[106] SCEN A XI LUNĂTESCU, TREI PRIETINI LUNĂTESCU: Bine-aţi venit, fraţilor, că v-aşteptam cu nerăbdare. 5 UN PRIETEN: Aşa, hoţule, pentru ca să ne iei paralele. LUNĂTESCU: în puterea prieteşugului ... PRIETENUL: Foarte-ţi mulţămesc de prieteşug, vere. Iată trii sări de-a rîndul de cînd perd necontenit. Nu mă pot scula o dată fără ca să nu întru platcă. JO LUNĂTESCU: A cui e vina, dacă nu ştii să gioci? PRIETENUL: Nu mi-i învăta d-ta cărtile? Eu care le gioc de douăzăci de �ni1... lan' să vezi cum am să te frec în astă-sară. (in timp ce vorbesc, un f ecicr aşează masa de cărţi, aduce 15 luminări, cărţi ş.c.l.) LUNĂTESCU: Vorbă multă, sărăcie. (Arătînd masa.) In faptă se cunoaşte omul. .. Poftim. (Tachi cu dci prieteni se pun la cărţi; al treilea priueşte.} PRIETENUL: Preferanţul giucăm? Cîte zăce parale fisa? 20 LUNĂTESCU: Cum îţi vroi ... Eu fac cărţile. (A mestecă cărţile ŞI: le împarte.) Ce noutăţi aţi mai aflat astăzi? PRIETENUL: Tot cele de ieri şi de-alaltaieri ... Nimic. LUNĂTESCU: Cum? N-aţi văzut pe nime? 25 PRIETENUL: Ba am văzut o mulţime de irozi pe uliţi. LUNĂTESCU (scăpînd cărţile din mîni): Irozi! (In parte.) Iar irozi şi tot irozi! PRIETENUL: Na! c-ai făcut mai-donne ... ŞI ce cărţi bune aveam! 30 LUNĂTESCU: Pardon! PRIETENUL: Pardon, pardon, dar preferanţu-i pe bani. S C E N A XII Cei denainte, TA RSI Ţ A (cu mantelă şi capelâ ] TARSIŢA (întrînd prin dreapta): Sluga d-voastră, bo- 35 ieri. 106 [107] PRIETENII (închinîndu-se): Sărut mînuşiţile , cucoană Tarsiţă. TARSIŢA (aproPiindu-se de Lunătescu ): Cum îţi merge norocul, dragă? 5 LUNĂTESCU: De-abia am început: dar nădăjduiesc că mi-a fi în favor, de vreme ce te interesezi mata, sufletul meu. TARSIŢA: îţi proorocesc că ai să cîştigi mult în astă­ sară. 10 LUNĂTESCU (în parte): De-ar fi şi Cati modista cu­ prinsă în acel mult ! TARSIŢA: Eu vă las cu sara bună. (Sărutînd pe Lună­ tescu pe frunte.) Noroc bun, dragă, şi gioacă cu minte. (Iese prin fund.) 15 LUNĂTESCU: Să nu mă laşi multă vreme sîngur, sufle­ tul meu, că mor de urît făr ' de mata. PRIETENUL (cătră ceialalţi): Cît de bine trăiesc Îm­ preună! LUNĂTESCU (în parte): S-au pornit! De-acum mă pot 20 duce unde mă cheamă amoriul... la magazia modistei 1. .. şi cît pentru irozi, mi-oi lua pistoa­ lele. (C ătră prietenul care nu joacă.) Vină, te rog, prietine, de gioacă în locul meu vro giumătate de ceas, că am puţină treabă păn-în tîrg. (Se 25 scoală; prietenul se pune în locul lui Lunătescu.) PRIETENUL: Da bine. .. ne laşi? Încotro? LUNĂTESCU: Mă duc să cumpăr o bonetă nevestei. (Jşi ia pălăria şi pistoalele şi iese prin fund.] PRIETENUL 1: Ce casă blagoslovită! se iubesc de 20 de 30 ani ca nişte hulubaşi. PRIETENUL II: Protos. PRIETENUL III: Defteros. PRIETENUL 1: Preferanţl (C o r tin a cad e.) 107 [108] ACTUL II Teatrul reprezintă partea Uliţei Mari dinspre Tr ii-Ier arhi. în dreapta, magazia modistei Cati, avînd pe la fereste bonete şi capele, în stînga, în faţă, casa comisarului Săbiuţă. Uliţa 5 este pustie şi întunecoasă; numai un culucciu se zăreşte în stînga, la colţul casei comisarului. La ridicarea cortinei un orologiu îndepărtat bate şepte ore şi, după ce încetează, culucciul strigă: "Raita /" SCENAI 10 15 20 25 30 108 LEONIL (ieşind din magazia modisiei}: Adio, scumpă si nepretuită modistă!... înger cu bonetă si cu papiliote, care-mi îndulceşti viaţa şi-mi tiveşti basmalele l Aşteaptă-mă păn' într-un ceas, că am să mă-nfăţoşez ochilor tăi de şopîrlă în cos­ tium de Irod-împărat, căci eşti vrednică a te numi împărăteasa modistelor şi amoreza unui crai! CATI (iese pe pragul uşii): Adio, craiule, berbantule. (1 nchide uşa.) LEONIL (vi ind în faţa scenei): Ca modista lighioaie plăcută nu este pe faţa pămîntului. Cu inima te iubeşte şi cu degetele-ţi coase cămeşi ... dacă nu-ţi scoate ochii ... Dar apropo de bal masche ... cu ce-oi să mă duc la teatru? Prietinii care-or să vie cu mine, îmbrăcati în irozi , mi-au mărturisit că-s tufă de parale; pe de altă parte, casierul nu face credit, şi cît pentru bătuţi... (îşi PiPăie buzuna­ rele) i-au bătut vîntul de mult 1. ., ş-aşa de mult, încît a rămas pustie-n urmă ... Mări, ce-mi pasă! bun îi Dumnezău , mai ales pentru cadeti de cavalerie. (Se pune drept ca un soldai.) în stînga! piciorul drept înainte, marş! (Porneşte căiră fund; făcînd marş.) Ranplanplan, ranplanplan, plan, plan, plan. (Iese prin fund în stîngtt.) [109] • SCEN A II SĂBIUŢĂ (ieşind din-casa lui),MARGHIOLIŢA (p,pragt�l uşii } SĂBIUŢĂ: închide bine uşa pe dinlăuntru, Marghio- 5 liţă, şi nu mă aştepta în astă-noapte, că eu poate n-oi veni acasă păn-în ziuă. MARGHIOLIŢA: Cum?.. toată noaptea ai să te tru­ desti? SĂBIUŢA': Aşa cere slujba, fata mea. Cu sara bună. 10 MARGHIOLIŢA: Noapte bună, tată. (Inchide uşa.) SĂBIUŢĂ (viind în faţa scenei): Agă! agă!. .. De cînd gîndesc să mă fac agă, eu, şatrariul Săbiuţă ... îs bun de dus la agie ... Brrr. .. da frig îi l. .. da frig îi!... Auzi, comploturi de irozi, brrr. .. 15 parcă-mi curg sloiuri de gheaţă pe spinare ... Desară-s rînduit la teatru. Am să mă-mbrac si eu în irod, să m-amestec pintre măşti şi să trag c� urechea, doar oi descoperi ceva ... Hei! culuc­ ClU .•• 20 CULUCCIUL: Aud. SĂBIUŢĂ: Să iei sama, dacă-i videa irozi, s-asculti ce-or vorbi. Auzi? CULUCCIUL: Aud. (Săbiuţă iese prin [wnd , în dreapta.) 25 S C E N A III CAT!, MARGHIOLIŢA CATI (ieşind pe pragul uşii): Marghioliţă, Marghioliţă! MARGHIOLIŢA (asemene): Ce doreşti, Cati? CATI (viind în mijlocu; scenei): Vin' degrabă să-ţi 30 spun ceva. MARGHIOLIŢA (asemene): Ce lucru? CATI: M-am întîlnit astăzi cu iubitul tău, cu Alecu, într-o casă şi m-au însărcinat să-ţi zic că nu te iubeşte nicidecum. 109 [110] MARGHIOLlŢA: Ha, ha, ha, nebuno... Dar Leonil al tău cum se mai poartă cu tine? 'CATI: Ca un leu. Mă iubeste mai mult decît trîmbita scadronului şi mi-au' făgăduit că m-a lua. ' 5 MARGHIOLlŢA: Ce bine-ar fi să ne mărităm odată amîndouă! CATI: Poate-o da Dumnezău ... Da, ian spune-mi: gătitu-ţi-ai costiumul de bal masche? MARGHIOLlŢA: îi gata ... însă mă tem să mă-mbrac 10 cu el. CATI: Pentru ce? MARGHIOLlŢA: Cînd gîndesc să merg la bal masche fără ştirea tătîni-meu, mi se taie tot glasul. CATI: Nu fi copilă. Ce te temi, după ce ai să mergi cu 15 mine? MARGHIOLlŢA: Ştiu : dar dac-a afla tată-meu? CATI: îi zice că s-au înşălat şi te-a crede. MARGHIOLlŢA: Dar Alecu? CATI � Lui Alecu îi spune că te-ai dus la bal masche 20 cu nădejde de a-l întîlni pe dînsul. Şi, cine ştie ... poate să-I găsim acolo. (Trece prin [und un neamţ beat care zice: "Cott uerlasst Kein Deiischer nicht! ... ") MARGHIOLlŢA (spărietă): Vine cineva. (Fuge în casă.) 25 CATI: La opt ceasuri să vii la mine. (Intră în magazie.) se E N A IV 30 35 110 ALECU (vine prin fund din stînga, purtînd o ghitară pe sub manta): Oare să fi ieşit comisariul de-acasă? (Se aproPie de casa lui Săbiuţă şi caută pe ferea­ stă.) Perdelile sînt trase. Nu se vede nimic. lan să cerc a da de ştire Marghioliţii, după chipul obicinuit. .. să-i cînt pe sub fereşti. (lşi acordă ghitara.) Bre! da frig îi! îmi îngheaţă degetile pe strune... Ah, Marghioliţă! cît trebuie să te iubesc, pentru ca să fac strajă noaptea pe la mezul iernei!... numai un amor înflăcărat ca al meu poate răbda 17 graduri de frig. Haide!. " [111] cum a da Dumnezău ... într-un noroc! (Se prim­ blă pe sub ferestele M arghioliţii, cîntînd din. ghitară şi din gură:) Vină, dragă, pău'te-aştept, 5 Să te string la pept, Că. de frig şi de-al tău dor Eu îngheţ şi mor. (Cîntă iar la [ereasta Mal'ghicliţii.) Nimic nu se iveşte! ... oare ce-au păţit azi de nu 10 m-aude, c-am răguşit cîntînd ... Să cerc şi de-al doilea oară. (Cearcă ghitara.) Tronc! s-au dis­ cordat ghitara 1. " Pas acum de-o acordează cu mînile îngheţate! (O acordă.) SCENA V l5 ALECU, LUNATESCU (Lnvăli: în manta, întră prin [und din dreapta urmat de patr« lăutari) LUNĂTESCU (cătră lăutari): Staţi aici în colţ puţintel şi vă gătiţi scripcele. (Viind in faţa magaziei Catii,jără a vedea pe Alecu.} Iată-mă-s, în sfîrşit, 20 lîngă casa Afroditei inimii mele 1. " Mi-au venit în gînd să-i dau o serenadă prin care să-i pot face cunoscută starea jalnică a sufletului meu ... şi nădăjduiesc că, după oftările ce va auzi, se va milostivi a priimi cîte i-am propus azi după-masă. 25 (Caută pe fereasta Catii). ALECU (nevăzînd pe Lunătescu}: în sfîrşit am acor­ dat-o! (Cercînd ghitara.} Sună bine acum. LUNĂTESCU: îi acasă! Acu-i vremea. (Face semn ţiga­ nilor să înceapă.) 30 ALECU: Curaj, Alecule. ( Î n timp ce Alfeu cîntă, lăutar ii se ţernese din fund grămadă şi vin păn'în faţa scenei, cîntînd: "Ah, ncroc ncroaee !", pe 1tllnă se intorc inapci, iar vin şi iar se duc în fund. Lunătescu stă cu desul la Alecu şi pl'ive"te CH dragc ste la [crestele Catii.) 111 .. , " ..... [112] ALECU (cîntînd) Vină, dragă, păn' te-aştept ... LUNĂTESCU: Cîntă cu suflet, bălaure. 5 ALECU (mînios): Cine dracu au adus cioarele aieste? (Voieşte să cînte, dar nu poate din pricina lăuta­ rilor carii răcnesc în gura mare: "Ah, noroc 110- roace!") LUNĂTESCU: Oftează, baragladină! 10 ALECU (cîntînd) Să te strîng la piept, Ei, geaba! nu-i chip de cîntat! (Cătră Lun ă­ tescu.) N-auzi, domnişorule? N-ai putea să te duci 15 să urli mai departe? LUNĂTESCU (neintorctndu-se}: Uliţa-i cît a mea, cît a d-tale. (Cătră lăutari.) Trage of grozav, cioroiule! (Lăutarii ţiP cît le ţine gura.) ALECU ta 20 25 ( cd a tă cu lăutarii ) Că de frig şi de-al tău dor Eu îngheţ şi mor. (Ferestele se deschid la amîndcuă casele. Cati şi Margtiicliţa se arăt.) SCEN A VI Cei denainte, CA TI, MARGHIOLIŢA CAT! } MARG. Ce vuiet îi în uliţă? ALECU (zărind pe Marghioliţa şi alergînd la [creastă}: 30 Marghioliţa! �1ARGHIOLIŢA: Tu eşti, Alecu? (Se pun amîndoi la vorbă, încet.) 112 [113] LUNĂTESCU {zărind pe Cati): Modista! (Cătră lăutari.) Tăceţi, măi, (Se aproPie de jereastă.) (Lăutarii fac şi se ducc ) CATI: Ce văd? Cuconul Tachi! 5 LUNĂTESCU: Eu şi iar eu, frumoasă Afrodită! Cur: Dar ce cauţi noaptea pe uliţi cu lăutari? LUKĂTESCU: Nu mă osîndi, scumpă modistă ce eşti, că numai amoriul ce am pentru tine au putut să mă scoată din sărite. 10 CATI: Nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa, d-ta, om însurat? LUKĂTESCU: Ei! dragă, cu ruşinea astăzi n-o scoţi la cap. Dar nu-i vorba de ruşine ... îi vorba că te iubesc aşa de năstruşnic, încît acum sînt adiajor păn' şi de ciubuc! eu, care eram în stare să-mi 15 vînd sufletul pentr-o liule de tiutiun. CATI: Ha, ha, ha! !;)-apoi ai obraz să-mi zici că mă iubeşti ca sufletul? LUNĂTESCU: Ascultă-mă: Ce vrei de la mine? capele? bonete? 20 CATI: Foarte-ţi mulţămesc, că am prea multe. LUNĂTESCU: Cu adevărat! ... ţi-i magazia plină! Spu­ ne-mi dar ce doreşti? Droşcă de birj ă cu luna? mobile? . " Poronceşte supusei slugi a matale. CATI (scoţînd o notă din buzunar): Vreu să-mi plă- 25 teşti socoteala cucoanei d-tale. LUNĂTESCU (în parte): M-au prins în căpcană, diavo­ loaica. (Tare.) Cu mare bucurie ... Cît îi acea socoteală? CATI: Triizăci şi doi de galbini, 30 LUNĂTESCU: O bagatelă ... Iată banii, spre dovadă că sînt gata a împlini toate dorinţile matale ... numai de mi-i da o dulce nădejde... (Scoate punga şi numără banii pe jereastă.) ALECU: Zău? mergi la bal masche, Marghioliţă? 35 MARGHIOLIŢA: Merg cu Cati... Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? 113 [114] ALECU: Păn' la moarte, scumpa mea. (Vorbesc iar incet.) (În timp ce Lunătescu numără, [igsiicerul Vadră întră din dreapta, prin fund, şuierlnd eu mirare şi căutind cu curiozitate j im pregiurul ţui, fără a vedea însă pe Alecu şi Lunătescu.} SCEN A VII Cei denainte, VADRĂ lO 15 20 25 30 35 114 VADRĂ: Măi! măi t măi l, .. da mare tîrg!... Ce de minunăţii t. " lan priveşte uliţi, să mergi cale de-o poştă şi să nu le mai dai de fund. Bre t bre l. .. şi cînd gîndesc... puteam să mor făr-a videa Ieşu, eu, jignicerul Vadră ot Nicoreşti, care de cînd m-au făcut mama nici c-am iesit din Nicoreşti. .. Slavă ţie, Doamne, că m-ai invred­ nicit a întra şi eu o dată în capita ţie 1. .. Atîta numai îmi pare rău, că am sosit noaptea ... şi nu ştiu cum să fac ca să găsăsc gazda nepotului meu Alecu ... sau măcar casa cuconului Tachi Lună­ tescu. " Pe alţii nici că cunosc în capitaţie ... (Tot vorbind, se apropie incet de culucciii [ără a-l uedea.} LUNĂTESCU [numărtnd ): Triizăci, triizăci şi unul, trii- zăci şi doi... Tocmai? CATI: Tocma ... Foarte-ti multămesc. CULUCCIUL (la urechile lui Vadră): Raita! VADRĂ (spăriet): Ho! {Viind iute în fata sceuei.) Ce dracu au oamenii pe-aici de se sparg aşa, noaptea? (lşi stupeşte în- stn.) (La răcnitu; cul ucciului, Alecu şi Lunătescu se intcrc fi zăresc pe Vadră; iar Caii şi lI1arghicliţa închid degrabă ferestele.) ALECU } L Ă (în- parte): Nu cumva m-au văzut? UN T. (Se a prcpie amlndci de r-adyă, ascunşi in mantale, şi apuci nd u-l fiecare de cite o mînă, ii zic cu !'Cce grcasă t) ALECU: De-i spune ce-ai văzut, te stropşesc � LUNĂTESCU (arătîn.d ţnstoalele] : De-i zice-un singur cuvînt, eşti mort! [115] VADRĂ (spăriet): Elei! (Vadră rămîne incremenit : iar Aleea şi Lunătescu se depărtez de el, mergind spre fundul scenei.) se E N A VIII 5 Cei denainte, LEONIL (îmbrăcat Îlt ccstum de ind) LEONIL (ieşind din stînga, se pune dinaintea lui Alecu şi a lui Lunătescu, declamînd eu voee tare) : Eu sînt Irod-împărat, Care pe cal am încălecat, 10 Şi pămîntul s-a cutremurat! ALECU: Să fii d-ta sănătos. (Fuge în dreapta.) LUNĂTESCU (spăriet): Val eu ! (Scapă pistoalele jos, tre­ murînd.) LEONIL: închină-te dinaintea stăpînului tău, fiinţă fri- 15 coasă, supusă sabiei mele. LUNĂTESCU (plecîndu-se pănă la pămînt): Nu te-ndura de mine păcătosul, domnule revoltant, că am o casă de copii... şi sînt patriot bun, moldovan curat. 20 LEONIL: Moldovan? .. ba, mai degrabă jidan, că eşti prea voinicos da fricos. Haide, caută-ţi de drum şi adă-ţi aminte cît îi trăi de vestitul şi prea­ puternicul Irod-împărat, luceafărul Răsăritului! LUNĂTESCU (fugînd prin stînga): Aud, slăvirea-ta, 25 LEOXIL (luînd pistoalele de jos): Ha, ha, ha l. .. fri­ coasă lighioaie ! şi încă purta pistoale ca giupînul Leiba din codrul Herţii ... Ştii că-s bune pistoa­ lele? . " � umai bune de scos plata de la bal masche. (Le pune la brîu.] 30 YADRĂ (Pe ginduri): Unul m-a stropşi şi altul m-a omorî de-oi zice vrun cuvînt. .. Unde m-am vîrît eu? .. Nu cumva am întrat Într-un tîrg de ieni­ ceri? (Stă cu ochii ţintiţi în jos.) LEOl\IL (zărind pe Vadră): Cine să fie acest blago- 35 slovit creştin Încoronat cu căciulă brumărie şi 115 •. fi. � ,� _.. /- [116] înfăşurat cu contăş de vulpe? .. Arnirosă a pro­ vinţie cale de-o poştă! lan să videm. (Se aprobie de Vadră pe dinapoi şi strigă:) Eu sînt Irod-împărat! .5 VADRĂ (răsărind}: Ho, drace! Ce dihanie-i asta? LEO�IL (în parte): îi chiar provinţial !. .. Am să-I spa­ riiu şi pe dînsul. (Tare.) Răspunde-mi cine eşti? .. şi ce cauţi noaptea, fără fînar, pe uliţile capitaliei noastre? 10 VADRĂ (în parte): Da ... vorbă-i? Numaidecît ţi-oi răspunde, ca să mă omoare ceialalti doi. LEONIL: Ei!. .. auzi? eşti surd ori mut? VADRĂ (în parte): Sfinte Panteleimoane L. . Sfinte Nastasî ! ... 15 LEOKIL: Uită-te la mine, provinţialule, şi te supune la poroncile lui Irod-împărat, că de nu mi-i asculta, va fi rău de pelea ta. VADRĂ (în parte): Na şi altul! ... aista m-a ucide dacă n-oi grăi! Mări, unde dracu mă găsăsc? (T'are.) 20 Nu te mînia, măria-ta, dacă nu-ţi răspund ... l\Iă tem de ceialalti. LEONIL: Care ceialalţi? (In parte.) Ha, ha, ha ... Se vede că şi-au mai bătut gioc cineva de dînsul. (Tare.) Eu îţi dau voie să vorbeşti. 25 VADRĂ: Aşa? Ei! apoi, spune-mi, te rog, măria-ta ... nu ştii unde şăde nepotul meu, Alecu Mădian? LEONIL: Nepotul d-tale? (In parie.) Să fiu al dracului de-I cunosc. VADRĂ: Eu sînt jignicerul Vadră ot Nicoreşti ş-am 30 venit la leş ca să-I văd. LEONIL: Să vezi Iaşul sau nepotul? VADRĂ: Pe-amîndoi. LEONIL: Dacă vrei să cunosti Iaşul, caută-mpregiur si l-îi videa; mirosă şi l-ii sîmti. Cît pentru cuconu 35 Alecu Mădian, trebuie să te hotăreşti a veni cu mine unde te-oi duce eu ... dar să nu-ti fie frică. (In parte.) Am să-I duc la bal masche'să-mi plă­ tească bileturile. (Tare.) Parale ai? VADRĂ: Am vro cîteva! dar... pentru ce? 116 [117] LEONIL: Nu-ţi pasă şi nu te teme, că te ieu sub ocroti­ rea mea. VADRĂ: Sărut mînile. (111, parte.) De treabă împărat � LEONIL: Dar pentru ca să poţi întra acolo unde vreu 5 să te duc ca să vezi pe nepotul tău, trebuie să-ţi pun o decoraţie neapărat. VADRĂ: Ce- i cocora tia ceea? LEONIL: Un sămn de cinste. Vin dar să te decorez. întinde nasul. 10 VADRĂ: Nasul? LEONIL: Of! Nu mă supăra şi întinde-l fără grijă. (1 i anină lui Vadră un nas minciunos.) VADRĂ: Da bine, mă rog, acole se pun cocora ţiile ? LEONIL: Unii le poartă la pept, alţii le spînzură de 15 gît; dar fiindcă decoraţia ce-ţi hărăzesc este mai şucada , ţi-a anin de nas. YADRĂ (rîzînd): Pentru că nasul îi mai sus decît gîtul. .. am gîcit? LEONIL: Ai gîcit, o! preacinstite Vadră!. .. Acum te 20 sfătuiesc să ţii nasul tot mai sus, pentru că sîntem într-o vreme cînd rîdicatul nasului e de bon ton. VADRĂ: De montan? LEONIL: Dar, de montan. (1n parte.) Bravo, Leonil , te-ai pus la cale despre bileturi. Acum hai să dăm 25 de stire Catii. VADRĂ: Ei! mergem? LEONIL: Acus... Asteaptă-mă putin aici că vin în­ dată. (AI erge ;pre magazia Catii.) VADRĂ: Ce!... mă laşi sîngur? 30 LEONIL: Nu te teme, că eşti decorat. .. rîdică nasul mai sus, frate. (Tntră la Cati.) S CEN A IX VADRĂ; mai pe urmă, MARGHIOLIŢA. VADRĂ: Măi, că şugubaţă-i capitaţia asta! Bietul 35 frate-meu, Dumnezău să-I ierte! îmi spusese cu adevărat că aici se fac multe pozne ziua meaza­ mare; iar de cele ce se întîmplă noaptea nu mi-au 117 [118] pomenit. Se vede că si aici, ca si la Nicoresti , el se culca odată cu găinile. ' , MARGHIOLIŢA (îmbrăcată în costum de fantazie şi pur­ tînd pe obraz o mască de catife neagră, iese din 5 casa ei şi zice în parte): Cînd ar şti tatăl meu că mă duc la bal masche , m-ar închide la monăstire. (Trece pe lîngă Vadră şi întră la Caii.) VADRĂ (răsărind): Mai iată o dihanie! asta-i cu obraz negru!. .. trebuie să fie vro arăpoaică ... Bre, bre, 10 bre! a dracului tîrg! (Trec prin fundul scenei mai multe măşti, cu [anare în mîtti şi cîntînd.' ) Haideţi, fraţi, să trăim bine, Să trăim noi între noi, 15 Căci curînd timpul ne vine Încărcat tot de nevoi. VADRĂ: Mai iată şi alte lighioi! Bre, bre, bre! da multe soiuri de dihănii mai sînt în leş 1 (DuPă mă;ti, trec dc i draci sărind şi impungînd cu coarnele 20 pe un jidan CM'e strigă: "Ah vei f gheualt l" ) VADRĂ (spăriet de tot): Iaca şi dracu! (lşi ascunde capul în blană şi-şi face cruce zicînd:) Fevghe satana! (După ce nu se mai aude nimic, el scoate capul din blană.) Am asudat 1. .. sărmane Vadră! 25 cine te-o îndemnat să vii tu în capita ţie?.. Of, of! Se vede c-am agiuns în vremea lui Anti- hîrţ (lşi face cruce.} Brr. .. tare mi-i frică ... şi cînd aş putea... tare-aş fugi înapoi la Nico­ reşti ... Lehamite şi de nepot şi de leş, dacă nu 30 poţi face două pas uri făr-a da de dracu pe uscat. .. Mă duc, fug în lume, de-oi şti că m-oi întoarce pe gios acasă. (Face doi paşi cătră fund şi se opreşte.) Iar dihănii ! SCENA X 35 VADRĂ, ALECU (îmbrăcat în păpuşer, întră pri» dreapta, purtînd un coş cu păj>uşi), DOI PRIETENI (costumati, ai lui Aleea, îl urmează, ducînd cuşca păpuşiI01'). UN LĂUTA R 118 [119] (cîntînd din uicară, 1'ine după ci), IROZI, PRIETENII LUI LEONIL (întt'ă prilţ stînga totodată, fiind precedaţi de steua pe care o dHC dci băieţ«. Toţi port nasuri minciHnoase.) ALECU (strigă înt rînd) : La păpuşi I păpuşele româ- 5 neşti ! tot să stai să le priveşti! IROZI! (strig): Irozi ! Irozi! Steua ! VADRĂ: Aş giura că-s pe ceea lume. (Lrozii şi păpHşerii se OPl'8SC [aţă-n. faţă, la mi jlccul scencii } Ux IROD: Fă-te-n lături, păpuşăriule, şi dă pas osta- 10 şilor lui Irod-împărat. ALEcu: Faceti voi în lături, irozi nerozi ce sînteti. Nu ştiţi' că trăim în veacul păpuşăriilor? ' IRODUL: în lături îţi zic, păn' ce nu te rup în două ca pe-o păpuşă. 15 ALECU: Tu pe mine? ha, ha, ha! Vină dacă-ţi dă cu­ răua şi dacă vrei să te vîr în cosciugul ista cu Vasilachi ţiganul. ' IRODUL (cătră ceialalţi irozi): La săbii, copii, în numele lui Irod-împărat. 20 ALECU (cătră păpuşeri): La pari, băieţi, în numele lui Vasilachi ţiganul. (Lrozii trag săbiile. Păpuşcrii ridic ciomegele.) YADRĂ: Iaca pozna!... Păpuşile or să facă moarte de om! 25 se E N A XI Cti dmailţte, LUNĂTESCU fi SĂBIUŢĂ (orâtindu-se în fund), LEONIL, CATI şi MARGHIOLlŢJ (ieşind din. magazie cu măşti de cati]e neagră pe obraz. Leonil poot'td nas minciut�os) 30 LEONIL (cătră dame): Veniţi cu mine. (VăzÎ'nd scena din fund.) Ce văd? Irozii mei încăieraţi cu nişte păpuşări ! (Aleargă iute de se pune între dînşii.) Staţi, voinicilor, că mai sînt şi eu pe-aici. Ce? .. 119 [120] vreţi să vă bateţi în vreme de pace şi să v-a prin­ deti în vreme de iarnă?.. Cine v-au Însuflat dorinţa de-a tulbura liniştea publică, tocmai sub nasul cinstit ului culucciu care vă priveşte din j colţ? . .. Vă poroncesc în numele meu să puneţi satîrele-n teacă, şi vouă, să lăsaţi ciomegele-n odihnă păn' ce-a cînta cucoşul, .. ALEcu: Şi cine eşti tu ca să ne dai poronci? LEONIL: Eu sînt Irod-împărat, care pe cal am încălecat 10 şi pămîntul s-au cutremurat! CATI (cunoscînd vocea lui Aleea): Şi eu sînt Cati, prie­ tina d-tale, cucoane Alecu. ALEcu: Madmuazel Cati? LUNĂTESCU (în parte): Cati! 15 CATI: Şi mai iată ş-o tînără copilă care doreşte a se face păpuşa d-tale. (Arată pe Marghiotiţa.) (M arghicliţa se duce lîngă Alecu.} CATI: Haideţi dar cu toţii împreună la bal masche. TOŢI: Haideţi, haideţi! 20 LEONIL: Care vra să zică, am închiet pace! Şi din ceasul acesta sîntem prietini? Păpuşile cu irozii se prind fraţi de cruce!... haideţi dar să giurăm cu toţii pe steua aceasta (arată steua ) , că ne vom da tot soiul de agiutor, la tot soiul de Întîmplări 25 ce vom avea în astă-noapte! TOŢI (întinzînd mînt'/e spre stea): Giurăm! LUNĂTESCU: Ai auzit giurămîntul complotului, dragă Săbiuţă? SĂBIUŢĂ: L-am auzit, cucoane Tachi . .30 LEONIL: Acum, dati-mi voie să vă recomendez un suflet blagoslovit, care-au venit înadins din fundul provinţiei pentru ca să ne plătească bileturile la locul ştiut. (Arată pe Vadră.) Iată sufletul! VADRĂ (în parte): Ce zice? .35 TOŢI: Hura! să-I luăm în triumf! (Irozii se arunc asupra lui Vadră şi-l umflă pe sus.) VADRĂ (zbătîndu-se în braţele lor): Da daţi-mi pace; că mi-ti rupe vro mînă. (In parte.) Ah, Sfinte Panteleimoane! scapă-mă din ghearele lor, că 10 ţi-oi da ,trij paraclisuri. 120 I I / : I ! [121] r LEONIL: Haideţi, fraţilor! balul ne-aşteaptă; gloria ne cheamă! Steua aceasta să ne lumineze drumul, căci fînarele de pe uliţi s-au lăsat în nădejdea lunei pe astă-sară, şi luna în nădejdea fînarelor. .5 (Se pornesc cu toţii prin dreapta. Steua merge înainte; după dînsa, Leonil dînd braţul Ca/ii; pe urmă irozii, ce duc în triumf pe Vadră; după aceştia, Alecu cu Marghioliţa şi, în sfîrşit, păpuşerii cu cuşca. În timpul acestei ieşiri, Lecnil comandă în gura mare marşul; irozii strig: "I rcdul /"; păpuşerii 10 răcnesc: "La păpuşi /"; orhestra cîntă un marş triumfal.) LUNĂTESCU (viind în mijlocul scenei): După dînşii, voi­ nice Săbiuţă! Patria are ochii asupra noastră! SĂBIUŢĂ: Agă? LUNĂTESCU: Agă. 15 (Se răped amîndoi după irosi, Culucciul strigă: "Raita I" ) (C o r tin a cad e.) ACT U L III Teatrul reprezintă sala teatrului în timp de bal masche. Luminaţie mare. Măşti multe în diverse costume joc polea 20 în fund. SCEN A 1 TARSIŢA şi SAFTA (în domino) TARSIŢA (cetind rauaşul lui Leonil): "Vină, puiule, la bal masche. Eu voi fi îmbrăcat în Irod-împă- 25 rat !. .. " Iată acum un ceas de cînd aştept, şi nici un Irod încă n-am zărit. Safto! nu l-ai întîl­ nit pin sală? SAFTA: Pe ofiterul? TARSIŢA: Dar,' pe Leonil. . .30 .SAFTA: Nu, cucoană. Am auzit însă că s-au suit la bunfe! cîteva măşti nouă... Poate-a fi acolo? 121 [122] r 5 TARSIŢA: Hai degrabă, Săftico , să luăm un ceai. (In parte.) Ah, Leonil ! Cît trebuie să te iubesc, pentru ca să mă pun în primejdie de a bea un ceai la bufet! (Ies amîndouă prin stînga.) (Pclca incetează.] SCENA II MĂŞTILE (strig): Mazurca ... valţul. .. polea ... hora! UN TURC (cătră orhestră}: Banabak! cînta la mine un 10 mane ghiuzel, ghiuzel, ha ! sa zicem la tine: aferim ciugiuk. UN JIDOV (asemene): Inchi si vezi, jupine cu doba, chin ta pe balabusta , că ţi-oi lua măsur de-un ciubot. 15 UN DRAC (împingînd pe jidov): Fugi, Iudă ! ]IDOVUL: Avei! ghevalt ... Urzichi. DRACUL (la muzicanţi): Vă poroncesc, în numele lui Scaraoţchi, să-mi cîntaţi un valţ drăcesc ... că de nu, vă umflu pe sus. 20 (Orhestra cîntă ualţ ul pe jumătate de ton. Măştil« joc i., jund. Dracul joacă ual ţu] cu jidouut.} S C E N A III LEONIL, CAT/, ALECU, .1fARGHIOLIŢA, VADRA, IROZI, PĂPUŞI, STEUA (tcţi întră prin stinga, pă.sMnt1. 25 rînâuiala Însemnată la finele actului al II[-lea]. Valjul conte- neşte fi măştile s-edusi împregiurul irozilc«} LEONIL; Irod! Irod! ALECU: Păpuşele româneşti... tot să stai să le pri­ veşti! 30 VADRĂ (căutînd cu spaimă împregiur): Săracul de mine! ce de mai drăcii ! Ce de mai minunăţii ! Bre! bre! ... parcă-i halima ! 122 [123] ., TURCUL (lui Alecu}: Hei, banabak! nu-i Jucam la mine karagliios ? :. ALECU: Ba giucam, ejendi... dar tu ce dam la mine? TURCUL: Dam bakşiş! cinci butelci de vin cu buuum! -' ALECU: Aferim , kapioldaş! Hai dar la bufet îndată să mai prindem la inimă, c-am îngheţat de frig afară. TURCUL: Peki, peki. Hade sus la cafenea. TOŢI: Haideti.,. hai! LEONIL (lui' Vadră): Vin' cu noi, provin ţie blago- 10 slovită. VADRĂ: Unde? LEONIL: La bufet! să bei şampanie ... de la Nicoreşti. VADRĂ: Ce să beu? Şampan? .. ba, mă ferească Dum- nezău l 1J LEONIL (împingîndu-l): Ei! marş înainte şi nu mai cîrcni. VADRĂ: Mări, unde dracu m-au adus păcatele? Bre, bre! (Toţi ies prin dreapta, afară de cîteva măşti ce stau în fund.) 10 se E N A IY LUNĂTESCU, SĂBIUŢĂ [imbrăcaţi în ircz i şi purtînd nasuri minciulIoase, întră prin stînga. Tr(i ccmisas i îi urmează i } LUNĂTESCU (arătînd măştile ce ies): îi vezi, arhon satrar? 2'5 SĂBIUrĂ: îi văd, cucoane! LUNĂTESCU: Ceasul primejdiei se apropie!. .. SĂBIUŢĂ: Aşa mă tem. LUNĂTESCU: Te temi? .. SĂBIUŢĂ: Vorba vine . . lO LUNĂTESCU: Că te poftesc să nu cumva să mă laşi la dică. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat. .. iar apoi n-am gust să-mi dau pelea popii. SĂBIUŢĂ: Nici popii, nici preutesii, cucoane, că doar sîntem în putere; şi de vreme ce ne-am îmbrăcat 35 şi noi în irozi, revoltanţii ne-or crede din partida lor. 123 ... "."� ... [124] r I 5 10 15 20 LUNĂTESCU: Din partida lor? eu l. .. asta-mi vine cam paraksîn, ar han şa trar. .. dar d - tale? SĂBlUŢĂ: Ei, cucoane!. .. mai bine paraksîn aşa, decit pe spinare. {C ătră comisari.) Voi făcut-aţi pre­ gătirile trebuincioase, precum v-am poroncit? COMISARII: Avem vro triizăci de slujitori. SĂBlUŢĂ: Nu-s tocmai destui. LUNĂTESCU (spăriet): Oare? SĂBlUŢĂ: Cu toate aceste, duceţi-vă de vă împărţiţi. .• pe la locurile ştiute; şi cînd oi striga iuruş! să săriţi cu toţii. V-am spus că revoltanţii sînt îrnbră­ cati în irozi? CO:MISARII: Dar, ca d-voastră? SĂBlUŢĂ: Hî, hî l. .. Hai, duceţi-vă l. .. dar să nu mă. lăsati cînd îti auzi strigînd: iurus! CO:MISARII: Ni boisa. ' LUNĂTESCU: Gîndiţi că patria îşi încredinţază soarta în mînile a patru comisari: voi trii si satrariul al patrule. ' , SĂBlUŢĂ: Cu adevărat... Unul şi cu trii fac patru. LUNĂTESCU: Aşa-i? .. Hai ... duceţi-vă. (Comisarii ies.) SCENA V :: LUNATESCU, SABIUŢĂ (se primbl turburaţi) 25 SĂBlUŢĂ: Acum au sosit vremea să dovidesc lumei că, această sabie nu-i în zădar aninată de Săbiută, vel şatrar şi biv-vel comisar! ' LUNĂTESCU: Dar, Săbiuţă dragă, să dovideşti ce ţi-a plăcea, şi mai ales dă dovideşti complotiştii, căci 30 patria ... SĂBlUŢĂ: Patria? .. O! Patrie! nu ai frică că eu te-aş lăsa în primejdie cînd e nădejde de agie. LUNĂTESCU: Mai ales . SĂBlUŢĂ: Am să-i fac praf l. .. 35 LUNĂT�SCU: �i pulbere, ca să nu mai rămîie nimic din el. SĂBlUŢĂ: Nimic! 124 [125] LUN.:\TESCU: Nimic! S.:\BIUŢ.:\: Da unde-s ticăloşii, să-i mănînc l. .. Unde-s, să-i hăcuiesc ca... . LUN.:\TESCU (în parte): Măi, că hapsîn îi şatrariul! � S.:\BIUŢ.:\: Unde-s, să le-arăt eu răsmiriţi şi volintirii. LUN.:\TESCU: S-au dus la bufet sus ca să beie şam­ panie. SĂBIUŢĂ: Şampanie? ticăloşii!... vreu să prindă la curaj ... 10 LUl\.:\TESCU: Stii ce?.. n-ar fi bine oare să tragem si noi o duşcă? ' SĂBIUŢ.:\: Doar pentru hatîrul d-tale. LUNĂTESCU: Eu plătesc ... Mergi înainte că te-agiung. Să caut numai de am parale. (Caută prin bueu- 15 nare.) SĂBIUŢĂ: Vin' degrabă că mi s-au uscat gîtlejul. ( Iese prin stînga.) LUN.:\TESCU: Unde, Doamne iartă-mă, să-mi fie punga? . .. Oare nu cumva mi-au şters-o vrun 20 moţpan? (1n timp ce Lunătescti {şi caută buzunarele, Tarsiţa şi Saf ta inll'ă prill stînga) se E N A VI TARSIŢA, SAFTA, LUNĂTESCU, MĂŞTI 25 TARSITA: în zădar am aşteptat la bufet... n-am zărit nici un irod. SAFTA (arătînd pe Lunătescu): Iaca unu], cucoană!. .. TARSIŢA: Bine zici, Săftico... El trebuie să fie ... Leonil! 30 LUN.:\TESCU: Ba mi-au şters-o ca mai bine. TARSIŢA: Stăi deoparte, Săftico!. .. Ah! cît îmi tre­ mură inimioara!. .. (Saf ta se amestecă cu măştile în fund, Tarsiţa se aP1'OPie încet de Lunătescu,] 35 LUNĂTESCU (în parte): Pas de bea şampanie dacă poţi. .. 125 [126] TARSIŢA: La cine gîndeşti aşa, iubite irodule? LUNĂTESCU (răsărind ) : Ce face? TARSIŢA: Ştiu că sufletul tău arde în flacăra unui amor învăpăiat pentru un alt suflet ce tot ase- 5 mine se usucă la para dragostei nemărginite. LUNĂTESCU: Ce face? TARSIŢA: Ah! cînd ai şti cît de mult te adorează acel suflet... tu n-ai sta cufundat în gînduri triste, ci ai sări în pod. 10 LUNĂTESCU: Să sar în pod? (In parte.) Mări, ce pacoste-i asta, de se leagă de mine nitam-nisam? TARSIŢA: Dar, scumpul meu, bucură-te şi te vese­ leşte, căci dama gingaşă ce iubeşti ... te iubeşte ! ... si cum să nu te iubească, tu care sameni chiar 15 un Făt-logofăt cu părul de aur L .. LUNĂTESCU (în parte): Ei! to paroksiiosel (T'are.) lan ascultă, rnadamă. cată-ti de drum si-ti găseşte logofeţi aiurea, că eu n-am vreme de�a�­ cuItat poveşti cu Feţi-Iogofeţi. (In parte.) �Iări, 20 că a dracul ui ! ... TARSIŢA: Poveşti!... Ce vorbe sînt aieste?.. Da ... nu mi-ai scris tu astăzi c-ai să vii aici îmbrăcat în Irod-împărat, şi că glasul meu e mai dulce decît trîmbiţa scadronului? .. 25 LUNĂTESCU: lan fugi încolo, nebuno , că ţi-oi da acuş o trîmbiţă ... TARSIŢA: Aşa, bIăstămatule?.. aşa mă priimeşti, cînd eu pentru hatîrul tău mi-am lăsat bărbatul la cărţi şi l-am făcut să creadă că mă duc la 30 cumnătica l. .. Da nu stii că-s în stare să-ti scot o�hii?' , LUNĂTESCU (în parte): La cumnăţica L.. Oare nu cumva-i Tarsita!. .. TARSIŢA: Auzi, puş�hiu! să mă facă să beu un ceai 35 la bufet... să mă puie în primejdie de moarte! s-apoi să se facă că nu mă cunoaste... Vai! furnica-te-ar dracii, calindroiule... ' LUNĂTESCU (în parte): Calindroiule l. .. îi Tarsiţa 1. .• pe-aici mi-i drumul!... (Fuge prin dreapta.) 40 TARSIŢA: A! îs nebună?.. lan aşteaptă, mangosî­ tule, să-ţi arăt eu ... (Aleargă după Lunătescu.) ]26 [127] • SAFTA: Dec! da unde-aleargă cucoana? .. Cucoană Tarsiţă... cucoană... (Voieşte să iasă duPâ Tarsiţa.) se E N A VII 5 SAFTA. VADRA (tiind calea Saftci ) VADRĂ: Ho, cumătră l că mai sînt şi eu pe-aici. SAFTA: lan săzi binisor. , , VADRĂ: Ba, zău, nu, puiule, că doar eu nu-s din capi­ raţie, cu je VOttS prie şi cu pardon, mardon , lesebou tO şi triton ... eu sînt, dragă, tocmai din Nicoreşti. SAFTA: Poţi fi şi de la Cotnari.. . Ce-mi pasă mie? VADRĂ: Că de-ai videa ... nici mie nu-mi pasă de-ţi pasă sau de nu-ţi pasă. Eu vreu să gioc o horă cu tine, că de cînd am băut sus, în sofragerie, �5 "in de cel cu spumă, parc-am întinerit de 20 de ani. SAFTA: Da ce? .. eşti poate şi bătrîn? VADRĂ: Sînt ca vinul cel de Nicoresti. Cu cît îi mal vechi, cu atîta-i mai bun. ' '20 S_WTA (în parte): Ştii că are haz moşneagu ! (Tare.) Dă-mi drumul să mă duc. VADRĂ: Ba, zău, nu: n-ai să scapi din mînile mele cu una, cu două. Ai să gioci, de-oi şti că s-or pră­ buşi scîndurile. Doar n-am băut eu degeaba un 25 şîp de vin de cel cu dopu-n pod. SAFTA (în parte): Adică de ce n-aş giuca şi eu? (Tare.) Prea bine, cucoane: dacă vrei numaidecît, om giuca: dar ştii costrădanţul? VADRĂ: Ştiu l. .. îi ca cel de brîu. ':;0 SAFTA: Şi poalca? VADRĂ: �i ... o băteam vîrtos cînd eram mic. Vrea să zică te-ai domolit? .. Cu atîta mai bine, că almintrele , zău, n-aveai ce face. Acum scoate-ţi cocoraţia. 35 SAFTA: Ce să-mi scot? VADRĂ: Cocoraţia... să te văd cum eşti la faţă? 127 [128] • SAFTA: Ba, mă iartă. Numai masca nu mi-oi mai scoate-o. . VADRĂ: Da eu nu-ţi grăiesc de maşcă, soro dragă ... îţi grăiesc de cocoraţie. 5 SAFTA: Fie s-asa, dar n-o scot. VADRĂ: N-a� şi eu atîta hatîr la mata? SAFTA: Nu. VADRĂ: Mă rog matale, puică ... SAFTA: Nu te mai ruga degeaba. 10 VADRĂ: Puicuţă ... SAFTA: în zădar. VADRĂ: Puiculiţă ... SAFTA: Nu se poate. VADRĂ: Suflete... (In timp ce zice aceste, îi dezleagă 15 masca pe furiş.) Lumina ochilor mei ... Să mă vezi mort ... SAFTA: Măcar să te şi-ngrop... (Masca cade de pe obrazul Saftei.) VADRĂ: Pei, drace! 20 SAFTA: Ce-ai păţit? VADRĂ: Ian vezi dihanie! SAFTA: Dihanie eşti tu, blăstămatule ! VADRĂ: Şi eu o numeam lumina ochilor mei l, .. Înc-asa ruşine! (Fuge prin stînga.) 25 SAFTA (furioasă): Vai! mînca-te-ar cioarele, zbîrcio­ gule. .. Să-ţi dau eu dihanie!... (Aleargă după Vadră.) se EN A VIII ALECU, CA TI, LEONIL, MA RGHIOLIŢA, PĂPUŞl. 30 IROZI, J\IĂŞTI şi, la urmă, SĂBIUŢĂ (vin PI'il� fund) ALEcu: Păpuşi l păpuşi ... LEONIL; Irozi! Irozi ] TURCUL: Ei banabak ... Băut la cafenea vin cu buuun», 35 hade joca la mine karaghioz. (Păpuşel'ii aşează cuşca pe două scaune în faţa publicului. Alecu se pune în dos. Măştile s-aduri impregiur. În timpul acesta Săbiuţă se arată în dreapta.) 128 [129] S_�BIUŢX (în parte): Cu gîtul uscat m-am suit la bufet cu gîtul uscat ni-am întors. Parcă am iască cele ... TURCUL: Ei, gata, captan? ALEcu: Gata, efendi ... deschide-ţi ochii şi urechile, 5 în patru, . S_�BIUŢĂ (în parte): Iaca irozii mei... ce au de gînd să facă? .. Să gioace păpuşile în bal? .. ALECU: Măi, copii! cum vreţi să spun... de-a drep­ tul? ori pe de lături? 10 TOŢI: De-a dreptul! de-a dreptul! SĂBIUŢĂ (în parte): De-a dreptul?.. Că atîta le trebuie 1. .. ALECU: Bine, fie şi de-a dreptul. Tăceţi chitic de-acu. (El scc at e o păpuşică mică şi o închină publicului prin cuşcă. ) 15 "Hei 1... bine v-am găsit, bine v-am văzut. cinstiţi boieri şi cavaleri de toată mîna, şi mai mari si mai mici! Eu sînt vestitul Statu-Palmă­ Barba'-Cot din poveste, care trăiesc în lume de cînd se potcovea. puricii cu nouăzăci şi nouă de 20 ocă de fer si sărea păn-în cer si tot le părea usor. �-acum am venit aici tocmai 'din ţara păpuşilor, unde multe pozne-am văzut şi multe-am auzit. .. De vreţi să vi le povestesc?.. eu sînt gata. __ aud?... vreţi? ... bucuros ... " (Cătră lăutari.) 25 Măi, bălaure, cîntă ţiitura... dar pe gîtul scripcei, ca să nu te-aud nici eu, nici tu. [Lăuiarii cînt slab cinticul fă/uşilo' şi Alccu elccmpamază.) 30 35 într-a păpuşilor ţară, Din hctare, la hotară , AlU văznt �i buni. şi răi, �i cu duh, şi nătăr ăi. L'rni mindri şi-ngimfa ţ i Ca beşici cu vint umfla ţi ! în cea lume cît trăiesc, La tot vîntul se-nvirtesc. [Cătră l ăuiari.) Cîntă cu inimă, baragladină! S}iBIUŢ_� (în parte): Auzi, tălhariul, cum batgioco­ . reşte lumea! 129" , [130] 5 10 ALECU Alţii iar cu fudulie, De neam mare vrînd să fie, Se lipesc tot de cei mari. .. Nu-s nici copoi, nici ogar i ! SĂBIUŢĂ (în parte): în mine bate... lasă, lasă ... ALECU Alţii, vrednici patrioţi, Dar mai vrednici patrl-hoţ i. Latră, urlă furios Păn' ce-apucă cîte-un os. SĂBIUŢĂ (în parte): Unde-i cuconu Tachi s-asculte? ALECU Într-a păpuşilor ţară 15 Mulţi netoţi pe bani se-nsoară ; Fie fata cît de rea, .Lada numai de-a fi grea, Fie stahie; fără dinţi, Galbenii să aibă zimţi. 20 SĂBIUŢĂ (în parte): Asta-i cam aşa; n-am ce ZIce nici eu. ALECU 25 30 130 în tr-a păpuşilor ţară, La mulţi cinstea-i chiar de ceară; Cît ruşfetul se iveşte, Cinstea-ndată se topeşte! SĂBIUŢĂ (în parte): Valeu ! că iar ne-au pocnit! ALECU în cea ţară de păpuşi Tălharii poartă mănuşi, Şi se jură pe dreptate, Că le-s mînile curate! SĂBIUŢĂ (căutîndu-şi mînile): Asta nu-i în pilda mea. [131] ALECU Aşa-i lumea! aşa-i veacul! Unii seamănă cu dracul, Alţii, cu nişte morniţe Care sar din schiţe-n schiţe; Alţii, cu painji postiţi Ce tot prind Ia musculiţi; Alţii, cu Iei-par alei Ce nu fac nici chiar doi Iei ... 10 Că-s păpuşi, păpuşi lumeşti 1 Tot să stai să le priveşti. TURCUL: Ajerim ... ajerim ... oferim! TOŢI: Bravo!... bravo l. .. SĂBIUŢĂ (în parte): Acu-i vremea să pun mîna pe 15 dînşii! (Tare.) Iuruş ... (Iesepuţinprin dreapta.) [Păţ-uşeri; ridic iute cuşca şi se retrag în fund.) SC EN A IX Cei denainte, VADRĂ (alergînd spărie: din stînga), LUNĂ­ TESCU (viind fuga din dreapta) 20 VADRĂ (trecind răpede scena): Înc-aşa . dihanie, să m-alunge de-un ceas!... bre I, .. LEONIL: Ha, ho ! provin ţie!... cale bună! (Vadră întră pu!in în culisele dia stînga şi se intoarce îndată [carte spăl'iet,) 25 LUNĂTESCU (trecînd răpede scena): La fugă, Tachi, că nu-i sagă ... Tarsita vrea să-ti scoată ochii! ALECU: Bre! 'da aiştia se' gioacă de�a puia-gaia ... (În timpul acesta, Lunâtesca se intcarce răpede din culisele din stînga şi, a jungind la mi jlc cul semei, se lcueşte de Vadră, 30 cal'e fuge ca şi dînsul,) VADRĂ: Ho ! LUNĂTESCU: Ho! VADRĂ: Na, că mi-ai turtit cocoraţia. LUNĂTESCU: Valeu ! că mi-ai strîmbat nasul. 35 VADRĂ: Chiorule l 131 [132] LUNĂTESCU: Chior eşti tu! VADRĂ (ridicînd palma): Te cîrpesc ... LUNĂTESCU: lan dă, ian dă, să te văd... lan dă ... ALECU (despărţindu-i): Hei, domnişorilor... nu-i ier- 5 tat să vă bateţi în bal. VADRĂ: Da cum nu l-oi cîrpi , cînd mă batgiocoresre de la ochi? . LUNĂTESCU: Sărace ... sărace! că nu te-mpinge păca­ tul. .. 10 [Măştile despart pe Vadră �i Liuiătescu ; ei se sfădesc În [unâ . In timpttl acesta, Săbiuţă se arată cu comisari �i slu jucri.] SXBIUŢĂ: lată-i toţi buluc l. .. aClI-Î vremea ... Iuruş ! ... pe dînşii, flăcăi! (Comisarii şi slu jitcrii Înclli!giur pe irezi şi pă puşeri, intre 15 carii se află.' Lunătescu, -T"adră, Lecuil, Caii, J,farghicJita şi Alecu,) TOŢI: Ce vrea să zică asta? SĂBIUŢĂ: Iuruş l. .. prindeţi irozii şi mi-i legaţi virtos, (Comisarii hg cct la cot pe Vadră şi Lunătescii.} 20 TOŢI: Da pentru ce? pentru ce? SĂBIUŢĂ: N-am să vă fac raporturi vouă, ..... ·olinti­ rilor 1. .. Ţineţi-i bine, voinici! LEONIL: Dacă-i astfel treaba ... apoi cine-a face un pas spre mine îl trimet să vadă pe bunică-sa. 25 (Scoate două pistoale.) SXBIUŢX (tupilîndu-se): Să nu cumva să tragi, că te-am prăpădit! VADRĂ {zbuciumtndu-se}: Că eu nu mă dau cu una; cu două... La ce să mă opriţi? pentru c-am 30 turtit o cocoraţie?.. Eu sînt boier, măi ! ... neam de neamul meu n-o fost legat.,. auziţi voi, boier! SXBIUŢĂ: Dacă eşti boier, nu te face complot ar. VADRĂ: Clopotar o fost ficiorul tătîni-tău. Auzi, tu; 35 guleratule? (in tct tim pul acesta, lu pta ",'mează intre irc ii şi silljitcri,) LUNĂTESCU (cătră Săbiuţă) : Arhon şatrar... arhon satrar ... Nu mă lăsa, frate, că. doar nu-s din 'taraful lor. 132 [133] LEONIL (aruncîndu-se ({supra lui Săbiuţă}: Pe dînsul, irozi. .. aista au poroncit să ne oprească... Pe dînsul, cu totii! SABIDTĂ: Cine? e�? Doamne fereste! Eu sînt irod 5 �a d-voastră. (111 part e.) Na', c-am păţit-o 1 ... (Luptăt�l'ii, duţă o scurtă l u ptă, se im-part in două cete, Ul1a a slu jitcrilcr în stînga, avînd ints r dîll,TEFAN: Am avut şi acea dobitocie şi acea neghiobie; 15 precum zici foarte frumos .. PETCU: Şi d-ta, Radule , tot aşa dobinzi te-ai legat să .. plăteşti? . RADU: Tot!... îmi mărturisesc păcatul. PETCU: Bine că mi-ai spus-o ... Am să le dau numai 20 cît li se cuvine după lege. RADU: Ba să nu faceti una ca asta, iubite socrule ... Sineturile mele trebuie să fie achitate fără nici o scădere, . PETCU: Dvapoi n-ai priimit În uaht nici pe giumătate 25 din soma cuprinsă în sîneturi ... RADU: Aşa este; Însă datoresc acea sumă întreagă. PETCU: Cum?.. nu pricep. RADU: O datoresc nu hotilor cei de cămătari, dar o datoresc semnăturii' mele!... De vreme ce-am 30 recunoscut acea sumă, ea reprezintă datoria me deplină. PETCU: Să am iertăciune. Eu sînt negustor, sînt cinstit şi cred că numărînd soma ce-ai priimit în nahi, cu dobînda ei legiuită, cinstea d-tale rămîne 35 neatinsă. RADU: Cinstea ... poate, dar onorul nu. PETCU: Iar nu pricep ... Care vra să zică, cinstea mea şi cu onorul d-tale nu sînt tot de-o măsură. RADU: Nu zic ... 40 PETCU: Care vra să zică, nasul unui bogasier nu-i nas ca nasul unui eughenist, [224] T RADU: Nu-i vorba de nas. PETCU: Care vra să zică, egalitaua e o palavră deşartă! Apoi dar, fiindcă cinstea mea este însărcinată a plăti datoriile onorului d-tale, mă duc să-i hăţu- 5 iese pe creditori, după cum ştiu eu. Vin cu mine, Verdulescule ... Cu plecăciune.. . (Iese împreună cu V crdutescu.] S C E N A IX R.1DU, ADELA, ŞTEFAN 10 �TEFAN: S-au cam supărat domnul Petcu ! ADELA (înt rînd) : Radule, domnii Leonil şi Bancescu te-aşteaptă În salon. RADU (încet, lui Ştefan): Secondanţii Tazleului. .. (Tare.) Ştiu pentru ce-au venit ... ca să-mi vadă 15 caii cei noi Ştefane, fă bine de-i primeşte tu în locul meu şi le spune că am ieşit. (Incet.) Regulează condiţiile duelului. ADELA: De ce nu voieşti să-i primeşti, Radule? RADU: Pentru că prefer să rămînem împreună amîndoi. 20 �TEFAN (încet, lui Radu): Cînd ne vedem? (Căutînd la ornic.) Acum sînt două ore. RADU (încet, lui Ştefan}: Doamna Rosescu mă aşteaptă pe la 3 ore ... să ne-ntîlnim pe la 4. (Şt�fan iese.) SCENA X 25 RADU, ADELA RADU (se pune pe canape, deschide un jurn.al, cască, apoi zice): Adelă, mergi desară.Ia teatru? ADELA: Merg... dacă-i veni cu mine. RADU: Oi veni ... Ce rochie ai să pui? 30 ADELA: Care ţi-a plăcea. RADU: O! cît pentru mine, totuna mi-e... voiesc să zic că toate te prind deopotrivă. f ADELA: Radule ... esti cunoscut în Iasi ca un model de eleganţă, ca' un om cu gust m'ai deosebit; ar 224 .1 [225] trebui să mă povăţuieşti în alegerea toaletelor mele. RADU: Dragă Adelă ... eu nu sînt un jurnal de modă ... Dacă voieşti să fii elegantă, nu ai decît să imitezi 5 pe damele cele mari din societate, de esemplu pe doamna Mezianca ... ADELA (cu intenţie): Pe doamna Rosescu ... mai cu samă? RADU: De ce mai cu samă pe doamna Rosescu? 10 ADELA: Pentru că ea-ţi place mai mult decît altele. RADU: Ce te face-a crede? ADELA: Mai alaltăsară, la Operă, i-ai făcut o vizită lungă în lojă ... Doamna Rosescu e frumoasă, elegantă .. , cochetă!... are spirit? 15 RADU: Dar! prea mult. (Mică tăcere.} ADELA: Radule, de ce nu-mi dai de stire, de cîte on fac vrun lucru care-ţi displace? ' RADU: Pentru că păn-acum n-ai făcut nimic care să-mi 20 fi displăcut. ADELA: O! Nu-mi fac iluzii asupra defectelor mele; ştiu tot ce-mi lipseşte ca să fiu demnă de tine; dar dac-ai voi să mă dirigi, să-mi dezvolţi spiri­ tul, să mă deprinzi cu ideile lumii în care m-ai 25 Introdus. eu simt că te iubesc îndestul pentru ca să mă metamorfozez îndată. RADU (sărutîndu-i mîna): Aş perde mult cu asemenea metamorfoză, dragă Adelă ... Chiar de-aş voi să ieu rolul de profesor cu tine, n-aş fi în stare să-ţi 30 dau lecţii... Studie lumea... în societatea cea aleasă se găsesc modelele cele perfecte. ADELA: Dar 1. .. în ea se află doamna Rosescu ... nu-i aşa? RADU: Iar doamna Rosescu? .. Nu cumva mi-ai face 35 onorul să fii jaluză de mine? Fi! dragă ... jalu­ zia e un sentiment. .. bogasieresc. în lumea cea mare căsătoria nu-i un măritiş prozaic; ea-i o unire de tot ce este nobil şi elegant în viaţă ... aşadar, cînd sînt absent, departe de tine, Adelă, 40 nu te-ngriji de ce fac; gîndeşte-te numai la 225 [226] aceste: că-mi scutur defectele afară din casă, pentru ca să mă-ntorc lîngă tine ca un barbat perfect. ADELA: Se poate Însă defectul tău cel mai mare în .5 ochii mei este absenta ta. RADU: Complimentul e delicat ... şi iată răspunsul meu. [Î i sărută mîna.) Cine vine? .. A! creditorii ! se E N A XI RADU, ADELA, ŞLOIM, ŞAFĂR 10 �LOIM şi �AFĂR (întrînd): Herr Fiirst , Herr Furst ... A ivei! pecatele nostre!. .. chiconu Hagi Petichi ne-o calicit ca in codru Hertii ... RAD U: Ce v-au făcut Hagi Petcu?' �LOIM şi �AFĂR (împreună): In loc se ne pliteaschi 1.5 tot ce ne este dator, maria-ta ... Ai vei! am remas lipiţi pirnintului. RADU: Cum?.. vorbiţi pe rînd şi nu vă mai scînci ţi. �LOIM: Socru d-tale, Hagi Petichi, ne-o dat numai chite jumatate din datoria mariei-tale, zichind 20 che sintem nişte telheroi, şi ne-o silit se intrăm la invoială cu dinsul . �AFĂR (plîngînd): Ai vei! banii nii. .. banii nii, .. RADU: Auzi, Adelă, ce rusine mi-au făcut tatăl tău? . (Cătră jidani.) Nu-i nimic ... tăceţi din gură . 2.5 mă oblig să vă număr eu restul. �AFĂR (ele bucurie): Tot? tot? �LOIM: D-ta eşti un grof. .. dar cu ce-ai si ni pliteşti, me rog, che nu te poţi atinge de zestrea grofinei, fără invoirea d-sale? 30 �AFĂR: Aşa o spus chiconu Hagi Petichi. �LOIM: Aşa e scris in contractul de zestre. Numai maria-sa domniţa poate se ni dispegubeaschi, dache a lesa-o inima. ADELA (la o masă scrie o obligă şi apoi o dă ltli Şloim): 3.5 Iaca o obligă din partea mea; sînteţi plătiţi. �LOIM şi �AFĂR (se răped de apuc lacom obliga din mînile A delei): Goft! mein Goti! 226 [227] r RADU: Mai aveţi ceva de reclamat? �LOIM şi �AFĂR (esaminînd obliga): Nimichi ... nimichi. RADU: Nimic ... Afară, canalii! �LOIM: Iaca me duc ... dar, me rog, chind îi mai ave 5 nevoie ... RADU: Afară! (Se răpede spre dînşii.) �LOIM şi �AFĂR (fugînd): Ghevalt! SCEN A XII RADU, ADELA 10 RADU (luînd pe A dela la braţ şi sărutind-o cu foc): O! Adelută, esti adorabilă! ADELA: Dragul' meu' Radu ... RADU: Unde dracu Hagi Petcu au luat inima asta nobilă care ţi-au dat-o? aş jura că nu eşti fiica lui. 15 ADELA: O! Radule, nu-l judeca cu asprime pe bietul tată-meu. .. El e bun şi generos, deşi are idei cam Înguste ... N u-nţelege unele delicateţe care sînt dezvoltate prin educaţie; Însă inima sa are calităti adevărat demne de stima tuturor. 20 RADU: Fie: scumpa mea princesă I ... nu voiesc să te contrazic. " (Pendula sună trei ore.) Trei ore! (In parte.) Şi doamna Rosescu ni-aşteaptă. (Zîm­ beşte.) ADELA: Ce gîndire te face să zîmbeşti? 25 RADU: Adelo, voieşti să facem împreună o primblare? Ziua e frumoasă. ADELA: Voiesc, cu cea mai mare mulţămire. RADU: Pune-ţi degrabă un şal pe umeri şi haide. (In parte.) Doamna Rosescu poate să aştepte. 30 S C E N A XIII RADU, ADELA, PETCU PETCU: Ei! beizade, văzutu-ti-ai creditorii? RADU: I-am văzut, să fii 'd-ta sănătos. (Supărat.) ADELA (încet, lui Radu): Fii blînd, Radule, te rog ... 35 [Îşi aşează un şal pe umeri.) 227 [228] RADU (zîmbind): I-am văzut, iubite socrule ... şi nu mă pot opri de a-ţi esprima toată admirarea ce mi-au Însuflat dibăcia d-tale... I-ai dat de-a tumba pe hoţii cei de zarafi. 5 PETCU: Î ţi place? Mă bucur... Eu credeam, dimpro­ tivă, că te-i fi supărat. RADU: Nicidecum... Fiecare se poartă după ideile lui; d-ta ai crezut cu dreptul de a le plăti numai jumătate; eu am găsit şi mai cu dreptul a le 10 Îndeplini suma. PETCU: Aud? .. d-ta? RADU: Adică, Adela si eu. PETCU: Cum? (Cătrd Adela.) Le-ai dat iscălitura ta? ADELA: Le-am dat-o ... Mă iartă, dac-am greşit, tată. 15 PETCU: Brea l. .. da stii tu c-ai aruncat astfel 10 000 de galbini pe fere�stră? .. RADU: Nu plînge, socrule, că cine samănă galbini are mînă cu ogur ... Hai, Adelă, la primblare. ADELA: Hai ... nu mă săruţi, tată? 20 PETCU: Fugi de-acole ... să nu te văd ... Auzi! 10 000 de galbini! RADU (ieşind cu Adela): Astfel e onorul, dragă so­ crule ... Ha, ha, ha! se EN A XIV ·25 PETCU: Onorul!. .. Să-ti arăt eu onor, măi badeo , dacă-i aşa povestea... Am fost un nătărău păn-acum de ti-am suferit obrăzniciile si nebuniile!. .. lan să mai apuc hăţurile-n mîni, �ă prea ai luat frîul în dinti si prea faci proască în averea mea, ono- 30 rariule' .. : Am crezut c-aş' putea.să-l aduc la pro­ kimen, şi l-am lăsat să-şi facă de cap în casa" mea.: dar văd că nu-i bun de nimic altă, decît să-mi afierosască averea cu onorul lui... Aşteaptă ... dacă-i aşa, să-ţi arăt eu cine-i Hagi Petcu! (Sună 35 un clopoţel şi întră un fecior.) Spune vătavului şi bucătariului să vie sus. (Feciorul iese.) A! nu vrei să întri în slujbă... Eşti prea fudul ca să 228 J. [229] ! �. urmezi sfaturile unui bogasier ca mine? Prea bine .. , arhon beizade ... prea bine ... gustul filo­ nikie n-are ... îţi place să trăieşti ca un haitui, trăieşte, fătul meu ... şi eu de azi înainte mi-oi 5 strînge băirile pungii. S'C E N A XV PETCU, VATAVUL, BUCATARUL VATAVUL: M-ai chemat. cucoane'? PETCU: Da 1. .. Ascultă, Constandine, cunoşti pe dof- 10 torul Vanberg? V A TA VUL: îl cunosc, cucoane. PETCU: El m-au întrebat mai dăunăzi dacă n-as vra să dau cu chirie giumătate 'din casa 'mea. Du-te-ndată de-i spune că sînt gata să-i închiriez 15 rîndul ist de sus. . VATAVUL: Bine, cucoane. (Iese.) PETCU: Domnule bucătar. .. vin mai aproape. (In parte.) îi zic domnule, pentru că ţine 10 galbini pe lună. 20 BUCATARUL: Poroncă. PETCU: Am auzit că pregăteşti o masă mare pe mîni? BUCATARUL: Dar, cucoane ... Mîni e sărbătoarea prin­ ţului, şi cred că va rămînea mulţămit de talentul meu. 25 PETCU (în parte): Talent I, .. şi el are talent, ca şi zugravul cel care moare de foame. (Tare.) Ce bucate ţi-au poroncit să faci? BUCATARUL (scoate o listă şi o citeşte): Iată lista: O supă de verdeţuri, numită printaniere, ş-o supă 30 numită brique. PETCU: în locul lor îi face alta numită borş de pui. BUCATARUL: Borş. la o masă mare? PETCU: Borş ... mi-i poftă mie de borş... Spune înainte. 35 BUCATARUL: O cigă feartă în salcie de frunze de dafin şi alămîie ... pepturi de pui de găină În zalatină ... muşchi de căprioară împănat cu iruffe ... jambon 22-9 [230] 5 10 15 20 25 r - 30 230 de Vestfalia fert cu vin de Maderă ... friptură de fazan.". . PETCU: Prea frumos! în locul acestor lături, vei face o ihnea cu ceapă, un curechi cu rată, niste răci­ turi cu usturoi ş-un curcan fript.": cu' curechi murat. BUCATARUL: Cucoane ... mă iertati ... nu-i obiceiul la . ' mese man ... PETCU: Lasă obiceiul de-o parte... că eu îl cunosc mai bine decît d-ta ... şi te-apucă de lucru. BUCATARUL: Ba ... să am pardon ... M-aş dezonora dacă ... PETCU (în parte): Iaca! şi el îmi scoate ochii cu ono­ rul. .. (Tare.) Hai, nu mai lungi vorba şi mergi la bucătărie. BUCATARUL: Eu să mă-ngiosesc a face bucate ţigă­ neşti! ... mai bine mi-oi arde mîna-n foc. (Iese.) PETCU: Arde-ţi mîna cît ţi-a plăcea, numai cată să nu arzi bucatele .. " Hai. .. (Frecîndu-şi minile.) Am pus la cale despre masă; acum nu-mi rămîne decît să trimet ca să poftească pe mîni cîţiva din prietinii mei: pe kir Kor cu nevasta lui, pe kir Manoli băcalul, pe Hagi Hristodulo , cu care-am fost la Ierusalim ... Hai ... Atine-te de-acum, arhon beizade, s-au schimbat Hagiul, nu mai e cum îl ştii. .. (Iese prin siinga.] (C o r t i il a cad e.) ACTUL II SCENA 1 RADU, ADELA (înt rînd ) RADU: A 1. •. Ce minunată primblare 1. ., Ce aer plăcut de primăvară ... S-ar crede cineva în luna lui mai. ADELA: Nu ţi-au fost urît cu mine, Radule? "T I 1 , ' " 1, [231] RADU: Urît!... cu tine l. .. Da nu ştii tu, Adelă, că eşti cea mai drăgălaşă din toate damele ce cunosc? ADELA: Complimente? .. RADU: Ba, zău, nu!... Adevărul îno toată sinceri- 5 tatea ... în cîteva minute, am făcut azi cele mai frumoase descoperiri. ADELA: Care descoperiri? RADU: întîi, că ai un suflet nobil de adevărată prin­ cesă; al doilea, că ai un spirit încîntător... şi al 10 treilea, că am trăit păn-acum lîngă tine fără a te cunoaste ... Am fost ca un tăran care ar fi găz­ duit o 'regină deghizată ... D�odată regina îşi pune corona pe frunte, şi bietul ţăran rămîne încre­ menit. cu ochii holbaţi şi cu limba legată de 15 uimire. ADELA: Eu? o regină? .. pretenţia me nu se-nalţă aşa de sus, Radule... Tot ce doresc este să-ţi plac. Rmu: Dorinta ti-e realizată, Adelută, căci te iubesc ca 20 un amant 'de 18 ani. ' ADELA: Iubeşte-mă mai bine ca barbatul meu; voi fi mult mai fericită ... RADU: Pentru ce? ADELA: Pentru că-mi închipuiesc că o femeie poate 25 înceta de a-si iubi amantul; iar barbatul, nicio- dată. ' RADU: Bravo!. .. îmi pare bine că nu eşti exaltată. ADELA: Nu I, .. însă am unele idei care nu-s de modă, poate, dar care-s înrădăcinate în minte-mi, ca 30 toate impresiile din copilărie. Cînd eram mică, îmi închipuiam că tatăl meu şi maica me erau rude, şi de-atunci căsătoria o consider ca cea mai dulce şi strînsă rudire. Amorul pentru un alt om decît barbatul meu, pentru un străin, îmi 35 pare un sentiment contra naturei. RADU: Iată idei de matroană română, dragă Adelă ... Păstrează-le totdeauna, în interesul fericirii şi onorului meu. ADELA: Ia sama însă, Radule ... sînt totodată şi ge- 10 loasă geloasă, dar... cu toate că gelozia e o simţire bogasierească, precum ai zis ... Pentru 231 ,\ [232] mine un singur om există pe lume; acelui om i-am dat tot sufletul meu şi pretind cu tot dreptul să am dragostea lui deplină. în ziua cînd aş des­ coperi că el o împarte cu altă femeie, simt că 5 toate legăturile Între mine şi el s-ar desfiinţa! ... Barbatul ar redeveni pe loc un străin În ochii mei, şi cît pentru mine.v . din minutul acela, m-aş crede că-s văduvă. RADU (în parte): Hm! (T'are.) N-ai grijă despre asta, 10 scumpă AdeIă... o să trăim împreună ca două turturele Într-un cuib aurit. .. Şi, apropo, voiesc să dau un bal strălucit pentru tine; voiesc să-ntu­ neci prin graţiile tale pe toate doamnele noastre; voiesc ca toti barbatii să-mi pizmuiască fericirea ... 15 Mergi Îndată de-ţi pregăteşte toaletele, armele " cochetăriei, ca să faci pe toţi a admira eleganţa princesei mele. ADELA: Mă duc; dar să vii ca s-alegem împreună armele cele mai victorioase. 20 RADU: Voi veni, scumpa mea regină. (li sărută mîna. Adela întră în dreapta.) SCENA II RADU; apei, PETCU RADU (singur): Orb am fost păn-acum de Il-am văzut 25 ce comoară aveam sub ochii mei!. .. Adela e de-o mie de ori mai plăcută, mai gentilă, decît doamna Rosescu!... Să mă ieie dracu dacă nu mă simt Înamorat de dînsa!. .. Bine-au zis nu ştiu care poet că amorul e ca un vis încintător 30 ce te face a vedea pe... (Văzînd pe Petcu.) Hagi Petcu! Bine că te văd, iubite socrule ... eram nerăbdător să-ţi spun că eşti părintele unui Înger ... PETCU: Eu? 35 RADU: Da! de-ai mai avea dugheană, ai putea să pui marca următoare: Hagi Petcu, fabricant de În­ geri. .. Păcat numai că eşti mînios pe mine. 232 [233] 1 __ PETCU: Eu? .. Nicidecum ... D-ta cred că te-i mînia mai degrabă, cînd vei afla hotărîrea ce-am luat. RADU: Ce-aud? ai luat vro hotărîre înspăimîntă­ toare? ... în ce privire? ... în privirea creditorilor 5 mei? PETCU: Ba nu; în privirea d-tale chiar. RADU: Cum asta? .. Sînt curios s-o aflu. PETCU: Arhon... ginere! Cînd ţi-am dat fata cu o zăstre de 40 000 de galbini, am nădăjduit că vei 10 fi om serios şi că-i întra în ekpaeaoa ocîrmuirii. .. RADU: Iar! PETCU: M-am înşălat ca un prost, o înţăleg acum, deşi cam tîrziu ... Şi tot ca un prost te-am lăsat să dai iarna în averea mea. Fiind dar că averea 15 mea nu-i destul de mare pentru ca să poată aco­ peri cheltuielele onorului d-tale de beizade, am chitit c-aş nimeri, ca un om cu minte, făcînd oarecare forme neapărate în casa mea. RADU: Forme?.. vrei să zici reforme? 20 PETCU: Forme, reforme totuna-i. .. RADU: Dacă-i totuna binevoieşte, te rog, a mi le în cunoştinţa şi mie. . PETCU: Bucuros!... Cea Întîi ... RADU: Formă? .. 25 PETCU: Formă, fie ... Cea întîi formă este, ca să-mi faci plăcerea de a nu mă mai lua peste picior. M-am săturat de duhurile d-tale. RADU: Duhuri? PETCU: Ştiu că mă priveşti ca pe-un ... negustoraş, 30 ca pe-un prostuleţ. RADU: A!... socrule ... PETCU: Dar află, domnişorule, că se găseşte mai multă giudecată în papucul meu decît sub pălăria d-tale : auzitu-m-ai, arhon beizade P 35 RADU: O!... Fi!... fi!... Astea-s vorbe bogasie- reşti, .. PETCU: Se poate ... eu nu-s beizade ... nu-s ţintilom ... RADU: Te cred, te cred; n-ai nevoie să strigi. PETCU: Eu îs liberari... şi-mi bat gioc de arhonto- 40 toghie. .. o ştii d-ta? Eu giudec oamenii după 233 .� [234] meritul lor, iar nu după titluri. .. eoghenia nu plăteşte nici un zlot în ochii mei. .. RADU: Nu? PETCU: Nu! 5 RADU: Prea bine!... care vra să zică, mă găseşti pe mine cu merit? PETCU: Ba nicidecum ... N-ai merit nici de-o litcaie. RADU: Apoi dar pentru ce mi-ai dat pe fiica d-'tale? PETCU: Pentru ce ti-am dat-o? .. 10 RADU: Ai avut dar' vrun gînd ascuns, cînd m-ai luat de ginere? PETCU (turburat): Un gînd ascuns? RADU: Negreşit ... Adela nu mă iubea cînd m-ai atras în casa d-tale : pe de altă parte, cunoşteai numărul 15 datoriilor mele ... şi nu cred că acel număr mon­ struos te-au îndemnat a mă gineri; fiind dar că n-am nici un merit şi că nesocoteşti titlurile de nobleţă, sînt silit a crede c-ai avut un gînd ascuns în privirea me. 20 PETCU: Ei! ... chiar aşa să fie ... Nime n-ar avea drep­ tate să mă katigorisască, c-am cătat să-mpac înte­ resurile mele cu fericirea Adelei... Scoţînd din pungă 40 000 de galbini, am vroit să ieu un ginere care să mă poată dispăgubi de jărtfa ce făceam 25 în favorul lui ş-a copilei mele... Am gîndit la Adela mai întîi, căci era o datorie pentru mine; dar am gîndit şi la mine ... Ce rău găseşti d-ta Întru aceasta? RADU: Nici cît de puţin rău, iubite socrule. Ai fost în 30 dreptul d-tale ... De eşti greşit în ceva, este numai că n-ai avut destulă încredere în mine. PETCU: D-apoi cum era să am încredere într-un om care hojma rîde şi glumeşte? RADU: Haide!... te-ai supărat pentru nişte glume de 35 nimic? .. Mă mir, din partea unui om cu mintea coaptă ca d-ta... în adevăr, o mărturisesc, nu sînt un ginere foarte ... respectuos; îmi place a rîde, a glumi, dar în lucrurile serioase ştiu a fi serios ca oricine şi găsesc că-i cu dreptul să pre- 40 tinzi de la mine tot concursul, tot ajutorul de care ai avea trebuinţă. 234 [235] PETCU (în parte): Să-I cred? .. să nu-l cred? .. RADU: Ia să vedem, iubite sacrule, la ce te pot servi? .• Spune-mi fără nici o sfială. PETCU: Să spun ... ritos? 5 RADU: Fie şi ritos. PETCU: Dacă-i aşa... îţi mărturisesc c-aş dori să te văd bine cu Curtea. RADU: Dar ce-i pasă Curţii de mine? Nu cumva ai gust să joci la balurile cele mari? 10 PETCU: Nu-i vorba de giac ... n-am asemenea deşăr- tăciuni ... RADU: Dar ce ai? ... în sfîrşit ... ce ai? PETCU (ruşinos): Am ... hambiţion! ... RADU: H ambiţion!. .. Nu trebuie să te roşeşti pe 15 obraz pentru asta, Hagi Petcule ... hambiţionut este dorul sufletelor măreţe. PETCU (încurcîndu-se): Nu-i aşa? RADU: D-ta, în timp de 30 de ani de bogasierie, ai dobîndit o esperienţă ce-ţi dă dreptul de a pre- 20 tinde orice ... Comerţul este şcoala oamenilor de stat. PETCU: Tocmai aste cuvinte le-am cetit într-un jurnal de la Bucureşti ... le-am rostit şi lui Verdulescu ... RADU: Ia să vedem, ia să vedem ce-ar putea conveni 25 mai bine lui Hagi Petcu?.. O prefectură? prea puţin ... Nu-i aşa? .. Un Ioela Curtea de Casaţie? PETCU: Nu prea cunosc pravilele. RADU: Vrun post diplomatic? .. Agenţia de la Ţari­ grad? . .. Ştii turceşte, socrule? 30 PETCU: Ştiu însă aş dori să nu mă depărtez de lîngă Adela şi . RADU: Aşteaptă {Îl loueşte peste umăr.) Ţi-am găsit un loc mai bun ... PETCU: E simandicos? 35 RADU: Judecă însuţi. .. Senator!. .. PETCU: Senator... (J n parte.) Ca fiiul lui kir Manoli, RADU: Îţi place? .. PETCU: Cum nu? RADU: Îl primeşti?.. spune ritos. 40 PETCU: Priimesc ... RADU: Da să nu-ţi întorci cuvîntul. .. 235 " ..... .\ [236] PETCU: îţi dau parola mea de bogasier, RADU: Ha, ha, ha, ha 1. .• pardon ... nu mă p.ot stă­ pîni ... ha, ha, ha ... Senatorul Hagi Petcu! ha, ha, ha ... 5 PETCU (în parte): M-au pus mesa, berbantul! se EN A III RADU, ŞTEFAN, PETCU; apei, VATAVUL şi BUCATARUL RADU: Vin' degrabă, Ştefane, aleargă ... Ştii tu pentru 10 ce aprodul Purice, în războiul cu ungurii pe Siret, au fost poreclit Movilă de Ştefan- Vodă? . " Ştii pentru ce hatmanul Ştefan Movilă au murit vite­ jeşte, luptîndu-se cu turcii la Războieni? .. Ştii pentru ce pe tronul Moldovei au domnit strămoşi 15 de-ai nostri, Movilesti?.. Pentru ca în anul de la Christbs 1866, Ha'gi Petcu să devie senator! ... �TEFAN: Ce voieşti să zici? RADU: Iaca secretul asaltului ce-am susţinut azi-dimi­ neaţă, din partea lui Hagi Petcu cutot neamul lui. 20 �TEFAN: Pentru ca să te facă a întra în serviciu? .. în ţeleg acum 1. .. PETCU: Ştii, beizade, pentru ce-am lucrat 30 de ani în viaţa mea? pentru ce-am adunat para cu para 100 000 de galbini. lipsindu-mă de multe plă- 25 ceri? . .. pentru ca pan evghenia-sa beizade Radu Movilă, care nici s-au luptat cu ungurii pe Siret, nici au murit la Războieni, nici au domnit în ţara Moldovei, să poată muri de bătrîneţe, pe-un crivat moale, după ce-şi va petrece viaţa în 30 trîndăvie. �TEFAN: Bravo ... bine-ai 'replicat, domnule Petcu. RADU: Are apucături de orator... şi se pregăteşte pen tru Senat. (J ntră vatavul.) 35 VATAVUL: Cucoane Petcule,. am fost la doftorul şi m-o însărcinat să vă spun că ie cu chirie rîndul de sus a casei. 236 Ţ I [237] • RADU: Care rînd? din care casă? PETCU: Chiar aista în care ne aflăm. RADU: Cum? dai cu chirie apartamentul meu? PETCU: Aşa... şi asta-i una din reformele ce-ţi spu- 5 neam mai dinioare. RADU: Şi eu... unde-oi şedea? PETCU: Dedesubt, în rîndul de gios... împreună cu mine departamentul e încăpător. RADU: A fi ca corabia lui Noe ... unde era tot 10 soiul de dobitoace? PETCU: Precum zici nu numai frumos, dar şi cu ştiinţă de Sfînta Scriptură ... Asemenea am de gînd să închiriez şi grajdiul... şura. RADU: Dar caii mei?.. unde ai de gînd să-i pui? 15 tot în apartamentul de jos? PETCU: De vreme ce-i corabia lui Noe ... ar avea loc ... însă îi vei vinde mai bine ca să nu te stinghi­ rească ... RADU: Să-i vînd? .. şi eu să umblu pe jos? 20 �TEFAN: îi face mişcare, Radule, şi ţi-a merge bine. PETCU: Dar; kikcoforia-i bună pentru sănătate. ( j ntră bucatarul.) BUCATARuL: Măria-ta ... RADU: Ce este?.. Ce-ai păţit, artistule?.. de eşti 25 aşa de posomorît? Ţi s-au răsturnat tingirile pe foc? BUCATARUL: Măria-ta... vă rog să primiţi dimisia mea. RADU: Dimisia? .. 30 BUCATARUL: Nu mai pot fi bucătar, făr-a mă dezo­ nora, Într-o casă unde mi se comandă borş, curechi cu raţă, răcituri. .. RADU: Cine ti-au comandat asemenea lături? PETCU: Eu .. : borşul e stomahikon... curechiul cu 35 rată sînt bucatele favorite ale lui kir Kor. .. şi 'Hagi Hristodulo se-nebuneşte după răcituri cu usturoi ... RADU: Kir Kor? .. Hagi Hristodulo? PETCU: Şi kir Manoli... prietinii mei!... i-am poftit 10 pe mîni la masă. 237 \ [238] • RADU: împreună cu amicii mei? [Căiră bucatar.) Eşti liber să te duci. (Bucatarul iese.) Ha, ha l, .. Vra să zică mîni avem s-avem bucate cu chel­ tuială, Hagi Petcule? .. 5 PETCU: După cum Îmi dă mîna, arhon beizade ... (Cătră Stefan} Nădăjduiesc că evghellt'a-voastră nu s-a ruşina să sadă la masă între kir Kor si kera Varvara, sotia lui kir Manoli? ' �TEFAN: Kicidecum!.:. din contra... Kera Varvara lO poartă testemel? . PETCU: Poartă... cu fiong mare pe ureche şi chiar cu fes alb, dacă-ţi place. �TEFAN: Minunat l, .. am să-i prezint sîmburi de mere pe vîrful cuţitului... Şi după masă vom be 15 vutcă? PETCU: De odogaciu ... ş-om face-o partidă de mărieş ... RADU: Sau o concină? .. �TEFAN: De zece parale ... RADU: Da bine... o să petrecem împărăteşte . 20 Casa d-tale , Hagi Petcule, are să devie un rai . fiind însă că mă socot prea cu păcate ... mă voi grăbi a părăsi raiul d-tale. chiar mîni dimineaţă. PETCU: Mi-a părea foarte rău... şi unde-o să-ţi duci e1'ghenia ? 25 RADU: Nu-ţi pasă d-tale. PETCU: Şi de ce-ai să te-apuci?.. de doftorie? .. de advocăţie? .. , de geambaş1îc?.. Căci nu cred să-ţi poţi ţinea ifosul şi ighemonikouul cu un venit de 500 de galbini. 30 RADU: Cum? 500 de galbini? .. PETCU: Fă-ţi socoteală ... ai priimit 5000 de galbini cînd te-ai însurat?.. îs păpaţi de mult!. .. aşa-i? Am plătit 10 000 de galbini lui Şloim şi Şafăr. datorii de-a d-tale, fac)5 000 de galbini. 35 Adela le-au mai dat o obligă de alte 10 000 de galbini. .. fac 25 000. .. Mai adaoge alte 10 000 amanetati în mosioara ce ti-au mai rămas, în Movilesti... fac' 35000 ' scade-i din banii zăstrei 40 000 de galbini ce rămîn? 5000 ... 40 care, puşi la dobîndă cu zăce la sută, dau sosta 500 de galbini pe an ! aşa este? ., Acum te-ntreb : 238 T [239] cu aceşti 500 de galbini ai să-ţi hrăneşti prietinii cu fazanuri, cu muşchi de căprioară impănaţi cu truffe F,», şi celelalte?.. Ascultă-mă, fătul meu. .. şăzi mai bine la mine şi te gîndeşte la 5 copiii ce-i avea, dacă ţi-a da Dumnezău ... cînd or creste mari, ei or fi multămiti să găsască în buzun�rul beizadelei Radu' Mo�ilă economiile lui Hagi Petcu bogasierul. .. m-ai auzit ... Să ne videm sănătoşi. . . (Iese prin stînga.) 10 se E N A IV RADU, ŞTEFAN (se uită unul la altut wn. moment; Ştefan începe a ride ] RADU: îţi vine-a rîde, ţie? �TEFAN: Ha, ha, ha! ... Acesta-i prauoslaonicul cel de 15 socru, sosit înadins de la Ierusalim pentru ca să realizeze toate dorintile tale? Pare-mi-se, din contra, că ţi-ai găsit pe dracul, vere... Ha, ha, ha! ... RADU: A!... jupîne Petcule, te porţi cu mine de 20 parc-a� fi o calfă din dugheană?.. foarte-ţi mulţămesc de lecţia ce mi-ai dat. .. Voi profita de dînsa cît mai în grabă. (lş1: ia pălăria.) STEFAN: Ce voiesti să faci? .. RADu: Mă duc l� doamna Rosescu, ca să mă desbo- 25 g�s,ieresc, căci am început a mirosi a tarabă aICI, �TEFAN: Te duci la doamna Rosescu, dar femeia ta, ce faci cu dînsa? RADU: Femeia me?.. închipuieşte-ţi, vere, că era 30 cît pe ce să m-acopăr de ridicul... înamorîn­ du-mă de dînsa... Noroc că m-au trezit Hagi Petcu la timp. �TEFAN: Femeia ta nu-i responsabilă de mojiciile tatălui său... Ea-i, din contra, delicată, plă- 35 cută ... RADU: Dă-mi bună pace... Seamănă cu tatăl său. �TEFAN: Adela? ... Nu-i cît de puţin ... te-nşăli l 239 [240] RADU: îţi spun eu că are un aer de familie bogasie­ rească !. .. De-acum înainte nu voi putea nici­ odată s-o sărut, făr-a gîndi la Hagi Petcu ... Adio! 5 �TEFAN: Radule... stăi... nu te duce. RADU: Degeaba cauţi să mă opreşti. .. �TEFAN: Ascultă-mă, frate ... RADU: N -ascult nimic... Adio! �TEFAN: Aşteaptă macar să-ţi spun două vorbe despre 10 duelul tău. RADU: A!. .. îl uitasem ... ce-ai pus la cale? �TEFAN: Vă bateţi peste-o oră, la Rediu. RADU: Minunat I. .. Am să-i tai urechile comitelui de Tazleo. 15 se E N A V RADU, ŞTEFAN, ADELA; mai pe urmă, VERDULESCU, PETCU ADELA: Iesi, Radule? RADU: Ies: doamna me ... (Iese.) 20 ADELA: Radule!... (Cătră Ştefan.} Ce are? .. Cine l-a mîniet? �TEFAN: Părintele d-tale. ADELA: Cum? .. Cînd? .. �TEFAN: Părintele d-tale e ambiţios ... 25 VERDULESCU (întrînd din stînga): Ambiţios Petcu? .. (In parte.) Au nebunitl �TEFAN: Visul său este a să face senator prin aju­ torul lui Radu, şi de ciudă că ginere-său refuză de a-i servi ambiţia, Hagi Petcu caută acum 30 a-şi răzbuna cu nişte şicane mici, care pot să vă cauzeze multe supărări chiar d-voăstre, doamna me. ADELA: Mie? VERDULESCU: Negreşit, ţie, AdeIă ... Cu cît tată-tău 35 a face casa lui nesuferită, cu atît Radu a fugi din ea ... şi a căuta petreceri aiurea. 240. [241] �TEFAN: Domnul Verdulescu are dreptate, doamna me. .. Numai d-voastră puteţi îndepărta peri­ culul. .. ce vă ameninţă. ADELA: Pericul l.: . ce pericul ? • . • în con tra cărui 5 pericul am a mă apăra? �TEFAN: în contra pornirei părintelui d-tale ... ADELA: Ba nu... să-mi spui tot. .. pornirea tatălui meu nu poate să depărteze pe Radu de lîngă mine ... El face curte unei femei 1. .. Mărturiseşte, 10 domnul meu... Am o rivală L... S-acum Radu se află lîngă dînsa ... Inima me � presimte ... �TEFAN: Liniştiţi-vă ... doamna me ... Radu vă iubeşte. ADELA: De ce dar n-a venit să se plîngă mie de pur­ tarea tatălui meu? de ce s-a dus aiurea? la o 15 străină? �TEFAN: Dar... vă-nşălaţi... mă jur. .. ADELA: Jură pe onorul d-tale de gentilom că Radu nu se găseşte acum la doamna Rosescu. �TEFAN: Chiar de-aş face acest jurămînt, el n-ar 20 proba nimic; căci un galant om are drept să mintă în asemene caz ... ADELA: Vra să zică Radu? .. Ah!. .. Am perdut într-un minut toată iubirea lui!... toată feri­ cirea me l. .. 25 (Adela leşină �i cade pe canape.) YERDULESCU: AdeIă... Adeluţă... (Cătră Ştefan.) Aleargă la un doftor, domnule Movilă. (Ştefan iese.) (Petcu întră prin stînga.) 30 PETCU: Ce este?.. ce este?.. au leşinat Adela? .. Cum?.. din care pricină?.. (Ateargă lîngă Adeta.) VERDULESCU: Din pricina ta, Petcule ... nebunule ... (li dă colonie la nas.) 35 PETCU: Ba din pricina hoţului de Radu... (A rătind pu·mnul spre uşa din fund.) Ghidi, berbantule t ghidi, Pazvantoglu! ... (Caut amindci să desleşine pe Adela. Adela se deşteaptă Încet.) 241 \. [242] VERDULESCU: Iaca!... îşi vine-n simţiri, drăguţa moşului. (Adela, deşteptlndu-se, începe a plinge.} ADELA: Ah! nînaşule, foarte-s nenorocită . 5 VERDULESCU: Ba' nu, Adeluţă ba nu (Pitnge.) Te înşăli... zău, te înşăli . PETCU: lan auzi-l cum se scînceşte l. .. VERDULESCU: Nu mai plînge, dragă Adeluţă : nu-ţi închipui lucruri care nu sînt. 10 PETCU: Dă-te deoparte, Verdulescule, căci tu nu ştii s-o mîngîi. (Ia locui lui Verdulescu.) Numai plînge, Adelă dragă; nu-ţi închipui lucruri ... ADELA (pUngînd): Oh! ce rău am făcut eu pe lume ca să fiu astfel pedepsită!... De-abia măritată 15 de trei luni. " să mă văd sacrificată unei cochete! Barbatu-meu. .. Radu să mă-nşele... O! Dum­ nezeule l. .. simt că el are să-mi pricinuiască moartea. PETCU: Ba ferească Pronia! ... Decît să mori, mai 20 bine să ne răzbunăm. VERDULESCU: Nu atîta focul, Petcule; nu vorbi de răzbunare. Radu' nu-i vinovat. .. PETCU: Nu-i vinovat? ... Da cine-i vinovat? VERDULESCU: Tu ... 25 PETCU: Eu? .. VERDULESCU: Vezi bine... Ce te-ai apucat să-i faci şicanuri, pentru că el nu vrea să devie puntea ambitiei tale? PETCU: Ce' punte, măi?.. Ce ambiţie?.. Ce dîr- 30 dîieşti din gură? VERDULESCU: Dar, dar; ştiu eu ce zic ... Ţi-au întrat în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator!. .. Ama!. .. PETCU: Ce ama! ... poate că n-aş fi bun de senator. .. 35 (Verdulescu ridică din umeri.) Ce dai din umeri? VERDULESCU: Vrei să-ţi spun una şi bună?.. Ai strechiet la bătrînete ... PETCU: Ce face?.. ' (Un fecior aduce o sCl·isoare.) 242 [243] FECIORUL: O scrisoare pentru luminarea-sa prinţul. PETCU: O scrisoare? de unde-i? FECIORUL: O adus-o sluga doamnei Rosescu. ADELA: De la doamna Rosescu?.. Ad-o-ncoaci, (Ia 5 scrisoarea, caută la dînsa cu multă curiozitate şi zice în parte:) O scrisoare de la dînsa? îndrăz­ neşte să-i scrie chiar aici... în casa me... O! (Plînge.) PETCU: Ce este? .. Ce mai are, Verdulescule? 10 VERDULESCU: Ce să aibă? .. Nu-nţălegi, frate, că-i zuliară? PETCU: Zuliară ... de scrrsoat'ea asta? .. VERDULESCU: Ba de persoana ce-au trimes-o lui Radu. 15 PETCU: Cine?.. Roseasca?.. Roseasca să fie ibov­ nica lui? .. Adă răvaşul să-I deschid. ADELA: Tată... nu deschide... secretul scrisorilor trebuie respectat. PETCU (tuind scrisoarea): Respectat? .. lan să-i arăt 20 eu respect. (Deschide raoaşui.) ADELA: Nu ceti. tată, pentru numele lui Durnnezău l. .. Ce-a zice Radu? ... PETCU: Zică ce i-a plăcea ... (Citeşte.] ,,Iubite Radule", Bree, ce katergar! are ibovnici! (li cade scrisoa- 25 rea din mină.) ADELA: O!... (Plînge C'U desperare.) VERDULESCU: Adeluţă ... Adeluţă ... nu te despera ... PETCU (lui V erduiescu, furios): Tu eşti pricina de ceea ce se-ntîmplă, 30 YERDULESCU: Eu? PETCU: Tu!. .. De ce nu m-ai oprit să mărit pe Adela cu berbantul de Radu? VERDULESCU: Da nu te-am sfătuit îndestul? .. Ce te legi de mine? 35 PETCU: Ce neghiobie-am făcut eu! Să-mi arunc bună­ tate de copilă, crescută cu cheltuială prin pen­ sioane ... în gura lupului... (Dîndu-şi pumni.} N a, na .. , prostule ... dobitocule l, .. ginere evghe­ nist îţi trebuia? .. na! 40 ADELA [scutindu-se}: Tată... nu te despera... că eu... priveşte ... nu mai plîng... mi-am luat 243 .� [244] hotărîrea ... de-acum stiu ce-mi rămîne de făcut. ( Iese cu batista la odii.} PETCU: Unde-te duci? ... Verdulescule, n-o lăsa sîn­ gură ... mergi cu dînsa ... mă tem să nu cadă 5 în apelPisie. VERDULESCU: Linişteşte-te, Petcule... nu fi copil. .• (Iese după Adela.) se E N A VI ·PETCU, RADU 10 PETCU: Bree 1 .. , ce berbantlîc!... îmi ia fata, îi mănîncă zăstrea şi sare garduri!... (V ăzî/td pe Radu.) Iată-l... Cauţi ceva, domnule? RADU: Dar; o scrisoare. PETCU: De la doamna Rosescu? ... N-o căuta degeaba, 15 îi în buzunar la mine. RADU: Nu cumva ai deschis-o? PETCU: Ba d-ta să fii sănătos. RADU: Ai îndrăznit s-o deschizi? Da ştii d-ta că asta-i o faptă de mişel? 20 PETCU: Mişel şi necinstit îi ficiorul tătîni-tău. Auzi­ tu-m-ai? Berbant neruşinat ce eşti! Ţi-am dat eu în pîrte1... Ţi-am aflat eu blăstămătiile , ştiu eu, în sfîrşit, ce poamă eşti 1 RADU: Le-ai aflat toate aceste însuşindu-ţi un drept 25 pe care nu l-ai avut... deschizînd o scrisoare străină. PETCU: Cum?.. un părinte n-are dreptuL.. Da ce-mi mai perd eu vorba degeaba... Ne-om tălmăci la tribunal. 30 RADU: La tribunal? • PETCU: Dar ... unde-am să citesc scrisoarea ibosnicii d-tale în public... ca s-o vorbească tîrguL .. RADU: Voiesti să compromiti o biată femeie? PETCU: Vre�... dar 1 ' 35 RADU: S-o dezonorezi? .. PETCU: Are şi ea onor? To prokopsamenl de-aceea v-aţi îngurluit împreună? 244 [245] 5 10 15 20 25 30 35 40 RADU: Domnule Petcu .... ea nu-i vinovată... eu singur merit toată asprimea. PETCU: Cît pentru d-ta... te despreţuiesc ca pe cel de pe urmă pehlivan din ţara Moldovii... Nu ţi-e ruşine obrazului l, .. să te porţi cu Adela ca un tîrîie-brîu l.. . Da ce-i lipseşte copilei, de-ai apucat a călca în străchini verzi? Găseşte-i un cusur măcar cît de mic ... N-are ochi frumosi? n-are nuri? n-are inimă bună şi creştere cum' se cade? . .. Dac-am cheltuit şi ochii din cap, pănă cînd am văzut-o mare şi spudaksită... (1 nduio­ şîndu-se.) Şi d-ta, în loc să ştii a preţui un odor ca Adeluta, îţi baţi gioc de dînsa!... Hai la tribunal! RADU: Hagi Petcule, te rog lasă pănă mîni. .. Nu asculta îndemnul mîniei Răzgîndeşte-te... te rog ... PETCU: Mă rogi? .. A! mă rogi acum? Beizade Movilă roagă pe Hagi Petcu!... Mare cinste pentru mine; dar nu se prinde Petcu cu tertipuri ... Hai. .. (Voieşte să iasă.) RADU: Ia sama, domnule; ia sama la ceea ce voieşti să faci. Nu mă aduce în desperare ... înţelege că sînt responsabil de reputaţia doamnei Rosescu ... că sînt dator s-o apăr cu orice chip... ia sama, îţi zic... că, pe viul Dumnezeu! ... PETCU: Ce face?.. mă ameninţi în casa mea? .. (Voieşte să iasă.) RADU: vN u. te las să ieşi de-aici ... Dă-mi scrisoarea ... dă-mi. .. PETCU (apucînd clopoţelul de pe masă): De-i face-un pas mai mult, trag clopoţelul să vie slugile şi te leg butuc ca pe-un apetpisit. RADU: Ai dreptate. . . mi-am perdut minţile . Ascultă-mă, Hagi Petcule; nu eşti un om rău . nu te-a lăsa inima să-mpingi în prăpastie pe-o biată femeie ce-i nevinovată... Eşti indignat, eşti măhnit. .. o înţeleg ai toată dreptatea ... îmi recunosc greşelele dar. .. dacă m-aş jura pe ce am mai scump de a nu mai vedea niciodată 245 [246] 5 10 15 20 25 30 pe doamna Rosescu... d�că .m-aş jura că d.e. azi înainte voi consacra toata viaţa pentru fericirea Adelei ... PETCU: D- ta? . .. un om deprins a trăi în trîndăvie? .. Cine te crede? RADU: în adevăr, trîndăvia m-au perdut. .. însă dacă m-aş hotărî a întra în vrun serviciu? .. PETCU: Dacă ... Vezi d-ta că-i un dacă la mijloc ... RADU: Nu mă crezi ... Ei bine, îţi dau parola me de onor. PETCU: Fleacuri! ... RADU: Voieşti o garanţie mai mare? .. Păstrează scrisoarea la d-ta, ca o armă ... şi cînd nu mi-aş indeplini jurămîntuL.. te-i servi de dînsa cum ţi-a plăcea. PETCU (în parte): �-aşa se poate. (Tare.) Te giuri că nu-i mai fi leneş? .. RADU: Mă jur. PETCU: Şi că-i Întra în ek paeaoa ocîrmuirii ... RADU: Dar... Gîndeşte. Hagi Petcule, că prin mine ai putea şi d-ta s-ajungi ... PETCU (în parte): Senator!. .. helbet! la asta chitesc. RADU: Te primeşti? PETCU: Fie... cît pentru mine, aş fi în plecare să mă-mblînzesc şi să-ţi îndeplinesc rugămintea ... dar .... RADU ( cu îngrijire): Dar? .. PETCU: Rămîne acum să dobîndesti iertăciunea Ade­ lei. Mă duc să-i fac cunoscut hotărîrea ce-ai luat si giurămîntul cu care te-ai legat... şi crede, bei­ zade, c-oi cerca toate mijloacele s-o împac ... (Iese prin dreapta, zicînd în parte.) Senator!. .. hait ! ... S CEN A vn 35 RADU: în ce grad de înjosire am picat! Să atîrne soarta me din mînile unui Hagi Petcu!... şi asta ... pentru o fantazie ... o intrigă de amor. .. fără amor adevărat; căci n-o iubesc pe doamna 246 [247] Rosescu ... şi însă onorul îmi comandă s-o apăr în contra furiei socrului meu ... s-o feresc de un scandal spăimîntător... O 1 Radule! Radule!. .. ce-ai făcut? în ce condiţii umilitoare te-ai pus ... 5 (Cade obosit pe un scaun.) se E N A VIII RADU, ŞTEFAN �TEFAN (întrînd): Ce ai, Radule , de eşti aşa de obo­ sit? . .. ti-a murit socrul? 10 RADU: Ce am'? Îţi aduci aminte de pretenţia lui Hagi Petcu? )TEFAN: Ca să întri în nu ştiu care ck paea ? RADU: Dar! ... Ce-ai zice, dacă ţi-aş spune că primesc? �TEFAN: Aş zice că nu se poate. 15 RADU: Ei bine!... sînt silit să plec capul dinaintea bogasierului. �TEFAN: Tu? .. RADU: Eu!... Socrul meu a deschis scrisoarea d-nei Rosescu, şi, în furia lui, voieşte s-o ducă la tri- 20 bunal, ca o dovadă în contra me ... A trebuit, pentru ca să-I opresc, a trebuit să mă pun la dispoziţia lui. �TEFAN: Sărmane Radule! în ce haos ai picat! RADU: A! dacă m-ar ucide contele de Tazleo în duel, 25 ce mare serviciu mi-ar face l. .. Cînd ne batem? �TEFAN: Peste o jumătate de oră ... Dar ce zici tu ... să te ucidă un conte fals ca dînsul!... ar fi un ridicul pentru tine. RADU: Fie! aş scăpa de-o viaţă amărîtă! 30 �TEFAN: Viaţă amărîtă!... la vîrsta de 25 de ani? RADU: Si ce-mi foloseste tinereta?.. Priveste unde mă găsesc, �tefane!... ;uinat, scla':ul unui socru despot şi ambiţios, barbatul unei femei rănită în suflet prin purtarea me... Tu crezi 35 că viaţa mai poate avea mulţămiri pentru mine? .. Dar sînt dezgustat, frate, de toate, şi de mine chiar!. .. Nebuniile, rătăcirile mele m-au adus 247 [248] în aşa stare, încît toate-mi lipsesc deodată, şi libertatea, si fericirea casnică, şi stima lumii. .. şi stima u{e!... O t Ştefane t tare-s nenorocit t (Plînge in braţele lui Ştefasi.) 5 �TEFAN: Curagiu. frate ... nu te despera ... RADU: O t sînt un mişel!... Adevăratul gentilom are dreptul a perde tot, afară de onor 1. .. Ştiu ce-mi rămîne de făcut. �TEFAN: Ce? 10 RADU: Ceea ce-ai face si tu în locul meu. �TEFAN: Eu? nu m-aş ucide t RADU: Ba te-ai ucide, de vreme ce m-ai înţeles ... �TEFAN: Radule ... RADU: Nu cerca să-mi schimbi hotărîrea ... Singura 15 avere ce-mi rămîne pe lume este numele părin­ ţilor mei şi voiesc să-I păstrez nepătat. S CEN A IX . RADU, ŞTEFAN, ADELA, VERDULESCU.. mai pe urmă, PETCU ., I 20 25 30 35 248 ADELA: Degeaba, nînaşule, degeaba ... de azi înainte prinţul Movilă nu mai este decît un străin pen­ tru mine. VERDULESCU: Da... au făgăduit că n-a mai vedea pe d-na Rosescu .. , că te-a face fericită ... ADELA: Nu mai poate exista fericire pentru mine l, .. Prinţul nu m-a iubit păn-acurn ... VERDULESCU: Dar te-a iubi, Adelută, de-acum Înainte. ADELA: Nu-mi trebuie iubire cu 'sila. VERDULESCl!: Da... grăieşte şi d-ta, Radule ... spune-I. .. ADELA: Dvlui ştie bine că nu l-aş mai crede, orice-ar zice ... si face bine că tace ... Stie că orice legă­ tură di�tre noi este desfiintată: .. Nu ne rămîne dar decît a ne relua fie�are libertatea sa ... VERDULESCU: O dispărţenie ! ADELA: Dar! VERDULESCU: Da gîndeşte-te, Adelă, la scandalul ... L [249] ADELA: Durerea me e mai pe sus decît scandalul, .. (Cătr ă Radu.) Domnul meu, purtarea d-tale cătră mine cere o răzbunare ... Răzbunarea o ţin în mîna me... lat-o... (Arată scrisoarea.) 5 RADU: Scrisoarea doamnei Rosescu! ADELA: O cunosti! ... doamna ... Rosescu n-a avut milă de suferinţile inimii mele... Ea, pentru o simplă fantazie de cochetărie, a stins fericirea şi liniştea vieţii mele... Spune-mi ce merită o 10 asemene faptă? RADU: Doamna me... fii generoasă ... ADELA: O aperi? .. indrăzneşti s-o aperi în faţa me? RADU: Doamnă ... ADELA: Ştiu că onorul d-tale de prinţ îţi comandă 15 ca s-o fereşti de scandaL.. Ei bine! iată cum îsi răzbună fata lui Hagi Petcu ... fii multămit. (Rupe scrisoarea ş-o aruncă [os.) , PETCU (tntrtnâ): Ce faci, Adelă? îţi dai arma din mînă? 20 ADELA: Datoria-mi fac, tată. VERDULESCU: Nobil suflet! (Sărută pe Adeia.) RADU: O! doamna me, cum să vă esprim admirarea şi recunoştinţa me... D-ta porţi numele meu mai bine decît mine ... Eşti o adevărată prin- 25 cesă. .. Ah! toată viaţa me vei fi pentru mine de-acum ... ADELA (cu mîndrie): De-acum sînt văduvă, domnul meu. (Voieşte să iasă.) PETCU: Ce zice? Ce zice? 30 VERDULESCU (oprind-o): Adelă ... STEFAN: Văduvă t Dar vă iubeste Radu, doamna me, . vă iubeste ca un nebun. ' RADU: Ah! taci, Ştefane L. . taci, că nu mai voieşte să mă creadă. 35 �TEFAN: El s-a trezit din rătăcirea în care s-a găsit; ochii lui s-au deschis ş-au văzut, în sfîrşit, cît sînteţi de superioară ... ADELA: Superioară doamnei Rosescu? .. Mare triumf pentru fata lui Hagi Petcu t 40 PETCU: Ce fata lui Hagi Petcu l Da tu eşti mai puţin decît una ca Roseasca? .. pentru că tată-tău 249 ·} [250] au fost bogasier şi .nu te-ai coborît cu hî�bozu� din cer, cînd ai venit pe lume? .. Fata lUI Hagi Petcu !. .. Trebuie să fie cineva orb ca d-lui ... (arată pe Radu) pentru ca să nu fi văzut din 5 capul locului că eşti un luceafăr în proii-pendaua Iaşului. RADU: Aveţi dreptate, domnule Petcu, am fost un orb 1. .. Fiica d-tale era demnă de amorul cel mai îngeresc, şi eu am luat-o numai pentru 10 zestrea ei l. .. Am fost un orb, pentru că n-am cunoscut graţiile şi nobleţa sufletului său ... Am fost un orb ş-un nerecunoscător, căci ea mi-a scăpat onorul de două ori Într-o zi, �i eu nu i-am căzut la picioare ca să-i închin toată viaţa me. 15 Vedeţi că- mi mărturisesc Însumi greşala. .. A veţi dar toată dreptatea să mă despreţuiţi, doamna me : despretuiti o inimă nedemnă de d-voastră : am perdut pănă şi dreptul de a mă plînge şi nu-mi rămîne decît să vă zic adio pentru totdeauna ... 20 Haide, Ştefane ! �TEFAN: Aşteaptă... Ştiţi, doamna me, unde merge Radu? merge să se bată la duel. TOŢI: La duel! RADU: Ştefane ... 25 �TEFAN: De vreme ce femeia ta nu te mai iubeşte, putem să-i spunem tot... Dar, doamna me; Radu merge să se bată la duel, căci voieşte să moară! ADELA: Să moară! ... 30 �TEFAN: Să moară, dar! pentru ca să rămîneţi văduvă, precum doriţi. .. Haide ... (Radu şi Ştefan Plec s-pre uşă.] ADELA: Radule l. .. RADU: AdeIă!.... � 35 ADELA: Radule... (li întinde mîna.) RADU (îi sărută mîna): Îngerul meu! PETCU (in parte): Auzi, pehlivanu! vroia să moară la duel, şi-mi făgăduise pe de altă parte c-a Întra în slujbă ... ca s-agiung senator. .. Vra să 10 zică, iar îşi bătea gioc de mine ... Ei! las', moţ- 250 [251] pane... (Tare.) Ha, ha! D-Iui boieriul e şi duelgiu 1. ., Frumos l. .. Da ian întreabă-I, Adelă, pentru ce vrea să se bată?.. pentru ochii tăi ori pentru ochii alteia? 5 ADELA: Ce voieşti să zici, tată? PETCU: Mi-aş pune mîna-n foc că d-lui e duelgiul doamnei Rosescu. ADELA: Adevărat e, Radule? .. Nu răspunzi? PETCU: Nu-i dă curăua să răspundă. 10 RADU: Aş putea să mint, Adelă ... dar nu e obiceiul meu ... E adevărat. PETCU: Auzi? .. ş-încă are neruşinarea a mărturisi! ADELA: A!. .. domnul meu ... mă căiesc de slăbiciunea ce-am avut ca să cred pe vărul d-tale, cînd m-a 15 încredinţat că mă iubeşti ... �TEFAN: V-am spus adevărul, doamna me... însă fatalitatea cere ca Radu să se bată pentru doamna Rosescu, desi n-o iubeste. PETCU: Dacă n-o iubeşte, n-are decît a nu să duelgi 20 pentru dînsa ... Mi se pare că-i bob numărat. .. Ceară-şi pardon de iertăciune de la protivnicul său. RADU: Eu! să fac scuze? VERDULESCU: E prea mare jărtfa, Petcule... un evghenist. .. cu onor ... 25 PETCU: Iaca! şi tu te-ai onortificarisit ? Ama!. .. Verdulescu onoriijicarisit! RADU: Aş face cu mulţămire sacrificiul vieţii mele, pentru ca să-mi răscumpăr greşelele; dar să-mi sacrific onorul!... Cred că nici princesa n-ar primi-o. 30 ADELA: Si dacă te-ai înşela, domnul meu? .. Dacă ti-a's cere însami ac�st sacrificiu? RADU': Cum, doamna me, aţi pretinde? ADELA: Ce să pretind? . .. Ca să faci pentru mine ceea 35 ce faci pentru d-na Rosescu? .. Dar, o pretind ... Pentru dînsa ai renuntat la datoriile d-tale con­ jugale, şi pentru mine n-ai renunţa la un duel? .. la un duel ce mă-nspăimîntă? Cum voieşti să cred în amoru-ti, cînd el e mai mic decît de ser- 40 tăciunea d-tald? ' 251 [252] 5 10 15 20 25 30 35 40 252 PETCU: �-apoi!... cine ştie?.. poţi chiar să fii ră­ nit. .. nu se poate?.. Crede-mă... paza bună fereşte primejdia rea... frica păzeşte bostă­ năria ... RADU: Auziţi, doamna me? .. Iată ce-ar zice lumea de mine. ADELA: Şi cine-ar Îndrăzni să se Îndoiască despre curagiul ci-tale? .. N-ai dat o sută de dovezi? PETCU: Şi pe de altă parte iar, ce-ţi pasă de ceea ce-ar zice lumea?.. Ii destul să ai iPoliPsul meu ş-a prietinilor mei, a lui kir Kor şi a lui kir Manoli ... RADU: Vedeţi, doamna me ... aş ajunge de rîs ... şi nedemn, prin urmare, de stima d-tale. �TEFAN: Nime n-a rîde de tine, Radule ... Voi duce Însumi scuzele tale lui Tazleo si fii Încredintat că nici n-a zîmbi macar.' , PETCU: Cine? Tazleo?.. Contele Tazleo!... el Îi duelgiul protivnic?.. Primejdie! RADU: Cum. Ştefane, si tu mă-ndemni să fac scuze? .. PETCU: Iaca t: .. Şi de ce nu? .. Eu unul aş face fără doar şi poate. VERDULESCU (incet, lui Petcu ): Da bine, măi omule, vrei numaidecît să-I trimeti să se bată? PETCU: Eu?.. dimprotivă... 'cerc toate chipurile să-I opresc... Nu vezi? �TEFA.N: Hai, Radule... împlineşte dorinţa femeiei tale ... dă-i această dovadă de iubire. RADU: Ah!... ba nu... nu pot. ADELA: Asta-i singura condiţie de-mpăcare Între noi. RADU: Mai bine să mor de-o sută de ori, decît să mă-njosesc, PETCU: Ta, ta, ta... Vorbe... palavre!... fanta­ ronade l. .. ADELA: Dacă te-ar ruga doamna Rosescu te-ai su­ pune? .. Adio, dar, pentru totdeauna. (Voieşte să iasă.) RADU: Adelă!... pentru numele lui Dumnezeu!. .. ADELA: A! văd că n-ai nimic În sufletul tău decît o mîndrie oarbă. �TEFAN: Radule... curagiu... îţi jur că eu În locul tău aş primi. [253] 1- I I j I J RADu: Ei bine! ... unui ca Tazleo!. .. fie! cum voiţi! ... Eşti mulţămită, Adelă? ADELA: Dar, Radule 1... sînt fericită... te iert; te cred, te iubesc. (Se apropie de Radu ce stă obo- j sit, îi ia capul C1t mînile şi-l sărută pe frunte.) �-acum mergi de te bate, mergi! RADU (vesel): O! Adelă l. .. ai un suflet nobil ca a maicei mele! ADELA: Am sufletul maicei mele... Radule. 10 PETCU (în parte): Doamne! ... adică proaste mai sînt femeiele pe lumea asta! RADU (lui Ştefan): Hai degrabă la Rediu... să n-ajungem cei de pe urmă. ADELA: Ştii să maniezi armele, Radule? .. ]5 �TEFAN: N-aveţi grijă, e perfect, şi la pistol, şi la floretă. ADELA: Să nu-l ucizi pe bietul conte. RADU: Nu; am de gînd numai să-i zgîrii titlul cel fals cu vîrful floretei ... Hai, Ştefane ..• 20 (Un fecior aduce o scrisoare.} ADELA: Iar o scrisoare? RADU: Deschide-o tu singură ... ADELA (deschizînd scrisoarea): E de la contele Tazleo. RADU: Zău? 25 ADELA {ceiind}: "Scumpul meu, prinţ ... " RADU: E familiar răzesul. ADELA: "Am dat amîn:doi destule probe de curagiu." RADU: Amîndoi?.. Auzi, Ştefane? ADELA: "Prin urmare îmi este permis de a face scuze 30 unui om care va şti să apreţieze purtarea me." RADU: O apreţiez dar, precum merită. ADELA: ,,�i nu mă îndoiesc că le veţi primi ca un galant om, precum sînt încredinţat că consideraţi pe al d-voastră devotat. .. Conte de Tazleo." 35 RADU: Ce se potriveşte}. .. galant om 1 .•. (încet, lui Ştefan) ca Hagi Petcu. VERDULESCU: Vra să zică pacea-i închietă.. . (Lui Radu.) Cred că de-acum înainte? .. RADU: O 1 de-acum înainte întru pe calea vietii 40 serioase, şi, pentru ca să fac un început bun, 253 .� [254] am să mă apuc de plugărie... Mă retrag la mosioara me. PETCU: Cum? .... cum?.. Iar te-ai lăsat de ekpaeaoa ocîrmuirii? (1 it parte.) Să rămîn iar afară din 5 senatorlîc? RADU: Domnule, mai bine să faci un plugar bun, decît un biurocrat prost. PETCU: Da bine ... la ce moşie ai să te retragi. .. că Movilestii s-au vîndut la mezat azi-dimineată? 10 RADU: S-a �îndut moşioara me strămoşască? ' VERDULESCU: însă am cumpărat-o eu, ca s-o dau de zăstre Adelei ... ADELA: O! nînaşule, cît eşti de bun!... (Il sărută.) Să vii să şezi cu noi ... 15 PETCU (în parte): Nînaşul îi bun!... intrigantul! ... Să m-arăt şi eu cu megaloprePie... (Tare.) Foarte bine, arhon ginere ... îmi place să te văd serios si liberari... Acum mai vii de-acasă ... şi ne putem înţălege-rnpreună ... Un beizade să 20 se hotărască la plugărie... Aferim! erai vrednic să te naşti bogasier... Vin să dăm mîna ... şi şăzi ca păn-acum în casa mea. RADU: în casa d-tale?.. Hagi, socrule?.. Ba mă iartă. .. mi-ar fi prea bine şi nu merit. .. 25 PETCU: De ce? vrei să-mi iei copila? să mă lăsaţi .. ? cuc aICI. ... ADELA: Voi veni să te văd în toate zilele, tată ... cu nînaşul. .. PETCU: De la ţară? ... şăpte peşte 1. .. cu Verdulescu l , .. 30 Pe dînsul îl luaţi, şi pe mine ba? Ah, toţi copiii sînt nerecunoscători l.... Bine zicea tată-meu ... VERDULESCU: Cumpără şi tu o moşie alăturea cu Movilesti. PETCU: Bin� zici... bună idee. • 35 VERDULESCU: Şi te fă plugar... în' loc de senator. PETCU: Dar... dar... [Î n purte.) Mă fac proprietar. .. s-apoi membru consiliului judetan... si de-a­ �olo. .. ţup! în senatorlîc... ca fiiul' lui k;"r l\Ianoli. .. Crişu eu! 40 (C o r t i fi a cad e.) [255] T t J NOBILA CERŞITOARE [256] PERSOAKE ADELINA DORIAN, tînără văduvă NICU DORI AN, vărul ei LEON DALBU, proprietar , ŞTEFAN DALBU, fratele lui Leon SAFIR BALAUR, amicul lui Leon GHIŢĂ, ser v [257] NOBILA CER�ITOARE COMEDIE îNTR-UN ACT Scenele se petrec la moşia lui Dalbu, lîngă Siret, în anul 1871. Teatrul reprezintă un salon elegant; o panoplie în păretele din fund; trei uşi: una in dreapta, una în stînga şi una în fund; o fereastă în dreapta, pe planul 1-i [întîi]: o canape cu gheridon dinainte, şi alăture, spre fereastă, un fotoliu. SCENA 1 GHIŢĂ (aşăzînd pe gheridon un serviciu de ceai): Iaca 10 ceaiul gata, ceai rusăsc cu chifle nemţăşti, cum îmi place mie! ... Acum n-au decît să vie ca să le-mbuce stăpînu-meu, d-nul Leon. Dalbu, cu amicul său, d-nul Safir Balaur, un ofticos zvîntat care-o venit aici în gazdă de opt zile, sub cuvînt 15 ca să beie lapte de capră ... Nu ştiu, zău, dacă-i prieşte laptele, dar ştiu că suge vîrtos la vin de Cotnar, şi cît pentru chifle. mi le pune la cale pe toate, făr-a avea în privire că poate şi mie-mi fac ele cu ochiu ... Cîte sînt în talger? .. Şăse ! 20 (Luînd o chifiă.) Adică dacă s-ar îndopa ofti­ cosul numai cu cinci, s-ar cutremura pămîn­ tul? . .. (Mai luînd una şi băgî'J'td-o în buzunar.} )i chiar dacă i-aş lăsa numai patru, nu l-aş îndatora, ferindu-l astfel de patima lăcomiei? .. 25 El patru şi eu două; mi se pare că n-are ce bănui. .. ( Apropiindu-se de fereast ă şi vorbind în cantonadă.) Nu-i aşa, Martine? .. care-i opi- 251 [258] nia ta? .. Am dreptate? .. aşa-i? .. Naşi ţie o bucăţică de zăhar... (Aruncă pe [ereast ă o bucată de zahar; cătră public.) Martiri îi un urs legat cu lanţug de-un stîlp, colea sub fereastră, şi totodată legat de mine prin lanţul amiciei ... cum zice d-nul Balaur. .. El îmi dă totdeauna sfaturi bune, şi eu îi dau zăhar... (Se aproPie de masă.) (Leo1L Dalbu deschide incet uşa din stinga şi asistă la scena 10 urmâicare.} GHIŢĂ "(examinînd talerul cu chifle): Patru pentru ofticosul şi două pentru mine. (Oftînd.) însă de ce să n-aibă el două şi eu patru? Parcă s-ar potrivi mai bine... Nu... să fim drepţi... el 15 trii şi eu trii ... frăţeşte. (Ia o cbiţlă.) lan aşa ... egalitate şi fraternitate. SCENA II GHIŢĂ, LEON LEON (se apropie încet şi apucă pe Ghiţă de braţ, loc- 20 mai cînd acesta voieşte să bage cliifla în busunar}: Bravo, Boscule! GHIŢĂ: Aud? LEON (ridicînd braţul lui Ghiţă): Bun scamator eşti GHIŢĂ: Eu, cucoane? .. Ferească Dumnezău l. .. Neam 25 de neamu meu n-a fost' boscar. LEON: Dar chifla asta ce caută-n mîna ta? GHIŢĂ: Am luat-o-n mînă ca să văd de-i proaspătă, cum îi place d-Iui Safir. LEON: Aşa?.. bietul băiet!... şi e.u îl acuzam ... 30 pardon, Ghiţă ... cred că nu te-ai ofensat. GHIŢĂ: Nu, cucoane; dar mărturisăsc că nu m-aştep­ tam să fiu poreclit scamator... (Scîncind.) Asta m-o jîgnit foarte adînc... Îmi plac, nu zic ba; dar nu m-ating de ce-i a stăpînului. 35 LEON: Nu? GHIŢĂ: Nu ... Mai bine să mor de foame. 258 [259] LEON (în parte) J Auzi hoţul! (Lui Ghiţă.) Ghiţă, ia întoarce-te puţin. GHIŢĂ (în parte): Am păţit-o. (Tare.) Eu să-ntorc spatele dinaintea stăpînului meu?.. Odată cu 5 capu!. .. LEON [apucindu-] de ureche): Ghidi, potlogar neru­ sinat 1. .. Buzunarele ti-s pline de chifle... nu te-am văzut eu cînd l�-ai furat? GHIŢĂ, (în parte): N a! (Scoate chiflele din buzunar.] 10 In adevăr, ar putea crede cineva că le-am dat după persic; Însă, mă giur, să n-am parte de ele, dac-am avut de gînd să le ... să le ... LEON: Să le furi. GHIŢĂ: Mi s-o părut că nu-s destul de calde, ş-am 15 chitit că, ţiindu-le-n buzunar păn' mai în sară ... LEON: Ar fi numai bune pentru Martin?.. Dacă-i aşa, aruncă-le-ridată pe fereastă, GHIŢĂ: Să le-arunc? Poate că nu i-i foame ursului. LEON: Aruncă,-ţi zic... nu lungi vorba. 20 GHIŢĂ (aruncînd o chiftă): Na, Martine , prinde ... (Pricind pe fereast ă.) O prins-o .. . cu ce gust .... A .... , o manmca .... LEOK: Îi place? .. mai aruncă-i una. GHIŢĂ: Încă una?.. Să nu-şi strîce stomahul. .. 25 Urşii îs delicaţi ... LEOK: Azvîrle ... GHIŢĂ (în parte): Mă doare inima după ele. (Aruncă încă o chiflă.) Na, Martine ... dar mănîncă înce­ tisor, fătul meu, să nu te-neci. 30 LEOl..;: Ti-a mai rămas una... azvîrle-o si pe-aceea. GHIŢĂ (cu desperare) : Cucoane ... doreşti moartea lui Mart in? .. Să ştiu că mă-i ucide ... nu pot să fiu calăul amicului meu. LEOK: Hai, ieşi, obraznicule. 35 GHIŢĂ (alergînd spre uşa din fund): Ascult. LEON: Şi mergi de invită pe d-nul Safir ca să luăm ceaiul împreună. GHIŢĂ: Ascult. (Aleargă spre uşa din dreapta; în parte, arătînd chijla.) Tot mi-o rămas una! ... 40 Am scăpat-o de la moarte. ( Iese.) 259 [260] se E N A I;II LEON (se pune pe cana-pe}: N-a sosit încă curierul. .. Se vede că iar s-a troienit drumul de fer!. .. De cînd s-a aprins focul războiului între Franţia - 5 şi Prusia, de cînd, mai cu seamă, frate-meu Ştefan s-a înrolat într-un batalion de franc-tiriori, aştept în toate dimineţele curierul cu nerăbdare. Ştefan mi-a scris numai o dată de pe cîmpul luptei.... Iată ravaşul lui (scoate un ravaş şi-t 10 citeşte), îl citesc necontenit: "Iubite Leonl îţi scriu aceste rînduri dintr-o pădure plină de zăpadă, unde ne-am retras după o luptă grozavă cu armia generalului Verder : împregiurul meu 15 zac multime de nenorociti: unii ucisi, altii murind de frig,' de osteneală şi �hiar de foame. Eu păn­ acum am scăpat teafăr şi, în mijlocul tristei mizerii în care mă aflu, gîndesc necontenit la voi. .. la scumpa mea mamă, la tine, Leon, şi 20 la ... " (vorbit, în parte) la d-na Adelina Dorian ... n-a avut curagiu să-i scrie numele. (Citeşte:) "Ah! frate, dac-a fi să mor, spune-i cît am iubit-o, cît o iubesc!... Adio... Cum se va încheia pacea, voi alerga să- m-arunc în braţele 25 voastre. Sărută pe mama de-o mie de ori." (Vorbit.) Biata mamă! nimic n-o poate mîn­ gîia ... oftează, plînge şi-şi cere copilul. .. Bine-a zis poetul: "Mama pentru-a ei copil are scumpe desmerdăr i ; 30 Are inimă cu ochi, are ochi cu sărutări ... " se E N A IV . , LEON, SAFIR; mai pe urmă, GHIŢĂ (Safir strănută în dreapta) LEON: A! iaca Safir ... îi cunosc strănutatul. 35 SAFIR (întră, purtînd halat şi chitie cusut ă cu fir): Bon jur, Leon. 260 [261] r LEON: Cum îţi merge gutunarul, viteazule? SAFIR: Merge ca deficitul din budgetul nostru; creşte şi înfloreşte. LEON: In adevăr, ti-i cam înflorit nasul. 5 SAFIR: Oare? (lşi PiPăie nasui.) LEON: Ba chiar a început a da şi mugur. De te-ar vedea acum vro damă căreia să-i placă patlagelele vinete, zău că n-ar putea rezista de a te iubi. SAFIR: Ah! Leonaş dragă ... Ai atins coarda cea mai 10 zbîrnîitoare a inimii mele!. .. Amorul!... adică visul, dorinţa, elementul vieţii mele!... Amo­ rul !. .. Ah! el face pe om a deşerta cupa fericirii şi a. durerii ... El m-a redus a bea lapte de capră roşIe. 1.5 LEON (prezentîndu-i o tasă): Şi ceai? SAFIR: Şi: dar chifle sînt? LEON: Priveşte... (A rată talerui.) SAFIR: Numai trei? (Mîncînd.) Ah! amice, amorul îmi scoate chiar poftă de mîncare; căci am o 20 natură gingaşă, poetică, vulcanică!... Vezuvul, frăţioare, nu-i decît o gheţărie pe lîngă focul ce pîlpîie în peptul meu ... (Intinde mîna.) LEON (dîndu-i o chifiă}: N a, hrăneşte-ţi focul. SAFIR: Adeseori cad în visuri cu ochii holbaţi la stele 25 ş-aştept să se coboare de sus un înger nurliu şi fără malacof, care să, mă onoreze cu confienţa sa şi să-mi declare că vpărăseşte cerul -pentru mine ... Ah! cînd ar. verii; i-aş -zice: înger cu păr galbăn 1 .• ; ,. ,'. 30 1 ,EON: Dar dac-a avea păr. negru? , - SAFIR: Nu face nimicr Înger cu păr-galbăn! Spune ce probăde arnorvoieştisă-ţi dau?':Voieşt'i'să Întru în vizunia pardosilor sisă-le tai dozUe?; Pen tru tine' mă simt în �tare�ă intreprind lucruri irnpo- 35 sibile, aş fi ministru constituţional.ssşmînca jara- . tec, aş mînca. ". "! r , LEON (dîndu-i a treia chijtă): o. chiflă? SAFIR: Asta-i cea �e pe mmă;?' . LEON: Precum vezi. ' . .: ,! " 261 [262] SAFIR: Aşa trec toate pe lume!. .. Haosul eternităţii înghite tot: oameni şi împăraţi etc. 1\ umai amorul rămîne vecinic neînghiţit! LEON: Stă în gît, berbantul. .. nu trece? 5 SAFIR: !:;ii nici "a trece cît va fi un soare sus pe cer şi un Safir Balaur pe pămînt!... (Se răstoarnă in . fotoliu.) A! mi-a prins bine ceaiul ista... }Jă simt dispus la reverie... Să ne-aprindem ţiga­ retele. (lşi aprinde o ţigareiă.) 10 LEON: Bucuros. (T ragt:: clopoţetui.) GHIŢĂ (înt rînd prin jund): Poroncă? LEON: Ghită, ridică tablaua cu ceai. GHIŢĂ (în parte): N-o mai rămas nici o chiflă ... toate le-o îndopat oftigosu l.. . ( Iese, ducîaid tablaua.) 15 SAFIR (Jumînd): Cum se-nalţă fumul în aer!. .. aşa şi visul omului!. .. LEON (în parte, [umţnd ): Cînd mistuieşte, totdeauna vorbeşte într-aiure. 20 SAFIR (absorbit în ginduri ) Ce este omul? un vis, un fum, a Iloare-n drum, un pic de scr um! LEON: Bum, bum, bum, bum! SAFIR (tresărind): Buni, bum, bum , bum? (Caută să 25 priceapă.] Ha l. .. Ba nu ... nu-nţeleg. LEON: Nu face nimic ... vei pricepe altădată. SAFIR: Fie!... Ah!... Leonaş! Ce-ai zice cînd a' vedea intrînd deodată în salonul ista o văduva tînără, frumoasă, gingaşă, elegantă şi zîmbitoare 30 ca dona Adelina Dorian? LEON (în parte): Şi el gîndeşte la dînsa? SAFIR: Spune ... ce-ai spune? .. spulle. LEON: Ba spune tu. ' SAFIR: Aş spune că beţivului şi dracu-i iese cu 35 oca-nainte. LEON: Nu e tocmai poetic pentru un om care bea lapte ... SAFIR: Am zis beţiv şi declar că sînt beat de farmecul Adelinei. .. Ea-i o fiinţă adorabilă. 262 [263] 35 1 LEON: Şi adorată? SAFIR: Şi mai cu seamă adorată ... Am întîlnit-o acum doi ani pe vîrful Ceahlăului şi i-am propus să m-azvirl cu capul înainte într-o prăpastie fără 5 fund, pentru ca să-i dau o mică probă de amor. .. Şi ştii tu ce mi-a răspuns îngeraşul? .. LEON: Ce? SAFIR: Mi-a răspuns cu o voce trăgănată: "Nu acum, d-le Balaur. .. altă dată, dacă nu ţi-a fi cu supă- 10 rare. .. las' pe altă dată I. .. " Şi, zicînd aceste cuvinte, ea mi-a aruncat o căutătură lungă şi galeşă, care m-a străpuns din scoarţă-n scoarţă ... Ia aşa .. , (Caută galeş la Leun.) LEON: Hîş... că mă-i deochea. 15 GHIŢĂ (aducînd un teanc de jurnale}: Cucoane, a sosit curierul; iată gazetele ... LEON: Dar vro scrisoare nu-i? GHIŢ.�: Nu, cucoane. (Lese.) LEON (deschide tin jurnal): Să vedem ce s-a mai în tîm- 20 plat în Franţia? SAFIR: Citeşte, Leon, citeşte, în timp ce eu voi visa la Adelina ş-oi mistui ceaiul. LEON (citeşte): "în ziua închierii armistiţiului la Ver­ sailles, o lovire crîncenă a avut loc între trupele 25 germane şi mobilii francezi, lîngă Orleans ... Mobi­ Iii au fost siliţi a să retrage, lăsînd maţ mulţi morţi şi prizonieri pe cîmpul bătăliei. .. " Iar! (li cade jurnalul di« mînă.) Nu mai am curagiu s-arunc ochii pe jurnale... îmi pare că trec 30 printr-un vis de sînge ... sărmana Franţie! SAFIR (dormitînd) Amor, amor! Te chem cu dor; Amor, amor, De tine mor! LEON (luînd iar [urnalui ): Ce văd? {Ciieşie.') "În aceeaşi zi, la trecerea unui pod apărat de ger­ mani, un batalion de franc-tiriori dînd năvală cu 263 [264] furie, o mare parte din ei au căzut sub o cumplită " " • ploaie de gloante: Cei rămaşi începeau a să retrage !/"', i îh,deiordin�,'cind,;uh'tÎilăriesi în fruntea lor si, I ,.'" stt,jgînd:'« Trăiască Franţia !;) -= se izbi ca un .5 'i ,',leli1n contra tunurilor din capătul podului. Com­ panienii lui, electrizaţi.: năvăliră '1upă dînsul şi goniră pe enemici din poziţiile lor; luîndu-le un ' .. , . tun ... Aflăm- că tînărul' franc-tirior este 'român f! ' .. 1 şi, 'că a fost, rănit M: .braţul: stîng în acea luptă 'IO .. ". .eroică .. '. Onoare acestui demn şi curagios fiu a ,1' "României,' care a plătit cu sîngele lui datoria , , ( de recurroştinţă a patriei salecătră Franţia neno­ rocită l" {Vorbit.) A!., . Parcă mi s-a luminat di­ naintea ochilor. '. rUn român 1. •. cine să fie? frate- 1.5 .. .meuj poate ? .. , o Doamue, cînd ar fi el I. .. dar, el trebuie să fie ... .Ştefan e.brav, entuziast, capabil de-a privi moartea-n faţă, .Iără sfială; .. Balaure, ai auzit?,,·, ",SAFIR (tresărinâ}: Ce? ' , 20 LEON: Un român de-ai noştri a făcut un act eroic pe ," " .. cîmpul, războiului., . SAFiR: Unde? t<;e act?,., , _1',' i LE9N.:, A lU<;lţ'llIi'tti� .de,Ii enemici.. . d ,nl,'?,AfH�: Numai �nul L ',' Eu ELINA: Eu? , .35 NICU: D-ta. (In parte.} Sva uimit. .. Mister! ADELINA: Ştii ce, Nicule? ... Profesorul care ti-a dat lecţii de cetit ţi-a furat banii... Cere-ţi banii înapoi ... 265 [266] SCEN A vr ADELINA, NICU, LEON Lxox (dînd mîna Ade/inei): Vă rog să mă scuzaţi, doamna me, că nu v-am iesit înainte ca să vă 5 primesc ca pe-o regină în ca�telul meu; însă am gîndit mai întîi la mama me, ş-am alergat s-o bucur anuntîndu-i vizita d-voastră. ADELlNA: Prea bine-ai făcut, domnul meu, căci vizita me este în mare parte pentru d-na Dalbu, şi 10 puţin pentru d-ta. LEON: Sînt prea fericit de părticica me , fie cît de mică ... (lntimind mîna lui Nicu.} A! domnule Nicu... ' NICU (a/as): Domnule ... (Se închină şi dil mina.) 15 ADELll'A: Ce' face d-na Dalbu?.. Pot să întru în apartamentul d-sale? LEON: Îndată... Se găteşte să vă primească ... ADELINA: Am auzit c-a fost cam bolnavă? LEo).': S-a bolnăvit de scîrbă de cînd a aflat că 20 frate-meu s-a înrolat în compania de franc-tiriori. .. Biata mamă! preocupată de periculele războiului, vede necontenit prin vis pe fiiul său rănit. .. mort ... ADELlNA (uimită): Mort! 25 NICU (îll parte): S-a uimit pentru �tefan?.. Alt mister! ADELINA: Însă... cred c-ati primit scrisoare de la d-nul Stefan?.. ' LEOl': Nnm.i.i una ... de mult ... şi tăcerea lui ne-tigri- 30 jeşte serios. NICU: Ingrijire legitimă. căci, în cele din urmă loviri dintre francezi si prusieni, au căzut multi străini înrolaţi. Am cetit chiar.. . i ' ADELINA: Iar ai cetit?.. apoi dar sînt liniştită ... 35 D-nul Ştefan ne va reveni teafăr, glorios şi demn de stima compatrioţilor săi. LEON (iltînd mîna A delinei}: O sperăm cu toţii, d-na me. NICU (în parte): Ne va reveni ... acest ne zice mult! ... 266 J [267] se E N A YII .-IDELlj\-.-I, SICU, LEON, SAFIR (elegant preteu ţic s ) SAFIR: Graţioasa me doamnă, permiteţi-mi să depun omagele mele la picioarele d-voastră. 5 ADELINA: D-nul Safir Balaur l. .. Ce surpriză 1 SAFIR: Surpriză este pentru noi, graţioasă doamnă ... surpriză plăcută ... surpriză surprinzătoare ca şi cînd ar �ntra o căprioară, o gazelă în bîrlogul unor ursi. 10 ADELIN�: Tot amabil şi poetic d-nul Safir? .. SAFIR: In prezenţa d-voastră pot să fiu altfel? NICU [neroos , în parte): Ce secături 1... (Tare.) Apropo de urşi, d-le Safir. .. SAFIR: A 1 Nicusor? .. nu te zăream ... Ai mai crescut 15 de an. ' �ICU (atins): Am ... însă apropo de urşi, am văzut un urs legat cu lanţul cole sub fereastă... al cui e? LEON: Al meu; mi l-a dăruit de ziua me amicul meu 20 Safir, acum un an. ADELINA (cătră Safir, zîmbind}: Nu cumva l-ai prins în Ceahlău? SAFIR: Tocmai... chiar în anul cînd v-am întîlnit lîngă Panaghia. 25 ADELINA: Ştiu .•. cînd mi-ai propus să te-arunci într-o prăpastie. .. nu-mi aduc aminte pentru ce ... SAFIR: Pentru ca să vă dau o mică probă de ... devo­ tament. Fiind refuzat de d-voastră, prin nişte cuvinte care mi-au rămas întipărite aici (arată 30 inima), m-am simţit atunci cuprins de-o despe­ rare ce m-a făcut să rătăcesc mai multe zile prin munti. " Î ntr-o dimineată mă-ntîlnesc bot la bot cu ursul ist de sub ferea�tă1. .. Nenorocitul!. .. se ridică-n două picioare şi cearcă a să măsura 35 cu mine!. .. se apropie, îmi dă o palmă ... Eu îi trag un pumn în bot şi-I ameţesc ... pe urmă îl leg frumuşel cu batista de gît şi-l aduc acasă ca pe-un pud!... Iaca tot adevărul. .. ADELINA (zîmbind): Ce eroism 1 267 . ,� .. ' � .... [268] NICU (în parte): L-a fi cumpărat de la un ţigan. ADELINA: Ce sînge rece în faţa periculului! SAFIR: Efectul amorului, doamna me ... Eram îna­ morat şi ştiţi că amorul învinge chiar fiarele 5 sălbatice. ADELINA: Nu mă îndoiesc, domnul meu; însă un lucru mă miră ... Cum d-ta, care prin o simplă lovitură ametesti ursii din codru, d-ta, care pari a fi un erou' î� soi�l d-tale, d-ta, care esti asa de mare 10 amator de pericule , nu te-ai dus' să iei parte la războiul din Franţia? SAFIR: Cum? .. Un motiv prea simplu m-a împedecat. ADELIKA: Care? SAFIR: Beu lapte de capră roşie; căci ahturile mi-au 15 slăbit peptul. ADELINA: Asta te face prea interesant, domnule Safir; însă în ochii mei ai fi mult mai poetic, dacă te-aş şti luptînd ca un leu în focul războiului... Şi, zău, poate că ai deveni nerezistibil pentru sexul 20 nostru, dacă te-am vedea întors de la bătălie fără braţe, fără picioare şi chiar fără nas. SAFIR: Fără nas!... foarte mulţămesc. (In parle.) unde mi s-ar .încuiba gutunarul? LEON: Văd cu mulţămire, doamnarne. că aveţi mare 25 simpatie pentru biata Franţie. ADEI.INA: Dar, o mărturisesc ... Mi se rupe inima cînd gîndesc la: nenorocirile acelei ţări frumoase, unde­ am fost crescută în copilărie ... De la începutul : războiului fiecare zi .. este- pentru mine o zi de 30 suferinţe şi de doliu ţ căci nu rnă pot deprinde cu ideea căderii si umilirii natiei franceze ... S-apoi cînd îmi închipuiesc mizetiiie de •. tot soiul': foa­ metea .. , gerul.' .. boalele ..... grozăviile luptei ... mamele ce-şi plîng copiii, copilaşii ce rămîn fără 35 părinţi ... satele care se ard" orasele ce se dărîmă şi, mai presus de toate, durerea �orală a Franţiei căzută din: culmea prosperităţii şi a gloriei. .. Ce să vă .spun? .. Mă doare în suflet, mă doare! ( Plînge.) 268- [269] LEON (CIi căldură t : Nobil suflet L .. Ah!... cînd v-ar putea auzi fratele meu, Ştefan, s-ar bate de-o sută de ori mai cu entuziasm. A.DELINA: Fratele d-tale e un tînăr cu inimă ... o natură 5 nobilă şi generoasă ... îl stim ... îl admir. .. şi te rog �ă-i scrii din parte-mi că-I urmez pretutindene cu gîndul, ca pe un frate ... NT « p ti. C f I HA I ICU m' ar C,. e oc.... im . ADEI.INA: însă ... văd că entuziasmul mă duce prea 10 departe şi c-am uitat adevăratul motiv a vizitei mele. SAFIR (înparle): Adevăratul motiv sînt eu ... să ve­ deţi însă că n-are s-o spuie. ADELlNA: Domnilor, în urma luptelor grozave din 15 Frantia, stiti că numărul bolnavilor si a rănitilor este �onsid�rabil. Ajutoare de bani şi provizii se organizează. în toate părţile lumii civilizate; tre­ buie să urmăm şi noi acest esemplu de umani­ tate. 20 LEON: Sîntem gata, doamna me... Luaţi d-voastră iniţiativa. ADELINA: Am luat-o, şi iaca pentru ce am început a vizita pe toţi propietarii carii îmi sint vecini ... Am deschis o subscriere şi o loterie în ajutorul 25 sărăcimei din Frantia sam venit acum aici ca să întind o mînă cerşitoare pentru acei carii suler fără să fi meritat suferinţele lor. (Intinde mina.) LEON: A� dori să depun o comoară întreagă într-această mînă nobilă : dar în lipsă de comoară permiteţi-mi, 30 doamna me, a depune acest inel de briliant ce-l am de la mama me ... E tot ce am mai preţios. ADELINA: Multămesc în numele nenorocitilor. .. Vom pune inel�lla loterie ... (Intinde mÎt;a lui Safir.) Dvle Safir, e rîndul d-tale. 35 SAFIR: Eu, graţioasă doamnă, dacă mi-ar fi permis. aş depune bucuros inima me simţitoare în această mînuşită, în acest crin cu cinci degete. ADELINA: Voieşti să-ţi pun inima la loterie? SAFIR: Cum nu, dac-aş fi sigur c-aţi cîştiga-o d-voas- 40 tră? . .. Însă fiindcă nu mă pot despărţi de ea, 269 [270] binevoiţi a primi o ofrandă mai prozaică. " {Pune plt11ga tui în mîna A deiinei.) ADELINA: Bravo!. .. erou şi generos!. .. ai toate cali­ tăţile, domnule. 5 SAFIR (în parle): Cum mă cunoaşte de bine! ADELINA: Acum, verişorule. ai aflat adevăratul motiv pentru care m-a'i întovărăşit aici ... spune, tot ştii să citeşti în inimile femeilor? XICU: Citesc în ochii matale, verişoară. că nu te înduri 10 să rîzi de mine. . . ' ADELINA: Acum ai cetit adevărul. .. Meriti să-ti dau 20 de ani. ' , NICU: �i eu dau cu mulţămire pentru loterie calul meu favorit. 15 ADELINA: Adevărat prezent de gentilom. se E X A vin Cei denainte ; GH [Ţ A (viind din stinga) GHITĂ: Cucoana-i gata si vă pofteste în apartamentul , d-sale, ' , 20 ADELINA: Să mergem îndată. LEoN: Veniţi Sr-O mîngîieţi, căci vă iubeşte ca pe fiica ei. ADELINA {căiră Safir şi Nicu): La revedere, d-lor. (Iese prin stînga cu Leon.) SAFIR (CIi sentiment): La re\'edere... aici... şi pe 25 ceea lume. .. [Rămiue în est a: dinaintea lt�ii din stinga.} (Ghiţă iese prin fund,) se E N A IX SAFIR, NIC[); pe in mă, GHIŢA 30 N'ICU (Pri'lind La Satir, În parte): Ce personagiu ridicul ! 270 [271] SAFIR [declamî nd } "S-a dus!... a dispărut ca raza răsfăţată, Şi lurnea-n lipsa sa, îmi pare-acum bă lţată I 5 NICU (îil parte): îmi irită nervele cu strîmbăturile lui. SAFIR O! dulce îngeraş! te-ai dus, te-ai dus, te-ai dus Şi eu răm in pe jos, cînd tu eşti sus, sus, sus! 10 15 Nrcu (in parte): îmi vine să-I mu�c. SAFIR (Privind împrejurul lui) Acum orice privesc e pogan, trist, urît, Amar , fa taI!. .. NICU Destul că, zău, mă strîngi de gît." SAFIR: Te strîng de git, eu? ce voieşti să spui? �ICU: Voiesc să spun că tonul cu care vorbeşti veri­ şoarei mele îmi displace, domnule ... SAFIR: Tonul? .. Ce ton? 20 �ICU: Tonul acest sentimental si ... ridicul cu care-ţi permiţi a-i adresa declaraţii de amOL.. ca un năuc. SAFIR: Năuc eu?.. la ascultă, Niculeţ... dacă n-ai fi de ieri de-alaltaieri, m-as simti ofensat: dar 25 fiind, precum am zis, de ieri de-alaltaieri, mă măr- ginesc a-ti zice că esti .. , un obraznic. "\'"rcu (furios); Obraz ... ' SAFIR: nic, Niculeţ, nic. Nrcu (aleargă de scoale două [toreie din banopiie}: 30 Obraznic! SAFIR: Ce face? . .. strică panoplia? Nrcu (,'iind în faţa lui Safir): Domnule, ştii să mînu­ ieşti floreta? SAFIR: Pentru ce astă-ntrebare? 35 'JICU: Pentru că voiesc să-ti dau o lectie de politeţă. SAFIR: Mie? (In parte.) Cu'rios băiet l ' 271 .� [272] 5 10 15 20 25 30 35 272 NICU: Nu răspunzi? (Dînd o ftcret ă lui Safir.) Ţine. SAFIR: Dar ce voieşti să faci? NICU: Voiesc să-ţi probez că un-obraznic ca mine poate să puie în frigare un bîtlan ca d-ta ... Apără-te ... (Se pune ill po.?:iţze de scrimă.) SAFIR: Bît1an!. .. Aşteaptă, coşcodane, să-ţi arăt eu. (Apucă o floretă �-o esaminează; in parte.) Flore­ tele au bumbi?.. Minunat! NICU: Eşti gata? SAFIR: Gata să te pun în rîndul nenorociţilor carii au avut curagiul a să măsura cu mine. (Se bat cu floreiele.) NICU: Palavre. SAFIR: Am ucis 10 duelişti păn-acum : ia sama I NICU: Palavre ... Na , na, na! (ANnge pe Safir.} SAFIR: încet, încet, dă-mi timp să mă apăr, omule. NICU: Apără-te, dacă poţi ... Na ... SAFIR: Mă gîdili ... mă gîdili, îţi zic... şi eu cînd mă gîdil Încep a rîde ... ha, ha, ha, ha! NICU (urmărind pe Safir care se retrage înapoi): Eşti nervos, se vede. SAFIR: Foarte nervos ... Iar? ha, ha, ha, ha! (Ajunge lîngă cana-pe !ii cade obosit.) NICU (oprindu-se spăr1:et): Te-am ucis? SAFIR: Ba ... decît îmi vine să mor de rîs; ha, ha, ha ! (Rîde zoircoiindu-se pe canape.) NICU: Iaca poznă 1. .. Are să plesnească ferea-ntr-însul. (Trage ctopoţeud.) GHIŢĂ (alergînd din fund): Porond.... Ce este? NICU: L-a apucat isterismul pe d-nul Safir. Trimite la un medic. GHIŢĂ: Nu-i nevoie, îl vindec eu. NICU: Cum? GHIŢĂ: îi videa. (Se apropie de Safir pe din dosul cana­ pelei.} Domnule Safir, o adus giupîneasa chifle proaspete. SAFIR (încetînd de rîs): Unde-s? GHqĂ: în camară. (Lui Nicu.) I-o trecut. [273] SAFIR (scuiindu-se}: Adă-le aici ... De mult ce-am rîs, mi-a venit poftă de mîncare. GHqĂ: îndată. (Iese pn:n jund.] SCENA X 5 SAFIR, NICU, LEON LEOK: Domnule Nicu, vara d-tale doreşte să plece şi vă roagă să purtaţi de grijă pentru cai. KICC: Prea bine; merg să esaminez daca-s înşeuaţi bine. La revedere, o-le Safir; cînd vei avea gust 10 să mai rîzi, voi fi gata să-ţi mai dau o lecţie de scrimă. (Iese.) SAFIR (în parte): Du-te val-vîrtej. păn' la Măru-roş. LEON: Dar ce s-a-ntîmplat aici? ... Văd floretele scoase din panoplie. 15 SAFIR: Nimic ..• am dat o lecţie de scrimă lui Nicu şi l-am umplut de spăriet pe bietul băiet. LEON: De-aceea rideai cu hohot mai dinioare? SAFIR: Cum să nu rîd? ... A vea o figură aşa de cornică l. .. Dar parc-ai spus că doamna Adelina 20 voieşte să plece? LEO,,: isi ia acum adio de la mama me. SAFIR: Stii una, Leon?.. îmi vine s-o întovărăsesc pănă la marginea moşiei ... Cum socoţi? .. ' Aş putea profita de fuga cailor, ca să-i declar din 25 fugă amorul. .. LEON: Minunată idee! SAFIR: Sublimă ... Mă duc să-mi pun pinteni ... LEON: Du-te si-i lua calul meu care-i înseuat gata ... Numai �aută să nu te trîntească. ' 30 SAFIR: Pe mine? Eu sînt în stare să-ncalec pe zmei , pe balauri. LEON: Dacă-i aşa, fugi degrabă. SAFIR: Mă duc ca vîntul şi mă-ntorc ca gîndul. (Iese.) LEON (singur): Df1... credeam că nu s-a mai duce 35 nebunul, s-as dori foarte mult să mă găsesc cîteva momente singur cu d-na Adelina ... pentru­ ca să-i vorbesc de frate-meu. [274] se E N A XI LEON, GHI Ţ Ă (întră tainic) GHITĂ (CIt Îumătate de voce): Cucoane ... cucoarre ..• LEON: Ce-i? 5 GHIŢĂ (căutînd Împreg1:ur): Nu ne-aude nimene? LEON: Da ce este? GHIŢĂ: Fratele d-voastră, d-nul Ştefan. o sosit. LEON: �tefan! Unde-i? GHIŢĂ: în capătul parcului... (A r/itîlld pe jereast ă.) 10 Colo, în casa grădinariului ... LEON: L-ai văzut tu cu ochii? GHIT.�: Ba-ncă i-am si vorbit. .. Iaca un răvăsel pentru , d-voastră, (Ies� prin [und.) , LEON: Adă. (Deschide racaşul şi ciieşte.) "Iubite 15 Leon, închiindu-se armistitiul, am părăsit Frantia; acum sînt aproape Jevoi..: Pregăteşte pe mama', .. ş-atunci cînd vei crede că pot să m-arăt , dă-mi un semn cu batista pe fereastă." (Foarte agitat.) Ştefan aici? .. Alerg să-I strîng în braţe. (Voieşte 20 să iasă.) se E N A XII LEON, ADELINA ADELlKA (tntrind, uorbesie în canionadă) : Fiţi Încre­ dinţată, doamna me, că voi reveni în curînd să 25 vă văd. LEON (opriudu-se, în parte): Doamna Dorian!. .. Xu-i timp de perdut. (Se apr()Pie.) Doamna me, vă duceti asa degrabă? ADELINA: Dar : sînt silită să plec pentru ca să vizitez 30 si alti proprietari ... As fi foarte rriultămită dac-as obţine şi pe aiurea un' rezultat atît de bun ... ca aici ... Mama d-tale mi-a dat, pentru bieţii răniţi, cinci ocă de seamă, făcută cu mînile d-sale, E un prezent foarte preţios. 35 LEON: Cîte binecuvîntări aveţi să vă atrageţi din partea celor nenorociţi! 274 [275] ADELlNA: Tot ce doresc, este s-aduc o alinare cît de mică suferintelor. LEO;-;-: Cine ştie d�că o parte din binefacerile d-voastră nu se vor revărsa chiar ş-asllpra fratelui meu? 5 ADELlNA (iute): E rănit? Lzox: Sper că nu; însă am cetit în jurnalul de astăzi fapta eroică a unui tînăr român. .. care a primit o lovitură de glont la bratul stîng, si mă tem :>ă nu fie �tefan... ' , , 10 ADELlNA (agitată): O faptă eroică?.. Unde-i jur­ nalul? Lxox (aducînd [urnalut de pe masă): Iată-l ; cetiţi înşivă. ADELlNA (cu mare uimire, citeşte}: "Deodată un tînăr 15 ieşi în fruntea franc-tiriorilor, strigînd: « Trăiască Franţia », şi se izbi ca un leu ... H (Vorbit.) El a fi, Ştefan ! (111 parte.) Rănit l. .. şi eu nu-s lîngă dînsul! ... LEOl': Doamna me... vă văd pătrunsă de milă ... 20 Uimirea d-voastră mă incuragează a vă spune din partea fratelui meu ... se E N A XIII ADELINA, LEOX, S..J.FIR SAFIR: Iată-mă împintenat si încravasatl, .. 25 LEOl' (in parte): Lua-l-ar naiba. strechiet ! SAFIR: Doamna me , îmi permiteţi să vă întovărăsesc pănă la capătul moşiei, �i mai departe!... Dru­ murile nu sînt sigure, de cînd cu poliţiile rurale ... A DELll\A: Bucuros, domnule Safir... un poteraş ca 30 d-ta ... Lsox (încet. Adetinei) : Depărtaţi-I, vă rog ... am ceva să vă spun foarte important. SAFIR: Doamna me ... fie poteraş sau cavaler servent , toată ambiţia mea este ca să vă apăr în contra 35 oricărui pericul, cu preţul vieţii mele ... Pentru cel mai mic favor, pentru un gaj neînsemnat, sînt În stare si devin un Alexandru Macedon. 275- [276] ADELINA (7îtnbind): Pentru un simplu gaj? SAFIR: Pentru ... ADELINA: S-ai face tot ca să-I meriti? SAFIR: Ah j doamnă l..'. tot! ' j' AnELINA (aproPiindu-se de [ereastă ): Dacă-i a�a, pri­ veşte batista asta. (O agltă.) LEON (în parti): Agită batista la fereastă? Frate-meu va crede că-i semnalul pentru ca să vie ... ADELINA: Vezi batista asta, d-Ie Safir? 10 SAFIR: O văd. ADELINA: Voiesti să fie a d-tale? SAFIR: Ah! doamnă ! ADELINA (aruncînd batista pe [ereastă) : Mergi dar de-o scoate din labele ursului. ll.5 SAFIR (se răped.e ta [ereasiă}: Mă duc! (Se opreşte.) Ursul a prins-o în labe l. .. Dina, Martine ... LEON: Pe dînsul, Safire ... sai în spinarea lui. SAFIR: Aş sări, de n-ar fi cam sus ... Alerg Însă ca să mă ieu la luptă dreaptă cu Martiri. ( Iese, alergînd, 20 prin fund.) se EN A XIV ADELINA, LEON ADELINA: Nenorocitul! l-a rupe ursul în bucăţi I, .. LEON: N-aveţi grijă, .doamna me, Safir e om prudent. 25 (Arătînd pe jereastă.) Priviţi. .. a luat o prăjină şi caută să scoată batista făr' a să apropia de urs. ADELINA: Bine zici ... ha, ha, ha, ha! (Se aude sub fereastă vocea lui Safir strigînd:. .Dil:a, ilI artine (") .30 LEON (depărtîndu-se de [ercast ă): Doâmna me . ..,. vă rog să ni-ascultati cu bunătate... Am o misie delicată de împlinit cătră d-voastră,· din par­ tea ... ADELINA: Din partea? .. 3.5 LEON: Din partea fratelui meu ... Mă iertaţi de Îndrăz­ neala ce ieu ... însă am sacra datorie a vă comunica �76 [277] cele din urmă cuvinte ale unui om care poate în. momentul acesta ... ADELINA: Te ascult domnule Leon. LEON: Păn' a nu pleca în Franţia, Ştefan mi-a mărtu- 5 risit că vă iubeşte ... fără nici o sperare de a fi vrodată iubit de d-voastră... El mi-a scris din cîmpul luptei că ar fi fericit să moară combătînd, dacă prin sacrificiul vieţii sale ar atrage compă­ timirea d-voastră. 10 ADl:LINA (cu o nubilă [ranch eţă ) : Domnul meu, eşti un om de onor, si dinaintea d-tale nu voiesc s-ascund admirarea ce mi-a inspirat purtarea fratelui d-tale ... Părăsindu-şi ţara, fratele, mama, pentru ca să meargă a lua parte la apărarea unui 15 popor nenorocit. fratele d-tale a probat că posede o inimă nobilă şi demnă de a fi apreţuită ... Deie Dumnezeu ca să se-ntoarcă din cîmpul luptei, înfăţişeze-se în ochii mei cu prestigiul ce a dobîn­ dit, ş-atunci i-oi întinde cu mîndrie această 20 mînă ... se E N A XV ADELINA, LEON, ŞTEF./LV �TEFAN (cu braţul stîng în eşarpă, se arată în fund ): Leon ! 25 LEON: Ştefan l (Se aruncă în braţele lui Ştefan.) ADELINA (în parte): El! �TEFAN: Mama me ... Ce face mama me? LEON: Te-aşteaptă... Ce văd?.: eşti rănit?.. la braţul stîng? .. Tu ai fost eroul? .. bravo, Şte- 30 fane! (It ma'i î1nbrăţ1:.�ază.) �TEFAN (zărmd pe Adelina ): D-na Dorian l, .. aici! ... ADELINA: Eu, domnul meu ... Iaca mîna me ... sînt fericită de a o întinde unui om cu suflet măret. (Ştefan ia mîna Adelinei 1n tăcere.) , 35 LEON (între amindoi}: Ştefane, vezi tu mînuşiţa asta albă şi delicată? ... Este mîna unei nobile cerşi- 277; ,� [278] toare în ajutorul rănitilor din Frantia ... Tu esti din numărul lor, ţi-ai' vărsat sîngele pentru sora Patriei noastre ... (CUră Adelina.] Daţi-i voie, doamna me, s-o păstreze ca o dulce şi nepreţuită 5 recompensă. ADELINA: Fie l. .. din toată inima. )TEFAN {trans portat de bucurie): A!. .. (Sărută mina.} LEON: Acum, vin' la mama me ... SC EN A xvr 10 .4.DELINA, LEON, ŞTEFAN, NICU, GHITĂ �ICV (întrtnd}: Caii sînt gata, verişoară ... Ce văd? d-nul Ştefan l. .. sînt foarte fericit, domnul meu, de a te revedea ... Cea mai vie dorintă a me este de a deveni amicul d-tale. ' 15 (Se aude vocea lui Safir sub ferea stă strigînd: "Diha,JIar- line 1... lasă batista... Diha 1 ... " ) TOŢI: Ce este? "\'ICU [căutind pe [ercast ă) : D-nul Balaur se hîrjo­ neşte cu ursul, .. Iată-I că vine călare pe prăjină. 20 SCE�A XYII Cei denainte ; SAFIR (întră cu un aer triumfal şi aduce o bucată de batistă în uirfu! unei prăjini) SAFIR: Iaca batista!. .. Iaca trofeul victoriei, doamna me 1. .. M-am luptat voiniceşte cu l\Iartin; dar, 25 în fine, l-am învins! ADELINA: Bravo, domnule Safir! � SAFIR (oferindu-i batista): Acest bravo din partea d-voastră e o scumpă recompensă pentru mine ... nu zic ba ... Însă cred că merit ceva mai mult. 30 i'JICU: Mai mult? SAFIR: Permiteţi-mi, doamna me. să păstrez această batistă ca un gaj, precum odinioară cavalerii ... 278 [279] ADELINA.: Gajul e cam rupt, domnul meu. NICU: �i pentru un erou cu gutunar ca d-ta, nu-r destul de mare. SAFJH: Nu-nţeleg ... 5 LEOK: Oricum, doamna me, daţi-i acest trofeu glorios ca un prezent de nuntă, SAFIR (incintai }: De nuntă?.. de nunta me? LEOK: Ba de nunta d-nei Adelina cu fratele meu Ştefan. SAFIH (t1/1I0S): A! (Lui Stefan.] �tefane... nu te ia zărisem ... dar te felicit ... Vf! m-a obosit ursul. .. (f'll parte.] O ! femei 1. .. îngeri căptuşiţi cu drăcu­ şori ! (Cade pe cana-pc şi deodată se scoată.) Ghită ... Ghită ... GHITĂ: ;�:ud? ' 15 SAFW: Adi-mi un pahar cu lapte. GHIT-'\: Lapte de Cotnar? SAFIR: Da. NICU: Voieşti să bei în sănă tatea verişoarei ŞI a d-Iui Ştefan ? 20 SAFIH: Tocmai. ADELIKA: Mulţămesc, domnul meu... Eşti un ade­ vărat Safir. SArm: O ştiu. (C1I melancolie, pri,'illll la A delina.) I)ar ce folos! ... 25 (Adelina dă braţul Lui Nicu şi se îndreaptă spre 1t�a din [und . Lecii �i Ştefan se duc să între În stînga. Ghiţă aduce un pahar cu vin lui Safir, care-l deşeartă �i cade trist pe canaţie.] (C o r tin a cad e.) [282] I 5 10 15 20 PERSOAKE Ani Hatmanul ŞTEFAN STÎLPEANli 60 Vor nicul IORGU HÎRZOBEANli . " , , 50 Postelnicul EVGHENIDIS , 50 Polcovnicul VITEAZO"ICI, locoţiitor de general a miliţiei , 50 Aga NEAM.liŞ 45 Banul Vl'LPE 50 ARBORE, răzeş .................•........... , 50 Sulger ul TRCFANDACHI 40 Pitarul SLCGARICA 40 LIPICESCU, om de casa lui Hir zobeanu 30 ELENA, fiia lui Hirzobeanu 18 Princesa LUŢ A , 50 Postelniceasa EVGHEKIDIS , , 35 Cucoana TARSIŢA, soţia lui Nearnuş ...•.......... 30 RADe, orfan 25 l:N STOLNIC l:N PAŞĂ TCHC INVITAŢI LA BAL, POPOR, LkcTAHI, l\lCZICA MILITARĂ ŞI DOI LACHEI ," 282 S'TÎLPEANLi, poartă haine europene de formă serioasă: surt uc negru ..• etc. 25 HÎRZOBEANl', poartă sur tuc, giletcă şi pantalon de coloare deschisă. [283] 10 EVCHENIDIS, poartă frac şi cravată albă; turnură de diplomat. VITEAZOVICI, poartă uniformă de pe timpul lui Sturza­ Vodă ; epolete late. �EAl\ll"Ş, poartă costum elegant, cam pretenţios. Vl'LPE, poartă haine orientale: antereu, giubea, şal, ilie şi metanii. ARBORE, poartă dulamă , ilie de postav, chingă şi căciulă. SLl'CARICĂ, poartă haine europene cam sărăcuţe. TRl"FANDACHI, poartă antereu cu flori şi fes. LIPICESCr, poartă haine ciocoieşt i, însă nu livrea. RADU, poartă costum elegant, de bonton şi măsurat. TARSIŢA, poartă toaletă incărca-ă, fără a fi caricatură. DA�IELE, port costume elegante. [284] [285] 10 BOIERI �I CIOCOI COMEDIE îN 5 ACTE Scenele se petrec în Iaşi, între anii 1840 -1846, în casa vor­ nicului Iorgu Hirzobeanu. ACTUL 1 Teatrul reprezintă un salon mare, mobilat luxos; el are trei uşi mari; în fund, o uşă în dreapta şi alta în stînga, pe planul qntîi, ş-o ferea stă în dreapta, pe planul al doilea; între uşile din fund se vede un portret mare a sulra-rul ui ; pe planul întîi, la stînga, sînt aşezate în rînd: o canape, două foto­ liuri şi cîteva scaune; sub Iereastă este o masă cu tot ce trebuie pentru scr is, şi pe păreteledin stînga se vede por- tretul soţiei lui Hirzobeanu. SCENA 1 15 LIPICESCU, DOI LACHEI LIPICESCU: Hai, iute, mergiţi de gătiţi tablalele cu dulceti si ciubucile de iasomie, c-au să-nceapă acuş � v'ini boierii la vizită de Anul nou, şi cum a sosi Barbu Lăutariul cu taraful lui, să-I puneţi 20 să cînte în capătul scării. Hai!. .. 285 [286] 5 10 15 20 25 (La cheii ies Pl in f-unâ.] Iată-ne cu Anul nou în casă!". Care ce prezent mi-a [ace stăpînul meu, cuconul lorgu Hîrzo­ beanu? ." (J n coşcoge vornic, un boier de starea­ ntîi, trebuie să-mi deie cel puţin o păreche de straie şi vro zăce galbini, ca la o slugă credincioasă ce-i sînt de-atîţia ani.,. (Pe gindnri.) Slugă, eu ! ... Slugă, eu, care mă sîmt în stare să-mi calc pe inimă chiar, pentru ca să-mi fac o treaptă de înălţare!. .. Ce n-a� da, ce n-a�... ca să prind vrun rang, să mă boiresc ca cei mulţi de sama me!... de pildă: Slugărică. agiuns pitar acum doi ani, de unde era brutar!... Pe dînsul l-au slujit norocul, au iesit la oamini ... si eu tot nimic păn-acum, tot de casa boieriului, tot ciocoi.' ... În adevăr, m-am înălţat ceva în vreme de zăce ani, Însă tot pe-aceeaşi scară: din liopcio­ fleandură, ciocoi de coada trăsurii, am agiuns hop-ciocoi, vătav de ogradă, şi, din hop-ciocoi, para-ciocoi, stolnic de curte ... dar, cătînd bine, tot ciocoi L... Hei! cînd mi-ar agiuta Dumnezău să-nhaţ un post ş-un cin , Crişul eu 1. " bine mi-aş giuca eu calul, bine mi-aş face mendrile L. . In cîtiva ani m-as înstări, cu bani m-as tot acăta de poalele boierilor, păn' ce ni-aş încui ba frurn�s în arhontoiogliie , si-n sfîrsit m-as însura. pentru ca să Întru în neamuri.v, în neamuri! (Ojtca:ă şi . stă adincit în ginduri.) SCEKA II 30 LlPICESCC, ARBORE . ARBORE (intrin.d prin fund): Acasă-i l�oieriul? LIPICESCU (în sine): Măcar un comisar de cvartal deocamdată !. .. ARBOHE (mai tarc): Boieriul acasă-i? .. 35 LIPICESCU (tresărind): Da ce vrei cu boieriul. bade ... Cum te cheamă? 286 [287] ARBORE: Arbure răzăsul , .. Mă cunoaste bine cuconul 1 orgu .. , Sîntem' vecini de moşie. LIPICESCU: Te ştiu. ARBORE: Dacă mă stii, ce mă mai Întrebi de nume? .. .'5 Ai prins orbu'l găinilor? LIPICESCU (obraznic): Ei!... ş-apoi? .. ARBORE: Cum apoi?.. Apoi te mai Întreb o dată, acasă-i boieriul? LIPICESCU: Acasă; ce pofteşti? 10 ARBORE: Poftesc să-I văd si să-I urez ele Anul nou. (Tn parie.) Mii!. .. că' ţanţoş ciocoi! LIPICESCU (în parte): Cum se cunoaşte mojîcul! (T'are.) Aşteaptă afară ... Boieriul nu-i gata Încă. ARBORE: Afară, eu?.. lan ascultă, măi, linge-tal- -15 ger. .. LIPICESCU: Ce-ai spus? ARBORE: Afară-i locul celor ce sînt si vreu să fie ciocoi ca tine ... Ieşi l. .. (Se pune pe tin scaun.) LIPICESCU: Măi!... Bre 1. .. (1 n parte.) Hei!... Căci 20 nu sînt boieri l. .. se E ::-J.-\ III LIPICESCU, .-lRBORE, TRU::ANDACHI, SU.--CĂRICĂ TRUF.'\NDACHI (întră priit [tnid, guduriudu-sc şi zim­ bind): Cu plecaţune, Fie Lipiţesco. 25 SLUGĂRICĂ (imitind pe Trutandaclii}: Plecăciune ... LIPICESCU (măgulit): Sluga, Inr Trufandachi; mă­ nchin , cucoane Slugărică ... Doriţi să sărutaţi mîna boieriului? TrWFA�DACHI: N eski , se sarute la dimiaii, ca un supusa 30 te sinto. SLUG.,:{HI, Ă: Supus şi credincios. LIPICESCU: Prea bine, prea bine... Cum s-a găti boieriul. .. Iaca l, .. mi se pare că s-au şi gătit. .• (Se aude în stînga bataie în palme.) 287 ......... IL' ..... .� [288] TRUFANDACHI: Ma rogo, fraţica, spune la pan ecghe­ nestato , che a venit o sulziaris Trufandachi la heretismos. SLUGĂRld: împreună cu pitariul Slugărică. , LIPICESCU: Bucuros; îmi place să-ndatoresc oameni cumsecade. ARBORE (în parte): Care vra să zică, eu nu-s ... (Tare.) N-auzi, logofete?.. Boieriul bate-n palme; a­ leargă iute, ca să nu mănînci o papară de Anul 10 nou. LIPICESCU: N -auzi. bade Arbure?.. ie sama, c-aici nu te afli la Arbureni. (Iese.) ARBORE: Cred şi eu, ciocorofleandură ... Acolo-i baş­ tină de răzăşi, ş-aici e roi de ciocoi. 15 TRUFANDACHI (atins): Pentru mine, ma rogo , le ziţi aste vorbele? .. ARBORE: Ba nu... pentru tustrii. TRUFANDACHI (încet, cătră Slugărică): Un mOZlCO. SLUGĂRICĂ (încet): Un ţopîrlan, 20 ARBORE (în parte): Dacă linguşesc pe slugă, ce dra- cul or mai face stăpînului? .. SCENA iv ARBORE, TRUFANDACHI, sLueARIcA, HÎRZO­ BEANU, LIPICESCU 25 LIPICESCU (deschizînd uşite din stînga): Vine boie- riul!... ( Iese pn:n [und.} TRUFANDACHI (făcînd temenate, se aproPie smerit de Hîrzobeanu şi-i sărută poala hainei): La mulţi 30 ani, eklambrotaiel ... Se deie Pronia se ve videmo logofetos mare ke megas postelnicos ! ... SLUGĂRICĂ (se aproPie de Htreobeaş«, strîngîndu-şi haina la pept, şi-i sărută ceealaltă poală:1oarte umilit): Amin! s-agiungeţi mare şi tare, ca s-agiutaţi pe nevoieşi şi să vă-nmulţiţi slugile 35 ca năsîpul mării. HîRZOBEA�U (cu aer de protecţie): Vă mulţămesc, vă multămesc ... Ei! mos Arbure, ce faci acolo în ungher ca un cuc? .. ' .288 [289] ARBORE: Aştept, cucoane Iorgule, să-mi cînte cucul în dreapta, ca să-mi vie şi mie rîndul a te ura de Anul nou, după obiceiul strămoşesc. (Se aproPie şi presară pe Hirzobeanu cu orez.) La 5 mulţi ani cu fericire!... Belşug şi sănătate!. .. Să-ţi fie vara vară, iarna iarnă, casa casă şi masa masă. HîRZOBEANU (rîzînd): Bine, bine; destul, moş Arbure, destul. 10 TRUFANDACHI: M« destule, bre, destulo a ziso arhon- tas, vrei se faţi pilaf la dimialui? ARBORE: Nu zbera, grecule l TRUFANDACHI: Sopa, bre. ARBORE (în parte): Ce te-aş măsura eu cu sopa, ca-n 15 vremea ienicerilor! ... HîRZOBEANU (se pttne pe cana-pe şi bate în palme): N astasachi ! (Eipicescu se arată la uşa din f unâ.] LIPICESCU: Poroncă ! 20 HîRZOBEANU: Adă-mi un ciubuc. LIPICESCU: îndată, stăpîne. [Dispare.) TRUFANDACHI: Eughenestate, tot aveţi caţmos de ţel vestito de al sultanului? .. HÎRZOBEANU: Am, dar, kir Trufandachi. 25 TRUFANDACHI (închinîndu-se): Să-I metahirisiţi sana- toso. (Cătră Slugărică.) Ca maria-sa nu are nime iabieii ke igltemonikon, SCENA V Cei denaint e, VULPE, LIPICESCU 30 LIPICESCU (întră prin fund, sujtîild într-uit ciubuc lung şi anunţă): Banul Sandu Vulpe! (Apoi prezintă ciubucut lui Htrzobeanu cu ialim turc.) ARBORE (în parte): Ha! Vulpea răzăşilor ! Creştin cu crucea-n sîn şi cu dracul de-a spinare. 35 VULPE (îmbrăcat în haine orientale, antereu , giubea, şal, fes, ţine şlicul într-o mînă şi merge de sărută mîna lui Hîrzobeanu): Să trăiţi, precum doriţi; 289 [290] cucoane; şi să vă fie Sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde. HîRZOBEANU: Şi dumnitale asemine, arhon bane ... Lasă, lasă... (Se face că-şi trage mşna.) 5 VULPE: Da, mă rog, cucoane, nu mă obijduiţi. (In lupta lor de peti/eţă, VulPe scapă şlicul peste ciubuc, Hîrsobcanu scapă ciubucul jos, Truf andachi aleargă de-l culege şi-l dă lui Lipicescu, care iese.) TRUFANDACHI: Nato! s-a facuto primezdia ! To pro- 10 kopsamen! VULPE (ruşinat): Mă iertaţi, cucoane ... HîRZOBEANU: Nu-i nimica, nu-i nimica... Poftim, arhon bane. (li arată un scaun.] VULPE: Sărut mînile. (Se retrage.) 15 ARBORE (cătră Vutpe): Ai păţit-o ... cum s-ar prinde. VULPE (ştergîndtt-se pe frunte}: Oboroaca asta de şlic m-au dat de ruşine. ARBORE: Pune de-acum să clocească găinile într-Insul. LIPICESCU (anunţînd): Aga N eamuş ! ... 20 ARBORE (în parte): Ha!... ha!... Aista nu-i nici copou, nici ogar... sărută peptul celor mari; neîndrăznind a-ţi întinde botul pări' la gură ... îi zic vărul obstesc. , SCENA. v: 25 Cei denainte, NEAMUŞ NEAMUŞ (în frac, cu decoraţie rusă, întră ţanţoş, pur­ tînd capul ridicat; însă, cum dă Cit ochi« de Hir­ zobeanu, începe a-l Pleca, zîmbind. El se apropie de stăpînu,z casei şi-l sărută pe pept): Vere ... 30 Cucoane Iorgule, daţi-mi voie. HîRZOBEANU (sărutînd pe Neamuş în frunte): Sluga, arhon. agă Ce mai face cucoana Tarsiţa, soţia dumnitale? . NEAMUŞ: Sărută mînile. Au fost cam zaifă ... Se vede 35 c-au răcit pe drum, cînd s-au Întors de la ţară, mai alaltaieri. 290 [291] HiRZOBEANU: Adevărat că i s-au troienit sania, cale de trii posti, tocmai la T eius ? ... NEAMUS: Adevărat L .. ba-ncăs-au�irăsturnat în omăt, HiRZOBEANU: Ce spui, frate? .. ' şi cum au scăpat 5 de-acolo? ... NEA.lI1US: Noroc c-au trecut un călător care-au cules-o si' mi-au adus-o-n sania lui. HîRZO'BEANU: Cine? .. NEAMUS: Un tînăr ce se-ntorcea din străinătate. 10 HiRZOBEANU: Cum îl cheamă? .. NEA.l\1US: Zău, nu stiu bine ... Am Întrebat pe Tar­ sita. .. dar l-�m uitat. .. HÎRZOBEANU: �-au venit amîndoi... sînguri... toată noaptea? 15 NEA.lI1UŞ: Ce era să facă? .. decît s-o mănînce lupii ... (Se. retrage lîngă Vu,lpe.) HîRZOBEANU: Că, zău, bună parte-ar fi avut!... O Afrodită 1. .. TRUFANDACHI (zîmbind şi făcînd cu ochiul lui Hirzo- 20 beanu): Neski, neski ... Un garofalo ... VULPE (cătră Neamuş): La mulţi ani, vere Alecule, cum s-ar prinde. NEA.lI1UŞ (mîndru): Să trăieşti, arhoii bane. (112 parte.) Prea mă văruieşte banul! 25 ARBORE (în parte, imitînd pe Neamuş): Să trăieşti, arhon bane... Bine zice vorba ceea: Mare cu . .. ., . . cel mICI SI mic cu cel marr, LIPICESCU (anunţînd) : Marele hatman Ştefan Stîlpeanu. HÎRZOBEANU (scuiindu-se iute): Lipicescule, dulceţi şi 30 cafele. (Merge înaintea lui StîlPeanu.) se EN A VII Cei denainte, STÎLPEANU, RADU HÎRZOBEANU: Bine-ai venit, vere Ştefane 1. . • nu m-aşteptam la o mulţămire ca asta. 35 [Stitpeanu şi Hirecbeanu se imbrâţişazâ impreună.} STÎLPEANU: Am sosit chiar asară de la Trotuseni, împreună cu Radu. ' 291 [292] (Radu se închină la Hirzobeamc.} HÎRZOBEANU: Radu? STÎLPEANU: Dar... Radu; l-ai uitat? HîRZOBEANU: Ha!... copilul cel găsit în grădină? 5 STîLPEANU: Şi crescut în casa mea cu fiică-ta, cu Ilenuta. HÎRZOBEAN'U: Ha!. .. îmi aduc aminte ... Da unde-ai fost păn-acu, Radule?.. or fi vro opt ani de cînd nu te-am mai văzut. 10 RADU: Am fost la Paris. HîRZOBEANU: Şi ce-ai spudaksit acolo? RADU: Am studiat legile. HÎRZOBEANU: Vrei să te faci vechil? RADU: Avocat, judecător, jurnalist. .. tot ce poate fi 15 de folos ţării mele. HîRZOBEANU: Aşa? .. (Cătră StîlPeanu.) Poftim, vere Ştefane. (Se pun îm-preună pe canape. Radu ocupă un fotoliu în stînga. ) NEAMUŞ (încet, cătră VulPe): Văzut-ai aşa obrăznicie! 20 Radu n-au sărutat mîna vărului Iorgu. TRUFANDACHI: Lipsa de sevas. VULPE: �-aista-i bonjurist. ARBORE (în parte): îmi place mie băietul. STÎLPEANU: Ce mai face Ilenuţa? 25 HîRZOBEANU: Sănătoasă, pitrece cu c1aviriul. STÎLPEANU: A fi crescut mare, drăguţa. HîRZOBEANU: Crescut, de n-o mai cunoşti. NEAMUŞ (voind a să amesteca în vorbă): Ba chiar ŞI bună de măritat, nepoţica. 30 STÎLPEANU: N epoţica !. .. Aşa găsăşti dumneta? NEA .. l\WŞ (îngăimat): Adică ... mi se pare ... poate mă greşăsc ... credeam că la 18 ani ... ARBORE (în parte): O încurcă agaua. STÎLPEANU: Iaca şi moş Arbure, talpa răzăşilor l Ce 35 caţi aici, ursule? ARBORE: Cat dreptate, cucoane Ştefane, şi n-o găsăsc. STÎLPEANU: Iar ai vrun proces? ARBORE: Am o gîlceavă c-o vulpe şîrată pentr-un petic de pămînt. 292 1 [293] VULPE: în pilda mea o spui asta răzăşule?.. cum s-ar prinde? ARBORE: Se prinde chiar de minune. (Toţi rîd.) 5 (Stil-peani: şi Hirzcbean u stau pe canape ; la dreapta lor se află Neamuş pe lin [ctcliu ; apei VulPe şi Trufandachi stau pe scaune şi se sccl de cîte eri vorbesc boierii cei mari, Arbore şi Slugărică stau în picioare. Dci lachei în livre aduc tablale cu dulceţi şi merg de le prezintă întîi la Sttipean«, pe urmă 10 la Neamuş şi Vul-pe. Doi arnăuţi aduc cafele în felegene cu zarfuri, Arbore şi Slugărică nu ieu dulceţi ; iar Trufandachi urmăreşte pe lachea pănă la uşă, şi acela bea un pahar cu apă. ) HÎRZOBEANU (cătră lachei, arătînd pe Vul-pe, Trufan­ dachi şi Slugărică}: Daţi dulceţi şi cafele la 15 dumnealor. .. daţi şi la dumnealui, colo ... Pof- tim, boieri, si să vă fie de bine. VULPE: Sărut mî�ile. TRuFANDACHI: Saruto zenunchii. SLUGĂRICĂ: Sărut tălpile. 20 ARBORE (în parte): Ştiu că au buze de dîrvală. STÎLPEANU: Ce mai nou pe-aici pin Iaşi, vere Iorgule? HÎRZOBEANU: Tot aceea şi iar aceea: intrigi, furături, dispărţănii, hatîruri. nedreptăţi ... KEAMUŞ: Aşa, aşa... bine zice văruL.. cuconul 25 Iorgu. .. kaiahrisuri şi iar kaiahrisuri. STîLPEANU: Eşti în vro slujbă, arhon agă? NEAMUŞ: Ba m-au ferit Dumnezău... cu toate că; poate-aş meritarisi şi eu de-a fi prt'stavtisît, ca evghenist ... 30 STÎLPEANU (tntorcindu-se spre Hirrobeanu}: �-aşa zi- ceai, vere? HÎRZOBEANU: Zic, "ere, că ţara se găsăşte într-o epohă din cele mai îngrozitoare ... STÎLPEADU: Cum, mă rog? 35 HîRZOBEANU: Adiaforisirea de Patrie au agiuns a fi o boală obştească. mai rea decît ciuma! Putre­ gaiul îi la' măduvă. Administraţia-i un codru plin de hoţi buiurdis'tţi; ramul dicanicesc, o tarabă , unde se vinde sfînta dreptate cu dramul şi cu 40 vurta. Posturile se precupeţăsc, se hareciluiesc în piaţă ... cine dă mai mult ... Rangurile se 293 [294] cîntăresc cu bani. Ciocoii se mîndresc cu cmun cumpărate şi ne-năduşă pe noi. adevăraţii evghe­ nişt�·. ARBORE (încet, cătră Vul-pe, Trufaudachi şi Slugărică}: 5 Pili HÎRZOBEANU: Obsteasca obicinuita Adunare au agiuns o adevărată adunătură slugarnică, care încu­ viintază toate katahrisurile: ba-ncă-si însusăste dreptul a face iarna in iconomiile visteriei' şi a 10 le dărui pe tot anul lui Vodă, sub cuvînt de recunoştinţă pentru fericirea de care s-ar fi bucurînd ţara ... şi Însă 1. •. noi, boierii cei mari, noi, Stîlpenii, Hîrzobenii, protipendişti1:, sîntem lăsaţi la o parte ca nişte netrebnici şi osîndiţi 15 a priivi peirea Patriei, făr-a putea deschide gura. STîLPEANU: Cine vă opreşte? HîRZOBEANU: Cine? .. Teama de-a fi surguniţi pe la monăstiri ! ... 20 ARBORE (în parte): Frica păzăşte bostănăria. STÎLPEANU: Însă, pe cît am aflat, acea teamă nu v-au stînjînit a trimete memuare la Petersburg şi jalbe la Tarigrad, cerînd amestecul străinilor în trebile tării? 25 RADU (în parte}: Ce infamie! ... HîRZOBEANU: Am trimes ... dar, si vom mai trimete, pănă vom izbuti a face t�onul vacant; căci numai străinii, protectorii noştri, epitropii noştri, sînt în putere a ne scăpa de răul ce ne bîntuie ... 30 Mai bine să vie străinii ... STîLPEANU: Taci, nemernicule ! Nu-ţi mînji sufletul cu astfel de cugete păcătoase ... Cine cheamă s-aduce amestec străin în tară- îi mai neleuiuit decît Iuda vînzătoriul, si' ca 'Iuda el fnerită 35 hula si blăstămul omenirii. RADU (în parte): Bravo! ARBORE: Să trăieşti. cucoane Ştefane l HîRZOBEANU: Ştiu, vere, că dumneta ai fost tot­ deauna de altă părere şi că n-ai vrut niciodată 40 să te uneşti cu noi, deşi eşti din protipenda; 294 1 [295] r 5 10 L'j 20 25 30 35 însă durnneta trăiesti la mosie, unde esti stăpîn cît un domn şi n-ai prilej, �a noi, işti 'din oraş, a te tulbura de călcările ce se fac zilnic în arhon­ totoghie şi în drepturile noastre. STÎLPEANU: Asa este 1. .. Nvam vrut să mai dau mîna cu voi, �ăci voi n-aveţi îndrăzneală a vă lupta fătis si peptis cu puterile asupritoare, ci umblati cu' pîri ascu�se pe la consuli, cu intrigi fanari�­ ticeşti, cu mijloace dosălnice, cu jalbe pe la împărăţii, parcă împărăţiile n-au altă grijă decît să eate de păcatele voastre... Hei! vere, în vremea de mai-nainte boierii, adevăraţi stîlpi ai ţării, în loc de-a cere agiutoruri de peste hotar, mergeau de-a dreptul la Curtea domnească şi ziceau lui Vodă cu glas bărbătesc: ,,1r�tria-ta! ţara sufere, ţara geme, ţara-i sătulă de rău ... stîrpeşte răul, ca să nu te stîrpească el pe mă­ ria-ta!" şi Domnul asculta de glasul boierilor pămînteni ... Iar acum, voi sînguri v-aţi nimicit în ochii Domnului, v-ati mîncat credinta în ochii poporului, arătîndt':r-Ie că nu mai 'aveţi pept, nu mai aveţi glas, nu mai aveţi adevărată durere de ţară, ci numai o ticăloasă ambiţie, hrănită cînd de vîntul de peste Prut, cînd de cel de peste Dunăre ... Iaca pentru ce nu dau mîna cu voi. HÎRZOBEANU {scuiindu-sc swp ărat}: Ambiţia, ambi­ ţia 1. .. dar!... Cu acest cuvînt ne scot ochii acei care nu vreu să-nţăleagă soiul nostru de patriotism ... Ambiţia l. .. Ei, fie! Avem ambiţie a nu ne coborî de pe treapta pe care ne găsim înălţaţi; din contra, vre a ne înălţa şi mai sus. STÎLPEAKU: Vrei să zici, a vă acăţa? HÎnzoBEAKU: Avem ambiţie a săpa ş-a disrădăcina pălămidă din pămîntul nostru, ş-o săpăm într-as­ cuns, chiar cu agiutor de braţe străine; căci decît a sta deoparte răce şi adiafor, mai mult patriotism arată cel ce se luptă cu orice armă în contra vrăjmaşului... Nu-i aşa, boieri? 295 [296] [ - 1 5 10 15 20 25 VULPE} �EAM. : Asa! asa! TRUFA. ' . SLUGĂ. HîRZOBEANU: Vă ieu marturi pe toţi; spuneţi: rămas-a ceva neprihănit în ţară? VULPE 1 �E.'\.M. : Nimic nimic. 1 RUFA. ' SLUGĂ. HîRZOBEANU: Dreptatea, sfînta dreptate mai există? ... Averile sigure-s?.. Cinstea apărată-i?.. Chiar viaţa 1. .. Cînd toate posturile se ieu în arendă pe trii ani, cînd oamenii ocîrmuirii sînt îngăduiţi, încurajaţi chiar la pradă, pentru ca să-şi facă avere, mai poate fi cineva scutit de lăcomia lor? . . . Guvern îi aista?.. vă-ntreb, boieri, guvern regulamentar ori paşalîc, în care domneşte interesul si samaz'olnicia?.. Si noi să privim cu adiaforie o asemine stare de lucruri. să răbdăm tirania şi să plecăm capul la giug ca nişte vite? ... Nu! la luptă, boieri, la luptă cu inimă l. .. Eu voi fi în fruntea voastră păn' la moarte l. .. Eu!. .. (Se preumbi ă aprins.) se EN A YIII Cei denainte, LIPICESCU ,. LIPICESCU (spăriet): Cucoane! cucoane! Au năvălit în curte aga c-o ceată de slujîtori! HîRZOBEANU (turburinâu-se): Să m-arestuiască ! 30 TOTI: Aga! � HîRZOBEANU (slăbind): Să mă-nchidă l să mă--;funde la Săcul ! (Cade pe canape.) TRUFANDACHI (încet, cătră ceiaiaiţi) : Aga!... pri­ mezdie, fraţico ... feoga! (Se Jurişază şi iese prin 35 [und.] SLUGĂRIC'\: Oare?.. pe-aici mi-i drumul! (Urmează pe Trujandachz.) 296 [297] VULPE: �-al meu, cum s-ar prinde. (Fuge, scăpîndu-şi iar şlicut.} NEAMUŞ (în parte): Văru-i compromitarisit!... La sănătoasa, Alecule! ... (Iese, zicînd tare:) Mă 5 duc să văd ce cată aga aici? ARBORE: Dos la fată, voinicii! .HîRZOBEANU: Nu m'ă lăsa, vere Ştefane, că-s prăpădit. Ah! ah! (lşi frînge mînile.) STÎLPEANU: Da tine- ti firea , omule; ce te-ai spăriet 10 de nimica �i tt� faci de rîs? HîRZOBEANU: Ni�ică? .. Aga cu slujîtorii. .. să mă rîdice! STîLPEANU: Să te rîdice? pentru ce? HîRZOBEANU: Pentru că fac împrotivire ocîrmuirii ... 15 Iaca dreptatea din ziua de astăzi! Vodă mă are la ochi răi si cată a să disbăra de mine. El m-au amenintat � dată cu monăstirea ... Ah! ce să mă fac'? STÎLPEANU: Fă-te om, dacă poţi, român verde în 20 faţa prigonirii, boieri de viţă sănătoasă, iar nu un misăl din tulpină putredă. HîRzoBEANu': Vorbe, vere ... vorbe late şi frumoase!. .. Dar eu sînt la dică. .. Săracul de mine l, .. Unde să m-ascund? 25 LIPICESCU: în gherghir, cucoane. HîRZOBEANU: Bine zici, N astasachi. .. usa-i de fer. .. Haide ... să nu afle aga ... Haide.:. (Iese aler­ gînd pe uşa din fund, urmărit de Lipicescu.) STÎLPEANU (C1t dispret): Ce mişălie!... Mi-i greaţă 30 să mai stau în casa asta Radule, rămîi aici ca să vezi ce s-a întîmpla Eu merg la Vodă. (Iese prin [und.) S CEN A IX RADU, ARBORE 35 ARBORE (şuieră cu mirare): Parc-au dat uliul într-un cîrd de vrăbii. (Cătră Radu.) Cum îţi pare cîte le văzuşi aici, domnule Radu? .. 297 [298] 5 10 15 20 25 30 35 40 298 RADU: Mă simt încremenit, mosule... Unde mă aflu? .. În ce lume trăiesc? ' AHBOHE: Unde te afli? .. Într-un furnicar ciocoiesc ! .. într-o mişină de jigănii pocite cu feţe de om ... Cuconul Iorgu Hîrzobeanu? ... ciocoi de starea-n­ tii, care se crede coborît cu hîrzobul din cer si care se-nchină azi la Sfîntul Neculai şi mîni ia Mohamed ... Aga Neamuş? ciocoi în doi peri. giumătate acăţat de protipenda prin rnăritişul unii mătuşi a lui c-un boieri mare şi giumătate atîrnat În gios de rudele lui de starea a doua; fudul sau umilit, după oaminii cu care se găseşte; dar totdeauna gata a da cinstea pe ruşine ... Vulpe? ciocoi c-o treaptă sau giumătate mai gios decît Neamuş, aprig, hrăpitor, spaima răzăşilor, molie de dulapuri cu dele afumate, faur de cîrciocuri, şi, cu toate-aieste, creştin cu frica lui Dumnezău, dus la biserică, spovăduit, Împărtăşit şi grijit. .. Slugărică? ciocoieş, ciocofleandură, ciocorofleac. care se tîrîie pe urmile tălpilor boireşti, ca să le sărute şi chiar să le lingă la nevoie... Trufan­ dachi? ciocoi grecesc, intrigant, care se furişază pintre români, zîmbind, gudurîndu-se. lingu­ şind , făcînd pehlivănii, pentru ca să rîdă boierii, şi care ţinteşte a prinde rădăcină în pămîntul tării, a să Însura cu zăstrea unii cuconiti iertată de Dumnezău şi de oameni, ş-a agiunge-ntr-o zi megas postelnicos... Lipicescu? ciocoi din gunoi ce răsare pe nesimţite ca o ciupercă veninoasă, nopircă încălzită la sîn, care vra să muşte mai întîi chiar pe stăpînul, pe făcătoriul său de bine l. .. Iaca lumea în care te găsăşti, domnule Radu! Numai doi oameni, afară de dumneta, care esti acum venit din ceea lume, numai doi, din cîţi ai văzut aici, sînt adevăraţi oamini: hatmanul Ştefan Stîlpeanu, boieri de cei vechi, talpa ţării, român Întreg ca din vremea lui Tăutu cel bătrîn, şi eu, Arbure răzăşul, opincă ne­ văxuită, ce-am trăit păn' la bătrîneţe cu inima lipită de pămîntul Moldovii, şi astfeli mi-am l [299] r păstrat-o teafără şi curată! ... Acum, fătul meu; cunoşti hora, întră-n danţ. dacă-ţi cere inima. RADU: Mă-ngrozeşti, moşule! ARBORE (zărind pe Elena): Iaca leac dulce pentru 5 spaimă, fătul meu. SCEN A X RADU, ARBORE, ELENA ELENA (întră îngrijită, pe uşa din dreapta): Unde-i tatăl meu, unde-i tatăl meu? 10 RADU (uimit, în parte): Elena! ARBORE: Nu te-ngriji, duducă ... Boieriu-i în odaia sa. ELENA: Adevărat e, moş Arbore, c-a venit aga să-I? ... ARBORE: Nu ... vorbe ... nu crede . ELENA: Ah!. .. nu căuta să mă-nşeli moş Arbore ... 15 inima-mi spune că-I ameninţă un pericul. ARBORE (în parte): Nici că se prinde minciuna. ELENA: Mos Arbore. nu-mi ascunde adevărul, că mai rău mă chinuiesti. ARBOHE: Apoi... adevărui adevărat. .. 20 RADU (înaintînd): Adevărul este .. domnişoară, că aga e în ogradă c-o ceată de slujitori; dar mă jur că păn-a aresta pe părintele domniei-voastre, el va trebui să calce peste mine. ELENA (cu recunoştinţă): Ai un suflet generos, dom- 25 nul meu ... îţi mulţămesc din fundul inimii . Ah ! apără-l pe tatăl meu ... el e bun şi merită . RADU: Îl voi apăra ca pe însuşi părinţii mei, dac-ar mai fi pe lume. 30 ELENA: Eşti orfan? .. domnule ... înţelegi dar îngri- jirea me. RADU: O! dar; şi voi fi fericit a vă proba că n-am uitat, nici voi uita timpul din copilărie ce l-am trăit împreună la moşia hatmanului Stîlpeanu. 35 ELENA (ul:mită): Radu!. .. Radu!... dumneta eşti? RADU: Eu; mă recunoaşteţi? ELEN A: Radu!... amicul meu din copilărie! 299 .\ [300] (Mică tăcere.) ARBORE (în parte): Au început a să-neca unul în ochii altuia... Hm ! Sămn bun. (Se aude zgomct afară.] 5 ELENA: Ce s-au de ? . .. Vine aga? RADU: Nu vă temeţi, domnisoară... Întoarceti-vă în apartamentul 'domniei-�oastre... Eu şi moş Arbore stăm aici pe loc. ELENA (întinzînd mîna lui Radu): A revedere, amicul o meu. (Iese p'rin dreapta.) (Radu sărută mîna Elenei şi rămîne cufundat în gînduri.) ARBORE (în parte): Noroc! şi la anul cununie l. .. (Tare.) Domnule Radu Domnule Radu, tre- zeste-te că vine dusmanulv. . să-i atînem calea. , , , l 15 SCEN A XI Cei denainte, NEAMUŞ, VULPE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ (dau năvală prin fund) TOŢI (întrînd): Ce-am auzit? - Ce-am aflat? NEAMUŞ: Vărul meu, ministru ! 20 TRUFANDACHI: Cocono Iorgo, ministro ! TOŢI: Ministru! ARBORE: Ce ministru? Cine-i ministru? VULPE: Boieriu-i ministru... cum s-ar prinde. NEAMUŞ: Aga au venit să-I felicitarisască din partea 25 lui Vodă ş-au adus slujîtori la poartă şi la scară; după obicei... Ştiam eu că nu putea fi altă ceva. TOŢI (afară de Radu şi Arbore): Şi �u, şi eu ştiam, NEAMUŞ: Şi presimţam de mult că vărul meu era 30 s-agiungă la putere. TOŢI: D-apoi eu? VULPE: Eu chiar l-am şi visat astă-noapte cu ceea de ministru ... subsuoară ... ARBORE: Ce-a fi aceea? 300 [301] VULPE: Porto... portofolniţa... cum s-ar prinde. TOŢI: Şi eu l-am visat. ARBORE (lui Radu): Sînt buni de-arătat la iarma­ rocul de la Fălticeni, pre legea mea! 5 TRUFANDACHI: Sapa, che vine evghenestato arhon ministro. (Uşa din stinga se deschide.) se EN A XII Cei denainte, HÎRZOBEANU, LIPICESCU 10 LIPICESCU: Loc, loc!. .. (AnzMI/â:) Exelenţia-sa, dom- nul ministru din lăuntru! (Hîrzooeanu, incarcat cu decoratii ruse, turce şi nemţeşti, intră mîndru şi se îndreaptă spre cana-pe, în timp ce dci comi­ sa/oi vin de se pun lîngă uşa din fund, ) 15 TOŢI (afară de Radu şi Arbore): Uraaa!. .. Să tră- iască exelenţia-sa ! HÎRZOBEANU: Vă mulţămesc. boieri, vă multămesc. TOŢI: �i la mai mare: şi la mai mare! ' HÎRZOBEANU: Mai mare nu se poate, boieri, căci mai 20 marele nostru este măria-sa!... Să strigăm dar cu totii si din fundul inimii: Trăiască înălti­ mea-sa l..", Ani îndelungaţi părintelui Patriei, subt a cărui oblăduire tara au atins culmea feri­ cirii!. .. Căci, fiind drepţi, trebuie să mărturisim 25 cu mîna pe cuget, boieri, că niciodată Moldova n-au fost mai bine ocîrmuită, niciodată ea n-au sîmţit cu aşa îmbelşugare binefacerile îngrijirii părinteşti. .. Administraţia-i deşteaptă şi cin­ stită!. .. ramul dicanicesc, nepărtinitori şi cin- 30 stit !. .. oamenii guvernului, vrednici si cinstiti; Într-un cuvînt, cinstea şi dreptatea domnesc 'în toate, căci ele domnesc peste toate ... Nu-i aşa; boieri? TOŢI (afară de Radu şi Arbore): Aşa, aşa! 35 RADU (încet, lui Arbore): Ce spune, mosule? ARBORE (încet, lui Radu): Ţine isonul de ministru. 301 [302] 1 30 25 10 35 HîRZOBEANU: Ce zici acolo, mos Arbure? ARBORE: Eu? .. nimică, cucoane. (In parte.) Doamne t pune pază gurii mele. HîRZOBEANU: Să nu cîrteşti, moşnege, că eşti bătrîn 5 şi trebuie să te-nchini adevărului .. . Spune: A u sfînta dreptate lipseşte în ţară?.. Au nu-s sigure averile oaminilor? .. Au cinstea nu-i apă­ rată? ... Spuneţi, boieri! TOTI [afară de Radu şi Arbore): Aşa, aşa t 10 ARBORE (în parte): Adică, aşa ş-aşa. HîRZOBEANU: De-aceea eu zic c-ar fi o fărdelege a nu binecuvînta guvernul nostru şi prin urmare: vai de-acei ce-ar cugeta să urzască uneltiri împro­ ti va lui 1. .. Zis-am! 15 TOTI [ufar ă de Radu şi Arbore): Trăiască măria-sa t (Se răped să sărute mîna lui Hirzcbeanw.} NEAMUŞ (încet, plecindu-se să sărute pept'Ul lui Htr­ zooeanu ): Să te gîndeşti la mine, vere ..• cucoane Iorgule. .. Postul de prezident Divanului dom­ nesc îi vacant. (Iese.) HîRZOBEMW: Bine ... om videa ... Închinăciuni CG­ coanii Tarsitei. VULPE (încet, să;utîlld mîna ltii Hirzobeanu}: Toată nădejdea mea-i în puterea măriei-tale... cum s-ar prinde. HîRZOBEAKU: Ai procesuri? VULPE: un cîrd întreg. (Lese.) HîRZOBEANU: Să fii fără grijă, arhon bane. TRUFANDACHI (sărut1lld poala hainei lui Hirzobeanu}: In sfirsito , bei mu, m-a invrednitito Dimiezeo se ve ve do azunso la virfo, precum' m-am rogato la iconele zi si nopte ... Se ve milostiviţi, stapune , si de mine, de kaimeno Trufandachi. HîRZOBEANU: Am să te rînduiesc ispravnic. TRuFANDAcHI: N« zisis, eklambrotate! (Iese.) SLUG..\RICĂ (sărut1nd poala hainei lui Hirzobeanu ): Sărut tălpile măriei-tale şi-mi pun capul sub ele, în pulberea lor. HÎRZOBEANU: Din pulbere te-om ridica şi pe tine; Slugărică. 20 302 [303] SLUGĂRICĂ: Să v-agiute Preaputernicul, milostive! (Iese.) RADU (închinindu-se}: Domnule ministru, primiţi felicitările mele. Ţara vă priveşte şi aşteaptă 5 vindecarea relelor de care-aţi vorbit păn-a nu vă face ministru. (Iese.) HîRZOBEANU: Ştiu eu ce am de făcut dornnişorule ... Ei, mos Arbure, ce mai zici? ARBORE: Zic', cucoane Iorgule, că lumea-i ca un puţ 10 cu două ciuturi; cînd se urcă cea plină, se co­ boară cea disartă. HîRZOBEANU: Ce paritm:e-i asta? ARBORE: lan... o zicătoare veche de cînd puricele purta potcoave de fer şi sărea păn-în ceri. 15 HÎRZOBEANU: Ha, ha, ha! tot ghiduş eşti. .. Dar altă n-ai nimic de spus? .. nimic de cerut? ARBORE: Ba aş avea, dacă nu ţi-ar fi cu supărare. HîRZOBEANU: Grăieste, unchesule ... nu te sfii. ARBORE: Apoi... să te fereşti de ciocoi lingăi şi de 20 nopîrci linguşitoare cît îi fi sus, la culme, şi să te gîndeşti cîteodată la biata ţară, care-i tocmai ca firul de iarbă crescut în mijlocul drumului, cîti trec toti îl calcă. . HÎRZOBEANU: Bi�e, bine, moş Arbure; îţi mulţămesc 25 de povaţă ... o priimesc fără să mă supăr, ca de la un om de ţară, simplu, dar înţălept. ARBORE: Apoi dă, cucoane; cică stejarul cel drept creşte pe munte, în aer viu şi-n ţălină sănătoasă, iar nu în bahnă, (Lese.) 30 HÎRZOBEANU (în parte): Ce vrea să zică uncheşul? S C E )l.\ XIII HÎRZOBEA.\iU, LIPICESCU LIPICESCU {apropiindu-se umilit}: Îmi daţi voie şi mie, măria-voastră, să vă sărut poalele, ca o slugă 35 credincioasă ce vă sînt? HîRZOBEANU: Sărută, N astasachi. 303 [304] LrPICE�CU (ştergîndu-şi ochi!-J: Eu Sîl�t. ce� mai n::-ic SI cel mai supus... ZIUa de astăzi 01 pomem-o �ît oi trăi, căci îi ziua Înălţării stăpînului meu ... HîRZOBEAN u: �-a tale, băiete... te fac şa trari. 5 LIPICESCU (m'mit): Şatrari r. .. şatrari, eu I. .. eu, bo- ieri 1. .. Ah! S-agiungeţi domn, milostive stăpîne! HÎRZOBEANU: �-aceea se poate... de ce nu? .. Acum însă, fiindc-are să vie consulul aici, pregăteşte toate pentru priimire... A! scoate din fund 10 portretul sultanului ş-anină-n loc pe-al Împă­ ratului Neculai ... Eu merg la Curte. (lş't ia plilăria.) LIPICESCU: Ascult. (Strigă ta uşa din fund, afarăt } Să tragă carîta exelenţiei-sale. 15 HîRZOBEANU (în parte): în sfîrşit, m-am făcut mi- nistru! ( Iese prin jund.) S C EN A XIV LIPICESCU: Şatrari l. .. în sfîrşit, m-am făcut boieri 1. .. Una 1<;1. mînă, şi cele multe-nainte! 20 (Se duce să desprindă portretul sultonului.} (C o r tin a cad e. ) ACTUL II Acelaşi decor, ca la actul întîi; pe păretele din fund însă se vede portretul împăratului Necolae. n \ 25 SCENA 1 LIPICESCtJ {răsturnat pe cana-pe}: Cu mila lui Dum­ nezău, eu, şatrariul Lipicescu, iată-rnă-s ieşit din taraful ciocoi lor ş-agiuns secretariul, omul de încredere al ministrului... lan să videm cîti 30 bani mi-au intrat în pungă de-un an şi mai bine, 30i [305] '�I I 5 10 15 20 25 30 35 iO de cînd boieriul îi la cîrma ţării? (Desfăşură o iisiă tungă.) Frumos pomelnic! (C1:teşte:) ,,800 de galbini de la comisul Trufandachi, pentru ca să-I rînduim ispravnic la Hîrlău : 500 de galbini de la pitariul Slugărică, pentru ca să-I numim viţ-agă în Iaşi; 725 de galbini în naht şi mai multe giuvaeriuri i argintării găsite asupra ho­ ţului Grozan, prins în codrii Vasluiului; 37 de galbini, 14 irmilici, 8 carboave şi ceva mărunte; de la un căpitan de rohatcă, pentru nişte jafuri făcute ţăranilor ce-aduc provianturi în oraş; 280 de galbini, 50 de merţe de orz, 4 putini de brînză, 7 stoguri de fîn şi două poloboace de vin din viile lui Vidraşcu ot Odobeşti. de la hadgi 1 ani Marathonopulos, posesorul moşiei Haramul. pentru ca să se răspingă jalba locuitorilor dată împrotiva lui; 600 de galbini de la jidanii pitari, pentru ca să li se învoiască a vinde mai scump jămle făcute cu făină aprinsă; 900 de galbini de la jidanii casapi, pentru ca să li se posvolească tăierea vitelor bol­ nave; 1500 de galbini de la otcapcicul poştelor ş-acel al ocnelor; 1500 de galbini de la otcup­ cicii vămilor s-a pavelelor; 480 de galbini s-o sută de testele, de la apaltul cărţilor de gi�c; 7200 de galbini de la mai multe feţe, pentru deosebite posturi i cinuri; adică 14 522 de gal­ bini, 14 irmilici, 8 carboave si ceva mărunte peste tot, bani în naht, pe ca;e i-am depus la Leiba Rana, prietinul meu." Alte venituri: Am împosesuit moşia boieriului, Hîrzobenii, cu 3000 de galbini pe an; însă posesorul este ţinut a-mi număra mie, şatrariul N astasachi Lipicescu, cîte 600 de galbini pe an, drept filotim. Am priimit toate cîştiurile înainte pe 5 ani, scăzindu-se dobînda banilor cîte 2 la sută ... adică numai 1 şi giumătate; dar am socotit de cuviinţă a trece 2 la socoteală, după cum m-au sfătuit Leiba Rana. Ce s-au cheltuit? (Citeşte:) ,,250 de gal­ bini pentr-o masă dată domnilor consuli, cînd s-au rînduit boieriul ministru." (Vorbit). Am 305 \ [306] trecut în socoteală 350 de galbini. (Citeşte:) "Pentru un bal gala dat de Sfîntul Neculai, şi la care au asistat măria-sa Vodă, 400 de galbini." (Vorbit.) Adică 580 de galbini. [Citeştet] "Pen- 5 tru o carîtă cu roţile poliite, telegari unguresti. fale t uri şi livrele, 840 de galbini." ( Vorbit.) Adică 960 de galbini; si celelalte, si celelalte. Astfeli îşi umflă guşa cin'e-i cu cap, c� prevedere şi cu credinţă cătră stăpîn ... Cine vine? .. Ha! 10 stolnicul. .. avem o răfuială împreună. SCEN A II LIPICESCU, STOLNICUL (vine din [und } LIPICESCU: Stolnice, te-am chemat ca să-ţi spun că nu sîntem multămiti de tine. 1.5 STOLNICUL: Pentru 'ce, păcatele mele, cucoane Nas­ tasachi? LIPICESCU: Încarci Ia izvod fără nici o măsură si fără nici o durere de stăpîn. ' STOLNICUL: Ferească Dumnezău, cuconasule1... De 20 s-a afla una ca asta, să mă dai în Criminal, pe mîna lui Gavril buzatu. LIPICESCU: Deschide-ţi ochii bine, stolnice. ca să nu mă sileşti a-ţi face o daună de care-i pomeni cît îi trăi, şi te gîndeşte că mănînci pînea şi 2.5 sarea boieri ului. STOLNICUL: Dumnezău să-i întărească puterile şi să-i lungească zilele! LIPICESCU: Bine ... Ţi-am poroncit ilsară să dai veze­ teului 50 de bice, pentru că s-au îmbătat în 30 agiunul Sfîntului Vasile ... i-ai dat? STOLNICUL: Dat, cucoane ... 50 în capăt. .. şi azi zace pe coaste. LIPICESCU: Ba să-i spui să se scoale şi să nu se faso­ lească, c-apoi îl trimet la agie ca să-I răfuiască 35 viţ-aga Slugărică... A!... ţi-am mai poroncit 306 [307] să put ll1 feară pe Stanciu bucătariul, pentru c-au greşit pîrjoalele boieriului... l-ai pus? STOLNICUL: Ba-ncă l-am şi-mpodobit c-o păreche de coarne. 5 L!PICESCU: Bine... Leiba Lipţcanul era s-aducă peş­ cheş 40 de căpăţini de zăhar şi 50 de ocă de cafe Martinica în zîmbiluri ... le-au adus? STOLNICUL: Adus; însă s-au găsit lipsă trii căpăţini şi două ocă 50 de dramuri de cafe. 10 LIPICESCU: Iuda, tot Iudă! ... Ispravnicul de Hîrlău , comisul Trufandachi, îmi scrie că trimete cîteva hîrzoabe de păstrăvi şi două căprioare de la munte ... sosit-au? STOLNICUL: Ba-ncă nu, cucoane. 15 LIPICESCU: Cum or sosi, îndată să trimeţi o căprioară, cea mai mare, cucoanii Tarsiţii lui aga Neamuş, din partea boieriului. STOLNICUL: Oi duce-o chiar eu sîn gur . LIPICESCU: Ca să iei bacsis?.. fie!... Acum du-te, 20 stolnice, si adă-ti aminte de cuvintele mele: sluga bună nu se' lăcomeşte la banul stăpînului. STOLKICUL: Ascult. (In parte, ieşind prin fund.} Cul­ că-te pe-acea ureche. S C E N A III 25 LIPICESCU (se scoată de pe cana pe): De cînd hoieriul s-au înălţat la rang de ministru, îl ocheşte cu­ coana Tarsiţa, şi stăpînul meu, pentru hatîrul ei, cată să rînduiască pe aga Neamuş prezident Divanului domnesc ... Bine zice românul: Fusta 30 femeii, faşa dracului!... Hei 1. . . cînd m-aş însura şi eu c-o nevăstuică... frumuşică ... ce-aş mai prohorisi în astă lume 1. .. (StiI puţin pe gînduri.) Răbdare, Lipicescule... meşter îi cel comoraL.. ti-a veni şi tie rînduL.. Acum 35 cuconul îi dus la Curte pentru ca să măsluiască alegerile deputaţilor, şi trebuie să se-ntoarcă în curînd... S-ar cuveni să-i ies cu plin înainte; 307 [308] 5 pentru <:a să-mi m�a:gă ziu�. b�ne; Însă p�n-acum nu s-au înfăţoşat mCI un chilipir, " Cum sa fac? .. să nu rămîn de ruşine?.. (Z ărind pe Vut pe.) Ha l. .. pare-mi-se că iaca un Dănilă ... se E N A IV LIPICESCU, VULPE VULPE (întrînd prin fund): Cu buna dimineaţa, cu­ coane N astasachi. LIPICESCU (preocupat): Sluga ... 10 VULPE: Exelentia-sa, domnul ministru? .. LIPICESCU: Se 'găseşte la Vodă ... Ai vro treabă cu boieriul? VULPE: Să vezi dumneta... Cum s-ar prinde... aş avea să-i pristavlisăsc o jalbă În predmeiul unei 15 peripisce ce am cu nişte răzăşi. LIPICESCU (în parte): Chilipiriu-i gata. (Lui Vul-pe.) Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? VULPE: Adică ... să vezi dumneta .. , Ei sînt vecini cu 20 moşia mea, ş-aş avea poftă ... dacă s-ar putea ... cum s-ar prinde Mă-nţălegi? .. LIPICESCU: Cum nu? Ai avea poftă să le răsluiesti o parte de pămînt. .. cu hapca. " VULPE: Să vezi dumneta, cucoane Nastasachi: făcînd 25 sprafcă în ispisoaceie mele, am dosloşit din holdu; lor, că unchiul meu, răposatul ftori-vist Nicu Hapcea, au cumpărat la leat 1812 o hirt ă de loc de la răzăşul Toadir Arbure, pe preţ de-un cal bălan, cu zdelcă Întărită În p'res'ustvia giudecă- 30 toriei de Botşăni, aşa precum se poate dovidi din cuprinsul delilor scripisite şi şnuruite, ce se află la arhivă, În dulap, în predmetul sus-pominitei vînzări; (se r ăsufcă} Însă la leat 1816 moare; cum s-ar prinde, Toadir Arbure de dropică ... 35 moare! ... LIPICESCU: Să-i fie de bine l. .. 308 [309] r VULPE: Amin ... Iar ce să vezi? .. La leat 1817, se scoală ficiorul răposatului, unul Costandin Arbure, zis Cîrnul, se scoală c-o pavescă plină de panas; arătînd cu dovezi i mărturii, că tată-său n-ar fi 5 priimit de la unchiul meu, ftori-vist Nicu Hapcea, calul cel bălan din zdeică, şi că sus-pominita hirtă de loc ar fi fost luată de sus-pominitul meu unchi cu insa voinicie , ba chiar şi cu oigaoor ... Isprăvnicia doctadariseşte giudecătoriei, care şi tri- 10 mete un siolnacealnic la fata locului în cam an- dt:rovcă... ' LIPICESCU: Bun ... zi-nainte. VULPE: Cinounicul vine cu podorojnă-t: căruţă de poştă, cere padpt·scă, dă rosţnscă şi, fără a să teme de-a 15 face ostanovcă în slujbă, aşterne o otnoşănie pe hîrtie tricapel, prin care îndreptuieşte pe Costan­ din Arbure, zis Cîrnul. LIPICESCU: Ce face-atunci ftori-vistul? VULPE: Unchiul meu aleargă la Ieşi cu ponos împro- 20 tiv a stoinacealnicuiui care adiajorisise de ras-polo­ [ănie şi cere să i se facă o nacazanie, ca unuia ce luase ruşfert în predmetuZ de mai sus ... însă n-au katortosii, .. cum s-ar prinde... şi deci... prin urmare ... aşa precum ... 25 LIPICESCU: 1 proci . .. i praci. .. Am în ţăles cursul pri­ cinii ... Mi-ai lămurit-o de minune. VULPE: Vra să zică, ai îndestulă obişnenie despre dînsa? .. ;;i ce socoţi, cucoane Nastasachi? .. LIPICESCU: Socot că ai toate dreptăţile. Perifnsca 30 dumnitale atîrnă de ramul administrativ si se poate mîntui prin o simplă poroncă din partea escelenţiei-sale ... Făcut-ai vro jalbă cătră cuco­ nul? VULPE (scoţînd a hîrtie din. brîu): Iat-o gata. 35 LIPICESCU (luînd hirtia}: Ad-o... Vrei s-o pristav­ lisesc ministrului îndată? VULPE: Dac-ai avea această bunătate ... ţi-oi fi re cu­ noscător. .. LIPICESCU: Nu mă-ndoiesc ... (Intinde mîna, în timp 40 ce se face că citeşte.) Dă mai iute, c-acuş vine exe­ lenţia. 309 [310] VULPE: Dar să pui şi dumneta vro două vorbe pentru mine. . . L!PICESCU: Las' pe mIne... Cît al adus? VULPE: O sută de galbini. " cu zimţi. (Dă un fişic lui 5 Lipicescu.) LIPICESCU: Numai un fîşie?.. Glumeşti? .. Mai adă unul. VULPE: Două sute de galbini pentr-o jalbă? .. păca­ tele mele!... îi cam sărat... cum s-ar prinde. 10 LIPICESCU: Ei l.. . frăţico, cu două fîşicuri mai lesne ucizi ursuL.. şi Arbure-i urs chilos. VULPE: Fie!. .. poftim ... Într-un ceas bun ... Aşadar, îmi este posvolit a nădăjdui? .. LIPICESCU: Cum nu? .. Acum fugi iute că vine mini- 15 strul, şi mergi de-aşteaptă gios în odaia mea, păn' ce l-oi pregăti ... VULPE (în, parte): M-am stîns. (Leşind.) Te-am pus în cofă, bade Arbure. (Iese.) LIPICESCU: Portofilul de ministru îi ca o geanta de 20 vînător ... plină de fîşicuri ... Iaca boieriul. .. SCENA V HÎRZOBEANU, LIPICESCU HÎRZOBEANU (întră prin fund, purtînd un �6orto­ jotiu elegant): Nastasachi... pune să-mi gă- 25 tească-ndată carîta cea de drum şi trimete să vie 12 cai de poştă, că trebuie să plec astăzi prin ţînu­ turi spre a face deputaţi. LIPICESCU: Să v-agiute Dumnezău, exelenţia-voas­ tră 1 .•• însă fie-mi iertat a vă încunostiinta că; 30 pe cît am tras cu urechea priI; unele' case, am­ aflat că o samă de ţînutaşi s-ar fi pregătind a face oarecare împrotivire ocirmuirii. HîRZOBEANU: Stiu; cei de la Vaslui mai cu deosebire ... însă am eu leac de vindecat boala opoziţiei. 35 LIPICESCU: Sînteţi atotputemic.. . lumea o ştie... şi tremură.'. .. Numai domnul Radu pare că n-are 310 [311] '�I - I l 5 10 15 20 25 .30 .35 40 grijă de nime. El au deschis o gazetă, în care nu se sfieste de-a atacarisi pe fată actele ocîrrnuirii. HîRZOBEANlJ: Radu? ' LIPICESCU: De trii luni de zile el au adunat împre­ giuru-i mai multi cuconasi cu idei frantuzăsti, bonjun:şti, duetgii, care, după ce-ţi zic verde-n ochi că esti hot. apoi te si amenintă cu pistolul. .. Eu însumi, cucoane, nu mai departe decît ieri, am fost atacarisit de unul c-o palmă, şi mai mult 1. .. chiar batgiocorit cu porecla de ciocoi . desi acum sînt satrari, din mila măriei-tale . Dacă-s ciocoi, îs' ciocoiul exelentiei-voastre, iar nu al lui ... Ce are el cu mine? ' HîRZOBEANU [poeomortndu-se): Da cine-i acela? LIPICESCU: Domnul Radu... Cine altul să fie? HîRZOBEANU: Iar Radu!. .. Au prins la nas, pentru că-I ocroteste vărul Stefan Stîlpeanu; dar, cu toată protecţia ce are: l-oi înfunda într-o bună dimi­ neată la monăstire, cît nu si-a toci limba si condeiul. ' , LIPICESCU: Asta o caută, se vede, dacă nu stie a să pleca mai-marilor lui. ' HîRZOBEANU: Dar ian spune-mi, N astasachi, dus-ai răvasul meu cucoanii Tarsitei? LIPICESCU � L-am dus chiar asară, stăpîne. HîRZOBEANU: Şi i l-ai dat în mînă?.. Ai găsit-o? LIPICESCU: Era sîngură ... pe gînduri ... tristă ... HîRZOBEANU: Tristă? LIPICESCU: Însă cum au cetit scrisoarea exelentiei­ voastre fata i s-au luminat. .. Au cetit răvasul o dată: s-î�că o dată, si iar... părea că nu' se satură d�-a-i gusta dulceaţa. Pe urmă mi-au zis să vă spun că vă este foarte recunoscătoare şi că va veni însaşi să vă mulţămească, împreună cu aga ... HîRZOBEANU: Bărbatu-său îi de prisos. L-am rînduit prezident Divanului domnesc, pentru ca să-I mai scot de-acasă, de lîngă nevastă. LIPICESCU: Nu stiu Însă, cucoane, cum a Duce-o cu slujba şi c� zulia? 311 .\ [312] HîRZOBEANU (rîzînd): Trebuie să se jărtfească pentru ocînnuire... Na, Lipicescule, portofilul ista ..• du-l în cabinetul meu si resularisăste hîrtiile din el; LIPICESCU (luînd portojoli�l): îndată: măria-ta. (Ies� 5 prin stînga.) HîRZOBEANU (singur): Cucoana Tarsiţa s-au arătat cam năzuroasă păn-acum; dar nădăjduiesc că de azi înainte... (Zărcnâ pe Eiena.} A!... iaca Lenţa t I I j' 10 se E N A VI HJRZOBEANU, ELENA ELENA (iese din apartamentul ei, din dreapta, şi vine de sărută pe Hîrzobeanu}: Tătuţă, tătuţă ... HîRZOBEANU: Buna dimineaţa, copila mea. 15 ELENA (zîmbind): Cum?... buna dimineaţa pe la 2 ore după-amează? HîRZOBEANU: Că bine zici, Lenţo ... Trebile statului ... ELENA: Trebile statului te fac să uiti multe lucruri; tătuţă ... chiar să mă negligi pe mine ... 20 HîRZOBEANU: Pe tine, dragă Ilenuţă? .. niciodată. ELENA: De două zile nu m-ai sărutat. .. A t domnule ministru, avem să ne certăm împreună... ia seama ... de ţi s-a mai întîmpla să comiţi o ase­ mene călcare de regulament, să ştii că te destituez. 25 HîRZOBEANU (sărutînd-o): Nu vă supăraţi, măria-voas­ tră, că n-oi mai greşi. ELENA: Să lăsăm gluma ... Te prea osteneşti; tătuţă, cu serviciul şi-s îngrijită să nu te-mbolnăveşti. .. Cînd la palat, cînd la consuli ,_ cînd la minister, 30 cînd prin provincii ... şi prea puţin acasă •.. Nu era mai bine-nainte, păn-a nu te face ministru? .. Şedeai cu mine, mă desmerdai, îmi vorbeai de mama me şi mă mîngîiai de perderea ei. .. Acum rămîn zile-ntregi singură ... şi plîng ... ades, pri- 35 vind la portretul mamei mele. (Arată portretul din stînga.) 312 [313] r HîRZOBEANU: Sîngură? .. dar nu priimeşti o mulţime de vizite? Prinţesa Luţa, vorniceasa Protipen­ deasca, postelniceasa Evghenidis, cucoana Tar­ siţa a lui aga N eamuş? ... 5 ELENA: O! ... cît pentru cucoana Tarsiţa, mai bine-ar face să nu mai vie. HîRZOBEANU: Pentru ce? ELENA: Pentru că nu ne-nţelegem ... nu ne convenim împreună. 10 HÎRZOBEANU: �tiu... mi s-au jăluit că eşti răce cu dînsa ... chiar şi fudulă ... Asta nu-i bine, draga mea... Cucoana Tarsiţa, deşi nu tocmai de starea-ntîi, îi priimită-n toate casele cele mari, poftită la balurile de la Curte ... 15 ELENA: Se poate ... Însă simpatiile nu se impun; ŞI mărturisesc c-astă damă nu-mi inspiră nici o simpatie ... HîRZOBEANU: Nu-nţăleg ... ELENA: îşi permite cu mine nişte familiarităţi care-mi 20 desplac ... nişte consilii care mă irit ... Cine i-a dat acest drept? ... Ce legături exist între noi? ... HîRZOBEANU (îngăt'mat): Nici una, draga mea, nici una. .. dar stii... la vrîsta ei... socoate ... (Zărind pe Radu.) A!. .. cine vine? 25 S CE N A VII HÎRZOBEANU, ELENA, RADU RADU (întrînd prin jund): Eu, domnule ministru ... Vin să v-aduc complimentele mele cele mai sin­ cere ... (lnchinîndu-se Elenei.) Domnişoară ... 30 HîRZOBEANU: Complimente?.. pentru ce? RADU: Pentru cuvintele elocvente şi patriotice pro­ nuntate de domnia-voastră ieri în consiliul de miniştri, sub preşedinţa lui Vodă. HîRZOBEANU (măgulit): A!... în care pricină? 35 RADU: în cestiunea năvălirii jidanilor în Moldova!. .. Aţi arătat cu argumente puternice periculul unei :>13 [314] 5 10 15 20 25 30 35 40 314 asemene năvăliri de vagabonzi, alungaţi din Rusia şi Austria; ati prevăzut � că .de nu se v?r: lu� măsuri aspre m contra răului, peste PUţInI am Moldova are s-ajungă o nouă Galiţie mizerabilă si demoralizată... A J credeti, cucoane Iorgule, că noi. tinerii surnumiti bonjl�risti, v-am admirat, v-am binecuvîntat... ' , ELENA: Ah! cît sînt de fericită, scumpe tătuţă, a vedea compatrioţii noştri recunoscînd serviciile ce faci ţării 1. .. RADU: Dar 1. " Puteţi fi mîndră de părintele domniei­ voastre, domnişoară, căci a probat o mare iubire de Patrie; a probat că, dac-ar atîrna de la voia domniei-sale, lucrurile-ar merge mult mai bine-n ţară ... ELENA: Dar ce? " nu merg hine? RADU: Nu prea. HîRZOBEANU: �tiu că vouă, celor tineri, nu vă plac, nu se potrivesc cu ideile voastre ... el-apoi ... şi voi sînteţi prea aprinşi, prea nerăbdători, prea revoluţionari, după cum zice consulul ... Vreţi ca toate să se prifacă după capul vostru, Îndată, cît aţi bate-n palme, făr-a vă gîndi că o ţară nu-şi schimbă datinile decît cu-ncetul, cu chibzuială ... Mai ales tu, Radule, te-arăţi prea aspru în gazeta ta, si asta poate să-ti căsuneze vro supărare ... Gîndeşte-te bine ... ' , Ranu: M-am gîndit şi m-am răsgîndit din capul locului, cucoane Iorgule, şi m-am decis a primi ş-a în­ frunta orice loviri, cînd am întrat în luptă ... Datoria cătră Patrie să-mi împlinesc, periculele nu mă sparie. HîRZOBEANU: Intăleg : te bizui pe PJotecţia vărului Ştefan Stîlpeanu... dar cu toăte-aieste eu te sfătuiesc părinteşte să-ţi mai ţii gura, să-ţi mai înfrînezi condeiul, căci însusi consulul, în numele Reglementului, au protestat verbal. .. RADU: Protestat?.. cu ce drept? HÎRZOBEANU: Nu-i vorba de drept. .. Vorba-i că stăpî­ nirea şi consulul sînt nemulţămiţi de-apucăturile [315] voastre, ale bonjztr-iştilor... Spărieţi oamenii cu idei de pe ceea lume ... ba opinie publică, ba libertate, ba egalitate, ba naţionalitate.. . mai ştiu eu? .. Prin urmare, ia sama, băiete; atîta-ţi j spun. RADU: Vă mulţămesc, cucoane Iorgule, de interesul ce-mi arătaţi; însă ... HîRZOBEANU: Nu se-ncape însă ... Să nu zici pe urmă că nu ţi-am dat de ştire ... Toată pasărea pe limba 10 ei pere Eu mă duc să resul ari se se hîrtiile mini- steriului (Se îndreaptă spre stînga.) ELENA: Tătută, te duci fără să mă săruti? HîRZOBEANU:' Trebile statului... (Sărută pe Elena.) Mă iartă, măria-ta. (Iese prin stînga.) 15 SCENA VIII ELENA, RADU ELENA: Ce voieste să zică tatăl meu, domnule Radu? .. Ce pericul te-ameninţă? . .. Ce crim-ai comis? Rxnu: O crimă care, de cînd e lumea, a fost conside- 20 rată ca cea mai mare dintre toate crimele! ... o crimă pentru care mulţi au pătimit ş-au primit corona martirilor! o crimă notată cu negru-n cartea despotismului! ELENA: Care crimă? .. Mă sparii ! 25 RADU: Crima de-a spune adevărul!... Crima de-a-şi simţi inima revoltîndu-se-n faţa abuzului l Crima de-a cere dreptate deopotrivă pentru toţi, fie mari sau mici, tari sau nemernici, avuti sau săraci ! ... într-un cuvînt, crima de-a visa pentru 30 omenire o soartă mai omenească, şi pentru Patrie o soartă mai fericită, demnă, independentă l. .. Iaca crima de care sînt acuzat şi care negreşit mă va arunca-ntr-o zi pe calea exiliului. ELENA (uimită): Să fii exilat? .. pentru că-ţi iubeşti 35 tara? RADU': Ca mulţi alţi!... Dar nu mă-ngrijesc, pe cît timp voi avea convingere că cuvintele mele vor găsi un răsunet într-o singură inimă de român. 315 [316] . . " f I 5 10 15 20 23 30 35 316 ELENA: De este-aşa, urmează-ţi misiunea cu bărbăţie; căci aceleaşi visuri de fericire şi mărire pentru neamul român le fac şi eu în adîncul inimii mele ... şi de-a fi să te exileze guvernul oriunde, inima me te va urma în singurătatea exiliului cu toată compătimirea de amică. .. de soră ... RADU: O! Dumnezeule!... Iaca cea mai dulce mîn­ gîiere pentru amarul ce-mi umple sufletul, cînd privesc la starea Moldovei ... Ah! de-acum nimic nu mă va opri de-a combate răul, nici persecu­ tările, nici chiar moartea!. " Mă simt tare, plin de curagiu, plin de abnegare, gata pentru luptele cele mai neîmpăcate : căci am găsit un suflet în care arde amorul Patriei ca o lampă cerească ... Ah! domnisoară ... iertati exaltarea ce m-a cu- prins da� cînd ai ved�a ce se petrece-n inima me cînd aş avea îndrăzneală a vă destăinui. .. a vorbi ... Ah! Elenă, ţi-aduci aminte de copilăria noastră? . .. ţi-aduci aminte de-acele zile scumpe şi luminoase, care ne-au văzut jucîndu-ne-mpreună pe malurile Siretului?.. Eram copii, ne iubeam ca doi frăţiori ... De-atunci împregiurările ne-au despărţit. Dumneta ai fost crescută-ntr-un pen­ sion din Germania, eu am fost trimis la Paris de cuconul Ştefan StîIpeanu ca să-mi fac studiile; dar crede-mă că-n toate orele vietii mele, ore de veselie sau măhnire, de studiu sau visuri, suve­ nirul sororii mele din copilărie m-a însoţit necon­ tenit; el m-a mîngîiet în străinătate, el m-a încurageat, el m-a susţinut şi mi-a dat credinţă-n viitor. .. Se zice că fiecare om are-n cer cîte-o ste tainic legată cu soarta lui ... Steua me ai fost şi eşti dumneta, Elenă [ ELENA (pătrunsă) :Eu! (Mică tăcere.) RADU: Sînt un nebun ... aşa-i? ELENA: Ba nu; esti un om cu simtiri nobile si gene­ roase, Raduie, si mă simt f�ricită a t� vedea astfel entuziast pentru binele României. .. Cura- [317] .r .5 giu, amicul meu; steua-ţi va zîmbi totdeauna pe calea-n care ai intrat. .. (Intinde mîna lui Radu.) RADU (sănttînd mîna Elenei): Ah! Elenă, de-acum lumea-i a me! (Elena iese prin dreapta, foarte uimită.) se EN A IX RADU, ARBORE (se iveşte la uşa din fund) RADU (privind lung la uşa pe unde a ieşit Elena): Ce înger! Ce suflet dumnezeiesc!... Cum să n-o 10 iubesc? .. Cum să rezist pornirii inimii mele? .. O ! Dumnezeule l. .. Nu cereti de la mine ceea ce nu-mi este cu putinţă... O' iubesc, o iubesc, o iubesc 1. .. (Foarte exaltai.) ARBORE (aproPiindu-se): Iubeşte-o, fătul meu, dar nu 15 striga crainicul, pentru că lumea-i plină de urechi lungi. RADU: Ah! m.oş Arbore, moş Arbore, simt că mi se perde mintea. ARBORE: Ferească sfîntul, copile; căci avem mare 20 nevoie de dînsa, ca să bati în metehnele noastre bătaia popuşoiului... �-�poi chiar dacă ţi-ai perde putin mintile, îti rămîne inima, si, vorba ceea: Omul inimos, ca un pom frumos: el te umbreste, el te hrăneşte, el te-ncălzăste. 25 RADU: Da bine, mosule, cum ai aflat? .. ' ARBORE: Că iubeşti pe duduca?.. Na, na, na ... iaca-ntrebare 1. .. D-apoi bine, băiete, ce mă socoţi pe mine?.. urs din bîrlog?.. N-am fost şi eu tînăr? . .. N-am luat şi eu cîmpii cei înfloriţi ai 30 tinereţii, cînd omul aleargă năuc şi bat de beţia dragostii? .. I, Doamne!. .. doar am fost şi eu pe vremea mea un puişor de român... ştii, colea ... făcut pe poronceaIă... Unde-ţi aveam nişte plete negre ca pana corbului... Unde-ţi 35 aveam niste ochi de vulturaş, care-mproscau în truspatru părţi a lumii ... U�de-ţi aveam' o mus­ teată răsucită ş-ascuţită care-mpungea cu sula-n 217 [318] r s i- inimile nevestilor... Ce să mai spun?.. l\I ă poreclisără fetele Făt-Frumos ... Eu? Făt-Fru­ mos r lan priveşte-acum ... Ha, ha, ha ... Se potri­ veşte ca nuca-n părete. 5 RADU (zîmbind); în adevăr, te-ai cam schimbat de-atunci. ARBORE; Nu eu... anii m-au schimosit, minca-i-ar mama pădurii r RADU; Dar inima-i tot verde, mosule? 10 ARBORE: Inima, fătul meu, îi ca un: armăsar din poveste, cu coama de aur, cu ochii de foc, cu nările dischise, şi care, cînd nechează, răsună lumea L .' şi care, cînd se izbeşte, zboară prin nori, trece munţi, trece şesuri, trece peste nouă mări şi nouă ţări, 15 şi-i pare că nu-i destul de largă lumea pentru el. .. Nu-iasa? RADU: Asa,' asa, mos Arbore ... Mie-mi pare azi că-s împăratul lumii'r ARBORE (în parte); Drăguţul r (Incet, hti Radu.) Te 20 iubeşte? .. hei? .. Cînd giucăm la cununie? RADU: Cununie? .. Ea, o fată de boier mare, şi eu, un copil sarac, fără părinţi? .. ARBORE: Taci, băiete, nu te-ntrista, că doar inimile n-au pitace , n-au ranguri ... sîngura lor boierie-i 25 iubirea, şi cînd iubirea le-au dat aripi, ele zbor una la alta de pin fundul fundului... dar să schimbăm vorba, că vin musafiri. SCENA X RADU, ARBORE, NEAMUŞ, TARSIŢA . 30 NEAMUŞ (afară): Acasă-i vărul Iorgu! ... bine. (InIN{; pe ilşa din fund.) ARBORE [zărindu-i; în parte): Aga Neamuş cu soţia dumnisale, cucoana Tarsiţa ... Bună păreche l, " NEAMUŞ (întrînd): A!... Domnule Radu, ale mele 35 complimente. RADU (tnchinîndu-se Tarsiţei}: Doamna me ... 318 [319] TARSIŢA (închinîndu-se lui Radu, în parte): Ades vine pe-aici tînărul. NEAMUŞ: Vărul Iorgu-i, se vede, în cabinetul său? ARBORE: Dar ... 5 TARSIŢA: Şi l.enţa-i în apartamentul ei? RADU: Dar, doamnă ... TARSIŢA (în parte): Îi bine informat ... au văzut-o! ... NEA1\WŞ: N-ai merge să m-anunţi, giupîne Arbure? ARBORE: Doar nu eşti Pori-împărat... Hai să întrăm 10 de-a dreptul, că boieriul nu-i fudul ca alţii. Uşa lui îi dischisă pentru toţi, fie agi ca dumneta, fie giupîni ca mine. NEAMUŞ: Ha, ha, ha l. .. Tot mucalit, giupînul Ar­ bure ... (In parte.) Mojîc obraznic! (Tare.) Hai 15 dar să întrăm sadea ca niste ... ARBORE: Precum zici ... Hai! ' NEAMUŞ: Tarsiţo , mata mergi la Lenţa? TARSITA: Dar. NEAMUŞ: Sărut-o din partea mea ... Domnule Radu, 20 a revedere ... (Intră prin stînga.) ARBORE (în parte): Îl linguşăşte pe băiet , că se teme de gazeta lui. (Intră în stînga.) se E N A XI TARSIŢA, RADU 2'1 TARSIŢA (în parte): Sîntem sînguri. .. (Radu se închină şi. voieşte să ptece.} TARSIŢA: Domnule Radu... fugi de mine? RADU: Nu, doamnă; dar credeam ... TARSIŢA: Dă-mi voie să te opresc puţin, pentru ca să-ţi 30 spun că sînt fericită a te-ntîlni măcar aici; căci la mine-acasă am rareori mulţămire a te videa ... înainte vineai ades, iar acum ... RADU: Sînteţi prea amabilă, doamna me ... TARSIŢA: Amabilă ... se poate; dar mă neglijarisăşti ... 35 (cu sentiment) şi nu cred să merit a fi astfeli negli­ jarisîtă. .. Eu îţi sînt prietină ... mă-nteresez de 319 \ [320] soarta dumnitale... îti vreu binele... îti sînt mult re cunoscătoare căm-ai scăpat din primejdie, în noaptea cînd m-ai adus de la Teiuş la Iaşi ... Ah! pentru mine, crede-mă, n-oi uita niciodată 5 acea noapte plină de emoţii ... găsindu-mă lîngă dumneta, răpită-n fuga cailor pe cîmpiile-acele pustii ş-acoperite cu omăt; nu mai simţ am nici gerul nopţii, nici spaima lupilor care ne-alungau ... Mi se părea un vis, un vis prea frumos; căci trista 10 realitate m-aştepta acasă ... şi dumneta nu te-ai mai îndurat să-mi rennoieşti visul. .. M-ai părăsit cu totul. .. RADU: Doamna me ... ocupările mele zilnice ... TARSITA: Care ocupări? .. ale mintii sau ale inimii? .. 15 Nu răspunzi.?.. A!... Do�nule Radu, te-ai depărtat de-o prietinie sigură şi credincioasă ca a mea, o prietinie care s-ar fi schimbat poate într-un sentiment mai viu, mai dulce... mai înfocat, pentru ca să cazi subt farmecul unei 20 copile care nu ştie nici măcar dacă are-o inimă de iubit. RADU: De cine voieşti să vorbeşti, doamna me? TARSIŢA: De cine? .. de Lenţa ... O! ţi-am gîcit eu de mult secretuL.. nu zice ba... Dar; te-ai 25 înamorat nebuneşte de Lenta, o fată rău crescută; fudulă, dispretuitoare. care-a să rîdă de-amoriul dumnitale, în loc să-I apreţuiască cum l-ar apreţui o inimă sîmtitoare, s-a să rîdă pentru că esti fără avere, fără poziţie, fără părinţi... I 30 RADU: Doamna me, dacă vă credeţi în drept a-mi adresa mie mustrări cît de aspre, le primesc cu politeţă, deşi nu le-am meritat nicidecum ... iar în cît priveşte pe domnisoara Elena, vă rog, foarte vă rog, să nu-i pronunţaţi numele ...decît 35 cu cel mai adînc respect. TARSIŢA: Cum? .. să am eu consideraţie pentru dînsa, care nu mă respectează pe mine?.. pentru dînsa? .. O! nu te-adimeni cu-asemine idei ... O urăsc din toate puterile sufletului!... şi... ie 10 sama , domnule Radu, ie sama să nu m-aduci în poziţie a te cufunda şi pe dumneta în acea ură ... 320 T ( [321] I r Nu-i pe lume: duşman mai nempăcat decît femeia ce se sîmte dispreţuită. :. Mi-i zice poate... căci m-aştept la toate insultele din parte-vă ... Mi-i zice că mi-am făcut iluzii, c-am căzut de bună- 5 voie-n ridicolul de-a mă crede iubită... fie 1. .• răzbunarea mea va fi cu-atît mai cumplită asupra celor ce m-au trezit din vis! RADU: Doamna me... cuvintele domniei-voastre mă surprind şi mă măhnesc ... încă o dată vă rog 10 să mă iertati dacă, fără s-o stiu, v-am ofensat, v-am turbu�at liniştea; însă,' înc-o dată vă rog să fiţi convinsă că domnisoara Elena ... TARSIŢA (furioasă): Elena dumnitale ... o urăsc ca pe-o rivală ... o urăsc de moarte 1. .. 15 RADU: Ura domniei-tale poate să fie tot aşa de crudă, pre cît e şi de nesocotită; dar Elena mi-e soră de copilărie şi mă jur că voi şti s-o apăr în contra furiei domniei-tale. TARSITA: Om videa cum ţi-i putea-mplini giurămîn- 20 tul. .. se E N A XII TARSIŢA, RADU, ELENA ELENA: A!. .. Domnule Radu, tot aici? .. RADU: Am avut o conversatie interesantă cu doamna 25 Tarsiţa, care vă adoră: TARSIŢA (cu dragoste): Bonjour, Lenţo ... Vin' să te sărut, îngeraşule ... (Jnaintează spre Elena ca să o sărute, Elena însă se retrage.) ELENA: Bonjour, cucoană Tarsiţă ... Domnule Radu, 30 doresc să am cel de pe urmă valţ de Lanner. .. te rog să mi-l aduci... îl vei găsi negreşit la librăria lui Henig. RADU: Mă duc îndată să-I caut. ELENA (dîndu-i mîna): A revedere, amicul meu. 321 .� [322] 5 RADU: A revedere... (lnchinîndu-se Tarsiţei.] Doamnă. " (Iese prin fund.) TARSIŢA (în parte): Parc-o fac într-adins ca să mă iri teze şi mai mult. se E N A XIII TARSIŢA, ELENA, ARBORE; mai pe urmă, VULPE ARBORE (ieşind din stînga): Duducă Lenţă, te pofteşte boieriul împreună cu cucoana Tarsiţa. ELENA: Bine, moşule... {Cătră Tarsiţa.) Doamna 10 me ... TARSIŢA: Bucuros, îngeraşule ... (J ntră amindcuă în stînga.) ARBORE (singur): Nu-mi place mie-nfipta asta de cucoană Tarsiţă... Alăture cu duduca, parcă-i 15 un uliu lîng-o turturică ... VULPE (întră prin fund, căscînd): 11. .. bine-am mai dormit în odaia cuconului N astasachi. ARBORE: Iaca şi Vulpoiul... (Lui Vul-pe.) l-ai tras vîrtos ş-ai visat?.. Cîţi răzăşi ai mîncat pin 20 vis? . .. cnm s-ar prinde... spune. VULPE: Las' că i-oi mînca eu ş-almintere : n-ai grijă, bade. ARBORE: Zău!... Se vede c-ai dat vro hîrtie lui Lipi­ cescu ... Spune, cîte te ţine? 25 VULPE: Nvam să-ti dau tie socoteală. A A Y t' Y' ti fî d Y? RBORE: şa sa r:lleş 1. •• un işic, oua. VULPE: Două? .. cine te-au plirofOrtsît .' ARBORE: Cunosc preţul mărfii ş-a dughenii... Ei, apoi să-ţi spun una?.. Ţi-ai dat bănişorii de 30 sufletul tatii, ca tiganul căciula. VULPE: Puschea pe li�bă-ti... Cud;.? , , ARBORE: Apoi dumneta, boieriule, crezi că pentru 200 de galbini numai o să cîştigi dreptul de-a disbrăca un popor de oameni? .. Ha, ha, ha ... 35 Nu te ştiam aşa de găgăuţă ... Trebuie, pravoslav­ nicule, să dischizi băierile pungii, să verşi la bani cu pumnul, ca să-nfrupţi pe toţi, şi pe cenuşeri, �i 322 [323] pe şefi de masă, şi mai cu samă pe ispravnici; după ce mai întîi îi unge cu miere pe giudecători şi-i umbla cu pomana de la cel mai mic ciocoieş păn' la... hăt... sus!... Dar ce stau eu de 5 te-nvăţ? ... Parcă. nu eşti trecut prin ciur şi prin sită, de cînd freci păreţii giudecătoriilor. .. Mai bine, crede-mă pe mine, lasă pe bieţii răzăşi în pace şi nu-ţi încărca sufletul de blăstămuri : căci blăstămul de la săraci nu cade pe copaci. 10 VULPE: Ama!. .. Ai vorbit de te-ai pripit. ... Dar iaca şi cu conul N astasachi. .. îmi aduce rezoluţia ministrului ... Aţine-te, giupîne Arbure. S G EN A XIV ARBORE, VULPE, LIPICESCU 15 I.JPICESCU (în cantonadă): Aud, măria-ta ... (Intrînd.) Ha, cucoane... bane. iată-ţi hîrtia resularisită după toate formele. ( Iese prin fund.) VULPE: A! să videm . ARBORE: Să videm . 20 VULPE (citind): "Priimit astăzi în 13 octomvrie 184 ... Cererea jăluitoriului fiind de ramul dicanicesc, rămîne ca subiscălitul să se adreseze la locurile competente." (Vorbit.) Ce fel?.. ce fel? .. Numai pentru-atîta am dat eu 200 de galhini. .. 25 Breee! ARBORE: Ce ţi-am spus eu?.. Hait!... Căciula ţiga­ nului ... VULPE: Şi-au bătut gioc de mine puşchiul, cum s-ar prinde. 30 ARBORE: Blăstămul săracilor! SCEN A XV Cei denainte, EVGHENIDIS, VI TEAZOVICI, BOIERI, LIPICESCU (în fund) VITEAZOvlcr: Ce spui? ... Pleacă ministrul chiar astăzi? 35 LIPICESCU: Peste-un ceas, domnule ghinărari. 323 [324] I C ! EVGHENIDIS:' Să mergem� să-i dorim drum bun. LIPICESCU:' Iată-I că vine-aici, cucoane Evghe­ nidis. se E N A XVI ) �ei denainte, HÎRZQBEANU, ELENA, NEA MUŞ, TA RSIŢA HîRZOBEANU: Îmi pare 'rău că vă las, dar n-am ce face ... Trebile statului ... VITEAZOVICI (dînd mîna ltţ1' Hirzobeanu}: Am aflat 10 chiar de la Vodă că pleci astăzi ş-am venit. .. EVGHENIDIS: Am venit să te rugăm ca să nu-ntîrzii mult, căci ministeriul cam schiopătează cînd eşti absent. HîRZOBEANU: N-aveţi grijă, m-oi întoarce-n curînd ... 15 N oi, ministrii, avem obicei a trece prin tara ca . fulgerul ,�înd mergem să facem revizii ... 'O ştiţi dumnevoastră.' ca şi mine ... Însă păn-a nu mă depărta, vreu să vă dau o veste bună ... Arhon aga N eamuş îi numit prezident Divanului dom- 20 nesc! . (Toţi felicit pe Neamuşi ) TARSIŢA (incet, lui Hirzobeanu t iPtir: influenţa dum­ nitale. HÎRZOBEANY . (incet, Tarsiţei ) : Au fost destul s-o do- 25 reşti mata... (Tare.) Lipicescule, vutca... Să bem, boieri, cîte-un păhăruţ pe cursă, ca să-mi meargă-n plin. (Un lacheu aduce o tabla cu o sticlă cu uutcă şi păhăruţe.) HÎRZOREANU: Poftim, boieri ... 30 (Afară de Neamuş, VulPe şi Arbore, carii se găsesc în dreapta, toţi ceialalţi formează un gl'UP în stînga Şf ciocnesc păhă[uţele) NEA1\WS: Dar, boieri; s-au milostivit măria-sa Vodă să mă-nalţe pe scaunul prezidenţiei, şi sînt hotărît a ţinea cumpăna dreptăţii cu nepărtinirea cea 35 mai. .. cea mai... (Tuşeşie.} ARBORE (în parte): Nu-i dă-n pîrte. (Se apropie de urechea stîngă a lui Neamu« şi-i vorbeşte încet.) 324 1 [325] Oi VULPE (în parte): Prezident!. .. La- el mi-i nădejdea. (Se jurişaeă încet ta dreapta lui. Neamuş.] ARBORE fîncet, !tti Neamuş ) : Cucoane Alecu, îmi dai voie să fac săftea cumpenii? 5 NEAMUŞ: Ce fel? ARBORE: Să pun Într-unul din talgere vro patru fîşicuri. NEAMUŞ: Cum nu? ... dar ce vrei de la mine? ARBORE: Să-mi dai glasul dnmnitale în procesul răză- şilor cu banul Vulpe ... Cunoşti procesul? .. 10 �EAMUŞ: Trebuie să-I cunosc ... Adă. ARBORE: Poftim, şi să-ţi fie cu ogur. .. 'NEAMUŞ: Fii sigur de glasul meu: ARBORE (d::piir.îndu-se, în parte): I-am dat în' glas ... ce să fac? .. obiceiul pămîntului ! 15 HÎRZOBEANU: Moş Arbure , vin' încoaci ... Eu plec pe cîteva zile, şi fiindcă eşti un urs de care se tem căţeii, vreu să te las de pază Lenţii. ARBORE: Bucuros, cucoane, numai de nu s-ar teme duduca S- o mănînc. 20 ELENA (zimbind): Nu, moş Arbore, că te cred domes- nicit. T ARSIŢA: Şi cu dinţii tociţi. ARBORE: Apoi dă. cucoană ... la vrîsta noastră ... TARSIŢA (rîzînd, cam furioasă): Auzi, uncheşul l. .. 25 HÎRZOBEANU: Na, moşule, un păhăruţ de vutcă pe cursă. .. dă-l pe gît. ARBORE (închinînd): Drum bun, cucoane, şi fără nici o cursă. (Tcţi -u.) 30 VULPE (în dreapta lui Neamuş , încet): �-aşa, cum s-ar prinde, cucoane Alecu, fiindcă raspotojenia în predmetu; peri piscei cu răzăşii din Arbureni ... NEAMUŞ: O ştiu ... Însă nu pot să-ţi dau glasul. VULPE: Vai de mine!. .. apoi ce mă fac eu? 35 NEAMUŞ: Nu te desnădăjdui. .. spune: ai vro 5--6 fî­ şicuri? VULPE: Am. NEAMUŞ: Pune-i în cumpăna dreptăţii, colea-n talgerul din dreapta, (arată mîna dreaptă) şi te fac să 40 cîştigi procesul. 325 [326] VULPE: Cum asta? NEAMUŞ: înjghebîndu-ţi majoritate-n Divan. Cu chipul aista n-ai nevoie de glasul meu. VULPE: �i zici c-oi cîştiga? 5 NEAMUŞ (imitînd o cumpănă cu amîndouă mînile): lan priveşte cumpăna. în taI gerul din stînga sînt patru fişicuri depuse de Arbure. (Coborînd încet mîna stîngă.) Priveşte cum îl atîrnă pe cel din dreapta. .. Vezi?.. Pune dumneta cinci, şăse 10 fîşicuri dincoaci, şi-i videa minune. VULPE (punînd 5 fişicuri în mîna dreaptă a lui Neamuş) : Iată-le. NEAMUŞ: Bine ... Cată acum. (Coboară mîna dreaptă în timp ce ridică mîna stîngă.) Vezi cum atîrnă 15 talgerul din dreapta pe cel din stînga? .. Haide, ha ... Na, na, na ... Dumneta ai dreptate. VULPE: Să te-audă Dumnezău. (In parte.) M-am spetit, cum s-ar prinde. NEÂMuŞ (în parte, admt:rîndu-şi mînile piine): Frumos 20 giuvaer îi cumpăna dreptăţii, cînd talgerile-s aurite ! HîRZOBEANU: Arhon agă, arhon bane... n-aţi mai sfîrşit de pus ţara la cale? NEAMUŞ: Sfîrşit, vere lorgule ... Iaca venim. 25 LIPICESCU (în fund, la uşă): Măria-ta, carîta-i la scară cu 6 slujitori călări şi cu viţ-aga. HîRZOBEANU: Hai I, .. să nu perdem vremea, cînd îi de slujît ocîrmuirea ... Nastasachi, adă-mi ghizdanul cel mare din cabinet, cel cu doftorii. 30 (Lipicescu întră în stînga.) TOŢI: Doftorii? ARBORE: împrotiva boalei vitelor? HîRZOBEANU (vesel): Ba, uncheşule , împrotiva" epide­ miei opoziţiei, care s-au lăţit în provin ţii. 35 LIPICESCU (aducînd un portofoliu, un tricorn şi o cra­ vaşă): Iaca ghizdanul, cucoane, şleapca cea nouă şi cravaşa. HîRZOBEANU (deschizînd portofoliui şi arătîndu-l plin de hîrtii): Iaca reţetele destinate pentru opozanţi; 326 [327] "1 I 5 10 15 20 25 30 35 decreturi de posturi şi de ranguri cu numele lăsate în alb. în sînul acestui portofil ministerial zace opinia publică, conştiinţa alegătorilor şi soarta ţării 1... (Lnchide portofoliul.} îmi cunosc eu oamenii ... pentru unii posturi, pentru alţii cinuri, pentru alţii bani, şi pentru cei mai mulţi ... (Arată craraşa.} Şi astfel se complectează o Cameră de deputaţi sub regimul Reglementului Organic ... TOŢI {afară de Elena şi Arbore): Ha, ha, ha, ha! ARBORE (în parte): Vai de biata ţară! HÎRZOBEANU: Lenţo, vin să te sărute papa. (Sârută pe Elena.) ELENt\ (tristă): Adio, tătuţă ... să nu-ntîrzii mult. HîRZOBEANU: Cucoană Tarsiţă, sărut mînile. (Sărută mîna T arsi! ei şi-i zice încet,') îi gîndi la mine? T ARSIŢ A (încet şi CIt sentiment): Te mai îndoieşti? NEAMUŞ (în parte, ingrijit}: Parcă şi-au şoptit în taină! HîRZOBEANU: Să ne videm sănătoşi. boieri! TOŢI: Călătorie bună! ' (Hirzcbeanu iese prin fund tntcuărăşi: de tcţi; afară de Elena. şi Tarsiţa, Elena merge de caută pe fereastă.) TARsITA (în parte): Iorgu mă iube?te! .•• Sînt prezi­ dentă Divanului ... Am iesit la rîndul cucoanelor celor mari! ... A! ' (Afară se aud vuiete de trăsură şi pocneie de surugii.) se EN A XVII ELENA, TARS/ŢA ELENA (în parte, văzînd pe Tarsita): Tot aici e? (Vo­ ieşte să iasă prin dreapta.) , TARSIŢA: Lenţo, Lenţo, unde te duci? .. şi dumneta fugi de mine? ELENA: Mă duceam ... TARSIŢA: Te duceai ca să nu rămîi cu mine ... o ştiu: căci nu mă iubeşti. ELENA: Doamna me ... 327 [328] TARSITA: O! nu te priface ... ' îţi sînt nesuferită, pentru " că-mi ieu voie cîteodată să-ţi dau sfaturi ca o ... soră mai mare; Însă, draga mea, ar fi cu dreptul s-apreţiezi almintere purtarea mea ... Dacă nu 5 te-aş iubi, nu mi-ar păsa nicidecum să te văd apucînd pe cărări unde nu trebuie să calce picio­ rul unei fete de boier mare şi cu bună crestere. ELENA [oţensată): Ce' voieşti să zici, doamnă? ' TARSIŢA: Mă-nţălegi. .. mă gîceşti. 10 ELENA: Aceasta e, negreşit, o enigmă ingenioasă; Însă nu ştiu să gîcesc enigmele. TARSIŢA: Da lasă, mă rog, enigmele deoparte. Roşaţa obrazului dovideşte c-ai gîcit de cine-i vorba. ELENA: De cine? 15 TARSIŢA: De Radu! ELENA (uimită): Radu? T'ARSIŢA: Dar!... am băgat de samă că prea ades el vine-aici, prea ades vă-ntîlniţi ŞI staţi la vorbă-mnreună. .. Asta te compromitariseşte În 20 ochii persoanelor care ştiu a respecta rangul şi poziţia lor ... Radu-i un om de nimică, fără fami­ lie, fără stare, un bonjurist ce are ambiţie a ieşi la neamuri şi cearcă a-ţi fura minţile, pentru ca să uiti cine esti. 5 ELENA '(cu de�1�itate): Cucoană Tarsiţă, se vede că aveţi o mare esperienţă de unele lucruri pe care mintea me nu le pricepe ... îmi vorbeşti o limbă ce n-o înţeleg; prin urmare îmi veţi permite a nu mai prelungi o convorbire ce nu-mi pare con- 30 formă cu buna educatie. TARSITA: Buna educatie?.' .. Ce vrei să zici? .. Te socoţi poate mai bine educarisită decît mine, pentru c-ai fost crescută la Viena? ELENA: Acolo unde-am fost crescută am învătat a mă 35 respecta pe mine ş-a da fiecăruia partea' de con­ siderare ce merită. De-aceea mă retrag, cucoană, şi vă las în compania unei persoane care cunoaşte bine regulele bunei cuviinţi, În compania vene­ rabilei soţii a lui aga Neamuş (Iese prin dreapta.) 40 TARSIŢA (singură): Soţia lui Neamuş ! ... Auzi 1. .. Mă ia-n rîs şi mă dispreţuieşte fiindcă-s măritată cu 328 -­ " [329] Neamuş? .. dar ce-i bărbatu-meu? .. ciocoi? .. Pentru că nu-i tocmai de starea-ntîi, nu-i nici din starea a doua ... si are chiar si rude în proti­ penda! ... îi prezident Divanului 'domnesc, şi eu 5 prezidentă l. .. A! giupîneasă Lenţo, eşti fudulă pentru că tată-tău îi ministru? .. te uiţi la mine cu dispreţ pentru că-s soţia lui Neamuş? .. O! de te-aş videa măritată după gîndul meu ... cum ţi-ar cădea nasul! (Se preumbtă agitată.) Venera- 10 bila soţie a lui Neamuş ... Venerabilă l. .. Radu te-au învăţat a fi aşa de obraznică, duducă Lenţo 1. .. Vă-nţălegeţi împreună ca să rîdeţi de mine ... Las' că nu-ţi avea voi multă vreme parte unul de ... altul. .. Venerabilă l. .. Ah! ce n-aş 15 face ca să-mi răzbun de impertinenţile ei! ... Ce n-as da s-o văd măritată c-un adevărat ciocoi, dar' ciocoi ... colea ... ciocoi ca ... se E N A XVIII TA RSIŢA, I.IPICESCU; mai pe urmă, NEAMUŞ 20 (Lipicescu întră prin fund şi se îndreaptă încet spre uşa din stînga, examinînd un decret.) TARSIŢA (zărind pe Li-picescu, în parte): Ca Lipicescu, de pildă ... Lipicescu ! ... şi de ce nu? .. (Obser­ vîndu-l.) Lipicescu-i tînăr. .. are turniură cioco- 25 iască ... tocmai ce trebuie ... (Tare.) Lipicescule! LIPICESCU: Poroncă! T ARSIŢ A: Ascultă: ai vrun cin? LIPICESCU: Din mila boieriului sînt şatrari, cuconiţă. TARSITA: Bine ... Te iubeste stăpînu-tău? 30 LIPICESCU: Ca pe-o slugă' credincioasă. .. Măria-sa are toată încrederea în mine ... Eu mă îngrijăsc de averea dumnisale, şi dumnealui îmi destăinuieşte toate secretele, atît ale statului cît şi ... celelalte. T ARSIŢ A: Care celelalte? 35 LIPICESCU: Ale... inimii... Ştiu, cucoană, că boieriul ;ă i�beşte ca ochii din cap... Să mă iertaţi că mdraznesc ... 329 r_ .. ",- .\ [330] TARSIŢA: Te iert şi vreu să mă ocuparisesc de viitoriul tău. LIPICESCU: Sărut mînile şi picioarele, milostivă ... T ARSIŢ A: Ascultă: ai vrea să te- nsori? 5 LIPICESCU: Cum nu? ... dac-aş găsi vro fată de boieri ... TARSIŢA: Eşti ambiţios? LIPICESCU: Om sînt şi eu... :?i am şi ceva parale. TARSIŢA: Multe? LIPICESCU: Buni�oare... cum au dat Dumnezău. 10 TARSIŢA: Bine... Să vii disară la mine, c-am să-ţi vorbesc ceva importent. LIPICESCU; Ascult. NEAMuş (deschizînd uşa din jund): Dragă, mergi să te duc acasă păn-a nu trece la Divan? (Dispare.) 15 TARSITA: Vin. (Lzti Lzpicescu.) Mi-ai spus că eşti şatrari ... puţin lucru. . . (Iese.) SCEN A XIX LIPICESCU; Puţin ... însă ... eu nu-s prost. .. am sca­ motat un decret din ghizdanul ministrului ... 20 (Scoate o hirtie.) lată-l... {Citeştet) "Cinstit şi credincios boieri Domniei-Noastre ... " (Vorbit.) Numele-i lăsat în alb. (Citeşte:) "Pentru slujbele ce ai făcut ocîrmuirii, Ne milostivim a te înălţa la rangul de spatari. .. " (Vorbit.) Spatari l. .. bun 25 număr am tras la loteria boieriei!. .. Spatari! ... Spatariul Nastasachi Lipicescu l, .. bine sună la ureche! ... lan să videm dacă bate şi la ochi tot aşa de bine? (Merge la mesuta. din JUI·td de-şi scrie numele în decret.} Aşa ... frumos! Spatariul. 30 N astasachi Lipicescu ... : Minunat ]. .. Spatari după şatrari... Işalal :., Două la mînă!... (Se îndreaptă spre uşa din stînga.) (C o r tin a cad e.) 330 [331] ACTUL III (Acelaşi decor; pe păretele din fund însă este aninat por­ tretul sultanului, în locul celui al împăratului Necolae.] SCEN A 1 5 HÎRZOBEANU, EVGHENIDIS, VI TEAZOVICI, NEA,VlUŞ (stau împregiurul unei mese, în mijlocul scenei), LIPICESCU (scrie la altă masă, mai în fund, în stînga) (Consiliu de miniţtri.) HîRZOBEANU: Arhon postelnice Evghenidis, arhon pol- 10 covnice Viteazovici şi chiar dtÎmneta, arhon agă Neamuş, v-am poftit din poroncă domnească ca să v-adunaţi aici, dumneta ca marele postelnic, dumneta ca locoţiitor de ghenerar miliţiei şi dum­ neta ca prezident Divanului domnesc, pentru ca 15 să chibzuim nişte măsuri înţălepte în nişte trebi vajnice a ocîrrnuirii... îmi pare rău că n-au venit şi vornicul Protipendescu, logofătul Drep­ tăţii, precum şi arhon visternicul, pentru ca să fie Sfatul în complect. 20 NEAMUŞ: Marele logofăt îi zaif... îl doare stomahul. HîRZOBEANU (rîzînd): îi cam lacom logofătul. (Toţi rîd.) EVGHENIDIS: Cît pentru marele vistiar , îi dus la Vodă cu prinosul obicinuit. 25 HîRZOBEANU: Dar, ştiu; cu ploconul bănesc votat măriei-sale de Obsteasca obicinuit a Adunare, pen­ tru părinteasca obIăduire... ke ta lipa. TOŢI: Se cuvine ... Se cuvine. HîRZOBEANU: Dar... se cuvine; nici vorbă nu-i. .. 30 Acum, boieri dumnevoastră, să-ncepem lucrările. ·A vem de regularisit trii predmeturi simandihoase: predmetul ocnelor, predmetui jidanilor şi predmetul tinerilor bonfurişti, care, precum ştiţi, şi-au rîdicat nasul prea sus de la o vreme-ncoaci. 35 VITEAZOVICI: Eu sînt militar, boieri dumnevoastră ... sînt răpide la treabă ... Cred dar c-am putea-n -- 331 .� [332] două cuvinte să resularisim aceste trii pred­ meturi. TOŢI: Cum? VITEAZOVICI: îi vorba de ocne, de jidani şi de bon- 5 jurişti? .. Hai să băgăm în ocne atît pe bon­ jurişti, cît şi pe jidani ... şi paşol, TOŢI (rîzînd): Ar avea haz. HîRZOBEANU: Aşa ar avea... dar nu se poate... Să . vorbim serios... în priivirea ocnelor, iată cum 10 stă pricina: Kir Zaharachi, în tovărăşie cu Leiba Kana, propun să cumpere otcupul ocnelor pe 5 ani, cu preţ destul de folositor pentru hazna; însă ei cer agiutori de la stăpînire pentru înles­ nirea cărăturii sării la Dunăre şi la Prut; cer 15 adică să li se posvolească a lepăda bani prin sate, pe la ţărani, cît or găsi de cuviinţă, iar guvernul să obligarisască pe locuitori a face cără­ tură pentru acei bani. EVGHENIDIS: Cunosc pe Zaharachi; el îi simpatriotul 20 meu de la Saranta ekiisia, om cu stare şi cu hris­ toitie ... Nu-i place să obijduiască pe săraci; prin urmare, eu sînt de părere să-i învoim cererea. HîRZOBEANU: Dar dacă n-or vrea ţăranii să priimească bani şi s-or împrotivi? .. 25 VITEAZOVICI: Oi merge eu însumi cu soldaţii de i-oi sili ... Eu sînt militar, nu stiu multe. NEAMUŞ: Mojîcul nu poate să zică ba, cînd poronceşte guvernul. HîRZOBEANU: Care vra să zică, boieri, încuviinţaţi? 30 TOŢI: Dar, dar; se cuvine ... HîRZOBEANU: Nastasachi, gata-i anaforaua cătră Vodă în predmetul sării? LIPICESCU (aducînd o hîrtie): lat-o, exelenţia-voastră. HîRZOBEANU: S-o iscălim dar, boieri- 35 TOŢI: S-o iscălim. .",. �." (Boierii subsemn.) LIPICESCU (în parte): Îs îndulciţi cu sare, ca moro­ nul. .. Zaharachi i-au presărat în belşug ş-aş­ teaptă rezultatul în salonul de-alăture, împreună 40 cu Leiba Rana. 332 1 I [333] HtRZOBEANU (dînd hîrtia lui Lipicescu) : Na, arhon şatrari, pune-i numărul. NEAMUŞ: Lipicescule, un ciubuc. LIPICESCU (în parte): Mie-mi poronceşte? (Se face că :; nu aude, şi merge la masa din fund.) NEAMUŞ: Lipicescule, adă-mi un ciubuc. LIPICESCU (Pe scaun, în parte): Spatarii nu-s ciu­ buccii. HÎRZOBEANU: Nastasachi ... n-ai auzit? .. surd eşti? 10 LIPICESCU: Ba nu-s surd... dar nici ciocoiul nimărui. HÎRZOBEANU (în parte): Ce-au spus?.. Hmm! au Început a să obrăznici şi el. (Tare şi cu un aer poroncitor.) Un ciubuc îndată. LIPICESCU (merge încet la uşa din fund, o deschide şi 15 strigă): Un ciubuc pentru domnul prezident Divanului. (Apoi se întoarce iar la masă, după ce a ieşit puţin cu anaforaua.) HîRZOBEANU: Boieri dumnevoastră, am pus la cale ocnele şi cred că tot aşa de lesne ne-om Înţălege 20 ş-în predmetul jidanilor... Ştiţi că este a să orîndui comisii spre cercetarea vagabonzilor ş-a să lua măsuri pentru a-i scoate din ţară . Ştiţi că numărul jidanilor creşte pe toată ziua . Norodul au început a să-ngriji de astă năvălire; 25 bon juriştii strigă că guvernul îi vîndut jidanilor ... Ce credeti dumnevoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic?.. Binevroiţi a vă rosti pe rînd şi ritos. VITEAZOVICI: Eu sînt militar, nu ştiu multe ... Rău-i 30 rău, binele-i bine; răul trebuie stîrpit! NEAMUŞ: Stîrpit, dar!. .. căci năvălirea jidanilor în Moldova îi mai primejdioasă decît toate celelalte năvăliri de duşmani care-au trecut peste ţara noastră. .. Tătarii au venit şi s-au dus!. .. 35 Turcii au venit si s-au dus!. .. Nemtii cei cu coadă au venit şi s-au dus!. .. Chiar ruşii pra­ . voslavnici au venit şi s-au dus!... Jidanii Însă vin şi rămîn, şi prind rădăcină, şi se plodesc ca vermii, şi se-ntind pe latul şi pe lungul Mol- iO dovii ca o picingină otrăvită ... 333 [334] EVGHENIDIS: Aşa este; însă ... NEAMUŞ: Priviţi în ce hal au agiuns Iaşul l. .. Uliţa Mare, Tîrgul-de-Sus, Tîrgul-Cucului, Sfinta- Vineri, Podul- Vechi, Păcurarii si însusi Tătăraşii, Tătă- 5 raşii, pe unde nu se pomenea ţipenie de Iudă, astăzi sînt înghesuiţi de litfe pîngărite... Ase­ menea toate orasele Moldovii; asemenea satele ... tot îi prada lor: VITEAZOVICI: Asa este; însă ... 10 NEAMUŞ: Pretutindene ei se-mprăştie ca locustele ş-aduc cu dînşii toate năravurile cele mai viţi­ oase: fanatismul, tălhăria, camăta; apriga lăco­ mie de bani, ura de creştini, necurăţănia, putoa­ rea şi boalele l.. . Ei hrăpesc negoţul din mîna 15 românilor, ei otrăvesc locuitorii cu băuturi fal­ sificate şi corump firea blîndă a poporului. EVGHENIDIS: Aşa este; însă avem ş-un mic număr de familii vechi de jidani, născuţi şi crescuţi între noi, şi care nu se cuvine să-i punem în 20 rînd cu vagabonzii din Galiţia şi de peste Prut. .. Ei sînt jidani pămînteni, nu litfe străine ... NEAMUŞ: într-un cuvînt, jidanul îi un element mîrşav si dusmănesc de care împărătiile cele mari şi puternice a Rosiei şi Austriei cată a să disbăra, 25 alungind-I la noi. Să urmăm şi noi pildei lor, dacă ne doare inima de soarta Moldovii. " Să-i alun­ găm şi noi de la noi. (Un arnăut aduce un ciubuc lui Neamuş.] VITEAZOVICI: Aşa este; însă voi face şi eu o obser- 30 vaţie ... HîRZOBEANU: Fă, arhon polcovnice; însă, păn-a nu începe, nu metahirisiţi, boieri, ţigare minunate de la Viena? Mi le-a adus Gaetan Miculi, înadins. TOŢI (afară de N eamuş ): Bucuros. ';' 35 (Aprind ţigări.) NEAMUŞ (voind să fume, găseşte ciubucul astupat; examină imameua, descopere în ea o hîrtie răsu­ cită şi o scoate): Ce dracu-i în imamea de nu merge?.. Ii astupată?.. Ce-i asta?.. o 40 hîrtie băgată-n ea? (Desfăşură hîrtia şi citeşte 334 l ) [335] în parte.) "Exelenţia-voastră! o somă de 2000 de galbini vă aşteaptă la mine la cantor, dacă veţi apăra pe jidani astăzi la Sfat... iscălit: Leiba Kana." (Vorbit.) Aşa? .. Apoi se schimbă 5 treaba. EVGHENIDIS: Dumnealui, arhon aga N eamuş, au grăit ca un Dimostenes ... NEAMUŞ: Adică nu eu... V-am rostit cele ce-am cetit Într-un jurnal bonjurist ... Cît pentru mine, n-am lO nici o ură-n contra jidanilor ... EVGHENIDIS: Nu-s şi ei oameni? NEAMUŞ: Oameni dar!. .. şi, ca oameni, făpturi a lui Dumnezău l. .. şi, ca făpturi a lui Dumnezău, sînt fraţii noştri!... Oare legea creştinească 15 iartă ca fratele să prigonească pe frate?.. Nu, dimprotivă, ea ne povăţuieşte să ne iubim unii pe alţii, să ne-agiutăm unul pe altul, să-mpărţim pînea şi haina cu aproapele nostru... Ce rău fac bieţii jidani că se-ncălzesc şi ei la soarele 20 Moldovii? .. Nu-i acest soare destul de mare, destul de ferbinte, destul de strălucitor, ca să-n­ călzască şi să lumineze pe toţi de laolaltă, fie creştini, fie jidani?.. S-au zis că ei sînt fana­ tici? . .. Este oare-o crimă de-a urma cu fana- 25 tism precept ele religiei sale? HîRZOBEANU: Ei l, .. prea departe mergi cu-ndurarea, arhon agă. NEAMUŞ: Se sparie Moldova de-nmulţirea elementului jidovesc? . .. Care Moldovă? . .. poporul prost! ... 30 Însă oamenii procopsiţi , care s-au adăpat la izvorul economiei politice, nu trebuie oare să se bucure cînd văd că se-mpoporează cîmpiile goale ale ţării?.. Se mai adauge multe şi mai multe, dar toate fără temei; căci jidanul Îi har- 35 nic, econom, industrial, comerţant, şi prin el, numai prin el, are să-nflorească-n viitori negoţul patriei noastre. HîRZOBEANU: Şi nu uita, arhon prezident, că dar averile lor nasc o mulţime de proţesuri, care sînt 40 mana ramului dicanicesc ... .\ [336] , . I 5 10 15 20 25 30 35 336 NEAMUŞ: Prin urmare, eu sînt de părere să depărtărn de noi orice gînd de prigonire-n contra acestui neam atît de interesat... asta... atît de inte­ resant, vroiam să zic ... HîRZOBEANU: Limba greşînd, adevărul spune. EVGHENIDIS: Eu voi tratarisi un punct de videre mai politic, ca unul ce sînt postelnic. Îmi pare lucru greu, şi chiar primejdios, de-a lua măsuri în contra jidanilor , mai întîi pentru că ei au toţi banii în mîna lor, şi dacă ei ar părăsi Moldova, Moldova ar rămînea săracă ... Al doile, pentru că cu asemine măsuri am supăra pe aghenţia nemţască .. , Cei mai mulţi dintre jidani sînt sudiţi : prin urmare, nu ne putem atinge de dînşii ... Boieri dumnevoastră, Moldova are miniştri, are Domn, are Obstească obicinuită Adunare; dar mai are şi pe' domnul aghent şi pe gheneral con sul al maiestăţii-sale împăratului Rosiei, pro­ tectorul nostru ... Miniştrii şi chiar Domnul sînt ades obligaţi a pleca fruntea dinaintea vroinţii consulilor .. , şi dar politica cere ca să priimim cu braţele deschise tot ce ne vine din Rosia şi din Austria, fie jidan, fie holeră. VlTEAZOVICI: Adînc ai vorbit, arhon postelnice ... Eşti un Metternich , un Neselrod, şi eu mă unesc cu părerea dumnitale. Eu sînt militar. .. HîRZOBEANU: Dar; nu ştii multe... nici măcar că însusi ofiterii dumnitale de pe granită dau dru­ mul' tîrta'nilor să năvălească-n ţară.' VlTEAZOVICI: Ofiţerii mei sînt întăleşi cu ispravnicii dumnitale... Însă aş vrea să cunosc şi opinia dumnitale, arhon vornice. Dumneta , care, sînt cîteva săptămîni, te-ai rostit dir\aintea lui Vodă în contra jidanilor , văd cu mirare c-acum pă­ strezi o tăcere ... cam ... HîRZOBEANU: Eu?.. Nastasachi , ad-aici besacteua cea nouă. (Lipicescu aduce din cabinet a besecte ş-a depune înaintea lui Hirzcbeanic.} [337] VITEAZOVICI: Cum?.. îti tii opinia-nchisă, ca să nu zboare? ' , HîRZOBEANU: Precum zici ... Boieri dumnevoastră 1. .. Asară, tîrziu, doi zarafi cunoscuţi au venit în 5 cabinetul meu şi mi-au închinat această besactea, zicîndu-mi: "Vă rugăm, exelenţie , să priimiţi acest dar din- partea noastră, a jidanilor. .. nu însă pentru ca să ne sprijiniţi mîni la Sfat, ci numai si numai ca să nu ziceti nimică ... " (Des- 10 chide besecteua.} Priviţi, boieri, aici sînt o păreche de sfeşnice de aur şi trii pungi, cuprinzînd fie­ care cîte-o mie de galbini... Prezentul îi fru­ mos ... aşa-i? TOŢI: Prea frumos! 15 HîRZOBEANU: Aşadar... iată opinia mea în predmetul jidaniloL.. Ati vorbit cu totii de minune în favorul 10L .. 'Stau acum şi �ă gîndesc: dacă mie mi s-au plătit aşa de scump pentru ca să nu grăiesc, ce-au trebuit să vă plătească dum- 20 nevoastră pentru ca să deveniţi advocaţii lor si să vorbiti cu-atîta elocventă! " , VITEAZOVICI şi EVGHENIDIS: A!... protestarisim ... HÎRZOBEANU: Prin urmare, domnilor ministri, sîn­ teţi de părere ca să lăsăm pe jidani în pace, nu-i 25 aşa? TOTI: Dar, dar sărmanii ... sînt oameni buni, oameni , cinstiţi, oameni darnici ... HÎRZOBEANU: Fie!... M-aşteptam la răspunsul dum­ nevoastră.. . Nastasachi, adă anaforaua cătră 30 Vodă în predmetul jidanilor. Lrrrcsscu (aducînd o hîrtie): lat-o, exelenţie. EVGHENIDIS: Cum?.. era chiar gata? HÎRZOBEANU: Te miri? _ .. Binevroiti a o iscăli. boieri : şi tu, N astasachi, să duci b�sacteua asta zara- 35 filor înapoi ... (Ederii subsemn_) LIPICESCU (strîngînd besecieua la sîn cu dragoste, în parte): Cum?... Vorbă-i ... Atunci s-agiungă 337 \ [338] ei! (Duce besecieua în camera din stînga; apoi se întoarce de ia anaforaua, în parte.) Mă duc să bucur pe Leiba Rana, cole-n salon, şi să mă capăt cu vro cîteva fîşicuri. ( Iese prin fund în 5 salon şi se întoarce peste puţin, numărînd vro 4 jişicuri în palmă.) HîRZOBEANU: Ce ne mai rămîne-acum de tratarisit? ... Ha!... predmetul bonjuriştilor. Boieri dumne­ voastră, observarisit-aţi de cîtva timp ce avînt 10 au luat tinerii întorşi din Ghermania si Franta? VITEAZOVICI: Bonjuriştii? pantalonarii?' , EVGHENIDIS: Un avînt revoluţionar, asupra căruia consulul au trimes mai multe note ... NEAMUŞ: Şi care-mi pare de natură a îngriji serios 15 pe-un guvern înţălept ca al nostru. Las' că ei ne tratarisesc pe noi, cei mari, cei simandicoşi , fără nici un seoas; dar şi catigorisesc fără nici o sfială actele stăpînirii. Cu critica-n gură şi cu pistolul în mînă, ei pretindarisesc să formeze opinia 20 publică-n ţara Moldovii, ş-astfeli au început a răspîndi groază În sufletul amploaiaţilor. VITEAZOVICI: Trebuie-nfrînati ! HîRZOBEANU: Trebuie ... în�ă cum? Ei sînt duelgii, nu se tem de nimică, ţin frăţeşte-mpreună şi-s 25 În stare să facă o revoluţie ... ş-apoi îs toţi ficiori de boieri. VITEAZOVICI: Eu sînt militar, arhon vornice... nu ştiu multe ... Îmi ieu soldaţii cu mine şi ... HîRZOBEANU: Şi speli putina ... 30 (Toţi rîd.) VITEAZOVICI (atins): Arhon vornice... am fost cu ruşii la Varna!... • HîRZOBEANU: Ai fost, dar n-ai luat':.o... Însă" nu-i vorba de Varna... Boieri dumnevoastră , vreti 35 s-auziţi lucru nostim? .. Ascultaţi raportul l�i viţ-agă. .. N astasachi, aice-i pitariul Slugărică? LIPICESCU: Aşteaptă de azi-dimineaţă la uşă. HîRZOBEANU: Zi-i să Între. (Lipicescu deschide uşa lui Slugărică ş-apci iese.) 338 [339] - SCEN A II Cei denainte, SLUGĂRICĂ (în uniformă de viţ-agă) HîRZOBEANU: Arhon pitar, ce mai veste-n oraş? SLUGĂRICĂ (închinîndu-se milităreşte de cîte ori răs- 5 punde): Bine, exelenţia-voastră... Astă-noapte doi caldărămgii au spart păretele casei lui Avră­ mică. HîRZOBEANU: Cel din Uliţa Mare? SLUGĂRICĂ: Şi l-au ucis .. 10 TOŢI: Sărmanul!... Şi i-aţi prins pe hoţi? SLUGĂRICĂ: Ba nu... s-au făcut nevăzuţi. HîRZOBEANU: Ca totdeauna... Altă? SLUGĂRICĂ: Bună pace, exelenţie... Azi-dimineaţă, Într-o vie de la Copou, au fost un duel. .. 15 TOŢI: Iar? SLUGĂRICĂ: Tocmai pe cînd se primbla măria-sa Vodă, Încît caii s-au spăriet de pocnitul pistoalelor ... Poliţia n-au putut sosi la vreme ca să-mpedice duelul. 20 HîRZOBEANU: Ca totdeauna, se-nţălege. SLUGĂRICĂ: Asară, la teatru, au fost un scandal mare. Se parastuia două piese nouă pline de-mpun­ sături În ispravnici şi-n giudecători... în cea dintîi, un ţăran cînta: 25 Din Focşani la Dorohci Ţara-i plină de ciocoi, şi-n cea de-a doua, un aftor, schimbat În păpu­ şări, spunea că-n ţara păpuşilor, adică la nOI, tălharii poartă mănuşi 30 Şi se jură pe dreptate Că le-s mînile curate. TOŢI: Cum se poate? Şi dumneta, ca viţ-agă, ce-ai făcut? SLUGĂRICĂ: Am dat poroncă să-nchidă perdeua; Însă 35 deodată-au sărit toţi cuconaşii şi m-au ame­ ninţat. .. TOŢI: Cum? Au Îndrăznit? .. Şi? .. SLUGĂRICĂ: Şi piesa s-au giucat păn' la sfîrşit. 339 [340] I li " I VITEAZOVICI: Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? SLUGĂRICĂ: Domnul Radu. TOŢI: Radu? SLUGĂRICĂ: Dacă nu mă credeţi, exelenţie, puteţi 5 să-i luaţi dopros chiar dumnisale; căci l-am zărit mai dinioare aici, în salonul de-alăture. HtRZOBEANU: Mergi de-l pofteşte să vie dinaintea noastră. . SLUGĂRICĂ: Ascult. (Iese.) lO VITEAZOVICI (mînios): Boieri, treaba se-ngroaşă, tre­ buie asprime ... Auzi? "Din Focşani la Dorohoi ţara-i plină de ciocoi 1. .. " Care vra să zică, noi? ... NEAMuş: Raison ... Sumeţia bonjuriştilor nu mai are margini 1. .. A uzi? în ţara -de pă puşi tălharii 15 poartă mănuşi!... Şi eu port mănuşi... Care vra să zică ... HîRZOBEANU: .Eşti pîcîlit... Ha, ha, ha t EVGHENIDIS: Ha, ha, ha t VITEAZOVICI: Nu se cuvine să rîdem, boieri. Revolu- 20 tia-i în aer ... Datoria noastră-i s-o înăbusim în faşă. .. milităreşte .. . ' HîRZOBEA,NU: Măi, că viteaz îi prietinul... (în parte) de departe. . se E N A III 25 Cei denainte, RADU, SLUGARICA SLUGĂRICĂ: L-am adus... exelentie. VITEAZOVICI (cu severitate): Dom�ule ... Radu, te-am chemat dinaintea noastră ca să ne dai samă de purtările dumnitale. 30 RADU: Pardon, domnule colonel, îmi place a crede c� vă înşelaţi... Eu nu vin aici chemat de nime. Vin însărcinat de hatmanul Ştefan Stîlpeanu să dau de ştire cuconului Iorgu că a sosit de la ţară şi că doreşte să-I vadă. 35 HîRZOBEANU: Cînd au venit vărul Ştefan? RADU: Ieri noapte. 340 [341] VITEAZOVICI: Să fie dumnealui sănătos. Acum, fiindcă eşti dinaintea noastră, răspunde, cum de-ai îndrăznit asară la teatru? .. RADU: Pardon, domnule colonel, în ce calitate ImI 5 faceţi interogatoriu?.. Mi se pare că nu mă găsesc înaintea unui tribunal. .. milităresc. EVGHENIDIS: Eşti în prezenţa Sfatului, domnule, în prezenţa miniştrilor, şi trebuie să răspunzi cu respect. 10 RADU: Prea, bine, domnilor miniştri. Binevoiţi a mă întreba. VITEAZOVICI: Domnule! prietinii dumnitale, comen­ daţi de dumneta însuşi, vă posvoliţi de-un timp � încoace o mulţime de desfrînări care supără pe 15 guvern şi pe consuli .. Vă bateţi la duel, ataca­ risiţi oamenii stăpînirii cu acuzări de hoţii. .. Declamarisiţi cuvinte late de opinie publică, de libertate, de egalitate, ca şi cînd aţi fi în Franţa ... Scriţi în gazete lucruri nepomenite pănă azi în 20 ţara Moldovii, încît ameţiţi lumea şi mergeţi cu anarhia păn-a nesocoti poroncile stăpînirii. Asară aţi obligarisit pe actori la teatru ca să gioace nişte piese revoluţionare, pe care viţ-aga vrea să le oprească ... şi cine-i şeful răzvrătitorilor ... 25 dumneta ! aşa este? RADU: Aşa. VITEAZOVICI: �-încă o mărturisăşti... Vra să zică-i adevărat că v-aţi bătut gioc de viţ-aga? RADU: Adevărat. 30 VITEAZOVICI: Auziţi, boieri? .. Arhon viţ-agă, mergi îndată de găteşte căruţi de poştă, ca să trimeţi pe autorii pieselor de-asară la monăstirile de la Săcul şi de la Soveja. Cît pentru actori, să-i ticseşti într-o trăsură de harabagiu şi să-i expe- 35 duieşti la monăstirea Slatina spre pocăinţă. SLUGĂRICĂ: Ascult. (Iese ca să dea ordine şi vine iar înapoi.) RADU (indignat): Minunat!... �-apoi vă miraţi că tinerimea Moldovei e animată de spiritul revo- 40 luţionar? .. Cum? .. Oameni onorabili sînt, în 341 [342] seculul nostru, osîndiţi la exiliu, la Inchisoare prin monastirile munţilor, osîndiţi fără a fi jude­ caţi, numai după un simplu ordin a domnului Viteazovici, şi pretindeţi ca noi să rămînem 5 spectatori indiferenţi în faţa unui asemene act arbitrar 1. .. Cum?.. Se dă pradă un popor întreg unui Zaharachi şi unui Leiba Kana 1. .. Se deschid frontierele ţării unei grozave năvăliri de vagabonzi, de lipitori care vin să sugă măduva 10 României, ş-apoi pretindeţi ca să nu se revolte-n noi simţul de omenire?.. A!.. . Domnilor miniştri, luaţi seama 1... timpurile se schimb, ele reclam şi impun adoptarea principiilor civi­ lizătoare care Il'U se împac cu obiceiurile barbare 15 ale trecutului... Luaţi seama!. .. A început a sufla despre Occident un vînt mîntuitor care e menit a arde, a seca, a stîrpi chirul ce înţeli­ neşte pămîntul Moldovei ... Luaţi seama!. .. O junime deşteaptă, onestă şi patriotică vă calcă 20 pe urme; ea are o inimă ce cuprinde tot viitorul României; o junime ce e nerăbdătoare a-şi vedea Patria ieşită din făgaşul putred în care zace de seculi, şi acea junime care are dreptul a purta fruntea sus, fiindcă e gata a să sacrifica pentru 25 sînta dreptate a ţării, acea junime e compusă din fiii, nepoţii şi rudele domniei-voastre. Ei sînt faţă cu bătrînii carii se găsesc astăzi la cîrmă. Nu-i faceţi marturi unor fapte ce ar fi de natură a stinge respectul lor filial; nu mai comiteţi 30 greşeli de acele care pot duce Patria la peire, căci ele vor sili pe tineri să smuncească cîrma din mînile bătrînilor! VITEAZOVICI: Auziţi, boieri?.. Ne-�meninţă-n faţă cu revoluţii 1. " (Furios.) Nebunule! te-m tri- 35 mete să te-nchidă la Golia. RADU: Se poate, domnule, dar vei comite un act de nebunie. VITEAZOVICI: Cu cine grăieşti aşa de obraznic, pan ta­ lonariule? 342 [343] RADU: Cu un militar care cred că are obicei să dea satisfacţie prin arme, cînd insultă pe cineva. VITEAZOVICI: Satisfacţie!... Vrei duel cu mine? .. Mă provocariseşti pe mine, generalul miliţiei? 5 RADU: Pardon ... nu eşti general, eşti numai inspector. VITEAZOVICI: Eu? RADU: Dumneta... Reglementul Organic îţi dă titlul de inspector general a miliţiei, adică inspector obştesc, şi dumneta, schimbînd ordinea cuvin- 10 telor, te-ai numit general şi inspector... Prin urmare, înţeleg să nu ai obicei a te bate la duel. .. Te las, dar, tot inspector, precum te-am găsit, şi mă retrag . (Iese.) se E N A IY 15 20 25 30 35 Cei denainte ; mai pe urmă, LIPICESCU VITEAZOVICI (furios): Viţ-agă, după dînsul, să-I în­ funzi la cazarmă (se preumblă agitat) şi să-i închizi jurnalul. SLUGĂRICĂ: Ascult. HîRZOBEANU: Stăi pe loc, arhon pitari. .. nu te grăbi. VITEAZOVICI: Ce feli? .. nu vrei să-I arestuiască, cînd m-au insultarisit pe mine, ministru! HîRZOBEANU: L-om arestui, n-ai grijă; însă cu forme, cu tropos; căci vărul Ştefan Stîlpeanu au sosit în Iaşi, şi vărul Ştefan îl ocroteşte pe Radu. EVGHENIDIS: O ştim ... însă mi se pare că s-ar cuveni o pildă ... NEAMUŞ: O pildă care să coboare nasul bonjuriştilor. HîRZOBEANU: Dar ... o pildă serioasă ... Însă pentru aceasta trebuie să ne chibzuim ca oameni fără patimă, fiindcă ... ce să vă spun? . .. bon jurişti ... bonjurişti, dar sînt copiii noştri... şi cam au dreptate-n unele lucruri. EVGHENIDIS: Prea bine; hai să ne chibzuim. NEAMUŞ: Să iscodim vrun tertip ... 343 - [344] VITEAZOVICI (punîndu-se la masă): Să facem un plan ... HîRZOBEANU: Să combinarisim ... (Se pun toţi cu frunţile pe mîni şi gindesc.} 5 EVGHENIDIS: Lucru-i delicat ... NEAMUŞ: îi greu ... VITEAZOVICI: Nicidecum ... HîRZOBEANQ: Ai găsit ceva? VITEAZOVICI: Ba... nu... dar ... 10 LIPICESCU (întră şi zice încet lui Hirzobeanu ): Cucoane, au venit cucoana Tarsiţa, IDRZOBEANU: (încet): Tarsiţa ... unde-i? .. LIPICESCU (încet): Am introdus-o în salonul de-ală­ ture cu cabinetul dumnevoastră, 15 HîRZOBEANU [scutindu-se) : Boieri dumnevoastră , văd că sînteţi osteniţi de-atîta lucru... Să lăsăm dar pe-altă dată predmetul b.onjuriştilor. TOŢI (sculîndu-se): Bucuros. NEAMUŞ: Eu mă-ntorc la Divan. Azi se tratariseşte 20 proţesul lui Arbure cu banul Vulpe. EVGHENIDIS: Eu merg să fac vizită paşii care-au adus scrisoarea vizirului. HîRZOBEANU: A! ... apropo ... ştiţi că astăzi paşa-i poftit aici la masă. 25 EVGHENIDIS: Numai paşa?.. fără consulul rusăsc? HîRZOBEANU: Aşa cere politica ... Cred că mi-ţi face mulţămire să veniţi şi dumnevoastră, ca să facem cinste turcului. EVGHENIDIS 1 . 30 VITEAZOVICI : Bucuros... (1 es pri� funâ.) � .. JA NEAMUŞ HîRZOBEANU (singur): Df!... mă plihtisisem cu sfet­ nicii tronului ... Bine c-au venit Afrodita să mă mîngîie. (Merge la uşa din stînga şi o deschide.) 35 Cucoană Tarsită , poftim! 344 [345] SCENA V HÎRZOBEANU, TARSIŢA TARSIŢA (foarte agitată): Ah!... Iorgule, s-au dus bărbatul meu? 5 HîRZOBEANU: Dus la Divan. TARSIŢA: Cît îmi tremură inima! (Cade obosită pe un fotoliu.) HîRZOBEANU: Pentru ce?.. sufleţelule? . . . Sîntem sînguri, sîngurei. 10 TARSIŢA: Neamuş are prepusuri... îi zuliar... îmi face scene... mă pîndeşte... M-au ameninţat alaltaieri cu dicasteria. HîRZOBEANU: Ce spui, soro? ... au îndrăznit? ... Dacă-l dau afară din prezidenţie ... 15 TARSIŢA: Alaltaieri te-au zărit ieşind de la mine şi s-au făcut foc... dar nu mă sinhisesc de furia lui, pe cît oi fi sigură că mă iubeşti ... Ah! mă iubeşti, Iorgule? HîRZOBEANU: Mai poate fi-ntrebare? ... îmi eşti dragă 20 ca Afrodita din Olimp şi sînt gata să-ţi dau orice dovezi ai dori... Ah! psihi mu, sîngura mîngîiere ce am, în mijlocul supărărilor politice, este de a gîndi la mata... şi, zău, adeseori uit chiar trebile statului. .. 25 TARSIŢA: Ah! Iorgule, mă-nşăli ... HîRZOBEANU: Eu?.. Să n-am parte de... minister, dacă mint. TARSIŢA: Te cred, scumpul meu; însă... (Se face că plînge.} . 30 HîRZOBEANU: însă? .. Ce ai, matia mu, de plîngi? .. pentru ce-ti arzi ochisorii?.. Ai vro măhni- . ? ' o' t ClUne .... spune-mI-o... e rog ... TARSIŢA: Ah! 1 orguşorule , sînt foarte nenorocită ... {Sculindu-se şi schimbindu-şi tonui.) Sînt fu- 35 rioasă. HîRZOBEANU: Vai de mine!. .. Ţi-au pricinuit vro daună cineva? TARSIŢA: Dar!. .. am fost insultarisită asară, la tea­ tru ... şi vreu să-mi răzbun. 345 [346] HîRZOBEANU: Cum?.. Cine-au îndrăznit? TARSIŢA: Radu! HîRZOBEANU: El!... în ce chip?.. Spune, ce s-a-n­ tîmplat? .5 TARSIŢA: Asară, la ieşire, îmi trăsese carîta la scara teatrului, pe cînd m-aflam încă-n lojie... am întîrziet ca vrun şfert de ceas păn' să mă gătesc; şi-n vremea asta, Radu cu prietinii lui mi-au alungat vezeteul, subt cuvînt o-aşteptau alte 10 cucoane ... de starea a doua ... Ficiorul au cer­ cat asă-mprotivi, dar ei l-au împins în glod , şi cînd eu m-am coborît în antret, toţi au Început a rîde... De cine rîdeau?.. de mine!... Ah r ah! Iorgule, dacă nu mă-i răzbuna, nu mai 1.5 trăiesc. .. Radu a să-mi scurteze zilele! HîRZOBEANU: Nu te despera aşa, el pida mu ... nu te-aprinde ... Cine ştie? .. poate că s-a fi obrăz­ nicit ficiorul. .. Ştii cum sînt slugile ... TARSIŢA: Aşa? .. îl aperi pe Radu? .. cînd el m-au 20 făcut de batgiocură?.. �-apoi pretindariseşti să cred că mă iubeşti? " (Pltnge.} Ah! nenorocita de mine! la cine să găsesc protecţie, dacă mă adiaforiseşte chiar omul cărui am jărtfit tot!. .. HîRZOBEANU: Te-nşăli, sufletul meu, nu ţin cu Radu 2.5 nicidecum şi, de vreme ce ai parapon asupră-i, sînt gata să-I pedepsesc. TARSIŢA: Nu te cred, căci ţi-i teamă de vărul dumni­ tale, de hatmanul Stîlpeanu. HîRZOBEANU (atins): Teamă de �tefan?.. Spune, 30 dacă-i aşa, ce pedeapsă merită Radu? TARSIŢA: Degeaba mă-ntrebi ... nu-i avea curajul. .. HîRZOBEANU: A! m-atingi la filotimie. Tarsiţo. spune: vrei să-I trimet la un schit? TARSIŢA: Dar!. .. tocmai În fundul munţilor. .. să nu 3.5 mai aud de dînsul. . HîRZOBEANU: Ei bine, Îţi dau' parola mea că ţi-oi împlini dorinţa. TARSIŢA: Parola-i bună ... Însă ... HîRZOBEANU: Nu te-ncrezi Într-Însa?.. Dacă-i asa �o dimoni drăgălaş ... priveşte ... (Merge la masă.] 346 [347] T Iată ... îmi pun iscălit ura în giosul coalei aste albe de hîrtie şi ţi-o încredinţăz ca să ai sîngură mata mulţămirea de-a scrie poronca de arestuire şi de surghun a lui Radu... Vrei mai mult? 5 ( Iscăleşte o coală de hîrtie şi o dă în mîna Tar­ siţei.) TARSIŢA (mulţămită, luînd hîrtia): Ah! acum văd că mă iubeşti, Iorguţule... Mă simt fericită cum n-am fost niciodată.v , 10 HîRZOBEANU: Te mai îndoieşti de iubirea mea? TARSIŢA: Ah! nu, scumpul meu ... M-ai robit pentru toată viaţa. HîRZOBEANU (cu dragoste, sărutînd mîna Tarsiţei): Giuvaeriule ! 15 se E N A VI 20 25 30 35 HÎRZOBEANU, TA RSIŢA, SLUGĂRICĂ (Slugă1'ică deschide uşa, vede sărutatul mînii, se retrage, apoi tuşeşte şi iar se arată.] TARSIŢA (auzind tusa): Vine cineva! (Se depărtează de Hîrzobeanu.) SLUGĂRICĂ: Exelenţia-voastră ! au venit un aghio- tant. .. Vă pofteşte măria-sa Vodă. ( Iese.) HîRZOBEANU: Mă duc îndată. TARSIŢA: Mă laşi, iubitule? HîRZOBEANU: Păcate, soro... trebile statului... dar ', nădăjduiesc că-i veni azi la masă. TARSITA: Cu cea mai mare multămire... Mai este �ineva? ' HîRZOBEANU: Dar!... Paşa... am poroncit să-i facă un pilaf de-o baniţă de orez. TARSIŢA: Ha, ha, ha, ha! HîRZOBEANU: Aşa-mi place să te văd... veselă ca o garofă ... A revedere ... Mă iartă că te las ... dar dacă vrei s-o vezi pe Lenţa ... ea trebuie să se-ntoarcă-ndată de la primblare... Să vii la 347 [348] masă... (li sărută mina.} Să-I ameţeşti pe turc. (Iese prin stînga.) TARSIŢA: Ha, ha, ha ... Ce nebun eşti, Iorguşorule 1: se E N A VII 5 TARSIŢA: A!... în sfîrşit, îl ţin la mînă pe domni­ şorul Radu! (Arată hîrtia.) Am prins în gheare pe duduca Lenţa cea fudulă ... am să-mi răzbun. şi pe unul şi pe altul. .. A!. .. Mult ai să scîrş­ neşti de ciudă, domnule Radu, cînd te-i videa 10 închis la o săhăstrie! Mult ai să-ţi plîngi odorul , duducă Lenţo, cînd te-i videa dispărţită de dîn­ sul. .. Dar nu-i destul atîta... M-ai dispre­ ţuit? .. am să te fac s-agiungi ciocoaică ... Mi-ai smomit pe Radu? .. am să-ţi stîng visul 15 de căsătorie cu omul care te iubeşte ... cu Radu 1. .. Ai să-ţi calci pe inimă şi să devii nevasta cio­ coiului Lipicescu... Tată! tău îi orbit de dra­ goste pentru mine, face orice vreu eu, îl port de nas cum îmi place, şi chiar el, fără să aibă 20 nici un prepus, are să m-agiute ca să-mi răzbun de zulia, de ura şi de suferinţile ce-au deşteptat în mine iubirea voastră ... A! iaca Lipicescu ... Să videm dac-au urmat povăţuirilor mele. se EN A VIII 25 TARSIŢA, LIPICESCU (iese din cabinet) TARSIŢA: Lipicescule, spune-mi degrabă: întins-ai mre­ jele, precum te-am sfătuit, împregiurul duducăi? LIPICESCU: O parte din ele le-am întins, cuconiţă. dar nu toate. 30 TARSIŢA: Cum asta? LIPICESCU: Am cîţiva prietini, şi mai cu samă pe viţ-aga Slugărică, în care mă pot încrede, şi care s-ar bucura mult să mă vadă ginerile boie­ riului. 348 1 [349] TARSIŢA: Prea bine, şi? .. LIPICESCU: Ei au început a răspîndi vorbe pe ici, pe cole, că duduca s-ar fi uitînd cu ochi blînzi la mine că poate ... s-ar fi dat şi-n dragoste 5 cu mine . TARSIŢA: Minunat l. .. are s-o vorbească lumea ... dar tu dat-ai ceva a înţălege duducăi despre dorin­ ţile tale? LIPICESCU: Am cercat, cuconită ... 10 TARSIŢA: În ce chip? ' LIPICESCU: Precum m-aţi învăţat, cînd aţi avut bună­ tate a mă chema la dumnevoastră acasă, am oftat privind la duducuţa, i-am adus flori din grădină, am îndrăznit chiar a o strînge încetinel 15 de brat, cînd am suit-o în trăsură ... TARSITA: :;;i' ea... ti-au multămit?.. ti-au zîmbit? LIPICESCU: Mi-au mulţămit, însă fără a-mi zîmbi. .. şi, pe cît am înţăles, fără a mă băga-n samă. TARSIŢA: Şi nu i-ai rostit încă nimică despre starea 20 inimii tale? LIPICESCU: Drept să vă spun, cuconiţă, n-am în­ drăznit. .. TARSIŢA: Eşti un prost. .. Fetele sînt totdeauna fla­ tarisite de-amoriul ce aprind în sufletul unui 25 bărbat, si gata de-a-si da inima celui întîi tînăr care le 'spune că l� iubeşte ... Tu eşti tînăr, eşti curăţel, eşti iubit, apreţiarisit de părintele Lenţii, ai avantajul de-a te întîlni ades cu dînsa ... Nu văd nici o greutate de-a o putea scoate din -30 minte. .. şi dac-ai fi mai îndrăzneţ ... LIPICESCU: Aşa-i, cuconiţă... ba-ncă-s şi spatari ... TARSIŢA: Spatari... eşti spatari?.. Minunat!... lu- crurile se simplificarisesc Cu cinul de spatari ai întrat în starea a doua O sîngură treaptă 35 te mai disparte de protiPenda... Nu văd dar nici o pedică care să te oprească a ieşi la neamuri. LIPICESCU: Mai cu samă că am si stare ... Am o mosie cumpărată pe numele pitariului Slugărică . .. Am bani depuşi la Leiba Rana... Cînd stăpînul 40 meu îi foarte-ncurcat în averea sa. TARSIŢA: Ce spui, Lipicescule? 349 .� [350] r l' 5 10 15 20 25 30 35 40 350 LIPICESCU: De cînd s-au făcut ministru, au mers cu cheltuielile mai departe decît îl ierta mijloacele, şi astăzi se găseşte înglodat în datorii. TARSIŢA: Iorgu? LIPICESCU: Cuconul Iorgu ... încît de-ar vinde tot ce mai are, de-abia i-ar rămînea vro 30000 de gal­ bini. TARSIŢA (în parte, cu bucurie): Zăstrea Lenţii îi com­ promitarisită! {T'are.) Ascultă, Lipicescule, nu-i vreme de perdut. .. Vrei să te-nsori cu Lenţa? LIPICESCU: Cum nu, cuconită?.. O duducă de sta- rea-ntîi ! ' TARSIŢA: Trebuie numaidecît să te declarariseşti astăzi, s-o uimeşti cu cuvinte de amori. .. să-i rosteşti ceva din Eretocrit ... Ai cetit pe Eretocrit? LIPICESCU: Ba nu. TARSIŢA: Păcat! (In parte.) Pe mine Neamuş m-au ameţit cu Eretocrit ... (Tare.) în sfîrşit, spune-i ce-i şti ... Altul în locul tău ar fi izbutit păn-acum. LIPICESCU: Ei!... păcatele mele!... dac-aş fi şi eu crescut la Paris, ca domnul Radu, nu m-aş încurca în vorbă cu duducile. TARSIŢA: Radu? .. el te-ngrijeşte? LIPICESCU: EL .. căci mi se pare că-i şi place duducăi ... Ştie franţuzeşte. T . Ţ' �. lace? . tîta? ARSIŢA. 1 se pare ca-l pace .... numai ala .... Năucule , orbule , n-ai văzut, n-ai priceput că se iubesc împreună? LIPICESCU: Vai de mine l. .. apoi ce mă fac eu? TARSIŢA: Nu te văita, că-ţi port eu de grijă ... Radu-i un impertinent ambiţios, nesuferit... îl urăsc din toată inima... M-au insultarisit asară la teatru, şi de cîte ori mă vede.vrnă tratariseşte fără respect... Vreu să-mi răzbun, Lipicescule, şi prin răzbunarea mea să lucrez în interesul tău. LIPICESCU: Să-ţi agiute Dumnezău, cuconiţă... dar cum? Domnul Radu-i ocrotit de cuconul Ştefan Stîlpeanu, şi nime nu-ndrăzneşte-a să atinge de dînsul, nici chiar ministrul! [351] --­ i TARSIŢA: Aşa crezi tu?.. Ei! dar ascultă: Lenta iubeşte pe Radu pentru că-I socoate un om mai deosebit, mai presus decît alţii... însă sînt încredinţată că amoriul ei ar scădea mult, s-ar 5 stînge chiar, cînd Radu ar fi insultarisit, umilit în ochii ei, dezonorat de un om mişel care să nu vroiască a-i da satisfacţie. LIPICESCU: Las' pe mine, cucoană ... Eu îi sînt omul. T ARSIŢA (în parte): Ce ciocoi l. .. Numai bun pentru ;IO rivala mea. LIPICESCU: însă... dacă s-ar întîmpla să mă păl­ muiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă ... TARSIŢA: Şi asta se poate ... nu mă gîndisem ... Mij- 15 locul cel mai bun îi să-I depărtăm pe Radu din Ieşi. LIPICESCU: N-a vroi el, cuconiţă ... TARSIŢA: N-a vrea el, vreu eu l. .. Chiar astăzi am să-I expeduiesc. 20 LIPICESCU: Fără poronca stăpînirii?.. Nu se poate. T ARSIŢ A (arătînd hîrtia): Iaca poronca l LIPICESCU: Aţi căpătat-o?.. (Examină hîrtia.) îi o hîrtie albă. TARSIŢA: Albă... dar cole, gios, nu vezi iscălitura 25 ministrului? .. N a, scrie tu deasupra iscălit urii ordinul de arestuire şi de exil, şi dă hîrtia în mîna agăi... Păn-în sară să fie Radu pornit spre Săcul. LIPICESCU (luînd hîrtia): Las' pe mine ... Eu îi sînt 30 popa de-acum ... am să-I călugăresc, cît ai zice Tatăl nostru. A! mi-au căzut drăguş la căuş ... (Se aude un vuiet de trăsură.) TARSIŢA: Ce s-aude? LIPICESCU (căutînd pe fereastă): Se-ntoarce duduca de 35 la vizite. TARSIŢA: Vine Lenţa?.. Nu vreu să mă găsască aici... Ies prin cabinetul lui Iorgu... Tu, 351 [352] '... Lipicescule, urmează cum te-am povăţuit; fă declaraţie, şi-ridată, pe urmă, aleargă la aga. (Iese prin stînga, zicînd în parte:) Mi-am răzbunat ! 5 se E K.� IX LIPICESCr.;, ELENA LIPICESCU (singur): Să fac declaraţie!... lesne-i de zis, dar cum? .. N-am făcut de cînd sînt. .. doar să parastuiesc ca actorii de la teatru. 10 ELENA (î1'ltrînd prin fund): Domnule Lipicescu, aca­ să-i tatăl meu? LIPICESCU: Ba nu, duducă ... (se turbură) îi dus la Curte ... să facă .,. declaraţie ... ELENA: Ce?.. (Rîde.) 15 LIPICESCU: Mă iertaţi ... nu ştiu ce spun ... Mă sîmt ameţit. ELENA: Eşti bolnav? LIPICESCU: Ba nu... dar. .. ELENA: Cu-atîta mai bine, fiindcă astăzi avem masă 20 mare ... Mă duc degrabă să mă gătesc ... LIPICESCU: Duducuţă ... ELENA (oprindu-se): Ce voieşti? .. LIPICESCU (în parte): Hait , într-un noroc! (Cade în genunchi.} Duducuţă , fă-ţi milă şi pomană cu 25 mine. .. care te iubesc... de mă prăpădesc ... şi nu ştiu cum să-ţi declararisesc, după cum vrea cucoana Tarsita ... ELE�A (cuprinsă d� mirare): Tarsiţa'! LIPICESCU: Cucoana Tarsita-mi vrea binele... Sînt 30 un biet tînăr cu ini�ă... si cu stare.. . si cu cin de spatari... Sînt mai 'bogat şi mai boieri decît Radu ... Nu mă lăsa-n părăsire, duducă ... si eu sînt ficior de oamini. , ELENA (în parte): Tarsiţa l-a îndemnat? .. 352 [353] 1 SCENA X ELENA, LIPICESCU, STÎLPEANU, ARBORE ARBORE (întrînd prin fund): Ce-mi văzură ochii L .. Lipicescu bate mătănii! 5 LIPICESCU (în parte, spăriet): Na! c-am sfeclit-o ... De-acu-s mort! STÎLPEANU (înaintînd): Lenţo , ce cată ciocoiul ista la picioarele tale? LIPICESCU (în genunchi, intinzin d mînile): Duducă, 10 fă-ti milă si pomană ... ELENA:. Moş �tefan... s-a înamorat, sărmanul! de cameriera me, si mi-o cere de nevastă. S1ÎLPEANU: Aşa? .. 'apoi dă-i-o, sărmanul! că-s po­ triviţi împreună. 15 ARBORE (în parte, cu preţrus}: Bîzzz! STÎLPEANU: Lipicescule, mergi de-ţi scoate peciul. .. Te-oi cununa chiar eu, băiete. LIPICESCU (sculindu-se}: Sărut mînile, milostive ... (Ieşind, în parte.) Din mare primejdie m-au 20 scăpat duduca... Am asudat... Hai la aga. ELENA (Pe gînduri, în parte): Care i-a fost planul Tarsitei? STÎLPEANU � Lento, n-au venit încă nici un musafir? ... Eu sînt cel întîi? 25 ELENA: Aşa se cuvine, moş Ştefane ... Ai fost tot­ deauna si esti în fruntea tuturor. STÎLPEANU: Draga moşului L. . ce guriţă plină de miere!. .. Dar tu nu te gătesti?.. Acusi au să-nceapă a veni pofti ţii la masă. ' 30 ELENA: N-aş voi să te las singur, moş Ştefane. STÎLPEANU: Nu te ocupa de mine, draga mea ... Rămîn cu Arbure ... Hai, mergi de te fă mîndră. ARBORE: Ca Ileana Cosînzana. ELENA: Mă duc şi vin Îndată. (Iese prin drea pta.) 35 STÎLPEANU: Ce bujorel de copilă!... parcă-i primă­ vara-n picioare... te întinereşte numai cătînd la dînsa. ARBORE: Brînduşă, cucoane, brînduşă. 353 [354] SCEN A XI STÎLPEANU, ARBORE, H1RZOBEANU, VITEAZO­ VICI, EVGHENIDIS HîRZOBEANU (întrînd prin jund): Poftim, boieri. .• .s A! vere Ştefane, îţi mulţămesc c-ai priimit să vii la masă... Paşa doreşte mult să te vadă. STîLPEANU: Ne cunoaştem împreună de la Ţarigrad. ARBORE: Cucoane Iorgule, aveţi un paşă la masă astăzi? 10 HîRZOBEANU: Dar, uncheşule; un paşă cu trii tuiuri. ARBORE: De-acea ai scos portretul împăratului ş-ai pus pe-a sultanului? HîRZOBEANU: Se-nţălege ... Aşa cere politica. ARBORE: A fi cerînd ... dar nu mă dumeresc bine ... 15 HîRZOBEANU: Ha, ha, ha... Nu pricepe creştinul. .. El ştie numai să se-nchine pe la icoane. ARBORE: Apoi dă ... să am iertare ... fiecare se-nchină la icoanele sale. SCEN A XII .." 20 25 30 354 Cei denainte, TA RSIŢA, NEAMUŞ HîRZOBEANU (în parte): Iaca şi icoana mea! ( Merge înaintea Tarsiţei.) Poftim, cucoană Tarsiţă. Cît sînteţi de amabilă c-aţi venit!... Văzîndu-vă, paşa a să se creadă în raiul lui Mohamed. TARSIŢA: Ce se potriveşte ... NEAMUŞ (în parte, cu gelozie): Prea multe compli­ menturi! TARSIŢA: Dar Lenţa unde-i? .. HîRZOBEANU: lat-o că vine. S C E N A XIII Cei denainte, ELENA (iese din apartamentul fi) HîRZOBEANU: Lenţo, iată cucoana Tarsiţa care-ntreabă de tine. [355] TARSIŢA (înaintînd spre Lenţa): De mult nu te-am văzut, surioară ... Ce frumuşică eşti l, .. Ce tua­ letă de bonton! (In parte.) Nu-i merge. ELENA (trecînd alăture cu Tarsiţa, se aproPie de Stîl- 5 peanu}: Moşule Ştefan, cum mă găseşti? .. Sînt după placul matale? STîLPEANU: în ochii mei, drăgulică, eşti totdeauna o floricică. ARBORE: Ghiocel, cucoane, ghiocel. 10 se E N A XIV Cei denainte, STOLNICUL, PAŞA STOLNICUL (deschizînd uşile din fund): Exelenţia-sa Mustafa-Paşa. (Iese.) (Toţi, afară de dame, Stilpeanu şi Arbore, se răped înaintea 15 paşii. Paşa Întră închinîndu-seturceşte.) HîRZOBEANU: Exelenţie, daţi-mi voie să vă prezentez pe fiică-mea Elena. (Elena se închină graţics .} PAŞA (făcînd temenea): A!. .. ghiuzel ... ghiuzel ... 20 HîRZOBEANU (prezentînd pe Stîlpeanu): Vărul meu, hatmanul Ştefan Stîlpeanu .. PAŞA (cu bucurie): Ha ... a ... a! �tefan-efendi ... H oş gheoldum , efendi? .. Kefinis ei? .. STîLPEANU: Mulţămesc, efendi ... şi dumneta? 25 PAŞA: Allah amanetoolu ... (Dînd cu ochii de portretul sultanului, se închină respectuos.) HîRZOBEANU: Portretul padişahului Abdul Medjid, su­ zeranul nostru. (Toţi, afară de dame, Stîlpeanu şi Arbcre, fac temenale por- 30 tretului. ) PAŞA: Aferim ... aferim ... (Se aude zgomct între culisele din stînga.) HîRZOBEANU: Ce este? 355 [356] SCEN A XV c« denainte, RADU, LIPICESCU, SLUGĂRICĂ; pe urmă, STOLNICUL LIPICESCU (afară): Stăi, nu-i voie de întrat. 5 RADU (afară): în lături, ciocoiule, TOŢI: Ce este? RADU (întrînd agitat): Domnule ministru! vin să redam în contra agenţilor poliţiei. Voiesc să m-aresteze. " Mi-au călcat casa şi mă alung ca 10 pe- un criminal. STÎLPEANU: Să te-aresteze l.. . din a cui poroncă? SLUGĂRICĂ: Din ordinul domnului ministru ... STÎLPEANU: Tu P. .. ve re Iorgule? HÎRZOBEANU: Eu?.. nici n-am gîndit. .. (Lui Slugă- 15 rică.) Cine ţi-au adus ordinul meu? SLUGĂRICĂ: Şatrariul Lipicescu au venit şi mi-au spus, din partea exelenţiei voastre, ca să pun mîna pe domnul Radu. HÎRZOBEANU (lui Lipicescu}: Tu? .. ai îndrăznit? 20 LIPICESCU: Dar,.. n-ati hotărît dumnevoastră astăzi în Sfat ca să-nchideţi bonjuriştii la monăstire? ... Domnul Radu-i un răzvrătitori ... locul lui îi la temniţă, nu prin casele boierilor, ş-încă mai puţin aici. (lnaintînd spre Radu.) Domnule, nu eşti 25 poftit la masă, nu poţi rămînea în salon, .. Afară! RADU (indignat): Ticălosule! TARSIŢA (cu intenţie): Adevărat îi că nu-i invitat? ELENA (înaintînd spre Radu): Domnule Radu, vă rog să-mi daţi braţul ca să mă duceţi la masă ... 30 Veţi fi cavalerul meu. RADU (cu recunoştinţă): Domnisoară... (Se apropie , J , t de Elena.) STîLPEANU: Bravo, Lentă. .. [Îvuorcindu-se cătră Lipi­ cescu.) Cît pentru tine, ciocoiule, acu să ieşi din 35 casa vărului Iorgu şi să nu te mai arăţi pe-aici ... ieşi! LIPICESCU (obraznic): N u priimesc poronci de la dum­ neta. 356 I I , I [357] HîRZOBEANU (cu autoritate): Ieşi! STOLNICUL (deschizînd uşile din jund): Poftiţi la masă! HîRZOBEANU (paşii): Buiur , ejendi ... PAŞA: Peki, (Dă braţul Tarsiţei şi iese.) 5 (DuPă paşa trece Radu, dînd bratul Elenei, apoi ceialalţi invitaţi, afară de Arbore.) NEAMuş (încet, lui Arbore): Giupîne Arbure, ai perdut proţesul cu banul Vulpe. ( Iese.) ARBORE: Sta-ţi-ar în gît! 10 S C E N A XVI ARBORE, LIPICESCU LIPICESCU (abătut): Afară!... sînt dat afară ... eu! ARBORE: Ei!... Lipicescule, aşă-i că s-au adeverit vorba românului: Nici din talpă cerc de bute, 1� nici din mojîc om de frunte ... Păţişi ruşinea chiar dinaintea paşii ... Ce-a zice sultanul? LIPICESCU (furios): Hei!. .. meşter îi dracul l. .. Le-oi arăta eu cine-i Lipicescu l. .. (Scoţînd o hîrtie din buzunar şi arătînd-o publicului.) Iaca arma răz- 20 bunării mele! ( Iese.) ARBORE: Ce zice?.. Bun îi de-nfundat în ocnă ... împreună cu aga Neamuş care-au vîndut pe bieţii răzăşi lui Vulpe ... Hai de-acum la moşie, Arbure sărmane. Au venit vremea să ne-apărăm dreptul 2� cu paruL.. La pari, români! ( Iese.) (C o r tin a cad e.) ACTUL IV 30 Acelaşi decor; cele trei uşi însă din fund sînt deschise şi las să se vadă salonul de alăture luminat pentru bal; pe păreţi, în faţa publicului, se văd portretele împăratului Necolae şi a sultanului; candelabrele sînt aprinse, şi muzica mili- tară e aşezată între culise. 357 .� • [358] SCENA 1 PRINCESA şi POSTELNICEASA (Pe o cana-pe, în stinga, pe Planul 1), VITEAZOVICI, EVGHENIDIS şi NEAMUŞ (joc preferan.ţul la o masă, mai în fund), TARSIŢA 5 (Pe un fotcliu, în dreapta), HÎ RZOBEANU (în picioau, lîngă Tarsiţa, În salonul de alăture, mai multe grupe de dame şi cavaleri. Lachei în liure port tablale cu ingheţate etc.) EVGHENIDIS: Protos. NEAMUŞ: Defteros. (In toate scenele pîndeşte cu gelozie 10 mişcările Tarsiţei şi ale lui Hîrzobeanu.) VITEAZOVICI: Nouă-n cupe cu onori mari. PRINCESA: Mon cher Georges, te complimentez ... Balul e splendid!... Nici la prinţul Metternich n-am văzut mai elegante toalete. 15 HîRZOBEANU: Azi îi ziua de naştere a Lenţii, prinţesă ... Balul e al ei, şi am nădejde că ne vor face cinste să vie atît consulul rusesc, cît şi Mustafa-Paşa. PRINCESA (privind portretele din fund): A!. .. în ade­ văr, ar fi trebuit s-o gîcesc după galeria de por- 20 treturi ce ornează salonul. HîRZOBEANU: Aşa cere politica. PRINCESA: Şi politeţa... Dumneta, ca om politic ŞI politicos, ai simbolizat astfel amicia protecto­ rului cu suzeranul nostru, alianţa Rosiei cu 25 Turcia ... Bravo! diplomatule!. .. (Căutînd împre­ giur.) Dar balul e în adevăr foarte briliant, şi ceea ce-mi place a constata este că şi la noi au început a prezida un ton elegant în adunări. Nu ca mai-nainte, cînd cavalerii întra în saloane cu 30 ciubote nevăcsuite şi cu ciubuce aprinse. HîRZOBEANU (vesel): Asta se făcea .. prinţesă, ca un soi de omagiu cătră dame ... \}e tămîia s ca pe nişte dumnezăiţe. PRINCESA: Frumos omagiu!. .. Bietele divinităţi era 35 afumate şi zvîntate ... (Toţi rîd.) HîRZOBEANU: Trebuie însă ca să mărturisim, prinţesă, că dacă obiceiurile soţietăţii s-au mai poliit, dacă 358 [359] r bontonul s-au întrodus la noi, meritul e al dum­ nevoastră. PRINCESA: Şi al generaţiei nouă crescută în străină­ tate ... Am găsit buni auxiliari în damele june 5 şi în junii cavaleri de astăzi... în bonjurişti, precum îi numiţi dumnevoastră. EVGHENIDIS: Protos. VITEAZOVICI: Hîmm ! ... Nouă-n cupe cu bonjuriştimari. NEAMuş: Iar! 10 TARSIŢA (încet, lui Hirzobeanu}: Prinţesa are dra­ goste de bunică pentru bon/jurişti, PRINCESA: Ai spus vre răutate ... cu spirit, cucoană Tarsiţă? TARSIŢA: Pardon, prinţesă ... nu mi-aş permitarisi ... 15 Am observarisit lui domnu ministru că dumnealui nu prea are a să lăuda cu protegeaţii dumne­ voastră. PRINCESA: Pentru ce? TARSIŢA: Pentru că-s nesupuşi ... cam tulburători ... 20 POSTELNICEASA: Asta-i aşa ... Nu-s prea duşi la biserică. T ARSIŢ A: N erespectuoşi. PRINCESA: Curios lucru 1. .. Mie nu mi-au lipsit nicio­ dată de respect ... Nu ştiu dacă dumnevoastră v-aţi expus? .. 25 POSTELNICEASA: Ba, ferească Dumnezău l.. . dar eu una mărturisesc că mi-i frică de dînşii. Aud în toate zilele o mulţime de istorii care mă sparie ... Ba se ucid între ei la dueL.. Ba katigorisesc miniştrii. .. Ba se laudă c-or să facă revoluţii ! ... 30 Ştiu atîta, că de cîteva nopţi nu dorm liniştită. TARSIŢA: Nici eu. PRINCESA: Curios lucru!... eu n-am nici o grijă şi dorm dusă. VITEAZOVICI: Rău faci, prinţesă. 35 PRINCESA: Dorm în pace, domnule colonel, pentru că ordina publică este încredinţată unui militari viteaz care a asistat la asediul de la Vama. VITEAZOVICI: Himm l. .. Nouă-n cupe cu onori mari. NEAMuş: Iar? 40 EVGHENIDIS: Ce noroc! 359 [360] 5 10 15 20 25 30 35 360, SCENA II Cei deuainte, ST ÎLPEANU PRINCESA: Vină, vere Ştefane, în agiutoriul meu ca să apărăm pe bieţii tineri ... care-s acuzaţi de lucruri monstruoase. STÎLPEANU (salutînd şi mergînd sa sărute mîna prin­ cesei): Mai bun advocat decît dumneta, veri­ şoară, nu pot să găsască ei ... Ai trăit prin ţări civilizate şi apreţiezi oamenii civilizaţi. PRINCESA: Vrasă zică, tii cu mine? STÎLPEANU: Se-nţălege .. : Mie-mi plac apucăturile tine­ rilor, deşi poate unele idei ale lor sînt cam nepo­ trivite cu starea-n care ne aflăm astăzi... dar, în sfîrşit, ce vreu ei?.. Vreu binele obştesc, vreu progres. EVGHENIDIS: Progres pri pi t. .. NEAMUŞ: Progres nebun. VITEAZ()VICI: Progres franţuzesc. TARSIŢA: Progres obraznic. POSTELNICEASA: Progres care-mi alungă somnul. PRINCESA: Ha, ha, ha ... Sînteţi admirabili ... POSTE"UHCEASA: Dumneta rîzi, prinţesă, pentru că nu cunoşti camine ce se pitrece-n tîrg ... Bărbatul meu, .Ev�henidis, ta postelnic, ştie multe şi mi-au destăinuit ... EVGHENID!S: Taci, soro, nu divulgarisi secreturi de stat. ' POSTELNICEASA: Ce să tac?.. Numi-ai spus însuşi c-au străchiat lumea şi că ne găsim pe-un .. , cum ai zis? pe- un balcon î EVGHENIDIS :Un vulcan. POSTELNICEASA: Fie şi vulcan ... că oe' azi pana mim poate să izbucnească o răscoală? .. �-apoi vreţi să dorm în pace?.. N-aţi observarisit de azi­ dimineaţă o mişcare mai deosebită pe uliţi? .. ,Mă dusesem la Leiba Grosu din dughenile Mitro­ poliei pentru ca să cumpăr o ştofă de patrahire pentru biserica de la ţară, şi de-abia vezeteul au putut răzbate de multă lume. [361] T , PRINCESA: ce era, ve re Ştefane? STîLPEANU: Se trata la Obsteasca Adunare chestia jidanilor, şi-n adevăr Uliţa Mare era înghesuită de oameni. 5 POSTELNICEASA: Aşa-i? .. şi chiar astă-sară, viind aici la bal, n-aţi remarcarisit grupe de oameni pe la răspinteni? (Se scoală agitată.) Of!. .. oi să mor de lipsă de somn!... Am presimţiri care nu mă-nsală. .. îmi tiuie urechea stîngă de trii 10 zile .. '. ' PRINCESA (scuiindu-se): Ha, ha, ha, ha!... Soarta noastră atîrnă de urechea postelnicesei ... Frumos cerceI ! VITEAZOVICI: Nouă-n cupe cu cercei mari. 15 EVGHENIDIS şi NEAMUŞ: Iar!... Breee!. .. (Termină iute partida şi se seci de la masă.) S C E � A III Cei denainte, ELENA (iese din dreapta în toaletă elegantă) PRINCESA: Iaca şi Lenţa! regina balului!... Vin la 20 mine, mademoiselle, să te examinez dacă meriti titlul de regină? ' (Elena se închină la adunare, apei se apropie de princesa,) PRINCESA: lan să vidern ... toaleta-i perfectă ... coa­ fiura, de minune ... ochii, limpezi şi strălucitori 25 de veselie... fata, cum as dori s-o am eu în­ sami. .. totalul,' încîntător\ .. Vin să te sărut, îngeraşule ... Nu-mi pare rău de trecut, cînd văd prezentul atît de frumos. (Sărută pe Elena, care-i sărută mîna.) . 30 T ARSIŢ A (în parte): Ce anostie! ELENA: Prezentul e fericit de aprobarea unei persoane care reprezintă trecutul în toată nobleţa lui. PRINCESA (cu dragoste): Scumpa mea de mi-ai fi noră, eu ţi-aş fi mamă, nu soacră Dar se-ncepe 35 valţul. .. Treci iute-n lumea plăcerilor. .. mergi ca să te-admire cu toţii... Nu-i locul tău aici 361 " [362] 5 pintre moşnegi şi... babe. (Priveşte cu coada ochiului la T arsiţa.) TARSIŢA (în parte, atinsă): Babe! POSTELNICEASA (în parte): Babe! (Muzica esecută un uaiţ.] se E N A IY Cei denainte, RADU (vine din salcnui din fund) RADU (aproPiindu-se de Elena): Domnişoară, vă rog să-mi faceţi onorul de a-mi acorda un tur de valţ. 10 ELENA: Cu multă plăcere, domnule Radu ... îmi per­ miteţi, doamnă princesă? .. PRINCESA (imitînd-o): Cu multă plăcere, domnişoară Lentă. (Radu dă braţul Elenei �i ies tmpreunâ.] 15 TARSIŢA (în parte, cu ciudă): lan priveşte-i ! PRINCESA: Hai, cucoanelor , să videm regina dănsînd. TARSIŢA (încet, lui Hîrzobeanu): Peste cinci minute să te găsăsc aici ... am să-ţi vorbesc. HîRZOBEANU: Voi fi. 20 (Toţi se duc în salcnul batului. Viteazcvici dă braţul prin­ cesei, Eughenidis Tarsiţei �i Neamuş postelnicesei.] SCENA V HÎRZOBEANU, STILPEANU STîLPEANU: Stăi, ve re Iorgule... avem două 25 vorbe-mpreună. HîRZOBEANU: Bucuros, vere ... dar [430] 5 de gardă. Puştele sînt aşezate in snop dinaintea lui. în dreapta, pe planurile 3, 4 şi 5, începutul lagărului; in fund se văd dealurile şi Cetatea Neamţului. Două sentinele se primblă pe dinaintea corturilor pe planul 1. La ridicarea cortinei se văd mai multe grupe de soldaţi poloni aşezaţi împregiurul focului din lagăr. Români robiţi, încărcaţi cu lanţuri, stau jos grămadă, dincolo de cortul de gardă. SCENA 1 ROMÂNII ROBIŢI 10 15 (Se aude în grupa lor un. fluier sun ind o dcină jalnică şi pe urmă o voce de femeie cintind :} Frunză verde de sălcie l Am căzut în grea robie, Şi tot plîng cu arnărie După scumpa mea moşie! (Repriză de fluier.) Frunză verde de nagară! O! Moldovo, dulce ţară Din pămîntul tău afară 20 Mult e viaţa grea ş-arnară! (Cîţiva scldaţi din cortul de gardă ies şi merg de schimbă senti­ nelele ; pe urmă se duc în fund şi întră în culisele din dreapta. Muzică surdă la orhestră.] [Fluierul sună din tlCII.) 25 Floarea smulsă din tulpină Se usucă şi se-ricli nă . Românu-n ţară străină Duce dorul şi suspină! UN ROMÂN (scutîndu-se): Taci, nevastă. că-mi rupi 30 inima cu cînticul ist de robie!. .. Destul de neno­ rociţi sîntem aşa, cu lanţurile de mîni şi de picioare, ca nişte oarnini răi. O ROMÂNĂ {scuiîndu-se şi oiind în scenă): Cînd ar fi numai atîta!. .. Dar a să ne scoată leşii din ţara 35 noastră, bădică, şi să ne ducă robi peste hotar 1. .. Asta mă omoară pe mine! (Pltnge.) 4::l0 [431] '1 Il A (") A . dă 1 � f ? A ROMANUL uţmţt: pOl a .' .. ce sa acem.... şa ne-o fost scris, se vede, fa nevastă!. .. Taci, nu mai plînge ... ce dracul!. .. Fii bărbat, că ne-or videa lesii cu lacrimile-n ochi, si-i rusine!. .. (Isi 5 şterge oc'hii.) '" ROMÂNA: Geaba!. .. Nu pot, bădică, că mă-neacă plînsul cînd gîndesc să-mi las eu casa părinţască şi copilaşii, dragii mamii l. .. Ce-or să se facă ei, mititeii, făr' de mama lor?.. S-agiungă la uşa 10 străinilor! ROMÂNUL (voind s-o mîngîie): Dumnezău le-a purta de grijă, nevastă; că Dumnezău îi bun şi nu pără­ seşte pe român!. .. lan vezi cei din cetate, cum se luptă de cinci zile, cu agiutoriul Domnului, 15 încît nu le-o putut face nimică toată oastea le­ sască. ROMÂNA: Asa este; si, de ciudă, les ii ne schingiuiesc pe noi; păcătoşii; ne pun bărbaţii în lanţuri, ca pe nişte fiare, şi ne ţin aici ca pe-o turmă de oi 20 de căsăpie 1 ROMÂNUL: Cum nu le-a fi ciudă, dacă per pe toată ziua cu multimea sub zidiurile cetătii, fără nici o ispravă: încît o început soldaţii 'a-şi perde băr­ băţia. Unii cer în gura mare a să-ntoarce în ţara 25 lor. Alţii nu mai vreu s-asculte de poroncile hat­ manilor , şi cu toţii sînt gata de răscoală. ROMÂNA: Oare? .. {Încei.) lan spune-mi, bădică, dacă s-ar întîmpla una ca asta, n-am putea noi cerca să fugim, în vreme cît ar fi vălmăşag în lagăr? 30 ROMÂNUL (încet): Taci, nevastă, că la scăpare chitim cu totii ... Răbdare şi bărbăţie, că bun îi Cel- de-Su�! ' (Sentinela se întoarce, respinge pe I'omâni în fund şi apei intră în cortul de gardă, Muzică surdă la orhestră,) 35 , SCENA II SOBIESCHI (iese din cortul lui, Seniincla îi prezintă arma) SOBIESCHI (primblîndu-se posomorît): Soartă! soartă amăgitoare 1. .. Nebun care se-ncrede ţie 1. .. Tu 431 [432] astăzi făgăduieşti glorie, putere, fericire; şi, ca mîni, rîzi de noi fără milă şi fără osebire de oameni 1. ., Ce-a zice Polonia, ce-a zice lu­ mea-ntreagă. care răsună de numele meu, că eu, 5 Sobieschi, sînt oprit în calea mea prin o cetăţuie ticăloasă, pe care de-atîtea zile cerc în zădar a o supune! ... Bine făceam de-ascultam sfatul bătrî­ nului Iablonovschi şi-mi urmam drumul făr-a o băga în samă ... Am perdut o mulţime de soldaţi 10 şi de ofiţeri în asalt uri nenorocite l. ., Hoţii aceşti de moldoveni sînt nătîngi ca zimbrul lor 1. .. Să vedem de s-or închina solului meu, Iablonov­ schi ... Dacă ei vor urma poroncilor mele, Iablo­ novschi trebuie să mă-nstiinteze printr-un sămn ... 15 un brad aprins în vî�ful' dealului. .. (Priveşte spre cetate.) Nimic încă păn-acum L. . Nici o lumină 1. .. O! de s-or împrotivi mai mult oame­ nii din cetate, mîni, în faptul zilei, zidiuri şi oameni vor sări în văzduh, şi nu s-a alege nimic 20 din Cetatea Neamţului. (Se aude U1L zgomct depărtat în lagăr.) se E K A III SOBIESCHI, POTOSCHI (viilld din lagăr, răPide) SOBIESCHI: Ce este? 25 POTOSCHI: Maiestate ... SOBIESCHI: Potoschi I tu eşti?.. Ce zvoană s-aude-n lagăr? POTOSCHI: Nu-ndrăznesc a o spune majestăţii-tale! SOBIESCHI: îţi poroncesc să vorbeşti! 30 POTOSCHI: Soldatii sînt în răscoală! SOBIESCHI: Soldaţii mei?.. pentru tare pricină? POTOSCHI: Zic că vreu să părăsască locurile aceste ŞI să se întoarcă în Polonia. SOBIESCHI: Cum?.. Polonii să lase pe riga lor!. .. 35 Nu se poate!. .. nu-i adevărat! POTOSCHI: Ascultaţi însuşi răcnit ele lor. (Zgomotul se a-propie,'} 432 [433] I I , SOBIESCHI (primblîndtt-se pe scenă, turburat): Să se retragă dinaintea unei cetăţui de nimică, ei, care au apărat cetatea Vienii l. .. Nu, nu, nici­ odată! POTOSCHI: Iată-i că vin spre cortul măriei-tale. [Scldaţii ies din lagăr şi vin îlt scenă cu zgomot mare. Acei ce sint de gardă se înarmează şi se înşiră dinaintea cortului lor. Scena e luminată de cîteva tcrie aduse de reucltanţi: ) SCEN A IV 10 SOBIESCHI, POTOSCHI, SOLDA ŢII POLONI SOLDAŢII (revoltaţi): Nu mai vrem să stăm aici! - Să. ne-ntoarcem în Polonia! - Destule-am pătimit păn-acum ! - In Polonia! - Moarte cărui ne-a opri 1 - Moarte! (Scot săbiile.) 15 SOBIESCHI (cu voce detunătoare}: Tăcere!. .. Cum în­ drăzniţi voi să rîdicaţi glasul dinaintea regelui vostru, dinaintea lui Sobieschi? .. Ce! voi, tova­ răsii mei de arme, voi, care-ati învins pe Mohamed al 'IV. voi, care mi-aţi giurat credinţă, voi, care 20 purtaţi numele de poloni, v-aţi cuprins de groază şi de descurageare într-o ţară mică ca Moldova 1. .. Vroiţi a lăsa nestrîcat şi nestîrpit un cuib de hoţi ca Cetatea Neamţului!... Dar pe mine m-aţi uitat? (Face un pas spre soldaţi, care se dau 25 înapoi cu sfială.) Aţi uitat că braţul acesta, de va cădea peste voi, va face să întraţi în pămînt 1. .. În genunchi, dinaintea stăpînului vostru! (Sol­ daţii se buimăcesc.] În genunchi dinaintea lui Sobieschi! 30 (Scldaţii cad în genunchi. O lumină mare apare pe deal, spre cetate. ) SOBIESCHI (în parte): A! iată semnalul! Cetatea s-au închinat! (Tare.) V-aţi săturat de lupte? Vreţi să vă-ntoarceti în Polonia?.. fie!... De azi 35 înainte nu mai am trebuintă de voi ... Cetatea Neamţului, în ceasul acesta: s-au cucerit vroinţii mele! 43� [434] SOLDAŢII (sculîndu-se): Să t��iască Sobieschi! � Pen­ tru el murim cu toţii ! - Ura! - NOI smtem copiii lui, robii lui păn' la moarte! - Iertare! SOBIESCHI: Bine!... Vă iert, ca pe nişte copii fără 5 minte, şi vă dau de ştire că mîni vom pleca spre tara noastră. SOLDAŢII (cu bucurie): Ura! SOBIESCHI: Potoschi, dă poroncă să-rnpartă vin pe la soldaţi, pentru ca să serbeze victoria noastră, şi !O tu întră în cortul meu de scrie Senatului din Cracovia despre întoarcerea noastră în Polonia. Eu merg sîngur să vizitez lagărul. (Iese prin dreapta.) (Soldaţii din cortul de gardă prezintă armele, şi apoi le depun. 15 'iar în snopuri şi întră în COI't, Potoscbi întră în cortul reg!lui.) SCENAV SOLDATII POLON' ROMÂNII ROBIŢ! (viind din f und } SOLDAŢII (veseli): Ura ' ... Să bem şi să giucăm l. .. De-acum ne-ntoarcem în Polonia! 20 (Cîţiva soldaţi aduc panere cu sticle de vin,) ROMÂNII (măhniţi): De-acum ni s-o stîns toată mîn­ gîierea! Săracii de noi!... Ne ducem din Mol­ dova! SOLDAŢII 25 (bîlld) Ura! ura! soldaţi voinici, Să bem, să bem şi să jucăm! Ura! ura! cu toţi de-aici În ţara noastră-o să plecăm .. \ 30 35 434 ROMÂNII (Plîngînd) Amar de noi! sărmani români, în dor cumplit o să picăm! Amar de noi! cu toţii, mîni, Din ţara noastră-o să plecăm! [435] r I 5 10 15 UN SOLDAT: Măi, români!. .. Veniti de vă veseliti cu . " noI. UN ROMÂN: Veselia voastră-i măhniciunea noastră, domnule 1. .. Lăsaţi-ne pe noi în pace. SOLDATUL: Dacă nu vreţi voi, daţi-ne nevestele voastre ca să giucăm cu ele. O ROMÂNĂ: Româncele nu gioacă cu duşmanii ţării lor! SOLDATUL: Nu gioacă, poate, de voie; dar de nevoie-or giuca. [Pune mîna pe femeie.) ROMÂNA (împingîndu-l): Ticălosule!... Om muri, şi n-om da mîna cu voi! SOLDATUL (furios): La arme, fraţilor l, .. Să-i ucidem! SOLDAŢII (scoţînd săbiile): Moarte românilor l. .. Moarte! ROMÂNII (punîndtt-se dinaintea femeilor): Voi cu săbii, noi cu Ianţuri l. .. Veniţi, păgînilor, dacă vă dă inima! (Luptă mică. Începe a să miji de ziuă.] SCENA YI 35 L 20 ROMÂNII RĂNIŢI, SOLDA ŢII POLONI, TUDORA (în haine de căpitan pclon, vine din stinga, învălită cu o manta albă, şi se aruncă între soldaţi şi români) TUDORA: Staţi! SOLDAŢII: Un ofiţeri! (Se trag inapoi.) 25 TUDORA: Nu vă-i ruşine l. .. voi, înarmaţi cu săbii, s-amenintati nişte nenorociti legati în lanturi l. .. Decît să' vărsa ţi sînge, v�inicilo�, mai bine să vărsati vin şi să vă veseliti ca niste ostasi viteji ce sînteţi ... Cine-mi dă un pahar'de vin 'să ben- 30 chetuiesc cu voi? (Scldaţii îi dă un paha» cu vin.) Iată cum trebuie să beie şi să cînte un soldat. .. Ura! ura! soldaţi voinici, Să bem, să bem şi să jucăm. Ura! ura! pe mari şi mici Sub braţ de fer noi îi plecăm! 435 .� [436] r II j 10 15 20 Trăind, murind tot în război, Ori în ce zi, ori în ce loc, Cînd noi sosim, cînd trecem noi, Lăsăm pustiiu, omor şi foc! SOLDAŢII Ura! ura! soldaţi voinici. .. etc. etc. TUDORA (bînd): Să trăiţi şi să vă videţi ţara cît mai degrabă! Ura! ura! soldaţi voinici, Să bem, să bem şi să jucăm. Ura! ura! pe mari şi mici, Sub braţ de fer noi îi plecăm! Plîngă amar femei, copii! Scoată din pept glas dureros! Noi ducem moarte la cei vii Şi-i prohodim cîntînd voios: SOLDAŢII Ura! ura! soldaţi voinici!. .. etc. etc. etc. (Soldaţii se retrag, cîntînd, între certuri.) TUDORA (viind în scenă): Mă ierte Dumnezău de cuvintele ce-am rostit, dar numai astfeli am putut scăpa viaţa bieţilor români!. .. Acu, să-mi împli- 25 nesc hotărîrea!. .. Sub hainele aste, a căpitanului ucis de Farcaş la gura hrubei cetăţii, am putut pătrunde în lagărul leşesc, făr-a fi cunoscută ... Dar ziua-ncepe-a să ivi... Trebuie să mă gră­ besc ... Iată cortul craiului ... (Scoate pumnarul.) 30 "lngerule păzitori a Moldovii lş . întăreşte-mi braţul şi inima ca să pot răzbuna ţara în sfngele lui Sobieţchi I, .. " Haide!... (Voieşte să între în cort.) SENTINELA (oprind-o): Cine- i? 35 TUDORA (lepădîndu-şi mantaua): Aghiotant a craiului, cu poronci. 436 [437] 5 10 15 (Sentinela ridică arma. Tudora întră în cert. Muzică la orhestră, Peste puţin se aude vccea lui Pctoschi : "Ah / ... agiutori r ) SENTI);ELA (strigă tare): Larmă! (Scldaţii din. cortul de gardă ies iute şi se înarmează. Trei din ei aleargă la cortul regelui. ) UN SOLDAT: Ce este? ce este? SENTINEL\: Un omor în cortul crăiesc! (Cei trei scldaţi întră în cort şi ies îndată, aducînd pe Tudora C1< pumnarul în mină. Dcbele bat. Ziua se iveşte în plin. Zgomct mare în lagăr.) TUDORA: :Jfă puteţi omorî de-acu, căci mi-am răzbunat ţara 1. .. Am ucis pe Sobieţchi! SOLDAŢII (turbaţi, ridică săbiile asupra ei): Pe So­ bieschi? SCEN A VII Cei denainte, SOBIESCHI [arătindu-se în dreapta) SOBIESCHI: Cine zice c-au ucis pe Sobieschi? TUDORA: Eu! 20 SOLDAŢII: Minciuni, minciuni ... Iată craiul nostru ! TUDORA: Cine? .. El? .. Tu? .. A! (Voieşte să se arunce asupra lui Sobieschi. Soldaţii o ţin pe loc.) SOBIESCHI: Unde-i nenorocitul care-au fost jărtfă în locul meu? 25 S C E N A YIII Cei denainte, POTOSCHI (iese din cortul regelui, galbăn. şi cu braţul legat) POTOSCHI: Eu, măria-ta... Lucram aici în cort, cînd deodată m-am sîmtit străpuns de-un cutit ... 30 Dar nu-i nimică ... 'O rană la braţ numai.:. SOBIESCHI: îmi pare bine, Potoschi. (Cătră Tudora.) Tu esti ucigasul? TUDORA: Eu! ' 437 [438] 5 10 15 20 1 ') SOBIESCHI: Pentru ce-ai căutat să făptuieşti o asa nelegiurire? ' TUDORA: Nu făptuieşte nelegiuire acel ce cată să răz­ bune şi să scape ţara sa de duşman!... Dar o mărturisesc în faţa ceriului că n-am voit să ucig pe Potoschi, ci pe tine, Sobieţchi, care-ai adus foc si sabie în Moldova t SOBIESCHI': Şi cine eşti tu? TUDORA (scoţînd şapca polonă de pe cap şi lăsînd să-i cadă părul de-a lungul corpului): Eu sînt Tudora, fiica lui Şoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidiurile cetăţii t ROMÂNII: Tudora! SOBIESCHI: O fată!... ş-încă fata sumeţului ce-au îndrăznit a să măsura cu mine 1. .. şi tu, o copilă, ai cercat să omori pe Sobieschi l. .. dar nu ştiai, nenorocito, ce soartă te-aşteaptă? TUDORA: Ba stiam că m-aşteaptă moartea l., . însă m-am h�tărît a mă jărtfi cu mulţămire pentru ţară! SOBIESCHI: împlinească-se jărtfa dar! (Face un semn la soldaţi.) La moarte t • TUDORA: O! Moldovo! iartă-mă că n-am putut să-mi împlinesc giurămîntul! 25 (Scldaţii duc pe Tudora spre [undul scenei, la osîndă.) ROMÂNII (căiră Sobieschi): Măria-ta, fă-ţi milă de-o biată copilă! - Nu te-ndura de tinereţile ei! - Ia-ne viaţa la zăce din noi ş-o iartă pe Tudora t (Sobieschi, pe gînduri, trece spre cortul său.) 30 se E N A IX Cei denainte, IABLONOVSCHI [intră �rin stînga, ît;.fund, şi opreşte scldaţii ce duc pe Tudcra ) IABLONOVSCHI (căiră soldaţi): Staţi l. .. Unde-i maies­ tatea-sa? 35 SOBIESCHI (Pe pragul cortului): Iablonovschi t IABLONOVSCHI (apropiindu-se}: Măria-ta L. . solia ce mi-ai încredinţat am împlinit-o. Oaminii din 438 [439] cetate au priimit a să supune, cu condiţii Însă de a fi liberi să meargă unde vor voi, şi ... SOBIESCHI: Cu condiţii? ... IABLoxOVSCHI: Iată ziua... Ei trebuie să iasă în 5 curînd din cetate pentru ca să vie să se-nchine maiestătii-tale. SOBIESCHI: Bine. IABLOKOyscHI: Vitejia ce-au arătat el III apărarea zidiurilor, şi mai cu samă onorul ce-au avut de-a 10 să lupta cu marele Sobieschi le dă lor dreptul de a fi priimiţi cu vrednicie în lagărul leşesc. SOBIESCHI: Ai dreptate, Iablonovschi... Dă poroncă să s-adune toată oastea, ca pentr-o mare paradă. (Intră în cort.) 15 (Lablcncvschi scoate spada şi face un semn. Dobele de la cortul de gardă încep a bate zorile. Corturile lagărului din fund se ridică şi scldaţii pclcni. se aşează în linie ca la actul I. Românii stau grămadă între şirurile scldaţilcr, Tudora, incungiurată de se/daţi, se află în desul cert ului regesc . Lablcncuschi Întră la 20 Sobiescbi şi iese îndată cu el. Fanfare de cnor.) SOBIESCHI (trecînd armia în revizie): Soldaţi 1 Astăzi, cea de pe urmă cetate a Moldovii s-au închinat nouă!. .. Ţălul nostru e împlinit!... Să trăiască Polonia! 25 (Fanjare. St indardele se pleacă dinaintea regelui. Un bucium răsună în cetate.) SOBIESCHI: Ce semnal e acesta? IABLO�m·scHI: Plăieşii ies din cetate ... Iată, porţile se deschid! 30 (Sobieschi, Lablonovsclii şi statul-ma jcr vin de se grupează lîngă cortul regesc.) SCEN A X Cei denainte, PLĂIEŞII Porţile cetăţii se deschid. Un cortej de opt oameni Iese şi 5.5 coboară dealul. Farcaş merge înainte purtînd stindardul Mol­ dovei. După el, patru plăieşi duc pe Şoiman pe un pat de 439 [440] r 1 5 15 10 20 '1 scînduri; în fine, Gheţu şi alt plăieş, răniţi amîndoi, urmează, sprrjinindu-se împreună. Orhestra sună un marş funebru, păn ' ce cortegiul soseşte în scenă. Sobieschi face atunci un semn, şi toată armia prezintă armele. SOBIESCHI (văzînd cortegiul): Iablonovschi l.. . Ce oa­ mini sînt aceştia? IABLONOVSCHl: Garnizoana Cetătii Neamtului! SOBIESCHl: Cum? .. Numai cu-atîţi oami'ni s-au lup­ tat întreaga noastră oaste? IABLONOVSCHI: Atîtia au rămas! SOBIESCHI (furios/: O mînă de plăieşi să-ndrăz­ nească... O! trebuie pedepsit aspru asemine sume ţie, ca să rămîie pildă la moldoveni! IABLONOVSCHI (cu energie): Ba să nu faci o aseminea faptă, măria-ta, căci ar fi nevrednică de viteazul Sobieschi l Ea ar păta gloria maiestăţii-tale şi ar călca cuvîntul dat de mine apărătorilor cetăţii l. .. Fii mare precît ţi-e numele şi generos precît se cuvine unui rigă! SOBIESCHl (uimit): Iablonovschi!... dă-mi mîna!. .. Eşti vrednic să te numesc părintele meu. [Lablonousclii se închină şi dă mîna regelui. În timpul acestui aparte, cortegiul s-a coborît şi s-a oprit în faţă cu Scbiescbi.] TUDoRA (văzînd pe tatăl ei, voieşte să alerge spre el; 25 strigînd): Tată, tată!. .. (Soldaţii o opresc şi o trag deoparte.) (în timpul scenei următoare, o parte din armia pclonă se înşiră pe coastele dealului. Un căpitan. polon. merge de aşează stindardul pclcn. pe zidurile cetăţii.) 30 SOBIESCHl (păşind spre pIăieşi): Sănătate vouă, plăie- silor! �OI.M:AN (cu voce slabă): Să trăieşti, măria-ta! SOBIESCHl: V-aţi purtat ca nişte viteJi! > ,,'" SOIMAN: Datoria ne-am făcut, măria-ta. 35 SOBIESCHI: Cîţi oamini aţi fost de toţi în cetate? �OIlIfAN: 18 ... Zăce o perit din mila măriei-tale ! SOBIESCHl: 18!... Numai 18! (Cătră armie.) Afle lumea-ntreagă că 18 plăieşi români s-au luptat cinci zile cu armia-ntreagă a lui Sobieschi şi că 440 [441] Sobieschi au sărutat pe căpitanul lor! (Lui Şoiman.) Viteazule, vin în braţele mele! (Se apropie de Şoiman şi-l strînge la pept. Fanjare.) SOLDATII si ROMÂNII: Ura! 5 SOBIESCHI � Cum te cheamă? !;)OIMAN: Şoiman bătrînul. SOBIESCHI: Şoimane L. . în faţa tuturor soldaţi lor mei, eu, Sobieschi, riga Poloniei, declar că mă simt mîndru că m-am luptat cu tine şi că vreu 10 să împlinesc orice-i cere tu de la mine ... Spune, ce vrei? !;)OIMAN: Dacă vrei să te milostiveşti cu mine, măria- ta; iartă robii, ca să mă bucur si eu în ceasul mortii de bucuria lor. ' , 1.5 SOBIESCHI: Liberi să fie cu toţii! (Face un semn.) (Şirurile soldaţilor se deschid. Românii ies fără lanţwri. şi se apropie de Şciman.) !;)OIMAN: Să-ţi deie Dumnezeu putere şi mărire! ROMÂNII: Să trăiască mos Soirnan ! 20 SOBIESCHI: Dar altă nu doreşti nimica, Şoimane? !;)OIMAN: De-acum, moarte!... ca s-o găsesc pe biata fiică-mea, Tudora, în ceea lume. SOBIESCHI: Ba nu moarte ... Viată si fericire, vitea­ zule! (Aduce pe Tudora de mînd.) Iată fiică-ta! 25 SOIMAN: Tudora! tUDORA (aruncîndu-se în braţele lui Şoiman}: Tată! SOBIESCHI: Şi tu, copilă, care-ai vroit să ucizi pe Sobieschi, pentru ca să-ţi răzbuni ţara, ţine inelul acesta ca un suvenir de la mine pentru cununia ta. 30 TUDORA (luînd inelul): Măria-ta, dă-mi voie să-I pun în degitul bărbatului meu, Farcaş, (111 erge de dă inelul lui Farcaş.) SOBIESCHI: Farcas!. .. Tu esti, voinicule, care-ai scăpat din mînile soldaţilor �ei? 35 FARCAŞ: Eu, măria-ta l. .. Am scăpat atunci, pentru ca să ai acum mulţămire de-a mă ierta! SOBIESCHI (vesel): Fie!. .. îmi place să vă ştiu uniţi împreună, căci aveţi amîndoi suflete viteze şi sînteti vrednici de tatăl vostru si de tara voas- 40 tră!.:. Acum e vreme să ne despărţim.:. Mergeţi 441 [442] 5 10 cu bine, românilor, şi fiţi mîndri de numele vostru l. ., Voi m-aţi împăcat cu Moldova, şi de azi înainte Sobieschi se declară cu mîndrie prie­ tinul românilor! ROMÂNII si SOLDATII: Ura! ura! , , (Plăieşii, urmaţi de români, Pleacă şi trec pe dinaintea şirurilor de soldaţi, carii le prezintă armele, Ei se urcă pe deal şi de la mijloc apucă în stînga. O parte de soldaţi se suie după dînşii şi se in.şiră pe coastele dealului. Muzica militară şi orhestra sună un marş triumfal. Salve de tunuri. Tablou,) (Cortina c a d e.) T [443] LIPITORILE SATELOR [444] evrei din sate. 444 5 10 15 20 25 PERSOANE Kir IANI AVDELAS, arendaşul moşiei Hararnul JUPÎNUL MOISE, or îndar ul satului vîNTURĂ-ŢARĂ, răzeş ION teslar ul, răzeş CATRINA, soţia lui Ion NIŢU, copilul Catr inei GAVRIL sîr bul, argat MARTIN, pădurar Jupîneasa RUXANDA MĂRIUCA, orfană SUBPREFECTUL UN JANDARM GHEORGHE, ţăran ŢĂRANI, LĂUTARI, JANDARMI L-\XI, grec de 40 ani, îmbrăcat în haine europene ordinare şi în cap cu fes mare. ::1101 SE, evreu de 30 ani, îmbrăcat evreieşte ca cîrcimar ii . \ VÎXTliRĂ-ŢARĂ, de 50 ani, îmbrăcat cu dulamă veche şi căciulă br umăr ie ; poartă o geantă cu ispisoace. IOX, de 45 ani, îmbrăcat mai curat decît Vîntură-Ţară, cu căciulă neagră şi cizme de iuft. GATRIL, de 40 ani, îmbrăcat Cu potur i, ilie, brîu roş, pălărie ţărănească şi opinci. [445] �f J ,. CATRINA, de 35 ani, îmbrăcată cu rochie, scurteică şi în cap cu testemel. MĂRIUCA, fată de ţară de 17 ani, îmbrăcată cu cămaşă cu altiţă, fată, papuci roşi şi la git poartă şiragur i de 5 mărgele. NIŢU, MARTIN, GHEORGHE şi ŢĂRAXII sint îmbrăcaţi !n haine ţărăneşti. [446] ,. , [447] LIPITORILE SATELOR DRAMĂ ÎN 3 ACTE ŞI 2 TABLOl:RI Scenele se petrec în Moldova, în satul Haramul, la anul 1860. 5 ACTUL I Teatrul reprezintă interiorul casei lui Ion teslar ul ; pe lîngă păreţi sînt aşezate laiţe acoperite cu scoarţe : în fund este o uşă şi în stînga altă uşă; în dreapta e o fereastă, lîngă ferea­ stă o masă şi două scaune; pe păreţi sînt aninate unelte de 10 teslărie : lîngă uşa din fund se află doi saci plini. SCENA 1 CATRINA, NIŢU, GAVRIL CATRINA (ştergînd masa): Da du-te azi, bade Gavrile, du-te la treabă, că soarele-i sus şi te-a ocărî 15 bărbatu-meu, de te-a găsi tot aici. GAVRIL: Ce ocărî, ce ocărî?.. doar nu-s robu lui. CATRINA: Nu eşti robu lui, dar eşti tocmit cu luna ca să-i agiuţi la dura tu casii cei de Închisoare. GAVRIL: Ard-o focu!. .. M-am săturat de dînsa şi nu 20 mă mai duc, de-oi sti că m-or închide-n ea. (Aruncă cu mînie un�ltele jos.) 447 [448] r F CATRI�A: Nu te-ndărătnici, ba de Gavrile, că ţi-i găsi beleua cu bărbatu-meu. GAVRIL: Mai degrabă şi-a găsi-o el cu mine, cît a da păcatu să se-ntreacă cu gluma. 5 CATRINA: Haide, hai, păcătosule ... GAVRIL: lan nu mai lungi şi d-ta vorba, lele Catrină, că nu-s în apele mele, şi-i da peste dracu. Nrţtr (care în toată scena de mai sus îmPletea un bici; se scoală şi vine de priveşte drept în ochii lui Ga- 10 vril): Cine şi-a găsi pe dracu, măi sîrbule? GAVRIL: Mă-ta. NITu: Mama? GAVRIL: Şi mă-ta şi tu, de nu-i peri acu pe loc din faţa mea. 15 NIŢu: Măi, ai nebunit, ori eşti bat? GAVRIL: Niţule ... nu tepunecumine,căpremelege .. CATRD,A (alergînd la Niţu): Niţule ... Niţule ... NIŢU: lan las', mamă, că doar nu m-ai purtat nouă luni în sîn, pentru ca să las să te batgiocorească un 20 beţiv chiar dinaintea mea. Măi sîrbule, vezi uşa? GAVRIL: !;l-apoi? NIŢu: Ieşi! G.AVRIL (rîzînd): Tu-mi poronceşti, ţîncule? Ha, ha; ha! 25 NITu: .Iesi, iti zic. GAVRIL i cu dispreţ}: Dar dacă n-oi vrea? NIŢU [răpezindu-se asupra lui): De nu-i vrea pe uşă; îi ieşi pe fereastră. GAVRIL (luptîndu-se): Iaca mucosu ... 30 NIŢu (împingîndu-l pe [creastă}: Degeaba te lupţi; că-s mai tare decît tine. CATRINA: Niţule, lasă-l în plata lui Dumnezău. NIŢu: Ba nu!. .. l-ai învăţa eu să te batgiocorească. GAVRIL (furios): Măi, te ucid, măj l 35 NIŢu: Păn-atunci ... ian sai pe fereastră. (Il ·'tndoaie cu mijlocul pe marginea jerestei.) GAVRIL: Ei! lasă-mă, că ies pe uşă. NIŢu: Ba nu, ticălosule! GAVRIL: Iartă-mă, Niţuşorule, că n-oi mai face. 40 CATRI�A: Iartă-I, copile. 448 Î' I [449] SCEN A II CATRINA, NIŢU, GAVRIL, VÎNTURĂ-TARĂ VÎNTURĂ-ŢARĂ {arătindu-se în fund): Bucuroşi la oaspeţi? 5 CATRINA (intorctndu-se): Ce văd? Moş Vîntură-Ţară? VÎKTURĂ-ŢARĂ: Eu!. .. Da cine se hîrjoneşte la fe­ reastră? NIŢu (lăsînd pe Gavril): Eu!... Îi vîram o ţîră de minte lui Gavril. 10 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Pentru ce? NIŢu: Pentru c-o batgiocorit pe mama. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Bine i-ai făcut, finule.Copilu îi datori să-şi apere părinţii cu viaţa. Vin-încoaci la moşu să te sărute. (Sărută pe Niţu.) 15 GA \'RIL (lîngă uşa din fund): Bine-o făcut? ... bine? . .. Ei! las' că v-oi arăta eu cine-i Gavril sîrbu. (Iese furios.) NIŢu: Încă-ndrăzneşte să ne-ameninţe? .. Oi pune eu mîna pe tine. (Voieşte să alerge după Gavril.) 20 VÎNTURĂ-ŢARĂ (oprindu-l}: Dă-I dracului pomană, şi nu vă mai potriviţi la vorbele unui beţiv. Pun rămăşag că se duce la crîşmă să-şi înece ciuda ... Aşa ruşine! să-I trîntească un băiet de ieri, de­ alaltaieri ... 25 CATRINA (cu mîndrie): Vezi că-i voinic ca tată-său. VÎNTURĂ-ŢARĂ: N-ar fi de diochi ... Da cumătru Ion unde-i? CATRINA: S-o dus la tîrg să mai cumpere lemne pentru casa cea de închisoare. 30 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Casa de închisoare?.. Unde? CATRINA: Aici, în sat. .. VÎNTURĂ-ŢARĂ (cu multă mirare): Ce în sat? .. NIŢU: Temniţă. VÎNTURĂ-ŢARĂ (frecîndu-şi urechile): Nu cumva-mi 35 tiuie urechile si n-aud bine? lan mai zi o dată, băiete ... Temniţă în satu Haramu? NITu: Ca în toate satele din Moldova... Da bine, , moş ninaşule, de unde vii? VÎNTURĂ-ŢARĂ: De unde şi-o înţărcat dracu copm. 449 L [450] NIŢu: De-aceea poate n-ai aflat c-o vinit poroncă ca să se facă case de închisoare în toate satele? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Elei l Şi pentru ce? NIŢU: Ştim noi? 5 VîNTURĂ-ŢARĂ: Şi ce are-a face tată-tău cu tem­ nitile? CATRINA: Să vezi, cumătre. Ion s-o alcătuit cu privi­ ghitoriu ca să dureze tot lucru teslăriei, uşile, ferestrile, duşamelile, acoperemîntu ... 10 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Rău o- făcut, dragă cumătră, c-ase­ mine lucru nu-mi pare lucru curat şi cu noroc!. .. Ştiţi vorba ceea: Nu săpa groapă altuia, căci cazi în ea. CATRINA: Aste i le-am zis şi eu bărbatu-meu, Apoi 15 dă!. .. ce să facă bietu om? ... Nevoia ... VÎNTURĂ-ŢARĂ: Nevoia, nevoia!... o cunosc şi eu, bat-o pîrdalnicu! Că de cînd vechilul monăstirii mi-o răşluit bucătica mea de răzăsie de-aici, din satu Haramu, 'am .rămas pe dru�uri ca un 20 calic !. ., Dar apoi chiar de m-ar mînca de viu stahia cea de nevoie, tot n-aş vrea să pun mîna la durat de temniti si la făurit de lanturi. ilfai bine sărac şi curat!' , S C E N A III 25 Cei denainte, MĂRIUCA {arătindu-se la fereastă } MĂRIUCA: Niţule, Niţule! NIŢu: Măriuca?.. ce vrei, Măriuco? MĂRIUCA: M-o trimes giupîneasa să culeg buruiene uscate de leac; nu vii cu msne să-mi agiuţi? 30 NIŢU: Ba vin, Măriuco : iaca vin, iaca vin .. "! (Iese prin fund, alergtnd.) VÎNTURĂ-ŢARĂ: Na, na, na, na! după dînsa, băiete ... prinde-o, băiete... (Uiundu-se pre [ereastă.) S-o dus ... o zburat hulubaşii... (Cătr ă Catrina.} 35 Cine-i Măriuca asta care smoneste flăcăii de la ochi? ' 450 li I [451] CATRINA: o copilă fără tată şi fără mamă, care slu­ jeşte în casă la posesoru. VÎNTURĂ-ŢARĂ: La kir Iani Avdela? CATRIN A: La el!... şi sărmana copilă!... Vai de 5 capu ei, ce mai trage cu giupîneasa Ruxanda t VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ţiitoarea grecului? CATRINA: Nu ştiu ce-a fi ... ţiitoare ... giupîneasă? .. Naiba să le-aleagă l: .. dar ştiu că-i ră foc cu biata Măriuca. 10 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Şi se vede că biata Măriuca se mîn­ gîie cu Niţişor. .. CATRINA (zîmbind): Tineri nu-s? VîNTURĂ-ŢARĂ: Să le fie de bine!. .. Treaba noastră-i să le credem, că, Doamne t mare zburdalnică-i 15 tinereţa 1. .. şi mare bună-i t (Oftînd.) Hei, hîc 1. .• Am fost şi eu un pui... ş-acu, ian priveşte ..• parcă-s un ciung pîrlit. (Se aude afară un car şi ve cea lui Ion, strigînd la bei .. "Ha ho ... ha hol") 20 CATRINA: O sosit bărbatu-rneu. (Aleargă spre uşa din [und.} ION (afară): Gavrile, măi Gavrile... vin de digiugă boii. CATRINA (Pe pragul uşii}: Degeaba-l chemi, Ioane, 25 că nu vine. 101\ (afară): Da unde-i? CATRI:\'A: A fi la crîşmă ... ION (afară): Bată-l mama lui Dumnezău, beţiv!. .. Ho. .. ha ho... nea, Bălan, na ... 30 VÎ:\TURĂ-ŢARĂ (în parte): Apoi dă!... plăteşte ar­ gaţi ... se E � A IV VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, ION CATRINA (sărutind pe Ion): Bine-ai vinit , bărbate. ION: Bine-am găsit, nevastă ... Iaca şi cumătru Vîn­ tură-Ţară t Da ce vînt te-o mai suflat pe la noi? 35 VÎ:\TURĂ-ŢARĂ: Vîntu cel de iarnă. 451 [452] ION: Ba cel de primăvară, că ne-nveseleşti inima cînd te-arăţi, dragă cumătre. VîNTURĂ-ŢARĂ: De-i aşa, noroc să deie Dumnezău ţ (Bate mîna cu Ion.) Să-ţi fie casa casă şi masa 5 masă. ION: Şi d-ta, cumătre, să-mi fii totdeauna şi-n casă si la masă. Ei!... de mult nu ne-am văzut 1 or fi ani! Pe unde-ai mai fost? ce te-ai mai făcut? 10 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Hei!. .. păcatele mele cele grele! Am fost la Ieşi de m-am giudecat pentru peticul cel de răzăşie... ştii, cel răşluit de vechilu monăs­ tirii greceşti. ION: Ştiu, cel de-alăture cu răzăşia mea. 15 VÎNTURĂ-ŢARĂ: M-am giudecat şăse ani de zile l. .. Am avut a face cu toţi cenuşerii, şi-n cenuşă s-o prifăcut drepturile mele! ION: Ce zici, frate? te-o ras? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ras şi smuls!... Dumnezău să le 20 plătească, c-am agiuns la uşile oamenilor cu ispisoacele-n sîn! ION: Bietu cumătru ! ... Catrino l. .. aleargă de ne adă o ocă de vin, să mai uităm din cele nevoi. CATRINA: Îndată, bărbate. (Lese.) 25 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Unde-o trimeţi? la crîşma din sat? la jidan? .. Nu beu vin cuşăr. ION: Ba, mă ferească Dumnezău L. . o trimet la crîsmusoara mea... colea, lîngă drum. VÎNTURi-ŢARĂ: Nu te ştiam şi crîşmari, cumătre; 30 te-am lăsat teslari ... ION: Mi-am durat şi eu o dugheniţă pe răzăşia mea, ca să-mi vînd vinul -de la pogoanele din deal. VÎNTURĂ-TARĂ: Si nu zice nimică vechilu monăstirii? ION: Kir' Iani? : . cîrneşte el din na�, pentru 'tă cei: 35 mai multi români beu de la mine, în loc să meargă la giupînu Moisi orîndariu, dar n-are ce face ... VÎNTURĂ-ŢARĂ: Cum? ION: D-apoi nu-s slobod eu pe moşIOara mea, fie cît 40 de mică? 452 [453] .. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Mări nu-ti face cruce. CATRINA (aducînd o oca de vin, două pahare şi co­ vrigi): Iaca vinu, bărbate... V-am adus si covrigi. Voie bună de-acu, că eu mă duc să f�c 5 bucate. (Iese.) VÎNTURĂ-ŢARĂ: Uscaţi îs covrigii, cumătră? CATRINA (de pe prag): Uscaţi troscot. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Da dinti ai adus?.. c-ai mei s-o cam' tocit pin giudecătorii. 10 ION: Ha, ha, ha ... tot glumeţ eşti, cumătre. (lnchi­ nînd.) Noroc bun şi veselie! VÎNTURĂ-ŢARĂ: Şi la anu cu bine! (Bea.) Drăguţu moşului, că bun îi! Lunecă pe gît ca şărpele , şj cînd caţi în pahar... tufă. 15 ION: Inc-o duşcă. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ba şi două, în sănătatea gazdelor. Să le meargă trebile cum doresc, tot în belşug şi cu opt boi la giug ! . ION (căzînd pe gînduri): Opt boi! (Oftînd.) îmi aduc 20 aminte c-aveam odinioară opt boi de cei de frunte, ş-acum am rămas numai cu doi. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Mări, nu spune. Boii tăi cei frumoşi o perit? . ION: Ba i-o mîncat de vii giupînu Moisi orîndariu. 25 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Cum asta? 1 . C '? ăta ' Stii iăt . . aN. um .... cu cama a .... y Il, cum a re, ce-I nevoia cînd se leagă de capul omului. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Scaiu dracului." \ ION: Ba cade peatra, de-ţi face ogoru una cu pămîntu : 30 ba vine geru, de-ţi îngheaţă viţa de vie... ba una, ba alta, şi nevoia te pîndeşte ca un hoţ, te paşte ca păcatu ... Cînd vrei să te scapi de ghearele ei, numai ce-ţi. iesă Iuda-nainte cu camăta şi azi îţi .ie o vacă amanet', mîni boii, 35 . poimîni sumanu din .spinare ... ' 'şi tot: astfeli pănă ce. te lasă lipit. pămîntului. ! VÎNTURĂ-ŢARĂ: Apoi: 'cumătre, dacă cunoşti rău, de ce nu fugi de el? 'i . ION: Da, bată-Itrucea! poţi fugi' 'ăac�ai încăput o �o dată pe mîna lui? .. O dată; rnăi frate, numai 453 [454] o sîngură dată m-am împrumutat de la el cu 500 de lei, si de-atunci Iuda m-o sărăcit, m-o încurcat în socoteli, încît nici azi nu m-am putut plăti de tot. Şi, ucigă-I trăsnitu! parcă-i spune diavolu cînd am nevoie mare de parale, că numai cît îl vezi viind, ştii? .. ca vulpea, pe furiş, şi-l auzi zicînd: "Buna dimineaţa, bade Ioane". SCENAV VÎNTURĂ· ŢARĂ, ION, MOISE (viind prin fund) 10 MOISE: Buna dimineata, ba de Ioane. ION:Na! ' VÎNTURĂ-TARĂ: Piei, drace! MOISE: T�-ai întors de la tîrg, bade Ioane? ION: Precum vezi, giupîne- Moisi. 15 MOISE: S-ai adus lemne, bade Ioane? ION: Ba' nu, giupîne, că n-o vrut giupînu Herşcu să-mi . mai deie pe datorie. MOISE: Apoi dă, bade Ioane, să fi plătit mai întîi ... ION: Şi cu ce? .. banii nu se găsesc în drum. 20 MOISE: Să fi vîndut ceva... N-ai vin? n-ai orz? n-aI popuşoi? ION: Lesne-i de zis plăcinte, dar cine cumpără? MOISE: Cine, bade Ioane? .. Ai vei! ... muşterii nu-s? Şi eu cumpăr, dacă vrei ... Cît laşi orzu? 25 ION: Apoi dă l., . Un irmilic mierţa. MOISE: Un irmilic? Ai vei! ... Nu face nici chila un irmilic; satu-i plin de orz, şi toţi ţăranii mă roagă cu 5 lei mierţa. VîNTURĂ-ŢARĂ (în parte): lan auzi, lipitoarea! 30 ION (în parte): Iar o sîmţit Iuda ca am nevoie. MOISE: Cît zici că laşi? ... cu cinci lei şi giumăt'!te? ... Nu pot, zeu, bade Ioane. Dacă vrei doi soroco­ veţi, poftim... că noi sintem prietini... (M erge de deschide sacii.) 35 ION (în parte): Ce să fac? De n-oi avea cu ce să cumpăr lemne pentru ca să mîntui temniţa, subprefectu-i în stare să mă-rnplinească. 454 r II I [455] VÎNTURĂ-ŢARĂ (în parte): Bietu om! se zbate ca musca-n pînza paingănului. MOISE: Aista-i orzu , bade Ioane? .. Prost! ION: Da ce-i lipseşte, giupîne? :5 MOISE: Îi săc şi neghinos... nu face nici trii lei, ZIC zeu. Cîte mierţe ai, bade? ION: Vro zăce. MOISE: Numai atîta? .. Dacă vrei un galbîn pe tot, îl ieu cu vurta, pentru ca să te-ndatoresc. to ION: Un galbîn pe cinci chile? .. doar n-am chelboşît. MOISE: Ei, fie 40 de lei. ION: Ţine-ţi paralele, giupîne, că nu eşti de mine. MOISE: Bani peşîn , să cumperi lemne, bade Ioane. Nu lăsa chilipiriu ... 45 de lei vrei? 15 ION: Ba nu. MOISE: Ei!... ca să -nu facem vorbă multă... zăce merţe cîte 5 lei fac cinzăci de lei, cuvîntu cel de pe urmă; dacă nu primeşti, sluga d-tale. (Se îndreaptă spre uşă.) 20 ION (în parte, cu desperare): Săracu de mine l, .. se duce Iuda şi mă lasă cu nevoia de-a spinare. MOISE (lîngă uşă): Cum ai zis? .. dai cu 50 de lei? .. ION: Fie!... adă banii. MOISE: Douăsprezăce dimerlii la mierţă , scuturate , 25 şi una cu vîrf? ION: Fie! MOISE: Şi sacii pe deasupra, drept adalmaş. ION (în parte): Bată-l crucea! (Tare.) Hai.vmeargă şi sacii! 30 MOISE: �-un pui de curchi, peşkeş, de bună tocmală, ION (rîzînd): Mînca-I-ai fript!... adă paralele. MOISE (luînd pe Ion de mînă): Noroc bun să deie Dumnezeu! şi la anii să facem iar nighistorii împreună ... Iaca banii ... Eu sint cinstit, plătesc 35 peşin. (Numără banii.) Unu, doi, trii... opt gologani... un leu... Bade Ioane, nu vinzi şi vinu din anu ista? ION: Nu. 45;j [456] MOISE: Unu, doi.:. opt gologani ... doi lei ... De ce să nu-l vinzi? .. · eu ţi-oi 'plăti mai bine decît altu. ION: Nu-l vînd, giupine. pentru c-am să-I trec la crisma .5 ,mea cea de la drum: . MOISE: Unu, doi, trii, patru gologani. .. 20 de parale si cu doi lei fac un sorocovăt. Bade Ioane, stii , d-ta că mă păgubeşti tare mult cu crîşma d-taie? Toţi cărăuşii se opresc în drum la dumneta şi pe lq mine mă lasă deoparte. ;' ION: Apoi dă, giupîne... Aşa-s negustoriile... Azi , pagubă, mîni cîştig. MO,J:şlj:: Unu , .doi, trii.: . opt gologani... un leu ... Rade Ioane, ştii d-ta că afară decît orîndariu 1.5 nu poate nime să vîndă băuturi în sat ( ION: O .ştiu.rdar eu mi-am durat dugheană pe pămîntu ,meu,nu pe moşia monăstirească. 'N"0�SE: O s-a vem igiudecată. bade , Ioane .. ION: N-am grijă de asta, giupîne Moisi. 20 MOISE: Trii lei şi giumătate şi cu unu şi giumătate 'nI rac; cinci 'lei ... Bade Ioane, stii una? Hai să ""îritrăm la t;)'cmaIă... Dă-mi' mie în orîndă ,; , 'C'rîşma dumnitale. , . ION: Nu pot, giupîne, c-am durat-o de zăstre pentru 2.5, fiiu-meu, N iţu, MOISE: Nu vrei? ION: Nu. MOISE,:· Să, nu te căieşti, bade Ioane . .ION: Nu-mi purta grija, Moisică dragă. Numără banii 30 mai bine. MOISE: Am numărat arvuna; mai mult ce vrei? ION: Ce arvună? .. Unde-o fost vorba de arvună? Eu am nevoie acu-ndată de bani. .. Numără 50 de lei şi nu mai umbla cu miţa-n sac. ... 3.5 MOISE: Ba nu pot, că n-am mai mult acu. Peste-o săptămînă ţi-oi da tot. . ION: O săptămînă? .. cînd pe mine mă strînge nevoia de gît!... Da du-te dracului, tîrtane, cu banii tăi ... Na-ţi gologanii; bate-ţi-i în obraz ... (li -40 arunci! gologanii în obraz.) 456 r I I I j ,1 [457] MOISE:.- A i vei! ce vra să zică asta, mă rog? Ce strîci tocmala si să mă chiorăsti!. .. · Da ce te socoti tu? Voli�tiroi l' , ION: Ei, apoi, cumătre, n-o cată Iuda cu luminarea? 5 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ba o cată de-un ceas şi n-o găseşte, că te-o domolit nevoia, sărmane Ioane l MOISE (culegînd banii de jos): Unu, trii, opt. .. un leu ... ' Adică nu se putea să ne-nţălegem cu . binele?.. Unu... doi... patru... opt... doi 10 lei ... Dacă era să ni-aştepţi o săptămînă pentru bani, mare lucru ar fi fost?.. îmi plăteai do­ bîndă şi nu mai era vorbă ... se E N A VI Cei denainte, JANDARMUL 15 JANDARMUL (în fund): Unde-i Ion teslariu? ION: Eu ... ce caţi?' JANDARMUL: O vinit subprefectu ... MOISE: Subprefectu o vinit?.. Mă duc să dau jalbă că m-ai bătut în casa d-tale, ca un tălhăroi, .. 20 IoN' (restindu-se la Moise): Du-te naibii, Iudă spur­ cată. MOISE (fugind): Ai vei, ghevalt! VÎNTURĂ-ŢARĂ: Voinicos, da fricos... Fuge pe deal ca pe vale. 25 ION (cătră jandarm): Şi ce mai vrea subprefectu? JANDARMUL: M-o trimes ca să-ţi dau de ştire să-i aduci banii ce eşti' datori giupînului Herşcu pentru lemn... cei 1500 de lei. ION: Dvapoi nu s-o împlinit vadeua. 30 jANDAR14UL: Ba cică s-o împlinit chiar astăzi. ION (în parte): Vai de mine l. .. m-am prăpădit l. .. (Tare.) Bine l., . Mergi înainte că te-agiung. (Jandarmul iese.) VÎNTURĂ-ŢARĂ: Dar asta ce-a mai fi, cumătre? 35 ION (cu desperare}: Ce să fie? păcate l.. . nenorocire! prigonirea soartei! Ascultă. De unde eram om în toată mintea, cu stăricică, fără griji, fără încur- 457 [458] cală, am agiuns de nu ştiu cum să fac ca să scap de ruşine şi de sărăcie!... Într-un an de zile mi-am vîndut şăse boi, din pricina unii petre ce mi-o fărîmat tot, ogoare si vie. Într-o 5 zi, vine prefectu aici şi vesteşte c-are să se zi­ dească case de închisoare pin toate satele ... Ce să-ţi spun, cumătre?.. Dracu să vede m-o sfătuit ca să mă însărcinez eu cu dulgheria tem­ niţii de la noi l, .. Am făcut înscris cu prefectu ... 10 . şi pentru ca să poci începe lucru îndată, am fost silit să ieu lemne de 1500 de lei pe datorie de la giupînu Herşcu. Asta-i toată beleua. VÎNTURĂ-ŢARĂ: De ce nu cei bani de la prefect pentru lucru ce-ai făcut păn-acu? 15 ION: Am cerut, păcatele mele, dar n-o vrut să-mi deie nici măcar o Iiţcaie, subt cuvînt că, după contract, el îi datori să-mi plătească cînd oi mîntui tot lucru... Săracu de mine!... Cnde să găsesc eu acu 1500 de lei?.. îmi vine să 20 m-arunc cu capu-n fîntînă! se E N A vn 25 30 35 458 ION, VÎNTURA- Ţ�RA, G�V RIL (beat) GAVRIL: Nvauzi. mă! Ioane, giupîne Ioane ... ION: Ce vrei, betivule? GAVRIL: Ce vreu. betivule? .. Vreu bani ... bănisorii mei... simbrioara mea, ca s-o beula giupînu Moisachi.. ; ION: Ce simbrie. măi? Nu ţi-ai priimit toată leafa? GAVRIL: Mănînci haram, Ioane, giupîne Ioane ... N-am luat nici o leafă ... Să n-am p�rte de Moisachi de-am văzut para frîntă de cînd te srtijesc! ION: Măi, da nu ţi-am cumpărat suman , opinci, ciu­ bote şi pălărie? ... GAVRIL: Le-am băut de mult ... d-ta să fii sănătos, Ioane, giupîne Ioane. ION: Nu ţi-am plătit biru?._ Toate-aieste la un loc fac mai mult decît leafa ta. [459] .. GAVRIL: Eu nu stiu... Leafa să-mi dai că nu ies din casă făl:ă bani... Am să plătesc lăutari lor la crîsmă si-mi trebuie parale... Deznoadă-ti punga: zgîrcitule. ' 5 Iox: Măi, du-te si te culcă. GAVRIL: lVI-oi cuica dac-oi vra să mă culc ... că doar nu-s robu tău să-mi poronceşti tu. Eu sînt slo­ bod, de capu meu ... De azi nu mai sînt la tine argat. .. te las dracului pomană ... Adă simbria. 10 ION: Măi, cată-ti de drum cît îi cu cinste. GAVRIL (apucînd pe Ion de pept): Dă-mi simbria, hoţule, că mă ţin de tine păn' la moarte. ION (respingîndu-l): în lături, beţivule. GAVRIL (căzînd pe un scaun): Valeu!. .. tălharii!. .. 15 S C E N A VIn cu denainte, jANDARMUL, CATRINA CATRINA: Ce este, vai de mine! ce este? JANDARMUL: Unde-s tălharii? ION: Ia beţivu ista !. .. după ce s-o Îmbătat, vine de-mi 20 face casa de batgiocură. GAVRIL: Valeu ! că m-o ucis hoţu (Plînge) şi vra să-mi mănînce simbrioara mea (Furios.) Dă-mi banii, tălhariule, că te culc la pămînt. (Ridică toporul asupra u« Ion.) 25 CATRINA: Vai de mine! J ANDARMUL (smuncind toporul din mîna lui Gaurii}: Nu da, mă, nebunule. ION: Ai fost martur, Vasile, c-o vrut ticălosu să mă ucidă. .. Rîdică-l şi-l du la închisoare. 30 GAVRIL: Eu la închisoare!. .. care închisoare? .. Să-i fac eu pocinocu, din pricina unui proclet l, .. Nu mă dau odată cu capu l JANDARMUL (apucîndu-l): Nu te clinti, că te toro­ pese, beţivule; hai la temniţă! 35 GAVRIL: La temniţă}. .. Ei! lasă ... Ioane ... că mi-i plăti tu! În loc de simbrie, închisoare! Ei! bă- 459 [460] dico ... lasă, lasă ... meşter îi dracu!. .• (]an­ darmul duce pe Gavril afară.} ION: Ticălosu l (Cade obosit pe ttn scaun.} se E N A IX 5 ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRlNA, lANl IANI: Ma ţe este aiţe? Ţe galazia? CATRINA: Beţivu cel de argat s-o îmbătat. .. IANI: T reţeam pe la porta, intorcîndu-ma de la sub­ prefecto, si am auzito strigînd: "talhari", s-apoi 10 am vazuto un zandarmo duchind pe Gavrilo de guleri; a furato ţeva, leliţa Catrinuţa? CATRINA: Ba nu, kir Iani. IANI: ahi?.. Mi pare bine... ma ţe vedo? mosu Vintura-Ţara? 15 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Eu, grecule, ş-apoi ce? IANI: Ţe? .. mi pare bine... Ai prapadit o proţeso? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Sta-ţi-ar în gît!. .. l-am prăpădit. .. Mai ai de zis ceva? IA�I: ahi ... mi pare bine ... ha, ha, ha! 20 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Hai, cumătră, de-aici, că mă umflă năbădăicile cînd văd parpalecu ista... (I ese prin stînga.) CATRINA: Hai să mănînci ceva, cumătre. IANI: Te duti, lelita Catrinuta? .. ma de te te duti? 25 CATRINA: Apoi dă,' kir Iani, trebuie să-mi cat de oaspe. (Iese.) IANI: Ţe ospe? Un ghiuzo nebuno! SCEN A X ION,IANI 30 ION (cu durere, în parte): O mie cinci sute de lei! unde să-i găsesc? IANI: Bre, Ione, ţe stai pe ghinduri, tristo si obosito? ION: Cum n-oi fi obosit, kir Iani, dacă toate supă­ rările cad deodată pe capu meu! 460 [461] j 10 15 20 25 30 35 IANI: Ha, stiu; mi a spuso subprefecto che a venite se te implinesca pentru 1500 de lei. ION (oftiuâ}: Aşa, aşa! IANI: Sluto la Pruto ! 1500 de lei! soma mare, siman- dikosa! si puno ramasago che n-ai niţi frinta. ION: N-am 1. .. Nu vre nime să m-agiute. IANI: Nime? ION: Nime pe lumea asta! IANI: Moi Ione, ian priveste la mine... Cum ma gasesti? ... fioroso, nemilostivo? .. spune, spune, am obrazi de satana? IO:-J": Ba nu. IANI: Nu sinto hristianos ? sint paghino? spune. ION: Ba ştiu că eşti creştin. IAi'.n: Li-pon, ţe ai ziţe daca te asi imprumuta eu cu atei 1500 de lei? IO:-J" (s�ulîndu-se): Dumneta, kir lani? Aş zice că Dumnezău te-o trimes ca să mă scapi de sărăcie. IA:-J"I: Pre frumoso. Vrei 1500 de lei batuţi? (Scoate punga.) Oriste, poftim. Mai dinioare am vinduto puţintelo grio la prietin a me, la Mustoksiâi , si iata-me-s che vino si te azuto. ION: Dumnezău să-ţi deie înzăcit binele ce-mi faci! IA�I: Amin l. .. ma se fatem un sinetelo; nu de alta, ma fiind che este viaţa, este si morte ... inţelezi? Iox: Cum nu? Ai toată dreptatea. (Scoate din sal­ tarul mesei o coală de hîrtie, căiămări şi condei.) Iaca hîrtie şi cerneală. IANI: Bine; scrie d-ta, cum oi spune eu. IO:-J": Sînt gata, zi. (Scrie.) I:\:-J"I (dt:ctînd): "Eu, zos iscalitu, ma indatoresco a plati infaţisatorului cu aţest sineto ... " ION: De ce să nu pun mai bine numele d-tale? IA�I: Asa e o��ţeiu sineturilor. .. Scrie: "in vade de o luna ... Io»: O lună-i prea puţin, kir Iani, pune două luni. IANI: Doua luni? .. fie si doua luni, cum doresti d-ta. .. Eu sint o hrisiianos si am brisioitia. Ţe ai scriso? 461 [462] ION (cetind): "Mă îndatoresc a plăti înfăţişătoriului cu acest sînet, în vade de două luni ... " IANI: Aksiologo ... (Dicteasă.) Soma de trei mii lei ... ION: Trii mii pentru 1500? 5 IANI: Ţi pare multo, fraţico? ION: Da cum, Doamne iartă-mă L. . aşa dobîndă numai jidanii au obraz să ceară. IANI: Asa? lipon, fie 2500 in loco de 3000, che eu sin to hristianos. 10 ION: Creştin, creştin ... (în parte) ca Moisi. IANI: Ghindeste, fraţico, che subprefect o a venito se te implinesca, se vinda tot, boisorii, carusoru, casuţa. .. ţine stie L. . Iarna se apropie si ai se ramui pe drumuri cu nevasta si copilo ... 15 ION: Taci, taci, că mă oţăreşti ... Iaca scriu. (Scrie.) ,,2500 de lei". IAKI: Ai scriso? pre frumoso... (dictează:) "pentru care bani puno amaneto razasia me din mosi a Haramu", 20 ION: Amanet moşioara mea? IANI: Ma cum? .. horis amaneto? ha, ha, ha ... Unde s-a vazuto imprumuto horis amaneto? ION [sculindu-se}: Nu mă lasă inima, nu pot. IANI: Nu poţi?.. se-ţi fie de bine! Am vruto se te 25 scapo de nacazo; ţi am dato doua luni vadea pentru ca se ai vreme de mintuit lucru inchi­ sorii si se intri in banii ţe ai se iei de la prefec­ tura; ma dota nu vrei? .. pre bine ... Ţi plaţe mai bine ca se-ţi bata doba la porta... Gusto 31) filonikie nu are... Ma inchine; cu plecaţune ... ION (în parte): Să-mi vîndă lucruAle cu doba l. .. (Tare.) Nu te duce... stăi, că scriu cum îi vroi... (Scrie.) Iaca am scris ş-am iscălit. IANI: Aferim! Acum vedo che esti omo ... Se videmo. 35 (Ia sinetul şi-l citeşie.) A paralakto!. .. Poftim banii. Aiţe in punga sint o 1500 de lei. ION: Adă ... Mă duc să plătesc subprefectului. ( Iese.) 462 [463] IANl: Merzi , merzi prosto, budalas l Capo de bou I. .. L-am prinso in capcana, si peste doua luni de zile am se-i vindo mosiora, s-o cumpăr iar eu ... Chit pentru badea Ion, l-oi lua argat la mine, 5 de hatiro Catrinuţei ... care mi plaţe. se E N A XI IANI, CATRINA CATR1NA (întrînd din stînga): Ioane, Ioane, vin de mănîncă. " Iaca!... unde s-o dus? 10 IAN1 (cu blîndeţe): S-a duso la subprefect o ca se pla­ tesca datoria de 1500 de lei. CATR1NA: Da de unde o găsît parale, bietu om? IAN1 (aproPiindu-se): De unde? de la mine, de la prietinu matale, leliţa Catrinuţa. 15 CATR1NA: L-ai agiutat d-ta, kir Iani? Dumnezău să-ţi împlinească toate dorinţile, că mare bine ne-ai făcut!. .. Dă-mi mîna s-osărut. IAN1: Nu la muna, Catrinuţa draga, ma la obrazi, daca vroesti se mi fati feritito. 20 CATR1NA: Fie şi pe obraz, tot îs bătrînă ... (Se apro­ pie de Iani şi-l sărută pe obras.) IAN1 (cuprinzîl1du-i talia cu braţele) : Ba trina? ... Oheske, Catrinuţa draga; esti tinara, esti nurlia., esti hazlia si te iubesco ca pe un garofalo. (Voieşte 25 s-o sărute.] CATRINA: Ce face? mă iubesti? .. (Voind să scape.) Da şăzi binişor încolo: omule, că te-or rîde şi curcanii de te-or videa. IAN1: Lasa se rida curcania, che eu sinto amorezato 30 de dimiata, Catrinuta : ma sfirsesco de amori! (Voieşte iar s-o săruie.} CATRlNA: Iaca nerusinatu l. .. Lasă-mă azi, că tip de răsună satu. ' ' IAN1: Olii, ohi, Catrinuta, nu ţipa Ţi dau ţe vroesti , 35 rochita, bosmachi, zuncuta numai se te dai in dragoste cu mine. ' C.UR1NA (strigînd): Ioane! cumătre l. .. săriţi 1 ( Î 11 scrcază. ) '463 [464] se E N A XII lANI, CATRINA, ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ ION: Ce-mi văzură ochii? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ho! parpalecule l. .. 5 ION (apropiindtt-sefurios de fani): Ce te-ai apucat de făcut în casa mea, grecule? IANI (zîmbind mînzeşte): O saga, fraţico. ION: Şagă cu nevestele oamenilor? (A pucă pe grec de gît şi-l zgîlţie.) Te primesc în casa mea ca 10 pe- un creş tin ... IANI (spăriet): N eski. .. hristianos ... ION: Şi tu te legi boţeşte de nevasta mea? N-ai nimică sfînt pe lume? ... eşti mai rău decît un păgîn! . IANI: Ohi paghinos... Bade Ione, lasa la mine . 15 ION: Te-oi învăţa eu a cerca să necinsteşti nevestele oamenilor, după ce caliceşti bărbaţii. IANI: Ma ţe vrei se mi faţi? ... se ma uţizi? (Se smun­ ceşie şi scapă din mînile ltli Ion.) Panaghia mII! (Aleargă spre uşă şi se întîlneşte cu Vînfttră- Ţarii, 20 care-i aţine calea.} VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ho, ţapule. că mai sînt şi eu pe-aici. IANI: Kirie eleison! sinto prapadito! (Fuge spre fe­ reastă.) VÎNTURĂ-ŢARĂ: Prinde-l, cumătre ... 25 ION: Că nu scapă eL.. (Se aruncă asu-pra lui Iani.} IANI (fugînd împregiurul mesei): lonica... fraţica ... na se harol i ., (V ăzînd fereasta.) A! am sca- pato! (Sare pe [ereastă.) • \ ... VÎl\TURĂ-ŢARĂ: Ha, ha, ha, ha! O sărit ţapu 'pe fe- 30 reastr ă. IANI (afară): Ei! lasa, mozicule, că ţi-oi veni eu de hac. ION (alergînd la [creastă}: Aşteaptă, covrigariule ... IANI (dispărînd): Fevglze satana! 464 [465] S C E N A XIII JOi\", VÎNTURĂ-ŢARA, CATRINA, MARIUCA ]\fĂRIUCA (viind spărietă prin [unâ}: Mamă Catrină, scapă-mă de giupîneasa Ruxanda, că mă cată 5 să mă ucidă-n bătaie. CATRINA: Da unde-ai lăsat pe Niţu? MĂRIUCA: La dugheană ... Mă rog, ascundeţi-mă un­ deva să nu mă găsască. VÎN'fUARĂ- ŢARĂ: N-ai frică, copilo, că te scapă moşu. lO Intră colea-n odaie, păn-a înnopta bine. (Se aude afară vocea Ru xand, i, strigisul : .U'nde-o apucat?" ) MĂRIUCA: Vai de mine! Iat-o l. .. (Fuge în stinga.) VÎNTURĂ-ŢARĂ (Peste puţin): O perit stahia! (C o r tin a c � d e.) 15 ACTUL II Teatrul reprezintă piaţa satului. În fund, zidirea închisorii cu schelele ridicate pănă la acopcrărn înt. O parte din schele se perde între culisele din fund, in stînga. În stînga, casa lui, Ion t cslar ul , cu uşă şi fereastă pe scenă; în dreapta, ci rcirna, 20 lui Moise, cu şopron ce Ir unzar-, şi sul, şopr cn o masă lungi. cu laite. La ridicarea cortinei c iţiva ţărani stau pe laiţe şi Leu. SCENA I ŢARANII, MOISE 25 TĂRANII (strigînd): Moisi!... giupîne Moisi L. . Măi tîrtane! ... MOISE (ieşind din cîrcimă): Ce vreţi voi, ţerani nebuni? UN Ţ.J\RAN: Adă trii sîngepe de rachiu, degrabă. MOISE: Rachiu?.. iar pe datorie? 30 ŢĂRANUL: D-apoi cum? doar ne cunoşti că sîntem de-aici din sat. ,� [466] MOISE: Pe datorie nu pot... La mine astăzi cu bani, mîne fără bani. ŢĂRANUL: lan nu te mai fasoli pentr-o sînge apă de rachiu de cel prifăcut. 5 MOISE: Prifăcut? ŢĂRANUL: O parte rachiu şi două apă amestecată cu f- vitriol. Nu te ştim noi ce poamă eşti? Bine te-o poriclit cine ţi-o zis leuca dracului. MOISE: Aşa?.. Apoi mergeţi la dracu să vă deie la rachiu. ŢĂRANUL: Ei 1 dă, giupîne Moisică , nu te mai bosumfla, c-aşa glumim noi. Adă-ne ceva de băut ca să mai prindem la putere păn-a nu ieşi la culesu popuşoilor. 15 MOISE: Unde-s parale? ŢĂRANUL: Parale, parale... ce, Doamne iartă-mă! Ţi-om da popuşoi drept plată. MOISE: Douăzeci de parale dimerlia, vreţi? ŢĂRANUL: Fie şi 20 de parale, că tot tu, Iudo, ne 20 mănînci toată pînea de pe cîmp. �fOISE : Eu o mănînc şi voi o beţi. (Intră în circimă.) ŢĂRANUL: Ha, ha, ha ... Ne şi rîde, lipitoarea, după ce ne suge. Iaca şi Martin pădurariu ... Martine, Martine l 25 se E N A II ŢĂRANlI, MARTIN (viinddinfund) MARTIN: Bine-am găsit, oameni buni. UN ŢĂRAN: De unde vii, Martine?.. din pădure? �ARTIN: Vin de la bordei să ieu o tîră de rachiu, 30 c-o dat Dumnezău de mi-o făcut nevasta.,astă- noapte pe la cîntători. TĂRANUL: Pe la cîntători? De-a fi băiet , bun cucos a , s-agiungă 1 ' :vrARTIN: Îi băiţel. .. numai atîtica şi-i frumos ca un 35 bujor, drăguţu!. .. Nu fie de diochi. :vrOISE (întră, aducind rachiu): Iaca rachiu ... Beţi şi tăceţi din gură că doarme balabusta. 466 T [467] ŢĂRANUL: Iaca, mă!... doarme cucoana balabusta? Ha, ha, ha! (Chiuie.) }Iă Vasile, mă! găsit-ai boii, mă? MOISE: Taci din gură, ţeranoi nebun ŞI obraznic, 5 butuf. ŢĂRANII' (rîzînd): Hep, hep! MARTIN: Giupîne Moisi, fă bine de-mi umple stecla asta cu rachiu, că mi-i bolnavă nevasta de facere, MOISE: �-apoi ce-mi pasă mie? 10 MARTIN: Da-i bolnavă, giupîne ... MOISE: Cine-o pus-o să facă copii? MARTIN: Dec! da balabusta d-tale cum face pe tot anu cîte-un Leibă? MOISE: Aşa-i place dumisale. Nu-i treaba ta. 15 MARTIN: Vorbă de dacă. Imi dai rachiu azi? MOISE: Ai adus parale? MARTIK: Ba, zău, nu. De-i găsi o para frîntă în toată casa, să mi-o bati în frunte. MOISE: Apoi dar cată-ţi de drum, moi bade. 20 MARTI�: Da-mi moare fimeia, giupîne. MOISE: Moară cît a vra. Nu dau rachiu pe datorie, MARTIN (în parte): Ce l-aş mai cîrpi cu astă bardă! (Tare.) Giupîne Moisi, ţi-oi tăia la iarnă un stînjîn de lemne şi ţi loi căra-n ogradă. 25 MOISE: Aşa?.. dar dacă-i muri păn' la iarnă, eu să rămîn păgubaş? l\IARTIN: Mare lucru o litră de rachiu? MOISE: Prost moldovan L. . Moi prostule, dram cu dram face litră. litră cu litră face ocă , ocă cu ocă 30 face vadră, vadră cu vadră face balercă, balercă cu balercă face antal. .. Ai înţăles? MARTIK: Am înţăles că eşti talpa iadului. Na sumanu din spinare zălog şi-mi dă rachiu. MOISE: Aşa mai vii de-acasă. (Ia sumanul.) Hai cu 35 mine-n dugheană. (Trece pe lîngă ţărani.) ŢĂRANUL: lan vezi Iuda cum 1-0 dizbrăcat pe bietu român tocmai cînd s-apropie iarna! Degera-ţi-ar inima cea de litfă! MOISE: Ba ţie, ţeranoi nebun. (Intră C1t Martin în 40 circimă.) 4liT .� [468] I se E N A III ŢĂRANII, VÎNTURĂ-ŢARĂ (ieşind din casa lui Ien), ION (Pe pragul uşii) VÎ:\TURĂ-ŢARĂ: Crede-mă pe mine, cumătre, că-s mai 5 bătrîn, mai păţit. Nu te-apuca de lucru azi că-i zi de sărbătoare şi-i păcat. ION: Te cred, cumătre, d-apoi ce să mă fac? Nevoia mă sileşte. De n-oi mîntui tot pănă-n două luni, ca să-mi priimesc plata de la prefectură, cum 10 m-oi cfitui de datoria lui kir Iani? El îi în stare să-mi vîndă mosioara. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ai dreptate să te temi de caţaon; dar tot ar fi bine, socot, să te laşi pe azi de lucru. Iox: Ba nu ... o zi pentru mine-i mult. Aştept numai 15, să-mi gătească Catrina de mîncat şi să-mi ascut uneltele, şi merg îndată să m-apuc de şindilit închisoarea. Să ne videm sănătoşi. cumătre. (Inchide uşa.) , VÎNTURĂ-ŢARĂ (singur, pe gînduri): Nu ştiu ce am 20 de astă-noapte, că nu-s Iiniştit .. . O cîntat o cucuveică pe casa lui Ion... şi asta mă îngri­ jeşte. .. parcă nu-i a bine. UN ŢĂRAN: Moş Vîntură-Ţară ... VÎNTURĂ-ŢARĂ: Cine mă cheamă? 25 TĂRANUL: Nu vii să cinstesti cu noi un pahar de , rachiu? ' VÎNTURĂ-ŢARĂ: Cum nu, feţii mei? Vorba ceea: La voie bună, românii s-adună. (Se apropie de ţăranc.) .30 ŢĂRANUL: Da de ce n-o vinit cu d-ta şi badea Ion? VÎNTURĂ-TARĂ: El are treabă si nu-i dă inima să beie. ŢĂRANUL:' Bietu om l. .. de cind s-o � prins cu "lucru temniţii, ard-o focu t. .. i s-o pricăjit norocu; îi tot posomorît şi pare că fuge de oameni. 35 VÎNTURĂ-ŢAR.:{: A fi avînd şi el grijile lui, sărmanu I ŢĂRANUL: Apoi dă, moşule, s-o cuvinit tocmai el să puie mîna la zidirea unii temniţi, în care Dum­ nezău ştie cîţi români au să pătimească? 468 [469] -- VÎNTUI�Ă- T ARĂ: Că se căieste si el amar, sărmanu ! dar ce să facă? îi legat. ' ŢĂRANUL (arătînd casa de închisoare): Poftim bat­ giocură pe satu nostru l.. . lan priveşte cum se 5 uită dihania la noi ... parc-ar vra să ne-nghită ... VÎNTURĂ-ŢARĂ: Cică-n toate satele o să se rîdice bizunii ca asta. ŢĂRA�UL: Aşa! ca şi cînd ţara Moldovii ar fi o ţară de tălhari şi de ucigaşi!... Ia! batgiocură, mo- 10 şule ... Poftim un pahar de rachiu, să ni se mai schimbe gîndurile. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Mulţămim... Noroc bun! si să vă scape Dumnezău de posesor ca kir lant ŢĂRAKII: Amin! (Beu.) 15 se E K A IY Cei denainte, MARTIN (iese din circimă [ărâ suman ) MARTIN (oţerindu-se): Valeu1... că răcoare mi-i ... Iuda spurcată!. .. Nici că s-o îndurat să-mi lase sumanu. 20 UK ŢĂRAN (dînd lui Martin un. pahar de rachiu): N'a, măi frate Martine, trage astă duşcă ca să te-ncălzesti. MARTIX (btnd.): Mulţămescu-ţi , frate, Să deie Dum­ nezău să n-ai niciodată nevoie de jîdan. 25 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Nici de kir Iani . Martine ! MARTIl\: A ud? VÎNTURĂ-ŢARĂ: lan vin' deoparte să-ţi spun o vorbă. MARTIN: Iată că vin. (Se duc amindci deoparte.} 30 VÎNTURĂ-ŢARĂ (încet): Ce face Măriuca? MARTIN: Şăde ascunsă în bordeiu meu de astă-noapte, de cînd ai adus-o. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Vezi să il-O afle cineva, MARTIN: N-ai nici o grijă ... Cine-a s-o eate pin fundu 35 pădurii? 409 [470] SCENAV Cei denainte, 1.;11\11 (vine din [unâ furios, cu un bici îlllllină) IANI: Unde sinto mozitii? la chirtma? U� ŢĂRAN: Vine grecu, măi; am' păţit-o! 5 IANI: Ţe faţeţi aiţe, talhari? La bauto de dimineţa, si papusoi a mea ramune neculeso pe chimpo. .. ha? Kakohrononaki, capo de bou 1. .. VÎNTURĂ-ŢARĂ (în parte): Ia auzi ţapu cum batgio­ coreste românii în tara lor! 10 IANI: La Îucro, moziţi 1..'. la boeresco acu indata pana ţe nu ma aprindo ca un zaratico. VÎNTURĂ-TARĂ: Dacă azi îi sărbătoare, kir Iani, si nu �e lucrează... ' IANI: Ţine a chircnito? 15 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Eu, Vîntură-Ţară. IANI: Dimiata? un ghiuzi? Nu vorbesco cu tine ... Pornit-ati azi la culeso, teranoi? .. Va utido in batai� ... la falanga. ' , VÎNTURĂ-ŢARĂ: Pune-ţi pofta-n cui despre bătaie, cîr- 20 jaliule, că s-o rîdicat bătaia. IANI: K irzali! ... VÎNTURĂ-ŢARĂ: S-o rîdicat. .. Şterge-te pe bot de-acu. IANI: S-a ridicat o bataia 1. .. si ţe s-a puso in loco? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ha, ha, ha, mare poznaş îi! 25 ŢĂRANII: Ha, ha, ha! IANI (furios): Ride la obraz a mea, niste ţeranoi 1. .. bre! epanastasis! :., revoluţia 1... s-a burzu­ luito prosti! ŢĂRANII (cu hohot): Ha, ha, ha! 30 SCENA vr Cei denainte, MOISE �10ISE: Moi, tăceti că doarme balabusta. lANI: Ţe balabust�? Nu vezi, Moisaki, che s-a rasvra­ tito moziţi? .. Rido de poronca a me. Panaghia 35 mut ma duco s-aduco pistoalele si iartaganu, se ve inveţo eu a faţe ho, ho, ho, la iPokimen a me. 470 / [471] ) r VÎNTUR.�-ŢARĂ: Mări nu vă mai potriviţi, oamini buni, că numai lauda-i de capu lui. El îi voinic de cei care întră în doi ca-Il doisprezăce, şi nu-l scot nic� 24... Vine pe uşă. furios. şi .sare }'le fereastră .5 rusinos. ŢĂRANII': Ha, ha, ha ... IANI (în parte): M-a lovito la fesi. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Măi ! dacă n-aveţi cap voi nict 111 zi de sărbătoare să beţi cu linişte un pahar de rachiu 10 de la jidan, hai copii la crîşma lui Ion teslariu să bem vin creştinesc şi curat. ŢĂRANII [sculindu-se}: Hai, hai! MOISE: Ce este, mă rog? .. la badea Ion?.. (Voind să oprească ţăranii.) Nu se poate, mă rog. Voi 1." sinteţi datori să beţi numai de la dugheana mea. ŢĂRANII (împingînd�t-l): Du-te dracului, Iudă ... (Vîntură- Ţară iese cu ţăranii prin fund.} SCE N A VII IA JVI, MOISE 20 IANI (turbat): Bre! mi vine parohsismos la crieri � MOISE (furios): A! ghirai şvarţ!... Mi se zburlesc perciunii. IANI: Asta-i revoluţia!. . . epanasiasis /;. . sfirsito lumii! 25 MOISE: Blăstămatu cel de bade Ion îmi smoneşte toţi muşteriii !. .. am să mă calicesc din pricina lui! Nu pot mai mult să ţin' orînda ... Cucoane kir lani ... IANI: Ţe vrei si tu? 30 MOISE: Poftim, mă rog, de-ţi găseşte alt orîndari, că eu nu mai sint. IANI: Skasmos! ... Na si alta belea!. .. De ţe . vrei se mi lasi? MOISE: Pentru că mofluzu de bade Ion îmi strică 35 neghiţitoria. 471 ,� [472] L".':-;I: Teslaris? MOISE: Bade Ion, care sede cole în fată cu mine. IANI (întorcîndu-se şi privind casa, ;ice în parte): Ghidi, mozico obraznico l, .. Am zurato se me .5 rasplatesco odata si bine ... 1fOISE: Poftim, mă rog, să ne răfuim socotelile ... IANI (muşcîndu-şi musteţile}: Zupine Moisi ... �IOISE: Ha? IANI: Ion teslaris e dusman a me si a dimitali! 10 . ::\IOISE: Duşman de moarte. IANI: El ti caliţesti pe dimiata , si pe mine a vruto se mi ripesca zilele. �IOISE :Ce spui, mă rog? IANI:EI are ghindo reu pentru .noi doi. 15 1foISE (cu spaimă): Yuăs? Ce? IANI (apucînd de mînă pe Moise): Lipo1t ţe mai astep­ tăm ? MOISE (buimăcit): Ha? IANI: Dechit se perimo noi, mai bine el. .. Nu-i asa? 20 MOISE (fără a înţelege): Aşa, aşa ... IANI: Vra se zica ne-am inteleso? MOISE: Cum? ' IANI: Taţi L .. Ţine vine? se EN A vru 25 lA NI, MOISE, GAVRIL (legat), JANDARMUL GAVRIL.: Unde mă mai duci acu? Nu-i destul că m-ati ţinut închis toată' noaptea? ' JANDARMUL: Te duc, după poroncă, să-ţi găsesc un chezes. 30 GAVRIL: U� chezeş? ca pentru cei dtn ocnă? .. Nu merg. ,. JANDARMUL (împingîndu-l): Fă-nainte şi nu mai lungi vorba. GAVRIL (furios): Şi toate-aieste pentru ticălosu cel de 35 Ion teslariu ! ... (In parte.) Helbet! IANI (în parte): Ion teslaris 1. .. Si el e dusman lui Ion teslaris? .. aksiologol (Tare.) Zandarmi l 472 [473] ] ANDARl\IUL: Ce poronceşti? IANI: Ma unde-l duţi pe bietu Gavrilasi? ]ANDARMUL: Cat un român care să deie chezeşie pentru dînsu . .5 IANI: Chezesie ieu dau, che îl 'cunosco; e omo bun; harnic�si cu frica lui Dimiezeo. ]ANDARMUL: Dacă-i aşa.Tl las pe chezeşia d-tale. (Dez­ leagă braţele lui Gavril.) IANI: Lasa, lasa. " 10 ]ANDARMUL (lui Gavril): Alergi sănătos, şi de-acu fii cuminte. IANI: Zandarmi ... ]ANDARMUL: Aud! �,' IANI: Subprefecto tot aiţe-i? 15 ]ANDARMUL:Aici. . IANI: .Se spui la dimialui c-am se me zaluiesco de ţerani che s-aburzuluito. ]ANDARMUL: Bine. (Iese.) ;'. se E � A "IX 20 25 30 35 ,JfOISE, IANI, GAVRIL IA�I (în parte): Este o vorba prosta: Che la beţivo si draco iese cu oca inainte. (Arătînd pe Gavril.) Am gasito chipo se me rasbuno de ba de Ion ... (Lui Gavril.) Gavrilaso ... ma ţe ai paţito , draga me? GAVRIL: Ce să păţesc, cucoane? .. M-o închis hotu cel de teslari. ' , IANI: Te-a închiso el I. �. pe dimiata? More, cum se pote? Si pentru ţe, kaimene ? GAVRIL: Pentru că i-arn cerut simbria mea. IANI: Lipon, in loca se-ţi deie dreptu dimitale, te-a puso la duba? Bre! ţe katergaria! Auzi, zupine Moisaki, i-a muncato simbria de haram. Ma el nu-i omo, -îi lupo ... Ţe ziti , zupine Moisaki? .. Nu-i asa? }IOISE (răsărind): Ha? IANI: Teslaris e Iupo, nu-i omo paminteano. 473 [474] MorSE (Pe gînduri): Dar, dar, lup pămintean. lANI (căinînd pe Gavril): Sermano bieto Gavrilasi t. ... N-ai muncato nici bauto nimic de ieri dimineta ? GAVRIL (oftînd): Nu, nu, păcatele mele! ' 5 lANI: Moisaki, ai auzito che n-a bauto nimica crestinu? Ada degraba zumatate de oca de rachio ... Eu. platesco. GAVRIL: Dumneta? .. Bogdaprosti, MOISE (cu distracţie): Adă parale. 10 lANI: Ţe ziţi? MOISE: Ba nu, nu ... te-oi scădea la cîştiu ... O ocă şi giumătate? lANI: Ohi, zumatate numai acu de o data, si, dacă a mai trebui, om mai ţere. 15 [Moise întră în circimă.] GAVRIL [aşezindu-se în capătul mesei despre public): Aşa stăpîn să-mi fi dat Dumnezău, iar nu ca Ion; lovi-I-ar trăsnitu ! . lANI (în parte): More Iani, se te vedo; acu trebuie 20 mestesugo si iskitJzarliki. (M( ise aduce rachiul.) MOISE: Ţine, bade Gavrile, bea sănătos. lAl\I: Be. be, Gavrilasi, se mai uiti necazu te l-ai traso de la teslaris. " 25 GAVRIL (bînd): Să-I uit?.. ba cît oi trăi nu l-oi. uita!. ' lANI: Aferim! asa mi plaţe omo ... cu inima, nu buda­ las fara filotimia , care maninca batzocora, ma­ ninca bataie si tate. (Turttînd 11fi Gavril.) Nu-i 30 asa, Moisaki? MOISE: Bade Gavril îi voinicos. . GAVRIL (bînd): Lasă! i-oi arăta eu cine sînt! Pentru că-s sărac, un biet om din lume .. fără căpătăi ... să-şi bată gioc de mine un mişel ca Ion? .('f. Da 35 ce-i el? lANI (turnind iar): Asta ziţem si noi, ţe-i el? .. boieri nu-i ... Un ticaloso mofluzo care maninca sim­ briile oamenilor. GAVRIL: Că n-a duce-o-n rai, n-ai frică. 40 IANI: Ţe rai?.. ma el este bun de trimis in iado. 474 I J ! .L [475] 5 20 25 30 35 GAVRIL [ameţindu-se}: În iad?.. da! acolo a să meargă. .. şi asta nu tîrziu. IANI (în parte): Searneţeşte l minunato l MorSE (în parte): In iad? .. ai vei! (Se oţereşte.) IANI: Ma spune-mi, Gavrilaki, chita leafa aveai la teslaris? GAVRIL: 60 de lei pe an ş-o păreche de opinci. IANI: Numai atita, un flecheo ca dimiata? .. auzi, Moisaki? MOISE: Pentru nimic. IANI: Ma asta-i o talharie de ţele gogonate! Ln VOl­ nico ca dimiata plateste o mia de lei pe ano ... nu-i asa, Moisaki? MorSE: Nu-i mult nici două mii, zic zeu! lAN 1 : Nici trii mii. GAVRIL: Trii mii; da unde să-i găsesc? IANI: Unde? la muna dimitale. GAVRIL [căutindu-şi mîna): Mîna-i goală. IANI: Neski , ma lucru de la dinsa faţe o suta de galbini. GAVRIL: Face dar, că eu am lucrat mai toată dulgheria temniţii şi Ion o luat plata. IANI: Vezi, Gavrilaki, sermane? .. tot Ion l. .. D-ta te ostenesti. asuzi, lucrezi de dimineţa pana in sera si badea Ion inghite paraluţia. GAVRIL (aprinzîndu-se): Asta dreptate-i? IANI (la urechea lui Gavril): Vezi che din priţina lui nu poţi trai? GAVRIL: Din pricina tălhariului celuia. IANI: Che daca n-ar fi Ion, dimiata, Gavriluta, ai ramunea singur stoler aite in sato, si atunti dimiata ai avea tot lucru, 'si a satenilor si a sta­ punirii, si ai castiga paraluţi multe... � u-i asa, Moisaki? MOISE (oţerindu-se): Aşa cred şi eu. GAVRIL (frecîndu-şi ochii): Bine zici, cucoane kir lani. Ori el, ori eu 1. .. amîndoi nu putem fi la un loc ... IANI: Doua sabie la un teca nu incape ... 475 [476] 5 10 15 20 25 30 35 476 GAVRIL (răPit de patimă): Dar!. .. cu chipu ista îmi răzbun si-mi rămîne tot lucru din sat. .. Hai ... MOISE: Unde: mă rog? GAVRIL (ameţit şi încruntat): Mă duc să desprind cîteva scînduri de sus de pe schele ... si cînd s-a sui el la lucru ş-a pune pici�ru... ' MOISE (spăriet): A cădea ş-a muri? .. Ai vei! ... Nu face ... IANI (încet): Tati, Moisaki, che astfel castiga orinda dimitale. MOISE (căzînd pe laiţă): Mein cout meiu Goti! GAVRIL {ciătinîndu-se pe picioare): Parcă-mi iesă foc din ochi... Ha, ha, bade Ioane, rnă-nchizi pe mine în temnită?.. temniţa a să-ti mănînce capu... (Se îtidreaptă spre inchisoare, se suie răpide pe schele şi întră în culise.) IAKI: Aferim! ... treaba merze de minune. (lşi freacă mînile cu mulţămire.) MOISE (tremurînd): M ein Goti! mein Gottl . .. dacă s-a afla, am murit! IANI: M.a nu te teme, Moisaki. Nu vezi che Gavrilo ebat? Acu faţe pozna, si chindo s-a trezi, a uitato ... Ţe vedo? teslaris? SCENA X IA NI, MOISE (sub şopron), ION, CATRINA (ieşind din casa lor) ION: Geaba te mai rogi, Catrino ... trebuie să mă duc la lucru numaidecît, ca să nu-mi perd ziua. CATRIKA: Ascultă-mă şi pe mine, bărbate; lasă-te pe mîni, că nu stiu ce-mi vesteste inima a rău. ION: Da nu fi copilă, Catrino; că doar nu merg peste lume; mă duccole lîngă casă. , . ,. CATRINA: Bărbate ... te rog ... nu te duce, că iaca ... îmi spune sufletu să nu te las. ION: Ei! apoi mă superi. Du-te-n icasă şi-ţi cată de gospodărie. CATRINA: Bine, bărbate; fă cum îi vrea. (lşi şterge ochii.) [477] 1. l j 10 ION: Adică, dacă-i parte femeiască, tot copiL.. (Se apropie de Catrina.) Vin să te sărut, Catrino, că astfeli mi-a fi ziua cu noroc. [Catrina îl îmbrăţişează plîngÎnd.) MOISE: Vezi, vezi, cucoane kir Iani? IANI: Vedo, si me temo che l-a gasi pe Gavrilo stricînd schelea. ION: Hai, întoarce-te de-acu-n casă, Catrino , ş-alungă cele gînduri posomorîte. (Se îndreaptă spre schele. Catrina întră în casă.} . :MOISE: Iaca ... se duce la moarte: .. Nu pot să-I las. (Voieşte să strige pe Ion; 1 ani îi astupă gura.) IA�I: Nu faţe pozna, Iuda. (11 împinge în circimă.] S CEN A XI 15 lA NI, MOISE, ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, NIŢU, MAR­ TIN, ŢĂRANI, JANDARMUL (vin din dreapta) ŢĂRANII: Ne cheamă subprefectu? .. pentru ce? JA�DAR.l\1UL: Adunati-vă cole în piaţă că vine si el îndată.' , , 20 ION (cătră Niţu): Da de unde vin oaminii, Niţule P NIŢu: De la noi, tătucă. O vinit jandarmu să-i cheme aici din partea subprefect ului. ION: Oare ce să fie? VÎNTUR . .\-ŢARĂ: A fi giudecata cu grecu care cere să 25 rupă oaminii popuşoii fără pănuşi, ca să rămiie pănuşile pe strujeni ... IA�I: �ma cum, mozicule? .. să mi faţi risipa de panusi? S CEi\' A XII 30 Cei dcuainte, S[;BPREFECTUL ŢĂRANII: Iaca şi subprefectu. (Îşi scot pălăriile.) SUBPREFECTUL: Oameni buni! v-am adunat pentru ca să vă fac cunoscut că în sat la Măcieni o murit 477 [478] 5 10 15 26 25 30 35 40 478 un om văduvoi, anume Toader Sălceanu, la care s-o găsît stare, o răzăşie cu livadă, zăce boi, 50 de oi şi 300 de galbini îngropaţi sub vatră. L-aţi cunoscut d-voastră, oameni buni? VîXTURĂ-ŢARĂ: Eu l-am cunoscut; era om de omenie şi gospodar bun. SUBPREFECTUL: El o lăsat cu limbă de moarte toată averea lui unei fete care s-o perdut din sat de la Măcieni, la vrîsta de 5 ani, şi pe care el n-o mai putut-o găsi pări' ce-o murit. Acea copilă trebuie să fie acum de vro 15 ani, cu ochii albaştri, cu păru castaniu si se numeste Măriuca ... Nu cumva aţi văzut-o undeva, oameni buni? IAXI (în parte): Mariuca bogata! �IŢu: Măriuca?.. Ba este o fată întocmai care slu- jeşte în casă la kir Iani, posesorul. SUBPREFECTUL (cătră fani): Aşa-i, kir Iani? IAl\I: A fosto, ma a fuzito asta nopte ... NIŢu: O fugit! ION (încet, lui Niţ«): N-ai grijă, băiete, că-i în loc sigur. NIŢu: Unde, tată? ION: Taci. (În timpul acestei scene, Gavril se ccboară pe schelea din dos, ce este ascunsă in culise, se furişează pe după ţărani şi se a proţ ie de fani.) GAVRIL (încet, lui fani): Gata ... am desprins scîn- durile . IANI: Bine . SUBPREFECTUL: Şi nu ştii, kir Iani, pentru ce-o fugit Măriuca din casa d-tale? IANI: Nu stiu, che eu nu pazesco fetele. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ba să-ţi spun eu de cs : pentru că biata copilă era gazda bătăilor, pentru �ă slujea degeaba, pentru că n-avea nici măcar o rochiţă de îmbrăcat şi pentru că murea de foame în casa d-sale ... IAl\I: Mintuni. VbTURĂ-TARĂ: Asa este, cumătre Ioane? IOl\: Aşa; o ştie tot satu. IAl\I: Mintun i , blastamaţilor. [479] SUBPREFECTUL: Ei! destul, nu batgiocori oamenii. Bade Ioane, am primit poroncă de la prefectură ca să te înlesnesc cu vro două mii de lei. Să vii mîni la subprefectură . .5 ION: Slavă Domnului c-am scăpat de grec! IA NI (furios): Skasmos! SUBPREFECTUL: Dar cînd mîntui lucru, bade Ioane? 10;-.1: Cît mai degrabă, domnule subprefect... Ah! mi-o mai crescut inima L. . Oi să lucrez zi şi 10 noapte; ş-aşa mă şi sui pe schele acu-ridată. SUBPREFECTUL: Da nu-i cea grabă... Lasă, că azi îi sărbătoare. ION: Ba nu; stăpînirea-mi plăteşte, trebuie să lucrez. (Se îndreaptă spre schele.) 15 IANI (în parte): Merzi, merzi ... ION (suindu-se pe schele): Cumătre! VÎNTURĂ-ŢARĂ: Aud. ION (rîzînd): Îşi pusese ochiu grecu pe răzăşia mea ... spune-i să se spele pe dinţi. 20 TĂRANII: Ha, ha, ha.:. IANI (în parte): Pola kala, bine ... Om videa nOI acus tine a ride. ION (�oseşte în capătul schelei}: N itule ! �IŢU: Aud, tată. 25 ION: Du-te de sărută pe mă-ta ş-o roagă să-ţi spuie unde se găseşte căprioara. (Niţu aleargă tn casă.) IA;-.1I (în parte): Capriora? ION (începe a păşi pe partea schelei ascunsă în culise 30 şi cîntă): Frunză verde de dudău Scăpat-am de ceasul rău. (Se aude dec dată o mare prăbuşire de lemne Între culise şi vecea lui 1 cn strigind : "Valcu! ni-am ucis! ... ") 35 TOŢI (spăimîntaţi): S-o prăbuşit şchelea l. .. (Aleargă în cuiise.) IA;-.1I (în parte): Natosl ... a facuto tumba. GAVRIL {cu mulţămire): A!. .. mi-am răzbunat! (Bea rachiu cu lăcomie.) 479 [480] se E K A XIII Cei denaisite, filOISE MOISE (galben şi spăriet iese din cîrcimă): Ce este? IANI: S-a prabusito schelea. 5 MOISE: Mein Gott! ... ş-o murit? IANI: Asa credo ... MOISE: Vei, vei, vei, vei! (Tremură.) (Se aud in culise cuuintele : "O murit, sărrnann /" ) se E N A XI\" 10 Cei denainie, 1011" (adus pe braţe de cătră ţărani ), CAT RI.\A, NIŢU ŢARANII: Sărmanu Ion l, .. sărrnanu om! ... Ce păcat! VÎ�TURĂ-ŢARĂ: Să-I ducem acasă că poate-a scăpa ... (Se îndreaptă spre uşa casei lui Ion.) 15 CATRINA (ieşind): Ce este? .. Bărbatu-meu!. .. (Oamenii aşează pe Icn lîngă prag, Catrina şi Niiu. îngwuuche lîngă a.) CATRINA (CU des perare}: Bărbatu-meu l, �. O murit! nu se poate una ca asta ... Ioane ... Ioane ... des- 20 chide-ti ochii, grăieste, că nebunesc! NIŢU: Tată: tată! ' C.URINA: Bine-mi spunea inima... (Plîngînd.) Ioane, nu muri ... Fie-ţi milă de mine ... Ioane ... ION (deşteptîndu-se): Cine mă cheamă? .. 25 TOTI: Trăieşte. trăieste l. .. Iox: Ce-am' pătit? .: Se învîrteste lumea cu mine ... Unde-s? ' , CATRINA: Lîngă nevasta ta, Ioane. lUită-te la- mine, nu mă cunoşti? 30 Iox: Catrina ... Niţu ... Cumătru ... Valeu! ... nu mă lăsa ţi ! mor 1. .. mor!... (Cade mort.) CATRINA (tresare drept în picioare, CIt ochii rătăciţi): Mort l. .. O murit! Ah! (Leşin ă în braţele lui Niţu} 430 -n II' � I I ! '� ) [481] ,Ii' , .1 II' , � I 5 (In toată scena aceasta, lani se uită cu ochii ţintiţi la Ion, lăsînd a se ceti mulţămirea pe faţa lui. Gavril, bat, tresare li rămîne încremenit cînd aude pe Cat rina zicînd: "O murit l" iar M cise, tremurînd şi bătîndu-se cu pumnul în pept, se furi­ şează pe lîngă păretele circimei şi se aruncă spăriet tnlntra.} (C o r tin a cad e.) ACTUL III / ! .� Teatrul repre7.intă o pădure; în fund, o cărare ce suie la deal; în dreapta, altă cărare pintre copaci; în stînga, bordeiul lui 10 Mar-tin pădurar ul, şi pe planul 1 se află o rădăcină de arbore. SCENA 1 GAVRIL (cu haine rupte şi cu o păLărie pe ochi, vine pe cărarea din fund): Valeu I, .. valeu l. .. de-abia mă ţin picioarele!. .. N-am mîncat nici o fără- 15 mică de două zile .. , (1 şi scoate traista şi se pune pe rădăcină.} Să mă mai odihnesc puţin ... Valeu! (Priveşte împregiurul lui.) Iaca pădurea de pe moşia Haramu ... Iaca bordeiu lui Martin pădu­ rariu l. .. M-aş duce să cer o bucată de mămă- 20 ligă ... dar mă tem. De cînd, acu şăse luni, o căzut de pe şchele bietu Ion teslariu ... mă spariiu şi de umbra mea... Parcă-l tot văd pe Ion după mine. .. (Oţerindu-se, îşi face cruce.) Doamne! Doamne! fă-ţi milă de mine şi mă iartă ... (Se 25 scoul ă.} Aşa-i păcatu cînd se leagă de om l. .. M-am potrivit grecului şi jidanului, ş-am făcut moarte de om l, .. Bată-i urgia lui Dumnezău! cum m-o împins în prăpastie, ş-apoi, pentru ca să se disfacă de mine, mi-o spus că subprefectu 30 ar fi avînd prepusuri asupra mea ... Am fugit, după sfatu lor, diparte de sat, tocmai la Galaţi, pentru ca să mi se peardă urma. Iani şi Moisi îmi dasără făgăduinţă că mi-or trimete acolo bani 481 [482] de cheltuială ca să trec Dunărea... Aşa!... lor le-o fost să mă vadă dus de lîngă ei şi m-o lăsat muritori de foame păn-acu. .. Hoţii dracului!. .. dar i-oi pune eu la cale!. .. M-am întors înadins 5 de la Galaţi pentru ca să le vîr în suflet o groază de care-or pomeni ei multă vreme ... Ce s-aude? (Se ascunde după arbori.) SCENA II GAVRIL, MĂRIUCA 10 MĂRIUCA (cîntînd) Cine-a zice Niţu vine Da-i-aş tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit 15 Da-i-aş ce n-arn jur uit, (intră pe cărarea din dreapta, aducînd UIt paner cu prcvizii.) Biata mama Catrina I, .. i-am dus de mîncat si n-o vrut să ieie nimic în gură; şede sărmana î;" ţintirim şi se boceşte la mormîntu bărbatu-său! 20 GAVRIL (în parte): Ce văd? .. Măriuca! ... oare nu s-ar îndura să-mi deie ceva de mîncat? MĂRIUCA (în parte): Azi sînt şăse luni de cînd o murit badea Ion! GAVRIL (aproPiindu-se): Copilă, dragă copilă ... 25 MĂRIUCA (tresărind): Ce-i? GAVRIL (cu voce slabă): Fă-ţi milă şi pomană de-mi aruncă o bucată de mălai, că-s un biet sărac şi n-arn pus nimică la inimă de două zile. MĂRIUCA: Sărmanu bietu om!... (Dindu-i panerul.) 30 Na, bade; iaca mălai, şi ouă, ş-o bucată de carne, s-o steclă de vin; ie tot. GAVRiL: Tot! îmi dai tot? (Ia proviziile cu lăcomie şi le pune în traistă.) Bogdaproste, bogdaproste! Dumnezău să-ţi umple cîmpii cu roadă şi calea 35 cu flori. MĂRIUCA: Şi d-tale, bade. 482 [483] r GAVRIL: Şi mie!. .. O! de te-ar auzi Cel-de-Sus; dar nu se poate, săracu de mine! (In parte.) Nu vrea Ion. (Tare.) Rămîi sănătoasă, copilă. (Iese prin dreapta, în parte.) Merg să m-ascund în pădure. 5 MĂRIUCA (cu milă): Bietu om! Cine ştie ce păcat 1-0 fi agiuns de-o rămas cerşitori ! (Stă pe gînduri.) S C E N A III MĂRIUCA. NIŢU (arătîndu-se la cclţul bcrdeiului ) N IŢU: Măriuco l 10 MĂRIUCA (întorcîndu-se veselă): Niţu!... Cît te-am aşteptat [ De ce n-ai vinit să mă vezi tocmai de-alal taieri ? NIŢu (trist): N-am putut, Măriuco. MĂRIUCA: N-ai putut?.. da înainte cum puteai să 15 vii de trii-patru ori pe zi? Nu ştii tu că afară de tine n-am pe nime-n lume? NIŢu (cu dragoste): Dragă Măriucă l. .. de ştiu ceva, ştiu atîta că mi-aş da viaţa pentru tine, că m-aş prinde să-ţi fiu rob. 20 MĂRIUCA (zîmbind): Rob?.. lan spune, Niţule ... dacă mi-ai fi bărbat tot astfeli ai gîndi? NIŢu: Eu? bărbatu tău, Măriuco? (Cade pe gînduri.) MĂRIUCA (observîndu-l): Da ce ai, Niţule? Parcă nu eşti în apele tale ... Ai ceva şi te tăinuieşti de 25 mine. NIŢu (după o scurtă tăcere): Ei!... să-ţi vorbesc drept, Măriuco. Nu pot să mă mai căsătoresc cu tine ... Asta mă omoară [ MĂRIUCA (îngrijită): Nu? .. şi de ce? Ce ţi-am greşit? 30 NIŢu: Pentru că ... tu eşti bogată şi eu sînt sărac ... Kir Iani ne-o calicit de ne-o lăsat pe mama şi pe mine lipiţi pămîntului. în ziua cînd o murit tata, subprefectu o luat tot din casă; căci tata avea datorii, şi astăzi se vinde la subprefectură 35 toată starea noastră ... Are să-ncapă biata moşi­ oara noastră pe mîna posesorului şi noi o s-agiun­ gem pe la uşile oamenilor ... Giudecă tu sîngură. Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri 483 [484] de căsătorie ... A zice lumea că m-am uitat la banii tăi pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia. MĂRIUCA: Asta te munceşte, Niţule? .. Apoi, fii liniş­ tit; averea voastră n-a întra niciodată în ghearăle 5 lui kir Iani, NIŢu: Cum? MĂRIUCA: îi videa ... Aşteaptă să vie moş Vîntură­ Ţară. NIŢU: Spune-mi-o tu, Măriucă; că de este să-mi vie vro lO veselie-n lume, să-mi vie-ncalte de la tine. MĂRIUCA: De-i aşa, ascultă: am rugat pe moş Vîntură­ Ţară ca să-mi scoată el din giudecătorie averea rămasă de la bietu tată-meu, şi să s-a ţie la mezat pentru ca să cumpere pe numele meu moşioara 15 voastră. NIŢU (cu veselie): A! slavă Domnului c-am scăpat de-o grijă!... Cînd gîndeam c-o să şadă Iani în casa noastră ... turbam de supărare ... Încalte-i şidea tu, Măriuco, şi-i gîndi cîteodată la noi. 20 MĂRIUCA: Ba om şidea cu toţii împreună, cu mama Catrina, cu moş Vîntură-Ţară şi cu tine, Niţule, ş-om pitrece zile fericite. NIŢu (cu dragoste, strîngînd la pept pe M ăriuca) : Draga mea Măriucă ! -r.-­ ! i 25 30 35 484 se EN A IV NIŢU, MARIUCA, VINTURA-ŢARA (se iveşte pe căra­ rea din fund) VîNTURĂ-ŢARĂ (în parte): Hulubaşii moşului ! (Stăr- nută tare.) Noroc! MĂRIUCA (depărtîndu-se iute de Niţu)ţ A! NIŢU: Iaca moş Vîntură-Ţară. MĂRIUCA (veselă): Moş Vîntură-Ţară? VîNTURĂ-ŢARĂ: Eu, dragii mei. (Coborindu-se în scenă.) Am vin it de la tîrg numai Într-o fugă ca să vă dau veste bună. MĂRIUCA (apucînd pe Vîntură- Ţară de braţ): Spune, spune degrabă, moşule. I r [485] NIŢu (de ceea parte): Ce veste? MĂRIUCA (răpide}: S-o sfîrşit mezatu? NIŢu (asemene): Grăieşte. MĂRIUCA: Ai cumpărat moşioara lui badea Ion? 5 NIŢu: Ai vinit de hac lui kir Iani? VîNTURĂ-ŢARĂ: încet, Încet, nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi. Vai de mine, că iuţi copii! MĂRIUCA: Da răspunde azi, moşule, şi nu ne mai chinui. 10 VÎNTURĂ-ŢARĂ: Apoi daţi-mi vreme să grăiesc. MĂRIUCA: Iaca tăcem. VÎNTURĂ-TARĂ: Chitic? MĂR lUCA :' Chiticel. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Gîciţi ce-am făcut la giudecătorie? 15 MĂRIUCA: Te-ai luptat la mezat cu grecu? VÎNTURĂ-ŢARĂ: M-am luptat vîrtos. NIŢu: Şi l-ai biruit? VÎNTURĂ-ŢARĂ: L-am!. .. I-am suflat moşioara de sub nas. Ha, ha, ha! Să fi văzut ciudă la el. .. Parcă 20 era un ţap străchiet. Tot aşa bodogănea în limba lui: Skasmos diavole!... kakohrononaki pusti ... Ha, ha, ha, mult oi mai rîde! Vroia, parpalecu, să se facă numaidecît cu moşioară, fie cît de mică, numai să prindă rădăcină-n ţară ... Dar 25 las' că mi l-am frecat eu de gîlci. NIŢU: Care vra să zică, de-acum răzăşia şi casa sînt a Mărioarei? VÎNTURĂ-ŢARĂ: A ei ... Iaca adeverinţa de banii ce-am depus În giudecătorie. 30 MĂR lUCA (sărind de bucurie): I!... bine-mi pare, bine-mi pare!... Vin' să te sărut, moşule. (Il sărută.) VÎNTURĂ-ŢARĂ: Sărută, draga moşului, doar oi mai Întineri. 35 MĂRIUCA: Mă duc să dau de ştire mamei Catrinei, ca să se mute iar în casa d-sale. (Voieşte s-alerge în dreapta.) VîNTURĂ-ŢARĂ (oprind-o): Stăi pe loc că iat-o, vine sîngură aici. 485 [486] SCENA V Cei denainte, MARTIN. CATRINA (îmbrăcată în negru, pUnsă �i obosită, aduce un braţ de ureascuri ] MARTIN (aducînd o sarcină de lemne): Da adă-ncoaci 5 la mine aiste vreascuri, lele Catrino, că de-abia umbli de slabă ce eşti. CATRINA: Ba nu, bade Martine, lasă-mă să fac şi eu măcar atîta treabă în bordeiu d-tale , unde mă găzdui eşti de cînd o murit bietu bărbatu-meu ... 10 Dumnezău să-I ierte! ... (Plînge.) VîNTURĂ-ŢARĂ (cu jale): Sărmana femeie! tot îl plînge zi şi noapte. MĂRIUCA (alergînd la Catrina): Mamă, mamă Catrino ! CATRINA (ştergîndu-şi ochii): Tu eşti, Măriucă? 15 MĂRIUCA: Ce mi-ai da să-ţi spun o veste bună? CATRINA (zîmbind cu durere): Veste bună? .. mie? MĂRIUCA: Dar, mămucă; ce mi-i da? CATRINA: Ce-ţi pot da, Măriucă dragă, că nu mai am nimică? 20 MĂRIUCA (ascunzîndu-şi obrazul în sînul Catrinei): Mi l-îi da pe N iţu de bărbat? CATRINA: Pe Niţu? .. (Sărutînd pe Măriuca.) Apoi nu-i a tău? MĂRIUCA: Auzi, Niţule? .. De-acu n-ai încotro şovăi. .. 25 Iaca vestea, mamă Catrină: am rugat pe moş Vîntură-Ţară să împedice pe kir Iani de a să face stăpîn pe moşia d-voastră. CATRINA (cu bucurie): Şi cum asta, fata mea? MĂRIUCA: Am cumpărat-o eu pentru ca să trăim 30 împreună în casa d-tale. Bine-am făcut? CATRINA (cu înduioşere, strîngînd pe Yăriucala sîn): în casa mea?.. să mor în căsuta unde ,m-am măritat l. .. unde-am trăit cu bietu Ion !(Şter­ gîndu-şi ochii.) Ah! nu mai nădăjduiam o asă- 35 mine fericire. Vină, vin cole pe inima mea, dragă Măriucă, că de mult n-o bătut ca acu de bucurie. VîNTURĂ-ŢARĂ (ştergîndu-şi ochii şi sujlîndu-şi nasul): Na! ... iaca că-ncepe-a bura şi la mine. 486 [487] MĂRIUCA (coborînd ochii): Mamă Catrino ... să meargă moş Vîntură-Ţară ca să scoată un peciu pe numele lui Niţu şi pe-al meu? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Mă duc numai într-o fugă la potro- 5 popu. Încalic iapa lui Martin şi să te duci, du­ lută ... CATRINA: Fă cum îi şti, cumătre, ca să fie copiii feri­ citi. MĂRIUcA (încet lui Niţu, rîzînd): Mai zici de-acu, urî- 10 tule, că nu te poţi însura cu mine? NIŢu: Numai zic nimică, Măriucă, că-s fericit. (O sărută pe frunte.) MĂRIUCA: Dacă-i aşa, ştii una? Aleargă-n sat şi cheamă locuitorii la dugheană şi desfundă un poloboc în 15 sănătatea noastră. NIŢu: Mă duc ca vîntu. MĂRIUcA: Ba mai încetişor, mă rog, ca să te pot înto­ vărăşi măcar pănă la poiana din pădure. NIŢu: Haide. 20 MĂRIUCA: Mamă Catrină ... mamă soacră ... CATRINA (rîzînd): Aud, noră dragă. MĂRIUCA (sărutînd pe Catrina ) : Mergi de te odih­ neşte-n bordei, că eu mă-ntorc acuş ... Şi d-ta, mosule. fă-te săgeată şi te du ţintă la potropop. 25 (Iese veselă prin dreapta, alergînd cu Niţu.) VÎNTURĂ-ŢARĂ: M-am dus ... se EN A VI ViNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, IANI lAN! (în capătul cărării din deal vorbeşte în culise): 30 Moi Gheorghi, merzi cu caruţa si me astepta in vale, la pod. Merzi tot inţeto se nu mi striţi careta. CATRINA: Vine grecu pe-aici... Fug să nu-l văd în ochi. 35 VÎNTURĂ-TARĂ: Întră-n casă, că eu am două vorbe cu el. (Catrina întră în bordei.) 487 [488] 5 lAN! (Privind între culise): Moi Gheorghi, pune che­ dica la caruţa che mi desali telegari. VîNTURĂ-ŢARĂ: Auzi, telegari? două mîrţoage de pripas. (J ncepe a însera. Cerul se acopere încet cu nori.) se E N A VII VÎNTURĂ-ŢARĂ, UNI lAN! (coborîndu-se iute, se împedecă de o rădăcină): Karnaksil ... era se cado. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ţine-te bine să nu dai rău. 10 IANI: Ţe?.. iar ghiuzi aţesta?.. Îl intilnesco peste tot loco. VîNTURĂ-ŢARĂ: Încă n-ai scăpat, grecule. Ai să dai cu ochii de mine pănă şi lîngă căldarea cea cu smoală clocotită, unde-o să te fearbă dracii pe ceea lume. 15 IANI: Draţii cu caldare de smola? . . . Pusche la limba ta! VÎNTURĂ-ŢARĂ: Aşa, nelegiuitule!... Şi, cînd îi giuca tananaua în căldare, am să te-ntreb : ce-ai făcut cu răzăşia mea? 20 IANI: Ţe tanana? Ţe razasia? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Răzăşia mea care mi-ai mîncat-o de haram cu cărti minciunoase, cu plastografii. Te faci că uiţi? ' IANI: Plastografia!... Moi ţeranoi, stii tu cu ţine 25 vorbesti ? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Cu cine? ... cu un venetic pripăşit în ţara Moldovii; cu un caţaon alungat din ţara lui şi care îşi batgiocoreşte numele de grec prin fapte mîrşave, prin coţcării de cafene şi prigoniri 30 de săraci. l ... IANI: Ei, taţi, more, che me ameţesti cu prostiile dimi­ tale. VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ba n-oi tăcea, că eu am cunoscut greci de treabă care-şi cinstea neamu şi murea pentru 35 ţara lor; am cunoscut pe capitanii Costea şi Farmaki din Eterie cu tovarăşii lor ... Aceia era 488 . ---- [489] oarmm , era greci cu rrnma ; iar nu ca tine, care ştii numai să sugi sîngele românului. IANI (furios): Ţe ai zis che sugo? VîNTURĂ-ŢARĂ: Sînge! ... Tu nu eşti om; te tragi din 5 nearnu lipitorilor. IANI: Ai nebunito!. .. Moi prostole, moi capo de bovo, eu mi chema A vdela; ma nu sinto avdela. Stii greţeste? VÎNTURĂ-TARĂ: Ba nu. 10 IANI (înt�rcîndu-i dosul): Lipon, du-te la diauolo, VÎNTURĂ-ŢARĂ: Dar ştiu să-ţi spun româneşte că am să mă leg de capu tău ca boala de om sănătos. Am să te fac să fugi de mine ca de tămîie. IANI: Ma eu draco sinto , se fugo de tamue? (Făcîndu-şi 15 cruce.) Kirie eleison! VîNTURĂ-ŢARĂ: Geaba-ţi faci tu cruce, că nu se prinde de tine. IANI (se întoarce cu mînie şi se apropie de Vîntură­ Ţară): More! ţe vrei tu cu mine, telos panton ? 20 VÎNTURĂ-TARĂ: Vreu să te fac să turbezi. IANI: Skdsmos la tine, budalas mozico! Nu pot se me resuflo de tine; nu pot se mi fac negustoriile din priţina ta. Ai burzuluito ţerani de la sat a me; ai oprit o pe locuitori se mi aduca peskesi; ai 25 dato de stire la subprefect o che se găsea cai de pripaso la mine; ai facut o o mulţime de kaier­ garii, si in sfirsito mi ai luato din palma mosiora lui Ion teslaris... Asa este? VîNTURĂ-ŢARĂ: Aşa. 30 IANI: Si te ai folosito cu asta?.. Ai facuto vre un bine' la veduva lui Ion teslaris, la Catrina? .. nitidecum. che averea a trecuto la muna straina; la 'Mariuca, şi ea tot seraca ramune. Numai chit m-ai pagubit o pe mine. 35 VÎNTURĂ-TARĂ: Ba te-nsăli, lipitoare, c-am Înstărit iar pe Ca trina. ' IANI: Cum? VîNTURĂ-ŢARĂ: Cum? .. Măriuca o cumpărat răzăşia lui Ion pentru că se mărită cu ficioru lui, cu Niţu. 40 Ai înţăles? 189 [490] IANI: Bre! VîNTURĂ-ŢARĂ: Zbeară tu, grecule, de-acum cît ai vrea. IANI: Breee! VîNTURĂ-ŢARĂ: Ai vrut să stîngi casa lui Ion teslariu; 5 dar n-ai gîndit că Dumnezău ceteşte în inima ta. IANI (încremenit de tot): Breeee! VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ha, ha, ha ... O încremenit ţapu. (Se porneşte rîzînd pe cărarea din fund şi dispare.) IANI (după o scurtă tăcere): Se marita Mariuca cu 10 Niţo 1. .. Lipon , de-acum fiţioru lui Ion teslaris a se fie de doua ori mai bogato dechit reposatu tata-seu dimisale, che a se aiba doua stări, si pe a Mariucăi si a lui l. .. Lipon, sint o perduto! Nito e dusman a me, si a se faca tot ca se me alunze 15 de 'pe mosia Haramu. Poate che se vree si posesia mai terzio... Sinto perduto! (Se primblă tur­ burat.) Cum se faco?.. cum se drego? (Se opreşte, lovindu-se peste frunte.) N a!... o idee nastrusnica l.. . Se me insor eu cu Mariuca ... 20 Se me faco eu bogato, si Niţo se ramue tot se­ raco l, .. Aferim Iani l, .. aferim kapioldas! ... se E N A VIn IANI, MARTIN (ieşind din bordei ) 25 30 35 490 MARTIN (uorbind de pe prag în odaie): Ba nu, nevastăj nu mă aştepta în astă-noapte, că am să car lul kir Iani un stînjin de lemne. (Inchide uşa.) IANI: Ha! Iaca si Martino. MARTIN (priveşte la cer): Parcă se găteşte-a ploaie ş-a furtună. Să întunecă ceriu. IANI: Martine, mo Martine! MARTIN: Cine mă cheamă? Kir Iani! IANI: Unde merzi? MARTIN: Mă duc în pădure să-ncarc lemnele ... IANI: Care mi esti dator? bine; numai cauta se fie bune si uscate. MARTIN: Apoi dă; ţi le-oi aduce şi eu cum le-oi lua din pădure. [491] lANI: Ma in padure sinto verzi, SI chind ardo faco fisss ... MARTIN: Las' că le-a usca el focu. lANI: Siretole! ... 5 MARTIN (în parte): Auzi, pehlivanu? cică eu sînt şiret. lANI: Mo, Martine, ian spune, Mariuca acasa este? MARTIN: Ba o ieşit. lANI: A iesito?.. singura? 1 M Stiu eu? � o ARTIN: y lU eu. . .. nu eram acasa. lANI: Mo, Martine, Martinasi, de-i spune tu la mine adevero, eu dau la tine un fifirighi bacsis. MARTIN: Ba decît basşiş mai bine m-ai agiuta să-mi plătesc sfertu. 15 lANI: Azuta, azuta, Martinasi, Chito ţi trebuie? MARTIN: Douăzăci de lei. lANI: Douazeţi de lei 1. .. multe parale 1. ., soma siman­ dikosa! ... ma cu toate aţeste eu sinto milostivo si vreu se te inlesnesco la nevoie. N a 20 lei, bade .20 Martine. (Numără banii lui Martin.) Se mi pla­ testi peste o luna 25 de lei, si se mi cari doi stin­ zini de lemne la curte. Te primesti? MAR TIN: Mă primesc. Ce să fac? lANI: Vezi che eu totdeuna ve azuto; liţxn», spune SI 25 tu la mine adevero. MARTIN: Ce adevăr? lAN!: Mariuca are vreun amorezi? MARTIN: Ce mîncare- i aceea? lAN!: Amorezi. .. 30 MARTIN: Ai orez?.. Mănîncă-l sănătos. lANI: Ma nu asa, prostole. Amorezi, stii, ibovnico de amori, cum le plaţe la fete. MARTIN: D-apoi eu ştiu? Ce mă-ntrebi pe mine? Parcă eu îs pristav pe fete? Întreab-o pe dînsa. (Se 35 îndreaptă spre funâ.) lANI: Bade Martine, un bacsis. MARTIN: Mări, fugi încolo. Nu ţi-i ruşine, om bătrîn, să vorbeşti aseminea fleacuri? .. Dacă te-or cîrîi şi cioarăle de te-or auzi. (Se suie în dreapta şi 40 dispare.) lANI: Du-te la zugo, bovole. 491 .. ,": .!.,. [492] S CE N A IX IA NI. MĂRIUCA MĂRIUCA (cîntă în culise} 5 Vîntule. du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune. Că leliţa-i duce dorul. I-a înţelenit ogorul. IANI: Oriste? Audo glasu Mariucai. 10 MĂRIUCA (în scenă): O zis Niţu c-a veni mai într-un tîrziu să facem şăzătoare pe prispă. (Stă puţin pe gînduri.) IANI (în parte): lat-o!. .. s-a facuto frumusica ca un zarnakade! (Apropiindu-se.) Mariuca, psihi mu ... 15 MĂRIUCA (tresărind): Ce-i? .. Kir Iani ! IANI (zîmbind şi gudurîndu-se): Neski... Enakis ... stapunolo dimitale, care te a crescuto, ke te a hranito, ke te a incalzito, de ai inbobotito ca un triandaJilo. ' 20 MĂRIUCA: Ce să spun? .. M-ai hrănit cu răbdări pră­ jite şi giupîneasa Ruxanda cu bătăi. îmi aduc aminte. IANI: Ma nu, Marula draga. Nu cu prazituri, cum ziţi, che eu te am iubito ca un copilo a me ... omos 25 Ruxanda daca a facut o suparare la dimiata, a facut o fara stirea a me. Ruxanda este zupinesa prosta ... MĂRIUCA: Proastă, dar te poartă de nas. IANI: Nu me porta de naso, ma fiindo che me sluzeste 30 de multo a luato obrazi. MĂRIUCA: lan las', kir Iani, că ea-i stăpînă-n casă ... Nu cumva te croieşte şi pe d-ta cîteodată? Spune drept. IANI: Feresca Hristos!. .. Eu sinto arvaniti, ke ar fi 35 rusine se me las se me kelfanesca o zupinesa ... MĂRIUCA: lan las'... nu te-am văzut eu? IANI: Ţe ai vazuto era in saga, Mariuca. MĂRIUCA: Apoi dă; şagă sau înadins, nu se cată; dac-o iubesti. , 492 -.... . ! [493] IANI: Eu o iubesco pe Ruxanda? .. Doară n-am chel­ bosito ... (Cu sentiment.) Nu, Mariuca, matia mu, nu iubesco pe Ruxanda; ma iubesco un alto ipokimen. 5 MĂRIUCA: Să-ţi fie de bine... (Voieşte să se ducă.) IANI (ţiindu-i calea): Un iPokimeno tinerelo, frumu­ selo, sprintinelo, nurlio ke hazlio; o fetica cu care vreu se me insoro, ca se o ţino tot in bumbachi ca pe un puisor de canarasi. 10 MĂRIUCA: Dumnezău să-ţi agiute ... (Voieşte să plece.) IANI (oprind-o): Amin ... Ah! Marula I nu m-ai pri­ ţeputo? MĂRIUCA (cu mirare): Ce să pricep? IANI: Ma tu esti aţel canarasi, Maruliţa, Jos mu. Cu 15 dimiata vreu se me insero. MĂRIUCA: Cu mine? IANI: N eski, se ti faco evghenista, cocona ... MĂRIUCA: Ha, ha, ha, ha! IANI: Ţe rizi? 20 MĂRIUCA: Cum n-oi rîde de-aşa vorbă? IANI (serios): Ma obi, Marula, nu glumesco... Se crepo daca zico kabazliki. MĂRIUCA (serioasă): Vorbeşti cu tot dinadinsu? IANI: Cu inadinso. 25 MĂRIUCA (stă puţin pe gînduri de priveşte la 1 ani, apoi se aproPie de el şi-i zice): Vra să zică, mă iubeşti? IANI (căzînd în genunchi): Ah! Marulo!. .. te iubesco cu amori si cu dragoste. Priveste la mine: am 30 cazuto si la zenunchi. MĂRIUCA: !;l-ai crezut d-ta vrodată, kir Iani, că eu aş putea iubi şi lua de bărbat pe-un om care n-o avut cît de puţină milă de copilăria mea? IANI: Aud? 35 MĂRIUCA: Cu un om care-o tras asupră-i blăstămurile unui sat întreg? IANI: Blestemuri? MĂRIUCA: C-un om care, după ce-o prigonit pănă la moarte pe badea Ion teslariu, cată şi după moar- 10 tea lui să-i prigonească văduva şi s-o Iese goală? 493 ".\-'-; ... [494] 5 10 15 20 25 30 35 40 494 lAN! [scuitndu-se furios): Ţe! presta. �� batgiocoresti de la ochi, chind eu faco metanii la piţioarele dimitale? .. Te ai fudulito pentru che ai cliro­ nomisito un bucaţica de pamunto si chiteva boi? . .. Ma oi sti eu se te silesco a au zite ba. MĂRIUCA (cu dispreţ): Ai nebunit, sărmane ! ' IANI: Si se te silesco ca se te intorţi inapoi la casa me. MĂRIUCA: Eu, să mai pun picioru-n bizunia ta? Atunci s-agiungi tu l. .. IANI: Mariuca ... nu te zuca cu mine! Nu me scote din ţiţinia. MĂRIUCA: Ha, ha, ha ... Mă faci, zău, să rîd, tică­ losule! IANI (furios): Kakohrononaki, paţeavura! Me duco la subprefecto se me zaluesco că mi ai furato o mul­ time de lucruri chind ai fuzito de la curte. MĂRnjcA (indignată): Eu ţi-am furat ceva? IANI: Neski, si am se te aduco pe sus cu zandarmi ca se te faco se mi zi ti aman. MĂRIUCA: De-i face una' ca asta, să ştii tu că nu scapi teafăr din mînile lui Niţu. lAN!: Chit pentru badiţa Niţo , amorezi, ibovnico dimi­ tale, am se-l inchido ca partas la talharie. MĂRIUCA (în parte, spărietă): Vai de mine! să-I închidă pe Niţu! (Tare.) Ascultă, kir Iani, mă giur pe mormîntu tată-meu că eu nu ti-am luat nimic din casă. Nu-ţi face blăstăm să-mpingi pe Niţu-n urgie! lAN!: Vii cu mine acasa? MĂRIUCA (oţerindu-se}: Cu d-ta? .. Mai bine să mor. (Se îndreaptă spre bordei.) IANI (ameninţînd-o): Ei l. .. lasa che eu ve sinto popa. MĂRIUCA (Pe pragul uşii ): Că doar n-a �erta Dumnezău unui nelegiuit ca tine, să-ţi împlineşti gfndu. (Intră în bordei.) (Începe a tuna încet şi a fulgera. ) lAN! (singur): Nu vrea diavoloica se me asculte ... Puski tel de Nito a ameţit-o ... Cum se faco? .. Zestre� ei mi scapa pintre dezite ... Niţo, dusman a me, pote se se faca de primezdie pentru mine ... l [495] More, ţe atita vorba? Mariuca este singura la bordei; ghiuzi de Vintura-Ţara s-a duso; Martin s-a duso; nu mi ramune dechit se o ripesco ... Haide ... (Se apropie de uşă şi deodată se opreşte.) 5 Ma singuro ... e cam greu ... Mai bine se chiemo si pe Gheorghi vezeteo. ( Iese alergînd pe cărarea din dreapta.) SCENA X MOISE (se coboară spăriet pe cărarea din fund) 10 MOISE (strigă): Cucoane kir Iani. .. kir Iani l ... Ai vei! ... unde-o apucat? .. M-am intirziet la toc­ mală cu Martin pentru un car de lemne, ş-am remas singhir in codru. (Fulgeră şi tună.) Ai vei! ... parc-o trisnit in mine! Acuş o să-nceapă 15 a ploua ... ba chiar şi plouă Cum o s-agiung acasă? .. Satu nu-i diparte, dar ploaia poate să-mi strice halatu, să-mi facă pagubă mare ... In pădure să stau mi-i frichi ... poate să fie tal­ haroi. 20 (În timpul acesta Gavril iese din dreapta şi se apropie pe dina- pci de Moise.) SC EN A XI MOISE, GAVRIL (ascuns la faţă) GAVRIL (în parte): Parcă zăresc pe Moisi? 25 MOISE (în parte): Mai bine să fug digrabă acasă ... (Se întoarce ca să Plece şi se întîlneşte cu Gavril.) GAVRIL (schimbîndu-şi vocea) Giupîne ... MOISE (spăriet): V uăs ? .. (Tremură.) GAVRIL: Fie-ţi milă şi pomană de mă miluieşte cu ce 30 te-a lăsa inima. MOISE: Pomană? .. (In parte.) Nu-i talharoi. (Tare.) Fugi incolo, calicule. (Voieşte să plece.) 495 [496] GAVRIL (aţiindu-i calea): Giupîne... nu te-ndura de-un biet sărac care moare de foame. MOISE (dîrz): Mori şi crăpi... nu-mi pasă mie ... GAVRIL (luîndu-l de mînă): Giupîne... gîndeşte că 5 cine miluieşte pe săraci îi iartă Dumnezău păca­ tele: " şi poate că ai şi d-ta vrun păcat mare de Iertat! MOISE (îngrijit): Un păcat? Ce ştii tu? GAVRIL (strîngîndu�l de mînă): Ştiu ! (Incet, la ureche.) 10 lan cată înapoi că te-alungă Ion teslariu. MOISE (privind înapoi cu spaimă): Ion? .. bade Ion? - GAVRIL (întorcîndu-l cu faţa la el): Cată şi-ncoaci de vezi cine sînt şi eu? (Fulger mare.} 15 MOISE: Gavril! (In parte.) Ei vei! ... Gavril! GAVRIL: Ha! mă cunoşti acu, Iudo?.. Gavril, iar Gavril care s-o întors pentru păcatele tale ş-a grecului. MOISE (tremurînd): Bade Gavrile ... 20 GAVRIL: Aţi crezut voi că-ţi scăpa de mine? M-aţi purtat cu minciuni de era să per de foame pe la Galaţi ! ... m-aţi depărtat din sat ca să n-aveţi nici un martur de uciderea lui Ion teslariu? MOISE: Ba nu, bade Gavrile ... zeu nu ... 25 GAVRIL: Dar am venit să strig în gura mare că noi trii sîntem ucigaşii lui; voi cu sfatu, eu cu fapta! ticălosule 1. .. mi-aţi dat rachiu, spirt, pentru ca să-mi perd minţile şi să cad în păcat de moarte 1. .. ş-aţi crezut că dup-o asemine nelegiuire, eu, un 30 beţiv. nu mi-oi mai aduce-aminte de nimică ... dar stii tu, Iudo, că de-atunci eu n-am un ceas de �dihnă?.. că mă munceşte cugetu �i şi noapte? .. că mă urmăreşte pretutindene umbra mortului? 35 MOISE (tremurînd): Vei, vei, vei! ... fereaschi Dum­ nezeu! GAVRIL (în delir): lacăt-o... colo... pe deal... pe după copaci ... vine ... vine 1. .. 496 [497] MOISE (spăriet, priveşte în urma lui. Un fulger lumi­ nează pădurea. Moise cade obosit în genunchi): Ai! vei, vei, vei ... mein Gott! ... GAVRIL (în delir): Ioane... Ioane, n-o fost cu voia :; mea ... (Arătînd pe Moise.) Iaca unu din adevă­ raţii vinovaţi ... nelegiuitu ista 1. .. El m-o împins în calea păcatului. .. el! (Apasă mîna pe umărul evreului.) MOISE: Ai vei! ... ghevalt! ... am murit! 10 (Se aude între culisele din dreapta vocea lui Lani, strigînd: "Ghecrghi. Gheorgbi /" ) MOISE (tresărind la vocea lui fani): Ha... Gheor­ ghi? .. (Se scoală şi strigă:) Bade Gheorghi ... ba de Gheorghi! 15 GAVRIL: Chemi agiutori, Iudo? Las'că te-oi găsi eu mîni în sat... (Se depărtează pe cărarea din deal şi se opreşte în capăi.} MOISE: Bade Gheorghi, bade Gheorghi! se E N A XII 20 GAV RIL (în deal). MOISE. lA NI. GHEORGHE IANI (întrînd din dreapta): Ţine striga aiţe? MOISE (alergînd la fani): Bade Gheorghi, nu mă lăsa. IANI: Dimiata strizi, zupine Moisi? MOISE (buimăcit): Bade lani... Gavril, o vinit Ga- 25 vril 1. .. IANI: Ţe Gavrilo? .. ai nebonito? .. Evreo , tot fri­ coso. MOISE (privind cu spaimă împregiur): GavriL.. Ga­ vril, zic zeu. 30 (Se deschide uşa bcrdeiului şi Măriuca iese.) IANI: Taţi! (Un fulger.) Mariuca! se E N A XIII Cei denainte, MĂ RIUC A (lîngă uşă) MĂRIUCA (în parte): Parc-am auzit pasuri afară; nu 35 cumva-i Niţu? (Ascultă.) (1 ani şi Gheorghe se apropi» încet de bcrdei, fără a fi văzuţi de Măriuca, Moise îi urmează CIt spaimă.) 497 [498] IANI (în parte): Cruţe azuta ... MĂRIUCA: Niţule, Niţule... tu eşti? lANI (astupîndu-i gura cu basmaua): Gheorghi, umfla digraba la dinsa. (Gheorghe ridică pe M ăriuca în 5 braţe şi se îndreaptă răpide în culisele din dreapta.) MOISE (cu mirare): Was ist? (Rămîne încremenit.) lANI (urmînd pe Gheorghe): Am prinse prepeliţa ... (Iese.) MĂRIUCA (des făcînd basmaua de la gură): Agiutori, 10 agiutori 1. .. Mamă Catrină 1. .. Niţule 1. .. SC EN A XIV 15 20 25 30 35 498 CATRINA, MOISE, GAVRIL CATRINA (ieşind din bordei}: Vai de mine 1. " ce-o păţit Măriuca de strigă ? Măriuco, Măriuco ... MĂRIUCA (în culise): Mamă Catrino! CATRINA: Măriuco, unde eşti? GAVRIL {coborindu-se}: O răpit-o grecu, kir Iani. .. CATRINA: Cînd? GAVRIL: Acu; am zărit tot din deal. CATRINA: Vai de mine 1. .. (Aleargă desperat ă în culi­ sele din dreapta.) Măriuco ... Măriuco ... GAVRIL: Măriuca m-o hrănit azi, cînd era să mor de foame. .. De-oi sti chiar că mi-oi perde viata, mă duc s-o scap 'pe copilă din ghiarăle grecului. (Zărind pe Moise, se răpede şi-l apucă de guleru; haiatului.) Ha! iaca I uda. El trebuie să ştie tot! (Tare.) Spune, tîrtane, unde-o duceţi pe Măriuca? MOISE (tremurînd): Nu ştiu, n-am văzut. GAVRIL. (zgîlţiindu-l): Ba ştii, litfă spurcată. Vin' cu mme. MOISE (zbătîndu-se): Ai vei! gheoalt! tade Gavrile, ce vrei să faci? ,. GAVRIL (trăgînd pe Moise): Taci, pîngăritule, că te ucid! MOISE (perzîndu-şi papucii): Ei vei! mamă-nieu! (Tunete şi fulgere. ) (Cortina c a d e.) [499] TABLOUL I Teatrul reprezintă o odaie mobilată ordinar; o uşă. în dreapta, o uşă în stînga; o uşă şi o fereastră în fund; între ele, un dulap; o masă de lemne în stînga, pe planul 1, şi scaune. 5 Fur tună afară. Se aude un vuiet de trăsură. SCEN A 1 IANI, MĂRIUCA (leşinată ), GHEORGHE IANI: Gheorghi, pune digraba pe Mariuca cole pe divano ... 10 (Gheorghe, care a adus pe M ăriuca în braţe, o aşează pe canape.) IANI: Bine, pola kala... Acum alerga la protopopo se scoţi un peţi pe numele meu si a Marulei ... Ma digraba, inţelesu-mu? .. Na si parale ... (li dă bani.) Haide ... 15 (Gheorghe iese.) lANI (privind cu satisfacere la M ăriuca): Si mum zupinesa Mariuca are se fie kera A udela, (Se aude afară vocea Ruxandei, zicînd cu mînie: "Ce face? un peci pe numele Măriucăi?") 20 : � IANI (îngrijit): Audo glasu Ruxandei ... (Ruxanda, de afară, de după uşa din fund, strigă: "Un peci / I -oi da eu peci grecului l" ) IANI (spăriet): Vine aici, strigoica! (Aleargă la uşa din fund şi se luptă în toată scena cu Ru xanda, 25 care, dincolo de uşă, cearcă să o deschidă ca să între în odaie.) , (Ruxanda, de-afară, cercind la uşă, strigă: "Cine-o închis uşa?" ) IANI: Eu ... 30 (Ruxanda strigă de-afară: "Aşa? te-ai închis cu parşiva cea de ţărancă ... ? Las' c-ei sătura-o eu !" Împinge uşa.) IA:\'I (respingînd uşa): Minţiuni... che nu este par­ siva. .. Tu esti parsiva si obraznica. 499 .� [500] (Ruxanda strigă de-afară: "Eu ... eu? .• Vai 1 mînca-te-ar cioarăle, capră rîioasă ... te-oi învăţa eu să mă batgiocoreşti 1 ..• Împinge tare în uşă.) IANI: Nu lasa, Gheorghi! 5 (Ruxanda, furioasă, strigă de-afară: "Hoţule 1... ieuice- riule / ... " ) IANI: Asculta, muiere nebuna, ţi poronţesco se iesi acu indata din casa me, se Iipseşti, che puno argaţi se te deie pe port a de spate. 10 (Ruxanda strigă de-afară: "Aşa? M-alungi, după ce te-am slujit fără leafă zâce ani? Bine, mă duc; dar să deie Dum­ nezău să te văd în temniţă /" Se depârtează.} IANI: Merzi la draco ... Uf! am scapato. MĂRIUCA (deşteptîndu-se, cu voce slabă): Mamă Ca- 15 trină ... IANI (întorcîndu-se răpide de la uşă): S-a trezito? .. (Se apropie de M ăriuca.) MĂRIUCA (sculîndu-se pe divan): Mamă Catrino ... Unde sînt? .. 20 IANI (cu blîndeţe): Esti la casa me, psihi mu, Marula. MĂRIUCA (ţintind ochii asupra lui fani): Kir Iani ! IANI: Neski , Maruliţa, kir Iani, supuso sluga a mata­ Iuţi. (li ia mîna.) MĂRIUCA (oţerindu-se): Kir lani! (Se scoală şi se 25 depărtează de el cu înfiorare.) IANI: Ţe fuzi ca o capriora salbatica, che nu vreu se te maninco. MĂRIUCA (voind să-şi aducă aminte): Cum mă aflu aici? ... Ce mi s-o întîmplat? ... 30 IANI (aproPiindu-se): Ţi s-a intimplato un lucru care se intimpla ades la fetele ţele frumusele •.. Te am furat o ca pe un zuvaero ...• MĂRIUCA: Dar!... acu mi-aduc amibte toate. (Cu desperare.) Vai de mine!... pe-a cui mîni am 35 căzut! IANI: Pe muna unui omo tinstito, Marula; un amorezi care vroieste se faca' nunta cu dimiata. MĂRIUCA: Nuntă? .. Kir Iani, dă-mi drumu să mă duc. 500 -.­ I [501] IANI: Drumo?.. Ha, ha, ha... De-acu nu mai scapi din cusca; che am hotarito se te faco nikokera. MĂRIUCA: Eu? M-oi da mai digrabă cu capu-n fîntînă. (Aleargă spre fund.) 5 IANI (oprind pe M ăriuca de mînă): Asculta, Mariuca, nu faţe nebunii dezeaba, che eu chind hotaresco un lucru, niţi sultano nu-l pote schimba. Ai se fii nevasta me; li pon, nu mai ziţe ba. MĂR lUCA (plîngînd): Cucoane Iani, fă-ţi milă de 10 mine ... Nu mă nenoroci, te rog în genunchi. (Cade în genunchi.) IANI: Ha, ha ... faţi acu metanii si dimiata? .. ma nu se prinde. MĂRIUCA: Cucoane Iani ... mi-i drag Niţu; i-am giurat 15 ca să-I ieu de bărbat. .. nu mă pot cununa cu d-ta. IANI (în parte): O!... minunata idee! (Tare.) Niţo? .. Niţo este inchiso la groso. MĂRIUCA (sculîndu-se): Niţu închis? IANI: Neski ... Eu m-am zaluito la subprefect o che mi 20 a furato ţeva, si l-a puso la duba. MĂRIUCA: Nitu închis! Nitu o furat? ... Pentru ce-ai făcut aşa păcat? (Plînge.) IANI: Pentru che te iubesco!... si daca vrei se fii blinda ... daca vrei se me induro de Niţo, se-l 25 scoto de la inchisore... spune la mine che me iubesti si che doresti se chintam impreuna: Isaia horeve! MĂRIUCA (în parte): Niţu? .. nu se poate l. .. mă-nşală grecu pentru ca să mă sparie. 30 IANI: Oriste? Cum? MĂRIUCA (în parte): De-aş agiunge pănă mîni ca să aflu adevăru ... IANI: Priimesti? MĂRIUCA: Făgăduieşti că-i scăpa pe Niţu? 35 IANI: Fagaduiesco tot; ma dimiata fagaduiesti? MĂRIUCA: Om videa mîni. (Se îndreaptă spre stînga.) IANI (cu bucurie): Aksiologo! minunato ! 501 [502] rl . MĂRIUCA (în parte): Ţi-oi giuca-o eu, grecule ... lasă ... lANI: AJerim, lani!. .. s-a imblinzito capriora l (In­ chide uşa cu cheia.) Ţe-i in muna nu-i minţuna, SCENA II 5 IA NI, MOISE (întră prin fund spariet ) MOISE: Cucoane kir Iani, ghevalt! sintem prăpădiţi! IANI: Karnaksi! MOISE (tremurînd): Ai! vei, vei, vei! am murit! IANI: Ma ţe ai? ţe ai paţito, Moisaki? 10 MOISE (privind spre uşă): Gavril! o vinit Gavril! IANI: Gavrilo? MOISE: M-o prins Gavril! m-o bătut Gavril! mamă­ nieu l IANI: Ţe spui, omole? .. ţe bodoganesti? 15 MOISE: Nu bodo ... do ... dogănesc ... Gavril s-o in- tors di la Galaţi. IANI: Chind? unde-i? MOISE: Vine, vine-aici! Inchide uşa. IANI: Vie sanatoso, che nu mi pasa. 20 MOISE: Nu-ţi pasă? Ei! vei! tare eşti voinicos l IANI (cu mîndrie): Sinto stranepoto lui Pentedeka, MOISE: Pentedeki? IANI: Neski! ... Lipon, nu mai tremura, Moisaki, che esti cu mine. Vie saptezeţi de Gavrili; nu am niţi 25 o griza, che sinto feriţito, Zestrea Mariucăi a intrato la buzunar a me. Mi vine se chinto, se zoco si se faco un guleai. MOISE: Guliai? IANI: Asa. (Aduce din dulap pîne, o farfurie cu masline, 30 o sticlă cu vin şi două pahare.) AIf1 ţeva minunato si delicato de muncato ... Asteapta. MOISE: Ce se fie? Un budinchi cu.usturoi? IANI: Ba nu. (Arătînd maslinele.) Priveşte. MOISE: Masline? 35 IANI: Bucate imparatesco de la ţara me. MOISE: Usturoi nu-i? 502 .. 1.. [503] lANI: Nu; ma este ţeapa ... (Aduce o ceapă.) Na, Moisaki, maninca, se faţem zaifeti. (Se pun la masă şi mănîncă.) MOISE: Bună ceapă ... Chit ai cumperat oca, chicoane 5 kir lani? lANI: N-am cumparato , che eu nu cumpara nimic aiţe in sato. Mi a aduso peskesi badea Gavrilo. MOISE (tresărind): Gavril sîrbu? IAKI: O hi. .. Ga vrilo bulgaris, ţel cu gradina de zarza- 10 vaturi ... Ma ţe ai, Moisaki, de esti galbino ca un lemoni? MOISE: Ghindesc la bade Gavril sîrbu că l-am intilnit in pădure. IANI: More, nu suguiesti? 15 MOISE: Nu, zic şi zeu 1 Bade Gavril îi tare mînios pe noi şi mi-o zis că vine se spuie la toţi che noi am ucis pe Ion teslariu. IANI (bînd şi turnînd lui Moise): Asa a spuso? MOISE (bînd): Eu me tem se nu ne facă o poznă, fiind- 20 che nu i-am trimes parale la Galaţi. IANI: Beţivo este in stare se ne deie de goL .. MOISE: Mein Gott! ... apoi sintem prăpădiţi, kir Iani 1 IANI (Pe gînduri): Primezdie 1 YfOISE (spăriet): Haa? 25 IANI (Pe gînduri): Un mozico se me ţie de naso 1 ..• Se atirna soarta me de dinso ... nu se pote 1 ••• MOISE: Ce vorbeşte singhir? IANI: Zupine Moisaki, stii una? MOISE: Una? 30 IANI: Bea mai intii un paharo de vino ... MOISE (bînd): Pentru ce? IANI: More, fratico, chind vine un chine turbato se te maninţe, ţe faţi? MOISE: Eu? .. fug. 35 IANI: Fuzi, ma te aziunze chinele, te musca si mori. MOISE (tresărind cam ameţit): Mori? IANI: Lipon ţel mai sigur este se uţizi chinele daca vrei se scapi viaţa 1. .. Vrei se scapi viaţa, Moisaki? MOISE: Vreu, vreu, vreu 1 40 IANI: Prea bine, ne am inţeleso ... Gavrilo este chine turbato pentru noi, si trebuie se-l. .. 503 .� [504] 5 10 15 20 25 30 35 504 se EN A III MOISE, IA NI, GAVRIL (se arată la uşa din fund) GAVRIL: Iată-mă şi eu! MOISE (tresărind cu groază): Ai! vei! ... Gavril! IANI: Gavrilo! ... (In parte.) Draco l-a aduso. GAVRIL: Ei I. .. bine v-am găsit, tovarăşilor. IANI (zîmbind şi gudurîndu-se): Bine ai venito, Gavri­ lasi. .. prietino, fraţica... Esti sanatoso? .. Mi pare bine che ti ve do sanatoso. GAVRIL: îţi pare bine, hîtrule? De-aceea m-ai lăsat muritori de foame la Galaţi? IANI: Ţi-i fome, Gavrilaki? Vina de maninca cu noi . lan priveste bucate bune si vino ... ma ţe vino . faţe cu ochii ... poftimo, poftimo. GAVRIL (în parte): Să gudură haita ... . IANI: Sermano Gavriluţa!. .. Ai patimito la Galaţi? ... N-ai primito bani care ti am trimiso? .. ţe reu mi pare!. .. Vino la masa. Faţe loc, zupine Moisi, intre dimiata si mine. GAVRIL (în parte, aproPiindu-se de masă): Unde să fie Măriuca? Oi afla eu. IANI: Aiţe, aiţe, Gavrilaki, linga prietini, ca se fim la un loco trustrei. GAVRIL (la masă): Aşa, ca cei trii crai de la Răsărit. IANr (rîzînd): Neski ... neski ... de la Rasarito ... ha, ha, ha ]. .. Veselo birbanti. .. Nu-i asa, Moisaki? MOISE (cu spaimă) : Ia ... ia ... trii crai ... GAVRIL: Trii ucigaşi ... Nu-i aşa, Moisachi? IANI (serios şi spăriet): Taţi, bre! (Privind cu îngrijire la uşa din stînga.) GAVRIL: Da cine ne-aude? (în parte.) Aice-i Măriuca. IANI: Poate s-audă zupinesa Ruxanda. GAVRIL: Aşa? iaca tac; dar ce-mi daţi? IANI: Maslini ke vino ... Poftimo. (Ia talerul cu mas­ line şi-l întinde lui Gavril.) Zupine Moisaki, toma lui Gavriluca ... (M ci se toarnă vin în paharul lui Gavril .. mîna lui tremură.] GAVRIL: Da ce tremuri, giupîne Moisi?.. Gîndeşti poate la bietu Ion teslariu? (Bea.) [505] 5 10 15 20 25 30 35 MOISE (turnîndu-i iar): Mai poftim, bade Gavrile. GAVRIL: Sărmanu l, .. o murit!. .. l-am ucis noi!. .. Să-i fie sufletu-n pace! IANI: Ma taţi, diavole. GAVRIL: Poate că ne-aude Măriuca? IANI: Da... ba, nu Mariuca... Ruxanda. (Priveşte în stînga.) GAVRIL (în parte): în odaia ceea îi închisă copila. (Tare.) Voi îl visaţi cîteodată pe Ion teslariu? IANI: Kakohrononaki, beţivo!. .. Ţe vrei se-ţi dam ca se astupi gura la tine? GAVRIL (bînd şi începtnd a să ameţi): Să-mi daţi tot ce-aveţi la sufletu vostru, bani, galbini ... MOISE: Galbini? N-am, zic zeu! GAVRIL: N-ai, giupîne? (Tare.) Bietu Ion! or fi şăse luni acum de cînd l-am ... IANI (astupîndu-i gura): Taţi, bre afurisito... N a bani... (Scoate din buzunar un pumn de bani şi-i toarnă pe masă.) Na, lupule, maninca. GAVRIL (lui Moise): Şi d-ta nu dai ceva de sufle tu lui Ion? MOISE (dînd trei gologani): Poftim, mă rog. GAVRIL: Trii gologani? .. nu-i destul... Mai scoate, giupîne, din cel chimir mai scoate. MOISE: Nu mai am, zic zeu. IANI (face semne lui Moise): Ma nu te scumpi, Moi­ sachi; dai, dai lui Gavrilaki, che el este fraţica a nostru. MOISE (scoate o pungă lungă, în a cărei fund sună cîţiva bani, şi o dă lui Gavril, oftînd): Iaca tot. .. m-am calicit. GAVRIL: Las' că te-i mai îmbogăţi tu din sudoarea ţăranilor... Vra să zică, să nu mai pomenim de Ion? IANI } (d d v V') ou, ohi ... eo ata, cu rt« aciune : MOISE Nu, nu, mă rog ... GAVRIL: Apoi dar să vorbim de Măriuca : unde-ai ascuns-o, gre cuIe ? IANI: Mariuca? .. Nu priţepo ... 505 [506] .5 10 15 20 25 30 35 506 GAVRIL: Ei! nu te priface, că nu mă-nşăli tu pe mine . Ai furat pe Măriuca de la casa lui Martin . te-am văzut eu... Spune ce-ai făcut cu ea? IANI: Suguiesti, bade Gavrile? .. Eu am venito acasa cu zupino Moisi, si el pote marturisi adeveru ... Am aduso eu pe Mariuca? MOISE: Nu ştiu, n-am văzut. GAVRIL: N-ai văzut? .. Te giuri pe oasele lui Ion teslariu? (Mai tare.) A lui bietu Ion, care-o murit din pricina ... MOISE (astupîndu-i gura): Ba am văzut... îi aici. GAVRIL (voind să se scoale): Unde-i? în care odaie? MOISE (arătînd uşa din stînga): în odaia ceea. IANI (în parte): Skasmos! GAVRIL (sculîndu-se): Mă duc să-i dau elrumu ... IANI: Ma ţe vrei se faţi cu dinsa? GAVRIL: Vreu s-o scot din ghiarăle tale şi s-o duc înapoi la bordeiu lui Martin. IANI: Ma pre bine, bade Ga vrilo, daca poftesti, am duţe-o impreuna muni dimineţa la Martino. Acu este nopte, intunerico, vinto , furtuna... Lasa se odihnesca copila, si cum s-a faţe ziua, faga­ duiesco che o duţem unde a vroi dimiaii. GAVRIL: Nu te cred. IANI: Daca nu crezi, se zi aiţe si dimiata pana dimineţa. GAVRIL: Bine; fie ş-aşa... Iaca şăd. (Se pune pe scaun.) IANI: Ţe? m-ai socotito che sinto strigoi? che sugo sinze de fete?.. Ha, ha, ha... katergări! GAVRIL: Apoi dă, kir Iani, te ştiu, ce poamă eşti. IANI (rîzînd): Sinto poma buna ke \am vino bun ... lan se-l mai gustamo. (Toarnă lui Gavril şi lui Moise.) GAVRIL: Să-I gustăm... (Bea.) Bun, zău!... îţi înveseleste inima si te face să uiţi păcatele ... Nu-i aşa. giupînei MOISE (bînd): Cum vrei d-ta ... T [507] IANI: Eu me simto mai tinero chind il vedo streluţind in pahare, si chind il inghit mi vine tot se chinto si se zoco ... da dimiata, bade Gavrilasi? GAVRIL (bat): Şi eu, grecuşorule ... Imi zburdă inima. 5 MOISE (mai vesel): lnchi şi eu zburd. GAVRIL (cîntă) Frunză verde de călin, Îmi înec aleanu-n vin. 10 IANI (cîntă) Ax.! Kep IscHIUzARLIu (oftează): Oui, ma cherite. CONTESA: Spune-mi-o mie, cher Bibi... Vin-încoaci de-mi spune necazul ce ai ... (Ischiuzarliu se pune 5 pe canapeiuţă la Picioarele contesei.} Ştii că eu vreu să fiu providenţa ta. IscHIUzARLIu (cu dragoste): Eşti adorabilă, Irino! ... A 1 cîţi tineri ar vrea să fie-acum în locul meu 1 ..• CONTESA (astuPîndu-i gura cu mîna): Taci, berban- 10 tule ... ISCHIUZARLIU: Lasă-mă să te sărut macar numai o dată. CONTESA (scultndu-se turburată): Ba nu, nu aici, că ne-a surprinde cineva. Menagează pudoarea mea, Tăchită, dacă mă iubeşti. 15 IscHIUzARLIu (în parte): Slavă Domnului c-am sca­ pat 1. .. (Tare.) Nu vrei, porumbo? CONTESA: Nu aici. .. dar lasă polisoneriile şi-mi mărtu­ riseşte supărările ce ai. ISCHIUZARLIU: Ah 1 am jucat aseară cărţile cu Polidor 20 ş-am perdut 50 de galbeni. CONTE SA: Şi? .. IscHIUzARLIu: Şi n-am de unde să-i plătesc... O datorie de onoare 1. .. îmi vine să turbez de despe­ rare. 25 CONTESA: Taci din gură că mă înfiorezi... (Dindu-i un fişic.) Ţine, iaca banii, Tachi; du-te de plă­ teşte. IscHIUzARLIu (în parte, luînd banii): Pil! (Tare.) Ah 1 contesă 1. .. Irină 1. .. ai o inimă de crăiasă si 30 meriţi respectul generaţiunii. ' CONTESA (cu sentiment): Ba sînt numai o biată femeie care iubesc şi vreu să fiu iubită.� IscHIuzARLIu: Iubită esti si vei fi ... Lasă-mă" să te sărut. ' , 35 CONTESA: Fie 1. .. Fă degrabă să nu ne vadă cineva. (1 niinde obrazul.] IscHIUzARLIU (în parte): Am păţit-o 1 curagiu, Ta­ chi. .. (O sărută.) 556 [557] SCENA X CONTESA, ISCHIUZA RLlU, SANDU SANDU (ieşind iute din stînga, se opreşte văzînd săru­ tatul ): Iaca pozna! 5 CONTESA: Ah! mon Dieu! je suis compromise! (Fuge prin dreapia.} SANDU (în parte): Şi babele se dau În dragoste! Unde mergem? ba nu, vă-ntreb ... ISCHIUZARLIU: Ce e?.. Ce? (Se întoarce şi vede pe 10 Sandu.) Cuconul Sandu? SANDU: Frumos! Un tînăr de 25 de ani ibovnicul unui pol veac. ISCHIUZARLIU: . Ha, ha, ha! D-ta ai spăriat porumbiţa de-a fugit? 15 SANDU: Ce demoralizaţie! De-acum nu-i departe po­ topul. ISCHIUZARLIU: Ştii că te găsesc nostim, cucoane ton patera! .. , Te miri de-un lucru simplu şi firesc. SANDU: Auzi? .. lucru firesc, să te ciuguleşti cu Pupă- 20 zambergoaia? ISCHIUZARLIU: Ha, ha, ha! Nu-nţelegi, boierule, că Irina e pentru mine o moşie cu venit sigur? .. Eu nu sînt decît un arendaş cu capital de 25 de ani. 25 SANDu::;>i moşia ce esploatezi se numeşte Scanda­ loasa! ISCHIUZARLIU: Aşa s-a fi numind prin satul d-tale, pe la Prosteni. (Se aude în apartamentul lui Antohi ceartă mare.} 30 ANTOHI (în odaia de alăture): Nu vreu să-i dau nici o para frîntă. MAIORUL (idem): Niet? ANTOHI (idem): Nu. ISCHIUZARLIU: Ce s-aude? 35 SANDU: Maiorul şi Antohi se ceartă împreună. Hai să-i despărţim. (Sand« şi Ischiuzarliu trec spre uşa din fund.} 557 [558] se E N A XI SANDU, ISCHIUZARLIU, ANTOHI, MAIORUL MAIORUL: A! d-ta nu părinte, d-ta duşman la Polidor. ANTOHI: N-am să-ti dau socoteală d-tale. 5 MAIORUL: Ba dai s�coteala. Eu silesc la d-ta. Polidor Însurat cu Maşa, Eu dat fata pentru că crezut Polidor cu stare. A! d-ta inselat la mine. ANTOHI: lan ascultă, domnule; te poftesc să-ţi măsori vorbele. 10 MAIORUL: Ni el r nu masuram. D-ta înşelat la mine! D- ta spus la mine: Brat 1 van, facem cuscri la noi? - Eu respuns: Haraşo , brat Antohi , facem. - D-ta zis: Davai mîna cu mine, brat Iuan, - Eu respuns: Bucuros, brat Antohi!. .. şi batut 15 mîna Împreună.- Pe urmă eu întrebat pe d-ta: Cît dai zestre lui Polidor? - D-ta fagăduit dai tot, şi nu dat nimic!... Dumneta nu pravo­ slavnic, ANTOHI: Chiar aşa să fie. Nu vreu să dau nimică ... 20 m-ai înţeles? .. După moartea mea, Polidor a avea tot ce-a găsi. MAIORUL: M« nu gasi el nimic. D-ta pus pe cheltuieli . . D-ta destrămat , berbant. ANTOHI (mîniindu-se): Maiorule, mă batjocoreşti în 25 casa mea? Ia seama să nu te-arunc pe fereastă. MAIORUL (furios): Pe mine?... Eu, maior! eu fost la Braila! eu fost ranit! Eu nu tem la d-ta. ANTOHI: Te temi ori nu ... iesi afară, c-acus Întru Într-un păcat. . . ' , 30 MAIORUL: Cito pacat? Ciio pacat?.. D-ta bătrîn nebun. ANTOHI (voieşte să s-arunce asupra. maiorului): Ei! ţi-oi arăta eu, podanule... � MAIORUL: Podan? eu podan!. .. (Voieşte să s-arunce 35 asupra lui A ntohi.) A h! ti şelma! SANDU (oprind pe Antohi): Antohi, vină-ţi în simţiri. ISCHIUZARLIU (oprind pe maiorul}: Maiorule, liniş­ teşte-te ... 558 [559] 5 10 15 20 25 30 35 40 ANTOHI: Lasă-mă, frate, să-I învăţ eu... (Il apucă tusa.) MAIORUL: Niei, niet, linişteşte. Eu vrem mancam la dinsul. . SAl\DU: Da vă faceţi de rîs, pentru numele lui Dumne­ zeu! că sînteti bătrîni. MAIORUL: Haraşo!.' .. eu stapinim la mine, ma des­ parţim pe Maşa de Polidor. .. Auzit d-ta? ANTOHI: Du-te dracului cu Polidor cu tot I. ... Să nu mai aud de voi. (Tuşeşte.) MAIORUL: Tu mergi la dracul!. .. Eu mergem la decas­ terie 1... Paidiom!... brat Ischiuzarlovici, vină cu mine. .. (Pe pragul uşei din dreapta.) Punem eu la tine minte, şelma! ... (Iese cu Ischiuearliu.) ANTOHI (t uşind ): Paşoi, crapusnoiule L. . Auleu! că rău m-a tulburat t (Se aruncă pe canape.) Iar m-a apucat tusa ... Ve re Sandule, mergi, te rog, de caută pe doftorul şi mi-I trimite. (Se tiaietă.) SANDU: Vere Antohi, pune să-ţi facă un ceai de gutui, că-i bun de tusă ... cu puţin candel. ANTOHI: As!... Doftorii băbesti! Du-te, Sandule, unde-ti spun eu, si nu uit� să vii la masă. , , SANDU: Mă duc, ve re Antohi; dar, crede-mă, ceaiu de sîmburi de gutui e minunat. Am avut un unchi care-a băut tot ceai de ăsta păn-a murit. (Iese.) A�TOHI (singur): Toate supărările-rni vin de la tică­ losul cel de Polidor l.. . E destul numai ·s-aud pronunţînd numele lui, pentru ca să mi se amă­ rească sufletuL.. (Tnduioştndu-se.) O! Dumne­ zeule!. .. un copil crescut cu atîta dragoste, cu atîta cheltuială!... (Plînge.) Ce n-arn făcut pentru el? .. Ce nu i-aş fi dat? .. avere, viaţă, tot 1. ., Şi chiar acum... ce-i slăbiciunea ome­ nească 1. .. chiar acum, după crunta lovire ce-am primit de la el, mă simt cîteodată că mă trage inima spre dînsul!... îmi vine să-I chem, să-I strîng în braţe, să-I desmierd ca mai înainte ... (Sculîndu-se.) O! ... nu!. .. ar fi în stare să mă muşte de inimă cînele!... Nici să-I văd, nici s-aud de el cît oi trăi ... 559 [560] SCENA XII ANTOHI, DOCTORUL [intră prin dreapta) ANTOHI: A! doftore, bine-ai venit! DOCTORUL: M-am Întîlnit în stradă cu domnul Sandu 5 Napoilă şi mi-a spus, .. ANTOHI: Dar; eu l-am rugat să te poftească ca să treci pe la mine. DOCTORUL: Este cineva bolnav în casă? ANTOHI: Doftore ... Priveste în fata mea. 10 DOCTORUL: Pentru ce?' , ANTOHI: Spune-mi drept de crezi că mai am vro şease luni de trăit? DOCTORUL (zîmbind): Ba şi şease ani, dacă vei urma un regim regulat. 15 ANTOHI (în parte, cu bucurie): A! slavă Domnului! Am vreme să mă ruinez. DOCTORUL: V-am mai spus-o, cucoane Antohi; după boala din care aţi scăpat, trebuie la vîrsta d-voas­ tră să vă păziţi de emotiuni tari si de ... 20 ANTOHI: Bine, bine : să lăsăm vorba 'asta. Spune-mi cum merge casa de orfanotrofie ce am instituit amîndoi? DOCTORUL: Merge de minune, Am păn-acum vro 20 de copii carii prosperă ca nişte flori şi carii, cînd vor 25 ajunge în vîrstă, te vor binecuvînta pe dumnea­ voastră, binefăcătorul lor. ANTOHI: M-or binecuvînta pentru c-am dat ajutor casei o sumă de -4 000 de galbeni? ... Nu te înşela a crede una ca aceasta, doftore. Ei m-or blăstema 30 poate, că astfel e omenirea! Recunoştinţa e o simtire dusmănească, un soi de bir nesuferit pe care puţini' oameni vreu a-l plă ti. DOCTORUL: A ! cucoane Antohi , sîntJţi mizantrqp. ANTOHI: Sînt şi am dreptate să fiu, după ceea ce-am 35 păţit. Nu mă mai încred în lighioanele aste fatarnice ce se numesc oameni. Cînd sînt mici, te' necăjesc; cînd sînt mari te înşeală. DOCTORUL: Cu toate aceste, aţi făcut o faptă ome­ nească instituind o casă de orfani. Vedeţi că nu 40 sînteţi tocmai aşa de rău precum vreţi a vă arata. 560 ....,.. [561] ANTOHI: Nu-ţi închipui cai pe păreţi, dragul meu. �tii d-ta pentru ce-am dat 4 000 de galbeni şi pentru ce am de gînd să mai dau o mie? Pentru ca să nu se mai în timple nici unui creştin să culeagă, 5 ca mine, la uşa unei biserici, un şearpe cu chipul de copil. DOCTORUL: Oricum să fie, fapta dumnevoastră este' una din cele mai demne de laudă. ANTOHI: N-am sete de laudă, am sete de răzbunare! 10 Vină, doftore, să-ti dau si rămăsita banilor, ca să împlinim suma de 5000 de g�lbeni. Hai în cabinetul meu! (In parte.) 5000 de galbeni mai puţin în clironomia lui Polidor!... (1 ntr ă. în stînga cu doctorul.) 15 S C E N A XIII RUFINESCU, RUFINEASCA (1iind ţn in drca-pta ) RUFrNESCU: Da vină, mon ange! întră, nu-ţi fie ruşine, că doar facem o vizită unui amic. RUFINEASCA (întrînd): Ce idee ai avut, mon cheri , ca 20 să vizităm pe d-nul Antohi? RUFINESCU: O idee prea simplă şi nevinovată. Domnul Zgîrcea e un amic vechi, un om cumsecade şi bon vivant. El dă mese mari, baluri, şi sînt încre­ dinţat că a fi prea măgulit de a vedea în saloa- 25 nele sale o floare tînără si rară ca mon. doux tresor. ' RUFINEASCA (cochctînd): Ei! mon bijou, nu-mi face complimente. RUFINESCU: Ba nu, zău! D-nul Antohi e amator de 30 tot ce-i frumos. E galant, generos, şi poate chiar să mă împrumute cu ceva bani la nevoie ... Trebuie menageat, mai cu seamă că am perdut aseară la cărti. RUFINEASCA: Iar ai perdut? 35 RUFINESCU: Guignon, soro!... am perdut pănă Şi mobilele salonului. RUFINEASCA: Mobilele mele?.. şi cine le-a cîştigat? 561 -, ...... : .: ... [562] RUFINESCU: Hotul cel de Duducescu. RUFINEASCA: Aşa ţi se cade, dacă-l mai primeşti prin .casă. " un tînăr lipsit de orice moral, care te împrumută dimineaţa cu bani şi seara ţi-i ia 5 în cărţi ... Eu una i-am hotărît să nu-i mai calce piciorul în budoarul meu. RUFINESCU: Zău? .. şi de ce, mon adoree ? .. RUFINEASCA: Pentru că-i un ştrengar ce compro­ mite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. 10 Acum s-a înamorat de doamna Polidor... (In parte, cu mînie.) Berbantul! RUFINESCU: Bine-ai făcut, cher âme! ... Cu toate că �u, ştii mata, nu-s barbat tiran, nu-s zuliar. .. Imi place, din contra, să te văd că petreci cu 15 toate multămirile . RUFINEASCA: r'e ştiu . RUFINESCU: Dar, precum zici, dragă, foarte înţelept, societatea unor tineri e cam ... cornpromitantă cîteodată, pentru că tinerii sînt lăudăroşi .. , nu-s 20 discreţi. Eu, de-aş fi femeie, aş prefera de-o mie de ori mai mult adunarea si chiar curtea bar­ baţilor mai în vîrstă ... pentru că cel mai mic fa vor e preţuit de dînşii precum merită ... Ei sînt gata a face jertfele cele mai mari pentru a dobîndi 25 o ochire dulce, o zimbire graţioasă, o ... RUFINEASCA (în parte): Pricep unde-i bate gîndul. RUFINESCU: Iaca, de esernplu, cuconul Antohi. Ce om convenabil! Ce suflet delicat! El e în stare s-a­ runce mii de galbeni pe fereastă, pentru ca să 30 facă multămire persoanelor ce iubeste. RUFINEASCA: Zău? E astfel de generos ' şi galant? RUFINESCU: Singurul defect ce are e că nu-l trage inima cătră sexul frumos. RUFINEASCA: Bătrîneta... \ 35 RUFINESCU: Bătrînet� ar fi, din contra, un motiv mai mult pentru a' face nebunii, judecînd după toţi bătrînii carii îi vedem schimbaţi în fluturi ologi; dar se vede că sexul frumos nu poate avea des­ tulă influinţă asupra minţii lui cuconu Antohi. 40 RUFINEASCA: Ha, ha, ha! Eu cred că nici o femeie n-a vrut să-şi bată capul cu o asemenea conchetă. 562 [563] RUFINESCU: Te înşeli, mon iresor, Eu cunosc vro două destul de frumuşele care s-au cercat a-i găsi cheia inimei şi a sipetului ... Însă n-au izbutit. RUFINEASCA: Or fi fost proaste. [λ parie.} Cînd aş 5 vrea ... RUFJNESCU: Proaste? nicidecum!... dar, vezi tu, Bibi, inima lui Zgîrcea e ca turnul Malacofului : trebuie un mestesug mai deosebit ca să-I ia cu asalt. " 10 RUFINEASCA (în parte): îmi vine să cerc. RUFJNESCU: Şi generalii cei dibaci sînt rari. RUFINEASCA: Cîte sute de galbeni îţi trebuie, mon cheri ? RUFll"\ESCU: 400, mon ange. 15 se E N A XIV RUFINESCU, RUFINEASCA, AHTOHI, DOCTORUL ANTOHI (fără a 'Dedea pe Rufiueasca}: Banii ţi i-am numărat, doftore; acum mergi degrabă de cum­ pără cele trebuincioase pentru institutul orfa- 20 nilor. DOCTORUL: Mă duc, şi vă mulţămesc din partea lor. ANTOHI: Păstrează mulţămirile pentru d-ta! Adio! DOCTORUL: A revedere! (J ntorcîndu-se.] A! Doamna Enăchita? 25 ANTOHI: Ce 'văd?.. cucoana Enăchita cu barbatul dumisale? Ce întîmplare fericită! ' RUFINESCU: Trecînd pe la poarta casei d-tale, am dorit să te văd, cucoane Antohi, si am luat Îndrăzneală a Întra cu sotia mea. ' 30 ANTOHI: Cuconită,' dati-mi voie să vă sărut mînele . pentru o vizită atît de plăcută şi neaşteptată. (li sărută mîna.) Poftim, vă rog, de şedeţi. (O aduce pe canape.) Martine, adă dulceţi. RUFINEASCA: Nu vă supăraţi, cucoane Antohi , că 35 acum am luat. ANTOHI: Ce să fac ca să vă dovedesc multămirea mea? A!... (Scoate din buzunar o cutie du bomboane.} 563 [564] Cred că nu veţi refuza bomboane de Paris. Îs dulci si plăcute ca si d-ta, cuconită... (Dindu-; cutia) Poftim, vă' rog. ' RUFINEASCA: Sînteţi foarte amabil. Merci. (Ia. cîteva 5 bomboane.) ANTOHI: Cucoane Rufinescule, nu doriti? RUFINESCU: Eu vă multămesc : nu obicinuiesc, că mă dor dintii. ' ANTOHI: Da, 'te rog, macar una ... lan să-ţi aleg eu pe 10 plac. Iaca un melc de zahar. RUFINEASCA: Ha, ha, ha! Un melc? are cernite? ANTOHI: Ba nu; le-a ascuns, siretul. RUFINESCU: Ha, ha, ha! Alt�l s-ar supăra În locul meu. 15 DOCTORUL (încet): Dar d-ta eşti deprins cu glumele, aşa-i? . .. Ha, ha, ha ! (Iese prin dreapta.) RUFINESCU: Ce vrei să zici, doctore? (In parte.) E mucalit doctorul! RUFINEASCA: Cucoane Antohi, văd cu mare multă- 20 mire că acum sînteti bine de tot. ANTOHI: Slavă Domnului'! mă simt sănătos. RUFINEASCA: îmi aduc aminte din ziua nuntii dom­ nului Polidor. Erai grozav de bolnav. ' ANTOHI (trist): Aşa l, .. N-a vrut Dumnezeu să mor 25 atunci. RUFINEASCA (privind galiş la Antohi ): Şi bine-a-făcut ! RUFINESCU: Dumnezeu ştie ce face, căci acum pare că esti întinerit de 20 de ani. Nu-i asa, mon. ange? RUFINEASCA: Doar nu e bătrîn cuconul 'Antohi ca să 30 aibă nevoie de întinerit. ANTOHI: Eu, cuconiţă? .. sînt din vremea potopului. RUFINEASCA: Nu zice asta, c-oi crede că eşti un ber­ bant. ANTOHI: Pentru ce? '\ 35 RUFINEASCA: Pentru că potopul a fost trimis ca să înece berbanţii de pe timpul lui. RUFINESCU (rîzînd): Charmani! charmani! Cucoane Antohi, a d-tale-i grădina asta? ANTOHI: A mea. 40 RUFINEASCA: Prea frumoasă! (Privind prin geamuri.) Ai şi o seră, mi se pare? 564 [565] ANTOHl: Dar. RUFINESCU: îmi dai voie să mă duc ca să culeg o floare pentru Enăchiţa? ANTOHl: O floare, nu-ti dau voie; dar un buchet 5 întreg... ' RUFINEASCA: Eşti foarte galant, cucoane Antohi. RUFINESCU: Ce-ţi spuneam eu, mon tresar? ANTOHl: Ce-i spuneai? RUFINESCU: 1 ntreab-o pe dînsa. Eu mă duc în seră. 10 (1 ese prin dreapta.) se E::-J A XV ANTOHI, RUFINEASCA (Mică tăcere. Antchi e foarte jenat de a să găsi singur cu Ru f incasca. ) 15 RUFINEASCA (în parte): Îi genat moşneagul, ca un tînăr de 18 ani. ANTOHI (în parte): Ce dracul am de mi-am perdut cumpătul? (Rujincasca ojtcază.} 20 ANTOHI: Oftezi, cuconită? (Rujme�sca iar ofteasă.} ANTOHI: Vrei să chem pe barbatul dumitale? RUFINEASCA (în parte): Iaca prostul! (Tare.) Ba nu, cucoane Antohi, nu te supăra. 25 ANTOHI: Apoi dar, spune-mi drept, ai vro supărare? RUFINEASCA: Ba nu; nu baga de seamă... Mi s-a părut nu ştiu cum să mă găsesc deodată singură cu un străin ... ANTOHI (în parte): Drăguţa! (Tare.) Te-ai temut că 30 te-a mînca mosul? RUFINEASCA (zîmbind): Mai ştii? .. Moş lupul mă­ nîncă oita ... ANTOHI (prin�înd la curagiu ); �i bine face dacă oiţa e frumusică ca ... 35 RUFINEASCA (pravacî11du-I): Ca cine? ANTOHI (cu sfială): Ca ... oarecine. (111 parte.] Mă prostesc văzînd cu ochii. RUFINEASCA: Dar ce stai aşa departe?.. Te temi de mine? 565 \ [566] ANTOHI: Eu, de d-ta? .. (Se pune pe cana-pe aproape de Rufineasca.) Vrei să glumeşti, cuconiţă? RUFINEASCA: Ba nicidecum ... Am auzit că nu mă poţi suferi. 5 ANTOHI (cu mare mirare): Eu, pe d-ta? Cine-a putut născoci o bazaconie ca asta? RUFINEASCA: Dar; mi s-a spus că mă găseşti proastă, urîtă ca o stafie! Aşa este? ANTOHI: D-ta, stafie? .. Dacă de-ar avea casa mea 10 o stafie ca d-ta m-aş închide în casă şi n-aş mai ieşi, pre legea mea! RUFINEASCA (rîzînd): Vezi că eşti din timpul poto­ pului? . .. Bine te-am numit eu berbant l ANTOHI (cu dragoste): Te-ai mîniat? 15 RUFINEASCA (privind galiş la A ntohi}: Gîei. ANTOHI (sărutîndu-i mîna): Am gîeit. RUFINEASCA [dindu-i uşor o palmă în ghtmă): lan vezi-I, vezi-l cît e de zburdalnic! ANTOHI: Ba zi că-s nebun, că, zău, m-ai nebunit de 20 tot! RUFINEASCA: Şi-ţi pare rău? ANTOHI: îmi pare rău că n-am 20 de ani mai puţin în spinare. RUFINEASCA: Pentru ce? 25 ANTOHI: Pentru ca să pot fi iubit de un îngeraş 'ca d-ta, RUFINEASCA: N-ai nevoie de asta d-ta ca să placi unei femei de spirit. _ ANTOHI (sărutîndu-1: iar mîna): Ingeraşule ! RUFINEASCA: Adică o femeie iubeste numai tinereta 30 într-un barbat? Nicidecum. Î�ainte de toate ea caută să găsească o inimă nobilă şi delicată, o natură blîndă şi generoasă, un suflet măhnit pentru ca să-I mîngîie prin iubirea ei' ANTOHI: Apoi dar fii mîngîierea mei, Enăchiţp : căci 35 nime n-a suferit ca mine. Toată viata mea a fost întunecată. Lumineaz-o tu, în sfirsit. c-o zimbire. şi mă jur să-ţi fiu rob păn' la moarte. RUFINEASCA: Ce-aud?.. M� iubeşti? . . ANTOHI: Te iubesc ca un om-care n-a iubit de cînd e. 40 RUFINEASCA: Şi nu mă-nşeli? 566 [567] ANTOHI: Nu! ma Jur pe ce am acum mai scump în lume, pe ochişorii d-tale l RUFINEASCA: Te-aş crede poate... dacă mi-ai da dovezi. 5 ANTOHI: Poronceste. Ce dovezi vrei să-ti dau? Sînt gata la toate poroncele d-tale. ' RUFI1\EASCA: îmi vine să te cerc. Ce-ai zice dacă ţi-aş propune o nebunie? ANTOHI: Spune, care? 10 RUFINEASCA: Un voiagiu împreună la Paris! ANTOHI: Un voiagiu?.. bucuros! Cînd vrei să ple- . căm? Acum îndată? RUFINEASCA: Ba nu, mîne... Primeşti? ANTOHI: Din toată inima 1. .. însă ce-a zice barbatul 15 d-tale? RUFINEASCA: Nimic; oi pretexta că-s bolnavă, şi, cît i-oi lasa bani de jucat cărţile, a Închide ochii. ANTOHI: Aşa?.. de ăst tacîm e?.. minunat 1. .. Cît îi trebuie? 20 RUFINEASC\: Vre patru-cinci sute de galbeni ... îm- prumut. ANTOHI: O bagatelă... Deseară îi trimit banii, şi mîne noi amîndoi plecăm. RUFINEASCA: Noi doi... şi un al treilea tovarăş. 25 ANTOHI (îngrijit): Care? RUFINEASCA (cu dragoste): Amorul. ANTOHI: Amoraşule ' (O sărută cu Joc.) (Rufi>rcscu s-aude t uşvnd a[ară.} RUFINE�SCA: Ia seama că vine barbatul meu. 30 ANTOHI (scuiîndu-sc de pe canape, în parte): Ştie să tuşească la vreme, puşchiul! se E N A XVi ANTOHI, RUFINEASCA, RUFINESCU [aduclsid U,l buchet de flc1 i ) 35 RUFINESCU: Iaca si buchetul, mon tresar, un buchet vrednic de el-ta 1. .. numai camelia şi flori de portocală, amblema nevinovăţiei. 567 "." .... .\ [568] RUFINEASCA: Merci, mon cheri, ANTOHI (în parte): Are şi apropo, galantomul. RUFINEASCA: Ce frumos buchet! Păcat că nu-i vreun bal!... ar face minunat efect. :5 ANTOHI: Dacă doriti, cuconită, deseară dau înadins o soarea, cu �onditie însă că mi-ti face multă­ mirea, împreună cu domnul Rufinescu. a şedea astăzi aci la masă. RUFINEASCA: Eşti atît de amabil că nime nu te poate 10 refuza. ANTOHI (în parte): M-a fermecat de tot porumbiţa! (Strigă:) Martine. Martine l S C E N A XVII Cei denainte, MARTIN (vine din fund) 15 MARTlN: Aud, cucoane. ANTOHI: Masa gata-i? MARTlN: Gata; numai să vie musafirii. ANTOHI: Mai pune două tacîmuri. MARTlN: Ascult. (In parte.) lan să vezi că o să hră- 20 nească tot tîrgu de-acum. ( Iese.) (Se aude în grădină zgomct de veci.) se E N A XVIII Cei denainie, CLEVETICI, TRIBUNESCU, SANPU TRIBUNESCU (afară): Cer cuvîntul. 25 SANDU (afară): Cere, că nu-ţi dau mrmc. CLEVETICI (la uşa din dreapta, poftind pe Sandu. să între): Domnule conservator, poitim. . SANDU (asemenea): După dumneata, domnule Gogo­ şescu. 30 TRIBUNESCU (asemenea): Domnule Strigoi ... . SANDU (întrînd mînios): Ghidi, comunistule! ANTOHI : Ce este, Sandule?.. iar te sfădeşti cu fratii meicauzasi? , I 568 [569] SANDU: M-a întîlnitără, frate, la poartă şi s-a lega­ tără de mine ca boala de om sănătos. TRIBUNESCU: A! Domnule conserva tor, această espre­ siune nu este parlamentară, e afară din uz. 5 SANDU: Afară din uz? .. Ce mîncare-i aia? ANToHI: Apropo de mîncare; ne punem la masă? SANDU: Ne punem, că mie mi s-a lungitără urechile de foame. (Cleuetici se a-prcpie de San du şi se uită la urechile lui.] 10 SANDU: Ce te uiţi la urechile mele, domnule Gogoşilă? CLEVETICI: Nimic; am vrut să constat cît s-au lungit de mult. SANDU (în parte): Ghidi, măscărici obraznic! RUFINESCU: Ha, ha, ha!... E plin de duh domnul 15 Clevetici. RUFINEASCA: Charmant l plein d'esprit! CLEVETICI (înehinîndtf-se la Rufineasca ) : Doamna mea, mă confuzi ... se E N A XIX 20 Cei denainte, CONTESA, ISCHIUZARLIU (vin împreună prin dreapta) CONTESA (întră sprintenă}: M e voiei! Am venit numai Într-un zbor. ANToHI (mergînd înaintea ei): Ca o lebădă frumoasă. 25 SANDU (în parte): Cu lebădoiul alăturea. CONTESA (dînd mîna RuJineaseăi): Bon jour , chere beUe... (Lncei.) Comment vont vos amours ? RUFINEASCA (îneet): Tres bien, el les votres? CONTESA (eu sentiment): Il m'aime el la folie! (Pri- 30 »eşie în taină la Isehiuzarliu şi oftează.) CLEVETICI (înehinîndu-se contesei ) : D-nă contesă , pn­ miţi omagele mele. CONTESA (eu mîndrie): A! d-ta eşti? CLEVETICI: Al d-voastră respectuos serv ... 35 CONTESA: Spune-mi, mă rog, d-ta ai deschis un maga­ sin de haine la noi? 569 [570] CLEVETlCI: M agasin de haine?.. Doamna mea, asta frariţuzeşte însemnează magazie de ură ... şi nu înţeleg ... CONTESA: Dar; am cetit chiar acum deasupra unei 5 prevălii: magasin de haine. CLEVETICI: A ţi cetit, poate, 'magazin de haine, scris cu litere latine? CONTESA: Nu stiu; eu am cetit franţuzeşte ŞI am gîndit la 'd-ta. 10 CLEVETICI (lui Antohi}: E furioasă baba pentru un articol în contra nobleţei. ANTOHI: Şi de-aia te-a păcălit aşa de frumos? se E N A XX C,i dcnainic, !l-f.4RTJN 15 20 25 30 570 (Perdelele din [urul se deschid ;ucurie. LĂPUŞNEANU E drept. MOŢOC 30 Deci învoiască acum măria-ta Lui Despot, al meu oaspe, să vie-a-l saluta. 666 [667] LĂPUŞNEANU Să vie. (M atac iese prin fund.) 5 DOAMNA (Anii) Bun e Vodă! ANA Dar!... (în parte, zîmbind) ca nea1tădată. 10 LĂPUŞNEANU (în parte) S-apropie de mme năpîrca-nveninată. SCEN A VII Cei dinainte, DESPOT, MOŢOC 15 MOŢOC (Pe prag) Măria-ta slăvită ... Despot! (It prezentă.) LĂPUŞNEANl' Fii bun sosit 20 La Curte, Despot. (Despot înaintează în mijlocul salonului.) DESPOT Sire 1. .. cu sufletul uimit, Şi tremurînd m-apropii de sacra-ţi maiestate 25 Ca să-i aduc la rindu-mi urările-mi plecate. Să vă-mpletească cerul a gloriei cununi Şi-n veci să le ferească de grelele furtuni l. .. Eu, Despot Eraclidul, condus de-o blîndă stea; Răpit de al meu suflet curat ca spada mea, 30 Depun în ziua mare, ca lumea să le vadă, Depun azi la picioare-ţi braţ, inimă şispadă. " 667 .� [668] Părintele meu Iacob, odinioară domn, Pîn-a nu-nchide ochii atinsi de-al mort ei somn, Mi-a zis: Te du cu bine în 'cale depărtată Şi mergi drept la Moldova în mari viteji bogată; 5 Acolo tu găsi-vei un domn măreţ, viteaz, La pragul ţării sale veghind cu ochiul treaz, �-un înger de virtute, frumoasa lui soţie Ce mie mi-e nepoată şi vară bună ţie. Mergi drept la ei, tu Despot, ca să le duci prinos 10 Lui Vodă a ta spadă şi bratu-ţi credincios. Iar Doamnei, aste scule, şiraguri şi paftale, Purtate de-a sa maică în ziua nunţii sale. (le un ecrin din minele unui pagi rămas la uşa din fund ;UNA O! VIS din soare! 110 [711] , - , ' DESPOT Visul va fi realizat, Carmină, caci amorul e zeu înaripat, Şi el ne va conduce, păreche-ncoronată , 5 .. Pe tronul cu splendoare din ţara-nvecinată. Se va-mplini 1. .. 10 CARl\llNA Pe tron ! (In parte.) Dorul meu falnic! DESPOT Dar 1. .. orice tu doreşti ZI numai, iubito, că vroieşti. CARMINA A! cine-i la-ntuneric şi fuge �e lumină? Dar ce pot face?.. spune-nu. DESPOT 15 . Mult poate o regină! > 1, " Pe Laski ş-ai tăi oaspeţi de vrei a-ndupleca în calea-mi îndrăzneaţă cu mine-a s-arunca, Noi doi avem mărirea, ei fală ş-avuţie. CARMINA 20 (decisă) Cu toţii, Despot, astăzi se vor închina ţie. DESPOT O ! scumpa mea domniţă, tu mă rensufleţeşti. Ce jertfe vrei? 25 CARMINA Vreu numaI... pe tron să mă iubeşti. DESPOT Ah! viaţa mea întreagă a ta-i! (O strînge la piept.) (Zgomot de cai în curte.} 30 CARMINA (mergînd la [ereastă } Ce-aud afară? 711 [712] A!... Laski şi prefectul Zay vin... Iată-i, la scară Au şi sosit... O! Doamne, ce supărare! DESPOT 5 Dispune de-o oştire cu zece mn de cal. El poate să m-ajute. Zay 10 De la-mpăratul, CARMINA Cum? DESPOT Luînd învoire CARMINA Bine; azi am să-i fac prnrmre Ca niciodată, însă gelos să nu apari. 15 (Rîzînd.) Zay crede că-i Apolon perdut pintre maghiari. SCENA II 20 CARMINA, DESPOT, LASKI LASKI (afară) Carmina ! (Carmina se depărtează de Despot şi merge spre uşa din stînga.) 25 Vine. CARMINA (lui Despot) ., { .f' LASKI (intrînd prin stînga, sărută pe Carmina) Carmen l. .. A! Despot? .. scumpe frate. DESPOT 30 Scumpul meu Laski! 712 [713] 5 I LASKI Cum? .. pe neaşteptate? Ce vînt, ce întîmplare, la noi iar te-au adus? Cînd ai venit? CARMINA Chiar astăzi. DESPOT Şi multe am de spus. LASKI 10 Zi, sînt cu nerăbdare ... CARMINA Laski, o întîlnire îşi perde, cînd sînt martori, sincera ei pornire. Aveţi, cred, multe taine ... aice dar vă las. 15 LASKI Mergi, dragă, în grădină; acolo au rămas Şi Zay ş-ai noştri oaspeţi. .. CARMINA Mă duc. 20 (Ea preschimbă cu Despot o ochire [uriiuă şi iese prin stînga condusă de Laski pînă la uşă.} S C E N A III 25 DESPOT, LASKI LASKI (întorcîndu-se răPide) Acum răspunde: Prin mari furtuni trecut-ai... o ştiu; însă de unde Revii? 713 [714] T DESPOT De la Moldova, din iad, unde am fost Zdrobit, 'şi vin la tine să caut adăpost. LASKI 5 Cum? tu renunţi?., DESPOT Nu, Laski!. .. un om viteaz din luptă Nu se retrage grabnic cînd arma lui e ruptă. Destinul crunt l-oi frînge din nou sub paşii mei. 10 LASKI A , bravo!. .. Aşa" Despot, te vreu. DESPOT Asa mă vrei? 15 Iubite Laski, crede că-n viata-mi t�lburată Nu am perdut credinţa În tine niciodată. Deci vin aice iară ca barca la liman Şi-ţi zic : întinde-mi mîna ... sînt domn pină-ntr-un an! 20 .LASKI Şi mîna şi averea toată-a mea putere Sînt ale tale, Despot... Dispune,-ordonă, cere, Ce vrei? DESPOT 25 Vreu bani ŞI oameni. LASKI . Bani? (voi amanesa -,. :Jfoşiile, castelul, şi sper a capata Vreo zece mii de galbini ... de nu, chiar le voi vinde 30 Ca să putem în grabă războiul a-ntreprinde. DESPOT Atîta somă numai? 714 [715] LASKI Mai mult nu cred să pot, Căci ... ţi-o declar în taină, sînt ruinat de tot. DESPOT 5 Tu, ruinat? LASKI A! frate, nu-ntîrzie ruina Cînd Laski-i palatinul şi Carmen palatina l *Eu, ştii, cu mîna spartă, născut răsipitor, 10 *De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor, *Ţinînd casa deschisă }n care tot drumeţul. *Zi, noapte, îşi găseşte culcuşul şi ospeţul, *La vrîstă-naintată perdut de-namorat, *Cu-o nobilă spaniolă voios m-am însurat, 15 *Carmina din Grenada, silfidă-ncîntătoare *Cu foc de soare-n suflet si-n ochi cu foc de soare ! ... *Sosită-aici, sărmana!. .. 'în tristul meu castel, *Urîtul o cuprinsă şi, ca s-o scap de el, * Am aruncat cu pumnul întregul meu tezaur, 20 *Vroind - să-ntind pe cale-i un lung covor de aur ... * Am adunat în juru-i poeţi şi baladini *�-o curte-mpărătească de neaoşi palatini. .. *Dar oricare fîntînă de la o vreme seacă ... *Ce vrei? .. _ ş-a mea avere cătră secare pleacă! 25 Deci azi, .ca jucătorul ce-aruncă .nu-n zadar Pe cartea unui altui chiar ultimu-i dinar, Vroiesc cu tine, Despot, să fac tovărăşie De cîştigat în parte, eu ,bani şi tu domnie ... �-arunc pe a ta carte întregul meu avut. � DESPOT Eu, domn, îţi dau Hotinul cu-ntregul său ţinut, LASKI Priimesc ! noroc! (Dau mîna amîndoi). .':- [716] 10 15 20 25 DESPOT Dar oameni? LASKI Oameni? A! hoit să fie, 5 De corbi nu este lipsă ... Cîţi trebuie? o mie, Trei, patru, şepte, zece? .. în vînt cît oi striga, Multime de strinsură aici va alerga, *Ho'ţi buni de ştreang, la ştreanguri meniţi cum li se cade, *Ce stiu numai să ardă, să taie si să prade. *Chi�r în castel acuma avem �îtiva străini, *Naprasnici şefi de bande, eroici' spadasini *Ce vîntură Europa cu spada vecinic goală, *Catînd moartea-n războaie ş-avînd groază de boală. *Villel care comandă cincizeci de burghinioni, *Rozel ce are-n mîna-i o sută de valoni *�i Sedleţ şi Legmanul cu multă călărime, *�-Anton iubit fanatic de crunta secuime, =Şi alţii mulţi, afară de toţi voinicii mei *Ce-s lupi cînd n-au prilejul ca să devie lei. DESPOT Prea bine, dar cu-o mînă de bravi, cît de bravi fie, A merge la Moldova ar fi o nebunie. Ştii însuşi: moldovanul e iute la război. Tot omul e în stare a se lupta cu doi. Ne trebuie-o putere, pot zice,-mpăratească. Nu se-nvinge lesne o ţară românească ... Ce zici de Zay prefectul? .. El este ascultat De Ferdinand? .. Cum oare l-am f�ce aliat? 30 LASKI O! de-ar vrea Zay, complotul cu sprijinul său tare Ar merge strună, însă ... DESPOT Ce strică o cercare? 716 , J [717] - 5 LASKI Hai să cercăm , dar află că Zay, prefect regal, Ţi-a cere-n schimb de sprijin ca să devii vasal Lui Ferdinand. DESPOT Eu? LASKI Spune: priimeşti cu el a face Tratat de închinare fie-n război sau pace? 10 DESPOT (duPd o pauză) Priimesc. LASKI Deci adă mîna ... Noroc!. .. ş-acuma hai 15 în turn ... Acolo tainic să te-nvoieşti cu Zay ... Dar, iscălind tratatul, ei fi tu cu credinţă? DESPOT Credinţa cea mal sfîntă.. . (In parte.) Cît mi-a fi de priinţă. 20 LASKI Moldova închinată lui Ferdinand ... Ce dar! Şi pentru-a lui coronă ce scump margaritar! DESPOT Prea bine; dă de ştire lui Zay cît mai degrabă. 25 LASKI Merg; tu ascute-ţi limba şi să te văd la treabă ... ( Iese priH dreapta.) DESPOT N-ai grijă,-n trei cuvinte pe Zay l-am Încurcat 30 (în parte, vesel) Prin farmecul Carminei, frumosul avocat. (Iese după uau., 717 .� [718] 25 I I " r 'S tEN A IV C�RMINA, ROZEL; SOMME�, ANTON SECUlUL şi alţi auenturieri (Intră pe uşa din stînga.) 5 ROZEL *Contesă, Francisc Primul, al Franţii galant rege, *Erou, poet şi vesel, iubea mult a culege *Pe cîmpi de sînge lauri , în lume desfatări *�i pe frumoase buze ferbinte sărutări. 10 *Eu am, francez ca' dînsul, aceeaşi aplecare *�i pentru vitejie şi pentru sărutare. CARMINA (rîzînd) '; *Teored, însă, un rege cu titlul de galant, 15 *Cînd n-ar purta coronă, 'cum s-ar numi? ANTON (posomcrît) *Berbant ROZEL 20 *A fi berbant e probă de-o inimă-arzătoare *�i de-o natură vie, artistă, simtitoare , *Ce lesne se înalţă spre tot ce-i luminos, * (rîzînd) Lasînd pe-Anton Secuiul să mormăie re jos. ANTON (în parte) *Frînd tueş! SOMMER . . . . *Francis.c .Primul. rege-n galanterie, *A 'şi compus, îmi pare, o mică poezie, 30 *Un cintic, o deviză cu vesel înţeles? 713 • J [719] ROZ EL *Dar, Sommer, aste versuri ce le cînta ades: *Femeia este schimbătoare, *Nebun cine se-ncrede-n ea! '. 5 CARMINA-r *A! pentru-un galant rege ideea nu-i galantă. ROZEL *Eu am mai completat-o prin astă variantă: *Femeia des e schimbătoare, 10 *Ferice cui se-ncrede-n ea! *Ah! deie-mi dulcea sa favoare i �" *�i schimbă-se-apoi cît a vrea! (Tcţi rîd.) CARMINA 15 * Bra \"0, Rozel! ANTON *Palavre !. .. mai bine-n războire *As vrea ca să se schimbe această amortire *C� se numeşte pace, căci timpul de răgaz 10 *Preface-n om netrebnic pe omul cel viteaz. CARMIN.A *Cum? preferaţi războiul decît o viaţă lină? ANTON *Da! paloşului nostru e teamă de rugină. 25 ROZEL Contesă.vorice fiinţă se naşte pre pamînt Cu-o tainică menire, c-un dor şi c-un avînt , Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume Şi dumneata, contesă, să fii iubită-n lume" 30 CARMINA Ei bine, fiţi dar veseli; eu cred că nu tîrziu Se va preface-n faptă un dor atît de VIU. .\ [720] ROlEL Ne-nşeli? CARMINA Nu; am o veste, o veste cum vă place ... 5 De cînd a voastră armă dormind în teacă zace Urîtul vă mănîncă de vii; sînteţi măhniţi, Cu ochii stinşi, la faţă galbini şi vestejiţi, Cît cine-acum vă vede şi cine vă cunoaşte Se-ntreabă cu mirare: Ce sînt? ostaşi ori moaşte? 10 ANTON Aşa-i 1. .. decît urîtul, mai bine ştreangu-ri gît. .. CARMINA Eu v-am găsit de lucru şi leacul de urît. Sus paloşul la soare!... sus fruntea!... vîntul bate 15 Şi-ndeamnă a navală în ţări învecinate. Vroiţi voi după dînsul cu toţi să vă luaţi? TOŢI Vrem! ... unde? CAR11.INA 20 Nu departe ... colea, peste Carpaţi. ANTON Cum? la Moldova?.. Ellien! 25 CARMINA Acolo stăpîneşte Un domn pe care ţara întreagă îl urăşte. Cît îţi sufla deasupră-i, din tron el va cădea Şi toată-a lui avere a voastră-a rămînea. l ROlEL 1 I L Dar tronul său? 30 CARMINA Acelui cu inima regească Ce-a şti cu mîna largă pe toţi să răsplătească, Lui Despot. 720 [721] T TOŢI Despot? 5 Şi eu! Şi eu! ROZEL Fie 1. .. de-l vrei, şi eu îl vreu. ANTON CEILALŢI CARMINA 10 (în parte) O! Despot, eşti domn, iubitul meu! Curînd dorinţa noastră va fi realizată! SCENA V Cei dinainte, DESPOT (vine reped, din dreapta, tulburat) 15 DESPOT Amici!. .. din turn zărit-am o numeroasă ceată Venind despre Moldova cu steag moldovenesc. Ei par că vin aice ... E poate-un sol domnesc Trimis de Lăpuşneanul în goană după mine. 20 CARMINA Ce? . .. în castelul nostru? DESPOT (la fereastră) Priviti! aici vine! 25 Dar 1. .. ceata lîngă poartă, afară, s-a oprit. ROZEL De-a fi un sol de pace, să fie bun sosit, De nu, amar de dînsul!. .. cu astă pală vie Îi dau pe ceea lume o grabnică solie. 721 [722] CARMINA Ba nu, Rozel; stai paşnic ... De-a fi sol moldovan, Ca să scăpăm pe Despot urmează al meu plan ... ROZEL 5 Cum? CARMINA Mergi de pregăteşte capela funerară Ca pentru-o-nmormîntare. S C E N A VI 10 Cei dinainte, ,LASKI (intră din dreapta), PISOZKI (illtl'ă . din stînga) LASKI Ce vuiet e afară? Ce oameni sînt la poartă? 15 CARMINA (la fereastră) Pisozki-n foisor De sus cu ei grăieşte. .. vom şti curîn'd ce vor. Iată-l că vine; 20 PISOZKI (intrînd) Pane !. .. sosit-au cu putere Un sol de la Moldova. L 25 72� LASKI • { Ce caută? ce cere? PISOZKI Nu ştiu, însă de Despot, sosind, a întrebat. DESPOT De mine?.. Lăpuşneanul în urme-mi a călcat. .. .' [723] LASKI (lui _ Pisozki). Mergi 1. .. porţile deschide!... ostaşii să se-adune în şiruri pîn' la scară; fanfarele să sune 5 Şi steagul să se-nchine deplin desfăşurat în calea lui, căci solul e ca şi-un împărat. Mergi. (Pisozki iese.} CARMINA 10 Laski, astă pompă? .. LASKI E dreaptă; se cuvine. CARMINA Dar se cuvine, spune, din casă de la tine, 15 Răpind pe -al tău oaspe un braţ îndrăznitor, Să lase-o pată neagră pe vechiul tău onor? '. LASKI Contesă, te alină. Bătrînul Laski ştie A-şi împăca onorul cu sacra-i datorie. 20 Lui Sigismund al nostru credinţă am jurat. Respect pe el în solul trimis de-un aliat. CARl\UNA Respectă tu calăul, eu respectez victima. Ţin oaspele în casă şi dau afară crima, 25 Căci e o crimă oarbă de-a vinde-oaspele său. DESPOT Mai bine moarte mie! CARMINA Tăcere l. .. te scap eu. 30 Cu mine vină-n grabă; prin moarte simula-tă, Să te ferim, amice, de moarte-adevărată. (Iese Cti Despot prin dreapiac ) .723 .� [724] LASKI A! planu-i bun; vă duceţi. (Fanfare în curte.] se E N A VII LA SKI, ANTON SECUIUL, SOMMER si ceilalti oaspeţi in dreapta, PISOZKI, TOMA CALABAicANUL, urmat de seimeni, CARMINA 10 PISOZKI (intră anunţînd) Solul! LASKI (făcînd dci paşi înaintea sclului } Fii bun venit! TOMA 15 (intră prin uşa din stînga, intcuărăşi: de dci căpitani de seimeni ] Eu, Toma, sol de pace, în numele slăvit Lui Vodă Lăpuşneanul, Domn ţării moldovene, Şi-n numele lui Sigmund, Domn ţării ardelene, Vin ca să cer pe Despot aici adăpostit. 20 Lui Vodă el e duşman viclean şi nemb1înzit; Deci viu şi-ntreg am ordin să-I ieu, să-I duc în ţară. Am zis. [Carmina reintră şi se opreşte lîngă uşa din stînga.) I I I 1- 25 30 724 LASKI Eşti sol de pace? .. deci, Toma, îţi zic iară Bine-ai intrat în casă-mi. .. şi iată-al meu răspuns: în zidurile mele oricine a pătruns � t1 Devine-un oaspe sacru, căci legea ospeţiei Îi pune-un scut puternic sub pavăza frăţiei. Aici eu sînt stăpînul!... Aici stăpîn sînt eu Mai mult decît un rege stăpîn pe tronul său, Şi nime n-are voie, şi nime drept nu are, [725] Cerîndu-mi pe-al meu oaspe, să-mi ceară o trădare! Un oaspe face parte din zidul strămoşesc Precum onorul sacru din suflet omenesc. O peatră scoasă ... zidul slăbit se prăbuşeşte. 5 O faptă rea ... onorul ca frunza vestejeşte ... Eu sînt dintr-acei oameni ce vieţuiesc şi mor în casa lor întreagă cu-ntreg onorul lor! CARMINA (înaintînd) 10 Bine, Laski. TOMA Destulă atîta limbuţie. Nu mă uimeşti pe mine cu seaca ta mîndrie. Ţi-am spus că vreu pe Despot viu ... în zadar pe el 15 Tu cerci de a-l ascunde în vechiul tău castel. .. CARMINA Castelul n-are teamă de oaspeţi a răspunde. Pe vii el nu-i tradează, pe morţi el nu-i ascunde. Despot e mort! 20 TOMA Mort, Despot? CARMINA Îl ceri tu în zadar. A fost rănit de moarte trecînd peste hotar 25 �-au espirat aice în crîncenă durere. TOMA Nu cred; e iscodire vicleană de muiere. Seimeni! naval cu toţii. .. Castelul cercetaţi în numele lui Sigmund şi Lăpuşneanul. 30 (Cîţiva seimeni intră pe scenă.) CARMINA (se răpede înaintea ostaşilor) Stati ! Vroiţi pe Despot?.. Iată-l L. . (Deschide uşele din 35 funâ.) 725 [726] N o ta: Se vede lăuntrul capelii luminată Cu policandre. Pe o masă -acoper ită de catefea neagră stă Despot lungit, palid ca un. mort, şi cu Crucea pe pept.' Cîţiva. călugări îl incunjură purtînd tor ţii aprinse. Rozel, deguizat în capucin, 5 stă în genunchi Iîngă catafalc. Un hor de glasuri, împreunat." de acordurile unui organ, psalmodiază: .. Eeati qui. moriun­ tur' in Domino". 10 15 TOMA (oprindu-se lîngă uşa ca pelii } Mort? CARMINA Mort 1. .. Te du de spune Lui Vodă, a sa frunte cu lauri s-o încunune, El a ucis pe Despot! TOMA E mort!. .. Chiar mort îl vreu. (Face un pas. Rozel se scoală şi se pune în faţa lui Toma pe pragul capelic.] ROZEL 20 în lături toţi!... Cadavrul este-a lui Dumnezeu. TOMA (ameninţător) Î n lături tu 1. .: ROZEL 25 Profane, turbarea-ţi e semeaţă. Respectă măcar moartea în omul făr[ de viaţă. (Laski se înaintează maiestos.} Stăi, Toma 1. .. Lăpuşneanul a vrut pe Despot viu. Solia-ţi Încetează aproape de secriu. 30 (Toma stă puţin nedumerit, în vreme ce uşa capelii se închide, după ce mai întîi Rozel şi �lţi ostaşi deguiza;i în călugări au ieşit şi s-au pus de pază dinaintea capelii.) 126 ." [727] , TOMA (cătră -seimeni ) E mort [ pentru domnie deci teamă nu mai este. Haideţi, lui Lăpuşneanul să ducem astă veste. 5 ( Iese cu seimenii lui.) CARMINA (la ferea stă ) S-a dus, curtea-i deşartă şi poarta s-a închis. (Merge la uşele din fund.) 10 Despot [ [Uşele . se redeschid, Despot apare pe p,·ag.) S C E N A VIII Cei dinainte, DESPOT, ROZEL DESPOT 15 Iată-mă-s iară mai viu şi mai decis! {Î'nointează în mijlocul scenii, scoţînd spada.} Din toate-a noastre spade să facem toţi o spadă, Pe Vodă Lăpuşneanul la vulturi să-I dăm pradă. ROZEL . 20 Pas, Despotl. .. unde-i merge, VOlOŞI mergem ŞI noi E DESPOT Norocul si izbîndă cu mine si cu voi! . . Să dăm armelor noastre atingerea frăţească. (Toţi în rond ating vîrfurile spadelcr,) 25 Scînteia-nflacărărei din ele să zbucnească, �-acea scînteie zboare ca fulger răzbitor Lui Lăpuşneanu-n frunte să scrie: trădător! Acum el mort mă crede? .. Eu mort, şi el în viaţă. E timp viul cu mortul să se-ntîlnească-n faţă. 30 La arme, fraţi! 7')� �. ,\ [728] TOŢI La arme! DESPOT Ca domn sau ca ostaş, j In luptele de moarte mă jur a fi fruntaş! La lupte, fraţi! TOŢI La lupte! LASKI 10 Deci haideţi, fiecare Să ne-adunăm ostaşii în codri, la hotare. TOŢI Hai! DESPOT 15 Gloria vă cheamă!... zburaţi la glasul ei!. .. LASKI Ha !. .. moarte sau izbîndă! DESPOT Izbîndă, fraţii mei! 20 (Toţi Pleacă prin stînga. Laski se întoarce de la 1lŞă şi zic lui Despct : ) LASKI Tu, stăi ascuns aice păn' ce ţi-i lua zborul. Te las. (Iese.) , ,1 I I 25 30 728 . DESPOT (, (întinzînd braţele) Carmina!. .. CARMINA (aruncîndu-se în braţele lui Despot) Despot! [729] DESPOT Al nostru-i viitorul!. .. (Cortina cade.) ACTUL IV Sala tronului în palatul de la Suceava. În dreapta, pe pla­ nul 1, o fereastă, Pe planul II, tronul cu cortine de catefea stacoşie şi cu torsade de aur. în fund, arcade ce se deschid pe o altă sală mare. În stinga, uşa apartamentului dom­ nesc. Pe pilastrele arcadelor, panoplii, dintre care una com- iO pusă de armele lui Ştefan cel Mare. SCENA 1 LIMBĂ-DULCE, JUMĂTATE (in sentinele lingă arcade) LIMBĂ-DULCE Ai fi crezut, Iărtate, acum trei ani ş-o lună, 15 Că Despot, ca un fulger plecat dintr-o furtună, Pe Lăpuşneanu-n frunte de-a dreptul va lovi Şi oastea lui domnească în clipă-o va strivi? JCMĂTATE Hei! dacă vînzătorul Moţoc nu-ntorcea cuiul 20 în broasca ţării, Despot şi Zay şi-Anton Secuiul Nu-ntrau aşa de lesne în ţară ... dar Moţoc ... Trădarea cică-i fiară cu zece limbi de foc. LIMBĂ-DULCE Ce vrei? .. aşa e lumea! şi, iată, ca prin vraja, 25 El domn, şi noi, plăieşii, la uşa lui de strajă. JUMĂTATE Hei! bine zicea tata: La noi să nu te miri Aici cînd îi videa plopii dînd flori de trandafiri. Cîte-am văzut cu ochii de cînd sîntem pe lume! 729 [730] Războaie, năvălire, Iocuste, focuri, ciume , Şi dintre toate .răul cel mai îngrozitor, Lupta-ntre fraţi, peirea sărmanului popor! LIMBĂ-DU_CE J Adînc ţi-e rostul ! ... parcă te-aud cetind pe carte. Dar Vodă Lăpuşneanul ştii unde-i? JUMĂTATE Hăt... departe, În Tarigrad, cu Doamna si copilas ii săi. . ., 10 LIMBĂ-DULCE Ce-o fi făcînd el oare? ]lTMĂTATE El !. .. paşte bobocei. LIMBĂ-DULCE 15 Ba, mai degrabă-aş crede că Vodă alungatul Pe Despot, mări,-1 paşte întocmai ca păcatul. JUMĂTATE Se poate, căci în ţară, sub domnul ist grecesc. Străinii calu-şi joacă şi .zilnic se-nmulţesc, 20 Incît noi, pămîntenii, purtîndu-i în spinare, Nu mai avem în ţară nici loc de îngropare. LIMBĂ-DULCE Pămîntul gras prieşte spinoaselor urzici. :M:oldova-i năvălită de greci şieretici, 25 Şi biruri, peste biruri, vînaturi pentru masă, �-un galbin pe tot anul de fiecare casă, încît biată sudoare a muncii s-a schimbat "1 .» Într-un părîu de aur ce curge la palat. Pe noi ne duce foamea la margine de groapă 30 Şi din avutul nostru locustele se-ndoapă. Rău e cînd rîde culmea de moşunoi, de jos, Dar vai de cap cînd talpa-i mîncată pin' la os 1. .• Aceste gînduri negre în mine turba-mplîntă 730 [731] :It r I 1 Si, zău, simt cîteodată că dracul mă descîntă, Mănia ferbe-n mine şi, de n-aş fi plăiaş, De n-aş fi român, frate, m-aş face ucigaş! Ju�lĂTATE :5 Hei! asta, Limbă-Dulce, n-ar fi încă nimică. Românul rabdă multe, căci el e tare-n chică. El are mîna largă, deşi este sărac, Lipsit de lumînare, lipsit şi de colac; Dar Despot cu pacatul a dat mîna frăţească, ;10 El rîde cu păgînii. de legea creştinească, Icoane şi potire el le topeşte-n bani Şi vrea pe toţi românii să-i facă luterani. Crezi tu una ca asta? LIMBĂ-DL:LCE 15 O fi vroind păgînul, Îl cred, o fi vroind-o ... nu vrea însă românul! În lege ca în pele-i născut, el bucuros Dă pelea, dar rămîne în lege-i credincios! [T'ropote de cai şi strigăte de "Ura!" afa1'ă.) 20 JUMĂTATE Dar ce s-aude? LIMBĂ-DULCE Vine măria-sa călare. JL:MĂTATE 25 De unde oare vine acum? L 30 LIMBĂ-DULCE De la primblare, Ca totdeauna ... Iaca, a şi sosit. .. La loc! (Se pun în . sentinele în fund.} (Nouă strigăte afară: " Ura! să trăiască V cdă t" ) Beţivii strigă "ura" cu glas dinpoloboc. (DuPă intrarea lui Despot, ei S8 retrag dincolo de arcade.} f31 [732] r " ' r ' 5 SCENA II DESPOT, LA SKI, SOMMER DESPOT A! dulce este viaţa şi bună e puterea Cînd Domnul răspîndeşte în ţară mîngăierea Şi mii de mii de glasuri într-un acord frăţesc Cu-a clopotelor zvonuri în cale-i se unesc! 10 15 20 I L SOMMER Cît vulturul eşti falnic, şi cît albina harnic, Cît toamna cea mănoasă îmbelşugat şi darnic r Cum dar să nu te-aclame poporul fericit? DESPOT Sînt vesel, mă simt mare, puternic şi iubit, Şi de-ntîlnesc măhnirea, eu rîd iar ea dispare Ca negurile dese cînd soarele răsare. Îmi pare, scumpi prieteni, că cerul mai senin Creat-a pentru mine cel mai frumos destin Şi cel mai demn de-un suflet cu-avînt de înălţare: Mărirea-ncoronată de-a lumei adorare! Căci m-am nălţat prin mine şi braţu-mi hotărît, Lovind orice obstacul, minuni a săvîrşit. SOMMER Pe-o bună hotărîre cînd braţul se măsoară, El mic, printr-însa creşte, şi munţii mari doboară. 25 LASKI Aşa-i!. .. pe Lăpuşneanul învins, rătăcitor, Silitu-l-ai cu spaimă să fugă la Bo�for �-acolo să tînjească în lîncedă sclavie De-a tronului Moldovii duioasă nostalgie. 30 SOMMER Hmm!. .. Lăpuşneanul însă nu-i om, măria-ta, Din moartea-i aparentă a nu se deştepta. 132 [733] DESPOT O ştiu; cunosc prea bine a sale intrigi, Însă Politica turcească în punga mea e strînsă. Ea sufere de-o boală ... de aur; eu, bun vraci. 5 Vro zece mii de galbini i-am dat peste haraci, �-aşa de bine, Sommer, i-am lecuit durerea, Cît Soliman Sultanul mi-a confirmat puterea, Lăsînd pe Lăpuşneanul străin de diadem Şi mie trimiţîndu-mi o pală ş-un alem. 10 Azi trebuie să vie Ahmed Bairactarul Cu pompă-orientală ca să-mi aducă darul. .. Boierii însă nu ştiu de birul ce-am mărit. SOMMER Oricare act în taină e mult mai nimerit. 15 LASKI (rîzînd) Dar ce-or zice boierii?.. dar ce-a zice poporul? DESPOT (supărat) 20 Boierii toţi vor zice cum zice domnitorul. Poporul e din fire-i blaj în şi înţelept. El dă tot pentru Vodă cînd Vodă este drept. LASKI �i Vodă-i drept!. .. o ştie în lume orişicine ... 25 (AProPiindu-se de Despot.) Ostaşii mei cer plata ce lor li se cuvine. DESPOT Iar plată, iar? LASKI 30 (încet şi ameninţătcr) Gîndeşte că ei cu peptul lor Fac zid între Moldova şi între domnitor. 733 [734] 5 Cînd 01 scăpa de .v DESPOT (încet, lui Scmmer ) dinsii? , SOMMER (încet) Cînd s-a îndura cerul. -- DESPOT (lui Laslii) Mergi de te înţelege cu' Harnov vistierul. 10 (Laski se închină şi iese prin fund în dreapta.) se E N A III DESPOT, SOMMER . {. Vindex et Defensor 15 20 25 30 13'4 DESPOT Omidănesătioasă 1. .. Sommer , l-ai auzit Cum căina poporul de dînşii calicit? Dar cine poate zice că-i jertfa nepăsărei? Că nu doresc a-l pune pe calea-naintărei, Cînd am fondat cu tine şi Peucer Gaspar A noastră-Academie din tîrg de la Cotnar? Cînd eu la desparţenii pun stavili numeroase, Cînd, afirmînd a ţării vechi datini glorioase, Am şi bătut monedă cu efigia mea? (Arată o monedă de aur.) Priveşte ŞI ceteşte ecserga de pe ea. SOMMER (cetind) "Heraclidis. Despote Patris Patrice Libertatis Patria:" Ecserga e pompoasă, dar nu este deplină, Căci a uitat Ardealul ŞI ţara cea vecină, Valahia lui Mircea. [735] DESPOT Dar eu nu le-am uitat! Eu vreu cu trei coroane să fiu încoronat, Cu-a mea, cu a lui Mircea ş-a lui Sigmund Polonul. 5 O! gîndul meu în zboru-i străbate orizonul. Peste Carpaţi pe Sigmund îl săp, şi în curînd Moldova cu Ardealul vor fi tot într-un gînd. Rozel s-a dus din parte-mi în ţara bulgărească Si-n Grecia, răscoala crestină s-o urzească. 10 Ah! Sommer, vreu a pune, trecînd peste Balcani, Piciorul meu în cuibul cumpliţilor sultani. SOMMER Sublim avînt l DESPOT 15 Norocul îmi va-ntări avîntul Cînd spada mea vitează îşi va rosti cuvîntul. SOMMER Pe-a gloriei nalţime pas, zbori, măria-ta, �i eu, poetul Sommer, triumful ţi-oi cînta. 20 (Sunete de clopote în oraş. Trece o prccesiune pe sub fereşti.) Dar clopotele sună ... Să fie-o sărbătoare? DESPOT Ba nu ... o simplă rugă de ploaie cerşetoare. E secetă în ţară şi, după-un vechi eres, 25 Toţi preoţii cu prapuri şi cu icoane ies La cîmp ca să înalţe la cer o sfîntă rugă, (rîzînd) Pe cînd poporul primblă prin sate-o papalugă .. Priveşte al prostimei corteginenumărat, Condus de-o psalmodie cu tonul trăgănat, 30 Cum merge cu spăsire şi cum îngenunchează Crezînd că mîndrul soare se şi înnourează ... Ha, ha, popor nemernic şi superstiţios!. .. (Privind cu luare-aminte pe ferea stă. ) 735 .\ [736] DESPOT 15 Nu-s Încă Agamemnon, mă mulţămesc cu Sommer {Sommer iese prin jund, în dreapta.) I I I dat ( Î'ntorcindu-se cătră Sommer.) SOMMER Pentru-a cînta pe Despot ar trebui un Omer. Dar ce văd? .. un călugăr fanatic şi bărbos? 1 Să juri că-i Ciubăr-Vodă. (Strigă afarăi ) Părinte:: r' .� mucemce . Ce veste-n ceea lume?.. Vin' de mi-o spune-aice.' l' I 1 I A! Sommer, te răpede din cale-i să-I opreşti Şi să-I trimiţi la mine; apoi să te găteşti Ca rector a te-ntoarce l-a noastră-Academie De la Cotnar, acolo poemul meu vei scrie. Cu-a mea prerogativă ce Carol- Quint mi-a Azi te numesc al Curtei poet laureat. 5 10 .[:� .1 " , 1· I , 20 25 30 DESPOT (singur) Ciubăr-Vodă călugăr!. .. Cum? din senin, din Spînzurătoarea face dintr-un nebun un sfînt? .. Ce-ar rîde-acum Carmina, ea care este-n stare A-nebuni chiar sfinţii cu-o simplă sărutare! (Pe gînduri.) Carmina! ... către dînsa mă simt eu strîns legat. Promisu-i-am chiar tronul. .. iubirea i-am jurat, Şi ea, În părăsire văzîndu-se uitată, Aice de trei zile sosit-a desperată, • Ea stă-n palat ascunsă ... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce l-al ei castel nu vrea, Şi Laski-i În Suceava!. .. periculul sporeşte ... Dar ştie de peri eul femeia cînd iubeşte? Amoru-i pune-n suflet puteri dumnezeieşti. .. vîm I I ' I fu' l r L 736 , J Foaia de titl,l.· B oicr i si . . , ClOCOl,! Bucureşti, 1874. [737] S.CENA IV DESPOT, CIU BA R- VODA (în haine de călugăr, intră prin [unâ ] CIL:B.\R 5 Măria-ta. .. DESPOT (rizind) Nu-i glumă L .. Cum? .. tu, Ciubere, eşti? Tu care-odinioară purtai un falnic nume, 10 Azi te revăd călugăr, rentors din ceea lume? Prin ce minune stema căzut-au de pe cap Şi-n locul ei pe frunte-ţi crescut-au un potcap? cn-B'\l{ (grav) 15 Aşa Hoit-au cerul! DESPOT Dar cerului ce-i pasă Să porţi pe ai tăi umeri hlamidă sau o rasă? Cn;B.\R 20 Ce vrea cu noi el face L _. Tu-n umbră aruncat Din ura lăpuşneană prin mine ai scăpat. Am fost eu dus la moarte în locul tău, si-n urmă Trimis din mila Doamnei în crestineasca turmă. Acum eu sînt călugăr smerit dar 'luminat, 25 De vechea-mi nebunie prin rugă vindecat. DESPOT Ce? nu mai visezi tronul? CICB.\R Las al tor minţi uşoare, 30 Rîvnind deşertăciunea. a rătăci sub soare. Eu m-am retras în umbră aproape de mormînt, Slăvind în lume numai pe Dumnezeul sfînt, (cu estaz) Lumin-adevărată ! 737 [738] DESPOT Duioasă convertire t Deci nu mai eşti, Ciubere, al mădrăgunii mire, Călare pe un sceptru, frumos ca Macedon, 5 Cu tron pe cap? CIUBĂR Altarul m-a vindecat de tron. DESPOT Ha, ha! pricep, hlamida ţi-a fost haină fatală? 10 Tu ai înlocuit-o prin haina monacală Ca să înşeli mai lesne poporul credincios. CIUBĂR (indignat) Nu-i înşelat acela ce crede în Hristos t 15 DESPOT îţi place, peste ţară să-ntinzi întunecimea Şi prin eresuri proaste să speculezi mulţimea, Făcînd-o, cînd nu plouă, s-alerge cîmpii ... CIUBĂR 20 Eu? DESPOT Tu 1. .. vrei să-nşeli şi oameni şi chiar pe Dumnezeu! (Rîde.) CIUBĂR 25 Tu rîzi de o credinţă preasfîntă şi st.răbună, O! Despot, dar ie seama, ie seama la furtună t DESPOT Furtuna e în tidvă-ţi, Ciubere ... Drept să spun, Erai mult mai cu minte pe cînd erai nebun, 30 Mergi iar la monastire să-nchizi a tale zile Sub sfintele molitve a Sfîntului Vasile. 738 [739] CIUBĂR Nebuni odinioară am fost, Despot, noi doi, Dar tu rămas-ai singur nebun dintre-amîndoi, Căci fugi de fapta bună, de cer şi de crezare 5 Ca liliecii nopţii ce fug de ziua mare. Tu crezi, beat de putere, că Dumnezeu de sus, Se-nchină tie, verme, si e al tău supus ... Rămîi în întuneric! (Catre cer.) O! Doamne, cu-ndu­ rare la Dă orbilor lumină şi răilor iertare ! (Iese.) DESPOT Mergi, sfinte, mergi, preasfinte, de-a dreptul mergi în rai, Condus de toţi nebunii din lume cu alai! (Rîde cu hohot.) 15 se E N A V DESPOT, MO ŢOC (intră p"in fund din stînga) DESPOT A! Vornice Moţoace, ce zici de-acest lunatic? 20 MOToC Primejdios e, doamne, căci este-un om fanatic. DESPOT Ce-mi pasă!... dar răspunde: ne vii cu bune veşti? MOToC 25 Prea bune I. .. -n fericire mulţi ani să vieţuieşti, Măria-ta! DESPOT Ce veste din Ţara Muntenească? MOTOC 30 împinşi de noi în taină ca să se răzvrătească, Boierii sapă tronul lui Mircea, pre cît ştiu. 739 "t.. • ... ' ... [740] DESPOT A! bine ... însă Tomşa e mort sau încă viu? Ce face? ce urzeşte vra jmaşul ? . .. în ce parte De ţară el se află? aproape sau departe? 5 Undit-ai cu-a ta minte în cugetu-i ascuns? Aflat-ai a lui planuri? pătrunsu-l-ai? MOŢOC Pătruns! Măria-ta să fie în pace, nepăsare. \O Sărmanul Tomsa-i searbăd si suflet nu mai are De cînd ai prins la mînă zălog pe fiul lui. DESPOT O! dar, am pus piciorul pe puiul şearpelui, Dar şearpele-i aproape, în umbra mea îl simt, 15 Şi cercul său de ură se face tot mai strimt. De cînd sînt în Suceava, de cînd sînt În domnie, El n-a dat ochi cu mine. MOŢOC * Se teme de urgie ... MOŢOC Ce-ţi pasă dacă Tomşa ar fi Înverşunat Cînd toţi locuitorii, supuşi, s-au bucurat Văzînd pe tronul ţării odrasla Eraclidă Ce-a scuturat cu mîna-i copacul de omidă !;i-a scos din al Moldovii pămînt suferitor, Pe Zay, Anton Secuiul şi toţi ostaşii lor? DESPOT *Se teme? .. nu, Moţoace ... Desigur au aflat *Că eu pe toti ostenii români am dezarmat * - Venituril� ţării fiind acum seca te - *!;ii că pe lîngă mine aice, în cetate, *N u am decît un număr restrîns de buni plăieşi *Cu ungurii lui Laski, voinici de cei aleşi. *Eu cred c-a lui dîrzie devine si mai tare =Văzînd acum scăderea puterei 'de-apărare . . (, 20 35 30 25 740 [741] ,... DESPOT Aşa-i!. .. am scos din sînu-i locustele străine Ce mîncau tot, şi-n urmă m-ar fi mîncat pe mine. MOŢOC 5 O ştim, ŞI nOI boierii plecat îţi mulţămim. Ne costă mult străinii aduşi în ţară!... Ştim Ce darnic a fost Despot plătind a lor simbrie. Ei au luat cu dînşii întreaga visterie ... Dar astfel se cuvine să fie dătător 10 Un domn măreţ în toate şi ... recunoscător. DESPOT Îmi place să am mîna deschisă-mbelşugată Ca bunelor serviciuri să verse bună plată. *Pe Zay, Anton Secuiul, Rozel ş-alţi capitani 15 *I-am încărcat de daruri, de scule si de bani, *Le-am dat şi arme scumpe, şi blane' de samur, *�i haine-n flori de aur cusute pe-mprejur : *Lui Laski celui lacom, lui Laski palatinul, *Cu zece mii de galbini i-am dat întreg Hotinul , 20 * Apoi pe toţi boierii cu care-am complotat *La rang uri de mărire pe rînd i-am ridicat, *�-apropieţi de mine, sub a coronei rază, * A lor înaltă frunte acuma scînteiază. *Ei sînt chiar ai mei sfetnici, deşi-mprotivitor, 25 *Nu totdeauna pacinic admit părerea lor. MOŢOC Aşa-i!. .. te-ai plătit grabnic de orice datorie, Da-ţi mai rămîne una de achitat. DESPOT 30 MOŢOC Cui? Mie! DESPOT (cu mirare) 35 Nu eşti vornic de ţară, cum ziceţi voi, os sfînt? 741 [742] 5 MOŢOC Da 1 însă totodată eu şi părinte sînt. DESPOT Ce vrei să zici, Moţoace? MOŢOC Cum? . .. nu mă înţelegi? DESPOT Nu ... ţi-e legată limba, fă bine s-o dezlegi. MOŢOC 10 Nu P. .', Cît a fost Moldova în luptă mult amară, Eu am păstrat tăcere, .. Acum e pace-n ţară Si vin, si-ti zic la rîndu-mi cu glasul de părinte: De Ana: de-a mea fiică, îţi mai aduci aminte? DESPOT 15 Ah!. .. Ana?.. Cum?.. trăieşte?.. Cum?.. Nu-i adevărat Că a murit? MOŢOC Trăieste cu-amoru-i neuitat. 20 Respecţi tu jurămîntul de-a o lua soţie? DESPOT Trăieşte încă Ana? MOŢOC Dar 1. .. la călugărie 25 Se hotarîse a merge din ceasul ce-a tăzut în cursa Iăpuşneană iubitul ei căzut. • Dar jertfii sale crude am pus împrotivire. Ea-i soră numai. .. Ana aşteaptă pe-al ei mire. DESPOT 30 Ah! martur îmi e Domnul cît încă o iubesc! Ea-i cerul meu ... şi însă de cer mă despărţesc. 7�2 [743] MOŢOC De Ana?.. tu? .. DESPOT (îngaimat) 5 Pricepe cu agera ta minte. Domnia cu amorul nu are legăminte, Nu!. .. fiecare treaptă a-ntinsei omeniri îşi are-a sale drepturi ş-a sale-ndatoriri. Ce vrea ca om, vai! Domnul nu poate să-mplinească, 10 Silit fiind adese natura să jertfească, Pe inimă-i să calce, ş-oricît de desperat, Supus să se închine raţiunelor de stat. Aceste adevăruri... te vor convinge ele, în interesul tării s-a dinastiei mele 15 M-obligă. .. cit de' mare ar fi durerea mea . Deşi iubesc pe Ana ... ca să renunţ la ea . Şi chiar o alianţă să cat ele ni-obligă. Pentru-ale mele planuri ... cu spiţa unui rigă ... Această declarare voi face azi la sfat ... 20 Nu te măhni, Moţoace ... ce vrei? .. sînt obligat. .. (Se îndreaptă spre apartamentul său.) Azi usele-s deschise... ţin curte de dreptate ... Moţoace. .. te-am vrut socru?.. te vreu şi mai mult. .. frate! 25 (Iese prin stînga.) SCENA vr MOŢOC (posomorît, priveşte cu UI'ă după Despot) Da!. .. frate precum Abel şi Cain!... A! tu crezi 30 Că mi-i fugi din mînă ca apa? .. şi nu vezi Că palidă-mi e fruntea şi scurtă răsuflarea Sub viforul ce naşte în mine răzbunarea? A lui Moţoc copilă nu-i demnă ... tu mi-ai spus, Alăture cu tine să steie pe tron, sus? 35 îţi trebuie-alianţă de regi ... mi-ai spus tu mie, .� [744] Tu ce-ai avut drept sceptru un băţ de calicie? Aş rîde dacă rîsul ar mai găsi vrun loc Pe lîngă-a lui mănie în peptul lui Moţoc ... O! grec, atît de mare-i a lui deşertăciune 5 Cît îşi admiră umbra cînd soarele apune Şi crede, cînd o vede lungită pe pămînt, Că umbra cu statura-i deopotrivă sînt. .. Dar ţi-oi scurta eu, Despot, şi umbra şi lumina Şi-n loc de-a ta mîndrie ţi-i măsura tu vina, 10 �-atunce vei pricepe cît eşti tu de pitic. Nimic ai fost!. .. şi iarăşi prin mine-i fi nimic! . S C E N A vrr MOŢOC, SPANCIOC, STROICI (se arată in f und } SPANCIOC 15 Moţoc şeade pe gînduri cu faţa nourată? Semn rău!. .. Semn de furtună în zare adunată. (Se a propie de Moţoc.) Hmm!. .. Vornice Moţoace, eşti trist, posomorît. De viaţă, de putere, de lume ţi-ai urît? 20 Viaţa trece, puterea trece, şi lumea trece; Zi dar măhnirei tale ca dînsele să plece. Măhnirea-i oaspe duşman ce trebuie-alungat. Ea-i parte femeiască, tu eşti încă barbat. MOŢOC 25 (răPide) Spancioc, unde mi-e Tomşa? SPANCIOC (zîmbind) Nu ştiu. 30 144 U nde-i T omşa? MOŢOC Tu, Stroici, răspunde, [745] 5 10 15 :Y , S1:ROICI N-am stire. , MOŢOC Ba ştiţi!... El este unde Ar trebui cu totii să fim, de mai avem în vine-un dra� de sînge curat de-orice blestem. Nu stiti unde e Tomsa? Nu? dar cine vă crede? Voi ştiţi, o ştiţi ca mine, că Tomşa se răpede Acuma spre Suceava cu partizanii săi Si cu-a lui oaste mică, dar oaste tot de zmei. $tiţi că viteazul Tomşa, român cu preştiinţă. A spus de mult că Despot nu-i ţării de priinţă Şi vine să-I răstoarne!... sînteţi chiar pregătiţi, Şi însă voi, ca mine, vă faceţi că nu ştiţi! SPANCIOC Motoace, cunoşti multe!. .. iar dacă Tomsa vine, Gîndeşti că bine face? ' MOŢOC Da, da! el face bine 20 Căci Despot pe toti răii din culme-au întrecut! Chiar cerul, ca pămîntul, răbdarea şi-au perdut. SPANCIOC Cum? . .. tu ne grăieşti astfel?.. tu care-odinioară Vroiai să legi de Despot pe dulcea ta fecioară, 25 Pe Ana, şi-mpreună să-i urei pe tron? MOŢOC Spancioc, în rana ce mă arde, ah! nu arunca foc. Am fost orbit de ură în contra tiraniei 30 �-aprins ca totdeauna de dragostea moşiei ... Acest faţarnic, Despot, amar ne-a înşelat Şi-n inimele noastre dibaci s-au încuibat, Că-i om cu două feţe: în suflet poartă ură Şi dulcea dismierdare în ochi-i şi pe gură. 745 .... "'1; ....... -- [746] SPANCIQCI Asa-i 1. ., el avea miere pe buza lui, si noi N�-am adunat în juru-i ca muştele' de roi. Proşti l, .. am crezut că-i matcă de stup, şi deodată 5 Trezitu-ne-am c-un trîntor şi cu mierea mîncată. STROICI E trîntorul în faguri? .. afară el din stup! E lupu-n stîna ţării? .. pe lup, zavozi, pe lup! MOŢOC 10 Dămol, Stroici!... să fim gata, cînd lupul se arată, Să-mpingem spre capcană jigania turbată, Şi Despot de la sine în ea va fi condus. Aşa e scris acelui ce cată tot pe sus. N etotul 1. .. în mărire se-ndeasă făr' de cale? 15 Mărirea să-I înece în valurile sale! STROICI A! bine zicea Tomşa, dar nu l-am ascultat. MOŢOC Dar!. " Despot e urgia cumplit ului păcat! 20 El vrea ca să supuie, lipsit de-orice căinţă, Vroinţa omenirei la simpla lui vroinţă. Şi-i mîndru cu boierii! şi, vai, nepăsător De ţară, de oştime, de lege, de popor! Căci au umplut moşia de litfe blestemate 25 Şi de naravuri rele, hidoase, desfrînate. El, lacom, seacă ţara!... el, grec neruşinat, P.etrec� cu-o spani�ală a�cunsă .în rala� Şi în dispreţul legei, credinţa lUI profana • Din paraclis făcut-a capelă luterană. 30 Semeaţă fărdelege!... O! cum nu vă treziţi, Răzbunătoare umbre a domnilor măriţi, Ca sub privirea voastră, sub fulgerul privirei, Tiranul să dispară în hăul nimicirei.! 746 [747] 5 10 15 SPANCIOC Moţoace ! lasă morţii şi cheamă pe cei vii. Cine-i strechiatul Despot, îl ştim precum îl ştii; Un grec trecînd prin iţe ca sprintena suveică, Un cuget ce răsună de glas de cucuveică. Dar ce facem cu dînsul? MOŢOC Ce facem? SPANCIOC Dar. MOŢOC (în taină) Ce faci Cînd CÎntă cucuveica pe casă? SPANCIOC o alung. MOŢ ac Taci! Boierii şi breslaşii la Curte se adună ... 20 (Boieri, breslaşi şi ţărani intră şi formează grupuri în fund. Ostaşi români şi străini se aşează în rînduri dincolo de arcade. ) S CE N A VIII MOŢOC, SPANCIOC, STROICI, TOROIPAN, HARNOV, BRESLAŞI, ŢĂRANI, OŞTENI, CIUBĂR-VODĂ 25 (ascuns între popor) SPANCIOC Şi chiar prostimea vine cu dînşii împreună Ca să privească fala deşertului pe tron. Azi Despot vrea să-ntreacă pe însuşi Solomon. 747 [748] 5 HARNOV (aPI'oPiiltdu-se) Ei! vornice Moţoace, ai vreo supărare? Eşti trist! MOŢOC [intorcinâ spatele) Îţi pare. \ I / 10 SPANClOC (lui Harnou ) Spune-mi: tot suferi de mustrare? HARNOV (aflînd) Tot!. .. ah! eu n-am odihnă si-n veci sînt tulburat De cînd pe Lăpuşneanul din tron l-am răsturnat. 15 SPANCIOC Şi Însă-acea mustrare ţi-aduce mari foloase. Jăleşti pe Lăpuşneanul, dar rozi mereu la oase Scăpate pentru tine din mîna lui Despot. HARNOV 20 Mustrarea nu m-opreşte de a trăi cum pot. SPANCIOC Ştiu ; ţi-ai făcut dintr-Însa o bună moşioară Şi ţii prea bună casă cu conştiinţa chioară. HARNOV 25 Nu te pricep. (Se îndreaptă spre uşa din stinga.) . SPANCIOC {. Cu-atîta mai bine... Acum mergi Domneasca urmă, cîne, cu limba să o ştergi. [Harnou iese.) 3U Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată! El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată. 748 [749] r-­ I / se E N A IX Cei dinainte, DESPOT, HA RNOV Uşele din stînga se deschid. Doi copii din casă intră purtînd pe perne de catifea, unul arcul şi celalalt topuzul domnesc; 5 ei merg de ieu loc !1ngă tron. După dînşii, patru căpitani unguri şi Ieşi în uniforme bogate. Pe urmă, Har nov şi, în fine, Despot, purtînd coronă şi hlamidă. HARNO\' (anunţînd) 10 Măria-sa slăvită! Capetele plecaţi! POPORUL Ura! (În sunetul muzicei care esecuiează un marş triumfal, Despot intră maiestos, se închină uşor la bcieri şi la popor şi merge 15 de se suie pe tron). DESPOT Azi împrejuru-mi văzîndu-vă-adunaţi, Boieri, şi tu, prostime, simt mulţămire mare. Azi e ziua dreptătei. şi Domnul cu răbdare 20 Dator e să asculte pe-orice jăluitor , De neam mărit el fie, sau fie din popor, Chiar dacă-n contra noastră ar fi vreo tînguire. Cine-are a se plînge? (Tăcere. ) z.s Nime? ... Deci fac de ştire Că vreau prin cununie să leg al meu destin Cu fiica lui Sborovski, regescul palatin. Aşa cere-nteresul politic, aşa cere Chiar viitorul ţării ... şi buna mea plăcere l. .. 30 Cu pompă maiestoasă curînd voi celebra Această nuntă care pe toţi va bucura. E dar cu drept ca ţara l-a tronului serbare 'T49 [750] 5 Voioasă bani să deie si orice bunuri are. Tu, Harnov, cu asprime de grijă vei purta La sporul visteriei. HARNOV (închinîndu-se) Ascult, măria-ta. LJN ŢĂRAN N-avem de unde ... milă l. .. nu mai avem nimică ... Sîntem lipiţi de tărnă şi lumea e calică. 10 Străinii fără cuget şi multele nevoi Au stors, mărite doamne, şi măduva din noi! --.-- .1 15 o ŢĂRANCĂ Nu-ngreuia, stăpîne, a ţării grea povară. Ne plîng bieţi copilaşii de foame. HARNOV Ce? .. afară, Afară, mojici! (Alungă ţăranii şi iese cu dînşii.) DESPOT Harnov, să stai pe capul lor. 20 MOŢOC (lui Spancioc ) Prea bine!. .. Despot însuşi cu foc zvîrle-n popor. HARNOV (iniorcinâu-se} 25 Măria-ta!... trimisul lui Soliman î Sultanul I't La uşa ta domnească aşteaptă cu firmanul. DESPOT Să intre. (Fanfare în CU1'te, Intră prin fund, din dreapta, Ahrned Bai- 30 raciarul, urmat de mai mulţi paşi, dintre care dci poartă un steag verde şi o sabie bogatâ.] 750 [751] SCENA X Cei dinainte, AHMED BAIRACTARUL, HARNOV 10 15 BAIRACT ARUL (duPă o temenea) Allah tie, mărite beilerbei, Să verse-a sale d'aruri din cer, precum le vrei, Şi fie-ţi calea plină de flori de iasomie!. .. Sultanul ce întinde a sa împaraţie în patru părţi a lumei, cît ochiul ostenit Nu-i vede începutul şi fundul nesfîrşit, Vărsînd azi peste tine lumina-i suverană, Confirmă-a ta domnie pe ţara moldovană, Şi-n semn de mulţămire că însuşi ai crescut Cu zece mii de galbini haraciul din trecut, Prin mine îţi trimite o pală-mpărătească �-un steag cu semiluna lui Mohamed! DESPOT [sculindu-se ) Trăiască 20 Sultanul preaputernic! BAIRACTARUL �i Despot, robul său! (La cuvîntul de rob, boierii sînt cuprinşi de inâignare.} MOŢOC 25 (înaintînd) Rob!. .. Domnul tării noastre? ... Pre sfîntul Dumnezeu Ce-aud? .. în aste ziduri de capişte străbună Cuvîntul de robie cu fală azi răsună! Şi boltele-nvechite nu cad, sub peatra lor 30 Să-ngroape-aici cuvîntul de rob, umilitor!. .. Ce-aud? .. Tu însuşi, Despot, din buna ta vroinţă Ai mai crescut haraciul cu-a ţării umilinţă, Făr-a-ntreba de mine, de bresle, de boieri Şi de popor ce zace în lipsuri şi dureri? 35 Ai mai crescut haraciul cu-o mînă de risipă 751 .� [752] Făr-a vedea că ţara sărmană-o dai de rîpă? Ce lege-ţi învoieşte ca să despui de ea? Ce sfetnic îndrăznit-au? .. DESPOT 5 Ce lege? Vrerea mea! Ce sfetnic? .. astă spadă, simbol al dernnităţei. Unealtă-a vitejiei, şi cumpăna dreptăţei! Eu port toată puterea, pe cap, pe braţ, pe pept. Puterea covîrşeşte universalul drept! 10 SPANCIOC (înaintînd) Vorbeşti de a ta spadă tu, Despot? .. unde? ... -11 faţ ă Cu armele lui Ştefan? .. Priveşte-le şi-ngheaţă! 15 (Adresîndu-se cătră armele lui Ştefan cel 1'f1a1'e.) Odoare ciocîrtite sub mii de lovituri! Care-aţi taiat aripa vrajmaşilor vulturi, Săriţi din zid şi spuneţi lui Despot rătăcitul, Cu-a voastră zînghenire ce-o ştie Răsăritul, 20 Că cine-şi cată reazem afară din popor Se reazemă pe-o umbră de nour trecător. .. Ne-ai zis odinioară tu, Despot, cu glas tare: Vreu gloria Moldovii ş-a ei neatîrnare. Ea-i zidul ce opreşte potopul fanatic; 25 Căzut acum e zidul, eu vreu ca să-I ridic!. .. Aşa vorbeai atunce, ş-acum ? Gura, Spancioc. DESPOT Î ti îngr.ădeste , (,' ,. 30 752 SPANCIOC Nu, Despot!... Acel care-ţi grăieşte Boier e, stîlp de-al ţării, cu drept moştenitor De a vorbi cu domnii făţiş îndrăznitor , Cu capul sus, cu glasul tare! [753] DESPOT Gura-ţi închide, Spancioc ! . .. Moartea te paşte! SPANCIOC S :;l-apoi de m-ai ucide? Ucisul care moare zîmbind, dispreţetor, Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător. .. Despot! am fost cu tine cît ai fost om al ţării. Te-ai lepădat de ţară? .. de-acum te las perzării. JO ( Iese pY1:n [unâ.} MOŢOC Rămîi în parasire, Despot, cu-ai tăi străini ... Tu porţi pe sub coronă cununa cea de spini! (Iese prin. fund im-preună Cu alti boie/'i.) 15 S C E N A XI TOŢI, ajarâ de MOŢOC şi de SPANCIOC DESPOT (f urios } Periti, periti din ochii-mi, fiinti cutezătoare, 20 Cu limbă indrăzneată sub b�ze cobitoare! Vîrtelniti cîrmuite d� al trădarei vînt! Ca să-m'i grăiti voi astfel uitat-ati cine sînt? înşelători de' gloate, umblaţi c� ţara-n gură, Cercînd a mă atinge cu-a voastră muşcătură. 2S Ha, ha! v-a lovit mila de tară cînd am vrut Dintr-un haraci mai mare să-i fac un mare scut? Ei bine, şi poporul şi voi cu-averea voastră Plăti-veti si haraciul si cununia noastră. V-oi scoate eu din gură toţi dinţii cei de lup; ,0 V-oi vinde şi cenuşa şi pelea de pe trup. (Ceilalţi bcieri părăsesc sala. } �i dacă n-a ajunge, voi pune la topire Icoane, policandre, cruci, tot 1. .. (Deodată Ciubăr- Vodă iese dintre POPOI' a-prins, indignat, 35 [anatic.} 753 [754] CIUBĂR- VODĂ Nelegiuire! Blestem!. .. apostasie! j Ciubăr- Vodă? DESPOT Ce văd? iar un smintit? GIUBĂR Eu însumi! şi-ţi spun cu glas uimit Că inima-ţi şerpoaică, de milă fiind stoarsă, 10 Apuci pe calea morţii ce nu-are cale-ntoarsă. Tu vrei să-ntinzi pe scule o mînă de tălhar. Dar trăsnetul, ie seama, te-aşteaptă pe altar! DESPOT Ai zis? (In parte.) Răbdare, Despot. (Tare.) Zi tot 15 ce ai a-mi spune, Dar cumpăneşte-ţi bine cuvintele, nebune. CIUBĂR Păgîne! rîzi de lege c-un rîs neomenos? Prefacă-ti-se rîsul în bocet dureros, 20 Şi toată 'veselia din sînul tău să peară! Străin s-ajungi de lege, străin s-ajungi de ţară, Să fugă toti de tine, toti, chiar s-ai tăi copii, Şi alungat' pe lume de' spectrul' tău să fii. DESPOT 25 Ciubere! meriti moarte!. .. dîrzia ta e mare, Dar mi-ai scăpat tu viaţa... Eu ţie-ţi dau iertare . S C E N A XII Cei dinainte, HA R.YOV (vine s păriat din fund) HA RXo\' 30 Maria-ta, boierii oraşu-au părăsit, Şi larma se întinde că Tomşa a sosit. 754 .. [755] DESPOT Cum? .. Tomşa? se E N A XIII Cei dinainte, LAS]([ (vine din fund, alergind } 5 LASKI Despot, Despot!... în zarea depăr­ tată S-aude-un zgomot mare ş-o oaste se arată. E Tornşa ! 10 DESPOT (în Picioare) Tomşa, Tomşa? (Cătră ostaşi.) La ziduri, bravi ostasi! , Să nu rămîie-n ţară nici urmă de vrăjmaşi!. .. 15 (Face un gest poruncitor, Ostaşii ies în grabă duPd Laski.} (C o r tin a cad e.) ACTUL V Acelaşi decor ca la actul precedent. La ridicarea cortinei se aud tunuri în depărtare, 20 SCEN A 1 CARMINA, ILIAŞ (Carmina, in mijlocul scenii, stă, ascultînd Cit spaimă. Iliaş, suit pe un scaun lîngă [ereastă, cată afară.) JLIAŞ 25 Auzi cum bate tunul? 755 [756] CARMINA (în parte) Dar; azi e luptă cruntă! Chiar Despot la bataie s-a dus şi moartea-nfruntă. 5 Toţi l-au urmat. .. palatul acum e părăsit. Eu singură rămas-am cu-acest copil robit, Cu Ilias ... O! Doamne, cît tremur de uimire! Mă simt amenintată de o nenorocire ... De-ar sti sotul meu Laski !. ., de-ar sti c-aici eu sînt!. .. , , , 10 ILIAŞ A! cum aleargă caii cu nările în vînt! Iată-i s-ajung!. .. bataia pe cîmp e încleştată ... CARMINA (în parte ) 15 Şi poate chiar acuma în lupta desperată Rănit de moarte, Despot... O! nu, el este-al meu. îl apără şi gîndu-mi şi-ntreg amorul său. Nu cade-n faţa morţei acel ce prin iubire Işi face rai în viaţă şi scut de nemurire. 20 ILIAŞ Priveste-i!. .. cum se bate ostas lîngă ostas! Mă d�c şi eu la luptă. (Se coboa;ă de pe scauii.) CARMIKA (oprindu-t ) 25 Stăi, dragă Iliaş. Cînd a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie Să te păzesc, copile, de crunta vijelie. Stăi lîngă mine-aice. (In parte.) Vai! fot eu prevedea Ce soartă mult cumplită pe noi azi va cădea? 30 (Strînge pe cefii la sîn ,, p. 148 - 150). O asemenea comedie de salon este Barcarola, pe care Alecsandri se grăbeşte s-o trimită prietenului său la Cernăuţi: "Iubite Alecu - adaugă el în post-scriptumul aceleiaşi scrisori - încă nu ai scăpat de mine; deschid pachetul pentru ca să mai adaog cîteva rînduri împreună cu manu­ scrisul micului proverb intitulat Barcarola. Această mică cornedioară com­ pusă pe forma proverburilor a lui Alfred de Musset are numai două per- 816 [817] sonagiuri şi este o simplă convorbire, fără intrigă complicată. Interesul ei poate să consiste în frumuseţea stilului (dacă în adevăr stilul acestei încercări uşoare posedă calitatea cerută) şi în giocul perfect al artiştilor (dacă acei din Cernăuţi sînt în stare de a o interpreta cum se cuvine}. Am voit să abordez rolul comediei de salon şi să fac o cercare despre mlădierea limbei; de aceea am ales un sujet cu două personagiuri numai; căci nu pot dispune de mai mulţi actori buni în Bucureşti. În Iaşi nici nu cutez a o trimite, fiind încredinţat că piesa ar face un fiasco cumplit. Dacă socoţi tu că dona Fany ar putea să joace Cu inteligenţă rolul prinţesei, precum şi d-l Vlădicescu pe acela al doctorului Leo nard , insărci­ nează-i să o reprezi nte ... Însă numai după ce îşi vor şti rolurile ca apa; şi îndată ce vor giuca proverbul, scrie-mi impresia ta şi a publicului. Cît pentru aria Barcarolei, dacă posedaţi în Cernăuţi vreun compozitor ele gust, puneţi-l să o compuie şi siliţi pe artist a o studia bine pă n-a nu o cînta pe scenă" (ibidem, p. 152-153). Piesa va fi reprezentată, într-adevăr, la Cernăuţi, în primele luni ale anului 1865, şi tot aici se va publica pentru prima oară, în Foaia Soţietăt ii ... din ianuarie 1866. Cele doua roluri principale (personajul Lina este cu totul se cuudar ) au fost jucate, aşa cum şi-a dorit Alecsandri, de Fani Tard ini şi Vlădicescu. Iată ce scria despre piesă şi reprezentarea ei A. Hurmuzaki: ,,0 noutate Însă şi, după cît ştim, jucată aici mai întîi, au fost Partida de cancină, proverb, adecă o comedie elegantă, de salon cum se zice. de tot mică, fără acţiune dramatică, fără intrigă, un gen nou de comedie. ivit în timpul din urmă la francezi, a căror limbă fină, cultă şi avută e atît de aptă şi făcută ca anume pentru conversarea spirituoasă şi elegantă. În o asemenea simplă convorbire dar, cu un cuvînt, se cuprinde şi trebuie de cautat meritul şi valoarea acestor proverbe (se pricepe lesne că cuvîntul « proverb )1 e luat aici în alt înţeles) - care sunt, cum am zis, un feli nou 11 literaturei dramatice şi se ţin de comedia înaltă sau nobilă; scopul lor nu e de a cauta efecturi mari prin acţiuni încurcate şi poznaşe, prin intrigi complicate, situaţiuni foarte comice, nici acel de a biciui cu asprime vitiu­ rile sau slăbiciunile omeneşti, ci mai mult acela de a produce un efect mai lin şi plăcut, dar şi mai greu de dobîndit, acela adecă, pe care îl poate pro­ duce jocul, cum am zice, lucirea, scînteierea spiritului cult şi fin asupr a altor spirite culte, şi mulţămirea pe care gluma delicată, umorul lin şi limba elegantă îl pot aduce acestora, Iată dar ce au voit şi dl, Alecsandri, otărîndu-se de a face şi il! acest ram al liter at urei dramatice începutul şi a o dărui pe ea şi teatrul na­ ţional cu astă piesă, Şi un dar frumos, un odor adevărat e asră scriere. 817 \ [818] Niciodată nu am avut mai mare şi îndoită plăcere la teatru, ca la reprezen­ tarea acestui mic proverb : o dată pentru rnultărnirea cu care înşişi o ascul­ tam, şi apoi pentru plăcerea pe care o simţea şi o dovedea tot publicul auzind-o. În piesă ne se infăţoşază şi se descrie cu puţine trăsături, cît mai viu şi bine, contrastul între trecutul nostru, rsprezentat şi lăudat cu dor şi jele de doftorul Leonard, acest loial şi sincer laudator temporis acti, şi între prezentul, apărat Cu elocvenţă de princesa Ema, damă de lumea mare, cu spiritul cult şi înţelegere fină pentru legea supremă care « mînă lumea Înainte»; astă antiteză, în care convorbitorii îşi combat, deşi cu arme elegante, atît de bine opiniunile, avînd totuşi dreptate !amÎndoi, fiecare din punctul său de vedere, este cît se poate de interesantă şi de cel mai plăcut efect. Şi apoi cu cît spirit este ea espusă l Cîte idei frumoase cuprinde ea, aplicări atît de nimerite la starea lucrurilor actuale, la încer­ cările, tendinţele, ba şi la unele rătăciri de faţă! Iată ce constituie cuprin­ sul şi calităţile piesei şi ce esplică în mare parte farmecul ei asupra audi­ toriului; în mare parte zic, fiindcă acest farmec mai are şi un alt izvor. Fără să mai vorbesc adecă de simţul patriotic, care pătrunde toată piesa şi se esprimă prin dorul cel mai duios, prin urările şi speranţele cele mai frumoase pentru viitoriul naţiunal - calitate desigur de cel mai mare preţ - voi aminti o altă însuşire a piesei, care adauge încă pe atîta meritul ei şi care este limba în care e scrisă: curată, elegantă şi totodată simplă, populară se poate zice, de vreme ce e limpede şi chiară ca apa rîului de munte, armonioasă şi delicată precum ştie a o scrie numai acela care ştie a face versuri. poezii admirabile ca d-Iui, acela din a cărui peană curg « lăcr imioar e şi mărgăritare» şi la cine sîmţul frumosului, gustul estetic e atit de fin şi predornnitoriu, încît, cercetînd cu toată scrupulozitatea orice scriere a d-sale, mică sau mare, nu vei afla o cugetare, o frază care să fie cît de puţin vătămătoare pentru aceasta. Prin piesa asta dar, în care, ca din prismele unei petre scumpe, din fiecare pasagiu, din fiecare frază luceşte cîte o scînteie, o rază de spirit, o floare de poezie, ce revearsă asupra-i ca un profum plăcut şi delicios, dl. Alecsandri au pus un model îndoit: pentru cei ce se ocupă de compuneri eramatice, precum şi pentru toţi cei ce se ocupă de r scrie româneşte. A tita despre piesă; cît despre reprezentarea ei, apoi ne bucurasern a 1utea vorbi foarte scurt. Ur mîndu-i cu luare-aminte, putem zice cu toată încre­ dinţarea că jocul d-nei Fani au fost cum numai l-am fi putut dori şi cum puteam aştepta de la d-nei. D-nei au ştiut a da rolului său toată coloarea senină şi binevoitoare, toată afabilitatea nobilă care convine caracterului princesei Ema. Cu deosebită mulţămire am văzut că dl. Vlădicescu au întărit şi astă- dată încredinţarea ce avem despre înţeleginţa neobicinuită şi talentul 818 [819] frumos al d-sale ; că, deşi rolurile de bătrîni nu sînt ale d-sale, totuşi, pri­ mind pe acel al doftorului Leonard, l-a.u jucat spre a ne mulţă.mi deplin. După toate ce am spus, mai că ne pare de prisos a zice că. succesul piesei au fost strălucit" (Teatrul naţiwnal din Cernăuţi, în Foaia Soţietăţei, T, nr. 1, 2, 3, 1 marto 1865, p. 104-106). În această vreme, situaţia teatrului din Bucureşti era foarte critică, iar Millo întîmpinase mari dificultăţi la deschiderea stagiunii 1864 - 1865. Alecsandri îi trimite Concina, împreună cu Ginerele lui Hagi Petcu ; spre sfîrşitul stagiunii, moment pe care Millo îl considera nepotrivit pentru l'eprezentarea lor pe scenă, mai cu seamă că atît Concina, cît şi Ginerele erau lucrări de un caracter deosebit: "Cît despre Concina şi Ginerele - îi scria el lui Alecsandri la 15/27 aprilie 1865 - de un gen mai corect şi mai fin, ar fi să le omori jucîndu-le acum în sezonul mort, cînd teatrul este aproape părăsit. [ ... ] M-am gîndit deci că Con cina şi Ginerele vor fi un mare noroc pentru începutul sezonului viitor. Numai că, spiritualul şi fecundul meu autor, cred că încercînd să abordezi un gen mai serios, după modelul Conciitei şi Ginerelui, nu trebuie să neglijezi vechiul dumitale gen: Chiriţa, Li-pi­ torile, Barbu etc. El ţi-a creat reputaţia şi pe a mea de asemenea, graţie dumitale. A făcut mai mult bine ţării, de cincisprezece ani, decît toate şcolile, cărţile şi ziarele publicate în acest răstimp.[ ... ] Îţi trimit deocamdată. cele trei cinticele şi Concina ... ' '(v. Scrisori către Vasile Alecsandri, Bucureşti, Editura Minerva, 1978 p. 293). Din cele de mai sus se vede că Millo prefera lucrările dramatice ale lui Alecsandri de genul Chiriţelor . La 15 iunie 1865 el ii scria iarăşi lui Alecsandri în legătură cu sta­ giunea următoare: "Trebuie încercat din cînd în cînd genul literar, dar nu prea mult. Piese într-un act, ca Con cina, care nu ţine tot spectacolul, da, altfel s-ar risca să nu se joace piesa decît o singură dată [ ... ] Sper că, cu toate grijile şi ocupaţiile, nu mă vei uita în clipele durnitale de linişte, oricît ar fi de scurte, şi că-mi vei trimite pentru luna septembrie una sau două piese. Una în două acte, dacă este posibil, şi una Într-un act, foarte veselă, amîndouă, bineînţeles, vodeviluri. Pe lîngă asta, un cînticel n-ar sta rău. Aş face o bună deschidere de teatru" (v. vo!. cic., p. 296 - 297). Şi această scrisoare dezvăluie aceeaşi rezervă din partea lui Millo faţă. de lucrări de felul Concinei şi preferinţă pentru vodevil şi cînticelul comic. Alecsandri îi va trimite pentru stagiunea 1865 - 1866 piesele Ginerele lui Hagi Petcic - comedie în 2 actur i, Concina - proverb într-un act, Harţă Răzeşul - vodevil într-un act, Kera Nas/asia - cînticel, Covri­ gar ul - scenă din poarta Cişmegiului - cum aflăm din scrisoarea adresată .. !I. .... ,,', .... [820] lui Pantazi Ghica la 30 octombrie 1865 (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, 1960, p. 172). I. Massoff (Teatrul românesc, Bucureşti, Editura pentru Iiterat ură, '101. II, 1966, p. 240) ne infor rnează că în stagiunea 1866 - 1867, trupa condusă de Pascaly prezenta la Bucureşti "numai Concina" din repertoriul lui Alecsandri. Tot de aici (ibidem, p. 286), aflăm că, la Iaşi, stagiunea 1867 - 1868 s-a prelungit pînă în vară, "încoronîndu-se prin spectacolele in care a jucat Eufrosina Popescu, între altele Muma din popor de Emile Augier şi Partida de concină de V. Alecsandri". Actriţa venise la Iaşi împreună cu Millo, care-şi alcătuise o trupă "în special din actori ieşeni - Trupa de vodevile române -, jucînd un repertoriu în mare parte nou pentru ieşeni, care l-au primit săr bătoreşte". În primăvara anului 1868, Hasdeu, care dăr uise teatrului românesc drama sa istorică Răzvan- Vodă (prima reprezentaţie în seara zilei de vineri, 10 februarie 1867), critica, într-un discurs ţinut în Camera deputaţilor, comedia lui Alecsandri (v, Monitorul oficial, 1868, p. 127-172). De aceasta se plîngea Alecsandri lui Iacob Negruzzi, într-o scrisoare datată ,,�Iirceşti, 20 martie 1868": "Într-un cuvînt ţinut de dl. Hăjdău in Camera deputaţilor, asupra teatrului, oratorul a pretins că în comedia mea Concina aş fi poetisat adulterul - adevărat să fie? Care-i opinia d-voa­ stre? Bătrîna princesă povesteşte doctorului că a făcut o plimbare noaptea pe mare cu un necunoscut şi cătră urmă nu l-au mai văzut. Putea oare să comită ea un adulter într-o barcă îngustă şi legănată pe 'lai urile măr ei? Nu s-ar ii expus a răsturna barca în delirul voluptăţei? etc. Cu toate aceste, dl. Hăjdău găseşte în acea situaţie periculoasă un pericol pentru morala publică ... inde irae !" (V. Alecsandri, Scrisori, 1904, p. 33). Se vede însă că, reflectînd la reproşurile aduse piesei de Hasdeu, Alec- sandri a decis să spulbere acuzaţia de poetisare a adulterului, modificînd, atît la reluarea piesei, în 1881, cît şi la re tipărirea ei în Revista contim porană (1874) ş i in ediţia Operelor complete din 1875 ... starea civilă a eroinei. Aceasta nu mai este, cînd face plimbarea cu barca, însoţită de necunoscut, soţia prirrţului în viaţă, ci văduva lui, în care calitate nu mai poate comite nici un ad ulter. Într-o scrisoare din 28 ianuarie 1881, poetul îl înteba pe Ion Chica, pe atunci director al Teatrului Naţional din Bucureşti: "Ce noutăţi de la Teatru? [ ... ] Ccncina este şi ea în studiu?" (V. Alecsandri, Corespondenţă p. 107). Aceasta se va reprezenta la II mai 1881 şi va fi reluată şi în sta­ giunea următoare, in prezenţa autorului, jucat ă de interpreţii Fani Tardi ni şi Vlădicescu-junior , după cum aflăm dintr-o cronică publicată în Timpul, VI, J1r. 217, marţi 6 octombrie 1881, p. 3, atribuită lui Eminescu: "Simbătă seara s-a reprezentat la "Dacia" comedia T'rctrnan V in tU1'ă- Ţ'as ă [ ••• ] • .820 [821] n- il La urmă s-a jucat O partie de concină de V. Alecsandri, care a exprimat dorinţa a o vedea reprezentată. D-na Fani Tardi ny şi d. Vlădicescu-j un. au smuls aplauzele publicului. Barcarola cîntată de d. Vlădicescu a trans­ portat publicul. Ter mi nîridu-se spectacolul, publicul a chemat pe autor. D. Vlădicescu a ieşit la rampă, ţinînd o alocuţiune foarte la locui ei. Mul­ ţumind pe de o parte publicului pentru încurajare, şi-a exprimat fericirea că autorul piesei a asistat la reprezentaţie şi, în cor cu spectatorii, a strigat: Trăiască Vasile Alecsandri, marele poet al României 1" (în vol . Mihai Emi­ nescu, Scrieri de critică teatrală, Ed. Dacia, Cluj, 1972, p. 1'18). G. C. Nicolescu consideră că piesa ocupă un loc aparte în creaţia dra­ matică a lui Alecsandri, marcînd un moment de deosebită importanţă pentru evoluţia ei viitoare. Retras la Mir ceşti din 1860 - "meditînd asupra creaţiilor sale dramatice atît de legate de frămîntările societăţii contem­ porane, Alecsandri a ajuns în mod firesc să gîndească mai îndelung asupra acestei societăţi, în aşa vie efervescenţă, în aşa de rapidă schimlvrre pe mai toate planurile, Cu nemulţumirile sale personale uitate cu totul, de la oarecare distanţă şi în timp şi în spaţiu, el se supune pe sine insusi , care fusese un ostaş în lupta pentru transformarea societăţii româneşti, la un sever examen de conştiinţă, făcînd totdeodată o obiectivă şi lucidă analiză. a momentului istoric din societatea românească în care se afla. Privind lucrurile sub toate aspectele, ca un om drept ce era, el nu putea contesta că, deşi nenumărate lucruri erau departe de a fi satisfăcătoare, in ansamblu progrese se făcuseră, Pe tărîm politic, social, cultural era evident că situaţia era mult mai bună decît la 1840, cînd, alături de Kogălniceanu şi alţi ciţ iva, începuseră o luptă ce părea nebunească şi fără nici o speranţă. Provinciile Imperiului Otoman, guvernate pînă nu cu mult înainte de funcţionarii din Fanar ai sultanului şi locuite de un popor de a cărui existenţă mai nimeni În Europa nu ştia, erau acum unite sub numele de România, cu un domni­ tor ce şi-l aleseseră singure, cu individualitatea naţională şi autonomia politică recunoscute de întreaga Europă. Robia ţiganilor era Q amintire; o reformă în favoarea ţăranilor se făcuse; existau, cit de cît, cu păcatele lui, începuturile unui parlamentarism în locul samavol niciilor lui Mihail St urza şi altele de felul acesta. Scriitorul era departe de a-şi ascunde pă­ catele acestei lumi noi care se deosebea totuşi din ce în ce mai mult de cea de la 1840, cînd, tînăr, el se avintase în luptă. Dar în anii aceştia de meditaţie, el Încetează să fie exclusivist şi izbuteşte să vadă ceva din con­ tinua mişcare a lumii, ceva din profundele ei legi de dezvoltare. Punînd cele bune, care se adunaseră cu încetul şi scăpau din această pricină adesea. neobservate, faţă-n faţă cu cele rele, cintăr i nd n-le cu obiectivitate, el devine ceva mai împăcat, priveşte totul cu mai multă îngăduinţă şi se niuătate. 821 [822] Co nfrurrtîndu-se pe sine însuşi cu cel din trecut, prejudecăţile sale de astăzi cu credinţele de altădată, cum poate puţini contemporani ai săi au făcut-o, el simte mersul înainte al lucrurilor, îşi dă poate seama că el nu e-n stare să ţină pasul întru totul, că poate nici nu-l poate înţelege întru totul. Confruntarea aceasta lăuntrică este aşa de puternică incit se întrupează Intr-o operă dramatică fără un deosebit relief la prima vedere, dar plină de semnificaţii prin locul central ce-l ocupă în întreaga sa creaţie şi prin cotitura pe care o marchează în gîndirea lui. Este vorba de piesa Concina, scrisă prin decembrie 1864 - ianuarie 1865, în care, păstrînd toate pro­ porţiile, ca în Torquato Tasso a lui Goethe, două personaje intrupează cele două talgere ale cintarului conştiinţei lui Alecsandri în faţa frămîrr' t ărilor sociale ale vremii" (v, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 467 -469, precum şi pag. urm.). Concina s-a publicat pentru prima dată, sub titlul Barcarola, în Foaia Soţietăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina, III, nr. 1, 1 ia­ nuarie 1866, p. 7 -22, apoi, modificată, în Revista contemporană, II, 1874, nr. 3, P: 165 - 182 (cu o notă a red.: "Re.,ăzut de autor") şi în Opere com­ plete. Teatru, 1875, vol. III, p. 1195 - 1215. VARIANTE Foaia Soţietăţii ... (A), Revista contirnporană (B), Teatru, III, 1875 (C) 179-181, 2 - în A: BARCAROLA Proverb într-un act de V. Alecsandri Persoanele: Princesa EMMA, 40 de ani Doctorul LEON, 60 de ani LINA, fiica doctorului, 20 de ani II 2 - B: în un / C: intr-un II 3 ­ numai în C 114 - A : Un [ ... ] alta / B: Un [ ... ] / C: Teatrul reprezintă un [ ... ] şi alta II 7 - A : jilţul/ B: jeţul/ C: fotoliul II 8 - A : jilţ / B : , jeţ / C: fotoliu 119- 10 - A : cuadrat, Tablouri etc. / � : cuadrat. Tablouri I C : patrat şi pPţ păreţi tablouri II 182, 1 - A, B: clavir / C : piarto II 3 ­ A, B: Ajungînd lîngă uşa din stînga, Lina / C: Lina [ ... ] stînga 117 - A : O! ferice de care / B, C: Ferice de-acel II 10 - Il - A, B: grăieşte / C : vorbeşte II 17 - A: jilţul/ B: jeţul/ C: fotoliul 1122 - A, B: necredin­ cioase I C: nesigure II 22 - 23 - A, B: se răstoarnă / C: te răstorn II 26 ­ A, B: glasul/ C: vocea 1129 - A: slava / B, C: mulţămită 11183, l­ A, C: Nu / B: (zîmbind): Nu II 6 - A : de pe / B: dupe / C : din II 13 - A ; 822 [823] era mai' B, C: era 1128 - A : pe jîlţ , B, C: jos II 31 - A : Pînă' B, C .. Pănă ce II 3'1 - A: jilţ' B: jeţ' C: fotoliu II 39 - A, C: cărţile' B : concina II 184, 4 - A: bine, căci ei sînt de pe vremea noastră' B, c: bine 115 - A : ajutori de ochelari' B, C: agiutorul ochelarilor II 15 - A : idei, în simţiri, în obiceiuri' B, C: idei, în obiceiuri II 16 - A : împărţind , B, C: tăind 11185, 17 - A, B: de a se' C: de a II 19 - A, C: poţi' B: te poţi II 26 - A, B: pospăială j C: spoială II 28 - A: tot ce există şi se , B : ce se , C : tot ce se II 29 - A .. el, care şi-a păstrat dati nele sale şi caracterul său original, el, care' B, C: el, care II 38 - A : românii' B, C .. ei 1140 - A: de cetăţeni' B, C: cetăţeni 11186, 13 - A: ca să' B, C .. să 1127 - A : s-au' B, C: i-au 11187, 1 - A : şi ar' B, C: şi şi-ar 118 ­ A, B: grăieşti' C: vorbeşti II 10 - A : ce-1 critici cu atîta' B, C: ce cri­ tici cu 1124 - A : inspiră sufletelor' B, C: dezvoltă II 33 - A : trebuie să! B, C: să II 34 - A: sînt încă' B, C: Încă sînt II 40 - A, B: acel' C : celui 11188, 5 - A: părinţilor ... înainte ... înainte ... ' B, C: părin­ ţilor ... II 13 - A: dar însă' B, C: dar II 18 - A: ea au, B, c: au II 189, 35 - A: dota pe, B, c . pe II 190, 21 - A: Hî, hî, hî, hî' B, c . Hî, hî 11191, 16 - A: de' B, C: din II Intre r, 22-23 - numai în A: PRINCESA: Adecă în stihuri jumătate româneşti, jumătate greceşti, căci pe atunci limba elină era de modă În soţietatea noastră, precum e astăzi limba franceză. DOGTORUL: Aşa ... Numai limba românească nu poate dobîndi această favoare la noi. II 30 - A: cătră d-ta' B, C: d-ta 1138-39 - A : �eapoli , B, C: Neapoli [ ... ] suferinţe 11192, 6 - A, B: şi visînd' C : visînd II 16-17 -.4 : ne alesesem locuinţa cu bărbatul' B, C: îmi [ ... ] bărbatului 1125-26 - A : Zile Întregi petreceam într-o adrnirare j B, C: În [ ... ] petrecui II 34 - A : atît' B, C: astfel II 37 - A, B: momente' C: minute 11193, 5-6 - A : bărbatul meu adormise ... Eu mă coborarn în grădină şi mă apropiam' B, C: mă coborîi [ ... ] apropiai II 11-12 - A : De ce' B, C: Pentru ce II 16 - A: încet, încet' B, C: încet 1126 - A : pe bărbatul meu' B, C: lumea 1127 - A, B: ca' C: pe valurile mării ca 1129 - A : de amor, de' B, C: şi de II 35-36 - A : ne-am pornit cu prinţul la Alexandria' B, C : am plecat la Moldova 1141 - A : bine? .. da pentru ce? .. , B, C: bine? '" II 194, 20 - A, B: N.B. (Pe' C : (Pe II r. 23 -24 - iipsesc tn A II 195, 1 - A, B: mea? .. de unde? .. cum? , C: mea? .. 112-A, B: grăiască.'C: vorbească lţ ă v--vt . Tu? .. D-ta? .. 'B, C: D-ta? .. II 10 - 11 - A : O împinge, B, C: Împinge II 11- 12 - A : altă nălucire j B, C: o realitate II 19 - A, B: de a' C: a II 823 1".1&. .... .� [824] GI�ERELE LUI HAGIPETCU (p. 197) Scrisă cam în acelaşi timp cu Concina sau curînd după aceea, comedia Ginerele lui Hagi Petw era una dintre cele cinci lucrări pe care Alecsandri le trimisese lui Millo pentru stagiunea 1865 - 1866 - cum îl anunţa pe Pantazi Chica în scrisoarea trimisă de la Mirceşti la 30 octombrie 1865: " m trimis lui Millo pentru stagiunea dramatică actuală următoarele piese: Ginerile lui Hagi Petcic - comedie în 2 acturi (imitată după Ginerile .â-lui Poirier) Concina - proverb într-un act Harţă Răzeşul - vodevil într-un act H era Nas/asia - cîntecel Courigarul - scenă din poarta Cişmegiului" (ef. V. Alecsandri, Co­ respondenţă, p. 172). Piesa este scrisă în momentul în care, cum spune G. C. Nicolescu, "nu numai arta, dar însuşi realismul lui Alecsandri atingea o nouă treaptă, superioară". Proverbul Con cina era o incercare în noua direcţie, iar "Gine­ rele lui Hagi Petcu , care prelucra foarte credincios şi fără să ascundă, -dealtfel, o cunoscută comedie a lui Augier, se aşeza pe aceeaşi linie şi dovedea că meditaţ iile scriitorului nu fuseseră zadarnice, că perspectiva sa asupra lumii se schimbase într-o bună măsură, capacitatea sa de înţelegere a feno­ menelor sociale evoluase, iar noile sale mijloace artistice, substanţial supe­ rioare, înregistrau serioase succese. Piesa - în care descoperirea marilor virtuţi spirituale ale fiicei bogasier ului de către prinţul Movilă poate să -oglindească şi revelaţia profundă pe care scriitorul însuşi o resimţise în faţa insuşirilor ignorate ale Paulinei [soţia scriitorului - n.II.] - avea şi o semnificaţie socială care mărturiseşte că meditaţiile din vremea din urmă, serioase şi îndelungi, făcuseră pe scriitor mai lucid, mai pătrunzător şi mai obiectiv în observarea vieţii sociale. Hagi Petcu este un parvenit, dar nu în întregime acoperit de r idicul, cum era Coana Chiriţa , ci cu meritele lui, ca şi cu păcatele lui. Ceva mai mult: fie că îi convine, fie că nu - şi aici este biruinţa realismului - scriitorul consemnă în această piesă, printre cei dintîi în literatura noastră, poate chiar cel dintîi, triumful bugheziei, în fond caprtularea boieri mii, acornodarea ei la noile ({orme de v�ţă şi compromisul ce se încheie Între cele două forţe sociale. Hagi Petcu îşi va impune pînă la urmă punctul său de vedere în toate, banii săi făcîndu-l acum pe el cel puternic şi, peste douăzeci de ani, el va fi Zaharia Traha­ nache al lui Caragiale - acest continuator pe toate planurile al lui Alec­ sandri. Aşa cum Concina înfăţişează frămîntarea celor două tendinţe din aceşti ani în Alecsandri şi incontestabila sa aplecare, chiar dacă nu cu 824 '.1 [825] toată Înţelegerea, în faţa noului impus de progres, chiar dacă acest nou are şi multe slăbiciuni, Ginerele lui Hagi Petcu pune În lumină cu claritate schimbările ce se produseseră în concepţiile şi orientările scriitorului, În poziţia sa ca scriitor realist faţă de fenomenele sociale" (cf. Viata lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 475-476). Modelul piesei este "celebra comedie de moravuri Le Gendre de Mr, Poirier a lui Emile Augier ". Meritele lui Alecsandri În prelucrarea acestei scrieri dramatice, reprezentate pentru prima dată În 1854, se reduc - după părerea lui Drouhet - "la puţin lucru". A boteza "pe nişte bogasieri Hagi Petcu şi Verdulescu în loc de Poir ier şi Verdelet - toate aceste procedee . La Paris se întîlneşte cu vechii săi prie­ teni, îl vizitează de mai multe ori pe fostul domnitor: "De cînd am sosit aice - îi scrie el lui Alex. Hur muzaki - am văzut de citeva ori pe fostul domn Cuza şi am vorbit multe de toate cu el. Acum înţelege greşalele ce a făcut in timpul domniei sale ... El petrece la Paris o '/iaţa cu totul retrasă" (el. II. Chendi, Corespondenţa lui l-'. A lecsandri cu bucorinenii, în Convorbiri literare, nr. 10, octombrie 1906, p. 1096). Rămîne în Franţa pinii in august 1867, iar la 5/17 ale acestei luni se află la Bucureşti, unde participă la lucră­ rile Societăţii Academice, în sînul căreia se dezbăteau principiile or togra­ fice ale limbii, Xu "a zăbovi însă mult aici, căci se grăbeşte să ajungă mai curînd la Mirceşti unde îl aştepta casa cea nouă, construită în lipsa lui (-Iezi relatarea amănunţită a acestor evenimente în G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, al. cit., p. 490-494). Se afla iarăşi "acasă". În iarna şi vara următoare 'Ia fi aşternut pe hirtie Alecsandri începutul Comediei ciccoilor, pe care chiar avea inrenţia să-I trimită Convorbirilor spre publicare: "În curind - îi scria el lui 1. Negruzzi la 2 septembrie 1867 -, 839 - [840] adică îndată ce voi găsi timp ca să prescriu manuscrisul meu de Comedia ciocoilor, voi trimite actul 1, care va fi treptat urmărit de celelalte acturi" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 167). Anul următor este anul Pastelurilor, al intoarcerii în trecut, la momen­ tul 1848, evocat în romanul rămas neterminat, Dridri, Dar nici Ciocoii nu dispăruseră din preocupările lui Alecsandri, căci la 25 noiembrie 1868 erau amintiţi iarăşi într-o scrisoare adresată lui 1. Negruzzi: "tot am de gînd a îndeplini promiterea ce ţi-am dat şi, de voi mai găsi vreo scînteie în cenuşa Închipuirii mele, voi da zor Ciocoilor , a cărora cele Întîi două ac­ turi sînt gata. Îmi vine să ţi le trimit pentru ca astfel să fiu obligat a scrie celelalte trei, cari vor complecta comedia" (v. Alecsandri, Scrisori, 1904, p. 39 -40). Vor mai trece Însă încă vreo cîţiva ani buni pină cînd piesa va fi, în sfîrşit, încheiată. Abia În martie 1873, poetul îi scria lui 1. Negruzzi: "Eram să viu de mult la Iaşi pentru ca să vă citesc comedia mea: Ciocoii, dar am fost împedicat prin deosebite vizite ce am primit şi care mi-au luat tot timpul. Lucrările mele au fost astfel intrerupte [ ... ]. Acum sînt liber şi îmi propun să vin la Iaşi ca să vă dau lectura corne­ diei sîmbătă. Aş dori să fie adunaţi membrii « J unirnei * cît mai devreme, căci, piesa fiind în 5 acte, va reclama mai multe ore de lectură [ ... ]. Mi-ai spus că ai fi mulţumit să publici piesa mea În Convorbiri ... , însă cum îi face ca să tipăreşti 5 act uri în puţinele numere ce mai rămîn pînă la 1 martie viitor? [ ... ] Îmi pare rău că nu oi să am printre ascultători pe Pogor şi Maiorescu. Aş fi bucuros să aud observările lor ... fie cît de aspre" (-f. V. Alecsandri, Scrisori, p. 61). Nu se ştie din ce motive, comedia n-a mai fost citită in cadrul "Ju­ nirnii", dar a fost curînd trimisă la tipar, pentru că a Început să apară în Convorbiri din ianuarie anul următor. Scrisoarea de mai sus i nfirrnă supoziţia lui G. C. Nicolescu că moartea lui Cuza, sur venită în mai 1873, I-ar fi făcut pe scriitor "să grăbească În­ cheierea piesei care începuse prin a se numi, Încă. de la sfîrşitul anului 1861, cînd o plănuise : Ciocoii dinainte de 1848" (ci. Vkţa lui Vasile..;4lecsan­ dri, ed. cit., p. 535 -536). Acest trist eveniment, care a îndurerat Întreaga suflare românească, a survenit după ce piesa fusese terminată. Vara anului 1873, Alecsandri o petrece În Franţa, împreună cu soţia şi fiica sa, aflată aici la Învăţătură. Întors În ţară, el va da piesa teatrului din Iaşi, care începe repetiţiile pentru a o prezenta chiar in iarna aceea. 840 [841] � numărul din ianuarie "74 al C,.,M".;'M apar pr imele două acte I ale c�mediei. Tipărirea nu fusese - după cum se vede - supravegheată, astfel încît numeroasele greşeli il determină pe Alecsandri să întocmească o errata, pe care o trimite lui Negruzzi, ca să fie publicată in numărul urmă­ tor al revistei: "Cetind mai cu luare-aminte cele întîi două acte ale piesei mele din Convorbiri - îi scria el de la Mirceşti la "l7 Ghenar 1874." - am început a face triste reflecţii asupra gradului de înapoiere la care se află. în Iaşi arta tipografi că ; pe urmă, după obiceiul meu, am rîs de natura greşelilor răspîndite în no. 10; negligenţa corectorului a fost astă-dată la Înălţimea nemerniciei zeţarului. Înţeleg acuma, frate, cît necaz şi osteneală trebuie să-ţi dai pentru ca să publici foaia Convorbirilor. Find însă că răul este comis, ceea ce putem face mai cuminte este să-I îndreptăm pe cît se poate şi dar te rog să publici în no. 11 alătura tul pomelnic de errata, pentru ca fraţii noştri de peste Milcov să nu rîdă de noi" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 62). Piesa s-a publicat în Convorbiri, în primele trei numere pe anul 1874. În aşteptarea apariţiei ultimei părţi, Alecsandri, retras iarăşi la Mirceşti, după ce asistase la repetiţiile piesei la Iaşi, Îi scria la 25 februarie 1874. lui I. Negruzzi: "Cred că zeţuirea ultimelor două acte din piesa Boieri şi ciocoi este acum terminată [ ... ]. De cînd am fost la Iaşi ca să asist la repetiţia generală a comediei mele, am căpătat un guturai tătăresc care m-a obligat să şed la căldură şi astfel să lipsesc de la reprezentaţ iile ce s-au dat în şir, de trei ori. Această succe­ dare neîntreruptă mă autoriză a crede că piesa a avut oarecare succes. Însă sînt curios a şti ce impresie ea a produs asupra persoanelor inteligente, atît ca studiu al unei epoce trecute, cît şi ca operă dramatică. Ca autor care niciodată n-arn fost orbit de meritele producerilor mele, doresc să. aflu adevărul adevărat, fie cît de aspru. Care este natura cri ticelor în diversele grupe a Societăţii? Care sînt defectele ce reclamă o corectare neapărată? Fiindcă această comedie are să facă parte din repertoriul meu dramatic care chiar acum se publică la Bucureşti, aş dori să-i dau cea mai de pe urmă. poleială, Iată. pentru ce te rog să-mi scrii, cînd îi avea timp, şi să-mi comunici impresiile d-tale şi ale amicilor noştri, precum şi cancanurile la care a trebuit negreşit să dea loc o comedie locală ca a mea. Pină acum am primit o scrisoare anonimă plină de injurii, care m-a făcut să rîd în hohot, şi mă aştept şi la altele, care toate vor avea aceeaşi 841 [842] soartă, convingîndu-mă că persoanele ce le scriu şi-au văzut portretele pe scenă. Curios lucru, cit de nătîngă e prostia omenească! în piesa mea sînt două categorii de caractere: Cioc oii, adică canaliile mizerabile, şi boierii cumsecade. Cum se face dar că, avînd a alege între aceste două categorii, sînt oameni care prefer a se pune în rîndul ciocoilor şi, prin urmare, a se mînia foc în contra autorului? Ni m e nu i-a oprit de-a trece în clasa boierilor on e ş+i si patrioţi. Iată un nou subiect de piesă şi, zău, îmi vine să o şi compun, sub titlul: Critica piesii .Jioieri şi ciocoi" sau Ciocoii paraponisiţi'' (V. Alecsan­ dri, Scrisori, p. 63-6'1). Negruzzi n-a întîrziat să-i comunice observările sale - care se refereau mai ales la lungimea unor pasaje -, cum se vede din răspunsul lui Alecsan­ dri, datat ,,12 martie 187'1": "Apropo de această piesă [Boiej'i şi ciocoi], oi ţinea cont de observările ce mi-ai făcut. În adevăr, sint unele pasagiuri cam lungi, dar lungimea lor se lungeşte încă mai rău in bafta actorilor răi. Pe scenă, talentul unui artist schimbă chiar defectele în calităţi şi viceversa, cînd artistul e un păpuşer" (ibidem, p. 65). Deşi Alecsandri declară, cum am văzut mai sus, că n-a asistat la repre­ zentarea piesei la Iaşi din cauza unui "guturai tătăresc", G. C. Nicolescu crede că acesta n-a fost decît un pretext: "De fapt - spune el - dacă se îmbolnăvea, Alecsandri n-ar mai fi putut părăsi Iaşii inainte de primul spectacol cu public, aşa că, şi dacă n-ar fi putut merge la teatru, ar fi putut cunoaşte reacţiile publicului. Este locul să presupunem că, informat de « indispozrţia lumii bune » ieşcne faţă de noua lui piesă, in care foarte mulţi reprezentanţi ai acesteia se puteau recunoaşte fără nici o greutate şi fără nici o plăcere, şi, temîndu-se de o manifestaţie ostilă, probabil pre­ venit de această eventualitate, scriitorul, pe bună dreptate, evitase să dea vreo satisfacţie celor pe care-i înfiera" (Viata lui Vasile Alecsandri, ed , cit., p, 536). Mai mult decît atit, G. C. Nicolescu crede că reacţia st îr nită de piesă I-ar fi determinat pe scriitor, "care devenise mai sceptic" şi "nu mai era atît de convins ca înainte de eficacitatea unei literaturi militante şi, în consecinţă, cu atit mai mult evita a se mai pune �u cu cineva În mod inutil, cr iticind prea direct", să renunţe la cont inuarek acestei pieses Ciccou de d1ure îţi aparţine; este mare, important, caracteristic, reclamă deci talentul unui m�e artist pentru a fi interpretat cum trebuie. Arbure este un Grigore Cuza 1 de la ţară, batjocoritor, plin de bun simţ, onest, liberal în felul său, adevăratul tip al românului neatins de corupţia modernă. unul din acele caractere 1 Grigore Cuza (1800-1862). spătar. unchiul domnitorului [nota ed, M. Anineanu]. 852 [853] cum le-am cunoscut înainte de 1840. Pune- te în pielea lui şi fă din el cea mai frumoasă creaţie a dumitale. Hatmanul Trot uşau este adevăratul boier mare, plin de patriotism şi de demnitate personală, omul serios şi de nobilă înfăţişare. Tînărul care a fost însărcinat cu acest rol la Iaşi nu poseda toate calităţile necesare pentru a reprezenta un asemenea personagiu. Nu ştiu cît va preţui Vellescu 1, dar mă bizui pe dumneata. Rolul tînărului Radu este unul din cele mai grele, căci este un indrăgostit şi în acelaşi timp un rol principal. Trebuie un artist elegant şi pătimaş pentru a-l reda aşa cum trebuie. Acela al lui Hîrzobeanu necesită mult tact şi iscusinţă, căci are multe nuanţe care sînt inerente diverselor situaţii dramatice prin care trece succesiv, Lipicescu trebuie să aibă şira spinării mlădioasă şi inteligenţă vie : este un ambiţios din alte timpuri, care urmăreşte un scop şi care, fiind totuşi ciocoi, nu este grotesc. Acest ultim cuvînt mă duce la a-ţi face o recornandaţ ie esenţială, pe care te rog să o faci la rîndul d urnit ale t ut uror artiştilor care vor avea roluri în piesa mea. Boieri şi ciocoi este o comedie şi nu o farsă; ea zug ră­ veşte o epocă a istoriei noastre. Pcrsonagiile trebuie să fie reprezentate în simplitatea lor, fără exagerări, căci comicul unora reiese din situaţii şi nu din personalitatea lor. Deci, fără caraghioslîc uri. Chiar grecul trebuie să se ferească de a se îmbrăca, de a se agita şi de a vorbi într-un fel caraghios. Ţin mult la această co ndrţie. Rolurile femeilor le vei distribui in vederea succesului piesei. Acela al Tarsiţei este foarte Însemnat. Încredinţează-I unei artiste care să aibă uzajul scenei şi care să ştie să Înţeleagă acest caracter de intrigantă, fără totuşi să cadă în trivialitatea unei mahalagioaice. Acestea spuse, pune să se facă un salon în felul aceluia al lui Iorga Ghicaa (lîngă Copou) şi, pentru că Dirnitriadi 3 face parte din trupă, consultă-te cu el pentru o sumă de detalii, care îmi scapă în această clipă şi care privesc punerea În scenă a piesei. Mi-ai cerut să scriu d-Iui Maiorescu pentru a-l ruga să apere comedia mea împotriva Ioarfecilor Comitetului teatral. Sva făcut. Acum, ţinînd seamă de Înclinaţia publicului de la Bucureşti de a face aluzii din orice, te 1 Petre Vellescu (1846- 190'1), artist dramatic, a debutat sub direcţia lui Pascaly la Bossel, apoi a trecut la Teatrul Naţional, unde a interpretat roluri melodrarnatice [nota ed, M, AnineanuJ 2 Logofătul Iorg u Ghica, fost ispravnic la Bacău, protector al familiei Alecsandri [nota ed . M: Anineanu]. 8 Constantin Diruitr iadi (1831- 1885). artist dramatic, a jucat la Iaşi şi Bucureşti, este tatăl artistei Aristizza Romanescu [1�ola ed .. �!. Anineanu]. 853 [854] insărcinez să schimbi fraza următoare, spusă de Trotuşan în actul 1: «Cine aduce amestic străin în ţară e mai nelegiuit decît Iuda vînzătorul il. În loc de amestic străin se va spune intervenţie străină. Cu aceasta, dragul meu, îţi strîng mina şi îţi doresc noroc .. Succesul sau insuccesul comediei mele pe scena Bucureştiului va reglementa genul meu de lucru pentru iarna aceasta. [ ... ] P. S. Dimitriadi a creat rolul lui Arbore la Iaşi şi a obţinut un mare succes. Ştiu că ţine foarte mult la acest rol; ce hotărîre socoteşti să iei în privinţa sa? Ţine-mă în curent cu mersul piesei şi nu permite repre­ zentarea decit atunci cînd rolurile vor fi ştiute pe dinafară şi nu se va mai bizui nimeni pe agiutorul sufleurului" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 222 -224). Probabil din cauza întîrzierii prilejuite de constituirea asociaţiei ac­ torilor, stagiunea 1874 - 1875 a Teatrului Mare din Bucureşti s-a deschis, fără să se anunţe - ca de obicei - repertoriul, cu piesa Boieri şi ciocoi. Deşi rolul lui Arbore fusese scris anume, după propria mărturisire a lui Alecsandri, pentru Millo, el a fost interpretat tot de C. Dirnitriade, iar Millo a avut un rol secundar, pe cel al lui Vulpe. Ştefan Vellescu l-a inter­ pretat pe Hirzobeanu, Petre Vellescu pe St îlpeanu, Simion Bălănescu pe Lipicescu, Grigore Manolescu pe Nearnus, Frosa Popescu pe principesa Luţa, Maria Flechtenmacher pe Tarsiţa, Mqria Constantinescu pe Elena. Era o distribuţie strălucită (cf. Ioan Massoff, op, cit., II, p. 325 - 326). Se pare că la Bucureşti piesa a avut mai mult succes decît la Iaşi, după cum ii scria Alecsandri - mereu de la Mirceşti - lui 1. Negruzzi, la 16 octombrie 1874: "Mă întrebi ce s-a întîmplat cu reprez�ntarea piesei mele Boieri şi ciocoi? Succes mare; s-a jucat de patru ori de-a rîndul într-aceeaşi săptămînă şi a produs adîncă impresie, după ştirea ce-m;' dă Millo. Mulţi �iocoi însă s-au cam paraponisit" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 68). Piesa a fost reprezentată în aceeaşi stagiune şi la Craiova, de trupa. Mariei Theodorini (cf. Ioan Massoff, op, cit., II, p. 370-371). La Bucureşti, Boieri şi ciocoi se juca încă în 1879, cînd M, Eminescu Îi făcea o scurtă prezentare (nesemnată) în Timpvl, 1\', nr."· 51, marţi 6 martie 1879, la rubrica Cronica internă: {, ". "Mine, marţi 6 martie, se va reprezenta in teatrul românesc comedia lui V. Alecsandri Boierii şi ciocoii. Comedia aceasta e un tablou de obiceiuri dintre anii 1830-1848 şi arată cu fidelitate multă starea de lucruri şi relele sociale ale timpului aceluia. Pentru mulţi din generaţia actuală", piesa va fi cu totul nouă in privirea cuprinsului, căci astăzi boieri nu mai sînt, iar ciocoii au devenit cu toţii liberali şi patrioţi - pe hirtie, Din crisalida ciocoi s-a dezvoltat, fără îndoială, [Iuturwl liberal. 854 [855] Cine voieşte să vază cum s-a operat acea schimbare şi din ce elemente s-a operat să privească marţi reprezentarea piesei lui Alecsandri" [v. Mihai Eminescu, Scrieri de critică teatrală, Cluj, Ed. Dacia, 1972, p. 131). După aceea se pare că piesa n-a mai fost reluată decît arareori. Textul se păstrează la Biblioteca Academiei R.S.R. în două manuscrise autografe. Unul este ms. 2231, un caiet in-Iolio mare, legat în pînză cafenie, cu 94 file scrise cu cerneală, cu multe ştersături. Pe fila 3r se află titlul: "Boiel'ii şi ciocoii. Comedie În 5 act uri. 1871", cu dedicaţia: "Amicului meu G. Steriadi, suvenir de la Mirceşti, 1 marto 1874. Y. Alecsandri". George Steriade, prieten cu Alecsandr i, a fost secretar al agenţiei, apoi al legaţiei române din Paris, membru în Comitetul Teatrului Naţional şi director al ziarului Gazetle de Roumanic, EI a 'rînrlut Academiei manu­ scrisul la 4 decembrie 1902. Filele tlin caiet numerotate 1, 2 sînt o scri­ soare pe care o adresează lui 1. Bianu la 23/ XI. 1902, prin care-I roagă să obţină aprobarea Academiei pentru cumpărarea manuscrisului. Celălalt manuscris, 2939, este un caiet luxos, tot in folio de format mare, legat în piele .,i�inic, pe care este Imprimat cu litere de aur: "Suvenir de la Vasile Alecsandri, �lirCE'şti, 29 iunie 18'4". Pe prima fil:t versa, neriuuiero tat ă, se află următoarea Însemnare: "Dăruit de Mini­ sterul de Externe, la 24 decern. 1901 (a aparţinut răpos. General Eust. Pencovici}", re coperta caietului, Hirzobeanu], II 6 - A, C : casa vor nicului Hîr zobeanu. Mobile de lux. I D : casa lui Hîr­ zobeanu, mobilat luxos, cu lE: mobilat luxos; el are II 7 - 8 - A, C; alte două uşi în dreapta şi [ ... ] OI D, E: o uşă în dreapta şi alta [ ... ] ş-o II 6 - 13 - în B: salonul de priimire a vor nic. Hîr zobeanu : mobile de lux, por treturi mari în cadre poleite. Pe peretele din faţă, portretul sul­ tanului. În fund, două oglinzi nalte şi o uşă. În stînga, pe planul I, o canape lîngă care sînt aşezate două jilţuri şi citeva scaune în rînd. Uşă în dreapta şi în stînga. Feresti in dreapta şi in stînga, pc planul II-le. [E': un salon [ ... ] Hirzobeanu. 119-12 - în A, C: două portreturi, unul a sultanului, celalalt al lui Hirzobea nu. O canape, două jilţuri şi cîteva scaune aşezate în rind, pe planul 1, în stînga. O masă cu tot ce trebuie de scris sub fereastră. Pe I D, E: se vede [ ... ] fotoliuri [D: jîlţuri] [ ... ] şi pe II 20 - A, C: ca să [ ... ] I B: [ ... ] scării, I D, E: să [ ... ] scării. Hai! ... 11286,2-..1, C: (Singur.) Iată-neIB, D, E: Iată-neIl6-7-A, C, D, E: credincioasă [ ... ] ani ... I B: credincioasă. 118 - A: în stare de a- ;11i călca I B: gata a-111i călca I C: în stare a calca I D: în stare a-mi călca lE: în stare să-mi calc II 12 - l-l - A, C : care au agiuns [ ... ] I B ; care au agiuns pitar, sînt acum un an şi trei luni ... El, I-au agiutat norocul, iar I D, E: agiuns [ ... ] şi II 16 - A, B, C: timp I D, E: vreme rll7 ­ A, C, D, E: zăce ani I B: cinci ani de cînd slugesc aice 1121-22 - A, C, D, E: agiut a [ ... ] (in I B: implini gîndul bunul Dumnezeu, cînd aş pune mîna pe un ci. şi pc un post 1125 - A, B, C: pănă I D, E: pări'cc Il 27-28 - A, C, D, E: [Oftează [ ... ] gind uri.] I B: (Stă adîncit în visuri.) 1130 - A, C, D, E: _\RBORE I B: ARBURE (intră prin fund) II 31 ­ A, C: [intră [ ... ] I B: Acasă-i I D, E: (întrÎnd [ ... ] Acasă-i il35 - A, B, C : boieri ului I D, E: cu boieriul 11287, 3-5 - nurnai în A, C, D, E: LIPICESCU [ ... ] găinilor? II 13 - A, C, D, E: Boieriul I B: că boieriul 1119 - A, B: (furios): �Iăi [ ... ] Că I C, D, E: )lăi [ ... ] Căci 1133- A, C, D, E: s-au şi gătit I B: chiar îi şi gata 11288, 1-2 - A, C, D, E; Ma [ ... ] venito I B: Spune, ma rogu dimitale, fraţica, che a venito 115 ­ A, C, D, E: BucuroslB: (cu intenţie): Bucuros 119 -A, C, D, E: C<1- să [ ... ] papară I B: să nu mănînci o calcavură 1111 - A, C, D, E: ie sama I B: Adă-ţi aminte II 12 - A, C, D, E: Iesci.1 B: Iese în stînga. 1114 -A, C, D, E: ş-aici «ţ e . aice-i ţţ Lâ -A, C: lui [ ... ] '\;nIB: lui [ ... ] E un I D, E: cătră [ ... ] 1Ju :119 - A, C, D, E: (încet): Un I B: Un 1123 - A, C, D, E: ARBOI�E, TR1JFANDACHI I B: TRl'FAN- DACHI 1124 - A, B, C, E: LIPICESCU I D: şi LlPICESCU 1127 - A, C, D, E: apropie smerit I B: apropie 1128 - A, B, C, D: surtucului I E: hainei 1129 - A, C, D, E: eklambrotate [ ... ] Pronia I B: evghenestat c 858 [859] [ ... ] DimiezeuIl30-A, C, D, E: kelB: şiIl32-A, C,D:surtucull B: giubeua ţ s . haina II 32 -:- 33 - A, C, D, E: foarte umilit I B: a surtucului 1133-34 - A, C, D, E: s-agiungeţi [ ... ] vă-nmulţiţi I B: ca să agiuţi pe nevoieşi şi să-ţi înmulţeşti II 36 - A, B, C, D: un aer lE: aer 11289, 2 - A, C, D: [ ... ] de alB: rîndul şi mie de alE: şi mie rîndul a II 3 - A, C: datina strămoşească I B : obiceiul nostru I D, E: obiceiul strămoşesc II 5 - A, C, D, E: ani cu fericire I B: ani II 10 ­ A, C, D, E: destule. bre, destulo I B: destulo II 11 - A, C, D, E: la I B: cu 1113 - A, C, D, E: bre I B: mo II 16-17 - A, C, D, E: palme.) Nastasachi ! I B: palme) 1123.- A, C, D, E: vestito de al I B: de-a II 26 - A, B, C: Lui I D, E: Cătră 1127 - A, C, D, E: ke I B: şi 1129 ­ A, B: denainte, banul VVLPE I C: dentăi , banul Vl:LPE I D, E: d enainte, VULPE II 32 - A, C, D, E: prezintă I B: dă 1135 - fi, C, D, E: Îmbrăcat inlB: în II 36 -A, B: fes etc.IC, D, E: fes 1136 -A, C, D, E: de sărută I B: să sărute 11290, 1 - A, C, D, E: cucoane I B: cucoane Iorgule I! 5 - A, C, D, E: Da I B: (apucînd mîna lui Hirzobeanu } : Da 116 - A, C, D, E: lor de I B: de 117 -8 - A, C, D, E: ciubucul jos [ ... ] şi-l I B : ciubucul [ ... ] de gios şi-11l9 - A, C, D, E: Nato! I B: Na l II 11 - A, B, C: cucoane ... cum s-ar prinde. I D, E: cucoane II 13 - A, C, D, E: bane. (Ii arată un scauri. } I B: bane. II 14 - A, B, C: retrage lîngă [C: cătră] Arbure. I D, E: retrage. II 15 - A, B, C: Ai I D, E: (cătră VulPe): Ai II 17 - A, C, D, E: m-au dat de ruşine I B: mi-au giucat festa II 18 - A, C, D, E: găinile intr-Insul j B: găincle-n el II 19 - A,. C, D, E: anunţînd I B: în fund, an unli nd 1120 - A, C: Aista-i I B, C, D: Aista nu-i 1121 - A, B, D, E: celor mari I C: celui mare 1122-23 - A, C, D, E: gură [ ... ] obştesc. I B: gură. 1125 - A, B: d enainte, aga I C: dentăi, aga I D, E: denaini e II 34 - 291, 18 - in B: HÎRZODEANU: De mult n-am văzut-o. Tot veselă-i ? NEA�ll:Ş: Cît un stigleţ... (Se retrage Iingă Vul pe.} HÎRZOBE1\NU: Ştiu că ai avut parte... O persoană aşa de afrodită, născută şi crescută în Ţarigrad. IA, C, D, E: Se vede [ ... ] Afrodită ! ... [291, 1 - A, D: e că I C, E: că] 1121 - A, C: VULPE (lui I B: NEAMUŞ: Norocul omului, vere ... cucoane Iorgule. (In parte.) Prea ades pomeneşte de nurii Tarsitei. Vl:LPE (cu ceva sfială, lui I D, E: VULPE [cătră 1124 - A, C, D, E: mă} B: ades mă II 26 - A, C, D: vorba I B, E: vorba ceea 112.8 ­ A, C,D, E: (anunţînd) I B: (apărînd în fund, anunţă): Marele vornic Evgheuidi, 859 [860] SCEN A VII Cei dinainte, EVGHENIDI EVGHENIDI (în frac, cu decoraţii turceşti şi ruseşti, intl'd fudul şi vorbeşte tare ca un surd): Bonne annee, bonne annee, cher Georges. HÎRZOBEANU (sculîndu-se): Ei li vous, el a vous, mon cher Gregoire, (Se imorăţişeaeâ.} ARBURE (în parte) : Aista-i de starea în tii şi se face ca-i surd pentru ca să nu audă ce zice lumea de dînsul. EVGHENIDI (se pune pe ca na pe }: Am făcut păn-acum 39 de vizite ... Cum vă pare, boieri? .. Aud? TOŢI: 39!! TRUFA:\TDAKI: Boieri evghenisn sinto buni de piţior. EVGHENIDI: Aşa-s eu ... iute la treabă ... 39 de vizite l Cum vă pare? Aud? HÎRZOBEANU: Şi ai găsit pe toţi acasă? EVGHENIDI: Ba pe nici unul. ARBURE (lui Vulpe, încet): Au îmblat de haimana. VULPE: Cum s-ar prinde. LIPICESCU (al/unţă): 1130 - A, C, D, E: cafele I B: ciubuce 1131 ­ A, C, D, E: VII I B: VIII 1132 - A, B, C: hatmanul STÎLPEANU I D, E: STÎLPEANU 1135 - numai în A, C: (Se [ ... ] împreună.) I D, E: (Stil pean« [ ... ] împreună.) 1136 -.4, C, D, E: Trot uşeni I B: Trotuş il 292, 1 - A, B, C: închină. I D, E: închină la Hirzobeanu 118-9 - A, C, D, E: or fi [ ... ] nu I B: de nu II 14 - A : tot ce-a putea I B : orce a putea I C, D, E: tot ce poate fi 16 - .4, B, C: Lui I D, E: Cătră II 18 ­ A, C, D: (Se pun împreună pe cana-pe.') I B: (Evghmidi se scoală de pe cana-pe şi dă locul l ui Stttpeanu, El se pune pe t"n jilţ alăture.} lE: (Se[ ... ) stinga.} 1119 - 04., C: :\TEAMUŞ (încet, twi VulPe) I B: NEAMUŞ (încet, lui VulPe şi Tru jandachi } I D, E: NEAMUŞ (încet, cătră Vul pe } 1125 ­ A, C, D, E: cu clazirul j B: toată ziua la clavir 1128 - A, C, D, E : şi I B: îi şi 1129 - A, C, D, E: măritat, nepoţi ca I B : p1.1ritat. 1130 - A , C, D, E: Nepoţica! ... Aşa I B: Aşa II 31 - A, C, D,\ E : îngăimalf{ B: cam genat II 32 - A, C, D, E: credeam că la 18 ani I B: credeam 1138 ­ A, C, D, E: AmIB: (cătind. la Vutpe ): Am 11293, l-A, C, D, E: pilda [ ... ] asta I B: childa mea vorbeşti astfel II':! - .4, C, D, E: rîd I B: încep a rîde 115-7 - A, C, D: pe [ ... ] lor Neamuş pe un jilţ; apoi VulPe pe un scaun şi Tr u jandacţii care se scoală I B: pe [ ... ] lor şed pe jilţuri. Eughemdi şi Neamuş, apoi VulPe pe un scazm �i Tru jandacha care se scol [E : stau [ ... ] scol 117 - A, B, Ci grăiesc I D, E: "orbesc 118 - A, C, D, E I 860 [861] stau în [ ... ] lachei în liure / B: stau pe [ ... ] lachei 119-10 - A, C, D: lui [ ... ]lui Nearnuş şi lui Vut-pe / B: la [ ... ] apoi 11â Eueghenidi şi Neamuş / E: la [ ... ] VulPe II 10-11 - A, C, D, E: cafele [ ... ] zarfuri / B :ciubuce aprinse pentT1' boierii mari. Lipicescu aduce 1tnHI pentru Hirzobeanul, II 12 - A: lacheii pănă la / B: pe lachett pănă lîngă / C, D, E: pe [ ... ] la 1112 - A, B, C: de / D, E: cu II 13- 14 - A, B, C: pe Tr uf andaki şi pe / D, E: Tru f andaki şi 1114-16 - A, C, D, E: cafele} ... ] bine,/ B: la d-Ior... colo ... Poftim, să vă fie de bine, boieri II 20 - numai în A, C, D, E: ARBORE [ ] dirvală. 1121 - A, B, C, E: pin / D: în II 25 - A, C, D, E: Iorgu [ ] iar katahrisuri / B: Iorgu ... 1130 - A, C, D, E: STÎLPEANU [ ... ] Hirzobeanuş / B: E\'GHEi\IDI: Aud? STÎLPEANU (întorcînd spetele lui Neamuş } 1132-35 - A, C, D, E: în­ tr-o epohă din [A, C: de] [ ... ] HÎRBOZEANU / B : într-un timp de cele mai grozaveIl35-36-A, C, D, E: a fi[ ... ]ciuma!/B: o boală ob­ ştească. 1138 - A, C, D, E: hoţi buiurdisiţi / B: hoţi II 39 - A, C, D, E: sfînta dreptate / B: dreptatea 11294, 2 - A, C, D, E: ne-năduşă f B: ne îneacă 114 - A, C, D, E: ARBORE (Încet, cătră [.4, C: lui] f B: EV­ GHENIDI: Aud? ARBURE (încet, lui 116-7 -A,B,C,D,E: agiuns [A, C: devenit] o adevărată [ ... ] care f B: devenit o [ ... ] ce II 9 - A, B, C: de a f D, E: a 1113 - A, C, D, E: Stilpenii, Hirzobenii, protipendiştii f B: cei sirnandi­ coşi 1114 - A, C, D, E: lăsaţi la o parte f B: daţi deoparte, lepădaţi II 18 - A, C, D, E: surguniţi f B: infundaţi li 20 - numai în A, C, D, E: ARBORE [ ... ] bostănăria. 1122 - A, B, c: de a f D, E: a 1123 - A, C, D, E: Ţarigrad f B: Constantinopoli 1125 - A, C, D, E: parte f B: parte, indignat 1129 - A, C: de a f B, D, E: a II 30 - A: ne ieie vecinii decît / B: ne ieie moscalii decît f C: perim decît / D, E: vie străinii II 32 - A, C, D, E: cugete păcătoase / B: cugete ... II 33 - A, B, C: străin I D, E: ş-aduce amestec străin II 35 - A, C, D, E.. hula şi blăstărnul j B: blestemul II 37-38 - A, C, D, E: ARBORE [ ... ] vere f B: HÎRZOBEA­ NU: Ştiu, vere Ştefane 11295, 1-2 - A, C, D, E: unde: [ ... ] şi [ ... ] işti / B: şi [ ... ] cei 115 - A, B: să f C, D, E: să mai 116 - A: pentru că [ .•. ) de a f B, C: căci [ ... ] de a f D, E: căci [ ... ] a II 7 - A, C, D, E : făţiş şi peptiş / B: peptiş II 10-11 - A, C, D, E: grijă. [ ... ] de f B: de făcut decît să-şi bată capul cu II 11- 12 - A, C, D, E: Hei [ ... ] vremea [A, C : timpii] de mai-nainte / B: În timpii de mai înainte, vere II 14- 15 ­ A, C, D, E: Curtea [ ... ] Vodă f B: domn şi-i ziceau II 18-19 - A, C, D, E: glasul boierilor pămînteni f B: cuvîntul boierilor II 19 - A, B, C: însuşi f D, E: sînguri 1123 - A, C, D, E: numai [A : sade] o ticăloasă f B: sade o păcătoasă 1124 - A, C, D, E: cînd f B: şi aţîţată cînd 1125 - A, B: 861 [862] vintul/C,D,E: cel 1126 -A,C,D,E: voi.IB: voi ... EVGHENIDI (ill parte }: Mi se pare că ne cam ofcnsariseşte hatmanul. II 31 - A, C: de ix ţ B, D, E: a 1134 - A, C, D, E: a [A, C: de a] săpa ş-a. disrădăci na I B: de a săpa şi a scoate il 35 - A, C, D, E: nostru I B: ţării II 37 - A, B: răci şi adiafori I C, D, E : răce şi adiajor II 38 - A, C, D, E: cel ce I B: acei care 11296, 7-10 - A, C, D, E: VULPE, ;{EA�L, TRUFA., SLUGA.: Nimic, nimic. I B: TOŢI: Nu, nu. II 15-16 - A, C, D, E: la pradă [A, C: de a prăda] [ ... ] avere I B: de a prăda, ca să facă aver i II 16 - A, C, D, E : fi cineva scutit I B: cineva scapa II 19 -22 ­ A, C, D, E : privim [. , .] Nu! la I B : mai răbdăm o aserni ne stare de lucruri, să tot plecăm capetele ca vita la giug?.. La II 2'1 - A, B, C, D: aprins pe scenă ţ E: aţirins 1125 - A, C, D, E: VIII I B: IX 1127 - A, C, D, E : spăriet I B: intră s păriet 1132 - A, C, D, E: Săcul I B: mănăstire II 33 ­ A,B,C: lalD,E: cătrăII34-A,C,D,E:jevga! (Se [ ... ] ieselB: (Se [ ... ] iese iute 11297, 3 - A, C: văru-i I B, D, E: (in parte): Văru-i II 6 - A, C, D, E: Dos I B: (Privimlu-i): Dos 118-9 - A, C, D, E; Ah! ah! [ ... ] Da I B: Evghenidi, sintem perduţi! EVGHE::\I'IDI: Şi eu? Alerg la consul să mă jăluiesc ... (Iese f ugind ). HÎRZ013EANV (t inguinâu-se ) : Ah 1 '/ere Ştefane, vere ŞteIane ... STÎLPEA�U: Da' ce te-au apucat, omule? II Il - A, C, D, E: [Nirnică I B: [âespcrat }, Nirnică 111-1 - A, C, D, E: că fac improtivire [A, C: opoziţie] ocirmuirii I B: că-s in opoz iţre cu ocirrnuirea II 15 - A, C, D, E: din ziua de I B: de II 16- 17 - A, C, D, E: răi [ ... ] monăstirea I B: rău şi cară să se disbar e de mine 1122 -23 - A, C, D, E: vorbe late [ ... J dică I B: vorbe 1126 - A, C, D, E: Nastasachi I B: Lipicescule 1127 - A, C, D, E : afle aga ... Haide I B: spuneţi, mă rog, agăi ... Hai 1128 - A, B: stînga, urmărit [13: Imna!] I C, D, E: [umd , unllă1!tll31 - A, C, D, E: Vodă/B: CurteIl33-A,C,D,E: IXIB: XI136-A,B,C: Lui! D, E: Cătră il 37 - "-1, B: domnule I C, D, E: aici, domnule 11298, -4 ­ numai in A, C, D, E: intr-o [ ... ] om ... 116-7 - A, D, E: cer şi care / B, C: şi, iniţial, în A : ceri, păpuşă iuipcstriţată cu decoraţii ruseşti şi tur­ ceşti, pentru că 118 - A, C, D, E: Mohamed ... I B: Mohamed aga. Var- a nicul Evghenidi? Ciocoi venetic, fa nariot rămas in ţafil, ca un nar'W rău, ieşit dintr-o plăcintărie şi ajuns in boierie. 119-10 - A, C, D, E: proti­ penda [ ... ] lui c-un I B: starea întăi prin o mătuşă a lui mar itată cu un II ll-A,C,D,E: lui se t n . lui diullll-13-A,C,D,E: doua [ ... ] a [A, C: de a] [ ... ] ruşine I B: doua 11"14 - A, C, D, E: c-o treaptă sau giumătate I B: get-beget cu o treaptă II 15-18 - A: spaima [ ... J grijit­ [urmarcaanulată in ms. : El poartă zi şi noapte o cruci1iţă de lemn. sfînt 862 [863] la gît, pentru ca să se apere de draci, şi un şlic gogonat pe cap, pentru ca să nu uite că-i boier cu barbă. Visul lui e să se lăţească cao pecingină pe moşiile rnegieşilor şi să se urce În cafasul protipendalei.] / B: catînd a-şi face o punte de bani ca să se urce în cafasul protipendalei./ C, D, E: spaima [ ... ]grijit ... 11 19-20 - A, D, E: ciocorofleac, care / B, C şi, iniţial, în A: hop-ciocoi, paraciocoi care 1120-21 - A, C, D, E: le sărute [ ... ] nevoie / B: capete vreun post şi vreun cin 11 22 - A, D, E: intrigant, care se Iurişază f B: caraghioz, suitari, care se furişează ca o boală / C şi, iniţial, în A: caraghioz , intrigant, care se furişează ca o boală 1124-27 ­ A, C, D, E: boierii [ ... ] agiunge / B: boierii de dînsul şi care visează a se însura cu vreo fată cu zestre, cît de hîdă, pentru ca să agiungă II 29 - A : şi creşte pe / B, C, D, E: pe II 30 - A : nopircă [ ... ] şi care a/ B: şerpe crescut în sîn şi care are / C : [ ... ] şi care va / D: [ ... ] şi care are / E : nopîrcă [ ] care 'Ira Il 31- 32 - A, C, D, E : pe făcătoriul său de bine!. .. / B: său 1132-33 - A, C, D, E: găsăşti, domnule Radu / B: găsăşti ... II 34 - A; C, D, E: care eşti acum / B: ce eşti II 34-35 - A, C: ceea [ ... ) doi sint-adevăraţi oameni în casa asta [C şi, iniţial, în A: aice] / B: altă [ ... ] doi sînt adevăraţi oameni aice / D, E: ceea [, .. ] oarnini Il 36 ­ A, C, D, E: Ştefan Stilpeanu / B: Stîlpeanu Il 37 - A, C: Întreg ca de pe timpul/ B: ca de pe timpul/ D, E : întreg ca din vremea 11299, l­ A, C, D, E: fătulj B: dragul 112 - A, C, D, E: inima / B: sufletul II 3 ­ A, C, D, E : mă-ngrozeşti / B : mă sparii Il 6 - A, C, D, E : X/ B : XI 118 ­ A, C, D, E: îngrijită / B: sparietă II Il - A, C, D, E: te-ngriji / B: te teme II 12 - A, C, D, E : Adevărat e, moş Arbore j il: A! ... moş Arbure, adevărat e II 15 - A, B, C: vreun / D, E : un Il 16 - A, C, D, E : Nici că I B :Nu Il 17 - A, C, D, E: Moş / B: Spune drept. moş II 19 - A, C, D, E: Apoi v • • adezărul j B: Adevăr-ul 1120 - A, B, C: (Lnaintindu-se ) : Adevărul e [A, C: este] / D, E: (înaintînd): Adevărul este 1121 - A, C, D,E: ogradăjB: curteIl24-A,C,D,E: (cw ţ B : (aproPii'ndtt-se de Radu, cH 1125 - A, C, D, E: inimii / B: inirnei pentru giurămîntul ce l-ai făcut Il 26 - A, C, D, E: el e bun şi merită ... I B: căci e bun şi merită să fie apărat. 1127 - A, C: părintele / B, D, E: părinţii 1127 -28 - A, C, D, E: dac-ar [ ... ] lume / B: dacă i-aş mai a:re. 1131 - A, C, D, E: dar [ ... ] fericit [D: de] / B: Înţeleg, domnişoară [ ... ] ferice de 11 32 - A, C, D, E: nici voi uita / B: şi nici voi uita vreodată II 33 - A, C, D, E: impreună j B : împreună cu d-voastră II 34 - A, C, D, E : (uimită) : Radu/ B: Radu II 35 - A, C, D, E: recunoaşteţi / B: cunoaşteţi II 36 - A, C, D, E·: Radu / B.' (cătind lung la Radu): Radu 11300,1 - numai în A, C, D, E 113 - A, C, D, E: Hm! Sărnn / B: Semn 116 - A, C, D, E: temeţi / B: îngrijiţi 117 - A, C, D, E: şi / B: şi cu 118 - A, C, D, E: stăm [ ... ] 863 . .} [864] loc.IB: sîntem aice.1I10-A,B,D: Iese în dreapta.IC: Iese.IE: Iese prin dreapta. II Il - A, C, D, E : Elenei [ ... ] ginduri.) I B : Elenii, J II 13-14 -A,C,D,E: (Tare.) [ ... ] calea.IB: RADU (exaltat): De­ acum vie cine a vroi S[I lupte cu mine ... Sînt gata să-mi dau viaţa ... ARBURE: Taci, că vine duşmanul. .. Să-i aţinem calea ... (Uşa din fund se deschide.] 1115 - A, C, D, E: XI I B: XII 1116 - A, B, C: AR­ BURE, RADU I D, E: Cei âenainte 1117 - A, C, D, E: prin f und I B: în salon II 18 - A, C, D, E: TOŢr (intrînd) I B: TOŢI 1119-20 - în B sînt nuersate f aţă de A, C, D, E : 20-19 1123 - A, C, D, E : VULPE [ ... ] prin­ de. I B : TOŢI: Boieriu-i ministru! 1125 - A, C, D, E : poartă şi la scară I B : scarăII26-A,C,D,E: eu -s ţ », căII28-A,C,D,E: (afară [ ... ] ştiam. I B: Şi eu. (Afară de Arbure �i de Radu.) 1129-30 - A, C, D, E: era [ ... ] putere. I B: a să agiungă ministru, 1132 - A, D, E: şi visat astă­ noapte I B: visat [ ... ] I C: [ ... ] noaptea li 301, 1 - A, C, D, E: Porto ... portofolniţa ... I B: Portofolniţa ceea 113-4 - A, C, D, E: lui [ ... ] la rar marocul de la Fălticeni I B: încet lui [ ... ] în iarmaroc 117 - numai în A,C,D,E: (Uşa [ ... ] deschide.)118-.1,C,D,E: XIJIB: XlIIIi 10 - A, C, D, E: Loc I B: (deschizînd uşa din stînga şi intrînd iute): Loc II 12 - A, C, D, E: încărcat [ ... ] nemţeşti I B: Plin de decoraţii tur­ ceşti şi ruseşti 1113- 14 - A, C, D, E: fi se [ ... ] în timp [A, C: vl'eme] [ ... ] lîngă I B: în vl'eme ce doi subcomisari vinde ase aşează la II 15 - A , C, D, E: afară [ ... ] Uraa!! B: Ura! II 21 - .4, C, D, E: şi din I B: din 1123 - .4, C, D, E: au atins I B: s-au înalţat II 24 -25 ­ A, C, D, E: drepţi [C: dreptate] [ ... ] cuget I B: drepţi şi cu cuget curat trebuie să mărturisim 1127 - A: mai cu îmbelşugare I B : mai pipăit I C: încă cu imbelşugare I D, E: cu aşa imbelşugare 1128 ­ A, C, D, E: deşteaptă I B: energică 1129-30 - numai în B, C, D, E: ramul [ ... ] cinstitIl31-32-A,C,D,E: şi dreptatea [ ... ] Nu-i aşaI B: domneşte în toate, căci ea domneşte peste toţi... Aşa-i II 34 - A, C, D, E: Radu fi Arbore I B: Arbure fi Radu II 36 - A, C, D, E: (încet [ ... ] Ţine I B: Ţine 11302, 1 - A, C, D, E: acolo I B: dota 115 - A, C, D, E : trebuie [ ] Spune I B.- se CU-line să recunoşti adevărul II 6 - 7 - A, C, D, E: în [ ] averile oamenilor? I B: din [ ... 1 averile? II � 15 - A, C, D, E: Radu şi Arbore I B: Arbure fi Radu II 10 - numai în A, C, D, E: A HBORE [ ... ] ş-aşa, II 11 - A, C, D, E: zic c-ar fi I B: cred că-i 1I11-A,B,C: de aID,E: all13-14-A,C: de-acei ce-ar cuteza ca să [ ... ] în contra I B .- şi amar de acei ce ar Îndrăzni să [ ... ] în con- tra I D, E: de-acei ce-ar cugeta să [ ••• ] împrotiva II 16 - A, C: mîna I B, D, E: peptulll19-20 - A, C, D, E: Divanului domnesc I B: Diva­ nuluiIl21-22-nu,mai în .1,C,D,E: Închinăciuni cucoanii Tarsiţei.1I 864 [865] r I .' n ,23 - A, C, D, E: încet, sărutind I B: sărutind 1124-25 - A, C, D, E: tale [ ... ] prinde I B: voastre [ ... ] prinde. (Iese.) 1126-27 - numai în A, C, D, E: HÎRZOBEANU [ ... ] (Iese.) 1129, 36 - A, B, C, D: surtucului t s . hainei II 33 - A, C, D, E: de mine, de I B: cu mine, cu 1137 - A, C, D, E: măriei-tale I B: măria ta 1139 - A, C: scoate I B, D, E: r îdica II 303, 1 - A, C, D, E: Preaputer nicul, milostive I B: Cel preaputer nic, măria-ta 114 - A, C: aşteaptă I B, D, E: vă priveşte şi aşteaptă II 13 ­ A, C, D, E: zicătoare I B: vorbă II 15 - A, C, D, E: tot [ ... ] Dar I B! Şi II 18 - A, C, D, E: nu te sfii I B: fără sfială II 19 - .4, C, D, E : Apoi. .. Să I B: Să 1120-23 - A, C, D, E: sus [ ... ] calcă. I B: ministru să te gîndeşti că ce omul face, nici dracul nu desface. II 28 - A, C, D, E I viu şi-n tălină sănătoasă I B: viu 1130 - A, C, D, E: zică I B: spuie II 3l-A,C,D,E: XIIIIB: XI\'1I33-A,C,D,E: umilitlB: plecat II 304, 2 - A, C, D, E: şi I B: dar 115-8 - A, C, D, E: (uimit) [ ... ] insă [6 - A, C, D : Să agiungi lE: S-agiuneţi] I B : Şat.rar , eu! ... Eu, boier!. .. Ah! Să trăieşti, milosti ve stăpîne ... HÎRZOBEANU: Acum 118 - A, C, D, E: consulul I B: consulul rusesc II 9 -A,C,D,E: fundlB: părete II 10 -A,B,D: pe acel c ţ c, E: pe-al II 15-18 - A, C, D, E: HÎRZOBEANU [ ... ] boieri! ... I B: (Hîrzo­ beanu. iese prin fund. Lipicescu îi deschide u şele.] LIPICESCU (singur): Şatrar ! eu, şatrar l L-am agiuns pe Slugărică! .. , II 20 - A, C, D, E: desprinde portretul sultanului I B: scoate portretul sul­ tanului de pe paretele din fund 1121 - A, B, D, E: cade.) I C: cade.) Sfîr­ şitul actului 11123-24 - A, B: Acelaşi decor ca la actul I. I C: Acelaşi decor. I D, E : Acelaşi [ ... ] Necolae, 1126 - 305, 30 - în C: LIPICESCU (răsturnat pe canapea): lan să videm cu ce m-arn folosit eu, şatrariul Lipi­ cescu, de cînd stăpînul meu au agiuns ministru. [Desjăşurâ o hîrtie lungă.) Frumos pomelnic! ... Peste tot, cîteva mii, cîteva sute de galbeni, 14 ir­ rnilici, 8 carboave şi ceva mărunte ... pe care le-am depus la Leiba Ka na ... [Desjăşurind o altă hîrtie.) [304, 26 - 305, 2 - iniţial în A : LIPICESCU (Pe cana-pe] : lan să videm cîţi bani mi-au < anulat: au> intrat in pungă de un an şi mai bine de cînd boieriul e la cîrma ţării. (Desfăşură o listă l ungă.] Frumos pomelnic. [Ceteste : ) I B : (şede răsturnat pe cana.pe ) : lan să videm ce bani au intrat În casă de un an şi mai bine, de cînd sîntem la putere? (Scoate < ... > (Ciieşte :} I A, D, E : (răsturnat < ... > (Citeşte :) II 6 - A : viţ-agă în Iaşi. I B : viţ-agă aice în Iaşi.ID,E: viţ-agă în Iaşi;1I7-8-A,D,E: hoţului 865 [866] Grozan, prins I B: lui Grozan, cînd s-au prins cu ceata lui II 11 - A, D, EI ţăranilor ce-aduc provianturi I B : asupra ţăranilor ce aduc provizii II 15 -A, D,E: Morathonopulos I B: Maslinopulos II 16-17 - A, D, E: se respingă < ... > Împrotiva I B : respingem jalba ţăranilor dată În contra II 18- 19 - A, D, E : li se învoiască I B : le înroirn II 19 - A, D, E : jărnle făcute I B: pînea făcută 1120 -21 - A : evreii < ... > I B: evreii < ... >le posvolirn I D, E: jidanii < ... >li se posuolească 1121 - A, B, D: de vite lE: vitelor 1122 - A, D, E: otcu pcicul I B: antreprenorii 1123 ­ A, D, E: ş-acel e ţ B: şi a 1123-24 - A, D, E: otcu pcioii vămilor ş-a pavelelor I B: antreprenorii pavelelor şi a varnelor 1125 - A, D, E : cărţilor de gioc I B: cărţilor 1127 - A, D, E: 14522 I B : peste tot 165221129 - 30 ­ A, D, E: peste < ... > meu I B: peste < ... > din care am adus boieri ului în giumatate, iar ceelaltă giumatate am depus-o la Leiba Kana, în soco­ teala mea. Cine-rnpar te parte-şi face, zicea tata, şi tata om cuminte! ... ]11 32 - A, D, E: şatrariul Nastasachi Lipicescu [ ... ] filotim. I B: Lipicescu [ ... ] adalmaş.Y C": cîte 600 galb. drept filotim.1135-A,D,E: toate ciştiurile I B, C: cîştiurile II 36 - A, C, D, E: numai I B: numai cîte II 32 - A, D, E: trece I B, C: pune II 33 - A, B, D, E: sfătuit I C: povă­ ţuit 1139 - A, B, D, E: Kana. I C: Kana, prietinul meu. 1140 - A, D, E: masăIB,C: masă mareIl41-A,B,D,E: ministru/C: în slujbă II 306, l-A,B,D,E: socoteală/C: izvodI15-A,C,D,E: carităIB: caretă mare 116-7 - A: Adică I B, C, D, E: (Vorbit.) Adică 1112 -A, C, D, E: STOLNICUL [ ... ] fund) I B: STOLNICUL 1113 - A, C, D, E: ca să-ţi I B: să-ţi II 17 - A, C, D, E: măsură I B: chibzuială 1123-24 ­ A, C, D, E: care-i pomeni cît îi trăi I B: cele gogonate 1124-25 - A, C, D, E: pînea şi sarea I B: pînea 1129-30 - A, C, D, E: îmbătat [ ... ] Vasile I B: îmbătat 1133-34 - A. C, D, E: capăt [ ... ] coaste I B: capăt II 35-37 - A, C, D, E: Ba să-i [ ... ] ca să-I [C: să-I] [ ... ] mai I B: Bine; ţi-am 11307, 2 - A, C, D, E: greşit pîrjoalele boieri ului I B: stricat pir­ joalele 111 - A, C, D, E: coarne. I B: coarne, cu z\,rgalăi. 117 - A, C. D, E: Martinica în I B: in 118-9 - A, C, D, E: însă [ ... ] dramu1i de I B: dar lipsă 3 capaţi ni şi 2 ocă, 50 drarnur i II 12 - A, C, D, E: căprioare de la munte I B: căprioare II 15 - 16 - A, C, D, E: căprioară cucoanei Tar­ siţei I B: căprioară [ ... ] Neamuş II 18 - A, C, D, E: singur I B: însumi II 21 - A, C, D, E: banul I B: a'rerea 1122 - d, C, D, E: (În [ ... ] [und.} I B: cucoane. (În parte.) 1123 - A, C, D, E: ureche. I B: ureche. (Iese.)11 24-25 - A, D, E: SCE�A III [ ... ] canape ) I B: LIPICESCC (singur, 866 [867] se scoală) I C; LIPIC. (singur. Se [ ... ] 1126 - A,D,E: rang de ministru, îll B: putere, îll C : putere, mi-I II 27 - A, D, E: şi stăpînul meu I B, C : lui aga Nearnuş şi boieriul ţţ 28-29 - A, D, E: aga [ ... ] Divanului I B, C: barbatul său [C: ei] prezident la Divanul II 32 - A, D, E: ce-aş [ ... ] gînduri.) I B: mult aş mai prohorisi. (Stă puţin pe gindurc.} I C; bine aş mai prohor isi în lume. 1133-36 - A, C, D, E: Răbdare [ ... ] cuconul îi [C: stăpînul meu e] [ ... ] alegerile [C: alegerea cea nouă a] I B: Acum stăpînul meu e dus la Curte pentru ca să se-nţeleagă despre alegerea 1136 _ A, B, D, E: şi trebuie I C: trebuie 11308, 1 - A, D, E: pentru [ ... ] însă I B şi, initial, în A : după obicei, însă I C : însă 112 - 4 - A, B, D, E: Cum [ ... J să nu [B: ca să] [ ... ] Ha! I C: pentru mine ... Ce văd ? .• (Zăreşte pe VulPe.) 114 - A, C, D, E: pare-mi-se [ ... ] Dănilă I B: iaca un Dănilă ... pil, băiete!1I5-A,D,E: IVIB,C: 1IIII6-A,C: banul VULPE I B, D, E: VULPE II 10 - A, C, D, E: domnul ministru I B : cuconul Iorgu II Il - A, C, D, E : Se găseşte I B : e II 12 - A, C, D, E I boieriull B: dl. ministru 1114-15 - A, B, D, E: unei periţsisce ce I C: ce II 17 - A, C, D, E: "/ro I B: 01119 - A, C, D, E: Adică I B: Ba nu II 20 -A,C,D, E: ş-aş avea poftăIB: şi aş a'leall22 -A,C,D, E: Cum [ ... ] poftă I B: Dar l , .. Ai de gînd 1123 - A, B, D, E: parte I C : bucată 1126 - A, C, D, E: meu, răposatul I B: meu 1130 - A, C, D, E: Botşăni I B: Bacău II 33 - A, C, D, E: (se răsuflă) însă I B: însă II 36 - 309, 1 - A, C, D, E: LIPICESCU [ ... ] La I B: şi la 112-3 - A, C, D, E : răposat.ului [ ... ] zis I B: său, Constandin, zis 117-8 - A, C, D, E : meu [ ... ] şi cu I B: al meu [ ... ] şi 1112-13 - A, C,D, E: LIPICESCU ( ... ] Cinovnicul j B: Cinov nicul ţţ 13 - A, C, D, E: podorojnâ-ti căruţă de poştă I B: podorojnă II 14 - A, C, D, E: teme I B: feri II 16- 19 ­ A, C, D, E: îndreptuieşte [ ... ] VULPE: I B: dă dreptate lui Constandin zis Cir nu, II 19-20 - A, C, D, E: împrotiva I B: în contra 1121 - A, C, D,E: facă olB: facă 1123--24 -A,C,D,E: deci ... prin urmare ... aşa precum I B: prin urmare 1126 - A, C, D, E : Mi-ai [ ... ] minune. I B: căci mi-ai lămurit-o cît se poate de bine. II 29 - A, C, D, E : Peripisca I B : PricinaIl31-A,C,D,E: prin o ţ B: cu oI132-33-A,C,D,E: cu­ conul I B: boieriul II 34 - A, C, D, E : hîrtie din brîu I B : hîrtie II 35-36 ­ A, C, D, E: hîrtia [ ... ] pristavlisesc I B: jalba şi tiind mîna Întinsă): Ad-o ... S-o dau 1137-38 - A, C, D, E: fi recunoscător . .. I B: dovedi că nu sînt nerecunoscător cum s-ar prinde ... 1139-40 - A, C, D, E: mîna, în timp [C : vreme] [ ] citeşte.] I B: mina.} 11310, 4 - A, C, D, E : galbini. .. cu zimţi. I B: gălbiori. 116 - A, C, D, E: Glumeşti. I B: Şu­ guieştiv ţţ H) -A,D,E: Ei! ... frăţico, cuIB,C: CuII 13 -A,B,D,E: nădăjdui? .. I C: nădăjdui?.. (Mai dă Un [işic.} II 14 - A, D, E: 867 [868] iute / B, C: degrabă II 15 - A, B, D, E: şi mergi / C: Mergi II 16 - A, B, C, D, E: pări'ce l-oi pregăti. .. [iniţial în A: (VulPe pleacă. Lipicescu îl opreşte.) lan mai stăi ... Dar mie? .. Nu se cuvine nimic? " Vro giu­ mătate de fişic? .. ] II 17 - 18 - A, D, E: VULPE [ ... ] (Ieşind.) [iniţial îl! A: (Lui Lipicescu:) Poftim şi d-tale < ... > [Iese.)] / B: (Oprindlt-l.) lan mai stăi ... Da mie? Nimic? Vro giumatate de fişic? VULPE: Poftim şi d-tale, [iniţial: Mă duc.] Te-am pus în cofă, bade Arbure, cum s-ar prinde ... (Iese.) / C: VULPE: M-am dus. (În parte.) [ ... ] 1\ 19-20 -A,D,E: LIPICESCU [ ... ] fîşicuri ... !B: SC E N A IV LIPICESCU, HIRZOBEANU LIPICESCU (sing ur [ ... ] fîşicuri ... ! C: LIPICESCU [singur}: Încă două fişicuri de pus la chimir ... Halal de tine, Nastasaki l ... A! 1121-23 ­ A,D,E: SCENA V HIRZOBEANU, LI PICESCU HÎRZOBEANU! B: HÎRZOBEANU! C: SCENA IV [ ... ] 1124 - A, C. D, E: Nastasachi j B: Lipicescule 1124-25 - A, C, D, E.' gătească-ndată/ B.' gătească 1127 - A, C, D, E.' spre a face! B: ca să fac 1128-29 - A, C, D, E: exelenţta-voastră j B: exelenţie 1131-32 - A, D, E: pregătind [ ... ] oarecare irnpro tivire [A: opoziţie]! B: pregătind a face opoziţie ! C: pregătit a face opoziţie 1133-34 - A, C, D, E: Ştiu [ ... ] opoziţiei.Y B: (zîmbind): O ştiu, dar am eu leac de vindecat încercările opozanţilor. 11311, 1 - A, C, D, E: grijă! B: nici o grijă 112 - A, C, D, E: atacarisi j B: ataca 118 - A, C, D, E: cucoane, nu! B: nu 119-10 - A, C, D, E: şi mai mult! B: şi II 11 - A, C, D, E: şatrari [ ... ] tale! B: şatrar ... II 12 - A, C, D, E: exelenţiei-voastre j B: măriei-tale II 15 - A, C, D, E: Cine altul! B: Cine II 18-19 - A, C, D, E: l-oi [ ... ] la! B: am să-I Înfund Într-o zi la 1121 - A, C, D, E: dacă! B: de vreme ce 1127 - A : singurică! B, C, D, E: singură II 30 - A, C, D, E : taţa [ ... ] răvaşul j B I ochii s-au luminat de o bucurie nespusă ... Au ctJtit 1131 - A-!3, D, E: ş-incă o dată, şi!C: şiI131-32-A,C,D,E: părea [ ]satură!B: parcă nu se sătura II 33 - A, C, D, E: zis să vă spun [ ] foarte recu- noscătoare j B: zis [ ... ] recunoscătoare din fundul i nirnei 1135 - A, C. D, E: aga! B: barbatul d-sale, aga Nearnuş II 36 - A, C, D, E: Bărbat u­ său îi! B: El eli 38 - A, C, D, E: de-acasă! B: elin casă 11312, 2 - A, C, D: na, por tofoliul j B, E: portofoliul 115 - .--1, D, E: prin stinga! B: 868 T l' i � I [869] If l' i i i11 stinga le: prin fund II 7 - A, C, D, E: nădăjduiesc l B: cred II 8 - A, C,D,E: (Zări1ld pe Elena.) A!IB:A!lIlO-A,D,E:VIIB,C:VII 12-13 - A, C, D, E: (iese [ ... ] Hirzobeanu ) l B: (vine din dreapta) II J4-A,C,D,E: mea.IB: mea. (O sămtă.)1I19-A,C,D,E: să mă negligi l B: şi II 20 - A, C, D, E: llenuţă l B: floricică 1123 - A, C, D, E: comiţi l B: faci 1124 - A, C, D, E: Regulament l B: Reglement II 29 - A, C, D, E: palat l B: Curte 1130 - A, C, D, E: prin provincii l B: pe drumuri II 33 - A, C, D: maica mea l B: biata maică-mea ţ E: mama rrie 1134-36 - A, c: zile-ntregi [ ... ] mai cei mele. (Arată [ ... ] stinga.} / B: singură zile întregi ... şi plîng .. , ades ... l D, E: zile-ntregi [ ... ] mamei [D : maioei] mele. (A rătînd [ ... ] stînga.) II 313, 2 - 3 - A : Contesa L .. ] l B: Conte sa Luţa, Protipendeasca, vor niceasa l C, D, E: Printesa [ ... ] postelniceasa 115 - A, C, D, E: 01 ... cît l B: Cît 116 - A, B, C: nu/D, E: nu maillll-A, C, D, E: chiar şi Iudulă j B: ba chiar II 12 - 13 - A, C, D, E: tocmai de starea-ntîi l B: din starea Întîi ... tocmai, II 15 - A, C, D, E: Se poate [ ... ] impun l B: Aşa este, tătuţă [ ... ] impun cu de-a sila II 16 - A, B, C, D : că aceea ţ E: c-astă II 19 -20 ­ A, C, D, E: cu mine [ ... ] consilii [A, C: sfaturi] care mă irit l B: cîte­ odată nişte observaţii cam ... obraz nice asupra persoanelor ce sînt mai presus decît dînsa, care îmi desplac şi mă iritează... Ş-apoi chiar mie cearcă să-mi deie sfaturi ... de mamă. .. 1121-A,C,D,E: tioi ţ B': noi două!l22-A,C,D,E: (îngăimat)IB: (genat)1I23-24-A,C, D, E : la vrîsta [ ... ] Radu.) l B: femeile mai în vîrst ă •• , 1125 - A, D, E : VIII B, C: VI 1127 - A, C, D, E: intrind l B: intră 1129 - A, C, D, E: {Î'ncliininâu-se El enei.} Domnişoară l B: Domnişoară ... (Se Închi11ă.) II 31-33 - A, C, D, E : pronunţate [ ] de miniştri [A, C : miniştrilor] / B: ce-aţi pronunţiat ieri în consiliul miniştrilor 11314, 1-2 - A, C, D, E: Rusia şi [A, C: şi din] Austria l B: Austria şi din Rosia II 3 - A, e, D, E: măsuri aspre l B: măsuri 113 - A, D, E: puţini l B, c : cîţiva 116 - "·I, B, e: porecliţi l D, E: surnumiţi 117 - A, C, D, E: binecuvîntat. .. / B: binecuvîntat şi, cît pentru mine, vin să vă cer voie de a publica in jur­ nalul meu cuvintele ce aţi rostit. 118 - A, e, D, E: alB: de a II 11 ­ A, e, D, E: Dar 1... Puteţi / B: Puteţi II 13-15 - A, e, D, E: 'roia [e: voirrţa] [ ... ] ţară ... l B: voinţa sa, lucrurile ar merge mai bine la noi, II 18-19 - A, e, D, E: vouă [ ... ] voastre l B: nu 'ră plac 'rouă, bon­ juriştilor 1120 -21 - A, B, C, D: nerăbdători [ ... ] consulul lE: revol u- ţionari 1123-24 - El, C, D, E: palme [ ... ] chibzuială ... l B: palme. II 26 - A, e, D, E: căşuneze l B: aducă 1128 - A, e, D, E: şi m-am l B: şi 1129-30 - A, e, D, E: primi ş-a [A, c : priimi, a] [ ... ] lovir i l B: suferi orice lovire 1134 - A, C, D, E: eu te l B: te 1135-36 - A, e, D, E: 869 ---- [870] să-ţi mai înfrînezi / B: şi să-ţi mai stăpîneşti 11315, 1 - A, C, D, E: ale bonjuriştilor . .. Spărieţi oamenii / B: Spărieţ i lumea II 7 - A, C, D, E / arătaţi/B: purtaţi 118 -A,C,D,E: pe/B: mai pe II 10 -A,C,D,E: Eu mă / B: Mă II 11-14 - .4, C, D, E: (Se [ ... ] prin[C, D : în] stînga.) / B: Gîndeşte-te la mînăstire ... (Iese în stînga.) [iniţial, mai urmau două replici, anulate: ELENA: Tătuţă, te duci şi nu mă săruţi ? , HÎRBOZ.: Trebile statului ... (Sărută pe Elena.) Vină, drăguţă .. , (Iese în stînga.)] II 15 - A, D, E : VIII / B, C : VII II 19 - A, C : lumea, a fost j B: lumea, e / D, E: e lumea, a fost 1120-A, C, D, E: dintre / B: din 1122 - A, C, D, E: ncgru-n / B : sînge în 1128-29- A, C,D, E: sau mici, tari [A, C, D: fie tari] sau nemernici, avuţi [A, C, D: fie avuţi] sau săraci j B: fie mici, fie tari, fie slabi, fie av uti , fie săraci II 30 - A, C, D, E: omenire [ ... ] mai / B: patria sa o soartă frumoasă II 34 - 35 - numai în A, C, D, E : pentru [.,.] ţara?1136-37-A,B,C: incit oi [..l,C: 'JOi]jD,E: pe cît timp voi II 37 -38 - A, C, D, E: vor găsi j B: au găsit II 38 - A, C, D, E: de român. / B: simţitoare.1I316, 1 - A, C, D, E: rnisiunea j B: misia 112-3 - A, C, D, E: căci [ ... ] şi [A, C: şi de] mărire pentru nea­ mul român j B: domnule Radu, căci [ ... ] pentru ţarA II 4 - .4, B, C, D: oriunde guver nul j E: guvernul oriunde 118 - A, C, D, E: ce-mi umple sufletulj B: ce irnple sufletul meu II 13 - A, C, D, E: suflet j B: suflet nobil II 15 - A, C: iartă / B, D, E: iertaţi II 17 - A, C, D, E: îndrăzneală / B: curagiul ţţ 18 - A, B, C: grăi j D, E: vorbi II 19-20 - A, C, D, EI scumpe şi luminoase j B: fericite 1124-25 - A, C, D, E: la Paris [ ... ] Stîlpeanu j B: în Paris II 27 - 28 - A, B, C: de măh nire, oare de studiu sau de j D: de [ ... ] sau de / E: măh nire [ ... ] sau 1129-30 - A, C, D, E: încurageat, / B: încuragiat el II 30 - A, B, D, E: susţinut j C: însoţit I! 31 - A, B, C, E: cer / D: ceruri 1137-38 - -4, C, D, E: simţiri [ ... ] generoase / B: inimă generoasă II 39 - 317, 1 - A, C, D, E: României [ ... ] meu / B: ţării ... Curagiu! 113 - A, C, D, E: Elenă j B: Eleno ... eşti un înger!115-A,C,D,E: (Elena [ ... ] uimită.)jB: S C E N A VIII • ELENA, RADU, NEAMUŞ, TARSI�A TARSIŢA (intră prin f u nd cu barbatul ei. Jn parte.): Iar împreună! ... (Tare.) Bonjour, Lerrţă ... Vină să te sărut, ca naraşule. (Se înaintează spre Elena ca să o sărute. Elena se retrage.) RADU (în parte): Cucoana Tarsiţa... Vespea ... TARSIŢ A: Da ce ai, sorioară?.. Parcă eşti uimită? .. ELENA: Vi se pare, doamna mea. 870 [871] 1 ... TARSIŢA: Socoţi? ... fie; dar eu aş pune [anulat: chiar] ramaşag că ghicesc chiar şi cauza uimirei. (Trage cu coada ochiului spre Radu.) ELENA [roşindu: .e ) : Sînteţi prea pătrunzătoare, doamna mea, dacă puteţi ghici şi cauzele lucrurilor care nu există. TARSIŢA (în parte): S-au roşit! (Tal'e.) Lasă, dragă; nu te supăra, că am '/rut să glumesc. NEAMUŞ: Soţia mea-i tare glumeaţă. RADU: Cucoana Tarsiţa are un spirit atit de fin! TARSIŢA: A! îţi place, domnule Radu? Îmi pare Line, că astfel poate mă va cruţa gazeta d-tale, RADU: Jurnalul meu, cucoană, nu cuprinde personalităţi; ea ştie a res­ pecta persoanele respectabile. TARSIŢA: Apoi dar cum se face de critici toată lumea ... chiar pe mi­ niştri ... Iăr-a respecta măcar pe parintele Lenţii, care te priimcşte atit de des în casa lui? RADU: Doamna mea, sînt încredinţat că nu mi-aţi făcut onorul niciodată să ce tiţi articolele mele ... TARSIŢA: O! nu ... RADU: Căci vă place mai mult a ce ti pe Paul de Kock ? TARSIŢA: O! dar. RADU: Aşa fiind .. , cum de mă acuzaţi cu atîta uşurinţă chiar în pre­ zenţa domnişoarei Elenii? .. Negreşit că aveţi poftă de glumit şi de dezvoltat fineţele spiritului ... T ARSIŢ A: Lenţa... acasă-i babacă-tău ? ELENA: E în cabinetul său. TARSIŢA: Haide, Alecule, să-I vizităm. ELENA: A revedere, domnule Radu. (Dă mîna lui Radu. Radu se închină. Elena intră în a-partamentul ei.) TARSIŢA (intră în stînga fi zice încet lui Neamu ş ) : "ezi .... Ce ţi-am spus eu? NEAMUŞ (urmînd pe Tarsiţa ) : Gura adevărului. [Pe verso filei anterioare (28), următoarele va' iante ale acestei scene, rămase neanulate : S CE N A VIII ELENA, RADU, NEAMUŞ, TARS/TA TARSIŢA: Bonjour, Lenţă ... Vină să te sărut, îngeraşule. (Se înaintează spre Elena ca să o sărute. Elena se retrage.) RADU (în parte): Cucoana Tarsiţa. Vespea. 871 [872] T TARSIŢA (zărind pe Radu): A! Domnul Radu? 1, (Radu se închină Tarsiţei.) ! TARSIŢA: Sînt fericită că te întilnesc macar aice, domnul meu. pentru că la mine acasă am rareori mulţămire de a te videa ... RADU: Doamna mea .. , < anulat : teama de a fi indiscret> TARSIŢA: Mă neglijariseşti, domnule Radu (Cu sentiment.) Şi nu cred să merit de a fi astfel neglijarisită Eu îţi sînt prietină ... Mă interesez de soarta d-tale... ca o soră... Şi dota pare că fugi de mine ... Asta se numeşte ingratitudine. " (Cată cu dragoste la Rtuiii.] SCENA ... ELENA, RADU, ARBURE, NEAMUŞ, TARSIŢA NEAMUŞ: A! Domnul Radu aice?.. Ale mele complimente. RADU (închinîndu-se T'arsiţei } : Doamna mea ... TARSIŢA (închinîndu-se, în parte): Ades vine pe-aice. NEAMUŞ: Vărul Iorgu e, se vede, în cabinetul său? ARBURE: Dar. TARSIŢA: Şi Lenţa în odaia ei. RADU: Dar. TARSIŢA (în parte): E bine informat. NEAM1.:Ş: Nu mergi să mă anunţi, giupîne Arbure? ARBURE: Că doar nu este Pori-împărat ... Hai să intrăm de-a dreptul, că boierul nu-i fudul. Uşa lui e deschisă la toţi ... fie agi ca dota, fie giupîni ca mine. NEAMUŞ: Ha, ha, ha! Tot mucalit moş Arbure ... (In parte.) Ce mojic obraznic. Hai dar să intrăm ... sade ... ca nişte ... ARBURE: Precum zici ... hai. NEAMU S: Tarsiţo, mata margi la Lenţa? T ARSIŢ A: Dar. NEAMUŞ: Sărut ochişorii ... D-Ie Radu ] 116 - A, B, D, E: IX I C} VIIIII7-8-A,C,D,E: RADU [ ] Elena.)IB: RADU (in extaz) 119 - A, C, D, E: Cum I B: Ce simţiri nobile! Ce glas încin­ tător l Cum II 11-12-A,C,D,E: ceea ce.nu-miIB: mai mult decît îmi 1113 - A, C, D, E: iubesc!... (Fo'nrte exaltat.).,! B: j u- besc! 1114 - A, C, D, E: ARBORE (apropiindn-se } I B: SCENA X RADU, ARBURE ARBURE (intrînd prin fund) II 15 - A, C, D, E : pentru că I B: fiindcă II 17-18 - A, C, D, E: mi se perde I B: îmi perd II 19- A, C, D, E: Fe- 872 [873] � 1, rească [ ... ] avem I B: Ba, ferească [ ... ] ai 1122 - A, C, D, E: perde ! puţinlB: perdeIl26-A,C,D,E: căI B: Cum am aflat'CăII27-A. C, D, E: D-apoil B: Da 1128-29 - A, C, D, E: ai [ ... ] omul I B: a iubirei unde bietul om 1131 - A, C, D, E: dragostii I B: tinereţii II 33 - A, C, D, E: pe I B: de 1137 - A, C, D, E: răsucită ş-ascuţrtă care-rnpun­ gea i B: ascuţită care da 11318, 5 - A, C: mai I B, D, E: cam II 7 - A, C, D, E: Ku I B: Ba nu II 12 - A, B, C: se răsună I D, E: răsună II 14-15 - A, C, D, E: nouă ţări şi-i pare I B: ţări şi pare II 15 - A, C, D, E: lumea pentru el . .. I B: lumea ... II 17 - A, B, C: Eu, îmi I D, E: Mie-mi 1117 - A, C, D, E: că-s I B: că sînt II 19 - A, C, D, E: parte) [ ... ] TeIB: taină): TeI120-A,C,D,E: cununielB: nuntă ţţ z l c-­ A, C, D, E: Cununie? I B: La nuntă? 1122 - A, C, D, E: copil sarac I B: copil !l24 - A, B, C, D: boierie a lor e ţ E:: lor boierie-i 1126-27 - A, C, D, E: fundului [ ... ] musafirii. I B: fundului ... 1128 - 322, 23 - în B: SCEN A XI RADU, ARBURE, VULPE RADU (încet lui Arbure } : le seama că vine Vulpe. ARBURE: Piei, drace! ... Ha! Iaca şi marele ban Vulpe ... cum s-ar prinde ... YCLPE: Ce? j\RBURE: Domnule Radu, dota ai făcut cint icul cela: Vulpea-şi pune cr ucea-n sîn Ca să-nşele pe curea ni ... YCLPE: Lasă că v-oi arăta eu cruce-n sîn, bade răzeşu!c. "\RBURE: Ştii una, domnule Radu? Mare pomană ţi-ai face să dai la iveală În foaia d-tale şirete niile unui Vulpoi care imblă să caliccască un sat Întreg de oameni ... YCLPE (f urios ) : Ce? RADU: Bucuros, moş Arbure. Să vii la mine ca să-mi dai notiţii... Ştii că eu nu cruţ fiarele sălbatice... Te aştept deseară ... (Iese prin jund.) ARBURE: Oi veni. S C E N A XII ARBURE, VULPE Yl.'LPE: Fiară sălbatică! ... De mine-i vorba? ARBURE: Ba ... de Nastrati n Hogea. YCLPE: Bine, bine, r ăzeşule, glumeşte tu ... Om videa noi cine a ride la urmă. 873 [874] ARBURE: Măi, că ţanţuş eşti!/A,C,D,E: SCENA X [ ... ] Zău! ... [28 - A, D, E: XI C: IX 1129 - A, C: aga NEAMUŞ I D, E: NEAMUŞ /1 30 - A, C: E acasă I D, E: Acasă-i 11319, 20 - A, C, D: în lE: prin II 23 -A,D,E:XI/C: XII28 -A,D,E: Nu/C: Ba nu 1130, 31, 35- A, C, D: de alE: a II 32 - numai în A, D, E: înainte < ... > acum ... II 320, 5 - A, D, E: cu I C: de II 28 - A, D: a I C: o lE: ş·a II 30 - A, C: de a·miID,E: a·miIl40-41-A,C,D: «ţ s . în poziţie al1321, IO-A,C: ca s·oID,E: s·01115-16-A,C: crudă precît eID,E: de crudă precit e şi < D: e.> II 21 - A, D, E : XII I C : XI II 27 - A, C : Se înaintează I D, E: Î'naintează 1128 - A, C, D: se lE: însă se 1130 ­ A, C, D : a lui ţ E: de II 3 1 - A, D, E : îl vei I C : Lvei II 322, 5 - A, D, E : XIII I C: XII 116 - A, C: şi mai I D, E: mai] 1124 - A, C, D, E: Spune f B: Spune drept 1125 - A, C, D, E: ţie socoteală I B: socoteală ţie II 27 - A, C, D, E: ţe-au plirojorisit / B: ţ.i-au spus-o 1128 - A, C, D, E: mărfii �·a dughenii I B: dughenii 1129 - A, C, D, E: una / B: una ,i bună 1131 - A, C, D, E: Puşchea [ ... ] Cum / B: Cum 1132 - A, C, D, E: dumneta, boieriule I B: d-ta II 33 - A, C, D, E: cîştigi dreptul de-a I B : poţi II 36 - A, C, D, E: dischizi [ ... ] la bani [A, C: bani] / R: deslegi [ ... ] bani II 37 - 323, 3 - A, C, D, E: Cenuşeri [ ... ] pomana I B: ispravnici, şi pe ci nov nicii isprăvniciei şi chiar pe slugitori, pe urmă. să te întorci cu pomana pe la giudecători, pe la ţ îrcov nici , pe la cenuşeri , să ungi cu miere pe buze II 10 - 11 - A, C, D, E: Dar iaca şi I B: cum s-ar prinde ... Dar iată II 12 - A, C, D, E: ministrului [ ... ] Arbure, I B: ministrului. II 13 - A, D, E : XIV / B, C: XIII II 15 - A, C, D, E: măria­ ta. (Jntrînd.}/B: Cucoane. (Lui VulPe.} II 18-A, C, D,E: A!I B: (luînd hîrtia): A! II 22 - A, C, D, E: locurile I B: tribunaliJe II 28-29 - A, C, D, E: Şi-au [ ... ] prinde./ B: (des-perat ) : Cum m-au dezbrăcat puşchiul I 1131 - A, D, E: XV I B, C: XIV 1132-33 - A, C, D, E: Cei de nainte [ ... ] VITEAZOVICI [C: RCSFETCOVICI] [ ... ] fund) I B: ARBURE, VULPE, LIPICESCU, EVGHENIDI, BOIERI II 34 - 324, 3 - A, C, D, E: YlTEAZOVICI [C: RCSFETCOVICI] [ .. ,} Evghenidis. I B : EVGHENIDI: Cum? Văr u Iorgu pleacă chiar acum? LIPICESCU: Chiar acum; caii de poştă-s înham�i şi care ta-i la scară. EVGHENIDI: U nde-i? U nde-i? Să-i zicem bon uoyage. LIPICESCU: Iat ă-l că 'fine. 114 - A, D, E: XVI I B, C: XV 118-18 ­ A, C, D, E: statului [ ... ] VITEAZOVICI [C: RL:SFETCOnCI] [ ... ] depărta I B: statului... interesul ocîrmuirei ... ELENA: Iar te duci, tăt uţă ? HÎRZOBEANU: Mă duc, draga mea, dar m-oi întoarce în curind, căci 814 [875] miniştrii alerg iute prin ţară ... Însă, părt-a nu pleca, boieri d-voastre 1121-A,C,D,E: felicit/B: felicitezI122-A,C,D,E: încet/B: C1! dragoste, încet 1125-31 - A, C, D, E: Să bem [ ... ] o sticlă cu vutcă [A, C, D: garafe] [ ... ] grup / B: [Lipiccscit iese şi un lacheu. aduce îndată o tabla cit uutcă şi paharuţe.) HÎRZOBEANG: Să bem cîte un păhăr uţ pe cursă de bună plecare. Poftim, boieri. (Toţi, afară de Neamuş, VulPe şi Arbure, incungiură pe Hirzobeanit mai înfund 1132-A, C, D, E: Dar / B: (în dreapta): Dar 1136-37 -A, B, C, D; de-a stînga lui Neamuş şi-i grăieşte [C, D: vorbeşte] / E: de urechea [ ] oorbeşte 11325, 2 - A, B, C, D: spre / E: la II 3 - A, C, D, E: (încet [ ] Cucoane / B: Cucoane II 10 - A, C, D, E: Trebuie [ ... ] Adă./ B: Cu­ nosc ... (Luînd banii cu mîna stîngă.) Fii sigur de glasul meu. II 12-14 - A, C, D, E: NEAMeş [ ] pămîntului! / B: (În parte.) Aţine-te, Vulpco, 1124 - A, C, D, E: cam [ J uncheşul/ B: furioasă): Auzi, obr az nicul j] 25-26-A,C,D,E: moşule [ ... ] gît./B: moş Arbure, un păhăr uţ de vutcă ... dă-l pe gît, că-i pe cursă 1129 - A, C, D, E : rîd / B: rîd în fund 1130 - A, C, D, E: în dreapta lui Neamuş / B: a-propia: în dreapta lui Neamu ş, îi grăieşte 1132 - A, C, D, E: peripiscei [ ... ] Arbureni i B: periPiscei II 33 - A, C, D, E: O ştiu/ B: Cunosc pricina II 35-36 - A, C, D, E : clesnădăjdui [ ... ] fîşicuri / B : despera ... Spune: ai 500 * II 39 ­ A,C,D,E: -s ţ »: de 11326, 1-A,C,D,E: Cum asta?/B: Cum? II 4-A,C,D,E: zici c-oi/B: oiI15-A,B,C: îmbele mîni/D,E: amîndouă mînile 117 - A, C, D, E: f îşicuri depuse de Arbure./ B: fi­ şicuri. 119-10 - A, C, D, E: Vezi [ ... ] di ncoaci / B: Pune dincoace 5 fişicuri II 12 - A, B, C, D: Iată-i./ E: Iată-le. II 14-15 - A, B, C: vreme ce totodată [ ... ] cel din [A, C: din] / D, E: timp ce [ ... ] din 1120 ­ A, C, D, E: îi cumpăna [ ... ] talgerile-s / B: cumpăna dreptăţei cînd sint talgerile 1123 - A, C, D, E: pus [ ... ] cale? / B: vorbit? 1124 - A , C, D, E: Iorgule / B: cucoane Iorgule II între r. 24 - 25 - numai în B: (Se apropie amîndoi de grupul din fund şi ieu cîte un păhăruţ.) 1125-26 - A, C. D, E: Măria-ta [ ... ] viţ-aga./ B: Trâ.sura-i la scară ... cu şese slugitori călări. 1127 - A, C, D: timpul/ B, E: vremea 1128 - A, C, D, E: Nas­ tasachi / B: Lipicescule 1132 - A, B, C, D: În contra / E: Împrotiva II 33-34-A,C,D,E: uncheşule, împrotiva [A,C,D: în contra] [ ... ] provinţii. / B: în contra epidcmiei opoziţiei din partea alegătorilor de deputaţi. 1135-36 - A, C: vine, aducînd [ ] cravaşă / B: aducînd [ ... ] şi un t ricorn brodat cu fir / D, E : aducînd [ ] un tricorn şi o cravaşă 1136 - A, B, C: şi şleapca / D, E: şleapca II 39 - A, C, D, E: destinate pentru opozanţi / B: in contra opoziţiei 11327, 2 - A, C, D, E: portofil 875 .!- [876] ministerial zace I B: portofoliu locuiesc 114 - A, C, D, E: ţării! ... (In­ chide portofoliul.) I B: ţării ... 116 - A, C, D, E: şi I B: iar 118 - A, C, D, E: deputaţi [ ... ] Organic I B: deputaţi 119 - A, c . şi de I B, D, E: şi II 12 - A, B, e, D: fiică-sa [E': Elena 1113 - A, C, D, E : Să nu-ntîrzii f B: Nu Întirzia II 14-15 - A, e, D, E: Sărută mîna Tarsiţei I B: li sărută mîna II 16 - A, B, e: cu I D, E: şi cu II 19 - A, C, D, E: Să ne videm sănătoşi I B: A revedere 1122 - A, e, D, E: Tarsiţa [ ... ] ca ută pe I B f de Torsiţa.El ena se apropie de 1124 - A, C, D, E: Divanului ... IB: Divanului domnesc ... de-acum 1125 - A, C, D, E: mari! ... A! I B: mari. 1126 - A, e: Se aude afară vuiet [ ... ] I B: Se aude afară un vuiet de tră­ sură, pocnete şi chiote surugieşti. I D, E : Afară [ ... ] surugii, 1127 - A, D, E: XVIII B, C: XVI 1130 - A, C, D: iasă în I B: intre în ţ E: iasă prin Il 31-32 - A, C, D, E: şi dumneata fugi I B: fugi 1133 - A, e, D, E: Mă f B: (o-prindu-se } : Mă 1136 - A, e, D, E: Doamna me I B: Cucoană II 328, 1-2 - A, B, D, E: pentru căI e: că 116 - A, e, D, E: cărări I B: o cărare 117 -.4, e, D, E: fete I B: copile 118 - A, e, D, E: doamnă I B: doamna mea 1110 - A, C, D, E: 01 B: vreo 1111 - A, C, D, E: nu [ ... J enigmele. I B: n-arn obicei a-mi perde vremea cu ghicituri de enigme. II 13 - A, e, D, E: dovideşte I B: dovedeşte lămurit 1117 - A, e, D, E.­ băgat de samăIB: observarisitIl17-18-A,e,D,E: el vinelB: vi ne 1120 - A, e, D, E: care I B: simandicoase care 1122 - A, e, D.- ce are ambiţie de I B: cu ambiţie de [E': ce are ambiţie 1123 - A, e, D, E.­ şi [ ... ] pentru ca I B: care [ ... ] şi a te face 1125 - A, e, D, E : demnitate ) : Cucoană Tarsiţă I B: mîndrie): Doamna mea 1127 -28 - A, e, D, E .­ Îmi vorbeşti [A, e.- grăieşti] [ .. ,] n-o [A, c . eu nu] înţeleg; prin I B.­ Prin 1129-30 - A, e, D, E: conformă I B: potrivită 1136 - A, e, D, E: cucoană I B: doamna mea II 39 - A, e, D, E: aga [ ... ] prin [A, e, D .­ în] dl'eapta.IB: dL Nearnuş. (Iese.1I40-A,e,D,E: (singură) [ ... ] Nearnuş l I B: Soţia lui Nearnuş ! ... Venerabila soţie a lui Neamuş! il 329, 1 - A, e, D, E: ciocoi? I B: mă rog, 113 - A, e, D, E: şi rude I B: rude 114 - A, e, D, E: Divanului domnesc I B: Di variului 115 - A, C, D, E: fudulă I B: fudulă ... despreţ.uitoare II 6 - 7 - A, C, D, E: te uiţi [ .•. ] O! I B: O! II 8 - A, C, D, E: videa I B: videas eu 119 - A, C, D, E .­ agitată I B: agitată şi pe gînduri 119- 16 - A, C� D, E: Vd'lerabili L .. ] ca să-mi [A, e: să mă] [ ... ] măritată C-UCl I B: Soţia lui Nearn uş ... Venerabila l .,. Ah! ce n-aş f.ice să mi răzbun de fuduliele ei ... Ce n-aş da să o văd soţia unui II 18 - A, D, E: XYIII I B, C: XVII II 19 - rl, E, c : şi, mai I D, E: mai 1121 - A, C, D, E: stînga [ .. ,] decret.) I B : stînga,) 1122 - A, C, D, E: zăI'ind I B: văzînd 1123-24 - rl, C, D, E: (ObservÎn­ du-l.) lE: (Cală lung la dînsul,) 1127 - A, C, D, E: Ascultă: aiI B .- [877] Ai 1128 - -4, C, D, E: şatrari , coconiţă I B: şatrar 1131-32 - A, C, D,E: mă [ ... ] destăinuieşte I B : îi îngrijesc averea şi d-Iui Îmi destăinuieşte mie 1135-A,C,D,E: AlelB: (cu sfială): Alel!330, I-A,C,D,E: ocuparisesc [ ... ] tău. I B: ocup de soarta ta. II .3 - A, C, D, E: picioarele, milostivă ... I B: picioarele. 115 -.4, C, D, E: nu? I B: nu, cuconiţă? 116 - A, C, D, E: ambiţios? I B: ambiţios, precum văd. II 7 - A, C, D, E: şi ceva I B: ceva 118-10 -.4, C, D, E: TARSIŢA [ ... ] Bine I B: TARSIŢA: Bine II II - A, B, D, E: vorbesc I C: spun II 12 - numai în .4, C, D, E: LIPICESCC: Ascult. II 17 - numai în A, C, D, E: SCEKA xix [C: XVIII] II 18 - A, C, D, E: Puţin [ ... ] prost I B: (singur): Puţin ... Însă 1120 - .4, C, D, E: hîrtie I B: hirtie din buzunar 1121 - A, C: credincios I B, D, E: credincios boieri 1125 - A, B, D, E: boieriei! ... Spatari! ... I C : boieriei! ... II 26 - A, C, D, E: Nastasachi Lipicescu I B : Lipicescu 1127-28 - A, C, D, E: dacă [ ... ] tot aşa [C: aşa] [ ... ] de-şi I B: de bate şi bine la ochi. (Jşi II 30 - A, C, D, E: Minunat! I B: Se potri­ veşte minunat ... II 32 - 33 - numai în A, C, D, E: (Se [ ... ] stînga.) II 34 - .4, B, D, E: cade.) I C: cade.) (Sfîrşitul actului al IL) 11331, 2 -.4, C, D, E: pe [ ... ] fund [D, E: fund însă] este aninat I B: în fund II 3 - A, C, D, E: celui al I B: portretului II 5-.4, C, D, E: VITEAZOVICI, KEAMUŞ I B: NEAMUŞ, RliSFETCOVICI 116 -.4, B, D, E: stau 1m­ pregiuru 1 I C: împrejurul II 7 - 8 - .4, D, E: (scrie [ ... ] miniştrii ) I B : (scrie [ ... ] stînga) I C: (la o masă în stinga, în fund) 119-10 -.4, D, E: polco'rnice Viteazovici I B: mosiu Rusfetcovici I C: postelnice Viteazovici II 13 - A, C, D, E: locoţiitor de ghenerar I B: ghenerari II 15 - .4, C, D, E: înţălepte I B: sănătoase II 16 - A, C, D, E: ocîrrnuirii I B: statu­ lui II 17 .- A, C, D, E: '/ornicul Protipendescu, logofătul I B: arho n lcgo­ t hetul II 20 - A, C, D, E: Marele logofăt I B: Ar ho n logothetul II 21 ­ A, C, D, E: îi [ ... ] logofătul. I B: A fi înghiţit o locrna cam mare. 1122 ­ A, C, D, E: rîd I B: rid cu hohot 1123 -.4, C, D, E: EVGHENIDIS[ ... ] ii I B: NEAMliŞ: Cit pentru arhon vistier nic, e II 21 - .4, C, D, E: obi­ cinuit I B: ştiut 1128 _. A, C, D, E: cuvine. I B: cuvine ... (AProbînd.) 1129 -.4, C, D, E: Dar [ ... ] nu-i . .. I B: Se cuvine ! 1132 -.4, C: evrei­ iorIB,D,E: jidanilorIl31-.4,B,C: un timplD: la un timplE: la o Vreme II 35 - .4, C, D, E: VITEAZOVICI I B: RUSFETCOVICI II 332, 1-2 -.4, C, D, E: predmeturi I B: chestii 114 -.4, C, D, E: VI­ TEAZOVlCI I B: RliSFETCOVICI II 5-7 - A, C, D, E: în ocne [ ... ] haz. I B: pe bonjurişti şi pe jidani în ocne ... �i paşot ... (To{i rîd cu hohot, } TOŢI: IJ.n ... S-ar cuveni, s-ar cuveni. 118 - A, C, D, E: Aşa ar avea I B: S-ar cuveni II 9 - A, C, D, E: serios I B: dar serios II 10 - A, C: Zaha- 877 [878] ropulos [ ... ] / B,' Zaharopulos [ ... ] zaraful Leiba / D, E,' Zaharachi [ ... ] Leiba II 12-13 - A, e,' folositor [ ... ] cer un agiutori / B,' bun [ ... ] cer un agiutori / D, E,' folositor [ ... ] cer agiutori II 19 - A, e,' Zaharo­ pulos [ ... ] / B,' Zaharopulos ... e compatriot al / D, E,' Zahar achi, el ii simpatriotul 1120 - A, e, D, E,' stare şi / B,' stare 1124 - A, e, D, E,' s-er împrotivi? .. / B,' se ... 1125 - A, e, D, E,' VITEAZOVICI [ ... ] de i-oi [e,' şi-i voi] / B,' RUSFETCOVICI [ ... ] 1127 - A , e, D, E,' să [ ... ] poronceşte / B,' zice ba, cînd vrea 1129 - A, e, D, E,' boieri / B,' boieri durnnevoastre 1131 - A, e, D, E,' Nastasachi / B,' Lipicescule II 32 - A, e, D, E,' sării / B,' ocnelor II 33 - A, e, D, E,' aducînd / B,' aduce II 36 ­ A,e,D,E,' subsemn/B,' iscălesc anaforauaIl37-40-A,e,D,E,' Îs [, .. ] Zaharachi [A, c . Zaharopulos] [ ... ] Kana. / B,' Sînt sigur că fiecare din miniştri s-a îndulcit, ca boieriul, din sarea ţării. Zaharopulos a dat gros şi aşteaptă rezultatul în salon. 11333, 1-2 - A, e, D, E,' hîrtia [e,' ana]c­ raua] [ ... ] şatrari / B,' lui l.ipicescu anajoraua ) : Na, Lipicescule II 3, 6- A, e, D, E,' NEAMUŞ / B,' RUSFETCOVICI 115 - A, D, E,' merge / B, e,' se-ntoarce 116 - A, B, D, E,' Lipicescule [ ... ] ciubuc. / e,' L'n ciubuc, Lipicescule. 117-8 - A, D, E,' (Pe [ ... ] ciubuccii. / B,' (în parte),' Spa­ tarii nu sînt ciubuccii. (Se pune pe scau n: } / e,' (în parte, fără a se mişca) [ .•. ] 119 - A, D, E,' Nastasachi / B, e,' Lipicescule II 10 - A, B, D, E " ciocoiul/ C: sluga II 12 - 13 - A, D, E,' a să [ ... ] îndată. / B,' a să obrăz­ nici şatr ar iul. / e,' a-şi ridica nasul şat r arul l (Tare, cu autoritate.) [ ... J Indată. II 14-15 - A, D, E: marge încet [ ... ] strigă / B,' mergînd [ .•. ] zice / C: se scoală încet, merge [ ... ] strigă II 15-17 - A, D, E: prezident Divanului [A: ghinărari] [ ... ] anaţorauo: ) / B: ghi nărari. (Iese pUJin şi apoi se întoarce Încet la masa din fund.) / e: prezident. (Iese pUJin şi iar vine la masa lui.) 1119 - A, e, D, E: lesne / B,' bine 1122 - A, D, E,' pentru / B, C: de 1125 - A, D, E,' strigă I B, C: strigă în gura mare II 27 -28 - A, C, D, E: pe rînd şi ritos. I B: ritos şi pe rînd. 1129 - A, C, D, E: VITEAZOVICI ! B : RUSFETCOVICI 1131 - A, c. D, E : NEAMUŞ: [ ... ] Năvălirea I B: Năv ăli rea 1133-34 - A, C, D, E,' ţara noastră I B: ţară 1137 - A, B, c : Evreii I D, E :Jidanii 1139 - 334, 2 - A,D,E: verrnii [ ... ] Iaşul l ... I B: buruienile cele rele, în�t Moldova întreagă-i înăduşită. le: verrnii în gunoi, încît Moldova întreagă-i �ăduşit.t. EVGHENIDIS [ ... ] Iaşul! ... 113 - A, c, D, E: Mare / B: Mare din Iaşi 114-10 - A, e, D, E: Podul-Vechi [ ... ] Tătăraşii , Tătăraşii [A, e.­ Tataraşul, Tataraşul] [ ... ] sînt înghesuiţi [e : este înghesuit] [ ... ] asemenea satele ... tot îi [e : şi chiar satele au început a fi] [ ... ] Pretuti ndene ei / B : Păcurarii şi însuşi Tataraşul, pe unde înainte nu se pomenea ţipănie de jidani, astăzi sînt înghesuite de perciuni. Asemine toate oraşele Moldovii ... şi chiar satele au Inceput a deveni prada lor. Pretutindene II 11- 12 - A. 878 l J ! [879] D, E.' ş-ad uc [ ... ] mai vitioase f B.' ş-aduc [ ... ] rele 1 C.' se întind ca o pecingini otrăvitoare in lungul şi în latul ţărei şi aduc [ ... ]rele II 13 - A, D, E.' ura de creştini, necur ăţă.nia f B, C.' necurăţe nia II 15-22 - A, C, D, E.' cu băuturi falsificate [C.' otrăvite] [ ... ] ş-un [A .' un] mic număr de [C.' şi] [ ... ] jidani [A, C.' evrei] născuţi şi crescuţi [C.' născute şi cres­ cute] [ ... ] să-i punem [C.' să le pui] [ ... ] şi de peste Prut. .. evrei [D, E.' Ei sint jidani] [C.' evrei] [ ... ] Într-un 1 B.' de la ţară [ ... ] Într-un II 23-24 - A, D, E.' mari şi puternice 1 B, C.' mari 1128 - A, D, E.' aduce 1 C.' intră şi aduce 1129 - A, D, E.' face şi eu 1 C.' face 1134 - A, D, E.' (afară [ ... ] Bucuros. 1 C.' Bucuros. 1135 - A, D, E.' ţigări. 1 C.' C1t toţii ţigări. 11333, 31 - 334, 35 - iniţial în A .' Năvălirea [ ... ] Am zis! (Un arnăut vine de aduce un ciubuc lui Rusfetcouici.} KEAMUŞ: Aşa este, boieri d-voastre, însă vă rog să-mi daţi voie a spune şi eu citeva cuvinte. HÎRZOB.: Vorbeşte, arhon agă ... Boieri, nu metahirisiţi ţigare? .. Îs minunate ... Mi le-au adus Gaetan Miculi de la Viena. BOIERII: Bucuros. (Îşi aprind ţigarele.] 11334,28 - 38 - în B .' Rău-i rău, trebuie stîrpit răuL.. Am zis. (Un arnăut intră şi aduce ciubuc lui Rusfetcouici.} NEAM1..'Ş: Aşa este, boieri d-voastre, însă 'vă rog să-mi daţi voie a spune şi eu citeva cuvinte ... H ÎRZOB.: V orbeşte, arhon aga... Boieri, nu metahirisiţi ţigare?.. îs minunate; mi le-au adus înadins Gaetan Miculi de la Viena. BOIERII: Bucuros. (APrind cu toţii ţigările.) RUSFETCOVICI (în vreme ce colegii lui sint ocupaţi cu aprinderea ţigarelor, descopere în imameua ciubucul u.i o hîrtie răsucită: o scoate şi ceteştein parte) lE.' (Un arnăut [ ... ] scoate 1136-38 - în C.' (vrea să fumeze din ciubuc, dar în zadar se oţrinteşte ; ciubucul e astupat. El descopere în imamea o hîrtiuţă răsucită, o scoate şi ceteşie, în parte) 1 A, D, E.' (voind [ ... ] descopere [A .' şi descopere] [ ... ] şi o scoate [A .' o scoate] şi ceteşte ) II 40 - 335, 2 - A .' hîrtie [ ... ] citeşte 1 B.' hîrtie? (Ceteşte.) "Domnule general, o sornă de 4000 # I C.' hirtie. [Ceteşte.} [ ... ] galbini 1 D, E.' hîrtie [ ... ] galbini II 3 - A .' vei apăra pe evrei 1 B, C, D, E.' veţi apăra pe jida ni 116 - A, D, E.' E\'- GHENIDIS [ ] au 1 B.' NEAMl.'Ş.' Excelerrţia-sa dl, general Rusfet- covici au 1 C.' [ ] boieri, au 118 - A, C, D, E.' NEAMUŞ [ ... ] rostit cele [C.' vorbit ceea] 1 B.' RUSFETCOVICI [ ... ] rostit ceea II Il - A, D, E .' E\'GHENIDIS: K u-s şi ei oameni? 1 B .' �i ei sint oameni ... (Pri­ veşte intr-ascuns hirtiuţa găsită in imamea, în parte.) [anulat.' 4000 # II C .' [880] EVGHENIDIS: Şi ei nu-s oameni? 1114-15-A,C,D,E: legea creşti­ nească iartă I B: iartă legea creştinească II 16 - A, C, D : Nu, din contra I B: Din contralE: Nu, dimpotri';ăII19-A,C: israeliţiIB,D,E: jidani II 20 - A, C, D, E : Moldovii [, , ,J soare / B: nostru? Nu-i soarele, I 24-25 - A, D, E: Este [, .. J sale? I C şi, iniţial, în A: Este oare o crimă de a crede cu orbire, cu fanatism, şi [A : şi în] dogmele religiei sale? Se spune că ei l)cid copii de creştin pentru ca să le sugă sîngele? O simplă calomnie, boieri, născută din ignoranţă pe timpurile 'iar/are a persecutărilor reli­ gioase ... Dar, zic mai mult! ... Chiar aşa să fie, se cuvine ca noi, creştini, 'să considerăm ca o f'ărdelege acea faptă comisă de un păgîn care consista, riseşte a se împărtăşi cu singe botezat spre a se apropia de lumina ade­ văr ului ? 1124 - 336, 5 - A, C [de la r. 26J, D, E: Este [ ... J jitla-/ese [:1, C : evreiescJ [ ... J procopsiţi, care [C : care] [ ... J spune. I B : Este oare un fanatism de a crede cu orbire în dogmele religiei sale? .. Se spune că ei ucid copii de creştin pentru ca să le sugă sîngele ... Chiar aşa să fie, se cuvine noi, creştini, să considerăm ca o crimă acea faptă comisă de un păgîn care consistă a se îm păr tăşi cu singe crestinesc şi a se apropia astfel de lumina adevărul ui ? ., Se sparic Moldova de inmulţirea jida.nilor ? .• Care Moldo';ă? .. Poporul prost! .. , Dar oamenii procopsiţ i, care au cetit cărţi de economie politică, nu trebuie oare să se bucure văzînd că se împo­ porează cîmpiile goale ale ţării? .. Se mai adaug multe şi multe, dar toate fără nici un temei, căci jidanul e harnic, econom, industrial, comerţant şi, prin el, numai prin el, are să înflorească negoţul Moldovii ... În sfîrşit, dara ve rele sale nasc o mulţime de proces uri care sînt mana giudecătoriilor ..• HIRZOB.: Şi al Divanului domnesc, ar hon prezident? };EAM1JŞ: Şi ... prin urmare, eu silit de părere să lăsăm deoparte orice gind de prigonire în contra unui neam atît de interesant. II 7 -8 - A, C, D, E: lucru greu şi chiar I B: greu şi chiar cam II 12 - A, C, D, E: că cu asernine măsuri I B: că II 13 - A, C: evrei I B, D, E: jidani II 1:5- 16 _ A, C, D, E : Boieri [ ... J Ad unare I B : Moldova are miniştri, are domn II 18 - A, C, D, E: impăratul Rosiei I B: impăratul Neculai Pavlovici II 20-A,C,D,E: fruntealB: capuI1l22-A,C,D,E: tot celB: pe oricine 1124 - A, C, D, E: VITEAZOVICI I B: RPSFETCO\'ICI 1127 - 337,2 _A,C,D,E: multe [ ... J zboare?IB: multe ... [anultl.f: ai m'ai spus-o]. RUSFETCOVICI: ="u, însă aş vre să cunosc şi opinia d-tale, arho n vor nice. D-ta, care sînt cîte'/a săptămîni, te-ai rostit di năirrtea lui Vodă în contra jidanilor, '/ăd cu mirare că acum păstrezi o tăcere ... HÎRZOB.: Eu? [anulat: Iată opinia mea.J Li picescule, adă besactaua cea nouă. 880 [881] t (Lipicesc1t aduce din camera din stînga o besacta. şi o depune dinaintea l ui. Hî!'zobeanu,) RUSFETCOVICI: O tii închisă opinia ca să llU o prăpădeşti? II 7 - A. B, c . evreilor / D, E: jida nilor 118 - A: sprijini / B, C, D, E: sprijiniţi [initial în B: apei i] 119 -. protestarisi m / C: (Toţi rid cu hohot.] EVG.: Ne-ai păcălit, vere. 1124 - A, C: evrei / D, E: jidani 1128-29 ­ A, D, E: Fie < ... >dumne'loastră / C: Fie!] li 30 - A: jidovilor / B, e, D, E: jidanilor 1131 - 338, 6 - A, D, E: LIPICESCU [ ... ] palmă.) / B: Binevoiţi a o iscăli, boieri. EVGHENIDIS: Cum? Era şi gata, făcută? H ÎRZOB.: Doar vă cunosc eu ce poarnă sînteţi. (Rîs cu hohot.} (Lipicescu ie hîrtia şi iese puţin, apoi se întoarce.] LIPICESCU (în parte): Poarnă acră! Cum? .. [ .. ,] bucur [. . ,] palmă,) / C: Binevoiţi a o iscăli, boieri. EVG,: Cum? Era şi gata ... făcută? HÎRZOB.: Doară îmi cunosc eu colegii! (Iscăleşte anaf oraua.} (Rîs cu hohot, Lipicesou ia hîrtia, iese puţin şi apoi se intoarce.] LI PIC. (în parte): Mă eluc să mă capăt şi eu cu '[reo trei fişic uri ele la Leiba Kana, [337, 31 - A: Iată-l, exe1enţie. (Aduce o hîrtie.) / D, E: (aducînd o hîrtie): lat-o, exelenţieI133-A: a -1 / D, E: a o II 35 -A: îndărăt / D, E: înapoi li 36 - A : iscălesc / D, E: subsemn. II 338, 2 ­ A : şi iese puţin în salonul din f und, 1 n pal'te.) / D, E: în parte.) It 3 - A : mă mai / D, E: mă II 4 - 5 - A : şi îndată se întoarce / D, E .­ în salon < ... > puţin] 11337, 22 - 338, 6 - iniţial în A: VITEAZOVICI , Ne-ai păcăli t, vene [modijicat: A! protestarisirn ... ] EVGHENIDI HîRZOBEANl:: Prin urmare, d-Ior miniştri, sînteţi ele părere să lăsăm. pe evrei în pace. .. )1 u-i aşa? TOŢI: Dar, dar, sănnanii! Îs oameni buni, oameni cinstiţi, oameni d a r ni c i , 88li [882] HÎRZOB.: Fie! Mă aşteptam la asta. Nastasaki, adă a naforaua cătră Vodă în predmet ul jida nilor [anulat: Binevoiţi a o iscăli, boieri.] şi să dai îndărăt besactaua za raf ilor. (Boierii iscălesc.) LIPICESCU (în parte): Da vor bă-i ? Ce se potriveşte. (le besactaua �i o duce în cabinet, apoi vine de ie anaforaua şi o duce în salonul din f und .] EVGHENIDI: Cum? era şi gata ... făcută? HÎRZOB.: Doară îmi cunosc eu colegii. (Boierii iscălesc ana joraua, ) (Rîs cu hohot. l.ipicescu ie hîrtia, iese puţin şi apoi se Întoarce.) LIPICESCU (în parte) : Mă duc să mă capăt şi eu cu vro trei fişicuri de la Leiba Kana. 117 - A, C, D, E: rămîne-acum / B: rămîne 118 - A, C, D, E: predmetul bonjuriştilor / B: bonjuriştii 1110 - A, C, D: şi din / B, E.' şi" 11, 22, 27 - A, C, D, E.' VlTEAZOnCI / B.' RLJSFETCO­ nCI II 13 - A, C, D, E.' trimes / B.' reclamat În II 16 - A, C, D, E.' mari, cei simandicoşi / B.' mari II 18 - A, C, D, E.' stăpinirii / B.' guver nului " 21 - A, C, D, E.' arnploaia.tilor / B.' oamenilor" 23 - A, C, D, E .' Trebuie j B.' Trebuie, dar 1128 - A, C, D, E.' îmi ieu [ ... ] mine şi / B.' ieu [ ... ] mine 1/30 - A, C, D, E.' (Toţi rîd.) / B.' (Hohot.) 1/31-32 - A, C, D, E: VITEAZOVICI [ ... ] Vama t .. , / B.' RCSFETCOnCI (serios).' Arhon vornice ... am asistat la luarea Brăilei .. , 1133-36 - A,C, D, E.' Ai fost [ ... ] Nast asachi / B.' Ştiu, , . erai la Focşani ... dar n u-i vorba de Brăila. , . Vreţi să aflaţi lucru nostim? [anulat: Pănă unde merge o brăz nicia bo nju­ riştilor? .. În zadar l-am trimis pe unul la Săcu, pentru şi pe altul la Soveja, pentru. Să ascult] Ascultaţi raportul lui ·riţ-agă. Lipicescule 1/ 39 - A, c: deschide [.,.] apoi duce besactaua în cabinet. / B: merge la u şa din fund şi invită pe Sl ugârică să intre, apoi vine �i intră în cabinet, ducînd besactaua. / D, E.' deschide [ ... ] ş-a-poi iese. 1/339, 2 - A, C, D, E: uniformă de uiţ­ agă / B.' uniformă 1/4 - A, B, C, D: se închină / E.' incliiniruiu-se 1/5 ­ A, C, D, E.' exelenţia / B.' măria 116- 7 - A, B, C.' Solomonică / D, E.' A'/rămicăIIII-13 -A,C,D,E: Ba nu [.,.] Azi/B: Au scapat la ·consulatul grecesc... • EVGHEXIDI: Fără ştirea consulului, negreşit ... Am să-i adre� o notă. SLUGARICA: Azi 1/ 17 - A, C, D, E.' caii s-au spăriet / B.' s-au spăriat caii 1/ 18 -.4., C, D, E: să-mpedicc / B.' să oprească 1120 - A, C, D, E.' totdeauna, se-nţ ălege / B: totdeauna 1121 - A, C, D, E.' au fost / B: s-au petrecut 1/29 - A, C, D, E.' tălhari i poartă mănuşi / B.' {În cea ţară de păpuşi Talharii poartă mănuşi 1/32-37 - A, C, D, E.' TOŢI: Şi? .. / B .' Aga, supărat de asernine batgiocuri. au dat poro ncă 882 --r­ I [883] ,. I să închidă perdeua, însă au sărit deodată toţi cuconaşii bonjurişti şi au ameninţat pe aga că-I 'lor provoca la duel ... TOŢI: Pe aga!. .. Şi? .. [32 -33 - numai în D, E: Şi dumneta < ... > făcut? II 34 - A, C .­ Aga, supărat de asemine batgiocuri, au / D, E: Am II 35-36 - A, C.­ sărit < ... > au ameninţat pe aga / D, E: sărit < ... > rn-a u ameninţat] 1138 - A, B, C: sfîrşit, sub ochii stăpînirei [A, C: d-sale] care au tăcut molcu ... / D, E: sfîrşit. 11340, 4 - A, C, D, E: exelenţie I B: exelenţia-"oastră II 6 - A, C, D, E: mai di nioare aici / B: aice It 10 - A, C, D, E: YITEAZOnCI (mînios): Boieri / B: RL'SFETCO­ VICI (mănios): Boieri d-voastră II Il - A, C, D, E: Auzi? "Din / B : Eu sînt militar, nu ştiu multe ... Auzi: de laţ] 13 - A, C, D, E: Sumeţia / B: îndrăzneala II 15 - A, C, D, E: Şi [ ... ] mănuşi / B: [Arătindu-şi mînele.) Şi eu port mănuşi, boieri d-voastre II 19 - A, C, D, E: VITEA­ ZOVICI/ B: RUSFETCOVICI 1120 - A, C, D, E: în aer [ ... ] în / B.­ gata [ ... ] s-o ucidem în 1122-23 - numai în A, C, D, E: HÎRZOBEAN1J [ ... ] departe. 1126 - numai în A, C, D, E: SLUGĂRICĂ [ ... ] exelenţie It 27 - A, C, D, E: VITEAZOVICI / B: RUSFETCOVICI 1129 - A, C, D, E : purtările / B: purtarea II 30 - A, C, D, E : colonel/ B : general II 32 ­ A, C, D, E: Ştefan Stîlpeanu / B: Stîlpeanu ce 1134 - A, C, D, E: şi că, / B: şi 11341, 1, 12,27, 30 - A, C, D, E: VITEAZOVICI / B: RUSFET­ COVICI 114 - A, C, D, E: colonel/ B: general 116 - A, C, D, E: găsesc / B: aflu II 16- 17 - A, C, D, E: acuzări de hoţii!. .. Declamarisrţi / B.­ batgiocuri şi-i ameninţaţi cu pistolul; declarnaţ i 1120 - A, C, D, E: ţara Moldovii / B: ţară 1121 - A, C, D, E: anarhia / B: îndrăzneala 1123 ­ A, C: Aga vroia / B: aga vrea / D, E: viţ-aga vrea 1124 - A, C, D, E.­ şi / B : Asta-i o anarhie ... Şi II 28 - A, C: bătut gioc de aga / B : împroti­ vit ordinelor agiei / D, E: bătut gioc de viţ-aga II 30 - A, C, D, E: mergi / B: du-te II 34 - A, C, D, E: în [D, E: într-o] trăsură I B: În trăsuri II 36 - 37 - A : vine iar indărăţ»; / B: vine iar îndărăt / C : se întoarce îndărăt / D, E: vine iar înapoi II 342,3 -4 - A, B, C: verbal al d-Iui Rusfetcovici [C: Viteazovici] / D, E: a domnului Viteazov ici II 4 - A, B, D, E: ră­ mînem/ C: fim 117 - A, B, C: Zaharopulos / D, E: Zaharachi 119-10 - .A, D, E: să sugă [ ] ş-apoi / B: să sugă sîngele cel mai bun al României. Şi / C: de sug [ ] II 13 - A, B, D, E: ele redam / C: redam II 16 - A, C, D, E: Occident / B: Apus II 19 - A, C: patriotică / B: patriot ă / D, E: şi patriotică 1120 - A, C, D, E: ce / B: care 1121 - A, B, C: nerăbdă­ toare de / D, E: ce e nerăbdătoare 1122 - A, C, D, E: zace de seculi / B: zaceIl23-A,C,D,E: care/B: ceI123-24-A,C,D,E: a purta ... ] fiindcă [A, C: pentru că] / B: de a purta [ ... ] pentru că 1126 - A, B, c: de fiii, de nepoţii, de / D, E: din fiii, nepoţii şi 1127 - A, B, C.- 883 [884] astăzi se găsesc / D, E: se găsesc astăzi II 32 - A, B, C: mîna / D, E: mînile 1133, 38 - A, B: RUSFETCOVICI / C, D, E: VITEAZOVICIII34 - A, C, D, E: revoluţii / B: revoluţia 1136-37 - A, C, D, E: vei [ ... ] nebunie / B: îi face un act nebunesc II 343, 3, 6, 16, 21 - A, B: RU S­ FETCOYICI / C, D, E: YlTEAZOVICI 118 - A, C, D, E: general a mili , ţiei / B: general 119 - A, C: ordinul / B, D, E: ordinea 1111 - A, B, C! ca să n-ai obicei de / D, E: să nu ai obicei II 13 - A, B, D, E : şi mă retrag. (Iese.)/C: (Iese.) II 15 -A,B,C: afară de RADU, mai/D,E: mai II 16-19 -.-1, C, D, E: VITEAZOVICI [ ... ] să-I infu nzi [A, C: şi-l închide] [ ... ] agitat [numai în D, E: şi să-i închizi jurnalul] [ ... ] Ascult. / B: Rl."S­ FETCOYICI: D-Ie viţ-agă, după dînsul. .. să-I închidă la cazarmă. (Se scoală de se primblă agitat.) 1123-24 - A, C, D, E: însă [ ... ] tropos I B: iutîmpla . " Să rămîi aice ca să aperi pe Lenţa şi pe ta.tu-său la caz de primejdie ..• RADU: Pentru asta am şi venit la bal în astă-seară. STÎLPEANU: Bravo, băiete ... (Iese.) (Se aude în surdină aria muzicii.) SCENA X ELENA, RADU ELENA (în parte ) : Ce secret i-au spus moş Ştefan lui Radu? RADU: Domnişoară, mazurca au început... (Îi dă bratul.) ELENA: Îţi place danţul? RADU: Dar, cînd dărrţuim împreună . ELEN A (după o mică sfială) : Radule Ce ţi-au spus moş Ştefan de te-ai posomorît deodată? RADU: O 1 nimic serios ... Crede-mă. ELENA: Al ... taine? .. cu mine? .. RADU: Nicidecum. O singură taină am avut şi .eu in viaţa mea şi ai aflat-o. {, ELENA: Care? RADU: că ... te iubesc ca pe îngerul tinereţii mele ... ELEN A (curmind u-i vorba): Hai degrabă ... Maz urca ne reclamă, (Iese împreună pe uşa din dreapta, în fund.)] II 19 -21 - A, C, D, E : HÎRZOBEANC [ ... ] Aud? I B: TARSIŢA, HÎRZOBEANU (intră dîn­ du-şi braţul, pe uşa din stînga, în fund) 1122 - 25 - A, C, D, E: Vin [ ... ] alt ul . .. I B: [zărind pe Radu şi pe Elena): Na, priveşte ... iar împreună. 894 [895] r tot im""u""... N -arn dreptate? 1126 � A. C. D. E' găseşti durnneta I B: găseşti 1127 - A, C, D, E: (coborînd [ ... ] Răul j B: Rl'Iul1l29 - A, C,D,E: cu mirare,celB: ceIl30-31-A,C,D,E: Ce-l [ ... ] u ţ n . Cum de-i permitar iseşti să fie II 33 - A, C, D, E : Logodnicul ei? .. Arno­ T�zatul. .. I B: Amorezatul ei? 1135 - A, C, D, E: opri I B: împiedeca II 37 - A, C, D, E: toate bănuielele I B: orice prepus insultător II 366, 3 - A, C, D, E: Radu [ ... ] durnnitale I B: unul ca Radu se găseşte aici II 6 - A, D, E : Fraţi ... fraţi. Eu nu m-as încrede I B: Fraţi ... n-aş ave încredere le: Fraţi. Eu nu m-as încrede 118 - A, B, c: în uliţă I D, E: subfereaslă II 10 - A, C, D, E: (Merge de se uită [A, C: cală] I B: şi paşa ... (Merge de cală II 11 - A, C, D, E: Îi I B: Pare a fi II 19 - A, C, D, E : Cine-au I B: Cine ţi-au 1125 - A, B, C, D: dimprotivă lE: din contra II 26-A,C,D,E: mînilB: mînăI127-A,C,D,E: la minelB: in casa mea II 34 - A, C, D, E: cîteodată I B: cîteodată... fie ele cît de necrezut. .. 1137 - A, C, D, E: se [ ... ] depărtare I B: surd se aude in departare, afară 11367, 1 - A, C, D, E: tresărind I B: tresărind la vuietul ce aude 113 - A, C, D, E: posomorît I B: pe gînduri 114 - A, C, D, E: care-mi tăinuieşti I B: şi nu vrei să-mi spui 116 - A, C, D, E: nirnică ... zău I B: nirnică ţţ ? - A: Iorguţule I B, C, D, E: Iorguşor ule 118 - A, C,D,E: mine [ ... ] inimalB: mineIl9-IO-A,C,D,E: pe [ ... ] eu I B: niciodată în viaţa mea şi II Il - A, C, D, E: Nu nesocoti I B: Nu adiaforisi [iniţial: îţi vorbesc din inimă, din dragoste] II 15 - A, C, D, E: Dar, scumpul meu I B: Dar II 18 - A, C, D, E: Şatrari I B: El? ... Şatrar 1120 - A, C, D, E: mai I B: bani mai 1121 - A, C, D, E: ş-o I B: oI122-A,C,D,E:El?IB:Moşie? .. el? .. 1I23-A,C,D,E: El. .. I B: Dar ... Moşie cumpărată pe numele unui văr al lui ... 1124 ­ A, C, D, E: însuşi pa şa I B: paşa 1126 - A, C, D, E: de-naltă I B: de simandicoasă II 32 - A, C, D, E: (cu dragoste J: Iorguşorule I B: Iorgu­ şorule II 34 - A, C, D, E: chiar de mine insarni I B: de Nearnuş ... 1135 -A,C,D,E: pătruns [ ... ] TarsiţeiIB:sărutîndu-i mînal136-A,C, D, E: surioară I B: psihi mu 1137 -38 - A, C, D, E: în [ ... ] supărat I B: pin giudecăţi II 39 - A, C, D, E : iertînd I B : să-I ierţi 11368,1 - A, C, D, E : Mai [ ... ] să-lI B: să-I II 5 - 7 - A ,C, D, E: proii-penda [ ... ] Căci I B : proti-penâa, căci II 12 - A, C, D, E: HÎRZOBEANU: [ ... ] draga mea Tarsiţă I B: (N, B. In tot timpul scenei acestie, Neamuş se iveşte pe la u sele din fund şi urmăreşte cu ochii pe Tarsiţa, J HÎRZOB. (pătruns) [ ... ] matia mu 1114 - A, C, D, E: inimii ... din dragoste ... I B: inimei II 15 - A, C, D, E: sărutindu-i mina I B: săr u- tind mîna Tarsiţei II 16 - A, C, D, E : odorul meu I B : prietină II 17 - 18 ­ numai în A,C,D,E: (In [ ... ] Tarsiţa.JII19-A,C,D,E: IXIB: 895 [896] XII 1123 - A, C, D, E: în parte I B: tresărind 1125 - A, C, D, E: ca să vă [A: să vă] ciuguliţi I B: să vă drăgostiţi 1129-30 - A, B, D, E : cucoanăIB: (Tare.) Cucoană 1132-33 -A,C: dar cu glas coborît l Is , şi încet I D, E: dar mai încet II 33 - A, C, D, E: Kem mic I B: Cucoană Tarsiţă II 35 - A, B, C: (swplicantă }: Alecule I D, E: Alecule II 36 - .-1, C, D, E: Taci I B: (furios): Taci 11369, 1 - .-1, C: jilţ în dreapta I B: jilţ I D,E : fotoliu În dreapta II 3 - A, C, D, E : Cît I B : (lui Hîrzob., tare) II 8 - A, C, D: resimţi I B, E: simţi 1111 - A, C, D, E: minister I B: mini. sterlîc II 13 - A, C, D, E: tău cu I B: lui II 14 - A, C, D, E: plăti I B: plăti sinetul de II 19 - A, C : cu glasul inăduşit I B : incet I D, E : CU vocea înăduşită II 2 1 - A, B, C : o zuoană mai accentuată I D, E: un zgomot mai accentuat 1122 - A, C, D, E: XI B: XIII 1123-26 - A, C, D, E: PRL'\. CESA [A: CONTE SA] [ ... ] POPOR I B: CONTE SA, VORNICEASA, ELENA, EVGHE�IDI, RUSFETCOVICI, RADU, INVITAŢI, TARSIŢ.-\, KEAMUŞ, HÎRZOBEANU, TRUFANDACHI, VULPE, POPORCL (afară) 1127 - A, B, C: GLASURI DE POPOR I D, E: POPORUL [ ] ho! . .. 1129 - A , C, D, E : Ah ! ... aman ! ... I B : Bre! ... sto diauolo ! . II 30 - A, C: POPORUL: Au I B: GLASURI: Au I D, E: POPORl'L (afară): Au 1131 - A, C, D, E: (afară) I B: Skasmos l 1137-38 - A, C, D, E : spărieţ! [ ... ] dispar I B : cu toţii alergînd speriaţi [ ... ] dintre inVI­ taţi dispar II 370, 1-2 - A, C, D, E: în cabinetul meu I B : cole-n odaie il 3 - A, C, D, E: fuge în stînga I B: intră în drea-pta 114-5 - A, C, D,E: uniformă [ ... ] şi fără sabie-n teacă I B: costum [ ... ] cu teaca fără sabie 118 - A, C, D, E: ke I B: epanastasis ke 1111-12- numai În B, D, E: TRUFANDACHI [ ] m-a ... [B: m-a smulso.] II 17 - A, C, D, E: 11h1 IB: Ah! Aman! :Mi-aIIIB-A,C,D,E: teaca goalăIB: teaca li 19-20 - A, C, D, E: blăstărnaţi de pe uliţi I B: oameni adunaţi pe uliţe ... chiar la poarta ... 1121 - A, C: Ţe blastamaţi I B: Ţe oameni I D, E : Neski, neski 1122 - A, C, D, E: arluni [ ... ] fuga mare I B: arhosi banu [ ... ] fugaI124-A,C,D,E: poate?IB: poate? (Groază generaIă.):1 28-A,C,D,E: dirnisale ... IB: dirnisale .... Ah l Arnan! 1136- 371, 2 - A, C, D, E: HÎRZOBEANU [ ... ] în [C: prin] fund.) I B: • { T 1, SCEN A XIV Cei dinainte, ARBURE (se arată îl! [wnd} HÎRZOBE . .l,.�l): Ei bine ... la Arbureni ... Ce s-au întîmplat? 116 - A, C, D, E: înaintînd [A, C: înaintindH-se] în mijlocul scenei I B: inaintindu-sc în mijlocul aâunărei II 7 - 8 - numai în B, D, E: îl [ ... ] bine ... II 9 - A, C, D, E: îi I B: marele Vulpoi e II 11-12 - ..J, C, D, E: pămîntul bieţilor 896 , I [897] -r- 1, locuitori I B: pămînturile bieţilor oameni II 1.3 - A, C, D, E: cînd mai cu samă / B: cînd II 16-17 - A, C, D, E) binele ... cum s-ar prinde I B I binele, II 18 - A, C, D, E : i-a înşăla, după obicei I B: şi-a veni la capătul poftei II 19 - A, C, D, E: lungă I B: strîmbă 1121 - A, C, D, E: sus ... sus I B: sus 1122-23 - A, C, D, E: de cine-i vorba I B: boieri, de cine vorbesc 1125 - A, C, D, E: D-apoi [ ... ] Hogea I B: Iaca, ba nu, că mi-a fi ruşine, poate 1128 - A, C, D, E: în gîndul lui I B: cu multă dibăcie II 30 - A, C, D, E: mînile, şi-n I B: mînele, în 1132 - A, C, D, E: Creştinul Sînt IB: Creşti nu-s 1133 - A, C, D, E: banul/ B: d-Iui 1131 - A, C, D, E: făcut [ ... ] sute de galbini / B: şi făcut [ ... ] fişicuri II 35-36 - A, C, D, E: pe [ ... ] sute / B: 5 fişicuri 1137- A, C, D, E: maioritate în Divan / B: majoritate în procesul lui cu răzeşii 11372, 2-3 - A, C, D, E: Să se zgîrcească mîna care-au [C, D, E: celui care-au] luat banii / B: Să-ţi cadă guşterul dacă mint II 7 - A, C, D, E: videţi, boieri? / B : videţi? 118 - A ,C, D, E: au fost / B: era 1110 - A, C, D, E: chitit I B: giudecat II 12 - A, B, C: curcanilor l TRUFANDAKI: Curcanis!. .. [numai în B: Skasmos 1] ARBURE / D, E: veneticilor! II 15 - A, C, D, E: banul/ B: tij pome­ nitul banul II 18 - A, C, D, E: tăia / B: tăia ca în codru II 20 - A, B, C, D: în contra / E: împrotiva 1121 - A, C, D, E: calăilor, pune [A, C: depune] / B: ispravnicului, depune 1129-30 - A, C, D, E : vitează [ •.. ] naltul/ B: albă şi frumoasă, se părea naltă cît în naltul ţţ 33 - A, B: CONTE SA / C, D, E: PRINCESA 1131 - A, C, D, E: aţi rămas încre­ meniţi / B: v-aţi uimit 1136 - A, C, D, E: copilaş / B: copil 1139 - A, C, D, E: videţi / B: videţi, boieri 11373, 1 - A, C, D, E: dar i B: RADU: Bravo, români! [ARBURE]: Şi 116 - A, C, D, E: strigau [ ... ] La oarba! [A: Oarba!] I B: le strigau din urmă: Oarbă! 119-13 - A, C, D, E: să mă-nchin [ ... ] Voi / B: să-i sărut picioarele? (Cătră Neamuş, VulPe şi Trujandachi.) Mizerabili l Voi 1115 - A, C, D, E: ferul plugului / B: plugul ţţ Ifi - A, C, D, E: să liniştească pe / B: să-I liniştească II 17 - A, B, C, E: indig­ narea / D: indignaţia 1122 - A, C, D, E: Ora va suna! / B: Va sosi ora II 23 - A, C: (Se aude sub [ereastă zuoană mare, strigăte, larmă.} / B: (Se aude sub fereastră zuoană mare de oameni. .. strigăte... larmă ... ) I D, E : (Se [ ... ] larmă.) 1125 - A, C, D, E: a sunat / B: au sosit 1126 - A, C, D, E: XII / B: XV 1127 - A, C, D, E: STOLNICUL / B: pe urmă, STOLNICUL 1128 - A, D, E: POPORUL (afară) / B: GLASURI DE POPOR (sub fereastră) / C: GLASURI DE POPOR 1129 - A, B, C, D, E: Pe dînşii! [iniţial în B: M-au ucis!] 1131 - A, C, D, E: Ho ... hooo! ... /B: Daţi-iIl32-A,B,C: cai/D,E: cai şiIl33-A,D,Et 897 , I [898] Exelenţie I B: Exelenţia ta! ... Măria-ta I C: Exelenţa-ta 11374, 2 - A, C, D, E: ca să-rnprăştii I B: şi să irnprăştii 115 - A, C, D, E: ne-au [ ... ) noi I B: ei ne-au luat la goană II 7 - A, C, D, E: VITEAZOVICI (B : RUSFETCOVICI II 10 - A : POPORUL I B: GLASURI mai accentuate I C: GLASURI DE POPOR I D, E: POPORUL (afară) 1112-15 - A, C, D, E: aga! [ ... ) VITEAZOVICI! B: miniştrii... Moarte agăi ... SLUGARICA: Vai de rnine l . .. (Aleargă de se ascunde după canape.) RUSFETCOVICI [13 - A: GLASUL LUI LIPICESCU I C, D, E: LI. PICESCU (afară)] II 18 - A, C, D, E: Bal B: (de după canape ) : Ba II 20 -21 - A, C, D, E: LIPICESCU [ ... ] [ereasta.} I B: GLASuL LUI LIPICESCU sub fereastră: Gios miniştrii! POPORUL: Gios, gios miniştrii ... RUSFETCOVICI [20 - A : GLASUL LUI LIPICESCU I C, D, E : LIPI­ CESCU (afară)] 1123 - A, B, C: POPORUL: Oarba l j D, E: POPORUL (afară): Oarba! 1124 - A, B, C: (Şuierături.) I D, E: (Afară [ ... ] şuierături.} 1125, 28, 32 - A, C, D, E: VITEAZOVICI I B: RUSFET­ COVICI 1126 - A, B: GLASUL LUI LIPICESCU [ ... ] mă-tei [A: tată-tău]! C, D, E: LIPICESCU (afară) [ ... ) tată-tău 1129 - A, C, D, E: fereastă.} Na!IB: fereastră.} 1130 -A,B,C: POPORULID,E,' PO­ PORUL (ajară)1131-A,C,D,E: una [ ... ) ViteazovicilB,' o peatră [ ... ) Rusfetcouici 1132 - A, C, D, E,' capul, tălharii I B: capul II 33-34 ­ A, C, D, E: văd [ ... ] Viteazovici.)! B: văd ... 1135 - A, C,D, E,' Vitea­ zovici I B: Rusfetcouici II 37 - A, B, C, D: de gios lE: din dreapta II 38-A,C,D,E:(alergînd) [ ... ) uşile de gioslB: (vine alergînd) [ ... ) uşele 11375, 1 - A, C, D, E: POSTELNICEASA! B: VORNICEASA II 3-5 - A : EVGHENIDIS [ .•. ) ridică-n. braţe şi.se îndreaptă spre uşa din dreapta) I B: Stolnicul o rădică ş-o [ ... ] I C: STOLN. (ridică pe postei. şi o duce în camera din dreapta): Na şi alta acum. ! D, E: EVGHENIDIS [ ... ] dreapta.) II 6 - A, C, D, E " ieşind din dreapta I B : revenind pe scenă II 8 - A, C, D, E: EVGHENIDIS I B: HÎRZOBEANU 119 - A: Iese în dreapta. ! B - Lipseşte I C: Vrea să intre în dreapta.! D, E: Intră în dreapta. II 10-11 - A, D, E: ARBORE [ ... ] (Zgomot I B: ARBuRE: :Nu vă perdeţi cumpătul... doar sîntem şi noi aici o ţmînă de oameni . (Se aude zgomotul I C: ARBORE: De-aceea fugi? .. Stăi aici"!u noi . şi nu perdeţi cumpătul. .. doar sîntem şi noi o mînă de oameni ... (Zgomot 1112 - A, C, D, E: sînt I B :îs 1113 - A, B :contesăI C, D, E: princesă II 14 - A, C, D, E: apartamentul I B: cabinetul II 17 - A, C, D, E: PRINCESA [A: CONTESA] [ ... ] eu? .. O! nu;IB: CO�TESA [ ... ] eu? 1118-19 - A, C, D, E: pune [ ... ] şi chiar mă I B: aşează [ .•. ] Mă II 21 - A, B, C: zgîlţîind I D, E: afară, zgîlţîind II 23-numai în A, C,' 898 [899] 1" I I I I I I I I (Loviri.) / D, E: (Se [ ... ] dinajară.} 1125 - A, C: Merg eu / B, D, E ; Merg 1127 - A, C: salonului din fund. / B: din fundul salonului. / D, E! salonului [ ... ] iese. 1129 - A, B: CONTE SA / C, D, E: PRINCESA II 30 - 37 - în B: Radu deschide uşa şi se prezintă poporului.) POPORUL: Radu!... Domnul Radu!... Ura I !. .• (Radu închide uşa după el.) EVGHENIDI (buimăcit): Ura? .. Ne ameninţă cu ura? .. Primejdie .•. Unde să ne-ascundem? (Aleargă pe scenă Pînă ce dă cu ochii de portretul împăratului.) NEAMUŞ (asemine): Unde? TRUFANDAKI: Pul pul pul EVGHENIDI: Ha! dindosul împăratului .•. (Scoate portretul din părete, aleargă cu el în colţul din stînga al salonului şi se tupilă după portret.) NEAMUŞ: Şi eu dindosul sultanului. (Scoate portretul sultanului din părete şi se tupilă după el în colţul din dreapta al salonului.) VULPE: Fă-mi şi mie loc. (Se ascunde lîngă Neamuş.} CONTE SA (privindu-i): Voinicii! ... Se pun sub protecţia puterilor străine. POPORUL (deschide uşa din fund, năuăleşte în salonul din fund, avînd pe Radu în frunte.) Dreptate ... dreptate . TRUFANDAKI (nebun de spaimă): Naius pul pul pu? .. Ha ... aiţe. (Se tupilă sub masă.) POPORUL (vrînd să intre pe scenă): Dreptate, că ucidem tot ... RADU (menţinîndu-i cu gestul): Staţi ... staţi ... ! / D, E: RADU [ ... ] deoparte.) II 30 - 34 în C: (Zgomot mare în popor.) Ura ... a ... a! .•• (Radu închide uşa după el.) EVGH. (buimăcit de spaimă): Ura? (Cătră Neam.) Ne ameninţă cu ura lor? . .. Primejdie!. .. NEAM.: Ferească Dumnezeu de ura proştilor I EVGH. Unde să ne ascundem?.. (Aleargă pe scenă Pînă ce dă cu ochii de portretul împăratului.) NEAM.: Unde? (A teargă după Evgh.) VULPE: Unde? (Aleargă după Neam.) TRUFAND.: Unde? (Aleargă după V'ul pe.} EVGH.: Ha! ... dindosul împăratului. (Scoate portretul, merge cu dînsul în colţul din stînga al salonului şi se twpilă după portret.) NEAM.: Şi eu dindosul sultanului. (Scoate portretul sultanului şi merge cu el în colţul din dreapta a salonului şi se tupilă după portret.) VULPE (lui Evgh.):Fă-mi şi mie loc ... (Se ascunde lîngă Evgh.) TRUFAND. (lui Neam.): Sas parakalo, bei mu .•• (Se ascunde lîngă Neamuş.} 899 .\ [900] 'PRINCESA (Privindu-i): Voinicii!... Se pun sub protecţia puterilor străine. (Uşa din fund se deschide, poporu! năuăleşte I D, E .. RADU [ ... ] nă­ văl ind II 32 - 34 - în A: (Poporul năvăleşte [pasajul iniţial dintre replica lui Radu şi mişcarea poporului este anulat în ms.: POPORUL: Radu! ... domnul Radu! ... Ura ... Ura-a! (Zgomot mare în popor.) Ura ... ura! (Radu închide uşa după el.) EVGHENIDI (buimăcit de spaimă): Ura? (Cătră Neamuş.} Ne ameninţă cu ura lor? Primejdie! NEAMUŞ: Ferească Dumnezeu de ura proştilor! EVGHENIDI: Unde să ne-ascundem? (Aleargă pe scenă Pînă ce dă cu ochii de portretul împăratului.) NEAMUŞ: Unde? (Aleargă după Evghenidi.) VULPE: Unde? (Aleargă după Neamuş.} TRUFANDAKI: Unde? (Aleargă după Vwl pe.] EVGHENIDI: Ha!... dindosul împăratului. (Scoate portretul, merge cu el în colţul din stînga al salonului şi se tupilă după portret.] NEAMUŞ: Şi eu dindosul sultanului. (Scoate portretul sultanului, merge cu el în colţ Iti din dreapta al salonului şi se tupilă după portret.) VULPE (lui Evghenidi) .. Fă-mi şi mie loc ... (Se ascunde lîngă Evghenidi.) TRUFANDAKI (lui Neamuş }: Sas parakalo, bei mu... (Se ascunde lîngă Neamuş.} CONTE SA (Privindu-i): Voinicii!... Se pun sub protecţia puterilor străine. [Uşa din f und se deschide] I D, E: Se [ ... ] ndvălind II 37 - A: (îngro­ ziţi): A!I B,D,E: (îngrijiţi [ ... ] deoparte.Fl C: (îngrijiţi): A! 11376, 1 - A, C, D, E: XIII I B: XVI 112 - A, C, D, E: STÎLPEANU I B: STîLPEANU, LIPICESCU 113-4 - A, C, D, E: iese [ ... ] se prezintă măreţ dinaintea I B: ieşind [ ... ] şi prezentinâu-se 116- 7 - A, C, D, EI Să trăiască cuconul Ştefan! I B : Urra l ... Să trăiască Stîlpeanu! II 11- 19 - A, C, D, E: pe uliţi [ ... ] voastre. [19 - C şi, �niţial, în A: M-aţi în­ sărcinat să espun eu plîngerile voastre. Lăsaţi-mă dar să grăi�c. I D, EI Voi< ... >voastre.] I B : cu slugitorii •.. Jidanii ne inăduşă ... Afară aga ... LIPICESCU (ivindu-se pe deasupra capetelor): Gios miniştrii. .. (Dispare.} ARBURE {sărindu-l ) : Iaca Iuda! RADU: Tăcere ! , .. M-aţi însărcinat să espun eu plîngerile voastre ... Lăsaţi-mă să grăiesc •.. 11373, 26 - 376, 20 - variantă iniţială alll!­ lată în B (f. 72r , 73r ): 900 [901] SCEN A XV Cei dinainte, SLUGĂRICĂ, pe u,mă, STOLNICUL GLASURI DE POPOR sub fereastră: Ho ho!. .. Nu da, guleratule ..• Val eu ... Pe dînşii ... măi! La pari la pari! ... Daţi de moarte! ..• Prindeţi ciocoiul!... Ho! o! o! (Se aude o luptă. Tropot [de] cai. Zinghet de sabii.) SLUGÂRIC (spariat, rupt, stîlcit): Exelerrţia-ta ! ... Maria-ta l . .. Va­ leu! ... M-au ucis talharii ! ... Fugiţi! ... TOŢI: Viţ-a ga bătut? .. Cum?.. Cine? .. SLUGĂRICĂ (căzînd pe un scaun, obosit): Mi-aţi poroncit să ieu oamenii agiei şi să alung bandele de pe uliţi. " Am ieşit cu slugitori călări ... am dat iuruş ... dar în loc să-i alungăm noi pe dînşii ... ei ne-au luat la goană ... Şi priviţi în ce hal m-au adus! . RU SFETCOVICI: Mojicii!... trebuie împuşcaţi . GLAS"l'RI DE POPOR mai accentuate: Ce batgiocură-i asta? .. Să ne hăit uiască cu slugitori! ... Răzbunare! ... răzbunare! ... Gios ciocoii. " Gios miniştrii... Moarte agăi! ... RU SFETCOVICI: Ce zic? ... Gios miniştrii l . .. Soldaţii ... să vie soldaţii ... (Lui Slugărică.) Aleargă la cazarrnie, SLUG},RICÂ: Ba aleargă dota, dacă poţi. .. Eu m-arn săturat de buchisală. POPORUL: Gios miniştrii! .... RUSFETCOVICI (furios): Auzi obrăznicie! (Deschide [ereastra şi se adresează poporului.) Măi calicilor, cum îndrăzniţi?.. Oi aduce tunurile ... POPOR"l'L: Oarba! ... Oarba! ... Oarba!. .. RUSFETCOVICI: Şelma! UK GLAS din popor: Şelma-i feciorul tăfini-tău ... (O peatră aruncată de-afară sparge un geam.) RUSFETCOVICI: Arunc cu petre beţivii!... Ah! ti cîni turbaţi! ... Na ... (Aruncă un scaun pe fereastră şi totodată se retrage lovit de un bolovan la cap.) Vai! ... M-au ucis hoţii! . ARBURE (examinînd lovitura): Nu-i nim ică o zgîrietură ... Hai să te spali cu apă rece. (Ies amîndoi în dreapta.) POPOR"l'L: Sus, copii ... la ciocoi ... pe dînşii ... odată ... Să-i învăţăm noi ... (Se aude lovituri de topoare în uşa de gios.) STOLNICUL (viind îngrozit): Cucoane •.. sparg uşele cu topoarele ... Fugiţi! VORNICEASA: Vin aice? .. Ah! ah! ah! (Leşină pe cana-pe. Stolnicul o rădică pe braţe şi o duce în camera din dreapta.} 901 [902] HîRZOBEANU: Sîntem perduţi. .. de-or navali sus ... or să ne r upă bucăţl , .. RADU: Doamnă contesă ... Elenă .•. vă rog ... retrageţi-vă în camera asta ... ELEN A: Eu ..• nu mă despart de tatu-meu. .. (Se lipe�te de Hirsobeanui ] CONTE SA: Eu... să mă retrag?... Spectacolul e prea interesant". (A�ezîndu-se pe canape.] Mă aşez la locul Întăi ca să văd o revoluţie în ţara mea ... POPORUL [suindu-se pe scări).' Navală în salon, copii. (Vuiet mare.) TOŢI (îngroziţi).' Se suie scările? RADU: Domnilor ••. nu vă desperaţi încă ... Merg eu să vorbesc poporu­ lui!. .. D-tă., moş Arbure, pune-ţi peptul la uşă ••• ARBURE: Las' pe mine. ELENA: Radule ... (Radu iese în grabă prin salonul din f und.} CONTESA: Nobil suflet!. .• el se espune pentru toţi ... POPORUL: Domnul Radu!. .. Radu!. .• Urra I ... EVGHENIDI: Auziţi? .. vorbesc cu ură l , .. Primejdie! ... Unde să ne­ ascundem? NEAMUŞ: Unde? TRUF ANDAKI: Unde?.. ha 1 . .. sub masa de cherţile ... (Se tupilă sub masă.} EVGHENIDI: Ha!... dindosul împăratului Neculai. (Scoate portretul din parete, merge în colţul salonului în stînga şi se ascunde după portret.) NEAMUŞ: Şi eu dindosul sultanului. (Urmează întocmai ca Eughenidi şi se ascunde dindosul portretului sultanului în colţul salonului di71 dreapta.) CONTE SA (văzîndu-i).' Voiniciil ... Se pun sub protecţia Puterilor străine. POPORUL (năvălind în salonul din fund, avînd pe Radu în frunte): Dreptate 1 Dreptate să ni se facă pe loc, că stricăm şi ucidem tot ... (Zgomot mare. Poporul se arată ":1, usele din fund, foarte ameninţător. Radu îi menţine cu gestul.) • {. SCEN A XVI Cei dinainte, STJLPEANU, LI PICESCU STîLPEANU {ieşind din cabinetul din stînga şi prezentindu-se poporului) ! Staţi, oameni buni 1. .. Staţi!... -� POPORUL: Cuconu Ştefan Stîlpeanu! ... Ura! ... Să trăiască Stilpeanu ! .. , Urra l 902 [903] l' , STîLPEANU: Să trăiţi cu toţii, dragii mei! .•• Ce vă tulbură astfel? .• Ce '/roiţi? LIPICESCU (se arată pe deasupra capetelor rîndului întăi de oameni ii strigă): Gios miniştrii!... (Dispare îndată.) RADU: Tăcere ... M-aţi însărcinat să vă. espun eu plîngerile, să formulez dorinţele voastre Lăsaţi-mă să grăiesc. POPORl:L: Grăieşte grăieşte ... Trăiască Radu!. •. 11376,21 - A, C, D, E: pe pragul uşii I B : la uşa 1122 - A, C, D, E : Poporul el B: Popo­ r u-i II 24 - A, C, D, E : păcatele noastre! I B: Ne-au agiuns cuţitul la os. II 26 - A : s-a deşteptat, în sfîrşit I B.- s-au trezit I C: s-a trezit, în sfîrşit I D, E: s-a deşteptat, în fine 1127-28 - A, C, D, E: şi-a [ ... ] că el B: şi şi-au [ ... ] în sfîrşit, că-i 1129 - A, C, D, E: mici ca şi pentru cei mari I B: mari ca şi pentru cei mici II 32 - A, C, D, E : LIPICESCU I B: LIPI­ eESeU (ascuns) 1133 - A, C, D, E: oţerit I B: indignat 1134 - A, C: Zaharopulos I B, D, E: Zaharachi 11377, 5 - A, C, D, E: în I B: figurînd în 116 - A, G, D, E: oameni I B: nişte oameni 118 - A, C, D, E: Obşteştei AdunărilB: Adunăreillll-A,B,C: subID,E:în 1115-16-A,C, D, E: Ştefan! - Să trăiască domnul Radu! I B: Ştefan. 1120 - A, C, D, E : Dar, dar! I B: Dar, dar, dar! 1123-24 - A, C, D, E : însumi ca să I B : să 1125-26 - A, C, D, E: Sîntem [ ... ] ministru! I B: Dar, dar!. .. Ura! ! ... Să trăiască cuconu Ştefan! II 28 - A : şi trece pe I B : t n curînd trece pe I C, D, E: pe II 30 - A, C, D, E : XIV I B : XVII II 31- 32 - A, C. D, E: YITEAZOVICI, POSTELNICEASA, TARSIŢA / B: RUSFET­ COVICI, YORNICEASA, TARSIŢA, SLUGĂRICĂ 1133 - A, C, D, E: VITEAZO\'ICI [ ... ] cu I B: RUSFETCOVICI [ ... ] purtînd [variantă anterioară: şi legat la cap, modificat apoi: cu] 1135 - A, C : de după portretul împăratului I B: de după tablou I D, E: din dreapta II între r. 36 - 37, în B se află o replică anulată : SLUGARICĂ (âesperat ) : Stîlcit şi dat afară din agie! Pacatele mele! II 37 - A, C, D, E: demisie I B: demisie însuşi 1138 - A, C, D, E: liniştească I B: impace II 378, 1 - A, C, D, E: VITEAZOVICI: Nvaveam [ ... ] n-aveam I B: RUSFETCOVICI: N-avea [ ... ] n-avea II 6-22 -A,C,D,E: EVGHENIDIS [ ... ] braţul.) [13, 14, 19 -A,D,E: princesa I A: contesa] I B : ARBuRE: D-ta, cucoane Ştefane, şi cu Radu ne-aţi scăpat ... să trăiţi! NEAMl:Ş: Cuconu Ştefan e ministru?.. Să trăiască mulţi ani cuconu Ştefan! ... VULPE: Şi la mai .mare ! TRuFAi\DAKI: La virfo! STîLPE.-\NU (încet, lui Hirzobeanu } : [anulat: Nu te-arăta obosit] Vere 903 [904] I L Iorgule ..• Rădică-ţi capul, căci te priveşte [atlulat; Lenţa] copila ta, [anulat: HÎRZOBEANU (ridiţîndu-şi capul): (Ii întinde mîna.) CONTESA: În sfîrşit, m-arn învrednicit să văd şi eu o revoluţie ..• Am petrecut de minune 1] (Lui Stîlpeanu.) 1126 - numai în C: (Sfîrşitul actului al IV) I D,E: (Cortina cade.) 1128-29 - A, B: uşile din fund sînt închise. Portret urile sînt scoase [B: scoase I dinpăreţi]. I C : însă fără portretul sultanului şi al împăratului. I D, E: uşile [ ... ] scoase. II 31-A, B: pe gînduri, din stînga I C, D, E: din [ ..• ] gînduri 1134 - A, B: din I C, D, E: de-a rostogolul din 11379, 2 - A, B: şi tăcut din I C, D, E: din II 5-6 - A, B: ba-ncă şi vorbeşte-a bobote cîteodată şi sîngur I C: ba încă I D, E: ba-ncă] ... ] singur 116-7 - nutnai în C, D, E: şi pare [ ... ] Lipi­ cescu ..• 119 - A, D, E: Ba, zău, mai I B I Ba, mai ICI Mai 1110 - A, B, D,E: cucoane, i-am I C: i-am II 11-13 - A, B, D, E: Eu [ ... ] fost şi I C : Iaca II 13-14 - A, D, E: odinioară [A: odată] [ ] stare I B: odată, ba încă chiar boier de starea a două I C: odinioară [ ] stare ... întăia .•• a doua .•. a cincisprezecea II 17 - A, B: dat în I C, D, E: lipit de II 17-21-A,C,D,E: curat [ ] se duc [C: s-au dus] muştele ..• IB: curat. 1122 - 384, 21 - A, C, D, E: SCENA II [ ... ] proţesul meu .•• I în B, scenele II, III iniţiale sînt anulate (f. 76r, 77r, 78r, 79r, 80r ): SCENA II ARBURE ELENA ELENA (ieşind din dreapta): Moş Arbure ... ARBURE: Iaca şi ciocîrlia moşul ui, ELENA: Moş Arbure ... Cum au petrecut noaptea tatu-rneu P ARBURE: Bine, duducă ... liniştit. .. ca un mieluţ ... Atîta numai că ... ELEN A (îngrijită): Ce?.. i-au fost rău? ARBURE: Atîta numai că mieluţul au tras o horăitură de vornic mare, încît n-arn putut închide ochii. ELENA: Cît eşti de bun, moş Arbure ... de o săp�mînil. acum de cînd petreci nopţile întregi lîngă tatul meu... Ii fi căzînd de som"t. ARBURE: Eu? .. Aş! ... la vîrsta mea omul ajunge hurez de noapte. ELENA: Ba nu .. ; te văd eu ... ţi-i faţa ostenită ... ţi-s ochii roşi ..• Dacă ai vrea să-mi faci o mulţămire ..• ARBURE: M-aş duce acasă să mă culc? ELENA: Nu" acasă, dar aici in salon, pe canape, ca să nu te depărtezi de noi. .. Culcă-te, moş Arbure, culcă-te ... 904 [905] ARBuRE: Vrei numaidecît să horăiesc şi eu? ELENA (zîmbind): Te rog ..• ARBURE: Sărrnane Arbure l .•. la ce ai agiuns! ..• Te duce o copilă de nas ca pe un urs ... Fie! ... iaca ..• mă pornesc pe lumea somnului ..• (Se aşează pe un jilţ în fund.) Rămîneţi cu bine •.. Eu mă duc ... M·am dus... (Adoarme încet.) ELENA: Bietul moş Arburel. .. Ce s�flet bun!. .. Cum mă iubeşte pe mine ... şi pe Radu!. .. Ne-au legănat pe-amîndoi în braţele sale ... Radu!. .. (Oftînd.) Oare s-a realiza vrodată visul meu de fericire? .. S C E N A III ELENA [anulat: CONTE SA], STÎLPEANU [anulat: CONTESA] STÎLP. (vine prin fund): [anulat: Bonjour, Helene ... ] Lenţo, buna dimineaţa. ELE�A [anulat: Sărut mîna, doamnă contesă.]: Moş Ştefan, moş Ştefan, sărut mîna. (Ii sărută mina.} [anulat: CO�TESA] STÎLP. [sărutind pe Elena cu dragoste): Vină să rnă-ntinereşti cu obrăjeii tăi. .. Ce face tatul tău, dl. fost ministru? ELENA: E mult mai bine de ieri încoace ... Aseară l-am făcut să rîdă ... [ami lat : CO�TESA] STÎLP: Ai făcut o minune [iniţial: un miracol], draga mea ... şi crede că nu-i ave a te căi ... ELENA: Cum? [anulat: CO�TESA] STÎLPo : Am nevoie de veselia lui pentru ca să izbu­ tesc [iniţial: reuşez] într-o misie foarte delicată care te priveşte pe tine ... ELENA: O misie? [anulat: CO�TESA] STÎLP.: Nu ghiceşti? .. Nu-ţi spune inima ceva? ELENA (cam uimită) Nu ... [anulat: CO�TESA [ţninindu-i. mîna pe inimă)] STÎLP. (Privind în ochii ei): Minţi... ochii îţi strălucesc ... [iniţial: Inima se bate] Are presimţire de o mare bucurie ... (Elena coboară ochii) ARBuRE (în parte, mişcindu-se pe jilţ): A dracului jîlţ ... Mai bună-i iarba verde. [anulat: CONTE SA] STÎLP.: Cine-i acolo? .. Cine doarme în salon? ELE�A: Moş Arbure ... au petrecut mai multe nopţi lîngă tatu-meu ... şi ... [anulat: CO�TESA] STÎLP.: Arbure ? .• el doarme greu [anulat: încalte] .•• N-aude prin somn ... [anulat: ELE�.--\ (zîmbind): �u cred.] 905 [908] ELENA: Ah!. .. nu te opri ... nu te opri ... Te-om binecuvînta toată. viaţa noastră. [anulat: CONTE SA] STÎLP.: Minunat. .. Mă autorizezi dar să vorbesc tăt.ini-tău ? ELEKA (zîmbind): Dacă mă autorizi să iubesc pe Radu. [anulat: CONTE SA] STÎLP. Din toată inima. Cununia ta cu Radu m-a ferici şi de aceea am venit să vorbesc cu vărul Iorgu; am făcut complot. cu contesa să combatem ideile ruginite a ta.tini-tău. Intri şi tu În complot? [A ceastă replică a suferit înainte multe mcdificări; ms. ilizibil.] ELEN.-\ [cîteva cuvinte şterse] : Intru cu tot sufletul. [anulat: CONTE SA] STÎLP.: Bravo. [iniţial: Bravisimo.] De-acum vie­ toria-i a noastră! (Se scoală.) ARBURE (din fund): Cucoane ... [iniţial: Cuconiţă] Nu m-aţi priimi şi pe mine în complot? [anulat: CONTE SA - şi replica iniţială] STîLP.: Da cum? .. Nu dor- meai, moş Arbure? ARBL" RE : Ba dormeam ... decît şi auzeam ... Mi-i somnul uşor ... [anulat: CONTESA] STÎLP.: Lenţo ... ce socoţi ... să-I priimim? ELE::\'.-\: Moş Arbure are drepturi. STÎLP.: Fie! ... El e om cu mintea coaptă şi ne-a fi de bun agiutor ..• Mă duc la vărul meu ... Lenţo, vină să te sărut ca să-mi fie de ogur ..• (O sărută.) ELEK_-\ (veselă): Moş Ştefane, soarta rnea-i în mîna matale. S C E N A IV ARBURE, ELENA - Text neawulat : S C E N A III ELENA, ARBURE, 5TILPEANU STÎLPEANU (vi ind din fund): Lenţă, bună dimineaţă. ELEX.-\: A! ... Moş Ştefan, moş Ştefan ... (Aleatţ'ă vesel inaint e-i să_l sărute i ) r STÎLPEANU [sărutind pe Elena): Vină să mă mai în tineresc cu obrăjeii tăi. .. Ce face ta.tu-tău ? ELEXA: E mult mai bine de ieri încoace. Aseară l-am făcut să rîdă. STÎLPEANU: Bravo! ... Vra să zică i-au mai trecut ipohondria ... Mă bucur şi pentru mine şi pentru tine, Elencuţă, ELEK_·\: Dar, acum pare mîngîiat de a nu mai fi [iniţial: că nu mai este] 908 t'" I i 1 I [909] • ministru şi mi-au spus ieri vesel că apreciază aşa de mult libertatea, încît au devenit bonjurist. STÎLPEANU: Minunat. .. Am nevoie de veselia lui pentru ca să izbutesc într-o misie delicată care te priveşte ... Nu ghiceşti? .. Nu-ţi spune inima nimic? ELENA (c« mirare): Nu ... STÎLPEANU (Privind-o drept în ochi): Minţi ... ochii tăi strălucesc ... Ai presimţire de o mare bucurie. (Elena coboară ochii.) ARBURE (în fund): Al dracului jîlţ ... E prea moale. " Mai hi ne-i pe iarbă verde ... STÎLPEANU: Cine-i acolo? Cine doarme în salon? ELENA: Moş Arbure ... El au petrecut mai multe nopţi lîngă tatu-rneu şi-i ostenit ... STÎLPEANU: Ursul? .. el doarme greu ... Nvaude nimic ... ARBURE (trezit, în parte): Vorbă să fie. STÎLPEANU: Vină cole, pe canape, lîngă mine, dragă Elencuţă, că am să-ţi spun o poveste cu Ileana Cosînzeana şi Făt-Frumos. (Se duc amîndoi de se aşează pe canape.) ARBURE (trezit de tot, în parte) : O poveste! ... Hait! mi-au perit somnul. STÎLPEANU: Ascultă cu luare-aminte ... Cică era odată o fată frumoasă, ruptă din soare, şi un tînăr Făt-Frumos cale fuseseră crescuţi la un loc în copilăria lor şi care se iubeau, se iubeau, se iubeau ..• Cum să-ţi spun? .. Cum tu, de pildă, iubeşti negreşit pe cineva şi cum te iubeşte şi mai negreşit cineva pe tine. ELEN A (tulburată): Moş Ştefan ... STÎLPEANU (cu dragoste): Nu te tulbura, drăguţa mea ... Eu te con­ sider ca pe copila mea şi doresc fericirea ta ... Am fost şi eu tînăr ..• de mult ... Cunosc patimile tinereţii şi acum, la vîrsta mea, nimic nu mă interesează ca două inimi nobile şi sirn ţitoare care înfloresc una prin alta şi una pentru alta ... Tu, scumpă Elenuţă, te găseşti în prima vară, pentru tine toată lumea nu are decît plăceri, viata nu are decît sărbători, şi alergi cu gîndul după un vis care te atrage, te adimeneşte ... ARBURE (în parte): Nu pre înţeleg ... STÎLPEANU: Ei bine, îngeraşule, îţi aduci aminte că ţi-am făgăduit sprijinul meu? ... Am pus în gînd, pin-a nu pleca în călătoria cea lungă din care nime nu s-au mai întors, să las doi fericiţi în urma mea ... Am hotărît să te mărit, Elenuţă... Să te mărit cu ... cu cine vrei tu? . " Spune-mi fără sfială: Cu un tînăr cuconaş de stare întăi, fudul, 909 [910] ,� '1, l • crescu t la Cuculi? (Elena, zîmbind, face semn că nu.] STÎLPEANU: Nu? .. Cu un tînăr bogat care se mîndreşte de armasarii lui ungureşti şi de arnăutul din coadă? ELEN" A (asemine) ST ÎLPEANU: CU un baron neamţ? ELEN A (asemine) STÎLPEANU: Un cneaz rusesc? ELEN A (asemine ) STÎLPEANU: Un beizade de la Fanar? ELENA (ase mine ) STÎLPEANU: Să trăieşti, drăguliţă ... Eşti o copilă cu minte deşteaptă şi cu gust bun. ARBGRE (în parte): D-apoi cum? ELENA: Mosule, sînt româncă şi vreu să mă mărit c-un român. STILPEANU: Bravo! ... Ai grăit după dorul meu... Dar cine să fie oare fericitul Făt-Frumos la care se gîndeşte Ileana Cosînzeana? .• Negreşit el este de o natură mai aleasă, mai înaltă; are un suflet măreţ plin de mîndre năluciri ca şi al tău .. , El îşi iubeşte patria mai presus chiar şi decît pe tine insaşi, şi tu eşti fericită de a avea o asernine scumpă rivală ... ELENA (exaltată ) : O! dar, dar! STÎLPEANU: Iubitul tău face parte din lumea viitorului ... Nu-i aşa? El simte că Dumnezeu i-au dat o misie sacră de îndeplinit în ţara lui şi are în pept o inimă demnă de acea misie. ELENA (asemine) O! dar, dar. STÎLPEANU: Pe dînsul nimic nu-l sparie [anulat: căci]. în calea lui, caci are pe lîngă dînsul doi îngeri păzitori: amorul de patrie şi amorul pentru tine. El dispreţuieşte [anulat: primejdia şi] moartea; el ştie a infrunta toate primejdiile şi chiar furia unui popor turbat, precum au înfruntat-o în noaptea cea de revoluţie. .. Îţi aduci aminte? ELENA (uimită): [anulat: Dar] Îmi aduc ... STÎLPEANU: Cine altul decît Radu poate fi dar eseul închipuirii [iniţial: inimei] tale?.. Este altul? � r. ELENA: (ascunsinâu-şi obrazul în sînul lui Stil peanu ) : Ba nu ... nu-i altul decît el. STÎLPEANU: Îngeraşule l ... De mult eu v-am unit pe amîndoi în inima mea, dar mai cu seamă din noaptea acea grozavă în care v-aţi arătat amîndoi cu atîta curagiu, am zis în gîndul meu că meritaţi a fi uniţi şi dinaintea altarului ... Dacă ar fi Radu fiiul meu, eu ţi l-aş da 910 -,­ I [911] numai ţie, pentru că numai el e demn de tine, Elenuţă ... El te iubeste mi-au mărturisit-o, căci nu are nimic ascuns pentru mine În sufl�tui lui, te iubeşte ca un fanatic, dar e nenorocit ... ELENA: Radu, nenorocit! STÎLPEANU: Sărac, fără părinţi, el se teme că ta tu-tău s-ar improti'fj la realizarea dorinţelor sale ... însă am luat asupr ă-rni ca să răstor n toate piedicile care s-ar opune fericirei voastre ... ELEN A: O! Scumpul meu protector! ST ÎLPEANU: O Singură piedecă mare ar face să mă oprească. " dacă tu nu l-ai iubi pe Radu precum te iubeşte el, , . Ce zici? .. Să mă opresc? ELENA (sărutînd pe Stit peanu )': Ah! nu, nu te opri, moş Ştefane, Te-om binecuvînta împreună toată viaţa noastră. STÎLPEANU: Minunat. .. Mă autor izezi dar să vorbesc vărului Iorgu [iniţial: tătini-tău]? ELENA (zîmbind): Dacă mă autorizezi mata să iubesc pe Radu ... STÎLPEANC: Din toată inima ... Cununia ta cu dînsul m-a ferici, .. Eu cu contesa vrem să vă fim nuni mari ... ELEN A: Contesa?.. Se interesează? .. STÎLPEANU: Ea s-au înamorat de voi doi şi am făcut complot împreună ca să combatem ideile ruginite a tătîni-Iău... Intri şi tu în com­ plot? ELENA: Intru cu tot sufletul. STÎLPEANU [sculindu-se ) : Bravo! ARBURE: Cucoane nu m-aţi prii mi şi pe mine în complotul d-voastre ? STÎLPEANU: Iaca! Da nu dormeai, Ursule ? ARBURE: Ba dormeam ... decît şi auzeam ... prin somn ... Eu dorm uşor ca iepurele ..• STÎLPEANU: Lenţo ... Ce socoţi?.. Să-I primim şi pe Arbure? ARBURE: Ei! parcă eu nu ştiu să dau busta şi fără a fi poftit ... Cînd e vorbă de norocul duducăi şi a lui Radu, bătrînul Ar bure nu se cade să bată Iăturile . STÎLPEANU: Fie! Eu intru [iniţial: mă duc] în cabinet la vărul meu ..• Curagiu, Elenuţă . ELENA: Îmi tremură inima .. dar mă duc să mă-nchin la por tretul rnaicăi mele .•• STÎLPEANU [sărutind-o ) : Mergi, draga mea ... Portretul marnii este icoana cea mai sfîntă pentru un copil. (Intră în stînga.) (Elena iese în dreapta.) S C E N A IV ARBU RE: (singur): Drăguţa moşului l , " Ei! apoi dă ... Mai este ceva pe pămînt mai gingaş, mai frumuşel, mai ruminel, mai ... nu ştiu 911 '� [912] cum ... decît o copiliţă care simte că i se deschide inima la focul dra­ gostei precum [iniţial: ca] o floricică de primăvară, [anulat: ca] o brînduşică la focul soarelui ... ştii, după ce s-au dus omătul. .. ş-au trecut zilele Babii. .. pe la Mar t, cînd dă mugurul. .. cînd bate vîntul cel supţire care ... Na! că m-am încurcat. .. Nu mai ştiu ce spun ... Hai la Radu să-i duc veste bună, doar a mai prinde la suflet în faţa Divanului domnesc ... El e avocatul cuconului Iorgu în procesul cel mare de 30000 * cu Iuda cel de Lipicescu Hei! ce nopircă au hrănit boieriul ... Cum aş strivi-o sub călcăi! Astăzi are să se caute pricina ... Hai iute la Radu acasă ... Scenele V şi VI anulate în ms. : SCEN A V ARBURE, TRUFANDAKI, VULPE, SLUGĂRICĂ TRUFANDAKI: Kali mera, arhon Arburaki. VULPE: Sluga. SLUGARICĂ: Plecăciune. ARBURE (în parte): Iaca paraponisi ţii ... (Tare). Ce poftiţi? TRUFANDAKI: Am venito se ne zaluimo la cocono Iorgo de str imbata- tile ce ni s-a facuto 18; tustrei ... Cocono Stefano Stilpanis, ministro, m-a sictirito din ispravniţia... Ah! A man, aman ... SLUGĂRICĂ: Şi pe mine din viţ-agie, după ce am fost spîrcuit de norod ... Dreptul îi? VULPE: Şi mie mi-au desfiinţat hotărîrea Diva nului în procesul meu cu răzeşii ... ARBURE: Şi te doare inima, aşa-i? că ţi-au luat bucăţica din gură? .. Ghidi, Vulpoi bătrîn ..• Ai crezut că Dumnezeu a închide ochii ş-a lăsa pe un cîrjaliu ca cine eşti să aduci la sapă de lemn pe un popor de oameni! ... VULPE: Lasă, lasă, giupîne Arbure, că nu mă dau eu rămas... Îrnpă­ ratul să trăiască... S-or îndrepta ele lucrurile ... ARBURE: Cum s-ar prinde. • TRUFANDAKI: Neski ... Am scris-o noi la Po1tta ... şi in �rindo am se plec la Peterburga ... ARBURE: Frînge-ţi-ai picioru-n drum! S C E N A VI Cei dinainte, RUSFETCOVICI, EVGHENIDI RUSFETCOVICI: Nu se poate să nu iscălească Iorgu împreună cu noi ... EVGHENIDI: Nu cred. 912 i i � : I [913] }: Şi noi. RI;SFETCOVICI: D-apoi nu-i şi el obijduit ca şi noi? .. Nu-l scos din minister? EVGHENIDI: Aşa este, dar ştii că ne-au refuzarisit de a iscăli în jalba care am dat-o paşii În contra abuzurilor guvernului ... :Mă tem dar că tot asemeni s-a refuza să iscălească şi în memuarul ce vrem să tri­ mitem la Peterburg! RUSFETCOVICI: Să cercărn. ARBURE (în parte): Priveşte-i , .. de-abia daţi afară din slujbă şi, ţop ... în opoziţie ... RUSFETCOVICI: Arbure ... putem oare să intrăm la cuconu Iorgu? ARBURE: Cum nu? V-a priimi cu mare mulţămire. RUSFETCOVICI: Hai, Evghenidi ... ARBURE: O să vă întîlniţi la d-lui cu o persoană care negreşit l-a îndu- pleca pe cuconu Iorgu ca să iscălească în jalba parapo nisiţilor ... TOŢI (a-propiinâu-se }: Cine? ARBURE: Hatmanul Ştefan Stîlpeanu, ministrul! TOŢI: Mi nistr n-i aici? EVGHENIDI: Om veni altă dată. RU SFETCOVICI: Dar... peste vro două ceasuri ... TRUFANDAKI: Neski ... Eu m-arn dus-o ... [anulat: (Iese fuga.)] SLUGĂRICĂ: Şi eu. YULPE: Şi eu. EVGHENIDI RUSFETCOVICI (Se îndreaptă răpide spre uşa din f unâ.] ARBURE: lan staţi, boieri, să vă mai spun una. A ţi dat o jalbă paşii în contra cuconului Ştefan?.. Aţi păţit-o! TOŢI: Cum? ARBURE: Paşa-i prietin bun cu ministru. TOŢI ( sparieţi): Aş! ARBURE: Ce vă spune moşu ... V-aţi vîrît capul în gura leului. TRUFANDAKI: Panaghia mu I EVGHENIDI: Degrabă la paşa, să luăm jalba îndărăt. .. TOŢI: Degrabă ... Vai de mine! Ce-am păţit! (Iese cu toţii alergind ), ARBURE: Tupiluş pe năgăruş ... I-am umplut de spăriet ... Ha, ha,ha ... (1 ese.) ­ Text neanulat : SCEN A VII ST!LPEANU, H!RZOBEANU STÎLPEAKI;: Crede-mă, vere Iorgule; precum vezi iarba cea nouă răsă­ rind şi crescînd prin pătura de frunzi uscate, astfel o lume noua 913 ,� [914] răsare prin pătura eresurilor vechi. Noi se cuvine să o îmbrăţişăm, iar nu să o dispreţuim, căci ea are să moştenească locul ce-l ocupăm noi acum la lumina soarelui. Radu, în adevăr, nu are avere, este orfan, dar cînd el posedă o comoară de simţiri nobile, un nume lăudat prin faptele sale, nu merită ca să-I adoptăm noi ca pe copilul nostru? Să lăsăm deoparte ideile ruginite de boierie şi să ne gîndim fără egoism la fericirea urmaşilor noştri ... Elenuţa iubeşte pe Radu, pentru că [iniţial: căci] ştie să aprecieze cualităţile lui... Nu te îrnprotivi la căsătoria ei cu Radu, căci ai sfărărna inima bietii copile. HÎRZOBEANU: Vere Ştefane, m-aş îndupleca la sfătuir ile ce-mi dai. " însă nu pot să iau nici o hotărîre pînă nu s-a alege într-un fel cu pro­ cesul ce-mi face ticălosul cel de Lipicescu. STÎLPEANU: Astăzi se caută procesul? HÎRZOB. : Astăzi ... Radu m-au rugat să-I autorizez a pledarisi pentru mine ... STÎLPEANU: Şi dacă a cîştiga procesul, îmi făgăduieşti un răspuns favorabil? ... H ÎRZOB.: Dar l-a cîştiga oare? STÎLPEANU: Să n-ai îndoială ... Sinetul lui Lipicescu e plastograf . .. Toată lumea o spune. HÎRZOB.: Şi are dreptate ... dar te poţi încrede în divanişti? STÎLPEANU: Nu prea ... Cu toate aceste, mă duc să întăresc inima lui Radu ... Sînt sigur că [anulat: îngînat de vis] speranţa de a dobîndi mîna Lenţii l-a face să fic şi mai elocuent, şi mai convingător .... -\ş­ tea.pt ă-rnă acasă, că mă intorc în curînd... (Iese.) SC E N A VIn HÎRZOBEANU: S-o mărit pe llenuţa [379, 23, 24, 26, 28, 32 - A,' CON­ TESA I C, D, E: PRINCESA \1 30 - A: cred I C, D, E: cred, cucoană \1 380, 2, 10, 14, 19, 30,33 - A : CONTE SA I C, D, E: PRIXCESA \1 2 ­ A, D, E: STÎLPEANU I C.' STÎLPEANU (intră prin fund) 113 - A, D. E.' STÎLPEANU (intrînd) I C.' STÎLPEANU 118 - A: că I C, D, E,' a \1 14 - A .' HÎRZOBEANU (vine din stînga, \rist) I C, D,q;;.' HÎRZO­ BEANU 1122 - A, D, E.' ticălosul de Lipicescu I C.' ticălosul ţţ Zti - A : -prade/C,D,E.' furell28-Ar Noi/C,D,EI dar noi 11381, 3-A,D, E.' (vi ind ),' Cine I C.' Cine \15,14 - A.' CONTE SA I C, D, E.' PRI)J­ CESA II 7-8 - A.' de I C, D, E.' în contra Ini 118-9 - A, D, E.' voa­ stră< ... >tău I C.' lui, tot viitorul II 12 - A.' tătine-său ] C, D, E.' lui Hîrzobeanu \19 - A, C.' Nobil suflet I D, E.' Drăguţa mea \1379, 22- 381, 14 (scenele II - V) iniţial în A .' 914 • J t '1 L.... [915] Arbure ... el, care-i pătrunde Radu ... ARBURE,STILPEANU, CONTESA sTÎLPEANU: Arbure ... Ursule ... ARBURE (tresărind): Cine-mi zice pe nume?.. Cuconu Ştefan! sTÎLPEANU: Ce faci aice singur? Ai văzut pe vărul meu Iorgu? .• Ce face? ARBURE: Duce dorul ministeriului şi grija procesului cu Lipicescu. sTÎLPEAKU: Azi se caută procesul? ARBURE: Chiar astăzi ... Mai dinioare au fost aice dl. Radu ca să ceară învoire de la boierul să-i fie avocat. sTÎLPEANU: Bravo, Radu! Dar Lenţa unde-i? ARBURE: În ietac la boieriul. Biata floricică! Veghează zi şi noapte lîngă tat u-său . .. Ce sufleţel de înger! ... sTÎLPEANU: Mă duc să-I văd pe vărul meu ... CONTEsA: Fă însă parte dreaptă ... Trimite-mi mie pe Lenţa. ARBURE: Aşa! ... şi eu mă duc la Divan să ascult pe dl. Radu. .. Îmi închipuiesc că are să vorbească mai dihai decît sfîntul Ion Gură­ de-Aur. CONTEsA (rîzînd): Pentru ce? ARBURE: Pentru că i-au zis duduca ... i-au zis cu glas care în fundul inimei... i-au zis că toată nădejdea-i în Cît îs de bătrîn, să mi-o fi zis mie, mă dam în foc D-apoi tînăr ş-o iubeşte! ... Na! c-am scăpat vorba La fugă, (Iese prin [und.} 5 CE N A III CONTESA, STILPEANU <Î" inS.: HI RZOBEANU;:;' CONTE SA : Ai auzit, vere Ştefane? sTÎLPEANU: Am auzit. CONTE SA : Planul nostru are dar multe şansuri de succes ... Să nu perdem vreme ... Mergi de pregăteşte pe Iorgu, şi eu mă insărcinez de Lenţa ... De-om izbuti să facem fericirea copiilor, vom cîştiga încă zece ani de viaţă ... Du-te. ST ÎLPEANU: Aştepţi aice? (Sărută mîna contesii fi intră în stînga.) CONTE SA : Aştept pe Lenţa. (Singură.] Ce pustiiu în casa asta de cînd Iorgu e căzut de la putere! Nici o trăsură în ogradă ... Nici un, parazit pe scări şi în salonuri Nu mai e miere, s-au dus muştele ... 915 .� [916] I l u S C E N A IV CONTESA, ELENA ELEN A (intrînd iute din stînga) : Doamna contesă aice ? cONTESA: Bonjcur, Lenţo ... Vină să te sărut ... (O sărută.) Vină să mă mai întinereşti cu obrăjeii tăi... Ce face tatu-tău?.. Spune: tot t ristu-i de cînd? .. ELENA (sărută mîna contesii ) : Ba nu ... l-am veselit cu nebuniile mele ... Acum e mîngaiet de a nu fi ministru ... şi azi-dimineaţă mi-au spus că apreţiază aşa de bine ideile bonjuriştilor, încît se simte că însuşi au devenit un bonjurist. cONTESA: Minunat Avem nevoie de veselia lui pentru ca să reuşim într-o misie delicată care te priveşte ... ELEN A: Pe mine? cONTESA: Dar. .. Nu gîceşti? .. Nu-ţi spune inima nimic? ELEN A (roşindu-se ) : Nu ... cONTESA (privind drept în ochii Elenii, zîmbind) : Minţi ... ochii-ţi stră­ lucesc ... Ai presimţire de o mare bucurie ... CONTE SA: Vină cole, pe canape, lîngă mine, dragă Lencuţă, că am să-ţi spun o poveste cu Ileana Cosînzeana şi cu Făt-Frumos. (Se pune pe canape.) ELENA (zîmbind): O poveste? (Se pune lîngă ccniesa, } cONTESA: Ascultă cu luare-aminte: Cică era odată o fată frumoasă, ruptă din soare, şi un tînăr Făt-Frumos, care fuseseră crescuţi la un loc în copilăria lor şi care se iubeau, se iubeau, se iubeau ... cum să-ţi spun? .. Cum tu, de pildă, iubeşti pe cineva şi cum te iubeşte acel cineva pe tine. (Elena se tulbură.) CONTE SA : Nu te tulbura, îngeraşule ... Eu te consider ca pe copila mea şi doresc fericirea ta. Am fost şi eu tînără ... de mult, am cunoscut patimile tinereţii... Şi, cum zice poetul: • "Am iubit, am trecut raiul, am simţit în pfimăvară • Acea flacără cerească dulce mult şi mult amară ... " Şi acum la bătrîneţe, nimic nu mă interesează pe lume ca două inimi nobile şi iubitoare care înfloresc una pentru alta şi una prin alta ..• Tu, scumpă Elenuţă, te găseşti în faptul vieţii. .. pentru tine lumea nu are decît sărbători şi plăceri, şi alergi cu gîndul după un dcr tainic care te atrage şi te adimeneşte ... Nu-i aşa? .. Mărturiseşte ... ELENA (zîmbind): Aşa-i. 916 ff· [917] COKTE S.-\.: Ei bine, copila mea, mi-am pus în gînd să contribui la reali­ zarea visului tău ... Păn'a nu pleca în călătoria cea lungă din care nirne nu s-a mai întors, vroiesc să las doi fericiţi în urma mea ... Am decis să te mărit cu ... cu cine vrei tu? ... Spune-mi fără sfială: Cu vreun tînăr cuconaş de starea întăi, fudul, crescut la dascalul Cuculi? (Elena, zîmbind, face semn că nu.) CONTES.-\.: Nu ... Cu un baron neamţ? ELENA (asemine ). CONTESA: Cu un cneaz rus? ELEN A (asemine). CONTE SA: Un beizade de la Fanar? ELENA: Xu, contesă ... Sînt româncă şi vreu să mă mărit cu un român. CONTES.-\. (sărutînd pe Elena): Bravo l . .. ai vorbit după dorul meu ... Bravo l Dar cine să fie oare fericitul Făt-Frumos la care se gîndeşte Ileana Cosînzeana? Negreşit el este de o natură mai distinsă, mai înaltă, are un suflet plin de mîndre năluciri ca şi al tău... El îşi iubeşte patria mai presus chiar decît pe tine insaşi şi tu eşti fericită de a a'lea o ri vală atît de scumpă? ELEN A (f ericită } : O! dar, dar! CONTESA: Iubitul tău face parte din lumea viitorului. El simte că Dum­ nezeu i-au dat o misie sacră de împlinit în ţara lui şi are o inimă demnă. de acea misie? ELEN.-\. (exaltată ] : O! dar, dar! CO�TES.-'I.: Pe dînsul nimic nu-l sparie în calea lui, căci are pe lîngă dînsul doi îngeri păzitori: amorul de patrie şi amorul tău ... El dispreţuieşte moartea, el ştie a Înfrunta toate pericolele şi chiar furia unui popor turbat, precum au înfruntat-o în noaptea cea de re'lOluţie... Îţi aduci aminte. ELENA (uimită): Îmi aduc. COKTES,-\.: Cine dar altul decît Radu poate fi eroul închipuirei tale. Este altul? ELENA {a scu nsindu-şi obrazul în sînul contesii): Ba nu, nu-i altul decît el. COXTESA (sărutînd-o): Îngeraşule! ... De mult v-am unit eu pe amîn­ doi în gîndul meu; mai cu seamă din noaptea acea grozavă în care v-aţi arătat amîndoi cu atîta curagiu, rn-arn Înamorat de Radu ca o mamă ... A! de-ar fi el fiiul meu, eu ţi l·aş da numai ţie, pentru că numai el e demn de tine, numai tu eşti demnă de dînsul. .. ELENA (si/rută minele contesii): Ah! -Contesă ... COXTES.-\.: Radu te iubeşte l-am silit să-mi descopere sufletul lui ..• Te iubeşte ca un fanatic dar e nenorocit. 9[7 [918] n 1" \r , I I ' I i I l ELENA: Nenorocit Radu! cONTESA: Pentru că nu are sperare de a se apropia de divinitatea lui ... Sărac, fără părinţi, delicateţa simţirilor sale îl opresc de a aspira la mîna unei copile cu avere mare şi cu poziţie înaltă în societate ... Mi-au espus temerile lui, vărsind lacrimi ca un copiL.. Şi din rno­ mentul acela eu, cu vărul Ştefan, am giurat să răsturnăm toate pie­ dicele ce s-ar opune la fericirea voastră. ELENA: Ah t Cît eşti de generoasă t (! şi şterge ochii de lacrimi.) CONTE SA (zîmbind): O singură piedică mare m-ar face să-mi calc giură- mîntul. .. ELEN A (îngrozită): Care? cONTESA: Dacă tu nu ai iubi pe Radu ..• Spune: să-I calc? ELENA: O! nu, nu •.• Te-am binecuvînta, coritesă, toată viaţa noastră. CONTE SA {scuiindu-se } : O! primavera, giuvent« dell'anno, O ! giuuentu, primavera delta vita! Lerrţo, vărul Ştefan şi eu ţi-om fi nuni mari ... Acum hai în aparta­ mentul tău ca să ne ocupăm de articolul importent al t ualetelor de nuntă ... şi ca un semn de alianţă între noi, priimeşte, madrnuazelă , acest colier de mărgăritar din partea nunei. (Scoate o cutie din bu­ zunar.} Vină să te împodobesc cu el, pentru ca să mai văd cum eram eu, cu treizeci de ani mai înainte. [Coniesa şi Elena intră în apartament ul din dreapta.) SCENA V ST!LPEANU, H!RZOBEANU STÎLPEANU: Crede-mă, vere Iorgule; precum 'rezi iarba cea nouă răsă­ rind şi crescînd prin păt ura de frunzi uscate, astfel o lume nouă răzbate prin pătura eresurilor vechi ... Noi, se cuvine să o îmbrăţişăm, să o dirijem, iar nu să o despreţuim, căci ea are să moştenească locul ce-l ocupăm noi acum la lumina soarelui. ., Radu în adevăr e lipsit de avere, e orfan, dar cînd el posedă o comoar� de simţiri nobile, un nume lăudat prin faptele sale, el nu merită să) adoptăm �i ca pe copilul nostru? " Crede-mă, frate, au venit timpul să lăsăm deoparte ideile ruginite de boierie şi să ne gîndim fără egoism la viitorul urmaşi- lor noştri ..• Ilenuţa iubeşte pe Radu pentru că ştie să apre ţieze cualităţile lui. .. Nu te împrotivi dar la căsătoria ei cu Radu, căci ai sfărîma inima bietii copile. HÎRZOBEANU: Vere Ştefane, m-aş îndupleca bucuros la sfaturile ce-mi 918 [919] , dai •.• însă nu pot să ieu nici o hotărîre pănă ce nu s-a alege într-un fel cu procesul ce-mi face ticălosul de Lipicescu. STÎLPE.-\XU: Astăzi se tratează la Divan ... 'Ei ! , .. spune-mi: dacă Radu a cîştiga procesul, îmi făgăduieşti un răspuns favorabil? HÎRZOB.: Dar oare l-a cîştiga? STÎLPE.-\XL;: Să n-ai nici o îndoială ... Sinetul lui Lipicescu e plasto­ graf. .. toată lumea o spune. HÎRZOB.: Şi are dreptate ... însă te poţi încrede în divanişti? STÎLPE.-\XL;: Nu prea ... Cu toate aceste mă duc să întăresc inima lui Radu ... şi conştiinţa giudecătorilor. .. Aşteaptă-mă acasă ... Eu m-oi întoarce în curînd ... (Iese prin fund.) > 11381, 17 - A, D, E: timp' C: vreme II 18 - A, D, E: îndată' C : degrabă 1126 - A: a vă găsi' C, D, E : să vă găsiţi 1129 - A : graţie' C, D, E : învoire II 33 - A : ţară. 'C, D, E: ţara noastră. 11382, 2 - A, C: inaintindu-se ] D, E: Înaintînd 115 - A, D, E: reuşi. (Lese.F] C : reuşi II 6 - A, D, E: Duducă Lenţă j C: Duducă 117 - A, C: de' D, E: pomenind de II 10 - A, D, EI Iorgule j C: vere Iorgule II 12 - A : dă mie' C, D, E: dă II 15, 16, 19, 21, 21, 29 - A: COKTESA, C, D, E: PRINCESA II 16 - A: (după tin moment de tăcere): Lenţo j C: Lerrţo j D, E: (după < ... > Lenţol] 16-17 - numai în C, D, E: caută < ... > mei ... II 18 - A : LENŢA: Princesă? PRINCES.-\: Cată drept în ochii mei ... (Elena se uită cu mirare la princesa.) , C, D, E : (Elena <. , . > mirare la princesa.) II 19 - A: ce',a' C, D, E: ni mică 1120 - A : cchii ] C : ochii, uimită' D, E: ochii şi uimită 1123 - A : t ulburindu-se , C, D, E: turbHratăII25-A: f'iica j C, D, E: copilaIl31-A: O!. .. nu te spăria... aşteaptă' C : Nu te spăr ia ... , D, E : O!, .. nu te spăria ... II 32 - A, C, D: e să' E: este ca să 11383,3 - A, D, E: zimbeşte şi face ,C: face II '1, 6, II, 20, 27, 31, 35 - A : CONTE SA , C, D, E: PRINCESA 115, 7 - A, C: ELENA (asemene)' D, E: (Elena < ... > negativ.) 119 - A : Coritesă, eu sînt' C, D, E: Princesă, sînt II 13 - A, C, D: oare să fie' E: să fie oare II 16 - A, C, D: frumoase iluzii' E : iluzii frumoase II 17 - A : chiar decît' C, D, E: decît chiar 1129 - A : contesei , C, D, E: princesei II 31 - A : v-am unit eu' C, D, E: eu v-am unit II 3'1 - A : zîmbind' C, D, E: simbinâ «: ... >ochiiIl35-36-A, D, E: [se «; ... >mademoi­ selle ] C: Dacă o ştii, madrnuazelă (se scoală) II 38 - 384, 2 - A : tale ... ELE� A: .-\! Pr incesă.. , . (le şiragul..} PRIKCES.-\: Şvacum j C: tale ... şi' D, E: tale < ... > Ş-acum 112 ­ A, C, E: să' D: ca să 116 - A : însaşi maica' C: maica' D, E: mama II 7 -8 - .-1, D, E: tocmai < ... > ta.' C : că parcă am mai întinerit astăzi 919 [920] l cu zece ani. 117, 10, 13, 16 - A: CONTESA / C, D, E: PRINCESA II Il - A : Iaca' C, D, E: ieşind < ... > Iaca II 16 - A: (rîzînd): Ce / C, D, E: Ce II 18 - A, C, D, E: IX < iniţial în A : VI > II 19 - A : intrînd, pe gînduri' C: intră pe gînduri, trist I D, E: înt rînd < ... > gîndu"i II 19-20 - A : Ştefan' C, D, E: Vărul Ştefan 1120 - A, C, E: Lenţa I D: llenuţa] 11384, 22 - A, C, D, E: nici o zăstre I B: decît o zestre de nimi­ că 1124-25 - A : mi-au ruinat averea' B: şi mai cu seamă [ .•. ] averea pe mînă, m-au adus aproape de sărăcie' C : şi [ ... ] averea pe mînă, m-au adus aproape de sărăcie I D, E: şi [ ... ) averea-n mîini [D: pe mînă), m-au ruinat 1127 - A : ciocoiul cel de Lipicescu I B: blăstărnatul cel de Lipicescu j C, D, E " hoţul de ciocoi 1128 - A, C, D, E " deprinsă' B: ea, deprinsă 1129-30 - A, B, D, E,' mizerie [ ... ) nimic I C: mizerie II 31 - A, C, D, E: vărul I B: vărul meu 1132 - A, B, D, E: altul' C: alţii 1134-35 - A, D, E.' Am [ ... ) canape.} I B: Am [ ... ) pe cana-pe, obosit: I C .' (Cade obosit pe canape.) Am perdut viitorul copilei mele! 11385, 1 - A, C, D, E: X [iniţial în A: VII) I B: IX 113 - A, B, C, D: glas dureros' E: voce dureroasă II 16 - A, C, D, E: la I B: împreună la II 17 - A, C, D, E,' din casă ... (Plinginâ.} I B: chiar din casa lui 1119 - A, C, D, E: umiliri pentru ce? I B : amaruri pentru ce? .. Care-i crima mea cea mare? 1124 - A, C, D, E: Ah! I B: (Ptingind.} Ah! 1126 - A, B, e, D : HÎRZOBEANU (în parte) lE: HÎRZOBEANU 1127 - A, C, DE: de mine [ ... ) peireilB: Nu mă lăsa 1129 -A, C, D, E: Ah! NuIB: Nu II 30 - A, C, D, E : mi-i I B: mi-e inima plină de lacrimi, mi-e II 36 - A, C, D, E: respecta I B: respecta ... Ah, Iorgule 11386, 1 - A, C, D, E.' cuIB: prinI12-A, C, D, E: iubirelB: dragosteIl4-A, B, D, E,' ale: de a 115 - A, B, C, D, E,' viaţă [iniţial în B: casa lui Nearnuş] II 8 - A, C, D, E: că I B: iubita mea, că 119 - A, C, D, E: cauza I B; pricina II 10 - A, C, D, E: fost păn-acum I B: fost II Il - A: eu să-ţi dau I C, D: ca să-ţi dau eu I B, E: să-ţi dau eu II 12 - A, C, D, E: nu-mi mai' B: nu-mi II 17 - A, B, D, E: Ah! Iorguşorule I C: Iorguşcrule II 17-18- A, C, D, E: nu mă [ ... ) dacăIB: dacă 1122 -A, C, D, EI condernnat I B: silit 1124 - A, C, D, E: deschis I B: intentarisit 1128 - A, C, D, E : Ce? . .. El? I B : El! II 32 - A, C : are şi " I B : are şi el •.• are ambiţie 01 D, E: are şi 1133 - A, C, D, E: visazl!. [ .•. ) vorniealui I B: doreşte [ ] lui Iorgu II 34 - A, C, D, E: cred I B: văd ca II 37 - A, C, D, E: bani [ ... ] e singur [E: sîngur îi] I B: putere ... şi e 11387, 3-8 - A, C, D, E : c-o parte [ ... ] TARSIŢA I B : cu divaniştii, şi cît pentru Nearnuş, ştii că vrea să se răzbune pe d-ta ..• II 11 - A, C, D, E: (scuitnâu-se indignat): Eu I B: Eu II 14-17 - A, C, D, E: Lipicescu [ ... ] n-oi [C: nu voi I D, E: n-oi mai] [ ... ] mulţămiri I B: eu n-oi ave altă grijă în 920 [921] T viaţă decît să te încungiur de mulţămiri, să mă jertfesc pentru mata ca o roabă 1120 - 22 - A, C, D, E: şi [ ... ] Lenţei 1 B: şi 30000 * nu sînt de lepădat ... 1123 - D - e xem plarul aflat la Bibl. Acad. R.S.R. sub cota 1. 119574, C14 dedicaţia autorului: "A. C. Negri. V. Alecsandri" - conţine î1ulreptarea marginală autografă a unei greşeli de tipa» (liPsa indicării per­ sonajului: HÎRZOBEANU) 1125 - A, C, D, E: XI [iniţial în A: : VIII] 1 B: X 1126 - A, C, D, E: TARSIŢA, HÎRZOBEANU 1 B: HÎRZOBEA­ NU, TARSIŢA 1127-30 - A, C, D, E: (întră [ .•. ] retragă.L] B: (vrînd a se retrage): A!. .. pardon ... 11388,2-3 - A, C, D: mih niciune [ ... ] să-miI B: mîhniciune ai? .. Nu vrei să mi-o IIE: supărare [ ... ] să-mi II 6 - A, C, D, E: Tarsiţă ... te rog .•. 1 B: Tarsiţă ..• 117 - A, C, D, E: vorbeşte I B: grăieşte 118-9 - A, C, D, E: o mare [ ... ] sa 1 B: o mare parte din avere [iniţial: averea] 119 - A, C, D, E: spatariul , .. cu spa­ tariull B: spatartul ]] 11 - A, C, D, E: negreşit are să-I peardă' B: a să-I peardă negreşit II 13 - A, C, D, E: [desmierdind [ ... ] Asta' B: Asta II 16 - A, C, D, E: Dragă' B: (luînd pe Elena în braţe): Dragă II 18-21 - A, C, D, E: Ş-apoi [ ... ] din 1 B: Ş-apoi? .. Mi-i mărita mai lesne c-un om fără stare şi ţi-om face amîndoi o avere cu 1123-21 - A, C, D, E: tu eşti [ ... ] vieţii 1 B : pentru că te găseşti în timpul nălucirilor II 27 - A, C, D, E: sărmani 1 B: săraci 1130 - A, B: să lipsească de' C: să lipsască 1 D, E: să-i lipsască 1132 - A, C, D, E: (lipindu-se fA, C: strîngîndu-se] de tatăl său): Tătuţă ... 1 B: Tătuţă!... (Il sărută pe Hîrzobeanu.) 1135 - A, C, DE: jărtfele [ ... ] asernine-ngiosire 1 B: sacri­ ficiile ca să-I aperi de asemine ruşine 1136 - A, C, D, E: face eu? I B: face? 1137 - A, C, D, E: iubirea I B: dragoste II 38-39 - A, C, D, E: sublimă de abnegare I B: sublimă II 389, 2 - 3 - A, C, D, E: îi în stare să-mpedice r B : e în poziţie să oprească 111-6 -A, C, D, E: e, tătuţă [ ... ] Cine-i I B: este, tată? (Hirzob, tace.) Cine-i II 8 -9 - A, C, D, E: greşit [ ... ] (Plînge.) I B: făcut? (Işi pune batista la ochi.) II 10 - A, C, D, E: Cinstea şi viaţa 1 B: Viaţa II 11 - A, C, D, E: iubit [ ... ] curajul' B: atîrnă de la îndemnul II 12-11 - A, C, D, E: e [ ... ] Ei I B: este, tată? .. (Hîrzob. tace.} Ei II 15 - A, C, D, E: (tresărind) : Priimeşti I B : Priirneşti 1120-A,C,D,E:(sIăbind):DarIB:DarIl21- A,B,C: casă-lID, E: să-I 1122 -A, C, D, E: (Elena cade pe canape.)IB: ELENA (slă­ bind): Dar.1I23-25-A, C, D, E: Lipicescu [ ... ] gîndul!. .. IB: (In parte, ieşinâ.} A!. .. Mi-am împlinit gîndul. .. (Iese.) 1126 - A, C, D, E: XII [iniţial în A : IX] 1 B: XI 1128 - A, C, D, E: (aruncîndu-se [ ... ] Plîngînd) I B I (căzînd în braţele lui Hîrzob.) 1129 - A, C, D, E: tătuţă l , .. 1 B: tătuţă .•. (Plînge.) 1131-32 - A, C, D, E: vrei [ ... ] ta.! B: dar nu priimesc sacrificiul tău ... II 33 - 390, 3 - A, C, D, E : 921 f ' ..... -.' ...... [922] s-o [ ... ] sînt / B: să-I priimeşti, scumpe tăt.uţă, căci însaşi imagina sfîntă. a mai căi mele rn-au îndemnat să-I fac ... Vreu să nu ai nici o supărare ... nici o lipsă Nu vreu să fii miluit de nime, nu vreu să suferi ... mata ..• _ Mai bine eu mai bine eu ... eu îs 115-21 - A, C, D, E: (sculîndu-se' [ ... ] plînge! [7 - A, C: maica mea m-a < ... > ceruri / D, E: mama. me mă 'la < > cer II 12 - A : inima / C, D, E: inima me 1123 - A, C:- ţintă ţ D, E: dreptll21- A, C: portret.)/D,E: portret.) < ... > plînge! ... ] / B : Nu, tătuţă, nu căta să-mi întorci hotărîrea. .. Sînt con­ vinsă că maică-mea mă binecuvîntează din ceruri... Lasă-mi satisfacţia, de a-mi împlini datoria cătră părintele meu ... Nu plînge, tătuţă ... Vezi. iaca, nu mai vărs lacrimi ... Sînt mulţămită de ceea ce-am făcut. .. Eşti obosit, t ăt uţă, eşti tulburat. .. Mergi în cabinetul matale ... Oi prii mi eu singură pe dl. Lipicescu ... Mergi... (Il sileşte pe Hirsobeanu să intre în cabinet.} [anulat: Fii cu curagiu ca mine.] HÎRZOB. (Pe prag): Draga mea copilă l . .. (O sărută şi iese.) SC E N A XII ELE�A [des perată ) : O! Dumnezeule, ce fulger cade pe capul meu! .. _ Ce-am făcut eu ca să fiu astfel pedepsită!... Din culmea fericirei, iată-mă. căzută în nefericirea cea mai cumplită! ... Trebuie să renunţ la Radu, la singurul om pe care îl cere inima mea, şi să mă condamnez a fi soţia unui mizerabil pe care îl despreţuiesc... Soţia lui Lipicescu L .. eu!... (Plînge.) Ah! unde-i maica mea să mă apere, să mă scape de prăpastia în care mă văd căzînd! .. , Ce-a zice Radu cînd a afla adevărul? ., Cum a să mă giudece el! ... A crede, poate, în durerea lui, că mă mărit cu Lipicescu de frica sărăciei! ... O! Mai bine să mor ... Mai bine să mor ... (Zărind pe Radw.] Radu! ..• (Cade pe canape.) S C E N A XIII ELENA, RADU ... RADU (radios): Scumpa mea Elenă, cuconu Ştefan Stîlpeanu, şi moş Ar bur e mi-au adus o veste care mi-au deschis porţile raiului ... E adevărat, adevărat că-mi este permis a spera o fericire la care nu mă gindeam decît tremurînd? Ah! Elena, spune-mi tu însaşi că nu sînt prada unei iluzii înşelătoare ... Ştii cît e de mare, cît e de sacru amorul ce mi-ai inspirat... Zi un cuvînt, îngerul meu, pentru ca să mi se întărească inima păn-a nu merge să pledez în procesul părintelui tău ... Un cuvînt, Eleno, din gura ta m-a face să înving lumea 922 J • [923] toată... Eleno... Eleno... taci?.. Plîngi. .• (Elena Plînge inăduşit în batista ei.) RADU: Plîngi, iubită ..• cînd îţi vorbesc de căsătoria noastră? .. ELENA: Ah! Radule ... Căsătoria noastră ... au fost un vis care au perit. RADU: Un vis! ... o! Dumnezeule! ... ELENA: Dar, un vis dumnezeiesc ce s-au prefăcut într-o realitate gro­ zavă ... RADU: Cum? .. Cînd? .. Pentru ce? .. Ah! ... esplică-te ... Mă simt că nebunesc. ELEN A: Soarta ne condamnă ca să renunţăm la toate sperăr ile noastre ... Eu nu mai pot fi soţia ta. RADU: Cine se împotriveşte?.. Tatu-tău? ELENA: Ba nu, Radule ... Nu-l acuza pe tatu-meu ... Acuză-mă pe mine singură ... Eu însami . .. RADU: Tu?.. nu te cred... Din ce cauză?.. Sînt culpabil de vreun act infam în ochii tăi? ELENA: O! nu, Radule ... tu eşti demn de stima tuturor, demn de iu- birea mea dar fatalitatea mă desparte de tine pentru totdeauna . RADU: Eleno Eleno ... îmi împli sufletul de amărire şi de desperare . S-au întîmplat ceva care nu vrei să-mi spui. .. Nu eşti tu care . Te cunosc ... [anulat: eşti prea] Ai simţiri prea nobile pentru ca să priveşti la lipsa mea de avere ... ELENA: 01. .. RADU: Ai o giudecată prea înaltă pentru ca să [anulat: osîndeşti] mă pedepseşti că nu am părinţi... Eleno!... te congiur pe suvenirul sacru al mumei tale, spune-mi adevărul. .. Vezi cît sînt de nenorocit! ELENA: (Plîngînd): Ah! Radule ... îmi zdrobeşti inima ... Nu înţelegi după lacrimile care vărs cît sufer de a mă despărţi de tine? .. Nu înţelegi cît te iubesc? .. Nu înţelegi că doresc moartea? .. Ideea de a te perde mă face chiar a regreta sacrificiul ce fac părintelui meu ... Dar trebuie să-mi îndeplinesc datoria de copilă... Trebuie... Ah! Radule •.• plînge-mă, căci sînt mult mai nenorocită decît tine ..• Sărmana eu! ... Nu-i destul că sînt obligată să renunţ la tine, Radule, dar încă şi să mă mărit cu un mizerabil ... RADU: Tu? •. Cine? ELENA: Cu Lipicescu! RADU: 01. .. Nu se poate ... Cine au urzit acest plan infernal în contra noastră? . .. A! Tarsiţa... Ea... negreşit ..• ELENA: Ba nu ... fatalitatea •.. Şi, din nenorocire, nu văd nici un mijloc 923 [924] de a lupta în contra ei. .. Trebuie să plecăm capul. •• Adio .. _ Radule ... RAD"C: Elenă ... Elenă ... Nu ne rămîne nici o umbră de sperare ? ELE:\TA: Xu, încît tatăl meu a perde procesul său ... Adio ... (Iese Plîn­ gînd în dreapta.) SCEN A XIV RADe [anulat: şi mai pe urmă, ARBURE] (singur): Procesul!... De la el depinde tot? .. , Cum? .. Mintea mi se tulbură ... Nu pricep . O! Dumnezeule! ... cît de grabnic veselia se schimbă în durere! . De-acum nu-mi rămîne decît să mor ... Lumea s-au întunecat împre­ giurul meu ... Cine ar fi crezut!... (Plînge.) SC E N A XV RADU, ARBUkE ARBC RE (intrînd iute): Domnule Radu ... te cat peste tot locul. .. hai. .. degrabă... degrabă... Procesul cu Li picescu are să se caute chiar acu la Divan ... Aleargă ... RADl": (buimăcit): La Divan... iaca mă duc ... ARBl"RE : Dar ce ai, băiete? .. parcă nu-ţi sînt minţile acasă ... RADl": .-\I1! ... Moş Arbure ... Mi-ai adus o veste înşelătoare ... şi m-ai ucis. Elena se mărită cu Lipicescu ... (Iese.) ARBl"RE: Puşche l , .. Ce spune? .. Au nebunit? ... Se vede că bucuria cea mare i-au zdruncinat crierii... tocmai în ziua procesului! . Vai de mine! [anulat: Alerg] După dînsul, Arbure ... Iaca pozna . SCE N A XVI HÎRZOBE..\NU: Am primitun ravaş de la vărul Ştefan ..• Ce-mi scrie? [Cct est e : ) "Vere Iorgule, am văzut pe Radu,; el este încredinţat că "la cîştiga procesul. .. însă mă tem să nu se măgulească cu nălu­ ciri ... Am vorbit cu cîţiva din divanişti şi i-arn găsit dispuşi a da dreptate lui Lipicescu ... Curagiu însă, căci p�te nu au perit de tot sfînta Dreptate în ţara noastră ... " (Abătut, zice :) Sînt per!ut! ... În zadar Ştefan mă îndeamnă să am curagiu ... Îmi spune inima că sint ameninţat de o nenorocire... Neamuş,' prezidentul Divanului, mi-e duşman ... Mă tem de dînsul. .. (Se pune pe canape.) 1125-A, C, D,E: XIII I B: XVII 1128 - A, C, D, E: (tresărind): A! I B: A! II 34 - .-1, C, D, E: (cu rugăminte): Iorgule I B: Iorgule 1135 - A, C, D, E : făgăduinţa ce mi-ai dat I B: ce mi-ai făgăduit 1136 - A, C, D, E: Leri- 924 [925] ţ a-i / B: De la el atîrnă fericirea sau nefericirea, averea sau sărăcia noas­ tră ... Lenţa este 11391, 1 - A, B, C, D: ca să -ţi / E: să-ţi 112 - A, C, D, E: te rog / B: dacă mă iubeşti II 3 - A, C, D, E: (Se [ ... ] canape.} / B: Să vie. II 4 - A, C, D, E: mă iubeşti / B: meriţi toate jertfele ce ţi-am făcut 115 - A, C, D, E: din [ ... ] Li picescuc ) / B: şi face semn lui Lipicescu să intre.} 116 - A, C, D, E: XIV / B: XVIII II 10 - A, D,E: ;Înapoi / B, C : îndărăt II 11- 12 - A, B, C, D, E : supunere [în B, continuarea anulată : şi cu respect] II 12 - A, C, D, E : iertare I B: iertăciune II 13 - A, C, D, E: Fiţi milostiv şi-l iertaţi [ ... ] spele I B: Iertaţi-l [ ... ] indrepte toate II 14 - A, C: cu probe I B: şi să-ţi deie [1 probe I D, E: cu dovezi II 15 - A, C: cea I B: de cea I D, E: şi cea 17 - A, C, D, E: dar am greşitlB: darIl21-A,C,D,E: duducalB: duduca Lenţa ţţ Zz -A, C: giurat să mă răzbun I B : cătat răzbunare I D, E : giurat să-mi răzbun II 24 - A, C, D, E: necunoscută mie I B: necunoscută 1129 - .4, C, D, E: [v-aţi [A, C: te-ai] [ ... ] priimiţi [A, C: priirneşti] iarăşi în casă I B: te-ai ... ] priimeşti în casa d-tale... în familia d-tale 1132 - A, C, D, E: se scoală / B: sculinâu-se II 34 - A, C, D, E: vor nicul I B: hatmanul II 35 - A, C, D, E: boieri [ ... ] m-aş I B: m-as 11392, 1 - .�, C, D, E: alăture [ ... ] tine! I B: în rîndul oamenilor! 113-4 - A, C,: că eu aa comite o faptă atît de nelegiuită I B: o asemine faptă nelegiuită din parte­ mea / D, E: că eu [ ... ] nelegiuită II 6 - A, C, D, E: vornicul I B: hatş manuI1l6-7-A,B,C,D,: ciocoiuluisău/E: ciocoiuluiI18-.�,C,D, E: XV [iniţial în A: XII] / B: XIX II 9-10 - A: HÎRZOBEAC'{U, TARSIŢA, LIPICESCU, CONTE SA (ieşind din dreapta), YITEAZO­ VICI I B :HÎRZOBEANU, TARSq'A, LIPICESCU [anulat: ELEC'{A], RUSFETCOVICI I C, D, E: Cei denainie, PRINCESA (ieşind din drea pta ), VITEAZOVICI 1111-14 - numai în A, C, D, E: (vin [ ... ] prinţesă [13 - A: CONTE SA / C, D, E: PRINCESA] II 14-15 - d, C, D, E: s-auzrţi [ ... ] Moldovii! [ ... ] şil B: veniţi să auziţi lucru neauzit ! [ ... ] să 1121-22 - A, C, D, E : s-au incolăcit [ ... ] tălhariul/ B: şi ni-au sărăcit ca să se-rnbogăţească pe sine!. .. Au abuzat 1124 - A, C, D, E: cu gind de-a I B : vrînd a 1126 - A, C, D, E : vine şi-ndrăz neşte I B : vi ne ti 28 -30 - A, C, D, E: ocroteşte [ ... ] sumeţiei I B: ocroteşte II 30-31 - A, C, D, E: muiere fără suflet / B: muiere [iniţial: cucoană] neruşinată II 34 - A, C, D, E: lepezi copila în mînile I B: azvîrli copila în braţele II 35 - A, C, D, E: dintre toţi / B: dintre II 36-37 - A, C, D, E: amîndoi [ ... ] mei / B: Periţi din ochii mei ... Afară! 11393, 1-2 -A,C, D, E: O! mi-oii B: M-oill3 -A, C,D,E: AfarăI B: (lui Li-picescu ) : Afară 116 - A, C, D, E: Divanul / B: Divanul domnesc II 7-8 - A, C, D, E: şi chiar [ ... ] vinde. I B: cu darabana, şi eu te-oi 925 [926] da afară din casa asta ... 1110-13 - A, C, D, E: PRINCESA [A: CONTES.\] [ ... ] Iorgule / B: LIPICESCU (spăriet): Nu da II 11 -A,C,D,E.' XIV [iniţial în A: XIII]/B: XXII15-A,C,D,E: ARBORE (vi ind repede) / B: ARBURE 1121 - A, C, D, E: XVII [iniţial în A: XIV] / B: XXI 1122 - numai în A, C, D, E: BOIERI DIVAXIŞTI 1124 - A, C, D, E: chiar acum la Divan / B: la Divanul .' domnesc 1125 - A, C, D, E: pentru / B: pentru d-ta 1126 - A, C, D, E: ca prezident / B: prezidentul 1126-27 - A, C, D, E: cumpăna dreptăţii / B.' cumpăna 1129 - A, C, D, E: Arată / B: Arătînd 1132 - A, C, D, E: în [ ... ] ia / B: ia 11394, 1 - A, C, D, E : Fie a ta / B.' Să fie a d-tale II 2 - A .' să mă [ ... ] dreptate / B, D, E: să-mi [ ... ] dreptate / C: să mă [ ... ] dreptul 113-4 - A, C, D, E: A! [ ... ] (Tare.) / B.' (Tare.) 117 - A, C, D, E : dar [ ... ] falş ... / B: Giur pe Dumnezeu că sinetu-i falş .. , dar e iscălit de mine. 119 - A, C, D, E: dumnealui vor nicul j B: Hat. II 10-II-A,C,D,E: Nastasachi Lipicescu/B: Lipicescu ţţ Iti-v l ? -A, C, D, E : şi [ ... ] parte / B : zicînd II 18-19 - A, C : cea de [ ... ] Tarsiţă / B: cea de hîrtie albă ce am dat-o Tarsiţei / D, E.' de [ ... ] Tarsiţă II 19 ­ A,C,D,E: dînsa/73: eaI121-22-A,C,D,E: pe [A,C,D: în] [ ... ] canape.) / B: în gînduri.) 1123 - A, C, D, E: culegînd [ ... ] zare / B: culege [ ... ] zare şi 1128 -A,C,D,E: (cu voce tare [A,D: glas mare]): Staţi / B: Staţi 1128-29 - A, C, D, E: pe loc / B: puţin II 30 - A, C, D, E.' XVIII [iniţial în A: XV] / B: XXII 1135-36 - A, C, D, E.' Veniţi [ ... ] uşă.} / B: Iată-i , .. Veniţi aice ... 1137 - A, C, D, E: nici dracul/ B: nime 11395, 1 - A, C, D, E: Dar ce / B: Ce 112-3 - A, C, D, E.' (luînd [ ... ] Radule / B.' Radule II 3-4 - A, C, D, E.' ciocoiului [ ... ] putregai/ B: lui Lipicescu 115 - A, C, D, E: să mi-I trînteşti / B: trînteşte·1118-9 - A, C, D, E: hoţul [ ... ] Ciocorofleacule 1. .. / B: tal­ hariul în capcană... A! Liopciofleandură ... II 10 - 11 - A, C, D, E : (Cătră Neamuş }. A!/B: A!II14-A,C,D,E.' (mîndru): Ce?/B.' Ce? II 15 - A, C, D, E: s-ar trece coţcăriile / B : s-a trece coţcăria 1117 - 18 -.d, C, D, E: perit [ ... ] încă [C: ai cea] Arbure / B: murit Arbure II 19 - A, C, D, E: Bine, uncheşule / B: Da bine, Arbure 1120 - A, C, D, Ei (arătînd hîrtia [A.' sinetul]): Priveşte / B: Prive�e II 27 - A, C, D, E: Vai / B: (scăpătînd din Picioare): Vai 1128 - A, C, D, E : nelegiuftul/ B: hoţul 1130 - A,C, D, E: comisari): Comisari! / B : slujitori;) Slujitori ... II 32 - A, C, D, E: (cade [ ... ] boieri / B: Boieri d-vcastre 1135-36 - A, C, D, E: (Comisarii [ ... ] Cît / B: Slujitorii duc pe Lipicescu.) Cît 1137 - A, C, D, E: minuntul/ B: momentul 1138-39 - A, C, D, E: domnesc [ ... ] dezonorat! / B: domnesc. 11396, 2-3 - A, C, D, E: Domnilor [ ... ] Iată I B: (Cătră ceilalţi boieri.) Iată 113 - A, C, D, E: ce-aţi dat / B : care aţi 926 ._2L [927] · . .dat-oIl4-7-A,C,D,E: după [ ... ] (Iese.) [5-6-A,D,E: Vă < ... > dumnevoastră. I C: şi iniţial în A: Găti ţi-vă dar de spăsenie la moriastir i.] I B: Gătiţi-vă de spăsenie la monastire. BOIERII (ieşind): Asta-i o nedreptate ... Abuz ... Somovol nicie ... .Adikia II 12-13 A, C, D, E ; Sfînta [ ... ] Vivat ! I B ; Să trăieşti, cucoane Ştefane ... 1114-16 - A, C, D, E: PRIi'l"CESA [A :CONTESA] [ ... ) Ele­ 'Ha.) I B: STÎLPEANU: Stai, Ar bure, încă n-arn sfîrşit. .. Le n ţo , Lenţo ... II 17 - A, C, D, E : XIX [iniţial în A: XYI)I B: XXIII II 18 - A, C, D, E: PRINCESA [A: CO)JTESA), ELE:\.\ I B: ELENA li 19 - A, C, D, E: PRINCESA [.d: CO)JTESAJ I B: (Elena intră.) STÎLPEANUII19-20-A,C,D,E: (apucă [ ... ] nniţi/B: Veniţi 1122 - A, C, D, E: RADU şi ELENA (cad I B: ELE:\A şi IL-\DU {alerg de cad 1124-25 - A, C, D, E: (ridicindu-i [ ... ) mei! ... / B: [stringindu-i la sîn): Copiii mei! (li îmbrăţişează.)1126-2S- . .J,C, D, E: PRINCESA [A: CONTE SA) [ ) frate I B: STîLPE.\XC: Ei, moş 1130-37 - A, C, D, E: (Cearcă [ ] cade.) [32-33 -.4, D, E: gît < ... > bucurie! ... I C: gît. II 34 - A: contcsa I C, D, E: princesa II 35 - A, C: Elena I D, E: Elena se aruncă II 36 - A : contesei le, D, E: princeseij j B: (VI'ea să chiuie, dar îl îneacă plînsul.) I! ... nu pot, că-mi stă un nod în gît. [Anulat: HÎRZOB: Vere Ştefane, moş Ar bure] (Finis.) / in D, la sfîrşit: Fine. In B, la sfîrşitul Piesei, cîteva încercări: pe f. 91 v - începutul unei scene: SC E N A IV ARBURE, RA.DU, STILPEANU, CONTESA CONTE SA (intrînd repede): Vere Ştefane Pe f. 92v, scenele 1, II şi începutul celei de-a treia din Actul I", anulate CH creionul: ACTUL V SCENA 1 ARBURE (ieşind din stînga): Măi, măi, măi ... Adică mare farmec a fi mai avind puterea şi mărirea, de vreme ce nu se pot mingiia boierii cînd cad de-a rostogolul din culmea lor... Dureroasă-i tumba! ... Bietul cuconu Iorgu-i tot posomorît din noaptea cea f urtuuoasă care I-au răsturnat din minister Parcă-i tot ninge şi plouă ... Oftează, n-are poftă de mîncare i-au perit somnul! ... Da încă şi pare 927 .� [928] L -- muncit de frica sărăciei de cînd i-au deschis proces nopîrca cea de Lipicescu. .. Astă-noapte m-au întrebat dacă-i greu de a fi sărac pe lume. - Mai uşor nici că se poate, i-arn răspuns, atunci cînd omul e sarac şi curat ... Iaca eu, am fost şi eu boier odinioară, boier de nu mai ştiu care stare ... Coşcoge ban ... îmi zicea lumea banul Ar­ bure! ... Dar de cînd am dat de bani calpi ca Vulpe, m-am lepadat de boierie şi m-arn dat în r ăzăşie . .• Sarac şi curat... (Prive�te im­ pT{giHr.) Bree!... ce pustiiu în casa asta... nici ţipenie de lingău prin saloane şi pe scări ... Lipseşte mierea, s-au dus muştele ... SCEN A II ARBURE, RADU [iniţial: ST!LPEANUJ RAD"C: Moş Arbure, unde-i cucoriu Iorgu? ARB"CRE: Cole, alăture, în ietac ... Domnule Radu ... RADU: Ce face? ARHCRE: Duce dorul ministerului şi grija procesului. RADU: Ştiu că azi se caută procesul ... Luat-au vreun avocat? .. ca să-I apere? ARHCRE: Nu cred ... boieriul [anulat: nu vrea să se îngiosească] nădăj­ duieşte în [anulat: sfînta] dreptatea divaniştilor.· .. Slabă nădejde ... S C E N A III ARBURE, RADU, ST!LPEANU, CONTESA STÎLPEAKU: Iaca şi Arbure ... Ursule ... ARBURE: Cine mă cheamă pe nume? STÎLP.: Ce face vărul Iorgu? ... Nu se găteşte să meargă la Divan? .. Divanişfii au început a se aduna . ARBURE: Dar, şi-or fi ascuţit bricele dar boieriul pare a nu se teme c-a fi ras ... Pe j. 93v, o schiţă a Actului V, anulată cu creio�ul: ACTUL V SCENAI ARBURE (ieşind din stînga, pe gînduri): [anulat: Priveşte de giur impre­ giurul lui cu mirare)] Măi, rnăi, măi , .. 928 I , . [929] SCENAI ARBURE SCENA II ARBURE ranulat: ELENA) RADU S CE N A III ARBURE, ELENA, RADU SCENA IV ARBURE, ELENA, RADU, CONTESA, ST!LPEANU SCENA V ELENA, CONTESA SCENA VI ST!LPEA.VU, H!RZOB. SC E N A VII H!RZOBEANU S C E N A VIII HIRZ08EANF, TARS/TA II . , ... [930] • \ [931] DRAME CETATEA NEAMTULUI sau SOBIESCHI ŞI PL\.IEŞII ROMÂNI (p. 399) Piesa este scrisă spre sfîrşitul anului 1856, în perioada "de temporară acalmie în lupta pentru Unire, mai degrabă de frămîntare subterană şi de aşteptare a momentului potrivit pentru a acţiona din nou" - cum o caracterizează G. C. Nicolescu (v. Viaţa lwi Vasile Alecsandri, ed: cit., p. 319). În aşteptarea acestui moment, Alecsandri se ocupa cu "cîteva lucrări literare", care-I făceau să uite "mizeriile politice": "Adun în acest moment într-un volum tot ce am scris în proză de cîţiva ani - îl informa el în de­ cembrie 1856 pe prietenul său Grenier. Compun o dramă naţională în trei acte pentru nefericitul nostru teatru şi, din cînd în cînd, comit cîte o mică doină" (ef. V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa CH Edouard Gre­ nier , Bucureşti, [1911), p. 25). În volumul Salba literară, care apare spre sfîrşitul lui martie 1857, era inclusă, alături de unele scrieri în proză şi de sceneta Păcală şi T'indală, şi "drama naţională" anunţată: Cetatea Neamţului, Piesa a fost prezentată probabil, în acea stagiune, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, de trupa lui Luchian, care publică şi cuplete din Ceta tea Neamţului în volumul Vioara teatrul-ui românesc, apărut tot în 1857 în tipografia A. Berrnann. Piesa apare în acelaşi an şi în broşură separată. Trimiţînd volumul fratelui său Iancu, aflat în Franţa, pe care Vasile Alecsandri se ştie că îl consulta adesea cu privire la lucrările sale literare, acesta îi scrie la 21 iulie 1857 o lungă scrisoare, în care analizează pe larg Cetatea Neamţul ui : "Ţi-am spus undeva, într-una din scrisorile mele, că îţi voi spune cîteva observaţii asupra ultimei tale drame istorice Cetatea Neamţului, pe care tocmai am recitit-o cu ocazia lucrării cerute de Ubicini 931 [932] · '';;:supra scrisorii tale despre poezia română. Timpul pentru mine de a-mi ţine făgăduiala este tocmai potrivit, pentru că nu am absolut nimic de făcut decît să fac băi de mare. Nu este probabil de prisos să-ţi spun, totuşi, dintru început, că îndrăznesc să-ţi adresez aceste cîteva cuvinte de critică. ca cititor entuziast al operei tale; sper deci că le vei primi ca un frate şi că nu vei vedea în ele decît dorinţa adîncă de a aduce un serviciu literaturii noastre. Încercarea mea ar fi o veritabilă criză de înfumurare dacă aş avea pretenţia să mă socotesc scriitor; nu o voi avea niciodată. Judec ca publicul şi critic aplaudînd; este de la sine înţeles că ai dreptul să fluieri publicul. Iată deci observaţiile mele: 1°, pagina 361 Prima paranteză: (Pleacă înainte în cttlise[le] din dreapta, ţinînd pe Tudora de mină.]: La o plecare la luptă atît de entuziastă, Farcaş şi Tudora dîndu-şi mîna aminteşte puţin o ieşire ca la Comedia franceză. Ar fi mai potrivit să plece despărţiţi, unul lîngă celălalt, amestecaţi In mulţime. 2°, p. 367 Paranteza a treia: (Cu un rîs spasmodic) Îndrăzneala lui Farcaş s-a dovedit suficientă mai înainte, pentru a nu mai fi nevoie să fie împins la exces. Un rîs spasmodic ar indica, dealtfel, o surexcitare nervoasă, apropiată de delir, şi ar trezi mai repede mila lui Sobieski. Farcaş trebuie să rămînă curajos şi hotărît pentru a reprezenta bine pe soldatul român, şi protestele sale patriotice trebuie, înainte de toate, să fie pline de demnitate. Cred, deci, că paranteza trebuie snprimată. În legătură cu aceasta ar fi bine de observat că spusele lui Farcaş, oricît ar trebui ele să fie de energice în acea împrejurare, nu trebuie să aibă ca urmare să mărească supărarea lui Sobieski. Pentru ca condamnarea să fie pronunţată, nu este nevoie ca regele Poloniei să fie jignit în faţa armatei sale, ceea ce ar îndreptăţi-o, cred că este de ajuns ca Farcaş să. Înfrunte puterea sa. Astfel hotărîrea va deveni şi mai urîtă pentru că va lovi în patriotism, şi Farcaş va ieşi încă şi mai înălţat din umilirea la care l-a supus Sobieski. Ar fi poate util să ştergi cuvintele: boţeşte •.. şi acum te furişezi ca usi lup urmărit de zăuosi, cu atît m�i mult cu cît trecerea regelui pe la Neamţu nu trebuie să aibă caracterul unei retrageri. p.373 Jurămîntul plăieşilor este o frumoasă inspiraţie. Nu are, după părerea mea, decît inconvenientul de a fi rimat şi cîntat, Acest mod a putut fi folosit în scena a doua din primul act, în mijlocul bucuriei care însoţea căsătoria Tudorei şi cînd drama războiului nu a început încă. Dar aici situaţia este cu totul alta. Un pericol de neînlăturat ameninţă această 932 [933] mică mînă de viteji; curajul lor sporeşte prin credinţă În cauza lor, prin dragostea mare pentru patrie, ei jură să lupte pentru apărarea ei. Momentul nu este prea solemn pentru ca să poată interveni cîntectul? Nu ţi se pare ţie că înfăţişarea bătrînului Şoiman pierde aici ceva din nobila sa gravitate? în locul tău, fără să schimb nimic din sentimentele din jurămînt, l-aş reda În proză. Ar fi ca o invocare ţişnită din nobilele izvoare ale patrio­ tismului, ar fi În acelaşi timp pentru tine o ocazie de a-ţi arăta În proză. marele tău talent de poet. Aici, Îmi Întrerup observaţiile pentru a-ţi arăta, dacă este posibil, toată admiraţia mea pentru scena care urmează numaidecît după jurămînt. Rar am citit ceva care să mă mişte mai mult sufleteşte. Nobila exaltare a Juditei tale, energica simplicitate a acelora care Îi permit să alerge Înaintea morţii, tandreţea dragostei, mîndria părintească, în sfîrşit, aşa de bine redată în aceste cuvinte: să mori cu bărbăţie, totul este deosebit ca senti­ ment şi stil. Această scenă, iubitul meu poet, este în ochii mei unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-ai scris, sînt sigur că publicul inteli­ gent a judecat-o astfel şi nu aş fi mirat să aflu că ai scris-o într-un moment de inspiraţie. p. 380, alineatul al optulea Bine ai venit, pane ! ce caţi la noi? jVf oarte ? N a, moarte! Tonul glumeţ poate fi admis În crize. Shakespeare l-a folosit în mod fericit În largă măsură. El poate servi să arate un exces de vitejie. Cu toate acestea, cuvîntul na este poate aici puţin cam trivial, Aş vrea să-I văd şters. Ar putea fi Înlocuit prin: moarte vei găsi. În legătură cu aceasta, tu ai avea dreptul să mă găseşti puţin cam meticulos. Nu am decît o singură justificare: dorinţa mea de a vedea opera ta degajată de tot ceea ce o poate urîţi. Observaţiile mele nu se ating decît de nebăgări de seamă pe care le-ai făcut în focul redactării şi pe care, sînt sigur, le-ai fi băgat de seamă tu însuţi, după prima reprezentaţie. Nu am să-ţi mai adresez decît o ultimă observaţie şi îmi este teamă că va fi mai puţin uşor de acceptat, pentru că priveşte scena şase din actul trei, în întregime, pe care poate ai fost silit să o creezi. Apariţia Tudorei în mijlocul taberei poloneze este inevitabil aşteptată de public, tînăra română are de Îndeplinit o misiune patriotică. Ideea de a o face să vină În costumul ofiţerului omorît de Farcaş este cum nu" se poate mai fericită; cu toate acestea, acest costum nu-i poate da uşurinţa de a vorbi limba polo nă şi de a-i asigura astfel autoritatea de care se Iolc­ seşte pentru a potoli mişcarea de brutalitate a soldaţilor lui Sobieski. Această tînără fată," ieşind din munţii Neamţ sau din Piatra, nu va putea în nici un fel să vorbească o limbă străină. şi într-un fel În care să nu i se 933 [934] poată bănui originea. Este aici, îngăduieşte-rni să ţi-o spun, dragă Vasile, o nepotrivire care poate să dăuneze dramei tale. Scena este, desigur, de un mare interes, cred totuşi că ai face bine să o scoţi sau să o schimbi în întregime, aducînd lucrurile într-o formă mai aproape de adevăr. Nu mă ascund că aceasta este destul de greu, dar am încredere în fericita ta ima­ ginaţie, pentru a fi liniştit în privinţa aceasta. Pentru a nu vorbi decit despre intrarea indispensabilă a Tudorei în cortul regelui, mi se pare că este de ajuns ca să-şi arate, în faţa sentinelei, uniforma sa întredeschi­ zîndu-şi haina, fără să fie nevoită să spună: aghiotant al regelui. Această mişcare trebuie să-i fie de ajuns pentru a-i lăsa drum liber la Sobieski. Îndrăznesc să-ţi spun, dragă Vasile, că cred aceste schimbări de neînlă­ turat pentru succesul pozitiv al operei tale, spun pozitiv pentru că nu-mi este de ajuns ca ea să provoace aplauze care, adesea, împiedică să se bage de seamă lipsurile, trebuie ca ea să poată să susţină examenul chibzuit al criticii şi să iasă triumfătoare. Drama ta poate să se prezinte fără teamă la judecata cea mai severă, succesul său este în afară de orice îndoială, pentru că reuneste, în ochii mei, calităţi indiscutabile. Subiectul este dintre cele mai fericite, acţiunea este susţinută pînă la sfîrşit şi interesul creşte neîncetat. Personajele tale sînt fără cusur ca înfăţişare şi stil şi chiar despre tablouri nu se pot aduce decît elogii. Cît priveşte sentimentul general al dramei, schiţat de mîna ta, este ceea ce trebuia să fie, adevăratul patriotism românesc de altădată, simplu şi de nezdruncinat. Sobieski şi plăieşii este pînă acum prima dramă istorică românească, fac urări ca literatura noastră să poată număra şi altele. Aş fi vrut să-ţi însemnez scenele care îmi plac mai mult, ca acelea ale prizonierilor plîngînd în versuri mişcătoare soarta Moldovei sau sosirea lui Iablonovski în fortăreaţă, dar aş fi făcut prea mult. Şi, dealtfel, publi­ cul trebuie să ţi le fi semnalat îndeajuns prin aprobarea sa. Nu-mi mai rămîne nimic de adăugat la aplauzele sale, cred că piesa ta le-a meritat cu prisosinţă şi că ea deschide cu demnitate o nouă carieră fericitului tău talent" (Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 11-13). N. Iorga consideră piesa, aşa cum recunoaşte dealtfel şi Alecsandri, "prefacerea în dramă a nuvelei lui Negruzzi", ur�ărind "întărirea senti­ mentelor de încredere în noi înşine", adecvat momentului de apăsătoare aşteptare a desfăşurării evenimentelor premergătoare Unirii. în ea "se află destulă mişcare vioaie, destule pasagii emoţionante şi o viaţă care, dacă-i lipseşte elementul istoric, e bine înţeleasă şi redată" (v. Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea de la 1821 inainte, vol, III, 1909, p. 320). G. Călinescu - mai pretenţios - se declară' nesatisfăcut de această "piesă artificială, de un patriotism teatral" ('r. Istoria literaturii române, p. 278), 934 [935] Totuşi, "drama naţională" şi-a îndeplinit misiunea de care vorbea Iorga în momentul în care a fost scrisă şi cu prilejul primelor reprezentaţii. Peste numai cîţiva ani însă, în 1863. reluarea ei. în forma iniţială. era problematică. Şi gusturile publicului se schimbaseră între timp. nu numai împrejurările politice. Astfel. Baligot de Beyne, secretarul domnitorului Cuza. îi scria lui Alecsandri la 28 ianuarie /9 februarie 1863: .. Millo spune că Asediu! Neamţului [Cetatea Neamţului - n.n.] nu este destul de tare. se cer acum situaţii mai încurcate. Trebuie să mai umili acest Asediu l" [cf. Scrisori către Vasile Alecsandri. p. 73). La sfîrşitul anului el revenea cu aceeaşi propunere: .. L-am întrebat pe Miilo dacă n-ar putea monta ceva naţional. Cetatea Neamţului. Da. şi aceasta îi surîde. iar poporului de aici îi plac mult piesele zgomotoase. Revezi deci piesa aceasta. cornple­ teaz-o şi ţi se va face o punere în scenă grozavă. ce zici?" (scrisoare din 31 decembrie 1863; v. ibidem. p. 82). Piesa a mai fost reluată totuşi. la intervale mai scurte sau mai lungi. atît la Bucureşti. cît şi la Iaşi. Ioan Massoff ne informează că ea figura în repertoriul trupei care dădea reprezentarii la .. Grădina Kreps" din Bucu­ reşti. în vara lui 186'.1. alături de alte piese ale lui Alecsandri. ca: Nunta ţărănească. Iorgu de la Sadagura, Piatra din casă. Cucoana Chiriţa în Iaşi. Cucoana Chiriţa în provincie (ef. Teatrul românesc. II, 1966. p. 180). Din aceeaşi sursă aflăm că piesa s-a jucat şi la Iaşi. în stagiunea 1870. de trupa lui Luchian (op. cit .• p. 29'.1). T. T. Burada (Istoria teatrului în Moldova. II. p. 31) precizează. ci­ tind relatarea din Curierul de Iaşi. nr. H3. din 29 dec. 1870. că repre­ zentaţia a fost organizată în beneficiul Merişascăi, La Iaşi ... drama în 3 acte cu mare spectacol" se juca iarăşi În decembrie 1871 (ibidem. p. 326). S-a publicat pentru prima dată în cadrul volumului Salba literară. Iaşi. Tip. A. Berrnann, 1857. p. 353-397 (sub titlul Cetatea Neamţului salt Sobiezki şi plăieşii români. Tablou istoric în 3 acturi. 1686); apoi în broşură: Cetatea Neamţului sau Sobieţkişi plăieşii români. Tablou istoric în 3 acturi. Ediţia a doua. Iaşi. Tip. A. Berrnann, 1857. 66 p.; cuplete din piesă în volumul: Vioara teatrului românesc. Iaşi. Tip. A. Berrna.nn, 1857; în Opere complete. Teatru. 1875. vol, IV. p. H75 - 1528. VARIANTE Salba literară (A). Cetatea Neamţului .... 1857 (B), Vioara teatrului românesc (C). Teatru. IV, 1875 (D) 399 - (titlul) - A. B; Cetatea Neamţului [numai în A,' sau Sobiezki şi plăieşii români. Tablou istoric în 3 act uri. 1686] / D " Cetatea Neamţului II 935 .' .. .. [936] L 400, 2 - A, B: riga I D: regele 113 - A, B: ar miei leşeşti I D: armatei polone II 4 - A, B: aghiotant a lui I D: aghiotantul lui II 5 - A, B : bătrînul, căpitan I D: căpitan bătrîn II 6 - A, B: fata I D: fiia II 12 ­ A, B: leşească I D : poloriă II 13 - A, B : ţăran bătrîn I D : român bătrîn II 14 - A, B: ţărancă I D: română II 16 - A, B: leah I D: polon II 18-19- A, B: Ţărani, ţărance, armia leşească I D: ROMÂNI [ ] polonă 11401, 1- 5 - A, B : Cetatea Neamţului. 1686 I D : Cetatea [ ] 1686. II 7 - 8 - A, B: înfăţişează malurile apei Neamţului, cu o punte pe apă I D: repre­ zintă [ ... ] el 119 - A, B: Casa lui Şoiman în stînga. I D: şi [ ... ] Şoiman II 11-12 - A, B: ŢĂRANI şi ŢĂRANCE (învîrtind [ ... ] apei) I D: RO­ MÂNI şi ROMÂNE (învîrtesc [ ... ]pîrăului) II 14 - A, B: Domnului Ştefan I D : lui Ştefan-Vodă II 16 - A, B: moşia I D : ţara 1122 -23 (nota) - numai în D: Subiectul [ ... ] Negruţi 11402, 5 - A, B: de cetate ... Ce I D: cetăţii ... De ce II 15 - A, B: Vodă Cantimir I D: Cantimir­ Vodă 1120 -A,B: astăzilD: azi 1124 -A,B: celuilD: cel 1125 -A, B: Domnului Cantirnir I D : lui Cantirnir- Vodă II 403, 9 - A, B : astăzi I D : azi II 12 - A, B: timp I D: vreme II 16 - A, B: Să ne I D: Să 1127 ­ A, B: popor I D : români II 30, 33, 38 -A, B : POPORUL I D : ROMÂNIII/ 35 - A, B: aceasta I D: asta II 404, 23, 26, 31, 35 - A, B: POPORUL I D: ROMÂNII 1124 - A, B: vede [ ... ] ţărani I D: văd [ ... ] români II 28 - A, B: leah I D: polon ţţ Zâ - A, B: Leahul [ ... [orhestr u I D: Polonul[ ... )orhestră 1133-34 - A, B: popor I D: români 11405, 6-13 - A, B: POPORUL I D: ROMÂNII II 7 - A, B: l eahul j D: polonul II 14 - A, B: craiul I D: craiul lor 11406, 4 - A, B: ţărani I D: români II 12, 24, 27 - A, B: POPORUL I D: ROMÂNII II 14 - A, B: cu sineţe şi cu I D: sineţe şi 1130-31 - A, B: în culisele din [ ... ] Poporul I D: în [ ... ] Românii 1133 - A, B: şi MIRCE I D: MIRCEA 11407, 15 - A, B: dreapta o zvoană de glasuri şi de I D: depărtare [ ... ] şi 1137 - A, B: Ea ţine [ ... ] leşesc I D: ţiind [ ... ] polon II 408, 19 - A, B: să-lI D : ca să II 25 - A, B: Zvoană mare I D: Mare zgomot II 32 - numai în D: ROMÂNUL [ ... ) COPILANDRUL 1133 - 34 - A, B : pe [ ... ) Ieşi I D : spre [ .•. ) poloni II 34 - A, B: Luptă [ ... ) orhestru I D: luptă între ei [ •.. ] or­ hestră 1135 - A, B: leah I D: polon 1137 - A, B: BĂTRÎNUL I D: RO­ MÂNUL BĂTRÎN 11409, 1-2 - A, B: UN COpILANDRU [1\'1.] între leah I D: COPILANDRliL[ ... ) soldatul polon II 4 - A, B: Leahul j D: Soldatul polon II 6 - A, B: O ŢĂRANCĂ I D: ROMANCA II 10 - A, B: şi-i I D: şi II 11 - A, B: arrniei [ ... ] Arrnia I D: armatei [ ... ] Armata Il 12-13 - A, B: ţăranii I D: românii 1118 - A, B: arrnie I D: armată II 20 -A, B : sună [ ... ] onor I D : cîntă [ ... ] onoare 1125 - A, B : ţăranii I D : românii 1126 - A, B : ţara leşească I D : Polonia 1129 - A, B: craiului I D: 936 I [937] --ro- I regelui II 411, 27 - A, B: inaintîndu-se / D: înaintînd II 412, 4 - A, B : le deie / D : dea II 6 - A, B : o zvoană / D : un zgomot II 8 - A, B : Ieşi / D : poloni II 10 - Il - A, B: Leşii / D: Polonii II 22 - A, B : turcesc / D: tur­ cilor 1131 - A, B: tu, care / D: care 11413, 7 - A, B: îţi sînt / D: ţi-s II 23 - A, B : şi strigă puternic [imprimarea greşită este îndreptată de errata] / D: şi-l poartă răpide II 25 - A, B: Ieşi / D: polo ni 1129 - A, B: (Per­ deaua cade asupra acestui tablou.) / D: (Cortina cade.) II 31 - .4, B: înfăţişează lăuntrul / D: reprezintă interiorul II 33 - A, B: un [ ... ] străjuieşte / D: se află un [ ... ] păzeşte 1131 - A, B: cu [ ... ] zidului / D: ecu[ ... ]ziduluiesteIl414, 2-A, B: o/D: se află 0113-_-1, B: perdelii / D: cortinei II 3-4 - A, B : vreme în vreme / D: timp în timp II 7-8 - A, B: PLAIEŞII / D: STRA]ERUL ROMÂN, PLĂIEŞII 1119, 23 - A, B: STRAJERUL / D: STRAJERUL ROMÂN 11415,7 - A, B: căci / D : că 1124 - A, B: zici / D : spui 11416, 27 - A, B: TUSTREI / D : ŞOIMAN, GALU, GHEŢU 1129-30 - A, B: (arătind u-se ) [ ... ] (Iese.) / D: [iuindu-se ) [ ... ]fîntînă.) II 32 - A, B: PLAIEŞII / D: Cei denainte II 418, 7 - A, B: vin / D: se cobor şi vin 1129 - A, B, C: care / D : care-o II 419, 2 - A, B: în / D: se pune în II 10 - A, B: PLAIEŞII / D: Cei âenainte II 15 - A, B: înaint indu-se / D: înaintînd II 17 - A: de a vă / B: de a se / D : a vă II 30 - A, B: vă e vouă frică / D : vă-i frică vouă II 36 - A, B: să / D: să mai 11420, 19-20 - A, B: cu toţii de mine / D: de minetl41-A,B: glasul/D: vocea 11421, 3-A,B: căci/DI căII 5 - A, B : TOŢI / D : TOŢI (cu înduioşare ] II 19 - A, B : Plinje şi el. / D : Plînge. 1120 - A, B: a plînje / D: plîns 1125 - A, B: părintelui meu! D : tată-meu II 422, 23 - A, B: a mă uni / D: să mă unesc II 34 - A, B : Bine. / D : (din fîntînă): Bine II 423, 2 - 3 - A, B: PLAIEŞII / D : ŞOIMAN [ ... ] PLĂIEŞII Il 10 - A, B: Străjerul / D: Străjerul român II 17 - A, B: iarbă / D: praf 1122 - A, B: Răcnete de Ieşi afară de ceiexe.ţ D : Afară [ ... ] Ieşi. II 30 - A, B: (căzînd): Valeu! (Rămîne cu trupul / D : Valeu • .• corpul II 35 - .4, B: cată / D: priveşte II 424, 1-2 - A, B: slobod puştile [ .•. ] Răcnete dureroase afară. / D: îrnpuşcă deodată [ ... ] Se aud răcnete dureroase afară din cetate. Il 5 - A, B : Leşii / D : Polonii/ I li - A, B: rîzînd pe ziduri J D: pe ziduri rîzînd II 15 - A, B: Leşii trag în el. Gheţu cade pe zid rănit şi / D : Polonii [ .•. ] rănit II 26 - A, B: suind' / D: suindu-se 1132, 35 - A, B: steagul/ D: stindardul II 425, 8 ­ A, B: Leşii[ .•. ]steagului/ D :Polonii[ ... Jstindardului 1111- A, B: Leşii/ D : Polonii II 12 - 13 - A, B: Doi plăieşi cad morţi şi unul rănit in vremea luptei. / D : în timpul [ .•. ] rănit. II 14 - A, B: la un soldat leah / D: cătr ă un soldat polon 1116-17 - A, B: leahul/ D: soldatul fJ20, 21, 27 - A, B: steagul / D : stindardul II 30 - 31 - A, B : leahul [ .•. ] steagul / D: po- 937 [938] I i. lonul[ .•. ] stindardul \1 32 - A. B,' Îl apucă pe leah { D : Farcaş apucă pe polon 1\ 33 - A, B: înjgheabă luptă grozavă între amîndoi { D: încinge o luptă grozavă \1 35 - A, B : steag { D : stindard \1 37 - A, B : Leahul{ D : Polonul \1 426, 2 - 3 - A, B: leahul cade [ ... ] glasul slab { D,' cade polo­ nul [ ... ] voce slabă \14 - A, B: steagul { D: stindardul \1 16 - A, B,' de {D: cu II 33 - A, B: trezindu-se { D: deşteptîndu-se 1\ 427, 1, 14- A, B,' steagul { D: stindardul \133-34 - numai îl! D: Noaptea [ ... ] biserică. 1\ 36 - A, B: solului { D,' următoare \1 39 - A, B,' cînd solul iese, bătrinul cade în braţele plăieşilor. Noaptea cade treptat în toată scena asaltu­ lui, şi scena solului se petrece la lumina torţiilor aduse din biserică de plăieşi] D,' cade în braţele pIă1:eşilor. \1428, 2 - A, B,' PLA.IEŞII { D,' Cei de­ nainte \115 - A, B,' şi o vom păzi-o {D,' ş-o vom păzi \127 - A, B,' grăit { D,' vorbit 1\ 28 - A, B: grăiesc { D,' vorbesc \1429, 18 - A, B: steagul { D: stindardul 1\ 20 - A, B: steagului { D,' stindardului \121 ­ A, B,' vitejilor { D,' unor viteji II 32 - A, B,' (Perdeaua { D: (Cortina Il 34 - A, B,' Lagărul Ieşesc {D: Teatrul [ ... ] polon \1430, 1 - A, B,' snop uri { D: snop \1 2 - 3 - A, B: dealurile { D: se văd dealurile II 4 ­ A, B: perdelii {D,' cortinei 115 - A, B,' Ieşi {D,' polo ni 1\ 6-7 - A, B,' focurilor [ ... ] stau { D,' focului [ ... ] stau jos Il 11 - A, B: un glas { D : o voceIl21-A,B: ies{D: ies şi mergI123-A,B: orhestru{D: orhestră Il 431, 11 - A, B: cătînd { D,' voind 1\ 21 - A, B,' Răbdare { D : Răb'dare şi bărbăţie II 34 - A, B,' orhestru { D,' orhestră Il 432, 6 - A, B: în zadar cerc { D: cerc în zădar II 15 - A, B: Cată { D: Priveşte Il 21 ­ A, B : o zzoană depărtată { D : un zgomot depărtat Il 34 - A, B " Leşii { D " Polonii 1137 - A, B: Zvoana { D,' Zgomotul Il 433, 10 - A, B : SOLDAŢII, ROMÂ?\II { D: SOLDAŢII POLONI Il 15 - A, B.- glas detunător { D: voce detunătoare Il 16 - 17 - A, B,' dinaintea { D,' dinaintea [ ... ] dinain­ tea \1 30 - A, B,' mare lumină pare { D _. lumină mare pare II 434, 8- A, B : la { D: pe la \1 15 - A, B: crăiese { D: regelui 1\ 17 - A, B _. SOL­ DAŢII, ROMÂNII { D : SOLDAŢII[ ... ]fund) 1120 - A, B ; garafe de { D .­ sticle cu 11435, 1 - A, B: de { D: de vă Il 15 - A, B: nevestelor {D,' femeilor 1120 - A, B: SOLDAŢII, ROMÂNII {D: ROMÂNI [ ... ] PO­ LONIII21-A,B: leah{D: polonIl28-A,B:.să{D: să vă 11437, 2 - A, B: orhestru [ ... ] glasul lui Potoţchi strigÎ�d { D: orhestră [ ... } vocea lui Potoschi Il 4 - A, B " în glas mare { D : tare Il 6 - A, B : crăiese { D: regelui II 438, 9 - A, B : leşească { D: polonă 1\ 10 - A,B: trupului I D: corpului 11439, 2 - A, B: a merge I D: să meargă 1117 - A, B: Ieşi I D: polo ni \1 19 - A, B·,' ostaşi [ ... ] crăiese IV: soldaţi [ ... ] regesc II 20 - A, B,' craiul I D,' el 1125 - A, B,' Steagurile [ ... ] craiului I D : Stiri­ dardele [ ... ] regelui 1131 - A, B: crăiese I D,' rege se \135 - A, B: stea- 938 ( , ' 1: [939] 1; gul/ D: stindardul 11440, 1 - �, B: sfîrşit / D: fin e 112 - A, B: Orhes­ trul / D: Orhestra II 12 - �, B: aşa / D: asernine 1122 - A, B .. craiului. În vremea / D: regelui. În timpul 1124 - A, B: ta tu-său / D: tatăl ei II 26 - A, B: Dar soldaţii / D: Soldaţii II 27 - A, B: vremea [ ... ] leşească/ D: timpul [ ... ] polonă 1128-29 - A, B: leah [ ... ] steagul leşesc / D I polon [ ... ] stindardul polon II 32 - A, B: glasul slab / D .. voce slabă II 442, 8 - A, B: din / D : de II 9 - A, B : orhestrul / D : orhestra II 11 - A 1 (N.B. Sujetul acestui tablou este tras dintr-o nouelă istorică a d-ţui C. Ne­ gruţi, ce se află publicată în Calendariul Foaiei săteşti din anul 1845.) / în B, nici o indicaţie / D: (Cortina cade .) II LIPITORILE SATELOR (p. 443) Drama socială Lipitorile satelor este scrisă în toamna lui 1860: "În aceste din urmă 15 zile - ii scria Alecsandri lui 1. Ghica la 26 oc, tombrie 1860 - am fost prins de un soi de friguri de lucru care au avut ca urmare cinci lucrări dramatice, a căror listă e următoarea: 1) LiPi­ torile satului, dramă în cinci acte; 2) Zgîrcitul risipitor, dramă în patru acte; 3) Satul lui Cremine, farsă într-un act; 4) Retrogradul , cînticel comic; 5) Demagogul , idem (ef. mS.B.A.R. nr. 803, f. 91-93 şi Literatură şi artă română, II, 1897, p. 544-546). Piesa Lipitorile ... mărturisea - cum subliniază G. C. Nicolescu - "atenţia scriitorului pentru o ţărănime a cărei situaţie economică devenise tot mai grea şi dezaprobarea lui pentru exploatarea sporită exercitată în lumea satelor pe măsură ce pătrundeau elementele capitaliste. Scriitorul rămînea, fără îndoială, un democrat patruzecioptist care-şi exprima clar simpatia pentru ţărani, cornpasiunea pentru suferinţele lor" (v. Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed: cit., p. 434). Al. Piru consideră piesa ca avînd "tendinţe de-a dreptul diversioniste, preluate mai tirziu de scriitorii semănătorişti şi poporanişti ca Sandu Aldea şi Spiridon Popescu" (ef. prefaţa la vol. V. Alecsandri, Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Teatru, vol. I, Bucureşti, 1961, E.P.L., p. XVI). Cele mai multe dintre scrierile dramatice ale lui Alecsandri din această vreme, alcătuite "cam în pripă" - cum observă N. Iorga - prezintă "o întreagă lume, o vreme întreagă": "În sate, el nu mai vede acum numai pe fetele frumoase ca zinele şi pe flăcăii de potriva lor [ ... ], ţăranii care-şi vîntură căciulile-n băţ de bucuria unei vieţi lipsite de toate grijile [ ... ]. Aceste tipuri, fireşte, nu le poate părăsi îndată zugrăvitorul lor sentimen­ tal şi idilic: totdeauna vor fi şi săteni şi sătence din aceştia. Dar 'ror ii ş' de alţii, încurcaţi, zăpăciţi de formele nouă, pe care nu le cunosc şi nu le pot deprinde, împovăraţi de sarcinile pe care statul cel nou le pune pe 939 [940] umerii lor şi de datoriile pe care sînt siliţi a le face pentru a-şi duce mai departe un biet trai necăjit, şi pe lîngă dînşii se vor iv i în noua serie de piese ţărăneşti a lui Alecsandri toţi parazi tii, serioşi şi neserioşi, comici şi tragici, ai satelor din era nouă, pe care luptătorii ce incăr unţiseră pănă în ceasul biruinţii nu le visaseră astfel. Într-o scrisoare din 26 octombrie 1860, Alecsandri arăta că în două săptămîni «după cinsprezece zile de friguri de muncă », a înzestrat teatrul lui Millo cu drama în cinci acte Lipitorile satelor, cu alta În patru acte, Zgîrcitul risipitor [o o o]. Alecsandri mai isprăvise, din ciclul său de scene săteşti, Rusaliile. Intriga din amîndouă n-are însemnătate şi ea era împrumutată poate teatrului francez contemporan, pe care poetul român îl cunoştea foarte bine, De-o parte obişnuita satiră a proprietarului, arendaşului, a paracli­ serului, acum şi a dascălului de şcoală ["0]0 Altfel e cînd se uită cineva la ceilalţi paraziţi săteşti, pe cari regimul nou nu i-a trimes, dar pe cari nu se simte dator - şi nu se 'fa simţi dator niciodată - a-i dezrădăcina din mijlocul ogorului, a cărui putere de viaţă o sug cu îndărătnicia buruienii celei rele. Grecul a luat moşia în arendă [o o o]. Evreul Moişă n-ar fi în stare să puie la cale un omor, dar se pricepe să tacă, văitîndu-se cu privire la dînsul [o o 0]0 În Lipitorile satelor se întîlneşte încă un tip interesant: e Vîntură-Ţară, bătrînul răzăş care şi-a pierdut averea, dar ştie din pricina cui şi merge pe urmele hrăpitorului, spui ndu-i 'rorbele cele grele şi str icindu-i după putinţă socotelile cele bune. Acest răzăş, în decădere cît priveşte stăpînirea de părnint , asupra căreia s-au răpezit straşnicii vultani, dar neînfrînt în suflet şi dîrz În rostul lui de cuvînt, e o frumoasă figură, care era vrednică să fie păstrată în teatru de cineva care l-a putut vedea în clipa cînd, cu obisnuita lui atitudine de mîndrie, protestare şi revoltă, el se cobora pentru totdeauna de pe scena istorică, lăsînd pe ţăranul sărac, adesea neliber şi fără ogor, la picioarele boier ului, ale ciocoiului, grecului şi evreului" ('10 Ko Iorga, Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, vol. III, 1909, po 320 - 324) o Şi G. Călinescu e de părere că Alecsandri "a voits să facă în Lipitorile satelor un studiu de adîncime al factorilor ce sapă să�ătatea econ6tnică a ţăranului român", fără să izbutească totuşi, deşi - cum spune el mai departe - "prin norocul unor mari actori piesa a putut fi reprezentată. cu izbîndă o Kir Iani Avdelas, arendaş, şi jupînul Moise, orindar al satului, sunt fiinţe, rasial vorbind, inverosimile. În locul tenacităţii, şireteniei şi onctuozităţii, grecul şi evreul pun in combaterea ţăranului Ion teslar ul mijloace criminale, plătind un om să omoare pe concurentul lor şi căut în d 940 [941] să suprime şi pe ucigaşul complice. Însă astfel de metode definesc pe cri­ minal în genere, nicidecum o categorie socială lucrînd cu procedee specifice. Piesa e o melodramă exagerată, abuzînd, fără subtilităţi, de prevenirea publicului" (v, Istoria literaturii j'omâne, p. 280). Este de reţinut observaţia lui Călinescu: "astfel de metode definesc pe criminal în genere, nicidecum o categorie socială lucrînd cu procedee specifice", care este în perfect acord cu aceea exprimată de personajul Vîntură-Ţară: "un caţaon alungat din ţara lui şi care îşi batgiocoreşte numele de grec prin fapte mîrşave, prin coţcării de cafenele şi prigoniri de săraci"; "eu am cunoscut greci de treabă care-şi cinsteau nearnu şi murea pentru ţara lor; am cunoscut pe căpitanii Costea şi Farrnaki din Eterie cu tovarăşii lor ... Aceia era oarnini, era greci cu inimă" (v. '/01. de faţă, p. 488-489). Un element important, de care trebuie să se ţină neapărat seama în aprecierea piesei, este şi acela că Lipitorile satelor sînt o adaptare a unei drame în cinci acte, în proză, reprezentate pentru prima oară la Paris, la Teatrul "Odeon", la 4 mai 1859 (Un usurier de village, de Charles Ba­ taille şi Amedee Rolland, tipărită fără dată de Michel Levy, Paris). "U'l u surier de village e singurul succes la teatru al lui Charles Bataille (1831- 1868), care se făcu cunoscut mai ales ca jurnalist şi ca romancier (..J.ntoine Querard, 1862). Colaboratorul său Arnedee Rolland (1819 - 1868), şi dînsu jurnalist şi romancier, fu mai norocos; cîteva din dramele sale (Le chăteait des Tilleuls, 1857, Nas ancâtrcs, 1868) şi mai multe comedii fură jucate pe scena marilor teatre din Paris" - infor mează Ch. Drouhet. ,:Misiunea cu care, în primăvara anului 1859, Cuza îl Însărcinase pe Alecsandri in Apus ­ relatează în continuare Drouhet - lăsa destul timp liber scriitorului nostru, atît de iubitor de artă dramatică, ca să cerceteze, cînd se află la Paris, teatrele marei capitale. În primele zile ale lui mai, poetul putu să aplaurle Un usurier de village al lui Charles Bataille şi Amedee Rolland. L'nii croni­ cari dramatici taxară cu dispreţ piesa de melodramă'; fruntaşii criticii teatrale o salutară însă ca succesul cel mai mare şi cel mai legitim din acel an al .Odeonului »2. Fondul acestei drame oferi lui Alecsandri elementele cu care alcătui Lipitorile satelor" (v. Vasile A lecsandri şi scriitorii f ra.ncezi , 1924, p.201-202). Ch. Drouhet arată mai departe, într-o notă, că, încă "de la cele dintîi reprezentări ale Lipitorilor, circulă în presa noastră zvonul că piesa lui Alecsandri era localizată din frantuzeşte. Cetim în Ţăranul român, no. 3 din 1861: «Scheletul sau ca navaua ce servă de bază la crearea acestui 1 Aşa De Bieville în Le Siecle din 9 mai 1859 [nota lui CII. Drouhets. 2 Paul de St. Victor în La Pres se din 8 mai 1859 [nota lui CII. Drouhet], 941 [942] vodevil (sic) este străi nă » [cronică dramatică a lui N. Filimon - n.n.].. În momentul reluării acestei drame de Teatrul Naţional, cronica dramatică bucureşteană înregistrează din nou versiunea că Lipitorile erau o prelu­ crare. În Protestarea lui din 16 aprilie 1906, dl. P. Locusteanu afirmă că Lipitorile satelor sînt o localizare după ('O veche piesă franceză: Les Usuriers du village ». Aserţiunea d-sale că cele două acte finale sînt adăogate de Millo e neexactă, ca şi data ce-o atribuie şi titlul ce-l dă originalului piesei lui Alecsandri" (p. 202). Că "aserţiunea" lui Locusteanu cu privire la contribuţia lui Millo nu este chiar atît de "neexactă" cum pretinde Drouhet , vom vedea mai departe. Ch. Drouhet a întreprins un aprofundat studiu comparati', al dramei lui Alecsandri, paralel cu modelul său, precizînd care sînt meritele scriito­ rului nostru în crearea lucrării sale dramatice. Astfel, el arată că pînă şi "criticile aduse de presă dramei lui Bataille şi Rolland, în zilele primelor reprezentări+, n-au rămas fără folos pentru Alecsandri. În modificările ce le-a adus scenariului şi chiar în alcătuirea sufletească a cîtorva personagii, autorul nostru s-a ferit să cadă în unele din greşelile ce se imputaseră drama­ turgilor francezi. Astfel fusese criticat rolul jucat de făcătorul de dreptate Taupier stîrpitor ul dihăniilor rele pentru ogoare şi a jupuitorilor săteriilor [ ... ]. Actul al doilea, umplut cu discuţii ce nu se mai isprăvesc asupra poli­ ţelor , protestelor şi scaderiţelor văduvei teslarului [ ... ] plictisiseră o parte din public, iar căsătoria lui Louvot cu soţia omului ucis de dînsul păru altor spectatori neverosimilă [ ... ]. Foiletoniştii dramatici mai socoteau greşit deznodămîntul cu dubla pedepsire a celor doi complici [ ... ]. Ţinînd seamă de cea dintîi din criticele aduse dramei franceze, Alecsandri, în prelucrarea sa, schimbă unele din datele intrigii cu privire la Vîntură-Ţară, care joacă un rol corespunzător celui jucat de Le Taupier [ ... ]. Materia actului întîi din drama lui Bataille şi Rolland a fost distri­ buită în primele două acte ale Li pitorilor; suprimare.a actului al doilea, cu scenele realiste, dar criticate din cauza monotoniei lflr, ale machiuaţiilor cămătarului spre a afunda tot mai mult în mizerie victimele sale, şi ale actului al treilea, care înfăţişa pe Charnounin acasă la dînsul, îl conduc pe Alecsandri la actul al patrulea din piesa franceză, care corespunde 1 B. ]ouvin, în Le Figaro, 1-1 mai 1859; E. D. de Bieville, în Le Siecle, 9 mai 1859; P. de St. Victor, în La Presse, 8 mai 1859 [cf. notele lui Cit. Drouhet]. 942 [943] actului al treilea din adaptarea sa. Scena se petrece, în piesa originală, ca şi în prelucrare, în jurul colibei lui Mar tin pădurar ul, dar întîmplările dramatice se deosebesc. Gavril, ademenit de făgăduielile mincinoase ale povăţuitorilor săi, a părăsit satul, dar, uitat de dînşii, se Întoarce după şase luni să-şi răzbune. Cum se vede, Alecsandri n-a repetat greşeala lui Bataille şi Rolland şi n-a pus pe ucigaş să ia de soţie pe Catr ina, nevasta ucisului. [ ... ] Alecsandri s-a silit să Îndrepte acţiunile finale ale ada.ptării sale Înspre un deznodămînt mai verosi rn il decît al lui Bataille şi Rolla.nd. [ ... ] Personagiile din Lipitorile satelor îndeplinesc funcţia şi se află unele faţă de 'altele în situaţia personagiilor din Un usurier de uillage, Prin aceasta nu înţelegem că le reproduc întotdeauna şi trăsăturile, că notele lor sufle­ teşti sînt identice; rolurile ce le joacă sînt aceleaşi, caracterele lor sînt deosebite şi tocmai în această modelare nouă a sufletului protagoniştilor intrigii, tocmai în această prefacere pe de-a-ntregul a lor, stă originalitatea lui Alecsandri în adaptarea de care ne ocupăm, [, .. ] Creaţie originală în ce priveşte caracterele, Lipitorile satelor sînt, din punctul de vedere al intrigei, o localizare, în care textul francez e urmat de foarte aproape" - conchide Ch. Drouhet la capătul cercetării sale (ef. oţ». cit., p. 20f-213). Piesa a fost reprezentată pentru prima dată la Iaşi, În toamna anu­ lui 1860, în împrejurări grele pentru Teatrul Naţional, pe care ni le Înfă­ ţişează' T.T. 'Burada: "Din cele relatate de ziarul Ateneul l'omâl1 din 12 noiembrie 1860, vedem că Teatrul Naţional, îndată chiar după deschiderea sa, mergea foarte greu; mai 'multe neînţelegeri se iv iră între actori şi direcţiune, ceea ce făcu să se întîrzie şi reprezentaţiile şi ca piesele să fie jucate în chip nernulţămitor pentru public. Înainte de 24 noiembrie abia se jucase două reprezentaţii, cînd la acea dată se dădu a treia reprezentaţiune cu noua piesă a lui Vasile Alecsandri, Lipitorile satelor, dramă în 4 acte cu cintice. Despre această piesă, ziarul citat zice că «Vasile Alecsandri a reintrat în adevăratul său m inisteri u, acel de poet şi de autor, minister iul în care şi-a făcut şi îşi 'ra face mai mare faimă decît cu orice note diplomatice ori cu inverrţiunea cavaler iei [erbiei de aUl' ». Asupra modului cum s-a jucat această piesă, se arată că actorii cei' mai mulţi au fost bine identificaţi cu rolurile; Luchian ca răzăşul VÎntură­ Ţară, Idieriu ca Moi si evreul, Bălănescu ca Kir Ia.ni grecul, Bosie ca Gavril sîrbu, ar gatul beţiv, au fost în rolurile lor şi nn le-au lipsit aplauzele nume- '. r'osului public asistent. Singura doamna Harrnanda în travesti şi în rolul de arnorez a lăsat mul t de dorit" (op. cit, II, p. 182). 943 [944] La Iaşi, Lipitorile satelor figura Încă în repertoriul stagiunii 1862 - 1863 (ef. ibide m, II, p. 192). Alecsandri îi trimisese drama şi lui :Millo, la Bucu­ reşti, dar în ianuarie 1862 nu ştia încă dacă fusese reprezentată sau nu: "Îţi voi fi însă foarte recunoscător - ii scria el lui I. Ghica - dacă ai să mă informezi în amănunt asupra soartei pieselor pe care le-am incredinţat diavolului acesta de boem: Lipitorile satelor, Zgircitul răsipitor, Cintecelele, Au fost ele jucate, Iluierate, aplaudate? X-am nici o idee despre asta, căci Millo nu mi-a scris nimic" (v. Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, po 131- 132)0 Abia peste un an, Alecsandri avea să primească. ştiri în această privinţă: "Ieri Lipitorile În beneficiul lui Millo" - îl informa Ao Baligot de Beyne la 2i ianuariejâ februarie 1863 (-r. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 71)0 Ani în şir după aceea Millo avea să fie aplaudat în rolul evreului Moise. Peste douăzeci de ani, cînd steaua marelui actor apunea ­ lucru de care el însuşi îşi dădea seama - Millo scria îndurerat vechiului său prieten: " .•. cît despre viaţa mea actuală, ea este foarte tristă, căci, cu toată puterea pc care o am încă şi de care am dat do-rezi neîndoiel nice în Li pitoriţ e ... , sînt lăsat deoparte, ca un biet tablou pe care-I arunci în pod. Xu se montează nimic pentru mine şi nu mi se dă nimic să joc, nici măcar vechile mele roluri, în care aş mai putea fi Încă necesar acestui nenorocit Teatru" (scrisoare din [1882 noiembrie-decembrie), v . ibidem, po 302)0 În ce priveşte "aserţiunea" lui P. Locusteauu - combătută de Ch , Drouhet - cu privire la aportul lui Millo la elaborarea acestei piese a lui Alecsandri, ea pare a nu fi cu totul neadevărată, cum probează ms, rorn , BoAoR. n r , 2856 (un caiet dictando de 92 L), conţinînd o copie, scrisă cu cerneală violetă, cu alfabet latin, a piesei, purtind pe copertă (f. lr) titlul: Lipitorel e satelor, iar pe I. 2r, titlul: "Lipitorele satelor in. Moldova. Vodevil în 5 acte, compusă de domnii V. Alecsandri şi 1\1. Millo. Muzică de domnu ]0 Vachmann." Textul piesei (I. 4r _92V) prezintă numeroase deosebiri faţă de ediţiile Alecsandri, atît în ce priveşte caracterul personajelor, cît şi intriga Însăşi ceea ce ne face să credem, aşa cum o spune şi ti tlul manuscri­ sului, că avem a face cu o variantă a dramei lui Alecsandri, devenită vodevil, In urma intervenţiil�r lui Millo, reprezentată, in această formă, pe scena Teatrului NaţionaL Insemnarea de pe fila 92v confirmă, dealtfel, această presupunere: "Copiată În Bucureşti, în stagiunea anului 1882 - la 5 martie 1882, de către Const. I. Davidescu". Pentru interesul ei documentar, reproducem aici şi această variantă a piesei. Textul dramei Lipitorile satelor a fost publicat de V. Alecsandri în volumele: Lipitorile sat ului. Dramă în 3 act uri şi 2 tablouri, Iaşi, E(!. 944 [945] T. Codrescu şi D. Gusti, 1863 (col. "Repertoriul dramatic"); Repertoriul dram::ttic. Tom II, Iaşi, Berrnann-Pileţki , 1863 (împreună cu Zgircituî ,.Îsipitor, Rusaliile şi cinticelele comice Ultra-demagogul şi Ultra-retrograd ulş ; Opere complete. Teatru, 1875, voI. IV, p. 1529 - 1622. VARIANTE Lipitorile satului, 1863 (A), Repertoriul dramatic, II, 1863 (B), Teatru, IV, 1875 (C), ms, 2856 (D) 443 (titlul) - A, B: Lipitorile satului / C : Lipitorile satelor / D : Lipitorile satelor în Moldova: Vodeiv il în 5 acte, compusă de d-nii V. Alecsandri şi M. Millo. Muzică de d-riu ]. Wachrnann 11444, 1 - A, B: PE RSO),fA­ GIURI / C: PERSOANE / D: PERSOANELE 1\2 - A, B, C: arenda­ şul/ D: posesorul 1\3 - A, B, C: orîndarul/ D: arendaşul II i-A, B, C.­ răzeş / D: răzăş scăpătat 115-15 - A, B, C: ION [ ... ] JANDAR�n [6 - A, B: femeia / C: soţia] / D: GAVRIL serbul 10'" teslarul MARTIN pădurar ul SuBPREFECTUL UN STOROŞ NIŢ'C, copilul lui Ion teslar ul UX ŢARAN CATRINA, nevasta lui Ion teslarul MARIL"CA, orfană j upineasa RUXANDR.\ ŢARA:-"! (vezi op. cit., p. 200-201, 225). G. Călinescu şi Al. Piru sînt şi ei convinşi că a existat un model străin: .. Zgircitul risipitor - scrie G. Călinescu - prelucrare, desigur, ori compilaţie, e un straniu amestec de melodramă zgomotoasă şi comedie. Antohi Zgircea, rănit de purtarea fiului său de suflet Polidor, care se bucu­ rase crezindu-l mort, devine din zgîrcit risipitor şi cheltuieşte toţi banii, ca să nu lase fiului nici o moştenire. Sfîrşitul e ţipător patetic, schillcnan [ ... ]. Peste drama zgîrceniei este aplicată o comedie socială. Zgîrcea intră în politică şi întreţine jurnalul Gogoaşa patriotică a doi ultraliber ali, Clevetici şi Tribunescu. Satira, uzuală şi în Franţa, se adaptează la condiţiile locale, şi T ribunescu e un părinte al lui Caţavencu" ('rezi 1 storia literaturii române, p. 275 -276; ef. şi Al. Piru, Prefata la V. Alecsandri, Chiriţ a în Iaşi, cd, cit., p. XV). Prelucrări sau nu, realităţile şi personajele înfăţişate în piesele lui Alecsandri erau atît de autentic ale noastre, încit ele pot fi considerate pe bună dreptate punctul de pornire al teatrului lui Caragiale . .. Caragiale e privit ca intemeietorul teatrului de satiră socială ­ spunea E. Lovinescu - deşi, in realitate, teatrul lui nu e decit un punct din evoluţia firească a teatrului lui Alecsandri, (are Înainte de a fi ajuns la teatrul in versuri, pornise de la observaţia tendenţioasă a moravurilor timpului; fără ascuţişul şi realizarea estetică a satirei lui Caragiale, această observaţie a avut chiar un caracter mai general. Cum amîndoi dramaturgii au trăit în epoce de prefacer e, era, dealtfel, firesc să fi încercat fixarea oamenilor de la răscrucea a două vîrste şi a două culturi, nelimpeziţi încă sufleteşte, nesincronizaţ i, uneori trecînd dincolo şi alteori rămînînd din­ coace de spiritul timpului, Alecsandri mai uşor, mai întors spre vodevil, dar mai felurit şi mai bogat, Caragiale mult mai adînc şi mai tăios, deşi limitat la un număr restrîns de deformări sufleteşti. Bogăţia lui Alecsandri vine nu numai din bogăţia modelelor, imitate dealftfel superficial, ci şi din bogăţia epocei în care a trăit, întrucît prefaceDile dintre 1848 - 1870 ------.--- \ fi 1 Textul ny arată care din cei doi oameni politici e vizat, Rosetti sau Brătianu. In contra acestuia din urmă, « grand [arceur qui a crh! la Roumanie apres Diew », repetă în corespondenţa sa gluma pe care o pune în gura lui Ischiuzarliu din Zgîrcitul risipitor. Tribunescu, declarînd că a mîncat « pîinea amară a exilului *, primeşte răspunsul: «Da, la Paris, în Cafeneaua englezească *. - « Cela lui rap-pellera - scrie Alecsandri lui 1. Ghica - le [ameu x pain amer de l'e xil dant il fait parade a toute occasion pour empoigner la sensibilite des naifs � (ms. 803 al Acad. Rom., scrisoare din 25 februarie 1881) [nota lui Ch, Droulietş. 988 [989] au fost mai brusce decît cele ale introducerii regimului constituţional. Pretutindeni vechea clădire a culturii fanariote trosnea; aducînd un aer proaspăt, o adiere revoluţionară, tinerii întorşi de la Paris înviorau totul, nu fără a trezi şi iluzii neîntemeiate şi exagerate. Sosit de la Paris şi, deci, în afară de bănuiala de a fi un om al regimului vechi, spiritul de observaţie i-a îngăduit totuşi lui Alecsandri să vadă curînd că unii dintre � înnoitori • erau stăpîniţi numai de negaţie, fără simţul realităţii şi fără îndemnul de mai bine. Dintr-o astfel de reactiune a pornit, de pildă, comedia Iorgu de la Sadagura, satiră a exagerărilor propriului său partid, în care, după ce se luptase împotriva vechiului regim al e ruginrţilor s şi al e slmadicoşilor ., el atacă şi slăbiciunile «revoluţionarilor », Tot astfel, după ce, împreună cu Negri şi Cuza, iscălise în 1848 actul de la Cernăuţi prin care se legau să dea pămînt ţăranilor, e nevoit ca în Rusalii şi în Zgîrcitul risipitor să se ridice împotriva speculatorilor de idei înaintate. Răzvrătescu din Rusalii e descălicător ul liniei sufleteşti a eroilor lui Caragiale: «Oameni buni, striga el ţăranilor, aţi fost lipsiţi de toate, şi de libertate, şi de egalitate, şi de legalitate, şi de inviolabilitate, şi de drepturi cetăţeneşti, şi de drepturi comunale şi de drepturi municipale, şi de drepturi civile, şi de drepturi politice, şi de sufragiul universal. Dar, în fine, a unsprezecea oară a sunat pentru voi! Cel proletar va scăpa de proletariat ! Cel mic se va face mare, şi, viceversa, cel mare se va face mic, cel slab va fi putinte şi cel putinte, neputinte! » În dosul actului de la Cernăuţi se arată, aşadar, subprefectul liberal Răzvrătescu, care, douăzeci de ani după aceea, avea să se numească Rică Verrturiano, (' colaborator la Vocea patriotelui naţionale, publicist şi studinte în drept », şi, ceva mai tîrziu, odată cu experienţa vieţii de pro­ vincie, Nae Caţavencu, preşedintele soicetăţii «Aurora economică română », al cărei scop era ca« România să fie bine şi tot r o rriânul să prospere ». Această nouă atitudine critică a lui Alecsandri apare, mai ales, după 1860, cînd, ieşind din faza de luptător, scrutează cu obidă primejdiile noii poziţii în folosul căreia lucrase şi el. Tînărul venit de la Paris plin de «libertate, egalitate şi fraternitate » devenise acum mai circumspect faţă de puterea magică a cuvintelor. Eroul unui cînticel e în această privinţă tipic: � Vreau respectul Convenţiunii, strigă el, cu condiţia de a schimba totul. .. »­ adică tot ce voia şi Farfuride la revizuirea constituţiei. «Vreau, mai glă­ suieşte acelaşi erou, libertate absolută! Să nu mai atîrne servitorii de stăpîni, copiii de părinţi, soldaţii de şefi. Vreau egalitate perfectă, să nu mai fie săraci şi bogaţi, mici şi mari, slabi şi graşi, proşti şi cu cap, oameni şi vite ... Vreau să înviez în ţară fazele revoluţi unii franceze, căci numai prin tulburare o naţiune se civilizează ... »- dorinţe strigate în numele lui Mihai Viteazul şi al lui Ştefan cel Mare, cum le va striga şi Rică Ven- 989 ........ lift'" ./ [990] l turiano. .. Ales deputat, el (i îşi va indeplini acest mandat sacru de cetă­ ţean liber şi liberal, apărînd cu energie şi cu logică libertatea, egalitatea. dreptatea, fraternitatea, inviolabilitatea, inamovibilitatea, autonomia, convenţiunea, drepturile naţionale, garda naţională, partidul naţional şi celelalte .) - de unde vedem că programul lui Clevetici nu e departe de programul lui Nae Caţavencu. Clevetici mai apare cu aceeaşi frazeologie şi în Zgircitu; risipitor, în care Tribunescu îşi expune teoriile: (i Şi ce este un conservator? un om care ... conservează l Un om care voieşte să con­ serveze privilegiul de a nu fi supus la nici una din îndatoririle cetăţeneşti. Însă eu, nu! Au doară ser mana Românie să zacă mult timp sub o rugină. atît de inconst itutională. Nu l Căci eu voi susţinea, voi apăra totdeauna: (repede) dreptatea, libertatea, egalitatea, fraternitatea, inviolabilitatea, drepturile naţionale, independenţa, gloria naţională, garda naţională, su­ fragiul naţional. .. .) în care găsim pînă şi garda naţională şi sufragiul Iui Caragiale! «Ceasul politic e ameninţat: să priveghem cu atenţiune după altarul patriei, să avem ochii deschişi spre frontiere, să ne ferim mai cu seamă a depărta de la cîrma statului pe unii oameni capabili" .. Timpurile sînt grele; politica Europei, aşa ş-aşa, & Ţara lui Caragiale, în care te naşti bursier, trăieşti funcţionar şi mori pensionar, începuse a fi ţara lui Alecsandri. Paraponisitul poetului cere slujbă cu toată încrederea că i se cuvine, fiindcă «am fost, zice el, unul din coriferrţii liberalismului şi rn-arn îndulcit în profundul sufletului de serbarea regimentului constituţionale, daţi-mi voie să iau permisiunea a-mi recomanda meritele pe altarul patriei spre a fi integrat în vreun ser­ viciu public, unde să am şi eu slava glorioasă a mă înjuga la carul statului cu deplină onoare patrioticească şi iubire de patrie ... » În termeni identici trebuie să fi cerut slujbă şi Conu Leonida de ne uitată amintire, iar la moartea lui, Coana Efirniţa trebuie să fi reclamat pensia ca şi Kera Nastasia., din Mania pensiilor: « Şi tocmai pentru aceea am venit să te rog, ca să-ţi faci o pomană şi cu mine să mă pui în pensie ca pe cei mulţi ... că helbet î ••• poate să ai şi d-ta vreodată nevoie să te descînte bunica de deochi sau să-ţi caut în cărţi, de vreo slujbuliţă, că m-ai ameţit cînd te dedeseră afară pentru nişte bani ce lipseau ... ') \ N-am făcut această apropiere pentru a tăgădui superiorita1la satirei lui Caragiale, ci pentru a arăta că atit u dinea lui nu e nouă şi, sub o formă mult mai tăioasă şi mai artistic expri mată, dar nu mai felurită, prelungeşte atitudinea reacţionară a lui Alecsandri, revenit din iluziile tinereţii. În teatrul lui uitat găsim întreaga octavă a eroilor caragialeşti: politicianul ambiţios, vînzătorul de vorbe goale, redactorele Gogoaşei patriotice, vînă­ torul de slujbe, exploatatorul credulităţii publice. Şi unul şi altul au biciuit, 990 f' " .....L.. [991] �' ' ..-L.. aşadar, demagogia, Caragiale mai incisiv şi deodată, Alecsandri mai uşor şi mai tîrziu, după ce fusese la începutul activităţil sale un luptător revo­ luţionar. [ ... ] Deşi după natură, Iorgu de la Sadagura, Clevetici, Tribunescu 'şi ceilalţi eroi ai lui Alecsandri nu s-au putut ridica la "zaloarea simbolică de «tipuri *, cum s-au ridicat Caţavencu, Pristanda, Conu Leonida sau Brînzovenescu" (vezi Critice, VI, Editura "Ancora" [Bucureşti, 1928], p. 16-35). Scrisă în toamna anului 1860, piesa Zgîrcitul risipitor nu va fi însă nici tipărită, nici prezentată pe scenă decit peste cîţiva ani. La 17 noiembrie 1860, Alecsandri îi scria lui Ion Ghica : "Am trimis azi lui Millo lucrările mele dramatice pentru stagiunea acestui an. Grăbeşte să monteze Zgîrcitul risipitor şi de a încredinţa rolurile celor doi jurnalişti ultra la doi actori inteligenţi" (vezi ms. B.A.R., 803, i. 93). Peste cîteva luni, în martie 1861, Alecsandri pleca la Paris, însărcinat de Cuza cu delicate misiuni diplomatice (ef. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 425-444); acolo a'lea să ţină şi locul fratelui său, agent al Principate­ lor la Paris, nevoit să revină pentru o vreme în ţară. Scriitorul va rămîne peste hotare pînă în septembrie 1862. Înainte de plecare, Alecsandri lăsase manuscrisul piesei şi la Iaşi, in vederea reprezentăr ii ei pe scenă. În ianuarie 1862 îşi pusese în gînd să publice la Paris lucrările dramatice pe care le scrisese în anul precedent. "Plecînd de la Iaşi - îi scria el vărului său Iancu Brănişteanu - am lăsat în mîinile lui Luchian următoarele opere dramatice: [ ... ] Zgîrcitul răsipitor , dramă în -4 acte; O comedie într-un act; Două cînticele comice. Doresc ca tu să. iei manuscrisele, sau cel puţin copii de pe aceste .manu­ scrise, pentru a mi le trimite la Paris, printr-o ocazie sigură, intenţia mea fiind de a le tipări aici după ce le-voi fi corectat [ ... ]. Iriformează-mă de asemenea despre starea actuală a Teatrului nostru �aţional şi despre numele directorului" - se interesa el în încheiere (scri­ soare din 7 ianuarie 1862 -' în V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 35 - 36). În această vreme, scriitorul nu avea nici o ştire nici de la Millo. Cum era iarăşi preocupat de teatru, il înştiinţa despre acest lucru pe Ion Ghica, rugînd u-l totodată să-i dea la rîndul său veşti despre piesele încrediriţate vechiului său prieten: "Îţi voi fi însă foarte recunoscător dacă ai să mă. infon�ezi în amănunt asupra sorţii pieselor pe care le-am încredinţat diavolului acesta de boem: •.. Zgîrcitul răsipiu», Cinticelele, Au fost ele jucate, apludate, fluierate ? 991 .. 0; [992] N-am nici o idee despre asta, căci Millo nu mi-a scris nimic" (scrisoare din ianuarie 1862 - în V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 78). Ideea publicării pieselor nu-l mai părăsea, cum se vede şi din scrisoarea pe care o adresa lui Ion Ghica la " aprilie 1862: "Cît despre Zgirciiul răsipitor, Satul lui Crtmil1e etc., aş vrea să le revăd înainte de a le da publicităţii şi mă bizui pe tine să mi le aduci la Paris" (ibidem, p. 82). Publicarea lor nu 'Ia avea însă loc la Paris. Scriitorul se întoarce in ţară în toamna aceluiaşi an, iar în februarie 1863, cum am văzut din artico­ lul lui Hasdeu, piesa Zgircitul risipitor apărea la Iaşi. Alecsandri se grăbise să trimită unul dintre primele exemplare scoase de sub teasc, împreună cu Grammaire de la langue roumaine (care îi apăr use tot pe atunci la Paris, sub pseudonimul V. M'ircesco ), la Cernăuţi, vechiului său prieten Alecu Hurrnuzachi. Acesta îi confirrnase imediat primirea, exprirnîndu-şi satis­ facţia pe care i-o dăduse lectura acestora. La 14 martie 1863, Alecsandri îi scria încîntat: "Îmi pare foarte bine că ai rămas mulţumit de cetirea Zgircitul ui risipitor şi de Gramatica mea [ ... ] Acum mă ocup cu tipărirea unui mic vodevil într-un act intitulat Rusaliile în satul lui Cremine, o piesă ce s-a jucat în zilele trecute la Bucureşti şi care a indignat pe Nichi percea. Acest giurnal caraghios mă declară om fără de moral şi mă plînge că mi-aş fi terminat reputaţiunea de autor" - îi dădea el detalii despre îndeletnicirile sale din acel moment şi despre evenimentele petrecute (cf. Vasile Alec­ sandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 134 - 135). Despre cele întîmplate la Bucureşti fusese informat de Arthur Baligot de Beyne, secretarul lui Cuza: " ... Rusaliile tale. Se repetă stăruitor, Flechtenrnacher termină muzica. Ieri Lipitorile în beneficiul lui Millo. Nu trimiţi Zglrcit-u! risipitor? În cincisprezece sau douăzeci de zile aceasta s-ar putea juca, cred, cu aplauze de să se dărîme sala" (scrisoare din 28 ianuarie / 9 februarie 1863 ­ ef. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 72). Cu evenimentele politice de la Bucureşti, unde Camera ajunsese un fel de arenă de turnir, îl ţinea la curent Ion Ghica, unul dintre cei cărora Alecsandri le trimisese volumul proaspăt apărut. .. "Am primit acum cele două exemplare din Zglrcitul răsipitor - îi scria acesta la 10 aprilie 1863 - l-am recitit cu o plăcere reînnoită şi îţi mulţumesc pentru această frumoasă amintire. Îmi era puţin necaz pe uitarea ta, nu mi-ai răspuns la scrisoarea pe care am avut curajul să ţi-o adresez, în timp ce, cu 'liziera ridicată, am lovit orbeşte în guvern. Am răsturnat pe cavalerii bugetului, iată-mă transportat acoperit de praf 992 [993] T I 1 j I t I � , 1 pe scut, cum zicea mama spar tiată, in sînul familiei mele, şi aştept să mă răzbuni prin publicarea Ciocoilor tăi" (ef. Scrisori către Vasile Alecsandri; p. 21l-212). Am amintit mai înainte de violenta campanie de denigrare a lui Alecsandri, stîrnită în presa liberală de publicarea pieselor Lipitorile salu­ lui, Rusaiiile, Zgircitul risipitor. Amînarea re prezentării pe scenă a Zgîrcitu­ lui risipitor nu este cu totul lipsită de legătură şi cu această campanie. Trebuie avute în vedere, în această privinţă, e drept, în primul rînd, insta­ bilitatea guvernamentală din primii ani de domnie a Iui Cuza, situaţia grea a teatrului, cenzurarea lucrărilor dramatice. Millo nu va izbuti să reprezinte piesa decit în stagiunea 1861-1865. "Am vrut să montez avarul durnitale, dar mi s-a spus la Curte că trebuie mai întîi să dau piesa, să fie cenzurată de ilustrul fac-totum, dl. Strat, şi mărturisesc că aceasta nu mi-a plăcut s-o fac inainte de a-ţi cere avizul" - îi scria el lui Alecsandri la 28 octombrie 1861 (ef. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 284), Se vede că Alecsandri s-a învoit să treacă şi prin acest purgatoriu, iar piesa apoi] [[26 - A : LEANDRU şi, pe urmă, MARTI� (ieşind din stinga ) I B, C, D: DOCTORUL, MA RTIN 1128 - A : să-i scriu I B, C, D: de scris II 30 - A : �-le I B, C, D: (ieşind din stînga): Domnule 1131 - A: LEANDHU I B, C, D: DOC/ORUL II 34 - A : Nu-i I B, C, D: Napoilă. Nu-i II 36 - A : Să I B, C, D: Na, să II 36-37 - A : să iei dicohtul ista.1 B, C, D: să-i aduci decoctul acesta [B, C: ista] 11531, 2 - A : LEANDRU I B, C, D: DOCTORUL li 3 - A : toţi din ietac, au I B, C, D: cu toţii din ietac, el a 115-7 - A: bun ... Mă duc să-i agiut. (Intră la boinau.} I B, C, D: bun[ .. ,]stinga.) il8 - A: 1002 [1003] Bun, bun ... / B, e, D: (Pe gînduri): Semn bun? /1 10-12 - A: (Iese prin f und.} / B, c . Eu [ ... ] / D: Mie [ ... ] l uminările.} /115 - A: (Mu­ zică en sourdine la orhestru ; în odaia din stînga se aude gemete şi t usă, / B, C, D: (Se [ .. ] stînga. /1 16-17 - A : galbîn[ .. ]care îl duce încet pe canape.) / B, e, D: searbăd[ ... ]şi merge cătră cana-pe, trăgindu-se cu greu pe scenă.) II 18 - A: Valeu, valeu I B, c. D: Auleu! Auleu 1120 - A: Valeu I B, e, D: Auleu 1121 - A : bine pe mine I B, C, D: pe mine[ ... ]eu. /122 - A : Fericit I B, C, D : O! fericit /123 - A : copiii B, C, D: copil bun 1126 -A: agiută răsuflarea I B, C, D: ajunge suflarea /127 -28 - A: Lasă, nu te osteni, că oi stinge-o eu. (O stinge.} I B,C,D: Nu[ ]lumînare.)/l532, 2 - A: vorbitul [ ... ] pic de apă I B, C: vorbitul [ ] pic I D: vorba [ ... ] pic /1 3 - A : bînd încet / B, C, D: bînd /1 7 - A: SANDU PIEDI­ CEANU I B, C, D: SANDU II 8 - A : Piediceanu I B, C, D: Napoilă /1 11 - A : vorbesc I B, C, D: grăiesc /1 13 - A, B, C: grăit / D: vorbit /1 11 - A: Ş-oi[ ... ]pe urmă/B,C: Oi[ ... ]apoiID: Oi[ ... ]pe urmăjj15 -A: doftore / B, C, D: te rog, doftore II 17 - A: (Iese pin fund. ) / B, e, D: (Iese.) /122 - A : la masă): Iată-rnă-s I B, C, D: Iată-mă-s[ ... ] Antohi? /121 - A : Sandule, frate / B, e, D: Sandule, Sandule 1126 - A : ferească Dumnezeu, vere Antohi / B, C, D: să ferească Dumnezeu 1128 - A : Oi I B, C, D: Că de-acum oi II 30 - A : Mi-a / B, C, D: pe[ ... ] Mi-a 1132 - A: l uminarea cea stinsă / B, C, D: o lumînare II 33 - A: cam / B, C, D : prea II 31 - A : stingind-o I B, C, D : stinge o lumînare 11533, 2 - A : creştin şi de părinte / B, C, D : părinte şi de creştin II 6 - A : destul de însemnată I B,e,D: i ndestulătoare ţţ Zv-c zl . lui? (APrinde lumÎnarea.)IB,e,D: lui? 1110 - A: mele. (Stinge ţ uminarea.} I B, C, D: mele. II Il - A, B, C: Încalte I D : încai II 11 - A : de slugă, rob, cum n-au mai fost alţi părinţi pentru copii lor. / B. e, D : ci slugă, rob! 1116 -A, B, C, D: faşe[în D, tipărit greşit: fase, errata recomandă forma, corectă] II 17 - A : şi degerat I B, C, D: degerat II 19 - A : burlac ... N-ai copii. .. I B, C, D: holteiţţ Zfl - A : Şi rău am făcut. .. Numai eu ştiu cît mă căiesc.1 B, C, D: Nu [ ... ] mor II 21-22 - A : ai putea şi tu să iubeşti un copil. / B, C, D: îl [ .•. ] meu? II 23 - A: nu? Doară n-arn inimă de tătar.I B, C, D: nu? 1124- A: De pildă pe Polidoru meu ... / B, C, D: Şi 1126 - A : Cum să mi-I laşi, nu-i / R, e, D: Ce[ ... ] că-i 1127 - A : dar / B, C, D: da-i 1127-28 - A: chelt­ tuitor. (Suflă în I B, C, D: nemernic, cheltuitor. (Suflă 1129 - A : An­ tohi? / B, C, D: Antohi [ ... ] Întuneric? II 30 - A: amîndouă I B, C, D: amîndouă aprinse II 31 - A : aprinde-le I B, C, D: aprinde una II 34 - A : că / B, C, D: frate; că 1134-35 - A: chibriturile[ ... ] 10 parale I B, C, D: bunătate de chibrit uri"] ... ] cîte-un fifirig 11534, 3 - A: Îmi vorbeai I B, e, D: Vorbeai II 1 - A : am ehi tit / B, C, D: chitisem 115-6 - A : incă-i / 100:1 ,� [1004] B, C, D: e încă 116 - A : el crede I B, C, D: crede 119 - A: rugămintea unui prietin -,echi I B, C : ruga[ ... ] I D: rugămintea unui vechi prietin II 10 - A : (Lşi şterge ochii.) I B, C, D: (Se lnduioşeasă �i plînge.) II 11 - A : îşi şterge [ ... ] vere Antohi I B, C, D: şiergindu-şi [ ... ] Antohi II 13 - A : (dindw-i mîna) I B, C, D: (strîngînd mîna lui Sandu } 1115 - A: (UimiH­ du-se.} Şi cînd n-oi mai fi, Sandule, să-i aduci I B, C, D :Ah![ ... ]aduceţi II 18 - A: Drăguţ.ul I B, C, D: (U imindu-se.] Drăguţul II 19 - A: mor I (Plinge.} I B, C, D: mor! 1120-21 - A : că ... I B, C, D: aşa ] ... ] femeie. 1122-23-A: el[ ... ] Lasă-mă să plîng,IB,C,D: dinsul, sufleţelull ..• [ ... ] Lasă-mă, 1127 - A : Astăzi ... Îi cu toţii acum / B, C, D : Azi. Acum e dus 1131-32 - A: Se iubesc amindoi ... însă banii nu strică. SANDU: Nu, nu. ANTOHI: Iubirea I B, C, D: însă banii nu strică. Iubirea II 34 - A: Îi Ieşi I B, C, D: Laşi II 38 - A: dar I B, C, D: însă II 535, 1 - A: sărrnă­ neii I B, C, D: sărman ii II 3 - A: mă mustra I B, C, D: nu mă lăsa II 4 - A : Polidor P / B, C, D: Palid ar in numărătoare? II 7 - A : că doară I B, C, D: că 119 - A: pămîntului, / B, C, D: pămîntului. (Tuşeşte.) II 11 - A : voce trăgănată ) : Sandule, Sandule I B, C : glas trâgănat } [ ... ] / D : voce trăgănată }: Sandule, Sănduţule II 12 - A: tău? Dacă mă iubeşti, Sandule I B, C, D: tău? II 13 - A: Da I B, C, D: (sculîndu-se): Da II 14- 16 - A: ncamuri, nepoţi de soră? I B, C: neamuri [ ... ] aici I D: rude [ ... ] acilea 1119 - A : Şi I B, C, D: (prinwlîndtt-se [ ... ] Şi 1123 - A: locuiesc I B, C, D: locuiesc într-Însa 1125-26 - A: credeam ... / B, C, D: credeam bogat 1128 - A: trczi ndu-se ca dintr-un I B, C: trezindu-se [ ... ] / D: deşteptindu-sc ca din 1131 - A: colo... colo-n I B, C, D: colea 1133 - A: [sculindu-se } : Să-II B, c, D: Să-III 36- 37 - A : 1'7. B. [Sandw intră în ietac.} Să-i arăt eu / B, C, D: SA::-JDl' [ ... } lui Sandu 11 38 - A : de [ ... ] tatei. (Cu lăcomie.] / B, C, D: eu [ ... ] tatii ... 11536, 1-2 - A : drăguleţii (APrinde ccelaltă lumînare şi stinge pe cea dintăi.) I B, C, D: drăguţii [ ] ceealaltă.] 115 - A: siţietwl c.t greu) [ ... ] da-i greu de tot I B, C, D: sipetui ) [ ... ] da greu e, frate 118 - A: bine ..• / B, C, D: mai incoaci ... bine. II 10 - A: deschide / B, C, D: şi deschide \1 12 - A : galbinii, se aprinde / B, C, D: galbenii 11 li - A: aiste-s / B, C, D: sînt II 16 - A: cu osteneală şi / B, C, D: cu � '18 - A,: dtăguţii I B, C, D: juvaerii 1119 - A : trud5../ B, C, D: trudă. Jat ă-i 1120-21 - A; îmi 'line să mă scald într-inşii ca să-i / B, C, D: căci [ ... ] să te 1122-23 ­ A: ruinele. (Se Pleacă şi dă să cadă.) / B, C, D: mînile [ .. ,J sipet.) n 26 - A : să-i pot [ ... ] văd / B, C, D: şi [ ... ] privesc 1127 -A: oară ... (Cătrâ galbini.) I B, C, D: dată ... 1129 - A: gălbiori! tatii / B, C, D: pe [ ... ] mei 11 30 - A : singur / B, C, D: să plec singur 1131 - A : îndes- 1004 [1005] tulez/ B, C, D: împlinesc II 32 - A: v-am păstrat neatinşi... v-am cinstit ... v-am slăvit . .. / B, C, D: V-am [ ] întreagă 1132-34 - A : Doamne! [ ... ] Nu / B, C, D: Dumnezeule! [ ] (Exaltîndu-se.) Nu II 35 - A: mine [ ... ] gălbănaşii / B, C, D: trup [ ... ] galbenii II 36 - A : nu ... / B, C, D: (Il apucă tusa şi 1138 - A: Antohi! (c« / B, C, D: (CuIl38-39-A: Au murit! (Aleargă/B,C,D: Nu [ ... ] nebunII 40 - A: agiutor ... Moare Antohi. / B, C, D: ajutor, ajutor. II 41 - A : N. B. (Se aude vuiele de trăsuri şi zgomot de oamini.) / B, C: [ ... ] vuiet de trăsuri ajară.} / D: (Se [ ... ] trăsuri.] II 537, 2 - 3 - A : MAŞA, CON­ TESA / B, C, D: CONTE SA, POLIDOR, MAŞA 113-4 - A: CLEVE­ TICI, TRIBUNESCU, TACHI, DUDUCESCU / B, C, D: DUDUCESCU, ISCHIUZARLIU /15 - A: MAIORUL / B, C, D: MAIORUL [ ... )fund)II 6-18 - A : POLIDOR (intrînd răpide şi a-propiind u-se de Antolii } : Băbaca au murit 1 TOŢI: Unde-i? Unde·i? (Se apropie de canape.} DAlI1"ELE (spăriete): Ah! mon Dieu l Vai de mine! fug ... je me SallVe. (Se întorc răţride spre uşa din fund. Caualerii le imbărbăteasă.} MAIORUL: Sărman pravoslavnic hristian! cînd murit? SANDU (tremurind): Ia acu; o răposat în braţele mele... Săracul de mine l , .. Ce groază am tras! / B, C, D: TOŢI [ ... ] mele ... [8 - B, C: înspăimîntaţi / D: spăimîntaţi] /1 19-20 - A: Ibrailo!... se 'văzut morţi... mii ... / B, C, D: Braila [ ... ] deprins. /121 - A: Ferească / B, C, D: Ferească-mă /122-24 - A : ,(afectlnd o adîncă întristare): Domnilor, durerea ce m-au cuprins ... e atît de mare ... că doresc a rămî­ nea singur aice ... MAIORUL: Are dreptate Polidor ... Mergem / B, C, D: Domnilor [ ... ] toţii 1125 - 30 - A: (Mergînd spre [und , îl ie pe Sand u de braţ şi-i zice:) Dacă d-ta fost la război, ai fi văzut mii de morţi. (Iese Cit totii, zicînd :} / B, C, D: A, tu [ ... ]fUlld) 1132 - A: POLIDOR (închide uşile } / B, C, D: POLIDOR /1 33 - 538, l-A: (se apropie încet de Antohi, cu faţa întiPă­ rită de măhniciunc } : Sărmanul bătrîn! Sărmanul tată! Au murit tocmai în ziua ... (Zărind sipetu! deschis, ochii lui se boldesc şi faţa-i se înveseleşte. ) Tocmai în ziua de cu nu ... ni. .. Iaca banii! (Se apropie încet de sipet.) / B, C, D: (lîngă[ ] banii! II 3 - A: Vin încoace la bădiţa / B, C, D: ca un sac! .. , Vin-incoaci 114 - A : în / B, C, D: la /1 5 - A : şi-rnpreună / B, C, D: împreună 116 - A, B, C: Pleacă pe sipet / D: pleacă 117 - A : cîte / B, C, D: şi cîte 119 - A: Da cine / B, C, D: Cine II 11-12 - A : ca: lăcustele. (Cintă : ) / B, C, D: ca frunzele [ ... ] cîntă:) II 16 - A : Să-mi faceţi / B, C, D: Să gustăm II 16 - A: vremea cinticului, Antohi, trezin- du-se I B, C : vreme [ ... ] / D: timp [ ... ] deşteptiruiu-se 1122 - A, B, C. pă- 1'005 .. :." �, .. [1006] • timiţi I D: suferiţi 1123 - A: cu [ .. ] şi vîntură / B, C, D: şi, cu [ ... ] vîntură II 26 - A : Sufere de gălbănare, Iar acel ce galbini are Nu-i pasă de gălbinare. / B, C, D: Că [ ... ] găl­ bănare, II 27-28 - A: În v!'emea cinticuiui, Antohi [ ... ] pe Poliâor.ţ B, C, D: Antohi [ .•. ]scenace se petrece în salon. 1129 - A : In sfîrşit / B, C: ca[ ... ] / D: ca şi [ ... ]fine 1130-32 - A: ochii tintiţi la Polidor, întinde minele şi vrea să strige, dar glasul i se curmă de uimire. Polidor , la sjirşitu; strofei I B, C :[ ... ]glasul [ ... ] sjÎ1'şitul[ ... ] / D: privirea [ ... ] cîntecului II 33 - A, B, C: glasul inăduşit / D: voce înăduşită 11539, 2 -3 - A: MAR­ TIN (aceşti doi, intrînd pe uşa din fund, rămîn înlemniţi) / B, C: şi MAR­ TIN[ ... ] / D: MARTlN[ ... ]fund) 116 - A : intrat de tot / B, C, D .a.pu­ cat a intra 118-9 - A : O! ... în care lume trăim / B, C, D: Te veseleşti [ ... ] vreme [B, C: timp] am ajuns 1111-12- A : Blăstem / B, C, D: DOCTORUL [ ... ] Blăstern II 13 - A: ceriului / B, C, D: ceri ului şi al meu II 1'1 - A: ieşi / B, C, D: ieşi din casa mea II 15- 16 - A: inimă cînd / B, C, D : suflet cînd mă II 16 - A : aşa I B, C, D: un II 17 - 19 - A : ieşi. .. (Pol idor iese obosit.) DOCTORUL (alergînd) / B, C, D: de-aici] ... ]mînă) 1121 - A: zile I B, C, D: zile să-mi [B, C : să mă] răzbun 1125-26 - A : asta. (le şipul CIt dof­ torii şi-l ] B, C: aceasta. (Ia ttn şip de doftorii aduse de Martin şi-II D: aceasta] ... ]şio 1127 -.-1., B, C: şipul/ D: sticla 1129 - A: că s-a îneca / B, C, D: domnule [ ... ]tot 1131-34 - A: numai un an ... să trăiesc ... să mă răzbun un an ... (Culcat, oftează.) Ţ-oi da, ţ-oi da ... / B, C: ] ... ] Să mă [ ] aâormi.] / D: să trăiesc [ ... ] Să-mie ... ]dormi.) II 37 - 39 -A: Hai, să-I lăsăm să odihnească. (Merg spre ietac.] ANTOHI (adorminâ } / B, C, D: Somnul [ ... ]somn) 11540, 2-3 - A : in­ Iăţişează un salon bogat. / B, C, D: reprezintă [B, C: înfăţişează] [ ... ] scumpe 114 - A, D: masă mare[ ... ] argintăr ii / B, C: masă[ ... ] argin­ tărie 115 - A: grădină / B, C: grădină de flori / D: grădină cu flori II 7 -8 - A: elegantă / B, C, D: elegantă [ ... ] scris 119 - A : de mătasă / B, C, D : bogată II 11- 12 - A : CLEVETICI şi T�IBUNE SCU (scriind) / B, C, D: ANTOHI [ ... ] TRIBUNESCU [B, C : şi'TRIBUNE�U] (scriu II 1'1-26 - numai în B, C, D: [15 - B, C: să / D: ca să 1124 - B, C: acum / D: îndată] 1127 -32 - A : TRIBUNESCU (scriind): "In conse­ cuinţă noi [inim precum am început, strigînd cu neincetare : Arme! Arme! Arme 1" ( Vărstnâ năsip pe hîrtie.) Am finit articolul, dar tu, a.mice Cle­ veti ci ? CLEVETICI: Şi eu. 1006 [1007] TRIBUNESCU: Ai atacat ministeriul vîrtos? CLEVETICI: L-am / B, C, D: CLEVETICI[ ... ] I-am 1\33-36 _ A . mărul acesta al ziarului nostru, Gogoaşa patriotică, a să ne aduc� nu� puţin zece abonaţi. Ascultă. (Ceteşte tl ] B,�,D: acest [ ... ] (Cetind�el\ .541, l-A,D: dm/B,C: deI\7-A: Bme, bme/B,C,D: Bravo 'ura'lO 118 - numai În B, C, D [B, C: ţigaretă / D: ţigară] 1\10 _ A; legalitatea, egalitatea, Iraternitatea / B, C, D: egalitatea, legalitatea 1\ 11- 12 - A : şi libertatea individuală. Cum se respectează aceste sacre principuri / B, C, D: libertatea [ ... ] principii 1\ 14 - A : ne vor convinge I B, C, D: vor [ ... ] noştri II 17-19 - A: TRIBUNESCL7: Admirabil! CLEVETICI (ce tind ): 1° / B, C, D: ANTOHI[ ... ] cetind } 1120-A : MăceIă­ rescu / B, C, D: Barbu Măcelrărescu 1123 - A: hrana şi indestularea popului suveran./ B, C, D: indestularea popului. 1127 - A: uşa închisă. 'cu lăcată / B, C, D: uşa[ ... ] lacăt 1128 - A: se permit de a o sforţa şi de / B, C: se[ ... ]/ D: îşi[ ... ] şi 1\ 30 - A: onorabilului cetăţean au fost scăpată], ... ] poate chiar şi / B, C :[ ... ]chiar poate / D: a fost salvată [ ... ] poate 1134 - A: promisă / B, C, D: consacrată 1\36 - A: prin/ B, C,D: de 1\37 - A,'B, C: pe un/ D: pe 1138 - 542,4 - A: (întinzînd mîna lui Clevetiei): Bravo, bravo ... Sublim! CLEVETICI (cetind ) : Al z-ie incident / B, C, D: (cu[ ... ] Secundo t II 5 - A: audace (îndrăzneală) / B, C, D: audacia 1\8 - A: ba / B, C, D: nu 1\9 - A : dreptăţii, a libertăţii şi a legalităţii / B, C, D: libertăţii in­ dividuale II 13 - A: funcţiunii / B, C, D: funcţiunilor 1\ 14 - A: pe Ca­ binet iarăşi a! B, C, D: dar [ ... ] cabinet dinaintea II 16 - A: comer ţial şi literar / B, C, D: comercial 1123-35 - A: (cu entu ziasm } : Cer cuvin­ 'tul. Onoare patriotismului tău, amice Clevetici ! Condeiul ce a scris aste adevăruri este arma cea mai putinte a cauzei!... El e mai eficace decît acea falcă... istorică din Biblie cu care Samson mi se pare ... a ucis pe filisteni, căci eu... ba nu... căci ce sînt miniştrii în ochii noştri? Nişte filisteni fără pudoare ... Noi, ca cetăţeni liberali, cu adevărat patrioţi ..• (răpiâe ) animaţi de principurile sacre a libertăţii, fraternităţii, egalităţii, legalităţii şi dreptăţii ... trebuie necontenit să veghem la salvarea drep­ turilor naţiunei române; trebuie dar să atacăm, să răsturnăm miniştri, unii după alţii, pănă ce, rărniind numai singuri pe picioare ... să fim înăl­ ţaţi la putere prin aclamaţiunele populului suveran! ... CLEVETICI: Işsla ! Să ne facem miniştri t (Face o piruetă.) Hup, sa, na ... (Se opreşte.) Amice Tribunescule. o idee! ... N-ar fi cu cale să urzim vreo manfestaţiune populară {B, C, D: (nebun[ ... ] manifestaţiune II 34 -A : TRIBUNESCU / B, C, D: CLEVETICI II 37 - A: sînt În stare să ne joace v reun renghi; dar / B, C, D: dar 1138-39 - A: CLEVETICI: 1007 ,.; [1008] Un banchet! şi mai frumos! ... (In parte.} O ocaziune minunată de a se trece şampanie şi bordo ... Şi de a da impulsiune comerţului. (O piruetă.] Hup, 5<" na ... I B, C, D: un banchet [ ... ] cornerciului. 11543, 2 - A : credinţă, în prevederea alegerilor f iitoare I B, C, D: credinţă II 3 - A : glasuri I B, C, D: voturi 1\6 - A: gîndit-ai la cele I B, C: [ ... [ cele I D: trebuie [ ... ] cei 1\7-8 - A: indispensabile pentru a fi ales? I B, C: indispensabile[ ... ] I D: indispensabili [ ... ] Cameră. 1\ 10- 11 - A: ::-;Jiei eu ... dar ai uitat că avem la mînă o comoară? .. Avem pe patriotul Antohi Zgîrcea, stăpînul casei, care de cind s-a îndreptat s-a aruncat or­ beşte în partida noastră? I B, C, D: Şi eu [ ... ] Antohi. II 13 - A : în Go­ goaşa noastră un articol elocinte I B, C : un articol elocuent I D : un articol elocinte 1\ 15 - A : care îl I B, C, D: ce 1\ 16 - A, B, C: pentru fiul său, Polidor I D: în [ ] său. 1\ 18-20 - A : Şi crezi, amice, că Antohi? .. I B,C,D: Polidor[ ]cu [B,C: de] sîmburi.1\22-34-A: angajat sit intre pe scena politică, stI se folosească de averea ce are pentru de a se alege deputat ... CLEVETICI: Asta e treaba noastră ... De mini încep a bate toba şi a scoate În evidenţă meritele candidatului nostru... Însă ... ce f010s tragem noi di n asta? r1'u !JUNESCU (în taină ) : Antohi se În datorează a ne asigura la amîndoi cîte un venit de 400 *' CLEVETICI (în mirare }: Un venit de 400? .. Cum? TRIBL'NE SCU: EI priimeşte să fie deputat, insă impreună cu noi, şi fiindcă noi n-avern condiţiunele necesare după Convenţiune, Antohi, generosul Antohi ... CLEVETICI: Sublimul Mecena ... am inţăles ... ne va da fiecărui cîte un sinet de 4000 * cu care să probăm un venit de 400 * . Aşa este? TRIBUNESCU: Ai gîcit, şi astfel... devenim reprezentanţii naţiunii. CLEVETICI (o piruetă): Hup, sa, na... (Cu inâuioşire.} I il, C, D: îndemnat [ ... ] piruetă.) 1134 - A ,B, C: cal D: ca şi 1\544,2 - A, B, C: TACHI! D: ISCHlUZARLIU 1\4 - A: (vă;:îndu-i): Ce-aţi I B, C, D: Ce-aţi 1\4 - A, B, C: pupaţi I D: săruta.ti 116 - A : ca să I B, C, D: să. II 10 - 16 - A : Mai staţi, că n-aţi obosit ... Mvam f�cut cal de poştă de cînd am intrat în taraful vostru. {.. TRIBUNESCU: Tachi!... interesurile cauzei reclamă acest sacrificiu din parte-ţi. TACHI: Cauza, cauza. " prea frumos ... dar eu, frăţico, de azi-dimineaţă n-arn avut vreme să mănînc măcar o bucăţică de pîne ... Is mort de foame. I B, C, D: doar [ ... ] dimineaţă. II 17 -18 - A: moare I B, C, D: patriot, moare bucuros 1\ 19 - A: mă I B, C, D: vă 1120 -21 - A: toată marfa din dugheană ... Şi dacă Patria, dacă I B, C, D : marfa [ ... ] şi il21 - A ; 1008 [1009] cai de poştă / B, C, D: comisionari 1122 - A : voi. (Se pune pe 1tn scaua.} r B, C, D: voi. !l25 -26 - A: Aice?.. ela aice v-aţi mutat cabinetul / B, C, D: Aci [ ... ] vostru 1127 -29 - A : Aice, în salonul amicului nostru Antohi, căci de cînd s-a îrnbibat ele / B, C, D: Aci [ ... ] cu 11.30-31 - A I casa lui este a noastră. / B, C, D: şi [ ... ] Patriei!. .. 11.32-.3.3 - A : T ACHI: Aşa?.. L-aţi întor tocheat şi pe Zgi reea? A ferim scamotori t TRIBUNESCU (cu deninitatc } : Tachi! CLEVET1CI: Lasă, amice, că el glumeşte. EI e frate căuzaş ... TACHI: Căuzaş şi flămînd. Poronciţi să-mi aducă ceva de mincat. / B, C, D : ISCHIUZARLIU [ ... ] foame. 1136 - A: Mar ti ne , Mar tine ... / B, C, D: Mar tine I II 545, 2 - A: de după perdeaua din / B, C, D: din 114 - A : găteşte / B, C, D: pregăteşte 116 - A: lui, măscăriciul l / B, C, D: lui. II 14 - A: 'lua / B, C, D: mai lua II 15 - A: de-aş / B, C, D: cetă­ ţenilor, de-aş 1116-18 - A : (Se Întoarce în fund. T'achi il unnea:ă.) / B, C, D: ISCHIUZARLIU [ ... J împinge. 1120 - A : CLE\'ETICI, TRI­ BUNESCU / B, C,D: Cei denauue 1121 - A : [intrind }: Mar-tine / B, C, D: Mar tine 1122-24 - A: (păn-a nu ieşi): Întreabă pe d-lor. (Iese.) TRIBUNESCU (în parte): Iată un conservator. / B, C, D: Întreabă [ ... ] f unâ.} [2.3-24 - B, c: Taclii I D: Lschiu zarlius 1127-28 - A: încă nu s-a gătit. .. Perucherul ii frizează I B, C, D: Însă [ ... J frizat II; 29-30-A: părul? Şi/B,C,D: părul [ ... ] şiIl30-A: acesta? .. EI? I B, C, D: ăsta? II 31 - A : Domnia-sa. S-a I B, C, D: S-a II 34 - A : Lux!. .. A lui I B, C, D: A lui Antohi 11546, -4 - A: Ianculită Tribu­ nescu, cel mai mare patriot din România. I B, C, D: Stanciu Tribunescu , patriot. II 5 - A: redactori I B, C: redactor I D: redaptor al II 6 - A : un an/B,C,D: anlllO-A: aceiei/B,C,D: asteillIntl'c r, 16-17, numai în A: SANDU: Dvvoastră cereţi tot hojma arme, arme, ca să facem război cu toată lumea, şi cu turcii, şi cu nemţii, şi cu ruşii ... cu gîndul de-a spăla putina cei întăi dnti ar fi vreo primejdie? .. TRIBUNESCU: Noi? SANDU: Dar ... dar. D-"oastră. V-am mai văzut eu cit sinteti de voinici ... Numai cît s-aude că vine duşmanul ... pe-aici mi-e drumul ... Să te duci, dulnţă, la sănătoasa ... TRIBUNESCU: Şi voi rămîneţi in urmă ca să deschideţi braţele inimicilor, II 17 - A : să ne I B, C, D: necontenit ca să II 19 - A : impărţească / B, C. D: ia II 23 - 24 - A : vreţi să prefaceţi lucrurile in ţară!... Nvarn ce zice ... I B, C, D: prefaceţi [ ... ] mergem? 1126-27 - A: gura onora­ bilului preopinent, fiindcă/ B, C: partea onorabilului [ ... ] căci I D: partea [ ... ] căci 1134 - A: naţie română să. zacă incă mult timp I B, C, D: 1009 . ,- .. ' .. [1010] noastră [ ... ] încă II 35-36 - A : Eu carele am toate cualităţile de a ajunge chiar ministru, căci... de ce nu?.. N-am susţinut { B, C, D : Nu! [ ... ] apăra II 38 - A : legalitatea, inviolabilitatea ... { B, C, D: inviolabilitatea 'I ... ] l ung.} II 39 - A : dă-i, dă-i ... I B, C, D: dă-l 11547, 1 - A : SANDU: Orator? el? Ha, ha, ha ... TRIBUNESCU (continuînd) { B, C, D: TRmUNESCC 112 - A: gloria I B, C, D: gloria naţională 11.5 - A : (ieşind di n. stînga, in costiuţ« elegant) / B, C, D: (în [, .. ] stînga) 116 - A : sfădeşte { B, C, D: ceartă 118 - A : Golia (de la balamuc) { B, C: Golia (N. B. La Bucureşti, cuvîntul Golia va fi înlocuit prin cwuintu! Balarnuc.) I D: Balamuc. II 9 - Il - A: Cînd ai venit, Sandule? SANDU: Mai dinioare : { B, C, D: aci? .. [ ... ] acum JIII-A: Cătră/B,C,D: Luill13-A: llostim{B,C,D: hazliu ţţ 15 - 19 - A : principuri între noi şi d-lui,' adică între partida progresistă 'şi acea retrogradă ... D-lui nu { B, C, D: principii [ ... ] Nu 1120 - A: să ne I B, C, D : să II 23 - A : cheamă pe noi { B, C : cheamă pe noi revo­ luţionari { D : numeşte pe noi revoluţionari II 30 - 31 - A : lume? { B, C, D : lume? [ ... ] vă-ntreb ... II 32 - 34 - A: Şi... Vreu binele ţării mele, şi dar am{B,C,D: Şi eu![ ... ] Am 11548, 3-5-A: SANDU: Tu?{ B, C, D: TRIBUNESCU [ ... ] Antohi? 118 - A: să se puie I B, C, D: să pui 119-10 - A: parmac.{ B, C, D: palrnac de moşie, II 12 - A : n-arn moşie { B, C, D: nu-s proprietar II 13 - A: Ca şi I B, C, D: Ca II 14 - 15 - A: ANTOHI: Comunistul comuniştilor. { B, C, D: ienicer? [ ... ] ve re ! II 17 - A: (Vrea să se ducă.'} { B, C, D: (Voieşte să ţrlece.} II 18 - A: (oprindu-l): lan { B, C, D: lan II Intre r . 19 -20, numai în A : SANDU: Ba nu, lasă-mă. Nu vreu să şed un minut mai mult în casa unui comunist, bonjurist ... ANTOHI: Ha, ha, ha. " că mare conservator mai eşti! 1121 - A : lîngă I B, C, D: cătră 1123-24 - A : a-ţi perde mintea la bătrîneţe! Tu care nu dai ni mică nimărui pe lume odinioară ... să dai în sfîrşit { B, C, D: a lua [ .. ,] dai 1124-25 - A : tîr iie-brîu. cu nişte tufă-n buzunari? { B, C, D: tufă-n [ ... ] mergem? 1126 - 550, 9 - A: TRIDUNESCU (indignat): Domnule! ANTOHI (serios) I B, C, D: CLEVETICI [ ... ] $TOHI [31 - B, C: acela < ... > acela {D: ăla <: .. > ăla 11549,2 - B, C: de{ D: de6ti] 11550, 11 - A : poate să! B, c, D: să II 12 - A : Priveşti! B, C, D : Tu priveşti II 14 - A: acel! B, C, D: cel mai 1118-39 - A: care ... dar, nu mai vorbim de dînsul. .. Deschizindu-mi f B, C, D: Ah, Sa ndule! [ ... ] deschis li 40 - A : tirziu { B, C, D: tîrziu, poate II 551, 1 - A : adăpa de! B, C, D: scălda În 112 - A: cădea de iznoavă { B, C, D: cădea II 3 - A: luxul I B, C, D: mulţămirile luxului 113-4 - A: priveşte! B, C, D: priveşte, 1010 , ----'- [1011] Sandule ti 5 - A : vroit să cunosc gloria [initial: gust slava] şi am luat în chirie I B, C, D: dorit [ ... ] închiriat [B, C : luat în chirie] H 6 - A : hotă­ rîtă I B, C, D.: oarecare II 7 -8 - A : meritele în foaia lor [anulat: Gogoaşa patriotical / B, C, D: meritele [ ... ] patriotică. 119 - A: D-lor priimesc leafă?/B,C,D: Cum [ ... ] simbrie? IIII-A: O bagatelă. Prin meşte­ şugul d-Ior sale / B, C, D: Cam [ ... ] d-lor il 13- 16 - A : Mîni, poimini , dacă mi-a cere inima, m-ai face deputat. .. ministru ... Aşa-i, domnilor? CLEVETICI: Aşa, lI!eceno! (În parte.) Culcă-te pe-acea ureche. SANDU: Care 'lra să zică, d-Ior îs negustori / B, C, D: însă [ ... ] negustor If 18-28 - A: CLEVETICI: E nevinovat, sărmanul! (Arată pe Sanduc } ANTOHJ: Ha, ha, ha... vere Sandule, te cunoşti că eşti de la moşia Piedice ni. Xu-ti cunoşti veacul. Astăzi trăim în timpul şarlatanismului; Cine strigă mai tare; cine face şi spune mai multe ghiduşii, acela izbu­ teşte. Iaca, de pildă, Cleverici ... Scrie, ţipă, se zbuciumă, sărmanul, zi ş� noapte pentru ca să cîştige la abonaţi, şi abonaţii cred că el le face pentru patrie! ... Orice schimbare in ţară, bună sau rea, este criticată aspru de el, pentru ce? pentru ca să-şi umple coloanele, căci cu asta trăieşte. Întreabă-l însă ce vrea? Îritreabă-l ? .. Nici el nu ştie. SANDU: Ce vrei, domnule Cle /etici ? CLEVET1CI: Vreu să răstor n tot ... orice instituţiune ... orice guvern. SANDU: Şi ce ai de pus in loc? CLEVETI CI: Asta nu e treaba mea. E a el-voastră. Misiunea mea e ca să dobor. SANDU: Înţăleg, eşti Meşterul-Strică ... Dar d-lui? (Arată pe Tri­ bunesou, ) ANTOHI: D-lui e un tînăr mîncat de ambiţie. [Variantă marginală: un patriot turbat, apelpisit, care-şi închipuieşte că ţara întreagă se uită în gura lui. El vrea] Vrea numaidecît să se acaţe la putere, şi va iz­ buti, sînt sigur, căci e sumeţ la vorbă, are apucături de orator. SANDU (încet, lui Antohi } : Crezi tu că-i orator? ANTOHI [incet, lui Sandu ) : Aş! nu plăteşte nici un firfirig. TRIBUNESCF: Cer cuvintul! ANTOHT: Încă n-arn sfîrşit. Şi, precum ne vezi, Sandule ... / B, C, D: ANTOHI: Marfa [ ... ] bine. [18 - B, C : pe la / D: la] II 30 - A : alţii I B, C, D: alţii [ ... ] idoli 1133 - A: care n u-s / B, C, D: ce nu sînt 1134 - A I declarăm / B, C, D: stigmatizăm cu numele 1135 - 552, 19 - A: Cîte ţi-a plăcea! ... De-aceea, dragă Sandule, te găseşti şi tu poreclit: conser­ vator ... Dă mîna cu noi şi-i videa tu ce pui de cetăţan patriot om face din tine. SAN DU: Mă ferească Dumnezeu! ... Mai bine oi fugi în lume ca să scăp de gogQaşe-1e voastre. 1011 .'"" . .. ' � .� [1012] TRIBUNESCU; Cer cuvîutul , .. ANTOHI: Vorbeşte, Tribunescule. TRIBUNESCU: Onorabilul preopinent au espus nişte principuri anti­ constituţionale. Datoria mea de patriot este ca să ... SC E N A VI Cei dinainte, TACHI (ieşind vesel di" fund) TACHI: Am mîncat, am băut. .. Să-mi fie de bine ... Al ANTOHI: Tu eşti, Tachi ? SANDU (încet, lui Antohi): Da aista ce-i? ANTOHI: încă un patriot! Dl. Tachi Ischiuzar liu, giucător de cărţi. (Lui Tachi.) Tachi... Cîştigat-ai aseară ceva la stos? TACHI: Ba nu, am avut goană. de fante. Un moderat blăsternat, Costică Duducescu ne-au luat toţi banii, şi mie, şi maiorului, şi lui Polidor ... ANTOHI: ha, ha... Polldor gioacă şi cărţile? T ACHI: Le meştereşte bine. ANTOHI (căzînd pe ginduri): Fraţilor... Binevoiţi a mă lăsa singur, fiindcă am citeva răvaşe de scris, dar să nu cumva să lipsiţi de la masă, Ştiţi că astăzi avem masă mare ... Ve re Sandule, să vii şi tu! SANDU: Oi veni; la cite mănînci? (Pleacă în âreapta.} ANTOHI: La 6 punct, CLEVETICI: Haideţi la tipografie. A revedere, amice Mecenă. TRIBUNESCU (se apropie serios de Antohi, de-l strînge de mînă) : Patria .. , ANTOHI: Dar, dar ... Patria ... o ştiu, .. Ţi-i sfîrşi cuvintul la masă. (Se pornesc cu toţii şi, apropiindu-se de uşa din dreapta, se invită unul pe altul a ieşi mai întăi.) CLEVETICI (lui Sandu } : D-le conservator ... SANDU: D-Ie gogoşări [iniţial: comunist]. TRIBUNESCU: D-le strigoi. SANDU: D-Ie comunist. • (Iese CI! toţii odată, împingîndu-siJ.) SCEN A VII ANTOHI (stă puţin pe gînduri) : Poli dor !. " S-au aruncat şi-n cărturărie!... Nenorocit.ul , . . O să se peardă... A să fie jertfa coţcarilor care trăiesc numai cu stosul , .. Cum să-I scăp din focul În care s-au băgat? (Se primblă ţniţin.} Dar ce-mi bat eu capul cu un ticălosi. .'. Un 1012 [1013] nelegiuit ce merită pedepsile cele mai aspre? .. Au sosit la gura pră­ pastiei ... Cadă în fund cu toate păcatele sale. .. Să se cureţe lume de un rău ... Cine-i el? .. Nu-l cunosc, nu vreu să-I mai ştiu ... (Jndt.ioşindu-se.) Un copil crescut cu atîta dragoste, cu atîta îngrijire !. .. (J�i şterge ochii.) O! Dumnezeule! ... Mă mir cum de n-am murit pe loc cînd l-am auzit cîntînd de mulţărniro ... Cind l-am văzut vîn­ turînd galbinii din sipet cu o lăcomie criminală ... (Cu minie.} Gal­ bini? .. Galbini îţi trebuia, nelegiuitule? Lasă că-i găsi tu galbini de-acum după moartea mea ... Am să-i cheltuiesc toţi, ca să nu-ţi rămîie para frintă ... Am să-i mănînc cu luxul, cu şarlatanii , cu femeile. cu tot ce înghite mai răpide averea unui om ... Mar tine, Mar ti ne, SCENA VIII ANTOHI, MARTIN MAHTIN (orâtî ndu-se după perdeaua din 1"",/): Aud, cucoane. ANTOHI: Adus-au vinurile cele străine de la magazie? MARTIN (trist): .-\dus, cucoane. / B, C, D: conservat ori [ ... ] magazie ... [552,. 16 - B, C: cere / D: e] 1120 - .r . [Luînd socoteala) / B, c. D: (cerind contul [B, C: sccoteala) 1121-22 - A : (Spăriat.) / B, e, D: (Spă­ riet, în parte.) 1123 - A: viaţa n-arn pus în gură decit apă / B, C, D : viaţa ] ... ]gură 1123 - 560, 11 - A: Ce zici tu, Martine,de una ca asta? MARTIN: Zic, cucoane, c-ai agiuns a fi mai cheltuitor decit chiar cuco- naşul Polidor. ANTOHI: Polidor ! Fie!... (Dînd bani lui illartin.) Na, plăteşte negustori ului . MAHTIN (în parte): Sărmanul! Mai bine nu se mai trezea. [Lcse.} ANTOHI: Şi să-i spui să. mai aducă... (Jn parte.} 240 * mai puţin în cJironomia lui Polidor ... Păn-acurn am cheltuit giumătatc din avere ... De-al} trăi s-o răsipesc toată... Cine ·tine?.. A! Doftorul! SC E N A IX A:VTOHI, LEANDRU (i1>tl<1 pin dreapta) ANTOHI: Doftore, bine c-ai venit . .. lan spune-mi ... Uite-te la faţa mea ... pipăie-mi mina. DOCTORUL: Pentru ce? ANTOHI: Spune-mi: Crezi / B, C, D: de economie [ ... ] crezi [552, 28 ­ B, c . nici / D: nici nu II 553, 4 - B, C: butelcile / D: sticlele II 11 - B, C: trezea / D: deştepta II 13 - B, e : şi, mai / D: mai II 17 - B. e : jelţ f D: fotoliu 1131 - B, C : te refuzezi / D : refuzi fi 33 - B, C: Mă refuzez. f 1013 [1014] D: Refuz. 11554, 14 - B, C : lîngă I D: la 1126 - B, C: sfădit I D: certat 1140 - B, C: MAIORUL (intrînd) I D: MAIORUL 11555, 9 - B, C: sfadă < ... > şed I D: ceartă < ... >stau II 10 - B, C: jelţ I D: fotoliu 11 21 - B, C: neglijarisi I D : negligea 1126 - B,"C: vremea asta I D : timpul ăsta 11 556, 13 - B, C: Menajariseşte I D: Menagează 11 26 - B, C: fi- şicul< > de te I D: un fişic< ... > de 11 557, 30 - B, C: Nu I D: {în< > Nu 1132 - B, C: Niet? I D: (idem): Niet? 1133 - B, C: Nu I D: (idem): Nu II 35 - B, C: sfădesc I D: ceartă 11558, 29 - B, C: în vreun I D: într-un 11559, 14 - B, C: Tachi I D : Lschiiisarţiu II 15 - B, C : Valeu I D: Auleu 11 19 - B, C: de sîmburi de I D: de 1120 - B, C: un pic de zahar de gheaţă I D: puţin candel 1123 - B, C: moş I D: unchi II 560, 4 - B, C: uliţă I D: stradă 11 5 - B, C: şi eli D: şi 11 7 - B, C: la I D: pe la 119 - B, C: Cată I D: priveşte] 11 13 - A: Ba I B, C, D: (zîmbind): Ba 11 13-14 - A: îi ţinea un trai I B, C, D: vei urma un regim II 15 - 16 - A : mulţămire): A! Am vreme să mă calicesc ... I B, C, D: bucurie [ ... ] ruinez. 11 17 - A : Ţ-am I B, C, D: V-am Il 18- 19 ­ A : care ai pătimit, la vîrsta d-tale trebuie să te păzeşti de toate cu luare­ aminte, pănă la un al doile atac, te-ai găsi în pericol de moarte. I B, C, D: din care [ ... ] de ... 1120-21 - A: Cum I B, C, D: Spune-mi cum 11 21 - A : care am instituat-o I B, C, D: ce am instituit 1124 - A: tran­ dafiri I B, C, D: flori 1125-26 - A : d-ta I B, C, D: dumneavoastră 1127 ­ A : în agiutor ul j B, C, b : agiutor 11 28 - A : 4000 # I B, C, D: o sumă [ ... ] galbeni? .. 1129-'32 - A: doftore, a crede una ca asta. Mvor blăs­ tărna poate, dar nu ... I B, C, D: a crede [ ... ] plăti [29 - B, C: asta I D: aceasta 11 31 - B, C': duşrnănoasă I D: . duşmăneascăj ţţ 33 - A: eşti I B, C, D: sînteţi 1135 - A : cu Polidor ... Nu mă I B, C, D.: Nu mă mai Il 38-A: (zîmbind): CuIB,C,D: CuIl38-39-A: ornenoasă ]' ... ] orfanotropie. Vezi I B, C, D: omenească [B, C: orneuoasă] [. ,.:1 orfani. Vedeţi 1140 - A : eşti aşa de mizantrop precum vrei să te arăţi. I B, C, D: sînteţi [ ... ] arata. 11 561, 1 - A : doftore I B. C. D: dragul meu i13 - A : să aibă femeile unde-şi lepăda copiii. şi mai cu seamă pentru ca să nu I B,C,D: să nuIl4-A,B,C: de a c�leg�/D: să culeagăII7-A: d-tale I B, C, D: dumneavoastră 118 - A, B, C: vllCdnice I D: demne 11 10 - A : să-ţi I B, C, D: doftore, să-ţi 11 11 - A : se îbplinească. la, C, D: împlinim 11 11-12 - A :(Î� parte.) I B, C, D: Hai [ ... ]parte.) 1112-13 - A, D: de galbeni mai I B, C: mai 11 13-14 - A: (Tare.) Intră. în ietacul meu. (Întră amîndoi în stînga.) I B, C, D: (Lniră [ .•. ] doctor ul.} II 15 - A: XI B, c, D: XIII 11 18 - A : vizită unui prietin I B. C, D: o vizită unui amic ţţ 19-A: CeIB,C,D: (întrînd): CeI121-A: foartelB,C,D; 1014 T [1015] preaIl22-A: prietin/B,C,D: amic/l23-A: mai ales bogat ... El dă mese / B, C, D: bon [ jmari /1 25 - A : ca tine / B, C, D: ca 1127 -.4. : (făcînd cochetării ) : Ei [ J man cheri / B, C, D: [cochetind } I ... ] bijou II 29 - A: Antohi-i / B, C, D: D-nul Antohi e /1 30 - A: ce este frumos ..• îi / B, C, D: ce-i frumos. E 1130-37 - A : eu, ştii mata ... am perdut aseară în cărţi chiar şi mobilele salonului ..• Şi am mare nevoie de vro -400 # . LEOAICA: Dacă nu ştii să te stăpîneşti!... Şi cine ţ-au cîştigat banii? / B, C, D: poate [ ... ] cîştigat? 11562, 2 - A: Ce-l/ B, C, D: Aşa [ ... I dacă-l II 3 - A : el/ B, C, D: care II 7 - A : ange / B, C, D: adoree /1 8-9 - A: care comprometează / B, C, D: ce compromite /1 10 - 11 - A : madam Polidor ... (ln parte.)/B,C: [ ... ] ciudă./D: doamna [ ... ] minie.} /1 12 - A: »1011 tresar I B, C, D: chel' âme /1 13- 14 - A: ştii mata, eu nu sînt un bărbat tiran, un zuliar ... Mi-e drag, dimpotrivă / B,C,D': eu, ştii [ ... J din contra [B,C: dimpotrivă] II 17-A,B,C: mata / D : dragă 1123 -25 - A : pentru ei este o fericire ... şi ei sînt gata a o plăti cu tot soiul de jertfe / B, C, D: e preţuit [ ... ] o .,. 1127 - A : mon tresar, cuconul Autohi, de pildă ... / B, C, D : de esernplu [E, C: pildă], cuconul Antohi. /1 31 - A : îi aşa de generos? / B, C, D: E[ ... ] şi [B, C: şi de] galant? II 32 - A : ce-l are este / B, C, D: ce are e II 33 - A : femei / B, C, D: sexul frumos 1135-37 - A: Ba nu, că-i încă verde almintere ; / B, C : Bătrîneţa ar fi, dimpotrivă [ ... J ologi / D : Bătrîneţa ar fi, din contra [ ... ] ologi 1138 - A: are / B, C, D: poate avea II 39 - A: inimei sale I B,C,D: minţii [ ... ] :\ntohiI140-4l-.1: nu şi-au bătut capul nici o femeie. I B, C, D: nici o [ ... ] conchetă. 11563, 1-2 - A : Dimpotrivă, au cercat '/TO două, destul de Ir umuşele ... cu gînd de / B, C, D: Te [ ... J cercat II 3 - A: acea a sipetului... ual' I B, C, D: a sipet ului. .' însă II 6 - 7 - A : de vreme ce-şi făcuse planul să se joace cu banii lui cei mulţi ... dar, 'Iezi, dragă, inima lui Zgircea îi I B, C, D: dar [ ... ] e 118 - A : pentru ca I B, C, D: ca II 15 - .4 : XI / B, C, D: XIV II 17 - A : Leu / B, C, D: Rufi neasca 1121 - _-1: şi-ţi I B, C, D: şi vă 1123 - A: [inchinhiâu-se } : A revedere I B, C, D: .-\ revedere. (ÎntorCÎl1du-se.) 1125 -26 - A: (sărin- du-i): Cuconu Enăchiţă cu cucoana, la mine? I B, C, D: Ce [ ] dumisale ? 1133 - A: aduce [ ... ] Mar tine, Mar tine I B, C: duce [ ] I D: aduce [ ... ] Mar tine 1136 - A : Cum aş face ca să vă arăt I B, C, D: Ce [ ] dovedesc II 37 - A: (Aduce o cutie cu cojeturi.} / B, C, D: (Scoate [ J bomboane [B, C: cajeturi]) 11564, 1 - A: nu-ţi / B, C, D: nu veţi II 1,5 -A,D: bomboane/B,C: banbonuriIl2-3-A: Vă rog ... /B,C,D: (Dind u-i [ .. .l rog. 114 - A: Mulţămesc. / B, C, D: Sînteţi [ ] Merci. 116 - A: Poftim, cucoane Enăchită. / B, C, D: Cucoane [ ] doriţi? ti 1015 [1016] I I 1. \ 7 -8 - A·: cucoane Antohi, nu obicinuiesc I B, C, D: nu obicinuiesc .[ ] -dinţii 119 - A : mă rog ... I B, C, D: te[ ... ] una ... 119-10 - A :·Ha . Iaca un eul bec I B, C, D: pe [ ... ]melc [B, C: culbec] 11 11 -' A: Cu -coarne ? [Zimbinâ.] I B, C, D: Ha [ ... ] cor niţe ? 11 12 - A : Ha, ha, ha ... ba fără •.. Le-au I B, C, D: Ba nu; le-aii 15-16 - A: aşa-i I B, C, D: -cu glumele, aşa-il117-18 -A: Ha, ha, ha ... Li ] B,C,D: (În parte.) Eli 19-20 - A: bucurie că acum eşti I B, C, D: mulţămire[ ... ] sînteţi II 21-22 - A .. Îmi I B, C, D .. ANTOHI [ ... ] Îmi 1122-23 - A .. lui dl. Polidor... erai prăpădit. .. I B, C, D .. domnului [ ... ] bolnav [B, C: prăpădit.]1124-A: (se pune pe ginduri) [ ... ] ca săIB,C,D: (trist) r ... ] să [B, C: ca să] 1126 - A, B, C .. căiind I D .. privind 1129 - A : Că doar [ ... ] pentru caIB,C,D: Doar [ ... ] call31-A,B,C: is ţ D': sînt 11 35 - A .. Dumnezeu au trimis potopul J B, C, D .. potopul a fost trimis 11 36 - A : pe-atunce.T B, C .. pe] vremea lui I D: pe timpul lui. 11 37 - A: (Rîd CII toţii.) LEU: Cucoane I B, C, D: RUFINESCU [ ... ] Cucoane 1140 - A: (Că­ tind pe uşă.} I B, C, D: (Privind prin geamuri.) 11 41 - A : seră. I B, C, D : seră, mi se pare? 11 565, 1 - A .. Plină de flori. I B, C, D: Dar. 112 - A : merg să I B, C, D: mă duc [B, C: merg] ca să 112 - 3 - A : una I B, C, D: o floare 114 - A .. nu I B, C, D: nu-ţi dau voie 116-9 - A: LEU: Bucu­ ros ... Auzi, mon tresor, cît e de galant prietinul nostru? .. Mulţămeşte-i fr urnuşel . .. I B, C, D: RUFINEASCA [ ... ] seră. 1110 - A, D: prin I B, C: din 11 Il - A: XII I B, C, D: XV II 13- 14 - A .. nit ştie cum să incea pă conversaţia I B, C, D .. e foarte [ ... ] Ruf ineasca II 15 - A: parte, zîmbind): Îi jenarisit I B, C, D: parte): Îi ge�at 1116 - A: 161 B, c, D: 18 II 18 - A .. curajul I B, C, D : cumpătul 11 31 - A : ştii pozna I B, C, D: şt ii 1133-34 - A, B, C .. dacă-i oiţa I D: dacă oiţa e 1135 - A: ţrrouo­ cantă ) I B, C, D .. provocîndu-l) 1137 - A .. improstesc I B, C, D: prostesc 11 38 - A .. Parcă te-ai temei B, C, D : Te terniţţ' 566, 1- 9 - A : De mata? LEOAICA: Poate că-s urîtă ca o stahie? ANTOlII: Urîtă? .. Stahie?_. f B, C: Eu, de mata [._.] iscodi [ ... ] stafie? .. f D: Eu, d� mata [ ... ] născoci [ ... ] stafie? .. 11 9 - A : asta f B, C, D: mea 11 10- II - A : stahie ca mata.ş n-aş mai ieşi din­ tr-Însa f B, C, D .. stafie [ ... ] mea 1112 - A : Vezi căeşti�in vremeaf 8. C, D: (rîzînd) [ ... ] timpul [B, C: vremea] 11 13 - A: chitit de f B, C .. chit it eu de I D: numit eu 11 14 - [şezind pe canape ) f B, C, D: (C1l dragoste) 11 15 - A: Gîei. f B, C, D: (Privind [ ... ] Gîei. 11 17-18 - A: palmă): lan vezi-I, mă rog, cît e de îndrăzneţ. f B, C, D: palmă [ ... ] zburdalnic! jl 19 -20 - A: nebunit. f B, C, D: nebunit de tot! 1125 - A: inger ca mata. f B, C, D: ingeraş ca d-ta [B, C: mata] 11 33 - A : mingăie. f B, C, 1016 I �J [1017] I L D: mingăie prin iubirea ei. 1134 - A: (cu exaltare): Apoi I B, C; D: Apoi 1135 - A: mai mult ca [ ... ] mi-au I B, C, D: ca [ ... ] mea 1136 - A : tu I B, C, D : tu, În sfîrşit II 38 - A : Mă I B, C, D: Ce-aud? Mă II 39 - A : niciodată în viaţa lui. I B, C, D: de cind e [B, C: îi] 1140 - 567, 12 - A : Şi-mi tăgăduieşti că-i face tot ce-oi vrea eu? ANTOHI: Tot! Mă jur pe ce am mai scump In lume ... pe ochişorii tăi ... Poronceşte . LEOAICA: Bine Dacă ţ-aş cere să mergem împreună la Paris ... ai merge? ANTOHI: Astăzi, dacă vrei ... acu îndată pornim. I B, C. D: Şi nu [ ] îndată? [2-B,C: matalelD: d-tale]II13-A: astăzi ... Mîni 1 B, C, D: mîne ... 1115 - A, B, C: matale I D: d-tale 1116-17 - A : numai să-i las parale de cărţi... Şi I B, C ; oi [ ... ] voi lasa parale [ ... ] al D: oi [ ... } i-oi lasa bani [ ... ] a II 18 - A : De-acest tacîrn ii? I B, C, D: Aşa [ ... ] e? 1120-21 - A: galbini I B, C, D: galbeni ... imprumut. II 23 - A: păn-in ziuă, noi I B, C, D: noi 1125 - A : (cu ingrijire) I B, C, D: (îngrijit) II 26 - A : Arnoriul. I B, C, D: (Cit dragoste) : Amorul. II 27 - A : dragoste I B, C, D: foc 1128 - A: (Leit se arată la uşă şi, uăzind scena sărutării, se retrage şi tuşeşte.) I B, C, D: (Rufinescu [ ... ] afară.) 113l­ A: vreme ... I B, C, D: vreme, puşchiul l 1132 - A: XIII I B, C, D: XVII133-34-A: (intrînd cu UjZ buchet)IB,C,D: (aducînd [ ... ] flori)1l36-A,B,C: matalD: d-ta1l568, 2-A: AreIB,C,D: Are şi II 3 - A: nu este I B, C, D: nu-i 115 - A: doreşti I B, C, D: doriţi II 6 - A: mi-i I B, C, D: mi-ţi II 7 - A : cu dl. Leu I B, C, D: împreună [ ... ] Rufinescu 118 - A : la masă I B, C: la masă aice I D: aci la masă II 9 - A: (cătind cu dragoste la A ntohi ) : Eşti atit de aimable că nirne te I B, C, D: Eşti [ ... ] nu te 1111-12 - A: ingeraşul. I B, C, D: porumbiţa! (Strigă.) II 13 - A : XIV I B, C,D: XVII II 14 - A : MARTIN I B, C, D : MARTIN [ ... ] fund) II 19 - A: Aud. I B, C, D: Ascult. 1120 - A: tîr­ gul. I B, C, D: tîrgu de-acum. 1121 - A : zgomot I B. C, D: zgomot de voci (B, C: glasuri] 1122 - A: XY I B, C, D: XVIII 1125 - A: Cere cit ţi-a plăcea I B, C, D: (afară): Cere 1126 - A: uşă [ ... ] ca să I B, C, D: uşa din dreapta [ ... ] să 1127 - A: conservator ... I B, C, D: conservator, poftim. 1128-29 - A: Da poftim dota, d-le Gogoşeri I B, C, D: După ( ... ] Gogoşescu II 3l - A : Ghidi, cornunistule. (Intră îm preună cu ceilalţi.) I B, C, D: (intrînd [ ... ] comunistule I 1132 - 569, 4 - A : Da ce? .. de azi-dimineaţă tot vă sfădiţi? SANDl:: Ba m-a ferit Dumnezeu, vere Antohi ... dar i-arn găsit la poartă cind am intrat şi s-au legat iar de mine ca boala de om sănătos. TRIBu�ESCU: Această espresiune, domnul meu I B, C, D: Ce este [ .. :] espresiune [l - B, C: Întîlnit I D: infîlnitără II l-2 - B, C: legat I D: 1017 .} [1018] legatără 113 - B, C: astă I D: această) 115 - A, D: aia 1 B, C: aceea II 7 -e- A, B, C: lungit I D: lungitără 119 - A: şi-i observează urechile I B, C, D: şi [ ... ] lui 1110 - A: mele? I B, C, D: mele, domnule Gogoşilă? II 11-12 - A: vroiam să constat cît is de lungi I B, C, D: am vrut [ ... ) mult. II 13-18 - A : Măscăriciul l I B, C, D: Ghidi [ ... ] confuzi ... II 19 ­ A: XVI I B, C, D: XIX 1120-21 - A: (vi ind prin dreapta în toaletă ridicolă) I B, C, D: ISCHIUZARLIU [ ... ] dreapta) 1122 - A: si.tltînd ca o coţnlâ }: Iată-rnă-s şi eu ... I B, C, D: sprint enâ } : Me voiei! 1124 - 570, 11 - A: (luînd-o de mină şi aducînd-o la canape } : Ca o porumbiţă. CLEVETICI: Ca o colurnbelă belă. CONTE SA (văzînd pe Cleuetici } : Ha, apropo, d-le jurnalist ... d-ta, mă rog, ai deschis tin magasin de haine! CLEVETICI: Magasin de haine? CONTESA: Dar; am văzut scris pe dugheana d-tale ... Magasin de haine. CLEVETICI: Aţi cetit poate Magazin de haine ... scris cu litere latine ... Magazin de haine. CONTESA: Eu am cetit frarrţuzeşte şi, cunoscînd caracterul d-tale, am crezut că ai deschis un niagasin de haine, căci se potriveşte ş-aşa. CLEVETICI (ltli Sandu, încet): Baba-i furioasă pentru un articol I B, C, D: (mergînd [ ... ] articol [569, 29-30 - B, C: (Cată I D: (Priveşte] II 570, 12 - A: de-aceea te-au pîcî1it? I B, C, D: de-aia [B, C: aceea] [ ... ] frumos? 1113 - A: XVII I B, C, D: XX 1115-17 - A: MARTI� (in­ trînd şi descliisind perdelile dinjund) I B, C, D: (Perdelele [ ... ] MARTIN [15 - B, C: Doi I D: şi doi] II 18 - A: (N, B. Doi [iciori aduc o masă bogată în scenă.) ANTOHI: Vere I B, C, D: ANTOHI: A!... vere II 19 - A: [Cătrâ Leoaica. ) I B, C, D: (AproPiindu-se de Ru [ineasca.} II 20 - A: poftesc I B, C, D: poftesc astăzi 1122 - A: De I B, C, D: Cum de 1123 -A: Fiindcă plec mîni I B, C, D: Mîne plec 1124-26 - A: TRIBUNESCU: La Paris? .. Cer cuvintul . .. I B, C, D: SANDU [ ... ] Paris! 1128 - A : Leu [ ... ] Sanda I B, C, D: Sandu. [ ... ] Tschiu zarl iu. 1129-30 - A : şi T1'i­ bune seu capăt1f1 cel din dreapta.) I B, C, D: Ru jinescu [ ... ] Antohi.) il 31- 571, 1 - A: CONTE SA: După mine, domnule. Fiindcă prietmui nostru ne lasă mîni, eu propun să începem şi să sfîr�im masa I B"C, D: TRIBUNESCU [ ... ] sfîrşim 113 - A: Ura!... În 1 B, C, D: (ridicînd paharele): În 115 - A : (Toţi, sculaţi în picioare, incltin pahare.) (Cortina I B, C, D: (Cortina 116 - A : III - TABLOUL II B, c, D: III II 7 - A, B, C : înfăţişează un salon I D: reprezintă [ ... ] elegant 117 - 8 - A : Uşă in dreapta. ce duce in apartament. Uşă în fund şi altă uşă tainică I B, C: Uşă [ ... ] I D : cu o uşă [ ... ] treia uşă II 11- 12 - A : şi o mesuţă alăture, I 1018 [1019] B, C : şi o măsuţă alăture. În fund o fereastră. I D : alăturea [ ... ] Iereastă. II 14 - A, B, C: v�eme in vume I D: timp în timp II 15 - A : Nu In, c, D: de lacrimi): Nu II 19 - A: (Scrie.) I B, C, D: Scrie [ ] gînduri.") II 20-21 - A : dînsul în Italia ... (Stă pe ginduri.) În Italia I B, C, D: el [B, C: dînsul] in străinătate [ ... ] să fim 1122-23 - A: O! Dumnezeu- le!. .. îmi perd minţile I B, C, D: Să văd [ ... ] taină! 1125-26 - A : pas I B, C, D: pas ... [ ] muri! 1130 - A: Maşa I B, C, D: femeia lui II 31 - A: scrii? I B, C, D: scrii, Maşo? 11572, 2 - A : Ficior ul I B, C, D: Sluga 115 - A : ceea ce I B, C, D: ce II 7 - A : scul indu-se, sţiărietă [ ... ] cana-pe şi-şi ascunde obrazul cu minele I B, C, D: spărielă [ ... ] cana pe II 8 - A : cel ind scrisoarea I B, C, D: cet ind 119- 10 - A : un tiran şi Dudu­ cescu I B, C, D: zugrăvit [ ... ] Duducescu ca II 10 - A: lan I B, C, D : (J ntorcînd scrisoarea. ) lan II 12 - A: (Cătră Ma şa. ) Vra I B, C, D : Vrea II 14 - A : femeie nenorocită I B, C, D : victimă interesantă II 16 - A : (cătind la Polidor) I B, C, D: [ridicindu-se cu demnitate) 1118-19 - A: au fost purtarea d-tale cătră I B, C, D: ţi-a fost purtarea cu II 23 - A, B, C: sfîrşit I D: fine 1124 - A : ceea ce I B, C, D: ce II 34 - A: (luînd pe Maşa de braţ, cu violenţă) I B, C, D: (apucînd [ ... ] braţ) 1136 - A : Nu I B, C, D: (e xaltindu-se } : Nu//37 - A, D: suferit. I B, C: suferit păn-acum, ti 39 - A, B, C : căta I D: privi 11573, 1 - A: (lăsindu-i braţul I B, C, D : (lăsînd braţul Masei 114 - A: ca tine I B, C, D: fără cuget 116 - A : m-ai îndemnat ca să intru I B, C, D: ai făcut [ ... ] împingi 117 - A, B, C: nenorocite I D: nefericite II 11- 12 - A: Enăchrţă Leu şi ai vrea ca să urmez I B, C, D: Rufinescu [ ... ] urmind II 13 - A : tăt ine-t ău [ ... ] tras I B, C, D: tatălui tău [ ... ] atras II 18- 19 - A: Dud ucescu-i bogat, îi tînăr. .. I B, C, D: El e [ ... ] avere II 19 - A: a-l I B, C, D: dar a-III 22-A,B,C: onoruluilD: onoareiIl28-A: căIB,C,D: căcil1"31- A, B, C: Răzbună-te I D: Răzbună-ţi 1133 - A: Şi ... I B, C, D: La toate? .. şi. .. II 37 - 38 - A : milă I B, C, D: nici o consideraţie II 39 -A ! Pe I B, C, D: (spăimîntată): Pe 1140 - A : Eu sint vinovată ... Tu [ ... ] tras I B, C .. D: tu [ ... ] atras 1141 - A: a mă vinde lui I B, C, D.- a-i întinde o cursă fatală 11574, 1 - A : să fi fost planul meu, el I B, C, D: să-rnt ] .•. ] DuducescuIl2-A,B,C: onorul[ ... ]să măID: onoarea ( ... ] să-mi 113-5 - numai in B, C, D: [3 - B, C: Onorul < ... > onor I D: Onoarea < ... > onoare II 5 - B, C: incalte I D: cel puţin] 116 - A : (spărietă): Polidor I B, C, D: Polidor II 12-13 - A: nu face I B, C, D: pentru [ ... ] asemenea II 15 - A : pasă? .. Lasă-mă ... I B, C, D : pasă! II 16 - A: genunchi, desperată I B, C, D: genunchi II 17 - A: genunchi IB, e, D: genunchi, nu te duce 1121 - A: intinsind I B, C, D: genunchi, intinde 1122 -' A : iar tă-l I B, C, D : iartă-l [ ... ] loc! 1127 -28 -" A : poron- 1019 [1020] ciJe I B, C, D: voinţele 1129 - A .. le-oi urma. I B, C, D: mă voi supune.JI 30"':' A: POLIDOR: Întocmai? MAŞA: Dar. POLIDOR: Ascultă. / B, C, D: Ascultă dar: 1131 - A, B, C: vadeaua cade / D: terrni nul se împlineşte II 33 - A : Mi-ai luat / B, C, D .. Ai perdut în cărţi 1137 - A: (Cu hotărîre.} / B, C, D: Niciodată! 1139-40 - A I (Vrea să iasă.) / B, C, D: Ştiu [ ... ] făcut. 11575, 1 - A : plîngînd j B, C, D: cu desperare, Plîngind II 1-2 - A : Cum / B, C, D : O! Doamne! cum II 2-3-A,B,C: ca cîndjD: ca şi cîndIl4-A: fcmeie/B,C,D: nenorocită II 7 - A : Bine [ ... ] Nu / B, C, D: Ei bine [ ... ] şi nu 118- A : să-i ceri [ ... ] dar j B, C, D.- să. ceri lui [ ... ] Însă II 11 - A: Cunoşti j B, C, D.- (se a-propie [ ... ] Cunoşti II 12 - A: Piediceanu / B, C, D .­ Napoilă 1120 - A : zilele I B, C, D: viaţa li 22 - A : astăzi să dai / B, C, D: să dai astăzi 1124 - A : Un fandcv�'? / B, C, D: (indignată [ ... ] lui? Il 25 - A : îi face cum îi / B, C, D : vei face cum vei 1128 - A : Ca / B, C, D : Vreu 1132 - A: Jntl'ă un ficior Pin / B, C, D: Un [ ... ] din II 33 - A : Piediceanu.j B, C, D : Napoilă. (Iese.) 1134 - A : casă. / B, C, D: salon. II 36 - A : in [ ... ] în ietac [ ... ] ca să văd şi s-ascult / B, C, D: uşa din [ ... J ca să ascult II 38 - A : se ascunde după uşă / B, C, D: lasă uşa puţin des­ chisă [B, C .- crăpată] II 39 - A .- în parte I B, C, D .- CIt desperare II 39 - 40 ­ A.- (Cade / B, C, D.- imi vine să nebunesc! (Cade 11576, 6 - A : Mulţă­ mesc .. , Nu prea bine ... / B, C, D.- Mulţămesc. II 11 - A .- îs j B, C, D .­ sînt II 13 - A .- Polidor (arătînd masa de cărţi) I B, C, D .- Poli dor II 15 - A .­ Iaşului / B, C, D.- Capitaliei 1116 - A: Dar, şi / B, C, D: Şi 1117-18 - A .­ Cînd 'ar fi numai atîta! ... Însă mai sint şi alte rele I B, C, D.- Bine [ ... ) Lasă-II 18-19 - A .- Îşi strică sănătatea şi se I B, C, D.- şi-şi [ ... ) se şi fi 20 - A .- şi de casa lor, şi de femeile lor şi de copii / B, C, D.- de casa [ ... ) copiii.lor.1I21-32-numai ,n B,C,DII37-577, 1-A.- (zimbind): Cînd te-ar auzi alţii, te-ar crede zgircit. SANDU: Creadă cit le-a plăcea ... / B, C, D: Ai dreptate [ ... ) vă-ntreh? .. II 4 - 7 - A.- MAŞA (încct).- Bine faci, cucoane Sandule. Eşti un om înţălept. • SANDU: Am hristoitie, cuconiţă. / B, C, D.- Il-am c!zut [ ... ) de9lmlt. II 8-9 - A : dud ucă / B, C, D: nikokcra /1 11- 12 - A : păcatul [ ... ] răva­ şul/ B, C, D.- păcatul, cuconiţă [ ... ] ravaşul, nu ştiu cum II 14 - A ! totdeauna / B, C, D.- vecii vecilor II 15 - numai în B, C, D II 16- I7 -A .- Zău! B,C, D: (În parte [ ... ] Zău 1120 - A.- Bal B, C, D.- Ei! /120-21- A .- nu-s Ull urs / B, C, D.- om [ ... ] Tatar 1122 - A .- (în parte) [ ... ] rn-arn supus / B, C, D.- (în parte, cu durcrc ) [ ... ] sînt supusă 1123 - A, B, C : 1020 [1021] pildă' D: esemplu Il 25-26 - A : de gheaţă şi n-ar răspunde nimic / B, e, D: nesimţitoare 1128 - A, B, C: molcu j D: ca pămîntul 1129 - A : Zău? ai avea cruzimea să-i înăduşi suspinurile? / B, C: Cum? [ ... ] / D: Ai [: .. ] dorinţele? II 30- A,B, C: jidanii, D: evreii II 35 -A: Pe-aproape. , B, C, D : Pe-aproape [ ... ] Crăciun. II 36 - A : t inăr incă şi' B, C, D: ca d-ta, 1136-37 - A: ca să poţi face' B, C, D: pentru a face 1/ 37 - A : nesimţitor' B, C, D : nepăsător II 39 - A : s-ar uita la d-ta vreo femeie cu dragoste? [Cată galiş la Sandll.)' B, e: ar căta vro damă [ ... ] / D: o damă [ ... ] dumneata? 1140 - A : uimindu-se ] B, C, D: uimit 11578, 1 - A : glasul uimit al unei femei' B, C : glasul [ ] D : vo cea unei nenoro- cite 112 - 3 - A : iubeşte?' B, C, D: iubeşte [ ] Dumnezeule! li 5 - A, B, C: sfîrşit [ ... ] o femeie' D: fine [ ... ] ea 1/7 - A: ceasuri' B, C, D: ore 118.:-9 - A : şi pune' B, C, D: turburată şi lasă II 10 - A : tresărind 'B, e, D: Încremenit pe cana-pe II 11-14 - A: ceasuri... (Lese.L] B, C, D: ore ... Iese [ ... ] ruşine! II 15 - A, B, C: Îs treaz' D: Sint deştept II 17 - A: aice în salonul eil 'B, C, D: aci t 1: 19 - A: Sandule j B,C, D I Sandule, fătul meu II 19-20 - A : frătioare ... parcă, B, e, D: că pare că 1120 - A : (Cu, B, e, D: (Se scoală cu 1122 -23 - A : Vezi / B. c, D: şi să. [ ... ] vezi 1124-25 - A : c-au venit Aritohi j B, C, D: că [ ... ] călă­ torie H 26-27 - A : Antohi acasă. (Se îndreaptă spre uşa din fund şi se întîlneşte' B, C, D: Antohi. [ ... ] fund 1129 - A : DUDVCESCU , B, e, D.: DUDrCESCU [ ... ]fm:d) 1132 - A : Nu, B, C, D: (ameţit): Nu II JJ - A, B, e: buimăcit' D: iute II 34-35 - A: (singur): Ce-o [ ... ] '{orbeşte în bobote j B, C, D: Ce-a [ ... ] de vorbeşte intr-aiurea [B, C: in bobote]] 35-36 - A: un păhăruţ de Cotnar' B, C, D: poate un păhăr uţ de Odobeşti II 37 - A: stăpînii [ ... ] de' B, C, D: oare stăpînii [ ... ] de grijă şi [B, C: şi de] II 38 - A: De-ar' B, C, D: Dacă 11579, 1 - A : în Italia' B, C, D: peste hotar II 5 - A : uiind cu prietinie la Duducescu. / B, e: cu prietinie ] D: Cit amicitie 116 - A: 11 ie de mină. / B, C, D : li dă mîna II 7 - A: cuco niţa unde-i / B, C, D: unde-i doamna Masa 1/ - A : acuş , B, C, D: îndată II io - A : parte / B, C, D : parte, cu bucu­ rie II 11 - A: scrisoarea mea' B, C, D: ravaşul meu II 12 - 13 - A: in astă. seară îi tragem un sxos ] B, C, D: îi tragem [ ... ] seară 11 14 - A : ii vrea' B, C, D: 'fei pofti II 16 - A: ridica tele / B, c. D: ridicata II 18 - 19 - A : 600' B, C, D : 500 galbeni 1120 - A : foarte m-ai îndatori j B, C, D: m-ai [, . ,] mult 1121 - A, B, C: nevoie' D: trebuinţă 1122 - A : schimbînd' B, e, D: currnindu-i 1122-23 - A: Maşa. / B, C,D: Maşa [,. -l [und.] 1125 - A: POLIDOR, DUDUCESCU , B, c, D: DC'DUCES­ CU, POLIDOR 1127 - A: d-ta, cuconiţă j B, C, D: d-voastră, doamna mea 1130-32 - A: (li face semn să tacă.} i021 [1022] (N. B. Se aude afară zgomot.) / B, C, D: (încet [ ... ] 11·ăsură.) II 34 - A: (Iese Pin / B, C, D: (;1ierge [ ... ] din 11580, 1-3 - A: (apro­ piindu-se de M aşa): Ah! Spune-mi ce trebuie să sperez? MAŞA: M-am hotărît să te urmez or iunde-i vroi... Purtarea lui Polidor cu mine m-au ... DUDUCESCU [săr uiindu-i mîna): Eşti un înger ... În astă noapte, la 12 ceasuri, oi fi la poartă cu o droşcă şi-oi da semn cu biciul veze­ te ului. MAŞA: Bine; oi veni ... Păn-at unce nu te mai apropia de mine, ca să ne ferim de prepusuri... Iaca musafirii... (JVI erge înaintea musafirilor ce intră pin f unâ.} / B, C, D: (încel [ ... ] vezeteului. 115-6 - A : MAŞA, DUDlTCESCU, POLIDOR, CONTESA, MAIORUL / B, C, D: DUDUCESCU [ ... ] ISCHILTZARLIU 116-12 - A: MAIORUL' (pe prag): A, niet, niet , pardon, co ntesa ... io nu dat pe riga ... dat pe darna ... CONTE SA: Ba ce-ţi spun eu... ai dat pe dama în loc de riga... Eşti o mazetă... Nu ştii vist ul. MAIORUL: A ... pardon ... niet , niet ... mazet. MAŞA (dînd mîna contesei): Al ada1llf la comiesse ... / B, C, D: POLI DOR [ ... ] aimable, 1113 - 581, 18 - A : Bonsoir, ma chere ... Votre pere est un ours. (Trece şi se pune pc canape.} MAIORUL: Excell ent+, .. tres aimable, Iris aimable... (Ride.) MA ŞA : Bonsoir , papa. MAIORUL: A! bonsuar, Maşinka, duşinka moia ... (O sărută pe [runte.} A !. .. ceai gata?.. Masa de cărţi gata?.. 10 cind fost rănit la Jbrnila ... băut patru sacale de ceai ... cu rom ... două de ceai ..• două de Tom •.. CONTESA (rietnâ ) : Şi n-ai murit? MAIORUL: A, niet murit. .. La mine zdaro ... se E N A VIII Cei dinainte, TACHI, LEU (viind din fund) LEU şi TACHI (se închină la dame şi merg de dau tîna lui Polidor şi Duducescu ] #1 MAIORUL: Bravo! Mai venit doi prictini la stos ... Bonsuar, Rufinescu ..• (Dă mÎJw lui Leu. } A, de ce chemat la dota Rufinescu ? .. A, d-tale italian? LEU: Italian? Poate ... mai ştiu cu? [iniţial: (vesel): pentru di-s voi- nic ... Plătesc mult ] MAIORUL: Ha, ha, ha Excellent! No; giucăm stos? 1022 [1023] POLIDOR: Poftim ... Dvna contesă nu doreşte să. ponteze? CONTE SA : Nvam galbini cu mine ... Cine mă-mprumută zece galbini? LEU: Eu, doamna mea; cu cea mai mare mulţămire. (Dă contesii gatbinc.} CONTESA: Mersi. T AClU (lui Duducescu): Rogojina asta de contesă tot împrumută şi nu mai plăteşte. DUDL'CESCU: Dacă ar plăti, nu i-ar mai rămînea de suliman. MAIORUL: A! Cine taie stos in astă seară? POLIDOR: Duducescu El îi bancher başa. DUDUCESCU: Bucuros poftim. (Merge la masă şi se pune în faţa publicul ui de taie siosul . Contesa se pune în dreapta lui Duducescic şi Polidor în dreapta contesii.} MAIORUL (luind de braţ pe Leu ) : A, Enachita, bratişka ... De ce nu chemat la dota Cerbescu? LEU: Pentru ce? MAIORUL: Îritreaba la cucoana d-tale ... Ha, ha, ha ... LEU:, Ha, ha, ha ... (Merg împreună la masă. M'aior ul se pune în stînga l ui Duducescu şi Leu în stînga maiorului, Tachi stă în Picioare de pontează. Maşa se ocupă cu ceaiul adus pe o tabla de 1111 ficior şi aşezat pe mesuţa de lîngă cana-pe, ) DL'Dl;CESCU: Stos ... (Dă cărţile.) Contesă ... ai perdut. .. Şi dota, Polidor ... Ai cîştigat, maior ule. MAIORUL: Prekrasnai ... paroli, Maşinca. dai ceai degraba. DUDUCESCU: Stos ... Leule, ai cîştigat. .. Polidor, ai perdut, şi dota, maiorule, ai perdut ... MAIORUL: Sacrarnent . .. Maşinca, dai rom la mine. POLIDOR: Ce goană! TOŢI: D-apo! eu! MAIORUL: Numai Duducescu are noroc. A, Duducescu, de ce chemi la dota Duducescu? DUDUCESCU: Pentru ca să mă-ntrebi dota. MAIORUL: A, haraşo, Excellcnt! Maşinca, dai pandispan. (N. B. Giucătorii urmează jocul tor. Maşa varsă ceaiu-n. tase şi feciorul le duce la masa de cărţi. Pentru maior ea găteşte un pahar mare.} { B, c. D: [săr utlrui [ ... ] et cetera. [580, 28 - B, C: contesă { D: comtesse II 581, 2 - B, C: şi DOCTORUL {D: DOCTORUL] 1120 - A, B, C: şi TRIBVNESCtJ I D: TRIBUNESCU 1122 - A: Servus! (Se inchinţ}, la masa de cărţi; nime nu-i răsţncnde.} I B, C, D: Servus! 1123 - A : frăţie! (Se inchină.] I B, C, D: frăţie! 1125 - A: d-tale devotat. (li sărută 1023 .. " [1024] mina.) / B, C, D: d-voastră devotat. 1127 - A : uitat cu totul? / B, C, D : uitat? II 28 - A: {incbinîndu-se } : Incapabili / B, C, D : Incapabili II 29 - A : dota, însă / B, C, D: dumnevoastră 1130 - A : Mi se pare, din / B, C, D: din \1582, 1-585, 5 - A: MAŞ:\ (inticrupîndu-l): Nu pofteşti o ceaşcă de ceai? TRIBUNESCU: Ceai! ... Principiile mele liberale nu mă iartă să beu asemine liquoră. MAŞA: Nu eşti prietin Cll chinezii? MAIOH.UL: A, bcnsuar, mcnsicur Tribu1c ... pardon. Nu vii să joci stos? TRIB1..jNESCU: Banii mei ii păstrez spre a-i consacra în serviciul patriei, domnul meu, iar nu să-i dau pe cărţi. MAIORUL: ExceZlent! ... Set leua ... perdut!. .. Sacrament ... Gheorghi, dauai rom. CLEVETICI: Doamna mea, i\ţi asistat la cea de pe urmă reprezentaţiune de la Teatru? MAŞA: Nu-mi aduc aminte ... Ce se da pe scenă? CLEVETICT: Un groază ] D: crima < ... > spaimă] 1\ 14- 16 - A: dă pc grădină. .. Parcă se mişcă... se deschide... O! Doarnne l Şi' B, C, D : duce-n [ ... ] deschide, şi 1\17-25 - A: (Se aude un vuiet de cheie în broască, la uşa din stînga.) A!... vine... vine. Uşa se deschide... is perdută. (Aleargă spre [unâ.] Ce-aud? (Pocnet de bici afară.) Semnalul! (Cu bucUl·ie.) Duducescu mă aşteaptă ! Îs scăpată. (Lese pe uşa din fund, în vreme' B, C: minţile [ ... ] îs [ ] un vuiet [ ] cată pe [ ... ] îi [ ] vt'eme , D: minţile [ ... ] sînt [ ... ] o intorsătură [ ] priveşte pe [ .. .] e [ ] timp 1\27 - A, B, C: se înaintează' D: înaintează 1\28-29 - A : ieşind din ietac cu un Pistol într-o mînă şi cu o 1 umînare aprinsă în ceei altă , B, C, D: iese [ ... ] aprinsă 1\ 30 - A : pasuri în salonul' B, C, D: paşi în apartamentul II 31 - A: Văzînd pe Antohi, fără a-l cunoaşte.) Ha, ha ... D-ta' B, C, D: Vede [ ... ] Dumneata 1\ 33 - A : în apartamentul femeii mele' B, C, D: la femeia mea 11590, 1- 3 - A: fără să te plăteşti cu nimic? .. (Ameninţînd pe Antohi.} [ ... ] mişelule ... , B, C, D: nevasta şi onoarea [B, C: onorul] [ ] ce eşti! ... 1\4-5 - A: (Trage cucoşul pistolului.) , B, C, D : ca [ ] pistoţul..} 1\ 5 - A : bani. .. (Intinde Pisto- lul spre Antohi.)'B,C,D: bani! ... 1\7-A: (cunoscînd pe tată-său, rămîne încremenit, nebun de groază şi strigă ) , B, C, D: (îngrozit) 119 - 10 ­ A: spre uşa din stînga şi vine Încet' B, C, D: şi iese [ ... ] stînga 1\ 11 - A : Tatu-rneu j B, C, D: (nebun [ ... ] Tată-meu 1\ 13- W - A: (N. B. Un ficior intră Pin fund.)' B, C, D: SCENA XII [ ... f FECIORU}jjt[B, C. UN FECIOR] [ ... ] fund) 1\ 16 - A : deschide şi ceteşte ] B, C, D: ceteşte 1\ 17 - A: ticălos' B, C, D: nelegiuit 1\ 18 -.A: mea." (Zicînd.)' B, C: mea." , D: mea." (Vorbit.) 1\20 - A: leşinat' B, C, D: abătut 1\21 - numai în D: (Cortina cade.) 1\22 - A : ACTUL JI!. TABLOUL II' B, C, D: ACTUL IV 1\23 - A, B, C: înfăţişează [ ... ] sipet' D: reprezintă [ ... ] sipet se vede 1\24 - A : N. B. Incepe a se lumina de ziuă.' B, C: 1026 l' , , . � [1027] \ l I I , l' , , 1 � Ziori de ziuă. I D: La [ ... ] ziuă. 1126 - A: intrînd I B, e, D: intră II 29 - A, B, e: trezindu-se I D: deşteptindu-se 11591, 2 - A: Umblă prin odaie teleleu I B, e :',[ ... ] teleleu I D : Ce [ ... ] derbedeu 114 - A : cam I B, C, D: pe 118-19 - A: Crezi că aş I B, e: Dar [ ... ] şotie [ ... ] ca [ ... ] c-aş I D: Dar [ ... ] pacoste [ ... ] ca şi [ ... ] c-aş 1121-22 - A: parcă vine într-acoace. (Se ţin mai I B, e, D: vine [ ... ] amîndoi 1126-27 - A : nime.} Dar. .. / B, C, D: Sandu [ ] dar l , .. "27 -28 - A : puţin praf şi cu un plumb I B, e: puţin praf [ ] I D: puţină iarbă [ ] glonte II 29-30 - A: într-un an de zile I B, C, D: am rămas [ ] tinereţe II 31- 32 - A : sîn o pungă de galbini I B, e, D : buzunar o pungă II 33 - A, B, e : aceştii I D : dînşii II 34 - A, B, C: au căzut I D : a ajuns II 35 - A : femeia I B, e, D: soţia II 36 - A : pati mele cele ruşinoase I B, c. D: pati­ mele 1137-592,4 - A: în Moldova asernine crime ... I B, e, D: asemenea [ ... ] Ticălosul I 115 - A, B, e: de a-mi face I D: să-mi fac 116 - A, B, e: căit I D: pocăit 119 - A: (încet lui Martin ) : Ce vorbeşte singur, Mar tine P Înţălegi ceva? MARTlN: Ba, zău, de un an de zile, nu mai pricep nimica •.• (M artin aşează mobilele în f unâ.} SANDU (înaintînd) I B, c. D: (înaintînd) II 10 - A : Cine-i?.. A! I B, C, D: A! II 13- 14 - A : grădină I B, e, D: portiţa [ ] Polidor II 15 - A : l iiindu-l ] B, C, D: (luînd pe Sandu 1116 - A: că [ ] partea lui Polidor I B, e, D: căci [ ... ] parte-i II 17 - A : ce-ai făcut I B, e, D: ce s-a întîm­ plat II 18 - A : Ticălosul j B, C, D : Nelegiuitul II 19 - A : Elei ! I B, C, D: El! ... Pe mine? 1121 - A : făcut I B, e, D : făcut eu II 23 - A : banilor! I "/3, e, D : banilor! ... focul patirnelor ! ... 1124 - A : Săracul de mine [; B, e, D: Kirie eleison. 1127 - A: pistol? I B, c, D: pistol, vro armă? II 30 - A : de I B, e, D: cu II 31 - A : facem I B, e, D: fac II 33 - 34 - A : (Puindu-i bani în mină.] Na ... mergi I B, e, D: (Dîndu-i [ ... ] du-te [B, e: mergi] 1134 - A : degrabă I B, e, D: curînd II 35 - A :(în parte ) : Să [ ... ] asupra mea I B, c. D: Să [ ... ] cu mine II 36 - A : Ba I B, c. D: (In parte.} Ba II 37 - 38 - A : au vroit să mă ucidă astă-noapte ... Ş-aşa şi mă duc întins la aga ca să-i spun tot. I B, C, D: a avut [ ... ] astă-noap­ te ... 1139 - A, B, e: încă I D: încă astăzi 11593, 1-3 - A: plec ... (In parte.) Lvoi învăţa eu pe jupînul Polidor! (Iese.).f B, e, D: mă duc drept [B � e: merg întins] [ ... ] dreapta.) II 4 - 5 - numai în B, C, D " 6 - A : degrabă I B, e, D: curînd 118 - A : faci tul B, e, D : faci" 10 ­ A : cu I B, C, D: în parte, cu " 12 - A : lan vină-ncoace I B, e, D: vin- i!lcoaci II 15- 16 - A: 30.1 B, e, D: 30 de ani. II 17 - A: O viaţă I B, C, D: Un veac 1124 - A : una / B, e, D: de una 1129 - A : (înduioşat îşi şterge I B, e, D: (ştergÎndu-şi II 30 - A, B, e: zice / D: spune II 32 -33 - 1027 1 [1028] A: adă-mi sipetu cole.! B, C, D: adă [ ... ] haine 1133-37 - A: (Mal'tin trage sipetul din [unâ.L] B, C, D: (In [ ] ANTOHI 11594, 1 - A : Straiele şi cărneşile I B, C, D: Hainele [B, C: Straiele] şi rufele II 3 - A : ulcică I B, C, D: ulcică de lut II 5 - A: cu galbini I B, C, D: în grădină 118-9 - A : cu 100 I B, C, D: ascunsă [ ... ] 100 II 10-11 - A : păstrat ulcica asta, că I B, C, D: păstrat-o, căci II 19 - A : Acu mi-i I B, C, D: De vreme [ ... ] mi-e 1124 - A, B, C: pelea I D: hainele 1124 - A : toate cîte I B, C, D: cîte 1125 - A: dau I B, C, D: dăruiesc 1126 - A : Vai de mine! ce-oi I B, C, D: Mie? .. da ce-oi 1129 - A : lucrurile I B, C, D: averile II 31 - A : Mar tine I B, C, D : dragă Martine II 33 - A, B, c: apartament I D: odaie 1138 - A, B, C: decît I D: de 1139 - A : de băut apă. I B, C : de apă I D: cu apă II 595, 1 - A : parte I B. C, D: parte, CII mulţămire 112 - A : arătînd [ ... ] ce-mi I B, C, D: arată [ .•. ] ce-mi mai II 'V - A: te-nşeli, dragă I B, C, D: pare-mi-se că te-nşeli 119 - A: Ia ... vro 30 de lei. I B, C, D: Vro [ ... ] numai. 1110-11 - A: 30 [ ... ] Vrei IB, C,D: Cincizeci [ ... ] Ce spui tu, omule? .. vrei II 12 -A: laIB,C,D: eu la 1113-14 - A: (Dindu-i I B, C, D: ca tine? (ii dă II 1':1 - A: Mar tine ... Na I B, C, D: Martine 1117 - A: Mar-tine I B, C, D: frate II 20 - A : Polidor ... Haide ... I B, C, D: Po ... 1121-24 - A: (în parte): Parcă. nu-i lucru curat... (Se duce Pin [und, luînd sipetul.) I B, C, D: Cine? [ ... ] nu! ... 1126 - A : Îs! B, c, D: Sînt 1128 - A: lui Leandrii.} I B, C, D: lui.) 1129 - A : III I B, C, D : IV II 30 - A : LEANDRU I B, C, D: DOCTORUL II 31 - A : acu c-ai I B, C, D : chiar acum c-aţi II 32 - A : te I B, C, D: vă II 33 - A: Cum I B, C, D: Îţi [ ... ] Cum 1135 - A: că ai I B, C, D: c-aţi 11596, 4 - A : pe! B, C, D: de 117 - A : dota I B, C, D I d-voastră II Il - A: s-au I B, C: duduca s-a I D: domnişoara s-a II 12-15 - A : dumneaii ie lecţii de comedie ... deşi n-avea nevoie, I B, C. D: ia [ ... ) Nu; II 17 - A, B, C: soiul I D: felul II 18-19 - A': după [ ... ] paralel B,C,D: sentimentale; după [ ... ] bani [B, C: parale] 1120-21- A : bilet din biczunar.] [ ... ] actorului I B, C, D: bilet.) [ ... ] pomenitului actor 1122 - A: zugrăveşte I B, C, D: descrie 1125 - A : grotescul I B, C, D : pocitul II 27 - 29 - A : Cum am prins acest document la mînă I B, C, D : DOCTORUL [ ... ] interesant 1130-31 - A: ai scăp�t de sub farmecul I B. C, D: vă văd [ .•. ] farmecele II 33 - A: ce-esu ] (1, C, D.' cîte le-am II 35-36 - A: Amorul e partea tinereţii I B, C, D.' DOCTOR1JL [ ... ] tinereţii [B, C: tineritului) II 37 - A: cei bătrîni I B, C, D: bătrînii II 39 - 597, 27 - A .' numai de rîs ... Ce se aude? (N.B. Se aude în grădină glasul maiorulwi.] SCENA IV I B, C, D.' de rîsul [ ... ] SCENA V [l - B, C :sfîrşit I D.' fine 115 - B, C : dragul I D.' drag II 16 - B, C.' Îs I D.' Sint II 17 - B, C .' 1028 [1029] ttn izvodjoarte lung şi îl I D: o listă < ... > o 1123-24 - B, C: de < ... > de-i grăieşte I D: cu < ... > şi-i vorbeşte 1126 - B, C: glasuri I D: voci]1I 28 - A: SANDU (cu o cutie de pistoale) I B, C, D: SANDU 1129 - A : Antohi I B, C, D: Monsieur Antohi II 31 - A: intrînd I B, C, D: întrînd prin dreapta II 32 - 36 - A : vînt te-au adus, maiorule? MAIORUL: Nu-i vînt ... îi altă pricină. Polidor, fiu d-tale, e un I B, C, D: pofteşti [ ... ] Vorbeşte [B, C: Grăieşte] [ ... ] un şelma 11598, 4 - A: să deie randevu în salon I B, C, D: ca să dea rendez-uous II 5 - A : îi I B, C, D: brat II 7 - A: mare I B, C, D: mare, infamie 118 - A: Fost I B, C, D I Eu fost II 11 - A: tata lui I B, C, D: d-ta II 11- 12 - A: Maşa se nu­ mesc I B, C, D: ca [ ... ] dinsa II 15 - A : l-ai pălmuit şi au refuzat de a se bate I B, C, D: a refuzat [ ... ] pălmuit II 16 - A : Refuzat. I B, C, D: Da, refuzat! II 19 - A: să spele I B, C, D: a-şi spala II 20 - A: maiorule I B, C, D: domnule maior 1121-22 - A: să mă I B, C, D: ca să mă 1123 ­ numai în B, C, D 1124-25 - A : Vai de mine! I B, C, D: (1n[ ... ] mer­ gem? 1128 - A : Iată-Ie-s. I B, C, D: Iată-Ie ] ... ]cu[B, C: de] pistoale.] II 29 - 31 - A : grădina publică îi alăture cu casa asta... Dimineaţa nu-i nime Într-însa ••• I B, C, D: dindosul [ ... ] prin el. 1131 - A: şi marturii I B, C, D: marturii II 32 - A: (Sanclu şi doftorul. I B, C, D: doftorul şi Sand u II 33 - 34 - A: duel? I B, C, D: duel [ .•. ]dinameon II 35 - A : H araşo l , .. Mergem... ( Merge spre uşa din dreapta.} I B, C, D : Bucuros! Mergem ..• II 39 - A: (întorcîndu-se) / B, C, D: (oprindu-se lîngă uşâ ) II 599, 5 - 12 - A: (Iese cu toţii prin grădină.) I B, C, D: Dumneata [ ... ] Antohi, te duci [B, C: mergi, Antohi] [ ... ] toţii.) 1113 - A: VI B, C, D: VI II 14-17 - A: (intrînd, pe gtnâuri }: Nu-mi pare lucru curat. .. Are ceva boieriul. .. I B, C, D: (întră [ ... ] ceva l , .. II 18 - A : ceva I B, C, D : vreo primejdie II 19-20 - A: tot în[ ... ] cum I B, C, D :în[ ... ] Doamne, cum 1121 - A : un an încoace I B, C, D: vro şease luni 1123 - A, B, C : sturluibată I D: zăpăciră 1124 - A : au luat / B, C, D: în grădină, a luat II 25-26 - A, B, C: cela I D: ăla [ ... ] ţări 1128-30 - A, B, C: aceste ... I D: astea ] ... ]gînduri.) 1131 - A: VI I B, C, D: VII 1132 - A : LEOAICA (intră răpide cu un voal pe ochi) I B, C, D : RUFINEASCA [ ... ] dreapta) II 34-A: (tresărind): CeIB,C,D: Ce 11600, 2-3-A: Vai de mine! Cuconiţă, d-ta eşti? I B, C, D: Ce-mi [ ... ] cuconiţă? 114 - A: în ziori de ziuă I B, C, D: chiar acum 117 - A : L-am văzut ieşind acu împreună I B, C, D: A[ ... ] adinioarea 119-10 - A: Nu ţi-o vorbit nimică stăpî­ nu-tău I B, C, D : vorbitu-ţi-aceva II 15 - A : capul I B, C, D : minţile 1116 - 21 - A : Şi să scăp de la mînă un chimir bogat ca Antohi ... Dar, n-arn să-I las în pace pănă ce nu l-oi videa iar la picioarele mele. " Ce s-au de ? ..• Vin musafiri? .. Unde să m-ascund? .. A! Cole, în ietac. (Intră în ietac.} 1029 [1030] (N. B. Se aude în grădină glasurile lui Tribwnesca şi Clevetici.) IB,C,D: (Tare.)[ ... ] mele. 1\22-603, 10-A: SC E N A VII UARTIN, CLEVETICI, TRIBUNESCU CLEVETICI (afară): O venit Antohi! Rup, sa, na '" (Intră.) TRIHCNESCU (intrînd): Cetăţene Mar tine, unde-i amicul nostru? C,LEVETICI: Unde-i Mecena ? MARTIN: Care-i acela Măcena ? CLEVETICI: Mecena Zgîrcea ... Stăpinul , .. vreu să zic protectorul d-tale. MARTIN: O ieşit ... tt« parte.) Iar o venit măscăriciu. CiLEVETICI: Îl vom aştepta ... Ai ceva cald pentru dejun? MARTIN: Ba nici rece. .. (Iese prin fund, zicinâ :) Puneţi-vă pofta-n cui. I B, C, D: SCENA VIII [ ... ] TRIBUNESCU [600, 33 - B, C: îs I D: sînt 1\ 601, 3 - B, C: Mata I D: Dumneata 1\ 28 - B, C: incalte I D: încai 11602, 22 - B, C: trezit I D: deşteptat 11603, 4. - B, C: trezi I D: deştepta] 11 10 - A : infim I B, C, D: subaltern II 11 - A ." tespectul cuve­ nit unor deputaţi ai naţiunei române. I B, C: respect cuvenit. I D: res­ pectul cuvenit. 11 13 - A : E ostenit de pe drum . " Şvapoi nici nu ştie I B, C, D: Nu ştie, ignorantul lţ 17 - A : au developat I B, C, D: de glorie [ ... ] a developat II 18 - 19 - A : grad ... I B, C, D: grad astfel de mare II 20 - 606, 14 - A : Am să obosesc Camera luînd cuvintul în toate cestiu­ nele, am să atac ministrii cu o violenţă care să-i facă a tremura pe banca lor. .. Am să înalţ drapelul partidei noastre pe ruinele moderaţilor şi a conservatorilor, şi ... să fiu proclamat de publicul din galerie ce m-a ascul­ tat, singurul om de stat al României, elocuent ca ... CLEVETICI: Robespier. �RIBUNESCU: Şi mare ca ... CLEVETICI: Ca Cavur!... Însă un lucru mă îngrijeşte... Cînd se va face verificarea titlurilor, cum om dovedi un �nit de 400 "" ? TRIBUNESCU (CH entuziasm): A udaces fort una jucat! Bine cl au sosit amicul nostru Antohi!... El mi-au făgăduit că ne-a da la amîndoi cîte un sinet de 4 000 "" Adă-ţi aminte, acu cîteva luni, păn-a nu pleca el la Paris ... CLEVETI CI : Bine zici. .. (O piruetă.) Rup, sa, na ... îmi vine să gioc de bucurie. (Se apuc de mînă şi gioc cîntînd.) 1030 ..,,-- I [1031] ..".- I Vivat? vivat libertatea, Dreptatea, fraternitatea, Constituţionalismul, Noi doi şi şarlatariismul ! (N.B. Se aude în grădină zgomot de glasuri.) SCE N A VIII CLEVETICI, TRIBUNESCU, ANTOHI, DOCTORUL, SANDU. TACHI, LEU, MARTIN, LEOAICA (::.1. B. Doctorul, din' B, C, D: Am să inund [ ... ] DOCTORUL (de [603, 21 - B, C: bancul' D: banca 1124 -25 - B, C: bancul ministe­ rial în un adevărat banc' D : banca < ... > banca II 31 - B, C: jeţul j D : fotoliul 11604, 10 - B, C: a continuo ] D: incontinuo II 18 - 19 - B, C: ministerilor j D: ministrilor 1126 - B, C: TRIBUNESCU, D: şi TRI· BUNESCU II 605, 1 - B, C: de a' D: a II 3 - B, C: de bance, de' D : bănci şi 1122 - B, C: şi în' D: în 1130 - B, C: AMÎNDOI' D: CLE· YETICI şi TRIBUNESCU II 30 - 31 - B, C: Ura! să trăiască Antohi! , D : Antohi< ... > Ura! //606, 14 - B, C: zice' D: de] II 15-16 - A : intră în. salon tu-mărit de Sandu ce aduce cut-ia cu pistoale şi de Tachi şi Leu' B, C, D: el întră [ ... ] Tachi II 17 - A : Ei merg de-l culcă pe canape.) DOCTORUL (intrînd)' B, C, D: Culcaţ.i-l pe canapea. II 19 - A : intrind Pin fund' B, C, D: buimăcit 1120 - 608, 4 - A : degrabă vro două perne. I1L\RTIN: Da ce este? DOCTORUL: Îi rănit de moarte... Vai de mine! (Intră în ietac şi iese îndată aducînd perne.} CLEVETICI şi TRIBUNESCU: Rănit! Cum? T.-\CHI: În duel cu maiorul. LEOAICA (ieşind din ietac ) : Unde-i? Unde-I? •. Rănit! ... (Aleargă lîngă Antohi la canape.} Mort! A!... (Slăbeşte.) LEU (cu mirare): Enăchiţa l (Aleargă de o susţine şi o duce pe jilţul de lîngă masa din dreapta.) TOŢI: Cucoana Enăchiţa aici! DOCTORUL (îngrijind de A ntohi): Mar-tine, adă un pic de apă, să·i· ră­ corim rana. l\L-\RTlli (Plîngînd): Sărrnanu stăpînu-rneu ! ( Iese Pin fund de aduce o ulcică de apă.) SANDU: Dvle doctor, nu mai este nădejde? •• POCTORUL (PiPăind mîna lui A ntohi ) : Nu cred... Îi în agonie. TRIBUNESCU (lui Clevetici): În agonie! ••• Mandatul nostru e în pericol. 1031 [1032] CLEYETICI (ase mine, trist): De-a muri, rămînem fără venit şi sintem daţi afară din Cameră. TRIBUNESCU: Alea jacta est! ANTOHI (se mişcă, gemînd): A!... Polidor... Polidor ... DOCTORUL: Sărmanul! Tot la fiul său gîndeşte şi-n ceasul morţii. ANTOHI (deschizînd ochii): În mine vrei să tragi, Polidor? ... în tatu-tău? (Se scoală de se reazemă pe perne. Ochii sînt ţintiţi şi faţa tulburată. îi apucă delirul.) Iaca ... colo, un sipet cu galbini. .. Se deschide ... Ba nu ... nu-i sipet. .. îi secriiu ... Cine mă-rnpinge în el? ... Polidor?. Nu vreu ... Lasă-mă ... mi-i frică de secriiu ... (Pune mîna la pept, cu durere.} Valeu l , .. M-ai lovit drept în inimă. .. Ai tras în mine ... nenorocitule! (Tace, răsuflsnâu-se greu.} LEOAICA (ţipă cu spaimă): A! Nu pot să mai stau aice. (Vrea să se scoale, dar se opreşte îngrozită, întîlnind ochii lui Antohi, şi cade încet la locul ei.) ANTOHI (îndreptîndu-şi ochii spre Leoaica): Cine au ţipat? (Cată IU1lg la Leoaica, îşi [reacă ochii cu mina ş-apoi zlmbeşte.] Enăchiţal Ai venit! după mine, dragă? .. Nu te-ai săturat de bani? .. Mai vrei încă ... Aud? . .. Ai nevoie ca să-ţi hrăneşti bărbatul?.. De-aceea te-ai vîndut mie?.. Bărbatu-tău n-are altă avere decît trupul femeii lui? . .. N-are altă meserie decît să te precupeţească?.. Sărmana femeie! Mare ticălos bărbat ai! ... Ei, 'lină să. te-agiut ... Na-ţi un sinet Na ... (Scoate un răvaş din bllzllnari.) DOCTORUL (în parte): Răvaşul ei! ANTOHI: N a ... o trată la actorul din Paris ... Mergi să-ţi numere banii ... preţul dismierdărilor tale .. Mergi de scoate nume rău în străinătate darnelor române [iniţial: din Moldova]. / B, C, D: o pernă [ ... ] române! [606,28 - B, C: aduce < ... > jilţul / D: duce < ... > fotoliul 11607, 12 - B, C: ochii cu groază / D: ochii II 19-20 - B, C: secriu l , .. un secriu / D: coşciug l . .. un coşciug 1124 ­ B, C: (Se răsuflă / D: (Respiră 1126 - B, C: jilţ / D: cana-pe 1129 ­ B, C: Cată / D: Priveşte 1134 - B, C :jilţ! D :fotoliu] 11608, 6 - A, B, C: de / D: cu 118 - A: aducînd ulcica / B, C, D: dîniu-i o uleică M 9 - A : bînd [ .•. ] Dînd / B, C, D: bea [ ... ] Dă II 11 - A: Vezi [ ... ] azi /,f3, C. D: vezi tu [ ... ] eu azi II 13-15 - A: Lasă / B, C, D: MARTIN [ ... ] Lasă 1115 - A: nu / B, C, D: nu mai 1118 - A, B, C: pe Tribunescw.} Cine-s aceştii ? I D: Tribunescu.}, Cine-s ăştia? II 19 - A : d-tale I B, C, D: dum­ neavoastră 1121 - A : (zîmbind): Patrioţii? Cei care batgiocoresc lumea? ..• / B, C, D: Patrioţii cei fa.lşi. II 28 - A : mai dau bani / B, C, D: dau bani II 31-33 - A : să-mi închei / B, C, D: să se bage [ ... ] să-mi închei II 35 -36 1032 1 j [1033] I 1 I .. � - A : însă păn-a nu apuca să beie ] B, C, D : şi pănă [ ... ] M artin. II 36 - A, B, C: glasul' D: vocea 11609, 1 - A: IX' B, C, D: XIII 1�3 - A, B, C: afară' D: de afară 111 - A: uşa ] B, C, D: uşa din dreapta 115 - A: minele ] B, C, D: mînile spre elll8 - A: să [ ... ] cu socotinţă / B, C, D: ca să [ ... ] ai socotit 119 - A, B, C: de galbeni / D: cu galbeni 1112-13 - A : femeia?.. Milă de un / D: nevasta?.. Iertare unui II 11 - A : care I B, C, D: ce II 18 - A, B, C : delir de moarte / B, C, D: delirul morţii II 19 - A: Bani? / B, C, D: Bani? .. (Rîde cu spasmuri.} 1121-A: (Bea.) Ba / B, C, D: şi 1122-21 - A: (O aruncă gios de o strică, apoi cade şi moare.) / B, C, D: Na[ ... ]jos ulcica [B, C: ulcica gios] [ ] moare.) 1126 - A: (Toţi rămîn înspăimîntaţi.) / B, C, D: TOŢI: A! 1127 - A : se întîlneşte cu / B, C, D: întîlneşte pe 1128 - A: comisarul/ B, C, D: comisarul de poliţie 1129 - A: X / B, C, D: XIV II 30 - A : UN COMISAR / B, C: UN COMISAR DE POLIŢIE' D: COMISARUL 1132 - A: poronca [ ... ] arestuiesc / B, C: ordinul [ ... ] arestuiesc / D: ordinul [ ... ] arestez II 33 - 31 - A: Sfîrşit. / B, C: Finit. / D: (Tablou.) (Cortina cade.) II DESPOT-VODĂ (p. 611) "Ideea de a reconstitui pentru scenă momente din istoria naţională stătea în atenţia poetului Doinelor înainte de apariţia dramei Răzvan şi Vidra din 1867 a lui Hasdeu" - e de părere Constantin Ciopraga, fixînd, de bună seamă, această clipă cu zece ani mai înainte, cînd poetul dădea la iveală "singura piesă de o altă tonalitate" scrisă în prima perioadă a activităţii sale de dramaturg: Cetatea Neamţului, publicată în 1857 în volumul Salba literară (ef. Prefaţă la vol. V. Alecsandri, Teatru, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1968, p. 19). "Împrejurări variate concurează, făcînd ca aspiratia bardului de a scrie drame de amploare să fie pusă în practică - ne spune în continuare Const. Ciopraga, Războiul de independenţă reprezentase un moment de afirmare a eroismului popular şi Alecsandri însuşi vibrase puternic, dovadă laudele adresate Ostaşilor noştri. Interesul pentru istoria naţională era în creştere: Kogălniceanu procedează în 1872 la reeditarea cronicilor moldo­ veneşti, cornpletîndu-le cu cronici muntene, sub titlul de Cronicile României. Tot acum, după căderea lui Napoleon al III-lea, în Franţa se juca din nou teatrul istoric al lui Hugo, celebrul poet revenind la Paris din lnde­ lungatul exil de două decenii" (ibidem,) 1033 [1034] La această hotărîre au contribuit, desigur - cum mărturiseşte _ Alec­ sandri însuşi în scrisoarea reprodusă în fruntea volumului Despot- Vodă din 1880 (p. V şi urm.; v. şi '101. de faţă, p. 613 şi urm.) - şi îndemnurile vechiului, său prieten A. Cantacuzino, "unul din oaspeţii obişnuiţi ai Mirceştilor" şi, totodată, unul dintre cei mai apropiaţi scriitorului (v. şi G. C. Nicolescu Viata lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 594). În orice caz, după succesul repurtat la Montpellier, după cinstirea ce i se arată în ţară şi peste hotare, poetul, retras iarăşi la Mirceşti, pare o vreme dezorientat. "După Doine, după Lăcrămioare, după Pastel-uri şi după Legende, de care parte a literat urei îmi rămînea să mă leg? - îi scria el lui I. Ne­ gruzzi la 12 noiembrie 1878. M-am gindit la teatru ... şi pe loc am răsfoit paginile istoriei noastre, unde am găsit subiecte minunate de drame în versuri. Deocamdată atenţia mea a fost atrasă prin epoca lui Alexandru Lăpuş­ neanu, atît de dramatică şi de caracteristică. În ea am descoperit mai cu deosebire trei personagii care merită de a fi reînviate pe scenă: folde, Lăpwş­ neanu şi Despot. Tustrei ar forma o trilogie istorică, care, bine împărţită bine ţesută, bine scrisă, ar îmbogăţi literatura noastră. Nu ştiu dacă voi reuşi a duce pănă la sfîrşit această lucrare serioasă şi foarte grea, dar totuşi am început cu Despot. De-acum într-un noroc" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 111-112). În aceeaşi zi anunţa evenimentul şi vechiului său prieten Ion Ghica, în această vreme director general al teatrelor , a cărui vizită o aştepta la Mirceşti: "Ţi-aş fi putut vorbi direct despre o mare dramă istorică (nu isterică] în versuri pe care o meditez de cîteva zile şi pe care am început-o în cinstea ta. Aducînd pe lume în tinereţea mea un întreg repertoriu de piese uşoare, doresc să devin serios la bătrîneţe şi, dacă se poate, să mă menţin în regiunile literaturii grave. Ambiţie, ce mai încoace-ncolo l Subiectul dramei mele mă interesează şi de aceea nădăjduiesc să mă înţeleg bine cu el, pînă ce voi divorţa de manuscri� După care voi încerca să purced la alte noi \:ăsătorii dr�atice" (V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 87). Alecsandri se aşterne temeinic la treabă, iar peste o lună ajunsese la sfîrşitul actului II. "Acum mă aflu în dricul lucrului - îl informa el pe I. Negruzzi la 16 decembrie 1878. Mă lupt cu Despot şi n-aş vroi să părăsesc cîmpul luptei, temindu-rnă să nu mi se potolească focul. Sînt ajuns la sfîrşitul actului 1034 ..,... [1035] 11 şi sper să abordez peste vro patru zile actul III. Trebuie bătut ferul cît e roş şi de aceea nu mă pot ocupa de alte scrieri, de aceea' nu-ţi pot trimite acum urmarea misiilor mele politice" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 113). Urmarea misiilor politice n-a mai fost scrisă. Ea nu se află nici printre hîrtiile rămase de la scriitor şi nici nu s-a mai publicat altceva în afară de evocările apărute mai înainte în paginile Convorbirilor (XI, nr. 12, 1 martie 1878, p. 429-434; XII, nr. 2, 1 mai 1878, p. 41-53; XII, nr. 3, 1 iunie 1878, p. 81-88; XII, nr. 5, 1 august 1878, p. 153-158). În acel moment Alecsandri era absorbit cu totul de noua sa piesă. Ei ii vor fi jertfite şi alte proiecte, nu numai urmarea misiilor politice. "Buna şi amabila dumitale scrisoare - îi scria el la 5 februarie 1879 nepoatei sale Lucia Duca - m-a găsit în plină activitate, o activitate de lungă durată, pe care am început-o acum două luni şi care mă va ţine, fără îndoială, încă timp de şase săptămîni ţintuit la biroul meu. Renun­ ţînd, fără voia mea, la călătoria în Corfu, am vrut să scap de plictiselile iernii şi, pentru a izbuti, m-am apucat de o mare dramă istorică. în versuri. Este ceva lung, obositor chiar şi, cu toate acestea, foarte interesant pentru mine, căci, punînd să acţioneze şi să vorbească o mulţime de personaje cu caractere deosebite, mă cred de-a dreptul un general în fruntea unei întregi armate. Datorită liniştii de care m-am bucurat in timpul iernii, am parcurs repede şi cu încredere primele trei etape, cu alte cuvinte, am terminat primele trei acte şi am inceput acum al patrulea. Ajunsă aici, opera prezintă mai multe dificultăţi, pentru că mă obligă să concentrez acţiunea spre a pregăti deznodămîntul. Voi izbuti? Să sperăm că da, altfel, manuscrisul meu, de peste trei mii de versuri, va merge să concureze cu buştenii care ard în sobă" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 265 -266). Dificultăţile la care se referă Alecsandri erau învinse însă curînd, iar peste' o lună piesa era terminată. La 16 martie 1879, într-o scrisoare adre­ sată lui Dimitrie C. Ollănescu-Ascanio 1, poetul îl invita să-i citească "drama în versuri a lui Despot-Vodă, scrisă în iarna aceasta" (ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 200). La începutul lunii următoare Ion Ghica vine la Mirceşti şi este, alături de A. Cantacuzino, unul dintre primii auditori ai dramei citite de autorul ei. Evenimentul şi consecinţele lui sînt comunicate fără întîrziere şi lui I. Negruzzi. 1 Poet, publicist şi diplomat, Ollănescu-Ascanio (1849-1908) a fost prim-secretar al legaţiei Principatelor din Constantinopol, apoi secretar general în Ministerul de Externe şi ministru plenipotenţiar la Atena. 1035 [1036] "Ion Ghica a fost aici zilele trecute - îi scria, la 11 aprlie 1879, Alec­ sandri - şi, ascultînd drama lui Despot, a decis a se ocupa îndată cu pune­ rea ei pe scenă, vroind să fie reprezentată numaidecît la 15 septembrie. Rolurile au să se împartă chiar de pe acum, pentru ca să fie�ştiute ca Tatăl nostru, Decorurile şi costumele au să se lucreze în lunile de vară, pentru ca tot să fie gata pănă la începutul sezonului teatral. Piesa este sfîrşită de mult. Acum e copiată, corectată şi gata de a ieşi în lume. îmi pare rău că nu am prilejul de a vă ceti ultimele trei acturi, pentru ca să cunosc opinia d-tale şi a altor membri a « j unimei s. Ion Ghica şi Alexandru Cantacuz in au părut destul de satisfăcuţi" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 114). Din scrisoarea citată se mai desprinde un amănunt interesant, şi anume: Alecsandri lasă să se înţeleagă că primele două acte ar fi fost deja citite în cadrul "Junimii": "Îmi pare rău că nu am prilejul de a vă ceti ultimele trei acturi" - spune el. Lectura întregii piese va avea loc la "J u­ nirnea" abia spre sfîrşitul lunii următoare, care a fost foarte bogată în evenimente: în alegerile generale desfăşurate în această lună Alecsandri este ales senator (după ce, ca rival al lui Maiorescu în alegerile pentru Constituantă, pierduse în favoarea acestuia!); cu numai două zile înaintea lecturii piesei în şedinţa "J unirnii", Alecsandri şi Maiorescu erau invitaţi să-şi reia locurile la Academie, de unde îşi dăduseră amîndoi demisia, primul în 1871, iar cel de-al doilea încă din 1869. Deşi - cum observă E. Lovinescu (T. Maiorescu. şi contem-poranii lui, Bucureşti, Editura Minerva, 1974, p. 53) - Maiorescu nu consemnează lectura lui Despot În Însemnările sale zilnice, şedinţa "Junimii" este comen­ tată de Eminescu În T'iniţrul din 30 mai 1879, În notiţa intitulată O serată literară: "Vineri seara, la d. Titu Maiorescu, a avut loc o serată extraordinară a Societăţii literare « Junimea», unde d. Vasile Alecsandri a citit noua d-sale producţie Despot- Vodă, dramă în 5 acte în versuri. Între asistenţi, cari erau în număr de peste treizeci, se aflau dd. Bariţ, Babeş, Roman, Hăşdeu, Hodoş, Maniu, Caragiani, �embri ai Academiei, d. 1. Iarnic, romanist şi profesor de filologie din Viena, dd. Circ," Frollo, Haret, D. A. Laurian, St. Mihăilescu, Manliu,! profesori, cîţiva deputaţi şi senatori şi mai mulţi membri ai « Junimei o din Iaşi, - unii înpreună cu darnele lor. Citirea dramei Despot- Vodă a făcut cea mai bună impresie asupra acelui distins auditor şi serata s-a sfîrşit tocmai după. miezul nopţii, cînd asistenţii s-au retras. Fiecare dintr-inşii Împreună cu oaspeţii au mulţumit 1036 T I [1037] r­ I poetului de onoarea ce le făcuse '/enind în sînul societăţii şi citindu-le noua sa producţie. Asupra acestei producţii dramatice sîntem scutiţi de a mai face vreo laudă. banală; credem a fi spus destul arătînd numele autorului şi cine erau auditorii care i-au dat admiraţia lor întreagă" (Timpul, IV, nr. 117, miercuri 30 mai 1879; notiţă atribuită lui Eminescu, v. voI. Mihai Eminescu, Scrieri de critică teatrală, Cluj, Ed. Dacia, 1972, p. 132). În acelaşi timp piesa era citită şi în cadrul comitetului Teatrului Na­ ţional: "D1. Vasilie Alecsandri - inforrnează Familia, XV, nr. 37, 17/29 mai 1879, p. 250, într-o notiţă la rubrica "Literatură şi arti" - a înavuşit literatura noastră dramatică cu o piesă nouă. Titlul acesteia este Despot­ Vodă, dramă scrisă în versuri. Autorul a cetit-o comitetului Teatrului Naţional şi a primit unanimele aprobări ale membrilor. Piesa aceast se va reprezenta la toamnă, deschizîndu-se cu ea stagiunea teatrală." Graba cu care Familia îşi informa cititorii despre acest eveniment dovedeşte cît de interesaţi erau românii de peste munţi de creaţia drama­ tică a lui Alecsandri şi totodată de tot ceea ce se petrecea "dincoace". Ştirile erau preluate din presa de la Bucureşti. În numărul 42 din acelaşi an al Familiei (7/19 iunie, p. 286), o altă notiţă urmărea drumul piesei: "Despot-Vodă, noua dramă a d-Iui Vasile Alecsandri s-a pus în studiu la Teatrul Naţional din Bucureşti. Repetiţiunile au început şi rolul lui Despot s-a dat tînărului actor Manolescu. În acest rol, scrie Renaşterea, poetul a întrupat toată răutatea şi toată linguşirea, toate calităţile şi toate defec­ tele, toată inteligenţa şi toată lăcomia ce caracterizau pe domnii fanarjoţi [ ... ]. D1. V. Alecsandri, scrie acelaşi ziar, a asistat la repetiţiunea dramei Despot- Vodă şi a părut foarte mulţumit. S-a mirat mai ales văzînd că dl. Manolescu, care are un rol de aproape o mie de versuri, îl ştie deja pe dinafară, deşi nu i s-a încredinţat decît de un timp foarte scurt." Din acelaşi ziar: "Renaşterea, politic, în toate zilele, la Bucureşti, avind şi o ediţiune franceză de două ori pe săptămînă" (-r. Familia, XV, nr. 36, 13/25 mai 1879, p. 243), care va avea insă o apariţie efemeră, numai între 10 mai - nov. 1879, şi din care nu se află nici un număr la Biblio­ teca Academiei, Familia reproduce, în nr. 45 din 17/29 iunie 1879, p. 302, scena IV din actul V al piesei, sub titlul Moartea lui Despot. Notiţa publi­ cată in acelaşi număr, la p. 306, preciza: "Jo.foartea l!li Despot-Vodă din TIr. prezinte este un fragment din drama nouă a d-Iui Vasile Alecsandri, intitulată Despot- Vodă, despre care s-a vorbit deja mai de multe ori în coloanele acestei foi. Acest fragment il reproducem după Renaşterea de la Bucureşti." 1037 .. [1038] Fragmentul este o redactare anterioară textului corespunzător tipărit în volum, faţă de care prezintă unele variante (consemnate aici, mai departe). Tot din presa de la Bucureşti spicuieşte Familia şi alte informaţii: "Pentru Despot- Vodă, noua piesă a d-lui Alecsandri, se pregătesc deja la Teatrul Naţional din Bucureşti costume şi decoruri nouă. Aceste, precum citim în Bin[ele] publ[ic], vor costa mai multe mii de lei, cari vor fi luaţi din cifra de 30000 acordată prin budgetul statului" (nr. 49, 1/13 iulie 1879, p. 334). Alecsandri petrece vara lui 1879 la Mirceşti, iar la începutul lui sep­ tembrie se întoarce la Bucureşti ca să asiste la ultimele repetiţii ale piesei, a cărei reprezentare trebuia să aibă loc la 15 ale acestei luni. Premiera a avut însă loc abia la 30 septembrie. "Un contemporan iniţiat în cancanu­ riie « lumii bune » - relatează G. C. Nicolescu - , într-o scrisoare în care declara că piesa fusese rău jucată, adăuga că domnitorul Carol, care « avu­ sese răbdarea să asiste pînă la sfîrşitul piesei », fusese în fond nemulţumit, căci piesa îi părea a fi, cum într-o bună măsură era, o pledoarie contra principilor străini, cu aluzii clare, pe care publicul (' le-a simţit şi aplaudat» 1." Asemenea ştiri aflăm şi în Familia, care consemnează şi ea reprezen­ ta rea piesei: .Despot- Vodă, dramă în 5 acte, compusă în versuri de eroul nostru poet V. Alecsandri, în 12 l.c. [30 septembrie st. v. - n.n.] fu reprezentată pentru prima dată in Teatrul Naţional din Bucureşti. Sala era îndesată de public, marele poet a fost rechemat după actul III şi la fine, cînd i s-a oferit o coroană. M.S.R. Domnitorul, care a asistat la reprezentaţiune, a stat pînă în capăt" (ar. 77, 7/19 octombre 1879, p. 501). "Reprezentarea piesei suscită cu atît mai mult un mare interes. Cronici dramatice numeroase salut 11. cu entuziasm noua creaţie a lui Alecsandri. În curînd însă începură să-şi facă loc altele, din ce în ce mai îndrăzneţe; în o sumă de ziare, în frunte cu Românul lui Rosetti, apar cronici care contestă orice merit acestei piese, fie sub pretextul indepăr tării de adevărul istoric, fie sub acela al construirii unor insuficient de pregnante şi de con­ vingătoare caractere sau chiar a slăbiciunii inspiraţigi poetice" (Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed, cit., p. 597). .. • ' Nici Familia nu trece cu vederea ecourile stîrnite în presa bucureş­ teană: "Despre Despot- Vodă, dl. Fr. D[arne] publică în Rom[âm!l] o recenziune din care scoatem următoarele: « În drama d-Iui Alecsandri sînt două părţi 1 Informaţia, din corespondenţa Zoei Mandrea, fiica lui Barbu Bălcescu, ne-a fost comunicată de Al. Piru [nota lui G. C. Nicolescu]. 103-8 [1039] cu totul deosebite: partea literară 'şi partea dramatică; cea dintîi este superioară celei de a doua care e foarte discutabilă. În seara dintîi entu­ ziasmul a fost foarte mare; în serile celelalte publicul s-a găsit pus Între două simţîmente: admiraţiunea ce resirrrţea pentru bogăţia poeziei, armo­ nia şi frumuseţea versurilor şi răceala în care îl lasă drama, cu un public mai literar, mai rafinat, cel dintîi simţîmînt ar fi întrecut pe celalalt, însă cu un public care caută la teatru mai mult o acţiune mişcătoare, o intrigă bine ţesută, era vădit că simţîmîntul al doilea era să-ntreacă pe celalalt � (nr. 81,21 oct./2 nov. 1879, p. 526). De asemenea, ea va mai reproduce în paginile sale un fragment din piesă, după apariţia acesteia în volum (scena IX din actul II, în nr. 23 din 23 martie I 4 aprilie 1880, p. 142). Mulţimea cronicilor este o dovadă a interesului stîrnit de piesă. Unele dintre ele îl vor fi bucurat pe Alecsandri, cum este aceea semnată de Ascanio (D. Ollănescu) în România liberă, 1879, nr. 704, 711, 713, 715-717, sau, mai cu seamă, aceea publicată în Timpul, imediat după premieră, datorată probabil lui Eminescu: "Puţini, şi anume aceia cari se ocupă cu istoria patriei ştiau povestea romantică a lui Iacob Eraclid Despot, a unui aventurat atît de fin, încît a fost în stare să facă pe un om serios, precum era Carol V, împăratul, să-i întărească un arbore genealogie, al cărui incepători sunt însuşi bătrînul Jupiter, zeul zeilor din Olimp, şi muritoarea Alcmene. E drept că Jupiter însuşi nu figurcază in arborele genealogic, dar e pus ca începător al nea­ mului ilustru al Eraclizilor un erou al Iliadei lui Omer, Tlepolern, fiul lui Ercule, deci nepot de fiu al lui Jupiter, care oştindu-se împreună cu cei­ lalţi elini asupra Troadei, a fost omorît de Sarpedon, asemenea un fiu al l�i Joe şi al Laodameei. Astfel începutul istoriei lui Iacob Eraclid Despot se petrece sub zidu­ rile Troadei, între descendenţii direcţi ai lui Jupiter, iar sfîrşitul în Moldova sub buzduganul lui Tornşa, după cronică, sub pumnalul lui Ciubăr- Vodă, după dramă. Varga magică a poetului ne face să ne trezim in adîncul vremilor trecute, În timpul cînd uriaşul trunchi al neamului Muşatin, În a cărui umbră Moldova crescuse mare şi puternică, era suplantat prin figura îngro­ zitoare a lui Petru Stolnicul sau Alexandru Lăpuşneanu, după cum se numi el singur. Într-adevăr, rău trebuie să fi căzut Moldova, dacă după moartea celui din urmă Muşati n - Ştefan VII, care avea incă o oaste de 40.000 de oameni - .Alexandru Lăpuşneanu n-a mai putut rezista nici mercenarilor 1 ui Despot. Deodată cu stingerea dinastiei moldoveneşti ale căreia drepturi nu le mai 1039 ; .-11.-­ ......... [1040] moştenea decît o femeie, Ruxandra, doamna lui Lăpuşneanu, s-a stins şi puterea vestitului regat al Moldovei, încît re izbucnirea timpilor eroici sub Ionaşcu- Vodă nu e decît cea din urmă reînviere a vechiului foc de vitejie, care inspirase atîta temere marilor puteri dimprejur. în acei timpi deci, în care, după căderea dinastiei legitime, începuse o adîncă descompunere socială, ne duce muza lui Alecsandri, care-şi 'alege drept obiect pe cel mai romantic tip de vînător de coroană, care c-un în­ chipuit arbore genealogic în buzunar, c-o închipuită înrudire cu neamul Muşatin, cu închipuite drepturi la tron, ajunge să răstoarne pe Vodă Lăpuş­ neanu. Drama lui Alecsandri ne aduce deci inaintea ochilor pe Lăpuşenanu însuşi, pe doamna Ruxandra, pe aprigul Tomşa, pe vornicul Moţoc şi ne pune pe pămîntul sfînt al străvechei Suceve. Suceava! E drept că acelaşi rîu al Sucevei curge la aceeaşi poală de deal şi astăzi, dar castelul vechilor domni e o ruină, biserica Mirăuţilor chiar şi strămoşii generaţiei actuale o ştiu tot ruinată, ca o moaşte de piatră din vremea lui Alexandru cel Bun, iar pe uliţele acelui oraş, mare odată, mic astăzi, te împiedici numai de cîte-o piatră de mormînt, care serveşte drept pavaj. [ ... ] O tem-pera, o mores I Poemul dramatic al lui Alecsandri face să răsară înaintea ochilor sufle­ tului nostru o epocă de decadenţă deja, dar în care se iveau încă ca nişte copaci străvechi acele frumoase şi nobile nume, cu-a căror încetare românii au încetat de a fi mari. Despre drama însăşi, puţine avem de spus. E, fără nici o co ntestare, drama cea mai bună care s-a scris in limba noastră, plină de acţiune, ici de puternice, colo de gingaşe simţiri, dar pe deasupra tuturor calităţilor acestora, versul şi limba privighitorii de la Mirceşti răpeşte auzul şi sim­ ţirile. Chiar daca n-ar exista figuri dramatice atît de genial desemnate ca aceea a lui Ciubăr-Vodă, cu atit de energice conture ca aceea a lui Tornşa, ar fi de ajuns ca farmecul neînvins şi pururea învingător allimbei lui Alec­ sandri să răpească pe auditori. Şi daca caracterul lui Despot thiar e mai mult o figură de roman decît de dramă, el totuşi, prin complicaţiile la care dă loc, face să răsară toate caracterele celelalte ale drarngi, Pe lîngă energia rară a pasajelor dramatice, înălţimea şi dulceaţa pasajelor lirice ale dramei fac din acestea nişte adevărate pietre scumpe ale literaturii române, În aceste pasaje s-aud glasurile luncii de la Mirceşti, şi se pare c-au z i $ Pe ale îngerilor arfe lunecînd mărgărltare ». Astfel cel mai fericit şi mai mare reprezentant al generaţiei trecute adaogă în fiece an cîte o nouă coroană de laur la gloria sa crescîndă şi creşte 1040 r --� [1041] el însuşi prin pustiul intelectual dimprejurul lui, ca şi copaciul bătrin din legenda sa Ţepeş şi stejarul, care «Cu cît pustiul creşte în juru-i şi el creşte », Despre jocul actorilor nu putem asemenea vorbi decît cu laudă. Au făcut tot ce le-au stat prin putinţă ca să interpreteze cît de bine pe un autor, care e drept că e un uriaş alături cu ei. Pe lîngă silinţele vrednice de toată lauda a unor tineri cu talent ade­ vărat s-au adaos apoi şi o deosebită îngrijire în înscenare, în învăţarea rolurilor, în ensemble, încît ni s-a dat dovada că îndată ce toţi actorii îşi ştiu rolurile bine pe dinafară şi mişcările pe scenă, stau în strînsă legătură, chiar o piesă cît de grea se poate juca fără a se pierde prea mult din inten­ ţiile autorului. Nu în acelaşi grad ne-au plăcut reprezentantele rolurilor femeieşti. Mijloacele fizice ale domnişoarelor cari au jucat în această piesă sunt insuficiente pentru reprezentarea unor situaţiuni tragice. Costumele erau splendide, iar decor urile de căpetenie cari au servit Întăi la reprezentarea Curţii lwi Neagoe- Vodă Basarab sunt, precum se ştie, executate sub îngrijirea artistică a d-lui Odobescu şi reprezintă archi­ tectura bizantică, astfel cum ea e păstrată în biserica de la Curtea de Argeş şi în alte monumente ale veacului nostru de mijloc. Ele sunt splendide. Dar, în sfîrşit, orice objecţiuni am avea de făcut, ele cată să înceteze faţă cu întregul artistic, răsărit din lucrarea măreaţă a autorului şi din jocul îngrijit al actorilor. După cît auzim, reprezentaţia de mercuri a dramei Despot-Vodă s-a făcut nu numai în urma unei cereri generale a publicului, ci şi a unei dorinţe deosebite a m.s.r. Doamnei care a onorat spectacolul cu prezenţa sa. Înăl­ ţimea-sa regală, aflindu-se încă în străinătate, arătase cel mai viu interes pentru scrierea marelui poet, care face epocă în istoria teatrului naţional. Epocă da - însă o epocă atît de izolată ca şi însuşi Alecsandri in timpul de faţă, căci precum nimeni nu s-a aflat în trecut, care să se poată asemăna cu el, viitorul, judecîndu-l după capetele de azi, promite şi mai puţin de a produce urmaşi, cari să umble pe cărarea sihastrului de la Mir­ ceşti." ("Despot-Vodă". Dramă în 5 acte de Vasile Alecsandri, în Timpul, IV, nr. 242,2 noiembrie 1879. Nesemnat. Atribuit în ediţia M. Eminescu: Articole şi traduceri, Editura Minerva, 1974). Alte cronici, răuvoitoare, îl vor fi mîhnit, de bună seamă, pe poet, deşi se aştepta la ele, pentru că veneau din grupul rosettist, a cărui dema­ gogie o criticase în numeroase rînduri. Aceste atacuri îi dau ideea de a scrie o nouă piesă, Lnuidioşii, care îl preocupă o vreme, dar pe care n-o va mai aşterne pe hîrtie. 1041 [1042] Impresia pe care i-au făcut-o acestea răzbate din corespondenţa scrii­ torului cu prietenii săi. Îndată după reprezentaţie, Alecsandri se retrăsese la Mirceşti, unde pregătea piesa pentru tipar, interesindu-se totodată şi de ecourile ei în presă. "De la întoarcerea mea - îi scria el, la începutul lui noiembrie, lui I. Ghica - m-arn ocupat de copia lui Despot, destinată tipografiei lui Socec. Am terminat-o, am expediat-o zilele acestea la Bucureşti, şi acum aştept paginile ca să fac corecturile. Încă o muncă puţin plăcută, dar acesta este reversul medaliei în meseria de autor. Publicul nici nu bănuieşte tot ceea ce suferim noi ca să ne expunem criticii lui, mai adesea proastă decit dreaptă. În legătură cu critica, fă-mi plăcerea să-mi trimiţi bazaconiile lui Şoimescu şi compania, cum şi criticile răuvoitoare cu care a fost gratificat Despot în lipsa mea. Această lectură îmi va ajuta la căutarea caracterelor pentru o comedie pe care o am în vedere şi care va avea titlul următor: Inoidioşii, Voi intercala acolo unul sau două personaje luate din grupul acelora care au făcut cerul şi pămîntul şi va fi ca un buchet de flori" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 271-272). Peste cîteva zile Alecsandri revenea asupra acestor critici răuvoitori : " ... cred că am descoperit adevărata cauză a indirjirii lui Dame impotriva lui Despot. Acest domn, despre care se bănuieşte că este o interesantă epavă a Comunei 1, trebuie să se fi simţit atins de versurile pe care Tornşa le aruncă în faţă aventurier ului grec: � Văzut-am pe la noi Mulţi pribegi ţi făţarnici, verrni palizi de gunoi Ce vin şi-n sînul nostru fac cuiburi veninate, » Desigur a văzut aici o aluzie personală] ... ]. Sînt curios să văd numerele din Românul şi Renaşterea care ne atacă din nou pe tine şi pe mine, în calitatea noastră de director şi autor" - ii scria el iarăşi lui I. Ghica, la 10 noiembrie 1879 (V. Alecsandri, Scrisori, Îmsemnări, p. 39). Dame îşi va relua atacurile împotriva lui Alecsandrj şi în anul următor, folosindu-se de un gest de politeţe al poetului, provocât cu perfidi� "Amabilul Darmetf - îi relata Alecsandri împrejurările lui I. Ghica -, tr imiţîndu-mi o nuvelă intitulată. Mi xandra, scrisă şi publicată de el în 1 Vezi, în legătură cu aceasta, art. Scrisori către Vasile Alecsandri (II). de Şerban Cioculescu, în România literară, XI, nr. 31, joi 3 august 1978, p. 7 - 8. Z Fr. Dame. Darmet se numea pe atunci un magazin de jucării la Iaşi [nota Martei A nineallu]. 1042 [1043] limba română, am crezut că trebuie să răspund acestei polite ţi printr-o alta şi i-am expediat prin poştă o broşură din Despot- Vodă. Făcînd acest act de curtoazie, aveam un vag presentiment că amabilul Darrnet se va folosi de această nouă ocazie ca să ne spună amîndurora gentileţi în felul lui, pentru a-şi uşura necazul şi a face curte hidoasei poei­ t uri. .. Aceasta n-a dat greş! Omul meu s-a folosit de această scuipătoare se mi-oficială care se intitulează Rom:llnul, cînd ar fi trebuit să se cheme Ţiganul, ca să dea curs liber expectoraţiilor lui. Totuşi, de data aceasta bag de seamă că flegma sa este mai veni noasă, dovadă că boala gravă a făcut progrese simţitoare la foiletonul Romănuiwi, Or, ştii tu cui trebuie atribuită această înrăutăţire? Istoriei lui Drăgănescu! Această mică anecdotă a fost o adevărată lovitură de măciucă pentru aşa-zişii critici dramatici. Sînt încă zăpăciţi. Se vede după stilul şi după ideile lor fără nici o legătură. Cele trei foiletoane! ale Scuipătoarei vor fi urmate de mai multe altele" (scrisoare datată "Mirceşti, 14 mai 1880"; v. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 94). Am văzut că Alecsandri trimisese manuscrisul piesei încă la începutul lui noiembrie 1879 lui Socec, Avusese intenţia să-i adauge şi o schiţă a vieţii eroului, pe care i-o făgăduise Al. Papadopol-Callimach: "Mi-ai promis o schiţă din viaţa lui' Despot - îi amintea Alecsandri la 14 noiembrie 1879 - ; această promitere e foarte preţioasă pentru mine. Fiind dar că începe chiar acum tipărirea dramei lui Despot, te rog să-mi faci mulţumirea de a-mi comunica manuscriptul durnitale, pentru ca să-I trimit lui Socec, Astfel opera mea va fi cornplectă" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 163). Fie că Papadopol-Callimach nu şi-a respectat atunci făgăduiala (el va publica unele date în legătură cu Despot mai tîrziu, în Convorbiri literare, XYI, 1882, p, 291 şi urrn.}, fie că Alecsandri n-a mai socotit necesară schiţa ­ fapt este că ea n-a apărut în volum. în fruntea acestuia însă au apărut două scrisori-dedicaţii : una adresată lui A. Cantacuzino, iar cealaltă lui 1. Ghica, precum şi răspunsurile celor doi (p. I - XXVII; v . şi vol. de faţă,p.613-632). La 8 ianuarie 1880, Alecsandri îi scria lui 1. Ghica în această privinţă: "Tipărirea lui Despot înaintează şi sper să fie terminată în cursul acestei luni. 1 Fr. Dame făcuse două dări de seamă, în mai multe foiletoane, despre Despot, una după reprezentare, alta la apariţia volumului. Cf. Românul, XXII, act. 1879, şi XXIY, mai 1880. Criticile, destul de deferente, reproşau lipsa de conflict dramatic a piesei şi elogiau versurile [nota Martei Anineanu]. 1043 'r .. _ .. ' .. [1044] 1: G Doresc să pun ca prefaţă o scrisoare pe care o adresez Cneazului, căruia i-a fost dedicată această piesă ab-ouo ; dar vreau în acelaşi timp să-ţi exprim în mod public mulţumirile mele pentru toată grija pe care in calitatea ta de director ai arătat-o punerii în scenă a dramei mele. Vei găsi alăturat ciorna unei scrisori pe care ţi-o adresez. Dacă-ti convine, va bene ; dacă nu, fă-i modificările pe care le vei dori. Un mic răspuns din parte-ţi ar fi binevenit În corpul lucrării. Dar ştii tu ce-ar fi foarte spiritual? Este povestea acelui boier care, după ce şi-a dictat scrisoarea, a şters tot conţinutul, vorbă cu vorbă, ca să-şi satis­ facă mîndria" (V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 91). Sincerele cuvinte de apreciere din răspunsurile celor doi îl despăgubeau cu prisosinţă pe Alecsandri de mîhnirea pricinuită de criticile aduse piesei. "Fii sicur, amice - scria A. Cantacuzino - o zic fără părtinire, Despot va rămînea, fiindcă va începe, să nu se supere nimeni, o eră nouă în litera­ tura română, căci va fixa pentru mult timp înainte şi limba poeziei tea­ trale, şi forma versului dramatic. Cor neille şi Racine n-au făcut mai mult pentru Franţa." Aceeaşi sinceră preţuire o exprimă şi răspunsul lui 1. Ghica: '" .. voi păstra cu mîndrie plăcuta aducere aminte că am avut onorul a pune in scenă pe Despot al tău, acest adevărat eveniment literar care va rămînea în literatura noastră un adevărat monument demn de Iiteratur ile cele mai bogate ale Europei. Drama ta istorică, Despot - încheie Ghica -, este un giuvaer din cele mai preţioase ale coronei tale de poet." Volumul apărea pe la jumătatea lunii următoare, cum îl anunţa poetul la 5 februarie 1880 pe I. Negruzzi: "Despot se tipăreşte la Socec; peste 'Il'O opt zile ţi-oi trimite unul din cele întîi exemplare. Nu rămîne decît ultima jumătate de coală sub teasc" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 115; volumul este menţionat în Convorbiri literare, XIV, nr. 2, 1 mai 1880, p. 79, la rubrica Bibliografie: "Despot- Vodă legendă dramatică, în cinci acte, în versuri, de V. Alecsandri, 1 vol. in 80 mare de 152 pag., Bucureşti, 1880"). Volumul conţinea unele greşeli de tipar care îl d�termină pe autor să-i adauge o erată, unde îndrepta pînă şi data prirnel, reprezentaţ� men­ ţionată greşit pe coperta interioară: 8 octombrie 1879, în loc de 30 septem­ brie 1879, data reală a premierei. Dîndu-şi seama de lungimea unor scene şi dialoguri care ar fi creat dificultăţi la reprezentare, Alecsandri indică în mod special în volum pasajele care pot fi eliminate în acest caz. La scurt timp după Despot- Vodă, în Editura Socec apărea şi volumul al nouălea al Operelor complete ale lui Alecsandri, cuprinzînd Legende nouă şi Ostaşii noştri, Poate că acest fapt a determinat apariţia lui Despot in 1044 [1045] afara ediţiei de opere complete sau poate că poetul se gîndea să facă loc piesei într-unul din volumele ei viitoare, alături de alte lucrări dramatice, ceea ce nu s-a mai întimplat însă. Fratele poetului, Iancu, la a cărui părere despre scrierile sale Alecsandri ţinea foarte mult, nu va lipsi nici el să i-o împărtăşească acum într-o lungă. scrisoare, după ce citise de trei ori piesa, pe care, aflat la Paris, n-o putuse vedea pe scenă. "Am citit, cred - îi scria el la 25 septembrie 1880 - tot ceea ce s-a spus despre Despot şi, mulţumesc lui Dumnezeu! aceasta îmi lasă toată libertatea, căci felul meu de a-l judeca se deosebeşte hotărît. Ceea ce am căutat în trei rînduri, recitindu-l, nu au fost emoţiile, pe care, adesea, le datorăm mai mult unei bune dicţiuni decît calităţii operei. Îţi aminteşti poate aceste patru versuri: Laşitatea nu duce la vitejie, Treizeci de înfrîngeri nu duc la succes, Franţa va fi totdeauna Franţa Şi francezii totdeauna francezi. Această glumă proastă, admirabil cîntată de un tînăr frumos, a fost mai intîi acoperită de aplauze, dar ce fluierături după aceea! Ne văzînd deci pe Despot masacrat, mi-a fost permis să-l judec pentru calităţile sale literare, fără să mă preocup de construcţia piesei. În pictură, cei mai buni arbitri nu sînt pictorii, ci amatorii: este un lucru universal recunoscut. Cel mai mare expert aici a fost colonelul Burgeoni care, cu toate acestea, nu a desenat niciodată un nas. Nefiind dramaturg, am oarecare şansă de a fi un bun judecător al dramei tale. Că construcţia piesei, această orînduire a acţiunii, este necesară într-o comedie, mi se pare de nediscutat: aici se află o mare parte a interesului. Cite succese nu sînt datorate, în general, faimoaselor sertare, dar cînd ebeniştii vor fi morţi nu li se va mai şti nici numele, şi cred că, în cîţiva ani, despre Dennery! nu se va vorbi mai mult decît despre mine. într-o dramă istorică ca Despot, legăturile imaginare, lăsate în între­ gime în seama fanteziei scriitorului, nu vor fi decît un aranjament mai mult decît secundar, şi aceasta este atît de adevărat, încît la a treia lectură 1 Adolphe Phylippe Dennery (1811-1899), autor dramatic fără. mare talent literar, dar cu mare simţ scenic, abil creator de situaţii dramatice. Amintim: Don Cesar de Bazan, Les deu x orphelines ... Autor a multe feerii şi librete de operă. Jucat şi astăzi, este departe de a fi fost uitat, aşa cum credea Iancu. Pentru că se spune piece sau roman li tiroires (piesă sau roman cu sertare), pentru cele care au intriga complicată şi acţiunea cît mai încurcată, Iancu face o glumă, substituind pe ebenist scriitorului [nota Martei AnineanuJ. 1045 � ... .. [1046] I , I ! " i II I ! I " I I a lui Despot am sărit peste mai multe dialoguri pentru a mă regăsi mai repede, şi cu atenţia mai puţin încărcată, în faţa marilor figuri sau în faţa sentimentelor. Numai izolînd pe Despot Heraclid, Tornşa, Moţoc, Car mina, Ana şi pînă şi pe Limbă-Dulce şi izolîndu-rnă şi eu însumi cu aceste figuri princi­ pale, am ajuns să apreciez valoarea lor dramatică şi mai ales valoarea scriitorului. Această muncă alarnbicantă am folosit-o altădată citind şi recitind Richard III - modestia ta să-mi ierte această amintire - şi m-arn simţit foarte bine. Desprins de vorbăria forţată, frumosul monstru îmi apărea de fiecare dată mai impresionant, mai monstruos, şi Shakes­ peare, mai mare. Ca şi atunci cred că posed suficient personajele tale pentru a le atribui caracterul pe care condeiul tău a înţeles să Ii-l imprime. Despot este un adevărat aventurier, se întilnesc în el toate calităţile şi toate defectele acestei speţe de oameni politici, cărora nu le lipseşte decît succesul pentru a deveni cîteodată mari personaje, nu am spus mari oameni. Această aureolă nu este dată decît geniului sau virtuţii, şi eroul tău nu posedă nici una, nici alta, este suficient că are hotărîre şi viclenie pentru a fi un adevărat uzurpator, şi victoria, ca şi sfîrşitul său, ne arată că le stăpîneşte în cea mai mare măsură. Aceste calităţi esenţiale se mani­ festă în versuri foarte frumoase! Monologul din primul act (scena III) şi dialogul cu Tornşa (acelaşi act, tabloul doi) sînt din creaţia ta cea mai bună. Las la o parte numeroasele împrejurări în care Despot se arată mereu întocmai cum l-ai conceput şi în care însuşi autorul nu se dezminte niciodată. În ochii mei, personajul tău era cel mai greu de tratat, în acest amestec de mărire şi de josnicie trebuia ca măsura să nu fie niciodată depăşită. Altfel, judecarea lui ar fi ezitat între admiraţie şi dispreţ. Despot a rămas ceea ce trebuia să fie, un mare aventurier. Ajung la Tornşa, această antiteză a uzurpatorului. Cu el totul merge laolaltă: autorul, publicul, patria în sfîrşit I Regăseşti în el o veche şi scumpă cunoştinţă, dar de data aceasta nu sub primele ei forme legendare. Nu mai este strălucitorul viteaz al lui Ştefan, nu mas este acel Dan pe care lui Homer însuşi i-ar fi plăcut să-I cînte, este în\eleptul, virttfosul, este supremul patriot. Iubitul nostru Negri ar fi tresărit auzind, auzindu-se vorbind, nu-i aşa? cum vorbeşte Tomşa. Cu un asemenea model, versuri ca acestea: De însuşi Ştefan-Vodă Moldova e deprinsă Să ţie mai sus capul cu cît e mai învinsă, trebuiau să curgă ca un izvor de sub condeiul tău inspirat. 1046 [1047] r Pentru noi, publicul, adevăratul erou al dramei tale e t T se omsa pentru că rezumă în el dragostea şi triumful patriei. . , Nu mă voi opri prea mult timp asupra personalităţii lui Moţoc, cu toate că ne prezintă, în culori strălucitoare, acel tip de boier ambiţios, pe care l-am văzut aşa de des căutindu-şi norocul la picioarele străinilor. Moţoc este respingător la vedere, şi aşa trebuie să fie pentru ca un asemenea caracter să pară veridic. Nu mai puţin adevărat este acela al fiicei sale. După Tomşa ea este, în ochii mei, figura cea mai interesantă a dramei tale, cu toate că joacă un rol secundar. La ea, ca şi la Carrnina, întreaga acţiune este în dragoste, dar cu Ana era de evitat un pericol: cine va pune stăpînire pe inima sa: dragostea sau credinţa? Natura a luat-o înainte şi ai avut dreptate, re­ semnarea înseamnă ea altceva decît efectul unei mari disperări? Dragostea trebuia să-şi reia drepturile împotriva religiei uzurpatoare şi inima este aceea care vorbeşte atunci cînd Ana spune lui Despot: în munţi, la monastire, ascunsă într-o chilie, Vroind să scap, sărmana, de-a dorului urgie, Mi-am înălţat gîndirea la cer, la Dumnezeu. Şi Dumnezeu şi îngeri aveau toţi chipul tău. Ana este o creaţie încîntătoare, minunat redată. Fizionomia Carrninei, aşa de deosebită de cea a rivalei sale, nu este desigur o noutate: de la Racine la Alexandre Dumas-fiul, femeia pasionată a fost întotdeauna o puternică pîrghie în drame. A ta, cu siguranţă, nu este mai prejos de principalele ei înaintaşe şi, văzînd-o iubind şi suferind, se simte vibrînd în vocea ei marea pasiune a femeii. Acest rol ar putea fi ingrat, tu ai ştiut să-I faci simpatic. Este un feri­ cit triumf. Drama ta începe cu un mic dialog care este o bijuterie. Un altul, în împrejurări mai grave, îi va urma în actul al patrulea. În amîndouă, Limbă-Dulce este jos ceea ce Tornşa este sus: la acesta, patriotismul gîndit, la dorobanţul din timpuri trecute, patriotismul instinctiv, brav, de bun­ simţ, vesel. Ah! Limbă-Dulce al tău este unul din cele mai încîntătoare tablouri ieşite de sub penelul tău de artist. Este demna pereche a Anei, două flori culese în acelaşi răzor ca Rodica şi Peneş Curcanul. Iată, dragă Vasile, ceea ce gîndesc despre principalele personaje din Despot- Vodă. Am vrut să fiu cît se poate mai sobru, de aceea cu părere de rău a trebuit să mă abţin de a marca, aşa cum am făcut-o în carte, frumoasele versuri care strălucesc la fiecare pagină. Sînt aici comori pe 1047 ., .. [1048] care domnii critici ai tăi nu le-au scos destul în relief, poate, mai puţin fericiţi decît mine, nu le-au descoperit. Eu mi-aş lua sarcina să fac din ele o adevărată casetă cu bijuterii. Vai, dragul meu, tu nu ai încă un public iar actorii tăi nu sînt în stare să pună în valoare frumuseţile dramei tale, aşa de izbitoare chiar numai la lectură. În ce priveşte drama în sine, cred că am spus, chiar de la începutul acestei scrisori, ceea ce gîndesc. Un singur lucru m-a izbit: intervenţia acelei casete cu bijuterii, care trece prin mai multe mîini şi care era, după mine, inutilă pe lîngă pergamentul dăruit lui Despot de Carol-Quintul. Dealtfel, bagă de seamă bine că nici caseta cu bijuterii, nici pergamentul nu reuşesc să convingă pe principalul interesat, Lăpuşneanu, Sînt de asemenea două versuri care sună rău în scena a patra din primul act: Nu-mi place să văd tronul ascuns sub un ciubăr este o glumă care are aerul de a da o nuanţă de seriozitate ideei de a face din Ciubăr-Vodă, nebunul, moştenitorul lui Lăpuşneanu. Aceste două observaţii nu sînt grave, poate ţi-au venit şi ţie în minte după aceea. Nu se va spune că sînt un linguşitor, un tămîietor al «privi­ ghetorii de la Mirceşti &, eu care nu am ştiut niciodată .să-mi exprim îndeajuns admiraţia mea pentru pastelurile şi legendele tale. Mai liber în atitudinile tale şi de asemenea mai apropiat de atmosfera ta, şiroind de imagini, tu puteai să abordezi Concertul în luncă sau Ciocirlia ta fără teamă de a merge prea departe; cu o imaginaţie bogată ca aceea cu care Dumnezeu te-a dăruit şi cu siguranţa artei tale nu ne puteam teme de exageraţia aşa de fatală a altora. În drama ta, ne puteam teme. Aici erau de zugrăvit pasiuni pămînteşti şi poetul obişnuit cu regiunile azurii ar fi putut să rupă frîul şi să zboare spre Olimp, în loc să se închidă în Suceava cu lumea sa de realităţi. Simţul artei şi al raţiunii au luat-o înaintea focului ademenitor şi Despot- Vodă a devenit ceea ce trebuia să fie, o minunată dramă istorică. Aceasta este, dragă frate, judecata mea asupra ultimei tale opere. Maturizată prin studiu, ea speră să o ia înaintea criticilor grăbite, unele dictate de invidii josnice, altele de o stîngace admirafie. Acestea din urmă vizau fără încetare pe poet, ca şi cum nu ar fi dovedit-o pînă a6tm; eu am căutat pe scriitorul dramatic şi nu mă tem să spun tare: «l-am găsit aşa cum inima mea îl dorea », Aş vrea să termin acest foileton teatral printr-o triplă salvă de aplauzej dacă această încîntare finală nu s-ar găsi stăvilită de un sentiment de mare îndoială: iat-o în cîteva cuvinte: 1048 } , [1049] } , Iată-te intrat într-o nouă carieră, care îţi făgăduieşte, fără îndoială, mari succese. Vei fi rupt tu, din cauza aceasta, cu iubita ta lume ideală, căreia îi datorăm, tu, marea ta reputaţie, noi, cele mai mari încîntări? Dacă ar fi aşa, reciteşte, cum o fac eu adesea, Baba Cloanţa, Strunga, Dorul, Steluta, Adio Moldovei şi atîtea altele din timpul tinereţii tale, reciteşte pastelurile tale, reciteşte-le pe toate, fără excepţie, reciteşte în sfîrşit Dumbrava Roşie, Toamna ţesătoare, Dan, Răzbunarea lui Statu-Palmă, Ciocirlia şi Rochiţa-rînâunicăi, şi nu mă îndoiesc că « lunea � ta, această vatră de creaţii incomparabile, nu răsună încă de cîntecele tale minunate în mijlocul unui public fermecat" (v. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 28-31). Poate că poetul nu primise încă această frumoasă scrisoare a fratelui său în primele zile ale lunii octombrie 1880, cînd se arăta sceptic în ce priveşte reluarea piesei pe scenă. "Sînt încîntat să aflu despre succesul Romaneaschii şi al lui Mano­ Iescu - îi declara el lui L Ghica la 2 octombrie 1880 - şi le trimit sincerele mele complimente. Pentru că Romaneasca a profitat atît de bine de şederea sa la Paris, aş dori ca ea să-şi ia asupră-i rolul Car minei în Despot, dacă se va relua vreodată această piesă" (v. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 101). Scepticismul scriitorului se va dovedi neîntemeiat, căci Despot va fi nu numai reluat, dar va aduce autorului său şi Marele premiu al Academiei, ,,�ăsturel-Herăscu". La 6 aprilie 1881, Alecsandri a primit această unică răsplată materială pentru publicarea operelor sale. Marele premiu, care se conferea la patru ani o dată, îi era conferit pentru Despot şi volumul IX al ediţiei de Opere complete, pe baza raportului prezentat, în numele lui Ion Ghica, de Al. Odobescu, care de fapt îl şi redactase. " .•. într-o seară, ieşind de la teatru, unde se jucase -spunea Odobescu in raportul său -, după puterea tinerei noastre trupe dramatice - legenda istorică Despot- Vodă, am auzit un critic literar zicînd cu oarecare asprime că n-ar fi trebuit să fie pusă pe scenă acea operă, că într-însa intriga drama­ tică nu oferă îndestul interes, că spiritul sarcastic şi glumeţ al autorului pare adesea a face să încline scenele tragice pe alunecuşul cornediei. Critica era aspră, dar, bănuind că supărarea judicătorului să fie provenită în parte din nesuficierrţa interpretării pe scenă a unei opere îndelung studiată de poetul nostru, am rugat pe Zoilul său să ia textul dramei d-lui Alecsandri, să-I citească cu atenţiune şi să-mi spună în urmă dacă persistă în opiniunile sale, Curînd după aceea avui rnulţărnirea de a vedea pe crîncenul critic venind cu totul îrnblînzit la mine şi spunîndu-mi că «defectele aparente 1049 [1050] ce il întăritase la reprezentaţiune dispăruse mai cu totul la citire; ba şi mai mult, că citirea acestei legende istorice - osebit de farmecul ce reiese din mulţimea imaginilor poetice şi din nobleţea limbei întrebuinţată de autor - revelă într-însa un studiu psihologic adîncit al caracterelor ce-şi desfăşoară acţiunea în cursul dramei şi prezentă totdeodată un număr însemnat de scene de o înaltă valoare dramatică. Urmărit cu scrupuloasă şi dibace îngrijire este, de-a lungul dramei, caracterul multiplu şi nestatornic al acelui intrigant străin, carele concepe, nu fără mărire, şi execută, nu fără semeţie, planul de a se urca pe tronul Moldovei, şi carele, ajuns la culmea dorinţelor, îmbătat de ale sale răpezi succese, înstrăinează de la sine toate inimele simple sau mîrşave care-I ajutase la suiş, şi, în sfîrşit, părăsit într-o clipă de toţi, nu uită nici în ultimul moment de a se învălui în făţarriica mantie de mărinimie, cu care odinioară ademenise şi amăgise pe cei mai mulţi. împrejurul lui, poetul, cu mare talent şi varietate, ne-a făcut să vedem vierrnuind şi incolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice şi zavis­ tioase ale boierilor români de odinioară; şi apoi - la oarecare momente de nobilă încordare a simţimîntului naţional - el ne-a arătat cum din ţărînă ştie să se ridice verde în inimile tuturor românilor instinctul de apărare al pămîntului strămoşesc. Printre toţi aceştia figurează şi un chip straniu în care se amestecă cu puternică originalitate aplecările glumeţe ale românilor din orice timp şi fanatismul întunecos, care la noi a fost pururea privit ca un prepus de nebunie; acea comică personalitate a lui Ciubăr-Vodă aduce în drama lui Alecsandri cîteva introlucări de un efect cu totul surprinzător. Astfel e scena între Ciubăr- Vodă şi Despot, cînd acesta izbuteşte a îndupleca pe nebunul ca să-i ia locul în închisoarea unde el aşteaptă, fioros şi desperat, osînda de moarte pronunţată în contră-i de Lăpuşneanu. În cazul acesta, putem zice că comicul are în sine o adevărată tărie dramatică." O scenă cu mişcări încă şi mai vii, încă şi mai complicate, cu contras­ turi cu .atît mai caracteristice, cu cît sunt tot aşa de�recipitate cît şi de scurt enunţiate, o aflăm la sfîrşitul dramei. Este aceea cînd Despot, 'Părăsit de toţi, pierzînd orice sperare, văzînd răsipite toate visurile lui de mărire şi simţindu-şi inima zdrobită prin perderea a tot ce a iubit, îşi înfrînge durerea cu o minunată putere de voinţă şi, în faţa insultelor, în faţa arne- 1 Despot-Vodă, act.V, scena II [nota lui A. 1. Odobescu ]. 1050 [1051] 1 -- ninţărilor, în faţa morţii chiar, urmează a juca rolul de vanitoasă superbie, de la care nici binele, nici răul nu a putut vreodată să-I înstrăineze. &1 Ar trebui să închei aci această scurtă dar sinceră apreţuire prin care criticul meu îşi retracta părerile sale de mai nainte; însă, spre a face ca dînsul, cat şi eu să vă împărtăşesc şi ideile ce el emitea asupra unor scene din actul al II-lea, pre care, atît ca dezvoltare dramatică, cît şi ca rostire poetică, el le privea ca punctul culminant al operei d-lui Alecsandri. « Îritr-însul vedem cum creşte, creşte răpede nesocotita înclinare ai oamenilor către necunoscut, cum stavilele care cearcă să ţină în loc ase­ menea pornire, mai rău o întărîtă, cum vorbele adimenitoare uimesc şi fură lesne minţile intrate pe acea cale; apoi încă, din toate acestea, ni se învederează mai lămurit faptul că, prin răspicarea inclinărtlor inimei omeneşti, un spirit puternic poate să ne explice taine neînţelese din vechea noastră istorie, precum este suirea pe tronul Moldovei a veneticului Despot Heraclidul, Cu nemărginit talent şi cu poetică elocuenţă sunt dezvoltate acele peripeţii sufleteşti, în mai multe scene." "Un ultim cuvînt spre a sfîrşi cu laudele ce se cuvin nouei opere dra­ matice a d-lui Alecsandri, şi acesta va fi numai spre a regăsi într-însa, cu o vie mulţămire, pe poetul cel ce subt atîtea gingaşe forme a cîntat frumu­ seţile patriei noastre": Priveşte colo-n faţă, în zarea luminată: Ca mantie regală, frumoasă şi bogată Apare-n ochii noştri Moldova, dulce rai, Comoară. nesecată de bun şi dulce trai. Ea are grîu şi miere, şi vinuri, ah! ce vinuri! Toiag de bătrîneţe, viu balsam pentru chinuri. Şi are mii de nade a scumpelor plăceri, Copile, ah! ce copile!... muieri, ah! ce muieri! Îţi fură ochii, mintea, şi inima ţi-o fură Cu-o rază de sub geană, c-un zîmbet de pe gură. Şi însă moldovenii orbi, crunţi, nepăsători, Stropesc ades cu sînge grădina lor de flori. Deci, în rezumat, legenda istorică a lui Despot-Vodă merită fără îndo­ ială toate laudele ce se pot acorda unei opere de înaltă poezie, căria însuşi drept-preţuitorul ei autor i-a dat denumirea cea mai potrivită pentru o 1 Despot-Vodă, act. III, tabl, II [nota lui A. I.Odobescu]. 2 Idem, act. II, tabl, I [nota lui A. I. Odobescu]. 3 Despot-Vodă, act. 1, scena a II-a [nota lui A. I. Odobescu]. 1051 [1052] compoziţiune în care studiul caracterelor istorice, cercetarea intimă a inimei omeneşti, şi apoi încă avîntul liric al vorbirii sunt întrunite cu cea mai măiastră armonie. Ca acţiune înteţită a dramei, negreşit că în alte literaturi vom găsi opere mai atrăgătoare; dar în limba noastră, trebuie să recunoaştem că nici subt acest raport, Despot- Vodă nu-şi are încă seamănul. � Aceasta fu conc1uziunea definitivă a aprigului critic, după ce cu mintea sa răsjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii şi cu auzul" (Vasile Alecsandri, raport de prerniare, citit în şedinţa din 6 aprilie 1881, în Analele Academiei Române, Seria II, Tom. III, 1881, p. 532-537). Premierea a dezlănţuit, după cum se ştie, un nou val de atacuri împo­ triva lui Alecsandri, susţinute îndeosebi de Al. Macedonski. La începutul anului, Macedonski solicitase colaborarea lui Alecsandri la revista Literatorul, iar Alecsandri îi răspundea la 21 ianuarie 1881, felici­ tîndu-l pentru iniţiativa de a scoate revista şi declarînd că era bucuros să-i devină colaborator. Alecsandri trimitea totodată un fragment din Despot- Vodă, în redactarea iniţială, pentru a se vedea, din compararea acesteia cu forma tipărită, cîtă trudă depune artistul întru desăvîrşirea operei sale. Macedonski publică în nr. 2, din 1881, al Literatoruiui, atît scrisoarea cît şi fragmentul, comentat "de d-nu Zenone", asezînd pe copertă portretul lui Alecsandri, însoţit de o "notiţă biografică", semnată de el însuşi [Luciliu }, în care nu se putea abţine să nu aducă totuşi şi unele reproşuri bardului de la Mirceşti. "Portretul ce dăm în fruntea revistei noastre - se spunea în Notita biografică (p. 562) - este al ilustrului poet, Vasile Alecsandri. Nernur itorul cîntăreţ al Gintei latine s-a născut la anul 1821 în Iaşi, dintr-o familie însemnată venită din Italia." Ca poet, Vasile Alecsandri şi-a înscris numele în cartea secolilor. Ca autor dramatic, a aruncat bazele fundamentale ale unui repertoriu român. Ca patriot, a adunat, a coordonat şi a cores poeziile noastre populare, făcînd din această ramură a literaturei române una dintre cele dintîi în Europa. Ca om politic, a ştiut să aibă acea abnegaţiu.ne de sine care l-a făcut să renunţe la voturile ce avea pentru domnia Moldovei, în fol�ul marei idei a unităţii ţărilor. Ca versificator, a ştiut să nu rărnîie în acelaşi nivel cu Gr. Alecsandrescu (fabulistul), cu Bolirrtineanu, şi chiar cu Eliade, distanţîndu-i pe toţi spre a-i lăsa departe în urma sa şi spre a merge în raport cu progresul literar al epocei. ! Vezi Conspectul asupra literat-urei l'omâne, de d. V. Gr. Popp [1Iota 1 ui M acedonski]. 1052 t I I • _."---'"-0 [1053] • -- Citind mult, studiind mult, călătorind mult, cu o conversaţiune plină de farmec, cu o înfăţişare plină de simpatie, aceea ce farmecă cu deosebire pe oricine a avut fericirea să se apropie de marele poet este modestia cu care să exprimă asupra scrierilor sale şi care să întîlneşte atîta de rar în aleşii rnuzelor, ca şi, în general, în mai toţi oamenii de geniu. D. Alecsandri, între toate aceste calităţi, are poate şi un defect: acela de a fi voit să facă din «onoare », « onor », astfel că, mai deunăzi chiar, într-o adresă a Teatrului pe care o avem şi în acest moment pe biurou, d •. Ioan Ghica are tot într-o vreme şi « onoarea » şi « onorul » de a să adresa etc. Suntem siguri că « onorul », ca masculin, este al d-Iui Ion Ghica, amicul d-Iui Alecsandri; în cît despre « onoare », bănuim că a fost pusă pe lîngă « onor» pentru a să face şi «hatîrul » Teatrului nostru naţional, ca fiind de ambe sexe ... Cu toate aceste, cestiunea nu să lămureşte, afară numai dacă, contor­ mind u-ne Direcţiunei generale, reprezintată prin d. Ioan Ghica, nu le vom adopta şi noi pe amîndouă ; pe masculinul « onor » pentru respectul ce datorăm d-Iui Alecsandri, şi pe feminina « onoare » pentru sentimentul mai delicat ce purtăm şi noi sexului frumos .•• Precum vedem, singurul defect ce-l putem afla ilustrului nostru poet este ciudata nedomirire în care ne lasă asupra acestui punct, căci cu tot Dicţionarul grotesc, datorat penei sale rnăiestre, cam înclinăm şi noi către spirituala opiniune a dlui Hajdău care răspundea la procesul ce pornise :în contra uergurei spre a să înlocui întotdauna cu fecioara, - prin Decît cu cioara De la fecioara, Mai bine gura De la vergHra! Luciiiu: ce Urmau apoi (p. 563-569), aşa cum erau trecute în sumarr-! revistei, "Cîteva cuvinte ale redacţiunei O scrisoare către dl. Al. A. Macedonski - de d-nu V. Alecsandri Despot-Vodă, Actul III, scena IV (inedită) - de d-nu V. Alecsandri Raportul între scena inedită şi cea tipărită - de d-nu Zenone": "Domnul Al. A. Macedonski ne comunică o graţioasă scrisoare ce a. prii mit din partea ilustrului nostru poet Alecsandri. 1053 [1054] li Credem a nu comite o indiscreţiune publicînd-o, mai ales că într-ins-i se află. consilii din cele mai salutare. Nu ne îndoim că toţi tinerii 'ro: şt' să profite de ele, dacă vor considera mai cu seamă că însuşi ilustrul nostru poet, dupe o esperienţă şi o glorie literară de 40 ani, le dă. cel dintăi şi cP1 mai admirabil exemplu, prin modificările ce crede nemerit a introduce într-o scriere care se apropie atît de mult de perfecţiune. Literatorul, înscriind pe domnul V. Alecsandri în fruntea distinşi lor bărbaţi de litere cari au binevoit a-i oferi concursul lor, exprimă. speranţa. că cititorii săi vor ţine socoteală de silinţele ce depune şi că. vot continua astfel a-l sprijini cu aceeaşi bunăvoinţă de pînă acuma. Mulţumim în acelaşi timp bardului Gintei latine de graba cu care a binevoit a răspunde la apelul nostru şi de felicitările pe care ni le adresează, asigurîndu-l că întrucît ne priveşte pe noi - cei tineri - vom şti să. ne folosim şi să ascultăm cu sfinţenie consilii care ne sunt atît de trebuincioase. * Mirceşti, 24 ianuarie 1881 Domnule Macedonski, V-aţi găsit o mînă de tineri adimeniţi de farmecul atrăgător al litera­ turei şi aţi fondat o revistă, avînd totdeodată bunul spirit de a o feri de cerneala înveninată. şi corozivă a jurnalisticei politice ... Priimiţi felici­ tările mele. Mi-aţi făcut onorul li. vă adresa la mine cu cerere de a vă comunica un articol, proză sau versuri, după corrreninţa mea, pentru Literatorul ce redactaţi ... Răspund cu mulţumire la apelul d-voastră şi, autorizat prin experienţa dobîndită în timp de 40 de ani de lucru, îmi permit a vă. trimite un consiliu amical rezemat pe un exemplu: 'În orice scriere vom produce, să. ne ferim de prima satisfacere, de primul entuziasm al pater nităţei, căci simţul de egoism părintesc e mai mult dezvoltat în poeţi decît în restul omenirei. Fiecare vers ne pare o 'armonie, fiecare strofă o perfecţie, fiecare bucată. întreagă de poezie un cap d-operă l ... Însă, după o trecere de timp, încep a ne sări în ochi defec­ tele copiilor închipui rei noastre şi găsim că. acei Cerii ar fi cîştigat mult dacă chiar de la venirea lor pe lume i-arn fi supus la o corectaşe aspră. Trebuie dar să ne deprindem a face sacrificii dureroase, a elimina versuri, a tăia strofe, a scurta, a schimba, a drege fără îndurare, înainte de a scoate la lumină scrierea noastră, operaţie crudă, dar neapărată şi folositoare! ' Eu unul lucrez în modul acesta şi, spre exemplu, iată. o scenă întreagă din legenda dramatică Despot- Vodă, cum a fost compusă la început. Com- 1054 T [1055] paraţi-o cu textul imprimat şi veţi vedea cum am băgat fără milă foarfeca în manuscrisul meu. Mai sunt şi alte scene pe care le-am înlăturat cu totul şi îmi propun să fac încă schimbări în a doua ediţie a lui Despot. Ce suntem noi, poeţii, de nu artişti ca pictorii, ca sculptorii etc., che­ maţi a inavuţi tezaurul Iiteraturei şi al frurnoaselor arte din ţara noastră? Să nu uităm dar preceptul lui Boileau care zice în privirea 'rersurilor: Polissez-les sans cesse et les repolissez, Sfîrşind cu acest consiliu salutar, le doresc junilor redactori ai Litera­ torul u.i activitate, răbdare, inspirări poetice şi succes deplin. V. Alecsandri. ')" Fragmentul din Despot- Vodă este reprodus în continuare (p. 564 - 566) : "DESPOT-VODĂ ACTUL III SC E N A IV CARMINA-ROZEL-SOMMER-ANTON SECUIUL şi aiţi auenturieri ROZEL Contesă ! Francisc Primul, al Franţei galant rege, Erou, poct şi tînăr, iubea mult a culege Pe cimpi de sînge Iaur i, în lume desfătări, Şi pe frumoase buze ferbinte sărutări. Eu am, francez ca dînsul, aceeaşi aplecare Şi pentru Iauri falnici, şi pentru sărutare. CARMINA (ironic) Te cred, însă un rege cu titlul de galant, Cînd n-ar purta coroana, cum s-ar numi? ANTON ( posomorî t ) Berbant l ROZEL A fi berbant e probă de-o inimă-arzătoare Şi de-o nat i.ră vie, artistă, simţitoare, 1055 [1056] Ce lesne se înalţă spre tot ce-i luminos, (rîzînd) Lăsînd pe-Anton secuiul să morrnăie pe jos. ANTON (în parte) Frînc tuieş! SOMMER Francisc Primul, rege-n galanterie A şi compus, îmi pare, o mică poezie, Un cîntec, o deviză cu vesel înţeles? ROZEL Dar, Sornrner, aste versuri ce le cînta ades: Femeia des e schimbătoare, Nebun cine se-ncrede-n ea. CARMINA A? ... Pentr-un galant rege ideea nu-i galantă. ROZEL Se poate-ndrepta Însă cu-o mică variantă. CARi\IINA Cum? SOMMER Cum? E foarte lesne. ANTON Contesă, nu e greu, Eu nu-rnpletesc la versuri, dar pot rima cînd vreu. ROZ EL Ce-aud? Aş vrea să aflu ideea genială. Prin care tu ai drege deviza cea regală, ANTON Ascultă dar; aş zice: Femeia des e schimbătoare. Nebun cine se-ricrede-n ea. 1056 [1057] , J Tokai e zeamă-rnbătătoare, Dar cui nu-i place ca s-o bea? ROZEL (rîzînd) Bravo, poet secui! Pe frunte-ţi poezia a pus al ei cucui. ANTON Conte să, porunceşte la toţi să-rnprovizeze Ca mine şi deviza lui Franţ s-o complecteze : Să rîdem. CARMINA Minunată idee! Sornmer, pas Pe nobila cărare ce duce la Par nas. SOMMER Sunt gata [declamă ) : Femeia des e schimbătoare, Nebun cine se-ncrede-n ea; De-mi place-al zilei mîndru soare, Să se prefacă noaptea-n stea. Ce-ar fi o vecinică plăcere? Ce-ar fi un timp neschimbător? ANTON Hei, ajungă-ţi. SOMMER ( declamind ) Plăcerea naşte din durere, Amorul stins, din alt amor! ANTON Iar stele şi tot stele! Poeţi de meserie, ce dracu-aveţi Cu ele? CAR;\lINA Acum ţi -a venit rîndul, Roze) ... Fii generos. 1057 .� [1058] 1056 ROZEL Iată ce-mi spune gîndul de sexul cel frumos: Femeia des e schimbătoare, Ferice cui se-ncrede-n ea! Ah! deie-mi dulcea sa favoare Şi schimbă-se-apoi cît o vrea I CARMINA Bravo 1. .. poeţi cu toţii? ROZEL Poeţi din întîmplare ... CARMINA Oricum, sunt mulţumită; surprinderea-mi e mare I Credeam că ai mei oaspeţi sunt vulturi hrăpitor i, Şi mă trezesc în faţă cu trei prlvighitori l SOMMER Chiar vulturul lui Joe din zona tunătoare, în faţă cu J unona, ar fi pr ivighitoare. ROZEL Ş-apoi în colivie de-ar fi el chiar închis, Văzîndu-te, contesă, s-ar crede-n paradis. ANTON Palavre toate-aceste!... dar cine e de vină Că paloşile noastre au prins acum rugină? CARMINA Eu? ANTON Dumneata, contesă, şi timpul de răgaz Ce schimbă-n om netrebnic pe omul cel viteaz. A! . .. mult o să mai ţie această amotţire Ce se numeşte pace? CARMINA Vroiţi iar războire ? ROZEL Vroim I toată. fiinţa se naşte pre pămînt Cu-o tainică menire, c-un dor, cu un avint; [1059] Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfurne, Iar dumneata, coritesă, să fii iubită-n lume. CARMINA Ei bine, fiţi dar veseli ... Eu cred că nu tîrziu Se va preface-n faptă un dor atît de viu. ANTON Ne-nşeli? CARMINA Nu; şi îmi vine prin astă mirătoare (arată o oglindă mică) Ce-o am de la Gitana, bătrîna vrăjitoare, Să cer de a vă spune ascunsul viitor. ANTON Ah! vezi dacă-n războaie voi fi invingător l SOMMER Vezi de-a-nflori cununa pe-a mea duioasă liră I ROZEL Vezi de-a fi cu izbîndă acel ce te adrniră l (Se a-propie toţi împrejurul Cm'minei.) CAR MINA Încet, pe rînd, tăcere, (Privind în oglindă) Anton, oglinda mea A prins o ceaţă roză şi urnedă pe ea. Semn de război. ANTON (vesel) No, ellien î CARMJNA Călare-n mare fală Te văd plecînd de-ai cea cu-o oaste de năvală Şi cu izbînda-n faţă mergind spre răsărit. ANTON Cum? spre Moldova P .'." .... ,,' ... 1059 l [1060] CARMINA Poate ... ANTON (mttlţumit) A! CARMINA Ce văd? Sornrner, Sornrner , Ajungi poet la Curte, nemuritor ca Omer, îţi acordează lira. SOMMER E gata şi cînt (declamă): O! muză-nspirătoare, coboară pe pămînt! ... ROZEL Şi celelalte ... Doamnă contesă, în oglindă 1\" u vezi şi pentru mine ceva să mă surprindă? CARMINA Ba văd o-ajungi tovarăş de arme, glorios, C-un prinţ bun, june, vesel şi mult mărinimos. ROZEL Vivat! mă-ncred ferice în soarta-mi viitoare Cînd ea mi-este prezisă de-o gură zimbitoare. A I bine zicea-n viaţă galantul rege-al meu: « De n-ar fi zeea Venus, n-ar fi nici Ernpireu. � CARMINA Tustrei sunteţi de frunte prin calităţi sublime. Ferice de eroul urmat de-aşa treime! ROZEL 1060 Despot I Dar cine-i? CARMINA TOŢI Despot? ROZEL Fie I de-l vrei, îl vreu! • f. [1061] t ..... � ANTON Şi eu! TOŢI Şi eu! CARMINA (veselă, în parte) O! Despot, eşti domn, iubitul meu! etc. V. Alecsandri." În Literatorul, loc. cit., p. 567-599, urmează comentariul cît se poate de măgulitor, semnat Zenone : "Aici autorul întrerupe scena sa, pentru a da timp comparaţiunei Între această parte inedită şi Între aceea care a fost imprirnată, Pentru noi, tinerii, ilustrul poet ne dă prin această publicaţiune un exemplu din cele mai folositoare, trecînd fără milă foarfeca prin manuscriptul său. Şi pentru a se vedea cîtă diferinţă este între primul entuziasm şi între efectul răbdărei şi al prelucrărei, ne vom permite a stabili un mic raport între pasagele inedite şi cele refăcute. Astfel dar, dl. Alecsandri în partea inedită zice: « Contesă, Francisc Primul, al Franţei galant rege, Erou, poet şi tînăr iubea mult a culege » etc .... În piesa imprimată Însă, calificativul tînăr îl schimbă în vesel şi zice: « Contesă, Francisc Primul, al Franţ ii galant rege, Erou, poet şi vesel iubea mult a culege )} etc. Este lesne de văzut că vesel este un calificativ care accentuează mai mult caracterul lui Francisc întîi. Prin urmare, versul al doilea este mai bun decît cel dintîi, afară dacă nu vom considera că întonarea iubea mult a culege este oarecum grea, din cauza celor două monosilabe: mult şi a, care se urmează. În versurile: « Eu am, francez ca dînsul, aceeaşi aplecare Şi pentru lauri falnici, şi pentru sărutare, » autorul schimbă laurii falnici în vitejie: «Eu am, francez ca dînsul, aceeaşi aplecare Şi pentru vitejie, şi pentru sărutare. » i061 [1062] Aci, laurii. falnici sînt daţi afară, deoarece vitejia esprimă mai bine ideea, decit laurii falnici, care sunt o perifrază ; lăsînd la o parte că falnici legat cu lauri nu este decît o umplutură. Partea care urmează, pînă la versul: «Să poate-ndrepta însă cu-o mică variantă ., autorul a lăsat-o intactă. Şi, într-ade-văr, afară de cîte-va intonări rele, ca în emistihul rege- n galanterie, în care tonul apasă asupra silabei ge din cuvintul rege, şi în emistihul A! Pentr-un galant rege, în care tonul apasă asupra silal el ga din cuvîntul galant - toate celealte versuri sunt ridicate la înălţime de pana ilustrului poet, atît întru ceea ce priveşte espresiunea naturală a ideilor, cît şi Întru ceea ce priveşte versifi­ caţia. Prin urmare, foarfeca nemiloasă s-a Înduioşat asupra acestei părţi. Versul pus în gura lui Rozel : « Să poate-ndrepta însă cu-o mică variantă ., este schimbat astfel: (, Eu am mai complectat-o prin astă variantă _, şi aceasta pentru că în primul vers intonarea primului ernistih este defec­ tuoasă, şi pentru că eliziunea CH-O sună, oarecum, rău la ureche. Găsim, cu toate acestea, nu tocmai ne merită schimbarea versului primitiv in «Eu am mai complectat-o prin astă variantă t. Partea care urmează nu este o transformare, ci o nouă creaţiune, de aceea nu avem a-i face nici o cornparaţiune şi o reproducem precum urmează: ROZ EL Eu am mai cornplectat-o prin astă variantă: • Femeia des e schimbătoare, 1- Ferice cui se-ncrede-n ea! Ah! deie-mi dulcea sa favoare Şi schimbă-se-apoi cum o vrea I (Toţi rîd.) CARMINA Bravo, Rozel l 1062 [1063] ANTON Palavre! ... mai bine-n războire Aş vrea ca să se schimbe această. amorţire Ce se numeşte pace, căci timpul de răgaz Preface-n om netrebnic pe omul cel viteaz. CARMINA Cum? Preferaţi războiul decît o viaţă lină? ANTON Dar! Paloşului nostru e teamă de rugină. ROZEL Contesă, -orce fiinţă se naşte pe pămînt Cu o tainică menire, c-un dor şi c-un avînt, Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume Şi dumneata, contesă, să fii iubită-n lume. CARMINA Ei bine, fiţi dar veseli; eu cred că nu tîrziu Se va preface-n faptă. un dor atît de viu. ROZEL Ne-nşeli ? CARMINA Nu; am o veste, o veste cum vă place!. .. De cînd a voastră armă dormind în teacă zace, Urîtul vă mănîncă de vii; sunteţi măhniţi, Cu ochii stinşi, la faţă, galbini şi vestejiţi, Cît cine-acum vă vede, şi cine vă cunoaşte, Se-ntreabă cu mirare: Ce sunt? Ostaşi, ori moaşte? ANTON Aşa-i !. .. decît urîtul, mai bine ştreangu-ri gît ... CARMINA Eu v-am găsit de lucru şi lea cuI de urit. Sus paloşul la soare!... Sus fruntea!... Vîntul bate Şi-ndeamnă a năvală în ţări învecinate. Vroiţi voi dupe dînsul cu toţi să vă luaţi? TOŢI Vrem! ... Unde? .. .'11.. -. .... 1063 [1064] CARMINA Nu departe... colea peste Carpaţi. ANTON Cum? La Moldo·ra?.. Ettien t CARMINA Acolo stăpîneşte Un domn pe care ţara întreagă îl urăşte. Cît îţi sufla deasupră-i, din tron el va cădea Şi toată-a lui avere a voastră-a rămînea. ROZEL Dar tronul său? CARMINA Acelui cu inima regească, Ce-a şti cu mînă largă pe toţi să răsplătească, Lui Despot. TOŢI Despot? ROZEL Fie ! . .. de-I vrei, şi eu îl vreu, ANTON Şi eu! CEILALŢI Şi eu! CARMINA (în parte) O! Despot, eşti domn, iubitul meu I Curînd dorinţa noastră va fi realizată! "t It Cu toate acestea, orcită modestie ar vrea să puie marele nostru poet şi orcît exemplu ar vrea să dea tinerilor, d-a-şi modifica ccncepţiunile lor, găsim că dL Alecsandri este tot atît de puternic în partea nernodificat ă, ca şi în cea modificată. Vom adăoga chiar părerea noastră că, în prima concepţiune, opera d-lui Alecsandri păstrează mai mult acel mare caracter shakespearian care face din H amlet un cap-d-operă : astfel, în partea nemodificată, 1064 ,. [1065] ,.- «Iar stele şi iar stele! �, ne transportă fără voie la scena din Hamlet in care Ofelia, nebună, cu fruntea incoronată de plante fluviale, află de moartea tatălui său şi face irupţiune, repetînd mai multe refrenuri incoherente. Desigur că prin aceasta suntem departe de a voi să zicem că marele nostru poet a fost sub irnpre­ siunea menţionatei scene, cînd a pus pe hîrtie prima concepţiune a acestei părţi. Noi însă, ştiind că geniurile se ating între ele, conţiind acelaşi foc divin; noi, care considerăm pe Despot ca o poernă dramatică, aparţiind genului shakespearian, şi care ne punem mai presus de acele spirite mici şi i nv idioase cari, dacă surprind un calificativ ce se aseamănă în scrierile a doi poeţi, transformă pe unul din doi in plagiator : şi, în fine, noi, care am citit pe Bonaparte de Lamartine şi pe Il Cinque Maggio de Manzoni, amîn­ două scrise de doi poeţi mari şi amîndouă cu totul asemănate, - fără ca pentru aceasta să zicem că unul a copiat pe altul, - vom mărturisi, ­ orcite ar găsi de rezis aceia cari sunt incapabili de a crea ceva, - că dl. Alecsandri ar fi făcut mai bine a păstra acelei scene, atît de modificată, primul ei caracter. Aceste fiind zise, nu ne-am făcut decît datoria de-a stabili raportul între ambele concepţiuni şi a arăta pe scurt argumentele care au silit pe autor a face transforrnărlle ce a întreprins." Literatorul se ocupa şi mai tîrziu, în nr. 7 din acelaşi an (p. 7 -9), în articolul Conservatorul roman din Bucureşti, semnat de T. M. Stoe­ nescu, de modul în care a fost interpretat rolul lui Lăpuşneanu de către tînărul actor Teodor Manolescu, care însă, în distribuţia menţionată în ediţia 1880, este interpret al lui Despot (alături de: Notara-Lăpuşneanu, d-na Th. Pătraşcu=-Ruxandra, P. Velescu-Moţoc, d-ra Anica Popescu­ Ana, d-na Sarandi-Fevronia, Fraivald-e-Tomşa, d-ra Alexandrcscu=-Tliaş, C. Costescu-Spancioc, Panu-i-Harnov, P. Sfetescu-Stroici, C. Durni­ trescu - Toroipan, Julian - Ciubăr- Vodă, Christescu - Laski, d-ra Vasi­ lescu =Car mina, Al. Moru -Razei, Raşianu - Somrner, Catopolu-Anton Secuiul, N. Ştefănescu -Pisozki, 1. Petrescu - Toma, Basarabeanu - Bai­ ractarul , M. Mateescu= Limbă-Dulce, N. Bagiescu-Jumătate): "Să trecem acum asupra unui fragment din Despot-Vodă al d-lui Alecsandri, re citat de d-nul Teodor Manolescu. Actorul îşi începe recita.ţiunea în momentul cînd Lăpuşneanu, ţinînd pe Dvna Ruxandra de mînă, o petrece pînă la uşe. Aici Lăpuşneanu rămîne privind în urma femeii sale şi zice: Muierea-i tot muiere! O biată ciocîrlie Spre tot ce străluceşte zbur înd cu veselie. O inimă .. , comoară, ş-un cap frumos ..• dar sec! 1065 [1066] A-nduioşat-o Despot cu glasul lui de grec, Şi toţi boierii, duşmani oblăduirei mele, Sunt prinşi de-acest păiangen în desele-i răţele ... (Se plimbă turburat.} D-nul Manolescu face o frumoasă tranziţiune între situaţi unea In care se afla faţă cu femeia sa şi între situaţi unea în care rămîne după plecarea ei. Emistihul: Muierea-i tot muiere e zis cu atîta fidelitate, încît ridicolul la care sunt predispuse aceste cuvinte se află cu desăvîrşire înlăturat. Nu tot aşa însă a fost şi în cele două versuri următoare: culori tul lipsea cu desăvîrşire, acea nuanţă de uşoară bătaie de joc era înlocuită. printr-un regret care nu-şi avea nicicum locul. Astfel, cînd d-nul Manolescu ne spune de capul muierei că e frumos dar sec, ne arată. o adîncă părere de rău, ca şi cum golul ce se află în creierul femeiei i-ar fi produs o mare nenorocire. În cele din urmă trei versuri, pe figura actorului se citea ura neîmpă­ cată asupra aceluia care nu numai că a subjugat pe toţi boierii ţărei, dar care a înduioşat pînă şi pe femeia sa. Frumuseţea acestei părţi constă mai cu seamă în gestul prin care d-nul Manolescu reprezintă desele răţele ale păiangenului, adecă ale lui Despot, gest care, însoţit de expresiunea figurei, depinge toată invidia lui Lăpuşneanu, toate urzirile lui Despot. Autorul a mai adăogat în urma versurilor de mai sus, ca notiţă, că. actorul trebuie să se plimbe turburat. Nu totdauna actorul însă este dator să se conducă de notele autor ului.! Astfel, dacă d-nul Manolescu, în loc să ţie seamă de acea notă, ar fi stat în aceeaşi turburare pe un scaun, cu cotul drept rezimat pe o masă, şi la cuvintele de Scorpie grecească ar fi lăsat mîna să cază cu greutate, ca şi cum ar voi să zdrobească acea scorpie; dacă şi-ar fi îndreptat ochii spre un punct fix, în loc să-i plimbe de colo pînă colo; dacă vocea ar fi fost mai seacă şi esclamaţiunea A! pornită dintr-o inimă mai plină de ură, atunci jocul ar fi fost mult mai admirabil, efectul mult mai mare. Ar fi deci de dorit ca d-nul Manolescu să discute notiţele autorului, înainte de a le admite ca bune, şi unde va găsi ocasiuni a produce efecte să nu le treacă cu vederea. \ '5' În versul Tu vrei, fiinţă-oloagă, născută-n putrezime, fiinţă oloagă este un calificativ puţin nerner it, care adeseori împiedică pe un actor, dacă nu ştie să facă din defectele poetului un efect al său. D-nul 1 Redacţiunea nu împărtăşeşte această opiniune. Nota � Red .• [Literatoruluij. 1066 [1067] Manolescu face din acest calificativ un parantez şi îi dă intonaţiunea unei idei detaşate, cu un accent de dispreţ, care acoperă în mod fericit greşeala autorului. Asemenea face d-sa şi cu expresiunea născută-ii ţnurezime. Cînd zice : . Doar Vodă Lăpuşneanu va şti, prevăzător, Pe-o scorpie ca tine s-o sfarrne sub picior l, d-nul Manolescu trînteşte cu piciorul, fără să aibă însă grija ca figura şi vocea să fie în destulă armonie cu ceea ce spunea. Intonaţiunea era puţin ameninţătoare, dar nu era îndestul. Partea în care Lăpuşneanu nu memorează vestea ce-i trimisese Ioan Sigmund Polo nul a fost zisă destul de corect; mai cu seamă versul: Căci Despot zvînturatul rîvneşte-a mea putere, in care, la numele de Despot, Lăpuşneanu se reinflăcărează de mînie în contra rivalului său. În versui : Ş-alăturea cu tine vei întîlni mormîntul, actorul încearcă să imite pe Rossi. Încercarea e lăudabilă, dar foarte difi­ cilă; fiindcă de la sublim la ridicol nu este decît un singur pas. D-nul Manolescu n-a atins nici una din aceste extremităţi; dacă însă ar mai fi făcut încă o mică sforţare spre a atinge sublimul, mă prind că ar fi căzut în ridicol. Am mai zis-o, un actor înlătură adeseori notiţele şi punctuaţiunile greşite ale autorului. În versurile: Cum să-i deschid căpcana ? Ce cursă să-i întind Pe el cu-ai lui tovarăşi in laţu-mi să-i cuprind? A! Ce să pierd eu timpul. .. etc., d-nul Manolescu, gînditor, să întreabă ce căpcană să deschidă inamicului său? ... Ajungînd însă la lunga frază: Ce cursă să-i întind Pe el cu-ai lui tovarăşi în laţu-mi să-i cuprind?, ca s-o poată mistui mai bine, pune un semn de întrebare în urma emis­ tihului: Ce cursă să-i întind? si versul următor il zice pe un ton afirmativ, punînd la urmă citeva reti­ cenţe, lăsînd să se înţeleagă efectul răzbunărei lui Lăpuşneanu. 1067 [1068] Deşi aceasta nu este adevărata idee a poetului, totuşi, actorul, în pericolul de a se îneca cu o frază prea lungă, a schimbat-o pentru a nu produce o dezarrnonie. Trecînd apoi la A! ce să-mi perd eu timpul, d-nul Manolescu face o tranziţiune frumoasă, tranzi ţiune care devine efectivă prin scoborîrea moderată de voce, printr-o întonaţie diferită şi printr-o nepăsare care denotă nesocotinţa lui Lăpuşneanu pentru aceia care pot dispare la un singur cuvînt al său. Cînd Lăpuşneanu cheamă pe Toma spre a-l face instrumentul prin care să omoare pe Despot, d-nul Manolescu trebuia să esprime acea nesoco­ tinţă, acel dispreţ ce are un stăpînitor tiran pentru o creatură înjosită, cum era Toma; şi, astfel, umilinţa acestuia, pe de-o parte, şi semeţia lui Lăpuşneanu, pe de alta, ar fi format un frumos contrast între un suveran crud şi între o fiinţă tîrîtoare. Lăpuşneanu nu devine blînd decît numai atunci cînd îi destăinuieşte scopul său criminal. Rău a făcut dar d-riul Manolescu cînd de la început a fost generos către supusul său. Din momentul însă cînd începe a destăinui secretul, jocul de scenă al d-lui Manolescu devine corect. Modul cum cercetează uşile, pentru a nu fi ascultat de cineva, grija ce are la fiece cuvînt, uitîndu-se prinprejur ca să nu fie surprins; modul cum destăinuieşte secretul, îngrijirea cu care strecoară în mîna ucigaşului şipul cu otravă sunt într-adevăr părţi care aduc mari merite unui elev. Dacă, pe lîngă multele calităţi ale d-Iui Manolescu, am enumerat şi multe defecte, nu am făcut aceasta cu dorinţă de a-l blama, - nu am făcut decît a-mi manifesta opiniunile mele în părţile care nu erau bine executate. D-sa, dacă le crede bune, să le admită, dar, înainte de a le admite, să le discute singur şi, dacă le găseşte nejuste, să ceară sfatul altora, cu un cuvînt, să caute a-şi îndrepta părţile rele şi, adăogîndu-le la cele bune, să-şi formeze un tezaur din care să poată lua la trebuinţă. a Opiniunea mea asupra acestui din urmă punct e\că cel mai btftn sfă­ tuitor şi conducător este o serioasă şi neobosită citire a cărţilor de arte şi litere, o cunoştinţă întinsă despre tot ce este omenesc, cu alte cuvinte, o sănătoasă instrucţiune." După premierea lui Alecsandri de Academie, Macedonski, conside­ rîndu-se frustrat de un drept ce i se cuvenea, îşi atacă neelegant precursorii şi îndeosebi pe Alecsandri, cărora nu le recunoaşte meritele, în notele poeziei sale Viaţa de apoi (publicată în Literatorul, III, 1882, p. 393-394). Tot 1068 [1069] r în Literatorul din acel an (p. 119,537,591), Macedonski publică şi o critică "m:tmaşă,S"ub titlul Alecsandri, care îl determină pe G. Sion să ia apărarea academicienilor insultaţi prin Alecsandri, într-o scrisoare adresată lui Macedonski şi publicată în Steaua Dunărei, Y, 6 septembrie 1882. În pagi­ nile acesteia se publică, chiar a doua zi, şi răspunsul lui Macedonski. Ambele scrisori se republică în Literatorul; III, 1882, p. 170-171, pe două coloane. În dispută 'la interveni şi C. Mille, cu articolul Alecsandri şi Al. Macedonski, publicat în Contemporanul, II, 1882, p. 121-129. Deşi nu-i 'la da niciodată lui Macedonski satisfacţia unui răspuns, Alecsandri este, fără îndoială, foarte afectat de aceste atacuri, sentiment pe care îl trădează scrisorile sale adresate în acea vreme lui I. Ghica (numit de curind ambasador la Londra) precum şi, lucru neobişnuit la scriitor, intenţia - nerealizată, dealtfel - de a publica un articol de condamnare aspră a lui Macedonski (ciorna acestuia se află la B.A.R., Arh. V. Alecsandri, 1, ms. 21 şi a fost publicată de Marta Anineanu în ·'01. V. Alecsandri, Scrisori, Lnsemnări, p. 57-59). "Fiindcă a venit vorba de versuri - îi scria Alecsandri la 15 octombrie 1882 lui I. Ghica - îţi aminteşti cu cîtă bunătate am primit şi am incurajat noi pe Macedonski şi comp. ca pe o tînără pleiadă literară? Acest domn a vrut să-mi dea o probă despre sentimentele sale de recunoştinţă şi, intr-un pamflet in versuri impotriva poeţilor care nu fac parte din clica sa, m-a numit pur şi simplu ... o broască. Nu-mi iartă că am primit marele premiu (' Năsturel ,), sub pretext că sînt academician şi că posed o gară pe pro­ prietatea mea şi, plecînd de la acest frumos sentiment, exclamă in notele care însoţesc capodopera sa: (, Ruşine, de trei ori ruşine, domnule Alecsan­ dri, ai şters 10.000 franci prerniindu-te singur cînd premiile sint instituite pentru incurajarea celor tineri... � etc. Aici apare virful urechii măgarului. Dar Macedonski se crede furat de o sumă care îi revenea de drept. Ce este hazliu în această afacere este că bietul nostru prieten Sion a crezut de datoria sa să răspundă acestei dia­ tribe şi a făcut-o pentru a apăra pe academicieni. Dar şi-a găsit beleaua. Îţi trimit numerele unui jurnal unde vei citi această polemică. Te 'la distra în mijlocul ceţurilor tale britanice" (v, V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 121- 125). La 10 decembrie poetul îi scria iarăşi lui Ghica în legătură cu Macedonski: "În timp ce jurnalele mă ridică pe imaginare piedestale, mult-intere­ santul Lama de la Literatorul, Macedonski, lucrează activ la dări marea mea. De cînd a murit, de cînd a fost mincat de viermi şi s-a reintors în 1069 [1070] această lume, trecînd pe la l\Iărcuţa, acest fost versificator, acum verrni­ ficator, mă insultă, mă defăimează, mă tratează de la egal la egal, spunind că am şters premiul « Năsturel ». Mă distrează acest biet Zoil, căci îmi oferă ocazia de a studia in anima viii pustiirile acestei groaznice boli care se numeşte îngîmfare. În curînd mă va acuza că am omorît pe tata şi pe mama, şi aceasta cu scopul de a mă face să încep o polemică cu el. Dar îl desfid că va izbuti a mă face să mă amestec în tărîţe" (·r. V. Alecsandri, Scrisori.Tnsemnări, p. 55 - 56). Violenta limbajului din această scrisoare este surprinzătoare la echili­ bratul Alecsandri. Ea trădează că numai cu greu se putea stăpîni să nu dea o ripostă usturătoare detractorului său. Aceeaşi violenţă, aceeaşi ronie, şfichiuitoare, se întîlneşte şi în ciorna proiectatului - totuşi! articol de răspuns, aflată între hir tiile rămase de la el (de care am amintit mai sus). Titlul acestui articol urma să fie Ecce homo! şi era redactat pe acest ton: "Popoarele care se nasc sînt legănate în pruncia lor de cînticele naive ale celor întîi înşirători de versuri ce răsar, din întîmplare, ca nişte plante cunoscute în botanică sub numele de simple, şi aceştia, luînd titlul pompos de poeţi, se bucură cîtva timp de o reputaţiune uzurpată, Ei gînguresc întocmai ca copiii ce învaţă a vorbi sau ca puii de lăstuni ce să deprind a ciripi în cuib [ ... ]. Românii au fost adimeniţi pănă acum de glasurile monotone şi r ăsu­ Ilate ale unor versificatori nesăraţi. Ei au crezut în naivitatea lor că au poeţi de merit, pe cînd nu aveau decît nişte palizi imitatori a lui Goethe, Schiller, Lama-tine, V. Hugo etc., nişte diletanţi de mahala, sau chiar de 'salon, fără focul sacru care produce opere sublime. Literatura română era deci (să avem curajul de a o spune). era o literatură în faşă, cu lapte pe buze şi pretinşi poeţi care o inundase cu versuri, şi versurile se păuneau în strălucirea unui renume de care nu erau demni. Trebuinţa unei reacţiuni salutare în domeniul muzelor era de toţi simţită! România, care făcuse pasuri gigante pe cîmpul politic, se găsea ina­ poiată pe acel literar şi aştepta cu o nerăbdare legitimă sosirea unui geniu reformator care să cureţe ogorul de buruiene parazite, un om pliidestin;;lt, ales ad-hoc de însăşi Providenţă pentru renaşterea literaturei, un poet înzestrat cu toate calităţile spiritului şi a sufletului, curajos, energic, maestru în arta mlădierei versului, capabil de a critica, de a îndrepta defectele şi de a [da] probe de bun-simţ, de bun-gust, de bună-creştere, un om în fine cu stea în frunte, care să se impună lurnei de la prima lui ivire nu numai cu scrieri de un model perfect, dar şi cu un nume sunător, precum Byron sau Macedon, 1070 [1071] Acel om-fenomen a apărut! Bucură-se toată suflarea! Numele lui deşi nu se ştie prin care împrejurări a căpătat o terminaţiune de liftă, arată că el se coboară dintr-un mare erou, dintr-un mare împărat, din însusi Alesandru Macedoru . . . El este Alexandru Macedonski ! Ecce homo! Acest tînăr interesant, mort în floare şi re Întors nu demult de pe ceea lume, a inaugurat reîntoarcerea sa în viaţă prin o ne motivată Împroşcare de epitete elegante şi alese În dicţionarul bunei-cuviirrţi, pe care le-a adresat diferitelor persoane din societate cu o prodigalitate pornită dintr-un suflet delicat şi scăldat În valurile înaltei poezii. Aşa, pe Eminescu îl numeşte ciupercă, pe Alecsandri şi pe Naum broaşte, pe Stăncescu măgar, pe Grigori Cantacuzino greier, pe Cornescu prepelicar etc., Însă cititorii revistei Litera­ torul , nr , 7 -8, surprinşi de mirare, au fost în drept de a se întreba dacă byronianul Macedonski nu s-a odihnit cîtva timp la Mărcuţa după 'voiajul său În lumea morţilor. [ ... ] Aceste sînt modelnrile de cugetare înalte, de verstficare perfectă, de poezie neirnitabilă pe care tînărul Byroriski din Bucureşti le aşterne în Literatorul, cu scopul meritoriu de a-şi clădi un piedestal neperitor pe ruinele reputaţiunilor uzurpate ale poeţilor români din ţară. El are ambiţiunea de a de-reni şeful unei şcoli nouă în domeniul literar, precum a fost Hugo în Franţa, şi a grupat împrejur un număr de tineri admiratori cu bună­ credinţă, care il tărnîiază şi contribuiesc mult a-i ameţi crierii cu tămîia lor. .. insă noi avem datoria a preveni că boala prezumpţiunei de care pătimeşte idolul lor este molipsitoare şi de natură a deschide uşele, nu porţile templului nemurirei, ci uşele stabilimentului de la Mărcuţa" (V. Alecsandri, Scrisori. 1 nsemnări, p. 57 -59). Despot- Vodă va mai fi aspru criticată şi la reluarea ei În 1886, de Barb�a. După ce elogia "stilul aproape simplu, aproape natural, d�s, fermecător" în care cîntase Alecsandri vitejia şi suferinţele oştenilor noştri la 1877, cînd "ar fi trebuit să-şi încheie glorioasa sa carieră literară", Delavrancea aduce, fără nici o deferenţă, aspre reproşuri autorului dramatic: "... d-l Alecsandri să dă În drame istorice. Şi aşa cum d-sa făureşte drama istorică, e drept, şi nu ne sfiim d-a spune, e lucrul cel mai uşor din lume, mai ales cînd o viaţă Întreagă nu scrii decît rînduri pe silabe şi cu coarde potrivite. [ ... ] Tot acelaşi metod uşurel a Întrebuinţat d-l Alecsandri cu Despot-Vodă, în vro şase acte în versuri, cu greci, bulgari, poloni şi ţărani moldoveni. Despot-Eraclid vine de' prin Spania (altfel rimele «cald t şi « zrna­ raid � nu s-ar fi Întrebuinţat decît în frumosul Cîntec al Gintei latine), de peste nouă mări şi nouă ţări, În casa lui Albert Laski, cu a cărui cocoană trăise şi trăieşte în legături nepermise pentru c onorul casei •. D-aci 1071 1 [1072] porneşte în Moldova, pe vremea Lăpuşneanului, şi acest � adimenitor de inimi .) încalecă p-o iapă arăbească, dăruită lui de vodă, «sare trei butii 3, sare «peste un zid » şi cucereşte inima Anei, fiica ambiţios ului şi răz-rrăti­ torului Moţoc. Moţoc, şiret, binecuvintează dragostea lor, numai ca să răstoarne pe Lăpuşneanu, să puie în locu-i pe Despot şi să ajungă socru de vodă. Despot o păţeşte : e închis de Lăpuşneanu, care află de complot; Despot scapă cu ajutorul nebunului Ciubăr-Vodă ; fuge la Laski; se în­ toarce cu s oşti me .) asupra lui Lăpuşneariu şi-l «izbeşte drept în frunte », Ajunge domnul Moldovei şi face marele plan d-a domni peste Transilvania, Muntenia, Bulgaria, Serbia, Grecia şi astfel să ridice din nou puterea Bizanţului, că nu degeaba era el pui de grec, neam cu Eraclizii, dupe cum certifica chiar turaua lui Carol Cvint u: iscălitură pe care cum au văzut-o boierii şi ţăranii moldoveni, au cunoscut-o. În sfîrşit, ajunge domn, cu chiu cu vai, şi cade ca un prost, bătut de Tornşa. Dar orcare ar fi peripeţiile dramei, Despot e şi cu minte şi fără minte, şi iubeşte şi nu iubeşte; poporul modovenesc pentru el aci e «mişel.), aci e (' viteaz ». Nu e de nici un fel. Cit pentru Ciubăr-Vodă : un nebun care scapă pe Despot, 'apoi scarnatorisit într-un călugăr fanatic care ucide -----­ pe Despot. Q analiză amănunţită a piesei, ca dramă istorică şi ca meşteşug de scenă, ar ajunge inevitabil la încheierea că Despot- Vodă e o mare copilărie, făcută de un poet şi prerniată destul de grăsun de Academie. În sfîrşit, lumea, ca lumea, să dă corentului şi recunoaşte, cum fac şi prietenii intimi ai d-Iui Alecsandri pe ascuns, că drama d-sale n-are acţiune, sau, dacă are puţină, nu e deloc logică, dar că, în schimb, are versuri frumoase, foarte frumoase şi răsunătoare. Răsunătoare, de acord; frumoase .. , depinde. într-o dramă lirismul dus la extrem devine urît şi banal. Macaulay, într-un studiu făcut asupra lui Machiavelli, zice cu infailibilă dreptate: «Spil'itul omoară comedia, şi elocinţa, drama şi tragedia ». Ce ar trebui să zicem noi cînd în Despot nu avem nici elocinţă, ci lirism, răsunet, figură peste figură, şi încă figuri care nu pot zugrăvi decît partea externă a omului si a naturei ? . Socotim cit este o manieră facilă a pune în loc «-o idee o fig�ă şi, din figură în figură, să nu scape pasăre, munte, rîu, torent, ocean, fulgere şi tunete, copaci şi ierbuşoare, lei şi iepuri care să nu ne dea o figură. Chestia ar merita o cercetare cu mult mai amănunţită mai ales cînd vorbim despre d-nul Alecsandri, (' fericitul Alecsandri », cum îi zice Eminescu, dar ne e teamă că am aprinde în contră-ne admiratorii inconştienţi ai bardului de la Mirceşti, şi sînt prea mulţi la număr. Nu doară că dreptatea s-ar cîntări pe număr, dar de, gălăgia stă în raport direct cu numărul şi cu inconştienţa. 1072 [1073] Susţinu, însă, în treacăt, că un stil înflorit peste măsură, un stil numai de figuri, este un stil urît în dramă. Şi mai susţiu că nimic nu e mai usor pe lume decît figura în versuri. S-ar putea seri şi improviza stihuri cu chila în această manieră facilă; căci ce poate fi mai falş şi mai lesnicios decît a concepe şi a alcătui un erou care, în loc d-a spune o idee, face o antiteză, în loc d-a spune o patimă, face o comparaţie sau o întrebuinţare figurată de cuvinte? etc., etc, Stihăria dramatică il la d-I Alecsandri să poate turna cu cotul, cu metrul pătrat şi cu prăjina cubică. Poate publicul să mă inchiză pe mine, care nu fac ver suri., în sala Ateneului şi să irnprovizez versuri dramatice '\" asupra' oricărui erou antic, medieval şi modern, dacă e vorba să nu scape nirnic din natură nepus la drojdia unei figuri retorice, Dăm aci o scurtă probă despre acest meşteşug copilăros. Toţi prietenii cărora le-am spus următoarele versuri s-au Înşelat a crede că sînt de bardul de la Mirceşti , Ia să turnăm un fel de Despot În citeva situaţii critice, în chipul in care d-l Alecsandri îl plămădeşte li la, minute. Bunioară, în fuga condei ului, să zicem că Despot vede în depărtare pe Tornşa, care 'line cu oşti asupră-i. Despot începe: «În zare se lăţeşte virtej omoritor , Dar pala mi-e de flacări pe cimpul de onor. » Despot vede un boier care nu prea se uită cu bunătate la el . .. Despot vorbeşte: «Cumplită ţi-e privirea şi mai cumplit ţi-e planul: Cei mici au uneltirea, cei mari au iataganul! » Despot vede şi o femeie frumoasă şi plăpîndă care ar cam întinde mîna răzvrătitorrlor. Despot toarnă o figură: «Şi tu te-ncrunţi la mine? Dar fulgul de ninsoare De cînd să cearcă-a sti nge văpăile di n soare? ,) Despot ',ede un intrigant; îl apostrofează in faţă, în stihărie obicinuită: « Trădarea şi minciuna sint două surori gemeni: Eşti frate amîndurora, cu amîndouă semeni! � La urma urmelor, Despot e învins, să zicem, şi strigă desperat iar o figură, pe care am putea-o face lată şi lungă dacă spaţiul ne-ar ierta, mai ales cind am face apel la calapoadele următoare: (, înşelător de inimi ,), « pinditor de ginduri ,), «culegător de stele &, «aţiitor de cale ,), « viclc­ nitor ele cinste », « prăpăditor de lege ,), (, fermecător de virgi ni », « cuceri­ tor de glorii ') etc" etc, Asemenea construcţii, pe care lumea le admiră, e o uşurinţă de vers care nu spune nimic, Sint tot aşa de puţin poetice ca şi calapodul prozaic: 1073 [1074] � Culegător tipografic », e trcpădător de uliţi &, «cerşetor de pine ., «împărţitor de gazete », « debitor de tabac », e azvîrlitor de pietre » etc., etc. Încheiem aci, regretind că adevărul cel mai mare ce s-ar putea spune unui om mare ar fi următorul: Rodica şi Groza, două poezii mici, fac mai mult decît 2.000 de drame ca Despot. Cît pentru artiştii Teatrului Naţional, nu puteau fi decît slabi Într-o piesă imposibilă. Dealtfel, publicul care a fluierat pe Ovidiu - cu toate că patriotismul lui neaoş l'omc1nesc îl făcea să prevestească că la Dunăre se va naşte un năzdrăzan copil al Romei - nu s-a grăbit să. umple sala teatrului; ba chiar puţinii oameni cîţi erau au primit rece cornedioasa dramă şi adesea au rîs tocmai cînd Despot să prăpădea cu dragostea şi cu vitejia" ("Despot­ Vodă". Dramă în versuri de d-l Vasile Alecsandri; în Epoca, 1, Il ianuarie 1886, nr. 43 - semnat Fra Barbaro.} Cel care îşi va înălţa cu autoritate glasul în apărarea lui Alecsandri va fi T. Maiorescu, care - deşi nu consemnase nici o impresie în urma lecturii lui Despot în cadrul "Junimii" - notase însă la 16 martie 1882: "m-am dus la teatru, unde, cu Alecsandri în lojă, am văzut din nou ultimele 3 acte din Despot- Vodă. Sfîrşitul reprezentaţiei la ora 1, dar, cu toate, impresie puternică, emoţionantă" (Of. Îmsemnări zilnice, II, p. 50). Acum, în articolul Poeţi şi critici (publicat în Convorbiri literare, nr. 1, 1 aprilie 1886, p. 3-9), Maiorescu condamnă. poziţia adoptată de Dela­ vrancea şi de Vlahuţă faţă de opera bardului de la Mirceşti. ". .. nu este poate de prisos - spunea Maiorescu - să facem citeva observări în contra încercării unor autori de a accentua mai ales părţile slabe din intinsa lucrare literară a d-lui Alecsandri şi de a-şi ascuţi spiritul lor critic înaintea prearnicului nostru public cetitor pc socoteala acestui reprezentant de frunte al tinerei noastre literaturi. Aşa am cetit într-o Cronică teatrală, publicată în Epoca din Il ianuarie 1886 de d. Barbu Ştefănescu (Delavrancea), o critică aspră în contra lui Despot- Vodă şi în genere in contra dramelor lui Alecsandri, Aşa am auzit că, într-o conferenţă ţinută la Ateneu În 27 fevruake 1886, d. �ahuţ:l, a înălţat poeziile lui Eminescu între altele şi prin coborîrea unei poezii a lui Alecsandri. Dacă dd. Delavrancea şi Vlahuţă ar fi oameni de a treia mînă, nu am pierde nici un cuvint asupra criticei lor; dar fiindcă sînt dintre scriitori cu talent ai tinerei generaţii, credem că lucrul merită o discuţie publică, merită şi în ceea ce priveşte poziţia literară a lui Alecsandri. 1074 [1075] Se Înţelege de la sine că nu noi vom tăgădui orcăr ui om de bună­ credinţă şi de bună-ştiinţă dreptul de a spune ceea ce crede adevărat şi ceea ce ştie greşit într-o activitate publică. Şi fiindcă dd. Delavrancea şi Vlahuţă sunt oameni de bună-credinţă. şi de bună-ştiinţă în ale literat urei, dreptul lor de a face critica aşa cum au făcut-o este mai presus de contestare, Dar una este dreptul şi alta este folosul întrebuinţării dreptului în fiece moment. Va fi avînd şi activitatea critică noima ei, şi nu orce dispo­ ziţie războinică merită să fie întru pată într-o scriere. Şi mai întîi trebuie să constatăm că de regulă poeţii inşii sunt cei mai răi critici asupra poeziei altora, În genere artiştii inşii cei mai contestabili apreţiatori teoretici ai artei. Deşi În feluritele combinări ale inteligenţelor omeneşti s-a putut şi se poate întîmpla ca un poet bun să fie şi un critic bun, aceasta însă va fi totdeauna o excepţie rară, care va trebui foarte tare legitimată Înainte de a fi primită în contra acelei regule generale. Cine a cetit odată critica lui Voltaire în contra dramelor (' barbare. ale lui Shakespeare "Ia sta totdeauna pe gînduri, cînd va mai 'redea poeţii apucîndu-se de meseria criticei, şi nu se 'ra găsi liniştit prin dramele criticu­ lui Lessing. Şi, în adevăr, între natura poetului şi natura criticului este o incom­ patibilitate radicală. Poetul este mai întîi de toate o individualitate, De la aceleaşi obiecte chiar, despre care noi toţi avem o simţire obişnuită, el primeşte o simţire aşa deosebit de puternică şi aşa de personală în gradul şi în felul ei, încit în el nu numai că se acumulează siruţirea pănă a sparge limitele unei simple impresii şi a se revărsa În forma estetică a manifestării, dar însăş această manifestare reproduce caracterul personal, fără de care nu poate exista un adevărat poet. Din multe părţi ale lumii primeşte poetul razele de lumină, dar prin mintea lui ele nu trec pentru a fi stinse sau pentru a ieşi cum au intrat, ci se răsfrîng În prisma cu care l-a înzestrat natura şi ies numai cu această răsfrîngere şi colorare individuală. Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel Victor Hugo, deşi cu toţii au primit impresii de la aceeaş lume. Voltaire a fost foarte capabil de a exprima lumea conform prismei sale personale. dar s-a arătat incapabil de a simţi exprimarea lumii ieşită din prisma lui Shakespeare, Căci prisma poetului este menită a răsfrînge raza directă a luminei, dar nu este menită a mai răsfrînge raza odată răsfrintă de o prismă străină. 1075 [1076] Aceasta însemnează individualismul poetului.! Criticul, din contra, pre cît este mai puţin impresionabil pentru însăş lumina directă a obiectelor (din care cauză. nicî nu se încheagă în el vreo senzaţie a lumii pănă la gradul de a cere manifestare în forma poetică), pre atît este şi mai puţin individual. Căci criticul este tocmai foarte impre­ sionabil pentru razele răsfr inte din prisma altora, şi individualitatea lui este dar consumată în înţelegerea şi simţirea altor individualităţi. Criticul este din fire transparent; artistul este din fire refractar. Esenţa criticului este de a fi flexibil la impresiile poeţilor; esenţa poetului este de a fi inflexibil în propria sa impresie. De aceea criticul trebuie să fie mai ales nepărtinitor; artistul nu poate fi decît părtinitor. Nu este dar chemat d. Barbu St. Delavrancea, nu este chemat d. Vlahuţă, a cărui prismă este poate înrudită cu a lui Eminescu (şi am dori să nu-i fie prea înrudită, ci să-şi păstreze individualitatea dacă o are), nu sunt ei chemaţi să judece pentru public lucrarea poetică a d-lui Alecsandri în genul ei propriu. Această sarcină să ne-o lase nouă, publicului, care, neavind înşine nici o individualitate poetică pronunţată, suntem mai lesne primitori pentru tot ce este lumină în felurimea manifestării ei. Junii noştri poeţi sunt chemaţi să-şi exprime, fiecare în propria sa formă, simţirile primite direct de la lumea reală, dar nu să-şi slăbească această lucrare creatoare prin priviri de alături spre o altă lume subiectivă, Puterea lor intelectuală trebuie intrupată în opere de artă şi nu mistuită. în elaborări de critică" (T'oeţi şi critici, în Convorbiri literare, nr. 1, aprilie, 1886, p. 3-9). Critica şi istoria literară din veacul al XX-lea vor avea - în general ­ bune cuvinte de apreciere a piesei, culminînd cu cele exprimate de Tudor Vianu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Al. Piru ş.a. Ch. Drouhet vedea in Despot- Vodă "o dramă în care artificiul se învederează la tot pasul în acţiune. Mai mult încă decît dramele lui Victor Hugo, cari nu sînt creaţiunea jocului spontan al imaginaţiei poetului, dar rezultatul unor combinaţi uni meşteşugite, Despot-Vodă a ieşit!din cornpli­ carea voită a datelor pe care istoria le punea la îndel}lîna poetului cu ele­ mente introduse de preocuparea de a compune o dramă după li'0dclul celor ce le admira cu entuziasm. Mijloacele de care Alecsandri se serveşte pentru a da intrigei un caracter romanesc sînt de aceeaşi natură ca ale lui Victor Hugo: mijloace de melo­ dramă [ ... ]. 1 Individualismul, in acest înţeles, nu are nimic a face cu egoismul [nota lui T. Maiorescu}. 1076 [1077] Alecsandri s-a străduit în Despot- Vodă să înfăptuiască drama istorică în ver suri după formula romantică, care, pentru scriitorii generaţiei sale era opera supremă, însemna ceea ce fusese pentru poeţii apuseni din seco­ lul al X\-II-Iea o tragedie. în Despot-Vodă însă se simte munca; piesa lui Alecsandri face parte din acele lucrări despre care anticii spuneau că miroase a ulei. Îrrţesarea întîmplărilor şi incidentelor dramatice în primele două acte, fiecare cu cîte două tablouri, faţă de simplitatea relativă a acţiunii la sfîrşit dovedeşte o lipsă de dominare a materialului dramatic, frecventă la autori la care subiectul tratat nu concordă cu dispoziţiile fireşti, ale talentului lor. Neconsisterrţa caracterului personagiilor înfăţişate (Ciubăr, Despot) inve­ dcrează că n-au răsărit din fondul intim sufletesc al autorului, dar că sînt combinaţiuni artificiale şi calculate ale dorinţei de a se lua la întrecere cu autorii admiraţi ai epocii. în sfîrşit, fraza adesea stîngaci construită, versu­ rile terminate prin cuvinte într-adins aşezate pentru a obţine rima şi irnpă­ nate cu 'lor be inutile pentru sens, dar necesare pentru a satisface cerinţele măsurii, arată şi ele că Alecsandri, cînd îşi constrînge inspiraţia, nu mai are acea mlădiere, acea uşurinţă şi acel natural care face farmecul Doinelor , a unora din Mărgăritărele şi din Lăcrămioare, a mai tuturor Pastelurilor sau a Ftntinei Blandueiei în întregime" (op. cit., p. 272-273, 288-289). E. Lovinescu rămîne foarte aproape de Ch, Drouhet în aprecierile sale: "Apariţia dramei Despot-Vodă (20 sept. 1879 [sic!] este punctul de plecare al unei noi îndrumări a activităţii literare a lui Yrsile Alecsandri prin părăsirea teatrului social şi a comediei uşoare pentru a lua calea (, mult mai largă şi mai atrăgătoare a dramei istorice ». Evoluţia poetului răspundea, dealtfel, unei recrudescenţe a teatrului în versuri în Franţa. Scrisă după formula romantică şi prin influenţa teoriilor şi dramelor lui Victor Hugo, vom preciza, după studiul d-Iui Charles Drouhet, urmele acestei influenţe, vizibile atît în structura psihologică a personagiilor, cît şi în tehnica acestei drame esenţial romantice" (Introducere la vol. V. Alecsandri, Despot- Vodă, Bucureşti, Ed. Ancora, "Biblioteca clasicilor români", f.a., p. 3). G. Călinescu, admiţînd influenţa franceză, subliniază originalitatea dramei şi pasul înainte pe care îl înregistrează cu aceasta creaţia dramatică a lui Alecsandri: "Ultimele lucrări dramatice ale poetului aduc un progres de adîncime neaşteptat. Pe lîngă maturitatea tehnică, apare facultatea creaţiei de oameni. Desigur că Despot-Vodă se nutreşte din teatrul lui Victor Hugo, cu toate acestea drama lui Alecsandri e originală, şi dacă e vorba despre o înrÎurire, ea e din partea, mai degrabă, a piesei lui Hasdeu Răzvan şi Vidra, pe care Alecsandri o numea în deriziune e dramul », 1077 [1078] I l deşi aceea deschide seria dramelor istorice române. Marele pathos poetic, beţia lirică şi retorică din teatrul lui Hugo lipsesc la Alecsandri, înlocuite prin disertaţii poetice de ton minor, cu prea multă frunză de cuvinte şi prea puţine mari imagini. În schimb, viziunea lumii e mai pozitivă. Se conturează de la început conflictul fundamental şi tradiţional din teatrul istoric românesc, care este nu între indivizi, ci între ambiţia voievodului pe de o parte şi rezistenţa tradiţiei şi a corpurilor constituite pe de alta. Vechiului cor din tragedia elină îi ia locul aci ţărănimea, factor de împotri­ vire şi totodată spectator impasibil al agitaţiei eroului în spiritul unei absolute religii a deşertăciunii. De aceea eroii inteligenţii şi ai iniţiat ivei fac în acest teatru o figură mizerabilă şi antipatică în chiar intenţia autoru­ lui, criteriul faptelor fiind bunul simţ, obiceiul pămîntului, în genere deci idei moderatoare. Privind lucrurile din punctul de vedere absolut, acest teatru consfinţeşte pe eroul plat. Exponenţii tradiţiei sunt în Despot- Vodă Jumătate şi Limbă-Dulce, comentatori cu bun humor ai evenimentelor, care însă nu judecă faptele eroic, ci numai din punctul de vedere politic: « Pămîntul gras prieşte spinoaselor urzici, Moldova-i năvălită de greci şi eretici, Şi biruri, peste biruri, vînaturi pentru masă, Ş-un galbin pe tot anul de fiecare casă, Încît biata sudoare a muncii s-a schimbat într-un pîrîu de aur ce curge la palat. Pe noi ne duce foamea la margine de groapă. Şi din avutul nostru lăcustele se-ndoapă. Rău e cînd rîde culmea de muşunoi, de jos, Dar vai de cap cînd talpa-i mîncată pin'Ia os! ... Aceste gînduri negre în mine turba-mplîntă Şi, zău, simt cîteodată că dracul mă descintă, Mînia ferbe-n mine şi, de n-aş fi plăiaş, De n-aş fi român, frate, m-aş face ucigaş! � Instinctul artistic al dramaturgului a ştiut să lase eroului libertatea de a se proiecta. Despot e un aventurier ambiţios, par nit de jos, dar inteli­ gent, cult, mare seducător de oameni şi nu prin ktanism rorşantic, ci prin valoarea şi generozitatea planurilor sale. Oratoria sa e uşor pompoasă, cum se cuvine unui conducător: « Cine-s? . .. Ascultă înclinat: Sînt Despot Eraclidul din Paros I Al meu tată. A fost fruntaş de oameni în Grecia bogată, Prinţ falnic! de pe tronu-i căzut şi răsturnat Sub apriga urgie a turcului turbat .• 1078 [1079] Aventurierul cîştigă numaidecît pe toţi. Cuvintele lui înalţă spiritele, seducţiile încîntă pe femei, iar Doamna Ruxanda şi fata lui Moţoc, Ana, sunt ameţite. Despot le captează pe fiecare cu mijloace felurite. Doamnei îi face daruri şi omagii cu care soţia acelui ursuz Lăpuşneanu nu este obiş­ nuită, Anei îi dă un spectacol de vitejie, sărind pe un cal sălbatic peste zidul curţii. Moţoc, tatăl Anei, a Întrevăzut pentru el un mijloc de sporire a influenţei şi căpătînd de la Despot făgăduinţa de a-i fi ginere, pune la cale Înscăunarea cu complicitatea celor mai mulţi boieri. Întîia mişcare nu izbuteşte. Despot e prins, închis, scapă din Închisoare cu ajutorul unui nebun, Ciubăr- Vodă, venit ca din senin şi pe care il lasă în locu-i, fuge din nou la castelul lui Laski, unde îl aşteaptă Carrnina, soţia palatinului şi iubita sa. Îndrăzneala lui Despot e răsplătită de noroc şi, dealtfel, aven­ turierul are o însuşire mai mare decît toate celelalte, şi anume încrederea în destin: <1. Astfel de seducţiuni sunt menite a lăsa reci nişte oameni fie mai con­ ştienţi de imposibilitatea planului, fie duşi numai de ambiţii personale. Programul lui Despot e prea fin pentru Moldova timpului şi seductorul abil în lumea Car minei se dovedeşte naiv. Instinctul de cuceritor facil mai inspiră aventurierului un mijloc de a scăpa de moarte, şi anume un discurs foarte caligrafic şi uşor fanfaron, excelent într-o Academie: « Vreţi moartea mea?.. Sînt gata!. .. Ucideţi, căci n-am teamă De-a mele Iapte-u viaţă să dau în ceruri seamă; Dar tronul mai sus este de braţul omenesc, Şi singurul său jude e judele ceresc! Dar mirul e o rouă cerească, sănctitoare, Pe fruntea ce-au atins-o în veci neperitoare! Nici soarele nu poate să o prefacă-n nor, Nici omul să o şteargă cu bratu-i muritor! ... Vreţi moartea mea? .. Ucideţi!... dar eu, tristă victimă, Istoria Moldovii vreu s-o scutesc de-o crimă, Să nu poarte stigmatul în ziua renvierii Că a plătit cu moartea pe Despot, domn al ţerii! (Scoţindu-şi coroana de pe cap şi aruncind-o.] Mi-arunc din cap coroana!... din mînă sceptru-mi scot ... Nu mai sînt domn! ... acuma ucideţi pe Despot! >1 O clipă boierimea şovăie, apoi Ciubăr-Vodă, fostul nebun, Înjunghie pe Despot, fiindcă istoria Moldovei arată dimpotrivă că uciderea e calea tradiţională de a scăpa de un pretendent. Astfel �spot- Vodă devine tra­ gedia nu prea adîncă, însă bine studiată, a omului de acţiune !in afară în luptă cu un factor puternic şi impenetrabil, cu obiceiul ţării" (Istoria literaturii române, 1941, p. 281-282). Meritele piesei sînt recunoscute şi de Şerban Cioculescu: "Criticabilă în compoziţia ei teatrală - scrie el în capitolul închinat lui Alecsandri din Istoria literaturii române moderne (publicată împreună cu Vladimir Streinu şi Tudor Vianu în 1944) - drama e însă construită pe o intuiţie 1080 T [1081] organicistă a istoriei naţionale, care nu exclude prezentarea simpatică a lui Despot; într-adevăr, un dramaturg realist ar fi stăruit asupra structurii de escroc, genealogie, politic şi sentimental, a uzurpatorului; romantic, Alecsandri îi insuflă năzuinţe sublime, ale unui mare utopist politic, doritor să unească ţările româneşti cu sceptrul Poloniei şi al Bizanţului; egoismul şi arbitrariul lui Despot apar ca nişte păcate veniale, faţă de ţintele sale măreţe. Versul, în Despot-Vodă (1879), atestă maturitatea tehnică a poetului; este de o neatinsă mlădiere, adaptindu-se cu p1asticitate tuturor intenţiilor autorului. Dintre replici, reproşurile Carrninei şi mărturisirile ei, precum şi reacţiunea lui Despot, după ce Laski a sancţionat soţia adulteră (actul V, scenele VI - VIII), sînt singurele de un melodrarnatlsm supărător, cu toată conci zia lor. Sfirşitul Iui Despot, care se despoaie de atributele dom­ neşti, ca să nu fie călcat principiul invio1abilităţii suveranului, prin uciderea lui, e de o autentică grandoare" (p. 110). Cele mai frumoase cuvinte de apreciere il, piesei au fost exprimate de Tudor Vianu cu prilejul reluării ei, în 1956, pe scena Teatrului Armatei: "Despot-Vodă este una din dramele cele mai preţ uite ale repertoriului nostru clasic. După Hasdeu, dar înainte de Davila şi Delavrancea, Alecsandri a fixat în Despot- Vodă categoriile esenţiale ale teatrului românesc istoric, cu un rol atît de însemnat în educaţia publică, acel mod în acelaşi timp naţional şi popular de a interpreta trecutul, confirmat de sentimentul ge­ neral încă de la primele reprezentatii ale piesei, în 1879, şi de-atunci ori de cîte ori piesa a fost reluată. Nu este greu să ne închipuim motivele pentru care Alecsandri s-a oprit în faţa figurii lui Iacob Eraclid Despotul, cunoscut din cronica lui Grigore Ureche şi din alte izvoare externe, grupate, în 1878, de către Emile Picot în traducerea franceză a cronicii lui Ureche. Figura lui Despot-Vodă putea, în adevăr, ispiti şi pe poet. Averiturierul, născut în insulele greceşti şi care, după o existenţă dintre cele mai zbuciumate, ocupă tronul Moldovei, dar se prăbuşeşte sub vio1enţa reacţiunii populare, înfăţişa un caz ilustrativ pentru tragica mobilitate a istoriei, cu înălţările şi prăbuşirile ei. Iacob Eraclid a întrupat un caz de arivism cezarian, aş cuteza să spun că a fost un Ju1ien Sore1 pe tron, şi un astfel de tip ome­ nesc, cu toate problemele psihologice pe care e11e impune contemp1atoru1ui umanităţii, l-a atras şi pe Alecsandri. Atracţia a fost cu atît mai mare cu cît nu totul era rău în firea şi sentimentele lui Despot, încît poetul putea adopta faţă de el acea largă comprehensiune umană, acea adîncă cuprindere a. contrastelor şi a totalităţii, fără de care nu există creaţie poetică valabilă [ ... ] Alecsandri a priceput foarte bine firea atît de complexă a acestui om şi a construit impresionantu1 lui portret dramatic. Grupînd toate datele 1081 [1082] istorice şi completîndu-le cu date fictive, dar verosimile, pentru a întregi portretul personajului şi acţiunea dramei, Alecsandri a aşezat în faţa domni­ torului adus de vînturi, pe popor. Poporul, mai mult decît boierii, dispuşi să adopte tranzacţia folositoare privilegiilor şi ambiţiilor lor, poporul de jos, mulţimea prin care se perpetuează firea şi tradiţiile unei colectivităţi naţionale, lumea celor mulţi simte mai bine grozăvia unei stăpîniri opre­ sive, fiindcă ea îi suportă exacţiunile şi vibrează la toate atentatele îndrep­ tate împotriva sufletului său naiv, dar drept. Revolta populară pătrunde în sufletul lui Ciubăr-Vodă, mai întîi un ins cu mintea tulburată, un fel de măscărici al cercurilor boiereşti şi ale Curţii. Personaj grotesc, descinzînd din bufonii shakespearieni trecuţi prin teatrul lui Victor Hugo, Ciubăr­ Vodă parcurge o evoluţie sub ochii noştri, îşi schimbă firea de la primul la ultimul act, devine din bufon un fanatic şi braţul său, pe care il înarmează vindicta populară, înfige stiletul în pieptul lui Despot. Prin felul său de a prezenta episodul istoric al lui Iacob Eraclid, Alec­ sandri a dat expresie acelei tendinţe naţionale şi populare care este a unei părţi foarte întinse a operei sale. A făcut aceasta într-o dramă bine compusă, cu dezvoltare rapidă către culminarea ei în versuri armonioase, dintre care unele, bătute în efigie, dobîndesc caracterul unor maxime patriotice, subliniate, ori de cîte ori piesa se reprezintă, de aplauzele publicului la scenă deschisă" (cronica "Despot Vodă" la Teatrul Armatei, în Contem­ poranul, nr. 10 (522), 5 octombrie 1956, p. 2). În analiza făcută piesei (v. prefaţa volumului V. Alecsandri, Chiriţa în 1 aşi, ed. cit., p. XVI - XVIII), Al. Piru relevă orientarea patriotică şi democratică a ei, aducerea pe scenă a poporului ca factor determinant în desfăşurarea istoriei: " � Legenda istorică» în cinci acte în versuri Despot­ Vodă (1879) venea după alte două încercări anterioare: drama în proză Despot- Vodă (1868) de D. Bolintineanu şi poema dramatică Despot- Vodă (1877) de N. Scurtescu. Intenţia lui Alecsandri, emul de astă-dată al lui Victor Hugo, a fost de a crea un erou romantic, din stirpea lui Ruy Blas, dotat cu reale însuşiri şi însufleţit de înalte idealuri, incapabil totuşi de a se realiza, fie din cauza lipsei de pondere, fie din ca'ta adversităţilor prea mari din jurul său. (<< E lesne, scrie Alecsandri, a luneca pe pov�i$ul ce duce de la tron la tiranie, cînd omul nu ştie a se stăpîni pe sine şi cînd el nu poate a sta neclintit şi răbdător în prezenţa piedicilor ce se ridică şi nărnolesc calea voinţei lui. ») În ciuda concepţiei sale, un bun-simţ realist l-a împiedicat pe Alecsandri să trateze figura Eraclidului ca pe un erou pre­ destinat la cădere prin intervenţia imprevizibilă a unui destin iraţional Din dramă rezultă că Despot nu cade în chip fatal, ci fiindcă n-a ştiut, să se sprijine în acţiunile lui pe popor, la suferinţele căruia a rămas surd 1082 [1083] r preocupat în mod exclusiv de gloria personală. În felul acesta piesa nu este numai o evocare a unui erou epic complex, cu acţiuni spectaculoase, ci şi o încercare interesantă de reconstituire a realităţii sociale din Moldo-va veacului al XVI-lea. Figura lui Despot se impune din primele rînduri ale piesei. Vedem pe � noul Cid � animat de gînduri sublime de a elibera Moldova, Elada şi Bizanţul de asuprirea otomană. Originea lui nobilă, inteligenţa, vitejia uimesc pe bărbaţi şi seduc pe femei. Eroul cîştigă increderea vornicului Moţoc, inima fiicei acestuia, Ana, chiar simpatia doamnei Ruxandra, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, căreia îi oferă daruri bogate, descoperindu-i şi faptul că-i este rudă. Anihilează efectul otrăvii date de Toma Calabai­ canul din ordinul domnitorului printr-un « balsam de Morava * pe care-l are totdeauna asupra lui, sare cu calul peste zidul cetăţii, se salvează din închisoare schimb î ndu-şi hainele cu Ciubăr- Vodă, se sustrage extrădării prefăcîndu-se mort şi intrînd într-un sicriu. Ajuns domnitor după înfrîn­ gerea lui Lăpuşneanu, nea să înfăptuiască unirea ţărilor române, să răs­ coale Bulgaria şi Grecia împotriva turcilor, cărora le plăteşte haraciul prin mijloace ingenioase, topind odoarele bisericeşti. Înţelegînd să lucreze după principiul absolutist feudal: « Puterea covirşeşte universalul drept! *, Despot se dedă la exacţi uni care provoacă mînia poporului şi-i precipită sfîrşitul. Toate faptele eroului, inclusiv moartea lui de mîna fanatic ului Ciubăr, după ce printr-un discurs plin de demnitate şi iscusinţă obţinuse iertarea din partea lui Tornşa, sînt excelent înscenate, cu multă pricepere a tehnicii dramatice, cu mişcare, fantezie şi vervă, Încît impresia de creaţie se realizează la lectură, ca şi la spectacol, fără nici o dificultate. Alt merit incontestabil al lui Alecsandri este de a fi adus pe scenă prin două personaje simbolice, Limbă-Dulce şi Jumătate, poporul la celălalt pol al conflictului, motivînd în chip just căderea lui Despot prin asuprirea la care a supus ţara. [ ... ] Opoziţia dintre domnul tiran şi popor este înfăţişată şi direct. În momentul cînd Despot încearcă să mornească ţărănimea cu bani, Limbă­ Dulce dă riposta cuvenită: «Despot, sîntem ţărani, Nu vindem ţara noastră, nici cugetul pe bani, Ca să-ţi culeagă darul şi-a ta pomană seacă, Ar fi ca să se plece românul... nu se pleacă! (Respinge plinga cu piciorul .} Opinca îţi azvirle pomana înapoi. Nici noi sîntem de tine, nici tu nu eşti de noi .• 1083 ... '" ,'"' ..... I I - [1084] Dacă în prezentarea lui Despot autorul a făcut apel la procedeele teatrului romantic francez, în special la recuzita aventurierilor lui Victor Hugo, în privinţa conflictului şi a rezolvării lui el s-a adresat cronicilor naţionale (Ureche, Şincai). Prin Tornşa (care după Ureche a ucis pe Despot) se strecoară, sub influenţa ideologiei claselor dominante, unele idei şovine, în genere însă drama, s<;:risă îndată după Războiul de Independenţă, are o orientare patriotică şi democratică." G. C. Nicolescu consideră drama istorică Despot-Vodă drept "opera deplinei maturităţi dramatice" a lui Alecsandri. Poetul - spune el - a voit "să echilibreze conflictul şi să aducă în lumină un întreg sistem de perso­ naje, spre a obţine o reprezentare largă a vieţii sociale a secolului al XVI-lea, cu moravurile, tradiţiile şi pitorescul său. Totuşi, nu în excelenta culorii locale stă meritul lucrării. Sub raportul formei, trebuie remarcate versi­ ficaţia sigură, în genere evitînd tendinţa spre grandilocventă, energia replicii şi ştiinţa efectului dramatic. Piesa rezistă la lectură, dar rezistă încă mai mult pe scenă, căci Alecsandri intuia ca nimeni altul dintre con­ temporani (cu excepţia, bineînţeles, a lui Caragiale) ceea ce poate şi ceea ce nu poate trece rampa. Deşi cu inegalităţi de ritm, cu deficienţe în carac­ terizarea personajelor (echivocul psihologiei lui Ciubăr}, cu unele sonorităţi lipsite de acoperire, Despot- Vodă marchează o dată în istoria dramaturgiet româneşti, pregătind drumul spre Vlaicu- Vodă şi Apus de soare" ('J", cap. V. Alecsandri, în Istoria literaturii l'omâne, vol. II, Bucureşti, Ed. Acad" 1968, p. 479 - 480). În fine, nu putem încheia aceste consideraţii fără a reaminti aici opi­ niile lui George Ivaşcu care declară fără rezerve că "drama istorică roman­ tică s-a desăvîrşit tot prin contribuţia lui Vasile Alecsandri" (v. Istoria literaturii român.e, vol. 1, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1969, p. 480), sau pe acelea ale lui Ion Zamfirescu, după care Despot- Vodă este "un act de eul­ minaţie în cariera de dramaturg a poetului", iar "activitatea dramatică a lui V. Alecsandri, privită în totalitatea ei, se înscrie cu onoare şi adevăr în registrele posterităţii" (v. articolul Dramaturgul, în Contem-poranul, nr. 30 (1289), 23 iulie 1971, p. 4). • (. Despot- Vodă este, poate, lucrarea dramatică asupra căreia Alecsandri a revenit de cele mai multe ori, cel puţin aceasta este concluzia pe care ne determină s-o tragem manuscrisele şi exemplarele tipărite, aproape toate cu numeroase intervenţii ale autorului. O primă variantă a piesei, al cărei manuscris nu s-a păstrat, este, după mărturisirea lui Alecsandri însuşi, aceea din care extrage fragmentul 1084 [1085] {Actul III, Scena IV) publicat în Literatorul, II, 1881, nr. 2, p. 546-566, pe care-I reproducem şi noi mai sus, pentru interesul documentar pe care-I prezintă. A doua variantă, incompletă, ar putea fi aceea păstrată în ms. B.A.R. 810, f. 1-93. Manuscrisul este un caiet in folio mare, iar pe fila F este notat titlul, în două variante: .. 1858- 186 [sic !] Legenda lui Despot- Vodă dramă în versuri V act uri - X tablouri Mirceşti - 1878 V. Alecsandri" iar mai jos: .. Despot- Vodă Legendă în 5 act uri şi în versuri dramă istorică în 5 actur i", În acest manuscris, conţinînd numeroase intervenţii, piesa este împăr­ ţită în acte şi tablouri diferit de volum. Astfel: Actul Iare Tabloul I cu YII scene Tabloul II cu IX scene Actul II are Tabloul I Cu XII scene Tabloul II cu II scene Actul III are XIII scene, fără a mai fi Împărţit în tablouri . Actul IV rămîne neterminat, oprindu-se in cadrul Scenei II. Ms. B.A.R. 811, cu numeroase corecturi şi adăugiri, probabil ulterior manuscrisului 810, conţine o variantă a Întregii piese. Este un caiet in folio mare, cu 141 file (numerotate de BibI. Academiei cu cifre tipărite; numerotarea autografă, cu cerneală, a scriitorului este de la 1 la 166 - elin care a fost tăiat un grup de file). Pe fila l" este menţionat titlul: .. 1558-1561 Legenda lui Despot dramă în versuri V act uri Mirceşti, 1878 - V. Alecsandri", 1085 [1086] Împărţirea Actul 1 Actul II Actul III Actul IV Actul V piesei este puţin diferită - Tabloul I - VI scene - Tabloul II - IX scene - XII scene - Tabloul 1 - II scene - Tabloul II - XI scene - XII scene - Xl V scene. de aceea din volumul tipărit: Alte manuscrise, care au existat cu siguranţă, nu s-au păstrat sau n-au fost scoase încă la iveală. Piesa s-a tipărit O singură dată in timpul vieţii poetului, în volumul: Despot- Vodă. Legendă istorică în versuri, .5 acturi şi două tablouri, Bucu­ reşti, Ed, Socec, 1880, cu următoarea errata (p. 1.51-1.52): .. Note: Legenda dramatică Despot- Vodă a fost reprezentată în Bu­ cureşti la 30 septernvre, iar nu la 8 octomvre 1879. Pagina 7 - în loc de: Ca braţul deocamdată să fie poleit, ceteşte : Ca ferul deocamdată să fie poleit. 9 - în loc de: Mă cheamă viitor la el ... , ceteşte: Mă cheamă viitorul la el. 19 - în loc de: Ciubăr. lab, ceteşte: Ciubăr, slab. 28 - în loc de: Hmm! zvînturatul!... îi zboară sus gîndul, ceteşte : Plastograf ul ! ... îi zboară sus gindul. '19 - în loc de: '" Ş-atunci cînd te-am zări, ceteşte : '" Ş-atunci cînd te-am zărit . .51 - în loc de: Tu, mă iubeşti pe mine? ceteşte : Cum? ... mă iubeşti pe !mine? .53 - în loc de: A! Despote-al meu, ceteşte : A! Despot e al meu. 62 - în loc de: Boieri, gîndiţi la murna, ceteşte: Boieri, gîndiţi la muma. 66 - în loc de: Tomşa, ccteşte : Toma. _ 7 1 - versurile: (. Am prins-o Într-o noapte, frumoasă, goală, albă Dar hoţul, Lăţncşneanul, mi-a şters-o ca pe-o salbă, pot fi înlocuite prin următoarele: Am prins-o Într-o noapte, frumoasă, albă, goală, Dar hoţul, Lă puşneanul, mi-a şters-o ca. din oală. 76 - în loc de: Prost e ! ... să-mi lasă mie ... , ceteşte .' Prost ! , .. să-mi lasă mie. 1086 [1087] Pagina 95 - în loc de: Cadavrul este a lui Dumnezeu, ceteşte: Cada-nul este-a lui Dumnezeu. 121 - versurile : Căci, beat de-a ta putere, tu crezi că Dumnezeu Se-nchină ţie, verme, şi e supusul tău, trebuie să fie Înlocuite prin următoarele: Să fugă toţi de tine, toţi, chiar ş-ai tăi copii, Şi alungat pe lume de spectrul tău să fii. Pag. 128 - în loc de: Tată, ceteşte: Tata? Menţionam mai sus că aproape în toate exemplarele tipărite, dedicate de Alecsandri prietenilor, se află modificări autografe. Astfel. dacă in cel dedicat Doamnei Elena Cuza ("Son altesse la Princesse Helene Couza hommage respectuwx"), păstrat în biblioteca Institutului de lingvistică din Bucureşti (cota 11.5551), Alecsandri n-a făcut, poate din delicateţe, nici o intervenţie, în cele dăruite prinţului A. Cantacuzino şi colegului său de Academie, episcopul Melhisedec, el îndreaptă cu propria-i mînă unele din greşelile trecute şi în errata, adăugîndu-Ie şi alte modificări. În volumul care poartă dedicaţia: "Vechiului meu amic A. Cantacuzino. V. Alecsandri Mirceşti" (B.A.R., Arhiva V. Alecsandri, II, imprimate 8 - cota veche: ms. 1939, lipsă p. 147- 150) se află următoarele îndre ptări autografe: p. 7 - " 8 jos - în loc de: braţul - îndreptat: ferul 9 -" 16 sus -" : viitor viitorul " 36 - " 7-8 jos - """ . DESPOT (în parte, scutlndu-se ) Cînd ar 'redea Carrnina a sale juvaere, îndreptat: Admir cu-nduioşire aceste [uuaere p. 18 - r. 2 jos - în loc de: raiul - îndreptat: raiul lui 19 =:», 2 sus zări - îndreptat: zărit 51 =:» 7 sus Tu, - II rr II : Cum ? , . ') : " 53 -" 12 sus - " " " : Despote al meu! - îndreptat: Despot e al me It ! " 55 -" 10 - 12 sus - " STROICI Dar unde-i Despot, touarăşul semeţ Ce a mirat oraşul ca neaoş călăreţ? 1087 [1088] îndreptat: Poftim! STROIeI p. 66 - r. 76 - " 76 - " Dar unde-i Despot, să-i lăudăm în faţă De fapta lui de astăzi frumoasă şi semeaţă? 7, 11 jos - în loc de: Tomşa - îndreptat: Toma 10 " : Prost e - " " " : Prost 5 H : ce visul îi arată J1 JI JJ • ca-vi visuri se arată " 79 - " 8 - 17 sus - în loc de: Şi eu [ ... ] Numai pentru. îndreptat: Şi eu în gheara morţii de două ori căzut Am fost numai prin. tine în luptă susţinut, Căci numai pentru. " 112 - " 5--8 sus - anulate. În exemplarul dedicat: "Preasfinţiei sale Părintelui Episcop Melhisedec şi venerabilul meu coleg. V. Alecsandri" (cota B.A.R. II. 10 1521) se află, de asemenea, citeva îndreptări autografe, scrise, ca de obicei, cu cerneală: p. 9 - r. 16 sus - în loc de: viitor - îndreptat: viitorul " 55 - intre r. 9-10 este introdus cuvintul: Poftim! " 91 - indicaţia: Scena VI, care a scăpat, probabil, la tipar, este introdusă cu cerneală. 93 96 Scena VI - este îndreptată: Scena V II ". Scena VII - " : Scena VIII o a doua ediţie, cu indreptările aduse de Alecsandri celei din 1880, nu a mai apărut însă În ultimii zece ani de viaţă ai poetului. VARIANTE Literatorul (A), ms. 810 (B), ms. 811: (C), Familia (CI). Despot-Vodă, 1880 (D), ms. 4989 (E), Despot-s" Vodă, 1880 (cota B.A.R.-II. 101521) (F) 611,1-7 -s numai in D,E,Fjtitlul în B: 1858-186 ... [sic!] Legenda lui Despot- Vodă, dramă în versuri. V acturi. X tablouri. Mirceşti , 1878. V. Alecsandri. Apoi: Despot-Vodă. Legendă În 5 act uri şi în 'fersuri. Dramă istorică în 5 acturi.j titlul în C: 1558 - 1561. Legenda lui Despot, dramă in versuri, V act uri. Mirceşti. 1878, V. Alecsandri II 612, 2 - 32 - B, C : 1088 [1089] T . ALEXANDRU LAPUŞNEANU - Domn Moldovii RUX.-\NDRA DOAMNA DESPOT ERACLID MOlOC VORNICUL ANA, fiica lui Motoc Maica FEVRONIA [numai în C: sora lui Moţoc] " 50 " 40 " 25 " 25 " 30 " "l0 " HJ 30 55 30 10 14J - ani 45 " 22 " 30 ,,50 18 "l0 40 50 35 " 25 25 40 boieri conspiratori 1 J TOMŞA BARNOV SPANCIOC STR OI CI [în C : şi] TOROIPAN CIUBĂR. VODĂ LASE] (ALBERT), palatinul Siradiei [numai în B: şi Domn de Kezmare] CARl\fINA [initial în B: DIANAJ, soţia lui Laski [iniţial în B: (văduva lui Gheorghi Şeredi)] FRANCISE ZA Y, prefect al lui Ferdinand în Ungaria de Sus [în C: prefect împăratului Ferdi nand în Transilvania J ANTON SECUIUL I ROZEL [numai În B : avcnt uricr i] SOMl\IER PISOZKI TmU CALABAICAXUL [numai în C: ILIAŞ, copilul lui Tornşa LUVIBĂ-DULCE} Iă' , JUMATATE P ieşi [în C: LIMBĂ-DULCE şi JUMĂTATE, plăieşi] [numai în C: El�REM SERDARGL, sol a lui Solirnan Sultanul] CN CĂPITAN DE SEIMENI [numai în B: UN PAŞĂ ILIAŞ, fiul lui Tornşa numai în C: OSTAŞI ROMÂNI, l:KGURI, LEŞI, NEMTI etc, POPORJ I [D, E, F: ALEXANDRU [" ,J reprczentaţiilor //613, 1 - 632, 8 - numai în D, E, F "633, 1 - B, C: DESPOT I D, E, F: DESPOT- YODĂ "2 ­ B, C: Actul 1 - Tabloul 1/ D, E, F: Actul II/ 3-1 - B: unui munte din Carpaţi, O colibă de frun zar-i în stînga, Un brad mare în / C : Carpa­ ţilor ce dispar te Transilvania de Bucovina. O colibă de fr u nzari în stînga, 1089 . ... ' '� [1090] Un brad mare / D, E, F : Carpaţilor ce desparte Bucovina de Transilvania. Un brad, în II 13 - B: intră [ ... ] pe umeri un [edeleş / C, D, E F: vine [ ... ] un [edeleş pe umăr [C: [edeleş cu apă] 11634, 2 - B: să videm I C: s-o gustăm / D, E, F: s-o cercărn II 4 - numai în D, E, F: (dîndu-i [ede­ leşut ) 115 - B: Na! (Ii dă [edeleşui.} / C, D, E, F: Na, II 7 - numai în D,E,F: (bea) II 8-B,C: Adă. (Bea.)/D,E,F: Adă ... 1I25-B: astă culme naltă I C: această culme naltă I D, E, F: astă culme goală II 29 - B, C: vorbă-i / D, E, F: vorbă II între r. 30 - 31, în B, un pasaj anulat : Dar astă una dată, rnăi badeo, noapte bună ... (Se întinde la uşa colibii.) Păzeşte tu hotarul. .. Eu dorm... dorm dus... şi strună. (Se aude buciumind în stinga.} JUMĂTATE Un bucium!. .. Ce să fie? .. Auzi? Ai auzit? LIMBĂ-DULCE Taci, măi ; nu face vuiet. JUMĂTATE Nu-i vreme de dormit, Măi, Limbă-Dulce ... scoală. LIMBĂ-DULCE (supărat) [Buciumare [iniţial: lan lasă. II 31 - B: (N ouă buciumare] mai apropiată.} / C, D, E, F : (Răsună [D, E, F: codrul de] un bucium în stlnga.] 11635, 3 - B, C, D, E, F : DULCE [iniţial în B : DULCE (ridicind capul.)] II 9 - B : Numit Ciubăr şi Vodă. [iniţial: Numit Ciubăr şi care se crede Domn de soi.] / C : Numit [ ... ] merge spre [unâ.} / D, E, F : Numit [ .. ·]fund.) II 11 - B, C, D, E, F : Ştiu, un nebun de soi [iniţial în B: Se poate ca boierii să urce-n deal la noi] II între r. 12- 13, numai în f' un pasaj anulat: Vie cu bine! însă de n-ar veni chiar Domnult � Să-i spui să tacă molcu... să nu-mi srnintească somnul. (Se culcă şi adoarme.) JUMĂTATE Hai iarăşi dar la pîndă. (Se Pleacă spre fund şi cintă : ) Frunză verde de stejar! Doru-rni-e de-un armasar Şi de-o tidvă de maghiar! 1090 [1091] (A ţinteşte ochii peste culme, în uale.} Ce văd? Colo în fund Sub codru zăresc oameni ce parcă se ascund. Măi, Limbă-Dulce! ... scoală ... (Limbă-Dulce se întoarce dormind pe ceea parte.] JUMĂTATE (chiuind) Hu! .. , mă ... măiLimbă-Dulcel LIMBA-DULCE (ridicind capul) Ce-i, mă, ce? (Iar se culcă.) JUMĂTATE Iar! . .. Culca-te-ar vintoasele să te culce! Căci nu te vede Vodă ce soi eşti de pîndar! ... Curînd ţi-ar slugi capul de peatră de hotar. (Se a-propie de Limbă-Dulce şi-l trage de braţ.} Măi cladă-moar tă.vascultă: Dau ungurii navală, LIMBĂ-DULCE (trezinâu-se ) Ce? " Ungurii? .. Ucide-i l JUMĂTATE Prea bine, dar te scoală. LIMBĂ-DULCE (sărind în Picioare) Mă scoL.. unde mi-e ghioaga?.. Ha!. .. iat-o... Gata.,. hai! {Dismierdind ghioaga.) Vin ungurii, leliţo. " A uzi ..• ? Amar şi vai De dînşii! ... Tu eşti u na, dar iute ca o ştiucă, Şi la un car de oale destul e o măciucă ... Hai! JUMATATE Stăi. .. dămol, fărtate. LIMBĂ-DULCE Dămol ? ... Ai nebunit? Vin ungurii; n-ai spus-o? 1091 [1092] JUMĂTATE Vin, Însă n-au sosit. LIMBĂ-DULCE Cum? JUMĂTATE (ducindu-l în fund) lan priveşte II 14 - B: spre ţara' e, D, E, F: În ţara II 18 - B: în' e, D, E, F : cu II 19 - B, D, E, F: JUMĂTATE, c . JUMĂTATE (în fund) 1122 - B, e : sută ... mai mulţi şi vin spre noi' D, E, F : zece [ ... ] merei 1123 - B, e: numai doi' D, E, F: dintre ei II 636, 3 - B: pe, e,D,E,F: lallînt1'e 1'.3-4, pasaj anulat în B: LIMBĂ-DULCE De ce? Nu-s român oacheş? JUMATATE Cum nu? .. eşti rupt din soare Cit Făt-Frumos, sărmanul, de ciudă ar muri ..• LIMB.\-D"C'LCE Oare? Hai dar colo, pe unguri ca zmei II 8 - B, D, E, F : stîncă.' e : stîncă. (Arată în dreapta.) 1115 - B, e: nebun ... ascultă [iuiţial în B: opreşte] , D, E, F: nătîng, ascultă II 25 - B, c . voie. (În parte.) , D, E, F: voie. II 27 - B,' (Lese.Y] e, D, E, F: (Iese amîndoi.) 11637, 4 - B, e: culme, D, E, F: culme, în [und 117 - B: iuindu-se ] C, D, E, F : sărind II 10 - B: arătindu-şi capul' C, D, E, F : ioinâu-se II 11 - B, c . Uff! , D, E, F : Ha! II 16 - B: sărind pe culme' e: urcînd' D, E, F: sărind pe scenă 1120 ­ numai în D, E, F: (Se [ ... J braduliii.] 1121 - B, e: culmea, D, E, F : stînca 1123 - B, e : legată de' D, E, F : înfiptă În 1124 - B : Ce' e, D, E, F : Şi 1125 - B: DESPOT (rîzînd)' c. D, E, F: DES�T 1127 - B, D, E, F: LASKI, e: LASKI (şezînd la tul-pina bradului } 1128 - B: '$ale. (Se pune jos lîngă brad.) ,C, D, E, F: vale. 11638, 2 - B: zău, încă [iniţial: în mine] puternic ca' e, D, E, F,' zău, încă puternic ca [e: cît] II 3 - B: încă' e, D, E, F: frate II 4 - B: ca zarafii [iniţial: de aceia]' e: ca avanii [iniţial: zarafii] , D, E, F : ca evreii 116 - B, e: lungi zile' D, E, F : mulţi ani ca 118 - B: şi arată cu mîna cul mea ] e : în Picioare' D, E, F : şi se primblă pe scenă II 13 - B: depar tată j C, D, E, F : luminată. II 19 ­ B, e, D, E, F: scumpelor [iniţia.l în B: dulcelor] 1123 - B, e: ct azi ] 1092 [1093] D, E, F.' crunţi 1/26 - B.' aşa j C, D, E, F.' aşa-i 1/639, 5 - B, C.' lege, de moşie, de sceptrul domnitor j D, E, F: sceptru [ ... ] popor II \O - B: lor săjC,D,E,F: ca săI/între 1'. \O-ll-numai în B: Oricare dintre dînşii se crede-un om prădat Cît vede tronul ţării de altul ocupat. DESPOT Şi însă toţi deodată domni nu pot ca să fie ... LASKI De-aceea biata ţară e cimp de anarhie În care toţi aleargă turbaţi, neodihniţi Ca să ajungă tronul din care-s îmbrînciţi ... Au ochi ca să nu 'ladă, urechi să nu audă, Căci inima lor oarbă cu cîrtiţa e rudă. Şi toţi, vecinic duşmani acestei mîndre ţări, Gătesc a ei cădere prin chiar ai săi boieri, Hrănind În al lor suflet o poftă de domnie Ce-aduce lor peire şi ţării calicie. 1/ 15 - B, C: bată, bată În I D,E,F.' să apese în 1/17-22 - numai în D,E,F: Şi iată [ ... ] domn! 1/ 24 - B: Dar, dar; bine zici j C: Aşa-i; bine zici j D, E, F.' Prea bine li 25 - B, C: ferul j D, E, F: braţul [errata îndreaptă.' ferul] 1/28 - B, C " LASKI (rizînd)f D, E, F.' LASKI li 30 - B şi, iniţial, în C.' Care-şi ascunde gheara j C, D, E, F: Ce unghia-şi ascunde li 31 - B.' DESPOT (rîzînd) j C, D, E, F,. DESPOT 11640, 3 - B şi, iniţial, în C.' gheara I C, D, E, F.' laba 114 - B, C, D, E, F: cu ispită [iniţial în B.' iscusit] II \O - B.' Ai inima j C, D, E, F.' Porţi inimă II 11 - B, C, D, E, F.' Car­ mina [initial în B: sotioara, apoi.' Diana] II 16 - B.' de-o j C, D, E, F': din 1/ 17 - B.' zvîrlită [iniţial.' aruncată] acum de j C, D, E, F: zvîrlită acum de-a li 25 - B, C, D, E, F .' Car mina [iniţial în B.' Diana] 1128 - B .' zîmbind, î1� partejC,D,E,F.' în parte, zîmbindIl3l-33-B,C: Vrea mort pe Lăpuşneanul. DESPOT Mort? [iniţial în B: De ce?] LASKI Dar! Avea un frate, din ţara spaniolească Venit cu dînsa ... Laitnant [iniţial în B.' Hatman] în oastea­ mpărătească 1093 . , " ... [1094] Lui 'Ferdinand ... În luptă el au perit, mai an, Cind s-au [iniţial: au] cuprins Ardealul de domnul [iniţial: voivodul] mo1dovan ... De-atunci ea nu visează decît la răzbunare. DESPOT Soţie credincioasă şi soră cu-ndurare ! ... [iniţial în C : soră-n regretare] În toate-i' D, E, F: urăşte [ ... ] toate-i \1641, 2 - B: îngîmfat I în C, indicaţia scenică Iipseşte ] D, E, F: cu mîndrie \1 7 - B: alintă [iniţial: dismiardă] ca pe un prunc I C, D, E, F: alirrtă ca pe-un copil \19 - B, C : domn de Siradia, eşti nobil [iniţial în B : mare; în C : neaoş jpalatin j D, E, F : cap [ ... ] friu \1 10 - B, C: ca rîul curge-ri plin, D, E, F: lin [ ... ] rîu \1 12 - B: În Zips, castelu-ţi falnic, îţi rîde' C, D, E, F : La [ ... ] luce \1 16 - B: şi eu' C, D, E, F: în loc \1 17 - B, C: Norocul mă îndeamnă I D, E, F: Mă cheamă viitor [errata îndreaptă: viitorul] \121 - B: colo-n I C, D, E, F: jos, în \1 642, 2 - B, C, D, E, F: Pas [iniţial în B: Mergi] \1 3 - numai în D, E, F: (Se [ ... ] fund.) \1 între r. 4-5, numai în B, C : (Lşi dau mîna amîndoi.) \IlO - numai în D, E, F: (coborînd culmea) \1 11 - nttmai în D, E, F: (Dispare.) \1 intre r. 13-14, nmnai în B, C: (Laski dispare du.pă culme.} \1 16 - B: (urmăreşte cu ochii pe Laski, apoi el se întoarce şi priveşte lwng împrejurHllui.)' în C, indicaţia lipseşte' D, E, F: (se[ ... ]lui) \1 intre r, 19-20, numai în B: (Se primblăpe scenă, e xaliin­ âu-se.) \123 - B: din Creta [iniţial: pribejnic], condus de-avîntul' C, D, E, F: din [ ... ] zborul \1 32 - B: Şi pune pe-a ta frunte I C, D, E, F : Şi-ntiride pe-ai tăi umeri [iniţial în C: a ta frunte] \1 33 - B şi, iniţial, în C: Corona I C, D, E, F: Hlarnida \1 643, 2 - B: semeţ' C, D, E, F : măreţ \1 3 - B, C, D, E, F: cum se cuvine ţie [iniţial în B: de mare se­ minţie] \16 - B, C, D, E, F: planuri [iniţial în B: multe] \1 19 - B, C: Ce-aud? [B: (A scultă.] Ce-aud?] O nechezare ? •• Fugarul meu mă cheamă ..• Cît nu mă vede-aproape, voinicu-şi face seamă ... Iar? ., Simte ceva-a aer ... N-ai grijă, scum�e cal, Cu tine în Suceava intra-vom [C: voi] triumfa'!.! ., (Iese prin dreapta.) , D, E, F: (Pleacă[ ... ] dreapta.) \1 20 - B: Bu­ ciume' C, D, E, F: Bucium \122-23 - B: TOROIPAN, BARNOV, C: BARKOY, TOROIPAN şi' D, E, F: RARNOV, TOROIPAN \124 - B, C: pe umeri fiare ucise ] D, E, F: cerbi şi urşi ucişi \1 26 - B, C: (alergînd din stînga)' D, E, F: (intră [ ... ] fiare) \127 - numai în D, E, F: (Intră Toroipan.}\l31-B,C: (intrînd): Văd ... iaca! (Strigă:) Tornşa, Bar nov I D, E, F: Văd [ ... ] Harnov \134 - numai în D, E, F: (Boierii 1094 [1095] [ ... ] otnatori.} 11644, 3 - B: TOŢI (intrînd) / C: TOŢI (intrînd dilJ stînga) / D, E, F: TOŢI 119- 10 - B: (Toţi rîd.) / în C, indicaţia scenică lipseşte / D, E, F: (Toţi [ ... ] jund.) II între r, 15 - 16 - numai în B, C : (Toţi rîd.) " 16 - B, C: STROICI (lui Toroipan ) / D, E, F: STROICI II 20 - B: om. (Toţi rîd.)/ C, D, E, F: om. 1121 - B: TOROIPAN (mî­ nios } / C: TOROIPAN (atins) / D, E, F: TOROIPAN 1127 - B: TO­ ROIPAN (ameninţînd) / C: TOROIPAN (ameninţător) / D, E, F: TO­ ROIPAN 1129 - B: (Vrea să se arunce pe Stroici. Ceilalţi îi despârţesc.} / C : (Stroici şi Toroipan scot paloşile. Ceilalţi îi despart.) / D, E, F: (Stroici [ ... ] desparte.} 1131 - numai în C, D, E, F: (intervenind) 11645, 9 - B, C, D, E, F : Din [iniţial în B : Cu toţii] II 13 - B, C: ceartă / D, E, F : certe" 21 - B, C: pare că prin / D, E, F: tainic pintre ]] 22 - B şi, iniţial, în C: buhnă / C t ' zgripţor / D, E, F: ură 11646, 13 - B, iniţial în C, D, E, F: ai inimă curată / C : ai mintea nepatată II 14 - B, C: BARNOV / D, E, F: HARNOV " 17 - B, C : Nu [iniţial în B: Ba], Barnov / D, E, F: Nu, Har nov 1120 - B, C, D, E, F: MOŢOC [iniţial în B: TOMŞA] II 26 - B: de-a / C, D, E, F: de-a-şi 1128 - B, C, D, E, F: ce nu-ţi plac ţie [illiţial în B: fără credinţă] 11647, 1 - B, C: fără preget I D, E, F! verde-n ochii-mi" 6 - B, C: grec fără mîndrie [iniţial în B: ungur fără fală] I D, E, F: grec fără trufie II 17 - B, C, D, E, F: al [iniţial în B: sînul / C : peptul] II 18 - B, C: Întrevăd sfîrşitul vrajmaşului hain [iniţial: pentru Lăpuşnea nul sunat-aţi ceasul rău] / D, E, F: întrevăd [ ... ] hain 1121 - B: Citat-au cine este / C, D, E, F: Pohoi făr-obîrşie 1126 - B, C, D, E, F: gheaţă [iniţial în B: moarte] 1130 - B, C: A să / D, E, F: O să 1131 - 648, 2 - B, C: BARNOV Şi însă el zidit-au frumoasa monastire A Slatinei ... MOŢOC Aşa e! [iniţial în B: Ei ş-apoi P] BARNOV Şi pentru-a ei sfinţire Slujit-au al Sucevii bătrîn mitropolit Grigorie ••• MOŢOC Aşa e ..• 1095 , . " .... [1096] r I BARNOV Şi încă-au mai slujit O sută şi mai bine de preoţi în veşminte, Făcînd toţi pentru Vodă fierbinte [C: duioasă] rugăminte. MOŢOC Ce 'Hei să zici? BARNOV Că poate să fie chiar hain [îndreptat în C: uricios] Şi crud, dar Lăpuşneanul e cuvios creştin. [C: creştin e cuvios: iniţial: e cuvios] MOŢOC Ha! K u ştii vorba veche: Cînd dracu-mbătrineşte Ca pustnic se apucă biserici de zideşte? Aşa şi Vodă! ... Însă ce-ai zice tu de el Cînd ţi-ar sluţi-n mînie copilul unicel ? Cînd l-ai vedea, drăguţul, cu braţele ciuntite, Cu ochii scoşi din tidvă, cu nările cioplite De însuşi a lui Vodă braţ crud şi ... creştinesc? BARNOV O! taci ... a tale vorbe în suflet mă lovesc. MOŢOC Ce-ai zice! spune - BARNOY Aş zice ... I D, E, F: Har nov [ ... ] vorbă U 8 - B: a cărui frunte, cînd dîrză, cînd pălită [iniţial: jurat pe suflet, cînd au atins el tronul] I C, D, E, F: a cărui [ ... ] ,ălită [iniţial în C: stă ridicată-n ţară, cînd dîrză, cînd slăbită] 119 - B: �tă mindră-n sâînul ţării ş-afară umilită [iniţial: Să-nchine ţara noastră lui Sigismund Polonul] I C, D, E, F: Stă [ ... ] umilită [iniţial în C: Stă mindră-n sînul] II 10 - B, e, D, E, F: a noastră [iniţial în B: mîndră] II 12 - B: Moldova-au fost I C, D, E, F: Moldova e [iniţial în C: au] Il 13 - B: Să-şi ţie mai sus capul cu cît e mai învinsă [iniţial: Să-şi ţie fruntea naltă chiar cînd este învinsă] I e, D, E, F: Să ţie [ ... ] învinsă Il 15 - B, C: Sub tron, pe I D, E, F: Pe tron, sub II între r. 17 -18, în B, C se află o- replică anulată : 1096 [1097] - I TOŢI Dar! Lăpuşneanul peară! II 19 - B, C, D, E, F: să-I punem la domnie [iniţial în B, C: pe cine să punem domn în ţară] 1129 - B: se-nstrăinează / C, D, E, F: se depărtează II 30 - B şi, iniţial, în C: Cred că sărmana / C : Eu cred că astă / D, E, F: Dar! Cred că astă 1133 - B, D, E, F: Şi [ ... ] mînă [iniţial în B : Căzînd, fără de ştire-i, pe alta mai păgînă] / C : Şi de-a fi tristă sclavă, ea 'care-au fost stăpînă [iniţial: Căzînd, făr-a sa ştire, pe alta mai păgînă] 1135 - B, C: cat imprejur u-rni / D, E, F: privesr. în juru-mi II 649, 1 - B, iniţial în C, D, E, F: noi toţi / C : toţi noi II 4 - B: Nu-mi [iniţial: Să văd] / C, D, E, F : Nu-mi 116 - B: glume / C, D, E, F : glumă II 16 - B: în ziua mare / C : cu vilfă mare [iniţial, mai multe varian­ te: cu fală/vilfă mare / în ziua / cu invilfare] / D, E, F: cu îngîmfare II ,19 - B, D, E, F: Acesta-i [ ... ] minţei [iniţial în B: ţării] / C: (în parte) Aceasta-i [ ... ] minţei 1120 - B: (Toţi rîd, afară de Motoc şi Tomşa, / B, C: Se aude 1In strigăt spariat în stlnga.} / D, E, F: (Ciubăr [ ... ] stlnga.} II 21 - B : CIliBĂR- VODĂ (in stînga) / C : CIUBĂR- VODA (în codru) / D, E, F: CIunAR 1126 - iniţial în B: Aleargă, Toroipane 1127 - iniţial în B : CICR4.R (strigă): Aleargă, Stroici, Bar nov căpitane 11650, 1 - B, D, E, F: 'CICBĂR / C: CIUBĂR-V. (în stînga) 113 - B: SPAKCIOC (în parte, rizind ) / C: SPANCIOC (în parte) / D, E, F: SPANCIOC II 6 - B : Bar nou şi alţii aleargă / C, D, E, F: şi alţi vînători [C: alţii] iese răpide II 10 - B : azi inima / C, D, E, F: şi inima II 12 - B: Răbdare! ... (Glasuri în stinga) / C, D, E, F: Răbdare... II 17 - 18 - B, C: [Toroipan, Stroici şi ceilalţi care alt ieşit reintră, aducînd de subsuoară pe Ciubăr, palid şi slab [C: slab şi palid]) / D, E, F: (purtînd [ ... ] ToroiPan) II 19 - B, C: TO­ ROIPA� (lui Ciubăr ) / D, E, F: TOROIPAN 1120 - B, C: frică / D, E, F: grijă 1122 - numai în D, E, F: (slab) 11651, 2 - numai în D, E, F: (se [ ... ] rădăcină) 118 - B: dă un teas cu vin / C, D, E, F: dind un teas II 22 - B: şiroi / C, D, E, F: pohoi 1124 - B, C, D, E, F: matahală [iniţial in B: matahală de urs]1129-B: în/C,D,E,F: peI131-B,C,D, E, F: sună [iniţial în B: vine] II 35 - B, C : şi oraşe / D, E, F: prin oraşe II 652, 2 - B: azi, au / C: astăzi [iniţial: azi] au / D, E, F: iată c-au II 4 - B, C, D, E, F: s-au [ ... ] zăloagă [iniţial în B: Bun suflet de zăloagă / mir ţoagă] II 14 - B: cu toţi / C, D, E, F: voioşi II 18 - B, D, E, F: (între D, E, F: in] [ ... ] dreapta) / C: (în culise) II 19 - B: vorba mai mult / C, D, E, F: vorba, hai 1120 - B: DESPOT (asemine ) / C, D, E, F: DES- [POT 1121 - B: Ce vrei, creştine [iniţial: Dar ce-ai cu mine] / C, D, E, FI Dar [ ... ] creştine 1127 - B: Dar / C, D, E, F: Măi 11653, 3-5 - B: MOŢOC Ce este? / C: (Intră pe scenă împreună cu Despot şi cu Jumătate. j 1097 , < " --. 1 [1098] r L DESPOT Pe mine? [iniţial: MOŢOC Ce este?] I D, E, F: (Despot [ ... ] mine? II 7 - B: Despot în scenă le, D, E, F: Despot II 13 - B, e: Boieri [e: Jupîne], am prins un ungur umflat de fudulie I D, E, F: Am [ ... ] trufie II 15 - B, c . drumul, devale-n I D, E, F: calea pe dîrnb II 17 - numai în B, D, E, F: (lui Despot) 1120 - B, e: să-mi cereţi I D, E, F: de-a-mi cere 1122 - B, e, D, E, F : ţară [initial în e: munţi] 1124 - B: te [iniţial: îţi] le, D, E, F: te 1125-29 - B, e: DESPOT Ce-aud? Moţoc vestitul! Moţoc vornicul I D, E, F: CIUBĂR [ ... ] vor ni­ eul II după r. 29 - numai în B, e: (Se închină [e: profund] lui Moţoc.) 11654, 8 - B: dulce sfredel/ e, D, E, F: sfredel dulce II 12 - numai în e, D, E, F: (rîzînd) II 13 - B: (In parte.) Hm! Boieriul m-au păcălit. (Se retrage în fund.) / e: (In parte ) Hmm! boieriul m-au păcălit [iniţial: poreclit]/ D, E, F: (Lui [ ... ] păcălit. II 15 - numai în D, E, F: (lui Despot) 1117 - B şi, iniţial, în e: slobod / C, D, E, F: liber 1120 - B: robi e, D, E, F: sclav 1123 - B, e: La primul pas ce-ri ţară făcut-am rătăcit, Am fost într-o clipită robit şi desrobit. Acelui ce-ndrăznit-au sub braţu-i să mă-nchine [modificat în e: să-mi Iacă-mprotivire] O nobilă răsplată din parte-mi se cuvine. [e: Din parte-mi se cuvine < iniţial: O no­ bilă răsplată> o bună răsplătire.] (Lui Limoă-Dulce.} Priirneşte, tu [e: dar] voinice, acest inel al meu. (Lui Moţoc.} Şi dumneata, jupîne Moţoc, ascultă: Eu, Azi un străin nemernic şi cunoscut [modi­ ficat în e: în ţară necunoscut] de nime, De voi ieşi-n lumină, de-oi sta-n întunecime, Oricum mi-a fi norocul, al lumei [e : în lume; • iniţial: al lumei domnitor] schimbător [inl- • ţial în B: al lumei domn/domnitor] I D, E, F: Oricum [ ... ] schimbător 1125 - B, e: Moţoc, marele vornic I .D, E, F: Moţoc 1126-27 - numai în D, E, F: CIUBĂR [ ... ] nu? 1129 ­ B, e: Cuvintele ţi-s I D, E, F: Vorbele-ţi sînt 11655, 3 - B: calea-i le, D, E, F: calea-mi II 5 - B şi, iniţial, în c . sîngerate / e, D, E, F: încrun­ tate II 8 - B: (în parte) I c, D, E, F: (cătră Spancioc) II 15 - B: TOMŞA (înaintîndu-se) / c . TOMŞA (înaintînd) I D, E, F: TOMŞA II 17 - B : 1098 .,.. [1099] făţarnici, nopirce I C: nemernici, verrni palizi [iniţial: faţarnici, din lume, nopircej j D, E, F: făţarnici, vermi palizi II 18 - 656, 24 - în C, o variantă anulată :- Ce vin şi-n sînul nostru [iniţial: ţării] fac cuiburi veninate. Cine eşti tu? .. răspunde... La vorbe îngîmfate, La provocări sumeţe de-un soi ... de zvînturat Arunc dispreţul ... DESPOT Cine-s? . .. Ascultă Înclinat: [iniţial: Ascultă înclinat; apoi: Te pleacă ruşinat] Sînt Despot Eraclidul din Paros l ... al meu tată Au fost fruntaş de oameni în Grecia bogată, Prinţ falnic, de pe tronu-i căzut şi răsturnat Sub apriga [iniţial: De crîncena] urgie a turcului turbat •.• Şi eu, eu... veneticul ... TOMŞA Eşti bun de limbuţie, Dar unde ţi-e dovada de naltă obîrşie? DESPOT (arătînd o diţilomă } Privi ţl ! ..• Iată diploma lui însuşi Carol Quint Şi gloriosu-i nume în litere de-argint. [Moţoc şi boierii examinează diploma.) MOŢOC Aşa-i! ... fii, Eraclide, par taş de-al nostru soare [iniţial: fii bun sosit aice], Eşti oaspele Moldovii de bunuri dătătoare [iniţial: în sînul ei ferice]. Căci astă ţară, vecinic [iniţial: bună] priirneşte-n sînul ei Cu drag pe cei buni [iniţial: Pe cei buni cu iubire]. cu milă pe cei răi. (Cătră uinători.] Aduceţi teasuri pline de vin pentru cinstire. În plin acum lui Despot să-i facem ospeţire. (Boierii închină. afară de Tomşa care Pleacă.) 1099 [1100] MOŢOC Mulţi ani, străine oaspe! BARNOV Mulţi ani cu traiul lin! DESPOT Boieri! pentru Moldova paharul meu închin. Să-i deie Creatorul din cer zile senine, II 655, 18 - B: şi-n sînul ţării fac cuiburi veninate [iniţial: pe brinci şi blînde, cu feţele schimbate]! C, D, E, F : şi-n [ ... ] veninate 1120 - B, C, D, E, F: zvînturat [iniţial în B: venetic] 1123 - B, C, D, E, F: Ascultă. înclinat [i,�iţial în B: Sînt Despot Bazilic!] 1127 - B: De crincena j C, D, E, F : Sub apriga 1128-29 - B, C : Şi eu, eu ... Veneticul. .. ! D, E, F : CIUBĂR [ ... ] mine? 1132 - B, C, D, E, F : obîrşie [iniţial în B: sumeţie] II 33 - B: (Arătînd o diplomă.Fţ C: (Arătînd un pergament.)!D,E,F: (Despot [ ... ] pergament.) 11656, 4 - B: examinează pergamentul ] C, D, E, F: şi cu [C: şi] [ ] diploma 116 - B: Deci, Eraclide, fii bun sosit aice! ! C, D, E, F: Fii [ ] soare. 117 - B: în sînul ei ferice! C, D, E, F: de bunuri dătătoare 118 - B: bună! C, D, E, F : vecinic 119 - B: Pe cei buni cu iubire! C, D, E, F: Cu [ ... ] oaspeţi II 10 - B: [Adresindu-se cătră ! C, D, E, F: (Câtră II 11 - B: cu vin! C, D, E, F: de vin II 12-21- B: În plin acum lui Despot să-i facem ospeţire. (Boierii um-ple teasurile lor.} Mulţi ani, străine oaspe! BARNOV Mulţi ani cu traiul lin!! C, D, E, F: TOMŞA [ ... ] deplin! [12-13 - C: (Boierii se pregătesc a închina. ) ! D, E, F : TOMŞA ... dreapta) II 14 - C : dulce! D, E, F : plină II 15 - numai în D, E, F: (Boierii < ... > inchinâ.} II 19-21 - C: • { BARNOV Mu1ţiani cu traiul lin ! ! D,E,F :CIUBĂR < ... > deplin!] 1124 - B,C: din cer! D, E, F: în veci 1125 - B: Şi domn cu suflet mare, cu gînd duios! C, D, E, F: Ş-un [C: Şi] domn cu omenie, iubit de toţi! [iniţial în C: cu suflet mare, cu gînd duios] 1127 - n!lmai în C, D, E, F: (înaintînd) II 29 - B, C: nu! D, E, F: se II 30 - B şi, iniţial, în C: Deci, hai! C, D, E, F: Hai, dar 11657, 5 - numai în C, D, E, F: (lui Despot) 1110 - B, C: 1100 [1101] MOŢOC (ltli Despot)' D, E, F: MOŢOC Il 12 - B: caţi odihnă' C, D, E, F: guşti odihna Il 14 - 15 - B: urmînd pe Ciubăr- Vodă.) se E N A VII LIMB.l.-Dt:'LCE, JUMĂTATE, C: ieşind prin dreaptac )] D, E, F: şi iese [ ... ] singuri.} 1121 - B: Ciubăr le-i' C, D, E, F: nebunu-i 1126 ­ numai în D,E,F: (arătînd în culise) 1128 - B: (Arătînd în dreapta): Dar' C, D, E, F .. Dar 11658, 3-5 - B .. Cabinetul lui Lăpuşneanul în palatul domnesc din Suceava. Uşi mari în fund, uşă în stinga. Portretul lui Ştefan pe păretele din dreapta, panoplie pe păretele din fund, o masă de stejar, jîlţuri lîngă masă. , C : Cabinetul lui A. Lăpuşneanul în palatul domnesc din Suceava, Uşi mari în fund, uşă în stînga. Portretul lui Ştefan­ Vodă pe păretele din dreapta. O masă de stejar pe planul 1 în dreapta, jilţuri.' D, E, F : un salon [ ... ] Jilţuri. Il 8 -9 - numai în C : (Pe jilţuri.) , D, E, F: (Amindoi [ ... ] aer.} Il 11 - B şi, iniţial, în C: În timp de-o Iună-ntreagă j C, D, E, F : În vremea-ndelungată II 14 - B şi, iniţial, în C .. dornniţ ă j C, D, E, F: Ruxandră II 15, 21 - B: RUXANDRA, D, E, F : DOAl\1:'\A 1127 - B şi, iniţial, in C: domneasca Il C, D, E, F: măiastra Il 34 - B, C: casă şi din suflet [C: minte] , D, E, F : cuget [ ... ] casă II 659, 4 - B: prinţ' C, D, E, F : domn Il 8 - B, C: auzit' D, E, F : aflat 119, 1.'5, 20, 21 - B, C: RUXANDRA, D, E, F: DOAMNA Il 12 - B, C: mi-au cerut voie plecat să mi se [iniţial în B: să 'fie să se] , D, E, F: a cerut [ ... ] se 1127 -28 - B, D, E, F: Despot [ ... ] alungat' C: Despot pe malul rnărei născut şi urgisit [initial: e fin curat; apoi: şi rătăcit] E Iiiu lui [initial: lui Iacob] Eraclidul din Paros pribejit [iniţial: alungat] 11660, 4- 10 - B: Aşa? RUXAKDRA Aşa, sărmanul!... De soartă prigonit, Lipsit de rude-n Iume, ah! cîte-an pătimit! Prin cîte curse grele el au trecut! LĂPUŞNEANU Ş-aice, La noi, ce cată ? RUXANDRA Cată o cursă mai ferice' C : (In parte.) [initial: Aşa] O spi ţă-richipuită de dînsul ... anulat trei versuri: 1101 [1102] Aşa, sărmanul! [iniţial: Nenorocitul!] de soartă prigonit, Lipsit de rude-n lume, ce mult au pătimit! Prin cîte curse grele trecut-au [iniţial: el au]. LĂPUŞNEANUL (cătră Ru xandra } Şi ce cată Aici la noi? RUXANDRA Sărrnanul l . .. [iniţial: Cată ; apoi: O cursă] cu inimă-nfocată / D, E, F: [scuiindu-se [ ... ] inirnă-nfocată [7 - tipărit: Hmm! ... zvinturatul : errata îndreaptă: Plastograful] Il 13 - B, C, D, E, F: nobil [initial în B, C: neaoş] Il 17 - B: delaolaltă / C, D, E, F: deopotrivă Il 19,25 - B, C : RUXANDRA / D, E, F : DOAMNA 1120 - B, C: veselă / D, E, F .' se scoa- lă veselă 1123 - B, C: Vroiesc / D, E, F: Doresc 1126 - B, C: Ah / D, E, F: 01134 - B: mă sprijini / C, D, E, F: mă-ntîrnpini 11661, 2 - B: înălţat / C, D,E, F: -ncoronat [iniţial În C: adorat] Il 3 - nu.mai în D, E, F: (Se [ ... ] stînga.) 117 - B: RUXANDRA (vrînd să sărute mîna lui Vodă) / C: RUXANDRA / D, E,F: DOAMNA 118 - B: Doamne ... / C, D, E, F: Doamne... (Vrea să-i sărute mîna. [C: să sărute mîna lui Lăpuşneanul.]) Il 10 - B: pe sînul lui / C: pe sîn / D, E, F: la sîn Il 12 - B: (O duce Pînă la uşa din stînga şi o sărută pe [runte.} / c: (Duce pe Doamna Pînă la uşa din stînga şi o sărută.] / D, E, F: (Sărută [ ... ] stinga.} Il 15 - nttmai în D, E, F: (Privind [ ... ] Ru xandra } Il 16- 19 ­ B, c . Un chip încintător, Dar capul ca aluna de sec şi de uşor. O biată ciocîrlie ce vesel cir ipeşte Şi iute se coboară spre tot ce străluceşte. Au fărrnecat-o Despot cu glasu-i tînguios, Făcînd-o ca să creadă cuvîntu-i minciunos / D, E, F: o biată [ ... ] grec 1122 - numai În D, E, F: (Se primblă tulburat.} � 23 - B, C, D, E, F: eu planul ţi-am pătruns [iniţial în B: şi plină de Jenin] 1124 -41, C, D. E, F : ascuns [iniţial în B: hain] 1125 - B şi, iniţial, în C: scîrboasă rîmă / C, D, E, F: fiinţă-oloagă 1128 - B, C: calce / D, E, F: farrne 1129-30 ­ anulate în C: Şi n-a lăsa în viaţa-i, pe tronul ţării sale, O rîmă să întindă mînjoasele ei bale. / D, E, F: Şi [ ... ] tale. Il 30 - 31- în B: O rîmă să întindă mînjoaselo [iniţial: scîrboasele] ei bale! / D, E, F : Să fluture [ ... ] priveşte.) 1131 - în C: (Scoate un rauaş.} 1132 - B, C: 1102 [1103] L de [în C, adăugat marginal şi anulat: de ştire azi mi-a dat] ; D, E, F: prin II 33 - 3-i - B, C: ca frate-adevărat [în C, adăugat marginal: de ştire azi mi-a dat], Mi-au dat de ştire-n taină; D, E, F: de ştire azi mi-a dat Şi-n ţară şi-n afară [[ 662, 2 - B: agerul j C, D, E, F: aprigul [[ 3 - B _' 'roi; C, D, E, F: ţi-oi [[ 4-6 - B: Şi ţi-oi taia aripa şi mi ţi-oi stinge dorul Pări'ce din umbră încă nu ţi-i lua tu [iniţial: a nu avea parte măcar de-a-ţi lua] zborul. (Se primblă pe; C : Ş-alăture cu tine vei întîlni mormîntul [iniţial, ca în B: Şi <î • •• > dorul] Pin'ce din umbră încă nu ţi-i lua avintul [iniţial: tu zborul]. (Se primblă pe; D, E, F: Şvalăture [ ... ] (Pe [[ 7 - B: să-i; C, D, E, F: să. [[ 8 - B: săi tovarăşi în laţu-rni [iniţial: gheară]; C, D, E, F: lui [ ... ] laţ.u-mi [[între 1'. 8-9, numaiîn C: (După o mică tăcere.) [[ 11 - B: duşmanu-n tăcere; C, D, E, F: duşmanul în taină [[ 13 - B, C: (Deschide uşa din dreapta [C: fund].); D, E, F: (Me1'ge [ ... ] cheamă :} [[ 14 - B: Toma! (Intră Toma Calabaicanut.} Tu eşti bulgariul Toma Calabaicanul ... ; C, D, E, F: Toma! [[ 16 - B: TOMA; C, D, E, F: TOMA CALABAICANUL [[ 17 - 18 - nu­ mai în C, D, E, F : LApUŞNEANU [ ... ] Calabaicanul. [[ 20 - B: Lăpuş­ neanul. (Se inchină.} ; C, D, E, F: Lăpuşneanul. [[ 27 - B: Vodă.; C, D, E, F: Lăţncşneanul, [[ 31 - B, C, D, E, F: De-ai [ ... ] meriţi [iniţial în B: De meriţi tu, voinice] [[ 663, 1 - numai în D, E, F: (In taină.} [[ 3 - B, C, D, E, F: prosti mei din [iniţial în B: la oameni prin] [[ 5 - numai în D, E, F : (Toma [ ... ] hamger.] [[6 - B: TO�IA (scultndu-se ameninţător);C: TOMA (ridicîndu-se); D, E, F: TOMA [[ 9 - B: Sufletul; C: Curajul [iniţial: Sufletul] ; D, E, F : Văd, gîndul [[ 10 - B şi, iniţial, în C: gîndire; C, D, E, F: dorinţă II 11 - B, C: însoţire ... ; D, E, F: însoţire ... (Tainic) [[ 14 - B, C, D, E, F: să [ ... ] plin [iniţial în B, C: în paharu-i să verşi viu de Cotnar] [[ 15 - numai în D, E, F: (dîndu-i un şipuşor } [[ 16 - B: in al său vin. (Dă un şipuşor lui Toma.);C,D,E,F: în al său vin [iniţial în B, C : tu în pahar] [[ 18 - B: (Toma ie şipul şi se-nchină.} ; C: (Dă un şiP mic lui Toma. Toma ie şipttl şi se închină.); D, E, F: (Toma [ ... ] tăcere.} [[ 20 - B: Vodă şi iese prin dreaptai] ] C: Vodă şi iese.) ; D, E, F: Lăţnişnean« şi iese.) 1125 - B: LEFECII (intră prin fiind) ; C, D, E, F: SEIMENI [[ 27 - numai în C: (intrînd prin fund) ; 1103 .. ........ [1104] D, E, F: (la uşa din fund) II 31 - B şi, iniţial, în C: Cine mai este-n / C, D, E, F: Mai este cine-n 11664, 6 - B: SCENA V LĂPUŞNEANUL / c, D, E, F: LĂPUŞNEANU (singur) 118 - B: cumplită / C, D, E, F: amară II 10 - B, C, D, E, F: M-obligă [ ... ] ambiţioasă [iniţial în B: Cit sufer , eu alesul acestei ţări frumoasă, apoi: De ce fatalitatea. mă-mpinge nemiloasă] II 11 - B: Să schimb în gheară mîna-mi / C, D, E, F: în [ ... ] mîna II 12 - B: Calc legea ospeţiei ... o ştiu ... [iniţial: (Lnckininâu-se la portretul lui Ştefan cel Mare.) O! Ştefane măreţe! fii rnie-ndurător l Şi iartă-mi ... ah! păcatul ce-l fac, ca domnitor, Calcind legea străbună de oaspeţi iubitoare, Şi dînd lui Despot astăzi otravă-ucigătoare ... E faptă fărdelege... o simt] / C, D, E, F: O! lege-a ospeţiei, te calc [iniţial în C: O sarcină cumplită de tron ameninţat! Anevoirrtă crudă de-a fi neîmpăcat! M-obEgă boierimea în veci ambiţioasă < anulat: De ce fatalitatea; apoi: faţa-mi cea mă-rnpinge nemiloasă> Să schimb în gheară mîna-mi şi sceptrul meu în coasă! [Adresind u-se la portretul lui Ştefan.) O! Ştefane măreţe!... fii mie-ndur ător Şi iartă... '/ai! pacatul ce-l fac ca domnitor Calcind legea străbună de oaspeţi iubitoare Şi dînd lui Despot astăzi otravă-ucigătoare ... E faptă fărdelege, o simt ... dar cc să fac? Prin moartea unui duşman eu ţara mi-o împac. (Se pune pe jilţ, adîncit în gînduri.)] II 13 - B, C, D, E, F: duşman [ ... ] împac [iniţial în B: singur între toţi d uşmap ii impac] II 14 - B: VI / C, D, E, F: V II 15 - numai în D, E, F: DOAM�A II 16 - '�11!ai în C, D, E, F: (intră [C: intrînd] Pia stînga) II 17 - B, C: In;XA�DRA / D, E, F: DOAl\INA II 19 - B: aducem... (Damele se inchină.] / C, D, E, F: aducem. 1121 - numai în C: (mergînd înaintea danielor } / D, E, F: {inaintind spre dame) 1123 - B, C, D, E, F: stratul [iniţial în B, C: sto­ lul] 1125-27 - B: (Doamna merge de se pune pe un [il], avîlld jupinescle împrejurul ei.) 1104 [1105] RUXANDRA (Anei) / C.- RUXANDIL\ (încet,Anii)/D,E,F: (Doanina [ ... ] Anii) II 28 - B, D, E, F .- 'reset.] C .- vesel. (.1ferge de se pune pe un jilţ.) II 665,1, 7 ­ B, C.- RUXA�DRA/D, E, F.- DOAMNA 113 - B,C: Despot./D, E,F.­ Despot. (Sepunepejilf.) 115- numai în D, E,F.- (încet, Doamnei) 119 -nu­ mai în C .- (Ana şi ju-pinesele incunjură pe Doamna.] / D, E, F.- Damele [ ... ] Doamnei.] II 10 - B.- VII / C, D, E, F.- vr Il 11, 20, 29 - B, C.- BAR­ �OV / D, E, F.- HAR�OV Il 12 - B.- şi alţi boieri {uşele din fund se deschid şi boierii intră şi se închină) / C, D, E, F.- BOIERI [intră prin [C.- pe uşele din] fund) II 14 - numai în D, E, F.- (Pe jilţ) II 15 - B şi, iniţial, în C.- venit [ ... ] mult / C, D, E, F: sosit [ ... ] prea 1121 - B.­ Plecat / C, D, E, F.- Plecaţi 1127 - B, C, D, E, F.- căci [ ... ] sfîrşit [ini­ ţial în B .- şi încă-o dată vă zic: Bine-aţi ·tenit!)] II 28 - B .- văd eu / C, D, E, F.- zăresc Il 666, 5 - B, C.- BAR�OV [iniţial.- l\IOŢOC] / D, E, F : H.-\.R�OV 116 - B, C.- bucuria / D, E, F: veselia II 10, 20 - B, C.- R-\.R­ NOV / D, E, F: HAH.NOV II Il - numai în C, D, E, F: (rîzînd) II 13 - 14 - B, C, D, E, F: Se cred [ ... ] paşi. [iniţial în B: (Toţi rîd.)] II 16 - B, D, E, F: azi / C: noi II 18 - B, C: TOŢI / D, E, F: BOIERII 1121 - nit­ mai în C, D, E, F: (Ling uşitor} 1122 - B, C, D, E, F: În 'rcci [iniţial în B.- Mult. ani] 1126- B, C: Precum [ ... ] 'teselie [iniţial în B: Ca şi < ... > bucurie] / D, E, F.- Precum [ ... ] bucurie 1128 - B: drept, dar! / C, D, E, F: drept. 11667, 3 - B, C: {Lă puşneantc se pune pe jil!. Moţoc / D, E,F.- (MofocI14-5-B,C: Rl.'XAC\TDRA (Anei [C: încet]/D,E,F: DOAl\I:-JA (Anii) 118 - B, C: partc ) / D, E, F: parte, zîmbind) Il între r, 12 -13 (la finele scenei V II ), numai în B: (In[uJ1d apar ]Y[ oţoc şi Despot, A cesta se opreşte puţin, în vreme ce J[ oţoc se inaintea ză căt ră Vodă.) Il 13 - B: VIII / C, D, E, F: VII II H - B, C.- l\IOŢOC, DESPOT / D, E, F.- DESPOT, MOŢOC Il 16 - u u mai în D, E, F.- (Pe prag) II 17 - B: (Prezel/tînd.) Despot!/C,D,E,F: Despot! (Il prezentă.) 1121- l1wnai în D, E, F: (Despot [ ... ] salonul ui ) 1122 - nltmai în B, C: (înaintîn­ du-se) 1127 - B şi, iniţial, în C.- de-a soartei mari / C, D, E, F: de grelele II 668, 3 - B şi, iniţial, în C.- copile / C, D, E, F: cu bine Il 10 - B: braţul/ C, D, E, F: braţ u-ţi II 13- 1-1 - B.- (Se a propie de Doamna, îngenunchează şi îi prezintă un ecritu.] / C : (Inge1!/I1/chează dinaintea Doamnei şi-i prezentă un ccrill.) / D, E, F: (le [ ... ] ei.) II 15, 22, 28 - B, C: RLXA�DRA / D, E, F: DOAM:-JA 1121 - B, C, D, E, F: vicleni [iniţial În B: perfizi] II 23 - numai în C, D, E, F: (l ui Despot) 1126 - numai în D, E, F: SCl!­ l ind u-se ) 1127 - B,D,E,F: Car mina [iniţial în B: Diana] 1125-28 - în C: Admir cu-nduioşire aceste juzaere [ini!ial: 1105 [1106] DESPOT (în parte) Cind ar 'fidea Car mina a sale juvaere! RUXANDRA] 11669, 3- 13 - B: (Doamna îşi pune şiragul de mărgăritar §i pajtalete.} {Uşele se deschid, Toma se arată în prag.) TOMA l\Ierindele-s pe masă! Noroc şi poftă bună! LĂPUŞNEANUL Boieri! Prietenia la sînu-l ne adună, Hai să ciocnim la masă pahare de Cotnar. Să bei Irăţeşte [iniţial: cu mine], Despot, (în parte) paharul cel amar! (Domnul dă mîna Doamnei, Despot Anei şi ceilalţi boieri la jupînese, Toţi se îndreaptă spre uşele din f und.} [iniţial, după indicaţia scenică : (Doamna îşi pune şiragul de mărgăritar şi paftalele. ),1'eplica lui Lăţnişneanu continua astfel: Boieri! din curtea noastră de-acum el face parte. (Arată pe Despot,) Să dăm uitărei lumea şi grijele deşarte ... Hai să ciocnim la masă pahare de Cotnar ... Să bei cu mine, Despot, (în parte) paharul cel amar! (Domnul dă mîna Doamnei, Despot Anei, ceilalţi boieri la ju pinese şi se îndreaptă spre u şele din fund,)]f C: (Doamna se fmpodobeştecu şiragurile şi Cit pa ftalele. ) S C E N A VIII [ ... ] TOMA (Pe prag, în fund) [ ... ] (Domnul dă mîna Doamnei, Despot Anii şi ceilalţi boieri la jupînese. Toţi se [ ... ] f D, E, F : SCENA VIII [ ... ]fund.) 1115 - numai în D, E,F: (se [ ... ]fltnd,) 1116 - CIUBAR-VODI (cu o hlamidă stremţoasă şi cu o coronă de hîrtie poleită pe �p, se iveşte pe pragul uşei j ţ C: CIUBAR (Pe prag)fD,E,F: CIUBĂRII17 - B şi, miţial, în C: Unde mergeţi, unde f C, D, E, F: încotro vă duceţi 1123 - B, C: BARNOV f D, E, F: HARNOV 1125 - B, C: CIUB.�R-VODĂ f D, E, F : CIUBĂR 1129 - B, C: cel din Roman [C: Roma] şi moşul meu Papor f D, E, F: ştiţi [ ... ] învingător 11670, 3 - B: tronul meu domnesc f C, D, E, F: tronu-mi strămoşesc II 8 - B: În lături f C, D, E, F : Dă-mi tronul II 9 - B, C: BARNOV f D, E, F: HAR�OV 1110 - numai in D, E, F: 1106 [1107] (risind } II 17 - numai în D, E, F: (înveselit) II 19 - B: sala din fund / C, D, E, F: fund 1120 - B şi, iniţial, în C: cu suita / C, D, E, F: şi [C: cu] urma 1121 - B: (Toţi iese rizinâ.} (Cortina cade.) / C: (Cortina cade.) / D, E, F: (Cortina [ ... ] fund.) II 22 - B: ACTUL II - TABLOUL 1/ c, D, E, F: ACTUL II 1123-26 ­ B: dreapta, uşă în stînga. Trei ferestri în fund. O masă în mijloc cu jilţuri împrejur. I C : stînga, uşă în fund, uşă în dreapta şi o fereastră. O masă în mijloc, înconjurată cu jilţuri de stejar. O icoană în părete şi o lampă aprinsă dinainte-LI D, E, F: fund [ ... ] aprinsă. [[28 - B: DESPOT (lîngă masă, pe un jilţ) I C : DESPOT (Pe un jilţ, lîngă masă) I D, E, F: DESPOT 11671, 3 - B, C: Ce-alungă moartea rece ascunsă In / D, E, F: Ce [ ... ] desotrăvind 114-8 - anulate în C [4 - B, C: şipuşor / D, E, F: şiP] [[9 - B, C: (Stă / D, E, F: (Stă puţin II 12 - B, C: (Se scoală.) [în C, urmează patru versuri anulate: O! cer! de răzbunare mi-e inirna-nsetată Precum de apă dulce e marea cea sarată l Dar trebuie sub mască de om nepăsător S-ascund a mele planuri şi nempăcaru-rni dor. Rabdare!] I D, E, F: Răbdare! 1116 - B, C: A! I D, E, F: O! II între r. 17 -18 -în B, două versuri anulate: Eu mi-aş vedea atunce dorinţa împlinită, Aş fi pe tron ... cu-o Doamnă frumoasă şi iubită ... II 18 - B, C: slăvit / D, E, F : nalţat II 19 .- B: de Ana chiar [iniţial: -Ş fi] iubit / C,D, E, F: cu Ana insoţit [initial în C: de Ana chiar iubit] 1120 - B: De Ana, dulce floare căzută-aici din [iniţial: înger venit aici din] / C, D, E, F: Cu [iniţial în C: De] [ ... ] din [[22-35 - în B, C, înlocuiesc, cu mici modi­ [icări, o întreagă scenă anulată : SCENA II DESPOT, LlMB.1-DULCE LIMBA-DULCE {ioindu-să la uşa din dreapta [C: fund]) Pan Despot! DESPOT ([numai în B: întorcîndu-se], tresărind) Cine-i, cine? .. LIMBA-DULCE Eu. 1107 "� [1108] DESPOT Un ţăran!... Ce caţi Aice [e: Cine eşti] şi de unde vii tu? LIMBĂ-D1.:LCE De pe [e: la] Carpaţi. Nu mă cunoşti? DESPOT Nu, bade ... LIMBĂ-DL"LCE Cum? nu-ţi aduci aminte? DESPOT Nu. LIMBĂ-Dl:LCE Eu sînt Limbă-Dulce! DESPOT Limbă? .. LIMBĂ-Dl'LCE O! Doamne sfinte! Ai şi uitat plăieşul ce te-au oprit în drum Cind ai trecut hotarul? DESPOT Ha ! . .. pare că acum ... LIMBĂ-D1.:LCE Începi a-mi da in pîrte? .. Eu sînt cel cu inelul ... De nu mă crezi, jupîne, priveşte-mi degeţelul. E cam umflat, îl strînge veriga ... DESPOT Şi ce vrei? LIMBĂ-DULCE • t, Nemic ... Ascultă însă: Trei nopţi şi zile trei Or fi de cînd pe drumuri eu deplin din picioare Ca să-ţi aduc în grabă [e: taină] ist petec de scrisoare. 1108 [1109] DESPOT Scrisoare! . .. de la cine? LIMBĂ-DULCE Nu ştiu, dar într-o zi [iniţial în B: dar la hotar], pe cînd se-ngină ziua cu noaptea, mă trezi O tainică [e: sprintenă] nălucă ce s-ascundea la faţă Şi luneca pe iarbă. ca sania pe gheaţă. Ea-mi zise cu glas dulce: "Voinice, om fruntaş! Du iute la Suceava lui Despot ist răvaş, Dar să nu afle nime; ci numai lui grăieşte Si-i spune c-a lui soră mult după el tînjeşte." Apoi, cît mi-am şters ochii, năluca au zburat Şi cu aceste scule [C". această sculă] în mînă m-au lăsat ... [adăuga,t marginal în B, apoi anulat: Eu i-arn răspuns: Nvai teamă, Eu sînt locaşul tainei şi Tacu-rnă mă cheamăJ (Arată scrisoarea şi un inel [C: un inel şi o scrisoare].) Înc-un inel!... de aur ... DESPOT Scrisoarea-i pentru mine, Ad-o ! . " inelul însă, voinice.vi pentru tine. LIMBĂ·DULCE Iar o [e: Încă-o] verigă? .. mie?.. Să cred ... ori să nu cred? Văzut-am ploi cu broaşte, dar cu verigi ... DESPOT (deschizînd scrisoarea) Ce văd? Carrnina [iniţial în B: DianaJ-mi scrie! ... Bade, aşteaptă jos, la poartă ... [iniţial în B: "Iubite !J (Limbă-Dulce iese.) DESPOT (singur, ceteşte ) DESPOT [numai în B: (singur)J Sînt singur? . .. [Ceteşte.] "Ah! iubite, de cînd te-ai dus sînt moartă! 1109 ., .. " ... [1110] Pe cer e noapte oarbă, castelul e pustiu! Şi-n lume numai dorul din mine este viu!" (Vorbind.) [C: (In parte.)] Sărmana! (Ceteşte.} .. Despot, Despot!. .. Ce soartă mult amară Gonn.u-ne-au în pripă din raiul nostru-afară! La prima Întîlnire tu ştii cît te-am iubit, Dar ştii tu cît eu sufer de cînd ne-am despărţit? Prin lacrirnele calde [iniţial în C: mele] ades eu văd Pacatul Rîzînd şi arătindu-rni cu degetul barbatul, Ş-atunci simt al rnustrărei purnnar răzbunător În inimă ... Ah! vină, aleargă ... Vin', că mor!" [numai în B: (După o mică tăcere.)] Să mori!. .. Nu, nu, Carrnină [iniţial în B: Diană] ... să te ferească sfîntul! Nu vreu [C: Nu-i timp] cu-a ta fr umseţă să-rnpodobeşti mormîntul. Eşti jună, drăgălaşă ... şi �aski e bătr in ... Curînd vei smulge [iniţial în B: stinge] dorul din fragedul tău sin, Ş-amorul tău s-a stinge, fiinţă iubitoare, Lasînd cenuşă-n urmă-i... precum astă scrisoare. (S-aproPie de candela ce arde dinaintea icoanei şi aprinde scrisoarea. Deodată candela se stinge. [numai în B: El rămîne uimit.]) Ce!. .. candela icoanei s-au stins în untdelemn? .. Făcu t-am profanare?.. Să fie vreun semn? .. A! . .. fleacuri... nu se poate .•• eresuri minciunoase De spariat minţi proaste şi superstiţioase, Iar nu pe mine, Despot, elev lui Melanhton .•• Înfruntător de soar te, competitor de tron .•• Ah! tronul, tronul, tronul! la el de-a drept m-oi duce Chiar de-a fi anevoie să calc pe sfînta cxuce.] D, E. F: Dar [ ... ] păstrează. [Deosebiri între B. C şi D. E. F. în acest pasaj: 26 - B. C I pe ginduri ! D, E, F : agitat II 30 - B. C: anevoie! D. E. F : pîn' la dînsul II 31 - B, C: < numai în B: de > dinaintea icoaneit D, E, F: icoanii II 33-35 - B: Să fie-o prevestire?.. Să fie vrun rău semn? A! fleacuri! .•• nu se poate ••• Eresuri minciunoase De spariat minţi proaste şi superstiţioase, Iar nu pe mine, Despot, ele"! lui Melanchton < iniţial în C: competitor de � tron>, 1110 [1111] T Înfruntator de moarte, competitor de tron ... Cînd omu-i de-o natură înaltă şi vitează, 1 u bi t de cer el este şi ceri uI il pastrează l <în continuare, numai în C: Ce! Candela icoanei s-a stins în untdelemn ... De-aş fi din astă ţară, aş crede că-i rău semn, Dar omul de natură înaltă şi vitează Iubit de cer el este şi cerul îl pastrează S-] II 672, 2 - B: MOŢOC (intră prin dreapta, pe uşa de pe planul II / C : �fO­ ŢOC (intră prin. fund) / D, E, F: MOŢOC 114 - numai în D, E, F: (ve­ nind din stînga) II 7 - B şi, iniţial, în C : masa mare / C, D, E, F : ospătare II 14 - B şi, iniţial, în C: n-ai probe de prieteşugul / C, D, E, F: nu-ţi [ ... ] placul II 18 - B, C: Dar! / D, E, F: Ştiu 1125 - B şi, iniţial, în C: Priveşte / C, D, E, F: lan cată 1126 - B şi, iniţial, în C: S-ar crede că-i hrănită numai cu jar de foc / c, D, E, F: Să [ ... ] foc 1128 - B, C: cerc / D, E, F: -ncerc II 31 - B, C: gîtul / D, E, F: capul 11673, 2 - B, D, E, F: teamă / C: grijă II 3 - 674, 17 - numai în D, E, F: Deprinsu-rn-am [ ... ]fereastră.) II 18 - B, C: Şi uliţa şi curtea sint pline [iniţial în B: Priveşte, toată curtea e plină] / D, E, F: Dar [ ... ] pline II 19 - B, C: că-s mai meşter [iniţial în B: tare] / D, E, F: de-s mai tare 1120 - B, C: jos [iniţial în B: cu mine] în curte ? / D, E, F: jos [ ... ]fund. lllîntl'e r. 23-24 - numai în B: (Despot iese pe unde au intrat M oţoc.) 1126 - B: zburdatic / C, D, E, F: zburdalnic 1129 - B, D, E, F: respectă / C: cinsteşte II 32 ­ numai în C: (Iese) / D, E, F: (Iese prin fund.) 11675, 6 - B, C, D, E, F : fruntea-nseninată [iniţial în B: faţa luminată] II 12 - B, D, E, F: Vodă / c . Domn II 15 - B,C: turna / D, E, F: dregea 1120 - B, C, D, E, F: la faţă [iniţial în B: măreaţă] 1122 - B, C, D, E, F: pe-al ei văr [iniţial în B, c: vărul ei] 1127 - numai în C, D,E, F: [exaltindu-se 11676, 3-4 - B: Ne-au spus cum împreună cu Cavalerii Negri Luptat u-s-au în contra francezilor alegri [iniţial: Ne-au spus cum Leon Papa în ziua de-nălţare I-au dat o cruciliţă cu-o binecuvîntare; Cum Carol Quint, spaniolul, iubindu-l ca ostaş, În Cavalerii Negri l-au rînduit sutaş ; Cum el cu-ai săi tovarăşi, puţini dar cumpliţi foarte, Scăzînd mereu la număr, luptatu-s-au de moarte] / C, D, E, F: Ne-a [ ... ] armată [3-12 - iniţial în C: Ne-au spus cum Leon, Papa, în ziua de Nalţare, I-au dat o cruciliţă ş-o binecuvîntare, Cum Carol Quint, în Spania, iubindu-l ca ostaş, 1111 .. [1112] În Cavalerii Negri I-au rînduit sutaş, Cum el, cu-ai săi tovarăşi, puţini dar cumpliţi foarte, Scăzînd mereu la număr < anterior: Bravi Cavaler-ii Negri> luptat u-s-au de moarte La Renti, Valericiena, Hezdin şi Teruan, Sub contele de Şvar zburg , viteazul capitan. " Şi ce-au vorbit cu regii ce pregătesc oştirne De-o nouă Cruciadă, .. şi al tele-o m ul ţime ..• apoi: Ne-au spus cum împreună cu Cavalerii Negri Luptat u-s-au în contra francezilor alegri La Ren ti . .. Ne-au spus cum el cu ceata de Cavaleri Teutoni Au pus în risipire pe frînci şi pe gasconi] II 6 - B: viteazul j C, D, E, F : vesti t ul 117 -8 - B: cu regii ce pregătesc oştirne De-o nouă cruciadă [iniţial: pe-a lumei înălţime Şi ce-au păţit în viaţa-i] I C, D, E,F : cu-a lumei [ ... ]PapăII9-l2 - numai in C,D,E,F:Apoi[ ... ] luminoase, II 13 - B,D,E,F:să.-ţi/C:săII17- B, C: MAICA (Luind-o de mină) / D, E, F: MAICA 1129 - B, C, D, E, F: Amare [iniţial în: n Cumplite] II 30 - B şi, iniţial, în C: stăpîneşte I C, D, E, F: înfrînează II 31 - B şi, iniţial, în C: dă de rîpă I C, D, E, F: rătăceşte 1132-33 - B şi, iniţial, în C: pe malul rîpei cercărn să ne oprim, Ajunse-n fund deodată, perdute ne găsim [anttrio!' în B: cu lacrimi ne jelim]. / C, D, E, F: din [ ... ] găsim 11677, 4 - numai în D, E, F: [răţride } II 6 - B, C: E neam, e văr cu Doamna I D, E, F: E [ .. ,] noastră 117-9 - B, C: fiu de prinţ, e darnic. La cel sărac şi smerin, cumplit la cel faţarnic Şi iubitor de fapte măreţe-ntr-un I D, E, F: prinţ [ .. ,] iubit ... în­ tr-un II 14 - B: (Anei.) I C, D, E, F: (Tare.) II 16 - B: Zgomot mare [ ... ] în curte I C: Zgomot [ .. .l sub ferestre I D, E, F: Zgomot [ ... ] în curte II 18 - numai în D, E, F: (alergînd la fereastpi ) II 22 - B: _-\�:\ (aleargă la [ereastă ) le: ANA (la [ereastă } I D, E!·F: ANA 112A - Il : Priveşte [iniţial: In curte], cale-nI C, D, E, F: Priveşte ici în 1126 - B: mergind spre I C : mergînd lîngă I D, E, F : a propiindu-se de 11678, 5 - B, C, D, E, F: zidul [iniţial in B: gardul] II 7 - B, C: {ascunzindu-şi ochii) I D, E, F: (speriată) II 10 - numai în D, E, F: (veselă) II 19 - B, C: (ln parte.} A! pare că-i un rege! [iniţial în B: arhangelj j D, E, F: Ah [ ... ] rege! 1123 - B, C: in curte I D, E, F: zgomotoase afară 1129 - B, C: (a.fară)ID,E,F: (sub [, .. ]curte) 11679, 9-B,C:(Se pun amîndouă 1112 [1113] [e: grabnic) pe jilţuri.) / D, E, F: (Merg [ ... ) dreapta.) \1 li - numai în D, E, F: (intră prin fiind) Il 13 - B, e: intră rîzînd / D, E, F: rizind Il 14 - B, e, D, E, F: m-a vedea [iniţial în B: nctrintit] II 15- 16 - B: Se-nchină. [ ... )Fevroniei./ c : Se-nchină . [ ... ) maicăi, / D, E, F: Se-nchină Anii[ ... ]Fevroniei. II 17 - B, e, D, E, F: ANA [iniţial in B: MAICA) II 19 - B, e, D, E, F : Cum bate - inima mea \ [iniţial în B: Cu Domnul ... Ce-ai păţit?) 1124 - B, C: arapească ce-n fugă [iniţial în B: şi care) / D, E, F: tunisiană ce-ri fugă 1126 - B: ANA (oţerindu-se } / c . ANA (îngrijită) / D, E, F: ANA 11680, 9 - B: vadă azi pe Despot / C, D, E, F : mă pr izească-n curte II 11 - B: (cu înfiorare)f e: (oţerindu-se ) / D, E, F : (înfiorată) Il 13 - B, C: MAICA (făcîndu-şi cruce) / D, E, F: MAICA II 24 - B, e: raiul lui [în D, E, F - greşeală de tipar: raiul] 1125 - numai în D,E, F: (AProPiindu-se de Ana.) 1127 - B şi, iniţial, în e: în peptul meu / C, D, E, F: cînd te-am zărit [în D, E, F, greşeală de tipar : zări, îndreptată de errata) 1128 - B: icoană .. , / C, D, E, F: icoană, chiar rege [iniţial În C: chiar falnic) m-arn simţit. Il 30 - B: O! Sfinte Dumnezeu! I C, D, E, F: (cu spaimă) [iniţial, în C, continua: O! Sfinte Dumnezeu!] 1131 - B: dar / C, D, E, F: Vai! Il 32 - B: spaimă / C, D, E, F: groază Il 33 - B: CU dînsa / C: prin stînga / D, E, F: în stînga 11681, 4 - B, C: ANA [scul indu-se ] / D, E, F: SCEKA [ ... ] ingrijaiă 1126 - B, C: (Ana, uimită / D, E, F: (Ana 1127 -28 - numai în D, E, F: DESPOT (oprind-o) 11682, 1 - B, C, D, E, F : Şi tremurînd [iniţial în B: Ah, la să-I ca) 112 ­ B, C, D, E, F: Căci nu pot a depune (iniţial în B: Dă-mi voie a depune; apoi: Ah! Lasă-mă-a depune] Il 4 - numai în D, E, F: [rizind ) II 7 - B, C : Blînd =în C, modificat: Dar] înger pămîntesc [iniţial în B: Te iubesc in taină) / D, E, F: Dar, suflet îngeresc! II 14 - B: (în parte, veselă) / C, D, E, F: (veselă, în parte) 1121 - B şi, iniţial, în C: cred, în tine sper, in tine îmi pun / C, D, E, F : am [ ... ) pun II după r, 23, iniţial, în B, replica lui Despot continua cu încă un vers: Răspunde l fie-ţi milă de cîte-am pătimit. 1127 - B: DESPOT [r ugâ­ tor)/C,D,E,F: DESPOT 11683, 2-B,C: Cum?/D,E,F: Tu ... Ierrata indreaptă : Cum?] 116 - B: chiar / C, D, E, F: şi II 7 -8 - B, C : ANA (arătînd cerul) [iniţial în B, mai multe variante succesive, anulate : ANA Despot, aste cuvinte Le-aude cerul!. .. 1113 [1114] DESPOT Ana!. .. Ah! mii de jurăminte .. _ (Apucă pe A na de mină.} ISCENA VI ANA, DESPOT, MOŢOC (v4zlnd pe Despot In genu","; dinaintea Anii) MOŢOC (Pe prag) ANA (arătînd cerul) Despot! aste cuvinte Le-aude cerul! DESPOT (apucînd pe Ana de mînă) Ană! ... prin mii ne jurăminte 1\1ă leg eu cătră tine ... se E N A VI ANA, DESPOT, MOŢOC (se arată pe pragul !Işei) MOŢoe De cînd pe-acest pămînt Trădarea neagră calcă şi spurcă pragul sfînt Al ospeţiei? ANA (sparietă) Tata!. .. (Se depărtează MOŢoe (cătră Ana) Nemernicii copilă, Lipsită de ruşine! 1114 • 'f. de Despot.} [1115] ANA (căzînd în genunchi) Ah! tată, fie-ţi milă ... Iubesc pe Despot care mă iubeşte ... DESPOT l\foţoc! 1'\ u amărî paharul acelor cu noroc. Iubirea e un înger ce-n casă cînd păşeşte Şi pragul şi căminul cu pasul lui sfinţeşte ... Iubesc pe a ta fiică şi de soţie-o cer ... MOŢoe Iubeşti pe Ana!. .. jură pe Dumnezeu din cer. DESPOT Jur! ... Jur! ANA ( dism ierdătoare} Scumpul meu tată, fii nouă cu-ndurare ..• A�;A (arătînd cerul) Despot! aste cuvinte Le-aude cerul! DESPOT (apucînd mîna Anei) Ană! prin mii de jurăminte Mă leg eu cătră tine .•• se E N A VI ANA, DESPOT, MOrOC (Pe prag .. l uşei] MOŢoe De cînd pe-acest pămînt Trădarea neagră calcă şi spurcă pragul sfînt Al ospeţiei! 1115 [1116] ANA [s-pariată, în parte) Doamne! MOŢOC [cătră Ana) Nerner nică copilă Lipsită de ruşine! -cadnotat marginal: (prolollger le dialogue, les reproches du pers.» ANA Iertare! . .. fie-ţi milă ... MOŢOC Cum de-ai uitat de mine? ANA (căzînd în gmunchi) Ah! tată ... îl iubesc! DESPOT Nu ne-osîndi, Moţoace, cu glasu-ţi parintesc. Iubirea e un înger, ce-n casă cînd păşeşte Şi pragul şi căminul cu pasul lui sfinţeşte. Iubesc pe a ta fiică şi de soţie-o vreu, Priimeşte-rnă în braţe ca pe copilul tău ... ANA ( dismierdîndu-l ) Ah! bunul meu părinte, fii nouă cu-ndurare l] I D, E, F: A?'!A (cu. glas solemn) II 14 - 33 - variantă iniţială în c: ANA (dismierdînd pe Moţoc) Ah! bunul meu părinte, fii nouă cu-ndurare. MOŢOC (după o mică luptă cu. sine) Fie ! ... şi s-a veţi parte de binecuvîntare, Copiii mei! ... ANA (sărutînd mîna lui M oţoc} Ah! tată! 1116 • t • [1117] MOŢOC (sărutînd pe Ana) Trai bun şi cu noroc! II 15- 19 - B,' SCENAV ANA, DESPOT, MOrOC (Ia uşa 4in/",.4) MOŢOC C:(Moţoc se arată la uşa din [unâ.} SCENAV ANA, DESPOT, MOrOC MOŢOC, D, E, F: (Moloc [ ... ] indignarea) 1129 - B: [spariată } ] C, D, E, F: (spăriată, în parte) II 32 - B : Cum? ,C, D, E, F: Ce? [iniţial în C: Cum?] 11684,6 - B, C: căzînd' D, E, F: desperată, căzînd Il 1'1-24. - B: ANA Ah! bunul meu părinte, fii nouă cu-ndurare ... MOŢOC Fie! ... şi s-aveţi parte de' C, D, E, F: MOŢOC [ ... ] Fie!. .. şi [15 - C: în' D, E, F: vesel, în 1116 - C: îşi ie un zbor mai mare' D, E,F: ie < ... > tare 1120 - C: ANA (asemeni)' D, E,F: AN.-\. 1123 - C: o scurtă' D, E, F: o] 1127 - B: în' C, D, E, F: arun­ cîndu-se înll30-numai în B,D,E,F: [sărutind-o } 11685, 3-B,C, D, E, F : scară [iniţial în B: treaptă] II 5 - numai în B, D, E, F: (Anii) 11 6 - B, C, D, E, F: de te roagă [iniţial în B: în carnarăj ţţ S - B: sărută mîna lui Moţoc, Despot o duce Pînă la uşa din stînga, îi sărută mîna ş4 zice' C, n, E, F: Pleacă [ ... ] conduce [C: dHce] Pînă la uşă Il 10 - B: bunul' C, D, E, F: sfintul II 12 - numai în D, E ,F : (Cit dragoste) 11 intre r . 13 -14 - numai în C : (Despot sărută mîna Anei.) 11 1'1- 15 - B,C: MOŢOC (vesel, în parte[C: în parte, uesel] } A! Despot e al meu! [iniţial în B: DESPOT (vesel, în parte) Şi la amorul meu]' D, E, F: MOŢOC (în parte) A! Despote-al meu! [enata îndreaptă: A! Despot e al meu!] 1117 -B, C: VI' D, E,F: VII 11 22- B şi, iniţial, în C: pentru cel nemernic 1117 [1118] bun pentru cel isteţ' C, D, E, F: omului [ ... ] iscusit 1123 - B şi, iniţial, în C: îndrăzneţ' C, D, E, F: hotărît 1126 - B, C: uită-n ochii-mi, Despot! , D, E, F: uită [ ... ] ochii-mi 1127 - B, C, D, E, F: cu gînd ne strămutat [iniţial în B: cind ceasul au sunat] 1132 - B şi, iniţial, în C: răpit de-un falnic 'lis' C, D, E, F: în peptul meu decis 11686, 3 - B, C, D, E, F : Şi de [ ... ] smuncesc [iniţial în B: Şi să-i smuncesc din mină; apoi: Şi din spurcata-i gheară topuzul să smuncesc] II 10 - B, C: ceasul' D, E, F: timpul II 13 - B: (Pe pragul uşei, în dreapta.) , C: (Pe pragul uşii din dreapta, despărţindu-se de Despot.Y] D, E,F: (11[ ... ]mÎna.) 1115-16 - B: (Despot iese.) SC E N A VII MOŢOC (Pe gînduri)' C: SCENA VII MOŢOC , D, E, F: MOŢOC (singur) II 18 - B, C : să-nfrunţi a sale' D, E, F: să te azvîrli 1121 ­ numai în D, E, F: (Stă pe ginduri.} 1124 - B, C: Gîndeşte-te, �Ioţoace [iniţial în B: Moţoace, te gîndeşte]' D, E, F: Gîndeşte-te, Moţoace ... (Hotărît.) 1126 - numaiîn B: (Ascultînd.)' D, E,F: (Uşele î ••• ]deschid.) 1129 - B: BARNOV, TOMŞA, C, D, E, F: TOMŞA, HARXOV [C: BARNOV] 1130-32 - B: BOIERI (intră pe uşa dim dreapta, de pe Planul II),C: cinci boieri (intră prin fund)'D,E,F: cinci [ ... ] dreapta) Il 687,3- B: la faptă' C: în lupte' D, E, F: la lupte II Între r, 4-5, Humaill în B: [Moţoc se pune pe un jilţ, în capătul mesii, Tomşa în celalalt capăt, faţă cu publicul. Ceilalţi boieri, între ei.L] C: (Moţoc se pune pe un jilţ» în capătul din dreapta a mesii, Tomşa în capătul din stînga. Ceilalţi boieri, intre dînşii.)' F: [adaos autograf Alecsandri]: Poftim! ... II 6 - B, C: unde-i tovarăşul semeţ [iniţial: al vostru oaspe bun] , D, E, F: tovarăşul semeţ II 7 - B, C, D, E, F: Ce [ ] călăreţ [iniţial în B, C : Ş-al nostru scump tovarăş din toţi cel mai nebun] 118 - B, C, D, E, F: pe zmeul arăpesc [iniţial în B, C: pe iapa di� Tunis] 119 - B, C: din ochiul [iniţial în B: pornit] vulturesc [iniţial în' C: pornit dhl ochi deschis] , D, E, F: din ochiul omenesc II 12 - B: săltînd' C, D, E, F : sărind II 13 - B, C: tigru' D, E, F: pardos 1120 - B, C, D, E, F: dinsul de zmei [iniţial în B: Despot de păţ ... ] 1121 - B: Viteaz e din picioare [iniţial: pe jos el este], viteaz' C, D, E, F: Voinic [ ... ] voinic II 13 ­ B, C, D, E, F : pe cal e îndrăzneţ [iniţial în B: e meşter călăreţ' C : meşter călăreţ; apoi: e geambas îndrăzneţ] 1125 - B, C: BARNOV, D, E, F : HARNOV 1126 - numai în B, D, E, F: (cu entuziasm comic) 1127 - B: 1118 [1119] I r. I ' Semeţ, măreţ, isteţ I C : Semeţ, isteţ, măreţ I D, E, F : Sumeţ ... măreţ ... isteţ 11688, 1-2 - B: SPANCIOC Şi-n momentul ista sînt sigur că sughiţă. (Boierii rîâ.} I C: STROICI El [iniţial: BARNOY Dar] e din stejar verde, e trainică mlădiţă [iniţial ca în B] I D, E, F: ALTUL [ ... ] mladiţă. 119-10 - B, C: BAR­ NOV I D, E, F: HARNOV (ting usinâ } II 11 - B: de minune I C, D, E, F: minunată II 12 - B: STROICI Şi I C, D, E, F: Şi II 16 - B: BOIERII I C, D, E,F: TOŢI II 19 - B, C: Dar I D, E, F: Voi II 20 - B, C, D, E, F: Ne-am] ... ] măcelarul [iniţial în B: Boieri! ... În multe rînduri ne-am plîns de Lăpuşneanul l] 1121- B : În I C, D, E, F: Şi-n 1121 - B, C, D, E, F: revărsat amar ul [initia.! în B: răsuflat aleanul] 1124 - B, C, D, E, F: ba-i fiară Iăr ' de nume [iniţial în B: ba Lăpuşneanu-i fiară] 1125 - B: faţarnic I C, D, E, F: urgelnic II 25 - B, C, D, E, F: lume [iniţial în B: ţară] II 19-26 - initial în C: Dar, ascultaţi: Boieri, în multe rinduri ne-am plins de Vodă Măcelarul! în orice întîlnire ne-am revărsat [anterior: răsuflat] amarui Prin vorbe şi blăstemuri, întocmai ca muieri. Ba Lăpuşneanu-i aprig şi rău pentru boieri, Ba Lăpuşneanu-i tiran, ba-i Ieară făr ' de nume [anterior: ba Lăpuşneanu-i feară], Ba-i hoţ, calău, faţarnic, ba-i ciumă pentru lume [anteriOl": ţară]! Aşa-i? 1127 - B, C : TOŢI I D, E, F: BOIERII II 30 - B, C, D, E, F: Ce sîntem noi aici? [iniţial în B, C: Ce oameni sîntem noi?] 1131 - B, C, D, E, F: Stăpîni pe soarta noastră [B: pe-a noastră soartă] [ ... ]bici [ini­ ţial în B, C: Ce soi de dobitoace, boi proşti ori proaste oi] II 32 - B: cu sînge rece-n vine [-iniţial: şi fără de ruşine; iniţial în C, cele două variante din B] I c, D, E, F: şi [ ... l'/ine II 33 - B, C, D, E, F: acestei ţări pe [iniţial în B, C: Moldo'/ii] 11689, 1 - B: Ln I C, D, E, F: Pe-un 118 - B: Deci, ce I C, D, E, F: Ce dar [iniţial în C: Dar ce] 119 - B, C, D, E, F: STROIeI [iniţial în B: BOIERII] II 14 - B, C: intineinâ I D, E, F: se scoală şi întind II 18 - B, C, D, E, F : goană [initial în B: luptă] II 19 - B, D, E, F: BOIERII I C: TOŢI 1122 - numai în D, E, F: (cătră cer) 1126 - B: pe luptă-mbărbătează I C, D, E, F: acum le-mbărbătează II 27 - B, CI, D, E, F: BOIERII I C: TOŢI 1129 - numai în CI, D, E, F: (Se[ ... ]/or.) II 690, 5 - B: Pe un I C, CI, D, E, F: Pe-un om II 13 - B, Ci (Despot llH . , .. [1120] intră.] ICI, D, E, F: (Moţoc[ ... ]Despot.) II 16 - B, C: MOŢOC (arătînd pe Despot) ICI, D, E, F: MOŢOC II 18-19 - B, C: TOŢI ICI, D, E, F : BOIERII {scul indu-se } 1122 - B, C, CI, D, E, F: Despot! [iniţial în B: Dar l] 1123 - numai în CI, D, E, F: [Tomşa [ ... ]său.) 1124 - B: TOl\IŞA [sculindu-se şi râst urnindu-şi jilţul) I C: TOMŞA [scul înd u-se inâignat j] CI, D, E, F: TOl\IŞA 1125 - B, C, CI, D, E, F: bizantin [iniţial în B: strain] 1127 -23 - iniţial în B: J ar neamul nostru ager e în aşa-njosire, Aşa ticăloşie, aşa dispreţ uire 1129 - B, C, CI, D, E, F: moşia noastră [iniţial în B: pămîntul nostru] 11691, 1 - B, C: noi / CI, D, E, F : o! II 3 - B, C, CI, D, E, F : C-un zvÎnturat [iniţial în B: Cu un străin - apoi, marginal: C-un venetic neştiut] 116 - B, CI' D, E, F: MOŢOC I C: MO­ ŢOC {scul indu-se ) II 12 - 17 - iniţial în B: Străin vrei tu-n domnie? Vrei tu ţara [anterior: legea cu] să peară? Străin s-ajungi de lume [anterior: lege]! străin s-a j ungi ele ţară! MOŢOC �Iinti, Tomşa l Eu Moldovii n-arn fost, nu sînt hain Cind 'rin azi a propune făţiş un domn străin. II 15 - numai în C, CI , D, E, F: [stăpininâu-se } II 19 - B, C, CI, D, E, F: cuib [iniţial în B: cimp] 1122 - iniţial în B: Şi-n care mulţi aleargă turb ... ; apoi, ca în D, E, F: Mi-e] ... ]lo'/ire, după ce mai Înregistrează o mică variantă, pre­ zentă şi în C: răsuflare, în loc de: grea lovire 1123 - B, C, CI, D, E, F : jăfuire [iniţial în B: desfrînare] 1127 - B: oarbă I C, CI, D, E, F: stear­ pă 11,36 - B, C, CI, D ,E, F: EI [iniţial în B: Cînel] II 37 - numai în C, CI, D, E, F: (Despot [ ... ] demnitate.) 11692, 1-2 - B: DESPOT / C: DESPOT (înaintînd) ICI, D, E, F: DESPOT (grav) II 3 - B: acum / C, CI, D, E, F: aici II 15 - B: să zici că el C, CI, D ,E, F: de-a zice că-i II 23 - B: Deci nu eu / C : Nu eu dar / CI, D, E, F: Nu dar eu 1125, 32 ­ B, C: BARNOV / CI, D, E, F: HAR�OV 1134 - B, C: TOŢI/CI, D, E, F: BOIERII 1135 - numai în C, CI, D, E, F: (afar: de Totnşa) 11693, 2 - B, CI, D ,E ,F: cătră / C: la 119 - B, C, CI, D, E, F: viclenş, [ini­ ţial în B: frunzoase - apoi: deşarte] II 10 - B: vărul Doamnei / C, CI' D, E, F: văr cu Doamna II 11 - B, C, CI, D, E, F : culme [ ... ] pe - [ini­ ţial în B: tronu-i pe Domnul] II 12 - B: cîne! ... vrei să intri în peştera domnească [iniţial: cîne! ... rupi cu dinţii şi mîna stăpînească] / C : şerpe , caţi să luneci sub purpura domnească? [iniţial: vulpe, caţi să intri în pt>Ş­ tera domnească? - apoi: caţi să muşti tu mîna ce 'nea să te hrănească P] 1120 1 , 4 'Ţ li � j .� 1, t' [1121] / CI, D, E, F: şerpe, vrei să luncci sub mantia domnească II 16 - B: cupa-i de cinstire / C, CI, D, E, F : cupa lui perfidă [iniţial în C: cupa-i ospătoasă] 1126-27-numaiîn D,E,F: (Trece[ ... ]jund.)/694,2-numai în B, D, E ,F : (cu dispreţ) 113 - B: Nemernic [iuiţial: Faţarnic] venetic / C : Mişelnic [iniţial: )iemernic] venetic / CI, D, E, F: Pribeag cu suflet mic II 7-D,E,F: gîudiţi [errata îndreaptă: gîndiţi]1I8-9-B: (Iese.)/C: (Tomşa iese. Boierii rămîn ned urncriţ i, } / CI, D, E, F: (Iese [ ... ] deoparte.) II 11 - B: Cei dinainte / C, D, E, F: TOŢI II H-27 - B, C: BARNOV / D, E, F: HARNOV II 18 - B: cei buni / C, D, E, F: străbuni 1120 - B: căci e un grec [initial: străin] / C, D, E, F: pentru că-i grec 1122-25 ­ anulate în C: Străbunii [ ... ] lasă. [22 - B: soarte / D, E, F: timpuri II 24 - B, D, E, F: Să te fereşti, române ] 1126 - B, C: zău, ca Tornşa, mă face [in C, adăugat marginal varianta din D, E, F] / D, E, F: eu ca Tornşa încep 11695, 3 - B, C, D, E, F: un grec [iniţial în B: străin] 114 - B, D, E, F: �10ŢOC / C: MOŢOC (indignat) II 12 - B: MOŢOC (indignat) / C, D, E, F: MOŢOC II 14 ­ numai in D, E, F: (Despot [ ... ] boierilor.) 1123 - B, D, E, F: români­ mea / C : România 1127 - B: Aceesră seritinelă [iniţial: Acest neam ager, tare], în zonă- orientală [iuitial: zodia-orientală] / C, D, E, F: Această [ ... ] fală [iniţial în C: Acest neam nobil, ag ... tare, din zonă-orientală] 1128 - B: naltă I C, D, E, F: mare 1129 - B: înfruntă / C, D, E, F: opreşte II 31 - 696, 2 - B, C: Boieri! o cruciadă / D, E, F: (O pauză [ ... ] cruciadă 115 - B, C: ş-un papă / D, E, F: şi Papa 116 - B, C, D, E, F: Filip, Ferdinand, Pavel [iniţial in B, C: Carol, Ferdinand, Leon] 117 - B, C, D, E, F: in hidra [iuitial în B: Ghehena, apoi: în stirpa; marginal: urdia] !I Între r. 15-16 - în B, patnt ucrsuri anulate: Gîndiţi-vă cu toţii, boieri, ţărani, creştini, Lvacela care poartă cununa lui de spini, L-ac,"1 ce-ri răstignire ca soarele străluce Şi ziceţi: Moarte nouă!... dar fie sfînta cruce! II 18 - B, C: STROIel [ex altat ) / D, E, F: STROICI II 19 - B: şi-n pace si-n / C: in pace si-n I D, E, F: in pace şi II ÎU/I'e r . 21-22, în B, un vers anulat: Trăiască Despot-Vodă! 1124 - B: şi-ne ... js-aminteşti [miţial: s-arnin­ tească] / C, D, E, F: în [ ... ] s-aminteşt i 1125-26 - B, C: BARNOV (răcninâ ) Trăiască Despot-Vodă! [iniţ�al în B: 1121 ,\ [1122] BARNOV Şi cu priinţă În lume să dornneşti l] I D, E, F .. HARNOV [ ... ] Vodă! 11697, 1 - B, C .. TOŢI I D, E, F .. BOIERII 113-5 - B, C .. SPANCIOC Să fii român verde! [iniţial în B .. Despot ... soartă bună!] (Îi dă [C .. Dă] mîna lui Despot.)ID,E,F .. SPANCIOC [ ... ] verde!1I7-B,C, D, E, F .. m-oi arăta [iniţial în B: pe tron voi sta] 119 - B, C : lui I D, E, F: cu II 10 - B, C: Noroc, Despot! I D, E, F: Despot, noroc! II 13 - B, C : Mărire! I D, E, F .. Unire! II 14 - B, C: BAW"OV I D, E, F: HARNOV II 17-19 - B: SCENA XI DESPOT I C: (Boierii ies.) SCENA XI DESPOT I D, E, F: (Ceilalţi [ ... ] singur.) 1122 -B,C: uniţi, in exaltarei D,E,F: cu-o nobilă mişcarcll29-3J - iniţial în B: Cînd eram mic v isa t-arn de-un şerpe cu limbi crunte Ce-ncolăci nd u-rni capul, muşcatu-rn-au de frunte ... Ssascundă-oare corona un ghirnpe-nveninat ? .. O! Tornşa ! -ntre noi ura [anterior: moartea] cu moartea s-au legat! S CE N A XII[ DESPOT, LIMBĂ-DULCE LHIBĂ-DGLCE (la uşă) Pan Despot ... DESPOT (tresărind) Cine-i? • LIMBĂ-DULCE! Iaca! . . .. iar m-am schimbat la faţă? ... Mi-ai zis s-aştept la poartă de astăzi dimineaţă. Şi eu, biet Limbă-Dulce, aştept mereu, flămînd ... Îmi dai răspuns nălucăi ? DESPOT (în sine, examinînd pe Limbă-Dulce) 1122 [1123] îmi vine-un negru gind. El parc-un om de criţă. ... L[IMBĂ]-D[ULCE] Aud? DESPOT Mă}, Limbă-Dulce, Ştii tu pe-un om a face în groapă să se culce? L[IMBĂ]-D[ULCE] Ştiu. DESPOT Ce-ai zice de-aş cere-o? [LIMBĂ}D[ULCE) Aş zice: Sînt ostaş! Om din popor! ... La naiba! ... Eu nu sînt ucigaş! (lese.) DESPOT Fuduli sînt moloo'lenii!... Dirzia lor e mare! Sînt tari!... dar astă mînă a mea e şi mai tarc! Va şti din lei naprasnici să-i facă mieişori . .. S CE N A XIV DESPOT, TOMA CALABAICANUL, OSTAŞI ŞI, ,na, pe urmă, MOŢOC, ANA (Toma intră pe unde alt ieşit Limbă-Dulce şi arată sol daţilor pe Despot) TOMA Pe dînsul, copii! (Ostaşii se reped şi pun mîna pe Despot.) DESPOT Ce e? TOMA Să nu te mişti că mori! DESPOT [zbuciumindu-se] Săriţi, prietini! ... Oameni! ... 1123 [1124] TOMA (astuPîndu-i gura) Taci azi, vulpe [anterior: scorpie] grecească! AKA (intrînd din stînga) Despot I [anterior: Ce este? MOŢOC (intrînd din dreapta) Ce văd? Toma! apoi: Ce este?] MOŢOC (văzînd pe Tomşa [sic l] legat) [anterior: (intrînd din dreapta): Ah?] Hoţi! (Se răpede la Toma.) TOMA {respingind pe Moţoc În lături l . .. Dreptatea cea domnească Aşa vrea l , .. (El trage pe Despot spre 14Şă.) MOŢOC Dar [anterior: Cum? Şi] cu Despot ce vrea Vodă? TOMA (împingînd pe Despot afară} Ştiu eu? MOŢOC (indignat) O! crude Lăpuşnene ! ... ANA (leşinind ) A !-i mort norocul meu r (Moţoc şi maica Fevronia aleargă lîngll Ana.) (Cortina. cade.) A ltă variantă: MOŢOC (intrînd) Ce-i? (Văzînd pe Toma.) Hoţi! (Se răpede în ajutorul l ui Despot.) 1124 [1125] TOMA (resPingînd pe M oţoc ) În Iăt uri l . .• Dreptatea cea domnească Lvau condamnat pe Despot la moarte! ... MOŢOC O! Calău! [rePlică anulată : TOMA (lîngă uşă, trăgînd pe Despot) Ştiu eu?] ANA Ce-aud? Ah! Despot! ... DESPOT (întinzînd braţele) Ană! ... (Toma il im-pinge afa1'ă.) (căzînd în mijlocul scenii ) A !-i mort norocul meu! (Cade leşinată. 1'.1 oţoc şi maica Feuronia aleargă iingă ca.) (Cortina cade.) II 31 - B: mieişori / C, D, E, F: mieluşori 11698, 1 - B, C : XII / D, E, F: XI 112-3 - B: OST.\ŞI şi, mai pe urmă, .\:c-JA, MOŢOC / C: AN.-\, MOŢOC, OSTAŞI / D, E, F: ANA [ ... ] SED1E:i\I 1I-i-5 - B:, (Toma se arată la uşa din dreapta, planu! II, şi pat r u. ostaşi.) TOMA / C, D, E F: TO�lA [ ... ] fund) il 7 - B, C: Ostaşii se aruncă asupra lui [C: pe] Despot / D, E, F: Sein/mii [ ... JPrind 119 - B, C: (apă­ rîndu-sc) / D, E, F: (surprins) II 12 - B: amcninţindu-l ] C, D, E, F : ame­ ninţînd pe Despot II 15 - B: în luptă / C, D, E, F : zbăt ind u-se II 17 - B, C: TOMA {astu-pînd u-» gui a ) / D, E, F: TO�lŞA [errata îndreaptă: TOMA] II 20 - B, C: pe uşa din [C: prin] stînga şi stă Încremenită / D, E, F: sparietă din stînga 1123-24 - B: pe uşa din stînga şi, văzînd ostaşii, se răpede asupra 101' / C, D, E, F: prin fund [ ... ] Toma 1127 - B: respingindu-l ] C, D, E, F: respingind pc .'vI%c 1130 - B, C, D, E, F: osîndit [iniţial în B: condamnat] 1130 - B: moarte! ... (Trage pe Despot sp1'e uşă.)/C,D,E, F: moarte! II 699, 1 - B: MOŢOC (indignat) / C: MOŢOC [f urios ) / D,E,F: MOŢOCI16-B,C: (îHtin=înd braţele)/D,E,F: (lîngă uşa din f unâ } II intre 1'. 7-8, numai în C: (Tema şi ostaşii îl duc pe Despot.) II 9 - B: (Picînrl leşinată)/C: (cade în lacrimi pe un scaun)/D,E,F: 1125 [1126] (cade [ ... ] jilţ) 1112-13 - B: ce intră, aieargă spre Ana .. Toma dispare cu Despot răpit de ostaşi / C : ce intră, aleargă lîngă Ana / D, E, F: se a-propie [ ... ] Despot II 15 - B, D, E, F: II / C: III II 16 - B, D, E, F: II / C: 1 II 17 - 18 - B: O hr upă de închisoare - Iereastă cu gratii - uşă în stinga - o masă de lemn cu două scaune - un fă nar / C : Un beci de inchi­ soare - Iereast ă cu gratii - uşă în stînga - o masă de lemn alb cu două scaune in dreapta - un Iăriar pe masă / D, E, F: Un [ ... ] aprins 1121 - B: masă, abătut / C, D, E, F: masă 1127 - B: pe treapta / C, D, E, F: aproa­ pe 11700, 6 - B: priveşte im-prcjuru-i / C, D, E, F: cală împrejur II 13 ­ B, C, D, E, F: Răsuflu-aburi de moarte [iniţial în B: Simt moartea pe aproape; marginal, notat : Îmi pare că răsuflu aici aburi de moarte] II 17 - B, C: înălţat. .. [în C, versurile următoare sînt anulate: O! Doamne! ... gîndu-mi zboară la candela cea sfintă Care s-a stins în ochiu-i < C: deodată> ... Ea cugctu-rni frămîntă ... Fatală prevestire de trista soartă-a mea! < C: Mă tot gîndesc la dinsa ... deşi mintea-mi nu vrea ... ; iniţial: Imagină Iunebră de tristă viaţa mea> Menit sînt oare-n lume eu să. mă sting ca ea? .. / D, E, F: instelat. II 21-B: Ah![ ... ] ascuţite/C: Ah! [ ... ] tocite./D,E,F: O! [ ] tocite 1123 - B, C: (Loveşte cu pumnii în pareţi.] D, E, F: (Se [ ] pumnii.) 1125 - B, C: (Desperat.) / D, E, F: (Căzînd pe scauw.} 1127- B,C: (Cade pe un [C: pe] scauJl.)/D,E,F: (După [ ... ] pauză.} II 29 - B: s-o / c, D, E, F: să 1135 - B: (işi şterge cchii.) Adio visuri / C, D, E, F: Adio planuri II 36 - B: Avint ur i îndrăzneţe! superbe / C. D, E, F: A lumei ideale sublime [initial În C: Av in turi indrăzneţe, sublimeţ j; 38 - B: viaţa-i / C. D, E, F: viaţa II 39 - numai în C, D, E, F: (Pri­ veşte jereasta.) 11701, 1 - B şi, iniţial, în C: deprinde cu-ai mor tei reci fiori / C, D, E, F: salută a veciniciei ziori 112 - R, C: moartea vine / D, E, F: vine moartea 113 - riu mai in D, E,F: (Stă[ ... ] lui.) 115 - R, C: VOD_\ / D, E, F: VODA [ ... ] el) II 7 - B, C: aşa / D, E, F: aşa-i II 10 - B: Nebunul! / C, D, E, F: Smintitul? 1114 - B, C: (Intră şi pri­ veşte împrejurul 1 tii [C: impregiur].) / D, E, F: (Pr!veşte beciul, ) II 19 - B : să-i / C, D, E, F: să 1120 - B: neamuri cu porrtpă să-i cinsteşti / C : neamuri cu drag să-i ocroteşti [iniţial: vilfă să-i cinsteşti]/ D, J! F: rude cu drag s-adăposteşti 1128 - B: nebune / C: smiuti te / D, E., F: năuce II 30 - B: Nebun / C: Smintit / D, E, F: Năuc II 31 - B, C, D, E, F: ce sint eu astăzi [iniţial în B: ce-s astăzi numai] 11702, 3 - B, D, E, F: ca / C : cît II 4 - B şi, iniţial, în C: pe un / C, D, E, F : pe-acest II 5 - B: fruntea / C, D, E, F: capul II 6 - B, C, D, E, F : pasurile [im:ţial în C: trei pasur i de-a] II 7 - B: desfrînat / C, D, E, F: destrămat 119. - B: Şi tu 1126 [1127] şi eu [iniţial: Ş-acum noi doi] I C, D, E, F: Şi eu şi tu 1112 - B: stau I C, D, E, F : fug II 13 - numai în C: (b Ierge de cată pe fereastă,) I D, E, F " Se l- .. ]fereastă.) II 15 - B, C: parte I D, E, F: parte, scul indu-se 1121 - B: CIUBA R (punînd mîna pe umărul lui Despot J I C : CIl'BĂH. (întorcîndu-se) / D, E, F: CIUBĂR 1126-27 - B, C: Am prins-o într-o noapte, frumoasă, albă, goală [C: goală, albă ; iniţial: aibă, goală], Dar hoţul Lăpuşneanul mi-au şters-o ca din oală [C: pe-o salbă : iniţial: elin oală] I D, E, F: Am [ ... ] salbă! [mata arată că ucrsurile tipărite în volum pot ji înlocuite cu cele din B] 1128 - B, C, D, E, F: Scaraoţchi îi este lui [iniţial in B: lui, Satana au fost nun şi] II 30 - numai în C: (Se opreşte într-o poză maiestoasă.) I D, E, F: (le o poză maicstoasă.) 11703, 2 - B: eu însumi aicc-n / C: eu însumi aici în [iniţial: aici trimis eu însumi] I D, E, F: eu însumi la ti ne-n 116-12 ­ iniţial, în B, alte două variante anulate: DESPOT Cum? Lăpuşneanul însuşi ţi-au elat astă solie? CH!BAR-\'ODA El, şi cu aste scule ce le trimite ţic ... (Aruncă dinaintea lui Despot ccrinul dat Doamnet.) Siragur i şi paftale... să ai de cumpărat Favoarea lui Satana ... 2 DESPor (în pal te ) EI, nu I-au înşelat! DESPOT Cum? Lăpuşneanul însuşi ţi-au dat a stă solie? CIPBAR-VODĂ EI însuşi ... cu aste scule ce le trimitc ţie, Sirag uri şi [antchor: Paftale şi] paftale , " să ai de cumpărat Tutun pe ceea lume ... DESPOT (în parte J 119 - B: trimite-aice o-rrtreagă avuţie I C: tri mite-aice un dar de berbănţic [Iniţzal: o-ritrcagă av uţie ; apoi: un dar de mişelie] I D, E, F: trimite [ ... ] ber bă n ţie II 10 - numai în C: [Aru ncă pe masă ecrinul Tui Dcspor.Lţ D, E. F: Aruncă [ ... ] Ru xandt ii.) II 13 - B: (A runcă ccrinul pe masă. Despot îl stringe, Se pune 1127 [1128] lîngă Despot.) 1 C: (Se pune lîngă Despot.) 1 D, E, F: (Se pune [ ... ] Despot.) II 18 - B, C, D, E, F: paşi de-abie şi-n [iniţial în B: pasuri şi în] 1122 - iniţial în B, C: E ca o muscă moartă, cum zice Solomon. 1124 ­ B, C, D, E, F: zici? [iniţial în B: zici de viaţă, Despot? CIUBĂR (în parte) O! ce idee! (Tare.) Ce zic? .. că relei soar te E drept să ne supunem ... cînd altfel nu putem.] 1127 - B: Ce zic? C, D, E, F: Eu zic 1128 - B, D, E, F : să ne supunem 1 C : a ne supune II 33 - B şi, iniţial, în C: lungă 1 C, D, E, F: tristă II 34 - B, C, D, E, F : ţară [iniţial în B: lume] 11704, 2 - B, C: Cum 1 D, E, F: Ce II 4 - B: Ciubere. [iniţial: Ascultă.] I C: Ciubere [iniţial: Ascultă.] (In taină.) I D, E, F: Ciubere! (Tainic.) II 7 - B: Te-nşeli, (111 taină.) 1 C, D, E, F : Te-nşeli ... II 8 - B: ca să I C, D, E, F: şi să II 17 - B: Aşa vrea soarta-mi crudă şi n-arn, ah 1 C, D, E, F : Aşa-i [ ... ] vai [C : ah] II 19 - B: (Se ascunde cu mîna la ochi.) 1 C: (Îşi apucă capul în mîni cu desperare.] 1 D, E, F: (Face [ ... ] desperare.} 1121 - B, C, D, E, F: asta [iniţial în B: soartă] 1123 - B, C: aş fi ... 1 D, E, F: zău! 1128 - B, C: să fiu 1 D, E, F: a fi 11705,2 - numai in D, E, F: (observînd [ ... ]lui) 115 - B, C: stindardu-n 1 D, E, F: stindarde-n II 7 - B, C: muzica 1 D, E, F: sur­ lele 118 - B: clopotele toate În cale-mi să răsune [iniţial: de al soartei clopot oraşul să răsune. CIUBĂR Nu eu cînd vine slava aş zice ba! ... nu en !]I C, D, E, F: clopotele [ ... ] sune [C: răsune] II 14 - B, C: (îmbrăţişînd1t-I) I D, E, F: (îmbră­ ţişinâ pe Despot) II 16 - B, C: slava 1 D, E, F: fala II 18 -27 - variantă iniţială în B: DESPOT Ai vrea? 1128 • l CIUBĂR Cum nu? DESPOT (în parte) L-am prins! [anterior: E lesne şi] [1129] CIUBĂR Cum? DESPOT Foarte lesne! II 29 - B: Ah! C, D, E, F : Dar [[33 - B: pe tine te-or duce! C, D, E, F: te-a duce pe tine II 706, Il - variantă iniţială în B: Prea bine II 12 - B: se dez­ bracă de hlamidă şi o schimbă pe dulama lui Despot; asemine schimbă stema pe pălărie! C, D, E, F: schimbă hlamida [C: btamida lui] [ ... ] Despot [[ 16 - numai în D, E, F: (Schimbă [ ... ] Despot.} [[20 - numai în B: rîzînd! D, E, F: vesel [[707, 4 - B: mă duc Între! C, D, E, F: mă-ritorc pintre [C: între] [[ 6 - B: domnie, (în parte) ! C: dornnie.j D, E, F: mărire [[ 7 - 8 - B : (Se a-propie de uşă; cătră public :} ! C : (In faţa scenii.) ! D, E, F: (Lmbrăcat [ ... ] scenii.) [[ 12 - B: poate-a face pe oameni [iniţial: lume]! C, D, E, F: poate [ ... ] oameni [[ 17- B: (în cutise t ţ C: (între culise)!D,E,F: (afară)[[20-numai în D, E, F: (imitînd [ ... ] Ciubăr } [[24 - B, C: (Hohot.)! D, E, F: (Hohote [ ... ] af ară.} [[ 27 - B, C, D, E, F: Prost e! [errata din D, E, F îndreaptă: Prost!] 1129 - B: -rnpărăţie j C, D, E, F: avuţie II 30 - B, C: măcar un domn! D. E, F: chiar domnitor 1132 - 708, 6 - B, C: A! ... Cad de somn ... (Pleacă capul pe masă [C : şi adoarme).) (N. B. [numai în B: Uşa se deschide.] Toma Calabaicanui intră cu calăul şi-i arată [numai în B: cu mîna] pe Ciubăr.) (Cortina cade.l j D, E, F: şi zbor [ ... ] masă.) [[ 7 - B, D, E, F: III ! C: III - TABLOUL II II 8 - 12 - B: Un salon de castel gotic. În fund, o mare uşă, dublă. În dreapta, o uşă ascunsă. În stînga, o altă uşă mare ce duce afară. O Iereastă în dreapta, pe planul 1. O cana pe în faţă. Jilţuri alăture. Panoplii şi portreturi de palatini pe parere. ! C : Salon în castelul lui Laski în Transilvania. În fund, uşi mari, în dreapta, uşă tainică. În stînga, altă uşă mare. Fereastă în dreapta, pe planul 1. Canape în faţă, nu departe de Iereastă. Panoplii pe pareti. Portreturi de palati ni ete.] D, E, F: Salon [ ... ] juvaere, II li - B: CARMINA (l ungită pe canape ), DESPOT (lîngă dînsa, pe un taburet)! C, D, E, F: CARMINA ,[ ... ] cana-pe [[21 - B, C: iluzia-mi! D, E, F: părerea mea [[22 - B şi, iniţial, în C : unui feeric! C : fccricului j D, E, F: celui mai dulce [[23 - B: Ce tainic mă [ ... ] ! C : Ce sufletul îngînă şi-l d uce-n paradis [iniţial: vesel mă îngînă şi raiul mi-au deschis]! D, E, F: El [ ... ] deschis [[25 - B, D, E, F: cu braţele! C : în braţe [[29 - B: Grăieşte-rni [ ... ] în zbor! C, D, E, F: Vorbeşte-mi [ ... ] iubit [C: uşor] [[709, 1-3 - B, C: Să mă rentorc, J"ăpită de jalnicul meu dor În patria-mi cu soare, cu-amor, cu veselie [C: poezie] [B: (Plîngînd.)] O! Magică Grenadă!... o! dulce-Andaluzie ! [C: (Plînge.)]! D, E, F: Să [ ... ] (Plînge.) [[8 - B: DESPOT 1129 ........ : ... [1130] {ştergindu-i ochii) / C, D, E, F: DESPOT II 10 - B: să / C, D, E, F; să-mi II 11- 14 - B: CARMINA (zîmbind) Vrei? ., fie! ... ah! nu pot [iniţial: dar cîntă], scumpul meu ... (Iar Plînge.)/C,D,E,F: CAl:\MINJ\ [ ... ] meu! II între r. 14-15, în B, un pasaj anulat: Cîntarea îndulceşte amara nostalgie, Ea, ca o boare dulce, peste dureri adie. DESPOT îmi dai o sărutare? CARMI�A [săr utindu-l pe frunte) O! . .. dar!... zi... te ascult. (Despot ie o ghitară de pe măsuţ a ce se găseşte lîngă cana-p __ şi cîntă.) De la Sierra Ne-rada Pări' la Munţii Pirenei, Nu-i minune ca Grenada, Nu-i cer dulce ca al ei. • Ah! Carrnina mea iubită, Viaţă, rai, ce n-aş da eu Pentru-o noapte fericită Să te-adorm pe sînul meu?' Între Sierra Nevada Ş-între Munţii Pirenei , În Alhambra, la Grenada, Sub seninul dulce-al ei � l CAI�MINA (uimită) Ah! taci ... astă cîntare ... o! cît sufcr de mult! (Plînge. )11 16- 17 - B şi, iniţial, în C: îrnpreună-aice În leagănul iubirei ne regăsim ferice? / C, D, E, F: după [ ... ] iubire? II 21-22 - în B, după mai multe încercări anulate, versurile rămîn netcr­ minaie : 1130 [1131] Mă iartă, -S sufer indă ..• Mă tem să mor, iubite, de / C, D, E, F: Mă [ ... ] închipuire [iniţial în C: Mă iar tă.vs suferindă ... la presim tiri deodată (?) Dar, ştii, mult încit marea geme după furtună; apoi: Mă tem să mor, iubite, de moarte. _. (?)] 1125 - B, C: îmi eşti [ ... ] iubit [în C, modificat apoi: slăvit] / D, E, F: -mi eşti tu [. _.] slăvit II 27 - B, C: să-ţi cat sub ceruri [initial în B: pe lume] / D, E, F : sub [ ... ] caut 1128 - B, C: sub / D, E, F: în II 33 - B, C: suferit / D, E, F: păti­ mit 11710, 3 - B, C, D, E, F: Lipsită [ ... ] străină [iniţial în B: Străină [ ... ] lipsită] II Il - B, C: averea / D, E, F: avutul ] între r . 11-12, în B, un pasaj anulat: Închipuieşti, iubite, un trai mai chinuit, �Iai crud pentru-o femeie cu sufletul cernit? Zadarnic îrnprej ur u-rni priveam pe fiecare, Mărind cercul de oaspeţi căzuţi în ad rnirare, Făr-a-i băga de seamă, Iăr-a videa macar, Gîndeam tot la Moldova, cătarn spre-al ei hotar Cu-acea sperare dulce, în veci neadorruită, De-a întîlni cu ochii fiinţa ta dorită [iniţial: iubită]. DESPOT Blînd înger! CARYIINA Ah! ascultă ... Mă lasă-a spune tot. .. Acest castel. _. într-insul a mai şedea nu pot ... E trist ca închisoarea din care zici c-arnorul Ţi-au dat aripi de vultur spre mine-a-ţi lua zborul; Toţi zvînt uraţ ii lumei s-au intrunit în el, Francezi, spanioli, Ieşi, unguri: A-Jal, Rozel, Villel, Anton Secuiul, Sedleţ, Luzi nski, Lupul Sasul, Şi Sornrner , care spune c-au părăsit Par nasul Pentru mine ... toţi care în ţara lor n-au loc, Veniţi pe lîngă Laski să-şi ca te de noroc; Şi pău' ce-a vrea norocul la dînşii ca să vie Ei ati schimbat castelul în casa de orgie ... Dar!. .. iată cum şi iată unde neîncetat Au vieţuit Car-mina de cînd te-ai depărtat. 1131 [1132] DESPOT O! Scumpa mea! CARMINA Dezgustul m-aduse-n desperare Cît, într-o noapte neagră, pe-un cal viteaz calare, Lasînd pe toţi mesenii sub masă adormiţi, M-am rapezit nebună, prin codrii tainuiţi, Şi la hotar de-a dreptul m-arn dus cu o scrisoare .. _ Adus-o-ţi-au pIăieşul?.. Răspunsu-rni-ai tu oare? DESPOT Dar!. .. dar, am priimit-o, şi lacrimi am vărsat Cetind-o, ş-al tău nume cu drag l-am sărutat, Şi îţi aduc răspunsul eu însumi, dulce zină, în inima-mi ferice şi plină de lumină [iniţial.- iubire] . II 13-23 - în C.- Şi eu [iniţial.- O! scumpa mea] in gheara morţii de două ori căzut [initial'- cuprins) Am fost numai de tine în luptă susţinut [iniţial.- din încleştare-i ca prin minune din c1eştetu-i desprins. Un1lea.::ă un pasaj anulat : Prin aste talismanur i, aceste suvenire (arata ecrinul ) De tine date mie, în ziua de pornire, ca scumpe suvenire. CARMINA Cum? le-ai păstrat? DESPOT Mai bine de foame-aş fi perit Decît de-aceste-odoare să mă fi despărţ it. Nu! Ele-au fost pe lume unica mîngăiere În zile de speranţă ca-n zile de durere, Căci glasul lor în taină ziceau: fii fericit! Car mina te aşteaptă! de dînsa eşti iubit. CARMINA Ah! • l ! I L DESPOT Căci numai] [15 - B.- talisrnane, aceste f D, E, F.- talismanuri, pre­ ţioase II 16- 17 - B.- ecrinul f D, E, F.- ccrinul pe masă \1 18-23 - B.- 1132 [1133] CARMINA Cum? le-ai păstrat? DESPOT Mai bine de foame-aş fi perit Decît de-aceste scule să mă fi despărţit. Nu! ele-au fost pe lume unica-mi mîngăiere în zile de speranţă ca-rt zile de durere, Căci glasul lor in taină < iniţial: taină-mi> ziceau: fii fericit! Carrnina te aşteaptă l de dînsa eşti iubit! Ah! Numai, D, E, F: Clici < ... > Numai] 1125 - B: a-mi cerca' C, D, E, F: a cerca [[27 - B, C, D, E, F: regină [initial în B, C: născută eşti] 1128 - B, c: Car mină, în raze învăscută [iniţial: să-ţi pui coronă, f7umoasa mea Carrninăţ j D, E, F: prin mine În raze învăscută 11711, 4-5 - B şi, iniţial, în C: Ce-i place să se-nalte deasupra omenirei Din plaiul fericirei în plaiul nemurirei.Y C, D, E, F: Şi el [ .•. ] ţara-nvecinată. II 6 - 9 - B, C : Dar! inima-mi presimre că orişi[ce] doreşti' D, E, F: CARMINA [ ... ] doreşti II 16-32 - B: CARMINA Tot, tot voi face, numai să fii tu fericit, Chiar de ţi-ar fi norocul cu moartea mea plătit. DESPOT (strîngînd-o la pept) O! dragă Provedinţă a fericirei mele! Reverşi [iniţial: Ca tine] a tale daruri pe mine, şi prin ele Amorul nostru sacru îl îndumnezeieşti! Ce jertfe vrei? CARMINA Vreu numai... ah!... vreu [iniţial: tu] să mă iubeşti! (Stau în estaz, îmbrăţişaţi.) (Nota : Se aude în curte un tropot de cai.) DESPOT Car mina ! întreaga-mi viaţă a ta-i! CAR.l\1 IN A Ce-aud afară? (A teargă la [ereastă.] 1133 [1134] [Varianta iniţială anulată : De-a vrea bătrînul Laski să-mi deie ajutor, Eu intru în Moldova şi sînt. .. CARMIKA [scuiind u-se } Eşti? .. DESPOT Domnitor! ... Bani numai, bani şi oameni îmi trebuie. CARMINA Vinde toate a mele juvaer e cît mai curind se poate ... DESPOT Nu e de ajuns. CARMINA O! Doam ne! . " Dar ce e de făcut? DESPOT De-ar vrea bogatul Laski să-mi facă-un împrumut. .. CARl\IINA A vrea! n-ai îndoială. DESPOT A vrea?.. inima-mi creşte. Ştiu că ce vrea femeia şi Dumnezeu vroieşte.] I C, D, E, F: Pe Laski [ ... ] afară? [16 - C: îi poţi I D, E, F: de vrei a- [[18 - C: Spre-a dobîndi mărire şi I D, E, F: Noi < ... > ei 1120 - numai în D, E, F: (decisă) II 23 - C: Car mină I D, E, F: domniţ ă 1126 - C: vreu tu I D, E, F: pe tron Il 28 - 32 - C : ta- i ... Ce-aud afară? (Stau îmbrăţişaţi, în extaz. Se-aude în curte tropot de ca�.) CARMINA a l ", CARMINA Ce-aud afară? (Merge la jereastă.) I D,E,F: ta-il < ... > afară? Varianta iniţială a acestor versuri este anulată in C: 1134 [1135] CARMINA Tot, tot voi face numai să fii tu fericit, Chiar de ţi-ar fi norocul cu moartea mea plătit! DESPOT (strîngînd-o la pept) O! dragă Provedinţă a tinereţii mele! Reverşi a tale daruri pe mine, şi prin ele Amorul nostru sacru îl indumnezeieşti.,. Ce jertfe vrei? CARl\IINA (cu exaltare) Vreu numai ... ah! vreu tu să mă iubeşti! (Stau imbrăţişaţi în extaz.) DESPOT Car mină.cntrcaga-rn i '/iaţă a ta-i! Şi varianta a dalta este an ulată : Pe Laski şi-ai tăi oaspeţi îţi poţi îndupleca În calea-mi îndrăzneaţă / voia întirnplărei cu mine-a s-arunca ... Vom dobîndi impreună / in calea-mi îndrăzneaţă CARl\HNA De o doreşti, iubite, va fi precum doreşti ... Ca în lupte sîngeroase Spre-a dobindi mărirea şi multă avuţie / şi fală ş-avuţie �i tu CARMINA O vrei tu, Despot, fie! DESPOT O, scumpa mea Car mina, tu mă-ndurnnezeieşti / îmi spune ce doreşti Ce jertfe vrei de la mine? Vreu tu să mă iubeşti.] 11712, 15 - B, C: Zay [ ... ] pintre / D, E, F: (Rîzînd.) Zay [ ... ] pentru II între r . 15-16 -în C: LASKI (după uşa din stînga) CARMINA (mergînd spre uşă ) [iniţial: vineJil 18 - B, D, E, F: LASKI I C: LASKI (intră prin stînga) II 19-25 - numai în B, D, E, F: LASKI [ ... ] 1135 [1136] Vine. [22-24 - B: CARMINA {mergînd spre uşa din stînga} / D, E, F: (Car-mina < ... > Despot.t II 27 - B: îmbrăţişează / C: îmbrăţi�ind / D, E, F: prin stinga, sărută II 28 - B: frate! (Il îmbrăţişează.) / C: frate! (1 mbrătişează pe Despot.) / D, E, F : frate. 11713, 3 - B, C : mine / D, E, F: noi II 10 - B: Spune ..• am / C: Spune ... cu [iniţial: am] / D, E, F: Zi, sînt 1120-21 - B, C: (Iese prin stîllga.}/D,E,F: (Ea [ . .,] u�ă.}IIînfre r . 21-22, în B se află un lung pasaj (j. 67r - 73r ) anulat: DESPOT Carmină.vntreaga-rni viaţă a ta-i! CARMINA Ce-aud afară? {Cafă pe jereastă.} Zay vine! DESPOT Zay , prefectul lui Ferdinand? CARMINA La scară Au şi sosit ... o! Doamne, ce supărare! DESPOT Zay Dispune de-o oştire cu zece mii de cai, El poate să m-ajute, CARMINA Cum? DESPOT I L Luînd invoire ; De la-mpăratul. CARMINA Bine ... Azi am să-i fac prii mire Ca niciodată;... însă gelos să nu apari ..• Zay crede că-i Apolon perdut pintre maghiari. {Despot iese pe uşa din dreapta.} 1136 " [1137] SCEN A II CARMINA Nătîngul Zay de lipsa lui Laski azi profită ... Vrea şerpele pe Eva s-o ducă in ispită, Dar uită îngîmfatul că şerpele din rai Era frumos şi tînăr, ş-avea un dulce grai. S C E N A III CARMINA, ZAY ZAY Contesă! ... daţi-mi voie ... (Sărută mîna Carminei.) Tot dulce ca o lună Şi vie ca un soare! ... Ha, ha ... ce testă bună! Sărmanul Laski I CAR�nNA Laski ? ... Ce s-au înt împlat ? ZAY Nimic .. , Ha, ha! ... Departe în urmă l-am lăsat Cu toţi ai săi priet ini luîndu-se la goană După-un şold an nemernic, spariet de-atîta zvoană. Iar eu... căci împreună veneam de la M uncaci, Unde-am beut trei zile cu-episcopul Fargaci, Eu, zic ... pinteni în roibul, şi Iuga-ntr-o-nt.insoare Spre luna vieţii mele ce-i totodată soare ... A! . .. meargă-n cer şoldanul ce astăzi in-au făcut Această mînă albă cu drag să ° sărut, în taină, fără marturi .. ' ha, ha, ce bună festă! Mă laud, deşi firea mi-e ... cum să zic ... CARMINA Modestă? ZAY Dar! . .. tocmai 1 CARMINA Modestia-i odor foarte frumos, Dar ea împodobeşte pe oamenii... de jos, 1137 [1138] Nu pe acele vîrfuri din trîmba omenească Menite Iăr ' de ştire sub cer să strălucească. Modest, cui se cuvine a fi? .. lui Heroel, Lui Sedletz, lui Luzinski, lui Sommer, lui Villel, Şi alţi ca dînşii, oameni de proastă seminţie, Părăie fără nume şi fără obîrşie, Nu dar pe [iniţial: Dar nu lui] Zay, prefectul ce tocmai din Arpad De-a dreptul se coboară prin Bela şi ... ZAY Huniad. CARMINA Dar, şi Hu niad ... uitasem, ZAY Ah! nobila mea spiţă Mai mult se-nnobilează prin nobila-ţi guriţă. {Sărutindu-i mina.} Eşti dulce ca o lună ... CARMINA Şi ca un soare. .. Ştiu. ZAY Cînd te aud, co ntesă, mă-ritreb dacă sînt viu? CARMINA Eşti v iu ; n-ai îndoială, dar şi mai mult ... eşti mare ! Puternic! Împăratul ca sfetnic bun te are, Şi poţi, cu-această mînă. r ivnită de eroi, Domni să răstor ni din tronuri şi să ridici alţi noi. ZAY Aşa-i ! . .. Ah! de m-ai pune vrodată la cercare, Cum ţi-aş proba, contesă, cît te iubesc de tare! Hei, cine ştie dacă ... CARl\1INA ZAY Ah! ... ce? CARMINA • l l 1138 Dacă-ntr-o zi ... [1139] ZAY (rîzînd) Cum? .. zău? .. Visezi, corntesă, pe-un tron a te trezi? CARMINA Eu? .. Nu! ... dar o femeie ... sînt zile, citeodată Ar da chiar un tron, numai să fie dezbarată ... ZAY De cine? CARMINA De un oaspe ... de-un martur indiscret ... ZAY Care? CARl\UNA Cunoşti pe Despot? ZAY Venit-au indărăt ? Aice-i? CARMINA Dar! ZAY (posomorîndu.se) Nu-mi place ... zău, nicidecum nu-mi pl�('(· Venirea lui. CARMINA Nici mic. .. însă ce ·pot face? El e-n castel, şi Laski 'Ia fi prea încîntat Cînd a afla că Despot la el s-au înturnat. ZAY Orb! ... Despot te iubeşte şi Laski-l adorează ! Barbaţ.ii totdeauna nici văd, nici vreu să crează. CARMINA Ce minte ai deşteaptă! Ce ochi patr unzători ! .. 1139 [1140] I l I L ZAY Dar eu, de-aş fi ... pe Despot l-aş azvirli în nori! CARMINA Azvirle-l ! . " Însă cată, de sus, pe tron să cadă. ZAY Pe tron? CARMINA De nu, ai ce el vecinic a să şadă. Acest Despot e june cu suflet arzător, Un suflet ce r iv neşte mărire sau amor. Dacă-i vroi să-I sprijini, el 'Ia cata mărirea, De nu, stind lingă mine, el va dori iubirea. ZAY Dar l . .. înţeleg. CARMINA El Însuşi ţi-a spune-o dacă vrei ... Eu, cer ca să lipsească de-aici, din ochii mei. ZAY (1 uind-o de mînă) Şi el lipsind... pot oare să sper? .. CARMINA (cochetînd) Ce? ZAY S-o spun? CARMINA Spune I ZAY (punînd Hn genunchi jos) Eşti vie ca un soare ... CARMINA (zîmbind) Şi dulce? .. 1140 [1141] SC E N A IV CAJIMINA, ZAY, LASKI (se iveşte It, uşa din stinga) LASKI De minune! A! Ciung pîrlit! A! flutur iernatic, degerat! A! vechi strigoi!. .. în taină de noi te-ai furişat Ş·ai alergat aice, cu faţa ta zvin+ată S-adimeneşti soţia-mi!... Ah! Vulpe deşalară l Cuc răguşit! şi limba şi glasu-o să vă tai. (Scoate sabia.) ZAY (scoţînd sabia) Pe mine? tu!... Aşteaptă. CARMI�A (între amîndoi) Ce faceţi, Laski , Zay! Aţi nebunit?.. la vrîsta voastră-o provocare ! LASIU Cînd inima e-ntrcagă, doamnă, vr istă nu are! CARMIN . A Dar m-ofensaţi pe mine! ... voi, un duel! Cum? t u, iubite Laski, gelos, gelos de el! Eşti orb?.. Şi Zay uitat-au respectul ce couv me Unei stăpîne-a casii ? .. Unei femei ca mine? ZAY Nu, doamnă! ... dar acele cuvinte ce-au rostit Cer sînge, răzbunare ... LAS icr A! suflet pîngărit) Cuvintele rostite sînt încă prea uşoare ... Cazi în genunchi, săr mane, cîne! scapeţ.i din picioare. Faci graţii? .. Săr uţi mîna? .. dai ochii peste cap Zbicr înd amoru-ţi vested cu glasul tău de ţap? A! CioI! a' ,_ .. .. 1141 [1142] ZAY (furios) Pre sfintul Ştefan! ... CARMINA [oprindu-l ) Zay ... ZAY Doamnă, mă desfide ... LASKI Dar! te desfid pe moarte! (Laski şi Zay ating săbiile. Carmina începe a rîde cu hohot.) Ce rîzi? CARMINA A! cum n-oi rîde? Păreţi, stînd fată-n faţă, ca doi bătrîni cocosi Cu penele zbur lite, aprinşi, cu ochii roşi. LASKI şi ZAY (atin,i) Doamnă! CAR:'v1INA Şi care este moriz ul astei certe? Un qui proquo ... Combateţi! ... dar, Dumnezeu vă ierte, Decît să faceţi jertfe de nasuri şi urechi, V-aţi săruta mai bine ca doi prieteni vechi. LASKI Acest vulpoi Iaţai nic de mult pe-aici vînează, De mult pe lîng5. tine se gudură ş-oftează, Cunosc a sale pofte şi vreu să mi răzbun. CARMINA • ! Insulţi pe-a ta soţie, Laski... şi eşti nebun. Zay, adevăr ee-astăzi rn-au comparat cu luna, Dar în ce scop? Prefectul au fost ca totdeauna Împins de un gînd nobil. LASKI Nobil! 1142 [1143] ARMINA Şi generos. lAY Aşa-i! LASKI Aşa? CARMINA Cerîndu-rni un sprijin graţios Pentru- un străin, UII oaspe, al tău prieti n ... LASKI Care? CAHlIlINA Pentru Despot. LASKI Cum? Despot? Aire-r ? Bi nc-mi pare! Unde-i? .. M� duc ... (Se îndreaptă spre jund.) CAmlIKA. Aşteapt ă • ., Ai vreme ca să-I vezi. Dar ... ai av ut prepusuri ş-ai fost nedrept ... Ce crezi, Cînd şt ii tot adevăr ul, C:i se cu line mie Şi lui la)'? LASKI Ah ! . .. iertare!... au fost o gelozie ... Oarbă ... Mă ierţi, Carmină ? CARI\1I�A Nu ştiu de te-oi ierta ... LASIU la)', ţi-am greşit ... M[, scuză , .. �a mîna; DESPOT De la Moldova, din iad unde-am fost Zdrobit ... şi viu la tine să caut adăpost. LASKI Cum? .. tu renunţi ... DESPOT Nu, frate! un om viteaz, din luptă, Nu se retrage, Laski , cind arma lui e ruptă.] 1147 .. [1148] LASKI Dar, bine [C.' A! bravo] ... aşa, Despot, te vreu l DESPOT Aşa mă vrei? (Luînd mîna lui Despot [sic 1].) Iubite Laski, crede că-ri viaţa-mi tulburată [iniţial în B.' că Despot niciodată] / D, E, F .' De[ ... ] tulburată II 17 - B, C.' la tine / D, E, F.' aice II 18-19 - B.' şi-s Domn pînă-ntr-un / C.' si-s Domn în acest / D, E, F.' sînt Domn pînă-ntr-un 1128 - B, C .' c-oi / D, E, F .' a II 715, 5 - 8 - variantă marginală în C (j. 74V), anulată : Tu ruinat? LASI / D, E, F : completat-o il 13 - numai în D, E, F: (Toţi rîd.) 1124 - C: vrednic / D, E, F: nostru 1\ 26 - C: Aşa-i toată fiinţa / D, E, F: Contesă,-ori�e fiinţă] 11720, 5 - B.­ al vostru paloş / C, D, E, F: a voastră armă 119 L B: şi, inifÎ>Pl, în C.­ oameni sau / C, D, E, F: ostaşi ori II 12 - B: LASKI / C, D, E, F : CAH.­ MINA II 14 - B: tovarăşi / C, D, E, F : la soare II 15 - B şi, iniţial, în C .­ Şi suflă / C, D, E, F: Şi-ndearnnă II 16 - B: Cu mine după dinsul vroiţi r C, D, E, F: Vroiţi [ ... ] toţi II 19, 23, 30 - B: LASKI / C, D, E, F.­ CARMINA 1126 - B: om / C, D, E, F: îţi 1127 - B: Ş-averea lui întreagă [iniţial: domnească] a noastră-a / C, D, E, F: Şi toată-a lui avere a voas- 1164 [1165] tră-a 1129 - B: cui? / C, D, E, F: său? II 31 - B şi, iniţial, in C : domneas­ că / C, D, E, F: regească 1132 - B, C: să-i / D, E, F: să 11721,3-17 - B: CARMINA Ce-aud? . .. Anton, Sommer, Rozel, Eroul din oglindă crezut-aţi voi că-i el? ROZEL Fie! ne place Despot, de-i cu plăcerea voastră, Căci e vîntură-Iume, ca noi, de seama noastră! Deci, vivat Despot! TOŢI Vivat Despot! SCENA X Cei dinainte, DESPOT (reintră tulburat) DESPOT Laski I semn rău! TOŢI Ce este? DESPOT Urmînd cu ochii pe Zay în drumul său, Am auzit un tropot şi am zărit deodată Venind despre Moldova o numeroasă ceată De oameni pe cai sprinteni / C, D, E, F: ROZEL [ ... ] Moldova [4 - C: îl vreu şi eu / D, E, F : şi eu îl vreu II 7 - C: SOMMER / D, E, F : CEILALŢI II 10 - C: parte, cu bucurie / D, E, F: parte II 12 - C: a ta dorinţă / D, E, F: dorinţa noastră II 13-17 - în C, mai întîi un pasaj anulat: S CE N A VI Cei dinainte, LASKI, DESPOT DESPOT Semn rău, Laski, semn rău! 1165 ,\ .. J [1166] L ; CARMINA (îngrijită) Ce este? Urmează 1t/1 pasaj neanulat, dar marcat marginal cu o acoladă : SC E N A VI Cei dinainte, DESPOT, LASKI, ZAY (reint,ă di .. d,eapta) ZAY Tratatul este gata... Să fii lui cu credinţă. DESPOT Credinţa cea mai sacră! ... (In pal'te,) Cît mi-a fi cu priinţă. ZAY Contesă, plec, adio. CARMINA Pleci, cum? Aşa grăbit? ZAY Am o solie mare la Beci de împlinit. (Lncet.] Lui Ferdinand Augustul îi duc azi o comoară r ; ; Şi totodată mie îmi fac o trebuşoară. CARMINA Nu te-nţeleg, ZAY Lui Despot îi fac un mare dar, Domnia! ... şi de dînsul, contesă, te disbar, Ultimele 7 rînduri au o variantă marginală (j.82 " ) awulată : (Lncet.] Lui Ferdinand Augustul îi duc spre mare fală • Moldova, însoţită cu Despot, dar vasală. � CARMINA Cum? Despot? ZAY Lui, contesă, îi fac un mare dar, Domnia! ... şi de dînsul, ferice, te disbar. Textul neanulat continuă: 1166 [1167] CARMINA Ce diplomat! ZAY Adio! C'ARMINA Ba nu... la rentîlnire ... ZAY (sărutindu-i mîna) Ah! astă mînă ţine întreaga-mi fericire! < iniţial: o Jună de plăcere! > (Către toţi.) Rămas bun! ROZEL < iniţial: TOŢI > Mergi cu bine! < iniţial: Cale bună! > (Zay iese prin stînga, intouărăşit de Laski şi de Despot.} SCEN A VII Cei dinainte CARMINA (cătră oaspeţii săi) Rozel!. .. Vă bucuraţi ... O veste şi mai bună!. .. o taină l . .. Dar juraţi De-a o păstra în umbră păn-a ieşi-n lumină. Zay e cu noi! ... lui Despot puterea lui închină! ... El merge să-I convingă chiar pe monarcul său ... ROZEL Şi-l va convinge? < iniţial: A! Vivat Despot! > CARMINA < iniţial ANTON, SOMMER > Sigur! S CE N A VIII Cei dinainte, DESPOT şi, apoi, LASKI DESPOT (intră tulburat) Amici! Din turn zărit-am o numeroasă ceată Venind despre Moldova etc. 1167 [1168] I L . \ Varian/ă iniţială all1dată : Cei dinainte, LASKI, DESPOT DESPOT (intră tulburat) Semn rău, Laski, semn rău! CARMINA Ce este? DESPOT Ah! Contesă, zării acu îndată A ltă variantă marginală (f.83V) anulată : SC E N A VIn CONTESA, ROZEL, SOMAfER, ANTON SECUlUL DESPOT (intră) Contesă ... O ceată numeroasă < iniţial: Zării acum îndată o numer ... > Venind ... CARMINA Bravo, Rozel, deviza-ţi e mult mai gracioasă, SC E N A VIn (intră Despot, tulburat) DESPOT Amici < iniţial: Contesă ... Seniori ... > dili turn zărit-am o ceati numeroasă;ţ De oameni Continuarea textului neanulat: Venind despre Moldova o numeroasă ceată De oameni, pe cai sprinteni J D, E, F: SCENA < ... > Moldova] l' 18 - B: De-a fi un J C, D, E, F : E poate-un 1119 - B: Să ştiu că Lăpuş­ neanul mă caută pe le: Trimis de Lăpuşneanul . .. Mă caută pe I D, E, F : Trimis [ ... ] după 1121 - B, C: Cum? I D, E,F: Ce? 1127 - B: prii mit j 1168 -- [1169] C, D, E, F: bun sosit 1129 - B: îi [ ... ] solie. (Scoate spada.) I C : (Scoate spada.) Îi [ ... ] solie. I D, E, F : Îi [ ... ] solie. 11722, 1-21 - B, C: LASKI Ba nu, Rozel, stăi pacinic, căci Domnul [C: Voivodul] moldovan Evn strînsă legătură cu Sigismund Ioan Şi trebuie deocamdată să arătăm plecare ... CARMINA [C: CARMINA (indignată)] Plecare? LASKI Dar 1. .• cu gindul ţintit la lupta mare [C: răzbunare]. CARMINA [C: CARMINA (la fereastrăj] Pisozki, capitanul curtei, din foişor Graieşte cu străinii ... LASKI Vom şti curînd ce vor. CARMINA Lată-l . .. sus vine. S C E N A XI [C: IX] Cei di1lQinle, PISOZKI IC: PISOZKI (Pe p,ag,,' .. şei din stinga] PISOZKI [r. 1-21 - altă variantă marginală (J.83") în C.- CARMINA Ba nu, Rozel; stai pacinic ... De-a fi sol mo1dovan, Ca să scăpăm pe Despot, urmează al meu plan. Merg! tu de pregăteşte capela funerară Ca pentr-o îngropare. (Pisozki intră.) LASKI (intrînd) Ce vuiet e afară? 1169 ., ," " ... [1170] Ce oameni sînt la poartă? Urmează două rînduri anulate: CARMINA (lui Rozel) ANTON PISOZKI] f D, E, F: CARMINA [ ... ] intrînd) 1122 - B: Venit-au f C, D, 'E, F: sosit-au II 25 - B şi, iniţial, în C: Şi care-i a lui vrere ? I C, D, E,F: Ce caută? ce cere? 1127 - B, C: m-au f D, E, F: a 1129 - B, C: pe urmă [C: urmej-rni f D, E, F: În urme-mi 11723, 2 - numai în D, E, F: (lui Pisozki ] 114 - B: rînduri I C, D, E, F: şiruri 1125 - B, C: neagră I D, E, F: oarbă 1126-724, 15-B: Decît trădat, pe Despot, mai bine mort îl vreu ... Veniţi cu mine, Sornmer , Rozel şi Despot. .. LASKI Unde? CARMINA Onorul fără pată sau racla [iniţial: moartea] va răspunde. [Carmina, Despot, Rozel, Sommer iese pe uşa din dreapta.) SC E N A XII LASKI, ANTON şi allii. TOMA CALABAICANUL, PlSOZKI şi, mai pe urmă, CARMINA (Fanfare în curte. } A�TON • (la [ereastă } Iată şi solul! PISOZKI (anunţînd) Solul! LASKI (înaintînd spre Toma) La noi bine-ai sosit! TOMA (Pe pragul uşei din stînga) I C : DESPOT Mai bine moarte [iniţial: mort] mie! 1170 ., [1171] CARMINA [allulat: (încet lui Despot JJ Tăcere! [anulat: iubite] te scăp eu. Cu mine vină-n grabă [iniţial: Despot, vină), prin moarte simulată Să te scăpăm, amice, de moarte-adevărată. LASKI A! planu-i de minune, mergeţi! [iniţial: Minunat! Mergeţi!) (Carmina şi Despot iese.] PISOZKI Solul! LASKI (lui Toma) Fii bun [iniţial: Bine-ai) venit l [Varianta iniţială a ultimelor 10 rînduri, anulată : (Tare.) Veniţi cu mine, Somrner, Rozel şi Despot / Cu mine, Despot, vină ... vină degrabă LASKI Unde? CARMINA Onorul fără pată sau moartea-ţi va răspunde. (Carmina, Despot, Rozel şi Sommer iese pin dreapta.)) Patru replici adăugate marginal (f.85V): CARMINA Cu mine vină-n grabă [iniţial: Despot, vină], prin moarte simulată Să te scăpăm, amice, de moarte-adevărată. LASKI A! planu-l de minune [iniţial: Minunat! Mergeţi], mergeţi! (Carmina şi Despot iese.} PISOZKI Solul! LASKI (lui Toma) Fii bun [iniţial: Bine-ai] venit I 1171 [1172] • ţ Urmează apoi, în continuare, pe f. 86': SCENA X LASKI, ANTON ŞI alţii, TOMA CALABAICANUL, PlSOZKI şi, mai p. urmă, CARMINA [iniţial: ANTON, apoi LASKI (la [ereastă } Iată şi solul!] PISOZKI (la uşa din stînga) Solul! LASKI (inaintind spre Toma) La noi bine-ai venit! TOMA ( Pe pragul uşei din stînga; în urmă-i se zăresc ostaşi români) I D, E, F : DESPOT [ ... ] seimeni 1\ 19 - B: să reclarn I C, D, E, F: ca să cer II 23 - B, C : N.B. (Carmina intră şi se opreşte la [C : lîngă] uşa din dreapta) I D, E, F: (Carmina [ ... ] stinga.) 1126 - B şi, iniţial, în C: venit [ ... ] Ascultă-al j D, E, F: intrat [ ... ] şi iată-al 1\ 32 - 725, 1 - B şi, iniţial, în C,' Şi nime-n lume n-are drept, voie şi dreptate, Cerîndu-mi pe-al meu oaspe, să-mi ceară-o laşitate. [iniţial în B,' Şi nimănui în lume nu-i recunosc putere De-a-mi cere-o laşitate cînd oaspele îmi cere.] I C, D, E, F: Şi [ ... ] trădare! 1\3 - B,' falnic I C, D, E, F,' sacru 1\ 12-35 - B,' Destule atite vorbe late. Nu mă înşeli pe mine cu falşa-ţi demnitate. Ţi-am spus că vreu pe Despot viu ... Zadarnic pe el Tu cerci de a-l ascunde în vechiul tău castel. Voi dărîma castelul din vîrf în temelie De-i fi cu-mprotivire. LASKI Să dar mi castelul? Fie! Darmă! TOMA Şi chiar pe tine... ie seama cum grăieşti ... Te-oi pune-n lanţ. 1172 [1173] LASKI (punînd mîna pe sabie) Pe mine! TOMA (asemine) Pe tine! LASKI (făcînd doi paşi, apoi oprindu-se ) Îndrăzneşti Tu? (După o luptă cu sine.} Ei! fie!. .• Mai bine, sub pletele-mi cărunte [iniţial: în voia soartei] Cu lanţ de fer pe braţe-mi decît cu feru-n frunte! TOMA (cătră ostaşii rămaşi afară) Copii! Naval cu toţii!... daţi foc, zdrobiţi, surpaţi Pin' ce-ţi găsi pe Despot în aste ziduri. (Toma Cit ostaşii Pleacă spre uşele din fund.) CARMINA (punîndu-se înaintea lor) Staţi! Vroiţi pe Despot? Iată-l l (ImPinge uşele din fund.) I C: Destulă atîta viclenie l [iniţial: atîte vorbe late] Nu mă înşeli pe mine cu-o seacă fudulie [iniţial: cu falşa-ţi demnitate / cu calpa-ţi fudulie] Ţi-am spus că vreu pe Despot viu ... Zadarnic pe el Te cerci de a-l ascunde în vechiul tău castel. Continuarea anulată : Voi dărîma castelul din vîrf în temelie De-i fi cu-rnprotivire. LASKI (uimit) Să dărîmi castel ul ? . .. Fie! Darmă! TOMA Şi chiar pe tine. .. le seama cum grăieşti ... Te-oi pune-n lanţ. 1173 [1174] LASKI (indignat) Pe mine? TOMA Pe tine! LASKI (punînd mîna pe spadă) Îndrăzneşti, Tu? . .. (După o luptă cu sine.) Ei, fie... mai bine sub pletele-mi cărunte Cu lanţ de fer pe braţe decît cu feru-n frunte! Adăugat marginal (f.86V): CARMINA Bine, Laski. TOMA Destul atîta fudulie [iniţial: viclenie] Nu mă înşeli pe mine cu-o seacă limbuţie [iniţial: fudulie] Ţi-am spus că vreu pe Despot viu... În zadar pe el Tu cerci de a-l ascunde în vechiul tău castel. CARMINA Castelul n-are teamă de oaspeţi-a răspunde: Pe vii el nu-i trădează, pe morţi el nu-i ascunde. [iniţial: Tăcere! nu e timpul, nici locu-aici de sfadă. Castelul e în doliu ... Nu-ascunde-a morţei pradă.] CARMINA (înaintîndu-se) Despot e mort! TOMA Mort! Despot! • CARMINA Îl ceri tu [iniţial: cauţi] in zadar. A fost rănit de moarte [variante iniţiale: de moarte d-un glonte] trecînd peste hotar, Ş-au espirat aice în crîncenă durere ... 1174 [1175] TOMA Nu cred! ... E iscodire ... palavre de muiere. (Cătră ostaşi.} Copii! naval cu toţii!... castelul cercetaţi [iniţial,' daţi foc, zdrobiţi, surpaţi] În numele lui Sigmund şi Lăpuşneanul, [iniţial,' Păn' ce-ţi găsi pe Despot viu sau mort.] CARMINA (se răpede înaintea ostaşilor) Staţi! [iniţial,' Nu crezi?] Vroiţi pe Despot? Iată-l l (Deschide uşete din fund.) Pasaj anulat,' TOMA (cătră ostaşii săi) Copii! naval cu toţii, daţi foc! zdrobiţi! surpaţi! Păn' ce-ţi găsi pe Despot în aste ziduri. (Toma cu ostaşii pleacă spre uşele din fund.) (Carl1lina se răpede şi se pune dinaintea lor.} CARMINA Staţi! Vroiţi pe Despot! Iată-l ! (Deschide uşele din fund.) ! D, E, F " Destulă [, .. ] fund.) 1\726, 1-7 - B, C,' (Pe o masă încunjurată de călugări [anulat în B " capucini] cu torţii în mînă, stă [C,' se vede] lungit Despot, purtînd crucea pe pept. El e palid ca un mort. Rozel şi Sommer, deguizaţi în capucini, cu capiuşonul pe cap, stau în genunchi la picioarele lui. Se aude o slabă psaJmodie de un caracter funebru [C,' lui şi psalmodiază : Beati qui moriuntur in Domino].! D, E, F,' Se [ ... ] Domino. 1\ 8-727, 18 - C,' TOMA (ajuns lîngă prag, stă încremenit) Mort! CARMINA Mort! (Ostaşi; se opresc, făcîndu-şi cruce.} 1175 [1176] r I ''\ TOMA (după un moment de îngăimare) Chiar mort îl ieu! (Vrea să se rapează, însă Rozel se ridică ţinînd o cruce în m;Jlă şi se pltJle pe prag dinaintea lui Tomo.} ROZEL În lături toţi!... Cadavr ul este-a lui Dumnezeu! Urmează un pasaj anulat : (Toma, ameninţat de cruce, inceţe a se retrage spre Ilşa din stînga.) TOMA E mort! mort! ... Lăpuşneanul nu are-a se mai teme. (Cătră soldaţi.) Haideţi! (Soldaţii iese. Toma îi urmeasă.] ROZEL ( Hj'mărindu-i ) Periţi! vă calcă a morţilor blăsteme l (După ce au ieşit Toma, Rozel scoate rasa rîzînd.) ROZ EL Festa-i j ucată l Vivat! CARMINA (veselă) [iniţial: Despot!] Răsai dintre cei morţi! Despot! SCE N A XI Ce. tUnainte, DESPOT (Despot se ridică în Picioare pe �asă) ! DESPOT [Iniţial: Vivat!] Iată-rnă-s iară la ale vieţii porţi! Revin pe lumea albă din lumea-ntunccată Cu-ntreaga mea simţire de ură nernpacată. Din toate-aceste facle să facem un toiag Lui Vodă Lăpuşneanu, în lume-ajuns pribeag! Din toate-a noastre spade să facem toţi o spadă, 1176 [1177] Pe Vodă Lăpuşneanu la vulturi să-I dăm pradă! (Scoate spada şi sare pe scenă.) Pasaj adăugat marginal (f. 871)): N.B. (Uşele se închid, după ce mai întăi iese mai mulţi ostaşi deguizaţi în călugări, care se aşează dinaintea uşelor.) (Carmina vorbeşte încet cu Laski, arătînd pe Despot.) TOMA În lături tu! ROZEL Profane ! .. , turbarea ţi-e semeaţă! Respectă macar moartea în omul făr' de viaţă. [anulat: TOMA: Fugi!] LASKI Stăi, Toma, Lăpuşneanul au vrut pe Despot ",iu ... (Merge de se pune în faţa lui Toma.) Solia-ţi Încetează aproape de secriu ... Stăi! TOMA [cătră ostaşii lui) E mort!... pentru domnie deci teamă nu mai este [iniţial: Lăpuşneanul nu are-a se mai teme] ... Haideţi! lui Lăpuşneanul să-i ducem astă veste. (Toma iese cu soldaţii.) [anulat: ROZEL [urmărindu-l } : Periţi! Vă calcă a morţilor blăsteme l] (Car mina cată pe fereastă.) [anulat: CARMINA: S-au dus! Acuma, Despot, răsai dintre cei morţi! TOŢI: Răsai!] Adăugat marginal (f. 881)): (Carmina cată pe fereastă.) CARMINA S-au dus ... Curtea-i deşartă ... şi poarta s-au închis. (Se duce spre uşele din f und.} Despot! (Uşele se redeschiâ.} 1177 ., .. [1178] DESPOT (reapărînd pe prag } Iată-mă-n lume, mai viu şi mai decis ... (Se înaintează pe scenă, scoţînd spada.) Din toate-a noastre spade să facem toţi o spadă, Pe Vodă Lăpuşneanul la vulturi să-I dăm pradă./726, 8-19 - în B : TOMA (Pe pragul uşei ) Mort! CARMINA Mort! (Ostaşii se opresc, făcîndu-şi cruce.} TOMA (duPă sfîrşitul psalmodiei) Chiar mort îl ieu! ROZEL (cu o cruce-It mînă, se ridică în faţa lui Despot şi strigă) I r. 21-727. 18 - în B: TOMA (ameninţat de cruce, se uimeşte şi dă îndărăt Pînă la uşa din stînga) E mort!... Mort!... Lăpuşneanul nu are-a se mai teme. [Cătră ostaşi.} Haideţi!... (Iese cu ostaşii.) - , ROZEL (urmdrindu-l) Fugiţi! vă calcă-a morţilor blăsteme! Notă. (După ce au ieşit Toma, Rozel începe a rîde. cu hohot.) Festa-i jucată l ! CARMINA Despot! răsai dintre cei morţi! SC E N A XIII Cei dinainte, DESPOT (Despot se ridică în Picioare de pe patul morţii.} 1178 "1 [1179] I 1 DESPOT Vivat! Iată-rnă-s iară sub ale vieţii porţi! Revin pe lumea albă din lumea-ntunecată Cu-ntreaga mea simţire de ură însetată. Din toate aceste facle să facem un toiag Lui Vodă Lăpuşneanul căzut, ajuns pribeag.' D, E, F : TOMA [ ... ] pradă [726, 20 - errata îndreaptă: este-a] 11727, 19 - B: (Scoate spada şi se coboară în scenă.} LASKI , C : LASKI , D, E, F: ROZEL II 22 ­ B: Hristos mîntuitorul' C, D, E, F : Norocul şi izbîndă 1124 - B: săbiile Ior ] C : săbiilor' D, E, F: uirf urile spadelor II 728, 6, 8 - B, C: luptă' D, E, F: lupte II 7 - B: TOŢI (ridicînd săbiile)' C, D, E, F: TOŢI II 11 - B, C: aproape de' D, E, F: în codri, la II 14-22 - B: CARMINA �replica ei este ştearsă ilizibil în ms.] TOŢI Noroc bun [iniţial: Adio], Despot. (Carminei.) Doamnă ... DESPOT Izbîndă [iniţial: Adio], fraţii mei! (Toţi iese pe uşa din stînga.) LASKI (lui Despot) , C : LASKI Gloria vă cheamă, zburaţi la glasul ei! [iniţial: CARMINA (dînd lui Razei un steag) Iată-vă şi steagul: Un leu cu patru zmei l ROZEL (Carminei, inchinindu-se } Contesă ... ] LASKI Hai! moarte sau izbîndă! [iniţial: 1179 [1180] j. II F \ ROZEL (desfă�urîndu-l ) Ne-a duce la izbîndă l] DESPOT Izbîndă, fraţii mei! (Toţi pleacă.) (După ce au ieşit oaspeţii, Laski se întoarce de la l1�a din stînga �i se aproPie de Despot.) LASKI (lui Despot) I D, E, F: DESPOT [ ... ] LASKI 1129 - B: lui I C, D, E, F: lui Despot 11729,2 - B, C, D, E, F: Al [iniţia! în B, C: Vivat 1] 115- 10 - B: În fund, uşi mari. În stînga, tronul. O masă în faţa scenii. În stînga, pe planul II, uşa unui paraclis luteran. Panoplii pe păreţi. I C: În fund, tronul, în dreapta, uşă mare şi o fereastă, în stînga, două uşi: una mai în faţă, care duce în apartamentul domnesc, şi alta mai în fund, care se deschide într-u� paraclis Iuteran. I D, E, F : În dreapta [ ... ], :Mare. II 12 - B: sentinelă la uşele din fund I C : sentinele la wşa din dreapta I DE, F: sentinele lîngă arcade 1121-26 - B, C : Oricum, iată-I domn, Despot! ... Ţi-aduci aminte, frate, Acum trei ani ş-o lună, cînd tu, rnăi Jumătate, Şi eu eram de pază pe munte, la hotar, Cum noi, ca pe un lotru, l-am înhăţat şi ... JUMĂTATE Dar 1 Ce vrei? Aşa e lumea, şi, iată, ca prin "lfajă, El domn!. .. şi noi, plaiesii, la uşa lui de strajă I D, E, F: Ce vrei [ ... ] JUMATATE 1128 - B: plopul j C, D, E, F: plop ii 11730, 10-12-B: Ce-o fi făcînd el oare? LIMBA-DULCE [iniţial: JUMĂTATE] I C, D, E, F: LIMBĂ [ ... ] JUMĂTATE II 14 - B: � JUMATATE [iniţial: LIMBA-DtJLCE] IC,D,E,F : LIMBĂ-DuLCE 1117 - B :LIMBK-DULCE r C, D, E, F: jtJMĂTATE II 19 - B, C: şi joacă calul I D, E, F: calu-şi joacă 1121 - B, C, D, E, F : Nu mai avem [iniţial în B: N-om mai găsi] 1122 - B: JUMĂTATE/C,D,E, F: LIMBĂ-DULCE 1129 - B, C,D,E,F: margine [iniţial în B: groapă] 1131 - încercări iniţiale în B: Rău 1 cînd; apoi: Cînd cel din culme I C : rnoşunoiul gros 1133 - B : pe mine mă frămîntă I C, D, E, F : în [ ... [-mplîntă [iniţialîn C : mă frămîntă I foc împlîntă] II 731, 1 - B, C, D, E, F: simt [iniţial în B: cîteodată] 112 - B: sînu-rni şi, 1180 [1181] ;ll 1" [iniţial: cît], de n-aş fi ostaş { C, D, E, F: mine [ ... ] plăiaş II 3 - B, C, D, E, F : frate [iniţial in B: neaoş] 119 - B şi, iniţial, în C: Il-are teamă de nici o fărdelege {C, D, E, F : cu pacatul a dat mîna [C: dă mîna lui] frăţească II 10 - B şi, iniţial, in C: de-a noastră sfîntă lege { C, D, E, F : de legea creştinească II 17 - B: legea lui ca-n {C, D, E, F: lege ca II 18 - B: lege {C, D, E, F: lege-i II 19-20 - B: (Vuiet mare afară, de tropote, strigăte de: "Ura! Trăiască măria-sa!" { C: (Vuiet afară de tropote de cai şi răcnete de: "Ura!") JUMĂTATE { D,E,F: (Tropote[ ... ] JUMĂTA­ TE 1122-B: JUMĂTATE {C : LIMBĂ (la fereastă } {D,E,F :LIMBĂ-DUL­ CE 1124 - B: L[IMBĂ]-D[ULCE]{C,D,E,F: JUMĂTATE 1125 - B,C: vine oare { D, E, F: oare vine 1126 - B: JUMĂTATE {C, D, E, F : LIMBĂ­ DULCE 1128-30 - B: (Fiecare se întoarce la locul l ui.} L[IMBĂ]-D[ULCE] {C: (Amindoi se pun de strajă la 1IŞă. Afară se aude strigind: "Ura! Trăiască Vodă!") LIMBĂ {D, E, F: (Se pun [ ] Vodă!") 1132 - numai în D, E, F: (După [ ... ] arcade.} 11732, 2 - B: LASKI, SOMMER (intră prin funâ } { C: SOMMER, LASKI (intră prin dreapta) {D, E, F: LASKI, SOMMER II <4 - B: domnia {C, D, E, F: puterea [iniţial în C: mărirea] II 5 - B: tronul [ ... ] bucuria {C, D, E, F: Domnul [ ... ] mingăierea [iniţial în C: fericirea] 117 - B: Aclamă pretutindeni pe Domn şi-l fericesc.{ C, D, E, F: Cu-a [ ... ] cale-i [C: cale-mi] se unesc! II 9 - B: mîndru, cît roiul eşti de { C: mîndru şi cît albina [iniţial: roiul eşti de] { D, E, F: falnic, şi cît albina II 10 - B: şi soarele de {C, D, E, F: îrnbelşugat şi [iniţial în C: şi soarele eşti] II 11 - B: admire poporul fericit { C, D, E, F : aclame poporul fericit [C: norocit] II l'I - B: şi ea se duce { C, D, E, F: iar ea dispare II 15 - B şi, iniţial, în C: Fugînd ca şi Satana cînd vede sfînta cruce. { C, D, E, F: Ca negurile [ ... ] răsare [variantă în C: apare] II 17 - B: Despot{C,D,E,F: mine 1118-19 - B: Ce poate să-I viseze un om cu suflet mare: Nalţarea prin tărie, tăria-n adorare. {C, D, E, F: Şi cel [ ... ] adorare [iniţial în C : Ce poate să-I viseze un om cu suflet mare { Ce pe un om îl schimbă în vultur, fiu de soare Nalţarea prin tărie, tăria-n adorare braţului {omului valoare-nterneiată pe-a lumei adorare] II La r, 24 (munţii mari doboară.) încetează ms. 810 (B). II 26 - C, D, E, F: învins, rătăcitor [iniţial in CI acel < ... > din iad] II 27 - C, D, E, F : la Bosfor [iniţial in C: -n Ţari­ grad] 11733, 8 - C: lipsit { D, E, F: străin II 10 - C, D, E, F: Ahmed 1181 [1182] Bairactarul [iniţial în C: aici llbrem serdarul] II 17 - C, D, E, F: Dar ( ... ) poporul? [itliţial în C : Dar ce-a zis poporul, căci singur el munceşte Şi dajdiile toate el singur le plăteşte?] 1118-21 - C: DESPOT (supărat) Poporul e din fire-i blajin şi înţelept. El dă tot pentru Vodă, cînd Vodă. este drept. Variantă marginală (f. 9411 ) : DESPOT (cu supărare) Boierii n-au voinţă. faţă. cu domnitorul. I Boierii toţi vor zice cum zice domnitorul. / D, E, F: DESPOT [ ... ) înţelept. 1123 - C: LASKI (zîmbind) I D, E, F : LASKI 1121 - C: Dornnu-i drept! O ştie în ţară. orişicine ... [iniţial: < ... >-ntreagă ori­ cine] / D, E, F: Vodă [ ... ] orişicine ... 1125 - numai în D, E, F: (Apro­ piindll-se de Despot.) 1130 - C: (ameninţător) / D, E, F: (încet şi amenin­ ţător) 11734, 5 - c . (încet lui Despot) / D, E, F : (încet) II 9 - c . Bar nov D, E, F : Harnov II 10 - C: iese.) / D, E, F : iese prin fund în drea pta.} II 16 - C, D, E, F : că-i jertfa nepăsărei [iniţial în C: că eu l-am dat uită­ rei] II 19 - C: mea / D, E, F: noastră" 21 - C, D, E, F: datini [iniţial în C: drepturi] 1123 - C: un ban / D, E, F: o monedă 1127 -28 - C: Iacob Eraclid Despot, adevăratul moştenitor Şi domn al Moldovii, al insulelor Paros şi Samos, Palatinul Valahiei şi răzbunător Patriei. / D, E, F: .Heroctiâis. Despote Pairis Patriae, Vinde x et Dejensor Libertatis Patriae." 1130-31 - C: DESPOT Ce fel? '*1 l' SOMMER Ea se opreşte pe culmea car patină Şi au uitat Ardealul. / D, E, F: Căci [ ... ] Mircea. 11735, 2 - C z l-am / D, E, F: le-am II 3 - C: Căci / D, E, F: Eu 115-21 - C: O! gîndul meu în zbor u-i străbate orizonul. Am scris lui Sigmund carte dorunească-n două dăţi, Cerînd ca să-mi întoarcă. anticele cetăţi 1182 .; -L- [1183] Ciceiul şi Clujbarul ... cu astă-adăogire Că, de-a lua pricina în pept cu-rnprotivire, i le ";�i smulge însumi cu mîna mea din pept, Ş-acum, în nerăbdare răspunsul său aştept ... Rozel s-au dus din parte-mi în ţara bulgărească Şi-n Grecia, răscoala creştină s-o gătească ... O:! Sommer, 'vreu ... a pune, trecînd peste Balcani. Piciorul meu În cuibul cumpliţilor sultani! SOMMER Sublim avint l DESPOT Norocul îmi va-ntări avîntul, Cind spada mea vitează Îşi va rosti cuvintul. SOMMER Pe-a gloriei nalţime pas, zbori, măria-ta, Şi eu, poetul Sommer, cu drag [iniţial: măreţ] te voi cînta. (Sunet de clopote.} Dar clopotele sună! Să fie-o sărbătoare? (Merg amîndoi la [ereastă, ) Altă variantă notată marginal (f. 95V): O! gîndul meu în zbor u-i străbate orizonul. Peste Carpaţi pe Sigmund îl săp ... şi în curînd Moldova cu Ardealul vor fi tot într-un gînd. [iniţial: Am scris lui Sigmund carte dornnească-n două dăţi, Cerînd să-ntoarcă ţării anticele-i cetăţi.] Rozel s-au dus din parte-mi în ţara elinească [iniţial: bulgărească] Şi Sedletz în Serbia [initial: Şi Sedletz în I şi-n Grecia]. răscoala [anulat: creştină] s-o urzească. Ah! Sommer , vreu a pune, trecînd peste Balcani, Piciorul meu în cuibul cumpliţilor sultani. SOMMER Sublim avint ! . .. Un clopot? .. Să fie-o sărbătoareID,E,F: O! gindul [ ... ] sărbătoare? 1127 - C: Pe I D, E, F: (rîzînd): Pe 1128 - 1181 [1184] C, D, E, F I cortegi nenumărat [iniţial ît� C: nenumărat cortej] 1129 - C, D, E, F: cu tonul trăgănat [iniţial Î1� C: de nas şi de gîtleji] II intre 1'. 31-32 - numai în C: N. B. (Moţoc intră şi se opreşte în f unâ.] 1132 - C: superstiţios ... (Ride.) I D, E, F: superstiţios!. .. II 33 - C: [Cătinâ pe [ereastă.} I D, E, F: (Privind [ ... ] [ereastă.] II Aici, între r. 33 - 736, 1, în C urmează u n: lung pasaj anulat: Dar ce văd! un călugăr fanatic şi bărbos? .. Să juri că-i Ciubăr însuşi ... [iniţial: E Ciubăr-Vodă însuşi •.. ] (Strigă afară.} Părinte ... Mucenice! Ce veste-n ceea lume? CIUBĂR (sub fereastă ) În lături, eretice l DESPOT (vesel) Ha, ha!... cum e poporul, aşa şi clerul său! ... Se duc, sperînd să-nşele pe însuşi Dumnezeu. MOŢOC (in fund) Tu rîzi de o credinţă preasfîntă [iniţial: serioasă] şi străbună. O! Despot... dar ie seama, ie seamă la furtună! SOMMER Spectacolul e straniu l , .. Aş vrea, dac-învoieşti Să merg, să-I văd de-aproape. DESPOT Ascultă [iniţial: Sommer], Somrner , .\ merge la castelul lui Laski, • \ grabnic chiar azi să te porneşti DESPOT (în parte) Carrnina-n nerăbdare-i [iniţial: depărtată -] 1184 [1185] T DESPOT (în parte) Carrnina-n desperare mi-au scris c-aice vrea Chiar într-ascuns să vie! ... Ce-o să devin cu ea Cînd Laski-i în Suceava? Pericolul sporeşte [anulat .. e mare / rn-opreşte / tot creşte] Dar ştie de pericol femeia cînd iubeşte? SOMMER Măria-ta, Carrnina-n ochi şi-n suflet DESPOT Carrnina-i din Grenada copilă-ncîntătoare Cu foc de soare-n suflet şi-n ochi cu foc de soare Carrnina-n desperare mi-au scris c-aice vrea Chiar Într-ascuns să vie Ce-o să devin cu ea Cînd Laski-i în Suceava Pericolul sporeşte, Dar ştie de pericol femeia cînd iubeşte? Amoru-i pune-n suflet puteri dumnezeieşti ... SOMMER Măria ta ... DESPOT A! Sommer ... Curînd să te găteşti Ca rector a te-ntoarce l-a noastră-Academie De la Cotnar... acolo poemul meu "rei scrie etc. etc. DESPOT Se duc, sperînd să-nşele pe însuşi Dumnezeu De-ar fi Car mina [loc liber în ms.] ce-am rîde ea şi eu. II 2 - C .. [Strigă.] / D, E, F .. (Strigă afară.) 115 - numai în D, E, F .. (Întorcîndu-se căiră Sommer.} II 6 - C .. zbori în piaţă / D, E, F .. te răpede II 16 - C .. iese.) / D, E, F .. iese [ ... ] dreapta.) II 19 - C, D, E, F .. din senin, din vînt [iniţial în C .. pe acest pămînt] 1123 - numai în D, E, F .. (Pe gîndUl·i.) 1124-27 - C .. Carrnina-n părăsire, de-amorul ei răpită, Aice, de opt zile, În taină e sosită. [iniţial .. Carmina l ... sînt trei zile, mi-au scris c-aice "nea Chiar într-ascuns să vie... Ce-o să devin cu ea 1185 [1186] MOŢOC Cînd Laski-i în Suceava? .. Pericolul sporeşte .•• Dar ştie de pericol femeia cînd iubeşte? Arnor u-i pune-n suflet puteri dumnezeieşti] , D, E, F,' Carrnina [ ... ] desperată. /128 - C, D, E, F,' Ce-o să devin cu ea [iniţial în C,' Pre­ zeuţa-i mă-ngrijeşte] II 30 - C,' tot creşte' D, E, F,' sporeşte II 31 - c,' ce' D, E, F " cînd 11737, 1 şi urm., în C (Scena IV), sînt adăugate pe verso f. 97-99·112-3 - c . CIUBĂR (îmbrăcat căl ugăreşte } ] D, E, F,' CH!­ BĂR [ ... ]fund)11 4 - C .. CIUBĂR (smerit)' D, E, F,' CIUBĂR 117 ­ nllmaiîn D, E. F,' (rîzînd) II 11 - C, D, E, F .. stema [iniţial în C : stema-ţi] II 12 - C .. s-apasă' D, E, F: crescut-au II 14 - numai în D, E, F: (grav)11 15 - C, D, E, F: cerul [iniţial în C: cerul! Tu-n umbră] 1121 - C: gheara' D, E, F : ura 11738, 1 - C: DESPOT (rîzînd) , D, E, F .. DESPOT II 9 - C, D, E, F .. haină [iniţial în C: ţie] II 13 - numai în D, E, F: (in­ dignat) II 17 - C: s-adcmeneşti prostimea' C [adăugat marginal], D, E, F .. să speculezi mulţimea II 19 - C .. CIUBĂR (indignat)' D, E, F: CIUBĂR/I 22 - C,' Dar, vrei să-nşeli [iniţial: Vreţi să-nşelaţi] poporul' D, E, F : Tu [ ... ] oameni 1128 - C: capu-ţi [iniţial: minte-ţi] [ ... ] să-ţi' D, E, F: tidvă-ţr [ ... ] să 11739, 4 - C, D, E, F: şi de crezare [iniţial în C .. de îndurare] 116- 14 - C .. Rămîi în întuneric ... (Iese.) DESPOT Preasfinte, mergi în rai, Condus de toţi nebunii din lume cu alai. , D, E, F .. Tu [ ... ] hohot.) II 15 - C .. IV' D, E, F .. V II 16- 17 - numai în D, E, F: (intră [ ... ] stînga) II 19 -23 - C: ne vii cu bune veşti? [adaos marginal (f. 99V): (rîzînd) A! Vornice Moţoace, ce zici de-acest lunatic? r Primejdios e. Doamne, căci este om < anterior: - acumo- fanatic. DESPOT ( rîde) El? •. fie ... dar ne spune: Ne vii cu bune veşti?] , D, E, F .. ce zici [ ... ] veşti? 11740, 4 - C .. acum' D, E, F : el II Între r. 1-5, numai în C .. Aspicul cel de Tornşa e-11 urma mea, îl simt, Şi cercul său de ură se face tot mai strimt. 1186 [1187] T Mi-e duşman Tornşa, duşman neîmpacat, Moţoace, Îl coc de mult pe dînsul. .. şi el însă mă coace. II 10 - C: Sărmanul [iniţial: Aspicul] [ ] ghimpe J D, E, F: Sărmanul [ ... ] suflet II 13 - C,D,E,F: O! [ ] piciorul [C: călcăiul [ ... ] şearpelui [iniţial în C: Aş vrea să pun calcaiul pe capul şearpelui] II 14 - 21 - C : Dar şearpele-i aproape! [iniţial: Păn'ce nu şi-l. .. ] El, sigur, au aflat J D, E, F : Dar [ ... ] aflat 1122 - C: ostaşii J D, E, F : oştenii 1126 - C: Şi J D, E, F: Cu 1127 ­ C: Se poate-a lui dîrzie să creascăJ D, E, F: Eu[ ... [devine II 30 - C: Eu nu-l socot pe Tornşa atît de-nverşunat J D, E, F: Ce-ţi [ ... ] înverşunat il31-C: româniJD,E,F: supuşiI134-C: Scoţînd din aJD,E,F: Ş-a scos din al II 35 - C: oamenii J D, E, F : ostaşii 11741, 2 - C: O! dar, J D, E, F: Aşa-i! 116 - C: chemaţi J D, E, F: aduşi II 10 - C: de viţă­ naltă [iniţial: cu suflet mare] J D, E, F: măreţ în toate II 12 - C, D, E, F : .mbelşugată [iniţial, în C, mai multe variante: şi domnească / regească/ şi-ncarcată] II 13 - C, D, E, F: să verse bună plată [iniţial în C: în plin să le plătească] II 17 - C: Cusute [iniţia!: brodate] împrejur / D, E, F : cusute pe-rnprejur II 18 - C, D, E, F : celui lacom [iniţial în C: nesăţiosul] 1120 - C, D, E, F: cu care-am complotat [iniţial în C: Ce domn m-a.u aclamat] II 23 - C: cu fală J D, E, F: acuma 1128 - C, D, E, F : achitat [iniţial în C: achitat / cfituit] 1134 - numai în D, E, F: (cu mirare) II 742, 3- 11 - numai în D, E, F: DESPOT[ ... ] ţară. II 12 - C: dreptul JD,E,F: glasul 11743, 2-C: Ana?JD,E,F: Ana? .. tu? .. 114- numai în D, E, F: (îngaimat) 115 - C: Ah! pricepe / D, E, F: Pricepe II 741, 35 - 743, 6 - variantă anulată în C: DESPOT �u eşti marele [iniţial: ministru] vornic? .. Cum ziceţi 'loi: os sfînt? MOŢOC Dar! [iniţial: Ba sînt!] însă totodată eu şi părinte sint. Şi 'lin [iniţial: Vin dar], şi zic la rîndu-rni , cu dreptul de părinte: De Ana, de-a mea fiic<'1. îţi mai aduci aminte? DESPOT Ah! Ana? cum? [iniţial: De Ana? cum?] trăieşte? .. Cum? � u-i adevărat Că au murit? 1187 ... ... [1188] MOŢOC Trăieşte cu [iniţial: Uitat-ai] amor u-i neuitat? Respecţi tu [iniţial: Prin care cerul martur in taină v-au legat? Uitat-ai] jurămîntul de-a o lua soţie? DESPOT Trăieşte Încă Ana! MOŢOC Dar l , " La călugărie Se hotărîse-a merge din ceasul ce-au văzut În cursa [iniţial: gheara] lăpuşneană iubitul ei căzut. Prin mîna desperărei ajunsă-ri prag de moarte Cînd au crezut pe Despot victima relei soar te, Sărmana! -n legea sfîntă, cătind un razern sfint [iniţial: răzemint] Au vrut să se îngroape de vie în mormînt. Dar jertfii sale [iniţial: astei] crude am pus improtivire ••• Ea-i soră numai! ... Ana aşteaptă pe-al ei mire. DESPOT O! Martur îmi e cerul cît încă o iubesc ... Dar nu mai pot cu dînsa acum să rnă-nsoţesc / Ea-i cerul meu... şi trebuie silit să-I părăsesc / Ea-i cerul meu, şi Însă - ah! trebuie s-o jertfesc. MOŢOC Pe cine? [DESPOT] Ascultă şi pricepe cu agera ta minte: Domnia cu amorul nu are legăminte ... A ltă variantă a ultimelor rinduri, anulată : DESPOT • l " O! Martur îmi e cerul/Domnul cît încă o iubesc! Ea-i cerul meu... şi Însă... ah! trebuie s-o jertfesc / de el mă despărţesc, MOŢOC De cine? 1188 [1189] DESPOT Ah! Pricepe ... 1112 - C,D,E,F: raţ iu­ nelor [iniţial în C: rezoanelor] II 13 - C: mari principuri [iniţial: rezoane] / D, E, F: adevăruri II 17 - C: caut mă obligă / D, E, F: cat ele m-obligă II 18 - C, D, E, F: Pentru-ale mele [C: noastre] planuri ... cu spiţa unui rigă [iniţial în C: C-un palatin puternic, avut precît / de nu chiar cu un rigă / Pentru a noastre planuri] 1121 - numai în D, E, F: (Se [ ... ]său.) 1125-C: în/D,E,F: p,'inI126-C: V/D,E,F: VIlI28-numai în D, E, F: (posomorît[ ... ] Despot.) 1132 - C, D, E, F: răzbunarea [iniţiaZ în C: indignarea] II 33 - C: A! prost, fudul, faţarnic şi orbit! ... La nevoi Făgădui eşti tu multe şi-n urmă rîzi de noi? .. A lui / D, E, F : A lui 11744, 7 - C: statul lui cu umbra de o lungime J D, E, F: umbra cu statura-i deopotrivă II 12 - C: VI/ D, E, F: VII II 13 - numai în D, E, F : STROICI (se arată in f und } II 14 - C: SPANCIOC (î1� [und } / D, E, F: SPANCIOC 1121 - C: din sufletu-ţi / D, E, F: ca dînsele 1125 - numai în D, E, F: (ră-pide ) 1128 - numai în D, E, F: (zîmbind) II 745, 11 - C, D, E, F: cu preştiinţă [iniţial în C: de con­ ştiinţă] 1121 - C: însuşi cerul astăzi / D, E, F : cerul, ca pămîntul II 27 -28 - C: Ah! taci, Nu-mi mai aduce-aminte că mult rău, vai îmi faci / D, E, F: Spancioc [ .. _] foc. 1130 - C: Ce ne apăsa ... şi totodată / D, E, F: Ş-aprins ca totdeauna II 31 - C: şiret faţarnic [iniţial: pui de năpîrcă] / D, E, F : faţarnic, Despot II 32 - C, D, E, F: dibaci [iniţial în C: cumplit] II 746, 2 - C: purta / D, E, F: avea II 10 - C, D, E, F: lupul [iniţial în C: vulpea] II 11 - C, D, E,F : turbată [iniţialîn C : -ncr untată] II între r, 13 -14, în C, patru versuri anulate: La gînd el e supţire ca vîrful unei spade, Dar cine-i plin de sine mai lesne-n cursă cade ... Crezînd cu îngîmfare că El e pre pămînt Ş-al doile în ceruri e Dumnezeul sfînt. 1120 - C, D, E, F: de-orice căinţă [iniţial în C : de conştiinţă] 1127 - C: În taină cu-o spanioală [iniţial: cu-o greacă ţiitoare] petrece / D, E,F : Petrece [ ... ] ascunsă 1129- C : luterană. (Arată capela.) / D, E, F: luterană. 1130 - C: Surneaţă-apo­ stazie [iniţial: O! ce nelegiuire] / D, E, F: Semeaţă fărdelege II 33 - C: în noaptea îngrozirei? / C [iniţial], D, E, F: în hăul nimicirei I 11747, " ­ C, D, E, F: trecînd prin iţe [iniţial în C: fudul, faţarnic] II 12 - numai în D,E,F: (în taină) 1119 - C: Iată vin boierii/D,E,F: Boierii şi breslaşii 1120-21 - C: (N. B. Boieri, breslaşi şi ţărani intră şi se aşează în grupu.ri în [unâ.] / D, E, F: (Boieri [ ... ] arcade.} 1122 - C: VII / D, E, F: VIII 1123 - C: BARNOV, BOIERI/ D, E, F: TOROIPAN, 1189 [1190] " I I I r ,1 I HARNOV 1124-25 - C: oşteni, popor, CIUBĂR-VODĂ (ascuns printre gloată) , D, E, F: ŢĂRANI [, .. ] popor) 1128 - C: faţa' D, E, F: fala II 748, 1, II, 19, 24 - C: BARNOV, D, E, F: HARNOV 116 - numai în D, E, F: (întorcînd spatele) 119 - C: Barnou , D, E, F: Harnov II 13 - C: şi-s vecinic' D, E, F : şi-n veci sînt II 14 - C : alungat' D, E, F : răsturnat II 25 - C: pricep.' D, E, F: pricep [ ... ] stînga.) II 28 - C :- ncălţăminte , D, E, F: urmă, cîne, II 29 - C: (Barnov iese prin stingac } ] D, E, F : [Harnou iese.) 1130 - C, D, E, F: falca [ ... ] -n veci plecată [iniţial în C: burta< ... > groasă, lată] II după r. 31 în C: (N.B. Uşele din stînga se deschid. Doi pagi intră purtînd unul sceptru şi celalalt topuzul pe perine de catifea. După ei, trei capitani unguri în costium de gala. Pe urmă Barnov şi apoi Despot cu hlamidă şi cor oană.] 11749, 1 - C: VIn, D, E, F: IX 112 - C: BARNOV, D, E, F: HARNOV II 3-7 - C: (Despot calcă maiestos, trecînd pe dinaintea adunărei ce se închină 1 ui, şi merge de se suie pe tron. ) , D, E, F : U şele din [ ... ] hlarnidă, li 9 - C: BARNOV (strigînd)' D, E, F: HARNOV (anunţînd) II 13-15 ­ numai în D, E, F: (in sunetul [ ... ] tron.) 1126 - C, D, E, F: cununie [iniţial în C: însoţire] 1129 - C, D, E, F: Chiar viitorul ţării [iniţial în C: Al ţării echilibru.] 11750, 1 - iniţial în C: V oios să deie parte de orice bunuri are: Vînaturi, miere, poame, vinaţe de mulţi ani Şi pentru floarea Doamnei treizeci de pungi cu bani. 112 - C: Tu, Barnov vistiere , D, E, F: Tu, Harnov cu asprime II 3 - C: Prostimea să plătească. , D, E, F: La sporul visteriei. II 4 - C: BARNOV, D, E, F : HARNOV 119 - c . ţara' D, E, F: lumea II 10 - C: ALTuL Străinii fără saţ iu j D, E, F : Străinii fără cuget II 12 - C: FEMEIE' D, E, F : ŢĂRANCA II 13 - C: Nu-ngreuia, stăpîne, a noastră grea povară [iniţial: ::-.; u te-ndura, stăpîne, de oameni şi de ţară]' D, E, F : Nu-ngreuia[ ... [povară II 15 - C : DESPOT' D, E, F : HARNOY II 17 - 19 - C: de-aici!... Barnov, să stai pe capul lor. (Ţăranii sînt daţi afară. Barnou îi urmăreşte.} J:D, E, F : mojici! [ ... ] lor. 1123 - C: BARNOV, D, E, F: HARNOV 11'29-31 - c:. (N. B. Intră Ekrem Serdarul , urmat de doi paşi ce aduc unuia sabie bogată şi altul un steag. ) I D, E, F: (Fanfare [ ... ] bogată.) 11751, 1 - C : IX' D, E, F: X 112 - C: BAIRACTARUL [iniţial: EKREM SERDARUL] I D, E, F : AHMED BAIRACTARUL, HARNOV II 3 - C, D, E, F: BAIRACTARUL [iniţial în C: SERDARuL] 118 - C: lui I D, E, F: sa II II - C, D, E, F: Vărsînd azi peste tine lumina-i [iniţial în C : Vroind ca să-ţi arăte clemenţa-i] II 12 - C: dornnire j D, E, F: domnie II 15 - C, D, E, F: pală-rnpără­ tească [iniţial în C: sabie domnească] II 18 - C: (în Picioare, luînd sabia 1190 [1191] si steagul} / D, E, F.' (scuttnâu-se } 1121 - C, D, E, F.' BAIRACTARUL [iniţial în C .'SERDARUL] II 23 - numai în D, E, F.' (La cuvîntul [ ... ] indignare.) 1125 - numai în D, E, F.' (înaintînd) 1128 - C, D, E, F.' fală [iniţial în C.' pompă] 1129 - C, D, E, F.' -nvechite [iniţial în C.' antice} II 33 - C.' nime / D, E, F .' mine 11752, 11 - numai în D, E, F .' (înaintînd) 1115-C.' (Arată panoPlia.}/D,E,F.' [Adresindu-se [ ... ] Mare.}11 între r. 15-16, un vers anulat în C.' Ce zaceţi sub a ţării cumplite darrnături. 1121 - C.' de-o / D, E, F .' pe-o II între r. 23-24, numai în C.' Mai mult! vreu românimea nainte rnergătoare În sfînta cruciadă lui Christ Iiberătoare Ca nime-n cursul lumei, nici crai, nici împărat, De soartă-i să dispuie cu dreptul uzurpat. Ai zis: acest neam ager [anulat.' în zona orientală] la răsărit, cu fală, Are-o menire naltă şi providenţială. E zidul ce opreşte potopul fanatic. Căzut acum e zidul, eu vreu ca să-I r idic !" [anulat.' Aşa vorbeai atunce, ş-acurn ? •• DESPOT (ameninţător) Gura-ţi închide, Spancioc ! . .. Moartea te paşte!... Pre Dumnezeu ... SPANCIOC (zîmbind) Ucide! Ucisul care moare zîmbind, dispreţetor, Ucide mult mai crîncen pre-al său ucigător ... ] 1127 - C.' DESPOT (înfuriindu-se) / D, E, F.' DESPOT 11753, 9-10 - C.' perzării, / D, E, F; perzării. (Iese prin f unâ.} 1114 - C.' (Moţoc, Spancioc şi Stroici ies.) / D, E, F.' (Iese [ ... ] boieri.) II 15 - C.' X / D, E, F.' XI II 16 - C.' SPAN­ CIOC şi STROICI / D, E, F.' şi de SPANCIOC II 19 - C, D, E, F.' Periţi, periţi din ochii-mi [iniţial în C.' Periţi din ochii-mi, buhne] 1120 - C, D, E, F: sub buze cobitoare [iniţial în C.' în gură muşcătoare] 1122 - C; să / D, E, F.' să-mi 1121 - C, D, E, F.' Cercînd a mă atinge [anterior în C : să mă atingeţi} cu-a voastră muşcătură. [iniţial în C : Bravînd cu sumeţie pornirea mea de ură.] II 31 - C : iese.} / D, E, F : părăsesc sala.} II 31- 35 ­ CI lumea adunată, aprins, indignat şi fanatic.} / D, E, F: popor, aprins, indignat, [anatic.} 11754, 1 - C: CIUBĂR (strigă) / D, E, F: CIUBAR. 1191 [1192] VODĂ 113 - C, D, E, F: apostasie [iniţial în C: şi fărdelege] 115 - C, D, E, F : smintit [iniţial în C: nebun] 116 - C, D, E, F: Vodă? [iniţial în C: Vodă, călugăr l] II 8 - C, D, E, F: însumi [iniţial în C: Iată-rnă l] 119 _ C, D, E, F: şerpoaică [iniţial în C: ingrată] II între r. 10-11, numai în CI O! Despot, ie aminte că-n umbră aruncat Din ura lăpuşneană prin mine ai scăpat. Am fost eu dus la moarte în locul tău ..• şi-n urmă, Trimis din mila Doamnei în creştineasca turmă. Acum eu sînt călugăr smerit, dar luminat, De vechea-mi nebunie prin rugă vindecat, [anulat: Şi viu să-ţi spun]O! Despot, să ştii bine că cine se atinge De celesfinte-n lume cu brîu de foc se-ncinge. 1\ 11 - C: spre ele I D, E, F: pe scule 1\ între r. 12 - 13, în C, un pasaj anulat: le seama! te pîndeşte Satana! DESPOT (iritat) Ai zis?.... Bine! spune. S-ascult ş-a tale vorbe obrazriice, nebune. CIUBĂR Nebuni odinioară am fost, Despot, noi doi, Însă [iniţial: Dar] -ai rămas tu singur nebun dintre-amîndoi, Căci fugi de fapta bună, de cer şi de-ndurare, Ca liliecii nopţii ce fug de ziua mare. II 13 - C: DESPOT (in­ dignat) I D,E,F: DESPOT II 14 - C: parte, stăpinindu-se I D, E, FI parte.) 1122 -23 - în C, adaos marginal ca în D, E, F (forma tipărită, nit cum îndreaptă errata); forma iniţială, neanulată în ms., mai amptă, conţi­ nînd şi ultimele două versuri recomandate de errata : Smintit, beat de putere, tu crezi că Dumnezeu Se-nchină ţie, verme, şi e supusul tău l , t Tînăr de ani eşti, Despot [iniţial: însă] bătrîn de fapu rele. Pacatul pe-a ta faţă [iniţial: Şi viciul pe frunte-ţi] au pus a lui zbîrcele ... Pagîne! rîzi de lege cu rîs neomenos? Prefacă-ţi-se risul în bocet dureros ... Şi toată veselia din sînul tău să peară! Străin s-ajungi de lege, străin s-ajungi de ţară! Să fugă toţi de tine, toţi! chiar şi-ai tăi copii! 1192 [1193] Şi alungat pe lume de spectrul tău să fii! , D, E, F: (tipărit greşit) : Căci beat de-a ta putere, tu crezi că Dumnezeu Se-nchină ţie, verme, şi e supusul tău!. .. 1121-26 ­ iniţial in C : DESPOT (turbat) A! boaită, moarte ţie!... Sai, Barnov!... A! tu, cine, Mă blăsterni chiar în faţă? .. Pe dînsul! 1126 - C: Şi eu îţi' D, E, F: Eu ţie-ţi 1127 - C: XI' D, E, F: XII 1128 - C: BARNOV (rein­ trind, spariat } ] D, E, F: HARNOV [ ... ] fund) 1129 - C: BARKOY, D, E, F: HARNOV II 30 - iniţial în C: Oh! Stăpîne! Boierii toţi în grabă oraşu-au părăsit, II 31 - C: zgomotul' D, E, F: larma 11755, 2 - C: Unde?' D, E, F: Tornşa ? II 3 - C: XII' D, E, F : . XIII 111 - C: LASKI' D, E, F: LASKI [ ... ]alergînd) II 11 - numai in D, E, F: (în picioare) II 12 - C : La , D, E, F : (Cătră ostaşi.) La II 14 - C: Mă jur să nu rămîie , D, E, F: Să nu rărnîie-n ţară II 15 - C: (Despot se coboară de pe tron, scoate sabia şi pleacă. Toţi se pregătesc a-l urma.) I D, E, F: (Face[ ... ]Laski.) II 17 - C: ACTUL V - Tabloul i ! D, E, F : ACTUL V II 18 - 19 - C: Decorul din urmă. Lîngă tron o mesuţă pe care se găsesc hlamida şi corona lui Despot. Bubuit de tunuri. , D, E, F : Acelaşi [ ... ] depărtare. 1121 - C: SOMMER, D, E, F: CAR�n�.-\ 22-23 - numai în D, E, F 11756, 1-2 - C: SOMMER, D, E, F: CAR­ J,IINA (în parte) 115-30 - în C: Şi Laski palatinul, ce singur au rămas Bun credincios lui Vodă, urmat-au al său pas. ILIAŞ Dar unde mi-e tătuţa? .. Sommer, te rog, răspunde. Trei luni sînt ... Fie-ţi milă ... Ah! unde-i? SOMMER (uimit) Nu ştiu unde. Dar fii În liniştire, iubite copilaş. Maria se-ngrijeşte de tine, Iliaş. ILIAŞ (trist) Nu ştii? .. Hai dar pe ziduri ca să privim bataia. p93 . , .. .� [1194] ,. , I ! • SOMMER Nu, Iliaş, acolo mai tare bate ploaia De glonţi şi de ghiulele ... Aici adăpostit Eu trebuie să te apăr. .. Aşa sînt poroncit. ILIAŞ Macar în turnul mare să mergem. SOMMER Nu se poate. În turn de astă-noapte bat tunurile toate. ILIAŞ Dar, bine, cine trage? cine-i aşa de rău? SOMMER (în parte) Sărmanul! ... el nu ştie că-i însuşi tatăl său. Il 33 - C: aici / D, E, F: la noi 11757, l - C: SOMMER / D, E, F: CARMINA 115-17 - în C: SOMMER )< u ştiu de-i a lui fiică, dar ştiu că-n acest loc, Pe uliţi unde zace gramadă în putrezirne De trupuri nerigropate şi de raniţi mulţime, De patru zile-o soră cu strai călugăresc [marginal, f. 114v: O gingaşă fiinţă cu chipul îngeresc] Revarsă mîngăiere la cei ce pătirnesc, Şi fără de odihnă pe toţi plîngînd ajută ... Poporu-i zice sfîntă şi urrnele-i sărută. [anulat: (Zvon afară.)] ILIAŞ Aşa numea poporul pe mama ••• [iniţial: ; Auzi ce non afară? Ce este? - Adaos marginal (f. 114 ) anulat: O sfîntă? O fi-n asemănare cu mama •.. Sommer, hai, Hai s-o vedem. SOMMER Nu, dragă.] Sommer, hai, Hai s-o vedem ... (Vrea să alerge ajară.} 1194 [1195] SOMMER [oprindu-l ) Nu, dragă. II 19 - C: SOMMER, ILIAŞ, BARNOV (vine iute prin dreapta) / D, E, F: CARMINA [ ... ] [und ) [în C, o replică anulată : SOMMER Ce este?] 1120 - C: BARNOV / D, E, F : HARKOV 1121 - C: Amar şi vai! / D, E, F: de noi şi voi! 1124-29 - C: Tata! o! dulce bucurie! / D,E,F: Tata?[ ... ] bucurie!1I30-31-C: fie!/D,E,F: (Aleargă iar la fereastă.) 11758, 2 - C: taci, nenorocite! [iniţial: limbă de năpircă l] Piei, fugi / D, E, F: taci, nenorocite! Fugi, pieri II 7 - 8 - C : SOMMER Dar bine, Barnov, spune / D, E, F: CARMINA Învinşi, dar spune, Harnov, II 11 - C, D, E ,F: pe loc navală [ini­ ţial în C: naval de moarte] II 12 - C, D, E, F: toţi oameni buni de pală [iniţial în C: sub vîntul relei soarte] Il 13 - C: Vai ! in să s-au lovit [ini­ ţial : a prinţului semeţ / slăvit] / D, E, F: de-odată s-a lovit Il 14 - C, D E, F : oţelit [iniţial în C: îndrăzneţ] Il 16 - C: acum cu spada / D, E, F: din cîmp cu arma Il 17 - 759, 10 - în C [două versuri anulate: Dar. .. pare că s-aude ceva ... aţi auzit? Hai! ... Să nu stăm în cale-i cînd leul e răni t.] ( I es toţi pe uşa din stînga.) Adăugat marginal (f. 115V), altă variantă: [anulat: (Un tun, ferestrele se sparg.)] A! ... tunurile-acuma chiar în palat lovesc . [anulat: Degrabă ... la scăpare în turnul cel domnesc . Sîntem / Duşmanii sînt aproape ... ] A! tunurile-acuma chiar în palat lovesc ... Ai noştri fug... duşmanii turbat Îi urmăresc ... ILIAŞ Priviţi!. " Iaca tătuca... (Se Pleacă pe [creastă şi strigă: ) Tăt ucă ..• (Un tun: ferestrele se strică.) ILIAŞ (căzut) A! 1195 -, ,,' - ... [1196] 1196 CARMINA (alergînd lîngă Iliaş ) Rănit! Mort ! ::Ifort! BARNOV Ba nu ..• CARMINA O! Doamne! [anulat: ,e numai ameţit!] BARNOV E numai ameţit. (Ridică copilul pe braţe.) Ş-a fi spariat copilul , .. CARMINA E rece ca o gheaţă. BARNOV Hai în camara Doamnei să-i dăm o nouă [iniţial: iute ca să-I facem a reveni la] viaţă. ( Iese în dreapta.) După varianta adăugată marginal, ms. continuă firul iniţial Cit Scena III, marcată şi ea marginal cu o acoladă : S C E N A III CARMINA (intră ră-pide, ascuneindu-si obrazul) Nu mă urmează nime? Nu ... e pustiiu palatul ..• S-au dus toţi să. combată pe Tornşa neYlpăcatul. .• [iniţial: încruntatltl] Şi porţile cetă.ţei deschise le-am găsit ... (Priveşte împrejurul ei.) Aice ... iaca tronul ... domneşte-al meu iubit! ...• (După o scurtă tăcere.} Trei ani acum, trei secoli, de cînd a lui domnire Ne-au condemnat, vai mie! la trista despărţire. Trei ani, lungi ca urîtul, de cînd peste hotar Aştept ca să mă cheme la el... tot în zadar! ..• [1197] Să fi perdut iubirea în sfera [iniţial: pe culmea] înălţărei? .. O! nu, inima-mi saltă [iniţial: ,rîde] la zîmbetul sperărei ... Pe tron el mă iubeşte, o simt, ca în trecut, Căci sacru-i jurămîntul ce mie mi-au făcut. Am să-I revăd ... o! Doamne, cît tremur de uimire! ... Putea-voi răbda oare atîta fericire? .. Să-I văd pe al meu Despot, cu dînsul să grăiesc, Să-I mai aud zicîndu-mi: Car mină, te iubesc, Vin' de-rnpărţeşte tronul cu mine, scumpa mea! Ce soartă strălucită [iniţial: Ce vis! ce soartă dulce] după o soartă rea l , .. Am fost, de el departe, am fost sclava durerei, De-acum oi fi regina lui Despot ş-a placerei ... Ah! tot îmi pare vesel, frumos, înalt, divin; Cînd inima-i senină. şi ochiul e senin ... Dar ce zic?.. unde-mi zboară gîndirea fărrnecată? Poate-n momentul ista ... în lupta desperată Ră.nit de moarte ... Despot. .. O! nu, el e al meu ... Îl apără şi gindu-mi, şi-ntreg amorul său. O! nu, nu moare-acela ce prin a sa iubire Îşi face rai în [iniţial: din] viaţă şi scut de nemurire. (Zgomot pe scări.) U n zgomot? vine Despot cu căpitanii săi ... A!. .. iată o capelă ... Fug la altarul ei. (Intră în capeIă.)/D,E,F: (O bombă[ ... ] stinga, ) 1[11- C: IY/ D, E, F: III II 12 - C: LASKI / D, E, F: LASKI (vin prin fund) II între r. 14 -15, numai în C: (Rămîne încremenit.} II 18 - C, D, E, F: lipsit de biruinţă [iniţial în C: prietin cu credinţă, Speranţa de pe urmă în tine-i ... LASKI Nu te las ..• Dar dintr-ai mei tovarăşi puţini au mai rămas, Adaos marginal (f. 117V), anulat şi el: DESPOT O! ... Dacă-ar fi cu mine, Moţoc, Moţoc duşmanul, De-ar vinde el pe Tornşa ca şi pe Lăpuşneanul, Atunci ... dar cum să-nduplec pe crincenul Moţoc Cînd am respins pe Ana ş-arn stins al ei noroc! ... 1197 ,\ .. [1198] Atit de mare-i ura ce mi-au jurat el mie Că numai dacă Ana ar fi a mea soţie E prea tir zi u !. .. LASKI N-ai grijă pe mine cît mă ai. < iniţial, cîteva încercări: Dar 'Faci visuri' Dar! Viaţa e gol şi numai fum. 'Nici un liman nu ai. , Despot, liman tu nu mai ai. > DESPOT O ştiu. O ştiu... ne leagă pe amîndoi destinul ... De-oi perde eu domnia, tu, Laski , perzi Hotinul! LASI Pustiul gol! < iniţial: Renunţ la tot! > Nu-mi pasă, de am sufletul tău. ] ANA O! Despot, nu e timpul să zici aste cuvinte ... Nu l ... ele pun o pată pe sacrele-rni veşminte. Respectă-a mea solie. .. gîndeşte că eu si n t Al cerului mireasă, străină de pămînt. 1199 .'1. .. [1200] • t DESPOT Străină fii de lume, de cer şi de lumină, Dar tu în "leei de mine nu poţi a fi străină. Nu' ... păn-a nu fi încă, legată de altar Ai fost a mea mireasă' (Vrea s-o prindă în braţe. A na se apără.) SC E � A VII DESPOT, ANA, CARMINA (se arată la uşa ca pelei ) CARMINA (în parte) Lnfamul l DESPOT Te aperi în zadar. Tu, "/iaţa "deţii mele, tu Ană, eşti dictamul Ce-nu vindecă durerea. ANA Taci, Despot, taci. CARMINA (în parte) Infamul l DESPOT Ah' nu invoca cerul în contra-mi... te iubesc ..• Cum te-au răpit el mie şi eu lui te răpesc. (O strînge în braţe.} rariante adăugate marginal (f. 120V): [Pasaj anulat: Ah' Ană, scumpă Ană ! ... Mult duioasă Ană, Eclipsul se întinde pe fruntea-mi suverană, Dar tu-mi rărnii i . .. de-acuma desfid destinul rău' ..• Lovească-rnă l. .. Nu-mi pasă, de am sufletul tău .. "] A�A O, Despot, nu e timpul să zici aste cuvinte. Nu ! ele pun o pată pe sacrele-rni "/eşminte. 1200 r [1201] Respectă-a mea solie, gîndeşte că eu sînt Al cerului mireasă, străină de pămînt. DESPOT Străină fii de lume, de cer şi de lumină, Dar tu în veci de mine nu poţi a fi străină ... Vei fi a mea soţie ... [iniţial: Nu! păn-a nu fi legată de altar I Tu eşti a mea soţie / Ai fost a mea soţie] ANA OI Doamne ... DESPOT Te iubesc. [iniţial: Ai fost a mea mireasă ... Te aperi în zadar] Răpitu-rni-te-au cerul, şi eu lui te răpesc / �Ii te-au răpit el, cerul, şi eu lui [iniţial: Tu, viaţa vieţii mele / Sîntem uniţi în lume prin sacre jurăminte.] ANA O! Despot ... DESPOT Te gîndeşte l-a noastre jurăminte. ANA A! te conjur pe lege, pe darurile sfinte, Taci, taci, iubite Despot... Sirnţesc la glasul tău Că uit ş-a mea fiinţă şi chiar pe Dumnezeu! [lncercări anulate: ANA O! Doamne! (... să se depărteze) CARMINA (în parte) Perfidul! Ai fost a mea mireasă. 1201 -, .. [1202] ANA OI Doamne! ANA O! Dumnezeu! ANA Ah! nu invoca cerul] Ilncă un pasaj anulat din redactarea iniţială: CARMINA (în parte) < iniţial: O! Doamne> Mintitu-mi-au el mie, sau el acuma minte? (Cade pe un scaun şi se frămîntă asouitind.} ANA Ah! te conjur pe lege, pe dar urile-i sfinte, Taci, taci, iubite Despot, simţesc, la glasul tău, Că uit a mea fiinţă şi chiar pe Dumnezeu.] Continuarea redactării iniţiale: DESPOT Ah! uită tot pe lume [anterior: visul negru] in ora deşteptărei. Cînd te trezeşti în braţe-mi, fii îngerul sperărei [anterior: dă tot, dă tot uitărei I fii prada desfătărei] Ca-n veci de-acu-rnpreună alăture să fim, Ca umbra cu lumina, şi-n veci să ne iubim. Avut-am mir pe frunte În timpul de-naltare ? Ah! şterge-l tu, iubito, cu-o dulce sărutare. Să nu mai am pe mine vreun semn de domnitor Şi să rămîn eu numai al tău adorator. • l ANA O! Despot, sînt răpită de farmecul sim ţirei ... În iad chiar de m-aş duce, mă dau păcătuire! [adăugat marginal cu creion chimic: pradă iubirei]. Iubite, din momentul fatal şi desperat, Cînd eu de-a lumei bunuri plîngînd m-arn lepădat, Ca moartă zac pe lume, în floarea tinereţii, Afară din cuprinsul ş-al inimei ş-al vieţii, 1202 [1203] T Şi ochii mei, sub gene, s-au ars ca de-un pojar Sub arşiţa cumplită al plînsului amar. În munţi [iniţial: Trei ani], la monastire, perdută-ntr-o chilie, Cercînd să scap, sărmană, de-amor şi de urgie, Mi-am înălţat gîndirea la sfinţi [iniţial: în cer], la Dumnezeu ... Şi Dumnezeu şi îngeri aveau toţi chipul tău I Eram perdută, Despot; păcatul fără milă Se încuibase-n mine, nerner nică copilă, Cît, 'rrînd să fug de dînsul, ai ce am fugit, Dorind să aflu moartea acelor ce-au murit. Dar n-au vrut cerul aspru îndurător să-mi fie! )<-au vrut moartea de mine [anulat: nu!] DESPOT Nu l Te-au lasat ea mie Ca singura speranţă a mea pe-acest pămînt, Ca raza ce dismiardă o peatră de mormînt. Tu eşti a mea soţie, tu eşti a mea avere. Din braţe-mi a te smulge nu e nici o putere. (Carmina se scoală şi se apropie nevăzută.) O! Scumpa mea mireasă! ANA O! Despot, scumpul meu! (Se îmbrăţişează cu exaltare.) DESPOT Ah l Cine de-acum poate să ne desparte? CARl\HNA (teribilă, îi despărţeşte } Eul Variantă marginală (f. 121V): DESPOT Ah ! uită tot pe lume în ora deşteptărei ... Cînd sînt eu la peire, fii îngerul salvărei Tu, singura-mi speranţă a mea pc-acest pămînt, Tu, raza ce dismiardă o peatră de mormînt ... Eclipsul se întinde pe fruntea-mi suverană, O! dragă Provedinţă, tu singură, tu, Ană, \ .. 1203 [1204] (iniţial: Tu singură pe lume, tu, mult duioasă Ană] Poţi să menţii prestigiul, cu dulcele-ţi amor, Făcînd pe-al tău părinte să-mi vie-n ajutor, Să lepede pe Tomşa şi cer unit cu mine Suceava s-o ridice din tr istele-i ruine. [anulat: ANA O! Despot] El [anulat: astăzi] ţine-n mînă firul cumplitei mele soarte, Tu, [anulat: Ană] fiica lui, poţi astăzi să-mi dai viaţă sau moarte! ANA Eu? . .. Eu, ah! tot voi face, cu dor neobosit [iniţial: Eu? Alerg Îndată ... O! scumpul meu iubit.] Chiar de ţi-ar fi norocul cu moartea mea }'IIătit ... [anulat: Mă] În Iagărul lui Tornşa mă duc, alerg indată ... Cu lacrimele mele să-nduplec pe-al meu tată ... DESPOT O! Scumpa mea soţie. .. azi tronul e al tău. [anulat: ANA O! Sfinte Dumnezeu!] DESPOT Ah! Cine de-acum poate să ne desparte ... CARMINA Eu./D,E,F: (Ana [ ... ] Eu 1[766, lO-C,D,E,F: Astă [iniţial in C: Cine-il II 17-32 - în C: CARMINA .. • '. ANA (după o mică luptă cu sine) Rămîi dar neiertat! ... (Cu durere, în parte.) Ah! [anulat: (Pleacă.] Pleacă Plingind.)] Tăcerea lui grăieşte, DESPOT (vri nd s-o urmeze) Ană i 1204 [1205] r I 1. I I ,1 , ) ANA [anulat: (oprind a-l cu un gest)] Amar mie!... Căzută în ispită ... [varianta iniţială a acestui pasaj, anulată : CARMINA Tăcerea lui grăieşte. ANA (Plecînd) Rămîi dar neiertat! DESPOT O! Doamne! (Vrea să se repeadă spre Ana. Ea-l opreşte cu un gest.) Ană ! ANA În lături l , .. căzută în ispită,] Am meritat pedeapsa la care-s osîndită, (Pleacă Plîngînd.) DESPOT [anulat: Ah! ultima mea rază, şi tu mă părăseşti î] Adăugat marginal (j. 123V): DESPOT ::-\u ... Ană ... stăi l , .. ANA (oprindu-l cu un gest) Departe ... DESPOT (de sperat) Şi tu mă. părăseşti?/D,E,F: CARMINA [ ... ] părăseşti! 11767, 1 - C: VIII / D, E, F: VII 112 - C: DESPOT, CAR­ MINA / D, E, F: CARMINA, DESPOT 113 - C: CARMINA (în cale-i ) I D,E,F: CARMINA[[4-1O-în C: Infame! tu, infarne ! om infernal ce eşti! [iniţial: infam nelegiuit / ateu infam ce eşti] 1205 .. [1206] Nimic nu-i sfînt la tine! Chiar haina monacală O rupe a ta poftă cu rnîna-i criminală, Precum ai rupt în treacăt, sub masca de amor, Şi inima-mi răpită de glasu-ţi trădător. [iniţial .. Pe umerile mele veşmîntul de onor] Om rău, om laş, om mîrşav! ... A tale jurăminte Ascund ipocrizia în magice cuvinte. [iniţial .. Nu sînt decît tradarea ascunsă în cuvinte?] O! Crudă mişelie! ... Trei ani eu te aştept Cu dorul, cu speranţa, cu nerabdarea-n pept, Şi însă eu de tine eram dată uitărei, Căci ce-am fost pentru tine? .. o pradă-a desfrînărei! Variantă marginală (f. 1231)) a acestui monolog .. CARMINA Infame, tu infame! ... om infernal ce eşti! Nimic nu-i sacru ţie [iniţial .. sfînt la tine] ... şi tu m-ai dat uitărei? Ce-am fost dar pentru tine? .. o pradă-a desfrînărei? f D, E, F .. Infame [ ... ] desfrînărei? II 16 - 18 - iniţial în C .. Om fără de mustrare, om făr ' de conştiinţă! În inima-mi zdrobită ai stins orice credinţă. Tu m-ai tradat! ... tradarea-ţi mortal m-au insultat ... f D, E, F .. Om [ ] trădat? .. [18 -C .. tradat? (lnduioşată.)fD,E,F" tra- dat? ] II 26 - C.. (apucînd-o de mînă) f D, E, F.. [l uindu-i mîna) II 29 - C, D, E, F .. om fără de simţire [iniţial în C .. nedemnă creatură] l' 30 - C .. m-i nsuflă dispreţ [iniţial .. dezgust] f D, E, F .. insuflă dezgust 11768: 4 - C .. IX f D, E, F .. VIII II 5 - C .. DESPOT, CARMINA, LASIG I D,E,F .. CARMINA [ ... ] fund)lllO-numai înD,E,F .. (decisă) II 21 - 772, 7 - în C .. Doi tradatori! ... Priveşte: Acest om l-ai crezut Prietin? ... E un şerpe la sînul tău crescut! LASKI El! Despot! CARMINA El! ... Ascultă: Tu l-ai priimit în casă Par taş de-a ta iubire, de bunuri şi de masă Şi, ca un sclav ce-aduce stăpînului poclon, Tu l-ai luat pe umeri de l-ai suit pe tron, 1206 [1207] T I-ai dat şi al tău sînge, şi fală, şi domnie. El, drept recunoştinţă, au vrut ş-a ta soţie. Şi ţi-au furat-o Laski l ... Dar; lege, soţ, onor, Tot am jertfit [anulat: tot] lui Despot, şi-n oarbă fericire Ţi-am înferat onorul cu-a mea prostituire! LASKI Tu? ... Iadul mă cuprinde! ... Cum? tu? .. CARMINA {e xaltată ] Ascultă tot: Sînt adulteră, Laski, amanta lui Despot! ..• [anulat: Carrnina ta iubită, uitîndu-se pe sine, S-au disrnierdat cu dînsul ş-au rîs cu el de tine!] LASKI (furios) Taci, taci, nenorocito! CARMINA Şi veseli amîndoi Stigmatul pe-a ta frunte [iniţial: Ridicolul pe frunte-ţi] l-am pus ..• LASKI (scoţînd pwmnarul ) Amar de voi l O! trădători, vreţi moarte? .. [Adaosuri marginale (f. 126r): El, drept recunoştinţă, au vrut ş-a ta soţie ... LASKI El? Taci, nenorocito < iniţial: Iadul mă cuprinde>: Cum? tu? CARMINA El! LASKI (l ui Despot) Tu? 1207 [1208] CARMINA Ascultă tot: Sînt adulteră, Laski, amanta lui Despot. Jertfind onor şi lege, în oarba-mi fericire, Ţi-am inferat onorul cu-a mea prosrituire. LASKI O! tradatori! Vreţi moarte? CARMINA Dar, pentru-acest păcat.] CARMINA Dar! . .. pentru-acest păcat Eu cu al meu complice o moarte-am meritat. Ucide-ne-rnpreună ca pentru vecinicie Să fim doi spectri gemeni uniţi prin infamie, Şi-n iadul ce ne-aşteaptă deschis să-I însoţesc ... Căci ... cît e de culpabil, ah! tot, tot îl iubesc! LASKI (înjunghiind-o) Mori dar, infarnă! DESPOT (scoţînd sabia) LASKI... [iniţial: CARMINA (căzînd moartă) DESPOT ... ] LASKI (în junghiind pe Carmina ) Mori. [iniţial: (lui Despot) Acum al tău e rindul. .. a t DESPOT (scoţînd sabia) Să nu te-atingi de mine, sărrnane, nici cu gîndul, Căci te răstor n ai ce mort lîngă trupul ei, 1208 [1209] LASKI (furios) Carmina cu pumnarut.} A! (A meninţă pe Ucigător sălbatic de gingaşe femei! ... Afară! Ieşi!] fTariante marginale (f. 125V): [anulat: CARMINA [spariată } Despot! ... (Fuge şi urcă treptele tronutui.} LASKI (înjunghiind-o) Mori! CARMINA (murind) A! DESPOT (scoţînd spada ca să apere pe Carmina ) Laski ... LASKI (întorcîndu-se spre Despot) Acum al tău e rlndul . .. ] LASKI Mori dar [anulat: nelegiuită I infarnă], Mori. CARMINA Despot!. .. [anulat: Ah!] 1, , I LASKI Mori. [anulat: Acum al tău e rindul!] CARMINA Ah! [anulat: LASKI (furios) A! < iniţial: Mori ... > (Scoate pumnarttl �i ameninţă pe Carmina.} 1209 L [1210] CARMINA (cu groază) A! (Fuge spre tron şi urcă treptele spăimintată.} LASKI (înjunghiind pe Carmina) 21Iori! DESPOT (scoţînd spada, ameninţător) Laski l CARMINA (espirind pe tron) Despot! LASKI Acum al tău e rîndul. Variantă scrisă cu creionul .. LASKI (furios) l\Iori dar... (O alungă, ameninţînd-o cu pumnarut.} CARMINA (îngrozită) Al DESPOT (scoţînd spada cu ameninţare) Laski! Mori dar, infamă ... 1210 CARMINA (j ugind pe tron) Despot ... LASKI DESPOT (scoţînd spada) Laski ... • kade înjunglWtă.)] , � __ Il [1211] LASKI (injungbiind pe Carmina) Mori. CARMINA (murind) A! ..• Despot! DESPOT O! barbar Au scris astă osîndă cumplitul tău pumnar ... De moartea ce o meriţi [iniţial: te aşteaptă] te apără cu spada, LASKI Eu să combat cu tine? Nu , te las a fi prada Lui Tornşa - etc. Continuarea scenei IX (j. 127r): LASKI [anulat: Crezut-ai că vreu antica-mi spadă S-o spurc de al tău sînge? Te-nşeli, eu te las pradă] Lui Tomşa ce te-aşteaptă a fi răzbunător Şi mie, şi Car minei [anulat: şi bietului popor] ş-al ilO str ului onor. Rămîi cu soarta-ţi crudă! eu părăsesc cetatea. Curînd te vor ajunge urgia şi dreptatea. (Iese.) Adaos marginal (j. 126V): DESPOT Ucigător sălbatic de gingaşe femei ... În veci să porţi stigmatul ce-nfeară pe mişe.i. (Se apropie de tron.) Ea moartă! uşa morţii eu, Despot, i-am deschis-o ... Au înjunghiat-o Laski, dar, vai! eu am ucis-o. Eu, căci în a mea poftă de zbor ambiţios, Priimind, fără iubire, arnor u-i generos, Am profanat, o! barbar robit de o idee, Altarul cel mai sacru, un suflet de femeie! Continuarea formei iniţiale (j. 127r): 1211 .. � [1212] SCEN A X DESPOT (Privind trupul Carminei ) [anulat: Ce 1. .. Moartă 1. .. o 1 Car mină 1. .. dar 1 moartă 1 Ochii stinşi. Mîna de gheaţă, gura închisă, dinţii strînşi. {Î'ngenwncheasă lîngă ea şi-i pune mîna pe inimă,) Şi inima în peptu-i au încetat de-a bate.. . '\ O! M-au ajuns sorocul de zile blăstemate 1111, Tot moare ce s-atinge de mine! ... om fatal 1 < iniţial: ce sînt eu? > Sînt eu a lui Satana trimisul infernal? < iniţial: Fatalitatea cruntă? Sînt spiritul cel rău? > ] Ea moartă! uşa morţii [iniţial: ş-a ei raclă] eu, Despot, i-am deschis-o! Au înjunghiat-e Laski, dar, vai! eu am ucis-o. (Ii ridică capul şi-t aşează pe genunchiul lui.) Car-mină, o! Carrnină, [anulat: cerescul tău] amorul tău ceresc, Acea scînteie vie din ochi dumnezeiesc [iniţial: Au fost / Lăsînd în înfrăţire cu splendidul / himericul meu dor) Rîvnit-au [iniţial: Dorit / Visat-au] pentru mine măriri, pompe deşarte .. _ Ei bine ... măcar moartă, de tron să ai tu parte. (O ie în braţe şi o depune pe tron.) Aici îţi era locul!. " Pe tron să vieţuieşti, Pe tron să mori... (Induioşîndu-se.) Carrnina ! ... O 1 ce sublimă [iniţial: frumoasă] eşti Sub palida, mareaţa şi sacra maiestate A morţii, pe-acest sca:u.n de naltă vanitate! • [Pasaj anulat: (le corona de pe masă şi o pune pfl frunte - ie hl aniid a şi o întinde pe tru-pul Carminei,) c-!a sceptrul. .. na-ţi corona şi semnile domneşti ... (O admiră.) Căci nu mai eşti În viată acum să te priveşti. Sub a deşertăciunei fatală avuţie!... < iniţial: Purtînd a vanităţei / Vîlfei lumei Întreagă avuţie / Purtînd a vanitătei > Înşelătoare scule!... < iniţial: Eu mă dispart de ele ... > Pe toate le dau ţie. 1212 [1213] Să te prezenţi regină în naltul Empireu < iniţial: cerul zîmbitor I cer cu vîlfa lor> Condusă de-a mea jale şi de amorul < iniţial: al tău> tău.] Variante adăugate marginal (f. 127V) şi anulate: ( le corona de pe masă fi o pune pe fruntea Carminei. [anterior: ie apoi Jilamida fi o acopere.)] Priimeşte azi corona dim m inele-rni domneşti ... (O admiră.] Căci nu mai eşti în viaţă acum să te priveşti li Purtînd a strălucirei [iniţial: Cu-a pompei suverane] fatală avuţie! ... Amăgitoare scule!... Le dau, Carrnină, ţie Să te prezinţi regină în naltul Empireu, Condusă de-a mea jale şi de amorul tău ... Dar ce-ţi mai foloseşte corona mea lumească, Blînd suflet! tu zbori falnic [iniţial: ce-ţi iei zborul] în lumea ingerească, Purtînd pe a ta frunte cel mai sublim odor, Corona de mar tiră al cruritului [iniţial: sacrului] amor! Mergi intră ca regină în naltul Empireu, Condusă de-a mea jale şi de amorul tău ... Dar ce-ţi mai foloseşte [iniţial: trebuie ţie] podoaba-mpăratească ! Blînd suflet, tu zbori falnic în lumea ingerească, Purtînd pe a ta frunte cel mai sublim odor ... Corona de martiră al cruntului amor! Continuarea formei iniţiale (f. 1281'): (1 ngenunchează la Picioarele tronul ui, ) O! dacă eu în ceruri mai pot găsi iertare, Priveşte tu la mine c-un ochi de îndurare Şi lasă ca să cadă din sînul tău uimit Un blînd cuvînt de milă pe-un biet nenorocit! (Zgomot de glasuri afară.] Ce este? " glasuri multe s-aud 'luind afară (A scultă, A copere cu hlamida capul Carminei.) S C E N A XII DESPOT, LIMBĂ-DULCE, JUMĂTATE, POPOR, LIMBĂ-DCLCE (afară) Hai sus, la Vodă l . .. -n lături străjerii de la scară ... Periţi! Vine poporul! 1213 [1214] JUMĂTATE (afară) Hai sus! •.• Ne-am săturat De-atite lupte oarbe, de-atît sînge vărsat. POPORUL Hai! hai! (Poporul năuăleste în sală.] I D, E, F: Doi [ ... ] hai! 11772, 18 - C, D, E, F: preda [iniţial în C.' trăda] 1129 - C: glas I D, E, F: rod II Înt1' r. 29-30, în C, patru versuri anulate.' Sîntem sătui de rele şi de jafuri!. .. Sătui De Ieşi, ai tăi prieti ni, de fraţii tăi secui Ce sug rnăduva ţării!... Sătui de suferinţi, Şi de-al tău rîs ce rîde de sfintele credinţi. 11773, 4 - C, D, E, F : -nvifor ată [iniţial în C.' încruntată] 117 -8 - numai în D, E, F .' deşi în C sînt lăsate libere două rînduri: Şi [ ... ] micşorime? .. II 10 - C.' Eroi I D, E, F.' Români II 11- 15 - C: lupte, de jaf, de sărăcie? (Aruncă un pumn de bani de aur.) I D, E, F.' lupte? [ ... ] POP01'lt­ lwi.} II 16 - C: mişelie. (Mai mulţi se aruncă asupra banilor.) I D, E, F : mişelie. 1117 - C.' LIMBĂ-DULCE (oprinâu-i I D, E, F.' LIMBĂ-DULCEiI 26 - C.' (Respinginâ banii I D, E, F.' (Respinge punga Il 29 - numai în D, E, F: (Către popor.) 1134 - C.' mişei I D, E, F: sărmani II 36 - C: afară. Despot rămîne I D, E, F: să iasă, Despot rămîne în stînga 11774, 1 - C: SCENA XIII [iniţial: (Cortina cade.)] III D, E, F.' SCENA XI II 2-3 - C: (apar în faţă din dreapta) I D, E, F: BOIERI şi OST.-\ŞI (vin prin fund) II 12 - C.' prin stînga.) I D, E, F .' în stînga [ ... ] fund.) If 13' - C.' XIV I D, E, F: XII II 14 - C.' BOIERI, CĂPITANI, OSTA)1 I D, E, F: CĂPITANI, SEIMENI 1115 - C: CIUBĂR-VODĂ şi POPOR I D, E, F.' CIUBĂR-VOD.!.. II 17 - C: (apărînd în dreapta şi arătînd I D, E, F: (arătînd 1124 - C: perdut, desperător [iniţial.' cumplit, răzbunător! şi desperat) ! D, E, F .' inv i ns, desperător 1127 - C : mică / D, E, F.' SCUlt" :i 775, 1 - C.' soldaţi I D, E, F: oşteni II 3-9 -; C .' (Se înaintează spre uşa din stînga. Uşa se deschide. D�pot apare În­ coronat. ) ClUBĂR (fanatic) I D, E, F.' Uşete [ ... ] Despot) II 15-16 - C: şi face un semn. Sommer şi tus, iniră.] I D, E, F: spre usă. [ ... ] tată-său.) II In C sînt tăiate cîteva foi (după numerotarea iniţială a lui A lecsandri, f. 130 -155), 1214 r [1215] iar primele opt rinduri de pe fila 156 (131 - numerotarea B ,A, R,) sînt anulate: Şi însă te-arati morţii fudul şi triumfal? Jos de pe cal, păgîne! [iniţial: cadavre l] jos, Despot, de pe cal! ... (Despot, ajungînd pe scenă, descalecă.) În ţărna ce te-aşteaptă cobori din înălţime. (Cortegiul lui Despot se găseşte în faţă cu Tomşa, Despot în frunte. Iliaş ascuns pintre oamenii tui.] TOMŞA (lui Despot) Ce mi-ai făcut copilul, calău plin de cruzime? (Despot ie pe Ilieş de mînă şi-l arată lui Tomşa.} II 18 - numai în D,E,F: (apucînd [ ... ] mină)1I20-C: otagiul/zalogulID,E,F: zălogul 1123 -24 - C: (Cătră Itiaş.} Mergi, dragă! I D, E, F: (Lui Iliaş.) Mergi, Iliaş, 1126 - C: (se aruncă I D, E, F: (aruncîndu-se 1127 - C: Ah! tătuţă! I D, E, F: Tătucă! 1131 - C: crîncen I D, E, F: aspru 1132 - n·u­ mai în D, E, F: (Inaintind.) 11776,4 - C: aici I D, E, F: acum 117 - C: (Işi aruncă spada jos.) I D, E, F: (Aruncă spada lui jos.) II între r. 7-8, in C, şase versuri anulate : Şi iată-mă în faţă cu tine dezarmat! ... Aştept a ta sentenţă cu sufletul barbat, Dar cît de crudă fie-mi, Tornşa, a ta sentenţă, Eu pentru-ai mei tovarăşi implor a ta clemenţă, Căci de-i culpabil capul de sine stătător, Nu se cuvine braţul a fi răspunzător. 119- 12 - în C.: Despot! fatalitatea, în adevăr nedreaptă, Sădit-au rătăcirea în mintea ta deşteaptă [iniţial: Ţi-au aşezat piciorul pe a mărirei treaptă] Căci tu, păşind spre [iniţial: aspirind la] tronul de tine uzurpat, Pe un păcat de moarte picioru-ţi au calcat! Şi purpura domnească caz înd pe-a ta privire [iniţial: pentru a ta gîndire] I-au [iniţial: Au] fost, nenorocite, o pînză de orbire [iniţial: un jiulji ele rea orbire] ... Altă variantă marginală (f. 131"): Despot, păşind spre tronul de tine uzurpat , Pe un pacat de moarte picioru-ţi au calcat. Marirea-ţi atîrnat-au de-al intimplărei [iniţial: soartei] fir, 1215 [1216] Dar moartea-ţi pune-n frunte corona de martir! A vut-ai planuri nalte, şi visuri ... 111 continuarea redactării iniţiale, un pasaj anulat: Suit în vîrf prin mîna străinilor, veniţi Să rupă [iniţial: De-a rupe] -această ţară cu dinţii lor cumpliţi, Le-ai dat-o-ri jaf, drept plata mîrşavei lor simbrie. Atît au fost de crudă a ta marinimie! Boieri, fraţi!... Aşa este? BOIERII Aşa! TOMŞA Tu, domn nedemn! Adus-ai tot românul la sapă chiar de lemn Prin jafuri înmulţite, prin dări neornenoase, Ca să-rnplineşti a tale pofti rele, ruşinoase, Si-n orice loc trecut-au mîndria ta de grec, Ca sub un vînt de pară rămas-au locul sec, încît azi, şi orfanul, şi văduvă sărmană Te blasternă, pre tine, căci nu mai au de hrană.! D, E, F: Despot [ ... ] orbire! 1123 - C: c-un vis înşelător [iniţial: cu visu-ţi domnitor] I D, E, F: c-un vis amăgitor 1124-28 - C: [Pasaj anulat: Mai mult!... şi astă faptă e crimă, fărdelege! Ai rîs de-a ţării tare, mîntuitoare lege, Topind sfintele scule bisericeşti în bani, Căci nu iubeşti românii, iubeşti pe Iuterani ! Voi, oameni buni, aşa e? TOŢI Aşa! CIUBAR Aşa! TOM ŞA] MOŢOC Ai rîs de toate: oaste, moşie ... 1216 • 'f, " I I IL -- [1217] CIUBĂR Lege! I D, E, F .. MOŢOC [ ... ] TOMŞA 11777, 2 - C: pe orice I D, E, F: pe-oricare II 3 - C: Moartea, moartea! I D, E,F: moartea! 116-9 - C .. (Despot pri­ ueşte C1t dispreţ pe M oţoc şi pe Ciubăr.) DESPOT I D, E, F: POPORUL [ ... ] mărire) II 14 - C, D, E, F: mea regală [iniţial în C .. mea cu fală] II 18 - C: lovind I D, E, F: frîngînd II 18 - 19 - iniţial în C .. Am vrut, lovind cu spada [cîteva cuvinte �terse] Să scol creştinatatea culcată pintre morţi! ... De-mi ajuta norocul s-ating visul cu zborul./ C, D, E, F .. Am [ ... ] culcată ... 1121 - C, D, E, F: erou [iniţial în C: ceresc] 1122 - C .. nici / D, E, F .. şi 1124 - C: dispusă / D, E, F : deprinsă 1126 - numai în D, E, F .. (Mică [ ... ] bunăvoinţă.) II 32 - C: mirul este-o [iniţial: sfîntul mir a] rouă cerească, sfiriţi toare / D, E, F: mirul [ ... ] sănctitoare 11778, 4 - C .. (Azvîrlindu-şi corona şi sceptrul.) / D, E, F .. (Scoţinâu-şi [ ... ] arun­ cind-a.} II 8 - C : impresionaţi.) / D, E, F .. încremeniţi.) II între r. 11-12 ­ numai în C .. [Tomşa îl ridică în braţe şi îl sărută.} 1117-779, 20 - variantă mar­ ginală în C (f. 131V), anulată : TOMŞA O cereţi?.. fie 1 . .. Despot, de moarte ai iertare, Dar tu la monastire pe viaţă-i fi închis. CIUBĂR " i Iertare ăstui proclet! ... Iertare? .. Cine-au zis? în veci nu iartă ceriul pe-acel care-I desfide [iniţial: pe diavolul ce-l rîde] Ai vrut să ucizi legea?.. Mori!... legea te ucide ... (Il înjunghie pe Despot.) DESPOT (căzînd mort) Al ... mor! 1217 '� [1218] TOŢI (cu groază) AI ANA (ieşind dintre popor) Despot I TOMŞA (lui Ciubăr } Crunt [iniţial: Cumplit] fanatic! ... turbat ucigător I Piei! [iniţial: Nu] nu e sfînta cruce unealtă de omor ... [anulat continuarea: ANA Mort I Despot, curînd ceriul mă va uni cu tine.] [Varianta iniţială a ultimelor patru replici, anulată : DESPOT (căzînd mort) AI ANA (ieşind dintre popor) Despot! (Aleargă de îngenunchează lîngă Despot.) CIUBĂR (între popor) Răzbunare! TOM ŞA (lui Ciubăr ) Turbat blasfemator I Minţi! ... Nu e sfînta cruce unealtă de omor.] (Se apropie de Despot şi îngenun(illează.) f ANA Mort!. .. Despot, curînd ceriul mă va uni cu tine ... O! Doamne!... fie-ţi milă de dînsul şi de mine! (Cade leşinatâ pe peptul lui Despot.} MOŢOC Copila mea! ... 1218 ., [1219] I 1, \ , I \ TOMŞA Moţoace, aşa vrea Dumnezeu. Acel ce-şi vinde ţara îşi perde neamul său ... [778, 20 - C: (înaintînd fanatic)/D,E,F: (dind < ... > strigă : ) 1124 - C: (Se apropie repede de Despot şi-l injungbie.} / D, E, F: (Se < ... > Despot; } II 30 - C: ingrozire } / D, E, F: reprobare ) 11779, 5 -9 - C: (Seimenii arestează pe Ciubăr.} ANA (alergînd) Despot! [Î'ngenuncheasă lîngă cadaurul lwi Despot, îl priveşte cu spaimă şi zice cu desperare s j ţ Di Eş F': (Ciubăr < ... > Despot.)1I11-C: Ah!/D, E, F : O! II 13 - C : lîngă / D, E, F : pe peptullui II 15 - numai în D, E, F : (uimit) II 18 - C: [apucindu-! de braţ) / D, E, F: (oprindu-l)] 1121-22 ­ numai în D, E, F: (Cortina cade.) Fine. II .. [1222] • l .. '( , , [1223] CUPRINS Notă cu privire la alcătuirea volumului de faţă TEATRU COMEDII Iorgu de la Sadagura o..................................... (O) Creditorii o •••••••••••••••••••••• ••••••••••••••••••••••••••• 67 Iaşii în carnaval o •••••••••••••• ••• ••••••••• ••••••••••••••••• 91 Kir Zuliaridi o............................................... 137 Concina o................................................... 179 Ginerele lui Hagi Petcu o..................................... 197 �obila cerşitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255 Boieri şi ciocoi o............................................. 281 DRAME Cetatea Neamţului o......................................... 399 Lipitorile satelor o........................................... 443 Zgîrcitul risipitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 519 Despot-Vodă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 611 Note ?i variante Tabla ilustraţiilor " 781 1221 1223 ,\ [14] -1: i, ,_,1 ,1 ... 14 PEH,SO.·\NE PITARCL ENACHI D.-\:--lIAN IORGU, nepotul lui Darnian SL"LGERUL GÎNGe 5 COMISl:L AGAMEMNON KH'LAFOGLl" ZOIŢ A, femeia lui Kiulafoglu GAHIŢ A ROSMARINOVICI Baron von KLEINE SCHW ABE IŢIC, zaraf 10 c"N PRIETEN lFTIMI, fecior a lui Darnian ::.n·ZICANŢI, ŞAHLATANI, SLUJITORI, PRIETE)JI, SĂTENI, LĂL"TARI DAMIAN, de 55 ani, poartă haine largi: antereu, br îu, l5 blană şi căciulă brumăr ie. GÎNGU, de 50 ani, poartă asemene costum ca pitarul Damian. PRIETENII, de deosebite vîrste, sînt Îmbrăcaţi ca boierii provinciali. 20 KIULAFOGLU, de 45 ani, poartă oc�lari, cravată albă, giletcă galbănă, surtuc lung şi fes roş mare ţe cap. ZOIŢA, de 22 ani, este simplu îmbrăcată. G.·\HIŢA ROSMARINOVICI, de 40 ani, poartă toaletă pretenţioasă şi ridiculă : beretă cu pene, rochie um- 25 flată de culoare vie şi evantail. Umerile şi braţele ei sint goale, obrazul dres cu roş şi împestriţat cu benghiuri. ELEINE SCHWABE e un neamţ sarac, de 35 de ani. ; [15] IORGU DE LA SADA GURA SAU NEPOTU-I SALBA DRACULUI COMEDIE ÎN TREI ACTE 5 reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul artiş- tilor români, la anul 1844. Scenele pe petrec în Moldova. Actul I se petrece la moşia pitar ului Enachi Damian. ACTUL I 10 Teatrul reprezintă o odaie mobilată după moda veche în provinţie: un pat lung, în stînga, cu perine la părete, şi mai în fund o sobă; uşă în fund; altă uşă în stînga, care dă în odaia pitar ului Damian; o a treia uşă în dreapta, care duce în sala de mîncare, şi o fereastă alăture. 1j SCENA I DAi\1IAK (întrînd în fund): Să dai degrabă curcanii la bucătărie, să-i puie-n frigare... şi să spui lui Gheorghi bucătariul ca să mi-i ruminească fru­ mos, că i-oi da bacşiş bun... (Viind în scenă.] 20 Ah !. .. ziua de astăzi este cea mai norocită pentru mine 1. .. Astăzi vine lorgul de la Sadagura, unde l-am trimes să-nvete carte 1. .• De doi ani 15 ., ....... [16] l' __ .J.. _ 5 10 15 20 25 30 35 16 nu l-am văzut, şi cînd gîndesc că poate peste-un ceas am să-I strîng în braţe ... parcă-mi furnică ceva pin inimă ... ochii mi se painjinesc ... şi-mi vine sughiţ. .. (CIt dragoste şi ştergîndu-şi ochii.) lorgule ! dragul moşului l. .. Gugulea mosului 1. .. cît necaz o mîncat el pin ţări străine!... cît s-o strădănuit drăguţul cu învăţătura pin afcade­ miile din Sadagura!. .. parcă-l văd zi şi noapte cu ochii pe carte, nemîncat; nebăut şi nedorind altă-n lume decît să se procopsască, după cum mi-au scris în toate răvaşele... Dragă gugule! bine zicea răposatul dascalul Ieni, Dumnezău să-I ierte, c-ai s-agiungi om mare 1. .. Să deie Domnul, fătul meu, să mi te-nalti ca ciocîrlia, si cu tine să-ti înalti si neamul!. .. Să deie Domnul s-agiungi şi ispravnic, pentru ca să faci stare mare l. .. Dar ce stau eu ca să vorbesc sîngur ca un nebun, cînd am o grămadă de trebi? .. Astăzi dau masă mare prietinilor de buna venire a lui lorgu ... Am poroncit să-i facă bors cu gălustele, si curechi cu rată, si mămăligută.'.. că stiu că�i plăcea păn-a 'nu �ă porni, şi l�-a fi dori�d ca nişte zaha­ ricale, dragul moşului L. . Am adus înadins pe Barbul de la Iaşi, ca să-i cînte: "Frunză verde ... ", pentru că pe-acolo, pin afcademiile din Sadagura, nu cred să mai fi auzit cîntece de-a noastre de cele bătrîneşti ... Măcar că şi pe-acolo or fi rnojî­ canţi. .. da geaba... n-au haz... Eu cînd aud tîrlîituri de cele nemtesti, îmi vine să-i ieu cu toropala ... Îţi scîrţie, frate, cîte două ceasuri la ureche niste bazaconii, de nici dracul nu-i întă­ lege ... ş-apoi zic că fac corţent. .. mări, ducă-se' la naiba cu corţentu-le cu tot! ... • " SCENA II DA JlIAN, IFTIMI 1 FTI.l\I 1 (întrîlld cu sfială pe uşa din fund): Cucoane Enachi ... cucoane Enachi ... DA.MIAN: Ce este, prostule? .. [17] IFTIMI: Cucoane l. .. am dat curcanii la bucătărie ... DA.MIAN: �-ai spus bucătariului să-i ruminească bine? IFTIMI: Ba nu ... Dp2v1IAN: Ce fel, ba nu? 5 IFTIMI: D-apoi ... n-are cu ce să-i ruminească. DAM lAN : Ce zici, măi? IFTIMI: După ce n-ai cumpărat rumineală din tîrg ... DAMIAN: Iesi afară, dobitocule... Auzit-ai tontul!. .. să rUl�inească curcanii cu rumineală l 10 IFTIMI: Ei, doar nu sînt bucătar. .. DAMIAN: Hai, lipseşti şi du-te de stă la poartă ca să-mi dai de ştire cînd a veni Iorgu. IFTI:MI: Iaca mă duc. DA.:MIAN: Aşteaptă l.. . Fost-ai, după cum ţi-am zis, 15 să pofteşti la masă boierii la care te-am trimes? IFTIMI: Am fost si la boieri şi la boierite ... DA.MIAN: Nu cumva ai făcut iar vro dobitocie, după obiceiul tău? IFTIMI: Da cum, Doamne iartă-mă?.. am fost pe la 20 toţi şi le-am spus curată vorbă: M-o poftit boieriu să vă poroncesc ca să veniţi la masă la d-lui. DA.lItIAN: Ce fel? să le poronceşti?.. măi hoţule, tot pe dos ai să vorbeşti? IFTIMI: Ei, iar m-ai apucat la sucit ca pe-un fus ... 25 Dă-mi pace să vorbesc cum pot... ce dracu! dac-aş fi şi eu prost ca d-ta, n-aş fi un biet boier. DAMIAN: Iar?.. bată-te cucul să te bată!... Hai, du-te de te pune la pîndă. IFTIMI: Mă duc ... şi cum oi videa pe cuconaşu Iorgu ... 30 DAMIAN: S-alergi iute să-mi dai de ştire. IFTIMI (în parte): Mă duc la crîşmă peste drum, doar l-oi videa mai degrabă. (Iese prin fund.) se E N A III DA::\IIA),j: Mai pe dos om n-am văzut de cînd sînt şi, 35 slavă Domnului! sînt de multisor. Toate lucrurile le spune şi le face anapoda; cînd îi zic să-mi aducă dulceţi, el îmi aduce ligheanul de spălat; cînd 17 -, .... """. [18] 5 10 15 20 25 30 35 18 îi zic să-mi aducă de spălat, îmi aduce cafe. Mai dăunăzi îl trimet în tîrg să-mi cumpere de zăce parale tabac, şi el îmi aduce pipăruşi roşi ... se E N A IV DAM/AN, CAH/ŢA [intrind prin fund niinicasă ) DAMlAN: Cine vine? ... A1. .. Cucoana Gahita Rosma­ rinovici 1. ., Sărut mîna, cucoană Gahiţo. GAHlŢA (dîndu-şi vînt cu eoantailul}: Bonjour, mosi cher arhon pitar ... Ian spune-mi, je vous prie, de unde-ai luat moda să trimeţi mojicii din ogradă ca să facă invitaţii în case cinstite? DAM lAN : Ce spui, cucoană Gahiţo? .. argaţii mei au făcut vro bazaconie la d-ta în casă? .. nu mă-ne­ buni! GAHIŢA: Nu te face, mă rog, că nu ştii", DAi\HAN: De stiu ceva, să fiu afurisit l.. Da cum socoţi c-aş da eu voie să se facă acest fel de lu­ cruri?", Mă rog, cucoană Gahiţă, nu mă socoti un om aşa făr'de ispravă, încît eu însuşi să peron­ cesc slugilor mele ca să facă "pozne în case străine", Păn-acum , slavă Domnului! pitariul Enachi Dămian n-au dat sămne de nebunie, si numele lui au fost totdeauna cinstit., , ' GAHITA: Da cine-ti vorbeste de nebunie si pozne?", Cine-ti zice că n-ai reputatie bună?,,', DA.'\HAN: Apoi dacă am respuntaţie bună, cum ° chemi d - ta, , , ce zici că am trimes oamenii din ogradă? , , . GAHIŢA: Da n-ai trimes pe Iftimi ssă mă poftească la masă? ... şi tocmai pe el Laii găsit mai e.u cap pentru ca să-mi facă invitaţie? DA.MIAN: Da ce ţi-au făcut? pentru numele lui Dum­ nezău I.. ce-i înghitaţia ceea? GAHITA: Nici în vita tie nu stii ce însămnează P. " Elei! 'mon cher arho1� pitar: tare eşti arriere, . DAMIA�: Ce sînt? , " rierel? Mări, ce vorbe sînt aieste ? [19] Ha, ha, ha ... Auzi, înghitaţie, rierel , bon jur ? .. Auzi parascovenii pocite? .. Nu cumva, soro dragă, s-o mutat ţara Moldovii din loc? .. Nu cumva sîntem frantuzi, nemti, jidovi? .. si noi, 5 ca nişte proşti, ne �redem tot moldoveni l. .'. Ha, ha, ha, rierel, înghitaţiel ... GAHIŢA: D-ta rîzi, pentru că nu te-ai adăpat de deli­ cateţa, de eleganţa şi de sublimitatea Iim bei franceze. 10 DA:\IIA)/: Ce să fac?.. Să mă adăp?.. Trebuie să ştii, cucoană dragă, că numai vitele s-adapă, dar oamenii beu ... si să mă ferească Dumnezău de cateţie, de ganţ 'şi de bliblitatea d-tale L. . Cînd mi-i sete, eu beu vin de Cotnar şi de Odobeşti; 15 beu vin de cel moldovenesc curat, iar nuganţuri, nici bliblităţi ... Aşa să ştii. GAHIŢA: Îi superflu să mai cozarisim împreună asupra acestui suget , pentru că nu ne înţălegem. DAMIAN: Superfhur sau nesuperfliur ... nu ştiu ... dar 20 că nu te întăleg? .. asta-i adevărat ... si mă pot giura pe cei patruzăci de sfinţi părinţi de pricep ceva din toate cimiliturile cîte le înşiraţi d-voastră, isti de vremea nouă, care vă ziceti ... D '. tă � � .. r oi" H' I cum, oamne Iar a-ma o o • o C2Vzrasz zsz, L o o a o' • o 25 civirasalisiţi; d-voastră, ipochimene alese, cărora vă este ruşine a trăi şi a grăi ca părinţii voştri; d-voastră , oameni procopsîţi şi mai ales pricop­ sîţi, care vă faceţi momiţele altora, împrumutînd de la străini numai cele rele, nemaiputînd trăi 30 decît cu bon jur, cu blamange şi cu parle, marie chescheou; si cărora, în sfîrşit, vă e rusine să fiti moldoveni curaţi, români get-beget. .. (In parte.) De mi-a veni şi Iorgu cu superfliururi, îl ciornă­ gesc. 35 GAHIŢA: Cucoane Enachi ... n-am venit în casa d-tale pentru ca să mă ofansariseşti ... şi dar te poftesc să-ţi mai ţii gura, c-apoi ... DAlIIIAN: C-apoi poate mi-i cere duel? o ., Atît ar mai trebui .. o să iasă şi femeile la duel!. .. c-apoi s-au -la pricopsît de tot biata Moldovă l (Cu blindeţă.) lan ascultă-mă, dragă cucoană Gahiţă... nu te 19 .' [20] , \ 5 '1 �! -r 10 li il 15 20 25 30 35 -40 20 _ .. _- mînia ... eu te-am văzut mit itică cît o şchioapă ş-am fost bun prietin cu tatăl d-tale şi cu băr­ batul d-tale, Dumnezău să-i ierte l. .. în urmare, mi se poate trece cîte le zic. în vremea mea, dragă cucoană Gahiţă, bătrînii aveau voie să grăiască ce le plăcea, pentru că pe-atunci tot omul cu părul alb era cinstit... şi cred că străinii nu ne-au stricat încă toate obiceiurile cele bune. GAHIŢA: Departe de a ni le strica, arhon pitar. străinii ni le-au adus în perfecţie. DAMIAN: în ce, mă rog? GAHIŢA: în gradul civilizaţiei care domneşte astăzi în Europa. DA.MIAN: Unde? .. GAHIŢA: Aici în provin ţie nu poţi judeca reformaţia care s-au întrodus în ţară; dar du-te, je vous prie, în capitalie; du-te de vezi magaziile lui monsiu Miculi : du-te de vezi paveua cea nouă ... DAMIAN (în parte): Ba că chiar! hodoronc-tronc. GAHIŢA: Du-te de te întîlneşte cu cavalerii de acolo ... şi să admirezi amabilitatea lor... să-i auzi ce complimente delicate îţi fac; iar nu cum faceţi d-voastră, care vă slujiţi de cuvinte groase şi ziceţi fiecărui lucru pe nume, fără a vă închie­ tarisi de urechile damelor!. .. Du-te ... întră în saloanele briliante, unde ard sute de b1fgii, iar nu lumînări de său ca pe-aici... du-te de vezi oglinzile acele mari care îţi reflectarisesc tot trupul. .. canapelile acele elastice care te saltă cu plăcere, iar nu scaune de lemn ce-ţi întră în oase ... Du-te mai ales de vezi damele acele edu­ carisite, care stau toată ziua la oglindă de-şi împodobesc graţiile figurei şi a trupului, iar nu ca pe la noi, să meargă la bUcfitărie şi la spălă­ torie, ca să-şi feştelească rochia şi degetil� Du-te de le vezi toate acele, ş-apoi mi-i zice dacă in­ fluenta străinilor ne-au stricat mintea sau dacă ne-au' deoelopat-o, DAMIAN: Vei-Lopată? .. Destul!. .. Am înţăles. (In parte.) Săracă limbă!... de te-or fi sucind şi pe-acolo tot aşa, apoi te-ai sfinţit! eşti bună de [21] I pus la zvîntat în pod ... (Tare.) Cucoană Gahiţă! ai toate dreptăţile , şi eu sînt un nătărău l. .. te multămesti cu atîta? GAHITA: Fie.:. îti dau pardon. 5 DAl\iI.�N: Foarte mulţămesc, (In parte.) De mi-a veni şi Iorgu în doaga ei, îl trimit la Golia. SCENA V DAMIAN, GAHIŢA, GÎNGU (vi ind âin f-und } GîNGU (vorbind tare ca un surd ): Ei, măi Enachi l ... 10 adevărat că vine astăzi Iorgu de la Sadagura? GAHIŢA (în parte): Carnacsi ! că m-au spăriet. .. quel manant! GÎNGU: Mi-au spus-o azi Iftimi, cînd o venit să mă poftească ... Cînd ai şti cît îi de veselă Marghio- 15 liţa, fiică-mea, că-i vine logodnicul? ... parcă are argint viu într-Însa... Sare pin casă, frate, şi gioacă drăgaica ca o nebună I, .. Măi, măi, măi l. .. Ce-s fetele ieste l. .. cum le pomeneşti de bărbat, îţi sar în cap de bucurie ... Marghioliţa, cît pe ce 20 era sa mă gîtuie ... GAHIŢA (în parte): Of! nu pot să sufăr surdul ista. , . răcneşte parc-ar fi toţi surzi ca dînsul. GÎNGU {cătră Gahiţa ): Aud?... bunătatea matale ... eu sînt sănătos.. . da mata? 25 GAHIŢA: Nu te-am Întrebat cum te afli. GîNGU: Eşti sănătoasă? .. Îmi pare foarte bine . Vezi mata, dragă ... sănătatea-i ca o iapă albă . cum trece dealul, nu se mai vede. GAHIŢA (în parte): Auzi vorbe de provinţie! 30 GÎNGU: Să te păzeşti, dragă cucoană Gahiţă, pentru că, la vîrsta noastră, cataroile sînt foarte şugubeţe. GAHIŢA (mînioasă): Cine ţi-au spus d-tale că am ca­ taroi? ... GîNGU: Precum zici foarte bine ... ele deodată, nitam- 35 nisam, te trîntesc alivanta plăcinta-n groapă ... mai ales la vîrsta noastră. 21 [22] DAM lAN (în parte, rîzînd): Alta-i zice, aIta-i răs- punde ... are haz... .. A • GAHIŢA (aproPiindu-se de Gîngu Ş� str�gtnd1H tare l� ureche): N-auzi,. surdule? .. ţine-ţi vorbele-n gura 5 şi nu te obrăzlllCl mal mult ... GîNGU: Ei!... aud!... ce strigi aşa tare?.. că doar nu-s surd. GAHIŢA (în parte): Îmi vine nu ştiu ce să-i fac ... Quel manant, oh ciel! 10 GîNGU: Măi Enachi t ce are Rosmarinovicioaia, de-mi zice că mă obrăznicesc? .. DAM lAN (tare): Ce-o năpăstuieşti şi tu de-i zici că pătimeşte de cataroi ca babele? GÎNGU: D-apoi n-o spus-o ea singură mai dinioare? .. 15 ce dracu, doar aud bine ... nu-s ... GAHIŢA: Destul, i» vous prie, cu astfel de vorbe, c-apoi mă-nchin cu plecăciune. GîNGU: Bine-ai face, bine-ai face, cucoană Gahiţo ... Ceaiul de soc, după cum zici, îi tare folositor 20 pentru cataroi; dar socot că floarea teiului îi şi mai bună... Întreabă, dacă nu mă crezi, pe baba Angheluşa, ştii... cea care face dresuri de obraz. .. o cunoşti ... GAHIŢA (lui Damian): Mon cher arhon pitar, se vede 25 că doreşti ca să ies din casa d-tale, de vreme ce siuportariseşti o astfel de infamie. (Se pune pe un jUţ în dreapta, mînioasă.) GîNGU (Gahiţei): Aud? .. Grăsimea de gîscă îţi pare mai bună? 30 DA.i\HAN (trăgînd deoparte pe Gîngu): Taci, măi Gîn­ gule... nu vezi că cucoana Gahiţa-i damă de moda nouă, care, cu cît imbătrţneşte, se socoate mai tînără? .. Ce dracu-i vorbesti tot de leacuri? .. GîNGU (rîzînd): Ba zău? .. Iaca d;acul L .. şi poate 35 mai gîndeşte la măritiş? DAMIAN: Mai ştii pozna? GîNGU (rîzînd): Da bine, măi Enachi, dacă le-a veni. în cap babelor să se mărite ... ce-or face fetele? ... de pildă: Marghioliţa mea? 22 [23] DMvUAN: Pentru dînsa nu-i nici o gnp... Ştii c-am hotărît amîndoi s-o dăm după Iorgu ... GÎl'Itit şi apreciat şi în Moldova, unde s-a tipărit în româneşte: Maluina, deiMadama Coten, Tra-,.. dusă din franţ uzeşte de d-Iui J,I, Gheorghiadi. Tom I:.....III, Iaşii, ta Can­ tora Foaiei săteşti, 181 J, şi la poemul în proză al lui J ean-Pierre Claris de Florian, Gonealue de Cordoue Olt Grenade reconquise, publicat la Paris in 1791, în două volume, Scrierea a avut largă audienţă în Moldova, unde a fost publicată, in tălmăcire românească: Gonzalu de Cordoua salt Luarea cetăţii Grenada Cit război. Tradusă din frarrţuzăşte de Sardariul Alecu Vasiliu. Tom. I -II, Iaşi, 1840. Printre numeroşii "prenumeranţi" înşiraţi în lista de la finele volumului al II-lea figurează şi: "Stolnicul Iancu Alecsandri". 36 , ; [37] I I I I numele tătîni-meu!... şi să ieu pe-al d-tale ... A uzi poznă l. .. să nu mă mai chem eu Dămian , ci de Rosmarinovici!... zicîndu-mi că Rosma­ rinovici bate mai bine la urechi. 5 GAHITA: Misârable! IORGu: Şi eu, ca un prost, mă potrivesc ei!... Ce-ar zice mosul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla 'familiei şi că mă alung datornicii pe uliţi? . .. Destul, cucoană Gahiţă!... foarte-ţi 10 mulţămesc de dragoste şi te rog de-acum înainte să-mi dai bună pace. GAHIŢA: O! quel infâme! ... Să-ţi dau pace, după ce m-ai comprometarisit?.. Ah! ştiu eu de ce mă depărtezi tu acum de la sufletul tău... pentru 15 că iubeşti pe alta, pe comisoaie. IORGU: Ai-nebunit? GAHITA: Te-am întăles eu de mult că-mi calci într-a­ 'iurea. .. însă' bun îi Dumnezău!... Mi-a veni prilejul să-mi răzbun... ş-atunci... ceriul va 20 fulgera, mările s-or clătina şi pămîntul s-a cutre- mura! (Iese turburată pe uşa din dreapta.) IORGU: Şi dracul te-a lua! se E N A III IORGu: Du-te, rusalie, pe ceea lume, şi să Vll înapoi 25 cînd or ieşi caraşii fripţi din Bahlui!... Mă mir cum de-am putut trăi şăse luni de zile cu o diha­ nie înveninată ca dînsa?.. Da de-acum, să ştiu c-oi videa tîrgul Iaşului curat şi fără jidani ! mă duc de-aici ... fug unde m-or duce picioarele, 30 ca să scap şi de Gahiţa, şi de Iaşi, şi de Iţic ... se E N A IV IORGU, I ŢIC (în fund) Irrc: Parche vorbeai de mine, chicănaşule ... poate che ai bani? 35 IORGu: Piei, drace! 37 [38] 5 10 15 20 25 30 35 38 IŢIc: Acum o trecut de mult vadeua sinetului. .. Cred che mi-i pleti acei două sute de galbini ... IORGu: Giupîne Jţic, nici vorbă nu-i că ţi-oi plăti, dar. .. mai tîrziu. IŢIc: )Iai tirziu nu pot; trebuie se me refuieşti în­ dată ... destul de chind me porţi cu vorbe. IORGu: Dragă giupîne Iţic ... mai îngădui-mă măcar vro două luni. IŢIc: Două luni?.. nici două ceasuri... Pleteşfi indată sau me duc pe agie? zic zeu! IORGu: Iţicule dragă! nu te mînia, ce dracul! doar sîntem prietini. IŢIc: Nu ştiu nimichi... Frate, frate... brlnza-i pe bani. IORGu: I'ţică, Iţicuţule ... IŢIc: Aşa mi se cade mie dache am a face cu birbanti. IORGU (mîniindu-se): Măi tîrtane, ce te obrăzni- ceşti? ... nu te gîndeşti că ţi-oi smulge perciunii? IŢIc (cam Cit frică): Perciunii? nu me tem ... Per­ ciunii mei sint suditi. IORGu: lan aşteaptă să ţi-i' sud iţesc eu mai bine. IŢIc: Nu veni, nu, che strig ghecalt, zic zeu t. .. Ce t vrei să mi şi baţi dache nu-mi pleteşti?.. Am se te spun pe Conţu. IORGu: Măi tîrtane , se vede că te mănîncă chica. IŢIc: Eu n-am chichi; eu sint ras. IORGu: Bată-i crucea, Iuzi ! ... de i-ar da mai degrabă afară din ţară, să scăpăm de dînşii ... IŢIc: Mie nu-mi pasă, che am bani. IORGu: Du-te dracului cu banii-ti cu tot, litfă afu- risită 1. . . ' ITIc: I\Ie duc, dar se stii che am se mi-ntorc cu toră , agie, ca se te ridic pe sus. IORGU (alergînd dltpă el): Iaca litil că nu Wse ... ,. IŢIc (fugînd): Gheoalt! ... se E N A v IORGu: îi în stare s-o facă tîrtanul. .. Cum să scap? ... De m-aş întîlni cu cucoana Zeiţa, poate c-aş îndupleca-o să puie pe bărbatu-său chizăş ... , I [39] 5 Cine iesă din apartamentul comisului Kiulaf­ oglu? (Se apropie de uşă şi se «it ă.} El îi toc­ mai, cu femeia lui ... :\Iă duc degrabă să-mi fac toaleta, ş-apoi ... ni de capul tău, kir Aga­ memnon! ( Iese pe uşa din dreapta.) , I 10 J5 :::0 ::5 �o 3.5 se E N A \"1 HIULAFOGLL', ZOIŢA (intrînd amindci pe Ilşa din stinga) KIULAFOGLU (fără suriuc , Cit fes mare şi C1t ochelari): JIa psihi 11Ztt, Zeiţa, nu m-ai inselato ... crede mu che nu m-ai inselato efi na ziso! ZOIŢA: Ei! te cred, te cred dă-mi pace. KIULAFOGLU: Ma ohi cti. Se me crezi din tot sufletu mataluţi. ' ZOIŢA: Şi din tot sufletul mataluţi, dacă vrei... Te cred ... mai mult pofteşti? .. De cînd am pus iedeş amîndoi, n-am cap să mă odihnesc. KIULAFOGLU: Mite ego; ma ţe se faţem? ... iadesu-i mare ... stii? .. Un salo pentru mata daca mi-i insala, ke o chisa de caţmos cusuta pentru mine, daca te-oi insala ego pe mataluţi... Lipon , fiind che mune nadazduesco a me faţe isprav­ nicos, elpizo se castigo totodata si chisaoa pentru sobpeii. ZOIŢA (cu bucurie): Zău, mîni te faci ispravnic? KIULAFOGLU: Oriste? ZOIŢA: Mîni te pun in slujbă? KIULAFOGLU: Malisia: de mult alerge. psihi mu; omos imprezurerile nu mi-au fostu cu favori. .. Ostoson tora ime siguros. ZOIŢA: Cît îmi pare de bine! îmi vine să te sărut de bucurie. KIULAFOGLU (zîmbind): Saruta, matia mu, saruta. (Zeiţa voieşte să-l sărute; Kiulafcglu o cpreşte.} KIULAFOGLU: Ba nu, sirata te esti; vrei să-mi dai o sarutare, s-apoi se ziţi iadesi? .. (Rîzînd.) Acus sirata! cum vrea se me insele ca se castize to [40] sali ... M« si eu palicaris ... nu me prindo asa lesne. ZOIŢA: Ha, ha, ha... da fricos mai eşti! KIULAFOGLU: Ego sinto comisos Agamemnon Kiula- 5 foglu si am capo nu kefali,>, ţe zic eu?.. nu bostani. .. A! vrei mata numaidechit se porţi salo de ispravniţesa? ma cu asta fel de tesme­ cherii nu me prinzi pe mine ... Vezi ... Zoi mu , sint necontenit cu ghindul tot la iadesi, si pentru 10 ca se nu-l uit, am hoterito se zic stiu! de dimi­ neaţa eos tin seara ... Paradigmatos har in; chind mi aduţe fiţorul dulţeţi, eu zic stiu!... chind me-ntreaba ţineva de sint senatos, zic stiu!. .. de-mi ziţe ţineva: Arhon comise, femeia d-tale ..• 15 . stiu, fraţico, si iar stiu! ZOIŢA (în parte): Bine, bine. KIULAFOGLU: i11a se lasemu iadesu de o parte ... lan spune-mi, psihi mu, a platito chiria odailor mousu de Rosmarinopulos ? 20 ZOITA: Ba încă nu. KnJLAFOGLU: Te fel nu? .. amos vadeoa a trecut-o de mult,'jos mu , si eu am trebuinţa acum de parale, pentru ca se me fac ispravnicos mai degraba. 25 ZOIŢA: Lasă, frate, că ţi-a plăti; mai îngăduie-l puţintel. KIULAFOGLU: Pentru hatiro mataiuti te n-asi fate? .. daca vrei, zocu ta PiPeri. " , (intră o slugă Ctt un răuaş.] SLUGA: Iaca un răvaş pentru d-ta, cucoane Agă- 30 memnule. ZOIŢA (luînd răuaşul}: De unde să fie oare? .. na, dragă, deschide-I. KIULAFOGLU (întinzînd mîna şi trăgî'ild-o iute înapoi): Stiu ... A! sirata! iar ai vruto 'se me prinr:i, ma' 35 ţi-am spuso che sint palicaris... (Ia răuaşut rizinâ.} Se videm ţine-mi scrie. (Citeşte:) , "Cu frăţască dragoste mă închin d-tale, arhon Agamemnon ! Mai întîi nu lipsesc a cerceta despre întregimea 40 fericirei sănătăţii d-tale , ca aflînd că eşti după 40 [41] cum doresc, nu puţin să se bucure sufletul meu; al doilea, vei şti că, din mila cerescului împărat, şi eu sînt sănătos; al 3-lea, te înştiinţăz că vin la Iaşi, ca să caut pe nepotul meu Iorgu, care 5 mi-au scris că s-au pocăit pentru cele trecute. Deci, în puterea prieteşugului nostru, am gînd să trag la d-ta în gazdă, rămîind al d-tale preaplecată şi supusă slugă, Enachi Dămian , pitar." 10 ZOIŢA: Pitariu Enachi Dămian?.. cine-i, dragă? KIULAFOGLU: Un prietinos vechi a meu, cu care am fuzi to peste Pru to , in vremea turţilor. ZOIŢA: Ce fel? ai fugit?.. Parcă mi-ai spus că te-ai bătut cu dînşii la Sculeni? .. 15 KIULAFOGLU: Malista psihi mu, m-am batut-o, ma de departe ... Eu sidemu pe ţelalalt mal a Prutului chind a sosit urclia turtesca si recneam .Elate kakohrononaki diavoli 'Ela incoaţe, daca ve da inima, se ve aretu eu" ma niţi unu n-a indrez- 20 nit-o se treca Pruto, che pe toţi îi faţeam kes. ZOITA (rîzînd): Auzi voinic! KIULAFOGLU: Ala cum socoti? ZOITA: Stiu că eşti din cei care întră-n doi ca-n doi­ , sprezăce şi nu-i pot scoate nici douăzăci şi patru. 25 KIULAFOGLU: Ian lasa saga; ke se gatim mai bine conacu pentru pitaris Enachi. ZOIŢA: Odaia-i gata, nu te-ngriji. KIULAFOGLU: Un lucru numai nu inţelego in ravasul ista. .. ziţe che vine se caute un nepoto a dimi- 30 sale ţe s-a pocaitu... ţe nepot? ZOIŢA: Las' că te-i tălmăci cu pitariu Eriachi. KIULAFOGLU: A! natos ke monsu de Rosmarinopulos se E N A YII I\N: Dec! ... da aista de unde-o ieşit? 15 IORGU (încet, moşului său): Ţi-oi spune mai pe urmă ... SCHWABE: Liebe Gahiren! dn bist meine Lieben! GAHIŢA: POM tou jours ? SCHWABE: Tuşur! IORGU (încet, Gahiţei): Vrea să zică noi sîntem dit 20 de-acum? GAHIŢA (furioasă): Monstrei GîNGU: Măi Enachi 1. .. ştii ce? .. De vreme ce Iorgu tău s-o Îndreptat pe calea adevărului, hai să tragem o horă cu toţii. 25 DA.:\IIAN: Mări, bine zici, surdule... Unde-s scripca­ rii? . .. Iată-i... lan ascultaţi, dancilor... să-mi cîntaţi o horă de cele bătrîneşti, cum le plăcea părinţilor noştri. (Scripcarii cînt hora, Damian , Ging«, Zeiţa, prietenii şi ţăranii 30 se prind la jcc) D.UlIAN: Măi, Iorgule!... da tu nu :�Tii să joci? Tot nu-ţi plac obiceiurile noastre? .., � IORGU: Ba acum îmi sînt dragi. .. A;um ştiu să pre­ tuiesc bunătătile care ne-au rămas de la strămosi 35 şi să deie Do�nul să le păstrăm totdeauna, pentru ca să rămînem tot români şi să ne fie dragă ţara noastră 1. .. (Se prinde în horă.) TOŢI: Ura 1. ., să trăiască Moldova ! 64 , I ÎI • • , [65] (Toţi [ce hora, afară de Kiulafcglu care trage ciubuc deoparte: Gahiţa şi Kleine Schiuabe [oc ualţul împregiurul horei.] COR FINAL Sînt român şi tot român Eu în veci voi să rămîn! Ţara noastră să trăiască Şi-n veci steua să-i lucească t (Cortina cade.) .... - .... .� [68] I , I PERSOAKE ALEce YERIŞANC, actor D-la AGLAE, actriţă TACHI JĂVRESCC 5 CN CROITOR FRANCEZ liN CIBOT AR NEAMŢ CN COFET AR GREC liN ZARAF JIDOV CN TUTCNGIU ARMEAN 10 "CN DROŞCAR LIPOV AN UN FECIOR [69] CREDITOR II COMEDIE Îl\TR-1:N ACT Reprezentată pe Teatrul Na ţional din laşi, în beneficiul artiştilor români, la anul 1844. Scena se petrece în Iaşi. Teatrul reprezintă o odaie cu patru uşi; două în fund, din care una duce afară, şi alta într-un cabinet; iar celelalte două, în dreapta şi-n stinga. O masă în dreapta, pe care sînt două lumînări stinse, chibrituri şi un bust de ipsos; o canape în 10 stînga şi o masă între uşile din fund. SCENA I ALECU (ţiind O broşură în mînă): Bată-l cucu de rol, că greu îi de-nvăţat L, . şi păn' desară trebuie negreşit să-I ştiu, c-apoi dau cinstea pe ruşine ... 1-' Desară-i beneficiul AgIăiţei şi giucăm la teatru o tragedie în 5 acte: A morul şi eroismul... Eu am rolul cel mai însămnat ! rol de Împărat îna­ morat l. .. Am să fiu încoronat, cu hlamidă îmbră­ cat şi cu sceptru înarmat. .. numai de n-aş fi 20 şuierat. .. Bre! de cînd învăţ versuri de rost m-am făcut şi poet!... Încalte de mi-ar aduce vrun folos poezia! de m-ar plăti de creditori... de fi-ar scăpa de-aceste lighioi înfricoşate ce m-al ungă zi şi noapte cu socotelele încărcate I, .. 69 .� [70] 10 15 20 25 30 Eu mă mir de ce Dumnezău au zidit trei dihănii în lume? .. muştele, tîntarii si creditorii!. .. si mă mir încă mai �ult de 'ce oamenii care-au 'aflat chipuri de a să dezbăra de muşte şi de ţînţari nu caută vrun mijloc de-a stîrpi şi creditorii de pe faţa pămîntului. Dac-aş fi un împărat, aş da poroncă să le frigă ochii la toţi... cu toate că şi fără asta ei ne încarcă tot cu ochii închişi ... însă apropo de împărat, ian să-mi cerc rolul de pe desară. (Declamă, cetind în brcşură.] "Ce-mi foloseşte viaţa, şi tronul, şi puterea, Cînd, vai! în al meu suflet s-a încui bat durerea? Eu sînt puternic, mare; sînt domn, sînt împărat I Popoarele se-nchină la glasu-rni adorat. Cu un cuvînt din gură-mi ... pot să. răstorn o lume, Şi, amar mie! tremur ... eu, tremur la un nume 1 Dar acel nume gingaş, sînt, dulce, ingeresc, E a fiinţei blînde pe Care o iubesc 1 (Întinzîlld braţele spre figura cea de ipsos.) O! tu, necunoscută şi mult frumoasă floare 1 Tu ce trăieşti departe de razele-arzătoare Care-ncunună fruntea eroilor slăbiţi ... " (Vorbit.) Ce fel? slăbiţi? .. A! slăviţi ... A dracului buchet "Care-ncunună fruntea eroilor slăviţi; Pentr-o singură rază din ochii-ţi mult iubiţi, Pentr-o zîmbire dulce, ş-o dulce mîngîiere, Aş da şi tron, şi sceptru, şi viaţă, şi putere. Vină 1 l-a ta poroncă eu voi să mă supun, Eu voi pe a ta frunte corona să dejun 1" (Pune chitia lui pe capul bustului.} .. SCEN A II < ALECU, AGLAE (întrind pe uşa din fund.) 35 AGLAE: Ha, ha, ha ... Bravo, bravo! Desară publicul are să te turtească sub coroane de flori. 70 [71] - ALECU: Tu esti, Aglăită? AGLAE: Eu şi cu mine, puiule ... Am venit ca să facem o repetiţie împreună. ALECU: Bine-ai făcut, pentru că desară are să se 5 hotărască soarta noastră dinaintea unui public întreg. AGLAE: Desară au să ploaie coroane şi bucheturi cu răvaşe de amor... pline de ah, mor! ALECU: Ce zici?.. Ti-au aruncat vrodată cineva 10 vro declaraţie î� obraz? AGLAE: Zi mai bine în ochi, că ş-acum mă doare cel stîng. ALECU: Cum? AGLAE: Ştii, mai dăunăzi, cînd am giucat comedia 15 cea în trei acte?.. La sfîrşitul piesei publicul m-au chemat; dar, cînd am ieşit, deodată, nu ştiu cine s-apucă şi-mi trînteşte peste ochi coş­ coge buchet, care mai că nu m-au chiorît. ALECu: Vrea poate să ţi-l bage în ochi, pentru ca să 20 vezi răvasul ce era înuntru. AGLAE: Aşa se' vede. .. căci, în adevăr, în pomenitul buchet era o declaraţie de amor plină de foc ... un pîrjol întreg. ALECU: !;li... nu ţi-au fript inima? .. 25 AGLAE: Ba nici măcar nu mi-au pîrlit-o. ALEcu: Unde-i răvaşul? AGLAE: Iată-l. (Citeşte.) "Frumoasă Melpomenă l" ALECU: Bre! ştie şi mitologia. AGLAE: De vreme ce-i bătrîn, cum să nu cunoască 30 vechimea? (Citeşte.) "Frumoasă Melpomenă! De cînd te-am văzut, mă usuc la focul dragostei pentru mata. Peptul meu s-au prefăcut într-un jăratic ce mă chinuieşte peste măsură." ALECU: Sărmanul! 35 AGLAE: "Scapă-mă, că mor!... Sufletul meu arde ... arde mai avan decît focul cel mare din Sărărie. De vrei să fii pentru mine ca o tulumbă cerească, eu sînt gata a face toate jărtfele .. , toate! pentru mata, scumpa mea Afrodită." �o ALECU: Trebuie să fie vrun pojarnic. AGLAE: Iscălit: T aki J ăorescu, Îl cunoşti? 71 [72] 5 10 15 20 25 30 35 72 ALECU: Ba m-au ferit Dumnezău l Dar tu? AGLAE: Astăzi, cînd am ieşit de la repetiţie... un soi de provinţial, ca de vro cincizăci de ani, s-au apropiet de mine şi mi-au pomenit de buchet si de răvas. ALEcu: Tocmai' el a fi fost, ]ăvrescu. AGLAE: Tocmai, dar. Pe urmă mi-au cerut voie ca să vie să-mi facă vizită, şi eu l-am poftit desară aici; ha, ha, ha ... ALECU: Cum! La mine? AGLAE: La tine! I-am spus că şăd aici... Cum îţi pare, să-I vezi desară că vine, în vreme ce noi om fi la teatru l. .. şi-n locul meu să găsască? .. ALECU: Păreţii goli? AGLAE: Ba nu. (Arătînd bustul de ipsos.) Iată per­ soana care l-a priimi şi căria va putea spune în toată voia jăraticul ce-i arde inimioara ... Dar, ian spune-mi, îţi ştii rolul pe desară? ALECU: Mai am încă o scenă de repetat... scena în care te omor. AGLAE: Hai s-o repetăm împreună. ALECU: Haide ... însă n-am pumnar Şl nu ştiu cu ce să te îngiunghii. AGLAE: Tine evantailul meu. ALECU: Dar coronă? AGLAE: Pune capela mea... (li aşează rîzînd capela pe cap.) Parcă eşti un muţunachi. ALECU (rîzînd): Ar avea haz să mă înfăţoşez aşa desară pe scenă. Pune-te la locul tău şi te fă că eşti nevinovată... dacă poţi. AGLAE: Ce fel, dacă pot? .. Nu-mi spui că eşti isteţ; să te cred? ALECU: Crede şi nu cerceta. ALECU (viind din fund, declamă } "Ascultă-mă., copilă! Un împărat ce ţine A lumii soar tă-n mînă ... acum, tremurînd, vine Să-nduplece-al tău suflet, să ceară mila ta!" [73] AGLAE (rîzînd): Vrei pomană? na-ţi un fifirig. ALECU: lan lasă şaga acu, soro ... "Eu te iubesc, copilă. Ah nu te-nspăirninta D-acest cuvînt, vai mie! Numai Dumnezeu poate 5 Durerea să măsoare şi lacrimile toate, Ce simte al meu suflet, ce ochii-mi au vărsat De cînd amorul aprig în sînu-rni a intrat! Dar; te iubesc şi sufăr! Nu te-ndura, copilă ... Eşti înger, şi ca înger tu trebui să ai milă. 10 AGLAE Glasul slăvirei tale, măreţe domnitor, În inimă-mi aduce cutremur şi [uior," ALECU: Ce fel? fuior? AGLAE: Vream să zic fior... Mi s-o Încîlcit limba. 15 20 25 30 "Eu sînt o biată fată, o tristă orfelină Crescută prea departe de-a tronului lumină, Sceptrul nu se cuvine să-ncarce mîna rne, Şi pentru a me frunte corona e prea gre." le sama să nu-mi boţeşti capela. ALECU "Tu mă urăşti pe mine! Ah! altă nu-mi rămîne Decît să caut moartea ... AGLAE Nu te urăsc, stăpîne. Eu îţi slăvesc puterea ... mă-nchin în prejma ta. Cad în genunchi şi tremur ... ALECU De-ai vrea am-asculta, De-ai vrea să cur mi durerea ce inima-mi apasă, M-aş face eu supusul şi tu împărăteasă; Lumea, întreaga lume, cînd ei te-aş arăta, Uimită, la picioare-ţi ingenunchetă-ar sta. Taci însă? . .. O idee în minte-acum îmi vine ... Ori tu iubeşti pe altul, ori mă urăşti pe mine! 73 [74] moartă. [Alecu-i 5 10 15 20 25 30 74 AGLAE (cu spaimă) Nu te urăsc, stăpîne ... ALECU Pe altul dar iubeşti? A! înţeleg acum de ce tu nu primeşti Nici sceptru, nici coronă... A! sceptrul ţi se pare Prea greu, şi pentru tine corona me prea mare? Dar ştii, nenorocito l că pot cu un cuvînt Să fac, de viu să intre iubitu-ţi în mormînt? AGLAE (îngenul1chind) Fii milostiv, stăpîne, pentru o biată fată. ALEC1J Pe cine iubeşti? ... spune! AGLAE Nul ALECU Spune! AGLAE Niciodată I (Cîntînd. ) De mi-r pune Pe-un cărbune, Ibovnicul nu ţi-oi spune. ALECU (făcînd cel o înjunghie) Mori, mori dar, ticăloasă 1 AGLAE Ah! Adă-mi un scaun să cad aduce un. fotoiiu.} Pentr-al meu amor E dulce să-mi dau viaţa, e dulce ca să mor! [75] Parapanghelos .. ' De-acum zi să-mi tragă clopotele ... Am murit? (Se face că-şi dă s!tfletul.) ALECt: 5 Ce-am făcut? Ce văd? sînge ... Blestem! ea moartă, moartă! Şi eu i-am răpit viaţa ... O! ticăloasă soartă! Ce furie mult cruntă împins-a braţul meu? Tur bez ; inima-mi arde ... Moarte, ah, moarte vreu !" 10 (Aceste patru versuri, Alecu le declamă umblînd ca un nebu» pe scenă şi apropiindu-se de uşa din fund cu evantailul ridicat. Tocmai atunci întră [idcuul zara! şi, găsindu-se faţă-n. fată cu Alecu, se sparie de el şi fuge îndărăt, strigind,' .Gheualt", Alecu rîde.) 15 AGLAE (sărind de pe fotoliu): Ce este? ALECU: Litfa de zaraf s-au spăriet de mine ş-a� fugit, parcă l-au umflat năbădaica... ha, ha, ha ... AGLAE: Auzi Iuda? Poate că venea să-ţi ceară parale? ALEcu: D-apoi ce altă? .. Unde face vizită degeaba 20 vrun zaraf? Acestuia sînt dator vro treizăci de galbini. cu procent de 500 la sută pe an. AGLAE: Şi ai de gînd să-i plăteşti vrodată? ALECU: Cît se poate mai tîrziu... Cu toate aceste însă vizita lui mă umple de groază, pentru că-mi 25 vesteşte vizitele tuturor creditorilor mei... şi-s cam multi, slavă Domnului l.. . Creditorii sînt ca locust�le... cînd vine unul, vin sute şi mii. AGLAE: De ce-i primeşti? ALECU: Da unde-i primesc, mînca-i-ar moliile! ... 30 De cîte ori m-am închis în casă, pentru ca să scap de ei ... De cîte ori am dormit pe aiurea ... De cîte ori i-arn dat afară!... în sfîrşit, astăzi mi-au scris doi din cei mai colţaţi că de nu le-oi plăti au să mă Închidă. 35 AGLAE: Să te-nchidă? ... şi tocmai astăzi?.. înaintea beneficiului meu!... Mai bine închide-i tu pe dînşii. ALECU: Cum nu i-as închide, dac-aş putea?.. La ocnă i-aş trimete. 75 [76] 5 AGLAE: Ştii ce?.. Mi-au venit în cap o idee rmnu­ nată. ALECU: Care? AGLAE: Las' pe mine. că te scap eu. se EN A III - ALEC� AGLAE, CROITORUL CROITORUL: Bonjour. ALECU: A! bonjour, domnule croitor. .. Eşti bine? CROITORUL: Tres bine, merci. 10 ALECU: Madama-i sănătoasă? CROITORUL: Senatos. ALECU: Dar copilul d-tale ce mai face? CROITORUL: Care? .. Napoleon? .. Ah! est gaillard! AGLAE (aducînd un scaun): Poftim, domnule ... 15 CROITORUL: Ah! ... Madame ... AGLAE: Tragi ţigare, domnule? CROITORUL: Cigarre?.. merci. ALECU: Ce mai novitale spun gazetele franceze? CROITORUL: Noi batut pe Abdel-Kader. 20 ALECU: L-aţi bătut?.. Bravo! Dar l-aţi scărmănat bine? CROITORUL: Ui , bine... schermanat... ha, ha, ha. ALECU: Mă bucur... socot că de-acum s-a astîm­ para ... 25 CROITORUL: Comment ? .. para? .. Oh! ui; vrem para. lac' nota. AGLAE: A! nota?.. prea frumos! Vrei bani? CROITORUL: Vrem. AGLAE: Cît e numărul lor? 30 CROITORUL: Comment ? de tor? .. ·� Ah! ui... de. l'or, , AGLAE: Faci calambururi, domnule? CROITORUL: Ha, ha, ha ... AGLAE (în parte): Te-oi face eu acuş de nu-i mal 35 rîde. (Tare.) Poftim de treci în cabinetul ist din dreapta şi aşteaptă-mă puţin că-ţi aduc banii îndată. 76 [77] - CROITORUL: Vous, madame? AGLAE: Dar, eu sînt vara lui Alecu. CROlTORUL (cu galanterie): D-ta, un vara formos ca un prima vara. 5 AGLAE: Ce se potriveşte... Poftim în cabinet. CROlTORUL: Poftim. (Intră în cabinetul din dreapta. Aglae închide uşa şi ia cheia.) AGLAE: Na calambur dacă-ţi place, franţuzule ... L-am pus platcă pe unul. lO ALEcu: Bravo, Aglăiţă, eşti un înger. AGLAE: Un lucru numai mă cam îngrijeşte. Tu ai numai trei odăi şi credit ori o mulţime. Unde să-i închidem pe toţi? ALEcu: Totul e să scăpăm de cei mai vajnici, măcar 15 pînă mîni dimineaţă, pentru ca să nu-mi facă vro şotie înaintea beneficiului tău. AGLAE: De-aceea trebuie să-i primim pe toţi. ALECU: lan să-i vezi cum o să curgă acum unul după altul ca furnicile. 20 AGLAE: Las' că le-am gătit noi furnicar bun. ALECU: Ha, ha, ha ... Cît eşti de nebună, AgIăiţă!. .. îmi vine să te sărut. (O săruiă.} SCENAIV ALECU, AGLAE, CIBOTARUL 25 CIBOTARUL (văzînd pe Alecu că sărută pe Aglae): Sapperment, das ist gut! ALECU: Iată şi Herr Şniţel van Kaiserlik, ciubotariul care are cinste a să îngriji de picioarele mele. CIBOTARUL: Ia, ia... Eu am das Ehre să incalţ pe 30 Herr Graf de doi ani acum, aber... parale ... nics ... ALEcu: Crede, Herr Şniţele, că prin aceasta ai cîşti­ gat mult în opinia mea. CIBOTARUL: Ce folos!. .. alt nu cheştigat nimic. 35 ALEcu: Şi asta puţin o socoţi H err Kaiseriik ? 77 [78] CIBOTARUL: Sehr toenig. ALECU: A! Şniţele dragă! te socoteam un ciubotar cu ambiţie; dar văd că m-am înşălat... Ai obraz de săftian. 5 CIBOTARUL: De seftian ader glanz. ist ales einz . Pof­ tesc plateşt la mine sechs Paar ciubot. ALECU: Ei bine, ţi-oi plăti mai pe urmă, că n-am să fug. CIBOTARUL: Să fugi cu Stiefe! a mele? Caft betoalir! 10 ALECU: :Jfăi neamtule, ie sama cu cine vorbesti, c-apoi te tri�et la berărie. ' CIBOTARUL: La berarie?.. Am fost acum la berarie. ALECU: De-aceea eşti cîrpit. CIBOTARUL (mîniindu-se): Icl: nichi papuc, icli nicht 15 cherpit; uersiehen Sie, tnein Herr? Ich bin kaiseriiche-koenigliche Stiefelmeister, Sa ppermellt! Platesti? ori me duc la aghenţie? AGLAE (în parte): S-o înferbîntat berea! (Tare.) Are dreptate domnul Şniţel: de ce-l năcăjeşti de- 20 geaba? Nu te mînia, domnule Kaiserlik ... Xu vezi că Alecu vrea să te supere? Întră mai bine în cabinetul ist din stînga şi mă aşteaptă acolo vrun sfert de ceas, c-oi veni eu singură să-ti pIătes�. ' 25 CIBOTARUL: A! sa? gut , gut. ALECU (încet, Aglăiţei}: Ce! vrei să-I închizi ŞI pe dînsul? AGLAE {asemene): Nu cumva vrei să-I lăsăm ca să meargă la aghen ţie? (C ătrii cibotar:) Poftim, 30 domnule Şniţel, că eu aştept posesorul moşiei mele să-mi aducă cîstiul. , 4 CIBOTARUL: Sehr gut. (Intră în cabinetul din s�lga. A glaia închide uşa şi ia cheia.) AGLAE: L-am pus în calup pe ciubotar. 35 ALECU: O! Aglăiţă, Aglăiţă! Dumnezău trebuia să te facă împărat, pentru ca să scapi lumea de creditori... Acum sînt sigur că nu m-or mai opri pănă mîni. 78 [79] 25 AGLAE: Ba zău, nu prea... că bate nu ştiu CIne la usă. ALECU:' încă o lighioaie bălţată! Spune-i, dragă, că dorm. (Se culcă pe canape.) 5 SCENA V ALECU, AGLAE, TUTUNGIUL TUTUNGIUL (închinîlldu-se): Sarut muna la dumneta. AGLAE: Ţist... nu face vuiet că doarme boieriul. .. Ce pofteşti? 10 TUTUNGIUL: Puftim la mine plata pe opt oca tutun. AGLAE: Doarme boieriul. TUTUNGIUL: Aşa, bre! pacate al mef ]. .. De cîte an vin la mine aici, tot doarme!... bre! AGLAE: îi zaif. 15 TUTUNGIUL: Zaif ... nu plateşte; senatos ... nu pla­ teste! asta belea mare!... Vine, zeu, la mine sa' cînta: Frunza verde rnîr, pîr, valef pacate al mef! AGLAE: Ei, las' că ţi-oi plăti eu. Treci mai apoi. 20 TUTUNGIUL: D-ta? .. E! sa fie udaaciu la obraz a d-tale ... Sarut muna. (Iese.) ALECU (sculîndu·se şi întinzînd mînile spre uşă) Du-te, Agop, aleargă păn' te-i preface-n fum, Şi tidva-ţi în ciu beică, şi oasele·ţi în scr um I Am scăpat şi de arman ! slavă ţie, Doamne! Numai cofetariu-mi mai rămîne... poate că m-a fi uitat pe astăzi. S C E N A VI 30 ALECU, AGLAE, COFETARUL COFETARUL: Ba nicidecum, arhonta mu , cu toate că dota m-ai uitat de tot pe mine. ALECU (Aglăiţei): Nu-ţi spuneam drept, AgIăiţo, că creditorii sînt ca locustele? 79 [80] COFETARUL: Zi mai bine că datornicii sînt ca Iocus­ tele, pentru că mănîncă la cofeturi de le prăpă­ desc, şi la plată nici gîndesc. ALECU: Dar cine ţi-au spus că eu n-am de gînd să-ţi 5 plătesc? .. De unde ştii că eu alta nu visez, că altă ambitie n-am decît să mă cfituiesc de d-ta? ' COFETARUL: Ce folos că nu se mai împlineşte visul si ambitia! 10 ALEcu: S-a împlini, dragă Zahar-Marojnă, s-a împlini. COFETARUL: Te poftesc, cu toate aceste, să se împli­ nească acum îndată, c-apoi , după cum ţi-am scris azi-dimineată, oi fi silit să întrebuintăz mijloace. . . ' , 15 AGLAE: A! se poate să te mînii d-ta, kir Zaharaki ! ... d-ta care eşti omul cel mai dulce din tîrgul Ia­ sului! si care trăiesti în dulceturi! COFETARUL: 'D-voastră vă este a ride, mie însă nu. îmi plăteşti, arhonta mu? 20 AGLAE: Nu te-aprinde, kir Cofetaki. Gîndeşte că eşti un om care lucrezi îngheţate şi că nu trebuie să te faci foc ... Una cu alta nu merge. COFETARUL: Văd că d-voastră vreţi să mă luaţi peste picior. Aşa? apoi dar ştiu eu ce-mi rămîne de 25 făcut. .. mă duc. AGLAE: Aşteaptă, sufletul meu, nu te bosumfla, că noi am şuguit... Alecu vrea să-ţi plătească astăzi. COFETARUL: Adevărat? 30 AGLAE: Mai ai vro îndoială? El aşteaptă pe moşul său ce are să vie acuş. COFETARUL: Şi crezi că i-a da ceva? AGLAE: Cum nu?.. Unde s-au întîlhit vrodată moş cu nepot, fără ca nepotul să smulgă bani'tde la" 35 moş? COFETARUL: Lipon, pot să mai aştept? AGLAE: Dar; aşteaptă în odaia cea din fund, pentru ca să nu te vadă mosul. COFETARUL: Pola kala; am 'priceput. (Intră în odaia -10 din fund. Aglaia închide uşa şi ia cheia.) 80 [81] ACLAE: L-am pus la formă şi pe cofetar. ALECU: Bravo! Acum sîntem scăpaţi de tot; acum putem merge la teatru. Cît sînt de norocit! îmi vine să gioc de bucurie. 5 ACLAE: Ştii că-i bună idee? Să giucăm pe la nasurile creditorilor. ALECU: Hai să tragem un contradanţ. ACLAE: Pune-te în faţă. [Alecic şi Aglaia se aşează ca pentru cOlltradanţ,) 10 se E N A VII ALECU, AGLAE, DROŞCARUL DROŞCARUL: Coconaş, plateşte la mine dva galbine pe droşca, ALECU: Bine c-ai venit să ne duci la teatru. Aşteap- 15 tă-ne afară. DROŞCARUL: Haraşo, (Iese.) (Orhestra cîntă contradanţul, Alecu şi Aglaia joc.} CROITORUL (bătînd la uşă): Ouvrez! CIBOTARUL (asemene): Machen Sie au]! 20 COFETARUL (asemene): Anikse, bre! ACLAE: Entrez! ALECU: Herein! CROITORUL (zgîlţiind uşa): Sacre nom. de nom! ... Ouvrez ... 25 CIBOTARUL (asemene): Sapperment, nock einmal! COFETARUL (asemene): Kako hrononaki diavole! (Alecu şi Aglaia se pri1!d la galop şi trec jucî1!d pe dinaintea iustrelelor uşi, zicînd: "au reucir, Abdel-Kader" ; "gute Nacht , Herr Şniţel"; "ke is hronus polus, Zaharikaki", şi apci ies 30 pe uşa din [und, Muzica Încetează şi creditorii se li1!iştesc,) CROITORUL: Comment? CIBOTARUL: Was? COFETARUL: Oriste? TOTI TREI: Se mai aşteptam?.. Bienl - Cut! 35 'Pola kala! (Tăcere şi Întunerec pe scmă,) 81 '� [84] se E K A IX JĂVRESCU, CROITORUL, CIBOTARUL, COFETARUL CROITORUL: A, ya animal! vous moquez vous? CIBOTARUL: Dummer Kerl! 5 COFETARUL: Kakohrononaki ... ]ĂVRESCU (spăriet): Ho, ţară ... ce vreţi? CROlTORUL } CIBOTARUL [cu mirare): Nu-i el! COFETARUL lO ]ĂVRESCU: Nu-s eu? .. CROlTORUL (primblîndu-se pe scenă, furios}: C' est une injamie! CIBOTARUL (asemene): Das ist eine Scliulereil ]ĂVRESCU (în parte): Ce ... dracu i-au apucat? 15 COFETARUL (trăgindu-i pe amîndoi deoparte): Nu răc­ niţi degeaba ... Hai mai bine să ne unim ca să ne răzbunăm. D-voastră aţi păţit ca şi mine, după cum văd? .. v-au Închis În loc să vă plă­ tească? 20 CROlTORUL: Ui, sacre . CIBOTARUL: Ia, sap-per . COFETARUL: Cu sacher şi cu saper nu faceţi rumic. Haideţi cu mine la agie să dăm jalbă, şi pe urmă să ne Întoarcem aici cu comisari ca să-i venim 25 de hac. ]ĂVRESCU (în parte): Ce-am auzit! să vie cu comi­ sari la Aglăiţa? (Tare.) lan staţi, domnilor: spuneti-mi si mie ce-aveti de sînteti asa de tulbu;ati? ' , " 30 COFETARUL: Ce am? Avem că ne-au Închis, În loc să ne plătească datoriile ce are cătră noi. Da, las' că-i vom arăta noi cum să-nehid si dator- nicii, nu numai creditorii. ' ]ĂVRESCU (în parte): Aglăita datoare! şi creditorii 35 vreu să puie mîna pe dînsa!... Asta n-oi suferi niciodată, de-oi sti că m-oi calici. COFETARUL: Mergem, 'domnilor? CROlTORUL} . CIBOTARUL Merj.. . 84 'l [85] 1 ]ĂVRESCU: Mai îngăduiţi puţin. Ca cît aveţi să luaţi cu toţii? COFETARUL: Ce-ţi pasă d-tale? ]ĂVRESCU: Poate că vreu să vă plătesc eu. 5 CROITORUL: Vous? CIBOTARUL: 5ie? (In parte.) Er ist der posesor! COFETARUL: D-ta? (In parte.) Aista-i moşu lui Alecu. (Tare.) Dacă-i aşa, apoi se schimbă treaba, şi de vreme ce dota ai bunătate să ne despăgu- 10 beşti, ne facem blînzi ca nişte prooata. ]ĂVRESCU: Cît ai să iei d-ta? COFETARUL: Opt galbini. Oriste şi socoteala. ]ĂVRESCU (luînd nota şi oetind}: Cinci ocă de coie­ turi, zaharicale, îngheţate. (112 parte.) Măi, că 15 tare-i plac cofeturile. (Tare.) Poftim, iată opt galbini, dar ţi-s cam sărate cofeturile. CIBOTARUL: Und iclt am să ieu doisprezece galbini. ]ĂVRESCU: Pe ce? CIBOTARUL (dîndu-i nota): Poftim ... vezi. 20 ]ĂVRESCU [cetind}: Şăse părechi ciubote nouă; căpu­ tături. . . doisprezăce galbini. (In parte.) Ce fel! AgIăiţa poartă ciubote? (Tare.) Nu te-nşăli, domnule? CIBOTARUL: Nein , meis: Herr. Şese părechi nouă şi 25 trei căputături. ]ĂVRESCU: Cum, Doamne iartă-mă, să poarte ciu­ bote? .. Măcar 1 ... modele de astăzi sînt aşa de poznaşe!. .. bărbaţii au inceput a pune cor­ sete; nu-i de mirare ca femeile să-ncalţe ciubote, 30 (Tare.) Iată, domnule, doisprezăce galbini. (Că­ tră croitor:) Dar d-ta? CROITORUL: Patruzeci ducats. ]ĂVRESCU: Patruzăci de galbini 1 şi pentru ce atîţia bani? 35 CROITORUL: Doi surtuc, 20 ducats; trei gilet, 6 ducats; 3 pantalon, 7 ducats. ]ĂVRESCU: Pantaloni l, .. 85 "," .:;.., .� [86] CROITORUL: Un costum de teatru, 7 ducats ... total: 40 ducats . ]ĂVRESCU (în parte): Ha! am înţăles acum. Aceste-s straie de teatru. Mă miram si eu ... ce dracu! 5 pantaloni! Cu toate că n-ar fi prea de mirare, giudecînd după bărbaţii care poartă fuste în casele lor. CROITORUL: Patruzeci ducats ... ]ĂVRESCU: Foarte bine; am auzit. Iată-ţi banii. (in lO parte.) Ah! Aglăiţo, Aglăiţo, amoriul tău mă ţine cam scump! şi pot zice că surtucile tale mă strîng urît În spete. SCEN A X 15 20 25 Cei denainte, TUTUNGIUL (întră în timp ce [ăurescii Plă­ teşte crcitorului } TUTUNGIUL (în parte): Boier plateşte la franţuz!. .. artîc la boier a nostru. (Tare.) Plateşti şi la mine opt oca tutun ... Sa fi udaaciu la obraz ... ]ĂVRESCU: Opt ocă! Ce dracu! Un beşleagă nu trage ciubuc aşa de mult. Na şi d-tale şi mergi sănătos. (in parte.) Opt ocă I Se vede că şi AgIăiţa s-au luat după moda de astăzi. Ah! bine zice, nu ştiu cine, că lumea-i plină de fumuri! CREDITORII (închinîndu-se la J ăvrescu): J e vous saltle. - Ich habe die Ehre. - Filo to he1f" - Sabans­ airosum. (Se gătesc să iasă.) ]ĂVRESCU (în parte): Duceţi-vă la dracu! .Măi!. .. ştii că m-am spetit plătind? Da-ncalte acum 30 sînt sigur de Aglăiţa. 86 . ·1 [87] SCENA XI JĂVRESCU, CREDITORII, ALECU, AGLAE ( Alecu purtînd pe deasupra hainelor civile o hlamidă de împă­ rai şi o coronă pe cap. Aglaiaîn costum de [antazie. Ei ţin în 5 mîni buchete şi corone de flori.) ALECU (intră întîi): întră, Melpomenă minunată, tu care ai cîştigat în astă-sară aplaudele cu sutele şi coronele cu merţa. AGLAE: Toate le împărţesc cu tine, împărăţele dragă ... 10 Ce văd? Creditorii au scăpat de la gros! COFETARUL: Şi v-au aşteptat înadins ca să vă mul­ ţămească. [Creditorii se îlzchin.) ALECU: Pentru ce? Pentru că v-am pus la răcoare? 15 CIBOTARUL: Ba, pentru che posesorul d-tale ne-au plătit ales. ]ĂVRESCU (în parte): Posesor! ALECU: Cine v-au plătit? CREDITORII (arătînd pe J ăvrescu): D-Iui. 20 ALECU: Ce-aud? D-Iui au plătit datoriile mele? ]ĂVRESCU: Datoriile d-tale? ALECU: Ah! Domnule, cît sînt de recunoscător! Vin să te îmbrăţoşăz. ]ĂVRESCU: lan staţi ... Eu am socotit că-s datoriile 25 AgIăiţii; dar de vreme ce-s ale altuia, apoi daţi-mi banii înapoi. CREDITORII (grăbindu-se să iasă): Bonsoir. - Gute Nacht. - KaZi spera. ( Ies iute prin fund. ) .>0 ]ĂVRESCU: lan staţi, domnilor, să ne-nţălegem , că doar nu sîntem în codrul Herţii... (Aleargă după ei pănă la uşă.) ALECU (încet, Aglaiei): Nu cumva aista-i ]ăvrescu? AGLAE: Tocmai. (Lui ]ăV1'escu.) Ce? vrei, domnule 35 Tachi, să-ţi întorci darul?.. Asta nu-i galant. ]ĂVRESCU: Galant, negalant, nu ştiu. Eu n-am gust să mă fac bancherul tuturor ştrengarilor, (In parte.) Mă miram şi eu ... pantaloni, tiutiun 1. .. 87 '� - [88] ALECU (aproPiindu-se de ] ăvrescu şi arătindu-i raua­ şul lui): A! mă numeşti ştrengar? .. Ei apoi, ian spune-mi: cunoşti răvaşul ista? ]ĂVRESCU (în parte): Scrisoarea mea! 5 ALECU: Ce-ai zice ... dacă, făcînd cu adevărat ca un ştrengar, aş trimete răvaşul ista cucoanei d-tale? ]ĂVRESCU (în parte): M-au prins la mînă, blăstă­ matul! dă! cine dracu mă punea să scriu? ALECU: Hotărăşte: să trimet răvaşul ori ba? 10 AGLAE: Da cum să faci un lucru ca aista unei per­ soane care te-au scăpat de datorii! ]ĂVRESCU: Ce fel?.. l-am scăpat? Ba nicidecum; eu socoteam că-s a d-tale, iar nu a d-sale. AGLAE: Totuna-i. 15 ]ĂVRESCU: Cum? AGLAE: Negreşit; pentru că ne cununăm mîni îm­ preună. ]ĂVRESCU: Vă cununaţi? (In parte.) Şi eu ca un prost îi fac curte şi mă calicesc plătind! Ştii 20 că-ncep a crede că-s neghiob?.. Să nu-ntreb eu a cui sînt datoriile! Ce să fac acum? Să-nghit mai bine găluşca cît e de ferbinte şi să tac. (Stă pe gînduri.) ALECU (Aglaiei): Oare ce are de gînd să facă? 25 AGLAE (încet): Nu te-ngriji, că ai răvaşul lui. ]ĂVRESCU (viind lîngă Aglaia): Madmoazelă , de vreme ce vă cununaţi împreună, apoi te rog să socoţi plata datoriilor d-sale ca prezentul ce-ţi fac pentru benefiţiul d-tale. 30 AGLAE: Ah! domnule, meritezi o coronă. ALECU: Ce zici o coronă?.. două coroane. (li pune fiecare cîte o coronă pe cap.) ]ĂVRESCU (în parte): Ce coroane... Coarne-mi tre­ buie, coarne! (Tare.) Mă duc; .�aţi-mi răvaşul 35 şi rămîneţi sănătoşi. . r � ALECU (dîndu-i răoaşul}: Poftim. Da [u ce te duci. .. că-i glod afară? ]ĂVRESCU: Puţin îmi pasă ... mă duc ... ALECU: Da cum să mergi pe gios? le droşca noastră. -40 (Strigă la uşa din fund.) Ivanuşca, Ivanuşca I 88 I I I I I I [89] DROŞCARUL (înt rînd) : Seceas, ALECU: Du-l pe dumnealui acasă. (Lncet.) L-am în�ărcinat să-ţi plătească tot ce ai să iei de la mIne . .5 DROŞCARUL: Haraşo, (Lui [ăurescu.} No ... mergem, cuconaş. (Iese.) ]ĂVRESCU: Mergem. (In parte.) De mi-ţi mai prinde pe la actriţe ... să mă bateţi la talpe. (Iese furios.) 10 ALECU (închinîndu-se): Cu toată plecăciunea; mă rog să nu ne dai uitării; ie sama la scări, că-s cam răpezi. (JăvresCtt se aude picind pe SCă1'i,) ALECU (la uşa din fund): Hodoronc, tronc! 15 ]ĂVRESCU (afară): Valeu l DRoşcARuL: Tbrrr ! (Alec« şi Aglaia se uită unul la altul şi rîd,) se E N A XII ALECU, AGLAE 20 AGLAE: Ha, ha, ha, ha! Sărmanul cuconul Tachi ! ... Nu numai că s-au spetit plătind, ba încă se mai speteşte şi pe scări. ALECU: Dumnezău să-i deie sănătate şi coaste bune! Aşa om de preţ nu cred c-au mai fost, nici c-a 25 mai fi!. .. Auzi, să mă scape de creditori făr-a mă cunoaşte? Ce zici tu, AgIăiţo? AGLAE: Zic că, deşi multe comedii în lume se sfîrşesc în tragedii, noi am făcut tocmai dimprotivă, în astă-sară; am început prin tragedie ş-am sfîrşit 30 prin comedie... Un lucru numai ne lipseşte. ALECU: Ce? AGLAE: O masă... că mor de foame. ALECU (văzînd masa din fund): Vivat! Norocul s-au îngrijit atît de pungile cît şi de stomahul nostru. 35 AGLAE: Cum? ALECU: Uită-te în fund. 89 [90] 35 AGLAE: Cu adevărat! Ah! ]ănescule, unde eşti să-ţi mai trîntesc o coronă pe creştet. Se vede că tare mă iubea, sărmanul! ALECU: Te slăvea din tot sufletul şi din toată punga, 5 precum se dovedeşte prin aceste două butelci de şampanie. AGLAE: Şampanie ! Ah! Tachi. îngeraşul meu, eşti bun de pus la cabinet! Hai să mîncăm. {Aduc aminâci masa în faţa scenei şi aşează două scaune.} 10 ALECU (se apropie cu galanterie de Aglaia): Duducă Aglae, vrei să-mi faci cinste? .. (li dă braţul.) AGLAE: Ce se potriveşte... cum nu?.. mai virtos, (Alecu o ia de mînă, o duce la masă şi se pun amîndoi faţă-n faţă.) 15 ALECU: De unde să-ncepem, mademoiselle Aglae? AGLAE: De la şampanie, monsieur Alexandru. [Alecu dest u-pă o butilie şi umPle două pahare.) ALECU: în sănătatea ta! AGLAE: Ba nu; în sănătatea lui ]ă\'rescu, că el atn 20 plătit şampania. ALECU: Acum să bem pentru căsătoria noastră. AGLAE: Ba încă nu; aşteaptă. Să bem în sănătatea ... ( A rată publicul cu capul.) ALECU: Cui? (Face semn cu capul, arătînd publicul) 25 AGLAE (încet): Dar. ALECU (încet): Ideea-i minunată! dar... ai curaj?' AGLAE: N-am băut două pahare de şampanie? .. Să cercăm. ALEC U: Să cercăm. 30 (Se sed amindci cu paharele în mîni şi vin în faţa publicului.) AGLAE [neindrăznind}: Zi tu. <\ ALECU: Ba zi tu, că tu ai avut ideea. " ., AGLAE (după puţină neindrăsneaiă}: Domnilor şi doamnelor, bem în sănătatea d-voastră! (Be« amî1!dci.) (C o r tin a cad e.) [91] r I I IASII ÎN CARNAVAL J [92] PERSOANE Postelnicul TACHI LUNĂTESCU TARSIŢA, femeia lui Jignicerul VADRĂ ot Nicoreşti 5 ALECU, nepotul său LEONIL, cadet de cavalerie Şatrarul SĂBIUŢĂ, comisar şchiop �IARGHIOLIŢA, fiica lui CATI, modistă 10 TREI PRIETENI a postelnicului Tachi UN COMISAR UN IROD UN PĂZITOR DE NOAPTE UN TURC } 15 UN JIDOV măşti UN DRAC UN NEAMŢ beat IROZI, STEA,PĂPUŞI,LĂ1JTARI, SLUJITORI. MĂŞTI, DRACI [93] rxşrr îN CARNAVAL TABLOl' îN 3 ACTE Reprezentat pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul artiştilor români, la anul 1845. 5 ACTUL 1 Acest act se petrece în casa postelnicului Tachi Lunătescu, Teatrul reprezintă un salon bine mobilat, cu uşi în stînga, în dreapta şi în fund; două divanuri: unul în dreapta, altul în stînga, şi în mijlocul scenei o masă. de cărţi întinsă, cu 10 scaune pempregiur , SCENA I LUNĂTESCU, TARSIŢA (Amindc«, lzttlgiţi pe diuanuri, dcrm Itc1·ăind.) LUNĂTESCU (trezindu-se şi căscind}: Soro? 15 TARSIŢA (asemene): Ce-i? LUNĂTESCU: Cîte ceasuri sînt? TARSIŢA: Cîte-au fost şi ieri pe astă vreme. LUNĂTESCU: Da mult am mai dormit! bre! bre! ian cată c-au însărat. 20 TARSIŢA: Cum nu-i dormi dacă eşti cît un somn? LUNĂTESCU: Aud, dragă? 93 [94] TARSIŢA: Zic că alta nu ştii să faci decît să horăiesti. LUXĂTESCU: Aşa să trăieşti? ' TARSITA: Mai bine ie sama să nu te trezesti Într-o dimineată mort de damla. ' 5 LUKĂTESCU: Ba să ferească Dumnezău ! auzi vorbă? ... nu-i destul c-am visat grozăviile lumii; încă mă şi sparii cu damlale l Foarte-ţi mulţămesc de bunătate. TARSIŢA: Ce grozăvii zici c-ai mai visat? Or fi iar 10 niscaiva fleacuri. LUXĂTESCU (serios): Ba nu, dragă. Astă dată am avut un vis care m-au încreţit din talpă păn-în crestet. TARSIŢA:' Ce vis? 15 LUNĂTESCU: O revoluţie! un complot înfricoşat! TARSIŢA: Ha, ha, ha! LUNĂTESCU: Nu rîde, soro, că, zău, nu-i de şagă De cîteva zile mi se bate ochiul stîng; şi sînt sigur că are să se-ntîmple În curînd vro blăstă- 20 măţie grozavă. TARSIŢA: Ha, ha, ha, ha! LUNĂTESCU: lan auzi-o cum rîde cînd îi vorbesc de revoluţie! ş-apoi pas de nu zi: poale lungi, minte scurtă. 25 TARSIŢA: Zi mai bine: haine strîmte, minte-ngustă. LUNĂTESCU: Da-nţălege-mă, fiinţă nătîngă ce eşti. Acum lumea s-au deschis... s-au deschis peste măsură! Acum toţi vreu să fie deopotrivă, zicind că toţi sînt de-o făptură: cu ochi, cu nas, cu 30 gură ... şi că nici unul nu-i coborît cu hîrzobul din cer. A uzi vorbe! deopotrivă! dacă se potri­ veste ... eu să fiu totuna cu un ciocoi ... si tu, ce' eşti cucoană protipenda, să :fii totuna c-o giupîneasă din casă! •• 35 TARSIŢA: Taci, frate, că-mi vin istericale ... au căp­ chiet lumea! LUNĂTESCU: De tot, dragă Tarsiţă!... de-aceea mă şi tem de comploturi. TARSIŢA: Dar cine vrei să le facă aceste? 94 '. [95] T '. LUNĂTESCU: Cine?.. Parcă nu sînt ei o multime de bonjuri care ne numesc pe noi ruginiţi.' TARSIŢA (furioasă): Eu ruginită! LUNĂTESCU: Dar, dar; nu te-aprinde degeaba... Las' 5 că nu se mai catadicsesc să ne sărute mîna ca mai-nainte; apoi îi auzi că-ţi stropşesc urechile cu vorbe de pe ceea lume: cu opinia pubiică! Auzi? opinia publică! ... parcă eu am trebuinţă de dînsa, cînd mosii si strămoşii mei au trăit 10 foarte bine, făr-a sti �e soi de mîncare-i ea ... Ah! soro, în rele 'vremi am agiuns!... Numai Dumnezău să-şi aibă milă de noi, că toate merg pe dos! (Bate din palme.) Bre! fa 1. .. SCENA II 15 LUNĂTESCu, TA RSIŢA, SAFTA (întră prin fund) SAFTA: Aud, cucoane. LUNĂTESCU: Adă dulceţi, Safto. TARSIŢA: Şi să spui ficiorului să meargă la marşan­ de-mod s-o poftească aici. 20 SAFTA: Aud, cuconiţă. (Iese prin fund.) LUNĂTESCU: Aşa, aşa, soro dragă! Din zi în zi lumea se face mai sumeaţă şi trebile să încîlcesc mai urît. Eu, unul, stiu că mă tem!. .. îmi mărtu­ risesc păcatul.. '. mai ales de cînd am visat 25 complotul de care ţi-am vorbit. TARSIŢA (îngrijită): Mări, nu şuguieşti, frate? LUNĂTESCU: Nu, suflete, nicidecum. Revoltanţii îşi daseră cuvînt să se îmbrace în costiume de irozi , pentru ca să nu deie prepusuri, şi... parcă-i 30 văd avidoma ş-acum alergînd pe uliţi cu coifuri de hîrtie poliită şi strigînd în gura mare: 1 roood ! opinia publică! ... Uf l îmi curg sudori ferbinţi pe spinare. (Safta întră cu dulceţi.) 35 TARSIŢA: Bea apă răce că te-i răcori. LUNĂTESCU (luînd dulceţi}: Eu unul mă-ngrijăsc foarte mult. .. Ce dulce ţi sînt aieste? 93 [96] SAFTA: Serbet de nufăr. LUNĂTESCU: Nu pentru mine, ci pentru obştie ... dulceti de chitru mai avem? SAFTA: Mai sînt Încă două chisele. 5 LUNĂTESCU: îmi vine să dau de stire politiei ca să ieie măsurile cuviincioase.' , TARSIŢA: Să-ţi fie de bine, dragă. LUNĂTESCU: Sărut ochişorii. (lşi aprinde ciubucut.) TARSIŢA (luînd dulceţi , zice încet Saftei): Mai tre- 10 cut-au azi călare pe-aici? SAFTA: Cine? Ofiteriul? TARSIŢA (cu blînd�ţă): Dar, Săftico ... ofiţeriul Leonil. SAFTA: Au trecut de vro două ori. TARSIŢA (pătrunsă): !;li... s-au uitat la ferestrile 15 mele? SAFTA: Ba nu. TARSIŢA (mînioasă): Lipseşti, toanto ! LUNĂTESCU: Să-ţi fie de bine, soro. TARSIŢA: Sărut guriţa. 20 LUNĂTESCU: Safto, zi unui ficior ca să poftească aici pe şatrariul Săbiuţă, comisarul cfartalului nostru. (Sajta voieşte să iasă pl'in [und, dar să loveşte î1� uşă Ctl Alecu, şi paharele se stric.) 25 TARSIŢA: Carnacsi! LUNĂTESCU (răsărind}: Ce este? revoluţie! S C E N A III LUNĂTESCU, TARSIŢA, ALECU ALECU (întră prin fund): Ba nu, cucoane Tachi. .. 30 un duel Între chisele şi pahare.' «1 LUNĂTESCU: A! ... tu eşti, Alecule? ALECU: Eu, care mă închin cu sara bună ... (Săru­ tind mîna Tarsiţei.) Cucoana Tarsiţa-i sănă­ toasă? 35 TARSIŢA: Noi sîntem bine; dar d-ta cum te mai pro­ slăveşti cu slujba dicanicească? 96 [97] .5 10 15 20 25 30 35 40 ALECU: Mă primblu şi eu pintre cele dele cum dă Dumnezău. LUNĂTESCU: Şi nu te îm pedici vrodată? ALECU (cu mîndrie): Deşi slujba mea este favori­ toare cîrciocurilor, mă pot Însă făli că încă n-am făcut nici un pas necumpănit şi că n-am picat în opinia publică. LUNĂTESCU: Na şi altul cu opinia publică!. .. Nu ţi-am spus, soro, că toţi se molipsesc de boala asta? . .. Sărmane Alecu!... ce-ar zice moşul tău, bietul jignicerul Vadră, din fundul Nico­ reştilor , cînd ar afla că tu în loc să te foloseşti de slujbă, ca oamenii, pentru ca să te ehiver­ niseşti, alergi după visuri deşărte şi te închini la nişte cuvinte săci? ALECU: Cît mi-a fi cugetul curat, nu-mi pasă de cele ce-ar zice moşul meu si altii. Mai bine să fiu sărac şi curat, decît bogat' şi hulit de lume; pentru că cinstea-i cea mai frumoasă avere pentru un om cu simţiri bune. Cît pentru moşul meu ... el, care n-au ieşit niciodată din Nicoreşti, ştie să facă vin şi bani; eu ştiu să cheltuiesc banii şi să beu vinul. Prin urmare iarăsi cfit. TARSIŢA: Bravo, Alecu ! bine faci: LUNĂTESCU (îtt parte): �-aista-i bonjour. (Tare.) Ei! da ce mai veste prin tîrg? ALECU: Bine; veselie peste tot locul, căci sîntem în carnaval. în toate uliţile întîlneşti măşti, păpuşi, irozi. .. LUNĂTESCU (spăriet): Irozi ! (In parte.) Revoluţia-i gata!. .. Visul mi se împlineşte! ALECU: Da ce ai, cucoane Tachi, de te-ai îngălbinit? TARSIŢA (viind lîngă Lunăiescu ): Cu adevărat! ce? nu ţi-e bine, dragă? LUNĂTESCU: �-am nimică ... Eşti sigur că sînt irozi pe uliţi? ALECU: După ce i-am văzut cu ochii. .. dar ... ce are-a face? .. LUNĂTESCU (în parte): Sîntem perduţi! Mă duc să-mi încarc pistoalele. (Fuge pe uşa din sttnga.) !)7 I A [98] TARSIŢA (spărietă): Săracan de mine, că mi-au nebu­ nit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. (Fuge in dreapta.} ALECU: Iaca pozna că au sturluibat amîndoi ! ... Oare 5 ce dracul i-au apucat?.. Mări, ducă-se naibei ! ce-mi pasă? (Căutînd la ornic.) Şăse ceasuri ... n-am vreme de perdut. Trebuie să mă-ntilnesc cu prietinii cu care am vorbit să merg la bal masche. Avem să ne îmbrăcăm în păpuşeri : ha, 10 ha, ha! Ce-or să mai rîdă pin lojii l (lşi ia pălăria.) Ian să-mi fac socoteală... Pănă la începutul balului mai sînt încă vro două ceasuri şi giumă­ tate ... aşadar, am toată vremea ca să trec pe la Marghioliţa, fiica comisariului Săbiuţă ... (SCD- 15 ţind o scrisoare din buzunar.) Dar ce dracul să fac acum cu răvaşul moşului meu? El mi l-au trimes ca să-I dau cuconulni Tachi, si cuconul Tachi s-au făcut nevăzut... Ce să fic?.. A! iată vine cineva, (Văzînd pe Cati.) Demuazela 20 Cati, modista! (Se închină Catii.) se E N A IY ALECU, CA TI (întră prin fund, aducînd o cutie cu bcnete } ALECU: Negreşit, cauţi pe cucoana Tarsiţa, made­ muasel Cati? 25 CATI: Dar, cucoane Alecule; îi aduc o bonetă nouă. ALECU: Ce? mă cunoşti? Cum de-mi ştii numele? CATI: Tot asemenea precum mi-I ştii şi d-ta pe al meu. ALECU: Pentru d-ta nu-i de mirat, mademuaselă, pentru că cine te vede doreşte să te şi cunoască. 30 CATI: De vreme ce-mi faci complimenturi, apoi dă-mi voie să-ţi spun şi eu că ai mult talent pe gartară. � ALECU (rîzînd): Da de unde-ai aflat?' CATI: Las' că te-am auzit eu însumi; dar mi-au spus-o ş-o persoană care iubeşte foarte mult muzica de 35 cînd te-au auzit pe d-ta cîntînd pe sub ferestrile sale. ALECU: Marghioliţa! o cunoşti? .. 98 [99] CATI: Mi-i bună prietină şi ne videm în toate zilele. ALECU: CU adevărat; şideţi faţă-n faţă. CATI: Şi vorbim adeseori de d-ta. ALECU: Ah, mademuaselă, cît mă noroceşti cu cuvin- 5 tele aceste! Dă-mi voie dar să mă număr şi eu de-acum pintre prietinii d-tale. CATI (dîndu-i mîna): Cu mare bucurie. ALECU: De-acum te rog să-mi poronceşti la cîte te voi putea sluji. IO CATI: Bucuros; dar şi d-ta să urmezi asemine cu mine. ALECU: Frăţeşte... şi, spre dovadă, iată o scrisoare pe care te rog s-o dai cucoanei Tarsiţei ca s-o deie boieriului d-sale. CATI (luînd scrisoarea): Adă. 15 ALECU: Mademuasel Cati. .. sărut mînile ... (Voieşte să iasă.) CATI (zîmbind): Şi. .. ce să spun Marghioliţii? ALECU: Spune-i c-o iubesc din tot sufletul. CATI: Foarte bine. Oi spune că tînărul ce-o iubeşte 20 meritează dragostea ei. (Alecu se Închină şi iese.] CATI (singură): Ce de treabă tînăr!. .. D-apoi şi Leonil al meu ... mor după el cînd îmi zice că mă iubeşte ca o sabie turcească ... numai îi cam nebun, cam 25 berbant. .. dar ce să-i faci? nu-i degeaba cornet la cavalerie. lan să videm ce-mi scrie? (Scoate un rauaş din sîn şi-Z citeşte: ) "Ingerul meu! Tu eşti steagul la care ochii mei stau ţintiţi 30 cu dragoste şi cu fală. Glasul tău e mai dulce decît trîrnbita scadronului !. .. Pentru tine doresc cinuri şi slavă; pentru tine aş birui lumea toată. Desară mă duc la bal masche ! Vină şi tu, puiule, să petrecem împreună. Eu oi fi îmbrăcat în Irod- 35 împărat. Al tău pentru vecii vecilor. Leonil Crişu." Auzi cît e de nebun! ha, ha, ha! 99 [100] SCENA V CAT!, LUNĂTESCU (întră prin stînga posomorit şi cu două pistcal» în mîni) LU?\XTESCU (cu glasul amorţit): Revoluţie! 5 CATI (spăriindu-se): A! LUXXTESCU: Ce văd?.. Modista cea frumoasă! CHI (în parte): Oare nu cumva-i turbat? LVXXTESCU (lăsînd pistoalele pe cana-pe şi apropiindu-se iute de Cati): Madmuaselă.. . văzut-ai irozi pe 10 uliţi? CATI (Cit frică): Ba ... nu ... LUXXTESCU: A! slavă Domnului l. .. parcă m-am mal răcorit! CATI (în parte): � egreşit că-i lipseşte o doagă. 15 LUXXTESCU: Cînd ai şti, madmuaselă, cît bine mi-ai făcut cu două cuvinte .. , crede că mi-ai dat viaţă; (lttînd-o de mînă) şi de la voinţa matale atîrnă ca să-mi dai si inimă. CATI (cu mirare): 'Ţi-am dat viaţă? şi vrei inimă? ... 20 nu te-nţăleg. LUX.\.TESCU: Nu-nţălegi, scumpă şi frumoasă modistă ce eşti, că ochii matale m-au prins de suflet? CATI (rîzînd): Ochii mei te-au luat de suflet ? (In parte.) Vorbeşte-n bobot. 25 LUXĂTESCU: Nu-mi întoarce vorbele-n cabazlîc, Vreu să-ti zic că, din ceasul ce te-am văzut, mi-ai plăcut aşa de mult încît sînt gata a cheltui pentru mata tot venitul moşiilor mele. CATI: Si ce-i va rămînea cucoanei d-tale? 30 LUNĂTESCU: Tarsiţii? ... Ah, nu te îngriji de dînsa; îngrijeşte-te mai bine de starea în care m-au adus nurii matale. � l' ., CATI: De cîţi ani eşti? _ LUNĂTESCU: Nu căuta că-s sur, îs verde Încă. 35 CATI: Eşti sur-verde? foarte bine. Mă duc s-o spun cucoanei Tarsiţii, pentru ca să se bucure. (Voieşte să iasă prin dreapta.) LUNĂTESCU: Nu face pozna, madmuasel Cati ... aşteaptă. 100 I , C '1 I , 1, I [101] CATI (ieşind): A! vrei să-mi dai zăstrea cucoanii? ha, ha, ha! LUNĂTESCU (aleargă după ca): Cati, Cati ... ascultă, modistă împeliţată. Au fugit 1. .. Ar avea haz 5 să mă pîrască nevestii ! ... Ba, zău, n-ar avea haz nicidecît, pentru că Tarsiţa mi-ar scoate ochii ... A dracului modistă 1 să nu vreie să se boie­ rească 1. .. Ce să fac ca s-o înduplec? (Stă pe ginduri.) 10 SCENA vr LUl .. ;ĂTESCU, SĂBIU Ţ.i (dînd busta În cdaie pe Ilşa din fUlId) SĂBIUŢĂ: Iată-mă-s, cucoane Tachi. Ce-mi poronceşti? LUNr\TESCU (răsărind ): Ho , că m-ai spăriet l. .. Dar 15 bine c-ai venit, arhon şatrar, pentru că am să-ţi descopăr nişte lucruri care au să te-ngrozască din talpă păn-în creştet. SĂBIUŢĂ: Sînt gata să te-ascult, cucoane. LUNĂTESCU: Prea bine!. .. dar mai întîi răspunde: te 20 simţi în stare să te jărtfeşti pentru patrie? SĂBIUŢĂ (îngrijit): Ce fel. .. să mă jărtfesc? LUNĂTESCU (serios): Cu totul. .. şi cu viaţa, poate! ... după împregiurări. SĂBIUŢĂ (spăriet): Cu viaţa mea? ori cu alta? 25 LUNĂTESCU: Cu a d-tale! SĂBIUŢĂ: Cu ... a ... mea? LUNĂTESCU: Dar! SĂBIUŢĂ: D-apoi ştiu eu? LUNĂTESCU: Ce fel? dacă ştii?.. Nu eşti însărcinat 30 cu liniştea şi cu siguran ţa publică? X u eşti un mădular al poliţiei? Nu eşti comisar? .. SĂBIUŢĂ (ojtînd): Ba sînt. LUNĂTESCU: Aceste cinstite titluri trebuie deci să te-ndemne a nu cruţa nimică pentru binele 35 obştesc ... pentru patrie l. .. Patria! înţălegi? SĂBIUŢĂ: Inţăleg. dar nu te pricep. 101 l .. [102] LUNĂTESCU: Mi-i pricepe prea mult, nefericitule, cînd ţi-oi împărtăşi taina înfricoşată de la care spîn­ zură viaţa noastră! SĂBIUŢĂ: Săracan de mine, cucoane! Ce taină? 5 LUNĂTESCU (se apropie de Săbiuţă, îl trage deoparte si-i zice la ureche serios): Văzut-ai irozi pe uliţi? SĂBIUŢĂ (se uită la Lunătescic ltmg ş-apoi zice): Am văzut. LUNĂTESCU: Sîntem perduţi! 10 SĂBIUŢĂ: Cum? LUNĂTESCU: Acei irozi, pe care i-ai văzut d-ta nu erau irozi, cum nu sînt eu Nastratin Hogea, ci complo­ tişti ascunşi în costiumuri de irozi... buntaşi care au de gînd să deie foc tîrgului în astă-noapte! 15 SĂBIUŢĂ (răsărind): Elei ! LUNĂTESCU: Ba mai bine zi: Kirie eleison! ... Dar să nu-i lăsăm, arhon şatrar, ca să-şi împlinească planul cel nelegiuit... Şi dacă vom izbuti a-i prinde, dragă Săbiuţă, să ştii că te faci agă. 20 SĂBIUŢĂ: Agă! da ... d-ta? LUNĂTESCU (zîmbind): Eu?.. Helbet l SĂBIUŢĂ (aprinzîndu-se): Bine zici, cucoane Tachi ; datoria noastră de patrioţi este să înăduşirn complotul în faşă. Trebuie să facem, şi să dregem, 25 şi să închipuim ... şi să facem ... şi să dregem ... într-un cuvînt, vină cu mine. LUNĂTESCU: Ba nu ... eu şăd acasă ... Du-te d-ta de fă ce-i şti pentru ca să depărtezi primejdia şi adă-ţi aminte că patria aşteaptă scăparea sa din 30 mînile unui comisar de 'cfartal ! SĂBIUŢĂ (cu entuziasm, voieşte să-şi scoată sabia): �fă giur ... LUNĂTESCU (tăindu-i vorba): Lasă giurămîntul pe altă dată, că nu-i vreme de perdut: r •• 35 SĂBIUŢĂ: M-am dus ... (Iese iute prin [und.} LUNĂTESCU: Să ne videm sănătosi. , SĂBIUŢĂ (întrînd iar): Agă? LUNĂTESCU: Agă! [Sâbiuţă iese.) 102 j [103] LUNĂTESCU: Cînd ar şti lfoldova ce slujbă i-arn făcut eu, mi-ar rîdica un monument de patru lei. .. aduşi de peste graniţă 1. .. Dar aud glasul nevestii. Oare să-i fi spus ceva modista? .. Ce-i bine nu-i " rău; mă duc să mă-mbrac. (Ieşind prin stinga.] Nici pe dracu să-I vezi, nici cruce să-ţi faci! se EN A vrr TARS1ŢA, CA];1 (t'iilld dia dreapta) TARSIŢA (purtînd o bonetă încărcată cu flori multe, pene 10 şi cordele): Şi zici, Cati, că mă prinde boneta asta nouă? CATI: Cum să nu te prindă?.. Cînd îi cineva tînără şi frumoasă ... orice pune pe cap îi merge. TARSITA (cu cochetărie} : Asa-i? Asta ziceam si eu cum- 15 năţicăi mai alaltaieri; şi nu vrea să �ă creadă. CATI: A fi bătrînă ... poate. TARSIŢA: Dar, ar putea să-mi fie bunică. CATI: De-aceea l, .. îi zuliară de tinereţi1e d-tale. TARSIŢA: Nu-i vina mea dacă m-au înzăstrat natura 20 cu graţii. (In parte.) Ah! cînd m-ar videa acum Leonil. CATI (în parte): Cind ar videa-o Leonil ar zice că-i stahia cazarmei. T ARSIŢA: Şi cit zici că ţin bonetele amîndouă? 25 CATI: Doisprezăce galbini. TARSIŢA: Nu-i prea scump? CATI: Poate fi ceva scump în lume pentru o cucoană mare ca d-ta? Iată nota. TARSIŢA (luînd nota): Socoteală veche: 20 de galbini; 30 două bonete, 12 galbini : peste tot 32 de galbini. (Dî11d nota Catii.) Foarte bine; s-o arăţi boie­ riului. CATI: Da oare mi-a plăti îndată? .. Vezi c-aştept acum de-un an. 35 TARSIŢA: Cum să nu plătească? că doar nu dă din banii lui. 103 [104] 5 CATI: Prea bine ... Sărut mînile, cuconiţă. (Voieşte să iasă.) A! uitam răvaşul cuconului Alecu. TARSIŢA: Ce răvaş? CATI: Cuconu Alecu m-au însărcinat să-I dau d-tale ca să-I dai boieriului. TARSIŢA: Adă-l încoaci. (Ia raoaşul.} (Cati se închină şi iese.) SCE N A YIII TARSIŢA: Ce răvaş să fie? .. de la cine? .. îi despe- 10 cetluit ... ian să videm. (Deschide raoaşui.} Ce văd? .. de la Leonil ! Ah! (Pică pe Wt scaun.] I.eonil îmi scrie!... Leonil ! I.eonil! (Sărută rauaşul şi citeşte:) "l ngerul meu! 15 Tu eşti steagul la care ochii mei stau -ţ.ntiţi cu dragoste şi cu fală!" (Vorbind.) Ah! ... mă asemeluieşte cu un steag! voinicelul meu, voini­ cel ! ... cît de frumos scrie! (Cetind.) "Glasul tău e mai dulce decît trîmbiţa scadronului l. .. " (Vor- 20 bind.) Decît trîmbiţa scadronului!... cît mă iubeşte! (Cetind.) "Pentru tine doresc cinuri şi slavă! pentru tine aş birui lumea toată!" (Vor­ bind.) Te cred, îng-erul meu, dacă m-ai biruit şi pe mine! (Cetind.) "Desară mă duc la bal masche; 25 vină şi tu, puiule, ca să petrecem împreună. Eu oi fi îmbrăcat în Irod-împărat". (Vorbinâ.) Irod­ împărat! Vezi dacă-i militar, tot a vitejie trage! (Cetind.) "Al tău pentru vecii �vecilor!" (Vor­ bind şi scuiîndu-se.] Ah! Leonil vşi eu sînt.,a ta 30 pentru vecii vecilor. Ce fericire.l: .; unde-i Cati s-a sărut de mii de ori că mi-au adus un răvas atît de slăvit! ... Şi eu oi merge la bal masche, şi m-oi întîlni cu tine, scumpul meu Leonil t viteazul meu Irod-împărat! (Strigă.) Safto, 35 Safto ! 104 � . [105] SCEN A IX TA RSIŢA, SAFTA (intrînd prin fund) SAFTA: Aud, cucoană. TARSIŢA: Du-te degrabă, Săftico, la teatru, ŞI să-mi 5 iei două domino de catife. SAFTA: Ce mîncare-i aceea, cucoană? TARSIŢA: Du-te de spune acolo cum îţi zic eu: să-ti deie două domino ... domino, auzi tu? şi să ie duci la cumnătica. 10 SAFTA: �-apoi? ' TARSIŢA: �-apoi să ni-aştepţi acolo păn' ce-oi veni eu. Na şi bani. (li dă o pungă.) SAFTA: Foarte bine; două... cum le-ai zis? TARSIŢA: Domino. l5 SAFTA (iese prin fund, zicînd): Două domino, două donimo, două dimono ... TARSIŢA (alergînd după Saf ta) : Domino, proasto! (Viind în faţa scenei.) Cît îmi bate inima de tare! parc-am alergat două poşte pe jos... Ah! ce 20 putere are amoriul asupra inimilor celor gingaşe! SCENA X TARSIŢA, LUNĂTESCU LUNĂTESCU (în parte): Tarsiţa!. .. Aflat-au oare ceva? TARSIŢA (în parte): Bărbatul meu I. .. de n-ar afla ... 25 LUNĂTESCU (CIt dragoste): Dragă? .. TARSIŢA (asemene): Frăţioare? .. LUNĂTESCU: Ce facem în astă-sară? TARSIŢA: Eu mă duc să petrec la cumnăţica; dar mata? .30 LUNĂTESCU: Eu, surioară? zău, nu ştiu. TARSIŢA: Nu gioci cărţile, puiule? LUNĂTESCU: Ba aş giuca, sufletul meu, dac-aş avea cu cine. TARSIŢA: Iată, tocmai că ne vin prietinii pentru par- 35 tidă. Puneţi-vă la gioc, că eu mă duc să mă gătesc. (Iese prin dreapta.) 105