[3] 1 SERILE LA MIRCEScî I 'perdelele-s lăsate şi lampele aprinse; . In sobă arde focul, tovarăş mÎngăTos, Şi cadrele-aurite ce de păreţi sînt prinse Sub palidă lumină apar misterios, 'Afară plouă, ninge! afară-t vijelie, Şi criveţul aleargă pe câmpul înnegrit; Ear eii, retras în pace, aştept din cer să vie O zină drăgălaşă cu glasul aurit • 1 ! �i II [4] 4 SERILE LA MIRCESCI Pe jilţu-rnr, langa masă, având conderu 'n mana, Cind scriu o trofa dulce, pe . care-o prind din sbor, Când ochlu-mf întîlnesce s' admira o cadînă Ce 'n cadrul el se 'ntinde alene pe covor. Frumoasă, albă, jună, cu formele rotunde, Cu pulpa mărmurie, cu sinul, dulce val, Ea pare Zea Venus când a eşit din unde Ca să arate lumeî frumosul ideal. Alăture apare un câmp de aspră luptă, Pătat cu sînge negru, acoperit cu rnorţr. Un june 'n floarea vreţir stringând o spadă ruptă Ţintesce ochii vestedr pe-a vecrnicief porţi. Apot a mea prrvire prin casă rătăcindă Cu jale se opresce pe un oraş tăcut, Veneţia, regină ce 'n mare se oglindă Far' a videa pe frunte 1 splendoarea din trecut. o lacrimă ... Dar eată plutind pe-a mărit spume O sprintenă corvetă, un răpide-Alcyon ; Şi eată colo 'n ceruri pribegi le din lume, Cucoarele în şirurî sburârid spre orizon. r I 1 Câmpia scoate aburr ; pe umedul pămînt Se 'ntind cărărr uscate ele-al primăverit vint. Lumina e mal caldă şi 'n inimă petrunde ; Prin r îpt adânct zăpada ele soare se ascunde. Pîraele umflate curg rute şopotind Şi muguri! pe creangă se ved îmbobccind. [25] o Doamne! eat'un flutur ce prin văzduh se perde! In campul vested eată un fir ele earbă verde Pe care 'ncet se urcă un galbin ga11d�icel Şi sub a luf povară il pleacă 'ncetinel, U 11 fir de earbă verde, o rază 'ncălditoare, Un gândacel, un flutur, un clopoţel În floare, După o earnă lungă Ş'UIl dor nemărginit Aprind un soare dulce În sufletul ufrnit ! 26 [26] XI OASPETII PRIMĂ VERII 1 n fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La resărit, sub soare, un negru punt s'arată l E cocostîrcul tarnic în lume căletor, Al prirnăverer dulce Iubit prevestitor. El vine, se înaltă, In cerurt line sboară, Şi, rapide ca gândul, la cuibu-I se coboară; Ear copilaşi î veselt, cu peptul desgolit, Aleargă, sar în cale-r şi-j dic: Bine-ar sosit! [27] OASPETII PRIMĂ VERII In aer crocârlia, pe casă rândunele, Pe cre!.1gile păduriî un roiii de păserele Cu-o lungă ciripi re la soare se 'ncăldesc Şi pe de-asupra bălţi! nagâţif se 'nvîrtesc. Ah! eată prrmavara cu sinu-l ele verdeaţă! In lume-t veselie, amor, sperare, vleaţă, Şi cerul şi pămîntul preschimbă sărutărf Prin raze auri te şi vesele cântărt I 27 [28] XlI CUCOARELE Din cea zare luminoasă vine-un lung şir ele cucoare, Aducând pearipr Întinse calde raze de la soare; Eată-Ie de-asupra noastră, eată le colo sub nor, In văzduh călăuzi te de-un pilot. betrân cocor. Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la. India Brahmină, unde fearele 'ncruntate, Pardoşt, tigri, şerpf gig-anticY stau în jugli tupilaţt , Pândind noaptea elefanţit cu lung-( trornbe înarmaţi. [29] CUCOAHI(L" Fericite căletoare � sburând Iute pe sub cerurt, Au vedut în răpegrune ale Africer misterurr, Lacul CIad şi munţif Luni! cu Pustiu 'ngrozitor, Nilul alb cărur se 'nchină un cumplit negru popor. Caletoare scumpe mie! .. Au lăsat în a lor cale Asia cu-a sale riurr, Caşemirul c u-a sa vale, Au lăsat chiar Ceylanul, mîndra insulă din raiii, Şi revin cu fericire pe al ţeri! dulce plaiii l 29- [30] xm NOAPTEA noaptea-T dulce 'n primăvară, liniştită, recoroasă Ca 'ntr'un suflet cu durere o gândire mângăroasă. Ici, colo, cerul dispare sub marf insule de nort Scuturând elin a lUI poale lungI şi răpidt �l1eteOrl. Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucesco Ca un ochiti roş de bălaur care-adoarme şi clipesce. Sint păstori În sezătoare, sali vr' o ceată de vo înicr ? E vr'o tabără de carre, sau un rond de tricolicr ? [31] NOAPTEA Cătră munti prin întuneric un 1 ung bucium se aude. EI aminte suvenirul celor timpuri negre, crude, Cind din culme 'n culme noaptea bucturnele resunaii Şi la lupte sânge roase pe Rornânr ÎI deşteptau. Acum Însă vreata-t lină; ţeara doarme '11 nepăsare! Când şi când un câne latră la o umbră ce- r apare, Şi 'ntr ' o baltă mii de broasce în lung hor orăcăesc, Holbind o.ihif cu ţintire la luceaferul ceresc 1 31 [32] X\V DIMINEATA Z orl de .�liuă se revarsă peste ves�!�, n�tură, Prevestind un soare dulce cu lumina ŞI căldură. In curînd şi el apare pe-orizonul aurit, Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverdit, El se 'nalţă de tref suliţi pe cereasca mândră scară Şi cu raze vif sărută june flor! de primăvară, Dediţel şi viorele, brebenei şi toporaşi Ce resbat prin frundt uscate şi s'arată drăgălaşr. [33] DIMINEA1'A 33 Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă. Păserelele-şr dreg glasul prin hugeagul de sub luncă. In grădinI, în câmpî, pe dealurr, prin poene şi prin vif Ard movili buruenoase scoţând fumurr cenuşir. Caii sburdă pnn ceairur î : turma sboară la păşune; Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă 'n răpig'fune, Şi o blândă copiliţă, torcând lână din furor, Pasce bobocef de aur lâng'un limpede isvor. _/6001, .- Aiecs andri, - Pocsii It. [34] xv TUNETUL pe lanul lung şi verde cu grâul resărit O umbră căletoare se 'ntinde 'ncet şi trece. Precum un rîu de munte, când gheaţa s'a topit, Se varsă peste malurr, cămpiile să 'nece. E umbra unor nourf albit, usort, mănuntr, Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de muntt. Ef vin În mezul diler c'un surd şi tamic sunet Şi. ca semnal de vreată, aprind în cer un tunet. [35] TUNI<:'I'UI, ----- Văzduhul bubuesce! " Pămîntul clesmorţit Cu mir şi mir de g'lasurr semnaluluî respund e, Şi de asprimea ernei simţindu-se ferit, De-o nouă 'ntinerire ferice se pătrunde. La răsărit urare! urare la apus! Un cârd de vulturi agerî, rotindu-se pe sus, Se 'nalţă ca s'asculte mult vesela fanfară Ce bucîumă prin 110l1r1 frumoasa primăvară. 35 [36] XVI FLORIILE € ată dile 'ncălditoare După aspre vijeliî l Vin Floriile cu soare Şi soarele cu FloriI. Primăvara 'ncântătoare Scoate earba pe câmptr. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Flori!. [37] FLOHlIL.E Lumea-f toată 'n serbătoare , Ceru-t plin de crocârlit. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii. Pecat, deii, de cine moare, Şi ferice de cel vif I Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Flonr. Copiliţă, nu vrer oare, Nu vret cu mine se vii, Când Floriile-s cu soare Şi soarele cu Flonr ? Să culegem la răcoare Viorele albăstrit î Hal! Floriile·s cu soare Şi soarele cu Florit. Eu ţi-om da de ort-ce floare MiI de sărutărf şi mij. Har! Floriile-s cu soare Şi soarele cu FloriI. 37 [38] �---------------�----- 38 FLOHIILll Ear tu, dulce zimbitoare, Te-f face că te mânii. _ Har! Floriile-s cu soare Şi soarele cu Florir. I � I I "1 [39] XVII PASCELE De Pascî în satul vesel căsuţele 'nălbite Lucesc sub a lor mal duri de trestii auri te, Pe care cocostîrcir, infipţf într'un pictor, Dau gâtui peste aripi tocând din ciocul lor. Un scrâncîob mal la vale pe lângă el adună FlăcăI şi fete mîndre ce rîd cu vore bună; Şi 'n sunet de vioare, de cobze şi de naiii Se 'ntoarce hora lină, călcând pe verde plaiii. [40] 4-0 BetrânT cu feţe stinse, Rornânr cu feţe dalbe, Rornânce cu ochi negri ;;i cu ;itergare aibe Pe car ba resărită fac praznic la un loc, Eal' pe 'mpreg.ur copii] se prind la luptă '11 JOc. Şi scrânctobul se 'ntoarce purtând în legănare Părechî îmbrătisate cu dulce înfocare, Ochirf scînteitoare şi gingaşe zîmbirr Ce vi li respând în aer electrice lucirt [41] XVIlI PLUG URILE noroc bun! "Pe câmpul neted es Rornânir cu-a lor plugu(l i Bol plăvani în câte şese trag, se opintesc în jugurr. Braţul gol apasă 'n coarne; ferul tae brazde lungi Ce se înşiră 'n bătătură ca lucioase negre dung"]. Treptat cârnpul se umbresce sub a brazdelor desime ; El resună 'n mare sgomot de voroasa argăţime, Ear pe lanul ce în soare se svîntează fumegând Cocostîrciî cu larg! pasurf calcă rar şi meditând. [42] 42 Acum soarele-i l'a meadi ; la pămînt omul se 'ntinde : Cârd de fete şi neveste de la sat aduc merinde; Plugul zace'n lan pe coaste, ear un mândru flăcăoaş Mană boir la isvoare şi îl pasce la imaş. Sfântă muncă ele la ţeară, isvor sacru de rodire, Tu leg! omul cu pămîntul în o dulce înfrăţire!" Dar lumina amurgesce, şi plugarii cătră sat I-Iaulincl pe lâng;1 juguri se Întorc de la arat. [43] XIX Sl�:MANATORlr E emănătoril harnici cu sacul sub suoară Păşesc în lungul brazde! pe fragetul pămînt; Pe culme, pe vâlcele se sue şi coboară Svîrlind în a lor cale serninta după vint. --«o mie 1» dice unul menind cu veselie. -«Noroc şi roadă buna !» adaoge lin alt. « Ca vrabia de toamnă rotund spicul să fie 1 «Ca trestia cea naltă să fie parul nalt l [44] SEMĂNATORII «Din zori ŞI până 'n noapte tot g-raul să resară ; «In el să se ascundă porumbii osteniţi? «Şi când flăcăi şi fete vor secera la vară «In valurf marr de aur să 'noate rătăcitf!» Semănătoril vesel! spre fund înaintează, De-a curmezişul brazcleî boroanele pornesc. Şi grapele spinoase de-aproape le urmează, Ingroapă 'ncet seminţa şi câmpul rietedesc. [45] xx RODICA purtând cofiţă cu apă rece Pe al ser umerI albî, rotundort, Juna Rodică votoasă trece Pe lângă juniî sernănătorr. Ei cu grăbire îl sar în cale Dicend : «Rodică, floare de crin, « In plin să-ţI meargă vrerile tale « Precum tu, dragă, ne esf cu plin t [46] 46 RODICA e S'ajungr mireasă, s'ajungt crăîasă l e Calea să-ţi fie numai cu fiori, «Şi casa casă, şi masa masă «Şi sinul leagăn de pru ncuşori l » Cu grâu de aur ei o presoară, ApOI cofiţa întreagă-o beii, Copila rîde şi 'n calc-I sboară, Scuturând grâul din perul seii, [47] XXI LUNCA DIN lVIIRCESCY :Bate vint de primăvară şi pe mugurI îl deschide; Vîntul bate, frunza cresce, şi voroasă lunea rîde. Sub verdeaţa drăgălaşă dispar crengile pe rînd Şi sub crengile umbroase rnrerla sare şuerând. o ! minune, farmec dulce! O 1 putere creatoare! In ort care �li pe lume ese câte-o nouă floare, Ş'UI1 nou glas de armonie completează imnul sfînt Ce se 'nalţa către cerurf de pe veselul pămînt. [48] LUNGA DIN MIRCEScT Tot ce simte şi viează, feară, pasere sa.ii plânta In căldura primăverii nasce, saltă, sboară, cântă. Omul îşI Îndreaptă pasul cătră desul stejăris, Unele umbra cu lumina se alungă. sub frundis. EI se duce după visuri; mima lui eresee plină De o sacră melodie, melancolică, divină, De o tainică vibrare, de-uri avint inspirător, Ce-I aduc în pept suspinuri şi'n ochf lacrimi de amor. Este timpul re'nvieriT, este timpul re'noirel Ş'a sperărit zimbitoare, �"a plăcerei, ş'a Iubirei. Paserea-şi gătesce culbul, floarea mîndrele-t colorr, Cârnpul via sa verdeaţă, lanul scumpele-î comorI. Sus paingul pe un frasin, urzind pânza-r diafană, Cu-al seu fir de-argint subţire face-o punte-aeriană, Ear în leagăn de mătasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se îngână-armonios. Jos pe la tulpinr, la umbră, fluturii, florr sburătoare Se 'ndrăgesc în păreehere pe sîn alb ele lăcrimroare, Şi, ca roiii de petre scumpe, găndăceil smălţuitî Strălucesc, vie comoară, pe sub erburt tălnuiţ!. [49] '1 r r i I Il 1 1 ( p LUNCA DlN MUlCESCT o pătrundetoare şoaptă umple lunca, se ridică. Ascultaţt l. .. stejarul mare grăesce cu earba mică, Vulturul cu crocârlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plânta, rîul cu limpedele isvor. Şi stejarul dice erbel : Mult eşti vie şi gingaşă l Fluturaşul dice floarer : Mult eştf mie drăgălaşă! Vulturul uî rnit ascultă cîocârlia ciripind; RîU, isvoare, nourt, raze se Împreună Iubind. Luncă, luncă, dragă luncă I taiii frumos al ţeri)' mele, Mândră 'n soare, dulce 'n umbră, tainică la foc ele stele 1 ( Ca grădinele Arrnider ar un farmec răpitor . Şi Siretul te încinge cu- al seu braţ dismrerdător. Umbra ta recoritoare, adorminelă, parfumată, Stă aproape de lumină, prin poene tupilată. Ca o nimfă pânditoare de sub arborf înfloriţr, Ea la sînul ef atrage călătorit fericitr, Şi-r încânta, si-) îmbată, şi-I aduce la uitare Prin o magică plăcere ele parfum şi de cânta re, Căcf în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, graiu, Tot şoptesce ele Iubire in frumoasa lună MaiU ! 4600f. - Jollt:csalldri,-- Poesii, II. [50] XXII MALUL SIRETlJLUI H�urir uş.orr a noptir ca fa!�tas:ne se ridică . " :;;1, plutind de-asupra lunciî, pintre ramuri se despica. Riul luciii se 'ncovoae sub copact ca un balaur Ce în raza dimineţii mişcă solzii lUI de aur. ELi me duc în faptul dilet. me asez pe malu-l verde Şi privesc cum apa curge şi la cotiturf se perde, � Cum se schimbă 'n vălurele pe prundisul lunecos, Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos. [51] MALUL SIHETULUI 1)1 Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă 'n aer dup'o viespe sprintioară, Când selbaticele raţe se abat din sborul lor, Bătend apa 'ntunecată ele un nour trecător. Şi gandirea mea furată se tot duce 'ncet la vale Cu cel rîu care 'n veci curge, făr'a se opri din cale. Lunea 'n gluru-mi clocotesce; o şopîrlă de smarald Cată ţintă, lung la mine, părăsind năsipul calel. [52] XXIU FLORI DE NUFĂR prin trestia din baltă ce 'n aer se mlădie Resună 'n dimineaţă o tainic'armonie. Sînt zine ce se scaldă în fragedele zori? Nu-s zîne dar copile, a zînelor surori. Verginile în apă intrat-ali cu sfieală S'acurn se joacă vesel în dulcea-r recoreală, Şoptind, privind în undă albastrul cer senin, Umplând cu flori de nufăr cărneşa de la sin. i ţ [53] FLOIiI DU; NUFĂ_R _ o rază aurie prin stuhul des pătrunde Şi ginga? luminează în cuîbul ce le-ascunde ComorI de tinereţe, comori de fericirr, Incântătoare forme de albe nălucirf. Privi ţi I cetatea verde se mişcă, se deschide. O mândră copilită apare, ese, rîde Şi lunecă.. deodată, rotundf şi albiorj Apar la foc de soare doi nufarr plutitort [54] XXIV CONCERTUL IN LUNCA 111 poe ana tărnuitâ, unde sbor lucid ele lună, Floarea oaspeţilor Luncii cu grăbire se adună Ca s'asculte-o cântăreaţă revenită '11 primăvară Din streinătatea neagră unde-I vreata mult amară. Roiii ele flacări uşurele. Luciolr scânteitoare Trec în aer, stau lipite de IU111inâreie 'n floare, Respândind prin crengT, prin tufe, o văpae albăstrie Ce măresce 'n mezul nopţii dalba luncif feerie. [55] CONCERTUL 1 N LUNCĂ Eată vin pe rînd, păreche, şi petrunrl cale 'n poeană BuJorclul falnic, rumen, cu năltuţa odaieană, Fn'fţl·Orl şi ro niă nrţa ce se-atin VOlOS la drurnurr, Ctapoţ«: şi m ăeerelc îrnbătate de parfumurî. Eată frageda sulcillă, stciişoare, blânde Ilalbe, Urmărin d pe ousuîocu] îubitor de sinurr albe; Dediţc: şi g arofiţe pârguite 'n foc de soare; Toporaşt' ce se Închină gingaşelor Lăcrrnttoa re. Vine cimbrul ele la cârn puri cu fetiw ele la vie, Nufărul elin baltă vine întristat fără soţie, Şi cât el apare galbin, oacheşele uiarele Se retrag de el departe, rîdend vesel Între ele. 55 In poeană mal vin Încă elegante floricele, Unele 'n con dtctti: Doamne] şi 'n rochifl tit roudu ncle, Altele purtând în frunte, înşirate pe o rază, Picăturî de rouă vie care 'n umbră scânterază. Ele merg, sadună 'n grupe, se feresc de buruene Şi privesc sosind prin aer sburător) cu mândre pene, Durnbrăvencr, gangur'î de aur ce au cuiburf de mătasă, Crocârliî, oaspeţi de soare, rondunele-oaspetr de casă, [56] 55 CONCl�R'rUL IN LUNCĂ Mrerle Vi! suerătoare, cucul plin de îngclnfare, Gaiţa ce irnitează ori-ce sunete bizare, Stigleţt, presurr, macalendri ce prin tufe se alungă Şi duroase turturele cu clor lung, cu jale lungă, Eată vin şi gândăceiJ în hlamide smălţui te ; Eată grier'f, eată fluturi cu-ariptoare puc1ruite, Şi culbeci ce-arată coarne şi-şi duc casa pe spinare, ' La ivirea lor poeana clocotesce 'n hohot mare, Eată 'n urmă şi albine aducând în gura miere, Sburători'f gustă'n grabă sucul dulce cu plăcere, Apoi sorb limpedea rouă din a florilor potire, Şoptind florilor în tarnă blânde şoapte de iubire, Dar, tăcere!" Sus pe·un frasin frearnet în văzduh s' aude!" Toţi rernân în aşteptare, Cântăreaţa 'ncet prelude Vîntul tace, frunza deasă stă în aer neclintită", Sub o pânză de lumină lunea pare adormită. In a nopţi! liniştire o divină melodie Ca suflarea unul geniu pintre crengi alin adie Şi tot cresce mai sonoră. mal plăcută, mai frumoasă, Pân' ce umple 'ntreaga luncă de-o vibrare-arrnonioasă. , � [57] CONCERTUL IN LUNCĂ Gânditoare şi tăcută Juna 'n cale-I se opresce. Sufletul cu voluptate în estaz adânc plutesce, 1 se pare că aude prin a raiuluf cintare Pe-ale Îngerilor harpe lunecând mărgăritare. E privighetoare� "dulce car.-e spune în UImire Tamele inimef sale, visul el de fericire. Lumea 'ntreagă stă pătrunsă 'ae-al: el cântic fără nume ... Macul singur, roş la faţă, doarme dus pe ceea lume I [58] xxv vÎNATORUL Vînătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire, Şi pe soare, falnic oaspe, îl salută cu Iubire. Lumea veselă tresare, mif de glasurt sunătoare Celebrează însoţirea naturei cu mândrul soare. Valurf limpede de aer, ca o mare nevedută, Trec alin pe faţa lumil şi elin treacăt o sărută. Pe câmpia rourata pasul lasă urmă verde Ce 'n curend sub raza caldă se usucă şi se perde. [59] viNĂ'rOlWL 59 Vînătorul soarbe 'n cale-I recoreala dimineţi], Admirând jocul luminii pe splendoarele verdeţir, Adrnirând în umbra caldă florile de prin poene, Şi pârae cristaline, şi vultani cu mîndre pene. Pe colnic, în zarea luncit, un plop mare se ridică Cu-a lUI frunză argintie făcând umbră pe vălcică, Vînătorul la tulpină-t cade 'n visurI Iubitoare ... Doue veveritf pe o creangă rîei de armaî lucitoare. [60] XXVI PUNTEA <;:(oapta nopţii se aude suspinând încetişor ; � Arborir prin Întuneric dau un freamăt sunător , Şi de o dată Aurora se ivesce radioasă Ca un ochiii ce se deschide sub o geană luminoasă. Dulce, veselă. rozie, scumpă ca un VIS Iubit Ea-�I (ea sborul peste lume de la mindrul resărit, Şi 'ntâlnesce '11 a sa cale o copilă cosinzeană Ce-l scăldată în năvalnic şi '11 sîn poartă odoleană. [61] PUNTEA 61 I I 4 S'a oprit copila tristă pe o punte de stejar, PlânsuI lin pe sîn îl cade ca un scump mărgăritar; Ear pârîul de la malurt, smulgând floare după floare, Le depune cu şoptire lângă albele-I picioare. « De ce plangi? . îl diceo rază pe-a el frunte strălucind. «Tu eşti jună, eşti menită să trăescr, să mort Iubind; c Pentru tine ori ce durere trebue ca să se curme ... c Nourf sunt ce nu fac umbră şi durerf ce nu las'urrne ». [62] XXVII BALTA B erul e v.iti. si proaspăt! .. el treze.s.ce. ŞI l1:vie Peptul, numa ŞI OChIi, peste cani lin adie. Balta 'n aburi se ascunde sub un vel misterios, Aşteptând vo iosul soare ca pe-ull mire luminos. Ceru 'n zare se roşesce ; mif ele vrăbii deşteptate Ciripesc şi se alungă pe ciredi netrierate. Balta vesel c1ocotesce ele-un concert asur<;litor, Şi din ochiurf se înalţă cârd de raţe ca un nor. [63] J I BALTA Pintre stuhul ce se mişcă eat'o luntre vînătoarei Serpif lungf se 'ncolăcează sub a nufărilor floare; Raţele prin moşunoae după trestii se ascund, Şi pe sus nagâţiî ţipă, Iişitele dau în fund. 08 Respândind fiert de moarte luntrea cea de arme plină Când la umbră se closesce, când s'arată la lumină; Ear pe mal În linişti re un bătlan, păşind încet . Dice : « NU-I peirea lumer.i. vînătorul e poet l » [64] XXVIII FANTANA pe cărarea Înflorită care duce la fântână In ştergar şi în cătrinţă merge-o sprintenă romana; Ea la briu-l poartă furcă şi la sîn un pruncuşor Cu guriţa lUI lipită de al laptelur isvor. Nevăstufca trece Iute torcând lâna din furoare Şi sucind fusul vîrtelnic ce-o atinge la picioare. Păsărelele 'mpregiuru-I sbor voioase şi cântând, Ea zimbesce şi tot merge, pruncuşoru-f sărutând. [65] FÂNTÂNA �---------�---- Eat' ajunge la fântână ş'acolo se intâlnesce C'un drumeţ elin lumea 'ntreagă care lung la ea privesce, Apot cumpăna o pleacă, apot scoate la lumină Şi vecine! sale 'ntinde o cofiţă albă plină, Romancuţa mulţumesce, sufla 'ncet peste cofiţă :;;i cu apa ne 'ncepută udă rumena-j guriţă; Ear drumetul după dînsa bea, fugarul î.�r adapă, �i se jură. că pe lume nu-î aşa de dulce apă, [66] XXIX SECERIŞUL (?;'(ocârlia ciripie, fâlfăind elin aripioare, :Jpe o scară de lumină se coboară de sub soare. Aerul e 'n neclintire. el devine ardător ; Prepeliţa cântă 'n grele, grierul cântă 'n mohor. In cel lan cu spicurr nalte au intrat secerătorii, Pe când era încă umed de resuflul amorit. Toţr, privindu-i de departe. par' că 'noată '11 galbin rîu, Fetele fără ştergare ŞI flăcăii Liră brîii. j I l � [67] SEC1�RIŞUL 67 Secerea, craiii nou de moarte, mereu tale, spicul cade. Prepeliţa îşi lea pui! şi se duce; lanul scade. Ear în urmă holda mândră, resturnată prin bucăţi, Se ridică 'n snopi ele aur, se clădesce 'n jumătăţi. Mal departe, lucrânc1 Iute, un flăcău s'o fată mare De tot snopul ÎŞI dau gingaş o furişă sărutare, Când o pasere măiastră, peste lan trecând uşor, Dice : « Dulce-a mal fi pânea ele la snopurile lor 1» [68] xxx COSITUL J7aptul dileî se aprinde pe a dealurilor frunte, Ş'un rîu falnic de lumină se revarsă peste munte. l' Earba coaptă stră lucesce, ea se clatină la vînt, S'a el umbr.t lin se mişcă în ciungI negre pe pămînt. Eată vin cosaşi! veseli, se pun rînd. Sub a lor coasă Cimpul ras remâne verde ca o apă luminoasă. � Uni! brazdele restoarnă, în căpiţî alţir le-adună, Le clădesc apot în stogur'Î şi cu stuh le Încunună. [69] COflT'I'UJ, Mal devale'll cea dumbrava cu poeana tăfnuită , Unde umbra pare verde şi ele flort 'mbălsărnită, Coasele sub teaca udă zinghenesc resunător. Din căpiţă în căpiţă Dumbrăveanca saltă 'n sbor. Un flăcău, cosind de-o parte lâng' o tufă de sulcină, Vede earbă încâlcită, frântă pe la rădăcină. «Ce să fier .. CUIb de feară? .. O! minune l » dice el, Şi, zimbind, se pleacă Iute de culege ... un cercel l 69 [70] XXXI PORTRET Dl!:DICAT DOAMNEI X .•. Y ... /' ... g uperbă, maîestoasă, te simţi că eşti regină, Căcî fruntea-ţr se înalţă când lumea se Înclină, Şi imnul omenirei, un imn de adorare, Ajunge pân' la tine în slabă suspinare. Ar ochi ca do! Iuceferr elin aspra mează noapte, Ce 'ngheaţă de departe a inimilor şoapte. Privirea ta măreaţă de-abia se rătăcesce Pe turma 'ngenunchiată ce '11 taină te slăvesce. [71] POR'l'HET 71 --- I î { r Chiar soarele ferbinte, de-ar vrea cu fericire Să-sf schimbe nemurirea pe o vIaţă de Iubire, Ar stinge-a sale raze pe inima-ţI de gheaţă, Şi lumea tristar zace sub o eternă ceaţă. Nici o mândrie mare nu 'ntrece-a ta mândrire l Nici spada nu Întrece cumplita-ţî nesimţire! Nicî marmura cioplită albimea ta nu 'ntrece ... Ca luna 'n mezul emer frumoasă eşti şi ... rece! [72] XXXII PORTRET DIWICAT PRINCI(SllI NA'l'ALIA GHICA IJ1ăcută, simţitoare, în toate graţioasă, Eşti dulce ca seninul de c;li pr irnăvăroasă, Şi ochiul ce oglindă cu drag fiinţa ta, Nimic în astă lume nu-l poate întrista. Tot sufletul ferice s'apropie tk tine, Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine, Şi nu vrea sti niaf sboare, simţind că a găsit In sufletul teCi ginga� un frciţioriubit. [73] POETlmT Al farmecul puternic ce- aprinde 'n omenire Avîntul de marf fapte, dorinţ'f de nemurire. Tu poţi să dar c'un zimbet, c'un singur sărutat, O patrie Iubită la tristul exilat. OrI cine te zăresce e mulţămit de vreată, Că-ţ'î rîde veselia ş' amorul dulce '11 fată. Eşti cea mal drăgălaşă minune cu ochi vit, Eşti cea mat aclorată ... ;;i numai tu n'o sein I85 .. · [74] XXXIII PE COASTELE CALABREI pe coastele Calabrei vaporu 'naintează In unda luminoasă ce noaptea fosforează; EI tae-o brazdă lungă pe-al mărit plaiii senin, Si luna, vas de aur, plutesce 'n ceruri lin. In dreapta, pe 'ntuneric,. se 'nalt'un negru munte, Vulcanul bătrîn Etna Cli··lava stinsă 'n frunte; Sehastru ce cunoasce al globuluI mister, El pare că din sinu-î asvîrle stele 'n cer. [75] J fl· PE COASTELE CALABREl In stînga e Carybda selbatică, stânele, Din zare se întinde o punte argintie, Pe care se îndreaptă vaporul legănat, Ce calcă orizonul Cll stele sernenat. Dorm valurile mărit sub atmosfera caldă, In bare azurie Sicilia se scaldă; Şi '11 umbră căletorul, ţintind ochir spre mal, Aspiră-al Siracuser parfum oriental. 75 [76] XXX1V UNDA RAfA pe zidul din Alhambra lucesce 'u resa rit Un krosc În filigrană de marmură-aurie, Cu stâlpi ;;;i arabescurf ele jur împodobit, Prin care se 'ntrevede năltimea azurie. Acolo se arata, când diua-I spre apus, Frumoasa Linda Rara, regina ele Grenada; Şi Maurir din Vega se jură că pe sus Se primblă o hurie lucindă ca zăpada. [77] LIKDA RAJA Minune admirată ele Maurr .�i Crestinr, Ea vine 'n kf osc a-lene, privcsce prin zebrele, )i-î place să arunce a rodief rubin; Pe care-I prind în şpatiii voroase păserele. Dar eată că "iragLlI ele alb mărgăritar Alunecă pe bratu-f şi cade 'n fund ele-vale. Don Pedro ele Castilia, trecând, îi lea În dar. Zimbesce la regină ŞI pasii mîndru 'n cale 1 77 [78] xxxv CALEA ROBILOR pe cerul 'nalt lucesce un rîu albiii de stele Ce curge spre Moldova din talnicul noean; Ca flotă luminoasă, luceferiT prin ele Cutrieră în umbră cerescul Ocean. Din când în când desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade şi 'n spaţiu s'acufundă, Trăgând pe plarul negru o brazdă argintie, Ce 'n clipă-I trecetoare ca vreata 'n vecinicie! [79] CALEA ROBILOR Sub cerul fără margini, spre mîndrul Resărit, Se întinde 'n umbra nopţi! un câmp nemărginit, � Pustiu şi trist ca golul ce lasă 'n urma lor In inimi Iubitoare iubiţii' carir mor. 7D 1 I . t Şi rîul cel de stele e călăuzul tainic Ce duce la Moldova pe rătăcitul carnic ; Şi câmpul e Bugeacul cu orizonurî mart Bătut de oameni searbedt ce fug de la Tătarr. [80] XXXVI .2SB1JCI-1ET CALUL FAVOL,lT A n-nnt �lARIA DOCAN Î Il poveştile frumoase ce se spun la �t:�etoare, Sunt cal ageri, Iutf ca gandul şi cu darul de cuvînt, Unul galbin ca porumbul aurit la foc ele soare, Altul negru ca păcatul". amândot copil ele vînt! EI Întrec in r ăpeg rune ronelunica spăriată : Peste nouri , peste mare duc vitejif Feţt-frumoşf. Ochii lor aruncă fulgerl cari] fearele săgeată, Şi copita lor ucide mari balaurr fiorosr. [81] B1JCHET 81 i ! ) If I Ma! sînt cal traşi prin veriga şi cu mintea năsdrăvană, Mândri ca o nălucireşi ca fluturf de uşort. Er, când poartă 'n lumea albă pe Ileana Cosinzană, Fără ca să le îndoae, calcă gingaşele flori. Eu credeam pe Vînteş, Graur, că-s închipuiri visate 1 n ger oase nopţr de earnă lângă facu 1 ele stejar; Am vedut Însă cu ochii în a mea vecinătate Cal mar mândru decât visul, alb ca un mărgăritar. Şofmul teu, Mitică dragă, poart'o zale ninsorie, Ce lucesce de departe sub seninul luminos. Tu·] rubesci, el o cunoasce; e frumos, el înc'o scie, Şi ca lebeda pe apă se alintă graţios. Cind te vede, el te-adrniră ; cind te-aude, el nechează Şi te cheamă, şi îl place să-I desmîerdf Încetinel, Glasul teu îl îmblândesce, mâna ta îl Încordează; El trăesce pentru tine şi tu, dragă, pentru el. Amindoî aveţi un suflet, sburând vesel pe câmpie, Dulce, falnică păreche � tablou viu, Încântător! El pe tine te 'mprumută cu'n avînt de bărbăţie, Tu îl împrumuţi pe dînsul cu-al teu farmec răpitor. 6 [82] Şi orrcine ve zăresce, dice '11 sine cu-admirare : « A',;a cal, aşa copilă!... Ea frumoasă, el frumos I «Pare dulcea primăvară lin plimbată '11 legănare «Pe un snop ele crint ce sboară pe sub soarele voros.» 82 BUCHii;T I I [83] XXXVlI MANDARINUL ffiandarinu 'n haîne scumpe de mătasă vişinie, Cu frumoase florr de aur şi cu nasturi de opal, Peste coada-I de per negru poart'o vînătă chitie Care 'n vîrf e 'rnpodobită c'un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuesce un măreţ palat de vară Plin de monstri albf ele fildeş şi de jadurr preţioşr. Marf lanterne transparente de o formă mult bizară Respând noaptea raze blânde pe bălaurr fiorosr. [84] o deschisă galerie, unde-a soareluf lumină. Se strecoară 'n arabescurI prin pereţii finf de lac, Prelungesce colonada-I pe-o fantastică gTăclină Ce mirează florj de Lotus în oglinda unul lac. 84- MANDARIl'UL ) Ochiul vesel întîlnesce, pe colnice 'nverditoare, Turnurf nalte şi pagode unde cântă vechiul bonz, Şi audul se resimte de vibrărr asurditoare, De resunetul metalic al Tam-Tamulur de bronz. Eat' o joncă aurită pe albastrul apei line, Cu vintrelî de rogojină şi cu visle de sandal, In lăuntru rîde visul Iericirilor divine. Mandarina cu ochr g,deş\ şi cu sînul virginal. Ea 'n grădină se coboară ŞI n palat apoi dispare, Pe nisip călcând a-lene cu-ale ei picroare micr. Nor de fluturi sboară 'n cale-r şi cu-a lor aripî se pare Car vOI s'o mal' oprească pintre arborif piticr. Ea se duce 'n galerie s'o desmrerde Mandarinul L. Graţioasă, pânditoare sub cortelu-i ele atlaz, Il invită cu ochirea, cu surîsul, cu suspinul, Ca să guste voluptatea arnorosulur estaz, [85] l'IlANDARlNUL .--------- Dar el ;stă în trîndăvie pe-lin dragon de porcelant. La minunile frumoase ce-I zimbesc, nesimţitor, Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană .�i cu drag se uttă 'Il aer la un smeri sbîrnăitor. [86] XXXVIII PASTEL CHINEZ J ,EDJCAT D-la] T. fi. C. pe-un canal îngust ce curge ca un "arpe cristalin ... Se inşiră cluoscurr albe cu lac luciu smălţuite. Tot ce-l nobil, avut, mare şi puternic la Pechin In recoarea lor plăcută duce dile fericite. Pe sub nalte coperişurr care n margini s'albiesc, Galerii cu marf lanterne şi cu sprintene coloane Atl comorf de plante rare ce la umbră înfloresc Si'n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane. [87] PASTEL' CHINE:I. 87 Papagali verc;lI, r071 �i galben'f, Iubitori de desmîerdărr, Prin zebrele aurite sbor chemaţi de glasurI dalbe, Şi pe buze rurneoare, curb VOIOS de sărutărr, EI culeg zimbirt divine, el culeg migdale albe. ApoT veseli, cu-a lor pradă, se pun hoţir sburător!' Cind pe mândre paravane de mătasă diafană, Când pe crengi, când pe basinurf de albastră porcelană, Unele viu se joacă 'n faţă pescf CU solzii lucitor)'. Ş'o momiţă strîmbătoare, sărind rute 'n urma lor De pe umerii ele filele? unur deîi grotesc de China, Cade '11 sahu! de pe masă şi restoarnă pe covor Dor nebunt peste un Rege şi un turn peste Regina ... Pe canal tref podurr strimte ca trei arcurr se Întind; "-\ lor margint ciselate în siragurt de inele Poartă Z111e1 cu ochf fantastic! carif noaptea se aprind, Şi catarguri poleite cu lungI flamurr usurele. Eal' în fund, peste desimea de pagode azurir, Ca un bloc de porcelană, falnic, sprinten se ridică U II turn nalt cu septe rindurr şi cu şepte galerir, Unele arci în casolete flori de plantă-aroma ti că. [88] 8H PASTI1L CHlN�:Z Pe un pod păsesce alene Tifca unul Mandarin, Sub cartelul de crep galbin care-I pleacă despre soare, Ferind peliţa-î ele aur :;;i rotundu-I pept de crin, Şi guriţa-Y cu benghitî negru ca un gândăcel pe-o floare. Umbra el pe faţa apel, ele pe pod uşor plutind, Cu-o mişcare voluptoasă trece lin şi se opresce Pe o joncă unele şade un om tîner pescuind ... El tresare, nalţă ochi! şi cu dragoste zimbesce. Eal' colo 'n vecinătate, sus În turn, ca un hurez, Un bătrîn, pândind cu ochiul, taîna dulce o surprinde El desemna 'ncet tabloul pe hârtie ele orez, Şi se pare că hârtia sub penită-I se aprinde! [89] XXXIX BĂRĂGANUL DEDICAT MĂRIE! SALE DOM.NITORULUi pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, în fund, departe, misterios dispare, NicT casă, nici pădure, nicf rîu recoritor, Nimic nu 'nveselesce pe bîetul călător. Pustietatea goală sub arşiţa de soare In patru părţt a lume! se 'ntinde 'ngrozitoare Cu earba-î mohorîtă, cu negrul el pămînt, Cu-a sale marf vîrtejurî de colb ce sboară 'n vînt. [90] BJ\H.ĂO,,\.NUL De mii ele ani În sînu-r dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme 'n focul veri! I'al grierilor hor Şi earna se deşteaptă sub crivet în fior. Acolo floarea nasce şi moare 'n primăvară, Acolo prere umbra În <;lilele ele vară, Şi toamna-I rără roadă, ş'a ernir vijelir Cutrieră cu sgomot pustiele câmpiî. Pe cea savana 'ntinsă şi cu selbatic nume, Lung Ocean de iarbă, necunoscut În lume, O cumpenă se 'naltă aproape de un puţ, Şi 'n orizon se 'ndoae ca gâtui unui struţ. Un car cu bivolî negri a stat lângă fântână, Vro doi români în soare ş'o sprintenă română 1 ncungiură ceaunul ce ferbe fumegos Pe foc, şi mal departe un câne roade-un os. Pe car un copilandru privesce 'n depărtare ... Zadarnic ochi-I sboară din zare '11 altă zare! Nici casă, nici pădure, nici rîi; recoritor. Nimic nu se arată pe cimpul ele mohor! [91] BĂIl-':G.ANUL -------------------- Din vreme 'n vreme numai lungi şirurr de cocoare Sti b bolta albăstrie sbor tainic călătoare, Şi vultur! mari, prădalnicr, cu gheare înarrnatr S'aclună, lăsând puii pe vîrfuri de Carpaţr. Ah! dulce, glorioasă şi mult strălucitoare Va fi cea di de viaţă când, pe sub mândrul soare, Trecând în răpeglune un zmeu cu-aripî de foc, Gonî-va trista moarte ce zace '11 acest loc I �Jult vesel va fi câuipul, când vecinica-I tăcere Morrnîntu-şf va deschide la glasul de 'nviere Ce scoate zmeul falnic elin gura JUI de fer, Vestind răpirea nouă a foculur din cer! 91 [92] XL VALUL LUI TRAIAN f)e cârnpia Dunăreană, care fuge 'n depărtare, Unde ochii' se afundă dintr'o zare 'n altă zare. Ca pe sînul fără margini şi pustiu de Ocean, Unind doue orizonurt, fată valul lUI Traran ! El se 'ntinde ca o brazdă ce pe urma-I colosală A săpat, în primul secui, o triremă ideală, Sau ca frânghia destinsă a giganticulul arc Ce-l purta, luptând cu Roma, Decebal, falnic monarc, 1 r I , , ) [93] VALUL LUI TH.AIAN O! miragiă sublim, fantastic 1.. Prin o pulbere de aur Gânelul meu răpit în spaţiu ca pe aripi de balaur Intrevede legioane deşteptate din mormînt Călcând, val ele năvălire, peste valul de pămînt. Torent lung de 'umbre-antice,' în lumină el apare, Strălucind sub arme scumpe, sub hlamide consulare, Şi trezincl cu al seu vuet de ostaş! învingetorr Earba câmpuluî şi codrir munţilor aperătorr, Eată 'n frunte Sagitaril şi Ve/zţii', limbî străine, Inarrnaţf cu proasce, scuturf şi cu şepte javeli1le, Faentari? ce, ca dînşii, au pe capetele lor Prer de feare 'ngrozitoare?i calige la pictor. Apoî Gali! bravl şi veseli ce glumesc pe Ce/tiberi?:, Şi RomaniI în cohorte urmăriţi de Caoalerit, Ce se 'mpart în dece turme, purtând colful ele oţel Cu o cristă ele lungI pene care fîlfăe pe el. Legioanele -conduse pe a Daciet câmpie De tribun?: şi ele centurtt' înarrnaţî cu vergi ele vie, Sînt urmate ele trofee, de sclav! mulţi, de şefir Dacr Şi ele cară mari cu aur ce-s mânate de saraci, 9:3 [96] 40(,01, --- Alu.srmd, [97] 1 MAREA MEDITERANA 1 ntinde re-albăstrie, Nemărginit safir, OI mare, scumpă mie, E li vecinic te admir l Eşti vastă, triumfală, Te misel măreţ la vînt Ca mantie regală Lipită ele- pămînt, 7 [98] MAREAMEDrrERANĂ �i vîntul care suf ti Adoarme pe-al teii SI1l Ce saltă, se resuflă �)i nasce flort de crin. Şi luna, zină dulce, Când aerul e cald, Îl place să se culce In cuibu-ţf de smarald Tu eştf atrăgătoare Ca visul început Şi nu-I leagăn sub soare Ca tine ele plăcut. Nimic nu poate '11 lume S'absoarbă gal1dul meu Ca tărna fără nume Ascunsă '11 sinul teii. Nicr un spectacul mare Nu poate-a me 'ncânta Ca neagra-ţr tulburare, Sau linişti rea ta .. [99] 1v!AR�A 1v!ILDITERAN'" Când faţa-t ta seruna , Chtar cerul Înălţat Spre tine se Înclină Să-ţI, dea un sirutat. Când plaiu-ţr clocotesce In munţi spumegătorT, Văzduhul se 'negresce Patruns de recr fiori, Şi lumea spărrnîntata De cruntcle-tf mug ir:, Tresare cufundată In triste presimtirr ; Eal' sufletu-mf În sboru-: S'avÎntă fericit Şi scaldă vesel doru-r In sinu-ţ'î resvrătit. II Scumpă Mediterană l Lac limpede şi lin! Oglindă diafană A cerulut senin! [100] �{AnEA MEDI'l'EHAN.�. Mi-e drag pe-a tale maluri V isând să vieţuesc Si, dus pe·a tale valuri, Plutind sit rătăcesc, Mîe drag să veci la soare, In orizon albind, Corăbit călă toare Ca paserf pribegind. Atunci se 'naripează Ne-îrnpăcatu-rnr dor :)i taInic le urmează Sburând pe calea lor. Atunci, frumoasă Mare, AJ teii farmec Iubit M'atrage 'n depărtare Cu glasu.j îmblândit, Şi lin, pe nesimţite, Cu gândul visitez Acele lumf dorite La care-ades visez: [101] Atlantica f îoroasă Cu-a sale mari furtunI Şi Asia frumoasa. S'a Indief minunr. Atuncf pe langă 111111e Aud un frearnet blând De strofe dulcî, divine, Ce 111C urmesc pe rînd. Şi suftetu-mY s' aprinde Ca vesel vînător, Cercând de a le prinde Din veselul lor sbor III Feerică plăcere, Poetic, dulce traiii i Cerească re'nviere Intral magIe! raiii l Ferice care poate, Lăsând a lume! mal, Cu geniul să 'noate Prin naltul ideal.'. IIJl [102] MAHEA MlmITERANĂ Eu simt un- ceresc bine, Când pot să dic voios L'a stelelor lumi ne Un imn armonios. Prin sferile 'nstelate Pătrund şi veci uimit Fi in ţe 1 e-adorate Ce trist rri'aii părăsit. Şi-mi pare că spre mine Un înger alb şi sânt Zimbind păşesce, vine, De·mT c;lice ca să cânt Ah! în a mea junie Necontenit cântam ; De dulce armonie Ferice m e ' 111 betam. Cântar-am mântuirea Poporului strivit; Cintat-am fericirea, Iubind, de-a fi iubit. r I [103] Cântar-am, plin c1,e vteată, Al vIeţii dar plăcut Şi gloria măreaţă IvIăreţulul trecut. .. A cum junia-r dusă In sin la Durnnedeii ! Steluţa rnea-I apusă Din orizonul meu 1 ... Dar când, o! SCUIl1P�( Mare, In cale-nu te zăresc, Tresar, invirti si-mî pare Că ear intineresc, S'atuncr, din amorţire Trezindu-rne încet, Simţesc cu fericire Că sunt încă poet ! 103 [104] II TîNERA CREOLA 1 n . balco.nul de pe n�are Rita, gIl1gaş adorrnind, Printre gene '11 depărtare Vede luna resărin.l. Ochii g'aJeş ea deschide Spre a cerulul senin Şi ferice blând suride La al lunef zimbet lin. I I [105] '1'ÎNERA CHEOLĂ Marea 'n spume scânteeaza, Cerul e strălucitor, Eal' prin stele acordează îngeri] harpele lor, Şi copila sera fie, Ziîrind sus pe fraţi! se)', Cint'o dulce melodie, Dulce ca sufletul ei. Ceru-! dice : « Vină, vină «Intre stele, fiica mea, « Pentru fruntea ta di vind «Să-ţi alegi o mândră stea.' Marea-r dice : «Vină 'n zare « Să te-adorm pe-al meu talaz «Şi s'anin mărgăritare "Pe-al tel umeri ele atlaz.» Eată Rita se gătesce Ca să sboare 'n orizon, Dar, UImită, se opresce Şi se pleacă pe balcon. [106] Sub balcon în mez ele noapte, Sub balcon lângă isvor, Sub balcon cu blânde şoapte Suspina blandul amor! .II Rita, jună călătoare, Cu ochf vif răpiţi din soare Şi cu glasul argintiii, Ride, vesel resfătată, Privind numar eate-odată Orizonul albăstriii Buza el trandafirie Ca g'aroafa ce invie, Rcspâudind dulce parfum, Se deschide zimbitoare Uesvelind albe comoare Prin al ţigaretel' Ium. Un mic flutur din grăclin;i Uşor vine ele s'anină Pe-al ei negru per �i fin; O suflare de pe mare Viile ;;i cu-o desmterdare l-':ecorescc albu-I sin, [107] Tixr:H..-\ CREOL.\ Rita, leneşa Creolă, Cu o mândră-aureolă Se 'ncunună graţios; Ea îşI pune florr de laur, Cere cupa sa ele aur Apoi cântarmonios: « Salte valurile mărer l « Eu în lumea desfătăref « Trec ca paserea sburând, "Sufle vîntul, cerul cadă, «Eii me dau Iubirei pradă « .';li·ml trec sliJele cântând. « Sunt frumoasă, sunt rubită, « Şi me leagăn fericită (, Pe-a junier val senin. (, Vivat! soarta e divină, -Când ele spurne-I cupa plină "Şi de-amor sufletul plin !» 107 [108] lI! STROFE SCRISE PE UN PĂRETE g uflata vÎntLl:. l1�ol'ţil pe d�"lcea-,ml primăvară ŞI floarea vieţii mele curind s a vestejit] Durerea e mal crudă şi jalea mal amară, Când simţi că mori departe de tot ce al' Iubit! I ncet, Încet simţi rea În mine aniorţesce. Un negru nor de-asupră-mt tot vine şi e ar trece. Se tulbura mea minte, suflarea mea slăbesce, Pe inimă-mi se pune o g-reutate 'rece. [109] STHOFE SC.RISE PI, UN PĂRETE'-- _ O! suvenir al ţeril.! cerească rnângăere l Alungă 'n depărtare cumplitul negru nor, Să ''veci lumina earăşr, să simt reînviere, Să cânt Iubita teară, apor voros să mor! l nsuln Prjnlcipo, 181':;. 109 [110] IV IMN RELIGIOS LuI STEFAN-CEL-MARE GÂNTAT LA SERBAREA JUNIMEI ACADillMICE HOMÂNE, DAT,\' ÎN MEMOHIA ACESTUI DOMN LA MÂNĂSTIREA PUTNA, ÎN 15/27 AUGUST r871, € tern, A-tot-putel'l1ic, o! Creator sublime, Tu, ce da! lumeî vre aţă şi omului cuvînt, In tine crede, spera întreaga Rornânime ... Glorie ţie 'n cerurr, glorie pe pămînt! Sub ochit tel în lume lungI valurt de-omenire Pe marea veciniciei dispar ca norf În vînt, Şi 'n clipa lor de vteată trecend strigă '11 urrnire : Glorie ţie 'n cerurr, glorie pe pămînt I [111] i 1 i j i IMN HD:LIGIOS LUI STE1'AN-CEL-1L\HI, �--�-- Tu din sernînţa mică înalţ! stejarul mare, Tu junelor popoare dar un măreţ avînt, Tu 'n inimile noastre ar sacre, vi! altare. Glorie ţie 'n ceruri, glorie pe pămînt! In tine-I viitorul, trecutul şi presentul! Te duci la nemurire P'� tarnicul mormint Şi numele-ţi cu stele lumină firmamentul, Glorie ţie 'n cerurr, glorie pe pămînt! Etern, A-tot-puternic, o! Creator sublime, Tu care ţir la dreapta pe Stefan, eroii sfint, Fă 'n lume să străluce Iubita-I Românime ... Glorie ţie '11 cerur t, glorie pe pămint l l11 [112] v IMN LUI STEFAN-CEL-MARE CÂNTAT LA SEBBAREJ,. JUNIMEl ACADE�UCE, DATĂ îN MEMORIA ACESTUI DOMN LA MÂNAsTIREA PU'l'NA îN 15/2'1 AUGUST r87I. it a poalele Carpaţilor Sub vechrul teu mormint, Dormî, eroii al Românilor, O! Stefan, erou sfînt 1 Ca sentinele falnice Carpa ţiI te păzesc Şi ele sublima-ţt glorie Cu seculir şoptesc. [113] I 1 ! ( \ IMN LUI STEFAN-CEL-MARE Când tremurau popoarele Sub aprigil păgân! Tu le-aperar cu braţele Vitejilor Românr. Cu drag privinduţ\ patria Şi moartea cu dispreţ, Măreţ în sînul luptelor Şi 'n pace-ar fost măreţ. In cer apune soarele Stingând razele lUI, Dar într' a noastre suflete In vecî tu nu apui I Prin negura trecutuluf O! soare 'nvingător, Lurnint cu raze splendide Present şi viitor. In timpul vitejiilor, Cuprins de-un sacru dor Visai Unirea Daciej Cuo turmă s'un păstor. O 1 mare urnbr'eroică, Privesce visul teii : UniţI sîntem în cugete, UniţI în Dumnedeii. 4600J. - Alecsandri. - Poe sii, Il. 113 8 [114] 114 IMN LUI STEFAN-GI<;L-MAHE In poalele Carpaţilor La vechiul teu mormînt Toţi în g-enuchI. o! Stefaue, Depunern jurumint : «Un g-ând s'avern în numele «Românulur popor, «Aprinşi de amorul g-Iorie[ "Ş'al patriei a mor !» [115] 1 VI GLAS DIN STELE LA MOAHTllA PHlNCESEI MAlUA. În jalea care te cuprinde, In doliu-ţi amar, Cind noaptea candele aprinde Pe-al cer ului altar, O! mamă scumpă, tf-adatninte Cum iţ! ceream cu rugăminte Să-rnr da! steluţele din cer Clipinde pnn eter. [116] 116 GLAS DIN STELE Ades pe când eram cu tine, Culcată pe-al teii sin, Priviam acele focurr line Din spaţiul senin, Steluţă vie ca şi ele, In nostalgia mea de stele Simţrarn un dor nemărginit De sbor, de pribegit. Sburat-am din braţele tale Cun zimbet virginal, Lăsând pc-a vecmicier cale O rază de opal, Lăsând pe marrnural meii nume, Şi 'n inimi lacrimi, şi în lume Ca un parfum de trandafir, Un dulce suvenir. O 1 drag! părinţi, Iubită ţară, VOI carii me jăliţi G�lndiţi-ve că 'n primăvară, Când pomiî-s înfloriţr, Cerul atrage şi repune De pre pămînt ori-ce minune: 1\ rom de flori, dulci arrnonif Şi fluturI şi copiî l [117] GLAS DIN STELE Tot ce-I frumos, tot ce inspiră Un farmec răpitor A se 'nălţa la cer aspiră, In raiii Încântător. Iubire, geniu, inocenţă S'adună lângă Providenţă Ca razele care cu drag In soare se retrag. O! mama, Inger de Iubire, Rernasă pe pămînt! Indreaptă sus a ta privire La stele unde sînt; Aici cu horul blând de îngeri ­ A mamelor dufoase plângeri Compun un imn dumnedeesc Părintelur ceresc. Ear eu în zori şi 'n mez de noapte Dispar misterios Şi vin cu Iubitoare şoapte Să te îngân duios. In ralu domnesce-eternul bine; Dar rarul meu e lângă tine Şi lângă tine, scump odor, Ferice me cobor. 117 [118] 118 GLAS DIN STELE Copilul ce se stinge 'n floare E mistic curcubeu, Ce leagă strîns pămînt cu soare Şi om cu Dumnedeii. Ah! fericirea mea e mare, Căcî am acum spre adorare Un Durnnedeă în ceru! sfînt Şi altul pe pămînt! [119] VII IERI ŞI AST Ăl,)I 1 err pămîntul era verde, A<;1I pămîntul e 'nălbit , Şi prin negură se perde Soarele îngălbenit. Ieri căldură, a<;11 zăpadă, Şi din codrif pudruiţi Es în grabă dupa pradă Ul: şi urşi! flămândiţt. [120] 120 IERI ŞI AS'I'Ăl;>I IerI voioasa ciocârlie Sbura '11 soare ciripind; A<;lJ pe veşteda câmpie S'aud corbi! croncăind. Ieri natura 'n tinereţă Era dulce la privit; A<;ll urîta bătrîneţă Peste frurite-I s'a lăţit I Ce durere vie, cruntă, Şters-au mândrele-I colorf Ş' a făcut a fi căruntă Din amurgul până 'n zort ? o natură 1 ca şi tine Omul verde şi 'nflorit Intr' o clipă vat l devine O ruină de jălit, Dar el nicr că mal zăresce După timpul de ninsori Primăvara ce zirnbesce Intre soare şi 'ntre flori! [121] t I I VIII AMICULUI A. DONICI € li v c� sî�t un bret morar Fara mei un pIC de carte, Me 'nchin ţie de departe, Mei vestite fabular, Şi-ţi trimit VOIOS di 11 moara Un poclon ne-aşteptat, Chtar o fabulă uşoară Care a<;lr am macinat. Cerne-o bine tu pe dînsa, Şi de vrei să-rnr Iaer pe plac, Alege făina 'ntr'insa De fă lumii' un colac. ,863. Vlad Morarul. [122] I I IX MOARA DE VÎNT PABULĂ DED1CATĂ r.ut A. DONICl pe.un deal oare-care Cu renume sfînt Facea zgomot mare O moară de vînt; Dar bîata morişcă, Deşi-aveă un pic De porumb şi hrişcă, Nu lucra nimic, Ci 'n vazduh pornită Se 'nvirttă mereu; [123] MOARA DE ViNT Părea că-I vrăjită De duhul cel reu! - «Ce mal vijelie, (Cugeta ades) « Trebue să fie «De vale, pe şes, «Când eu în furtună "Me lupt şi vuesc «Şi ca o nebună «In loc Ille 'nvîrtesc !» T nsă pe câmpie Linişte era, Earba cea ver die Nicr se clătina, Şi la foc de soare Bietul muncitor Stropra cu sudoare Micul seu ogor. - - « Ce de mal făină «O fi măcinând l» Disc o g-ăin;i La moară sbur ând. --- «Te 'n�elr sorioară 1 (Spune un şorm din rnunţr) « V Înt e mult la moară, c Da-I lipsesc grăunţY 1» 123 [124] x LUPUL ŞI MOMrrA FABULĂ tIn lupoui cu plete sure, Intâlnind Într'o. pădure O momiţă mititică, Sprintenică, frumuşică, Se opri, se nete dt, Glasul dulce-st îmblândi, Şi, cu drag la ea privind, If grăI aşa, zimbind: - «Ce păcat, o! mornitica, ({ Să trăesct tu singurică! «Nu-Î mal bine «Tu cu mine i \J I [125] LUPUl, ŞI MOMIŢA «Să te prindj tovărăşie «De trafii bun cu veselie? » - «N u ... me tem!» Respunse 'ndată Momitica alintată; Şi sări cu răpegiune Sus pe-o creangă de alune. - «Ah I de ce să-ţi fie frică, «Dragă, drclgă momiţică? "Eu sînt lup civilisat, «Şi mt-e cugetul curat «Ca un mrel nevinovat ... » - « Cum e bun de ospetat î » - «Aler sorioară dragă, « Nu e timp acum ele şagă, « Căct de când cu te-am zărit, «Chrar ele-un farmec sînt răpit, «Şi me jur pe ori ce-r vrea « Să-ţr dau toat'inima mea 1» - «Me tem <;Ieu să te ascult, «Căci în lume de demult «Este-o vorbă cam ciudată «Insă plină deadever : «Lupul schimbă al seu per, «Dar năravul nicf odată l » 125 [126] XI <. BUCOVIN A I)ulce Bucovină, -, Veselii gdclil1ă Cu pomi roditor] Şi mândri fecrort l CUIb de păser ele Albe, spt intinel e , Care 'n ochii lor Au foc răpitor. 1 Il r [127] 865. BUCOVINA T li ce eşti o floare Cădută din soare Cu trei alte florî, A tale surorf l Ele cătră tine Privesc cu suspine Şi tu le zimbesc! Cu zimbirr ceresct. Dulce Bucovină! Vintul ce înclină Cu aripa lUI Earba câmpuluf Nasce prin soptire Scumpa a mintir e De-un trecut frumos, Mare, glorios. Fir în vec: voioasă Pre cât eşti frumoasă! Fie traiul teu După gândul meu l Ah! cine te vede Chiar în raiii se crede, Cine-r trecător Te plânge cu dor l 127 [128] , 1 I .1 XII VISUL FERICE De este-un vis amorul, un vis amăgitor, Ferice de acela ce doarme ne 'ncetat Şi 'n visurf drăgălaşe plutind ca pe un nor Trăesce 'n nălucire, de lume depărtat 1 Pe-a tale scumpe braţe, pe sinul teu frumos, Când sînt legănat dulce, şi 'n ochi)' te)' privesc, Ah 1 Iumea-r pentru mine un rara armonios ŞY-a marul ÎmI apare un vis dumnegeesc 1 [129] VISUL FERICE De-I vis acea simţire, Încântător mister, Ce-aprinde 'n doue inimî acelaşî foc Iubit, Tu fircă a lumineI sosită de la cer, Ah! vină de visează pt! sinu-rnf fericit 1 1866. 46001. -c Alccs andri.r+Pocsii. ll. 129 9 [130] XlII CANTIC SIcrUAN 1 a Palerrno 'n Monreale 1 Sint pădurr de portocale, Ce sacoper viu cu florf Intrun an de doue orr. Jos cad florile pe drumuri, Ea r plăcutele parfumurr Sbor pe vînt În depărtart Peste vă] şi peste mărt. [131] C • .\NTIC SICII,lAN ------ Conta dina 'n Monreale Svîrle vesel portocale In VOI osul contadin, Care-I svîrle flori în sin. Ş'amîndol junr, plinr de vle aţă , Pintre arborr, pe verdeaţă, Rîd �i cântarmonios Şi dispar misterios .. Călător! pe mărI, pe drurnurt, Imbetatr de dulcf parfumurî Merg voios în calea lor Făcând visurf de amor. Zan-Zanetă, fulg de soare, Adever să fie oare Că tu al, cole, sub salbe Doue portocale albe? Parte dreaptă: una mie, Zan-Zanetă, una ţie I Şi-ţi mal dau în Monreale Tref păduri de portocale. 131 [132] XIV SERENADĂ <;u din cer venităaice Ca să facf lumea ferice, Dă-mi o di din vfeaţa ta, Dă-ruf o di dumnedeească Sufletul să-ruf fericească Şi eu sufletul ţI-olu da. [133] SERENADĂ --------------- ------- Fie 'n lume reu sau bine, Lumea 'ntreagă pentru mine Stă cuprinsă 'n umbra ta. Dă-mi o di dumnedeească Sufletul să-mi fericească Şi eu sufletul ţl-olu da. Tu dai vieaţă cu-o zimbire, Moarte cu-a ta nesimţire, Rarul cu Iubirea ta. Dă-rnf o di dumnedeească Sufletul să-mi fericească Şi eu sufletul VOIU da. 133 [134] xv CĂDEREA RINULUI n{ireţ, adînc şi luciu călătoresce Rinul Prin munţi cu fruntea albă, prin văî cu luncf frumoase Nepăsător gigantic ele timpuri furtunoase, El curge 'n liniştire, nesocotind Destinul! Ca un balaur verde ce rnrşc a sale nodurf Trecut-au prin oraşe cu mîndre catedrale, Prin sate care poartă stigrnaturr feodale, Pe lângă vechr castelur î, pe sub boltite podurr. [135] r , • II , I \! CĂDERllA RINULUI Şi vecmic el vedut-aii sermana omenire Luptillldu-se cu moartea in vieaţa-t trecătoare. Vedutaii cădend tronur'f şi dispărend popoare Ce se credeau eterne pe culmea de mărire. (,O! lume schimbătoare! O! tristă vanitate I « Se darmă munţi, cetatea se darmă, omul piere I « Eu singur, martur pacmic dea globuluI mistere, « Curg mândru 'n nepăsare cu-o lină maiestate 1 « Nimic nu me opresce În calea-ruj triumfală, « Ş; timpul adormit-au de seculr lângl [141] 1 XVII SOARELE, VîNTUL � GERUL <;re'î călători fantastici cutrieră pămîntul: Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vîntul. Unul dă vîeaţă, altul dă moarte, apărend ; Al trei le mângâe cu aripa-t, sburând. EI Întâlnesc o fată, voioasă căprioară Ca soarele de vie, ca vîntul de uşoară. [142] 142 Şi-! dic : «Copilă dragă, alege din 1101 trei, «De vrei să fir mireasă,pe care tu îl vret !» Românea le respuude cu-o vesela zimbire : «Sînt sprintenă ca vîntul, pe dînsu-l vreti de 'mire!" - "Cum? eii, lumina Iurnef l pe mine m'ai respins? «Am să-mi resbun la vară eu focul meu nestins. - «Cum? dice geruI aspru, m'ar depărtat pe mine? «Am să îngheţ la Iarnă ;ii inima din tine.» - « Nu-ml pasă, mândre soare, de fOClI-ţI ardetor «Cât mi-a sufla în faţă un vînt recoritor. «Nici de-al teu frig nu-mr pasă, 01 gerule de gheaţă, <,ClI: vîntu 'n mezul ernir nu mf-a sufla în faţă.» [143] t ,. XVIII SCRÂNCIOBUL 1 n scrâncîobul din culme se dau flăcăi şi fete, Copile, florf de aur, vornict cu negre plete. - «Iubito, dice unul, pe faţă 'ngălbinescr, "Şi ochi) tel în zare cu dor îl aţintescf P» - "O! dar, privesc, Iubite, colo în depărtare "La cele dealuri nalte, la cea câmpie mare, « Cum se 'nvîrtesc de Iute şi cum se lirnpedesc «Unind a lor verdeaţă albastruluî ceresc 1» [144] 144 SCRÂNCIOBUL - «Privirea ta, Iubito, se 'ndreaptă cătră soare î s - «Dar; urmăresc cu ochii cel vultur! şi cucoare «Cum se Întrec cu norit, cum se 'nvîrtesc în sbor «Sub cerul ce se 'ntoarce rotiş de-asupra lor.» - «In ochii tel, Iubito, o flacără saprinde?» - {Dar; simt că al meu suflet aripele-şî întinde." «Eu sbor.; ah I sbor..» De-odată copiJa sare 'n vînt, Şi vrend la cer să sboare, ea cade în mormînt! [145] XIX VîNTUL Vîntul e copil sburdalnic fără milă, nicî mustrare, Care 'mpinge 'n rea furtună toate vasele pe mare, Şi, ca lupul dupa turme, se alungă după norr, Şi doboară stejar! falnici şi desfoae blânde florr. Vîntul fură o scântee şi 'n ciredf el o aruncă, Privind cum se perde rodul unul an întreg de muncă, Apoi merge la copile ce culeg laur de in Şi rîdend le despletesce disrnrerdând albul lor sin. 46001. - Alecsan d ri, - Poesii. Il. 10 [146] 146 VÎN.TUr, In tus-patru părţr a lume! turbat vîntul se tot duce, Ca păgânul pe morrninturr resturnând creştina cruce, Şi de-a morţilor blăsternurf alungat fuge nebun Pintre tufe 'nţepătoare şi nuele de alun. Ear când el se 'ntoarce în codri, mama lUI ce-l tot bocesce Dile rntregt îl scaldă 'n lapte şi de rănf îl lecuesce ... « Nu mal plânge, măjculiţăl dice el, aşa cum sînt, « Când sărut ochii lor veselî, se dau fetele în vint l » [147] xx STELELE pe a ceruluî câmpie cu fiorr luci! semănată Noaptea vine pe furiş Şi cu-o secere de aur de la lună 'mprumutată Face-un stelnic seceriş. Ear când soarele apare, vede cerul gol de stele Şi Întreabă Întristat: - « Unde-s ochiî de lumină, unde sînt fiTcele mele, «Pe ce plaiiî s'au exilat 1» [148] STELELE ---------------------- 148 -« Mulţf ochi mândri de pin cerurî strălucesc pe-a mele Luî, păunul a respuns; (pene 1 » «Dar luceferit se află Ia Românce pe sub gene, «Unde noaptea s'au ascuns.» De-atunci fete şi neveste se feresc, se tem de soare Şi cobor genele lor, Căci ades le fură ochit ş'a lor inimi' Iubitoare Soarele înşelător. 1, ,.' :, l I I [149] XXI DOUE SUFLETE l)oue suflete amice de copile pămîntene . Se'ntîlnesc În steaua luniî, se privesc duro s prin gene, ApoI stau într'o uimire, una alteia zimbind, Şi 'mpreună ÎŞI reu sborul, prin senin călătorind. --- « Tu eşti, dulce surioară î dice una cu mirare, « Tu, regina frumuseţit, tu, altar de Închinare I « Pe pămînt de-abra În floare, cum se face de-al murit?» Ceea-laltă, versând lacrimt, îl respunde: « Am Iubit l » [150] 150 DOUE SUFLETE ------------------------------- - «Ar Iubit! .. ar trecut rarul l., al simţit în primăvară «Acea flacără cerească dulce mult şi mult amară! «Ar Iubit! .. şi tu din vYeaţă al putut, al vrut să sbort l .. « Unde, unde-ţi sînt rernase virginalele cornorr î» -- «A 111 lăsat glasul meu dulce unet dulci privighitoare; « Ochif, murelor din codri; perul, falniculur soare; « Sinul unu! crin veratic ; gura, unul trandafir, « Şi pămintuluf în jale al meu gingaş suvenir 1» [151] , r i xxrr OMUL SINGURATIC (?; ălăreţul tîner, singur pe-astă lume, îşI îndeamnă calul inundat de spume. El de mult pe cale pas'! rătăcind! Calul suflă, omul cântă haulind : «Trec prin luncă, Iunca-mr dice : « Singur tu ce caţf pe.aice ? « Vestea-mf spuse c'aî găsit « Sorioară de Iubit. [152] «Unde-tr este sori oara «Ca să-I farmec inirnroara «Cu parfurnurr şi cântărt, « Cu-ale umbrei desfătărr î » Călăreţu 'u sinul lunce i umbritoare Simteo mingăere dulcealinătoare, Dar curînd el trece câmpul de mohor. Calul geme, omul cântă plin de dor: «Trec pe câmp, câmpia-mi dice : «Si ngur tu ce cap: pe-arce ? «Pentru scumpul teu odor «Am Întins verde covor, .Şf-am pus floare lângă floare «Pentru albele-l picioare, «Şr-arn pus rouă dulce 'n florI "Pentru blândir ochişort.» Călăreţu 'n zare trist se adincesce, Şi pustiul lume! impregrurur cresee. Paserf cobitoare trec sub cer sburând, Calul cade, omul cântă suspinând : [153] OMUL SINGURATIC «Ast-fel lumea 'ntreagă-rnt dice : « Singur tu ce caţl peaice ? « Vreaţa fuge! nu jălesc! "Singurel să pătirnescr ? «Doue aripi sori oare «Se înalţă pân ' la soare, « Doue inimr merg în sbor « Pân' la ra iii încântător!» Călăreţul jalnic e perdut În noapte Pintre rect morminte cu froroase şoapte. O fantasmă albă trece lunecând, Calul moare! omul aude dicând : "Nemernic este omul ce n'a 'ntâlnit pe cale J) gingaşă păreche în cursul vreti)' sale! "Pe inima lUI seacă, ruină părăsită, « Paingănul urzesce o pânză încâlcită « Prin care nu re sbate nici o simţire bună ... «Ca racla ce-r deşartă, lăuntrul el răsună! Călăreţul plânge, se infiorcază, Glasul cel din umbră lânced, trist, urmează: 153 [154] 154 OMUL SINGUHJ.TIC «In groapa ce-l ascunde e mort de doue 01"1 «Acel ce-r dat urtărel de-al lume! trecătort l «In vreaţă a fost singur şi singur după vreaţă, «Perdut pe vecmicie în umbra ce-I Îngheaţă. «Ah! el va fi, când morţir eşi-vor din mormînt, «Străin pe ceea lume, străin ca pe pămînt l» Tristul singuratic moare '11 jale-amară, Lângă el suspină buhna solitară, Ear fa.ntasma albă pere şovăind Prin albastre flacărr care sbor lucind. [155] XXIIl MARGARINTA DIN MUNCEL mama pentru-a el copil are scumpe dismîerdărl, Are inimă cu ochr, are ochf cu sărutărf, Plânsul lUI e plânsul el; ar ce-l doare pe ea doare, Ea trăesce pentru el; când el moare şi ea moare! Mărgărinta din Muncel născu mândru pruncuşor Ce muri pe sinul el legănat CLi mare dor. Ea îl duse la mormînt, lângă inima-I de gheaţă Legănându-1 ne 'ncetat ca şi când ar fi în vreaţă. [156] 156 MĂRGĂRINTA DIN MUNUEL Apof merse la bordeiii de pustiu amar cuprins. Leagănul era deşert, soarele 'n cer era stins! Apoi puse a striga pe câmpii şi di şi noapte: «Vină, dragă copilaş, vin' la mama să sugi lapte! .. » Mama fără de copil nu mal are dismrerdărt, N'are inimă cu ochr, n'are ocht cu sărutări! .. A doua di, despre zori, pe-un mormînt ea fu g'ăsită, Peptul gol, trupul reciti tiţ.a-I ele mormînt lipită! [157] XXIV '1 STEFAN VODĂ ŞI CODRUL BALADA .3 tefan Vodă rătăcit Intră 'n codru înfrundit, Codru-t dice : «Domn viteaz I « Ce-ţr curg lacrimi pe obraz ?» - «Ah 1 îmf plâng ostaşii mef -Morţr, luptând ca nişte zrnef !» Codrul dice : « Dragul meu, « J ncetează plânsul teu, "Căc! din bradit mef trufaşî «Face-ţf-ofii vornicf ostaş! [158] 158 « Ca să scap! biata moşie « De păgânr şi de urgie.» -- e Făl » respunde mult voios Domnul mândru inimos. Codrul puse avui, Bradil a-şf însufleţi, Pe stejari a mi-T trezi. Ear copacii mar; şi miel Se făceau ostaş! vornicr, Şi spre Domn ina intaii Şi din gură cuvîntaii : "Să traescr, Măria tai « Hai la luptă, hal Stefane ; « Du-ne 'n oardele dusrnane l » Stefan Vodă înveselia Şi la luptă purcedea Peste munte şi muncel Cu tot codrul după el. Val de Ungurul semeţ Ce lupta c'un brăduIeţ! Val de Leah, val ele Tătar Ce luptau cu un stejar! [159] xxv STEFAN ŞI DUNĂREA BALADĂ - « Dunăre I ce plângi tu oare P» - « Plâng o floare de sub soare « Ce din sinu-mf a răpit « Stefan V odă cel cumplit 1» Pe cel ţerm bătut de valurr, Sus pe zare, sus pe malurt, Sînt trei cete de oşten î, Turcr, Tătari şi Moldovenl. [160] Una-r ceata HanuluI, U na-I a Sultanulut, U ria-t a Stefanulul l Ear în câmpul cel turcesc Mir de săbif zinghenesc; Ear în câmpul tătăresc Mit, ele arce săgetesc; Ear în cel moldovenesc 001 luceferr strălucesc: Stefan Vodă cel frumos Ş'o copilă, chip duios. Fata plânge, fata dice : ·-«Lasă·me să fug deaice, (, O J Stefane, scumpul meiil » Domnul dice : « Nu! nu vre ii, 'i Nu pre sfîntul Dumnedeii ! «Că-rnr eştt dulce la privit "Şi mal dulce la Iubit, "Ca lumina soarelut « La lupta viteazulur.» - «De-ţ! sînt dragă, de-s frumoasă, «Iea.me, Doamne, ori me lasă.» - «Ba 1 de-a fi să lupt pe dată « Chîar cu Dunărea turbată, [161] STEFAN ŞI DUN_'Ă_R_E_'A _ «Nu te las nici chrar de-un pas, « Nici chiar morţif nu te las.» - « Apof dar rernâr cu bine, « Că tu n'ar parte de mine l » Fata dice şi s'aruncă Iute 'n Dunărea adâncă! Val urile clocotesc, Pe copilă-o 'nvăluesc Ş'o asvîrl din val în val Depărtând-o de la mal. Turcir stau încremeniţi, Moldovenir împetritr Şi Tătari, înlemniţI. Stau şi uliT în sburare, Stau şi caiI 'n alergare, Stă şi soarele 'n mirare; Căcf de-odată ce se vede? Cine 'n valurY se răpede? Domnul Stefan cel vestit, Domnul cel nebiruit l 161 46001. -- All',·srludri.-Poesil. II. 11 [162] El s'asvîrle nebunesce Şi înoată voînicesce. Tare-o brazdă, tare noue, Tare Dunărea în doue. Şi pe fată mîo ajunge Şi ia pept cu foc o strînge Şi se 'ntoarce fericit Sus pe malul înflorit. [163] XXVI PUNGULITA DEDWATĂ UNUI SGÂRCI'l' «O 1 punguliţă dalbă « Cu dragoste 'rnpletită « De-a mână mică, albă • Şi mie mult Iubită! « Minune drăg-ălaşă «Ce 'ncânţî a mea privire! «Tu care-al fost părtaşă « La tafnica-I gândire. [164] ____________ P_U_N-,-GULIŢA « Fii un isvor de bine -Sermanilor din lume, ,Ca tott să se închine « La dulcele el nume. « Fir, pungă aclorată, « O amintire vie « De diua neurtată, «Cind te-a trimis Ea mie 1» Aşa diceă 'n est azuI Un tîner cu Iubire, Şi lacrimi pe obrazu-r Curge aii de fericire; Dar corbul cel prădalnic, Timpit de bătrîneţă Rosti; « Nebun şi jalnic « E omu 'n tinereţă! «Şi mintea-I e cădută «In grea şi tristă boală! « Serrnanul el sărută "O punguliţă ... goală!» l ( - i 1 [165] XXVII PE ALBUMUL PRINCESEI AGLAE ROSETTI DOHUL MAl\lEI g burat-af între îngerI O I copilaş Iubit, Şi m'af lăsat în plângerf Cu dor nemărginit. De-atuncî în flori, în stele, In tot ce-I luminos, Prin lacrimile mele Ved chipul teu frumos. [166] 166 DORUL MAMEI De-atunci pe langă mine Te simt ades sburând, Şi doru-rnf după tine Aleargă suspinând. Tu rătăcescf prin lume Catând neîncetat Iubirea unei murne Ş'un dulce sărutat. Ca tine 'n rătăcire, De când cii te-am perdut, Te-aştept cu-a mea iubire Ca să te mar sărut. Ah! sborf, ah! fugI, ah 1 vină De langă Durnnedeii, Cua ta zimbire lină Să 'rnpacr sufletul meu, Căcî m'ar lăsat în plângerr Cu sufletul cernit, Sburând tu pintre îngerr, O! copilaş Iubit I Cafuţf, 1866. [167] XXVIII PE ALBUMUL DOMNIŞOAREI MARIA DOCAN �niţulică, dulce floare, Val de mine 1 ce am aflat? O albină-otrăvitoare De guriţă te-a muşcat? Şi cu boală dureroasă Tu, drăguţă, te-al luptat, Şi din faţa ta voroasă Rozele s'au scuturat? [168] Ard'o focul de albină Ce vedendu-te-a gândit, Că se află 'ntr'o grădină Şi de tine s'a lipit! Dar n'ar grijă, Măriucă l Vrespea crudă va peri, Ear tu lâng'a ta mămucă Lesne vet re înflori. Primăvara nu-r departe Cu plăcutele-I comort ; In curînd a să ar parte De-ale talc dulcf surorr. Pe-a ta faţă zimbit oare, Pe sub ochi-ţi drăgălaşr Resări-vor lăcrimîoare Şi voroşî trandafirasr. Ear de vre! să n'ai mâhni re Şi să scapf de orr ce chin, Te lipesce cu iubire De-al mărnucăf clulce Sin; [169] DOMNIŞOAREI MARIA DOCAN Căci În lume prunc şi floare Au un Înger protector: FloriceJele au soare, Pruncii au mame cu dor! 169 [170] XXIX PE ALBUMUL DOMNIŞOAREI A. JORA era în tristă singurătate Privind orrietul cădut din norI. Earna cu-a sale mânf îngheţate Lipră de geamuri albele-I flort ; Şi eu în timpul cel ele ninsoare Sub cerul negru, plin ele furtuni, Visam la paserr veselitoare, L'a prirnăveref scumpe minunî. Visam l'acele ţer! depărtate, Pe unde fost-am eu călător, [171] I ţ DOMNIŞOAREI A. JORA Ţerrnurf frumoase şi ne uîtate De poesie şi de amor. Un dulce oaspe veni atunce, Un dulce, gingaş, frumos portret Trimis de tine ca să-ruf arunce Flori de lumină, flort de poet. El ÎmI aduse a ta gândire, Dorul teu june şi virginaJ, Care-rnr şoptită cu 'nduroşire De-al pcesier pla.iii ideal. Atunci natura încâni ătoare Undi pe buze-ţ'f blânde zirnbirt, Şi 'n ochi-ti vesel] un dulce soare, :;li pe-a ta faţă vii trandafirr. Ear eu, ferice şi 'n admirare, Gâ.ndincl la tine, am dis cu dor: « O ! tinereţă! cine te are, «Are un farmec învingător 1» [172] xxx PE ALBUMUL DOMNIŞOARELOR FLORESCU Într' o di veselitoare VOI, plăcute surioare, De la raiii v'aţt coborît. La fereasta-mî luminoasă. Fl�r'î din lumea graţio;ls:l, Zimbind dulce v'aţi ivit. 1 [173] DOMNIŞOARELOR FLORESCU Eram trist, în suferire, Dar la dulcea-ve privire S'au şters ort ce negri norr. O! minunf a primăveret 1 Prin VOI chtar spinii durerei Se acopere cu florr. Bucure sef 1868) Iunie. 173 [174] XXXI PE ALBUMUL D-NEI Z. h înt oare de jale fără mărginire, Când sufletul simte dor de pribcgire S'ar vrea ca să treacă de-al lume! hotar, Scuturând din aript al vleţif amar. Dar sînt şi pe lume oare fericite Atât de frumoase şi 'ndumnedeite, [175] PE ALBUMUL D-NEI Z. Cât ingeriî însuşf din cer se cobor Şi dau pentru ele nemurirea lor. f Tu, a ţeri! mele fiică mult Iubită, Mamă cu durere, inimă cernită I 175 ---- ------ I I I 'f Ah I din a mea ţeară de ce vref să sbor! Ca floarea din câmpurr, ca roua din flort'? Sciii bine că cerul te 'ndeamnă în taînă S'anint pe-ar tel urnerf albastra lUI haină. Sciii că suveniru-î dulce )i senin Nasce-ades în peptu-ţt un amar suspin, Căci el te îngână şi diua şi noapte Cu-adernenirf scumpe, cu duioase şoapte, Şi-ţi arată 'n stele, ca să sbort la ei, DOI copilaş! gingaş)', dOI albi îngereL Cerul n'are milă 1. .. el în veci răpesce Tot ce 'n vreaţa noastră ne inveselesce, [176] 176 PE ALBUMUL D'NEI Z. Visuri, tinereţe, flori şi copilaşt, Al inimef noastre oaspeţi drăgălaşt. Astfel te atrage acum şi pe tine Spre a sale plarurf cu ceresc] lumine, Unde se înalţă tot ce pre pămînt E mal scump. mal gingaş, mal frumos, mal sfint 1 ... Dar când te atinge negrul vînt de jale N'audi tot odată glasul ţeril tale, Acel glas cu lacrirnr ce-ţt dice uimit: «Fiica mea aleasă, 01 suflet Iubiti «Patria cerească este o minune «Ce ochir răpesce şi mintea repune «Prin a sale rafurf pline de 'ncântărf « Unde copilaşi] rîd în dismîerdărt. «Nu e destul însă că I-aY dat dOI îngert? ... «Ah I n'asculta glasul nopţilor de plângeri; [177] PE ALBUMUL D-NEI Z. « Căcf şi eu am rarurr, şi eu te Iubesc, «Şi eu pentru tine vreii să Înfloresc; «Tu să fif în sinu-rnf atât de ferice, «Dor să nu-ţI mar vie de-a sbura de-aice.» 1856. 46oOl. - Alecsandri. - Poosii. fi. 12 177 [178] XXXII PE ALBUMUL UNEI COPHXfE PARISIANE (?;opiliţă albă! este 'n lume-o ţeară Dulce şi frumoasă ca o primăvară. Acolo sînt paserr, acolo sînt flori Şi copil ca tine dulcr, mângăitorj. Dar acuma floarea zace la pămînt i Paserea sburat-a ş'a perit în vînt, [179] UNEi COPILI'fE PAHISIAN_E 1_7....,,9 Şi văzduhul geme de un lung suspin, Şi copilul plânge pe al mamei sin, Căci un duşman aprig, o cumpliti! feară A trecut hotarul ş' a intrat în ţeară! .. Tu; copilă aibă, suflet îngeresc! Pentru nOI te roagă Dornnulur ceresc, Şi sermana ţeară de-a fi eal' ferice, Inimile noastre pentru tine-ar dice : «Pe-ale vieţef unde să plutescî uşor «Ca o floare vie pe un li n isvor. «Steaua fericiref pe-a ta frunte albă « Să reverse raze împletite în salbă !» [180] XXXIII X PE ALBUMUL Dvrer X (;u ce de mine mult departe Doresct, nerăbdătoare, Să scnu pe-a ta frumoasă carte' O strofă 'ncântătoare, Fiinţă albă, serafie, Copilă graţioasă 1 Am pentru tine-o poesie Ca tine de frumoasă; [181] PE ALBUMUL D-REI x. 181 Dar ca s'o scriu aş vrea o pană Din aripa-ţi divină, Ş' o rază vie, diafană Din alba ta lumină. Cu acea rază mult Iubită MI-aş face-un dulce soare Ce'n vreaţa mea re'ntinerită Ar arde cu splendoare. Cu pana ta din ariptoară Aş scrie că tu eşti O Mărioară-Florioară Din lumile ceresc1... Prin armonii duioase aş spune La roze şi la stele Că eşti o gingaşă minune Mal scumpă decât ele. Şi închinat la al teii nume Al teu poet ferice Prin visurf dulci în altă lume S'ar Înălţa d'aice. [182] PE ALBUMUL D-.RILI X. M'aş duce 'n sferele senine Lipit de sinul tei!, Şi te-aş purta VOIOS cu mine In veci pe sinul meu, Şi de amor şi ele plăcere, De-a noastre desfătărr, Aş anima acele sfere Cu falnice cântări 1.. Dar ce dic ] Unele me răpesce A vîntul poesier i In care plaiurr rătăcesce Aripa fantaziei? Uit că tu eşti În primăvară, Pe ţermurl Înflorite, Ear eu plecat sînt cătră seară Pe câmpurr vestedite 1 Tu cânţf în razele de soare, In a junieî horurî ; Eu cânt în umbra 'ntristătoare In valea cea de dorurr ; i I [183] PE ALBUMUL D-BEI X. Tu dicr : s Ferice-I de-a fi jună «Frumoasă şi Tu bită, «Purtând pe frunte o cunună «Cu roze împletită l » Eu dic, privind cu 'nduroşire La faţa ta divină: «Ah! trist e omu 'n pribegi re «Când Iurnea-r de florr plină! «Trist e deşertul ce se 'ntinde «Pe sub amurgul vreţit, «Când vedl cum soarele s'aprinde «In faptul tinereţir I «Amar e de-a pnvI 111 zare «Un sbor de nălucirl «Ce fuge, fuge '11 depărtare «Cu tamice zirnbirr : «Fantasme albe, de Iubire, «Care dispar 'n vînt, «Lăsând li -n e în părăsire «Plecaţi pe un mormînt!» 183. [184] XXXIV STROFE DESP ĂRECHIATE În pulberea dusă de vînturi Sub paşii nostri călători, Câtă-f luată de pe flort Şi câtă, vaî l de pe morminturf l VOI ce purtaţi cupa la gură, Ah! deşertaţt cupa deplin .. , A morţilor cenuşă sură Presară-ades dulcele vin 1 [185] STR01'E DESPĂR1WHIA'I'E Il Inger cădut înfipt-al piciorul teu în tină, Mişcând din vreme 'n vreme aripele 'n lumină. Putea-vei scăpa oare din glodul ce te-a prins? Var! chiar pea ta aripă noroiul s'a Întins! III Privind fără 'ncetare prostia omenească, De lung urît cuprinsă, Eternitatea cască! IV Din crinul palid ce cade, moare, Alt crin resa re viu pre pămînt. Tu, copilită, al murit floare Ş'at sburat, inger, de pe mormînt. V Când ochiul se deschide în faptul dimineţii, Cu razele luminii unesce pe-ale vfeţif , Şi cerul şi pămîntul În el se întîlnesc Şi'n dulce oglindire VOIOS se înfrăţesc. VI Te-ai dus În raful cu dulcf lumine, Dar nu eşti moartă tu pentru mine! 185 [188] I 1 [189] NOTE PASTELURI VI. Sania. (P�g. 15). Eat'o gingaşe tnlâdiţă cu şirag de m ărţişort: ... (Pag. 16}. Numele de mărţişor'( este dat crengilor de lozie îrnbobocită cu muguri argintiI. Românii le culeg şi le anină în casele lor ca un semn Iubit de primăvară, în diua de Florif, VIII. La gura sobei. (Pag. 19). Omer a compus lliada şi Odisea din traditit şi poate chfar din fragmente de poeme poporale, Ariosto a scris fantastica epopee Or­ iaodo de pe legendele cavaleresc! respândite În Italia şi ilustrate prin, imaginaţia poporului iubitor de minun'(, Poporul dar este isvorul celor mal poetice creaţif, celor mal' ne­ peritoare opere; �i poetif mar I, carii apar ca nisce rari meteor'î, nu sint decât revelatorit maestri a poesiet popoarelor concentrată În si­ nul lor. Poveştile noastre represintă o comoară atât de bogată În iscodirt ingenioase, în imagini feerice, în florf de graţ.ioasă poesie, că de s'ar nasce în România un nou Ariosto, el ar compune un poem de aceeaşf valoare nepreţuită ca poemul lUI Orlando. [190] j(lO NOTE In ele găsim o limbă armonioasa şi perioade Îr1lregr versificate, În cât lesne s'ar putea crede că poveştile ar fi poeme antice prozaite cu timpul. In ele aflăm producerile unul geniu fecund şi original, pre­ cum: Feţ'î-frumoş'( cu perul ele am, f- te de împeraţf atât ele frumoase că par a fi rupte din soare, cal năsdrăvanf ce sboară în naltul cerulut, şerpr cu solzii ele aur "carif au cufburf pline de petre scumpe, cerbi carif e1ne Între coarne leagăn ele zine , pasert măestre cu grailî ome­ nesc, pajurf ce locuesc în fundul pămintuluî, În lumea neagră, mere ele aur cart se prefac în palaturf împerătescf, furc1 ele argint car'{ torc singure) podurY de otel, copact cu poame de rubin şi de sma­ rald, etc., etc. In ele mat Îotlloim !iin\1 fantastice cart ne-aii sper ieat În copilă­ ria noastră: Balaurf , zruef urieşt ca Sfarmă-peatră şi ca Strîmbă-lemne, cânf cu dintr ele criţL, etc. In ele mal giisim zeii Păgânismulut sub figuri de sfinte creştine: sfînta Mercure, sfînta Joe, sfinta Vinere, şi pe mult frumoasa Ileana Cosinzana , imaginea cea mal graţioasă ce a eşit din inima poporulut român, Şi dacă vom studia poveştile noastre cu luare aminte} dacă le vom compara cu unele peri ode din poemul Orlanrio, vom descoperi în cu­ prinsul lor diverse tablouri, scene şi chtar eroi şi eroine cart figurează sub alte clenurnirf în opera lui Ariosto. X. Sfîrşitul erriel. (Pag, 24). S'aii dus tjilele Babr; şi nopţile veglterir. Românul caracterisează sub forme poetice sau glumeţe toate va­ riaţiile timpului. Astfel îl place li numi dilele Babei, di lel e cele elmlÎl a lunei lui Mar! (Gibou!ees de lIf<,n) , pret indând că ele sînt nesufe­ rite, ca o babă care se ceartă necontenit) şi plânge, se bocesce şi nu lasă pe nirne În pace. Ins t adevărata denumire ele dilele Babei e ha­ sată pe serb1loarea Dochief (baba Dochia), ce cade la Începutul lui [191] 191 Mart. Acele dile sînt urmate de dilele cocosttrcul uî, a rufeilor, a e10 cârliet, a rondunelel or, etc., cart prevestesc reintoarcerea În Iară a pa­ serilor pribegite de cu toamnă, şi epoca nascerif mteilor. XIII. Noaptea. (Fag. 30). E vr' O tabără de care sait un rond de tricolid? Tricolicit fac parte din lumea fantastică a srrigoilor, a moroilor, a vircolacilor (vlrcolicf], a sburătorilor, etc. carf apar În basmele ci În superstiţiile poporale. XX. Rodica. (Pag 45) A eşi cu plin dinaintea unuf călător sali muncitor este un semn de bun augur. (Tradllie poporală]. XXIV. Concertul În luncă. (Pag. 54). L1I1Jiinăule '71 floau sînt florile numite : Luminărica Domnulur. XXVI. Puntea. (Pag. 60). Ce-t scăldată în năvalnic şi '1/ sin poartă odoleană. Fetele de la lear:1 ÎŞI fac scăldătoare de năvalnic (Pteris) şi poartă pe ele 110rl de odoleană (valeriana ), pentru ca să devie mal atrăgătoare. XXXIV. Linda Rala. (Pag. 76). Firea celui ele pe urnă rege arab, Boabdil, care a stăpânit Gre, nuda. [192] 192 NOTE Si MauriZ din Vega ... Vega e cârnpia mănoasă ce se Întinde sub zidurile Grenade)'. XXXV. Calea Robilor. (Png. 78). Românif dati nume de Calea robilor acelei aglomed'trY de stele, care formează pe faţa cerule] un soiii de rîu luminos... (voie lactee), Pe timpul năvălirii Tătarilor, robif carif scăpaii din mânile lor se în­ torceaii la Moldova, luând u-se pe direcţia aceluf fenomen ceresc. XXXVI, Buchet. (Pag. 80). Vînteş, Graur. Nume de cal din povestt, XXXVII. Mandarinul. (Pag. 83). Care in vîrf e 'mpodobitlt c'un bumb galbin de cristal. Bu mbif de cristal, prin diversele lor colori, desemna rang urile Mandar inilor. Coloarea galbenă e cea mal distinsă. Plz'n de monstri albi de fildeş şi de jadurz preţioşz. Jac1ul e o peatră fuarte scumpă şi apreţuită de Chinezt, Turnurt nalte şi pagode unde cântă vechiul bone . 130nz e preot chine-z. De resunetui metalic al Tam·ta1nulut de bronz. Instrument de metal în formă rotund", care produce un sunet pre lungit când e lovit) �j care ser vă la ceremoniile religioase. r I [193] NOTE Eat'o j01Zcă aurită pe albastrul aPd line. J oncă e corabie chineză de o formă bizară. C' ar uoi s'o mal oprească pi7tt1'e arborii piticr. 193 Una din cele maf stranii Iantasif a Chinezilor consistă a reduce tOţi arborii la proporţit de copăcel piticr, in grădinile lor. XL. Valul lUI Traian. (Pag. 92). La' început Romanii nu se serviaii decât de lintres (luntre) for­ mate din copac"( scohiţt ; in urma el se dedară la navigaţie, şi avură vase de răsbo iîi, numite: 1Za'lICS longae) bz'rellu, trireme, etc., cari toate purtaii nume Înscrise pe prcwă, erau mişcare de visle şi de su­ flarea viruuluf in "ela (velurt], şi aveaii un lest de nisip, saburra (sa­ vură]. Armata romană edt compusă de legioane; fie-care din aceste Cu­ prindea dece cahorte saii şase-\lp.cl de cOlturi" Îli total 6000 de ostaşî, De toată legioana erai" lipiţI 300 cavaleri divisatf în dece scadroane nu­ mite =v«. ear fiecare scadron în trei decurit, O legioană se compunea de tre'( soturf de fantasinr : Iiastaii , prin­ dpes şi triar ii ; ear cu timpul se mal adăogi un al patrule corp for­ mat de 1'elati, sagitari şi fcrentari, carii fiind uşor înarmaţi, luptau afară din rangurl. Cel mal mulţi era" străinf şi fiecare soldat avea şapte Javeline (Iănc'i) de aruncat in duşmani. Armele Romanilor erati: Javelina, arcul, scutul, coiful, zalea (10" rica), ca liga, un soiii de încălţăminte ţintuită, care acoperră pictorul drept. Oastea se găsla sub comanda tribunilor şi a centuriilor, carii purtau vergl de vie ca semne de rangul şi atribuţiile lor. După centuri'( venfaii alţi sef I nurnitf optiones şi sieniferi, purtători de stindarde. Comanda supremă aparţinea Consululu't, care îşI alegea locotenenţif se! generali (legati). 46oOI. - Alecsandri. - Pacsii, II. 13 [194] 194 NOTE ---- Generalul purta o manta, paludamwtul sau eMamys, roşie cu o bordură purpurie. Ofiţerii' şi soldaţii' purtau in timp de răsboiii o haină numită sagulll, soui ele manta deschisă; ear toga era hafna lor în timp de pace. V ARI A IX. Moara de vînt. (P"g. 122). Cu renume sfînt. Dealul Mitropoliei din Bucurescî, unde e Camera Deputaţilor. [195] LEGENDE [196] 1 • I [197] 1 DUMBRAVA ROŞIE POEM ISTOR1C (1497) DEDICAT AMICULUI MEU C. NEGRE VISUL Lut ALBERI' r-I lbert, crarul ��>h,ier, făc�t a� un vis mare, Un V1S de năvălire, de nvmgerr glorJoase I EI se ve�hl puternic, pe-un armăsar călare, Infiorând cu spada-r popoare numeroase, Din Mează-zi ferbinte în recea Mează-noapte,. Din Resăritul mândru l' Apusul lucitor El audi prin visu-I mir, mir de mir de şoapte Crescând în sgomot falnic, gigantic, i rnnător, [198] 198 ------ DUMBRAVA ROŞIE Un uragan de glasurI ce clocotea prin lume Purtând, nălţând cu fală un nume ... al seu nume! Albert, craiul Lehier, trufaş, semeţ, uşor, Adimenit, se crede stăpân pe viitor, Ş' aruncă ochf de pradă pe ţerile vecine: «Care din ele, dice, mr-ar cuveni mal bine P» El stă puţin pe gândurI, apot cu mare glas: !;lVloidova este pragul întâluluf meu pas 1 � In ţeara acea mică, neîncetat lovită « De duşman! fără numer şi '11 veci nebiruită, « In care toţt bărbaţii sînt zrnef ce s'au luptat «Cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul Încruntat, «Şi unde pe sub earbă câmpiile frumoase ,i Pruhuinski, Iarrneric Mazovitul şi Kozjatic Ucranul, Ce cresce cal selbaticî şi-1 prinde cu arcanul, El merg, bătend din pinten! 1. .. Sburdalnica lor ceată Străluce de departe în haine poleite: Dulămt cu florj de aur la pept Împodobite Şi 'ncinse cu paftale de peatră riestimată ; Crapce purtând un vultur şi pene la mijloc, Incălţăminte roşit de pele de Maroc, Şi frîe ţintuite, şi argintate şele, Şi arrnorir cusute pe colţuri de harşcle. El' merg- jucându-şr caif, şi vesel Între el Vorbind de cai, de lupte, de-amor şi de femel, [201] DUMBRA\'A ROŞIE Tot ce-I mat scump în lume şi dă un farmec vleţir Pe timpul mult ferice şi viu al tinereţii. ,. ET merg precum ar merge la simplă vînătoare Glumind în nepăsare ele moartea ce-au să 'nfrunte, Urmaţi de steagurI multe, urmând în foc ele soare Pe Hatmanr, capt de oaste, cu Regele 'n frunte ... Şi ast-fel în Moldova ef dau cu toţi năvală I Dar, când trecu hotarul, al Regelut cal tare Se poticni. .. O buhnă ţipă în diua mare Şi moartea-şr g;(ti coasa Il! acea di fatală! II TEARA IN Plclo,\RE r ' Ce �uet 1 ung ele cară, ce tropot surd de vite, I Ce freamet ele suspiuurr, de glasuri nădusite !\ '1 S'aud în sînul nopţii prin neagra 'ntunecime .Şi cătră munţî se 'ndreaptă l'a coelrilor desirne r Din când în când sub nourr, trecând ca o săg'eaU, Clipesce o lumină, ?l ca prin vis arată Betrânt cu fruntea goală plecată spre pămînt, Femel' cu prunc! în braţe �i pletele În vint, Copile spăîmântate mânând turme de oi ,şi flăcaoaşt în fugă mânând câr durr de bol. [202] 202 DUMBRAVA ROŞIE Pe jos, pe cal, In grabă toţi păr ăsindu-şr satul, Fugind cu vaet, lacrimr, căc! Iau ajuns păcatul. Se duc pribegt şi palidr să cate-adăpostiri In fund de codri 'n pestert, în sin de mânăstir'f. Dar unde sînt bărbatit, vofnicir, junir, .tarif , Să-şî apere părinţij,neve5tele şi pruncii ? Când suflă grea furtună pe ramurile luncif S'o sgudue ş'o darrnă, ah! unde sînt stejarir ? Stejarir sînt la locul lor, faţă cu furtuna! Acum de dece dile şi dece noptt într'una Din munţi şi pân' la Nistru, pe culme şi pe dealurf Lungi buciume resună dând tamice semnalurt ; Şi călăraşf din fugă, prin sate, prin oraşe Crainesc : «Săriţî cu totir pe Liftele trufaşe! �(Viteazul Stefan Vodă ve cheamă 'n vitejie. «Cine-i mişel să fugă, cine-I Român să vie! 1> Toţf au respuns : «trăească Moldova l şi s'au dus. .. Pe loc tot omul verde ce poartă capul sus Şi_ali sărutat odor ir, şr-aii ascuţit toporul, Şî-aii prins din câmp fugarul ce-I sprinten ca o ctută, Apoî, făcându-şt cruce, dicând un: Doamne-ajută! Ca şormul de la cutbu-f votos şI-au luat sborul. Astfel din ţeara 'ntreagă plec cete înmiite Cu arce, barde, coase şi ghYoage ţintuite, [203] DUMBRA V A ROŞIE 203 Purtând căcîulî de oae, mintene n flori cusute Şi barbe neatinse, al bărbăţie! semn. Ef merg de-a drept prin codri, pe lungT cărărf perdute, Călări pe şele goale cu scările de lemn, Şi trec în sbor prin arbori ca demoni de urg ie, I Şi umbra scântefază de-a ochilor mânie. Tot ast-fel şi boerir, stăpâni! de mosit, Incungiuraţt de gloate, din casele lor pleacă Privind cu mulţămire sburdalnicif lor fir Cum sciii să-şî poarte cair, şi 'n fugă să se 'ntreacă. Soţiî, surorf şi mame suspină 'n urma lor; Dar el alerg ferice la câmpul de omor. Coman de la Cornana, un urieş de munte Ce intră prin bîrloage şi prinde urşi! viî, Aduce după dînsul mulţi vînători de frunte Născuţi pe plarurj nalte, trăiţi în vijelir. Balaur de la Galu, Crolpan din Pipirig, Rîd şi de frigul morţii cum rîd de-al emer frig Şi mulţi cobor din munte ca lava din vulcan, De SOlul lut Balaur, ele SOlul luf Cîolpan. Velcea, bastard lUI Şerpe, ca şerpele pe apă Alunecă prin duşmanî şi mult cumplit ÎI muşcă. In luptă, când l-e sete, cu sânge se adapă Şi drept potir el are o ţevie de puşcă. El vine din Hîrtoape cu Purice-Movilă Şi cu Roman-Pribeagul ce nu mar sciii de milă. [204] 204 DUMBRAVA ROŞIE Scheeanul şi Mircescul, vecini de pe Siret, Irivingătorî de UngurT, s'au prins cu jurămînt Nicf chear sub braţul morţii să nu dea Îndărăt Pân' n'or intra cu Leahul pe-al Leahuluf pămînt, Şi Zimbrul de la Schee şi Zimbrul din Mircescl Se duc să lea În coarne pe vulturii Leşescî. Bătrînul Mater Cârjă are 'mpregiurul lUI Ci ne! sute de năprasnicr ee vin despre Vasluî, Toţf Racovent 1 ... ear Cârjă, om înţelept şi harnic, E 'n floare când se simte călare pe Şargan. Glumeţ, îl place-a dice lUI Negrea, viteaz darnic: « Am să me fac, nepoate, din Cârjă buzdugan 1 » N egrea zîmbind, respunde : «Al cârja batrîneţir « La sfaturi, ear în luptă ai braţul tinereţiI.» rşi, ajungând cu toţi! la Racova ele vale, �O cruce luminoasă li se arată 'n cale. ( Aşa, cu mic, cu mare, apărătorii ţerir, 'E�iţi ca frunza 'n codri Ia vîntul primăverrf, Din văr adâncî se urcă, din piscurf se cobor, Trec rîpile în salturi, trec rîurile 'n not Ş'alearga 'n neodihnă, vornicir, cât ce pot Li glasul ţeriY scumpe ce-l cheamă 'n ajutor. Merg' unif eu grăbire spre codrii Bucovinei S'acolo se adună la strimtele potici, Pândind, ca vinătoriî mişcările jiviner, Şi tot rugând: «F�l Doamne, să treacă pe aici 1» [205] DUMBRAVA ROŞIE Merg alţit la Suceava să facă pe Albert A perde oaste multă şi mult timp În desert : Ear alţi! Ia Cotnarul Iubit şi podgoriii Pe unde stau cu oastea, Bogdan, domnescul fiu, Tăut cu mintea coaptă, Costea cu ochiii semeţ, Şi Trotusan ŞI Boldur cu suflet îndrăsneţ, Şi unde Stefan Vodă înfipt-aii steagul seu Strigând Ia cer: «Ajută-mî, o! Sfinte Dumnedeii 1» lI[ TABĂRA LEŞEASCĂ Pe-o culme prelungită ard mif şi mii de focurf Ca stele semănate în numeroase locurf'. Se pare că tot cerul cădut e pre pămînt Şi c'aii rernas în urrnă-I un haos, un mormînt, Atâta întristare, ş'atâta 'ntunecime Irnprăştie pe boltă-I a norilor desime.' " Un sgomot lung se 'nalţă din culmea luminată Unindu-se in aer cu tunete ceresct. E sgomotul orgier l., ear zarea depărtată Roşesce 'n foc de codri şi sate românescî. 205 [206] Şi Însă vîntul nopţii prin lagăr vijiesce S'un glas din umbra neagră la toţi strigă de-a rendul : «Orbr l orbi! la masa morţii VOI ve mâncaţî comândul !» Magnaţil junt, sub corturi, pe perne de mătasă Deşartă cupe pline cu vin de la Cotnar, C�ntând cu fericire: « De viaţa rea nu-mi pasă 1 Respund mesenii aprigi c'un răcnet sgomotos [209] Şi lagărul resuna 111 lungă depărtare ... Dar eată că la uşă un om străin apare Cu peptul gol, cu perul în vînt, cu ochiti focos ; EI spre Albert ţintesce privirea-I rătăcită, Face dOI paşi şi strigă: «Deşartă-ţf cupa glos, « Albert! de soarte rele ţi-e cupa otrăvită.» Totr se reped c'un urlet şi mâna pe el pun. (, 1 .ăsati-l, dice crajul ; e Sropski cel nebun!" Şi eal' înalţă cupa, rîdend de-a aşa larmă... Dar cupa lângă buze-I în mâna lUI se sfarmă, Ş'un trăsnet lung de-o-dată în ceruri bubuesce, .';)i 'n cortul plin de umbră furtuna năvălesce, Şi masa se restoarnă, :;;i cortul se nrducă ... Ear pe câmpir, sub fulger!, aleargă o nălucă. I\' TARABA lWlvIrINĂ o tineră pădure de ulm! şi de stejar] Ascunde-oastea română prin junif seT tufarr. Misterul şi tăcerea In sinul el domnesc, Dar marginile sale sunt palid luminate De flacările triste ce pâlpăe în sate Şi veselele focurI din lag'ărul Lesesc. 209 [210] 210 Prin arbori �i prin rarnurr, din vîrfuri pall III poale Din când în can d lucesce oţel de săbii g-oale Şi ochî de ler, de vultnrr, ele leopardr selbaticr, Ce ard sub velu! nopţi! ca nisce ro�r jăraticl, Căct ei s'atint cu jale şi se opresc cu ură Din zarea 'nflăcărată pe lag�irul vecin, Şi tot Rornânu 'Il suflet pe sufletu-r se jura Cu-al duşmanilor singe să stingă-al ţeriT chiu, Dor crunt de resbunare I g-reu, aspru juramint Ce sapă 'n Întuneric un larg. profund mormint I Ici, colo, prin poene stau pilcurr ele oşteni : Arcaşî ele la Saraca, năprasnic! Orherenţ. Apr09!, copil elin casă, curtenf �i lefecu, Toţi oament tarr ele vină şi oţeliţi în foc, Deprinşi a-şI trăi traiul în timpt ele vof'nicil Ş'a da mâna cu moartea făr' a mişca din loc. EI poartă pe-a lor frunte, pe braţele lor groase Şi 'n pepturr brazde multe, hieroglife sfinte Cu paloşul săpate, ce spun s'aduc aminte De lupte uriese, de fapte glorioase! Şi 'n vreaţă-r fie-care şI-au câştigat un nume. O falnica poreclă, lin titlu de strămoş: Mihul, Păun de codru, Balaur, Alimoş, Ursul şi Pală-dalbă, Grozan şi Sparge-lume i Eror de vechf balade ce s'aii păstrat în minţi Trecând în moştenire la fii ele la părintr. [211] r 1 I I , DUMBRAVA llOŞI_l!:_' 2_l_1 Lung it! pe muşchiul verde şi domol inel fugarij Ce sburclă pe 'ntuueric şi desfrundesc tufarir, V oinici'i bunf ele luptă şi bucurosf ele glum�l, Astfel grăesc: ':;;"'" - «Crozane l ce-o fi diua ele mân'î?» __ « O fi la unif mumă, o fi la alţii ciumă, d\mad pentru Litfe, şi dulce la Românj.» __ - Amin I să elee Domnul!" - « Va ela, mN Pală dalbă 1 "Ş'o fi pre,_um la Baia, n'o fi ca 'n Valea-albă I «Unele-am vedut pe Ursul gonit de şese Turct.s' _«Gonitu-m'au pe mine, clar l-am urcat În furcr !» -_ «Va fi precum la Schele, unele-aţi vedut în sila «Mag'hiar'î schirnbatt În repurr, �'un Purice 'n Movilă, «Va fi precum la Lipneţ cu dumbrăv.oara verde, «La Racova pe unde �i asir Turcul se perde, «La Grumăzescr, pe maluri, unde Cazacul Jură « Pc: mine, chrar pe mine m'au increstat la gură h ,- « Te-au increstat păgânul, dar când el vru de viu «In not să treacă Nistrul, o p�lţl reu, Fărtate, ,Căci de pe mal în fugă tu I-aI sărit pe spate • Şi l-ai trimis sub Nistru să-şf eate un secriîi.» ---«Bine-! facusr, Grozane! E scris În cele sfinte: « Chrar apele să fie vrăjmaşilor morminte l » -- «Aşa e teara noastră l.. e bună pentru vi î, i tŞi pentru morţi e bună.» - « De-aceea 'Il astă teară [212] 212 DUMBRAVA HOŞU: ------------------- --��---_._.- - ----<._--- /1 } «Vecinir dau năvală Cll sutele de mir, � Urând vreaţa la dinşir, le place-aici să peară l » -«Le place dar, Păune, �i nOI le facem placul. l. "E!' cred c'aici e rarul, ,3'aicl găsesc pe dracul.» . - <Şi cum să nu-l găsească urdiile nebune, «Când Stefan e '11 pictoare, când versul lUI ne spune: Stefan, Stefan Domn cel Mare Searncn pe lume nu are Decât numaf mândru] Soare! Din Suceava când el sare, Pune peptul la hotare Ca un zid ele ape rare J Braţul lUI fără 'ncetare Bate ordele Tătare, Bate cetele MaghIare, Bate Leşr din fuga mare, Bate Turc! pe zrnet călare şi-r scutesce de 'ngropare l i li I [213] DUMBHAVA HOŞIE Lumea 'ntreagă stă 'n mirare I Ţ eara-I mică, tearar tare Şi vrăjmaşul spor nu are! 2t3 ---- -- «Ţrăească Stefan Vocla !. .. Multr duşmani vin la nOI, < Dar cât vin de năprasnicr, puţint fug inapoi.» - d'ecatul lor Îl mână, serrnanir, ca pe-o turmă, «Şi moartea le stă 'n cale, şi moartea le stă 'n urrnă.» - « De-aceea la Moldova vedr floare lângă floare, "E îngrăşat pămîntul cu sânge.» -« Aşa-e, frătroare : (, Dar cresc bujcrit mândri din sânge ele Român "Şi palămida neagr�l din sânge de pă,gân!» Sub cerul ce s'aprinde şi n clipă ear se sting'e Vărsând pe a lor feţe lumini fulger:Jtoare, Aşa grăesc ba rbatif ce isomnul nu-f atinge In aşteptarea vie a <;Iile! viitoare. Şi poalele pădurii sunt palid luminate De flacările roşii ce pâlpăe în sate, Şi 'Il tabăra vecină orgia cea nebună Ca marea depărtată vuesce sub furtună; [ar în frundis Români i topoarele-şt descântă Şi caii lor desmeard.r, şi 'n umbră vesel cântă : [214] 214 DeMI3H.AYA ROŞIE "Sunt Român cu patru mani , «Şi am leacurf de păgâni: « De Tătarf am o săgeată, «De Turci pal a mea cea lată, « De Litfenl un buzdugan .Şi ele Ungur! un ar- an !» In mijlocul pădurii este-o poeană lungă Şi largă, ce foesce de oameni ca un roiii. La capetu-r din dreapta se prelungesce o strung-,t, Prin care ostăşimea curge ca un şioiii. Ea Întră în poeană şi se aseaza '11 rcndur}, Privind la o colibă ele ramurr de stej u, In care-o umbră mare de 0111 plecat sub gândurf Stă pe genunchi, se 'uchină în faţ�Î c'un altar. De-o-dată o luminii fantastic isbucnesce Din dece naltt mesteacăn! cu fruntea 'nflăcărată Coliba se deschide, umbra se scoală, cresce Şi splendid mafcstoasă la oaste se arată I [215] _______________ DUMBHA VA IWŞI_E �� Un lung fior pătrunde mulţimea 'n admirare. Tort dic : « E Stefan! Stefan 1» Dar! Stefan e cel Mare 1 fată-I cărunt. dar incit bărbat între bărbaţi Ca muntele Ceahlăul prin munţit din Carpatt l El întrunesce 'n sine o triplă marestate : Acea care-o dau anii la consciintf curate, Acea care resfrînge a tr onuluî splendoare, Şacea intipărită ele fauna 'nvingătoare. Timpul rau pus coroană ele-argint, ţeara ele aur, Şi gloria măreaţă 1 au pus cununi ele laur. Pe Ialnicir Se] umerj, cu anif , sunt clădite l\'toperitoare sarcini de fapte strălucite. Dar, anf :;;i fapte, Stefan nu simte-a lor povară, CrÎc! clr,lgosted mosier, ca dalba primăvară, In sinuî înfloresce 7i îl întineresce Pentru salvarea ţeri!, când teara pătimesce. Erou plin ele lumină, el e menit În lume re seculul ce-l vecie să sape al seu nume Şi să respândă raze pe seculi viitori, Precum un soare splendid ce sparge deşi! nort , Fiinţă de-o natură gigantică, divină, El e de-acei la carii istoria se 'nchină, Deacef carif prin lume, sub paşi] lor, ceh merg, Las' urme urieşe ce 'n vecr nu se mal şterg, /\ cărora legendă departe mult se 'ntinde Şinchipuirea lumet fantastic o aprinde. [216] 216 DUMBHi\ VA HOŞIE '\ Maret, În a sa umbră un timp întreg' dispare, Căci Dumnedeii pe frunte-î au scris: Tu ue] filIlart' ! In mijlocul poenei el se înaintează, Se urcă pe-o movilă şi astfel cuvintea ză : «Roruânr din toată ţeară! Boerr, vechi Căpitanr, «Şi VOI, feciori de oaste! .. Sunt patru-dect de ani, « Moldova, la Dreptate, pe soarta el stăpână, « Mi-au pus pe cap coroana şi buzduganu 'n mână. «Prin cel Avtot-puternic ce apele încheagă «Păstrat-am până astădf coroana mea întreagă «Şi buzduganul teafer, de şi pe mulţi duşmant «Laii doborît, lovindu-I. în patru-dect de ani 1, «Duşmanf din fundul lumeî, păgâni, diisrnanr vecint, .Şi, cine-ar putea crede! .. chiar duşman; fraţi, creştini i «Trufaş! cu toţi, selbaticî, lacomi, vicleni şi orbi, «Care 'mpregturul ţerii, precum un cârd de corbt, «Sta gata s'o sfîşie", dar n'au vrut Dumnedeu, +N'aii vrut Moldova, tearâ vitează, n'am vrut eu 1" «Pe Radu, Aran Petru, şi Ţepelus hainul «1-am frînt 1 .. Maniac Tătarul şi Matias Corviuul «l-am frînt !.. chtar pe sultanul Mehmet-Fatih l-am frint! «Ş'alţr mulţi carif perit-aii ca pulberea în vint. I i [217] DUMBHAVA R,O_Ş,-IF._', __ 217 « \T al îr cunoasccţf bine vitejii' mei ostenl, e Voi, pardoşf de la Lipnet, vultani elin Răsboeni, .limbrii fiorost elin codrii Racovir, aprigi zmet « Din Socr, elin Catlabuga, elin Bala, de la Scher. ,Aperătorr a Cruceî, Val îl cunoasceţr bine, ,( Clci pentru-a lor risipă aţi răsboit cu mine "Prin sesurr, munţi şi codri, pe earnă , toamnă, vară, ;, Făcând din peptul vostru un ziei, hotar de teară, « Rosind cu-a vostru sânge ferbinte, plin de vreată , «Si retul, Prutul, N istrul şi Dunărea măreaţă; « Stând vecinic în picioare, în vecl neodihnitr, < De arma, sora voastră, in vecî nedeslipiti, «Fără copil; soţie, o! dragiI met vultant, • Şi 'n luptă, tot în luptă, de patru-deci ele anf l c, Ş' acum, când armăsari! Osmanuluî mărit «Aruncă largi nechezurr elin mândru] Resarit, • Când Mohamed pe ceruri şi-au asvîrlit hamgeru l e Ce, ca o semi-Iuuă, cutreera tot cerul; (, Când nOI oprim cu peptul furtuna piîgânească < Ferincl de-a sale valurr arnvona crestinească ; «Acum când toţî Crestinir, Regf, Domnitort, popoare, I!Ar fi, ca fraţi cle cruce, să 'mpartă-acelaşi soare; < Priviţi 1 .. Pe cerul negru se 'ntinde-uu roş de sang'c, "Din depărtare suflă un vînt ce geme, plânge «Şi spune că în zare arci sate şi oraşe; "Că feare fără nume ucid copil în faşe, [218] DUMBR-A VA naşTE '( Că ţeara e 'n nevoe, că 11101' Rornânt sub chinuri, (' Că fete mor sub silă. cii pruncit mor în sinurf l. (Şi cine o are face această Pir' -ele-lege? « Un Domn vecin, prietin, un Domn Creştin; un l<-ege! '1 Albert, Cratul Lehier l, « Albert, de cap u�or, «Făcut-aii un vis mare de Rege 'nvingător, «Dar n'are el, sermanul, aşa .de largă mană, "Să poată '11 ea cuprinde o patrie romană! « Nicr au ajuns Moldova de rîsul miselier, ,Ca s'o răpească 'n gheare-! un vultur de-a Lehiet ! «Cât va fi '11 cer o cruce s'un Stefan pe pămînt Nime nu va deschide Moldovei un mormînt! (Cit vor călca duşmanii în ţeara de Românt, EI robi vor fi în ţea ră, dar vecrnic nu stăpânr l «Decât Moldova 'u lanturf mai bine ştearsă fie! «Decât o vieată moartă. mal bine o moarte vie! «Români elin toată ţeara, Boerr, vechi Căpitani, ,< VOI toţr ai mef tovarăş! de patru-decî cle anr : (. Când Albert ne menesce robie, rele soarte, « Respundetr, ce se cade lur Albert 2 .. ,) -- «Moarte, rnoarte l » [219] DUMI31lAYA noşu: 2Hl - ------�---_._-- --- --�----------- Strigă poeana; « Momit' l » padurea clocotesce, Ş'un soare ros în cerurf de-odată se ivesce, -- «Fie! le dice Stefan, fie cum cereţr vof... "La arme! Şi pe moarte! tot cerîul e cu nOI! >; .\,SALTUL Gonise vîntul noptir Iurtunele cerescr, Lăsând acuma rendul Iurtunef omenescr, Şi soarele 'n splendoare din negurT resărise, Pareă că vrea s'adrnire pe· acel ce se fălise < Că lumea ingrasuă, pri11il1d spre Resărit, « Vedra-ua '11 loc de soare al sed eltip strălucit ,'» EI prirnblă ochf ele aur pe tabera Leşească Superba l.. îrnpregturu-r avend ca s'o 'ntărească Un lung ocol ele cară legate strîns cu lanturr, Ocol armat cu tunurf şi 'ncunglurat cu santurt. Armata e 'n picioare! Puternica armată Cua sale lungi scadroane în larg cuadrat formată Ocupă după '7anţurf al tabere] câmp nalt, Stand gata să respingă Romanii elin asalt. Mit, mit ele lănct cu flamurt se ved filfăitoare, Ca trestiile dese din bălţi, când suflă vîntul. / [220] 220 DUMllRA V A R'Jşm In aer sbor nechezurr, comăndî resuuătoare, Şi caii '11 ne.astimper frămîntă 'n loc pămîntul. Ear Albert, mândrul Reg-e, în mijloc pe-o 'uăltime Privesce cu 'ngârnfare frumoasa lUI ostime. Călare pe-un cal sprinten elin stepele Ucrane, El are lângă dinsul un grup strălucitor De Palatinr, de Hatmani sleiţi pe cail lor, Şi steag-ul înainter ClI semne suverane. La dreapta, sub pădure, româna oaste-apare In pilcurt �i în cete pe câmp orenduită, Şi fiecare ceată de luptă pregătită Cun tun cu şepte ţevii purtat pe roţi uşoare Hotnogi numiţi de Stefan comanda Călăraşii, Aprodir, Lefeciir, Curtenii şi Arcasit. Ear Stefan stă pe-o culme cu-o ceată ce nu-l lasă, De-a terir boerime şi de copit din casă, Sub dînsul are Domnul un smeii, un Moldovan, In stânga IlI! pc Boldur, În dreapta pe Bogdan, In mânaj buzduganul domnesc care 'n răsboae Ca braţul care-I poartă în veci nu se îndoae, Şi pe de-asupră-t steagul, ameuintând furtuna, Cu Bourul, cu steaua, cu soarele şi luna. r � Precum dor norf pe ceruri stau faţă 'ntuneco-u Şi merg unul spre altul, dând fulger! luminoşr, [221] DUMBRAVA ROŞII' Armatele duşmane, crunt-ameninţătoare Respând din ochr, din arme, lucirf fulgerătoare. I Şi Litfif şi Rornânir privesc În nerăbdare Unii la Rege, altif la Domn, şi fiecare, Dorind, pândind semnalul răsboiulur.. De-o-dată 221 Stefan ridică steagul dând semn l'a lui armată, Ura! .. trei pâlcurt dese de cel mal bunf arcaşr Plecând, pe câmp se 'nşiră în grupe de hărtaşr. Voinicii merg' în fug�( spre lag�Îr, îndrăsnetr, Dinarcele lor nalte trăgând mir de săgeţi 'Ce vîjie 'n desimea scadroanelor Leşescr Şi prinel resad de moarte în pepturf ornenescr. Dar tunurile- ascunse în lagăr, după care S' a prind, scotend pe g'ură mortală eletunare, ŞI mulţi dintre arcasif departe • naintatf Cad morţi, scăldatr în sânge, de glonţurT fulgeraţ\. Tovarăsif lor grabnic atunci se Întrunesc, Dau semne de 'ngrozire, la fugă se gătesc, Cercând s'atragă Leşiî elin tabără afară. Dar Leahul nu r urmează, cerca rea le I zadară l, -« Vedf Litfa ! dice Boldur, stă 'nchisă la ocol. «Nu vrea, nu îndrăznesce să casă 'Il câmp, la gol.» -- <{ Vom merge nOI la dînşii! Romanul Domn respunde, « In taberî Iănţuite scim nOI cum se pătrunde . « Tu, Boldur mare Hatman, şi tu Coste-paharnic, c Precum se caele voue, îrnf place a fi darnic [222] 222 DUl\JHHAVA lWŞlI, -_ .. ------------------- -�--------------�---------- «Fâcându-ve cu mine părtaşî la <;ii ele fală. «In dusmanii Moldovei acu S"1 'ntraţr năvală, « elim intră leu 'n turme şi paloşul în coa ste !» Pe loc semeţit Coste şi Boldur, capf de oaste S'au dus, s'au pus In fruntea Românilor, strigancl: « La foc, copir !» şi g'j-abnic plecat-au alergând. V uesce aprig cimpul şi armele resună, Şi tunurile crunte ca tunete detună. O grindina de glonţur'î grozav-ucigătoare In cetele române duc moarte 'ngrozitoare ; Dar ele, ne 'ngrozite, făr' a 'nceta de loc, Păşesc tot iniinte sub viscolul cle foc. Mulţj le rernân în urmă, ruptt, morţi, cadutf pe brânci I Ei sbor s'ajung în numer la şanturile-adâncî. «Naval cu tot) în' lag-ăr, năval l oastea răcnesce, "Din cer ne vecie Domnul, şi Stefan ne privesce '» Şi toţi s'aruncă 'n şanţuri, dau unii peste alţi, Cel mici, uşort, în grabă s'acată de cel nalţf, Le sar pe umeri sprinten, ca tigri se isbesc, Cu unghile de malurT se prind, se opintesc, Se urcă prinşi de lanţuri, ele a tunurilor buze Şi printre mii de să bir şi mir de archebuze Ce-r tare şi-I restoarnă În şanturt, fărămaţt, Ei pun picioru '11 lagăr. puterniciî bărbaţi [ Zadarnic Ceremisit, dositf pe după care, Indreapta groase tunurr, le 'ncarcă, le dati foc, ! i [223] DUl'IlBHAVA JWŞIIl 223 RomaniI, de-al lor duşmant depriuşt a-şI bate joc. Intrînşil dau isbire cu-o aprigă turbare, II pun sub coasa morţiî, în tabără-t resping, Şi grabnic, cară, tunurt, În şanţuri le Împing', Şi fac podisurt late cu trupuri sângeroase, Ce mor în vaet jalnic şi 'n chinurf dureroase. Atunce Crarul dice : «O! frate Sigismund! «Z:irescY tu Moldovenii în lagăr, colo 'n fund P» -« Dar! Sigis111uncl respunde ; zăresc o beată turmă. e Nicf unul însă teafer nu-şr va călca pe urmă l » -"NicY unul viii, nicY unul I > dic Leşil împregTur Şi Herbor Lucasiewitz, viteaz cu perul sur, Se duce se avînte armata cea crăească Şi cu Românif aprigI În pept s;Î se lovească. Ca nisce mari balauri cu lungi coarne-ascuţite, Scaclroanele în sgomot de tropot sunător Se mişcă, saltă 'n copce; apor luându-şf sbor, Cu lancele plecate la fugă-s răpedite. Dar Costea şi cu Boldur, tovarăşi de isbâudă, Ţinend în friti avintul Românilor semeţi, Le strigă : « Staţr aice l toţi după cat, la pândă, «Să trageţi ţintă 'n Litfe o ploae ele săgeţI!'} Şi cum veniaii gTămadă scac1roanele sonoare, Descalecă arcasit, gătesc arcele lor, [224] Ţ r:cg, strunele vibrează, sunând sbar năitoare, Mii de săgeţI trec Iute sub soare ca un nor Şi intră prin scadroane cu-o aspră vîjiire, Ducând cu ele groază, durere şi peire. lntregl şirurI de oamenf din fugă săgetatr, Se pleacă morţi pecoame, cad grabnic resturnaţr. Multt caf zac langă dînşii şi mulţi, atinsf la nărI, Fug, tîrăind cadavre cu un pictor în scărr. Dar Herbor Lucasiewitz răcnesce : « inainte !» Şi lungile scadroane 'nainte merg grămadă, Pau' ce topor cu lance, şi buzdugan cu spadă S'ating în zinghenire sub soarele ferbinte. Atunce mândrul soare, ce spre (pietre /,o/,o'l"illti) 0'0amna mândră, harnică Şi de bunuri darnică A 'mpărţit a el cornort : Frunza-I dat-au vîntulut , Ear roada păminti.lur Dat-o-au la muncitorr. Dat-au in pentru ştergare Şi porumb pentru coşare [260] 260 TOAMNA '!'ESETOARE �----- ----- Plin de ţinte aurit, Şi toţi struguriI din vie Pentru dalba veselie De la nunţi şi cumetriî. Dat-au încă pentru coasă Earba-r verde şi frumoasă Care 'n Maiii ati înflorit, S'a el pasert cântatoare, Ş'a el şiruri de cucoare Taîniculut Resărit, Ş'aii remas, serrnana, goală, Pe când viforul se scoală Aducend gerul de an! .. Ce-a să facă ea la earnă r Norii vin ca să aştearnă Pe câmpii un lung traian. Val ele ea 1 .. Ce-a să devie Sub cumplita vijelie Care suflă oţerit Peste văile usca te, Peste apele 'ngheţate, Peste codrul desfrunzit î [261] TOAMNA �l'�:SETOARE Dar nu-i pasă l., Cât e soare Toamna, mândră tesetoare, Pune furca 'n brîul el Ca să toarcă şi să ţese Pânză lată 'n iţe dese De 'nvelit umerir ser, Şi torcând dea-Iungul trece Peste brazda murgă, rece, Unde es painjiru mii. Ear fuloru-I de matasă Pe pămînt în urmă las-I Mreji de raze argintll. Câte lanurr, văr întinse, Toate-acuma sint cuprinse De lungi fire ce lucesc. Unele s'adună 'n caer Altele, perdute 'n aer, Tainic, lin călătoresc. Toamna grabnic le urzesce , Le 'rnpletesce, nevedesce, 261 [262] 262 Şi cu toate la un loc Ea-şf lucrează-o 'nvelitoare Ca să meargă 'n sedătoare Şi să lea parte la joc. Eat' o în cărneşe albă, Cu lefţr mar! lucind în salbă, Mari cât ochif se! căpriî. Trista earnă-o pizmuesce Şi prin negurI o pândesce Descântând vrăjitori). Ear Romanul cu drag spune; «Doamne fă inc' o minune! « Scoate-o fată 'n calea mea, « Ca şi toamna harnică « Şi de suflet darnică, «Să-rnr fac trarul meu cu ea l » [263] lX PALATUL LOREDANO În cel palat de marmoră antică Ce poartă 'n frunte-o scumpă mozaică, Tablou artist de secult admirat Reamintind Olimpul încântat, Opt marf ferestr, ogive dantelate, Cu lei pletoşt pe margine săpate Respând lumini şi zgomote de bal In negrul sîn al MareluI-Canal. [264] 264 PALA1'UL LOHEDANO Dulci arrnonif de flaute, vi oare Conduc un hor de danţurf săltătoare Şi, ca prin vis, plăcute nălucirî Se ved trecând prin magicelucirr. Trec albe frunţi cu florr, şi braţe dalbe, Trec negri ochi cu foc, şi sinurf albe, Ear prin văzduh se 'rnprăştie uşor Un farmec viii, aprins, Îmbătător. Din când în când sus pe-un balcon s'arată Un înger alb, o frunte 'ncoronată Cu flori de crin aduse din Milan Pentru Alda, contesa Loredan. S'orf care om sub stele o 'ntrevede Fie plebeii sau patrician, el crede Că s'au ivit în cerurt pentru el Un serafim visat de Rafael. Gros pe canal gondolele 'nşirate De-al nopter vînt alene clătinate Adorm Încet prin legănarea lor Pe gondolterr în visurf de amor. [265] PAT,ATUL LOREDANO Unul din el tăcut însă veghează; Ochîu-I ţintit in sus crunt scânteează, Ş 'un lung suspin frămîntă peptul seu: - « Ah 1 unde-I ea? dice, �i uude-s eu 1 «Cuget amar! frumoasa contesină «Respânde 'n bal splendoarea sa divină. « Toţf încântatf o 'ncungrură, -1 şoptesc « Cuvinte dulcf de-amor ... toţr o Iubesc l.. «O! chin grozav l.. :�i ea fără mustrare «La acel imn de-amor, de adrnirare "Zimbesce lin ca Venus intre Zel (Ne mal gândind la gondolîerul et l» Plângând T onin aco ardă mandolina Şi, inspirat de vechiul Palestrina, Prelucle 'ncet, apot cu glas sonor Prin vers duios el spune al seu dor. De pe canal vibranta lUI cântare Sboară '11 văzduh, pătrunde 'n sala mare Cu vîntul blând ce-aduc albele zorI... Toţi stau pe loc şi 'n inimi simt fiort. 265 [266] 266 PALATUL LOREDANO Pe la fereşti, pe gotice balcoane, Prin galeriI cu sprintene coloane Vin alergând reginele din bal. Şi 'fi grup urrnit se pleaca pe canal. Sufletul lor palpita 'n a lor sinurr, .. FIori de briltant, braţele cu rubinurr, Ori şi ce au la ele mal de preţ Cade-aruncat pe lângă cântăreţ ; Dar· el perdut în visurf dureroase, Răpit pe-un val de note-armonioase Stă neclintit şi fără a vedea Tot ce din sbor în barca lut cădea. Mister adânc! deodat'a lui cântare Vibrează lung de o stranie-exaltare, Căcî au cădut pe ei din cer senin Flori de Milan, frumoase flori de crin. Cine de sus le-au aruncat lui, cine? De vref s'o seir, răpede-te, străine, Şi vei zări o gondolă sburând In zor! de zi spre Lida 'naintând. [267] PALATUL .LOHEDANO Gondola s'a oprit, ear 111 gondolă Sub coper iş cântând o barcarolă Şede 'n genunchI un june gondolier Mal fericit decât Sari-Mare în cer, Un înger alb pe-o pernă voluptoasă ... Dar ce să spun a lor tatnă-amoroasă î Soarele-i sus, apot soarele-t glOS, VaJu 'mpregrur suspină-armonios ... 267 [268] x POHOD NA SYBIR E ub cer de plumb intunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează'ncet pe glos O jalnică grămadă De oament trişti şi îngheţaţ! Cu lanţuri ferecaţî. Sermani I .. , de şese luni acum EI merg fără 'ncetare Pe-un larg pustiu ce n'are drum Nict adăpost, nici zare. [269] POHOD NA SYBIR ------- -------_. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! E lung cel şir de osînditr! Pe vînăta lor faţă Necontenit sînt pălmuitî De-un criveţ plin de gheaţă, Şi pe-al lor trup de sînge ud Des cade bietul crud. In urma lor şi pe mpreglur Cazaci, Baskirî selbaticî Cu suliţI lungi, cu ocht de dur Alerg pe cal sburdatict, Şi 'n zarea sură stă urlând Urlând lupul flămând, Dar unde merge-acest popor Ce nu mal' are 'n lume Nici o sperare 'n viitor, Nici patrie, nicf nume ?_ Se duce, şters dintre cel vii, Să moară prin pustii. 269 [270] 270 POHOD NA SYBIR Palid convoiii, perdut, uitat, Colonă funerară, Ea poartă 'n frunte un stigmat ... Amorul sfînt de ţeară! O! sfint, sublim, ceresc amor, CâţI pentru tine mor! Ah I câtt martiri pentr'un cuvînt, Un dor de libertate, Cu dile mers-au la mormînt Prin resbunărr turbate 1 Câţi au format grozavuJ şir, Pohodul la Sybir! Acum colon a s'au oprit Sub criveţul de noapte. Din si nu-I rece, amorţit Es dureroase şoapte. Toţi se înşiră-acum în rînd Gemând şi tremurând. Un comandant, aprig cal eu, l-adună ca pe-o turmă Şi 'nseamnă chrar pe bicţul seu CAţI au cădut în urmă [271] POHOD N A SYBlR ---�- Apoi în vint cu aspru glas Dă ordin de popas. Convoiu 'ntreg, nedeslipit, lngenunchind se lasă Pe câmpul alb şi troenit, Sub negura geroasă, Şi stă grămadă la un loc Făr' adăpost nici foc. Cu peptul de omet lipiţi Sermani l adorm îndată Visând de câmpir înfloriţr, De ţeara depărtată. Şi peptul lor plin de amar Se bate tot mal rar. Unul prin vis vede plângând O mamă 'mbătrânită, Altul se 'ngână desmrerdând Soţia lUI Iubită, Şi toţi pe sub genele lor Au lacrime de dor. 271 [272] 272 r-ono» NA .SYBIR El dorm adânc! ş'al noptei vint Cu şuer viscolesce; El dorm adânc şi pe pămînt Mereu troeanul cresce, Şi stelele, privind la el, Pl;lng lacrimf de scântet. Treptat ometul spulberat Se 'ntinde ea o mare, Şi cresce, şi sub el treptat Convoiu 'ntreg dispare, Şi 'n zorf tot câmpu-t Învelit Cu'n gIulgiu nemărginit. Au fost 1 acum el unde sînt? .. Un cârd de vulturf sboară Pe sus cu'n răpi de avint Şi Iute se coboară, Ear dintre bradr vine urlând Urlând lupul fiămând l. [273] XI LEGENDA RÎNDUNICĂl DEDICATĂ D-NEI NYKA GRĂDIŞTEANU Rîndunică, rîndunea, Ce bati la fereastra mea? Du-te-ţi pune r ochiţa Că te arde arşiţa! Te suflă vtntoaele Şi te udă ploaele , Merg! în câmp ul înverd.it Că roch ita a "nfiorit Si o calcă turmele Şi o pasc oiţele. (C(in/ie' poporal) �and se născu pe lume voioasa Rîndunică, Ea nu avea făptură s'aripî de păsărică, Fiind al cununiei rod dulce, dismîer dat, Copilă drăgălaşă de mare îrnperat. 46001. - Alecsandri. - Pocsii. II. 18 [274] 274 LEGENDA RÎNDUNICĂ!' Dar fost-au o minune frumoasă, zimbitoare, Sosită pintre oarnenf ca zimbetul de soare, O gingaşă comoară formată din senin, Din raze, din parfumurr, din albul unul crin, Şi marca sa duloasă, privind-o, se temea Să nu dispară 'n aer sub forma de o stea. O ziuă coborîtă din zodia cerească Veni să o descânte, s' o legene, s'o crească, Să-I dee farmec dulce, podoabe, scumpe darurr, S'o apere 'n vieaţă de-a dilelor amarurr. Ea-! puse-o scăldătoare cu apa ne'ncepută, De ploae ne-atinsă, de soare ne-vedută, Şi 'n apa încăldită cu lemn mirositor O trestie, un fagur s'o floare de bujor, Menind prin şoapte blânde copila să devie Năltuţă, mlădioasă ca trestia verdie, La graiti ca mterea dulce, la chip fermecătoare Şi ca bujorul mândru de ochf atrăgătoare. Apoj z ina-I aduse o dalbă de rochiţă, Din raze vit ţesută, cu stele prin altită, Şi-! dise : Pe maluri verdr, frumoase, de rîurr limpedite Stau sufletele blânde, Iubinde, fericite, Gustând în Iiniştire cerească veselie Ce '11 fie- care clipă cuprinde-o vecinicie. Dulce-adăpost de pace, grădină 'ncântătoare ... Avea ori-ce mi nune, dar Îi lipsra o floare. II Şi eată că sosesce un oaspe de pe lume, Un suflet alb şi tiner pe-un nor de dulci parfurne ; Ear sufletele toate îl es lul înainte, Primindul cu zirnbire, cu gingaşe cuvinte, [330] 330 LEGENDA LĂGlUMTOAREI Şi-r dic : "In raiul nostru bine-ai sosit, copile! «Curînd plecaşt din vfată ! Nu plingi a tale dile r » -,Nu, căci am dat o clipă ele vreaţă trecătoare � (, Pe alta mal ferice şi 'n veci' neperitoare.» I -« Şi nu-ţi e dor acuma ele lumea pămintească ?» -,Nu, căci mal mult ÎmI place întinderea cerească. � --«Cum? Nu laş! nici o jale pe urma ta dufoasă ?,' --«Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă , "Şi vecrnic după dînsa vo iii plinge cu durere !» Dicând, copilul plânge lipsit ele mângăere, Şi lacrimile-r calde se schimbă 'n Lăcrirnroare, De·atuncl nu mal c lipsă în raiii ele nicr o floare r [331] XVII CUZA VODA "/,-, MAlO 187;3 Ve�lutu-te-am în pace suind scara mărirei Şi 'n pace luând calea augustă-a nemurire], O I scump amic, Domn mare, o! nume cu splendoare Sădit pe miriade de libere ogoare I O clipă apărut-ai în plarul vecuuciei Şi vecinice mari fapte lăsat-ai Romaniei, Nălţând din părăsire antica-r demnitate Prin magica Unire şi sacra Libertate. [332] 332 CUZA VODĂ Ca norul plin de mană ce trece ŞI revarsă O ploae roditoare pe brazda care-I arsă, Şi! stând apoi de-o parte, în urma Jur privesce Cum brazda se deschide şi câmpul înfloresce, Aşa şi tu din cerurf al dulcea mângăere Să vedf a ţerit tale frumoasă re'nviere, Tu ce-al sterpit cu sceptrul, unealtă de rodire, Din suflete şi câmpurt seminţa de şerbi re, Acum te odihnesce gustând eterna pace In taina marestoasă a mortif care tace, Lăsând o lume 'ntreagă la Tine să gândească S'a ta legendă, Cuza! cu fală s'o rostească ... Sînt nume destinate, ca numele teu mare, Să stee neclintite pe-a tirnpulur hotare Şi vecinic să răspândă o falnică lumină Pe seculir ce 'n umbră, trecând, li se Închină Kug iuoasa. [333] XVIII CANTICUL GINTEI LATINE ltatina gintă e regină Intr'ale lumet ginte marr ; Ea poartă 'n frunte-o stea divină Lucind prin timpif secularf , Menirea el tot înainte Măreţ îndreaptă paşii seT. Ea merge 'n capul altor ginte Versând lumină 'n urma el. Latina gintă e vergll1a Cu farmec dulce, răpitor; [334] 334 CÂNTICUL GIN'J'EI LATINE Străinu 'n cale-r se înclină Şi pe genunchI cade cu dor. Frumoasă, vie, zimbitoare, Sub cer senin, În aer cald, Ea se mirează 'n splendid soare, Se scaldă 'n mare de smarald. Latina gint�i are parte De-ale pămîntulut cornorr Şi mult votos ea le Împarte Cu cele-lalte a el' suror I, Dar e teribilă 'n mânie Când braţul el libera tor Loveşte în cruda tiranie Şi luptă pentru-al seu onor. In diua cea ele judecată Când, faţă '11 cer ClI Domnul sfint, Latina gintă-a fi Întrebată Ce au facut pe· acest pămînt? Ea va respunde sus şi tare: « O I Doamne 'n lume cât am stat «In ochif sef plinî de-adrnirare « Pe tine te-am representat! i, Mirccsct. [335] J 1 XIX RĂPIREA BUCOVINEI �eahleu! bătrîn g-igante al munţilor Carpaţii , Privesce peste norii în juruţr adunaţi Ce sgomot, ce contraste pe laturile tale: De-oparte veselie, de alta lungă jale! Austria, imperiu al cărur vultur mare Rotundul glob şi sceptrul îl ţine strînşi 'n g-hYare; Austria ce vede foind l'a el picioare Un roiii în neastîmper de mar! şi mici popoare, i Şi poartă cu mândrie coroana cesarină 11 I La care-insuşf Carpaţii şi Dunărea se 'nchină ; Austria ferice adr e în serbătoare! [336] 336 Arrnatele-I deprinse a fi învingătoare Desfăşură largI steaguri de falnică paradă Sub cerul Bucoviner ce geme, tristă pradă ... Soldaţii '11 uniforme ferite de-ori ce pete Se 'nşiră ca un codru ele pusc'i, de baionete, Atât de îngrijite cât par, lucind la soare, Un arsenal simetric de arme-încă fecioare. Vitejii poartă 'n frunte crengî verdt ce se indoae Ca laurf blândt cle pace în lipsă de resboae. El stau în linii drepte şi armele presentă La şefr mufatî în aur, infăşuratf în lentă Şi gârboviţt sub sarcinr ele fapte glorioase. Aproape sburdă 'n sgomot scadroane numeroase De bravr Husarl, Centaurr, iuţt-fugătorf, mult sprintent, Cu aripi la copite şi la picioare pinteni. Sleiţi pe car de frunte şi stand În rangur]' drept, El par în nerăbdare să iee lumea 'Il pept. Maghrarul resucesce musteaţa-r cătrănită, . Iar caluî muşcă frîul sub buza lUI strunită, Avend unul cu altul o tamică rudire Prin dorul ce frămîntă selbatica lor fire. Privindu-I, stat pe gândurI şi 'ntrebf de 'nobilează Calul pe om, sau omul pe cal îl completează. [337] RĂPIREA BUCOVINEI La dreapta se ved tunuri în rînd lucind de-oparte, Deprinse-a svârli moartea În duşmani de departe. Aspectul lor e crâncen, grav, ameninţător, Căcf moartea locuesce ascunsă 'n sinul lor; Iar gura-le e gata din pept s'arunce 'n vînt O salvă triumfală sau salvă de mormînt. Şi 'n laturf şi'mprejurul puternicei armate Se 'ndeas' o gloată oarbă de tipuri variate; Nemtr, Leşl, Rusnacr şi Ungurr, babelică mulţime Pătată, 'n.iduşită de neagra Evreime. Tott pleacă a lor frunte pe când în catedrală Se 'nalţă Te-Deumul la sfera ideală. Toţi sint în aşteptare. , De-odat' un frearnet sboară De-alungul prin oştime �i 'n gloată se străcoară Un semn! Comanda trece prin rangurile dese, Tamburele r esună şi muzicilealese lntoană marr fanfare ce se unesc în sunet Cu- a clopotelor svonurr, cu-a tunurilor tunet. Electrică scânt: e pătrunde lumea toată. Un glas ele mir ele glasurI, un ura lung de gloată Esprimă 'n Iim br diverse naive 'nt usiasmurr. .. Delirul Evreimeî ajunge pân ' 1.1 spasmurr l 22 337 [338] 338 Dar ce serbează ast-fel Austria Cll [al;(? Serbeazal unuf et:ou vr'o faptă imortala, Sau diua unul Cesar, sau noue, mari victorir Ce-au coronat armata CII mar] 'li noue glorii > II Ceahleule, vecine cu-a cerului niinuni, Vechiii martur de-ale lumef clipcscj deşertăcrunr l Respunde din nălţime : De ce astă serbare Deşteaptă în Suceava o lungă văet. re, Un plîns de-amărăcfune, un gernet de morminte, Un nou fior de moarte pri n rnoartelc-oseminte � A clopotelor tonuri metalice, pompoase, De ce trezesc în Putna resunete dutoase I De ce tresar stejarit c'un freamet de oştile) De ce Românul simte o cruntă oţerire? De ce măreata umbra lui Stefan, sus pe munte, Cu giulg'iul seu de secolf sacopere pe frunte: «Austria serbează C\I vîlW maies.oasă « A tristet Bucovirie răpire dureroasa «Prin frauda infarnă ş'a Turcului vîndare 1., «E jubileu de moarte, căci preţul de trădare «S'aU numerar pe racla lUI Ghica Domn, ucis!., «Şi astă-dî pe-acea crimă un secol s'au Închis. » [339] ll.APIHEA BUCOVINJd Inchis? N 01� îl deschidem!. .. şi adevărul sfint Chemat, la glasul ţeri! se 'nalţă din mormînt. Fantasmă singerândă, la lume el apare Se spue a lUI Ghica română protestare In diua mult nefastă când tristă umilită, Moldova dea el soră fu silnic deslipită ; Să spue făr-de-legea acelut laş Vizir, Unealtă de peire a Dornnuluf mal tir, Ce 'n setea IUl de aur jertfit-au lăcomiei O sculă din coroana antică-a Românicr I Victimă neferice înaltelor trădăr)', Ad! este începutul a t.iler resbunărr, O! Ghica, nume sacru ce- astă-df reaparr Ca vecinică sententă a gâs;ilor barbar: I Privesce-o l mare umbră, din boltele senine, In astă c;Ii de doliu când mif de limbr străine, Creştinl leg'aţI cu Iuda în stranie unire, Serbează a Bucovinei modernă restignire ; Prives�e: NOI cu jale, SUpUŞI acum tăcere)', Venim ca să-ţI aducem ofrandele durereî, Venim să versărn lacriruî ce inima le plânge Pe locul unde curs-au, o! Doamne, al teu sânge! [340] 340 UĂPIHEA BUCOVINEI III Istoria înscrie tot ce-ali vedut şi vede. Ea dice : Românie, în ceruri te încrede, Căci lacrimele calde de-un neam întreg versate Rodesc jos Dreptul sacru şi sus nalta Dreptate. Deci, umbră matestoasă, te 'ntoarce spre hotare Ş'acum, după un secol trecut, di cu glas tare: «Tu, scumpă Bucovină, odrasla românească I "A FlAHAruLUl. Saraiul pe o culme se 'nalţa şi apare Ca o fantasmă neagră ce dă Înfiorare Locaş de feerie, minune-orientală, RaHî luminat În sinu-I deo rază infernală." Gândirea spărmântată în laturf sta de el, Căci pe sub cer deasupra-I plutesce Azrael. Şi Însă prin tăcere o tristă cucuvae Suspină 'n mtezul nopţeî pe-a lUI Selim odae, Şi valurile negre de-a lungul În Bosfor Şoptesc un vaet jalnic şi mult Întristător. De-odată, pe când somnul şi ochi �i minte fură A curtet poartă sună de-o surdă lovitură ... Pe Joc toţi Enicerir de pază, desteptatr, Saltă 'n pictoare, gata de luptă, înarrnatr, Ş'Abdul-Aga, Nakibu!, în krosk deasupra porţit Se urcă f,jr�t grijă de înrâlnir ea morti". El vede 'n ptata largă ;;i vede 'n fund pe stradă De umbre Înarmate o taînică gr�i111adă Venind prin întuneric cu sgornot naduşit. .. Torent de resvrătire ce creşte nesimţit. Er aii ortale dese de cruntăEnicerime Pornite să restoarne Sultanul din nălţime. O nouă lovitură mal tare 'n poartă bate 1.. Abdul-Aga se pleacă spre umbrele- adunate Şi strigă '11 ptaţă : «Cine? Cine 'n Stambul cutează « Să misce când Sultanul doarme �'Abdul veghează r. [351] -, Abdul l deschide poarta l » rcspuride-un g-Jas din ptaţă Tu ştif că '11 ochir noştri Selim e şters elin vîată. «Seif că ne-am prins cu toţif prin aspru jurămînt Să-I facem de pe tronu-I să cadă În mormînt 1 ... » Abdul se oţeresce, căcf au recunoscut Un glas de frate'n glasul ce singur n'au tăcut. El dice : «Aşa este! aşa-I, frate Orcane! "Am resturnat cu toţi] a noastre mar! cazane ,Ş'a lUI Selim peire cu toţiî am jurat, .< Dar eu cu jurămîntu-mf nu P11t să fiu legat ,Cât stau pândar aice cu peptul meii în poartă, "Şi cât credinţa sfîntă in mine nu e moartă! - Selim e al meu dusman 1. .. şi nu-r pe lumea'ntreagă, «N u-î ură mal de moarte ca ura ce me leagă « De dînsul, in tot locul, cu dor de resbunare, (,CU dor de a-I combate făţiş, În diua mare. « Selim, Zaltid kraflrul, Selim crunt, orb de minte, «Ucis-aii cu-a sa mână pe bunul meu părinte 1 «Selim trebue să rnoară !., şi va muri! .. jur eu 1 «Dar nu cat sînt de pază la căpetâtul seu ... «Abdul când e 'n picioare la postul de onor, «Abdul urtă mânia de fiu resbunător, ·.Z CăCI mârşava trădare ce-ascunde-al ei obraz «In vecf nu se încurbă în suflet de viteaz ... «Selirn c sacrul oaspe al consciintei mele, «şr-acurn aceste braţe sînt doue santinele r l r I t GAHDA SA1{AIULUI 351 [352] 352 GARDA SARAIULUi «Menite să protege pe chiar duşmanul meu ... «Aşa scrie profetul, asa vrea Durnnedeii 1 > - «Ghiaur !» strigă din umbră cu glasul răguşit Lambhar-Kale, kleJlflla ce 'n poartă au lovit; -Gbiaur fără credinţă, te Iepedt tII de nOI? « Selim şi tu 'mpreună peri-veţf amândot l s Abdul se 'nfuriează: «In Iaturr, spurcat câne, < Deprins a muşca mâna ca re-ţt întinde pâne l « Lambhar-Kale I pe tine Sultanul te-au. Iubit, 1( Ca pe un fiu nemernic de sinu-I te-aii lipit, "TI-ati dat avere, nume, putere şi onoare, « Din cuibul teu de verme te-au scos la lume n soare « Şi tocmai tu cert moartea Sultanulur? AI feară, « Să nu-ruf eşf tu în cale, să nu-m î cad! tu sub ghiară!. .. «In Iaturî toţr 1. .. în laturi, departe de- acest loc! «Mohamed v'arnenintă cu sabie de foc !- Mulţimea şovăindă la glasu-I se uuuesce ... Dar crâncenul ktehara în fruntea el răcnesce : «Pe ziduri, pUI de tigri I avalma la saraiii I « Murind, pe nOI ne-aşteaptă huriile elin raiii ! ,) Şi lupta se începe prIn neagra 'ntunecime ... Ca demoni de urgie o parte din mulţime [353] (lA HDA SAf:AIUl,UI S'acaţă greu pe zidurr, Iar alta mal aleasă In poarta 'mperătească s'aruncă şi se 'ndeasă, Şi sub lovirf de grindă s'abate poarta grea Turtind un mare numer de luptătort sub ea. In curte Enicerit pătrund ca nişte Iet l. .. Dar eată '11 a lor cale Abclul cu toţi al sef', Şi cel întâiii ce cade tărat în sbor, de-a latul, E procletul krehara, Lambhar-Kale, ingratul! Atunci o încleştare de moarte s'au Încins ... Şi când măreţul soare pe cerurf s'au aprins Voroasele lUI raze rosind au luminat Saraiul dat în pradă, Sultanul strangulat Ş'o cI adă, lângă poartă, de Enicerf zăcând, Toţi morţi cu spada '11 mână saraiul apărând, Ş' alăture cu dînşir culcaţr, ucişr pe prag, Abdul ŞI al seu frate îmbrăţişaţi cu drag 1.. Dervişul de la lVIeca, El-Djem-Zaet-Mansur, Primblând ochi cu durere pe morţt, jur împrejur, Spre cer a sale braţe le-au ridicat dicând : "Allah! pe lume omul, ca paserea trecând, «Nu lasă nici o urmă, Şah fie sau fellah. '"Tu singur eşti puternic şi mare, tu, Allah! 46001. - Alccs on d ri. - F'oesH, 11. 353 [354] 354 GAIWA SARAIULUI « Dar dacă nu se perde în ochi-ţi fapta bună « Ş' asupra faptei rele dreptatea se resbună, « Ah! fie 'n veci la dreapta-ţi acel care când jură « Rostesce adevărul din inimă prin gură, « Şi sprijină cu vîaţa , cu braţ apărător « Săngeacul lUI Mohamed şi lege şi onor. dar cela care-şf vinde credinţa, jurămîntul, «Cenuşa-r otrăvită s'o sufle, sufle vîntul «In latele pustiurr, în volvura peirer, « Căci Iuda vindetorul e hula omeniret !» ApOI bătrînul gârbov ce jalnic Iăcrimează Alăture cu mortul Abdul îngenunchează Şi ochir lUI închide, şi trist, în tremurare, Pe palida lUI frunte depune-o sărutare I [355] XXII NOAPTEA ALBA noaptea-! alb�,luminoasă', Ceru-l boltă de opal. . Toată zare a-f scânteroasă, Tot izvoru-r de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejarr, Sora morţe'î cea mezină, Iarna cu-orizonurf marr, [356] NOAPTEA ALBI Ast-fel gerul e de tare Cât îngheaţă 'n ori ce loc Şi a guriI resuflare Şi Cel111�a de sub foc. EI lipesce ochf cu gene, Pe drumeţ îl face orb, Şi în cutburt, chrar sub pene, Crapa ouele de corb. Câmpul lung şi lat albesce Ca un strat cle mărgărint. Alba lună sus luce sce Ca icoană de argint, Şi apare nernişcată In abis nemărginit Ca pe marea îngheţată Un vas mare troenit. MIezul noptet l .. totul tace! Lumea pare un mormînt, Unde mort şi rece zace Leşul mar elur pămînt, Şi sub bolta cea senină Mir ele stele cu foc viu Vars'o jalnică lumină Pe gigantul seu secrii:i! .. [357] NOAPT�:A ALBĂ Es pe câmp ... Sub pasf re sună Câmpul sec şi îngheţat. Un per mare stă drept lună Cu corbf negri Încărcat. TotU-1 mort 1.. Sunat-au oare Pe al cerulur cadran Ora stingere! de soare In al mortej ocean? Numar cii să fiii pe lume Rernas singur trăitor , Ca 'n pustiuri fără nume Un nemernic călător? Dar ce ved ? ce se strecoară Colo 'n zare când şi când? E o sanie uşoară Prin lumină lunecând. .Săniuţa e durată Dintr'un lemn uşor de plop Şi se duce Înhămată Cu un Iepure ce-I şchiop. Iar Într'însa cine este? Om să fie sau un elot? E vestitul din poveste Statu-palmă-barba-cot l 357 [358] 358 NOAPTlCA ALBĂ Iepuraş\1 'n trei pICIOare Saltă, fuge usurel, Pe" zăpada lucitoare Săpând urme după el, Pe Gînd barba argintie A unchesulut străbun Se târăe pe cămpie Ca o coadă de păun. Unele pleacă, unde sboară? . Eata-I vine �pre Siret Şi pe deal mi se coboară Ca un bulgăr de omet. El în lunc'acurn pătrunde Să descopere cu drag Primăvara ce s'ascunde In lăuntrul unul fag-, lepuraşuJ se repede Naintând din salt în salt Pân ce-ajunge, pân' € soare splendid, sgomot de vie serbăto.ue, E Bairamuţ vesel, Sr arnbulul e 'n picioare, Dar ce lucesce colo pc str a dele a dâncr ? Allah 1 Allah! de-odată Stambulul cade 'n brânci ln laturi toţî, în umbră, cu faţa la pămînt! Nicf un Ghraur pe strade, nici un suspin în vînt, Osmanr, eată alaiul Sultanului Murad! Murad, lacul de mîere şi marea fărti vaci [376] 376 MUl�AD GA:Gl SUI:rANUlJ ŞI BI';CF:r MURTAl"A De glorie, şciintă, putere, strălucirî, Stîlp falnic şi coroană întregii omenirf, Pogoritor ferice din sinul lUI Iafet, Şi care, fiind umbra cerescului Profet, Nu are nici nu poate avea seamăn pe lume. Decî calca-r, spada-r, faţa-r �i gloriosu·Y nume Sub rouă parfumată de flort de iasomie De-acum şi până '11 fundul Hazretuluz să-r fie! El vine ca păstorul încunjurat de turmă, Avend pe lângă dînsul pe Bostangu, şi 'n urmă, Frumoşr, ţinuţi în frîe, opt harmăsar'f de fală, Podoabe nestimate ele pompă-orientală, Purtând smarald! în frunte cât oul de condor, Scoţând din pept fanfare de glas nechezetor. Murad îl preţuesce cât teara de Misir S'ar vrea din fie-care să facă un Vizir, Găsind că în mândrie pe oameni sciii să 'ntreaeă .. El nu cobor nicî ochii şi nici genunchi'f pleacă! Cum dar li se cuvine, au pas mal înainte Şi decât Betrleroeiţ, apăsător! de ginte, Şi decât Capudaniî' şi decât Seraskerit Ce duc în foc Spahiil, Topciit , Eng h iccrt]; Şi care '11 timpi de lupte c'un semn, dintr'un cuvînt, Intind aripa morţir pe mare şi pămînt; [377] MURAl) GAZI SULTANUL ŞI BEGRI MUS1'AFA 377 Tigri ce-ar rupe 'n ghiare tot neamul crestinesc, Dac'ar putea resbate prin peptul romanesc! Aceştir, pe car ageri, măreţ vin împreună, Avend tabulhallale, olem cu semi-lună, Şi tuzurz de paradă cu trer codr lungi de cal, Insemne de marire şi fast oriental. Iar prin alaiul falnic, torent de Bel, de Paşr, Şi de 11Ilallz fanatici şi de kizlarz pizl1laşl, Călart pe car ele frunte ce saltă 'n loc şi trapă La glas ele Seizl negri ce-I netezesc pe sapă; In mijlocul acelei feerice splendoare De haine aurite, ele arme lucitoare, Hangere 'n petre scumpe, baltage, ratagane, Sangracurr, suşanele, enicerrsct cazane, (Tot ce-l setos de sânge şi vesel ele paradă), Apar în maiestate ele-asupra ele grămadă, Vizirzd şi Mlljtiul, topuzul şi Coranul, Coloane C,HC sprijin iutreg' Atiot manui, Sultanul cu surgucîul lUI Soliman în frunte Ce arele ca panaşul ele fla cărr pe un munte, Intuneca vederea precum un soare viu Plutinel în strălucire pe-un fluviu ar gintiii. In umbra lui se mişcă alaful în desime , Alaiii ce se termină În crâncenă oştime, [378] 378 MUHAD GAZ! SUI.TANUL ŞI BEOat MUSTAB'A Şi Bosforul resună de-o lungă detunare ! .. Dar unde oare merge Murad CI] oastea-t mare) Se duce el să stingă pe Leşr, sau merge-acum Pe Abaza hainul să-I ardă 'n Erzirum? De pe copacul lumef vrea roada s'o culeagă? Vrea sub călcâtu să plece pe omenirea 'ntreag ă ? Murad Gazi Sultanul se duce 'n Ok-Mardan Să 'nvingă 'n arcăsie pe Ild-Tozcoparan, De nu, să-I îrnpăneze cu o săgeată 'n pept, Căci ochiul lUI e ţinteş şi cugetu-T e drept 1 Deci toţi Otmani'n cale-I, pătrunst de un lung nOI·, Simtesc un sbor de fulger trecând pe capul lor Şi totr se dau în laturi de ra z.ele-f de foc, L' a luf deşertăciune lăsând deşertul loc! 11 HI>:CJ\[ MUSTAV,\ Un S1l1gur, numaf unul din gloata umilită Rernâne 'n nepăsare pe strada pustiită, Culcat in terna caldă, gOllilld cu-a lUI privire In spaţIul de lumină un vis de aiurire. [379] EI pare că n'aude nici sgomot de alaiii, Nicf vede gloriosul Luceafăr din Saraiii, Nicl vrea de el să scie 1 .. Fatală cutezare!.. EI cântă ş'apor ride şi dice 'n gura mare! «Murad Gazi e sprinten ca şotmul Bog'dăllcsc' «Pictorul lut intrece fugarul arăpesc! «Murad Gazi e meşter 1. .• sub mana lUI uşoară « Djeridul pere 'Il aer şi capu 'n aer sboară! «Murad Gazi-r puternic 1 El a 'necat Bagdadul «In sînge, şi pretinde c'a inundat chlar Iadul «Cu trer sute de sute de suflete Persane «Gonite 'n ceea lUl11<" prin să bif corasane l «Murad Gazi nu 'nea pe în vastul orizon, R Dar e legat de sceptru-i şi pironit pe tron, « Dar sceptru .. I în omorurr ca secerea se 'ndoae, K Dar mâna lUI turbată în sâng e-ades se moae, «Dar tronu-t nalt aruncă o umbră neagră, lungii, «In care noaptea oarbă cu crima se alungă l dVlurad Gazi-l .)dtmllli ce rîde de AII;dl!» Se 'ntunecă pe fruut e-I cumplitul I'adişah, Pătruns cu oţerire de asprele cuvinte. El strigă: «Care-I, cine-I acest lipsit de minte 2» Un glas de mif de glasurI respundc : «E hagiul : (c E must afa poetul, e Mustafa ddlull» [380] 380 MURAD GAZI !3TJL'l'ANUL Ş[ BECRl MIJSTĂl'A -«Minciuni ! .,» replică omul, sculânduse cu'ncetul, «Mincrunr l eu sînt Sultanul! maT mult, eu sînt Profetull «Mal mult şi mal mult încă, sînt Beeri Mustafa l » -- « Beţiv fară-de-lege l» răcneşte-un Utem.a. -- -Betiv în leg-ea noastră! beţiv» ?. strigă Sultanul. « Aii Îndrăznit cu vinul să spurce Elcuramci ţ .,» Şi calul ÎŞI răpede, hangerul Iute-sf scoate. Dar Mustata, zimbindu-I, se razernă pe coate, Privesce drept în ochiî Sultanului şi dice: -« Murad! din nof dOI, spune, care-I mai beat alee) « Eu ce plutesc în pace pe-un lac de veselie -s Sau tu ce ferbt în" clocot de aprigă mănie r » Apoi drept în picioare şi cu Sultanul faţă: « In astă lume largă, În astă scurtă vtaţă, «Tu, fiu a lUI Mohamed, fanatic şi hain, «Decât ai versa sânge mal bine ai bea vin, "Căci mult e mult mal crudă beţia de omor "Ce face dintr'un Cain un frate-ucigător (, Decât acea beţie ce rîde şi resare "Din cupa desrmerdată de-a buze-I sărutare. "Crunt beutor de apă 1.. tot sângele versat « C;'âlgăe şi se 'ncheagă În peptu-ţt însetat, (, Scoţând blăstemurt aspre în contra urii tale «Ce sufletu-tt împinge la muncile 'nfernale; «[ar vinul, dulce oaspe şi vesel cântător, «Deşteaptă 'n inirnr vlaţă, junie, blând amor [381] «Şi ne promite raiul pe lumea viitoare, «Iluminat ferbinte de al beţier soare, « Frumosul ra Jij în ca re voioasa Au roră «Ca vinul tiner Încă rozatic se coloră, ,Şi când apune diua, cerescul el senin «Reflectă cu splendoare al vinului rubin." « Suit În culmea lume! şi orb În gândul teu « Te cre <;1 I acum aproape de însuşr Dumnedeu «Şi nu vedr tu, sermane, că fruntea-ţI e vecină '( De trăsnete, de nourr, de palma cea divina? « Tu porţf în ochi-ţi noaptea şi'n sin un negru şerpe, e Şi inima-ţi e stearpă şi gândurile sterpe, dar eu, cel far-de-lege, me 'nchin la cupa plină "Şi port lumina'n ochi-ml şi 'n inimă lumină ! .. «Acum treci inainte pe şargul teu călare, «Murad, nu eşti de mine 1.. Destul lurnea-f de mare « Pentr' un beţiv cu minte ş'un Padişah nebun!.. v Au dis ... Neferlt aprigt pe săbif mima pun Scârsnind din dintr. EI însă, 111 pace, neurmit, Se culcă Iar la locu-l ş'adoarrne liniştit ... Allah I ce-ar' să fie? .. Sultanul de odată Face un semn, şi trece cu mintea frământată I [382] III NOAPTEA HAlRAMlJLUI E noaptea 'ncântăt oare l pe-a cerului cîmpie, Grădină pudruita de-o pulbere-ar gintie, Incet şi lin păşesce a stelelor regină Cu-o dulce-atrăgătoare zirnbire de lumină. Ea poartă îrnprejuru-t un vei de norI, prin care Din când în când resbate şi ca prin vis apare Poetica frumseţă a chipu-I virginal, Ca splendidă Sultană din ratii oriental. Intregul cer, comoară de cutburr lucitoare, Feeric locuite cu zi ne Tubitoare, Privesce elin nălţime, tăcut admirator, Minunea lumer noastre, f.mta sticul Bosfor. In Asi.i ş'Eiiropa , pe verdile lor mal ud, Ard mir de mii de larnpe versând văpăr în valurT, Şi prin a noptir umbră scoţând fantasme sute De ar bort şi de turnurt abia întrcvedute. Orr-ce zidiri pe Bosfor, saraiii, ccşmea, g·eamie, S'acoper cu gbirlande de flacără-albăstrie, [383] Şi flota ce resună de salve tunătoare Plutesce sub catarguri de foc scănteitoare, Şi SU':;, pe minerale, lucesc rotunde salbe ... Se par cădend din ceruri cununf de stele albe. Pe Bosfor lungi caice de-a formă sprintioară Se 'ntrec cu Elcovaniî ce'n faţa apel sboară, Ear altele, mal multe, cu-o leneşă mişcare. Sub ziduri de har e murf plutind în legănare, Prin sunet de tambura şi glasurI de manele, Cadinele frumoase le cheamă la zebrele. Cât! ochf aprinşî de dorurr sclipesc În Kulielli, In Scutari, Galata, Beykoz şi Kandilli l Şi eate inirnr june de gingaşe vergine Se bat în sinurf albe, se umflă de suspine! Regine-aleomeniret l comorI de fericire Cădute în robie, lăsate '11 părăsire! Ah !cine se gandesce la ele când IslaJ/llil Serbărer Musulrnane deschide Bairarnul Şi când Murad Gaziul permite veselier Se urle aruncată în braţele orgiel? Resun ambele maluri de cântice voioase In strade, 'n cafenele, în preţ! mult sgomotoase, Ş'acuru Starnbulul rîde, şi bea, şi clocotesce De-un chef ce pănă 'n diuă crescând se prelungesce; Dar cheful cel mai mare îl gusta pe sofa DoT gemenI de beţie, Muracl şi Mustafa. [384] 384 MURAD GAZ[ t:iUL'l'ANUL 131 nscat MUSTAFA --�------- -------_._-----_._----_._---�-- --- - - ---�-- -�-._------ --- Sub bolta ciselata cu fine arabescuri A unul krosk de vară văpsit cu dalbe frescurr, Ce vesel Jşî deschide fereşt ile pe mare, Lăsând să-I răcorească bosforica suflare; In dulcea atmosferă de plante aromate Ce ard în căţulete prin colturr aninate Unind cu-a narghileler narcotice parfumurr, Esenţa 'rnbetătoare ascunsă 'n a lor fumuri; Pe splendide covoare, molatice, per-sa ne, Pe perne de matasă cusute ce Sultane, Şed faţă 'n faţă, singurI, Sultan Murad Gaziul, Sultanul prea puternic, şi Mustafa Becriul. Alăture cu dînşii pe jos sînt aşezate Tablale mari ele aur cu fructe Încărcate Şi cupe 'n petre scumpe şi largI cristalurI, pline De vinuri şi de vutce topaze şi rubine. Stăpânul şi cu robul p(: coate răzernatr, Sub valurf de lumină sînt vesel inundatr Prin patru globuri albe ce 'n boltă-s ardetoare Ca, patru mari fragmente cădute chiar elin soare. Sultanul rîde '11 hohot; la rîsul lUI ce sbeară Respund din sinul noptii un urlet lung de feară Şi râcnete de oamenI ce strigă: « Evallah ! « An! mulţl să veselească sublimul Padişah l » Căci sub fereştr, În curte, dOI tigri din Atla ; Respând Înfiorare cu aprigul lor glas, [385] Jl'WRAD GAZI 8UL'l',\NOl. Şi dincolo de curte, pe valurT legănate, Se 'ndeasă o mulţime de barce adunate. S'ar crede că poporul din umbră-acum asistă Să afle cât de mare deosebit: există Intr'un Sultan ce rîde ş'un tigru cu rânjire, Cind om şi feară '11 inimI n'aii nicr o osebire. IV --" ŞciT tu, Beeri, -- întreabă Sultanul- seif tu bine « Ce gand me face-a ride privind acum la tine? ,�vle mir prin ce minune eu te-am lăsat cu vYaFl, .Când tu in a mea cale maf insultat în faţă? , Cum sabia-rnf tăioasă, cu capul tel! vecină, ( Nu l-aii făcut să salte sburând din rădăcină ?» Becri respuncle: -- «Cerul ţr-au alinat mania, Ca să cunosc! prin mine norocul şi beţia, "Să afli c'adeverul, rătăcitor pe lume, ,Plutesce 'n ochit noştri pe-a vinului dulci spuIlle. ,:;;'acum aşa de tare îţi place bcutura, ·!,Cat vinul tot din lume de-abra ţY-ar umplea gura .;6001 . .....;.,. Aivcsnndrî, - Poesi/. II. 385 [386] c ŞI'n vastul teii imperiu cuprins de admirare "Nu-l astădî ca Sultanul beţiv a�a de mare l » -- «Să bem clar cât ne cere dorinţa ne' mpăcată Replică Padişahul, şi gura! însetată Desart'o cupă largă de vin ferbintător. Apoî cu drag privindo , suspină: «Scump isvor "De visurt aurite şi mult incântătoare i � O vin, comoară dulce! o! sânge stors din soare I t-; Ce oarbă minte-avut-am când team despreţuit (' Şi de-ale bie daruri plăcute m'am lipsit! « Lumină contopită în rodul de la vie, «Tu prin a ta putere, tu prin a ta magie « Me porţi uşor, ferice, în lumf necunoscute «De tinere iluzir, de visuri necredute. ({ Ah! eată raiul vesel în ochi-mi se deschide! « Ved gingasa hurie ce tainic îmt suride, « V ed rîuri Iungî de aur cu punţt de curcuber, ,. Ved îngerI fără aripî călcând uşor pe el', « Ved însuşt pe Profetul cetind coranul seu, « Ved tronul de lumină, ved chf'ar pe Dumnedeii, «Allah !".» - «E:Zu7Jallalz! > adaoge Becri. <,Vec,lI multe i. .. dar mal multe tu al descoperi « De n'a'( fi prin beţie orbit atât de bine ({ Cât nu mal vedf tablaoa cu vinurf lângă tine I «Privesce-aceste cupe lăsate În urtare ... «Din toată cupa plină se 'naltă o mustrare. [387] i "Să bem, Murad, În gTdbă să le golim pe toate -Herivul cu mustrarea a se 'mpaca nu poate !» -«Să bem !»strig'ă Sultanul cu glasul răguşit, Cu fruntea în sudoare, cu peptul desvelit. «Să bem pană la moarte! .. căc'( moartea chrar de gheaţ:t ({ Prin farmecul beţier devine-o nouă viaţă"» EI dice şi apucă tref cupe au rite, 111 gură"î le deşartă şi lacom le înghite; Eal' mintea luf furată pe-aripa veseliei Incepe a se 'ntoarce prin cercul ueb u nier, Şi inima-I se bate mal răpede în pept. De-odată el se scoală Iute 'n picioare drept Şi strigă: «Cine spune, cine 'ndrăzn esce-a dice "" Că'n lumea 'rnperătească e altul mal ferice) ,.YIaY mare, maf puternic, mal falnic decât eu? "Ce vis e de-o mesu ră cu 'naltul vis al meii ? ... "O! de-aş ţinea pămîntul Întreg ÎI\ astă mană - Tot nu mi-ar părea plină ! ... ş'ambitia stăpână "Pe sufletu-rnf ce arde ca un vulcan în foc, «\l1·arat'acum în mână deserturf mari de loc, (, Deşerturf nesăţioase în care-ar Încăpea «Totimea siderală cu lumile din ea! .. « SăriţI Otmanll .. ICi luptă! .. luaţi în mânî hangerul ,Să facem robf pămîntul şi soarele şi cerul! .. [388] «Săriţ! ! .. cu mine faţă să tremure Allah! «Eii sînt de-acu 'nainte cere scul Padişah !- \lurad în exaltare, nebun, spăunântător, Cu sabia golită aleargă pe covor Călcând, fără să scie,pe cupele de aur, Scoţând din pept un raget grozav şi lung de taur La care sub fereastră respund tigri] sărind ... Ear Mustafa Becriul, la cu pe trist privind, Cu glasul plin de lacrimi, oftează: « Ce orbire! « Visând mărirf deşerte, tu calcl pe fericire, « Murad 1 •• o picătură refletă 'n sinul el '. Tot cerui plin de stele pe care tu iI vrei. «Decât s'aiungl zadarul, de-ar vrea a m'ascultă, ',-\1 soarbe picătura şi lumea ar fi a ta !» Sultanul se opresce 7i cade ameţit Pe un divan de perne; apot eLI glas uimit Rostesee: « Ai dreptate, Beeri, om înţelept! « Dă-mi cea mai larg�i cupă, .. mc arde setea 'Il pept!" El bea, închide oehiî,?i dice ca prin vis: «Uin toate-a lumcr bunuri fe meea-r paradis! « Coroană de coroane ale Duinnedeiret « Depusă cu iubire pe fruntea ornenirer l "Femee i oaspe gingaş alumeY îneântate, O! roză înflorită de dulce voluptate! «Femee I adorare şi soare-a tinereţer '( Tu, lună mângăioasă în noaptea bătrîneţei I [389] MURAD GAZ! SULTANUL şr J3IWRr MUSTAFA :381) «Podoaba lurner, farmec iubit, invingetor, «Ce dar chrar nemurirea la omul muritor! <, Femee! ah 1..» -- «Femeea, ca rodul de la vie, - Adaoge Becriul glumind cu veselie,- «E strugur dalb pe care amorul îndulcesce ; « Da-I acră aguridă când ea nu te iubesce l . Sultanul de pe perne se scoală în extaz, Slab, sovăind, nemernic şi galben pe obraz. El face doue pasurr, de Mustafa s'opresce, Simţind că tot saraiul În juru-T se 'nvîrtesce Şi dice : «Frate ... frate ... presimt că am să mor .. ') Beeri, zimbind, respunde: "N emernie beutor l «Ah! ved că n'am cu cine să lupt eii la beţie.. "Ma'( bine-o bute largă decât o 'mpărăţie i s -- «Eu ... eu ... nu pot cu tine! .. mar dă-mi o cupă. adă. .. ,Sau te arunc la tigri ... Ia tigri ... ca o pradă. > Beeri Iar umple cupa, Sultanul o bea Iară. - ULTANUI. sr BrlC1U MUSTAli'A « Cum î.. vrei s'o veSIT tu? .. fie! .. dar n'a fi vina me a «De ţi s' or arde ochir când ÎT privi la ea! .. » Un semn şi de odată se trage o cortină. v In cadrul, plin cu raze, de-o uşă sarazină Apare o fiinţă din rarul de Iubire, Pe frunte-acoperită cu-o fereg ea subţire. Minune ideală! sub velu-I de matasă, Ca o grădina 'n floare când negura se lasă, Ea 'ncântă ochii, mintea, prin forme de plăcere Cu drag întrevedute de-a inimi) vedere. Copila cu sfială rernâne 'nmărumrită, Cu mâna-t tremurândă de sinul eT lipită, Şi de un fior de gheaţă de odată se pătrunde Şi cată ca să fugă şi ochiT îşI ascunde. Sultanul însă, prada frurnsetir ce 'ntrevede , UImit, aprins de pofte brutale, se repede Ca ulrul ce s'aruncă din sbor peo păsărică, O prinde 'n a lUI braţe şi velul îî ridică, Dicând : « Ah! eată raiul de Mohamed promis! ,; [391] MUHA D GAZ] St:Ll'ANUL R\ll Beeri O vede 1.. palid, el strigă: «Feringhis l « Copila mea aice 1.." La glasul lUI de tată, Ruşinea, indignarea cuprind pe juna fată. Ea luptă cu putere şi braţu- Y fecioresc Respinge pe Sultanul sub ochfu] părintesc. -«A! şerpe, serpe !» -urlă Murad înfuriat, «Pe mine, tu pe mine, al lumil împerat, �Când vreau cii-a mea favoare să me cobor la tine, « Tu, tu ar îndrăzneala să me respingt pe mine? «La tigri 1. .. » şi 'ntr'o clipă, luând-o pe copilă, Afară, jos în curte, o svârle fără milă. Unvaet se ridică 1.. Beeri In desperare Se pleacă pe fereastră.. şi vede cu'nf îorare Cum tigrir, betr de sânge, rupeau în lăcomie Bucăţi de carne albă din fata încă vie! )i inirna-I se frânge căci sub grozavu Y chin Copila luf îl cheamă prin ultimu-l suspin! Atunce vinet, crâncen, cu moartea 'n pept, scrmanul, Intoarce-a sa privire şi vede pe Sultanul Ca un cadavru sarbed intins jos pe covor. El cată lung la dinsul cu gând resbunător Şi dice : "Faptul diler în lume-acum apare. ,Ruşine-l' să te vadă pe tine, Sultan mare, [392] « Cădut fără putere, învins ele un pic de vin. "Te scoală l .. Vrata-r dulce cât e paharul plin. «Te scoală! .. eată cupa, desart-e până 'n fund «Cum al lăsat în mine deşertul cel profund .• Murad cuprins de spasmurf, ardend , suf1âncl din greu, Intoarce capul, varsă cupa, geme: « Nu vreii !» -- «A! nu vrei, nu vrer, câne l» --răcnesee în turbare: Beeri cumplit ca moartea lipsită de mustrare. « A! fiară nempăcată, de vin te-ar săturat? « Bea singe dar, bea sînge elin inimă-mi versat!" Şi cu'n pumnar 'n grabit la br aţu-I se rănesce Şi de-a lUI Murad gură el rana o lipesce Şi strigă: «Suge tigre, in ultima-ţi orgie, «Pe când al ter tovarăşf copila îrnf sfâsie. «Bea sânge de părinte să stingi cumplita-ţr sete, « Tu care-ţi ad:îpY tigri! cu singe viu de fete !­ Sultanul slab se luptă, g'emend se svârcolesce Sub lin genunchiu ce peptu-I apasă şi turtesce. Murind, el vrea să strige, dar limba i se leagă. Căcf gura lUI se umple de sânge ce se 'ncheagă. De-odată 'n lupta 1l1orţiigrozav sbucrumătoare EI scoate-un gemet aprig şi trernură rşi moare! Atunci Beeri, teribil, privindu-l dice : «Fiară! dv1ergr unele te aşteaptă Settan cu a lUI ghIare]!' [393] MURAD GAZT SULTANUL ŞI BEeRI MUS'l'AFA 303 Apoi el la fereastră se duce şi'n glas tare .Răcnesce : «Padişahul, a lume! spăimânrare, "S'au dus în vecinicie, să-I judece Allah! « Osmanf ! trăiţi în pace scutiţi de Padisah : » Apoi în curte pleacă un ochiii ab îa deschis Şi cade mort de jale, gemend: «o! Feringhis ! .. z [394] XXVI Pl{IER ŞI FATA ERNEI g'aLI iubit earna cu gerul Ş'amândoi s'aii însoţit. De frig mare-atunci chiar ferul, Scrijelit, au amorţit! L'a lor nuntă 'ngrozitoare Moartea rece-au asistat )i, priv indu-I, mândru l soare Sus pe cer a Îngheţat. [395] rRIER SI FATA r"RNllT 395 - -"" .------ -------- --- -- -�--------------� -�-- Miri] sarbedf în cojoace Veselit-au şese lunl, Invitând cu el să joace Viscoloasele furtunt, S'aii avut la cununie Lăutari" de triste horr, Asprul Crivet de urgie, Corbii trist croncănitorr. Iar nuntaşr un numer mare De lupi lacornr, de urşt groşI, Toţi cu blane pe spinare, Cu dinţi lung!, cu ochif roşr. EI în noaptea nuntitoare Mare praznic ali făcut De plăpânde căprioare Şi de- un btet copil perdut II Earna are o fată albă Ca ştergarul alb de in. Fata are 'n sîn o salbă De frumoase florr de crrn, [396] PRIrr.n, ŞI PA1'A ERNI,'i Şi zăpadă pe·a el faţă, Şi per luciu de arg'int ; Pe sub gene ochi ele gheaţă, Pe sub buze margarint, Ea-I frumoasă ca o moartă In momentul cel suprem Când, plecând elin lume, poartă Al veciei diadern ; Dar ca statue de ceară, Doarme făr' a se trezi De cu zori şi pană 'n seară, De cu seară până '11 di. In zadar o tot sărută Mama el la ea privind; Copiliţa 'n vecl tăcută Îl zimbesce arornind. Mândrul soare cu iubire O dismeardă în zadar. Ea remâne 'n neclintire Ca un viu l1litrgăritar. [397] PRTER şr FATA BRNEj �,----- ----�-_._--------------�-_ .. _- Ili Eat' aude '11 depărtare Prier, al verde ţer Domn, De vestita fată mare Adormită '11 vecinic somn, Şi el simte de odată Foc în sinu-I tulburat, Şi în suflet dor de fată Dor aprins de Însurat. Eată-I pleacă, Jar se luptă Pe-a lUI cale ne 'ncet at Cu ninsoarea întreruptă De plof reci, de vînt turbat; Şi răpit pe-aripa grab il, El străbate neoprit Tristele dile-ale Babir, De cocor) călăuzit. Eat' ajunge, eată vede Fata '11 harne de ninsorr. [398] 398 PRIER SI lcATAh�RNEr El o cheamă, se răpede Ş'o sărută de tref or I, S'au trezit copila dra�ă Sub sărutul ardător. Ea zirnbesce dar, pribeagă, Se preface Într'un nor!. [399] X.XVII POEANA FERMECĂTOARE prin cea luncă sunătoare, Printre fragede vlăstărî, Când la umbră, când la soare, Şerpuesc doue cărărt. Una e resăriteană, Alta-f de la mrazădi, Ş'arnândoue 'ntr'o poeană Se 'ntâlnesc după o di. [400] 100 ���- POEANA FERMEOĂTOARE 1\1 ir de cântece voioase Prin frundişul ele smarald Fac concerte-armonioase Ce plutesc În aer cald, Şi cu dînsele 'mpreuna Doue tinere cântărt Se îngână )i resună Jos, pe ambele cărărr. Una gingaş se ridică. Dintr'un pept frumos, rotund. Frunza 'o luncă se despică, Crângurile se petrund, Căcf e viers ele fată mare Viers de inimi furător Care Iace ele tresare Şi năsipul elin isvor. Copiliţa ce tot vine Despre m ândrul răsărit Duce-un clor vioi li cu sine, Duce dorul ele tubit. [401] POEANA ],EHMgclTOAm� Ea cu mâna-I firu 'ntoarce Când mergând, când stand pe loc, Iv , d l . ./ ar cu gan u glllgaş toarce Visuri blânde de noroc, Căci acum e primăvară Şi e dulcea lună Maiii, Cind în sinurr şi pe-afară Tot e vrată, tot c raiii ! li Pe cărarea ceea-laltă Spre poeană 'naintând Un codrean cu fruntea naltă Vine astfel haulind : .Dup' atâta lungă cale «Ce-am făcut în viaţa mea, «Am ajuns acum În vale «Şi am dat de cale grea! 46001, - Alrrsamtri, - Foes ii, li. 401 26 [402] 402 POL<;ANA F.ERMIWĂTOAlH, .Merge-voiă tot Înainte «Făr' a me 'ngrijî de drum? « Ori aş face mal cu minte "Să stau loculuî d'acum ? «Tot ce mişcă, tot ce sboară (Me îndeamn' a rătăci "Ca un riii ce se coboară "Fără 'n vecr de-a se opri, dar o floare de grădină «ImI şoptesce 'ncetişor « Ca să prind eu rădăcină « Lângă ea, lâng' al el dor. « Codri> codri frăţioare! "Cum aş face, cum să fac « A mea soartă călătoare "Cu-al meu suflet s'o împac 1» Cântă el cu glasul tare, Cântă ea cu glas duios, Şi pădurea in vibr are Le respunde-arrnonios, [403] ___ �� ��gAl-!A __ F_ER_M_. "_CĂ_TS>AR_g _ Dar cărările su� pasurt Cu Încetul s'au scurtat. In poean' ambele glasurr De odat' au resunat Şi vorrncu 'n nemişcare Au rernas pe loc, urrnit, Şi copila în mirare Pe obrazu-f s'au ro şit ! Lunea tace, umbra ptere, Cerul varsă dulcî văpăr ; Nu s'aude prin tăcere Decât inimr cu bătăt, Şi din cuiburr, de sub frunză Pe furiş mir de ochirf Cată lung ca să pătrunză Tatna dulcef întâlnirt. O! minune,-un graiu ferice, Al naturef mândru graiu Se înalţ' atunci şi dice : «Oaspeţi de-al juneţiî plaiiil 403 [404] POEANA FIi:Rl\1JI;CĂ'fO.1:.Rg «Mergeţi vesel prin verdeaţă, «Pe-o cărare la un loc, « Tot spre viaţă cu dulceaţă, « Tot spre loc plin de noroc!» Ambif tinerr în uîmire L'acel glas dumnedeesc l?l dau mâna cii-o zimbire Işl strîng m<111a şi pornesc, Şi es vesel din pădure Dispărend, frumoşi şi dragr, Prin huceagul plin de mure, Prin fenatul plin de fragl. Lunea sună vi) fanfare _ El se duc strălucitor! Pe o singură cărare Ce s'acopere de flori, Căcr e draga primăvară Şi e dulcea lună Maiti, Cind în sinurt şi pe-afară Tot e vtată, tot e raid! [405] 1 � j I 1) XXVIII DEDICA RE DOMNIŞOAHl>i A. Bopiliţă 'n calea vîeţif Dee Domnul să 'ntâlnescr Pe cărarea tinereţii Visul gingaş ce Iubescf l Sufletele fără ştire Merg ppe talnice căr ărf In poeana de iubire, Raiii frumos ele încântărr. Mircescl , Martie 1376 [406] XXIX DORUL DE BRAQI De-�ş aveav �ra9�r vl�ng-� mine Cand stau inchisa ntr un palat, Şi viul Peles care vine De sus, din falnicul Carpat, Ah! eu n'aş sci cum earna trece; Căcf bradir mei cu frunza lor Ar coperi zăpada rece Ş'ar îngâna tristul meu dor. [407] DOHUL DE BRkQ! p----- De-aş avea bradir ce la munte Cu care-ml place să grăesc, Iubiţit mei poeţi de frunte Ce cântă-un hor Durnnedeesc, Eu aş cântă VOIOS în viaţă, Timp fie bun, timp fie reu, Şi 'n dulce, vecinică verdeaţă Ar fi ca el sufletul meu. o 1 bradiî mei, veniţi În vale, Veniţi cu mi ne ' Il orî ce loc Şi respânditr pe a mea cale Umbrirr şi visurr de noroc. Atuncî din inima-rnf senină Vor Înflori cântice drag-Y, Cum Înfloresc elin rădăcină Pe lângă vOI rumeni! fragL [408] xxx SOARE DE EARNĂ O! Soare, vecmic călător! De mult n'ai fost În a mea ţară Cii-al teci sărut fermecător S'o facf a crede 'n primăvară. Tu seir cat ţara te il! besce Şi cât în zodia lUI Maiii L'a ta zirnbire ea 'nfloresce Şi se preface 'TI dulce raiii. [409] SOAHE DE EARNĂ Tu seif cu ce câmpir mănoase Cu ce cununf de mit de florf, Cu ce cântărf armonioase Ea-ţt ese 'n cale chiar elin zorf, Şi ca pe-un sol de fericire Trimis de însuşf Dumnedeu Te priimesce-o I elulce mire, Cu desmierdări la sinul seu. De ce tu 'n alte lumr străine MergI lunf ÎntregI, rătăcitor, UItând că ţeara făr' de tine Tinjesce-arnar în tristu-r dor. Ah! amândor când aveţi parte De îutâlnirr aşa ele dulcr, Cum ele tu fugI în altă parte Când vine noaptea să te culct ? Cum de tu nu-I el'!T semn ele vIaţă Ş' a laşt cu cerul el pustiu, Ş'o laşr cu inima de gheaţă Ca pe a moartă 'ntr'un secriii ? 4-09 [410] SOARE DE EARNĂ Când ea-l atâta de frumoasă Şi tu atâta de frumos, Când ea îţ'î este credincîoasă De ce să-I fir necredincios i' [411] XXXI STROFE IMPROVISATE LUI C. ROLLA Din c;li în c;li pădurea bătrînă se răresce! Ac;lI un stejar, mânt altul, pe rînd se prăbuşesce Şi largI poene triste remân în locul lor. Cu el cad mii de cuiburi ce vesel, pe sub ceruri, Formau o lume 'ntreagă şi plină de misterurt, Şi plină de-armonie şi plină de amor! Aşa din stolul nostru de oameni cu tărie Ce-au scos această ţeară din umbră) din robie, [412] "112 STam'," IMPUOVISA'J:E LUI C, lWLLA Păstrând credinţa sfîntă in viitorul ei, Adf unul şi mânf altul se duc din astă lume, Lăsând amar şi doiiii În sinul breteî mume Şi mari şi largI pustiuri lăsând sub ochii set. Acum îtf venî rindul şi ţie de plecare, O! Rolla, fiti energic al ţeri'î, suflet tare, Pionier de frunte pintre pionierr. Ferice-acum de tine căcî al să găsesc! iară Pe Negri şi pe CU7:a şi alţî pribegl din teară Care-au aprins făclia măreţit re'nvierr. Triumf ceresc e moartea când moare muncitorul, Urmaşilor din lume lăsând brăzdat ogorul Şi cu-o verdeaţă vie de-alung' acoperit. Rodesce munca 'n urmă-i şi rîde holda 'n soare, Iar cer rernaşf în viaţă admir pe cel ce moare Dicând : Pentriia IUl teară trăit-au s'au murit. y " [413] XXXII STROE PLOPAN BALADĂ POPULAUĂ 3 us, pe muchea dealulur, Merge 'n voea calulul Un bujor de capitan Care poartă buzdugan. El aruncă ochI de sus Când spre valea din apus, Când spre şesul Înflorit Despre mândrul resărit, Şi tot cată ca sa vadă N'ar zări cumva o pradă Ici în zare, colo 'Il zare Pe sub cer, în depărtare? [414] S1'ROE PLOPAtf Crocârlia sus cănta Iar vornicul cuvînta: « Căci nu am aripa ta, (. Ciocârlie nevedută, «Păsărică 'n cer perdută! « Căc! nu am şi sborul tell "Să me 'nalţ În cer şi eu • Ca să ved din dos de zare ,De nu vin oarde Tatare -Să răpească şi să fure «Fete mar] CLI ochf de mure, "Şi copii mărunţî ele aur, «Copilaş) de cel bălant î » Cum mergea şi cum grăia, Eată, mări, că zărtă Jos, de vale, pe sub deal, Lângă apă, sus, pe mal, Un foc mare strălucind, Pintre sălcir pălpăind, Şi'mprejurul focului Tref Tătarr stând loculul Şi frigând un mrel furat, Intr'o furcă aninat. Cair lor păsceau de-a parte Îar la umbră, nu departe, I b f 1 I [415] S'1'HOE PLOPAN Se bocîa o mândră fată, De o salcie legată; Se bocîa brata copilă De umplea crângul de milă. Dar păgâni! o priveau, Şi privind-o crunt rîdeau Şi diceaii în limba lor: « Mult plătesce ist odor, «Căcf e purcă de bun soiii, "Şi-T ca trestia la boiii, "Şi-] ca luna la obraz, « N umar bună de-un viteaz. « Ghiraî Hanul pentru ea « Ne-a da scule câte-om vrea, "Şi caftane de Sultanr « Şi cincî-dect de pungt de bant l» Cât Plopan mi.r audîă Calul iute-şî răpedră : .Bună diua, meI Tătarr, «: PrădătorI de fete marr l «Spuneţt mie fără teamă, « Fără teamă daţi-nit seamă: «Ori ve-I roaba de schimbare, "OrI ve-I roaba de vindare ? ,De·] pe schimb, eu mult v'oiii da, .Căcr cu dile v' oi u lăsa, 415 [416] 416 "De-! pe plată, eu sînt gata «De la vOI să cum per fata, «Nu cu aur nici caftan « Ci cu dărt de buzdugan.» Tătărimea Iar rîdea; Din trei unul respundea : « Audit-aţî, audit, «Pe Rornânul Îndrăcit? « Ci-că-I prins de mare dor « Ca să mearg-ă plutitor, "Când pe apă 'ntins la soare, «Când sub apă curgătoare «Până 'n Dunărea cea lată, «Până '11 marea tulburată P» Bine vorba nu sfârşra, Val de lume-amar de ed 1 Buzduganul se 'nvîrteă, Ca un vultur s'abătea, Pe păgânT îl şi turteă ! Apoi mândrul căpitan Care-I dic Stroe Plopan, La copilă se ducea Şi cu drag aşa-I grără : « Cine 'rnparte, parte-şt face « Cum l-e dorul, cum îi place. [417] STROE PLOPAN "La Tătari am împărţit (. Buzduganu-mi oţelit. «Ţie, dragă fată mare, « Iţf fac parte de scăpare, « Iară partea cemf fac mie « Eşti tu, draga mea sotie.» Copiliţa ce diceă î Sciii că nu se mai boceă, Peru 'n faţă-şi aducea, Cu vornicul se ducea. Fie calea lor uşoară, Cu foc lin la inimloară Cum e scris, cum e menit, Cind e ti mpul ele iubit. ./6001. -Alrîsmtdri.-Po!'sii Il. 417 -�---� 27 [418] I I I ? [419] NOTE LEGENDE 1. Dumbrava roşie. (Pag. 197). Visul luz Aloert. Regele Albert, după învoirea ce făcuse cu fraţII set, regele Ungariei şi ducele Litvaniet, în conferinţa de la Leutschau, cerr ârid ,,·şl im­ plini gândul asupra Dorn nulut Stefan a MoldoveI" (conferinţ t în care se desbătu despre stirpire.i Românilor: supt)" extirpation« Valadi), chernt la arme toată Polonia, Galiţia, Mazovia, pe Ioan de Trffen , magisterul Prusier, Iar mUI ales pe Alexandru, ducele Litvanier, CII toată nobilimea Iitvană , Deci cu multă oaste de mercenar'( pedestri ŞI căl ăreţf el pled de la Leopol spre Moldova, la 26 [unle. Acea nefericită espediţie fu prelnaimată de următoarele pronosticurr Doue sute de bOI,apucându-l un vârtej infricosat la esirea din Leopol , se lrnprăştiară în toate părţile: uni! cădură în şanţurile suburbiet, Iar cel-Ia lţf CCl g-rell se put ură găsi şi aduna. Când Regele trecea un r i u­ leţ, calul Setl de mână se poticni şi se Înecă. Un oare-care Sropsl,i, nobil de neam, dar cam nebun, de ma! multe ori strig" în Leopol CII spafm ă , prevestind peirea Polonilor. Fulgerul, ca<;lend asupra tabere", [420] 420 JWTE ucise pe un nobil şi 12 cai. Preotul, servind dinaintea RegeluI, scăpă gros sfintele Taine ..... Şi Cu toate aceste lnspăf'mlntătoare întlmpl+r'î, departe de a se lăsa de păcate, oastea petrecea in libertate cu muerf, şi insuşf şefi'( nu nu­ rnnf noaptea dar ŞI ch'îar la lumina 'llilel se desfătaă în bale şi in beţie, desmferdâ ndu-se în braţele femeilor. Creslau Curozwanski, nobil de Roza, decan de Cracovia, şi Pad low, ski de Przytyk, castelanuL Radorniet, ali fost trimisf self căt rîi Stefan Vodă, pentru ca să ceară libera trecere prin ţeară a oaste'( Leşescr, cer când a-l înşela că expeditia lUI Albert ar fi menită în contra Turci. lor. Asemine misie au avut şi Mateiii Lonzinski, episcopul Cameniţet. Al bert Incepu răsboiul asediând şi bombardând Suceava, insă nu reuşi a lua oraşul, ci perdu multă oaste şi timp în zadar. Oastea lesească se retrase prin codrit Bucovine)', având În mijloc pe regele bolnav şi dus pe un leagăn; însă acolo Moldovenir, ascunşf intre copaci, se isbiră ca lupi'( asupra Lesilor şi le făcură mult" stri­ căcrune. Per iră atuncf mulţf din neamul lUI Toporski (unul din cele mal vechl din Polonia), dOI Tenczynski, Nicolai, palat inul Galiţie'î, şi Gabriel ele Moravita, etc. Tot atuncf un contigent de Cruciatf Prusiant, urmând după armata regaHi, iură atacaţf ele hatmanul Boldur, risipit", şi câţ! scăpară de moarte fura robiţi. Acea oaste regaW, În. care se aflati magnaţil Podcliet, fu reu vătămată de oarnenif Ju'î Stefan. Mateiii Miechowski dice : "O! Stefan, bărbat triumfal şi victorios «care biruisf pe toţI regii învecinaţI! O! om fericit, care te bucu raşj «de toate darurile câte natura le dă altora numar în părţi, unit fiind <În\elep\l cu viclenie, alţl'i vitejf cu sublima virtute a dreptătif, alţif Iar « norocoşf contra duşmanilor, tu singur le avuşt hăr ăz ite ţie toate de «odată: just, preve'lH�tor, VIclean, biruitor asupra tuturor ad·,ersarilor! «Nu degeaba cată a fi nnmi'rat Între eroiI secolulUI nostru!» etc. (Arhiva iJ'toriâî n. ROl/lânie'î). ." i Aceste fapte sînt relatate ele MateiiL Miecho\Vski în ist"ria lUI Stefan Vodă; Iar prinţul D. Cantemir, acleverind legenda poporaW, 'llice: «Stefan V, prinţul Moldovei, biHend oastea leşească la Cotnar, unde _� «cresce vinul cel louelat, cu totul o ati stins; numai 15000 alÎ prins «vii, pe carii '(·att pus în jug şi I·atl SIlit de au arat în lung cloue «mIle, în lat o mllă cle pi'im!nt, în care nrătură tot prin Le.�il aceia ati [421] NOTI'� 4-21 -« semănat doue păduri ce şi până astă-df se numesc de Polonf Bucovina, -s Ia r de Moldovenr Dumbrava roşie, sau pădurj roşit, pentru că s'au «semănat şi sădit cu sânge leşesc », Glumeţ, îr place·a sfice luz Negrea, viteaz darnic: (Pag. 204). Familia Negre este una din cele mai vechi din Moldova. Chiar pe la începutul secululut XV, un Negre vornicul figurează 1n istorie, timp de 24 anr, adică de la 14°2 până la J 426, Între cei 12 boerf mari, consilieri a lUI Alexandru cel bun. La 1471, Paharnicul Negre a fost descăpătînat în Vasluî din ordi­ nul lUI Stefan cel Mare, fiind că a fost de părere a nu se răsboi În contra lUI Radu a Ţeret Muntenescf, ca unul ce era Creştin şi Român. Un alt Negre, Patrasco, ginere lUI Petre Vodă Şchîopul, alt urmat <în exil pe socrul seu, ali fost înscris în cartea lân1ite f'eare, ve\lenc1u-şl oastea risipită, în­ călecă Iute, părăsind câmpul răsboiuluf, şi căută scăpare în fuga ca­ lulu)' seii. El apucă prin munţf şi prin pustierătj, unde urmă ele om nu se afla; însă, cădendu-I calul mort, el se Întâlni noaptea cu nisce efo­ bani, carif l-aii ucis şi alt dus capul seii luf Mrhai i , cerendu-I a fi boe­ riţ! pentru isbânela lor. Viteazul Domn Licit dreaptă judecată şi fără intârdiere puse de se spînzură pe ucigas)' ... etc. � (Poemul Vistierulut Stavrinos). [423] �OTE V. Tudora de la Tîrşor. (rag. 249). 423 «Mihaiii Viteazul s'au fost dat în dragoste cu Tudora d� la 'I'lrşor «(sau TÎrglli0I'), şi din amorul lor s'au născut o fată numită Marula «ce s'a măritat cu Socol Pahar nicul.» IX. Palatul Loredano. (rag. 263) Condolieril din Veneţia cântă ades în hor strofe din Orian do furioso şt Gi!rusal,JlIllJle liberal'7. XII. Dan, Căpitan de plaiu, (Pag. 280). Eal' Stefan de ia dînsul, !uând în schimb pe Hallu!,(P. 284). J·az'i siis: « Ursane frate! sa-ţt fact ochire a roată Si cât îr vedcâ zare a ta să fie toată! Ast-fel Domruf vechf, în timpul luptelor recompensati pe bărbaţi'( carii făceau acte de vitejie. Ast-fel s'au format în vechime proprietă­ \ile mar! din ţeară. De-atunci el std de pază în 1Il1j'!Oro! câmpie'! (Pag. 285). Si nim« nu s'atinge de Z1lUir herglu!id. In timpul năvă lirilor ele Tătar î, de Leşf, de UngurI, de Cazaci şi de Turcr, duşman! ne impăcaţf cu carii ţeara noastră a fost în luptă seculf întregi, numar codriI şi munţif erau locuiţr ; cârnpiile pustiite, în lipsă de agricultură, servfaii numaf pentru hrana turmelor de vite albe şi de herghehl de cal. Aceste turme şi herghelii formau cel mal mare venit al ţertl, căcf erau vestite pentru calitatea so'îulu'[ lor. XIII. Grul-Sânger. (Pag, 297). Cu per de !up s'a:fumă. (Pag.300). Leac poporal în contra efe ct uluf s parrnet, [424] 424 NOTE « A ta cenuşă peart'f în vînt, şz neagră jie [» (Pag. 305). Cenuşa celor bunf e alb", cenuşa celor ref e neagră. (Credinţă po· porală.) El poartă poame roşiî şi numele de Sânger. (Pag. 308). Copăcel care produce struguri 'de fructe selbatice, ro?ii. XV. Vlad Ţepeş şi Stejarul (l'ag.')24). Acest Domn <1 făcut cetatea de la Poenar'î şi sfinta mânăstire de la Snagov; a mal făcut un lucru cu orăşeni'( din Tîrgovişte pentru ° vină mare ce alt fost făcut el unu. frate al luf Vlad Vodă, când a fost in <;liua Pastilor, fiind toţI orăşenit la ospeţe, Iar cer tinerf la hori, aşa fără veste pre tOţl I-aii cuprins. Dect câtf alt fost oamenf ma\' bătrînt, pre totf 'l·au inţăpat de alt ocolit cu el tot tîrgul, Iar câtf ali fost tinerf , cu nevestele lor şi cu fete mar'(, aşa cum au fost impo­ dobiţf În diua Pascilor, pre toţt I·alt dus la Po ena rf de au tot lucrat la cetate până s'aii spart toate hainele de pre el, şi au remas tOţI des, pOlaţ'l în peile goale; pentru aceea l·au scos nume 'lepelll}'. Domn i 15 ani. (lIfanltsCJ'ise vecM pe limba ,"omri"" giisite în sfiit tele '1llâ1tifstirt CO:Jia ,'ii Şcrbl1Jlt!sd). XX. Hodja Murad Paşa (rag. 343). Avea trez fii răsaoinic: uestiţt': Gldlt11, Jid, Dfennet. GltIun, <;liuă. - Zid, fulger. - DjCllllef, raiii. Mărise, aperase întreg Aiiotmanu], (Pog .. 144). Aliotmanul, Numele imperiulut Otoman. lYJat drept îl poreciise : Crunt săpător de gropI. Lamartine, Istoria Turciei. [425] KOTE Iar Hodja fără milă la strigăt de aman, (Pag. 345). Aman, termin ce In semnează a cere ertare. 425 Cum? .. tu Vizir! tu, hodje! şi ochiul teii orbit. (Pag. 346). L Hodje, preceptorul Sultanuluî. Apoz cătră Czauşiz cu 11ll711e de Caplan). CaPlan, tigru. Vizind rjice zară: Solaci, Spahiz, Nefert, Sotacî, Spaltil, corpurf de ostaşr, Arslanit luz .Mohamed cu cânt ai: prins frăţie. (Pag. 347). Arslan, leul. XXI. Garda Saraiulul. (Pag. 349). Temind să lZU deştepte Şah inul p/ină 'n rji ... Sultanul poartă glorioasele titlurf de Paeli,alt, de Şa!t-Şaiti1?, de Sah» Aie»: Penah, de Saltin Sa/ii, etc. Căâ pe sub cer deasupra-t plutesce Aerael, (Pag. 350). Asrael, Inger . .,')' Abdul-Aga, Nakibul, în kzosk de-asupra porţeZ Naki;', păzitor al sangfaculuf lut Mohamed. Eraii ortale dese de cruruă-Enicerimc, Orta sau ojalt, denumirea regimentelor de Enicert. Am răsturnat cu toţiz a noastre marz cazane. (Pag 3S 1). Fie-care orta avea cazanul el. Resturnarea cazanuluf cu fundul în sus era un semn de revoltă. [426] 426 ---- NOTE Seiim, Zalzid kzajirlll, Selim crunt, orb de minte. (Pag. 351). Zaltid k'iafir, ipocrit-blasfemator, Selim vroia să introducă reforme europene in armată şi în administraţie. Lamohar-Kaie, kze!wza, ce'r: poartă ali lovit; (Pag. 352) J(1ehara, sindicul Enicerilor. 1Vu lasă md o urmă, Şah fie satt fellalz. (Pag. 353). Fel/ali, ţăran sărac. Sang eacul luz Mo/ul1lud şi lege şz onor. (Pag. 354). Sa ngcac, stindardul Profetulul care se desfăşură, când imperiul e în pericol. XXII. Noaptea albă, (Pag. 355) Eşt: tu Pricr al mei; frate? (rag. 359). Prier, numele poporal al lunef lui Apri!. XXIII. Vîntul de la Mează-zi. (Pag. 361). Strofa : < Primăvara face-un semn ... > etc. a fost întregă ştearsă cu doue trăsur f de condeiii verticale. Aier s'a reprodus, nescimdu-se dacă şter­ gerea a fost făcută chiar de Alecsandri, ŞI anume cu gând ul de a Su­ prima această strofă. -- ni. XXV. Murad Gazi Sultanul şi Beeri Mustafa. [Pag. 375). /J!lltrad sau Amurad IV s'a suit pe tron la anul Hegiref 1032, care corespunde cu anul de la Christos 1622. - Acest Sultan a fost bizar, crunt şi dedat la patima beţieî. EI ave a plecare a face lucruri nepo­ trivite cu demnitatea tronulut, şi adese-ori îl apuca furia de a versa [427] NOTE 427 sânge. Atunci eşi a noaptea din Saraiti, cu sabia g()al�, alerga ca un nebun pe strnde şi ucidea pe cine întâlniâ. Alte doţ! îl plăcea să tragă cu arcul în oameni! care treceau pe sub ferestrele Sarniuluf, în cât numărul victimelor crudirnef lUI s'a suit la fabuloasa cifră de I4000.­ Fanatic, la începutul domnirel sale, Murad pedepsiă cu moarte pe ori cine bea vin sau cafea, pe ori-cine fuma opium sau chiar tutun. El ordonase prin urmare închiderea tuturor ca lenelelor din Constantino­ pole şi din toate cele-bite oraşe ale imperiuluî, însă după ce Beeri Mustafa îl făcu să guste şi să aprecieze vinul, Sultanul, devenind cel mal de frunte beţiv, învoi tuturor Mohametanilor a vinde şi a bea spirtoase, în contra prescriptiilor Coranuluî. Cu toate aceste vi ci uri monstruoase, Murad poseda frumoase cua li­ tăţ! de spirit şi corporale. EI era cel mal bun călăreţ şi arcaşul cel Olar meşter de pe timpul lUI. Nime nu sciă ca dînsul să svîrle djeri­ dul şi să atingă ţelul la mare distanţă; nime nu putea si alerge ră­ pede ca el; chiar calul cel mal sprinten îl Întrecea cu greu la fugă. Murad avea un spirit deştept, apreţiator de poesie şi o mare tarie de voinţă la tot ce întreprindea. Curajul set, îl meritase numele de Gazi, adică viteaz; Însă toate darurile sale naturale au fost stinse de viciul beţiet, şi moartea lUI causată de această mârşavă patimă au fost privită ca un eveniment fericit pentru popoarele apăsate ale irnperiulut. (Cantemir, Istoria h/lperiuiul Otoman). Becri il/uslafa a fost un beţiv vestit, care a avut o fatală înrîurire asupra lUI Murad. Cuvintul turcesc beeri însemnează beţie. E Bairamulut vesel, Stambulul e '1l picîoare. Bairalllu! e carnavalul ce urmează după postul Ramazanulut, De-acum şi până 'n fundul Harretulul să-t fie. (Pag. 376). Hi/Iret este numele erei musulmane, cunoscută la Europe! sub cali­ ficarea de Hegiră. AVfnd pe lângă dînsul pe Bostangi'f şi 'IZ urmă B(istal1giif formal' garda Sultanulut în numer de mal multe mii. [428] 423 Mura d îl p reţucsce cât ţea ra de Misir. (Pag. 376). 1J1isir, Egipetul. Şi decât Berlerbeij, apdsător't de gintc, Şi decât Capud anir, şi decăt. Seraskerit Ce duc în foc Spahiit, Topciiî, Enghicerii Beilerbei1, prinţil prinţilor! ast-fel se numfaii guvernatori, de Ana­ tolin, de Rumelia şi de Damasc. Capu dan, ministru de marină ; Serasker, ministru de răsboiu. Spahi'î, soldaţi de cavalerie; toptir, art ileriştt. Avelld tabulhanale, alem CU semi-Lună. (Pag. 377). Sultanul acorda Vizirilor şi Beilor dreptul de a. avea un soiii de banelă de musica, numită tabulftana ce se compunea de noue tobe, de noue z urnez enf cari sunau din zurnader, surle; de şeapte borazenf saii trompetaşl, ele patru z ilezanf care cfocntaii teasur] de alamă; afară de acestea le mal acorda alemul ; un stindard verde ce purta În vîrf o placă de argint În formă de semi-lună, şi tUlu! format de tref codt de cal împletite cu multă artă. Şi de Imant [anatict şi de Kizlarf j)iZmaşl IllUt1Z, preot. - ICizlar, eunuc. La glas de Seizt negri ce-t netezesc pe saţ ă. Seiz'j, înglijitorl de cal. Vizirul şi Muftiul, topueu] şi Coranul: Muftiul e capul religieI, el esplică Alcoranul. Sultanul cu surgitclul luz Soliman în frunte. Soiiman 1 Ca nuni, adie i legislatorul, eroul neînvins. [429] 1 • NOTM 429 i 1 � Se duce el să sliligă pe Leşt sait merge-acum (Pag. 378). Muracl a voit s� facă răsboiii cu Leşi'[, dar a Încheiat pace cu am­ basaclcrul regelul Polon la Ciurgevo. Pe Aoaza h ainu] să-I ardă "n EI'ZCru111? Abaza, unul din Pnsit cel mal puternici, revolrându-se, s'a adăpostit mult timp sub zidurile Erzerumulut. Murad Gazi Sultallul se duce '1/ Ok·Mazdan Să '71Villgă 'u arcă şie pe Fid- Toecoparan. O/c·il/ardan, câmp destinat pentru tragere ele arc, afară din Constan­ tinopole. Tozcoparan, vestit arcaş ele pe timpul lUI Murad. Alu1'ad Gaei e sprin ten ca şormu] Bogdănesc. (Pag, 379). Turcit dati Mol dovir numele de Bog-da1tia. Jl1urad Gasi-t Şertanul ce rîde de Allah. ŞeI/an) Satano Un glas de mi, de glasurI re sp un de : E ftagiul, E Mnstafa poetu], e iWustafa cleJiul! .!-fag-iii, pe1erin ele la Meka, De/iii, nebun. - «Beţiv fără-de·lege!» răcneşie-un Ulema (Pag. 380). Ule7ll(/, eclesiastic. AII îlldr/îznit cu vinul să spurce Elcuranul ? ... Adeveratul nume al Cornnuluf este ElcltJ'On. [430] 430 -------- NOTE Se 'tttrec cu ElcozJ(lIu'r ce'« faţa apel: sboară, (f'ag. 383). Elcovanf, paserf cari sboară in cârdurt pe faţa Bosforulut, Câţr ock; aprinşt, de darurt sclipesc în KullellZ, /11 Scutart, Galata, Bey-koz şi J(alldillZ/ Diverse localităţi de pe malurile Bosforuluţ. Ah! cine se gândesce la ele câlld Islaruu] Islamul, legea mahornetană. «Eluvallah l » adaoge Beeri. (Pag. 386;. Eiuval!a!I., Urare de fericire. Pe frunte-acoperită ezi-o feregea subţire. (I'ag. 390). Feregeii, vei care acopere obrazul femeilor musulmn ne. XXXII. Stroe Plopan. (Pag, 413). SUS pe muciica dea/It/uz. Toate drumurile vechj treceau pe muchea dealurilor. CopilaşI de cel: bă!anl. (Pag.414). Copilaşit români ar, perul galbin deschis. [431] l' ti II l OSTAŞII NOŞTIU [432] [433] BALCANUL ŞI CARPATUL 16 alcanul şi Carpatul la Dunărea măreaţă, Ca dor giganţi' năprasnic! stau astădf faţă 'n faţă Ş'aprinşt de dor ele luptă cu ochif se măsoară, Cu glasul s'amenintă, cu gandul se doboară, Dicând : "Nu pot să 'ncapă dof paloş! într'o teacă 1 « E scris elin nof dor unul în pulbere să treacă 1» Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu scie să 'ngrădească selbatica lUI gură, Şi dice cu trufie: «Carpa tule vecine, « De nu pleca-ve! fruntea amar va fi de tine, 46001.- rl/{,(sflut!ri. - Porsii, II. 23 [434] 434 BALCA!WL !'lI CAI��ATLTI� .• __ �� _ «Căci răpedi-voiii grabnic din plaluri lernf nalte « Torente 'necătoare c.leprinse ca să salte « Din malurt peste malurr, din munte peste munte, « Să bat' a tale coaste, s' acopere··a ta frunte, «Să facă într'o clipă ca să dispar! din lume "Cu-a tale stânct şi codri, cu-ai tef copii şi murne 1>, Carpatul scoate. un freamăt teribil de urgie, Mişcând coa ma-I ele codri, ca leul în mânie, Şi'n clocot Jung respunde: «Balcane-a ta trufie "Arată că tu astădf cădut eşti în pruncie. « Nevoe al ele-o cârjă ruina-ţi 5'0 supoarte, «Căcf estf acum, serrnane, ajuns la prag de moarte. «Al fost odinioară gigant prin inălţirne, « Amar prin fanatismu-tj, puternic prin crudi me I «Al revărsat pe lume şi groază şi ruşine, "Şi te-al scaldat în sânge pân' ce al dat pept cu muie. « De-atunci au trecut secu Il ! .. Strivita omenire "S'au deşteptat, şi numai tu stai în adormire, « Ademenit de visurf nebune şi trufaşe, « Făr' a pătrunde norii care te ţin în faşe l «Orb urieş l cu cârja tu genele-ţi ridică "Şi vedf l'a tale poale cât umbra-ţi e de mică! <, Eşti şters din cartea lumer, tu care din vechime (Stai rezemat în somnu-ţr ele-o putredă mărime! « Şi vrei să ţir în lanţuri popoarele creştine? «Şi vrei, Baicane gârbov, eu să me 'richin la tine? I I � [435] BALUANl:L ŞI CARPATUL 435 - «Tăcere, copiî !» strigă Romano la mulţime, ApOI spre Colonelul c'un aer de mărime Se 'ntoarce, îl mesoară c'un ochiti plin de dispreţ Şi-! dice : « Colonele, de eşti şi îndrăzneţ «Pre cât nedrept şi aspru, te 'ndernn să vif cu mine "Să vcdf de sciii la moarte să merg cum se cuvine ... « Copit l.. Zor înainte I'al patrule asalt.» -Ura 1.. respund ostaşii. .. rar el pe calu-I 'nalt Pornesce înainte, deprins a merge 'n frunte, Şi sboară ... dar un glonte, un sol al morţiI crunte, IT vine drept în cale şi-! se opresce 'n pept. Atunce Căpitanul pe cal stând încă drept, Răcnesce : « Colonele ! ... departe eşti ... respunde «Cine-I în cap şi 'n coadă? .. Eli unde? .. şi tu unele r .. » ApOI, sdrobit, el cade şi moare lin, zimbind, Căc! vede în redută vornicir lUI sărind. [457] VII HORA DE LA PLEVN A Bala '11 Plevna şi 'n redute Staii păganir mir şi sute, Stau lapandă tupilaţî Ca zăvozf de cel turbaţi. Las' să şeadă marf şi micr. .. Trageţi hora, mei voinicr l Sus, în tabăra turcească Dat-au tusa măgărească. Răpclugoşil' crunt tuşesc, Cu ghiulele 'n nOI stropesc. Las' să crăpe, micT şi marr. .. Trageţi hora, met tunart l [458] 458 HORA DE LA. PLEYNA ]05 în vale, pe câmpie, Baş-Buzucj de căsăpie Şi Cerkejr nieref cumpliţi Rup cu dinţir din răniţi Lăs' să rupă ... rupe-f-aşil Trageţi hora, Călăraşf l Diua, noaptea g!onţir plouă, Tot pămîntu-r ud de rouă. Nu e rouă elin senin, Ci e sânge de creştin. Las' să ploae ca din norr. Tragetî hora, Roşiorr l Eaca me 1.. elin parapete Vine-o scroată ca să fete Opt godaci ş'un godăcel, ToţI cu rîtul de oţel. Las' să fete mif de mir... TrageţI hora, me! copil! Ne-a veni şi noueodata Di de plată şi resplată [459] HORA DE LA PLEVNA Să-I aducem la aman Pe Gaziul ele Osman. Vie 1.. ura 1 .. Ia Balcanr l Trageţi hora, mei Curcanrl Cât e negru, cât e soare, Moartea şede pânditoare Şi prin şanţurf şi prin ripr, Şi tot bate din aripr, Las' să bată până mânT... TrageţI hora, met RomânI! 459 [460] VIII HORA DE LA GRIVIŢA Fata lUI Gazi-Osman, Griviţa poart'un colan, Un colan tot de oţel... Greacă fuJgerif pe el. Alelef J de l'aş lua, Inapoi nu l'aş mal da! Mândra 'n cale mi-au eşit, Doru 'n mine-ati răsădit Şi de-a lună pân' acum Resădit me ţine 'n drum. Fa, colanul ţi. alti lua Şi 'napoî nu l-oîii mat da! [461] HORA DE LA GRIVr!'A Purcă scumpă de viteaz, Nu m'aduce la necaz, Că 'ntr'o di m'oru da prin foc Şi te-orii prinde de mijloc, Iar colanul ţT-olU lua, Şi 'napof nu l-ofii mat da I Tu eşti viţă de pagan, Eu sînt viţă de Român! Bună eşti de sărutat, Dar şi eu bun de luptat! Eu colanul ţrolu lua Inapor nu l'ofii maf da! Fa, deschide-ruf sînul teu, Cât îs blând la graiul meu, Nu me face să te-aştept Şi să dau cu tine pept. Pept cu tine de vOIU da geu, colanul ţi-aTU luă.. [462] Tot aşa mări-am grăit! Intr'o <;li m'am răpedit Ş'am pus mâna pe colan Şi pe fata lUI Osrnan. Alelei l Griviţă, fa, Inapot nu te-efă mal ela! 1 [463] IX MARŞUL CĂLĂRAŞILOR Român verde ca stejarul, Rîd de duşmani şi de moarte \ Să-mi trăească arrnăsarul Şi prin glonţ! să rne tot poarte! SaT, vornice şi nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căcî am inimă vit ează Şi credinţă 'n Dumnedeii : Cât mr-a sta mâna voirnca Pe-a mea paIă ostăsească, [464] N'aibă grijă de nimica Ţeara mea cea Româneascâ l SaI, vojnice, şi nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează. Şi credinţă 'n Dumnedeii ! Cu-al meu suflet, cu-a mea pală, Cu-al meu şoim albit de spume, In duşmani vom da năvală, De s'a duce vestea 'n lume! SaI, voinice, şi nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci a m inimă vitează Şi credinţă 'n Dumnedeii! [465] x ODA OSTAŞILOR ROMÂNI J uni ostaşi al ţeri! mele, însernnaţr cu stea în frunte 1 DragiI mei vultanf de cârnpurr, dragiT mer şolrnanj de [munte 1 Am cântar în tinereţe stremoşeasca vitejie, Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie, Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume Dus pe Dunărea în Mare şi din Mare dus în lume! Vin acum, la rîndul vostru, să v'aduc o închinare, Vin cu inima crescută şi cu sufletul mar tare, 4-6001, - Alecsandri. � Poe sii, 11. 30 [466] 466 ODA OSTAŞILOI{ ROMÂNl __ � � � Ca erof de mar! legende, vin să ve privesc în faţă, vor, nepăsător] de moarte, dispreţuitor! de vtaţă, Ce-aţf probat cu-avîntul vostru lume! pusă în mirare, Că din vultur vultur nasce, din stejar stejar resare! De la Domn pân' la opincă, duşr de-o soartă norocoasă, V'aţi legat în logodire cu isbânda glorioasa Ş'aţf făcut ca să pricepem a tr ecutuluî mărime, Măsurându-ve de-o seamă cu-a strămoşilor năltirne, Ş'aretând, precum prin nourf mândru! soare se arată, Cine-am fost odinioară, cine Iar vom fi odată! 1 Să trăiţr, feciorI de oaste! Domnul sfînt să ve ajute A străbate triumfalnic în cetăţlşi în redute, Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu sborul, Ca la Plevna unde astădf cel întâr aţi pus piciorul, lnfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie Ridicând o ţară mică peste-o mare 'rnperăţie 1 0, viteji de viţă veche! Audiţî în depărtare Acel vuet fără nume ce resună ca o mare? Sînt bătăile de inimi ale 'ntregut neam al nostru Ce adună di şi noapte dorul lUI cu dorul vostru, Sînt versările de lacrimi pentru-acel care se stinge, Sînt urările voroase pentru-acel care învinge! [467] ODA OSTAŞILOR ROMÂNI 467 o I Rornânr, în faţa voastră, colo 'n tainica cea zare, Vedeţi VOI o rază vie care 'ncet, încet resa re Străbătând prin umbra deasă de lungi secu li adunată? E voro sul fapt de diua mult dorită, mult visată, I E lumina re'nvierer, e luceafărul sperărer, E triumful luptei voastre, soarele neatârnăret I DragiI mer l din focul luptei oţeliţi când v'etî întoarce, La cămin unde Rornânca aşteptând, suspină, toarce, Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte, Ca la Dornnr, cu pânf şi sare, vor eşi voue 'nainte; Căci din vOI fieşte care poartă 'n frunte o cunună Şi de gloria de astădt şi de gloria străbună 1 Pas dar! pas tot Înainte! timpul vechiii din nou zoresce! Viitorul Românier dat-au mugur cencolţesce l O, copil! de vOI sînt mândru, simt acea mândrie mare, Care cresce cu mărirea unul neam în deşteptare. Mi-am vedut visul cu ochir, de-acum pot să mor ferice! Astădi lumea ne cunoasce: Român, dice, Viteaz, dice. [468] xr EPISTOLA GENERALULUI FLORESCU H mice, vref �ă afli :e ,fac şi CUl� trăesc In cuibul singuratic 1Il care me găsesc Departe de-ale lume! petreceri variate, Cu intrigr de tot sotul amar înveninate? Me'ntrebî cum nu Iau parte la lupte sgornotoase, Politice numite ... dar nepoliticoase? Cum eli, odinioară de lume Iubitor, Eu pasere pribeagă, eu vecînic călător, MI-am strîns acum aripa de cale ostenită, Şi stau în nemişcare ca apa'n loc oprită? [469] EPISTOLA GENERALULUI �'LORESCU Aceasta-t O enigmă ce vrei ca s'o explic? Prea bine 1.. Cer cuvîntul, dup'obiceui, şi dic : «Ce fac?» -- Pe scena lumet privesc cum se lipesce Invidia duşmană de tot ce strălucesce Şi-l roade ca un verme ascuns sub un stejar, Cercând ca să-I restoarne cu-al seu venin amar. «Cum vreţuesc P» ----:- Ca omul ce fapte mari visează Şi scumpe suvenire de prin trecut vînează, Ca să-şt mângăe mintea de proasta comedie Ce-o joacă interesul şi trista mişelie. Iubram odată lupta ... dar lupta cea leală Pentru-o idee mare, frumoasă, triumfală, In care luptători! cu inima 'ndrăsneaţă, Prin arme fără pată se atacaii În faţă, Numind orr-ce lovire prezisă : f'eiouie, Şi oarba clevetire: bă!oasă infamie! Acum, în loc de arme curate, lucitoare, Eu ved că se preferă huli rea mănjitoarc. Ort-cine stă 'n arenă de tină are parte ... Eli, nedeprins cu tina, me ţin de ea departe 4f50 [470] 470 EPISTOLA GENERALULUI l'LORESCU Ş'aştept să ved sub trăsnet hidoasa pocitură, Care a sădit în ţeară invidie şi ură. Pe când eram nOI tinerî, Florescule amice, Pe când orî-ce sperare murră, născând, aice, Avut-am un vis mare, o nobilă dorinţă, De-a scoate România din trista-I umilinţă Prin jertfe, prin virtute, prin strînsă înfrăţire ... Toţt într'un gând, cu toţi! uniţi Într'o simţire, In batalionul sacru V010Ş! ne luam rîndul, Şi fie-care 'n parte-r c'un dor îş! hrănia gândul, Eu, să deştept prin cânturf mărirea strămoşească, Tu, să re'nvir pe lume arrnata-r vitejească . . -. D,lr tarnic, vis feeric, sublimă nebunie, Avint semeţ şi falnic de falnică junie I Atunci al nostru suflet prin nori luându-şi sborul, Cu aripa-t uşoară lovra chiar viitorul, Şi orî-ce stavilr nalte, fantasme 'ngrozitoare, Perfaii în ochit noştri ca negurile 'n soare. Şi 'fată că prin muncă şi anf de stăruinţă A dat şi flori şi roadă puternica-ţi credinţă. Din sinul ţeri! noastre o mândră oaste-apare, Menită ca să 'ntreacă a lume! aşteptare, [471] EPISTOLA GENERALULUI FLORESCU Prin fapte glorioase din tim purf de-alta-dată ... Ea sboară 'n foc, ;;i ese cu fruntea 'ncoronată. O! ce mândrie mare simţit-al tu ca mine l.. Dar ce arnărăcrune s'a revărsat în tine, Vedend fecrorir noştri păşind măreţ nainte, Şi tu .. _ uttat de-oparte, tu, bunul lor părinte! 471 I I I 9 NOI toţr, din depărtare, pe-al morter câmp de pradă Cătam a zări 'n soare lucind bătrîna-ţi spadă, S'a noastră ostăşime, în foc Iuţindu-sf pasul, Dorră, cerea, prin tunuri ca să-ţi audă glasul, Căcf astă vie, jună, eroică armată, Sub Cuza şi sub Carol- prin tine-a fost creată, Şi ţie cu dreptate se cuvenîa onorul Fruntaş de-a fi în luptă, tu, organisatoruI I Şi însă tu, victimă de-o oarbă prigonire, AI fost ca un netrebnic lăsat în părăsire 1 Netrebnic, tu netrebnic 1.. De când, o! Doamne, 'Il lume � Lumina diler poartă al nopţei negru nume? De când netrebnic este acel ce cu iubire Consacr'o vîată 'ntreagă l'a patrief marire? [472] 472 I!:PISTOLA GENERALULUI FLORESCU -----_.�---- De când netrebnic omul cu inimă măreaţă, Ce'n lupta pentru ţeară oferă braţ şi VIaţă r De când netrebnic şeful ce, orf cum bate vîntul, Iş'i aperă stindardul şi-şî ţine jurămîntul? Amice, fir în pace, alin' a ta durere ... In tot oşteanul astădi tu vedf o mângăere, Căci astădf tot Romanul cunoasce, simte 'n sine, Că arma străm oşească s'au ascuţit prin tine ... Şi când privescî stindardul cu ochi plinl de urmire, Stindardul viu tresare cu-o mândră fâlfaire l. Mircescf , .f- lauuarie 1876. [473] · .� . 1 � l' XII EROTI DE LA PLEVNA pe drumuri, prin oraşe, prin sate, prin z ăpadă, Se ved, sau singurated trecând, sa ii În grămad�, Sermanr În haine sparte, prin care intră gerul Şi'n măduvă petrunde mal crâncen decât ferul. GOI, sarbedr, rupti de foame şi obositf de trude, Triştr, tremurând de frigurI sub frigul emer crude Şi intindend Ia oameni o mână t rernurândă ... [474] 474 EROrI DE LA PLEVNA Ce-I astă sărăcime şi goală şi flărnândă? Eroii de la Plevna 1. .. Iată-t !Ah r cine-ar crede? Le plânge chrar de milă tot omulcare-T vede, Şi eu, plâng de ruşine ... in ţara ospeţier Să ved cerând pomană vitejii Românier I Aceste brate, care Împins-au cu putere Pe rară la 'nălţime, pe duşman la cădere, Sunt goale!. .. Aste picioare, ce urme glorioase Lăsat-aii pe tărîmul redutelor fioroase, Sunt goale, degerate !. .. Aceste frunţi, ee-s demne Să poarte ale mărirei strălucitoare semne Sunt goale, o I ruşine 1. .. Sunt goale, o! crudime I Eu cat eroi in giuru-mi şi ved numai victime !. .. Ce crimă le atrage pe cap aşa osândă ? Ce crimă ? .. Lupta mare pe cârnpul de izbândă! Ce crimă r ... Eroismul, sublima devotare Pentrii-aperarea Ţerer ş'a ei neatârnare 1. . Il Alăture cu dînşir se vedea altă turmă Sub criveţul năprasnic, ce inima le curmă. [475] EROII DE LA PLEVN A Turme de robi, gal, vineţr, de boale gârboviţi, La trista exilare de soartă osândiţt , El merg tîmpiţI sub biciul restrişteî nemiloase, PătrunşI de gheaţa erneI şI-a morţiI pân' la oase, Şi ast-fel suferinţa mult oarbă şi nedreaptă Au pus copiii noştri cu el pe-aceraşt treaptă, Cât nu poţt a distinge din toţl suferitoriI Nicî care sunt ÎIl\ inşiî, nici care 'nvingătoriL EI bine, 'n astă ţară, ce suntem nOI ? ... şi cine A îndrăznit s'arunce În nOI cu-aşa ruşine, Ca să vedem Mărirea cădută 'n inglosire Şi Eroismul sacru plătit cu umilire? 475 Cum? dup' atâţra secolf de oarbă 'ntunecime, Ostaşii Rornânief cu suflete sublime Aprins-au luminosul al re' nviereî soare, Ca el să ni-f arate în stremţt umilitoare? Cum? Domnul şi osteanul, cum? Ţara şi ţeranul Infrunta greul, moartea, pun în genunchI duşmanul" Ca '11 diua re'nturnărer, armata'nvingătoare Să pară-o pată neagră pe-a ţere'! serbătoare ] Ah I dacă sunt nemernici, ce ved cu nepăsare Româna demnitate lovită-aşa de tare, [476] 476 EROI! DE LA PLI!:VNA Eu n'oiu comite crima de a dice prin tăcere: «Dispreţ pentru bravură! dispreţ pentru durere! » Eu ce-am cântat eroir, eu care nici odată Pe fruntea României n'am suferit o P3t�, Nu pot, când ved eroul că mâna sl'-o întinde, Să stăpânesc revolta, ce 'n sufletu-rnf s'aprinde, Nu pot să stau în pace, când ved cu oţerire BatgTocura infarnă pe biata omenire! III OI ţeara mea, o! mumă de niiof şi mart străbuni! Tu ce-al respins, vitcază, atâtea mari furtunt l Ce soartă ne'rnpăcată urzeşte pentru tine Ruşinea 'n loc de fală şi reu ' Il loc de bine? Ce mână făr' I J j I , [513] HEGINA SYLV A.:.- -::. .:.-51�3 Durerea pleacă Întristată! Pe loc Regine! se arată Un plaiii întins, un cer deschis. Frumoasa ef închipuire Din aripi bate cu grăbire La glasul blând, care i·a dis : «Aşterne-te drumuluî, « Ca şi earba câmpulut «La suflarea vintuluî.» O! sburătoare, du-te 'n soare ŞY-adă-aicY a zînef floare, e) Ce-are graii:î şi cântă lin. Ea cu Regina să se vază, La căpătâiiî să-i stea de pază, Să dică - ort şi cărui chin: "Aşterne-te drumulut, « Ca şi earba cârnpulut « La suflarea vîntuluf.» 1831. După m{/nuJ'(1'iplu! alltân,l1t1'. (') Floarea năsdră vană, care cânta în cosiţa Eleneî Cosinzene. 46.001. - Alecsandri. - Pocsii 11. 33 [514] MARGĂRITA m ărgărita dela Rai!:i A venit în di de Maiii Lumea 'ntreagă s'o admire. Ea de sus s'a pogorît, Ca un oaspe mult iubit, Ca a cerului zim bire. Uni! dic ca-i Îngerel, Alţi! că-I un fluturel, [515] MĂRGĂRITA Toţt ca-r o minune rară! Eu, bunicul el betrân, Când o ved, în al meu sîn Rîde dulcea primăvară. Şi precum pe-un vechiii stejar Frunzele 'n April apar Pline de cântărr voioase, Naşte 'n sufletumr răpit Un chor scump şi înflorit De-arnintirr armonioase. Mărgărita 'n calea el A calcat pe curcubet Şî-a scăldat, surideto are, OchiI sef în florr de in, Faţa 'n albul unuf crin, Peru 'n razele de soare. Şi păşind pe verde şes, Cu guriţa-i a cules O căpşună rosalie. Şi din aerul curat Cu resuflul a furat Dulce glas de ciocărlie. 515 [516] 516 MĂRGĂRITA Trece noapte, trece <;li! In curând ne vom trezi Cu-o frumoasă fată mare, Printre fete strălucind Şi prin lume respândind O ne'nvinsă fărmecare. La ivirea eT, pe loc, Făcând visurf de noroc, Multe inirnf au să bată, Multe lacrime de dor, Multe versurf ele amor A să 'nspire juna fată. Iar părinţii ser rubiţr Fi-vor mândri, fericiţi De-a el tînără splendoare, Precum cerul e de zorf, _ Ca pămîntul de-a luî flori Şi ca diua de-al ef soare. ConvorbirI literare, XV, 1881-8�, p. 162. [517] I � i 1- I O I -r vu HORA DOBROGEANA Dobrogean, scăldat în soare - Şi în marea mişcătoare, Mi': simţiam de jale plin, Căci pe lume-eram străin. Dar de când s'a făcut Iară Ţeara mea, română ţeară, Ceru-mt pare mal senin, Vieata-mr pare fără chin, [518] 518 HORA DOBROGEANA Marea Neagră se 'nălbeşte, Saltul el se îmblândeşte, Dunărea cu al el val Face pod din mal în mal. Tinde-acum frăţească mană Peste Dunărea romană, MeI, bădiţă din Carpaţr Şi din câmpii cel bogaţI, Ca să vadă lumea 'ntreagă Hora strînsă care leagă Pe Muntenr, pe Moldoveni Intr'un snop cu DobrogenI. Vom avea 1101 de mirese Ale ţeret flort alese; Vom avea de lăutarr Ale mărer valurî mar) Şi la horă vor fi faţă, Prin a timpurilor ceaţă, Imperaţii fraţi Assani De pe culmea din Balcani. 1881. Dut/i »rannscriptu] aurorrtin", [519] VlII ERI N el DEDICATĂ D-U;! IVILLIA;,1 C. BONAPARTE,WYSE e) €rin, pe campia-t verde, Lasă ochiI a se perde Cu-al seu gand posomorît. Ea îşI scaldă capu 'n soare, Pieptu 'n vînt, s'a el picioare Intr'un lac neliniştit. (1) .t-'-ill numele Irlander. (�) Celebru poet irlandez $i tor-odată poet superior provensal; autor al unui volum intitulat «Li parpalOux blu» (Fluturii albastri). [520] 520 ---- ERIN Lacu-l dice : «Vrei, iubită, « Să duel vleaţă fericită «Pe-al meii sîn de dor uunit P» - «Nu-mi convine, ea respunde, -.Traiit îngust pe-a tale unde ... «Sînul teu e mărginit.» Soarele lucind îl dice : « Erin, vre! să fir ferice «Pe-al meu car cu mine, sus ?» - «Nu! ... ea spune, nu-rnf convine « Traiii ceresc să duc cu tine ... «Diua ta e cu apus!" Vîntul strigă de departe; « Vrel de lume să ar parte? « Stavilf n'am. în sborul meu. "Eu m'avint În Jibertate l « VreI să fiu cu tine frate r» Erin falnic strigă: -- « V reu !, Martie, 1881, Convorbi,., literare, XVI, 1882-83, p. 421. [521] IX PE ALBUMUL DOAMNEI V. BOERESCU (1) .3 pre orizonuI depărtat Privesc, visând neîncetat, In dilele de primăvară. Cu ochir vreti ca să pătrund Misterul sacru şi profund Ce stă ascuns din lume-afară. (') In ruanuscriptul autorulut intitulată : « R. S. V. P, Doamne'( V. Boerescu.» [522] 5:ol2 DOAMN"1 Y. BOERE!3CU Atras de-un farmec neînvins, Purtat de dorul meu aprins, Mi'! rătăcesc prin ţerI frumoase, Şi ved sub ceruri azurif Trecând pe ncurf argintif Un zbor de zîne radioase. Ved marea 'ntinsă a cărei va! E limpede ca un cristal Şi 'n fundul lume! se loveşte De-un plaiii floriii, necunoscut, In care, lucru necredut I Amorul vecinic înfloreşte. Apot verdf insule mi-apar, Cu maluri de mărgăritar Şi cu poene 'ncântătoare, Prin aer cântă ciocârlif Şi trece-un roiii de colibrit, Ca petre scumpe sburătoare. Iar pe sub palti ni nalţr, frunzoşr, Ved ochî de tigri scânteioşi [523] DOAMNEI V. BOERESCU Şi ochi dulct, galeş! de gazele, Dar mai puternic me urmesc DOI ochi mari, negri, ce lucesc Ca do! luceferî pintre stele. Când soarele-î pe asfinţit, In el găseşte-un curb dorit, In el se culcă şi s'ascunde ; Apor, când pleacă despre zorr, EI îr preface 'n negri sort, PIinI de-o lumină ce pătrunde. A cur să fie pe pămînt Acele vii minunl, ce sînt De toţi privite cii-adrnirare ? Mult aş dori, dacă aţi vrea, Ca să respundeţr, Doamna mea, L'această simplă Întrebare . Bucureşt.f, IS8I. COJ2Z'orhrz literare, xvr, 1882-83, p. 382. 523 [524] x PUlI CLOSCII (1) 1 n CişmegiuJ verde, brănduşi de primăvară, Sub chipuri drăgălaşe de vesele copile, Apar ca nişte z îne din lumea legendară, Ce morţilor din groapă ar şti să de e dile. Ridend, ele vînd tufca ; dar aspra băutură Devine-un nectar dulce sub dulcea lor privire. Ferice care soarbe macar o picătură, Pe care-a disrnerdat-o o gingaşă zimbire ! (1) Versurt scrise în grabă, cu ocasiunea serbărcf din Cismegii1 in folosul incendiaţilor din Focşanî. [525] I , I I , • I FurI CLOSCI! PriviţI! Ele se mişcă în raze vif de soare, Inveselind chiar cerul cu fapta lor cea bună, Căci ele-s put de cloşcă, miloase, 'ndurătoare, Şi sfînta Caritate în juru-f le adună. Rernâne 'n admirare ori-cme le priveşte, Odrasle-a Romaniei cu graţioase darurj, Blândr îngerI care vesel, când lumea pătimeşte, Revarsă-o rouă lină pe trista omenire .. ZîmbiţT, copile scumpe, acelor arşf de focurt Zîmbirea virginală e un ceresc tesaur. VOI ştiţi a scoate mană din rîsete şi jocurj Şi ţuTca s'o prefaceţf în ploaie chiar de aur ... Din crengi o păserică măestră dice : « Oare « VOl, care stingeţI focul din suflete cu chin uri, « Gândit-arî vre o dată ce flacări ardetoare « Curând o să aprindeţi în a junimer sînurr?» Dar fie ce-a fi, lumea v'admiră, mult ferice ... Prin VOI, de cruda soartă serrnanuluf nu-l pasă. ŞI. ori-cine bea o ţuTcă din mâna voastră dice : « A! de-aş avea o cloşcă şi pUI ca vOI în casă 1» Mitceşti, 188:2. După ma1J11scriplttl a"tont/ul. 525 [526] XI PE ALBUMUL PRINCESEI MARIA STIRBEI 1 n Asia vedut-arn pe-o apă curgătoare O lebădă frumoasă plutind, albind la soare, Cu-aripele umflate de-un vînt recoritor, Ca pânzele rotunde al' unuI vas uşor. Părea chiar o amforă scăpată 'n apa vie De Hebe, care varsă în ceruri ambrosie, Şi gâtu-r ca o toartă de-argint se rotundia, Când lebăda la umbră pe pept se netediă. [527] PRINCESEt MARIA STIRBEI 52 --------- ------------,\- Ea se ştia pe sine divină şi frumoasă De când s'ascunse Joe în forma-t graţioasă, Şi Iina-t lunecare cu nobile mişcărt Re-arnintiă de timpir anticelor credărt. Dar culmea 'mpodobireî şi splendidar coronă Erau cind pui ca dînsa, născuţi în nalta zonă, Părând fieşte-care un alb mărgăritar Din salba Afroditei cădut ca un scump dar. Princesă, când ferice te-am întâlnit în lume Cu-a tale copiliţe, minuni cu dulce nume, Gândirea mea sburat-au în teara de magii, In Asia, curb verde de lebede-argintiL Şrarn dis : între poeţir, ce gloria vînează Şi imnuri numeroase pe liră întoneaza, Şi tu al poesiet porţt falnic diadem, Tu ce-al făcut în lume un mult frumos poem Poem în cincr tablouri măestru 'mpodobite, Cu ochi divinî, cu graiurr cereşti şi mult Iubite, Cu toata fărrnecarea înalte! poesir, Ce morţilor dă vteaţă şi suflet celor vil. Bur ureşt'i, I882. COflvol'birt literar«, XVI, r882-83, p. 381. [528] XII S O NET TRIMIS !lEGINE1 SPRE MULŢUMIRE PENTRU MAESTRA SA LUCRARE ARTISTICĂ PE PERGAMENT: CONCERTUL îN LUNCĂ. ILUSTRAT. H rătat-am Luncit lucrarea de zînă, Prin care concertu-l l'aî înnemurit, Şi ca'ntr 'o oglindă scăldată 'n lumină Lunea radioasă cu drag s'au privit. I r [529] SONET Frunzele mişcate de-adiere lină, Oaspeti)' sel veselî, dar cu glas urrnit, Florile-t cu gura de miresme plină , Pân' şi macul însuşt din greu somn trezit, Me 'ntrebară 'n freamăt, vroind a le spune: « Cine-au putut face splendida minune, «Ce pe nOI ne duce sus în cer deschis o Le-am spus: « E Regina! rnândra ţesetoare « De raze de lună cu raze de soare, «In care Ea prinde ce I trece prin vis? După manuscriptul autoni/u,_ 4600I. - Alecsmulri. - Poes ii, lI. 34 529 [530] XIII CÂNTECUL LUI NOE JUNIOR }-{ runză verde ele scum pie ; M'am născut sub crengT ele nuc, Intre dor butuci ele vie Şi 'n cântarea unul cuc. Mana ce 'rnl cădu pe gură, Când 'n lume m'am trezit, Fost-a dulcea picătură Din un strugur aurit. � I [531] CÂNTECUL LUI NOE JU:'lIOR Frunză verde ele cicoare; Cât am fost pintre copil, Mi': 'ngânal voios la soare Cu voiase ciocâriiî. După ce-am mal prins la dile, Inceput de-a alerga După sprintene copile Şi cu ele-a me 'ngână. Frunză verde de sulcină ; Multe-am prins din ele "n sbor, Dar n'a fost elin a mea vina, Ci mal mult elin vina lor. Căcî g-uriţa lor nu tace ŞT-ochil lor cel plin! de foc Dic : «ŞeSIY bine, nu-rnf da pace, « FugI în colo, stai pe Ioc.» Frunză verde ele fetică ; Nalt crescut-am cât un plop, Fără grijă, fără frică De cutremur şi potop. Eu nu ştiii de sunt pe lume Alte lacrimî care curg, Decât cele ce fac spume Şi din strugurI dulci se scurg. 531 [532] 532 CÂNTECUL LUI NOE ,JUNIOH Frunză verde de scumpie; Dee Domnul ca să mor Intre dot butuci de vie Sub un soare zîmbitor; Trei mrerlusce 'n patrafire Să ceteasc' al meu prohod Şi să-rnf dee 'mpărtăşire Dintr' al viei dulce rod. Sinaia, l882. După manuscriptul autorulut, [533] f I I I I tJ I I � I I [ XIV POETULCI MISTRAL Dor Mistralt în lume sînt. Unul cântă Şi încântă Ca ° harpă dulce '11 vînt. Altul muge Şi distruge Tot ce-atinge pre pămînt. [534] 1'i34 POETULUI MISTH.AL Unul face cu-al seu gralU Să 'nverdească , Să 'nflorească Pom'! şi inirnr ca în raiii, Altul trece Crunt şi rece; Seacă inirnr, seacă plaiii. Cind Mistralul cel duşman Suflă, sboară Şi omoară Tot ce cauţt în liman, MergI, grăbeşte De găseşte Pe Mistral dela Marlan. Şi poet de vre! să fii, Fă la soare Vînătoare Prin Alpiile-albăstrir, Şi-o primblare Lin, pe mare, Printre Insule-aurit, [535] POETULUI MIBTRAL ----------------- Iar de vrei pe verde mal Să dud vreaţă Cu dulceaţă, Dee-ţf Domnul mândru cal ŞI-O iubită Inzeită, Ca Mirela luf Mistral. Maill ane , 188z. Dupii lJlalluso-iptu! autorulu'. 535 [536] xv B RIN D .b ub cerul splendid al Proventir, Eu, cântăreţ din răsărit, La vot, maestri al cadenţit, Vin şi ve dic : Bine-am găsit! Vin de departe, mult departe, Atras de-al vostru vesel chor, Să cânt cu vOI şi să ieu parte L'această curte ele amor. [537] BRIND Sufletul meu e ca o mare Ce oglindează 'n al el sîn, Că-o lină, lină legănare, Al cerulut întreg senin. Ah! de ce n'am în astă oră Al măriî ritmu triumfal, Să cânt pe nobila Izoră (1) Cu graIul dulce provenţa!. Să celebrez, precum ÎmI place, Mănosul plaiii, unde resar MasIinul iubitor de pace Şi falnicul viteaz stejar. O! plaiii Iubit, o 1 cuib de soare, Tu me pătrund] de dulci fiert, Căcl nu cunoşti altă ninsoare Decât acea de fulgI de flori. 537 (') Clemence Izaure, fondatrice des Jeux Floraux il Toulouse. [538] 538 BRIND Ca mult poetica Valcluză i Resuri' al teu poetic graiu; Orr-cine poate să-I audă, Aude, ca prin vis de raiii, Cântând Mirero zimbitoare Cu viersu-f gingaş, virginal, Căcî tu eşti teara 'ncântătoare;' Căcf tu eşti teara lui Mistral. Eu am plecat în lungă cale, Pe urma soarelui ceresc, Să fur din focurile sale O rază ca să 'ntineresc, Dar am zărit a ta zimbire, Provenţă, şi am stat pe loc, Căcr raza din a ta ochire E pentru mine mai cu foc. Cu tot ce am mai bun în mine, Cu al meu suflet Iubitor, V'aduc urările de bine Ale Românulut popor. [539] 1 ţ l BRIND Felibri, fiI al Poesier, Iubiţr, cântaţi armonios, Ve 'nchin acest brind al frăţie) Sub al Provenţeî cer frumos. Montp cl licr, 1882. Du}" mallliscriptui autorulu'. 539 [540] XVI PATRU REGINI (CITIT LA ADUN AH EA LlTERAHĂ DIN ALBr) patru surori de nalt renume, Reginr cereşti cu semne 'n frunte, Au fie-care 'n astă lume Un tron înalt pe-un vîrf de munte. Una-r ardentă şi măreaţă, Una-r avută, generoasă, Una e dulce cântăreaţă, Una mar mică şi frumoasă. [541] PATRU REGIN! Ele se ţin cu drag de mână. Soarele stă să le privească, Căci fie-care-I o stăpână, Fiind de viţă 'rnpărătească. Cele mal marf trei suverane, Cu sorioara lor mezină Preschimbă în patru limbi romane Vorbire de iubire plină. Ele dic : «Scumpă Românie I «Mult ai fost tu de nOI departe, «Iară de-acum pe vecrnicie « Nimic n li poate-a ne desparte. « Avend tus-patru o menire, «Sub cer de-acum pe tot-deauna C( Vom face 'n veciruca unire «Din patru inimi numar una! 1) Priviti I Pămîntu 'ntreg tresare! Carpaţi şi Alpt cu fruntea 11 ..::> Unealtă de hrăpire, cu şease bal în jug ... Cârnpia năvălită luceşte verde 'n soare, Dar un fior pătrunde în orr-ce fir şi floare, Şi via ciocârlie cântarea şl-a curmat, Şi zarea se 'nveleşte c'un nor întunecat. Din capetul câmpie) incepe plugul rece Să tragă brazda neagră pe locul unde trece, Şi pajiştea atinsă greU geme ne'ncetar De-a fi 'njumătăţită prin ferul blăsternat. Văzduhul se resună de strigăte de ură Şi plugul lasă 'n urrnă-Y, în verdea bătătură, O rană lungă, largă, din care amărît Se 'nalţă 'n cer blăsternul părnintulur răpit. Şi tot Înaintează plugariI... cind de-odată O Ialnică Româncă în cale se arată, Frumoasă, tristă, naltă, pe frunte cu ştergar Şi c'un pruncuţ la sînu-I, păşind măreţ şi rar. Ea vine şi în faţă cu boi] se opreste, Din ochf aruncă Iulgerr, apor aşa grăeşte : « Vret să ne prădr tu, Vodă, avutul strămoşesc? « A! dacă nu al teamă de trăsnetul ceresc, [633] PLUGUL BLĂSTElYlAT 633 « Na 1.. di să treacă plugul pe-al meu copil din faşă, « Ca să-ţf rernâe 'n lume pomină ucigaşă.» Ea dice şi depune odoru-I lângă bal Minune 1 ... Cel din frunte, plăvanit amândor, Cu ochf plinT de blândeţe pe dînsul capul pleacă, II miroase; el rîde şi el nu vor să treacă. In lăturr ' strig& Vodă, şi glasu-r răguşit Se pare de păcatu-I În pept înădusit ; Iar falnica Româncă pe sînu-I alb cruceşte A sale braţe albe, obrazu-sf desveleşte Ş'adaoge "n Glas tare: «Mal bine 1110rt de mic, "Decât s'ajungă 'n lume prin tine un calic. « Dă! trage brazda, feară, şi 'ngroapă la olaltă, «Alăture cu pruncul, mândria ta înaltă Il) Năprasnic atuncT Vodă c'un biciti cumplit de foc Loveşte 'n ba! să-I mâe, dar boii stau pe loc S'acopere copilul cu-o caldă înfăşare Prin aburi! ce ese din eleasa lor suflare, Şi cTocârlia 'ncepe cântările-a-şr urma Şi mama În uunire 'ncepe-a lăcrima. «Muere I strigă Vodă turbat, schimbat în feară, « Peri deci şi tu pe brazdă şi ţincul fraged peară !» [634] 634 PLUGUL BLĂST.l!:MA'l' Nebun el se repede, dar n'a făcut do! paşt Şi rată că tufarir se mişcă a vrăjmaşr, Şi lată că s'aude un glas de resbunare, Şi Iată că se vede o gloată 'n fuga mare, Venind cum vine zmeul pe aripă de vînt, Cu-o falcă sus în cer ur I şi alta pe pămînt. Rezeşii sînt, rezeşir I. .. Fugiţi, peritt cu toţii. Păcatul ve ajunge, neferr şi Domn, Val hoţiI! Rezeşii în urgie s'apropie de vOI Ca să ve pue 'n jugurI, să daţI plugu 'napor. Dispar în clipă hoti! şi zarea se deschide, Şi gloata strigă: Oarba 1 .. şi copilaşul rîde. După illa1Z2Iseriptu! autoru/uz. [635] I I � I j XLVIII LEGENDA CRINULUI o raza răsletită de soarele apus Se 'ntârziese 'n cale-I făra privi pe sus Şi nu ştia, serrnana, cum, unde să apuce, Să scape de-ale nopţiI făţarnice năluce. In fuga-T, spărrnintată, de arborr se lovra. Lucirea-I scânteindă o clipă se ivra Pe cârnpurr, văf şi dealurt, pe ape curgătoare Şi se perdea în umbră sclipind tremurătoare. [636] 636 ��� LEGENDA CrHNUf,UI Se 'ntârziese l .. fapta-f era de nerertat, Căci soarele plecase pe frunteî nourat ; Dar cum să nu 'ntârzie, când ea fu ocupata Din zorî să încălzească un mic mormînt de fată? Mormîntul era umed s'un glas de îngerel, Slab, plângator, mult jalnic eşia gemend din el, Dicând : « O! mamă, mamă, e frig, peptul rne doare, « Nu me lăsa 1..» Şi raza uitase mândru! soare. Acum ea rătăcise în sboru-I sfiicîos Pe-un câmp întins selbatic, pustiu şi năsipos, In care, singurică, o frunză vestejita Venra de vînt adusă din zarea înnegrită. Lumina, radioasă ca visul ele noroc, S'apropie ele frunza oprit' acum pe loc, Şi rapide ca g·ândul în sinul el pătrunde, Se face ghem de aur, de noapte se ascunde. De-odată, la caldura elin oaspele-r ceresc, Prin frunză trec ferbinte fiori ce-o înverdesc. Ea prinde graid �i suflet, şi razer blânde dice : « Tu, fulg ele soare, noaptea cum te găseşti aice r» [637] LEGENDA CRINULUI 637 --------------- "Ah! Îl respunde raza, rernas-am pe pămînt, «Lipită până 'n seară de-un mic duios mormînt, «Iri care-o copilită, sub peatrănăduşită, "Suspină trist şi cheamă pe maica el cernită.» - « a şfiii 1 .. eu făceam parte din patura de flori «Depusă pe-a el raclă de scumpeler sur orf. «Sub lacrimele mamei uscatu-ru'am în clipă "Şi m'a adus aice un vînt pe-a lUI aripă. « VaT! fată-ne-aruândoue perdute in pustiu «Ca drăg ălaşul Îng-er ce zace în sicriu, «Dar s'aşteptăm aice vorosul fapt al diler, « Fiind însufleţire de sufletul copiler.» Şoptind În întuneric plăpânde-aii adormit. a rouă, mană sfîntă, din cerurf le-a stropit, Şi 'n loc de-o frunză neag-ră şi de o rază albă A doua di crescut-a un crin cu fruntea dalbă. Aşa se nasc pe lume minunile de florr. In ele reînvie copiif zîmbitorr ; Dar nime nu pricepe mal bine-a lor mistere Ca inima de mamă, dorită ŞI sting-here ! ... După manuscriptul autoruluI. [638] XLIX IMN CĂTRE SOARE o !,� Soa,re, Cr�ato:lll, can� �e pe tronul seii 11-a dis sa fii, vrend lUl1l11 sa dea supremul bine, Atunci El cu mândrie s'a oglindit în tine Şi chipur sfînt rernas-a in vecî pe discul teLl. Atunci o liniştire profundă s'a lăţit Pe neagra frămîntare ce clocotea în chaos, Şi lumile gustat au întâiul lor repaos, Şi cea întât z îrnbire sub ceruri s'a ivit [639] ţ il II " l' lMN CĂTRE SOARE AtuncT o armonie sublimă la auz Eşi din a ta harpă cu strunele de rază Şi 'n noapte-i Universul fu vesel ca să vaza. Pe calea vecYnicieY eternu-r călăuz. O! soare fără umbră, o I splendide izvor De vîeaţă, de rodire, de cânt şi de credinţă, Prin tine se afirmă inalta Provedinţă, Din tine-a plecat sborul cerescului amor. Tu geniuluI falnic dai aripr Ş! cununî, Tu ornuluf ce moare însufli dor de <;lile, Tu daf un dulce farmec ia flori şi la copile, Ce sînt a tale firce, minune 'ntre minuni. A tale zorr sînt dalbe, măreţ al teLi apus Păşind cu maestate în calea-ţi ideală, FormezI o luminoasă arcadă triumfală, Prin care omenirea zăreşte Domnul sus. Din toţi nenorociţii, cel maf nenorocit E orbul, ce nu vede sublima ta splendoare, Din toţi, cel mal cu parte �i cel mal fericit E vulturul, ce poate să te aţinte,-o! soare, 639 [640] 640 JMN CATRI<; SOAm, Eu, mic atom, în lume perdut, neînsemnat, Te port în al meu suflet cu 'ntreaga ta mărire, Căc! vecrnic el se 'nalţă spre tine 'n strălucire, Ca razeleţf la curbul ele unele au plecat. In tine creel o! soare, ele tinemf este dor, Prin tine cunoscut-am văpaele Iubiri i ; Cu tine-am fost tovarăş pe calea fericiriî ; In tine-am sorbit vreaţa , în tine vreii să mor 1 După llla1ll1ScriP/lI! !/ltll'rufll!. [641] j J L SOARELE (FRAGMENT) o ! soare! veselie, viea ţă, 'ntinerire] A lumilor podoabă, a ceruluf zîmbire 1 Destindetor feeric de aripr sburătoare, Deschidetor maestru de glasurl cântătoare, Alungător de visuri, de griji, de g-ândurr rele, Absorbitor de umbre, culegător de stele, Ochiti splendid, care 'n tine oglin�lr întreaga lume, Ador a ta lumină, me 'nchin la al tNÎ nume, Şi simt că făr' de tine tot omul în orbire Lipsit ar fi de dile, lipsit de fericire 1. .• • • • • oi . După 1Jtanuscriptul autoruluf. I i I ji 46001". - Alecsandri. - Poesii. Il. 41 [642] 640 LI PE UN ALBUM pâcla deasă 'rnbrobodeşte munţii nalţr, piini de verdeaţă, S'a lor frunte re-apare albă 'n fapt de dimineaţă. Astfel crâncena durere, pe-un cap tîner când s' apasă, Intr'o clipă strivitoare cu per alb în urmă-I lasă. o crudirne-a pătimiril l .. mâna ta distrugătoare Pare-a stinge focu 'n inirnr s'al vieţii falnic soare; Dar acel ce are parte de avîntul poesiei Poartă 'n veci ardend în suflet viul soare al junieI. [643] PE UN ALBUM 643 Fie capul nins de vreme, gandul ferbe, odrăsleşte, Ca brânduşa nădusită sub zăpada ceo 'nveleşte. Vie-o rază de Iubire, vie-un vînt de primăvară, Ca prin farmec geniu, floare, din morminte es afară. EI cu foc mai dulce cântă, reintrat în vieaţă nouă, Ea mal vesel străluceşte în lumină şi sub rouă; Căcl durerea ca şi earna au menirr re' nvietoare : Earna scoate flori, durerea cântece pătrundetoare. Du/,/i IJtanuscriptul autorului, [644] LII FLORILE DELA SINAIA pe costişul înverdit Mir de flori au răsărit, Şi se 'naltă pe picioare Ca să vadă diua 'n soare, Prin fereastra din Castel, Unele sboar' un fluturel, Pe Regina lor Iubită Si de-abie întrezărită. V reu să afle cele flori Ce urzeşte Ea din zor!? [645] FLORILE DELA SINAIA Ce lucrează, cum lucrează Pân' ce noaptea se'nstelează i"; Statul lor însăf prea mic Şi nu ved ele nimic. Triste-atunci, ca vai de ele, De-a fi scule mănuntele, Roagă fluturul uşor Să 'rnplinească dorul lor. El de geam se şi lipeşte, Şi privind, aşa grăeşte: «Sorioare, v'adunaţt <Şi cu drag me ascultaţi. « Dalba noastră de Regină, « Căref Pelcşul se 'nchină, « Cântă, scrie, sau citeşte, "Sau maestru zugrăveşte dntr'un curb de adăpost, « Cum nu este, nici a fost, « Unde artele frumoase "Prin obrecte preţioase « Incadrează minunat «Capul Er încoronat. «Imprejuru-I stau grupate « Copiliţe alintate, c Ridetoare, cu ochi vn, "Ce se 'ntrec în veselii. 045 [646] 64C 646 FLORILE DELA. SINAIA « Una versurt recitează, « Alta 'n catifea brodează, « Alta joacă din clavir, «Aiia-şi pune-un trandafir, « .';)i Regina câte-odată, « De.a lor frearnet încântată, « Se trezeşte ca din vis « Şi cu dînsele 'ntr 'un ris « Lasă mintea-! gânditoare <, Pe pămînt să se coboare. «Dar tăceţi, nid mai şoptiţr, « Nict chiar frunzele clinti ţi, «Căcr Regina 'ncet se lasă « Pe o pernă de mătasă, « Ca să guste·un somn uşor, « Păstrând chipu-l zîmbitor. « Ochiî el se 'nchid în clipă, « Cum îşi strînge-a lUI aripă « Fluturaşul din senin, "Când se pune pe un crin. «Somnul el e drăgălaş «Ca de fr8ged copilaş «Legănat sub o maramă "Pe sîn alb duios de mamă, « Şi 'rnprejur de capul seu .Fac un splendid curcubeu [647] FLORILE DELA SINAIA «Mir de visuri Îngereşti, -Care vin din lumi cer eştî.» Floricelele uimite Stati tăcute, liniştite, Şi cu toate Într'un g'ând Dic în chor şi dic pe rînd: ,Fie-l diua, ca şi faţa, (. Ca şi vara cu verdeaţa 1 « Fie-I somnul dulce, lin, ,Ca şi sufletu-f divin l s După malluscriptul autoruluI. 647 [648] LEI EARNA LA SINAIA prin a negurilor sită de cu noapte earna cerne, Şi pe dealuri şi pe cârnpurr un gIulgiu alb şi trist aşterne. Unde-a fost verdeaţă dragă, unde-a fost vTeaţă cu florr Zace moartea îngheţată, trece vifor de fiorî. Insuşf soarele, Iubitul, de: mâhnire se pătrunde, Şi, ca să n'o vadă, fuge şi departe se ascunde. [649] EARNA LA SINAIA 649 Val! ce-o să devie lumea, sub acest cumplit troean, Ce lungeşte diua 'n veacurf de urît şi de alean? In zadar jăleşte omul Încântările naturii, Sbor de paserr, curs de ape, mângăerile căldurii, Earna, baba pisrnătară de-ale Iumif veselit, Vrea să stingă de sub ceruri" şi luminf şi armonii'. Insă mintea-r e timpită de a grijilor povară, A uitat, din fericire, că frumoasa primăvară S'a retras cu tot avutul mândref sale tinereţi Pe obraze de copile şi în suflet de poeţi. Străluciţi cu-al vostru farmec, VOI fiintt încântătoare, Şi prin ochii voştri veself cerneţt razele de soare, Acordaţf a voastre lire, fir al ceruluf senin, Şi schimbaţi în eluda ernil fulgiI albf în flort de cnn. [650] Imprejur de-această masă, unde seara se adună, Uitând lumea, noi să rîdem, să cântăm cu voe bună, 64 650 EA1:cNA LA SINAIA Fă,' a mal privi fereastra, după care tremurând Earna stă şi ne pândeşte ca o feară, cu reu gând. Ea de nunta sa cu gerul cojoc alb şI.a pus pe spate, Dar, de hîdă ce-I, o latră cânit spăriaţt din sate, S' o alunge umilită peste noiie ţeri şi marr, Mult departe de Castelul ce resună de cântări. Iar de va cerca la anul pe la nOI să vie rară, S'o primim ca şi acuma cu a rîsulut fanfară. După manusC1Ipfu( autoru!ul. [651] LIV BALADA PELEŞULUI Plânge Prahova ele vale Şi se vaetă mereu, Tot ducând în a sa cale Dorul PeleşuluI seu. Tulburată se repede, Vrend de stânci a se isbi, Căci CU dînsa nu-l mar vede Rivnitor de-a se Iubi, [652] 64 652 De când apa curgătoare Şi cu soarele ceresc Au menire 'nvietoare Pentru sinul pămîntesc, Dându-t vjeată şi rodire, Veselie şi noroc, Ea, prin dulce recor ir e, EI, prin razele-I de foc. Peleşul cu stemă 'n frunte Şi 'n vesminte de cristal Venîa dilnic dela munte, Peste maluri dând năval, Şi toţi bradiî, În mirare De-a-I vedea clocotitor, Frernetau cu întrebare: Unde-I duce viul dor? El sbura cum gândul sboară Prin selbatice pădurr, Locuite-odinioară De urşt mart, de marf vultur]. Şi mergea ca să se culce, Plin de VI eaţă ferici t, Pe al Prahovel sin dulce, Ca 'ntr'un leagăn mult iubit. [653] BALADA PELEŞULUi S'amândor 'n desfătare -, Se duceau întrulocatf Pană 'n jos, dela hotare, Mult departe de Carpatî, Veselr, rătăcind prin lume, Sub cer ve cînic zîmbitor, El, urtând chiar al seu nume, Ea, chiar locu-I de izvor. Bune vremI erau pe-atunce, Când ursitulur din stand Nu-I păsă ca să s'arunce Peste rîpele adâncr. Il mana dorul, ce este Dulce-al inimi! avint, Care trece ca 'n poveste Peste mărf şi sub pămînt. II Intr'o di ... aşa se spune, Călătorul tinerel Zări 'n drumu-l o minune, O minune de Castel, Ce 'ntr'o clipă răsărise Din pămîntul scorburos Ş'a lUI porţr cu drag deschise Unul Rege glorios. 653 [654] El ve <;h'l trecând drept soare Pe sub codrii bătrîuest l O Regină cântătoare De balade româneşti, ŞI frumoase mărgărite Pe selbatice potict, Şi pe drumuri năsipite Urme de picioare miel. Şî-au<;H ce nu s'aude In desi mile din munţf, Nu urlat! de feare crude, Nu caderi ele bradt cărunţr, Ci divina melodie De dulcr glasurî argintiI Şi de organ ce re'nvie Jalea morţilor COpil. Fărrnecat, Peleşul şede Pe o stâncă, 'n loc oprit. Vede şi nu-I vine-a crede. Simte ce n'a mar simţit. Ca şi dinsul în Uimire Munţiî verdf cu creseet alb Aţintesc a lor privire Pe Castelul acel dalb. [655] BALADA PELEŞULUI --- 655 Splendida naltă clădire, Ce străluce-acum sub cer Cu maeastra 'rnpodobire Unuf mândru juvaer, E menită să devie In present şi 'u viitor Curb VOIOS de ospeţie, Cuib de glorii şi onor. III Iată Regele soseşte Lângă Peleş gânditor Şi·l întreabă, de voeşte Ca să-I fie de-ajutor, Căci e june şi e tare Cât opt-deci de z meişorf Şi cu braţul lUI e 'n stare Să 'nvîrtească roţi de mort. Pelesul l'aşa cuvinte Se trezeşte ca din vis. Zare nouă "n a sa minte De odată s'a deschis. Bucuros el la turbină Se repede chtar din zort, Ca să macine lumină De la fulgeriî din norî. [656] BALADA PELEŞULUI Şi de-atuncr, când noaptea vine Lunccând pintre arinî, Aste locuri le vedf pline De fantastice lurninr. VeI feeric se în tinde Peste falnicul Castel, Ce ferestile-şr aprinde Ca de-un soare-ascuns În el. Diua, Peleşul lucrează Cât un uriaş vînjos, Iar când diua Înserează Redevine Fet-Irurnos Şi 'n Castel apa! apare Cu 'n pas vesel, triumfal, Căcr e Naşul seu şi are Loc la prânzul cel regal. Intre flori şi 'ntre copile, Intre ambii Suveran), El s'arată mic de <;lile, Desi are mii de anf , Şi Regina 'nveselită li dismeard' adese-orj Pe·a lUI coamă împletită Cu brilrantt scânteitorf. [657] I 1 BALADA PELEŞULUI Apor, mân drul, după cină, La toţi lasă remas bun, Saltă sprinten, se închină Şi, plecând ca un nebun, El se duce să se culce, Plin de vfeaţă, fericit, Pe al Prahovet sin dulce, Ca 'ntr'un leagăn mult iubit. Ea îl mustră cu blândeţe Şi-I tot dice că-i păcat De a perde 'n tinereţe Cursul seu neatirnat. El respunde 'n veselie: ,< Mândră fif de-al meu noroc, «Dic luminii ca să fie, «Şi lumină e pe loc l » Dupit lJlauus(riptul flzt!oruluY. 46.oOI. - Alecsandri. - Poesii, Il. 42 [658] LI' PE UN ALBUM De. vrei să scriu p,e-acest �.lbum Frumoase versuri ca ŞI une, Cerească floare al teu parfum Imbete sufletul din mine. De vrei să cânt cu gingaş dor Tot ce inspir a ta privire, Deschide-rut ceru 'ncântător Prin îngereasca ta zîmbire. [659] PE UN ALBUM Deaî vrea să-mi SpUI tu un cuvînt Pe care nu 'ndrăznesc a-ţi dice, Eu m'aş trezi chiar din mormînt, Ca să te cânt VOIOS, ferice. Dup" m anuscriptu: a1,torulu" 65\1 [660] LVI SCRISE PE MORMINTELE DELA SEGENHAUS·MONREPOS·NEUWIED. �a Pontiful, care duce pe cap darurile sfinte, JMuntele pe culme-t poartă aste pa cinice morminte. Rugă, dorurr şi tămâie iau spre ceruri sborul lor Şi s'apropie de ceruri lângă sufletele lor. Dllpă llIanuscriptul asuoruiu), [661] LVII DESCÂNTIC RăsaY soare Frăţioare, Cu 44 raze ardetoare. 40 ţine-ţi-le, 4 mie dă-mi-le, Doiîe 'n frunte Mai mărunte, Doiie mar scânteitoare Peste ochf şi ţîţişoare. [662] = 602 DESCÂNTiC Soare luminos, Cât estt de răzos, Cit eştt de frumos, Aşă să fiii şi eu frumoasă, Răzoasă, Luminoasă In ochii mândruluî meu, Peţi-rni-l'ar Dumuedeii l După raanuscriptu! autorul,,'I. [663] LVIII ADIO LA PLEOAREA MEA DIN CASTELUL PELEŞ 1 fi ora de plecare pe-a 'nstrăinărif cale, Eu fac un trist adio �i vesele urărf Şi ţerii, şi Reginei, şi Maestătif Tale, Treime strîns cuprinsă în dragde-m'î sperărr. Tu, prin înţelepciune şi dalba vitejie; Regina, prin comoara-i de daruri sufleteştj, Şi ţeara, prin avîntu-I de-o mare 'mperăţie, Ve completaţi cu fală sub ochl dumnedeeştl. [664] Noroc şi vreaţă lungă şi glorie deplină Să ve reverse voiie puterea cea divină, Ca să 'rnplinitf destinul ce este 'n ceruri scris. Şi rrne facă-mT pa rte ca să revin aice Şi în Castelul Peleş, uimit, să cânt ferice Minunea într upărif a scurnpulut meu vis. Nu, Dunărir nu-t pasă de-a vîntului turbare. Ea curge maestoasă spre mândru} r esărit. Ca dînsa, omul neaoş şi cu menire mare Prin valurile lumii păşeşte liniştit. Tu, Sire, 'n România făcând descălecare, La fapte glorioase de cer predestinat, Cu spada neinvinsă l-ai dat neatîrnare, Cum se cuvine Ţeril ce-I demnă-a fi Regat. Şi însă-ţi mat rernâne, o! Sire, multe-a face! Pas dar tot înainte, trecând măreţ, în pace, Prin sgomotul nemernic de patimt mişeleştr. Carpaţii nalţî, cu care trăeşti în înfrăţire, Pe fruntea-ţi coronată ţintind a lor privire, Spun astădi cu glas tare în lume cine eştt. [665] ADIO LA PLECAREA DIN CASTELUL PELEŞ 66 Dar tronul ca şi rîul aspiră ca să crească l.. Eu, care din junie stătut-am neclintit Cu inima lipită de ţeara strămoşească Şi toate-a el avînturf profund le-am resimţit, Ştiu ţeara ce voeşte, ştiu ce doreşti tu, Sire, Cunosc a tale visuri de Rege creator Şi gându-ml se uneşte sumeţ cu-a lor mărire, Ce umple zarea largă din vastul viitor. Vrem într'o di Carpaţii să 'ncingă 'n astă lume O Românie 'ntreagă şi demnă de al el nume, Crescută şi 'ntărită sub sceptru-ţr legendar. Vrem falsele hotare dintre Românr să peară S'acest castel feeric, clădit la colţ de ţeară, In centrul Româniet să luce ca un far. ,888. După Jllan1tSC1-iptU! autoruluI, [666] LIX UNOR CRITICI V OI, ce cătaţf defecte In scrierile mele Şi intonaţt fanfare când co nstat.iţf în ele Greşeli, imagini slabe, cuvinte ce ve par Lipsite de-armonie, erori chrar de tipar,- VOI care ve daF truda de-a şterge de pe lume Tot lucrul de-o vieaţă întreagă şral meu nume, De ce atâta rîvnă ş' atâte opintirf Ca să aflaţt în mine a voastre însuşirr? [667] UNOR CR1TH.:1 Poetul care cântă natura 'n înflorire, Simţirea omenească, a Patrie! mărire, Chiar slab să-I fie glasul, e demn de-a fi hulit, Când altul vine 'n urmă cu gla� mal nimerit? Şi oare se cuvine, şi care-I cu dreptate De a schimbă în crime a sale miel păcate? O! critic! buni de faşă; poeţr În şeapte lunf, Vulturul nu se mişcă de-un ţipet de lăstuni. 667 Ori-care păsărică îşI are cmpirea, Ce 'n treacăt pe-astă lume încânta audirea, Nălţând un imn la cerurf prin alte imnuri mif Ş'adăogâncl o notă l'a lurnif armoniî. Am scris eu multe versurt, şi poate chiar prea multe, Dar n'am cerut la nime cu drag să le asculte, Nici mi-a trecut prin minte trufaş ca să păşesc In fruntea tuturora ce 'ntr'una versuesc. E unul care cântă maf dulce de cât mine? Cu-atât mal bine ţeri), şi lUI cu-atât mar bine l Apuce înainte s'ajungă cât de sus,- La resăritu-I falnic se 'nchin' al meu apus. Iar VOI, care asupră-mi săgeţi tocite tragett, Cântaţi, dacă se poate, fiţf bunf şi nu mai rageţT 1 Mirceştf. Dujă l/lallUSO"ijtu! autOiul,,'!.