă idee de învăţătura mea, hotărîsem să înşir ca într-un pomelnic
numele tutulor autorilor morţi sau vii, creştini sau păgîni, pe care i-a m citit sau
voi să-i citesc, să pui cîteva cţrigra ţe latineşti, cîţiva termini de himie, şi cu ast
chip să sp ar iu pe acei care ar îndrăzni să mă judece. Dar o idee răpide mă făcu
să-mi schimb hotărîrea: mă gîndii că o asemenea colecţie nu poate sluj i decît să
dovedească bogăţia neştiinţii mele; că aş vorbi în zădar de regulile lui Aristot,
cind nu le păzesc; cînd el a scris bine şi eu cum vedeţi. Aşa înfăţişez fără for­
malităţi un amestec de poezii; o parte din ele au fost încă o dată tipărite şi criti­
cate; cu a doua ediţie aştept o a doua critică.
În zădar strigă unii că critica e primejdioasă, ca omoară talentele: dumneaei
nu face atîta rău cît vor să ar ăt.e , şi nu văz ce nenorocire ar fi de ar putea să
zugrume cîteva din acele duhuri luuat ice care, plîngîndn-se de puţina înţălegere
a veacului lor, se închid în viitorie ca într-o cetăţuie nepătrunsă, şi aşteaptă acolo
slava, care îi priveşte cu milă şi rîde de dînşii.
Dar critica trebuie să fie iertată: însă nu numai unora, ci deobşte; nu acea
care defaimă pe om, dar acea care arată greşelele scrierii. O asemenea critică
poate să îndrep teze pe mulţi, poate sa formeze gustul. Geniul e ca toate puterile
lumeşti, care adorm într-o oarbă încredinţare, cînd nimeni nu le arată adevărul.
Să nu credem însă că meritul unui autor se poate cerceta şi hotărî numai de acei
411
[411]
de o meserie cu dînsul: adeseori pana lor este povăţuită de patimă şi interesul
ce au a înşă la îi face nedrepţi. E destul să aibă cinevaşi un duh firesc ceva culti­
vat şi nişte organe simţitoare, ca să preţuiască talentul. Meritul unui poet stă în
plăcuta întipărire ce ne lasă citirea poeziilor sale, şi cititorul, chiar de nu va şti
regulile, tot poate spune de a simţit mulţămire sau neplăcere, dacă v ersur i le sînt
melodioase sau aspre, desluşite sau. Încurcate, felurite sau monotone. Autorul a
împlinit toate condiţiile, de va izbuti să-mi mulţămească duhul, inima şi urechea,
potrivit cu felul la care se apleacă.
Eu niciodată n-arn criticat pe nimeni, pentru că mi-a plăcut săfiu în pace
cu toată lumea, şi pentru că prea puţini oameni snferă cu mulţămire să le arăţi
greşelele: iar de il-am răspuns la personalităţile adresate asupr ă-rn i , meritul acesta
nu e al meu, ci al censurii, de bine voitoare, care nu m-a îngăduit 1; altfel, poate
că n-aş fi avut filosofia a le privi cu despreţuirea ce merita; a lăsa în pedeapsa
cugetului lor pe acei oameni care nu se ruşinează de nimic, care şi-au minţit
lor şi obştii, care mi-au făcut tot răul ce le-a fost prin putinţă, şi au dat scrie­
rilor mele un duh vinovat ce nu l-a u avut. Rousseau zice că nu trebuie să omorîm
un 0111, ca să-i dovedim prin aceasta că n-are dreptate la răul ce vorbeşte de noi;
dar povaţa e lesne şi fapta anevoie; eu aş urma-o bucuros cu acei care ar critica
poeziile mele, căci fără să fiu ca acei ipocriţi, carii se zic ei însuşi cei mai păcă­
toşi înaintea lui Dumnezeu, ca să se mire lumea de modestia lor, tot cunosc ce-mi
lipseşte, deşi nu poci face mai bine.
Dar văz că fără să voi era aproape să vă dau o precuvîntare după toate
formele: norocire pentru cititori că am prins de veste la vreme; altfel le-aş fi
făcut apologia fieşcăria bucăţi, i-aş fi plimbat pe aşternutu 1 văilor şi pe vîrful
munţilor, le-aş fi vorbit de soare şi de lună, �!e zefir şi de flori; i-aş fi dus să
facă cunoştinţă cu dobitoacele mele ca să v8�ză cît sînt de nevinovate, şi i-aş
fi lăsat să scape din vizunii cu orice mijloc vor şti. Acum însă îi iert; dar sfîrşind
mulţămesc prietiuilor mei care, orbiţi uegreş it de prieteşug, îmi fac o vină că
scriu aşa de puţin. Ei ar avea cuvîntul să mă întrebe cum lucrez şi atît, după
toate n.emu l tărnir i le ce am suferit din pricina aplecării mele. Cît pentru duhu­
rile sat ir ice , şi pent.ru toţi acei care judecă el.l asprime şi privesc greşelele noastre
cu telescopul, de îmi vor zice că şi cît am scris este prea mult, le voi răspunde că
chiar de aş fi vrut să-i mulţămesc şi să nu scriu nimica, aceasta mi-ar fi fost
peste putinţă: că am avut datoria să fac aceea ce am p ut ut , să pui şi eu o
p iat r ă cît de mică la zidirea obştească; şi în sfîrşit că poate pilda mea nu va
fi de tot nefolositoare pentru alţi tineri mai cu talent decît mine, care îşi ţin
scrierile lor ascunse ca nişte crime de stat, şi socotesc viaţa petrecută în rn o Ii­
c iune , ca cea mai bună recomendaţie pentru ei, în ziua de astăzi."
Spre deosebire de aceasta, în 1847 avem de-a face cu o expunere de
principii mai amplă.
Ideea că poezia este cea dintîi formă de manifestare literară a unui popor
era larg răspîndită în epocă: o afirmase Iancu V ăcăr escu în Cununa lui Cîrlova
(v. mai sus, p. 179), Eliade în traducerea intitulată Regulile sau gramatica poeziei
(ef. D. Popovici, Ideologia, p. 46). Spontaneitatea naşterii poeziei ("scînteie divină",
1 Vezi SCrisoarea lui G. Bariţ citată la p. 553.
412
[412]
Pe qlna de titlu a ediţiei din l842
[413]
I
I
!
p. 65, r. 14) n u-I asigură însă, spune mai departe Alexandrescu, valoarea şi } I
tr ă in ic ia : munca as id uă şi raţiunea sînt condiţii tot atît de esenţiale. În economia .!
prefeţei, insist;;"iiţaas�pra a-;;-estor ��îrt;;cupă�ni�"C-dTos;-bi1de însemnat,
fapt care corespunde cu formaţia clasică a poetului şi cu mentalitatea lui raţio­
nalistă. Autoritatea lui Ber anger , poet extrem de popular la noi în epoca din
preajma anului 18481, nu face decît să confirme doctrina lui Boileau, a cărei 1
influenţă asupra lui Alexandrescu este şi adîncă şi durabilă:
Aimez donc la raison. Que toujours vos ecr its
Empruntent d'elle seu le et leur lustre et leur pr ix."
(Ari poetiqwe, I, 37-38.)
Vingt fois sur le met ier remettez votre o uvr age ."
(ibid., 1, I72)
Alexandrescu este în primul rînd un om al epocii sale. Pentru el, poezia,
"pe lîngă ne apăr at a condiţie de a plăcea, condiţie a existenţei sale", trebuie să
contribuie la progresu l societăţii, la educarea ei4: această idee nu-şi găseşte
încă loc în prefaţa din r842, unde poezia este considerată că îşi atinge scopul
dacă poate oferi cititorului satisfacţii de ordin estetic, provenite din melodia
versurilor, claritatea expresiei şi varietatea tematicii. Mai tîrziu, zece ani după
această a doua prefaţă, în discuţie aici, se va putea constata o nouă etapă a
evoluţiei concepţjilor lui Alexandrescu: în necrologul lui Beranger (Concordia,
25 iulie r857) el vorbeşte de rolul de luptător politic activ al poetului, idee în
germene încă din poeziile mai vech i": "Ne pare rău numai că o asemenea laudă
[este vorba de elogiul f ăcu t de un scriitor francez rolului de "consilier intim al
libertăţii" pe care l-a avut Ber an ger] nu poate veni la socoteala acelora care
cred, sau cel puţin zic, că geniul literar este incompatibil cu capacitatea politică."
Trebuie să remarcăm, în sfîrşit, faptul că Alexandrescu socoteşte de datoria
sa să participe la efortul literar al vremii sale, opera sa urmînd să constituie o
etapă necesară în drumul ascendent al literaturii.
1 N-am putut identifica pasajul din Beranger la care se referă Alexandrescu.
2 "Iuhiţi deci ratiunea. Totdeauna scrierile voastre
Să-şi ia nu-mai de la aceasta şi strălucirea şi valoarea lor. li
:l "De douăzeci de ori asaz a-t: lucrul pe războiul de ţesut."
Vezi mai jos notele la epistolele literare.
4 CI. P. van 'I'Ieghem , capitolul La nolion de "raie poesie dans le preromanlisme euro­
peen, În Prerora., I, p. 19--71 (pentru rolul soctal al poeziei, el'. in special p.
65-69). Idei similare cu ale lUi Alexandrescu sînt semnalate de Il. Pop ov ici , Ideologia, p. 207:
"Articolul Pentru. poezie [al lui Eliade], apărut în Cul'ieru! romine,c din 1832, arc,
în forma lui romtnească, aerul unei preruca tiuru samt-slmnruene. La Inceputul civilizaţiIlor.
poetul îndeplinea şi runcttunea de legislat:or şi de preot. El conducea popoarele pe calea
civilizaţiei şi opera lui, ecou al preocup ări lor cont lmpornnilor săi, este Imag in aa cea mai
pură a stării ele lucruri din epoca sa. În zilele noastre, ca şi în trecut, arta trebuie să se
inspire din prezent şi să pregătească viitorul." Cf. şi comentariul la Anul 1840, mai jos
p. 432 şi urrn.
5 Identificarea soartei poetului cu il omenirii, a mulţimii, În Rvgăciunea, Anul 1840.
413
[414]
I847 şi, cu adaptări, I863. 65, 2 portfoliul I847: portofoliul I863; 8 juneţei
şi neesperienţei I847: juneţei I863; 9 dintîi I847: dintîi 1863.: 10 noroadelor I847:
popoarelor I863; 17 ier arş ia 1"847: erarch ia I863: 22 veacuri I847: secoli I863;
66,3 Franţei 1"847: Franciei 1863: 6 nu a nse I847: nuanţe I863; 17 influenţa I847:
influinţa I863; 21 Retipărindu-Ie acum 1847: Retipărind acum prefaţa de la
cartea publicată în 1847 I8631; 25 existenţei. .. exprime: scris esistenţei. ..
esprime I847, I863; 26 soţietăţii I847: societăţii I8632; 27 înalţă 1"847: înalţ
I863; 28 anii cei vecinici r847: anii eterni I863; 31 dintîi 1847: dintîi I863;
aplauda I863: a p Iu ada greşeal â de tip ar I847.
TRECUTUL
LA MĂNĂSTIREA DEALULUI
Data cornpuner n nu se poate stabili cu certitudine. G. Bogdan-Du ică (Ist.
lit., p. 263) propune toamna anului 1844, cînd Bibescn v iz it ase mănăstirea. Cu
toate că lipsesc indicii precise, nu este exclusă ipoteza ca Alexandrescu să-I
fi însoţit pe domnitor în vizita oficială pe care acesta o făcuse în 22 august
1844.3 Dedicaţia adresată lui Bibescu şi aşezarea poeziei în fruntea ediţiei fac
verosimilă această datare.
Trecutul la M ânastirea Dealttlui se poate încadra in poezia ru ine lor , temă
preromantică şi romantică destul de frecventă. ,Apărută sporadic încă din Renaş­
tere, cînd ruinele Romei şi ale celorlalte oraşe romane intraseră în centrul atenţiei
gcuer a le- , tema aceasta a cunoscut o dezvoltare deosebită în secolul al XVIII-lea
şi la începutul celui de al XIX-lea. Î'nf lor ire a arheologiei clasice a re deşteptat
interesul pentru antichitatea greco-latină atît în arta plastică" cît şi în literatură.
Hotărîtoare par însă să fi fost numeroasele călătorii în Orient, care au dezvăluit
europenilor ruine mai impresionante prin dimensiunile lor şi prin natura peisa­
jului înconjurător decît cele cunoscute p ină atunci: Pa lm ir a , cu monumentele
ei relativ bine couserv at e , situate în mijlocul unui pustiu, vestigiile i mp er i i lor
as ir o-b ab i lon iene , ale vechiului Egipt etc. Uriu I din aceşti călători, Volney, publi­
că - pe lîngă Voyage en Syrie et en. Egv pt e, p enâawt les a.n nees I783, 1784 el 17856
(Paris, 1787), lucrare cu caracter ştiinţific, dar care a exercitat şi o oarecare in­
fluenţă asupra literaturii, - opera sa capitală, Les ruines ou M'edi tatio ns sur les
r cuali; tions des em ţrires? (Geneva, 1791), în care intenţiona să explice raţional
1 ALIa osul strică sensul frazei, do va d ă a ncgu jentct cu care a lucrat autorul.
2 Ar putea fi vorba de o simplă variantă gr.rt ică, 'ci servind şi la transcrierea lui ţ;
cf. mai sus, 66,3 unde Franci.ei 1863 trebuie citit, după cum pare să o dovedească lect iunea
ediţiei 1�47, Franţei.
3 G. Călinescu, p. 378.
4 Cf. G. Călinescu, p. 427 şi urm., care face un scurt istoric al temei. Vezi, de ase­
menea, acelaşi subiect la D. Popovici , Heliade, 1, p. 573 şi urrn, (cu bibliografia romtnească
a problemei), Alte inrorrnatu la G. Călinescu, IsI. IiI., p. 126 şi urm.; G. Lanson, Lamarline.
1, p. 36-37, 184,190.
5 Gravurl le lui GiamlJattista Pf rancs.i , picturile lui Huberi: Robert.
G "Călătorie in Siria şi in Egipt In anii 1783, 1784 şi 1785."
7 "Ruinelp sau Meditaţii asupra revo lut i i Ior Irnperi i lor ."
414
[415]
decăderea şi dispariţia unor civilizaţii din trecut, dar care a constituit punctul
de plecare pentru meditaţiile filozofico-poetice lîngă ruine. Tema ia o mare
amploare în Franţa şi, cum spune G. Călinescu (Ist. lit., p. I26), "aproape fiece
poet din preajma lui 1800 îşi are «ruina sa»".
La noi tema a luat o dezvoltare am putea spune excepţională. Ruinele lui
Volney circulau, atît în original cît şi în traduceri m anuscr iset : circulau de ase­
menea şi operele celorlalţi cîntăreţi ai ru ine lor , Dar simplul impuls livresc nu
poate explica p letora meditaţiilor pe ruine din literatura noastră. Atenţia acor­
dată vechilor monumente istorice, romane sau romîrieşt i , coincide cu trezirea
conştiinţei naţionale, cu încep u tur i le luptei pentru independenţă, şi se împleteşte
cu ea: ruinele sînt mărturiile gloriei trecute, ale originii romane, ale faptelor de
arme din vremea v o ie voz i Ior: ele sînt un model şi un îndemn în lupta act u a lă :
aşa cum eşti,
Singură porţi povara mărirei rorn îneşt i,
Tîrgoveşte căzută! poetul întristat
Colore variate în sînu-t i a aflat,
Războinicul modeluri; şi, dac-am asculta
Ceea ce în favoru-ţi reclamă slava ta,
A vitejilor umbră d-am şti se o cinstim,
Vrednici de libertate noi am putea să fim.
Am afla de la dînşii ce jărtfe trebuiesc,
Prin cîtă energie naţii se mîntuiesc.
(v. 57-66)
Această coincidenţă explică două caracteristici esenţiale ale poez ie i r o m î­
neşti a ruinelor: pe de o parte, poeţii noştri nu cîntă, ca cei francezi, Pa lrn ir a>,
Teba, Ninive sau chiar Roma, ci mai ales urmele trecutului naţional, Tîrgo­
vişte, Suceava, Cetatea Neamţului, Turnul-Severin etc.; pe de altă 'parte, dintre
cele două sentimente pe care le inspiră ruinele, mel an col i a în faţa deşertăciunii
eforturilor omeneşti şi admiraţia faţă de trecnt, asociată cu speranţa pentru viitor,
predomină la noi cel de al doilea, mai pnţiil"reprezentat în literatura franceză.
Poezia ruinelor începe în literatura romînă, pe cît se p'are, cu Iancu Văcăr escu ,
care tratează tema, în treacăt, în Primăvara amorului:
Surp ă turi sînt de o parte,
D-Ull oraş ce a domnit
(Colecţie, p. 7),
mai amplu în Roma cum este (ibid., p. I33) şi Roma cum era (ibid., p. I35).
Dar cel socotit pe drept cu vînt iniţiatorul genului este V. Cîr Iov a , Ruinurile
Tîrgoviştii (în Curieral ronii nesc din 20 martie I830). îi urmează Gr. Alexandrescu,
care, înaintea poeziei pe care o discutăm, publicase M'ieeul nopţei, Adio la Tîrgovişte
1 S/ăl'îmările sau iirocetire as'upra revoluţiilor împăraţilor de la Volney, de Ionică
'l'ăutu. Ce. N. Cartojan, Alc1ulet I'onrîneasclt, în Omagiu lui Ion Bianu, Bucureşti, 1927, p. 121.
2 Vezi totuşi, la Alexandrescu, Adio la 'I'irgo oişte, v.7.
415
[416]
(1832) şi Meditaţie (1838). în 1834 Al. Hrisoverghi închină o odă Rui n elor Cetăţii
Neam iti în care dă alarma în privinţa pericolului de distrugere a monumente lor
istor ice.! Eliade publică în Culegerea sa din 1836 O noapte pe ruinele 'Tirgouiştii .
în 1853, G. A. Baronzi consacră aceloraşi ruine cea de a 25-a dintre No-p turnele
sale: Turris Vestae (!) (p. 85). P. Grădişteanu publică în 1857 O noapte pe ruinele
Tîrgoviştei. în acelaşi an citim o JlIleditaţie pe ruinele Tîrgoviştei -în proză- de
C. Z. Creţeanu (în Concordia din 12 martie 1857)' Tema este tratată de asemenea,
cu alt decor, de D. Bolintineanu, Ruinele cetăiii lu! Ţepeş+, I. Catina, Pe ruinele
cetăţii lui Ţepeş (Poezii, I846, p. 5)2, C. Bolliac, Cugetare (Colecţiune, p. 37),
C. D. Ar icescu , Mieeul noptii, Visia (Cîteva ore de colegiu, p. 36, 72), Meditaţie
(Arpa, p. 24), G. H. Grandea, Ruinelor (Preludele, p. 185) şi mulţi alţii.3
Cu toată varietatea gîndurilor şi sentimentelor pe care ruinele Tîrgoviştei
le inspiră lui Alexandrescu, Trecutul la M ănâstir ea Dealului se axează în linii mari
pe tendinţa optimistă a poeziei ru iue lor , cum o dovedesc în special ultimele versuri.
Precedente nu lipsesc. Volney însuşi nu se rezumă la meditaţiiIe asupra zădărniciei
lumii. în Invocaţia operei amintite, scriitorul francez scoate "lecţii utile" din
contemplarea ruine lor ; egalitatea (e drept, în f a ta morţii), ideea de libertate,
ilustrată de pieirea inevitabilă a tiranilor, dragostea pentru o arn en i.f
Cîr10va are şi el accente s im ilare , de glorificare a trecutului în comparaţie
cu decadenta prezentă, menţinînd�-se destul de aproape de invocaţia lui Volney:
o ziduri întristate! O monoment slăvit!
în ce măr ime-na ltă şi voi ,aţi strălucit,
Pă cînd un soare dulce şi\nult mai fericit
Îşi r ăv ărsa lumina p-acestj pămînt rob it !
I
[ , , ]
La voi, la voi nădejde eu am de ajutor;
Voi sînteţi de cuvinte şi de idei izvor.
[ , , , ' ]
Deci priimiţi, ru iuur i , cît voi vedea pămînt,
Să viu spre mîngîiere, să plîng p-acest mormînt,
Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,
Căci, la vederea voastră se simte spăimîntat!
(R�linur-ile T'irgouişiii , p. 143 -145.)
1 Poezii, p. 7. Hrisov crg h i a izbutit, pare-se, să creeze un curent (le opinie: Cetatea
a fost salvată, ren ov area ruonumentetor începe cam la aceeaşi epocă.
2 Trimiterea din D. Popov ict , Heliaâe, I, p. 574, 578,
3 Vezi discutarea poetilor minori în D. Popov ict , Heluule, I, p. 57iI şi urrn. Vom
avea ocazia să revenim asupra lui M. Cuciuran, O l'i şi o noapte de p"rirrdî1Y:Lta pe ruinile
Celăţii Neamţ (Poelice cerctiri, p. 25 şi Poezii, p. 42). Romulus Scr Ihan (O noapte la rvinil"
Sucevei publica Că în Steaua Dunarii din 18 aprilie 1860) şi asupra lui C. I. Fundescu , "are,
în poezia Pe munte (Flori, p. 91,), nu face decît să schimbe decorul, inlocuind ruinele cu
stîncile. CI., de asemenea, Ruinele den Orlea de M. Cetăţeanul in Lepturar'iul lui Ar.
Pumnul, II" p. 5,
4 Vezi, de asemenea, pasajul din l' Imagina!i.on a lui Delille, citat de G. Căline�cu,
Ist. Iii., p. 127, destul de apropiat de Alexandrescu. Şi Lamai'tine evocă lilJertatea în ruinele
Italiei antice (Le golle de Baya, În Medita/ions poeliqlles, XV, La liberle ou une ,.,1Iil d Rome.
în Nouvelles meditalions poetiq1tes, X X). .
416
[417]
Ide i asemănătoare găsim şi la Hrisoverghi:
Vă iubesc, răsipuri sfinte, sărn n mărirei strămoşeşti,
Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăveşti
[ ]
o singure monument, ce te avem drept dovadă
Slavei acei strămoşeşti 1
(Rttinelor Cetăţii Neamiu , în Poezii, p. 155.)
I.a fel Eliade:
Eu cînt în miezul nopţii a voastre b ir u in te ,
Eu pe mormîntul vostru laure Împletesc;
Lz b înz i , fapte viteze, războinice dorinţe
Recomandez eu lu m e i , l-ai voştri fii vestesc.
Cîmpia îmi arată s lă v it.e le războaie
Şi cîte b ir u in te pe dealuri s-au sărbat;
[ ]
Acî îmi stau de faţă eroii Rumîniei.
[ ]
o ziduri! Ră m ăs î ţ ă din slava strămoşească,
O turn! de unde ochiul de mii de ori v ăzu
Biruinţa să zboare p-oşt ire a ru m îne ască ,
Î'n muta voastră şoptă cîte-mi vorbiţi acu 1
(O noapte pe ruinile Tirgoniştii , v. 53--58,
6r, rog-II2, ed. D. Popovici, L, p. r80, 182.)
După cum vedem, în poezia lui Alexandrescu elementele optimiste sînt mai
puternice decît la predecesorii săi; totul converge la el spre viziunea unui
viitor în care libertatea va învinge din nou. Meditaţia filozofică atît de obişnuită
în poezia ru ine lor e abia sch ita tă (v. 21-25) şi se încheie cu o invectivă la
adresa tiraniei.
Trebuie semnalată şi referirea lni Alexandrescu la o viitoare armată
naţională. Problema Ir ăm înt a în permanenţă pe patrioţii r orn în i din vremea
aceea, care socoteau armata ca o necesitate imperioasă în lupta pentru indepen­
denţă. Aceasta explică şi numărul relativ ridicat de marşuri şi ode militare,
scrise pe un ton poate disproporţionat cu importanţa primelor înjghebări mili­
tare (I. Văcărescu , Marşul romi-nesc , făcut la reînfiinţarea miliţiei naţionale, î1�
anul I829, în Colecţie, p. 77, Marşul lui Cîr Iov a etc.). Alexandrescu însuşi, care
se înrol ase o bucată de vreme În noua armată, îi consacră O impresie (r846)
şi Cîntecul s ol d a tul tci (r853).
În articolul Poezia romin a t n. diuerse ep oc e din Albina Pindului, r868,
P: I37, D. Bo Iint ine anu face următoarea apreciere asupra poeziei:
27 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
417
[418]
"Trecutul la Mon astirea Dealului este o plîngere pentru ruinele Tîrgoviştei;
dar dupe oda sublimă, înflăcărată, vie, a marelui poet Cîrlova, această poezie
.este palidă, repetă chiar ce a zis Cîrlova. Spre exemplu:
Tot e tăcut şi jalnic; însă aşa cum eşti
Singură porţi povara mărirei strămoşeşti."
([847, I863· Titlu scris Monastirea r8471, r863; dedicaţia lipseşteî'n I863;4n
reîn(n)oirea I847: re'noirea I863; 9 Dîmboviţei I847: Dîmboviţii I863; 12 dealul
r847: m ur i i I8632; se I847: să I863; 14 veacuri I847: secoli I863: răpus: scris
repus r847, I863; 26 sfînt I847: sînt I863; 26n sfîntul I847: sîntul I863; 44
tînăra I847: o jună r863; 46 prădat: scris predat I847, I863; 47 subt I847: sub
I863; 55 vremea I847: timpul I863; 56 ş-au I847: şi-au I863: pierdut: scris
perdut r847, I863; 59 Tîrgoveşte I847: Tîrgovişte I863; 63 se I847: să r863; 65
jărtfe I847: jertfe I863; 71 exil: scris esil I847, I863; 72 Istrail r847: Isdrail
I863·
UMB RA LUI MIRCEA
LA COZIA
Alexandrescu ne infonnează el însuşi asupra împrejurărilor în care şi-a compus
poezia. În Memorial (ed.1863, p. XXIII) citim:
"Ziua începuse a se ascunde dupe munţii" de la apus, mai luminînd încă
puţin culmele cele din faţă. Apropierea serei da /0biectelor co lore fantastice şi deş­
tej)ta nenumerateie voci ale singurătăţii. Otădţi a pleca a doua zi de la Cozi a
ne mai su ir ărn o dată în foişorul ce dO. asupra CHtului: de acolo preumb larărn cău­
tătura noastră pe deşertele ţărmuri, şi îndeplinind lipsa talentului cu ent.us iasmu l
pentru gloria naţională, plătirăm un tribut de laude meritate v a lor osu lu i Mircea,
prin poezia Int itu Iat.ă : Umbra lui Mircea s auo seară la Coz ia ."
Aşadar, poezia pare să fi fost scrisă chiar în timpul călătoriei făcute îm­
preună cu Ghica în vara anului 1842. A fost 'publicată, cu titlul iudicat în M emo­
r iul , în revista ieşe ană Propăşirea din 7 mai 1844.
Încadrată într-o anumită sferă de inspiraţie, Umbra lui Mircea poate fi con­
\ siderată ca o derivată a poeziei nopţii şi a mormintelor, de origine prer omant Ică."
Ca şi la Young, noaptea nu e luminată de lună sau de stele şi nu constituie un
moment oarecare în desfăşurarea normală a vieţii universului, ci o întrerupere
1 Titlurile fiind scrise cu caractere latine, predomină 'graliile etimologizantc.
2 Erntnescu pare să fi cunoscut ediţia din 1863 a operelor lui Alexandrescu. In poezia
postumă Mil'on şi ţrurnooso. fără corp, se citeşte:
Lîncezind în gînd si-n fire,
In muri trişti de nulnăstire
Şi-a închis ohtpu-i pierit.
(Ed. E.S.P.L.A., 1952, p. 226.)
CL nota la Anul 1840, v. 69, in aparatul critic.
a Vom reveni asupra acestei teme în nota la Cimitiriul şi Miezul nop/ei.
418
[419]
în mersul obişnuit al lucrurilor, o clipă grava in care natura este dominată de
supr auatur al ("Este ceasul nă luc ir e i", v , 9), în care tăcerea însăşi e nelinişti­
toare prin mişcările şi glasurile din natură.t
Re în v ier e.a fantomelor este de inspiraţie oss lan ică-, dar îi dă poetului po- �
sib i l it a te a de a glorifica trecutul naţional, atît prin evocarea voievodului şi a taberei \
de luptă, cit şi prin apostrof a pe care i-o adresează lui Mircea. Se poate observa
că, întocmai ca în poezia ru ine lor (v , mai sus, p. 4I6), ttma nopţii este încadrată 11
de Alexandrescu în lupta pentru independenţă, glorificarea:taptelcir de-arme ale j V
tr'�'Cl;'tlllui fiind un impuls pentru activitatea po Ht'ică" dln secolul al XIX-lea.
R..i\.<;]:>oiul nu este însă soluţia propusă contemporanilor: ,ştiinţa, arta, raţiunea
vor rezolva problemele pe care în trecut le arbitr�u ar�el� (v.' 4-52j':-în ver=-_
sur i le 53 - 56 se evocă, de altfel, nenorocirile războiului, suportate 'de popoare:
ai Iu i sîngeraţi dafini naţiile îi plătesc
(sau, mai curînd "împletesc").
Umbra lui Mircea s-a bucurat de un succes şi de o popularitate pe care n-un /!
izbutit s-o întunece anii. Reminiscenţe şi imitaţii nu lipsesc. Bol int ineanu" îşi
amintea desigur de Alexandrescu în versur ile:
1 Noaptea este înfăţişată şi sub alte aspecte la Alexandrescu. Cf. G. Călinescu,
Jl. 421 şi urm. '
2 O fantomă li apăruse şi lui Volney in capitolul al III-lea al Ruinelor; cr., la nOi,
Mihail Cuciuran în O zi şi o noapte de »rimaoara pe ruinile Cetăţii Neamţ:
Eu obosit de trudă vrem să mă Odihnesc,
M-am suit sus pl-o piatră ca s-a dorm 'un menut,
Şi cind să închid ochii, atunci din nou zăresc
O umbră ce s-rnalt ă din acel loc tăcut
Şi vine drept la mine ...
(Poetice cercări, p, 19.)
3 In articolul din Albi.na Pindului, 1868, p. 136-137, Boltnttnea nu analizează
-Umbra lui Mircea:
"Versuri lungi de şasesprezece şi cincisprezece silabe, împrumutate de la grec It
-morlerut, dar mai regulate decit a Anului 1840, sint poema intitulată Umbra lui Mircea.
In această poeruă sînt imagine pe ici pe colo. Pare umbra lui Mircea cel Bătrîn, priveşte
apa rîului ce se trage, munţii îşi clătesc rruntele. Dar Mircea tace,nu se mişcă, ba în fine face
"emn, dă o poruncă; atîta a fost tot. Poetul salută pe erou şi între mai. multe versuri ce
rac mai multe strore răsună numai acest vers care este bine:
Veacurile ce sorb neamuri al tău nume t-au răpit.
Ce zrce în urmă, pare un discurs la marţi, precum:
Dar cu slabele-ţi mijloace faptele sînt de mirare.
Rîvna-ţi fu neobosită, indestul a ta stlintă etc., etc.
In cea din urmă strofă este o imagine frumoasă:
Lumea e în aşteptare ... turnurile cele-na lte
Ca fantasme de mari secolt pe ero ii lor jălesc,
Ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al monastirei în cadenţă îl izbesc.
Rima este foarte săracă In această poezie. De douăsprezece ori termină versul masculin
cu ese, şi de opt ori termină versul feminin cu eşte. Douăzeci de ese pentru şasesprezece
.stroret "
27*
419
[420]
Dar soarele se culcă ... tăcere! ... o femeie
Ap ar e-n acest loc!
(Poezii, vo l , II, p. 273')
şi în La Piramiâe (ibid., voI. II, p. 247):
Tăcere! iată noaptea! ... o umbră se arată
Răsare din pămînt.
Ea face semn cu rn in a-j plăpîndă şi uscată
Şi mii de alte umbre se-nalţă din mormînt.
C. I. Fundescu, ale cărui poezii sînt adevărate colecţii de reminiscenţe,
mergînd pînă foarte aproape de plagiat, din Alexandrescu şi Bolintineanu, se
adresează astfel căpitanului N. Dunca:
Salutar e, umbr ă sacr ă!
(FI01'i, p. 26,)
Mai importantă este poezia lui G. Cr etr-anu , Ci n tarea barsilor la mormi n tul
b âtriwului Ivl ircea (Melodiiintime,p. 10) scrisă în 1847, în c ar e e lernent.u l oss ian ic
este mai accentuat, cadrul răm în înd similar celui din poezia lui Alexandrescu.
Umbra lui Mircea a fost reprodusă în Antologia lui StanJey (p. 86 - go).
Propăşirea din 7 mai I844 (P), I847, I863. Titlu în P: Umbra lui Mircea
sau o seară la Coz ia , 2 potrivă I847: p r o t iv ă P, I863; 8 Care I847, I863:
c ar e a P; 9 ceasul I847, P: 0'1: a I863; desv ă leşr e I847: disvăleşte P, desveleşte
I863; 10 -ncor on at ă I847, I863: in armată pl; Il către r847. I863: între P;
15 repetat I847: repetă greşeal ă de tip a» 1'863; ;(3 puternici legioaue I847, 1'863: ai
taberilor vulturi P; 20 o ar ' I847, P: 08,1'e 1'8/53; se I847, P: să 1'863; 21 s a b ia lui
şi ar mur a r Sz r , 1'863: sab ia ş i ar mo.tura Z", 23 cinstea Romei I847: fala, cinstea
Romii P, gloria Romei I863; 25 răspunde .r847. P: scris r esp un de I863; 26 -1
priimesc cerut de ritm şi de forma obişnuită a verbului: -1 primesc 1'847, 1863,
îl primesc P; 27 se-nştiinţează I863: să-nşt itrrţe az ă P, se-nstiinţează I847;
28 spumate unele 18-17, 1863: talazurirepezi P; 29 priimeşte 1'847, P:pri­
rueşt e 1'863; 30 fiii Romînieicare .[847: fil a i r o m in irue i c ar e a P, fii ai Romîniei
care 1'863; 33 hrănit P: hrăpit im p otriua sens-atu», greşeală de ti/Jar .r847, 1'863; 34
neobosită 1'847, P: neosebită 1'863; 33 nu r esu lt.at.u l 1847, I863: Iar nu m ij locu
P; laude 1'847,1'863: laudă P; 41 loc aş 1'847, I863: lăcaş P; 4,2 unde tu te gîn­
deşti 1'847,1'863: unde-adese gîndeşti P; 44 l-a 1'847: l-an P, 1861,' ,j,9 vr e ru i le­
acelea, v1:emi 1'847, P: timpii acei, timpi 1'863; 51 şi prin arte naţiile .r847, .1863-
meşteşuguri, neamurile P; 52 Slavei îl 1'847, P: gloriei 1'863; 53 groasneclS47:
groaznic P, 1'863; 54naţiile 1'847, I863: neamurile P; îi plătesc pusibilă greseal â
de tiParI 1'847, I863: împletesc P; 55 Care topeşte 1'847,1'863: ce m.istu icşt e P;
1 O pasti-am totuşi în text, fiindcă arc sens şi ar fi putut sa fie aprobată de Alexan­
drescu, ca o exprimare mai puternică a ideii. Se citează cazul sim i lar al lui Malhel'be'
care şi-ar fi realizat cel mai frumos vers din opera sa:
Et rase el le a ve cu ce que vivent les roses
L'espace d'un matin
(Consolations a M, du Perier, v. 15--16),
adoptînd "deformarea" rose elle a numelui fetei cîntate, Rusette.
420
[421]
56 şi p ădur Ile ce-l I847: p ădur i care îl P, P ăd ur i c are-I I863; 59 întunerecul I847.
I863: întunericul P; 61 Lumea I847, I863: Firea P; ce le-n a lt e I847, I863: înă l­
t at e P; 62 veacuri I847, P: secoli I863; jălesc I847, P: j e lesc I863.
RĂSĂRITUL LUNEI
LA nSMANA
Punctul de plecare al poeziei este impresia pe c ar e i-a făcut-o poetului un
răsărit de lună, pe cînd vizita, împreună cu 1. Ghica, mănăstirile Olteniei, în
vara anului 1842. Pasajul din Memorial (p. LIX şi ur m) prezintă ase mă năr I
izbitoare cu pr im a par te a p oemu Iu i : e probabil ca redactarea memorialului să
fi fost u l ter io ar ă c o mpn ncr i i poeziei (cum a fost cazul şi pentru Umbra lui lYlircea),
iar aceasta d in ur m ă să daeeze chiar din timpul călătoriei, cînd impresiile erau încă
proaspete:
"Seara începuse a da obiectelor o culoare fantastică, dar În faţa noastră,
spre r ăsăr it, o lumină r oşat ică vestea apropierea lunii; peste puţin o v ăz ur ărn l ic u­
r ind ca o stea depărtată, ca o făclie care se aprinse în deasa întunecime a copa­
cilor ce acoper muntele. Apoi un glob ruvinos se V�lZU legănîndu-se pr intre frun­
zele desfăc ut e de vînt, şi înălţîndu-se puţin, aruncă o rază piezişe pe rămăşiţile
unei zidiri ce se vede pe coastă, apoi dodată ar ăt în du-se d asupr a st ejar ur i lor
celor mai înalţi, ca pe un piedestal de verdeaţă, lumină peştera sfîntului, t ur nu­
r i le mănăstirii, potecile t a in ic e şi stîncele din faţă, În vreme ce o parte a P ă.d ur ii,
rămasă în umbră, făcea să se a.uz ă un uiet fioros, asemenea cu z b ier et.u I depăr­
tat al hiarilor să Ib at ec e .
Am văzut de multe ori r ăsăr in d şi apu in d luna, dar niciodată acea prive­
lişte nu mi-a făcut atîta impresie. Tăcerea acestei cetăţi unde răsuna odată zgo­
motul armelor, întinderea pustiu lui ce se înălţa melanholică pe CÎmpiile cerului
mi se părea a înota în atmosferă, ca un f an a l aruncat pe nemărginirea oceanului,
toate umplea inima de melancolie şi deştepta ideea unei vieţi petrecute în sin­
gurătate în sînul nat ur e i ,"
Luna a inspirat din cele mai vechi timpuri pE> poeţi, dar niciodată a.str u l
nocturn n-a fost mai des CÎntat decît începînd de la poezia romantică. S-a
afirmat c ă originea trebuie găsită la Young şi în poezia oss ian ică", dar lumina
încremenită şi misterioasă a lunii este în perfectă concordanţă cu atmosfera şi
peisajul romantic, astfel încît valoarea ei poct ică nu ar fi putut rămîne străină
sensibilităţii romanticilor. Oricare i-ar fi pr edecesor ii", "în general, c a poet
liric, Gr.Alexandrescu vede universul sub l u n a">,
1 P. van TIeghem, Prerom., I, p. 280, II, p. 28-30. Alexandrescu a avut în minte
peisajul ossianic, după cum arată versul 20, în care Tismana e comparată cu un palat
ossianic.
2 P. Mumuleanu li consacră lunii o poezie, în altă tonalitate decît Alexandrescu
(Poezii, p. 61 şi urm.).
3 G. Călinescu, p.421.
421
[422]
o scurtă meditaţie aminteşte de Volney:
A mormintelor tăcere ce domnea în mănăstire,
Loc de zgomot altădată, de politici vijă1ii
În ultimă instanţă, tăcerea şi so le mn it.at e a nopţii îi inspiră poetului
.. d uou ă nobile inst inc tc": "unu, - a ccr u Iu Lcr ed ln tăs , al tu , - a p at.r ie i iubire".
În 'ansamblul poemului, aş a d ar, peisajul nocturn apare doar ca un punct de
plecare pentru asociaţii de idei c a re-I duc pe Alexandrescu la unul din genur i le
lui favorite, poezia politică, n at iouu lă şi socială, îmbinarea asp Ir at i Ilor naţio­
nale cu protestul social fiind caracteristică ideologiei generaţiei de la 1848.
Poemul se încheie optimist: tot ce se opune legilor natur ii va cadea şi
progresul îşi va deschide calea.
În articolul din Albina Pi-ndu tu i (p. 137), Bolintineanu scrie: "Într··o'
poezie, Răsăritul lunei, gasim strofe energice (energi a este marele caracter al
poeziei), descrie lupta ro mîn i lor în contra ungurilor: [urmeaza citarea versurilor
41-43].
Dar dupe victoria romîni1or asupra ungurilor poetul revine la idei
generoase şi democratice. [Urmează versurile 59-62, cu nota:] Scria, dacă nu
ne î ncel ăm, sub regimul Bibescului sau al lui A. Ghica. Este o lovitură energică
dată familiilor p ro t i p e nd a de i ce pretinde au că slut din nobil ii vechi ai ţerei."
1847, 1863. 2 iubitei mele r847: copilei/dUlce 1863; 3 pr iv e leşt e 1847:
privelişte 1863; 4 amrn ir a 1847: admira I863i 5 înt i i 1847: întîi 1863; 9 tai­
neci1e I847: t a in ic e le 1863; pe 1847: pre 1863; 10 r îd ic ă 1847: ridică 1863; 15.
ştejarilor 1847: stejarilor 1863; 17 mănăstirea 1847: mon ast ir ca 1863; 23-
stinca, peştera 1847: stîncă, peşteră I863,. 24 sfînt 1847: sînt l1J63,. 25 ceasuri
1847: ore 1863; extaz: estaz 1847, est as 1863; 26 şoptele 1847: şo apte io 1863:
viaţa 1847: viaţă 18u3; 27 mănăstire 1847.: moriast ir e 1863; 28 vijălii 1847'
vijelii 1863; 36 era 1847: erau 1863; 37 craiul 1847: riga 1863; 37n riga
Ungariii r847: regele Ungariei 1863; 47 el 1863: ei 1847; 66 Propăşirei 1847:
Propăşirei 1863.
MOR1VIINTELE
LA DRĂGĂŞANI
Şi această poezie îşi are izvorul de inspiraţie în impresiile culese cu pr i lej u l
călătoriei din vara anului 1842. Compunerea ei pare însă mai tîrzie: în primul
vers:
Cînd vizitam odată loc aşur ile sfinte,
1 Cf. Meditaţia lui Volney din Ruine (cap. II).
2 Ca la Young. Vezi mai JOS, nota la Miezul nopţei.
422
[423]
odată trebuie interpretat ca o refer ir e la un trecut mai mult sau mai puţin
dapăr tat.": deci poezia a fost ser isă nu In timpul călătoriei, ci după o oarecare
perioadă de timp. Lipsesc indicii pentru o datare mai precisă.
În M'emoridl se pot citi idei asemănătoare cu sele din poem:
"Dupe puţin umblet sosirăm la locul numit Drăgăşani, loc cunoscut de
iubitor ii pe tr eccr ilor pentru de a lur ile lui şi calitatea v in u r i lor , iar de amicii,
omenirei nefericite pentru moartea atîtor atleţi ai libertăţii grecilor.
Noaptea ne ascundea vederea obiectelor, dar cerul era limpede şi stelele
scînteitoare păreau a-şi at int a c ă ut ăt ur a spre cîmpul de rezbel. Din cînd în c în d ,
cîte unul din acele focuri care călătoresc în spaţiu se desfăcea din tărie, lăsînd
dup e dînsul o urmă luminoasă şi se cobora a vizita batalionul sacru prefăcut
în ţăr înă .
A doua .zi cor cet ar ăm cu de-arnăr unt u l locul acela: nici o urmă nu arăta
că aici au fost începutul luptei pentru Libertate; p lugu l a trecut peste oasele
grecilor, şi sîngele 10' nrrtreşt e semănăturile; o singură cruce înnegrită de timp
e monumentul ce îi arăt locuitorii car ii au fost martor i întîmplărilor de atunci.
Simbol al p ăce i , ea uneşte subt umbra sa pe turci şi pe creştini, care se odihnesc
împreună în liniştea morţii, marele împăciuitor al patimilor şi sfîrşit al luptelor
omeneşti.
Am auzit pe mulţi condamnînd entusiasmul unui istoric care pune batalionul
de la Drăgăşani în aceeaşi linie cu batalionul tebenilor, sparţiaţilor de la Ter ­
mopile şi garda împărătească de la Waterloo. Cu toate acestea sînt de părerea
lui, trebuie să facă cineva o comparaţie relativă; trebuie să judece că o mică
oştire rău armată, streină de tot felul de tactică, şi avînd a se lupta în contra
unei mulţimi de zece or i mai mare, e tot atît demnă de laudă ca şi acele fai­
moase batalioane, care în fine n-a u făcut alt, decît a muri pînă la unul ca şi
cei de la Drăgăşani. Grecia le este datoare onoarea întreprinderii; cele din
urmă strigări ale lor au mişcat munţii Epirului şi inima lui Bct ar i şi au făcut
să nască soldaţi din fiecare stîncă. - Dar oamenii înţeleg anevoie şi rîd bucuros
de întreprinderi al cărora sfîrşit li se pare himer ic: numai spiritul Libertăţii
urmează un punct luminos prin mulţimea anevoinţelor; numai el singur ins­
piră curajul a semăna fără a culege; şi acei care mor pentru libertatea u ne i
naţiuni sînt demni a trăi în memoria naţiunilor" (p. X-XI).
Este vorba de episodul final al luptelor Et er ie i în Muntenia. După ce arma­
tele turceşti ocupaseră cea mai mare parte a Munteniei şi a Olteniei, trupele
Et er ie i, sub comanda lui Ipsilanti, trec în Oltenia, unde cetele de eter Işt i izbu­
tiseră să opună o rezistenţă destul de activă turcilor veniţi de la Vidin. În
drumul lor spre nord, turcii se instalează în mănăstirile din valea OItului, în
poziţii uşor de apărat. Lîngă Drăgăşani se st ab i l iser ă trupele lui Der v iş-p aşa
cu care urmau să se unească trupele lui Chehaia-bey. Pentru a impiedica jone-
1 V. Gh iacl otu, p. 414, afirmă că în ediţia J 863 se citeşte menţiunea "iulie 1842".
N-am găsit această menţiune În nici unul din cele patru exemplare ale ediţiei 1863 pe care
le-am putut consulta. Chiar dacă ar fi existat mai multe tiraje, dintre care unul cu da tarea
citată, faptul acesta nu dovedeşte prea mult, dat fiind răstimpul SC\ll'S Intre corn p u nerea
poeziei şi ediţia din 1863.
423
[424]
ţiunea, Ipsilanti hotărăşte să atace. El trimite înainte pe Iordache Olim'piotul
şi pe Vasile Cur av i a , iar pe nişte înălţimi in dreapta şi în stînga aşază alte
trupe, pentru un atac din f lancur i , centrul fiind ocupat de "batalionul sacru",
compus din vreo 300 tineri. intelectuali, fără pregătire m i l it ar ă • Turcii, cazaţi
în mănăstirea Şorbăneşti, urmau să fie atacaţi in zorii zilei, în timp ce p a n d ur i i
din fosta armată el lui Tudor, care trecuseră şi ei Oltul, trebuiau să le taie re tra ,
g"rea spre Craiova. Aflînd de pregătirile et erişt i lor , turcii atacă unul din
f Iancur i. dar sînt respinşi şi dau foc Drăgăşanilor. Vasile Car av ia crede că se
retrag şi îi atacă înainte de vreme, fără nici un p la n , În fru nt e a b at a l ion.u lu i
sacru; armatele eteriste sînt înc onj ur at e ş i d istr us e în ziua de 7/I9 iunie 182I.
Trupele de rezervă 11U intervin ş i , însp ă i ru în t a.t.e , se retrag în dezordine. Graţie
lui Iordache Olimpiotul şi a p and ur ilor lui Ioan Oarcă, turcii sînt împiedi­
caţi să-i ur măr e ască şi sînt siliti să se întoarcă 'in m ă năst ir i le pe care le
oc up aserâi! La ajutorul dat de p a n dur i face aluzie Alexandrescu în v er­
sur i le 5I-55:
Pămîntul ţării noastre e azi ad ăpost ir c
L-a grecilor t ăr ină : iar agonia lor
Cu jale a văzut-o a Oltului oştire,
Şi semne de fr ăţie, dovadă de iubire
Le-a dat ea în dest.u lă în ziua de omor.
Atitudinea lui Alexandrl:scu faţă de lnpteleEtehei trebuie discutată în raport
cu poziţia intelectualilor din prima jumătate a seco Iu lu i trecut faţă de ac e ast
mişcare; problema este c o iup lexă , deoarece impl ică şi relaţiile dintre mişcarea
grecească de eliberare şi m işc ar e a lui Tudor Vl a d im ir escu . Faptul că În urma
r ăsc o a le lor de la I821 domniile fanariote Încetează a dat naştere ideii că Tudor
Vl a d im ir esc u ar fi fost un adversar al Eteriei şi un luptător împotriva grecilor,
în ac or d c u turcii. Aceasta este întrucîtva ş i p ărer e a lui N. Bă Ic esc u : "El [=Tudor]
a 'Început prin a arăta devotamentul ţării faţă de Po ar t.ă , dar a cerut ca Poarta
să restituie ţării vechile sale dr ept nr i, să nlunge pe f an ar iot i şi să ia p11terea
din mîinile hrăpăreţe ale c ioc o i lor şi să stabilească o c o nst it.u t ie în armonie
cu tradiţiile democr at ic e ale instituţiilor pr imitive".2 Înţelegerea dintre Tudor
şi turci a intervenit Însă tîrziu, cu foarte puţin timp înainte de uc ider e a lu i .
Mişcarea lui Tudor V'Ia d irn i r esc u , cu tot caracterul social al revendicărilor ei,
nu poate fi separată de Eterie, de lupta pentru libertate a grecilor împotriva
asu p r ir i i otomane. V'l a d i m ir esc u însuşi, cum a dovedit în mod convingător
A. Oţetea în lucrarea citată, a fost mc rnbr u al Eter iei şi a pornit răscoala în
acord cu planurile I\teriei. Acest lucru e xp l ic ă şi faptul cii atitudinea scrii­
torilor din prima jumătate a secolului al XIX-lea este comună faţă de ambele
mişcări, fie că un scriitor le este favorabil amîndurora, f ie cii le este duşman.
Boierii reacţionati şi cei care le împărtăşeau vederile erau adversarii celor două
1 CI. A. Otetea , Tudor Vla(Limirescu şi mişcarea eterisi(L în {drile l'omîneşii 1821--1S�2.
13ucurcşti, 191,5, p. 306 şi urm.
2 Citat după A. Otetea , op. cit., p. 12.
424
y
'1
[425]
'111 işc ăr i : ei doreau plecarea fanarioţi1or pentru a rămîne singur ii exploata tor i
ai ţării şi In acelaşi timp nu puteau vedea cu ochi buni revendicările sociale ale
ţărănimii conduse de Tudor. Nu vom cita decît d ouă nu m e-, situate aproape
la polii opuşi ii ierarhiei sociale, dar apropiate în păreri: vor n icu l Al. Bel­
d im an , pentru care m işc ar o a din 1821 este o Jalnică Tr agodie- şi Anton Pann,
care, refugiat la Braşov în I82I, se face ecoul aceloraşi tendinţe, publicînd, la
sfîrşitul broşurii Poezii îoopulare3, Povestea unui gîngav despre Zavera de la I82I.
Pe de altă parte, intelectualitatea progresistă vedea lucrurile cu totu! altfel.
Lu p t a grecilor pentru libertate, îmbinată cu răscoala ţăranilor olteni, era de
'natură să susc it e entuziasmul generaţiei de la 1848, şi Mormi-ntele la Drăgă­
şa-ai se integrează într-un curent mai larg,4 Faptul că Tudor Vladimirescu a fost
uneori d isoc ia t de E'tcr ie de către scriitorii şi istoricii de la 18485 nu schimbă
situaţia: chiar şi cei care le considere, separate sau opuse apreciază pozitiv
am bele m işcăr i.
Lucru l acesta irnp Iică însă şi discutarea altui aspect: relaţiile intelectuale
'greco-romîne, co mufi it at ea sp iritu a lă a celor două popoare şi identitatea, în nume­
roase împrejurări, a aspiraţiilor lor. Şcolile greceşti din Principate s-au bucurat
de o faimă care a trecut graniţele ţării şi au fost un focar de răspîndire, a ideilor
înaintate ale Occidentului în epoca luminilor: Montesquieu, Rousseau, Voltaire,
He lvet ius şi mulţi alţii erau traduşi şi constituiau întrucîtva fundamentul ideo­
logic al acestor centre culturale. Nu este deci de mirare dacă scriitorii r o m în i ,
educaţi de profesorii greci, cunoscînd limba şi cultura greacă, au păstrat un
ataşament îndelungat pentru cauza Greciei şi au ştiut să distingă corupţia voie­
vozilor f anar iot.i de tradiţiile şi aspiraţiile poporului grec.6 Cîteva mărturii sînt
conc ludent.e pentru curentul în care se integrează poezia lui Alexandrescu.
Eliade dedică o odă pavilionului grecesc:
Pavilion ferice, ar b ur e al credinţii,
Simbol al libertăţii, care este Hristos!
Frumos eşti tu în ochii-mi, falnic fălfîi în vînturi
Şi cît cinstesc norodul care astăzi te-nalţă!
Şi sfînt mi-e acel sînge cu care te-au udat
Şi astfel către ceruri de verde ai cr escut .?
Tot Eliade, în calitatea lui de membru al locotenenţei domneşti din 1848,
se adresează astfel agentului diplomatic grec: "Aceste două naţii [grecii şi ro
mînii] au drept una asupra alteia de a fi surori pe drumul progresului. Du m-
1 Alte exemple la A. Otetea , 01'. cit., p. 10 şi urm.
2 In ediţ.ia de la Iaşi, 1861, poemul poartă titlul Eteric sau [alriicil e scene prilciit e Îrt
,Moldavia din rasrratirile grecilor prin Ipsilanti la anul 1821.
3 Bucureşti, 1846, p. 84 şi urm.
4 OI. 1. Gtuca, p. 90 şi m-rn. scrtsoarca intitulată Din t.irnţnil ZavcrH, m care este
elogiată atît mişcarea lui Tudor cît şi Eterta şi eroismul trupelor de la Drăgăşani. Ghica
este inrorrnat de afilierea la Eterte a lui Tudor Vladimirescu.
fi CL A. Otetea , 01'. cit., p. 11-12.
6 'OL, pentru această problemă, D. Popovic i , Li/tem/urc, p. 69 şi urrn., id.,
He/iada, I, p. 3-12.
7 Oitat după D. Popo vlcl , IIeliade, t, p. 7.
425
[426]
neavoastr ă aţi inceput inainte şi noi ne fericim a vă urm a'i .! Asemănător se
exprimă şi Cezar Bo ll iac , in finalul Epistolei la A l ex andrw Su tzu :
În veci aste două neamuri paralele au ţinut,
Voi aţi mers mai inainte, însă nu ne-aţi întrecut.
În atitea catastrofe c ar e-asupr ă-n c-au plouat,
Noi a noastră arn ic ie în veci nu ne-o am stricat:
Aste ţări, azil al vostru, ştii prea bine c-a-n lesn it
Şi cu braţul şi cu mintea l-ace l plan ce v-aţi croit!
(Colecţittne, p. 235.)
Al. Pelimon consacră aceluiaşi subiect volumul de poezii 5uliotul. Grecia
liberă (Bucureşti, 1847), cuprinzind numeroase poeme dedicate er o isrnu lu i greci­
lor, pe Care îl ci nt ă şi C. 1. Fundescu în poemul La Grecia (Flori, p. II şiurm.).
Atitudinea progresistă a lui Alexandrescu se poate vedea şi din felul cum
a preluat, în Mormintele la Drăgăşani: tema prerornant.ică a meditaţiilor nocturne
pe morminte, înrudită cu aceea a ruinelor. Ten'1a apare îrrt î i la preromant ic il
englezi incepind cu Th0111as Parnell, a cărui elegie nocturnă s este publicată În
1722, şi cu Richard Blair, al cărui Mormînt3 apare în 1743. J. Hervey (Meditaţii"
printre morminte», 1748) şi Th. Gray (Elegie scrisă într-ttn cimitir de ţară5, 1751)
pot fi consideraţi drept clasici ai genului şi au exercitat o puternică influenţă
asupra literaturii europene. Poezia engleză �,mormintelor are un caracter
în mare măsură religios: consideraţiile asupra zădărniciei lumii, asupra ega lită ţii
oamenilor în faţa morţii, asupra inutilităţii ijastului funerar, asupra nemuririi
sufletului se acordă cu dogmele creştine. Chiaţi dacă elegia lui Gray nu are un
caracter religios explicit şi. aduce o notă poetică nouă prin cadrul în care îşi
situează meditaţiile, nu poate fi vorba totuşi de o direcţie cu totul diferită de
a predecesorilor săi. O schimbare de ton porneşte din Franţa şi mai ales din
Italia, la începutul secolului al XIX-lea. În 1797, Legouve citeşte la Institutul
Franţei poemul său La se-p-ul-ture», în care arată că rolul mormintelor este să per­
petueze amintirea cetăţenilor v ir tuoş i şi să dea exemple de merite cetăţeneşti.
Aceleaşi idei sînt exprimate de Delille în cîntul al VII-lea al poemului său
t' I magination (1806). Mai importante sînt Însă poemele italiene: în 1806, ca protest
împotriva măsurii luate de francezi de a inters.ice ridicarea de monumente
particulare pentru morţi, Ugo Fosco lo scrie poc mu l Dei Sep olcri (pub l icat
în 1807): monumentele marilor dispăruţi sînt lecţii de patriotism şi modele de
imitat, Italia întreagă trebuie să venereze mormintele lui Michelangelo, Ga l i le i ,
Dante, Pe tr arc a , iar cultul morţilor nu trebuie să inspire reflecţii pesimiste
asupra deşertăciunii eforturilor omeneşti. După cum se poate observa, incepu-
1 Ib., p. 8.
2 N'igtit-Piece on Dealh.
a The Grave.
4 Meditations among the Tornbs,
5 Elegy written in a country church-yard. La nol , a fost tradusă liber de Gh , Asach j
(Poezii a lui Aga G. Asachi, Iaşt, 1836, p. 89).
6 Publicat în 1801.
426
[427]
turile luptei pentru libertatea şi unitatea Italiei se reflectă în poemul lui Fosco lo .
începînd din al doilea deceniu al secolului al XIX-lea, poezia mormintelor nu
se mai dezvoltă ca gen independent. tema intră însă ca element comp onerrt în
recuzita rnmant ică.!
ţ;i la noi poezia sepulcrală a cunoscut oarecare eflorescenţă. Iancu Văcăr escu
consideră mormintele ca un sfîrşit al tuturor chinurilor vieţii:
La voi viu, semeţi mor m înt ur i,
Care toate biruiţi,
Sfîrşind ale vieţii vînturi,
Un pumn de pămînt popriţi.
(Către mormi-nt uri , în Colecţie, p. 128.)
P. Muruule anu d':i însă un poem sepulcral clasic: atmosfera macabră, egali­
tatea în faţa morţii, d eşer t ăc iu.ne a m ăr ir i lor lumeşti, resemnarea în faţa iriev i­
tabilităţii morţii, toate acestea se regăsesc, destul de prozaic şi de pro l ix ex
pr im ate , în poemul Mormîntul (Poezii, p. 89 şi urrn}.
D. Bolintineanu cu lt ivă şi el acest gen: O noapte la morminte (Poezii, 1,
p. 400) îmbină atmosfera m ac abr ă şi fantastică cu ideea deşertăciunii gloriei.
în volumul Poezii fugitive de Al. Pelimon (p. 13 şi urm.) o elegie se inti­
tulează O noapte între morminte. După crearea atmosferei nocturne (lumina
lunii, păsări cobitoare), autorul contemplă o cruce de pe mormîntul unei fete:
Cu mii de mii de gînduri, profundă cugetare
Mă-rrtr eb întîi pe mine, ca cine m-a creat?
Şi-n toate o murmură, o t a in ică-rrtr ist are :
Dar nimeni nu-mi respunde, rămîi neîmpăcat.
Sau cînd s-o-ntoarce oară aceia cîţi periră? ...
Şi unde se strămută d-acilea unde trec?
(p. 15)
Ca temă independentă, poezia mormintelor dispare Începînd din a doua
jumătate a seco lulu L'' Cele cîteva exemple care s-ar putea c it a'' se află pe
Cea mai joasă treaptă a valorii artistice.
Gr. Alexandrescu a consacrat acestei teme, În forma ei clasică, poezia
Cimitiriul şi, într-o oarecare măsură, Meditaţia. Mormintele la Drăgăşani se
1 Cf., pentru întreaga problemă, studiul lui P. van Tieghem, La poesie de la nuil el
des tombeaux, publicat în volumul al II-lea din Prerom., p. 1-203.
2 Se menţine ca parte componentă a unor poezii cu tema principală diferită. Vezi.
de exemplu, Radu Ionescu, Cînturi, p. 14; C. Negri, Versuri, proză, scrieri, Bucureşti, 1905,
p. 95. Pre un mormînt a lui AI. Sihleanu (Arm., p. 73) nu este o meditaţie filozofică.
3 D. Papazoglu , Vocea mormintelor elene din cîmpia Drăgăşariilor Către fraţii lor eleni
(in proză) şi O noapte prin mormintele romanilor de la vechea cetate Ati'lw astăzi satul Recica
din distr. Romanai i, Plasa Oliului (în versuri, cu date arheologice şi cu note în subsol>
publicate in Reforma din 25 octombrie 1864. G. Tăutu, Cugetări în ţinterim (Brînduşe romine,
Iaşi, 1868, p. i 75 şi urm.) ; cr, Id., La mormînt (ibid., p. 177).
427
[428]
situează însă pe alt plan, întrucîtva înrudit cu formula italiană a temei, dar
cu un pronunţat caracter or igin a L! Strofele 2---3 ne introduc în atmosfera
obişnuită a meditaţiilor nocturne: liniştea nopţii, tulburată numai de zgomote
depărtate şi ucprec ise ; crucile mormintelor adaugă acestei atmosfere o vagă
notă religioasă. De la strofa a 4-a însă, caracterul meditaţiilor diferă fun­
damental de ceea ce au dat predecesorii lui Alexandrescu. Nu mai este vorba
de deşertăciunea lumii şi de alte reflecţii nie lanco l ice şi pesimiste, dimpotrivă:
cei care au suferit martiriul pentru libertate vor trăi veşnic în amintirea gene­
raţiilor iar lupta lor nu va putea rămîne fără izbîndă:
Căc i jertfa pentru naţii la cer se pr ii meşt e ,
Căci s iuge le de martiri e plantă Ce rodeşte
Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit.
(v. 23-25)
Destul de asemănătoare cu ale lui Alexandrescu sînt şi gîndurile lui
Pe l i mo n , deşi la acesta din urmă persistă lamentaţiile, absente In Alexan­
drescu:
Însă bravii aici muriră._. aici sîngele lor curse;
Corisf inţ iră libertatea, drepturile strămoşeşti.
Templuri în ă lt ar ă-n sec o l i : faptele lor vor fi spuse
Şi cîntate de toţi banii seminţiei romîneşti.
Lira mea mult p l îngeroasă Iăcră;nează pe morminte,
Lăcră me az ă pe movile ce-ll trofee s-au-nălţat,
Unde zac de eroi oase, spre ad.ucer e aminte,
Pentru-a plînge, plîns cel sit;hte tot romînu-adevărat 1. ..
(Suhotul, P.47.)
I847, I863. 26 dintîi I847.- d int i i I863j 29 aşăzară I847: aşez ară I863j
40 demizeii I847: semizeii I863j 45 Ar o l d , al desnădejdei: Arold al desn ă dejde i ,
I847, 1863; 70 po meu ire I847: suv en ire I863.
o IMPRESIE
Dedicată oş t ire i romîne
În luna aprilie 1846, Mihail Sturza, domnul Moldovei, însoţit de b e iza­
de le le Dimitrie şi Grigorie, face o vizită oficială la Bucureşti. Este primit cu
mare fast şi, cu acest prilej, se organizează parada militară şi manevrele de inf an­
terie, cavalerie şi artilerie c ar e-I inspiră pe Alexandrescu. Poezia a fost publicată
mai întîi într-o fo a ie volantă şi reprodusă, peste cîteva zile, în ziare.
ReÎnfiinţarea armatei romîne a stîrnit entuziasmul tinerilor generaţiei
de la 1848, fiind considerată ca un simbol al renaşterii r o m îneşt i pe toate
planurile şi ca o premisă necesară pentru dobîndirea independenţ.ei. De aceea
1 Este puţin probabil ca Alexandrescu să fi cunoscut MOl'mintele lui Foscolo, deoarece
nu cunoştea Iim ha italiană, iar traduceri franceze nu sînt semnalate în epocă.
428
[429]
pînă şi modesta manevră de pe CÎmpul Co Ien t in e i! aduce În mintea poetului luptele
v icter ioase din trecut.
În contrast cu gloria trecută, poetul pomeneşte de demagogii contemporani,
dar îşi exprimă în acelaşi timp şi speranţele pentru viitor, poezia încheindu-se
într-o tonalitate optimistă.
Vizita lui Mihai Sturza îl inspiră şi pe Al. Pelimon în poezia Concordia
(Poezii ju.gitive, p. 19); mulţi contemporani vedeau în această vizită un preludiu
la unirea Principatelor.
Foaie volantă2 reprodu.săîn Foaie pentru minte, inimă şi literatură din 27
mai I846 (F) şi în Vest it oru l r orn încsc din 4 mai I846 (V), I847, I863. 1 erau
I847, I863: era V, P; Romîniei I847, F3, I863, RUl11ÎnieiV; 3 Semeţ I847,
I863: Măreţ V, F; răsunător V, F: scris r esuriător I847, I863; 10 subt I847,
I863: supt V, F'; r ăsuf l in d r847, V, I863: scris resuflînd F; Il de luptă I847,
I863:războinici V, F; lua r847, V, F: luau I863; 16 p în I847, I863: prin V, F;
19 schinteie r84':', V, F: scînteie I863; 21 strălnc i I847, V, I863: str o Iuc i F;
22 subt I847, .r863: supt V, F; 23 vechea strălucire I847, .r863: slava str ărnoşască
V, F; 24 cu fală I847, r863: măreaţă V, F; 25 puternica mărire I847, I863:
frumoasa stralucire V, F; 28 cu Jrunt.ea-ncor onat ă I847, I863: şi ura-i nempăcată
V, F; 30 Da semnul biruinţei .r847, I863: Mergea în fruntea noastră V, F; 38
maometanii I847, F, I863: rn o arne t a.n i i Vj vedeau I847, I863: vedea V, Fj39
ce-n preajmă-i e ăt a el .r847, I863: în pre ajm ă-I să cate V, F; 40 d-u d.încă
1847, 1863: de vechea V, F'; ziceau r847, 1863: zicea V, F'; 43 era I847, V, F:
erau [863; r orn in i i .r847, F, I863: r u m în i i V; 44 cor aj u l I847, .r86]." curajul V,
F; 45 din I847, V, F: dîn .r863; 46 patriei I847, I863: patriii V, Fjobiect 1847,
I863: objet V, F; 49-54 lipsesc în V, F; 53 explicate: scris esplicate I847, I863;
55 se află încă I847, .r863: mai sînt puţine V, F; 57 naţii I847, I863: neamuri
V, F; domnul naturei 1847, .1863: stăpînul lumii V, F; 61 drage I847, I863:
voi dragi V, F; 62 fiice .18,17, .1863: voi, fii V, F; 63 care între noroade .r847: ce
nouă între neamuri V, F, care între popoare 1863j 64 acest nume e dat el I847:
slava noastră e dată V, F, acest nume a dat el I863; 65 patriei I847, [863: patriii
V, F; 66 cînd .r847, .r863: căci l cc ţi u-ne potriviTă cu. sensul frazei V, F;În V şi F
u rm eaed »ersurilc:
Aşa met a lur i scumpe, arn or al o mon ir n ,
Cînd încă rie lucr at.e s-(i-F) ascund' în sînul firii
De pete înnegrite, cu greu le osibeşti;
Dar cînd mîna deprinsă l-(le-F) alege, lămureşte,
Met a lu-ar unc ă raze, măreţ împodobeşte
Şi sînul frumuseţii şi capete crăieşti.
1 CI. Vestitorul romînese din 23 aprilie 1846, p. 122.
2 Nu am găsit nici un exemplar din această publicaţie; textul poa te fi dedus din
compararea celor două reprouuccr+.
3 Nu vom nota ca Iecttune diferită varianta grafică Romănia, care apare În numeroase
p ubl lcatj t. Pentru explicarea faptului, cf. G. Sion în Romînul din 19/31 octombrie 1857,p.3.
429
[430]
ANUL 1840
Geneza acestui poem filozofico-politic trebuie pusă în legătură, după toate
probabilităţile, cu speranţele pe care tinerii democraţi, întruniţi în societăţile
secrete din jurul Societăţii Filarmonicel, şi le puseseră în izbînda complotului
îndreptat împotriva tiraniei lui Alexandru Ghica.2 Contemporanii socoteau
anul 1840 ca un moment important în mişcarea revoluţionară; în acest sens
este preţioasă mărturia lui Bălcescu, unui dintre conducătorii complotului. în
articolul iYI ersul revoluţiei în istoria romînilor citim: ,,0 jună partidă naţională
se întocmeşte şi îşi ia de rn is ie d-a continua programa revoluţiei de la 1821
şi d-a realiza întru tot dorinţele şi trebuinţele poporului, surpînd c ioco ismu l şi
fanariotismul şi înălţînd r o rn în is mu l la putere. Ca la 182I, partida naţională
voieşte a mîntui poporul prin popor, adecă este o partidă revoluţionară. Ea nu
era numeroasă, dar era jună şi înfocată şi ştia că adevărul şi viitorul e cu dînsa,
că mulţi în fundul in ime i lor simt şi gîndesc ca dînsa şi că stindardnl ei va fi
împregiurat de o mulţime de prozeliţi în ziua ce îl va înălţa .. Nerăbdătoare de
lucrare, ea se ispiteşte la 1840 a preluda o mişcare; dar timpul nu sosise şi
ea nu izbuteşte alt fără numai a înscr i vro cîteva nume mai mult în şirul mar­
t ir i lor libertăţii romîne. "3
Nu poate fi însă trecută cu vederea altă mărturie contemporană, aceea
a lui D. Bo lint ine anu, care contrazice oarecum sau co m p le te az.ă explicaţia de mai
sus. într-un articol publicat în Albina Pindului, nr. 6 din 1868, p. 136 şi urm.,
Bo l int ine an u afirmă, vorbind de Alexandrescu: "U�.adin cele mai cunoscute poezii
ale acestui poet îi fusese recomandată de Voinescu, A nul I840, an fatal anunţat
de adorator ii lui Aga/anghel, ca anul în care aj să fie o turmă şi uu păstor".
Fraza stingace şi nec lar ă! a Iu i Bolinti,6.eanu ne îndreaptă către o in­
terpretare m ist ică" a poemului, pe care nu o putem respinge de plano, deoarece
valoarea informaţiei furnizate de un contemporan cu preocupări similare cu ale
lui Alexandrescu este coroborată de datele provenite din însuşi textul Anului
1 CL 1. C. Filitti, Dommi.le ro mîne sub Regu.lamentuIOrganic, 1834-1848, Bucureşti.
1915, p. 112 şi urm., 24H şi unu.
2 Informaţii asupra complotului la G. Călinescu, p. 369-370. CI. şi 1. C. Filitti,
op , cit" p. 124 şi urm.; id., TV.rburări revoluţionare în Tara Romineaseă între anii 1840-1843,
Bucureşti, 1912, p. 15 şi urrn,
3 N. Bălcescu, Scrieri alese, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1955, p. 1.35.
4 Nu ştim la ce recomandare a lui Voinescu tace aluzie.
5 O ediţie a prorocu-l lor lui Ag a tanghel aparuse în 1838 (Iirismos, adecă proorocia
o. ferici/ului ieromonah Agatanghel); nu am găsit nici o referire la anul 18'.0. Cu toate acestea,
prcvesttrt le la care se referă Bolintineanu circulau în public. In Albina rominească din
2 ianuarie 1 S 41, p. 2, se poate citi un dialog anonim C\I ti tl ul Anul 1840 în dmpiile elisee,
din care extragem: "Fratele 39 [vorbeşte anul 1840] şi acii mai mici îşi aduc aminte cîte
înfricoşate meutri au propăşit a me venire. Prezicerea lui Agat tangnel şi a lui Nost radamus
făcură pe oameni a crede că în cursul trecerii mele se vor răsturna toate pe pămînt, ŞI
după aceasta va urma o vecinică statornicire şi It nişt ir e:
Sul) un păstor o turmă ave să fie
Şi fericire cu monotonie."
Nu ştim la ce se referă comedia lui Melesvrl le , Braz ler şi Polrs on , Van 1840 o u qtli
vivra verra, apărută în 1818. Pentru probleme întrucîtva similare, cr. A. Viatte, Les
sources occulies du romantisme, Paris, 1929.
430
[431]
I840: tonul pi ofet ic al unor pasaje, referirea la formula ev arighe lică "o turmă şi
un păstor" (v. 30). Este însă clar că aspectul politic şi social predomină, aluziile
la răsturnări politice, la schimbarea instituţiilor, la valul revoluţionar care cu­
prinsese întreaga Europă sînt evidente. E, de aceea, de crezut că prez.iceri le re­
feritoare la schimbările care u r m au să se întîmple în 1840 au fost luate de poet
ca punct de plecare sau chiar ca pretext şi interpretate în sens politic. De
altfel, atitudinea revoluţionară nu era, în vremea aceea, ireconciliabilă cu misticis­
mul. Societăţile secrete care abun dau în epocă aveau de multe ori un pronunţat
caracter mistic, pe lîngă cel revoluţionar.
Datorită condiţiilor politice, publicarea în Muntenia a poeziei n-a fost
posibilă şi Alexandrescu o trimite revistei lui Kogălniceanu (pe care îl cunoscuse
cu un an în urmă), Dacia literară, unde apare, în numărul din ianuarie-iunie
1840, p. 444, sub iscălitura ****u din B .......
Ideea centrală a poarnu lu i, destul de sinuos exprimată, este subordonarea
durerii şi descur aj ăr i i p oc-t nIu i , ca individ, faţă de speranţele de transformare
revoluţionară şi de îmbunătăţire a soartei mulţimii.
Desper area şi durerea vagă, "boala secolului", devine o temă literară carac­
teristică romanticilor: în plină tinereţe, poetul este cuprins de un dezgust total,
-or ice speranţă şi orice bucurie îi sînt in terz ise.! Alexandrescu se integrează în
atmosfera romant.ică.: la douăzeci şi opt de ani, nu-şi mai poate permite spe­
ranţele copilăriei ("Aşa zicea odată copilăria mea", v. 10), toată viaţa lui n-a
"fost decît o durere, sub variate şi numeroase forme ("A fost numai-n durere varie­
tatea lor", v. 16). Suferinţa îndelungată i-a împietrit inima:
Răul se face fire, simţirea amorţeşte,
Şi trăiesc în durere ca-n elementul meu.
(v. 63-64)
"Obosit" de "viaţa tristă" el consideră moartea ca o mîntuire (v. 69--74)2.
În Anul I840 însă, atmosfera sumbră nu este esenţială, dimpotrivă, chiar
din primele strofe poemul este închinat speranţei în mai bine legată de îmbună­
tăţirea soartei generale a omenirii.
1 Starea aceasta de spirit este definită de Ch. Nodier într-o scrisoare din 1799:
"Nu sint în stare să Incerc nici o senzaţie vie. Izvorul emoţiilor a secat ... La douăzeci de
ani am văzut totul, am cunoscut totul, am uitat totul. La dou ăzecl de ani am SOrbit drojdf a
tuturor durerilor şi, după ce m-am tncununat cu speranţe zadarnice, mi-am dat seama, la
douăzeci de ani, că fericirea nu era făcută pentru mine." (Citat după Lanson, Lamarti.ne ,
r,75.) Apărută In literatura franceză prin operele lui Chateaubriand (Rene, 1802.) Ş j
Senancour (Obermann, 1804), tristeţea romanticilor a fost caracterizată astfel de un adversar
al romantismului, Auger, secretarul perpetuu al Academiei Franceze (1824): "La vîrsta
cind totul te îndeamnă spre pl ăcere, ce mare nenorocire i-a decepttbna t de visul vietii şI
de zădărnicia fericirilor noastre? Să fim liniştiţi: tristeţea aceasta sistematică din scrierile
lor nu-i impiedica ca dispoziţia să le rte veselă şi existenţa lor plină de bucurii; tot aşa
şi geniul, pe care-l numesc o boală, nu aduce din fericire nici o vătămare sănătăţii lor
strălucitoare." (Citat după Edm. Es teve , l:llffOn et le romantisme iraneais, Paris, 1929, p. 129.)
Cf. şi articolul Nas doclrines al lui A. Gu i ra ud , publicat în La Muse irancaise din
ianuarie 182,1, (reeditarea critică de J. Marsan, Paris, 1909, vot. II, p. 26): "Le malheur
est de toutes les inspirations noettques la plus Iecon de",
2 Sentimentul acesta apare şi In alte poezii mai vechi, deci cînd poetul efa şi mal
ttn ăr (Miezul nopţei ; Adio la Tîrgovişte etc.). De altfel Alexandrescu nu e singurul cîntăreţ
431
[432]
Ideea confundării soartei poetului cu a p oporu lu i, a mulţimii, convingerea,
că problemele şi neplăcerile individuale trebuie să r ărn ină pe planul al doilea
revin adesea în opera lui Alexandrescu (Rugdciunea, v. I9, Oglindele, v , 2I-22,
Cînd dar o să guşti pacea, v . I3-I4, I9-20). Rolul de militant social al poetului
este exprimat la sfîrşitul Vieţii cim.ţieneşti (v. 283-296).1
Concepţia aceasta, curentă în romantismul francez de după I830 şi ilustrată
şi de poeţi dinafara curentului romantic, Ber anger în special, se regăseşte şi la
alţi poeţi r o m in i contemporani cu Alexandrescu.
La Cezar Bo l l i ac :
01 daca se mai ţine fiinţă-n omenire
Ce preţuieşte firea ş-a Domnului mărire,
A Omului icoană abia mai st ă-n poet:
D-a sclavului durere el singur se atinge;
A sceptndui trufie prin el se mai învinge;
Pe Om la libertate el nu m a i îl Împinge;
El singur c-avocat u l a orice drept călcat.
(Colecţittne, p. 230.)
în Destinarea poetului, Al. Pe1imon arată că obiectul poeziei e suferinţa,
dar şi lupta pentru dreptate şi morală:
Virtutea pentru dînsul e-o n imfă adorată.
Dreptatea, adevărul sînt singuru-i amor,
Iar viţiul e o idră, fatală, ncmp ăca tă ,
Ce-n u rruă îl goneşte c-un st'e ag triumfător.
(Coliba iruiiencască şi poezii .âiocrse, Bucureşti, I850, p. 83,)
al durerii romantice. Eliade tradusese in 18% imnul către durere al lui Larn a rt in e
(Ilarmonies, II, 8) şt-I adăugase o strofă personală. Cezar Bol l iac, după ce afirmă că:
Egalitate-aicea e numai In dureri
(Colec(iune, p, 124'),
mărturiseşte, in rnartte 18;:.J7, că:
Viaţa-mi se strecoar'ă , ra rîul se grăbeşte
S-ajungă la izvorul <le unde a pleca t,
De june încă veşt.erl , n hulo nu mă opreşte
Ca să ating eu moartea ce tu mi-ai tnsernnat.
(i.biri., p. 327)
La douăzeci şi trei de ani, G. Sion exclamă:
Durerea mi-e un Inger, al vietii p ăz itor,
(Ceas11rile de multemire, p. 85.)
Durerii romantice 11 stut lnchinate aproape toate Cînturile intime ale lui Radu
Ionescu:
Aşa de june încă ş-a titea suferinţe!
Aşa ele june încă s-un suflet consuma t :
(p. 1C51
Alte texte caracteristice în M. Porf'ir iu, Scrieri, Iaşi, 1852, p. ]1,5, 155 (acesta Jin
urmă cu ocazia unui nou an - Alexandrescu făcuse şcoală - ); Baronzi, Nopt urne,
p. 6; Ionescu, Cînturi, p. 17; Grandea, Prehuiele ; p. 103.
1 Cf', nota la Cîteva cuvinte în loc de prefata.
432
[433]
Radu Loncscu (Cînturi, p. 67 şi urm.) consacră rolului poetului un poem
dialogat, Poetul şi femeia:
o sacră misiune poetu-n lume are
Cînd oamenii cu suflet din cînt u-i se inspir.
Poetu-aci pe t.er ă e farul de lumină,
Poetu l duce lumea cu d însu-n viitor;
Arată veritatea subt for m a-i cea divină
Ş-în in im e inspiră al patriei amor.
(p. 65)
C. D. Aricescu profesează o concepţie asemănătoare:
Poeţ:1 odinioară cîntau pe împăraţi,
Azi luptă pentru popul sau pentru împilaţi;
P;,cţii odinioară erau v i l i curtezani,
Azi sînt tribuni ai plebei şi bici pentru t ir an i.!
Anul I840 şi-a cîştigat repede celebritatea. Pentru mulţi contemporani,
Alexandrescu este "poetul an ului 1 840". În Steaua Dunării din 3 noiembrie 1 855,
reproducerea fabulei Lupul şi oul-p ea (ulterior intitulată Ursul şi vulPea) este
precedată de o notă a redacţiei care începe cu cuvintele: "Nu, autorul anului
1840, ... nu, G. Alexandrescu, vechiul nostru amic şi colaborator al Daciei lite­
rare n-au adormit; talentul său este tot aşa de viu, tot aşa de puternic ca in
anul 1840, cind zicea:
An nou l , .. u [urmează citarea versurilor 46 - 50.]
În continuarea articolului citat mai sus, p. 428, D. B o Ii n t i ne an u face
o analiză nu tocmai favorabilă a poemului: "Această poezie şch io apă t ă prin
formă, este însă în mai bune condiţiuni în privinţa cugetărilor şi simtimentelor.
În cea din urmă retipărire, autorul o puse în capul operelor sale.
A nul I840 începe posomorît, un pr efu m de descuragiare pluteşte pe primele
strofe. Şcoala byron i ană se aminte:
Aşa zice tot omul ce-n viitor trăieşte
Aşa zicea odată copilăria mea;
Un an vine şi trece ş-alt an îl moşteneşte
Şi ce nădejdi dă unu! acellalt le ia.
Aceasta venea din posomorîrea situaţiunei ţerei atunci; poetul spune sufe­
rinţele ce popolii au de la tirani:
Ici umbre de popoare le vezi oc îr mu Ite
De umbra unor pr av i l i călcate, silnite.
1 Citat după [G. Călinescu], Istoria li/era/urii romîne in monografii. CI'. Ple�oianu.
C. Siiule,cu ... (It togra rta t), p. 36.
28 - Grigore Alexandrescu, Opere 1 433
[434]
Umbrele de popoare şi umbrele de legi este o figură nouă şi frumoasă:
Oricare sentimente înalte, generoase,
Ne par ca nişte basme de povestit frumoase.
Poetul însă revine la speranţă un moment; crede că anul va face m iuun i ş;
pronunţă nişte cugetări ce par stinse, dar puternice de dcsper ar e.
An nou! Aştept minunea-ţi ca o cerească lege.
Dacă însă păstorul ce tu ni-l vei alege
Va fi tot ca păstorii de cari-avem destui,
Atunci lasă în stare-i bătrîna tiranie,
La darurile tele eu nu simţ bucurie
De-mbunătăţiri rele cît vrei sîntem sătui.
Cititorii cată să ştie că atunci era o censură severă.
Ce pasă bietei turme în veci nenorocită
Să ştie de ce mînă va fi măce lăr it.ă
Sau daca are unul sau mulţi apăsăt or i !
Poetului nu-i plăcea democraţia?
În o altă strofă posomorîrea se face mai simţită:
După suferinţi multe inima-mi; se împietreşte
Lanţul ce ne apasă cît e de greu
Răul se face fire, simţirea an:ţorţeşte
Şi trăiesc în durere ca-Il elen;;entul meu.
Păcat că forma ce a dat acestor cugetări nu este la înălţimea cugetărei,
nu "este corectă!
Aceste .v er sur i de patrusprezece şi treisprezece silabe încep cu' o silabă scurtă
şi cealaltă lungă. Aici nu se observă regula, începe cu scurte şi apoi lungi, cu
lungi şi apoi scurte. Iacă măsura \../-\../-\.0..1-\../ adică: Eu nu îţi cer în parte,
Dar ce vedem. Iacă: După suferiri multe, sau: -\../'V'V--'V. Aceasta ucide
ar m on i a ,
Versurile şchioapătă ca un cal !înced, rămîn în gît; astfel sînt mai toate
strofele, mai toate versurile acestui poet.
Forma nu trebuie neîngrij ită. Cînd nu este formă, nu este nici cugetare;
partea plastică este necesară în poezie.
Poetul revine însă din scepticismul său şi zice:
Aş vrea să văz ziua pămîntului vestită
Să respir un aer mai liber, mai curat
(aici lipseşte încă o silabă).
Să pierz ideia tristă de veacuri întărită
Că lumea moştenire despoţi1or s-a dat.
Aceste cugetări sînt în adevăr frumoase."
434
[435]
Şi pentru Eminescu, Alexandrescu este caracterizat prin Anul 184°, cum
o dovedesc cunoscutele versuri din EPigonii.1
În antologia romînească alcătuită şi tradusă de Va i llant>, Alexandrescu
este reprezentat prin acest poem. Altă traducere franceză se găseşte printre h ir­
t ii le lui Kogă ln iceanu ."
Mulţi contemporani ştiau pe dinafară versuri din poezia aceasta, c it îudu-Ie ,
folosindu-le în diferite ocazii. Astfel, de exemplu, în articolul l\Iîna de fier, publi­
-cat în Romi nul din 7 şi I4 august I858, C. A. Rosetti spune: " ... noi sîntem
de părerea prietenului nostru Alexandrescu:
Ce pasă ... " [urmează citarea versurilor 54- 56.]
Într-o scrisoare către Al. Pap ad opo l-Ca l irnuch , Alecsandri, în aşteptarea
primăverii, îşi a m intest.e de versul al 2-lea al poemului, spunînd:
Sit aşteptăm în pace al timpurilor zbor A
Reminiscenţe se găsesc, destul de numeroase, şi Ia poeţii epocii. D. Bo l in­
t In ean u ser ie în La un orb:
Orb este cel ce cată lumea s-o oprească
În cur su-I regulat;
Ce crede această viaţă ironie cerească,
Că lumea rn oşt en.ire la- cei vicleni s-a dat.5
(Poezii, II, p. 23I.)
Me larico l icu I Radu Ionescu dedică un Sonet la anul 1853 :
Se duse, ş-altu-n spaţiu în urma lui s-ar uncă,
Se duse, a lt u l vine şi trec necontenit;
Durerea noastră numai ca neguroasa stîncă
Perpetuu se apasă pe p ieptu-ne zdrobit.
(Cînturi, p. 19.)
D. Dăscă lcscu? îşi aminteşte de versurile 51 - 53, scriind:
Aş a vea mare dor inţă
Să privesc vrun comet mare, că se lasă pe pămînt
Şi-l răstoarnă.
(Ziorile, Iaşi, 1854, p. 49.)
1 Eminescu n-a reţinut decît nota pesimistă a poemului. Cf. E. Lovinescu, p. 100
�i urm.
2 Poesies de la langue d'or, Paris, 1851, p. 24 şi urm.
a Ms. 10 al Arhivei Kogălniceanu din Biblioteca Academiei R.P.R., [O 243.
4 V. Alecsandri, Scrisori, 1 ... publicatie îngrijită de Il. Chendi şi E. Carca l echt ,
Bucureşti, 1904, p. 251. (l folosire grumea t ă a aceluiaşi vers, ibid., p. 24L
5 Cl. versul 68. (Am subliniat versul în care se află rerntntscentu.)
6 Prieten cu GI'. Alexandrescu. CL G. Călinescu, p. 399.
28*
435
[436]
Şi Alecsandri suferă influenţa poemului pe care îl discutăm, în Anţtl I855
(1, p. 258). Numeroase reminiscenţe (versuri ca:
Dar cine ştie oare şi cine poate spune)
se găsesc la Ioan La n ov , Asucl 1"855 (în Calendar pentru poporul romi nesc , 1855.
p. 163).
Dacia literară, 1, p. 444 (D)1, I842, I847, I863. 4 Ce-o I847, I863: Ce-a D,.
I842; şi 1"847, I863: sau D, 1"842; 5 mîine, poimîine I847, I863: mîne, poimîne
(scris -mă-) D, I8422; fericirei r847, D, r863: fericirii 1"842; 8 zîmbire r847,
1"863: zimbire D, r8423; 12 ace la la lt 1"847, D, 1"842: ace lă l a l t 1"863; 13pierdute.­
scris perdute D, 1"842, 1"847, 1"863; 14 repedele 1"847,1"863: răpedele D, răpidele
1"842; 16 n u m a i-n .r847, 1"863: nu m a-n D, 1"842; 17 pe .r847, 1"863: pre D, 1"842;
18 Pe 1"847, r863: Pre D, 1"842; 22 ridice 1"847, .r863: r îd ice (scris ră-) D, r842;
pe 1"847, 1"863: pre D, 1"842; luă în .r847: luă-n D, 1"842, 1"863; 25 astfel .r847,
D, .r863: asfel .r842; 28 răstoarnă D, r842: scris r es.to ar nă [847, .r863; 33 fierbe:
scris ferbe D, .r842, .r847, .r863; 34 către 1"847,1"863: cătr ă D, 1"8424; 45 nuou 1"847,
1"863: non D, 1"842; 46 ni 1"847, r863: ne D, 1"842; 52 rău r847: re u D, 1"842,
1"863; 53 ai 1"847, D, .r863: a r842; locuitori 1"847, .r863.' Iăc u itor i D, .r842; 56
daca .r847, .r863: dacă D, .r842; 60 rîz .r847, .r863: riz D, .r8424; 61 Dup ă .r847,
r863: Du pe D, .r842; -mpietreşte: scris -mpetreşte D, .r842, .r847, .r863; 63 Răul
.r847, .r863: Reni D, .r842; 65 văz .r847 , D, .r863': văd r842; 66 răsuflu .r847,D,
r842: respir .r863; slobod .r847, D, .r842: liber .r863; 67 p ier z . scris perz D, .r842,
r847, 1"863; 68 -nt împ lăr Ilor .r847, .r842: tiu ... ("jHîlharilor?5) D, despoţilor .r863;
69 galbenă .r847, D, .r842:P:didă .r863"; 70 Dac�: .r847, D, .r842: Dac- .r863;s-0-n­
toarce I847, 1"863: s-a-rrto ar ce D, (cu omi ierea lui n) .r842; 71 os ind it ă .r847.
1"863: osindită D, .r842; 72 S-o-ntuneca, s-ar .r847, .r863: S-a-ntuneca, s-a D,
1"842; 74 locaşul 1"847,1863: lăcaşul D, 1"842; 76 pomenire 1"847, D, 1"842: su v e­
nire 1"863 ..
UCIGAŞUL FĂlzĂ VOIE
După mărturisirea autorului, în nota la primul vers, punctul de plecare
al acestei unice balade romantice din creaţia sa este un fapt real. întîmplarea
trebuie să fi avut loc prin anul 1842 (,,11U e mai mult de patru an'. de cînd s-a
1 Nu notăm particularităţile grafice �i moldovenismcle nesemnificative din această,
publicatie. E de remarcat faptul că Dacia literară scrie consecvent sunt în loc <le sînt.
2 Singura formă atestată În ediţia 18',2. Vezi ma , sus nota editorului, p. 50.
a Formă obişnuită in ediţia 1842.
4 Formă obişnuită În editia 18/,2; nu o vom consemna decît în cazuri sueciu le.
5 Paa te greşeala de tipar. Tîlharilor ar fi înfrunta t şi ncprescurta t rigorile c enzur!'.
Nu este exclus ca Alexandrescu să fi seri" tiranilor, ceea ce ar corespunde, ca idee, variantei
din 1863.
6 'Versurile din Epigonii:
Palid stinge-Alexandrescu sfînta candelă-a spr-rări i
Descifrînd eternitatea din ruina unui an
arată că Eminescu a folosit ediţia 1863. CL şi p. Id6 nota 2.
436
[437]
judecat pr ic in a la tr ibu n a lur i''}, iar data compunerii ar putea fi situată În jurul
anului 1846. Evenimentul a fost relatat, fără nici o referire la Alexandrescu,
şi de către Eliade, într-o notă la Moartea sau fraţii publicată în anexa celui de
al doilea volum al Cursu l u i întreg de poezie generală, Bucureşti, 1870. Socotim
interesantă reproducerea ei;
"Înainte de 1848 vizitînd ocnele şi pe cei arestaţi acolo pentru crime şi
delicte, cercetînd cauzele pentru care era deţinuţi şi studiînd fisionomiele şi carac­
terele lor, imi a tr a se mult atenţiunea un june ce mai mult suferea de durerea
sufletului decît de încatenarea şi privaţiunile corpului.
Vrînd a mă informa de soarta sau de cauza ce îl precipitase a-şi petrece
viaţa În ocnă, ailai că şi-ar fi ucis juna sa soţie după trei luni de la a lui
căsătorie, în prima lună de miere.
Vrui a me informa de la dînsul însuşi despre această necalificabi1ă îm pr e­
giurare şi a-i studia în şirul n ar aţ iun i i toate expresiuni1e.
- lVI-am însurat, imi zise, luîndu-mi femeia din dragoste; trăiam ne des­
p ăr t it.i ; mi S(, p ăr e a c··o pierd din ochi la orice mişcare, o urmam la tot pasul;
şi ea mă ur m â re a tot asemene a . Amîndoi ieşeam la munca cîmpului, amîndoi
lucram Împreună, amîndoi ne od ih n e arn la umbră; amîndoi ne înt orceam acasă.
Într-o zi şi după o asemenea viaţă de trei luni, ieş iră m ca tot dauna la munca
cîmpului; după o sapă bună ce amîndoi deterăm p or urubu lu i , ne traserăm la umbra
c op ac iu lu i unde ne făceam totdauna prînzul.
După ce ospăt.arărn şi b ăur ărn împreună, după mai multe glume şi întrebări
obicinuite despre ce am face unul fără altul, mă apucă un so rn n greu, simţii
cîtva o greutate pe piept pînă mă fură somnul în gînduri triste despre o întîmplare
de mi-aş pierde nevasta.
Nu ştiu cît am dormit; ci visai că unde stam împreună cu nevasta, iată
un lup că vine asupra ei să o rupă; mă luptam cu dînsul disperat, ţipam, m uge arn ,
ce mai ştiu eu, mă b ă lăb ărie am poate în vis; şi poate că nevasta vrînd să mă
deştepte, mă mişca, mii zguduia să mă scoale şi mie mi se părea că ni-apucă
lupul, că mă luptam cu dînsul.
Deşteptat în spaimă, cu ochii întunecaţi de zăpăceală şi de furoare, pusei
mîna pe secure; şi crezînd că dau în lup, plesnii în cap cu toată puterea şi tăria
pe biata mea femeie ce muri pe loc scoţînd, vai de mine! un ţipăt ce şi acum
îmi răsună în suflet.
Nu mai ştiu ce-au făcut şi ce-au mai zis părinţii şi socrii mei. Femeia mea
a murit de securea ce i-a m dat eu; cum? ce fel? n-a m nici un martur; eu singur
nu pot mărturi cum a căzut p ăca tu l pe mine. Săracul Cain! domnule. Îl blestemă
lumea, l-am blestemat şi eu şi m-a ajuns păcatul.
Pentru pedeapsa mea, rn-au osîndit aci la ocnă ; or fi vro trei ani de cînd
mă ch inu icsc ; însă ce este ocna asta, ce sunt chinurile şi fiarele astea pe l iugă
ocna, sau mai bine iadul ce este în sufletul meu?
Nu pot spune impresiunea ce mi-a făcut acest interesant disgraţiat. Drep­
tatea umană l-a condamnat la ocnă pe v iaţ.ă; ce va face dreptatea divină cu sufle­
tul lui?"
Este evident, pe de o parte, că Eliade a cunoscut poezia lui Alexandrescu:
o atestă finalul notei, reminiscenţă din ultimele două versuri ale baladei; pe de
437
[438]
altă parte, Eliade, deşi a şlefuit întrucîtva povestirea, s-a menţinut mult mar
aproape de realitate: eroul lui e un ţăran care şi-a omorît nevasta cu securea;
visul e simplu: ţăranul e atacat de un lup, întîmplare destul de frecventă în
realitatea rurală. La Alexandrescu transformarea artistică e mult mai profundă.
Decorul e caracteristic romantismului: o pădure adîncă străbătută de fiorul unei
vieţi supranaturale, luna palidă, vîntul, h a it a de lupi în goană, apariţia apoca­
liptică a morţii "pe p a l idu-f cal"1, muşcînd din capul zdrobit al unei femei.
Nu lipseşte nici "cucuveaua cu glas cob itor"; unul din elementele cele mai frec­
vente ale r ecuz it e i romantice în poezia no astr ăP
S-a ar ăt at- , pe drept cuvînt, pe cît se pare, că unul din elementele tabloului
provine de la Dante. (Infernul, Cîrrtu l XXXII, v. 124-132, XXXIII, 1-3.)
I847, I863. In aceştii I847: acestei I863: nenorocosului I847: norocosu lu i
I863; 2 fier: scris fer I847, I863: 3 pierdută: scris perdută I847, I863: 15 ziuă:
scris zio I847, zioă I863: 19 pierdusem: scris perdnsem I847, I863: 28 îuund a.t
I847: inundat I863: 42 gura I847: gură I863: 43 or ce I847: orice I863: 46 fier­
bintea: scris ferbintea I847, I863; 57 Răsună I847: scris Resună I863.
CANDELA
Poemul a fost publicat mai întîi în ediţia din 1838.
Factura Iamart in iană a Candelei a făcut pe �iiverşi cercetători să propună
surse de inspiraţie din opera lui Larnart ine : Po mp il iu Eliade (p. 885) apropie
Candela de L'Tsolemen t (Meditations ţroetiques . I) ş�i La lampe du temple iHormonies
poetiques el re ligieuses , L, 4); V. Ghiacioiu (p. 219 şi urm.) aduce în discuţie un pasaj
din Jocelyn (II-eme epoque, 18 fevder 1793)4, Le Crucifix (Nouvelles meditations
poetiques , XXII), Les Prel u-des (ib., XV), Les Etoiles (ib., VIII). Nu poate fi însă
1 Cf. Apocalipsul sţ • Ioan Teologul, cap. 6, versetu l 8 (traducerea Gala Galaction,
p. 1361): "Şi m-arn uitat şi iată un cal ga lben-v înăt, şi numele celui ce călărea pe el era
Moartea" .
2 Socotim util pentru un viitor istoric al romantismului romtnesc să dăm mai jos
cIteva din pasajele unde apare, în noapte, pasărea cobttoare (bufniţa sau cucu­
veaua), element de decor livresc, apărut încă în preromantlsm, (Cf. de exemplu, Elegia lui
Th.Gray ÎnMeditations d'Her1Jey traduites de l'anglais par M. Le 'rourneur, Preruiere partii',
Paris, 1771, p. 194: "Mais quels gemissements viennent frapper mon oreille! C'est le triste
hibou, qul , du haut decette tour couverte de !ierre, eleve sa plainte Iusquau cie!..." [=d�r
ce gemete îmi lovesc urechea! Este bufniţa tristă care, din înălţimea acestui turn acoperit
de iederă, îşi ridică plingerea pînă la cer]; ef. un tablou mai amplu, la Hervey, ibid.,
II, 81. CL P. van Tieghem prerom., II,20, Id): C. Stamati, Muza, I, p. 147; M. Cuciuran,
Poetice cercări, p. 28; Baronz i , Nop/urnele, p. 28; Sihleanu, Arm., p. 52, 62; Bossuecean u,
A.lbumul literar, 1857, p. 27; A. Biru, Rouă-n Iăcrimioare. Poezii, Bucureşti, 1860, p. 9;
1. 1. Sace ll ar iu, Ehout in imei. Poezii, Bucureşti, 1861, p. 98, 189. La Alecsandri, Noaptea
sfîntului Andrii, I, p. 292, pe lîngă "bufne posomorite" apar şi lupi care urlă "cu ochi roşi
ţintiţi la lună".
3 V. D. Păun, Ficţiune, imagine şi compara/iune, Bucureşti, 1896, p. 82 �i urm.
4 Apărută în 1836. A cunoscut-o Alexandrescu? Apropierile sînt aproape inexistente.
[439]
•
în n ic i un caz vorba de o inspiraţie directă, de o "sursă", ci numai de o atmos-
feră apropiată şi unele vagi reminiscenţe de lectur ă.!
Inspiraţia creştină a Canâelei ridică problema sentimentului religios la
Gr. Alexandrescu. Corespondenţa cu 1. Ghica, desfăşurată pe un număr mare de
ani, Memorialul de călătorie şi întreaga operă satirică a poetului ni-l prezintă ca
pe un raţionalist anticlericaI. Inspiraţia religioasă este totuşi prezentă în cîteva
poezii, mai ales din prima epocă: Prieteşugul , Î'n tristarea , Rugăciunea şi în prima
parte a Epistolei către Voltaire. Propriu-zis creştină nu e decît Candela, unde inter­
vin şi elemente concrete de cult şi se fac referiri directe la Isus.s Contradicţia
dintre sentimentul religios exprimat în poeziile menţionate aici şi firea raţiona­
listă şi convingerile anticlericale ale poetului are explicaţii multiple. E. Lovi­
nescu, discutînd "sentimentul religios în poezia lui Or igorc Alexandrescu",
ajunge la concluzia că "divinitatea nu răspundea ... atît unei nevoi mistice, cît
unei nevoi r a.t ion a.le a p oe tu lu i't", disociind în acest fel convingerile religioase de
înclinaţia către misticism. Dar "creştin raţional" Alexandrescu nu este decît în
fragmentul iniţial al EPistolei către Voltaire. Credem că trebuie să atribuim un rol
important în această direcţie şi influenţelor literare. Romantismul francez contem­
poran se caracteriza prin profesarea deschisă a catolicismului, inspiraţia religi­
oasă fiind prezentă în cele mai importante opere literare, începînd cu acelea
ale lui Ch a.teaubr ian d şi continuînd cu Lamartine, Musset şi chiar Victor Hugo,
în prima perioadă a activităţii lui. Nu există, pe de altă parte, incompatibili­
tate între convingerile religioase şi anticlericalism: Victor Hugo, de exemplu,
"apără biserica, - şi atacă preotul; catedrala Notre-Dame e sfîntă - Claude
:FroUo neleg iu it'!+, Trebuie de asemenea să acordăm importanţa cuvenită influenţe­
lor locale şi în special acelei exercitate de Eliade. Acesta îşi face un merit
din a fi combătut tendinţele ateiste ale lui Alexandrescu şi de a-i fi modificat
chiar versurile în acest sens:
Păgîne stanţii groase, puţînd a a.te ie ,:
Le biciuiam cu totul din veacul lui Hristos
Şi gînduri de pierzare, dov ez i de nebunie
'ţi le-ntorceam în cuget creştin şi omenos.
(Ingratul, ed. D. Popovici, II, 437')
1 Cea mal concludentă apropiere e aceea ti versului:
Qui du bleu firmament ematltez les cam pagnes
(Les E loiles)
cu al �-lea vers din Candela:
Ce smăltuiau seninul cerest iIor cîmpii.
Printre reminiscenţe pot fi înregistrate, cu aceeaşi rezervă, şi apropierile dintre pri­
mele 7 versuri din Candela cu versurile 104-110 din l ' I mmorto.lile (Meditalions poetiques, IV).
2 Vom avea prilejul' să discutăm diversele aspecte ale concepţiei religioase a lui
Alexandrescu în nota la Rugltciunea.
3 P. 130.
4 Pierre Moreau, Le romantisme, Paris, 1932, p.29S: "Il derend l'Eglise,-,et il attaque
le pretre, Notre-Dame est sacree, - Claude Frollo sacrf lege."
439
[440]
Din tematica poeziei semnalăm ideea egalităţii în faţa morţii, exprimată
în versurile supr im ate In ediţia r847 şi completate, în versurile I9-28, printr-o
invectivă la adresa evlaviei ipocrite.
Versurile 5-7 au fost folosite ca motto la nuvela Popa-Stoica Farcaş de
I. Voinescu II (Albina romineasc â din 4 noiembrie r845).
I838, I842, I847, I863· 3 stelelor de aur I847, I863: f alnece lor stele I838,
1842; 4 smăltuiau I847. I863: zmăltuia I838. smăltuia I84,1; 5 religioasa I847,
I838, I842: relijioasa I863; candelei I847, I863: c an d e l i i I838, I842; 6 limpede
I847. I863: galbenă I838. I842; 7 icoanei I847. I842, I863: icoanii 1838; 8 Ern­
b lern ă-va bunătăţei I847. 1863: Amblemă-a bunătăţii 1838, 1842; 9 -nfă ţ iş az ă
I847, 1838, I842: -nfăţişează I863; Il minutele-acelea I847, 1863: minutul" le-acelea
I838, minutele acele I842; sufletul I847, I863: inima I838, I842; 12 se 1847, I842,
1863: să 1838; 13 unei inimi I847, I863: unui suflet 1838,1842; 14 Frăţeştei I847,
I863: Frăţeştii I838, I842; 15 lacrimi I847, I842, 1"863: lacrămi 1838; 17 smerite
1847, I842, I863: z rner ite I838; duPâ 18 urmeasă îr. I838, 1842:
Atunci ca şi acuma viaţa neplăcută!
Cînd sînt la răutate t ir an i i l1l'ărginiţi?
Veacurile stau faţă şi vremea cea trecută
Ne arată atîţia slăviţi nenorociţi!
5 Dar vecinicie n-are nici chiar nenorocirea:
Omul de orce treaptă e ca Ull muncitor
Ce la sfîrşitul zilii ş-(şi-I84fJ} aşteaptă răsplătirea:
întocmai ca sirmanii (scris �rmanii I842), şi împăraţii mor.
19 pe I847, I842, I863: pă 1838; se 1847, 1842, I363: să I838;23 acela I847,
I838, I863: cela 1842; cu fruntea în 1847,'I863: ce cu fruntea-n I838, 1842; 24 fierul
1838: scris ferul 1842, .r847, I863; 25 se 1847: să 1838, 1842, 1863; -nşale I847, I838,
1863: -nşele 1842; blînd 1847,1842, I863: sfînt 1838; 26 Tronul clumnezeirei .r847,
1863: Slava dumnezeirii I838, I842; să-I 1847, 1863: s-o 1838, I842; 27 se 1847,
1842,1863: să 1838; 28 Cerurile-aşezate (aşăzat:e I842) pe I847, I842, 1863: Cerur'le
rezimate pă 1838; 29 în lume I847, I863: a firii I838, 1842; 30 se 1847, I842,
I863: să 1838; 31 pe 1847, 1842, 1863: pă I838; 32 locaşuri în locaşul I847,
1'863: lăcaşuri în lăcaşul I838, 1842; 34 se 1847, 1842, 1863: să I838; 35 Se­
I847, I842, 1863: Să- 1838; se risipeşte I847, 1842, '1863: să r îs ipeşt.e 1838; 36
ş i-n 1847, 1863: ş-în 1838, 1842; dimineţei 1847, I863: dimineţii I838, I842; se
1847,1842, I863: să I838; pierde 1838: scris perde I842, I847, 1863; 37 Se 1847,
1842, 1863: Să I838,' minunile I847, 1842, I863,' minuue1e I838; z id ire i 1847,
r863: zidirii I838, 1842; 38 se I847, I842, 1863: să 1838; rătăcit I847, 1838,
I842: retăcit I863; 39 în 1838,1842:
Din imnuri osebite să- (se- 1842) nalţă i m nu l firii
1 Este posibil ca emblemă să nu fie decît o variantă grafică pentru ambleml1; vezi
şi emploiat în Epistola către A. Donici, v. 45, Lupul moralist, v. 1,2, ct. Eliade, Desp,·'
cersii icaţ ie in volumul al II-lea al ediţiei D, Popov lc i , p. 1:J8.
440
[441]
41 căr ia I838, I842, I863: cărie greşeală I847; 42 atîtea I847, I838, I863:
atîte I842; 43 totdeauna I847, I838, I842: totdauna I863; 47 Astfel I847, I863:
Asfel I838, I842.
FRUMUSEŢEA
D-ei ••
Nu se cunoaşte cui îi este dedicată această poezie; poate că e vorba numai
de un simplu exerciţiu Iiterar A
PRIETEŞUGUL ŞI AMORUL
Emiliei
Biografii sînt in general de acord să împartă lirica erotică a lui Alexandrescu
În două cicluri, In raport cu cele două nume de femei care apar în poeziile sale:
Eliza (pînă prin r838) şi Emilia (prin anii 1840-I844); poeziile care nu poartă
numele femeii iubite sînt integrate într-unul sau în celălalt din cele două cicluri,
după cronologie sau după datele interne furnizate de text.2 Fără a fi total
lipsită de verosimil, reconstituirea vieţii sentimentale a poetului ni se pare
totuşi hazardată: atît Eliza, cît şi Ern i l ia sînt numite cîte o singură dată în
întreaga operă a lui Alexandrescu; în afară de ele, apare şi numele Ninei, în
poezia cu acest titlu, o prelucrare după Metastasio. Pe de altă parte, din cer­
cetarea scrisorilor către I. Ghica, a căror serie începe în ianuarie 1842, deci
în timpul pr esup use i legături cu Ern il ia , nu se poate deduce nici o pasiune a
poetului pentru vreo femeie. Dimpotrivă: deşi scrisorile menţionează cîteva nu­
me de femei cu care poetul pare a fi avut relaţii mai mult sau mai puţin
sentimentale, nu este vorba însă decît de legături superficiale, avînd mai degrabă
caracterul unui senzualism facil, decît al unei pasiuni constante.
Cu atît mai h az ard a.te ni se par încercările de identificare a Emiliei.
G. Bogdan-Du ică (Ist. lit., p. 262) socoteşte că Emilia făcea parte din familia Odo­
b escu , la moşia căreia. poetul era invitat u neor i ." E. Lov inescu (p. 114) o iden­
tifică cu "a.rtista Elenca, despre care poetul vorbeşte prea adese" în scrisorile
către Ghica. ACest "prea ad ese' se poate traduce, numeric, cu de trei ori: în
scrisorile din 10 f ebr u ar ie , 15 aprilie şi 6 luai 1842. Nu ştim pe ce se bazează
1 CI. şi nota la 1 Il 01'e de mîhnire.
2 Cf. E. LOvinescu, p, 107-124. G. Călinescu, p. 373 şi urrn , reia problema, aducînd,
cel dintîi, un argument material: nepoata lui Alexandrescu, nD-na VaIeria Săn ătescu (dece­
dată de curînd) [,1 ştia că poetul avea un morman de scrisori d� la Eliza".
3 CI. scrisoarea din 29 ianuarie 1842: "Ştii că eli cîteva zile înaintea plecării tale
să VOrbea de o partidă ho tărlt ă a să face la moşia polco v. Odobescu. Ştii că nu eram
încă hot ărj t să m ă rt uc. Dar ceea ce nu ştii sau ceea ce trebuie să ştii maibine es te că m-am
dus .. Şi s-au împlinit cuvintele tale, că adecă inima mea nu să poate Î mprotivi cînd este
vorba de pantofi mici şi de ochi frumoşi. Dar m-a m dus: o mărturisesc spre umilinta mea
şi nu m-arn căit. De am petrecut bine, te las să judeci tu , care cunoşti persoanele a ne l i i
sottetătt şi care te uneşti cu mine la părerea că din toate iluziile vietii cea mai plăcută
este femeia."
441
[442]
Lo v inescu cînd o identifică pe Elenca CU o artistă a vremii. ca apoi să o poat.ă
socoti una şi aceeaşi persoană cu "tînăra femeie" căreia îi este dedicată Mîngîierea
Şi care "preluda dulce" la c Iav ir , în orice caz, din tonul cu care poetul vorbeşte
despre E'lenca , rezultă clar că nu poate fi vorba de un sentiment prea puteru ic.!
Prieleşugul şi amorul. apare mai întîi în ediţia din 1842; a fost, aşadar,
scris între 1838 şi 1841.
Tema car-pe diem exprimată în formula car-pe r osam este străveche şi uni­
versală, atît În poezia cultă cît şi în cea popu lar ă.v
E de remarcat sonoritatea aproape ern inesc iariă a ultimelor versuri.
o reminiscenţă a primelor versuri din această poezie găsim la G. Sion:
Zici că poţi dintr-o privire
Să cunoşti de eşti iubită,
Zici că ai o presimţire
Despre inima hrăpită
D-al tău fennec de amor.
(La S. J. în Ceasurile de mulţemire, p. 89.)
I842, I847, I863. 3 şi 4 apar con topite dintr-o greşeală de tiţrar sau de copiere
fn I863:
Zici că e patimă cumplită
8 După I847, I842: Dup e I863; cea b�gată I847, 1863: călduroasă I842;
9 -rrtăr it at ă I847, 1863: v isco loasă I842; l,l După I847, I842: Dupe I863: .22
iubească I847, I863: slăvească I842; 26 a ei z îrnb ire (scris zimbire I847) I847, I863:
noua fire I842; 34 împrejurul I863: împrejiurul I847, provenit din împregiurul
J842: 38 Fiecare I847, I863: Fieşcare I842,· 43 colore I847, I842: coloare I863:
44 şti 1847, 1842: şi 1863; 52 s-ar I847, J863: s-or probabil corect 1842.
SUFERINŢA
Poezia a fost încadrată de Lovinescu (p. 120) în ciclul dragostei pentru Emilia.
Găsim şi aici o înrnănuuchier e de motive şi imagini romantice: acordarea
naturii CU starea sufletească a poe tulu P, viziuni infernale, ef uz iu n i sentimentale
exces iv e , invocarea morţii, evocarea propriului său spectru.
I847, I863. 4 pieptu: scris peptu 1847, 1863: Il mută I847: multă greşeală
de tiPar I863; desnădejduirea 1847: dcsnădăj du ir e a I863.
1 CI., de exemplu. scrisoarea din 6 mai 181,2: "Eu fiind ho t.ăr î t s ă las Bucureşttt ,
n icr mi-am luat casă, ci şăz deocamdată la dv. in odaia ta, care însă nu s-a intinat cu
venirea Elenchii".
2 CL A Belciug ătea nu, Carpe rosum, Bucureşti, 1931.
3 CL G. Baronz i, Opere poetice, 1, Galaţi, 1876, p , 18·.
E toamnă În aer s i-n sufletu-I toamnă.
442
I
[443]
mai Întîi în ediţia din r 842, este de asemenea
II? şi urm.) În "ciclul Emiliei", iar compunerea
NU, A TA MOARTE ...
E. Lovinescu (p. 6?) integrează această poezie în "ciclul Ern il ie i" şi situează,
în virtutea acestei ipoteze, compunerea ei în anul r843, cînd presupusa legătură
se apropia de sfîrşit.
Poezia a a vut un oarecare răsunet; a fost tradusă în limba italiană de
către Canini, Il libro dell' Amare, Veneţia, 1885.1
C. I. Fundescu, Flori, p. o r , îşi aminteşte de comparaţia din versurile 2 r - 32.
I847, I863.15 vei I847: vrei I863; 47 pieptu: scris peptu I847, I863; 53
Fierul: scris Ferul I847, I863; -1 I847: îl I863; 56 minutul acel dorit I847: amorul
asfel simţit I863.
CîND DAR O SĂ GUŞTI PACEA
Această poezie, apărută
inclusă de Lo v inescu (p. 65,
ei fixată prin anul r840'
Poetul revine aici asupra unei idei adesea reluate: necesitatea sub ordonării
suferinţelor personale binelui obştesc. Ideea îmbracă forma luptei Împotriva unei
pasiuni clocotitoare şi distructive, căreia trebuie să i se opună pasiuni mai nobile,
"mai vrednici să s-apr inz ă în inimi bărbăteşti": lupta pentru omenire, pentru
patrie, pentru cei care suferă. E drept că pasiunea se arată pînă la urmă de
neînvins.
I842, I847, I863. 5 desfătării I847, I842: desfătărei I863; 10 slava umileşte
I847, I842: gloria o stinge I863; Il jertfeşte I847, I863: jărtfeşte I842; 16 jert­
feşti I847, I863: jărtfeşti I842; duptZ versul 20 urmeasâ în I842:
Natura p-a mea frunte a-nt ipăr it gîndirea,
A cugeta mari fapte este povara mea:
Cel ce numai în sine şi-a mărginit s imt irea
E nevrednic de ea.
5 La soarta omenirii tot omul ia o parte;
Asfel legile firii pe noi ne-ndatorez:
Destule vieţi triste, de interes deşarte,
Pămîntu-mpodobez.
Dar tinereţea noastră aşa ea se strecoară,
ro Cînd omul nemuririi, al vacurilor far2,
Durerea îşi îneacă şi peste lumi el zboară
P-al tunetelor car.
1 AI. Marcu, Romanticii italieni şi romînii, în Analele Academiei Romine, Memorii//>
secţiei literare, Seria III, 'romul II, 1925, p. 109.
2 Versul acesta avea iniţ.ial altă formă; cea din ediţia 1842 provine dintr-o corectare
trimisă lui Ghica în scrisoarea din 29 ianuarie 1842. Textul din scrisoare prezintă diferenţe
de limbă faţă de cel tipărit: nemurirei. .. veacurilor.
443
[444]
De ce nu poci tot asfel să-nec a mea durere,
Să trag d.in a mea rană un fer o tr ăv it.or ,
15 Să uit acea sirenă, fatala ei putere,
Şi glas încîntător.
:23 temniţii 1847, 1842: temniţei 1863; 26 lacrăma 1847, 1863: lacrima 1842;
obrajii I847, 1863: obrazii 1842; 27 Răsfrînge 1842: scris Resfrînge 1847, 1863;
30 piept: scris pept,I842, 1847, 1863; fier: scris fer 1842,1847, 1863; 31 fierul:
scris ferul 1842, 1847, 1863.
ÎNCĂ O ZI
Şi această poezie face parte, după E. Lovinescu (p. 122), din "ciclul Emi-
1iei" şi este considerată "punctul culminant al acest.e i lamentabile iubiri".
1847, 1863. 2 extazuri: scris est azur i 1847, est asur l 1863; 6 pieptu: scris peptu
1847,1863; 10 pierdut: scris perdut 1847, 1863; 13 ce e-n 1847: ce-n 1863; 20
rămasă 1847: scris r em asă 1863; 31 răsplata: scris r esp l a.t a 1847, 1863; 42 ei
1847: sa 1863.
UN CEAS E DE CÎND ANUL TRECU
Data compunerii şi identitatea femeii; căreia îi este adresată poezia nu
-pot fi stabilite. E. Lov inescu n .o înregis'trează în nici unul din ciclurile
poeziilor erotice ale lui Alexandrescu. Djn identitatea versurilor 31-32 cu
versur ile 2b3'4 ale primei versiuni d in In ore de mîntuire (unde acestea par a-şi
găsi mai logic locul) s ar put-ca presupune că poezia n-a fost scrisă înainte de 1844'
Ca şi Anul 184°, poezia aceasta se ţese în jur u l momentnlui de început al
unui nou an, al unei noi perioade de viaţă, prilej pentru reflecţii asupra tre­
cutului şi viitorului.' Dar În timp ce în prima poezie nota dominantă e opti­
mismul, speranţa în progresul social, în aceasta concluziile sînt pesimiste, iar
sfera meditaţiilor poetului este mai r eatr insă , referindu-se la v iat a lui suf let ească .
1847,1863. Il r ă z hu n ar e , scris r esb u n ar e 1847, 1:863; 27 ei r847: său 1863.
BUCHETUL
Poezia face impresia unei adaptări. V. Ghiacioiu (p . .1.3<)) se gîndeşte la Beran­
ger, fără a găsi n i m ic similar în poetul fra ucez . Înclinăm mai degr ab ă către o
sursă din secolul al XVIII-lea.
1847,1863.4 pierde: scris perde 1847, 1863; 13 mîna 1847: mină I863; 30
Rumene 1847: Frumoase r863; 35 orce 1847: orice 1863; 36 orc ite 1847: oricîte
1863; 38 ceasul acela nădejdea 1847: ora aceea speranţa 1863; pierdut: scris perdut
1847,1863: 41 galben 1847: palid 1863; 48 pomenire 1847: suvenire 1863.
1 Cf'. Lamartine, Po ur le premier iour de l'annee (Harmonies, II, 19).
444
[445]
REVERIA
La baza acestei întîrziate elegii romantice pare a se afla un număr de reminis­
cerrte de lectură şi locuri comune a căror sursă precisă n-a m putut-o determina:
ideea că anumite stări de spirit sînt provocate de viaţa anterioară a sufletului,
prezentarea trupului ca o închisoare a sufletului (v. r y}, imaginea în care intr ă
statuia lui Meru non etc.
Nu există, de asemenea, indicii pentru o datare precisă.
I847, I863.10 zîmbind I863: zimbind I847; 19 deşăr t u l I847: deşertul I863:
22 r ă su n în d : scris r esu n in d I847, I863; 26 pierdute: scris perdute I847, I863;'
50 Eco I847: Ech o simplă variantă grafică I863.
MEDITAŢIE
în toamna anului 1837, dată probabilă a compunerii Meditaţiei, Alexan­
drescu se afla În regiunea Brăilei 1, înr o la t În armată. Prima publicare este cea
din ediţia din 1838.
Titlul poeziei ne duce la Lamartine, ale cărui Meditatii poetice (r820) au
exercitat o mare influenţă asupra poeziei r orn îneşt i din prima jumătate a secolului
al XIX-lea (Eliade tr a dusese În 1830 o parte din ele2). De la Larnart inc meditaţia
devine un gen literar aproape independent, cu toate că predecesori, cunoscuţi de
Alexandrescu, n-au lipsit: Rui-nele lui Vo Iney poartă subtitlul de Meditaţii cu
privire la renotutiite impcriilor şi cuprind numeroase pasaje lirice; titlul traducerilor
lui Le 1'onrneur din Hervey este de asemenea Meditatii", La noi meditaţii În
proză a scris, cu puţin Înainte de compunerea poeziei lui Alexandrescu, Cezar
Bo ll iac ." Atitudinea med it at iv ă în faţa naturii, a r u in e.lor , a monumente lor etc.
este de altfel caracteristică pentru preromantism şi romantism.
Meditaţia lui Gr. Alexandrescu n i se înfăţişează ca o succesiune de teme lirice
devenite aproape tradiţionale în romantism; sentimentele şi reflecţiile poetului
sînt exprimate în forme sugerate adesea de bogatele sale lectur i."
Cadrul În care îşi situează meditaţiile poetice este toamna. În timp ce
pentru c las ic isrn u I antic şi modern acest anotimp este simbolul belşugului şi
veseliei, el devine, începînd cu secolul al XVIII-lea, prilejul unor reverii melan­
colice, al unor reflecţii asupra morţii, într-o atmosferă tristă, adesea apăsătoare."
Hervey exprimă foarte clar acest lucru, la începutul M'orm in iel or sale: "Nous
1 Vezi nota autorului la versul 13.
2 Meditaţii poetice dintr-ale lui De La Mariine, traduse şi alăturate cu alte bUCăţi origi-
nale prin D. I. Eliad, 1830.
3 Meditaiions d'El erre u, iraduites de I'rmgl o is pa;' M. Le Tourneur ... Paris, 1771.
4 Ouerile lui Cezar Boliac. Meditaţii. Bucureşti, 1.rt tipografia lui Eliad, 1835.
5 V. Ghiacioiu, p. 19:1, caută să stabncască corespondente exclusiv cu La rnartine ,
ceea ce tnseamnă o simplificare excesivă a faptelor şi o diminuare a lui Alexandrescu: acesta
s-a incadrat În întreaga poezie il epocii sale şi nu poate fi considerat un Jmttn tor al lut
Lamartine. De altfel, apropierile de detaliu propuse de V. Ghiacioiu sînt neconvingătoare.
6 Cf', Lanson, . Lamarline, vo l, L, p. 2'.8. La noi, înainte de Alexandrescu,' putem
cita Toamna lui Mumuleanu .(Foezii, 1837, p. 51).
445
[446]
et ions dans la saison de I'uu tomne, saison qui excite fi la reverie et qui plus que
les autres verse dans les ârn es sens ib les les pensees et la douce mela nco l ie't i!
Toamna aduce în sufletul poetului "simţiri deosebite". Prima reflecţie pri­
veşte moartea care "seceră fără-ncetare". Această idee se concretizează în formula
tradiţională ub» susi! ... ? ("unde sînt ... ?"), dar în timp ce de obicei formula este
folosită pentru generaţii de mult trecute, ilustrînd ideea succesiunii nesfîrşite
a generaţiilor şi caracterului schimbător al soartei (fo1'tuna l abilisş , la Alexan­
drescu este vorba de prietenii lui din copilărie, morţi înainte de vreme (v. 5-12).
De aici gîndurile poetului se îndreaptă către cei căzuţi în războaie (v. I3-28),
iar aceasta îl duce la ideea deşertăciunii gloriei şi a concretizării ei prin somp­
tuo ase monumente funerare (v. 29-48). O analiză a gloriei, destul de pr o l ixă ,
dar în care se remarcă un elogiu al luptei pentru libertate, împotriva tiraniei,
a fost înlăturată de poet în redactarea din I847 şi înlocuită cu exprimarea unei
foarte vechi idei poetice: reprezentarea vieţii ca o piesă de teatru (v. 49-52).
Poezia se încheie cu constatarea soartei triste a omenirii. 'Speranţele, fericirea
nu sînt decît umbre înşelătoare (această din urmă i.d.ee o găsim în alte două poezii
ale aceluiaşi volum: Fericirea, după Ber ariger , şi E liza).
1838, 1842, 1847, 1863. Titlu Meditaţie 1847, 1842, 186]." Meditaţia 1838;
1 şi -(şI) 1847, 1842, 1863: ş- 1838; 2 toamnei 1847,1863: tomnii .r838, 1842,
il galbenele 1847, 1863: galbenile 1838, 1842; pe 1847, 1842, 1863: pă 1838;
9 prietini 1847, 1842,1863: prieteni 1838; 12,/13, 14, 15 se 1847, 1"842, 1"863:
să 1838; 13 nota Lipseşte în 1"838; ochiul 1"847, .r842, 1863: o ich iu l 1838; 16 l u rn e i
I847, 1863: lumii 1838, 1842; 21 răsturnaţi! 1838, 1842: scris r est.ur n aţ i 1847,
1863; 22 Pe 1847, 1842, 1863: Pă 1833; sf,trşitul 1847, 1842, 1863: sfîrşîtul
1838; 24 Fierul 1838: scris Ferul 1842, 184], 1863; 28 şi-au 1847, 1863: ş-au
I838, 1"842; răzbunat 1838: scris răsbunat 1842, resbunat 1847,1863; 30 de cinste
1847, 1838,1842: ct-onoare 1863; pe 1847,1842,1"863: pă 1838; 35 piere 1838:
scris pere 1842, 1847,1863; 38 răsune 1838, 1842: scris resune 1847, 1863; 45
spune-mi 1847,1842,1863: scris spunem 1838; 47 dacă pe 1847, 1842, 1863: daca
p ă 1838; se (de două ori ) 1847, 1842, 1883: să 1838; în Joc-ul uersuril or 49 - 52
se citesc în 1838 şi 1842:
Cinstea d-a face bine e negreşit slăvită;
Frumos e să duci moartea l-ai binelui duş m an i,
Să scapi de asuprire o patrie iubită
Şi să adăpi pămîntul cu sînge de tiran; ..
5 Dar cine e acela pă (pe 1842) care conşt iint a
îl va ierta să spuie că or la ce-a lucrat
Pentru obştescul bine i-a fost toată silinţa,
Că la folos în parte de loc n-a cugetat?
1 "Era toamna, anotimp care îndeamnă la visare şi care, mai mult decit celelalte,
revarsă în sufletele sensrrule gîndirile şi dulcea melancolie" (oP. ciI., voI. 1, ]J. 75).
446
[447]
i
i
Eu mă gîndesc adesea (adese I842) l-a.t it i morţi fără moarte,
10 Văz că l-acele fapte prin care să (se I842) slăvesc,
Pricini deosebite s-a întîmplat să-i poarte
Şi virtutea pornită de patimi o găsesc.
Unul drepturi pierdute (scris perdute I842) căta să dobîndească,
Altul o sîngerată necinste-a răzbuna,
15 Unul călcînd puterea voia să stăpînească,
Şi altul iar de alte objecturi aă-n dernn a .
Ei sînt c-ace le păsări de bine făcătoare,
Ce curăţă cîmpia de şăr p i (şerpi I842) o tr ăv i tor i
Şi poate fără voie ne sînt fo Ios itoure ,
20 Cătînd sil. ducă hrană la pui nezburători.
Ce rar să (se I842) nasc acele duhuri m ar in imo ase ,
Care nestăpînite de patimi sufleteşti
Şi fără să priveasca la-npartele foloase,
Pentru nimic fac bine ca d uh ur Te cereşti!
25 Aceştia-ntre (acest ii între I842) oameni nu pun deosebire;
Legi, locuri sau credinţe pă (pe I842) ei nu îi opresc;
Tot scoposul le este s îr m an a (scris sărmana I 842) omenire
Şi ajută de obşte pă (pe I842) cei ce pătimesc.
Asfel stăpînul zilii întinde-a sa căldură
30 Orunde (ori- I842) e viaţă ş-orunde (ori- I842) e pămînt,
Aşa ale lui raze să (se I842) -mpr aş t ie-n natură
Ş-or (ori I842) în ce loc al lumii în patria lor sînt.
53 veacur'le I847, I8]8, I842: veacurile aritmie I863; 56 omenirei I847,
I863: omenirii I838, I842; 57 se I847, I842, I863: să I838; 58 'nădejdea I847,
I838, z842: speranţa I863; 59 zîmbire I838, I863: scris zimbire z842, I847;
60 fericirei I847, I863: fericirii I838, I842; 61,62, 63 astfel z847, I863: asfel
I838, I842; 65 soartei I847, I863: so ar t i i I838, I842,' 70 ce-o I838: ce-a I842,
I847, I863; 71 ceasul I847, I838, I842: ora I863; piere I838: scris pere I842,
I847, :r.863; 72 Se I847, I842, I863: Să I838; vecinica I847, I842, .1863:
veşn ica I838.
CIMITIRIUL
Data compunerii acestei poezii, publicată pentru prima oara III ediţia din
1838 sub titlul Peştera, nu poate fi stabilită cu precizie. Izvorul de inspiraţie
pare a fi vizitarea, la o mănăstire, a hrubei în care se ţin cr an i i le că lug ăr i lor c!
Din punctul de vedere al t ern a t ic i i , poezia se integrează în genul sepulcral,
în forma lui aproape c las ic ă": mormintele sînt lecţii pentru omul care îşi poate
1 E. Lovinescu, p. 59.
2 Vezi nota la Mormintele la Drăgăşani, p. 426 şi unu.
447
[448]
da seama de zădărnicia "fumurilor", a ambiţiilor omeneşti. Atmosfera m acabr ă
este creată începînd de la versul 13 şi amplificată de imaginile din versurile
21 -28. Poezia se încheie cu o reluare a prezentării mormintelor ca izvor de
învăţăminte pentru om.
Schimbarea titlului din Peştera în Cimitiriul în ediţia 1847 precizează întru­
cîtva genul literar al poeziei, dar face ca une le pasaje să rămînă obscure; prin
această modificare şi prin înlocuirea ultimelor două strofe din prima versiune cu
strofa finală a versiunii definitive, Alexandrescu pare să fi urmărit realizarea
unui poem liric de o valoare generalizatoare mai mare.
1838, 1842, 1863. Titlu Cmi it ir iu l 1847, 186].' Peştera 1838, 1842: 1 pocă­
inţei 1847, 1863: p ocă in t i i I838, 1842: 2 pier 1838: scris per 1842, 1847, 1863:
3 credinţei 1847, 1863: cr e d in t i i 1838, 1842; 6 se 1847, 1842, 1863: să 1838:
7 fierbinte 1838: scris ferbinte 1842, 1847, 1863; 8 lacrimi 1847, 1842, I863: lacrămi
1838: 9 bolţile [847, 1842, 1863: b o l te l e 1838: 13 s îriu- [838: s iriu- 1842, 1847.
1863; 14 Urîcioasa 1847, [838, [842: Furioasa [863; fostilor 1847, 1842, 1863:
foştilor 1838; 15 altarul 1847, 1342, 1863: oltarul 1838: pe 1847, 1842, 1863:
pă 1838; 16 de 1847, 1842, 1863: dă 1838; 21 Iocu int- 1847, 1863: lăcu in ţ- 1838,
1842; 24 Pe 1847, 1842, 1863: Pă 1838; sfăramă 1847, 1838, 1863: sfarămă
1842; 26 sălbatici 1847, 1842, 1863: să lb at.ec i 1838; jertfeau 1847, 1863: jărtfea
1838, 1842; pe 1847, 1842, 1863: pă 1838; 27 treceau 1847, 1863: trecea 1838,
1842; 31 piere 1838:scris pere 1842, 1847,1863:,34 sc- 1847, 1842, 1863:să- 1838:
în locul versurilor 37-40 se citesc în 1838, 1842:
/
Dar ... făc l i a-m (mi 1842) să /(se 1842) stinge şi flacăra ei piere
(scris pere 1842),
Trebuie a mă-rrto arce : mă-ntorc însă mîhnit,
Căci înr--av e arn plăcere
În fundul aş t i i (astii 1842) peşteri să umblu (îmblu 1842) rătăcit.
5 Aşa f âc l ia vieţii pă (pe 1842) om cînd părăseşte,
De plăcerile lumii el nu este sătul
Ş-orcît (ori- 1842) de mult trăieşte,
Atunci tot i să (se 1842) pare că n-a t.r ă.it destul.
39 răsplată: scris resplată 1847, 1863.
BARCA
E. Lov iriescu (p. 58) consideră poezia ca fiind una din ultimele din "ciclul
Elizei" şi plasează compunerea ei curind după despărţit-ea de Eliza, la Brăila,
în anul 1837; localizarea şi datarea sînt sprijinite pe argumentul, destul de
puţin solid, că apa pe care pluteşte barca nu ar putea fi decît Dunărea (în pasa­
jele supr irn a tc din ediţia 1847 poetul face a luz ie la o furtună, şi prin urmare nu
ar putea fi vorba de un lac). Indicii certe pentru datare lipsesc.
448
[449]
I­
I
Plimbarea cu barca, ca pretext 'de reflecţii poetice, apare în literatură
începînd din secolul al XVIII-lea (J.- J. Rousseau, Ch ateaubr ian dj! Alexandrescu
a cunoscut desigur Le golfe de Ba y a al lui La.m ar t ine (Meditations poetioues , XV),
fără a-i prelua Însă conţinutul. Apropierile sugerate de Pompiliu Eliade (Le lac,
1'lmmortalitrJ)2 şi de V. Ghiacioiu (Epître il lYl. Casimir Delavigne a lui Lamartine
şi Le prisonwier al lui Beranger)3 sînt prea vagi pentru a fi demne de reţinut.
Găsim însă exprimate aici gînduri care revin adesea la Alexandrescu: ura împo­
tr iva "tîlharilor" (v. 13 - 1 6), speranţa în fericire însoţită de teama ca şi această
speranţă să nu fie spulberată (v. 41-44 şi 11-12 din strofele suprimat e). Sen­
timentul dominant este însă dragostea.
în Uwiucrsu i din 10 octombrie 1846, I. Genilie (?) dă o interpretare alegorică
poeziei, sugerată mai ales de versurile 9- 12; nu credem că interpretarea aceasta
poate fi r et inut ă •
[838, I842, [847, I863· 1 Păşeş te [847, I842, I863: Pîşaşte I838; pe I847,
I842, I863: p ă I838; 2 llatm:ei I847, I863: firii I838, I842; 4 se- I847, I842,
I863: să- I838; 7, 8 dacă I847, I842, I863: daca I838; 8 mulţumire I847, I838,
I1063: mulţămire I842; după versul 8 urmeasă în I838 şi I842:
Negreşit că furtuna, de vînturi aţîţată (aţiţată [842),
Poate curînd să schimbe pl âcerea-ii grozăvii,
Adîncul să-I desch iz ă , şi marea-nt ăr ît ată
Un mormînt să ne-arate, departe de cei vii.
5 Dar pămîntul nu are t a l az ur i mai cumplite,
Stînci mai primejdioase, mai grele de trecut?
A! martur iau p-acela ce aspr e le ursite
Viaţă de durere şi chinuri i-a ţesut!
Saltă, iubită barcă! nimic nu te opreşte;
10 Aerul este dulce, tot zgomotul e mort;
Nădejdea ţine cîrma şi cerul ne z îmbeşt.e (zimbeşte I842):
Subt toată-a lor (lui I842) lăţime, noi nu vom găsi port?
13, 13 pe I847, [842, I863: pă I838; 16 pierzare 1838: scris perzare I842,
1847, I863; 13 vostri 1847, I842, I863: voştri I838; 25 Cerul o să ne-ajute I847,
(a să) I842, I863: Ceru-o să ne ajute I838; 28 jertfă I847, I863: jărtfă r838,
I842; 29 Dacă .[847, 1842, I863: Daca I838; 31 -n I847, I838, I842: în, presupu­
nînd citirea disil abic â a ct!vîntului v i at a+, I863; 32 ş-aş I838: lll-aş greşeală de tip ar»
I842, "corectată" 'În mi-aş I847, I863; 33 dreptu-acelei: dreptu-acelii I838, dreptu
ce l ii I842 mol d oucn ism menţinut sub forma dreptu celei în 1'847, I863; 35 înch i-
1 Lanson , Lamariine, p. 18/"
2 P. 886.
3 P. 21.'>.
4 Se găsesc tnsă numeroase cazuri, în 1853, de transformări de acest fel, rără nici o
preocupare pentru menţinerea ritmului..
fi Provenită din asemănarea slovelor chirilice M Şi--III.
29 - Grigore Alexandrescu. Opere 1
449
[450]
puirei r847, r863: înch ip u ir i i r838, r842; 38 z î m b i r838: scris zimbi r842, r84i,
r863; 42 răsplăti r838, r842: scris resplăti r847, r863; 43 Dacă r847, r842,
I863: Daca r838; nădejde r847, r838, r842: speranţă r863; -nşelată r847, r863:
-nşă.lată r838, r842; 44 nădejdea r847, r838, r8p: speranţă I863.
RUGĂCIUNEA
A fost publicată mai înt îi în ediţia din 1838; nu există indicii pentru o
datare mai precisă.
Po mp il iu Eliade (p. 884) consideră poezia inspirată din Il ymn e de l'e-nfant
ti son reueil tHavmonies, L, 7) a lui Larn ar t in e ; nici scopu l , nici mijloacele de
expresie nu îndreptăţesc această apropiere. E. Lovinescu (p. 81) aduce în discuţie
La priere (M eâitaiions p oeticwcs, XII), găsind asern ăn ăr i cu . .Rugăciunea în ceea
ce priveşte "concepţia poetică despre Dumnezeu"; asemănările sînt totuşi vagi;
asupra concepţiilor vom reveni mai jos. V. Ghiacioiu (p. 249 şi ur m) adaugă
la lista surselor posibile cîteva pasaje din Nopţile lui Young - Le Tour ncur , şi
mai puţin convingătoare. Desigur că nu poate fi vorba de o sursă unică, dar
dacă examinăm concepţia despre divinitate exprimată în Rugăciunea, constatăm,
ca şi Ch . Drouhet (p. 192), că această poezie "în fond e un imn deist şi morala
ce o cuprinde e um an it ar ă , iar nu creştină". În felul acesta atenţia ni se îndreaptă
către celebra Rugăciu-ne universală a lui Pope, pe care Alexandrescu a putut-o
cunoaşte în traducerea lu i La il y-To iend a l , intercalată în ediţiile operelor lui Delille.1
Este interesant de remarcat că pasajul din La .priere la care, probabil, se referă
Lovinescu este considerat ca o reminiscenţă dinjPope.2 Există, de asemenea, unele
pasaje din Rugăciwnea lui Alexandrescu carei prezintă asernăriăr i cu Rugăciwn ea
lui Pop e şi pot trece drept reminiscenţe din c;ea din urmă. Ricg ăciu nea universală
începe cu cuvintele:
Pere de tout! O toi quP ...
corespunzînd cu primul vers al lui Alexandrescu:
Al totului părinte, tu, a cărui...
Cităm apoi:
Que cet instinct sacre, qu'on nom m e conscience
Soit m on frein le plus fort, rn on guide le plus ch er+ ...
Pasajul poate fi apropiat de versul 16:
Conştiinţa să-mi fie cereasca ta povaţă.
1 Influenţa Rugăciunii lui Pope asupra delsmului francez a fost d isou ta tă de P. van
Tieghem Intr-un articol din Revue de liiierature cornpuree, 1923, p. 190.
2 Versurile 41-54. Cf. comentariul lui Lanson ad lacum.
3 ., Părinte al totului! O tu care ... "
4 "Acest Insttnct sacru, care este numit conştiinţă,
Să-mi fiefrlul cel mai puternic, călăuza cea mai dragă." (Oeu ores de J. Delille, noul'elle
<ldition. Oeuvres posrhumes, val. XVI, Paris, 1824, p. 231 şi urrn.)
450
i
I
I
I
[451]
Alte pasaje din Rugâciicnea, similare cu Pope, se referă la calea adevărului, pe
care o urmează poetul, la indulgenţa faţă de semeni etc.
Semnalăm de asemenea similitudinea schemei strofei în Rugăciunea lui Alexan­
drescu şi Le âesesp oir al lui Lamartine (M edit ations poetiques, VI). Cităm din
acest din urmă poem versurile 49-54, care prezintă şi apropieri de conţinut
cu poezia lui Alexandrescu:
Cr ea teur , Tout-Puissant, principe de tout etre!
Toi pour q u i le poss ib le existe av an t de naître I
Roi de l' imrncns ite ,
Tu pouv a is cepcnd ant , an gre de ton env ic,:
Puiser pour tes enfants le bonheur et la vie
Dans ton etern ite?"
Influenţele şireruiniscenţde au însă un rol secundar în Rugăciunea lui
Alexandrescu: acesta si-a expus a ic i crezul său moral, şi-a definit propria sa
atitudine în viaţă şi în aceasta constă originalitatea şi valoarea poemului;
sentimentul religios şi rugăciunea propriu-zisă ocupă un loc secundar în ansam­
blul poeziei.
V. Alecsandri îşi va fi amintit de Rttgăciunea lui Alexandrescu în Imn
religios (Poezii, ed. Gh. Ad aruescu , val, II, p. 123):
Etern Atotputernic. o! Creator sublime,
Tu, ce dai lumii viaţă şi omului cuvint. ..
şi mai ales în Imn cătră Dwmneseu (ibid., p. 240):
O! Dumnezeu, al totului părinte,
Înalt al lumii Creator!
I838, I84z, I847, I863' 3 creator I847, I863: ziditor I838, I84z; 4 marg in r
I847, I84Z, I863: mărgini I838; 5 sfînt I847, I838, I84Z: sînt I863; 7 Daca I847,
I838, I863: Dacă I84Z; făp tur e i I847, I863: făpturii I838, I84z; 8 întotdeauna
I847, I838, I84z: îrrtotd auna I863; 10 z îm b eşt e I847, I838, I863: scris zimbeşte
I8p; 19 omenirei I847, I84z, I863: omenirii I838; 20 pe I847, I84z, I863: p ă
I838; altul I847: p-a Itu l I838, I84Z, I863; 25 totdeauna I847, I838, I84z:
totdauna I863; 26 n emur ir e i I847, I863: nemuririi I838, I84Z;,28 zîmbeşte
I847, I838, I863: scris zimbeşte I84Z; 32 Ce sînt pentru mărirea-ţi' I847, I863:
Care sînt pentru slava-ţi I838, I842; 33 Dupe I847, I863: După I838, I842; 43 pă­
mîntu I847, I863: pămîntul I838, I842; 44 vlntu. I847, I863: vîntul I838, I842;
54 Se I847, I842, I863: Să I838.
1 Eliade tradusese aceste versuri tn ritmul tradiţional al poeziei neogreceştt, fără a
respecta metrul original:
Crea tor atotputernic
Princip Ia toată fiinţa,
Ce pînă a nu se naşte
Intru tine e putinţa
A fi.cum t-el îndura ...
(Meditaţii, p, 37.)
29*
451
[452]
VIA TA CîMPENEASCĂ
1. Ghica ne infor me az ă (p. 663) că Alexandrescu petrecuse o vară (1838
sau 1839) la Ploreşti, moşia lui Cantacuzino. Poezia a fost scrisă după aceea,
probabil în anul 1840 sau 1841, la o rugăminte a vor n icu Iu i, cum par să o
dovedească versurile 3-4 ale primei versiuni:
Cu mu Itărn ire-aş face
Descrierea ce doreşti.
A fost publicată mai întîi în ediţia din 1842.
Este vorba, aşadar, de o poezie de circumstanţă, descrierea măgulitoare a
unui domeniu, pentru a face plăcere amfitrionului. De aici lungimea, neobişnuită
la Alexandrescu, dar şi lipsa quasitotală de corrrp oz iţ ie , efortul vădit de a
amplifica elogiile, îmbinate totuşi cu ironii şi cu numeroase elemente de satiră
socială şi politică.
Genul literar al poeziei descriptive nu este nou. La Delille, de exemplu,
găsim Vers el. M-me la c om tesse de B. sur son jardin (Oeuvres, Paris. 1824, v o l , 1,
p. 83) sau Vers sur le jardin de Ms-me de Houdetot (ibid., p. 100). Acest gen de poezii
de c ircumstunţ.ă n-a fost practicat la noi: boierii, refractari la cultura modernă,
nu participau la viaţa intelectuală a ţării, nu aveau relaţii de societate cu poeţii.
Şi dacă găsim elemente descriptive la Iancu Văcăr escu , cadrul descris este pro­
pria sa iuoş ie : începînd de la strofa a 24-a a Primăverii amorulwi putem întîlni
accente apropiate de cele ale lui Alexandresfu:
Se înt in de o cîmpie
De subt poa le de Carpaţi,
Cîmp deschis de vitej ie
La r orn în i.i lăudaţi.
Acolo am eu căşc io ar ă ,
Pe un vîrf de delişor,
Curge-n vale-i o apşo ar ă ,
Mur mur ind încetişor;
împotrivă zmăltuite
Dealuri altele se văd
Ş-în vîlce l i le-nf lori te
Miei pasc, alerg, se joc, şăd ,
(Colecţie, p. 7-8.)
G. Călinescu (p. 450-451) vede în versurile 129-132 o r em in iscerrţă din
Parny, iar versurile I60-172 sînt apropiate de o poezie de Lebr u n (p. 472).
într-un articol nesemnat, apărut în Propăşirea din 1 septembrie 1844,
p. 370, găsim relatată o vizită la F'lor eşt i : ,,:Mă grăbii să mă Îmbrac şi mă dusei
să vizitez această Iăcu inţ.ă p,e care imaginaţia mea visase atît de plăcută de cînd
452
[453]
unul din poeţii nostri a cintat-o". Autorul povesteşte apoi că proprietara moşiei,
"castelana", a recitat descrierea ironică a locuinţei (v. 72-83) şi încheie, între­
bindu-se admirativ: "Poate fi ceva mai adevărat şi de un glumeţ mai uşor?"
1842, 1847, I863; o corectare la versurile 267-269 se găseşte în scrisoarea
către Gliic a din 29 ian . 1842 (5). Titlu D.V.G.C. I847, 1863: D. Vornicului
Gr. Cantacuzino 1842; versurile 1-4 se citesc astfel în 1842:
Aşa, natura îmi place
O simţ, nu te amăgeşti,
Şi cu mulţămire-aş face
Descrierea ce doreşti.
9 inimei 1847,1863: inimii 1842; 15 Coprins 1847, I863: Cuprins 1842; nemulţumire
1847, 1863: nem u l tăm ire 1842; 20 Duhul îşi 1847, 1842: Sp ir it.u-ş i 1863; pierde:
scris perde 1842, I847, 1'863; în locul versurilor 23--2& se citesc în I842:
CU toate aceste, dorinţa,
Pofta de a-ţi mulţumi
25 Pentru zilele plăcute,
La cîmpul tău petrecute,
Mă face să-mi pui silinţa
Locul acel a descr i.
37 serei I847, 1863: serii r842; versurile 42-44 au în I842 forma:
Cuprinsul unde cu tine
Firea o am preţuit
Şi plăcerile senine
45 -a 1847, I863: -au I842; 43 răsărit I842: scris r esăr it I847, I863; 53 liniştită
I847, I863: l ineşt it ă I842; 72 lu me i 1847, I863: lumii 1842; 74 glumei1847, 1863:
g lum ri I842; 75 Slobod I847, 184:::: Liber I863; 113 d uouă (scris d uoă ) I847: două
I842, I863; 143 năştea dJ42, I863: păştea greşeală I847; 149 aţîţă 1863: aţîţă
1842, I847; 152 de 1842, I863: pe 1847; 153 firei 1847, r863: firii I842;
155 Lua I847, I842: Luau 1863; 156 a.deseaor i I847, I863: adeseori 1842; 166
Insectele- I847, I842: Insecta 1863; 175 torcnte I847, 1863: torenturi 1842; 131
coprindea 1847, I863: cuprindea I842; 139 zîmbet 1847, I863: scris zimbet I842,' \
199 Slobod 1847, I842: Liber 1863; 207 ieşa I847, I842: ieşea I863; 208 ste ..
lele I847, 1863: stelile I842; 214 nopţii I8-17, I842: nopţei I863; 215 Pin I863:
Peri I842, 1847; 216 clătina 1847, 1842: cletina I863; 224 liniştit I847, I863:
lineştit I842; 231 tinereţei I847, I863: tinereţii I842; 233 vieţei I847, I863:
vieţii I842; 238 smu ls I847, I863: smu lt 1842; 244 Poteca I847, 1863: Potica
1842; 247 astfel 18-17, 1863: asfel 1842,' 248 strein 1847, 1863: străin 1842;
257 Se naşte 1847, I842: Simţi atunci I863; 267 tiraniei 1847, I842, I863: rău­
tăţii 5; 268 Tovarăşi 1847, 5, I863: Ministri 1842,' 269 v ic len ie i 1847, 1842,
1863: nedreptăţii 5; 273 z î m be te 1847, 1863: scris z i m be te 1842; 279 locaş
I847, 1863: lăcaş 1842; 280 Eu mulţumit 1847, 1863: În sinul firi- 1842; 281
Liniştit 1847, 1863: Lineştit 1842; 291 răsplătirea 1842: scris resplătirea 1847,
1863,' 293 Şi cinstea 1847, I842: Ş-onoarea 1863; 296 răzbunător (răs-) I842: scris
resbunător 1847,1863.
453
[454]
lY.UEZUL NOP'ŢEI
M'iez u] nopţei este prima poezie publicată de Cr. Alexandrescu, şi singura
din ediţia 1832 reprodusă în ediţia 1847. A apărut în Curierul ruminesc din 6
martie 1832. Data compunerii este socotită de cercetători cu mult anterioară
primei publicări şi se stabileşte în raport cu celelalte poeme din ediţia 1832, în
special cu A dio la Tîrgovişte şi cu Intoarcerea. Elementele datării, în afară de cele
interne, rezultînd din conţinutul poemului însuşi, sînt următoarele (reproducem
argumentarea lui Lov in escu , p. 52 şi urm.): cunoscuta scrisoare a lui Ghica
către Alecsandri afirmă că scriitorul făcuse cuuoşt inţ.ă cu Alexandrescu "cam pe
la 1831" şi că acesta îi r ec it ase Adio la T'irgouişte>; aşadar, s-ar putea conchide
de aici că poemul Adio fusese deja scris în primăvara anului 1831. Pe dea1tă parte,
faptul că în M·iezul noţrioi se vorbeşte de "frumoasa2 primăvară" care "acuma se
grăbeşte/la caru-i să înh am e pe z ef ir i i uşori" ar permite să se afirme că şi această
poezie a fost scrisă la Tîrgovişte în primăvara an u Iu i 1830. În sfîrşit, reminiscenţele,
în Adio, din Ruinurile Tîrgovişlii şi Păstorul întristat ale lui Cîr Iov a , publicate în
20 martie şi 8 mai 1830, ar arăta că Adio a fost concepută după 8 mai 1830 şi
înainte de primăvara 1831, cînd ar fi avut loc întîlnirea cu Ghica. Căutînd, apoi, să
st ab i le ască raportul cronologic dintre Miezul nopţei şi A dio, Lovinescu scrie:
"Din faptul că Adio e un rămas bun adresat Tîrgoviştei, înainte de a o părăsi,
deducem că Miezul nopţei a fost, probabil, scris Înainte". Şi, deoarece ideea cîn­
tării ruinelor nu putea veni în vremea aceea decît de la Cîr lov a . Lovinescu
susţine că Miezul nopţei tr ebu ie să fi fost compusă după 20 martie 1830.
Argumentaţia lui Lovinescu păcătuieşte în�nele amănunte: nu putem pune
prea mult temei pe mărturia lui Ghica. de a t îte a ori Înşelătoare, mai ales că de
la faptele relatate au trecut aproape şaizeci de ;imL3 De altfel. nici Ghica nu este
categoric; el afirmă că întîlnirea a avut loc "cam pe la 183I" şi nu cu precizie
în 1831. Cu alte cuvinte, data extremă nu poate fi considerată primăvara 1831,
ci mai degrabă acea a primei pub1icări, începutul anului 183 z. Pe de altă parte
în A dia nu este vorba de despărţirea de Tîr govişte, menţiunea La Tîrgovişte, adău­
gată de-abia în 1863. fiind echivalentă cu celelalte sub t it lur i localizatoare ale
poeziilor lui Alexandrescu: La Mănăstirea Deatulu.i .(Trecutul), La Cozia (Umbra
lui Mircea), La Drâgăşani (Mormintele), La T'ism an a (Răsăritul lunei). Poetul îşi
iar rămas bun de la lume, nu de la Tîrgovişte:
Zic lu me i un adio: iau lira şi mă duc.
Deci nici cronologia relativă a celor două poezii nu este solidă. Tr eb u ie ,
aşadar, să reţinem numai termenul a quo , data apariţiei poez i.i lor lui Cîr1ova.
În ediţia din 1847, Alexandrescu a adus importante modificări structurii
iniţiale a poeziei: au fost supr irn a.te IZ str ofe şi adăugate 4 (vezi var in nt e le};
1 P. 658.
2 Trecem peste unele scăpări ale lui Lovinescu care provin din fuptul că citează MielUl
nopţei după ediţia 1863 unde există schimbări faţă de versiunea din 1832 şi sînt introduse
strore din Adio. In versul pe care îl cităm "frumoasa" este pentru "a patra".
L3 Lovinescu însuşi arată ceva mai jos (p , 53) cită valoare au mărturiile lui Ghica:
acesta socoteşte că Miezul nap/ei a fost scris după 1837!
454
[455]
versurile 25-36,c are nu figurează in ediţiile anterioare, au fost extrase .d in
poezia Adio la Tîrgovişte, om isă în ediţia 1847, şi uşor m od if ir at.e: 25-28 cores­
pund cu versurile 33-36 din Adio, versurile 29-32 cu 53-56, iar 33-36 cu
45-48; versurile 5-8 reproduc, în linii mari, versurile 21-24 din Prieteşugul ,
omisă de asemenea din ediţia din 1847. Poetul a ştiut să renunţe la balastul pr o l ix
al debuturilor şi să ofere cititorului o elegie închegată.
În prezentarea pe care o face poeziei în Curierul rurnl-ncsc , Eliade scrie: "Ale­
xandrescul, un tînăr abia de 18 ani, ca un alt Young ieşit din ruinurile Tîrgoveştii,
se aşază pe ele în mijlocul nopţii şi face să răsune glasul său cel plîngător".
Observaţia lui Eliade situează cu just.eţ.e J'.1.iezul nopţei în cadrul temei preroman­
tice a meditaţiilor nocturne, al cărui reprezentant principal a fost, în secolul al
XVIII-lea, poetul englez Edward Young. Ca şi pentru Young, pentru Alexan­
drescu noaptea şi luna sint inspiratoare ale poeziei şi ale cugetărilor filozofice şi
religioase:
luna s-ar at ă sa i nsp ir e
Gîndiri religioase l-ai lui Apolon f i i.!
(v. 3-4)
Ca şi poetul englez, care lăsa poeţilor mondeni soarele, Alexandrescu urăşte
lumina:
cat singurătatea
[ ... ] lumina eu urăsc
(v. 25 13_14)
Young considera noaptea ca o pauză în viaţa naturii, atributele nopţii fiind liniş­
tea, încremenirea. Aceeaşi e şi viziunea lui Alexandrescu:
Cînd tot d o ar m e-n natură, cînd tot e liniştire,
Cînd nu mai e mişcare în lumea celor vii
(v. 5-6)
Acum e miezul nopţii!. .. Natura toată tace ! ...
(v. I25)
în sfîrşit, Alexandrescu, ca şi Young, Îmbină meditaţia filozofică cu elegia
personală. Poetul englez plîngea moartea soţiei, a fiicei şi a prietenului, Alexan
drescu pe 8. păr inţ ilorf
1 Pentru toate citatele, vezi variantele, deoarece schimbările operate de Alexandrescu
sînt de cele mai multe ori importante.
2 Cf. Mîngîierea, v. 24-25:
Să-ţi arăt trnpreiuru-rnt un larg cerc de morminte
In care dorm fraţi, rude, părinţi ce m-au iubit.
Cei care socotesc data compunerii Miezului noplei anul 1830 situează moartea părinţilor în
anul 1827 (Lovinescu, p. 54, G. Călinescu, p. 363).
455
[456]
În afară de Young, pe care Alexandrescu l-a cunoscut în traducerea lui
Le Tour nour+, se găsesc în M'ieeu] noţnei urmele influenţei lui La m ar t ine : versul
IO poate fi pus alături de versul 3 din l' Lsol ern en t :
Je p r o m en e au 'hasard m es regards sur la p la inc''
iar versul 36 a fost socotit o traducere (e de fapt o reminiscenţă) a versului:
Met3 la rua in sur ses yeux et de mande un tombea1\.4
iHormonies, XVII, Le retour.ş
Imaginea din versurile 7-8 a fost considerată ca provenind din Ch at eau­
br ianrl, Rene , p. 133: "Quelquefois une haute colonne se montrait seu le debout
dans un desert, comrne uue grande p e n see se leve par intervalles dans une âme
que le tempset le m a lheur on t dev ast ee."! (C:f. V. D. Păun,op. cit.,p. 72 şi ur m . ,
V. Ghiacioiu,p. 148.) Alexandrescu are însă m.i i degrabă în memorie imaginea
preluată şi oarecum schimbată de Larnar t ine :
Et pu is il s'e lev a it une seu le p ensee ,
C:omme u ne p yr arn ide au ni il ieu du desert ."
(L'Occident, în Il arrnon ies , II, 2.)
N. 1 . Apostolescu (p. 1I4Şi urm.), în căutarea exagerată de surse, aduce,
neconvingător, în discuţie elegia a XXV-a din cartea 1 a lui Audr c Ch en ier şi
două sonete ale lui Sa int e-Beuv e . /
Elegia lui Alexandrescu, datorită re13!tivei noutăţi a temeF şi datorită
v a lor i i ei literare, s-a bucurat de un răsunet' puternic Într-o epocă în care pro­
ducţiile poetice cu adevărat moderne erau deosebit de rare. Reminiscenţe din
această poezie se gasesc la numeroşi autori contemporani. Eliade însuşi, care
criticase aparatura mitologică a poemu lu i", nu se sfieşte să. reia o cxpresie a lui
Alexandrescu; în O noapte pe ruinele T'irgouiş tii citim:
Natura toată 'doarme ...
(1'.31, ed. D. Popovici, I, p. 179)
1 Paris, 1769. Este de fapt o prelucrare radicală. GL P. van T'Ieg hem , Prerom .• Il, p. 50
şi urm.
2 "Imi plimb la tn ttmplare privirile pe cîmpie."
3 Este vorba de lepr-osul din Aosta al lui Xavicr de Malstre.
4 "Işi pune mina pe ochi şi cere un morrnrnt ," Apropierea. cu versul lui Ale­
xandrescu a fost semnalată în cadrul unei sedi nte a societăţii literare "Gr. Alexan­
drescu" a elevtlor liceului Unirea din Focsan i, conduse de 1. M. Raşcu. Procesul-verbal
al şedinţei a fost publicat în Anuarul socielaţii, nr, 2 (1920-1921) 'p. 64 şi ur m.
fi "Citeodată o coloană înaltă se arăta singură, ridicată în mijlocul unui pustiu, după
cum un gînd mare se ridică din cind în cînd într-un suflet pe care I-au pustiit timpul şi
nenorocirea .' c
6 "Şi apoi se înălţa o singură gîndire, ca o piramidă în mijlocul pustiului."
7 Alexandrescu nu e chiar primul poet al nopţii: Cîrlova a folosit tema în Ruinurile
Tfrgovişlii, iar prima ediţie a traducerii parţiale făcute de Simeon Marcovici din Young­
Le Tourneur dateazil, pe cît se pare, tot de la anul 1830.
8 Domnul Sarsa'ila Autorul, ed. D. Popovici, I, p. 249.
456
[457]
C. D. Ar icescu , care scrisese şi el o poezie cu titlul Miezul nop iii", spune în
O noa p te pe lacul de la S ... ov2:
Iată miezul nopţii! Natura e lină ...
Urme din M'iesul nopţei (şi din Intoarcerea) se găsesc şi în Poetul murind
al aceluiaşi (Cîteva ore de colegiu, p. 8), din care cităm (p.ro):
Puţină vreme încă şi în păm înt voi merge
Voi însoţi ţărîna celei ce fi-a născut:
Puţin, şi al meu nume din lume se va şterge;
Ca el şi pomenirea-mi nu va via mai mult.
În O noapte pe ruinele T'irgouiş tei a lui P. Or ă d işte anu (Bucureşti, r857,
p . r5) citim:
Să vii la miezul nopţii
Cînd totul tace, doarme.
Tot de acelaşi vers îşi aminteşte Romulus Scriban în O noapte pe ruinele
Sucevei:
Acum e miezul nopţii, nimica nu se vede.
(Steatta din r8 aprilie r860.)
Clădit aproape În întregime pe reminiscenţe din Miezul nopţei e poemul
anonim publicat la p. 8r şi urm. ale broşurii a V-a din Spitalul amorului de
A. Pann.
Este interesant de semnalat că mai ales versurile supr i mute în r847 sînt
cele mai populare. Acest lucru dovedeşte importanţa pe care a avut-o apariţia
în anul 1832 a unui volum, oricît de modest, de poezii romîneşti originale.3
În aceeaşi ordine de idei trebu ie să semnalăm şi faptul că, începînd tocmai cu
versul:
Acum e miezul nopţii! ... Natura toată tace ...
poemul a fost publicat şi transcris pe note bizantine de Anton Pann (Spitalul
amorului, I, 89; melodia la p. 149). Conform obiceiului său, Paun deformează
textu 1:
Acum e miezul nopţii!
Natura toată tace!
Acum minutul morţii
Iată că a sosit,
1 Cîleva ore de colegiu, p. 35.
2 Ibid., p. 86.
3 Vom vedea mai JOS ecoul celorlalte poezii din aceeaşi ediţie.
457
[458]
Odihna îmi lipseşte
Nu poci a avea pace,
Mîhnirea rnă-rnpresoar ă
De tot sînt părăsit ...
Continuarea este în acelaşi spirit. Totuşi, la sfîrşit, Pann a trecut semnătura lui
Alexandrescu.
Curierul rumînesc din 6 martie I832 (C), I832, I842, I847, I863. Titlu
nopte i I847, I863: nopţii 1:;, I832, I842; 1 Se citeşte astfel în C, I832, I842:
Aicea (aice I842) p-aste ziduri în linişte senină
2 umple I847, C, I832, I863: îrrip le I842; 3 să inspire I847, I863: şi e
plină C, I83z, I84z; 4 Gîndiri religioase I847, I863: De cugetări, de gînduri C,
I832, I842; 5-8 lipsesc în C, I832, I842; 10 foc sfînt I847, I863: sfînt foc C,
I832, I863; 11 în zboru-I se r ăd ică la I847, I863: Şi merge de se pune pe C,
I832, I842; 12 se citeşte astfel în C, I832, I842:
Căci grabnic strein (străiu I842) fuge d-acest pămîntesc loc;
după 12 se citesc în C, I832, I842:
5
Eu voi d-această lume să fiu în veci departe:
Nimica pentru mine ea n-ar e de iubit,
Tr ist ar e a m i-e r ăp aos şi ea m i-a căzut parte
Din mîna ce viaţa gh impo aşă mi-a urs it .
/
ACUm e miezul nopţii!... �attlra toată t ac« l. ..
Aşa! Da'r de la mine odihna a lipsit.
Eu văz că vine ziua la cei ce dorm în pace;
Radie (razele C) ei pe (pă C) mine tot asfel m-au găsit.
Puţine sînt la număr aceste lumi de stele;
IO Mărimea lor e mică, d-o-i vrea (vre I842) să socotesc,
Să fac asemănare cu chinurile mele,
Să spui ca ce răstrişte pe (pă C) urmă mă gonesc;
13 Nădejdea I847, C, I832, I842: Sper ant a I863; de moarte se precurmă I847, [863:
s-a dus pe duh de moarte C, I832, I842; 14--15 se citesc astfel în C, ,r832, .1842:
S-a şters c-ace a lucire ce fulgerul în nor
O lasă, sau ca urma vulturului ce poate
16 Cînd spintecă I847, I863: Să spintece C, I832, I842; f a lnecu l I8-i-7, ,r86,):
falnicul C, I832, I842; după 16 urmează în C, I832, I842:
Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte!
Cu lacrămile- (lacrimile I842) acuma durerea m i-arornez ,
Dar numele acestea (aceste I842), aceste nume sfint�
Răbelă o deşteaptă, o-mpunge , o turbez .
458
[459]
17 De cînd perdui părinţii-mi l847, l863: Din ziua întristării C, l832, I842;
18 ierni, căci după ierne l847, C: ier ne , căci după ierni l832, ierne! după ier ne
l842, ierni, căci după ierni I863; 19 zilele-mi I847, l863: zilele C, l832, l842i
v iscoloase l847, l863: fr iguroase C, l832, I842; 20 miezul C, I832: scris mezul
l842, I847, l863i îi l847, C, l832, I842: î l, considerînd pe copaci, scris copaciu ,
singular, l863i 21 Frumoasa l847, l863: a patra C, l832, I842; 23 Păşaşte1 l847,
l863: Pîşaşt e C, l832, Păşeşte I842; 25-36 li-psesc în C, l832, l842, în care se
citesc:
Peste puţină vreme o tristă păsărică
Va face să răsune acel (cel l842) jalnic crînguşor (crîngşor
corect C).
Va spune că durerea (cu toate că e mică)
Şi mii de suv en irur i pe dînsa o-rnpresor ."
5 O ştiu lE sora Prncn i P ce plînge despărţirea,
Natura desfătează cu g Iasu-I plîngător.
Ea face în tăcere s-asculte toată firea,
Şi eu ascult! ... Dar mie mi-e de dureri isvor 1
Fatal-a lumei (lumii C, l842) soartă! a a l tor a-rrtr ist ar e
10 Acei ce nu se-rnp ar te de dînsa o iubesc+,
Ascult eu cu plăcere gemete, susp in ar e ,
în relele streine (străine 1842) petrecere găsesc.
Eu nu sînt filomiIă (filomelă 1842), dar cat singurătate,
întocmai ca şi dînsa lumina eu urăsc,
15 Lu m ina otrăvită de reaua strîmbătate (strimbătate l842)!
Ca dînsa dar! în frunze, Ia umbră mă tîrăsc.
De (dar C) ce glasul meu n-ar e al lui Orfeu putere
(cîntare C)?
Dar ... ce să fac CU dînsa, căci Pluton (Platon 1842) a surz it ,
Căci Cer ber nu mai iartă de el aprop ier e (a n lmu lu i
intrare C),
20 Căci basnele acelea (acele I842) cu veacul au perit.
1 Formă provenită din scrierea lui î prin ă, luată din ediţia 18/.2, şi din restabilirea
formei muutenestt In -aşle; o păstrăm în text datorită faptului că limba literară a consacrat
forma cu ă în rădăcină.
2 Anacol ut, sau şi are valoarea lui "totuşi".
3 Procne, fiica lui Pandion, regele legendar al Atenei, şi soţia lui Tereus, regele
Traciei. Tereus o ascunde la ţară, pentru a se putea căsători cu sora ei, Phl lorriele, căreia
îi spusese că Procne murise. Adevărul se află, cele două surori sînt urmărite de 'I'ereus,
căruia li orertser a la un ospăţ pe fiul lui, Itys. In momentul cînd Tereus le ajunge, zeii o
transformă pe Philomele în privighetoare, iar pe Procne In vrabie.
4 =acei ce nu se-rnpart (=lmpărtăşesc) de întristarea altora o iubesc (=întristarea).
459
[460]
Cînd suf letu-rn.i s-asoarb e că am că e-nv iero!
Cînd văz c-ace l EU este în veci nemuritor,
Atunci plină de raze în mine-o mîngîiere
Luceşte de lumină, adoarme al m�u dor.
25 Dar cînd nelegiuitul îmi smulge fericirea!
Să nu ştiu de e moartea prieten sau duşman,
Atuncea (atunce 1842) văz că piere (scris pere 1842)
omul ca nălucirea
Ca rîul (riul 1842) ce se pierde (scris perde 1842)
în vecinic ocean.
Părinţii mei odată au fost şi ei în lume!
30 Au fost! dar acum unde? .. ah! nu ştiu unde sînt!
Şi ce mi-au lăsat mie? nimic decît un nume,
Şi (Ş- corect C, 1842) un trup ce se va duce ca pulberea în vînt.
32 sărmanul 1847, probabil numai variantă graf'ică pentru: sîrmanul 1863; 36 p-a
1847: pe a 1863; 38 pieptu C, 1832, 1863: scris peptu 1842,1847; 39 soarta 1847,
r832, 1842, 1863: sorta C; 40 astfel în C, 1832, 1842:
Şi pasurile mele la ei voi îndrepta.
ELIZA/
Despre :gliza şi ciclul de poezii dedicat ei, vezi mai sus, p. 44I şi urm ,
E. Lovinescu (p. 57) consideră această elegie drept prima din ciclul Elizei şi
situează compunerea ei în primăvara sau vara anului r837- A fost publicată mai
întîi în ediţia din r838.
1838, 1842, 1847, 1863.1 spune-mi 1847, r842, r863: scris spunem 1838;2
Pe r847, r842, 1863: Pă 1838; răsare 1838, r842: scris resare 1847, 1863; 5 cătat-o în
1847, r338, r842: căut at-o-n 1863; 6 pe (de trei ori) 1847, r842, 1863: pă1838;
7 d eşer t.u l r847, r842, 1863: deşart a- 1338; al : a 1838, 1842, r847, r86],' � Pe
valurile 1847, 1842, 1863: Pă t a lazur ' le, 1838; în titluri 1847, r863: şi chiar în r838,
r842; 10 pe 1847, 1842, 1863: p ă 1838; 12 Şi-n 1847, 1842, 186]: Ş-în 1838; 13 rip oa.se
1847, 1838, 1863: r ipo ase 1842; 14 nelocuit 1847, 1863: nelăcuit 1838, 1842,
16 oriunde 1847, 1842, 1863: orun de r838; 18 z i m bi re a 1838: scris zimbirea 1842,
1847, 1863; 19 ei 1847, r838, 1842: sa 1863.: 21 Daca 1847, 1838, 1863'
Dacă 1842; simplitate 1847, 1842, 1863: semplitate 1838; 22 dintîi 1847."
dintii 1838, dintăi 1842, dîntîi 1863; 24 şi-a .r847 , 1842, 186J: ş-a 1838;
26 atîtea 1838: atîte 1842, 1847, atîta3 1863; 32 şi-mi .r847, 1832, 1863: ş·ill1i 1838;
1 Sensul acestui vers este obscur,
2 Femininul se datorează faptului că In greceşte 'ljzw este feminin. Ct. şi Privighi­
toarea .1i păunul, v. 5.
3 Provenit probabil dintr-o corectură, netnteleasă de tipograf, a lui atîle în aWea.
460
[461]
35 Vremea 1847,1838, 1842: Timpul 1863; 36 povară 1847,1838,1863: povo ară
1842; 37 -rui 1847, 1842: -rn 1838, 1863; 42 pe 1847, 1842, 1863: pă 1838;
44 cîmpiile 1847, 1842, 1863: şi cîmpur'le 1838; 46 Se 1847, 1842, 1863: Să
1838; zîmbind r838: scris zimbind 1842, 1847, 1863; 47 dintîi 1847: dintii 1838,
d int e i 1842, dintii 1863; ceasuri 1847, 1838, 1842: ore 1863; 54 strînge 1838:
stringe 1842, 1847, 1863; och i i-i (scris ochi'I) 1847, 1863: ochii 1838, 1842;
57 vIaţa este 1847,1863: viaţa (în trei silabe) e 1838,1842; 59 Daca 1847,1838,
1842: Dacă 1863; iubirea noastră 1847,1863: ş-astă simţire 1838, 1842; 60 -n
minutu-acesta: în m inu tu-ast a 1838, -n minutul ista 1842, -n m iuu tu acesta 1847,
-n minutul acesta 1863.
AŞTEPTAREA
Considerată ca fi'idnd parte din "ciclul Elizei", această poezie a fost socotită
de Lovinescu (p. 57, 109 şi urm.) ca fiind compusă în anul 1837, cînd poetul
se afla la Focşani: "poetul îşi aşteaptă iubita la marginea unui cring şi, în
adevăr, nu departe de casa de vamă se află şi acum crîngul unde pare a se fi
petrecut «scena » Aşteptării" (id., ibid., p. 109). Compunerea poeziei s-ar situa,
după Lovinescu, între Eliza şi Inima mea e tristă. A fost publicată m ai întîi In edi­
ţia din 1838.
Poetul a suprimat în 1847 trei strofe din consideraţiile filozofice consacrate
elogiului dragostei, digresiune care se află între cele două episoade ale aşteptării.
Apropierea, sugerată de A. Densus ian u (Columna iu i Traian, 1870, nr ,
10-13; cf , V. Ghiacioiu, p. 203), între Aşteptarea lui Alexandrescu şi Die
Erwartung a lui Sch i l lcr ar putea fi luată în consideraţie, dacă s-ar putea
găsi un intermediar francez sau o sursă franceză comună ambelor poeme.
Poezia a fost destul de răspîndită încă din prima ei ver siune , Al. Pelimon a
folosit ca motto la două din poeziile sa le+ versurile 16 şi 17 din strofele supr im a.tc ,
o adevărată sinteză a temei ruinelor:
Inima mea e-ntocmai ca acele ruinuri
Prin care nu poţi trece făr-a gîndi la chinuri,
La oameni, la căderea trecutei stră.luc iri.
1838, 1842, 1847, 1863.1 ceasul 1847, 1838, 1842: ora (pc7strînd însă acesta)
1863; 2 se 1847,1842, 1863: să 1838; 3 pierdut 1838: scris perdut 1842, 1847,
1863; 5 se (de două ori) 1847, 1842, 1863: să 1838; 8 umblă 1847, 1838, 1863:
îrub lă 1842; 9 -nşală 1847, 1838, 1842: -rişe a lă (scris -n şel ă ) 1863; 10 se 1847,
1842, .r863: să .r838; Il întunecuJ2 1847, 1842: -ritunerecu l 1838, înt.unerecu I z So j ,
12 se 1847, 1842, 1863: să 1838; 15 păşeşte 1847, 1842, 1863: p îş aş te .r838:
18 atîtea 1838: atîte 1842,1847,1863; 20 adesea 1838: adese 1842, 1847, I863;
se I847, I842, I863: să I838; după 24 se citesc în 1838, I842 următoarele:
1 Destinul, fragment aligoric, în Poezii fugitive, p. 77, şi cintul al II-lea al "navei ei
In versuri" Logodnica monastirei In Poezii, p. 27.
2 Formă reală? O păstrăm în text, fiind posibilă din punct de vedere lingvistic.
Este însă, pe cît se pare, o creaţie a edrtorflor de la Iaşi.
461
[462]
Inima mea într-însul nuouă (noue i842) puteri găseşte:
Deasa despreţuire cor aju l (curajul I842) umileşte:
Poate fără aceasta ş-al meu ar fi slăbit.
N-am văzut nedreptatea de drepturi întărită,
5 Cu cuvîntul puterii. asupra mea pornită,
Şi însuşi neştiinţa destul nu m-a gonit?
Ici proasta tîrîtoare (tiritoare I842) stă c-o frunte serrieat ă:
Colo ipocrisia de două feţi măreaţă,
Subt mască de prieten să (se I842) cearcă-a mă prăda.
ro Dincoaci îndemnul firii trece de vină mare:
Dă (De I842) ce vîntul să (se I842) sufle şi pasărea să
(paserea se I842) zboare?
Şi cine i-a dat voie p in (pe'n I842) frunze a c înt a.P!
Dar unde mă împinge z ad.arn ica-rn (-mi I842) pornire?
Orcare (ori- I842) cugetare şi orcare (ori- I842) gîndire
I5 Izvor (isvor I842) e pentru mine de mari nemulţumiri.
Inima mea e-rrt ocrn a i ca acele ru inur i
Prin care nu poţi trece făr-a gîndi la chinuri,
La oameni, la căderea trecutei str ă luc ir i.
25 copilăriei I847, I842, I863: copl1ăriii I838; 26 vieţei I847, I863: vieţii I838,
I842,' bucuriei I847, I842, I863: b ucur i ii I8]8; 28 ceasuri I847, 1"838, 1"842:
ore 1"863; 33 v erde te i 1"847, [863: verdeţii I�38, 1"842; 34streine 1"847, I838,
1"863: străine I842; 36 zîmbi I838: scris z i m b i I842, I847, I863: 40 locu icşte
I847, 1"863: Iăcu ieşt e 1"838, I842; 43 n ădejd u iesc 1"847, I863: nădăjduiesc I838,
1"842; 47 Se 1"847, I842, 1"863: Să I838; 50 se I847, 1"842, 1"863: să 1"838; -rni
1"847, 1"842, .r863: -lTI 1"838; 51 pe I847, 1"842, 1"863: pă I838; a ice a 1"838: aice
1"842,1"847, I863; 52 păşeşte 1"847, 1"842, 1"863: pîşaşte I838; 53 Negreşit 1"847,
1"842, 1"863: Negreşît 1"838; 54 Pieptul 1"838: scris Peptul 1"842, 1"847, I8153; -rn i
1"847, 1"842,1"863: -m 1"838.
INIMA MEA E TRISTA
Şi această poezie este socotită ca făcînd] parte din "ciclul Elizei": ea
ar marca despărţirea dintre cei doi îndrăgostiţi.
Lovinescu (p. 11 I) crede, şi lucrul acesta este în concordanţă logică cu
ipoteza "ciclului Elizei", că poezia a fost scrisă în momentul cînd poetul, dem i­
sionat din armată, părăsea Focşanii, deci către toamnas anului 1837. De altfel,
versul 24 se referă destul de clar la o plecare:
Cînd pe streine ţărmuri strein o să trăiesc!
1 Pasajul s-ar putea referi la un anumit personaj, eventual Eliade, sau pur şi simplu
la adv ersf tătf le pe care in general le-a putut intilni poetul.
• Nu vara, cum socoteşte Lovinescu, p. 57.
462
[463]
Pe de altă par te , din versurile 34-36 rezultă că iubita rămîne în locurile care
i-au văzut dragostea:
în ce loc, pe ce cale
Călcînd p asur Te tale
Vei avea drept a zice: aici nu m-a iubit?
Poezia a fost publicată mai întîi în ediţia din 1838.
Apropierea pe care V. Ghiacioiu (p. 207) o face cu "Nouissima uerba" ou Mow
âm e est triste fusqu'a la mort de Larn ar t iue (Harmonies, IV, 16) este absurdă (sub­
titlul lamartinian,provine din Evanghelie, Matei, XXVI, 38).
Iwima mea e tris tâ , care "se menţine în ton de banală romanţă sentimentală"
(Lovinescu, p. III) a rost reprodusă de A. Pann printre cîntecele din Spitalul
amorului, III, 81.
I838, I843, :<64;1, ]'86:;,2 lacrimi I847, I842, 1'863: lacrămi I838; 8 se 1'847,
I842, 1'863: să, .r638; schimbară I847, 1'838, 1'842: schimbă I863; 12 zîmbeşte
I847, I838: scris zimbeşte I842, 1863; 17 suferinţi 1847, I863: sînt simţiri
I838, I842; pe I847, I842, I863: pă I838; 21 veacuri I817, I838, I842: secoli
:<863; 22 orcărei 1847, I863: orcării I838, I842; 23 nuoi I847, I863: noi I838,
I842; lacrimi 1847, I842, I863: lacrămi 1838; 24 pe I847, I842, I863: p ă I838;
str e iue ... str e in I847, I838, 1863: străine ... străin I842; 25 -rn i 1847, I842, 1863:
-rn I838; 30,32 se I847, I842, I863: să I838; 34 pe I847, I842, I863: pă I838;
42 vei mai I838, I842: vei aritmie .r847, I863; 43 tu vei merge 1847, 1863:
te vei duce I838, 1842; 44 pe I847, r842, I863: pă I838; culege I847, I863:
aduce r838, I842; 45 tinere ca I847, I838, I842: tineri ca şi I863; 48 ce-i
1'847, 1842, 1863: o-îi I838; 52 nădejdea 1847, I838, I842: speranţa I863.
TE MAI VĂZUl O DATĂ
E, Lovinescu (p. 112 şi urm) consideră această poezie drept epilogul "ciclu­
lui Elizei": după despărţire, Eliza, venind de la F'ocş an i, se întîlneşte pentru
puţine clipe cu poetu 1, la un bal; ambii îşi dau seama că dragostea lor dăinuieşte
Încă. Dar despărţirea rămîne definitivă.
Scrisă între anii I838 şi r84I, poezia a fost publicată mai întîi în
ediţia din 1842.
Reminiscenţe din această poezie gasrm , curînd după publicarea ei, la
C. A. Rosetti, în poezia Reuederea (Ceasurile de mulţumire, p. I80):
Te mai văzu i o dată, prietenă iubită,
şi, mai tîrziu, la Gr. H. Grandea, într-o poezie de asemenea cu titlul Reuederea
(Poezii nouă, Bucureşti, I873, 1, p. 26):
Te mai văzu i o dată, o dulcea mea iubire.
463
[464]
I842, I847, I863. 2 înger I847, I842: angel I863; 3 repezi I847, I863: rapizI
I84Z; 5 -acelea I847, I863: cele I842; 12 patimei I847, I863: p at im ii I842;
15 vremea I847, I84z: timpul I863; 16 pomenirea I847, I84z: suven ire a I863;
17 Atunci I847, I863: Dar tu I84Z; 18 ridică: sor.is r ă.d ică I842, I847, I863;
29 pieptul: scris peptul I842, I847, I863; 33 str ecur ar ă I847, I84z: strico­
rară I863; 36 pierdut: scris perdut I842, I847, I863; 37 a tuncea : atunce I842,
I847, I863; 41 pierde: scris perde I842, I847, I863; 43 nădejdea I847, I842:
speranţa I863; tu însuflai I84z: tu îmi însut la i- I847, tu îmi insp ir a i I863;
46 Dă I847. I863: E i s ş«; în locul versurilor 49-50 se citesc în I842:
Dar depărtat de tine, sînt rătăcit în lume;
De zgomot mă ascunz :
Dacă inima-mi bate, e numai l-aI tău nume,
Oriunde îl auz.
5 De-ntîlnesc o durubr avă , vîlcele răcoroase,
Un de l işor tăcut,
Le privesc cu durere, zic: mi-al' părea frumoase,
Dacă aş fi cu dînsa, dacă i-ar fi plăcut.
Toate-mi vorbesc de tine! Chipul tău mi s-ar a t ă
10 în noapte şi în zi:
Parcă toată natura s-ar cr ede-ndator ată,
De tine a-mi vorb i ,
Am iubit cinstea, slava; )6utere, bogăţie,
Mărirea am dor it :
15 Dar numai pentru tine, ca să le închin ţie,
Să fii mîndră odată pentru că m-ai iubit.
Acum mărir-ea, slava ce pot să folosească,
Dacă chiar le-aş avea?
50 orice I847: orce I863;53 vremea şi ceasurile I847, I842: timpul ş-aco le ore
I863; 55 fierbinte: scris ferbinte I84z, I847, I863.
DE CE SUSPIN
E. Lovinescu (p. 65) îucadrează această poezie în "ciclul Emiliei" şi situează
compunerea ei între Prieteşugul şi amorul şi Cînd dar o să guşti pacea. Prirn a
p ub l ic are in ediţia din 1842.
I842, IS47, I863. Titlu: suspin I847, I84z: suspini I863; 9 mlădioasă: scris
'mlădioasă, probabil pentru forma înm lă dio asă, atest aiă la A lexandrescu (Epistola
1 Lect iun e aritmică; nu este exclus ca al doilea imi să fi fost introdus de 7,eţnr.
din cauza simetriei celor două emistihuri. Aritmia poate fi rezolvată şi prin citirea
tu-mi.
464
[465]
către Voltaire, v. 90) 1842, 1847, 1863; 10 privighetoarea 1847, 1863: pr iv igh i­
toar e a 1842; 22-24 se citesc astfel în 1842:
Ar fi o mulţumire,
. Dar nu poci izbuti .
Simţirea-mi a dcscr i l
MÎNGÎIEREA
Unei tinere femei
Lovinescu (p. 114 şi urrn) socoteşte că această poezie deschide "ciclu) Emiliei'--.
şi că ar cuprinde p r im a mărturisire a dragostei poetului. Versurile pe care se
sprijină (40-,P):
Eu cît te-ascult uit toate, uit chiar nenorocirea,
Mă af lu-n altă .lume uimit şi încîntat
nu pot fi .insă .in tcrpret a te decit ca expresia admiraţiei pentru t a lerrtu.l m uz ica.I.
al "tinerei.femei". Credem', aşadar, că poezia nu poate fi socotită o elegie.erotkă •.
ci pur şi simplu o consolaţie ocazională adresată unei ·femei cu mult 'mai t.iuere .
decît poetul, omuz ic iană , o "fiică a. Ar m on.ie'[", desigur a m at.o are+, care şt.ia "s'ă'
cînte la "elavir" şi a cărei Voce era "esenţa"cereştii melodii". o,'}.
Poezia a fost publicată mai în t i i în ediţia din 1842.
I
1842, 1847, 1863. 'I'it lu tinere 1847, 1842: june 1863; înaintea uers-ul u i 1
se c iteso în 1842, ca tin. "motto", oersuriie:
Epoha tinereţii"
Etimp de feridre
Şi zilele verdeţii
A anului zil11bire.
1 urăşti 1847: ureşt i 1842,1863; 2 nădejdea 1847, 1842: speranţa 1863; 4 vîrstei
1847, 1863: vîrstii 1842; 5 deşăr t at 1847, 1842: dcşert at 1863; 7 Zefirul astfel
1847, 1863: Aşa zefirul 1842; 10 durerei 1847, 1863.' durerii 1842; Il desfăşur
1842, 1847, 1863: desfăşor c eru t de ritm; 13.împrejuru-:' împregiuru- m oldouenism
1842, 1847, 1863; 20 copr in dc 1847_ 1863: cuprinde .1842; 24 mi-e 1847, 1863:
m i-i 1842; inimei 1847,1863.: inimii 1842; veşmint 1847, 1842: vesm int 1863;
27 veacuri 1847, 1842: seco l i .1.863; .30 mîngîitor 1847, 1842: mîngîietor 1863:
33 nădejdea 1847, 1842: speranţa 1863; 37 Iu m e i 1847, 1863: lumii 1842;38 riifngîi:.te
1847, 1842: mîngîie-te 1863; 43 răsună 'r842': sc1'is'resună '184i:''r86J;47obşt[easc,:ă
1847, 1842.' comună 1863,' 49 avea la inc eţnct al tâ forni'ă,:, c,eaAin:.lex/ krp,��ne
dintr-o corectare trimisă lui Gh ica în scrisoarea, din, 29 :ianua.r.ie, 1842; te s tul-viin :
scrisoare are cereştei faţă decereştii din textul tiPă'Yit. i , "\
1 Cf', totuşi Lovinescu. loc. cii.
30 -' Grigore Alexandrescu, Opere 1
1..'
[466]
MULŢUMIREA
Z ... în vîrstă de un an
După marturia lui Ghica (p. 663), Mulţumirea a fost scr isa in timpul cînd
poetul locuia la Tache Ghica, tatăl scriitorului, iar fetiţa căreia îi dedică poezia
era fiica lui 1. Voinescu II, mai tîrziu contesă de Rochemonieux.
Prima publicare îu ediţia din 1842.
I842, I847, I863. 8 ostenelei I847, I863: ostenelii I842; 10 astfel 1847,
L86r asfel I842; Il lumei 1847, 1863: lumii 1842; 14 Zb urd.a ln icei 1847, 1863:
Zburdalnic ii I842; 17, 19 sfînt 1847, 1842: sînt 1863; 25 dacă 1847, 1842: daca
r863; tînăr I847, 1842: june 1863; 31 deşerta 1847,1863: deşărta 1842; 32 prieteni
r847, 1842: prietini 1863.
NINA
Poezia este adaptarea unei "imitaţii libere" de J. B. Rousseau după La
Iiber tă a poetului italian P. Me tast as io (cf , Rarn iro Ortiz, Per la storia delia cul­
tura italiana in Rumania, Bucureşti, 1916, p. 243 şi urm.; id., Melanges ...
Bnl dens perger , Paris, 1930, v o l . II, p. 151 şi urm.). N-am putut găsi Însă această
poezie În ediţiile lui J. B. Rousseau care ne-au stat la dispoziţie. Pentru a putea
aprec'ia felu 1 traducerii lui Alexandrescu, dăm mai jos cîteva versuri din prelu­
crarea atribuită lui Rousseau, citate după cele două studii ale lui R. Ortiz:
Grâce it t an t de trornper ies ,
Grâce it tes ccquettcr ies,
Nice, je respire enfin.
Mori coeur, libre de sa ch a îne ,
Ne degu ise plus sa peine;
Ce n'est plus un songe vain.
Juge enhn comme je t'aime:
Avec mon rival mâm e
J e pourrais p ar ler de toi. ..
'fes appas, be au te trop vaine,
Ne te rendront pas sans peine
Un aussi fidele amant.
Ma per te est mo ins dangereuse;
Je sais qu'une autre trompeuse
Se tr ouv e plus a isernent..!
1. O adaptare mult mai l i ber ă a aceluiaşi original sau a altei p! elucr ărt a aces tura
.se găseşte În Ceasurile de mulţumire ale lui C. A. Rosetti, p. 21,0 �i urru., cu titlul Demisia
·ld umor .�i cu indicaţia, pe care n-am putut-o Iărn ui-l , Trasă din di.sioTLGl'u umorului. Varianta
lui Rosetti este reprodusă, cu numeroase mo dtrtcăr+, în Spilalul amorului de Anton Pann
(III, p. 93 şi urm.) ş i este intitulată Slobozenia amorului. Titlul din COlecţia lui Paun este
mai aproape de originalul italian, ceea ce poate duce la presupunerea că Pann şi Rosetti
.. au avut în faţă un al treilea text.
466
[467]
Deşi este o traducere, E. Lovinescu (p. 123) consideră totuşi, cu unele
rezerve, această poezie drept epilogul "romanului de dragoste" pentru Emilia.
Nina a fost publicată mai întîi în Foaie pentru minte, inimă şi literatură
din 28 mai 1845.
Foaie pentru minte, inimă şi literatură din 28 mai 1845 (F), 1847, 1863.
3 Nino r847, r863: Nina F; 5 robie r847, F: sclavie r863; 15 dintîi 1847: dîntii
F, dintii r863; 17 -rit irnp in 1847, 1863: -nt imp in F; 19 lacrimi 1847,1863:
lacrămi F; 20 suvenire 1847, F: su v en ir i 1863; 24 să 1847, 1863: se F;
31 zîmbet F, 1863: scris zimbet r847; 38 Nina 1847, r863: ceea F; 39 desăvîrşită
F: desevîrşită 1847, 1863; 44 luptă r847, F: lupte 1863; 45 rn or te i r847,
r863: morţii F; 58 astfel 1847: asfel F, 1863; 64 slobod r847, F: liber 1863:
'70 orice 1847, r863: orce F; 75 astfel r847: asfel F, 1863; 77 înşelătoare
1847, 1863: în şă lăt o are F; menţiunea imitaţie omisâ în 1863.
CÎINEl/E SOLDATUl/UI
Este o adaptare liberă a poeziei Le cliien. du Louure a lui Casimir
.De lav igne! :
Passa nt , que ton front se decouvr e :
Lă , plus d'un br ave est en dor m i.
Des f leur s pour le m ar tyr du Louvre l
Un peu de pain pour S011 ami!
C'etait le jour de la bataille:
Il s'c lance sous la mitraille;
Son ch icn su iv it .
Le plomb tous deux vint les att etndre :
.E�st-ce le m aî tr e qu'il faut plaindre?
Le chien sur v it ,
Mor n e , vers le br a.ve il se penche,
L'appelle, e t , de sa te.te b lanche
Le caressant ,
Sur le corps de son fr er e d' ar mes
La isse 'couler ses grosses l ar mes
A vec son sang.
Des m or ts voici le ch ar qui rou le :
Le ch icn , respecte par la f ou le ,
A pris son rang.
L'oeil a b a t t n , l'oreille b asse ,
En t et e du convoi qui p asse ,
Corn me un parent.
1 Oeuvres co mţileies de Casimir Dclavlgne, de l'Academ le Fruncalse. Nouve l l e Mition.
PoeEies. Paris, 186:3, p. 144.
4G7
[468]
A u bord de la f osse av ec peine,
B lesse de J u illet, il se tr a in e
Tou t e n boitant;
Et la gloire Y jette SOl1. iu a i tr e
Sans le nommer, sans le ccnn a itr e ;
Ils et.a ien t tant!
Gardien du t er tr e fu ner a ir e ,
Nul plaisir ne le peut distraire
De SOI1 ennui;
Et fuyant la m a in qui l'attire,
Avee tr ist.esse il se m b le dire:
"Ce nest pas lui.H
Quand, sur ees t ouf fe s d' im mor te lles,
Br i Il en t cl'humides eLneefles
Au point du jour ,
Son oei! se r a n im e , il se dresse ,
Pour que S(>11 rn a it.re le caresse,
A SOI1 retour.
Au vent des nuits, quand la co uron n e
Sur la cr o ix du tom beau Ir issonn e,
Perdant l ' espo ir;
Il veut que 5011 m�ître l' ent cude :
Il gronde, il p Ieure , il lui demande
L'adieu du soir .
Si la neige, avee violenee,
De ses flocons cou vr e en silenee
Le lit du 1110rt,
Il pousse un erei lugubre et ten dr e ,
Et s'y couch e ponr le d efendre
Des ven ts du nord.
Avant de fermer la p aup iere ,
Il fait, pour relever la pi�rre;
Un v a in erf or t .
Pu is il se d it eomme la ve ille:
"Il m'appeliera s'U scve il le."
Pu is il s'endort.
La nnit, il reve ban ieade:
Son 111 aître est sous la fns illade,
Couyert de sang;
11 l' entcnd qui siffle dans l' ombre,
Se leve et sante apres son ombre
En gemissant.
468
r
I
I
[469]
('est la qu' il attend d'heure en heure;
Qu'il a irn e , qu'il so uffr e , qu'il p leur e ,
Et qu'il mourra.
Quel fut son nom? C'est un m yst.ere :
Jal11ais la vo ix qui lui fut ch er e
Ne le dira.
Passant, que ton front se d ecouvr e:
La, plus d'un brave est en dor rn i.
Des fleurs pour 1'e m ar tyr du Lo uvr e l
Un peu de pain pour son ami!
După cum se poate observa, Alexandrescu schimbă datele poemului, îl reduce
-c a dimensiuni, ad"ugînd insă unele trăsături personale, printre care remarcăm
ironia ant im on arh ică din versurile 14-16.
Poezia a fGst p ub l ic at ă mai întîi 'in Romania din 28 martie 1838.
Cîinele soldatului este una dintre creaţiile cele mai populare ale lui Alexan­
-dr escu : popularitatea i s-a statornicit curînd după publicare. G. Călinescu
(p. 372) semnalează o imitaţie din 1842: cu prilejul dezordinilor de la Brăila
-est e ucis p ar uc icu I N. Pctr ăch escu , la înmormîntarea căru ia se recită următoarea
"poezie" (publicată în Cantor de auis din 17 martie 1842):
Rănit fără vină
Soldatul căzuse!
Şi In puţine ceasuri
Chinuit muri,
Departe d-o mu rn ă.,
Care îl iubise
Şi care îl crescuse.
Sărman f ăr ' de rude
Pe ţărmuri streine,
Nvav e a nici prieteni,
N ici un aj 11 tor.
Nu era fiinţă
Care să suspine
Pr-n t r-u n trecător.
Singură,-i avor e a ,
Singurul tovarăş,
D in nenorocire
Un cumnat iubit
Şăd e a lîngă d însu 1
Şi in mare mîhnire
Părea a.d înc it ;
Acum tot e gata
469
[470]
Pentru îngropare
Acum ridic trup u l
Pe mîini de soldaţi
Cinste hotărîtă
Acelora care
Mor pentr-împăraţi.
În fruntea paradii
Cumnatul porneşte,
Din ochii lui pică
Lacrămi pre p ărn îut :
Ca un iubit frate
El îl însoţeşte
Pînă la mormînt.
Aci se opreşte,
Aci se aşază
Şi nimic nu-l face
A se depărt a.
Aşteaptă să-I strige, crede c-o să-I vază
Cînd se deştepta.
Poezia lui Alexandrescu a fost de asemenea reprodusă de Pann în Spitalul'
amorului (II, p. 108 şi ur m) şi chiar pusă pe note (ibid., p. 158). Fignrează şi
în Rouman Arith olog y a lui H. Stanley, p. 1 IZ şi urrn. cu două traduceri engleze
iTh» sol diers dog, p. 199,202).
În Spicuitnrul mol do-romin din i a nu a r.ie-Fe br u ar ie 1841, p. 81 şi ur m ..
Alecsandri tradusese poezia în limba france7� (Le ch ien du veteran).
Romania din 28 martie 1838 (R), 1838, 1842, 1847, I863. Titlu cîinele
I838: cîini1e R, cînele r842, r847. I863; 1 :războaie 1847, I863: bătaie R, 1838,
r842; 5 pe 1847, R, I842, I863: pă [838; streine 1847, R, I838, I863: străine
r842; 6 prieteni .rS47, R, r838: pr iet in i 1842, 186J; 9 tovarăş I847, R, I838,
r842: tovaroş I863; 10 cîine 1847, R, r838: cîne I842, 1863; Il şedea 1847,
R. r842, r863: şădea I838; 14 pe 1847, I842, I863: pă R, I8:;8; 15 Cinste hotă­
rîtă (hotărită [842) 1847. R, 1838, 1842: Onori hotărîte 1863; 17 p ar ad e i rS47:
paradii R, 1838, 1842, [863; cîinele I847, R, 1838: cînele 1842, .r863; 18 la­
crimi r847, 1842, .r863: lacrămi R, 1838; 21, 22 se 1847, R, r842, .r863: să
I838; 25 ridice (scris r ă- 1842, 1847) 1847, R, 1838, 1842: ridice 1863; 29'
streinuI1847, R, 1838, 1863: străinul 1842; 30 trage I847, 1838, I842, 1863: duce
R; 35 s irm anu l I847, R, 1838: sărmanul 184.2, 1863; cîine r847, R, 1838: cîne­
r842, 1863; 38 Pe ... se 1847, R, 1842. I863: Pă... �ă I838; 40 cîinele 1847,
R, 1838: cînele 1842, 18631; menţiunea imitaţie omisâ în R, 186.].
1 Se remarcă o curioasă asemănare, In textul acestei piese, Între ediţiile j 8"-2 şi 1863;
impresia care se desprinde este că textul dat Ia tipar în 18G3 este cel din 18"-2 şi nu cer
din 1847, ca Ia celelalte poezii.
470
[471]
FERICIREA
Este o traducere liberă a cîntecului Le bonheur de Ber angor iCh ansons de
Beran ger, Tome deuxieme, Paris, r869, p. 230):
Le vois .. tu b ien , la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas? dit l'Esperance;
Bourgeois, m an ants , rois et pr e l at s ,
Lui font de lo in la r ev er en ce , (Bis)
C'est le Bonheur, dit l'Esperance.
Cour ons, courons; doublons le pas,
Pour le retrouver la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas.
Le voi3-tu b ien , la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas, sous la verdure?
Il croit a d' et er rie ls appas,
Mâ m e a lamour qui toujours dur".
Qu' on est heureux sous la verdure!
Co nr o ns , courons; dou b loris le pas,
Pour le retrouver la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas.
Le vois-tu b ien , la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas, a la cump agne?
D'enfants et de grains, Dieu! quel tas r
Quels gros b a iser s a sa compagne!
Qu'on est h eur eux a la carnp agne l
Cou ro ns , courons, dou b lons le pas,
Pour le retrouver la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas.
Le vois-tu b ien , la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas, dans une banque?
S'i! est un p la is ir qu'il n'ait pas,
C'est qu'au m arch e ce plaisir m anque.
Qu' on est h eu re ux dans une banque!
Cour ons , courons, dou b lons le pas,
Pour le retrouver Ia-bas, Ia-bas,
La-bas, Ia-bas.
Le vois-tu bien, la-bas, Ia-bas,
La-bas, la-bas, dans une ar m ee?
Il mesure au bruit des cornb ats
Tout le bruit de sa r en om m ee ,
Qu' on est heur eux dans une ar mee 1
471
[472]
Courons , courons, doublons le pas,
Pour le re trou ver la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas.
Le vois-tu bien, la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas sur un navire?
L' arc-en-cÎel br il le dans ses m âts :
Toutes les mers vont lui sour ir e .
Qu'on est h our eux sur un n av ir e l
Cour o ns , cour oris , c1oublons le pas,
Pour le retr ouver la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas.
Le vois-tu hien, la-bas, la-bas,
Lă-b as , la-bas, c'est en Asie?
Roi, pour sceptre il porte un d am as
Dont il use a sa Ia nt a is ie .
Qu'on est h eureux dans cette ,Asie!
Courons, cour ons , dou b lon s le pas,
Pour le retrouver la-bas, la-bas,
La-bas, la-bas.
Le v o is-t u bien, la-bas, la-bas,
Lă-b as , la-bas, eu Arner iq ue?
Sous un arbre il m e t h ab if bas
Pour prcs id er sa repub l ique.
Q u ' 011 est h eu r eu.x en An/eriq ue !
Co ur ons , courons, d oub lons le pas,
Pour le re trouver l ă .. bas, la-bas,
La-bas, la-bas.
Le vois-tu b ien , la-bas, la-bas,
La-bas, la .. bas, dans CeS n u agcs?
Ah! d i t l'hornme enfin v ieu x et
C' est trop d ' iuu t i les voy ages '.
Enf a n ts, courez vers ces n u ages :
Cour ez , cou rez , doublez le pas
Pour le retrouver la-bas, la-bas,
La-bas, l ă-b as .
las,
(Bis)
După cum se poate observa,_ Alexandrescu s-a depărtat nu numai dE'
textul original, dar şi Într-o oarecare măsură de spiritul cîntecului lui Ber anger :
au fost lăsate la o parte toate strofele conţinînd aprecieri ironice la situaţia con­
temporană (burghezia mercantilă - strofa a 4-a; prezentarea id il ică a Americii
-- strofa a 8-a, şi a vieţii de l� ţară -, st rof a a 3-a) ; la Alexandrescu ironia e abia
perceptibilă (vezi, de exemplu, versurile r 5 - I6) ; rămîne numai ideea zădărniciei
eforturilor de a căuta fericirea, i'dee pe care ,am mai semnalat-o în lirica poe­
tului (Meditaţie, v , 58-60; Eliza, v , r-rr) .. ·
4",'2
[473]
Fericirea a fost publicată mai întîi în Romania din 25 februarie 1838 sub
semnătura G. A-seu. CI. aprecierile lui 'Eliade în articolul reprodus mai jos;
p. 545.
Romania din 25 februarie 1838 (R). Foaia literară (Braşov) din 18 iunie
1835 (F), 1838,1842,1847,1863.2 z.î m bc şte R, F, 1838, [863: z irn b eş te [842,
184,7; 4 turmei 1847,1863: turmii R, F, [838, 1842; 5 inimă, 184,7, R, F, 1838,
1842: inima 1863;6 orice 1847,1842, 1863:orceR, F, 1838; 'l e- 1847, R,F,
[838,1863: -I 1842; Il în [847, 1838, 1842, 1863: -ntr-un R, F; 12 încon­
jurată R, F, 1"863: î n cu njur at ă 1838, încungiurată 1"842, încorig iur at.ă 1"847;
14 pe 1847, R, F, [842, 1863: p ă 1"838; fruntea .. 1"847, 1838, 1842, .r863:
frunte- R, F; 1:; se .r847, [842, 1863: să R, F, .r838; li!i orice 1"847, [842,
1863: or c e R, F, 1838; şi [847, 1838, 1842, 1863: ş- R, F; 19 nădejdea 1847,
R, F, 1838,1842: sp er arrta [863; 22-23 se citesc astfel în R, F:
De ale slavii steaguri u m br i tă ?
Ochii aruncă focuri, văpaie
22 slavei 1847, 1863: s lă v i i 1"838, 1842; 26 r ăsp lă t ir e a-i (scris res- 1847) 1847,
1838, [842: r ăsp lăt ir e a R, F, recornpensa-i .r863; 29 Nă dej de a 1847, R, F, 1838,
1"842: Speranţa 1863; 30 dacă 1847, [842, [863: daea R, F, 1838; 31 pe [847,
18p, [863: p ă R, F, [838; 34, se 1847, R, F, [842, 1863: să 1838; pr eu mb l ă
I8_17, R, F, [838, 1863: pr e irn b lă [842; 36 n uo uă [847, R, r838: noue r842,
n ouă F, 1863; 38 pe [847, R, F, 1842, I863: pă 1838; 39 pe 1847, [843, [863:
])ă R, F, 18381; 42 slavei 1"847, 1863: slavii R, F, s l ă v i i [838,1842; 4.6 bucuria
18-17, R, F, 1838, 1842: bucuric 1"863; 50 astfel în R, F:
De fericire daca dor it i".
52 n oru-ace l a R, F, 1838: n oru l ('da 1842, 1847, 1863; 57 nădejdea 1847, R, F,
1"838, I842: speranţa 1863; -uş a lă 1"847, R, F, 1838, 1842: -rişo a lă (scris -nsel ă J
I863; 60 as tţ el în R, F:
Umbra aceea care zăriţi.
menţiunea imitaţie omisâîn R, F, 1838,1"863, iar în 1842 poezia e trecută la
Trc.d uc t ii ş'i sem n ată Ber a ngcr ,
EPISTOLĂ CĂTRE VOLTAIRE
Epistola a fost scrisă între anii 1838 şi 1841 şi publicată mai întîi în ediţia
din r842.
Ca majoritatea contemporanilor săi, Alexandrescu era un admirator şi un
cititor asiduu al lui Voltaire, a cărui glorie literară întrecea atunci pe aceea a
1 Concordanta de amănunt de Ia versurile 38 şi 39,' cînd. It şi F au a m ln d ou ă fie
pe (v. 38), fie i.a (v , 39) ne face să credem că F este o reproducere a lui R, nu o tipărire
pe baza unui manuscris al autorului.
2 Cf'. Y. 30.
4i3
[474]
Cons ider ind u-I o culme
ia ca arbitru al "Parl1asulu i
filozofului raţionalist şi a omului de acţiune.
poeziei franceze, Alexandrescu era îndreptăţit să-I
nostru" .
Discutarea în spirit satiric a poeziei contemporane este însă precedată de
o lungă introducere în care Alexandrescu îi reproşează lui Voltaire a te is m u l şi
anticreştinismul său. Atitudinea lui Alexandrescu cere o explicaţie, cu atît mai
mult cu cît intre conformaţia intelectuală a celor doi poeţi există puncte comune
care constau tocmai in tendinţele lor raţionaliste, iar atitudinea antic1erÎcală le
este de asemenea caracteristică. Pe de altă parte, atît Voltaire cît şi Alexandrescu
nu sînt creştini, ci dei'iti, elementul propriu-zis creştin fiind sporadic în opera
am induror a."
Desigur că Gr. Alexandrescu nu este un filozof original, nu are o ideologie
proprie şi sistematizată. Linia raţionalistă pe care se desfăşură activitatea sa
literară şi care străbate în acţiunile sale este izvorîtă din bunul lui simţ, care
supunea unei analize cr.it ice evenimentele şi raporturile sociale contemporane,
precum şi din faptul că trăia într-un mediu in mare măsură revoluţionar. De
aceea sîntem îndreptăţiţi, din punct .d e vedere al metodei, să căutăm printre ideile
rccept iona tc din lectur i explicaţia unor luări de poziţie mai abstracte, d oc t r in a.Ie :
în cazul nostru, urmărirea eventualelor surse livreşti este cu at it mai necesară, cu
cît concepţia exprimată de Alexandrescu se află intr-o oarecare contradicţie cu at itu­
d iue a lui generală. Soluţia propusă de Al. Cior â n escu-' şi adoptată de V. Ghiacioiu
(p. 289) este de a considera drept sursă a criticii antivoltairiene a lui Alexandrescu
. un pasaj din poemul Rolla al lui Musset. Nu putem fi. însă de acord CU conclu
ziile lui Al. Ciorfmescll, nu atît din motive cron o log ice (Rolla "păruse în Reou c
des deux mon des în 1836), cît mai ales datorită faptului că În Rol lo. invectivele
împotriva lui Voltaire, de 0 violenţă care înt.rece mult b ad inaju l Iu i Alexandrescu,
constituie un fragment aproape neînsemnat În ansam bl ul poemului, iar con­
ţinutul p asaju lu i lui Musset diferă total de argumentare a poetului rom in . Re­
zolvarea justă a problemei o dă G. Călinescu (p. 476 şi ur m .}: cercurile c ler i­
cale franceze au întreţinut o atmosferă potrivnică lui Voltaire, interpretînd a n t i­
clericalismul său drept ateism; un nu măr de scriitori şi critici literari foarte
cunoscuţi la noi s-au asociat acuz.at ti lor aduse filozofului. G. Călinescu citează
cîteva fragmente din celebrul Cours de Lit tera tur e al lui La Harpe În care găsim
aproape şi termenii de care se foloseşte Alexandrescu. Trebuie să adăugăm că
lupta împotriva "filozofilor", care avusese ecouri literare încă în secolul al X VIII­
lea", este preluată de romantici, Musset nefiinrl decît unul din membrii u ue i şco li
pentru care detractarea lui Voltaire devenise un punct de d octr ină!
În realizarea epistolei, Alexandrescu a putut avea şi alte modele. Voltaire'
însuşi, în epistola către Boileau şi în cea, citată, către Horaţiu, i-a suge1'at
1 (,f. Ch. Drouhct, p. 192 �i notele la Candela �i Rugăciunea.
2 Rolla de Musset în literatura romînă în Viaţa romînca.<ca, XXV (1933), p , :176 �i urui.
a Dintre poeţii antivoltairieni, mai cunoscut la noi a rost Gilbert, a cărui soarta
nefericită, drnmattzn t ă de legendă, i-a atras numeroase simpatii. Cf. Bc lltac, Colec(iL"'",
p. 188.
4 Vezi, de exemplu, nrttcolul programa tie Nas dacl1"incs al lui A. Gu iraud , publicat
în numărul din ianuarie 1824 al revistei La lIfuB" franraise, Organul oficial al primului grup
romantic. Despre Voltaire p. 16 şi urm. în val. II al ediţiei critice de J. Marsan, Paris,
1909.
474
[475]
ideea de a se adresa unor predecesori celebri, aducîndu-Ie critici pe un ton destul
de nerespectuos şi de a-i atrage oarecum în polemicile contemporane; tot de la
Voltaire provine comparaţia limbii materne cu una de mai veche cultură (în
epistola către Hor at iu , Voltaire comparase latina cu fr ancezaj.! Este posibil ca
şi meditaţia L'Homme a lui Lamartine (Miditations poo tiq-ues , II), dedicată
lui Byron, să-I fi influenţat pe A'lexan dr escuf Ch. Drouhet (p. I04) a ar ă t at că
elogiul psalmilor ar fi putut fi inspirat de o prefaţă din I7I2 a o d e lor lui
J. B. Rousseau."
Partea a doua a epistolei discută problemele literaturii romîneşti din jurul
anului 1840, şi în special problema fixării limbii literare. După ce arată că
limba literară rom în ă nu este încă constituită, ceea ce e o piedică importantă
în calea dezvoltării l itcr atur i i+, poetul trece în revistă diferitele curente şi exage­
rări care se manifestau pe atunci: Iat in ismu l lui Eliade, preferinţa pentru stilul
incuit a a l tor aP Pr inc ip a lu l neajuns este, pentru Alexandrescu, lipsa de unitate
a limbii, marea diversitate a ten d in te lor lingvistice, a sistemelor ortografice. îm­
potriva acestora, intelectualii din vremea lui, precum şi Alexandrescu însuşi,
vor duce lupta în cadrul Asotiu tiei Literare, a cărei lozincă era "în unire nădejdea"".
1 Alte pasaje paralele ,Ia Ch, Drouhet , p. 179 şi urm.
2 Pornp ll tu Eliade, p. 896.
3 .,Si an a de l'ode l'id6e gu'on en doi t avotr , et si an la consi o ere non pas oornme un
assemt.lage de jolies pensees re digecs par ch ap itres , mais comme le v crf tn hle chn m p du sublime
el du pn the tlque , gui sont les deu x grnn ds ressorts de la poes ie, il Ia ut couvenir q ue
nul ouvrage ne merite si bien le nom dodcs, gue Ies psn urn es ele David. Car ou pcut-on
tron v er a t l leurs rien de plus clivin, ni ou L'Insp irat ion se Iasse m ieu x sentir; rien, d ls-je,
de plus p ropre it enlever L'espri t el en merne temps it rernuer le cocur> Q ueIle a bon d a nce
uunagcs i guelle vartete de rigurcs! guellc ha u tcur d'cxprcssion! qucllo Iou l e de gran des
ch oses, d i tes , s'l! se peu t , d'une maniere cncore plllS grande!" (Dacă avem despre odă
ideea pe care trebuie s-o avetn şi dacă o consiclerăln nu ca o adnnare de gîndiri frumoase
redactate pe capitole, ci ca adevăratul cimp al sulJlimului şi pateticulLJl, care sînt cele
două mari resorturi ale poeziei, trebuie să recunoaştem că nici o Operă nu merită In ase­
menea măsură numele de Ode, ca pSCllmii lui David. Căci unde in altă parte se poate găsi cev'l
mai divin sau unde inspiraţ.ia să sc facă mai bine simtită; nimic, afirm, mai l'rOprill spre
a înălţa spiritul şi în acelaşi timp a mişca inima. Ce bogăţ.ie de imagini! ce varietate
Je figuri! ce înălţime a expresiei! ce mulţime de lucruri mărete, spuse, dacă se poatc,
într-un chi[l şi mai măreţ!) (OeUVl'es poeli.qlles de J. D. Rousseau, avec un commentaire
par M. Amal', Paris, 1824, I, p. XXX). CI'. şi capitolul "Des psaumes et e1es Pl'opl1ctles
consideres d'abare! comme OlIvrages de poesie" din CurEUl lui La Barpa.
4 Ideea revine la Alexandrescu, în prefata volumului din 181.7: ,,[CapOdoperele] nu
ies decît în literaturelc forma tc şi In limbile sta torni cite, după cum o ştiu ma i cu oseLiJ e
toţi aceia care scriu, şi prin urmare cunosc in[Jucnta ce are limba asupra stilului".
5 Vezi notele Ia text şi Drollhct, p. 188 şi urm.
6 Este semnificativă corespondenta anonimă din Bucureşti, publicată în Propăşire"
din j 6 ianuarie 1844:
"Societate literară în Bucureşti. Ne se scrie din capitalia Terii Romlneşti sub data
de 11 ianuarie 1&44. De trei luni ele zile, noi am întocmit În toate mercurile suar'ele
literare; ele se alcătuiesc de DD. Tel, VOinescu, Boliac, Laurianu, Eliad, Dălăşescu,
Urian, Negulici, Anagnost, Predescu, Filitl:" Bolintineanu, doi Goleşti, N. şi C. Hălceşti
ş.a. Cele mai multe dez[JatcrÎ s-au ţ.inut asupra limbii. Am făcut o apropiere Între deosăbiţii
autori şi deasă bitele sisteme, şi căutăm să venim la unul după care să scrim toti, ca să
lipsească odată acest al doile Babel. Suarelele aceste au făcut mare zgomot în capitalie;
toţi carii la început le critica, acum se întorc ca să intre ca mădulăI'i. Stăpînirea ne Iasă
în pace, căci politică nu vorbim. De multă vreme nu s-a văzut la noi o adunare regulată
şi hotărită de vro douăzeci tineri."
4i5
[476]
1842,1847,1863.3 s-ar 1847,1863: s-a (Alex"ndrescu scrisese s-o? cţ . p. 436,
v. 72) 1842;9 ţi-a 1847,1863: ţi-au 1842; 13 acestea: aceste 1842, 1847,1863; 15
slobod 1847,1842: liber 1863;16locuie�ti 1847,1863: lăcuieşti 1842;19 sfinţii 1847,
1842: sînţii [863; 26 Voltaire (scris Volter) 1842,1863: Voltere, vocativ cu desi-nent a.
-e (?) aritmie 1847; 27 legei 1847, 1863: legii 1842; 29 Care-al n at.ur o i .r847,
1863: Care al firii 1842; 36 omis în 1842; 43 acestea: aceste 1842, 1847, 1863;
44 răpit 1847, 1863: gonit 1842; 45 Nădejdea, rodul 1847, 1842: Speranţa, ast fruct
1863; 49 şceleraţi 1847, 1863: şeleraţi 1842; 5.0 z ad ar 1847, 1063: zădar 1°42;
53 dacă 1847, 1842: daca 1863; 58 lu me i 1847, 1863: lumii 1842;60 duh u-ţ i
ne mărg in it 1847, 1842: geniul tău sublim 1863; 63 veacul 1847, 1842: secolul
1863; 71 termini 1847, 1842: termeni 1863; 73 -nţeleg 1847, 1863: -rrtă leg 1842;
'77 lumei 1847,1863: lumii 1842; 94 vezi nota exPlicativ" la text; 96 slobod 1847,
1842: liber 1863; 97 nădejc1uieşti .1847, 1863: nădăjduieşti 1842; 98 căruia eşti
1847, 1842: căru i vorbeşti 1863; 99 unirei 1847, 1863: unirii I842; 102 aş putea
să 1847, I863: poci să te I842.
EPISTOLĂ DOMNUl,UI ALEXANDRU DONIeI
Încă dinainte de 1841, după cum se vede din sch irn bu l de epistole dintre
Donici şi Alexandrescu şi elin pr ef aţ a acestuia din urmă la ediţia din 18421,
activitatea literară a lui Alexandrescu era considerată prea p ut in bogată. Trecînd
pe la Bucur eşt i "în pricini de giudecăţ.i", Donici îi atrage ateuţia asupra datoriei
de a scrie şi îi dedică I ab a la Riu] şi heleşteu!,l, însoţind-o de o scurtă epistolă în
versuri. În ediţia din 1863, Alexandrescu r cpvod uce ambele piese în fruntea î ab u­
lelor. Le redăm mai jos, după eJiţia originală (Fabule de Il. Donici, Cartea II,
Iaşii, La Carrtor a Fo a ie i Săte"ti, 18,p, p. 16 şi urm.).
o, Grigorie A tex an dresca
La nărăztre Iahul it : "IUul şi l)cle�teul"
Nici gîndeam ca pentru v ier sur i se iau în m ină condei
Cînd ţintire-mi aici este la un alt feli de idei,
Care nu cer epistole, nici f ab u Ie de glumit:
Ce pr o test.uri , reclemaţii dreptului de spr ij in itJ'
5 Dar dorita întîlnire-ţi mă făcu să stau un ceas,
Şi din cuprinsul Temidei3 se mă caţăr' pe T'aruas.
Rodul astei întreprinderi e f a.b u la ce-ţi închin,
Scrisă CU o g1"abă mare, într-un stil nu prea senin.
Dar a rue dorinţă este ca tu se fii vecinic rîu
10 De poezii curgătoare, de talentul cel mai viu;
Se scrii pentru-a noastră slavă, ca toţi se ne lăudăm
Cîţi o limbă romanească ast ăz i întrebuinţăm.
1 "Mulţămesc p r iet in îlor mei, care, orbiţi ncgres it de prietc<;ug, Îmi [ac o vină că
scriu aşa de puţin. Ei ar avea cuvînt să rn ă intrebe cum lucrez �i atît, după toate
n ern u ltărn ir-î le ce am suferit din pricina aplecă!'ii mele."
2 l\I.ă aflam l a Bucureşti în pricini de g iudecătt. (Nota lui Don tci)
3 Justitiei.
476
[477]
Ştii pre bine că talentul este de la cer iur i dat
Şi oricare-şi va da sarn ă cum în lume I-au tr act.at .
15 Talentul tău este mare şi sama-ţi va fi mai gre
Cînd din orice întîmplare a-l p ărăs i tu vei vre.
Toţi poeţii cearcă-n lume feJiuri de nernu lt ăui ir i:
Dar din ele scînteiază cele mai vie simţiri;
Aţîţaţi de-mpotr iv ire ei se luptă nencet at
2') Şi izbînda le e slava cu care s-a-ncurruuat.."
Scrie! scrie! iată-ţi lege ce trebuie să urmezi,
Pentru ca se fii ca rîul, ş i-n viitori se viezi.
Rful şi h eleş icu l
(Hărăzită D. G 1". Alexandrescu)
"Ce vra să zică, frate?
Zicea c ă tr ă u 11 rîu vecinul heleşteu,
Eu apele-ţi mereu
Le văz că sînt m işc a te ,
5 Şi cum nu oboseşti mi-e greu ele Înţăles.
Apoi privesc ades
Pe unda ta plutind, CÎnd barce încărcate,
Cînd plute, luntri, de care sînt mai nenumărate.
Aceste ostene le,
ro Zadarnice şi grele,
CUIT1 nu le p ăr ăsăş t i?
Cum nu te p i ldu ieşt i
De-a 111e viaţă lină
De desf ăt a.re plină,
r5 Căci cu deşi nu sînt pe hartă arătat,
Deşi nici un poet vrun viers nu mi-au cintat,
Dar stau în maluri moi,
Pe perini de n ăr o i>,
Ca o cucoană luare
2 o Pe puf u l cel mai moale.
De b arce , plute, lu n tr i nu sînt î mpovorat ,
Şi greutate lor asupr ă-rn i n-a m cercat,
Viaţa fără griji în pace mi-o petrec,
Căci toate pre pămînt ca vînturile trec.
25 Dcşăr t.ăc iu ne le lumeşti eu le uresc
Şi în filosofie prin somn luă adîncesc."
- "Dar filosofisînd,
Pătr u ns-u i legea bine:
Că apele m işcîrrd
3 o Păstrează prospeţime?
Asupra zisclor lui, rîul a răspuns.
1 Precum Tassa. (Nota lui DanieL)
2 G lod. (Nota lui Danici.)
171
[478]
Şi dacă astăzi eu nu sînt un rîu ascuns
De al istoriei prea falnică privire,
Apoi pr ic in a e a me neadormire
35 Cu care am urmat acestui înţăles,
Şi pentru care sînt din rîuri eu ales
Iar tu de săce te vei fi curînd uscat
În t.r în d avu l tău pat!"
Această zicere au fost proorocie
40 Căci h e leş'tcu I săc degrabă s-au m ă l it .
Iar rîul astăzi stă un rîu de toţi slăvit,
MişcÎnd neîncetat a sale ape vie.
Aşa talentele, cînd lene le cuprinde,
Slăbind din zi în zi, se pierd fără a se .. n t inrie .
Epistola lui Alexandrescu a fost publicată mai întîi în ediţia din r84"'
I842, I847, I863. 3 mulţumiri I847, r863: mulţămiri r842: 4 răspuns r842,
I863: scris respuns I847: de cinste I847, I842: d-on o ar e I863; 8 sfînt I847, I842:
sînt I863: 13 cinstea I847, I842: gloria I863: dupâ oersu] 16 se citesc următoarele
în r842:
Eu, să spui, nu-nţăleg bine cum asti oameni străluciţi
Producea fără-ncetare cînd era nenorociţi.
Pentru mine, griji, necazuri, trebuinţe, neplăceri
Sînt isvorul nelucrării şi al v'ecinicii tăceri.
17 cu tine I847, I863: ca ş-alţi (sic) I842: 18 dacă r847, I842: daca I863:
hrănit I847, I842: nutrit I863: 23 pîntre r847, r863: pintre I842; 26, 33 dacă
r847, I8:ţ2: daca I863: 35 judecător .r8C3: judicător I842, .r847: 41 nostri I847,
I842: noştri .r863: 45 vreun amploa.iat centi de ritm: vr uu a mp l o i a t I842, vr u n
amploaiat (scris emploaiat I847) r847, 18631: 50 virtuţei I847, I863: virtuţii
I842: 51 mulţumire I847, 1"863: mulţămire 1842; 54 ce iubesc 1"847, I863: care-mi
plac 1"842; 56 trebuie citit al?: 57 Suţul I8:17, I842: Suţu 1863; 68 -mprejurarea:
-mpregiurarea .r842, I847, 1"863: 63 ă i 1847: îi poate corect I842, I863.
EPISTOLĂ D.I.V.
Ghica ne informează (p. 658) despre împrejurările În care Alexandrescu l-a
cunoscut pe J. Văcărescu (vezi şi v . 7-8 ale ep isto le i de faţă}; tot aici (p. 660)
ne sînt relatate împrejurările în care a fost scrisă epistola:
"În ajunul sfîntului Ion, a venit de mi-a adus un plic mare pecetluit, ru­
gîndu-mă să-I pun, fără să ştie nimeni, În aşternutul Văcărescului, sub' căpăt i i.
Acel p Jic conţine oela:
1 Lectiunea vrun ar putea fi corectă dacă amploaiat ar avea patru silabe (am-plo-a-iat).
478
[479]
Tu care-ai fost din pruncie al m uz e lor favorit
Şi ca strămoşească-avere geniul l-ai moştenit,
Cîntător al primăverei. .. "
Văcărescu răspunde printr-o scurtă poezie, datată 24 august I837:
Ce eşti, încă din pruncie-ţi pe deplin am prevăzut.
Ca Orfeului şi ţie cerul dar ţi-a încrezut.
Suflet dînd la dobitoace, omenirei dai poveţi
Cele prea folositoare, prea p lăcu te , prea isteţi.
Nu lăsa dar niciodată lenea a te rugini
Şi acel ce eşti cunoaşte, ca să te faci ce poţi fi.
(Colecţie, p. 277.)
Dacă datare a poeziei lui Văcăr escu este exactă, epistola e din vara anului 1837,
lucru care nu ar concorda cu informaţia lui Ghica, după care epistola
ar fi din vremea cînd Alexandrescu locuia la Eliade (aproximativ între anii
1832-1835), în luna ianuarie (sf. Ioan cade la 7 ianuarie). Pe de altă parte, în
1837 Alexandrescu nu se afla în Bucureşti iar Ghica era plecat din ţară. Putem
deci pune la îndoială data fixată, în 1848, de Văcărescu. E. Lovinescu (p. 61)
presupune că a fost scrisă în 1832 sau 1833, bazîndu-se pe naraţiunea lui
Gh ic a . Chiar dacă nu ar fi să dăm deplină crezare informaţiei lui Văcărescu ,
socotim totuşi că trebuie să dat ărn epistola după auu11833, dacă avem în vedere
uşurinţa versificaţiei, claritatea ideilor exprimate şi faptul că, Alexandrescu vor­
beşte de fabulă ca de un gen practicat cu predilecţie (v. 71 şi ur m}: în 1832
activitatea sa în acest domeniu se rezuma la cîteva traduceri din Florian şi La
Pont a ine ,
A fost publicată mai întîi în ediţia din 1838.
Epistola pune un număr de probleme de ideologie literară, a căror eluci­
dare completă depăşeşte cu mult cadrul acestui comentariu şi necesită un studiu
aprofundat, din care să rezulte ansamblul curentelor şi ideilor literare care au
,circulat la noi în prima jumătate a seco lu lu i trecut'! Se pot distinge, în orice
caz, referiri certe la Boileau (de altfel pomenit la versul 65). Astfel, problema
specializării într-un anumit domeniu al poeziei (v. II şi unu.) se găseşte la înce­
putul primului cînt al A rtei poetice:
La n ature. fertile en esprits exce l lents.
Sait entre les au teur s partager les talents.
I) un p eut tracer en vers une arnour euse flamme,
L'autre d'un trait p la isant aiguiser I'ep igr amme .
Malherbe d'un heros peut vanter les exploits,
1 D. Popovtci a abordat problema intr-un număr de lucrări (Ideologia literară a Lu.
1. Heliade Rădulescu, Bucureşti, t 935; Doclrina literară a Ti,ganiadei lui I. Budai-Dcleanu
în St-udii literare, IV, 1948, p. 83 şi urm.). In intentia autorului era continuarea
.s tud iu lu i , Ideile literare ale lui Alexandrescu au fost analizate de G. Călinescu, p. 463-/.70,
rap or tj ndu-Ie mai ales la Boileau.
479
[480]
Racan ch ant er Philis, les bergers et les b o is .
:Mais so uv en t un e spr it qui se flatte et qui s'aime
Meconna it S011 gellie et s'ignore so i-rneme.!
Pasajul care începe cu versul 57 poate fi apropiat de Satira a II-a a lui
Boileau, dedicată lui Mo l ier e>:
Ainsi, r ecorn menc an t un ouvrage vingt Io is
Si j'ecris qu atr e m ot.s , j'en effacerai t.ro is.P
Valoarea EPistolei către Viic âr escw a fost recunoscută, cu multe rezerve şi
ironii, chiar de adversarul cel mai înverşunat al lui Alexandrescu, de Eliade, în
articolul Despre uersiţ ic a tie publicat în Carierul r om inesc din 19 decem br ie 1838:
"Autorul aceşt i i broşuri [este vorba ele ediţia din 1838j are şi două scrisori
familiare, din care una către el. marele logoEtt 1. Văcăr escu l ş i pr in care elumnealui
îl întreabă să"i spu ie : la ce este mai tare ş i mai deosebit? sau care este felul
S[\U ele poezie? Oricine va citi această cărticic2" cum şi autorul ei însuşi, poate
cineva zice di va alege elin t o at e cîte se copriud într-însa accst e doua scrisori
şi prin ur m are ar putea răspunde în locul el-lui Văcărescu l : că de este d , A'lexu n­
dresculpoet, felul S{n1 este epistola f arn i l iar ă (judecînd elupă această cărticică) ."4
r838, r842, r847, r863. Titlu Epistola D. 1. V. 1847, r8635: Epistolr, D.
Marelui Logofăt I. Văcăr escu l r838, (\'ăcărescu) 1842; 2 strămoşască r847, r838,
1842: str ărn.oşcsc ă r863; 4 simplu 1847, r84/2, r863: semplu r838; 7 Dacă 1847,
r842, r863: Daca r838; 8 hotărît [847, [838" (scris hotărît) 1842: destinat r863;
14 h o tărăş te r847, r863: h o tăr aşt c 1838,/ hotăreşte 1842; 18 ş i-n r847, r842,
r863: ş-in 1838; 19 Dacă 1847, r842, r863: Daca r838; 20 melancolia r847, r838,
r842: melancolie (scris mel ancoj iă ) .r863; 22 slavei r847, r863: s lă v i i 1838, 1842;
23 Felurile-s r847, r 842, I863' F'e l ur ' le sînt i 838; 24 se r847, 1842, 1863: să r 8 38;
26 vieţei 1847, r863: vieţii r838, I842; 2,9 l ir e i 1847, r863: lirii 1838, r842;
30 vrea r847, 1863: va r838, 1842; 33 duh îl 1847, 1838, 1842: spirit I863;
34 Dacă r847, r842, r863: Daca I838; 35, st înj in it 1847,1842, r863: st inj in it r8J8;
37 ase aui â n I847, r838, r842: asemăn 1863; 38 calea 1847, 1863: drumul 1838,
1842; ·1,2 piercle 1838: scris perde 1842, 1847, r863; 43 Astfel 1847, 1863: Asfel
r838, 1842; 44 pierz r838: scris perz r842, 1847, 1863; 46 pe .r847,
r842, r863-' pă r838; 50 stejar r847, r842, 1863: stejar 1838; 51 Dac ă r847,
r842, r863: Daca r838; pe r847, 1842, r863: pC! 1838; 53 oco lu 1847 . .r838.
1842: ocolol (=ocolul) 1863; 55 Mâr unţ işu ri le-rn i 1847,1842, r863: Măruut isurTe
1 "Natura, rorlnică în spirite deosehltc, �ti" s ă împartă între autori talentele. Unit!
poate să descrie In versuri flacăra dragostei, altul printr-o trăsătură glumeaţă ,ii ascută
eprgrama. Malherbe poate l ă ud a vitejiile unui erou, Racan să o cînte pe Pl1iiig, ciolJemii
�i pădurile. Dar adesca un spirit care se măguleştc �i se iubeşte nn-şi cunoaşte geniu] �i i,C
ignorează pe sine însu�j.'�
2 Vezi şi Dota la text.
3 "Astfel, fncepînd o lucrare de douăzeci de ori, dacă scriu patru cuvinte. voi şterge
trei din ele."
4 Citat (iupă ediţia n. PopO,ici, vaL Il, p. 133.
5 În ediţia 18G:3, Veste scris clJirilic (B),
480
[481]
îmi I838; 56 Dacă I847, I842, I863: Daca I838; zîmbire I838, I863:scris zimbire
I842, I847; se I847, I842, I863: să I838; 57 Aplicarea I847, I863: Aplecarea
I838, I842; 63 urăsc I847, I838, I863: uresc ,[842; 64 hotărăsc I847, I838,
I863: hotăresc I842; 65 zise I847: zice I838, I842, I863; 66 se I847, I842,
I863: să I838; -mprotiveşte I847, I838, I842: -mprotriveşte I863; 69 Patima
inimei I847, I863: Ch inur" lc (chinurile I842) inimii I838, I842; streine I847,
I838, 1863: străine I842; 70 pe I847, I842, I863: pă I838; 74 Şi-mi I847,
I842, I863: Ş-îmi I838; rîdică I838: scris rădică I842, I847, I863; 75 se
I847, I842, I863: să I838; 73 �veacul I847, I838, I842: secolul I863; 79
Măcar I847, I838, I863: Macar I842; se I847, I842, I863: să I838; 80 sălbatec
I847, I838, I863: sălbatic I842; 32 dacă I847, I842, I863: daca I838; 33 veche
I847, I842, I863: veiche I838; 35 dacă I847, I842: daca I838, omis în' I863;
după 36 urmeaeă în 1'838, I842:
Asfel ist or ia-ar at.ă rit (pe I842) Pactul (Pateul corect I842) acel vestit,
Care de sfînta iubire a patrii (patriei corect I842) lui pornit,
De nobleţea (llob:eţa I,Q42) Livonii (Livoniei corect I842) ca un deputat ales
Să ducă plînger'le (plîngerea I842) ţării la Carol fiind tr imcst ,
5 A vorbit cu acea r îvnă, cu acel ton bărbătesc
Care În nenorocire oamenii cei mari găsesc.
Craiul zîmbind (zimbind r842) îi. răspunse: Domnule, sînt mul ţum it r mu l­
ţemit r842)
Pentru ţara dumitale ca un înger ai vorbit.
Dar peste puţine zile Pactul (Patcul I842) cel nevinovat
10 Pentru vină plăzmuită (plăsmuită 1'842) de moarte fu judecat (judicat I842).
Aici tu z îrnbeşt i (zimbeşti I842) acuma şi Îmi zici c-ai vrea să ştii
Ce-are a face Livonia cu-ale mele poez i i.:
Alt nimic nu poci răspunde, decît numai că ţi-am spus
Că l-asemenea (asemene I842) capriţii al meu geniu e supus.
88 notă în I842: în cununa Cîrlovii; 89 m uz e i (scris musei) I847, I863: muz i i
I838, 1'842; 91 poeziei (scris poesiei) I847, I863: poeziii r838, 1'842; 92 exempluri
(scris esempluri) '1847, (scris eczempluri) I838, (scris ecsempluri) I842: esernp le
I863; 95, 96, 97 pe I847, I842., I863: p ă I838; 97 cerceteze I847, I863: ne
arate I838, I842; Întîi 1'847, I842, I863: în t i i- I838; 98 r orn îneşt e I I847, I842,
I863: r u m îneş te i 1'838: 99 vom 1'847, I838, I842: va I863: 100 -ntemeierei
I847, I863: -rrterne ier i i 1'838, 1'842; 102 ştiinţi sau meşteşuguri 1'847, I838, 1'842:
ştiinţe sau în arte I863; 104 desăvîrşirea 1'847, 1'838, 1842: desăvîrşire 1'863;
exe mp lur i (scris esernp lur i ) I847, (scris eczempluri) 1838, (scris ecsemp lur i )
I842: esemp lu-I 1863.
J Carol XI (XII corect 1842) crai iCfeiii (n. B,). J. R. Pa tk ul, militar şi om politic
Ilvontan'(anrox. lGGO-1707). i Guvernator al L1vonlei, în numele Suediei, este trimis de nobt­
lime să revendice la Stockholm drepturile ţării. Datorită atitudinii sale rezistente la [cererile
suedeze, este condamnat la moarte. Reuseste să fugă �1 duce o intensă actrvIta te :diplomatică
la curţile EuropeI. In cele din urmă, August al II-lea, regele Poloniei, îl predă lui Carol
al XII-lea al SuedIei şi Patkul sfîrşeşte tras pe roată,
2 Singura fermă din scrisorile autografe ale lui Alexandrescu, Aici rimează corect
cu poezii. Cf. p, 58, nota 1.
31 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
481
[482]
EPISTOLĂ D.V. II
Dacă versur ile 63 -65 se referă la Epistola către Voltaire, trebuie să presu­
punem că Epistola către VoineSC1! II a fost scrisă în urma celei dintîi şi a ares­
tării poetului, survenită în octombrie 1840.1 Aşadar, această episto lă p are să fie
printre ultimele piese incluse în volumul din 1842, unde a fost publicată întîia oară.
Sul) forma unei negări ironice, Alexandrescu afirmă încă o dată principiul
rolului activ al poeziei în viaţa soc ie tă.ţ i i, zugr ăv iud în acelaşi timp d if icu lt.ăt i la
pe care le înt im p ină un poet care se conduce după acest pr inc ip iu.» Epistola este
.scr isă în genul celor ale lui Boileau, fără însă să se poată nota influenţe directe.
Apropierile făcute de V. Ghiacioiu (p. 297 şi urm.) nu sînt cîtuşi de puţin
<convingătoare.
:r842, 1'847, I863. Titlu D. (A. greşeală IU3) V. II I847, I863.' Dom nu lu i
Maior Voinescu II I842; 2 slobod I847, I842: liber I863; 3 lu rne i I847, I863: lumii
7:842; 4, Şi-ll pace, în tăcere I847, I863: Care singur, în pace I842: 9 apostol
vrednic al acestei I847, I863: str aşn ic apostol ,,1 acest i i I842; 10 grijele streine
;r847, I86J.' grijile s tr ă.irie I84J; Il n at ur a-rn i pod I84/, I863: poei firea a-mi
r84z; 17, 13 ne I847, I863: te I642; 29 gramaMl3 I847. I863: grămadă I842;
:32 înţeleagă I847, I863: înţăleagă I84z; 34 vom I847. I84z: s-ar I863; năravuri
I847, I863: naravuri I8,p; 35 multor I847. I842: mulţimei I863; 37 pin I863:
pe'n I84z, I847: 43 astea: 'aste I842, I847, I(!63; 47 patriei I847, .r863: nea,
mului .r842; 50 norodul .r847, .r842: poporull I863; 53 Povcţ e le 1847, .r863:
Poveţile .r842; 54, mor a lu l .r847, .r842: morala 1863; 58 mulţumit .r847, I863:
mulţămit .r842; după 65 ur mea să în 1842: ,
Şi-a răvărsat veninul, a vrut să-şi răsplătească,
Şi fabulile mele spre rău să tîlcuiască.
70 după .r847. I863: de pe! .r842; pielea 1847 • .r863: scris pele a [842; 72 umblă
I847, 1863: îrn b lă I842; calea [847, .r863: cale r842; 74 orce 1847, I842: orice
I863; 32 prieteni .r847, I863: pr ict in i .r842; 85 mulţumesc I847, .r863: mulţemesc
I84z; 87 mu l tu m ir e .r847, .r863: mulţămire .r842; 38 pr iet in I8n, .r842: pr iet.en
I863; 106 păsări I847: păser i .r842, pasări .r863: lighioane .r847, .r863: lighioaie
I842; 109 de cinste 1847, .r842: d-onoare 1863; 110 acelea: acele r842, I847,
r863; 119 sufer .r847 . .r863: sufăr .r842; nemulţumire I847. 1863: nernu l tăm ir e
I84Z; 122 vremea .r847, I842: timpul I863; sf int ă I847, .r842: s int ă .r863; 126
r ăsp lăt ire (scris res- .r847) r847, .r842: recompensă I863.
1 G. Călinescu, p. 369.
2 Aceleaşi idei, fără nota sceptrcă din epistolă, se găsesc in l'reiaţit şi In Anul x840.
Vezi nota la această din urmă pocz ie.
a Trecerea lui it dinaintea' accentu Iut la a este şi astăzi cunoscută in regiunea 'I lrg o­
viştii (localitatea Valea lui Ianache). Of. R. 'I'o dor an, Studii şi cercetări lingvistice,
V, 1954, p. 63 şi urrn,
4 Probabil că şi al doilea de pe din acest vers se datorează edttorttor din 18/.2 şi a
scăpat atenţiei autorului.
482
[483]
EPISTOI,Ă D.I.C.
În anul 1837, Alexandrescu se afla la Focşani, ca sublocotenent, cu o m is i­
une de ordin administrativ (vezi Ghica, p. 662). Neplăcerile slujbei, care îl vor
face să, demisioneze în octombrie al aceluiaşi an, prilejuiesc şi această "epistolă
familiară" către prietenul său 1. Cîrnp ine anu , E. Lovinescu (p. 56) consideră
epistola ca "cea dintîi poezie scrisă la Focşan I" şi îşi bazează această afirmaţie pe
simplul fapt că, o dată ce se plîngea de singurătate, înseamnă că poetul nu întîlnise
încă pe Eliza. Epistola a fost publicată mai întîi în ediţia din 1838.
Alexandrescu însă, nu se mulţumeşte să-şi plîngă În versuri necazurile, cum
îl sf ăt u ise Cîmpineanu (v , 7-IO) şi să descrie viaţa plictisitoare pe care o
duce şi mizeria ţăranilor din jurul Focş an i lor , ci îşi expune unele păreri cu
privire la viaţa soc ia lă şi la Hter a tur ă , Se remarcă în toat« acestea spiritul raţio­
nalist şi progresist al poetului: spiritul antireligios şi antirăzboinic (v , 24-26),
ironizarea poeziei p ast.or a le . care ajunsese în secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea,
cu toată în no ire a încercată de Gessner, un gen pur con verrt ion a l+, 'prezentind
o imagine idealizată a vieţii de la ţară, în contrast violent cu mizeria ţărani­
lor din această epocă de descompunere a f eud a.l is.mu Iu i'l ; prin aceasta, poetul îşi
afirmă, implicit, poziţia realistă (v. 59-8::». Se remarcă, de asemenea, sat ir iz are a
ignoranţei şi a superstiţiilor (v. 85 - r o.ş},
I838, I842, I847, I863. Titlu Epistola D. 1. C. (A. greşeală I863) , I847,
I863: Epistolă f a m il ier ă Domnului Polcovnic (colonel I842) 1. Cîmpineanul
I838, I842; 2 -rn i I842, I863: -rn I838, I847; nemulţumiri I847, I838, I863:
nemulţămiri I842; 3 înşelat I847, I863: înşă lat I838, I842; 4 relile I847, I838,
I842: relele I863; 6 n uo uă I847, I838, I863: nouă I842; 7 zîmbire I838, I863:
scris zimhire I842, .r847; 12 locuiesc I847, I863: l ăcu iesc I838, I842; 13 Nen­
grij ir e a I847, I838, I842: N egrij irea I863; 14 stînjin I847, I863,' stînjen I838,
1 CL următorul pasaj din Kogălniceanu, concludent şi pentru răspîndirea la noi a
acestui gen: "După Telemah, cartea cea mai plăcută pentru noi era Florian. Păstorii lui îm­
brăcaţi în straie de matasă, cu perucl cu pudră, purtînd iarna şi vara cununi de rosae ccn­
trrotra, vorbind într-o limbă mai corectă decît a filologilor nostri, păst orf t i l e lui cu ro­
chie de gază şi de blondă, cu ciuboţele de pru nel ă , cu noduri de cordele cumpărate de la
MikuIi de pe atunce, povăţuind nişte mei cu lînă, mai delicată decît matasa, carii mînca nu­
mai livand, rosruarln şi se adăpa numai cu apă de roze şi de miIle tl eurs, îmi părea oame­
nii cei mai fericiţi din lume. Dacă n-aş fi fost amorezul Nicetei, aş fi dat tot în lume ca
să fiu Nemorin, a morezul Estelii. Atîta iubeam pre Florian, acest adevărat poet al naturei,
tnctt la un sfîntul Vasi!ie, cînd tată-meu mă întrebă ce daruri voiam să-mi cumpere, li
răspunsei cu un aer pedant, ca cînd aş fi fost docent în vro universitate - les oeuvres co mpletes
de AL de Plort a n, mon pere! »" (Iluzii pierdute, Iaşi, 1841, p. 71<-75.)
2 Pentru poezia pastorală la noi, cr, Bogda n-Duf că, Salomon Gessner în literatura
romîneasc<1 în Convorbiri literare, 1901, p. 161 şi urm. Un ecou întîrziat al poeziei pastorale,
chiar în forma ironizată de Alexandrescu Ia versul 61 şi urm., găsim la r. r. Sacel lari u,
Eivrul inimei, p. 91 şi urm.:
Tu ce ai sceptrul în mînă
Vino astăz i l-a mea stînă
Nimic nu te v-amăgi
Şi pe pat u-m i de ţărînă
Fără grIjă vei dormi.
31'"
483
[484]
1842: 16 umblînd 1847, 1838, 1863: îmb1înd 1842; 18 pe (de două ori) 1847.
li542, 1863: pă 1838: 20 fraz1838, 1842:scrisfras 1847,1863: 21 gătesc 1847,
1838, 1842: gîndesc 1863: 22 Slava vremilor 1847, 1838, .r842: Gloria vremii
.r863: veacuri 1847, .r838, 1842: secoli .r863: 23, .24 pe .r847, .r842, .r863: p ă
.r838; 24 fierul 1838: scris ferul .r842, .r847, .r863: sfintei .r847, .r838, .r842:
sîntei 1863: 26 veciniciei 1847, .r863: veciniciii .r838, .r842; 28 se 1847, .r842, .r863:
să .r838; pe .r847, .r842, .r863: pre .r838: 29 război 1847, .r838, .r842: resbel .r863:
30 ş i-ricearcă .r842: ş-încearcă .r838, 'şl'ncearcă .r847 , .r86:;; sabiei .r847 , 1842, .
.r863: săbiii .r838; după versul 30 se citesc în .r838, 1842:
Mai bine voi pă (pe .r842) o lină apă a mă arăta,
Decît cu o barcă slabă pă (pe 1842) mare a înota.
Căci nimic nu dezgustează atît pă (pe 1842) un cititor,
Decît mari sujeturi scrise de un tînăr autor.
38 Imnurile- 1847, 1842, .r863: Imnur'le .r838; naturei 1847, .r863: naturii
1838, 1842; ziditor 1847, 1838, 1842: creator 1863; 39 însuflărei 1847: îrisuf lăr ii
1838, 1842, inspirărei 1863; 40 de 1847, 1842, 1863: dă 1838; umple 1847,·
1838,186:;: împle 1842; gînduri 1847, 1838, 1842.' gîndiri 1863; 43 se 1847, 1842,
1863: să 1838: 44 salcii 1847, 1863: sălcii 1838, .r842; pe 1847, .r842, r863:
pă .r838; 46 pierdută .r838: scris perdută .r842, .r847, .r86:;; se .r847, .r842, .r863:
să .r838: 49 pe (de două ori) 1847, 1842,1863: pa 1838; z imbru l r Saz . .r842, .r86r
b ou l 1838; 51 nuouă .r847, 1838: nouă 1842, 1863; 52 şi-a .r847 , 1842, 1863:
ş-a 1838: 53 oriîncotro ... or incotr o .r847: or încotr o (de d(luă ori) 1838, .r842"
oriincotro (de dou ă ori) 1863; 54,55 se .r847, [842, .r863: să 1838; 62 părăsea ...
trăia 1847, .r838, 1842: păr ăseau ... trăiau 1863; 63 lucrurile 1847, .r842 , .r86.,:
lucrur'le le 1838; 64 şi le-nchipuiesc .r847 , /1838, I8,p: şi-le închipuiesc 1863;
67 piei: scris pei 1838,1842, .r847, 186:;; 68 pe (de trei ori) 1847, .r842, 1863: pă.
1838; 70 rîdică (scris rădică 1842, 1847) 1847, 1838, 1842: ridică .r863; vr u u
1838, .r842: vreun aritmie .r847, .r863; 73 care din fire 1847, .r838, .r842: ce elin,
natură 1863; 74 pierdere .r838: scris pcr der e 1842, 1847, .r86:;; 77 dacă 1847,
1842,1863: daca 1838: 78 object 1847,1838,1842: obiect .r863: 80 rătăcirei .r847:
rătăcirii .r838, .r842, rătăcitei greşeală 1863; 8I-mi 1847, .r842, 186:;: -rn 1838;
sfînt 1847, .r838, .r842: sînt 1863; 82 ncf i inte i 1847, 1863: nefiinţ:ii 1838, 1842;
se .r847 , .r842, .r86:;: să .r838; 114 locaşul .r847, 1863: lăcn şu l 18:;8, .r842: 35,
deşăr t 1847, 1838, .r842: deşert 1863: de locuitori 1847, 186:;: dă (de IS42}
lăcu itor i 1838, .r842; 89 se 1847, .r842, .r86:;: s(' 1838: 90 Iu ne i 1847, 1863: Iu n t i
18:;8, l842; 92 mumei .r847, 1863: m urn i i .r838, 1842; 93 său 1847, 1838, .r8p: seu
variantă grafice! .r863: locaş .r847, .r863: lăcaş 1838,1842; 94 Cu 1847, 18:;8, [842;
Sub 1863; locuieşte .r847 , 1863: Iăcuieşte 1838, .r842; 96 Cu tămîie şi o r847,
1863: C-o sfeştanie ş-o .r838, .r842; pe 1847,1842,1863: pă 1838; 98 sfînta .r>J47 ,
.r838, 1842: sînt' 1863; 100 lumei 1847, 1863: lu m ii 1838, 1842; 102 termin :ISn.
1838,1842: termen 1863; acest 1847, .r842, 186:;: acel .r8:;8; 103 se 1847, j842,
1863: să 1838; liniştit 1847, .r863: lineştit .r838, 1842: 104, Se 1817, 1842, 1863:
Să 1838; în (primul) 1847, 1838. 1842: -n .r863; 107 înţelept 1847, 18:;8, .r863: Înţ{l­
lept 1842; 109 vrednice- .r847, 1863: vrednici .r842;versul se citeşte astfel în 18:;8;
Tu ale căruia gînduri sî:c.t vrednici a să-mp l in i
484
1
[485]
110 r ă sp lă t ire I838, I842: scris resplătire I847, I863; 111 se I847, I842, I863:
să :<838; 115 zimbit I838, I863: zimbit I842, I847; 117 relile I847, I838,
I842: relele I863; nimicuri I847, I838, I842: nimic eu I863; 118 soartei I847,
I863: soarti i :<838, I842; 119 Astfel I847: Asfel I838, I842, I863; de pe I847,
I842, x863: după I838; pe I847, I842, I863: pă I838; 121 se I847, I842, I863:
să I838; 122 imi I847, I863: îi I838, I842.
SATIRĂ
Duhului meu
Satira a fost publicată mai întii în ediţia din 1842; nu există indicii mai
precise de datare.
Ideea de a dedica o satiră duhului său i-a fost sugerată, probabil, autorului de
satira a IX-a a lui Boileau. De aceea credem că titlul corect este Satira. Dulmlui
meu (= adresată duh u lu i meu, dec i la dativ) şi nu Satira duhului meu (=împotriva
duhului meu, deci ia genitiv); de altfel, tabla de materii a ediţiei din 1842
confirmă această interpretare a titlului, scriind Satiră, Duhului meu.
Satira este o zugrăvire pliuă de vervă, aproape dr arn at iz at ă , a sa.lo ancl or
vremii cu arn.est.ecu l de cosm opo l it ism şi mondenitate care le caracteriza. Este,
de aceea, inutil şi eronat să căutăm surse străine de inspiraţie, cum fac
N. I. Apostolescu, Lnţl.., p. 120 i Secretes p ensees de RaPhael de A. de Musset) şi
V. Ghiacioiu, p. 3II (Satira a X-a a lui Boileau şi A Mi-me Denis, La vie de Paris
et de Versailles de Voltaire, v o l . II, p. 630).
I842, I847, I863. Titlu Duhului I847, I842: Spiritului .r863; 2 Şezi I847,
.r86].' Şăzi I842; împotrivă I847, 1842: irnprot.ivă 1863; 9 Veacul înaintează 1847,
.r842: Secolul naintează I863; 12 Astfel 1847, 1863: Asfel 1842; 14 ce la jocuri
e foarte I847, I863: şi plăcută şi bine I842; 17 Duouă I847: Două I842, I863;
18 ma c lier e l ce .r847, I863: ce mare .r842; 20 astea 1863: aste I842, I847; duh,
fiinţă I847, I842: fiinţă prea :<863; 21 Ce vrei să I847, I842: Spirit ce I863; 26
Alexăndrie 1847,1863: Alexandrie 1842; 28 lăsă 1847, I842: lasă I863; Il poemei
.r847, I863: poemii 1842; slujeau I847, .r863: slujea I842; 29 r îz înd I863: rizind
r842, r iz ind I847; acestea: aceste 1842, I847, I863; 34 e greu 1847, I842: nu pot
I863; 35 poei .r847, I863: pot I842; 36 t.r ib uu a lur i I847, I842: tribunale I863;
subt I847, 1842: sub I863; 37 degetele .r847, r842: degetile I863; 38 sfinţi I847,
I842: s îu ţ i I863; 41 mu ltu m ir ez Sas-, I863: mulţămire 1842; 43 slobod I847, I842:
liber I863; 46 năravuri I847, I863: naravuri I842; 50 Măcar I847, I863: Macar
r842; SI complimente I847, I863: complemente I842; 54 întîi 1847, I863: înt.i i!
I842; 55 dom n işor u-acc Ia r domnişoru cela I842, I847, I863; 56 vorbă I847, I863:
vor b a I842; duhul I847, I842: spirit 1863; 58 după I847, I863: de pe I842; 59
-ncredinţează I847, r863: -ncred iutuz ă I842; 60 streină I847, 1863: străină I842;
73 duh fără I847, [842: spiritfăr' I863; 86 dintîi I847, r842: dîntîi I863; 88 vorbei
I847, r863: vorbii [842; 92 du ou ă I847: două I842, I863; 96 cîteodată în patru silabe
I847, I863: c itoda tă I842; 97 duouă 1847: două I842, 1863; pereche I847, I%3: pă­
reche I842; 100 umflate I847, 1863: îmflate I842; 105 vremei I847, I863: vremii
I842; III defecturi să 1847: cusururi să I842, defectele s- I861; 114 s imt iment e
1 Vezi mai sus, p. 481 nota 2.
485
[486]
I847, I863: senthnenturi I84Z;118 acestea I863: aceste I842, I847; 119 z i mb ir e
I863: scris zimbire I842. I847; 123 greşalele streine I847, I863: greşelele străine
I84Z; 126 n psa lt ir ie i! I847: psaltirii I842, p sa lt ir e i I863.
TOPORUL ŞI PĂDUREA
Prima publicare în ediţia din 1842.
Fabula loveşte în boierii lipsiţi de patriotisni, gata să caute orice spr ij 111
în afara ţării pentru salvarea intereselor lor materiale. S-au propus mai multe
soluţii in ceea ce priveşte originea anecdotei. Bogdan-Duică (Ist. lit., p. 268 şi
urm.) găseşte o povestire similară in literatura evreiască postbiblică şi consideră
că Alexandrescu a putut cunoaşte, pe cale orală, această povestire; în sprijinul
acestei afirmaţii sînt aduse versurile 7 -. 14. Ipoteza este inutilă, deoarece ideea din
fabula lui Alexandrescu se găseşte, subordonată altui scop, în La Fontaine (La fore t
ei le bucheron, XII, 16). în fabula franceză, tăietorul de lemne, str ic înd u-I-se coada
toporului, cere pădurii să-i dea numai o singură cracă şi promite in schimb să-şi
caute in altă parte de lucru; pădurea îi dă o "O adă de topor, dar tăietorul de
lemne, fără a mai ţine seamă ele cuvintul dat, se apucă să taie copacii din pă­
dure. Nu este exclusă însă ipoteza, emisă de V. Ghiacioiu (p. 377), ca Alexan­
drescu să fi parafrazat unele proverbe şi zicale populare. Dicţionarul Academiei
(s. u , coadă) consideră însă prover bei e citate de Zanne ("pădurea de coada ei
piere" şi "de securea fără coadă n-are frică pădurea") precum şi expresia "coadă de
topor", ca fiind "aluzii la cun oscut.a fabulă" la lui Alexandrescu.2 N-am putut
determina raportul cronologic dintre proverbele citate şi fabulă, pentru a verifica
cele două afirmaţii contr adictorii. !
Toporul şi pădurea a devenit în scurtă vreme celebră; probabil din acest
motiv, Alexandrescu a pus-o, În ediţia din 1847, în fruntea colecţiei de fabule.
Popularitatea f abu ie i este a test at ă şi de un număr de mărturii: în numărul din
26 iunie 1857 al ziarului Concordia, D. Ra Ile t citează ca motto al articolului
său Unirea dintre noi versurile 4I--42; în Romînul din 28 noiembrie 1353,
C. A. Rosetti citează versurile 5-6 în ar t ic o lu l intitulat Cine oewtâ s pre strein.i bles­
temat va fi; tot în Rominwt găsim, în 23 august 1875, relatarea unei ser a te muzi­
cale, cu prilejul căreia a fost recitată, Între altele, fabula lui .Alex an dr escu şi
EPigonii lui Em inescuP
O traducere germană (Die A x t tind der Wald) figurează la J .. K. Scuu l le r,
Rom ânisclie Gedichte, P- 6.
I842, I847. I863. Titlu şi I847, I863: i I84z; 5 care 1847, I863: carii
I84Z; proorocea I847, 1842: prooroceau 1'863: 6 trăgea 1847, r84z: trăgeau
I863; 19 Astfel I847, I863: Asfel I842; 20 inventă I847, I863: scorneşte 7842;
şi orice duhul I847. I84z: orice spiritul I863; 21 fieru-: scris feru- I84z, 1'847,
ferul I863; 33 Stejaru(-) I847, I842: Stejarul aritmie I863; 38 judeca I847, 1863:
ju d ic a I84z; 43 streinii I847, I863: străinii I842.
1 Lecttunea ar putea preveni dintr-o simplă greşeală de interpretare a ttpogratulu i:
Alexandrescu va fi COrectat psaltirii în pwltirei iar tipografnl a adăugat ei la -i- din prima
versiune.
2 De inspiraţie folclorică sint şi versurile 3- 4.
3 Informaţii la Perpessicius, M. Eminescu, Opere, II, p. 225, n. 5.
486
[487]
ELEFANTUL
Prima publicare în ediţia din 1842.
Sursa fabulei se găseşte în Krîlov (CAOH,.W 60e60aCT6e, 1 I, 22):
Kro 3HaTeH li CliJIeH,
,Ua ne YMeH,
TaK xYJJ.r:J, e)KeJIH li C JJ.06PbIM cepnuex OH.
Ha noeaoncruo 6bIJI B necy nocaacen CJIOH.
XOTb, Ka)KeTC51 CJIOHOB li YMfIa51 nopona,
Onnaxo »ce B ceMbe ne 6e3 ypona :
Haur BoeI3oJJ.a
B POJJ.HIO 6bIJI TOJICT,
)la ne B p0JJ.H!(l 6blJI n pOCT ;
A c Y;,lblCJIY OH MYXli ne 061l)l;lIT.
BOT JJ.06pb1U Boesona BI1JJ.HT :
BCTynllJIO OT oaeu npourenne n 11 paxaa,
"lho I30.TlKIl-JJ.e COBceM CJJ.IlPaIOT IW)!(y C Hac."
,,0, I1JlYTbl! - CJIOH KPWIIlT - Kaxoe npecrynnem,e r
I(TO rpa6HTb /l.aJI naM 1103BOJIeHbe�u
A BOJIKH rOBopHT: ,,110MHJIYU, nanr oreu l
He T� JIb HaM K 3HMe Ha TYJIynN
[J03nOJIHJI JIerOHbKHH 06POK corîpart, c oaeu >
A tITO OHH KpHtIaT, TaI( OBUbl rnynu :
Bcero-ro npuner C HHX C cecrpu rro uncypxe cuars :
L�a H roro HM )Ka.nb oTJJ.aTb".
"Hy TO-TO )K," - ronopn r HM CJIOH, - "CMOTpHTe !
Henpannu H fie norepn.nro HH B KOM.
110 uncypxe, TaK H 6blTb, B03bMHTe;
A 60o%ille HX ne rponsre BOJIOCKOM".
Alexandrescu a putut cunoaşte traducerea franceză a lui Aug. Rigaud, În
culegerea Fables russes , tirees du recueil de M. Kril oţ] el imitees en vers [r aneais»,
el i ialiens par divers auteurs ... p ub l iecs par IVI. le comte Or loff . Paris, 1825.
Fabula este tradusă şi de Donici sub numcle El eţ antul în domnie (I, p. 42), şi
de C. Stamati (Domnia eleţ an tul u i În M'uea, II, p. 364)' E de remarcat faptul
că pasajul revoluţionar din prelucrarea lui Alexandrescu (v. 33-54) nu se găseşte
in originalul rusesc.
I842, I847, I863. 14 lupu I847, I842'- lupul I863; 17 judecaţi I847, I863:
judicaţi I842; 30 Craiul I847, I842'- Riga I863; 45 nădejduieşte I847, I863: nădăj­
duieşte I842; 58 crai I847, I842'- prinţ I863; 59 Craiul I847, I842'- Prinţu 1
1 Traducătorii francezi erau poeţi foarte cunoscuţi în epocă: A. V. Arnault , Al.
Soumet , Anurteux , Delpllinc Ga y, Amable 'I'astu , Viennet, Sophie Gay, Rouget de l' Isle
V. D. Musset-Pa thay, Em. Descharnps, Plcard, J. de Resseguler, C. Delavigne etc. »
487
[488]
I863; n umăro asă I847, I863: numeroasă I842; 63 -nfăt işă I847, I843: -nfă ţişe
I863; 64 craiule I847, I842: rege prea I863; 65 m ăr ie i I847, I863: m ăr i i i I842;
67 domnu I847, I842: domnul .r863,' 73 năpăstuit I847, I842: nep ăstu it .r863:
76 piele: scris pe le I842, I847, I863; 34 crăieşti I847, I842: domneşti I863;
35 piele: scris pe le I842, I847, I863; 91 pielea: scris pe lea I842, I847, I863,
OGLINDELE
Prima publicare În ediţia din r842.
Istorioara simbolizează, cum o arată de altfel Alexandrescu în mod explicit
în pasajul final din r 84 2, suprimat apo i, pu ter e a inv inc ib ilă a adevărului, a ştiinţei
şi a ideilor înaintate, "pricini, de pr cf acer i, de un folos obştesc".
o p ar afr az ar e găsim la D. Dăscă Ioscu în Epistolă lui M'a iei M'ill ot , publicată
în Steaua Dwn ării din 1 ianuarie 1856.
I842, I847, I863. 2 ţară )847, I842: ter ă , ca peste tot în această fabulă,
I863; 3 frumuseţe I847, I863: frumuseţă I842,' 12 gîrlei .r847, I863: girlii 1'8,12;
prin 1'847, .r863: p in- I8'12; 13 Era 1'847, 1'84:1: Erau I863; 21 obştei 1'847,
1'863: obştii .r842: 27 Oglindele 1'847, 1'863: Oglin[eJzele 1'842; 23 Locu itor i i I847, .
.r863: Lăcu itor ii 1'842: 29 afla .r847 , I84:1: aflau 1'863; 36 pietre: scris petre .r842,
1'847, I863; 37 Oglindele .r847 , .r863: OglijUzele I842; acelea 1'863: acele I842,
1'847; după versul 41 urrn eaed în I842:
!
Din povestirea no ast.ră , multe idei poei scoate,
Dar mă opresc la una ce le copr inde toate:
Cînd al duhului soare
Luminează-adevărul, ş i-I vine spre-ajutor,
5 În zadar neştiinţa îi e-rnpr o t iv ito ar e ;
So are le o pă trunde, Ş i-l vezi triumfător.
CÎINELE IZGONIT
Fabula a fost publicată mai întîi în ediţia din r838.
Satirizarea moravurilor politice contemporane este clară; I1U se poate preciza
dacă la originea fabulei a existat o anumită întîmplare reală.
1838, I842, 1'847, I863. 5 pe r847, 1842, 1'863: p ă I838; 9 domniei 1'847,
I863: crăiei I838, 1'842; 12 Sim t imeutur i r847, I863: Sentimenturi r838, 1842;
15 miei x838: scris mei I842, 1'847, 1'863; 16 dacă I847, .r863: daca I838, .r842; 17
pe orice 1'847, 1'842, 1'863: pă orce 1'838; 13 Să-i lase măcar 1'847, r863: se, îi
Iase-nc e i I838, 1842; piei 1'838: scris pei .r842, .r847, 1'863; 20 Pe .r847, 1'842:
Pă I838, Pre 1'863; 22 Pe .r847, .r842, 1'863: Pă .r838; 23 domnească I847, I863:
cr ă iască 1'838, .r842; 25 A zis 1'847, 1863: Zicea I838, I842; 23 orice .r847, 1'863:
1 Pin redă probabil un pîn din manuscris, redat In alte pasaje prin pe'n.
488
[489]
-orc e 1838; 31 şarpe 1847, 1838, (scris şcrp e ) 1863: şerpe 1842; 35 altu 1847:
altul I838, 1842, 1863; 37 S'O 1847, 1842, 1863: Să 1838; 38 Dom n u l 1847, 1863:
'Craiul 1838, 1842; 39 Pe 1847, 1842, 1863: Pă 1838; 40 căruia 1847, 1838,
4842: cărui aritmie 1863; 46 acu- 1847, 1838, 1842: acum 1/363: 51 Pe 1847,
1842, I863: Pă 1838; 52 se 1847, 1842, 1863: să 1838; 54 Duhul lui 1847, 1838,
1842: Sp ir itu-i 1863: 56 Domnul 1847, 1863: Craiul 1838, 1842; pe 1847, 1842,
1863: pă 1838; 58 Şerpi 1847, 1842, r863�' Şărpi 1838; 69 Şi în lupte 1847,
z863: în r ăzboa ie 1838, 1842; 71 se 1847, 1842, 1863: să 1838.
ŞOARECELE ŞI PISICA
Prima publicare în ediţia din 1838.
E. Lovinescu \p. I58) af ir rn ă că această fabulă ar fi "după La Fontaine".
în realitate numai partea introductivă, fără prea mare legătură cu ceea ce urmează,
e inspirată din 1"" rai qu» s' est retire du monde (VII, 3) a poetului fra ncez.:
Les Lev an t ins en leur legende
Discnt qu 'un cer t a in r at , las des so ius d' ici-bas,
Dans un fromage de Hollande
Se retira 10 in du tr acas.!
Este foarte probabil ca lui Alexandrescu să-i fi fost cunoscută traducerea
lui As ach i (Guzganttl sih as iru. În Poezii a ltti Aga G. As ach:i , Laş i, I836, p. 124):
Un guzgan de fire blînd,
Ce p ăt isă multe rele,
Li n işt irc căutînd
Dup-a vieţii osteue le,
A u intrat p ar că-n liman,
într-un caş de par m ez an.
Influenţa lui La. Fontaine se limitează Însă la acest detaliu. Desfăşurarea
act iun i i în ansamblu şi numeroase amănunte sînt asemănătoare cu fabula lui
F'Ior i an , La [eu ne p oule et le uieu» ren ard (II, 17):
Une pou Iett e jeune et s ans e xp er ieric e ,
Eri trottant, cIoquetant, grattant,
Se trouv a , je ne s a is cornrnon t ,
Fort loin du p ou lail ler , berccau de son enfance.
I�lle s'en apcrcut qu'iI et a it deja t ard ,
Cornme eIIe y retournait, voiei qu'un v ieux renard
A ses yeux tr oub les se presante.
La p auvr e pou Ict te tr em b la.nte
Rccornmandu S011 ârn e a Dieu.
Mais le r en ar d , s' approchant d' eUe,
Lui dit: "HeI as ! mademoiselle,
, "Orientalii spun în legenda Ior că un şobolan oarecare, obosit de necazurile pămîn­
teşti, se retrase într-o brînză de Olanda, departe de hărţuieli."
489
[490]
Votre frayeur m'etonne peu;
C' est la faute de m es confrcres ,
Gens de sac et de cor de, inf âmcs ravisseurs,
Dont les appet its sanguinaires
-Orrt rempli la terre dh orreurs.
Je ne pu is les changer; m a is du 1110ins j e travaille
A. preserver par mes consc ils
1) innocente et f a ib le volaille
Des attentats de mes pareils.
Te ne 111e trouve h eur eu x qu'eu me ren darrt utile;
Et j'allais de ce pas jusque dans votre asile,
Pour avertir vos soeurs qu'il court un rn auv a is bruit:
C'est qu'un cert.a.in r en ar d , mech ant autant qu'habile,
Doit vous attaquer cette nu it ,
Je v ieus veiller pour vous." La crcdu le in noccnt.e
Vers le poulailler le coridu it ,
A. peine est-il dans ce redu it ,
Qu'il t ue , e tr ang le, egor ge , et sa griffe sanglante
Entasse les mo ur an ts sur la terre etendus,
Corn me fit Di0111ede au quartier de Rliesus.
Il croqua tont, grandes, pe tl tes ,
Co qs , pou le.ts et ch apons ; tont perit so us ses derrts,
La pire espece de mech an ts
Est ce l le des vieux Iiypocrit.esv !
!
Se observă cu uşurinţă identitatea desfăşurării acţiunii şi a multor detalii
În cele două fabule: Întîlnirea dintre victimă şi duşmanul tradiţional, asigurările
ip ocr it.e pe care le dă acesta elin urmă, cuprinzînd şi desolidarizarea ele semeni}
săi şi oferta de ajutor împotriva lor; ap o i conducerea animalului de pradă în
Iocu inţ.a victimelor ,;,1 măcelul f iua l. Chiar şi exprimarea moralei este asemănătoare,
atît prin couţinut cît şi prin laconismul ei.
Desigur că nu e vorba de o simplă traducere: Alexandrescu lasă la o parte
unele amănunte din "fabula lui Florian şi adal1gă altele noi, care îi sporesc vivaC1-
1 "O găinuşă tînără şi fără experienţă, alc"gind, cotcrJllăcinel, riciind, se trezi, nu
ştiu cum, departe ele coteţ, leagănul cOpilăriei ci. Cînd şi-a dat seama, se făcuse ti;·ziu.
Pe cînd se întorcea acasă, iată că o vulpe ]Jătrină se înfăţişează privirilor ei turbura te. Biata
găinuşil tremurînd îşi închină sufletul lui Dumnezeu. Dar vulpea, apropiindu-se de ea. ii
1.iSC: "Vai! domnişoară, spaima dumncavoaslt"ă mă miră prea p'lţin; e vina confrllţllor meI,
Iw\i de drumul mare, bandiţi ticăloşi, ale cliru!' pofte sîngeroase au umplut pămîntul de
groază; nu pot să-i schimb, dar cel p'Jţin mă străduiesc să apăr prin sfaturile mele păf,ăriltr
nevinovate de năpăstuirile semenilor 1\lei. Nu mă socotesc fericit decît fiind de fGlos Guiva;
şi tocmai acum mă indreptam ciitre lOcuinţa voastră, să vă dau de ştire că i:nnblă \]0 zvon
neliniştitor:] o anumită vulpe, pe cît de rea pe atit de istea ţă. trebuie să vă D tace in
astă-noapte. Vin Să veghez pentru voi.,
Nevinovata, încrezătoare, o conduce c:către coteţ. Nici n-a intrat bine în locuiBin,
că ucide, gîtuie, sugrumă �i laba ei însÎngerată adună mor'ţii întinşi pe pămînt, aşa cum
făcu Diomede în tabăra lui Rhesus. Sfîrtecă totul, mic şi mare. cocoşi, pni, claponi, totul:
pien sub coltii ei.
Cea mai rea speţă de ticăloşi este a ipocriţilor îmbătrîniti In rele."
490
[491]
tatea: introducerea, pregătirea scenei măcelului printr-o convieţuire mai înde­
lungată. dintre şoareci şi pisica îmb1înzită, gata de călugărie; se observă şi săgeţi
la adresa tartuffismului şi onctuoz.ităt ii clericale (v , 13- 14, 19 - 20, 33), cu totul
absente la autorul Ir ancez..t
Subiectul fabulei prezintă oarecare asem.ănăr i cu Uleul şi găinile.
Fabula a fost tradusă în limba germană (Die Miiuse un â die Hatze) de
J. K. Schuller, Romanische Gedicliie, p. 1.
I838, I842, I847, I863. Titlu Şoarecele I847, I842, I863: Şoarecile I838;
şi I847, I838, I863: i I842; 2 su'pat (scris supat ) I847, I838, I842: sub pat
1863; pension, poate sim-pl ă o ari an tă grafică2, I8,ţ7, I842, I863: p ansiou I838; 4
p ar m az an I847, I838, I863: p arrnez an I842; 5 pe I847, I842, I863: pă I838;
chir I838: chiar greşeală I84z, I847, I863; 7 se I847, I842: să. I838, I863; 9
smeritul I847, I842, I863: zmeritul I838; 10 sfînt I847, [838, I84Z: sînt I863;
15 mei I847, lBA2, I863: miei I838: 18 slujesc I847, I842, I863: slujăsc I838;
23 şi-l I847, 1842, I863: ş-i l I838; 25 pe I847, I842, I863: pă I838; şi îl I847,
I838, I842: şi-I aritmie I863; 26 norocu I847, I838, I842: norocul I863; 23
fisionomii I847, I842, I863: fisiognomii .r838; 29 Ş-a acest.ui I847, I863: Şi a
ast ui I838, 1842; str ă in" 1847, I842: st.rei n I838, 1863; 34 pe 1847, I842, 1863:
pă 1838; săi I847, I838, 1842: se i 1863; 36 Pe 1847, I842, I863: Pă I838; 37
jertfea 1847,1863: jărfia I838, I842; în tocul versurilor 39-40 se citesc în I838, I842:
Eu prin cotoiul acesta să vă arăt nr-a.m silit
Icoana adevărată a omului ipocrit.
Cîţi ni să (se 1842) înfăţişază subt un chip prietenesc
Şi apoi cu orce mijloc să ne piarză să (se .r842) silesc.
primele două dintre acestea ur m eaz ă în 1863 dttpă versul 40.
PRIVIGHITOAREA ŞI MĂGARUL
în ziarul Romania din 5 martie 1838, Alexandrescu publicase fabula Vu lţrea ,
calul şi lupul. Puţin după aceea, Eliade pub l ică în Curier de ambe sexe, L
P: 2;38-252, un articol iutitulat Critică li ter arti , în care, pe un ton ironic şi totodată
violent, supune unei analizerănvoitoare fabula lui Alexandrescu, găsindu-i greşeli
de tot felul, mai mult sau mai puţin reale, şi ar ăt în du-I poetului cum ar fi trebuit
să trateze subiectul: mai Întîi compune o fabulă cu acelaşi subiect şi apoi aduce
"îndreptări" celei scrise de Alexandrescn.f Răspunsul acestuia din urmă este Pri­
vighitoarea şi măgarul, publicată în acelaşi an, în ediţia din r838.
1 Reproducem, In cele de mai sus, argumentarca dm articolul publicat in Analele
Uninersităţii "C. 1. Parhon", 7, j 956, Seria ştiinţelor sociale, p. 95-.98.
2 Cf. emblemă (Candela, 8), amploaial (Epistolă Domnului Alexandru Donicl. 1.5;
Lupul moralist, 42). Vezi şi Eliade, Despre »ersiţicai i«, ed, Popovici, voI. II, p. laS.
a Am acceptat Iecttunea ediţiei de bază, deşi este străină l l rn hir I ni Alexandrescu,
deoarece reprezintă norma literară actuală, tendinta de dezvoltare a limbii.
4 Vezi mai jos, p. 5'.3 şi urrn., reproducerea articolului şi datele polemicii.
491
[492]
După A. -Marcu (Studii italiene, VII, p. I79 şi urm.), izvorul primitiv al
acestei fabule ar trebui căutat ia italianul N'icco lo Forteguerri; fabula acestuia
a fost tradusă în limba franceză de Diderot. în versiunea lui Forteguerri şi D'ider o t ,
o dispută între un cuc şi o privighetoare este arbitrată de un măgar.!
Reducerea numărului personajelor se datorează lui Krîlov (O cen li
Co,1OBeLl, II, 23), de la care subiectul a fost împrumutat de Alexandrescu, prin
intermediul unei traduceri, cu modificările cerute de faptele concrete la care se
referea poetul (versurile II - I4 pot fi socotite o sinteză a activităţii literare a
lui Alexandrescu; versurile 23-30 se referă la tonul didactic al lui Eliade şi la
exemplificarea cu care acesta îşi Încheie articolul). Iată fabula lui Kr î lov :
Oce� YBilAe� ConoBbH
11 r0130pHT eMY: .Tlocxyaraă-xa, J\PY}KI-lIHe!
Tbl, cKa3blBaJOT, ners Be�ilKilii MacTepillll.e:
XOTe.J1 ObI onem, 7l
CaM rrOCYAIlTb, TB00 YCJ1bIWaB nense,
Bernuco J1b nOJ\�HRHO TBoe YMeHbe?"
TYT Conoaeă HB�71Tb csoe ilCKYCCTBO CTa�:
3au.\eJ1KaJ1, 3aCBHCTa�
Ha TblC5Iqy �aJ\OB, T71HYJ1, nepe.ITHBa�C5I;
To He/KHO OH OCJ1a6eBa�,
I1 TOMHOii snanexe canpensro OTJl.aBa�C5l,
To hleJlIwil J\P06bJO BJ\pyr rro pouie paCCb[[]a�C51.
BHHMaJIO ace rorna i
J1100HMUY il nesuy ABPO�b[;
3aTHXJ1H aereptcu, 33M0J1KJ1H' nrunex XOpbI,
11 np aner.nn CTaJl3.
4yn,·QYTb nsuua, naCTYX aM m060BaJIC5I
11 TOJlbKO anorna,
BIHIM3H COJlOBbJO, nacryunce Y�bIOaJ1cH.
CIWHQaJl nepen. Oce,n, YCTaB71Cb B sexmo �OOM,
"Fbp5l1J.HO, - rOBopHT - CKa3aTb He"'lO/KHO,
Te65J 6e3 CKYKH cnyiuars MOiKI-IO;
A )KaJlb, 'HO He3HaKOM
Tst c H31JlilM neTYXOM:
Etue o Tbl 60Jle HaBOCTpH�CH,
Korna ObI Y nero HeMHOJKKO noyaancs".
YCJ1bllUa CYIl. raxoă, MOH. 6ell.Hblii COJlOBdl:
BcnOPXHY� H - nOJleTeJ1 33 TpHll.eB71Tb noneă,
I130aBH 60r il Hac 01' naKHX cyneă,
Alexandrescu a putut cunoaşte fabula în traducerile franceze publicate de
Em. Desch arnps şi Dumersan în culegerea citată mai sus (p. 487), v o l , II,
p. 292 şi 294.
1 Posibilitatea unei provenienţe folclorice nu trebuie î nsă înlăturată: fabula, cu
cele trei personaje, este !n�egistrată de A. Pan n (Cuc"l şi privigăloarea, în Fabule şi istori­
oare, Bucureşt.i , 181,1, val. Il, p , 56).
492
[493]
Fabula lui Krîlov a mai fost tradusă de Donici t M'ag ariu l şi privigltitoarea,
1. p. 49 şi ur m) şi de Stamati (Maga1'iul şi privighitoarea în Muza, II, p. 363)'
În Swp lemen t la no. SI a Albinei Romi neşti (29 iunie r839), articolul lui
[G.] S[ău Iescu 1 intitulat Observaţii gramaiiceşti asupra Iim bei romineşti combate
tendinţa muntenilor de a munteniza limba literară. Exernp l if icăr i l e sînt luate
din volumul din r838 al lui Alexandrescu, fără citarea numelui autorului; fabula
Privighitoarea şi măgarul este reprodusă în întregime, desigur pentru atacul împo­
triva lui Eliade pe care îl cont iuea.! Faptul acesta dovedeşte că disputa dintre
Alexandrescu şi Eliade era cunoscută şi urmărită cu atenţie.
O traducere germană a f a.b u le i lui Alexandrescu (Die Nachtigal tind der
Esei) se găseşte în Românische Gedichte a lui J. K. Sch u l Icr , p" 3.
I838 , I842, I847, I863. Titlu Pr iv igh ito ar e a I847, I842: Pr iv igă to ar e af
I838, Priv igh ieto ar ea (scris -ghiă-) I863; şi I847, 1838, I863: i I842; măgaru 1:
măgaru I838, magar n l'' i?) I847, I863; 1 privighitoare I847, I842: privigătoare
1838, pr iv igh ie toar e+ I863; 2 Cînta I847, I838, I842: Cîntă I863; 3 Nat ur a-utr eagă
1847,1863: Şi toată firea I838, I842; 4 împrejuru- I838: împregiuru- 1842, I847,
I863;7 -mlădiitor I847, I863:-mlăditor aritmie I838, I842;10 se (de două ori) 1847,
I842, I863: să I838; 17 ridicase I838: scris rădicase I842, I847, 1863; 26 de pildă
1"847, I838, I842: d-esemplu I863; 31 Privighitoarea I847, I842: Privigătoarea
I838, Pr iv igh ieto area+ I863; 34 am păstrat lecţiunea n-aş pe care o au toate
ediţiile, cu toate că sensul prezintă o oarecare dificultate.
CîINELE ŞI CĂ ŢELUL
Fabula a fost publicată mai Întîi în ediţia din r 842.
Alexandrescu satirizează aici mentalitatea burgheziei de la noi, mentali­
tate care va duce la trădarea revoluţiei din r848 şi la constituirea "monstruoasei
coaliţii" burghezo-moşiereşti.
V. Ghiacioiu (p , 352) apropie Cîinele şi căţelul de Le leopard et le ren ard a lui
Lachambeaudie (IV, 14); în fabula franceză, vulpea, după ce ascu lt ă un discurs
eg a l it ar al leopar du lu i , acesta anunţîndu-i un banchet democratic la leu, care"
"îşi invită supuşii, sau, mai bine zis, prietenii", exclamă, plină de bucur ie:
Allons, joie et bonh eur , car je suis v o tr e Irer e l
Vive , vive l'egalite! ...
Pourtant, nous n'admettrons il nos fetes, j "esper e ,
Ni le pourceau fangeux, ni le singe ehonte."
Apropierea este destul de vagă.
1 Săuleseu polemiza cu Eliade In problemele limbii literare.
2 Forma muntenească obişnuită; am păstrat Iecttunea ediţiei de haz ă , deoarece
privigăloarea nu a rămas forma literară.
3 La majusculele latine distincţia între ă şi a nu se (ace de cele mai multe ori.
4 Vezi titlul.
5 "Hai, bucurie şi fericire, căci sînt fratele vostru! 'I'rălască, trăiască egalitatea! .. "
Totuşi, nu vom primi la serbările noastre, sper, nici p urcel u! plin de murdărie, nici mairnuta
rreruşt nată."
493
[494]
1842, 1847, 1863. Titlu şi 1847, 1863: i 1842; 7 adesea 1863: a dese 1842,
1847; 14 i m i 1842,1863: îm 1847; 15 oarecare 1847,1863: o ar eşcar e 1842; 17 Că­
ţelu 1847, 1842: C{lţelU! 1863; 24 s imt imerrtu l 1847, 1863: sentimentul 1842;
cinstesc 1847, 1842: stimez 1863; 25 răspunse 1847, 1842: scris respunse 1863;
26 tăi 1847,1842: tei p articu iarit ate grafică 1863; potaie 1847,1863: putaie 1842;
1847, 1842:? 1863; 30 asfel 1847, 1842: astfel 1863; 35 adesea 1863: adese
T842, 1847.
PISICA SALBATICA ŞI TIGRUL
Prima publicare a acestei cunoscute fabule este în ediţia din 1842,
În Încheierea unui articol publicat în Aleg âtorul liber din 2 iunie IS75.
N. Fleva citează, din memorie (cu inexactităţi), versurile 34--36.
1842,1847,1863. Titlu sălbatică 1847. 18{2: selbatică 1863; şi 1847.1863,:
184.1; 2 două 1847. 1842: d uo uă .r863; 5 locu ieşt e 1847, 1863: Iăcu ieş te 1842;
9 ghindaru 1847, 1842: ghindar 1863; 12 pierde: sc'ris perde 1842, 1847, 1863:
13 tigru 1847. 1842: tigrul 1863; 14 a 01847,184;:: de a-l 1863: 23 egipteni 1847.
1842: eghipteni 1863; 25 tăi 1847, 1842: tei variantă grafică 1863; semăna 1847.
1863: sămăna .r842; 27 tigru 1847: tigrul 1842, 1863; 32 d-or 1847, 1863: d-ar
1842; 34 slava strămoşească (strămoşască 1842) 1847, 1842: gloria st.r ăbun ă!
1863.
DERVIŞUL ŞI :FATA
Prima publicare în ediţia din r842. /
După subiect, istorioara pare să fie (; prelucrare.
1842, .r847, 1863. Titlu şi .r847, 1863: i 1842; 12 lumei 1847, 1863: lumii
1842; 22 în 1847, 18,12: pe 1863:24 -ntreabă 1847, 1863: -ntrebă 1842.
DREPTATEA LEULUI
Prima publicare în ediţia din 1842.
Ideea centrală se găseşte în Les aniinau x mal ades de la peste de
La FOl1t�il1e (VII, 1). În fabula franceză, o ciumă cumplită seceră vieţile sup uş i lor
leului. Se hotărăşte sacrificarea celui care a comis cele mai multe păcate. Leu 1
însuşi mărturiseşte că a mîncat mulţi miei nevinovaţi. ba cîteodată şi ci ob an i i ,
Vulpea şi ceilalţi lingnşitori îi liniştesc scr upu le Ie : şi păcatele celorlalte fiare
sînt considerate fără gravitate. Soseşte măgarul şi măr'tur iseş te că a păscut un
lat de limbă din pajiştea unei m ănăs t ir i : vina este considerată capitală şi ani­
malul sacrificat.
Nil trebuie re t iuu tă , credem, apropierea sugerată de V. Gh iac io iu (p. 359),
după care prima parte a fabulei romîneşti ar corespunde fabulei Le lion. el le
leopard de Florian (app. VII).
1 Aceeaşi înlocuire de termeni în Adio la Tîrgovişte. v , 2. ce. şi Eliade, Cîntarea
dimineţii., v. 31, unde slava stra:moşeascil din ediţia 1830 este înlocuit prin gloria stri1buna:
în 1861 şi în Cursul de poezie.
494
[495]
1"842,1847,1863. 1 rîd ic ase (scris rădicase) 1847,1842: r e d ica se (Provenit
din transformarea au tom at ă a lui ă în e) 1863; 2 riga 1847, 1863: craiul 18.:12;
S vrea 1847, 1842: vreau r863; adică 1847, 1863: adecă 1842; 3 omis în 1842;
15 p iep tos. scris pept-os 1842, 18-17, 1863; 13 fieşcare 1847, 1842: fieşicare 1842;
21 sălbatec 1847: sălbatic 184.2, Selbatec 1863; două 1847, 1842: d u ou ă 1863;
:23 -au 1847, 1863: -a 1842; 25 două 1"847,1842: duouă 1"863; 32 răspunse 1847,
1842: scris r espunse 1863; 35 jertfească 1847, 1863: j ăr tfe ască 1842; 37 războaie
(răs-) 1847, 1842: scris resboaie 1863; 38 astea 1863: aste 1842, 1847; 44 tuse
1847, 1863: t usă 1842; 45 răspunse 1847 (scris res-) 1863: răspunsă 1842; 51
acelea 1863: cele 1842, acele 1847; erau 1847, 1863: era 1842; 53 sărm auu 1847,
1842: sărmanul 1863; 61 nouă 1847,1842: riuouă , cu grafia folosită pentnl nurncr al
şi adjectiv, 1863; 67 i,::rtfească 1847, 1863: jărtfească 1842.
LUPUL MORALIST
Prima publicare în ediţia din 1842.
Titlul şi elementele acţiunii provin dintr-o fabulă a lui Vo lt a ire+, Le loup mo­
r alis te (voI. II, p. 759): lupul dă lecţii de morală fiului său, îndemnîndu-I la
cumpăt are şi la o viaţă cinstită, sfătuindu-1 mai ales să cruţe mieii nevino­
vaţi. Puiul de lup zăreşte însă în botul părintesc u r rn e de lînă şi de sînge; începe
să rîdă şi-i promite tatălui că-i va urma exemplul, nu sfatul. Morala fabulei
lui Voltaire are Însă o sfer ă mai restrinsă : este îndreptată împotriva c Ier ic i lor
-care , îmbuibaţi de mese bogate, predică cumpătarea.
Vioiciunea naraţiunii şi a stilului fac din Lupul moralist una din cele mai
populare creaţii ale lui Gr. Alexandrescu. A fost tradusă în englezeşte în Antologia;
iui St an ley (The tuol] iu rned moralist, p. 209-211).
[842, 1847, 1863. 1 nu îţi 1847, 1842: no'ţi 1863; Il jertfe 1847, 1863:
j ărtfe 1842; 9 Se strîngă 1847, /str iugă ) 1842: s-adune 1863; Il să îi 1842:
să-i 1847, 1863: doj cne ască 1847,1863: doj ă.ne ască 1842; 17 dojen itor 1847, 1863:
-dojăn itor 1842; 18 felu 1847, 1842: felul 1863; 19 slujbei astfel 1847, 1863:
.s luj b i i asfel 1842; 24 Cîte un 1863: Şi cîte-un 1842, Cîte-un 1847; 29 Se 1847,
1863: Să 1842; isprăvesc 1'847, '.z842: săvîrşesc 1863: 33 judecată 1847, 1863:
j ud ic at ă 1842; 39 sfînt 1847, 1863: sînt 1863: 42 amploiaţi 1'842, 1863: emploiaţi
variantă graficii 1847; 43 răspunse 1847, (scris res-) 1863: r ăspunsă 1842; 50 de
vreţi a ne-arăta 1847, 1842: pe înălţimea ta 1863; 52 domnească 1847, 1863:
cr ă i ască 1842; piei: scrie pei 1842, 1'847, 1863: 53 judecătorii 1847,1863: j u di ..
că tor Ii 1842.
1 Drouhet , p. 175. Ohlectitte pe care le aduce V. Gh iacioiu (p. 362), atît de dispusi!
<le otncet să vadă surse şi acolo unde nu stnt, ni se par neintemeiate. Alexandrescu nu tra­
duce decît foarte rar; el preia numai ideea generală, transformînd-o şi Iocal iz tnd-o.
[496]
NEBUNIA ŞI AMORUl,
Publicată mai întîi în ediţia din r842.
Poetul la care se referă versul r este La Fontaine; acesta relatează aceeaşi!
legendă (L'Amour et la folie, XII, I4); Alexandrescn, lăsînd la o parte versurile
introductive ale lui La Fontaine, al căror conţinut îl redă în ultima strofă.
traduce liber fabula franceză:
Tout est mystcre dans l'amour,
Ses f Iech es, son carquois, son f larnbe au , son euf ance ,
Ce n'est pas l'ouvrage d'un jour
Que d'cpuiser cette science.
Je ne pretends donc po int tout exp1iquer ic i .
Mon but est seulement de dire it ma maniere
Comment l' aveugle que voiei
(C'est un d ieu) , comment, dis-je, il perd it la lum iere ;
QuelIe suite eu t ce mal, qu i peu t-etre est un bien;
J'en fais juge un amant, et ne decide r ieu.!
J4a Folie et I'Arnour joua icnt un [our en serub le ,
Celui-ci n'etait pas encor pr ive des yeux ,
Une dispute vint: l'Amour veut qu'on assernb le
Lă-dessus le conse i l des d ie ux ,
L' autre n' eut pas la pa;tience;
ElIe lui donne un coup si, fur ieux
Ql1' il eu perd la clart!6 des c ieux,
Venus en deruande vcuge ance.
Femme et rner e , il suffit pour juger de ses cr is ;
Les d ieux en furent e tou r d is ,
Et Jupiter et Ne rues is ,
Et les juges d'enfer, enfin toute la bande.
Elle represent a l'enormite du cas.
Son fils sans un b â ton ne pouva it f a ir e un pas.
NulIe peine ll'etai.t pour ce crime assez gral1,le.
Le dommage devait etre aussi repare.
Ql1and on eut bieu considere
L' interet du public, celui de la partie,
Le resultat enHu de la sLlpreme cour
Fut de condamnef la FoEe
A servir de gnide it l'Amonr.
L "Totul e midter 1n amor, săgeţile, tolba, făclia, faptul că e C0pi!: nu e trealDă pelllF'1('
singu·ră zi să epuizezi aceasta ştiinţă. Nu pretind deci cîtll',i de putin să explic totul aiJI
Scopul meu este numai să spun in felul meu cum orLlUl pe care-,l vedem (e un zeu), ClIm,
zic, î�i pierd'l veelerea; ce urmare a avut nenorocirea, care poate că este o binefacere; ma
supun judecătii unui îndrăgostit şi nu hotărăsc nimic."
(Continuarea fabulei este tradusă liber ele Alexandrescu.)
496
[497]
Legenda amorului orb nu pare să provină din Antichitate; era însă foarte
cunoscută în Renaştere. Povestiri similare cu fabula lui La Fontaine se găsesc la
Lou ise Labe şi, mai tîrziu, în f abu le le latine ale lui Jean Comm ir«. Legenda îi era
cunoscută şi lui Ronsard:
Tu ne me s plus Aruour, tu mes une Furie
Ql1i rn e veus fo l enf an t et sans yeux comme toy'.
(Second Liure des son n ets pour Hclene , XXVI.)
Alexandrescu, tr aduc în d u-I pe F'Ior i an , pomeneşte aceeaşi legendă în P1'i­
uiglritoarea şi măgarul, v. 40.
I842, I847, I863. Titlu şiI847, I863: i I8cp; 3 juca I847, I8p: jucau [863;
14 astfel I847, I863: asfel I842; 16 său [847, I842: seu variantă graficei I863:
17 răzbunare (rflS-) I847. I842: scris resb u n are I863; 20 ArăbI847,I842: Arătau
I863·
LEBĂDA ŞI PUII CORBULUI
1. Ghica (p. 664) atribuie acestei fabule arestarea lui Alexandrescu: consu lu 1
ţarist co n s ider a că vulpea semăna cu "guvernul ce reprezenta, că puii corbului.
erau nevinovaţii de romîni, şi Iebăd a omul care dă sfaturi bune". în Epistola
câtr e Voinescu II, Alexandrcscu confirmă cei puţin parţial această interpretare
(v. 71 --72):
il. zis [ ... ]
CA lebăda e omul ce d ă p ov ăţ u ire ,
Acelor care umblă pe calea de peire.
Tot Ghica (p. 663) ne iufor mcaz ă că Leb ââa şi Pu.ii corbului a fost scrisă
in vremea cînd poetul locuia la T'a.ch e Ghica, aşadar în 18382, cînd a şi fost
publicată, în ediţia din acel an.
Fabula a avut răsunet În epocă: Vaillant o an a l ize az ă în La Romanie
(voI. III, p, 197) şi o traduce parţial în franţnzeşte; Stanley o publică, cu o
traducere engleză (The SW:1,n a nil ilie y oung Cyows). în Antologia sa (textul la
p. 117, traducerea, 1'. 205).
1838, [842, 1846, I863. Titlu şi I847, 1838, 1863: i I8p; 2 se I847,
i s ;«, 1863: să 1838: 6 pe 1847, 1842, 1863: p ă I838; 7 păsări I847, I838,
1842: p aser i 1863; 10 Lcb ede le I847, 1863: Leb ed i le I838, 1842; 15 z ior i 1847.
1863: zori I838, 1842; 23 Petrecea I847, 1838, I842: Petreceau [863; 23 Către
1847, 1838, I863: Cătră [842; se 1847, 186.]: să se greşeal â 1838, şi s- "corectare"
greşită I842; 26 pe I847, I842, I86.]: pă .r838; 32 năravuri [847, 1863: naravuri
I838, I842; 34,41 pe I847, I842, 1863: p ă I838; 50 se I847, 1842,1863: sA I838;
1 "Nu mai eşti Amor pentru mine, îmi eşti o Furie, care m ă doreşti copil nebun şi
fără ochi, ca tine."
2 CL Lovinescu, p. 62.
32 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
497
[498]
51 dintîi I847: dintiil I838, I842, dîntîiI863; 53 pe I847, I842, I663: pă
z838; 56 şi-a I847, I842, I863: ş-a I838; 53 locaşul 1847, 1863: lăcaşul 1838,
1842; 60 înşelat I847, I863: înş ă la t I838, I842; 64 asfel I847, I838, I842: astfel
1863; 72 se I847, I842, 1863: să I838.
PRIVIGHITOAREA ÎN COLIVIE.
F'ab u l a se referă la luptele politice din jurul anilor r837-r838 şi este o oglin­
dire a decepţiilor poetului şi a prietenilor săi politici. A fost publicată mai întîi
în ediţia din r838.
Tonul deprimat şi atitudinea rezervată a lui Alexandrescu contrastează într·o
oarecare măsură cu alte opere ale sale legate de aceleaşi envenimente (cf., de
exemplu, Mserla şi bufniţa).
I838, I842, I847, I863. Titlu Pr iv igh ito are a I847, I842, I863: Privigă­
t o a re a I838; 1 privighitoare I847, I842, I863: privigătoare I838; 3 locaş I847,
I863: lăcaş I838, I842; 5 se I847, I842, 1863: să 1838; 8 tinereţei I847, I838,
I863: tinereţii I842; Il viet e i I847, I863: vieţii 1838, I842; 12 zilei I847,
I863: z i l i i I838, I842; 13 păsări I847, I838, 1842: p aser i I863; 14, Sloboda
I847, 1838, 1863: Libera I863: 16 p aser e a 1847, I842, 1863: pasărea I838: 20
pe I847, I842, I863: p ă 1838; 27 supusă soartei a fi I847, I863: la soarta-i
supusă afi 1838, I842; 29 Smulsele I847, I812, I863: Zmulsele 1838; 30 Nuouă
I847, 1838: no ue I842, nouă I863; 31 Asfel!I847, I838, 1842: Astfel 1863; pe
I847, I842, I863: p ă .r838; 3,i Exempluri /sc"is ecz-) .r838, (scris ecs-) .r842:
scris esem p lur i .r847, .I85]; 37 Dar tinereţea f847, I838, I842: Însă ju ne te a I863;
neînţe Ie ap t ă 1847, 1838, 1863: ne înt ă lc ap tă I842; 40 Pîntre I847, I86].' Pintre
1842; 40, 41 se I847, .r842, I863: să I838; 42 pe I847, 1842, I863: pă 1838.
URSUL SI LUPUL
s ,
A fost publicată mai întîi în ediţia din r838.
I838, I842, I847, .r863. Titlu şi I847, I838, .r863: i 1842; 5 sceptrul 1863:
schiptrul I838, I842, ceptrulgreşeală .r847; se I847, 1842, r863: SăI838; plimbă
1847, I838, I863: schimbă greşeală I842; 7 pe (de dou â ori) .r847, I842, 186].' p ă
1838; schimbă I847, I838, 186J: plimbă' .r842; 9 ursu .1847: ursu l 1838, I842,
I863; 9,10 pe .r847 , I842, I863: pă I838; 10 domnescul .r847, I86J: cră iescu l
I838, I842; 12 -ncorou at .r847, I842, I863: -ncor uu at I838; 14 ur su-ace la .r838:
ursu cela 1842, I847, ursul cela I863; 15 simtimente I847, I863: scnt irncu tur i
1838, I842: 16 obştei I847, I863: obştii I838, I842; ere a poate greşeală de tiPar
1847: era I838, 1842, I863; 17 Fiarele I847, I842, I863: Hiarele .r838; 18 nuou
1 Formă cerută şi de rimă (fii.); cr. p. 58, Dota 1.
2 Vezi mai sus, v. 5.
498
[499]
1847, 1863: nou 1838, 1842; 21 se 1847, 1842, 1863: să 1838; 24 doi 1847,
1838,1842: duoi 1863; miei 1838: scris mei 1842, 1847, 1863; 29 pe I847, 1842,
1863: pă 1838; piei 1838: scris pei I842, 1847, 1863; 32 jertfit 1847, 1863:
j ărtf i t I838, 1842; 36 -ncoron are 1847, I863: -nc or un ar e 1838, iucorun are 1842;
40 jertfească 1847, 1863: jăr tfe asc ă 1838, 1842; 41 Asfel I847, 1838, 1842:
Astfel 1863; 41, 42 se 1847, I842, 1863: să I838; 4,3 fieşcine 1847, 1838,
I842: fieşicine I863: 44, 45, 49 se 1847,1842,1863: să I838; 53 Locuitorii I847,
1863: Lăcu itor i i I838, 18,12; se 1847,1842, 1863: să 1838; 54 Vestea I838, I842,
186J: Veste 1847; se 1847, I842, 1863: să 1838; 60 Pe 1847, I842, I863: Pă
1838; crai 1847, 1838, I842: domn 1863; ţară I847, (scris ţ6ră) I863: ţara
1nail corect din punct de tiedere gramatical 1838, 1842; 61 se 1847, 1842, 1863:
să 1838.
BOUL ŞI VIŢELUJ"
1. Ghica (p. 663) situează compunerea acestei deosebit de populare fabule
în perioada cînd Alexandrescu locuia la Tache Ghica (aşadar sfîrşitul a nu lu i
I837 sau în anul r838). A fost publicată mai întîi în ediţia din I838.
Fabula desemnează personajul burghez ului parvenit, ridicat la r augur i de
b o ierie , tip caracteristic epocii de destrămare a feudalismului şi de întărire a
capitalismului, în urma tr at a.tn lu i de la Adrianopole (I829).
1838, I842, 1847, 1863, Titlu şi 1847, I838, 186]." i 1842; 4 cireadă 1838, I842,
I863: c ir a.d ă greşeală 1847; 6 se 1847,1842, 186.,.. să 1838; 8 ai 1847, 1863: a ib i
1838, 1842; 9 vieţei 1847, 1863: vieţii 1838, 1842; Il Se I847, I842, I863: Să
1838; 17 pierde 1838: scris perde 1842, 1847, 1863; 18 unch iu 1847, 1838, I842:
unchi (scris u nch iu ) aritmie 1863; 19 pe 1"847, 1842, 1863: pă 1838; şi-l 1847,
1842, 1"863: ş-îl 1838; 21 -rrt ia I847: -nt iaş 1838. I842, -nt î ia I863; 23 ş az ă
1847, I838, 1842: şe az ă! 1863; 28 daca 1847. 1838, I842: dacă 1863; 29 mojicie
1847,1863: moj îc ie [838,1842; atîta 1847,1838,1842: atît aritmie 1863: 30 răs­
punde 1838: scris respun de 1842, 1847, I863; 31 urich iu 1847, I838, 1842: unchiul
1863; se 1847, 1842, I86]." să 1838; 32 Pe 1847, I842, 1863: Pă 1838; se 1847,
1842, 1863: să 1838; 34 unch iu- 1847, I838, 1842: unchiul aritmie 1863; 43 dc-I
1847, 1$42, 1863: d.ă-I (scris d ' ăl) 1838;' pe I847, 1842, I863: pă 1838; 4,ct asfel
1847,1838, I842:astfeII863·
VULPEA LIBERALĂ
Publicată mai întîi în ediţia din I842, fabula a fost scrisă între anii 1838
şi 184I, în vremea cînd poetul locuia la Tach.e Ghica.2
Alexandrescu reia aici tipul falsului liberal, tratat în Vul ţ-oiu] predicator,
ilustrînd duplicitatea burgheziei, gata să-şi reuege idealurile proclamate mai în a in-
1 Scris cu e , care, În această poziţie, poate nota şi a.
2 CL I. Ghica, p. 663.
32""
499
[500]
te. Faţă de VulPoiul pred'icalor, o traducere din F'lorian , VulPea liberală reprezintă
o spirituală adaptare, în fond şi în amănunte de stil, la situaţia contemporană
din Rorn in ia ,
C. V. Carp îşi va fi amintit de Alexandrescu, scriind Lu-p-ul. liberal (Falnilc ,
Iaşi, f. a., p. 20).
O traducere engleză a fabulei f igureaz ă îl! Antologia lui St an ley (The liberal
[o», p. 212-213; textul la p. IlS).
1842,1847,1863.6 Să 1847,1842:Că 1863; 3crăiascăr847,r842: domnească
1863; 10 răsvrătire 1842: scris r esvr ăt ire r347, 1863; 1!� -rubr ă t işc 1847, 1363:
-rubrăt işă 1342; 18 găinelor 1847, 1363: găinilor 1342; 22 intoarse 1847, 1863:'
Întoarsă 1842; 2·1, totdeauna 1847, r842: Lo td au na 1863; 25 subt 1847, 1842: sub
1863;27eştir847.1842:suferi corect din ţncnc iu; de ued cre al ri imulwiş i al măsuril:
1863; asfel 1847, i842: astfel 1863; 30 Craiul 1847, 1842: Domnul 1863; :n obşt i i
1347, 1342: obştei 1863; 33 se-n trec c eru t de ritm: se întrec 1842, 1847,1863.
MIERI-IA ŞI BUFNIŢA
Publicată mai întîi în ediţia din 1842.
Fabula estc ecou l fr ărn int.ăr i lor politice din jurul anului r8+0, al luptelor
dintre partidul revoluţionar şi retrograd. Pyctul işi exprimă direct convingerile
În versurile 19 -28: sînt idei progresiste care reprezintă crezul permanent al lui
Alex an drcscu . /
1842,1847,1863. T'it lu l\iierIa: scris MerIa [842, 1847, 186J.: şi 1847, 1863:
i 1842; 2 Mierla: scris Mar Ia 1842,1847,1863; umflată 1863: îmf lat.â 1842, 1847;
7 dimineţei 1847, 1863: d im iuet i i 1842; 3 pr im ăvero i 1847, 1863: primăverii
1842; vieţei 1847. 1863: vieţii I842; Hl vrednici 1847, I84z: demne 1863; 15
răspunse 1842: scris r espu nse 1847, 1863,: In Ium inc i r847, 1863: luminii 1842.
23 Dec l a m a.ţ i a-.' Dec l arn a t ia 1842, 1863, Dcc la ma.t ic- .1847; 29 răspunde 1847,
1842: scris rcspu ndc 1863; 30 b uf n it.e i 1847, 1863: b ufn iţ ii 13,12; m ierla ; scris
merla r842, 1847,1863.
CUCUL
Pub l icat ă mai întîi În ,ediţia din 1842.
O traducere germană (Der Kukcuh) se g'1S,�şte la .T. K. Sr h u l ler Rorn ăui­
sche Gedichte, p. 4.
1842,1847.1863.6 p ăscre ască 1847: păsărească 1842, 1863; 3 Io lur i m i ci:
dificultăţi de ritm şi de sens 1847: felurime 1842, 1863; 10 -rrtrcce a 1847, 1842:
-ntreceau 1863; 17 Asfel 1847, 1842: Astfel 1863; 19 De asemenea (asemene
1842) cinste 1847, 1842: D-asemenea onoruri 1863; 31 ră spu n se 1842: scris res­
punse 1847, 1863; 36 Nimenea 1863: Nimene 1842, 1847: judecător 1847,1863:
500
[501]
j n d ică.tor 1842; 37 obştii 1847, 1863: obştei 1863; învăţătură 1847, 1863:
povăţuire 1842: 38 ce rar în natură 1847,1863: fenomen în fire 1842; 40 s im tă
1847, 1863: s irn te 1842.
ULEUL ŞI GĂINILE
Publicată mai întîi în ediţia din 1842.
Tema ip ocr itu lu i fusese tratată şi în Şo ar ecele şi Pisica. Bazîndu-se pe o citare
a lui La F'o n t a in.e din versurile supr im ate în 1847, V. Ghi.acioiu (p. 373 şi urm .)
se străduieşte, inutil, să găsească în La Fontaine sursa fabulei. Apropierile
propuse nu rezistă criticii. Pe de altă parte, căutînd în originalul francez nu nu­
mai similitudinea de intrigă, ci şi identitatea animalelor puse în scenă, editoarea
mc n ti o n ată apropie Uieul şi gâinile de La jet/ne ţroicte et le uieu x ren ard a lui
Florian (II, 17), despre care am arătat mai sus, p. 489 şi urm., că este în
realitat� sursa fabulei .)'aa,·ecele şi pisica.
1842, 1847, 1863. Titlu şi 1847, 1863: i 1842; găinile 1847, 1842: câinele
greşeală 1863; 2 sfoară 1847, 1863: sf ar ă 1842; 5 cocoş i 1847,1863: cucoş i 1842:
Intii 1847, 1842: întîi r863; Il vizita-aceasta r863: vizita ceasta r842, 1847:
12 are în 1863 forma:
Căci el însuşi nu poate, căci îi pare rău foarte
33 mări ii 1842: mării greşeală r847, 1863; 35 jertfeşti 1847, 1863: jărtfeşti
1842; 38 asfel 1847, r842: astfel 1863; 39 slobod 1847,1842: liber 1863; după 41
1trmeazif. în 1842:
E o greşală mare pe hoţi să aj ut ărn ,
Pînă să nu cunoaştem cu cine ne-ncurcă m .
Ei abia se văd slobozi, ş-adio jurămînt!
La Pont a.in e! la aceasta vorbeşte ca un sfînt:
CÎINELE ŞI MĂGARUL
Publicată mai Întîi în ediţia din 1842.
1842,1847,1863. Titlu şi 1847, r863: i 1842; 6 UJ'C în 1863 forma:
Ştii, parcă te-a plouat, ce rău ţi s-a-nt împ lat?
3 nemulţumit r847, 1863: nernulţămit r842; 20 cîinele 1847, 1863: CÎnile2
1842; răspuns 1847,1842: scris respuns [863.
1 Me.moria îl înşală pe Alexandrescu: La Pon taine nu spune nimic similar şi nu este
exclus ca din această cauză pasajul să fi fost suprimat în ediţiile următoare.
Citatul este o reminiscenţă din Elor ian, Vaigle el le hibou (din fabulele postume,
publicate In 1802):
les aigles sont pol is
Lorsqu'i1s sant malheureux.
("Vulturii sînt politicoşi, Cînd sînt nenor oct tt .")
2 Provenit, desigur, din cîinile.
501
[502]
EPIGRAME
începînd cu ediţia din 1842, Alexandrescu reproduce la sfîrşitul vo lumelor
sale de poezii aceste cinci cp igr ame , scrise în genul pract icat în Franţa în secolul
al XVI-lea, al XVII-lea şi mai ales al XVIII-lea.
Epigramele I şi IV se pot incadra în genul "povestirilor ep igr am at ice",
-de felul celor scrise, de exemplu, de Piron.!
I842, I847, .r863' 1, 4 prinţ I847, I863: crai I842; 6 compromita :r:847 , I863:
comprometa I842; 111,1 totdeauna I847, I842: to td aun a I863; 6 singur I847, I842:
sigur I863; IV, 3 crai I847, I842: prinţ I863; 4 astfel I847, I863: asfel I842; ()
Ştii I863: Ştia aritmie I842, I847; 10 lu me i I847, I863: lumii I842: ziditor I847,
I842: creator I863 ,'13 răspunse I847, I842: scris r espu nse I863; V, 1 răposaţi I847,
I842: scris reposaţi I863; 2 trecea I847, I842: treceau I863; 12 Doi I847, 1842:
Duo i I863; m-au I847, I842: m-a 1863.
/
1 Contcs cpigrammatiques, In Prosper Pol tevin, Petits poetes franţais, Paris, 181,9,
vol , I, p. 155.
[503]
M E D FI:' A TII, ELE G II, E P 1 S TOL E,
SArl'IRE ŞI FABULE
(1863)
DOMNULUI ION GHICA
I863. 3 mănăstirile: scris monăstirile I863.
ADIO
LA TIRGOVIŞTE
Această poezie, printre primele scrise de Alexandrescu, a fost publicată
mai întîi în Curierul romînesc din 4 august r832. Despre data compunerii şi sensul
subtitlu lui, vezi mai sus. p. 454, comentariul la M'iesul nop iei ,
Sentimentul dominant este tristeţea rornant icăt, lipsa oricărei speranţe de
fericire în viitor (poetul avea optsprezece sau douăzeci de ani). Tristeţea şi dez­
nădejdea nu sînt 'însă vagi, fără cauze precizate, ca la alţi poeţi romantici:
ele se da toresc nenorocirilor care 8011 lovit adolescenţa poetului. şi în primul rînd
pierderii p ăr in t i lor (la acest fapt se referă, pe cît se pare, versurile 57-58).
Cadrul pe care l-a ales Alexandrescu pentru ref lecţ i ile sale me lanco Iice este
constituit de ruinele Tîrgov işte i, fapt care îl leagă în mod necesar de predece­
sorul său imediat. V. Cîrlova, de la care i-au rămas ec our P : Alexandrescu
a preluat conţinutul filozofic devenit clasic al meditaţiilor pe ru ine" , ideea
1 cr. şi nota la Anul 184 O.
2 Versurile 13-14 pot fi puse în legătură cu următoarele din Ru;nurile Tirgo,;işlii:
acest mormînt
Unde tiranul încă un pas n-a cutezat
Căci la vederea voastră se simte spăimîntat.
3 Vezi şi nota la Treculul la Mănăstirea Dealului. Menţionarea Palmirei şi a Romei
v. 12) este concludentă pentru originea livrescă a meditaţiilor.
503
[504]
11 zădărniciei lucrărilor omeneşti, a zădărniciei gloriei şi strălucirii pămînteşti.
V\ Ideea aceasta este exprimată conform formulei tradiţionale ubi sunt qtti ante
nos in mundo [uerer>, reprezentată cu prof uz iun e în l i ter a t ur ile europene. La noi
co inc ide aproape cu apariţia creaţiei poetice culte în genere: o în t î ln im la
.Miron Cost in , în Cîntarea lumii:
Unde-s ai lumii stăpîni? Unde este Xerxis?
Alexandru Machedon? Unele-i Artaxerxis?
August, Pompei şi Chesar, unele sînt în lume?
Pre ei toţi vremea i-a spart, ca pre neşte spume.
o găsim şi la Zilot Rorn înu I (cf . D. Popovici, Litter ature, p. 144).
La P. Mn mu Ie auu apare de mai multe ori:
Unde e sila lui Xerxes,
So lo mon ce s-a făcut?
Unde este Alexandru!? ..
Ca un vis toţi au trecut.
(Mormîn tul , Poezii, p. 93,) 2
C. Bo l l iac , inş ir înd numele unor cetăţi glorioase în Antichitate, exclamă:
Oari unde e mulţimea ce-atuncea le mărea?
Şi unde le-e comerţul? Unde le e oştirea?
Unde le este legea? Ce s-a făcut mărirea,
Ştiinţa, av uţ in ce-atunci lJ înflorea?
/ (Cugetare, în Colectiune, P.38.)
Aricescu ne dă exemplul unei a.devăr at'e hipertrofieri a temei, interesant
totuşi pentru concentrare a aproape a tuturor elementelor folosite de poeţi:
Patruzeci de secoli trec pe dinainte
Şi f ieş tec ar e îm i r e.che aură-n m int e
Imperii, popoare care nu mai sînt,
Care gem uitate în negrul mormînt;
Sau care lă sară numai al lor nume
Din zgomotul mare ce f ăcur ă-n lume.
Unde este Roma, unde e Atena?
Unde e Pa lrn ira , unele Car t agen a?
Unde cst.e Tirul, unde e Siaonul'
Unde Ecb at an a., unde Babilonul?
Unde este Cesar şi Napoleon?
Unde este Br ut.tus , unde e Caton?
Unde e Platone, unde e Socrat?
Unde Ep am inond a., unde Ipocrat?
r Formula latină, provenită din cunoscutul cintec studenţesc Gau dea muS igilur,.
sinteti zează comod elementele temei.
2 Cf. id., Vremea, ibid., p, 73.
504
[505]
Un fum sau o umbră, un nume, un nuor
Un PU11111 de cenuşă, vis am ăg itor !
Dar, ce! Un vis este bietul muritor?
Un nume rămîne din orice popor?
(Meditaţie, în Ar p a , p. 24.)1
După cum se poate observa, la Alexandrescu tema nu îmbracă forme atît
de tipice: "Unde sînt acestea?" (v , 9) se referă la apariţia, în im ag ina.ţ ia auto­
rului, a strălucirii apuse (oameni, ar m ii , zgomot de t aber i etc.) şi face trecerea la
afirmarea zădărniciei gloriei, cu tradiţionala ei exemplificare (Palmira, Roma).
Adio s-a bucurat de o popularitate deosebită Într-o epocă În care lirica origi­
nală se reducea la prea puţin. Partea de la sfîrşit a poeziei, de la versul 37
în a iu t e , a fost pusă pe note de Anton P'an n , prin anul r8392, şi publicată de acesta
în Spitalul amorul-ui (v o l, II. t e xt u l la p. 1 II, muzica la p. 158). Melodia a devenit
ulterior celebră, fiind f o los it ă pentrn imnul revo lu t io n ar Râsu-netu] t Ireştcap ta-te,
romîne!) de A. Mur eşau u , Poeţii vremii au avut poezia prezentă în minte: o dove­
deşte M. Cuc iu r an , care îşi încheie ast îe l poezia închinată r u i n e lo r Cetăţii Neamţu:
Mă uit iar spre ele - iau lira-mi şi le las.
(Poezii, p. 42.)
Alexandrescu însă nu pare să fi fost mulţumit de această lucrare de debut
şi n u-] face loc în ediţia din 1847, t.r an sp un in d i nu modificări, versurile 33-36,
46-48, 53 -56 în versiunea definitivă a M'ieeu iu; no p tei ,
Cur ieru l rumînesc din 4 augus! I832 (C), I832, I842, I863. Titlu menţiunea
la Tîrgovişte numai în I863; 1. aste I863, I832, 1842: est e" C; ruine I863: r u in ur i C,
I832, I842; sub I863: subt C, 1832, I8,p; 2 gloria străbună şi u rn bra I863: slava
str ă moşască şi umbre C, r832, I842; ,ţ t imp u 1 I863: vremea C, I832, I842; 5 se I863'
I8]2, I842: să C; 8 v îj ie- C, I832: v ij i ic I842, v iş ie I863; Il o rc e I863: orice C, I832,
I8,p; nern icn ici t ă I863: nimicnicită C, I832, I842; 12 ş-a 1'863, C, I832: şi a I842;
Romei I863: Romii C, Is32; I842; 14 Se I863, I842: Să C, I832; spă im înt au 1863:
spăimînta C, I832, 1'842; 15 şi pasări cobe zboară: şi cobe păsări zboară C, I8]2,
r842, pasări cobe zboară aritmie 1863; 16 pe 1863, [832, I842: p ă C; monumente
I863: m otru rn e n t ur i C, 1'832, 1842; ş u ier ind : scris şuer iud C, I832, 1'842, [863;
18 p ipă iesc 1'863: pipăie C, 1'832, 1842; 19 sllyenire 1863: su ven irur i C, [832, 1'842;
20 Pe r863, I8]2, I842: Pă C; lacrămi 1'863, C, .r832: lacrimi 1842; se 1863, C:
S[l1832, .r842; 21 speranţă .r863: nădejde C, 1'832, 1842; se 1863, C: să I832, 1842;
23 veselă .r863: vesela C, I832, r842; z îm b ir c 1863, C, 1832: z im b ir e 1842; 25
se-nalţ .r863: la cer C, I832, 1842; se 1'863, 1832, 1'842.' să C; 26 Urcînd
1 Cr. alte texte i mporta nte (Bol i uti nea rut , Conrad, Cretea nu) şi un istoric al pr o­
hle mei , la R. Ortiz, "For/una labilis", stoTia di un mol'ivo medievale, Bucureşti, 1927, mai
ales de la p. 138, unde se discută inJ'lucnţa Ru.inet or lui Volney asupra literaturii romtne,
2 Mltr opol lt ul IosiI Naniescu poseda a utogr arul lui Pann, scris în septembrie 1839.
CI. G. Muzicescu, Arhiva (din Iaşi), 1895, p, 223.
3 Trebuie citit peste?
505
[506]
I863: Nălţînd C, I832, I842; azur ele I863: sfintele C, I832, I842; 27 -ucoro­
nează I863: -ncorunează C, I832, I842; 28 se I863, I832, I842: să C: ş-aici
I863: şi ici C, şi aici I832, I842; sălbatici I863: să lb a tec i C, I832, se l­
batici I842; 29 acestor I863: astor C, I832, I842: 31 lumină I863: lumina «,
1832,1842: 32 raza-i se reflectă I863: razele ei cade C, ,r832 , I842: 33 prin I863,
I842: pîn C, 1832; -ncet I863: încet C, I832, I842; 35 aici aceste I863, C, I832,'
aice aste 1842; 36 I a r IS63, C, I832: Dar I842; 38 lacrămi 1'863, C, 1832: lacrimi
I842; 39 groaznece I863: groaznice C, I832, 1842: 40 relei I863: r e l i i e, 1832,
1842; 43 nhnenea I863, 1832: n im in e a C, n im ene r Sz a,' 44peI863, I832, 1842:pă
C; 46 că C, I8 32, I842: eu gr eşc al ă I863; pe 1863, I842: pre C, 1832: 50 vîrsta 1863:
veacul C, I832, I842; s în tu l 1863: sfîntul C, I832, I842; 54 n es ip! 1863: nisip e,
I832, 1842; 53 etern 1863: în veci e, I832, I842; 60 lor tulpinăl863, I832, I842:
rădăcină C; 61 speranţe- I863: nădejdi C, I832, 1'842; 62 măsură C, 1832, 1'842:
măsuri greşealc't I863; 64 vîrstă 1'863: frunte C, 1832,1842; 65 Să2 I863: se e, 1832,
I842; 66 plini de jale pierd (scris perd) I863: fără slavă las C, 1'832, I842; 67 lumei
I863: lumii C, I832, I842.
ADIO LUI LORD BYRON LA SOŢIA SA
Prima publicare în ediţia din 1832. Poemul lui Byron a fost scris după des­
părţirea de soţia sa (1816) şi învinuirile pe care şi le aduce au contribuit la mărirea
ostilităţii cercurilor aristocratice faţă de ,poet (cf , şi versurile 11 -ZQ
ale traducerii). Dăm mai jos textul original: '
Fare thee wed!
F'a re thee weel ! aud rf for ever,
Still for ever, f ar e thee well:
Ev e n though unforgiving, never,
'Gaiust thee sh a l l my h e ar t rebel.
Wou ld tiut breast w er c bared before thee
Where thy he a.d so oft h a.th lain,
wun« that placid 8Jeep came o'er tbee
Which t.h o u ne'er canst know again:
"'vVould that breast, by t h ee glanced ov er ,
Every inmost thought cou ld show l
Th en thon would'st at last d iscov e r
'T w as not w e l l ta spurn it so.
Though the world for t h is commend thee
Thongh it smile upon the blow,
Even its praises must offend thee
Founded on another's woe:
1 Formă suspectă; variantă grafică a lui ni1sip?
2 Dacă nu curm'a grafia se marchează un se legat de cuvîntul următor; aritmia astfel
produsă nu ar fi surprinzMoare.
506
[507]
Though my many faults defaced me,
Co u ld no other ar m be found,
Th an the one which once embraced m e ,
To inflict a cureless wound?
Yet, oh yet, thyself deceive not;
Love may sink by slow decay,
But by sudden wrench, believe not
Hearts can thus be torn away:
Still thine OWl1 its life r et a incth -
Still must mine, though bleeding, beat,
Aud the unc1ying thought wh ich pa irie th
Is - that we no more may m eet.
Th e se are words of deeper so rr o w
Than the wail above the dead;
Both sh a l l live, but ev er y morrow
Wake us from a wi d ow ld bed.
And wh en thon would so lace gather,
Wh en o ur ch i lds first accen ts f low ,
Wilt thon t e ach her to say "Father!"
Though his care she must forego?
When h er Jittle h an ds shall press thee
When her lip to thine is pressd ,
Think of hirn whose prayer shall bless thee,
Th iuk oi h im thy love had bIess'd!
ShouJd her lineaments resemble
Those thou never more may'st see ,
Then thy heart will softly tremble
With a pulse yet true to me.
AU my iaults perchance thou knowest,
All my madness none can know;
All my hopes, where'er thou goest,
Wither, yet with thee they go.
Every feeling hath been shaken;
Pride, which not a world could bow,
Bows to thee - by thee forsaken,
Even my sonl fo!"sakes me now:
But 't is done - aU words are idle ­
'\Tords from me are vainer still;
But the thoughts we cannot bridle
Force their way without the wiII.
507
[508]
Fare thee wel1! - thus d isun it.ed ,
Torn from ev er y ncarer tie,
Sear'd in heart, and lone, and blighted,
More t.h an this 1 scarce can d ie .
(The Poetic al Works of Lord Byron, edited ...
by Ernest Stanley Coleridge, Lon do n , I905, p. 376.)
Alexandrescu prelucrează, uneori destul de adînc, materialul, a mp l if i­
cîndu-l în bună măsură. Bogdan-Duică susţine (p. 24 -25) că traduc-erea lui Alexan­
drescu ar fi fost făcută după ° traducere în proză, datorată lui C. Filipescu şi publi­
cată în Curieru i roniineso din 30 martie r830. într-adevăr, există unele expresii
asemănătoare între cele două traduceri, deşi diferenţele sînt notabile. Iată textul
lui Filipescu:
,,1. Adio! şi daca este pentru totdauna, încă o dată adio! Nu vrei să mă ierţi!
Niciodată inima mea nu se va răsvrăti asupra ta! De ce nu poate a se deschide
la ochii tăi inima' aceasta pe care a d ese ao r i ai odihnit capul tău, a t un c e a cînd
cădea pă tine somnul acela cel duke pe care nu îl vei mai gusta; de ce nu po at e
a se deschide la. ochii tăi şi a-ţi arăta cele m ai ascunse gînduri; poate că atunci
ai m ăr tur is i că au fost nedreaptă despreţuirea. t a ,
II. în zadar te laudă lumea şi zimbeşte v ăz în.d lovitura fatală cu care mă
sfîşii: laudiJe lumii trebuie să te supere CÎnd sînt întemeiate pe nenorocirea unui
soţ. Cu toate ale mele greşale nu putea nemilostivii să aleagă alte mîini ca să-mi
d.esch iz ă ° acest fel de rană crud ă , decît m iiu i le acelea care mă îmbrăţişa odată;
III. Nn te arnă,gi însă singură; arn or u l . poate să piară cu încet.u l : dar
nu crede că in im ile pot aşa de lesne a se desnJda şi a se desface. A ta tot simte
dragostea; a mea, deşi s înger în dă , se bate 'însă pentru tine. To t d a un a ne va
aru ăr i gîndul că sîntem despărţiţi în veci.
IIIL Vorbi le acestea sînt rua i triste decît gemetul morţii. Vom trăi despăr­
ţiţi ;;;1 f icşt ec are zi ne va afla pe u n pat .vărluv şi singuratic. Cind vei voi să
te mingîi cu fiica ta, cînd sunetul glasl1lui ei cel dintîi va lovi urechile tale, vei
învăţa-o oare a zice tată ? ... Cu toate că n ic ioda.tă nu va fi mîngîiată de dînsul!
V. Cînd tinerile ei mîini te vor stringe, cînd buzele ei vor căuta pe ale
tale, gîndeşte la acela. ce t otd au n a se va ruga pentru fericirea ta; gînd.e:,te la
acela pe care amorul Un putea să-I facă prea fericit! ...
VI. Toate r ă.tăc ir i le mele iţ i sînt cunoscute. Niminea nu poate şti p în ă
unde poate-mi merge sm in t ire a . Toate nădejdile mele se vestejesc u n de ,-c;i-Ei,
- şi sînt numai pe urmele tale. Toate s im t i tn e nt uri le inimii mele sînt s ov ă in d u-se ;
trufia mea care nu putea să o plece n irn.i ne a se pleacă inaintea ta: Iăsa t de tine
simţ că şi inima mă lasă.
VII. S-au sfîrşit toate! rugăciunile ne sînt nefolositoare, şi ale mele nu
sînt ascultate. Sînt gînduri care nu poate cineva a le stăpîni, şi ne scapă f ăr ă
de voia noastră. Despărţit de orice mi-e drag, inima mi se arde: Sînt singur,
amărît, şi desnă dăj du ire a cea mai amară e că nu poci m ur i ."
E de semnalat faptul că există concordanţă între împărţirea în str ofe a lui
Alexandrescu şi paragrafele lui C. Filipescu, fără ca acestea să corespundă 8Lro­
fe lor lui Byron .
508
[509]
P. Gr im m! afirmă că traducerea lui Alexandrescu a avut ca modeI pe cea
franceză a lui Arricd ee Pichot. Pe cît se pare, traducerea lui Filipescu este f ăcut.ă
tot după Pichot, ceea ce reduce, în fond, la o singură sursă traducerea liberă
a lui Alexandrescu.
1832, 1842, 1863. 'l'itlu în 1832 se aâaug â l1ienţiunea Traducţie; 1 dacă
1863, 1842: daca 1832; 2 iarăşi 1863: iară 1832, 1842; 3 pieptu 1832:
scy'is peptu 1842,1863; 4 secoli I863: veacuri 1832, 1842; 6 adesea 1832: a dese
I842, 1863; roz e m a i 1863, 1832: r ăz ern ai 1842; Il 'ce-mi 1863: ce 1832,184.2;
Hi mea 1832: 111e 1842,1863; 17 asupra- 1863: asu pră- 1832, 1842; 21 -11ş",li:
-rişă li 1832, I8.ţ2, înşeli .r863; p.iere 1832: scris pere 1842, 1863; 33 voi .r863:
vom 1832, 1842; 37 cel tînăr 1832, 1842: t în ăr aritmie .r863; dintîi 1863: dintîi 1832,
dintii 1842; 39 Măcar 1832: Macar 1863, 1842; 41 m î iuc Ie- .r832: m îne l«. 18.12,
.r863; frageţi 1863: frp,gez{ 1832, 1843; 46 dacă 1863, I84.�: daca I833; 43
atuncea I832: at unce 1842, I863; 50 Repede .r832: Ră p ide .r843, 1863.: 52 niminea
18:;2: n i m in e I8:ţ2. I863: srn in t ire a I863, I842: z.m irrt ir s a IS32,' 53 ur m ă- I863:
urrue- 1832, 18'12; :;,1" 57 "e I863, ,842: să 1832; 66 erau .r863: era 1832, .r842.
îNTRISTARE
Această traducere a poemului T'ristesse deLamartine i Nou uel lcs mcditations
p oâtiques , XII) a fost publicată pentru prima oară în ediţia din 1832. Reproducem
mai jos originalul francez:
Ral!leneZ-1110i, d isa is-je , au for'tn ne rivage
Ou N ap les refl('chit dans une m er el' azur
Ses palais, ses co te au x , ses ast res sans nuage,
OiI l'oranger fleurit sous un ciel toujours pur.
Que t ar dcz-v ous? Par ton s l J e v eux revoir encore
Le Vesuve enf la m me sortant du sein des e aux ;
J(:! veux de ses h au teur s v o ir se lever l'aurore;
Je v eu x , guielant les pas de cel le qne j' ac1ore,
Redcsccndre en revaut de ces ria.rrts cot.e au x ,
Su is-rno i dans les d ct ours de ce golfe tr an q u i l le ;
Retournons sur ces bords it 110S pas si connus,
Anx jardins de Cynthie, au tombeau de Virgile,
Pres des c1cbris epars du temple de Venus:
I-J�l, sons les orallgers, 50118 la vigne fleurie
Dont le pampre flexible au myrte se marie,
Et tresse sur ta tete une volite de fleurs,
Au c10ux bruit c1e la vague OU du veut qui murmure,
Seuls avec notre amour, seuls avec la nature,
La vie et la lumib:e aurOl1t plus de douceurs.
De mes jonrs pâ.lîssants le flambean se consume,
Il s' eteint par degn's au sOl1ffle du malheur,
Ou s' il jette parfois unc faible r;,eur,
1 Trad:u.cei"i şi imilatinni rontîneşti după literatura engleză, În Dacorornanifl, IIT, p. 296,
509
[510]
C'est quand ton so uv en ir dans m on sein se rallume.
J e ne sa is si les d ie u x me permettront enfin
D'achever ici-bas ma p en ib Ie jourriec:
Mon horizon se b or ne , et mon oei! incertain
Ose l'etendre a peine au-dela d'une an n ee ,
Mais s ' il faut p er ir 'au mat in,
S' il f au t , sur une tetre au bonlrcur dest iuee,
La isser ech ap pcr de ma rua in
Cette co up e q ue le destin
Semblait a vo ir pour m o i de r o ses co nr on n ee ,
Je ne dc m and e a ux d ieux que de guider mes pas
Jusqu'aux bcr ds qu'embell:it ta m cmo ire ch er ie ,
De s a l u er de lo in ces for tunes c l im at s,
Ef de mo ur ir aux l icux ou j'ai goute la vie!
1832,1842,1863. Titlu în 1832 se adaugă men ti un ea Tr aduc t ie din De Lam ar-
tine; 1 t ăr mur i 1832: ţermnri 1842, 1863; 3 neinvelite 1863: ne înv ă Iit e 18]2,
1842: 7 eu 1863: pe 1832, 1842; 9 vese li- 18]2, 1842: vesel g1'eşeală 1863;
Il nostri 1863, 1842: noş tr i 1832; ţărmul 1832,1842: ţer mu l z So j ; 13 Verier ij
186]-' Vi ncr i i 1832, 1842; 15 mit-ţii: mirţi 1832, 1842, 1863; 20 galbenelor 1863:
galbenilor 1832, 1842; 21 stinge 1832, 1842: str iuge greşeală 1863; al 183,2: a
1842, 1863; 22 dacă 1863, 1842: daca 1832; 23 Scînteie le 1863: Schin t e ie le 1832,
1842; 24 dacă 1863: daca 1832, 1842; 27 păşi 1863, 18422: p is i 1832; 23 dac-o
1832: dac-a mo idooenism 1842, 1863; 31 -ncoron at 1863, 1842: -ncor n n at 1832;
35 pierz r832: scris perz 1842, 1863.
Traducere a poeziei Le ţra p illon i Nouuell es meditat ions pocticu es , IX) a lai
Lamartine; a fost publicată mai Întîi în ediţia din r832. Reproducem originalul
francez:
'Na itr e av ec le prin te mps , rn our ir a vec les roses,
Sur l'aile du zephyr l1agel' dans un cicl pur;
B alance sur le sein des flellTS a peiue <'close:;,
S'el1ivrer de parfums, de lumiere et d'azur;
Secoual1t, jeune encor, la poudre de ses a iles,
S'envoler comme un souffle aux vofltes eternelles:
VoBa du papillon le destin enchante,
Il ressemble au desir, qui jamais ne repose,
TIt, sans se satisfaire, efflenrant toute chose,
Retourlle enfin au dei chercher la volupte.
Poezia a mai fost tradusă şi de C:. Stamati (Muza, I, p. r65),
1832,1842,1863. Titlu în 1832 se adaugă menţiunea Tradllcţie din De La:.naro
tine: 5 june 1863: tînăr 1832, 1842.
1 Acorda t cu ni!lţirni; această lectiune redă arigmallll francez:
Redescendre en revant de ces rirmls coteal1x.
2 In ediţia j 842 grafia păşi redă şi fanetismul pîşi.
510
[511]
UNIREA PRINCIPATELOR
La 30 martie I856 se încheie tratatul de la Paris care pune capăt războiului
Cr îm eei , Printre clauzele tratatului figura şi alegerea unor divanuri ad-hoc în
Principate, avînd ca scop fixarea fizionomiei politice a ţărilor romine şi, în
primul rind, rezolvarea problemei unirii. Alexandrescu sprijină prin această poezie,
publicată în Concordia din 30 martie I85'1, partidul cu caracter progresist al un io­
n işt ilor ; alegerile s-au desfăşurat în luna scp terubr ie a aceluiaşi an şi au avut ca
rezultat victoria un ion işt i lor ,
Ideea unirii a fost cîntată de poeţii vremii. Cf., de exemplu, La unire a lui
Bo Iint ineanu (Poezii, II, P: 260) precum şi poeziile reunite în v o lu mu l Poesii
ale scriitorilor din epoca Unirii, Vălenii de Munte, 1909. Asemănător cu Alexan­
drescu se exprimă G. Cr e teauu în La r onil ni , publicată în Steaua Dunării din IZ
iulie I856:
Căc i noi sî n te m nepoţii acelor ce odată
Spre- a ne 'păstra pămîntul acesta mult iubit
Vărsară al lor singe; ş-al lor fără de pată
Scump nume-am moştenit.
Azi patria nu cere să-i dăm al nostru sînge,
Ci vrea s-av e m caracter, curagi cetăţenesc.
Spre-a proclama unirea, cu toţii spre-a ne stringe
Sub steagul r o m în esc .
Cf , şi poezia Cîntec nou a aco lu iaş i , publicată tot in Steaua Dunării din
24 ianuarie r856.
Alexandrescu atribuia un rol însemnat luptei sale pentru unire: într-un
articol polemic (rndependinţa din I mai I86r), vorbind despre sine, spune:
"prin poezia adresată reprezintanţilor naţiunii şi intitulată « Unirea Principate­
lor» a indemnat la această unire pe toţi adevăraţii r o m in i , afară de trădători".
Concordia din 30 m ariie I857 (C), Independinţa din I2 iunie I86I (1),
Reforma din 29 iunie I86I (R), Revista ro mîn ă , T, I86I, p. I72 (RR), I863. Titlu
sub ti.tiu l numai în C şi I863; 1 scu lpt a te 1863, l , R, RR: săpate C; 2 z im bru
I863, C, t , R: zimbrul RR; ţării I863: ţerii C, I , R, ţi'trei RR; 3 Subt r863, C,
RR: Sub l , R; 4 capitală r863, C, 1, R: capitale RR; mănăstire: rnonăstire
r863, mon ast ire C, L, RR, R; în C nota are următorul text: Mo nast ire a Stelea din
Tîrgovişte, zidită de Vas ilie Lupul, domnul Mo ld av iei , în urma rezbelului ce avu
cu Matei Basarab; 5 După I863, C, RR: Du pe 1, R; 6 î-n RR nota se găseşte
la acest vers şi are următorul text: Mon ast ire a Stelei din Tîrgovişte, c lăd ită de
Vasil ie Lupu l în urma bătăliei ce avu cu Matei Basarab; 7 arăt I863, C, RR:
arată 1, R; 8 lupte r863, 1, R, RR: zile C; 9 popoli I863, L, R: popu l i C, RR;
16 r estr işt i I863: restristi C, 1, R, răstrişti RR; i.svo r în r863, C, RR: isv or u-n
L, R; Il i- .r863, C, 1, R: le- RR; 13 ure le interne I863, C: ale noastre. lupte
L, R, RR; 14 suflete ş i-n inimi r863, L, R, RR: inimele noastre C; 19 sacr i­
f ic iur i I863, t, u, RR: sacrificie C; 21 credinţă r863, C, 1, R: credinţa RR;
511
[512]
22 acum iau 1863, C, 1, R: iau acum RR; 23 se-nsen ină C, R, RR: se-nsen i­
nează 1, ce-nsen in ă 1863; 24 asupra 1863, RR: asupr ă C, 1, R; 25 Dulce
1863, C: Sîut ă 1, R, RR; răsună 1863: scris resună C, 1, R, RR; 27 în a int e-i ,
simbol 1, R: înainte, simbol C, RR, înainte, s im bo lu-I aritmie şi ţ ar â sens 1863;
28 Vitleem 1863,1: Betleem C, RR, Vitleim R; 2'.l-ncorol1aţii C, R, RR: încor o­
naţii 1, -ricor on a.ti 1863; 30 sfînt 1863, RR: sînt C, 1, R; 31-36 emise în
1, R, RR; 37 notei. în C: cei dintîi domni cari înch e iar ă t.r acta.te cu Înalta Poartă,
unul pentru Moldova şi altul pentru Ţara Rorn îne ască ,' 4,{} inim i le 1863, 1, R, RR:
inimele C; 41 privirea-şi 1863, C: privirea 1, R, RR; 44 pierde 1, R: scris
perde C, RR, 1863; 45 locuiesc 1863, C:se nu tr esc 1, R, RR; 46 piere 1863, T:
scris pere C, [(R; ,'\.3 nobili fii o pr i i m esc C, 1, RR: fiii nobili o priimesc R,
nob i l i fii o primesc 1863.
M,ĂRIII SALE DOMNULUI ALj�XANDR U IOAN 1
Cuza-vodă intră în Bu cureşt i în ziua de 3 fcbru ar ie 1359" Poezia lui Alexan­
drescu a fost reci tată de Matei l\Uno la o serbare dată la Teatrul Naţional cu
acest pr Ilcj .! Prima publicare pare s{, fie aceea din Steaua Dunei.rii din ZI fe­
bruarie 185'), dacă nu va fi fost tipiirită mai înainte, cum presupune Gîrleanu
(p. 160) într-o foaie v o l an tă . Relaţiile între poet şi noul domnitor se stabilesc
repede: la sfîrşitul l u i martie, Alexandrescu este numit ministru de Finanţe,
dar refuză portofoliul (vezi studiul rn troduct iv}. in scriso are a către Ghica din
3I rn ar t.ie , exp l ic în du-J acestuia refuzul, Alex2tndrescLt spune: nÎ1ni pare destul
de r ăn dacă voi fi d isp l ăcu t prin+u lu i, care 1ste foarte amabil şi ('ătre care mă
s irn t atras".
Steaua Du năr ii din 21 ţcuru arie 1859 (S), 1863. Titlu Alexandru. scris
Alesan dru S, 1863: 29 te S: ta te 1863: 31 v i it or u-j 1'863: z imb it.oru-I S; 32 Zîm­
bitor 18°3: Viitor S.
o PROFESIUNE DE CREDINŢ'Ă
Sat ir a , în dr ep t a.t ă împotriva demagogilor care, incadr indu-se ap a rcu t în
rindurile uu ion işt i lor , urmăreau obţinerea unor avantaje pcrson a l e , sau chiar să
contracareze popularitatea lozincilor union istc. a fost p u hl ic at.ă mai întîi în
Romi nw! din 12/Z4 august I357.
Parodia profesiunii de credinţă a unu i fals un ion ist porncşt e de la faptul
că o parte din con ser v a tor i îşi în suşcau de formă n n e le puncte ale progrhmllld
un ion ist. spre a nu-şi pierde popularitatea. Arexamlr escu dezvoltă, cu il1tcrpret!iri
umoristice, punctele din programul un ion ist în vederea alegerilor pentru d ivunu l
ad-h oc: unirea (v . 40-41), principele străin ereditar (v. 42-53), autonomia
1 Vezi Croniw artistică publicată de P�ntazi Ghica în Dhnbo1'iţa lui D. Bolintineann
(11 rebruarte 1859, p. 11./.).
5'')
I�
[513]
(v. 59-62), alcătuirea unui guvern constituţional (v. 63-74)1. Aprob în d , cu
o ar gumen tar e personală, unirea şi autonomia, candidatul face rezerve a supra
principelui străin şi a guvernului constituţional. Este întrucîtva felul de a vedea
şi a acţiona al conservatorilor.
Romînul din I2/24 august I8S7 (R), I863. Titlu profesiune I863: profesie
R; 2 m-ă t i I863, R: trebuie citi t m-îţi?; 8 după I863: dupe R; 18 Servind
I863: Slujind]R; 21 care I863: cară R; 22 are în R forma:
Cine le-au adus prov iz u
Şi mai bune şi mai iute?
23-24 omise în R; 23 in: -n aritmie I863; 30 ne puse la Îndoială: nesupuse la-n­
do ia lă R, nepuse la-ndo ia lă s I863; 33 După I863: Dup e R; 36 devotez I863:
devuez R; 38 ar ăt . arit" R, I863; 40 sînt.ă I863: sfîntă R; 41 se I863: să R;
55 însă r863: îns- R4, 60 m ine-n I86].' noi În R; 65 ştiu bine I863: sînt sigur
R; se I863: să Te; 66 să nu-i R: să-mi I863; 69 se I863: să R; 70 n-or I863:
n-o R; 74 e o R: co I863; 75 -n te leget i R: Înţelegeţi I863.
CÎNTECUL SOLDATULUI
L Ghica (p. 669 - 670) vorbeşte despre Împrejurările în care a fost scr isa
poezia: "În anul 1853 se auzea de război. Alexandrescu, ca şi Nicu Bălcescu, au
avut totdeauna credinţa că Ro m în ia numai prin arme se putea ridica la rangul
ce i se cuvine. Era vorba ca o armată auxiliară franceză să vie să ocupe valea
Dunărei de jos, iar flota engleză să cuprindă Marea Neagră; se suna şi de venirea
lui Magheru cu proscrişii r o m în i , şi tinerimea Începuse a bate din p irrt.en i , Atunci
Alexandrescu a scris Cîntecul soldatului." De altfel, În vremea lui Ştirbei, armata
a sporit şi s-a organizat.
1 "Comitetul central al Unirii" compus din C. Cr'eţulesou, preşedinte, A. Golescu,
vicepreşedinte, G. Costato rn, A. Orescu, L Bălăcea nu , E. Predescu etc. membri, publică
programul unionist pe care îl redam mai jos, după Concordia din 30 martie 1857:
1. "Chezăşuirea autonomiei şi a drepturilor noastre internaţionale, după cum sînt ho­
tărîte a mtnuouă prin capitulările din anii 1389, 1460 şi 1513 Încheiate între ţerele ramine şi
Înalta Poartă; precum şi neutralitatea teritoriului moldo-romtn,
2. Unirea terelor romîne şi moldnve într-un singur stat şi sub un singur guvern.
3. Prinţ strein cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare d-ale Europei.
ai cărui moştenitori născuţi în ţară am dori să fie crescuţi în religiunea terci.
4. Guvern constituţional represtntattv : şi, după datinele cele vechi ale terci, o sin­
gură adunare obştească, care va fi întocmită pe o Lase electorală largă, încît să represinte
interesele generale ale populaţiunii romrne.::
2 Corectări necomplete de acest fel sînt frecvente în ediţia 1863; nu este Însă exclus
ca nepllse să fie o simplă greşeală în loc de nesupuse.
3 Formă suspectă, nelnregistrată de Di.cţionarul Academiei şi pe care n-arn mai găsit-o
la Gr-. Alexandrescu. Grafia arât, care se citeşte în editia din 1863 la versul 39 al Epistolei'
către Voinesc1! II, notează pronuntarea arăt. Găsim totuşi un exemplu signr la I. Văc ă+
rescu (Colecţie, p. 281) unde arili e confirmat de rima coboriti.
4 Ambele Iecttunt sînt ar itrnice.
33 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
513
[514]
Tonul poeziei lui Alexandrescu se aseamănă cu acela din O impresie dedicată
<JŞ firii romîne.
Faptul că, în 1861, ziarul La voi x de la Rowrn ariie publică poezia (23 februa­
rie ! 6 martie) insoţ ind-o de o traducere franceză semnată T'h eb au t., pare să do ve­
-d.e ască popularitatea Ci-n tecul-ui , Nu este exclusă posibilitatea unei publicări
mai vechi pe foi volante (nu cunoaştem nici o tipărire anterioară celei din
!La uoi» de la Icoumomcş,
La voix de la Rou m an ie din 23 ţ ebvuarie î S m artie I86I (V), I863. 2 Trom­
peta V: Tronpata I863; 4 Ostirea I863: Oşt.ire a V; 5 Şi steagul I863: Stin­
dardul V; 6 arma-le: arma sa V, arama-le I863; 7 pieptu[ r i ] V: scris pepturi
I863;' 12 curajos I863: curagios V; 21 legea împlineşte I863: ordinea păzeşte V;
23 totdeauna I863: totdauna V; 24 război I863: rezbel V.
COMETEI
ANONSATE PENTRU 13 IUNIE
La începutul anului 1857 făcuse vîlvă în toată Europa pr e vest ire a unui
.ast ro log vienez, după care, la 13 iunie, o cometă urma să se c iocne ască de pămînt
şi să provoace un uriaş incendiu care avea să cuprindă intreg globul. Dezminţirile
nstronomilor au liniştit însă în scurtă vreme spiritele şi co met a a devenit un obiect
de glumev. Din informaţiile pe care le deţinem de la tovarăşul G. Stăni1ă, de la
Observatorul Astronomic din Bucureşti, era vorbI' de întoarcerea celebrei comete
.a lui Carol Quintul, căreia i se a tr i bu ise o revoluţie de trei secole. La data
a.nu nţ.at ă n-a trecut însă nici o cometă la periheliu; singurele Întrucîtva apro­
piate sînt ale lui Klinkerfues (17 iulie, Cl1 o re,'voluţie de 7.032 ani) şi Peters (23
sau 24 august, cu o revoluţie de 234,7 ani).
În Concordia din 13 februarie 1857, Alexandrescu publică această scrisoare
satirică adresată cometei. Manuscrisul trimis lui Ghica poartă data de 8 februarie,
Scr iso are a lui Alexandrescu a avut răsunet. A fost reprodusă, cîteva săptă­
mîni după prima publicare, în Telegraful romi n din 20 aprilie 1857.2 Încurajat,
desigur, de succes, Alexandrescu completează dialogul epistolar cu R.1spunsul
com et ei ,
Se găseşte în ms , 801 al Bibliotecii Academiei R.P.R. t" I4o-I4I, cu data.
de 8 fevr. (ms); Concordia din I3 [ebruarie I8S7 (C), I863. Tillu a n onsat e I863,
-ms : anunc iate C; 2 locuim I863, C: lăcu i m ms ; 4 v i at a-L 1863, ms: viaţa
C; 5 or 1863, ms : o C; să I86], C: se ms ; 7 Ce-ri 1863: Şi-n ms , C; 10
s-aude 1"863: ţiu minte rn s , se zice C; Il deşă Iat.ă I8!)3: încărcată ms, C;
17, cîmpiile I863. ms : c irup ie le C; mănoase ms , C: scris mâno se I863; 13
Decît (scris Ce cît) cele antice l863: Iepurii mai războinici (scris r es- C} ms,
C; măgarii ms, C: măgari greşeală 1'863; 23 o 1"863: şi ms , C; 28 De ne-or lă s a
in I863: Daca ne vor da JnS, Daca vom avea C; 29 tu executor (scris esse-)
1"863: eczecutorul ms, esecutorul C; 30 termen I863, ms : termin C; 35 inimilor
r863: in irue lor ms , C.
1 Datele la G. Călinescu, p. 391-392.
Vezi şi nota la poezia următoare.
514
[515]
RĂSPUNSUL COMETEI
În Concordia din 30 mai I857 apare acest Răsptms precedat de următoarea
introducere:
"Este cunoscut cititorilor acestui jurnal, sau de nu este cunoscut, le spui
,eu acum, că la I3 februar trecut a.dresasern o mică epistolă cometei ce era hotă­
rîtă să ne arz.ă în luna lui iunie. Prin acea epistolă o rugam cu destulă delica­
teţă să nu-şi facă păcat CU noi, d îndu-I şi temeinice r ez o an e în favorul cererii
mele. Răspunsul l-am aşteptat multă vreme şi aş fi socotit această tăcere ca o
impoliteţă din partea corrie te i , daca nu luam în consideraţie distanţa ce ne des­
parte, starea post ie lor cereşti, care, după cum se vede, nu sînt mai bune decît
ale noastre, şi mărimea personagiului cu care aveam a face. Oricum va fi, răs­
punsul sosi în sfîrşit, pornit fiind la 14 ale corentei luni din cancelaria cometei;
iuţeala cu care a venit HU trebu ie să ne puie în mira�e: întîi pentru că n-a fost
trimis cu post ia , ci lăsat d-a dreptul în jos cu un aerolit sau piatră cerească; şi
apoi pentru că orice coborîre sau cădere se urmează mai repede decît înălţarea,
perspectivă foarte mîngîietoare pentru oameni, şi care o dorim din toată i n im a
binevoitorilor nostri. Iată răspunsul, care ne grăbim a-l publica pentru încur a­
giarea fr icoş ilor , din care mulţi ar fi murit în ziua de amerinţare şi s-ar fi căit
mai tîrziu.
Gr. Alexandrescu"
Cele două poezii consacrate co me te i l-au inspirat în largă măsură pe C. Cara-
giali în broşur a sa BiciHirea cometul ui de la iu nie I857 (Bucureşti, I857):
Acum cînd totul strigă
Prefacere în tot [ ...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ]
Gîndit-ai tu vrodat ă
Că noi cu semeţie
Din piatră fabricată
În sticlă străvezie
Vom face te lescop ur i
Ca să te spionăm.
[ , ]
Puţin ne pasă nouă
De vom muri pîrliţi
Destul ne este numai
Să fim cu toţi UNITI! !
Concordia din 30 mai I857 (C), .r863. Titlu Răspunsul.' scris Respunsu l I8631;
2 poştia I863: post ie C; 6 Subt I863: Sub C; Il -ast C: -a lt greşeală I863;
13 astfel în C:
De voi nici am ştiut
14 existaţi: scris essistaţi C, I863; 20 C-a .r863: A C; 36 deşălată I863: deşe lat.ă
C; dHPă 36 urmeaeâ în C:
Daca îl îneca m
De or ice gr ij iscă p am
1 In Concordia singurul titlu este Iubite muritor.
33*
515
[516]
4,0 pe 1863: la C; 43 e 1863: -i C; 64 mijlocit: scris rn iz loc it C, 1863; 65 Ş-o
1863: O C; 70 indu1genţa 1863: indulginţa C; 72 oţi (scris o'ţi) [orm ă suspectă
1863: veţi C, v-o Amicul Familiei din 12/24 iulie I881.
D-NEI P.S.G.
în ziua de 14 mai 1857, dată pe care o poartă poezia în manuscrisul original,
Alexandrescu îi scrie lui Ghica o scrisoare în care pomeneşte de vizitele pe care
le face soţiei acestuia, venită pentru cîtăva vreme în ţară şi care urma să se
întoarcă în vara aceluiaşi an în insula Samos. Ghica fusese numit guvernator
al insulei în 1854 şi a deţ ln ut această funcţie pînă în 185':).
Se găseşte în f acs im i lu] purtînd data 14 mai 1857, publicat în ediţia Bianu­
Ghica din 1893 (ms), 1863. Titlu P. S. G. 1863: Princesei S.l Ghica, cu litere latine,
ms ; 3 soţul 186.'F acel ms ; ţară 1863: climă ms ; 4 eu 111S: cu greşeală 1863; tot
1863': mult ms; 6 a 1863: au ms.
D·NEI A. B.
După cum rezultă diu versul 11, poezia a fost scrisă în legătură cu botezul
fiicei lui Alexandrescu, ai cărei naşi au fost Ion şi Angelina Bălăceanu. Angelina
Alexandrescu se născuse la 22 august 1861 şi fusese botezată în biserica Manea
Br ut aru din Bucur eşt i.P '
1863.1 tău: scris teu 1863; 9 Trimet: Thmeţ 1863.
D-NEI M. C.
Ediţia Bianu-Ghica din 1893 completează titlul în Doamnei Maria Ion Can­
tacuzino, Ultimele trei versuri sugerează că poezia ar fi fost scrisă la nunta Marie i
Mav ros (cumnata lui Ghica) cu Ion Cant.acuz ino , adică în anul 1846 (V. Ghiacioiu,
p. 48r). Este posibil însă ca poezia să fie mai recentă şi compusă cu ocazia unei
an iversăr i.
D-LA S. LA.
Nu se cunoaşte cui a fost dedicată poezia, niel data compunerii. După t.o n ,
pare să fie scrisă înainte de 1860, poate chiar înainte de 1847.
1863. 3 frumoasă-mi: fru1110su'm]8 1863,' 4 srnu lt cerut de rimă: sn1111s
1863.
1 _ Saşa (nipocortsttcul numelui Alexandrina); soţia lni Ghira este numită astrel şi 'in
nota de la p. 296 a Poezii lor lui D. Bo h nti neanu, Bucureşti, 1865. V. Ghiaoio iu, p. 475, găseşte
în Monitorul Oficial din i3 martie-i2 aprilie 1864, p. 340, d lmtnuttvul Sasinca.
2 G. Călinescu, p. 407; cr. Id., Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, II,
1953, p. 202.
a Greşeala nu este surprinzătoare: frumoasă-mi se redă grafie prin frum6să'mi, deosebit
numai printr-nn accent şi o literă de lectiunea ediţiei 1863.
516
[517]
UNEI NECUNOSCUTE MOLDOVENC E
[863.10 iubeşti cerut de sens şi de rimă: iubeşte I863.
FRUMOASĂ E NATURA
Tonul şi inspiraţia ne duc către perioada 1842--1847, cînd Alexandrescu
scrie cele mai multe poezii de dragoste. Este posibil ca această poezie să fi rămas
in afara ediţiei 1847, poetul găsind-o insuficient realizată. Cf. nota la In ore
de mîhnire.
I863.
ÎN ORE DE MÎHNIRE
Această poezie a apărut pentru prima dată în Propăşirea din 16 ianuarie 1844'
Revista, proiectată de mai multă vreme, îşi întîrziase apariţia din pricina unor
dificultăţi cu cenzura. Redactorii îi solicitaseră lui Gr. Alexandrescu colaborarea
şi acesta trimite, în 10 noiembrie 1843, piesa de faţă, promiţînd totodată frag­
mente din memorialul de călătorie. 1 Alexandrescu nu era mulţumit de poezie,
lucru pe care îl mărturiseşte lui Ghica în scrisoarea care o însoţea: "Îţi alătur în
adevăr o mică bucată de poezie, dar socotesc că aţi face mai bine să n-o tipăriţi,
căci mie n u-rn i place de loc, sau de veţi şi tipări-o, să adăogaţi că v-a venit în
mîini din întîmplare, căci am şi nişte cuvinte pentru aceasta". Această nemulţu­
mire este, desigur, c a nz a omiterii ei din ediţia 1847'
E. Lovinescu (p , 117 şi ur ru.) consideră In ore de mîhnire "o slabă îndru­
mare către o dragoste nouă, fără alte ur rue literare" şi identifică personajul căr u i a
îi este adresat poemul cu "D-na * *", dest iuat ar a poeziei Frumusetca , "care oricum,
nu poate fi tr is ta" Ern i li a". Valoarea acestei ipoteze, ca şi a celorlalte privind
personajele feminine din poeziile lui Alexandrescu, este cel puţin discutabilă.
Propăşirea din I6 ianuarie I844 (P), I863. Titlu ore I863: ceasuri P;
2 Să I863: Se P; 3 are în P forma:
Să văz a ta zimbire
5 umbra I863: umbră P; n-o Înveleşte I863: nu o-nv ă leşte P; Il simţirea
I863: mîhnirea P; 12 le poţi I863: putem P; 13 ca aritmie I863: este P; 16
vestezeşt e" I863: veştejaşte P; 13 primă verei I863: primăverii P; 19 ca volcanul
I863: v o lca.n tainic P; 21 coprinde I86,J.' cuprinde P; 22 orşice I863: tot care
P; orş ice-a I863: tot ce a P; 23 Orcu m I863: Oricum P; 24 Blîndeţea I863:
1 Fragmentele au apărut în numerele 16 şi 23 ale revistei.
2 Identificarea propusă de Lovinescu se bazează pe versurile 1-6 ale poeziei In ore
de mîhnire (pentru versul 2, vezi, mai jos, variantele) şi versurile 25-30 din Frumuseţea, de
unde ar rezulta rlrea optimistă şi ztmlutoare a personajului.
3 MOdernizarea rorrnet a dus la pierderea rimei.
517
[518]
Blîndeţa P; 25 mulţumirea r863: rnu lţ.ern ir e a P; 26 zîmbind r863: zimbindP;
-rnbrăţ iş at P: îrnbr ăţ işat aritmie r863; d1tjht 26 urmeasă în P:
Cînd lungele-ţi cos iţ.e în bucle şi inele
Se joacă, se coboară pe ch ip u-t i liniştit,
Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele,
Din sfere luminoase, elin aer bă lsărn it .
27-33 se citesc astfel în P:
Sînt scumpe-acele daruri elin inimă hrănite,
Şi duhul ce inc în tă , şi graţii suf leteşt i :
Da-n ochii-mi totdeanna au fost mai preţuite,
Cîud le-am găsit unite
5 Cu daruri mai z a.dar n ic i , cu graţii mai trupeşti,
Inima mea de fire
Aşa este făcută,
Şi trista omenire
Aşa o crez născută.
28 -ntî1neşti: Întîlneşti aritmie r863.
IMN
DESTINAT A SE CÎNTA l,A INAUGURATIA TEATRULUI
I '
Teatrul Naţional a fost inaugurat în seala de 31 decembrie r852. Construirea
începuse în r846 sub conducerea ar h it.ec tulu'i vienez lIeft şi sub supravegherea
unei comisii compuse din 1. E. Florescu, 'Al. Or ăscu , Vulpache Filipescu şi
C. Pencovici. La reprezentaţ".ia inaugurală s-a jucat un vodevil, Zoe sau un
A mor romanesc, tr ad us de Bobescu, muzica de 1. A. Wachmann, în care jucau N ini
Valery şi C; Caragiale; vodevilul a fost urmat de scene de operă it a lian ă.!
Peste cîteva zile, în 2 ianuarie, Alexandrescu îi scrie lui Gh ica : "Alaltăieri,
În seara de Anul Nou, s-a inogurat cu pompă teatrul cel mare, care este fo ar te bogat
înlăuntru, deşi nu este fără defecturi nici ele vreo arş itectur ă aleasă. Mulţimea
pr iv it or i lor aşăzaţi în parter, Î11 trei rînduri de loj e şi în galeria ele sus, în rai,
făcea priveleştea cu totul măreaţă. Păcat numai că nici jocul actorilor, nici piese.
aleasă n-a răspuns la mărimea localului şi a solenităţii."
Nu rezultă de n ică icr i şi nici IlU este probabil ca poezia lui Alexandrescu
să se fi recitat la inaugurare. De a se men e a , nu se cunoaşte nici o publicare a
imnului, anterioară ediţiei din 1863.
Se remarcă aici expunerea punctelor de vedere realiste ale poe t n Iu i şi
concepţia lui despre rolul ru ob i Iizat or al teatrului, ca şcoală a caracterelor
(v , 29-38).
1 Datele din D. C. OlIănescu, Teatrul 1" romini, Bucureşti, 1898, II, p. 105.
După Ves/i/orul Tom;nesc din 7 ianuarie 1853 piesa este intitulată Zae san amantul împru­
mutat, vodevilul fiind deci traducerea piesei franceze Zor! 01.' l'c,mani prelt! de Scr ibe :
Melesv il le (Paris, 1830).
518
[519]
rS63. 5 ridicat: scris r ă d ic a.t I863; 23 Esch il : scris Esc i l- r863; 24 l ec ţi u n e a
corectă pare sâ fie -nc înt at.ă+; 36 -m pr eu n ă : împreună aritmie I863; 46. -n; în
aritmie r863.
RĂZBUNAREA ŞOARECILOR
SAP
MOARTEA LUI SION
Unul din reproşurile cele mai frecvente care i se aduceau lui Alexanc1rescn
era inactivitatea sa literară. Poct u l G. Sion se asociază prietenilor lui Alexan
drescu şi îşi formulează în versuri imputarea:
Iată un poet ce tace
Şi nici proză n11 mai face.
Şoarecii de la Arhivă
I ·au ros pana cea activă.
Ş-altă p a u ă nu găseşte,
Ca să scrie, de trăieşte!
(Din poeziile lui Gheorghe Sion, Bucureşti,
r857' p. 203,)
Alexandrescu îi dă replica prin poezia de faţă, la care Sion răspunde prin
O muză în Spital, aluzie la funcţia de efor al Spitalelor Civile pe care a deţinut-a
Alexandrescu. În ediţia citată a poez i i lor lui Sion sînt reproduse cele trei poezii,
ultima avînd subtitlul "Suvenire din 25 ianuarie r855". Alexandrescu fusese direc­
tor la Arhive între anii r849 şi r854' Compunerea poeziei se situează aşadar la
sfîrşitul anului r854 sau la începutul lui r855.
Răzbunarea şoarecilcr a fost publicată mai întîi în Romi ni a literară din 30
ianuarie r855.
Numeroasele r epr o du cer i în presă, timp de mulţi ani, atestă popularitatea
poeziei. În articolul din Albina Pindului (r868, p. r37), Bo1intineanu consideră
Răzbunarea ş oareci lor drept un "cap d-operă a poetului" şi "cea mai distinsă
satiră ce a apărut în limba romînă".
Romînia literară din 30 ianuarie r855 (R), Colecţiune de nuvele, poezii şi
altele, Bucureşti, r855, p. sr (C), r863. Titlu şoarecilor C: şo ar ic i lor R., soare­
celor rS63; 5-6 omise în R; 5-8 orn is e în C; 7 hîrtii R: hîrtie" aritmie r863;
cond ic i r863: de le R; Il roditoare 12, C: roc1ătoare greşeală r863; 12 literi r863:'
con d ic i R, C; rozătoare R, C' r oz i t o ar e (scris rorli-) greşeală 1"863; 13 ghiscan.
r863, C: guzgan 12; 14 În dosare r863: Între de le R, ·C; locuieşte r863, C: lăcuieşte
R; 16 poliţe I863: poliţă R, C; 17 strănepot 12, C: str ăn ăpo ts r863; 23 şo ar ec i i r863.
C: şo ar ic ii R; 26 S11 bt .r863, C,' sub R; 30 se r863, C: să R; 34 zîmbitor C,' z i rub i.
tor R, r8fi3; 35 generaţiile r863, R: generaţiele C; aveau r863, C: avea R; 36 arne-
1 C notrnu ş i grupul gratie ct, apare frecvent În e d lt.ia 1863.
2 Forma din text cere prorum lnrea Iris i la hică , neoutşnu ltă, fi cuvîntului G,'ecia·
3 Ar putea Ii şi singular şi plural (er. cîmpiele etc.).
4 Formă necunoscută din altă parte.
519
[520]
rinţaţi I863, R: ameninţaţi C; 37 pierdem R: scris perdem C;, I863; locuinţa I863, C:
lăcu iut a R; 33 moldovean (-van R) obraznic I863, R: rom în din Moldova C;
în R există o notă, a redacţiei: Facem cunoscut acelor ce nu ştiu că d . Sion a
tradus în versuri elegante o mare parte din Paradisul lui Milton; 41 o am R,
C: am aritmie I863; 42 ca R, C: că I863; 47 şoareci I863, C: şo ar ic i R;
49 a I863, C: ş-a R; 50 picerele 1863: picioarele R, p ic io ar i le C; 51 toţii R, C:
toţi I863; 53 şo ar ec i i 1863, C: şoaricii R; noştri 1863, R: nostri C; 54 găsi I863:
cerca R, C; -mprotivire I863, R: -rnpot.r iv ire C; descurăjaţi I863: descurajaţi
R, descurageaţi C; 55 orce I863, C: orice R; totdeauna I863, C: t.ot daun a R;
58ziseI863,C:ziceR; auz it.or i i r So j . auditoriiR, C; ap lauda.t r So j , C: aplodat
R; 62 domnea I863, R: dormea C; în natură R, C: înatura I863; 70 taineci
z863: tainici R, C; 71 purta I863, R: purtau C; 73 arăta I863, R: arătau C;
74 ruunt.e aucă 1863, R: munteană C; 76 ţipăt I863, C: ţipet R; 77 Ţ'îrcov n ic ii
1863, R: Ţ'ir covn ic i i C; 82 chiar daca I863: deşi chiar R, C; -o C: -a R, I863;
33 -a I863, C: -au R; 85 şoarecii I863, C: şoar ic.I R; 87 face onoare I863, C:
mult OIlor face R; 89 şo ar ec i I863, C: şoarici R; 91 nu îmi I863: nu prea-m ,
R, nu-mi C; 92 faimosul 186.').' vestitul R, C; 9'3 mîna R, C: m in ă- I863:
95 pierderea: scris perderea R, C, 1863; 96 amic îmi fusese I863: îmi era prieten
(prietin R) R, C; 97 crez I863, C: cred R; daca atunci r863: d acă-atunce R,
dacă atunci C; 99 Daca I863, R: Dacă C; şoarecii r863, C: şo ar ic i i R.
ADIO
Invectiva este adresată, cum arată subtitl�l din manuscris, p ro co nsu lu Iu i
Halcinsld, reprezentantul la Bucureşti al au toer at ie i ţariste. Halcinski intrase
in conflict cu mai mulţi democraţi r o m în i , prin,he care şi Cîmpineanu. (În 1851
proconsu lu l îl sfătuieşte pe ştirbei să confişte averile revoluţionarilor de la 1848.)
Nici cu Alexandrescu relaţiile nu erau mai bune. O mărturiseşte poetul în scri­
soarea către 1. Ghica din 2 ianuarie 1853; vorbind despre inaugurarea Teatrului.
Naţional, poetul relatează că "DD. co nso l i asista la această deschidere: cel rusesc
şi cel nemţesc era într-o lojă cu domnul. Dar apropo de cel rusesc (care nu ştiu
de ce mă uraşte foarte mult), să vorbeşte pe aici că n-ur fi în bune relaţii cu
şeful statului ... "Halcinski a plecat din Bucureşti o dată cu retragerea trupelor
ruseşti în timpul războiului Cr i m ee i , în august 1854' Din această epocă datează
poezia lui Alexandrescu, care se pare că a c ircn la t în manuscris o bucată de
vrelne.2
Se g ăseşt e 'În ms , 801 al Academiei R.P.R., fO I16-II7, anexat unei scrisori
către Ghic a din 22 august (1854) (ms), I863. Titlu în ms se citeşte subtittu}: pentru
plecarea proco nso lu lul Halcinski; în locul versurilor 1-4 se citesc în ms :
Adio! lung adio şi fără revedere,
Departe, mult departe te du de ţara mea:
Pustiul Siberiei te-aşteaptă cu plăcere
Pămîntul să te-nghiţă şi dracul să te ia.
l Chiar în acelaşi vers, ediţia din 1863 scrie laba pentru labă.
2 Cf. C. D. Aricescu , Satire poliiice care au circulat în public, manuscrise *i anonime,
�ntre anii 1840 - 1860 ... , Bucureşti, 1884, p. 3.
520
[521]
-6 climă I86.1: ţară ms; 7 Jiganie I86.1: Jîganie ms ; 9 rorn înu l I863: rumînul
ms; 10 Monarhului ce I863: Acelui care ms ; înzestra I863: inzestr ă ms ; 11 săl­
batic, f an at.eca- I863: fanatic, să lb a teca- ms ; 12 robiei I863: robirii ms; dez­
gusta I863: dezgustă ms ; 16 crude ms : crede I863; 17 se I863: să ms;
18 v ind ica t I863: vindecat 1125; 25 copiii m.s ; copii aritmie I863; 29 ms are în
.şt ersd turâ :
Cînd toamna rodul dulce s-a copt în
30 Ţ'ăr an n l 111S: scris Ţeranul I863; se I863: să 112s; 31 ramură I863: ramura ms ;
expune rns : scris espune I863; 32 Scheletul I863: Cad avr u I ms ; cad avr u I (scris
-cadavcru L) I863: scheletul ms; 34 ferit I863: scutit 'InS; 35 feţei I863: feţii ms ;
.39 Pustiul Siberiii I863: Pustie le Schitiei ms ; 40 dracul I863: dracu ms ,
CONFESIUNEA UNUI RENEGAT
Satira aceasta, îu dr ep t.at ă împotriva lui Eliade, a fost publicată mai întîi
in ziarul l ndeperuiinic din! mai 1861. Pentru o datare corectă trebuie să ţinem
seama de împrejurările care I-a.u Îndemnat pe Alexandrescu să o tipărească.
La 13 aprilie 1861 apare în Naiion alul lui V. Bo icr escu o prolixă fabulă
intitulată Cîinele bolnav de ochi, semnată II (X). Introducerea la această fabulă
'Îl vizează pe Alexandrescu şi recentele sale publicaţii din ziare, referindu-se în
.spec ia l la M'ietul murind. Alexandrescu îl consideră, probabil pe drept cuvînt, pe
Eliade drept autor al atacului şi, ca răspuns, trimite ziarului .Independinţa această
Confesiune, înso t in d-o de o scrisoare cu car acterpo lern ic , semnată G.M.A., În care,
-d up ă ce face aluzii la diferitele acte de trădare, mai vechi şi mai recente, ale lui
Eliade, fără a-l numi, şi după ce citează dintr-o epigramă a lui Iancu Văcăroscu
şi dintr-o satiră a sa, îndreptate Împotriva aceluiaşi, încheie:
"Dar fiindcă acum nu este vorba nurua i de fabule, pînă a se răspunde au­
·torului iarăşi printr-o fabulă vrednică de dînsul, eşti rugat, domnule redactor •
. a publica în jurnalul d urn it a Ie Ln âependin ta , care merită în adevăr numele ce
poartă, a lăt ur at a « confesiune a unui lepădat» şi a primi încredinţarea osebitei
stime şi consideraţiuni din partea unuia din abonaţii du m it.a le ."
Faptul că în prima ei tipărire această poezie apare ca un răspuns direct la
fabula lui Eliade, i-a făcut pe toţi cercetătorii operei lui Alexandrescu - Înce­
pînd cu Bogdan-Duică' - să considere că data compunerii este tot anul 1861, că,
aşadar, poezia ar fi fost scrisă ca o replică la Ciinele bolnav de ochi. Această
.rla t ar e se loveşte însă de o serie ele fapte care o infinnă:
Alexandrescu nu afirmă în nota sa că ar fi scris poezia în urma apariţiei
f a b u le i atribuite lui Eliade. Dimpotrivă, el arată că, neavînd răgazul să răspundă
tot pr in.tr-.o fabulă, trimite redacţiei această "confesiune" pe care e de presupus
.că o avea de mai de mult.
Pe de altă parte, e neverosimil ca într-o poezie scrisă la 186r, elementele
atacului, aluziile concrete să se refere exclusiv la evenimente petrecute cu aproape
,treizeci de ani în urmă, în timpul ocupaţiei ruseşti: ceasornicul dăruit de Kisse1ef
1 P. 38; Gh. Adn mesou, Gr igorc .Alexandrescu, Poezii. ..• Bucureşti, 1925. p. 263;
'E. Lovinescu, p. 70. G. Călinescu, p. 408, observă însă că "satira e în stilul cel mai
w iguros a 1 poetului, deşi parcă de o factură mai veche".
521
[522]
(v. 17), privilegiul ele care se bucura tipografia (v. 31 - 32), se iz in ne a provocată
în Societatea Filarmonică (la acest fapt se referă, probabil, versurile 21-24) etc.
Aceasta cu atît mai mult, cu. cît în scrisoarea cMre redacţie sînt pomenite" tră­
dări" m u l t mai recente: întoarcerea lui Eliade în ţară sub protecţia t.ur ei lor , "povil­
ţuind pe şeful armatei otomane să facă din Rorn în ia un p aş a l îc turcesc şi să
închidă în temuiţă la Rusciuc pe ştefan Golescu, protectorul său". l�ot Eliade a
fost acela "care a făcut ode pr in tu lu i A. Gh ic a , cînd se zguduie pctmîntul şi
tremure! de [ric â , care a făcut ode prinţilor Gh. Bibescu şi B. Ştirbei cînd s�
lupta pentru dom n ie , făcînd din ei doi Joi păg irieşt i ce se lupt in aer; care s-a
înrolat la conservatori pentru o plată destul de bună şi apoi a fost respins de
dînşii pentru incap acit.a tca sa" etc., etc.
În sfîrşit, chiar dacă am admite că poetul îşi p ăstr ase neatinsă puterea
creatoare şi după boala care îl lovise în 1860, este evident că tonul şi elementele
romantice ale p oez ie i! nu cadrează cu atmosfera rea listă elin întreaga S8- pr o­
ducţ ie poetică de după 1847'
Credem" că trebuie să identificăm Conţ esi u nea unui r eneg at cu Sţrooeâania,
poezie trimisă în 184.1 la Iaşi pentru a fi inclusă în ediţia pregătită de Kogăl­
niceanu şi Donici, şi care n-a 1118.i fost tipărită. Alexandrescu cere în mai multe
scrisori către Ghica restituirea manuscrisului şi este probabil C8- cererea să-i fi
fost sat.isfăcută ." Confesiunea nu este elecît l at.i n iz ar e a titlului Spovedania.
Este interesant de remarcat, şi aceasta confirmă ipoteza noastră, că textul
tipărit în l n âeţien d.in ta şi în ediţia din 1863 prezintă n u met oase p ar t icu l ar i tă.t i
ortografice moldoveneşti, urme ale intervenţiei cditorilor de la Iaşi pe m.an uscr isu I
original (scrisnesc pentru scrişnesc , v. 8; /sfdşia, v . 16; c ăstig ate, v. 19; tî­
r âvuiu-wui , v. 23; zimbit, v . 36 etc.). !
Independinţa din 1 mai 1861 (I), 1:'363; reprodus 'În Romînul din 11/23 mai
1861. Titlu renegat 1863: lepădat I; 17 p iep t u . scris peptu I, 1863; 22 simţi­
mente 1863: simtimente I; 44 trimite 1863: le trimite aritmie I; 50 să mai
I: să le mai aritmie 1863; 51 Hristos 1863: Cristos I; 57 ruga 1863: ruga-ţi I.
VULPOIUL PREDICATOR
Fabula aceasta, una din primele creaţi: ale lui Alexandrescu, a fost p n b l i­
cat ă mai întîi în ediţia din 1832.
1. Ghica (p. 659) relatează împrejurările în care a fost rec it.at.. în f a ţ a
lui 1. Văcărescu: cu o seară după ce Alc xan drescu făcuse cunoştinţă cu Văcăr cscu ,
a avut loc la tatăl lui Gldca o reu n iu ne la care p art.ic ip au Văcăr escu , Euf ros in
Poteca, 'Eliade, fraţii Cîmpineanu şi alţii. "Serata s-a încheiat, dup ă cum se
obicinuia pe atunci, în sofragerie, cu un curcan fript, admirat ele întreaga. adu-
1 Vezi, mai ales, descrierea rernuscări lor , versurile 5-16.
2 Vezi 1. Pischer, Note '5i rectificări cu privire la opera lui Gr. fi lexanclrescu, în Analele
Universitătii "C. 1. Parhon", Seria ştiinţelor sociale, 7, 195'\ p , 93 şi urm.
3 Poezia a rost considerată pi r-rdu t ă de cercetătorii "perei lui Alexandrescu. Cf',
G. Bog d an-Du ic ă, p. 33; E. Lovinescu, p. 65.
522
[523]
n ar e , b la gos lov it de părintele Grigorie Poenăreanu şi salutat de t iuăru l poet
cu fabula sa, care se termina cu:
Prinţule, în loc de plată,
Aş pofti cîţiva curc an i .'
Trebuie să situăm, aşadar, compunerea fabulei între anii 1831 şi 1832.
Vul poiu] predicator este o traducere, cu destule stîngăcii (provenite în mare
măsură, dintr-o insuficientă înţelegere a originalului), a fabulei lui Florian, Le
v en ard 'lui pt'cche (III, 7):
Un v ie u x renard casse , goutteux, ap op lect ique ,
Ma is instruit, e loq u en t , d iser t ,
Et sach aut tres b ie n sa logigue
Se mit it prech er au desert.
Son s tyl e e t a i t fleuri, sa morale excellente.
:::) prollvait en trois points que la s i mp l icite ,
Les bonnes moeu rs , la pr ob i t.e ,
Donnent it peU de fr a is cette felicite
Qu'un moncle irriposteur nous pr esen t e
Et nous fait payer cher saris la donner j a m a is .
Notr a pr ed ic a.t eu r n'avait aucu n succes;
Personne ne vena it , hors c in q ou six m ar mo t tes ,
Ou bien quelques biches dev ot es
Qui vivaient loiu du bruit, sans entour, sans f aveur ,
Et ne p o uv a ie n t pas me t tr e en credit l'orateur.
Il prit le bon parti de changer de m a t iet'e ,
Pr ech a contre les ours , les tigres, les l ions ,
Contre leurs appct its gloutons,
Leul' soif, leul' rage sanguinaire.
Tont le monde accouru t alors it ses ser m ons ,
Cerf s , gazelles, ch.e vreu i ls, y trouvaient mille eli ai
L'auditoire sorta it toujours b a ign e de larmes,
Et le n o m du renard devint bientât fameux.
Un Hon, roi de la contree,
Bon homme au demeurant, et vieillard fort pieux,
De l'entendre fut curienx.
Le renard fut charme de faire son entree
A la cour: il arrive, il preche, et, cette fois,
Se surpassallt lui-meme, il tonne, il epou vante
Les feroces tyrans des bois,
Peint la faible innocence it leur aspect tremblallte
Implorant chaque jour la justice trop lente
Du maître et du juge des rois.
Les cOllrtisans, surpris de tant de hardiesse,
Se regardaient sans dire rien;
Car le roi trouvait cela bien.
523
[524]
La nouvaaute parfois fait a irner la rudesse.
Au sort ir du sermon, le monarque e nch arrte
Fit venir le ren ar d : "Vous avez su me plaire,
Lui dit-il; vous m' avez morrtr e la veri te:
Je vous dois un juste salaire;
Que me demandez-vous pour pr ix de vos le<;ons?"l
Le r en ar d r epo nd it : "Sire, quelques dindons".
Tenla a fost reiuată de Alexandrescu în Vul-p ea liberală.
I832, I842, I863. 3 şcoală I832: scris scoală I842, I863; 4 logica I863,
.;:842: loghica I832; 7 Se I863, r842: Să I832; 20 veneau I863: venea I832,
I842; 33 ascultau I863: asculta I832, I842; 34 lacrimi I863, I842: lacrămi I832;
35 Plecau I863: Pleca I832, I842; 47 Pradă I863: Jărtva I832, I842; 52
Ascultau I863: Asculta I832, I842; 63 Oratorul I!?63: Autorul I832, I842; -n d at ă
I832, I842: îndată aritmie I863.
PRIVIGHITOAREA ŞI PĂUNUL
Fabula, publicată mai întîi în ediţia din r832, este o traducere după
Le rossignol et le p aon de F'Ior iau (III, 5)':
L' a i m ab le et tcn dre Philome1e
Voyant commencer le's be a.ux j our s,
Racontait it l''<<::ho f�dele
Et scs malheurs ei ses am our s.
Le plus beau p aon du voisi.nage,
Maître et su lt an de ce canton,
Elevant la tete et le ton
Vint interrompre son .ramage.
,,('est bien â toi, ch a nt.re ennuyeux,
Avec un si triste p lu m.a ge ,
Et ce gros bec, et ces gros yeux,
De v ou lo ir ch ar mer ce bocage 1
A ia be au tc seu Ie il va b icn
D' oser ce leb rer la tendresse;
De qnel droit chantes-tu sans cesse ?
Moi, qui suis beau, j e ne dis r ie n ."
1 Alexandrescu arnpl if ică traducerea acestui vers, adaptînd-o situaţiei de la noi:
Ce vrei? Slujbă, rang sau bani?
(v. 62)
2 V. G-hiacioiu, p. 180.
524
[525]
- "pardon, r epo nd it Ph i lorne le ,
Il est v r a i , je ne suis pas belle;
Et si je chante dans ce bo is,
Je n'ai de titre que ma voix.
Ma is vous, dont la nob le arrogance
M' ordonne de parler plus bas,
Vous vous taisez par impuissance,
.Et n' avez que v os seu ls app as ,
Ils doivent eb lou ir sans doute:
Est-ce assez ponr se faire aimer?
Allez, puisque Amour n'y voit goutte,
C'est l'oreille qn'il faut ch ar mer ,"
11532, 1842, 11363. Titlu Privighitoarea 1863, 1842: Privigătoarea 1832;:
1 Filomela 1863, 1842: Filomi1a 1832; 5 r ăsc int ăt oar e: scris rescîntătoare 1832,
I154Z, 1863: 6 Tristele 1863: Tristile 1832, 1842; 12 Astfel 1863: Asfel 1832,.
J842; 25 Filomela 1863: Filomila 1832, 1842; 30 Soarta nrea 1863: Titlu meu:!.
1832, 1842: de 1863, 1842: să 1832; 32 Astfel 1863: Asfel 1832, 1842.
MĂGARUL RĂSFĂŢAT
Publicată mai întîi în ediţia din 1832, această fabulă este o adaptare după.
La Fontaine, L' âne el le peţi! ch ien. (IV, 5):
Ne forcons p o in t notre talent,
N OU8 ne ferions rien a vec gr âce:
Jarnais un lourdaud, quoiqu'il f asse ,
Ne saur a it passer pour galant.
Peu de gens que le Ciel cherit et gratifie
Ont le don d'agreer infus a vec la vie.
C' est un point qu' il leur faut l a isser ,
Et ne pas r esse rnb Ier it l' âne de la f ab le ,
Qui, pour se rendre plus a irn ab Ie
Et plus cher it son m aî tr e , alia le caresser.
"Comment! disait-il en son ârne ,
Ce ch ie n , p ar ce qu' il est mignon,
Vivra de p air it compagnon
A vec mons ieur , avec madame,
Et j 'uur a i des coups de b â ton s?
Que fait-il? Il doune la patte,
Puis a.u ss i to t il est baise.
1 Alexandrescu n-a înţeles expresict franceză Je n'ai de lilre que ma voix ( .. n-am alUl
diplomă decît vocea") şi, după traducerea literală din ediţia 1832 (ClI o uşoară modificare
\n 1842), a schimbat versul, depărtîndu-se de original.
525
[526]
S'il en faut faire autant afin que 1'011 me flatte,
Cela n'est pas bien mn l a ise ."
Dans cette admirable pensee ,
Voyant son maître en joie, il s'en vient lourdement,
Lev e u n e corne tout use e ,
La lui porte au menton fort amour euse ment ,
Non saris accompagner, pour plus grand ornement,
De son chant gr ac icux cette act ion h ar d ie .
"Oh! Oh! Quelle caresse e t quelle melodie!
Dit le maître aussitât. Hola! Mnr t in-b â to n ."
Mar t in-b ât.on acconrt; l' âne change de ton.
Ainsi finit la comedie.
Se poate observa că, spre deosebire de fabulele precedente şi de Catîrul ce-şi
laudă nobiiitatea , această fabulă, ca şi cea ur m.â to ar e , se depărtează destul de
mult de original: morala nu numai că este trecută ia sfîrşit, dar atenuează con­
ţinutul Întrucîtva negativ din La Fontaine (ver s ur i le 3-4 ale originalului);
împrejurările acţiunii şi numeroase detalii sînt de asemenea modificate.
1832, 1842, 1863. Titlu răsfăţat 1832: scris resfăţat 1842, 1863; 25 Bleste­
matului ,r863. 1832: BIăstematului 1842; 26 Împrejur 1832: împregiur 1842,
1863; 27 pîine 1832: pîne 1842, 1863; 33 astfel 1863: asfel 1832, 1842; 34
-n cet işor 1832, 1842: Încetişor aritmie 1863; ;43 se 1863, 1842: să 1832; 45
slugele 1863, 'r842: slugile 1832; 48 mu l tă ruesc! 1863, 1842: mulţumesc 1832.
I
PAPAGAl,UT., ŞI CELELALTE PASERI
Fabula aceasta, publicată mai întîi în ed iţ ia din 1832, este o traducere liberă
a fabulei lui Florian Le ţrerroo u et (ITI, 16):
Un gros perroquet gris, ech app e de sa cage,
Vint s'etablir dans un bocage;
Et la, prenant le ton de nos faux con na isscurs ,
Jugcant t ou t , b lâ man t tout d'un a ir de suff isance
Au ch ant du rossignol il tro uv a it des longucurs,
Cr it iq ua it surtout sa cadence.
Le l inot , se lo n lui, ne sa v a i t pas ch arrter ;
La Iau vet te aur a it fait quelquc chose peut-ătr e ,
Si de bonne heure il efi t (te son rnaître,
Ef qu ' elle eflt voulu profiter.
Enfin aucun oiseau n'avait l'art de lui plaire,
Et, des qu'ils commen<;aient leurs joyeuses challsons,
Par des coups de sifflet repondant a 1eurs 80ns,
I�e perroquet les faisait taire.
1 Am păstrat această formă, cu toate că provine din ediţia 1S!.2 Şi este neobişnuit�
La Alexanclrescu, deoarece nu este specific molclovenească.
526
[527]
La sses de t a n t d' affr on ts , tous les oiseaux du bois
Viennent lui dire un jour: "Mais p ar lez donc , beau sire.
Vous qui s iff lez t oujour s , faites qu'on vous a d m ir e ,
Sans d ou t e vous av ez une brillante v o ix :
Daignez ch an tor pour nous instruire."
Le perroquet dans l' embarras
Se gratte un peu la tete et finit par leur dire:
"Messieurs, je siffle b ie n , ma is je ne ch an te pas."
Modificările aduse de Alexandrescu originalului sînt puţine: în afară de
suprimarea deliberată a aluziei la criticii contemporani, care ar fi contrastat
cu lipsa unei opinii literare organizate în Romînia anului 1832, se observă în
genere tendinţa de simplificare, mai ales a pasajelor greu de tradus (pasajul
din Florian în care sînt Înşirate păsările din pădure este r cd a t la Alexandrescu
printr-un singur vers: ,. "Pasăre m ică sau 11lare").1
r832, r842, r863. Titlu p a ser i r863, r842: pasări r832; 3 plimba r863: uita
r832, r842; 5 judece r863, r832: jndice r842; 6 Păserile I863, r842: Păsările I832:
9 Filomelii r863, r842: Filomilii r832; 21 exemplu r832, I842: scris esemplu
I863; 22 şuierare: scris şu er ar e r832, r842, r863.
CATÎRUL CE-ŞI LAUDĂ NOBILITATEA
Publicată mai întîi în Curierul romi n esc din 31 iulie 1832, această fabulă
este o traducere liberă a fabulei lui La Pon t a ine , Le mulet se tia-n ia.n t de sa gene­
alogi e (VI, 7):
Le m u let d'un pr e la t se piquait de no b lesse ,
Et ne parlait ineessamment
Que de sa mere la jument,
Dont il co nt a it mainte prouesse.
El le av ai t fait ceci, puis av ai t <"te la.
Son fils pre ten d a it , pour cela,
Qu'on le d frt rnet tr e dans l'histoire.
Il efi t cru s'abaisser ser v arit un m edec in .
Etant devenu v ieu x , 011 le mit au moulin.
S011 pere l' âne alor s lui revint en m emo ir o .
Qnand le ma lh e ur ne ser a it bon
Qu' a m e t tr e un sot a la r a iso n ,
Toujours serait-ce it juste cause
Qu'on le dît bon il qu e lquc cn ose ,
1 Vezi, de asemenea, nota la versul 19 al textului.
527
[528]
Morala fabulei lui La Fontaine apare în versiunea romînească a lui Alexan­
drescu numai în Curierul şi este lăsată la o parte, poate din pricina stîngăciei
de tradncere, în reeditările nlterioare.
Curierul r n m înesc din 31 iulie 1832 (C), 1832,1842,1863. Titlu -şi 1863,
1842: Îşi C, 1832; nobilitatea 1863, 1832, 1842: nobleţea C; 3 Nobleţea C,
1832: Nob let a 1863, 1842; 6 exempluri C, 1832, 1842: scris esempluri 1863:
12 rămînea 1863,.1832, 1842: rămîia C; 13, 14 se 1863,1842: să C, 1832;
19 se sfîrşi 1863, 1842: să sfîrşi C, 1832; nobleţea C, 1832: nobleţa 1842,
1863; 20 bătrîneţe a 1863, 1832: bătrineţea C, bătrîneţa 1842; 23 tatăl său
1863, 1832, 1842: t.at.i-so C: 24 şi-a 1863: ş-a C, şi- greşeală 1832, 1842: după
24 urmează în C:
Daca o nenorocire
Nu ar fi de alt folos,
Decît ca să dea s irnt ire
Mîndrului lăudăros,
Eu tot bune (sic) o numesc.
BURSUCUL ŞI VULPEA
Nu cunoaştem o publicare a fabulei an�erioară ediţiei din 1863. Pare scrisă
Înaintea anului 1860; numeroasele expresii franceze ne îndeamnă să credem că
e vorba de o traducere sau de o adaptare' apropiată de un original francez. 1
G. Călinescu (p. 483) emite, cu îudoieli, ir;oteza că fabula ar putea fi îndreptată.
împotriva lui Cuza "cu tabăra de la l�loreşti cu care domnitorul voia, din în-
demnul :Franţei, să ţină la respect pe austrieci".2
1863.3 Pe: De 1863: 22 rcdijate: scris :redigiate 1863; 42 deşarte: scris deşerte
1863: 49 expune: scris espune 1863.
ŞARLATANUL ŞI BOLNAVUL
Prima tipărire cunoscutii este aceea din Colecţinne de nuvele, poezii ş.; ali ele
Bucureşti, 1855. Dar cum în această colecţie nu este probabil să se fi publicat
inedite, şi cum în textul ediţiei din 1863 există unele particnlarităţi ortografice
moldoveneşti (împregiurtd, v. 27)' se poate presupune că istorioara a mai
fost publicată, poate chiar în acelaşi an, într-o revistă din l\Joldova.
Subiectul este tratat, cu date întrucîtva diferite, şi de Eflop (rpO':u� XOC·� LOCTp6,;.
"Bătrîna şi medicul", 87): o bătrînă bolllav{t de ochi este îngrijită de un medic
1 Se remarcă absenţa, aproape totală, a localizărilor, atît de frecvente la Alexan­
drescu.
2 A. D. Xenopol, Istori!l romlnilor3, XIII, p. 1,2 şi unu., vorbeşte de o tabără de
la Ploeşt l, organizata în acest scop.
528
[529]
I
1
t
\
I
•
care, la fiecare .v iz ită. .îisustrăgea cîte o piesă din mobilier. La sfîrşitul trata­
mentului, pacienta refuză să-i plătească, deoarece vederea îi este mai slabă ca
în a in te : la început îşi vedea toate mobilele, acum nu mai vede nimic.
Colecţiune de nuvele, poezii şi altele, Bucureş ii , I8,55, p. 65 (C), Reforma
din 25 octombrie I862 (R), Romînul din 27-28octomb1'ie I862 (Rom), I863.
Titlu Şarlatanul I863, R, Rom: Doctorul C; 2 slăbise I863, R, Rom: l ips iseC,' 4,5
vestit I863, C: f a imos! R, Rom; 5 se I863, C: să R, Rom; nimeni �863, R,
Rom: nimini C; 7 astfel în C:
Cu poleială legate
8 DiplomeI863, C, R: Diplomi Rom; -n C, R, R01n: în ari imi c I863; aca d crn i i
I863, C: academie R, Rr,m; 14 pierde 1'863: sC1'isperde C, R, Rom; 15 Ci-I C, R,
Rom: Ci îl aritmic,r863; 16 ce î i r863, Rom: ce-i C,R; spune I863, R, Rom: zice C;
17 şaz ă (scris şe�lil) I86,,: şadă R, Aom, Ş28Ză C;20 îl I863, C: i,IR, Rom; 2liarăa
duoua ş-a I863: i ar ă a duoua şi aC, a d oua ş iaR, iară a doua şi-a Rom; 22 n uou ă
I863: nouă C, R, Rom; 23 Luă I863: Lua ( , Fără de nici o sfială, lua (luă Rom) R"
Rom;duouă I863, R: două C, Rom; 24 în casă I863: pe masă C ,R, Rom; 25 îl I863, R,
Rom: el C; 26 uite 1'863, Rom: uită C, R; 27 văz I863, C: văd R, Rom; răspunse R>
Rom: scris respunse I863; împrejurul C, R, Rom: împregiurul I863; 28 ne m a iz.ări nd
I863, R, Rom: nemaigăsind C; 29,30 văz I863, C: văd R, Rom; 31-32 astfel în C:
Sunt şearlatani de tot felul: unii astfel lecuiesc
Relele societăţii; eu îi zic, dar nu-i numesc.
astfel în R, Rom:
Cunosc şarlat an i politici
Care astfel lecu iesc
Ranele soţietăţii (societăţii Rom); eu îi ştiu, dar nu-i numesc.
31 exploatez: scris esp loatez I863.
ATELAJUL ETEROGEN
Istorioara a fost publicată mai întîi în Pâcal â din I7 septembrie I860; ar
fi deci prima manifestare literară a poetului după boala care îl lovise în iun ie­
august I860.
Este posibil ca ideea să fi fost preluată de la Krîlov (Jletieâ», W,YKG li pax ,
IV, 5), tradusă de Donici sub numele Racul, broasca şi Ş tiuca (1, p. 28). Traducerea.
franceză din culegerea citată la p. 487 este datorată lui Picard.
Subiectul ar putea fi inspirat şi din fabula i.:» ttelage a lui Lach ambea ud ie ,
(VI, I2)2, de care se deosebeşte Însă în foarte multe privinţe: în fabula fran-
I De obicei Alexandrescu înlocuieşte in ediţia 1863 cuvîntul vestit din textele ante­
rioare prin faimos. In cazul de Iaţă se pare cii poetul a trimis la tipar o versiune ante­
rioară acelei publica te In Reforma •
2 Cf. V. G hiacioiu, p. 511.
34 - Grigore Alexandrescu, Opere 1
529
[530]
ceză este vorba de un bătrîn care urma să se căsătorească cu o fată de cinci­
sprezece ani; el se convinge că trebuie să renunţe la acest proiect, cînd vede pe
drum o căruţă cu doi boi înjugaţi, uuu l slab şi bătrîn, altul tînăr şi puternic.
Păca lă din I7 septembrie I860 (P), Reforma din I noiembrie I862 (R), I863.
'I'Inlu atelajul P: scris atelagiul R, atelazul I863; 2 înhamă 1863: înhă mă pro­
oabilcorect P, R; 9 astfel în P:
Omul suit în car
12 Dar I863, R: Iar P; 16 Zice 1863: Zise probabil corect r, R: 20 vizitat
(scris visitat) I863, R: cunoscut P; 21 omis în P; 22 aflat 1863, R: văzut P:
24 atelajul P: scris atelagiul R, a.tel azu l I863.
IEPURELE, OGARUt ŞI COPOIUL
Fabula a fost publicată mai întîi în Romi-tia lit er ară din 16 aprilie 1855,
sub titlul Ogorul şi iepurele. Versiunea primitivă este mai amplă decît aceea din
1863.
Romînia literară din 16 aprilie 1855 (RL), Reforma din 31 martie 1863
(R), 1863, Titlu Iepurele (iepurile R), ogarul şi copo iu l zSrij , R: Ogarul şi iepu­
rele RL; 1 lăudate 1863, R: însemnate R; 2 reproşate 1863: împutate RL,
imput ate .R; în locul versurilor 3--4 se c'ites� în 'RL:
Mai ales cînd să-ntîmpl!ă s-aducă-mp iedecare
La cugetări şi fapte vr'ednici de defăimare.
Asta ue-o-ncred iutează
Fabula ce urmează:
4. executarea 1863: scris esecutarea R; 5 iepurile 1863, R: iepurele RL;
7 atunce a omis în R: în locul versului 13' se ci tese în RL:
Copo iu l ; el sentinţa fără apel o da,
Căci era de soi nobil şi se născuse prost
Şi dreptul natural îl cunoş te a de rost.
12 viu 1863: voi R; în RL uersul se citeşte astfel:
Eu viu să te j ă lu ie sc
15 vrînd a-l întîlni 1863, R: oricînd vreu să-I prind .RL: 16 v ij e li i .r863, R:
v ijă l i i RL; 18 piept 1863, RL: scris pept R; 23 Cînd 1863, RL: Căci R; în
locul versurilor 25-28 se citesc în RL:
- "Destul: respunde-acum, soi necuviincios,
Urecheat şi fricos;
Zi, ce s-ar fi-ntîmplat dacă domnul ogar.
Gon indu-te-n zadar.
530
[531]
S Îşi frînge a vrun picior? Şi cum de îndrăzneşti
Să faci a asuda ogar i i boiereşti?"
Iepurele-a respuns : "Măria ta, gîndesc
Că nu păcătuiesc,
Fiindcă am vroit
10 Prin fugă să mă scap de un vraJ111aş cumplit. .. "
- "Te-nşăli, Iătr ă atunci copoiul cafeniu,
În cond ică e scris, pe cît eu minte ţiu,
La faţa şeaptezeci, al şesea paragraf,
Că orice vînător te poate face praf
15 Dacă te v a-nt i ln i ; ai drept a te lupta,
Dar nu-ţi este iertat prin fugă a scăpa.
Pe acest temei dar, iată te-am osîndit
Să fii de tribunal Îndată jupuit:
26 le omis în H; 27 Orice I863: arce R; 29 va rămînea I863, R: să va păstra
RL; judecător I863, RL: judecători R; 30 jeluitor I863: jă lu itor RL, jeluitori R.
URSUL ŞI VULPEA
Fabula a apărut în toa mn a! anului r855 în ziarul Patria sub titlul Lupul
şi vulPea:
Steaua Dunării din 3 noiembrie I8SS, r e-producind o publicaţie anterioară
din Patr ia'' (5), Reforma din I martie I863 (R), I863. Titlu Ursul I863, R:
Lupul 5; înaintea versului 1 se citesc în 53:
A fost un timp cînd multe din fabulile mele
Se esplica de oameni în chipuri foarte rele,
Crezînd cei cu rău cuget că eu prin dobitoace
Pe hoţi, spioni şi alţii nu i-aş lăsa în pace
5 Să-şi facă mcseria. D-atunci învăta i minte,
Şi veţi vedea la vale
Ce fel m-a m pus la cale,
Ca să nu dau pricini la astfel de ispite.
2 cînd omis în 5; răsturna 5, R: scris rest urna I863; în locul versurilor 4 -10
se citesc următoarele în 5:
Zicea unei vulpi lupul: "Şi-n ce o să stea oare
Binele acel mare?" îl Întrebă. - "În toate
1 V. Ghiacioiu precizează "noiembrie 1855". Este greu de crezut că a apărut în 1 sau 2
noiembrie în Patria din Bucureşti şi a fost reprodusă a doua zi în Steaua Dunării din Iaşi.
2 .]olecţia acestui ziar lipseşte din Biblioteca Academiei R.P.R.
3 Cf. Corbii şi barza, variantele.
34*
531
[532]
..
4. vulpi I863: vulpe R; c-or ic in e I863: ş-orc in e R;13 îmbunătăţim S, R: -m b u­
n ăt ăţ irn aritmic I863: 19-20 astfel în S:
Mulţi ce se cred în stare
19 sau I863: şi R: 22 Daca I863, R: Dacă S: 2·t Tot astfel I863, R: Ca
lupul S.
CORBII ŞI BARZA
A apărut mai întiiîn Concordia din IZ martie 1857, precedată de un prolog
în care se reia prologul fabulei Ursul şi oul pca (suprimat şi acesta în ediţia elin
1863; vezi variantele). încheierea a provocat protestele boierilor; iată cum rela­
tează Alexandrescu faptele, în scrisoarea către Ghica din 14 mai 1857 (vezi mai
jos nota din Reforma):
"În zilele trecute, un boier (lin cei mai m ar i a rcc l am a t împotriva mea la
c a i m ac an u l+, cerînd răzbunare pentru insulta ce z ice a că aş fi făcut clasei întregi
printr-o fabulă publicată în Concordia şi care să încheie cu ur mă to ar e le versuri
[urmează citarea versurilor 36--40]. Numitul bo'ier , care să vede că are cuvinte
a-şi aplica fabula, pretindea că printr-acele versuri atacam nu numai pe D.D .-lor
(de.;;i nu numesc pe nimeni), dar chiar şi puterile care i-au decorat. Caimacanul
ri-a Înţeles lucrul ca dînşii, căci altfel s-ar fi/făcut un frumos scandal, şi cre z
că n-aş fi pierdut eu la judecată." I
Versurile cu atît de directă referire la si'tuaţia din vremea poetului (36-41)
s-au întipărit în mintea contemporanilor. Sh�t folosite, de exemplu, ca motto la
ar t ico lu l Ocaeiuwile zilei al lui G. Costa-Foru din Secolul (15 aprilie 1857).
Concordia din t z martie I857 (C), Reforma din I5 noiembrie r862 (R),
r863, Romînul din I9 februarie I872 (RO'In): versurile 36--40 se găsesc citate în
scrisoarea către r. 'Gh ic a din I4 mai I857"fo 144-145 (ms). Inaintea titlului e
citesc în C:
A fost un timp cînd multe elin f abu li le mele
Se esplica de oameni în sensur i foarte rele,
Crezînd cei cu rău cuget că eu, prin dobitoace.
Pe hoţi, spioni şi alţii nu i-aş lăsa în pace
5 Să-şi facă meseria! D-atunci învăţai minte;
Şi veţi vedea la vale
Ce fel m-a m pus la cale
Ca să nn mai dau pricini la astfel de ispite.2
Căci fabulile mele cele ce au să vie
10 Nevinovate, blînde ca mieii or să fie;
Cum e dov ed i toare
Fabula următoare:
1 Al. Gh ica , "fostul tiran" de la 1840.
2 Vezi Ursul şi vulpea, variantele.
532
[533]
l'n R se citeşte următoarea notă: Această poes ie s-a făcut sub ca irnac am ia lui A'lex a n­
c1TU Ghica vodă. Boierii s-au plîns la ca irnaca m contra autorului; iar acesta le-a
răspuns: deoarece nu se atacă nimeni personal prin această poesie, de ce vă p lîn­
geţi, de ce vă băgaţi lingura unde nu vă ferbe oa l a P.' 14 gl,as C, R, Rom: plac greşeală
proneniu; din confuzia unor caractere chirilice I863: 22 ora (oră Rom) de plăcere
I863, Rom: timpul de p lăcer e C, ceasul de plăceri R: 23 durere I863, Rom, ,C:
dnreri R; după 26 urmeaeă în R:
De ferul sîngerat,
27 Iar 1'863, R, Rom: Şi C; 32-35 se citesc astfel în C:
Cîmp sau om cît le place pot a fî ruinaţi,
Nouă ne merge bine, şi Iată-ne-ngrăşat i.
30 răspunse I863, C, R: scris respunse Rom; 33 omis în R: 36 t ăr e i (scris
ţerei I863) I863. r:. E, Rom:ţăriims: soartă I863, C, R: soarte Rom; 37 s tr e i n i
I863, C, R: străini Rom; 39 se citeşte astfel în R:
Şi foarte îngîmfaţi
42 -43 omise în C; 44 să I86]." se' C, R, Rom: muritori I863, C, R: trădători
Rom: 45 Dacii I863, R: Daca' C, 'dac-Rom; oameni I863, u, Rom: l�lme C; aşa
I863, C, Rom: aşa de R; 46 răspunderea I863: scris respunderea C, R, Rom.
CALUL VÎNDUT ŞI DIAMANTUJ4 CUMPĂRAT
I863_ 2 imi: -rn i aritmie I863; 20 -nt împ lare : întîmplare aritmie I863-
PORCUL LIBERAT
Fabula a fost publicată mai întîi în Rumînul din 14/27 decembrie 1857.
Dezrobirea ţiganilor domneşti şimănăstireşti a avut loc în 1844, a celor parti­
culari în 2 februarie 1856.
Concepţiile lui Alexandrescu pot fi comparate cu co ns i der a ţ i i le lui Alecsan­
dri de la sfîrşitul povestirii Vasile Porojan:
"Această reîntoarcere de bună voie la sc lăv ie ni-a făcut a cugeta m u lt asupra
modului de a libera popoarele ce sînt sclave din născare şi m-arn convins că pre
cît e de n com.en os faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atît e de necumpătat
faptul de a l ib er a deodată pe un sclav, fără a .. l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă
şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite." (La 1. Gh'ica ,: Scrisori, p. 83,)
Rumînul din I4/27 decembrie I857 (R), Reforma din I8 a-prilie I863 (Ref).
I863' 1 s-au liberat ţiganii I863, R: s-a liberat ţiganul Ref; 3 pe un porc 1'863, Ref:
un grăsun R; el I863, R: îl Ref; 80rcum I863: Oricum R, Ref; a ţi-o dobîndi
I863, R: ţ-ei agonisi Ref; 9 poci I863, R: pot Ref; 10 dov lece i I863, R:
533
[534]
dovleci Ref; Il BaI863: Nu R, Ref; 12 să I863, R: Să-ţi Ref; 13 crez I863, R:
cred Ref; 15 are în Ref următoarea formă:
Să mă schimb din ce a fost tata şi de starea lui să fug,
15 r id ic I863: ridic R; 16 Ş-apoi ce ar zice I86J." Nvor să r iz ă atunci R, Ref;
17 -nţeleg: înţeleg aritmie I863, R, Ref; 18 de ea greu se desp ăr ţesc I863,
R: ei cu greu o părăsesc Ref.
CASTORUL ŞI ALTE LIGHIONI
Prima publicare în Rom inul. din 22 aprilie/4 mai r858.
S-ar putea ca fabula să se refere la calomniile şi persecuţiile suferite de
revoluţionarii de la r848; ultimele patru versuri sînt destul de clare în acest
sens.
Rorn înu l din 22 aprilie/4 m.ai I858 (R), Romînul din I2 martie I86I (Rom)1,
Reforma din II aprilie I863 (Ref), I863. Titlu şi alte lighioni I863: zidar R,
şi alte lighioane Rom, Ref; 1 lighioane, locuind I863, Ref: lighioane, lăcu In d
R, leghioane ce locuia Rom: 2 Erau I863, R, Rom: Era Ref; 3 care I863,
R, Ref: Ce tot Rom; 4 viznnii, cuiburi I863, R: vizuină, cuiburi Rom, v iz u in i ,
cu ibu l Ref; 5 Ele dar I863, R, Ref: Deci ele Rom; 7 ar putea I863, R,
ReI: putea-vor Rom; 8 prin care I863, R: cum, prin ce Rom; 9 Stavilă al
opune I863, R: O stavilă ar pune Rom, St av ile ar opune ReI; 13 Eu asta soco­
tesc I863, Rom, ReI: Ar fi bine, gîndesc R; 14 De rn i-et i'' (scris mieţi) da I863:
Să daţi voi R, De-mi d a-v e ţ.i Rom, De-mi 11ţi da Ref; 15 Să m-apuc să I863,
Ref: Şi eu să vă R, Să mă apuc ca să Rom; 16 apei R, ReI: apoi greşeal ă
Rom, I863; 21 încîntat 1.863, Rom, Ref: in irna t R; 22 Păr-a mai zăbovi I863,
Ref: Ca vrednic muncitor R, Nici ea (= că?) mai zăbovi Rom; 24 - 25
astfel în R:
Lucrează mult, mereu,
Dar de noroc gonit,
De ajutor lipsit,
În lucrul său cel greu
El nu a izbutit;
25 astfel în Rom:
Rău foarte izbuti,
27 umflat I863, R, Ref: îmf la t Rom; 28 Izbi ş-asv îr l i I863, Ref: Izbi ş-ar u ncă
R, Izbeşte, aruncă Rom; 29 înălţat I863, Rom, Ref: neuscat R; 30 fugînd I86],
R: fugind Rom, Ref; 31 blestemau I863: blestema R, Rom. Ref; 32 defăimau
1 Se pot observa în text numeroase intervenţii ale redacţiei ziarului.
2 Forma suspecta.
534
[535]
t
\
\
r863: defăima R, Rom, Ref; 35 Răul r863, R, Ref: Ast rău Rom: 36-42
astţ el în R:
Căci nu ne-a ascultat
Cînd l-am povăţuit
Şi căci a-n tăr it at ,
Prin nerozia lui, pe un vrăjmaş cumplit.
36 --38 astfel în Rom:
Fiindcă a cercat
În proasta lui dorinţă
In (= un) ce peste putinţă.
42 Tragem I863, Ref: Păţim Rom: 43 preţuieşte I863, Rom, Ref: răsplăteşte R;
44-46 astfel în Rom:
Or icar i nobili fapte sau dreaptă Încercare
Spre al mulţimii bine şi a ţării apărare
Mişei o defaimă cind ea nu izbuteşte.
44 -ncercare I863, Ref: cerc are R; 45 ţărei I863, Ref: ţării R; 46 daca I863.
R: dacă Ref.
MIELUL MURIND
Prima publicare cunoscută este aceea din Romînul (17 februarie I86I);
cîteva particularităţi ortografice moldoveneşti (căni pentru cîini, v , 22; stirp eascâ,
v , 27; de pe pentru după, v . 29 etc.) ne îndeamnă să credem că a existat şi o
publicare anterioară, în Moldova.
Partea finală a fabulei p?re să se refere la fapte precise, pe care nu le-am
putut identifica.
Alexandrescu îşi preţuia această fabulă, poate printre ultimele ca dată:
în scrisoarea introductivă la Confesiunea unui renegat, se numeşte pe el Însuşi
"autorul f ab u le lor Catîrul cu clopoţei şi Mielul murind".
Rom in u l din I7 februarie I86I (R), I863. 3 Muşcînd I86]." Mîncînd R;
5 să I863.' se R; 8 datoriile I863: datoriele R: 9 mieii: scris meii R, I863; 13
Şi-i zicea I863: Z ic îndu-J R; 14 fătul I863: fiul R; 15 v iu curînd I86]." am să
viu R; 16 Căci pe această I863: Curînd, căci p-astă R; 20 Tu ştii bine I863:
Ştii bine tu R; 22 se citeşte astfel în R:
De cîni şi de ciobanii veniţi să o păzească
23 zace de rea gălbează I863.' de grea gălbează zace R; 24 se citeşte astfel în R:
C-avem o sumă de doctori, ce rea tratare-i face
25 c io b an u I I863: ciobanii R; 26 tată-tău-l I863: tat'tău îl R; 28 şi-nţelege el tot
r863: şi el pricepe tot R: 29 După acei din preajmă I863: De pe ce i de aproapeR.
535
[536]
-
ZUGRAVUL ŞI PORTRETUL
Publicată mai întîi în Rominul din 30 martie 1861, istorioara aceasta este
t ot uşi mai veche: un manuscris În caractere chirilice se găseşte printre scrisorile
către 1. Ghica, ceea ee situează data compunerii înaintea anului 1860. Pe de
altă parte, referirea la redactorii care laudă pe unii dintre candidaţi n-ar putea
"iza decît alegerile pentru divanul ad-h oc din toamna anului 1857; în preajma
acestor alegeri trebuie fixată şi data compunerii poeziei. Presupunerea noastră
este confirmată şi de faptul că la versul 28 se vorbeşte de Carca lech i ca de un
"redactor care a trăit"; or , Carcalechi ruur ise puţină vreme Înainte, în 1856.
Ipoteza emisă de V. Ghiacioiu (p. 53'Z), după care portretul ar fi acela
executat poe tu lu.i de pictorul 1. St ăncescu şi expus, dnpă informaţiile editoarei, la
Paris în 1862, este p lauz ib i lă! şi nu iuf ir m ă datare a noastră: St ăncescu a plecat, ca
bursier, la Paris în anul 18STŞi e de presupus că a luat cu sine cel puţin o schiţă
� portretului. Transportarea ia Paris a portretului a putut prilejui versul 6 al
Istor io are i ,
Se găseşte în ms , 801 al Academiei R.P.R. fO r86-1882 (ms ), Romînul din
30 martie r86r (R), 1'863. 1 foarte vestit r863, R: mult renumit ms: întîi (întîi
ms ) însă-n tr eb are I863. ms: îut i ia Întrebare R; 3 îi 1'863: eu ms, R; rn i-I
I863, ms , R: mă în ştersătură ms; 4 Aşa cum orcui [863, ms: Aşea Încît cuiR;
5 astfel în R:,
,:ăcî am un prea mare-ntere7, ca în streinătate
6 Ş-auume-n Franţa mai ales .r863, ms : Şi 'mai ales în Franţa, voi R; să .r863,
R: se ms: 7 foarte rară .r863, R: r ar ă-n lume ms: 8 Ş-ai ei epitropi I863: Ş-ai
ei prieteni ms, Şi. epitropii ei" R; în astă ţară I863, R: cu frumos nume ms :
<} îut î iaş i r863: în t iaş i ms: versul are în R forma:
Foarte uşor, răspunse el, nu este-ntîia dată
Il te voi r863, ms : eu te-oi R; te îngraş r863, ms: te-ngraş eu R; 12 Numai
vezi de portret .r863, ms : Numai să vezi d-a l tău portret R; 15 N-ar 1863. ms :
Nu ar R; sînt .r863. ms : -s R; 16 Tr ăsur e le-m i , ochi, gură (gura I86:1) r863.
'ms:Trăsure, o ch i ş i gură R: 17 rîd cîţi mă cunosc I863, m s: toţi mă reCl11l0SC R;
19 vreun! I863, ms: cu mv a vrun R; 20 r o m in I863, R: r urn in ms: 2:J proş­
tilor I863, ms : răilor în şteysătură 1115, celor proşti R; 2'j, e locuen tă r863: eloc­
venţă ms , e loc in tă R; celor .r863, ms : la acei R; 25 virtuoşi I863. rus: v ir t oş i
R; 32 care nu-l credea I863: ce se îndoia ms , care nu-l vedea R: 36 scris r863.
ms : zis R; 38 u-au să fie 1'863: n-or să fie ms, nu vor fi R; înşelaţi r863, R:
înşălaţi ms .
1 portretul, reprodus în ediţia cttată la p. :3 şi 31, este intr-adevăr rlatat în
sensul mărturisit de Alexandrescu în versul 11.
Z Cu caractere chirilice.
536
[537]
CATÎRUL CU CLOPOTEI
A fost publicată mai întîi în Romînul din 12 februarie 1861. Alexandrescu
face aluzie la clopoţeii din fabulă în articolul introductiv la Confesiunea unui
r enega t , afirmînd despre "căzutul protector" de la Naţionalul al lui Eliade că,
"ameţit de sunetul clopoţeilor, nu mai auzea glasr.! opiniunii publice". Redac­
torul N aiionalwlui era V. Boierescu. Pentru contem por ani aluzia era desigur clară
şi se referea la probleme de actualitate, cum lasă să se înţeleagă nota introductivă
din ziarul Uniunea rcm in ă , care a socotit necesar să reproducă fabula la numai
cîteva zile după prima ei apariţie (18 februarie 1861): "Morala are o legătură
foarte naturale cu fabula, fiindcă o coprinde în sine şi s-ar înţelege d e ta ti,
chiar daca n-ar fi adăogată însuşi de poet la sfirşitul fabulei".
Duşrnăn ia poetului faţă de Bo ier cscu nu s-a stins curînd. Un articol inti­
tulat Des-pr e di ţrlom a iie- şi publicat de Alexandrescu în 5 decelnbrie 1874 în
Rominul , se încheie astfel: "Sfîrşi'1d, rugăm pe cititori să b in.evo iască a crede că
u-arn "rut să ating modest.ia ac t u a le l u i ministru de Externe, V. Boierescu, ap li­
c îndu-i acest portret. Marele serviţie ce a adus ţărei sînt constatate şi dovedite
prin cor doun e le şi decoraţiunile cu cari I-au recompensat străinii"'.
Ideea f abu le i ar putea proveni de la Hrisoverghi, care în M'agariu] îngîmfat
vorbeşte de un
Magari decor ar isit
Şi cu clopotul la gît.
(Poezii, p. 2�.)
Romînul din I2 februarie I86I (R), I863. 4 el omis în R; 5 Înainte I863:
-n a int.e R; 6 Ciredei I863: Cir ede lor R; 13 În sfîrşit iată-mă 1863: Iacă-mă în
sfîrşit R; 15 recunoscut R: necunoscut greşeală I863; 19 nimeni I863: nimini
R; 23 clopoţeiiR: clopoţeigreşealăI863; 25să I863: se R; 27 june fiind I863:
În sat trăind R; 29 se citeşte astfel în R:
Atîta zgomot auzind
33 Se I863: Să R.
LIŞETA, RAŢA ŞI GîSCA
o .anec dot ă apropiată de această fabulă (publicată mai întîi în Reforma d in
18 octombrie r862) apare pentru prima oară în satira a IV-a a p oet u lu i latin
Iuvenal: se povesteşte că Domiţian a supus deliberării consiliului său felul în
care trebuie gătit un peşte uriaş, pentru care nu se găsise un vas pe măsură.
V. Ghiacioiu (p. 540) presupune că Alexandrescu a cunoscut anecdota prin inter­
mediul unui fragment al cînt ului 1 din Gastronomic lui J oseph Berchoux. Ipoteza
1 Este vorba de o traducere ne mărt ur isi tă.
537
[538]
poate fi reţinută, deoarece Alexandrescu, ca şi Berchoux , şi spre deosebire de
Iuvena1, vorbeşte de sosu1 cu care trebuia gătit peştele, în vreme ce la poetul
latin deliberarea avea ca obiect vasul în care urma să se pregătească mîncarea.
Varianta cunoscută de Alexandrescu avea circulaţie; o pomeneşte Balzac în
prefaţa părţii a III-a a Iluziilor pierdute: "Într-o zi, senatul roman a discutat
despre importanta problemă de a şti cu ce sos să se gătească un ca lcan",
Reforma din 28 octombrie I862 (R), I863. Titlu Lişeţa, raţa şi gîsca I863:
Gisca, 1eşiţa şi raţa R; 1 lişeţă I863: 1eşiţă R; 2 1ebedei I863: Icbe d i i R; consi­
lieri I863: consiliari (greşeală?) R; 3 preşedinţa R: pr esed inţ.a- I863: giştei
(scris gîştiei) I863: gîştii R; strîns I863: dus R; 4 cişmegiu I863: cijmegiu R;
5 Erau I863: Fiind R; 6 se citeşte astfel în R:
O chestie urgentă, o pricină de stat.
7 Adică I863: Adecă R; adînc R: adînce aritmie (trebuie corectat în ad înci P )
I863: 9 gitoasă I863: trufaşă R; Il se citeşte astţ cl. în R:
Lungă fu convorbirea
12 Fraţilor I863: Domnilor R; 13 Să lăsăm I863: S-amînăm R; 14 Pricina I863:
Chestia R; 16 se citeşte astfel în R:
Să ne gindim mai bine: veniţi mîine în zori.
17 ap lau dar ă I863: pr i im ir ă R; 19 se citeşte astfel în R:
Gisca aplauda.ră
/
20 ei ideie I863: sa idee R; se risipiră I863: să r îsip ir ă R; 21 omis în R; 2 �
vară I863: vara R; 27 destule I863: adesea /R; 28 Se I863: Să R.
D- Nl.:I ZINCHJ�I DONICI
V. Ghiacioiu (p. 541) afirmă că "Zinca Doniei era fiica lui Gheorghe Dia­
mandy, originar din Bîrlad, şi sora lui Iancu Diamandy, fost primar al Laş i lor ...
Zinca Doniei a fost căsătorită cu Aga Iancu Doniei din Iaşi."
Versul 1 al poeziei ne dovedeşte' cii, Zinca este h ipocor ist icu l nnmelui 70e.
Acest fapt precum şi genealogia stabilită de V. Ghiacioiu se confirmă prin infor­
maţia dată de O. G. Lecca , Genealogia a IOO de case din Tara Romi neascâ şi
Moldova, Bucureşt i , 19I1, tabloul 32: Iancu Donici, fiul v orn icu lu i Iordache
Donici (mort în 1861) era căsătorit cu Zoe Ernand i.
Rămîne de stabilit în ce fel a putut intra Alexandrescu în relaţii de prie­
tenie cu această familie mo ldoveană,
Includerea poeziei printre epigrame, cu care nu are nici o legătură, s-ar
putea datora unei trimiteri întîrziate la tipar, după ce volumul a fost pns în
pagină; urmează că poezia a fost scrisă în 1863'
I863. 7 piept: scris pept I863: 17 fierbinte: scris îerb inte I863.
1 Desigur greşit: rormatttte noi In -in/Ii derivă de 1<1 cuvinte romtneştt sau cu forma
r o mtnească ; pro1:edin/ă, elocin/Ii, şedinţli etc.
• Vez l nota la text.
538
[539]
ANEXĂ
PRIETEŞUGUL
Această poezie a fost publicată mai întîi, fără semnătură, în Curierul ruml­
nesc din 24 aprilie 1832.
Bogdan-Duică (p. 25) afirmă că prietenul căruia îi este închinată poezia
ar fi 1. Ghica: "Ghica ne spune anume că el s-a împrietenit cu poetul într-o
primăvară, Prieteşu gul spune acelaşi lucru despre prietenul nenumit al poetului,
o spune în strofa a treia". Alt argument adus de Bogdan-Duică este vechimea
prieteniei celor doi literaţi: Alexandrescu îl consideră pe Ghica cel mai vechi
prieten al său+, iar Prieteşugtcl este cea mai veche poezie a lui Alexandrescu
ded icată prieteniei.
Bazîndu-se pe faptul că poezia "a fost suprimată nu numai în ediţia de
la 1838, cînd tocmai izbucnise memorabila ceartă între cei doi scriitori, dar şi
în cele de la 1847 şi 1863", V. Ghiacioiu (p. 152) emite ipoteza că prietenul în cauză
ar fi fost Eliade. Ceea ce e izbitor nu e omiterea din ediţiile 18382, în care nu
figura nici o reluare, şi 1847. în caro materialul din ediţia 1832 a fost înlăturat
aproape în întregime, ci om it er ca din ediţia 1863. Dar Pri eteşug ul nu este singura
poezie din 1832 o m isă în 1863, aşa că trebuie să ne mulţumim deocamdată cu
ipoteze greu de verificat.
Strofa a 6-a (v. 21-24) a fost folosită în prelucrarea din 1847 a Miezului
nopţei (v. 5-8).
Prieteşugu.l s-a bucurat de răsunetul pe care Lau avut şi celelalte poezii ale
ediţiei din 1832. M. Cuciuran, Poetice cercâri , p. 25, combină versurile 1 şi 9
ale poeziei lui Alexandrescu în versul:
Suflaţi răcoroş i zefiri pe coarda lirei mele.
1 în dedicaţia ediţiei din 1863.
2 Poezia a fost de altfel reprodusă în ediţia din 1842, cînd cearta dintre Alexandres.u
şi Eliade era în toi.
539
[540]
Eliade îşi aminteşte de primul vers în strofa a 19-a a răspunsului său ia Satira'
lui A lexandr escu.!
Curierul rom inesc d'Î1� 24 aprilie 1832 (C), 1832, 1842. U1'1nc1m textul ediţiei
din 18322. 1 lacrămi 1832: Iacr îm i C, lacrimi 1842; 2 după 1832, C: de pe 1842;
7 se 1832, 1842: să C; 8 pieptul 1832, C: sCj·is peptul 1842; 17 torentul 1832,
1842: torentu C; 18 Talazu 1832, C: T'a l az u l 1842; 23 se 1832, 1842: să C;
26 să 1832, C: se 1842; 27 -mp ietr ise 1832, C: scris -mpetrise 1842; 35 piere
1832, C: scris pere 1842; 37 pe (de dmtă ori) 1832,1842: p ă C; 38 pe (de trei ori)
1832, 1842: pă. C; planete 1832, 1842: p lan ite C; 39 vecinica sa 1832, 1842:
v eşn ic a lui C; 43 piere 1832, C: scris pere 1842; 46 pierdut: scris perdut I832,
C, 1842; 47 deşărt 1832, C: deşert I842; 54 pe I832, I842: pă C; 56 să C,1832:
se 1842; pier I832, C: scris per I842; 57 Acum I832, 1842: Acuma C; 59 mumii
1832, I842: mumei C; 60 pasărea 1832, C: p aser ca 1842; 61,62 peI83z, 1842:
pă C: 63 oricer832, I842: orce C; le sufer eU ca sfinte .r832, I842: vor fi mie
iubite C.
ÎNTRISTAREA
E. Lovinescu (p. 55 şi ur m] socoteşte că această poezie, ca şi l nioarcere a,
ar fi fost scrisă la Tîrgovişte, în primăvara anului 1832, cînd poetul s-a întors
pentru scurtă vreme din Bncureşti, sau, mai înainte, in primăvara anului 1830,
înainte de plecarea la. Bucureşti. Nu există indicii că poezia a fost scrisă nea.părat
într-o pr irnăv ar ă : comparaţia cu frunza căzutji (v. 18-20) ne poate dovedi mai
degrabă, cu toată rezerva pe care o irnpun jargumeut ăr i!e de această natură, că
poezia ar fi fost compusă într-o toamnă, 11331 sau, mai verosimil, 1832.
I832, I842. Urmăm textul ediţiei din 1832. 13 pieptul 1832: scris peptul
I842; 14 aşt i i 1832: astii 1842; 16 fandomă I832: fantomă I842; 25 uiet
(scris uet) I832: vuiet (scris v ue t ) I842; 26 t ov ar oş 1832: tovarăş 1842; 29
răscoale: scris Iese .a le I832, I842; 32 pasării I832: paserii I842.
ÎNTOARCEREA
E. Lovinescu (p. 5.5) socoteşte, poate cu drept cu vint, că aceasta poezie
a fost scrisă în primăvara anului 1832 (d. versurile 5-6), cînd poetul e de pre­
supus că s-a întors pentru cîtăva vreme în oraşul său natal.
Intoarcerea este evident inspirată din traducerea. lui. Eliade din L' A u io nine
a lui Lamartine (Meditations poetiques, XXII), şi nu direct din originalul francez,
1 Strofa nu s-a păstrat decît fragmentar şi puţin inteligibil (o reproducem mai jos,
p. -562). Discreditarea poeziei prin Satira lui Eliade să fie motivul uemcluuertt Prieteşugului
în ediţia din 1863?
2 Moldovenizarea ediţiei din 1842 nu permite ca aceasta să fie luată ca naz ă a
editării. pe altfel, ediţia din 1842 nu aduce nici o modificare de structură textului reprodus
din ediţiile precedente.
540
[541]
cum socoteşte V. Ghiacioiu (p. 163)' Primele versuri ale Toamnei lui Eliade sînt
concludente;
Sărutare, lemne triste,
ce verzi, galbine-nnegriţi!
Frunzi, ce căzînd risipite
pă livezi vă veştejiţi!
Sărutare, voi frumoase
zile ce aţi mai rămas!
În voi tînguirea firii
urmează c-un slab, trist pas.
(Meditatii, p. 75.)
Poate că prea m ar e a asemănare cu traducerea lui Eliade l-a determ in at
pe Alexandrescu să eiimine poezia nu numai din ediţia 1847, ci şi din 1863.
Intoarcerea lui Alexandrescu pare să-I fi inspirat pe Sihlcanu în Reueâerea
(Arm., p. 13);
Frumoase locuri, verde cîmpie
Unde j u ne te a lui-am petrecut,
Iacă vin astăzi cu bucurie
Să vă v ăz iarăşi, să vă salut.
Reminiscenţa este evidentă la C. r. F'un descu :
Revederea
Salutare, locuri sfinte
Unde ochii am deschis,
Unde primele cuvinte
Mamă, tată eu am zis.
Salutare, aer, soare,
P'ăser e Ie ce-mi cîntaţi
Visuri dalbe, rîz ăt oar e ,
Ce in cer mă transportaţi
[ , , .. ]
Dar a mea copilărie
Cu încetul a perit
Şi în loc de veselie
Întristarea a venit.
[ .••••.......••••........ J
Astăzi însă în durere
Ca-ndoiala mă frămînt
Şi n-am altă mîngîiere
Decît numai un mormînt.
(Flori, p. II9 şi ur.n.)
541
[542]
Anton Pann reproduce poezia în Sp-italul amorului (VI, p. 67)'
I832, I842. Urmăm textul ediţiei din I832. 2 pă I832: pe I84z; 8 m ie l uşă i i :
scris me luşă i i I832, I8p; 9 pă I832: pe I842; Il grije1e I832: grijile I842;
12 pierde I832: scris perde I842.
VULPEA, CALUL ŞI LUI:>UL
Fabula aceasta, publicată sub semnătura G. A-scu în Romania din 5 ma It
r838, este o prelucrare după Le renor d , le loup el le ch eua l a lui La Fontaine
(XII, 17)1:
Un renar d jeune encor, quoique des plus m a dr es ,
Vit le premier ch ev a l qu' il eut v u de sa vie.
Il dit il cert a in IOllP, franc novice: "Accourez:
Un animal paît dans nos pres,
Beau, gr arid : j'en ai la v ue encor toute ravie."
- "Est-il plus fort que nous? dit le lou p en riarrt .
F'a is-rno i son portrait, je te pr ie ,"
-"Si jet a is quelque peintre et quelque etudtant ,
Repartit le ren ard , j'avancerai la joie
Que vous aurez eu le vqyant.
Ma is venez. Que sait-on? p eu t-et r e est-ce une proie
Que la fortune nous euvo ie."
Ils vont, e t le cheval, qu'i� l'herbe on av a i t m is ,
Assez peu curieux de se mb lab les arn is ,
Fut presque sur le point d ' enfiler la venelIe.
"Seigneur, dit le renard, vos humbles ser v iteurs
Apprcndra icnt volontiers comment on vous appelle."
Le ch ev a l , qui n'etait d epour vu de cervelle,
Leur dit: "Lisez nion no m.. vous le pouv ez , Mess ieur s ;
Mon cordonnier l'a rn is aut our de ma seme l le ."
Le r en ar d soxcus a sur son peu de savoir.
"Mes parents, teprit-il, ne m' Jnt point fait instruire;
Ils sont pauvres, et n'ont qu'un trou pour tout avoir.
Ceux du loup, gros messieurs, l'ont fait apprendre 11 lire."
Le loup, par ce discours flatte,
S' approcha; mais sa vanite
Lui couta quatre dents: le cheval lui desserre
Un coup, et haut le pied. Voila. mon loup par terre,
Mal en point, sanglant et gâte.
"Frere, dit le renard, ceci llOUS justifie
Ce que m'ont dit des gens d'esprit:
Cet animal vous a sur la mâchoir0. ecrit
Que de tout inconnu le sage se mt<fie."
1 N'u Le chet'al et le loup (V, 8), cum indică V. Ghiacioiu, p. 274.
5·12
[543]
în Cur ierul de ambe sexe, I, p. 238-252, Eliade supune această fabulă
un e i critici aspre şi răuvoitoare, în care se exprimau nu atit concepţiile literare
ale autorului, cît, mai ales, ura lui împotriva lui Alexandrescu.! Socotim că nu
este lipsit de interes să reproducem mai jos2 articolul lui Eliade, intitulat Critică
literară:
"Totdauna am fost departe de meseria acelor scotocitori cari, neputînd să
facă nimic, işi îndeletnicesc viaţa a afla pete in soare: mari astronorui ai lui
Esop cari, umblind cu ochii zgîiţi la stele, dau in puţuri. Urîtă e viaţa şi mese­
ria acelor cari, neştiind niciodată să facă, n u se ocupă decît a strica.
Dragul meu cititor, critica următoare vei vedea singur că nu este o dără­
păn are , şi cugetul ei nu este de a strica, pentru că observaţiile ce vei intilni,
pentru oricine pot să fie de folos, şi chiar pentru crezutul poetul despre care
ne va fi vorba, de ve. voi să asculte şi altă dată să ne facă ceva versuri mai
bunicele. De am alergat la stilul acesta, vina nu este a mea, ci a veacului,
sau mai bine a oa;uNli!o; din veacul nostru, căror nu le plac să citească lucruri
serioase. Afară Je aceasta, cugetul acestei critice este de a indrepta oarecare
greşeli, şi greşalele ce se nasc din mindrie prin nimic nu se în drep ts az ă ca prin
luarea in ris. Ridicolul t ot da un a a fost biciul cel mai grozav al v iţ iu lu i ,
La noi şi la toate neamurile ce se află in a lor pruncie, abia se începe un
lucru şi ajunge la abuz. Cinstită este munca acelora ce se străduiesc, luminîndu-se
pe sine, să lumineze şi pe alţii, şi prin ale lor traducţii să adaoge şi să mărească
prunc a noastră literatură; aceste lucrări în să au de cuget să îmb l înze ască obiceiu­
rile, să derapene p rej udc ţe Ie , să înveţe pe om a trăi in pace cu ceilalţi şi în
linişte cu sine, să arate fiecăruia datoriile sale şi prin drumul lor să-I aducă la
treapta cea înaltă a vr edn ic ie i omului, pentru care este şi făcut. Cînd însă cineva
abia apucă pana în mînă şi abia a început să înş ir e cîteva vorbe învăţate pe
dinafară, fără scop şi fără unire, ,,1 se crede că acum e leit ticluit autor şi că,
fiind autor, aceasta este nn titlu în republica literelor, un drept de aristocrat
al literaturii şi că, ca aristocrat, are dreptul să trăiască oricum, să vorbească
orice va voi şi să scrie orice 11 va veni, să înfrunte pe cine intîlneşte, să
batjocorească pe cel cu care vorbeşte, să semene vrajba, să se fălească întru
neruşinarea sa şi să întinză corupţia şi desfrîul, un asemenea omuleţ, un
asemenea crezut autor nu estevătăl1lător numai pentru sine, care e şi om pierdut,
dar scrierile lui propovăduiesc demoralizaţia la milioane şi rămîn, nu ca un
monument, după cum zic, ci ca o sp ă im î ie de o e ar ă a veacului în care au trăit.
O asfel de clică sau o asfel de m iş in ă , spre ocara veacului nostru, s-a
cIoc it şi s-a dospit în putoarea şi acr i m ea demoralizaţiei şi fără a cunoaşte nici
înca i regulele scrisului, nici încai o grămatică, nici cît preţuieşte un p unt şi o
virgulă, dau înainte cu ochii Închişi şi umblînd în întuneric, zic că luminează
neamul şi formează opinia şi, după ce se miră mai întîi singuri de faptele
lor, de care zic că «sînt prea s igur is , apoi le dau şi la lume, le scot la obraze casă
ne mirăm şi noi de ele. Aşadar, a dărăpăna cineva asfel de idei, a împila o as­
fel de trufie pr ăp ăd ito are , nu va să zică a strica, ci a face. Pînă să intrăm în aseme­
nea cercetări, pînă cînd vom începe aface un an a I is literar, ne vom îndeletnici acum
1 Cf', D. Popovief , Heliade, II, p. 496.
a După ediţia D. Popovlci , II, p. j 05 şi urm,
543
[544]
a da oarecare regule prin arătarea unor greşale; şi ca să facă cineva a ro d i ceea ce pu­
ne in pămînt, nu e destul numai se semene; trebuie mai întîi să scoaţă spinii şi bă la­
riile, unde mîna. ce revarsă cu îmbilşugare seminţele nu e de nici un 1010s: la
rădăcina spinilor trebuie secure, şi de multe. ori secure să r ăsu ne crîngul; la
rădăcina bălăriilor sapă, şi sapă să răstoarne cu brazda şi rîme şi broaşte.
Atunci pămîntul rodeşte, daca va cădea ploaia la vreme.
Nu e întîia dată că am întrebuinţat u n ",sfel de stil. Ca învăţător public
în vreme de şase ani am îndreptat adesea deprinderile şco lar i lor , nude totdauna
o glumă amestecată în observaţie făcea mai mult decît o regulă posacă şi plină
de o rece erudiţie. Este adevărat că gluma se făcea eu cheltuiala şcolarului căruia
i se îndrepta deprinderea, dar el nu se mînia, rîdea şi el dimpreună eu tov a.,
roşii săi. Om privat, de multe ori am şters rînduri şi feţe intregi: marturi am
destui. Ca să arate cineva greşalele unei scrieri nu poate să le laude. Aceea
fac şi acum, cu astă deosebire numai că atunci băgările de se a mă se făcea între
douăzeci sau treizeci de şcolari sa" între patru ochi şi acu m îuaintea unui public
cititor. Atunci se folosea unul sau douăzeci şi acum poate o tinerime. Folosul
se face, însă cu cheltuiala trufiei unuia. Ploaia prie�:te h o lde lor , dar strică adesea
cucu le ţu l şi ibricelul de fluierat al olarului; marea for m z az ă a.bur i i şi aburii
ploaia, duc" Pe spatele sale mii de vase şi înlesneşte un iv er su l , dar şi îneacă
cîteodată. Tunetul curăţă aerul şi r ăv ar să rodnicia, dar şi trăsueş te de cind
în cind. Ce ne p a să dar de trufia căzută după nasul ardicat în vînt al unuia,
cînd e vorba de folosul celor mai mulţi şi chiar acestui biet unul, cînd va vrea
să înveţe şi să se facă 0111 de treabă? Să ne înc�pem dar critica.
În Romania No. 48 şi 55 s-a văzut două b){căţele în stihuri ce se zic poezii,
mici la vedere şi la citit îucă şi mai mici,' că îşi pierde cineva răbdarea de
la cele dintîi rînduri.
Aceste numite poezii sînt iscălite de 11n poet necunoscut ce-şi cîntă cîn­
tecul singur, zicînd:
Că-n te lep tu l se fereşte
De orice l1eCl1UOsC ut.
Tineri, cîţi aţi început să scriţi sau să intraţi în lume, feriţi-vă de asfel
de necunoscuţi şi nu luaţi de model nici scrierile lor, nici purtările lor.
Numele acestui poet este G. A-set!. Daca vrei să-I ghiceşti, cititorule, eu 111�\
socotesc că aceste trei semne vor să zică <,Ghiţă Ar ic iu lescu l», Un arici poet sau
un poet al ar ic i lor nu este o m inu ne ce se întîmplă pe toate zilele. Sau, daca
voieşti, să-ţ i fac o tîlmăcire a acestor slove mai iscusită. Eu sint un om care
voi să mă ţiu după mode şi acum trece cineva de mare autor cîn d vorbeste în
termenii b ancu lu i faro. Seu în limba romînească însemnează nobleţe (iartă-mii,
dragul meu clasic, că nu zic nobili ta tc>, pentru că aci nobleţea se potriveşte
mai bine cu bobleieaţ ; aşa, set! însemnează nobleţe, adică este de o putere cu acel
vestit De europenesc. G. va să zică Ghindă şi A., As: aşadar G. A-seu va să
zică după limba întortocheată: Ghindâ As De şi după limba creştinească:
�.As de ghindă,}.
1 V. Catîrul ce-şi laudă nobilitatea, variantele textului.
544
[545]
Publicarea acestor bucăţele nu crez să o fi făcut Romania decît pentru
rar it a te a lucrului şi monstruozitatea versurilor, vrednice de un cabinet de istorie
naturală. Noi publicăm aci o bucăţică. adică fabula Vulpei, Calului şi a Lu­
p u l ui , dar nu ca să arătăm o r arit at.e , pentru că lumea acum o ştie şi s-a săturat
de ea, ci, după cum am zis, asupra ei să ne facem băgările de seamă.
Aşa poetul nostru Glagore A-scu, după ce prin cea dintîi a sa bucăţică
(vezi Romania la No. 48) ne-a tot purtat în lung ş i-n curmeziş peste c împ i i,
prin palate, prin taberi, preste mări (unde e balaurul şi atîtea jivini), prin Grecia.
să ne arate fer ic ire a , şi ne-a tot spus: «O vedeţi colo, o vedeţi colo», apoi rămîne
cu ochii pe un nor şi ne spune din esper ientă (că e cu părul alb) că acolo e
biata fericire. Nu m a i poate acum n i m in i să-I deslipească de acolo. Să-I lăsăm
dar căutînd la nor şi la stele şi sii citim un vers din fericirea asta:
O vedeţi co lo j-n tr'-u n palat mare.
Domnul Ar ic iu lescu l ob ic in u ieş te cam des a înghimpa urechile cu apostr o­
Ie le fără loc. Eu nu poci să citesc pe «'ntr-un palat mares , întocmai ca şi bietul
strein pe Ptriu-bt riu . Şi vă rog, tinerilor, cînd faceţi versuri, niciodată să nu
apostrofaţi vocala ce stă în capul se m ist ih u l u i , nici al celui dintîi, nici al celui
ele-al doilea .. Apostroful e o bună urichelniţă a dese aor i, dar în asfel de întîm­
plări, în loc să g îde le , înţeapă urechea mai rău decît ghimpii ariciului.
N-avem vreme să ne ocupăm mai mult de fericirea ticluită pe nor, că e
prea veche, şi lumea, după cum am văzut Într-o înştiinţare, voieşte lucruri
proaspete. Fabula este mai proaspătă, întocmai ca un peşte ce, afară din elementul
său, se bate pe uscat fără tact şi {{lră cadenţă.
Să vorbim dar de Vulpe, de Cal şi de Lup şi a lăt ur ărn aci acea fabulă,
întocmai după cum s-a publicat, fără a schimba sau a scoate nici o iotă, nici
o cirtă. [Urmează reproducerea textului fabulei.]
Dar făcîndu-i an a l i su l , bunul meu cititor, o să mai trecem o dată tot prin
acele rînduri. Ce pedeapsă! însă fii generos şi mai aruncă-ţi o dată ochii pă ele,
că puţin, şi nu le vei mai auzi nici de nume.
a vulpe ele ani mică, însă de minte mare
(de minte însă mare)
Şi care meseria abia şo începuse.
«Ş'o începuse» va să zică «şi o încep uses , iar nu « rşr o începuse»: de la
un poet aş însă ce ne spune asfel de urîte b a.sn e se iartă o asfel de neortografie.
Cîţi oameni au trebuinţă să mai înveţe încă vreo trei luni în c lasu l întîi de
Umanioare! că acolo îi învaţă să scrie: (,'şi o începuse» iar nu «ş:o începuse».
Dar aci e vorba de poezie, iar nu de grămatică (care se scrie cu doi m). Cînd
cineva este născut poet, nu trebuie să ştie multă carte, că ideile îi vin de la
Apolon cu grămada. El face la versuri ca boierul lui Molier la proză, fără 'să ştie
că făcea la proză.
Pentru întîiaşi dată v ăzu din întîmplare
Un cal, dobitoc falnic ce ea nu mai văzuse
35 .- Grigore Alexandrescu, Opere 1
545
[546]
lntîiaşi dată şi ce ea ni: mai văzuse, din două una este i mp lut ur ă , pentru
că, cînd nu m a i văzuse, va să zică că e întîia dată, şi cînd e întîia dată, va să
zică că nu m a i văzuse. Însă lesne e să vorbească cineva, dar ia să ia pana in
mină şi atunci vede cîte parascovenii îi trebuie unui vers pînă să iasă întreg Cll
toate picioarele lui, întocmai ca o caracatiţă crăcănată, sau ca un rac de baltă
cu toate picioarele lui!
Aşa, după ce vreme destulă îl priveşte,
Plină de mulţumire,
De acea descoperire.
Aş cere prea mult cînd zicerea «p Hnă» aş socoti-o de prea obr az n ică in
capul versului. E şi păcat să mă leg de dînsa cind ma i la vale sumă de asfel
de ziceri vor rămînea în pace. Aşadar meargă şi ea pe lîngă celelalte. Unde
a mers mia, meargă şi suta!
Pe cumătru l lup caută, şi zice te găteşte.
Eu sînt un om ciudat, că ri-a m obicei să vorbesc cînd caut pe cineva,
ci după ce îl găsesc. Aşa aş fi vrut.ca şi vulpea să n u-I zică cătînd pe lup, ci
după ce l-a găsit. - Ce zici, domnule poete, nu zic bine? Dar asta vine din
inspiraţia poetică ce de la poet se întinde şi la v u lp e şi o face să vorbească cău­
tînd adică airea. -- Apoi <'pe cumătrul lup cau tă» , ce fel de sern ist ih este? ce
odorogitură şontîcată? ce î nsîr a r e de vorbe cu ochii închişi? Dar fiindcă poetul
a închis ochii şi a dat înainte, dumneata, c it it oru Ie , astupă-ţi urechile şi mergi
mai la vale că o să vezi ce-o să vezi.
Să-ti arăt un fr uruos şi m ar e dobitoc
Poate că dobitocul vulpei o fi frumos, dar versul poetului urît tată a avut.
Nici cadenţă, nici măcar numărat pe degite sau, d-a şi numărat poetul, i-a ieşit
.aş a de bine ca şi Iupu lu i cind a vrut să n u mer e slovele după potcoava calnlui.
Lupul rînjînd răspunse
(Rînjînd lupul răspunse) - nu era mai bine?
Să se lupte cu mine
Zi de vară pînă seară şi se m ist ihu l tot să nu fie bun.
Şi să vezi jucărie, însă i a-ucep i să-mi spui
Din jucării îşi frîng oamenii adesea picioarele şi îşi sparg capetele. Şi jucă­
da asta a frînt picioarele bietului vers!
o pentru astă dată să fiu iertată
516
[547]
l
Eu te iert, vu Ip işo ar.. mică fără carte; dar În sem ist ih u l de-al doilea Îţi
I ipseş t e o silabă, adică coada ţi-e ciontată şi vulpea cu coada tăiată, după cum
zice tata Esop, nu prea are crez ă m int !
Dar vulpea cu iuţeală îi iese înainte
Şi cearcă să-I Încurce prin aceste cuvinte
Prin aceste cuvinte, semistihul îţi rupe dinţii, Domnule G, A-scu; însă
-c înd spune cineva Ia ba s nr, , i se iartă să fie şt ir b ca babele cînd coc la porumb.
Vezi, d-aia mi-eşti drag mie că te pricepi şi umbli după regulă! Vrei ca tot
lucrul să se facă după or în du ia lă şi baba să fie ştirbă, că aşa i se cuvine. Du m;
n e a t a , cu asfel de r egu le , eşti mai priceput şi decît Sos i a , care la toată vorba
avea şi răspunsul ei.
Domnilor, de doriţi numele meu să ştiţi
Stih urile dinainte Însemnate cu punturi sînt de porunce a lă , ca şi cele de
.sus; dar «Domnilor, de dor it i» e un semistih nici bărbătesc nici femeiesc; seamănă
unei femei cu must et i ; şi vă spui să ştiţi, tinerilor, cîţi faceţi la versuri, şi le
împerecheaţi cîte două-două ca porumb ii Vinerii ce se sărută În bot sau în cioc,
-cînd vă vine streche a amorului şi vă puneţi sub balconul unei Dulcinee, să nu
iubiţi niciodată un fă tă lău cu barbă, că iar de voi e rău; mie nu-mi pasă.
Eu îţi spui ce-am văzut
«Spui,> arată că poetul e fără obraz. Cînd vorbeşte, nu e dumnealui care
vorbeşte. «Eu» şi «T'u » în inspiraţia dumnealui e totuna; dumnealui este r epub l i,
can în tot ab uz u I cuvîntului şi În grămatică. Ce ciumă În litere!
Cît pentru mine, zise, vă spui că nu ştiu carte
Pentru .ast.ă sinceritate trebuie să zică cineva un bravo jupănesei Vulpi,
că puţină carte ştie cînd pe spuiu îl zice spui. Aci şi vulpea e fără obraz, dar
sinceră; spune drept, săraca!
Dar a domnului lup
Sfîrşitul semistihului iar bărbătesc, iar o muiere cu mustăţi. Şi la număratul
silabelor iar şi-a pierdut socoteala poetul; dar aşa e cînd are cineva păcatele să
tot numere pe degete.
Ma i mult decit o carte nescrisă l-a-nvăţat
Carte nescrisâ ] Poetul nostru c it eod a tă e şi 'cam niuca l it ; şi carte nescrisa
e un mucalitlîc ce nu-l Înţelege nimini. Aşadar poate să rîză singur in sp ir at u l.
îi dă o lovitură ş i-I culcă la p ă m in t
35*
547
[548]
Asta e un vers zdravăn, ca şi lovitura calului, ,�1 a-o face poetul tot asfel
de versuri, dă nădejde de procopseală. Atunci poate să-şi scrie numele G. A-seu
şi atunci toată lu mea poate să gîndească, că, în loc de «Ghiţă Ar ic iu Iescu s , va
să zică (,Geniu Auge lescue .
Desluşit ne dovedeşte
Fabula ce am văzut,
Că-nţeleptul se fereşte
De orice necunoscut.
Bun cuvînt, bună filosofie şi bune versuri şi încă şi cu discresic, că a ştiut
poetul că fabula-i îngh imp ă urechile şi de aceea zice « am văzut» iar nu: am
citit sau am auzit; însă
Puţin este într-o faptă
Unde greşeli v ier m u icsc ,
Cînd semne de duh ici-colo
Presă.rate se zăresc ...
(Boileau)
Nu te 1111n1a, Domnule G. A-seu, că poveţele astea nu sînt rele, te învaţă
să faci versuri, te povăţuieşte să cinsteşti publ�eul cititorilor, te face cînd ei seri
cîte eeva S2. te sfătuieşti cu vreun prieten, să-ţi cercet.ez i fapta singur şi să-ţi aduci
aminte de versul acela: /
Îndreptaţi făr ă-ricet are
Şi iar o mai îndreptaţi,
Ştergeţi, lăsaţi cîteodată,
Uneori a dăoga.t i ,
(Ide m)
Şi pe urmă să hotărăşti să-ţi dai lucrul în public, adică te învaţă ca pe
fata a mare, întîi să intri în putina cu argăseală şi pe urmă să ieşi la horă. Poate
să-ţi paie cu greu că din slava poetică te vezi o dată aşa de jos căzut ca mar­
chezul Preţioase lor dat prin noroi; dar nu e rău'. Aşa e lumea asta; cineva păt ind
învaţă. Pe urmă adu-ţi aminte de c in d scriai pe p an ach idă , de unde ai şi învăţat:
a face asfel de stihuri, că:
«r ădăc in a învăţăturii este amară ca fierea; dar roadele ei sînt dulci ca
mierea»
ş i de:
Omul iscusit
Şi f ăr ' de cuţit,
Cînd şade la masă
Foarte rău îi pasă!
548
[549]
Este adevărat că eşti cam iscusit şi mucalit mai de multe ori, dar eşti fără
de cuţit. Îţi trebuie să mai înveţi, ca să nu-ţi pese cînd şăz i la masă, sau să nu
rămîi pe dinafară ca bietul. Sos ia tocmai la vremea mesei, că ce rău e cînd ţi-e
foame. Acum eşti în vara vieţii şi cînţi nu ca poetul, ci ca greierele, şi cînd va
veni iarna n-o să ştii nici să joci. Ba;şă în cap cîte îţi zic, că nu tc-nvăt de rău!
Nimic nu este mai lesne decît să cr it ice cineva pe altul. Sînt nişte pur da l­
n ice de reguli pentru versificaţie şi tot felul de poezie, nişte semne de minte
întreagă şi judecată dreaptă de la care nimeni nu poate să se abată nepedepsit;
dar un soi de republicani calcă tot în picioare, zic că sînt slobozi! şi ce dănănă i
sînt alea? Eu, fiindcă nu m-a m născut aşa slobod, că m-a m pominit cu tată şi cu
mamă şi îmi da pe foi cînd v r e arn să-rn i fac chefuri le şi printr-o obicinuinţă s-a
întîmplat să respectez asfel de pravili sau reguli; rn-a m deprins a le cunoaşte
unde sînt neîngrijite; aşadar este şi lesne a face critică şi a zice: ici nu e bine,
colo e rău, d inco aci nu merge bine, dincolo şchioapătă, mai colea e grozav, mai
dincolo e mu ma pădurii, şi alte d-a l de astea şi niciodată să zică bine, întocmai
ca Esop as inu lu i , pretutindenea îl face m işă l şi de nevoie. Dar eu nu sînt de aia;
pentru că voi să fiu bine cu lumea ca să nu vorbească şi ea rău de mine. Şi
aşa, după ce îndreptai pe ici pe colo versurile fabulei cu un chip foarte blînd,
după cum se vede, şi cu aceasta mi-am făcut cîţiva prietenaşi (pentru că prieteni
unde să găsesc în ziua de astăzi?), am hotărît să mă dau şi eu in gura Iupu lu i şi
să tractez acea fabulă. Cel puţin, poate că făcîndu-o mai urîtă, să adeverez
ceea ce am zis, că lesne e să critice cineva, dar anevoie să facă. Toate voi să
meargă după o rînduială, după cum zisei. Mvaduse ispita să mă laud singur, dar
m i-aduse i aminte că nu şade bine şi d-a ia imi dau şi eu fabula de jaf, cu toţi
actorii ei, afară de cal, care e cu copitele oţelite şi ies schinteie din ele. Critice-o
cine va voi: dar ca să mă ascunz după deget, o dăruiesc d-Iui G. A-scu, zic
că a făcut-o tot dumnealui. Ce ştii? Poate că îi voi mai fi dăruit şi altă dată.
Calul, vulpea, lupul
O vulpe copilandră ce-abia se apucase
De ceea ce-nvăţ�se:
Să ca lce-n urma mă-s ii , in pungă Iăr ă bani
Să cumpere la gîşte, găini, cocoş i , curcani...
Porni din v ijun ie ,
Pr in crîn!? se tot cot i,
Ieşi într-o cîmpie, =
Ş-odată se opri...
Un cal slobod a ice a păştea în voie bună:
A vîntului suflare prin co a mă-I se juca,
Şi falnic preste cîmpuri în preajmă-i căuta;
De latele-i copite pămîntul Se detună.
Dar biata spiculantă cal încă nu văzuse:
Se uită, îl măsoară
Şi och i i-n cap îi joacă
Şi dinţii-n gur ă-i toacă ...
Se-nt.oarce , se strecoară,
549
[550]
Priu tufe o t u leş t e ş i.n clip-acasă fuse. -
Aleargă la cumătru, nea Lup u , şi-l găseşte:
- Nea Lupe, cumetraşe, dă tare, te găteşte,
Vin', vino după mine, ici, uite, la un loc
Să vezi un ... ăla mare, un frunteş dobitoc.
Aoleo! dragă c urne tre,
E un zdravăn chilipir,
D-aici poţi, zău, să te îrnf li
Şi în burtă ş i-n ch i m ir ."
Iar Lupul Îi rînjaşte (căci asfel el zîmbeşte)
Şi-ncepe să-i vorbească: - "Cu mine c in ' s-a pus
La căpătîi n-a scos-o; dar ia îmi povesteşte,
Urechile lungi are? Sau coarne "na lt ă-ri sus?
Sau dinţi mistreţi spumează?
Mustăţi, gheare zărit-ai?
Vreun muget auzit.-ai?
Vro trornbă-na.inteaz ă?
Vro coadă măciucată, vreun cap pletos şi mare,
E roşu, pătat, negru, gălbui? Ce piele are?
- Dvist.or ia naturii o ştii că rr-a m habar,
Nu mă cunoşti de dascăI, geHmbaş ori ma imu.tar ,
La ce mă-ntr eb i, cu met.re , (nu mă pricep de loc,
Îţi spui că-i «ăla mare, jn frunteş dob it oce ."
Aşa vor be a-rrtr e ei
�1eseriaşii mei;
Şi-n sfatu-nsufleţit
Nici prinseră de veste,
Cînd i a.t-uu si sosit
, "
La locul de poveste.
Chiaburul, teleleica, acum gătea de masă.
Iar Calul cît îi simte, păşunea de loc lasă;
De loc în vînt înalţă cap falnic, fioros,
Şi năr i le-I se îmf lă , un ochi înfur ios
Albeaţa-ntreruşaşte, lumina aţintează,
Şi coama-i se zbur leş te şi coada-i uu do iaz.ă .
în jos capul avînt ă , asvîrle dinapoi:
(Nu sufere cel slobod lupi, vulpi, tigri-cotoi);
Pe cîmp d-a lungul fuge şi tropotu-i dctuuă ,
Şi bubuie pămîntul şi luncă, cring răsună.
Dar vulpea e vicleană
Şi viclenia zboară;
O ia după poiană,
Pr in tufe se strecoară
550
[551]
Şi iese înainte, cînd calul se opreşte,
Şi-ncepe să-i vorbească, nu aspru, ci v u lp eş te :
- Stăpîne, plecăciune!
Sînt roaba dumitale.
Eşti slobod şi e jale,
Cu- at ît a-n te lepc iu ne
Să umbli peste cîmpur.i. Îţi spui drept datorie
Că noi cîteva fiare avem tovărăşie
Dreptatea să cunoaştem, cur în d să desr o b i m
Jîvinii, dobitoace şi slobozi să trăim.
În astă e ter ie ce pr av i l i mari găteşte
Un Lup cu coada lungă, vestit republican,
În sfaturi prez ide az ă , înduplecă ,-ntăreşte
ÎllCn i s-a dus vestea acestui gîligan.
Eu viu. ca să-ţi propunem a te uni CU noi;
Dar, ia şi prez iderrtu I soseşte dinapoi
Şi va să-ţi dez v ă le ască
Mater ia frăţească.
Să spui lui cum te cheamă, că el pe loc te-nscrie
În condica cea mare şi-ţi dă şi vrednicie.
Iar Calul ce prea lesne cu omul se-n vo ieş te ,
De coada titirită a Vulpei se-n.do ieşt e
Şi cugetul vic1euei îndată îl pătrunde
Şi, făr-a pierde vreme, rînchează şi răspunde:
- ]upîni republicani,
Vestiţi americani!
Dvavet i aşa dorinţă al meu nume să ştiţi
E scris ici pe potvoavă. Puteţi să m i-I citiţi,"
La aste vorbe Vulpea îndată o sfecleşte,
În laturi cam priveşte,
Încet coada îşi strînge, se trage la o parte, ..
- Cît pentru mine, zise, vă spui că nu ştiu carte,
Căci răposata mama fiind cam scăp ăt at ă
Şi tata fără slujbă, la şcoală nu ni-au dat;
Iar domnul Lup Se trage din casă lăudată
Şi cartea, cîtă este, de rost o a-nvăţat.
Domn Lupul, greu la ceafă, ce punga-i cam secase
Şi maţu-i leşinase
Şi burta începuse să tot îi ch ior ă iască ,
Se duse să citească.
Iar Calul, ce sta gata cu nume le-n picior,
C-o bună lovitură ţi-I culcă binişor. -.
Av irrtă i ar ăş i capul şi fuge r inch ez în d
Iar Vulpea o tulise, republica plîngînd.
Desluşit ne dovedeşte
Fabula ce am citit
Că viclenii îşi fac planuri,
Dar nu-n veci au izbutit.
551
[552]
Pre lîngă acestea, bine ar fi ca însuşi fabula poetului, bună, rea, s-o mai
îndrepteze cineva pe cît poate fi primitoare de îndreptare, spre a putea a se citi
mai lin şi mai neted după rînduiala versurilor. La aceasta socotesc că. se va
îndatora însuşi poetul, pentru că-şi va vedea copilaşul mai netezeţel, mai piep­
tănat, mai dărăcit, mai. .. ştii, cu toate că este leit tat'so. Şi totdauna se
bucură bieţii părinţi cînd îşi văd copiii mai pricopsiţi. Afară de acestea soco­
tesc să-mi fie prea mult dator că prin această critică am făcut să-i însemneze
ceva băsnuleţul şi cel puţin să-i mai dă ine ască citeva zile pomenirea, după o
moarte fără n ic i un zgomot. Cine altfel era să ştie că D. Glagore A-scu a făcut
un basn?
o vulpe de ani mică, de minte însă mare
Şi care meseria abia şi-o începuse,
Cind zise : Doamne-ajută, văzu din întîmplare
Un cal, dobitoc falnic, ce ea nu mai văzuse.
Aşa, după ce vreme destulă îl priveşte,
Săltînd de mulţumire
Dvace a descoperire,
Aleargă, la cu mă tr u nea Lupu şi-,l găseşte
Şi-i zice: - Te găteşte
Să mergem împreună acilea la un loc
Să vezi, dragă cumetre, un m are dobitoc.
Ce ştii cum Se întîmplă? şi treaba cum ne vine?
Rînjînd Lupul răspunde: - Se:pune el cu mine?
Să vezi ce jncărie! Dar ia începi să spui
Ce fel de gură are? cum e făptura lui?
- Acum deocamdată te rog să fiu iertată,
îi zise doamna vulpe; eu spui ce am văzut;
Să fac însă la chipuri, zugrav nu m-a m născut.
La astă meserie sînt pr ea vne înv ăt.at ă ...
Vorbind aş a-ntr e ei
Negustoraşii mei
îndată au sosit
La locul cel dorit.
Iar calul îi zăreşte,
De fugă se găteşte,
Căci vizita lupe ască
Nu vrea să pr i imească ,
Şi nici n-av e a dorinţă
Să facă cunoştinţă.
Dar vulpea cu iuţeală îi iese înainte
Şi cearcă să-I încurce prin dulcile-i cuvinte:
- Stăpîne, d-avern voie şi de găseşti cu cale,
Noi cei supuşi cucernici şi robi ai du rn it a lc
De cinste am ave-o daca binevoieşti
552
[553]
Să spui care ţi-e neamul şi ce fel te numeşt i.
Iar calul cu-n lesn ir e al lor gînd îl pătrunde
Şi f ăr-u pierde vremea se-ntoarce şi răspunde:
- Jupîni, d-a.veţ i dorinţă al meu nume să ştiţi
E scris ici pe potcoavă, pnteţi să îl citiţi,
La aste vorbe vulpea se trage la o parte:
-- Cît pentru mine, zise, vă spui că nu ştiu carte,
Familia a noastră fiind cam scăp ăt at ă
Şi fără de mijloace, la şcoală nu m-a dat.
Dar domnul Lup se trage din casă mai bogată
Şi cartea, cîtă este, de rost Q a-nvăţat."
Chir Lupuvmflat în sine de lauda v ulpe ască ,
Veni pînă aproape ast nume să citească:
Iar calul, ('� sta gata cu-al său picior în vînt,
Îi dă o Iov it ur ă ş i-I culcă la pămînt.
Desiuşit ne dovedeşte
Fabula ce am văzut,
Că-ute leptu l se fereşte
De orice necunoscut."
Alexandrescu răspunde prin fabula Privighitoarea şi măgarul, care circu 18
în manuscris încă înaintea apariţiei. ei în ediţia din r8381, şi printr-o "anticri­
tică" pe care o trimite lui G. Bariţ pentru a fi publicată în Foaie pentru minie,
inimă şi literatură: în numărul din 1 martie r839 al acestei reviste se poate
citi o scrisoare semnată Dr , V[asici]2 din care extragem următoarele:
"Togma în zilele trecute înt îrnp l ind u-se să ceresc iarăşi în zisul Curier
foaia 238 o critică lungă cum se vede la călcîiul cărţii, lucrată asupra fabulii
D. G. A-seu, Vulpea, calul şi Iu-p ul , îmi adusei aminte cum că anticritica asupra
acestia, de care a la înt î ln ire a noastră îmi spuneai, era trimisă la redacţia d-t a le ,
Şi văzînd cum cii Critica aceasta Literară drept a vorbi, foarte este atingătoare
şi personală, despre care îmi pare rău, tare aş dori se cetesc şi Anticritica ei ca
se pot cunoaşte şi duhul acelui litera tor ."
în răspunsul său, G. Bariţ explică de ce n-.a tipărit manuscrisnllui Alexan­
drescu: "Cinstita cenzură de a ici n-au suferit nici să numim acele m anuscr ipt.e , cu
atîta mai puţin să le t ip ăr im". în continuare Batiţ arată că mannscr isu l a fost
restituit autorului, după cererea sa>, iar restituirea confirmată de Alexandrescu.
De altfel, Bariţ nu dorea să facă publică o ceartă dezonorantă pentru literatura
1 Apariţia editiei este anunţată în Romania din 24 decembrie 1838. La 29 noternnrte
Eliade îi scrie lui Bariţ (reproducem fragmentul după 1. Heliade Rădulescu, Acle şi sc1'isori
adnotate şi publicate de Emil Vîr tosu , Bucureşti, 1938, p. 36):
"Fabula lui imi era cunoscută şi îşi putea găsi răsplata chiar într-însa inaintea lumei
învăţate şi cu judecată; căci nimeni p i n ă acum, nici Omer, nici Virgil însuşi n-a putut
să aibă impertinenta de a se numi însuşi privighetoare. Dar o biată cioară înfulgată cu
pene s treine!''
2 Completarea numelui după D. Popovici , Heiiaâe, II, p. 494.
3 Bariţ citează textual din scrisoarea lui Alexandrescu.
553
[554]
r o m în ă : "pe cît este scrisă fără cumpăt critica, pe atîta era a nt icr it ica plină
de personalităţi încă şi mai mult vătămătoare" .... "Pînă cînd vor trece scrierile
prin mîna mea (ca să tac de cenzură), ea [=foaia] nu va deschide cîmp nicio­
dată certelor, care supt masca anonimităţii să razimă în ciomag, şi să va
nevoi a sta împr o t iv ă tuturor ispitelor care i-ar mai veni din partea aceasta."
în Curierul de ambe sexe, periodul II, p. 65 şi ur m. corespondenţa dintre
Dr. Vasici şi Bariţ este reprodusă şi însoţită de un răspuns al lui Eliade şi o
scrisoare a căpitanului G. Rucăreanu din Cîmpu lung, datată din 8 martie
1839; după scrisoarea lui Rucăre anu (p. 7), Eliade îşi publică l ngratul , cel mai
puternic dintre atacurile sale împotriva lui Alexandrescu.
ÎNĂLŢIMII SALE
DOAMNII MARIŢII BIBESCU
În 9 septembrie 1845, Bibescu se căsătoreşte la Focşani cu Maria Văcărescu.
Nun a fost Mihai Sturza, domnul Moldovei (la acest fapt fac aluzie versurile
5 -6).1 În 27 septembrie, Vestitorul romanesc, gazeta "semiofiţială" a lui Bibescu,
redactată de Car ca lech i , publică poezia. lui Alexandrescu, cu următoarea notă
introductivă:
"Redacsia cu mulţumire grăbeşte a pub lica următoarea poezie înfăţişată,
după săvîrşirea cununiilor, Măriii Sale Doamj1ei de D. serdarul Grigorie Alexan­
drescu, al căruia geniu poetic in dosebite fe lur i este cunoscut ru mîn i lor ."
Alexandrescu n-a mai făcut loc acestei producţii ocazionale, lipsite de va­
loare, în nici una din ediţiile operelor sale.
VÎNĂTORUL
Istorioara a fost publicată în Buciumul romi n din 23 ianuarie 1863. Pare
însă mai veche, înainte de 1860.2
Bu c iu m u l rom în din 23 ianuarie I863 (8).17 n uor i i . n uori B; 22 că tr ă
formă necunoscută la A le xan drescu B; 38 vezi nota explicativă la versul acesta.
1 Alte amănunte la G. Călinescu, p. 37Q şi unu. Evenimentul" fost ctuta t şi de
un imn al vărului uo a rnne i.L. Văcărescu (Colcclie, p. 145 şi urrn.), p uhl lca t în acelaşi număr
al Vesi'iloru.iui. Eliade şi-a dat şi el contribuţia, cu o odă publica tă in Foaie »eiurv. minie,
inim,'[ .5; lit ero.turti din 12 noiembrie 18/,5.
2 CI. �i G. Căl tnescu , p. 381 şi urm., care semnalează şi o ispravă vrn atoreasc ă il
poetului, relatată ele Vesti/arul romanesc din 13 august 181,6: "La 28 iulie s-a făcut pe munţii
Buoecl ulut , lîngă Sinai", o vînătoare din cele mai mari. Intre alte v inaturi au căzut şi
eloi urşi grcz avl. Cel dintîi, care era ursoaică, fII împuşcat de el. maior Bi hcscu , Iar cel
de al doilea împuşcat şi injunghiat cu un lung cuţit vtn ătoreso de d. paharnicul Gr. Alexan­
drescu. "
554
I
1
I
[555]
ZIUA DE II FEBRUARIU 1866
Poezia a fost publicată în Romînul din 24 februarie r866.
Alexandrescu, ca şi Ghica, colaborase cu Al. 1. Cuza la începutul domniei
acestuia (vezi nota la poezia M ăriii Sale Domnului A lex an dr-u Ioan 1). Ghica
fusese prim-ministru în Mo Idov a (6 martie - r6 aprilie r859) şi în Muntenia
(II octombrie r 859 - 27 mai r 860), dar în conflictul care se iscase între Adunare
şi Cuza, Gh ica se desparte de domnitor, apr op i in du-se de boieri. După lovitura
de stat din r864, Ghica joacă un rol activ în coaliţia formată împotriva domnului,
luînd parte la acţiunea care a dus, în II februarie 1866, la abdicarea acestuia.
El funcţionează ca prim-ministru în timpul locotenenţei domneşti (II februarie
- r r mai r866). Alexandrescu, după cum se vede din poezia de faţă, împărtă­
şea vederile prietenului său.
Ro m în u l din 24 [ebraarie I866 (R). 15 inimă: scris ăn imă R.
NOAPTEA SFÎNTUJ-IUI BOTEZ
În prima redactare (vezi variantele), poezia cuprinde un număr de aluzii
la fapte contemporane, dintre care cea mai clară pentru noi se referă la comisia
medicală trimisă de N. Creţulescu pentrn a constata starea mentală a lui Alexan­
drescu (7 septembrie 1862)1: poetul îl roagă pe Dumnezeu să "scape astă ţară ...
De comisii medicale
Ce nc sint ades fatale
Cînd ministru-a ordonat. "2
Aluziile la "credite-extraordinare ce tezaur u-au secat" ar putea fi relative
la creditele votate pentru secularizarea averilor mănăstireşti şi refacerea armatei
(primele luni ale anului 1864); în sfîrşit, "abuzul de putere, ce de-mprejurări
se cere" ar putea fi lovitura de stat a lui Cuza (mai 1864). Aşadar poezia a fost
scrisă intre anii 1864 şi 1866 (fiind publicată pentru prima oară in Trompeta
Carpaţilor din 17 iunie r866); este însă de crezut că momentul compu­
nerii trebuie situat la începutul perioadei în discuţie. Existenţa mai multor
manuscrise ale poez ie i" pare să dovedească faptul că Noaptea SfîntUlui Botez
a circulat printre prietenii poetului încă în timpul domniei lui Cuza, CÎnd
tipărirea ei ar fi intimpinat dificultăţi, datorită atacurilor pe care le conţinea. In
preajma lui 6 ianuarie r881, Alexandrescu trimite din nou această poezie spre
publicare, la Timpul (unde apare in 6 ianuarie) şi la Binele public (unde apare
în numărul din 5 -6 ianuarie), după ce eliminase strofele care conţineau aluzii
directe la fapte şi la neplăceri personale de la care trecuseră aproape două
decenii. Textul nostru urmează pe acela din T'im ţrul , mai îngrijit tipărit; nu
este exclus ca redacţia ziarului să fi adus unele modificări manuscrisului.
1 Materialul referitor la conflictul dintre Creţulescu şi Alexandrescu a fost publicat
de V. Gh iac io iu în Melanges ... D'rcuhet , Bucureşti, 191tO, p. 166 şi urrn ,
2 Sublinierea lui Alexandrescu.
3 CI. V. Ghtactcs u, n. 543.
555
[556]
Se găseşte în ms . 801 al Academiei R.P.R., fO 183--184 (ms); Trompeta Car­
paţilor din I7 iunie I866, reprodus în numârul din 24 iunie (Te), B inele public
din 5-6 ianuarie I88I (B), Timpul din 6 ianuarie I88I (T). Uv mtim textul din
Timpul.1 Titlu Sfintului T, ms , B: Sîntului Te; 2 t a in ice lor T, Te: t a inec ilor
ms , t a in ic i lor B; 5 exprimaţi:scrisesprir.;aţims, Te, B, T; d�lpăversţtl5 urmeaz ă
în rns , Te, B:
Acum tot e cu putinţă
9 fierbinte Te: scris ferbinte ms , B, T; 12 Să ferească T, B: Ca să scape ms,
Te; 13 intriga T, ms , B: intrige Te; 14 De T: D- ms , Te, B; 15 de orice T,
Te, B: d-orce ms, apăsător T, ms , Te: -mpilător B; după 15 urmează în ms , Te:
De contr acte-ugroz itoare
Credite straordinare (estraordinare Te)
Ce tr ez aur u- (tesauru- Te) au secat,
De co m is i P medicale
5 De comploturi infernale (De comploturi
infernali, De comisii medicali TC)
Ce ne sînt ades fatale (fatali Te)
Cînd ministru-a ordonat
Şi d-ab usu l de putere
Ce de-mprejur'iri (-mpregiurări Te) să (se Te) cere.8
10 Eu voiesc rca Iisar e (realis,\.rea Te)
Dorinţei celei mai mare (mari Te)
Ce ţara (naţia Te) a espr im at
Dorinţă (Dorinţa Te) prin care toate
Intrigile sint curmate,
15 Sper aute le-ncur ajate
Spionajul ruşinat.
21 omis de B; 23 i ez.u i t is mu l T, B: f avor it.iz m ul ms , favoritismul Te; 25 senti­
ment T: sinţiment ms, simţimînt Te, B; dupive1'Sul 26 urmează în ms , Te, B:
S-avem str lnsă alianţă
27 jn irne Ie T, B: inimile »«, an i me le i c, 23 �a or icc popcr Ţ, B: Cu t o tpopor u]
ins, Te; 31 Cu acei ce-o c îr mu iesc T: CU cei ce-o t eprezeni.ez (-sintez Te din
24 iunie, -sintă Te din I7 iunie) ms , Te, Cu ai săi represintanţi B; 33 Şi T:
Ca ms , Te, B; 34 Si'> T, Te, B: Se ms ; 35 De chiar cei ce legiuiesc T: De
cei ce le prezentez (presintez Te), rns , TC, D-ai lor proprii fabricanţi B; 36 Voi
T,B: Cer rus, Te; 37 Oricind ia (cu B), T, B: Cînd va lua rns , TC; 39 Să
T, TC, B: Se ms ; aibă T, B: aibe ms , Te; 44 se T, Te, B: să (în ştcrsâturâ se)
1 N-am Inregistrat variantele manuscrisului incomplet, descoperit de R. Caracaş şi pu­
blicat In Prietenii istoriei litel"CLl'c, 1 (1931), p. 39 şi urm.
2 Deşi aluzia este evidentă, Bianu-Ghica .�i toţi editorii următori (Adamescu, Bai­
cu lescu, Gh iacto iu) au transcris concesii, fără sens.
3 Versurile 5 şi 7 sublinia te în Te.
556
[557]
ms ; 44 Înviază T, ms , Te: renviază B; 45 omis în ms : 4.6 Să facă T, Te, nis
(în ştersătură),' Se facă ms, A face B; să T, Te, B: se ms ; toţi T, B: mai
ms , Te,' 47 toţi zile T, B,' zile mai rns , Te; 48 Fără nori, fără T, B " T"ra să
(se ms} nu mai ms , Te,' 49 astfel în ms , Te,
În anii ce urmăresc.
48---49 11'15 are 'În ştersătură:
În anul acel ce vine
Nimeni se nu mai suspine
Şi în cei ce-l urmăresc.
MAJESTĂŢII SALE VICTOR EMANUEL,
REGELE ITALIEI
Pu b l ica+ă mai întîi într-o foaie v o Ian tă nedatată, de unde o reproduce
Romi-nul din 30 octo mbr ie 1868. Victor Emanuel II, regele constituţional al
Piemontului, a realizat, sprijinit de mişcările populare din statele italiene,
unificarea Italiei în jurul Piemontului: printr-un război cu Austria cucereşte
Lombardia în 1859, în 1860 uneşte în jurul său, în urma manifestaţiilor populare,
Toscana, Romagna şi regatul celor două Sicilii, în 1866 l ib ere az.ă Veneţia de sub
jugul austriac şi, în sfîrşit, în 1870 liberează Roma. Se proclamă rege al Italiei
în r861, mută în 1864 capitala noului regat la Florenţa, în 1871 la Roma.
Aceste evenimente ne permit să datăm poezia. În manuscrisul găsit printre h îrt i i le
lui Alecsandri, versul 13 sună astfel:
Căci astăzi e Turinul a voastră capitală.
Acest vers este corectat de Alexandrescu cu altă cerneală:
Turinul ce atuncea l-n.ve a t i de capitală.
Aşadar, prima redactare este din epoca cuprinsă între 1861, proclamarea rega­
tului, şi 1864, mutarea capitalei. Corectarea pe acelaşi manuscris (probabil baza
textului tipărit) ne arată că cele două straturi redacţionale nu pot fi prea depăr­
tate în timp. Putem presupune, deci, că poezia a fost scrisă în 1864' Pe de altă
parte, prima redactare a versului 31 arată cii în intenţia poetului era ca oda
să însoţească un exemplar al ediţiei din 1863, oferit regelui. De aici eleganţa foii
volante şi traducerea franceză a textului. Nu este exclus Însă ca să se fi produs
o aprecia bilă întîrziere în în m î n are a volumul ui, dacă va fi fost înmînat vrco .
dată: înlocuirea, în versul 28, a propoziţiei "Vineţia v-aşteaptă" din manuscris
prin ,,[Roma 1 te cheamă, te aşteaptă" s-ar putea explica prin tipărirea foii volante
după cucerirea Vencţ ie i (1866). Să fi fost în intenţia lui Alecsandri de a lua
cu sine volumul în călătoria pe care o întreprinde la începutul anului 1867?
Se găseşte în ms. 2.253 al Academiei R.P.R., fO 95-96 (ms); tipărit pe o
foaie volantă neâa.ta tă , în care textul romi nesc este însoţit de o trad-ucere ţranc eeâ-
1 Tipărirea nu a fost ingrijită de poet, cu toată atirrnntra in acest sens a autorilor
ediţiei din 1893. Este posibil ca editorul să fie Alecsandri: se găsesc unele moldovenisme
în text şi unele diferenţe faţă de manuscris, care nu pot prov en i de la Alexandrescu. De
altfel, manuscrisul se găseşte printre hirtiile lui Alecsandri.
557
[558]
(F), Rorn.în u I din 30 octombrie I868 (R). Urmăm. textul din F. Titlu în ms:
Majest.ă.ţe i sale rege lui Ha liii Victor Ernanu[ el], în R: :Maiestăţii sale regelui Italiei
Victor Emanuel; 1 supt F, R: subt ms ; 7 orice (de âou ă ori) F, R: orce ms ;
Il -ncu njur au F, R: a nt ur au 1'l1S; 12 simpatisînd F, R: simbatisînd (pronHnţa1'e
neogreacă) ms ; 13 astfel în ms :
Căci astăzi e Turinul a voastră capitală
mai iir siu , în care e trecut
de av e a i (v. şi ţ acsimilul ,
altă ccrnealâ ;
aveaţi în lOG
la aceasta se aâaug â o no tă scrisă cu
textul din F, numai că se citeste
p. 355); 14 astfel în ms:
Ce era Roma antica a v i t ej ie i şcoală
la aceasta se adaugă, în acelaşi fel ca mai sus, o notă, cuprinzînd lec ţiwnea din
F, mtmai că A fost este scris pe deasupra ttnui Era; 15 Ofiţeri {scris Oficeri),
soldaţi aritmie F, R: Soldaţi şi ofiţerii ms; 18 vijelie F, R: v ijă l ie ms ; 21 s a b ie le
F: săb ie le ms , sabiile R; 22 să F, ms : se R; 24 Se F, R: Să ms ; 27 po po li F, R:
lume ms; se F, R: să rns; 28 astfel în ms:
către voi cat ă,
Roma azi vă r ec laiuă , Vineţia v-aşteaptă
29 Pr irneşt e! F, R: Pr i im it i ms ; 31 astfel în ms :
Urări, respect,
Şi cartea mea ... hommagiu ce e u mă crez ' dator.
vi
BIBESCU- VODA
i
Poezia a fost scrisă cu ocazia morţii fostului! domn şi publicată în Trompeta
Carp atilor din ZI septembrie 1875, cu o notă a r�dacţiei: "Bătrînul poet şi f ab u­
listromîn, amicul nostru Grigorie Alexandrescu, ne trimite aceste două poesii
spre publicare, pe care ne grăbim să le publicăm". (Cea de a doua era o odă
închinată lui Carol 1.)
Relaţiile dintre Alexandrescu şi Bibescu an fost bune, prieteneşti chiar, dar
A Ie xan drescu s-a ţinut departe de curte, p ăs tr în d u-ş i demnitatea şi independenţa.
Măr tur ii despre acestea găsim şi în cunoscuta scrisoare a lui Ghica (p. 668-669):
"Vodă Bibescu, mulţu.mit de modul cum îşi îndeplineşte datoria, a voit
să-I aibă lîngă dînsul; îl luă la Breaza, unde petrecea lunile de vară.
Deşi în mare favoare la curtea lui Vodă Bibescu, dar 111C1 intriga, n ic i
l in gu ş ir e a nu s-a putut apropia vreodată de dînsul. Vorbea tare, fără a-şi ascunde
gîndurile şi credinţele [ ... ]'
Mai tîrziu a fost numit director la Departamentul Credinţei, pe cînd moşiile
mănă.st ir i lor închinate şi neînchinate se ar en d au vc u m da domnul, post important
şi ambiţionat de toţi acei care căutau să facă averi mari. El, care l-a ocupat
atîţi ani, a ieşit de acolo sărac precum intrase."3
1 FOrmă care nu are nici o atestare sigură la Alexandrescu; eelitoru! foii volante a
introdus-o, fiind constrîns de ritm, după trecerea întregului text de la persoana a II-a
pt. la persoana a II-a sing.
2 Forma cre� din toata vo l a n tă nu apare niciodată la Alexandr-escu.
3 Pentru relaţiile dintre poet şt Bihescu, vezi G. Căl inescu , p. 370-384.
553
[559]
ÎNĂLŢIMII SALE
PRINŢULUI STĂPÎNITOR AL MOLDOVEI
MIHAIL STURZEA
În 1842, Alexandrescu intenţiona să ocupe un post în Moldova, situaţia din
.Mun t.eu ia devenind tot mai dificilă din cauza tiraniei lui Al. Ghica. Bunăvoinţa
-do rnn u lu i moldovean trebuia deci cîştigată. Poezia aceasta, frumos c a l i gr af iat ă •
.se găseşte în pachetul de scrisori către Ghica. E de presupus că Alexandrescu
i-a trimis lui Ghica poezia cu rugămintea de a o înmîna domnitorului. Faptul
că m an uscr isu l a rămas la Ghica ne dovedeşte că rugămintea poetulni n-a fost
'Îndeplinită, ca şi altele similare, poate din grija lui Ghica de a nu-şi compromite
.prietenul. Cîteva fragmente din scrisorile lui Alexandrescu ne a.test ă încercările
poetului şi rezistenţa lui Ghica: "Adn-ţi aminte în săr c in ar o a ce ţi-am pus sa
legi două exemp lare! frumos �i să le înfăţişezi prinţului. Ba încă ar fi fost bine
să tipăreşti o foaie cu adresa cuv i irtc io asă ." (17 martie 1842.)
"Văz că nu-mi spu i de ai înfăţişat prinţului exemplarile ce aveai de gînd
.să cumperi. Oare nu te-o fi încredinţat cineva că şi aceasta este supărătoare la
reputaţia mea?" (23 noiembrie 1842.)
Ghica nu s-a grăbit să predea exemplarele: în 2 martie 1843, Alexandrescu
îi scrie: "Mi-ai scris că eşti gata să dai prinţului exemplarile ce te-am rugat şi
nu i le-ai dat".
Se găseşte în ms , 801 al Bibliotecii Academiei R. P. R. fO 2IO-2I!. Publicat
p entr« prima oard în ediţia Bi anu-Gh ica din I893.
SATIRA CONTRA LUI EL·IADE
Satira a fost publicată de C. D. Aricescu (Satire politice care au circ ul at
în public, manuscrise şi anonime, între anii I84o·-I866, Bucureşti, 1884, p. 28
şi urm ,) faţă în faţă cu răspunsul lui Eliade, pe care îl reproducem mai jos;
fiecare str cf ă a răspunsului corespunde unei strofe a satirei.
1
Cine-i deşteptu care visează
A t ît e a fleacuri, mari secături,
Şi vrea de boală lumea să-I crează,
Cînd plînge, zbiară pe sub păduri?
II
E gugumanul sau' Gugurică,
Care se crede şi satiric;
O b lasn ă slută, ofiţerică,
Cu săbioara tic-tiric-tic.
1 Este vorba de ediţia din 18!,2 a poeziilor lui Alexandrescu.
, Seu în text.
[560]
III
Eu in credinţă n-am nici o ro i lă
Cînd văz atîţia oameni cinstiţi
Că pun pe goană pot a i a-s ilă,
Dulău de scau nc-evr-op icn iţ i .
IV
Din vreme-n vreme aripi îşi cată,
Sufletu-şi nalţă cu foc, suspin;
Inima însă a lui spurc a tă
Al vic1eniei poartă venin.
v
Parcă cu dracii el se rudeşte,
De părinţi, rude-I auzi vorbind;
De porunceală lacr irn i pişteşte,
La Pluton, Cerber orăcăind.
VI
Nemulţumirea i-e sentimentul,
O d .. . ti. "1
m e 11111"11Ca Ş1 .ica os;
Crede lătr area-i cii e talentu 1
Şi că-i la nruz e r,rea de folos.
VII
Cu dibla dosul peste cîmpie
Aleargă fuga d.rept la Parnas;
Ş-apoi Începe o poezie
Cu necioplitu-i lilbărţat glas.
VIII
Ş-atuncea zice ăst poet mare,
Cînd vro moliftă i s-o citi,
Că e ca dînsul cînd doarme t ar e ,
Cînd ma.ica-I c îu t ă nani-nani.
IX
Amorezata-i muz ă-nfoca tă
îl desfătează cu frumuseţi
Şi pe potaia acea turbată
Mi ţi-o răsfaţă nu m a-n t audret i.
5GO
li
I
t
r
I
[561]
x
El ca să scrie, 11 trebuieşte
Să ia patentă de autor;
Merge c ioco iu l şi iscăleşte
XI
Cine mai poate ca să-I auz ă ,
Lătr îrid potai a ca un turbat?
Căci din greşală blejdita-i muză
Gura căscată i-a cam lăsat.
XII
Şi v ite az naiba, ţeapăn de gură,
Dueluri spune cum c-a avut
Şi nici stăpînii chiar, el se jură,
A-i sta-mprotivă nu au putut.
XIII
Închizînd och ii, dînsul ne spune
Cum că odată el a fost mic,
C-a avut zile rele sau bune,
Şi multe lucruri mai de nimic.
XI.V
După aceasta pare că zboară,
Parcă e tată şi n or oc it ;
Pe urmă viaţa îi pare-amară,
Defaimă totul ce a cinstit.
XV
Şi chiar fiinţe nevinovate,
Carii la dînsul nici nu .g îudesc ,
Cu v ăpse li negre şi-ntunecate
Încondeiete să pomenesc.
XVI
Apoi vu lpo iu l, ca să ne-uşa le,
Zice că visul care-a citit
Este din scrieri orientale,
Ce un prieten i-a povestit.
1 In manuserrsul ce posedăm lipsesc versurile puntate. (Nota lui Artcescu.»
36 .- Grigore Alexandrescu. Opere 1
56\
[562]
XVII
Ne spune lucruri prea nensemnate,
Cînd flencăneşte neruşinat,
E castravete acum sărat.
XVIII
Cav a ier [?J, hoţul, plin de-nfocare
Şi m i-I înhaţă straja-n obor.
XIX
Picaţi, el zice, lacrămi şiroaie
Muştele-aleargă l-aş a putdri.
XX
Azi cere milă, mîine defaimă,
N-are nici cinste, nici caracter;
Şi zefiraşii, coprinşi de .sp a imă,
De ţigănilă s-ascun d în cer.
XXI
Dar pe morţi omul cînd îţi înjură,
El dopotrivă i-a lăudat;
La p ot ă.i asca lui lăt;rătură,
Odîr I îi zice oruu l cercat.
XXII
Acesta este, să-i dăm dreptate;
Precum se cade trage-l de nas;
Potăii javre daţi-i pe spate,
Satira lui Alexandrescu trebuie să fi fost scrisă între anii 1836 şi 1838.
într-adevăr, Culegerea de poezii a lui Eliade, în care apăruse Visul şi celelalte
poeme la care face aluzie Alexandrescu, ap ăr use în 1836. Pe de altă parte răspunsul
lui Eliade nu se referă decît la poeziile lui Alexandrescu din 1832 iPrieteşwgul . în
strofa a XIX-a, Miezul nop iei , strofa a V_al), deci nu apăruse încă volumul de
1 Cf., de exemplu, versurile 2518-19;
căci Pluton a surzit.
Căct Cerber nu mai iartă de el apropiere
precum şi versurile referitoare la moartea părinţilor poetului.
562
[563]
Poezii din 1838. în sfîrşit, strofa a II-a a răspunsului se raportează la slujba din
armată a lu.i Gr. Alexandrescu; or, acesta demisionase în octombrie 1837'
Publicată pentru prima oară integral de C. D. Aricescu în Satire politice ••• ,
Bucureşti, I884, p. 281 (A); în Independinţa din I mai I86I, în scrisoarea prin
care trimite spre ţrublioare Confesiunea unui renegat, A le x an drescsc citează versurile
77-80 şi 37-44 (1). 37 Dar vai A: Vai 1; 39 sîrmănuţul A: din păcate 1;
43 smer ita-I A: o jună 1,' 78 niei cinste A: onoare 1.
[PAMFI�ET]
Pamfletul de faţă se găseşte, fără titlu şi fără semnătură (ar putea fi in­
complet), printre hîrtii.1e lui Kogălniceanu. Se poate uşor recunoaşte scrisul nesigur
al lui Alexandrescu din perioada de după 1860. V. Ghiaeioiu, care l-a publicat
(O pagină dureroasă din viaţa lui Grigore Alexandrescu, în Milanges ... Drouhet,
p. I74 şi urm.), socoteşte că este adresat lui N. Creţulescu cu care poetul avusese
un conflict în urma îndepărtării sale din postul de efor al Spitalelor Civile
(toamna anului 1862)2. Ipoteza este ver os im i lăs ; rezultă dec i că poezia a fost
scrisă în anul 1862.
Relaţiile dintre Alexandrescu ş iCret u lescu n-au fost niciodată prea cordiale:
in scrisoarea din 8 martie 1844, poetul îi scrie luLGhica: "Vărî-t04 N. Creţu lescu
auz că pleacă la Paris pentru un an ca să se desăvîrşască în meşteşugul său
şi, ce e mai frumos, pleacă fără să-şi p iarz ă leafa".
în scrisoarea din 8 iulie 1852 citim: "Scumpul d-tale văr Niculache Cre ţu­
lescu însoţeşte pe Doamna Ştirbei în voiaj urile sale de sănătate. Aceste jărtfiri
patriotice îi aduc pe tot anul cîte un rang şi cîte o gratificaţie."
Se găseşte în Arhiva Kogălniceanu a Bibliotecii Academiei R.P.R., ms , 10,
fD 277-278." Publicat pentru prima oară de V. Ghiacioiu în Mel anges ... Drouhet ,
Bucureşti, I940, p. I75.
PLÎNGEREA DEPUTATUl/UI
în 1848, în timpul guvernării revoluţionare, apare la Bucureşti ziarul
Poporul suveran (numit apoi Popolul suveran); la 2 august, comitetul de redacţie
se lărgeşte, cuprinzînd pe N. Bălcescu, C. Bo l I iac , Gr. Alexandrescu, D. Bo l in­
tineanu, P. T'eu lescu şi A. Zanne. Alexandrescu n-a iscălit nici un articol, dar
1 Ern , Gîrleanu include cel dintii această satiră într-o ediţie a operelor lui Alexan­
drescu, dar, interpretind greşit un amănunt de paginaţie al lui ArIcescu, care publicase,
faţă în faţă cu satira lui Alexandrescu, şi răspunsul Iui Eliade (op. cii., p. 29), nu transcr!e
decit primele cinci strore (care constituie o pagină a culegerii lui Artcescu), Eroarea a fost
prelua tă şi de ediţia Adarnescu,
2 Ci. şi G. Călinescu, p. 408 şi urm,
3 Vezi şi notele la text.
4 Mama lui I. Ghica, născută Clmplneanu, era soră cu mama lui Creţulescu.
5 Cota veche 1.172.
35+
563
[564]
Plîngerea deputatului, apărută în 3 septembrie, i-a fost atr ibu ită de autorul copiei
manuscrise a unei versiuni moldoveneşti intitulate Patriotul veacului.
Popolul suveran din 3 septembrie I848 (P); se găseşte în ms. 21 al Acaâemiei
R.P.R., e 32, într-o copie neau togr aţ â , Dăm textul din Popolul suveran, fără a
mai nota diferenţele faţă de ms. 21, dată fiind incertitudinea trad·iţiei.1 14 fier:
scris fer P; 20 sînt: scris sunt P; 21 să-ntrebe: să întrebe P; 26 pierde: scris
perde P.
[ISTORIOARĂ]
Remus Car acaş , care a găsit manuscrisul acestei poezii printre hîrtiile gine­
relui poetului>, se îndoieşte de autenticitatea scrisului. N-am văzut manuscrisul
şi nu ne-am putut fixa nici asupra autenticităţii, nici asupra datei compunerii.
în acest fel, rămîn deocamdată nelămurite aluziile politice cuprinse în istorioară.
A m suprimat înaintea o ersulwi 76 versul:
Dar ale ei nevoi
probabilă uar ia-ni ă •
FRAGMENTE
1
Fragmentul ne-a fost păstrat de Ghica (;p. 668-669):
"Odată, af lîn du-rnă cu unch iu-rneu la Cîrnp in a, m-a m dus să-I văz la Breaza
[Alexandrescu plecase la Br e az a cu B ibescvf]. Doamna B ibescu , aflînd că eram
în odaie la Alexandrescu, a trimis de m-a 'poftit la masă. Prînzul a fost vesel;
Alexandrescu, bine dispus, a povestit o mulţime de istorioare ţărăneşti, în care
vestitul Carcalechi, ziaristul curţii, juca rolul principal. Doamna, care-l asculta
cu plăcere şi rîdea mult la acele pov est ir i , îi zice: (' Să vii să mănînci în toate
zilele cu noi». Apoi, în torc înd u-se cătră vodă cu un ton poruncitor: e Numeşte-f
poet al cur ţ ii ».
Alexandrescu, fără să aştepte care era să fie hotărîrea domnească, răspunde:
« Să mănînc, foarte bine, merge, dar să fiu poet de porunceală, v ăd că măria ta
n-ai citit o satiră ce am făcut acum vreo cîţiva ani unui poet de curte de at.un c i ;
pe care-I povăţuiam cu versurile: [urmează fragmentul]
Apoi ce fac eu cu acele versuri, cînd voi îmbrăca nădragi de atlas? »"
II
Capitolul al doilea al nuvelei Popa Stoica F arcaş de 1. Voinescu II (A lbino
romi neascâ din Il noiembrie 1845) are ca motto aceste versuri, cu menţiunea
"uvraj net.ipărf t ".
1 Textul rns. 21 este moldovenizat; poartă titlul Patriotul "eacului şi a fost publica t.
In ediţia Em. Girleanu (p. 237) cu mici greşeli de lectură (Slujit pentru mll.rit, v. 3,
defaim ce-am, pentru defll.imi ce-i, v. 21).
2 Cf. Prietenii istoriei literare, 1, 1931,'p. 36 şi urrn., unde este publicat textul pe­
ca re îl reproducem,
564
[565]
Semnalăm, în sfîrşit, două poezii din care nu s-au păstrat decît titlurile,
în corespondenţa cu Ghica: Scrisoare către pUfăi şi ş arl e- şi Versurile măşcilor»,
POEZII POPULARE
În numeroasele sale călătorii prin ţară, despre care mărturisesc coreapondenţ aă
precum şi Memorialu] de călătorie, Alexandrescu a cules un număr de poezii popu­
lare, multe din ele haiduceşti, cu un pronunţat caracter de protest social; majori­
tatea provin din Oltenia.
Nu putem determina data cînd au fost culese: publicarea lor a început în
1873, dar e de presupus că poetul le avea de mai multă vreme, poate chiar din
timpul călătoriei la mănăstirile de peste Olt.
Cu toate că folclorul îi era cunoscut, Alexandrescu n-a fost influenţat de
creaţiile popu lare , p," care le socotea "inspiraţii necultivate ale suferinţei şi ale
naturei să lba tec i'tA
Pentru a pune la îndemîna cititorilor o imagine, măcar aproximativă, a
răspîndirii poez ii lor culese de Alexandrescu, dăm, în notele de mai jos, trimiteri
la variante cuprinse în cîteva culegeri mai i mpcvt.arrte , N-a fost în intenţia şi
puterea noastră de a urmări fiecare poezie în materialul imens d cu Ieger i lor
romîneşti de folclor.
CÎNTEC VECHI
Publicat în Romînul din 13-14 august r 873.
Cf., pentru începutul poeziei, Tocilescu, Malerialuri [olcloristice, r, 161, r84
(Cîntecul hti Miu haiducul).
CÎNTECE DE PESTE OLT
Cîntecele de peste Olt au fost trimise lui Alecsandri spre publicare. Acesta
le-a transcris, aduc în d u-Ie desigur modificări, şi le-a publicat în Convorbiri literare
din 1 septembrie 1876. în textul lui Alecsandri s-au strecurat greşeli, şi din cauza
faptului că poetul moldovean nu cunoştea multe din cuvintele d ia.Iect a le olte-
1 Scrisoarea cu data poştei din 10 martie 1842, ms. 801, fO 7:
"Scrisoarea către putăi şi şarl e n-am dat-o, fiindcă polcovnicul ( = Cîmpineanu)
n-a găsit-o cu cale şi mi se pare că are cuvînt; iţi va seri singur pentru ce."
Nu avem siguranţa că e o lucrare în versuri.
2 Scrisoarea din 10 noiembrie (18!,3?), ms. 801, ro 192:
,.1ţi alătur o mică bucată de poezie [este vorba de In O1"e de mîhnire], dar socotesc
că aţi face mai bine să n-o tipăriţi, căci mie nu-mi place de loc, sau de veţi şi tipări-o,
să a daogatt că v-a venit în miini elin intimplare, căci mai am şi nişte cuvinte pentru
acestea. Cît pentru versurile măşollor, nu să potrivesc nicidecum la un jurnal �i fără note
nu să pot Intelege."
3 Multe din scrisori sint chiar datate de la ţară: Comarnic, Găieşti, Satul Nou etc.
4 Vezi mai sus, p. 66, r. 12-13.
565
[566]
neşti; de altfel, atit In manuscrisul lui Alecsandri, cît Şi in Convorbiri literare,
unele cuvinte dialectale sînt marcate cu semnul întrebării.
II
A. Paun, Spitalul amorului, III, p. 28; Gr. Tocilescu, l\IIaterialuri [olcl o­
ristice, II, p. 1298; G. Dem , Teodorescu, p. 344; Candrea-Densusianu-Sperantia,
Graiul nostru, I, p. 26, 69; Ciauşanu-Fira-Popescu, p. 31, 41, 46-47, 9°;
T. Gî1cescu, Cercetări asupra graiului din Gor] în Grai şi suflet, V, p. 96.
VIII
o variantă prescurt ată se găseşte la Toci1escu, Materialuri [olcloris tioe, L,
p. 435-şi Ciauşanu-Fira-Popescu, p. 24·
IX
A. Pann , Spitalul amorului, III, P.25; G. Dem. Teodorescu, p. 304 şi urm.,
p. 347; Ciauşanu-Fira-Popescu, p. 58.
XI
Gr. Tocilescu, Materialuri folcloristice, I, P> 326.
XV
A. Pann, Spitalul amorului, III, p. 27,
XVI
Ctauşanu-Pfra-Popescu, p. 24.
XVII
Cianşauu-Flra-Popescu, p. 56.
XVIII
I
A. Pann, Spitalul amorului, III, P.27'
XXVI
Gr. Toci lescu , Materialuri [olcloristic e, II, p. I042 (v. 5-7); N. C. Du m i­
tr aşcu, Cln tece ol teneşii , Sibin, 1935, p. 14 - I5.
XXX
Gr. Tocilescn, Materiaturi ţ olcloristice, I, p. 325.
XXXII
Arhivele Olteniei, XXII, p. 262.
XXXIII
Gr. Tocilescu, Materialuri [ololoris tic e , II, p. 960; G. Dem. Teodorescu,
p. 301 şi urm.; Ciauşanu-Fira-Popescu, p. 33.
566
[567]
xxxv
Gr. Tocilescu, Materialuri folcloristice, I, p. 328, II, p. 1II3.
XXXVI
G. Dem. Teodorescu, p. 276.
XXXVII
Candrea-Densusianu-Sperantia, Graiul nostru, I, p. 67.
XL
Gr. Tocilescu, M'aterialuri [olol oristice, I, p , 397.
Trimise hii A lecs an dri şi publicate de acesta în Convorbiri literare din
I septembrie I876 (0); €n ms. 3.296 al Academiei H.P.R., fO 8-9 se găseşte o copie
scrisă de Alecsan dri» a primelor 23 de bucăţi şi a versurilor I-I2 din bucata XXIV
(ms). Reproducem uersiunca din Convorbiri literare, modificînd ortografia şi elimi­
nînd unele forme moldoveneşti'; nu dăm decît deosebirile imtortante dintre publicaţia
din Convorbiri şi manuscrisul lui A lecsandri. II, 3 Nucu ms: Nuca C; V, 3 mă: me
ms, ne C; VII, 7 '0: -a ms, C; XII, 1 BăIă, cărtoagele: Bă lăcăr toage le ms , C; 4 Bă lă,
cărtogelul: BăIăcărtogelul ms , C; 10 BăIă, cărtoagele: BăIăcărtoagele ms , C;
XIV,3 Tuturor C: Tutulor,probabil conform cu originalul, ms; XXVIII, 7 te-a
priimit: te a primit C; XL, 1 circiuma: cărcima C; XLIII, Il haramb aşă r
d ara mb a şă greşeală C.
CÎNTECUL JIANUL UI
Cu Cîntecul f ianului se incheie grupul de Cîntece de peste Olt din Convorbiri
1 iterare; cîntecul fusese însă publicat de Alexandrescu cu cîţiva ani În urmă,
În Romînul din 20 septembrie 1873. Publicarea din Rominu] conţine numeroase
greşeli provenite din ignoranţa redactorilor şi corector ilor ziarului: hrănesc pentru
arânesc , v. 3, arama pentru arana, v. 4, semnul exc1amării În locul semnului
întrebării după un căci interogativ, v. 85, mereu pentru măre, v , 94 etc. Alte
modificări au cauze politice: versurile 25-28:
Arde-vă focul, ciocoi! ..•
au fost suprimate, fiind desigur socotite prea "incendiare". Alecsandri a modificat
mai adînc textul, acolo unde nu-l Înţelegea: geret a fost Înlocuit cu -ndărăI, v. 8,_
căzneşte cu pîndeşte, v . 32, căci interogativ cu şi, v , 85 (deformînd sensul frazei),
este stolul spătăresc cu lot c a tane s p âtâreş ti , v , 105 (sacr if icînd rima) etc. în afară
1 Probabil cea trimisă la tipar.
2 N-am eliminat toate formele moldoveneşti, căci riscam pe de o parte să derormăm
grav textul, de pe alta să transcriem forme rnexistente în Oltenia. Desigur că nici Alexan­
drescu, şi cu atît mai puţin Alecsandri n-au avut preocupări In vederea redării autentice,
din punct de vedere lingvistic, a textului cîntecelor.
567
[574]
cătare, la cătare - la ochi, ţin tind:
403, !I2.
chiparis - chiparos: 28I, 15.
cioltar- pătură împodobită cu cusă­
turi, care se pune sub şaua calu­
lui: 396, 9.
ciudat - căruia nu-i poţi intra în
voie, greu de împăcat, capricios,
rău: 199, 77·
ciuturea , diminutivul lui ciutură: vas
de băut, vas folosit pentru scoa­
terea apei din fîntînă: 382, 8.
cîrtog(el), vezi cărtog(el}.
cît - cind, de îndată ce: pass im :
încit: 76, 45; 289, 59, 327, 26.
clavir - pian: 154, 43.
colnic - drum de deal: 398, XLV, 3.
eomandir - comandant: 290, 92.
comănac - un fel de căciulă rotundă,
de culoare verde, purtată de cio­
bani şi de haiduci: 397, XLIII, 7.
compătimire - simpatie: 147, 53.
coudică - registru, dosar cu procese­
verbale: 288, 33; cod de legi:
53 I, 2512•
conştiinţă, în conştiinţă - cu conştiin­
ţa curată, cu cele mai bune inten­
ţii: 265, 27.
credinţă, în credinţă - într-adevăr,
ce-i drept, cu adevărat: III, 14;
253, 15; 36r, 9.
culme - loc adîncit, pe un deal:
398, XLV, I, 3.
cumpăni (reţ t.} - a sta în ech il ibru ,
a pluti: 76, 52.
cuvînt - motiv, raţinne: passirn : so­
coteală, explicaţie: IlO, 17; 219,
3Z; 222, 3.
D
daleu - alei! a le le i ! : 399, XLVI, 3.
dar - da: 240, 8; 241, II, 1.
daraban - dorobanţ: 289, 79.
datornic - creditor: 180, 18.
de - spre, drept: 209, 12.
delă - act pen tru un proces, dosar:
519, 7, 14·
574
demizeu - se m izeu : 79, 40.
derviş - călugăr musulman: 213,
titlu, 2.
devina - a ghici, a întrezări, a băuui:
II4, 18.
devua (reţ l.} - a se devota: 513, 36.
domni (tr.) - domina: 130, 56.
dumnezeit - dumnezeiesc, binecuvîn-
tat: 123, 30.
E
ecselenţă - excelenţă (după pronun­
ţarea franceză): 327, 34.
epitrop - tutore : 324, 8.
F
fanal - felin ar: 76, 5°.
îerestrit - impozit pe numărul feres­
trelor (formaţie personală): 130, 83.
fi itor - viitor: 259, titlu.
rilomelă - privighetoare: 300, I;
304, 9·
îi lomijă, vezi [ilom elă : 459, 2513;
52,5, 1; 527, 9.
fioros - care provoacă fiori: r 2 I, 17;
154, H.j
haz (fras) - frază: 186, 20.
G
geniu - spirit, demon: 75, ,ZI; 114,
28.
geret - un fel de suliţă turcească:
568, 8.
ghisean - guzgan, şobolan: 289, 13.
ghizdurea, dirn in ut ivu l lui ghizd:
38 I, 7.
gibea .- haină de postav îmblănită:
348, 35·
goangă - gîză, gînganie: 400, 6.
goni - a ur ruăr i , a fugi după, a
căut.a să ajungi: 163, 19; 165,
59; 189, Il6.
gros - grosolan, necioplit: 167, 7;
197, 7·
[575]
H
harambaşă - căpitan de haiduci: 397,
XL"III, II.
hirnie - ch im ie : 188, 102.
I
iar - dar: 174, 24.
iazrnă (iasmă) - stafie, strigoi: 69,
52,56; 121, 22; 291, 7; 293, 8;
361, 7·
ierarşie - ierarhie: 65, 17.
i erta - a permite, a ingădui: passim.
inimat - însufleţit, bucuros, încîn-
tat: 534, 21.
ispită - necaz: 529, 19 ; 530, 19•
ispravă - reuşită, izbîndă: 136, 289.
isprăvnicie - administraţie: 265, 23.
î
înmlădiitor - modulat: 2°7, 7.
inmlădios - mlădios, suplu: 171, 90.
împărţi (refl. + de) - a se împărtăşi
de, a avea parte de: 459, 2510•
împuia - a se îucu ib a , a încolţi:
384, IX, 7.
Înaintare - progres: 234,20; 283, 16.
încela - a înşela (posibilă greşeală
de tipar): 568, 95.
începător - creator: 337. 50.
i nparte , vezi parte.
însemnător - important, însemnat:
283, 2.
însuîlare - inspiraţie: passim.
întîmplare, la întîmPlare - cînd se
iveşte ocazia: 318, 20.
întorsură -" modulaţie, mlădiere: 2°7,
8.
Întunec - întuneric: 142, II.
Învederat (adv.) - clar, pe faţă, lă­
murit, neîndoielnic: 145, 47; 3°2,
8.
învcstit - înveşmîntat: 262, 3.
Învoi (refl.) - a se potrivi, a fi în
concordanţă: 13°, 78.
575
J
jaluz - gelos: II9, 18; 149, 35.
jaluzie - gelozie: 157, 25.
jelui - a se plînge, a reclama: 312,
12; (folosit tranzitiv, obiectul
fiind persoana căreia i se adresează
plîngerea; această construcţie bi­
zară ar putea proveni dintr-o gre­
şeală de tipar) 530, 12.
L
labarum - steag imperial (lat.) pe
care Constantin a aşezat" semnul
crucii: 79, 19·
Ieasă - îngrămădire sau împletitură
de mărăcini care serveşte drept
hotar: 384, IX, 12.
leică - leliţă: 388, XIX, 6.
lipan - brusture, plantă cu înfăţi­
şare de arbust, cu frunze mari,
folosite în medicina populară (lap­
pa maior): 233, 26; 401, 58.
litargie - stare de nesimţire, amor-
ţeală: 336, 29.
Iubeniţă - pepene verde: 381, 4.
lume - lumină: 339, 34·
lupese - de lup, de neam de lup:
218, 15; 229, 46.
M
malotea - scurteică mai lungă, împo­
dobită şi căptuşită cu blană: 401,
37·
malure - plantă neidentificată (111a-
lură?): 396, 1.
mazil -t-- boier de la ţară, fără funcţie
în sat: 387, XVIII, 6.
mădular - membru (al unei asocia­
ţii, instituţii etc.): 289, 78.
mira - admira: 13°, 69.
mirare - farmec, încîntare, vrajă: 133,
169; 301, 41; (în sens propriu)
143, 23; admiraţie: 72, 31.
muncă - chin: 110, 35; 253, 14;
282, 21.
[576]
N
neapărat - necesar: 130, 71.
neasemănat - fără seamăn: 316, 5.
neinsemnător -- neînsemnat: ZI 5, 9.
nuansă - nuanţă: 66, 6.
o
ohject - obiect: 446, 4916•
objet - obiect: 347, 6.
oblojit - bandajat, cu comprese, cu
oblojeli: 233, 25.
obşte, de obşte _. în general: 446, 4928•
ocoli - a înconjura, a se aşeza, a se
afl a în jur: 26, 6; 128, 17; 1 77 ,
29; 259, 29.
0101" - (în) dar, (ca) garanţie: 383,
VII, 2.
ofis '- decret domnesc: 266, 74.
omiop�tic - homeopatic: 292, 17.
oranz - portocal: 256, 4.
oranză - portocală: 256, 14.
o trăţe] -- limba mielului, plantă cu
flori albastre folosite în medicină
Lborrago officinalis): 386, 1.
p
pală -- un fel de paloş, sabie largă
cu două tăişuri: 355, 17.
pardos - leopard, panteră: 215, 2;
298, 28.
parmazan - parmezan: 205, 4.
parte, în parte - pentru sine: 87, 57;
444, 498; (adjectival) 447, 4923•
patenta - brevet, drept de a folosi
ceva sau de a exercita o pro,
fesie: 363, 38.
pătimaş - bolnav, suferind, pacient:
309. 13·
personalitate - aluzie sau referire la
o anumită persoană: 183, 98.
piscoaie - deschizătură, la morile de
vînt şi de apă, prin care curge
făina măcinată: 384, VIII, 13.
pînă - cît timp: 390, XXIV, 12;
394, XXXVI, 9.
plăti - a valora. a preţui: 269, 3.
576
plăviţ - bălan: 389, XXII. 9.
polcovnic - colonel: 483, titlu.
politic - politician: 327, 38.
poprit - oprit, interzis: 66, 21; 100, 8.
porfiră -- purpură: 96, 22.
pomi - a trimite; 271, 3; 308. 32.
poturi - un fel de nădragi largi pur-
taţi de haiduci, arnăuţi, surug ii ,
cu marginile împodobite cu găi­
tane şi cusături: 398. XLIII, 19.
povaţă - călăuză: 126, 16,
preluda - a improviza la un instru­
ment muzical: 154, 43.
preţioasă - femeie afectată în felul
de a se exprima şi de a se comporta:
193, 103.
preţuit - preţios: 282, 29.
prieopseală - învăţătură: 266. 67.
prigonire - ceartă, neînţelegere, dife-
rend: 215. 3.
prigonitor - irnpr ic in at , parte într-un
proces (acuzator sau acuzat): 174.
3�; 218, 8.
privită. sens obscur: 388, XXI. 1.
pup�ză - plantă ier bacee , legum i­
ri o asă , care creşte prin pădurile c1e
munte (orobus uernus): 388, XXI,
2. 4.
R
răhclă , sens obscur: 458, 164•
răpune - a pierde: 67. 14.
râsurâ - măceş : II4. 25.
redija - a redacta: 266, 74; 307, 22.
răscintător - care răspunde (cîntîndj:
3°0, 5 (vezi şi nota la text).
retirat - retras: 205, 4.
rezon -- raţiune: 66, Î; motiv, r a tiu­
ne: 265. 31.
rigă - rege: 76, 37n. 46; 215. 2;
307, 8.
rolă - rol: 157. 19; 17°. 57; 191. 21..
rubiuos - r ub in iu , roşu închis: 74. 13.
s
sacat - vătămat, infirm: 3II, 5.
s atira - a satiriza: 175, 48.
[577]
săltian - m ar och in (piele de Maroc):
397, 15·
lichilogit - schilod, diform: 182, 64.
8COpOS - scop: 403, 4927.
secătură - fle ac , lucru de n i m ic : 272,
56; 287, 6; 361, 2.
semăna (Ir.): 171,94; 318,14.
seninos -- senin: 138, 28; 251, 36.
Sfeţia '-- Suedia: 48 o, 86411.
sfîrşit ._- scop, ţel: 122, 10.
sili' - sp ir it, fiinţă mitologică. care
t ră ieşt.e în aer: 110, 31; '279, 4;
518, 263•
silitră - salpetru, azo t.at de potasiu,
folosit la fabricarea pr af u lu i de
puşcă: 82, 14.
sipică - plantă icr bo asă cu flori gă.l­
bu i (ec abiosa och.rolcucn }: 387,
XVI, 1.
sîn - golf: 256, 2.
smerit - modest: 131, 108.
so lemncl - solemn: 285, 40.
SOI'Oe, pe la soroace _. d in cind în
cînd, cu o ocazie: 193,91; 2Ig, 23.
sosi (tr.) - a ajunge (pe cineva):
91, 45.
spătăresc - care ţine de marele S])2.-
tar , şeful armatei: 403, 105.
spînzura _. a depinde: 181, 36.
sta - a exista: 73, 48.
stelesc - de stea: 269, 7.
"tol - coloană de solda ţi în marş:
568, 105.
străluci (tr.) - a ilustra, a face
ilustru, celebru: 73, 44.
sujet - subiect: passi m ,
37 - Gr lgore Alexandrescu. Opere 1
s
"
şaică - V2,S mic cu pînze: 395,
XXXIX, 6.
şoricese -- de şoarece, al şo ar ec i lor :
20.5, I3; '206, 24.
ştab - stat-major: 199, 61.
T
tărie -- bolta cerească, f irm a iu e u t :
76, 49; 168, 34; 267, 13.
ticăloşie -- mizerie: 187, 69.
trăsură - tr ăsătur ă : 168, 39; 324.-
16; 366, 83.
treabă, a-şi cău t a treaba - a-ş i vedea
de lucru. a-şi vedea de tre a h.ţi: t. 3 r ,
25; ISI, 52; 232, 10.
trezit -- învechit: I57, 23.
T
ţÎIcOYllic - om de s erv ic iu al unei
biserici: 289, 77.
u
urma - proceda: pass im .
urmări - a urma: 557, 49.
V
vist - joc de cărţi: 191, 24; 194,
125.
VfPme - pri lej , ocazie (fa vora b i iăj ,
moment potrivit: 226, 38; 2JI, 38
[578]
[579]
III
INDICE
CRONOLOGIC AL POEZIILOR
[580]
[581]
Am împăr ţ it opera lui Alexandrescu în şase perioade
mari, ale căror limite coincid cu datele apariţiei (sau trimi­
t�rii la 'tipar) a celor patru ediţii. În interiorul acestor
perioade, am grupat, la inceputul fiecăreia, poeziile care
nu prezintă indicii interne sau externe permiţînd o
datare mai precisă; apoi am înşirat, pe ani, poeziile data­
bile. Deseori am socotit anul publicării ca dată a com­
punerii (atunci cînd nu existau dovezi certe pentru altă
datare); ne-am exprimat în do ie l i le ori de cite ori am
socotit că data publicării şi a compunerii 11U coincid.
Pentru argumeutarea dat ăr ilor , să se consu lte notele
la fiecare poezie.
Bineînţeles că n-arn înregistrat în acest indice poe­
ziile populare.
Pînă În 1832
Miezul nopţei.
Prieteşugu 1.
Adio. La Tîrgovişte.
Întristarea.
Întoarcerea.
Adio lui Lor d Byron la soţia sa.
Întristare [Lam art ine ) •
Fluturele.
Vu lpo iu l predicator.
Privighitoarea şi păunul.
Măgarul răsfăţat.
Papagalul şi celelalte p aser i,
Cat ir u l ce-şi laudă nobilitatea.
581
1832 -1838
Eliza.
Aşteptarea.
Inima mea e tristă.
Cimitiriu 1.
Barca.
Candela.
Rugăciunea.
Lebăda şi puii corbului.
Privighitoarea în colivie.
Ursul şi lupul.
Boul şi viţelul.
Cîinele izgonit.
[582]
Şoarecele şi p isrca ,
Privighitoarea ş i măgar u l.
Meditaţie.
Epistolă D.1. V., a u tor u 1 "Primăverei
amor u lu i'' .
Epistolă D.I.C.
Fericirea.
Vulpea, calul şi lupul.
Cîinele soldatului.
Privighitoarea şi măgarul.
Satira contra lui Eiiade. (?)
1838-1841
Epistolă către Voltaire.
EfJistoFl D. V. II.
Epistolă D. Alexandru Donici, fabulist
moldovean.
Satiră. Duh u lui meu.
Viaţa cî mpene ască. D.V.G.C.
Te mai v ăz u i odată.
Pr ietcşugu l şi arnoru l. Emilici.
De ce suspin.
Mîngîierea.Onei tinere femei.
Mulţumirea. Z '" in vîrstă de un an.
Cînd dar o să guşti pacea.
Cîinele şi căţelul.
Pisica sălbatică şi tigru1.
Derv işu l şi fata.
Drepta.tea leului.
Nebunia şi Amorul.
Lupul moralist.
Vulpea liberală.
Mierla şi bufn iţ a ,
Cucu 1.
U'leu l şi găinile.
Oglindele.
Toporul şi pădurea.
Elefantul.
Cîinele şi măgarul.
582
Epigrame.
Confesiunea unui rellegat .. (?)
Fragmentul I.
Anul r840'
.înălţimii sale prinţului stăpînitor al
Moldovii Mihail St urze a , pentru
finul 1842.
1842-1847
Mormintele. la Drăg ăş au i.
Ucigaşul fără voie.
F'r u rnu se tc a . D-nei �,�:
Suferinţa.
Nu, a ta mo ar te ...
Încă o zi.
Un ceas e de cînd anul trecu ,
Buchetul.
I
Re v er in ,
Fru mons ă e natura. (?)
Er agmerrt ul II. (?)
1842
Umbra lui Mircea. La Coz ia ,
Răsăritul lunii. La Tismaua.
Î.u ore de m îh n ir e ,
1844
Trecutul la Mănăstirea Dealului. (? j
Nina.
Înălţimii sale Doamnei Mar iti i B i.
bescu ,
o impresie. Dedicată oştirei r o m iue ,
[583]
1847-1862
D-nei JYI. C. (Probabil în primo. peri­
o ad â a in teruo.iulwi dintre cele două
daie.)
D-Ia S, t,«.
Bursucu l şi vulpea. (Probabil înainte
de I860.)
Calul vîndut şi diamantul cumpărat.
Plîngerea deputatului.
1852
Imn destinat a se cînta la in au gur at ia
Teatrului.
1853
Cîntecul soldatului.
Adio.
1855
Răzbunarea şo arec i lor sau moartea
lui Sion.
Iepurile, ogarul şi copoiul.
Şar Iat anu l şi bolnavul.
Ursul şi vulpea.
Cometei anonsat.e pentru 13 iunie.
Corbii şi barza.
Răspunsul cometei.
Doamnei P. S. G.
Unirea Principatelor. Dedicată fiito­
r i lor deputaţi ai Romîniei.
Unei necunoscute mol dovence care
mi-a cerut versuri.
O profesiune de credinţă.
Zugravul şi portretul.
Por cu l liberat.
\
583
Castoru l şi alte lighioui.
Mâr i i i sale domnului Alexandru Ioan
1. Anul 1859. Pentru ziua int.r ăr i i
sa le în B ucur eşt i.
r860
Atelajul eterogen.
186r
Mielul murind. (Poate mai oech e i}
Catîrul CU clopoţei.
Doamnei A. B.
J862
Lişet.a , raţa şi gîsca, (Probabil mai
veche, înainte de I860.)
[Pamflet.]
Dvne i Zinchei Doniei.
După 1863
1863
Vînătorul. [Prob abil mai veche, înainte
de I860.)
Majestăţii sale Victor Emanuel, regele
Ha !iei.
Noaptea Sfîntului Botez.
1866
Ziua de II februariu 1866.
B ibescl1-vodă.
[588]
Doctorul şi bolnavul (vez1: Şarla-
tanul şi bolnavul) .
Dreptatea leului .
Du-te, n e ico , să te duci .
Elefantul .
Eliza .
Epi'grame .
Epistolă către Voltaire .
Epistolă D. 1. C. .
Epistolă D. 1. V., autorul "Pri-
măverei amorului" .
Epistolă Domnului Alex andr u
Doniei, fabu !ist moldovean ..
Epistolă D. V. II .
Fericirea .
Fluturele .
Foaie verde aluniţă .
F'o a ie verde arţăraş : .
Foaie verde ca lo mf ir .
Foaie verde de areu .
Foaie verde de m a lur e .
Foaie verde măr ăc in e .
Foaie verde măr muşcat """
Foaie verde usturoi .
Frumoasă. e natura .
Frumusetea. D-ei ** .
Frunză v'erde de sacară .
Frunză verde d� .sipică .
Frunză verde mărăcine
Frunză verde mărăcine .
Frunză verde mărăcine .
Frunză verde o tră ţel .
Gisca, leşiţa şi raţa (vezi Li şe ta ,
raţa şi gisca) .
Ia-ţi nădragii de atlas .
Iepurele, ogarul şi copoiul .
Ieri, la tirgul cel mare ...
Ierte-i Dumnezeu păcatul ....
Imn destiaat a se cînta la in au-
guraţia Teatrului .
Inima mea e tristă .
Istorioară (vezi Ieri, la tîrgul
cel mare) .
înălţimii sale Doamnei Mariţii
B'ibescu .
înălţimii sale prinţului stăpîni­
tor al Mo ldov i i , Mihail Sturzea
încă o zi .
în iad mai deunăzi cîţiva răpo-
saţi .
în ore de mîhnire .
Pag.
173
180
377
31Z
373
394
345
359
106
243
281
588
Intoarcerea .
Între Olt ş i-n tr e Olteţ .
Întristare [Lo.niar tin e }
Întristarea .
Lat ă-i , lată-i Dunărea .
Lebăda şi puii corbului .
Le le , ce p ă g în ă eşti .
Lişe ta , raţa şi gîsca .
Luna-afară-mi luminează
Lun it ă , luniţă .
Lupul moralist .
Lupul şi vulpea (vezi Ursul şi
vulpea) .
Majestăţii sale Victor Emanuel,
H:gele Italiei .
Măgarul r ăsfăţnt .
Măr i i i sale Do m uu lu i Alexandru
10 an I .
Meditaţie ';' .
Mielul murind .
Mierla şi bufniţa .
Miezul nopţei .
Mîndro, cind eram iu b iti .
Mîngîierea. Unei tinere femei ..
]\[ormintele la Drăgăşani .
l'Iulţu111irea. Z în vîrstă de
! un an .
Nebunia şi Amorul .
Nina .. . .
Noaptea Sfintului Bo tez .
Nu, ata moarte .
Nu b l ăst.erna cucul, lele .
Nu ştii, vecină, ceva? .
Ogarui şi iepurele (vezi Icpur i le ,
o garu l şi copoiu U .
Og lin de le .
O impresie. Dedicată. oştirei ro-
rn în.e . .
O profesiune de cr ed in ţă
i'- ';�\
Pamflet' (ve"zi Prea bine a zis) ..
Papagalul şi celelalte p aser i ..
Patriotul veacului (vezi rJîn-
gcre a deputatului) .
Peştera (vezi Cimitiriul) .
Pisica sălbatică şi t igru l .
Plîngerea deputatului .
Porcul liberat .
Prea bine a zis ., .
Prieteşugul .
Prieteşugul şi amorul. Emiliei
Pag.
354
302
220
312
200
371
lZ0
211
371
319
367
335
97
[589]
Privighitoarea în colivie
Privighitoarea şi măgarul
Privighitoarea şi păunul
Pu ico , pentru Dumnezeu
Răsăritul lunei. La Tismana ..
Răspu n su l cometei .
Rău, maică, m-ai blăstămat ..
Răzbunarea şoarecilor sau moar-
tea lui 8io"n .
Reveria .
Rugăciunea .
Sat ir a contra lui Eliade .
Satiră (vezi Ia-ţi nădragii de
atlas) ...................•..
Satiră. Duhului meu ." .
Spovedania (vezi Confesiunea
unui r en egat ] .
Spu ue-rn i , bă lă , ş i-rn i gîceşte
Sufer in ţa .
Şar lat anu l şi bolnavul .
Şoarecele şi pisica , ..
Te mai văzui o dată .
Top it.u-s-au gheţile .
380•0 Gr igor e Alexandrescu, Opere 1
293
392
99
Toporn I şi pădurea . o ••••••••
Trage, bălă, bobii bine. o ••••••
Trecutul la Mănăstirea Dealului
"U cigaşul fără voie .
Uleul şi găiniie .
Um br a lui Mircea. La Cozia "
Un ceas e de cînd anul trecu ..
Unei necunoscute moldovence
care mi-a cerut versuri .
Unirea Principatelor .
Un osîndit la moarte pentru o
vină lnare ". & ••• ' ••••••••
Un preot cuvios "
Ursul şi lupul .•..............
Ursul ş.i vulpea ....... _ ......
Viaţa cîmpenească. D. V. G. C.
Vînătoru I " .
Vulpea, calul şi lupul .
Vulpea liberala _ .
Vu lpo iu l predicator .
Ziua de u Iebruar iu 1866 ., ....
Zugravu 1 şi portr etu 1 .•........
Pag.
279
259
128-
347
343
232
297
[597]
GRIGORE ALEXANDRESCU 5
NOTA EDITORULUI.............................................. 43
SUVENIRE ŞI IMPRESII
EPISTOLE ŞI FABULE
(1847)
Pag.
Cîteva cuvinte în loc de pre-
�� �
[SUVENIRE ŞI IMPRESIIj
Trecuiul . La Mănăstirea Dea-
lului
Umbra hit lVJircea. La Cozi-a
Răsăritul lunei. La Tisman«
Mormintele la D răgăş ani
O impresie. Dedicată oşt.ire i
rotnîne
Anul I840
Ucigaşul fără uoie
Candela
Frumuseţea. D-ei * *
Prieteşugu l şi amorul. Ern.il iei
Suferinţa
Nu, a famoarle ...
Cînd dar o să guşti pacea
Inul, o zi
67
71
74
78
82
85
89
92
95
97
99
101
1°4
106
597
pag.
Un ceas e de cînd anul trecu 109
Buchetul III
Reoeria II 3
Meditaţie II6
Cimitiriul 120
Barca 122
Rugăciunea 125
Viaţa cîmpenească. D.V.G.C. 128
Miezul noţiiei 137
Eliza 139
Aşteptarea' 142
Inima mea e tristă 145
Te mai văzui o dată 14.8
De ce suspi» 151
Mîngîierea. Unei tinere femei 153
Mulţumirea. Z ... în vîrstă de
un an 156
Nina 158
Cîinele soldatului 161
Fer��ea 163
[598]
F
EPISTOLE
Epistolă către Voltaire
Epistolă Domnul1ti Alexandru
Ironiei, ţ abulist moldovean
Epistolă D.I. V., autorul "P'ri­
m âuerei amorului"
Epistole, D. V. II
Epistolă D.I.C.
Satiră. Duhului meu
FABULE
Toporul şi pădurea
Elefanttd
Oglindele
Cîinele izgonit
Şoarecele şi Pisica
Privigbitoarea şi măgarul
Cîinele şi căţelul
Pisica sălbatică şi tigru 1
D croisu l şi fata
Dreptatea leului
173
176
180
185
190
195
197
200
202
2°5
2°7
209
211
213
215
Lttpu Z mora lis t
Nobu ni a şi Amant!
Leb ăd a şi puii corbului
Privighitoarea în colivie
Ursul şi lupul
B ou i şi viţelu 1
V ul pea liberală
M'ierl a şi bufniţa
Cucu.l
U leul. şi gâin-ile
Cîinele şi rnâgaru]
EPIGRAME
I. (Un osi nd it la moarte pentru
o vină mare)
II. Celui ce scria că poezia e o
boalii nclecu ită
III. D****
IV. (Un preot cuvios)
V. (în iad, mai deunăzi, cîţiva
răposaţi)
2I8
220
243
MEDITAŢII, ELEGIJi,
EPISTOI.E. SATIRE ŞI �/ABULE
(1863) .
Domnului Ion Gbic a
POEZII
Adio. La Tîrgovişte
A dio lui Lord B yron la soţia sa
Intristare
Flutttrele
Unirea Princip atelor. Dedi­
cată fiitorilor deputaţi ai
RomÎniei
Mâriii sale domnulul A lexan­
druIoanI.AnulI859. Pen­
tru ziua intrării sale În
Bucureşti
O profesiune de credinţă
Cîntecul soldatului
Comeiei anonsate pentru I3
iunie
Rasţninsu! cometei
Doamnei P.S.G.
247
259
598
D-nei A.B.
D-nei M.C.
D-la S. La
Unei necunoscute moldouence
care mi-a ceru t versuri
Frumoasa e natura
J n ore de mîhnire
Imn destinat a se cînta la in au­
guyaţia Teatrului
EPISTOLE ŞI SATIRE
Icâslncn area şo arecilor sau
moartea lwi Sion
Adio
Confesiunea unui renegat
FABULE
VulPoiul predicator
Prioigbiioarea şi j)ăunu 1
!VI ăgarul răsţ ăta:
Papagalul şi celelalte paseri
279
200
281
[599]
Pag.
Catîrul ce-şi laudă nobilit at ca 306
Bursuc«! şi uul-pea 307
Şarl at o.nu.l şi bolnavul 309
A telajwl eterogen 311
Iepurele, og aru] şi copoiul 312
Ursul şi uul-pea 314
Corbii şi barza 3r6
Calul uindu: şi diamantul
cwniţiăra t 318
POYC1,t/ liberat
Casioru l şi alte lighioni
Mielul mur irul
Zwgraoul şi portretul
Catîrul cu clopoţei
Lişet a , ,'aţa şi gisca
EplGRAME
D-nei Zinchei Donici
ANEXA
POEZII CU AUTENTICITATE NESIGURĂ
Plîngerea depntat1tlui 371
[Istorioară} 373
FRAGMENTE
1. [Satira] (Ia-ţi nădragii de
atlas) 377
II. (Dacă acei ce fac bine) 377
POEZII NETIPĂRITE DE AUTOR
I nălţimii sale Prinţului stă­
pînUor al Moldovii, Mihail
St urzca, pentru awul I832 359
S aiira contra lui Eliade 361
[Pamflet) (Prea bine a zis) 367
:POEZ!I TIPĂRITE îN PERIODICE
Vulpea, calul şi lu-ţxu] 343
Inălţimii sale Doamni! Ma-
riţii Bibesc1t 345
Vînătorttl 347
Ziua de II [ebru ariu. I866.
Dedicată armatei şi po-
porului 349
Noaptea Sfîntului Botez 351
Majestăţii sale Victor Ema-
nuel, regele Italiei 354
Bibescu-nodâ 356
POEZII POPULARE
Cîntec vechi 379
Cîntece despre Olt 381
I (Foaie verde aluniţă) 381
II (Între Olt şi-n tre 01-
teţ) 381
III (Cîntă cucul, se ro-
teşte) 382
IV (De nu ţ-ar fi leleo,
dor) 382
V (Foaie verde arţăraş) 383
VI (Lele, ce păgînă eşti) 383
VII (Dacă-ţi este, n eică ,
dor) 383
VIII (Nu ştii, vecină, ceva?) 384
IX (Cuculeţ , unde-ai ier-
nat?) 384
X (Foaie verde măr muş-
cat) 385
XI (Bată-te crucea de cuc) 385
XII (Bă.lă, cărtogelele) 385
XIII (Frunză verde otrăţel) 386
XIV (Frunză verde mără-
cine) 386
XV (Frunză verde măr ă-
cine) 386
XVI (Frunză verde de
sipică) 387
XVII (Frunză verde de s a-
cară) 387
XVIII (Foaie verde calomfir) 387
XIX (Foaie verde de areu) 388
XX (Mîndro, cînd eram
iubiţi) 388
335
338
341
POEZII TIPĂRITE NUMAI îN EDI-
ŢIILE 1832 ŞI 1842 '\
Prieteşugwl
I nirist area
Intoarcerea
599
[600]
Pilg.
XXI (Colo-n luncă la pri-
vită) 388
XXII (Foaie verde usturoi) 389
XXIII (Foaie verde mără-
cine) 389
XXIV (Luna-afară-mi lumi-
nează) 389
XXV (Bată-te crucea de
vale) 390
XXVI (De te duci, n e ică , cu
bine) 390
XXVII (Du-te, neica, să te
duci) 391
XXVIII (Frunză verde mără-
cine) 391
XXIX (Trage, b ălă , bobii
bine) 392
XXX (Cîntă cucul să mă duc) 392
XXXI (Spune-mi, bălă , şi-mi
gîceşte) 392
XXXII (Decît n eica-n cale dus) 393
XXXIII (De n-ar fi ochi şi
sprincene) 393
XXXIV (Nu blăstema cucul,
lele) 394
XXXV (Cucule, drăguţule) 394
XXXIV (Ierte-i Dumnezeu pă-
catul) 394
XXXVII (Pu ico , pentru Dum-
nezeu) 395
XXXVIII (Auzi, lele, cucul cîntă) 395
XXXIX (Lată-i, lată-i Dunărea) 395
XL (Foaie verde de ma lure) 396
XLI (Luniţă, lu n iţă) 396
XI,II (Codri, codri, frate
codrij 396
XLIII (Top it u-s-au gheţi1e) 397
XLIV (Cine e voinic, voinic) 398
XLV (Cînd mă prirub laru
pe cu lare] 398
XLVI (Rău, maică, m-ai blăs-
tămat) 399
XLVII (De cîn d maica m-a
făcut) 399
Cîntecul if ianului 400
APENDICE
I. NOTE ŞI VARIANTE
Susicnire şi impresii, epistole şi
fabule 411
'A Cîteva cuvinte în loc de pre-
faţă 411
Trecutul. La Mănăstirea
Dealului 4I4
Umbra lui Mircea. La Cozia 4I8
Răsăritul lunei. La Tismana 421
Mormintele. La Drăgăşani 122
O impresie. Dedicată oştirei
ramine
Anul 1840
Ucigaşul fără voie
Candela
Pru rrruse ţe a. D-ei * *
Pr ie teşuuu l şi amorul.
Suferinţa
Nu, a ta moarte
428
430
436
438
441
Emiliei 441
442
443
600
Cînd dar o să guşti pacea
Încă o zi
Un 'ceas e ele cînd an u 1 trecu
Buche tul
Reveria
Meditaţie
Cimitiriul
Barca
Rugăciunea
Viaţa cîmpencscă
Miezul no p te i
Eliza
Aşteptarea
Inima mea e tristă
Te mai v ăzu i o dată
De ce snspin
Mîngîierea. Unei tinere femei
Mulţumirea
Nina
[601]
Cîinele soldatului
Fericirea
Epistolă către Voltaire
Epistolă Domnului Alexandru
Donici
Epistolă D.I.V.
Epistolă D.V.II
Epistolă D .r.c.
Satiră. Duhului meu
Toporul şi p ădure a
Elefantul
Oglindele
Ci inele izgonit
Şoarecele şi pisica
Pr iv igh i to are a şi măgarul
Cîinele şi căţelul
Pisica sălbatică şi tigrul
Dervişul şi fata
Dreptatea leului
Lupu 1 moralist
Nebunia şi Amorul
Lebăda şi puii corbului
Privighitoarea în colivie
Ursul şi lupul
Boul şi viţelul
Vulpea liberală
Mierla şi bufniţa
Cucul
Uleul şi găinile
Cîinele şi măgarul
Epigrame
Meditaţii, elegii , epistole, saiir e
şi fabule
Dorn n u ln i Ion Ghica
Adio. La 'l'îrgovişte
Adio lui Lord Byron la soţia sa
întristare
Fluturele
Unirea principatelor
Măr ii i sale Domnului Alexan-
dru Ioan 1
O profesiune de credinţă
Cîntecul soldatu lui
Cometei anonsate pentru 13 iu­
nie
476
478
482
483
485
486
487
438
488
489
491
493
494
494
494
495
496
497
498
498
499
499
500
500
SOI
501
502
503
503
503
506
509
510
5II
512
512
513
601
Pag ,
Răspunsul cometei 515
D-nei P.S.G. 516
D-nei A.B. 516
D-nei M.C. 516
D-la S. La 516
Unei necunoscute moldovence 517
Frumoasă e natura 517'
În ore de mihnire 517
Imn destinat a se c in ta 1 a
inauguraţia Te a tru lu i 518
Răzbunarea şoarecilor sau Moar-
tea lui =ion. 519
Adio 520
Confesiunea unui renegat 521
Vulpoiul predicator 522
Privighitoarea şi păunul 524
Măgarul r ăsfăţ at 525
Papagalul şi celelalte paseri 526
Catîrul ce-şi laudă nobilitatea 527
Bursucu l şi vulpea 528
Şarlatanul şi bolnavul 528
Atelajul eterogen 529
Iepurele, ogarul şi copoiul 530
Ursul şi vulpea 531
Corbii şi barza 532
Calul vîndut şi diamantul cum-
părat 533
Porcul liberat 533
Castoru l şi alte lighioni 534
Mielul murind 535
Zugr av u l şi portretul 536
Catîrul cu clopoţei 537
Lişeţa, r aţ a şi gisca 537
D-nei Zinchei Donici 538
Anexă 539
Prieteşugul 539
Întristarea 540
Întoarcerea 54(\
Vulpea, calul şi lupul 542
înălţimii sale Doamnei Mariţii
Bibescu 554
Vinătorul 554
Zina de II Iebruar iu 1866 555
Noaptea Sfîntului Botez 555
[602]
Pag.
Majestăţii Sale Victor Ema-
nue 1, regele Italiei 557
Bibescu Vodă 558
Înălţimii sale Prinţului stăpî­
nitor, al Moldovei, Mihail
Stur ze a 559
5atira contra lui Eliade 559
[Pamflet] 563
Plîngerea deputatului 563
[Istorioară] 564
Fragmente 564
Poezii populare
Cîntec vechi
Cîntece de peste Olt
Cîntecul Jianului
Il. GLOSAR
III, INDICE CRONOLOGIC AL POE·
ZIlLOR
IV, INDICE ALFABETIC AI, POE·
ZIILOR
TABLA ILUSTRAŢIILOR
/