[7]
I
r; j
. I
--
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Acest al cincilea volum din ediţia Operelor (colecţia "Scriitori români")
a lui Alecsandri este primul din seria care va înfăţişa cititorilor de astăzi
strădania de o jumătate de veac a scriitorului în domeniul dramaturgi ci.
începînd din anul 1840, cind era numit în grupul celor trei directori ai
Teatrului Naţional din Iaşi, şi pînă în 1890, intre prima "comedie în trei
acte, prelucrată de A ... V ... ", Farmazonui din Hîrlău, şi cele din urmă
clipe ale vieţii sale, pe care şi le petrece făcînd ultimele corecturi la drama
Ovidiu, Alecsandri a înzestrat repertoriul teatrului românesc cu peste 50
de variate creaţii: cinti cele comice, scenete, comedii, vodeviluri, operet c,
drame în versuri şi în proză. Aportul lui în acest domeniu este de o uriaşă
importanţă, neîntrecut decit de acela al lui Caragiale. Pe bună dreptate,
scriitorul putea declara cu mîndrie şi cu conştiinţa datoriei împlinite, încă
în 1865: "Nu ştiu dacă am creat Teatrul Naţional, dar ştiu că i-am adus
un mare concurs ... " (scris. adresată lui Alex. Hurmuzaki la 30 ian. 1865).
Propunîndu-ne să adunăm laolaltă întreaga creaţie dramatică a
lui Alecsandri, publicată sau nu în timpul vieţii sale, acest bogat material
va fi organizat şi reprodus conform aceloraşi principii stabilite pentru
intreaga noastră ediţie şi aplicate cu consecvenţă în cele patru volume
apărute pînă acum (vezi voI. 1 al ediţiei de faţă, 1966 - Nota asupra edi­
ţiei) .
Aşadar, în cele trei volume din ediţia noastră destinate teatrului,
piesele vor fi grupate cronologic în trei secţiuni: 1) cele publicate de autor
în volume, în ordinea stabilită de el în cadrul acestora; 2) cele publicate
tn broşuri şi periodice şi, în fine, 3) cele citeva rămase în manuscris, care,
dealtfel, nu sînt decit încercări, pentru că Alecsandri nu scria pentru sertar,
ci. aşa cum s-a mai observat, pentru a fi citit sau ascultat (vezi Il. Chendi
7
[8]
şi E. Carcalechi, Prefaţa la V. Alecsandri, Opere complete. VoI. IV. Teatru.
III, Bucureşti, 1905, p. IV, nota).
Volumul al V-lea Inmănunchează cuprinsul primelor două volume
ale ediţiei de Opere complete. Partea întîia. Teatru, Bucureşti, Socec, 1875
(canţonete comice, scenete - cu excepţia Vioandierei, operete, vodeviluri),
iar cel de-al VI-lea, cuprinsul volumelor III şi IV ale aceleiaşi ediţii (comedii,
drame), precum şi drama istorică naţională Despot- Vodă, publicată in 1880
(Bucureşti, Socec), fără vreo indicaţie că ar face parte din seria Operelor
complete. Considerăm că lipsa acestei indicaţii se datorează atit neglijenţei
editorului, cit şi lipsei de preocupare a autorului pentru acest aspect in
momentul apariţiei volumului, pentru că nu credem că Alecsandri avea
vreun motiv să nu includă piesa Despot- Vodă în seria operelor sale com­
plete. Dimpotrivă, in 1875, cind începeau să apară primele volume ale
ediţiei sale de Opere complete, scriitorul se arăta foarte interesat şi cu privire
Ia numărul volumelor ( ..... in publicarea poeziilor mele aş dori să iasă patru
volume: 1. Doine �i lăcrămioare ; 2. M ărgăritărele ; 3. Pasieluri ; 4. Legende.
Astfel, operele mele complete vor forma un total de 10 volume, cu proză cu
tot, incît, de mi-a ajuta D-zeu să mai găsesc in mine o materie de 2 volume,
voi indeplini o duzină" - ef. scris. către 1. Negruzzi, in V. Alecsandri, Scri­
sori, 1904, p. 72). Dealtfel, cu drama Ovidiu, apărută în 1890, curînd după
moartea scriitorului, duzina de volume in ediţia Socec s-a şi împlinit, deşi nu­
merotarea acestora s-a făcut în mod neglijent (Opere complete. Partea întîia.
Teatru, voI. I-IV, 1875; Opere complete. Poezii, voI. I-III, 1875; Opere
complete. Partea a III-a. Proză, 1876; Despot-Vodă, 1880 [fără nici o indi­
caţie]; Opere complete, voI. IX. Poezii, voI. III [de fapt IV], Legende nouă.
Ostaşii noştri, 1880; Opere complete, voI. X. Teatru, vol. V, Fîntîna Elan­
duziei. Varia, 1884; Opere complete, voI. XI. Teatru, voI. IV [de fapt VI],
Ovidiu, 1890).
Ultimul volum de teatru din ediţia noastră, al VII-lea, va conţine
dramele istorice antice Fîntîna Elanduziei (1884) şi Ovidiu (1890), cărora
le vor urma piesele de debut (cum sînt Farmazonul din Hirlău, Cinovnicul
şi modista), prelucrări publicate in broşuri, dar neincluse de Alecsandri
în ediţia de Opere din 1875, poate din cauză că nu erau creaţii originale
(deşi alte prelucrări, ca vodevilul Doi morţi vii, de pildă, figurează şi in
această ediţie), apoi cele publicate numai în periodice (cum sînt feeria
Sînziana şi Pepelea, "farsa de carnaval" Sfredelul dracului ş.a.) şi, în fine,
puţinele încercări rămase in manuscris.
Transcrierea textelor s-a făcut, cum am mai spus, cu respectarea
principiilor stabilite la inceput, pentru intreaga ediţie. Am considerat că,
nedispuntnd de alt material in care să fie exprimată .voinţa : expresă a
8
[9]
scriitorului in privinţa vorbirii personajelor, avem obligaţia de a respecta
întocmai particularităţile lingvistice ale textelor publicate sau rămase in
manuscris, indiferent dacă e vorba de personaje moldovene, muntene,
transilvănene sau altele pc care autorul a vrut să le caracterizeze şi prin
limbaj.
Textele cuprinse în fiecare volum sint însoţite de un aparat critic
alcătuit pe aceleaşi baze ca şi cel al volumului IY al ediţiei noastre (Proză).
La sfîrşitul ultimului volum de teatru cititorii vor avea la dispoziţie
un glosar cuprinzînd termenii străini, invechiţ i, regionali, pc care-i intilnim
în creaţia dramatică a lui Alecsandri şi care, în bună parte, ajunseseră ce
neînţeles chiar pentru contemporanii scriitorului de la 1875, momentul
apariţiei primelor patru volume de teatru din ediţia de opere complete
tipărită de Socec. Reproducerea, în ediţia noastră, a glosarului publicat
atunci de editor, uneori lacunar, alteori conţinînd numeroase repetiţii,
alteori avind, pur şi simplu, un semn de întrebare în dreptul unui termen
sau unei formule pe care acesta nu le-a înţeles. nu credem că ar mai fi utilă
cuiva. Acest glosar nu mai prezintă astăzi decît, cel mult, un interes docu­
mentar.
Greşelile de tipar din textul de bază au fost indreptate pe baza
eratci de la finele vol. IV al ediţiei din 18�5 şi a redactărilor anteri­
oare acesteia, făcîndu-se menţiunea corespunzătoare În aparatul critic.
Intervenţiile noastre au fost marcate prin [ ]. �otele lui Alecsandri au
fost menţinute în subsolul paginilor şi, spre a se deosebi de ale noastre,
poartă menţiunea [V.A.].
În încheierea acestei scurte note lămuritoare, ţinem să aducem şi
pe această cale mulţumirile noastre tuturor celor care ne-au sprijinit cu
generozitate în munca noastră, şi în mod deosebit tovarăşei Că tălina
Poleacov, al cărei preţios aport la definitivarea acestui volum nu poate
fi apreciat îndeajuns.
GEORGETA RĂDULESCU-DULGHERU
[13]
PREFATĂ
o istorie mult interesantă, pentru acei ce iubesc
a studia fazele prin care trec instituţiile naţionale, ar
fi istoria literară şi anecdotică a teatrului nostru.
5 Cine însă ar fi în stare să o scrie mai bine decît un om
care, ca artistul nostru :\Iatei:\Iillo, găsindu-se pe
scenă de la început, a asistat ca luptător neobosit la
toate dificultăţile naşterei şi existenţei acelei instituţii!
Dar Millo va întreprinde oare o asemene operă? Este
ta probabil eă nu; căci fiind, cum se zice, unghie şi carne
cu teatrul, ar fi obligat să vorbească necontenit de
dînsul, în tripla sa calitate de director, actor şi autor
dramatic. Simţul său de modestie, precum şi cultul
său fanatic pentru antica divinitate română, lenea,
15 cult practicat mai cu osebire de artiştii cei mari, îl
vor împedeca negreşit a răsfoi albumul numeroaselor
sale suvenire şi a estrage din ele materia unei istorii
a scenei.
Acestea le zicem cu scop de a zădări amorul
20 propriu şi verva lui l\Iillo şi cu speranţă că vechiul
nostru amic ne va da o plăcută desminţire.
Millo ar spune publicului, cu talentul său ştiut,
cum a fost atras din prima-i junie cătră arta frumoasă
la a cărei culme el a ajuns călcînd în picioare preju-
25 diciile de familie şi de poziţie socială; cum, sub îndemnul
acelei puternici vocaţii, el a organizat un teatru de
societate chiar pe la anul 1835 şi a creat rolurile Poe-
13
.�
[14]
,.
tuhti romantic si a Postelnicului Sandu Curcă, două.
piese compuse d� el însuşi şi care au avut mare succes.
Cum pe acelaşi timp, rectorul Academiei Mihai­
lene, Gheorghe Asachi, luînd direcţia teatrului român
5 şi formînd o trupă cu elevi din zisul institut, se opinti,
cu mai mult zel decît noroc, a desfăşura pe scenă
drame istorice şi a să înălţa ex-abruoto în regiunile
operei italiene prin reprezentarea Normei! cercări
îndrăzneţe În adevăr, dar nepotrivite nici cu gustul
10 publicului, nici cu mijloacele junilor diletanţi carii
n-aveau idee de muzică.
Cum în anii următori succedară directiile lui
C. Carageali, venit În Iaşi de la Bucureşti, şi' a unui
profesor de himie şi fizică, T. Stamati, sub carii au
15 început mai mulţi tineri, împiegaţi de cancelarii, a
îmbrătisa cariera seducătoare de actori, desi erau
condemnaţi, sărmanii, a juca piese rău trad�se din
repertoare franceze şi germane, sau drame originale
pline de anahronisme comice, precum: alergări de cai
20 pe canalurile Veneţiei şi împ�tşcături de pistoale înaintea
descoperirii prafului de puşcă.
Cum, pe la 1840, guvernul, voind să dea probe
de încurageare teatrului naţional, numi un comitet
compus de C. Negruţi, M. Cogălniceanu şi ,�. Alecsandri,
25 ş-apoi, cu un sans [acon. demn de acea epohă, lăsă.
direcţia pe spinarea lor fără a să preocupa dacă le
cuvinea sau ba; cum ei se văzură obligaţi a deveni
autori fără voie, precum deveniseră directori fără voie,
şi se puseră pe lucru, traducînd, localizînd, compunînd
30 un şir de piese ce fură bine primite. Multe din acele
piese s-au perdut, precum: Orbul fericit de Cogălni­
ceanu, Bochei, tată şi fiu de Negruzzi, Spatarul H a!­
maiuki, comedie În versuri, Farmazonul de la Hirlăn,
Ci1;ovnicul şi modista de Alecsandri, toate scrise Într-un
35 'stil simplu şi conform atît cu gradul de educaţie literară
la publicului, cît şi cu talentele începătoare a noilor
amatori de scenă.
Cum, după cîţiva ani, Millo, luînd în mînă frîiele
direcţiei, a îndreptat teatrul pe calea progresului,
'10 prin îngrijirea punerii în scenă, prin împărţirea nimerită
a rolurilor, prin perfecţionarea jocului actorilor, căror
114
l
[15]
5
15
20
25
30
35
le-a servit de model, şi prin buna compunere a reper­
toriului dramatic. În acea epohă, teatrul din Iaşi a
fost la apogeu, căci Millo a creat tipurile originale a
Babei Hircăi, a lui Nişcorescu, a lui Tuzu Calieul,
a Chiriţei, a lui Herşca Boeeegiul, a lui Kir Gaitanis,
a Masnei Angheluşa, a lui Kir Zuliaridis, a Muzei de
la BurduJeni etc., tipuri variate ce vor rămînea mult
timp neşterse din analele scenei noastre naţionale.
Cum el, în fine, aşezîndu-se apoi în Bucureşti,
a marcat cu sigilul marelui său talent pe Barbu Lău­
tarul, pe Moise din Lipitorile satelor, pe Paraponisitul,
pe Kera Nastasia, pe Paraclisierul, pe Haimana etc.
si a stiut să mentie teatrul nostru în caracterul său
" ,
român.
Dar, o mai repetăm, pentru ca să facă o asemene
interesantă naraţie, pentru ca să arate luptele cu cen­
zura şi dificultăţile de tot soiul ce a întîmpinat în lunga
sa carieră dramatică, Millo ar fi nevoit a să pune pe
scenă fără contenire. Acest motiv ne c teamă că-I va
opri de a lua condeiul spre a înavuţi bibliotecele noastre
cu istoria teatrului national.
În lipsa acelui tezaur din care am putea undi
multe elemente pentru scrierea acestei prefa ţe, nu
putem face mai bine decît să publicăm aici cîteva
din epistolele adresate unui amic în diferite epoce.
În ele se găsesc multe notiţe curioase despre starea
societăţii de la 1840 încoaci, despre mersul progresiv
al teatrului şi despre motivele ce ne-au îndemnat a
compune Repertoriul de piese cuprinse în această ediţie.
Declarăm că nu fala de autor dramatic ne-a
consiliat a da publicitate acestor opere uşoare, dar
pentru că le considerăm ca elemente ce ar putea servi,
cît de puţin, la scrierea unei istorii a scenei române.
Facă cerul ca în curînd să se nască spiritul predestinat
a produce acea Însemnată lucrare.
j
Iaşi, 784 ..•
Iubite amice, crescuţi amîndoi în Franta din
copilăria noastră, ne-am despărţit de un an, lung cît
15
......
.. �
.s
[16]
un secol; tu ai mai rămas la Paris, o! fericitule Între
fericiti! iar eu m-am Întors în Iaşi, aducînd cu mine
un mare bagagiu de iluzii şi de idei moderne. Adorator
fervent a Treimei sfinte şi mîntuitoare ce reprezintă
5 libertatea, egalitatea şi fraternitatea, am reintrat în ţară
ca un fanatic naiv şi convins că voi găsi pretutindene
aceste sacre principuri în aplicare... însă am găsit:
Libertatea Iăntuită cu însasi mîna domnitorului
sub impulsia ocultă a consuluiui rusesc; libertatea
10 presei ciocîrtită de foarfeca cenzurei, foarfecă încre­
dinţată unui impiegat de la postelnicie, care din cauza
trist ei sale meserii a agiuns a sămăna la faţă cu hîdele
Parce din mitologie. Singura libertate respectată şi
chiar încurageată este libertatea de a să face preaple-
15 catul, preasupusul, preaumilitul rob al guvernului zis
parintesc.
Am găsit egalitatea turtită - sărmana! - subt
un nămol de prejudeţe absurde şi de privilegiuri mon­
struoase, un nămol atît de mare, atît de greu, cît ar
20 trebui un cutremur social pentru ca să-I răstoarne şi
să-I risipească. El este compus de mai multe pături
ce apasă una pe alta ca stratificările unui munte.
Dedesubt, la bază, stă întins pe brînci poporul! ... peste
dînsul impiegaţii subalterni ai guvernului şi ai pro-
25 prietarilor de moşii; iar peste aceştia diferitele clase
de boieri, mici, mijlocii şi mari, purtînd în spinare
pe unul din ei care, C% mila l%i Dumnezeu, adică: cu
protecţia Rosiei, cu mila sultanului şi cu mila vizi­
rului, mil1tit C2t peşcheşuri, a devenit voievod.
30 Nimic mai trist decît aspectul poporului strivit!
Nimic mai viclean şi mai brutal decît tipul subalternilor
puşi în contact cu el; nimic mai umilit decît fizionomia
boierilor mici; nimic mai grotesque decît îngîmfarea
boierilor mari! ... Toţi se cred nobili, deşi puţini,
35 prea puţini au oarecare tradiţii de familie, şterse de
mătura timpului şi comprometate prin multe fapte
lipsite de nobletă. Unii se fălesc că se cobor din domnii
vechi a Moldovei, cînd, cercetînd bine în trecut, nu
s-ar găsi alt domn în spiţa neamului lor decît poate
40 pe Ciubăr-Vodă elin poveste : alţii merg mai departe,
merg păn-în Cor.stantinopoli ca să-şi găsească rudiri
116
[17]
problematice cu nu ştiu care Împăraţi bizantini; alţii
iar mai nesăţioşi, nemulţămindu-se cu titlurile locale,
se pretind ... (poporul zice Însă că se poreclesc) conţi
si baroni.
5' Precum vezi, amice, societatea noastră prezintă..
o varietate foarte curioasă de tipuri bune de studiat.
În ea domneşte vanitatea care esclude egalitatea, însă
acel defect ridicol este mult mai aparent În generaţia
nouă decît în bătrîni. Părintii nostri păstrează încă obice-
10 iurile simple din vechime, 'credi�ţele strămoşeşti şi o
patriarhală indulgenţă cătră mai micii lor; cuconaşii
însă, crescuţi sub varga dascalilor greci, sînt de o fudulie
de parveni ţi fără margini. Cei din starea Întîi conside­
rează de ciocoi pe toti cei ce se însir după dînsii.
15 Cei din starea a doua numesc eiocoi pe acei din starea
a treia; aceştia, la rîndul lor, ciocoiesc pe nenorociţii
de mai gios, şi poporul, mai cu minte, îi egalează pe
toţi cu aceeaşi poreclă.
Cît pentru noi, tinerii întorşi din străinătate,
20 societatea iaşeană a inventat o categorie deosebită:
noi sîntem pantalonari (sans culottes ), bonjurişti şi
duelgii. Noi nu sărutăm mîna tuturor căftăniţilor ce
se zic pe greceşte: simandicoşi, fiindcă avem obrăznicia
de a o considera ca o labă. Noi pregătim revoluţii
25 în ţară pentru că purtăm plete lungi şi cravate de
carbonari, modă privită cu ochi răi de consulul rusesc,
şi prin urmare condemnată de vodă. Noi, în lipsă de
seuas, abordăm pe evghenişti nu cu formula smerită
de sărut talpele, ci cu un simplu bonjour. Noi nu mai
30 avem lege, sîntem eretiei, provocăm boierii la duel,
mîncăm oameni, criticăm abuzurile, dispreţuim dră­
gălaşa chivernisală, cercăm a forma o opinie publică
şi visăm cai verzi pe păreţi ... Prin urmare sîntem buni
de Înfundat pe la monăstiri sau de trimis peste Dunăre;
35 însă fiindcă sîntem feciori de boieri şi că inspirăm
oarecare temere, În calitatea noastră. de capete stricate,
nu se leagă nime de noi. Guvernul se face că Închide
ochii asupra fărădelegilor noastre, dar el totodată ne
închide si bratele sale.
40 SÎn't cuconaşi prefecţi, vornici de aprozi, membri
de divanuri, cuconaşi Însă prostuţi de carte şi de minte.
17
.}
[18]
Sînt şi coloneli cu epoleturi late cît nulitatea lor, însă
ei nu ştiu nici măcar a-şi scoate sabia din teacă; iar
acei ce au puţine cunoştinţi militare, bunăvoinţă şi
curagiu personal, dacă soarta nu i-a coborît din pulpa
5 lui Jupiter, ei rămîn relegaţi în rangurile de gios ...
Iată egalitatea sub regimul Reglernentului organic;
cît pentru fraternitate, am găsit-o caracterizată în două
legende cunoscute:
"Frate, frate, dar brînza-i pe bani."
iO "Cine i-a scos ochii? frate-său. - De-aceea sînt
scoşi aşa de adînc 1"
Ce zici, amice, de elementul în care sîntem chemati
a trăi noi, elevii academiilor din Frantia si Germania'?
noi, deprinsi a răsufla aerul hrăni tor si deşteptător al
15 civilizaţiei 'moderne? noi, care averri aspirări cătră
orizonuri necunoscute sub cerul ţării?.. Mare cîmp
de lupte se întinde dinaintea noastră! dar lupta nu ne
sparie, căci ne susţine şi ne anirnează speranţa izbîn­
dei... Vale!
20
Iaşi, 181 ..•
Iubite amice, răspunsul tău e vesel, pentru că
c scris departe de atmosfera neguroasă a unui oraş
semi-oriental ca Iaşul. Tu-mi zici că scrisoarea mea te-a
făcut să asişti la o panoramă originală ca şi aceea care
25 reprezintă China cu mandarinii săi, şi mă îndemni
a studia tipurile ce mă încungiură, spre a le pune pe
scenă. Susţii cu tot dreptul, deşi pe un ton glumeţ,
că un autor dramatic ar găsi elementele necesare pentru
un bogat repertoriu, şi îmi impui misia acelui autor.
30 Fie 1. .. Eu însumi m-am gîndit adeseori la o asemine
grea întreprindere, şi fiindcă încă la noi nu posedăm
nici libertatea tribunei, nici arma zilnică a juma­
lismului, am proiectat să-mi fac din teatru un organ
spre bici uirea năra vurilor rele şi a ridicolelor societă ţii
35 noastre. Ambiţie frumoasă şi atrăgătoare! ... însă am
rămas spăriet şi descurageat cînd am constatat nume­
roasele obstacole ce aş avea de Învins.
18
[19]
Susceptibilitatea guvernului şi a societăţii este
cu atît mai oarbă, că ea n-a fost încă atinsă de nime
pănă acum. Un autor dramatic s-ar espune la multe
neagiunsuri din partea puternicilor zilei ... dar această
5 consideraţie nu m-ar împedeca de a-mi ascuţi condeiul.
Dificultăţile ce se rîdică în ochii mei cu forme
urieşe de fantasme au sorgintea lor chiar în sînul
institutului teatral; căci trei lucruri sînt de creat
pentru a să dobîndi un rezultat satisfăcător: 12 limba,
10 22 giocul actorilor şi 32 educaţia publicului.
Limba întrebuinţată păn-acum de traducătorii
dramelor franceze şi germane este o macaronadă ri­
dicolă si indigestă care displace auzului si nimiceste
interes�l pieselor, fie cît de bine jucate.' Toate per-
15 sonagele vorbesc acelaşi jargon bursuflat: marchezul
ca ciobotarul, princesa ca spălătoriţa, cardinalul ca
vezeteul, împăratul ca bucătarul etc. şi, graţie igno­
renţei traducătorilor, toţi rostesc fraze tîlcuite cuvînt
de cuvînt pe acele din limbi străine: astfeli auzi pe
20 o tînără cochetă pariziană zicînd că a priimit un pw·
de găt·nă (elle a recu un pO�tlet), sau pe un student
esclamînd: Ce chesea!... ceea ce-mi cînii nu-i decît
o raţă (queUe blaguel ... ce que tu me ch�ntes la n'est
q1t'un canard ). Publicul rămîne cu gura căscată di-
25 naintea unor asemine enormităţi şi pare a-şi pregăti
buzele pentru şuierare ; însă el se arată indulgent,
prea indulgent, şi croitorii de fraze absurde se sîmt
astfeli încurageaţi a persista în săcături literare.
Giocul actorilor este în gradul cel mai înapoit,
30 Încît orice piesă, bună sau rea, spirituală sau proastă,
are aceeaşi soartă: ea-i măcelărită fără milă!... Co­
mediile cele mai, fine sînt schimbate în bufonerii ordi­
nare, şi dramele în bufonerii lugubre; într-un cuvînt,
teatrul nostru mi e decît o păpuşărie pretenţioasă.
35 Şi, în adevăr, nici că poate să fie altfeli cînd amatorii
ce se urcă pe scenă lipsesc de orice cunoştinţă despre
arta dramatică, de orice educaţie pregătitoare pentru
cariera de artist. Cum să între în rolul de rege, de ducă,
sau de simplu gentilom, un biet scriitor de la Eforie,
40 care n-a cetit nici o istorie, nu a luat lectii de decla­
mare (neexistînd în Iaşi conservatoriu) şi nu-şi bate
19
..
," I
[20]
���-----------------------------------------------------�
capul să studieze caracterul personagelor ce este însăr­
cinat să reprezinte? Cum să însuşască nobleţa ereditară
si manierele distinse de ducesă o biată copilă din
mahala, care n-a văzut niciodată un salon aristocrat? ..
5 Lipsa de modeluri îi obligă a crea rolurile după o în­
chipuire totdeauna greşită, şi cît pentru declamarea
acelor roluri, ei se mulţămesc a le recita cu o răpegiune
monotonă, fără pauze, fără întonări variate, fără natural
mai cu samă. Unii însă care se cred artişti cad în
10 exces contrar, zbuciurnîndu-se ca nebunii, mişcînd
braţele ca telegrafuri aeriane, întorcînd ochii furişi
ca motanii înamoraţi şi răcnind cu aşa furie, că publicul
se Întreabă: Ce i-a apucat?
Cînd întră pe scenă şi se găsesc în faţa publicului,
15 sărmanii, stau buimăci ţi de uimire, uită rolurile, bîiguiesc
în loc să deie replica, ţin braţele moarte, picioarele
ţapenc şi, văzîndu-i, crede cineva că asistă la un spec­
tacol de automaţi a căror maşinării ar fi ruginite. Tinerii
amorezi declarează simţirile lor pe acelaşi ton ca şi
20 c�nd ar cere un pahar de apă, şi toţi în genere se abat
din calea adevărului. Singurele roluri necaricaturizate
de dînşii sînt acele de oameni de rînd: lachei, argaţi,
precupeţi, boiernaşi proşti de la ţară, giupînese, maga­
lagiţe etc., iar frazele ce le pronunţă cu mult natural
25 sînt, de pilda: Vai! mîncate-ar moliile, chcrapleşule! ...
să te văd cînd mi-oi uidea ceafa ... fraze de înaltă lite­
ratură din Tataraşi.
Costiumele ca şi decor urile prezintă ades ana­
cronismuri neiertate. Scene de codru se petrec În pieţe
30 de oraşe; scene de salon în grădini etc. şi în ele se
agită autornaticeşte marchizii în costium de paiaţi,
dame din secolul XVI îmbrăcate după moda de astăzi,
care se sărută în gură şi adeseori vorbesc cu dosul
întors la public sau fug în culise dacă şi-au uitat
35 rolul.
Publicul asistă cu nepăsare la toate aceste netoţii,
căci nu are idee de conditiile unui bun teatru si, ce
e trist! el pare mai mult dispus a gusta farse gros�lane
şi drame apetpisite, decît piese de înaltă comedie. Pentru
40 el, un individ ce se strîmbă ca o momiţă sau strănută
lung, des şi tare, e un actor de talent, deşi nu-l numeşte
20
[21]
actor, ci caraghios; aseminea el dă diplomă de artist,
însă artist cu ducă-se pe pustii, acelui ce, subt pretest
de a fi dramatic, îşi zburleşte părul vîl voi , scrîşneşte
din dinţi, geme, ţipă, rage, se bate de păreţi, .se trîn-
5 teşte la pămînt şi se zbuciumă ca un epileptic.
Iată, amice, elementele nesuficiente de care poate
să dispuie un autor pentru interpretarea operelor
sale ... Precum vezi, trebuieşte tot creat: 12 o limbă
conformă cu caracterul fiecărui personagiu, precum şi
10 cu naţionalitatea lui şi cu timpul în care trăieşte;
22 o şcoala de declamare, pentru a să forma actori
inteligenţi şi corecţi în giocul lor pe scenă. Cît pentru
public, nu mă îndoiesc ca şi-ar perfecţiona gustul şi
giudecata îndată ce s-ar găsi dinaintea unui spectacol
15 compus de adevăraţi artişti.
Un teatru perfect nu se improvizază de azi pănă
mîni; trebuie timp şi sacrificiuri şi în lipsa acestor
două condiţii un autor va fi ţinut a compune piese
uşoare şi potrivite cu puterile diletanţilor şi a merge
20 înainte treptat, punînd un frîu imaginaţiei sale, făcînd
act efe abnegare, condamnîndu-se la o lucrare restrînsă
şi ridicîndu-şi inspirările la talia interpretatorilor., O
asemine întreprindere cere multă bunăvoinţă, mult
tact, multă răbdare din partea acelui ce s-ar încerca
25 să creeze un repertoriu naţionaL Ferindu-se de mania
traducătorilor de drame cu mare spectacol şi cu si­
tuaţii exagerate, el va alege din repertoarele străine
piese plăcute, lesne de giucat, şi le va localiza cu
măiestrie în privirea gustului public sau, mai bine,
30 va compune bucăţi originale în care va întroduce
moravurile şi tipurile locale.
Elementele nu-i vor lipsi pentru. a agiunge la
scop, căci societatea noastră este împestriţată cu fe­
lurite tipuri comice, şi defectele ei, viciurile ei chiar,
35 formează un grup destul de mărişor : astfeli sînt dascal ii
greci, loghiofaţii care năucesc pe - bieţii şcolari români,
pentru ca să le bage în cap gram,atica elină, şi îi supun
la tot soiul de pedepse corporale ce nimicesc în ei
simtul demnitătii.
40 ' Astfeli cel�biii de la "Fanar care, urmînd tradiţiile
strămoşilor lor, considerează Moldova ca o capră bună
21
.�
[22]
de muls şi "in aici .să caute zestre spre a prinde rădăcină
în ţară. Ambiţia lor e să devia: megas postelnikos,
Astfeli cjocoiul de- starea întîi, ornat cu decoraţii
ruseşti, turceşti şi nemţeşti, pe care le-a cîştigat pentru
5 serviciuri făcute străinilor în paguba ţării. El nu
visează decît interventii străine si răsturnări de domni;
prin urmare trimite' necontenit jalbe la Petersburg
si la Inalta Poartă. .
, Ciocoiul de starea a doua, care aspiră zi şi noapte a
10 să acăţa de protipenda. Unul din ei, poreclit vărul obştesc
pentru că se pretinde văr al şeptelea cu toţi vornicii şi
logofeţii mari, şi-a rîsipit averea numai ca să fie invitat
la bal la Curte şi la adunările aristocratice a contesei S.
Ciocoiul de starea a treia, lipitoare ce suge sîngele
15 stăpînului care-I creşte ia sîn.
împiegaţii guvernului, autorizaţi a-şi face averi
prin orice chip, în timp de trei ani cît sînt rînduiţi
În slujbe. Ingenioasele lor iscodiri spre a despoia pe
nenorociţii împricinaţi sînt. de natură a presăra domeniul
20 comediei cu mii de incidenturi comice.
]idoYii cămătari care au misia de a calici pe
boieri, de a corumpe ţăranii şi de a scamota întreaga
ţară română; cuconaşii mîndri dar fricoşi, obraznici,
cheltuitori, care devin prada zarafilor; daniele care
25 n ai pot suferi Moldova de cînd au făcut un voiagiu
n întnb; m�ele care. vin în carnaval ca să vîneze
ginen În capitală; părinţii care considerează fetele ca
nişte petre în casă; ruginele ce se tem de opinia pztblică
ca de iazmă apocaliptică; neghiobii, şireţii, tălharii
30 de pe toate treptele sociale; prejudeţele absurde, pre­
tenţiile ridicole, în fine, caracterul nedeterminat a unei
societăţi semi-orientale În care Încep a pătrunde ideile
şi moravurile occidentale. Iată o comoară adevărată
pentru un autor dramatic! Cînd, cum şi cine însă va
35 avea parte de dînsa?
Cine se va folosi de ea ca să-şi facă un bagagiu
literar?
That is ihc cucstion;
22
[23]
Laşi, 1844
Amice, bucură-te sau te rnăhneştc ; Ielicitcază-rnă
sau mă tînguieşte ... Am întrat în luptă!
De-acum fie ce-a fi! ... în calitate de strănepot
S al lui Traian, strig ca Cesar pc marginea Rubiconului:
Alea jacta est, fără a mă preocupa nicidecum dacă
modestia. " însă esti convins ea si mine că noi, românii,
nu ne închinăm ei;' r.oi ne creden� cu aptitudine la toate
şi ne acordăm toate insusirile rari si frumoase. Sîntem
10 învăţaţi ca Humboldt, diplomaţi ce:. Tallcyrand, oratori
ca Ciceron, viteji ca Mihai si Stefan, numai modesti
nu sîntem. ' , ,
Deci, folosindu-mă de acest mare privilegiu, vin
acum a-ţi spune că am cercat să atac două ridicole
IS proaspete ale societăţii noastre, ridicole care, nefiind
combătute la vreme, ar exercita o influcntă fatală.
Unul consistă întru despre] uirca a tot ce este naţional
şi celalalt întru persecutarea opiniei publice.
De vi o citiva ani boierii si cucoanele încep a simti
20 dorinţa de a trece peste hotar, sau, după cum se zice,
> a merge inuniru, Ei se duc de se dilectează în plăcerile
Vienii si chiar ale Parisului, admirînd minunile civiliza­
ţiei şi î�a vu ţind astfeli fondul lor de idei şi de cunoştinţi.
Această tendinţă de a videa lumea o găsesc foarte
25 nimerită, căci îmi pare de natură a ne depărta de
trîndăvia orientală şi a ne pune în contact cu viaţa
activă şi inteligentă a popoarelor occidentale; însă!
o mare parte din acei care au avut ocazie de a face
o comparare între progresul Germaniei şi al Franţei
30 şi între starea de înapoiere a Moldovei, în loc să puie
umărul ca să urnească ţara din hăugaş, găsesc mai
comod a critica orbeşte şi a dispreţui prosteşte pămîntul
lor strămoşesc cu tot ce are bun sau rău. Şi fiindcă
asemine manie ridicolă e considerată de bon ton si
3S e practicată de cei mari, ca află multi aderenti în cei
neum blaţi prin ţări străine şi un nU�lăr con�iderabil
de momiţi în public.
Ce poate să rezulte din această hulă nedreaptă
şi exagerată? stîngerea simţirii de patriotism! indiferenţă
'la fatală pentru soarta viitorului nostru!
23
""-.
.. �
[24]
Am compus dar o piesă în trei acte: Cuconul
I Iorgu de la Sadagura, care s-a reprezintat cu un foarte
mare succes, şi am avut nepreţuita mulţămire de a mă
convinge că am reuşit a atinge ţelul meu. Astăzi
5 glasul cIevetirii amuţit; nime nu mai îndrăzneşte
să înfigă ascuţitul înveninat în sînul ţării, căci eleganţii
cuconaşi se tem de a fi arătaţi cu degitul şi porecIiţi:
Iorgu de la Sadagura; iar cuconiţele de a fi puse în rînd
cu Gafiţa Rozmarinovici.
10 Se zice că măria-sa ar fi nemuItămit de oarecare
şfichiuri adresate ispravnicilor şi giudecătorilor ce
hăţuiesc poporul şi cumpănesc dreptatea subt părin­
teasca sa oblăduire; se zice iar că mare a fost cutezarea
mea de a pune pe scenă un grec, kir Agasnemnoti
15 Chiulafoglu, şi că acest început de campanie în contra
puternicilor zilei s-a putea sfîrşi pentru mine prin un
neagiuns neaşteptat... dar de la zis şi pănă la fapt
este mult, şi amicii mei bonjurişti, pantalonari, due!gii
compun o cohortă îndrăzneaţă de care poliţia găseşte
20 prudent a să feri.
A doua piesă a mea: Iaşii în carnaval, a iritat
şi mai mult pe unele înalte ipokimene: căci ea loveşte
în acei ce au mare interes a nu să forma la noi o opinie
publică, menită de a condemna faptele lor. Personagiul
25 lui Taclii Lunătescu i-a supărat în acelaşi mod, cum
poate supăra o oglindă pe un om urît la faţă şi defectuos
la trup. Iar mai cu samă scena păpuşelor din actul III
a produs scandal, prin următoarele pasagiuri:
într-a păpuşelor ţară
30 La mulţi cinstea-i chiar de ceară.
Cît ruşfetul se iveşte
Pe loc cinstea se topeşte.
Unii, vrednici patrioţi,
Dar mai vrednici patri-hoţi,
35 Latră, urlă furios
Păn' ce-apucă vreun os.
în cea ţară de păpuşi
Tălharii poartă mănuşi
Şi se jură pe dreptate
-40 Că le-s minele curate.
24
[25]
5
10
15
În timp ce se recitau aceste versuri, un mare
personagiu, indignat, a ieşit din logie, şi Aga sub-in­
dignat, la rîndul său, a manifestat intenţia de a ordona
închiderea cortinei şi suspendarea reprezintaţiei ; însă ...
tot un însă! .. , el, om prudent şi nu prea tare de înger,
îşi dămoli pornirea şi se retrase ruşinos ca şairariul
Săbiuţă, în prezenţa zgomotului public. Cohorta bon­
juriştilor se rîdicase pe picioare, decisă şi ameninţă­
toare, cerînd continuarea piesei, şi spectacolul se ter­
mină în aplauzele logielor şi ale parterului... Opinia
publică se afirma cu triumf în ciuda simandicoşilor
ruginiţi care purtau mănuşi.
Se zice si astădată că a doua zi s-ar fi tinut
sfat tainic la' Curte spre a să lua măsuri în contra
tendinţei revoluţionare a tinerimii şi spre a să înfrîna
pe autorul piesei. Se pomeni iar de monăstire, se pro­
puse închiderea Teatrului Naţional, se dete ordine aspre
cenzurei; dar, în fine, muntele născu ca totdeauna
un ridiculus mus.
,
'7
20 Pa'erma, ghenar, 1847
Amice, îţi scnu aceste rînduri de subt soarele
splendid al Siciliei. Aici ne aflăm trei compatrioţi:
doamna N .. " care întruneşte cele mai frumoase calităţi
ale sufletului şi ale .spiritului ; amicul nostru Neculae
25 Bălcescu, care a venit să găsească alinare boalei de
pept în atmosfera caldă a Palermii, şi eu, adus pe aceste
ţărmuri înflorite de nişte împregiurări ce ţi-oi povesti
într-o zi ... Dumnezău stie cînd ...
Petrecem tustrei 'într-o frătască intimitate si
30 vorbim, mult de ţară. Dorul ei ne 'urmăreşte pretutin­
dene şi ne-o arată prin vălul depărtării mai frumoasă
şi atrăgătoare. Villa Delfina, unde locuieşte doamna N.,
situată afară din oraş, posedă o terasă largă pe care
se pleacă crengile încărcate de fructe de aur a doi porto-
35 caIi mandarini. Privirea se întinde pe grădini pline de
flori şi de arbori exotici ce răspîndesc parfumuri îmbă­
tătoare; iar mai departe, pe muntele Pelegrin, în al
cărui vîrf se găseşte peştera sfintei Rozalii. în dreapta
25
[26]
5
10
15
20
25
30
ochii se primblă pe albăstrimea mării siciliane, brăz­
duită de bărci uşoare.
Pe acea terasă aşezată pe coloane de marmură
ne adăpostim de ferbinţala soarelui şi gustăm dulceaţa
serilor poetice ale Palermii, ascultînd în depărtare
cînticele păscarilor şi admirînd măreaţa apunere a
soarelui în sînul mării. Fiecare din noi aduce partea
sa de inteliginţă spre a înlesni trecerea zilelor; iar mai.
cu samă d-na N., prin varietatea cunoştinţelor sale şi
prin observările sale fine şi spirituale, ne face a nu
simţi nicidecum zborul timpului. Cînd Bălcescu ne
ceteşte un pasagiu din Istoria romanilor sub Mihai
Viteazul, la care el lucrează con amore de mai multi
ani; cînd eu re citez vreo poezie nouă, şi amica noastr'ă
ne încuragează cu o zîmbire graţioasă, sau ne corige
cu acel tact fin şi delicat care distinge naturele alese.
Acum o săptămînă doamna N. era tristă şi su­
ferindă. Am cercat să-i alung tristeţa şi am compus
în grabă un vodevil întitulat Peatra din casă, cu scop
de a combate tendinţa neomenească a unor părinţi
de a considera pe fete ca nişte sarcini grele în familie.
ca petre în casă bune numai de a fi exilate la monăstiri.
Tot cu această ocazie am atins în treacăt o chestie
foarte importantă, acea a dezrobirii ţiganilor ... Doamna
N. şi Bălcescu au rîs de bună voie şi m-au îndemnat
să trimet vodevilul trupei din Iaşi. Iată dar că-I adresez
ţie, amice, şi te însărcinez să dai manuscriptul cui se
cuvine; nu uita însă ca să mă înstiintezi dacă publicul
va şuiera sau va aplauda în sara 'de reprezentaţie.
Adio, te las în zăpadă şi alerg la soare!
Martie, 1848, Iaşi
Amice, ştii ce vra să zica: a giuca pe un uolcan ,
deşi nu cred să te fi urcat vreodată pe Vezuviu spre
a executa pasuri coregrafice... află dar că acum în
35 Iaşi o parte din societatea elegantă gioacă pe un volcan
şi iată cum:
Am compus pentru beneficiul săracilor un tablou
naţional întitulat Nunta ţărănească, care va fi repre-
26
[27]
zintat pe teatru de cătră amatori, membri ai înaltei
nobleţe şi ai onorabil ului public. în această piesă figu­
rează cadrul druştelor ce aduce la nuntă pe mireasă
cu amicele ei; şi cine crezi tu că au priimit a să îmbrăca
5 în haine ţărăneşti? .. Cele mai frumoase şi mai aristo­
crate dame de la noi! ...
Ximic mai pitoresc şi mai încîntător decît sosirea
pe scenă a carului, ingiugat cu doi boi şi plin, ca un
paner cu flori, de cucoane in cămeşi de burungiuc
10 brodat cu fir şi în catrinţe de mătasă... Să le vezi
astfeli, graţioase şi fermecătoare sub costiumul na­
ţional, ai zice negreşit ca şi mine: "Dă-mi, Doamne,
o moşie înflorită ca raiul, şi pe moşie un sat mare,
şi în sat o mie de ţărăncuţe ca acele care împodobesc
15 carul druştelor !"
Să le vezi apoi prinse în horă şi mişcîndu-se în
rond cu acea voluptoasă legănare a danţului românesc,
care este reprezentat pe basrelievurile antice, ai crede
că te-ai întors cu două mii de ani în urmă şi nu te-ai
20 îndura să mai ieşi din acea ghirlandă de graţii şi de
tinereţe, două mii de ani în şir.
în Nunta ţărănească am intercalat un dascal
grec, pe Kir Gaitan:», tipul acelor profesori de tipto,
tiptis care, aduşi în ţară de domnii fanarioţi, se cercau
25 prin toate mijloacele şi chiar prin falangă să introducă
limba elină în locul celei române. Millo e admirabil
sub masca grotescă şi caracteristică a grecului.
t Dar mă vei întreba poate unde-i volcanul? ..
L'nde? . .. între culise! ...
30 în timp ce pe scenă se fac repetiţiile generale,
pline de glume şi veselie, între culise se cloceşte o re­
volutie ! ... Diverse grupe de tineri se exaltă la cetirea
jurnalelor franceze care descriu revoluţia din Paris,
şi ochii lor se aprind, şi mînele lor se strîng energic,
35 şi şoaptele lor misterioase urzesc planuri de răscoală
în contra guvernului. Spectacol unic! Zîmbirile, com­
plimentele adresate damelor, cochetăriile acestora,
într-un cuvînt, acel prestigiu fermecător ce răspîndeşte
o adunare elegantă de tinere dame şi de juni adoratori
40 ascunde un complot menit a izbucni în curînd ...
27
..
, - ..
[28]
Succesul Nuntei a fost complet. .. Fie ca şi mişcarea
ce se pregăteşte să aibă acelaşi succes!
Iaşi, 185 ...
Amice, după o pribegire de doi ani prin staturile
5 Europei (termin de pasport), în urma răscoalei noastre
din 28 martie 1848, am reintrat iar în capitala Mol­
dovei l , .. Graţie acelui zeu binevoitor care privighează
asupra soartei românilor, avem acum pe tronul ţării
un domn patriot, generos, liberal, cu suflet blînd şi
10 frumos ca şi faţa. Prinţul Grigorie Ghica! El a deschis
frontierele ţării pentru ca să recheme junii emigra ţi
şi totodată le-a deschis şi braţele sale părinteşti. Moldova
răsuflă mai uşor şi e însufleţită de mari sperări pentru
prezentul şi viitorul ei. Teatrul Naţional prosperează
15 sub direcţia lui l\Iillo, intrînd pe o cale adevărat
românească.
I-am încredinţat mai multe piese în care artistul
nostru favorit a creat tipuri neuitate şi care au obţinut
mare succes: precum Chiriţa în Iaşi, Chiriţa în pro-
20 vinţie, Herşcu Boccegiul, Mama Angheluşa, Doi morţi
vii etc. Este o adevărată plăcere de a lucra acum
pentru teatru, căci trupa se îmbunătăţeşte pe fiecare
zi, gustul publicului se formează şi, într-un cuvînt,
arta dramatică română tinde la o perfecţionare netă-
25 găduită.
NOTĂ. - Teatrul n-a făcut decît să scadă de atunci, din
cauza unor speculatori carii au introdus pe scenă dramele cele mai
fioroase din repertoare străine, traduse în limba cea mai necorectă
şi jucate în chipul cel mai grotesc.
30
28
Iaşi, 1858
Amice, ne aflăm în ajunul unor mari evenimente
şi în luptă crîncenă pentru realizarea unui mare vis:
Unirea Moldovei cu Valahia!... Austria şi Turcia
combat prin toate chipurile această sublimă tendinţă
[29]
naţională; însă nu vor izbuti a împedeca regenerarea
unui popor întreg.
Toti amicii nostri lucrează cu entuziasm sub
impulsul' acestei mari idei a Unirii, unii prin o pro-
.'5 pagandă verbală necurmată, alţii prin organul ziarelor
locale şi străine, alţii prin diverse influinţe asupra
spiritelor. Cît pentru mine, am cercat să fac din scena
română un auxiliar puternic pentru succesul luptei
noastre. Prin drama istorică: Cetatea N eamiului am
10 avut mulţămire a redeştepta în public amintir�a gloriei
străbune şi prin piesa Cinel-Cinel a pleda cauza Unirii.
Succesul ce au dobîndit aceste două opere dra­
matice în acest moment de înflăcărare generală a spi­
ritelor şi de exaltare a sufletelor probează că românii
15 trec prin o fază politică din cele mai interesante şi că
atît convingerile unora cît şi presimţirile altora sînt
conduse de o putere ocultă că tră acelaşi ţel, adică:
afirmarea românismului în faţa lumii.
Curagiu şi bună sperare! ... în curînd vom juca
20 Hcra Unirii la lumina soarelui:
Şi vom da mînă cu mînă
Cei cu inimă română.
il! irceşti, 1863
Amice, la depărtarea în care te găseşti de cara
25 patria, nu cred să ai idee de avîntul nostru pe calea
reformelor sociale. Spectacolul ce înfăţişează România
în epoha de faţă este unic în analele progresului ome­
nirii! De la cel mai mare pănă la cel mai mic visăm,
dorim, inventăm, propunem, adoptăm .şi aplicăm re-
30 forme! ... reforme în toate: în limbă, în legi, în admi­
nistraţie, în moravuri, în idei, în simţimente... etc.
înţelegi dar că în acest mare număr de reformatori
se găsesc multe personage de comedie care merită de
a fi puse pe scenă; ergo:
35 Am scris o comedie, sau, cum zic francezii, une
blueite, în care mi-a plăcut să arăt un subprefect igno­
rant, dar reformator, precum şi un pedant din Ardeal,
asemene ignorant şi aserninc reformator. Piesa a fost
29
...
[30]
5
10
15
20
reprezentată în Bucureşti sub titlul de Rusaliile în
satul ltci Cremiue şi a dat loc la critici aspre din partea
unor liberali, carii şi-au însuşit monopolul patriotis­
mului ... Ei au mers pănă a acuza pe autor că ar fi
retrograd şi contrar reformelor de la care atîrnă prospe­
ritatea României, precum: Î1nproprietărirea ţăranilor,
organizarea comunelor etc.
Aceste acuzări m-au făcut a rîde cu atît mai mult
că la 1848, în Cernăuţi, am fost unul din acei carii au
subscris angajamentul de a da pămînt ţăranilor, ca
unul ce, fiind proprietar, aveam cu ce să-mi îndeplinesc
gîndul. Acel act există şi astăzi şi pe dînsul se pot
vedea în litere mari numele fostului domnitor A. Cuza,
al lui C. Negri, al lui L. Rosetti, al fraţilor Alecsandri
etc. : prin urmare acuzările cad alăture cu mine, fără
a mă atinge cît de puţin.
Fiind însă că jurnalistica română mi-a făcut
onoarea a să ocupa de mine cu mai multă sau mai
puţină bună sau rea voinţă, am găsit cu cale să răspund
la criticele nedrepte prin următoarele rînduri trimise
jurnalului francez redactat de D. Marcyllac:
.Domnule redactor,
Aflu, nu fără mirare, că s-a produs în Bucureşti
oarecare vuiet cu ocazia reprezen tării piesei mele
25 Rusaliile.
În prezenţa unor schiţe de actualitate comică,
adoratorii patenta ti ai Patriei au crezut de bună­
cuviinţă să reînnoiască scena salvatorilor Capitolului.
Scoţînd ţipete dureroase, au pretins că piesa mea
30 avea ţelul perfid de a ataca instituţiile prezente şi
viitoare, precum şi reformele liberale ce sînt menite
a regenera Naţia română!. .. A fost o minunată ocazie
pentru patrioţii patentaţi de a să urca pe estradă,
după obicei, si de a desfăsura în ochii si în auzul
35 publicului şirul cunoscut de mari simtimente şi de bana­
lităţi patriotice. Şi sub pretextul de a face o critică
teatrală, ei au desnaturat chiar şi intenţiile care au
prezida t la compunerea piesei.
30
[31]
Deşi nu întră în obiceiurile mele de a răspunde
Ia asemine hărăţaguri care, slavă Domnului, nu pot
nici răni, nici ucide pe nime, doresc însă acum să fac
o declarare în favoarea adevărului adevărat: Atît în
5 piesa Rusalii, cît şi în drama întitulatăZgîrcitul risipitor,
am cercat să biciuiesc ridicolele, iar nu principiile;
am cercat a stigmatiza nu pe oamenii ce au convingeri,
dar pe şarlatanii carii fac din cele mai sacre principuri
o materie de speculaţie.
10 Respect Capitolul, dar nu mă pot opri de a rîde
de unele gîşte care, deşi nu l-au salvat niciodată, se
cred obligate de a ţipa cu pliscul deschis apropo de
nimică, apropo de o umbră şi chiar de o şuierătură
adresată 10L ..
15 Primiţi, d-Ie redactor etc."
'3
Mirceşti, 186 ..•
20
25
30
35
Amice, fiecare generaţie produce naturi felurite
şi tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul
social şi istoric al fiecărei epoci. Acele figuri serioase
sau comice, măreţe sau ordinare, nobile sau tîmpite,
frumoase sau hîde, blînde sau fioroase etc. poartă si­
giliul secolului lor şi compun tabloul original al socie­
tăţilor ce se succed şi se prefac cu timpul.
Dacă vijeliile necurmate la care au fost espuse
tările noastre în curs de mai multi seculi nu ar fi nimicit
dezvoltarea literaturei si a frumo'aselor arte în România
întreagă; dacă, pe lîngă cronicarii ce s-au ocupat cu
descrierea faptelor istorice şi cu biografia domnilor,
am poseda şi alţi autori carii să ne fi lăsat portretele
străbunilor si schite amănunte despre obiceiurile tre­
cutului, noi' astăzi' ne-am putea face o idee esactă de
societatea română, cu fizionomia sa originală, cu spi­
ritul ei, cu tendinţele sale în epocele de mai înainte;
şi astfel am fi înlesniţi în lucrările literare, romane şi
drame istorice ce am voi să întreprindem; însă ase­
mene preţioase notiţe ne lipsesc!
Ce importanţă nemărginită ar avea în ochii noştri
o descriere a timpului trecut, o descriere care ne-ar
31
[32]
arăta, ca într-un album fotografic, tipurile şi caracterele
energice ale vitejilor noştri strămoşi! Cîte drame şi
tragedii sublime am scoate din istoria ţării noastre,
dacă am avea fidele .cunoştinţe de natura personagelor
5 destinate a fi puse pe scenă, dacă am şti să le repre­
zintăm în cadrul lor adevărat!
Tot românul care se mîndreşte cu trecutul glorios
al Patriei sale simte dorinţa de a-şi închipui ce soi de
oameni au fost acei eroi carii ne-au lăsat asa de falnică
10 moştenire! Cum erau portul, vorba, simţirile, mora­
vurile, chipul lor oţelit în focul războaielor şi inima lor
mărită prin sublima iubire de Patrie? Cum era poporul
care trăia în frăţie cu coasa, cu toporul, cu codrul şi
cu calul său; acel nobil popor totdeauna gata a combate
15 pentru apărarea vetrei părinteşti? Ce fizionomie aveau
locuitorii oraşelor, breslaşii, funcţionarii, negustorii de
pe atunci si ce aspect aveau însasi orasele noastre,
astăzi înecate de evrei? Cum vietuia� dom�ii în curtile
lor şi cum era traiul boierilor adăpostiţi în codri sa:
20 pe vîrfuri de munţi? etc., etc.
Zadarnice întrebări ! Tipurile cele mai interesante
s-au stins fără a lăsa nici o urmă vederată! ... şi numai
un geniu profund ar putea să le întrevadă prin vălul
întunericului ce le ascunde si să le scoată iar la lumină.
25 Dar unde este acel geniu? Ne-ar trebui un Walter Scott
şi un Shakespeare ... dar, nu ne fie cu supărare, sîntem
obligaţi a mărturisi că nu-i avem.
S-a observat cu multă justeţă că societatea
română este una din cele mai setoase de schimbări,
30 fie bune, fie rele. Reformele, care se introduc în alte
părţi ale lumii cu greutate şi cumpănire, găsesc calea
deschisă în ţara noastră şi năvălesc fără nici o împe­
decare. Legile se reînnoiesc pe tot anul, datinele vechi
sînt părăsite cu o nepăsare întristătoare; iar în locul
35 lor prind rădăcină obiceiurile străine ca în pămîntul
lor si dau o fizionomie stranie atît orăsenilor cît şi
oraşelor. '
Cine ar recunoaste astăzi societatea română de
acum treizeci de ani! 'Cine mai întîlneşte tipurile acele
40 originale de boieri cu frica lui Dumnezeu, de cucoane
gospodine, de sl1tgi credincioase şi îmbătrînite în casele
32
-
L _
[33]
5
10
15
20
stăpînilor, de Iă.utari n�lipsiţi la sărbători, de mese­
riaşi şi neguston români cu calfele lor, �e formau u�
soi de tiers etat prin oraşe? . '. etc. Unde ŞI unde se mal
zăreşte cîte una din acele umbre rătăcite în lumea
nouă.
în prezenţa unei asemene prefaceri ce se reali-
zează atît de grabnic, am socotit că nu ar fi poate o
lucrare greşită de a compune pentru curiozitatea urma­
şilor noştri o galerie de tipuri contimpurane; iar spre
a da acestor figuri o espresie mai vie, am adoptat
pentru ele forma dramatică şi le-am prezentat publi­
cului sub rubrica de Cînticele comice.
Este just însă ca să declar că am fost îndemnat
la această lucrare şi de talentul recunoscut a lui Millo.
El a ştiut să creeze Într-un mod artistic cel mai înalt
tipurile: Paraponisitului, a Chiriţei în voiagiu, a Kera­
Nastasiei, a lui Herşcu Boccegiul, a lui Barbu Lăutarul,
a lui Haimana, a lui Gură-Cască, a lui Stan Covrigarul
etc., tipuri ce dispar pe toată ziua, dar care vor rămînea
întregi în memoria contimpuranilor lui Millo.
I .
Mirce�ti, martie 1874
Domnului Mihail Cogălniceanu
Cui aş putea mai nimerit să dedic comedia
Boieri şi ciocoi decît unui om ca tine, care ai luptat
25 bărbăteşte, ai pătimit fără a te descuragea, ai fost
persecutat, închis la monăstire şi chiar espatriat în
epoha de absolutism ce mi-a servit de studiu pentru
scrierea piesei mele?
Primeşte dar, Cogălnicene, dedicarea ei cu acea
(30 cordială amicie ce ne leagă împreună din copilăria
noastră şi ne-a pus alăturea unul cu altul pe cîmpul
luptelor trecute.
Această comedie, tablou a unei părţi din socie­
tatea de acum treizeci de ani, va supăra poate unele
35 susceptibilităţi exagerate. Vin dar a declara aici că,
străin de orice gînd de personalitate postumă sau exis­
tentă, dominat de simţirea celui mai adînc respect
33
[36]
5
10
pentru memoria părinţilor noştri, n-am avut alt scop
în compunerea piesei mele decît acela de a arăta defec­
tele regimului sub care au trăit ei, pentru ca generaţia
actuală să înveţe a preţui era de libertate şi progres
în care trăieşte.
După această declarare leală, îmi rămîne să
adaug numai că opera mea dramatică CUPrinde două
categorii de oameni: boierii onorabili, adică românii
cu suflet nobil, şi acei corupţi, adică ciocoii.
Aleagă fiecare cetitor categoria ce-i convine şi
critice în consecinţă!
Mirceşti, 1871
Amice, mi-ai manifestat dorinţa de a ceti nămolul
de manuscripte care compun Repertoriul meu dramatic.
15 Mă înduplec a-ţi îndeplini dorinţa; însă te jălesc!. ..
Ce păcate ai comis pentru ca însuşi, de bunăvoie,să
te supui la o asemene osîndă? ..
Oricum să fie, iată manuscriptele; citeşte-le,
rupe-le, aruncă-le în foc sau mi le trimite înapoi ...
20 Cum vei voi ... Eu te autoriz să faci cu ele orice vei
găsi de cuviinţă. Simţirea de paternitate literară nu
e dezvoltată în mine pănă la gradul de a mă orbi asupra
meritelor acestor produceri dramatice; prin urmare,
nimicirea lor nu m-ar face să mă îmbrac în negru.
25 Am fost obligat să-mi măsor zborul imaginaţiei
şi a condeiului în nivelul puterii actorilor şi a cult urei
publicului. Iar dacă am reuşit a crea unele tipuri
caracteristice şi a desemna unele schiţe din viaţa noas­
tră socială, acele figuri şi tablouri vor interesa poate
30 în viitor pe oamenii ce vor avea curiozitate de a stu­
dia şi cunoaşte trecutul.
Mie nu-mi rămîne decît să mulţămesc con tim­
puranilor mei de buna primire ce au făcut succesiv
operelor mele dramatice; iar ţie, amice, îţi voi fi recu-
35 noscător de francheţa cu care te vei rosti în privinţa
'lor.
34
[37]
10
15
2()
25
30
35
Nota bene. Iată răspunsul amicului meu, sub
formă de fabulă:
LIMBA ŞI GURA
- Nu ţi-e milă, soro crudă, să mă ţii la tnchisoare
Ca pe-un rău nelegiuit?
Ah I dă-mi voie să răsuflu, să mai ies puţin la soare:
Căci m-arn vestezit cumplit I
Astfel limba cătră gură
A vorbit cu glas pătruns;
Iară gura strîngînd dinţii ca pentru o muşcătură;
- Ba nu, dragă! i-a răspuns.
Şezi acolo în odihnă, bine eşti cum te găseşti,
Şi foarte puţin îmi pasă
De-a te şti că eşti frumoasă,
Sau că-n ciudă te zbîrceşti I
Cîte ori mai înainte
Tot cu astfel de cuvinte
l\I-ai uimit, m-ai scos din minte,
Încît eu drumul ţi-am dat;
Iară tu, fără cruţare,
Fără nici pic de mustrare,
Te-ai legat de mic şi mare
Şi-n belele m-ai bagat. I
Tu ai spus odinioară
Că această mîndră ţară
E o ţară de păpuşi,
Şi că hoţii cu mănuşi
Pot să jure pe dreptate
Că ·le-s mînele curate!
Tii pe mulţi din patrioţi
Poreclit-ai patri-hoţi!
Tu pe grecii plăcintari
Chiar de moaşa lor meniţi
A fi vel-postel nici mari
Îngrăşaţi, buiurdisiţi,
T-ai luat în trei parale
Şi cu şfichiurile tale
I-ai redus a fi ce-au fost
Nu veti-post, ci capr:"de post.
35
'"\.­
.. �
.}
[38]
F
5
10
15
20
25
30
35
40
1 36
Tu pe Iuzii vînzători
Ce-s unelte de mizerii
Ai probat că-s lipitori
Care sug singele ţării I
Iar pe cîţiva politici
I-ai numit Gure-cascatel
Pe-oratori cu vorbe late,
'N apoili şi Cleuetici,
Pe mulţi din pensionari
Ai pretins că-s coliuari
Pentru care-i dulce mană
Colivioara de pomană.
Ai rîs şi-ai făcut de rîs
Pe Chiriţa din Paris,
Şi pe-acei ce-n lumi străine
După ce-au mîncat papara
Se mîndresc făr'de ruşine
Că nu-şi pot suferi ţara.
Te-ai atins chiar de prefecţi I
Susţinînd că-n meserie
Nu rimează cu perfecţi
Cum rimează-n poezie.
Şi n-ai respectat macar
Nici pe-acei nenorociţi
Ce trăiesc ca cioara-n par
Trişti şi paraponisiţi.
De m-oi potrivi eu ţie,
Să te scot din amuţie,
Te cunosc, tu eşti în stare
Să te legi iar de oricare,
De senatori, de magnaţi
Ba şi chiar de deputaţi I
Ai să strigi in gura mare
Fără nici o remuşcare
Că pe-un deal cu nume sfînt
O moară de şoareci plină
Se-ntoarce mereu in vînt
Dar nu macină făină.
Ai să spui multe şi multe,
Căci mai sînt multe de spus,
Şi lumea a să te-asculte
[39]
5
10
Aiurind ochii pe sus.
Deci de-acuma cu plăcere
Poţi să rîzi în voie bună
De-acea vorbă care sună:
Paserea pe limbă-i pere!
N ...
Post-scriptum
Vorba-i veche şi-nţeleaptă I
însă tu, amicul meu,
Pune biciu-n mîna dreaptă
Şi-n ce-i rău
Bate mereu!
N ...
"Il ..
.. �
[40]
[41]
�OLDAN VITEAZUL
CÎNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Iaşi. 1850.
(Teatrul reprezintă o piaţă.)
5 ŞOLDAN (e de gardă lîngă o glzerită. El caută-m-
prejur, lasă puşca, vine în faţa publicultti şi cîntă)!
Eu sînt Şoldan Viteazul
Din colo, de ·la Breazul J,
Soldat de oaste nouă
10 Voinic însă cît nouă.
Într-o zi, din păcate,
Mi-au pus un sac pe spate
Şi coiful ist pe cap
în care nici nu-ncap ;
15 Şi rn-au trîntit la număr
Co puşcă grea pe umăr
Cu trupul în mindir 2,
Cu cîlţi ici la chimir :
Ş-apoi mi-au zis: Şoldane I
20 Stăi smirna 3, ţopîrlane,
Căci de-acum eşti soldat ...
Soldat !... văzuşi păcat?
Of! Doamne! boieri d-voastră... să nu vă fie
vorba cu supărare ... adică dă!. .. de unde eram om
25 1 Sat de lîngă Iaşi, în partea Copoului [V.A].
2 în loc de mundir - tunică [V.A.].
3 Smirna, cuvînt rusesc ce însamnă: drept [V.A.].
41
[42]
de omenie ca toţi pămîntenii ... cu sucman, cu opinci,
cu iţari, cu pene de păun la pălărie, m-o luat bun­
teafăr din sat, si m-o sucit, si m-o schirnosit, si m-o
tuns chilug, de�ar rîde chiar' babele acum de 'mine t
5 (Arăttndu-şi capul tuns.) Dă! poftiţi de videţi ... cap
de român i-aista?.. parcă m-o muls Rusaliile şi m-o
păscut bobocii !. .. (Ofttnâ.) Ba nu, zău ... adică cum
s-ar prinde şaga de-o parte ... drept să vă spun ...
Frunză verde, verde, verde,
10 De rn-aţ i crede, crede, crede,
Mi-i destul
Z{iU, destul,
Şi-s sătul
Prea sătui
15 De cazarmă ca de-o cuşcă,
Şi de muştru, şi de puşcă.
Căci mi-i dor de plugărie
Şi de iarba din cîmpie!
Valeu l valeu ! inirnioară,
20 Ca murguţa zbeară, zbeară !
Aşa zău 1. .. după ce in-o strîns vîrtos în chingi
şi m-o îngustat de-un palmac ... apoi m-o scos la muş­
tru ... şi, cît ţi-i ziulica Domnului de mare, mă ţinu
la soare, ca pe un cocostîrc ... ian aşa 1. .. numai într-un
25 picior... (Se pune într-un picior.} Cică să mă înveţe
a face marş ... una ... a ... două ... şi-i dă ... şi-i dă
cît îi ie glasul. .. o ţine una şi bună, chiar ca un palamar
cu isonu la biserică ... una ... a ... a ... două. (Schimbă
piciorul.) �-apoi ian să mi te-mpingă păcatul să te
30 clătini ... valeu, mămulica mea! îţi toarnă nişte pro­
pele la fălci de-ţi strămută căpriorii... Ba nu, zău,
adică cum s-ar prinde... şaga de-o parte... nu-mi
era mai bine mie la tară? la locusoru meu? unde trăiam
în ticnă de azi pănă mîne şi mă drăgosteam cu Măriuca ...
35 Nu cunoaşteţi pe Măriuca? fata lui moş Trohin Ţară­
Lungă? .. Măriuca cea cu ochii ceacîri?.. ( Ruşi­
ntndu-se.} Mi-i ibovnică mie!... Ce 'pui de fată! s-o
sorbi cu lingura.
Cînd la boieresc eu, vara,
40 l\Iă rnu nceam mereu
Şi veneam ostenit scara
1 42
--
[43]
10
15
La bordeiul meu,
Măriuca cea cu minte,
Jbovuica mea,
Îmi sărea ţop 1 Înainte
Ca o turturea.
Hopa, ţupa, ţupa, lupa
Amîndoi cintam,
Rîdeam şi giucam.
Dsapoi iar la sărbătoare,
La Paşti, la Florii,
La dacă, la şăzăt oare,
La cules de vii,
Cind deodată-ncepea hora,
Să ne fi văzut
Cum săream deodată fora
Chiar de la�nceput.
Hopa, ţupa, ţupa ş.c.I.
Dar apoi, vorba ceea: cică nu-i în toate zilele
Paştele l. .. într-o zi, chiar din mijlocu horei, m-o
20 umflat pe sus, ca să mă dea la miliţă ... cica să mă
facă viteaz ca Ştefan- Vodă. .. bie tu Ştefan- Vodă!. ..
unde-i să mă vadă făcînd muştru şi să se bucure!. ..
Puşca la u... măr!.. . (le puşca şi face eserciţiu.}
Puşca la stra jă! ... la pi ... cior!... puşca la u ...
25 măr!. .. marş rantaplan, plan, plan. (Face marş.]
Atîta-mi place şi mie... darabana l, .. Cînd începe-a
bate şi cînd începe mojica a cînta!. .. ştii?. mă fur­
nică pin inimă, mi s-aprind ochii ca doi jăratici şi-mi
trece de dor de-acasă... atunci, zău că m-aş bate,
30 dar, m-aş bate păn' la moarte, pentru ca să apăr ţara
astă bună care mă hrăneste... atunci, zău... cum
s-ar prinde ... şaga de-o parte .... uit şi pe Măriuca
şi mă simt cu adevăra t ...
3j
Că sînt Şoldan Viteazul
Din colo, de la Brea zul ,
Deşi de oaste nouă,
At unce cu mîndrie
43
[44]
� .... --------
5
10
Mă văd la soldăţie
Cu coiful ista-n cap,
Deşi nu-l pre încap.
Voios mă pun la pumăr
Cu puşca mea pe umăr,
şi-mi place ist mindir
Şi plumbii din chimir!
Atunci, român cu fală,
Aş da în foc năvală,
Să apăr ţara mea
De-orice nevoie grea!
(Se închină la public ostăşeşti'.).
(C o r tin a cad e.)
[45]
}lAMA ANGHELU�A, DOFTOROAIE
CÎNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Iaşi. 1850.
5
10
ANGHELUŞA (vine alergînd pe scenă cu un snop de
buruiene în mînă):
Iată, iată. şi mătuşa l
Eu sînt mama Angheluşa
Care ştiu discintici mii,
Ş-orice soi de doftorii.
Pentru farmeci de iubire
Şi drăcii chiar peste fire
Nici cel mare cor norat
Nu-i ca mine de-nvăţat l
Aşa, zău, boieri d-voastră... Nu că mă laud,
15 dar puteţi întreba şi pe cuconu... cum, Doamne iar­
tă-mă, îi zic? .. unu cam ceacîr, cu barba-n furculiti
şi c-o alunică cit nuca pe vîrfu nasului... De mult
ce tot trecuse astă iarnă pe la ferestrele cuconiţei ...
iaca pozna că-i uitai numele!. .. cuconiţa ... una cam
20 limonie la faţă şi cu ochii în doi peri ... Ei!. .. îl apu­
case pe bietul cuconăşel o tusă de cele cu urechile
lungi. .. ca să nu zic vorbă proastă ... şi numai eu
am putut să-I tămădui de dînsa, bat-o pîrdalnica!. ..
că se încuibase, mă rog, în el, ca în casa ei ... Ştiţi ce
25 i-am dat să beie? .. ceai de cucută fert la un loc cu
un snop de pipăruşi roşi şi dres cu puţintică terben­
tină ... ca vro două litre si mai bine. De-atunci să-I
auzi ce glas are... cum �întă din ohtoic, glasul al
45
[46]
5
10
15
20
25
30
35
I 46
optulea ... ţi-i mai mare drag să-I asculţi ... parcă-i o roată
de car neunsă. Cînd vrea să zică te miri ce ... îi face gîtu
schîîîrţi ... şi, Doamne! mare frumos îi mai şede ...
n-ar fi de diochi mititelu!
Cind ură că pomenii de diochi, trebuie să vă
spun, boieri d-voastră, că mă pricep şi la discîntice
mai dihai decît Baba-Cloanţa ...
Ştiu să fac şi cu ulcica,
De ţi se zburleşte chica,
Cînd auzi dracii şoptind
Şi pin oală bojbăind.
Atunci vezi cum vine, zboară
Pin văzduh ca o cucoară
Voinicel de dor nebun
Pe-o prăjină de alun.
I! Doamne! mulţi cuconaşi zăresc eu aici, cărora
le-as face de dragoste cu ulcica... dac-as sti că nu
le-a� fi cu bănat. lan spuneţi drept, săruta-v-aş ochi­
sorii, să vă fac acu să nebuniti după mine, cît sînt de
bătrînă si de hardughită? .. 'Doamne! ce m-ati mai
pupa ... 'ce m-aţi mai dismerda ... ce m-aţi mai' numi
înger cu păr galbîn şi eu m-aş fasoli chiar ca o mada­
mă... (Făcind ca o tînără cocheiă.) Da şezi binişor,
mositt... da dă-mi pace, mosiu ... Vai de mine! ce
vrea să zică una ca asta? .. tilon die, mou diel . .. je
V1f, pri... pardon ...
Ei, dă! nu vă spărieţi... c-aşa glumesc eu. Da
de cumva aveţi ceva ahturi la suflet. .. şi v-o picat
tronc la inimă vro cuconită frumusică... fie si cu
bărbat. .. tot una-i ... să vă-nvăţ eu meşteşug' bun.
Prindeţi un liliac în noaptea agiunului Bobotezei şi-l
îngropaţi într-un furnicar. Peste trii zile nu rămîne
din el decît două ciolănaşe subţirele: un cîrligel ş-o
lopătică. De-i atinge cuconiţa cu cîrligelul? ... te-o
văzut Dumnezeu! ai prins păsăruica-n laţ... De-i
lovi bărbatu cu lopăţica? l-a luat dracii!. .. Se duce
de-a tumba peste nouă mări si nouă tări... curată
socoteală ... Ei! dar păn" la liliac ... veniţi la mama
Angheluşa.
1
[47]
Ştiu să stîng In apă răce
Cărbuni roşi vro cincisprezăce
Pentru-acei puţin isteti
Ce le zic că-s diocheţi.
5 Ştiu a face case bune;
Şi le stric, zău, de minune,
Mai dihai şi mai dibaci
Decît cei ce stric baraci 1.
Aş putea să vă spun multe case stricate de mine .••
10 dar mi-i să nu se supere cineva şi oarecine ...
Mai ştiu leacuri multe încă
Pentru cei ce zac de brîncă
Şi, cotei linguşitori,
Şed pe brînci de multe ori.
15 Mai ştiu iar o doftorie
Ca să scapi cu dibăcie
De acei ce port minciuni
Ca o marfă de nebuni.
Pentru cel care stă culcat pe brînci şi necinsteşte
20 omenirea, puind-o în rîndu dobitoacelor, după cum
spunea răposatu dascalu Pralea... Dumnezeu să-I
odihnească 1. .. cel mai bun leac ca să-I vindeci îi
s-aduci vro patru surugii de la poştă şi să le poronceşti
ca să ureze ca în agiunu Sfîntului Vasile, cu harapni-
25 cile pe spinarea lui. Peste un ceas, un ceas şi jumă­
tate, să fii sigur că se scoală din brînci în picioare şi
rămîne vindecat pentru vecii vecilor, amin. Iar pentru
cei carii arunc venin cu limba peste unii şi alţii, dacă
vrei să nu mai clevetească cît or trăi? .. să iei o sută
30 şi mai bine de ace englizeşti şi să le înfigi în vîrfu
limbii lor. Pe urmă să le scoţi cîte unu, unu, şi în Iocu
lor să presori steclă pisată şi amestecată cu praf de
peatra iadului. De-or mai spune minciuni vrodată ...
vina mea să fie!
35 1 Din ordinul guvernului, pompierii au dărîmat mare număr
de baraci vechi şi coperite cu şindilă ; o măsură foarte nimerită
pentru ferirea oraşului de foc [V. A.).
.�
[48]
Credeţi, credeţi pe mătuşa,
Că sînt mama Angheluşa
Cunoscută-aici-a leş
Şi nu fac la nime greş.
5 Pentru farmeci îs vestită,
Şi de mulţi chiar ispitită :
Drept dovadă, vă uitaţi ...
Ţara-i grea de fermecaţi I
Acu, farmecile ca farmecile... dar cît pentru
10 ale gospodăriei ... apoi nu s-a dat pe faţa pămîntului
o jupîneasă mai iscusită decît Angheluşa... nu că
mă laud, dar. ..
Ştiu să fac de toate bune,
Vutci, dulceţuri de minune,
15 Şi beltele de gutăi
Care scot dinţii cei răi.
Cozonaci de modă nouă
Fără unt şi fără ouă,
Şi-nvîrtite ce, mă giur,
20 Pot sluji de coafiur.
Cine-a vrea să ma lele jupîneasă-n casă îi scutit
de marşan de mode ... Ş-apoi îi mai aduc şi alt folos ...
Dacă are copii, să-i deie pe mîna mătuşei. " Ţi-i hără­
xesc de spasmuri şi le discînt de diochi ca mai bine ...
25 că eu am umblat pe unde şi-o înţărcat dracu copiii
si am deprins de toate ...
"
Ştiu să fac discînteci grele
Pentru orice boale rele:
Precum boala de turbat,
30 De bîrfit şi de furat.
Sau de-a şerpilor muşcare,
Sau de-acea ră boală care
Schimbă sufletu-n români
Şi-i preface în păgîni I
35 Dar mai ales, boieri d-voastră, ce ştiu bine? ..
îi să lecuiesc de friguri, de dureri de cap, de dureri
de măsele şi de urît. De pildă, I-o apucat pe cineva
frigurile, fie lui acolo? .. pune-i frumuşel trupu în
48
[49]
apă cu gheaţă şi-i dă să mănînce vro doi harbuji necopţi.
Pe deasupra dă-i să beie lapte crud şi botezat cu apă
de ploaie ... peste un ceas îi gata! ...
Pentru dureri de cap ... cunosc două leacuri fără
j greş ... le-am învăţat de la răposatu doftoru Flaimuc,
care s-o dus de mult pe ceea lume ca să-şi vadă bol­
navii. Ei L; . dacă-i durerea din răceală, si-i nouă?
pune vro zece ferari să bată cu ciocanele cît îi ziulica
de mare; si-n vreme ce ti-or bocăni la ureche, sezi ple-
10 cat cu capu pe-o tipsie plină de mangal aprins. Iar
dacă-i durerea veche şi înrădăcinată?.. n-ai decît
să te tunzi chilug şi păru ce rămîne pe cap să-I smulgi
cu cimbistra fir cîte fir. .. Cu chipu aista scoţi toată
răutatea din cap şi rămîi pleşuv ... dar teafăr. Pentru
15 dureri de măsele, cel mai bun lucru-i să nu te dai
pe mîna doftorilor de din ţi; sau dacă nu te vindeci
cu atîta, să iei sîmburi de persică şi să-i strici cu măseua
cea ră. Iar dacă nici chipu aista nu-ţi foloseşte? ..
să clăteşti gura de trii ori ţe zi cu vitriol clocotit ...
20 (Vorbeşte ca nemţii.} la tot t.nu dat, cîte un feleşan
mare. .. (Cu glas firesc.) ca în reţetă.
în sfîrşit, pentru coaja urîtului, care-i boala
cea mai a dracului din lume?.. asculta ţi ...
25
30
35
Dragi boieri şi cuconiţe,
Holtei, fete, văduv iţe,
De vroi ţi numaidecît
Să vă treacă de urît?
Lăsaţi iute casă, masă
Şi cu inima voioasă
Alergaţi, vă sfătuiesc,
La teatrul românesc.
Ce vă spun eu ... de s-a mai ţine urîtu de d-voa­
stră? .. să nu-mi ziceţi Angheluşa.
Credeţi, credeţi pe măt uşa,
Căci sînt mama Angheluşa
Cunoscută-aici-n leş
Şi nu dau la n i me greş.
Eu sînt gata şi ferice
49
.. '�
1
[50]
5
De-a sluji pe toţi aice.
Cînd îţi vrea să vă slujăsc ...
(Bătînd în palme.)
Pan, pan, pan ... şi eu sosăsc.
(Se închină şi Pleacă alergînd.)
(C o r tin a cad e.)
5
10
15
20
25
[51]
HERŞCU BOCCEGIUL
CÎNTICEL COMIC
Cintat de d-nul Millo, pe Teatrul din Iaşi. 1851.
(Teatrul reprezintă o stradă din Iaşi. La ridicarea cortinei
se aude in culise hărnăit de cîni.)
HERŞCU (strigă spăriat): A vei! ţibi, ţibi, cheţel.
(Intrînd.) Ţibi, ţibi, cheţel, che te lovesc cu cotu.
Ţibi, chine pintenog... arihnăndă tatnără! (Vine în
faţa scenei, strigînd:) Marfă! marfă! morunţuşuri 1. ..
forficelev , . andrele... vax pentru cibuţele... frunze
pentru obrijele ... marfă ... marfă 1. .. (Cătră public.)
Slug d-vostră, boieri şi chicoane! nu poftiţi ceva
morunţuşuri de Lipschi şi de Paris? .. Am de toate,
zic zeu 1. .. de care poftiţi de acele nu ghesiţi Vreţi
se videţi, mă rog? .. Eu nu silesc pe nime [Pune
bocceua gios ş-o dezleagă.) Dacă nu cumpăraţi nimichi,
nu mă supăr. .. che eu sint Herşcu Boccegiu, cunoscut
pin toate casele boiereşti, zic zeu! Am marfă de mofluz
ieftină si fără tocmeală ... Inchi se videti ... poftim
mă rog.:.. (Scoate marfa cîte una şi o arată Pttbliwlui
în vreme ce cîntă strofele următoarei}
Marfă, marfă de Paris!
Astăzi chiar o am deschis,
Ş-a dau ieftină, zic zeu,
Ca să schep de ea şi eu l
51
-. -".
T
[52]
Foarfeci mari de tuns un chichi1
Cei ce prind prea mult arichi»,
Brice lungi de dat perdaf
Celor cu pricini de jaf.
5 Pentru aşa moţpănoi nu trebuie judecătorie ..•
trebuie bărbierie ca se-i usture pări'pi cheie»,
Poftim ace de cîrpit
Şi clei tare de lipit
Inimile ce-au slăbit,
10 Cugete ce-au putrezit.
Poftim apă de livant
Pentru cavaler galant;
Chind pe nas o tragi, o-nghiţi,
Faci pe loc hafiţi, hafiţi!
! 5 [Strănută.}
20
25
30
35
(Cătră public.) Cum ai spus, mă rog? să-mi fie de
ghici. .. Foarte mulţumesc d-tale... nu primesc.
Poftim praf de dinţi pre bun
Pentru-aceia care spun
Minciuni lungi de şepte coţi. ..
Se le cadă dinţii toţi,
Poftim roş-roşior... îl vînd
Pentru-acei mişei de rînd
Care, orişice păţesc,
Pe obraz nu se roşesc!
Cumpăraţi, mi rog, ca să le trimiteţi lor prezent
de Paşti, în loc de VOVă4 roşi ... Nu-i scump ... che
am adus multi de asta.
Mai poftim şi cherţi de gioe
Mcsluite pe noroc,
Se te faci mult mai dihai,
Mai dihai decît un crai.
1 Un pic [V. A.).
2 Aripi [V. A.).
3 Pele [V.A.).
,1 Ouă [V.A.].
[53]
r
5
10
15
20
25
30
35
Mai poftim şi alte cherţi
Unde dache mult -învăţi
Te faci. foarte procopsit,
Procopsit sau pricopsit.
Videti d-vostră ... cherti si cherti ... aşa-i? însă
aste se vî�d atît de mult ... 'che s-o dat vînzarea lor
în otcup chind astelalte le cumpără degeaba numai
şoarecii Adichi... zic zeu!... învăţaţi trebuie să
fie şoarecii din ţara Moldovii!
Cum ai zis, mă rog? chit ţine? Nu-i scump ...
aşa se trăiesc! Cine-ntreabă, zece lei, cine cumpără,
cinci lei. Voăs?.. chit dracu pe tată lui?.. adichi
si mi ierţi. .. marfă de Paris şi de Lipschi, nu-i marfă
de Podlelvoei! . .. Astă marfă din boccea am adus-o
eu singhir din Momorniţi, şi chiti am păţit păn-aice ...
Dumnezeu fereasche!... Să videţi, mă rog. M-am
pornit de pe graniţi ca un boier mare... cu cherit a
cu doi voisti- si cu un cal care făcea chit opt. Dar
chind ain 'pornit, m-o apucat pe drum deodată un
viforoi cheptuşit cu omăt şi pe faţă şi pe dos. Chind
mă bătea peste obraz, chind mă bătea peste ceafă;
dar eu strigam vio, vio, la calul cel de pe cheruţă .
şi chind strigam vio ... calul făcea ho .. , şi sta pe loc .
Eu vio, el ho! eu vio, el ho l. .. ghirai şvarţ/ ... aşa
supărare mare ... de chind o trecut jidovii Mare Roşie,
inchi n-am păţit, zic zeu! Perciunii mi se făcuse meciu­
ehi şi barba ţepuşi ... inchit m-o prins un gutunar
piste nas, de cele tătăreşti. .. Ba inchi ce se vezi? ..
che şuieram pe nas ca un tilharoi... chind mă răsu­
flam, făceam: fhiu... Ş-aşa, mă rog, ca să nu mai
lungesc vorbe degeabă ... am agiuns în codru Herţii ! ...
ave ei ! ştiţi d-vostră ce-i codru Herţii? avei l mamu ni eu 1
1
(Arie jidovească)
Codru Herţii (ter) cel de morte,
La jidani-i duşman forte.
1 Podul Ilioaei [V.A.].
2 Oişte [V.A.].
53
.}
" ' ....
[54]
5
10
Ei vei! main got !
Dacă eşti cam rufos,
Voinicos ... da fricos,
Zic zeu, mori de tot!
II
Mamă, tată! (ter) mare Irichi
Ţine cale la potichi J
Ei vei! main got!
Dacă. eşti cu zuluf
Şi pe cap plin de puf.
Zic zeu. mori de tot I
} (bis)
} (bis)
Acolo O perit jupînu Iţichi Zarafu care era tare
voinicos şi chind se mînia... de frichi fugea pi deal
ca pi vale; şi jupînu Solomonichi harabagiul care
15 purta totdeauna la drum un harţagan1 mare pentru
volintiroi, şi chind se întîlnea cu dînşii ... le da degrabă
harţaganu, ca să nu se facă primejdie. Şi chiţi au
mai perit! se fie la dînşii acolo unde şi-au lăsat papu­
cii!. " a vei!. .. codru Herţii! .. :
20 Dumnezeu Icreasche, chit am mai păţit!
Eu mă mir de frichi cum de n-am murit?
Ei vei, mamu nicu!
Ei vei, tatu nicu!
M-au prins telheroii! m-au prins. i-arn văzut;
25 Ba-nchi mi se pare che m-au şi bătut.
Ei vei, mamu nicu!
Ei vei, tatu nicu!
Mi-au făcut morişchi, chiar pintre perciuni.
Aşa talhari închi n-am văzut nebuni!
30 Ei vei, mamă nicu!
Ei vei, tată. nieu!
Da să videţi, mă rog, cum s-o întîmplat cu bătaie.
Nu eram departe de Dorohoi... tirg jidovesc ca şi
tirgu Ieşi. Mai avem un deal ş-o vale ş-o limbi de
35 pădure. Eu mergeam fără griji: pentru che nu-s fricos.
Chind deodată zăresc înainte două matahale groase
1 Iartagan [V.A.].
54
[55]
5
10
şi spetoase şi bărboase şi musteţoase, care băga frichi
la oase. Chind le-am zărit, am murit... dar fiindche
nu-s fricos ... mi-am scos degrabă si cusrnă si chitie
de pe cap şi le-am pus ună-n dreapt�, ună-n stinghi ...
ca să vadă telheroii che suntem mai multi.
- Stăi, Iudă! răcnestc deodată un matahal.
Eu zic vei! calul face ho! si ne oprim trustoti.
Dache ne-am oprit... telheroii o-nceput a veni spre
cherută cu ghind reu. Eu, cu cap, strig la dînşii:
- Nu veniţi, r.u ... "oi sinteţi doi, noi sintem
trii!
- Da ce sînteţi voi, tîrtanc?
- Noi sintem oameni buni cu frichi ... a lui
Dumnezeu, sfinţi părinţi de la mănăstire, zic zeu;
15 .. Dache nu mă crezi pe mine carc-s harabagiu, intreabă
şi pe jupînu Leiba din fundu cheruţii."
Aci m-am greşit cu vorba puţintel, şi volintiroii
m-au inteles che eram boccegiu ... mamu nieu! chind
s-au aruncat pc mine ca doi zăvozi ... şi chind o ince-
20 put a-mi scutura de omet chelea dracului! cu ciome­
gile ... vei, vei, vei! parcă bătea în păpşoi, zic zeu.
Eu strigam ghevalt ... Urzichi P şi mă luptam ca un
voinicos. " pentru che nu-s fricos... dar ce folos!
chind făceam eu ghici schi flischi... ei cu ciomagul
25 trosc! şi pliosc!... Chind eu eram dedesupt, chind
ei deasupra ... chind ei deasupra, chind eu dedesupt ...
Ai vei! tatu nieu! telheroii mă făcea chise1iţi dacă
nu mă scăpa de pe dinşii nişte creştini botezaţi. (Of­
tează.)
30 Bine-o zis cine-o zis che jidanu nevoieş se-neacă
pe, uscat! A doua zi chind făcea cucoşu chichirighi. ..
ro-am pornit de la Dorohoi, inse păcatu mă alunga,
chit pe cole, chit pe dincole ca pe un ghischi ... şi
chite am mai păţit!... Ei vei! codru Herţii!. .. Mai
35 bine dechit să faci neghistorie cu dinsu, mai bine să
şezi linghi balabustă. (Duios.} Balabustă!... şi eu
inchi am o balabustă... şi ce balabustă frumuşichi,
1 Materia halaturilor jidoveşti se numeşte: pelca dracului
[V.A.].
40 2 Urzică, vestit agent al poliţiei din Iaşi [V.A.].
55
,}
[56]
cu faţă de ghermesit de Lipschi ... fain, fain ... Chind
o vezi, te apucă un fior din talpe şi gioci ca un curcan
bătrîn. Eu mor de pe dinsa de dragoste, şi toţi jidanii
mor de pe ciuda mea. Ha, ha, ha ... parche sint un
5 graf jidovesc, aşa-s fudul cu balabustu nieu!. .. ş-apoi
poate che n-am dreptate?
10
15
20
25
30
35
(Arie jidovească)
Balabustă mititichi,
Dragă nieu,
Tare-i tare frumuşichi!
Zic şi zeu.
Chind o văd eu pe dugheană,
Vai, vai, vai!
Mă măninchi pe sprinceană,
Hai, hai, hai!
Handiridi, ridi, ridi, ridi, ridi, ridi
Handiridi, ridi, Ruhala f'
Handiridi, ridi, ridi.: ridi, ridi, ridi
Handiridi, ridi, Zugzala.
Mititichi balabustă,
Dragă nieu,
Poartă rochii fără bustă
Zic şi zeu.
Ea pe cap e rasă, rasă
Vai, vai, vai!
Ş-aşa inchi-i mai frumoasă
Hai, hai, hai!
Handiridi, ridi etc. etc,
Balabusta cea frumoasă,
Draga nieu,
Chiteodată-i mînioasă
Zic şi zeu.
Dar chind văd che-i aşa Rifchi
Vai, vai, vai!
Ca o broască mă fac lifchi
Hai, hai, hai.
Handiridi, ridi etc. etc.
[57]
5
10
15
20
25
(H erşca gioacă într-Hit Picior, bătînd în palme, în vreme
ce cîntă "H andiridi". Deodată se aude un. lătrat de cîne
în culise. Herşcu se opreşte spăriat şi aleargă de ie cotul
de gios.) Ţibă, chine... Arihnăndă tatnără... Mi-a
sărit inimă din loc. (StHpeşte în sîn.) Am socotit che
m-au mîncat... (CH mînie.) Am se te lovesc cu botu
peste cot. .. las 1 las 1 volintiroi buţuf), (Cătră PHblic.)
Poftiţi, ori nu poftiţi?.. vreţi se-mi faceţi ceva aliş­
veriş, che n-am vreme de prăpădit. D-vostră ştiţi
numai se rideţi de mine şi nu-mi cumperaţi nimichi ...
Ei! atît pagubi pe ţara nostră... (Strînge bocceua.)
Pentru che sint jidan boccegiu, de aceea nu vroiţi
se-mi faceţi seftenlichi... Poftim de mergeţi pi la
dugheni mari ca se plătiţi indoit. (Pune bocceua pe
umeri.) Boieri d-vostră, mai am inchi o marfă, (ruşi­
nîndH-se) dar nu ştiu dache se cade se ...
Mai am inchi şi mănuşi
Şi le-aş da făr' nici un gruşi
Dacă-aş şti, boieri, che vreţi
Mie-n palme se-mi băteţi I
Am de toate, cum vedeţi;
Marfa mea nu are preţi
Ş-o dau ieftină, zic zeu,
Ca se scap de ea şi eu.
(Se porneşte strigînd: "Marfă, mărunţuşuri", Cînii latră în
culise ..• �Herşcu se apără cu cotul pe dinapoi.}
(Cortin) cade.)
1 Beţiv [V.A.].
.}
[58]
1
[59]
CLEVETICI, ULTRA - DEMAGOGUL
CÎNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Luchian, pe Teatrul din Iaşi. 1862.
(Teatrul reprezentă un salon.)
5 CLEVETICI (cu frac negru, jiletcă Robespierre,
cravată de matasă albă şi cu. barba-ti furculiţă, întră
pe ilşa din fund),' Sănătate şi frăţietate, domnilor
cetăţeni 1. ., Am aflat că sînteţi adunaţi în colegiu
eleptoral pentru alegerea unui deputat, şi iată-mă-s,
10 alerg ca să vă espun profesiunea mea de credinţă.
Eu sînt celebrul Clevetici
Cunoscut nu de mult pe-aici,
Liberal ultra, jurnalist
Şi constituţionalist.
15 Unii-mi zic că-s demagog,
Alţii că sînt numai un gog ...
Dar eu n-asud, eu sufăr tot
Căci sînt un mare patriot!
Ce vroiesc eu, domnilor? '.'
20 O ştiţi din coloanele ziarului meu: Gogoaşa patri-
otică.
Vreu mai Întîi consacrarea aptului de la 5 şi 24
ghenar, ca unul ce este făcut de mine şi numai de
mmc ...
59
.�
[60]
3
10
15
20
Dar, domnilor, eu singur am fost atît de putinte
ca să aprind soarele acelei zile memorabile!... Şi,
cu toate aceste, priviţi: nu-s nici macar un ministru!
Al doilea. Vreu respeptul Convenţiunei cu con­
diţiune de a fi schimbată în totul, ca una ce a fost
elaborată de străini, fără concursul patriotic al româ­
nilor ...
Al treilea. Vreu sufragiul universal pentru ca
toată ţara să se prefacă într-o urnă eleptorală. Vreu
mai mult, domnilor; vreu ca tot locuitorul să fie repre­
zentant al Naţiunei.
Ce spectacol măreţ! ...
Pa I J'U milioane de depu ta ţi la un loc cerînd cuvîn-
tul!
Sînt novator, am idei mari,
Idei revoluţionari.
Vreu să răstorn, să schimb, să dreg ...
Dar ce cîştig? .. cu ce m-aleg?
Unii imi zic vrednic roman,
Alţii pretind că-s şarlatan!
Dar eu n-asud, eu sufăr. tot,
Căci sint un mare patriot!
-
,,- Ce vreu eu, domnilor? .. Un lucru prea simplu!
Vreu libertatea absolută!... Să nu mai atîrne servi-
25 torii de stăpîni, copiii de părinţi, soldaţii de şefi ...
Vreu ca toţi bunii români să se poată aduna cu
miile cînd îi voi chema eu, fără a da de ştire guvernului.
Vreu egalitatea perfectă!... să nu mai fie săraci şi
bogaţi, mici şi mari, slabi şi graşi, proşti şi cu cap,
30 oameni şi vite ... Vreu să imitez în ţara mea toate
fazele revoluţiunei franceze, căci numai prin tulbu­
rare o naţiune se civilizează... dar cine m-ascultă?
Găsesc o oarbă opusăciune din partea unor strigoi,
unor retrograzi ruginiţi ca Sandu Napoilă.
35
60
Munţii cei mari cu-ale lor stînci
Vreu să-i răstorn prin văi adînci,
Să nivelez tot pre pămînt ..•
Dar cine-mi crede de cuvînt?
[61]
>
I
Unii îmi zic să sînt tribun,
Alţii pretind că sînt nebun!
Dar eu n-asud, eu sufăr tot,
Căci sînt un mare patriot I
5 Ce vreu eu, domnilor? Vreu să fiu caua, să fiu
spada de Damocles a conservatorilor şi idolul popului
suveran!
De aceea vreu să împart moşiile proprietarilor ...
Dar mă veţi întreba dacă eu însumi sînt proprietar?
10 Ba nu, Însă aceasta nu invalidează convicţiunile mele
socialiste. Eu, domnilor, sînt un cetăţean însetat de
glorie şi de amoarea popularităţei, şi, prin urmare,
oricit de grele să fie împregiurările politice ale ţărei,
eu am curagiul a striga în gura mare: arme, arme,
15 arme t căci mă cred brav ca Ştefan cel Mare şi ca Mihai
Viteazul.
Vreu pre români să-i fac pe loc
Romani antici, viteji de foc,
Ca să ţinem resbel cu ruşi,
20 Englezi, chinezi, turci, nemţi şi pruşi.
(Se aude afară bătaie de tobă. Cleoetici se sparie stri­
gînd:) Aoleo ! ce să fie? (El aleargă la fereastră şi se
intoarnă adăogînd:) Am crezut că-s ei!. ..
Unii îmi zic că-s hărţăgos,
25 Al ţii pretind că-s cain fricos ...
Dar eu n-asud, eu sufăr tot,
Căci sînt un mare patriot!
Ce vreu eu, domnilor? Vreu libertatea cea mai
nemărginită a presei, pentru ca să pot batgiocori cînd
30 îmi place şi pe cine-mi place. Vreu să răstorn tot ce
esistă, pentru ca să-mi fac un pedestal din ruinele
prezentului şi să mă urc pe acel pedestal ca să proclam
republica democratică şi socială. Trecutul e al stri­
goilor, prezentul e. al moderaţilor, viitorul e al meu!
35 Trecut, prezent, nu mă sfiesc
Să-i critic rău, să-i osîndesc,
Căci eu, eu, eu şi numai eu,
Sînt bun român şi ştiu ce vreu.
61
.�
[62]
Unii m-adrnir, alţii mă-nchid,
Unii mă pling, alţii mă rid .••
Dar eu n-asud, eu sufăr tot,
Căci sint un mare patriot!
5 Cercaţi, domnilor, să mă trimiteţi la Cameră,
cu mandatul de reprezentant al Naţiunei, şi atunci
veţi videa ce poate Clevetici... închipuiţi-vă că sînt
în Cameră ... iată-mă-s la locul meu... (Se pune pe
scaun.) Cer cuvîntul, d-le preşedinte ... cer cuvîntul, .•
10 nu mi-I dai? prea bine! (Se scoală şi vine în faţa publi­
cului.) Am cerut cuvîntul pentru ca să combat opiniu­
nea emisă de d-nul ministru de finanţe în cestiunea
budgetului. Deşi onorabilul preopinent a cerut ces­
tiunea prealabilă, voi întreba ce este budgetul, d-lor?
15 Budgetul, d-lor, este pulsul unui stat!... trebuie în
consecinţă să-I pipăim cu luarea-aminte a unui medic ...
Lăsînd dar deoparte pe d-nul ministru de finanţe care
a sulevat această cestiune urgentă, mă voi adresa
cătră d-nul ministru de justiţie, pentru ca să-I întreb:
20 cum de a cutezat a călca sacrul princip al inamovibi­
lităţei consacrat de Convenţiune, depărtînd de la giude­
cătoria nu stiu cărui district pe onorabilul cetătean
Cîrcioc, ce � dat atîtea probe de integritatea cea 'mai
pură şi de patriotismul cel mai pur? îmi va răspunde
25 negreşit d-nul ministru de resbel că formarea unei
nouă baterii este necesară? însă, domnilor, strămoşii
noştri romani, companionii de arme al strămoşului
nostru Traian, n-aveau trebuinţă de atîtea tunuri
pentru ca să învingă pe inimici, şi cînd e cestiunea de
30 bani, se cuvine să fim economi, căci acest budget este
produs de obolul săracului, acelui sărman asuprit şi
nenorocit, pe care cad toate sarcinele!... acelui ilot
ce geme de secoli, fără ca d-nul ministru de interne
să se fi îngrijit pănă acum de a propune Camerei un
35 proiept de lege pentru uşurarea clasei de gios... A!
D-Ie ministru de interne! dacă ai avea alte gînduri
decît acel de a prinde o rădăcină eternă pe scaunul
preşedinţei, ai gîndi că dinaintea d-tale două drumuri
sînt deschise, acela urmat de Bim başa Sava şi acela
40 urmat de Cavur L. , în darn d-nul ministru al aface-
62
-
[63]
rilor străine mă întrerumpe sub pretest că n-aş fi în
cestiune ... D-lui nu ştie uzul parlamentar, dar eu ...
sînt trimis aici de Naţiune ca reprezentantul intere­
selor ei. Acest mandat sacru îl voi îndeplini ca cetă-
5 ţean liber şi liberal, apărînd cu energie şi cu logică (iute)
libertatea, egalitatea, dreptatea, fraternitatea, inviola­
bilitatea, inamovibilitatea, autonomia, Conventiunea,
drepturile na ţionale, garda naţională, partidul na ţional
şi celelalte... (răsuflîndu-se) căci eu ... şi de ce nu?
ta am toate calitătile de a fi ministru!. .. O mărturisesc
cu toată modestia, d-lor, pentru că am fost, sînt şi
voi fi cetătean român si nu am obicei de a aprinde
lumînări, din contra, eu'le sting ... (Glasul i se stinge,'
el urmează a vorbi prin gesturi.)
1)
.20
Fra ţi căuzaşi, m-aţ i auzit?
Sînt elocuent apelpisit.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc, vorbesc
Pău'ce pc toţi îi obosesc.
Unii-nu zic ritor hazliu,
Alţii-mi zic palavragiu!
Dar cu n-asud, eu sufăr tot,
Căci sint un mare patriot!
(Lcsă ma ies/os.)
(Corti n a cade.)
..
[64]
[65]
SANDU NAPOILĂ, ULTRA-RETROGRADUL
CÎNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Luchian, pe Teatrul din Iaşi. 1862.
(Teatrul reprezentă un salon.)
5 NAPOILĂ (afară): Ce face? .. Să plătesc eu capi-
taţie? .. Eu, boier velit? .. Eu, Sandu NapoiIă? ..
atunci s-agiungi tu, guleratule.
(Intră furios pe scenă şi se adresează pubticului.}
Da bine', boieri d-voastră, unde mergem?.. ba
10 nu, adică vă întreb, unde mergem? ..
15
De cînd legea asta nouă
Ce Convenţie îi zic
Au rupt reglementu-n două,
Am agiuns chiar de nimic!
Şi de unde mai-nainte
Eram toţi boieri veliţi,
Ne-au luat pe dinainte
Nişte puşchi apelpisiţi!
Si ce puschi ! Cică-s patrioti, liberali, progresişti,
20 na ţionali, demagogi ... dracu-i m'ai ştie!. .. că deodată
au răsărit în ţară pozderie, şi tot unu şi unu 1. .. oameni
mari, învăţaţi de ştiu şi toaca-n ceri, colţoşi şi cu barba
în furculiţe... Ei pun ţara la cale în ziua de astăzi,
ei sînt şi numai ei adevăra ţi români cu iubire de patrie,
65
. ,
..
.}
[66]
15
10
căci au luat patriotismul în otcup!. .. şi dacă nu vrei
să iei cîmpii pe urma lor, te fac albie de cîni prin foile
lor. .. Mai dăunăzi mă-ntîlneşte unul ce-i zic Clevetici
şi mă-ntreabă nitam-nisam de sînt ca dînsul, demagog? 1
5 Dă, măi gogule! i-am răspuns şi eu, cată-ţi de drum I
pănă ce nu scot luleaua de la ciubuc!. .. Ei bine, boieri
d-voastră, unde mergem? .. ba nu, vă întreb, unde
mergem? ..
Păn-acurna-n ţara-aceasta
Noi ne-am burzuluit creasta;
K oi am fost simanâicoşi
Mar] şi ighemonicoşi ;
Dar acum fără sfială
Ne fac puşchii de dîrvală,
Şi ne chem pe noi, pe noi,
Vinograzi, rugini, strigoi!
Auzi, mă rog?.. După ce te dizbracă de caf­
tanul boieri ei ; după ce-ţi ieu sufletele de ţigani de le
dau drumul sub cuvînt de liberta; după ce-ţi rîdică
20 feciorii boiereşti, sub alt cuvînt că, după Convenţia
cea afurisită, nu mai sînt pri ... pri ... privilegiuri;
după ce-ţi ieu copiii la oaste cu sorţii ca pe proşti;
după ce, vorba ceea, îţi fac drum pe-n barbă pe de-ntre­
gu, apoi te mai şi poreclesc retrograd!. .. vinograd!. ..
25 tureatcă!... strigoi!... strigoi?.. Hei bine, boieri
d-voastră, unde mergem?.. n-au mai rămas în ţară
nici seuas, nici hristoitie ... Unde mergem? ba nu, adică
vă-ntreb, unde mergem? ..
30
35
Zic că-i timpul Iibertăţei,
Al Irăţ iei ş-al dreptăţei :
Că de-acuma pe pămînt
Toţi deopotrivă sînt.
Şi cu astfeli de minciună
Hoţii cei de-rnpuşcă-n lună
De caftan ne-au dezbrăcat
Şi mantaua-n loc ne-au dat!
"
66
Auzi? .. egali ta !. .. să fiu deopotrivă cu Chiosa
vezeteul şi cu Mănciurică bucătariul?.. ama rîndu­
iaIă!. .. Dacă pe cînd cu unirea, ştiţi ... mai anţărţ ...
[67]
şi eu am purtat bairacul, şi eu am giucat Hora Unirei
în colţ la Petrea bacalul, şi eu am răguşit strigînd:
să trăiască libertaua şi egalitaua l.. . dar înţelegeam
egalitaua cu boierii cei mari; să fiu ena mu che ena su 1
5 cu vornicul Hîrzobeanu şi cu logofătul Protipendescu;
să săd cu dînsii la taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu
cafele, cu tot 'ighemoniconul boieresc; dar nu egalita
cu Barabulă si cu badea Trohin văcariul l. .. : Ei bine,
boieri d-voastră, unde mergem? . .. ba nu, adică vă-n-
10 treb, unde mergem?
15
N-auzi altă decît forme,
Uniforme şi reforme.
Toţi croiesc, fac şi prefac
Ca să ne vie de hac.
Ieri o lege, astăzi altă,
Şi cînd caţ i, lucrul stă baltă!
Cică-ai sta e progres? ..
Na-ti-I frînt că ţi l-am dres I
Poftim!. .. mai dăunăzi s-o rîdicat bătaia ... lege
20 nouă în tară veche l. .. Ştiţi ce-am pătit? Avusesem
poftă să inănînc un ostropet de iepure 'şi poftisem la
masă pe vărul Bufte ... ştiţi, Bufte care o fost baş­
ciohodari la d-l Ioniţă Sturza- Vodă ... Cînd să ne deie
buca te, giupînu bucătar ne spînzură lingurile la brîu
25 şi se duce la primblare... Ei, apoi, să nu-l ba ţi? ...
lan nu, că nu-i voie, căci vine comisariul şi te pune
la ştraf. .. D-apoi alta! mă duc la moşia mea, la Ţăli­
noasa, şi poroncesc ţăranilor să-mi facă o dacă de vro
cinci zile... Ştiţi ce mi-au răspuns mojicii? .. mi-au
30 răspuns că le grăiesc vorbe de dacă... Ei 1 apoi să
nu-i întinzi la scară? .. lan nu, că vine subprefectul
şi plăteşte ştraf, Sandule, fătul meu!... Da bine,
boieri d-voastră, unde mergem? ..
35
Asta încă nu-i nimică l
Dar tot cheful mi se strică
Cind mă văd supus la bir,
Atins tocmai la chimir,
1 Adică: unul şi unul deopotrivă '[V. A.].
67
[68]
Să plătesc pentru şosele,
Pentru vin, rachiu, pavele,
Pe moşie, şi pe cap!...
Astea-n mintea mea nu-ncap l
5 Bre!. .. bre! ... Adică multe-am văzut în viaţa
mea!. ., c-am văzut ieniceri şi răzmeri ţi; am văzut
ciuma, holera şi lăcustele, dar încă aşa bazaconie n-am
chitit c-oi agiunge să văd ... Auzi? reforme? îmbună­
tăţiri? .. Să mă silească a plăti 5 la sută din venitul
IO Ţelinoasei, proprieta cu hrisov domnesc, de la răpo­
satul întru fericire Cehan Racovită-Voievod l.. . si
după toate păcatele să mă trînteas�ă şi pe mine î�
capita ţie, eu, Sandu Napoilă, boier cu caftan din vre­
mea fericitului întru pomenire Ioniţă Sturza- Voievod!. ..
15 Eu să plătesc un galbîn împărătesc pentru că am cap,
şi vărul Bostănescu tij, pentru că nu are cap nici de
o liţcaie!. .. Ei bine! boieri d-voastră, unde mergem? ..
ba nu, adică vă-ntreb ... unde mergem? ..
20
25
Ş-apoi alta şi mai mare
Care, zău, nu-i de crezare!
Hojma unii scriu, răcnesc
Să nu fie boieresc!
!;)i pămîntul să se-mparte!
Tot mojicul s-aibă parte!
Numai noi să fim abraşi
Liude pintre calaraşi!
D-voastră rîdeţi!... haide, haide!... vă pare
glumă? .. (Cu mînie.) Dar nu-i de glumit, boieri
d-voastră, căci vor să ne ieie şi pelea de pe noi!. ..
30 şi noi să ne lăsăm aşa ghioşghioare, să ne despoaie? ..
să nu ne diafendefsim ? 1 aud?.. dar n-a vem gură
să ţipăm?.. n-avem obşteasca obicinuită adunare,
unde putem merge ca să ne suim colo pe tribu ... nal,
ca să facem şi noi engomii2 pa trioticeşti? ...
35 Treaba se îngroaşă, boieri d-voastră l.. . ascul-
taţi-mă pe mine, că eu ştiu ce ştiu ... Trebuie să ne
1 Să ne apărăm [v. A.].
2 Discursuri [V. A.].
1 68
[69]
deschidem ochii ca să alegem depota ţi tot de-ai noştri ...
şti ţi. .. cole... get-beget... vinograzi care să se lupte
vîrtos pentru apărarea boieriei şi a proprietăţei ... Şi
dacă vreţi un om cu falca sănătoasă, vă poftoresc pe
5 supusa sluga d-voastră:
10
Vei cluceriul Napoilă
Ce vă plînge-acum de milă,
Boierit şi căftănit
Şi la minte-nţelenit.
Cu progresul nu sînt rudă,
Pe Convenţie mi-i ciudă,
Şi de-aş arde chiar în iad,
Voi fi hojma ... vinograd!
(Se închină şi iesă strigînd:) Căci altmintrele unde
15 mergem? ba nu, adică vă Întreb, unde mergem?
(C o r tin a cad e.)
.-
..
[70]
[71]
SURUGIUL
CÎNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul X. pe Teatrul din Iaşi.
(Teatrul reprezintă o poştă din Moldova. În fund, bordeiele
5 surugi ilor ; În stînga, grajdiul : cîteva căruţe şi ham uri pe
lîngă păreţi; În mijloc, o fîntînă. La rîdicarea cortinei se
aude În apropiere chiote şi pocnete, pe urmă glasul surugiu­
lui strigînd, după grajdi):
Ha ho! tbrrr. Iată-ne la poştă, ard-o facu şi pe
10 cel care-o ţine!... Hi... la irnaş, copii... acolo vă
aşteaptă hambaru cu orz ... hi, gloabă ... (Pocneşte cu.
harapnicul.)
SURUGIUL (întră pe scenă îmbrăcat cu poturi de
aba, ilic de postav cusut cu găitanuri, chingă de curea
15 bătută cu ţinte şi pălărie cu cordele. El se opreşte lîngă
culisă şi zice),' Aud, cucoane? .. dacă-i lungă poşta
de-nainte? .. Ba nu ... ian cît cole, o palmă de loc, o
fugă de cal. .. N-ai apucat a porni bine şi ai şi ajuns
(în parte) intr-amurgu. (Vine în faţa publicului, cătînd
20 în fundul păIăriei.) lan să videm ce bacşiş mi-o aruncat
boieriu? .. O jumătate de carboanţă? .. Crişu el! ...
A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic perfecţi. ..
E grăbit s-ajungă la tact, de-aceea lasă bacşişuri bune.
Tot ispravnici noi să deie Dumnezeu, căci dacă-s daţi
71
\
[72]
'"
5
10
15
20
25
afară din slujbă, carboanţa scade cît un fifirig. Noi,
surugiii, judecăm omu după bacşiş şi nu dăm greş
niciodată cu chiteala.
Cînd văd o droşcă nouă-nouţă
Ş-un tînăr mîndru lucind în ea,
O-ntind la fugă ... să fugi, Dnluţă ...
Carboarrţa vine pe urma mea.
Iar de-i trăsura cam hîrbuită,
Dacă-i drurneţul ros pe la cot
Şi cu sprinceana posomorîtă,
Mîn pe tînjală numai de-un zlot,
De-i vro carîtă închisă bine
Cu o du ducă ş-un cuconaş,
Dămol la hopuri, că-n urmă vine
Dragoste dulce ş-un gălbănaş,
Iar dacă este vrun rădvan mare,
Cu o păreche cam dos la dos,
Le trag o sfîntă de struncinare,
Căci mă aşteaptă un bănuţ ros.
Oricum să fie, cînd merg în cale
Cu de-alde-ai noştri, nu mă căiesc,
Căci vorba ceea: tot cale-vale
Iese bacşişul mai omenesc.
Iar din păcate de-mi vine rîndul
Să duc vro capră sau vrun jidan,
La prăvălişuri îi culc de-a rîndul,
Căci plătesc numai un gologan.
30
Cu toate-aceste, puţin îmi pasă!
Fie vînt, ploaie şi calea grea,
Fie şoseua dreasă, nedreasă,
Cînd sînt călare, lumea-i a mea!
(lşi aprinde luleua.} Hei, Doamne!... de 20 de ani
de cînd sînt în poşte, ce de mai făpturi de oameni am
mai văzut!. .. Cîţi domni cu alai am purtat, cînd să
35 suia pe scaun, şi după şepte ani - hait. .. maziliţi! ...
72
!
[73]
tot eu i-am dus, însă fără alai!. .. Cîti ministri mîndri
la început şi mai pe urmă cu nasu căzut. ., cîţi depu­
ta ţi cu Unirea, cîţi ciocoi vechi de-a Regulamentului,
si cîti ciocoi noi de-a Conventiei, si rusi, si nemti, si
5 turci; de toată sămînţa... căci' bia t� Moido�a no�st;ă
o fost drumu cel mare a străinilor. .. lan o ţară de jac,
satu lui Cremine, fără cîni şi fără jitari!... Na! că
s-a stîns luleua ... (Scapără.)
îmi aduc aminte, cînd cu nemţii ... am plecat
10 odată c-un biet căprar, iarna, pe vicol... Sontisoru
era numai în mundirasu lui cel alb si tremura, sărmanu,
ca de năbădăici. 1 s� făcuse nasu pipăruş şi obrazu
patlagea vînătă.
- Frigu-ţi-e, domnule?.. îl tot întrebam pe
15 drum.
- "Va, cald, cald, sapermeni! îmi răspundea el.
Dacă l-am auzit tot zicînd că-i e cald, mi-am
cătat de drum pănă la poştă ... Cînd acolo ce să văd?
căpraru meu era bocnă!. .. îl îngheţase caldu lui cel
20 nemtesc.
'D-apoi mai acu vro opt ani, aduceam un gre­
cuşor în căruţă de poştă ... rupt, sărmanu, şi perpelit
de ţi se făcea milă .. " Cică venea la noi să se îmbogă­
ţască şi s-ajungă postelnic mare. Sosind la jumătate
25 de poştă, el mă-ntreabă în limba lui:
Mo, suruzi ! gasimo teva de muncato la poştia ?
Găsi, jupîne, cum nu?
- Ma ţe gasimo?
- Apoi dă!. .. brînză, mămăligă, ceapă ...
30 - Ţe? mamalinga ! ah! ah! vah ! panaghia mu !. ..
şi o leşinat parpalecu, bată-l concina!... Tocmai
a tunci soseste din norocire un alt grec cu o briscă
hîrbuită, vreun posesoraş, sau vreun simzar ... drac�-l
ştie. Cum îl văd cu fes, încep a striga:
35 Kir Trufanda, vino de-ti învie neamu.
- Ma ţe a paţito simpatriot a mea?
- Da ştiu eu, păcatele mele? .. O leşinat pen-
tru că i-am spus c-a să mănînce mămăligă la poştă.
Mamalinga ? . .. l-ai u ţiso !
40 - Eu?.. ferească sfîntu !
73
[74]
- Neschi, dimiata... Cînd te-a întrebat de
muncare, trebuia se respunzi la dimialui: maslinia,
limoni, ma nu mamalinga ...
Ha, ha, ha, ha, n-oi uita-o cît oi trăi. Numai
5 cît pomenise samsaru de masline şi cel leşinat se puse
a suge cu buzele ca un malac... ian aşa ( imitează
sugerea malacului ) şi pe loc o înviet.
D-apoi altă dată c-un jidan ... Ce-am mai rîs! ...
Ajungînd la Strungă în deal, îi zic în glumă:
10 - Pare-mi-se, jupîne, c-o să întîlnim tălhari.
- Ei, vei! bade surugiu, ce să facem, mă rog? ..
- Ştii una, jupîne?.. acoperi-te cu cerga ca
să nu te vadă.
Jidanu meu, de cuvînt, se tupilă în fundu căruţei,
15 iar eu n-am ce face?.. Imi schimb glasu şi încep a
striga: Stăi, mă! Ce ai în căruţa asta?
- Ce să am, căpitane? ian nişte stecle stricate.
- Stecle să fie oare?
- Dacă nu mă crezi, căpitane, cearcă de vezi.
20 Atunci apuc o prăjină şi jachi! peste cergă. Jidanu
face zinichi, zinichi, zinichi, adică suna a steclă ca să
înşele tălharii; eu iar trosc! el iar zinichi, zinichi;
ş-asa tot cu trosc si cu zinichi ne-am coborît dealu
Strungăi. De-atunci' o ieşit cînticul ista-n ţară. (Cîntă
25 a arie jidouească.)
Trosc, pliosc, trosc şi jachi şi lichi,
Ei, vei, vei I zinichi, zinichi.
Iată Leiba cel avan
Care poartă harţagan.
30 Iată Leiba cel din cuşcă
Care poartă la drum puşcă
Şi cind vede un român
Armele-şi ascunde-n fîn
Şi sub cerga scărmănată
35 Sună-a steclă fărîmată,
Trosc, pliosc, trosc şi jachi şi lichi
Ei, vei, vei I zinichi, zinichi!
Acu străinu, ca străinu, dar cum sînt unii CIo­
coieşi, cu maţe pestriţe, săca-le-ar sămînţa! că mare
40 urgie mai sînt pe lumea asta! De-a lungu ţărei fac
174
[75]
5
10
15
20
25
30
35
pîrjol cu bătaia... Cică-i voimcie boierească să stîl­
cească un biet om de surugiu ostenit ca vai de el,
nemîncat, nedormit, plouat, ars de soare, degerat de
frig, pentru că i-s caii căzuţi şi nu pot merge în fuga
mare.
îmi aduc aminte, acu cinci ani, murise biata
mămuca, Dumnezeu s-o odihnească!... (Ştergîndu-şi
ochii cu minica cămeşii.) Mi se udă ochii cînd mă
gîndesc la ea, drăguţa.
(Arie: "CăruIa poştei")
Sărmana mamă parc-o văd încă
Pe patul morţei, moartă zăcînd
Şi cu durere vie, adîncă,
Ah! simt din ochii-mi lacrimi curgînd.
Biata bătrîna! ea pentru mine
Avea un suflet mult iubitor;
Ziua şi noaptea mă căta bine
Şi- mi făcea traiul veselitor.
însă-amar mie! moartea cumplită
A deschis iute al ei mormînt
Şi de-atunci viaţa-mi e tot cernită,
C-am rămas singur pe-acest pămînt.
Stam lîngă biata mamă şi o jăleam din fundu
inimei, căci era acum pe aproape de îngropat, cînd îl
aduce dracu pe un ciocoi de cei afurisiţi. Toţi flăcăii
erau porniţi la drum, numai eu, din păcate, mă
aflam la poştă. Cuconaşu era grăbit, parcă-l alungau
tătarii din urmă ; el vine la bordeiu meu şi mă smun­
ceşte fără îndurare de lîngă săcriu maică-mea... în
zădar mă rugam să mă-ngăduie ca să duc pe mama la
groapă ... Ticălosu! în loc să aibă milă, el pune pe
arnăutu lui de-mi dă vro cîteva bice şi-i poronceşte
să mă croiască tot drumu cu un harapnic de pe capră.
Dac-am văzut s-am văzut, mi-am făcut cruce si am
zis în gîndu meu: Ajută-mi, Doamne, să dezbăr Îumea
de o jivină veninoasă L... şi, cu capu gol, pe arşiţa
soarelui, am plecat.
75
..
[76]
20
Se făcea nu departe de poştă o yale lungă şi
răpide de nu putea nici caru deşert să coboare fără
pedică. Drumu cotigea pe lîngă o prăpastie adîncă,
plină de bolovani... Mişcă, băiete!... să mi te duci
5 de-a ruptu capului! ... Unde-am răpezit caii la vale,
unde-am cîrnit oiştea spre mal, şi-ntr-o clipală, cai,
trăsură, surugiu, arnăut şi ciocoi, eram cu toţii stîl­
citi si ucisi în fundu prăpastiei ... Arnăutu si-o rupt
gîtu,' cioc�iu şi-o frînt nasu de-o rămas cîrn 'şi chior.
10 De atunci nu l-am mai zărit prin paşte ... El o prins
frică şi merge la drum numai cu harabagii ...
Ei!. .. da ce stau eu de mă amărăsc cu gînduri
pocite. (lşi scutură pletele.) Pei nălucă şi cruce-ajută!. ..
să trăiască surugiu... Nu-i alt român mai voinic
15 decît el în ţară.
Surugiu vrednic! eu tot calare
Ziua şi noaptea am traiul meu,
Alung necazul din fuga mare
Cînd mă ajunge necazul greu.
Surugiu ager, alerg pămîntul
Din puha lungă mereu pocnind,
Dărnol sau iute, iute ca vîntul
Eu merg calare tot chiuind.
(Chiuie surugieşte şi pocneşte din harapnic.}
25 Dacă, de pildă, vine o cupea cu o porumbiţă
albă şi frumoasă, care-mi zice subţirel: "Să mă duci
bine, flăcău". - Lasă, cuconiţă, n-ai grijă că eşti cu
mine! - şi-mi apuc hăţurile în mîna stîngă şi m-arunc
pe şăuaş dintr-o săritură... Gata-i? gata!
30 Mişcaţi, băieţi!... hi, hi... să mă duceţi ca
vîntu şi ca gîndu. (Pocneşte.) Hi, breazule, nu te lenevi,
că te stricnesc cu şfichiu de foc. (Bate cu harapnicut
înainte ca şi cînd ar vroi să lovească hăţaşul.) Vîrtos,
murgule, (se adresează la lăturaş ) nu te lăsa pe tîn-
J6 jală că-mi eşti sub mînă. (Pocneşte de lături în dreapta.)
Hi, acum pe şes cu toţii, într-o întinsoare, să sfîrîie
roţile. (Chiuie.) Hi-i-i-i, zmeişorii tatii ... parcă zăresc
pe Măriuca la colţu luncii ... Măriuco fa, să mă aştepţi
cu alivenci pe cînd m-oi întoarce, că ţi-oi aduce un
I 76
[77]
5
10
15
20
25
tulpan nou. Haide-aşa, copii, tot aşa la copce, cu toţii,
deopotrivă, frumos că ne priveşte duduca cea din
trăsură ... numai de n-ar deochea Iacă dealu îna-
inte ... să vă văd acu, dragii mei s-o luăm la fugă
din vălcică, ca să suim culmea într-un zbor. .. Odată
cu toţii pe opinteaIă... (Chiuie şi pocneşte.) Hi-i-i-i,
tătucă, nu mă lăsa ti... întinde, Surule... odată,
Breazule, hi, hi... (Se zbuciumă ca cum ar sili caii
la deal.) Mînca-v-ar cioarele! hi, perire-ar albinele
care or strînge ceara de făcut lumînare celui ce vă
are!. .. Ha, ho, ha, ho! ... tbrrr ... am suit dealu ...
să ne mai odihnim la umbră şi să vă mai frec pe ochi.
Surugiu vesel, în cîmp la soare
Eu cîte fete le întîlnesc
Preschimb cu ele glume uşoare
Şi chiar din fugă le ameţesc.
Iar cînd un duşman calea-mi aţine
Îi dismierd faţa cu şfichiu de foc,
Şi cînd în ţară anul nou vine
La fraţii noştri urez noroc.
(Pocneşte ca în ajunul Sfîntului Vasile.) Hăi,
hăi! la multi ani cu fericire, să trăi ti toti în unire. _ .
Hăi, hăi! să vă fie casa casă şi masa m�să! hăi, hăi!
Noroc bun si veselie si-mi faceti parte si mie .. _ hăi,
hăi l ' , , ,
(C o r tin a cad e.)
.,
..
.�
[78]
[79]
5
10
15
20
ION PÂPUŞÂRIUL
CîNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Luchian, pe Teatrul din Iaşi.
(Teatrul reprezintă un salon.)
(Se aude afară strigînd: "La păpuşi, la păpuşi", apoi o gîl­
ceavă între Ion Păpuşăriul şi un comisar de poliţie.)
CO)USARUL: Staţi, rnăi l
ION: Da ce este?
COMISARUL: Nu-i voie să umblati cu păpuşele şi cu
Irozii. '
ION: Dec!... altă bazaconie acu!
COMISARUL: Hai la poliţie.
ION: Nu pune mîna, guleratule!
COMISARUL: Haide-ţi zic şi nu lungi vorba.
ION: Atunci s-agiungi tu ...
COMISARUL: Pe dînsul, serj en ţi!
IOi\': Nu da, măi, nu da, că te ...
COMISARUL: Pe dînsul!
[Dtcţiă un mic zgomot în care s-aude căzînd şi zdrobindu-se cuşca
cu păpuşi, Ion întră iute, scărmănai, fără căciulă şi cu coşciugul
în mînă.)
ION: Dos la faţă ... Aici mi-e scăparea ... Măi ! gule­
ratu dracului!... rău m-o zgîlţîit!... De-abia
am putut scăpa coşciugu cu păpuşi din ghearele
25 lui... Cît pentru căciulă, o căzut în luptă ...
79
I
l
[80]
"
I
'.
fie, tot era s-o dau eu de pomană de sufletu
bunicăi. .. povestea ţiganului... Auzi aşa? tre­
ceam pe lîngă teatru ist mare cu teatru meu cel
mic. . . cîşlegi nu-s?.. cînd îmi iese înainte
5 un epistat şi numaidecît să mă-nchidă la poliţie,
zicînd că nu mai este voie de a giuca păpuşele,
după obiceiu vechi. Mare poznă şi minune!. ..
Oare de ce s-o mîniet păpuşele cele mari pe cele
mici, de le prigonesc? .. poate că vreu să aibă
10 singure dreptu de a face să rîdă lumea... lan,
mai ştii?
Lumea-i plină de păpuşi
De tot soiul, mari şi mici,
Cu surtuce, cu mănuşi,
15 Cu-anteriu şi cu işlici :
Şi-ntre ele cît trăiesc
Se alung, se prigonesc,
Se înşel, se pismuiesc
Şi chiar se batjocoresc,
20 Că-s păpuşi, păpuşi lumeşti
Tot să stai să le priveşti,
Una-i proastă şi fudulă.
Alta face cît o nulă,
Alta are dinţi de lup,
25 Alta-i chiar trîntor de stup;
Alta-i mare patriot
Cu limba, hăt, cît un cot,
Alta-i viţă de ciocoi,
Alta-i coadă de strigoi,
30 Că-s păpuşi, păpuşi lumeşti
Tot să stai să le priveşti.
Păpuşi, dar, ca Vasilachi Ţiganu, ca j upînu Leiba
din Tîrgu Cucului şi ca toate celelalte dihănii din
coşciugu ista, cu deosebire numai că unele te fac să
35 rîz'i şi că celelalte te fac să şi plîngi cîteodată. (Pri­
vind la coşciug.) Sărmane păpuşele, frumuşele, cură­
tele 1. ., voi aţi înveselit pe moşii şi strămoşii noştri,
ca pe nişte oameni cu bunătatea-n suflet şi cu rîsu
în faţă; dar acum lumea s-o posomorît, pare că-i tot
j 80
[81]
ninge şi-i plouă ... încît chiar veselia din cîşlegi este
oprită ! ... oare de unde să ne vie atîta spăsenie? ..
Om fi avînd poate multe păcate de răscumpărat. ..
Mai ştii? .. Ei bine, dar pănă vom agiunge a ne sfinţi
5 ca dracu cînd îmbătrîneşte, ce fac eu, Ion Tătărăşanu,
cu betele păpuşi? .. doar să pun să le tragă clopotele
ca la cele multe obiceiuri strămoşeşti. Parapanghelos,
de-acum!
10
15
20
25
Am avut odinioară
Dulce şi frumoasă ţară.
Acum ţara-i jidovită
Şi amar precupeţită.
Parapanghelos l
Am avut, hăt, în vechime
O vitează boierime.
Acum rîdem noi de noi
Poreclindu-ne ciocoi.
Parapanghelos!
Oamenii de mai-nainte
Cereau fapte, nu cuvinte.
Acum credem în palavre
Şi ne certăm ca prin havre.
Parapanghelos!
Ei trăiau în veselie,
În belşug, în omenie.
Ce-o rămas? politichie
Şi un dram de nebunie.
Parapanghelos !
(Scoate păpuşele pe rînd şi le priveşte cu înduioşare.]
30 Sărmane păpuşele I. .. Să vă mai privesc o dată
pănă a nu vă perde ... Iaca Vasilachi Ţiganu, care-o
furat curcanu. Dabuiiclii şuşmanda, mergi de-acum de
te-ngroapă în coşciug, că nu-ţi mai este învoit a te
primbla noaptea pe uliţi cu lăutari şi a întra prin
35 casele oamenilor să le arăţi ce-i fudulia ţigănească. Ai
fost şi tu cînd ai fost, pe cînd te hrăneai cu balamiş
balmuş de la cumătra , şi aveai 12 perine mari umplute
81
..
[82]
cu frunzari, 12 mici umplute cu urzici şi o dugheană
în vîrfu Trisfetitelor. Dar acuma ţi-ai nălţat neamu
ca cioara-n par: te-ai făcut român de cei noi... pro­
prietar 1. ., Cată, doar îi fura cloşca de pe ouă şi îi
5 spînzura pe tată-tău, cetăţene, c-apoi vai de penele
tale!
10
Pe cînd tu erai ţigan
Tot prindeai cîte-un curcan.
Acum eşti cetă.ţenos
Mai baros şi mai chiros.
Tanda, landa, măi balane,
Ai agiuns român, ţigane;
Cată să te Iaşi de lene
Ca să nu fii smuls de pene.
15 Hai iute la coşciug. (Aruncă păpuşa şi scoate
alia.} Iaca şi jupînu Leiba din Tîrgu Cucului cu bala­
busta : e frate cu Herşcu Boccegiu, cel din codru Herţii.
El vinde rachiu amestecat cu vitriol şi cu ciomofai,
şi dacă se-mbogăţeşte, împrumută bani cu dobîndă ...
20 ieftin, ieftin, numai o sută la unu. Ruşii şi nemţii
l-o alungat de rău din ţările lor şi noi l-am primit
de bun. Tot noi mai cu cap! Iată-l îmbrăcat în pelea
dracului, căci azi e sîmbătă ... ghit şabăş; toate dughe­
nile-s închise, oraşu e pustiiu fiindcă jupînu Leiba
25 o ieşit la primblare cu balabusta pe la gredini pobUchi,
ca să asculte mozichi. Ei vei! zic zeu!
- Balabustă, ştii una, mă rog?
- Vuăs?
- Chind a fi tot tirgu Ieşi a nostru, are se chinte
30 muzichi jidovesc la gredina poblichi.
- Şi ce a să chinti mă rog, Leibuşor?
- A se chinti: Balabusti mititichi, dragu nieu,
cum chintă jupînu Herşcu Boccegiu.
La baltă, Iudă, că vine dracu să te umfle ...
35 (Aruncă pe jidov în coşciug şi scoate un drac.) Iată-I. ..
are coarne ca cineva si ca oarecine, dar nu-i totdeauna
negru la faţă, nu, el �e schimbă ades ca să înşele mai
lesne, ucigă-I crucea!
82
[83]
,
10
1.5
Cînd e un dornnişor
Ce vinde la dreptate;
Cînd un privighitor
Care mereu tot bate;
Cînd e un cămătar
Care te caliceşte :
Cînd un prost gazetar
Ce toate le huleşte.
Cînd un Iinguşitor
Ce te adirneneşte ;
Cînd un moştenitor
Ce moartea îţi doreşte;
Cînd Iuda vînzător
Ce fraţii-şi prigoneşte;
Cînd chiar un petitor
Ce te căsătoreşte.
La iad, spurcatule... (Aruncă pe dracul şi scoate
şoareci cu o mîţă.) Iaca mîţa şi cu şoarecii, în pilda
celor mici care-şi fac mendrile în ţară, cînd nu-i stru-
20 neşte nime. Vorba ceea: lipseşte mîţa, soarecii îşi fac
de cap; lipsesc cînii de pază, te primbli prin sat fără
băţ, ca în satu lui Cremine. (joacă şoarecii in palmă.)
Unde-i mîţa să ne vadă
Să ne vadă, să nu creadă.
25 Bîz-z-z-z,
Miţa-i dusă de acasă
Şoarecii se gioc pe masă.
Bîz-z-z-z.
Unde-i miţa să ne vadă
30 Cum am luat casa-n pradă.
Bîz-z-z-z ,
Miţa-i dusă din cămară
Noi sîntem stăpîni în ţară.
Bîz-z-z-z.
35 La coşciug, lacomilor, că vine mîţa. (Scoate tIH
lup şi o oaie.) Iaca lupu şi oaia ... Vai ! săraca oaie!
bună-i vie, bună-i moartă, că-i Iînoasă, lăptoasă şi
devreme-acasă. Ce păcat numai că o mănîncă lupu!
83
. ,
..
[84]
....,....
5
10
15
Hei! de n-ar fi lupi colţoşi pe lume, bine-ar mai
hălădui turmele! D-apoi ce să faci? aşa-i poznaşa
astă de lume; unde-i oaia, lupu nu lipseşte; unde-i
slab, e şi tare; unde-i român, e şi lipitoare!
Vai l săracă oaie blîndă,
Cum s-a ţin lupii la pîndă.
Bir, oiţă, bir,
Să te-nşale, să te-apuce,
Să te rupă, să te-rnbuce.
Bir, oiţă, bir.
Bucălaie, vai de tine!
Tragi pe lume-ades ruşine.
Bir, oiţă, bir.
Chiar de scapi să nu fii smulsă
Tot eşti tunsă şi eşti mulsă.
Bir, oiţă, bir.
......,
La stînă că vine lupu... (Scoate un turc şi un
cazac.) Iacă turcu şi cazacu, Pilaf Aga şi cu Moscov
Ghiaur, duşmani de moarte carii luaseră deprindere
20 a-şi giuca calu pe pămîntu nostru, de cîte ori nu s-ajun­
geau cu tîrgu. Noi Tătărăşenii care, cum o dat Dum­
nezeu, avem şi noi o ţîră de politichie şi de plapomaţie,
i-am giucat pe degite şi i-arn pus în cuşca păpuşelor :
însă cînd vin ruşii în ţară, facem pe cazac de taie ca pu
25 turcului, şi dimprotivă, cînd vin turcii, Pilaf Aga descă­
pă ţinează pe Moscov Ghiaur... Ce să faci? Trebuie
să urIi cu lupii şi să strigi la covrigi cu Covri ... oţii
dacă vrei să încapi în lume. Hai şi voi la coşciug că
ne-am săturat de păpuşerii.
30 Aste-s, boieri d-voastră, păpuşele cele vechi care
le-am apucat de la părinţi; dar au mai ieşit şi altele,
de cînd cu mîncarea cea de Constitutie ... ce-a mai fi
şi aceea... Noi Tătărăşenii le zicem lefegii l. .. Cică
în timpurile de mult, pe cînd aveam războaie cu vecinii
35 noştri, era în ţară o ceată de ostaşi viteji, nu eroi,
care mîncau carne de tatar. Nu-i vorbă de dînşii.
Lefegiii din ziua de astăzi se hrănesc din leafă, se
îndoapă din bugedul ţării, de aceea îi numim lefegii.
Iacă de pildă (scoate pe rînd mai multe păjJuşi şi le
'10 arată):
84
[85]
Un silvicultor de codru - lefegiu.
Un conductor de drumu mare - lefegiu.
Şosele sînt, nu sînt, dar conductori pozderie.
Un profesor de mimică ... sau nimică - lefegiu.
5 Un inspector de profesori - lefegiu.
Un inspector de inspectori - lefegiu.
Un perceptor... priceput - lefegiu.
Un controlor de perceptori - lefegiu.
Un controlor de controlori - lefegiu.
10 Alt controlor de nu ştiu ce - lefegiu.
Un grădinar de pepinerie ... Ştiu că o să se în­
mulţească de-acum pepenii în ţară.
Un custode de muzeuri, pinacotece, gliptotece,
bibliotece si alte tece, care nici n-au fost, nici s-au
15 pomenit! $i ceilalţi, şi ceilalţi, şi ceilalţi ca năsipu
mării, şi mai ales ca frunza din codru.
(Se aude afară glasul comisariului strigînd: "Gnde
s-o ascuns păpuşăriul ? ")
Na ! mai iată şi altu ... Mă caută ca să mă-nchidă
20 Nu mă lăsa ţi, oameni buni, că doar il-am făcut vreun
rău că m-am ţinut de obiceiurile strămoşeşti, jucînd
păpuşele în cîşlegi.
25
30
Cuşca de hîrtie ce noi o purtăm
Strigînd la păpuşe cu glas sunător
Este chiar teatrul micului popor
Şi cu-a noastre glume noi îl desfătăm.
N-avem primadone, nu avem tenori,
Nu jucăm la drame şi opere mari.
Avem păpuşele în loc de actori
Şi-n loc de orchestru, doi bieţi lăutari.
Lăsaţi-ne-n pace să ne veselim
După obiceiul cel îmbătrînit,
Ca să nu ajungem noi, români, să fim
Un neam trist, cu ură, şi posomorît.
35 (Comisariul zgîlţie uşa din fund şi zice: "Aici
trebuie să fie hoţul.")
85
. ,
..
[86]
Na! că m-ajunge păcatul. .. Unde să m-ascund?
(Aleargă în dreapta şi în stînga, spăriat.) Cole! ba
cole! (Arătînd locul sujliorului.) Ba cole în bizunia
asta. (Se bagă sub scenă.) în coşciug şi tu, Ioane!
5 Parapanghelos! (Dispare.)
(C o r tin a cad e.)
....
[87]
CUCOANA CHIRIŢA 1)/ YOIAGIU
CÎNTICEL coxnc
Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti.
(Teatrul reprezintă un salon.)
5]'i CHIRIŢA (în costum ridicol de voiagiu, întră zbur-
dalnic. Ea poartă malacof esagerat, tocă de catifea neagră
cu flori, pene şi cordele stacoşii etc.)
(Ea cîntă pe aria .Royal tambour":')
10
15
20
Iată-mă-s! am sosit
Dintr-o călătorie
În care-am pătimit
O sută de şotii ş-o mie.
Dar, zău, nu mii. căiesc,
Nu-mi pasii. de nimică :
Eu sînt zdragon şi mă numesc
Chiriţa cea voinică.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-arn primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
Plecăciune, boieri. (Se închină.) De mult nu ne-am
văzut. Sănătoşi!... Dar cucoanele? şi copiii? bine?
Mă bucur. Aud? şi mie precum vide ţi îmi merge de
87
[88]
minune. .. sărut ochişorii, (Se întoarce în loc de-şi
arată talia.) Am fost la Paris de mi-am aşezat plodu
la şcoală ca să înveţe politica, pentru că-n ziua de
astăzi, la noi, un om ce nu ştie politica nu plăteşte
5 nici chiar cît jîlţul cel stricat care s-o vîndut cu doba
la Bucureşti pentru plată de impozit. .. el e un mobil
de prisos... Şi cu prilejul acesta m-am folosit şi eu
ca să văd lumea cea mare, că mă-ti crede?.. Mă
mucezisem la ţară, la Bîrzoieni ... De' la o vreme Îmi
10 venise stenahorie şi ipohondrie; aşadar ... nu-ţi uita
vorba ... Într-o dimineaţă, pe la toacă, după ce m-am
cotorosit de Aristiţa şi de Calipsiţa, mi-am luat catra­
fusele şi am spălat putina!. .. Soţul meu, paharnicu
Bîrzoi, cam cîrnea din nas, dar l-am sărutat Între
15 sprincene, după obicei, şi l-am lăsat cu buza umflată ...
Uff! ... M-am dus la Galaţi cu trăsura mea cea galbănă
şi cum am ajuns, nici una nici două ... ţup! În vapor,
Guliţă ţup! după mine, Ioana ţiganca ţup! după
Guliţă şi, vorba ceea, cu căţel cu... am plecat!!!
20 Doamne! boieri d-voastră, minunat lucru-i va-
porul !. .. Să vezi şi să nu crezi ... Auzi d-ta? Merge
focu pe apă ca În vremea halimalei. D-apoi salonuri,
d-apoi zaifeturi, d-apoi căpitanul!... bată-l norocu,
că mare nostimior mai era, puşchiu ! (In taină.) Să
25 vă spun una? Soţul meu nu-i pe aice? .. Mi-a făcut
curte, berbantu, tot drumul şi, zău, între noi să rămiie .
dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că .
mai că ...
UN GLAS DE LA GALERIE: Aferim, cucoană Chiri ţă !
30 CHIRIŢA (adresîndu-se căiră capelmaistru ): D-apoi
cum socoţi, domnule? Chiriţa nu se dă cu una cu
două. (Căiră public.) în sfîrşit. .. nu-ţi uita vorba ...
am ajuns la Beligrad ... Cînd la Beligrad Întreb pe
căpitanu: Monsiu căpitan, je vu pri, aice-i Viena?
35 - El îmi răspunde zîmbind: Ba nu, madam, aice-i
Beligradul.- Mersi, monşer ... nu poţi crede ce bine-mi
pare că m-am învrednicit să văd Beligradu cu ochii,
că mare mult am auzit pe bărbatu meu pomenind de
el. După Beligrad am sosit la Ruşava ... Cînd acolo,
40 vameşii de la hotar Încep a controbăi prin lăzile mele
88
..,
[89]
15
20
ca în vremea volintirilor, şi dau peste o cutie cu ţîri
zvîntati ce-i luasem la drum.
� Fui taifel! Ce-i asta? .. strigă căprariu.
- Ce să fie, domnule? Ia, ţîri... Eu postesc
5 mercurea şi vinerea şi metahirisesc sărături de cînd
pătimesc de rast.
- Vas rast? Asta-i pudoare mare la d-ta : trebuie
plăteşti vama. Şi îndată s-o adunat vro trei şoacăţe
ca să hotărască dacă se cuvinea să-mi ieie vamă ca
10 pentru peşti, ori ca pentru mirodenii. în sfîrşit am dat
ce le-au plăcut şi mi-am cătat de drum.
De-acolo am urmat
Prin ţara cea nernţească,
Si-n Peşta am mîncat,
Mîncat paprică ungurească.
Apoi în drum de fer
Suindu-rnă în grabă,
Am voiageat c-un cavaler,
Un baron prea de treabă ...
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
Fost-ati cu drumu de fer, boieri d-voastră? Ei 1
25 apoi ce mai' ziceţi? Să juri că nearnţu-i cu dracu ...
Sfinte Panteleimoane l. .. te duci ca vîntu şi ca gîndu,
ca în poveşti; cît ai plecat ai şi ajuns, ba încă baronu
care călătorea cu mine m-a încredinţat auf Ehre, că în
Englitera drumu de fer merge aşa de iute că soseşte
30 pănă a nu pleca. Bată-l vîntu de baron! Mare ghiduş
era şi nostim 1 ( In taină.) Şi el s-a cercat să mă curte­
nească o bucată de drum, dar geaba ... n-a catartosit
să mă scoată din minte ... Cum? .. Nu credeţi? ..
Alei! Dar să n-am parte de Bîrzoi dacă vă ascund
35 ceva ... Ba încă să vedeţi: trecînd odată pe sub o hrubă
lungă care-i zic tunel, şi găsindu-ne prin întuneric,
şoacăţa de baron şi-a întins batu ca să mă sărute ...
Vai! mînca-I-ar moliile l. .. Cînd i-arn tras un pumn,
o făcut hîc! şi o căzut de-a rostogolu în celaalt colţ
40 a vagonului.
89
[90]
GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Bîrzoaie!
CHIRIŢA (cătră capelmaistru ): Aşa să ştii, dom­
nule. (Cătră public.) Baronu, ruşinat să vede de acest
tropos, s-a coborît la cea întîi staţie şi o dispărut. ..
.5 împreună cu săcuşorul meu de voiagiu ... hait! mi-l
sterse potlogaru drept suvenir. .. bunătate de săcusor
cusut de copile, cu un turc călare de-o parte şi cu un
andenken din dos... Cum vă pare aşa bazaconie? te
mai încrezi în baroni de drumu mare?.. Dar asta
10 nu-i nimica, pe lîngă ce mi s-a întîmplat in urmă.
Plodu cel de Guliţă se cobora la toate staţiile ... Copil
nu-i, mă rog? .. îl trimiteam cu Ioana ţiganca pentru
ca să nu se prăpădească; cînd aproape de Viena aştept
să se întoarcă în vagon ... nu vine. Conductoru închide
1.5 oblonul, clopotu de la staţie sună de trii ori, maşina
şuieră, trenu se pune în mişcare, şi Guliţă nu-i l. ..
Sfinte Panteleimoane! era să turbez ... Scot capu pe
fereastră şi încep a striga: "Guli ţă l Ioană 1 cioară!
dimone 1" Tufă... "Monsiu conductor, stăi, opreşte,
20 ţine caii 1" Aş! nime n-auzea. Dau să deschid oblonu,
nu pot; dau să sar pe fereastră, nu încap. Atunci
parcă mi s-o luat viderile şi deodată am căzut lată pe
perine, am leşinat!. .. Cînd ne-am trezit, eram sosiţi
la Viena. Alerg la poliţie, răcnesc, îmi smulg păru,
2.5 mă bocesc pănă ce d-nu poliţmaistru mă încredinţază,
că va face toate chipurile ca să-mi găsască odoru, şi
că mi 1-0 aduce chiar cu telegrafu. Ei!. .. închipuiţi-vă,
boieri, că fără a mai da leturghie la sfîntu Mina, Guli ţă
si Ioana sosesc buni teferi îndesară la otel. Ah! Dum-
30 nezeule, cînd i-am văzut, era să nebunesc de bucurie
şi în prima furie am tras trii palme ţigancei, precum
şi lui jupînu Guliţă i-am făcut o morişcă în chică,
ca să le pun minte ... Halal de ţările care au drumuri
. de fer!... ele, după cum zicea baronu, au aripi de
3.5 zboară iute pe caleaprogresivului, dar cît pentru celelalte,
. cum e ţara noastră, de pildă, sînt ciunte şi oloage,
sărmanele!
GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Chiriţă !
CHIRIŢA (cătră capelmaistru}: Ba nu, zău, adică
40 nu-i aşa?
90
..
[91]
10
în Viena m-am primblat
La Hiţing şi pe Grabe
C-un tînăr delicat
Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schioabe.
Ş-apoi înspre Paris
Am plecat cu grăbire.
Căci Parisu-i un paradis
Plin de adimenire.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat I
în urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
în sfîrşit am sosit la Paris, în patria lui Monsiu
Şarlă! ... �tiţi, Monsiu Şarlă, care o fost dascalu lui
15 Guliţă... în Paris! minunea minunelor! tîrgu Vavi­
lonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea şi am
tras la un otel din uliţa: Geofroi Marie, adică: Mi-i
frig, MarghioaIă ... A doua zi l-am înfundat pe Guliţă
într-un pension şi am rămas liberă, de capu meu.
20 Ha ... a ... alal de cine-i tînăr şi are bani mulţi! Acolo-i
pămîntu făgăduinţei cel din scriptură; numai un lucru
e cam supărător: toate se vînd cu porţia, şi porţiile-s
mici de tot, ca de pomană. De pildă, ceri un biftec?
îţi aduc o fărîmă de friptură mare cît un irmilic, ba
25 încă şi aceea crudă ... cică-i englizască... Ceri raci?
Î ţi aduc vro doi răcuşori în şepte luni, chirci ţi, oftigoşi
ca vai de ei!... Cît despre bucate de cele sănătoase
ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava,
cheschet. .. nici nu se pomeneşte... însă nu face
30 nimică ... Parisu nu are seamăn pe faţa pămîntului,
şi pot zice că nici chiar Bucureştiul nu-l întrece ...
adică să fim drepţi ... nu-l întrece. Ce nu găseşti în
el? galerii de muzeuri vrei? ai; munamenturi vrei? ai;
teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la Bucureşti
35 vrei? ai. Che ta li-pa, Eu nu le-am vizitat nici pe unele,
nici pe altele, pentru că am avut de umblat pe la
magazii de marşande de modă.
Am fost la madam Desal şi la madam Fovel,
de mi-am comendat tualete pe datorie ... Le-oi plăti
40 şi eu cînd or plăti şi celelalte cucoane care le-o rămas
91
[92]
,...
25
30
35
datoare ... (In taină.) Şi ştiţi una? Sînt cam multe ...
asa de multe, încît croitoresele o hotărît să nu mai
f�că credit compatrioatelor. Cam ruşine, dar ce-mi
pasă? Eu tualete1e le-am pus la mînă şi am şi fantacsit
5 cu dînsele la baluri, la Mabil. .. Ah! frătiorilor, ce
juvaer de grădină-i Mabilu! ce adunare elegantă întîl­
neşti în ea!... Nu era seară să nu mă duc acolo la
petrecere ... ba încă am jucat şi cancanu.
GLASUL DE LA GALERIE: Aş! Aferim, Chiri ţă.
10 CHIRITA: Mersi ... Acolo am făcut cuncstintă cu
o multime' de contese si de prin tese: contesa Frizet,
princesa Rigolboş, ma;hezul Brididi, marşalu Şicar,
duca Şicocandar. ba încă am întîlnit şi o claie de boieri
şi cucoane de la noi, precum, de pildă: Aud? să nu
15 le numesc? fie!... Dar din toţi cine era mai cu haz,
era d-nu Agachi Flutur, un berbant în doi peri, care
o fost şi volintir la Ipsilant. Cu dînsu făceam supe la
cafeneaua englizască, pe bulivar. Ce rîsete, ce chicote !
Flutur mi-a compus şi un cîntic... Să vi-I spun?
20 bucuros, dar să rămîie între noi, vă rog, ca să nu afle
dumnealui. Iată-l... ascultaţi:
(Chiriţa cîntă următoarele cu pleturi şi joacă un pas de cancari la
sfirşitu! fiecărui cuplet.}
( A rie de O ffenbach )
Vivat, mîndră Chiriţoaie !
Vivat spanchea de Birzoaie t
Oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie.
În amoruri să trăiască
Lurnea-ntreagă să pirlească,
Ească, ească, ească, ească, ească, ească, ească,
Tra, la, la, la, la, la, la, la.
Sai, Chiriţo,-n joc.
Tra, la, la, la, la, la, la, la,
Sai mereu cu foc.
Chiriţoaia-i sprincenată.
Şi ca un balon umflată,
Lată, lată, lată, lată, lată, lată, Iată.
-
92
[93]
•
5
10
Elegantă şi frumoasă,
Ar mazoancă amoroasă,
Roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă.
Tra, la, la, la etc.
Chiriţoaia-i din natură
Gingaşă peste măsură,
Sură, sură, sură, sură, sură, sură, sură.
Ea cu ochiul te atrage
Şi pe şfară-apoi te trage,
Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage.
Tra, la, la, la etc.
Chiriţoaia cea uşoară
Are-o inimă fecioară,
Cioară, cioară, cioară, cioară, cioară, cioară.
15 Ea te leagă şi te-ncurcă
De nici dracul te discurcă,
Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă.
Tra, la, la, la etc.
GLASUL DE LA GALERIE (entuziasmat): Aferim!
20 Aferim l Aferim ! Chiri toaia mea!
CHIRIŢA (spăriat'ă): Vai de mine!. .. că-i dum­
nealui! (Fuge.)
(C o r tin a cad e.)
,!-
[94]
[95]
10
15
20
25
BARBU LÂUTARIUL
CîNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti.
(Teatrul reprezintă un salon. La rîdicarea cortinei un taraf
de lăutari incepe a suna un cîntic vechi din dosul uşii din
fund. Barbu Lăutarul este îmbrăcat cu anteriu şi giubea
veche; el poartă pe cap o jumătate de işlic cu fund verde.)
UN GLAS (dintre culise): Lipsiţi de-aici, balaurilor!
BARBU: lan lasă, jupîne vataje! Aşa să trăieşti,
că boieriu ne-o chemat să-i cîntăm de ziua lui!
UN GLAS: Minciuni! boieri ului nu-i plac ţîr1iiturile
ţigăneşti! Hai, căraţi-vă!
(Lăutarii se opresc.)
BARBU (deschizînd uşa cu sfială): Dee!... Dacă
eu sînt Barbu lăutariu, cunoscut în toată ţara Mol­
devii ... cum o să mă dai afară? .. Mai stăi să grăiesc
două vorbe cu boieriu! (Intră şi-şi scoate işlicui.}
Iaca!. .. Aice-i adunare mare! şi adunare fără Barbu,
starostele de lăutari, nu se poate! (Se închină publi­
cului.} Aşa-i, boieri d-voastră, că nu vă lasă inima
să mă daţi pe scări, pe mine, Barbu cel bătrîn, care
am cîntat la nunţile şi la mesele părinţilor d-voastră?
(Tntorctndu-se spre uşă.) Ei! apoi ce mai dîrdîieşte
guleratu cel de ciocoi? (Cheamă doi scripcari şi un
lăutar cu naiul.) Veniţi încoace, măi, cei cu scripcele
şi cu naiu, iar cei cu trîmbiţele să meargă la pahar-
95
[96]
nicu Surdulea!.. . (Intră lăutarii.) Doamne sfinte si
părinte 1. .. în ce vremi am mai ajuns 1. .. înainte
mă ruga să merg pe la casele boiereşti, şi acum mi se
mucezeşte cobza sub beniş ! ... Cine ar zice, văzîndu-mă,
5 că eu am fost lăutarul domnilor!... Hei!... hei! ...
(Cîntă:)
10
Eu sînt Barbu lăutariul,
Starostele şi cobzariul,
Ce-am cîntat pe la domnii
Şi la mîndre cununii.
Cobza mea o fost vestită,
Veac întreg o fost 'cinstită
De boierii de pe-aici
Ba şi chiar de venetici!
15 Of, of, of! mi-aduc aminte,
Of, of, of! că mai-nainte
Nici un chef nu se făcea
Fără astă cobz-a mea.
Dar acum, acum, vai mie!
20 De CÎnd lurnea-i cu nemţie
Nu mai am în lume glas
Şi pe uliţi am rămas!
Aşa, aşa, păcatele mele! Vremea vrernuieşte,
bătrînii se duc, obiceiurile se prefac, oamenii se schimbă,
25 cînticele se schimonosesc şi lăutarii mor de foame 1. ..
Hei 1. .. în vremea boierilor cu islic si cu anteriu ca
mine, ce de mai veselii! ce bancheturi! 'Cînd se căftănea
vreun boier, se ducea bărbier-başa de-I rădea cu bricile
cele de mărgean în cerdacu casii, şi eu mă duceam la
30 el cu tarafu meu de-i ziceam: "Şi la mai mare, vere l ... "
El îmi umplea fesu de galbini şi eu îi cîntam,
după cum se obicinuia pe atunci:
35
96
(Cîntec vechi)
Chiu! şi vivat fericit!
Boieriul s-o căftănit,
Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha,
Trăiască măria-sa!
[97]
5
10
Cît îi şede de frumos
Cu şalvari de merinos!
Chiu, chiu, chiu etc.
Cu-anteriu de citarea
Şi cu fes de Inder nea,
Chiu, chiu, chiu etc.
Cu şal verde de parnbriu
Şi beniş portocaliu,
Chiu, chiu, chiu etc.
Parcă-i paşa din Ruşciuc,
Cînd bea cafea şi ciubuc!
Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha,
Trăiască măria-sa!
D-apoi la nunţi! ... Măiculita mea! ... ce de mai
15 zaifcturi ! ...
Ţinea nunta cîte o săptămînă tot în chiote Şi-Il
chicote! în curte, oamenii frigeau boi întregi în frigări
şi desfundau la poloboace cu vin de Cotnari, în vreme
ce arnăuţii trăgeau din pistoale ... Iar boierii, sus, beau
20 f-vutce cu fesurile şi cu papucii cucoanelor ... Dacă era
cucoana îmbrăcată cu rochie vişinie, boieriu bea vişinap
în dragostea ei; de era cu rochie galbănă, vutc'ă pe
cursă, limonie; ş-apoi din vreme în vreme-şi anina
poalele anteriului în brîu, îşi azvîr1ea papucii, de ră-
25 mînea numai în rnestii, şi giuca parola sau cordeua ...
Mai pe urmă au giucat mazurca cu ruşii, valţu cu nemţii
si acum cadrilu cu frantuzii !. .. Dumnezeu stie ce-or
luai giuca mîne!... Cit pentru mine... I�ă vidca
Dumnezeu! ... boierii se apucau de umpleau un pahar
30 mare cu vin şi cu galbini şi mi-l puneau la gură ...
Eu îl dam pe gît în sănătatea miresei şi-i cîntam:
(Cîntic vechi însoţit de lăutari)
35
Lado, Lado, nu mai plînge
Că la maică-ta te-oi duce
Cind a face plopu pere
Şi răchi ta vişinelc
Şi resteul mugurcle! etc, etc.
.�
97
[98]
D-apoi încă alta!. o o Cînd se întîmpla de se
îndrăgea vreun cuconaş de o cuconiţă şi vrea să-i
spuie aleanu sufletului, socotiţi că-i scria răvăşele fran­
ţuzeşti ca în ziua de astăzi? o o o Aşa! o o o Mă punea
5 pe mine de CÎntam nopţi întregi pe sub ferestrele ei,
şi în vreme ce cuconaşu sta frumos în trăsură de-o parte
la colţu zidului, eu chinui am şi oftam în locu lui pănă
mi se usca gîtiţa o o o "Oftează, Barbule l" striga cuconaşu
şi eu trăgeam nişte ahturi de se stîrneau toţi cînii
10 mahalalei 1. o o lan aşa:
(Cîntec vechi)
15
Arde-ar rochi ţa pe tine
Cum arde inirna-n mine!
Să te ardă, să te frigă,
Dor de mine să te-agiungă!
Ah 000
Sau istalalt:
Ah! tu dormi, dorrnire-ai moartă
Şi eu fac venin la poartă! o o o Ah!
20 Vorbă să fie!. o o Boieriu trăgea ciubuc în vremea
asta şi sta cu ochii holbaţi la fereastra cuconiţei o o o
Rîdeţi, domnia-voastră? vă pare deşanţ? o o o Poate!
dar cum era pe-atuncea, bine era, că lui Barbu-i curgea
şi laptele în pasat şi galbinii în cobză 1. o o Acum nu mai
25 plac cînticele vechi, nu mai sînt de modă, că s-o subţiet
lumea 1. o o Am fost silit la bătrîneţe să învăţ cîntice
nouă, de cele de la Iteatru, de la operă, adică de cele
opări te o o o ca aista, de pildă:
(Arie din "Rigo/elto": "La donna e mobile")
30 Lado na mobile
C-al lui Leventi ,
Nene Ascenti
Ediş pin ceri.
Tronc! se potriveşte ca nuca-n părete! o o o Vă
35 întreb, boieri d-voastră, nu erau mai frumoase cînticele
noastre cele creştineşti? precum: Doina, V iersu lui
Bujor, Sub poale de codru verde? o o o De! unde se mai
98
[99]
5
10
15
20
25
30
35
pomeneşte de-alde-astea prin oraşe 1. " Numai pe la
tară dacă se mai trec!. .. Acolo numai o rămas să ne
cîştigăm hrana, noi, lău tarii. .. pe la horele românilor,
unde facem să saie opinca-n sus!... Iacă, de pildă,
să zicem că s-o întins o horă, cît casa asta de mare.
Flăcăii stau înşiraţi de giur împregiur strîngîndu-se
cu fetele de mîni, şi noi, Iăutarii, prinşi în mijlocu
horei, le cîntăm, ian aşa!
(Toţi lăutarii pornesc cu pas iute de încungiură salonul,
sunind o horă. Barbu, urmărindu-i cu cobza, ciniă :]
Leleo roşie la obraz,
Leliţo, lcliţo fa!
Floricică din pîrlaz,
Leliţo, leliţo fa!
Ce folos că eşti frumoasă,
Leliţo, leliţo fa!
Şi la cap căpăţînoasă.
Leliţo, leliţo fa!
Eşti dragă f lăcăi lor,
Lcliţo, leliţo fa!
Ca buhna găinilor.
Leli to, leliţo fa!
Stringe-ţi, leleo, buzele,
Leliţo, leliţo fa!
({l le pişcă muştele.
Leliţo, leliţo fa!
Stringe-ţi, leleo, buzele,
Leliţo, Jeliţo fa!
Că se văd Iasolele,
Leliţo, leliţo fa!
Stati, mal, c-am obosit 1. .. Sărmane biete Bar­
bule! ai �giuns cal de poştă împregiuru horii, de unde
înainte le ziceai boierilor vere ... fie!. .. Încalte mă
mîngîi că m-o învrednicit Dumnezeu să înveselesc
cu cobza mea o lume întreagă! (Că�ttînd la cobză cu
jale.} Dragă cabzişaară1.,. bune zile am petrecut
amîndoi ... Multă vreme mi-ai tinut isonu numai într-o
strună 1. .. (Oftează.} De-acum 'ne-a venit şi nouă rîndu
de ducă cu cele multe obiceiuri vechi de ale tării l. ..
99
..
[100]
5
10
(Ştergîndu-şi ochii.) Hai, drăguliţa mea, să mulţămim
cui se cuvine, că ne-am petrecut veacul în această
ţară bună şi mănoasă care o dezrobit ţiganii!
Dragi boieri de lumea nouă I
Ziua bună vă zic vouă.
Eu mă duc, mă prăpădesc
Ca un cîntic bătrînesc!
Ah! gîndiţi c-am fost odată
Glasul lumei deslătată,
Şi-nchinaţi cîte-un pahar
Lui biet Barbu lăutar!
(Barbu CII taraful Pleacă sunind un cîntic ueclii.}
(C o r t i 11 a cad c.)
[101]
PARAPONISITUL
CÎNTICEL COMIC
Cîntat de d-riul Mi Ilo, pe Teatrul din Bucureşti.
PARAPONISITUL (intră pe scenă foarte posomorît,
5 se primblă oftind, se opreşte în faţa publicului, clatină
din cap şi apoi zice):
Cu dreptu-i?.. frumosu-i?.. Toată lumea În
slujbă, afară decît mine!... Apoi să nu fiu parapo­
nisi t? . o. ba să fiu. o' şi sînt!. ..
10 Sînt paraponisit
Căci mă văd părăsit,
Nemetahirisit
Şi neschivernisit. ..
De n-aş fi procopsit,
15 De n-aş fi prahtisit,
Nimic n-aş fi găsit
De pretinderisi t ;
Dar sînt gramatisit
Şi sintagmatisit,
20 Patriot, iscusit
Şi chiar buiurdisi t , ..
Deci fiind părăsit,
Adiaforisi t,
Fiind chiar blendisit,
25 Sînt paraponisit l
101
[102]
5
10
15
20
25
30
35
102
Şi poate că n-am dreptate!... Adică, mă rog,
de ce să se hrănească o mulţime de trîntori, pe lîngă
albine, din mierea budgetului şi eu să fac zîmbre
deoparte? ... Au doar nu-s şi eu pămîntean simpatriot?
N-am mai slujit eu ţării?.. Mi-i plin sînu de ate­
staturi , .. Iaca ... (Scoate un teanc de hîrtii.) Iacă
teşcherele şi din vremea turcilor şi din vremea ruşilor
şi din vremea nemţilor ... Tot cu pajure împărăteşti ...
Poftim de asculta ţi (deschide o hîrtie şi citeşte): "Pol
oca ieri tescuite, 30 dramuri sacîz ... " Nu-i asta.
(Deschide altă hîrtie.) "Mai întîi nu lipsesc a cerceta
despre întregimea fericirei." Nici asta ... Mi-am uitat
ochelarii şi nu văd bine ... dar telos pandon, iacă dovezi
gospod despre destoinicia mea. Am avut a face cu
împăraţi, eu Nae Postuleanu, care dacă n-am şi de­
coraţii, este că nu mi-au dat, şi cu toate aceste nu pot
găsi o slujbuliţă cît de mică în patria mea!... Cu
dreptu-i? frumosu-i? Am alergat, m-am rugat! ... aş!
Vorba ceea: geaba vii, geaba te duci, nu mai rupi nişte
papuci. .. Pe la toate ministeriele mi s-a răspuns că
îndată ce va fi un loc vacant ... Ce, Doamne iartă-mă!
loc vacant? ... că pe toată ziua se deschid locuri nouă,
încît s-ar putea crede că ţara românească e locuită
numai de amploiaţi.
Avem prefecţi
Şi sub-prefecţi,
Şi arhitecţi
Foarte perfecţi.
Avem notari,
Şi arhivari,
Şi chiar primari,
Buni cărturari.
Şi casieri,
Şi ingineri,
Şi grefieri,
Şi consilieri,
Şi prezidenţi,
[103]
30
Viţ-prezidenţi,
Şi permanenţi,
Toţi exelenţi.
Avem bujori
5 De perceptori,
Şi preceptori,
Şi controlori.
Judecători,
Silvicultori,
10 Espeditori,
Şi conductori.
Şi inspectori,
Su b-inspectori
Şi inspectori
15 De inspectori.
Într-un cuvînt
Românii sînt
Toţi candidaţi
De amploiaţi.
20 (Oftinâ.} Toţi, toţi afară de mine! ... Cu dreptu-i?
frumosu-i? ... Bine, dacă aş fi fost vreodată opozant,
înţăleg să fiu catatricsit, cu toate că nici atunci nu s-ar
cuveni. .. dar, în sfîrşit, să zicem... însă martur
mi-i sfîntu mucenic Evdochim, că deşi m-am abonarisit
25 la masa paraponisiţilor, nu vra să zică că m-am lepădat
de hristoitie, că m-am zavergisit, că m-am făcut ena
mu che ena su cu corifenţii tarafului, căci nu-i fac haz.
(Arie finală din "Chiriţa în provincie")
Unul tot zice că-i tabachere
Plină, ticsită de un tabac,
Ce multor nasuri de-nalte sfere
Poate să vie curînd de hac.
35
Altul, în mînă cu-o pană seacă,
Strigă că-i singur brav pe pămînt,
Şi că e gata resbel să facă
Cu lumea-ntreagă, cu mori de vînt.
Altul pretinde că-n Românie
Soarele-Unirei el l-a aprins
.�
103
[104]
Şi cît i-abate să nu mai fie,
Suflă şi-ndată soarele-i stins.
Altul se plînge că ţara pere,
Că tot progresul a stat pe loc
5 De cînd el nu mai e la putere
Ca să-I conducă ... într-un noroc.
Alţii în visuri de înălţare
Se plîng deoparte cu ah şi vah!
Că mereu sufăr de-o boală mare ...
10 Căci tronul ţării le stă-ri stomah.
Eu unu, slavă Domnului! sînt ferit de asemine
zaijlîc, dar nu pot să nu pătimesc, cînd mă văd lepădat
ca un vatrar în lunile de vară... Cu dreptu-i? fru­
mosu-i? " De unde am fost ce-am fost, să ajung a fi
15 ce sînt 1. .. şi asta cînd? ... Cînd toţi românii sînt deo­
potrivă dinaintea budgetului, cînd toţi au dreptul prin
urmare a se-ndulci de el. .. Ah! ah! nu mi-ar fi ciudă
încalte dacă n-aş fi om pacinic şi cu sevas cătră mai­
marii mei, dar aşa, stau deoparte şi nu mă amestec
20 niciodată în filonichiile de la masa paraponisiţilor ...
Iacă de pildă aseară:
Unii dintr-înşii cereau reforme,
Reforrne-n toate ca din topor;
În procedură, în legi, în forme,
25 Chiar în sistemul reformator.
Alţii cu faţa posomorîtă,
Oftînd mult jalnic, le răspundea
Că-n ţara noastră nepregătită
Orice reformă e formă rea.
30
35
104�
Zicînd că-n lume toate se schimbă,
Unii cu hapca cereau schimbări
În instituţii, în şcoli, în limbă,
În starea ţării ..• şi-n alte stări.
Alţii atunce, cu-nfiorare
Schirnbîndu-şi faţa, strigau mereu,
[105]
Că din schimbare tot în schimbare
Binele-adese se schimbă-ri rău.
Unii contr-alţii porniţi de moarte
Vrînd să se-arăte buni patrioţi,
5 Cu vorbe groase se luptau foarte
Şi-şi dau porecle de patri-hoţi.
Dar unii şi-alţii se acordară
Într-o unire şi într-un rost
Că toate-ar merge bine în ţară
10 Ei dac-ar prinde cîte un post.
Postu săracu!... el te îngraşă, el te slăbeşte,
el e ţinta celor mai mulţi din creştinii noştri, şi zău!
nu ştiu dacă în ziua de astăzi ei se ţin de postu mare
şi de postu Sîn-Petrului, dar ştiu că se ţin grapă de
15 postu sîn-Budgetului... Dovadă că fiecare cetăţean
are harnbiţionul să se jertfească pe altarul patriei,
făcîndu-se roată la carul statului, precum se zice ...
Un car cu mii de mii de roţi, cum să nu meargă bine
şi răpi de ? Tocmai de aceea şi eu unul aş vrea să mă
20 fac roată, căci mă simţ cu schiţe sănătoase, mai cu
seamă de cînd am luat lecţii de limba cea nouă, de la
vestitul dascal kir Trifonius Petringelus. Mi se impu ...
tase că n-aş cunoaşte slovele latineşti şi troposul obi­
cinuit astăzi prin cancelerii, (Scoate o hîrtie.} Vă rog
25 să judecaţi dacă m-a procopsit îndestul kir Trifonius
Petringelus. (Citeşte,')
"Petiţittne sau petiţione, sau peticisone, după plă­
cerea ministrului.
Esselenţă!
30 Aşa precum Pronia providenţiale a aprins o nouă
constelaţiune pe celuI Romăniei ce-i zic Convenţiune
sau Convenţione, sau Convenciune... tot după plă­
cerea Esselenţiei-voastre ... la care cu deplin respept
am avut proeres a-i aduce a mea profundă conside-
35 raţiune, ţione sau ciune, precum uzul obicinuit cere;
nu mai niţel aşa precum eu am fost etern devotat
Guvernului ocîrmuirei, precum Esselenţia-voastră poate
lua o pliroforiţiune din atestaţiunele alăturate pe lîngă
105
• <
.. �
[106]
această suplicantă peticiune, conform uzului acelui
constituţionale din mai sus deja zisa respeptivă Con­
venţione : aşa precum iarăşi am fost unul din cori­
fenţii liberalismosului şi m-am îndulcit în profundul
5 sufletului de serbuşcă ... ba, de serbarea regiment ului
constituţionale, daţi-mi voie să ieu permisiune a-mi
recomenda meritele pe altarul patriei spre a fi integrat
în vreun cerbiciu public, unde, cu ceilalţi ai mei sim­
patrioţi, să am şi eu sla va glorioasă a mă îngiuga la
10 carul Statului cu deplină amoare patrioticească şi
iubire de patrie, cu care rog pe Esselenţia-voastră a
recepe asigurăciunea încredinţărei a profundei consi­
deratiuni cu care am onoare a mă confesa al Esselentiei­
voastre cel mai apt întru acţiunea la care veţi ordona
15 ca să fiu ordonat. '
Umilit şi respectiv cerb. (, Nae Postuleanu ».
Fost amploiat al ocîrmuirilor trecute."
20
25
30
35
40
Ei? ... ce ziceţi? ... spuneţi drept, că nu mă supăr
de laude. .. Cunoaşteţi multe condeie carele să poată
izvodi asa de tunturliu? .. Ei 1. .. mi-ti crede? N-am
catartosâ însă' a izbuti ca să mă rînd�iască secretar
la vreun minister... Cu dreptu-i?.. frumosu-i? ..
Apoi să nu fiu paraponisit? .. ba să fiu ... şi sînt!
Sînt paraponisit,
Căci mă văd părăsi t,
Nemetaherisit,
Şi neschivirnisi t.
De n-aş fi procopsit,
De n-aş fi prahtisit,
Nimic n-aş fi găsit
De pretinderisit;
Dar sînt gramatisit,
Sînt sintagrnatisit,
Patriot, iscusit,
Şi chiar buiurdisit.
Deci fiind părăsit,
Adiaforisit,
Fiind chiar blendisit,
Sînt paraponisit.
(Se duce măhnit şi oftind.}
(C o r tin a cad e)
[107]
KERA NASTASIA
SAU
�IANIA PENSIILOR
CI:\TICEL COMIC
5 Cintat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti.
(Teatrul reprezintă un salon.)
KERA NASTASIA (întră, căutînd pe cineva în sala
teatrului. Ea poartă fes alb, testemel cu fiong, paftale
şi ţine în braţe o miţă} :
10 Aice-i ? Unde, Doamne, iartă-mă, să fie?.. îl
caut ca iarba de leac ... Ha! iată-l colo în fund ...
(Se închină la o persoană din fundul salei.} Cu ple­
căciune, cucoane... cucoane... mă iartă că ţi-am
uitat numele... sînt cam uitită de cînd răzmerita
15 volintirilor ... m-au spăriat nişte ieniceri de-ai lui Ki�­
ciuc-Ahmed, mînca-i-ar pîrdalnicu! ... şi încă tocmai
atunci cumnatu-meu, paharnicu Bursuflescu, era gos­
tinar şi căzuse în dropică. .. Ei! ştii, beicache, cu ce
l-am doftorit eu? cu rînză de dropie arsă şi pisată în
20 zamă de cucută ... Aud?.. (Scoţînd o hîrtie.) îţi
aduc o terfeloagă de jalbă pentru pensie, ca toată
lumea, pentru că să vezi d-ta: protopopul Ion m-a
sfătuit părinteşte ca să-mi cer dreptul de la stăpînire,
fiindcă mai anţărţ, pe la Bobotează, mă dusesem în
25 mahala să văd pe cucoana Despea care era lehuză
şi să-i hărăcsesc plodul... Cînd să întru pe poartă,
sar deodată nişte cîni la mine ... apuca-i-ar jigăraia ! ...
107
. ,
-. -"" 1-
.�
[108]
să mă mănînce!. .. Ţip, cad, leşin, şi cînd mă trezesc�
mă trezesc cu friguri .. , Aud?.. aşa se vede: ., A pOl
dă !. .. vorba ceea: Azi tare, mîne mare, poimîne pe
spinare, adică alivanta, după cu,:n spu.nea un. sofolo-
5 ghiotatos cunoscut, răposatu D�na ... Şl to�m�l pe�tru
aceea am venit să te rog, beicache, ca sa-ţI faci o
pomană şi cu mine să mă pui în pensie, ca pe cei mulţi ...
că helbet !. .. poate să ai şi d-ta vrodată nevoie să te
descînte bunica de diochi sau să-ţi cat în cărţi de
10 vro slujbuliţă. ca mai anţărţ, cînd te dedeseră afară
pentru nişte bani ce lipseau.
Ca toată lumea şi eu vroiesc
Din pensioară să mă hrănesc,
Căci nu e-n lume mai dulce hrană
Decît aceea ce-i din pomană.
Pensia grasă este un dar
Ce-ţi cade-n gură ca un zahar;
Deci ca să-ţi cadă pensia-udată,
Fii totdeauna gură cascată.
20 Aud? .. mă întrebi, beimu, dacă am drepturi
la pensie? Cum să nu am, dragu buni căi !. " Lasă
că-s din oameni, lasă că-s cunoscută de toti boierii ...
puteţi întreba şi pe chir Costea ... dar apoi sînt şi
văduvă de trei bărbati... trei! tot unu si unu!. ..
25 Ba încă cumnatu meu, paharnicu, pretinde că m-aş
fi măritat chiar şi de a cincea oară, dacă ar fi fost
iertat de dicasterie. " Apoi dă! nu zic ba!. .. că doar
nime nu fuge de bine ... Marea că-i mare şi încă are
fund, dar inima omului!. .. Tocmai asta o spuneam
30 dăunăzi cucoanei Despea care-i iar lehuză... îmi
trimisese, drăguţa, doi cozonaci calzi de Paşti, însă
n-am avut parte de ei, că i-a mîncat pisica. (Mîţa
miorlăieşte.) Taci cu mama, Lurcă, că ţi-a cumpăra
mama o furcă!... (Leagănă mîţa.) Şi aşa cum îţi
35 povesteam, beicache: bărbatu meu cel dîntîi era ciu­
bucci-başa la Caradgea, şi de mult ce a tot suflat în
ciubuc a ofticat, sufle tu !. " i s-au dus zilele în fum,
după cum zicea bărbatu meu cel de-al doilea, care
a fost cafegi-başa tot la Caradgea. Sărmanu!... şi
108
[109]
5
10
15
20
25
el şi-a dat pelea popei, opărindu-şi gîtu c-un felegean
de cafea clocotită, şi s-a dus fert pe ceea lume, după
cum zicea bărbatu meu cel de-al treilea, care a fost
por tar-başa la Suţu. El şedea la perdeua domnească
zi şi noapte, şi cînd se trezea măria-sa, el striga prin
sarai cît îl tinea gura: "Cafegi-basa! Bărbier-basa!
Cichirgi-başa L .. "(Oftînd.) Acum: drăguţu, nu �ai
zice nici cîrc, căci i-a astupat gura părnîntu ... Hei!
hei! lume! lume! (1 şi şterge ochii şi scoate o tabachere,
care scirţie.} Amin!... sărut ochişorii l
( Arie,' "Pom eram eu, pom")
.-\h! Ah!
Xastasi c, ah!
.-\111 avut eu trei bărbaţi,
Toţi în ranguri înălţaţi.
Ah! Ah! Ah!
Şi-s toţi răposaţi!
.-\h! Ah!
Nastasie, ah!
Pentru-acei trei răposaţi
Trebuie să m-ajutaţi l
Ah! Ah! Ah!
Pensie-să-mi daţi!
Ah! Ah!
Nastasie, ah!
Pensie bună să-mi daţi,
Dacă sînteţi botezaţi.
Ah! Ah! Ah!
Pensie-mi daţi!
30 însă ma-l întreba poate, beicache, ce slujbe au
făcut ţărei tustreii mei răposaţi? Ce slujbe? Să ţi le
spun pe degite că-s nenumărate ... Unul a suflat în
ciubuc pentru patrie, de i-au ieşit ochii din cap; altul
a fert la cafele tot pentru patrie, pănă ce s-a făcut
35 martirul zelosului său, după cum zice cumnatul în
limba cea nouă, şi cel de-al treilea a stat cu buzduganu
la perdeua patriei, pănă ce s-a mazilit Suţu ... Ei!
109
. ,
,.
[110]
=
ce-ţi spuneam eu! Degeaba cer pensie? Să mă ferească
Dumnezeu de una ca asta... Dreptul meu, alta nu
gonesc. .. Aşa m-a învăţat soţu meu din urmă: "Nas­
tasiică l îmi zicea el, cînd era cu chef, fereste-te cît îi
5 trăi de-a mînca dintr-al tău ... " Drăguţu '! ce bujor
de om era! ... A vea nişte musteţi de un cot şi un glas
de răsuna mahalaua, cînd începea a dura la ohtoicuri ...
(In taină.) Pănă a nu mă lua, el mi-a cîntat vro trei
luni de-a rîndu pe sub fereastră un stih făcut înadins
10 pentru nurii mei... lan ascultă, aşa să trăieşti,
beicache! ...
(Cîntec vechi de lume)
Aopodirr; uoo. <'iX!
A7te!jlCtencra va Pl'l'ro ,l'jv eA.7tloav uou du,l'jv
15 Pentru că nu-mi dai crezare că numai ţie mă-nchin.
Pi7t,ro 7tUI xui rnv �roT]V uou. va Xuaii) a7to ,l'jv yT]v.
Ah! căci văd. tu nu ai milă. cînd v ărs lacrimi şi suspin.
lleplcr,epl uou, ax!
-
20
25
30
35
110
'H�EUpe ollro� KUl rovro eSn ZYE1Ve� !jlOVEU�
Acelui ce te slăveşte şi mai mult decît pe Zcfs.
'n� ,upavvc� IlE 7talOeUel� acr7tAaxvTj El� ,0 E!;i]�.
Prin urmare mor, stăpînă, ca un verde chiparis.
Îti place? ., aşa se cînta pe vremea lui Caradgea
si a lui' Sutu, Prin urmare, mi se cuvine să fiu trecută
ia isvodu pensiilor împreună cu nepotu meu Gogu şi
CU Lurca mamei. (Sărută mîţa cu, dragoste.) Ah!
beicache, am un nepoţel numai de zece ani... i-a
împlinit la ispas .. , şi încă tocmai atuncea se aprinsese
ogeagu de la bucătărie ... Doamne sfinte şi părinte 1. ..
ce spaimă am mai tras! (lşi scui-pă în sin.} Am alergat
numai într-un suflet, ni-am suit pe coperiş c-un pahar
de apă în mînă ... şi noroc că au sosit pompierii .
după ce se stinsese focu ... altmintrelea ardeam tot .
Dar unde rămăsesem cu vorba? .. ha! la nepotu meu,
la Gogu... aşa diavol nici că s-a dat pe faţa pămîn­
tului ... El învaţă acum de şease luni la şcoala publică
şi stie o mulţime de bazaconii, ştie Constituţiunea şi
Co�venţiunea, şi drepturile cetăteneşti, şi paterni-
[111]
5
10
15
20
25
30
35
tatea ... Bată-l norocu, dimon! Gramatica încă n-a
Învăţat-o şi vra să fie gazetar şi deputat; cere cu­
vîntul. .. cere cuvîntul! (Rîde cu spasmuri.) Nostimu-i,
sfinte Aftanasie ! cînd îmi zice: bunică! cer cuvîntul. ..
dă-mi o bucată de pîne cu povidlă l. .. Nu fie de diochi,
sufleţelu 1. .. Cumnatu meu, paharnicu, îi proroceşte
că a să ajungă tribunal, cu limba de un cot, ce-a mai fi
şi aceea.
Gogul mamii cel frumos
::-.J-are seamăn pe pămînt,
Ca un loghiotatos
El mereu cere cuvînt,
Şi vorbeşte,
Dirdîieşte,
Din gură hodorogeşte
Chiar ca o moară de vînt.
Gogul mamii cel isteţ
Nostimior ca un stigleţ,
Despre carte e cam prost
Dar ştie-a zice de rost:
Libetate,
Calitate,
Ba chiar şi paternitate ...
Şi vrea ca să-I puie-n post ...
(Miţa miorlăieşte.} Ei! taci cu mama, Lurcă,
că ţi-a cumpăra mama o furcă să torci un fuior pentru
patrie şi să întri şi tu în pensie ... (In taină.) E zuliară
de Gogu, că mă-i crede, beicache?'.. Nici c-ai văzut
aşa pisică cu minte de cînd ai făcut ochi; numai că
nu grăieşte franţuzeşte şi limba cea nouă din Bucureşti.
Mi-a prezentuit-o cucoana Despea cre ziua mea, şi să
vezi cum ... De abia răposase bărbatu meu cel de-al
treilea, cafegi- başa. .. iacă! vreu să zic ciu bucci­
başa ... ba nu ... portar-başa, şi poroncisem lui Iftimi
vezeteul să-mi puie caii ca să merg la prietina mea
care acum iesise din lehuzie ... Cînd să ies, ce s-aud P ...
Aud cotcodăcind în podu grajdului! Chem pe Ioana
ca să se urce în pod, şi ce aflu?.. Aflu că un cal
e despotcovit 1. .. Aşa m-am tulburat cît nu poţi crede ...
111
[112]
5
10
15
20
25
30
35
112
Tocmai atuncea vemse Bursuflescu de la ţară ca să
mă mîngîie.
- Ah! cumnate, îi zic, ai aflat ce am păţit?
- Am aflat, îmi răspunde paharnicu, apoi ce
să facem, soro ... a murit, Dumnezeu să-I ierte!
- Ba nu, îi zic, n-a murit încă, da-i despotcovit !
- Cine-i despotcovit ? răposa tu ? ..
- Ba! calu.
- Bacalu? Care bacal?
- Calu cel de cătră om.
- Ce zici, soro? ce ai păţit? ce ţi s-a întîmplat?
- Am auzit cotcodăcind în pod.
- Cine? calu?
- Ba, găina.
- Mare minune!
Atunci m-a umflat plînsu după bietu răposatu
si am zis cumnatului: păcatele mele, cumnătele!. ..
iar am rămas văduvă!... Ce-mi rămîne de' făcut?
- Cere pensie! îmi răspunde paharnicu,
- Dar rni-or zice poate că am avere şi că n-aş
avea nevoie ...
Ei! ş-apoi ? ... cîţi sînt cu averi mari, carii aleargă
după pensie cu limba scoasă în ţara noastră!
Asta-i ţară-mbelşugată,
Asta-i ţară minunată,
Unde mulţi, cu mici, cu mari,
Vreu a fi pensionari.
Cel ce-i cu avere mare,
Alt-ambiţie nu are
Ce de-a fi funcţionar
Pentru-a fi pensionar.
Cel ce nu are nirnică
Cere-o leafă cît de mică,
Avînd plan de ischiuzar
S-ajungă pensionar.
Orişicine-aici se naşte,
Om sau vită care paşte,
Nu se naşte în zadar,
Ci de-a fi pensionar.
[113]
Căci e ţara milosti vă,
Şi budgetu-l o colivă
Pentru cei mulţi". colivari,
Vreu să zic ... pensionari.
5 Aud? Cum ai zis? N" u mi se cuvine pensie, că
n-am drepturi? N-am drepturi!! (Se mînie şi începe
a gesticula.) Da bine, mă rog, ce drepturi au unii din
cei cu pensie, mai mult decît Gogu şi decît Lurca?
Care sînt slujbele ce i-au bagat în budgetu tărei ca
10 într-un caşcaval? .. Sărmanu budget!. .. de-a merge
tot aşa, a să ajungă să fie împărţit numai în lefi ...
şi eu să nu am parte de el, pentru că-s o sărmană
văduvă de trei bărbaţi!... (Plînge tare.) Dreptu-i
asta? . .. Ah! vah!... să rămîie Lurca fără ajutoru
15 patriei!. .. (Furioasă.) De-oi şti c-oi mînca-o friptă,
oi să mă duc cu jalba pănă la Sultan Mahmud ...
(Scapă miţa care fuge.) Iaca pozna ... în loc să capăt
pensie, am scăpat şi pisica din mînă... (Alergînd
după mîţă.) Lurcă, Lurcă... "in la mama, Lurcă, că
20 ţi-a cumpăra mama o furcă.. . (Iese alergînd după
mîţă.)
(C o r t i Il a cad e.)
.�
[114]
[115]
HAIMANA
CîNTICEL COMIC
Cintat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti.
(O piaţă în Bucureşti. Haimana în costum de iarnă trece
5 ţinînd o valiză.)
HAIMANA {căiră public): Cine m-ar videa cutri­
erînd oraşul cu valiza pe spinare ar cuteza poate
a crede că sînt un vagabond? .. Ei bine! acel cutezător
nu s-ar Înşela: sînt un soi de vagabond oficial, un
10 membru al biurocraţiei statului român, un martir politic
de la 1859 Încoace, purtat din loc în loc după capriciul
ministrilor, aruncat din post în post ca o minge ...
postit, precum videţi, şi ... neplătit la vreme.
Sînt împiegat
15 În veci mutat
Şi permutat
Şi prea mutat t
Fără răgaz
între români,
20 Aice azi
Ş-aiure mîni,
Cerc în zadar
Pe loc a sta,
Ş-am agiuns chiar
25 De haimana.
115
.�
[116]
Umblînd cu şatra iarnă şi vară
Cînd ici, cînd colo, cu vai ş-amar,
Din toţi boierii ce-au fost în ţară
Am rămas singur boier ... Şatrar!
5 A veţi gust să cunoaşteţi jalnica mea tragedie?
(Se inchină.} Mă numesc din botez Mihăluţă, din neam
Spulbera tu şi din poreclă Haimana 1. .. M-am născut
În zilele Babei, pe cînd cutremurul cel mare; de aceea
poate am fost menit a duce o viaţă atît de furtu-
10 noasă... Să videţi: acum patru ani m-am Înamorat
de o văduviţă desperată care jurase ca să-şi Înfunde
tinereţile şi frumuseţile la Agapia, dar cum mă zări,
plecăciune, ea uită şi pe răposatul şi monastirea şi
găsi mai comod să mă plece la jugul căsătoriei.
15 Prin urmare, sînt însurat, am doi copilaşi nostimi
care nu-mi seamănă nici de frică, dar carii îşi aduc
de departe cu Neagoe Basarab. Pe unul l-am botezat:
Caius- Trebonius- Vespasianus-N eron-Caracala, pentru
ca să probez că-i strănepot de-a lui Traian, iar pe
20 celalalt Juarez pentru că, cine ştie? poate să avem
şi republică în ţară. Sînt familist precum videţi, însă
poate mă-ţi întreba unde mi-e familia?.. Unde? ..
Cu toată sărăcia mea, aş da un icosar acelui care
mi-ar spune încotro rătăcesc acum biata Săftică cu
25 puii săi! Sărmana! De trei ani aleargă după mine
fără a-mi putea da de urmă şi asta graţie principiului
de stabilitate, de care se pomeneşte aşa de mult în
parla. .. palavramentul din Bucureşti... Să videţi:
pănă a nu mă muşca chiftiriţa ambiţiei de a servi
30 statul român şi pofta de a gusta din caşcavalul budge­
tului, trăiam cum trăiam ... greu, dar în oarecare
huzur. .. De cînd însă mi-am dat glasul unui deputat
pentru ca să mă puie în pîne, să capăt un loc, trăiesc,
ce-i drept, mult mai greu, dar fără nici pic de huzur.
35 Paingul are cuib de mătasă,
Cîrtiţa groapă, ursul bîrloc;
Morunu-n apă îşi face casă,
Şi sălămîzdra trăieşte-n foc.
116
...
[117]
Eu fi-am nici casă, nu am nici masă,
Nici cît o plîntă nu am noroc.
Sparanga însa şi creşte sub leasă.
Eu rădăcină nu prind deloc.
5 La început am fost rînduit subprefect la Cahul;
m-arn sculat deci de la Dorohoi unde-mi aveam forul
locuinţei şi am plecat, zicînd nevestii să vîndă tot în
urma mea şi să vie după mine în Basarabia. Era vara,
pe la iuliu, o vară de acele unde găinile fac ouă răs-
10 coapte. După cinci zile de chin, mort copt am sosit
la Cahul... Ufff!... mi-am luat o casă în chirie, ca
unul ce credeam în stabilitate, şi m-am pus pe treabă
voind a da probe de capacitate, de onestitate, de acti­
vitate şi de toate celelalte cuvinte late care sînt la
15 ordinea zilei; însă nu apucai bine să întru în cancelaria
subprefect urei şi mă pomenii cu un nou decret, care
mă rîndui a judecător la Turnul-Severinului!... Să
videti: Camera da se un vot de neîncredere ministe­
riulu'i vechi şi noul minister găsise urgent de a destitui
20 sau a strămuta o mare parte din împiegati spre a-şi
întări partidul în ţară ... tertip constituţional. Ce era
să fac? ... De la Cahulla Turnul-Severinului era departe;
eu asemene eram departe de a cunoaşte legile ... ar fi
fost dar logic ca să refuz, însă trebuia să răspund
25 grabnic la încrederea guvernului... Am plătit chiria
casei pe şese luni, deşi nu locuisem decît şease zile, am
lăsat un răvaş Săfticăi ca să vie după mine în ţara
muntenească şi am plecat! Trebuie să vă mărturisesc
că eram curios de a gusta plăcerile voiagiului pe Dunăre,
30 si în adevăr m-au mîncat tîntarii de m-a prăpădit.
Am ajuns la Turnu cu obra�ul' beşicat, însă cu dulcea
sperare că mă voi bucura de favoarele stabilităţei ...
Cap de cuc, eu!. .. uitasem că sînt împiegat român.
Sînt împiegat
35 în veci mutat
Şi permutat
Şi prea mutat.
Etc. etc. etc.
117
.�
[118]
Cine mă vede cu geamandanul
Luînd-o hojma tot la picior,
Privind cu milă, zice: sărmanul l
Iată evreul rătăcitor 1
� La Turnul-Severinului am luat iar o casă cu chirie
şi am mobilat-o frumos pentru ca să nu fiu mai pe gios
decît colegii mei; mi-am făcut provizii de lemne şi de
legume şi, voind iarăşi a da probe de patriotism, de
românism, de constituţionalism şi de toate celelalte
10 ismuri ce sînt la ordinea zilei, am început a merge
regulat la Tribunal, a mă îmbrăca în negru pentru
ca să port doliul împricinaţilor şi a mă face că pricep
încurcăturiIe procedurei; însă de-abia începusem a mă
deprinde cu atmosfera puţin parfumată a Tribunalului,
15 de-abia căpătasem convingere că fiecare lege se poate
răstălmăci în mai multe sensuri, cînd iată un proces
politic l. " Să videţi: nişte patrioţi fără posturi se
încercară a face, sanche ... o revoluţie, strigînd prin
mahalale: gios ua, ua, ua l sus ua, ua, ua!... un cara-
20 ghioslîc ca toate revoluţiile de la noi ... Administraţia,
voinică însă cam spăriată, ceruse ajutor prin telegraf
de la Bucureşti; un regiment de vînători plecase din
capitală cu artilerie, dar pănă a nu sosi la Turnu, poli­
ţaiul de oraş hărţuise revoltanţii şi numai cu cinci
25 dorobanţi îi legase butuc şi-i da se peşcheş procu­
rorului!. ..
Eu, considerîndu-i ca pe nişte suitarii de cafinea,
am fost de părere să-i achităm, pentru ca să nu le dăm
o importanţă de victime politice; dar guvernul găsi
30 opinia mea subversivă şi mă puse deocamdată în dis­
ponibilitate, rezervîndu-mi postul de poliţai... la
Bacău l. .. Haida! să mă strămut acum de la Turnu
tocmai la Bacău, în vreme ce biata Săftică, după ce
mă căutase pe la Cahul, venea să mă găsască în fundul
35 Valahi ei. .. Ce să fac? Plătesc chiria casei pe un an,
vînd lemnele şi legumele, las iar un răvaş nevestei
ca să vie după mine la Moldova şi plec făcîndu-mi
Întrebare dacă nu cumva cuvîntul stabilitate însemnează
strămutare.
! 118
[119]
Ornu-n serviciu e jucărie,
Frunză pe apă plutind uşor,
Un puf în aer, pff ... o ni mică,
Un nume-n treacăt prin Monitor,
5 Tot ce-i pe lume trece şi pere,
Gloria trece precum un nor,
Trec oameni, visuri, plăceri,: durere,
Dar ca eu nime nu-i trecător
La Bacău îmi găsii Bacăul, căci în timpul alegerei
10 deputaţilor, am scăpat ca prin urechile acului din ghea­
rele unor libertaşi independenţi: însă fiindcă nu izbu­
tisem a face ca să se aleagă candidatul guvernului,
am fost strămutat tocmai la Ismail, şi de la Ismail
tocmai la Piteşti, şi de la Piteşti tocmai la Dorohoi,
15 si de la Dorohoi tocmai la Călăraşi, si de la Călărasi
tocmai la Mihaileni, şi de la Mihail�ni ia dracu, şi de ia
dracu la tată-său ... Şi biata Săftică după mine, haide
ha, haide ha, fără a să învrednici să deie ochi cu mine,
de trei ani t
20 Am cutrierat astfel toată România, de la Carpaţi
la Dunăre, în lung şi-n larg, închiriind mereu la case,
şi am trecut ca un fulger prin toate ramurile. Judecător
mă vrei? am fost; subprefect mă vrei? am fost; poliţai
mă vrei? am fost; casier mă vrei? am fost; pănă şi
25 primar, pănă şi vameş, pănă şi împiegat la regia tutu­
nului, din care S-a ales numai fum şi scrum ...
Precum videti, sînt un om universal ca toti
compatrioţii mei, strănepoţi de-a lui Traian. în ce mă-ţi
pune sînt gata să întru, şi încă şi mai gata să ies;
30 însă, drept să spun, am obosit ca un cal de poştă ce
nu-şi are tainul la vreme. Lefuşoara mea am primit-o
pe la soroace cu scompturi pe la jidani; mi-e sînul plin
de mandate care au mucezit aşteptindu-şi rîndul de
plată ... dar nu zic încă nimic, pentru că sînt chemat
35 la Bucureşti prin telegramă tocmai de la Herţa, unde
îmi aşteptam nevasta. Am venit aici cu drumu de fer
a lui Strusberg ... Slavă Domnului! în sfîrşit am scăpat
de căruţe de poştă, de harabagii nespălaţi, de diligenţe
hîrbuite, şi dacă este să fim hojma strămutaţi, noi
40 împiegaţii statului, încai avem acum mijloace de comu-
119
. ,
.. .
[120]
nicaţie răpide şi sigură ... Am pus 15 zile de la Herţa la
Bucureşti; am îngheţat în vagoane, am murit de foame,
m-am troienit, m-am zdruncinat rău... dar fie ...
iată-mă în capitală, unde poate voi căpăta un post
5 cu stabili ta te şi voi du ta ca nealtăda tă:
Sînt împiegat
Stabilizat,
Nepermutat,
Nici strămutat,
lOCi cu răgaz
Între români;
Aice azi
Ş-aice mîni;
De-acum oi şti
15 Pe loc a sta
Şi n-oi mai fi
De haimana!
De-acum în dulce stabilitate
Am s-o duc vesel, fără habar,
20 Servindu-mi ţara pe aşezate,
Iar nu din fugă, ca cioara-n par.
(Trece un îmPiegat al telegrafului.}
Cine trece?.. A!... un împiega t al telegrafului.
(Cătră telegrajist:) Domnule, domnule ... stăi, te rog ...
25 Nu cumva ai în cutie vro depeşă de la Săftica, de la
soţia mea, pentru mine, d-nul Mihăluţă Spulberatu
ce-i zic şi Haimana? (Caută în cutie.) Îmi dai voie? ..
(Esaminează depeşele.) D-Iui Coţcărescu, fost casier
la Piteşti, fugit peste Dunăre cu banii statului .
30 nu-s eu... D-Iui Buzunărescu, patriot de meserie .
nu-s eu D-nei Chiriţa Bîrzoi ot Bîrzoieni o cunosc,
nu-s eu Ha! iată o depeşă cătră mine a fi de la
sufleţelul meu, de la Săftica ... sărmana! Mult îmi duce
dorul! (Citeşte depeşa.) "Fiind destituit din postul ce
35 ocupi la Herţa, e de prisos să mai vii la Bucureşti."
Ce face? " destituit! Cine-i sub semnat ? ., Ministru! ...
destituit! (Adresîndu-se furios cătră telegrafisti} A!
mă destitui, d-le ministru? ... şi pentru ce, mă rog? ...
spune ... pentru ce? .. Pentru că în timp de mai mulţi
120
[121]
ani m-ai obligat să închiriez 17 case şi să le părăsesc
fără a le locui? .. pentru că m-ai silit să fiu un agent
orb a politicei d-tale, în loc să mă laşi a fi un simplu
împiegat aplicat la îndeplinirea datoriilor sale? pentru că
5 din cauza capriciilor d-tale am fost ros cu rosii, alb
cu albii, verde cu burtă-verde, galbăn, fistichiu, , patla­
geniu, de toate culoarele, ca mahalalele Bucureştilor?
(Apucă de braţ pe telegrafist.) Dar ştii d-ta că am ajuns
a fi nervos de cînd mă aflu în serviciul statului? Stii
10 că mă apucă năbădăicele cînd văd un plic ministerial,
căci îmi pare că cuprinde un decret de strămutare sau
de destituire? Ştii că de la 1859 pănă astăzi s-au
strămutat şi dat afară 33 333 de împiegaţi? i-am
număra t în Monitor... A!... îmi dai blende ni tam-
15 nisam, fără să te fi îngrijit mai întîi a-mi plăti măcar
ce-mi esti dator!... leafa mea, lefusoara mea de
vagabond oficial? Acesta-i regimul dreptăţei şi al sta­
bilităţei cu care ai promis să duci ţara spre bine?
(Ridică braţele în sus; telegrafistul scapă şi fuge.)
20 Sărmană tară! cu astfel de chibzuieli nechibzuite ai
ajuns a fi satul lui Cremine, şi Parlamentul Pala­
vrament, şi noi, împiegaţii, nişte haimanale. Mai bine
meseriaş, plugar, negustor, decît împiegat al statului;
mai bine liber decît sclav neplătit, mai bine să cînt:
25 Frunză verde ş-o lalea,
Dragă-mi e Săftica mea.
Decît să urlu ruşinos:
Sînt împiegat
În veci mutat ...
30 (Nu sfirşeşte.) Brm! (lşi ie valiza în spinare.)
Auzi? destituit!... înapoi la Herţa... la Săftica,
Spulberatule! (Iese furios.)
(C o r tin a cad e.)
[122]
L
[123]
GURĂ - CASCĂ, 01\1 POLITIC
CîNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti.
(Teatrul reprezintă un salon.)
5 GURĂ-CASCĂ (întră C1t un aer misterios, caută
împregiurul lui, merge de ascultă pe la uşi, apoi se
opreşte şi zice tainic publicului):
Ş ti ţi una? rău! orizon ul poli tic s-a posomorît! ...
Acum o săptămînă au venitără la mine vărul Ghiţă
10 Tremurici cu nenea Scarlat şi mi-au spuseră la ureche
că trebile s-au încurcatără astfel Încît ei sînt hotărîţi
a fugi la Mehadia... (Oftînd.) Care vra să zică, iar
bejănie! !
Eu unul mă tem
15 Şi tremur şi gem,
Căci orice zăresc
Face de răcesc,
Şi orice aud
Face de asud.
20 \ Cînd privesc pe sus,
Văd nori spre apus,
Şi alt nor cumplit
Cătră răsărit.
Iar cînd cat pe gios
25 Văd toate pe dos
123
.�
[124]
�ergînd tot spre rău,
De mă-nfior, zău!
Apoi dă! cum n-or merge trebile anapoda, dacă
nime n-a voit să m-asculte? .. Nu le-am spus-o de
5 o mie şi mai bine de ori?.. le-am strigat chiar în
Cameră: "Deschideti-vă ochii... fiti cu chibzuială ...
aveţi tact politic .. '. etc." Aşa! �orba ceea: vîntul
bate, cînii latră ... Şi acum aşa e că am ajuns de malul
rîpei? (In taină.) Aţi aflat ce s-a întîmplat la Piteşti,
10 şi la Mizil, şi la Cucu şi mai cu seamă la Podul-Iloaiei?
Ei! apoi dă! să mărturisim între noi, fără spirit de
partidă, putea să nu se întîmple? Era vederat lucru,
consecinţă fatală, dar neapărată, cum zice nenea
Scarla t. .. Ca şi cu grănicerii cei doi... şti ţi. .. ce
15 dracu! oameni sînt şi ei ... Adică greu era să se fi
luat nişte măsuri economicoase pentru ca să se facă
lucru muşama? .. să nu se sparie o lumc-ntreagă!
A cui e vina? Nu le-am spus-o la timp? .. dar m-au
ascultatără? .. Aşa şi cu impozitele ... Eeee! pre
20 ghiojghioare; m-a asigurat vărul Iancu Titirfichi că
se pregăteşte un proiect de biruri de pe altă lume,
de pildă:
Bir pe haine hăinărit;
Pe ciubuce fu mărit ;
25 Pe ţigare ţigărit;
Pe cravate ştrengărit;
Bir pe nas borcănărit;
Bir pe pungi buzunărit ;
Bir pe foi ... gogoşărit;
30 Bir pe boi. .. bir boierit!
Nu-i destul atîta... Se mai vorbeşte de o dare
ce a să se aşeze pe cuvîntul de patrie, adică să se plă­
tească cîte o leţcaie, de cîte ori s-a pronunţa acest
cuvînt. înţeleg că cu un asemene impozit ne-am plăti
35 curînd de toate milioanele ce datorim, dar atunci
au să se calicească o multime de cetăteni carii trăiesc
numai cu patria în gură.' (OfUnd.) C�re vra să zică:
calicie pe lîngă bejănie I
124
...
[125]
5
la
15
20
25
30
35
Încă una... mai rău!... Orizonul politic e şi
mai posomorît!... Am veşti sigure de la Brăila ...
Iaca un răvaş de la un negustor semandicos, Burtă­
verdescu, care-mi scrie că turcii... (In taină, cu
spaimă.) Turcii sînt peste Dunăre! ... Ei! Aşa-i c-am
păţit-o? şiasta pentru ce? pentru că nu m-au ascul­
tatără ... In zadar am rostit: "Nu întindeti sfoara
prea tare ... Nu vă întindeţi mai mult decît plapoma ...
Nu înmulţiţi armata, căci se înmulţesc datoriile şi
se jigneşte integritatea Imperiului otoman... cite ta
lipa ... " Aşa! ca şi cînd le-aş fi grăit turceşte; m-au
luat la trei parale, ş-acum na! că ne trezim cu turcii
peste Dunăre!
Osmanlii şi bostangii
Au să curgă mii de mii,
Ah! arnan, arnan!
Să ne puie un chiulaf
Să facă ţara pilaf,
Ah! arnan, arnan!
Iar nouă să ne dea zor
Ca pe vremea turcilor,
Ah! arnan, arnan!
Să ne ducă-n Beligrad;
Şi de-acolo-n Ţarigrad.
Ah! arnan, arnan!
Ca s-ajungern cafegii,
Ciubuccii şi cichirgii.
Ah! arnan, arnan!
Şi de unde-am fost boieri,
Să fim robi la ieniceri.
Ah! arnan, arnan!
Eu, unul, mai bine să mor sau mai bine să fug ...
pentru că aşa ruşine de cînd sînt n-am păţit. Ah! ah!
care vra să zică: robie pe lîngă bejănie şi calicie l. ..
Stiti d-voastră că îndată ce s-a aflat de una ca aceasta
s-au întors optzeci de mii de corăbii de la gura Dunărei,
care veneau să-ncarce pîne de la noi? Optzeci de mii!
Hait, s-a dus şi comerţul ţărei!
125
.�
[126]
5
JO
15
20
25
30
35
40
126
D-apoi să videţi alta. (Merge de caută la uşă,
apoi zice oţerindu-se.} Rău de tot! Orizonul politic
e posomorît cît un paşă mahmur. .. Nemţii, austriacii
sînt peste hotar!! Am aflat-o chiar acum de la curierul
nemţesc... Eeeei! Poftim! colac peste pupăză ...
Ce mai ziceţi? Nu v-am proorocit-o? Prostul cel de
văru Sandu Napoilă tot îi dă: "Unde mergem?" Iaca
unde mergem ... bob numărat. .. ritos lucru!. ..
În zadar am ofticat cu vorba, ba încă am si
scris-o în gazeta... nu ştiu care: "Cerul politic 'e
ameninţător!. . . să privighem cu atenţiune lîngă
altarul patriei, să avem ochii deschişi spre frontiere,
să ne ferim mai cu seamă a depărta de la cîrma sta­
tului pe unii oameni capabili, ca nenea Scarlat, căci
puterile garante ... Convenţiunea ... Constituţiunea ...
che ta lipa. Timpurile sînt grele, politica Europei, aşa
ş-aşa. .. Trebuie dar, ca adevăraţi patrioţi, să chib­
zuim, să combinăm, să dregem, să închipuim şi iarăşi
să combinăm, să închipuim ... cite ta lipa." Aşa! Eu
am scris, eu am citit. Mi s-a întîmplat şi mie ca unei
cucoane Casandra din vechime, care tot proorocea şi
nime nu-i băga în seamă spusele. Ba încă ce? Berbanţii
m-au poreclitără fel de fel: unii mi-au zis Gură-Cască;
alţii Macovei-cap-de-post : alţii banul Ocupcic, fiindcă
mi-e groază de ocupaţiuni străine... Fie! dar acum
aşa-i că s-au împlinit zisele mele? Aşa e că ne aflăm
cu nemţii la spate, peste hotar?
(Arie "Ah du lieber Augustin")
�earnţul are iară
Să vie în ţară,
Cvartir să ne ceară
Pe iarnă şi vară.
Neamţul în putere
A să ne ocupe,
Să ne ceară bere
Şi şniţel şi zupe.
Neamtul prin saloane
A să-şi deie aer.
Boieri şi cucoane
Au să joace ştaer.
[127]
Iar noi, patrioţii,
Cu mici şi cu mari,
S-ajungell1 cu toţii
Husari şi căprari.
j Poftim, vă închipuiţi pe mine, Nae Gîscănescu,
îmbrăcat husăreşte, cu nădragi strimţi şi cu chiveră?
Ama! frumos m-a prinde. (Oftînd.) Ah! ah! care vra
să zică şi caraghiozlîc pe lîngă celelalte păcate! şi
toate aceste, iarăşi vă întreb, pentru ce? Numai şi
10 numai pentru că nu m-au ascultatără!
Iacă, de pildă, alaltăseară, nu mai departe,
m-am întîlnit cu oarecine într-o casă, un personagiu
profund, şi i-am zis: "Nene, ştii una? Rău! Orizontul
politic e posomorît ca un paraponisit fără slujbă."
15 (Lmitează o convorbire tainică, gesticulînd ca şi
cînd ar vorbi la urechea altuia, şi esprimă în fizionomia
lui cînd o mulţămire, cînd o importanţă ridiculă.)
-Cum?
- Nenea Scarlat îmi scrie de la Mehadia că
20 ruşii ... Ruşii sînt peste Prut!
-Aoleo!
- Fără doar şi poate. Am dovezi! (Arată o
scrisoare.) Şi ...
- E cu neputinţă ... esti în eroare.
25 - Ba mă iartă . .' . Ruşii ' ... (Şopteşte întaină.)
- Da bine, cum crezi că Europa? ...
- Europa? se vede că nu citeşti ziarele noastre
şi gazetele străine. Cum e starea politicei noastre?
Atîta te-ntreb : cum stă politica europeană? Prusia
30 şi cu Austria au terminat resbelul lor?
- Terminat.
- Bun! Francia s-a retras de la Mexico?
- Retras.
- Bun! Americanii se ucid ca muştele?
35 - Adică ... acum au încetat ...
- Mă rog, nu mă întrerupe. Craiul Camehameha
a peri t de gîlci?
- Stiu eu?
- Ba nu, 'să-mi răspunzi.
127
..
.. .
[128]
5
10
15
20
25
30
35
- Ei! fie.
- Acum alta. Asa e că Italia vrea numaidecît
să meargă la Roma?
- Vrea.
- Aşa e că Englitera nu are destul bumbac?
- Asa.
- Aşa e mai cu seamă că pe nenea Scarlat l-aţi
dat afară din slujbă?
- Da bine, ce are a face? ..
- Ba nu, spune, adevăr e?
- Ei! aşa ... aşa ... Însă ...
- Apoi dacă toate aste-s aşa cum le zisei, nu
am nevoie să insir mai multe. Cine nu-i orb vază si
priceapă ... Eu u'nul mi-am făcut datoria ele am arăt�t
pericolul. (Mînios.) Zică-mi lumea Gură-Cască, Maco­
vei cap-ele-post, palavragiu ... nu-mi pasă! (Lnduioşin­
du-se.) Conştiinţa-mi e curată şi limpide ca luna şi
stelele. Am spus adevărul. .. Am avut curagiul chiar
cu pericolul libertăţii ... şi chiar poate a vietei mele.
(lşi suflă nasul tare.) Deie Dumnezeu ca să ies min­
ciunos, Însă pănă atunci şi nici atunci nime nu mi-a
scoate din minte că orizonul politic e posomorît!
De aceea mă tem
Şi tremur şi gem.
Căci orice zăresc
Face de răcesc,
Şi orice aud
Face de asud.
Cînd privesc pe sus
Văd nori spre apus,
Şi alt nor cumplit
Cătră răsărit.
Iar cînd cat pe jos,
Văd toate pe dos,
�ergînd tot spre rău
De mă-nfior, zău!
(Işi stupeşte în sîn ŞI: iese foarte posomorît.)
(C o r t i 11 a cad e.)
[129]
):O\ILII[I. BOIWBI.H>!'j Illi "II IT I II'
A Il.JM
B. A.�EI{CANDPI.
TEATP� PO:WhNECIC
t. ((tj<Pi 1If.:.l\ (\lld,'.!'L
U: 1;I'VHl!!H'll,
m. IAlilIl 4'X laj>� \11 U
J v , 1\1.'11,W \l�iJ
L tllt,\ p', tu-, 1;\, 'f,
\ L \1".'\1'\ J.f!Yl"�:,\fkf,.
PIRIPTOPIHA DPAMATIK
Cuprinsul vol. r, Repertoriul dramatic, 1852.
[130]
!
'11
mi
TIlIO<llTE N.\HOI:l'L
15.1Tl'A·PETPOl'PADli.,1
IJ x. .nna.\�,
L\lmL
TOI\I'I1>J TI'Wl>sr:l P\)"T,"iIl.
b({il\a Ta.lIllu'Wi.wp,
!oi () t.
. ,
, I
',---"" �,-'­
- _.�. -,.-
Foaia de ti tiu: brosura Cleuetici ultra-demagogul şi Ti In of te
Napcilă ultra-retrogro dul, Iaşi, 1861.
[131]
SCENETE
[132]
PERSOA:-;rE
STAN
UN FUNCŢIONAR
UN GREC
5 UN PERSONAGIU MISTERIOS
O DAMĂ
UN BOIER
UN EPISTAT
[133]
STAN COVRIGARIUL
CÎNTICEL COMIC
Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti.
(Scena se petrece la poarta grădinei Cişmegiului. Stan vine
5 aducînd pe cap o tabla rotundă şi încărcată cu covrigi, simiţi,
plăcinte etc., iar în mînă ţiind un trepiciu pe care aşează
tablaua.)
STAN (strigă): Plăcintele ferbinţele! gogoşele rotun­
zele! Poftim, poftim la ele! (Aşează tablaua.)
10 Să te văd, măi Stane, de-i fi mai cu noroc astăzi
la poarta Cişmegiului, că de cîtva timp încoace
îţi stau gogoaşele în gît, fătul meu! ... Ai păţit-o
şi tu, Stănică, ca cei mulţi breslaşi români care
nu-şi mai găsesc chip de hrană în ţara lor. ..
15 Lume pe dos... ce să faci?.. în Moldova
ovreii, ai ce sîrbii, grecii şi patrioţii cei în şepte
luni ne-au luat înainte. Iacă eu, de pildă:
Din toţi plăcintarii,
Din toţi covrigarii,
20 în oraş, ca mine, cine-i mai vestit?
Dar cu derbederii
Şi cu gogoşerii
Carii umple lumea, zău I m-arn calicit.
Eu fac la plăcinte
2.5 Grăsuţe, ferbinte,
Ei vînd la gogoaşe patrioticeşti,
Şi lumea nebună
.133
[134]
5
10
15
20
25
30
3S
40
134
Lasă hrană bună,
De se-ndoapă zilnic numai cu poveşti.
(Cîteva persoane trec alăturea Cl4 covrigarul şi întră în grădină.}
Iaca muşterii ... dă, Doamne! (Strigă:) Simit!
covrigi! pe buze să te frigi!... încet, încet! nu
mă grămădiţi că v-oi da la toţi. (Caută înapoi.)
Hait! s-au dus fără a-mi face seftea... pustii,
tufă, nime! (Oftînd.) lan să videţi, oi să fiu iară
silit să-mi mănînc singur marfa ca să n-o las să
mucczească ... Mare minune! fug toţi de mine
ca de slujbă fără leafă, şi eu tot singur, cuc ...
Ba, iaca un ciocoieş de la tribunaL.. poate a
fi flămînd. (Strigă:) Domnule... Cuconaşule!
(Trece un funcţionar.}
FUNCTIO�ARUL: Ce vrei?
STAN:' Nu-ti cere inima de ceva locmale?
FUNCPONARUL [apropiindu-se răpide ): Locmale? .. de
care?
STAN: De aste, de ale mele.
FUNCŢIO�ARUL (cu dispreţ): De-ale tale?.. N-am
vreme, că-s grăbit... Alerg la tribunal. (Iese.)
STAN: Pe nemÎncate?... Apoi halal de bieţii împri­
cinaţi!. .. Spunea bietu răposatul tată-meu că
în timpii demult boierii, cînd se duceau la visterie,
călări, se opreau la poarta curţii domneşti de
cumpărau fiecare cîte un covrig, cîte un simit
şi trăgeau pe gît cîte un pahar de vin de Odobeşti,
ca să fie mai cu inimă la treaba ţărei, şi trebile
mergeau - bine... Astăzi?... în loc de covrigi,
toţi umblă după colaci calzi.
(Trece un grec.}
Iaca un grecuşor. .. a fi vreun nepot monăstiresc ...
El trebuie să preţuiască plăcintele ... N -auzi, ţelebi?
GlmCUL: Oriste?
STAN: Nu metahiriseşti un covrig?
GRECUL: Ohi ...
STAN: Pentru ce, nostimiorule?
GRECUL (aflînd): Ah! fiindo che eu Însumi am azunso
covrigo .de cînd mi-a luato mosiile.
STAN: Care moşii, cilibidachi?
GRECUL: Mosii monastiresco a mea.
[135]
5
10
15
20
2S
30
85
STAK: A d-tale? Sărmanul bie tu maslinică! Cum i-au
luat averile de la moşI, strămoşi, fără milă si
v t I "
paca ....
GRECuL: Ah! Vah!
STAN: Dar asta nu [te] opreşte să cumperi un simit. ..
lan priveşte cît e de rumîn.
GRECUL: Rumeno? .. Nu-mi plaţe rumunii de cînd mi-a
dato afară de la monastire si mi-a luat-o pînea
de la gură. "
STAN: Bine faci ... mai bine mănîncă un covrig.
GRECUL: Covrigo? ohi, ma baclavas, pohaţi, cataiji, ţeua
evg henistico ai la dimi ta?
STAN: Hei! S-a trecut timpul baclavalelor pentru voi,
kir Panaite l
GRECUL: Ţe Panaiti!. .. merzi la diavolo ... Eu me
numesco Aristidis Monastiropulos.. . budalas ...
(Iese.)
STAN: S-a zborşit ţapul. .. ha, ha, ha ... Auzi poznă!. ..
cică i-au luat moşiile din vîrfu catargului... ha,
ha, ha!... oi rîde mult de asta. Bine-mi spunea
iară tată-meu:
Pe cînd domnii greci
Cei fanaragii,
Mii de parpaleci
Şi de papugii,
Aici alergau,
Lipsiţi de parale,
Şi se-mbogăţeau
Înghiţînd locmale.
Dar acum li s-a Înfundat şi lor; a secat ţîţa caprei! ...
(Trece un personagiu posomorit, cu părul zburlit şi cu o gazetă în mină.)
Iaca, mă!... dar ăsta ce să mal tie?.. mare
posomorît îi ! ... A fi cu stomahu deşert, sărmanul!
(Strigăt} Gogoşele! Gogoşele!
PERSONAGIUL (tresărind): Gogoşele! (Declamă t ) Cine
a pronunţat acilea sacrul nume de gogoaşe?
STAN: Eu, domnule, eu, starostele gogoşarilor.
PERSOKAGIUL: Unde ţi-e biuroul?
135
[136]
-
STAN: Iată-l colea, plin de plăcinte înfoiete. Vorba ceea:
foaie peste foaie şi la mijloc tufă.
PERSONAGIUL: Ai Gogoaşa patriotică, foaie politică şi
democ-soc ... ?
5 STAN: CU soc? Mă ferească sfîntu!. .. Eu vînd covrigi .
PERSONAGIUL: Covrigi, covrigi?.. Bestie incapace! .
Cine se mulţemesce cu covrigi în era Constitu­
ţiunei? .. Dac-oi ajunge eu la putere, precum
sper şi nu am dubiu, chiar şi cînii au să umble
10 pre strade cu covrigi în coadă.
STAN (în parte): Mi se pare cam trăsnit cu leuca, că-i
prea roş ... la faţă ...
PERSONAGIUL: Ai auzit, nemernicule? Şi cînii ar
umbla ...
15 STAN: Oare aşa belşug să fie atunci în ţară?
PERSONAGIUL: D-apoi cum ! (Iese mindru.}
STAN: O fi, domnule... hei!... domnule!... hai t ! ...
l-am scăpat' şi pe ăsta... lan priveşte cum dă
din mîni şi din cap!... Se vede că pune ţara la
20 cale. .. Mai ştii păcatul?.. Dar ce-mi mai bat
eu gîndul cu dînsul!... mai bine să-mi urmez
eu cînticul început.
Sub moscali apoi
Au ieşit la noi
25 Mii de covrigari
Tufă-n buzunari.
Iar acum avem
Mii de gogoşari
Ce au tererem
30 De patrioţi, mari.
(Trece o damă bătrînă, dar cochetă.}
Aţine-te, Stane, fătul meu, că trece madama Mala­
cofna care face foş-foş şi se uită pe sub geană ...
Cuconiţă, cuconiţă!
35 DAMA: Cine mă cheamă?
STAN: Eu!... fă-ţi milă şi pomană de-ţi aruncă ochii
cei frumoşi la aste plăcinte care se usuc de dorul
lor.
136
[137]
.20
DA:'IA (zîmbind): Ce-ai zis?
STAN: Am o plăcintă cu sorţi în stihuri scrise de un
cuconas ce te iubeste ca un năuc.
, ,
DAi\IA: Spune-i că nu-mi plac poeziile de plăcintărie.
5 (Iese legănîndu-se.)
STAN: Iaca, mă! s-a subtiet neamul!... Acum le
trebuie stihuri de calindare... Înainte, cu o
plăcintă ca asta se ameţeau toate nevestele.
Cum o aducea pe masă, fiecare cucoană găsea
ao în părticica ei cîte o hîrtiuţă cu stihuri, de pildă:
Precum pohagiul între plăcinte
Astfel luceşti între femei.
Nurii matale m-a scos din minte
Ah! te iubesc, de vrei, nu vrei!
15 Cucoana se roşea pe obrăjel ŞI zicea: "Ce
se potriveşte! ... " Altul:
Eşti evghenistă cît Afrodita,
Iar eu din pricina dumitale
Am uitat chiar şi alfa vita :
Ah! te iubesc şi sînt de jale!
Cucoana zîmbea şi zicea: "A. fi că-i lumea
rea! ... " Altul:
Mistuind plăcinta bine
Gîndeşte-te şi la mine
.25 Care-ţi zic cu 1înced glas:
Ah I te rog !ta m'agapas.
Cucoana se făcea că se minie şi zicea:
"Degrabă ţi-a fi? .. " Şi cu astfel de flecurele
lumea trăia voios; boierii şi cucoanele se iubeau
. .30 şi plăcintele se vindeau, dar acum le trebuie
azur, murmur, bonjur şi amur ... Ce aud? o caleaş­
că? Dă, Doamne, un muşteriu să-I bag în sîn.
(Trece un boier ţanţuş cu un arnăut după el.)
Iată-l. . . îl cunosc... paharnicul Iaurtes cu
$5 din Zlatar. (Strigă:) Simit! covrigi!
BOIERUL (astupîndu-şi urechile): Ho!... ce te spargi
aşa în calea boierilor?
137
[138]
5
10
15
20
25
30
35
138
STAN: La covrigi ! la covrigi!
BOIERUL: Aşa?.. la covrigi?.. Lasă că te-oi covrigi
eu, cetăţene.
STAN: Gogoşi, gogoşi!
BOIERUL: Ţi-oi arăta eu cu cine ai a face, obrazni­
cule l ( Iese furios.)
STAN: CU cine? Dacă te ştiu eu, măi vere; îţi cunosc
spiţa neamului şi soiul boieriei, de pe spusa tatei ...
Sub domnia celui de pe urmă grec, tată-său s-a
făcut vornic de hatîrul unei plăcinte ce a trimis
la masa domnească, împreună cu o strachină
de iaurt. A doua zi boieriul era căftănit şi meter­
haneaua turcească îi ţîrlîia sub cerdac, în vreme
ce bărbier-başa îl rădea cu bricele cele de mărgean.
Poporul sta adunat la poartă şi cînta aşa:
Halal, zău, de cine ştie
Să facă plăcintărie,
S-o dospească. plămădească,
în cuptor s-o rumenească
Şi s-o ducă pe tipsie
Colo, sus, în spătărie ...
Cu iaurt, cu plăcinţele,
Te făcuşi vornic, mişele!
Halal, măi, de cine poate
Să se tîrîie pe coate,
Să se frtngă-n loc din şele
Ca să facă temenele,
Aducînd în spătărie
Gogoşele pe tipsie.
Cu iaurt, cu plăcintele,
Te făcu şi vornic, rnişele l
(J ntră răpide un episiat.)
EPISTATUL: Ce-ai făcut boierului, măi covrigarule?
STAK: Eu? ferească sfîntul! Nu i-arn făcut nimica.
EPISTATUL: Cum nu?.. s-a plîns mie că l-ai batjo-
corit.
STAN: Nu se află, domnule epista t.
-
[139]
EPISTATUL: lan ascultă, măi bade, poartă-te bine cu
boierii, c-apoi o împlineşti cu mine!
STAN: Da mai frumos ce mă port, domnule, unde se
pomeneşte? .. Nu pofteşti un simit?
5 EPISTATUL: Proaspătu-i? (le simitul şi-l mănîncă.)
STAN: A ieşit din cuptor înadins pentru d-ta, Se usca,
sărmanul, aşteptîndu-te ca să-mi faci sefte.
EPISTATUL: Cum? Încă n-ai vîndut nimica?
STAN: Nu, nu, păcatele mele. Nu-i alişveriş nici de-o
ro leţcaie în piaţă.
EPISTATUL: O ştiu ... şi toate s-au scumpit de nu mai
poate omul trăi. (Mai apucă un simit.)
STAN: Poftim, poftim, domnule epistat, că-s proaspete
şi grase.
15 EPISTATUL: Şi bune.
STA�: Şi ieftine... Doamne!... Kir Hăpcescule, ştii
una?
EPISTATUL: Ce?
STAN: De-ai vrea d-ta, mi s-ar deşerta tablaua cît al
20 bate-n palme.
EPISTATUL: Cum asta?
STA:\': Întoarce-te în grădină şi răspîndeşte vorbă în
dreapta si-n stînga că ministrul mă are la nazar
şi că m-a chemat azi în cabinetul său ca să-mi
25 poroncească ceva.
EPISTATUL (rîzînd): Bucuros... da bine, Stane, ce
poate ieşi dintr-o minciună aşa de gogonată?
STAN: Îi vedea ... doar îmi cunosc eu oamenii. Spune
d-ta numai atîta, că mă face haz ministru.
30 EPISTATUL: Prea bine, mă duc... bune simituri!
(Mai ie două simituri şi iese.)
STAN: De mai şedea hoţul la sfat, îmi mînca tablaua
întreagă.
La oricare-mpregiurare
35 Bine-i să ai în păstrare
Un simit
Bun, grăsuţ şi aurit.
îţi cade vreo belea mare ...
Cc mijloc e de scăpare?
139
.}
[140]
10
15
20
25
30
35
I 140
Un simit
Bun, grăsuţ şi aurit.
Ai procesuri cu cutare?
Cum a-ajungi la împăcare?
C-un simit
Bun, grăsuţ şi aurit.
Trai plăcut, cinstire mare,
Are tot acel ce are
Un simit
Bun, grăsuţ şi aurit.
(Trece alergînd o fetişoară.}
STAN (îi aţine calea): Iaca dracu!. .. încotro, puiule?
unde zbori?
FETIŢA: lan şezi binişor, jupîne Stane!
STAN: îţi face cu ulcica, se vede ... cela ... ştii tu? ..
FETIŢA (rîzînd): Mi-a fi făcînd, că doar nu-s de lepădat.
STAN: Şi tare ţi-i drag, fa?
FETIŢA: Tare, că-i berbant şi-l prinde uniforma.
STAN: Aoleo!... e militar?
FETIŢA: Toboşar de la Moldova.
STAN: Şi cum te-a scos din minte moldoveanul, fa?
FETITA: A zis că m-a lua si-mi aduce în toate zilele
'covrigi calzi. '
STAN: Tot covrigeii, sărmanii!... tot ei fac şotiile! ..•
Dacă-i aşa, na, fa, vro doi covrigi de-ai mei,
să-i mănînci sănătoasă cu mîndrul tău.
FETIŢA: D-apoi n-am cu ce-ţi plăti, jupîne Stane.
STAN: N-ai cu ce? (Cată lung la feNţă şi oftează.] Of!
of! ... Fugi iute că te sorb de vie.
FETIŢA: Ha, ha, ha!. .. mare poznaş mai eşti! (Iese.)
STAN: Aista-i dracu pe uscat.
Eşti om teafăr şi cu minte,
Te porţi bine, vinzi plăcinte,
Şi deodată-ţi iese ... crac,
Un pui, puişor de drac.
Ea-ţi arată dinţi frumoşi,
Ochi aprinşi ca să te frigi,
[141]
Şi cu basme, cu gogoşi
Hop t te scoate la covrigi.
În zadar inima-ţi ruptă
Se încearcă de se luptă;
5 Drăcuşorul frumuşel
O aprinde încetinel,
Încît, scos fiind din minte,
Nu mai poţi vinde plăcinte,
Căci în focul de ahmor
10 Arzi, te coei ca în cuptor.
(Toate persoanele scenelor precedinte, afară de fetişaara, vin
din grădină alergînd şi încungiură tablaua courigarului},
TOŢI (în parte): Ce-am auzit! Xlinistrul. ..
FUNCŢIONARUL: Stănică .
15 BOIERUL: Jupîne Stane .
PERSONAGIUL MISTERIOS: Domnule Stănică ...
DAMA COCHETĂ: Stănicuţă ...
TOŢI: Ţi-a mai rămas ceva bunătăţi de vîndut. ..
Dă-mi şi mie, dă-mi şi mie ... (Deşartă tablaua.)
20 STAN: Încet, Încet! Nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi ...
(In parte.) Epistatu mi-a făcut treabă bună.
FUNCŢIONARUL (plăteşte şi zice incet ) : Să-i vorbeşti
de mine, Stănică ...
STAN: Cui?
25 FUNCŢIONARUL: Escelenţei-sale. (Iese.)
BOIERUL (încet lui Stan ): De-i face să mă rînduiască
prefect, te fac om. (Iese.)
PERSO"lAGIUL MISTERIOS (asemene}: Spune că-i sînt
devotat, de partitul său. (Iese.)
30 DAMA COCHETĂ (încet): Nu-i cer alta decît o pensie ...
şi l-oi adora. (Iese.)
STAN: Ha, ha, ha!. .. bine a izbutit minciuna ... Lume,
lume pospăită şi deşartă!... (Sicnşnâ banii în
palmă.) lan priveşte bănărit, de unde eram afif
35 de parale ... şi pe tablă nimică, tufă ... ba au
mai rămas două cununi de aluat, doi colaci ...
ce să fac cu ei?
1-11
.. .
[142]
j
10
15
20
(Trece fata cu toboşarul.}
Ha! tocmai!... am să cunun pe toboşarul cu
copila cea fîrtoagă Vină încoace, toboşarule ...
vină şi tu, drace lan spuneţi moşului ... vă
iubiti?
TOBOŞARUL: Hai, hai!
STAN: Vreti să vă cununati împreună?
FETIŞ OARA � Vreu, da. '
STAK: Să fiţi dar ai naibei. Vă cunun după moda cea
nouă. (Le pztne pe cap cîte un colac.) Mergeţi de
vă înmultiti ca nisipul mărei!
TOBOŞARUL ŞI FETIŞOARA: Ha, ha, ha!... Să trăieşti,
nunule! (Iese alergînd.)
STAN: Amin!... (Ridică tablaua de şi-o pune pe cap
şi pleacă ctnund :}
Toată grija mi-am luat.
Tablaua mi-am deşertat.
Cu gogoşi şi cu minciuni
Am hrănit proşti şi nebuni.
(C o rt i n a ca de.)
[143]
PîCALĂ ŞI TÎNDALĂ
[144]
[145]
pîCALĂ ŞI TîNDALĂ
DIALOG POLITIC
PÎGALĂ
Ce ai astăzi, măi Tîndală, de eşti aşa supărat?
5 De corăbii înecate nu cumva poate-ai visat?
Ce gîndire amărîtă astfel te-a posomorît
Că pre cît nu erai mîndru, acum eşti şi mai urît?
TÎNDALĂ
(ofttnd)
10 Ah! Pîcală preaiubite, spune-mi: este-adevărat
Că-n această ţară veche, că în Iaşul blăstămat
S-a ivit o boală nouă ce pe mulţi a molipsit
Şi la care tot românul chiar din fire-i e menit?
PÎGALĂ
15 Care boală, măi Tîndală?
TÎNDALĂ
Boală grea şi făr ' de leac
Ce de mult ne ameninţă!
20
PîcALĂ
Dar ce boală?
TÎNDALĂ
O! trist veac !
145
[146]
în ce vremi au fost s-ajungem! în ce rele! în ce foc!
Auzi, frate, toti românii să fie-uniti la un loc)
Xloldovanul şi' munteanul să-şi peardă numele lor!
Să-ntrunească-a lor pămînturi! să se facă un popor!
5 Ba chiar naţie să fie L, . auzi, naţie)... măi, rnăi,
Zău că nu credeam românii atîta de nătărăi!
PÎCALĂ
De ce eşti aşa de aspru pentru neamul românesc,
:JIăi Tîndală ? .. al tău suflet îl stiam mai crestinesc.
10 Precît îmi aduc aminte, tu odil�ioară-ai fost'
Atît de blăjîn că lumea te credea puţin cam ... prost.
Cine ţi-a turburat firea? Spune mie, dragul meu,
Cine din miel cu blîndeţe te-a făcut leu-paraleu?
TÎNDALĂ
15 Cine, cine ... n-am nevoie ca să ţi-I destăinuiesc;
Dar acela oareci ne m-a făcut să-ncremenesc
Cînd mi-a spus chiar la ureche, cu glas blînd şi-nduioşat,
Că Moldova, sărrnănica, spre peire a plecat,
Căci de-a fi să se unească moldoveni şi cu munteni,
20 :Jluntenii dintr-o sorbire au să-nghit pe moldoveni!
PÎCAL�
Elei! frate.
TÎNDALĂ
-
25
30
146
Aşa, dragă) ... Ascultă să te-oţăreşti.
Se zice de capitală c-a să fie-n Bucureşti,
Cale de treizeci de poşte departe de Iaşul meu,
De-acest tîrg frumos şi mare unde trăim tu şi eu)
Ei, Pîcală, orice-i spune, nici că-mi vine de crezut
C-ar putea ca să ajungă Iaşul oraş de ţinut!
Iaşul, scaunul domniei, care, precum tu mi-ai zis,
Se aduce de departe cu vestitul tău Paris.
Iaşul, vechea capitală unde am căsuţa mea
Care, de s-ar perde Iaşul, mult din preţu-i ar scădea.
înţelegi acum, măi frate?
[147]
PÎCALĂ
înţeleg că si tu vrei
Să jertfeşti o ţară-ntreagă pentru-un ticălos bordei t
TÎNDALĂ
5 Ş-apoi alta, altă poznă! Cică-n Statul Românesc
Să fie la stăpînire domn de neam împărătesc,
Domn străin, numit pe viaţă, şi cu drit de moştenit!
Auzi, tron cu moştenire l. .. apoi nu-i de suferit!
Care-atunce, cum s-ar prinde, eu ce am hambiţion,
10 Să-mi rîdic toată speranţa de-a mă acăţa pe tron!
Eu ce sînt patriot mare, eu get-beget, să nu am
Prilej de a fi în ţară nici măcar un caimacarn !
Şi, perzînd a mele drituri, să ajung chiar a videa
Sub un prinţ străin, catolic, că se perde legea mea t
15 Nu, Pîcală, niciodată!
PÎCALĂ
Ei! Tîndală, te rog, taci,
Că, precît eşti prost din fire, şi mai prost "rei să te faci.
Ce te zbuciumi pentru lege astfel de înfuriat,
20 Cînd tu legea în picioare-ţi de-atîte ori ai călcat!
TÎNDALĂ
Eu, Pîcală?
PÎCALĂ
Tu, Tîndală.
25
TÎXDALĂ
(făcîndu-şi cruce)
Mă ferească Dumnezeu!
PÎCALĂ
În zadar, căci pe-a ta urmă te paşte păcatul greu.
30 Adu-ţi bine tu aminte de ţiganii ce-ai avut:
147
.}
[148]
Prin mezat, ca nişte vite, cîte suflete-ai vîndut?
Despărţînd fără-ndurare mumele de-ai lor copii,
Şi rîzînd de a lor lacrimi ca o feară din pustii!
Spune mie, o! crestine, cîti crestini ai chinuit
5 Cînd erai, chiar din păcate, î� slujbă orînduit?
Cîte văduve sărace, cîţi orfani tu ai prădat,
Şi pînea de toată ziua chiar din gură le-ai luat?
Spune-mi tu, o! stîlp a legei, ce umbli cu crucea-n sîn,
Sînt aceste fapte rele de creştin sau de păgîn?
10 TÎNDALĂ
Bine, frate, tu mă sparii ... Ce greşală-am făptuit
Pentru că, fiind în slujbă, şi eu m-am schivernisit?
Aşa-i obiceiul ţărei ...
PÎCALĂ
15 Taci, Tîndală, nu cîrti.
Ai prădat sărmana ţară, e destul, n-o mai huli!
Şi de vrei ca să se ierte trecutu-ţi mult păcătos,
Hotărăşte-te odată a fi ţărei de folos,
Iar nu umbla cu minciuna ca un şerpe cu venin,
20 Zicînd că s-ar perde legea de-am avea un domn străin,
Căci românu-n astă lume orice rele-ar suferi,
În legea care se naşte, în ea ştie a muri!
Ungurii ce în Moldova sînt ca noi locuitori,
Schimbat-au a lor credinţă sub românii domnitori?
25 Pentru ce dar pe-al tău frate mai uşor să-I socoteşti,
Cînd el încă tot păstrează bunurile strămoşeşti?
Şi de ce, supus orbirei unui mîrşav interes,
Să nu vrei a în ţelege lucru lesne de- n ţeles :
Că-n Unire stă puterea! Că la oricare nevoi,
30 Decît a fi unul singur, e mai bine de-a fi doi!
Că pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari,
Că cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai
tari,
Căci, precum zicea odată l-ai săi fii un biet moşneag:
35 E mai lesne-a rupe-o vargă decît un întreg toiag!
148
-
[149]
TÎNDALĂ
Bine, dar ce are-a face?
PÎCAL1\
Nu-nţelegi? .. ascultă dar:
5 Pentru ce ţările noastre au băut atît amar?
Pentru ce acum, de veacuri, nici că mai hălăduiesc?
Pentru ce fără sfială dusmanii le năvălesc,
încît astăzi biet românul, 'ce-a ajuns a fi de jac,
Nu mai ştie ce mai este: tătar, jidov sau căzac?
10 Şi, privind îrnbelşugarea holdelor din ţara lui,
Se Întreabă cu durere: a cui pradă-or fi, a cui?
Ştii tu pentru ce, Tîndală, Dumnezeu ne-a părăsit,
De-am rămas dintr-un neam mare un neam mic SL
umilit? '
TÎKDAL.�
15 Pentru ce?
PÎCALĂ
Pentru că vrajba Între fraţi s-a încuibat!
Pentru că românul frate de român s-a depărtat!
Pentru că şi mai-nainte s-au găsit pintre români
120 Oameni vînzători ca Iuda, inimi rele de păgîni
Carii, jertfind ca şi tine viitorul românesc
Şi sămănînd dezbinarea pe pămîntul strămoşesc,
Au scăzut, au stins Unirea, puterea neamului lor,
Şi au mărit sumeţia duşmanului răpitor.
25 Cînd e turma răzleţită, fără cîni, fără păstor,
Lupul iese de la pîndă ş-o zugrumă mai uşor!
TÎNDALĂ
Adevărat. .. aşa este L .. Însă de ce, fătul meu,
Păstorul acelei turme să nu fim sau tu, sau eu?
30 Pen tru ce străin să fie?
149
[150]
PÎCALĂ
Căci păstor în ţara mea
Nici eu nu te-aş vrea pe tine, nici tu pe mine m-ai
vrea.
5 Dulce e domnia, frate, şi mulţi vreu a se-ndulci,
Ş-acei mulţi unul pe altul caută a să nimici
Prin partide, prin corupţii, prin minciuni şi prin
vînzări,
Care toate sînt menite rău s-aducă bietei tări!
10 Nu-i mai bine dar să-nchidem calea tron'ului slăvit
Celor carii sînt în stare chiar şi neamul de jertfit?
Nu-i mai bine, toţi românii însuflaţi de-acelaşi dor,
Dintre două mici popoare să ne facem un popor?
Iar ca prinţ al României un străin prinţ să dorim,
15 Şi cu tronurile-Europei pe al nostru să-I rudim?
Atunci naţiile toate ne-ar primi la sînul lor
Ca pe-o naţie iubită şi de mare viitor;
Ş-a strămoşilor ţărînă tresări-va în mormânt,
C-a ajuns a lor vechi nume respectat iar pe pămînt;
20 Şi urmaşii noştri mîndri de părinţii ce-au avut,
La copiii lor vor spune binele ce le-am făcut!
TÎNDALĂ
(uimit)
Ei! Pîcală, frăţioare, drept să-ţi zic ... bine vorbeşti,
25 însă ... spune-mi ... capitala tot să fie-n Bucureşti?
PÎCALĂ
Bată-te norocu-n faţă! măi Tîndală, ce-ai păţit,
De-ţi e drag aşa mult Iaşul? .. Nu cumva te-ai jidovit?
Dar nu vezi pe toată ziua valul negru, evreiesc,
30 Cum se-ntinde de îneacă tot oraşul creştinesc?
încît, oricine soseşte în lăuntru-i înglodat
Socoate că în Iudeea din păcate a întrat!
TÎNDALĂ
D-apoi bine, Bucureştiul adică este mal bun?
150
..
[151]
-
rtcALĂ
Oricine ar socoti-o eu l-as crede de nebun.
Bucureştiul, ca şi Iaşul, este ca un vechi sucman
Care, orişicît l-ai coase, nu plăteşte nici un ban.
5 Pentru noua Românie trebuie ca să dorim
Nouă, mîndră capitală de care să ne mîndrim,
Un oraş puternic, mare, pe un rîu îmbelşugat
Şi în centrul României cu tărie aşezat.
TbDALĂ
10 ( aprineindu-se )
Pe Siret?
PÎCALĂ
Pe Siret, fie.
15
TÎi'lDAL�
(cu ochii inflăcăraţi}
Să-I numim Traian ...
Nu departe de F ocşani,
20
PÎCALĂ
(zîmbind)
Prea bine.
TîNDALĂ
(cu entuziasm)
Să ne facem toţi Traiani !
PÎCALĂ
25 Să dea Domnul, măi Tîndală.
TÎ;-,rDALĂ
(euîrlinâ căciula-it sus)
Ura! dacă este aşa,
151
.�
[156]
PERSOANE
A:NICA FLORINEASCA, tînără văduvă.
GHIŢĂ FĂURIN, vărul ei
MAGDIAN, prezident la Roman
5 MARIN GRĂDINARUL
FLORI CA, femeia lui
O SLUJNICĂ A ANICĂI
SATENI
5
lO
15
20
[157]
SCARA MÎŢEI
OPERETĂ ÎN UN ACT
Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi tn beneficiul
artiştilor români. 1850.
(Teatrul reprezintă o grădină frumoasă cu copaci, straturi
de flori, basinuri cu apă ş.c.l. În mijlocul scenei, pe al doilea
plan, un boschet de verdeaţă deschis. În faţa boschetului,
o canape de iarbă şi o ghitară aninată de crengi. În dreapta
şi-n stînga scenei, pe întîiul plan, două pavilion uri cu uşi
şi cu balcoane deasupra uşilor. Dinaintea pavilionului din
dreapta, o scară înaltă îndoită. La ridicarea cortinei începe
faptul zilei şi se aude cînticul unui cucoş.)
SCEN A 1
MARIN (cu O greblă în mînă): Hîş, cucurigu dracului,
că-i trezi cuconiţa... (Vine în faţa scenei.)
Biata cucoana Anica!. .. De cînd i-o murit boie­
riul, nu mai are odihnă! .. , si adică mult mă mir
pentru ce atîta supărare?:. că era un matuf
răposatul. .. să fugi în lume ... pare că era un
snop de urzici! Doamne, iartă-mă, că o răposat. ..
dar bine-o făcut!... (Se apucă de grebluit.) Hei,
hăc l, .. Florico... Florico!.. . Urît ţi-a fi făr'
de bărbăţel I că-i numai o lună de cînd ne-am
cununat. .. numai o lunicică, şi povestea vorbei ...
157
[158]
5
10
15
20
25
parcă-ar fi plouat cu piper între noi!. .. Tu te
afli la tîrg cale de-o poştă de mine, şi eu la ţară
la Florineşti, cu grebla-n mînă şi cu doru-n suflet.
Vai de tine,
Măi Marine!
Cine-a zis să mi te-nsori I
Cind departe
Tn n-ai parte
De-a Floricăi mindre flori.
În zadar l-a mea privire
Mii de flori aici lucesc,
Eu cu dor şi cu iubire
La Florica-n veci gindesc!
Căci puicuţa mindruliţă
Poartă-n faţă doi bujori,
O garofă pe guriţă
Şi-n sin fragezi crinişori.
Dar, Marine,
Vai de tine,
Cine-a zis să mi te-nsori? ş.c.l.
[Cucoşul cîntă iar.)
Iaca. .. crestatul! că nu-i mai tace pliscul, ..
Vai mînca-te-ar ulii!... hîş încolo ... la poiată.
( Aleargă în fund şi iesă puţin în stînga aruncînd
C1l pălăria.)
SCENA II
MĂGDIAN şi ANICA (ies pe balconul din dreapta. ANICA
în toaletă de noapte şi MĂGDIAN în costum de călător.)
I
I
I
ANICA: Auzi cucoşu, dragă l\1ăgdiene? .. grăbeşte-te
30 de te du pănce nu te vede nime.
MĂGDIAN: Ah, crede-mă, Anică, că nu-i vreme Încă ...
ANICA: Da n-ai auzit cucosul?
MĂGDIAN: Ba l-am prea auzit, arză-l focu! dar a fi cîntat
în somn.
35 ANICA: Oricum, du-te mai bine păn'ce nu se trezesc
oamenii din sat.
158
[159]
MĂGDIAN: Ce necaz! Doamne, Doamne! să fim siliţi
a ne tot ascunde de ochii lumei.
ANICA: Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile pănă
s-a înplini vremea cernirei mele... ş-apoi vom
5 descoperi taina noastră la toţi.
MĂGDIAN: Zece zile încă!
ANICA: Adu-ţi aminte că tu m-ai rugat să ne cununăm
numaidecît. .. într-ascuns... deşi nu se împli­
nise încă anul de la moartea bărbatului meu.
10 MĂGDIAN: Ai dreptate, dragă Anicuţă. Fie cum vrei
tu .. , dar după zece zile?
ANICA: îi avea dreptul de a întra la mine pe uşă ziua
mare, iar nu tot pe fereastră ca acum, şi noaptea.
MĂGDIAN: Că, zău, drept să-ţi spun, m-am cam săturat
15 de scara mîţei şi mai ales de alergări călare, de
la Roman aici şi de aici la Roman seara şi dimi­
neaţa. De două săptămîni de cînd ne-am cununat,
sînt bărbatul cel mai struncinat de pe faţa pămîn­
tului.
20 (Se aude Marin cîntînd în culise.)
A?\ICA: Auzi? Du-te degrabă şi să vii deseară!
( M ăgdian trece de pe balcon pe scara mîţei.)
S C E N A III
Cei dinainte, MARIN (ivindu-se după copaci)
25 MARIN: Ce-mi văzură ochii!. .. cuconiţa cu prezidentul
din Roman?.. Mă... ă... ă!. ..
)IĂGDIAN: Adio, dar, iubită Anicută.
ANICA: Adio, scumpul meu. '
Trio
30 MĂGDIAN
Adio, iubită I
Rămîi fericită.
Precum doresc eu
Gîndeşte la mine,
35
ANICA
Adio, iubite!
Pe căi înflorite.
Precum doresc eu
Mergi, du-te cu
bine,
..
MARIN
Cucoana cernită
A dat de ispită.
Ce poznă, valeu I
O văd, o văd bine
159
[160]
Căci eu lîngă tine
Las sufletul meu!
Cu gîndul la mine,
O sufletul meu!
MĂGDIAN
Ş-a crede nu-mi vine
Pre sufletul meu!
10
15
20
25
160
Mă dispart de tine cu măhnire-amară,
Dar pe-al fericirei dulce, dulce scară
Mă voi sui iarăşi, draga mea, deseară.
ANICA
Ca şi tine-acum simt mîhnire-amară,
Dar mă mîngăi dulce c-ai să vii deseară.
MARIN
lan priveşte ,poznă, fac amor pe scară.
ANICA
Adio, deseară!
MĂGDlA�
Deseară!
MARI�
Deseară!
( t mpreună.}
MĂGDIAN
Adio, iubită ş.c.l.
ANICA
Adio, iubite ş.c.l.
MARIN
Cucoana cernită ş.c.l.
(Măgdian sărută mîna Anicăi şi se coboară. Anica întră în
casă şi închide fereastra.)
MARIN (în parte): Măi Marine, aţine-te vîrtos că aice-i
treaba pe drăguş la căuş. (Iese dintre copaci şi
trece î1t dreapta.)
[161]
MĂGDIAN (Pe gînduri): Cînd m-ar vedea împricinaţii
căţărîndu-mă zi şi noapte pe scară, oare ce ar
socoti în gîndul lor despre prezidentul din Ro­
man?
5 MARIN (în parte): Ce bolboroseşte din gură?
MĂGDIAN: De 15 zile m-am făcut mai tainic decît comoa­
ra zgîrcitului. în taină vin aici, în taină petrec
cu Anica, în taină mă Întorc acasă la Roman,
ca să nu mă vadă nime şi, slavă Domnului!
10 pănă acum am izbutit de nu m-a zărit nici un
om.
MARIN (în parte, pufnind de rîs): Ba că chiar.
MĂGDIAN (căutînd ceasornicul): îi vreme de încălicat.
Mă duc să-mi ieu bietul cal din marginea satului.
15 (Vrea să plece şi dă cu ochii de Marin.) Na, c-am
păţit-o!
MARIN (închinîndu-se): Bună dimineaţa, cucoane ...
frumoasă vreme-i azi, senin, răcoare... numai
bine de primblat.
20 MĂGDIAN (în parte): Oare zăritu-m-a pe scară?
MARIN: Aud? .. Eu unul nu pot pricepe cum de pot
dormi boierii păn-amiazi vara?.. da eu cînd
aş fi boier, m-aş trezi ca d-ta în faptul zilei, şi
aş deschide frumos ferestrile şi aş ieşi în balcon,
25 ca să aud păserile făcînd ceah, ceah, ceah ...
MĂGDIAN (în parte): M-a zărit hoţul!
MARIN (în parte): Mă ă ••• ! că nu pricepe. (Tare.)
Zău asa, cucoane si alta; pentru ca să nu fac
huiet 'în casă, mi-as' face înadins o scară... ia
30 ca asta care-mi slujeşte de curăţit copacii... şi
m-aş coborî frumuşel pe furiş din balcon în
grădină de-a dreptul.
MĂGDIAN (în parte): Bate şeua... (Tare, arătînd o
pungă.) J upîne Marine, vezi punga asta?
35 MARIN: Ba nu o prea văd bine, că-i cam departe şi
mă dor ochii ...
MĂGDIAN (puindu-i punga în mînă): Iată-o chiar sub
. ochi. Acum spune-mi: văzut-ai ceva mai adi­
nioare. .. într-acoace? (Arată scara.)
161
.,
.. �
[162]
MARIN: într-acoace?.. cînd te scoborai de sus? ..
Ba m-a ferit Dumnezeu. N-am văzut nimica,
nici pe d-ta, nici pe cuconiţa.
MĂGDIAN (dîndu-i punga): Foarte bine. Văd că eşti
5 priceput. .. Na cu ce să-ţi astupi ochii şi de-acum
Înainte. .. (Vrea să iasă.)
MARIN (în parte): O merţă! şi cele multe înainte ...
(Tare.) Cucoane Măgdiene... cucoane! ...
MĂGDIAN (oprindu-se): Ce-i?
10 MARIN: De astupat ochii mi-ai dat. .. dar de astupat
gura? ..
MĂGDIAN: Cu adevărat. .. uitasem!. .. poftim şi pentru
gură ... (li dă încă o pungă; în parte.) M-a scurs
de bani hotul.
15 MARIN (în parte) ; Două merţe ! noroc să deie Dumnezeu.
(Tare, alergînd după Măgdian.) Cucoane ...
cucoane ... dar de astupat urechile nu-mi dai
ceva?
MĂGDIAN (viind supărat lîngă Marin): Cit pentru
20 urechi, să ştii că ţi le-oi bate la stîlp dacă te-a
împinge păcatul să auzi ceva cu ele ... Auzitu­
m-ai ? (Iese prin fund în stînga.)
MARIN: Bunătatea d-tale, cucoane... sărut mînile ...
De-acum sînt şi surd şi mut. (Viind în faţa scenei.)
25 Mă! ... da bine ţi-a curs laptele în păsat, Marine ...
hăi !. .. două pungi de bani deodată!... lan
vezi-le cîtu-s de grele... parcă-s două prepeliţi
de toamnă. (Sărutîndu-le.) Că mare drăgălaşe
mai sînteţi pe faţa pămîntului l. .. Am să cumpăr
30 o rochie de halastîncă Floricăi ... da ştii? cole,
ghiurghiulie. .. să-ţi ieie ochii cale de-o poştă ...
şi mie am să-mi durez o pereche de pot uri arnău­
ţeşti, să par că-s Bimbaşa-Sava ... Ei, de-acum,
Mărinaş dragă, destulă vorbă ... şi mi te apucă
35 de lucru, că azi îi ziua cuconiţei. Să te văd,
tătucă. .. să mi-i durezi un snop de flori cît o
dimerlie, tot cu bujori şi cu ciuboţica cucului.
(Merge de ridică scara de sub balcon şi o aşează
în fund.) Ia scara asta mi-a adus noroc astăzi .
40 Bine-a zis cine-a zis, că norocu-i ca o scară! .
162
Of'
•
[163]
5
10
Cîte soiuri de momiţe
Am vă-zut în viaţa mea
Tot sărind din schiţe-n schiţe
Pe a lumei scară- grea!
Ş-ajungînd în vîrf deodată
Le-am vă-zut de sus căzînd
Cînd pe schiţe chiar îndată
Să-reau altele rizînd;
Că-ci norocu-n lume e-ndoită scară,
Unul cînd se suie, altul se coboară.
(Iese prin fund, în dreapta.)
SC E N A IV
ANICA (Pe pragul uşei pavilionului din dreapta, vor­
beşte în cantonadă): Un ră vaş pentru mine? ..
15 De unde? .. de la Roman? .. Adu-l încoace ...
(Vine în scenă, deschizînd răvaşul.) Cine să-mi
scrie de la Roman? Măgdian?.. nu cred ca să
fi putut ajunge. (Citeşte:) "Sărut alb ele rnînu­
şiţi a verişoarei Anicăi. Cunoşti învăpăiata dra-
20 goste ce ţi-am purtat în suflet tocmai din copi­
lărie... (Vorbit.) Ha, ha, ha, ha!. .. iar de la
nebunu cel de Ghiţă Făurin... vărul meu ...
lan să videm ce mai zice? (Citeşte:) D-ta însă,
Anicuţă mult adorată, m-ai izgonit cu cruzime
25 din ochii matale şi mi-ai hotărît să nu mă înfă­
ţişez dinaintea lor, decît numai cînd oi fi însurat. ..
(Vorbit.] Ce era să fac dacă nu mai înceta cu
declaraţii de amor... (Citeşte:) Iată dar că
nemaiputînd învinge dorul ce am de a te videa,
30 iubită verişoară, m-am jertfit pe altarul lui
Isaia-dănţuieşte : şi nu mai tîrziu decît astăzi
voi zbura la Florineşti unde este îngerul vieţei
mele. Nevasta mea mi-a sluji de paşaport, spre
a trece hotarul moşiei matale ... Al matale în
35 veci robit. - Ghiţă Făurin.
Post-scriptum: Nevasta mea este un rod cîm­
penesc, fiind răsărită şi crescută tot la ţară.
163
[164]
Te rog, iubită Anicuţă, să treci cu viderea
oarecare necioplire a apucăturilor sale."
Ce supărare! Tocmai cînd vreu să fiu
singură, să-mi vie oaspeţi ... şi-apoi încă cine? ..
5 nebunu cel de Ghiţă! Nici că poate cineva să fie
un ceas în linişte... (Se primblă supărată.)
1
[O
15
20
Păsărele mult iubite,
Cît sînteţi de fericite
în al vostru dulce trai I
Voi iubiţi, iubiţi în pace,
Voi zburaţi unde vă place
Şi prefaceţi lumea-Il rai.
II
De m-aş face-o păsărică
N-aş mai plînge singurică
Cu-a mea jale, cu-al meu dor;
Dar ca voi, mici păsărele,
Aş schimba zilele mele
în dulci zile de amor.
(Se aude în fund, în dreapta, glasuri multe de ţărani. A nica
întră în boschet.)
SCEN A V
25 ANICA, SLU INICA {ieşind din dreaptahi, mai pe urmă
MARIN (cu sătcni }
SLUJNICA: Cuconiţă! O venit sătenii cu pocloane de
ziua d-tale şi să roagă să vie aice.
ANICA: Cum? .. azi e sărbătoarea mea?.. Eu o
uitasem.
30 SLUJNICA: Le dai voie, cuconiţă?
ANICA: Zi-le să vie.
(Slujnica se duce în fund, în culisele din dreapta, �i se-ntoarce
îndată cu ţăranii.)
! 164
[165]
ANICA (singură): Curios lucru! Cînd eram măritată
cu Florinescu, număram zilele pe degete... şi
acum nici nu ştiu cum trec.
(Sătenii vin din fund cu pocloane. Marin in fruntea lor aduce
5 un buchet mare.)
SĂTENII
10
15
20
25
30
Haideţi toţi cu veselie
Să urăm Întru mulţi ani
Pe stăpîna de moşie
Ce iubeşte pe sărmani!
MARIN
Cuconiţă, sănătate,
Să trăieşti Întru mulţi ani I
Toţi cu inime curate,
Grădinari, păstori, ţărani,
Îţi depunem la picioare
Ale noastre mici odoare.
(Sătenii ce port pocloane se fnaintează pe rînd şi le închină A nicăi.
Marin le arată.)
MARIN
Pui de găină,
Flori de grădină.
TOŢI
Pui de găină,
Flori de grădină.
MARIN
Mere şi pere,
Ouă şi miere.
TOŢI
Mere şi pere,
Ouă şi miere.
165
..
[166]
5
10
15
20
25
166
1
.MARIN
Şi fragi şi mure,
De la pădure.
TOŢI
Şi tragi şi mure,
De la pădure .
.MARIN
Şi trei mei oare,
De sărbătoare.
TOŢI
Şi trei meioare,
De sărbătoare.
ANICA
Oameni buni, cu mulţămire
Lîngă mine vă privesc.
Sănătate, fericire
Eu din suflet vă doresc.
(Dîndu-le o pungă cu bani.)
Iată, mergeţi în cîmpie
Să jucaţi cu veselie.
SĂTENII
Să trăiască-n veselie!
Să trăiască-ntru mulţi ani
Stăpînica de moşie
Ce ajută pe sărmani!
(Se aude în fund, în dreapta, vuiet de cai de trăsuri şi răcnete
surugieşti, Sătenii se trag cîntînd pintre copacii din dosul
boschetului. )
[167]
5
10
15
20
25
30
35
S C E N A VI
ANICA şi SLUJNICA (în baschet}, MARIN şi SATENI!
(împrejur în fund), GHIŢA (în costum elegant de drum),
FLORICA (in toaletă bogată dar prea încărcată: braţele,
cortel, evantail).
FLORICA (în culisa din fund în dreapta): încet, oblu ...
că mi-i prăvăli.
GHIŢĂ (asemene): Da n-ai frică, soro, că eşti cu mine.
FLORICA (întrînd iute, apărîndu-se cu evantailul): Ba
că chiar... Df! Slavă Domnului c-am scăpat
pe uscat, că era să-mi vie zumaricale să leşin.
GHIŢĂ (alergînd după Florica): Soro dragă .
MARIN (zărind pe Florica): Ce-mi văzură ochii! (Se
apropie.) Florica!
FLORICA: Ce vrei, mojicule, de te bagi în sufletul meu?
(Lui Ghiţă.) Monşerică ... monşerică ... da unde-i
verisoara s-a sărut?
GHIŢĂ (încet Floricăi): Caută, soro, să nu mă dai de
rusine.
,
FLORICA: Ia fă-ncolo, poznaşule,
( Merg amîndoi cătră boschet.)
MARIN (în parte): Mare minune 1. .. Ori îs orb, ori îs
prost.
ANICA (ieşind din boschet): A! bine-ai venit, ve re Ghiţă.
GHIŢĂ: Sărut picioruţile, iubită verişoară ... Am luat
îndrăzneală să venim să te videm, cu soţia mea,
cu Calipsica.
MARIN (în parte) : Cum a zis? .. Soţia lui ... Pisica? ..
FLORICA (se închină): Sărut guriţa, cuconiţă verişoară
Anică. (O sărută de multe ori.) Să am pardon ...
De mult doream să te văd, că auzisem că esti
tare hazlie şi ai un bucătar foarte meşter. ' ..
Mă rog, sorioară, să-i poronceşti să-mi facă un
borş cu perişoare şi alivence ... că mi-i poftă ...
MARIN (în parte): î-i poftă 1. ..
GHIŢĂ: Nu te potrivi, Anicuţă, că Calipsica-i cam ...
167
"
.. �
[168]
FLORICA: Ce fel cam? .. Te poftesc, monşerică, c-apoi
ştii... (Anicăi.) Şi puţintel bulgur, verişoară,
cu învîrtită la sfîrşit dar să fie cam mare.
ANICA: Bucuros, verişoară dacă pofteşti. (Vorbeşte
5 încet slujnicei, care îndată şi întră în pavilionul
din dreapta.)
MARIN (în parte): Bulgur şi alivence! Ei, apoi îi
Florica !. .. (Se apropie de ea.) Flo ri. .. co ...
FLORICA: Mări, ce tot mi se vîră în ochi ţărănoiu
10 ista? .. Dă-te într-o parte, ţopîr1ane... (Scoate
o oglindioară din buzunar şi-şi drege sprincenile
şi zulufii.)
MARIN (în parte): Ţopîrl. .. (oftează) ane!. ..
GHIŢĂ (aproPiindu-se de Anica): Iubită Anică, am
15 urmat, precum vezi, poroncilor matale ... M-am
însurat! ...
ANICA: Şi foarte bine-ai făcut, verişorule.
GHIŢĂ: Dar... cum îţi place Cali psica ?
ANI CA: îmi place prea mult... căci are un caracter
20 vesel. " deschis ...
GHIŢĂ: Vei să zici necioplit? .. Aşa este ... dar apoi
ce era să fac? .. M-am însurat cum am putut.
numai ca să cîştig dritul de a mă apropia de
îngerul. ..
25 FLORICA (viindîntre amîndoi): Ce vorbiţi împreună? ..
lan spuneţi-mi şi mie că mă nebunesc după
cabazlîcuri,
GHIŢĂ (încet): Da mai ţine-ţi gura, soro, că mă dai de
ruşine.
30 FLORICA: Ce face?.. te dau de ruşine?.. Mă rog,
verişoară, scăpat-am vro prostie de cînd am
venit? Aşa-i că nu?.. Apoi ce mă tot ciondă­
neşte degeaba monşerică?.. Ba că grăiesc prea
mult; ba că nu stau locului. Da ce! Doamne,
35 iartă-mă! că doar nu-s par, să şed înfiptă ...
aşa ...
GHIŢĂ (încet): Da bontonu nu iartă ...
FLORICA: Mări, ian dă-mi pace cu botosul d-tale, că mă
pricep eu cum să mă port pe lume.
198
I
[169]
FLORICA
I
Ca să fii cucoană mare
Şi să placi la cavaleri,
5
E 'destul să fii în stare
De-a mînca zece averi
Pe cordeluţe,
Pe capeluţe,
Pe danteluţe
10
Lucrate-ajur,
Şi pe braţele
Şi pe inele
Şi pe mantele
De satintur,
15
Şi pe manşonuri,
Şi pe bulionuri,
Şi pe jambonuri
De la Paris,
Pe orice mîncare
20
Cu preţ mai mare
Ce arătare
îţi trece-n vis.
SĂTENII
(rîzînd)
25
Să fie aşa
Ha, ha, ha, ha I
ANICA şi
GHIŢĂ
îi zău aşa
Ha, ha, ha, ha I
30
FLORICA
II
Iar de vrei să fii plăcută
Şi madamă de bonton ;
169
.�
[170]
5
10
15
20
Curtizani să ai o sută ...
E destul într-un salon:
Să treci măreaţă
Cu gura creaţă
Şi îndrăzneaţă
Lîngă femei;
Dar totodată
Nevinovată,
Blîndă, plecată
Lîngă holtei.
Să critici tare,
În gura mare
Pe orişicare
Fi, chel orior!
Se detestable
Abominable
Ensiuportable
Parol d'onior!
SĂTENII
Să fie aşa
Ha, ha, ha, ha!
GHIŢĂ şi ANICA
Îi, zău, aşa
Ha, ha, ha, ha!
25 (Sătenii cîte unul, unul ies prin jund.)
FLORICA: Uf I c-am răguşit... mi s-a uscat gîtiţa.
Anicuţă dragă, nu cumva ai ceva poame prin
grădină, să mă răcoresc.
ANICA: Ba sînt, verişoară, de care ţi-a plăcea ... vrei
30 să te duc?
FLORICA: Ce se potriveşte! Nu te supăra că le-oi gasi
eu singură ... Am mai scuturat eu copaci în viaţa
mea. (Vrea să plece.)
GHIŢĂ (tn parte, răsărind): He? ... rău am făcut c-am
35 adus-o cu mine.
170
[171]
ANICA: Î ncal te să meargă grădinaru cu d- ta ... Marine ...
du-te cu cucoana Calipsica ...
MARI� (tn parte): Iar Pisica!
FLORICA: Marine L. . să-mi arăti unde-s gutăile, că
5 mi-i poftă. '
MARIN (tn parte): Iar poftă!. ..
FLORICA (sărutînd pe Anica}: Maşerică, a revuar cu
plecăciune. (Plecînd să iasă, zice lui Marin:)
Da vină azi, leneşule. lan vezi-l că de-abia se ur-
10 neşte ... Hăis ţa, Tălăşmane ... ha, ha, ha, ha.
(Iese prin funâ.)
MARIN: Iaca vin, cucoană Pisică, vai de capu meu ...
(Iese alergînd după Florica.)
S C E � A VII
15 GHIŢĂ şi ANICA
GHIŢĂ (tit parte): Ne-au lăsat singuri!. .. Acum îi
vreme de făcut un asalt inimei. (Se apropie de
Anica.) Stai pe gînduri, verişoară? ..
ANICA: Dar; te fericeam în gîndul meu că ai găsit
20 o soţie atît de frumuşică şi de... vioaie.
GHIŢĂ: în adevăr, Calipsica e destul de plăcută, şi
m-aş ferici eu însumi, dacă n-aş avea în sufletul
meu o patimă care se măreşte din zi în zi ...
O ştii prea bine, iubită Anicuţă. (Vrea să-i ieie
25 mtna.)
ANICA: Vere Ghiţă ... văd că iar ai să începi cu decla­
raţiile d-tale, şi, drept să-ţi spun... mă mir,
zău, cum de nu te-ai săturat de ele de atîţia
ani, de cînd le tot spui de rost?
30 GHIŢĂ (cu Joc): Să mă satur de a iubi ... cînd toată
viaţa mea să razămă numai în dragostea ce mi-ai
Însuflat chiar din copilărie?.. Crezi că se
poate? ..
ANICA: Auzi însuratul cum vorbeste? .. ha, ha, ha.
35 GHIŢĂ: însurat, însurat. .. Cu ade�ărat am făcut ne-
bunia de m-am însurat... dar pentru cine? ..
171
[172]
5
10
15
elin a cui poroncă?.. din poronca ta, Anică,
căci alt chip nu aveam ca să mă apropiu de
tine.
Ah I iubită verişoară,
Pentr-un dor ce mă omoară
Am jertfit tot ce e mai bun:
Tinereţe-mbelşugate
Ş-a mea dulce libertate ...
ANICA
Vere dragă, eşti nebun,
Dorul rău e nălucire;
Că ai suflet cu simţire,
Vere, zău, mă indoiesc.
De te-aş crede azi pe tine
Poate-ai rîde mîni de mine ...
GHIŢĂ
(tn genunchi)
Ah! mă crede, te iub esc l
-
ANICA: Ha, ha, ha ... mă duc să-ţi trimit o oglindă,
20 vere Ghiţă, ca să vezi cît îţi şede de bine. (Iese
rtzlnd şi Intră tn pavilionul din dreapta.)
GHIŢĂ (scuUndu-se): Se vede c-am luat-o cam răpide
şi că s-a spăriat. ., Dovadă că-i e frică de mine 1. ••
dovadă că voi birui!... Bine c-am apucat a
25 răzbate păn-aici prin viclenie ... Anica mă crede
însurat. .. lasă să creadă... Cu chipul acesta
o fac de nu se sfieşte nicicum de mine... şi
cu o minciună de ici, cu o minciună de cole,
ajung frumos la capătul izbîndei... La război
30 toate armele sînt bune.
Femeia-i ca apa ce curge la soare
Şi pănă te-neacă, te-atrage mereu,
Ca paserea mică ce-i gata să zboare
172
[173]
Deşi ea te cheamă prin clnticul său.
Dar fie cum este, sau cum se preface;
Ca paserea mică iţi place ş-o vrei.
Ca apa vicleană asemenea-ţi place
5 Că, deşi te-neacă, mori tn sinul ei!
(Caută în culisele din dreapta.) Pare că zăresc
slujnica Anicăi. (Scoţînd o pungă.) Mă duc să-i
şoptesc două vorbe la ureche ... Să-mi pregătesc
mînă de ajutor în cetatea duşmanului. (Iese
10 alergînd în dreapta.)
S C E N A VIII
FLORICA şi MARIN (vin alet'gînd veseli din stînga),
ANICA (mai pe ut'm4, în balcon)
MARIN: Ha, ha, ha, ha! şi, zău, Florico, nu mă-nşeli? , ..
1.5 Tu eşti Florica, nevăstuica mea?.. Ha, ha, ha,
mare poznă!
FLORICA (mîncînd mere): Mai eu, Marine, n-am cum
mai fi... Ţi-am spus că toate cîte le-ai văzut
să nu le crezi ... Da bune mere!
20 MARIN: Care vra să zică, boieriu cel cu straie strimte? ..
FLORICA: Cine?.. cuconaşu Ghiţă?.. Ha, ha, ha 1
(Muşcînd un alt măr.) Valeu! că acru-i! (Rîd
amîndoi cu hohot.)
ANICA (în parte, ieşind în balcon): Cine rîde aşa în
2.5 grădină? . .. verişoara cu Marin 1 ...
MARIN: Ei! da ian spune-mi, mai spune, Florico ...
cuconaşu Ghiţă ...
FLORICA: Se vede că i s-au aprins călcăile de mult
după cuconiţa Anica, şi pentru ca să se poată
30 apropia de dumneei, o fost silit să-i toarne o
minciună de cele gogonate ...
ANICA (în parte): O minciună l. ..
MARIN: Ialei!... şi ce minciună?
FLORICA: Să vezi ... Ieri dimineaţă o venit la Roman,
35 la sameşu-n gazdă. Eu eram acolo, de făceam
dulce ţi sămeşoaiei ; cînd ce să mă trezesc? ..
că-mi propune să-i fiu soţie, pe vro cîteva zile ...
173
.. ' /
[174]
MARIN: Ce? ce? .. şi tu ai primit?
FLORICA: Iaca! ba n-oi primi, cînd îmi dă rochii de
mătasă şi cap ele şi pantofi ... Ba încă şi 50 de
galbeni pe deasupra.
5 ANICA (in parte): Aşa, vere Ghiţă!. .. bine că ţi-am
aflat secretul. (Intră in casă.)
MARIN (turburat): Şi ... ian spune-mi: de mult eşti ...
nevasta lui?
FLORICA: Numai de două ceasuri... Da pune-ţi în
10 gînd, Mărinaş dragă, ce bucurie pe capul meu,
cînd m-am trezit la Florineşti, aici unde ştiam
că te aflai şi tu ca grădinar.
MARIN: Aşa!... de aceea poate că nici m-ai cunoscut,
cînd ai întrat în grădină... ba încă m-ai şi
15 ţopîrlănit dinaintea oamenilor şi a boierilor.
FLORICA: Iaca prostu l. .. dinaintea oamenilor era să-ţi
sar în gît?.. ş-apoi ce ar fi zis cuconu Ghiţă
şi cucoana Anica?
MARIN: Mări, că bine zici... dacă-s prost tot prost,
20 uitasem că eşti cucoană... Da ian spune-mi,
Florico hăi... Florică?. . mai dinioarea era
grădina plină de oameni şi nu se putea ... dar
acum. . . hei? . . parcă sîntem numai noi
amîndoi ...
25 FLORICA: Ce vrei să-mi dai a înţelege, calindroiule?
MARIN: N-ai cerca să-mi sai puţintel în gît? ..
FLORICA: Ba şi-n cap, dacă vrei, Mărinaş dragă. (Aleargă
la Marin, care o ridică in braţe ş-o sărută.)
:MARIN: Ura! şi la anul cu bine ...
30 (Ei joc împreună cinttnâ.)
MARIN
Bine-i lîngă puiculiţă !
Neică, neiculiţă.
FLORICA
-
35
174
Bine-i lîngă cel bădiţă,
Neică, neiculiţă.
[175]
MARIN
Cînd îi puica drăguliţă,
Neică, neiculiţă.
FLORICA
5
10
15
Cînd îi puica drăguliţă,
Neică, neiculiţă.
MARIN
Dă-mi, Florică, o guriţă,
Neică, neiculiţă.
FLORICA
Dă-mi, Marine,-o garofiţă,
Neică, neiculiţă.
MARIN
Ş-eu ţi-oi da o garofiţă,
Neică, neiculiţă.
FLORICA
Ş-eu ţi-oi da a mea guriţă,
Neică, neiculiţă,
MARIN (oprindu-se deodată serios): lan stăi!
20 FLORICA: Ce-ai păţit?
MARIN (luînd pe Florica de mînă, o duce deoparte):
Singură ai venit în trăsură cu cuconaşu Ghiţă?
FLORI CA: Singură.
MARIN (turburat): Florico? .. Şi nu ţi-o cîntat moţpanu
25 vro neică, neiculiţă? ..
FLORICA (îmPingîndu-l): Iaca prostu! Ce-i trăsneşte
prin cap! ...
(Incep amîndoi a rîde şi se prind iar la [oc.}
175
[176]
5
10
( J mprcună. )
MARIN
Bine-i Ungă puiculiţă 1
Neică, neiculiţă,
Cînd îi puica drăguliţă,
Neică, neiculiţă.
Dă-mi, Florică, o guriţă,
N eică, neiculiţă.
Ş-eu ţi-oi da o garofiţă,
Neică, neiculiţă,
FLORICA
Bine-i Ungă cel bădiţă,
Neică, neiculiţă,
Cînd ii puica drăguliţă,
15 Neică, neiculiţă.
Dă-mi, Marlne,-o garofiţă,
Neică, neiculiţă,
Ş-eu ţi-oi da a mea guriţă,
Neică, neiculiţă.
20 (Anica iese pe pragul pavilionului. Florica o zăre�te �i S8
opre�te Indată de la joc, zicind in parle: "Cuconiţa Anica 1"
�i ��i ia iarăşi aer de damă. Marin urmcazit a dăntui singur.)
SCENA IX
FLORICA, MARIN, ANICA şi, pe urmă, GHIŢA
25 FLORICA: Ce te-ai apucat, mojicule, de sai aşa dinaintea
mea?
MARIN (în parte, jucînd mereu): Cui oare grăieşte?
FLORICA: lan priveşte-l cum ţopăieşte! (Mergînd
înaintea Anicăi.) Verişoară dragă, nu cumva l-a
30 lovit strechea pe grădinarul d-tale?
ANI CA: Marine!... Marine .
MARIN (oprindu-se): Aud? (In parte.) Valeu! cu-
coniţa!. ..
176
[177]
ANICA: Du-te de vezi dacă-i pusă masa în odăile veri­
şoarei ...
MARIN: Unde? .. colea-n stînga?
FLORICA: Da, dă, mişcă-te azi, degeratule! că mi s-au
5 lungit urechile de foame.
MARIN: Iaca mă mişc, cucoană Pisică ... (In parte.)
Iar s-a cuconit Florica. (Intră tn pavilionul din
sunga.)
(Ghiţă întl'ă pl'in fund.)
10 ANICA (în parte, zărind pe Ghiţă): Iaca şi Făt-Frumosu
nostru! ... Cum am să-I rîd acuş ...
GHIŢĂ: Ale mele complimente, scumpă verişoară.
FLORICA: Da vino azi, monşerică, că mă usuc de urît
în lipsa matale.
15 ANICA: Bine zice verişoara ... De ce nu şezi lîngă ...
soţia dumitale ... care te iubeşte atît de mult! ..•
GHIŢĂ: Mă iertaţi, vă rog, dacă am lipsit. Am fost
să privesc hora din sat. (In parte.) M-am pus la
cale cu slujnica.
20 (Marin iese din pauilion.}
MARIN: Cuconiţă ... bucatele-s pe masă.
ANICA (cătră Ghiţă şi Florica): Poftim.
GHIŢĂ (apropiindu-se de A nica şi dîndu-i braţul):
Iubită verişoară, ţi-am greşit ca un nebun mai
25 dinioarea... Dă-mi voie, te rog, să viu mai
tîrziu la d-ta, ca să mă tălmăcesc.
ANICA: Nu cere trebuinta, verişorule.
MARIN (aproPiindu-se pe furiş de Florica, îi zice încet):
Florico, ţi-am văzut odăile, cole... (Arată în
30 stînga.)
FLORICA (încet lui Marin): Să vii după ce ne vom
scula de la masă... (Tare.) Da deschide uşa,
bre omule... măi, că încă aşa lighioaie n-am
văzut. Verişoară ... să am pardon ... (Intră în
35 pavilion.)
GHIŢĂ (mergînd cu Atiica spre pavilion): Dragă veri­
şoară, dacă m-ai cunoaşte mai de aproape, n-ai
avea nici o îndoială asupră-mi... crede ...
ANICA: Eu să am îndoială... nicidecum, ve re Ghiţă.
177
.�
[178]
GHIŢĂ: Ei, apoi, făgăduieşte-mi că mă-i primi mai
tîrziu în pavilionul matale!
ANICA: Vom videa mai pe urmă.
FLORICA (arătindu-se la uşă, cu gura plină): lan lăsaţi
5 vorba că se răceşte borşul. ..
(Ghiţă şi Anica întră în pavilionul din stinga.}
MARIN (singur): Mă ... ă ••• ă ! . .. că mari pozne o fost
să mai văd pe lumea asta!. .. Florica şede la
masă cu boierii şi eu postesc la uşă!... ş-apoi
10 vezi mă rog cum ştie să se prefacă, de mă ia
de ochi şi mă suceşte ca pe un fus!... Macar!
dă, dacă o fost fată în curte!... ce să mă mai
mir. .. Da ian să videm ce mai fac Înuntru? ..
(Caută pintre uşă.) Mănîncă Florica sănătos ...
15 şi bea, da bea ...
SCENA X
MARIN (în uşă), MAGDIAN (viind din jund, din stînga)
MĂGDIAN (în parte, viind în scenă): Auzi, mă rog,
minune!. .. să uit eu că azi e sărbătoarea
20 Anicăi? ..
1.fARIN (în uşă): Înghite Agachi ... gîl. .. gîl. .. gî1. ..
::\IĂGDIAN: Ha? .. (Zărind pe Mariw.) Marin!. .. Ce
faci acolo, Marine? ..
MARIN: D-ta eşti, cucoane Măgdiene? Ia privesc la
25 minunăţii.
MĂGDIAN: Ce priveşti?
MARIN: Uită-te de vezi.
MĂGDIAN (căutînd pintre uşă): Ce comedie-i asta?
Anica la masă cu un străin!... cine să fie? ..
MĂGDIAN
Marine!
178
..
[179]
-
-
MARIN
Cucoane!
MĂGDIAN
Grăieşte ...
S
MARIN
(în parte)
Ba zău?
MĂGDIAN
CU cine-i Anica?
10
MARIN
Cu cine? ... ştiu eu?
MĂGDIA�
lan caută bine,
Dragă Marine.
15
MARIN
Degeaba, geaba mai vrei să cat
Căci dimineaţă
C-o săculteaţă
Gura şi ochii mi-ai astupat.
20
( Împreună.)
l\1ĂGDIAN
(în parte)
Văzutu-rni-ai hoţul
Şiret şi smerit
La pungi de parale
2S
Cum s-a îndulcit ,
179
.�
I
..
[180]
5
10
15
20
25
180
MARIN
(în parte)
Dă, Doamne, dă, Doamne!
Acuş iar, acuş
Îl văd c-a să-mi vie
Drăguş la căuş.
MĂGDIAN
Marine!
MARIN
Cucoane t
MĂGDIAN
(arătînd o pungă)
Priveşte.
:i\fARIN
(în parte, cu bucurie)
Valeu!
MĂGDIAN
Acum ştii tu cine-i?
MARIN
(luînd punga)
Acum? .. îl ştiu, zău.
MĂGDIAN
Spune, grăieşte;
Spune, grăbeşte.
MARIN
El îi un hîtru din cei crestaţi
Ce-alung neveste
[181]
....
5
10
15
20
25
Şi joacă fes te,
Feste drăcoase, la cei bărbaţi.
(lmpreună)
MĂGDIAK
(în parte)
Ce aud! de mînie,
Mă simt chiar turbat.
De-abia cu soţie,
Să fiu inşălat !
MARIN
(în parte)
Trei merţe cu asta.
îmi vine să sar,
Să joc ca nebunii
C-am prins un tatar.
MARIN (auzind vuiet de scaune în pavilion): ha! iaca
se scol de la masă ... Fugi, cucoane, să nu te
vadă. Cît pentru mine, pe-aici mi-i drumu. (Fuge
prin fund în dreapta.)
MĂGDIAN (singur): A uzi! .. , Anica să petreacă cu un
străin, în vreme ce eu îmi pisăz trupul calare,
alergînd pe cîmpuri! ... Cine ar fi crezut că ...
nici o lună nu-i macar de cînd ne-am cununat
şi ... îi aud viind ... mă duc să nu mă vadă ...
dar n-am să-i perd din ochi... (Iese prin fund,
A tA ) A ., hîtru l
zn s mga. UZl .••• un 1 ru ....
S C E N A XI
ANICA, GHIŢĂ, FLORICA
ANICA (ieşind din pavilion): Cu seara bună, verişoară .
30 Vă las ... că, la ţară, noi ne culcăm de cu vreme .
Noapte bună. (Inchide uşa pe dinafară cu cheia.)
GHIŢĂ (dinîniru): Verişoară, da ce faci?
181
.. ..
[182]
ANICA: Vă închid în cuşcă ca pe nişte porumbaşi ...
să nu zburaţi la noapte.
GHIŢĂ: lan lasă şaga, verişoară.
ANICA: Noapte bună ... Ha, ha, ha ... vere Ghiţă,
5 te-ai prins singur în capcană!... A! te însori
d-ta cu nevestele grădinarilor?.. Te învoieşte
de-acum cu Marin ...
FLORICA ( dinîntru): Ha, ha, ha! cuconaşule, cînd
te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs ... tare eşti
10 mucalit! Ha, ha, ha... Ce face? .. Ba să nu te
apropii, că te botez cu vin de Cotnari.
GHIŢĂ: Aşa? .. ian aşteaptă ...
ANICA (în parte, 1nerg�nd spre pavilionul din dreapta):
S-a întărtat vărul Ghiţă... Cînd ar şti Marin,
15 mare haz aş mai face... (intră în pavilionul
din dreapta.)
(Se aude în pavilionul din stînga vuiet de alergături. de scaune
şi de pahare stricate.)
GHIŢĂ: De-i scăpa de mine, vina mea să fie.
20 FLORICA: Ba, zău?... (Iese în balcon.) lan ascultă,
şezi binişor că sar în grădină. (Se pleacă pe
gratiile balconului.)
GHIŢĂ (ieşind în balcon): Parcă eu sînt nebun să te las.
(Vre s-o ieie în braţe.)
25 (Se aude Marin cîntînd doina.)
FLORICA: Auzi? .. Vine Marin ... de nu te-i astîmpăra,
strig foc!
(Se face noapte.}
S C E N A XII
30 FLORICA şi GHIŢĂ (în balcon), MARIN
MARIN (în parte): Florica mi-a zis pe sub apărătoare,
ca să viu la ea după ce s-or scula de la masă ...
Iată-mă-s ... Halal de tine, Marine. (Merge de
bate la uşa din stînga.) Florico ... Florico? ...
35 FLORICA (lui Ghiţă): Ţist ...
se
[183]
jiiP
MARIN: Florico... deschide că ţi-o venit bărbatul. .•
Florico? .. ţi-o venit sufletuL.. Ce, Doamne,
iartă-mă, de nu răspunde? ... Florico!... Se vede
că o adormit! ... Ei, apoi ce fac eu acum? Ha! ...
5 Mări să fac şi eu ca cuconu Măgdian ... Amandea
la scară. ( Merge de ia scara şi o apropie de bal­
conul din stînga.)
FLORICA: Ce vrea să facă?
GHIŢĂ: Ştiu eu?
10 FLORICA: Valeu!. .. Aduce scara!. .. Aşa-i c-am păţit-o?
GHIŢĂ: Nu te teme, că vom scăpa amîndoi.
FLORICA: Cum?
GHITĂ: Nu-ti pasă ... Du-te de te culcă şi fă-te că
, dormi.'
15 FLORICA: Să horăiesc?
GHIŢĂ: Cît şepte.
FLORICA (ieşind din balcon): M-am dus.
MARIN: Biata Florica!. .. A fi apucat-o somnul, gîndind
la mine. Am s-o spariu prin somn ... Hai, Marine,
20 şi Doamne-ajută.
(in vreme ce Marin se suie pe o parte a scării, Ghiţă se co­
boară pe ceealaltă parte.)
GHIŢĂ (în parte): Unul cînd se suie, altul se coboară.
Parcă ne jucăm de-a scara mîţei. (Sare jos.)
25 MARIN (suindu-se în balcon): Halal de tine, Marine!
( Intră înîntru.)
SCEN A XIII
GHIŢĂ [ANICAJ
GHIŢĂ (singur): Uf! iată-mă-s pe uscat!... A! veri-
30 şoară, îmi făgăduieşti o întîlnire ş-apoi mă-nchizi
cu cheia?.. Poate că ai voit să mă cerci de-oi
putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung
pănă la tine? .. Hei, dragă Anicuţă, cu Ghiţă
Făurin nici dracu nu poate să se lupte ... Iată-mă-s
35 scăpat dintr-o casă. Să videm acum de-oi pătrunde
în ceealaltă. (Cearcă la uşă.) Uşa-i închisă pe
183
.}
[184]
dinîntru? Ian să cerc a-i da de ştire verişoarei
că sînt sub ferestrele ei ... Anica-i cam romantică
şi-i plac serenadele... (Merge de ie ghitara din
boschet.) Parcă zăream azi o ghitară în boschet ..•
5 Iat-o. .. Să te văd, Ghiţă ...
Ah, mă jur pe-a ta ztmbire,
Pe-al tău glas ceresc,
Ţie-n veci a mea simţire,
Ţie s-o jertfesc I
10 Vin' ca dulcea mîngîiere,
Scumpul meu odor,
Că de-o tainică durere
Eu suspin şi mor I
Nu se zăreşte încă nimic? .. Ba iată o lumină
15 la fereastră. Curagiu, Făurine, norocul se apropie.
Iată ceasul de-nttlnire,
Ceasul mult dorit I
Luna, martur de iubire,
Tainic s-a ivit.
20 Vin' ca dulcea mîngîiere,
înger de amor,
Că de-o tainică durere
Eu suspin şi mor I
Pare că zăresc o umbră pe perdele... Ea-i!
25 Anica!. .. Ce aud... o ghitară în pavilion? ..
Verişoara m-a auzit şi vrea să-mi răspundă? ..
romanu-i gata! ...
ANICA
(fn pavilion)
....
f
30
35
184
Dulce-a vieţei fericire,
Gingaşul amor,
Trece ca o nălucire,
Ca flutur uşor.
Tu ce ai simţire vie,
Suflet plin de dor,
Prinde vesel in junie
Fluturul din zbor.
[185]
...
f
5
GHIŢĂ (vesel): Să prind fluturul din zbor? .. las pe
mine... Da oare cum s-ajung păn'la flutur?
Ha ... cu scara I Să fac şi eu ca Marin. (Merge
de ie scara şi o aşează Ungă balconul din dreapta.)
SCENA XIV
GHIŢĂ, MĂGDIAN (viind din fund prin întunerec şi mergînd
spre pavilionul din dreapta)
MĂGDIAN: Un hîtru cu Anica!. .. Ei, nu mă pot linişti,
şi pace ... îmi vîjie fel de fel de prepusuri prin
10 cap... Mă duc să mă tălmăcesc cu Anica ...
Da unde să fie scara?.. De abia văd prin În­
tunerec ... A! iat-o lîngă balcon ... Bietu Marin,
mi-a purtat de grijă!... Da de n-a fi Marin .
ş-a fi domnişorul cela?.. I! . .. m-am răcit .
15 iute, Măgdiene. (Aleargă de se suie pe scară.)
(M ăgdian se suie răpide pe o parte a scării, în vreme ce
Ghiţă se suie pe ceealaltă parte şi se-nttlnesc amîndoi In otrf.)
MĂGDIAN }. C· . l? E I
GHIŢĂ . me-l aco e. . .. u.
20 GHIŢĂ: Cine eşti tu?
MĂGDIAN: Cine sînt eu?.. Eu, da tu?
GHIŢĂ: Şi eu tot eu. Ce cauţi pe scară?
MĂGDIAN: Ce-ti pasă? .. da tu ce cauti?
GHIŢĂ: Nu-ţi 'pasă nici atîta. '
25 MĂGDIAN: Ba-mi pasă.
GHIŢĂ: Ba nu-ţi pasă.
MĂGDIAN: Ba-mi pasă, obraznicule.
GHIŢĂ: Ce-ai zis?... lan poftim j os să ne tălmăcim!
MĂGDIAN: Coboară înainte, că te urmez.
30 GHIŢĂ (scoborîndu-se iute): Iată că mă cobor. Vin
că te aştept.
MĂGDIAN (păşind peste balcon): Iaca vin! ţine scara
să nu cadă.
GHIŢĂ (ţiind de scară): O ţin, vino acum să-ţi arăt eu!
35 MĂGDIAN (din balcon): Dacă o ţii, caută să n-o scapi ...
Cu seara bună, ha, ha, ha ... (Intră în pavilion.)
185
[186]
v (f: . ) C? f I? - . V?
GHIŢA urtos i : um.. .. ce e.... ce vrea sa ZIca .
Domnule 1 ... a întrat la verişoara pe fereastră? .
A fi vrun tălhar, căci altfel s-ar fi coborît să se
tălmăcească. Un tălhar 1... verişoara-i în pri-
!5 mejdie I ... (Strigă în gura mare în fund t) ITăI­
harii 1 tălharii 1 săriţi, oameni buni 1. .. Tălharii!
SCEN A XV
GHIŢ A, SATENII (vin alergînd din fund, avînd torţe
aprinse în mîni, coase, pari)
1
10
15
20
FINAL
( J mpreună.}
GHIŢĂ
Tălharii, tălharii l
Săriţi,
Cu coase, cu parii
Veniţi!
SĂTENI!
Tălharii, tălharii l
Sărim,
Cu coase, cu parii
Venim!
SCEN A XVI
Cei dinainte, MAGDIAN �i ANICA (ies în balconul din
dreapta), MARIN şi FLORICA (se arată în balconul din
25 stînga; truspatru au în mîni lumînări aprinse)
MĂGDIAN şi ANICA
Ce este? tălharii!
186
[187]
T
5
10
15
20
25
SĂTENII
Sărim!
MARIN şi FLORICA
Ce este? tălharii!
SĂTENII
Venim!
(Sătenii se apropie cu tor/ele de Ghiţă. - Tablou.)
GHIŢĂ
Ce văd? Prezidentul cu Anica împreună I
ANICA
Ce văd? Ghiţă, noaptea, suspinînd la lună I
FLORICA
Ce văd? monşerică!
MARIN
(în parte)
Hm! moţpan de soi
Umblă pe la case chiar ca un strigoi.
TOŢI
Ca un strigoi
Ha, ha, ha, ha!
GHIŢĂ
( Anicăi)
M-ai învins, Anico, dar nu mi-e ruşine.
MARIN
(în parte)
Hm! neruşinatu l .. ,
187
. .\
[190]
5
PERSOANE
MOŞ CORBU, cimpoier bătrîn
BUJOR, căpitan de jandarmi
LEONAŞ, tînăr
ISPRAVNICUL
ANI CA, orfană
DOCHIŢA, tînără ţărancă
FETE, FLĂCĂI DE MUNTE
JANDARMI
[191]
10
15
20
CRAI-NOU
OPERETĂ îN 1 ACT
(Teatrul reprezintă o privelişte de munţi pe care şerpuieşte
o cărăruşă, în stînga, casa Dochiţei; în dreapta, orînda satului.
Crai-nou se iveşte pe cer. Seara de vară.)
SCENA 1
DOCHIŢA, FETE, FLĂCĂI (caută cu toţii la Crai-nou)
COR
Crai-nou! Crai-nou I Crai-nou I
La noi bine-ai venit.
Crai-nou I Crai-nou! Crai-nou I
Fă-mi dorul împlinit.
DOCHIŢA
Crai-nou! vin' cu bine,
Cu bine te du;
Dar jalea din mine
Să nu o laşi, nu.
Ci să-mi laşi o salbă
Cum o doresc eu,
Ş-o năframă albă
Pentru dragul meu.
191
[192]
5
10
15
20
25
30
192
COR
Crai-nou I Crai-nou I Crai-nou!
Etc. etc. etc.
DOCHIŢA
Dragul meu din munte
La oaste-a plecat
Şi de mult pe frunte
Nu m-a sărutat.
Crai-nou, Ungă mine
Cobori tu de sus
Şi-mi adă cu tine
Pe dragul meu dus.
COR
Crai-nou I Crai-nou! Crai-nou!
La noi bine-ai venit.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou I
Fă-mi dorul implinit.
(Se aude în munţi un cimpoi şi pe urmă glasul lui moş
Corbu cîntînd doina. Fetele şi flăcăii merg spre fund şi caută
pe drum.)
SCENA II
Cei dinainte, CORBU
CORBU
(în culise)
Frunză verde stejărel,
Cit ii omul tinerel
Bine-i, mări zău, de elI
Codru-n cale-i înverzeşte,
Româncuţa mi-I iubeşte
Şi-n pept inima-i tot creşte I
(Corbu se arată pe deal viind încet; el se opreşte puţin de cîntă
doina din cimpoi.)
[193]
TOŢI (CU bucurie): Iaca moş Corbu cimpoieru!. .. Iaca
moş Corbu! " "A ." • "
DOCHITA: Iar o să ne faca sa ndem şr sa jucam.
o FATK: Doamne, mare poznaş îi, cît îi de bătrîn,
5 DOCHIŢA: Şi mare bun suflet de om îi,
CORBV
Omul dacă-mbătrîneşte
Dru mu-u cale-i se lungeşte
Şi pustiu-l năpădeşte.
10 Ochii văd, inima cere,
Ce folos că nu-i putere,
Nici ţîrucă mîngîiere.
(Fetele şi flăcăii merg înaintea Corbului şi-l aduc în scenă.}
TOŢI: Bine-ai venit, moş Corbule ... bine-ai venit.
15 CORBU: Bine v-am găsit, mîndruliţelor. lan priveşte
cît îs de ... să le sorbi cu catrintc cu tot!. .. Ei,
da ce mai faceţi pe-aici?
DOCHIŢA: Ia! ducem doru, moş Corbule ..
CORBU: De ce-aţi ieşit cu toţii la lună ca buraticii?
20 DOCHIŢA: Ne-am închinat la Crai-nou.
CORBU: Mare poznă şi minune!... Ce are român ca
a împărţi cu craii? ... Cît îi iesă un crăişor înainte,
hait, m-am închinat cu plecăciune. Da, ian
spuneţi, ce aţi mai cerut de la ist Crai-nou?
25 saibc de mărgele? fete şi inele? sau numai dră­
goste1e, ha? 1" şi drăgostcle tot cu de-alde cei
tineri? ha? ..
DOCIIIŢA: D-apoi cum? cu de-alde cei bătrîni? .. că
ei şi-au trăit traiul. ..
::0 CORBU: Şi şi-au păpat malaiul. .. ha, ha, ha! bine zici,
Dochiţo ... vorba ceea: pomul dacă-mbătrîncştc,
pune-i paie de-l pîrleşte ... Na! iaca păcatul,
că mă luai cu vorba... adică năravul din fire
nici că... lan ascultati, fetii mei... alergati
35 degrabă În codru şi vă 'luaţi' tot pe urma me�,
că-ti găsi un cuconas s-o cuconită, rătăci ti si
obosiţi ca vai de ei!.' .. ' să-i aduceţi aici. ' ,
193
1' ....
� .
[196]
EE!!±.
5
10
15
20
25
196
Fii îndurător.
Din cer ne priveşte
O! Doamne! păzeşte
Al nostru amor.
COR
O! Doamne preasfinte!
L-a sa rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi priveşte,
O Doamne, păzeşte
1 u birile lor.
A�ICA
(trezindu-se}
Ah! unde m-aflu?
LEONAŞ
{căiră ceialalţi)
Vă daţi într-o parte.
A�ICA
(cu spaimă)
Ce vis plin de groază!... Departe, departe ...
Duşmanii m-alungă, pun mîna pe mine ...
Ah! dragul meu unde-i? ...
LEONAŞ
Eu sînt lîngă tine.
ANICA
(aruncîndu-se Cît bucurie în braţele lui Leonaş )
O! fericire!
Dulce simţire!
Din rătăcire
[197]
5
10
15
20
25
30
Eu mă deştept.
Ceru-mi zîmbeşte,
Inima-mi creşte
Şi înfloreşte
Vesel în pept.
ANI CA şi LEONAŞ
Ceru-mi zîrnbeşte,
Inima-mi creşte
Şi înfloreşte
Vesel în pept.
ANICA
Voi, soarte rele,
Viscole grele
A vieţei mele,
Periţi în vînt.
Cerul păzeşte,
El ocroteşte
Cine iubeşte
Pău' la mormînt.
ANICA şi LEONAŞ
Cerul păzeşte,
El ocroteşte
Cine iubeşte
Păn' la mormînt.
(Se aude în munţi o trîmbiţă militară.}
TOŢI
Ce sunet s-aude?
ANICA şi LEONAŞ
O! presimţiri mult crude!
j andarrnil ne alung.
.�
197
[198]
5
10
15
20
25
30
198
CORBU şi DOCHIŢA
Jandarii vă ajung ...
FETELE şi FLĂCĂII
(intorcindu-se din fund)
o ceată de soldaţi
Spre noi vin Înarmaţi.
LEONAŞ
(căiră Corbu}
Pe noi ei ne caută!
CORBU
N-ai grijă cu mine.
Hai de te ascunde, deşi-i cam ruşine;
Dochiţo, tu, dragă, eşti mai pricepută ..•
le pe cuconiţa ş-o fă nevăzută ...
COR GENERAL
A:\ICA şi LEO)/AŞ
(:n faţa scenei)
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii Îndurător.
Din cer ne priveşte,
O! Doamne, păzeşte
Al nostru amor!
CORBU şi DOCHIŢA
O! Doamne preasfinte!
L-a lor rugăminte
Fii Îndurător.
Din cer îi priveşte,
O! Doamne, păzeşte
1 u birile lor!
[199]
.5
10
15
20
25
30
FETELE şi FLĂC.�II
(înşiraţi pe cărarea muntelui)
Pe plaiul din munte
Ostaşii de frunte
Aici se cobor;
Hai toţi cu grăbire
Spre buna sosire
Î nain tea lor.
BUJOR şi JANDARMI!
(ioinâu-se pe deal şi uiind în marş)
Pe plaiul din munte
Ostaşi noi de frunte
Marş grabnic, uşor,
Marş vesel, cu toţii
Să prindem şi hoţii
Şi mindrele lor.
(Dochiţa şi A nica întră în casa din stînga. Corbu şi Leonaş
se fUf'işează sub munte şi ies prin stînga. Bujor şi [andarmii
se cobor în scenă întovărăşiţi de fete şi de [lăcăi.}
se E N A IV
BUJOR, JANDARMI, FETE, FLAcAI
BUJOR
Iată-rnă-s în sfîrşit la locul de iubire
În care am simţit a dragostei simţire,
Mîndruţe, dulci surori de-a mea copilărie!
Flăcăi, prietini vechi, vă văd cu bucurie;
Dar unde-i draga mea? .,. Dochiţa mîndruliţa.
TOŢI
(chemînd prin munţi)
Dcchiţo, fa Dochiţă ... Dochiţo, fa Dochiţă I
19,9
..
[200]
SCENA V
Cei dinainte, DOCHIŢA (ieşind din casa ei)
DOCHIŢA: Cine mă cheamă?
TOŢI : Bujor. .. o veni t Bujor.. �
5 DOCHIŢA (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în braţele
lui): Bujor!
BUJOR: Dochiţo!
DOCHlTA
10
15
20
25
200
Ah! ce dulce fericire
Dup-o lungă despărţire
Simt acum în peptul meu!
BUJOR
(cu dragoste}
Dvapoi eu! d-apoi eu!
DOCHITA
lan să te privesc mai bine
Ce frumos mindiru-ţi vine!
Parcă eşti un pui de zmeu.
BUJOR
Cred şi eu, cred şi eu.
(Răsucinâu-şi musteaia.}
De CÎnd am întrat la oaste,
Multe fete zac pe coaste,
Zac mereu de dorul meu ...
DOCHlTA
Dvapoi eu, d-apoi eu!
[201]
5
10
15
20
25
BUJOR
De cind port arma iubită
Pentru ţara mea slăvită
:\f-am făcut chiar pui de zmeu,
DOCHIŢA
Cred şi eu, cred şi eu.
EU JOR şi DOCHIŢA
Ah! de-acum in fericire
Dup-o lungă despărţire
Ne-om iubi, iubi mereu,
Tu şi eu, tu şi eu.
BUJOR (cătră ceialaiţi}: Hora, măi, de bună sosire. Să
se ducă vestea peste nouă mări şi ţări.
( ] andarmii, fetele şi flăcăii se prind la horă.}
JAXDARMII
De cind am intrat la oaste ...
Etc. etc. etc.
FETELE
Cred şi eu, cred şi eu.
JA�DAR�nI
De cînd port arma iubită etc.
FETELE
Cred şi eu, cred şi eu.
SCEN A VI
Ce i dinainte, 1 SP RA V N 1 CU L (alergînd spăriat pe cărare
şi tot căutînd cu spaimă înapoi)
ISPRAVNICUL (strigînd pe deal): Bujor ... Jandarmi ...
sări ti. .. nu mă lăsa ti.
BUJOR: I�pravnicu!. .. ce-o păţit?
201
[202]
p
, I
•
5
10
15
20
25
30
202
ISPRAVNICUL
(viind iute pe scenă, tremurînd)
La arme! la arme! săriţi! ajutor!
TOŢI
Ce este? Ce este?
ISPRAVKICUL
Ah! tremur şi mor!
(Cătră [andarmi.}
Pe urmele voastre viind cole-n vale,
Din codru deodată-mi iesă în cale
Două matahale!
TOŢI
Două matahale!
ISPRAVNICUL
O mînă-mi apasă căciula pe nas.
Şi groaznic deodată-mi zice un glas:
"Ispra'"nice, moartea te paşte la soare,
Fugi iute acasă de şezi la răcoare."
Vai! cad de picioare.
TOŢI
Ce să fie oare?
BUJOR (în parte): El trebuie să fie ... hoţul după care
ne-am luat de două zile... {Căir ă jandarmi.)
Copii, găti ti-vă armele si veniti să hăituim
codrul... Dochiţo... fii 'fără ni�i o grijă, că
mă-ntorc îndată.
DOCHlŢA: Sărman, bietu cuconu Leonaş!
BUJOR: In stîn ... ga ... marş Înainte ... marş.
COR GENERAL
BUJOR şi JANDAR)lII
Prin codri, pe munte,
Ostaşi noi de frunte
--
[203]
5
tO
Marş grabnic, uşor.
Marş vesel cu toţii
Să prindem şi hoţii
Şi gazdele lor.
ISPRAVNICUL
Prin codri, pe munte,
Jandarmi voi de frunte,
Marş grabnic, uşor.
Vă duceţi cu toţii
Să prindeţi şi hoţii
Ş-averile lor.
DOCHIŢA, FLĂCĂII şi FETELE
Prin codri, pe munte
Ostaşii de frunte
15 Se duc de la noi,
Să lupte cu hoţii;
Dă, Doamne, cu toţii
Să vie-napoi.
( ] andarmii se suie pe cărarea muntelui �i ies cîntînd prin
20 stînga. Flăcăii şi fetele ies prin dreapta.}
SCEN A VII
ISPRAVNICUL, DOCHIŢA
ISPRAVi\'ICUL (uiind. în scenă, din fund): Kirie eleisonl
c-am scăpat ... da frică mi-o fost. .. bre... bre,
25 bre! dacă-s eu cap de prost să rămîn în urma
jandarmilor.
DOCHIŢA (viind diyz [und ): Doamne, mare mîndru-i
Bujoru meu. Ira! eu am uitat pe biata cuconiţă ...
mă duc ...
.30 ISPRAVNICUL: O româncă! lan să-i fac dopros ...
Copilo. .. n-auzi? copilo ...
DOCHIŢA (oprindu-se la uşa ei): Pe mine mă chemi?
203
"'- ..
.. �
[204]
ISPRAVNICUL (aproPiindu-se de Dochiţa şi căutînd la
ea de aproape): D-apoi pe cine, pe mine? Doar
nu-s ... (in parte.) Măi, că frumuşică ţărăncuţă ...
DOCHIŢA: Ce pofteşti?
5 ISPRAVNICUL: Ce poftesc? .. hîm ... (in parte.) Apoi
dă... (Tare.) lan spune-mi, copilo dragă, n-ai
zărit cumva pe aici vrun domnisor si vro duducă? ..
aşa ştii... cam... ' ,
DOCHIŢA (în parte): Degrabă ţi-a fi, ispravnice ...
10 (Tare.) Nu, cucoane, nu ... da unde ... că doar
duducele şi domnişorii nu răsar ca bozul prin
satul nostru.
ISPRAVNICUL (căutînd de aproape la Dochiţa): Aşa
să trăieşti?
15 DOCHIŢA (rîzînd): Da ce te uiţi aşa la mine? ... parc-ai
avea orbul găinilor?
ISPRAVNICUL: Mi-am prăpădit ochelarii în fuga cea
de dinioare ... că nu ştii ce-am păţit, fa ... cum
te cheamă?
20 DOCHIŢA: Dochiţa.
ISPRAVNICUL: Fa Pachiţo ... veneam pe potică singur
în urma jandarmilor şi gîndeam la nepoata mea,
la Anica... (Plîngînd.) Anica... un bujor de
fată, pe care am crescut-o cu o mulţime de chel-
25 tuială ca s-o dau după Coşcodan, ficiorullui banu
Paragină. .. o cunoşti, fa Tarsiţo?
DOCHITA: Dochita ... nu Tarsita.
ISPRAVNICUL: Ei. .. şi mi-o furat-o de la ochi un
puşchi, .. un Leonaş... îl cunoşti, fa Locsiţo?
30 DOCHIŢA: Dochiţa, Dochiţa ...
ISPRAVNICUL: Acu ... nepoata ca nepoata; dar altă
bazaconie l , .. în ziua cînd au spălat putina
Anica cu Leonaş, am găsit lada sămişiei deschisă;
broasca stricată şi înuntru 40.000 lei... lipsă.
35 Se-nţelege că tot Leonaş o furat şi banii hazne­
lei, pentru ca să aibă ce mînca cu Anica ...
(Plîngînd.) Văzut-ai vreun ispravnic mai măhnit
decît mine, fa Prohiriţo?
DOCHIŢA (mînioasă): Haide. ... acu-s şi Prohiriţă.
-40 (Tare.) Dochiţa ... Dochiţa, auzitu-rn-ai?
204
-
[205]
ISPRAVNICUL: Dar, dar. .. m-am greşit; aşa-s de ame­
ţit. .. şi cum îţi spuneam, dragă Pachiţo ... am
luat îndată vro cîţiva jandarmi cu mine, mi-am
pus pistoalele şi iartaganul la brîu, şi m-am luat
5 cît cole, cît cole pe urmele fugarilor.. . De două
zile acum de cînd îi urmăresc ca copoii ...
DOCHIŢA: Se vede că ai miros bun!
ISPRAVNICUL: S traşnic, Zoi ţo , .. ştii? eu cînd mă
duc la vînat, nici nu mai ieu prepelicar cu mine ...
10 Ş-aşa cum îţi spuneam mai dinioare ... cum mă
urcam singur pe potică... Kirie eleison! ...
îmi iesâ deodată înainte două matahale cît. ..
(căutînd împrejtfr) cît tine, Tarsiţă... ba ceva
mai mărisoare ...
15 DOCHIŢA (în p�rte): Auzi vorbă!
ISPRAVNICUL: Una sămăna a fi tăran de la munte ...
cam bătrîn ... şi mi se pare c-avea ş-un cimpoi;
iar ceealaltă matahală avea o pălărie largă,
dată pe ochi şi o manta lungă neagră ... Cum
20 le-am văzut, mi-o sărit inima din loc ş-am Încre­
menit 1 ... Atunci ... cea cu manta neagră ... o
întins mîna spre mine şi mi-o Înfundat căciula
pe nas... eu tăceam chitic... şi deodată un
glas ca din ceea lume mi-o zis aşa. (Cîntă:)
25 "Ispra'rnice! moartea te paşte la soare;
Fugi iute acasă de şezi la răcoare ... "
[Scăpătindu-se de picioare.)
Vai ! cad de picioare!
Iar cad de picioare ...
30 DOCHIŢA: Iaca pozna, că se prăbuşeşte ...
ISPRAV!-JICUL: Nu mă lăsa, Locsiţo, că mă duc ... mă
duc .. , (Tremurtnd.)
DOCHIŢA (sprijinindu-l): Da ţine-ţi firea, cucoane, că
doar eşti bărbat, şi ţi-i sînul plin de arme ...
35 ISPRAVNICUL: Oare? aşa să fie?.. Doamne, tare-mi
placi, fa Zoiţo.
DOCHITA: T-oi fi plăcînd că-i lumea ră.
ISPRAVNICUL: Lumea ca lumea, dar tu m-ai fermecat,
de la roate... (Cu glas slab.} Vin de Întră la
40 mine fată-n casă.
205
,
.. �
.�
[206]
DOCHIŢA: o înviet mortu. (Tare.) Şterge-te pe gură,
boieriule ...
ISPRAVNICUL (ştergîndu-se C2t minica ): Da de ce? ..
Ha. .. aşa vine vorba? ha, ha, ha!... (Serios.)
:; Dar să lăsăm şaga ... ascultă:
ISPRAVJ\"ICUL
Fa Dochiţo, puică aibă,
Vin cu mine să-ţi dau salbă.
DOCHIŢA
10
15
20
25
206
Ba nu, nu; ba nu, nu vreu
Că-mi e drag Bujorul meu.
ISPRAVKICUL
Ţ-oi da salbă de mărgele,
Şi paftale, şi inele.
DOCHIŢA
Baiu; marfa de la voi
Nu se trece pe la noi.
( Împreună.)
ISPRAVXICt:L
Ei!
Nu vrei?
Îţi porcncesc dar apoi.
DOCHIŢA
Dor
De zor
Nu cunoaştem pe la noi.
ISPRA \'!\ICUL
Pentru tine le fac toate
Ş-apoi zici că nu se poate?
[207]
5
10
15
20
25
DOCHIŢA
Geaba vii, geaba te duci
Numai rupi nişte papuci.
ISPRAVNICUL
Sau nu-s gingaş la privire?
Sau nu-s vrednic de iubire?
DOCHIŢA
Ba eşti mîndru, de diochi
Şi-mi eşti drag ... ca sarea-n ochi.
( Împreună.]
IS PRAVNICUL
Ei!
Nu vrei?
Îţi poroncesc dar apoi.
DOCHIŢA
Dor
De zor
Nu cunoaştem pe la noi.
(in vremea acestui duo, Leonaş se arată în fund, învălit cu
manta neagră, şi caută cu luare-aminte împrejurul lui. La
sfîrşitul scenei, el se apropie de ispravnic; îl apucă de mtnd
şi, în vreme ce acesta se trage înapoi tremurind, îi cîntă
următoarele :)
LEO�AŞ
Ispravnice, moartea te paşte la soare,
Fugi iute acasă. de şezi la răcoare.
ISPRAVNICUL
(spăriat)
Iar cad de picioare ...
207
.''''' .
.. �
,�
[208]
LEONAŞ
Mergi la inchisoare.
(Leonaş îmPinge pe ispravnic în arindă şi-l închide pe dinafară.)
SCE N A VIII
j LEONAŞ. DOCHIŢA
LEONAŞ: Ha, ha, ha! bietul ispravnic! ... am să-I bag
în friguri.
DOCHIŢA: Da ce? ... poate tot d-ta l-ai spăriat şi în
pădure?
10 LEONAŞ: Tot. .. cînd m-am depărtat de aici cu moş
Corbu, mai dinioare, l-am întîlnit pe poti că şi ...
ha, ha, ha... l-oi învăţa eu să ne alunge cu
potera ca pe nişte hoţi.
DOCHITA: D-apoi nu stii? ... el zice c-ai furat din sămi-
15 şie mii de mii de lei?
LEOKAŞ: Eu? O nebunit ghiuju .
DOCHIŢA: Aşa mi s-a părut şi mie îi lipseşte o doagă .
LEOXAŞ: Lasă-I dracului... spune-mi de Anica .
unde-i? ce face?
20 DOCHIŢA (arată casa ei): Aici. Am schimbat-o în straie
de-a noastre şi cînd ai videa-o ... parcă-i o porum­
biţă ...
LEONAŞ: Du-te degrabă de-o adă aici.
DOCHIŢA: Da bine ... nu te temi de jandarmi c-o vor
25 găsi?
LEONAŞ: Nu ... mă găsam pe stinca Şoimilor, cînd
am zărit jandarmii pe plai hăituind poticele.
Am lăsat pe moş Corbu ca să-i înşele să-mi peardă
urma şi eu am alergat degrabă aici să ieu pe
30 Anica şi să fugim ...
DOCHIŢA: Dumnezeu să v-agiute L. . (Deschizînd uşa
casei.) Cuconiţă, cuconiţă, vină degrabă afară!
208
[209]
5
10
15
20
25
30
SCEN A IX
LEONAŞ, DOCHIŢA, ANICA (tmbrăcată ca la munte)
ANICA: Ce-i? .. Tu eşti, Leonaş? Bine c-ai venit, că
tare eram îngrijită ...
LEONAŞ: Draga mea Anicuţă!... (Privind-o.) lan să
te privesc în hainele aiste... Aşa ţărance mai
vin de-acasă ... să ai şepte sate pline.
ANICA: De cînd m-am îmbrăcat ţărăneşte, parcă nu
mai am asa frică de mosul meu ... şi, zău, mai
că as vrea' să rămîn tot �sa cît oi trăi.
, ,
În aceste haine simple, viaţa-i dulce şi plăcută,
Şi sub ele inimoara simte lin tainicu-i dor.
Cît aş vrea aici, la munte, ca ţărancă neştiută,
Lîngă tine să gust pace şi trai dulce de amor!
1
Copiliţa de la munte
Poartă două stele-n frunte;
Ş-al ei suflet vesel, lin,
E ca cerul blînd senin,
Căprioară sprinteni că,
Păsăruică frumuşică,
Pasul ei e zburător,
Glasul ei încintător.
II
Cine-o vede prin pădure
Cu-ochişori ca două mure
O priveşte-ofttnd de dor
Ş-o urrnează-n al ei zbor;
Dar ea trece pe potică
Cîntînd vesel fără frică
Şi pe munte şi pe plai
Ea trăieşte ca în rai.
(Se aude în munţi glasuri multe de oameni)
209<
. ,
..
[210]
DOCHIŢA: Iaca jandarmii se-ntorc înapoi... Fugi
cuconaşule.
LEONAŞ: Ei 1 nici c-oi să scap de dînşii ... Anico, întră
degrabă în casă şi te ascunde bine... Eu mă
5 duc. iar pe stînca Şoimilor. .. Dochiţo, să spui
lui moş Corbu să-mi deie de ştire cînd oi putea
veni aici fără primejdie... Să cînte din cimpoi
că eu m-oi lua după glasul lui... (fesă prin
stînga. Dochiţa şi Anica întră în casă.)
10 SCENA X
CORBU, BUJOR, JANDARMl şi, pe ",mă, ISPRAVNICUL
(J andarmii aduc pe moş Corbu între puşti.}
CORBU: Da daţi-mi bună pace, oameni buni, ci n-am
făcut nimic.
15 BUJOR: Marş înainte ... şi nu crîcni ...
CORBU: D-apoi bine, Bujoraş dragă, nu mă cunoşt ? ..
moş Corbu ...
BUJOR: Cînd îi la slujbă, nu cunosc pe nime.
(Vin în scenă)
20 CORBU: Apoi dă, nu-s păcate aiste? nu-s belele pe
capu omului? Ce-am făcut? ..
BUJOR: Ce-ai făcut? Hoţ bătrîn! Ne-ai purtat cu min­
ciuni pe toate poticile.
CORBU: Iaca vorbă 1. .. da nu m-aţi luat d-voastră din
25 mijlocul drumului, ca să vă fiu călăuz prin codri?
BUJOR: Aşa ... şi cînd noi vroiam să facem hoisa, ne
sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem
da de urma tălharilor care o furat banii sărni­
şIeI. ..
.30 CORBU: Haida... eu?... da ce am eu a împărţi cu
tălharii?
BUJOR: Mai ştii ce? ... poate că banii cei furaţi?
CORBU: lan ascultă, măi băiete... nu mai zice una
ca asta, că, pe bătrîneţele mele 1. .. cît eşti de
35 jandar, îţi stric cimpoiul de cap... auzi? ..
un copiI de ieri să mă batjocorească de la ochi! ...
[211]
5
BUJOR (cătră jandarmi): Ţineţi-l bine, să nu scape
şoldanuI. ..
CORBU: Sărmane cărăbuş, pe ce mîni încă puşi! ...
am ajuns chiar liude pintre călăraşi,
SCEN A XI
Cei dinainte, ISPRAVNICUL (deschizînd it/cel ten oblon
de la fereastră şi scoţînd capul CII frică)
ISPRAVNICUL: Parcă-mi aud jandarmii. Domnule Bu-­
jor. .. cu cine te sfădeşti acole?
10 BUJOR: Cu moş Corbu.
ISPRAVNICUL: Care-i acel moş Corbu? să-I văd şi eu ...
BUJOR (arătînd pe Corbu ): Iată-l.
ISPRAVNICUL: Pei drace!. .. Aista-i una din rnataha­
lele din pădure. (inchide fereastra iute.)
15 CORBU (în parte): M-o cunoscut. .. slut la Prut!. ..
BUJOR (la uşa cîrcimei): Domnule ispravnic ... Dom­
nule. .. ieşi afară de hotărăşte ce să facem Cll
moşneagul
ISPRAVNICUL (la fereastră): Legatu-i?
20 BUJOR: N-ai nici o frică ...
ISPRAVNICUL: Apoi deschide-mi uşa, că nu stiu cine
m-o închis înuntru... din greşală ...
BUJOR (în parte, deschizind uşa): Aşa ispravnic îi bun.
de tors la fuioare ca babele.
25 ISPRAVNICUL (ieşind): Ha, ha! măi badeo, mi-ai cazut
la mînă acu? Te-oi învăţa eu să sparii ispravnic ii
prin codri.
CORBU: Eu, cucoane! ... ba mă ferească Dumnezeu! ...
căci vorba ceea: nici să zăresc drac, nici cruce
30 să-mi fac.
ISPRAVNICUL: Bine, bine ... îi viclea tu pe dracu acuş ...
Răspunde: cum te cheamă?
CORBU: Cum mă cheamă? ... d-apoi cum să mă cheme?
pe nume.
35 ISPRAV�ICliL: Iaca prostu l Da cum ţi-i numele?
CORBU: Vasile Corbu, minca-t-aş ochii... (îi! parte)
ş-ai rămînea orb.
211
. ,
, �
[212]
ISPRAVNICUL: Vasile Corbu? .. Şi ce eşti tu?
CORBU: Ce să fiu?.. Om pămîntean,
ISPRAVNICUL: Tronc! ştiu că nu eşti coborît din lună.
CORBU: Din lună? . . . mă ferească Dumnezeu! ...
5 Neam de neamu meu .
ISPRAVNICUL: Taci din gură Cu cine erai mai dini-
oare în codru, cînd m-ai întîlnit?
CORBU: CU cine? (In parte.) Ce minciună să-i cîrpesc? ..
(Tare.) Cu un negustor de la Galaţi.
ta ISPRAVNICUL: Minciuni spui ... că erai cu un tălhar.
CORBU (în parte): Vrabia malai visează. (Tare.) Apoi
dă, ştiu eu? tălhar a fi? .. Eu nu-s ispravnic să
cunosc ...
ISPRAV�ICUL: Taci din gură ... unde l-ai ascuns? Unde
15 l-ai mistuit?
CORBU: Să-I mistuiesc?.. că doar nu l-am mîncat.
Slavă Domnului, neam de neamu meu ...
ISPRAVNICUL (în parte): Şiret ţăran! (Tare.) lan
ascultă, măi badeo... nu-mi umbla cu mîta-n
20 sac, şi-mi răspunde curat cum te-ntreb, o-apoi
îti găsesti Bacău cu mine.
CORBU � Cum 'îi vrea d-ta, cucoane; cică vorba ceea:
arţagu îşi găseşte pîrţagu.
ISPRAVNICUL (mînios): Nu-i vorba de pîrţag, moji-
25 eule ... spune unde-ai ascuns tălharul, că de nu ...
tc-ntind jos şi te fac chisăliţă de bătaie.
CORBU: Da de ce să mă baţi, cucoane?.. la vîrsta
mea ... om bătrîn, n-a fi păcat de Dumnezeu?
ISPRAVN!CUL: Nu lungi vorba şi răspunde la ce te-ntreb,
.30 azi.
CORBU: Ei! vorbă lungă, sărăcie-n pungă ... bate-mă .
schingiuieşte-mă... tot am să mor odată .
Nu stiu nimic ... mai mult vrei?
ISPRAVNICUL (cătră jandarmi): Umflaţi-l şi-l puneţi
35 jos ...
BUJOR (încet ispravnicului): Degeaba umbli, cucoane,
să-I sparii cu bătaia... o muri şi n-o mărturisi
nimică. .. aşa-i românu,
ISPRAVNICUL: Apoi cum să facem ca să aflăm ade-
40 vărul? ..
BUJOR: Decît îi da de bătut, mai bine dă-i de băut.
212
I
[213]
ISPRAVNICUL: Bine ZICl. (Vorbesc încet împreună.)
CORBU (între jandarmi): Să daţi seamă lui Dumne-
zeu că aşa batjocură n-am păţit de cînd sînt. ..
dă bateţi-mă, zdrobiţi-mă, faceţi-mă fărîmi ...
5 să vă văd cît sînteţi de voinici... dar... din
gura mea nu-ţi scoate alta decît blăstămuri ;
si să stiti de la Corbu bătrînul, că blăstămul de
ia săraci nu cade pe copaci ...
(Jandarmii îl apuc şi vreu ca să-I puie jos.)
10 ISPRAVNICUL (lui Bujor): Să mi-l faci cuc. (Cătră
jandarmi.) Staţi ... moş Corbu-i nevinovat.
CORBU (cu mirare): Oare?
ISPRAVNICUL: Un om ca dînsul, cu părul alb, nu poate
fi gazdă de tălhari ... Moş Corbule ... Ce-o fost
15 s-o trecut.
CORBU (în parte): Iaca, iaca, iaca!. ..
ISPRAVNICUL: Hai să cinstim cu toţii împreună, ca să
rămînem fără bănuială... Aduceţi vin din cîr­
cimă.
20 CORBU (în parte) : S-o schimbat boieriu! mari sînt minu-
nile tale, Doamne!
(În vremea aceasta jandarmii aduc cîteva garaje cu vin şi
pahare din cîrcimă.)
BUJOR: Iaca toiagul bătrîneţelor. .. ţine, moş Corbule,
25 şi înghite Agachi de-acum.
ISPRAVNICUL: Ei! beţi şi vă veseli ţi de-acum, copii,
că eu mă duc să mă odihnesc puţin... Moş
Corbule, să te văd ... care pe care ... cei bătrîni
pe cei tineri, sau cei tineri ...
30 CORBU: Ba tot cei bătrîni rîdică nevoia ... las 'pe mine
c�am să ţi-i pui în cofă, cum om deşerta-o de
Vlll.
ISPRAVNICUL (lui Bujor): Cată de află tot. .. (Tare.)
Chef bun. (Intră în cîrcimă.)
35 SC EN A XII
CORBU, BUJOR, JANDARMI (toţi impregiuru! mesei)
BUJOR: Daţi-i cep, băieţi. (Arătînd garaJa.) l\Ioş Cor­
bule? ..
213
.�
[214]
10
15
20
2.5
30
CORBU (întinzînd paharttl în care Bujor varsă vin):
Eu!
BUJOR
(închinînd)
Moş Corbu, să trăieşti
Aşa precum doreşti!
CORBU
Voinice, mulţămim,
Să bem şi să trăim,
Că vi nu-i pentru noi
Şi nu e pentru boi.
(Beu cu toţii.)
TOŢI: Vivat!
BUJOR
I
Să trăiască vinul,
"inul şi pelinul,
Cit îi el de bun,
Te face nebun,
Că mereu te-ncintă
Cînd frumos el cîntă
Gîl, gî!, gi!, gî!, gil,
Gî!, gil, gil, gî!, gîl.
TOŢI
Să trăiască vinul
Etc. etc. etc.
BUJOR
Aşa că-i bunişor
De-ţi trece chiar de de!"? ...
[215]
5
10
15
CORBU
Ba, zău, bun, buniceJ,
Să bei mereu din el,
Căci gura-i chiar un iad,
Cit bea, tot zice ad!
{Beu iar.)
BUJOH
II
Viuu-nsufleţeşte,
Pelinu-nd ulceşte
Pe bietul român
Cît e de bătrîn!
Şi mereu l-încîntă
Cînd frumos Îi CÎntă
Gîl, gîl, gil, gî!, gil,
GîI, gil, gil, gîl, gil.
TOŢI
Vinu-nsufleţeşte
Etc. etc.
20 TOŢI: Vivat!
CORBU (vesel): încă o duşcăvBujoraş dragă ...
BUJOR: Şi cele multe Înainte. (In parte) Incepe-a prinde
prepelita de coadă.
CORBU
25 (bitzd)
Parcă mă simt intinerit ...
Inima-mi, zău, s-a Încălzit,
Şi-mi vine să vă cînt un c intic băt rinesc,
T'n cîntic vitejesc,
30 Pe care eu îl ştiu chiar de la bu nul meu,
Care bun îl ştia de la străbunul său.
TOŢI
Cîntă, noi te aşteptăm
Şi pahare-ţi Închinăm.
215
..
[216]
5
10
15
20
25
30
216
CORBU
Pe cînd strămoşii cei bătrîni
Aveau război Cu mulţi păgîni,
Ei se duceau cîntînd ist cîntic voinicesc,
Ist cîntic românesc.
Şi, zău, la glasul lor, păgînii tremura I
Păgînii tremura, cînd ei cinta aşa:
TOŢI
Cîntă, noi te ascultăm
Şi ca ei vrem să cîn tărn.
CORI3U
1
Român verde ca stejarul
Rîd de duşmani şi de moarte.
Să-mi trăiască har masar ul,
Şi prin glonţi să mă tot poarte.
Sai, voinice, şi nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă "Ti tează
Şi nădejdc-n Dumnezeu.
TOŢI
Sai, voinice, şi nechează etc, etc,
TOŢI: Ura!
CORBU
II
Cit mi-a sta mîna voi nică,
Pe-a mea arm î războiască,
:--J-aibă grijă de uimică
Tara mea cea rorn âncască !
Sai, voinice, si n -chează etc. etc.
I
I
�J
[217]
TOŢI
Sai, voinice, şi nechează etc. etc.
TOŢI; Ura! Ura.l
CORI1U
5
10
III
Cu-al meu suf let , cu-a mea pali,
Cu-al meu şoim albit de spume,
in duşman; om da năvală
De s-a duce vestea-u lu me I
Sai, voinice, şi nechează etc. etc.
TOŢI
Sai, voinice, şi nechează etc. etc.
TOŢI: Ura l Ura! Ura! să trăieşti, moş Corbulc.
CORBU (ameţit): Să trăi ţi şi voi, feţii mei, precum
15 doriti ... si întru multi ani cu bine. Să v-agiute
Du�nezel� ca să prindeţi toţi hoţii din ţara
Moldovei.
BUJOR, (în parte): De-acum s-a pornit moara. (Tare.)
Ind o duşcă, mos Corbu.
20 CORB'U: Ba nu . .'. că dil; duşcă-n duşcă, mi-i să nu mă
fac ţuşcă... Hei, te pricep eu, hîtrule, unde-ţi
bate gîndul. Care cum s-ar prinde, ai vrea dota
să mă fac cuc, ş-apoi cîr, Corbule, cîr, moşule ...
spune cîte vrute, cîte nevrute. Ca mai ba, măi
25 băiete ... nu ţi-ai găsit omu.
BUJOR: Cine? eu, moş Corbu ... ba, zău dacă am gîndit
vrodată să te fac să cîrîi. ..
CORBU: Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să
. afli unde am ascuns pe cela... ştii, cela; care-I
30 căuta ţi mai dinioare În codru, cînd v-am îndrep­
tat pe calea-ntoarsă P .. ha, ha, ha!. ..
BUJOR: Ha, ha, ha!. .. bună ne-ai jucat-o, moş Corbu.
CORBU: Mai bună!... că altmintrelea da ti chiorîs de
el pe stînca Şoimilor. "
217
'�
, .
[218]
BUJOR (în parte): Stînca Şoimilor! (Tare). Ha, ha,
ha. .. adică mare hîtru mai eşti!... Să juri că
... te-o înţărcat Scaraoţchi.
CORBU: D-apoi cum socoţi tu?.. doar unu-i Corbu,
5 la munte... Cînd v-am văzut că vă-ndreptaţi
spre stînca Şoimilor, i-am zis aceluia... cuco­
naşului ... stăi chitic şi să nu te clinteşti pău'ce
nu-i auzi cîntînd din cimpoi.
BUJOR: lalei!
10 CORBU: Aşa, zău ... că nu ştii una? Tare-l trage inima
încoace .. , la căsuţa asta. (Arată casa Dochi­
ţei.)
BUJOR: La casa Dochiţei?
H' hî . t " - . - . -' , Ş'
CORBU: 1, 1. ., IU e roman i mal, mal, mal.... 1
15 eu am fost tînăr, şi mie mi-au fost dragi fetele ...
macar şi acu mi-s dragi, d-apoi încă aşa!. ., Vrea
să vie numaidecît cole ... Mai stăi, române ... ba
nu ... că te-or prinde jandarii. .. mai stăi, pări'ce
mi-i auzi cîntînd din cimpoi, ca să-ţi dau de
20 ştire ... unde!... (CIătinînd capul.) Aprins neam
îi neamul cuconaşilor.
BUJOR (în parte): De-a cînta moşneagu din cimpoi ...
el cade-ri căpcan�I... lan să cerc... (Tare.)
Ştii ce, moş Corbule? . . . pare-mi-se că eşti
25 Pepelea.
CORBU: Pepelea cel din poveste? ba şi mai şi decît el ...
Cică cînd suna din fluier, jucau oile pe cîmp.
BUJOR: Numai asta n-o poţi face dumneta.
CORBU: Cine? eu? .. Da eu cînd trag din cimpoi ...
30 sar căprioarele de se prăpădesc.
BUJOR: Căprioarele?
CORBU: Cele cu două pIcIOare... ian să vezi... (Îşi
drege cim.poiui.} Pepelea!... dacă eu bat zece
ca Pepelea.
35 BUJOR (cătră jandarmi, încet): Întraţi cole-n cîrcimă
şi vă ţineţi la pîndă.
( J a ndarm ii întră în circimă.}
CORBU (împrettnîndu-se cu cimpoiul şi jucind}: Să te
văd, cimpoiule: umflă-te, dizurnflă-te.
40 Frunză verde baraboi,
218
[219]
Cîntă Corbu din cimpoi
De sar fetele la noi
Înainte şi-napoi.
BUJOR (în parte): Acuş trebuie să vie hoţu, la glasul
5 cimpoiului. }fă duc să nu mă zărească. (Intră
în cîrcimâ.)
CORBU
LEONAŞ (în parte): Moş Corbu cîntă din cimpoi? ..
IS Se vede că, s-au dus jandarmii. _. Acu-i vremea
de fugit. (Intră la Dochl:ţa.)
I
10
20
25
30
Cimpoieş drăguţul meu,
Sună, sună, aşa mereu
Să se deie fetele-n vînt
Să ţipe dracu-n pămînt.
S CE N A XIII
CORBU, LEO.VAŞ (ît/vălit în manta, vine cu sfială pe potică)
CORBU
[neoăsind pe Leonaş)
Ţap, ţap, ţap, Pepeleo, ha!
Ţap aşa şi iar aşa,
Ţap, ţap, ţap, Pepeleo, ţop,
Păn' ce-a zice moartea hop.
(In vremea cînticului, jandarmii, carii au văzut pe Leonaş
de la fereastra cîrcimei, ies încet, de se aşează în rînd, dinaintea
casei Dochiţei, cu carabinele întinse.)
SCEN A XIV
CORBU, ISPRAVNICUL, BUJOR, JANDARMII (ies
din cîrciniă făcîndu-şi semne şi trec pe din dosul lui Corbu,
care, după ce şi-a sfîrşit cîntieul, cade pe scaun lîngă masă
şi adoarme)
219
..
...
[220]
ISPRAVNICUL (CU un iartagan în mînă): O intrat acole ...
Să nu-l scăpăm, Bujoraş !
BUJOR: N-ai grijă, că de-acu-i în mîna mea ... (Cătră
jandarmi.) Găti ţi-vă armele şi trageţi oţelele la
5 carabine!
( ] andarmii trag oţelele.}
ISPRAVNICUL (în parte): Mi s-o făcut mînile ca gheaţa.
SCEN A XV
Cei dinainte, LEONAŞ, A NICA , DOCHIŢA (ieşind tustrei
10 din căsuţă)
LEONAŞ: Hai degrabă, Anică ... Hai ...
JANDARM II, BUJOR şi ISPRAVNICUL
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
15
20
LEONAŞ
(apărînd pe Anica)
Ce vreţi voi?
A,HCA
(în parte)
Vai de noi!
JANDARMII, BUJOR şi ISPRAVNICUL
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
(În vuietul horului, Corbu începe a să trezi, caută im.prejur
25 fi nu pricepe nimic deodată... Pe urmă se deşteaptă încet,
Încet ei, cu cît se lămuresc. gîndurile lui, deznădăjduirea i se
arată în faţă.)
220
[221]
..
I
i
5
10
15
20
25
ISPRAVNICUL
(arătînd pe Leonaş)
Puneţi mîna pe dînsul şi-l prindeţi şi-l legaţi.
CORBU
(în parte)
Să lege cuconaşul!
JANDARMI!
Pe dînsul, copii!
LEONAŞ
(scoţînd două pistoale)
Staţi!
JANDARMII, BUJOR
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
ISPRAVNICUL
(ascunzîndu-se după jandarmi)
Stăi pe loc,
Nu da foc.
LEONAŞ
(flltinzînd pistoalele)
Staţi pe loc,
Că dau foc.
CORBU
(alergînd între jandarmi şi Leonaş)
Copii, staţi,
Foc nu daţi!
..
221
.�
[222]
SCE N A XYI
Cei dinaillte, UN JANDARM (viind călare şi aducînd fIII Plic)
JANDARMUL: Ispravnicu ... unde-i domnu ispravnic?
ISPRAVNICUL (ascuns după [aud armi): Ce este? Cine
5 mă cheamă?
JANDARMUL: Un plic de la isprăvnicie ... d-nu samiş
mi-a spus că-i foarte grabnic.
ISPRAVNICUL: Grabnic? Adă-l Încoace. (le plicul.)
Încunjuraţi-l din toate părţile pe hoţul ista şi
10 nu-l lăsaţi să scape. (Deschide plicut.) Grabnic! ..•
nu cumva mă dau afară din isprăvnicie? ..
Bată-l cucu de samis că subtire mai scrie ...
Unde mi-s ochelarii ?'. .. iaca' poznă, că i-am
prăpădit În codru cÎD.U fugeam ... şi acum n-am
15 cum citi... (Tare.) Cine ştie carte din voi?
CORBU: Eu, cucoane, am fost demult dascal la bise­
rică ...
ISPRAVNICUL: Na, de citeşte iute... (Îi dă plicu),
Cătră jandarmi, arătînd pe Leonaş.] Ţineţi-I tot
20 la ochi să nu fugă ... Zi mai degrabă.
CORBU: Iaca zic ... (Slonenind t) "Cacu îs ... tfcrtu,
rîţă ... ă. •• cătră. .. cfertu ... i ... naş ... cin­
stitul. .. "
ISPRAVNICUL: Şi celelaltc .. . spune-nainte.
25 CORBU (citind): "Mă grăb(�c a te Înştiinţa că tălharu
care o furat cei 40000 lei din lada sămişiei s-a
găsit, precum şi banii, Însă cu părere de rău
îti vestesc că furul este tocmai fiul d-tale cel
de suflet .... "
30 ISPRAVNICUL: Ce?
CORBU: Elei l
ISPRAVNICUL (voind sa U! răoaşnl ): Minciuni ... min­
ciuni de-a samisului.
CORBU (ţiind răoaşui}: Mai ştii poznă? .. De-or afla-o
35 la Ieşi, cucoane, te poţi şterge pe gură despre
isprăvnicie.
ISPI�AVNICUL [căzind I1'C 1111 SC(/1{.1/): Valcu ! că iar mă
prăbuşesc.
222
[223]
5
10
15
20
2.5
TOŢI
Ce este? Ce este?
Ce groaznică veste?
ANICA
(alergînd lîngă moşul ei)
Ce ai? ce te doare?
LEONAŞ
(asemene)
L-a lovit dambla.
ISPRAVNICUL
(trezindu-se)
Pei, neruşinato! ... Fevge, satana!
CORBU
Daţi-vă-ntr-o parte că-i sînt popa eu.
(Arătînd scrisoarea.)
Am capcana-n mînă; de-acum îi al meu,
(Se apropie de ispravnic şi cîntă încet:)
Ispravnice dragă,
Nu-i lucru de şagă,
Acum eu ştiu tot.
Şi c-o vorbă pot
Să-ţi vîr şepte draci.
ISPRAVI'<lCUL
(rugîndu-se)
Taci, taci, taci, taci, taci!
CORBU
Bine! aCu-ndată
Pe holtei şi fată
Să mi-i log ode şti ...
223
'�
[224]
Ce zici? nu voieşti?
Ascultaţi ... (DNc1 ilie [(1 isc arra , }
ISPRAVl\ICl-L
( spăriat }
.j Ce fat i?
Taci, taci, taci, taci, taci!
CORBU: Iaca tac... dar fă cum zic cu... că citesc
răvaşul. " şi, zău, îţi fac ruşinea.
ISPRAVl'ICUL (în parte): Ghidi, hoţ bătrîn.
10 CORBU: Hai mai iute, că n-am vreme ...
ISPRAVNICUL (se aproPie de Leonaş căuund cu frică
la răvaşul cu care Corbu îl ameninta din urmă}:
Leonaş, toate au fost ° ţagă .
CORBU (încet ispravnicului) : Prea bine zi după mine:
15 Eu te iubesc ...
ISPRAVKICUL (în patle): Ghiuju dracului! (Lui Lco­
naş t} Eu te iubesc ...
CORBU: Te cinstesc ...
ISPRAVNICCL: Te cinstesc ...
20 CORBU: Şi te logodesc cu nepoa ta mea, Anica.
ISPRAVNICUL (furios): Şi te logodesc cu nepoata mea
Anica. (1n parte.) Ei! las, Pepeleo, că mi-i cădea
tu la mînă.
COREU {sărind de bucurie): Lra I Crai-nou să trăiască,
25 că mi-o făcut pe gîndul meu.
DOCHIŢA: Şi mie mi-o adus pe Bujor.
ANICA; Şi mic mi-o împlini t dorul.
TOŢI: Crai-nou să trăiasci'i!... Să trăiască Crai-nou!
COH. FIXAL
Crai-neu! Crai-ncu! Crai-nou!
La noi bine-ai venit;
Crai-nou! Crai-nou! Crai-neu!
Fii-mi dorul înplinit.
(C O r tin a cad e.)
[225]
HARTĂ RĂZĂŞUL
[226]
PERSOANE
HARŢĂ RĂZĂŞUL
BURSUFLESCU
LUNCEANU, primar
5 TARSIŢA GAROFEASCA, văduvă
MĂRIUCA, tînără ţărancă
UN LACHEU
[227]
HARŢĂ RĂZĂŞUL
OPERETĂ COMICĂ ÎN 1 ACT
5
(Scena se petrece la moşia Bursufleni.)
(Teatrul reprezintă o livadă, cu casa boierească în fund
printre copaci. În stînga actorului, un gard cu o por tiţă.
În dreapta, o laiţă sub un copac.)
SCEN A I
BURSUFLESCU (în halat şi cu. fes cusut pe cap ): Plăcut
e de a fi proprietar pe o moşie cumpărată ieftin,
10 după împărţeala pămînturilor 1. .. Nu te mai îngri­
jeşti de legea rurală şi, dacă natura te-a înzăstrat
cu darul poeziei, poţi în toată liniştea să te hîr­
joneşti cu muzele ... Iaca eu, de pildă, Anastasi
Bursuflescu, m-am născut poet si cred că m-ati
15 cetit şi chiar admirat ades în c'alcndare ... A�
făcut multe ode la Anul Nou, cîteva cînticc de
amor şi un şir de satire pipărate în contra guver­
nului... Acum m-am retras la moşia mea, la
Bursufleni, ca să respir aerul cîmpiei" să visez,
20 să mă alint şi să-mi caut amoruL.. (In taină.}
Căci sînt Înamorat de vecina mea, d-na Tarsiţa
Garofeasca, o văduvă nurlie, care a binevoit a
primi ca să-şi schimbe numele grădinăresc de
Garofească în acel armonios de Bursuflească ...
25 O aştept chiar azi de dimineaţă să vie ca să ne
cununăm aici, în castelul meu, şi am dat de
ştire primarului, domnului Lunceanu, ca să-şi
227
. ,
, '
[228]
aducă registrul şi să ne unească după legea cea
nouă. .. Ba încă l-am mai poftit ca, odată cu
registrul, să aducă şi pe Tarsiţa de la moşia ei ...
Ah! ce zi fericită pentru mine! am să cunosc
5 în fine deliciurile căsătoriei... Trebuie însă ca
să ies cu plin înaintea miresei, să o primesc cu
o poezie împrovizată ad-hoc... lan să cerc.
(5 e primblă pe scenă inspira: şi de clamă :)
Aşteptînd a mea mireasă cu-o nespusă nerăbdare,
10 Simt că sîngele meu Ierbe, că pe frunte mă fac roş ...
Inima me bate ... bate ca ... ciocanul, .. pe-o ... căldare,
Şi că-n ea răsună, cîntă un glas dulce de ... cu coş I
(Se aude un cîntat de cucoş peste gard.)
Tronc! iar mi-a spăriet muza, cucoşul dracului! ...
15 în toate zilele îmi turbură visurile cu ţipe tul lui
răguşit, parcă l-ar pune înadins Hartă Răzăşul,
vecinul meu, ca să cucurigească, tocmai cînd vreu
să pun mîna pe o rimă. [Cătră public.) Cică hreanul
are la rădăcină un verme care îl roade, eu am
20 pe un răzăş ! pe jupînul Harţă... (Arătînd în
sttnga.} Iată casa lui, cole... numai gardul ne
desparte... sîntem vecini! (Cu amar.) Cunosc
eu multe vecinătăţi supărătoare, d-apoi ca asta
a me nu se află alta mai nesuferită.
25 (Se aude din dosul gardului Hartă cîntînd.)
lan auziţi-l. .. Nu pot trăi liniştit de răul lui;
cînd îi sar cînii peste gard, de-mi mănîncă păsă­
riie; cînd mojicul îşi întinde rufele cele stren­
ţeroase pe spini, sub ochii mei; cînd îşi scapă
30 vaca în grădina mea... Ce să mai spun? ..
I-am propus să-mi vîndă răzăşia lui, ca să scap
de el. .. Unde! ... mi-a cerut cît dracu pe tată­
său ... a simţit, hoţul, că am nevoie de el şi mă
ţine de nas ... (Ascultînd.) Nu mai aud nimic ...
35 a fi ieşit de acasă ... Să-mi urmez poezia. (De­
clamă t)
Ah! cum să-mi potolesc focul? Ah I spune-mi, ce-o să mă fac?
Cînd amorul fără milă îmi tot zice ...
228
[229]
(Se aude după gard glasul lui Harţă, strigînd:
.Tio, malacl", Furios.) Malac!... Ei 1 nu mai
e de suferit. (Strigă:) Har ţă l. .. Bade Harţă ...
SCENA II
5 BURSUFLESCU, HARTA (la portiţă)
HARTĂ: Ce pofteşti, domnule?
BURSUFLESCU: Ştii d-ta pentru ce am scos din pungă
8319 galbeni, 27 lei şi cîteva parale şi le-am dat
10 pe moşia asta?
HARTĂ: Pentru că ai găsit-o ieftină, domnule.
BURSUFLESCU: Asta-i una ... şi alta?
HARTĂ: Alta? Pentru că ai avut poftă să te faci pro­
prietar.
15 BURSUFLESCU: Ai gîcit. .. însă pricepi ce vra să zică
a fi proprietar?
HARTĂ: Pricep.
Cine are o moşie,
Cine-i bun proprietar
20 Are supărări o mie,
Care-I umple de amar.
Ba-i pre mult soare.
Ba-i pre răcoare,
Ba suflă crivăţ, ba vînt de foc,
25 Ba cade ploaie.
Şi curg şivoaie,
Care-ţi îneacă lanul pe loc.
Ba preţul scade.
Grindina cade.
30 Locusta vine, potop grozav!
Şi peste toate
Alte păcate
l\Iai ai la urmă şi un vătav.
35
Iată, zău. ce vrea să zică,
De a fi proprietar.
229
[230]
Trudă multă, treabă mică
Şi folos cit frunza-n par.
BURSUFLESCU: Pre frumos; însă ai uitat să pomeneşti
de răul cel mai supărător.
5 HARTĂ: Care?
BURSUFLESCU: Vecinătatea unui răzăş,
HARTĂ: Cum asta, domnule?
BURSUFLESCU: Cum, necum, ascultă! Vrei să-mi vinzi
răzăşia dumitale?
10 HARTĂ: Locul meu de baştină? unde au trăit şi murit
părinţii mei, Dumnezeu să-i ierte!. ..
BURSUFLESCU (în parte): Iar o să înceapă cu po­
melnicul.
HARTĂ: Casa strămoşească unde m-am născut.
15 BURSUFLESCU: Ce strămoşească? însuţi d-ta ai clădit-o.
HARTĂ: Aşa este, dar am clădit-o pe locul caselor celor
vechi... livada răsădită de bietul bunul meu
Vasile Harţă ...
BURSUFLESCU (în parte): Toate aceste-s ca să suie
20 preţul. .. să videţi.
HARTĂ: Da bine, domnule, ce ţi-a făcut răzăşia me,
de nu poţi încăpea de dînsa?
BURSUFLESCU: Ce mi-a făcut? .. Stii ce-i muza?
HARTĂ: Mursa? •
25 BURSUFLESCU: Avut-ai vreodată inspiraţiune în viaţa
d-tale?
HARTĂ: Ba m-a ferit sfîntul ... numai o dată am avut
, friguri.
BURSUFLESCU: Apoi dar nu ne putem înţelege. Vinzi
30 răzăşia?
HARTĂ: Locul meu de baştină, unde au trăit şi murit? ..
BURSUFLESCU: O vinzi, ori ba?
HARTĂ: Dacă-ţi face poftă numaidecît. .. fie!
BURSUFLESCU: Cît cei pe dînsa, preţul cel de pe urmă?
35 HARTĂ: Cu casă, cu livadă, cu tot?
BURSUFLESCU: CU tot, afară de cine eşti.
HARTĂ: îi pămînt mult şi bun ... numai pe perje prind
sume mari de bani.
BURSUFLESCU (nerăbdător): Cît ceri? spune azi.
230
---
[231]
HARTĂ: Ştiu eu, d-Ie?.. cît te-a lăsa inima... lan
vro cinci mii de lei.
BURSUFLESCU: Cinci mii? pentru un petic de loc? ..
Ai nebunit?.. mai dăunăzi ai cerut numai
ti trii mii.
HARTĂ: Aşa este, dar de atunci legea rurală o scumpit
pămînturile.
BURSUFLESCU: Vrei trii mii?
HARTĂ: Da... unde!
10 BURSUFLESCU: Vrei patru?
HARTĂ: Din cinci, nici o li ţcaie mai gios.
BURSUFLESCU: Gîndeşte-te, bade Harţă... De te-i
îndărătnici, eu sînt în stare să rîdic de-a lungul
gardului un zid nalt cît plopul cela.
15 HARTĂ: Nu se poate, domnule, că am portiţă în gard.
BURSUFLESCU: Dar portiţa d-tale se deschide pe pro­
prietatea mea şi pot s-o închid.
HARTĂ: Ferească sfîntul! E un drept de şerbire stator­
nicit din bătrîni, care îmi învoieşte trecerea prin
20 livada asta.
BURSUFLESCU: Şerbire prin li vada mea?
HARTĂ: Să-ti arăt ispisoacele din pod ... Am ian asa
, un teanc de hîrţoage afumate. '
BURSUFLESCU: într-un cuvînt, primeşti ce ţi-am dat.
25 HARTĂ: Cinci mii?
BURSUFLESCU: Ba patru.
HARTĂ: Nu-mi dă mîna.
BURSUFLESCU: Nu?.. Să nu te căieşti, ba de Hartă,
atîta-ti zic ... Răzgîndeste-te bine ... Eu mă duc
30 să gătesc banii... '
HARTĂ: Cinci mii în capăt?
BURSUFLESCU: Nu te scumpi, că te-i caL.. Scumpul
mai mult păgubeşte ... Ştii vorba... (Iese prin
fund.)
35 se E N A III
HARTĂ: M-oi CaI eu? .. Nu cumva-i bate gîndu la
giudecată? . .. Poftească, dacă vrea să guste
moara lui Hartă Răzăşul. .. de 20 de ani de cînd
231
[232]
5
iO
15
20
25
30
35
232
m-am tot frecat de păreţii giudecătoriilor, doar
am deprins cu să întorc suruburi cîrciogăresti si
am agiuns a putea ţinea clanţ cu oricare avocat,
Eu sînt Har ţă, baş răzăş
Cunoscut tocmai prin leş
De ciocoi, de scriitori
Şi de mulţi judecători.
Ani întregi eu m-arn luptat
Pănă ce mi-am cîştigat
Şi procesul cîrciocos,
Şi nume de Hărţă ... gos.
Cunosc orice ctrcioguri şi orice coţcării
De-mpricinaţi purtate prin judecătorii.
Ştiu cum să cumpăr marturi şi să-mi găsesc dovezi,
Care se par că-s falşe şi trebuie să le crezi.
Am ispisoace multe, ascunse colo-n pod,
Şi ştiu orice pricină s-o-nod şi s-o deznod ...
Într-un cuvînt, îmi place de Curţi a mă freca ...
:\I-am judecat, mă judec şi mă voi judeca,
Căci sînt Hartă, baş răzăş,
Cunoscut tocmai prin leş
De ciocoi, de scriitori
Şi de mulţi judecători.
Ani întregi eu m-am luptat
Pănă ce mi-am cîştigat
Şi procesul meu spinos
Şi nume de Harţă ..• jos.
Umblă Bursuflescu să-mi cumpere razaşia cu
o nimică toată... S-o îndulcit cu chilipiruri, de
cînd o pus mîna pe moşia cu coanei Săfticăi,
stăpîna cea vecinică a Bursuflenilor. .. Sărmana!
bărbatu-său o calicit cu cheltuielile, vrînd să se
aleagă deputat, şi, după moartea lui, i s-o scos
averea la mezat. .. încît biata cucoana Săftica
o rămas lipită pămîntului şi şede la preotu din
sat. ., Cum aş face, cum aş drege, ca să-i cîştig
măcar o căsuţă, unde să-şi odihnească bătrîne­
ţi1e ... De-aş pute să-I smulg de pene pe ciocîr­
lanul ist de proprietar nou ... Cine ştie? bun e
[233]
Dumnezeu, meşter îi dracu I. " Dar ce s-aude? ...
Ha! Măriuca !
(Se ascunde după copac.)
SC EN A IV
5 HARŢĂ. JIĂRIUCA (vine din dreapta. purtînd pe cap
un val de pînză ghilită)
lI1ĂRIUCA
10
15
20
25
30
35
Frunză verde nalbă moale,
Ce duci, mîndruJiţă,-n poale?
Porumbele duc şi fragi
Pentru cei care-mi sînt dragi.
HARŢĂ (în parte): lan auzi ciocîrIia cum ciripeşte de
dimineaţă.
l\1ĂRIUCA
Frunză verde de cicoare,
Ce calci, mîndră, sub picioare?
Calc urzici şi spini ghimpoşi
Pentru cei :0.0 »r îcioşi.
HAlq'Ă (arcTfîndu-se): Măriucă t
:llĂRIUCA: Iaca l. .. aici mi-ai fost, bădică? ..
HARŢĂ: Ba aiure ... Va de unde vii tu, fa? .. Ai ieşit
de-acasă cu ziua-n cap.
:lIĂRIUCA: Vrei să zici cu pînza-n cap, pentru că-i albă
ca ziua?
HARŢĂ (esaminînâ valul de pînză): Ca ziua cea poso­
morîtă?
MĂRIUCA: Apoi dă, numai de două ori păn-acu am dat-o
în undă... Mai aşteaptă vro trii-patru zile şi-i
vide-o mai albă decît cinstita fata dumitale.
HARŢĂ (rîzînd): Te cred, fa, şi nu ţi-a fi greu, căci
cinstita faţa mea îi albă ca labele tale.
1iĂRIUCA: Labe?.. Labe-s aceste?.. Mai alaltaieri
vătavul moşiei zicea că-s de caş dulce şi că vre
să le mănînce.
233
[234]
HARTĂ: Auzi mîncăul L. . Ei 1 şi tu? ..
MĂRIUCA: Eu?.. i-am tras un caş peste gură de i-a
fi părut brînză sărată.
HARTĂ: Bine i-ai făcut, Măriucă... L-a fi umplut
5 zărul?
MĂRIUCA: Asa-mi pare, că se tinea rău de nas.
HARTĂ: Şi nu s-o mîniet? . .' Vătajii-s cam iuţi ...
MĂRIUCA: Atîta grijă să am eu pe faţa pămîntului l , ..
Cucoana Săftica, nînaşa mea, mi-o zis în mai
10 multe rînduri: "Fa, Măriucă, să te fereşti de min­
ciunile flăcăilor ca dracu de tămîie 1 ... " De
atunci, cînd se leagă vreun hîtru de mine, am
leac de alungat dracu.
HARTĂ: Care leac?
15 MĂRIUCA: îl aghezmuiesc cu astă ... labă, cum o nu-
mesti d-ta.
HARTĂ: Da pe mine, Măriucă, m-ai aghezmui?
MĂRIUCA: Pe d-ta nu, bădică, că m-ai crescut în casă
şi mi-ai purtat de grijă ca un frate mai mare.
20 D-ta eşti om de omenie şi ştiu că, dacă ţi s-ar
aprinde călcăile, ai alerga la popa, ca să-I rogi
să ne cunune.
HARTĂ: Iaca, mă!... Vrei să te faci răzăsită?
MĂRÎUCA: Şi de ce nu?.. mai găseşti mU:lte fete ca
25 mine, harnice şi voinice? ( A răiindu-şi braţele
goale.) lan priveşte braţe bune de lucru. (Ară­
tîndu-şi picioarele.) lan priveşte picioare, care
nu mai ostenesc niciodată ...
HARTĂ (plecîndu-se): Ce-i drept 1. .. şi-s mici, fa, le-aş
30 cuprinde-n palmă. (Intinde mina.)
MĂRIUCA: Nu pune mîna, că dau.
HARTĂ (voind să apuce Piciorul) : De-i da tu, dau şi eu.
MĂRIUCA: Na! (Trage un pumn lui Harţă.)
HARŢĂ (rîzînd, dă un pumn M ăriucăi): Naşi ţie!
35 MĂRIUCA (scăpînd jos pînza de pe cap ): Iaca 1. .. mi-ai
răsturnat valu de pînză în ţărnă... Destulă
treabă I. .. (Incepe a plînge.) Şi de-abia o spă­
lasem ... (Adună pînza de jos.) Şagă-i asta?
HARTĂ (ajutîndu-i): Lasă, fa Măriucă, nu te măhni,
40 că n-am făcut înadins.
234
[235]
MĂRIUCA: Atîta ar fi trebuit, s-o faci şi într-adins ...
Poftim!. .. acum trebuie să mă Întorc iar la
izvor. .. să-mi perd ziulica cu spăla tu. Aste-s
glume vătăjeşti.
5 HARTĂ: Măriucă ...
MĂRIUCA: Dă-mi bună pace ... Bunătate de pînză!
(Iese prin dreapta Plîngînd.)
SCENA V
HARTĂ: Biata fată!... lan auzi-o cum se boceşte!
10 (Strigă:) Taci, fa, că sparii tamazlîcu satului.
( M ăriuca începe a rîde cu hohot.) N a!... acu
rîde. .. aşa-s fetele... Cînd senin, cînd ploaie.
(Se aude afară un glas de surugiu şi pocnete de
bici.) Oare ce să fie? ... Cine vine? (Caută în
15 dreapta.) O trăsură cu poştalioni... Se coboară
o cucoană şi un domnişor, Iaca!... Primarul
nostru, d-l Lunceanu, nepotu cucoanei Săfticăi ...
Vin amîndoi încoaci ... Acasă, Hartă, şi la pîndă
din dosu gardului, fă tu meu. (Iese pe portiţă.)
20 SCEN A VI
TARSIŢA. LUNCEANU
LUNCEANU: Doamna mea, iată-vă sosită cu bine în
parcul d-Iui Bursuflescu, care în curînd are să
fie al d-voastră. (Ofteasă.)
25 TARSITA: Şi de asta oftezi, d-le Lunceanu?
LUNCEANU: Oftez, pentru că v-am adus chiar eu însumi
în această capcană căsătorească!
TARSITA: Ce vrei să zici?
LUNCEANU: Nu vă pare lucru ciudat?
30 TARSITA: Ciudat? pentru ce?
LUNCEANU: Ah!. .. aţi şi uitat? ..
TARSITA: Ce?
LUNCEANU: Nu vă aduceţi aminte? ... (Oftează.)
TARSITA: Ce?
235
[236]
LUNCEANU: Că acum trii luni, pe cînd moşia Bursufleni
era încă a mătuşei mele, v-am făcut o declaraţie
de amor chiar aici ... pe laiţa asta?
TARSIŢA: Se poate ... nu-mi aduc aminte.
5 LUNCEANU: Nu? .. Nici cît erai de uimită cînd? ..
TARSIŢA: Te flatezi, domnul meu; însă chiar aşa să fie,
înţălegi că, fiind în ajunul căsătoriei mele, nu
se cuvine să mai pomenim de cele trecute.
LUNCEANU: Înţăleg şi oftez cu atît mai adînc, că tocmai
10 eu sînt condamnat a vă cununa.
TARSIŢA: D-ta? .. Cum?
LUNCEANU: Sînt primar!... şi în virtutea legii celei
nouă de măritiş ...
TARSIŢA: Primar! (Cu dispreţ.) Şi ai putut să te În-
15 j oseşti a primi? ...
LUNCEANU: Mă iertaţi, doamna mea... Cine servă
ţara lui, fie postul cît de mic, nu se înjoseşte,
ci se înalţă.
TARSIŢA: A fi ... Dar nu văd pe d-l Bursuflescu ...
20 LUNCEANU: Mă duc să-i dau de ştire că ai sosit. ..
(In taină.) Şi, zău, Tarsiţă, ai uitat tot?
TARSIŢA: Iar?
LUNCEANU: Nu-ţi aduci aminte de nimic, nimic? ..
TARSIŢA (cu nerăbdare): Mări dă-mi bună pace.
25 LUNCEANU (ieşind prin fund): O! femei, femei! Yîr-
telniţi fermecătoare!
SCEN A VII
TARSIŢ A (recitativ)
30
35
1 236
Ah 1 iată-mă-s în fine pe pragul fericirei,
Unde m-aşteapt-averea şi îngerul iubirei!
Nastasi Bursuflescu supus se-nchină mie
Şi cere să mă scape de trista văduvie!
De-acum în avere,
în dulce plăcere
Am să vieţuiesc,
De astăzi aice,
[237]
5
10
15
Stăpînă ferice
Eu am să domnesc.
Cădeţi, voi, negre haine de doliu şi jale I
Periţi, voi, gînduri triste, din vesela mea cale I
Nastasi Bursuflescu pe frunte-amantei sale
Va pune o cunună de flori de portocale.
Ah! inima-mi saltă
Şi mintea-mi s-exaltă
Cuprinse de-amor,
Mă simt sprintioară,
Ca orişice zboară,
Ca flutur uşor.
Căci eu in avere
Şi-n dulce plăcere
Ştiu c-am să trăiesc.
De-acum eu aice
Stăpînă ferice
Am să-mpărătesc I
S C E N A VIII
20 TA RSIŢA, BURS&FLESCU (în toaletă esagerată}, LUNCEANU
BURSUFLESCU (vine alergînd şi se opreşte la mijlocul
scenei) : Ah! doamna mea! Ce fericire! ... Daţi-mi
voie! (Declamă.]
Dup-o lungă aşteptare chiar de astăzi dimineaţă,
25 Te văd, zînă prea frumoasă, c-ai întrat ici ...
HAR'r-� (duPă gard, strigă): La coteaţă!. ..
TARSIŢA: La coteaţă!
BURSUFLESCU: Nu băgaţi de seamă ... Hartă răzăşul
îşi adună rudele... Daţi-mi voie! (Declamăi )
30 Inima-mi se-nflăcărează, cînd privesc a voastră faţă,
Universul în mirare vă proclamă ...
HARŢĂ (duPă gard, strigă): Hale, raţă!
TARSITA: Rată!
BURSUFLESCU': Ucigă-l crucea de răzăş!... Nu vă
35 potriviţi, doamna mea!
TARSIŢA: Da bine, ce Însemnează?
237
..
[238]
BURSUFLESCU: Harţă se ceartă cu răţoiul cel pestriţ •..
D-Ie primar, ai adus registrul de căsătorie?
LUNCEANU: Ba nu, domnule.
BURSUFLESCU: Binevoieşte, te rog, a-l aduce îndată,
5 ca să îndeplinim formalităţile ...
LUNCEANU: Prea bine, mă duc si mă întorc îndată cu
el. (Iese prin dreapta.) ,
SCEN A IX
TARSIŢA. BURSUFLESCU, HARŢĂ (după gard)
10 BURSUFLESCU (foarte uimit): În fine... suntem
singuri... Singuri! Nu ne vede decît seninul
ceriului. .. care ne zîmbeşte... din naltul ce­
riului. .. unde ca nişte ochi deschişi... stelele
ceriului ... mă cuprind de o fericire ... de o uimire
15 (i se leagă limba) care mă uimeşte.
TARSIŢA: Linişteşte-te, amice, şi fii felice ... din toată
felicitatea cea mai fericită, căci şi sufletul meu .
plană în regiunile ceriului ... care ne priveşte .
din naItul ceriului ... unde stelele ceriului ... (Se
20 perde.)
BURSUFLESCU (cu foc): DestuL.. destul, îngere! Nu
mă face să mor. (Scapătă din picioare.) Hai
să ne punem pe laiţă... (In parte.) De cînd
sînt, n-am păţit ceea ce păţesc acum ... mi s-au
25 tăiat picioarele. (Se pun amîndoi pe laiţa de sub
copac şi caută lung unul la altui.)
BURSUFLESCU: Ah! nu coborî ochii, zînă! ... Lasă-mă
să mă oglindesc în ei ... să mă scald în văpaia
lor voluptoasă.
30 TARSIŢA (cochettnd ): Mi-i frică ... ai nişte căutături
aşa de aprinse ...
BURSUFLESCU: Amorul dă foc. Amorul, .. Ah! priveşte
cum natura-i calmă 1. .. Cum verdeaţa înverzeşte
pe ... verzele cîmpii ale naturei Nu simţi că
35 parcă ne cade pe frunte o mană .
TARSIŢA (tresărind): Vai de mine 1. .. ce mi-a căzut
pe gît? (Se pleacă.)
1 238
[239]
BURSUFLESCU (admirînd gîtul Tarsiţei): O omidă!
(Ia omida.) Fericită dihanie! ai atins gîtul de
ivoriu al zînei!
TARSIŢ A (scărpinîndu-se) : Valeu ! ... că rău mă mănîncă.
5 BURSUFLESCU (urmînd cu sentiment): Auzi freamătul
frunzelor, armoniile naturei, care serbează amorul
nostru?
HARŢĂ (duPă gard, amuţă un cîne, cînele latră şi o mîţă
miorlăieşte) .
10 TARSIŢA (astupîndu-şi urechile) : Ce-i asta? Ce-i asta? .•
BURSUFLESCU: Nu vă spărieţi ... Dulăul lui Harţă
îi în discuţie politică cu motanul!
TRIO
BURSUFLESCU
15
20
25
30
Ah! gingaşă Muză!
Porţi raiul pe buză.
TARSIŢA
( cochetinâ)
De-l port, îl port, zău,
Pentru-amantul meu.
HARŢĂ
(după gard)
Fost-a cînd a fost,
Ş-acu-i lucru prost.
BURSUFLESCU
Ah! fragedă Muză,
Lasă pe-a ta buză
Să-I culeg.
TARSIŢA
Ba, ba.
. ,
.. �
.�
239
[240]
5
10
15
20
25
I 240
HARŢĂ
(duPă gard)
Tronc, Marico, fa!
{Lmpreună.}
BURSUFLESCU şi TARSIŢA
(furioşi)
Nu mai este de trăit
Cu-astfel de vecini mojici.
Harţă-i de nesuferit,
Trebuie-alungat de-aici.
HARŢ.\.
(duPă gard)
Frunză verde cardarna,
Fa, Marico leleo, fa,
Fost-ai fost pe cînd ai fost
Ş-ai rămas un lucru prost.
BURSUFLEsce
(tare)
nude Harţă!
HARŢĂ
(după portiţ(i)
Ce pofteşti?
BURSUFLESCU
Tacă-ţi gura În sfirşit :
Strigi ca surzii.
HAlqA
(după portiţă)
Iaca, mă!
[241]
5
10
15
20
25
BURSUFLESCU
Şi pe noi ne-ai asurzit.
HARŢf\.
(duPă portiţă)
Mare poznă!
BURSUFLESCU
Ai tăcut?
HARŢĂ
(după gard)
Am tăcut.
BURSUFLESCU
Aşa, prea bine.
De nu, bade, chiar acum o-mplineşti tu rău
cu mine.
(Cătră Tarsiţa.)
Scumpul meu odor,
Eşti chiar un bujor.
HARŢ ....
(duPă gard)
Fost-a cînd a fost
Ş-acu-i lucru prost.
BURSUFLESCU
Ah! plăcută floare,
Lasă-mă cu-amoare
S-o respir ...
TARSIŢA
Ba, ba ...
16 - Opere vol, V Teatru - c. 789
.�
24t
[242]
HARŢĂ
(după gard)
Tronc, Marico, fa I
( Îrnpreună.}
...
5
10
BURSUFLESCU şi TARSIŢA
Nu mai este de trăit
Cu-astfel de vecini mojici.
Harţă-i de nesuferit,
Trebuie-alungat de-aici.
HARŢĂ
(duPă gard)
Ce-a fost verde s-a uscat,
Florile s-au scuturat.
Fost-ai, bade, cînd ai fost
1.5 Ş-ai rămas un lucru prost.
TARSIŢA: Ei! apoi nu mai este de suferit!
BURSUFLESCU: Nu ... umfla-I-ar Rusaliile!
TARSIŢA: De ce nu te dezberi de dînsul?
BURSUFLESCU: Am cercat să-i cumpăr răzăşia, dar hoţul
20 cere scump ... cît nu face.
TARSIŢA: Scump, nescump, Îţi declar, d-le Bursuflescu,
că nu mă mărit, dacă nu-i depărta pe Harţă din
vecinătate.
BURSUFLESCU (cu rugăminte): Tarsiţo!
2.5 TARSIŢA (maiestoasă): Am spus! (Iese furioasă prin
fund.)
BURSUFLESCU (urmînd-o pănă-n fund): Tarsiţo!. ..
(Reviind.) S-a dus furioasă... Are dreptate
zîna I (Arătînd casa lui Harţă.) Hoţul dracului 1. ..
30 o face Înadins ... De-oi şti chiar că m-oi calici,
trebuie să mîntui numaidecît cu eL.. (Strigă.)
Harţă, măi Harţă l
242
[243]
5
10
15
20
25
.30
35
SCEN A X
BURSUFLESCU şi HARŢA
HARTĂ: Aud, domnule.
BURSUFLESCU: Vină-ncoace ... ascultă: mi-ai cerut cinci
mii de lei pe peticul tău de răzăşie... Fie!. ..
îţi dau cinci mii, numai să te duci dracului
pomană.
HARTĂ: Cinci mii? . .. opt mii vrei să zici, d-le?
BURSUFLESCU: Cum opt mii? Dar n-ai spus tu mai
dinioare că vrei cinci?.. Cinci ! (Ii dă tifla.)
HARTĂ: Degeaba îmi dai tifla, domnule, că mai gios.
de opt mii, nici o para frîntă.
BURSUFLESCU (în parte): Ce l-aş ciomăgi! (Tare.)
Măi Hărtuşorule, fii om de omenie.
HARTĂ: Chiar' de m-ai săruta, domnule, nu pot. ..
moşioara mea de baştină, cu perjerie ...
BURSUFLESCU: Nu vrei?
HARTĂ: Nu.
BURSUFLESCU: Ghidi, hoţ şiret!... Ai înţeles că am
nevoie să mă dezbăr de vecinătatea ta ...
HARTĂ (făcînd că se mînie): Să te dizbări? dar ce sînt
eu, boală?
BURSUFLESCU: Vătămătură I ...
HARTĂ: Dacă-i aşa treaba, nu vînd ... sluga d-tale.
(V re să iasă.)
BURSUFLESCU: Ei! lasă, Hartă, c-am glumit. .. Nu te­
supăra. . . (In parte.) Să videţi că o să fiu silit
a-i face şi curte acum.
HARTĂ (în parte): "Vine drăguş la căuş.
BURSUFLESCU: Şepte mii ai zis?
HARTĂ: Ba ... Opt şi cinci sute.
BURSUFLESCU: Hai!. .. ti-i dau ... adă mîna-ncoaci ...
Noroc să deie DU�ll1ezeu!... dar să peri îndată
de lîngă grădina mea ... Auzi? (In parte.) M-am
calicit!
HARTĂ (în parte): Păcat că nu l-am opintit mai sus.
cu tîrgu.
243
.�
[244]
SCEN A XI
BURSUFLESCU, HARŢĂ, LUNCEANU
LUNCEANU: D-Ie Bursuflescu... iată registruL.. cînd
îi pofti ...
5 BURSUFLESCU: Mai pe urmă, mai pe urmă, d-le primar.
Acum fă bine de te-ntoarce la cancelarie ca să-mi
rcdigi un act de vînzare a răzăşiei lui Hartă,
în preţ de 8500 lei, şi cu condiţie să mi-a deie
îndată în stăpînire.
10 LU:\'CEA�U: Prea bine, domnule ... să-ţi fie cu noroc.
(fesă.)
BURSUFLESCU: Foarte-ţi mulţămesc... scump noroc!
HAI{ŢĂ (in parte): Puteam să-I sui pănă la zece mii.
BURSUFLESCU (în parte): Jlerg să duc veste bună
15 Tarsiţăi, ca s-a împac. Şi de acum zîna-i a mea! ...
Am scăpat de Harţă !
BURSUFLESCU
Datle Harţă, stăi pe loc,
Eu mă-atorc aici Cu bani.
•
20
25
244
HARŢĂ
Hai! să-ţi fie cu noroc,
Să trăieşti Întru mulţi ani.
B URSUFLESCU
Noroc I însă scump mă ţine
Titlul de proprietar.
HARŢĂ
Scump, Însă ia seama bine
C-ai ajuns a fi perjar.
[245]
•
5
(J mpreună.)
BURSUFLESCU
(în parte)
Ghidi, hoţ şiret,
Bun de ciomăgit!
Răzăşia lui,
Zău, m-a calicit.
( Iese prin fund.)
HARŢĂ
10 (în parte)
Ama! cap de cuc!
J3ine l-am sucit;
Şi ca pe nn năuc
Ţi l-am învîrtit.
15 (Se aude în dreapta glasul Măriucăi.)
HARTĂ: Iaca l\1ăriuca!... Se întoarce de la izvoare
cu pînza... Veselă păsăruică!... Am s-o pun
în cuşcă; dar păn-atunci hai să scutur de colb
ispisoacele răzăşiei. (Iese pe portiţă zicînd:)
20 8500 lei un petec!... (Bufneşte de ris.)
se E N A XII
MĂRIUCA (întră cu valul de pînză pe cap )
MĂRIUCA: Iată-mă-s iar eu... mi-am spălat din nou
valul de pînză şi acum s-o întind la soare ...
25 colc pe iarbă verde. (Intinde pînza cîntînd:)
1
30
Măriuca-i romârrcuţă
Toţi flăcăilor drăguţă,
Ea se scoală dimineaţa
Şi-n izvor îşi scaldă faţa,
Apoi pune la cosiţe
Două flori de garofiţe
Şi la sînu-i busuioc,
Să dea inimilor foc.
.�
245
[246]
, 1
lama toarce la fuioare,
Ţese firu-n ţesătoare,
Apoi vara-n foc de soare
Bate pînza la izvoare.
Şi cu dinsa fata-şi coasă
Cămeşuică de mireasă,
C-a 5-0 poarte cu noroc,
Să dea inimilor foc.
SCEN A XIII
10 MĂRIUCA, BURSUFLESCU (vine alergînd, se împedică)
BURSUFLESCU: Ce-i asta?
MĂRIUCA: Nu călca pînza ... nu călca.
BURSUFLESCU: Da ce-i asta?
MĂRIUCA: Nu călca, domnule ... că acu am spălat-o.
15 BURSUFLESCU: Da cine ţi-a dat voie să-ţi Întinzi pînza
aici?
MĂRIUCA: Iaca vorbă!... Aici am uscat totdeauna ...
şi an, şi anţărţ.
BURSUFLESCU: Ce antărţ?.. Nu stii tu că acum eu
20 sînt stăpîn aici'? '
MĂRIUCA: Ş-apoi?
BURSUFLESCU: Apoi cum îndrăzneşti pe pămîntul
meu? ..
MĂRIUCA: Iaca ... ai vorbit de te-ai pripit ... Doar
25 n-am să-ţi mănînc pămîntul, ..
BURSUFLESCU: Aud? încă te şi obrăzniceşti?.. N a
pînză, dacă-i aşa. (Calcă pe pînză.)
MĂRIUCA: Nu călca, nu călca!
BURSUFLESCU (tropăind pe pînză): N a, na, na!
30 MĂRIUCA: lan vezi-l, bată-l crucea nebun!. .. Vai,
mînca-te-ar cioarele. .. (Trage de capătul pînzei.)
BURSUFLESCU (căzînd): Valeu! m-am stîlcit l
MĂRIUCA (furioasă, plî;1,gînd): A uzi, să-şi facă el rîs
de lucrul meu!... (llljăşură cu pînza pe Bursu-
35 [lescu, care cearcă în zadar a să scula.) lan să te
satur eu de gioc pe pînzele fetelor. ..
BURSUFLESCU: Şezi, fa!
246
•
[247]
-
MĂRIUCA: Ba nu, mangositule ... am să te înfăş ca pe
plozi.
BURSUFLESCU: Fa, nebuno, mă înădusi ...
MĂRIUCA (Plîngînd tare): înăduşi-te-ar {elile, hăihuiule!
SCEN A XIV
BURSUFLESCU, MĂRIUCA, HARŢĂ
HARTĂ: Da ce este aici?.. Ce plîngi, Măriucă?
MĂRIUCA: Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine bazaochiul
ista de-mi tăvăleşte pînza cu picioarele lui ....
10 gioacă pe dînsa ca un curcan şuierat,
BURSUFLESCU (sculîndu-se): Ei! lasă, fa, că te-oi
drege eu.
MĂRIUCA (adunîndu-şi valul): Ba-i drege tu pe cine
ai mai dres, stropşitule... Iaca, iar trebuie să
15 clătesc valu la fîntînă.
HARŢĂ: Lasă-l dracului, Măriucă ...
BURSUFLESCU: Pe mine?
HARTĂ: Ba valu ... N-ai noroc azi, dragă.
MĂRIUCA: Aşa se vede, bădică ... Dacă-i lumea plină
20 de şturluibaţi... (Se duce de se pune pe laiţii:
şi aşează pînza-n val.)
BURSUFLESCU: Ce fată-i asta, bade Harţă?
HARTĂ: O biată orfană crescută de mine.
BURSUFLESCU: Ră crestere i-ai dat... Auzi, să mă
25 înfeşe la vîrsta �ea!
HARŢĂ: Nu te mai potrivi, domnule ... Adus-ai banii?
BURSUFLESCU: Pretul răzăsiei?.. Cum nu!... Iată
500 lei în capăt. '
HARTĂ: 500 şi opt mii? ..
30 :; BURSUFLESCU: Care 8000? Unde a fost vorba de 8000?
(Scoate un cuţitaş ţărănesc din buzunar.}
HARTĂ: Ha, ha, ha... Glumeţ mai eşti, domnule r
BURSUFLESCU (jucîndu-se cu cuţitaşul): Aşa-s eu, bade
Harţă.
35 HARTĂ: Iaca cosorul meu! Unde l-ai găsit, domnule?
247
[248]
BURSUFLESCU: Ce?
HARŢĂ: Cosorul meu, ista ... (Arată cuţitaşul.)
BURSUFLESCU: îi al d- tale? Eşti sigur?
HARTĂ: Cum nu? .. Tot satul îl stie.
I '. A
5 BURSUFLESCU: Unde l-am găsit?.. (Schzmbmdu-şi
tonui.) A! hoţule! sari noaptea peste gardul viei
ca să-mi furi poama?
:.\IĂRIUCA (în parte): Ce zice?
HARŢĂ: Eu?
10 BURSUFLESCU: Tu, tu ... Cine altul?
HART.�: Da să n-am parte ...
BURSUFLESCU: Taci, minciunosule... Chiar acum a
venit vierul şi mi s-a jăluit că în toate nopţile
îi fură, nu ştie cine, poame cu cofele ... Tu eşti
15 furul ...
HARTĂ: Puşche pe limbă-ţi, domnule.
BURSUFLESCU: Tu... Căci vierul ţi-a găsit cuţitaşul
la piciorul unui butuc .
.MĂRIUCA (în parte): Vai de mine, ce poznă am făcut!
20 HARTĂ: Domnule ...
BURSUFLESCU: Taci din gură, potlogariule... Te-oi
învăţa eu să te ani ni de proprietatea altuia, am
să te duc în Criminal.
HARTĂ (spăriet): Pe mine, în Cri ...
25 :.\rĂRIUCA (cu mirare, în parte): minal?
HARŢ..\: Să nu faci un păcat ca aista, cucoane, că, zău,
nu-s vinovat.
BURSUFLESCU (arătînd cuţitaşul ): Iată dovada care
te osîndeşte.
30 HAR{\ (plecînd capul): Am păţit-o!
BURSUFLESCU (în parte): L-am umplut de spăriet. ..
minunat!
HARTĂ: Şi bine, cucoane, nu-i chip de tocmală?
BURSUFLESCU: BJ. este unul, dacă n-ai fi îndărătnic.
35 HARTĂ: Care?
BURSUFLESCU: îmi dai răzăsia cu 500 de lei?
HARTĂ: Ţi-o dau, numai ad.i cuţit aşul. (Întinde mîna.)
248
-
[249]
-
j
10
l,5
'::0
25
BURSUFLESCU: Ba nu, măi badea; să facem hîrt iile
mai Întîi ... (In parie.) îl ţîn la mînă.
HARTA (în parte): Ciocoiul dracului!
MARIl'CA (în tarIe): Cum să-I scap pe bietul bădică?
SCE N A XV
MARIUCA, BURSUFLESCU, HARŢA, LUNCEA�TU
LUNCEA�U: Iaca actul de vînzare, domnule Bursu-
flescu. .. e gata.
BURSUFI,ESCU: Trebuie schimbat, dragă Luncene.
LU;\;CEA�U: Iar!
BURSUFLESCU: Badea Hartă, care-i crestin cu frica
lui Dumnezeu, a avut' mustrare de cuget şi mi-a
lăsat răzăşia lui cu 500 de lei ... pe cît face ...
�u-i aşa, jupîne Harţă?
HARTĂ (obosit): O fi. (In parte.) Mă ia şi în trii parale,
ciocoiul.
BURSUFLESCU: Mergi, primăraşule, de prcfă actul, te
rog.
Ll'i\CEA�U: Bucuros.
BURSUFLESCU: Sau mai bine, hai cu mine, ca SZl ţi-I
dictez eu însumi într-un stil mai poetic. Să ne
videm sănătoşi, cumătre Harţă... (In ţiarte.}
L-am pus în cafă pe răzăş, (Iese prin [und
împreună cu Lunceanu.)
SC EN A XVI
HARŢA şi MARIUCA
HARTĂ: Mi-a întors şurubu ... ba încă bine. K-am ce
zice.
MĂRIUCA (în parte): Bietu bădică l. .. cît e de măhnit!
30 HARTĂ: Da cine dracu s-a dus în via lui cu cosoru meu?
MĂRIUCA (aproPiindu-se): Eu, bădică ...
HARTĂ: Tu?
249
[250]
MĂRIUCA: Eu!. .. de-oi şti că mă-i da pe uşă afară,
ţi-oi spune tot... De cîte ori treceam pe lîngă
via boierească, poama-mi făcea cu ochiul; ş-aşa,
nu mai tîrziu decît astă-noapte, m-o Împins
5 păcatu de-am sărit gardu, şi cum tăiam struguri
cu cosorul d-tale, m-o spăriet un cîne ş-am
scăpat cosorul În vie. Aista-i tot adevărul. Dar
de-oi mai sări eu garduri de azi înainte, să rămîn
fată mare. Eu ti-am făcut sotia, bădică; eu sînt
10 greşită... Na,' bate-mă ... ' bate-mă... Nu mă
baţi?
HARŢĂ: Drace-mpeliţat!. .. Nu te-am bătut cînd erai
mică, şi tocmai acum oi să te bat?
MĂmucA (uimită): Alei! bădică ... eşti bun ca sînul
15 mamei.
MĂRIUCA
20
25
30
250
Bădiţă dragă, Îţi sînt greşită;
Cu a mea faptă te-am Întristat;
Tu cu blîndeţă nemărginită
Îmi zîmbeşti dulce şi m-ai iertat!
HARŢĂ
Dar, Măriucă, tu eşti greşită,
Cu a ta faptă m-ai Întristat,
Însă, copilă, îmi eşti iubită
Şi chiar din suflet eu te-am iertat.
(Jmpreună. )
MĂRIUCA
Bădiţă dragă etc.
HARŢĂ
Dar, Măriucă etc.
MĂRIUCA (ştergîndtt-şi ochii): Iaca iar îmi vine să
plîng.
HAHTĂ: :t\ u te măhni, copilă hăi, că doar nu mi-ai
vrut răul cînd ai luat un strugur de poamă.
[251]
F
5
'tO
15
20
Slavă Domnului! în tara noastră cel ce are dă cu
mulţămire celui ce �-are! Trebuie să fie cineva
un frige-linte ca d-nu Bursuflescu, pentru ca să
facă gură pentru un strugur.
:1YIĂRIUCA: O Doamne, cînd i s-ar părăgini via.
HARŢĂ: L-aş face eu să-i ducă doru, dacă n-ar avea
cosoru meu la mînă.
:llĂRIUCA: Numai atîta trebuie? .. Lasă pe mine că
ţi-l scot eu de la dînsu.
HARTĂ: Cum?
:.\IĂRiuCA: Îi vide ... Iaca vine cucoana cea văduvă,
care şedea cu săptămînele la cucoana Săftica,
păn-a nu scăpăta biata bătrînă. Mă rog, adevărat
e, bădică, că se mărită cu Bursuflescu?
HARŢĂ: Aşa se vorbeşte.
MĂRIUCA: Dacă-i aşa, fugi degrabă şi mă lasă singură
cu ea.
HARŢĂ: Da ce ai de gînd să faci?
MĂRIUCA: Să te scap de nevoie ... Fugi iute.
(Harţă iese pe portiţă. împins de spate de Măriuca.)
SCEN A XVII
MĂRIUCA şi TARSIŢA
TARSIŢA (veselă): Bursuflescu mi-a adus veste că a
isprăvit tîrgul cu Harţă şi că de azi înainte visurile
25 mele poetice nu vor mai fi îngînate de miorlăitul
motanilor şi de urletul dulăilor .. , Cît mă iubeşte
N astasachi !
MĂRIUCA (oprindu-se ): Sărut mîna, cuconiţă.
TARSIŢA: Ce copilă-i asta?
30 MĂRIUCA: Nu mă cunoşti, cuconiţă?
TARSITA: Nu, nicidecum.
MĂRIUCA: Eu sînt Măriuca.
TARSIŢA: Care Măriucă?
MĂRIUCA: Ştii... Măriuca, fina cucoanei Săfticăi ...
35 Eu mă găsam colo sus în copacul ista, de cu­
legeam mere, acu două luni, cînd d-ta şedeai
pe laiţă cu d-nu Alecu ... nepotu nînaşei.
251
.. 1,
[252]
5
10
15
20
25
30
TARSITA (îngrijită): Ce zici?
.MĂRIUCA (rîzînd încet): Ba încă mi-aduc aminte că am
scăpat un măr din sîn, de-a căzut buf 1 în spi­
narea cuconaşului... Cuconaşul era plecat şi-ţi
vorbea la ureche... ştii, cuconiţă.
TARSITA: Nu-mi aduc aminte ...
l\IĂRIUCA: Da cum, Doamne, iartă-mă?.. Cuconasul
îţi zicea că te iubeşte: (imitînd) "Ah 1 ... 'te
iubesc... îngeraşule... fie-ţi milă... mă rog
matale" si îti săruta mînile cu foc... şi d-ta
le lăsai si. le �ărute ... Ştii, cuconiţă.
TARSIŢA (în parte): Ne-a văzut drăcoaica. (Tare.)
Bine, bine... taci si să nu pomenesti nimănui
de ce ai văzut. ' ,
MĂRIUCA: Nici d-Iui Bursuflescu?
TARSIŢA: Lui încă mai puţin ... Dar poate că ai ceva
de cerut de la mine, dragă Măriucă? .. Spune ...
vrei ceva? .. (O dismeardă.)
MĂRIUCA: Am, cuconiţă ... Te-aş ruga, dacă nu ţi-ar fi
cu supărare, să-mi scoţi de la boieriu un cuţitaş,
care mi 1-0 luat zăloagă.
TARSITA: Un cutitas?
l\IĂRn.icA: Aşa ... 'un'cosor de vie ... însă vezi d-ta ...
să-I iei cu meşteşug ... să nu priceapă ...
TARSIŢA (zîmbind): Da pentru ce?
l\1:ĂRIUCA: Că de l-îi cere, n-a vre să ti-I deie... Iaca
vine domnu Bursuflescu ... eu merg să mă ascund
după portiţă... să te văd, cuconită, dacă eşti
meşteră. (Iese şi se pune d�tPă portiţă.)
TARSITA (în parte): Curioasă fată 1
se E N A XVIII
TA RSIŢA, BURSUFLESCU, MĂRIUCA (după portiţă)
+'"
t
BURSUFLESCU: Ah 1 scumpa mea Muză, te caut peste
tot locuL.. am crezut că te-a răpit Apolon.
35 TARSIŢA: Ah 1 ştii prea bine, tiranule, că alt Apolon
nu există pentru mine decît Nastasachi Bur­
suflescu.
252
[253]
5
10
15
20
25
30
35
40
BURSUFLESCU (sărutîndu-i mîna): Este o fee!
TARSIŢA: Valeu !... mi-ai frînt degitele... ce ai în
mînă?
BURSUFLESCU (arătînd cuţitaşul): Nimic ... un cuţitaş
prost, Însă de mare valoare.
TARSIŢA: lan să-I văd.
BURSUFLESCU (băgînd cuţitaşul în buzunar): Nu merită
să atingă o mînă de crin ca a d-tale.
TARSIŢA (în parte): Nu vre să-I deie.
BURSUFLESCU: Tarsită ... dă-mi voie să-ti zic Tarsită , ..
TARSIŢA: Îţi dau voie, Nastasachi.' ,
BURSUFLESCU: Tarsiţă, haide să ne punem pe laiţa
cea de sub copac.
TARSIŢ A (coborînd ochii): P en tru ce?
BURSUFLESCU: Pentru ca să începem acel duo amoros,
care a fost întrerupt mai dinioare prin miorlăitul
motanului lui Harţă. Am multe de spus, căci
inima mea debordă.
TARSIŢA: Hai dacă vrei. .. Nu am nimic de refuzat
fidantatului meu... Dă-mi bratul.
BURSUFLESCU (dîndu-i braţul şi îndreptîndu-se spre
laiţă): Ah!. ..
TARSIŢA (oprindu-se lîngă laiţă}: Vai de mine!
BURSUFLESCU (spăriet): Ce este?
TARSIŢA: Mi s-a umflat piciorul în botină şi nu pot
călca. . . (se vaietă) mă curmă găitanul.
BURSUFLESCU: Scoate botina ... (Plecindu-se.) Dă-mi
voie să-ţi ajut.
TARSITA: Nu pune mîna ... că nu sîntem cununati ...
Lasă că mi-o scot eu. (Se întoarce cu spatele la
Bursuflescu, se pleacă şi se face că desnoadă şiretul.
de la botină.)
BURSUFLESCU (în estaz ) : Ce talie de silfidă! ... parcă-i
o floare îndoită de suflul aurorei. (Se uinieşte.)
O zar. .. na ... ca ... de... (I se leagă limba.)
TARSIŢA: Na... c-am înnodat şiretul. (Se vaietă.)
Ah! ah! ... rău mă doare! ... îmi vine să leşin.
BURSUFLESCU: Taie şiretul... taie-l.
TARSIŢA: N-am foarfeci.
BURSUFLESCU (dîndu-i cuţitaşul ): Iaca un cuţit aş.
253
.�
[254]
5
10
20
25
TARSIŢA: Ah! îţi mulţămesc ... însă de-oi scoate botina;
am să rămîn numai în coItun ...
BURSULESCU: Alerg iute să-ţi ad�c papucii de sus.
TARSIŢA: Aleargă, scumpul meu, aleargă.
BURSUFLESCU: M-am dus. (Iese iute prin funâ.)
MĂRIUCA (arătîndu-se la portiţâ, în parte): Meşteră-i.
cuconiţa! .. , (Tare.) Cuconiţă ...
TARSIŢA: A ! tu eşti, Măriucă?
MĂRIUCA: Adă degrabă cuţitaşu, pănă nu vine boieriul.
TARSIŢA: N a, şi fugi.
MĂR lUCA : Să-ţi spun drept, cuconiţă ... meşteră eşti!'
(Ieşind pe portiţă.) Bădică, bădică ...
HARŢĂ (duPă portiţă): Ce-i, fa?
MĂRIUCA: Iaca cosoru.
HARŢĂ: Alei! (Se aude un sărutat şi jv!c'iriuca rtztnâ.}
BURSUFLESCU (aducînd o păreche de papuci): Iaca,
iaca papucii... am alergat de m-arn umplut de
suflet. (Gîfîie.)
TARSIŢA: Merci, scumpul meu ... acum nu mă mai
doare .. , am diznodat siretul.
BURSUFLESCU: A! bravo! .. .' da unde-i cuţitaşul?
TARSIŢA: Care cutitas? Stiu eu ... l-ai luat cu d-ta.
BURSUFLESCU: E�? '( lşi pipăie bucunarui.) Să-I fi
prăpădit? Nu se poate ... unde să fie?
SCEN A XIX
TARSIŢA, BURSUFLESCU, HARŢĂ, ilIĂRIU-CA
-
HARŢĂ (în parte, arătind cuţitaşul): Mi-o venit apă la
moară.
BURSUFLESCU: Iaca si Hartă, iubitul meu vecin ; . . ai
30 venit la bani, h�tule . .'. să iei bani cu dimerlia ...
') ,
aşa-i:
HARŢĂ: Apoi dă, domnule ... cine fuge de ochiu dracului?
BURSUFLESCU: Ei! na, ca să nu te fac să aştepţi mai
mult ... mie-mi place să plătesc peşin ... Iaca
35 500 de lei. .. (Scoate ţncnga.}
HARŢĂ: 500 lei arvună?.. dar ceialalti cînd mi-i
numeri? '
254
[255]
BURSUFLESCU (rîzînd): Care ceialalţi, ghiduşule?
HARŢĂ: Cei zece mii, preţul răzăşiei, după tocmală.
BURSUFLESCU: Ce tocmaIă? .. N-a fost vorba de 500
de lei?
j HARŢĂ: Vrei să rîzi, domnule? Fie! hai să rîdem.
(M ăriucăi.) Rîde, fa!
(Hartă şi Măriuca rîd cu hohot.}
BURSUFLESCU (tngrijăt, caută prin buzunar) : Măi Harţă,
se vede că ai uitat cosorul!
10 HARŢĂ: Ce cosor, domnule?
BURSUFLESCU: Ştii? Dovada! (I« parte.) Unde dracu
l-am pus?
HARŢĂ: Dovada? Înţălegi tu ceva, Măriucă?
MĂRIUCA: Ba cît hăciul. .. o fi vro cimilitură.
15 BURSUFLESCU: Cosorul, măi, care l-ai prăpădit în via me.
HARŢĂ: Eu? (Arătînd cuţitaşul.) Iaca cosorul meu,
d-Ie.
BURSUFLESCU: La tine-i? Cum de se găseşte la tine,
hoţule? . .. Mi l-ai furat din buzunar?
20 HARŢĂ: Ei!. .. am înţăles că d-tale nu-ţi e de cumpărat
răzăşia , .. Bine. Hai, fa Măriucă.
MĂRIUCA: Hai, bădică. (Vrea să iasă.)
TARSIŢA: Staţi! Ce este? Nu vă înţeleg.
HARŢĂ: Ce să fie!. .. D-l Bursuflescu vroieşte numai-
25 decît să mă alunge de pe locul meu şi acum nu
vre să-mi plătească preţul tocmelei, adică 10500
lei. .. asta-i tot.
BURSUFLESCU (furios): Zece sute cinci mii! Cîrjaliule!
HARŢĂ: Ba zece mii cinci sute.
30 QUATUOR
BURSUFLESCU şi TARSIŢA
35
Zece mii, cinci sute de lei!
Zece mii! Ce-am auzit?
Zece mii! Pentr-un petic vrei
Zece mii? Harţ,-ai nebunit.
255
[256]
5
10
15
20
25
256
HATf-1I. şi �L�RIUCl\
Zece mii, cinci sute de Iei,
E un preţ foarte pot rivir.
Zece mii! spune: vrei, li 11 'Inci?
Lucrul bun n11 C SC11mp plătit.
B()R:,�'FLESCL
Mă Hartă, vecine, să stăm Ia tocrnală.
HARŢA
Tocmala-i Iăcută ; nu-i loc de-nvoială.
BUl,SUFLESCU
Vrei două mii? Spune.
Ba nu.
Bl'RseFLEsce
"rei t rei mii;
HART·\
;\'11.
Trei �i cinci?
HARŢĂ
Daiu.
Bl'RSUFLESCU
Al naibii să fii!
TARSI]'A
Mai dă, Nastasachi.
[257]
5
10
15
20
25
BUl}�UFŢ.ESC U
Pe vru te, nevrute
Îţi dau cinci mii.
HARTĂ
Baiu! ... Zece mii cinci sute!
(1 mpreună.}
BURSUFLESCU şi TARSITA
Zece mii, cinci sute de lei! etc.
HARŢĂ şi :MĂI;UUCA
Zece mii cinci sute de lei! etc.
TARSIŢ_:
Vecine, creştine, fii om cu-omenie,
'Peste cinci mii, iată, adaog o mie.
HARŢĂ
Prea puţin, cucoană.
Opt mii nu voieşti?
HARŢA
Nu.
TARSIŢA
Opt şi cinci?
HARŢĂ
Baiu.
TARSITA
Prea mult te scurnpeşti.
257
[258]
.-
5
10
15
20
25
30
258
MXRIUCA
Mai dă, cuconiţă,
TARSIŢA
Să dau pe nevăzute?
Ei! ... zece mii ...
HARŢX
Baiu... zece mii cinci sute!
(1 mpreună.)
BURSUFLESCU şi TARSIŢA
Zece mii ciuci sute de lei! etc.
HARŢX şi MXRIUCA
Zece mii cinci sute de lei etc.
TARSIŢA: Drept să-ţi spun, jupîne Harţă, eşti lacom
ca un jidan.
;IIXRIUCA: Nu se scumpeşte, cuconiţă, că Iivada-i plină
de copaci mari cît mărul cel cu laiţă... Ştii
d-ta... (Arată copacul din mijlocul scenei.)
TARSIŢA (în parte): Auzi, şerpoaica! (Lui Bursujlescu.)
Dacă are copaci roditori, nu-i tocmai scump.
BURSUFLESCU (indignat): Nu-i scump zece mii cinci
sute?
TARSIŢA (Privind cu dragoste la Bursuflescu ): Ce este
o sumă de bani mai mare sau mai mică, pe lîngă
fericirea de a rămînea singuri, noi doi, şi ... fără
marturi.. .
BURSUFLESCU (încîntat): Ah! ai dreptate, suflete.
(Lui H arţă.) Fie!... îţi dau cît ceri, numai
te cară îndată din casa asta.
HARTX: Doar nu dau tatarii.
BURSUFLESCU: Ba dau.
HARŢX: Bine, însă să-mi adaugi pe deasupra via cea
părăginită cu casele din ea, ca să am unde mă
muta.
[259]
· C . . � (T 't') C . �
BURSUFLESCU. e-ai ZIS.... arsz. et, e-a ZIS .•••
Patru pogoane... cu poamă grasă şi bina cu
patru odăi, unde am putea să şedem chiar noi ...
şi cu poamă bosuioacă... auzi pretenţie!. ..
5 cu poa ... mă ... coar ... nă ... (1 se leagă limba.)
TARSIŢA: Bade Hartă ... m-arn Înşălat... eşti mai
lacom şi decît un jidan.
MĂRIUCA: Ii plac merele, cuconiţă.
TARSIŢA: Merele?
10 MĂRIUCA: Să vezi d-ta ... Se găseşte in vie un măr
cu laiţă dedesubt, ca aista... ştii d-ta ...
TARSIŢA (cmmîndu-i vorba): Bine, bine. (Lui Bursu­
flesca.) Dragă ...
BURSUFLESCU (trezindu-se): Aud?
15 TARSIŢA: Mă iubeşti?
BURSUFLESCU: Mă mai Întrebi?
TARSIŢA: Vrei să-mi dai o probă de dragoste?
BURSUFLESCU: Nu una ... o mie!
TARSIŢA: Mersi ... dă şi via, ca să scăpăm de Harţă.
20 BURSUFLESCU: D-apoi ...
TARSIŢA: (strîngîndu-l de mînă): Nu te-i căi. (Coboară
ochii.)
BURSUFLESCU: Ah!... dau tot... (Tare.) Harţă ...
HARTĂ Aud, domnule.
25 BURSUFLESCU: Adă mîna-ncoacev. , bate cole... să
fie via a ta.
HARTĂ: Cu casele?
BURSUFLESCU: Cu.
HARŢĂ: Noroc să deie Dumnezeu! (Măriucăi.) Biata
30 cucoană Săftica!... a avea unde să-şi petreacă
bă trînetile.
MĂRIUCA: Bădică ... Îmi vine să te sărut.
HARTĂ: Lasă că ţi-a veni rîndu şi ţie.
MĂRIUCA: Oare?
35 SCEN A XX
Cei dinainte. LUNCEANU (un lacheu cu o tab/Il pe care
sînt pahare de şampanie)
LUNCEANU: Domnule Bursuflescu... iată actul de
vînzare ...
259
[264]
PERSOANE
TEODOREA�U, particular bogat
S:MĂRĂNDIŢA, femeia lui
TINCA, vara Smărăndiţei
5 NICU, tînăr
MADAM FRANŢ, guvernantă
UN LACHEU
5
10
t5
20
[265]
RĂMÂŞAGUL
PROVERB CU CîNTICE îN 1 ACT
Reprezentat pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiu
artiştilor români. 1845.
Teatrul reprezintă un salon elegant. Uşă în fund ce duce
afară. în stinga, altă uşă, care se deschide în apartamentul
Smărăndiţei, în dreapta, o a tria uşă ce dă într-un cabi­
net. O fereastră, aproape. în mijlocul scenei, o masă rotundă
pe care este aşezat un servis bogat de ceai, sfeşnice de bronz
ş.c.l. Lîngă masă, o canape şi două jilţuri.
TEODOREANU, SMĂRĂNDIŢA, TINCA (fed tmP"e­
giurul mesei şi beu ceai), LACHEUL (stă lfngtl Uf4 ain/una)
TEODOREANU (citind o gazetă): "Şi aşa, bărbatul a
fost înşelat de femeia lui cu atîta ghibăcie, încît
el a mărturisit că este biruit"... Iar bărbatul
înselat!. .. Mă mir ce au scriitorii din ziua de
astăzi cu bărbaţii?.. Nu citeşti un roman ...
nu vezi o comedie, în care să nu întîlneşti un
bărbat înşelat şi luat în rîs!
SMĂRĂNDIŢA (zîmbind): Ştiu eu?
TEODOREANU (citind): încheiere. "Spiritul femeiesc
este alcătuit de trei părţi din iad şi una din
rai ... De aceea, un bărbat cu minte trebuie să
-265
.�
[266]
se păzască de a da nevestei sale pricini de a-l
înşela, căci proverbul zice: femeia hotărăşte şi
Satan împlineşte". Ha, ha, ha!... Se vede că
autorul acestui articol îi însurat si se teme de
5 vro pacoste căsătorească. '
SMĂRĂNDlŢA: Socoţi?
TEODOREANU: Eu unul, dacă l-aş întîlni, i-aş zice aşa:
"Domnule, nu tăgăduiesc că femeiele au mare
istetime. .. dar, totodată, sînt încredintat că
10 numai bărbatul cel prost se lasă ca să-I înşele;
iar un om cu luare-aminte şi cu oarecare ispită ...
nicioda tă",
SMĂRĂNDlŢA: Eu, dimpotrivă, i-aş zice: "Domnule, ai
toată dreptatea 1. .. femeia poate orişicînd să
15 înşele pe bărbat, fie bărbatul cît de isteţ, pentru
că orişicare femeie are cîte un drăcuşor mititel
care o slujeşte."
TEODOREANU: Ba, zău? (Cătră Tinca.) Şi tu, Tincă,
tot aşa gîndeşti, ca vara ta?
20 TINCA: Eu încă nu-s măritată ... nu pot să ştiu.
SMĂRĂNDIŢA: Are dreptate Tinca; dar, lasă să se
mărite, şi-apoi să vezi de-a cui opinie a fi.
TEODOREANU: CU cine ai ţinea atunci, Tincă?.. cu
Smărăndiţa, ori cu mine?
25 TINCA (zîmbind şi coborînd ochii): Cu vară-mea.
SMĂRĂNDlŢA (rîzînd): Nu-ţi spuneam eu?
TEODOREANU (rîzînd): Bra vo ! frumos!... v-a ţi pus
două împotriva me .
. sMĂRĂNDIŢA: Pentru că avem dreptate.
30 TEODOREANU: Vorbă-i?.. Ei, cu toate că eu sînt
singur. .. cred că nu mi-ar fi greu să vă biruiesc.
SMĂRĂNDlŢA: Cum?
TEODOREANU: Puind orice rămăşag îţi voi, că, păn-în
24 de ceasuri, nu mă-i putea înşela ... măcar
35 că-ţi sînt bărbat.
SMĂRĂNDlŢA: Nu te juca cu focul.
TEODOREANU: Pe mine m-a ustura, de m-oi frige! ...
ţii rămăşagul?
SMĂRĂNDlŢA: Ascultă: Miculi a adus un şal negru care-mi
40 place foarte mult ...
[267]
TEODOREANU: De mă-i înşela ori şi prin care chip, mîne
să te primbli cu şalul.
SMĂRĂNDIŢA: Trimit dar să-I şi aducă.
TEODOREANU: Nu te grăbi, că încă nu l-ai cîştigat.
5 (Se scoală.) Cîte ceasuri sînt? opt şi jumătate ...
îi vreme de bal-masque ... Nu mergi, Smărăn­
diţă?
SMĂRĂNDIŢA: Nu pot merge că au să-mi vie nişte vizite ..•
dar tu, te duci? .
10 TEODOREANU: Mă duc puţin să mă întîlnesc cu un
prietin. (Cătră fecior.) Gheorghe!... zi veze­
teului să tragă la scară.
{Lacheul iesă.}
S.MĂRĂNDIŢA: Ai să întîrzii mult, Teodorene?
15 TEODOREANU: Vro două ceasuri ... mai mult nu. (lşi
ie pălăria.)
SMĂRĂNDIŢA: Nu uita să treci pe la Miculi ca să spui
să-mi aducă salul.
TEODOREANU (rîzî�d): încă nu m-ai înşelat... La
20 revedere.
(Sărută pe Smărăndi!a şi iesă prin fund.)
SCENA II
SMARANDIŢA, TINCA
TINeA: Verisoară, ce i-a abătut bărbatului tău să-ţi
25 propuie un astfel de rămăşag?
S.lIfĂRĂNDITA: Nu stiu; dar... lasă-I că l-oi învăţa eu
cum' să j ud�ce femeile.
TIC\TCA: Da bine ... ce fel ai să-I Înşeli? ..
s.M1H1KDIŢA (zîmbind): îi videa.
30 TINCA: Cum? ţi-ai şi închipuit planul?
SMĂH,b:DIŢA: Nu ţi-am spus că femeile au cîte un
drăcuşor care le povăţuieşte? (Sună clopoţelul.)
( Întră un fecior.}
S;\I.'tE)\KDITA: Du-te de pofteste pe ma dam Franţ,
35 guv�rnanta, să vie sus. '
(Feciorul iesă.)
267
.. '
[268]
TINCA: Spune-mi şi mie, verişoară, ce ai să faci? Mă
rog matale.
s.MĂRĂNDIŢA: Am să-I fac pe bărbatu meu să se în a­
moreze de mine.
5 TINC�: Cum se poate?
SMĂRĂNDIŢA: îţi pare greu lucru?
TINCA: Ba nu ... D-apoi ...
SCE N A III
SMĂRĂNDIŢA. TINCA. MADAMFRANŢ
10 MADAM FRANŢ: Ce pofteşti, cuconiţă?
SMĂRĂNDIŢA: Dragă ma dam Franţ, am să te rog să-mi
faci o slujbă.
MADAM FRANŢ: Poronceşte-mi ce ţi-a plăcea.
SMĂRĂNDIŢA: Să ai bunătate ca să te duci pănă peste
15 drum, la croitorul ce vinde costumuri de bal­
masque, şi să-mi iei un domino negru de catife;
d.�r:,să, zici. că-i pentru d-ta.
MADAM FRANŢ: Dar eu n-am fost de cînd sînt la bal­
masque.
20 SMĂRĂNDITA: Că nici cer de la d-ta ca să te trudesti
pe l� bal, ci, dimpotrivă, voi să merg eu însă�i.
MADAM FRANŢ:. Aşa? Foarte bine. Mă duc îndată la
croitor.
SMĂRĂNDIŢA: Dar să nu întîrzii!
25 (Madam Frae] iesă.}
SCEN A IV
TINCA. SMĂRĂNDIŢA
TINCA:Pare-mî-se, draga Su.arăndiţă, că ţi-am înţeles
planul.
30SMĂRĂNDIŢA: Dacă l-ai înţeles... cu atît mai bine,
pentru că n-oi fi :311.l"l sa ţi-I tălmăcesc.
TINCA: Auzi, şirata, cum s-ascunde ele mir.e!
268
I
[269]
SMĂRĂNDIŢA: D-apoi tu nu te ascunzi' de mine ca să
citeşti ravaşele ce-ţi scrie Nicu Tolinescu?
TINCA (turburîndu-se): Cine? .. Nicu?
SMĂRĂNDIŢA: Parcă eu nu ştiu? Dar să lăsăm vorba
5 asta. .. Ia ascultă, Tincă: cum voi ieşi de-acasă,
să dai poroncă tuturor slugilor să se culce şi să
stingă toate lumînările de prin odăi, pentru ca
să fie întuneric preste tot locul cînd m-oi întoarce.
TINCA: Dar pentru ce?
10 SMĂRĂNDIŢA: Pentru că mi-ai înţeles planul. (Trage
clopa/elul. )
, [Lacheul Intră)
SMĂRĂNDIŢA: Du-te de adă o trăsură bună şi să-i zici
să steie la poartă.
15 (Lacheul iesă.)
TINCA: Ai să ieşi? ... Şi mult ai să întîrzii, Smărăndi ţă?
sMĂRĂNDIŢA: Nu ştiu idar să nu cumva să te găsesc
deşteaptă ... auzi? '
TINCA: Nu te teme, că eu acuş mă culc.'
20 SCEN A V
TINCA. SMĂRĂNDIŢA. MADAM FRANŢ
MADAM FRANŢ: Iaca domino, cuconiţă,
sMĂRĂNDIŢA: A! foarte mulţămesc, madam Franţ.
MADAM FRANŢ: Ce se mai mira croitorul, cînd i-am
25 cerut un costum!. ,. Se uita la mine şi nu voia
să creadă că. eu, aş fi avut de gînd să merg, la
bal-masque, .. Parcă bătrînele nu mai au inimă
şi gust de joc..
sMĂRĂNDIŢA: Croitoru-i un obraznic.
30 MADAM FRANŢ: Asta i-am zis şi eu.
sMĂRĂNDIŢA: Hai cu mine să mă-mbraci, madam Franţ.
MADAM FRANŢ: Haide, cuconiţă.
(Smărăndiţa iesă prin stînga; madam Fl'anţ o ul'mează pănă
la u�ă � pe urmă se-nioarce iute de dIJ un răv� Tincăi.}
35 MADAM FRANŢ: Ţine; dragă duducă, un răvaş de la
cuconul Nicu.
j
[270]
TINCA: A! cînd ţi l-a dat?.. îmi vine să te sărut de
bucurie.
MADAM FRANŢ (fugind): Acum, acum. (in �parte.)
Ia aşa eram Şl eu cînd eram tînără. (Intră in
, sUnga.)
SCEN A VI
TINCA
Dragu Nicu!... Să videm degrabă ce-mi mai
scrie? (Deschide răoaşul şi citeştet)
10 "Duducă Tincă!
Ştii cît te iubesc din ceasul acel preafericit în
care am jucat cu d-ta la revelion! Ştii că sînt
gata a jertfi tot ce am mai scump pe lume pentru
a împlini poroncile ce ai binevoi să-mi dai! ...
15 Ştii că cea mai preţioasă dorinţă a inimei
mele este de a te numi, într-o zi, scumpa mea
soţie!. .. Dă-mi voie să mă întîlnesc cu d-ta
macar un ceas, pentru ca să-ţi spun din viu
grai toată dragostea ce ai Însuflat robului d-tale.
20 Nicu T olinescu, "
Ah, ce plăcere, ce bucurie,
în al meu suflet acum simţesc!
Curtnd aice are să vie
Nicul, pe care de mult iubesc.
25 De cind, la Curte,
Făcîndu-mi curte .
Dulci complimente mi-a adresat,
De fericire
Şi de uimire
30 Inima-mi bate neincetat.
Mi-aduc aminte
De-a lui cuvinte
Ce la mazurcă tainic mi-a zis,
Ş-a lui privire
35 Cu mulţămire
j 270
[271]
De-atunci adese o văd In vis 1.,
Ah, ce plăcere, ce bucurie,
în al meu suflet ... ş.c.l.
se E N A VII
5 TINCA, k[ADAM FRANŢ, SMĂRĂNDIŢA (tmb,lJcatlJ
în domino şi ţiind o mască de catifea neag,1J în mfnlJ)
SMĂRĂNDIŢA (tntrtnâ}: Iată-mă-s gata.
TINCA (în parte, ascunzînd răoaşul ): Verişoara!. ..
SMĂRĂNDIŢA (aproPiindu-se de Tinca, o sărută pe frunte) :
10 Cu seara bună, verişoară. (Tncet.) Ce-ţi mai
scrie Nicu?
TINeA: Nicu? ..
SMĂRĂNDIŢA: Ha, ha, ha!... Nu ţi-am spus că ştiu
tot?
15 (Feciorul fntrlJ.)
FECIORUL: Trăsura-i la poartă.
SMĂRĂNDIŢA: Bine ... Să te duci acum îndată la Miculi,
să ceri un şal negru şi să-I aduci aici.
(Fecioyul iesă.}
20 SMĂRĂNDIŢA (în parte): A! Teodorene!. .. pui rămă-
şag cu femeile, cînd îi treaba pc înşelat? ..
Bine, bine!... [Tare.] Seara bună, madam
Franţ... Tinco, nu uita ce ţi-am spus. (fesă
prin funâ.)
2' S C E N A VIII
TINCA, MADAM FRANŢ
MADJU1 FRANŢ: Ei, duducă, ce-ţi mai scrie cuconaşu
Nicu? .. Dar pare că eşti supărată? ... Ce ai ...
TINCA: Ce să am, dragă madam Franţ?.. Am, că
30 nu ştiu ce să fac .
.MADA.i\I FRANŢ: Cum?
TINCA: Nicu mă roagă ca să-i dau voie să vie să mă
vadă singură!. .. şi nu ştiu de se cuvine ...
271
.�
..
[272]
5
10
15
20
25
30
35
MADAM FRANŢ: Numai atîta-i?.. Da primeşte-l să
vie, ·că n-are 'să te mănînce.
TlNCA: Zău? .. pot să-I primesc, dragă madam Franţ?
MADAM FRANŢ: Poţi, duducă, pentru că cu conul Nicu
îi tînăr de treabă şi vrea să te ieie ... Hei! să
mă fi văzut pe mine cînd eram tînără, cum mă
întîlneam cu bietul Franţ, Dumnezeu să-I ierte! ...
pe fereastă... Sărmanull cum mă iubea!... în
toate- serile mi-aducea chipfe proaspete... A!
(Plinge.)
Sărmanul Fra�ţ,. cît mă iubea I
Cu chipfe, zău, el mă hrănea, .
Şi ziua toată,-n cinstea mea,
Bere şi vin mereu el bea.
Dar într-o zi... Ah, ce păcat I
Atit de mult a inchinat,
încît pe loc a rămas lat ...
în bere Franţ s-a inecat I
1;INCA: Nu mai plînge, dragă madam Franţ.
MADAM FRANT: A!. .. De ce n-am murit si eu?
TINCA: Dar dacă mureai, cine mi-ar fi fo�t guvernantă
mie?
MADAM FRANŢ: Bine zici, duducă Tincă. (O sărută.)
Nu băga-n seamă cele ce spun... Ia, o babă
nebună şi eu ... Mai bine să vorbim de cuconaşuI
Nicu.
TlNCA: El ţi -a dat scrisoarea?
MADAM FRANŢ: Dar; l-am întîlnit la poartă, cînd mă
duceam să ieu costumul cuconiţei, şi cînd ai
şti cît m-a rugat" ca să te fac să-I primeşti! ...
TINCA: Oare cum să-i dăm de ştire?
MADAM FRANŢ: D-Iui mi-a zis că va cînta din flaut pe
sub fereastă, şi că dacă va videa o lumînare pe
la geamuri, atunci s-a sui; iar de nu, s-a duce
acasă măhnit.
(Se aude un flaut sub fereastă.)
TlNCA: Ia auzi, madam Franţ , ..
_ MADAM FRANŢ: El îi, duducă.
(Stau amîndouă de ascultă.)
[273]
TINCA: Sănnanu1 Nicu!. .. va îngheţa afară.
MADAM FRANŢ: Cred şi eu, că-i tare frig.
TINCA: Ce să facem, dragă madam Franţ?
MADAM FRANŢ (luînd o lumînare şi purtînd-o pe la
. .5 [creastă}: Iaca ce să facem.
(Flautul tace.)
TINCA: Ah! cum îmi bate inima de tare. (Se pune pe
un jîlţ.) ..
MADAM FRANŢ: Nu fi copilă, duducă Tincă, că nu te-oi
10 lăsa singură.
TINCA: Să şezi cu mine, ma dam Franţ.
MADAM FRANŢ: Bine, bine; nu te teme. (in parte.)
Draga duducă!... cum s-a îngălbenit L. . Ia
aşa tremuram şi eu ... în vremea lui Franţ.
15SCEN A IX
TINCA. MADAM FRANŢ. NICU (întrind cu sfială)
NICU (se închină şi stă lîngă uşă cu ochii în jos).
TINCA (se scoală, se închină şi se pune iar pe jîlţ neui­
ttndu-se la Nicu).
20 MADAM FRANŢ (îi priveşte pe amîndoi cu dragoste).
NICU (făcînd cîteva pasuri, zice încet): Mademuazelă ...
TINCA (arătînd un jtlţ lui Nicu): Poftim, monsiu N ico.
NICU (şeztnd}: Mademuazela-i sănătoasă?
TINCA (încet): Mersi.
25 NICU {sucindu-şi p'ăIăria în mînă): Da vara d-tale-i
sănătoasă?
TINCA (sucindu-şi basmaua): Sănătoasă.
NICU: Se vede că a ieşit de-acasă.
TINCA: Dar... mai dinioare.
30 NICU: S-a fi dus poate la bal-masque ...
TINCA: Nu cred ... poate.
MADAM FRANŢ (în parte): Văd că eu sînt de prisos.
(Se furişează şi iesă.)
TIN CA (văzînd-o că se duce): Madam Franţ ...
35 MADAM FRANŢ (de afară) : Vin acuş ...
273
[274]
SCENA X
TINCA, NICU
(Jlică tăcere. Nicu �i Tinca se sucesc pe scaune, se uită pe sus
şi oftează.)
5 �ICU: Ce frigu-i afară!
TlNCA: A fi îngheţat pe uliţe.
NICU: A îngheţat, dar... De abia pot merge caii ...
lunecă, Doamne fereste!
TI�CA: Săracii! cît îi mai �hinuiesc!
10 NICU: Calul unui droşcar şi-a rupt piciorul, în colţ
la Petrea ba calul.
TlNCA: Sărmanul!
NICU: Ce mai plîngea bietul lipovan!
TlNCA: Cum n-a plînge?
15 (1U ică tăcere.}
TlNCA: N-ai fost astă-seară la bal-masque, monsiu
Nicule?
NICU: Nu, mademuazelă.
TINCA: Dar ai de gînd să mergi mai tîrziu?
20 NICU: Ba, nu cred.
TINCA: Pen tru ce?
�acu: Nu-mi plac balurile unde .
TINCA: Cum să nu-ţi placă d-tale care joci?
NICU: Vreu să zic că nu-mi plac soarelele unde... nu
25 eşti d-ta.
TlNCA: A!... (Coboară ochii.)
(Mică tăcere. Nicu şi Tinca sînt foarte turburaţi.}
�ICU: Ai fost mai dăunăzi la teatru, mademuazelă?
TINCA: Am fost de am văzut Iaşii în carnaval.
30 NICU: Şi cum ţi-a plăcut?
TI�CA: Am rîs foarte mult.
NICU: Am auzit că s-a mîniet un comisar asupra auto­
rului?
TlNCA: Pentru ce?
35 NICU: Din pricina şatrarului Săbiuţă.
TlNCA: Ha, ha, ha!
NICU: Zice că de ce să numească pe comisar şatrarul
Săbiuţă şi nu şatrarul Sabie.
274
-
[275]
TINCA: Ha, ha, ha!. .. Ce nebun eşti, monsiu Nicule.
NICU (prinzînd la curaj): Cu adevărat sînt nebun,
duducă ... dar cînd ai şti (Văzînd pe madam
Franţ, în parte.) Tronc! cînd era să mă declar
5 şi eu ...
SCE N A XI
NICU, TINCA, MADAM FRANŢ (aducînd un �al)
MAD�I FRANŢ: Iaca şalul de la Miculi, duducă Tincă.
TINCA (soultndu-se}; Ia să-I văd.
10 (Nicu se scoală asemene �i se aproPie de masa unde madam
Franţ a aşezai şalul.}
MAD�I FHANŢ: Ce frumos şal l. .. Trebuie să facă vro
sută de galbeni.
TINCA: Tare-i elegant! Cum îţi pare, monsiu Nicule?
15 NICU: îmi pare minunat. .. dar aş dori să-I văd pe
umerile unei dame, pentru ca să judec ce efect
face!
MADAM FHANŢ: Ia, cearcă-l d-ta, duducă Tincă!
NICU: Bine zice madam Franţ ... Cearcă-l d-ta, ca să
20 ştim de se prinde pe o talie elegantă ...
TINCA: Dacă vreţi numaidecît, bucuros.
MADAM FRANŢ: Vină de-mi ajută, monsiu Nicule, ca
să-I Întindem.
(Nicu şi madam Franţ s-apucă de întins şalul, dar Nicu se
25 greşeşte şi-l întoarce pe dos.)
MADAM FRANŢ: Nu aşa, că-I dai pe dos.
NICU: Da cum? .. Nu-i bine?
TINCA: Dă la mine, monsiu Nicu, să-I strîng eu, că dota
nu ştii.
30 NICU: Poftim; dar cu astă condiţiune, că să ti-I pun eu
pe umeri.
TINCA: Bine.
(DuPă ce madam Franţ şi Tinca au indoit şalu; cum se cuvine,
Nicu ie şalul �i-l pune pe umerile Tincăi.}
35 NICU (în parte, pUl:nd şaţul Tincăi): Ce talie!. ..
(Oftează.)
275
.�
[276]
'l\1ADAM FRANŢ: A!... Ce frumos îţi şede, duducă
Tincă, Doamne!... cînd ai şti cît eşti de frumu­
şică l. .. Nu-i aşa, cucoane Nicule?
NICU (cu jumătate de glas): Dar. (Oftează.)
5 [Tinca se primblă cu cochetărie pe dinaintea lui Nicu.)
TINCA: Cît de bine are să-i pară verişoarei!... şi ce
bine are s-o prindă!
NICU: Dac-a prinde-o aşa de frumos ca pe d-ta, made­
muazelă, cred că i-a părea foarte bine.
10 TINCA: Mai ales la Copou, trebuie să facă un efect
minunat.
MADAM FRANŢ: Ştiţi ce? Hai să ne închipuim că sîntem
la Copou şi că, ne primblăm cu toţii pe iarbă
verde ... d-voastră la braţetă amîndoi şi eu în
15 urmă.
TINCA: Ha, ha, ha!... Ce idei poznaşe ai cîteodată,
madam Franţ.
�IADAl\f FRANŢ: Da, zău! ... Hai să mai rîdem puţintel.
(Luînd pe Nicu de mină.) Vină. încoaci, monsiu
20 Nicule. (Se aproPie de Tinca.) Dă braţul du du­
căi. .. Aşa... acum hai' să ne primblăm.
(Nicu şi Tinca se primblă rîzînd. Madam Franţ ti.urmează.)
TINCA: Doamne!... ce nebună eşti, ma dam Franţ!
MADAi\1 FRANŢ: Ia uitaţi-vă ee de mai dame frumoase,
25 ce de mai cavaleri plăcuţi se uită la d-voastră ..•
De nu v-ar deochia! ...
NICU: Da bine, că-i veselă de tot madam Franţ! (Rî­
ztnâ.) Ne face de rîdem ca nebunii. '
MADAM FRANŢ: Ei, primblaţi-vă împreună, că eu sînt
30 cam ostenită şi trebuie să mă odihnesc puţin;
dar să luaţi seama la trăsuri.
TINCA: Ce? .. iar te duci, madam Franţ?
MA DAM FRANŢ:N.:.ai nici o frică; că ai un cavaler cu
d-ta. (In parte.) Iar Încep a fi de prisos ... mă
25 duc să mă culc. (Lesă.)
276
..
[277]
-
SCEN A XII
NICU, TINCA
(Indată după ce se duce madam Franţ, tinerii iar se turbură,
tac, caută într-o parte, dar nu încetează de a să primbla.)
5
10
15
20
25
NICU (Peste puţin): Nu găseşti, mademuazelă, că sînt
lucruri În lume care n-ar trebui să aibă sfîrşit?
TlNCA: Care lucruri?
NICU: De pildă ... primblarea asta care o facem Împre­
ună.
TIN CA : Da nu te temi c-ai osteni?
NICU: O! mademuazelă... cu d-ta m-aş primbla toată
viaţa mea.
TlNCA (zîmbind): Pe jos?
NICU: Şi pe jos... şi-n trăsură... şi cu vaporul, ..
Numai să fiu cu d-ta.
De-ar fi cu putinţă,
De-aş avea noroc
Cu a ta fiinţă
Să fiu la un loc.
De-orice-mprotivire
Eu mi-aş bate joc,
Şi cu-a ta iubire
Aş trece prin foc!
(Se aude o trăsură.}
SCEN A XIII
NICU, TINCA, MADAM FRANŢ (viind iute)
MADAM FRANŢ: Fugi, duducă, că vine cuconiţa.
UNCA (aruncînd şalul pe canape): Vai de mine! ...
dar Nicu?
30 MADAM FRANŢ: Trebuie să se ascundă undeva, pănă
se vor culca boierii, ş-apoi va ieşi.
NICU: Unde să m-ascund?
277
[278]
-.w ----�
MADA.."I FRANŢ: A! aICI, în cabinetul }sta .... întră
degrabă că-i aud suind scările. (Il împwge pe
Nicu în cabinetul din dreapta.}
TINCA: Să stingem lumînările. (Le stinge.)
5 MADA.."I FRANŢ: Hai degrabă, să nu te găsască aici!
(1 esă amtndouă iute prin stinga.)
SCE N A XIV
(Întuneric. )
TEODOREANU (cu ochii legaţi), SAfĂRĂNDIŢA (in
10 domino)
S.MĂRĂNDIŢA (trăgîndu-l de mînă, zice cu glasul schim­
bat): Iată-ne în sfîrşit I. .. am ajuns! .
TEODOREANU: A! slavă Domnului, că s-a sfîrşit acest
voiaj prin întuneric, ce facem acum de vrun
l' ceas!
SMĂRĂNDIŢA: îţi pare rău că l-ai făcut?
TEODOREANU: Ba nu, scumpul meu domino .. : da.�
aş voi să ştiu ce idee ai avut ca să-mi legl.oc.hn
în tinda teatrului şi pentru ce m-ai silit .sa Jur
20 că n-oi face nici un chip de a afla cine eştl?
SMĂRĂNDIŢA: Ţi-am spus, domnule Teodorene, la bal­
masque, că de mult eu am un capriciu pentru
d-ta. .. că de mult mi-ai plăcut, si că de mult
doream să am o întîlnire cu d-ta . .'. însă o întîl-
25 ni re astfel, ca d-ta să nu poţi şti cine sînt: .. De
aceea ţi-am şi legat ochii în tinda teatrulUI, l�en­
tru ca să nu vezi în ce trăsură a veai să te SUL ••
prin care uliţi erai să treci şi în care casă era�
să întri... D-ta, ca un cavaler bine crescut, al
30 primit toate condiţiile şi mi-ai jurat că te-i supun�
la toate voinţile mele, în vreme cît vom fi
împreună.
TEODOREANU: Toate aceste sînt adevărate; dar de
ce să mă lipseşti de fericirea de a te privi, pentru
30 că. .. sînt sigur că eşti prea frumoasă.
[279]
ti
•
5
10
15
20
25
30
35
SMĂRĂNDIŢA: Dar; sînt destul de frumusică ... si nu
cred că te-i căi c-ai venit cu mine, dacă' m-ai
cunoaşte.
TEODOREANU: Auzi d-ta?... şi să fiu eu silit a fi cu
ochii legati dinaintea unei frumuseti!... asta-i
de nesufe;it... si, zău, mai că-mi' vine să-mi
calc jurămîntul.'
SMĂRĂNDIŢA: Adu-ţi aminte că mi-ai dat parola de
onoare.
TEODOREANU: Ard-o focu parolă!... Încai fie-ţi milă
de mine... mă mîngîie de orbirea la care m-ai
osîndit.
SMĂRĂNDIŢA (luînd�t-l de mînă, îl duce lîngă canape,
unde se pun unul lîngă altul): Am multe de spus ...
Vin să ne punem pe canape.
TEODOREANU (în parte): Ce fericire!. ..
S.MĂRĂNDIŢA: Purtarea me trebuie să ţi se pară foarte
curioasă.
TEODOREANU: Dimprotivă ...
SMĂRĂNDITA: Dar... ce mă mîngîie este că sîntem
amî�doi vinovaţi.
TEODOREANU: Tot astfel de vinovăţii să-mi deie Dumne­
zeu!
SMĂRĂNDIŢA: Cum?... nu te mustră cugetul că eşti
necredincios femei ei d-tale?
TEODOREANU: Femeia me?... Dar bărbatul d-tale?
Ha, ha, ha ...
SMĂRĂNDIŢA: Bărbatul meu? Ha, ha, ha. Oare ... ce-or
fi făcînd acum amîndoi?
TEODOREANU: Smărăndiţa?.. Sînt sigur că-şi închi-
puie planuri ca să mă înşele.
SMĂRĂNDIŢA: Cum?
TEODOREANU: Am pus rămăşag amîndoi pe un şal.
SMĂRĂNDIŢA: Şi în loc să te înşele ea ... tu o înşeli,
berbantule ... ha, ha, ha.
TEODOREANU: Ha, ha, ha. Aşa sîntem noi!... ai
dracului.
SMĂRĂNDIŢA: Nu toţi.
TEODOREANU: De pildă, bărbatul tău.
279
..
[280]
SMĂRĂNI)IŢA: Bărbatul meu e bun la suflet, dar se
socoate prea cu cap.
TEODOREANU: Sînt sigur că trebuie să fie cam pros­
tuţ.
iI 5 SMĂRĂNDIŢA-: A! Teodorene, nu-mi ocărî soţiorul.
TEODOREANU: Eu nu-l ocărăsc, dar nu pot tăgădui
adevărul. .. Sînt încredinţat că-i prostuţ, săr­
manul!
SMĂRĂNDIŢA: Ha, ha, ha ... ce n-aş da să te audă.
10 TEODOREANU: Nu-i aşa? Vezi c-am gîcit? .. Unde
se află el acum?
SMĂRĂNDITA: S-a dus de zece zile la mosie.
TEODOREA�W: Bine-a făcut. .. Ce ziceam eu' că-i prost? ...
Dimprotivă, el îi foarte isteţ, de vreme ce te-a
15 lăsat singură... cu mine... şi lîngă mine ...
scumpa mea mască. (Vrea să o ieie de talie.)
SMĂRĂNDIŢ A (scuttndu-se}: N-ai a uzi t o trăsură?
TEODOREANU: Unde?
sMĂRĂNDIŢA: În ogradă.
20 TEODOREANU: Nu ... ţi s-a părut.
SMĂRĂNDIŢA: Ba nu ... Ia să mă duc să văd... Şezi
aici că vin acuş. (1 esă prin stînga.)
TEODOREANU: Stăi, iubita mea, nu te duce ..•
SCEN A XV
25 TEODOREANU (singur): Ce întîmplare curioasă!. .. Mă
duc la bal-masque, şi, pres te cîtăva vreme, o
mască elegantă se apropie de mine, mă ie de
braţ, îmi vorbeşte de Italia, de Franţa... şi
Într-un cuvînt... mă încîntă l. -.. Cerc să o
30 cunosc. .. în zădar!... În sfîrşit, îmi propune
să merg cu dînsa, dar cu condiţie ca să-mi lege
ochii în tinda teatrului. .. Am primit. .. şi după
ce am trecut prin o mulţime de uliţe ... nici nu
ştiu care ... iată-rnă-s ... într-o casă necunoscută
35 şi lîngă o persoană pe care nici macar nu o pre­
pun ... Ce întîmplare plăcută l. .. şi cu atît mai
plăcută, că-i plină de taină.
280
-
[281]
5
10
15
20
25
30
35
Amorul In taină mă-ndeamnă aice
Să gust a plăcerei favor mult iubit!
Ah! sune mai >iute minutul ferice,
Căci sufletu-mi arde> de-un dor nesfîrşit!
Amorul, plăcerea sîltt paseri uşoare
Ce cîntă ş-aţlţă a inimei dar;
Nebunul şi prostul le lasă să zboare,
Iar omul cu minte le prinde din zbor.
SCEN A XVI
TEODOREANU,SMĂRĂNDIŢA
TEODOREANU: A! parcă aud foşăind un domino ... D-ta
eşti?
syIĂRĂNDIŢA (tot cu glasul prefăcut): Ţist... Taci,
pentru numele lui Dumnezeu! că a venit bărbatul
meu de la tară.
TEODOREANU: Ce' zici?
SMĂRĂNDIŢA: Trăsura care am auzit-o mai dinioare
a fost a lui.
TEODOREANU: Ei, şi vrea să zică, trebuie să mă duc? ...
Sl\fĂRĂNDIŢA: Negreşit. .. Ah, ce nenorocire!
TEODOREANU (smulgîndu-şi batista de pe ochi): Pe
unde să fug, că nu văd nimic?
SMĂRĂNDIŢA: .Nu fugi Încă ... Aşteaptă aici în salon
pănă s-or linişti oamenii din ogradă, ş-apoi oi
veni eu să-ţi dau drumul.
TEODOREANU: Dar dac-a veni bărbatu d-tale aici?
sMĂRĂNDIŢA: Nu te teme, că-i trudit de pe drum ŞI
are să se culce îndată.
TEODOREANU: Şi nu şi-a rupt încai gîtul pe drum?
sMĂRĂNDIŢA: Ah, Teodorene, cît îmi pare de rău!. ..
Sărută-mă macar o dată păn-a nu ne despărţi. ..
TEODOREANU (în parte): Nu pre am gust de sărutat,
cu bărbatul la spate. (O sărută.)
&..'I1ĂRĂNDIŢA: Stăi pe canape şi nu face vuiet, că sîntem
> perduţi ... Adio, scumpul meu!. .. Adio, sufle­
tul meu!... (1 esă prin stlnga.)
281
>�
[282]
SCEN A XVII
TEODOREANU, NICU (in cabinet)
TEODOREANU (Pe canape): Scumpul meu, sufletul
meu!. .. Foarte mulţămesc de dragoste... Mai
5 bine făceam eu de mă întorceam binişor acasă;
încai acum n-aş fi cu frica-n spate ... Da mînca­
I-ar moliile de bărbat! . . . tocmai acum si-a
găsit să vie? Nu putea să se prăvale pe drum
si să-si rupă un picior? .. Ia, asa sînt bărbatii .
10 �înd nu te aştepţi nicidecum, ţop, îţi cad în cap .
Ce să fac acum?.. Cu întunericul ista nu pot
vide nici cît o palmă dinaintea mea... De-oi
căuta să găsesc uşa, pot să dau vrun scaun jos,
să fac vuiet şi să deştept bărbatul. Mai Line
15 s-aştept. .. dar pănă cînd s-aştept?.. Şi eu
ziceam că-i întîmplare plăcută! ... ba că chiar! ...
NICU (deschizînd uşa cabinetulu», în parte): Nu Se mai
aude nimic.
TEODOREANU (a1tzind uşa cabinehtl1ti deschiztndu-se,
:::0 se aruncă în fundul canapelei şi zice în parte):
Parc-am auzit că s-a deschis o usă... Oare
nu-i el? '
NICU (q-1tzind canapeua scîrţiind): O scîrţiit ceva ...
( Intră degrabă în cabinet.)
25 TEODOREANU: De cînd sînt nu mi s-a bătut inima
aşa de tare... (Căutînd împrejur.) Nu se zăreşte
nimic... să vede că mi s-a părut... (Auzind
uşa.) Iar?
NICU (deschizînd uşa): Oare să fie cineva în salon?
30 Ia s-ascult... (Ascultă.)
TEODOREANU: Ce să fie? (Ascultă).
(Micit tăoere.)
NICU: A fi vro mîţă culcată pe canape.
TEODOREANU: Negreşit că-i vrun şoarec... Uf1. ..
3.5 m-am săturat de şezut. .. Ia să cerc să găsesc
uşa. (Se scoală de pe canape, merge încet şi PiPăind
prin casă.)
NICU: Acum socot că mă pot duce. (Se porneşte ase­
mene spre uşă.)
282
[283]
(Bojbăind amindoi prin Intuneric, se ating cu mlnUe şi stau
incremeniti. )
TEODOREANU} (în parte): Parc-am atins o mînă de om!
NICU
5 (!mpreună, îll parte.}
TEODOREANU NICU
10
Am asudat
Ş-asud mereu,
Parc-am întrat
în feredeu!
Simt că slăbesc,
Mă-ngălbenesc,
Şi mă topesc;
Valeu, valeu!
Am îngheţat
Şi-ngheţ mereu,
Parc-am întrat
în gheaţă, zău.
Mă oţăresc,
Mă-nvineţesc,
Mă-nţepenesc :
Valeu, valeu!
15 TEODOREANU: Astfel asud, că pare că mă topesc.
NICU: Mi s-au tăiet picioarele de tot.
TEODOREANU (Preste puţin): N-aud nimic .. : poate
a fi fost vro mobilă.
NICU (asemene): Ce mai stau pe gînduri?.. Haide
20 într-un noroc.
(Se pornesc iar amîlldoi şi, ajungîlld lîllgă uşa din fund, se
lovesc şi se apucă de guleri.)
TEODOREANU (tare): Să nu dai, că dau de tot.
NICU (asemene): Că şi eu dau de moarte.
25 TEODOREANU: Da nu strînge aşa de tare, că te gitui
pe loc.
NICU: Ori tu pe mine, ori eu pe tine.
(Se zgîlţie amindoi.)
TEODOREANU: Nu strînge, îţi zic, că să n-am parte ...
·I�· � . AI � .?
30 NICU. ţi spun ca nu-s vll1ovat... _ . lupta vret ...•
TEODOREANU: Măi omule, Il-am venit aici pentru ce
socotesti tu ... A! vrei să mă trîntesti?.. (Se
' ,
luptă grozav.)
283
[284]
........
S C E N A, XVIII
•
"
5
10
15
20
25
30
35
284
TEODOREANU, NICU, SMĂRĂNDIŢA, MADAM
FRANŢ, [TINCA]
(CH lHmînări în mînă.)
TOŢI: Ce este? Ce vuiet îi aici?
TEODOREANU: Ia bărbatu d-tale... (Cunoscînd pe
Smărăndiţa.) Ce văd?.. Smărăndi ţa J
SMĂRĂNDlŢA: Ha, ha, ha... Smărăndiţa, care te-a
adus de la teatru, acasă la tine.
TEODOREANU: Smărăndiţa J... (Jn parte.) Frumoasă
mi-ai jucat-o, şi mare gogoman sînt J
sMĂRĂNDlŢA: Mai pui rămăşag cu mine, Teodorene?
TEODOREANU (văzînd şalul pe canape}: Iaca şi şalul J •••
(Ia şalu; şi-l pune pe umerile . Smărăndiţei.) Ai
cîştigat, dragă Smărăndiţă... Proverbul are
dreptate.
SMĂRĂNDIŢA: Femeia hotărăşte şi Satan împlineşte.
TEODOREANU (în parte): Şi bărbatul plăteşte.
SMĂRĂNDIŢA (veselă): Mîngîie-te, Teodorene, că tu ai
fost înşelat cu ochii legaţi, cînd mulţi alţii sînt
înşelaţi cu ochii deschişi.
TEODOREANU (văzînd pe Nicu): Da bine, domnu Nicu
Tolinescu ce caută aici?
sMĂRĂNDIŢA: Cu adevărat. (Cătră Tinca, zîmbind.)
Răspunde tu... '
TINCA : Verişoară ...
NICU: Domnule Teodorene, am venit aici ca să cer
mîna duducăi.
TEODOREANU: Prin întuneric?.. Ha, ha, ha ... asta-i
modă nouă.
SMĂRĂNDIŢA: Nu face nimic; noi primim cu bucurie ...
Să videm Tinca dacă vrea?.. (Cătră Tinca.)
Tu primeşti?
TINCA: Dacă primiţi d-voastră ...
TEODOREANU: Ei, nu mai coborî ochii şi zi că vrei,
să se sfîrşească comedia. (Luînd-o de mînă.)
Nicule, iata mîna Tincăi ... Dar să iei seama la
rărnăşaguri ...
[285]
.5
10
15
20
25
NICU (cu bucurie): Tinco!... noaptea asta îi ziua
cea mai fericită pentru mine.
sMĂRĂNDIŢA (în parte): Ş-a perdut calendariul, bietul
băiet 1. ..
( Intră lacheul.}
LACHEUL: Poftim la masă.
TEODOREANU: Iaca venim. Nicule, dă braţul Tincăi ..•
Smărăndi ţo. . . (li presentează braţul.)
SMĂRĂNDIŢA: Acuş ... Să dau mai întîi un sfat prie­
tinilor.
SMĂRĂNDIŢA
(cătră public)
Vi!. feriţi, iubiţii mei
Îrisurăţei
Şi holtei,
De rămăşag cu femei.
Cînd e treaba pe-nşelat,
Orice bărbat
Diplomat
Rămîne-ades ruşinat.
Iar de vreţi să cîştigaţi,
V-arătaţi
Delicaţi
Şi la dame şaluri daţi,
Că aşa, zău, le-nşelaţi.
TOŢI
Dar, de vreţi să cîştigaţi,
V-arătaţi
Delicaţi ... ş.c.l,
30 [Uşele din fund se deschid şi se zăreşte o mastl bogată cu can-
delabre aprinse.}
(C o r tin a cad e.)
[286]
PERSOANE
t ...
Căminarul GRIGORI PÎLCIU
Comisul NICU, fiul său
Cucoana ZAMFIRA, văduvă
5 MARGHIOLlŢA, fiica ei
LEONIL, vărul Marghioliţei
Her FRANŢ BIRMAN, doctor
IOANA ŢIGANCA
UN FECIOR
[287]
� T \:- t fi' Il 1(; \ l:ll L.
,,! '1, -a- iHţ"j�, fplh
1"',(I:H+·J,·' l'dl!!IHL p"hjun� Li
'-'fI. k \'i'!ht. tum Shm dd ti ilHi ru
Hn!"WII ,,�n'jl b f';i lh' i';ih:1
nlr�t<
1,,'''11 I A\I plipt.\1 �,
1','1 multi IIn"!;!;-! rom-un <'�n' uu-vi ruat �;!
"1,,-,'11 !Iupu 1\.' hnmit in pra lor Lumi
JW tlt'''I!.. 1'1' fJ,'i'� lu \fnf<.toV;I. ()vlviL
,!In' Sitrhii, Hrrf'ii P;lhi,qd �'d in
!U!lt 11i',:01 hMf!! rai':i tIt <fi'
Hin j;'li ptl\t<int<.trii",
hin l"li l'OHIr.rarii,
ht j,r<l,;>�j I.".i fldllV ţine-i m"i n:4i!u?
Oar nI ilH!J<:"'krii
:--1 ;"""ţ"\,,,�<rh
f 'i!rl� I!tHpk ,Jcn' :\I�m t'J:Hnhl
Eli fll<.\!1i !,!tldl1le
€:t<l)jnţ,,� fvrhim(',
Ei \t'lIdu la �"KHOUitl vatd!)li�t"'d.
:5i lUh.e2 nehulJi\.
[, .. <4"/\ buntl. hU'Jitt
J)�� �r'lHh.I�.it tli!nk nmlM! 1.'\1
p"a�����a 1�'l"�'lIn; tţ,q\ IILHh!f< pl
t';,a!:�( UItl'1IHi1." tl.� j }namur! ,�I(i,,�) Sitltit:
Covrt�i 1 l';� "0/'(: N h' frigi l ... inu'r, heN �
), 1.1 llH."l. 7n\h�;�lliti di. \'{,ll,t dit 1.1 tuti. (jId;! iu
!"'q'mf!. I !.dt! h '�B .h!;u făI'<t ll· ... ni tl.Wt' .;.;,4w,
i'lbliiu. tufi), IUIW,I ·.,'h;JI.dM· J'M!l ,a, \'id�·tt, HiU
M Itl1 1'.iOa ",iHtH �.t·!tll IHtHl,'itlfll .. il1jtUf !Hllrfa
I.;;i. M u\! la"l1 ... 1\ lIiun:tJ!':��l<nL. )h.H\� hlÎnuud
fUţfU t�Jtl li,' �uit!\· ea lle ",hjba fâtli l,·.afti. '{i
nt t1lhl (:unt ,. ln l�iH·;.l 1tll\l ti'!f-,j";U !i�' la
tdhuJlab, IlltI�t.t,: ,1 Ji dam;\H<lu,.. J hltulUle ,
t't • .;tJJHl�lllt, t
(,\LEHIE IIU.\\!\T!!.\
<it: "in:.::!
fa.'wk �t;qdmih*L ·ti. ,,,al'''!
la «'f'rMtîJrL !it' lJU)-i('j'l.\ �In lIP 'lI
ru r�Jrdt' h,j d' formau �,!)I!
4.· (ifr', (fiM l'll.h·
, m#i :!n'k nmJ.l<· r,ţţ·,
dl(' il.
In iWi'�<ietjţa unei a".(>j!�f'!W 1>1 d""q'n ' ��
rMlilP(t.lâ MJt liP j:fahnit, ;(tu �w',1 Iru f'�l
JI11 ar ti lll�atf' fi luerarc 'Jtn'�il;"\ ,k' a
pentru t5tiri<r"ibh,'f! UrltlQ�iJllr l\'j�tn, li
de tii\Ud tl.ntil\lpl�r.tW>, �'.lrii -ţue :.
li-t fI/.turi II I'spn'sk mai \'l�df't;jV iihl <Hini\
ratn l�mtrtj ,'/ţ> IimhJ ilr<UUlltid\ �j Ir-am
� "l'llhtlt! l"lhliqllni aruatot U il.> u-atru Il;>
utt:mÎrNI. de (!dnlitd,: i:tJtlf;n;, !':l'!� !,M!,·,t ] ,�
tiwJd gali.'t"H:
• ""lulllişă <11 t.lad ,h'll' d.ti,,,, hI,âm".
"'.$<&.
Pt'iJoi�', l'lomJlll.l Q.U!Ut awjţjde tude.
f. Alrt'�wdti.
M.lrtml, SopL IS,n.
fffhiu
c.mu P<J,;I�(u.
fi. Plui!ll.
lJnrbk U.ut«1'i1;i
l"'piI�",iid.
S."jil4.
K�N NtUhu«L
Smfl Cmr;?âtiţtL
A�k1" Sa.lw, dhlt%tre l} lMlh' :«'",u ttU·
ht foad el' rfdig(>:lti
t, şi iUIjp.rdut'lll
�11q.· !,j.>U
F�m?if.�I(fnt1, t \'
,SJfţ�. ;\ Iqi f:iT�'
rlmr(;,!##otlf
d\! t.ur!
Începutul scenetei Stan covrig(lIi/ll, în Cel/vorbiri literare,
1, nr. 16, 15 oct. 1867, p. 213 .
..
[288]
Matei Millo (pictură de K. Levaditi; reprcdus după I.l\fassoff,
Teatrul rcmiinesc, veI. I, Bucureşti, 1961).
[289]
PEATRA DIN CAsA
COMEDIE CU CÎNTICE, îN UN ACT
Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul
arşilor din Bucureşti, în 3 mai 1847.
5 Teatrul reprezintă e odaie simplu mobilată. Uşă în fund,
care duce afară; altă uşă în stînga, care se deschide în odăile
cucoanei Zamfira. O canape în faţa scenei, de-a stînga, şi
scaune. Un dulap mare in fund cu două uşi.
(Scena se petrece în Iaşi, la 184.5.)
10
SCEN A 1
CUCOANA. ZAMFIRA (pe canape}, IOANA
ZA.\-IFIRA (cercînd dulceţi într-o tăblăluţă): Ţi-am mai
spus, Ioano, că nu-s destul de legate dulceţile ...
priveşte, nu au coardă nicidecum ...
15 IOANA: Cum, Doamne iartă-mă, cucoană? că de azi-
dimineaţă le ţin pe foc. De le-oi mai pune pe
jaratic, mă tem că din belte s-or priface în bal­
muş.
ZA."\1FIRA: Ia taci, dobitoaco, că nu ştii ce zici. Du-te
20 de le mai dă o fertură pănă s-or lega cum se
cade.
IOANA (în parte, voind să iasă prin stînga): Arză-le
focu dulceţi, că-mi scot sufletul!
289
[292]
La ochi simt o turburare,
în pept ferbinteală mare,
La suflet melanholie
Şi la crieri nebunie I
5 Zău, sînt vrednic de-a ta jale,
Vindecă-mi patima grea ...
Eu sînt doftorul matale,
Ah! fii doftoroaia mea!
ZAMFIRA: Cum n-aş vrea să fiu doftoroaie, monsiu
10 Franţ ! .. , Dar, ce folos, dacă nu pot găsi un
bărbat Marghioliţei 1. .. D-ta mai căutat-ai prin
tîrg?
FRANŢ: Am umblat toate uliţele, toate casele, toate ..•
ZAMFIRA: Şi ai găsit ceva?
15 FRANŢ: He, he ... (le tabac.) Pofteşti, cucoană Zamfiră?
ZA,M:FIRA (luînd tabac): Foarte-ţi mulţămesc ... Ş-aşa
zici, că ai găsit? ..
FRANŢ: He, he ... (Strănută.)
ZA,M:FIRA: Să-ţi fie de bine! (Strănută.)
20 FRANŢ: Foarte-ţi mulţ ... Să-ţi fie de bine.
ZAMFIRA: Amin, şi într-un ceas bun! ... Da ia spune-mi
mai degrabă ...
FRANŢ (în taină): Cunoşti pe cuconu Grigori Pîlciu?
ZAMFIRA: Căminarul Grigori?.. Cum să nu-l cunosc?
25 Era bun prietin cu răposatu soţul meu, Dum­
nezeu să-I ierte!
FRANŢ: Ştii că are un băiet?
ZA..\1:FIRA: îl ştiu... Nicu... îi cam tăcut... cam
prostuţ.
30 FRANŢ: Prostuţ... dar hoItei!. ..
ZAMFIRA: Bine zici... şi are stăricică bună tată-său.
FRANŢ: Şi l-a făcut comis mai dăunăzi.
ZA.MFIRA: Almintrele seamănă a fi cam de treabă tînăr.
FRANŢ: Cu atît mai de treabă, că-i bun de însurat.
35 ZAMFIRA: Trebuie să fie de vro 22 de ani?
FRANŢ: I-a împlinit la Crăciun.
ZAMFIRA: Dar... socoţi că a vrea?
FRANŢ: Dacă n-a vrea el, tată-său vrea.
ZAMFIRA: Ce zici, dragă monsiu Franţ?... I-ai şi
-40 vorbit?
292
[293]
r
FRANŢ: Mă mai întrebi, cînd ştii că te iubesc de douăzeci
ş-atîţi de ani?.. tocmai din vremea ...
ZAMFIRA: Şi ce-a răspuns cămin arul ?
FRANŢ: Mi-a zis că a veni deseară cu feciorul său să
5 petreacă aici cîteva ceasuri şi să se înţeleagă cu
d-ta asupra foaiei de zestre.
ZAMFIRA: Ah, monsiu Franţ! şi nu mi-o spui mai
degrabă? . .. îmi vine să te sărut de bucurie.
FRANŢ (cu dragoste): Fă-ţi pomană, că te iubesc de
10 douăzeci ş-atîţi ...
ZAlVIFIRA: Oare?.. Mări, tot o să ne cununăm îm­
preună. .. (It sărută.)
FRANŢ (în parte): Ah!
ZAMFIRA: Du-te acum degrabă, Frănţişorule, în tîrg
15 şi-mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară.
FRANŢ (cu foc): Orice-i dori ... poronceşte-mi, că eu
de-acum sînt a matale de veci.
ZAMFIRA: Şi eu a matale, tij, scumpul meu Franţ!
FRANŢ (în parte): Scumpul meu!... A, Birman, Bir-
20 man !. .. Du bist ain hunţgemainer Dan. J ian!
(1 esă îngîmfat prin funâ.)
SCEN A IV
ZAMFIRA: în sfîrşit am să scap de-o grijă L .. am să
mă cotorosesc de fată! Slavă ţie, Doamne, că-mi
25 urneşti peatra din casă! (Strigă ta uşa din stînga:)
Marghioliţo, Marghioliţo ... vin' degrabă, sufletul
meu.
SCEN A V
ZAMFIRA, MARGHIOLIŢA (se arată la uşă cu o ghitară
30 în mînă)
MARGHIOLlŢA: Ce vrei, neneacă?
ZAMFIRA: Vină-ncoaci.
MARGHIOLlŢA: Acuş ... numai să leg o strună la ghitară.
293
[294]
5
10
15
20
25
30
35
294
ZAMFIRA: Da lasă-ti cobza la o parte si vină azi cînd
te chem. ' ,
�IARGHIOLIŢA (întră mînioasă şi aruncă ghitara pe un
.Alt)· Of' . tă - . .?
p,. .. .. la a-ma c-am vemt... ce vrat r
ZAMFIRA: Dec! ... ce te răsteşti aşa la mine, j upî­
neasă? .. Ai uitat cu cine vorbesti?
MARGHIOLITA: Cine să răsteste? .. Îti spun c-am venit.
ZAMFIRA: 'Te văd eu, că doar nu-s chioară; dar te
poftesc să-ti mai tii clanţul, c-apoi ...
MARGHIOLIŢA (c� mînie: în parte): Apoi ce?
ZAMFIRA: Ascultă-mă ... Deseară au să vie, să petreacă
aici, cuconu Grigori Pîlciu cu feciorul său ...
cu feciorul său ... mă-nţelegi?
MARGHIOLIŢA: D-apoi bine ... deseară mi-ai făgăduit
să mergem la teatru.
ZAMFIRA: Vom merge altă dată, că nu pere lumea.
MARGHIOLIŢA: Altă dată, altă dată ... Tot aşa mă porţi
cu vorbe.
ZA�IFIRA: Lasă, fata mea, că, după ce te-i mărita, tot
teatru îi videa.
MARGHIOLIŢA (în parte): Macar de-ar da Dumnezeu
să mă mărit, ca să scap de-aici!
ZA.l\fFIRA: Bucură-te dar si te veseleste, dragă Mar­
ghiolită, că în curînd ai să iesi �i tu în lume ...
ai să 'fii cucoană. ' ,
MARGHIOLIŢA (ruşinoasă): Să fiu cucoană? ..
ZA.l\IFIRA: Ei, las' ... nu-ţi mai cîrni nasul, că ştiu că-ţi
pare bine. Vină mai bine de-mi sărută mîna,
că ţi-am găsit un bărbat.
}IARGHIOLIŢA (veselă): Zău? .. care, dragă nenecuţă?
ZA.l\IFIRA: Nicu ... feciorul căminariului Pîlciu.
MARGHIOLIŢA: Nicu? .. Nu-l cunosc ... dar mi-a spus
văru Leonil că-i prost de tot.
ZA.l\IFIRA: Vărul tău Leonil îi un nebun şi-un obraznic
şi, dacă l-oi mai videa pe-aici, am să-i rup
urechile.
MARGHIOLIŢA: Vorbeşte încai franţuzeşte?
ZAMFIRA: Nicu?.. A fi rupînd şi el vro două vorbe
ca toată lumea.
[295]
10
15
20
25
MARGHIOLIŢA: Dar... la balurile de la Curte merge?
ZAMFIRA: Cum nu?.. îi comis!
MARGHIOLIŢA: Merge! Cît îmi pare de bine! Vrea să
zică oi juca şi eu la revelion?
ZAMFIRA: Ba încă şi la Sfîntu Neculaie.
MARGHIOLIŢA: Şi mi-a lua şi lojie la teatru, la benuar?
ZAMFIRA: Ce la benuar?.. la rîndul întîi.
MARGHIOLIŢA: Şi mai bine, ca să moară de ciudă cele-
lalte fete ... Ah, nenecuţă, cît eşti de bună!
ZAMFIRA: Vezi cum mă îngrijesc de soarta ta? .. De
aceea şi tu trebuie să faci ce te-oi sfătui eu.
MARGHIOLIŢA: Orice mi-i poronci, nenecuţă ...
ZAMFIRA: Să te găteşti, dintîi, frumos: să te strîngi
în corset şi, cînd va veni Nicu, să-i dai pricină
de vorbă ... Însă frantuzeste! Să te uiti la el cu
ochi galişi, să-i zîmb�şti,' să-i cînţi din ghitară
marsul lui Napoleon si, în sfîrşit, să faci orice-i
sti, 'pentru ca să-I ametesti. '
MARGirIOLIŢA: Las' pe mine,' nenecuţă, că m-oi pri­
cepe eu.
ZAMFIRA: Haide, apucă-te de-ţi fă părul că acuş însă­
rează. Eu mă duc în tîrg ca să-ţi cumpăr o rochie
de nuntă... dar caută să fii gata cînd m-oi
întoarce.
MARGHIOLIŢA: Bine ... dragă nenecuţă.
ZAMFIRA: A ... să nu uiţi ca să aduci aici ghergheful
cel cu turcu calare, pentru ca să-I vadă Nicu.
(fesă prin fund.)
SCENA VI
30 MARGHIOLIŢA (veselă): Baluri la Curte şi lojie la teatru!
Cît sînt de fericită! toate cîte le-am dorit, oi să
le am... şi, în sfîrşit, oi să ies în lume, să fiu
slobodă, să scap de cuşca asta în care mă usuc.
I
35
Cit imi pare bine
C-am să. mă mărit I
295
[296]
5
10
15
20
25
Ce noroc pe mine 1
Ce vis fericit!
Oi să am capele,
Horbote, braţele,
Rochii de Paris 1
Şi cai, şi trăsură
Care nu-mi trecură
Nici macar prin vis.
'Ira, la, Ia, la, la,
De m-aş mărita,
Să cînt tot aşa:
Tra, Ia, Ia, la, la.
II
Am să-mi cumpăr şaluri
După gustul meu;
Să mă duc Ia baluri
Şi să joc mereu.
Iară cînd la Curte
Îmi va face curte
Vrun tînăr frumos ...
Dacă bărbăţelul,
Dacă sufletelul
Va fi minios,
Tra, la, la, la, la,
Şi m-a descînta ..•
I-oi răspunde-aşa:
Ha, ha, ha, ha, ha.
SC EN A VII
MARGHIOLI Ţ A, LEONIL (întră prin fund pe furiş, se apropie de
30 MARGHIOLIŢA ş-o sărută pe umăr)
LEONIL {sărutind-o }: Tra, la, la.
MARGHIOLIŢA (spărietâ, ţipă şi fuge în odaia din
stînga).
LEONIL [alergi.id. după ea): Stăi, verişorică, că eu sînt. ..
35 Leonil, verişorul matale cel drăgălaş.
296
1
[297]
MARGHIOLIŢA (dinîntru): Fugi, obraznicule, că. m-ai
spăriet.
LEONIL (voind să deschidă uşa): Te-am spăriet? ..
Apoi dar deschide-mi ca să viu să-ţi descînt de
5 spaimă.
MARGHIOLIŢA (ţiind uşa): Ba mai bine-ţi caută de
nevoi şi-ţi ie tălpăşiţa pănă nu vine neneaca
ca să te deie de urechi afară.
LEONIL: Am mai păţit-o şi altă dată ... Nu-mi pasă,
(O macar să-mi şi rupă urechile .. , Mă jărtfesc pentru
mata! (Trage de uşâ.)
MARGHIOLIŢA: Da lasă uşa în pace, nebunule.
LEONIL: Ba nu ... am s-o scot din tîtîni, cum m-ai
scos şi mata din sărite. ' ,
15 MARGHIOLIŢA: Apoi cearcă, de vrei să vezi pe dracu.
LEONIL: Dar... vreu să-I văd cu coarnele în papiliote
şi să-I sărut, şi să-i spun că-l iubesc peste măsură.
MARGHIOLIŢA: Ha, ha, ha! cît îi de obraznic!
LEONIL: Obraznicu mănîncă praznicu ... Deschizi, ori
20 stric uşa?.. Păn-în trei ori... una... două ...
două şi jumătate ...
MARGHIOLIŢA: Ba te rog, Leoniţule, nu te-apuca de
pozne.
LEONIL: Ei, dacă te rogi, se schimbă. Te las, însă cu
25 condiţie să-mi dai o guri ţă.
MARGHIOLIŢA: Ai nebunit?
LEONIL: Ba nu-mi e mult... şi drept dovadă, ma Jur
să n-am parte de mătuşica, dacă nu dau păretele
jos. (ImPinge tare uşa.)
30 MARGHIOLIŢA: Of, Doamne, ce necaz!. .. Ei, şezi bi-
nişor că-ţi dau... întinde botul.
LEONIL: L-am întins.
( U �a se deschide pe jumătate. Obrazul Ioanei se iveşte... �i
Leonil îl sărută, fără a lua de samă. Indată după aceasta,
35 uşa se tnchide)ute şi se aud rlsuri tntntru.)
MARGHIOLIŢA (rîzînd): Să-ţi fie de bine, verişorule.
IOANA (asemene): Şi la mulţi ani, cuconaşule.
LEONIL (depărUndu-se de uşă furios): Am păţit-o!
297
.. '
[298]
OI ce foc
M-a trăsnit,
Stau pe loc
împetrit!
5 Iubeam un înger, o porumbiţă
Şi de la dînsa ceream guriţă;
Cînd vai 1 în ciudă
Soarta mea crudă
Schimbă pe înger într-o ţigancă,
10 Pe porumbiţă în trup de stancă;
Şi-n loc de miere
Ah 1 gustai fiere 1
Şi-n loc de buze de verişoară
Sărutai gingaş ... un plisc de cioară 1
15 O 1 ce foc
M-a trăsnit!
Stau pe loc
Îrnpetrit l
Ce să fac?.. Să stric uşa şi să dau năvală în
20 odaie ca să-mi răzbun, cu şeptezeci de mii de
milioane de sărutări... Dar... alta nu-mi mai
rămîne. (Se răpede spre uşă, dar deodată se
opreşte, auzind glasul Zamfirei afară.) Săracul
de mine! ce-am auzit? glasul mătuşicăi?.. De
25 m-a găsi baba aici, apoi chiar că rămîn făr'de
urechi! mai ales că mi-a hotărît să nu-i mai
calc în casă, de cînd i-am zis că se dă cu roş ...
unde să fug? unde să m-ascund?.. A!... în
dulapul ist cu rochii. (1ntră în dulap.) Nu-s
30 călcate rochiile, dar le-oi călca eu. (Le calcă î11
picioare.)
S C E N A VIII
LEONIL (în dulap), ZAMFIRA {aducind. o rochie albă),
HER FRANŢ (cu o hîrtie de cofeturi)
35 (Pănă a nu întra pe scenă, ZAMFIRA �i FRANŢ zic
următoarele cuvinte, tocmai cînd vrea LEONIL să se arunce
asupra uşei ca s-o strice.)
j 298
[299]
ZAMFIRA: D-ta eşti, Her Franţ? Dă-mi braţul să sui
scările.
FRANŢ: Poftim pe cel din stînga că-i din partea inimei.
ZAMFIRA (întrîlld): Of!... bată-le cucu marşan-de-
5 mode, că mare scumpe-s l. .. Auzi d-ta, opt sute
de lei pentru o rochie gata de nuntă?... Nu
face mireasa cît rochia.
LEONIL (în parte, deschizînd puţin dHlapul): O rochie
de nuntă!
10 FRANŢ: După cum îi şi mireasa ... dar cînd mireasa
se numeşte Zamfira, nu-i nimic destul de scump
pe la jidani.
ZAMFIRA (zîmbind): Berbantule! tot aşa mă ademeneşti
cu vorbe dulci.
15 FRANŢ (dîndu-i cojeturile): Şi cu zaharicale, ca pe un
canaras.
ZAMFIRA (11;îndH-le): Taci, dimoni, că mă scoţi din
minţi. (Merge spre dulap.)
LEONIL: Auzi-i cum se ciugulesc! (Văzînd pe Zamjira,
20 închide iute uşa.) O!
ZAMFIRA (cer cînd să deschidă dulap1d): Ce dracu are
dulapul ista de nu vrea să se deschidă?
FRANT: Da ce vrei să faci?
zAMFIRA (întorcîndu-se căiră Franţ): Vreu să Închid
25 rochia de nuntă a Marghioliţei.
+-FRANŢ: Ia să cerc eu, că-s vîrtos. (Cearcă, dar nu poate
să deschidă.)
ZAMFIRA (rîztnd): Ei, monsiu Franţ, aşa mi te lauzi?
Ha, ha, ha! (1 miUnd pe Franţ.) Ia să cerc eu,
30 că-s vîrtos! Ha, ha, ha!. ..
FRANŢ (necăjindu-se în zadar): Tertaijel!
'. ZAMFIRA: Ia să-ţi ajut şi eu, că ţi-ai uitat virtutea acasă.
(F eciorul intră.}
FECIORUL: Cucoană, o venit o trăsură cu doi boieri.
35 FRANŢ (depărtîndu-se de dulap): Negreşit că-i cuconu
Grigori Pîlciu cu fiul său.
ZAMFIRA (întorcînd spatele la dulaP): Cuscrul şi ginerele?
Pofteşte-i sus şi adă lumînări degrabă, că-i
Întuneric.
40
(F eciorul iesă.}
299
[300]
LEO�HL (furios): Pîlciu ginere! O!
[Zamfira pune rochia şi cofeturile pe un scaun Ungă dulap
şi se apropie de Franţ. in vremea asia. Leonil deschide uşa
dulapului şi fură cofeiurile.}
5 ZAMFIRA: Acum îi acum, dragă monsiu Franţ.
FRA�Ţ: N-ai nici o grijă, cucoană Zamfiriţă.
ZAl\'lFIRA (alergînd la uşa din stînga): Marghioliţă, eşti
gata?
MARGHIOLIŢA (din odaie): Numai pantofii să mi-i leg.
10 ZA.MFIRA: Caută să întri în salon cînd oi tusi.
MARGHIOLIŢA: Bine, nenecuţă. '
LEONIL (mîndnd zahar/cale) : V erişoara să fie Pîlcioaie!
O!
(Feciorul întră aducînd lumînări aprinse.)
15 FECIORUL: Boierii se suie pe scări. (Pune lumînările
pe masă şi iesă.)
SCEN A IX
Cei dinainte, CĂMINARUL GRIGORI plLCIU. NICU
PîLCIU: Cu plecăciune.
20 ZAMFIRA: Sluga d-tale, cucoane Grigori ... Da de unde
şi pănă unde pe la noi?.. De atîta vreme de
cînd nu ne-ai mai dat obraz ...
PîLCIU: Mă iartă, cucoană dragă, c-am fost tot cam
bolnav.
25 ZAMFIRA (arătînd pe Nicu ) : D-Iui îi cuconaşu d-tale? ..
Nicuşoru?
PîLCIU: Dar. .. nu-l cunoşti? (Lui Nicu.} Sărută mîna
cucoanei,
NICU (sărută mîna cucoanei Zamfirei, care îl sărută
30 pe frunte).
ZA.MFlRA: Ba că bine zici, cucoane Grigori... Ia pri­
veşte-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei.
PÎLCIU: Hei!... aşa cresc' bobocii.
LEONIL (în parte, cu gura plină): Bobocii!
35 ZAMFIRA: Da... ia poftim de şezi, cucoane Grigori,
să mai vorbim de vremile noastre.
I 300
[301]
PÎLCIU {şezind pe cauape lîngă Zamfira ): Sărut mîna ...
Iată şi domnul Franţ, prietinul nostru. Unde nu
gîndeşti, acolo-l găseşti.
FRANŢ (şezînd pe un jîlţ): Eu sînt ca buruiana cea rea.
5 PÎLCIU: Ba nu, Birmănaşule dragă, eşti ca buruiana
cea de leac.
ZAMFIRA: Pentru că-i doftor? Ha, ha, ha ... Tot vesel
eşti, cucoane Grigori! (Rîde tuşind şi căutînd
spre odaia din stînga.)
10 PÎLCIU: Hei!... cum dă Dumnezeu şi cel codru verde,
cucoană Zamfiră, Noi, bătrînii, căutăm să ve­
selim ceasurile cite ne mai rămîn de trăit, pentru
ca să ne mîngîiem de cele care au trecut.
ZAMFIRA: Şi bine faceţi, bine faceţi.
15 PÎLCIU (luînd pe Zamfira de mînă): Bine facem cu
adevărat, cucoană dragă, pentru că cine ştie? ..
mîni, poimîni, poate... alivanta-n groapă.
FRANŢ: Fără voia doftorilor?
PÎLCIU (rtztnd}: Ba cu toată împuternicirea lor.
20 ZA.MFIRA: Ha, ha, ha. (Tuşeşte.) De ce nu şezi, cucoane
Nicule?
NICU (se pttne pe 1Mt scaun ),
PÎLCIU: Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea.
ZAMFIRA (rîzînd şi tuşind ma} tare): Bată-te norocu,
25 că poznaş mai eştiJ (In parte.) Nici c-a veni
drăcoaica.
SCENA X
Cei dinainte, MARGHIOLIŢA
PÎLCIU: Hei!. .. iată şi duduca Marghioliţa, fata mo-
30 şului cea frumoasă.
ZAMFIRA: Vezi cît o crescut?
PÎLCIU: Ba ce crescut 1. .. bre, bre! cînd era numai
de-o şchioapă.
LEONIL (în parte, [urios ): Şchioapă ... verişoara!
301
..
,,'
r
[302]
PîLCIU: Vin-încoaci, fata mea, să te sărute moşu.
(Marghioliţa se apropie de Ptlciu, care o sdrută pe frunti.
Zamfwa şi Franţ �i fac semne de bucurie. Nicu se scoală pe
picioare ?i se uită pe furi� la M arghioli!a.)
5 MARGHIOLIŢA (în parte): Of!. .. că m-o înghimpat cu
musteţele.
PîLCIU: îţi aduci aminte, Marghioliţo, cînd îmi ziceai
mosu Pîlsiu, mosu Pîlsiu? .. Parcă nu-mi vine-a
crede că-i ea, cucoană Zamfiră. Dintr-atîtica,
10 s-o făcut coşcoge fătoi!
LEONIL (cu gura plină, furios): Fătoi !
PîLCIU: Iată şi Nicu, fiul meu, dragă Marghioliţă ...
Nu-ţi aduci aminte cînd te giucai cu dînsu de-a
Baba-oarba?
15 NICU: Ba nu, băbacă ... de-a Puia-gaia.
PîLCIU: Vin de-i sărută mîna, Nicule.
NICU (sărută mîna M arghioliţei ş-apoi se întoarce la
locul hei şi stă tot în picioare).
LEONIL: îi pupă mîna prostu ... O!
20 MARGHIOLIŢA (se uită cu ochi galişi la Nicu în toată
scena asta. Nicu se iurbură.)
PîLCIU: Ce mai zici şi d-ta, mosiu Franţ?.. Aşa-i
că de-acum o venit vremea să dăm rîndul
copiilor?
25 FRANŢ: Aşa-i pravila Naturei, cucoane Grigori. Bătrînii
împreună şi tinerii iarăşi împreună... mai ales
cînd se găsesc doi carii se potrivesc ...
ZAMFIRA: Adevărat grăieşti, monsiu Franţ... Nimic
nu-i mai nostim decît doi hulubaşi.v . păreche.
30 PîLCIU: Atunce-i fericire-n casă.
LEONIL (în parte): Ba în hulubărie.
ZAMFIRA: Cui o spui, cucoane Grigori?.. Iată-mă-s
eu. .. am trăit 17 ani cu răposatul soţu meu,
Dumnezeu să-I ierte!... şi niciodată nu ne-am
35 sfădit. .. Sărmanu ! ce bujor de om era! Cît oi
trăi, l-oi tot boci!... (Pltnge.)
Sărmanu bărbăţelu l
Sărrnanu sufleţelu,
Ce om, ce om era!
[303]
Supus l-a mea voinţă,
Plecat l-a mea dorinţă
în veci el s-arăta l
Eu îl numeam Luluţă,
5 El mă numea Mumuţă
Cu glasu-i drăgălaş,
Şi îmi zicea: .. Firiţă!
Tu eşti o porumbiţă,
Şi eu un porumbaş."
10 Ah, vai ş-amar de mine!
Ah, dragul meu bărbat I
Mumuţa după tine
Va plînge nencetat!
(M arghioliţa şi Franţ îşi şterg ochii. Nicu trage din buzunar
15 o basma lungă şi-şi suflă nasul tare.)
PîLCIU: Aşa şi eu cu biata răposata, Dumnezeu s-o
ierte! . .. Ah, ce femeie scumpă şi iconoamă! ...
Of, of!
Sărmănica
20 Mititica!
Cît de mult ea mă iubea!
Sărmănica
Mititica I
Ce dulceţi bune făcea I
25 Ce locmale,
Baclavale,
învîrtite şi bohaci!
Ce vutci bune,
De minune,
30 Cu miros de odogaci I
Amar miel
Ce soţie,
Ce comoară-am prăpădit I
Ah I ce viaţă,
35 Ce dulceaţă,
Moartea crudă. mi-a răpit 1
LEONIL (în parte): Bre!... c-au să înece mahalaua.
ZAMFIRA: Of, of!. .. :v.Iarghioliţo, du-te de zi s-aducă
dulceţi de cele care ai făcut tu astăzi.
40 (Marghioliţa iesă prin stînga.)
303
..
[304]
ZAMFIRA: Cucoane Grigori, am să-ţi dau să guşti dulceţi
de-a Marghioliţei.
PÎLCIU: De i-or sămăna ei, trebuie să fie foarte plăcute.
Aşa-i, Nicule?
.5 NICU (răsărind): Dar, băbacă; îmi plac.
ZAMFIRA: De ce nu şezi, cucoane Nicule?
NICU (se pune pe scaun): Mersi.
ZAMFIRA: Trebuie să ştii, cucoane Grigori, că nu se
află mai bună gospodină pe faţa pămîntului.
10 De-i nevoie în casă de dulceţi, de pînză, de păs­
trămuri, de orice, în sfîrşit. .. Marghioliţa poartă
de grijă de toate. Ea dă de bucate; ea ţine cheile
de la cămară şi de la pivniţă, încît eu sînt silită
a sta cu mînele legate.
15 FRANŢ: Halal de bărbatul ce-a avea!
ZAMFIRA: Halal, zău! Şi să vezi cum coasă la gherghef,
să te minunezi... (Strigă.} Marghioliţă, trimi­
te-ţi ghergheful aici.
LEOKIL (în parte): Auzi tclăliţa, cum îşi laudă marfa?
20 (L oana aduce gbergheful, îl dă lui Ptlciu şi iesă.)
PÎLCIC: Aferim ... frumos de tot! ... Da cine-i, mă rog,
turcul ist călare?
FRANT: îi Ali-pasa.
, ' CI' tăi t li t' .. ? b b I
PILCIU: e care o ale \"0111 H'Ll : • • • re, re ....
25 ZAMFIRA: Tocmai ... Pof tcsti să vezi si d-ta, cucoane
Nicule? . •
PÎLCIU: Iar îl cuconeşti? .. Eu văd c-ai să-mi diochi
flăcăul.
KICU (ie ghergheful şi rămîlle C1t el în mînă).
30 (intră Marghioliţa şt după dînsa Ioana purtind tab/aua CI'
dulceţi.}
ZAMFIRA: Adă aici, Ioano.
[I oana merge cu tablaua dintîi la Pilciu, pe urmă la Nicu şi
în sfîrşit la Franţ care nH ie dulceţi. 111 arghioliţa o urmează
35 şi dă paharele cu apă.}
PÎLCIU (gttstînd dulcetile}: Cu adevărat că-s minu­
nate. .. Aşa belte! {Aniestecsnd greu.) Aşa ...
bel. .. te. (In parte.) Valeu, că mi s-o înc1eiet
fălcile.
40 MARGHIOLIŢA: Să-ţi fie de bine.
304
[305]
P!LCIU: Să ... rut ... ochişo ... orii ... fata ... mea.
ZAMFIRA: Poate că n-au coardă destulă!
IOANA: Da cum, Doamne, iartă-mă! că de azi-dimi­
neaţă le ferb pe foc.
S ZAMFIRA (căutînd s-acopere vorba Ioanei, tuşeşte): Pof-
teşti, cucoane Nicule? (In parte.) Ei lasă, cioară,
că ţi-oi rupe eu pliscul.
(Cînd vine tablaua dinaintea lui Nicu, el se scoală, PU1J6
ghergheful pe scaun �i ie dulceţi multe.]
10 MARGHIOLIŢ A [dindu-i paharul}: A vo suhe, monsiu
Nicu.
NICU (lnecindu-se cu dulceţi): Mersi... {Tuşeşte.}
PîLCIU: Ce dracu! iar te-ai înecat, măi tălălău.
LEONIL (în parte): Moaşa-n pod.
15 NICU (turburat, se pune peste gherghef şi răsare îndată).
PîLCIU: N a, c-ai spart ghergheful! Ei, da m-ai ruşina t
urît, măi badeo!
ZA.MFIRA (SCUlîl1dzt-se): K u-i nimică, nu-i nimică.
MARGHIOLIŢA (rîde).
20 NICU (wittndu-se la gherghef): K umai nasu-i spart,
băbacă.
PÎLCIU [sculindu-se foarte supărat): Şi poate că nu-i
destul să spargi nasu lui Ali-pasa?
ZA.MFIRA: Nu te supăra, cucoane Grigori, că Marghio-
25 liţa mai face şi alţi turci în ceealaltă odaie.
PÎLCIU: Zău? .. Hai să-i videm. Nu poţi crede cît
mi-s de dragi turcii ... de lînă.
ZAMFIRA: Poftim, cucoane Grigori. Vii cu noi, monsiu
Franţ?
30 FRANŢ: Bucuros.
(Pîlciu întră în stînga.)
ZAMFIRA: 'Marghioliţo, şezi cu cuconu Nicu. (Incet,
Murghioiiţei.) Nu uita să-i cînţi marşul lui Na­
poleon. (Se duce spre uşa din stînga şi, piină
35 a nu ieşi, zice încet l?ti Franţ.) Acum îi vreme
de pus la cale ... Să dai pricină de vorbă, monsiu
Franţ. (fesă.)
FRANŢ: Las' pe mine, cucoană Zamfiră. (Lesă.]
LEONIL (în parte): Se duc să deschidă iarmarocul.
305,
[306]
F
SCEN A XI
LEONIL (în dulap}, MARGHIOLIŢA, NICU
)IARGHIOLIŢA (duPă O mică tăcere): Monsiu Nicu ...
NICU (c�t jumătate de glas): Chescheou madmuazcl ?
5 )IARGHIOLIŢA: Je vu pri ... reste pe canape.
NICU (se pune pe un jîlţ): Pardon.
)IARGHIOLIŢA (în parte, şezind pe canape ) : Parcă nu
prea ştie franţuzeşte, (Mică tăcere.)
LEO:"lIL (în parte): Ce pardon i-aş trage la ceafă.
10 MARGHIOLIŢA: Monsiu Nicu, îţi aduci aminte de notr
anfans ?
NICU: Chescheou ?
lI1ARGHIOLIŢA: De notr anfans.
NICU: Pardon.
15 MARGHIOLIŢA (în parte): Se vede că alte vorbe nu
mai rupe. (Tare.) Vu parte franse, monsiu Nico?
NICU: Parte, madtnuazel,
MARGHIOLIŢA: E bien ... parlon împreună.
NICU: Par/ou.
20 (Mică tăcere. Marghioliţa se uită cu dragoste la Nicu, care
coboară ochii, se suceşte pe scaun şi-şi suflă nasul tare.)
MARGHIOLIŢA: N-ai fost la Paris, monsiu Nicu?
NICU: Nu, dar cît pe ce era să mă trimeată băbaca.
MARGHIOLIŢA: Şi de ce nu te-o trimis?
25 NICU: S-o temut să nu-mi perd legea şi să mă-ntorc
înapoi păgîn.
MARGHIOLIŢA: Numai pentru atîta? ..
:l\ICU: I-o mai fost frică că m-oi face si eu ca Iorgu
de la Sadagura. '
30 MARGHIOLIŢA: Păcat că te-o giudecat aşa de rău l. ..
Dacă mergeai la Paris, videai teatruri învăţai
să gioci polea, auzeai opere frumoase marşul
lui Napoleon.. Cunoşti marşul lui Napoleon,
monsiu Nicu?
35 NICU: L-am auzit o dată din cobza lui Barbu.
MARGHIOLITA: Îi tare frumos! Eu îl stiu.
, ,
NICU: Din cobză?
1306
-
[307]
-
MARGHIOLIŢA: Ba din ghitară... Ha, ha, ha!. ..
auzi? . .. din cobză?
NICU: Barbu te-o învă tat?
MARGHIOLIŢA: Cine?.'. Barbu?.. Ha, ha, ha!
5 NICU (în parte): Am scăpat vro gogomănie ... Ia s-o
dreg. (Tare.) Mata, duducă, trebuie să-I cînţi
negreşit mai bine decît Barbu, şi dacă ai vrea ...
MARGHIOLIŢA: Vrei să-I auzi? (Se scoală şi merge să
ieie ghitara.)
10 NICU: Ce se potriveşte!... pardon madmuazel. (Se
răpede s-aducă ghitara, o ie în mînă şi o cearcă.)
Da. .. bună ghitară! (R11,pe o strună.) Tronc!
(Rămîne împetrit.)
MARGHIOLIŢA (supărată): Na!. .. Pas acum de-i mai
15 cîntă marşul lui K apoleon.
NICU (duPă o mică tăcere): Să-mi plesnească ochii,
dacă am vrut s-o rup ... Pardon de iertăciune,
duducă,
MAltGHIOLIŢA: Ba nu, nu vreu să te iert, pănă nu-i
20 face ce ţi-oi zice eu.
NICU: Ce poronceşti?
MARGHIOLITA: Poroncesc să-mi cînti o romantă.
NICU (ruşi�îndu-se): Da ... Zău! 'nu ştiu să' cînt.
MARGHIOLIŢA: Nu te cred.
25 NICU: Doar să-ţi cînt de dragoste.
LEONIL (în parte) : Auzit-ai Pîlciu cum se obrăzniccşte!
NICU: Să-ţi cînt de dragoste, duducă?
MARGHIOLIŢA (coborînd ochii): Cîntă.
NICU (îşi drege glasul; începe, dar nu nimereşte t01'l1Il.
30 După cîteva încercări el cîntă pe aria "ClImetriţă
dragă" ş.c.I.)
Oricine trăieşte
Pe Amor slăveşte;
Oricare jivină
35 De amor suspină!
Gîscîşoara gîgîieşte,
Răţişoara hăcăieşte,
Stăncuşoara cîrîieşte,
Harmasarul nechezeşte,
40 Motănaşul miorlăieşte,
307
. ,
.. �
[308]
5
10
Cucoşul codcodăceşte ...
Şi eu, plin de jale,
Î ţi rostesc ma tale:
Duducuţă dragă,
S-a trecut de şagă !
MARGHIOLIŢA: Ha, ha, ha.
LEONIL: Ha, ha, ha.
NICU: Dec!... (Se uită cu mirare la M arghioliţa ş-apoi
începe şi el a rîde tare.}
SC EN A XII
Cei dinainte, PILCIU, ZAMFIRA, FRANŢ
•
PÎLCIU (înt1'Înd mînios): Aşa, dragă cucoană ... dacă
nu vrei s-adaogi încă două sălaşe de ţigani în
foaia de zestre, apoi nu pot nici eu să-ţi dau
15 băietu.
ZAMFIRA (mînioasă): Nici un suflet mai mult. Dacă-ţi
place .. , dacă nu, alţii mă rog.
PÎLCIU: Pot să te roage; dar flăcăi ca al meu nu se
prea găsesc pe toate uliţele.
20 ZAMFIRA: Ei! dragă cucoane Grigori, tot ţiganu-şi
laudă ciocanu.
PÎLCIU (atins): Care vrea să zică... eu sînt ţigan şi
Nicu ciocan? .. Foarte-ţi mulţămesc.
FRANŢ (căutînd să-i împace) : Aber nu-i aşa, cucoane ...
25 PÎLCIU: lan las', neamtule... nu te-amesteca unde
nu-ţi ferbe oala .. '. Cît pentru d-ta, cucoană
Zamfiră, fiindcă te scumpeşti pentru două sălaşe
de ţigani, pune-ţi pofta-n cui despre cuscrie cu
mine .. , Mă duc ...
30 ZAiI1FIRA: Călătorie sprincenată!
, A' ti , . '(L' N' ) H' .
PILCIU: UZ1, ţigan .... ciocan : uz 2CU. al, ClOC •••
Nicule, de aici. Hai cu tătuca, că ţi-oi găsi eu
neveste aiurea ... Auzi, ţigan, ciocan!... (fesă
prin fund, [urios.)
I :308
[309]
-
.5
NICU (jalnic M arghioliţei): Bonsuar madmuazel. (1 esti
după tatăl său.)
LEONIL (cu bucurie): Se vede că nu s-au ajuns cu
tîrgul.
S C E N A XIII
LEONIL, ZAj\lFIRA, MARGHIOLIŢA, FRANŢ (şi, mai
pe urmă), IOANA
(Mică tăcere.}
FRANŢ (viind între amîndouă): Ce să facem acum?
10 ZAMFIRA: Of! of! am rămas iar cu peatra-n casă!
Of. .. ameţesc ... leşin... (Leşină în braţele lui
Franţ.)
FRANŢ (spăriet): Vas ist?
MARGHIOLIŢA: Eu, peatră-n casă 1. .. Ah! mor. (Leşină
1.5 asemene în braţele lui Franţ.)
FRANŢ (şi mai spăriet): Vas ist?
Tertaifel l Vas isi das ?
M ain Goi, main Got I ah vai!
Îmi vine să le las
20 Să cadă ale zvai.
Cucoană Zamfiriţă,
Duducă Marghioliţă,
Am obosit de tot
Şi, zău! că nu mai pot.
2.5 Cucoană Marghioliţă,
Duducă Zarnfiriţă,
Treziţi-vă că, zău!
Leşin pe loc şi eu ...
Tertaifell VelS ist das?
30 M ain Got, main Got I ah vai I
îmi vine să le las
Să cadă ale zvai.
(Strigă.) Ioană, Ioană, adă degrabă oţet, co­
lonie ... ce-i găsi, că au leşinat cucoanele.
35 LEONIL: Marghioliţa leşinată! Hei, că nu sînt în locul
şoacăţei.
;309
.�
[310]
5
10
15
20
25
30
35
-to
310
FRANŢ (strigă iar): Ioană, Ioană.
IOANA (alergînd cu un şip ): Săracan de mine! ... ce-au
păţit?
FRANŢ: Dă-le iute la nas... Toneroeter! ... grele-s!
IOANA (le pune şipul sub nas).
ZAMFIRA [răsărind ) : Pi! ce putoare!
MARGHIOLIŢA (asemene): Fi! chel orior I
FRANŢ (scăpînd): Df!
ZAMFIRA: Ce şip îi aista?
FRANŢ: Colonie.
IOANA: Ba terpentină.
Zţ\.MFIRA: Terpentină? Ah! iar leşin.
MARGHIOLIŢA (alergînd lîngă Zamfira) : )iT" u o lăsa,
monsiu Frant.
ZAMFIRA (furioasă): Tu eşti? stahio! Iipseşti din ochii
mei, să nu te mai văd ... că-mi otrăvesti zilele!
FRANT (voind s-a liniştească}: Cucoană Za�firită ...
ZA.MFIRA: Fugi şi d-ta,' dă-mi pace. (Ţipînd.) Daţi-mi
pace cu toţii ... .:\ li mai vreu să văd pe nime;
nu vreu să mă mai mărit, nici să caut gineri ...
ardă-i focu să-i ardă! ... Mă duc de mîni la călu­
gărie cu fată cu tot.
MARGHIOLIŢA: La călugărie! Ah! ameţesc!
ZAMFIRA: Ba să lipseşti, îţi zic, că ţi-oi da acuş nişte
marghiolii de nu l-ei putea duce.
MARGHIOLlŢA (întră Plîngînd în stlnga.)
LEONIL: A apucat-o istericale pe babă.
FRANŢ: Cucoană Zamfiră, linişteşte-te ... Ce vrea să
zică ...
ZAMFIRA: Mări, caută-ti drumu si mă lasă-n pace ...
(Ţipă.) Of! mi-a' ieşit peri 'albi de cînd am fată
mare! (intră furioasă în stînga.)
FRANŢ: Fa Ioană, du-te de-o împacă şi-i fă apă caldă
de picioare. Auzi, fa Ioană?
IOANA (luînd lumînările): lan nu prea fa, şi mai ju­
pîneasă... Auzitu-m-ai, sucitule? (fesă după
Zamfira.)
FRANŢ (Prin întuneric): Saperment ain mal! ... Toată
casa-i cu capu-n jos... Cum să dreg trebile?
(Gtndeşte.) Tonerueterl ... Nu-mi vine nici o idee.
1
[311]
-
(Deodată se opreşte şi se bate cu palma peste frunte
ca şi cînd ar fi găsit vrun chiP.) A!. .. (Schimbînd
ideea.) Ba nu aşa. (Se bate încă o dată şi mai
tare.) O! am găsit!. .. Mă duc să mă tălmăcesc
5 cu cuconu Grigori. (I esă prin fund lovindu-se
de mobile.) Tertaifel! că întuneric îi!
SCEN A XIV
(J ntuneric.}
LEONIL (ieşind din dulap): Vf!... Slavă Domnului,
10 c-am scăpat din temniţă!... Bre, bre, bre!
Multe pozne am mai văzut de cînd locuiesc în
dulapul ista!... Dragoste şvăbească, cochetărie
băbească, gogomănie pîlciască, tîrguire căsăto­
rească, şi... fudulie ţigănească! Dar din toate
15 aceste n-am înţăles alta decît că baba a căpchiet
pentru că nu-şi poate mărita fata şi că vrea s-o
trimeată la monăstire pentru ca să scape de
dînsa. (Cu mînie.) Verişoara la călugărie! Nu
voi suferi niciodată o asemene nelegiuire ... Dar
20 cum să fac ca s-o scap de comănac? (Gîndeşte.)
S-o fur în astă-noapte şi s-o trec peste Dunăre? ..
Dar; planu-i minunat, numai de aş putea întra
în odaia Marghioliţei ca să-i dau de ştire să
fugă. însă cum dracu să trec prin etacul cloanţei,
25 fără ca să mă bage de seamă?.. O! îmi vine-o
idee năstruşnică. ( I e rochia adusă de cucoana
Zamfira la scena VIII şi o arată publicului, zicînd.)
Oi să mă schimb în fată mare! (Intră în dulap.)
SCEN A XV
30 LEONIL, MARGHIOLIŢA (iesă încet din odaia din
stinga)
MARGHIOLlŢA (tristă): La călugărie l... Auzi? să mă
deie la monăstire pentru un cusur de două sălaşe
de ţigani!... Mai bucuroasă voi întra în fundul
311
[312]
pămîntului. " Mai bine voi fugi unde m-or duce
ochii, departe de casa părintească în care sînt
sarcină! (Plîngînd.) Pentru că m-o făcut Dum­
nezeu fată, maică-mea nu mă poate suferi, parcă
5 eu sînt vinovată... O! cît sînt de nenorocită!
Ah 1 plîng şi suspin
Şi suspin mereu,
Şi sufăr un chin,
Un chin foarte greu.
10 în furtună rea,
Ca frunza plutesc 1
Şi-n durere grea
Cu amar trăiesc 1
(Stă tristă cu batista la ochi.}
15 LEONIL (ieşind din dttlap în rochie şi oprindu-se în
fund): Iată-mă-s gata! De m-a zări mătuşica
va socoti că-s Ioana ţiganca şi voi putea lesne să
întru la lVIarghioliţa ... Hai! Într-un noroc! (Face
un pas şi se opreşte zărind pe M arghioliţa.) Ce
20 zăresc acolo?.. o matahală neagră 1. .. trebuie
să fie Ioana, care vrea să închidă uşile. (Se dă
după dulap.)
MARGHIOLIŢA (ştergîndu-şi ochii): Haideţi, cum a vrea
Dumnezeu, păn-a nu se trezi maică-mea. (Mergînd
2.5 spre dulap.) Să-mi ieu capela şi mantela.
(Marghioliţa deschide dulapul. Deodată Leonil o rîdictJ fn
brate fără veste ţi o închide în întru.)
LEONIL: Să nu cîrcneşti, cioară, că te-am prăpădit.
(Depărtîndu-se de dulap.) Işala 1... am închis
30 baragladina l şi de-acum pot, fără nici o frică,
să trec prin etacul babei. Acum chiar că m-a
lua de Ioana. (Se porneşte în stînga rîzînd incet.}
A dracului mai sînt! (Ajungînd tn mijlocul
scenei, se opreşte.) Cine mai vine?
3.5 [Uşa din fund se deschide ţi Nicu vine bojbăind prin întu-
neric.}
312
[313]
p
SCEN A XVI
LEONIL, NICU
NICU (întrînd): Doftorul Franţ rn-o sfătuit ca să vin
înapoi şi să fur pe duduca Marghioliţa... (Se
5 loveşte de un scaun.) Valeu 1. .. da întuneric îi!
(lnaintează încetişor spre Leonil.)
LEONIL (în parte): Nu cumva-i doftoru i"v
NICU (în parte): Parcă zăresc o rochie ... Oare nu-i
duduca I\Iarghioliţa?
10 LEONIL: Ba-i tocmai şoacăţa 1 (Se depărtează în dreapta.)
NICU: Ba-i tocmai duduca 1 (Fuge în stînga.) îmi vine
să fug. (Stau puţin amîndoi şi ascultă.)
LEONIL: Cum dracu să mă dizbăr de dînsul?
NI:U: Hei 1 de-aş a vea curaj".. ce i-aş mai spune prin
15 întuneric 1
LEOKIL: O!... să mă prefac că -s ba ba 1 (Lui Nicu,
incet.) Pst 1
NICU (în parte, cu mirare): A ud?
LEO),lIL: Pst 1 pst 1
20 NICU (asemene): Parcă mă cheamă? (Lui Leonii.)
Pst 1
LEONIL (cu glas schimbat): D-ta eşti?
NICU (încet): Eu.
LEONIL (cu dragoste): Ah 1
25 NICU (asemene): Oh 1
LEONIL: Dragul meu ...
NICU (aproPiindu-se de Leonil ): Scumpa mea! ...
LEONIL (în parte): Mînca-te-ar moliile 1. •.
NICU (prinzînd curaj, tare): Scumpa mea duducă
30 l\Iarghioliţă 1. ..
LEONIL (cu mirare, în parte): Ce-am auzit! glasul lui
Pîlciu? .. , Ce caută prostu?
NICU: N-aş fi îndrăznit niciodată să mă apropii de
mata, duducă, dar devreme ce mi-ai făcut pst,
35 nu te mînie dacă ţi-oi spune că sînt a matale
pre plecată şi supusă slugă, căci din ceasul cum
te-am văzut, duducuţă Marghioliţă, mi-ai agiuns
la inimă ... fiind inima me a matale drept care
313
[314]
5
10
15
20
25
30
314
şi eu asemene voi fi totdeauna fericit de a mă.
supune matale căci... (Tot [razul acesta îl zice
dintr-o suflare.)
LEOKIL (imitînd glasul M arghioliţei, îi taie vorba):
Destul, monsiu Nicu, că te-i înăduşi.
NICU: Nu te îngriji, duducută, că eu aşa sînt. .. Cînd
mă pornesc odată nu [mă] mai opreşte nici
dracu.
LEONIL: Ce zici?
NICU: Pre legea me!. .. Nu căuta că-s ruşinos di­
naintea oamenilor... îs tare cu duh cînd sînt
singur sau cu altul. .. şi mai ales cu alta.
LEONIL: Atunci eşti obraznic?
KICU: Poroncă?
LEOKIL: Vreu să zic că atunci îti arăţi arama?
KICU: Dar, atunci mă dizvăles�; şi, drept dovadă,
ieu Îndrăzneală a-ţi spune că te iubesc peste
măsură.
NICU
Te iubesc peste măsură.
LEOKIL
Chescheuu ?
NICU
Pre legea me.
LEONIL
Tu mă-nşeli ... ah f taci din gură.
KICU
Eu? ... pardon.
LEONIL
Vreman?
[315]
+
NICU
Iame!
LEONIL
Ah! şi eu te iubesc foarte.
5
10
NICU
Chescheuu ?
LEONIL
Parol ; mă jur.
NICU
Ah! de-acum pănă la moarte
Sint al tău.
LEONIL
Vreman?
NICU
15 Tujur.
NICU (c« foc): Duducuţă, să-mi sară ochişorii dacă
se află alt om mai fericit decît supusă sluga matale,
drept care, hai să fugim împreună, fiindcă pă­
rintii nostri se scumpesc pentru două sălase
20 de 'ţigani: '
LEONIL: Ce zici? Vrei să mă furi? (In parte.) Auzi
prostu!
NICU: Fără doar şi poate ... Ah! fie-ţi milă, duducuţă,
de flacăra unui muritor care-i... înflăcărat!
25 Spune-mi, spune-mi, fugi cu mine, ori ... ori fug
singur?
LEONIL (în parte): Du-te dracului!
NICU: Aud? primeşti? .. Ah! duducă, îţi sărut mînele.
(Sărută mlnele ltti Leonil.)
30 (Se aude slrănulînd în sttnga.)
315
.�
[316]
NICU: Poroncă?
LEONIL: Ai auzit?
NICU: Ce?
LEONIL: Vine neneaca.
5 NICU: Elei!
LEONIL: Şi de ne-a găsi împreună, sîntem prăpădiţi.
NICU: Elei!
LEONIL: Ascunde-te degrabă.
NICU: Unde?
10 LEOI-aL: în dulapul ista pănă ce s-a duce neneaca,
că oi veni eu să-ţi deschid mai pe urmă.
NICU: Şi după ce mi-i deschide, îi fugi cu mine?
LEONIL: Te mai îndoieşti, tiranule?
NICU: Ba-ţi sărut mînuşiţile.
1.5 LEONIL (cu dragoste): Sărută şi pei!.. . (li dă mîna
şi Nicu o sărută de multe ori.)
NICU (mergînd spre dulap ): M-am dus. ( Intrînd în
dulap.) Ah! duducuţă, crede că m-ai băgat în rai.
LEONIL (închizîndu-l): Ba în dulap, prostule, şi să nu
20 crîcneşti, că eşti mort. (Aceste cuvinte le zice
cu glas firesc.)
KICU (d'in dulap, spăriet}: Elei!
LEONIL (viind în mijlocul scenei): Hup şi altul. (Rîde.)
L-am închis pe prostu cu Ioana ţiganca! Ha,
25 ha, ha ... Aibă parte unul de altul. Acum ceasul
fericirei a sunat pentru mine. Dragă verişoară!
am să te scap, pentru ca să-ţi dovedesc cît te
iubesc de mult ... Haide! ... (Face cîteva pasuri
spre uşa din stînga şi se opreşte spăriet.) Iar o
30 dihanie!
(Se deschide uşa �i Zamfira întră prin lntuneric.}
SCEN A XVII
LEONIL, ZAMFIRA (în toaletă de noaPJe)
ZAMFIRA (în parte): încotro o apucat jupîneasa Mar-
3.5 ghioliţa? . .. De un ceas de cînd am auzit-o
ieşind, şi încă nu s-o întors în odaie.
316
[317]
Ţ
I
I
t
LEONIL (în parte): Aud foşnăind fuste ... Cine să fie? ..
Baba doarme, Ioana-i în dulap. îi verisoara,
negreşit. (Tare.) Tu eşti, Marghioliţo?
ZA-1\1FIRA (în parte, cu mirare): Ce?
5 LEONIL (aproPiindu-se de Zamfira}: Nu-ţi fie frică,
verisoară, .că eu sînt. .. Leonil.
, , '. I
ZAMFIRA (tn parte): Leoml ....
LEONIL: Am hotărît să te fur în astă-noapte, pentru
ca să te scap de babă şi de călugărie.
10 ZAMFIRA (în parte, supărată): Babă!
LEONIL: Nu-i e ruşine băborniţei să nebunească la
bătrîneţe şi să vreie să-şi facă un blestem ca
aista. .. să te călugărească!... îi bună, zău,
de închis la Golia.
15 ZA.MFIRA (în parte, cu, mînie): La Golia, eu?
LEONIL: Gîndeşte cît îi de ră cu tine! parcă n-ai fi
copila ci, ci o ţigancă!... Gîndeşte că eşti soco­
tită de dînsa ca o sarcină, ca o peatră În casă!.. .
şi hai să fugim împreună, pănă nu se trezeşte
20 stahia.
ZA..1\1FIRA (în parte, furioasă): Stahia ! (Aţrucind pe
Leonil de urechi.) Ar blestematule ... sînt stahie,
eu?
LEOKIL (spăriet}: Valeu!. .. am păţit-o.
25 ZAMFIRA (trăgîndtt-l de urechi): A! berbantule, vrei
să-mi furi fata?.. Zici că-s băborniţă, că-s
stahie, că-s bună de închis la Golia?.. Ei, las,
moţpane, că te-oi învăţa eu. (Strigă.) Ioană,
Ioană, adă lumînări.
30 LEONIL: Mătuşică, dragă mătuşică... (in parte). Oi
să rămîn fărde urechi ... (Se luptă cu Zamfira ;
scapă şi vrea să fugă.) La fugă, băiete. (Aleargă
la uşa din fund, dar deodată se opreşte auzind
glasullu,i Pilciu şi a lui Franţ, zicînd afară urmă-
35 toarele cuoiniet )
PîLCIU: } Degeaba-ţi baţi capul, monsiu Franţ.
FRANŢ: Fă-mi hatîrul de vină cu mine.
(Zicînd aceste, Pilciu şi Franţ întră prin fund.)
(Leonil se întoarce iute înapoi şi fuge spre uşa din stînga;
10 dar aici, întilnindu-se cu Ioana, care vine cu lumînări, aleargă
317
.. .
[318]
la dulap, fi deschide şi caută să intre inintru; însll Nicu îl
îmPinge cu picioarele şi vrea să tragâ uşa dulapului. LupUl
comică între ei.)
ZAMFIRA (în toată vremea asta, alungă pe Leonil}:
5 Aşteaptă, tălharule, că ţi-oi da eu stahie, ţi-oi
da eu băborniţă, ţi-oi da eu fete de furat.
S CEN A XVIII
ZAMFIRA,LEONIL, PlLCIU,FRANŢ, MARGHIOLIŢA,
NICU, IOANA (aducind lumînări)
10
PÎLCIU }: Ce este? Ce gălăgie?
FRANŢ
Ce-mi văzură ochii!
Verisoara cu Pîlciu!
închişi într-un dulap!
Prin întuneric!
(Se apropie CIt toţii de dulap, care stă deschis.}
1 (foarte J
f :răpide): 1
/'
ZAMFIRA
LEO)[IL
PÎLCIU
FHA?\Ţ
15
IOA)[A: Şi cuconaşu Leonil în rochie de nuntă? Ha, ha,
ha.
(Stau cu toţii încremeniţi în faţa dulapului, unde Marghioliţa
20 şi Nicu se ascund cu minele la ochi.}
LEONIL (viind în faţa scenei): Mare poznă am făcut!
ZAMFIRA (furioasă): Ce cauţi în gardero b, dia voloaico ?
PÎLCIU (furios}: Ce-mi boscoroseşti prin dulap, măi
tălălău?
25 MARGHIOLIŢA: Neneacă ...
NICU: Băbacă ...
ZA.l."VIFIRA } (' V) { Ce?
PÎLCIU �mpreuna: Ha?
MARGHIOLIŢA: Văru Leonil rn-o închis aici, neneacă,
30 NICU: Şi pe mine tot el, băbacă,
Z�.MFIRA } (împreună): Leonil!
PILCIU
(Se reped şi apucă pe Leonil de braţe.)
I 318
[319]
1
5
10
15
20
25
30
35
ZAMFIRA: Tu, blestematule?
PÎLCIU: Tu, berbantule?
LEONIL: Ho, ţară 1. .. încet. .. Vreţi să ştiţi ce caută
Marghioliţa şi Nicu în du�ap?.. Ei caută să
găsească cele două sălaşe de ţigani, pentru care
d-voastră, ca nişte părinţi buni, nu v-aţi putut
agiunge cu tîrgu... Aţi înţeles acum?
{Zamfira şi Pîlciu îl las de mînă şi se în/ore spre Franţ.}
Z1UIFIRA } (A P �) . {O b .?
PÎLCIU un reuma . ne umt.
LEONIL: Ba nicidecum ... Si mai bine decît să fie tiganii
o pricină de neunire între familii... mai' bine,
ca nişte creştini adevăraţi, aţi da iertare robi­
lor! ... si, ca niste părinti buni, ati face fericirea
copiilor i ' , ,
IOA","A: Să trăiesti, cuconasule!
FRANŢ: Bravo, 'Leonil! (Cătră Zamfira şi Ptlcia.)
Aţi auzit? .. faceţi cum vă zice el. (Silindu-i
să-si deie mtnele.) Dati-vă mînele si ziceti: Noroc
să 'deie Dumnezeu! ' "
ZA.."\1FIRA (căutînd cu dragoste la Franţ ): Fie cum vrei,
monsiu Franţ. (Lui Pîlciu.) Noroc să deie Dum­
nezeu!
PÎLCIU: Amin!
LEO","IL (viind iute între amîndoi): Întocmai ca la iar­
maroc. Iată dar şi o rochie de nuntă drept aldamaş.
(Cătră Marghioliţa şi Nicu.) Săriţi acum din
cuib, hulubaşilor! şi veniţi de-mi mulţămiţi
mie pentru fericirea voastră. (In parte.) Cu
toate că, de-aş fi ştiut. ..
NICU (sare din dulap şi dă mîna Margliioliţei ca să
se scoboare) .
MARGHIOLIŢA (scobortnâu-se): Monsiu Nico.
NICU: Cheschcini]
::'IARGHIOLIŢ A: Eşti contati]
NICU: Je.
(Vin amîndoi lîngă PUci" şi Zamfira.)
ZAMFIR-\. (în parte): În sfîrşit sînt slobodă să mă
mărit şi eu!
319
. .\.
... '."
[320]
(Cătră public.)
Mi-am urnit peatra din casă,
Am scăpat de displăceri,
Şi la nuntă-mi şi la masă
Vă poftesc, cinstiţi boieri.
LEONIL (tăindu-i ctnticul ): Taci, mătuşică, că te aude
lumea, şi-i ruşine! în ochii părinţilor, fetele tre­
buie să fie ca petre scumpe, iar nu ca petre-n
casă.
-
10
(Cătră public.}
Eu primesc făr' de ruşine,
Dacă spun acum minciuni,
S-aruncaţi cu petre-n mine
Aici, în loc de cununi.
15 PîLClU {curmindu-i cinticul ): Da vorbă-i? .. s-arunce
aici cu petre ca să ne spargă capetele! Nu-i
destul cît ne le-am stricat în astă-seară cu căsă­
toria copiilor? ..
(Cătră public.)
20
Cu adîncă plecăciune
Mă închin, cinstiţi boieri,
Mai intîi ...
(Răguşeşte şi nu mai poate urma tnainte.)
FRAKŢ (dîndu-l deoparte): Destul, cucoane Grigori,
25 c-ai răguşit; mai bine du-te de bea ceai de soc.
PîLClU: Dec! că mare obraznică-i şoacăţa!
FRANŢ
(călră public)
30
320
Eu sînt doftor cu ştiinţă
Cunoscut de mult în Iaşi ş.c.l.
PîLClU (luindu-l de braţ şi trăgîndu-l în fund): Dacă
eşti doftor, vin de mă tămăduieşte de răguşeală
şi le dă pace boierilor.
[321]
FRANŢ: A ber das ist aine inconvenentişes. .. (Se sfădesc
încet amîndoi în fund.)
xrcu (înaintează, ruşinîndu-se, cătră public şi ţiind cu.
o mînă pe 111 arghioliţa, iar cu ceealaltă sucindu-şi
5 pălăria).
NICU
Dacă scumpa mea mireasă
Ca şi mie v-a plăcut ...
lIfARGHIOLIŢ A
10
15
20
Dacă peatra cea din casă
Spaimă chiar nu v-a făcut ...
NICU
Primiţi cu bucurie,
Domnilor, să ne fiţi nu ni.
MARGHIOLIŢA
Pentru-a noastră cununie
Aruncaţi două cununi.
TOŢI ÎN COR
Primiţi cu bucurie,
Domnilor, să le fiţi nuni,
Şi pentru-a lor cununie
Aruncaţi două cununi.
(C o r tin a cad e.)
..
[324]
5
PERSOANELE
ALECU LEONESCU
CHIR GAITANIS LOGHIOTATOS
MOş TROHIN PÎCALĂ, fruntaş
ILENUŢA, fata lui
[TROTUŞAN]
FRUNZĂ, puşcaş
UN VORNICEL DE NUNTĂ
UN PRIVIGHITOR
ŢĂRANI, ŢĂRANCE
[325]
NUNTA ŢĂRĂNEASCĂ
TABLOU NAŢIONAL ÎN UN ACT
Reprezentat in Iaşi, în ajuto:ul săracilor, în 3 februariu
1848.
5 Teatrul reprezintă o privelişte de ţară. În stinga, casa lui
moş Trohin. în mijlocul scenei, spre fund, un scrtnciob ,
în dreapta, copaci.
SCEN A 1
10 ALECU (î11 costum de vînător, vine alergînd din dreapta
cu puşca în mînă), FRUNZĂ (întră după Alecu}
ALECU: N-o lăsa, Frunză! ... n-o lăsa să scape.
FRUNZĂ: Ce să nu las, cuconaşule?
ALECU: Prepeliţa.
15 FRUNZĂ: Ce prepeliţă? .. Prin sat vrei să ucizi prepe�
liţi?
ALECU: Ei... mă; badeo! se vede că de azi-dimineaţă
ai prins prepeliţa de coadă, dacă n-ai zărit-o
mai dinioare cînd ne-a zburat înainte!
20 FRUNZĂ: lan lasă, cuconaşule ! că doar n-am orbul
găinelor.
Ştiu că prepeliţe
Sînt multe prin sat,
Albe, drăgălaşe,
[326]
, I
Bune de vînat.
Dar acele paseri,
Nu s-ascund, nu zbor.
Ci stau făr' de frică.
5 De-ţi însuflă dor;
Şi-n loc de-a le prinde,
Bietul vînător
Deseori se vede
Prins în laţul lor I
10 ALECU (sttpărat): Ei, ai vorbit de te-ai pripit.
FRUNZĂ: D-apoi vezi că bine zice moş Trohin: vrabia
malai visează!... Aşa şi dota, cuconaşule, de
cînd ai scăpat de la dascalu Găitan, tot vînat
vezi pe toate cărările.
1.5 ALECU: Mări, nu-mi mai pomeni de caţaonul cel de
dascal, lua-I-ar năbădăicele ! că m-am săturat
de dînsul ca de mere acre.
FRUNZĂ: Că mare ciof îi, bată-l crucea!... Cît ţi-i
ziulica de mare, îl auzi răcnind prin ogradă:
20 Mo Frunza! mo puscasi, nu mi lasa ta curcania
si fuga pe port a, mo!... Parcă eu sînt puşcaş,
ca să păzăsc curcanii lui! mînca-i-ar fripţi să-i
mănînce!
ALECU: D-apoi eu, măi Frunză, ce mai păţesc cu el
25 de cînd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă
procopsească l
FRUNZĂ: Ce să facă?.. Să te pricopsească?
ALECU: Toată ziua mă sileşte să zic: tipta, tipiis, tipti ...
Ce necaz pe mine! Ah, ce supărare!
30 Să zic toată ziua, tot in gura mare:
Tipto, tiptis,
Tiptis, tipti;
Pipto, Piptis,
Piptis, pipti.
35 Ardă-l focu dascăI! cum mă năcăjeşte
Ca să mă înveţe greco-păsăreşte l
FRUNZĂ: Tipto, tiptis? ha, ha, ha! pare că se bat calicii
în gură. Tipto, tiptis ... ha, ha, ha.
326
[327]
5
10
ALECU: Apoi ... pas de nu iubi mai bine vînatul la
păsări, decît limba păsărească ...
FRUNZĂ: Că ai şi dreptate, cuconaşule. Ce este mai
frumos decît vînatul?
O! ce bucurie
Simt în pept deodată,
Cînd văd pe cîmpie
Că mi se arată:
Căprioare fugătoare,
Prepeliţe zburătoare,
Păsărele ctntătoare
Ce mă chem la vînătoare.
Atunci trag cu puşca, le culc la pămînt.
ALECU
15 Şi eu trag ca tine; dar trag tot în vînt I
(Chir Gaitanis strănută în culise, în stinga.)
ALECU (răsărind): Ai auzit, Frunză?
FRUNZĂ: Ce?
ALECU: O prepeliţă zburînd? (Face cîteva pasuri spre
20 fund şi caută între culisele din stînga.)
FRUNZĂ (urmînd pe Alecu): Zburînd? .. ba strănu­
tînd, vrei să zici.
ALECU: Oare ce dihanie se vede colo, dindosul gardu­
lui? . . am s-o hultuiesc cu ploaie. (Intinde
25 puşca şi trage.)
(Chir Gaitanis ţipă între culise fi zice "Aman! me
scotosen l Aman!")
FRUNZĂ: N a! c-ai făcut moarte de grec!
ALECU: Moarte de grec? ha, ha, ha. L-am lovit pe
30 Gaitanis! ha, ha! ... tipto, tiptis, ton etipsa.
SCENA II
ALECU, GAITANIS, FRUNZĂ
GAITANIS (întrînd prin stînga): Ah! vah! me scotosan!
(Văzînd pe Alecu.) A! esi, catergari, mi a traso
35 w tufechi la ipochimeno a me?
327
[328]
5
10
15
20
25
30
35
40
328
ALECU: Nu-i vina mea, chir dascale... Te-am luat
de o capră sălbatică.
GAITANIS: Capra, crapa! Se crapi me to capra su, me
010.
FRUNZĂ: Jupîne dascale ...
GAITANIS: Zupine esti tu, mozicule; ego siuto loghiotatos!
auzitu mu, mo?
ALECU (strtmbtnâ pe Gaitanis): Auzi tulu mo?
GAIT ANIS: Lasa, lasa, cateramene, că v-oi dreze eu pe
amundoi chind a veni cuconul Leonescu, baba­
cato dimitale de la Iasi ... am si ţi ... am si ţi ...
(Strănută. )
ALECU: Işala!
FRUNZĂ: Şi la mulţi ani!
GAITANIS: Merzi la diavolo cu isala, che nu stiu ţine
mi a mestecato piperi mesa is to tabacheri.
ALECU (încet, lui Frunză): Eu i-am vărsat aseară o
solniţă întreagă.
FRUNZĂ (încet, lui Aleea): Să-i fi pus şi un pipăruş
de cei roşi.
GAITA:-.TIS: Ţe ziţi?
ALECU: Cum? Zău, dascale, ţi-a pus piper?
GAITANIS: Fă-te che nu stii, moţpanopulos ţe esti .
Da, a veni el tatato dimitale la mosia aite .
(În parte.) Am si-i trago un falanga ca la da�calo
Chiriacos.
ALECU: Mări, hai, Frunză, la vînat, că iar i-au venit
toanele ghiujului.
GAITANIS (furios): Ghiuzi!. .. mi a ziso ghiuzi! (Vrea
să alerge după Alecu, dar se opreşte văitîndu-se
de şale.) Astepta si te ghiuzuesco eu, berbanti.
FRUNZĂ: Nu te da, caşcaval!
GAITANIS: Cascavali 1... (Se răpede după Frunză.)
ALECU: 1 uruş, palicari!... ha!
GAITANIS (cu deznădăjduire, în parte): Kirie eleison!
mi vine se turbezo!
ALECU: Hai, Frunză, mergi cu mine?
FRUNZĂ: Ba, nu pot, cuconaşule, că-s vornicel de nuntă
astăzi.
ALECU: Da cine se mărită?
[329]
FRUNZĂ: Fata lui mos Trohin, Ilenuta.
GAITANIS: 1 Ilenuţa �i marita? '
FRUNZĂ: Dar, jupîne şiret; o ie Trotuşan Mocanul,
GAITANIS: Chir Gaitanis, mozicole, nu sireto. (In
5 parte.) Si marita!
ALECU: Ei bine, Frunză, rămîi tu la nuntă, că oi veni
şi eu mai pe urmă să gioc o horă.
GAITA)JIS: Ba si merzi acasa, si înveţi to ţeaslovisu.
Auzitu-mu?
10 ALECU: Auzitu-mu... (In parte.) Culcă-te pe acea
ureche.
GAITANIS: Oriste?
ALECU: O priză de tabac... se paracalo.
GAITANIS: Taba... a... (Strănută.)
15 ALEC U : .. 1'vI egas postelnicos!
GAITANIS: Ţe-a ziso?
ALECU
20
25
30
Calispera, spera,
Cachisu imera ;
File, ti mandata?
Psomi clic salata.
GAITANIS
Am si-ţi rupo to urechi
Che mi-a trase cu tufechi;
S-ai facuto frica mari
La voinice pali cari.
(lmpreună.)
ALECU şi FRUNZĂ
(rîzînd)
Vai sărmanu dascal!
Vezi-l cum pufneşte.
Ochii se aprinde,
Nasu-l se roşeşte.
.}
329
1
[330]
GAITANIS
Ţe blastamaţia
Ţe eniţaria
Zeu, crepo de ţuda,
5 Crepo de mînia.
(Alecu iesă rîzînd prin fund în dreapta; Frunză in stînga.)
SCE N A III
GAITANIS: Ghidi, ghidi, pus ehi nerusinato... Mi a
scoso din titinia l uf!. .. In te vremi am azunso!. ..
10 1 puschi de' baeţi se ie la ri�o pe loghiotati!
1
S-a dus vremea ţea frumosa
Chind un dascalos grecos
Inarmat cu-o varga grosa
15 Paradosa faneros :
Aritmetichi,
Me gramatichi,
Che istorichi
Ap'edo 'p cehi.
20 Ma acum lumea se strica!
Si de ris noi am remas;
Căţi baeţii, fara frica,
Ne dau nouă piste nas!
Inainte chind intramo in scol a cu sprinţenele
25 sburlite, toţi baeţii tremura ca varga ...
ca varga ţe se clatina pe capa a lor; si chind zi­
ţeam odata: sopate diavole! nu auziai niţi chirc.
Pe urma chind chemamo vro unu ca se-si spuie
matima, intra saptezeţi de draţi in el. (Făcînd
30 ca un dascal grec în şcoală.)
- Bre, Burduzane, ela do.
- (Făcînd ca şcolarul.) Oriste didascale.
- Ela do; pes mu: Pasa ine ta meri tu logu ?
- Ta meri tu logu?.. decapente!
330
[331]
- Decapente ? .. decapcnte fores na scasis, anoite.
Si înţepeam se-l croiesc cu varga; che dos tu,
che dos tu... păn'ţe învaţa posa ine ta meri tu
logu! Căţi atunţi:
5 II
Atunţi varga pe spinare
Tipto, tiptis arata;
Si falanga la piţoare
Chiar din talpă-i invaţa
10 Aritmetichi,
Me gramatichi,
Che istorichi
Ap'edo 'p ecbi.
Ma acum lumea se strica,
15 Si de ris noi am remas!
Căţi baeţii fara frica.
Ne dau nouă piste nas I
De aţeea vino lacuste in ţeara! de aţeea nu
creste grio che papusoi. Ma ţe stau eu de vor-
20 besco de papusoi, chind si marita Ilenuţa! ah,
kirie eleison ! ea si marita cu altu ţineva de prost,
si eu remuni cu lacrime pe mustaţi ! Eu care o
iubesco ca matia mu! ... Eu care m-am caliţito
hranind-o cu roscovi si cu halvas indirnetico! ...
25 Ama! ohi, bade Trohine... ohi, zupinesa Ile­
nuta!. .. n-a fi cum socotiti voi... mai sint si
eu' pe ai ţe. .. si nu laso se mi sufla niste ţaranoi
is to borsi mesa! Ohi, bade Trohine! mi esti
dator cu 500 de lei, de asta iarna, si daca nu
30 mi-i plati paraluţi;· tora, tora, gligora, pesin,
pesin, am se-ţi puno ecsecuţia, si se-ţi opresc o
nunta. (Bate la uşa lui Trohin.} Trohine, moi,
Trohine, bre! ela do!
SCEN A IV
35
GAITANIS, TROHIN (ieşind din casă)
TROHI�: A ud? . .. Cine mă cheamă?
331
[332]
GAITANIS: Ia vino-ncoaţe, mo.
TROHIN (ln parte): Găitanu! m-o prins în laţ ...
GAITANIS: Ma rog, zupune bade Trohine, cum indraz-
nesti se faţi nunta, păn-a nu-mi plati ţei ţinţi
5 sute de lei?.. ha? ..
TROHIN (în parte): M-o strîns cu uşa grecu, dar oi să
mă fac surd.
GAITA","IS: Auzitu-mu, ha?
TROHIN: Cine? ţapul cel mare care te-o împuns astă-
10 iarnă de-ai picat pe gheaţă? .. o murit săracu l
d-ta să fii sănătos!
GAITANIS: Ţe ţap? ... Eu ţi vorbesco de bani.
TROHIN: Aşa, aşa! bietul Balaban... el săracu! ...
GAITANIS: Ei! apoi să nu te faţi zaratico? ... Eu i
15 zico bani, si el mi raspundi Balabani. (Tare.)
Ţinti sute de lei! ...
TROHIN (în parte): Zbeară tu, grecule, cît ţi-a ţinea
gura ... (Tare.) Aud?
GAITANIS: Unde-s banii mei? ... Unde-i Ilenuţa?
20 TROHIN: Măriuţa? baba Măriuţa?
GAITANIS: Na tos! acum mi pomeneste de baba Mariuţa !
Ma chind ai asurzito asa, bre, hondrochefale ?
(Strigă tare la urechea lui Trohin.) Ilenuţa ...
Ilenuţa ... surdole!
TROHIN (răsărind): Ho l că m-ai spăriet.
25 GAITANIS: Ho !. .. ( In parte.) Mi a ziso ho, ca la vodia ! ...
(Furios.) Esi, ise ho, bovole ! ma ego ime 10gMo­
tatos, apa to Tenedosi! auzitu-mu?.. apa ta
Tenedosi! si am se-ţi puno ecsecuţia ca se-mi
platesti datoria! auzitu-mu? Ma duco s-aduco
30 aiţe pe privighitori... Auzitu-mu?.. Privi­
ghitori!. ..
TROHIN: Că privighitorile nu mai cîntă acum, jupîne.
GAITANIS: Ba chinta, chinta. (Bătînd în pumni.) Si
ai se chin ta si tu, acus... Acus!
35 Ai si chinta,
Ai si chinta
Si se maninţi o plaţinta
332
I
[333]
5
10
15
20
25
30
Chiparata
Si sarata
Cum n-ai muncat niţiodata l
TROHIN
(în paf'te)
Vai de mine!
Vai de mine,
C-a să-mi facă vro ruşine!
Ce păcate
Ce păcate,
Vai de mine-mi cad în spate!
GAITANIS
{bătinâ fn pumni)
Ai se chinţi! ai se chirrţi ca un cuc,)
Neschi!
(bis)
Si se merzi, si se merzi cu butuc,
Neschi!
( Împreună.}
GAITANIS
Ai se chinta,
Ai se chinta
Si se maninţi o plaţinta
Chiparata
Si sarata
Cum n-ai muncat niţiodata!
TROHIN
Vai de mine!
Vai de mine,
C-a să-mi facă vro ruşine!
Ce păcate!
Ce păcate,
Vai de mine-mi cad In spate!
(Gaitanis iesă furios prin dreapta.}
(Se aud chiote de nuntaşi, in stinga.)
883
.';
..
I
1
[334]
5
SCEN A V
TROHlN: Iaca şi nuntaşii!... Săracul de mine! am
păţit-o tocmai astăzi, cînd îmi mărit fata! ...
şi din păcate n-am nici un ban ca să mă pot
plăti de grec, că am pus tot ce-am avut în zestrea
Ilenuţei. Doamne, Doamne! adică să te ferească
Dumnezeu de holeră, de locuste si de ... Găitani!
(1 ntră în casa lui.) ,
SCEN A VI
10 NUNTAŞII, [TROTUŞAN}, (mai pe urmă) TROHIN
(Doi vornicei de nuntă, cu păIăriile împodobite cu flori, înt"ă
din stînga, înainte, ţiind în mîni cîte un baston alb, cîte un colac
şi cîte un buchet de flori. După ei vine mirele tncungiura: de
ţărani carii chiuiesc. Toţi se opresc în mijlocul scenei, în faţa
15 casei lui Trohin, in vreme ce întră nuntaşii, orhestrui cîntă
aria nunţii.)
VORKICELUL (cătră mire): Ei, mal Trotuşane!. ..
Iată-ne agiunşi la casa Ilenuţii!. .. Dar păn-a
nu bate la uşa ei, să ne cînţi un cîntic de cele
20 bătrîneşti, de care ai auzit de la tată-tău.
TROTUŞAN: Bucuros... Să vă cînt cînticul tătarului.
TOŢI: Dar, dar!
TROTUŞAC\': Apoi, zice că, pe cînd năvălea tătarii în
ţară, strămoşii noştri, care erau pui de viteji,
25 le cînta aşa, de pe ist mal a Nistrului:
1
30
/334
Măi tătare, ţine-ţi calul!
Măi tătare, strînge-i frîul!
Măi tătare, lasă malul,
Nu cerca a trece rîul;
Că, pe crucea sfintei lege!
De voi doi, peste hotare,
Nimic, zău! nu s-a alege,
Măi tătare, rnăi tătare! •.•
[335]
Dacă tătarii era oameni de cuvînt şi se întorcea
înapoi, românii îi lăsa în pace; iar de nu, apoi
strămoşii noştri le vorbea încă o dată cu binele
şi le zicea:
5 II
Măi tătare, dă-ne pace!
Măi tătare, stăi, nu trece!
Măi tătare, nu mă face
Să-ţi Iărîm capul in zece.
10 Că, de sus, de pe movilă,
De-oi zvîrli ghioaga cea mare,
Singur ţi-oi plinge de milă,
Măi tătare, măi tătare!
După asta, dacă-l împingea păcatul pe duşman
15 să treacă în ţara noastră, apoi îl vide a Dumnezeu I
Românul perdea răbdarea, rîdica ghioaga, şi-l
turtea pe tătar la pămînt, şi-l da la corbi! Pe
urmă-l prohodea aşa:
III
20 Măi tătare, unde-ţi e pala?
Măi tătare, unde-ţi e calul?
Măi tătare, unde-ţi e fala?
Nu ţi-am spus să nu treci malul?
Nu ştiai tu, măi vecine,
2.5 Ce-i românul In turbare? ..
Corbul muşcă-acum din tine,
Măi tătare, măi tătare!
TOŢI (chiuiesc vesel): Să trăieşti, Trotuşane.
TROTUŞAN: Noroc să deie Dumnezeu, ca să ne facem
30 si noi ca strămosii nostri!
, "
TOŢI: Ura!. ..
VORNICELUL: Hai de-acum să începem nunta. (Se
aproPie de casa lui Trohin tmpreună cu cellalt
vornicel şi bate la uşă.)
3.5 [Orhestrul CÎntă în surdină.)
335
..
,
[336]
SCEN A VII
NUNTAŞII, TROHIN (ieşind pe pragul uşei )
TROHI.:\
Oameni buni, bine-aţi venit!
5
VORNICELUL
Moşule, bine-am găsit!
TROHI.:\
Ce vreţi la bordeiul meu?
VORNICELUL
10 Să-ţi agiute Dumnezeu!. ..
Sîntem oameni călători,
Călători şi vînători,
Şi cătăm o căprioară
Tinerică, sprintioară,
15 Cu-ochişori de porurnbele,
Cu cosiţele-n inele
Şi cu salbă de mărgele.
Şi-i frumoasă, vorbitoare,
De trup gingaş ca o floare,
20 Păsărică cîntătoare
Care cîntă, făr' să zboare ...
Rogu-te, moşule, spune:
N-ai văzut aşa minune? ..
TROHIN: Ba am văzut-o, feţii mei. Mai dinioare trecea
25 pe aici şi o întrat în casa mea. Aşteptaţi să v-o
aduc. (Intră intntr« şi se întoarce aducînd o babă
scurtă şi urîtă.) Asta vă e minunea ce cătaţi?
TOŢI (rîzînd): O!. ..
TROTUŞAN: Ba, ferească Dumnezeu!... asta-i Ştirba-
30 Baba-Cloanţa l. ..
TROHIN (rîzînd): Vezi poznă! în loc să pun mîna pe-o
căprioară, am pus mîna pe-o bufnişoară, (In­
trînd iar în bordei.}
336
I
[337]
VORNICELUL: Da mare hîtru-i moş Trohin! Ha, ha.
ha! ...
TOŢI: Mare hîtru-i!
SCE N A VIII
5 NUNTAŞII, TROHIN, ILENUŢA, ŢARANCE
TROHIN (ieşind înainte): Iaca, măi flăcăi, căprioare
sprintioare, pasărele cîntătoare, floricele frumu­
sele. .. Pe care o că ta ti voi?
TROTu'ŞAN (alergînd la Ilenuţa): Pe Ilenuţa, pe Ile-
10 nuţa!
ILENUŢA (cu bucurie}: Trotuşan! (Vin amîndoi în
faţa scenei.)
(Împreună)
(Aria "Căruţa poştei")
15
20
25
30
TROTUŞAN
Dulce iubită,
A mea ursită,
De-acum cît lumea vreu să trăiesc;
Căci în uimire
De fericire,
În rai, cu tine, simt că plutesc!
(Împreună)
Ah în uimire
De fericire,
În rai, cu tine, simt că plutesc!
Ţl\.RANII
Vezi ce uimire
De fericire,
În a lor suflet acum simţesc!
ILENUŢA
A fi iubită
Ş-a ta ursi tă
..
337
[338]
5
E tot ce-n lume de-acum doresc;
Căci în uimire
De fericire,
în rai, cu tine, simt că plutesc!
( 1 mpreună.)
Ah! în uimire
De fericire,
În rai, cu tine, simt că plutesc!
ŢĂRA�II
10 Vezi ce uimire
De fericire,
În a lor suflet acum si 111 ţesc!
VOR""ICELUL (dispărţindu-i): Bine, bine; lasă că vă
veţi drăgosti mai pe urmă. Acum, hai să tragem
15 o horă de nuntă.
TOŢI: Hora, hora!
VORNICELUL: Vino, moş Trohine, de gioacă cu noi;
hai, doar ţi-i mai scutura din cele bătrîneţe.
TROHIN: Bucuros, feţii mei! Hai să giucăm hora Ile-
20 nuţei ... ştiţi ceea:
Hai, Ileană, la poiană,
Ileano, Ileană.
(Orhestrul cîntă "Hora Ilenei"; toti se prind la gioc şi cîntă.)
COR GENERAL
25
30
Hai, Ileană, la poiană,
Ileano, Ileană!
Să săpărn o buruiană,
Ileano, Ileană!
Buruiana macului,
Ileano, Ileană I
Ca s-o dăm bărbatului,
Ileano, Ileană!
SCEN A IX
Cei dinainte (jucînd), GAITANIS, PRIVIGHITORUL
35 GAITANIS: Ha, ha! voi chintaţi si zucaţi?
338
[339]
TROHIN (vă�înd pe Gaitanis): Na, c-am păţit-o, săracul
de mine !
GAITANIS: Chintaţi tin Ileana is tin poiana ... Ma nu
trebui si chintaţi asa, dar ia asa:
5 Hai, ţerane, la-nchisore,
Bade Trohine!
Cu butuţi la piţore,
Bade Trohine!
Păn' ţe-i plati paraluţi,
10 Bade Trohine!
A lui chir Gaitanuţi,
Bade Trohine!
( Hora se strică.)
TOŢI (spărieţi): La închisoare!
15 GAITANIS: Neschi, la închisore sau la groso, cum ţi-a
plăţea mai bine. Moi, privighitori, pune muna
la gît a lui!
TROHIN: Mă rog, jupîne dascalc ...
GAITANIS: Loghiotatos, bre! .
20 TROHIN: Fie şi ghiotatos Nu-mi face o ruşine ca
asta, tocmai dinaintea satului.
GAITANIS: Sat, mat, che pasat... nu mi pasa. Pune
muna la gît a lui.
(Privighitorul apucă pe Trohin de braţ.]
25 TROHI�: Lasă macar pănă mîne, cucoane Găitanc ...
pănă după ce s-a sfîrşi nunta Ilenuţei.
GAITANIS: Nunta Ilenuţii! ... Ohi! ... De o suta de
ori ohil... auzitu-mu ? Platesti pesin indata?
ori te puno la butuco.
30 TROHIN (în parte): Butuc să te faci! (Tare.) Da-Î
păcat de Dumnezeu să strici bunătate de nuntă
ca asta ... Fă-ti milă macar de biata fată, daci
nu ti-i milă ele' bătrîne tele mele ... Ilenuto, vino
de-!' roagă şi tu, fata 'mea, doar s-a îndupleca.
35 (in parte.) îndupleca-I-ar dracii! ...
ILENUŢA (viind lîngă Gaitanis): Chir Gaitanis, mă rog
d-tale, nu te-ndura, fii cum te-arată chipul.
339
. ,
..
[340]
5
tO
t.5
20
25
30
.340
GAITANIS (în parte): Acus sirata? (Tare.) Obi, necre­
dinţosa serpoaica ţe esti; nu vreu! nu vreu se
fiu ca obraz a mea.
(Arie "Of, of, of! ce supărare", din "Peatra din casă")
ILENUŢA
Of, of, of! te rog, ai milă
De-un sărman şi de-o copilă!
Vezi că plîng şi suspin;
Fie-ţi milă de-al meu chin 1
GAITANIS
Ba nu, nu, sirato, ba!
Eu nu sint de dandana,
Se me-nseli cu amori
S-apoi se-mi dai cu piţori,
Si de mine tu se rizi
S-apoi se-mi faţi bizi.
ILENUŢA
Ah! te rog ...
GAITANIS
Fuzi, nu vreu.
ILENUŢA
Ah 1 te giur pe Dumnezeu,
Nu fi rău ...
GAITANIS
Na, na, na!
Feughe, [eughe, Satanal
ILENUŢA
Of, of, of! te rog, ai milă
De-un sărman şi de-o copilă 1
(Cade în genunchi.}
[341]
GAITANIS: Deziaba te culţi la pamunto, che nu me mai
inseli. Privighitori, unfla pe dimialui. (Arată
pe Trohin.)
[Priuigbitorul apucă pe Trohin şi vrea să-I ducă.)
5 TOŢI: Cucoane Găitane ...
GAITANIS: Sopa, bre! La ispravniţie!
(Llenuţa rămîne Plîngînd în dreapta. Trotuşan stă lîngă dînsa
de o mîngîie. Gaitanis stă în stînga, în faţa scenei, şi face SB1/m
privighitorului ca să ducă pe Trohin.)
10 se E N A X
Cei dinainte, ALECU (în costum bogat de ţăran, vine din
fund şi se întîlneşte cu ţăranii, în mijlocul scenei)
ALECU: Ce este, oameni buni? .. Ce aţi păţit?
TROHIN: Ce văd? cuconasul!... Dumnezeu te-a trimis!
15 ALECU: Da ce este? '
TROHIN: Ce să fie, cuconaşule? Ia, păcate! J upînu
Găitan vrea să ne strice nunta.
ALECU: Pentru ce?
TROHlN: Pentru că-i sînt dator cu 500 de lei.
20 ALECU: Auzi Găitanu dracului! Ia staţi, staţi, oameni
buni.
GAITANIS: Te? .. tine îndrazneste se porontasca aite?
ALECU: O dulosas' tapinos, "
GAITANIS: Alecu!. .. me strae ţaranesti l Te cauţi aiţc,
25 catergari? ha?
ALECU: Am venit să gioc la nuntă, în ciuda mataluţi.
GAITANIS: Acus?.. Mo, ma Frunza, pune muna pe
dimialui si-l adă acasă cu de-a sila ca să înveţe
to matimatu.
30 ALECU (furios): Auzi ţapu! (Cătră ţărani.) Pe dînsul,
flăcăi!. .. Eu vă poroncesc!. .. Umflaţi-l pe sus
şi-l puneţi în scrînciobul ista, de-l învîrtiţi păn ce-a
zice arnan.
GAlTANIS: Te, ţe?.. bre!... ţe puschi!
35 TROHlN: Dacă poronceşte stăpînu... pe dînsu, copii!
(Ţăranii se arunc asupra lui Gaitanis, îl umflă pe sus şi-l
pun cu de-a sila în scrînciob.}
341
. ,
,
[342]
GAITANIS (zbuciumîndu-se furios): Cum indrazni ţi,
moi? . .. pe mine!... pe chir T enedosi apo to
Gaitani... Cacohrononachi moziţe .
ALECU: Ha, ha, ha ... Nu te da, palicari Ela more ...
5 ha!
GAITANIS (în scrînciob): Lasa, lasa, che a veni el baba­
cato dimitale apo to Iasi ... Auzito asa catergari!. ..
Enas loghiotatos is to scrinţobo? .. Am se-ţi
trago ţinţizeţi la talpe.
10 ALECU: La talpe?.. mie!... Întoarceţi scrînciobul,
flăcăi.
( Ţăranii tncep a întoarce scrinciobul, în vreme ce cîntă horul
următor ; Gaitanis se zbuciumă furios în scaun.)
-
15
20
ALECU
(arie .. Patruzeci de arnăuţi")
Uţa, uţa, căpitane,
Uţa, uţa, Găitane.
TOŢI
Uţa, uţa, tot aşa,
Măi, voinice, nu te da!
GAITA�:IS
Arnan, arnan! ehe nu mai pot,
Arnan, arnan I ehe mor de tot.
TOŢI
} (bis )
25 Uţa, uţa, căpitane,
Uţa, uţa, Găitane ş.c.l.
GAITA:-.IIS (răcnind ): Staţi, che mi sfirsesco de zile.
ALECU: Opriţi scrînciobul puţintel.
(Ţăranii opresc scrinciobul.}
30 GAITANIS: UE, arnan!
ALECU: Ei! chir Cai tar.is l mai vrei să strici nunţile
oamenilor?
342
[343]
-
GAITANIS: Numai vreu se strico mmica ... lasa se mi
scoboru, che mi-a venito virtizelu la capo.
ALECU: Da' banii lui moş Trohin îi mai ceri?
GAITANIS: Ta pentacosia grosia?.. M alista, malista
5 îi ţer, si acum pesin îi ţer. ..
ALECU: Aşa? ... Ei! flăcăi, mai daţi-l puţintel în scrîn­
ciob, că încă nu s-a săturat.
GAITAKIS (turbat): Blastamaţi ... Diavoli ... Eniţari 1. ..
(Ţăranii încep iar a-l întoarce, cîntînd ca maiînainte: .. Uţa,
10 uţa, căpitane" ş.c.l. Se aude în stînga, în fund, un răcnet de
surugiu şi pocnete. Ţăranii opresc scrinciobul. Frunză iesă
prin stînga.)
ALECU: Oare ce poştă s-audc?
GAITANIS: Ţe posta? ... Ha, cacoriziche! ţi-i frica acumu
15 che vine babacato de la Iasi. (Frectndu-şi mîm'le
de bucurie.) Ha, ha! a venito vremea se mi ras­
platesco de toţi. Am se vi aratu eu uţa, uţa.
ALECU (în parte): Ci de-a venit tată-meu... am
păţit-o!
20 FRUNZĂ (întrîlld):. Iaca, cuconaşule, un răvaş de la
Ieşi.
ALECU (l'uînd răoaşul ) : Da ... cine l-a adus? Ce văd? ...
Tatăl meu mă cheamă la Iasi ca să mă trimită
la Paris!. .. Vivat l. .. am scăpat de Gaitanis!. ..
25 la Paris!... la Paris! ...
GAITANIS: Te, ţe?.. la Pariso?.. a nebunito che
tataso!
ALECU (Plin de bucurie}: Oameni buni! nu mai aveţi
nici o grijă de nimic, că eu mă fac nunul Ile-
30 nuţii, şi-i dau 2000 de lei zestre.
TROHIN: Să trăieşti, cuconaşule ! şi să-ţi deie Dumnezeu
sănătate şi bucurie ... Hura! strigaţi hura, copii!
ŢĂRAKII: Hura!
ALECU: Cît pentru chir Gaitanis, fiindcă a îndrăznit
35 a pomeni de bătaie la talpe... îl osîndesc să
steie în vîrful scrînciobului, pău'ce s-a sfîrşi
nunta.
GAITANIS (furios): Satana!. ..
:343
[344]
5
ta
l5
20
25
30
35
344
TROHIN: Ba nu, cuconaşule ; dacă socoţi, să-I Întoar­
cem în - scrînciob pănă ce mi-a ierta cei 500 de
lei.
TOŢI: Hai să-I dăm! hai să-I dăm!
GAITANIS (spăriet): Ohi, ohi, staţi, bre, varvari, che
iertu tot.
ALECU: Aşa mai vii de-acasă ... dar să gioci cu noi.
GAITANIS: Ma nu stiu decît to piperi.
TROHIN: Lasă că te-oi învăţa eu... Acuş, aşteaptă!
(Ilenuţa=s(aproPie de Trohin şi-i şopteşte, arătînd p( Alecu.}
GAITANIS (vine în faţa publicului): Piperi cu tab aco
am traso! nasu mi s-a rosito! ranito de pusca la
ipochsmeno am fost! în scrinţobo m-am dato!
paraluţi am prapadito ! pe Ilenuţa am prapadito,
si acum se mai zoco si la nunta ei!... Eu! Gai­
tanis, loghiotatos, apo to ostrovi Tenedosi! ...
Bine ziţe un filosofos, nu stiu care: mateotis
mateotiton, ta panta mateotis! (Se trage mai în
fund.)
TROHIN (ţiind pe Ilenuţa de mînă, uin« lîngă Alecu):
Cuconaşule I iaca hina d-tale care vrea să-ţi
facă o răgea.
ALECU: Ce doreşti, hinişoară dragă?
ILENUŢA: Să gioci cu mine, cuconaşule. _
ALECU_: Din toată inima, dragă Ilenuţă. (In parte.)
Ii bine ca boierii să-şi deie mîna şi să lege frăţie
cu ţăranii!
(A lecu ie pe Ilenuţa de mînă şi o aduce în fala publicului.)
ILENUŢA
(cătră public)
Sărăcimea mîngîiată prin al vostru ajutor
Cătră voi acum înalţă glasul ei mulţărnitor.
Fiţi cu toţii veseli, mîndri de-a voastră faptă bună:
A săracilor iubire pe bogaţi îi încunună l
(Jocul se începe. Aleea joacă cu Ilenuţa, Trotuşan cu o fată
din sat, Trohin. cu Gaitanis.)
(C o r t i 11 a c a el e.)
-
[345]
CHIRIŢ A îN IAŞI
SAU
DOUĂ FETE Ş-O NENEACĂ
[346]
5
10
15
PERSOANE
Cucoana CHIRIŢA
GRIGORI BÎRZOI, soţul ei
ARISTIŢA }
CALIPSIŢA fetele lor
PUNGESCU, coţcar bucureştean
BONDICI, coţcar iaşan
GUL1ŢĂ, copilul Chiriţei
Văduva AFIN
LULUŢA, copila ei
Sărdarul CUCULEŢ, director de agie
UN FECIOR BOlERESC
IOANA ţiganca
UN SLUJITOR DE BARIERĂ
UN SURUGIU
UN NEAMŢ CU ORGA
POFTIŢi LA BAL, SLUGI, SURUGII, CAI DE
POŞTĂ
ao
J5
20
[347]
CHIRIŢ A IN IAŞI
SAU
DOUĂ FETE Ş-O NENEACĂ
COMEDIE CU CÎNTICE, ÎN 3 ACTE
Reprezentată pe Teatrul Naţional din laşi, în beneficiul
artiştilor români, la 1850.
ACTUL 1
Teatrul reprezintă uliţa Păcurarii plină de omăt; în stînga,
în fund, se vede bariera închisă. La ridicarea cortinei se aud
chiote şi pocnete surugieşti. Bariera se rîdică şi încep a trece
în fund vro 16 cai de poştă, carii trag o trăsură veche pusă
pe tălpi de sanie. Caii întră în culisele din dreapta, dar tră­
sura rămîne troienită în mijlocul scenei. În coada trăsurii
sînt aninate o mulţime de sipete şi de cutii, iar pe deasupra
lor şede o ţigancă învălită într-o cergă strenţeroasă : ea ţine
in mînă o cutie cu bonete. Pe capră stă un fecior boieresc,
ţiind altă cutie. Înlntru se află cucoana Chiriţa, Aristiţa,
Calipsiţa şi Guliţă Bîrzoi. începe a însera şi a ninge.
SCENA I
CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA, GULIŢĂ, ŢI­
GANCA, FECIORUL, SLUJITORUL DE BARIERĂ,
UN SURUGIU
SLUJITORUL (alergînd după trăsură, zice ţigan cei din
coadă): Cine zici că-i în trăsură? ..
347
[348]
5
10
15
20
25
30
35
iO
348
I
TIGANCA: Cucoana Chirita.
SLUJITORUL: Cum? .. Criţa?
ŢIGANCA: Chiriţa ... surdule.
SLUJITORUL: Chiriţa Surdulea? .. Da cască-ţi pliscul
mai tare ... cioară, si cîrîie mai dizghetat... Ce
cucoană-i în trăsură? '
ŢIGANCA: Du-te pîrlii! că doar n-am să-ţi toc la ureche
pănă mîne.
SLUJITORUL: De!... Baragladină, te-ai pichirisit?
pGANCA: Baragladină eşti tu, guleratule!
SLUJITORUL: lan vezi moachia, că s-o fudulit. .. (A zvîrle
în ţigancă cu omăt.) Hîşi, cîrîitoare l
ŢIGANCA: Şezi binişor, blăstămatule, că te ie dracu.
SLUJITORUL: Hîşi, ciocănitoare 1. ..
ŢIGANCA: Bată-te pîrdalnicu, să te bată 1. .. şezi bini­
şor.
SLUJITORUL: Hîşi, duh de baltă ...
CHIRIŢA (scoţînd capul şi primind omăsul în obraz):
Ce este? ce-aţi păţit. .. carnacsî! că era să mă.
chiorască !. .. Cine-azvîrle cu bulgări?.. (Cătrii
ţigancă:) Ce te-o apucat, mă rog, coţofano, de
cîrîi ca cioara-n par?.. le sama la lucruri bine.
şi taci din plisc. [Întorctndu-se cătră fecior.)
Şi tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat
şi nu zici surugiilor să meargă? .. Vai, bată-vă.
crucea, mangosiţi1or, c-o să-mi faceţi zile fripte! ...
SLUJITORUL (la oblon): Cucoană ...
CHIRIŢA: Ce-i?
SLUJITORUL: Cum îi numele d-tale?
CHIRIŢA: Cum mi 1-0 dat nînaşu ... Lipseşti de-acole,
SLUJITORUL: Asa stiu si eu ... d-apoi vezi, cucoană.
că trebui� să' te trecem la catastiful barierii.
CHIRIŢA: Să mă treci la catastif pe mine?.. da ce
sînt eu, să mă treci la izvod? .. Auzi vorbă 1. ..
Măi ! că obraznici mai sînt guleraţii işti cu săbiuţe ..•
Lipseşti, mojice I
Lipseşti de-aice,
Că-ţi sar în păr
Şi te bat măr.
Auzi dîrzie! blăstărnăţie l
[349]
.. �
I
(
I
I
I
�k
10
15
20
25
30
35
Obrăznicie
Şi mojicieI
în catastifuri el să mă scrie;
Să-mi facă mie
Catagrafie,
Parcă aş fi marfă de băcălie,
Braşovenie
Sau Iipscănie I
TOŢI
Lipseşti, mojice I
Lipseşti de-aice,
Că-ţi sar in păr
Şi te bat măr,
SLUJITORUL (astupîndu-şi urechile): Ho, ţară!... că
doar n-am urechi de săftian ... Cucoană, avem
poroncă să nu lăsăm pe nime-n tîrg, păn-a nu-l
întreba de nume.
CHIRIŢA: Ei! c-or să-mi scoată sufletu!... Du-te de
scrie c-o venit în Iaşi: cucoana Chiriţa a banului
Grigori Bîrzoi, de la Bîrzoieni, cu Aristiţa, Calip­
sita şi Guliţă, copiii lor.
SLUJITORUL (în parte): Mă!. .. ce pomelnic! (Tare.)
Cum ziseşi, cucoană?
CHIRIŢA: Iaca surdu!... (Răpide.) Chiriţa, Aristiţa,
Calipsiţa şi Guliţă Bîrzoi ot Bîrzoieni. (La suru­
giu.) Mînaţi, măi, şi luaţi seama la covăţele.
(In parte.) Aice-n capitală eşti tot cu zilele-n
mînă.
SLUJITORUL (in parte): Criţa, Răstiţa, Lăpşiţa şi
Gurluiţă Brînzoi!... da... a dracului nume! ...
parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn
în catastif. (Merge spre barieră.) Gurluiţă,
Lăpşiţa ... Criţa... (Iesă.)
CHIRIŢA (la surugii): Pornit-aţi, jărpanilor?
SURUGIUL (indemnind caii): Hi, hi, hi, hi, copii ... nu
mă lăsaţi ... Hi, hi, tătucă Hi, hi, mînca-v-ar
lupii. (Pocneşte.) Hi, Iudă Hi, jupitule. Iaca,
349
[350]
mă! c-or să mă lase-n troian ... Hi, hi, da hi ..•
1 ua - v-ar dalacu... prohodi- v-ar cioarele! ...
CHIRIŢA (scoţînd capul răpide ): Tacă-vă gura, beţi­
vilor, că vă aud copilele.
5 SURUGIUL: lan lasă-ne, cucoană hăi... nu ne m.u
năcăji, că destul năcaz avem noi cu rădvanul
ista, ardă-l focu!. ..
CHIRIŢA: Ba să te ardă pe tine focuL.. auzi? .. răd­
van! ... trăsura mea de nuntă, nouă-nouşoară ! ...
10 de abia din vremea bejăniei!... Hai, mînaţi
şi nu mai faceţi vorbă.
SURUGIUL: Hi, hi... odată, copii, cu toţii... Hi I
lăsa-v-aţi oasele cioarelor şi pelea vamişului ...
Ha, ho, ha, ho, tbrI'... degeaba!. .. de-acum
15 ne-am troienit. ..
CHlRIŢ A: Ne-am troienit?.. Iaca! na, şi alta acum ...
chiar colac piste pupăză! (Feciorutui.) Ce stai
ca un butuc În capră, mangositule... coboară
de-agiută la trăsură ... lan vezi-l, mă rog, parcă-i
20 un boieri!. .. nu-i bun nici de-o treabă ...
FECIORUL (leneş): Dacă-i chiar În zădar... nu ne
scoate de-aici nici dracu ...
CHIRITA: Sărmane, sărmane... ti-oi arăta eu acus
pe dracu, somnorosule... dă... dă!... .
25 FECIORUL (scoborîndu-se): Somnoros, da! şi eu n-a 111
Închis ochii de două nopţi!
CHIRIŢA (sărind din trăsură): lan auzi-l că şi răs­
punde!... (Lunecinâ.) Carnacsî ! că era să-mi
rup şălelc l (lmpingînd feciorui.) Ia, colo... colo
30 la răzor, tontule ... pune umăru de-mpinge, că
eşti coşcoge... (La surugiu.) Hai, măi, opintiţi
vîrtos.
SURUGIUL: Hi, hi, zvînta-v-ar vîntu şi v-aş vinde
păstrama I
35 CHIRIŢA: Tacă-vă gura, blăstămaţilor! că vă aud
copilele l (La fete.) Asupaţi-vă urechile! (in
parte.) Îi un păcat cu nişte ghiorlani. (La ţi­
gancă.) Da tu, chcramo, ce stai acolo parcă
1350
[351]
5
10
15
20
25
30
35
10
cloceşti ouă... dă-te gios să se mai uşureze
trăsura.
ŢIGANCA: Cuconiţă, nu mă pot scoborî făr' de scară.
CHIRIŢA: Scară?.. ţi-oi da eu la scară, coţofană ...
deschide-ţi aripele şi sai la pămînt... da doar
mi-i strica cutia ... o-atîta-ţi trebuie.
ŢIGANCA (sărind): Valeu l. .. că mi-am scrîntit piciorul!
valeu! (Sărind, scapă cutia, care se strică.)
CHIRIŢA: Tronc! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice! ...
Of! săracan de mine! că-mi vine să tip si să ieu
cîmpii! ... Mult oi să mai stau in dru�? (Aleargă
la oblon şi lunecă.) Carnacsî! că mi-o plesnit
şireturile de la rochie 1. .. Aristiţo, Calipsiţo,
daţi-vă gios şi voi, doar ne-om distroini mai
degrabă. " ia aşa... frumos... incet, să nu
lunecaţi.
(Aristiţa şi Calipsiţa se cobor. Guliţă vrea şi el să iasă, dar
Chiriţa fi opreşte.}
GULIŢĂ (cepeleag şi alintat): Să mă cobor şi eu cu
ţîţacele?
CHIRIŢA: Ba nu, Guliţa mamei ... nu, drăguţă; mata
sezi în trăsură ca să nu răcesti.
GULIŢĂ: E!... nineacă, vreu să' mă CObOL.. na ...
CHIRITA: Ba nu, suflete ... dacă mă iubeşti ... sezi
mătăluţă locului, puiule, şi te învăleşte cu contăşu
băbacăi.
GULIŢĂ: Ei, m-am săturat de contăş ; vreu să mă dau
pe gheaţă ...
CHIRITA: Ba... să nu faci poznă, Gulita nineacăi,
c-apoi s-a mînia nineaca şi nu ţi-a �ai cumpăra
minavet. " stii mata... minavetu care ti l-am
făgăduit. .. ' ,
GULIŢĂ: Aşa! de trii ani de cînd mă porţi cu făgă­
duinţa ...
CHIRIŢA (sărutîndu-l): GuE ţa mamei!... că nosti�
eşti .. , nu fii de diochi... {Î'nchide oblonul ŞJ,
zice surugiilor:) Hai, flăcăi, de-acum, că vă
făgăduiesc bacşiş bun ... cîte un fifirig de om ...
(Căutînd în culise.) Iaca poznă! da unde-s su­
rugiii?
851
.�
[352]
:
FECIORUL: Or fi fugit!... cine ştie?.. la vro crîşmă
poate. .. (In parte.) Hei, că nu-s şi eu cu dînşii!
CHIRIŢA: O fugit şi m-o lăsat lată în mijlocu drumului!. ..
bre! c-o să mă lovească ceva! (Furioasă.) Ei,
5 apoi să nu te-apuce şăptezeci de năbădăici? ..
Kirie eleison ! (Vine iute în faţa Pttbliwlui.)
Mă rog, cine ţine poştele?.. cine-i otcupcicul
ghipcanilor? . .. să deie ochi cu mine, dacă-l ţine
curăua. .. să-i zic două yorbe... da vorbe!. ..
10 să le pominească cît o trăi... ştii?.. cole ...
engolpion de anul nou 1844.
1
15
20
25
30
35
352
lan să-ţi spun, otcupcic dragă,
Vei otcupcic de ghipcani!
Toţi motanii, fără şagă,
Nu-ţi plătesc nici chiar doi bani!
Of! mări frate,
De ai păcate
Cu cai de poştă să te porneşti;
De multă ciudă,
De multă trudă,
Te simţi, cu poşta, că-rnbătrîneşti r
Ba nu-s propele,
Nici căpiţele :
Ba ştreangu-i putred de ars În foc!
Hi, pliosca, trosca,
Hi, trosca, pliosca 1. ..
Sluga-n pricină... eşti tot pe loc!
II
Drept să-ţi spun, otcupcic dragă,
Vel otcupcic de ghipcani!
Toţi motanii, fără şagă,
Nu-ţi plătesc nici chiar doi bani!
Căci dacă pleacă,
Col bul te-neacă ;
Glodu-ţi lipeşte benghiuri pe nas;
Biciul pocneşte
I
�
[353]
5
10
15
20
25
30
35
De te-asurzeşte,
Şi caii poştei alerg... Ia pas!
Ba stau la dealuri;
Te dau de maluri;
îţi sfarmă trupul de nu mai poţi!
Şi de nu-ţi pasă,
Ajungi acasă,
C-un ochi, c-o mînă, şi cu trei roţi!
CHIlUŢA (alergînd în fund): Poftim peşte 1. .. dacă nu
merg caii, fug surugiii!... Da unde s-o înfund,� t
blăstămaţii? (intră în culisa din dreapta, din
fund.) Vai! că buni-s de spînzurat în iarmaroc!. ..
Auzi!. .. carnacsî, că Iunecuşu-i l.. . Valeu 1. ..
(Se aude căzînd pe gheaţă.)
ARISTIT A } V . d ., - t . h t - ,
CALIPSÎŢA ; al e mmc : o cazu mneaca pe g eaţa ....
(Aleargă amîndouă după Chiriţa şi se aud picînd şi ţipînd în
culise: .. Valeu! ... Valeu!. .. ")
FECIORUL (căutînd în dreapta): Haita ... buf. .. na,
c-o căzut şi duducile... Ha, ha, ha... una
piste alta ...
(În vremea aceasta Guliţă se coboară furiş din trăsură şi
începe a să da pe gheaţă.}
GULIŢĂ: Uţa ... a ... a ... Bine-i de dat de-a săniişu1. .. ,
Uţa. .. a... a... Nineaca s-o dus... bine-mi
pare!
TIGA!\'CA [ghemnită îl!, cergă lîngii coada trăsurei ): Da
astîmpără-tc, cuconaşule, că-i că de gios, şi ţi-i
sparge capu.
GULIŢĂ: Taci, coţofană ... nu cîrîi.
TIGA,",CA: Haide, hai, că te-o vide ea cucoana acuş.
GULIŢĂ: Taci, îţi zic, c-apoi ştii... (Cătră fecior.)
Măi, fecior boieresc, vin de te dă pe gheaţă cu
mme.
FECIORUL: Ce să fac?.. că doar Il-am zece capete de
stricat. ..
GULIŢĂ (mînios): D-apoi dacă-ţi poroncesc eu? ..
nu vrei?.. Ei las, măi bade, că te-oi drege eu.
353
,�
[354]
FECIORUL (în parte): Ba-i drege tu pe cine-ai mai
dres, sfrijitule.
GULIŢĂ: Uţa ... a ... las că te-oi spune eu şi bunicăi,
şi mătuşicăi, şi băbacăi, şi nineacăi. " Uţa ... a ...
5 (Se aude dincolo de barieră un sunet de zurgalăi şi un glas
de jidov strigînd: "Vio, vio.")
SCENA II
FECIORUL (lîngă oblon), ŢIGANCA (lîngă coada trăsurei},
GULIŢ Ă (dîndu-se de-a săniu?ul pe dinaintea ei), BONDICI.
10 PUNGESCU. UN NEAMŢ CU ORGA şi SLUJITORUL
BONDICI (la barieră): Mă! cel cu trăsura ... fă înainte ...
Ce-ai închis şoseaua?
FECIORUL (căutînd în stînga): Dec! cum oi să fac
înainte, dacă ne-am troienit?
15 BONDICI: Ce-mi pasă mie?.. dă-te-n lături că n-arn
să şez aici toată noaptea pentru hatîrul tău.
FECIORUL: Măi omule, da n-auzi că ne-am troienit?
PUNGESCU (asemene la barieră): înhamă-te pe tine şi
trage zdreavăn pănă ce-i ieşi din zăpadă.
20 FECIORUL: Ba-ţi pune pofta-n cui.
PUNGESCU: Hait! o păţirăm de la roate... Ei, ce
facem acum?
BONDICI: Hai să lăsăm harabagiul şi să ne suim într-o
sanie de birjă.
25 PUNGESCU: Fie ş-aşa ... hait. .. vină şi tu, neamţule,
cu noi.
i'rEAMŢUL: No gut ... maine heren,
(Bondici, Pungesou şi Neamţul cu orga întră pe la barieră.
Slujitorul ti opreşte.}
30 SLUJITORUL: Cum îi numele d-voastră, domnilor?
BONDICI: D-Iui îi spătarul Hatmatuchi, si eu aga Cras­
taveţovici: amîndoi cu' şezutul şi' cu avutul în
Focşani ... Cît pentru d-lui Neamţul, îi vestitul
baron fan Şonţberg, care vine de la Podul-Iloaiei
35 ca să deie concerturi instrumentale în folosul său.
Drept care avem cinste a ne închina d-tale
354
ff
li
I
1
),
l'
.
,
t
[355]
cu tot respectul, noi, sus-pomeniţii şi jos-iscălitii:
spătarul Haţmaţuchi, i aga Crastaveţovici, i
barou fon Şoacăţenberg, (Se închină şi Viile în
faţa scenei.) Zi cruce-agiută şi dă înainte la
5 catastih dacă poţi, cenuşerule.
(Slujitorul rămîne încremenit fi şuieră de mirare. Neamţul
începe a cînta din orgă fi se trage în fund lîngă trăsură. Bon­
dici şi Pungescu vin în faţa scenei.)
PU"GESCU: Ha, ha, ha! ... răpide mi-l luaşi pe bietul
10 dorobanţ, nene ...
BONDICI: Nume vroia? nume i-am dat. Să se sature.
GULITĂ: ha!. .. Iaca un minavet de canari, cum vreu
'eu. (Aleargă lîngă neamţ, tmpreună cu feciorul şi
ca ţiganca.]
15 BONDICI: Iaca neamţul dracului!... nici n-o apucat
a întra în Iaşi şi o şi început a rupe urechile
iaşenilor, Nu-i destul că ne-o asurzit pe noi în
harabaua cea jidovească, de la Roman, şi tot
drumul!. .. Ia să vezi cum o să-mi gologăncască
20 sinpatrioţii!. ., Păcat numai că n-are vro mo­
miţă sau vrun urs, că s-ar face stup de bani.
PUNGESCU: Ce spui, vcre?.. care \TCa si zică ...
dobitoacele aci în Iasi? ..
H· h '1 '
BONDICI: al, al ....
25 PUNGESCU: Apoi dar. .. ne-am sfintitără noi doi? ..
BO:-.1DICI: Niboisa, fricosule ... nu mi te da, păcă­
tosule ... dar, ia lasă vorba asta ... să venim la
treaba noastră. Am scăpat din Focşani cum am
putut. .. cu nepus În masă ... că de punea mîna
30 ispravnicul pe noi, ne trîritea poate la gros ...
PUNGESCU: Vreai să zici la puşcărie.
BO:-.1DICI: Si asta din pricina ta; dacă esti prost si lasi
să t� prindă la cărti cu mîta-n s�c?.. ' ,
PUNGESCU: Ce pisică-n sac, neneo? vina mea-i dacă s-a
35 găsitără alt cartofor mai ţeapăn decît mine şi
m-a zăritără cînd am tras pă riga de desubtuJ
cărţilor?
BONDICI: În sfîrşit, ce-o fost s-o trecut... am scăpat
de-acolo; acum ne rămîne să ne păzim aici vro
40 cîtăva vreme, păn' ce s-o face lucru rnuşama ...
355
.....
.. �
.�
[356]
ii
De aceea trebuie mai întîi să ne prifacem numele;
să le mai lungim. Tu te-i chema de azi înainte
Pungescovici şi eu Bondicescu.
PUNGESCU: Ei ş-apoi !. . . despre trai cum as-o
5 ducem? . .. că numai cu eseu şi cu ovici, tot co­
vrigi, tot spanac.
BONDICI: Despre trai?.. helbet ! . .. feţi logofeţi de
soiul nostru, cu meseria stosului şi a bancului,
nu per în Iaşi.
10 PUNGESCU: Se poate, nenişorule ... dar mai bine m-aş
închiorchioşa eu în Bucureşti.
BONDICI: Pentru ce, neică?
PUNGE1cu: Pentru ce? ..
De-ai umbla intreaga lume;
15 De-ai călca pe rînd anume:
Tara englezească,
Tara franţuzească,
Tara spaniolească,
Nemţească, leşască,
20 Italienească,
Păn' şi cea grecească.
N-ai găsi chiar într-o mie
Aşa tîrg vestit să fie
Pentru boscărie,
25 Pentru stosărie,
Pentru coţcărie,
Matrapazlărie,
Şi ruşfetărie
Şi pot1ogărie!
30 BONDICI: Nu zic ba, neiculiţă, dar apoi ŞI tîrgul
nostru ... cînd ai şti. (Caută împrejur.)
PUNGESCU: Spune, că nu ne aude nime.
BONDICI: Iaşul nostru-i chiar de gemine cu Bucureştiul
vostru.
35 PUNGESCU (cu bucurie): Aoleo!
BONDICI: Ce-ţi spun eu.
PUNGESCU: Care vrea să zică ... de-om lua treaba de la
mertepea ş-aci, am înfundatără pă dracu?
I 356
[357]
BONDICI: Ba încă şi pe tată-său... c-apoi vezi tu,
neiculiţă ... viaia-i un stos de la început păn' la
s!�it, şi lu�ea ? masă de c�rţ�. T�t m�şteşugul
îl 5� pontariseşti la vreme ŞI sa găseşti ruteua
" norocului, ca să faci roi ...
PUNGESCU: Prea bine ... dar dacă ai goană dă fante?
BONDICI: Furi o carte, ş-aşa îţi dregi bosuiocul.
BONDICI
10
15
20
Neneo, mă crede, viaţa-i un stos;
Lumea o masă cu postav verde.
Tot meşteşugu-l de-a juca gros;
De-a punta bine şi ... de-a nu perce i
PUNGESCU: Ei, apoi halal de mine.
BONDICI
Halal de tine dacă vei .şti
Să-ţi spoieşti bine fruntea, obrazu,
Şi, fără frică de-a te roşi,
Să faci transporturi ... cu cinstea mazu!
(lmpI'euntJ.)
Halal de tine dacă vei ti
de mine voi Ş 1
ş.c.l. ş.c.!.
SCE N A III
Cei dinainte, CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA
CHIRIŢA: Of!... îmi vin istericale greceşti!... am
25 alergat pin toate crîşmele, şi surugiii. .. tufă ...
Of! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bîr­
. . �
ZOlenl. •••
ARISTIŢA: Nineacă ... nu te tulbura, că iar te-o dure
rastul.
30 CHIRIŢA: Cum să nu mă tulbur, Aristiţo dragă ... dacă
fi-O lăsat în mijlocul drumului, cu căţel. .. cu ...
Ce-o să facem acum? ..
357
..
..
'�
[358]
5
10
15
20
25
30
35
40
358
BO?-lDICI (în parte): O nineacă cu două fete ... (Incet,
lu,i Pwngescu.] Aţine-te, muntene, c-aici-i pe
treabă ...
PU::-TGESCU (scoţînd răpide o păreche de cărţi, taie răpide
un stos): Pă trebuliţă? .. hareci!. .. stos!. ..
C II IlulA (C1t deznâdăjdaire}: Şi nici un bărbat... nime
ca să ne vie Într-agiutoL.. îmi vine să mă
trîntesc la pămînt, ca jidanii.
nOXDICI: Un bărbat l , .. iată-mă-s ... poroncă. [Înain­
tează spre Chiriţa.)
CHIRITA: Ce-mi văzură urechile şi ce-mi auziră ochii!. ..
Slavă ţie, Doamne, că iată în sfîrşit un creştin}. ..
PUNGESCU: Doi hristiani, cocoană... că sînt si eu
p-acilea, '
CHIRIŢA: Foarte vă mulţămesc ... dar, mă rog, să mă
fericesc cu numele dumilor-voastră ...
soxnrcr: Dvlui, prietinul meu, este spătariul Pun­
gescovici.
PUXGESCU: Şi d-Iui, aga Bondicescu, al meu amic ...
CHIRITA (în parte): Un spătar ş-un agă! (Incet şi
răpide, [etelor.) Ţineţi-vă mai drept şi zîmbiţi
nurliu.
BOXDICI: Dar, mă rog, cucoană, să ne norocim şi noi .
ClIIRITA: Eu sînt cucoana Chiriţa a banului Grigori .
BO::-TDICI: Şi duducile? ..
CHIRIŢ.'\.: Bîrzoi ...
BO�DICI: A! Birzoi?.. şi duducile? ..
CHIRIŢ A: Ot Bîrzoieni... (Se închină.)
BOXDICI: Am în tăles. .. dar duducile?
CHIRITA: Copilel� mele ... Aristiţa şi Calipsiţa. (Incet,
fetelor.) Faceţi tali frumos. (Tare.) Le-am adus
la Iaşi, drăguţile, ca să pitreacă cişlegile : şi
puneţi-vă în gînd, boierilor, că după ce ne-am
necăjit pe drum două zile şi două nopţi, cînd
s-agiungem la gazdă ... ne fug surugiii tocmai la
capătul tîrgului.
BOXDICI: Cum se poate?
CHIRITA: Aşa, zău... am păţit-o chiar ca cela care
s-o înecat la mal.
BOKDICI: Ei!. " las' că-oi spune eu asta vărului meu ...
[359]
CHIRIŢA: D-Iui ţine poştile?
BONDlCI: Dar.
PUNGESCU (incet, lui Eondici): O tăiaşi groasă, nene ...
BONDlCI: Taci, nerodule .
5 CHIRIŢA: Să-ţi spun drept dar să nu-ţi fie cu supă-
rare vărul d-tale n-are nici un haz cu poştile
d-sale Lehamete şi de parale.
BONDlCI: Da de cîte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană
dragă ... Ce folos însă 1. .. nu înţălege de cuvînt ...
10 (Jncet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi?
PUNGESCU: Au zestre oare?
BONDICI: Aşa-mi miroase... (Cucoanei Chiriţei.) Cu­
coană Chiriţă, noi amîndoi sîntem gata la po­
roncile d-tale şi preafericiţi de a te pute înlesni
15 la orice-i dori în tîrgul nostru ...
CHIRIŢA: Bunătatea d-voastră ...
BONDICI: Ce se potriveşte 1. .• Primiţi deocamdată bra­
ţele noastre, ca să vă ducem la gazdă, şi cît pentru
trăsură, n-ai nici o grijă ... om trimite boii noştri
20 ca s-o aducă.
CHIRIŢA: Bucuros 1. . . rt« parte.) Ce cuconaşi
de treabă 1. •. cînd arfi şi holtei l [Încet, fetelor.)
Daţi braţul şi mergeţi pupuică... tot pe vîrful
scarpilor ...
25 TOŢI
Haideţi împreună
Vesel să pornim,
Şi-rrtr-o casă bună
Să ne găzduim.
30
35
BONDICI
( A ristiţei, dîndu-i braţul)
Demuazelă dragă, sînt pre fericit,
Că să-ţi dau eu braţul m-arn învrednicit!
PUNGESCU
{Calipsiţei, asemene)
Demuazelă scumpă, în veci n-oi uita,
C-astăzi, la braţetă, merg cu dumneata!
., .
, .
. �
359 .
[360]
5
CHIRIŢA
(în parte)
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aş prinde gineri, i-aş lua în dar.
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aş prinde gineri, aş da sărindar l
TOŢI
Haideţi împreună
Etc. "etc. etc.
10 (Bondici, Pungescu, Aristiţa şi Calipsiţa ies la braţetă pri»
dreapta. Chiriţa-i urmează puţin şi se opreşte. Neamţul, care
a stat tot în fund, începe a cînta din orgă.}
SCEN A IV
CHIRIŢA, GULIŢA şi ceialalţi
15
20
30
360
CHIRIŢA (oprindu-se}: Da .. _ Guliţă? Kirie eleison! ...
că era să-mi uit odoru-n trăsură... (Se întoarce
şi găseşte pe Guliţă lîngă neamţ.)
GULlŢĂ: Nu pe aista, monsiu neamţule... cîntă pe
cellalt. .. (Bate din Picioare cu minie.) Nu pe
aista, pe cellalt.
NEAMŢUL: NoI lasenzi şon. geen.
CHIRIŢA: Ce-mi văzură ochii!. .. O ieşit dimonu din
trăsură! ... si far' de blană!... săracan de mine
c-o fi îngheţat!... (Aleargă la Guliţă.) Ce faci
aici, diavoli? ... Nu ţi-am spus să nu ieşi din
contăşul băbacăi? ..
GULIŢĂ: Ei, m-am săturat de contăş ca de mere acri.
CHIRIŢA: Auzi l. ., lan priveşte cum i s-o roşit nasu!. ..
parcă -i o sfeclă digera tă ! (li şterge nasul cu
batista.) Doamne! Doamne! ce păcat cu nişte
plozi! Măi Ioane, adă blana din trăsură... 1-0
lovi un giunghi şi mi-o fi mai mare beleua.
(Feciorul aduce o blană din trăsură.)
[361]
5
10
15
20
25
30
FECIORUL: Iaca şuba cuconaşului ...
CHIRIŢA: Şi voi ... chiori aţi fost de l-aţi lăsat să iasă
dizvălit? .. vină să te-mbrac, păcatule... Ei,
vină azi şi nu mă supăra.
GULIŢĂ: Nu mă supăra nici mata.
CHIRIŢ A: A uzi plodu?.. las' că ţi -oi ară ta eu... (Il
îmbracă cu de-a sila.) Şezi binişor ... nu crîcni ..•
tîst ... să nu-ţi aud gura ...
GULIŢĂ (zbătîndu-se): Nu vreu, nu vreu. (Plînge.)
Las' că te-oi spune eu băbacăi ...
CHIRIŢ A (trăgîndu-1 tMit): Ce face?.. Of! c-o să mă
nebunească dimonu ... parcă văd că iar are să
m-apuce rastu... Ascultă, Guliţa nineacăi: hai
că ne-aşteaptă ţîţacele.
GULIŢĂ (trîntindu-se la pămînt): Nu-mi pasă mie de
ţîţace ... nu merg.
CHIRIŢA: Ei, vină că-ţi cumpăr minavetu cela ... ştii
mata ...
GULIŢĂ: Cumperi?.. dacă-i aşa... ie-mi-l pe-aista,
a lui monsiu neamţu. Vină cu noi, monsiu
neamţule .
�EA.MŢUL: Gut gut ... ser bevol.
CHIRIŢA (în parte): Las' să te văd eu acasă, păcatule,
c-apoi ţi-oi da un minavet de nu l-îi putea duce ...
Măi Ioane, rămîi aici cu ţiganca ca să păziţi
lucrurile, păn' ce-ar veni boii să rîdice trăsura ...
da doar îţi perde vro cutie... c-apoi sfîntu
Neculai îi gata. (Pleacă cu Guliţă spre dreapta.)
SCENA V
Cei dinainte, VĂDUVA AFIN, SĂRDARUL CUCULEŢ
AFIN: Ce minune! ... Cucoana Chiriţa?
CHIRIŢA: Cucoana Nastasiica!
AFIN: Bine-ai venit.
35 CHIRIŢA: Bine-am găsit. (Se sărută.)
AFIN: Da ce vînt te-a adus pe la noi, soro dragă?
361
[362]
CHlRIŢA: Mi-am adus fetele de cîşlegi, după obicei.
(Lncei.) Da d-ta cum te întîlnesc singură ...
lîngă barieră? ..
AFIN: Am ieşit puţin ca să mă primblu afară din tîrg,
5 că pin tîrg îi potop... te ferească Dumnezeu! .
CHlRIŢA: Da, bine... pe gios?.. ha?.. Ei, dă .
nu te roşi, soro dragă... Lumea-i lume, şi tine­
reţa .. , Ce te sastiseşti?.. între noi ...
AFIN: Da nu mă sastisesc, soro, nicidecum... Mă
10 primblu pe gios ... pentru că aşa-mi place. Am
venit cu sărdarul Cuculeţ.
CHlRIŢA: Cu sărdarul? (In parte.) Hm! mititica ...
CUCULEŢ: Sărut mînele, cucoană Chiriţă.
CHIRIŢA: Plecăciune, arhon sărdar. Tot la agie eşti?
15 CUCULEŢ: Director şi supusă slugă.
CHlRIŢA: Şi la mai mare.
CUCULEŢ: Amin.
AFIN: Da. .. unde-s duducile?
CHlRIŢA: îra! ... ba că chiar! ... unde-s?
20 AFIN: Ha, ha, ha... pe mine mă-ntrebi?
CHlRIŢA: Bine zici, săruta-ţ-aş ochii... S-o pornit
de-aici la bratetă cu doi cavaleri.
AFIN: La braţetă?.'. cu doi cavaleri?
CHlRIŢA: Precum zici, soro: unul, aga Bondicescu, şi
2.5 ceIlalt, spătarul Pungescovici... doi bujori, su­
rioară, două zarnacadele!
CUCULEŢ (în parte): Bondicescu? Pungescovici?-:-:
mare poznă! (Scoate un răvaş şi-l citeşte.)
AFIN: Ei bine, şi-ncotro o apucat truspatru?
30 CHlRIŢA: Hoisa, pe şoşe ...
AFIN: Dar, îi cunoşteai mai de mult?
CHIRIŢA: Ba, cît hăciu!... Mi-o ieşit în drum să-mi
deie agiutor; că nu ştii, soro, ce-am păţit? ..
m-am troienit!. .. şi să vezi d-ta: Mă pornesc
35 de la Bîrzoieni. .. şi încă bărbatu meu îmi zicea:
"Soro dragă, nu te porni. .. stăi. .. " Cînd ce să
.>
vezI. .. ,
AFIN: Apoi bine, cucoană Chiriţă, se poate să-ţi lasi
copilele pe mîna unor necunoscuţi? .. Cine ştie
40 ce berbanţi? ..
362
[363]
CHIRITA: Pusche pe limbă-ti ... vai de mine! că începe
� mă �mfla grija din: tălpi ... mă furnică sudori
pe spate ... Iaca pozna gata!. .. Nu cumva se
zăresc pe şoşe? (Se apropie de culise şi caută
5 înîntrtt.)
CUCULEŢ (în parte): Sameşul din Focşeni îmi scrie,
cu poşta de astăzi, despre un Bondici şi un
Pungescu: doi coţ cari care o dizbrăcat lumea
pe-acolo. .. şi mă sfătuieşte să-i privighez de
10 aproape. .. Oare tocmai ei să fie?
CHIRIŢA: Nimică l tufă! ... o întrat fetele-n pămînt. ..
Vai de mine! Arhon sărdar, nu mă lăsa ... de-a
afla bărbatu meu, zău, am sfeclit-o!... Ioane,
aleargă; ba... ba... stăi la trăsură... Arhon
15 sărdar. .. ridică toată agia în picioare ... săraca
de mine! ... aşa poznă! ... să-mi fure fetele de la
ochi!. .. Hai degrabă cu toţii să le căutăm .
Biaţa Aristiţa l. .. biata Calipsiţa! Sfinte Mina .
să ştii că-ţi dau şăpte paraclisuri ...
20 CHIRIŢA
Degrabă, degrabă,
Cu toţi s-alergărn ;
Să mergem în grabă
Să le căutăm.
25 Vai, bietele fete!
Că le-am prăpădit
Şi le-am dat pe bete •.•
De-acum m-am topit 1 •••
(Neamţul începe a suna un valţ.)
30 CHIRIŢA (furioasă, aleargă de îmPinge pe neamţ): Da
du-te pîrlii, şonţule, cu ţîrlîitoarea asta. (Lunecă.)
Carnacsi! că era să mă prăbuşesc!
TOŢI
Degrabă, degrabă
35 etc. etc. etc.
(Toţi alerg în dreapta; Chiriţa trage de mînă pe Guliţă, care trage
asemene pe neamţ de poala surtucului, Feciorul boieresc şi ţiganca
rămîn lîngă trăsură.)
(Cortina cade.)
363
..
.. �
[364]
ACTUL II
-
'.
Teatrul reprezintă o odaie mare cu patru uşi; una în fund,
care dă în tmdă : una în stînga, pe al doilea plan, care duce
în etacul Chiriţei; două în dreapta, dintre care una, cea pe
5 întîiul plan, se deschide în apartamentul Aristiţei şi Calip­
siţei, iar cea de mai în fund, în odaia lui Guliţă. În faţă
cu uşa apartamentului fetelor, este aşezată, lîngă păretele
din stînga, o măsuţă cu o besacte deschisă şi cu gavanoşele
de dresuri, păişoare de făcut sprincenele şi un bust de carton.
10 În dreapta, lîngă uşa din fund, o masă mare cu rochii întinse
pe dînsa. Scaune etc ...
SCENA 1
CHIRIŢA [şede dinaintea toaletei �i-�i face sprincenele),
ŢIGANCA (calcă t'ochii în fund)
15 .CHIRIŢA
(cîntă)
Ochii şi sprincenile
Fac toate pricinile ...
(Se aude în odaia lui Guliţă un minasret.}
20 CHlRIŢ A (răsărind): Iar!... o să mă nă ucească trîn toru
cu mina ve tu lui!... Cît îi ziulica de mare tot
ţîrlîieşte... de urlă cînii mahalalei... Fa, fa
Ioană, du-te de zi cuconaşului să tacă, că m-am
săturat de mojică ca de mere pădureţe... îmi
25 vine acru... (Ţiganca întră în odaia lui Guliţă.)
Aşa mi se cade, dacă mă potrivesc eu de-i cumpăr
minavetu cela de la neamţ. Las' că ţine cît
dracu pe tată-său. Tronc! că mi-o dat nucu­
şoară-n ochi. " fa ... fa... [Ţiganca vine înapoi.)
30 ŢIGANCA: Aud, cucoană.
CHIRIŢA: Mă rog, ce ţi-am spus cînd ţi-am poroncit
să-mi găteşti păişoare cu bumbac pentru sprin­
cene? aud? ..
ŢIGAN CA: Mi-ai zis ...
364
[365]
CHIRITA: Nu ţi-am zis să mi le faci subtiri? .. lan
�ezi cum mi le-ai meşterit... parcă-s buzdugane
de veI armaş din vremea domnilor greci! ...
ŢIGANG.'\: Da lasă, cuconiţă, că-s tocmai cum trebuie ...
5 doar ţi-am mai făcut eu pămătufuri şi badanale
de sprincene.
CHIRIŢA: _Cum ai cîrîit? ..
ŢIGANCA: Niciodată nu ţi-ai făcut aşa de frumoase
sprincene ... parcă-s două lipitori umflate ...
10 CHIRIŢA: înghinate-s cum trebuie? ,
ŢIGANCA: Dizghinate... dizghinate ...
CHIRIŢA (strănutînd tare): Pe braţe!. .. M-o fi po­
menind d-lui, Ioană.
ŢIGANCA: Te-o fi pominind, cucoană.
15 CHIRIŢA: Cînd ar fi faţă sufle ţelul, să mă vadă ... cum
şi-ar mai răsuci musteţile!... (Iar strănută.)
Iar mă pomineşte!
Ochii şi sprincenile
Fac toate pricinile,
20 Şi cu foc şi cu pîrjol
Pe amor il dau de gol.
Cînd un tinerel îţi place
Ş-amorez voieşti a-l face,
Cît mi-l iei puţin la ochi,
2.5 L-ai trecut cu dediochi.
Cît îi joci şi din sprincene,
De amor se urnflă-n pene.
Cît din buze mi-i ztrnbeşti,
Chiar pe loc îl nebuneşti.
30 Iar de-i faci ş-aşa din mină ...
îi călare pe prăjină I
(Se aude iar minavetul în odaia lui Guliţă.)
CHIRIŢA: Iar! Iar!... Valeu! că mare păcate c-un
plod!. .. îmi vine să latru. (Aleargă la uşa lui
3.5 Guliţă.) Ţîşt, diavoli, că mă bagi în ipohondrie.
GULIŢĂ (din odaie): Las', nineacă, că învăţ mujica.
CHIRIŢA: Ţi-oi da eu acuş o mojică, trîntorule, de nu-i
putea-o înghiţi! (Intră fn odaie.)
ŢIGANCA: Vai de mine! ce păcate pe capu meu de CÎnd
-40 am venit în Ieşul ista!... ba îmbracă pe cu-
365
...
.. -
.�
[366]
coana. .. ba găteşte duducile ... ba calcă rochii
de baL.. ba arde nucuşoară de sprincene. Mă
mir cum nu s-o săturat de zbănţuit!... Ieri
o fost la fteatru şi-n astă-seară merg la bal, la
5 Afinoaia; ş-apoi şi alt păcat! că încep a să-mbrăca
de pe la toacă ... Îmi vine, zău, să ieu cîmpii ...
(Se aude dînd palme în odaia lui Guliţă şi Guliţă plingind.)
CHIRIŢA (întrînd): Ia aşa ... mai bine-i scînci tu, decît
oi turba eu... Ce mirosă-aici a pîrlit?.. arde
10 ceva, vro petică?.. (Aleargă la masa ac rochii
de ridică una şi o arată arsă în poale.) Iaca
poznă! c-o lăsat cioara feru pe rochii ... destulă
treabă!. " lan priveşte ... rochie de bal îi asta? ..
Ei! apoi să n-o ucizi în bătaie! bunătate de rochie
15 cumpărată la Leiba Grosu cu o mulţime de bani:
douăzeci ş-atîţi de jumătăţi de irmilici noi! ...
(Aruncă rochia în obrazul ţigancei.) Na! stahi­
e-rnpeliţată ... mănînc-o friptă cum îi ... şi lip­
seşti din ochii mei că Întru acuş într-un păcat.
20 ŢIGANC-\: C uconi ţă ...
CHIRIŢA: Lipseşti, îţi zic ... piei, că te zgîrii ... (Ţi­
ganca fuge în odaia Chiriţei.)
CHIRIŢA (plimbîndtt-se furioasă): Uf I că nu mai este
de suferit! de cînd am venit în Iesi ca să-mi
25 mărit fetele am prins la istericale' ca o che­
ratită ... Poftim!. .. Cu ce-oi să mă duc eu acum
la 'b�lul Afinoaiei? .. trebuie iar să-mi pun rochia
cea de catife roşie şi turlubanu cel cu pene sta­
cojii ... ca să mai aud iar vrun obraznic zicînd
30 că seamăn cu Nastratin Hogea, ca mai dăunăzi,
la bal-masque ... Nu-i de suferit, nu-i de suferit
şi pace!
Dumnezeu să te ferească
De cutremur şi de foc,
35 De ghipcani ce stau in loc
Şi de slugă ţigănească.
Şi de-acele slugi plecate
Ce se-nchin, te linguşesc
Pări' ce-ţi sar deodată-a spate
40 Şi ca corbii te ciupesc.
366
'. I .
[367]
Aşa slugi le e de fugă
Sau de ele singur fugi. ..
De nu vrei s-ajungi chiar slugă
La aşa plecate slugi ...
5 (Se aude afară următorul dialog:)
AFIN: Acasă-i cucoana?
FECIORUL: Acasă, dar să ghiloseşte acum.
SCENA II
CHIRIŢA, AFIN, LULUŢA
10
15
20
25
30
35
CHIRIŢA: Auzi, tontu? (Aleargă la uşa din jund şi o
deschide.) Cucoană Nastasiică... poftim, nu te
potrivi ...
AFIN: Poate că te deranjarisesc, cucoană Chiriţă? ..
dar n-am vrut să-ţi trec pe la poartă ca
o străină ...
CHIRIŢA: Cum să mă rînjariseşti tocmai d-ta? ..
LULUŢA (în parte): Rînjariseşti?.. ha, ha, ha ...
CHIRIŢA: Iaca şi Luluţa1... Ai scos-o din pasion
astăzi? ..
AFIN: Dar; pentru că mîne îi duminică.
CHIRIŢA: Da vezi ce frumuşică-i, diavoloaica! îţi vine
s-o mănînci de vie.
LULUŢA: Să mă mănînci? .. mersi. (in parte.) Şi
n-are macar nici dinti.
CHIRIŢA: Ha, ha, ha ... Bat-o norocu! Nostimă-i ! .
vină să te sărute mătuşica, Luluţă dragă .
(O sărută.)
LULUŢA: Alei! maman ... ce-o păţit mătuşica de şi-o
pus lipitori pe frunte? (Arată sprincenele Chi­
riţei.) O doare capu?
CHIRIŢA: Eu, lipitori? ...
AFIN: Ce lipitori? unde vezi tu lipitori? ...
LULUŢA: Ha, ha, ha ba-s sprincene ... şi una-i numai
pe jumătate!
CHIRIŢA: Ha, ha, ha. (in parte.) Cum i-aş suci gîtu
cînd ar fi a mea!
367
.:" ...
.}
[370]
F .
n-
15
AFIN: Da, îl ştiu, soro ... l-am auzit. ..
CHIRIŢA: Nu-ţi uita vorba ...
O hrăneşti
I , Ca s-o creşti,
5 I Ş-apoi trebuie să porneşti
tit La vînat
� Prin cel sat
l Ca să-i cauţi un bărbat.
AFIN: Şi celelalte; destul... îl cîntă şi ţiganii de ne
,10 asurzesc.
CHIRIŢA: Nu-ţi uita vorba.
De-i flăcău
Nătărău
Te închini la duhul său.
De-i ghebos,
Uricios,
Îi zici nostim şi mumos;
Şi-i ztmbeşti,
îl slăveşti
Doar să-I poţi să-I ginereşti.
20
(Împreună.)
CHIRIŢA
Of, of, ce supărare
De-a avea o fată mare!
25
AFIN
Of, of, of, ce supărare
Cu-o nebună ce leac n-are 1
CHIRIŢA: Ei; apoi închipuieşte-ţi acum, soro ... dacă
cu o singură fată ai atîte supărări, dar cu două? ...
30 cînd ai două cucoare mari ca mine? ..
LULUŢA (în parte): Are cucoare mătuşica? .. am să-i
cer să-mi deie una mie.
CHIRIŢA: ha!... surioară dragă... eu te ţin de un
ceas în picioare ... alei! ... ia, aşa păţesc de cîte
35 ori gîndesc că am fete de măritat: îmi perd min-
370
j
[371]
p
ît
5
10
15
20
25
30
35
40
ţile. (Aduce scaune.) Poftim de şezi, mă rog ...
şi mă iartă.
AFIN: Foarte-ti mu1tămesc ... că trebuie să mă duc
îndată acasă pentru ca să port de grijă despre
cele trebuincioase pentru bal.
CHIRIŢA: Da, ian mai şezi ... pentru hatîrul meu ...
Să mă vezi moartă ... să mă-ngropi de te-i duce.
AFIN (în parte): Vai de mine! că mi-am găsit beleaua ...
(Şede.)
CHIRITA (puindu-se pe 'un scaun ): Ş-aşa cum îţi spu­
neam, zic Într-o zi boieri ului : Frate! ştii c-avem,
două fete mari? - Ba ce mari, îmi răspunde
sufle ţelul, coşcogea!... cît nişte zdragoni! (Băr­
batu meu îi tare mucalit, bată-I-ar norocu c-un.
car de galbeni 1) - Ei bine, îi zic eu, gîndit-ai,
dragă, să le mărităm? - Hai, hai 1 le-am găsit
doi bărbaţi şucada. - Care şi care? - Pahar­
nicul Brustur şi căminarul Cociurlă, vecinii moşiei.
noastre. - Brustur şi Cociurlă? .. Elei, frate 1 ...
cum o să-mi dau fetele după nişte boierinaşi de
ţară? .. Fete frumuşele ... tinerele ... curăţele ...
hărnicele. .. cu franţuzasca lor... cu ghitarda
lor. .. cu cadrilu lor... gospodine bune... ico­
noame ... cetite ... giucate ... pricopsite ... să le
fac eu, pe una Brusturoaie şi pe ceealaltă Cociur­
loaie!. . . atunci s-agiungă 1 ... - Ea, Brustu­
roaie... ea, Cociurloaie... mai bine decît or
mocni ş-or îmbătrîni în casa părintească ...
Brustur si Cociurlă au mosioare bune; au bănisori
buni. .. 'au vitisoare bu�e. - Ei! si pentru' că
au vite, de aceea să-mi fac eu blest�mul ca să le
dau copilele?.. ba, cît îi cucu 1. .. Şi-or pune
d-lor pofta-n cui. - Ba nu şi-or pune-o, pentru.
că le-am făgăduit. - Ba şi-or pune-o. - Ba nu
şi-or pune-o. - Ba şi-or. - Ba nu. - Ba şi-or.
- Ba nu. - Ah ... Ah! ş-am leşinat 1 ...
AFIN: Ai leşinat? ..
CHIRIŢA: Fără doar şi poate ... da ştii? Iată 1. .. Cînd,
m-am trezit, bietu sufletelul îşi smulgea mus­
teţile de desnădăjduire l şi pentru ca să ma
3_'
I J.
,�
[372]
5
10
:15
20
25
30
.35
40
liniştească, mi-o făgăduit să mă lase ca să vin
în cîşlegi la Iaşi cu fete, cu tot ... pentru ca să
cerc doar le-aş pute mărita aici... însă mi-o
hotărît ritos: că de n-oi izbuti să prind gineri
prin Ieşi, pănă la sfîrşitul cîşlegilor, apoi îmi brus­
tureşte si-mi cociurluieste odoarele, ca mai bine.
AFIN: Ei, şi păn-acum nu s-o arătat nime?
CHIRIŢA: Cum nu?.. înţălegi că îndată ce-am sosit
aici, mi-am scos fetele la ivaIă ... pe la fteatru,
pe la suarele... ghilosite, gătite, împopoţonate,
îmbrăcate tot după modă ... Ce dracu să faci? ..
dacă ai giuvaeruri trebuie să le arăţi.
AFI;,): Şi în sfîrşit. ..
CHIRIŢA: în sfîrşit, am prins doi în căpcană ... dar
însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dăn­
ţuieşte.
AFIN: Cine si cine?
CHIRIŢA: Aga Bondicescu şi spătarul Pungescovici! ...
ştii tinerii cei doi care porniseră cu copilele la
braţetă, cînd ne-am troienit în Păcurari, şi care
i-arn întîlnit întrînd truspatru la han la Pîrlita? ..
Bondiccscu, soro, şi Pungescovici ...
AFI;,): Da, îi stiu ... i-arn zărit, cînd ti-ai luat fetele
înapoi. (in parte.) Sărdarul Cucule] mi-o vorbit
de ei ca de niste berbanti ...
CHIRIŢA: Aud?... ' ,
AFIN: �fă rog... îi cunoşti?
CHIRIŢA: Cum nu? .. vin în toate zilele să ne vadă.
(incet.) Şi ştii una? ... Pare-mi-se că li s-o aprins
călcăile ...
AFIN: Aş!
CHIRIŢA: Ce-ţi spune Chiriţa ...
AFIN: Da n-ai cercetat... ce sînt?.. de unde-s? ..
ce stare au?
CHIRIŢA: Ce atîta cercetare ... cînd unu-i agă şi cellalt
spătar. ., Ş-apoi tineri, soro... cu vorbă, cu
ighemonicon ... cu tabieturi ... iar nu ca Brustur
si Cociurlă... grosi în ceafă si morocănosi. ..
Aşa gineri mai viy{ de-acasă, şi' să vezi... .
(Vorbeşte la urechea Afinoaiei.}
[373]
LULUŢA: Uf! m-am săturat de caraul.
AFIN (aproPiindu-se de Luluţa): Da ce te-ai apucat
acole de făcut?
LULUŢA: Maman, am gătit păpuşa de baL .. i-am făcut
5 sprincene ... am boit-o cu roş ... i-am pus ben­
ghiuri ca la mătuşica... ia vezi cît îi de ...
AFIN: Sprincene? .. benghiuri? .. roş? .. da de unde
le-ai găsit toate aceste?
LULUŢA: în besecteua mătuşicăi !
10 CHIRIŢ A (Ţurioasă}: Ha? în besec... iaca dimon u ...
că mi-o cotrobăit toate lucruşoarele... (Merge
de ascunde gauanoşelele în besecte.)
AFIN: Madmuazelă, nu-i frumos... (Pufneşte de rîs.)
SCE N A III
15
20
25
30
35
Cei dinainte, GULIrA
GULITĂ (alergînd cu uai răvaş din odaia lui): Nineacă,
nineacă ... iaca un răvaş de la băbaca. (Se opreşte
ruşinat, văzînd pe Afinoaie şi pe Luluţa.)
CHIRITA: Un răvas de la d-lui? .. adă-l încoaci ...
'(le răvaş1tl şi-l deschide.) Cu voia matale, cucoană
Nastasiică .
AFIN; Poftim .
LULUŢA (î�t parte): Ah mon Dieu t :., quel drâle de
monsieur.
(In toată vremea cetirei scrisorei, Guliţă se uită la Luluţa
şi umblă im pregiurul ei, Luluţa îl priveşte cu dispreţ.)
CHIRITA: Cum îmi bate inima!... parcă-mi vesteste
�eva... (Citeşte.) "Sărut guriţa matale, scumpă
Chiriţă. Mai întîi, nu lipsesc a cerceta despre
întregimea sănătăţii matale şi a copiilor, ca
aflînd că se află aşa precum doreşte inima mea,
nu puţin să se bucure sufletul meu de soţ şi de
părinte; al doile vei şti că din mila Pronici
ceresti mă găsesc si eu sănătos... însă Fifita
o răposat de jigăraie1..... (Vorbit.) Fifiţa o ră­
posat? . .. mare minune! ...
373
'�
[374]
GULIT-:(: o crăpat! ... bine-o făcut, că mă muşca tot de nas.
CHIRIŢA: Taci, varvarule 1. .. biaţa Fifiţa 1. .. cînd ai
şti, cucoană N astasiică, ce căţeluşă... numai
atîtica; şi cînd hămăia, nici nu-i auzeai glasul. ..
5 ia aşa: ham, ham, ham ...
LULUŢA (în parte): Auzi cum latră?
CHIRIŢA (ştergîndtt-şi ochii): în sfîrşit, aşa i-o fost
scris; toţi sîntem muritori! (Citeşte:) "Al triilea,
te înştiinţăz că cîşlegile se apropie de sfîrşit. ..
10 drept care îţi poroncesc să-ţi iei catrafusele şi
să vii înapoi îndată la Bîrzoieni, ca să facem
cununia cu paharnicul Brustur şi cu căminaru
Cociurlă, căci la dimpotrivă vin eu Însumi la
Iaşi ca să vă umflu pe sus cu nepus În masă.
15 Al d-tale soţ supus şi iubit... Grigori Bîrzoi
ot Bîrzoieni. 15 Ghenarie 1844."
GULIŢĂ: Băbaca are să vie aici 1. .. E! bine-mi pare!. ..
am să-i cînt toată ziua din minavet. ..
LULUŢA (catttă la Gttliţă cu mirare şi pe urmă îi întoarce
20 spatele).
GULIŢĂ (Laluţei): Din minavet. ..
CHIRIŢA: Ai văzut, dragă cucoană Nastasiică, ce-mi
scrie d-Iui?.. Ce mă sfă tuiesti să fac?
AFIN: Ştiu eu?.. '
25 CHIRIŢA: Ştii ce?.. îmi vine să-i strîng cu uşa pe
Bondicescu şi pe Pungescovici ca să-mi hotă­
rască odată ce gînduri au? .. Mi-i că m-oi trezi
deodată cu bărbatu meu, ţop în spate ... ş-apoi,
aşa-i c-am codălghit-o? ..
30 AFIN: Fă cum Îi socoti, dragă cucoană Chiriţă ... dar
eu una te sfătuiesc să nu te grăbeşti pănă nu-i
afla lămurit cine sînt tinerii.
CHIRIŢA: Elei, dragă!... da nu ţi-am spus de atîte
ori că unu-i agă şi cellalt spătar? (In parte.)
35 Nu cumva vre să-i păstreze pentru trintorul ei? ..
AFIN: în sfîrşit, îi treaba d-tale. Eu mă duc... dar
nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal.
CHIRIŢA: Cum, DOJ.:n.1C, iartă-mi! să lipsesc? .. cînd
am fete de căsătorit?
40 AFIN: H3.i, Lulută. şi zi bonjur m îtuşicăi.
LULUT\ i}o{�ţl'] ·J· .. J/,'1M�·I)' B�"J"'r
. t� ... 1. t,-;"", dt (., fii,!) .... 't':...-' .:,. • Vd LI. •
-
[375]
- f
CHIRIŢA (imitînd-o): Îi poznă de nostimă!... (O
sărută.)
LULUŢA (în parte): Ştirba-baba-cloanţa,
CHIRIŢA (în parte): Ce-o zis? .. Hei, că nu eşti a mea,
5 păcatule!
( Împreună.}
CHIRIŢA, GULIŢĂ
10
15
20
25
30
Adio! in astă-seară
Vom veni cu toţi la bal
Să-ngropărn în veselie
Acest vesel carnaval!
AFIN, LULU'.j.'A
Adio! în astă-seară
V-aşteptăm pe toţi la bal
Să-ngropărn în veselie
Acest vesel carnaval!
AFI:-<
Să nu mă dai de sminteală ...
CHIRIŢA
N-ai, soro, nici o îndoială,
Căci am fete, fete mari:
Două june porurnbiţe,
Două blînde cănăriţe ...
Şi le caut doi canari.
LULUŢA
Mătuşică, dinioare,
Ai zis că-ai două cuc oare ...
CHIRIŢA
(în parte)
Vai, ce drac împeliţat!
, <
,
.�
875
[376]
5
10
15
20
25
30
! 376
LULUŢA
Ah! te rog, dă-mi una mie ..
GULIŢĂ
(Luluţei)
Poate-o vrei de jucărie?
LULUŢA
(în parte)
Oh! le drâle de petit fat!
(Impreună.)­
Adio 1 în astă-seară
ş.c.J. ş. c.l.
SCEN A IV
CHIRIŢA, GULIŢĂ şi pe urmă FECIORUL
CHIRIŢ A: Ei ! de-acum hai degra bă la îmbrăca t ...
Guliţă, du-te de-ţi pune straiele cele de Anul
Nou şi te fă pupuica, sufletul meu.
GULIŢĂ: Da nu pot să mă-mbrac singur, nineacă ...
CHIRIŢA: Auzi, coşcoge calindroiu? Doamne! că
alintat ai mai fost 1. .. Măi ficior. ..
FECIORUL (îmbrăcat în livre strimtă): Aud, cucoană.
(Vine pe uşa din fund.)
CHIRITA: Iaca tutuianu ... si-o pus livreua... lan să
videm, bi�;-o lucrat-� jidanu?
FECIORUL: Mă cam strînge la coate şi-n spate.
CHIRITA: Da ce vrei?.. să băIălăiesti ca Într-un
, ? . d l' '
sucman .... aşa-r.mo a-n eşI.
FECIORUL: Nu ştiu ce mîncare o fi moda ceea ... dar
ştiu că mă strînge moda-n spate de-mi ies ochii ...
parcă m-o pus în teasc.!
CHIRITA: Taci din gură ... si mergi dc-mbracă cuconasu.
Guliţă, să nu mă d�i de sminteală. ' .
-
[377]
p
li'
GULITA: Lezebon, maman... eu acus sînt gata... cît
'ai bate-n palme. (fesă cu [ecioru! şi întră în
odaia lui.)
CHIRITA: Acum, ian să-mi văd şi fetele... (Strigă.)
5 Aristiţo, Calipsiţo ...
SCEN A V
CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA
10
15
20
25
ARISTIŢA } (crăptnd usa odăiei lor): { Aud, maman.
CALIPSIŢA '
CHIRIŢA: Da veniţi încoaci ... Ce, Doamne, iartă-mă,
de-mi faceţi iţii?
ARISTIŢA } (coborînd ochii): f Maman ...
CALIPSIŢA t
CHIRIŢA: Ce-aţi păţit astăzi de vă fasoliţi aşa? ..
ARISTIŢA l Nu sîntem Încă Îmbrăcate.
CALIPSIŢA
CHIRIŢA (în parte) : Bietele copile!. .. Ce ruşinoase-s!. ..
"ezi dacă le-am crescut cum se cade? .. iar nu
ca dimonu cela a cucoanei N astasiicăi, care dă
la om fără băţ. (Tare.) Ei! cătaţi de vă-mpo­
dobiţi frumos şi puneţi-vă nasul în talgere cu
apă rece să se disroşească, hai. (Fetele închid
uşa.) Doamne!... Doamne! de cînd m-o adus
păcatele aici, am obosit ca un cal de poştă.
Ş-apoi ce folos! ... cuconaşii din Ieşi nici nu cata­
dicsesc să se uite la bietele copile, parcă ei sînt
cu steua-n frunte.
30
35
Ce folos, vai! că. am fete,
Porumbiţe cucuiete,
Tinerele, frumuşele,
Cură.ţele, hă.rnicele;
Cu cadrilul lor,
Franţuzeasca lor,
Stă.ricica lor
Şi ghitarda lor!
377
1
• <
.. �
[378]
5
10
15
20
25
30
35
I 378
Azi bonjurii cu lungi plete
Fug de fete cucuiete
Şi-ngroziţi de şotii rele
Fug de ele ca de iele 1
(Se aude bătînd în palme în odaia fetelor.}
CHIRIŢA: Bat în palme copilele ... (Bate şi ea în palme.)
Ioană. .. Ioană!... nici c-a veni azi surda! .
Ioano! fa!... se vede c-o adormit strigoaica .
mai ştii ce? .. lan să videm... (Intră în odaia
ei. Se aude dînd o palmă şi zicînd:) N a! som­
noroasă ... să te-nvăt eu.
ARISTIŢA } (din odaie): { ioano ... Ioano ...
CALIPSIŢA
ŢIGAN CA (ieşind din odaia Chiriţei cu părul zburlit
şiîntrînd în odaia fetelor): Iată-mă-s, .. ia­
tă-mă-s ... Ce este? ..
CHIRIŢA (din odaie): Ioano... Gheorghi ...
FECIORUL (ieşind din odaia lui Guliţă): Aud,cucoană.
(Aleargă pănă la uşa Chiriţei şi se întoarce înapoi
la uşa lui Guliţă; pe urmă face îndărăpt şi întră
la Chiriţa.)
GULIŢĂ (din odaie): Gheorghi ... Gheorghi ...
CHIRIŢA (din odaie): Ioană ... Ioană ...
ARISTIŢA 1 (din odaie): Na ! cotofană. (Se aude dînd
CALIPSIŢA J '
palme.)
ŢIGANCA (ieşind ameţită, aleargă cînd la o uşă, cînd la
alta şi în sftrşit întră iar la fete, care în toată
vremea asta o tot cheamă): Mare păcat 1. ..
GULIŢĂ (încălţat cu o singură ciubotă, aleargă după
Gheorghi şi întră dttpă el în odaia Chiriţei):
Gheorghi... Gheorghi... da vină de-mi pune
ciubota ...
SCEN A VI
PUNGESCU, BONDICI
BOKDICI (deschizînd uşa din fund, incet}: Nirne în tindă,
nime în odaie; tufă ca-n punga noastră ... (Des-
....
[379]
chizind uşele.) Poftim, arhon spătar, că aici sîntem
la locul nostru.
PU�GESCV: Poftim d-ta întîi, arhon agă.
BOXDLI: Ba ... mă ferească Dumnezeu! ... poftim.
5 PU�GESCU: Ce se potriveşte... (intră odată amîndoi
rtztnd.)
BOXDICI: Ne poftim ca oarecine la temniţă.
PUXGESCU (răsărind ): Ia... nu pomeni de temniţă,
neneo, că mă-nfior păn-în unghii ...
10 BOXDICI: Pentru ce, neiculiţă? .. pentru că ai pîrjolit
mai dăunăzi la cărţi pe sărdarul Cuculeţ?
PUXGESCU: Precum zici... acest onorabil sărdar e
director la agie şi am Însemnat că el ne urmăreşte
ca umbra peste tot locuL.. Nu cumva oare
15 n-ea să ne joace \TO coţcă?
BO��DICI: Păn' 12. coţca lui, fora tu înainte cu coţca ta
şi zi: buni patruzeci.
PUXGESCU: CU urma cincizeci... o ştiu! elar mi-e
frică. .. ele! ce să fac ... mi-e frică.
20 C-un director de agie
Nu e lucru de glumit,
Căci el poate-ntr-o minie
Să te puie la dubit.
BONDICI
25
30
Pentru ce să-ţi fie Irică ?
Nu eşti, neneo, vei-spătar?
PUNGESCU
Azi spătar e chiar nimică ..•
BONDICI
Înţeleg ... fii agă dar.
PUNGESCU
Agă? agă? bine, fie!
Rangu-i nobil şi-l primesc,
însă ...
..
.. '
.�
379
[380]
5
10
15
20
25
30
35
380
BONDICI
Însă ...
PUNGESCU
De agie,
Eu mă tem şi mă feresc.
BO!\DICI: Ei, geaba! nici c-oi să pot să-I fac om ...
Da, oare unde să fie cucoanele de gazdă?
PUNGESCU: Poate c-o fi dormind după prînz ... obiceiul
pămîntului.
BONDICI: Aş! obiceiurile cele bune se perd pe toata
ziua ... însă, apropo ... cum mergi tu cu curtea?
PU).TGESCU: CU Curtea... îi trag opoziţie pă zdreavăn
păn' ce-oi prinde un os... tot obiceiul pămîn­
tului ...
BONDICI: Ha, ha, ha! ... Eu te Întreb de curtea ce faci
demuazelelor?
PUNGESCU: Merg ţeapăn ... da tu?
BONDICI: Vîrtos ... Ei, apoi ce facem? .. , ne însurăm?
PUNGESCU: Zestre este?
BONDICI: Trebuie să fie că-s de la tară ... si stii tu că.
la ţară se-ngraşă bobocii.' , ,
PUNGESCU: Bobocii?.. vreai să zici gîscănaşii?
BONDICI: Bine-ar fi să ne luăm de vorbă în sfîrşit cu
cucoana Chiriţa, cu nineaca.
PUNGESCU: Bine, da! ... începe tu, că eşti mai ischiuzar.
BONDICI: .K umai de s-ar înfăţişa. Oare unde să fie? ..
Ia caută pintre uşi.
PUNGESCU: Să trag orăpidc aruncătură dă ochi? ..
bine. (Se apropie de uşa Chiriţei şi caută înîntru.)
BONDICI (în parte): Altă nu ne rămîne decît să ne
însurăm, pentru ca să scăpăm de creditori şi de
lipsa de toate zilele... Duducile-s cam... dar
apoi, vorba ceea: rău cu rău, Însă mai rău făr' de
rău! ... (Se apropie de besecte.)
PUNGESCU: Aoleo! ce-mi văzură ochii! baba-şi pune
, boia - n păr?.. Al naibii! ( Merge la 11şa fetelor
de caută în odaie.)
[381]
15
10
25
30
BONDIcr: Bre! ce de gavanoşele cu dresuri ... şi alb,
şi roşior, şi negru... (Deschide besecteua şi gă­
seşte o hîrtie.) Se vede că zugrăveşte cucoana ...
PUNGESCU: Ha, aferim, frumos... aşa-mi mai vine
5 la merchez ...
(Trimite sărutări în palme.)
BONDICI (citind hîrtia) : Ce văd? ... o foaie de zestre! .
� eiculiţă. .. neiculiţă, vin degrabă să vezi .
PUNGESCU: Ce? ..
BONDICI (citind iute): Şaluri... stropitori... afumă­
tori!. ., (Vorbit.) Buni patruzeci!
PUNGESCU: CU urma cincizeci... ştiu, da ce-i?
BONDICI: Ascultă: (Citeşte:) "Foaia de zestre a fiicelor
mele Aristiţa şi Calipsiţa !"
PUNGESCU: Aoleo!... zi-nainte... cruce-ajută.
BONDICI: "Boccealîcul: două şal uri. "
PUNGESCU: Bun! unu mie, unu ţie!
BO�DICI: "Două blane de jder, două de vulpe."
PUNGESCU: Bun! jderu mie ...
BON�ICI: Ba vulpea ţie. - "Patru rochii de satin tur. ..
. două de grudinap ... două de micaton l"
PUNGESCU: Adică: satin turc, gro de Naplu şi mico­
ton .. , provincialism!
BONDICr: "Argintării... două afumători de argint în
formă de mere domneşti."
. PUNGESCU: Stiu c-o să ne dăm fumuri ...
BONDICI: "Două stropitori, tij, de argint, în formă
de pere cu frunzi poleite. 12 linguri de vermi­
, lilion, patru chisele de cristal cu hulubi poleiţi
pe dînsele, 12 pahare săpate cu slove nemţeşti."
PUNGESCU: Ce chefuri! ce tabieturi!
BONDIcr: "Tingiri, castroane şi sahane ... "
PUNGESCU: Treci dincolo de bucătărie.
BONDICI: "Două oghealuri de cutnie, patru perne de
puf şi opt prostiri cu mărginile cusute la gher­
ghef. .. "
PUNGESCU (răsucindu-şi musteţile): Chescheou, monsiu
Bondici? ..
35
20
381
.�
[382]
BONDIcr (îmPingîlldtt-l C1t umărul): Du-te naibii.
- "Două apărători de păun".
PUNGESCU: Aferim ... să ne apere cînd om dormi după
masă.
5 BONDIcr: "Două prosoape de mire, berbe1ăcuri pentru
ras, cusute de copile la gherghef. Două chisele
de tutun, tij , cusute de copile cu fluturi. Două
tocuri de peptine de catife, tij, cu fluturi. Două
calăfuri de irnamele cu muţunachi, tij, cusute
10 cu fluturi de copile."
PUNGESCU: Aoleo! ce dă mai fluturi! o să părem chiar
grădini cu fIori dă mac.
BONDIcr: "Şi, în sfîrşit, cîte 1500 galbeni de fată;
bani înaht, împărăteşti şi cu zimţi."
15 PUNGESCU: 1500 galbeni!... işala l maşala!... rn-am
făcut chiabur!
BONDrcr: Mai bine era mai puţini fluturi şi mai mulţi
galbini.
PUNGESCU: Lasă ncneo, că-s buni şi aia ... cu 1500
20 galbini capital, îmi fac stare... stos, paroli,
chit a dublu, setleva, chensleva şi nevasta
mazu!. .. s-a mai văzutără de alea ... Da, ian spu­
ne-mi ... ceva suflete de ţigani nu-s în foaie? ..
BONDICI (întorcînd fila): Ba, stăi... [Citeşte.) "Mai
25 adaog la această foaie de bun proeresul meu:
zece suflete de ţigani lingurari .. , Şi închei zicînd:
să le fie de bine- copiIe1or, ginerilor şi tot nea­
mului lor... iscălit, banu Grigori Bîrzoi, ot
Bîrzoieni. "
( trezi ) . O I BA . 't,
30 PUNGESCU cu. cn. tczt asm t : . 1rZ01 .... nu c cunosc ...
dar pre-a mea lege! te-aş băga în sîn dac-ai
încăpea dă urechi!... îmi vine să-i meşteresc
un ştaer... (joacă.)
( Îsnpreună.}
35 Vivat! vivat l pentru noi
Soart.i-ncepe-a fi cu nuri!
Vivat I vivat I amindoi
Ne-am făcut boieri chiaburi.
382
[383]
5
10
15
20
25
30
SCEN A VII
Cei dinainte, ARISTIŢA, CALIPSIŢA
ARISTlŢA } (ieşind din odaia lor, se opresc, zărind
CALIPSIŢA străinii, şi cobor ochii): A!
BONDICI: Sărutăm mînuşiţele şi picioarele duducilor. ..
ARISTITA } (' h" d 'le vnici} 1\"" .
CALIPSÎŢA inc 'tmn u-se ca copi e mic: :.tonslU ...
BONDICI (înaintîndu-se): De ce vă siiţi de noi care
am fost totdeauna, sîntem şi vom fi în veci supu­
sele slugi a nineacăi d-voastră şi ...
PUNGESCU: Şi chiar adoratorii copilelor nineacăi. (1n
parte.) Hait!... le-am turnat-o dă la mertepea.
BONDICI: Dar... adora torii cei mai înflăcăra ţi! (1 ncei
lui Pungescu.) Pe care o iei tu?
PUNGESCU: Pă Calipsiţa.
BONDICI: Treci dincolo, lîngă ea.
PUNGESCU: Hait. .. (Trece lîngă Calipsiţa.)
BONDICI (Aristiţei, cu foc): Nu mă îndoiesc, duducă
Aristiţă, că din ceasul ce ţi-am dat braţul la
Păcurari. .. ai înţăles că te iubesc? ..
CALIPSITA: Ui monsiu ...
PUNGESCU (Calipsiţei, cu foc): Sper, domnişoară, că ...
ARISTIŢA: Ui monsio ...
PUNGESCU: Ui?
Dar, siarmanta demuazelă
A nima-mi de columbela
În etern te va iubi!
CALIPSIŢA
(în parte)
Chel bonior! ...
PUNGESCU
Aud?
CALIPSIŢA
383
.... ­
� .
[384]
10
15
20
25
384
EONDICI
Şi eu, tij, o! duducuţă,
Să fiu bufriă, să fiu cuţă
Dacă nu te voi slăvi ...
ARISTITA
Pur tujur ?
BO:\TDICI
Tujur !
ARISTIŢA
Mersi.
[Bondici şi Pungescu se pun în genunchi.}
TOTI
Ce mulţămire!
Ce fericire
Dă peste mine ...
(Strănută o dată cu toţii.}
Fie-ţi de bine!
se E N A \'III
Cei dinainte, CHI RI Ţ A
CHIRIŢA (ieşind din odaia ei şi păzind scena de maţ
sus, vine răpide şi întinde mînile deasupra lui
Bondici şi a lui Pungescu ): Amin! vă blagoslo­
vesc 1. .. şi la capul altor fete!
ARISTITA} ..
CALIPsiŢ A (uimite): Maman ...
CHIRIŢA: Ce maman?.. ce vă sastisiţi? parc-aş fi
caua! ... Vă iubiti? Să vă fie de bine!... Doar
nu-s vitrigă. .. 'Ce doresc cu? . . . fericirea
voastră... inima mea de mamă... eu v-am
f
I
j
[385]
crescut. .. (Plînge.) V-am hrănit. .. Luaţi-vă .
însuraţi-vă. .. cununaţi-vă... împărecheţi-vă .
ca hulubaşii şi ca cărăbuşii... Eu vă dau bla­
goslovenia mea... acum şi purure şi în vecii
5 vecilor. . . (In parte.) Of ! slavă ţie, Doamne,
că m-am cotorosit l. ..
BONDICI: Cucoană Chiriţă ... sîntem pătrunşi pănă în
suflet!. .. şi crede că ne-om sili de a fi ginerii
cei mai supuşi ... cei mai... (Işi şterge ochii,
10 în parte.) Căci n-am o frunză de ceapă!
PUNGESCU (sufUndu-şi nasul tare): Cucoană soacră ...
las' pă noi ... atîta-ţi zic .
CHIRIŢA: Te înţăleg, fătul meu dragă arhon spătar. ..
noroc bun!
15 TOŢI
Ce mulţămire!
Ce fericire
A dat pe mine!
(Strănută o dată cu toţii.}
20 Fie-ţi de bine!
CHIRIŢA: Amin şi Într-un ceas bun!
SCEN A IX
Cei dinainte, GULIŢ A, FECIORUL
25
30
35
GULlŢĂ (ieşind cu feciorul din odaia Chiriţei, numai
cU o ciubotă): Nineacă ... nineaca ... zi feciorului
să mă-mbrace.
CHIRITA: Da cum? încă nu te-ai Îmbrăcat?
FECIORUL: D-apoi cînd era să-I Îmbrac, că păn-acu
m-ai ţinut de ţi-am pus boieua cea neagră
pe cap.
CHIRIŢA: Ieşi afară, tontule! ... Guliţă, mergi degrabă
de te găteşte, că se Întîrzie.
GULlŢĂ: Lezebon, maman... (Intră în odaia lui cu
feciorul.)
BONDICI: Da unde merg cucoanele? la teatru?
385
[386]
1
CHIRIŢA: Ba nu... la bal, la cucoana N astasiica a
banului Afin.
BONDICI: Afin? vrei să zici Dafin?
CHIRIŢA: Ba Afin.
5 BONDICI: Ba Dafin ...
CHIRIŢA: Dafin? .. să vede că acu-i moda de a-şi
anina un dobru?.. în sfîrşit, fie şi Dafin ...
Dumneavoastră veniţi la balul Afinoaiei?
BONDICI: Mai tîrziu ... poate ...
10 PUNGESCU (încet lui Bondici): D-apoi nu sîntem pof-
tiţi, neneo.
BONDICI (împingînd�t-l cu cotu): Să ne daţi voie a vă
întovărăşi pănă acolo.
CHIRIŢA: Bucuros... Lipon, hai să ne pornim ...
15 Guliţă. .. Guliţă ...
GULlŢĂ (din odaie): Aud, nineacă.
CHIRIŢA: Gata eşti, suflete?
GULlŢĂ: Ca ş-un purces ... iată-mă-s, (fesă din odaie
cu minavetu în spate.)
20 CHIRIŢA: Ce-mi văzură ochii! ... Cu minavetu vrei să
mergi la bal?
GULlŢĂ: Cu minavetu ... ca să le cînt cucoanelor.
CHIRIŢA: Ai nebunit? .. lasă dulapu din spate ...
GULlŢĂ: Ei ... nineacă.
25 CHIRIŢA: Dă-I gios, c-apoi te las acasă cu Ioana ţi-
ganca... auzi! cu minavetu? .. să părem că
mergem cu colinda pin sat. .. Haideţi de-acum ...
TOŢI
Haideţi toţi cu veselie,
30 Hai la bal să alergăm;
Şi-n plăcerea cea mai vie
Pănă mîni să tot jucăm.
ŢIGAKCA (singură): Slavă Domnului că s-o dus ...
ş-am scăpat... Decît ai avea un stăpîn, mai
35 bine şăpte slugi. (Se p�tne pe scaun.)
CHIRIŢA (viind înapoi cu fetele, zice ti lac a n t 0-
n ade): Aşteptaţi puţin în scară, că ne întoarcem
îndată ... (Fetelor.) Veniţi încoaci degrabă să vă
pun puţintel roş ... ia aşa, să fiţi mai îrnbobo-
386
....
[387]
cite ... şi ceva benghiuri... aşa... dar ian să
vă spun: doar îţi fi morocănoase ca mai dăunăzi ...
cătati să mai zîmbiti... să mai faceti cochetă­
rism�suri ca la Ieşi,' că aşa se mărită fetele.
5 BONDICI şi PU:-<GESCU (întrînd): Poftiţi, cucoană Chi-
rită?
CHIRIŢA: Iaca ... ia ... Fa Ioană, ie sama la focuri ...
si doar îi adormi. ..
ŢIGANCA (în parte): Ei ... ba nu, că mi-a fi ruşme ...
10 CHIRIŢA: Haideţi de-acum.
TOŢI
15
Haideţi toţi cu veselie,
Hai la bal să alergăm;
Şi-n plăcerea cea mai vie
Pănă mîni să tot jucăm.
{Pungescu şi Bondici dau braţul fetelor. Chirila îi urmează
şi feciorul cu liure le deschide uşa.)
ŢIGANCA (Picînd pe scaun ostenită): Uf!
(C o r tin a cad e.)
20 ACTUL III
Teatrul reprezintă un salon elegant cu trei uşi mari în fund,
care dau în alt salon mare de joc. Uşă în stînga, pe al
doilea plan, care duce în apartamentul văduvei Afin. În dreap­
ta, o canape şi scaune aşezate în rînd pănă în fund. În stînga,
25 pe întîiul plan, o masă de cărţi cu toate cele trebuincioase:
sfeşnice cu lumînări aprinse, cărţi şi celelalte. Prin păreţii
salonului, candelabre pregătite pentru bal. La ridicarea
cortinei, ambele saloane sînt încă neluminate.
30
SCEN A I
VADUVA AFIN, LULUŢA, FECIORI IN LlVRELE
(Arie din .Boba-Htrca": "Tanana")
387
.�
[388]
10
15
20
25
30
35
388
FECIORII
Las' pe noi,
Las' pe noi,
Că sîntem biv-vel ciocoi.
AFIN
Să vă văd acum la treabă,
De sînteţi feciori de treabă
Şi-i aşa cum ziceţi voi,
Că sînteţi biv-vel ciocoi I
FECIORII
Las' pe noi
Etc. etc.
AFn;' (la ciocoi): A ţi în ţăles bine ce v-am poronci t ?
Să aprindeţi lumînările peste un ceas şi, dacă
a veni Barbu cu tarafu lui, să-I puneţi la scară.
LULUŢA: Ca să-I bată? .. da de ce, sărmanu bietu
moş Barbu?
AFIN (rîzînd): Ba ca să cînte, cînd or veni musafirii.
(Feciorii iesă prin fund.)
LULUŢA: Maman eu să gioc dacă m-a pofti cineva?
AFIN: Să gioci (In parte.) Auzi d-ta întrebare? ..
Un păcat cît o schioapă de mică ... ştii că, zău,
nu mai sînt copii în ziua de azi? ..
LULUŢA (cu bucurie): PlaU-il... îmi dai voie? ..
quel plaisir l
AFIN: Da bine, Luluţă, tu ştii să gioci?
LULUTA: Cum să nu stiu? .. am învătat la pansion
'şi valţu, şi cotilionu, şi polea, şi mazurca, şi
cadril. .. toate danţurile.
AFIN: Frumos l , .. dar ceva carte ai învătat?
LULUŢA: Şi nemţeşte, şi italieneşte, şi franţuzeşte ...
toate limbile.
AFIN: Afară de limba ta, limba românească?
LULUŢA: Apoi dacă nu ştie nici madama ...
(Se aude afară cîntînd lăutarii.}
[389]
AFIN: Ce este?.. cine vine la bal de pe acum? ..
de-abie o însărat şi nici macar nu s-o aprins poli­
candre1e.
(Se aude glasul Chiriţei, zicînd.' "Carnacsî! ... că era să fac
5 bîca l"]
LULUŢA: Maman, maman ... vine mătuşica ...
AFIN (CU mirare): Cucoana Chiriţa ... de pe acu?
SCENA II
Cei dinainte, CHIRIŢA, ARISTIŢA,' CALIPSIŢA şi
10 GVLIŢ A (Toţi, în toaletă de bal, întră prin fund.)
CHIRIŢA: Of! slavă Domnului c-am agiuns cu capul
teafăr. .. Sărut ochişorii, cucoană Nastasiică ...
Doamne! da rău Îi pe uliţa d-tale!
AFIN: Ca pe toate uliţele.
15 CHIRIŢA: Lehamete!... am venit păn-aici cu zilele-n
mînă... uliţi îs aiste?... pave Îi asta?... Nu
poţi face doi paşi, făr-a fi ... povestea vorbei:
cînd cu capul de peatră, cînd cu peatra de cap .
Ş-apoi vă mai lăudaţi cu Ieşul dumilor-voastre .
20 Cică-i capitalie ... aşa capitalie l. ..
I
Acest tîrg ce-i zic în lume
Unii Iaşul, alţii Ieşi,
însuşi el, prin al său nume,
25 Te pofteşte ca să ieşi,
Ş-are, zău, mare dreptate,
Căci în sînu-i de-ai intrat,
Crezi că multele-ţi păcate
Chiar în iad te-o cufundat I
30 AFIN: Pentru ce aşa asprime asupra lui, cucoană
Chiriţă?
CHIRIŢA: Pentru ce?... mă mai Întrebi pentru ce?
II
35
Aici glodul, colbăria
Pe pămînt şi-n cer domnesc!
.�
389
[390]
5
Şi fînarel- Eforia
Tot in lună năzuiesc!
Prin urmare-n veci ieşenii
Păn-in git sint inglodaţi,
Şi ca bufne, ca vedenii,
De lumine depărtaţi.
AFIN: Frumos ne zugrăveşti!
CHIRIŢA: Adică ... să nu bănuieşti.
III
10 Iar de vrei să vezi pavele
Sau de peatră, sau de brad,
Vin de cearcă, de ai şele,
Cum se află şi-n ce grad.
Vai de tine! de trăsură!
15 Dacă voieşti primblare ... tronc!
Dinţii toţi iţi sar din gură
într-un vecinic hodoronc 1
AFlI\": Ha, ha, ha... Soro, tare te-ai mîniet pe bietul
Iaşi.
20 CHIRIŢA: Aşa, soro, dacă vă place; tot ştiţi a vă bate
gioc de provin ţie şi nu videţi în ce păcat de
coclaură trăiti.
LULUŢA: Mătuşică. '.. poate că ţi-o mai sărit un dinte
pe drum?
25 CHIRIŢA: Ba n-a sări, că i-a fi ruşine, cu paveua asta
pocită ... Mi-am muşcat limba de vro şăpte ori
păn-aici.
GULlŢĂ: Şi eu mi-am muşcat limba.
ARISTIŢA: Şi eu .
30 CALIPSIŢA: Şi eu .
CHIRIŢA: Iaca şi biet ele copile şi-o muşcat limba, săr­
mănelele!. .. dar nu-ţi uita vorba, cucoană N as­
tasiică. .. parcă nu văd încă pe nime la bal?
AFIN: D-apoi încă nu-i vreme... Aice-n Iaşi, pe la
35 noi, lumea se adună de-abia pe la nouă ceasuri ...
ş-acum îs de-abia opt.
CHIRIŢA: Elei!. .. măcar. .. nu mă mir. .. aice-n Ieşi,
pe la d-voastră, toate lucrurile se fac pe dos ...
390
[391]
5
10
15
20
25
dar pe la nOI, m provin ţie, ne apucăm de gioc
cum amurgeşte... şi, slavă Domnului, precum
vezi d-ta, nu ne merge prea rău. (işi arată
talia.)
AFIN (zîmbind): Cu adevărat.
CHIRIŢA: Da bine ... ce-o să facem noi acum pănă la
nouă ceasuri? .. , să şidem aşa, cuc, amîndouă? ..
AFIN: Nu vreţi să mergeţi la teatru? ... este lojia mea.
CHIRITA: La ftiatru?.. da ce parastuieste în astă-
�eară? '
AFIN: O piesă nouă... D01tă fete ş-o nineacă.
CHIRIŢA: Ei 1 mă duc, că drept să-ţi spun... mă
nebunesc de rîs la cel ftiatru.
AFIN: Dacă pofteşti să mergi... trăsura mea-i gata.
(Bate în palme. Un fecior întră.) Zi să tragă
la scară.
CHIRIŢA: Sărut ochişorii ... Aristiţo, Calipsiţo ... veniţi
cu mine.
GULIŢĂ: D-apoi eu, nineacă, să nu vin?
CHIRIŢA: Mata, puiule, rămîi aici ca să nu răceşti
pe drum .. ' şezi cu duduca Luluţa .. , (in parte.)
Mai ştii pozna?.. poate să ne încuscrim mai
tîrziu cu Afinoaia. (Tare.) Hai, fetelor.
( Împreună.)
CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA
Haideţi, haideţi cu grăbire
La teatru românesc,
Unde relele din fire
Necruţ at se biciuie se !
30 AFIN, LULUŢA, GULIŢĂ
Mergeţi, mergeţi cu grăbire
Etc. etc. etc.
(Chiriţa, A ristiţa, Calipsiţa se pornesc spre [und.}
CHIRIŢA (tntorctndu-se iute din salonul din fund): Ştii
35 una, dragă cucoană N astasiică ? .. , i-am pus la
• v I
mma ....
AFIN: Pe cine?
391
[392]
•
CHIRIŢA: Pe aga şi pe spătarul. I-am prins mai dinioare
cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi ...
şi tronc! i-am strîns cu uşa. De-acum poţi să-i
priveşti ca ginerii mei... Ce zici?.. aşa-i că-s
5 volintiroaie?
AFIN: Şi, zău, îţi plac străinii cei doi?
CHIRITA: Disperati tineri 1. .. Tocmai ce-mi trebuie .
�ă şi Ăristiţa şi Calipsiţa îs disperate fete .
Doamne fereşte!
10 AFIN: Dacă-ţi plac... ce să zic? să deie Dumnezeu
numai să nu te căieşti mai tîrziu.
CHIRIŢA: Da vorbă-i!... să mă căiesc că m-am coto­
rosit de o nevoie... (In parte.) Aş vra eu s-o
văd cu două manine ca a mele. (Tare.) Cu ple-
15 căciune.
(1 mpreună.)
CHIRIŢA, CALIPSIŢA, ARISTIŢA
Haideţi, haideţi cu grăbire ş.c.l.
GULIŢĂ, AFIN, LULUŢA
20 Mergeţi, mergeţi ş.c.l.
(Chiriţa cu fetele iesă prin fund. Afinoaia întră în stînga.)
SC EN A III
LULUŢA. GULIŢĂ
LULUŢA (în parte): Oh! la drâle de figure! (Rîde încet.)
25 GULIŢĂ (în parte): Cînd aş ave încalte minavetu aici 1. ..
aş dura un corţent, de-ar ţiui urechile.
LULUŢA (în parte): La drâle de figure! mon Dieu!
la drâle de figure. (Rîde tare.)
GULIŢĂ (în parte): Dec 1... ce se tot uită la mine! ...
30 LULUŢA (se apropie de Guliţă): Monsieur Guliţă? ..
mai sînt mulţi ca d-ta în provin ţie ? . .. Ha,
ha, ha!
GULIŢĂ (în parte): Rîde de mine? (Tare şi mînios.)
Ba nici unuL.. auzi-tu-m-ai?
I 392
[393]
5
10
15
20
25
30
35
49
LULUŢA: Parcă te-ai mîniet?
GULIŢĂ: Să ştii că m-am mîniet. Ce ai să rîzi de mine?
LULUŢA: Apoi dacă nu mă pot stăpîni ... ce să fac? ..
ha, ha, ha!
GULIŢĂ: lan ascultă ... pre legea mea ...
LULUŢA: Ce?
GULIŢĂ: Acuş ... mă duc acasă.
LULUŢA: Călătorie sprincenată.
GULITĂ: Cum ai zis ... struncinată?
LULUTA: Ei! nu te mai rătoi aşa, că nu-ti sede bine.
'Hai mai bine să ne giucăm împreună. '
GULIŢĂ (îmblînzindu-se): De-a puia-gaia?.. ori de-a
baba-oarba?
LULUŢA: Ha, ha, ha!... parcă-i la şcoală ...
GULIŢĂ: Iar rîzi de mine?.. mă duc acasă... (Vrea
să iasă.)
LULUŢA (oprindu-l): Şezi, că-ţi făgăduiesc să-ţi dau
pace de-acum. Numai să nu te uiţi drept la mine,
că iar mă umflă rîsu.
GULIŢĂ: Foarte bine ... m-oi uita de-a curmezişul ...
cu coada ochiului, dacă vrei.
LULUŢA: lan spune-mi: ştii să gioci?
GULIŢĂ: Hai, hai!. .. m-o învăţat un franţuz să gioc
carcanu ... Ia aşa, şi cu mînele şi cu picioarele.
LULUTA: Şi să cînti?
GULIŢĂ: Hai, hai! '
LULUŢA: Apoi să giucăm împreună tot balul. ..
GULIŢĂ: Da mata ştii să împleteşti din picioare?
LULUŢA: Auzi întrebare parcă n-aş fi din Iaşi!
GULIŢĂ: Nu te supăra credeam că fiind mititică ...
poate că ...
LULUŢA: Mi ti tică? .. (Se înalţă pe vîrful picioarelor.)
Te poftesc ...
GULIŢĂ: Măcar... că şi bunica-i mititică, şi-i de vro
şeptezeci de ani. Aşa-i tot tremură capul. ..
Mata de cîţi ani eşti?
LULUŢA: De cincisprezece ...
GULIŢĂ: Treisprezece?
LULUŢA: Cincisprezece... quinze... (li dă trei tifle.)
Cinq ... di« ... quinze ...
393
......
[394]
GULIŢĂ (furios): îmi dai tifla!. .. lan ascultă, mam­
zelă ... pre legea mea ...
LULUŢA (apropiindu-se de Guliţă): Ce? mă rog, ce? ..
GULIŢĂ (domolinâu-se): Nimic ...
5 LULUŢA: Ha, ha, ha!. .. Iar te-ai uitat drept la mine.
GULIŢĂ (în parte): Eu, zău, mă duc acuş acasă ...
LULUŢA: Iar te-ai supărat?.. da iute eşti ...
GULIŢĂ: Să ştii că-s iute... ca hreanu ...
LULUŢA: Hai să ne împăcăm ... vrei? .. dă-mi mîna-n-
10 coace.
GULIŢĂ (îi dă mîna, în parte): A dracului fetiţă 1. ..
mă suceşte ca pe-un titirez.
LULUŢA: Acum ... fiindcă sîntem prietini, hai să cîntăm
şi să giucăm ... Vrei, monsiu Guliţă?
15 GULIŢĂ: Bucuros... dar ce să cîntăm?.. frunză
verde? ..
LULUŢA: Ba nu ... lasă să-ţi cînt eu un cîntic care l-am
auzit la guvernanta... cu gioc la sfîrşit.
GULIŢĂ: Să te văd... adică să te-aud... îmi deschid
20 urechile-n patru.
LULUTA: Dacă-s destul asa cum sînt. .. îs deschise
'cît opt. '
GULIŢĂ: Ha, ha, ha! m-o pîcîlit.
LULUŢA (în parte): C'est un bon garfon... (Tare.)
25 Ascultă ...
GULITĂ: Da cum îi zic cînticului?
LULUŢA: Drin, drin, drin ...
GULIŢĂ: Drin, drin, drin? .. parcă-s zurgalăi de sanie ...
(in parte.) Ce păcat că n-am minavetu aici!. ..
30 i-aş trage un corţent de cele tătăreşti.
(In vremea scenei următoare, feciorii aprind lumînările de
prin candelabre. Salonul se lumineasă.)
LULUŢA
35
, 394
1 -iul cuPlet
Aici, în Iaşi, de vrei să ai răsunet,
La toţi să placi şi să fii chiar slăvit,
Cel mai pun chip e să produci un sunet,
Un sunet viu şi de toţi pre iubit:
(Sunînd o pungă.)
[395]
5
tO
15
20
Drin, drin, drin, drin, drin,
Drin, diririndrin, drin, drin, drin,
Drin, drin, drin, drin, drin,
Drin, diririndrin, drin.
LULUŢA şi GULIŢĂ
(făcînd balanse de cadril)
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc. etc. etc.
LULUŢA
2-lea cuPlet
Aici, ades, cînd e vro cununie,
Orhestru-n bal răsun-armonios,
Dar pentru miri cea mai dulce-armonie
E, drin, drin, drin, sunet scump şi voios:
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc. etc.
(1 mpreună.)
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc. etc.
LULUŢA
3-lea cuplet
25
De vrei amor, dă-ţi ochii peste spate
Şi la prilej fii cam obrăznicel;
Iar de voieşti să ai în veci dreptate,
Cel mai bun chip e să faci frumuşel:
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc. etc.
(1 mpreună.)
Drin, drin, drin, drin, drin.
Etc. etc.
30 (Trece un fecior cu o tabla de cofeturi.)
GULIŢĂ: Îra! iaca cofeturi! (Aleargă la tabla şi-şi
u.mPle buzunările.) De cele cu fîstîci sînt? ..
LULUŢA (alergînd la tabla): Da lasă-mi şi mie, monsieur
Guliţă ... nu le lua pe toate.
395
..
..
[396]
5
10
GULIŢĂ: Pentru mata le-am luat, Luluţă ...
LULUŢA: Mersi. (In parte.) C'est un charmant garcon,
(Tare.) Dacă-i aşa, hai să giucăm ş-o polcă.
GULIŢĂ: Hai ş-o polcă ... eu sînt gata să fac ce ţi-a
plăcea ... (In parte.) Tare mi-i dragă fetiţa asta!
(Se prind la polcă şi joc cîntînd.)
(J mpreună.}
Polea, polea, vesel joc,
Polca, polea, te iubim I
Polea, polea ... plini de foc
Vesel noi te dănţuim!
(Ies amîndoi în fund, jucînd şi îmPing pe sărdarul Cuculeţ ,
care întră.)
SCEN A IV
15 CUCULE! (întră prin stinga în fund)
Na! că era să mă deie gios diavolii !. .. se vede că
balul s-o şi început, deşi n-o sosit încă nici un
musafir. .. Eu sînt cel dîntîi ... dar ca prietin vechi a
cucoanei Nastasiicăi, îi de datoria mea să vin
20 odată cu lăutarii ... Am adus de la agie vro doi
epistati ca să seadă la usă ... după formă ... că în
ziua de astăzi, un bal fără slujitori la scară şi-n
tindă n-are nici ifos, nici ighemonicon.
SCEN A V
25 CUCULE!, AFIN (iesă din odaia sa, zicînd a
la c a n t o n a d e}
AFIN: Ziceţi lui domnu Timofti să gătească limonada.
(Văzînd pe Cuculeţ.) A! sărdarul Cuculeţ! ...
CUCULEŢ: Eu! ... cel întîi şi cel de pe urmă ... dar
pururea credincios şi supusă slugă.
30 AFIN: Cel întîi?.. ba astăzi te-ai trezit prea tîrziu.
arhon sărdar.
396
[397]
25
cueULEŢ: Cum?
AFIN: O venit alţii înaintea d-tale,
cuccr.ar: Şi cine? '
AFIN: Cucoana Chiriţa cu tot neamul ei... încă nu
5 apucaseră feciorii a aprinde lumînările şi dumneei,
ţop 1. .. o şi fost aici.
cucur.aj : Mare poznaşă-i 1 ... Da unde-i, te rog? ...
AFIN: Am trimes-o la teatru ca să petreacă pănă ce
s-a începe balul.
10 eueULEŢ: La teatru? ... Da se vede că nu ştii ce gioacă
în astă-seară?
AFIN: O piesă nouă ... Două fete ş-o nineacă ... nu-i
asta?
cucur.nţ : Ai făcut pacostea!. ..
15 AFIN: Ce pacoste? ..
cucur.sr: Apoi are să se mînie foc cucoana Chiriţa ...
pentru că-i chiar piesa ei.
AFIX: Mări, lasă-ncolo, arhon sărdar... Dacă pentru
cel mai mic lucru ar fi să se tot mînie unii şi alţii,
20 cînd să gioacă vro piesă, apoi n-ar mai fi chip
de-a avea teatru naţional.
Teatrul este o şcoală
Unde-nveţi, rîzînd voios,
A te feri ca de boală
De-orice nărav uricios.
Acolo e criticată
îndeobşte fapta rea,
Dar persoana-i respectată
Fie bună, fie rea!
-=
30
35
cucur.rrr: Să deie Dumnezeu să giudece si cucoana
Chiriţa ca d-ta ... dar parcă nu-mi vine-a crede.
AFIN: Apropo... ştii pe cine şi-o ales gineri cucoana
Chiriţa?
e ce ULEŢ: Şi -o găsit gineri în sfîrşit?.. . Slavă Dom­
nului 1. .. că mult o mai umblat căutîndu-i cu
lumînarea, biata femeie!. .. da pe cine ziseşi? ..
AFIN: Pe berbantii cei doi de care mi-ai vorbit mai
dăunăzi. '
cucur.sr: Bondici ŞI Pungescu? .. Ce zici?
397
.,
,.
I
l
[398]
AFIN: Aşa, frate ... o ales, o ales ... păn-o cules.
CUCULEŢ: Da bine, soro ... aceia-s nişte tîrîie-brîu de
n-au margini ... O fugit din Focşani ca să scape
din mîna administratorului, fiindcă dizbrăcaseră
5 lumea cu teşmecheriile lor. .. De cînd îi pasc eu
ca doar i-oi prinde cu oca mică şi să-i trîntesc
la dubă... Pănă şi mai alaltaieri m-am pus eu
înadins la cărţi cu ei ...
AFIN: Şi nu i-ai prins cu vro coţcărie? ..
10 CUCULEŢ: Nu ... se feresc de mine ca dracu de tămîie ...
şi mi-i mai mare ciuda că mi-o luat vro cincispre­
zece galbini.
AFIN: Din banii d- tale?
CUCULEŢ: Aş!. .. nebun sînt? ... dar las' că nu scapă
15 ei de Cuculeţ ... nu ... de-oi şti că s-or strecura
toţi banii agiei, am să-i înhaţ... Da... ian
spune-mi: nu cumva-s poftiţi în astă-seară la bal?
AFIN: Nu... --
CUCULEŢ: Păcat!
20 (Se aude in fund lăutarii.}
AFIN: Iaca ... musafirii încep a veni ... Arhon sărdar,
primeşte d-ta boierii ... că eu oi primi cucoanele.
CUCULEŢ: Bucuros ... (In parte.) Mai bucuros aş primi
cucoanele. (Merg amîndoi înaintea damelor şi
25 a cavalerilor, carii întră prin salonul din funâ.)
se E N A VI
FIN, CUCULEŢ, POFTIŢII LA BAL
POFTIŢII
-
30
398
I
Iată-ne cu toţi la bal!
Venim vesel, ne-adunăm,
Ne-adunăm ca să urăm
Mult plăcutul carnaval.
Vivat cei carii dau bal
în plăcutul carnaval!
[399]
o DAMĂ
( Afinoaiei)
Doamna mea, îţi mulţămim.
Balu-ţi este minunat!
5
UN BOIER BĂTRîN
Drept să-ţi spun, zău, aferim!
Parcă-i hali ma, curat.
TOŢI
Vivat cei carii dau bal etc.
10 (Damele se pun pe scaunele de lîngă canape, care rămîne
slobodă. Cavalerii se pun în [und.}
se E N A VII
Cei dinainte, CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA,
BONDICI şi PUNGESCU (ca/carii, dînd braţul fetelor, le
15 aduc spre canape}
CHIRIŢA (întrînd furioasă şi făcîndu-şi vînt cu basmaua):
Auzi d-ta aşa batgiocură!... aşa catigorie!. ..
aşa catahrismie l ...
AFIX: Ce este, cucoană Chiriţă?.. Ce-ai păţit? ..
20 CHIRIŢA: Ce-am păţit?.. Foarte-ţi mulţămesc de
lozniţă şi de ftiatru. lVI-am englendisit de mi­
nune ... (In parte.) îmi vine să pleznesc ... na !
AFIX: Cum?.. cum? ..
CHIRIŢA: Vai!... bată-l concina de auftor... care-a
25 fi acela ... da ce are el cu fetele mele, de se leagă
nitam-nisam de dînsele? .. Auzi 1 Două fete ş-o
nineacă ? .. Eu cred, ca o proastă, că-i vro istorie
cu moral ca din Apotichi ton pedon ... şi mă duc
frumos la ftiatru, fără ca să-mi treacă măcar
30 pin gînd că oi să mă văd parastuind chiar pe
mine ...
AFI�: Pe d-ta?
399
.'"' .
, �
.�
[400]
5
10
15
20
25
30
35
10
400
CHIRIŢA: Da ştii? .. bucăţică tăietă ... Ba încă ce? ..
să mă arăte la o multime de boieri, cum m-am
troienit în Păcurari, şi cum îmi fac sprincenile,
şi cum mă sfădesc cu Ioana ţiganca, şi cum mă
chinuiesc ca să-mi mărit fetele!... da ce are el
cu mine? ... ce are el a împărţi cu copilele mele? ...
aud? ..
AFIN: Lasă, cucoană Chiriţă... nu-ţi mai închipui
lucruri de pe ceea lume ... Ce te superi degeaba? ..
CHIRIŢA: îmi închipuiesc lucruri de pe ceea lume, eu? ...
da l-am văzut pe ahtoru cela ... făcîndu-şi sprin­
cenile dinaintea oamenilor. Asa mi-o venit un
paracsîn, că am iesit din 10�nită... si noroc
c-am găsit în scara' ftiatrului pe' spătaru Pun­
gescovici şi aga Bondicescu, care m-o întovărăşit
aici. (Arătîndu-i.) Iată-i amîndoi ...
(Bondici şi Pungescu se închină.)
AFIN (în parte): Cine i-o poftit la bal?
CUCULEŢ (în parte): Iaca voinicii mei ... am să le ieu
urma toată seara ca un prepelicar.
CHIRITA: Doamne! de s-ar face Gulită mai mare, ca să
�crie şi el pesă de ftiatru .. , am' să-I pun să toarne
o pesă auftorului ... da ştii? să se sature.
(Un fecior aduce îngheţate.)
AFIN: Ei bine, bine... treacă-ti mînia acu... si ie o
îngheţată, doar te-i mai 'răcori. .. De care pof­
teşti? . .. de alămîie? ..
CHIRIŢA: Ba nu, că-mi strepezesc dinţii ... dă-mi de
cea roşie că-mi bate mai bine la ochi. (le inghe­
ţata.) Răce-i, mămulica mea!... ca o gheţărie.
(Suflă în farfurie.) Mă furnică nu ştiu ce pin
vîrful nasului .. . Pune-ţi în gînd, soro, că mai
antărt la iarmaroc, la Fălticeni, mă duc la un
cofetar ca să"ieu îngheţată; el îmi trimite răspuns
că s-o mîntuit îngheţatele pe ziua aceea. Il poftesc
atunci la oblonul trăsurii si-i zic ritos: monsiu
cela, mai destupă o 'putină pentru hatîrul meu 1. ..
şi el s-o mîniet zicînd că nu-i de la Gogomăneşti ! ...
Curioji îs nemţii iştia !
(Toţi rîd CIt hohote.}
[401]
CHIRIŢA: Dec! ... ce i-o apucat? Iaca, frate! ... mă rog,
boieri, de mine rîdeţi d-voastră?.. Ei, apoi să
vă arăt eu cum se rîde ... (Rîde cu spasmuri.)
Măi, că mare nu ştiu cum îs boierii ieşeni! (Merge
5 de se pune lîngă Aristiţa şi Calipsiţa în faţa
publicului. )
CUCULEŢ (cătră Bondici şi Pungescu): Domnilor, nu
metahirisiţi în astă-seară un stosişor ceva?
BONDICI: CU mare plăcere, domnule director. (Incet,
10 lui Pungescu.} Pil, Pungescule, şi pe urmă aport. ..
PUNGESCU (încet, lui Bondici): Oare?
BONDICI (asemene): Dă colb agiei pă zdreavăn.
PUNGESCU (asemene): Dă la mertepea?
BONDICI: Ţeapăn ...
15 (Se pun la masa de cărţi.)
CUCULEŢ (în parte): Doamne, de i-aş prinde cu vro
coţcărie!
(În vremea acestor cuvinte orhestrul începe a esecuta o polcă
e n s o u r din e, care ţine necontenit. Cavalerii, pe rînd, poftesc
20 damele la joc şi merg în salonul din fund. Chiriţa, Aristiţa
şi Calipsiţa rămîn pe canape.)
CHIRIŢA (în parte): Na ... că se-ncepe staeru! (Fe­
telor.) Ţineţi-vă frumos, şi nu fiţi aşa de poso­
morîte, c-o să vie cavalerii să vă poftească ...
25 mai zîmbiţi ... mai zîmbiţi, soro dragă ... mai
trageţi cu coada ochiului ... ca altele. (In parte.)
Doamne! de n-am păţi ş-acum ca pe la celelalte
baluri ... Să stăm pe loc şi, cum zic aice: să facem
patiserie. .. (Arătînd damele care joc.) lan pri-
30 veşte l , .. toate moachele-s poftite pe rînd ...
numai a mele şed locului parcă-s înfipte... Să
vezi că n-or să se mişte toată noaptea! (Se
scoală.)
Un filosof fără minţi
35 A fost, cică, de părere
Că la casă de părinţi
Copii mulţi sînt o avere!
De-i aşa, eu pot să zic
Că-s bogată, am comoare,
401
.s
[402]
Că deşi n-am bani nici chic ...
Am averi nernişcătoare l (Arată fetele.]
( Merge în fund în salonul de joc.)
PUNGESCU: ŞtOS!
5 CUCULEŢ: Mare noroc ai, domnule!
PUNGESCU: Nu fie dă diochi ... mă paşte bine norocul
cărţilor.
CUCULEŢ: Să giuri că-s măsluite.
PUNGESCU: Oriste?
10 BONDICI: Ha, ha, ha! că şăgalnic mai eşti, arhon sărdar.
CHIRIŢA (în parte, apropiindu-se de masă): Ira! da eu
uitasem că am doi gineri ... numai buni ca să-mi
gioace fetele. (Tare.) Arhon spătar. ..
PUNGESCU: Poroncă?
15 CHIRIŢA: Este o persoană care ar dori foarte mult să
gioace o poalcă cu d-ta.
PUNGESCU: Cît de rău îmi pare... dar mă strînge o
cizmă dă mă usuc ca o prună pă streşină,
CHIRIŢA (în parte): Tronc! (Tare.) Arhon agă?
20 BONDICI: Poroncă?
CHIRIŢ A: Nu metahirisi ţi poalca?
BONDICI: Cum nu, cucoană?.. dar îs cernit.
CHIRIŢA: Ai perdut vrun neam?
BONDICI: Pe străbunul meu.
25 CHIRIŢA: Dumnezeu să-I ierte.
(Se apropie un cavaler de Aristiţa şi Calipsiţa, ca cum ar
căuta damă de joc şi, după ce le priveşte prin lornion, se
depărtează. )
CHIRIŢA (zărind caualerui}: Ha!. .. iaca un cavaler. ..
30 dă, Doamne!... parcă cată damă de gioc? ..
dar. .. slavă ţie, Doamne! c-o să-mi poftească
o fată. Ba nici hîci? ... vai! bată-l cucu miliord ...
cu orbu găinilor. .. Uf! iar o să facem patiserie!
(Se pune pe canape.)
35 (Un fecior trece cu cofeturi.)
PUNGESCU: Ştos!
CUCULEŢ: Nu pot să bat măcar o carte!. .. ce ghi­
nion !. .. zece galbini pe valet!
PUl\GESCU (întorcînd cărţile): Plie!
1.......--'
402
--
1
[403]
CUCULEŢ: Iar pIie?
BONDICI: Ai goană dă fante, nenişorule.
CUCULEŢ (în parte): Haide, hai, că ţi-oi da eu acuş
goană.
5 CHIRIŢA (feciorului cu tablaua): Măi fecior, vină-n-
coace. .. (Intinde basmaua ş-o umPle de cofeturi.)
Ia aşa! încalte n-oi şidea o noapte întreagă de­
geaba la bal! ... Păcat că nu mai am o basma! ...
Altă dată am s-aduc o fată de perină si s-o
10 umplu cu vîrf. ' ,
S CEN A VIII
Cei dinainte, GULIŢĂ şi LULUŢA
GULIŢĂ şi LULUŢA
(joc)
15 Polea, polea, vesel joc,
Polca, polea, te iubim!
Polea, polea... plini de foc
Vesel noi te dănţuim!
CHIRIŢA: Iaca GuIiţă! cum gioacă de frumuşel, dragu
20 mamei!. .. parcă-i un titirez!. .. Numai voi staţi
locului .ca turnu Trisfetitelor. . . Gulită ...
Guliţă. . . '
GULIŢĂ: Aud, nineacă ... (Vine lîngă Chiriţa.)
CHIRIŢA: Vină, Guguleo, de-ţi gioacă ţîţacele ...
25 GULITĂ: Bucuros... Hai, ţîţacă Aristiţo ...
ARISTIŢA: Baiu.
GULITĂ: Baiu ? .. Hai mata, ţîţacă Calipsiţo.
CALIPSITA: Baiu.
CHIRITA: Baiu, baiu?.. lan vezi-le că se şi fasolesc
30 acu? .. Mări, ian să vă arăt eu cum să gioacă
poa1ca. Vin-încoace, Guguleo... ce atîtea mara­
feturi ... (Joacă cu Guliţă, cîntînd.)
Polca, polca, vesel joc
etc. etc.
403
[404]
LULUŢA (cu mirare lui Pungescu): Monsieur ... mon­
sieur ...
PUNGESCU: M ademuazel ?
LULUŢA: De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărţilor?
5 (Se depărtează.}
PUNGESCU (tulburat): Eu? (In parte.) lVI-a zăritără
gîngania! ...
CUCULEŢ: Aud?.. Ha! coţcarule, cu de-aste-mi
umbli? ., bine că te prinsei ...
10 PUNGESCU: Ce?.. Ce vorbe sînt alea, domnule?
CUCULEŢ: Ce vorbe?.. da de cînd vă pasc eu cu
prăjina? ..
BONDICI: Domnule! numai bobocii se pasc cu prăjina .
Auzitu-m-ai? şi boboc e fecioru tătîni-tău .
15 PUNGESCU: Boboc? .. ba zi, neneo, coşcoge gîscan.
CUCULEŢ: Gîscan eu?.. gîscan? (Dă o palmă lui
Pungescu.] Na, gîscan!. .. Să te-nvăţ eu a bat­
giocori oamenii stăpînirii.
PUNGESCU: Aoleo L, . mi-a scăpăratără pă dinainte ...
20 (Fuge de la masă şi vine în dreapta, dregîndu-şi
frizura.)
TOŢI (viind din fund): Ce este? ce s-o întîmplat?
PUKGESCU [amestecindu-se între musafiri): Cine a da­
tără o palmă?.. Cine a primi tără o palmă! ...
25 aud? . " o palmă?.. brea!... brea!... ce scan­
dal l. ..
(Împreună. )
..
30
POFTlŢII
Vai! ce întîmplare!
Stau încremenit.
Aşa scandal mare
Nu s-a pomenit.
BONDICI şi PUNGESCU
Vai! ce scandal mare!
Stau încremenit.
De ciudă, turbare,
Mă simt ameţit.
CUCULEŢ
.15
404
Ah! ce bine-mi pare
Că i-am căptuşit .
Fie scandal mare;
Eu mi-am răsplătit.
[405]
-
BONDICI: Domnule... satisfactie să ne dai.
CUCULEŢ: Satisfacţie? .. lan 'aşteaptă ...
(Şuieră tare. Vin doi epistaţi.)
CHIRIŢA (astupîndu-şi urechile): CarnacsÎ!... că m-o
5 asurzit. .. parcă-i în codru.
CUCULEŢ (epistaţilor, arătînd pe Bondici şi pe Pungescu} :
Puneţi mîna pe d-Iui şi pe d-lui,
BONDICI (în parte): Am codălghit-o!
PUNGESCU (asemene): To esfeclisa!
10 (Epistaţii pun mîna pe amîndoi.)
CHIRIŢA: Pe arhon aga şi pe arhon spătar!. .. ce ca­
tahris îi aista, arhon sărdar? ..
CUCULEŢ: Nu-i nici un catahris, cucoană ... Am po­
roncă de la Departament să-i opresc.
15 TOTI: Da pentru ce?
CUCULEŢ: Pentru că unu-i Bondici şi celalalt Pungescu:
doi cotcari vestiti din Focsani.
CHIRIŢA (ţipînd): Coţi. .. Vai d� mine!
CUCULET: Care o dizbrăcat lumea cu tesmecherii şi
20 cărţi măsluite ... Aţi înţăles acu? .. '
CHIRIŢA (ţipînd): Coţi ... coţi ginerii mei? .. Valeu!
am dat cinstea pe ruşine Ah! ah! (Leşină.)
(Afin oaie, Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă pun pe Chiriţa pe
canape şi caută s-o desleşine. Damele vin lîngă canape. Cuculeţ,
25 Bondici, Pungescu şi epistaţii în stînga. Fundul scenei îi
slobod.)
( Reprieă.)
CORUL
Vai! ce în tîm plare ! etc.
30 CUCULEŢ
Ah! ce bine-mi pare etc.
BONDICI şi PUNGESCU
35
Vai! ce întîmplare!
Mă simt prăpădit.
Groaza-mi este mare ...
De-acum m-arn topit 1
405
[406]
SCE N A IX
Cei dinainte, BIRZOI
BÎRZOI (întrînd prin salonul din fund): Care-i cucoana
de gazdă aici? ..
5 GULITĂ (alergînd la Bîrzoi): Băbaca 1. .. băbaca!. ..
o venit băbăcuta 1. ..
BÎRZOI: Gugulea băba'căi... (11 sărută. Cu glas tare.)
Care-i cucoana de gazdă?.. cea cu balul? ..
AFIN: Cine răcneşte aşa? . .. (1 ntorctndu-se.) Ce văd? ...
10 cuconu Grigori Bîrzoi ! ...
BÎRZOI: Eu şi cu mine, cucoană dragă!. .. Unde mi-i
Chiri ţuşca cu puii?
GULITĂ: Nineaca? .. o leşinat, băbacă.
BÎRZOI: Ce zici, Guguleo? iar o leşinat?.. man, ce-s
15 marghioliile aiste ? (Merge la Chiriţa.) Ama 1. ..
ha! frumos îi mai şede! ... lan feriţi într-o parte,
că eu îi sînt popa. Acuş o să-nvie ca o muscă de
iarnă. .. ( li bate în palmă cît poate.)
CHIRIŢ A (răsărind}: CarnacsÎ!... Ce văd! d-lui? ..
20 BÎRZOI (serios): D-Iui ... banul Grigori Bîrzoi ot Bîr-
zoieni. .. şi soţul d-tale tocmai din vremea vo­
lintirilor.
PUNGESCU (lai Bondici): Ăsta-i socru, nene Bondici?
BONDICI (oftind): Neschi.
25 PUNGESCU: Urît tată a mai avutără.
BÎRZOI: înţălegi, cucoană, de ce mă aflu aici în leş,
pe la ceasul aista, în loc de a horăi boiereşte
la moşie... după obicei? ..
CHIRITA (tulburată): în ... ţă ... leg. (In parte.) îmi
30 vine leşin la inimă.
BÎRZOI: Potrivit răvaşului ce ţi-am scris din 15 a urmă­
toarei, anul 1844, am venit să te umflu din leş,
cu nepus în masă ... Hai că Brustur şi Cociurlă
ne aşteaptă cu preoţii .
35 CHIRIŢA: Brustur şi Cociurlă l.. . scăpătaţii ceia? ..
nişte răzăşi!... Nu ţi-i greu să vorbeşti, frate?
BÎRZOI: lan tacă-ţi gura cu fleacuri de-aiste... auzi
cuvinte? . .. scăpătaţi!... răzăşi L, , da noi ce
406
..
,
[407]
-
5
10
15
20
25
30
35
sîntem? împăraţi cu steua-n frunte? .. scoborîti
cu hîrzobu din cer?.. '
CHIRIŢA: Hîrzob sau nehîrzob ... nu ştiu ... dar cît
pentru familia lui Brustur şi Cociurlă... mă
închin cu plecăciune ... răzăşi şi altă nimică.
BÎRZOI: Cucoană Chiri tă. .. să stii d- ta că răzăsii din
ziua de astăzi au fost ceie mai mari fau{ilii în
vremea veche. Ei au apărat ţara şi au scăpat-o
cu peptul lor din mîna duşmanilor, pentru că pe
atunci tot românul era viteaz si tot viteazul era
boieri. .. boierit pe cîmpul războiului în faţa
Patriei întregi!
CHIRIT A: Ei! iar ai să începi cu li topisi ţu. .. Mă rog,
agiungă-ţi ...
BÎRZOI: În sfîrsit... vorbă multă, sărăcie!... Brustur
şi Cociurlă sînt feciori de oameni cu moşioarelc
lor, cu bănişorii lor ...
CHIRIŢA: Cu vitişoarele lor. .. le ştiu ...
BÎRZOI: Gospodari buni şi nedatori cu nimic nimănui ...
înţălesu-m-ai, cucoană?.. nu-s datori nici c-o
leţcaie, pentru că nu-şi rîdică nasul mai sus
decît se cuvine... ca de-alde d-ta, care vrei să
te-nalţi ca ciocîrlia... şi vii pin leş, cale de
zece peşte, ca să-ţi faci fetele de rîsul lumei ...
şi ca să le găseşti bărbaţi ca de-alde Bondici şi
Pungescu. .. nişte tîrîie-brîu, ce sorb zestrele cu
lingura ...
PUNGESCU (lui Bondici): Aoleo! ne-a pocnitără în
pălărie.
BONDICI (asemene): Ghiuju dracului!. ..
BÎRZOI (luînd pe Chiriţa de mînă): Hai la Bîrzoieni,
la locul nostru... si nu mai umbla după cai
pe păreţi. '
CHIRIŢA: Sufleţele ...
BÎRZOI: Haide-ţi zic astăzi şi nu mai lungi vorba ...
Trăsura ne-aşteaptă la scară cu lucruri, cu tot.
GULIŢĂ (în parte) : Şi cu mina vetu meu? (1 esă C1,f Ire«)
CHIRIŢA: Tiranule!. ..
407
1
..
.. ..
.}
[408]
BîRZOI: Aşa ... dacă-ţi place ... altă dată să ştii de la
mine ° vorbă bătrînească: Nu te-ntinde mai
mult decît ţi-i oghealu... Haide ...
(Guliţă vine înapoi cu minavetu.)
5 CHIRIŢA: Iar letopisiţe? " destul!. .. iaca vin... mai
stăi, că doar nu dau tătarii ... să-mi ieu măcar
ziua bună de la prietini. .. măi!. .. că avan mai
eşti! (Vine în faţa publicului şi face compliment.)
Cu plecăciune, boieri d-voastră ... copilele le-aţi
10 văzut: iată-Ie-s ... Aristiţo, Calipsiţo... (Fetele
vin Ungă dînsa.) Aiste-s, cum le-am procopsit de
douăzeci ş-atîţi de ani ... Una-i de 16 pe 17,
şi una de 18 pe 19... îi împlinesc la lăsatu
'" săcului. .. Precum le videţi... îs tinerele, fru-
15 muşele, curăţele, hărnicele, cu ghitarda lor, cu
cadrilu lor, cu franţuzasca lor. Parle france,
madmuzel ? ..
FETELE: Ui, maman.
CHIRIŢA: Le-aţi auzit? .. ca apa! (Fetelor.) Le plese vu,
20 monsio cavaler din Ieşi?
FETELE: Ui, maman.
CHIRIŢA: Ei! minciuni v-am spus? .. Ce ziceţi? ..
vă place?.. Ascultaţi-mă pe mine, că eu ştiu
ce ştiu ... nu perdeţi chilipiru de la mînă.
25 Fetele-s bune
De măritat,
îs de minune ...
V-o spun curat.
TOŢI
30
35
I 408
Ha, ha, ha, ha.
CHIRIŢA
(la public)
Frunză verde măcieş,
Păn-a nu pleca din leş,
Spuneţi-mi, mă rog, îndată,
De vă place vreo fată,
Cuscră-n leş ca să mă fac,
[409]
pa
f '
5
10
Lui Bîrzoi să-i vin de hac.
Iată-Ie-s bibici hazlie,
Pupuice ... seamăn mie.
Vreţi sau ba soacră să fiu? ..
Fora-n palme ca s-o ştiu.
BÎRZOI: D-apoi vină azi.
TOŢI
Fetele-s bune
etc. etc.
(Bîrzoi apucă pe Chiriţa de mînă şi o trage spre uşa din
fund. Guliţă. Aristiţa şi Calipsiţa îi urmează. Cuculeţ face semn
epistaţilor ca să ducă pe Bondici şi pe Pungescu, Poftiţii
la bal se închină la familia lui Birzoi, rîzînd cu hohot.}
(Cortina cade.)
[412]
PERSOANE
CUCOANA CHIRIŢA
GRIGORI BÎRZOI, soţul ei
GULIŢĂ, copilul lor
5 LULUŢA, orfană
SAFTA, sora lui BÎRZOI
Dvnul ŞARL, profesor francez
LEONAŞ, tînăr iaşan
ION, fecior boieresc
10 TREI ŢĂRANI
ŢĂRANI, JANDARMI, POFTIŢI LA MASĂ, UN CURCAN
I
_1
[413]
CHIRIŢA ÎN PROVINŢIE
COMEDIE CU CÎNTICE, ÎN 2 ACTE
Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul
d-lui Millo, la 1852.
5 ACTUL 1
Teatrul reprezintă o ogradă de curte boierească la ţară.
în stînga, casa Chiriţei cu cerdac şi cu ferestre pe scenă.
În dreapta, lîngă culisele planului 1, o canape de iarbă
încunjurată de copaci. în fund, ostreţile şi poarta ogrăzei,
10 Lîngă casă, o portiţă în zaplaz, care duce în grădină. În
depărtare se vede satul.
Scena se petrece la moşia Bîrzoieni.
SCENA 1
15
CHIRIŢA (în costum de amazonă întră călare pe poartă
încunjurată de ţărani)
(Arie din .. Scara mîţei": .. Tălharii"}
ŢĂRANII
Dreptate, dreptate
Ne fă.
413
..
[414]
Cucoană, dreptate
Ne dă!
CHIRIŢA
Ce vreţi voi?.. dreptate?
5
ŢĂRANII
Aşa.
CHIRIŢA
Cu biciul pe spate
V-oi da!
10 ( 1 mpreună.)
ŢĂRANII CHIRIŢA
15
Dreptate, dreptate
Ne fă.
Cucoană, dreptate
Ne dă!
Cu biciul pe spate
V-oi da.
V-oi da eu dreptate
Aşa.
CHIRIŢA (ameninţînd ţăranii cu craoaşa ) : Tacă-vă
gura, mojicilor.
UN ŢĂRAN: D-apoi bine, cucoană. " păcat de Dumnezeu
să ne laşi a fi de batgiocură!
20 CHIRIŢA: Ce batgiocură? Ce batgiocură?", Cine v-a
batgiocorit?
Ţ.�RANII: Cuconaşu Gurluiţă.
CHIRIŢA: Guliţă?" Minciuni spuneţi", Ce \'-0 făcut?
UN ŢĂRAN: Mi-o ucis un viţel la vînat.
25 ALTUL: Şi mie mi-o dat foc bordeiului cu ciubucu cel
de hîrtie.
ALTUL: Si eu l-am prins tiind calea Măriucăi,
CHIRIŢA:' Ţist, beţivilor. . .' bine v-o făcut sufleţelu ...
De ce nu vă păzi ti viteii si .Măriucele?. Asa
30 să pătiti ... Hai, lipsiti'de-;{icil '
UN ŢĂRAN: 'Da-i păcat, cucoană, să ne laşi păgubaşi. ..
Dă! dacă nu ne-om jălui la d-ta care ne eşti
stăpînă vecinică... la cine să rîdicăm glasul,
săracii de noi!
I 414
[415]
ALTUL: Am ajuns mai rău decît ţiganii!
CHIRIŢA: Auzi-i?.. auzi-i, ţopîrlanii!... Ei, apoi să
nu-i iei la măsurat cu prăjina de falee? ... Afară,
mojicilor, că vă ştiu eu de mult că sînteţi buni
5 de gură şi răi de lucru ... Afară!
ŢĂRANII: Cucoană ...
CHIRIŢA: Periţi din ochii mei. .. că vă ieu de fugă cu
calul. (Răpede calul spre ei.)
(1 mpreună.)
10
15
ŢĂRANII
(fugînd)
Dreptate, dreptate
Ne fă.
Cucoană, dreptate
Ne dă!
CHIRIŢA
(furioasă)
Cu biciul pe spate
V-oi da.
V-oi da eu dreptate
Aşa.
SCENA II
CHIRIŢA (după ce a alungat ţăranii călare, se întoarce
�i vine în faţa scenei):
Vai de mine cu nişte tărănoi, că n-ai cap să tră-
20 ieşti de răul lor!... De-abia am ieşit puţintel
la primblare ca să mă mai răcoresc ... şi parcă
dracu i-o scos în cale-mi să mă tulbure... Iar
m-oi fi făc� roşie la faţă ca un stacoş. (Strigă:)
Ioane. . . Ioane!. . . ş-apoi astfel hurducă şi
25 gloaba asta, că m-o apucat de vro şăpte ori
sughiţu păn-acu. .. (Strigă iar:) Ioane ... Ioane!
Iaca somnorosu că iar o fi adormit în podul
grajdiului ... şi nici c-o să vie să mă coboare de
pe caL.. Ioane... Ioane ... mă!... săracan de
30 mine c-or să mă lase să şăd toată ziua călare ca
un jăndar. .. (Strigăjurioasă:) Ioane ... Guliţă ...
Luluţă ... monsiu Şadă ... Cumnăţică ...
415
[416]
5
10
15
20
25
30
35
416
5 C EN A III
CHIRIŢA, GULIŢĂ, ŞARL, SAFTA, ION (Ion vine
alergînd dintre culisele din dreapta. Ceialalţi ies din casă ţi
se cobor din cerdac.}
1 GULITĂ: Cine mă cheamă?.; nineaca!
SAFTA: Ce este?.. Ce este?
ŞARL: Qui diable? .. Ah! madame! ...
ION: Aud, cucoană ... Iaca, ia ...
CHIRITA: Da veniţi azi de mă coborîţi de pe cal. .. Ce,
Doamne, iartă -mă I .. , a ţi adormi t cu to ţii?
(Ion se pune dinaintea calului şi-l apucă de zăbale ca să-I
ţie. Ceialalţi se adun împrejurul Chiriţei.}
GULITĂ: Ba nu, nineacă... dar învăţam Telemac cu
monsiu dascalu.
SAFTA: Şi eu făceam dulce ţi în cămară, cumnăţică.
ION: Şi eu ...
CHIRIŢA: Taci din gură ... că eşti încă cu ochii plini
de somn... Ţine calu ...
ŞARL [apropiindu-se de Chiriţa): Madam cocona ...
sari in braţi a me.
CHIRIŢA (cochetînd): în braţele d-tale, monsiu Şarlă? ..
Eşti foarte galant. .. Însă mă tem ...
ŞARL: O! non te tem că sunt vurtos.
CHIRITA: Nu de-aceea că si eu îs usurică ca o pană;
dar apoi ... să sar în braţele unui cavaler. .. nu
stiu de se cuvine? ..
ŞARL: 'Daca non vre la mine, sari la Ion ... (in parte.)
]' aime mieux �a. _ .
CHIRITA: Ei, dacă vroieşti numaidecît, monsiu Şarlă ...
a ţine- te că sar.
ŞARL: No ... poftim ... une, deux, trois. ,
CHIRIŢA (sărind): Rup.
ŞARL (în parte): Cristi! uşuric ca un pan ... merci.
CHIRITA (în parte): îi nostim franţuzu... (Tare)
Aţi văzut agiliJaua mea? Ioane ... du calu la
grajdi şi-l adapă, dar să nu-i scoţi şaua ... Auzi?
ION (căscînd): Aud. (Duce calul între culisele din
dreapta.)
,II
[417]
CHIRIŢA: Ho ... că parcă-i să ne-nghiţi ... face-o gură
cît o şură.
GULlŢĂ: Nineacă ... las 'să mă sui şi eu pe cal.
CHIRIŢA: Ce face?.. ca să te trîntească?.. ba nu,
5 Guli ţa mamei.
GULlTĂ: Pe mata cum de nu te trînteste?
CHIRiTA: Eu am învătat la Ies, la manejărie ... (In
parte.) Numai eu' ştiu cîte' buşituri am mîncat. ..
d-apoi dă!... dacă-i moda ...
10 GULlŢĂ (scîncindu-se): Ei... nineacă, las' să mă
primblu călare... măcar numai pin ogradă.
CHIRIŢA: Bai ... ţi-am mai spus o dată că nu vreu ...
Nu mă supăra mai mult. Mai bine apucă-te
de-ţi învaţă franţuzasca cu monsiu Şarlă ... că
15 mă ţii o mulţime de parale, trîntorc.
GULlŢĂ: Bai şi eu ... M-am săturat de carte.
ŞARL: Monsieur Goulitze... taisez vous quand poron­
cesc madam nenec.
GULlŢĂ: Madam nenec ... (în parte) franţuz stropşit.
20 ŞARL: Ce spus? (In parte.) Cre moutard ... il m'agace
toute la journee.
CHIRIŢA: Nu te potrivi, mosiu Şarlă, că-i copil Încă.
ŞARL: Oui. . . copiL.. obraznic.
CHIRIŢA: Ce să-i faci dacă are duh, Guliţa nineacăi ...
25 (Sărută pe Guliţă.) îmi seamănă mie ... bucă­
ţică tăietă. Hai, du-te cu domnu profesor de
învaţă frumuşel, că ţi-oi face straie de moda
nouă.
GULlŢĂ: Da... cal mi-i cumpăra?
30 CHIRIŢA: Cum s-a face băbacă-tău ispravnic.
ŞARL-: Allons, Gouliize uenez dane.
GULIŢĂ: Iaca, monsiu je vene.
(Şarl şi Guliţă se primblă împreună prin ogradă, citind pre
o carte şi din vreme în vreme zic tare: "Calypso ne pouvait
35 se consoler du depart d' Ulysse".)
CHIRIŢA: Uf ! Doamne! că mare cald îi!. .. Hai sub
copaci, cumnăţico. (M erge în boschet.)
SAFTA (urmînd pe Chiriţa): D-apoi şi d-ta, soro, ai
minte s-alergi călare în luna lui iuli? îi păţi ceva
10 Într-o zi.
417
[418]
CHIRITA: Ce să fac, soro, dacă-i moda ... si dacă-mi
place ... Oi zice şi eu ca Ferchezeanc�:
Hop, hop, hop,
La galop,
5 Cînd alerg călare,
Hop, hop, hop,
La galop,
Inima mea sare.
Hop, hop, hop,
10 La galop,
Cînd sînt armazoana:
Hop, hop, hop,
La galop,
Ieu lumea de goană.
15 Ce plăcere de-a fugi în fuga mare
Pe-un cal sprinten, uşurel ca un ogar.
Cîteodată alivanta pe spinare ...
Dar ce-mi pasă ... dacă-i moda, n-am habar.
Hop, hop, hop,
20 La galop
Etc. etc. etc.
Ş-apoi trebuie să ştii, cumnăţică, că de cînd fi-am
dezbărat de Calipsiţa şi Aristiţa... de cînd în
sfîrşit le-o măritat bărbatu-meu cu Brustur şi
25 Cociurlă ... pare c-am întinerit de 20 de ani ...
îmi vine tot să zburd... că, Doamne!... mult
m-am mai năcăjit prin Ieşu cela ca să-mi găsesc
gineri. .. ştii? ..
SAFTA: Ştiu ... căzusesi în mînile unor cotcari l , ..
30 CHIRIŢA: Cine dracu să-i cunoască? Acu 'toţi îs îmbră­
caţi într-un feL.. şi nu poţi alege care-i boier,
care-i coţcar... Dar ce-o fost s-o trecut. De
trii ani de cînd m-am întors la mosie la Bîrzo-
ieni. .. i-am şi uitat. . ,
35 SAFTA: Bine-ai făcut.
CHIRIŢA: Hei! ... cînd ar da Dumnezeu să mi se împli­
nească gînduL.. aş da şepte sărindaruri.
SAFTA: Ce gînd, soro?
418
[419]
r
I
I
CHIRIŢ A: Ah! cumnă ţică, să mă fac ispră vniceasă ! ...
alta nu doresc pe lume!... Isprăvniceasă cu
jăndari la poartă şi-n coadă.
SAFTA: De ce nu? .. Te-i face şi d-ta ca alte multe ...
5 Doar a izbuti el frate-meu la leş unde l-ai tri­
mIs ...
CHIRITA: Asa nădăjduiesc ... că si noi ... Dumnezeu
ştie cîte-am pătimit la '48... ca patrioţi ...
Las'că ne-o perit vro zece capete de vite. Dar
10 apoi îţi aduci aminte ce friguri o avut Bîrzoi ...
si cum m-o durut măseua care am scos-o 1 •••
SAFTA': Aşa... aşa ...
CHIRIŢA: De aceea l-am silit pe bărbatu-meu să meargă
la leş ca să cerce a căpăta isprăvnicia de aice
15 din ţinut. .. Doară şi el are drituri ... ca patriot. ..
ca pătimit. .. Nu-i vezi, acu, care de care are
pretenţii să între în slujbă... sub cuvînt că i-o
fost frică la '48?.. Helbet! dacă-i pe-aceea ...
apoi si noi avem temeiuri... Adă-ti aminte ce
20 groază-1 apucase pe Bîrzoi ... că striga ŞI pin
somn c-o venit zavera ...
SAFTA: Aşa ... aşa ...
CHIRIŢA: l1. .. cînd să-I văd deodată înt rînd pe poartă
cu doi jăndari ... ştii? ... i-aş sări în cap.
25 SAFTA: D-apoi eu? ..
CHIRITA: Mai tras-ai în cărti, cumnă tico?
SAFTA: Tras, soro ... că alt� nu fac t�ată ziua ...
CHIRIŢ A: Şi ce zic cărţile?
SAFTA: Menesc a bine ... Mi-o ieşit zece ochi de caro ...
30 bucurie ... lîngă riga de trefli... frate-meu, şi
dedesubt trii ochi de cupă... drum... trebuie
să vie negreşit astăzi... şi să-ţi aducă veste
bună.
CHIRIŢA: Să te-audă Dumnezeu ... Atunci să vezi,
35 soro, căpăţîni de zăhar. .. să nu poţi dovedi cu
dulceţile ...
SAFTA: Iaca pozna, că eu mi-am uitat belteua pe foc ...
şi m-am luat cu vorba ...
CHIRIŢA: Nu-i nimică ... o belte mai mult sau mai
40 puţin pentru o isprăvniceasă ... nu-i cea pagubă ...
419
[420]
5
10
15
20
25
30
35
420
lan spune-mi, te rog... (li vorbeşte încet, in
vreme ce scoate un port-ţigar din buzunar.]
ŞARL (în fund): Dis donc comme moi, Goulitze: Calypso
ne pouvait se consoler du depart d' Ulysse.
GULIŢĂ: Calypso ne pouvait d'Ulysse.
ŞARL (în parte): Crâ gamin! ... il m-agace joliment! ...
SAFTA: Iar îi să tragi tiutiun, soro? ... Pare că te văd
iar c-ai să te îmbolnăvesti.
CHIRIŢA: Ba nu, soro, c-aşa-i �oda. Dacă sînt arma­
zoancă, trebuie să mă deprind cu ţigările ...
SAFTA: Mă mir ce gust poţi găsi să pufuieşti din gură
ca un neamţ?
CHIRIŢA: Ce gust?
Toată lumea azi fumează,
Scoate fum pe nas, pe gît;
Unii moda imitează,
Alţi fumează de urît.
Omenirea-i o ţigară
Care se preface-n scrum;
Şi amorul cel cu pară
Arde şi se schimbă-ri fum ...
Numai fumuri vezi aice
La femei şi la bărbaţi.
Toţi fumează ... poţi dar zice:
Că-s mai toţi înfumuraţi.
SAFTA: Cum înfumurati? .. vrei să zici afumati?
CHIRIŢA: Şi una şi alt� ... dar. .. ian spune-mi, cumnă­
tică, ce face Luluta?
SAFTA': Îi în grădină. '
CHIRIŢA: Biata copilă 1. .. De cînd o murit cucoana
'Nastasiica Afinoaie, nineacă-sa, şi am luat-o
sub epitropia noastră ... mi-i drăguţă ca o noră.
SAFTA: Mai ştii? .• poate să-i fii soacră cu vreme.
CHIRIŢA: Ţîst! aşa am chibzuit treaba cu bărbatu meu ...
Luluta are zestre bună ... Gulită asemine ... mai
potriviţi unde să-i găseşti? ... '
SAFTA: Să-i cauţi cu lumînarea ...
CHIRIŢA: Numai atîta mă îngrijeşte că Luluţa nu bate
nicidecum cu Guliţă ... şi-i tot tristă de cînd o
r
I
[421]
rămas orfană ... ba încă cîteodată parcă se perde ...
nu-i în toate minţile.
SAFTA: Nu băga de seamă, că-i încă tînără.
CHIRITA: Ce tînără? .. că-i de vro 15 ani ... cînd s-o
5 �ăscut Guliţă, era de un an ... îmi aduc aminte
ca acu ... la Sîn-Chetru.. . (Vorbind, îşi caută
chibriturile.) Da oare ce mi-am făcut chibritu­
riIe? .. Hait... că le-am prăpădit pe cîmp.
(Tare.) lVIonsiu Şarlă?
10 ŞARL (înaintîndu-se): Poroncesc, madam.
CHIRIŢA: Nu cumva ai fosfor cu d-ta?
ŞARL (aprinzînd un chibrit): Voită, madame. (111, parte.)
Elle lume comme un caporal.
CHIRIŢA (aprinzîndu-şi o ţigară groasă): Merci ...
15 Voulez-uous aussi boire une cigarre?
ŞARL (în parte): Aie aie ... elle va recommencer ses
traductions libres .
CHlRIŢA: Ils soni de minune ... cigarres de Haluanne ...
ŞARL (luînd o ţigară): Merci, madame.
20 GULIŢĂ: Ţigare de haIva? .. nineacă, dă-mi şi mie o
ţigară,
CHlRIŢA: Auzi? .. atîta ar mai trebui, .. cuconaşii
nu trag ţigări,
GULIT.�: Ei... ma ta de ce tragi dacă esti cucoană?
25 CHIRIŢA: Tacă-ţi gura, plodule ... lVIonsiu' Şarlă ... ian
dites-moi je vous prie: est-ce que vous etes ...
mulţămit de Guliţă?
ŞARL: Comme fa, commc fa mulţămit et pas trop.
CHlRIŢA: C'est qu'il est tres zburdatic ... mais avec
30 le temps je suis sure qu' il deoiendra un tam bour
d'instruction,
ŞARL (cu mirare): T ambour] ...
CHIRITA: aui... adică, dobă de carte... tambour ...
. �101J,S disons comme fa en. moldave.
35 ŞARL (în parte): Ah bon! ... la uoilă lancee.
CHlRIŢA: Et alers nous l'enuerrons dedans.
ŞARL: Ou fa, ma dame ?
CHIRIŢA: Deda,,!s ... înîntru ... nous disons comme fa
en moldave.
-40 ŞARL (în parte) : Parle donc le moldaue alors, malheureuse.
421
[422]
"
10
15
25
30
CHIRIŢA: Et uoyez-uous, monsieur Charles, je ne uou­
drais pas qu'i! perde son. temps pour des fleurs
de COUCMt.
ŞARL: Pour des fleurs de C01tCO�t?
5 'CHIRIŢA: C' est-a-dire: de flori de cuc... nous disons
comme fa ...
ŞARL: En moldave... (111, parte.) Cristi... qu'elle
m'agace avec son baragouin!
CHIRIŢA: Aussi, je vous prie ... quand il se parressera ...
de hei donner de l' argent pour de miel.
ŞARL: Comment? .. que je lui donne de l'argent ?
CHIRIŢA (rîzînd): Non... Să-i dai bani pe miere ...
de l'argent pour du miel ... c'est correct ... nous
disons comme cela ...
ŞARL: C'est convenu... en moldave... Vous parIez
comme un livre.
CHIRIŢA: Merci ... j'ai apprende toute seulette le fran­
cais, .. pre legea mea.
ŞARL: Est-ce possible!... C'est extraordinaire... He
bien, uotre [ils vous ressemble ... il a une facilitâ!
dans quelques annees il parlera aussi bien que
vous.
CHIRIŢA: Quel bonheur! Gugulea nineacăi ... Auzi ce
spune monsiu Şarlă... zice că ai să vorbeşti
franţuzeşte ca apa... N'est-ce pas, monsieur
Charles, qu'i; parlera comme l'eau ?
Ş.\RL: Comme? .. Ah oui, oui ... oou» dites comme fa
eti moldaue. Oui ... aui.
CHIRIŢA: Da ian să-i fac eu un examen ... Guliţă, spune
nineacăi, cum se cheamă franţuzeşte furculiţa?
GULIŢĂ: Furculision,
CHIRIŢA: Frumos ... dar friptura?
GUţIŢĂ: Fripturision.
CHIRIŢA: Prea frumos... dar învîrtita?
GULIŢĂ: lnvîrtision.
CHIRIŢA: Bravo... Guliţă... bravo Guguliţă... (11
sărută.)
ŞARL (In parte): Gogomanition, va! ...
35
20
422
[423]
S C E N A IV
Cei dinainte, ION (viind pe poartă)
ION: Cucoană, cucoană ... Iaca un răvas de la Ies.
CHIRIŢA (tresărind): De la leş? A fi de la d-Iui ... Cil{e
5 1-0 adus?
ION: Un jăndar de la isprăvnicie... Cică-i grabnic.
CHIRIŢA: Grabnic? .. adă ... (Vrea să ieie răvaşul şi
se opreşte.) Da aşa s-aduce răvaşul, măi oblo­
jitule?
10 ION: Apoi cum?
CHIRITA: Cum? .. Nu ti-am spus c-acum îi moda să
�-aducă ră vaşele 'pe talgere?.. Ha?
ION: Iaca ... parcă răvaşele-s alivenci.
CHIRITA: Ce-ai zis? .. Iipseşti de-aici ... si doar nu mi
15 ie-i aduce acu îndată după modă... o-atîta-ţi
trebuie.
ION: Da unde să găsesc eu talgere, cucoană? .. că nu-s
sofragiu.
CHIRIŢA: Du-te sus la jupîneasa de cere un talger ş-un
20 şervet.
ION: Şi şervet?
CHIRIŢA: Şi după ce-i pune şervetu pe talger şi răvaşu
pe şervet... să mi-l prezentezi frumos... ai
auzit?
25 ION: Am auzit. (Se duce în casă zicînd:) Să pun tal­
geru pe şervet şi răvaşu pe şervet. .. ba şervetu
pe răvaş... ba ...
SAFTA: Bine, soro, cum ai răbdare s-aştepţi, cînd îi
răvaş grabnic de la frate-meu poate?
30 CHIRIŢA: Fie măcar de la Pori-împărat. .. am hotărît
să întroduc în provin ţie obiceiurile din leş,
doar ne-om mai roade puţintel şi noi ... �-am
dreptate, monsiu Şadă?
ŞARL: Mult dreptat, mult... în care pricin?
35 CHIRIŢA: în predmetul civilizaţiei.
ŞARL: C ivilisation. .. cu serviette?
CHIRIŢA: Pe assiette.
ŞARL: C' est l' etiquette ?
CHIRIŢA: Cu serviette.
423
[424]
GULIŢĂ: Pe a.ssiette._
ŞARL: Au [aii ... (In parte.) Je n'y suis pas du tout.
SCENA V
Cei dinainte, ION (viind din casă şi aducînd răoaşu;
5 acoperit sub şeruet şi sub talger)
10
15
20
25
30
35
424
ION: Cucoană ... iaca răvasul de modă.
CHIRIŢA: Adă-l încoaci ... (Căutînd în talger.) Unde-i,
că nu-l văd în talger? ..
ION: Cred şi eu dacă-i dedesubt.
CHIRIŢA (ridicînd talgerul): Dedesubt?.. Aşa te-am
învăţat eu?.. Nu-i nici sub talger... Ce-ai
făcu t ră vaşu, ton tule ?
ION: Dec! ... se face că nu ştie ... îi sub şervet. .. ca
de modă ... Nu mi-ai spus? ..
CHIRIŢA: Sub şervet?.. (A zvîrle şervetul şi găseşte
răoaşu; în palma lui Ion.) Bată-te cucu, man­
gositule ... lan videţi, mă rog, c-o făcut cu totul
dimprotivă... (le răoaşut.)
ION: Ei!... parcă eu am fost de gemi ne cu moda ...
aşa mi-ai poroncit, aşa am făcut.
CHIRIŢA: Ai noroc că-i răvaş grabnic de la bărbatu
meu. .. că ţi-aş arăta eu ...
SAFTA: Da lasă-I încolo cumnătică, si citeşte azi ...
CHIRIŢA: lan să videm, (Citeşte ad�esa răvaşului:)
"Isprăvnicia ţinutului cătră preaiubita mea soţie,
Chiriţa Bîrzoi, ot Bîrzoieni."
ŞARL: Comment?". Madam est maritat c-un ispravnicie?
CHIRIŢA (zîmbind): Ba mi se pare că c-un ispravnic
nou... Cumnătică, ce semn îi cînd îti tiuie
urechea stîngă i ' ,
SAFTA: Semn bun, soro,
CHIRIŢA: Să videm ... Cruce-agiută. (Citeşte:)
"Cu frăţească mă închin şi te sărut dulce, iubită
Chiriţo. în sfîrşit, cu mila lui Dumnezeu, m-arn
isprăvnicit!... Neamul nostru s-o înălţat!. ..
le-o pe-acolo cam pe mare cu megieşii, că pe-aici
las 'pe mine. Scoală-te îndată şi vină în tîrg cu
J
[425]
toată gospodăria şi cu tot neamuL.. dintre
care nu uita a-mi aduce curcanul cel bătrîn,
c-am să-I pun în slujbă. Scris-am.
Al d-tale ca un soţ,
5 Grigori Birzoi"
CHIRIŢA: Kirie eleison! ... iată-mă-s isprăvniceasă!. ..
(Nebună de bucurie.) Cumnăţică, Gu1iţă, monsiu
Şadă, Ioane... îs isprăvniceasă l
TOŢI (cu bucurie): Ispră vniceasă !
10 CHIRIŢA (jucînd singură de bucurie): Tra, la, la, la,
la... sînt isprăvniceasă... Cumnăţică, vină să
te sărut. (Sărută pe Saf ta.) Guliţă, vină şi tu
să te sărut. (Sărută pe Guliţă.) Monsiu Şadă,
vină şi d-ta să te... (Coboară ochii ruşinată.)
15 ŞARL: S'il vous plaît?
CHIRITA: Pardon ... Ioane, Ioane ...
ŞARL (în parte): Comment?.. I on aussi? ..
CHIRIŢA: Ce era să-ţi spun? .. am uitat-o de bucurie ...
Ha ... du-te de spune surugiilor să înhame poş-
20 talionii la trăsura cea galbănă... degrabă ...
degrabă, că o să ne pornim la tîrg.
TOŢI: La tîrg?
CHIRIŢA: Dar... destul am mocnit la ţară... ian să
mai fantacsesc şi eu pin tîrg, ca altele... doar
25 îs isprăvniceasă... Nu că adică m-am fudulit
dintr-aceasta. .. sau că mi-ar fi făcut vro mul­
ţămire mai deosebită... Nu... nu se sparie
Chiriţa aşa lesne ... cu una cu două ... Zău, nu ...
minciuni nu ştiu să spun, că nu-s ipo ... ipocon-
30 dră ... M-am isprăvnicit? să-mi fie de bine ...
Dac-am dorit-o ... am dorit-o numai de-o ambi­
tie care am ... iar nu de alta. Ioane ... trimis-o
boieriu vro ceată de jăndari ca să meargă pe
lîngă obloane?
3.'5 ION: O trimes o ceată întreagă: doi slujitori.
CHIRIŢA: Numai? .. Spune-le să se gătească ... Hai ...
cară-te ...
ION: Iaca mă car, cucoană isprăvniceasă ... măria-ta!
(fesă.)
425
[426]
5
10
15
20
25
30
426
---
,
CHIRITA: Isprăvniceasă l. .. De-acum să videti bonto­
;1Uri si tenechele ... am să-i durez s-un' voiaj la
Paris.' '
SAFTA: Tocmai pe-acolo?.. în ţara nemţească? ..
GULITĂ: Să mă iei si pe mine, nineacă.
CHIRIrA: Te-oi lua,' puiule... şi pe monsiu Şadă ...
şi pe Luluţa ... Parcă văd pe pasport: baroana
Chiriţa!. .. am să mă dau şi eu de baroană, cum
oi trece graniţa ... să spariu nemţii!. ...
ŞARL (în parte): îi lipseşte un dog.
CHIRIŢ A: Qu' est-ce que, monsiu Şarlă?
ŞARL: ] e partage votre bonheur, madame.
CHIRIŢA: Ah oui, monsiu Şar1ă ... je suis heureuse par­
dessus la mesure ...
ŞARL: ] e comprends,>. peste masur.
CHIRIŢA: Tout ti jait Hai iute să ne gătim, ca să
plecăm cu ziuă Hai.
(Se aude glasul Luluţei în grădină, cîntînd.)
GULIŢĂ: Auzi, nineacă, glasu Luluţei?
CHIRIŢA: lat-o, vine într-acoaci... Staţi locului.
(Se opresc lîngă boschet.)
se E N A VI
Cei dinainte, L U L U Ţ A (întră pe portita grădinei GÎntînd
şi alungînd un flutur cu un năvod mic de bariş}
LULUŢA
(Arie din "Baba-Hîrcau: "Ei, zău, tare-mi pare bine ... U)
Fluturaş, vin' lîngă mine ...
Ah, ascult-al meu cuvînt,
Că şi eu sînt ca şi tine
Singurică pe pămînt I
Nu zbura, nu zbura, stăi. ..
GULIŢĂ
(căutînd pe sus)
Iată-l, iată-LI măi, măi, măi I
[427]
LULUŢA
Tare-i sprinten şi frumos.
GULIrĂ
Cînd pe sus îi, cînd pe jos.
5
LULUrA
Nu zbura, nu zbura, stăi ...
GULIrĂ
Iată-l, iată-l I măi, măi, măi l
LULUrA
10 Zău, te-oi prinde ... de-a te prinde
Un dor mare mă cuprinde.
Vin' cu mine fără frică
Că-s şi eu o fluturică ...
în zădar fugi pe-mprejur;
15 De-a te prinde eu mă jur.
în zădar zbori 'aşa tare ...
Na, te-am prins ... Ce bine-mi pare!
[Luluţa trînteşte năvodul în capul lui Guliţă şi-l prinde înintru.)
LT:LUŢA: L-am prins ... l-am prins.
20 GT:LIŢĂ: Da şezi binişor, Luluţă, că te spun nineacăi ...
LT:LUŢA: Vai de mine!. .. în loc de flutur, am prins
un cărăbuş... Ha, ha, ha, ha, ha.
Cărăbuş, cărăbuş
Pe-a cui mîni tncăpuşi.
25 TOŢI: Ha, ha, ha, ha ...
GULIŢĂ (mînios): Cărăbuş!... auzi, nineacă?... zice
că-s cărăbuş.
CHIRIŢA: Nu te mînie, Guliţă, că şuguieşte Luluţa ...
Luluţo, vin-încoaci la mătuşica să-ţi spun o veste
30 'bună.
LULUŢA: Ce veste? ..
CHIRIŢA: M-am făcut isprăvniceasă.
LULUŢA: Ei... ş-a poi ?
427
[428]
CHIRIŢA: Apoi. .. nu sari în' sus de bucurie?
LULUŢA: Nu.
CHIRIŢA (supărată, Saftei}: Îţi spun eu că cîteodată
se perde. (Tare.) Ei dar găteşte-te, Luluţă, c-o
5 să mergem la tîrg.
LULUŢA (cu bucurie): Unde? .. la leş?
CHIRIŢA: Ba cole, alăture cu Bîrzoieni ... unde-am mai
fost an iarnă.
LULUŢA (tristă): Ori acolo ... ori aici la ţară... tot
10 una-i.
CHIRIŢA: D-apoi... vezi d-ta... te-ai deprins tot la
leş .. , Mai şezi şi pin ţinut, că nu-i muri.
LULUŢA (Plîngînd): Ba oi muri ...
CHIRIŢA: Îndărătnico 1. .•
15 ŞARL (în parte): Pauvre enfant!
CHIRIŢA: Hai, să ne gătim de drum ... Monsiu ŞarIă ...
je vous prie ti la bracette.
ŞARL (dîndu-i braţul): Trop heureux, madame. (Dă
celălalt braţ Saftei.) Madam cocona Safta, non
20 poftesc?
SAFTA: Bucuros, domnule ...
ŞARL (în parte): j'ai l'air d'une cruche ti deu x anses ...
tableau!
(Chiriţa, Saf ta, Şarl şi Guliţă întră în casă.)
25 se E N A VII
LULUŢA: Doamne 1. .. tare mi-i urît aICI. .. nu ştiu
ce să fac toată ziua... N-am pe nime care să
mă iubească de cînd o murit biata ninecută ...
Mătuşica-i prea bătrînă şi Guliţă prea tînăr. ..
30 nu mă pot înţălege cu ei, cum mă înţălegeam cu
nineaca şi cu Leonaş .. , dragu Leonaş l. " unde-o
fi el acu?.. de trii ani de cînd nu l-am văzut,
o fi crescut mare şi m-o fi uitat poate... da eu
una ştiu că nu l-oi uita niciodată ... că-I iubesc
35 din copilărie.
428
[429]
5
10
15
20
25
30
35
(Arie din "însurăţei": "Zile dintîi ale-nsoţirei"}
Scump suvenir de fericire,
Cu glasul tău de nălucire
Alungi ades a mea măhnire
Şi mă îngîni vesel, uşor.
Ah! vin-acum, vis de plăcere,
Ca să-mi aduci o mîngîiere
Şi, ca prin vis, a mea durere
Să mi-o rîdici în al tău zbor I
S C E N A VIII
LULUŢA, GULIŢĂ (viind pe portiţa grădinei)
GULIŢA (în parte): Am fugit pe uşa din dos şi am dat
pin grădină ca să scap de dascal. .. Acum ... hai
la grajdi ... Tot oi să încalec, în ciuda nineacăi ...
mă duc să fur calul de la iesle. .. Ia asa!. .. de
ce nu mă lasă de bună voie. (Dă cu achit' d� Luluţa.)
Luluta!
LULUŢA: A'!. .. iaca şi monsiu cărăbuş ...
GULIŢ,�: Iar mă faci cărăbuş? .. lan ascultă, Luluţă ...
aici nu sîntem la leş ca să mă iei în rîs ... Acu-s
mare! şi dar, te poftesc ...
LULUŢA: Mare? ... vrea să zică: eşti cărăbuş de cei cu
două coarne?
GULlŢĂ: Ba nici cu două nici cu unu ... îs cavaler! ...
învăţ pe Telemac .
LULUŢA: Zău!. .. ai agiuns păn-acolo? .. Nu te cred!
GULIŢĂ: Nu mă crezi?... Ascultă dar să ţi-l spun pe
de rost... Telemaque ne pouvait d'Ulysse dans
sa douleur ...
LULUTA: Destul, că doar nu-s profesor. .. să-mi spui
'lecţia.
GULIŢĂ: Păcat, Luluţă ... că nu eşti mata în locu lui
monsiu Şarlă ... că, zău, mai mult aş învăţa cu
mata ...
LULUŢA: Da de ce, Guliţă?
429
[430]
GULIŢĂ: Nu ştiu bine de ce ... dar cu mata mi-ar fi
dragă cartea.
LULUŢA (în parte): Bietu copil!
GULIŢĂ: Mata îţi tot baţi gioc de mine ... nu înţăleg
5 pricina pentru care ... dar cu toate aceste ... nu
pot să mă mîniiu pe mata cu tot dinadinsul. ..
că-mi eşti drăguţă... na.
LULUŢA: Drăguţă!
GULIŢĂ: Pre legea mea!
10 (Arie "CăruIa poştei")
Îmi plac arşicii şi zmeu-mi place;
Mi-e drag cu mingea de-a arunca.
Dar lîngă tine, ah! cum se face
Că-mi trece gustul de-a mă juca?
15 Nu ştiu, Luluţă, cum, zău, se face
Că-mi trece gustul de-a mă juca.
în puf sînt meşter şi suflu tare;
Dar cînd pe tine eu te zăresc,
Rămîn deodată fără suflare
20 Şi nu pot jocul să-I isprăvesc.
Cînd vreu să suflu... n-am răsuflare;
Şi bani şi minte, tot prăpădesc!
LULUŢA: Bietu Guliţă!. .. Eu te-nţeleg ... dar ce folos,
că eşti încă copil!
25 GULIŢĂ: Copil?.. lan să vezi acuş dacă-s copiL ..
cînd oi alerga călare.
LULUŢA: Cum! . . . ce fel?
GULlTĂ: Pe calul nineacăi ... da să nu spui, Lulută ...
'Aşteaptă aici. (Aleargă în culisele din dreapta.}
30 s C E N A IX
LULUŢA, pe urmă GULIŢA şi ION
LULUŢA (singură): Auzi, mă rog? Guliţă un copil
de ieri, de-alaltaieri, cum zice mătuşica Cine-ar
I 430
[431]
fi crezut? .. Zău că nu mai sînt copii astăzi pe
lume. '.. Ce huiet s-aude? ..
(Se aude în culisele din dreapta sfadă între I on şi Guliţă.)
ION (în culise): Da lasă calu-n pace, cuconaşule!
5 GULIŢĂ (asemene): Taci, Ioane, că ţi-oi da bacşiş ...
Hi... cal... hi... cal. ..
IO�: Ce bacşiş?.. Să mă bată cucoana? ..
GULIŢĂ: Hi... caL.. hi, caL.. (Strigă surugieşte.)
ION: Iaca pozna!. .. nu lăsa, măi! Sări ţi de opri ţi calu!
10 GULIŢĂ (răpit de cal, vine în scenă spăriet şi ţiPînd):
Valeu!. .. valeu!... nu mă lăsa, Ioane, că mă
trîn teşte. Valeu !. .. valeu ! ...
(I esă călare cu fuga pe poartă în dreapta.)
IOX (alergînd dintre culise): Vai de mămulica mea! .
15 de-acum mi -am găsi t arţagu cu cucoana ... Hai t .
1-0 umflat rusaliile ... (fesă prin fund, strigînd:)
Săriţi. . . săriţi .
LULUŢA: Ha, ha, ha parcă era făt-logofăt din po-
veste, (Cade de rîs pe canape.)
20 (Se face zgomot în sat. C hiriţa, Saf ta şi Şarl ies în cerdac.)
SCEN A X
Leu.;ŢA, CHIRIŢA, SAFTA, ŞARL, ŢĂRANI
odor?.. Ah!... vah! ...
(Se coboară cu Saf ta în
25
30
35
CHIRIŢ A }: Ce este?... foc?... tălharii?
SAFTA
(Guliţă trece pe la poartă, din dreapta în stînga, în fuga calului,
strigînd: "Nineacă... monsiu dascal... nu mă lăsaţi ...
valeu ... " Cîţiva ţărani alerg după el, alţii intră pe scenă.}
C HIRIŢ A } : Vai de mine!... Guli tă călare?
SAFTA '
ŞARL: Grands dieu x! ... il est perdu, courons. (Se coboară
răpide din cerdac.)
CHIRIŢA: Perdut ... mon
săriţi. .. alergaţi ...
scenă.)
(Arie din "Baba Hîrca": "Săriţi ... săriţi!"}
431
[432]
5
10
CHIRIŢA
Săriţi. săteni. argaţi.
Cu toţii alergaţi.
Săriţi şi-mi ajutaţi
Copilu să-mi scăpaţi I
Iată-mă-s în disperare I
Săriţi. săriţi. alerga ţi.
Guguliţă-i în perzare;
Săriţi de mi-I scăpaţi!
COR
..
Săriţi. săteni. argaţi.
Cu toţii alergaţi.
Săriţi de-o ajutaţi.
Copilu să-i scăpaţi I
15 (Toţi aleargă pe poartă şi apucă pe urmele calului.}
LULUŢA (singură): Vai de mine!... Se vede că-i în
primejdie!. .. Mă duc să caut colonie, că poate
să leşine mătuşica... (Intră în casă.)
SCEN A Xl
20 LEONAŞ (ivindu-se la poartă) şi. pe urmă. LULUŢA
LEONAŞ: Ce i-o apucat de aleargă ca nişte nebuni? ..
Să giuri că o lovit strechia pe tot satu... lan
priveşte cum se-ntrec ... Ce văd? două cucoane
cu dînşii?.. Ce să fie oare?.. lan să Întreb la
25 curte .. , (Vine în scenă.)
LULUŢA (ieşind în cerdac): Iaca colonia ... Hai degrabă
după dînşii. (Se coboară răpide şi se întîlneşte
cu Leonaş.)
LEONAŞ: Luluţa!
30 LULUŢA: Leonaş!... Leonaş aici! A!... (Se aruncă
cu bucurie în braţele lui.)
LULUŢA
Tu eşti. iubite Leonaş?
432
[433]
LEONAŞ
Eu sînt, iubite îngeraş.
LULUŢA
Nu-i vis? .. îmi vine, zău, să plîng.
LEONAŞ
Nu-i vis ... în braţe-mi eu te string.
(1 mpreună.)
Ah, ce fericire!
Ce veselă simţire
10 Simt acum că te-am găsit,
O! scump odor iubit.
Dulcea mîngîiere
Goneşte-a mea durere,
Şi-n rai mult aşteptat
15 Parc-am intrat.
LULUŢA (sărind de bucurie): I!. .. cît îmi pare de bine
c-ai venit, Leonasule... stii? îmi vine să rîd
şi să plîng totodată ... De iuult nu te-am văzut!
LEOi\AŞ (cu dragoste): De mult, dragă Luluţă ... tocmai
20 de cînd te-o luat cucoana Chiriţa sub epitropia
ei şi te-o adus la Bîrzoieni.
LULUTA (stergîndu-si ochii): Asa... de la moartea
'nine�utei.' ,
LEONAŞ: Nt{ mai plînge, Luluţică... că, zău, acuş
25 plîng şi eu.
LULUŢA: Cum n-oi plînge, dacă de trii ani de zile mă
găsesc printre străini care, pentru că mă văd
tristă şi pe gînduri, zic că dau semne de nebunie ...
Ei nu pot înţălege că mi-i dor de ninecuţa.
30 LEONAŞ: Ce spui?.. Vrea să zică eşti nenorocită în
casa Chiriţei?
LULUŢA: Apoi giudecă tu însuţi de pot fi fericită ...
singură, orfană!... depărtată de toţi prietinii
copilăriei mele... de tine, Leonaş, care eram
35 deprinsă să te văd în toate zilele în casa maică­
mea!. ..
433
.}
[434]
5
10
15
20
25
30
LEONAS: Biata Lulută!... De stiam una ca asta ...
�u mă duceam' peste graniţă.
LULUŢA: Cum? •. ai făcut voiajuri?
LEONAŞ: De cum ne-au despărţit întîmplările ... m-arn
pornit la Paris si am sezut acolo trii ani ...
LULUŢA: Trii ani!. .. ' încalt�a gîndit-ai vrodată la
mine?
LEONAŞ: Nu o dată ... dar totdeauna ... Şi cum m-arn
întors în ţară, cea Întîi dorinţă a mea o fost ca
să te găsesc şi să te văd.
LULUTA: Ce bine-mi pare!. .. De-acum cred că-i sedea
'tot cu mine. '
LEONAŞ: Numai de mi-o da voie cucoana Chiriţa.
LULUŢA: De ce nu? .. Ce poate s-o supere şederea ta
aici ?
LEONAŞ: Poate să nu-i vie la socoteală, pentru că,
după cum am aflat la Iaşi de la sărdarul Cuculeţ,
se vede că Chirita plănuieste ca să te mărite mai
tîrziu cu Guliţă. '
LULUŢA: Cu GuIiţă? .. Ha, ha, ha, ha ... Da nu l-ai
văzut cum merge călare? Ha, ha, ha!. ..
LEONAŞ: Cum? .. Ce are a face?
LULUŢA: După dînsu aleargă acu tot satu: îl hăitu­
ieste.
LEONAŞ' (cu mirare): Nu te înţăleg ... Dar oare ce
s-aude?
(Zgomot afară.)
LULUŢA: Or fi hăitaşii lui GuIiţă... (Merge în fund
şi caută între culise.) Dar iată-i ... ei sînt. .. aduc
vînatul aici... Hai degrabă, Leonaş, să ne
ascundem cole în boschet. [M crg amîndoi în
boschet.)
se E N A XII
35 LULUŢA şi LEONAŞ (în baschet), ŢARANII (aduc pe
Gttliţă leşinat şi-l aşează pe lI'l scaun în faţa publicului),
CHIRIŢA, SAFTA, ŞARL, ION (vin Plîngînd fmprejttrul
lui Guliţă}
(Aria din "Baba Hirca": "Bobii hai, bobii na"}
434
[435]
l ;
5
10
COR
Vai de el a murit!
Iată-J.
Calul rău l-a buşit!
Cată-J.
A murit, a murit,
Iată-lf
CHIRIŢA
(cu deznădăjduire)
A murit Gugulea meu!
COR
Ierte-l, ierte-l Dumnezeu!
CHIRIŢA (bocind): Guliţa mamei!. .. Guguliţa nineacăi ...
cît era el de frumuşeL.. cît era de sprintinel,
IS s-acum iată-l teapăn ... bujoraşu mamei ... l-am
perdut!. . . ' ,
LULUŢA şi LEONAŞ (în parte, spărieţi): O murit 1
ŞARL (aproPiindu-se de Guliţă): N o. .. taci, madam
cocona ... că el nu-i murit. .. traiesc bine. (Caută
20 să-I desteşine.)
CHIRIŢA: N-o murit!. .. eşti sigur, monsiu ŞarIă? ..
Ah, aş fi în stare să mă duc la Ierusalim pe gios
cu traista-n cap. (Bocind cu bucurie.) Ingeraşu
mamei 1 .. , n-o murit 1 ...
2S ŞARL: Destul ţipat acum ... asurzit la mine ... Apă
de colonie este?
CHIRIŢA: Na flacornul meu ... dă-i la nas ... Guguliţa
mamei... (Furioasă.) Ei las', bade Ioane, că
te-oi drege eu.
30 ŞARL (puind flaconul sub nasit! lui Guliţă): E IIFn I ...
ooiiă qu' il reoieni, sini nez remue!
CHIRIŢA: 5012 ne: remue P:., quel bonheurl :., Chel'
Goulitzel .. , il a mange une terrible... comment
dites-uous en [ranşais ? .. une terrible... trîntă!
35 GULlŢĂ (trezindu-se, C1t glasul slab): Trintision:
TOŢI: A!. ..
435
[436]
5
10
15
20
23
30
35
40
- 436
, f
CHIRITA: Trîntision!... O înviet frantuzeste! Gugu-
Îiţa nineacăi... (Il strînge în br�ţe./
LEONAŞ } (în baschet): Trî'ntision? Ha, ha, ha, ha.
LULUŢA .
CHIRIŢA: Cine chicoteşte aici?.. (Aleargă furioasă în
boschei.} Luluta cu un cavaler!... Ce faci aici
dimoni? .. si' d-ta, cuconasule, cine esti?.. c�
cauti? ce �rei? ' , .
LEONAŞ (ieşind, din. baschet): Cucoană Chiriţă ... mai
întîi mă închin cu supunere.
CHIRIT A: Şi al doile?
LEONÂŞ: Al doile nu lipsesc a cerceta despre întregimea
fericirei sănătăţii d-tale, ca aflînd ...
CHIRIŢA (de tot furioasă): Şi al treile?
LULUŢA: Al treile vei şti că d-lui îi Leonaş, prietinul
meu din copilărie.
CHIRITA: Leonaş? .. A! d-ta eşti domnu Leonaş? ..
�nă bucur... Iesi afară din ogradă, nerusinatule.
LULUTA: Să iasă? .. de ce să iasă? '
CHIRITA: Te-oi învăţa eu să rîzi de Guliţă ... Auzi,
mă rog?.. Vine pe furiş în casa mea şi în loc
să mă mîngîie la supărare. . . îi vine chef de rîs? ...
ghidi ştrengar!
LEONAŞ: Cucoană Chiriţă ... mai Întîi ...
CHIRITA: Întîi, al doile s-al treile iesi afară ... cară-
te .. , cît e treaba cu cinste să nu te mai văd ...
A uzi? un chichirneţ acolo! .
LEONAŞ (mînios): lan ascultă, Bîrzoaio, ai noroc că
esti de cînd Papură-Vodă ... c-apoi ...
CHlRITÂ: Minciuni spui ... că tocmai ieri am îrnpli-
�it 3S de ani.
"ARL (în parte): Oh! elle este bonne ceue la.
�EONAŞ: 3S fără mercuri, fără vineri şi fără sîmbete.
CHIRITA: Ce-ai zis?.. îmi lipsesc sîmbetele? (Cătră
tărani.) Mări ian împingeţi-l, măi, de spate pe
poartă, să-I învăţ eu a vorbi cu isprăvnicesele.
(Ţăranii vor să se răpeadă asupra lui Leonaş.}
LEONAŞ (scoţînd 1f,n pistol): Să nu vă mişcaţi, că dau.
GULlŢĂ (ascunzîndzt-se dupc1 Chiriţa ): Nineacă ... ne-m­
puşcă!
[437]
5
10
15
20
25
30
CHIRIŢ A ( ascunzîndu-se după Saf ta ): Vai de mine,
c-ai sta-i volintir!
SAFTA (ascunzîndu-se după Şarl ) : Nu lăsa, monsiu
Şadă!
ŞARL (alergînd înaintea lui Leonaş ): Arrttez, monsieur ...
LULUŢA (lîngă Leonaş): Leonaş, te rog ... nu face
vro nenorocire.
LEONAŞ: N-ai nici o frică, Luluţă. Cît pentru d-ta,
Chiritoaio. .. scrie-n frunte ce-ti spun: de azi
înainte te aşteaptă la toate şotiile din partea
mea.
CHIRIŢA: Nu-mi pasă, că-s isprăvniceasă.
LEONAŞ: Tu, Luluţă dragă ... fii liniştită, c-oi privighe
totdeauna asupra ta. Adio... (Sărută pe Luluţa
şi se depărtează spre [und.} Să ne videm sănătoşi,
Bîrzoaie.
CHIRIŢA: Ba să te văd, cînd te-oi chema eu ...
(împreună. )
LEOi\AŞ
(Arie din "Baba Hirca'": "Dar ce este, ce-ntimplare"}
Lasă, lasă, Chiriţoaie,
Babă-cloanţă, ră strigoaie.
Îi păţi tu, vai de tine,
Multe şotii de la mine I
CHIRIŢA şi CORUL
Cale bună, sprîncenată,
Mergi la dracu, să-i fii plată;
Şi să nu dai ochi cu mine
Că-i păţi, zău, o ruşine.
LULUŢA
(căutînd să împace pe Leonaş )
Mergi, iubite,-n cale bună ...
Nu te pune c-o nebună.
437
[438]
5
10
1.5
20
25
30
438
�
I
ŞARL
(căutînd să împace pe Chiriţa)
Non te super de mînie ...
Non te-apuc l'apoplexie.
(1 mpreună.}
LEONAŞ
Lasă, lasă, Chiriţoaie etc.
CHIRIŢA şi CORUL
Cale bună, sprincenată etc.
(Leonaş iesă.}
SCE � A XIII
Cei dinainte, afară de LEONAŞ
CHIRIŢA: S-o dus volintiriu?
ŢĂRANII: S-o dus.
CHIRITA: De-acum hai să ne ducem si noi la tîrg ca
�ă ne punem în siguranţie ... Ioane, gata-s tră­
surile?
ION: Gata, cucoană.
CHIRIŢA: Du-te de zi jăndarilor să vie aici cu săbiile
scoase. .. (lan iesă.) Cumnăţică, pune la cale
să ducă lucrurile la trăsură... (Safta întră în
casă.) Şi voi, na doi fifirigi... să beţi în sănă­
tatea boieri ului.
ŢĂRANII: Să trăiască boieriu ispravnic!
CHIRIŢA: Amin!
( ] andarmii Întră pe poartă cu săbiile scoase şi stau în fund.
Salta vine aducînd şapca lui Guliţă şi capela Luluţei, Cîteva
slugi ies totodată din casă ptlrtînd geamandanuri, cutii şi
saltele şi se îndreaptă spre poartă.)
CHIRIŢA: Iaca şi jăndarii ... iaca şi lucrurile ... sîntem
gata ca ş-un purces... Haideţi de-acum ...
[439]
aui. .. 1W�tS lauons le baril ...
quoi, .. no�ts disous comme
5
10
15
20
25
30
35
Gulită dă bratul Lulutei ... Monsieur Charles,
je vo�,f,; prie ti l� bracette:
ŞARL: Comment i :.: uraimeni, nous partons ?
CHIRIŢA: Oui, n01fS lauons le baril.
ŞARL: Le baril?
CHIRIŢA (CH nerăbdare):
spălăm putina ...
fa en moldaue.
ŞARL: Ah! (In parte.) C'est egal, elle m'agace de pltts
en plus.
GULlŢĂ: Nineacă... da nu iei ş-un curcan fript la
drum?
CHIRITA: Iaca că era să uit curcanu cel bătrîn ... Ioane,
ie curcanu să-I duci boieriului.
ION (iesă): îndată, cucoană... (Vine aducînd un
curcan în braţe.)
CHIRIŢ A: Hai... (Cu entuziasm.) La isprăvnicie!
COR
(Arie "Sonni la trompa 'mtrepida"}
CHIRIŢA, SAFTA, ŞARL, GULIŢĂ
Hai la isprăvnicie,
În slavă, avuţie
Şi-n lungă veselie
De-acuma să trăim!
ŢĂRANII
A voastr-isprăvnicie
Ferice să vă fie.
Bună călătorie
Cu toţii vă dorim.
CHIRIŢA
Ah! sînt isprăvniceasă t
Parcă-s împărăteasă.
Afcrim, moţpăneasă t
Chiri ţo, aferim!
Ah!
439
.�
[440]
5
10
15
20
25
30
440
(In repriza corului, jandarmii pornesc înainte; după ei, Luluţa
cu Guliţă, pe urmă, Şarl dînd braţul Chiriţei �i Saftei şi, în
sfirşit, Ion purtînd curcanul. Mar« general. Ţăranii arunc
cuşmele în sus.)
(C o r tin a cad e.)
ACTUL II
Teatrul reprezintă salonul Chiriţei, cu cinci uşi: una în fund
care duce afară şi cite două de fiecare parte. O canape in
stînga pe planul 1, jilţuri, scaune ş.c.l,
(Scena se petrece Într-un tîrg din ţinut.}
SCEN A 1
( A ir "Des Compliments"}
CHIRIŢA
(pe canape )
Iată-rnă-s isprăvniceasă l
Dorul meu s-a împlinit.
Ce vis (bis ) frumos şi fericit!
M-am făcut cea mai aleasă
Şi tot neamul mi-am mărit.
Ce vis (bis) frumos şi fericit!
Toată lumea mi se-nchină,
Căci aice eu domnesc,
Şi din oricare pricină
Eu intîi mă folosesc.
Păstrăvi buni şi căprioare,
Căpăţine de zahar,
Juvaeruri, bani, odoare ...
Toate le primesc în dar!
Iată-mă-s isprăvniceasă l
Ş.c.!., ş.c.!.
[441]
SCENA II
CHIRIŢA, ION (în livre)
IO�: Cucoană... cucoană ... jidovii cei cu pricina de
ieri o adus zece căpăţini de zăhar.
5 CHIRIŢA: Numai? .. tîrtanii dracului ... tot şaferi!..,
De unde făgăduise 12 căpăţini.., Las'că mi-or
mai căde ei la mînă ...
ION: Să le primesc?
CHIRIŢA: Auzi vorbă?.. Du-le în cămară!
10 (Ion iesă şi începe a căra căpăţinele prin fundul scenei cîte
două, două. El le duce în odaia din fund în stînga şi, de cîte
ori trece, numără tare căpăţinele, zicînd: două, patru, şese,
opt, zece.}
CHIRIŢA (în parte): Dulce-i viaţa de isprăvniceasă l..
15 zăhărită viaţă! ... Ai jăndari la poartă, la scară,
la uşă ... şi cînd ieşi la primblare, ai alai pe lîngă
trăsură... Cu toate aceste, de m-aş porni mai
degrabă la Paris!... că m-am săturat de Mol­
dova ... of! de-ar veni azi monsiu Şarlă de la
20 leş să-mi aducă pasportu, m-aş porni cu nepusă
masă .. , Pune-ţi în gînd efect ce-oi să fac la
Paris ca isprăvniceasă!... Oi să le par franţu­
zilor cît.,.
ION (trecînd prin fund): Două!
25 CHIRIŢA (întorcîndu-se): Ce?
SC E N A III
CHIRIŢA, BIRZOI (iesă din odaia din stinga, cea de pe
Planul 1. El poartă şapcă de aghiotant şi un palton cu bumbi
mari cît nişte [arfurioare.)
.30 BÎRZOI (întrînd): Ardă-le focu straie nemţeşti, că-mi
vin de hac!
CHIRIŢA: Da bine, frate, încă nu te-ai mai dus la canţe­
lerie?
441
[446]
CHIRIŢA: Buna dimineaţa... bonjur, monsie ... Cum
ai petrecut noaptea?
LEONAŞ: Sărut mînile ... cît se poate de bine ... mai
ales că am avut Ull vis de minune.
5 CHIRIŢA (cochetînd): Îi fi visat poate că te-ai făcut
ghinărar.
LEONAŞ: Atîta nu-i nimică.
CHIRIŢA: Crai poate?
LEONAŞ (aproPiindu-se şi luînd pe Chiriţa de mînă):
10 Crai? .. cum o înţălegi vorba asta, cuconiţă?
CHIRITA: Cum ti-a plăcea mai bine d-tale.
LEONÂŞ: Dar. .. 'dacă mi-ar plăcea să mă fac puţintel. ..
crai. .. în minutul acesta... nu te-ai supăra?
CHIRIŢA (coborînd ochii şi trăgîndu-şi mîna): Vai de
15 mine, că reci ţi-s mînile ...
LEONAŞ: Dovadă că mi-i inima ferbinte.
CHIRIŢA: A fi, că-i lumea ră ... dar, ce vis zici c-ai avut?
LEONAŞ: O bazaconie din ceea lume. Pune-ţi în gînd
că parcă mă furase o zînă şi mă dusese într-o
20 grădină plină de păsări galbine.
CHIRIŢ A: OI' fi fost canari.
LEONAŞ: Canari... ganguri... nu-ţi pot spune... dar
ce-i curios, că toate se închina la mine si-mi
cînta ia aşa (imitînd u'n canari} chiriririiiiiţa ...
25 chiririririiiii ta, ..
CHIRIŢA: Chiriţa? .. Ei, apoi era canar... şi, zău,
pomenea numele meu, Chiriririiiiţa? ..
LEONAŞ: Te îndoieşti? .. · (Caută cu dragoste la Chiriţa
şi oftează.)
30 CHlRIŢA (coboară ochii): Ba ... nu ... dirnprotivă ...
mai vîrtos ... dar mă mir de unde şi pănă unde? ..
nu pot înţălege ce însemnează ...
LEONAŞ: Nu înţălegi că am adormit cu gîndu la mata?
CHIRIŢA: Asta mă fla tariseşte. . . domnule. . . ( C1&
35 pudoare) însă nu se cade să mi-o spui nitam,
nisam... tronc în obraz ...
LEONAŞ (făcînd că-i deznădăjduit): Vai de mine! ...
poate că te-am supărat cu vorbele mele? ..
CHIRITA: Ce se potriveste!... Nu se supără Chirita
40 cu una cu două .. .' dar trebuie să socoteşti că�s
446
[447]
1
I
i
I
j
,
,
I
/.
5
10
15
20
25
30
35
40
o fiinţă gingaşă ... impresionabibilă ... sintirnen­
tabibilă ...
LEONAŞ (în parte): Iaca, frate!. .. şi ea vorbeşte limba
cea nouă cu bibiluri.
CHIRIŢA: Trebuie să socoteşti că cuvintele d-tale pot
să mă scoată din sărite şi să-mi pricinuiască
un nicsis ...
LEOXAŞ: Un nicsis?.. Ah, scumpa mea cucoană
Chirită hăi l. .. crede-mă că de cînd sînt în lume
n-am întîlnit un ipochimen atît de nostim ca
mata ...
CHIRIŢA (cu dragoste): Să mă vezi moartă?
LEONAŞ: Să te văd ... şi cînd ai şti! ... cînd ai pricepe
zguduiturile inimei mele!... Ştii?.. parcă se
tot cutremură pămîntul!
CHIRIŢA (cu dragoste): Să mă vezi pe năsele?
LEOXAŞ: Să ... M-ai fermecat ... m-ai scos din simţiri ...
căci cînd te zăresc ... ia aşa-mi scapără pe dina­
intea ochilor... să giuri că eşti un fulger... o
trăsnită ...
CHIRITA: Trăsnită? ..
LEOXĂş: Ba nu, trăsnit. .. m-o luaf gura Înainte .. ' Ah!
Chiriţoaie, eşti o zînă.
CHIRIŢA (cochetînd): lan las'.
r.soxxş: Un muţun ...
CHIRITA: Ei ...
LEON"�S: O zarnacade.
CHIRIŢA (bucuroasă): O acade? O zarnacade? ah!
LEONAS: Chiritoaio, Bîrzoaio, dacă mă iubesti ... dă-mi
portretul matale. '
CHIRIŢA: Da cum, Doamne, .iartă-mă ? .. aşa îndată?
LEONAŞ: Dă-mi-l... or mă-mpuşc în ochii matale cei
verzi. .. (Scoate un pistol de ciocolată.)
CHIRIŢA (spărietă): Vai de mine că avan mai eşti!. ..
(Scoţînd un portret mare din sîn şi dtndu-l lui
Leonaş.) Na, frate, şi nu face păcat.
LEO�AS: Ah!... Chiritoaie... să fii blagovestită în
,:ecii vecilor că 'm-ai scăpat de la moart- ...
(Muşcă pistolul, în parte.) Bună ciocolată!
CHIRIŢA (în parte): Ei, apoi mi-i drăguţ şi pace ...
447
,�
[448]
(Arie din "Doi morţi": "Ia ţiganca maladaia"}
LEONAŞ
(cu foc)
5
10
15
20
Ah, Chiriţo, scumpă zînă,
De-acum eşti a mea stăpînă.
Şi-n veci te-oi iubi I
CHIRIŢA
(cu dragoste)
Ah şi eu, zău, totodată
Cu-a mea dragoste-nfocată
Nici că te-oi slăbi.
(Se îmbrăţişează cu foc.)
( Împreumă.}
LEONAŞ
(în parte)
Vai! băborniţă bătrînă,
Bine că te-am pus la mînă.
Cum te-oi mai suci I
CHIRIŢA
(în parte)
Bine că l-am pus la mînă .
De-acum sint a lui stăpînă .
Cît l-oi mai iubi I
(Leonaş o strînge tare pe Chiriţa în braţe. Chiriţa se sniuceşte
25 ruşinoasă.)
CHIRIŢA: Ah ... Leonaş ... te rog ... menajariseşte-mă ...
nu face abuz de slăbiciunea unei gingaşe fiinţi:
dacă mă iubeşti... dacă-ţi sînt scumpă... fii
delicat. .. nu mă opri mai mult ... lasă-mă să
30 fug. .. că mă munceşte cugetul. ..
(Se tot trage îndărăt.)
LEONAŞ (fără a să mişca din loc, în parte): Du-te la
Bender, rusalie.
448
[449]
1
( Împreună.)
LEONAŞ
Vai, băborniţă bătrînă.
CHIRIŢA
5
Bine că l-am pus la mînă.
(Chiriţa iesă în stînga, fugînd şi aruncind o sărutare lui Leonaş
care pufneşte de rîs.)
SCENA V
30
1.
LEONAS: Ha, ha, ha, ha! ... încă asa babă strechietă! ...
10 Auzi? .. ha, ha, ha ... cică să nu fac abuz!. ..
(Imitînd pe Chiriţa.) "Ah, Leonaş ... dacă mă
iubeşti ... menajariseşte-mă ... lasă-mă să fug ...
mă munceşte cugetul, .. H Ha, ha, ha... bine
că i-am prins portretu la mînă... de-acum îi
15 la cheremul meu ... A! Chiriţoaie, m-ai alungat
de la BÎrzoieni?.. te-oi învăţa eu... Am giu­
rat să-i gioc feste peste feste... şi văd că păn-a­
cum îmi merge bine ... Baba nu mă cunoaşte
sub uniforma asta militărească ... ea mă crede
20 că-s ofiter. .. minunat! ... De m-as putea încalte
întîlni 'cu Luluţa... A!... iat-o'... (Se trage
mai deoparte în fund şi priveşte cu dragoste la
Luluţa.)
SCEN A VI
25 LEONAŞ, LULUŢ A (intră pe uşa din fund ţiind o mîţă
în braţe)
LULUŢA (dismerdînd mîţa şi neuăzind pe Leonaş )
(Arie nouă)
Frumuşică mîţîşoară,
Cu-a ta mică unghişoară
449
[450]
Apără-mă nencetat
De oricare-amorezat.
Dar pe cel ce-mi place mie,
Pe iubitul Leonel,
5 Să-I dismerzi cu bucurie
Şi să-i torci, torci frumuşel.
Fă-i miau, miau, pisică dragă,
Ca să-i dai să înţeleagă
Că-a lui fiinţă-mi este dragă ...
10 Că nencetat gîndesc la el.
LEONAŞ (în parte): Draga Luluţă!. .. gîndeşte la mine ...
(Tare.) Miau, miau ...
LULUŢA (tresărind): Ce-i? .. (Văzînd pe Leonaş se
uimeşte.) D-nul ofiţer!. ..
15 LEONAŞ: Eu ... Luluţă nu mă cunoşti?
LULUŢA (cu sfială): Nu domnule ...
LEONAŞ (scoţîndu-şi musteţile): Uită-te bine la mine.
LULUŢA (veselă): Leonaş ! (Se aruncă în braţele lui.)
T " ? A if � ? (5 P v iţa.)
u aIcI.... In um orma. . . . ca a mz, a.
20 LEONAŞ: Mai încet. .. să nu ne-audă baba ... Am Îm-
prumutat straiele unui prietin ca să pot întra
în casa Chiriţei şi să mă apropiu de tine.
LULUTA: Şi nu te-o cunoscut mătusica?
LEONÂŞ: Nu ... că almintere mă da afară ... ca la Bîr-
25 zoieni. .. îţi aduci aminte, dragă Luluţică? ..
Ştii tu că de-atunci îs şese luni?
LULUŢA: Cui o spui, Leonaş dragă?.. Am numărat
zilele pe degite în toată vremea cît nu te-am văzut.
LEONAŞ: D-apoi eu! ... Ce n-am cercat să te pot întîl-
30 ni!. .. dar în zădar!... se vede că te ţine baba
de-aproape. .. închisă ca într-un harem?
LGLUŢA: Aşa ... se teme să nu-i scape zestrea de la
mînă.
LEONAŞ: Cum?
35 LULUŢA: O hotărît, precît am înţeles, să mă cunune
cu Gu1iţă.
LEONAŞ: Să te mărite pe tine... cu ţincariu ei?
LULUŢA: Dar. .. vrea dintîi să ne logodească ... ş-apoi
peste doi ani să facă cununia... Aista-i planul
450
I
1
J
I
;
J
1
.
,
[451]
5
10
15
20
25
30
Bîrzoilor. .. şi chiar astăzi au de gînd să facă
logodna.
LEOXAŞ: Şi tu ... primeşti, Luluţă?
LULUŢA: Eu? .. astfel primesc de bine, că de două
luni de zile de cînd le-am aflat planul, mă fac
din vreme în vreme că am toane de nebunie ...
pentru ca să le gioc o festă de cele frumoase
chiar la logodnă.
LEO�AŞ: Bravo, Luluţă... să nu te dai... dacă mă
iubeşti.
LULUTA: Ii videa.
LEON.�S: CU toate aceste ... stii una? Ce-i în mînă
nu-i minciună ... Hai să' fugim împreună.
LULUŢA: Bucuros, Leonaş dragă ... cu tine m-aş duce-n
fundul lumei. Dar cum să facem? că-s păzită
din toate părţile .
LEOXAŞ: Foarte lesne Hai să ieşim pe poartă, la
braţ... ca cînd am merge la primblare... şi
cum om scăpa în ulită, ne facem nevăzuti ...
Vrei? ' ,
LULUŢA: Vreu ce-i vrea tu ...
LEONAŞ: Haideţi dar să nu perdem vreme ... şi să nu
deie stahia peste noi.
LULUŢA: Hai ... de-acum mă-ncred în dragostea ta.
LEO�AŞ (strîngînd-o în braţe): Draga mea Lulu ţă !
( Împreună.}
( A rie nouă)
Ah! de-acum în fericire
Soarta vrea ca să trăiesc,
Şi în dulcea ta iubire
Raiul să găsesc.
(Leonaş ridică pe Luluţa în braţe şi o sărută.)
se E N A VII
LEONAŞ, LULUŢA, ION, GULIŢA
35 (Guliţă şi Ion intră tocmai cînd Leonaş sărută pe Luluţa .
Guliţă îi îmbrăcat după modă: pantaloni foarte strîmti, [iletcă
scurtă, frac cu talie şi cu cozile scurte, [iong mare la craoată.}
451
[452]
5
10
15
20
25
30
35
452
GULIŢĂ (încremenit): Ai văzut, Ioane?
ION: Am văzut, cucoane.
LEONAŞ (Luluţei): Cine-i sfrijitu ista?
LULUTA: Gulită.
LEONAŞ: A!..'. (pufneşte de ris, încet).
GULIŢĂ (răţoindu-se): Domnule ... ce făceai aICI cu
Luluta?
LEONAŞ (dismerdîndu-l): Ce-ţi pasă mătăluţă, monsiu
Gurluiţă? ...
GULIŢĂ (sărind inapoi): Nu mă chem Gurluiţă ... da
Gulită.
LEONAŞ: Ba Gurluiţă.
GULlŢĂ: Ba Guliţă, îţi zic... auzitu-m-ai?
LEONAŞ: Ei. .. fie şi Gărgăriţă, dacă vrei ... Ce te
răţoieşti aşa?
GULlŢĂ: Mă răţoiesc pentru că vreu să-mi dai santi­
facţie ... duel. .. auzitu-m-ai?
LULUŢA: Duel?
LEONAŞ: Gugulea băbacăi... că nostimu-i... Vrei
santifacţie? .. Ei, poftim o giucărică de cioco­
lată.
GULlŢĂ (zvirlind ciocolata jos): Nu mi-i foame ...
LEONAŞ: Nu? ... ai păpat zacuscă astăzi?
GULlŢĂ: Domnule ... ştii d-ta că eu, cînd mă mîniu,
mă fac leu?
LEONAŞ: De care? .. leu ... bătut?
GULlŢĂ (furios): Ai auzit, Ioane?
ION (mîncînd ciocolata): îi bună, cucoane.
GULlŢĂ: Ba leu, paraleu... auzitu-m-ai... şi ca să
ţi-o dovedesc, îţi cer duel.
LULUŢA: Ha, ha, ha, ha.
GULlŢĂ: Ce rîzi d-ta? ... Vreu duel! aşa să ştii.
LEONAŞ: Foarte bine... cum vrei să ne batem? ..
de-a mingea, ori de-a baba-oarba?
GULlŢĂ: Ai auzit, Ioane?
ION: Am auzit, cucoane.
LEONAŞ: Dacă pofteşti almintere ... trebuie să-ţi fac
cunoscut că cu pistolul am ucis mai dăunăzi
cinci nagîţi ... cu sabia zece curcani şi cu puşca
[453]
opt şoldani... în care număr vrei să te pun? ..
în rîndul nagîţilor, în rîndul curcanilor, ori în
a şoldanilor?.. alege ...
GULIŢĂ (slăbind): Cu pistolu vreu să mă bat!
5 LEONAŞ: A!... te pui în rîndul nagîţilor?.. Prea
bine ... îi fi al 6-lea la număr.
GULIŢĂ: Ai auzit, Ioane?
ION: Am auzit, cucoane.
GULITĂ: Ba cu sabia.
10 LEONAŞ: Şi mai bine te-oi face curcan.
GULIŢĂ: Ba ... cu puşca.
LEONAŞ: Minunat... te-oi şoldăni dintr-o chiteală.
GULIŢĂ: Ba ... cu pistolu.
LEONAŞ: Ei! hotărăşte-te acu .. , sau nagîţ, sau curcan ...
15 oricum a fi, sînt sigur că te trimit în rai cu cer-
ga-n cap.
GULIŢĂ: Ai auzit, Ioane?
ION: Am auzit, cucoane.
GULIŢĂ (făcîndu-şi curaj): Cu cerga-n cap? ... ba tu
20 te-i duce-n rai... Auzitu-m-ai?
LEONAS: Om videa care ...
GULIŢX (răcnind): Te-oi învăţa eu să săruti pe Luluţa ...
LULUŢA: Şi ce-ţi pasă d-tale... cherapleşule?
GULIŢĂ (furios): Cherapleş!... Ai auzit, Ioane?
25 ION: Am auzit, cucoane ... Cherapleş ... (Fesă după
sfîrşitul ariei.)
(Arie din "Chiriţa": "Vai ce întîmplare")
( Împreună.)
30
GULIŢĂ
Ce obrăznicie!
Stau uimit pe loc.
Şi, zău, de mînie
M-am făcut chiar foc.
CEILALŢI
Vezi-l, de mînie
O-nlemnit pe loc.
Faţa-i stacoşie
S-a aprins de foc.
S C E N A VIn
35 Cei dinainte, CHIRIŢA
CHIRIŢA: Ce este? .. Cine se sfădeşte?
GULIŢĂ: Nineacă, nineacă... ofiţeriu o sărutat pe
Luluţa.
45:3
.,
.. �
[454]
•
5
10
15
20
25
CHIRIŢA: Domnu ofiţer?.. (Cunoscînd pe Leonaş.)
Ce-mi văzură ochii? Leonas!
GULIŢĂ: I-am cerut duel. '
CHIRIŢA: Duel?.. să te omoare!... (Furioasă.) Ce
caţi aice-n casa mea, berbantule?
LEONAŞ: Ce să caut, cucoană?.. o zarnacade.
CHIRIŢA: Ţi-oi da eu acuş o zarnacade de nu-i putea-o
duce, neruşinatule... că te dau pe mînele jan­
darmilor. .. (In parte.) Auzi? să mă facă a crede ...
că-mi face curte!
LEONAŞ: Iaca ies, (imitînd pe Chiriţa) dar, te rog, nu
face abuz de slăbăciunea unei fiinţi sentimen-
tabibile lasă-mă să fug ... cugetul mă mustră ...
Ha, ha, ha. (Vrea să iasă.)
CHIRIŢA: Haiducule!. ..
LULUŢA: Leonaş... Leonaş... nu mă lăsa singură
aici. (Aleargă lîngă el.)
LEO",AŞ (încet Luluţei): N-ai grijă, că oi găsi eu vrun
chip să vin iară.
CHIRIŢA: Ce faci acolo, giupîneaso? îţi plac ofiţerii? ..
încoace să vii ... (O ie de mînă şi o dă deoparte.)
LEONAS: Adio, Chiritoaie Bîrzoaie ...
CHIRITA: Iesit-ai a�i?
LEONĂŞ: Adio, zînă... adio, muţun... Portretul tău
nu se va dizlipi niciodată de la sînul meu ...
Ha, ha, ha.
CHIRIŢ A: Portretul meu ? (In parte.) Vai de mine! ...
Ce-am făcut!. .. M-am dat în mînele haiducului!
(1 mpreună.}
30
CHIRIŢA, GULIŢĂ
Ce obrăznicie!
Etc. etc.
CHIRIŢA
LEONAŞ, LULUŢA
Vezi-i, de mînie
Etc. etc.
35
454
Ah! ce nebunie!
Stau uimită-n loc.
Şi, zău, de mînie
M-am făcut chiar foc.
(Leonaş iesă pe uşa din fund, în dreapta.}
[455]
15
SCEN A IX
Cei dinainte, afară de LEONAŞ, B'lRZOI şi ION
(intrinâ prin fund)
BÎRZOI: Ce spui, mă Ioane, de duel?.. Guliţă? ..
5 duel!. . . unde-i? .. Al iacătă-l... (il ie în
braţe.) Gugulea băbacăi 1. .. unde-i duelgiu, să-I
trîntesc la gros?
GULIŢ.{: O luat tălpăşiţa, băbacă ... l-am spăriet eu.
BÎRZOI: Viteazu băbacăi, viteaz 1. .. Da bine, Chi-
10 riţo, pentru ce era să se puie în primejdie odoru?
CHIRIŢA: Pentru că o prins-o pe d-neii, duduca cea
crescută în pansioane, sărutîndu-se cu ofiţerii.
BÎRZOI: Ialei 1
LULUŢA
(făcîndu-se nebună)
Zice că era o babă,
Biată babă ş-un moşneag,
Ş-amîndoi cînd n-aveau treabă,
Se rezemau pe toiag ...
20 (Imitînd poza moşnegilor răzernaii pe toiag.)
Ia, aşa ... şi dau din cap ... aşa (dă din cap
tremurînd) unu la altu ... parcă se tot mustrau ...
Ha, ha, ha, ha ...
BÎRZOI: Iaca pozna, soro, că iar i-o venit toana nebu-
25 niei.
CHIRIŢA: Săracan de mine 1. .. tocmai azi, în ziua
logodnei?
BÎRZOI: Taci ...
LULUŢA
30
Baba zicea: Moşulică,
Vreu o noră precum nu-i,
Moşu zicea: Băbulică,
î ţi mai pune pof ta-n cui.
(Rîde perdută.}
[456]
BÎRZOI: Sărmana copilă! ... mult o ţine cînd o apucă?
CHIRIŢA: Cîte-o zi întreagă ...
BÎRZOI: Parcă nu-i lucru curat!. .. Hai, Chiriţo, să o
lăsăm singură... poate că şi-a veni în cunoş-
5 tinti.
CHIRIŢA: 'Hai... (In parte.) Zău că-mi vine şi mie
să nebunesc de ciuda ofiteriului... Să mă ieie
în trei parale... coşcoge' ispră vniceasă ! . .. Aşa
rusine de cînd sînt n-am pă ti t !
10 GULIŢĂ:' Hai, nineacă. '
CHIRITA: Ba nu, Gulită ... mata sezi cu Luluta de o
păzeşte să nu fa�ă vro nebu�ie ... şezi cu dînsa
că ţi-i logodnică ...
GULIŢĂ (în parte): Dacă mi-i logodnică, de ce-mi
15 zice cherapleş?
( Arie: "Vai ce întîmplare", din "Doi morţi vii". )
(J mpreună.)
BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ LULUŢA
(în parte)
20 Sărmana copilă, Cît îmi pare bine
Ce patimă grea! C-aşa-i amăgesc.
Mă apucă-o milă Să rîd, zău, îmi vine
Cînd privesc la ea. La ei cînd privesc.
(Cîntînd, Bîrzoi şi Chiriţa se trag încetişor îndărăpt şi întră
� ����)
SCEN A X
GULIŢĂ, LULUŢA (pe canape )
(Mică tăcere. Guliţă caută să se apropie de Luluţa şi nu îndrăz­
neşte. Luluţa îl urmăreşte cu coada ochiului, zîmbind.)
30 LULUŢA (în parte, zîmbind): Aşteaptă ... aşteaptă ...
cocolitule ... te-oi pune eu la cale şi pe tine acuş.
GULIŢĂ (cu jumătate de glas): Luluţă ...
LULUŢA (în parte): Ce are de gînd să-mi spuie?
GULIŢĂ (mai tare): Luluţă ...
456
[457]
5
10
15
20
25
30
35
40
(V' d) A d? . v 1 v, A'
LULU'ŢA tresărin : u .... cme ma c leama. . . . ., ..
monsiu Guliţă ... Ce pofteşti?
GULITĂ: Fi. .. Lulută, fi ... nu-i frumos să laşi ca să
'te sărute ofit�rii.
LULUŢA: Eu? .. care ofiţer?
GULITĂ: Cel cărui am cerut duel. .. Nu te face-a uita.
LULU'Ţ!--: I!a!� .. cel care te-o făcut nagîţ?
GULIŢA: HI, hî, ..
LL"LUTA: M-o sărutat el pe mine? ... Nu-mi aduc
'aminte.
GULIŢĂ (în parte): Se vede că era într-o toană de
nebunie şi nu ştia ce făcea.
LL"LUŢA: Ba ... îmi aduc aminte ... că ţi-am zis, mi
se pare... cherapleş.
GULIŢĂ (supărat): Iar?
LULUŢA: Da nu trebuie să te superi, monsiu Gu1iţă,
pentru că cîteodată nu ştiu ce spun... îmi
vine aşa ca o ameţeală cu furie ... ideile mi se
tulbură ... ochii mi se aprind ... şi atunci, dacă
nu m-as stăpîni, as bate si aş zgîria, si as musca
pe toţi. " , , ,
G'CLIŢ.� (stînd pe loc, în parte): Iaca ... iaca ...
LCLUŢA: Atunci cea mai mică împotrivire mă mînie ...
mă turbează si, zău, mă tem să nu fac vrun
păcat Într-o 'zi.
GULIŢĂ (trăgîndu-se înapoi): Iaca!. .. iaca!. ..
LULUŢA: Da unde te duci?
GULIŢĂ: Mă ... cheamă nineaca.
LL"LUŢA: Nu-i adevărat. .. Stăi aICI cu mine.
GULIŢĂ: D-apoi ...
N " (FV A d v A' ) VI'
LL"LUŢA: u vreI. . . . acitt ca se mtme. a eu ....
iaca-mi vine... îmi vine să zgîriiu... Tare aş
bate pe cineva ...
GULIŢĂ: Nu te tulbura, că şed ... (In parte.) Parcă-i
o mîţă.
LULUŢA: Aşa mai vii la socoteală... lan spune-mi,
Guliţă, ştii că o să ne logodim astăzi?
GULIŢĂ: Ştiu.
LULUŢA: Şi îţi pare bine?
GULIŢĂ (cu foc): îmi!
457
[458]
5
10
15
20
25
30
35
40
458
LULUŢA: Şi mie... Nu poţi crede cu ce nerăbdare
aştept să fiu logodită şi mai ales măritată ...
c-apoi atunci ai să fii toată ziua cu mine ... pe
mîna mea... Ştiu c-oi avea pe cine zgîrie şi
muşca.
GULIŢĂ (în parte): Auzi, aşa gust? Ba să ferească
Dumnezeu ...
LULUTA: Ei, de vreme ce ai să-mi fii sotior. .. fă-mi
'puţintică curte. Spune-mi că mă iubeşti, că mă
slăveşti. .. că eşti fericit... Dă!... să te văd.
GULIŢĂ (cu sentiment): Luluţă ... te iubesc ... te slă-
vesc ... sînt fericit. ..
LULUŢA: Şi mă giur. .. zi după mine ...
GULITĂ: Si mă giur.
LULUŢA: Să fac tot ce-i poronci.
GULIŢĂ: Să fac tot ce mi-i poronci.
LULUŢA: Parol?
GULIŢĂ: Parol?
LULUŢA: Da nu ... eu te întreb ... Parol că-i fi supus
la toate?
GULIŢĂ: Parol.
LULUŢA: Dă-mi parola cu degitul.
GULIŢĂ (dîndu-i parola): Poftim.
LULUŢA: Bravo ... aşa te vreu ... Acum ian cîntă-mi
o bucată din Lucia ştii? .. frumos ...
GULIŢĂ: Să cînt? .. da îs răguşit. ..
LULUŢA: Ce? .. poate nu vrei?.. (li arată unghiile.)
GULIŢĂ: Ba vreu. (In parte.) Cînd ar veni nineaca să
mă scape!
LULUŢA (cu nerăbdare): Hai ... începe azi.
GULIŢĂ: Iaca încep ... să-mi dreg glasul ...
(Guliţă cîntă o bucată din .Lucia" cu un chip comic. Luluţa
pufneşte de rîs în batistă.)
LULUŢA (bătînd în palme): Bravo, bravo ... bravisimo !
GULIŢĂ (îngîmfat): Ţi-o plăcut?
LULUŢA: Minunat... I! ce puişor de bărbăţel oi să
am ! . .. îmi sare inima cînd gîndesc... dar,
apropo, ian gioacă ...
GULIŢĂ: Cum?.. să gioc?.. aşa nitarn, nisam? ..
Ai nebunit?
_":""'i
[459]
LULUŢA: Ce? .. nu vrei?
GULIŢĂ: Nu.
LULUŢA: Nu!... [Scullndu-se de pe canape.) Vină­
ncoace să te musc... să te mănînc ...
5 GULIŢĂ: Vai de mine!. . .' mare bele-i fata asta!. ..
LULUŢA: Te-oi învăţa eu să nu vrei, cînd poroncesc eu ...
( li arată unghiile şi dinţii).
GULIŢĂ: Săracul de mine!. .. îi în stare să mă mănînce
de viu ... Să nu rămîie nici o bucătică băbacăi ...
10 Luluţo .. , linişteşte-te. (Aleargă prin odaie pe
după canape.)
LULUŢA (cîrşnind din dinţi): Ba nu... c-am să te
mănînc ...
GULIŢĂ: Ba nu mi-i mînca.
15 (Aria polcăi.}
LULUŢA
(alungînd pe Guliţă împrejurul canapelei)
Ba te-oi mînca.
GULIŢĂ
20
25
30
Ba nu, nu mi-i mînca.
LULUŢA
Ba te-oi mînca
Şi nu-i scăpa.
GULIŢĂ
(în parte)
Tare mi-i frică, valeu! valeu! valeu!
LULUŢA
De-a lui figură-mi vine să rîd, zău!
( Îrnpreună.}
LULUŢA
[alunglnd pe Guliţă)
Zău, te-oi minca
Întreg, Întreg eu te-oi mînca.
..
.�
459
[460]
5
10
15
20
25
30
35
460
Şi nu-i scăpa,
Tot nu-i scăpa.
GULIŢĂ
(fugînd)
Nu mi-i mînca
Zău nu, zău nu, nu mi-i mînca ...
Că oi scăpa,
Tot oi scăpa.
GULIŢĂ (fugind în odaia tătîni-său): Valeu... lupu,
lupul
LULUŢA: Ha, ha, ha, ha ... (fesă alergînd pe uşa din
fund.) L-am dezgustat de logodnă.
SCEN A XI
ION, LEONAŞ (imbrăcat în costum de bricicar}
ION (întră pe uşa din dreapta în fund): întră, Întră ...
nu-ti fie frică.
LEONAŞ: 'Da oare cuconu ispravnic acasă-i?
ION: Acasă ... ai vro treabă cu d-lui?
LEONAŞ: Am, logofete Ioane ... Am venit să mă jălu­
iese.
ION: Bine-ai făcut. .. că boieriu-i om drept şi cu frica
lui Dumnezeu; dar... adus-ai vrun peşcheş?
LEONAŞ: Ba nu ... n-am ştiut că-i plac peşcheşurile.
ION: Nu? .. apoi cară-te ... N-are vreme să te pri­
mească boieriu.
LEO�AŞ: Da bine, logofete Ioane ... unde să caut eu
acu peşcheş?.. păcatele mele!... Dă!... că
cu toată sărăcia mea ...
ION: N-ai nimică? .. nici hîrzob de păstrăvi? .. nici
caş de munte? nici căprioară? nici vro căpă­
ţină de zăhar? ..
LEONAŞ: Doar nu-s băcal.
ION (la ureche): Nici bătuţi?
LEONAŞ: Da bine... boieriu metaheriseşte şi? ..
(Face semn de numărat bani.)
[461]
ION: Huf. .. lan caută bine-n pungă, că-i găsi poate
vro carboanţă ruginită.
LEOKAŞ: O carboanţă am... (Scoate o carboauă din
pztngă.) U nde-i ispra vnicu să i-o dau îndată?
5 ION: Nu aşa, că-i prea puţin ca să primească ... almin­
tere.
LEO�AŞ: Cum?
ION: Aşteaptă că-i vide ... avem alte tertipuri pe-aici ...
Aşteaptă. (1 esă pe unde a întrat.)
10 LEO�AŞ (singur): Aferim ispravnic! adună şi cu car-
boanta. .. Bine c-am aflat-o si asta.
ION (întri serios aducînd un. curca�): Vezi d-ta cur­
canu ista?
Acest curcan bătrîn
15 În ţară e vestit.
Din el al meu stăpîn
Îşi trage bun venit.
Curcan plin de noroc,
El, ca nealţi curcani,
20 Scăpînd de orice foc ...
A fript mulţi gogomani.
LEONAŞ: Cum asta, logofete?
ION: L-am vîndut păn-acum de 57 de ori pe la împri­
cinaţi şi o slujit păn-acum de 57 de ori ca peş-
25 cheş.
LEOXAŞ: Nu te pricep bine.
IOX: Iaca: cînd vine cineva cu jalobă şi cu mînile
goale. .. de pildă ca d-ta... eu, din poronca
boieriului, mă aţin la uşă cu curcanu, îl vînd
30 o carboanţă ... şi pe urmă duc carboanţa isprav­
nicului, şi ieu iar curcanu înapoi de la jăluitor. ..
ca poclon ... înţălegi?
LEOXAŞ: Care vrea să zică curcanu ista ţine pănă acum
696 lei?
35 ION: în capăt.
LEOXAŞ: Bună moşie.
IOX: îl cumperi?.. ori te îndrept spre calea-ntoarsă.
LEOKAŞ: Cumpăr. .. na carboanţa.
ION: Na curcanu ...
461
[462]
LEONAŞ: Noroc să deie Dumnezeu! (le curcanu şi
dă carboaua lui Ion.)
ION: Amin... şi la anu cu bine!... Mă duc să dau
carboanţa boieriului şi să-i spun că eşti aici.
5 (In parte, tntrtnd la Birzoi.) 58 cu asta... am
s-o trec la răbuş.
LEONAŞ (singur): Aşa, părinte ispravnice? .. bine că
ti-am aflat cotcăriile si curcăniile... Ne-om
�ăfui mai tîrziu'... Dar' oare unde-i Luluta? ..
10 (Caută primprejur.) M-am schimbat în 'straie
de cărucer, ca să pot iar întra aici ... să mă-ntîl­
nesc cu Luluţa ... De-ar veni ... am lua tălpă­
şiţa amîndoi pe uşa asta de dindos... Bricica
mea-i la portiţa grădinei... ne-am sui iute
15 într-Însa şi nici tătarii nu ne-ar prinde... Cine
vine? A ! Ispravnicul! ... Ce minciună să-i durez? ...
SC E N A XII
LEONAŞ, BÎRZOI, ION
BÎRZOI: Unde-i jăluitorul?
20 ION: Iacătă-l, cucoane.
LEONAŞ (închinîndu-se): Eu sînt, măria-ta.
BÎRZOI: Ce cauţi?.. Cine eşti?
LEONAS: Piciu bricicariul... să nu-ti fie cu bănat,
�ăria-ta... '
25
30
35
462
(Arie din "Doi morţi vii" : "Îi mare cu cei mici")
Eu sint vestitul Pici
Ce n-am decît un bici
Ş-un cal străin, căzut,
Ş-o bricică de-mprurnut.
Dar, vai ş-amar de cine
Mă ie la drum pe mine!
ÎI duc în fuga mare.
Cu poşta ... şi mai tare ...
Dar îi paveua rea?
Da-i muştcreul greu?
[463]
5
10
15
20
25
30
35
10
(Bate din bici şi zice: "Ce-mi pasă mie ... mişcă, copile. U)
Nici bricica nu-i a mea,
Nici drumul nu-i al meu;
Că sînt vestitul Pici
Ce n-am decît un bici,
Din care tot pocnesc,
Cu care mă hrănesc.
BÎRZOI: Piciu brici carul. .. de la leş?
LEONAS: Dar, măria-ta ... stii? .. din colt de la Sfîntul
Spiridon ... Piciu bricicariu... Înt�eabă pe cine>
vrei şi ţi-a spune de mine... Cîte giupînese cu
testemeluri. .. cîţi logofiţei cu vipiscă... tot
Piciu îi bălăbăneşte hurduz-burduz, prin toate
rătăcăniile ... ba pe la vii ... ba pe la Rădiu ... ba
pe la Sprăvale-babă... ba pe la clănţăIărie ...
şi tot cam pe datorie ... că despre bătuţi? ..
vorba ceea: i-o bătut vîntul de mult! Şi cînd mă
trezesc!. .. tufă-n pungă, tufă-n buzunar. ..
afif!. .. Dar ce-mi pasă!... Piciu să trăiască!
treacă de la mine... că doar îs român... îs
creştin.. . slavă Domnului!... din toţi negus­
torii şi meşterii din leş, numai eu am rămas
din neam curat... şi un biet halviţar... şi un
biet brahagiu... şi un biet cojocar... toţi cei­
lalţi îs cu perciuni. (Toate aceste le zice foarte
răPide.)
BÎRZOI (astupîndu-şi urechile): Mă!... ce daradaică
hodorogită!. .. destuL.. stăi ...
LEONAŞ: Ha, ho... tbrrr... am stătut.
BÎRZOI: Spune acu ce cauţi?
LEONAŞ: Ţi-am adus un curcan, măria-ta, tocmai de
la leş ...
BÎRZOI (în parte): Auzi Piciu?.. şi-i curcanu meu
cel de pripas ...
LEONAŞ: Şi mă rog măriei-tale să-I primeşti drept
peşcheş.
BÎRZOI (făcînd că se supără): Adică ... fără peşcheş
nu puteai să vii?
LEONAŞ: Apoi dă, cucoane ... nu te supăra ... obiceiul
pămîntului.
463
.}
[464]
BÎRZOI: Ei fie... dă-I la fecior.
ION (aproPiindu-se de Leonaş ): Adă-I încoace.
LEONAŞ: Na ... (Dă curcanu lui Lon.}
BÎRZOI (încet lui Ion, de ceea parte): Unde-i carboava,
5 hotule?
ION (dî,("du-i carboava pe dinapoi): Iaca. (In parte.)
PiI.
BÎRZOI (luînd carboava): Bine, bine, fătul meu ...
Spune acu... ce pricină ai la isprăvnicie?
10 LEONAŞ (în parte): Oare ce dracu să-i înşir? (Stă
puţin pe gînduri.)
ION (ieşind, în parte): 58 cu asta! De-a mai ţinea
isprăvnicia cîtăva vreme, ne suim la sută ...
(Sărutînd curcanul.) Vai! drăguţu-rni-i ... mîn-
15 ca-I-aş fript... (Lesă.)
BÎRZOI: Ei, dă!... spune azi... că n-am vreme de
perdut. ., Ce ai?
LEONAŞ: Apoi ... ce să am, măria-ta? Ia păcate!. ..
M-am pornit de la leş c-o actoriţă... şi după
20 ce-am adus-o aici numai într-o fugă de cal. ..
cînd la plată?.. vrea să-mi mănînce dreptul,
sub cuvînt c-am prăvălit-o de cinci ori.
BÎRZOI: O actoriţă?.. de la fteatru?
LEONAŞ: De-acolo ... de la denia cea nemţească.
25 BîRZOI: Şi unde-o tras în gazdă?
LEONAS: La pitariu Chirculici... stii?.. de la vale
peste drum... Dacă-i avea bunătate să mergi
d-ta să-i grăieşti... ca părintele ispravnic ...
poate că nu m-ar lăsa păgubaş ...
30 BÎRZOI: Bucuros, fătul meu ... mă duc. (In parte.)
N-am văzut niciodată actoriţe... îs curioz să
văd ce lighioaie sînt. (Tare.) Mă duc... (]şi
caută şapca.)
LEONAŞ (în parte): Călătorie sprincenată... De-aş
35 putea să-i depărtez pe toţi de-acasă... mi-ar
veni la socoteală... ca să fugim cu Luluţa.
BÎRZOI: Iaca şapca ... Vină cu mine, Piciule.
LEONAŞ: Mergi înainte, cucoane ... că te-agiung.
BÎRZOI: Bine. (Vrea să iasă.)
464
[465]
5
10
15
20
25
30
35
SCE N A XIII
LEONAŞ, BJRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ (aceşti doi ies
din odaia din stinga, planul 1)
CHIRIŢA: Unde te duci, frate?
BÎRZOI: Vin-acuş ... Mă duc păn' la vărul Chirculici ...
să mă-ntilnesc c-un ipochimen care-o tras acolo-n
gazdă.
CHIRIŢ A: La Chirculici?.. da Chirculici s-o pornit
de trii zile la moşie ... ş-o pus să-i grijască casele.
LEONAŞ (în parte): Tronc!... c-am codălghit-o!. ..
BÎRZOI (lui Leouaş }; Apoi ... ce dîrdîiai tu, măi bri­
cicarule?
CHIRIŢA: Care bricicar?.. (Cunoscînd pe Leonaş.)
Ce văd?.. iar hotu cel de Leonas!
BÎRZOI: Leonas? . , ,
GULITĂ: Dar, băbacă ... aista-i ofiteriu care-o sărutat
'pe Luluţa. '
BÎRZOI: Duelgiu?.. (Lui Leonaş.) Ce Însemnează
dar? .. grăieşte ... acu ofiţer, acu bricicar? ..
LEO�'l'AS: Iaca, măria-ta... Am voit să văd cu ochii
cum faci dreptate În isprăvnicie... şi cît ţin
curcanii isprăvniceşti.
CHIRIŢA: Vai de mine!. .. că aista-i Pepelea!
BÎRZOI: Asa? care vrea să zică ... esti spion d-ta? ..
Apoi, aşteaptă... dacă-i aşa, 'să-ţi dau o răfu­
ială isprăvnicească pe spinare. (Strigă.) Măi
jăndari!
CHIRIŢA: Jăndari!
GULIŢĂ: Jăndari!
LEO�AŞ: Aşa-i socoteala?.. apoi... lan aşteptaţi şi
voi să vă-nvăţ eu galopu ...
(J n vremea cît cîntă, îi loveşte cu biciuşca peste picioare.
Chiriţa, Bîrzoi şi Guliţă sar prin casă i n măsura muzicei.)
(Aria galopului )
LEO�AŞ
Hi, hi, bălan ... Hi, hi, jărpan.
465
[466]
5
10
15
20
BÎRZOI CHIRIŢA, GULIŢĂ
Vai ce hoţ! ce fiară!
LEONAŞ
Hi, hi, bălan ... Hi, hi, şoldan.
BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ
Vai. că m-o pişcat iară,
Bre! ce om şugubăţ!
Da şezi, măi, binişor.
LEONAŞ
Ba nu ... vreu să vă-nvăţ
Galopu-ntr-un picior.
Hi, hi, bălan ... Hi, hi, jărpan.
BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ
Vai! ce hoţ! ce fiară!
LEONAŞ
Hi, hi, jărpan ... Hi, hi, şoldan.
BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ
Vai ! că m-o pişcat iară!
(Leonaş iesă rîzînd pe unde o intrai, în vreme ce Luluţa tntră
pe uşa din fund.}
SCEN A XIV
25
466
LULUŢA:
CHIRIŢA
BÎRZOI
GULIŢĂ
BIRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ, LULUŢA
Da ce-aţi păţit de săriţi drăgaica prin casă?
} (sărind necontenit): Luluţă ... zi-i să şeadă
binişor.
[467]
LULUŢA: Cine?.. cui?
CHIRITA }
BÎRZO� (oprindu-se): Lui Leonaş. U nde-i ?
GULlŢA
5 LULUŢA: Leonaş?
CHIRIŢA: Bre! ce împuşcă-n lună!
BÎRZOI: Bre! ce ienicer!
GULlŢ.ii: Am să-i cer iar duel!
LULUŢA: Da tăceţi din gură că vă vin musafirii la masă.
10 CHIRIŢA: De pe-acu? .. unde-s?
LULUŢA: I-am văzut intrînd pe poartă... Iacătă-i
SCEN A XV
Cei dinainte, MUSAFIRII
( A rie din "Rîrea": "Tanana")
15
20
25
MUSAFIRII
Plecăciune cucuiete!
Iată-ne că am sosit.
Hai la masă, căci de sete
Şi de foame am murit.
CHIRIŢA
Mă închin şi sînt voioasă
C-aţi venit cu toţi la masă,
Şi sperez că bucuros
îţi mînca şi-ţi bea vîrtos.
MUSAFIRII
Plecăciune cucuiete!
Iată-ne că am sosit.
Hai la masă, căci de sete
Şi de foame am murit.
30 CHIRIŢA: Cred, boieri d-voastră, că vi s-or fi cam lungit
urechile de foame, pentru că pe aici obicinuiţi
467
..
..
[468]
a mînca pe la amiază... dar noi metahirisim
evropieneşte ... pe la 5; nu vă fie cu supărare .
Peste o jumătate de ceas or da bucatele pe masă .
Vă rog să îngăduiţi.
5 MUSAFIRII: Sărut mînile.
CHIRIŢA: Astăzi vreu să-mi ieu ziua bună de la d-voas­
tră. .. fiindcă mă duc la Paris.
MUSAFIRII: La Paris?
CHIRITA: Dar... si nădăjduiesc că îti chili vîrtos în
lO �ănătatea isprăvnicesei d-Ior-vo�stre.
MUSAFIRII: N-ai nici o îndoială, cucoană.
CHIRIŢA: însă păn'la masă... dacă poftiţi cîte un
păhăruţ de rachiu? .. Ioane ... adă rachiu.
( Ion întră cu o tablă plină de păhăruţe de rachiu şi se duce
15 de dă întîi cu coanei Chiriţei şi pe urmă pe la musafiri.}
CHIRITA (bînd): Să trăiti ... Întru multi ani ... si să
ne videm sănătoşi 1. ' .. Bun rachiu .. : îi pe cursă .
ca la leş ... Poftim, boieri. Ioane! ... dă la d-lui .
dă la d-lui ... dă şi la d-lui. " (Arată un musafir
20 mai ruşinos.)
(Ion, după ce dă rachiul, iesă.)
CHIRITA: S-asa cum vă spuneam, boieri d-voastră .
peste vt» trii zile vă las cu lacrimile pe obraz .
aştept numai paşportul.
25 S C E N A XVI
Cei dinainte, ŞA RL (cu pas portul în mînă, dă busia în salon)
ŞARL: Pasport?.. Voita.
TOŢI: Monsiu Sar1ă?
ŞARL: Present t'
30
468
(Air du .. Roy al tambour"}
Me voiei ... am sosit
Moulu, bouillant de rage
Pour cîte-am pătimit,
Am pătimit dans ce voyagr.
[469]
5
En un caroutze affreu x,
an m'a conduit hurduz-burduz.
Les surugi riaient entre eu»,
Disant : Draco franţuz I
{Îwchinindu-se la Chiriţa )
Mais pou« vous, cocona,
an irait en enfe« ...
CHIRIŢA
(făcînd tali)
10 Ah! vous etes juvaer.
ŞARL
(în parte, făcînd semnul gamenilor din Paris)
Tiens! v'lă pour toi ... voilăl
Quel bonheur! am sosit
15 Enfin dans ce village .
Ma cîte-am pătimit etc.
ŞARL: Madame, am împlinit comision d-tale ... Am
scos pasport.
CHIRIŢ A (cu bucurie): U nde- i ?
20 ŞARL: Voila.
CHIRIŢA: Dă-mi-l degrabă ...
ŞARL: Pardon ... trebui un farfuri ... să-I prezentez
pe farfuri... ti la mode.
CHIRIŢA: Bine zici ... Ioane!
25 ŞARL: Non strigat. .. Am găsit farfuri. .. Monsieur,
barbat d-tale, port un duzen la surtuc. (Se apropie
de Bîrzoi şi-i taie un bumb de la surtuc.) Vous
permettez?
BÎRZOI: Ce faci, neamţule?
30 ŞARL: Non faci attention ... Am trebuinţ un farfuri ...
et uoilă! (Arată bumbul şi pe urmă pune pasportul
pe dînsul ca pe un talger de-l prezentează Chiri­
ţei.)
MUSAFIRII: Ha, ha, ha, ha... a dracului franţuz!
35 ŞARL (în parte): Voită une mode commode ... On porte
toute une vaisselle sur soi... (Tare.) M adame
la baronne de Chiritza ...
..�
[470]
5
10
15
20
25
30
35
470
CHIRIŢA: Merci, monsiu Şadă ... cînd ai şti ce mul­
ţămire mi-ai făcut. .. Vous m'aoez frotte le coeur
avec du miel.
Q ')
ŞARL: U01. •••
CHIRIŢA: Oui avec du miel ... m-ai uns la inimă cu
miere Nous disons comme fa ...
ŞARL: En moldave ... suffit. (In parte.) folie langue!
CHIRIŢA (deschizînd pasportul): Ascultaţi, boieri d-voas­
tră. .. (Citeşte.) "D-neei baroana Chiriţa Bîrzoi,
care merge peste graniţă în staturile Evropei ... H
TOŢI: Baroană!
BÎRZOI: Baroană!... tu ... baroană? ..
CHIRIŢA: De ce nu? .. dacă-i moda.
GULIŢĂ: Nineacă ... da eu nu-s baron?
CHIRITA: Ba şi tu esti, Gu1ită... esti baronas.
GULIŢĂ: Vra să zică şi băb�ca îi baronoi? '
BÎRZOI: Ba ... mă ferească Dumnezeu!
CHIRIŢA: Da ian mai spune-ne ceva de la leş, monsiu
Şadă? . .. Ce mai fac ieşenii?
ŞARL: Toţi ieşenii s-o făcut bulangeri ... chitari.
TOŢI: Pi tari?
ŞARL: Parbleu!... Plămădesc glodu iarna, ca să-I
înghită vara.
CHIRIŢA: Bine zici... îmi aduc aminte cînd am fost
acolo cu Aristiţa şi Calipsiţa ... era să mă înec!
ŞARL (în parte): Ah bah! un tonneau ... fa flotte tou-
[ours.
CHIRIŢA: Da despre teatru ce ştii?
ŞARL: Est opera italian am văzut Robert le diable!
CHIRIŢA: Nu mă nebuni şi cum o fost?
ŞARL: Formos ... tare formos.
CHIRIŢA: Ei... parastuieşte şi nouă piesa aceea ...
c-am auzit că-i cu o mulţime de drăcii.
ŞARL: Dacă poroncesc madame cocona... bucuros.
(Toţi se aşează pe canape şi pe jilţuri. Şarl, tn mijlocul lor,
cîntă cinticelul : .. Titi a la repres, de Robert le diable".)
TOŢI (sculîndu-se): Mare minune! N em ţii cei a îs cu
dracu, zău!
[471]
5
10
15
20
25
30
35
se E N A XVII
Cei dinainte, TON şi, pc urmă, LEONAŞ (fn toaletă feme­
iască)
ION: Cucoane ... cucoane ... o vinit o madamă de Ia
leş. .. şi cere să Între aici.
BÎRZOI: Cine-i?
ION: Cică-i actoriţă.
TOŢI: O actori ţă ?
LEONAŞ (întrînd răpide}: Plecăciune, boieri ... }fă rog
de iertare că dau busta-n casă, nitam, nisam ...
dar, avînd treabă cu părintele ispravnic, am luat
îndrăzneală. . . Care-i părintele? ..
BÎRZOI: Supusă sluga d-tale, madamo.
LEONAŞ: D-ta să fii sănătos.
BÎRZOI: Sărut mînile.
CHIRIŢA (în parte): Mare minune! cum seamănă cu
Leonaş l
LEONAŞ: Pune-ţi în gînd, părinte ispravnice, că am
un frate, care de cîteva zile s-o făcut nevăzut
de la Iasi. " si pre cît am aflat de ici, de cole ...
am prepus că-i ascuns aici în tîrg... şi că-i
amorezat de o du ducă care-i zic Luluta.
LULUŢA (în parte): De mine? '
CHIRIŢA: Luluţa? .. şi cum îl cheamă pe fratele d-tale,
cheramo?
LEa NAŞ : Leonaş... de nu ţi-a fi cu bănat, cucoană.
CHIRIŢA: Nici cît pe-o măsă ... să ierţi ... Şi d-ta zici
că eşti actriţă?
LEONAŞ (făcînd compliment femeiesc): La Teatru Naţio­
nal. .. să ierţi.
CHIRIŢA: Să fii d-ta sănătoasă ... dar cît pentru fratele
d-tale... cine-a fi acela... nu avem cinste ...
LEONAŞ: Bunătatea d-tale ... dar, mă rog ... pe duduca
Luluţa nu ştiţi unde-aş putea-o găsi?
CHIRIŢA: Nu departe ... Dacă vrei s-o vezi? iat-o ...
O logodim astăzi cu Guliţă, fiul meu ...
LEO�AS: Să-ti trăiască.
CHIRIŢA (cu' dispreţ): Plecăciune.
471
..
,'"
[472]
LEONAŞ (care în toată vremea asta a întors spatele Lulu­
ţei): A!... dumneei îi du duca Luluţa? Tare-i
frumuşică! Dă-mi voie, dragă, să te sărut şi să
te fericesc de odorul ce-ai să capeţi. (Sărută pe
5 Luluţa şi-i zice tncet.) Eu sînt, Luluţo, eu, Leo-
naş. .. opreşte logodna.
LULUŢA (ţipînd): A!. ..
TOTI: Ce-i?
LULUŢA (jăcînd'u-se nebună): Vai de mine! se învîr-
10 teşte casa cu mine. Toate le văd pe dos ... Iaca
mătuşica să dă de-a tumba ... ha, ha, ha, ha .
CHIRITA: Kirie eleison+. .. că iar i-o venit nebunia .
�i tocmai în ceasul aista!... Luluto ...
LULUŢA: Fugiţi... fugiţi... daţi-mi pace... că-mi
15 vine-a musca... U nde-i Gulită să-I zgîriiu? ..
unde-i să-I' musc? '
GULIŢ..\ (ascunzîndu-;e după tată-său): Nu mă lăsa,
băbacă, că mă mănîncă.
LULUŢA: Ha, ha, ha, ha ... Am să mă mărit cu iubitul
20 meu, pe care-l iubesc din copilărie ... Iată-mă-s
la nuntă... orhestrul începe valţul, valţul! ...
U nde- i mirele să gioc cu el?
Valsul
25
30
35
472
LULUŢA
(vălsuind singură)
Tra, la, la, la, la,
Tra, la, la, la, la,
Astăzi chiar mă mărit,
Mă mărit, mă mărit!
Tra, la, la, la, la,
Tra, la, la, la, la,
Chiar astăzi mă mărit
Cu al meu iubit.
(Se opreşte din joc, Plîngînd.)
Ah, ah, ah, ah, ah, ah!
Dragul meu nu mă vra ..•
CORUL
Sărmana, vai de ea! (bis)
[473]
5
10
15
20
25
LULUŢA
(rîzînd)
Ha, ha, ha, ha, ha, ha!
Ba mă vrea, ba mă vrea.
CORUL
Sărmana! vai de ea I
Vai de eal
( Îrnprcună.}
LULUŢA
(jucînd)
Tra, la, la, la, la,
Tra, la, la, la, la,
Astăzi chiar mă mărit,
Mă mărit, mă mărit ...
Tra, la, la, la, la,
Tra, la, la, la, la,
Chiar astăzi mă mărit
Cu al meu iubit.
CORUL
Sărmana fată!
Priviţi-o, iată,
Iată c-a-nebunit,
Nebunit, nebunit!
Sărmana fată,
Mai bine-ndată,
îndată-ar fi murit,
Ar fi murit I
(Luluţa se aruncă în braţele lui Leonaş.)
LULUŢA: A!... iaca logodnicul meu... iată-l, iată-I!
30 CHIRIŢA: Cine? ... Madama? ... logodnic!. .. (Cătră
musafiri.) S-o perdut de istov!
LULUŢA (ţiPînd): Aista-i, aista-i ... vreu să mă măritaţi
cu dînsuL.. că de nu ... nebunesc ...
473
.1.'.
... .
.�
[474]
5
10
15
20
25
30
35
474
CHIRIŢA: Să te mărităm cu madama? .. altă belea
acu!. ..
ŞARL: No... faceţi caprisu Luluţei... non trebuie
contrarier un malade.
CHIRIŢA: Bine zici, monsiu Şadă ... Ei ... fie, Luluţă
dragă. .. dacă ţi-i drag dumnealui?.. ie-ţi-l. ..
Noi ţi-l dăm. (Cătră Leonas.) Mă iartă, madamă,
că te supăr ...
LEONAŞ: Da unde, cucoană!. .. dimprotivă ...
LULUŢA: Dacă mi-l daţi ... logodiţi-mă acu-udată cu el.
CHIRIŢA: Fie ş-acu, numai nu te tulbura... (Cătră
Leonaş.) Madamă ... facem abuz de bunătatea
d-tale ... dar apoi vezi în ce stare-i biata copilă .
Fii bună, te rog, şi primeşte a te logodi cu dînsa .
ne-i îndatori peste măsură.
LEONAŞ: Cu mare bucurie ... Cea mai mare dorintă
a mea este ca să vă îndatoresc ... poftim inel�l
meu.
CHIRITA: Foarte multămesc... Luluţo, iaca inelul
d-sale. .. dă-i acum pe-al tău... si să vă fie
logodna Într-un ceas bun ... amin!
(Leonaş şi L uluţa schimbă inelele.}
LULUŢA (veselă): lVI-am logodit... m-am logodit!
De-acum ziceţi să cînte muzica... să-nceapă
bal ul. .. la baL.. la bal. ..
CHIRIŢA: Bal înaintea mesei?
ŞARL (încet Chiriţei}: Ne la contrariez donc pas ...
puisqu'elIe est [olle. (Tare.) En anani la contre­
danse.
CHIRIŢA (căutînd cu dragoste la Şarl ): Fie, monsiu
Şadă ... Vous serez 111,011, cavaler?
ŞARL (în parte): Crac.
CHIRIŢA: Hai, boieri ... să vă văd ...
{Orhestrul cîntă coniredansul, Chiriţa joacă cu Şarl, în faţă
cu Guliţă, care joacă cu Luluţa. Leonaş slujeşte de damă lui
Bîrsoi şi joc amîndoi vis-ti-vis cu doi musafiri. Musafirii mai
în [unâ.}
[475]
5
TOŢI
(jucînd)
Ah, ce plăcere de-a juca
Şi de griji a să scutura.
CHIRIŢA
Ah 1 monsiu Şadă ... te rog, îmi spune
Dacă joc frumos cancan?
ŞARL
Ah! que des gracest Joci de minune
10 (în parte) Elle danse comme un ours blanc,
15
20
25
30
35
TOŢI
Ah 1 ce plăcere de-a juca
Şi de griji a să scutura.
CHIRIŢA: Destul, c-am obosit!
LEONAŞ (strîngînd pe Luluţa în braţe): Ah! dragă
Luluţă ... de-acum eşti a mea şi nimic nu ne mai
poate dispărţi ...
CHIRIŢA (cătră musafiri): Vezi, dacă-i actriţă ... cît
de bine-şi gioacă rolu.
LEOXAŞ: De-acum festa-i giucată; pot să m-arăt fără
grijă.
CHIRIŢA: Festa? .. ce vra să zică asta?
LEONAŞ (scoţtndu-şi capela): Mă cunoşti, Chiriţoaie,
cine sînt eu?
CHIRIŢA }
BîRZO: : Leonaş!
GULIŢA
LEONAŞ: Eu !... v-am giucat-o bună?
CHIRIŢA (căzînd pe un scaun): Ah! ne-o giucat-o,
Pepelea!
BÎRZOI: lan stăi, moţpane... dacă-i pe feste?.. apoi
să ţi-o gioc eu mai sărată şi mai chipărată .
doar am puterea-n mînă ... doar îs ispravnic! .
LEONAŞ: Ba te şterge pe guriţă, boieriule ... Iaca derni­
sionul d- tale. (li dă un pachet.)
475
. ,
... �
[476]
:
5
10
15
20
25
30
35
476
BÎRZOI: Demisionu?
LEONAŞ: Aşa ... mai dinioare am primit un plic de la
directorul Departamentului, care mi-i prietin,
şi înîntru am găsit demisionul d-tale.
BÎRZOI: Da să n-am parte de Chiriţa dac-am gîndit
vrodată să-mi dau demision. (Citeşte:) "Demi­
sionul ce ai dat din postul de ispravnic se pri­
meste ... si se poronceste d-tale ca să încredintăzi
trebile ţinutului d-sal� d-lui Leonaş, noul dire­
gător." - Am sfeclit-o l (Cade pe un scausi de
altă parte.) Da bine... pentru ce?.. care-i
pricina?
LEONAŞ (încet): Curcanu cel bătrîn ţi-o giucat festa .
Ce să faci?.. s-o trecut vremea curcanilor! .
Iar cît pentru logodna mea cu Luluţa, de nu-i
încuviinţa-o acu îndată... spun lui Piciu bri­
cicariu să deie jalbă că i-ai luat o carboavă
chiar de haram.
BÎRZOI: Încuviinţăz... încuviinţăz, numai taci.
CHlRIŢ A (Pe gîndHri): Să-mi treacă pin tre degi te
bunătate de zestre?.. nu se poate... (tare)
nu se poate!
LEONAŞ (încet, Chiriţei): Ba se poate, căci almintire ...
l-oi ruga pe prietinul meu, pe ofiţeriu cel de
azi-dimineaţă, să arăte portretu d-tale lui Bîr­
zoi. .. Se poate acum? ..
CHIRIŢA (plecînd capul}: Se poate!
LEONAŞ: Care vra să zică... toate s-o pus la cale ...
Acum, boieri d-voastră, fiindcă un ispravnic
trebuie să fie un om aşăzat... vă poftesc la
nunta mea cu duduca Luluta. Dumneei cucoana
Chiriţa şi cuconu Grigori; preaiubitul ei soţ,
s-o primit a ne fi nuni mari ... aşa este?
BÎRZOI } (zîmbind mineeşte): Cum nu?.. cu mare
CHIRIŢA . bucurie.
LEONAŞ: Cît pentru monsiu Guliţă, dacă tot voieşte
duel? ..
GULIŢĂ: Bai!
ŞARL: Comment! IH refuses, malheureux!
[477]
5
10
15
20
2S
30
3S
GULlŢĂ (CU nerăbdare): Qu'est ce que vous voulez? ..
Omorision?
ŞARL: F ricosion. .. val ( In parte.) Quel petit cretin I
ION (întrînd): Cucoană ... să deie bucate?
CHIRIŢA: Strigă să deie.
ION (la uşa din fund, strigă chiuind): Mă Postolachi ...
mă!.. dă bucate la masă... mă!
CHIRIŢA: Carnacsî, că ne-ai asurzit! Boieri d-voastră ...
poftim .. , d-le Leonaş, ce-o fost s-o trecut. ..
nădăjduiesc că nu ne-i refuza de-a şide cu logod­
nica d-tale la masă.
LEOXAŞ: Dimprotivă, cucoană dragă, (încet) şi drept
dovadă că sînt prietinul d-tale, poftim portretul.
CHLRIŢA (încet, luînd portretul): Să-ţi spun drept. ..
mare comedian ai mai fost!
LEOXAŞ: Apoi ... nu ştii că lumea-i un teatru plin de
comedieni?
CHIRIŢA: Bine zici ... blagoslovită să-ţi fie vorba!. ..
tocmai asta era s-o spun şi eu d-lor-sale ... (Arată
publicul şi înaintează spre el.)
Credeţi-mi mie: cei mulţi în lume,
Fie din Londra sau din Focşeni,
Fie cu stare, cu rang, cu nume,
Joc ades roluri de comedieni.
Cela ce strigă că ţara pere
Păn' ce apucă vre un ci olan
Şi, cit îl roade, stă în tăcere ...
Cine nu-l ştie că-i comedian?
GULlŢĂ
Cel care vecinic se tot făleşte
Că-i de neam nobil cît un sultan .
Şi-n faptă-i neamul şi-l necinsteşte .
Îi prost sărmanul t prost comedian t •••
ŞARL
Celui qui tourne cum bate vîntul,
Fiind azi jidov, mîni moldovan ...
Est un ... non trouue au juste cuvîntul;
Une girouette ... un comedian.
47?
... ",.
.�
[478]
5
10
15
LULUTA
Cela ce caut-o zestre mare,
Deşi el poate nu face-un ban,
Şi zice fetei că-i dragă tare ...
Are iubire de comedian.
LEONAŞ
Cel care jacaş fiind de moarte
A luat pelea de pe sărman ...
De-l vezi deodată blind, smerit foarte ...
Să fugi de dînsul că-i comedian.
CHIRIŢA
Astfel e lumea... o comedie!
Iar noi, artiştii care-o jucăm,
N-avem dorinţă alta mai vie
Decît aplauzi să merităm.
TOŢI
Astfel e lumea ... o comedie I
Etc. etc. etc.
r La sfirşitu! cupletelor uşele din fund se deschid şi toţi se POT-
20 nesc spre masa care se vede dincolo de uşă.}
(C o r tin a cad e.)
[479]
F f,
i,
1
DOI MORŢI VII
[480]
PERSOANE
D. GHIFTUI, proprietar bogat
Banul HAGI-FLUTUR, bătrîn ridicol
ACROSTIHESCU, tînăr poet
5 EGOR, lipovan
Şatrarul TALPĂ-LATĂ, arendaş
TIŢA, orfană
D-na FERCHEZANCA, actriţă
D. CÎRCIOC, candidat de judecătorie
10 IO)J, lacheu a lui Ghiftui
U)J BĂIET DE ŢĂRAN
PRIETINI A LUI GHIFTUI, ŢĂRA�n, ]A::\D.\R\H
[481]
5
10
15
20
DOI MOKfI VIP
VODEVIL ÎN 2 ACTE
Reprezentat pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul
artiştilor români, la 1851.
ACTUL I
Teatrul reprezintă un salon bogat. În dreapta, pe planul
1, o uşă deschisă ce dă pe un balcon fără grilaj. în fund,
in dreapta, o uşă cu geamuri şi perdele, care duce intr-un
salon mic. Alte două uşi cu geamuri în fund, care se de-.­
chid în grădină. în stînga, pe al 2-lea plan, o oglindă
mare şi lîngă aceasta o uşă ascunsă ce duce asemenea în
grădină. O canape aşezată în stînga privi torilor, un scaun
lîngă oglindă şi alte două scaune între uşele din fund.
Scena se petrece la Ghiftuieni;
SCENA 1
ION (scuturînd mobilele }
(La ridicarea perdelei se aude în salonul cel mic din fund corul
următor, cîntat de Ghiftui, Hagi-Flutur, Acrostihescu şi prie­
tinii u« Ghiftui):
Prietini buni, să bem şi să mîncăm,
Căci poate mîni vom da de ceas amar!
L'homme blase, par Duvert et Lausanne [V. A.].
481
[482]
5
10
15
20
25
30
Hai de pe-acum voios să ne-necăm
într-un antal de vin bun de Cotnar.
Glu, glu, glu, glu, să bem, să mîncăm;
Glu, glu, glu, glu, şi să tot cîntăm
Glu, glu, glu, glu, glu.
ION: lan auzi boierii cum se veselesc de ziua stăpînu-meu,
d-nu Ghiftui! ... O poftit tot Tîrgu-Frumos aici
la moşie, la Ghiftuieni, pe banul Hagi-Flutur,
pe d-nu Acrostihescu, pe d-nu ZgîrciIă... şi
alţii; şi acum, de trei zile, o ţin tot una cu mesele
şi cuIăutarii,
(Se aude în salonul cel mic ciocnete de pahare şi chiote de
veselie: "Să trăiască Ghiftui!. .. în sănătatea lui Ghiftui!. ..
vivat!. .. ")
ION (căutînd pe [ereasta uşei salonului): Gîl, gîl, gîl. ..
înghite-Agachi. .. duşcă, băiete!... (Viind în
faţa scenei.) Parcă văd c-or să cadă bolnavi,
de mult ce-nghit la sănătăţi !
(Arie: "M-o pus tata să-nvăţ carte", din" Trtntorul't .}
De trei zile, de cînd beu
Şi mănîncă tot mereu,
Cred că dobă s-au făcut ...
Numai bună de bătut.
Pan, plan, plan, plan, plan,
Plan, plan, plan, plan.
Ce-aş mai rîde, rîde, zău
De-aş putea c-un melesteu
Să-i măsor în lung şi-n lat,
Şi trivoga-n ei să bat;
Pan, plan, plan, plan, plan,
Plan, plan, plan, plan.
SCENA II
'1
ION, EGOR (vine din fund de-a stînga şi aduce grilage de
fer pentru balcon)
35 EGOR (în fund): A! cita ti tam?.. barabancic ? ..•
haraşo l
ION: A! d-ta eşti, pan Egor?
EGOR: Da, da,· eu, pan I van.
482
[483]
ION: Ţi-am mai spus că nu mă cheamă I van, că doar
nu-s lipovan ca tine ..
EGOR: A! duşinca I vanuşca !. .. nu cheamă la tine
Ion? .. no, Ion po lipovanţchi... I van.
5 ION: Nici Ion, nici I van. " m-ai înţăles?
EGOR: Niet Ion, niet I van? . .. a cito?
ION (cu mîndrie): Gion!
EGOR: Gion. (Rfzînd.) A! pojalosti, duşinca moia ...
Gion niet hristian.
10 ION: Puţin îmi pasă. Stăpînu-meu, cuconu Dumi­
trachi Ghiftui, mi-o poroncit să mă numesc
de-acum înainte Gion ... pentru că sînt giocheu.
EGOR: Cito? ciocoi?
ION (mînios): Giocheu, măi ... mere murate ...
15 EGOR: înţăles... ciocoi... haraşo , haraşo... Dar să
lăsăm vorba asta, că n-am vreme de perdut.
Am venit de la Tîrgu-Frumos ca să aşăd ostre­
ţi1e aiste la balcon. Pot să m-apuc de lucru?
IO�: Poţi. Hai, aşază-le mai degrabă, că, zău, cînd
20 gîndesc că balconu-i fără ostreţe... mă umflă
spaima.
EGOR: Pentru ce, pan Gion? ..
ION: D-apoi n-ai văzut că casa-i zidită chiar pe malul
iazului, Încît de-ar căde cineva din balconu ista ...
25 (arată balconul) s-ar duce de-a dreptul în împă­
răţia broaştelor?
EGOR: No ... mai bine ... că ar învăţa a cînta (face
ca broaştele) şi ar da conţert la fteatru.
rox: lan las, pan Egor, că nu-i de şuguit cu iazu ista.
30 EGOR: Da adînc îi?
ION: De trii stînjini!... mai ales cole sub balcon ...
zice că n-are fund. Hai, mergi de pune ostreţile,
ca să nu se întîmple vro primejdie ... (In parte.)
Boierii s-o cam chefăluit ş-ar pute foarte lesne
35 să facă huştiuliuc ...
EGOR: Aista-i balconu cu pricina? (Arată în stînga.)
ION: le sama bine să nu cazi.
EGOR (ieşind pe balcon): Ni boissa.
483
.�
[484]
ION: Să mai văd ce fac boierii. (Merge la uşa salonului
celui mic şi priveşte înîntru.)
EGOR (în balcon, bocăneşte tare şi cîntă):
Ia ţiganca maladaia,
5 Pauliţa mastavaia,
Zniaiu varajiti. (bis)
Palajiti denche vrucicu
Palajiti barin vrucicu,
Zniaiu varajiti. (bis)
10 ION (alergînd la uşa balconului}: Taci, măi omule, că
asurzeşti boierii. Nu poţi să pui ostreţile făr-a
bocăni?
EGOR: Niet.
ION: Ei, las' dar, pănă s-or scula boierii de la masă.
15 EGOR (viintl în scenă): Haraşo ... haraşo,
(Se aude iar în salonul cel mic chiote de veselie şi corul de la
începutul scenei I.)
Prietini buni, să bem şi să mîncăm,
Căci poate mîni vom da de ceas amar 1
20 Etc. etc. etc.
EGOR (căutînd pe fereasta uşei salonului): A! bojî
moi! că nu sînt şi eu cu dînşii, să facem la mine
glu, glu, glu.
(Se aude în salon glasul lui Ghiftui, strigînd: "Gion 1 Gion I
25 adă şampanie".)
ION: îndată, cucoane. (Deschide uşa salonului şi
întră în el.)
(Se zăreşte în salonul cel mic o masă încunjurată de Ghiftui
H agi-Flutur, Acrostihescu etc.)
30 EGOR (vine pe gînduri în faţa scenei): Uvîi! uvîi l dacă
n-as fi pătit ce-am pătit, acum aş ave si eu casă
şi masă l aş ave şi eu cai şi trăsură.:. ca mai
înainte. Aş fi tot birjar... iar nu negustor de
harbuji şi de ferării în Tîrgu-Frumos!
35 (Arie lipoueneasoă]
Uvii! uvîi! ce-am păţit I
Cind eram birjar vestit,
484
[485]
5
10
15
20
Toată ziua mă primblarn ...
Cuconaş parcă eram!
Dar acuma calc pe jos,
Glodul din Tîrgul-Frumos I
Vînd căldări, harbuji, zămoşi,
La tîrgoveţii-frumoşi!. ..
Frumoşi. " frumoşi... vorba vine, pentru că-s
din Tîrgu-Frumos ... dar almintire ... (Stă puţin
pe gînduri.) Bojî moi!... acu un an eram la
Ies ... birjar la ulita mare. Avem o droscă de
B�andmaier şi doi' cai iuţi ca chiperiul: unu
Malerchi şi celalt Ichim!... cînd le strigam:
paidi Malerchi ... jidanii de pe uliţă zice avei!. ..
Toţi cuconaşii vra să se primble cu Egor la Copou
şi-mi plăte cîte trii sorocovovţia pe ceas... dar
mai ales unu cu plete lungi... care socoteam
că-i cuconaş... şi el era un coţcar... După ce
m-o purtat pe datorie două luni ... o fugit, fără
să-mi plătească... Ah, ti padleţ cuconaş l. ..
de l-oi prinde vrodată, am să-I satur de droşcă .
să-i trag o hurducătură ... s-o pomenească! .
( Arie lipovenească)
Am să-I ieu la hăţuit
Ca pe-un cal rău, nestrunit;
25 Şi din bici pocnind mereu,
Chiar la goană am să-I ieu.
Iar din trupul său cu frac
Un răbuş mare-am să-mi fac,
Ca să-nsemn c-un par uscat
30 Cîte ceasuri l-am primblat.
Da mai pe urmă încă ce-am mai păţit c-o madamă
de la fteatru... una madam Panchiţa ... A!
bojî moi! ce ochi de drac ave! ... cînd căta la
mine îmi căde frîile din mînă!... ea umbla tot
35 cu mine zi şi noapte şi cînd îi pomenem de parale ...
îmi zicea Egoraş... Egoraş! . .. cînd o auzem,
mă făcem turtă dulce!... într-o zi, după ce-o
primblasem vro trii luni pe datorie, merg la
485
[486]
5
10
15
20
25
dînsa ca să facem socotelile, ş-o găsăsc plîngînd ...
no... dac-am văzut-o plîngînd... mi-o vinit
noduri în gît ş-am început şi eu a plînge. (Scoate
basmaua şi-şi şterge ochii.) Era datoare c-o sută
de galbini în tîrg şi n-ave cu ce să scape de exe­
cuţie ... eu, bun la suflet şi prost la minte, am
alergat degrab' acasă, am pus amanet tot ce-a­
vem, droşcă, hamuri, cai, ş-am adus suta cea
de galbini madamei Panchiţ, ca s-o agiut la
nevoie. .. Cînd m-o văzut, mi-o sărit în gît şi
m-o sărutat... A! duşinca Panchiţ L. . Pauliţ
Panchiţ l. .. a doua zi o fugit şi ea ... s-o făcut
nevăzută!. " şi de-un an de zile acum, nici
n-am auzit de dînsa... (Bătîndu-se cu pumnul
peste cap.) Na! ti scatina ... aşa, am prăpădit
tot ce-am avut ş-am agiuns a vinde harbuji şi
peşte sărat în Tîrgu-Frumos.
( Arie lipouenească}
Bojî moi! ce păcat
Dac-ajungi amorezat!
Te dau toate de sminteală
Ş-apuci hoisa-n loc de ceală!
Droşcar bun chiar dacă eşti,
Drumul ziua-ţi rătăceşti.
Şi tot ieşi mereu din cale,
Şi te duci mereu devale.
SCE N A III
EGOR, TIŢ A (viind prin stînga din grădină)
p
I
I
TIŢA (oprindu-se cu sfială în fund): Oare unde să fie
30 boieriul? .. Ce văd? pan Egor aici?
EGOR (întorcîndu-se soldăţeşte}: Egor? ia ... o duducă l. ..
TIŢA (apropiindu-se): Nu mă cunoşti, pan Egor?
EGOR: lan aşteaptă ... pastoi ... duduca Tiţa? ..
TIŢA: Tocmai. M-ai văzut la Iaşi în dugheana lui moş
35 Talpă-Lată, unde vinei să cumperi orz şi ovăs.
486
[487]
5
10
15
20
25
30
35
'10
EGOR: I! bojî moi. .. cum ai crescut de-un an de zile! ...
cum ai îmbobocit!... parcă eşti o lale precras­
nai ... Da ce mai face jupînu Talpă-Lată?
TITA: Sănătos. O lăsat dugheana şi s-o apucat de moşie.
O luat în posesie chiar moşia asta.
EGOR: Moşia lui cuconu Dimitrachi?
TITA: Dar, o luat-o de la vechilul d-sale, pentru că ştii
că boieriul o lipsit vro patru ani din ţară şi
s-o întors numai de-abia de-o săptămînă .
cred că nici nu-l cunoaste mos Talpă-Lată.
EGOR: Dacă nici eu nu-l cunosc.v. nu l-am văzut
niciodată. .. Dar se vede că i-o mers bine lui
pan Talpă-Lată, cu orzu şi ovăsu ... s-o îngrăşet?
TITA (rîzînd): Aşa... acum sîntem aşăzaţi aici de
vro şese luni.
EGOR: Da el unde-i?
TITA: Acasă ... de-abia am sosit amîndoi de la Roman,
şi cum am aflat că boieriu o vinit la moşie, am
alerga t ca să-I văd... Nu ştii unde- i, pan Egor?
EGOR: La masă ... Ai vro treabă cu dînsu?
TITA (în taină): Am să-i vorbesc.
EGOR: Şi nu te temi să vii singurică ... aşa ... in casa
unui cuconaş?
TITA: Să mă tem? .. de ce? .. nu ştii cît e de bun
CUCOnU Ghiftui... Cît bine face locuitorilor. ..
cum îl iubesc toţi!... Ş-apoi cînd ai şti cum s-o
îngrijit de copilăria me... cum mă dismerda
cînd eram mititică... cum îmi aducea păpuşi
şi cofeturi... parc-aş fi fost copila lui... D-lui
o cheltuit cu dascalii care m-o învăţat. .. şi pot
zice că-i sînt datoare cu toate.
EGOR (uimit): Bun hristian!. .. Da Talpă-Lată? ..
cum ai agiuns la dînsu?
TITA: La moartea maică-mea, acum doi ani, neavînd
, nici o rudă, m-o dat stăpînirea sub epitropia
lui. .. ca prietin a casei noastre.
EGOR: Soco tem că ţi-i moş.
TITA: Ba nu ... asa-i zic eu pentru că-i bătrîn ... E!
, sti. fi fost atunci aici cuconu Dumitrachi, sînt
sigură că nu m-ar fi lăsat pe mîna altora 1. ..
487
[488]
Doamne! tare-i bun la suflet!... şi tare mi-i
drag!. .. Cînd am aflat că s-o întors din străi­
nătate ... ştii? .. de mi-ar fi căzut din cer un
logodnic cu păru de aur, nu m-aş fi bucurat
5 aşa de mult!. ..
EGOR (în parte, ştergîndu-şi ochii): Ce sufleţel de
hulubiţ! (Dftează.) A! Panchiţ! Panchiţ 1
TIŢA (în taină): I-am cusut un călăf de ciubuc cu măr­
gele ş-am vinit să i-l aduc.
10 EGOR (cu dragoste): Duşinca! ...
TIŢA (cîntă):
-
15
20
25
30
35
488
(Arie din "Baba Htrca": .. Tata mi-a zis fată, fată")
Pentru mine, biată fată
Fără mamă, fără tată,
N-am pe nime mai iubit
Pe pămîntul părăsit,
Pentru dinsul mi-aş da viaţa;
M1i. rog seara, dimineaţa,
Şi zic, Doamne, Dumnezeu,
Ţine-I tot pe dorul meu I
EGOR (Plîngînd): A! ...
se EN A IV
EGOR, TIŢA, ION [ieşinâ din salonul cel mic)
ION: Hai, hai, căraţi-vă că s-o sculat boierii de la masă
ş-o să vie aici.
TIŢA (veselă): Boieriu ... cuconu Ghiftui are să vie? ..
Cît îmi pare de bine!... am să-I văd.
ION: Ba te şterge pe guriţă, acu deodată, drăguţă ...
hai ...
TIŢA: Apoi dar oi aştepta ... poate că mai pe urmă ...
ION: Negreşit ... du-te-acu de te primblă în grădină,
păn' ce şi-or trage ciubucele boierii ...
TIŢ A (aproPiindu-se de Ion şi căutînd la el cu ochi
dulci): Da mi-i da de ştire cînd a fi vreme, dom­
nişorule?
[489]
r
5
10
ION (în parte): Iaca!... că n-o văzusem cît îi de fru­
muşică... (Cu blîndeţe.) Cum să nu-ţi dau de
ştire, drăguţă... cum ţi-i numele? (O apucă
de bărbie).
TIŢA: Tita.
ION (în parte): Îmi vine s-a sărut.
EGOR: Da eu ce fac cu balconu, pan I van?
ION (mînios): Gion ... nu Ivan ... măi, mere murate ...
Las' că-i aşeza ostreţile mai pe urmă ...
EGOR: No, haraşo, haraşo, Paidiom, duducă. (Ies
amîndoi prin fund în stînga. Ion îi urmează.)
SCENA V
HAGI-FLUTUR, ACROSTIHESCU, trei prietini, GHIFTUI
(vine în urma tuturor)
15 (Ghiftui merge liniştit de se pune pe canape. Ceialalţi se apropi»
vesel de oglindă şi se grupează in faţa lui.)
(Arie "Haideţi, fraţi, să trăim bine")
TOŢI
(afară de Ghiftui)
20
25
JO
Haideţi, fraţi, să trăim bine,
Să trăim noi intre noi,
Luind vremea precum vine
Şi rîzînd de-orice nevoi.
FLUTUR
Vai de-acel care nu ştie
Tinereţ-a preţui!
Eu, trăind în veselie,
Păn' la moarte-oi chiui
Hai, hai ...
TOŢI
Haideţi, fraţi... etc. etc.
489
[490]
GHIFTUI (CU tristeţă): Ba că chiar. .. aţi vorbit de
v-a ţi prichi t !
FLUTUR: Da ce? .. iar te-o apucat năbădăicile, vere
Ghiftui? . .. iar ţi s-o Înecat corăbiile? ..
5 GHIFTUI (aproPiindu-se de ceialalţi ): Ba nu ... Zău
nu, fra ţilor. .. vă înşălaţi... îs tare vesel, ..
atîta numai că mi-i urît!
FLUTUR: Ce fel? ce fel ţi-i urît. .. după ce-am deşărtat
zece butelci de şampanie, pentru ca să sărbăm
10 ziua ta? .. ce dracu? " ai băut cît şăpte şi mai
ai obraz să te jăluieşti... zici că ţi-i urît? ..
GHIFTUI: Mi-i urît cît opt. .. (Ofttnd.) A! voi nu ştiţi
ce-i urîtul! Ce boală grozavă-i!. ..
ACROSTIHESCU: Nu ştim? .. Ia aşteaptă ... (Scoate
15 din buzunar un volum manuscris şi caută filele.)
Aurora. .. La mormîntul ei!... Odă la împăra­
tul ... Odă la şahui ... Odă la craiul ...
FLUTUR (încet lui Ghiftui): Iar o să ne lovească-n cap
c-o poezie ...
20 ACROSTIHESCU: Iată:... ascultaţi. (Citeşte declamînd.)
"Urîtul e un demon ce-alungă omenirea
Cu chinuri nesfîrşite. cu pas neincetat;
El stinge-n sin speranţa. goneşte fericirea.
Şi-n locul lor depune dezgustul nernpăcat l
25 Amar de acel suflet pe care el atinge!. .. "
GHIFTUI: Şi celelalte... bravo, Acrostihescule!... de
cînd faci ode pe la cei mari, n-ai nimerit nicio­
dată aşa de bine ...
FLUTUR (încet lui Ghiftui): Nu-s de dînsul. ..
30 GHIFTUI: CU adevărat că urîtul îi un demon fără milă
care mă goneşte zi şi noapte şi mă face să mă
cred mort de viu ...
FLUTUR: Te goneşte? .. goneşte-l şi tu ...
GHIFTUI: Da cum?.. prin care chipuri?
35 FLUTUR: O mie ş-o sută Nu eşti bogat?
GHIFTUI: Bogat. .. bogat ş-apoi? .. dacă-s bogat. ..
ce-mi foloseşte?.. Tot asta mi-o aruncaţi în
obraz ... că-s bogat. .. că am zece mii de gal­
bini venit. ..
490
•
[491]
FLUTUR: Zece mii de galbini!... auzi?.. şi-ncă se
mai fasoleşte?
GHIFTUI: Nu mă fasolesc, frate Ştiu că sînt creştini
care trăiesc cu mai puţin d-apoi ... nu-i totul
5 să ai bogăţie ...
FLUTUR: Ba-i tot... dacă nu mă crezi ... întreabă
lumea-ntreagă.
ACROSTIHESCU
( declamînd)
!O "Ce este bogăţia? un vis, o nălucire l
Chiar o ni mică toată ... un fulger, o lucire,
O himeră .::
FLUTUR (împingînd pe Acrostihescu ): Mări, du-te-n
colo cu himera ta, smintitule... auzi?.. zece
15 mii de galbini o nimica toată!... şuguieşti,
vere? . .. zece mii!... dacă eu cu suma asta fac
pe dracu-n patru... Zece mii de galbini! ...
Kirie eleison l ... ş-apoi încă i-i urît? .. dă!
pas de nu crede că soarta-i oarbă ...
20 GHIFTUI: Ce să fac? .. aşa mi-i firea.
ACROSTIHESCU
( declamînd)
"Firea ta îi o tirană,
Îi o aprigă duşmană'
25 Trebuie de gî1ci 5-0 freci
Şi-n vin 5-0 îneci , ..
FLUTUR: Ai auzit? .. iaca un chip minunat ca să-ţi
lecuiesti boala.
GHIFTUI: î{1 zădar!... Am cercat de toate şi n-am
30 nimerit. .. Am întrat 'în slujbă, acu patru ani ...
FLUTUR: Tronc, Marico? .. ai şi găsit chip ... Ce slujbă?
GHIFTUI: Dicanicească!... Am văzut cu adevărat
multe lucruri de rîs... dar degeaba!... n-am
rîs nici măcar de-o liţcaie.
'35 FI:-UTUR: Cred şi eu ... pas de pitrece cu haz cînd auzi
toată ziua: "Cătră cinstita giudecătorie!. .. aşa
491
[492]
-:-1
precum ŞI 10 urmarea celor mai sus pomenite ...
jăluitorii. .. la faţa locului... făcîndu-se spraf­
că ... şi întorcîndu-se cu natpis ... "
GHIFTUI: Şi celelalte... trii coli întregi, fără punt şi
5 fără comă... Mi-am dat dimisia după o lună de
zile ş-am început a alerga prin adunări, prin
baluri, să caut distracţii ...
FLUTUR: Ei 1. ., şi n-ai găsit?
GHIFTUI: Am găsit pretenţii şi etichete, care mi-o
10 tăiet deodată tot gustul de pitrecere... Cei
mai mulţi s-adună, nu ca să pitreacă, dar ca să
critice. .. ş-apoi ce critici?.. tot acele şi iar
acele, care le-am auzit cu şăse ani mai Înainte ...
De este vrun bal?.. societatea se-mparte-n
15 două. .. damele de-o parte şi cavalerii de alta,
parcă de-abia s-ar cunoaşte ... zice că-i de bon­
ton. .. şi cînd se-ncepe giocul, cei mai mulţi
din cavaleri se duc de se pun la cărţi.
(Arie "Azi cu o petiţiune", din "Muza")
20 Deşi damele-s plăcute,
Vesele, bine crescute;
Deşi joacă lin, uşor,
Şi însuflă dulce-amor;
Lor le sînt azi preferate
25 Patru dame ... cam ciudate
Care-aduc la cărţi noroc
Şi pe care toţi le joc. (bis)
FLUTUR: Înţăleg ... dama de cupă, de pică, de caro ...
GHIFTUI: Doamne! priceput eşti, vere Hagi-Flutur!
30 FLUTUR: Aşa-s din născare, vere Ghiftui.
ACROSTIHESCU
( declamînd)
"Prostia din născare
Nici un leac nu are!"
r
35
492
FLUTUR: Iaca, mă! da aista de unde-o sărit cu poeziile
lui cele şchioape?
[493]
ACROSTIHESCU (supărat): Ia ascultă, măi vere ... nu
te-atinge de cele sfinte.
FLUTUR: Care sfinte, mă?
ACROSTIHESCU: Aşa să ştii. Poezia este-o artă sfîntă ...
5 o fiică cerească.
FLUTUR: Apoi dacă-i o fiică cerească, n-o face să umble
cu colinda la sărbătorile unora şi altora ... m-ai
înţăles? ..
ACROSTIHESCU (în parte): Bestie incapace!
10 FLUTUR (în parte): L-am pocnit în pălărie! (Cătră
Ghiftui.) Ş-aşa, vere Ghiftui, nu-ţi uita vorba!
GHIFTUI: Ce vorbă?
FLUTUR: Zicei că n-ai putut scăpa de urît nici în socie­
tăţile Ieşului ... mare minune!... da eu rîd cît
15 şăpte. . . pitrec. . . gioc. .. fac curte, într-un
cuvînt, trăiesc... şi gust dulceaţa tinereţii.
GHIFTUI: De cîţi ani eşti?
FLUTUR: La Crăciun împlinesc 45 de ani. .. şi cei mulţi
înainte.
20 GHIFTUI: Ce tînăr fericit 1... eu am îmbătrînit de
tot ...
FLUTUR: Auzi, bătrîn de 36 de ani!. .. (In parte.)
îi cam smintit.
GHIFTUI {desperat): Vina me-i dacă nimic nu-mi mai
25 place pe faţa pămîntului?.. dacă nimic nu mai
trezeşte-n mine-o singură bătaie de inimă? ..
am făcut voiajuri, şi-n loc de-a mă mira ca alţii
de minunile ce-ntîlneam în calea mea, mi-era greu
de ele ...
30
35
(Arie din "Chiriţa": "Acest tîrg ce-i zic în lume")
Cei mai mulţi din călători
Se socot că sint datori
De-orice lucru-a să mira
Şi-n veci gurele-a căsca.
Ca şi ei in drumul meu
Am căscat gura mereu ...
FLUTUR
De mirare?
493
.\
[496]
ION: Nu ştiu.
GHIFTUI: Du-te de-o-ntreabă ... De-a fi văduvă, pof­
teşte-o-n casă ... iar de-i măritată, spune-i să-şi
caute de drum.
5 ACROSTIHESCU: Ce zici, domnule Ghiftui? ... o damă! ...
GHIFTUI: Ai dreptate ... (Lui Ion.) De-a fi măritată,
spune-i că n-o pot primi ... că m-o lovit damla
şi-mi pun lipitori. (Ion iesă.)
TOŢI: Damla?.. ce idee! ...
10 GHIFTUI: Mă feresc de femei măritate, ca de tămîie .
FLUTUR: Iaca dracu! (In parte.) Îi lipseşte-o doagă .
GHIFTUI: Îs sătul de amoruri... măritate păn-în gît.
FLUTUR: Zi încalte că eşti ghiftuit, ca să ştim de ce
te numesti Ghiftui.
15 GHIFTUI: Hai.:. lăsaţi-mă singur cu dînsa ... Duce-
ţi-vă în grădină.
FLUTUR: Da ce-ai de gînd să faci?
GHIFTUI: De-a fi văduvă... o disvăduvesc şi mă dis­
holteiesc totodată, nu mai tîrziu decît astăzi.
20 TOŢI: Vivat!. .. Noroc bun, vere!. ..
TOŢI
într-un noroc I de-acum... etc. etc.
r Iesă prin fund cu. toţii, afară de Ghiftwi.)
se E K A VI
25 ION, GHIFTUI, FERCHEZANCA
ION (deschizînd uşile din fund): Doamna Ferchezanca!
(Iesă.)
GHIFTUI (în parte): Se vede că-i văduvă ...
FERCHEZANCA (întrînd): Bonjur ... Cu domnul Ghiftui
30 am cinste să vorbesc?
GHIFTUI (în parte): Frumuşică. {Tare.) Dar, doamna
me... Prin care întîmplare?.. Mă iartă, mă
rog. .. eşti văduvă?
FERCHEZANCA (închinîndtt-se): În toată forma.
496
..
"1
[497]
-
GHIFTUI (cu mulţămire): A!... Prin care întîmplare
am plăcerea de-a primi vizita d-tale? .. Poftim,
mă rog... (li arată scaunul de lîngă oglindă şi
merge în fund de-şi aduce unul pentru el.) Poftim ...
5 FERCHEZANCA: Merci .
GHIFTUI: Da' mă rog (Se pun jos amîndoi.)
FERCHEZANCA: Domnule, iată pricina în două cuvinte.
GHIFTUI: Te-ascult cu toată luarea-aminte. (In parte,
pipăindu-şi pulsul.) Curios lucru! ... păn-acum
10 nu-mi pricinuieşte nici un efect.
FERCHEZANCA: Ai auzit negreşit, domnul meu, că
stăpînirea, voind a veni în ajutorul locuitorilor
ce şi-o perdut boii în iarna trecută, o hotărît
a să face în ţară o subscriere în folosul lor. .•
15 GHIFTUI: Prea frumos! ...
FERCHEZANCA: Toţi patrioţii s-o grăbit a răspunde la
îndemnul stăpînirei ş-a lua parte la subscriere ...
GHIFTUI: Cum?.. a lua parte?
FERCHEZANCA: Vrei să şuguieşti, domnule?
20 GHIFTUI (serios): Ba mă iartă. Nu şuguiesc niciodată.
FERCHEZANCA: Gustul filonichie n-are ... Toţi patrio­
ţii s-o grăbit dimpotrivă a mări subscrierea cu
daruri generoase.
GHIFTUI: Mă miram şi eu ...
25 FERCHEZANCA: Şi fiindcă d-ta eşti cunoscut ca un om
iubitor de oameni... ca un patriot. ..
GHIFTUI: Aş!. .. şi eu îs cunoscut de patriot? .. mare
poznă!. .. nici prin gînd nu-mi trecea ... Se vede
c-o început a fi belşug în ţară despre tagma
30 patrioţilor? . . . SIa vă ţie, Doamne! că mare
secetă o mai fost vro cîţiva ani! ...
FERCHEZANCA (cu entueiasm}: Cine nu-i patriot în ziua
de astăzi l , .. Nădăjduiesc dar, domnul meu, că
vei binevoi a contribui şi d-ta la binefacerea
35 obştească ... De aceea, trecînd pe la moşia d-tale,
am luat Îndrăzneală .
GHIFTUI: Ce se potriveşte (In parte.) Frumos vor-
beşte! {Tare.) D-ta eşti însărcinată cu sub­
scrierea în ţinutul nostru?
497
[498]
5
10
FERCHEZANCA: M-o poftit ispravnicu să-I agiut în treaba
asta, ş-am primit cu mare bucurie.
GHIFTUI: Nu mă-ndoiesc dar că prin mînile d-tale
suma subscrierii trebuie să-nflorească si să deie
roadă bună... Ş-aşa, mă rog, zicef că eşti
văduvă? ..
FERCHEZANCA: Eu?.. mi se pare că nici n-am po­
minit. ..
GHIFTUI: Văduvă! ... plăcută poziţie pentr-o femeie! ...
FERCHEZANCA: Mai plăcută, nici că se dă.
(Arie din "Scara mîţei": "Ca să fii cucoană mare")
'4
15
20
Cînd eşti fată, fată mare,
Nu poţi face nici un pas
Făr' s-auzi de la spinare
A bunicăi dulce glas:
(Imitînd o babă.)
"Ba şezi mai dreaptă,
Şalu-ţi îndreaptă,
Ba drege-ţi fusta; fii mai cu foc."
Şi de-ntîmplare
Dacă cutare
î ţi face curte... auzi pe loc:
"Soro, vorbeşte;
Soro, zîmbeşte;
Fă-ţi ochii galişi să-i ameţeşti."
Ce necaz mare I
De supărare
Eşti, zău, în stare să-mbătrîneşti I [bis}
GHIFTUI: Aşa-i cît eşti în casa părintească!... Dar
30 după ce ieşi odată din cuşcă... după ce te
măriţi? ..
FERCHEZANCA: Dupăce te măriţi... altă bele!... ai
scăpat de bunică şi dai ...
GHIFTUI: Peste bun?
35 FERCHEZANCA: Ba peste nebun ... peste barbat care-ţi
face zile fripte ...
GHIFTUI: Care vra să zică, d-ta eşti cît se poate de feri­
cită de-a fi văduvă.
498
[499]
FERCHEZANCA (cu entuziasm): Ce este mai dulce decît
libertatea! ... Ce este mai plăcut decît a nu atîrna
de nime!
GHIFTUI: Şi ... de mult. .. te bucuri de văduvie? ...
5 FERCHEZANCA: De-abia de cîteva luni ... Mai dăunăzi
am scăpat de negru.
GHIFTUI: După cît am aflat. .. parcă sîntem megieşi
cu mosiile?
FERCHEZANCA: Cale de-un ceas unu de altu. Am o ră-
10 zăşie unde şăd cu multă plăcere... fiindc-acolo
am îpgropat pe soţul meu ...
GHIFTUI: Inţăleg... te îndeletniceşti cu vecinica lui
pomenire.
FERCHEZANCA: Ba nici gîndesc ... O murit? să-i fie
15 de bine şi Dumnezeu să-I ierte! .
GHIFTUI: Se vede că nu ţi-o fost drag peste măsură.
FERCHEZANCA: Ba, zău, nici chiar păn' la măsură ...
Bietu Ferchezanu era bătrîn, uscat si scurt ca
Statu-Palmă ... adică, să nu bănuiesti ...
20 GHIFTUI (zîmbind): Nicidecum. '
FERCHEZANCA: L-am cunoscut la leş ... vinea adeseori
la bunică-mea de giuca concina... Pune-te în
locu meu, cucoane Dumitrachi... el era boier. ..
avea trăsură ... si eu n-avearn altă zestre decît
25 un car de nuri.:.
GHIFTUI: Putin lucru ...
FERCHEZANCA: Ce fel puţin?
GHIFTUI,: Vreu să zic, că-n veacul nostru ... nu se cere
zestre de nuri ... ci zestre de bani.
30 FERCHEZANCA (ofttnd}: în rele vremi am agiuns! ...
într-o zi, răposa tu aducîndu-rni o ocă de castane
zăhărite, două ocă de corăbiele şi trii ocă de mig­
dale amare ...
GHIFTUI: Bre!... se vede că era cofetar? ..
35 FERCHEZANCA: Ba nu ... dar căuta să mă-ndulcească,
pentru ca să-I ieu de soţ ...
"
GHIFTUI: Şi te-o îndulcit?
-FERCHEZANCA: Cum nu, păcatele mele, dac-avea mo-
, şie, .. trăsură? ..
40 GHIFTUI: :N-am ce zice ... 'dac-avea atîtea avuţii ...
489-
[500]
FERCHEZANCA: Adică ... le-avea ... le-avea ... aşa vine
vorba.
GHIFTUI: Cum?
FERCHEZANCA: Bietu Ferchezanu era braşovan şi-mi
5 spusese braşoave.
GHIFTUI: Elei!
FERCHEZANCA: Mai braşoave I ... giudecă însuţi. .. Moşia
lui cea vestită era o răzăşie fără locuitori, şi
trăsura ..• o corabie a lui Noe ... fără cai.
10 GHIFTUI: N-avea nici cai? .. care cum s-ar prinde ...
te-ademeni se numai cu vorbe dulci şi cu migdale
amare ...
FERCHEZANCA: Tocmai .•. păn' ce m-o pus în cofă ...
dar nu-i bănuiesc, sărmanu, că almintere era om
15 de treabă şi cu frica lui Dumnezeu ... După şăse
luni s-o hotărît, ca un om cu minte, a-şi lua
paşport.
GHIFTUI: Paşport de voiaj?
FERCHEZANCA (zîmbind): Dar... pe ceea lume.
20 GHIFTUI: Vezi ce de treabă soţ!
FERCHEZANCA (cu mulţămire): Şi de-atunci am plăcere
a fi văduvă.
GHIFTUI: A! ...
FERCHEZANCA: În lipsa răposat ului, mi-am pus trebile
25 la cale ... am vîndut răzăşia şi, păn-a nu mă-n­
toarce de istov la Iaşi, caut să cîştig dragostea
ţinutaşilor de Roman, făcînd bine pe cît pot.
(Sculîndu-se.) De aceea sînt prea fericită, domnul
meu, că vizita mea te-o hotărît a subscrie în
30 folosul locuitorilor săraci.
GHIFTUI (dînd o pungă): Din toată inima, doamna
mea. Poftim 100 de galbini din partea me.
FERCHEZANCA (în parte): 100 de galbini!. .. galanton
boier 1 (Tare.) Îţi mulţămesc, domnul meu, în
55 numele sărmanilor care te vor binecuvînta cu
toată re cunoştinţa ce meritezi. (Jnchinîndu-se.)
Cu plecăciune.
GHIFTUI (în parte): Frumos grăieşte! (Tare.) Sărut
mînile. (Ducînd-o pănă la uşă.) Sînt pre fericit
40 c-am făcut cunoştinţa d-tale ...
500
[501]
(Se închină unul la altul. Ferchezanca iese.}
GHIFTUI (singur, viind în faţa scenei): Îi hazlie cucoana
asta ... Iaca! am uitat să mă-nsor!... (Aleargă
la uşa din fund şi strigă.) Cucoană .. , cucoană! ...
5 d-ta ... ia, mă rog... (Vine în scenă.) Curios
lucru!. " parcă-mi trecuse de urît cu dînsa ...
FERCHEZANCA (viind înapoi): Pe mine mă chemi,
domnul meu?
GHIFTUI: Am uitat să-ţi spun un lucru foarte în-
10 sămnat. .. Ştii că eşti încă destul de plăcută?
FERCHEZANCA (cu modestie): Ce se potriveşte ...
GHIFTUI (serios): Se potriveşte nu-ţi fac compli-
menturi, că nu le pot suferi Am iubit în viaţa
me ... pe vremea cînd încă mai iubeam ... am
15 iubit poate 50 de femei care era mai urîte decît
d-ta.
FERCHEZANCA: Bunătatea d-tale ...
GHIFTUI: Ce vrîstă socoti că am?
FERCHEZANCA: D-apoi ... '
20 GHIFTUI: Spune drept, că nu mă supăr.
FERCHEZANCA: Sameni a ave ... aşa ... între douăzeci
şi triizeci şi cinci de ani.
GHIFTUI: M-am născut cu şăse ani înaintea răzmiriţei.
FERCHEZANCA (cu mirare): Care?.. cea de anţărţ?
25 GHIFTUI (zîmbind): Ba nu ... cea din vremea volin-
tirilor.
FERCHEZANCA: Vra să zică ai ... (Numără pe degete.)
GHIFTUI (oprind-o): Nu-ţi mai bate capul. .. am 37
de ani.
30 FERCHEZANCA: Eşti în floare... Dar, mă rog, pentru
asta m-ai chemat înapoi?
GHIFTUI: Dar.
FERCHEZANCA (în parte): Parcă-i cam lepşit?
GHIFTUI: Cum mă găseşti la faţă?
35 FERCHEZANCA: Cam galbîn... dar almintere destul
de vioi.
GHIFTUI (trist): Doamna mea ... am un haracter foarte
trist!
FERCHEZANCA (zîmbind): Vrei să zici, foarte mucalit
�o dimprotivă ...
501
.. '�
[502]
GHIFTUI: Ba mă iartă... îs trist din firea mea ...
Viaţa-mi pare o comedie giucată de oamenii cei
cu minte în benefiţiul celor nebuni ...
FERCHEZANCA (în parte): Oare nu cumva o fost actor?
5 GHIFTUI: De aceea... în săptămîna trecută am vrut
să mă disfac de dînsa ...
FERCHEZANCA: De cine?
GHIFTUI (posomorît): De viaţă ... făcusem un testament
în folosul a cîţiva prietini care se găsesc acum în
10 grădină, fiindcă m-o ferit Dumnezeu de rude.
FERCHEZANCA (cu mirare): Un testament! da ce vroiai
să faci?
GHIFTUI (tragic): Să mă-mpuşc !
FERCHEZANCA (speriată) : Ce face? ... săraca de mine! .. ,
15 ai nebunit? .. să nu cumva să faci una ca asta,
că n-or vre să te-ngroape... auzi gust?.. (In
parte.) îi trăsnit cu leuca.
GHIFTUI: Nu te-ngriji, cucoană dragă... că mi-am
schimbat planul.
20 FERCHEZANCA: Aşa mai vii de-acasă.
GHIFTUI: în diznădăjduirea mea, am făcut alt proiect ...
la care d-ta îmi poţi fi de-agiutor.
FERCHEZANCA: Eu?
GHIFTUI: D-ta ... ascultă: Am în Iaşi o păreche de
25 case cu două rînduri ... am moşia Ghiftuieni cu
locuitori ... care-mi aduce opt mii de galbini ...
am dugheni, vii şi trăsuri. .. cu cai... Averea
mea să suie la 10.000 de galbini venit.
FERCHEZANCA (în parte): Crişu el!
30 GHIFTUI: Vrei să împărţeşti cu mine?
FERCHEZANCA (răsărind): Eu? să împărţesc? .. lan
lasă şaga ... vai de mine, că poznaş mai eşti!
GHIFTUI (serios): Ţi-am mai spus, cucoană dragă,
că nu şuguiesc niciodată ... Dacă socoţi că poţi
35 să-ţi schimbi văduvia pe soma asta de 10.000 de
galbini. .. eu sînt gata a sfîrşi tîrgul cud-ta ...
Azi CÎntăm Isaia dănţuieşte împreună.
FERCHEZANCA: Cum? Zău, vrei să ne cununăm Cu tot
dinadinsul? . .. Te-ai şi amorezat de mine?
I 502
-
[503]
p
GHIFTUI: Ba nici n-am gîndit. .. dar în loc de-a mă-m­
puşca, am hotărît să mă-nsor. .. Vrei? .. pri­
meşti?.. Gîndeşte şi te hotărăşte ori aşa ...
ori aşa ... eu nu silesc pe nime.
5 FERCHEZANCA (Privind vesel la Ghiftui): Cînd îţi spun
că eşti mucaIit. .. fie! Te socot un om cumse­
cade .. , (Ghiftui zîmbeşte) cam tuieş ... dar sînt
sigură că eşti În stare a face fericirea unei femei.
(Arie din .Nişcorescu": "Lăcustele")
10
15
20
GHIFTUI
(vesel)
De-i aşa. cucoană dragă,
La-ndoială nu mai sta.
Căci voiesc, zău, fără şagă
Să mă-nsor cu dumneta.
FERCHEZANCA
Cum? . .. voieşti acum îndată?
Dar nu crezi că ne-om căi? ..
GHIFTUI
Hai să ne-nsurăm deodată
Ş-apoi. .. ne-om tot pocăi.
S C E N A VII
FERCHEZANCA. GHIFTUI. TIŢA (în fund}
TIŢ A (CU bucurie): 1 a tă -1 în sfîrşi t l
25 GHIFTUI: Ce este?
TIŢA: Eu îs, cucoane ... Tiţa ...
GHIFTUI (mergînd la Tiţa): A! tu eşti, dragă Tiţu­
lică? . .. de mult nu te-am văzut... Ia vezi cum
o crescut, de unde era numai cît o păpuşă ...
30 (O dismeardă.)
FERCHEZANCA (în parte): Ce copilă să fie asta?
503
[504]
TITA (cu dragoste): Doamne! cucoane, tare-mi era dor
să te văd!
(t p te}: D?' w r
FERCHEZANCA 'In ar e. or. . .. Iaca, ma ....
GHIFTUI: Da de unde şi pănă unde-ai sărit aici la
5 moşie?
TITA: Că aici şăd cu moş Talpă-Lată, posesorul d-tale.
GHIFTUI: Nici nu-l cunosc ... El mi-i posesor? .. îmi
pare bine. Da ia spune-mi degrabă, Tiţo ... doreşti
ceva de la mine?
10 TITA: Ba nu doream numai să te văd ... că tare-i
de mult .
GHIFTUI: Ei, acum m-ai văzut... du-te şi-i vini mai
pe urmă ... că am puţină treabă ...
TITA: Cum? mă alungi aşa degrabă? ..
l5 FERCHEZANCA: Da ieşi azi, soro dragă, cînd îţi poron-
ceşte boieriu ... Nu-nţelegi că are treabă? ..
TITA (cu lacrimi în ochi): Iaca mă duc mă duc ...
GHIFTUI: Da să vii peste-un ceas, Tiţă ai auzit? ..
(Cătră Ferchezanca.) îţi dau zece minute ca să
20 te hotărăşti de vrei a te numi de-acum Ghif­
tuianca în loc de Ferchezanca.
FERCHEZANCA (coborînd ochii): Numai zece minute? ...
GHIFTUI: Ei, fie 12 ... îţi dau toată vremea. (Merge
spre salonul cel mic şi se întoarce înapoi.)
25 TITA (în parte): Ce-am auzit!
GHIFTUI (întorcîndu-se, se apropie de Ferchezanca şi
zice apăsat): Trăsurile mele-s cu cai... ( Intră
în salonul cel mic.)
FERCHEZANCA (în parte): Ei!... pas de te mai faso-
30 leşte, dacă poţi, giupîneasă Panchiţă ... (Se pune
pe scaun.)
GHIFTUI (deschizînd uşa salonului): Cu cai!
FERCHEZANCA (răsărind) : Carnacsî l ...
SCENA VIII
35 TIŢA (in fund), FERCHEZANCA
FERCHEZANCA (în parte): Mulţi oameni stropşiţi am
văzut. .. d-apoi şi ca aista!. .. Da oare cine să
fie copila cea de dinioare?.. (1 ntorcînd capul.)
A! tot aice-i. .. (Tare.) Drăguţă ... ia vină-ncoaci.
I 504
<
l'
[505]
,
TITA (cu sfială): Eu, cucoană? (Se apropie de Fer­
chezanca.)
FERCHEZANCA: Dar... ian spune-mi... de mult îl
cunoşti pe boieriu?
5 TITA: Din copilăria me ...
FERCHEZANCA: Aşa?.. ce soi de om îi?
TITA: Cel mai bun din lume, darnic, milostiv ... El s-o
, îngrijit de mine ca un părinte ... şi-i păstrez cea
mai adîncă recunoştinţă ...
10 FERCHEZANCA: Păstrează, fata mea... păstrează, că
bine faci.
TITA: Şi-l iubesc din tot sufletul, ..
FERCHEZANCA (in parte): Iaca ... oare nu cumva i-o
picat vrun tronc la inimă copilei? ..
15 TITA (duPă mică tăcere): Cucoană ...
FERCHEZANCA (scuUndu-se): Ce-i? ..
TITA: Mă rog, mă iartă dacă îndrăznesc... aş vroi
să-ţi fac o întrebare ...
FERCHEZAN"CA (mîndră): O întrebare mie?
20 TITA: Mai dinioare am auzit ceva ... adevărat îi că
se-nsoară boieriu?
FERCHEZANCA: Aşa-mi pare.
TITA (în parte, cu înduioşare): Se-nsoară!... curios
lucru!. .. nu ştiu ce simţesc ... bucurie negreşit. ..
25 dar, parcă-mi vine-a plînge... (Cătră Ferche­
zanca.) Şi cu cine se-nsoară, cucoană ... ştii d-ta? ...
FERCHEZANCA (fără a să uita la Tiţa): I s-o aprins
călcăile pentru mine.
TITA: Pentru d-ta? .. nu se poate!
30 FERCHEZANCA: Ce-ai zis?
TITA (în parte, Plîngînd): Na, că-ncep a plînge ...
FERCHEZANCA (tn parte): Doamne! că proaste-s fetele
de la ţară ! (Merge spre fund.)
S C E N A IX
35 TIŢA (în stinga în fund), HAGI-FLUTUR (intrînd pe
uşa grădinei din fund), FERCHEZANCA
FLUTUR: Ei! vere Ghiftui, sfîrşit-ai?.. (Văzînd pe
Ferchezanca.) Ce-mi văzură ochii!
505
.�
.. .�
[506]
FERCHEZANCA (văzînd pe Flutur): Piei drace!
FLUTUR: Panchiţa!
TIŢA (în parte, cu mirare): Panchiţa!
FLUTUR (deschizînd braţele): Panchiţa! foasta stăpînă
5 a inimei mele ... foasta prima actriţă de la teatru
naţional!
FERCHEZANCA (rîzînd): Hagi-Flutur!. .. fluturul cel
mai bătrîn din Iaşi!
(Aria "Baletului umbrelor". din opera "Robert le diable"}
2�
!
10
15
20
25
506
Ha. ha. ha. ha. ha.
FLUTUR
Ha. ha. ha. ha. ha.
(Jmpreună.)
Ce-mi văzură ochii!
FERCHEZANCA
Tu?
FLUTUR
Tu?
FERCHEZANCA
Ha. ha. ha. ha. ha.
FLUTUR
Ha. ha. ha. ha. ha.
( J mpreună.)
N-ai dat pelea popii?
FERCHEZANCA
Nu!
[507]
Yi
!
I
FLUTUR
I
\
Nul
(1 mpreună, juctnd cancan.)
Hai dar să jucăm;
}
(bis)
5
Hai dar să cîntăm.
FERCHEZANCA
Ha,
ha, ha, ha,
ha.
FLUTUR
Ha,
ha, ha, ha, ha.
10
( lmpreună.)
Ce-mi văzură ochii I
FERCHEZANCA
Tu?
FLUTUR
15
Tu?
FERCHEZANCA
Ha,
ha, ha, ha,
ha.
FLUTUR
Ha,
ha, ha, ha,
ha.
20
(1 mpreună.}
N-ai dat pelea popii?
FERCHEZANCA
Nu!
FLUTUR
25
Nu!
507
[508]
10
15
20
25
30
35
508
TIŢ A (în parte): Parcă visez! ...
FLUTUR: Da ce dracu te-ai făcut, sufleţelule, de-un
an de zile de cînd ai perit din ochii mei?
FERCHEZANCA (veselă): Eu, puiule? •. m-am sfădit cu
directoru teatrului şi de diznădăjduire m-am
măritat. ..
FLUTUR (în mare mirare): Te-ai măritat? .. tu? ..
FERCHEZANCA: Hî, hî.
FLUTUR: Măritat?
FERCHEZANCA (face semn din cap că aşa).
FLUTUR: Praviliceşte?
FERCHEZANCA: Paragrafu ... cutare ..•
FLUTUR: Mari sînt minunile tale, Doamne!
FERCHEZANCA: Aşa, dragă... am luat un bilet de lo-
terie la cantora vmăritişului, ş-am prăpădit.v.
Dar ce-o fost s-o trecut... (Inchinîndu-se.) Is
văduvă din cap păn-în picioare.
FLUTUR: L-ai şi pus la cale pe bietu ...
FERCHEZANCA: Ferchezanu?.. altăceva. Era bătrîn
ca hanu lui Vangheli ...
FLUTUR: Cum s-ar zice... cam hardughie? ..
FERCHEZANCA: Ba-ncă ce?.. să fi mai trăit păn-în
vremea baracilor... îl dobora pojarnicii... dar
şi-o luat tălpăşiţa mai Înainte... (Oftînd.) Ah!
Fluturaş dragă, cînd ai şti cît l-am jălit!. ..
FLUTUR (zîmbind): Cît?
FERCHEZANCA: Te mieri ce şi mai nimic.
(Rîd amîndoi.)
TIŢA (în parte): Sărmanu boieriu!... Ce femeie vra
să ieie!
FERCHEZANCA: Da nu ştii o bazaconie şi mai gogo­
na tă ? . .. Domnul Ghiftui mă iubeşte peste mă­
sură ... şi mă roagă să-I ieu ... că piere ... (Veselă.)
Ce zici de asta, moş Flutur? .. (Loi-indu-! peste
pîntece.) Aşa colac! ...
FLUTUR (rîzînd): Chiar colac peste pupăză. (Arată
pe F erchezanca.)
FERCHEZANCA: Pupăză!... Nu-mi spui că te-ai deschis,
FI u tur bătrîn?
[509]
\
\
FLUTUR: M-am deschis ca o lale la ochii matale ...
Da ia spune-mi, ai de gînd să primeşti propunerea
lui Ghiftui ...
FERCHEZANCA: Cum socoţi?
5 FLUTUR: D-apoi... ştiu eu? ..
FERCHEZANCA: Auzi? .. şi eu ziceam că s-o deschis! ...
Primesc în complet ca la giudecătorie ... Mai am
încă vro cinci minute ca să mă hotărăsc ... dar
le jărtfesc pe altariul amoriului! ...
10 FLUTUR: Să-ţi fie de bine... Apropo... ştii că ai să
găseşti aici o mulţime de cunoştinţi vechi?
FERCHEZANCA: Care şi care?
FLUTUR: Acrostihescu şi toţi ceialalţi prietini.
FERCHEZANCA: Acrostihescu?.. care?.. Odo başa ?
15 FLUTUR (rîzînd): Ce fel Odobaşa?
FERCHEZANCA: Aşa-i zic eu ... Odobaşa, pentru că nu
face altă decît ode ... îs aici? .. bravo!. .. mă
duc să-i văd... unde-s?
FLUTUR: în grădina... (cu galanterie) în grădina
20 d-tale ... Dă-mi voie să-ţi slujesc de cavaler ...
(li dă braţul.)
FERCHEZANCA: Tot galant? .. bine te-am botezat eu
Hagi-Flutur.
FLUTUR: îmi place-a zbura din floare-n floare şi din
25 Panchiţă-n Panchiţă ...
FERCHEZANCA: Berbantule ..•
30
3.5
(Arie din "Chirila": "Haideţi împreună")
(lmpreună.)
Haideţi in grădină
Să ne rătăcim,
Şi cu-ai mei prietini
Să ne intilnim.
FLUTUR
(galant)
N-ai frică-n grădină de te-i rătăci,
Printre flori îndată eu te-oi şi găsi. (bis)
509
[510]
5
10
15
20
25
30
510
FERCHEZANCA
Vezi-l dacă-i fiu tur, flori în veci vînează ...
Vrabia bătrînă tot malai visează. (bis)
( 1 mpreună.}
Haideţi în grădină
etc. etc. etc.
( I esă prin fund amîndoi.)
SCENA X
TIŢA (singură): Nu-mi vine să cred cîte-am auzit. ..
ce femeie neruşinată! şi tocmai ea să fie nevasta
cuconului Ghiftui!. .. Cum de-o putut să se or­
bească aşa de tare d-lui care-i om în toată firea? ..
nu putea să aleagă mai bine?.. să găsască o
copilă cu purtări bune ... care l-ar fi iubit păn' la
moarte ... ca mine ... (Plînge.)
(Arie din "Baba-Hîrca" : "Of, of, of, şi au/eu!"
Din a mea copilărie
Eu pe dînsul l-am iubit.
Orice dulce veselie
De la dînsul mi-a venit.
Dar vai .mie t -n rătăcire
Dragul meu azi a căzut;
Ş-orice dor de fericire
Pentru mine e perdut!
Doamne l-ascultă al meu dOr}
Sau dă-mi voie ca să mori (bis )
Ah, de-acum s-au sfîrşit toate;
Lumea-ntreagă-i un mormînt.
Şi de-acum nimic nu poate
Să mă-ncînte pe pămînt;
Căci în oarbă rătăcire
Dragul meu, vai! a căzut;
Ş-orice dor de fericire
[511]
Pentru mine e perdut I
Doamne l-ascultă al meu dor }
Sau dă-mi voie ca să mor I (bis )
SCEN A XI
5 TIŢA, EGOR, ACROSTIHESCU (spăriet, vine din fund
alungat de Egor}
ACROSTIHESCU: Nu pune mîna pe mine că te ie dracu.
EGOR: De-acum nu scapi de mine păn' ce nu mi-i
plăti .. , (Vre să-i apuce de guler.)
10 ACROSTIHESCU: Nu te obrăznici, măi zahar marojna,
că te topesc.
EGOR: A cito?.. (Furios.) Ah! ti coţcar. .. te port
două luni de zile cu droşca, ş-apoi, cînd îi la
plată, speli putina?.. (Il ie de guler.) Davai
t5 parale ...
TITA (căutînd să-i dispărţască): Da ce este, pan Egor?
EGOR: Ce este?.. nu băga de samă ; am prins un
muştereu .. , (It zgîtţie.) Davai parale ...
ACROSTIHESCU: Parale... parale... n-am acu.
20 EGOR: Nima? .. No, hai cu mine amanet la Tîrgu-
Frumos ...
ACROSTIHESCU (în parte): Cum dracu să scăp? (Tare.)
Ia ascultă, Egoraş ...
EGO R: A niet Egoraş... ia Egor! ...
25 ACROSTIHESCU: Egoraş dragă ... fii om de treabă că
ti-oi face o odă.
EGOR:' Cito?
ACROSTIHESCU: O odă ca să treci la posteritate ...
EGOR: A cito ti tam post? .. No, eu postit destul un
30 an de zile... davai parale că-ţi ieu surtucu ...
(V rea să-i dizbrace.)
ACROSTIHESCU (furios): Ce face? .. să nu cumva ...
că te sfărîm în bucăţi, de nu te-a putea drege
nici un carîtaş... (li îmPinge departe de el.)
35 EGOR (răpezindu-se): Tu? .. Aşteaptă ...
ACROSTIHESCU (fugind pe uşa cea ascunsă): Ba nici
gîndesc ...
511
..
..'
[512]
EGOR (alungîndu-l): A ... hti ... padleţ! ... (Lesă.)
TIŢA (alergînd după ei): Pan EgoL.. Pan Egor. ..
stăi ... {Lesă.}
SCEN A XII
5
10
15
20
FERCHEZANCA, FLUTUR, PRIETENI
( A rie din "Scara mîţei: "Să trăiască-n veselie ... ")
PRIETENII
(viind din fund)
Să petreci în veselie,
Doamna mea, precum doreşti;
Peste inimi şi moşie
Ca o zînă să domneşti.
(Se închină la Ferohesanca.}
FERCHEZANCA
Dragii mei, a voastr-urare
Cu plăcere o primesc,
Şi la toţi avere mare
Eu din suflet vă doresc.
Dragii mei, cu bucurie
Vă poftesc la cununie ...
TOŢI
Să trăieşti in veselie,
Doamna mea, precum doreşti;
etc. etc. etc.
25 FLUTUR: Să trăiască stăpîna moşiei Ghiftuieni!
FERCHEZANCA (închinîndu-se): Amin.
TOŢI: Să trăiască doamna G hiftuianca.
FERCHEZANCA (închinîndu-se): Domnilor ...
FLUTUR: Negreşit că văru Ghiftui se găseşte cuprins
30 de cea mai vie nerăbdare ca să te vadă... Hai
să-I hiritisim pentru fericirea lui ...
512
[513]
TOŢI: Hai, hai ...
[Flutur merge de deschide uşa salonului mic. Ghiftui se zllreşte
dormind pe o canape.)
FLUTUR: Ce văd? ... doarme!
TOŢI: Doarme!
FERCHEZANCA (supărată): Doarme! ... Nu mă aşteptam
la una ca asta ...
FLUTUR: Negreşit c-o adormit înadins ca să viseze la
iubita lui mireasă.
FERCHEZANCA (mînioasă): Flutur bătrîn... acuş îţi
smulg aripile... Hai, căraţi-vă de-aici... Iăsa­
ti-mă singură cu domnul Horăilă ista... căci
am să-i grăiesc. .. (112 parte.) Frumoasă impresie
i-am făcut se vede!
TOŢI
(ieşind închinîndu-se)
l'
\
5
I
I
'1
I \
10
I
15
Să petreci în veselie
etc. etc.
se EN A XIII
20
FERCHEZANCA, GHIFTUI
FERCHEZANCA (aproPiindu-se de Ghiftui): Cucoane Du­
mitrachi ...
(Ghiftui horăieşte.}
lan auzi-l cum horăieştc!... parcă-i un ogeac
25 aprins ... Domnule Ghiftui ... pace! ... îi dus
pe ceea lume... lan să-I şuier. (Şuieră. Ghiftui
tace.) O stat moara... acu-i vremea. (Tare.)
Domnule Ghiftui ...
(vv'd)'H '1' v h VI
GHIFTUI rasann . a ... ce-l. ... cme ma c eama ....
30 A! ... d-ta eşti, cucoană? ..
FERCHEZANCA: Da frumos horăiesti cînd vrei... ai
putea întrece toţi bondarii din ţară la un loc.
GHIFTUI: Se poate ... E! ce păcat că m-ai trezit!
FERCHEZA:-<CA: Păcat? ..
513
[514]
II
,1
GHIFTUI: Dar... mi-ai spăriet un vis cît se poate de 1'1
plăcut. .. Pune-ţi în gînd că visam că erai lîngă
mine... (Ferchezanca ztmbeşte şi coboară ochii)
şi că-mi ziceai, c-un glas de înger, că nu mă poţi
5 suferi... ştii? .. parcă mă ungeai cu miere la inimă.
FERCHEZANCA (cochetînd): Adeseori visurile-s rnin­
ciunoase.
GHIFTUI (trist): Păcatu mare ...
FERCHEZANCA: Ha, ha, ha, că şăgalnic mai eşti ...
10 Cele 12 minute o trecut. ..
GHIFTUI: Care 12 minute? .. A! mă iartă ... mi-aduc
aminte. .. dar... dar... pentru propunerea ce
ţi-am făcut? ..
FERCHEZANCA: Tocmai ... am gîndit. .. am chibzuit. ..
15 şi m-am hotărît. ..
GHIFTUI: A nu primi?
FERCHEZANCA: Ba dimprotivă... primesc.
GHIFTUI (puindu-se pe canape) : Ba zău?
FERCHEZANCA: Găseşti că-i lucru de mirare?
20 GHIFTUI (scoţînd ţigarete din buzunar) : Ba nicidecum .
(Cu mare sînge rece.) Cînd îi vra să ne cununăm .
îs ga ... a ... ta. (Cască.)
FERCHEZANCA: Frumos! ... boieriu-ncepe-a căsca, păn-a
_ A I
nu sa ll1sura ....
25 GHIFTUI: Nu băga de samă... (Dindu-i o ţigaretă.)
Pofteşti?
FERCHEZANCA (supărată, se depărtează de canape}:
Foarte-ti multămesc... nu metahirisesc pe ne-
mîncat�. '
30 GHIFTUI: A! (Cască.)
FERCHEZANCA (în parte): Iar cască!... curioasă li­
ghioaie!. .. de n-ar fi om, aş crede că-i somn ...
S CEN A XIV
GHIFTUI (pe canape}, FERCHEZANCA (în dreapta),
35 EGOR
EGOR (intrînd iute prin fund}: L-am scăpat! mi-o
perit din ochi!... (Văzînd pe Ferchezanca.} A!
bojî ,moi!. .. Ce văd?.. Panchi ţ !
514
[515]
FERCHFZANCA (în parte, cu spaimă): Egor! ...
EGOR: Panchiţ l , .. în sfîrşit te-am găsit şi pe d-ta l. ..
azi în ziua lui sfeti Mina.
GHIFTUI (în parte, cu sînge rece): Se vede că mireasa
5 mea are cunoştinţi prin lipovenime.
EGOH (cu durere): A! Panchiţ! Panchiţ! cum ţi-ai
făcut rîs de bietu Egor! ... A I tam niet frumos ...
niet hristian.
FERCHEZANCA (în parte): Vai de mine! c-a să mă corn-
10 prometeze dinaintea boieriului ... (Tare.) Eu? ..
nu te-nţeleg ... nu ştiu ce vrei să spui... nu
te cunosc ...
EGOR (furios): Nu mă cunoşti? .. A! ai uitat pe Egor
birjariu care te-o purtat cu droşca trii luni de
15 zile pe datorie ... ai uitat că te-am scăpat de la
nevoie? .. că m-am calicit pentru ca să te scap
de execuţie?.. Nu mă cunoşti?.. dar cînd
ţi-am adus cei o sută de galbini, cum de ma
numeai Egoraş?.. cum de-mi săreai în gît? ..
20 cum de mi sărutai? .. Mă cunoşteai atunci? ..
FERCHEZANCA (în parte): Am păţit-o!... (Tare.) Eu
ţi-am sărit în gît? ., eu te-am sărutat pe tine? ..
Ce obrăznicie!... un droşcar să mă batgioco­
rească de la ochi!... (Cătră Ghiftui.) Şi d-ta
25 suferi una ca asta în casa d-tale? .. ah ... ah!
(Se face câ leşină.}
GlIIFTUI (cu sînge rece): Ba că bine zici... Lasă, cu­
coană... nu mai leşina că-l dau eu afară pe
beţivul ista.
30 EGOR (mînios): Cito ?
GHIFTUI: Ha, ha, vorbeşti lipoveneşte? ... dacă-i aşa ...
(Arătînd uşa.) Na leva ... paşol... scari ...
EGOR: Ia? ..
GHIFTUI: laI... vorbeşti şi nemţeşte?.. also fort,
35 fort. .. gleich,
EGOR: Nu vreu ... să-mi plătească dintîi 100 de
galbini.
GHIFTUI (cam mînios): Paşol îţi zic. (In parte.) Mi
se pare că-ncep a mă mînie ... (Lşi PiPăie pulsul.)
515
[516]
Dar. .. bate mai iute ... slavă Domnului! (Cătră
Egor.) încă n-ai ieşit?
EGOR (puindu-se pe un scaun, în fund): Niet.
GHIFTUI: Niet? .. Ei apoi vrei să te-arunc pe fe-
S reastă?
EGOR: Tu? ha, ha, ha. Vin, dacă vrei să te hîrbuiesc
ca pe-o droşcă veche.
GHIFTUI (în parte): Auzi!. .. acu m-am mîniet de tot.
EGOR (suflecîndu-şi mînicile): No; paidi suda ...
10 GHIFTUI (scoţîndu-şi surtucul): Aşteaptă, Marojna ...
că te-oi topi eu acuş.
FERCHEZANCA (în parte): Vai de mine! c-or să se
bată!. .. Iaca pozna.
(Aria căluşeilor din "Nunta ţărănească")
15
20
25
30
516
EGOR şi GHIFTUI
(împreună)
Vai de tine, }
Vai de tine!
Cată de te ţine bine;
Cu mînie şi cu ură
Am să-ţi sfărm dinţii din gură.
FERCHEZANCA
(alergînd între amîndoi)
Staţi pe loc 000 nu luptaţi .00 şede rău ...
GHIFTUI şi EGOR
(împreună)
Nu vreul
FERCHEZANCA
{cătră Ghiftui)
Ah, te rog 000 fii blajin, domnul meu ...
(bis)
} (bi')
[517]
5
10
15
20
25
30
GHIFTUI
Nu vreul
( lmpreună.)
EGOR şi GHIFTUI
Vai de tine,
Vai de tine I
etc. etc.
FERCHEZANCA
(în parte)
Vai de mine, vai de mine!
Se bat, iată, ca mai bine ...
Vai de mine I mă tem foarte
Să nu facă vreo moarte.
(Ghiftui şi Egor se luptă cercind a se trînti la pămînt. Ghiftui
il îmPinge pe Egor spre balcon.)
GHIFTUI: Ha, ha. " Măi, turtă dulce... bătaie vrei? .•
aşteaptă.
EGOR: Ah! ti şelma .•.
GHIFTUI: Am să te-nvăţ polca ... ia aşa... (Tot în­
torcindu-se în luptă, ajung pe balcon.)
FERCHEZANCA (spărietă): Staţi, staţi, pentru numele
lui Dumnezeu!
GHIFTUI (în balcon): Nu te da, Marojna ...
EGOR: Pastoi... (Se aude un vuiet de grilaje stricate.)
GHIFTUI: Ţine, mă ... ţine, mă ...
(Se aud amîndoi răcninâ şi căzînd în iaz.)
FERCHEZANCA (răcnind cu spaimă, caută pe fereasta
balconului ) : Vai de mine!. " c-o căzut în iaz din
balcon! ... nu se mai zăresc ... poate că nu ştiu
să-noate!... (Deznădăjduită.) Or să se-nece ...
şi-ncă n-am apucat măcar a mă mărita ... (Aleargă
în fund şi strigă.) Săriţi ... săriţi ... alergaţi! ...
517
. ,
..
[518]
SCEN A XVI
FERCHEZANCA, TIŢA (viind din fund şi
braţe o manta)
aducînd pe
11
J
I
TIŢA: Ce este? ce este?
5 FERCHEZANCA (perdută): O căzut în iaz cuconu Egor
şi Ghiftui droşcariu,
TIŢA: Săracan de mine!... hai s-alergăm degrabă ...
FERCHEZANCA: Hai să rîdicăm satu ...
( A rie din "Scara mîţei'": "Tîlharii")
10 FERCHEZANCA şi TIŢA
(deschizînd uşele din fund)
Prietini, săriţi, ajutor!
Că-n baltă se-neacă şi mor I
(Tita iesă prin fund alergind.}
1.5
20
25
518
SCEN A XVII
FERCHEZANCA, FLUTUR, ACROSTIHESCU, PRIETINI.
SLUGI (toţi vin din toate părţile alergtnâ)
TOŢI
Ce este? ce vuiet? ce zor?
Cui trebui aici ajutor?
FERCHEZANCA
Egor şi Ghiftui ...
TOŢI
Ce spui?
FERCHEZANCA
Bătîndu-s-aici ...
[519]
TOŢI
Ce zici?
FERCHEZANCA
În iaz au dat, zău.
5
10
TOŢI
Valeu!
FERCHEZANCA
(cu deznădejde)
Ca doi bivoli grei.
TOŢI
Eleil
( J mpreună.}
Degrabă, degrab-ajutor,
Că-n baltă se-neacă şi mor.
} (bis)
15 (O parte din persoane se răpeâ în salonul cel mic şi se fac
nevăzute prin dreapta. Ceialalţi se apropie de [ereastă şi caută
cu groază spre iaz... Sînt cu toţii grupaţi astfel, încît uşele
din fund să se poată vide de public. După o mică tăcere, se
aude sub balcon glasul lui Acrostihescu, zicînd: .. S-a înecat!. .. ")
20 TOŢI: S-o înecat! (Rămîn încremeniţi toţi.)
(Ghiftui acoperit cu o manta se arată întovărăşit de Tiţa la
o uşă din fund. Cînd aude cuvîntul .. s-o inecat", se opreşte
înspăimîntat. Nime nu-l uede.}
GHIFTUI (în [und}: Am făcut moarte de om!. .. am
25 înecat un sudit!... de-acu-s prăpădit!... or să
mă deie în criminal!
TIŢA: Ţîst. .. vin cu mine ... că te scap eu.
(Ghiftui şi Tiţa se fac nevăzuţi în stînga. Ceialalţi de pe scenă
caută tot pe [ereasta balcon ului.)
80 FERCHEZANCA (Pe [creastă}: Nu mai este nici o nădejde,
Odobaşa?
ACROSTIHESCU (sub balcon): Nu... îs perduţi!
519
[520]
FERCHEZANCA (CU disperare): Perduţi!... ar să se
mureze ca crastaveţii în iaz ... aleluia ... am rămas
iar văduvă... ah! (Leşină.)
TOŢI
5
Vai, ce intimplare I
Stau incremenit 1. ••
Printr-o inecare
Toate s-au sfîrşit.
} (bis)
(Rămtn tOli tncremenili. Fţutu« caută să deie ajutor Ferche-
10 sancăi.}
(C o r tin a cad e.)
ACTUL II
Teatrul reprezintă o odaie mare şi simplă mobilată. Uşă
in fund, şi de-a stînga ei o scară care duce la rindul de sus.
15 în capătul scărei, o altă uşă. în stînga, o fereastă ce dă in
grădină, in dreapta, o sobă şi dinaintea ei o masă pe care se
văd o oglindă mică şi un sfeşnic cu un căpeţel de luminare.
Scaune pe lîngă păreţi. O uşă dincolo de sobă, care duce în
odăile lui Talpă-Lată.
W SCENAI
TIŢA (la [ereastă, privind în cîmP)
25
520
Nu se zăreşte încă. De azi-dimineaţă de cînd l-a
trimis moş Talpă-Lată la Tîrgu-Frumos cu seri­
sori... (Viind în scenă.) Sărmanu bietu boie­
riu!. .. s-ajungă a să face cioban tocmai la po­
sesorul lui!... (Veselă.) Un cioban cu zece mii
de galbini venit!... Cît îmi pare de bine că
m-am găsit lîngă dînsu cînd o scăpat din iaz ...
[521]
L-am ascuns Într-o manta şi, făr-a fi zărit de
nime, l-am adus la noi acasă ... de-atunci îl văd
în toate zilele că n-are ce face ... de cînd s-o
înecat Egor el îi silit să şadă aici ascuns În
5 straie ţărăneşti ... de frica jandarmilor. ..
10
15
(Arie din "Scara miţei'": "Păsărele mult iubite")
Zău, imi pare foarte bine
C-a scăpat el de la moarte
Şi din ochii tuturor;
Dar imi pare şi mai bine
C-a scăpat el chiar prin mine ...
Şi că-i sînt de ajutor.
A perdut a sa avere,
Boierie şi putere,
Ajungind a fi păstor ;
Dar, în loc de bogăţie
Şi de-o seacă boierie,
îi rămîne-al meu amor I
SCENA II
20 TIŢA, TALPA-LATA (vi ind din fund)
TALPĂ (supărat): Tiţo? .. n-o mai vinit ghiorlanu cel
de Stan?
TITA: Nu, moş Talpă-Lată.
TALPĂ: Ce mojîc leneş!... de azi-dimineaţă de cînd
25 l-am trimes la Tîrgu-Frumos... s-o fi oprit în
vro crîşmă, că tot îi zi de tîrg astăzi.
TIŢA: Cine? .. el în crîşmă? .. (In parte.) Un boier
în crîşmă! dacă s-o mai văzut! ...
TALPĂ: Aşa-s ţăranii iştia ... s-o făcut nişte beţivi de
30 frunte de cînd s-o înmulţit velniţile... şi nu
mai poţi face nici o treabă cu dînşii.
TITA: Ia las', moş Talpă-Lată, că Stan nu-i ţăran de
rînd; el nici nu ştie ce-i vinu măcar.
TALPĂ: Vorbă-i? .. un ţopîrlan ca dînsu ... leneş ...
35 somnoros ... tuieş ... care cînd îi poroncesc cîte
521
[522]
ceva ... să măture casa ... să aducă apă de la
fîntînă. " se uită la mine cu ochii bolditi, ca
o broască la soare ... Mă mir ce-l tot aperi: Tiţo
dragă, că nu plăteşte nici doi bani ... (In parte.)
5 De n-ar fi un mojîc prost, aş crede, Doamne,
iartă-mă, că i-o căzut tronc la inimă.
TIŢA: D-apoi şi d-ta, moş Talpă ... nime nu te mai
poate mulţămi ... bietu Stan lucrează cît poate,
sărmanu! şi d-ta, în loc să fii bun cu dînsu,
10 nu încetezi de-a-l ocărî ca pe-un argat prost. ..
TALPĂ: Ei! ba nu cumva ai vra să-I bag în sîn şi să-I
cocolesc!. .. ce l-oi cocoli într-o zi c-o dispi­
cătură. .. Da cine oare s-aude afară?
(Se aude la uşa din fund tropote de cai şi glasul Ferchezancăi
15 rîzînd.)
S C E N A III
Cei dinainte, FLUTUR, FERCHEZANCA
FLUTUR (afară): Tbrrr. .. hola ... Tbrrr. ..
FERCHEZANCA (afară, rîzînd): Ţine bine să nu dai
20 rău. .. ha, ha, ha ...
FLUTUR (întră în costum de călăreţ ridicul): Bucuroşi
la oaspeţi?
TALPĂ: Bucuroşi... poftim.
FLUTUR: D-ta eşti posesorul moşiei Ghiftuieni?
25 TALPĂ (închinîndu-se): Eu, cucoane ... şatrariu Timofti
Talpă-Lată.
FLUTUR: D-ta să fii sănătos... (Mergînd la uşa din
fund.) Poftim în casă, sufleţele ...
FERCHEZANCA (întrînd răPide în costum de amazoană):
30 U f! bine c-am mai dat de uscat!... ce fugă!. •.
ce primblare de olac ... cale de-o poştă călare ...
de la Tîrgu-Frumos, păn-aici! ... Daţi-mi degrabă
un pahar de apă ... sau de vin, că mi s-o făcut
gîtiţa iască.
35 (Tiţa merge in odaia din dreapta şi. aduce un pahar cu apă.)
522
--
[523]
5
\O
15
20
25
30
35
40
(Aria "Galopului de la bal-masque"}
FERCHEZANCA
Hop, hop, hop,
La galop
Cind alerg călare,
Hop, hop, hop,
La galop
Inima mea sare.
Hop, hop, hop,
La galop
De mă vede-oricine,
Hop, hop, hop,
La galop
Saltă după mine.
Ce plăcere de-a fugi in fuga mare
Pe un cal iute, sprintinel ca un ogar.
Citeodată, alivanta pe spinare,
Dar nu-mi pasă... eu de şotii n-arn habar.
Hop, hop, hop etc.
FLUTUR (în parte): Parcă văd maştele, la bal-masche .
(Imitînd muzica militară.} Tă... nă... nă .
nă ... dînă ... dînă ... bum, bum, bum ...
TlŢA (aducînd apă): Iaca apă, cucoană ... (in parte.)
Ce văd? Ferchezanca 1
FERCHEZA�CA (ie paharul şi be ): Să trăieşti. (Puind
paharul.} Parcă cerusem vin ... da nu-i nimică,
îi bună şi apa .. , (Văzînd pe Tiţa.} Ce-mi văzură
ochii? copila cea care-am întîlnit-o la curte,
cînd s-o Înecat bietu Ghiftui 1. .. mare poznă 1
Da ce cauţi aici, drăguţă?
TALPĂ: Aici şăde, cucoană ... împreună cu mine ...
FERCHEZANCA: Aşa? .. îi vro strănepoată de-a d-tale?
TALPĂ: Ba nu, cucoană eu îi sînt epitrop, de cînd
i-o murit părinţii .
FERCHEZANCA: Dumnezeu să-i ierte 1. .. (Cătră Tiţa.)
Ia ascultă, drăguţă... n-ai o odaie mai curată
unde să mă pot odihni puţintel, că mi-o zdrobit
calu toate oasele-n mine ... ştii? parcă-s făcăluită.
TlŢA (în parte): Altă bele acu 1. .. a să deie boieriul
cu ochii de dînsa ...
523
[524]
FERCHEZANCA (în parte): Se vede că-i surdă, sărmă­
nica. (Strigînd tare.) N-auzi, drăguţă... aş
dori o odaie ...
TITA: Dacă nu-s surdă, cucoană ... nu te răguşi degeaba.
5 TALPĂ: Pofteşti să te odihneşti? îndată... Tiţo, du
pe cucoană în odaia ta ...
TITA: în odaia ... mea?
TALPĂ: D-apoi unde... în coşeri?.. hai, şi-i dă cele
tre buincioase.
10 FERCHEZANCA: Foarte mulţămesc. (In parte.) De
treabă posesor... hei! să nu fi răposat bietu
Ghiftui. . . era să-mi aducă mie cîştiurile .
(Oftînd.) Ce-i lumea asta!... ca un cal breaz .
Toate planurile mele o căzut în baltă! (Stă pe
15 gînduri.)
TlŢA: Cînd îi pofti, cucoană... odaia-i gata.
FERCHEZANCA (Pe gînduri): în baltă!... în baltă!. ..
FLUTUR: Ha, ha, ha .. copila-ţi spune una şi tu răs-
punzi alta ... ha, ha, ha.
20 FERCHEZANCA (răsărind): Ce-ai păţit, Hagi-Flutur? ..
te gîdile rusaliile, de rîzi aşa?
FLUTUR: Ba nu ... ha, ha, ha ... Da copila-ţi spune
alta şi tu îi răspunzi una... vorba ceea: Buna
ziua, măi fărtate... şepte pui de raţă, frate ...
25 măi fărtate, tu eşti surd ... ba c-acu trecur-un
cîrd ...
FERCHEZANCA (puţin supărată): MÎnca-te-ar moliile,
că slut eşti cînd rîzi ... unde-i odaia, drăguţă? ..
(Merge spre fund după Tiţa.)
30 TITA: Încoaci ... poftim. (Merge spre scară.)
FLUTUR: Da bine, soro ... aşî-şi te duci şi mă laşi cu
lacrimile pe obraz?
FERCHEZANCA (oprindu-se pe scară): Ştii ce? spală-te
degrabă cu apă de soc, ca să nu te faci chistrui. ..
35 FLUTUR: Ian lasă şaga ... nu Întîrzie, c-avem să mer-
gem la curte.
FERCHEZANCA: Ba-ţi pune pofta-n cui deocamdată,
suflete... (Cătră Talpă.) Mă rog, arhon Talpă­
Lată. . . departe-i păn' la curtea boierească?
40 TALPĂ: Ca vro giumătate de ceas, cucoană.
524
[525]
FERCHEZANCA: A tîtica ? . .. ei, apoi mă duc să mă
culc puţinteL.. Cu sara bună ...
TIŢ A (în parte) : Vai de mine! ... c-acu vre să şi doarmă
aici!
5 FERCHEZANCA (suind scările): Da bine, soro... nu
cumva mă duci în hulubărie?
FLUTUR (jos în capătul scărei): Acolo ţi-i locu matale,
porumbiţo ...
FERCHEZANCA (în capătul de sus a scărei ): Hîş ...
15 Flutur bătrîn ...
( J mpreună.}
(Arie din "Chiriţa": "Adio! în astă-seară")
FERCHEZANCA
(Pe scară)
10
20
2.5
30
Adio, rămîi aice ...
Eu mă duc să m-odihnesc,
Adio, mă simt ferice
De-a putea să horăiesc.
FLUTUR
Adio, rămîi aice,
Eu la curte mă pornesc.
Adio.vn curînd ferice
Oi veni să te găsesc.
TIŢA
(in parte}
Vai mie! cu groaz-aice
Eu pe dînsa o privesc.
Cît aş fi, zău, de ferice
De-aş putea 5-0 mătrăşesc I
FLUTUR
Sufleţele ... nu uita
Prin somn dulce-a mă visa.
...
525
[526]
5
10
15
20
25
30
35
526
FERCHEZANCA
Ba, zău, nu; că n-arn de gînd
Să prind friguri chiar visînd.
(1 mpreună.)
Adio etc. etc.
SCENA IV
FLUTUR, TALPĂ-LATĂ
FLUTUR: Ha, ha, ha. '.' poznaşă-i l ...
TALPĂ: Veselă cucoană se vede l. .. îi cucoana d-tale?
FLUTUR (îngîmfîndu-se): Aşa ş-aşa ... Da ian spune-mi,
mă rog, de mult ţii moşia asta-n posesie?
TALPĂ: De-abia de sese luni, cucoane ... si, zău, mult
mă tern să nu-mi facă vro şotie cli;onomii boie­
riului... Dumnezeu să-I ierte!... cică mare de
treabă creştin mai era păn-a nu se-neca!
FLUTUR: Ce fel? .. nu l-ai cunoscut în viată?
TALPĂ: Nu ... cînd am luat moşia de la vechiiul d-sale,
d-nu Ciupilă, d-lui era dus înuntru la ţara Fran­
tuzului si, vezi păcatu!... tocmai cînd sosisem
de la R�man, acu o săptămînă, cu cîştiul. .. ce
să găsesc la curte?.. tufă! boieriu făcuse huş­
tiuliuc în. baltă şi prietinii d-sale spăla seră
putina ...
FLUTUR: N-avea altă de făcut decît s-o spele de
vreme ce Ghiftui îi părăsise ... Da bine care
vra să zică ai rămas cu gura căscată si cu cîs-
tiu-n palmă? ' ,
TALPĂ: Mai aşa!... că doar nu era să-I arunc în iaz
după boier... Aştept să vie clironomii să le
ies cu plin ...
FLUTUR: Că nu-i aştepta mult ... n-ai grijă ... Chiar
astăzi trebuie să s-adune comisia rînduită pentru
facerea catagrafiei a averei lui Ghiftui ...
TALPĂ: Comisia... da n-are rude?
FLUTUR: L-o ferit Dumnezeu... după cum spunea
el, sărmanu!... Mă duc să fiu faţă la lucrarea
comisiei, ca martur. .. însă, pău' ce m-oi întoarce,
[527]
te poftesc să porţi de grijă cucoanei celei de
sus .. , (Cu un aer de protecţie.) Te-oi mulţămi ...
TALPA (inc/tinindu-se): Bunătatea d-tale, cucoane.
FLUTUR (la uşa din fund): Parcă ziseşi mai dinioare
5 că nu-i departe curtea?
TALPA: Ia ... cît cole ... Cum ieşi din sat, apuci de-a
dreptul prin pădurea lupului şi, cît ai zice cîrc
Frangoleo, agiungi în cotunu Sătulei, unde-s
casele boiereşti.
10 FLUTUR: Foarte bine ... rămîi sănătos ... şi nu uita
ce ţi-am spus. .. (1 esă.)
TALPA: Las' pe mine.
FLUTUR (deschizînd uşa): Te-oi mulţămi, (1 esă.)
TALPA: Sărut mînile. (Singur, viind în faţa scenei.)
15 Adică dacă-i omul viţă de boier mare ... se cunoaş­
te cale de-o poştă... aşa ş-aista... Da oare
cum îl cheamă?.. I-oi întreba cînd m-a mul­
ţămi ...
SCENA V
20 TALPA-LATA, FEDELEŞ şi, mai pe urmă, EGOR
FEDELEŞ (cepeleag şi prost, vine alergînd din fund):
Cucoane Talpă, cucoane Lată?
TALPA (răsărind): Ce-i, mă? ce-ai păţit? parcă tot
lupii te-alungă.
25 FEDELES: Ba să ferească Dumnezeu!
.r . 'E' .?
TALPa. 1, Ce-l.
FEDELEŞ: Este un om pămîntean ascuns în coşan ...
şi zice aşa: că are să-ţi spuie o oarecică.
TALPA: Un om ascuns în coşări l. .. a fi vrun tălhar. ..
30 cine-i? . .. îl cunoşti tu, măi Fedeleş?
FEDELEŞ (rîzînd prosteşte): D-apoi încă n-am fost la
temniţă ca să cunosc tălharii... Poate că d-ta,
cucoane ...
TALP.�: Taci, prostule... şi du-te de-i spune să vie-
35 aici ...
FEDELEŞ: Cine?
527
[528]
TALPĂ: Iaca malacu!. .. cel din coşan.
FEDELEŞ: M-am dus. (1 esă alergind şi Iăsind. uşile
deschise.)
TALPĂ (singur): Să fie vrun tălhar... nu cred c-ar
.5 vini ziua meaza mare ... a fi poate vrun bejănar
care vra să între argat la mine... fără leafă.
FEDELEŞ (afară): Boieriu-i singur... întră-nuntru,
EGOR (dînd busta în casă, se aruncă peste Talpă-Lată
şi-l îmbrăţişează): Scapă-mă, jupîne Talpă-Lată!
Ă (p � . t ): H t � I C . � � hii I
10 TALP S arie . o, ,ara.... e-mi vazura oc 11 ..••
Egor? ..
EGOR: Da.
TALPĂ: N-ai murit?
EGOR: Niet! ...
15 TALPĂ: Care vra să zică ... numai bie tu cuconu Durni-
trachi.
EGOR: Numai! (Oftînd.) L-or fi mîncat racii pe giumă­
tate, de-o săptămînă ...
TALPĂ: Sărmanu!. .. or fi făcut lăsat de săc cu dînsu ..•
20 EGOR (cu deznădăjduire}: A! nu-i vina mea ... preme-
lege că nu n-am vrut să-I înec. " dar cum s-o
dovidesc? nie znaizt... cum s-arăt că-s nevi-
novat? .. , nie znaiu. nici atîta... A! jupîne
Talpă-Lată. .. tare-s supărat!. ..
25 TALPĂ: Da bine cum ai scăpat din iaz, pan Egor? ..
lan spune .
EGOR: Am ieşit înotînd... şi m-am ascuns în nişte
stuh care era lîngă baltă. Cînd în stuh... aud
deodată nişte oameni alergînd din toate părţile
30 şi răcnind: s-o Înecat! s-o Înecat!. .. Boji moi!
era să mor de frică.
TALPĂ: De frig?
EGOR: Şi de frig ...
TALPĂ: Cred şi eu... murat cum te găsai, puteai să
35 prinzi un gutunar de cele tătăreşti.
EGOR: De-atunci ... nici că m-am mai întors la Tîrgu­
Frumos, la dugheană ... am lăsat tot , .. şi căl­
dări. .. şi harbuji... şi zămoşi ...
TALPĂ: Şi ce te-ai făcut de-o săptămînă?.. cum ai
40 trăit?
528
[529]
EGOR: Cum? furînd noaptea harbuji şi zămoşi de prin
harbuzării şi ascunzîndu-mă ziua prin copaci
ca o gaiţă.
TALPĂ: Săracu bietu Egor!. .. putea să te prindă fri-
s gurile de-atîta harbuji. '
EGOR: Să mă prindă frigurile? .. A ... nima ... nima ...
Nici dracu nu mă prindea, aşa mă umplusem de
spăriet ...
TALPĂ: Ei! ce vrei acum de la mine?.. spune... ce
10 pot să fac pentru d-ta, pan Egor? ..
EGOR: Ascunde-mă ... hrăneşte-mă ... Îmbracă-mă ...
nu-ţi cer mai mult... Într-un cuvînt, scapă-mă
de spînzurătoare ...
TALPĂ: De spînzurătoare?.. (Tremură.)
15 EGOR (tremurînd): Da... da... că de m-or prinde
jadamicii. .. or să mă ducă legat la leş... şi
de m-or duce legat la leş... acolo... or să mă
giudice ca pe-un hoţ... şi pe urmă or să mă
hotărască la moarte... ş-apoi dacă m-or. ..
20 hotărî ... la moar... te... or să mă... Uvîi!
uvti!. .. (Cu ăeznădăjăuire.) Şi, zău că nu l-am
Înecat eu ...
TALPĂ: O ştiu... n-ai nici o grijă, Egor... din casa
mea nici dracu nu te-a putea scoate ...
25 EGOR (strîngînd în braţe pe Talpă): A! bogdaprosti ...
bogdaprosti.
(Se auie afară un fluier de cioban.)
EGOR (spăriet): A! cito tam?
TALPĂ: Vine Stan ciobanu ... hai degrabă... ascun-
30 de-te. .. fă-te nevăzut.
EGOR (căutînd împrejur): Unde?
TALPĂ: întră iute cole-n pivniţă şi n-ai grijă .. (Ridică
o trapă.)
EGOR: A ... vin este?
35 TALPĂ: Este.
EGOR (coborînd în pivniţă): A ... stahie nima] ...
TALPĂ: Piei iute... {Închide trapa.) Ia aşa... aici
încalte ştiu că-i sigur... numai de nu mi-ar
dişărta polo boacile ...
529
.....
[530]
5
10
15
20
25
30
35
I 530
SCEN A VI
TALPA, GHIFTUI (în costum de cioban, fntră foarte ostenit
�i merge de se pune pe un scaun lîngă masă)
GHIFTUI (întrînd): Uf!... daţi-mi un scaun... o
canape... un divan... că mă prăbuşesc ...
(Puindu-se pe scaun.) A! ...
TALPĂ: lan vezi obrăznicie!... cum îndrăzneşti, măi,
să şăzi dinaintea me?
GHIFTUI: Cum? .. pentru că nu îndrăznesc să şăd în
picioare ... de ostenit ce sînt ... mă tem să nu
mă disfac în bucăţi ... M-am dogit ca un poloboc
vechi, de mult ce-am umblat.
TALPĂ: Auzi ton tu?.. ş-apoi zice că-i cioban!. .. aşa
cioban! nu poate face-un pas făr-a să jălui că-i
ostinit. ..
GHIFTUI: Un pas!. .. de-aici la Tîrgu-Frumos şi-na­
poi? . .. cale de-o poştă bună?.. Mări, nu ţi-i
greu să vorbeşti? dacă de-aş fi cal de poştă,
încă m-aş jălui... măcar că ei n-au obicei ...
TALPĂ: Taci, prostule ... ştii numai să răspunzi dobi-
tocii.
GHIFTUI (cam supărat): lan ascultă ...
TALPĂ: Ce? ..
GHIFTUI (în parte): Iaca că era să mă dau de gol. ..
(Tare.) Nimic, cucoane ...
TALPĂ: Hîm... dat-ai scrisorile lui d. poliţmuştru?
GHIFTUI: Po1iţmaistru ... nu muştru.
TALPĂ: Nu muştru?.. ţi-oi da eu un muştru de nu
l-îi putea duce... Dat-ai scrisorile cum ţi-am
poroncit? ..
GHIFTUI: Le-am dat d-Iui po1iţmaistru ... nu muştru.
TALPĂ (în parte): A să mă scoată din răbdare mojîcu
ista. (Tare.) De ce-ai întîrziet păn-acu?
GHIFTUI: De ce? pentru că picioarile mele n-au maşină
de vapor ca să ...
TALPĂ: Ce face? meşînă? .. Ce pomeneşti tu de meşînă,
măi? .. Te-ai îmbătat se vede, lepşitule.
[531]
GHIFTUI (rîzînd): îmbătat, da ... şi eu n-am pus vin
în gură de-o săptămînă... M-am prifăcut în
Iişită, de cînd îs aici.
TALPĂ: Da nu cumva ai vra acu să-ti dau si vin? ..
5 cînd nu eşti bun nici ne-o treabii ... leneş, prost,
tuieş, mangosit. ..
GHIFTUI (în parte): Haida!. .. iar o început pornel­
nicu ...
TALPĂ: Păcat şi de apa care-o bei ... Da las' pe mine că
10 te-oi iuţi eu, bade Stane... nu ţi-a merge tot
aşa, pe somn, pe mîncare şi pe bere.
GHIFTUI: Ce bere? ce bere?.. că doar nu sîntem la.
berăria nemtască.
TALPĂ: Ei, apoi să nu-l stropşeşti? (În parte.) Mă duc .
15 ca să nu întru în vrun păcat... (Tare.) ::vIăi .
deschide-ţi ochii în patru, auzitu-m-ai?.. a t.­
ta-ţi spun. (fesă prin fund.)
GHIFTUI (urmărindu-l}: în patru? .. doar să-mi pun
ochelari.
20 TALPĂ (deschizînd uşa ): Auzitu-m-ai? .. (Lesă.)
GHIFTUI: Aud, cucoane.
se E N A VII
25
30
35
GHIFTUI: Ei!. .. apoi pas de-ţi mai dă moşia-n posesie,
ca să primeşti batgiocuri în loc de cîştiuri ... De
cînd rn-o adus păcatele să întru ca cioban la
cuconu Talpă-Lată... nu-i zi în care să nu-mi
făgăduiască că m-a stropşi... (Vesel.) Ştii, zău,
c-ar ave haz să-mi tragă o bătaie?.. şi eu ...
nici să îndrăznesc a zice cîrc măcar. .. ca să nu
mă dau de goL.. Ia... mai ştii?.. se poate
ca mai bine ... Talpă-Lată îi ca cei mulţi ...
( Aria .. Piciul bricicariul"}
Îi mare cu cei mici
Şi mic cu cei mai mari;
Mişel cu cei voinici,
Voinic cu cei fugari.
531
[532]
El, după-mprejurări
Ia sute de schimbări:
} (bis)
5
10
15
20
25
30
35
532
Cind ii şiret vestit,
Cind prostuleţ de tot,
Cinstit. .. sau necinstit I
Ba chiar şi patriot ...
Că-i mare cu cei mici
Şi mic cu cei mai mari;
Mişel cu cei voinici
Şi brav cu cei fugari.
Ce să facă bietu om!... îşi face interesurile cum
poate ... Cică: cu l'!Pii să urli, cu oile să zberi ...
Dar ce-i curios lucru... că deşi Talpă-Lată mă
trece cu şaga ... nu mă mîniu ... dimprotivă ...
poziţia me îmi place ... îi nouă, originală! Eu,
boier, proprietar cu venit de 10 000 de galbini,
s-agiung cioban!. .. să argăţesc 1... la mulţi,
în locul meu, le-ar veni cam paracsin ... da eu? ...
ha, ha, ha!... Îs vesel cu toate aceste. (Serios.)
Curios lucru ... îi trist de-a o mărturisi... da-s
vesel. .. na... Lucrez cît şăpte... car apă .
tai lemne ... şi-s sănătos ca tunul ... Cînd eram .
ceea ce eram, păn-a nu mă-neca... avem zece
feliuri de bucate pe masă .. , zece feliuri de vinaţe
şi geaba ... nu-mi ticnea nimica ... nu puteam
dormi. .. ş-acu mănînc la borş cu ştir de mă
prăpădesc ... beu la apă din cofă de mă umflu ...
şi-mi merge bine... şi-s vesel, rîd... (Serios şi
trist.) Mare minune! eu care nu puteam face
doi paşi pe gios cînd eram boier... acum umblu
toată ziulica pe cîmp după oi. " şi m-am deprins
cu ele ... mi-s dragi ... Numai caprele mă năcă­
jesc, mînca-le-ar lupu!... că se acaţără peste
tot locul. .. A dracului jiganie! şi fudulă!... da
i-am găsit eu leac de fudulie. (Arată cîrligu.)
Ş-apoi încă una ... am învăţat a cînta din flu­
ier. .. să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume,
cînd m-ai videa mînînd oile... (Făcînd ca cio­
banii.) Brrr, oaie... brrr, la strungă... Ha,
[533]
5
10
15
20
ha, ha... Curios lucru!... mi-o trecut urîtu de
cînd nu mai sînt boier ... şi-mi vine tot să cînt
şi să gioc.
( Arie mocănească}
Frunză verde peliniţă
Bir, oiţă, bîr,
Dragă mi-e oaia plăviţă
Bir, oiţă, bir,
Cu flori roşii pe guri ţă
Bir, oiţă, bir,
Şi cu trup de copiliţă,
Bir, oiţă, bir,
Oiţica bucălaie,
Bir, oiţă, bir.
Drăguliţa mea bălaie,
Bir, oiţă, bir,
Hai degrabă-n poeniţă,
Bir, oiţă, bir,
Ca să-ţi cînt doina, doiniţă,
Bir, oiţă, bir.
( Joacă ca ciobanii cîntînd.)
se EN A VIII
GHIFTUI, TIŢA (ieşind de sus)
TIŢA (în parte): Iaca boieriu! ... ce-o păţit de gioacă? ..
25 (Se scoboară.)
GHIFTUI (oprindu-se): Cine s-aude? .. Tiţa! (In
parte.) Ce suflet bun de oiţă l
TITA: Tare-mi pare bine că te văd vesel, cucoane!
GHIFTUI: Taci, nu mă cuconi, că-mi faci şotia, Tiţo
30 dragă. .. Zi-mi Stan sadea.
TITA (rîzînd): Fie şi Stan ... De mult ai vinit, bade
Stane?
GHIFTUI (imitînd ţăranii): Ba... ia mai dinioare ...
cuconiţă ... şi mare foame mi-i ... Dac-ai avea
35 puţintică udă tură ...
533
[534]
TITA: Cum nu, bade Stănică? .. ţi-am păstrat borş ...
GHIFTUI (iute): Iar borş cu ştir?
TIŢA: De care-ţi place ... şi mă duc să ţi-l aduc ...
( Intră în odaia din dreapta.)
5 GHIFTUI (singur): Iar borş cu ştir! ... De-aş fi împărat,
aş trage 500 la talpe cărui ar mai îndrăzni să
mai samene ştir pe faţa pămîntului.
TIŢA (aducînd o oală, o lingură, un pahar de vin şi o
bucată de pîne): Iaca, bade Stane, am furat
10 pentru d-ta un pahar de vin de cole din pivniţă ...
(Arată irapa.) Că moş Talpă-Lată îi zgîrcit ca
un cîrlig de vie.
GHIFTUI (luînd oala): Mulţămim, cuconiţă ... să deie
Dumnezeu s-agiungi bogată ca o împărăteasă.
15 (Se pune lîngă masă pe scaun şi mănîncă.)
TIŢA: Măcar de-ar fi aşa, ca să te pot scăpa din halul
În care te găseşti!
GHIFTUI: îi tare bun ...
TIŢA: Cum? .. eşti mulţămit?
20 GHIFTUI: Numai îi cam pipărat.
TITA: Cred şi eu.
GHIFTUI: Altă dată să-i pui mai puţin piperi,Tiţo.
TIŢA: Cui?
GHIFTUI: Borşului... eu îţi vorbesc de borş 1. .. A!
25 tu-mi pomineai de halul meu? .. nu te-ngriji ...
Poziţia mea ar fi destul de plăcută... dacă nu
m-ar mustra cugetul. . . asta mă mănîncă.
(Mănîncă mult.)
TIŢA: Nu mai gîndi şi mănîncă-n pace... ce-o fost
30 s-o trecut.
GHIFTUI: Să nu gîndesc, cînd am făcut moarte de om? ...
cînd am înecat un lipovan!... da tu nu ştii,
Tiţo, că chipul lui mă alungă necontenit. .. că-I
văd peste tot locul ... cu barba lui cea unsă .
35 (Arătînd în dreapta.) Ici... (în stînga) cole .
(în faţă) dincolo... Mă primblu cu dînsu
la bra ţetă , .. mă culc cu dînsu ală turea ...
mănînc cu dÎnsu... (Aduce la gură o lingură
de borş şi se opreşte căutînd cu spaimă dincolo
40 de masă ... Pe urmă apucă o lingură cu mîna
534
[535]
stîngă, avînd ochii tot ţintiţi în preajmă-i, şi cu
mîna dreaptă ia paharul, bea uinu! pe jumătate
ş-aruncă ce mai rămîne în obrazul spectrului ce
i se pare că zăreşte.) Slutu-i, bată-l crucea!
5 TIŢ A (spărietă): Vai de mine! ce- i ?
GHIFTUI (deznădăjduit): Şi cu cît îi mai slut, cu atît
mă mustră cugetul mai urît!
TIŢA: D-apoi nu eşti d-ta vinovat, cucoane ...
GHIFTUI: O ştiu ... o ştiu ... dar n-am ce face ... gla-
10 sul conştiinţei mă asurzeşte... Ştii tu ce mîn­
care-i conştiinţa?
TIŢA: Ba nu.
GHIFTUI: Nici eu ... Acu, ziua ca ziua ... mă mai ieu
cu caprele, dar noaptea... toate stihiile năpă-
15 dese pe mine... strigoii, moroii, tricolicii, vîr­
colicii, dracii din tău, drăgaicele, simzienile,
strigile, pănă şi papaluga, pănă şi turca, pănă
si chiraleisa!... şi chiraleisa!... stii tu ce-i
�hiraleisa ? '
20 TIŢA: Ba nu.
GHIFTUI: Nici eu ... dar ce folos! nu pot să pun mîna
pe-o cheie, să trag un zăvor, să pun o căldare
pe foc pentru jîntiţă, fără să-mi aduc aminte
că Egor vindea ferării ... îl văd şi prin întune-
25 ric... (Căzînd cu deznădăjduire pe un scaun.)
Am agiuns în halul morţilor! (Se cufundă în
gînduri.)
TIŢA (în parte): Sărmanu bietu boier! (Tare.) Cucoa­
ne... cucoane... bade Stane... Stănică. (In
30 parte.) Iar o căzut pe gînduri... de-acu-i dus
pe ceea lume.
35
(Arie din "Scara mtţei": "Ah, iubită verişoară"}
Stane dragă, fii cuminte,
Vesel, viu, ca mai-nainte
Păn-a nu te fi-necat.
L-ai meu glas de mingiiere
Ah, alung-a ta părere
Că eşti, zău, nevinovat I
De n-ai milă tu de tine,
, .... -
535
[536]
Fie-ţi milă chiar de mine,
De-al meu suflet intristat ...
Şi la glas de mîngîiere,
Ah, alung-a ta durere
5 Că eşti, zău, nevinovat I
GHIFTUI (viindu-şi în simţire, încet): Ce glas dulce!. ..
numai ea poate să-mi împrăştie gîndurile cele
triste ...
TITA (aproPiindu-se cu sfială de Ghiftui): Cucoane ...
10 ţi-o trecut? ..
GHIFTUI: Mi-o trecut, Tiţico dragă ... s-o spart afionu
la glasul tău.
TITA: Ei... dacă-i aşa, ştii ce te-aş sfătui?.. ca să
nu-ţi mai vie afionu cela... cum îl numeşti
15 d-ta... bine-ai face să începi iar vro călătorie
prin lume ...
GHIFTUI (exaltat): Să fac voiajuri? .. să mă duc
de-aici? ., să-mi las oile? să mă depărtez de
tine, Tiţo ... de tine? (Cu glas firesc.) Luat-ai
2(} sama că mai dăunăzi te-am strîns de mînă? ..
TIŢA (cu nevinovăţie): Ba nu.
GHIFTUI: Te-am strîns. (Ostenit şi mergînd de ceea
parte cu lene.) Şi de n-aş fi aşa de ostenit, te-aş
mai strînge o dată. (Exaltat.) Să mă duc de-aici,
25 unde-s scăpat de toată primejdia... unde-s
căutat, grijit ca un cănăraş l ...
TITA (rîzînd): Ba că chiar.
GHIFTUI: Ca un cănăraş care-ar tăia lemne şi ar mînca
borş cu ştir... (Se apropie de Tiţa.) Da tu nu
30 ştii, dragă copilă, ce bazaconie se întîmplă aici
de cîteva zile?.. (Tiţa, neînţelegînd, caută îm­
prejur. Ghiftui o opreşte de mînă şi-i arată inima
lui.) Aici.
TITA: Ce?
35 GHIFTUI: Vrei s-o afli? .. vrei numaidecît? .. vrei? ..
. ?
vreI. ...
536
[537]
-
I -
SCEN A IX
GHIFTUI, TITA, TALPĂ-LATĂ (viindiutedin/und)
TALPĂ: Hai degrabă ... degrabă ...
GHIFTUI (depărUndu-se de Tita): Dracu să te ieie ...
5 TALPĂ: Găti ţi odaia degrabă, că vine comisia de la
curte cu toti boierii.
TITA: Care boieri? ..
TALPĂ: Ştiu eu? .. or fi clironomii cuconului Dumi­
trachi Ghiftui.
10 GHIFTUI (tare şi cu mirare): Săracul de mine!
TALPĂ: Ho l tontule ... ce te-o apucat de răcneşti aşa? ..
Nu ştii că s-o înecat boieriu?
GHIFTUI (cu durere): Ba ştiu ... ş-o prea ştiu ... săr­
manul. ..
15 TALPĂ: Ei! apoi?
GHIFTUI (liniştit): Nimic ... nimic... (Vrea să iasă.)
TALPĂ (oprindu-l): încotro, moţpane ... vrei să speli
putina? . .. stăi aici că ai treabă.
GHIFTUI (în parte): De nu m-ar cunoaşte cineva.
20 TALPĂ: Ghidi, ghidi, leneşule. (Merge spre uşa din
fund.)
GHIFTUI (puindu-şi pălăria pe ochi): Ia aşa ... încalte
nu m-or zări. ..
TITA (încet lui Ghiftui): le sama bine, cucoane, să nu
25 te dai de gol dinaintea boierilor... ( Intră în
odaia din dreapta.)
GHIFTUI: Odată cu capu ... Tiţico... (cu dragoste)
Tiţico! (ln parte.) Ei 1. .. mi-i dragă şi pace!
SCENA X
30 GHIFTUI, TALPĂ-LATĂ, FLUTUR, ACROSTIHESCU,
CIRCIOC, PRIETENI (intrind pe uşa din/und)
TALPĂ (deschizînd uşa din fund): Poftim, poftim,
boieri ...
(Aria polcăi din "Chiriţa")
537
[538]
5
10
PRIETENII
Haideţi, haideţi să grăbim
Şi lucrarea s-o sfirşim,
Pe Ghiftui să-I răfuim ;
Testamentul să-i cetim ...
GHIFTUI
(în parte)
Ia priviţi cum mă jălesc;
Ce frumos mă prohodesc!
Aş jura că polca vreu
Să joace de dorul meu.
PRIETENII
Haideţi etc. etc.
(In vremea corului, Ghiftui se leagănă uşor ca şi cînd ar voi
15 să înceapă polca şi, făcînd deodată un gest de mînie, se duce
spre uşa din fund ... Talpă iar îl opreşte.}
TALPĂ (oprind pe Ghiftui): Iar? .. dă ... dă ...
GHIFTUI (în parte): Mare păcat c-un posesor. ..
FLUTUR (cătră boieri): Boieri d-voastră... Ca tagra-
20 fia-i sfîrşită... nu ne mai rămîne decît să vizi­
tăm moşia şi să se cetească testamentul care
s-o găsit la curte.
GÎRCIOC: Prea bine ... da stiti d-voastră c-o avut mare
noroc cuconu Ghiftui' de s-o înecat, căci, la
25 dimprotivă, ar fi fost dat în criminal pentru
moartea lipovanului. ..
FLUTUR: în criminal?.. eşti sigur, arhon Cîrcioc? ..
GÎRCIOC: Doar nu-s candidat de giudecătorie fără să
ştiu pravelile.
30 FLUTUR: Asta n-ar fi un rezon... cîţi cunosc eu! ...
şi, zău, socoţi? ...
GÎRCIOC: Socotinţa me este că prietinul d-voastră ar
fi figurat în iarmaroc cu ştreangu de gît ...
GHIFTUI (în parte): Valeu!... parcă-mi stă un nod
35 colea ...
538
[539]
F
FLUTUR: Sărmanu! poate că i-ar fi trecut urîtul în
spînzurătoare. _
GHIFTUI (în parte): Ii mucalit Hagi-Flutur. ..
ACROSTIHESCU: Şi fiindcă era cam fudul... s-ar fi
5 fudulit în ştreang, ca cioara-n par. ..
GHIFTUI (în parte): Na şi istalalt. .. frumos mă jă­
lesc !. .. apoi pas de te mai îneacă.
FLUTUR: Almintere era om bun ... numai cam ... tuieş.
ACROSTIHESCU: Cam... lepşit.
10 FLUTUR: Cam stropşit.
ACROSTIHESCU: Cam trăsnit.
GHIFTUI (în parte): Haida... nici dracu nu m-ar
cunoaşte cum mă zugrăvesc ei.
GÎRCIOC: Lepşit, stropşit, trăsnit, cît vă place... dar
15 ia să cetim testamentul.
TOŢI: Dar, dar.
GHIFTUI (în parte): Acu să videţi comedie.
GÎRCIOC: Boieri d-voastră ... hai să ne punem la masa
asta, ca să urmăm pe forme.
20 TALPĂ: Mă ... Stane ... dă scaune boierilor.
GHIFTUI (în parte): Vorbă-i? .. atîta ar mai trebui ...
TALPĂ: Mă, surdule... da n-auzi?
GHIFTUI: Aud, cucoane. (Aduce scaune şi le aşează
împrejurul mesei.)
25 TALPĂ: Ia colo şi colo, mangositule ... Nu băgaţi de
samă, boierilor, că-i un biet cioban necioplit. ..
GHIFTUI (în parte): Ce te-aş mai ciopli! ...
TALPĂ: Cînd nu-i cu oile, nu plăteşte nici doi bani ...
îi diprins cu ele ... ş-ar vra să le vadă zi şi noapte.
30 GHIFTUI (în parte): Dar; să le văd în frigare.
GÎRCIOC: Poftim, boieri, să cetim testamentul răpo­
satului.
GHIFTUI (în parte): Răposatului de faţă.
TOŢI (aşezindu-se pe scaune): Ia să videm.
35 GÎRCIOC (cetind): "Acesta este testamentul meu! ...
Eu sub-iscălitul, Dimitrie Ghiftui, din mila
lui Dumnezeu fiind lipsit de rude, numesc drept
clironomi a verei mele, pe prietinii mei: Banul
Hagi-Flutur. .. "
10 FLUTUR (răsărind): Ce zici? ..
539
[540]
cîRCIOC (cetind) : "Şi pe d. Acrostihescu ... Odobaşa ... ti
ACROSTIHESCU (răsărind): Ce spui? ..
cîRCIOC (cetind): "Fiind amîndoi capitalişti ... "
GHIFTUI (tn parte): N-au para-n pungă, da-s din capi-
.5 talie.
cîRCIOC (cetind): "Fiind amîndoi capitalişti şi prietini
pe care îi preţuiesc. .. Iar spre a curma tot soiul
de neînţelegeri între ei. .. las anume satul Ghif­
tuieni lui Hagi-Flutur şi satul Sătula lui Acro-
10 stihescu. .. iscălit, Dimitrie Ghiftui. 20 mai. ..
1849. "
(Toţi se scoală de Pe scaune.}
GHIFTUI (tn parte): Frumoasă idee ai mai avut, cucoane
Dumitrachi ...
15 FLUTUR: Care cum s-ar prinde sînt proprietar? ..
ACROSTIHESCU: Şi eu ti j.
FLUTUR: Sărmanu Ghiftui! ce de treabă om!
ACROSTIHESCU: Ce suflet nobil! ... am să-i fac o odă .
GHIFTUI (tn parte): Nici mort n-a să-mi deie pace .
20 Odobaşa.
FLUTUR: Ce păcat c-am perdut aşa prietin! (Jşi şterge
ochii.)
ACROSTIHESCU: Aşa om cu geniu!... (lşi şterge ochii.)
GHIFTUI (tn parte): Ia să vezi c-acu or să mă facă
25 înger.
FLUTUR: Aşa pravoslavnic!
ACROSTIHESCU: Aşa înger!
GHIFTUI (tn parte): Na ... ce v-am spus?
FLUTUR (lui Acrostihescu): Care vra să zică de-acum,
30 vere Acrostihescule, noi doi o să împărţim cîş­
tiurile.
ACROSTIHESCU: Aşa, vere Flutur... ce jalnică întîm­
plare 1. ., a 1. ..
FLUTUR: A!... (Se îmbrăţişează tmpreună Plîngînd.)
35 GHIFTUI (tn parte): Ia auzi-i cum se mai fasolesc! ...
să nu-i iei cu toropala?
FLUTUR (lui Talpă): Cît aduce moşia ... arhon Talpă? ..
cu cît o ţii pe an?
TALPĂ: Scump, cucoane ... foarte scump .. , cît nu face.
-40 CUCOl1U Dumitrachi Ghiftui, Dumnezău să-I
540
[541]
ierte!. .. îmi făgăduise că m-a mai scăde din
cîşti ... dar n-am avut parte ...
GHIFTUI (în parte): Eu?.. na şi altul!... da late
le. croieşte badea Talpă-Lată ...
5 GÎRCIOC: Boieri d-voastră... dacă poftiţi, să mergem
acum ca să vizităm hotarăle moşiilor. ..
TOŢI: Dar, dar.
FLUTUR: Arhon Talpă ... vin d-ta de ne-arată moşia ...
sau, dacă n-ai vreme, dă-ne pe cineva... pe
10 ciobanu ista... (Arată pe Ghiftui.)
TALPĂ: Cine? el?.. da cunoaşte el ceva, tontu? ..
vin eu cu d-voastră.
GHIFTUI (în parte): Haida! cică este-o vorbă: Hai,
tată, să-ţi arăt hotarăle ...
15 CORUL
Haideţi, haideţi să grăbim
Şi lucrarea să sfîrşim,
Pe Ghiftui să-I răfuim ;
Moşia să-i împărţim ..
20 (1 esă cu toţii prin fund, afară de Ghiftui.}
SCEN A XI
GHIFTUI: Ei! apoi te mai îneci altă dată?.. mai laşi
clironomi altă dată?.. Nici n-apuci a muri
bine, şi ei încep a giuca drăgaica ... şi-n loc să
25 te jălească ca pe-un om care-i îmbogăţeşte, te
batgiocoresc ca pe-un duşman... I! de n-aş
fi mort. .. ce frecătură de gîlci aş trage lui Flutur
şi lui Odobaşa I. .. (Se apropie de masă.) Dac-am
fost nebun eu să fac testamentul în folosul lor .
30 aşa mi se cade... O! ce idee năstruşnică! .
dar. .. cu chipul aista le vin de hac! (Se, pune
la masă şi scrie cîteva rînduri în testament.) Ha,
ha... dragii mei capitalişti... nu vă aşteptaţi
la una ca asta... îs tuieş? stropşit? lepşit? ..
35 încalte să vă arăt eu cine-i Ghiftui ... să-I cunoaş­
reţi mai bine... (Scriind.) "Ghiftuieni, 19 mai
541
, L •
.. �
'�
[542]
1849". (Vorbit.) lVI-am înecat la 20 a lunei ...
se poate dar prea lesne să fi scris aceste rînduri
cu o zi mai înainte, la 19. (Frecîndu-şi mînile
de bucurie şi sculindu-se de la masă.) Ce-oi să
5 mai rîd acum, cînd i-oi videa cu nasu de-un cot. ..
mă duc să văd cum îmi măsoară moşiile ... ha,
ha, ha am căpătat ingineri fără plată... ha,
ha, ha (fesă pe uşa din funâ.)
se E N A XII
10
15
20
25
30
35
542
EGOR, FERCHEZANCA
EGOR (deschizînd o trapă şi scoţînd capul}: Numai
aud pe nime tropăind deasupra capului ... acum
pot ieşi să mă mai răsuflu. Uvîi! m-am săturat
de pivniţă... oare unde să fie prietinul meu
Talpă-Lată, să-mi aducă de mîncat... c-am
flămînzit de tot, de cînd m-am făcut stahia
pivniţei ... a cito? .. uazai, ..
(Ferchesanca bale în palme sus. Egal' închide oblonul.)
FERCHEZA::\CA (ieşind în capătul scărei ): Măi! fa! ..•
nime ... pace... şi tare mi-i poftă de dulceţi ...
să mă mai răcoresc ... c-am durat un somn năs­
truşnic. " ş-am visat... vai de mine! ce visuri
curioase!. .. tot cu stahii şi cu Hagi-Flutur. ..
EGOR (scoţînd iar capul): Nu-i nime, se vede ... (Zărind
pe Ferchezanca sus.) Al bojî moi! ... Panchiţ!. ..
(Inchide oblonui.)
FERCHEZA�CA (tnceptnd a să coborî): Parcă m-alunga
o stahie zburlită şi mă chema pe nume cu glas
înăduşit, ca din ceea lume ...
EGOR (de sub scenă): Panchi ţ !. .. Panchi ţ !. ..
FERCHEZAKCA (oprindu-se pe scări): Aud?
EGOR (asemene): Panchiţ! ... Panchiţ! ... Cucu ...
FERCHEZANCA (spăimîntînd1t-se): Vai de mine!. .. îmi
cîntă CUCU-l1 stînga!. ..
EGOR: Panchiţ! Panchiţ!... ce nu plateşti lui Egor?
[543]
·pa
1
r FERCHEZANCA: Săracan de mine, că nu-i curată casa
asta ... îi cu dracu... (Se suie răPide înapoi.)
Unde să fug?
EGOR: Panchiţ!. .. Panchiţ!. .. De nu-i plăti lui Egor .
5 am să te ieu pe ceea lume ... să te mănînc de vie .
Hîr. .. ham ... ham ...
FERCHEZANCA: Auzi gust?.. Vai de mine!... doar
nu-s stridie!... Mă umflă spaima din tălpi ...
mă duc să mă-nchid în casă... (Intră în odaie.)
10 EGOR (arătîndu-se): No, haraşo ! i-am vinit de hac ...
ha, ha, ha ... de-acum ştiu că mi-a plăti. (Des­
perat.) Ha, ha, ha ...
SCEN A XIII
I
,
1
J
15
20
25
30
35
TALPĂ, FLUTUR, A CROS TIHESCU, C!RCJOC, PRIETENI
(Flutur şi Acrostihescu întră sfădindu-se}
ACROSTIHESCU: Ba mă iartă, ve re . .. hotaru-i mal
încoaci.
FLUTUR: Da nu l-ai văzut cu ochii că-i mai încolo,
dimprotivă?
ACROSTIHESCU: Ce mai încolo?.. vrei să-mi mănînci
doi stînjini de pămînt, din partea me.
FLUTUR: Ba tu vrei să mi-i mănînci cu împresurare.
ACROSTIHESCU: Ba tu.
FLUTUR: Ba tu ... şi dacă-i aşa treaba ... ne-om giu­
deca.
ACROSTIHESCU: Ne-om giudeca.
CÎRCIOC: Domnilor... nu vă sfădiţi degeaba pentru
doi stînjini, cînd vă-i clironomia aşa de însem­
nată ... că, de-ţi întra o dată în proţes, Dumne­
zeu ştie de-ţi scăpa buni teferi ...
ACROSTIHESCU: Cum?
CÎRCIOC: Ce vă spune Timofti Cîrcioc... helbet!. ..
doar nu-s candidat de flori de cuc ... vă sfătuiesc
prietineşte ...
FLUTUR} A � {Ce flori de cuc? " da nu vezi
ACROST. (zmpreuna): că vra să mă păgubească.
543
..
.. -
[544]
5
10
15
20
25
30
35
544
GÎRCIOC: Ei! ştiţi una? .. hai să mai cetim testamen-
tu ... poate că ne-om lămuri asupra pricinii.
FLUTUR} .
ACROST. : Foarte bine,
GÎRCIOC (luînd testamentul de pe masă): Iaca pozna!
FLUTUR} . C '1
ACROST. . e-l.
GÎRCIOC: Pe ceealaltă faţă a testamentului este o
adăugire care-mi scăpase din videre.
������. } : Ceteşte-o l
GÎRCIOC (în parte): O păţit-o clironomii! (Tare, cetind:)
"Fiindcă se poate întîmpla ca să mă înec mîni,
îmi schimb hotărîrea de mai-nainte şi-mi las
toată averea Tiţei ... "
FLUTUR} C f ?
ACROST. : e ace.
CîRCIOC (cetind): "Tiţei, copilei care se află subt
epitropia lui şătrariu Talpă-Lată ... "
TALPĂ: Mare minune!
GÎRCIOC (cetind): "Iscălit, Ghiftui... 19 mai 1849."
FLUTUR} N 1 A' 1 fi
ACROST. : u se poate. 11 p astogra le.
CÎRCIOC: Ba mă iertaţi, că-i scris cu mîna răposatului.
FLUTUR (cu deznădăjduire) 1
ACROST. (cu deznădăjduire) : Breee!
TALPĂ (cu mirare)
(Aria" Vai! ce este? ce-ntimplare ?" din .Babo-Htrco"}
(Lmpreună.}
FLUTUR şi ACROSTIHESCU
De se poate-aşa ruşine
Să păţim noi amîndoi,
A o crede, zău, nu-mi vine,
El şi-o bătut joc de noi 1
TALPĂ şi CEIALALŢI
Ce ruşine, ce ruşine!
[545]
Au păţit-o amindoi I
Ş-O să-i rîdem ca mai bine,
Zău, să-i ridem între noi.
SCEN A XIV
5
Cei dinainte, TIŢA [uiind din dreapta)
TIT A: Ce este? ce este, de răcniti aşa?
AC'ROSTIHESCU (în parte): Ce Y&d? Tiţa ! ea-i cliro­
noamă ... bună partidă!
FLUTUR (în parte): He, he ... copiliţa-i frumuşică .
10 he. .. he... şi are zestre bună... he... he .
mai că de-ar vra să fie Fluturoaie ...
TALPĂ (în parte): Îs văduvoi... Tiţa-i diprinsă cu
mine. .. ştii că s-ar putea?.. Pravila dă voie
epitropilor să se cunune cu ...
15 FLUTUR (Tiţei): Duducă Tiţă ... ştii mata că sameni,
bucăţică tăietă, cu un fenix?
TITA: Ce dihanie-i aceea?
ACROSTIHESCU (Tiţei): O pasăre măiastră, căreia i-arn
făcut o odă.
20 TITA: Ce i-ai făcut? ... sărmana!
TALPĂ: Tiţică, Tiţică... iau mai uită-te şi la moş
Talpă-ncoaci,
TITA: Iaca mă uit. .. ş-apoi? ..
TALPĂ (în parte): Ce vroiam să-i spun? ..
25 ACROSTIHESCU: Duducă, crede-mă că tinerii cei mai
eleganţi ar fi prea fericiţi a să număra Între
adoratorii d-tale.
TITA: Ce să facă? .. să se numere? .. ha, ha, ha!. ..
ha ... ha ... ha.
30 TALPĂ: Degeaba-ţi baţi capu, boieriule, că Tiţei nu-i
plac tinerii.
TIŢA: Cine ţi-o spus d-tale că nu-mi plac?
FLUTUR: Duduca are dreptate. Iaca eu, de pildă, am
Împlinit 45 de ani la Crăciun ... îs numai bun
35 de Însurat.
TALPĂ (trecind lîngă Tiţa): Dacă-i treaba pe-aceea,
apoi eu îs şi mai bun, c-am împlinit 50 la Ispas.
545
[546]
ACROSTIHESCU (trecînd lîngă Tiţa): Atîta ar mai tre­
bui. .. să se cunune o copilă tînără cu giumă­
tăţi de veacuri!. .. Nu te potrivi, duducă ... eu
am numai 25 de ani ...
5 FLUTUR (îndesîndu-se): Crede-mă pe mine, că Acro-
stihescu nu ştie ce spune ...
TALPĂ (asemene): Ascultă pe moşu, că d-nu Flutur
aiurează. .
TITA (veselă, căiră Cîrcioc): Da ce-o păţit de-şi spun
10 cu toţii anii, ca la iarmaroc?.. doar n-am să-i
cumpăr.
GÎRCIOC: Ce să aibă?.. un lucru de nimic... Banu
Flutur şi d-nu Acrostihescu îs depărtaţi din eli­
ronomie, şi-n locul lor, răposa tu te lasă pe d-ta
15 clironoama averei sale ...
TITA (cu bucurie): Aşa! nu mă -nşăli ?
GÎRCIOC: Să n-am parte de giudecătorie. (1 n parte.)
Ce nebunie am făcut că m-am încurcat anţărţ!
TITA: I! cît îmi pare de bine ... cît îmi pare de bine! ...
20 (Sare bătînd în palme.}
(Aria din "Peatra din casă" : "Cit îmi pare de bine")
Eu, O biată fată,
�r-am făcut deodată
Cu avere mare.
25 Oi să fac mult bine
Şi s-agiut pe-oricine,
După cum doresc;
Şi s-aduc plăcere,
Fericiri, avere,
30 Celui ce iubesc.
Tra, la, la, la, la.
De-acum tot aşa
Vesel voi cînta.
Tra, la, la, la, la.
35 TALPĂ: Cred şi eu că-i cînta tra, la, la, cu zece mii de
galbini venit, .. dar numai cu tra, la, la, nu poţi
ţine casă ... trebuie să iei un bărbăţel, fata me.
FLUTUR: Iaca eu, de pildă.
1546
I
[547]
ACROSTIHESCU: Ba eu ...
TALPĂ: D-apoi eu nu-s pe-aici?
TITA (Pe gînduri): Negreşit. .. negreşit ... da unde-i
Stan? .. aş vre să văd pe Stan ...
5 TALPĂ: Stan?.. Stan?.. Nu cumva ţi-o intrat
gărgăuni în cap, giupîneaso?
TIŢA: Moşule ...
TALPĂ: Un mojîc ca acela?
TOTI: Un mojic?
10 TALPĂ: Auzi I. .. ce-ar agiunge lumea, dacă fetele de
boier s-ar da in dragoste cu ciobanii!
(Arie din .Boba-Htrca" : " Vai! ce este? ce-ntîmplare?")
(t mpreună.}
CORUL
15
Unde-i, unde-i ţopîrlanul
Să-I măsor peste cojoc.
Unde-i, unde-i Stan ciobanul
Să-I zdrobesc aici pe loc.
TIŢA
20 Vai de bietul Stan ciobanul
C-or să-I lasă mort pe loc!
Şi de el, de el sărmanul
Văd că n-oi să am noroc.
tt« timpul corului, Ghiftui intră prin fund şi pe furiş se suie
25 pe scări şi se ascunde.}
SCEN A XV
Cei dinainte, GHIFTUI
30
GHIFTUI (în parte): l\Iăi... măi... măi L. . tarc-s
bosumflaţi clironomii!
FLUTUR 1 .
ACROST. : Auzi? .. un ţărănoi... să-I stropşim l, ..
TALPĂ .
541'
[548]
TIŢA (în parte): Cum să-I scap de bătaie? .. am sa-i
înşăl... (Tare.) De ce vă tulburaţi degeaba,
domnilor? ... cînd eram o biată fată fără zestre,
puteam să iubesc pe Stan... dar acum că-s
5 bogată ... cum socotiţi c-aşgindi la un cioban? ..
GHIFTUI (în parte): Iaca, mă 1... şi ea? ...
TIŢA: Un cioban care-i urît. ..
GHIFTUI (în parte): Frumos! ...
TIŢA: Necioplit.
10 GHIFTUI (în parte): Hi... hî. ..
TIŢA: Grosolan.
GHIFTUI (în parte): Ce-s?.. grosolan!
TIŢA: Şi pentru ca să nu mai aveţi aici o grijă ... vă
făgăduiesc că mi-oi alege chiar astăzi un bărbat.
15 TOŢI: Bravo, Tiţo 1. ..
GHIFTUI (în parte, trist): Chiar astăzi 1. .. n-am noroc
cu clironomii!
TALPĂ: Tiţo ... eu te-am crescut, draga me ... gîndeşte
la mine mai întîi .
20 TIŢA: Nici vorbă nu-i .
GHIFTUI (în parte): Cum? şi el umblă după-nsurat? ..
putregaiu dracului! ...
FLUTUR (încet Tiţei): De-i vre să fii Fluturaaie ... te
fac cucoană şi te duc la Ieşi.
25 TIŢA (în parte): Aşteaptă, murgule, să paşti iarbă.
ACROSTIHESCU (încet Tiţei): De-i primi să fii Acra­
stihească. .. ţi-oi turna patru ode ...
GHIFTUI (în parte): Ghidi, Odobaşa!
TIŢA: Domnilor. .. daţi-mi vreme să mă gîndesc, ca
30 să-mi aleg ursitul ...
FLUTUR: Rezon... (Cătră ceialalţi.) Haideţi, boieri,
şi ne-om Întoarce peste-un ceas ...
TIŢA (în parte): Să vă-ntoarceţi cînd s-a Întoarce
bunica din ceea lume ...
3� (Toţi iesă prin fund. Tiţa într. în odaia din dreapta. Talpd-
Lată rdm!ne mai în urmd. şi cînd voieşte să iasă, Ghiftui fi
apucă d� mină şi-l duce In faţa scenei.}
1548
[549]
SCE N A XVI
GHIFTUI, TALPA-LATA
TALPĂ (S păriet): Ce? ha?.. ce vrei, prostule?
GHIFTUI (ţiindu-l de mînă): Prost o fost ficioru tătîni-tău.
5 TALPĂ: Cum ai zis, mojîcule?
GHIFTUI: Mojic îi ficioru tătîni-tău,
TALPĂ: Auzi l," .. iar te-ai îmbătat, se vede?
GHIFTUI: Iar!... ia spune-mi, mă ghiuj bătrîn ...
TALPĂ: Ghiuj bătrîn, eu? ..
1 O GHIFTUI: Bătrîn... da cum? .. nu ti-ai mîncat mălai u
de cînd Papură-vodă?.. Ia 'spune-mi... ai de
gînd să te-nsori cu Tiţa?
TALPĂ: Şi ce-ţi pasă ţie?
GHIFTUI: Ce-mi pasă?.. ascultă... să nu cumva
15 să te-mpingă păcatu să faci una ca asta. .. m-ai
auzit? că te şterg de pe faţa pămîntului ...
TALPĂ (furios): Tu ... eu ... pe mine... tu?
GHIFTUI (cu sînge rece): Tu... eu... pe tine... eu!
TALPĂ: Măi!... da ai uitat cu cine grăieşti? .. ai
20 uitat că-ţi sînt stăpîn? .. şi că tu nu eşti decît
un cioban? ..
GIIIFTUI: Da cum, Doamne, iartă-mă, s-o uit? .. vezi
cîrligu ista?
Ă• Ş .?
TALP. -apoi:
25 GHIFTUI: Îi de corn.
TALPĂ: Ş-apoi?
GHIFTUI: Apoi ... de-i îndrăzni să gîndeşti la Tiţa .
te-apuc la umblăcit ca pe oi... brrr, oaie .
brrr, Talpă.
30 TALPĂ (furios): Brrr, Talpă!
GHIFTUI: Ia brrr.
TALPĂ: Bre! ce hoţ!
GHIFTUI: Hoţ, nehoţ... ia sarna că sîntem singuri
aici.
35, TALPĂ (în parte, ca frică): Că bine zice tălhariu ... îs
în mîna lui.
GHIFTUI: Si-s mai tare decît tine ... îs cioban.
549
[550]
5
10
15
20
25
30
35
550
TALPĂ (dîrz): Şi dacă eşti mai tare ... ce te socoţi, beţi­
vule?
GHIFTUI: Ce mă socot, betivule?.. ia să vezi ...
(lnvîrtind drligul.) Brrr, oaie... mînca-te-ar
lupul
TALPĂ: Stăi!. .. (In parte.) Nu-i treabă cu hoţu ista.
(Tare şi cu glasul blînd.) Ascultă, măi Stănică ...
că doar eşti băiet bun ...
GHIFTUI: Tare bun.
TALPĂ: Cam .
GHIFTUI: Cam .
TALPĂ: Dar eşti om de omenie!
GHIFTUI: De omenie ...
TALPĂ: Nu-ţi place să mă-nsor cu Tiţa?
GHIFTUI: Nu.
TALPĂ: Ei, apoi, iaca... nu mă-nsor... mai mult
vrei?
GHIFTUI: Giură-te!
TALPĂ: Să n-am parte de tinereţile mele.
GHIFTUI: De tinereţe?.. auzi mofluzu!... Nu aşa:
să te mănînce lăcustele?
TALPĂ (în parte): Mă, mă, mă!... ce blăstămat!
GHIFTUI (strîngîndu-l tare de mînă): Să te mănînce?
TALPĂ: Ei ... să mă mănînce.
GHIFTUI: Asa mai vii de-acasă... acum îti poroncesc,
ca unui epitrop, să dipărtezi pe Flutur şi pe
Odobaşa.
TALPĂ: D-apoi cum?
GHIFTUI: Nu-i treaba me. (Il strînge de mînă.)
TALPĂ (strîmbîndu-se): Ei, bine ... bine ...
GHIFTUI: Aşa-ţi dau voie să-mbâtrîneşti.. . dar de
mă-i înşăla, îmi trag voia-napoi... şi iar te
şterg de pe faţa pămîntului.
TALPĂ: Bunătatea d-tale, bade Stănicâ.
GHIFTUI: Hai ... du-te-ridată de-i mătrăşeşte de-aici.
TALPĂ: Mvam dus. (In parte.) Ia lasă, hoţule, că te-oi
drege eu! (Tare şi cu glas bUnd.) Rămîi sănătos,
bădică.
GHIFTUI (umbUnd turburat): Sara bună.
[551]
TALPĂ (tntorcindu-se de la uşă): De ce nu mi-ai spus
îndată c-o iubeşti pe Tiţa, Stănică dragă? ..
că ne înţălegeam pe loc ... (Ghifhti îl ia de mînă
şi-i strînge vîrtos, drept semn de mulţămire. Talpă
5 se strîmbă de durere şi caută să zîmbească.)
GHIFTUI: Ai început a mă-ndrăgi... aşă-i?
TALPĂ: Aşa ... Stănică ... să ne videm sănătoşi, Stănică.
(In parte.) Aşteaptă, cîrjaliule, că eu îţi sînt
popa de-acu... (Se răpede spre uşa din fund şi
10 iesă iute.)
SCEN A XVII
GHIFTUI (primblîndu-se foarte tulburat)
Breee !. .. multe-o fost să mai văd astăzi!... şi
bine-o zis cine-o zis, că banu-i ochiu dracului! ...
15 auzi? .. pănă şi Tiţa să se schimbe din pricina
banului ... să zică că-s slut. .. prost. .. grosolan ...
Tiţa! care-o credeam că mă. iubeşte! ... (Furios.)
în cine să te mai Încrezi de-acum, dacă şi fetele
te gioc pe degite!
20 Banu-n lume azi domneşte,
Banul toate le urzeşte,
Fraţi cu fraţi el duşmăneşte
Şi pe duşmani infrăţeşte.
Pe cuminţi ii nebuneşte,
25 Pe nebuni ii cuminţeşte,
Păn' şi proşti el duhuieşte,
Păn' şi hoţi el proslăveşte.
Banu-i ochiul dracului
Şi biciul păcatului!
30 S C E N A XVIII
GHIFTUI, TIŢA
TIŢA (viind veselă): I! cucoane, cucoane ... veste bună,
veste bună.
531
[552]
GHIFTUI (Cu, nepăsare): Ce veste?
TlŢA: Bine-ai făcut c-ai disclironomisit pe ceilalţi.
GHIFTUI (asemene): Socoţi? (In parte.) O dat de
miere şi dumneci.
5 TlŢ A: Nici c-ai pu tu t să ai mai bună idee.
GHIFTUI: Aşa să trăieşti?
TIŢA: Pentru că de-acu eşti slobod să faci ce ţi-a plă­
cea.
GHIFTUI: Care vra să zică ... nu mai sînt nici cioban? ...
10 mă dai afară? ..
TlŢA: Cioban?.. cînd ai o avere întreagă ca mai
nainte?
GHIFTUI: Eu? (In parte.) Are haz că mă ia şi-n rîs ...
atîta-mi mai trebuia!
15 TlŢA: Ascultă: aum deodată ... trebuie să fugi peste
graniţă. .. ţi-oi da bani cîţi Îi vre... şi mai pe
urmă ţi-oi întoarce toată starea înapoi ...
GHIFTUI: Ce-ai zis?
TlŢA: D-apoi cum? .. ai socotit c-aş primi eu vrodată
20 să te clironomisesc de viu?.. eu să fiu bogată
şi d-ta sărac?.. mai bine să mor!... Da nu-i
vorba de mine ... îi vorba că trebuie să te dipăr­
tezi de-aici cît mai degrabă.
GHIFTUI: Aşa?.. am înţăles... Vrei să mă duc, ca
25 să te măriţi în lipsa me.
TlŢA: Eu? .. cu cine?
GHIFTUI: CU Flutur.
TlŢA: Că doar n-am căpchiet.
GHIFTUI: Ei! dacă nu cu Flutur... cu Acrostihescu?
30 TITA: Aşa l. .. un smintit!
GHIFTUI: Apoi dar cu Talpă-Lată?
TITA: Ba că chiar!. .. un moşneag.
GHIFTUI: Da bine ... de ce le-ai făgăduit aici, mai
dinioare?
35 TITA: Ce era să fac? .. el vroia să te ucidă ... ş-am
căutat să-i înşăl.
GHIFTUI: Să mă ucidă!... pentru ce? .. n-am murit
o dată?
TITA: Pentru ce? .. pentru c-o înţăles că mi-i drag
-40 bădica Stan.
552
I
[553]
r
5
10
15
GHIFTUI: îţi sînt drag, Tiţo ... nu mă-nşăli?
TITA: Iaca 1. .. da n-o ştiai? ..
(Duo din "Scara mi/ei")
GHIFTUI
Tiţico I
TITA
Cucoane? ...
GHIFTUI
o I înger ceresc I
Iubeşti pe Stănică?
TITA
Dar, zău, îl iubesc I
GHIFTUI
(cu foc)
Ah, spune-mi, dragă,
Că nu e şagă,
Nu-ţi fie frică, nu te sfii.
TITA
Eu să am frică?
20 Nu, căci de mică.
M-ai deprins singur a te iubi.
(Jmpreună.)
O dulce simţire I
O vis îngeresc!
25 Prin dulcea-i iubire
în rai mă trezesc I
GHIFTUI: Ah, Tiţo ... Tiţo ... sînt cel mai fericit din
toţi pămîntenii (cade tn genunchi) şi de-acum
vreu să trăiesc şi să mor la picioarele tale.
30 (La aceste de pe urmă cuvinte. Ferchezanca iesă din odaia
de sus, vede scena �i tncepe a rtde cu hobot.)
553
.�
[554]
5
10
15
20
25
30
35
554
SCEN A XIX
GHIFTUI, TIŢA, FERCHEZANCA
FERCHEZ.\NCA: Ha, ha, ha!... aşa minune încă n-arn
văzuL.. ha, ha, ha... Ciobanii fac declaraţii
de amor, ca la teatru!... ha, ha, ha.
GHIFTUI (ridlcindu-se}: Cine îndrăzneşte să chico­
tească. .. (1\11 erge furios spre scară.)
FERCHEZANCA: Cine? .. eu ... Vai de mine! ce-mi
văzură ochii?.. Ghiftui!
GHIFTUI: Ferchezanca! (In parte.) Am sfeclit-o.
FERCHEZANCA (scobortudu-se răpede) : Ghiftui în
viaţă!. .. şi cu îl credeam dus pe ceea lume!. ..
Ghiftui! ...
GHIFTUI: Ei!... eu... ş-a poi? ...
FERCHEZANCA: N-ai murit?
GHIFTUI: Aşa se vede ş-apoi? ..
FERCHEZANCA: Ş-apoi ş-apoi ... cu atîta mai bine ...
că avem o socoteală împreună.
GHIFTUI: Ce socoteală?
FERCHEZANCA: Avem să ne cununăm ...
GHIFTUI: Ce face? Ba-ţi pune pofta-n cui.
FERCHEZANCA: Cum ai zis? ... Ia mai zi o dată ...
GHIFTUI (tare): îţi pune pofta-n cui ... m-ai întăles?
FERCHEZANCA: Aşa mi ţi-i vorba, calindroiule?.. care
vra să zică ţi-ai bătut gioc de mine, cînd mi-ai
propus să te ieu.
GHIFTUI: Ba nicidecum ... ţi-am propus cununia păn-a
nu muri ... dar fiindc-am murit... sînt slobod,
mi se pare, să mă cunun cu cine-mi place.
FERCHEZANCA: Ei! şi eu nu-ţi plac poate?
GHIFTUI: Nici atîtica ... da ştii? nici de frică.
FERCHEZANCA: Obraznicule... a!... nu-ţi plac? ..
a!. .. d-sale boieri ului îi plac fetele de la ţară,
copilele nevinovate şi proaste?.. d-lui boieriu
se ascunde în haine ciobăneşti, ca să tractari­
sească amoruri cîmpeneşti cu lapte dulce şi cu
borş cu' ştir? . .. ha, ha, ha, ha, ha!
-
[555]
-
TrţA (cu ochii Plini de lacrimi): Nu înţăleg, cucoană,
ce vrei să spui; dar deşi sînt proastă, precum zici,
eu n-am obicei să rîd de oamenii care mă primesc
în casa lor ...
5 GHIFTUI: Bravo, Tiţă ... bine i-ai răspuns. D-eei, cucoana
cea cu duh mare, este diprinsă, se vede, a fi
primită numai la Golia ...
FERCHEZANCA: Aşa-i povestea, porumbaşilor?.. Ei,
las' că v-oi vini eu acuş de hac... (Merge în
10 fund, deschide uşile şi strigă:) Hagi-Flutur, Odo­
başa, viniţi digrabă să videţi minune.
SCEN A XX
Cei dinainte, FLUTUR, ACROSTIHESCU, CIR CIOC,
PRIETENII
15 TOŢI: Ce este? Ce este?
FERCHEZANCA: O înviet Ghiftui ...
TOŢI: O înviet! unde-i?
FERCHEZANCA: Iată-l.
FLUTUR şi ACROSTIHESCU (văzîndu-l): Ghiftui! mare
20 minune!
GHIFTUI (energic): Dar... Ghiftui! mai mult vreţi?
FLUTUR: N-ai murit, scumpul meu prietin?.. Nu
te-o mîncat broaştele? ..
GHIFTUI (asemene): Nu m-o mîncat. .. Ha, ha! asta
25 nu vă prea vine la socoteală, aşă-i?.. Nu vă-i
ruşine obrazului... voi, care-mi eraţi prietini,
să mă lăsati în baltă, făr-a căuta să-mi scăpaţi
măcar trupuL.. '
FLUTUR: Cine putea gîci că te-i ascunde, vere Dumi-
30 trachi?
GHIFTUI (cu mîndrie): Să ştiţi că m-am ascuns! dar
de ce m-am ascuns? pentru că mi-era frică.
FERCHEZA:\TCA (C1t tlnguire}: Voinicelu mamei!
cîRCIOC (viiuâ lîngă Ghiftui): lan mă rog... d-ta
35 eşti d-nu Ghiftui? avem două vorbe împreună.
555
[556]
GHIFTUI (lt�înd pe Cîrcioc de braţ şi îmPingîndu-l de
ceea laltă parte): Dă-te-ntr-o parte, că încă n-am
sfîrşit. .. (Cătră Fluiur şi Acrostihescu.) Periţi din
ochii mei, şi să vă văd de azi înainte cind mi-oi
5 videa ceafa... Plecăciune... (Voieşte să iasă
prin fund.)
GÎRCIOC (aducîndt,t-l napoi ): lan stăi, boieriule, c-a vem
să ne tălmăcim amîndoi ...
GHIFTUI: Ce să ne tălmăcim?.. cine eşti d-ta?
10 GÎRCIOC: Eu sînt ftorivist Timofti Cîrcioc ... ?
GHIFTUI: D-ta să fii sănătos... ce-mi pasă?
GÎRCIOC: Candidat de giudecătorie ...
GHIFTUI {schimbindu-şi glasul): Aşa! ...
CÎRCIOC: Şi fiindcă ai încetat de a fi mort... apoi
15 sînt dator să te arestuiesc.
GHIFTUI: Ce fel? ce fel am încetat?.. ba daţi-mi
bună pace, că-s mort ca toţi morţii ... Auzi? ..
să mă arestuiască ? ..
GÎRCIOC: îmi pare rău ... însă am poroncă Înaltă.
20 GHIFTUI: Da pentru ce?.. pentru ce? ..
cîRCIOC: Pentru moartea lipovanului.
GHIFTUI (răcnind ): Da s-o înecat sîngur, pre legea me.
GÎRCIOC: Se poate ... însă el o murit la 20 a lunei, aşă-i?
GHIFTUI: Ei ...
25 cîRCIOC: Şi d-ta la 19 ai scris în testament cîteva cuvinte
care te învinovă tese.
GHIFTUI: Ce cuvinte? '
cîRCIOC: Următoarele: "Fiindcă să poate întîmpla să
mă-nec mîni ... " Asta dovideste mult înaintea
30 pra vilelor. '
GHIFTUI (obosit): Vai de mine! ce dobitocie am făcut!
cîRCIOC: Cu mare părere de rău te înştiinţăz că te
arestuiesc, şi păn'a nu te duce la leş, vei fi închis
în odaia asta.
35 GHIFTUI (căzînd pe scaunul de lîngă masă): Îs fript
de-acum! (Tiţei, care se apropie de el.) Îs fript. ..
ce vrei?.. îs fript.
FERCHEZANCA (aprop1:indu-se de Ghiftui): Nu era mai
40 bine să te-usori cu mine? .. spune drept.
GHIFTUI: Piei din ochii mei, Papalugă ...
556
[557]
-
5
10
15
20
TOŢI
OI ce-ntimplare I
Ce rău îmi pare!
în belea mare
El a întrat.
GHIFTUI
(abătut)
O! ce-ntimplare!
Groaza-mi e mare;
în belea mare
Eu am intrat.
FERCHEZANCA
(in parte)
Ce bine-mi pare ...
:\1-am răzbunat!
TIŢA
(în parte)
Nici o scăpare
Nu-i de-aşteptat!
TOŢI
O! ce-ntîmplare ... ş.c.1.
(fesă cu toţii prin fund.)
SCEN A XXI
GHIFTUI: Hai t ! .. , de-acum mi-am închiet catastihu ! .
25 cînd mă credeam mai sigur!... mai fericit .
tronc ... vine nebuna cea de Ferchezanca ... De
unde dracu o ieşit?.. (Stă pe gînduri.) M-o
părăsit cu toţii... m-o lăsat sîngur... faţă-n
faţă cu umbra lui Egor care se rîdică dinaintea
30 me ca o fantasmă şi se strîmbă la mine ca o momi­
ţă ... A! de-ar şti cineva cît costiseşte înecarea
unui lipovan... nu mă îndoiesc că i-ar trece
557
..
[558]
gustu... lan videţi... nu mi-a lăsat decît o
bucăţică de lumînare ... şi .,. acuş oi să rămîn
pin întuneric ... brrrt, mă umflă spaima... (Cu
frică.) Tare m-aş duce... tare-aş fugi... (Cu
5 energie.) Trebuie să fug ... filotimia nu mă iartă
să şăd aici ... ş-aşa-şi pe-aici mi-i drumu. (Merge
la uşa din fund ş-o zgîlţie.) 1\1-0 închis pe dinafară
ticăloşii]. . . ( Merge la fereastă.) Ce văd? un
jandarm cu sabia scoasă! (Cătră [andarm.}
10 N-auzi, voinicule... sluga matale... ce mai
faci? .. sănătos?.. foarte mulţămesc... lan
ascultă, nu mă-i lăsa să sar în grădină, că mi-i
poftă de persiei ... nu? .. ian las' şaga, că te-oi
mulţămi... (Voieşte să sară pe [ereastă şi dă
15 înapoi cu groază.) Stăi, mă ... nu da... iaca
blăstămatu c-o Întins puşca spre mine ... măi 1 ...
Care vra să zică, îs cuprins din toate părţile ca
un lup la hăituială. .. care vra să zică, nu-i chip
de spălat putina!... (Stă pe gîndttri.) O! îmi
20 aduc aminte din copilărie că În casa asta ... era
vro cîteva tainiţi pin care mă giucam de-a baba­
oarba ... dar. .. ian să caut... (Ia Luminarea,
caută pe jos şi gitseşte oblonul pioniţei.) Kirie
eleison! ... Iaca o gură de tainită ... ce-i norocu
25 la om!... (Pune lmnîl1area jos şi deschide oblo-
l) B' da Tnt . A' , - •
nu . re.. . . a 111 unenc Il.... parca-l gura
iadului ... d-apoi vorba ceea: rău cu rău, dar
mai rău făr'de rău.! (Se coboară citeva scări.)
Frig îi... brrrt... parcă-i o ghe\ărie... (Se
30 suie înapoi spâriet, căuttnd în [undul pivuiţei,
ca şi cînd ar fi văzut ceva.) Ştiţi una?.. mi-i
frică ! da Trică - (S b �')
nea.. . . a nea, nu şaga... e co oara zar.
Of! cine m-a pus să înec un lipovan l
(Se face nevăzut şi închide oblonul peste el. Muzică surdă
35 la orhestră.}
5CEN A XXII
GHIFTUI, EGOR
GHIFTUI (în Pivniţă): Valeu l valeu !
558
[559]
( ) U A' "f
EGOR asemene: VH .•• ttmL .••
GHIFTUI: Nu mă lăsaţi ... nu mă lăsaţi ...
EGOR: Pojalosti... pojalosti ...
GHIFTUI: Săriţi ... valeu l. .. (fesă iute din pivniţă
5 C1t păru'! zburlit şi alb de tot; închide răpede oblonul
şi stă deasupra lui spăriet, galbăn şi cu glas înă­
duşit.} Valeu ... valeu... l-am văzut iar!
(Arie din "Baba-Hîrca": "Să-i spălaţi")
Vai ş-aman l
10 Vai ş-arnan l
L-am văzut pe lipovan.
L-am văzut
Negru, slut,
Şi cu dînsul m-arn bătut.
15 Ce păcat!
Ce -păcat
Peste mine-acum a dat!
Orice fac,
Orice fac,
20 � u pot scăpa de-acel drac! etc.
(V ine în faţa scenei.) Da n-oi să scap de dînsul
nici pe faţa pămîntului, nici în fundul pămîn­
tului? . .. oriîncotro m-oi întoarce, trebuie să
dau cu ochii de dînsul? ..
25 EGOR {ridicind o trapă şi scoţînd capul): A!. .. iaca
oblonu ...
GHlFTUI (răpezindu-se şi sărind pe trapă): Iaca ... iar!
(Tremurtnâ.) Săracan de mine, că parcă-s pe
cee4. lume!. ..
30 EGOR (rîdicţnd a doua trapă ): Pe-aici oi putea să ies ...
GHIFTUI (;e aruncă din nou şi o î-nchide cu picioarele,
şi zice cu desnădăjduire}: Unde mă găsăsc? vai
de mine! pe un vulcan de lipoveni? ..
EGOR (rîdicînd trapa cea dîntîi): Mare minune! că nu
35 dau de uşă ...
GHIFTUI (asemene): Nu lăsa... (Cu glasul stins şi
deznădăjduit.] Sfinte Panteleimoane!... n-am
inecat mai mult decît un lipovan ... ş-acum răsar
559
\
[560]
din toate ungherilc, ca ciupercile ... Valeu!. ..
tare mi-i frică!... (Vine în faţa publicului şi
zice în taină.) Ştiţi cum mi-i de frică?.. ca în
vremea volintirilor. .. (Furios.) Asta nu-i viaţă ...
5 nu pot să mai trăiesc aşa ... mai bine să mor. ..
poate că mi-a da pace lipovanul, după ce-oi
răposa... (Umblă nebun pe scenă, [erindu-se de
locurile trap elor şi merge spre fereastă.) Mă duc
să m-arunc pe fereastă ...
10 (Se aude riturnela corului de mai jos. Ghiftui se răpede cu
frică de la fereastă lîngă masă şi se pune pe scaun.)
GHIFTUI: Ce s-aude? .. cine vine? .. să-mi deie pace ...
n-am vreme să primesc pe nime.
SCE N A XXIII
15 GHIFTUI, ŢĂRANI, ŢĂRANCE (fntrfnd înainte), pe
urmă TIŢA, FLUTUR. A CROS TIHESCU, TALPĂ-LATĂ
şi EGOR
TOŢI
Veste bună t bucurie t
20 Ghiftui e nevinovat.
Din a soartei grea urgie
Bine-mi pare c-a scăpat.
GHIFTUI: Ce cabazlîc îi aista?.. lor le vine-a giuca
mazurca cînd eu mă aflu în ceasul morţii? ..
25 daţi-mi bună pace... n-am chef de gioc. (Se
scoală, ia scaunul pe care şedea, îl anină de braţ
şi pe urmă, ridicind masa, se întoarce cu ea, o
aşează între dînsul Ş1' ţărani şi se pune iar pe scaun,
plecîndu-şi capul pe masă.) De-acum, parapan-
30 ghelos1. .. am răposat I. ..
TIŢA (alergînd cu bucurie): Cucoane Dumitrachi ...
cucoane Dumi trachi ...
GHIFTUI (cu glas stins): Mortos, cortos ... nu vorbiţi
cu morţii 1 ...
35 TIŢA (cu mirare): Mortos, cortos? .. Cucoane Durni-
trachi ...
560
4
'1
[561]
GHIFTUI: Ce este?
TITA (uitîndu-se la dînsul spărietă): Vai de mine! ce-ai
păţit? .. eşti alb de tot!
GHIFTtJI (şlergîndtt-şi mtnica, se scoală Ş1" vine în scenă):
5 Alb? . .. se vede că m-am atins de vrun părete .
TITA (aducînd degrabă oglinda de pe sobă): Păru .
păru ...
GHIFTUI: Păru? ..
TITA (puindu-i oglinda sub ochi): lan priveşte]
la GHIFTUI (văzîndu-se): A! ... piei drace! Cine-i ghiuju
ista?
TITA: Cine să fie? .. d-ta,
GHIFTUI: Eu? .. nu se poate ... ferească Dumnezeu!
(Se uită cu luare-aminte, deschide gttra şi boldeşte
15 ochii.) Cu adevărat. .. îmi aduc aminte ... eu
îs ! ... iată gura ... iată ochii mei... (Cu mare
mirare.) Da bine, cîţi ani am şăzut în pivniţă,
de m-am făcut uncheş? ..
TITA: Moş Talpă-Lată ne-o spus tot.
20 GHIFTUI: Ce-o spus tot?
[Flutur, Acrostihescu şi Talpă-Lată intră.]
TALPX: Dar, cucoane Dumitrachi ... nu mai ai mCL
o grijă... Egor îi scăpat.
GHIFTUI: Scăpat?
2j EGOR (deschizînd trap a) : Da ... da ... Egor scapat! ...
Egor zdaro!
GHIFTUI (voind să se arunce pe trapă): Nu lăsaţi ... nu
lăsaţi ... daţi-i în cap... (Arată pe Egor.)
TALPX (oprind pe Ghiftui}: Da nu te teme, cucoane,
30 că-i Egor. ..
GHIFTUI: Egor!
TALPX.: L-am ascuns eu în pivniţă, pentru că te socotea
înecat.
EGOR (ieşind din trapă ): A! ... nirne nu-i murit? ...
35 gospodi pomilui!
GIIIFTUI (cu sfială): Oare? ... eşti sigur că nimc nu-i
murit? ..
EGOR: Ha, ha, ha ... cuconaş vra să rîdă?
GHIFTUI: Ha, ha, ha ... (Rugîndu-se.) Lasă-mă să te
40 pipăi. .. ca să mă încredinţăz... (11 piFtie şi-i
561
"�
[562]
zice C1t mare mulţămire.) A!... mînca-te-ar
moliile .. , că bine-mi pare că te văd... eşti
sănătos? (Il ia de mină.) Doamne! mult am mai
gîndit la d-ta ... (In parte.) De-oi mai îneca lipo-
5 veni de azi înainte, să-mi ziceţi cuţu ...
FLUTUR (viind la Ghiftui): Da bine ... pe noi nu ne
vezi, ve re Ghiftui? ..
GHIFTUI (cu o bucurie minciunoasă): Cum nu? văru
Hagi-Flutur şi Odobaşa L .. (Dîndu-le mtna.) Ce
10 fericire pentru mine! ...
FLUTUR } . C f .. I
ACROST. : e encrre :
GHIFTUI: Scumpii mei prietini. .. numai voi puteaţi
înţălege fericirea me, şi de aceea nădăjduiesc
ts că-ţi binevoi să mi-o faceţi deplină ...
FLUT�R} : :;'oronceşte, vere Ghiftui... şi noi sîntem
ACRO:sT. bata ...
GHIFTCI (cu dragoste): Dacă-i aşa ... tare vă poftesc ...
tare vă rog să nu mai călcaţi niciodată în casa
!o me ...
�����:.} : Aud?
GHIFTUI: Şi mă veţi îndatora peste măsură.
FLUTUR: Atîta pagubă ...
'25 ACROSTIHESCU: Cîtă şi dobîndă!
GHIFTlJI: Cît pentru dota, pan Egor, îţi dăruiesc °
droşcă cu doi cai şi te ieu cu luna ...
EGOR: Cito? .. AL .. eu? .. să fiu iar birjar ... la
uliţa mare ... cu malercM?.. A! cuconaş, par-
30 (-am mai înviet odată ... paidi ... scari ...
GHIFTUI: Ba nu tocmai scari, că n-am să fiu singur în
droşcă ... am să fiu cu cuconiţa me ...
EGOR: A ... d-ta niet Însurat. ..
GHIFTUI: Niet Însurat. .. dar mă Însor. .. ieu un înger
3.5 care m-o ocrotit sub aripile lui.
TOŢI: Cine? Cine?
GHIFTUI: Cine?.. vreţi s-o cunoaşteţi?
/.562
[563]
•
It
SCE N A XXIV
Cei dinainte, FERCHEZANCA (în/rînd la cele din
urmă cuvinte}
FERCHEZAKCA (tare): "Un înger care 1-0 hrănit cu borş
5 cu ştir. .. Tiţa Talpă-Lată ' ... ha, ha, ha! ...
EGOR (răsărind): A! Panchit ' (Jlerge în [und, o
apucă de mînă ş-o aduce în faţa scenei.)
FERCHEZAKCA: încet, măi Zahar Marojnă, că-mi rupi
mîna ...
10 EGOR: Plateşte la mine 200 de galbini ... sau de nu ...
te ţin amanet.
FERCHEZANCA: Vai de mine! amanet la un droşcar ! ...
GHIFTUI: Nu te teme, cucoană dragă, că te scap cu de
datoria d-tale.. . dar cu o condiţie ...
15 FERCHEZANCA: Care?
GHIFTUI: Să întri iar în trupa teatrului naţional, ca
să cîştigi aplaudele publicului ...
FERCHEZANCA (întinzînd tnin« Itti Ghiftui): Primesc,
dacă mi-i făgăelui că te-i abona ...
20 GHIFTUI: N-ai nici o îndoială. .. Ei ! moş Talpă-La tă. ..
ce mai zici? .. tot prost sînt? .. tot mojîc îs? .
TALPĂ (plecîlldu-se): A! cucoane... cine-o ştiut! .
el-ta ... un boier atit de ... iartă-mă ...
GHIFTUI: (rîzînd): Te iert pentru hatîrul Titei şi tu,
25 Tiţică, fă cu mine ce-i sti de azi înainte îmi
da� capul în mînile tale.
TIŢA: Las' pe mine, Stănică ...
GHIFTUI (c�t multă mulţămire}: Slavă ţie, Doamne 1 ...
mi-o trecut urîtuL.. l-am Înecat! şi din doi
30 morţi, ne-am ales amîndoi "ii! ... (Ci/trii ţntblic.}
{Arie [rancccă}
35
Am învict şi-mi pare, zău, prea bine
Că dintre morţi pe lume am ieşit.
Dacă sînteţi mulţămiţi ca şi mine,
Daţi-mi un semn, un semn prea mult iubit:
563"·
[564]
5
tO
Pan, pan, pan, pan, să mă veselesc,
Pan, pan, pan, pan, să vă mulţămesc,
Pan, pan, pan, pan, să mă veselesc.
Pan, pan, pan, pan, pan.
CORUL
Pan, pan, pan, pan, să vă mulţămim,
Pan, pan, pan, pan, să· ne veselim,
Pari, pan, pan, pan, să ne veselim.
Pan, pan, pan, pan, pan.
(C o r tin a cad e.)
[565]
CINEL-CINEL
[566]
PERSOANE
PITARUL SANDU, boier de 50 de ani
SMĂRĂNDIŢA, nepoata lui
TINCUŢ A, vara Smărăndiţei
.5 FLORICA, tînără ţărancă
GRAUR, fecior boieresc din Moldova
DAME, ŢĂRANI, ŢĂRANCE, LĂUTARI
[567]
5
10
15
CINEL-CIXEL J r-
..
COMEDIE CU CÎNTECE ÎNTR-UN ACT,
improvizată pentru beneficiul săracilor.
Scena se petrece la o moşie din Valahia, Iîngă hotarul Mol-
- - -
dovei, în�nul 1858. I
Teatrul reprezintă o grădină frumoasă cu un boschet în mij­
loc; în dreapta, un pavilion cu uşă pe scenă.
SCENA 1
ŢĂRANII
(greblînd drumurile grădinei}
Azi e zi cu soare,
Azi e sărbătoare.
Hai să ne grăbim
Ca să curăţim
Grădina de schinuri
Şi ţara de chinuri,
Să le crească flori
De-acum păn-în zori.
SCENA II
20 ŢĂRANII, SANDU (ieşind din pavilion)
SANDU: Ei! copii, aţi sfîrşit� curăţit grădina?
ŢĂRANII: Sfîrşit, cocoane. <::»
567
\
[568]
5
15
20
25
30
SA",DU: Să trăi ţi, feţii mei! (Dîndu-le bani.) N a un
bacşis, să faceti chef si veselie, că astăzi e sărbă­
toare� nepoatei mele: Smărăndiţa.
Ţ.�RANII: Să trăiască coconiţa!
SANDU: Ami�. Rait, mergeţi acum la horă şi să-mi
. ti ă zdreavăn.
ŢĂH.ArW-las a �Oi: cctoane l (Iesă cîntînd prin fund,
în dreapta.)
Azi e zi cu soare,
Azi e sărbătoare,
Hai să dănţuim,
Să ne veselim.
SANDU (singur): Aoleo! ce necaz pă capu meu dă
cînd a venit nepoată-mea Smărăndiţa cu prie­
tinile ei acilea la moşie! N-am răgaz nici măcar
un ceas! .:-:-Ea să le aştept cu masa pănă pă la
toacă; ba îmi fac casa anocato pănă pă la două
după miezul nopţii, tot cu jocuri şi cu nebunii,
Încît eu,la vrîsta mea, am ajuns a mă face hurez ! ...
Acu... altă iscodeaIă!... Le-a a bătutără să se
tmbrace tărăneste! Auzi! fete de DoFeF7U fote! ...
E·, t' �"t�'V' 1I,rv v de I
1. s-a re�ra cu nazu. .. lnacar ca. . . e ....
ce să zici? .. - Le prinde cămaşa cu al ti ţe dă
minune, si-s frumusele coz!... dar oposun!
ighemonicona boieres� nu iartă. .. Bre, bre, bre!
anapoda-i lumea dă azi! (intră în boschet.) Iaca
şi gazeta lui Carcalechi. (Ia o gazetă şi se pune
pe canape.) Ce mai zice? (Citeşte puţin şi începe
a căsca.} Frumos! frumos, dar tare mi-i somn.
(Citeşte.) Departamentul drept ... tă ... ţii ... Aşa ...
pre ... cum ... (Adoarme.)
SCEN A III
SANDU, GRA UR (viind din fund, din dreapta)
GRAUR (în cantonadă): Acasă-i boieriu?.. bine.
35 Las' că-I găsesc eu ... doar nu-s de la Gogomă­
neşti. (Viind în scenă.) Iată-mă-s bun sosit în
568
I
[569]
.$2
;
Ţa�luntenească, eu, Graur, ficior boicrcsc a
cuconultii-laC1:li Pîcălescu de la Odobesti. Asară
stăpînu meu mi-o zis: "Graure, na răvaşu ista,
să-I duci peste hotar la vărul meu, cuconu Sandu;
5 dar cînd îi da cu ochii de el, să-i grăieşti cârn
tare, că-i surd." Am apucat de cu noapte pe
potică ş-am vinit făr-a fi întrebat de răvaş de
drum, că n-am întîlnit nici ţipenie de om pe
margine. Ba am întîlnit un urs, dar n-avea guler
10 galbăn, ş-am trecut ca în ţara me!... Hai
de-acum în casă, la boier. (Se îndreaptă spre pa­
vilion şi se opreşte auzind horăitul pitantlui.) Dec ! .. ,
cine hîrîie între copaci?.. A fi vrun zăvod,
poate. (Se apropie de boschet.) Ţîbă, cotarlă ...
15 (Văzînd pe Sandu.) Piei drace, că-i boieriu!. ..
Da bine-o mai duce!... parcă-i un hereseu.
(Tmitează uuietui jereseului.) lan să-I trezesc.
(Tncei.) Cucoane, cucoane!... Nici se clinteşte
măcar; îi dus pe cer-a lume... Mări, să-i chiui
20 la ureche. (Se apropie de Sand.u şi strigă tare
la urechea lui.) U ... u ... u! cucoane Sandule!
SANDU (răsărind spăriet}: Ho! mă ... nu lăsa ... ho!
GRAUR (în parte): L-am trezit.
SANDU: Ce vrei, măi hoţule?.. Ce te-a lovit dă-mi
25 chiui la ureche?
GRAUR (vorbind tare în toată scena): Cucoane, am adus
un răvas de la cuconu Tachi, văru dumnitale.
SANDU: Dă l� Moldova? dă la vărul meu? Unde-i?
GRAUR: O rămas acasă.
30 SANDU: Cine? răvaşul?
GRAUR: Ba, boieriu. Iaca răvaşu,
SANDU: Adă-l astăzi şi nu răcni aşa, că nu te-alungă
ta tarii. (Deschide răvaşul.) lan să vedem ce-mi
mai scrie cabazul cel de Tachi? Iar o fi ghiduşii
3.5 de-ale lui, că mai Pepelea decît el nici că s-a
mai dat. (Citeste :)
"Cu frăţească dragoste, vere Sănduc." (Vor­
bit.) Ha, ha, ha! din Sandu mă fac Sănduc.
Tare-i sînt drag! (Citeşte:) "îţi trimit o căprioară
40 ucisă de mine la vînat. S-o mănînci sănătos
569
[570]
Feciorul boieresc care ţi-o. aduce e cam fudul
de-o ureche şi de ceealaltă. Grăieşte cu el tare,
dacă vrei să vă înţălegeţi în vorbă.
Al tău văr iubitori,
IJ Tachi."
(Vorbit.) O căprioară! Aferim!... tocmai dă
ziua Smărăndiţei. (Tare, cătră Graur.) Unde-i
vînatul, măi?
GRAUR (în parte): Vezi, dacă-i surd, cum răcneşte!
10 SANDU (în parte): Măi! că surd îi, sărmanu l (Tare.)
U nde- i că prioara ?
GRAUR: O luat-o vătavu. (Se aproPie de urechea lui
Sandu şi strigă.) O luat-o vătavu.
SANDU: Bine. Grasă-i? (La urechea lui Graur.) Grasă-i?
15 GRAUR: Ca de Crăciun. De-abie am putut-o aduce.
SANDU: Aferim! Ce mai face văru Tachi?
GRAUR: Şăde.
• C.., sede? b 1 • t?
SAND U ':, UI1\, şe e.... o na v 111 pa .
GRAUR:'Ba sănătos pe pat.
20 SANDU: N-a zis c-a veni acilea?
/GRAUR: Ba-o zis.
SANDU: Cînd?
GRAUR: Ieri.
SANDU: A zis c-a veni ieri?
25 GI�AUR: Ba o zis ieri c-o vini mîni.
SANDU (în parte): Ferească Dumnezeu dă surzi, că-ţi
vatămi peptul.
GRAUR (în parte): Am răguşit cu surdu ista.
SANDU: Să spui vărului că-i mulţumesc prea mult şi
30 că-I poftesc pe mîni la masă. Auzitu-m-ai?
GRAUR (în parte): Ei! ba nu.
SANDU (în parte): N-a auzit! (Mai tare.) Să spui
stăpînu-tău că-i mulţumesc şi că-I. ..
GRAUR: Şi/că-I pofteşti la masă pe mîni. Ştiu.
35 SANDU (mînios): Dacă ştii, surdule, la ce mă faci să
zic dă două ori?
GRAUR (în parte): Cică eu îs surd acu. (Pufneşie de
rts.)
C . .?
SANDU: ,�€şl.
570
1"\
[571]
1"\
se E N A IV
SANDU, GRA UR, FLORICA (viind din pavilion)
FLORICA (în parte): Ce-a păţit boieru dă strigă aşa?
GRAUR: Valeu! că frumuşică le1iţă!
5 SANDU: Ce caţi, Florico? Ce vrei?
FLORI CA: Coconi ţa te roagă să mergi pănă sus.
SANDU: Da ce mai este?
FLORICA: Vrea să-ţi arăte o rochie nouă dă la Bucu­
resti.
10 SANDU:' Poftim!. .. parcă eu sînt şandra-mandra l
( Mergînd spre pavilion.) Florico, poartă dă
grijă dă băiatul ăla, că-i străin sărmanul, e mol­
dovean.
FLORICA (cu mirare): Moldovean?
15 GRAUR: Moldovean, muntean, tot una-i., . tot român!
SANDU: Tacă-ţi ciocul ... Florico, dă-i ceva dă mîncat
şi dă băut, c-a fi ostenit dă pă drum. (In parte.)
Sărmanu l aşa dă tînăr ş-aşa dă surd! Păcat!
(Intră în pavilion.)
20 SCEN'A V
FLORICA, GRAUR
GRAUR (în parte): Mă! înc-aşa bujor de copilă n-am
văzut. (Tare.) Fa, Florică!
FLORICA: Ce-i?
25 GRAUR: lan uită-te la mine.
FLORICA: Ş-apoi ce?
GRAUR: Multe sînt ca tine aici în. sat?
FLORICA: Uade?.. acilea?
GRAUR: '13a aici.
30 FLORICA: Ha, ha, ha, moldoveanu dracului!
GRAUR: Fa, Florico!
FLORICA: Ce mai vrei, mă?
GRAUR: lan spune-mi ... măritată eşti?
FLORICA: Ba încă nu.
571
[572]
GRAUR: Vai de mine l, .. fată mare I. .. M-am topit. ..
mi se taie picioarele.
FLORICA: Poate ti-i foame?
GRAUl�: Foame, d�r. .. Tare ti-as mînca ochisorii!
5 FLORICA: Ha, ha, ha. Du-te' m�i bine la că�ară să-ţi
dea o bucată de malai.
GRAUR: Iaca mă duc, mă duc ... Încotro-i cămara ceea?
FLORICA (arătînd în culisele din dreapta): încolo.
GRAUR: N-o văd bine, fa, că mi-ai painjinit ochii ...
10 Nu-i merge tu cu mine să mi-o arăţi?
FLORICA: Ba oi merge ... dă ce nu?
GRAUR: Hai. (In parte.) Să giuri că-i Ileana Cosîn­
zana din poveste ... Cînd mă uit la ea, îmi trece
foamea. (Caută lung la Florica.)
15 FLORICA (în parte): Bietu flăcău! .. , nu-i urît. (Tare.)
Hai la malai.
GRAUR: Fa, Florico... d-apoi mai mălăieş dulce decît
tine, unde-aş mai găsi eu!... Te-aş mînca din­
tr-o îmbucă tură, pre legea me!
20 FLORICA (rîzînd): Şterge-te pă dinţi, bădico ... Hai,
vii?
GRAUR: Viu, viu. (in parte.) Ei! mi-o fript inima şi
pace!
(Iesă amîndoi prin dreapta.)
25
SCE N A VI
SJ1ARANDIŢA. TINCUŢA şi MAI MULTE DAME
(îmbrăcate ţărăneşte, iesă din pavilion)
S:\IĂHĂNDIŢA: Ha, ha, ha. Bietul moşu-meu 1. .. iar
s-a mîniat pă noi că ne-am îmbrăcat tărăneste.
30 Zice că nu se cuvine fetelor de boier �ă poarte
haine nationale.
TlNCUŢA: Dacă�i ton patera... ruginit I
Sl\IĂRĂNDIŢA: Vă întreb, sorioare, care haină poate
să ne prindă mai bine, pă noi care sîntem românce,
35 decît haina românească?
TINCUŢA: Las' că-i naţională, dar e şi frumoasă şi ne
scapă dă malacofuri.
572
[573]
5
10
15
20
25
30
SMĂRĂNDITA: Stiti ce? Hai să ne prindem ca să nu
purtăm �ltă îmbrăcăminte cît om şedea la ţară.
TINCUŢA: Eu una aş purta-o chiar şi în Bucureşti,
dacă as Îndrăzni.
SMĂRĂNDIŢA; Primiţi propunerea mea:?
TOATE: Primim.
TINCUŢA: Mare haz ar fi să vie cîţiva cavaleri din capi­
talie, să ne vadă astfel.
S.MĂRĂNDITA: Măcar de-ar sosi vrounul, că mie mi s-a
făcu t dor dă ei.
TOATE: Si mie, si mie.
SMĂRĂNDIŢA: Ţis't, că ne-a auzi cineva.
(Două dame s-apuc de jucat uolanu ; alte două se primblă culegind
flori.)
TINCUŢA: Ş-apoi?
SMĂRĂNDIŢA: Nu trebuie să dăm obraz cavalerilor.
TINCUŢA: Ei! parcă ei nu-şi iau singuri destul obraz?
Dar ia spune, Smărăndiţo, ce facem noi astăzi?
SMĂRĂNDIŢA (căutînd): Ce să mai facem oare pentru
ca să se mînie moş Sandu?
TINCUŢA: 'Asta-i lesne, că-i iute ca focul ton patera.
SM.\RĂNDIŢA: Iute dar bun. Se Înduplecă la tot ce
vroim. Stiti una, sorioare? .. Hai să mergem
la hora di� sat ca să jucăm dă ziua mea.
TINCUTA: CU tăranii?
SMĂRx'NDIŢA: 'D-apoi cum?.. Ei nu-s oameni ca şi
noi?
TOATE: Bună idee!... Haide.
SMĂRĂNDIŢA: Să facem dejeunc« mai întîi. (Strigă:)
Florico, Florico!
SCE N A VII
DA MELE, FLORICA (alergind din fund)
FLORICA: Aud, coconiţă.
SMĂRĂNDIŢA: Spune să gătească masa şi s-o aducă aci
35 în grădină.
FLORICA: Bine, coconiţă. (Intră în paoilion.)
573
.. -
[574]
S CE N A VIII
DA MELE, ŢARANII (viind din fund cu buchete de flori)
Sl\L:{RĂNDIŢ A: Ce vuiet s-a ude?
TINCUŢA: Vin ţăranii cu bucheturi dă flori.
5 SMĂRĂNDIŢA: Vreu să mă felicitezcdă ziua mea, se
vede.
ŢĂRANII
Azi e zi cu soare,
Azi e sărbătoare.
10 Iată-ne venim
Cu flori, şi-ţi dorim
Ani cu sănătate,
Cinci moşii cu sate,
Şi un bărbăţel
15 Ca un bujorel.
&MĂRĂNDIŢA [luind bucheiele şi împărţindu-Ie la dame):
Oameni buni, vă mulţumesc din toată inima şi
vă rog să veniţi la mine, la orice nevoie îţi avea,
că oi fi prea bucuroasă să vă fiu dă ajutor.
20 ŢĂRANII: Să trăieşti, coconiţă! (Se trag în [und.}
S:MĂRĂNDIŢA: Nu vă spuneam eu că ţăranii sînt oameni
ca si noi? .. Priviti ce bucheturi frumoase ne-a
adl1'seră. '
TINCUŢA (zîmbind): Românu-i galant din născare.
25 SC E N A IX
Cei dinainte, GRAVR (alergînd din fund)
GI{AUI�: Florico,F10rico1... Unde-o fugit căprioara? I
(V ăzind damele, stă incremenit.} Iaca, mă!... I
Iaca, iaca! .
30 SMĂRĂNDIŢA: Ce vrea flăcăul ăsta?
Gl,AUR: lan priveşte, tătucă, ce ele mai Florici ' ... Să
vede că-i belşug În Tara Muntenească l.. . (Se
574
J
1.1
r .
[575]
5
10
15
20
2.5
30
35
apropie.) Fa! [Începe a rîde prosteşte.] Fa!. ..
da voi de unde-aţi răsărit în calea me?
TlNCUŢA (încet): Smărăndiţo, mie mi-i frică.
{Daniele dau semne de spaimă.}
S.MĂRĂNDITA: Nu vă temeţi!... Ăsta-i moldoveanu
care a adus căprioara dă peste hotar.
GRAUR: Măi ! că mîndre haine a veţi voi pe-aici! ...
Parcă sînteţi tot fete de răzeşi de la Caşîn.
TlNCUŢA: Ce zice? ce zice?
S.MĂRĂNDITA: El ne ia de tărance ... Las' să rîdem
niţel: '
GRAUR (în parte): îs mîndruliţe coz!... îmi vine să
le-apuc la hîrjoană. (Tare.) N-auziţi, fa?
SMĂRĂNDIŢA: Ce-i, bădică?
GRAUR (rîde): Cînd mă uit la voi ... ştiţi? mă furnică
pin inimă, că încă aşa lighioi frumuşele n-am
întîlnit eu.
TOATE (rtzînd): Lighioi! ... ce-i aia?
GRAUR: Multe căprioare am vînat; multe pătîrnichi
am împuşcat. .. D-apoi ş-aşa pătîrnichi ca voi ...
TOATE: Potîrnichi, noi?.. ha, ha, ha.
GRAUR: Ba încă de cele de toamnă... Ş-aşî-şi îmi
vine să vă prind în laţ, că, pre legea me! pe soare
pot căta, dar pe voi ba! (Se apropie de dame;
aceste se trag tn lături.) Nu vă temeţi, fa, că doar
şi eu sînt om pămintean ... sînt flăcău, şi poate
să-mi aleg o nevastă dintre voi.
TOATE: Dintre noi? ha, ha, ha.
GRAUR: Da ce! ... poate că vă veţi fuduli c-un fruntaş
ca mine?.. Da eu îs ficior boieresc, fa!... Pot
s-agiung şi pristav, fa!. .. Care din voi vre să
fie pristă voaie?
DAMELE (vesele, între ele): Tu, ba tu, ba tu, ba tu.
GRAUR: Ei! încet, încet. .. Nu vă scoateţi ochii de la
mine, că ar fi păcat de-aşa ochişori drăgălaşi.
Trageţi în sorţi, şi care din voi a avea parte de
la Dumnezeu m-a lua.
5i5
..
[576]
SCENA X
Cei dinainte, FLORICA
5
10
15
20
FLORICA (în parte): Tot acile-i moldoveanu?
GRAUl{: Iaca şi Florica!... Bine c-ai vinit şi tu, să
tragi în sorţi... Cine ştie, fa?.. poate că ţie
ţi-a cădea norocu. (Voieşte s-o ia de mînă.)
FLORICA (louindu-l peste mînă): Şezi, mă. (Se aproPie
de dame şi zice inceti ) Masa-i gata.
SMĂRr\NDIŢA: Bine, bădică... dă-i lua o fată d-aci
din sat, ai dă gînd s-o duci peste hotar?
GRAUR: Hai, hai! ... ba încă pe sus.
SMĂHĂKDIŢA: Da cum e p-acolo, pă la d-voastră?
GH.\UR: La �Ioldova? la Moldova? .. Dar n-aţi auzit
CÎn ticu cel vechi care zice:
"Ln. Moldova cea frumoasă,
Viaţa-i dulce şi voioasă!
L-a Moldovei dulce soare,
Creşte floare lîngă floare!"
SM.\nĂNDITA: Asa o fi, bădică : d-apoi vezi că şi noi
avem p-aei un cîntic ce zice:
"DîmboviFt, apă dulce,
Cine bea nu se mai duce!"
GHAUl�: Nu zic ba, pentru că tot pămîntul românesc
e un rai dumnezeiesc!... însă la noi mai avem
25 şi alta.
TOATE: Ce?
GRAUR: O veselie mare! ... O fală care o întinerit toate
sufletele românilor.
TOATE: Da ce e?
30 GHAUR: Cum? .. n-ati aflat vestea cea neaşteptată? ..
Corona lui Ştefan-Vodă s-o găsit!
TOATE: Unde?
GRAUR: La Suceava, în mormîntu domnului!. .. Acum
toată Tara Moldovii se simte mîndră si voioasă!
35 Corona' lui Ştefan cell\Iare o ieşit din pămînt ca să
încunune viitoriul ţării!... Alta nu se vorbeşte
pe la noi ... Ba încă este ş-un CÎntic!
576
[577]
II
:\Iihail Pascaly (n:prcdlls cl upă 1. :\Ia>soH, r/,.
..
[578]
Ncc ula i Luch ian (reprodus dUpCL 1. Massoff, op. cit.).
5
10
15
20
25
30
[579]
TOATE: Il ştii r
GRAUR: Care român nu-l ştie?
TOATE: Cintă-ne-l să-I învăţăm şi noi, bădică.
GRAUR: Bucuros ... Ascultaţi:
CORONA MOLDOVEI
1
Pe a ţărei noastre zare
O lumină creşte-ncet!
Tot românul viu tresare
Ca din moarte înviet 1
în genunchi toţi cu sfială,
Fii acestui bun pămînt I
Căci lumina triumfală
Iesă dintr-un vechi mormint I
TOŢI
în genunchi toţi cu sfială,
Fii acestui bun pămînt I
Căci lumina triumfală
Iesă dintr-un vechi mormint I
II
În acel locaş de pace,
În a morţii vecinic somn,
De trei veacuri cine zace?
Ştefan, bravul nostru domn I
În genunchi toţi cu sfială,
Ia tă Ştefan cel slăvit,
Şi corona-i triumfală
Ş-al său braţ nebiruit l
TOŢI
în genunchi toţi cu sfială,
Iată Ştefan cel slăvit,
Şi corona-i triumfală
Ş-al său braţ nebiruitl
577
[580]
5
10
15
20
25
30
3.5
578
III
O! coronă, ca şi tine,
Noi in umbr-am fost perduţi!
Varsă-n ţară vii lumine,
Să fim lumei cunoscuţi.
În picioare toţi cu fală!
Saltă, saltă, ţara mea!
Căci corona-ţi triumfală
Iar pe frunte-ţi va şedea I
TOŢI
În picioare toţi cu fală I
Saltă, saltă, ţara mea I
Căci corona-ţi triumfală
Iar pe frunte-ţi va şedea!
TOŢI (CU entuziasm): Ura! ura! ura!
(In timp ce corul cîntă, doi lachei aduc din pavilion o masă
bogată, o aşează aproape de uţă ţi iesă. Ţăranii se retrag
prin fund �i iesă.}
GRAUR (urmărind ţăranii pănă în fund, fără a vedea
masa): Hai, mergeţi de-acum din sat în sat
şi cîntaţi Corona Moldovii, ca să se bucure
românii de-o veste aşa de bună.
FLORICA (către dame, încet): Coconiţe, iată masa.
sMĂRĂNDIŢA: Poftim la dînsa, sorioare.
GRAUR (viind în scenă şi dînd cu ochii de masă): �aca!
mă!. .. Ce masă împărătească l, .. Pentru eme-r
masa asta, fa?
DAMELE: Pentru noi.
GRAUR: Pentru voi? ha, ha, ha... Mînca-v-aş de vii,
că hître mai sînteti!... Da unde s-o mai dat aşa
praznic pentru d�-alde voi?
SMĂRĂNDIŢA: Nu crezi? .. Poftim la dînsa.
GRAUR: Cum? .. Eu să mă pun la masă boierească,
ca să pat vro pacoste? .. Ba, leliţă, ba.
S.MĂRĂNDIŢA: Atîta pagubă dacă nu primeşti. Noi n -avern
teamă ... Hai, sorioare, să mîncăm.
(Damele se îndreaptă spre masă.}
1
1.
:5
10
15
20
25
30
35
40
GRAUR (căutînd să le oprească): lan şideţi binişor, fa,
şi nu v-apucaţi de pozne, c-or da boierii peste
voi sî-n loc de bucate, îti mînca o calcavură de
cel� tătârăşti. '
S.l\1ĂRĂNDIŢA: Calcavură? .. ha, ha, ha ... Ce-i aia?
(Damele se aşează împregiurul mesei.)
GRAUR: Iaca, frate, că ele nu şuguiesc!. .. Se aşează
ca la masa lor!... Fa, nu glumiţi cu dracu!
DAMELE: Bune bucate!
GRAUR: Ş-aşî-si mănîncă ca dintr-a lor!... Mare eşti,
Doamne i... Înc-asa fete obraznice ...
SMĂRĂNDIŢA: N -auzi, flăcău, cum te cheamă?
GRAUR: Graur!
SMĂRĂNDIŢA: Dacă eşti graur, vină dă-ţi mănîncă nu­
mele fript.
GRAUR (aproPiindu-se): Da ce?.. poate o-aveţi şi
grauri fripţi? .
SMĂRĂNDIŢA (arătînd un talger plin): Avem; pn veşte
aci.
GRAUR: Că bine zici!... Şi buni-s, fa?
SMĂRĂNDIŢA: Dă minune ... Vii la masă, ori ba?
GRAUR: Oare? ... Mări ce-atîta! Ce-or păţi ele, oi păţi
şi eu ... Curaj, Graure!. .. Iată-mă-s că viu.
(Merge de se pune în capătul mesei cu dosul spre pavilion.)
TINCUŢA (încet Smărăndiţei): Smărăndiţo, iată-l că
vine.
SMĂRĂNDHA: Las' să rîdem.
TINCUŢA: Dar dă ne-a vedea moş Sandu?
SMĂRĂNDIŢA: A rîde şi el.
GRAUR: Florico, tu nu mănînci?
FLORICA: Nu.
GRAUR: Nu? .. Pentru ce, sufleţele?
FLORICA: Nu mi-i foame.
GRAUR: Poate că te-ai săturat cu mălai? . " Şi eu înc-am
îmbucat o fălie, dar de praznic nu mă dau în
lături. (Căutînd pe masă.) I! tătucă, ce de mai
bunătăţi! ... Nici nu mai ştiu ce sînt şi din care
capăt să încep... Mămăligă nu-i, nici brînză
zburată?
SMĂRĂNDIŢA: Ce mămăligă? .. Na mai bine zalatină.
579
[581]
GRAUR : Cum ai zis? .. slatină? .. Adă şi slatină, ce-a
fi aceea.
DAMELE: Vrei şi sardele, şi pate-jroid, şi biftec?
(îi umple talg�rul.)
5 GRAUR: Vreu, vreu de toate ... Puneţi cale să-mi fac
un balaniş-balmuş ca la cumătra... povestea
ţiganului.
TINCUŢA: Vrei şi saleam?
GRAUR: Alechim-saleam?.. bucate turceşti?.. Cum
10 nu? . .. adă şi alechim-saleam.
SMĂRĂNDIŢ A (dîndu-i un gaoanoşe; cu muştar): Naşi
dă asta că e bună.
FLORICA (rîzînd, în parte): îi dă muştar coconiţa ..•
Să vedem ce-a face?
15 GRAUR (luînd gaoanoşelul}: Dulce-i mîncarea asta?
SMĂRĂNDIŢA: Dulce.
GRAUR: De-i aşa, am să-nghit ca o lingură de masă,
să mi se dreagă pofta. (Ia o lingură de muştar
şi o bagă în gură.) Valeu! mămulica me, că
20 iute-i!. .. Valeu!. .. mă arde, mă arde la inimă!. .•
Apă, apă ... Ba nu ... vin, vin.
(Damele, rtztnâ, îi tntinâ pahare cu apă.)
DAMELE: N a, na.
FLORICA (dîndu-i un pahar cu vin): N a, bea curînd.
25 (in parte.) Sărmanu băiatu!
GRAUR (duPă ce a băut): A! m-am mai potolit!. ..
(Cătră Smărăndiţa.) Aşa ţi-i gioaca, fa?.. Ei!
las' că te-oi drege eu după masă ... Cît pe ce
era să-mi saie ochii din cap ... Oi fi roş ca un rac.
30 SMĂRĂNDIŢA: Lasă, Graure, că mai frumos eşti aşa.
GRAUR: Oare? .. Aşa să fie, Florico?
FLORICA: Parcă eşti un buhai dă baltă.
GRAUR: De cei care fac bu, u, u, u, la soare? (Rîde.)
(Toţi rîd cu oeselie.)
35 S�IĂRĂNDIŢA: Ia ascultă ... Na un pahar dă vin dă
Odobeşti ... Be-l în sănătatea noastră şi ne cîntă
ceva.
DAMELE: Dar, dar; cîntă-ne ceva.
580
[582]
GRAUR: Bucuros ... Am să vă cînt un cîntic din vre­
mea lui Tata Noe care-o discoperit via ... Adă
păharu-ncoaci, şi să trăiţi la mulţi ani precum
doriţi!. .. Ascultaţi, şi să faceţi toate ca mine.
5 I
Tata Noe cel bătrîn
Fost-a fost pui de român 1
El a născut veselia
Căci a descoperit via!
10 (Rate incet cu un cuţit peste pahar de-şi împreună
astfel cîntieul.)
Să-I slăvim,
Să-I cinstim
Tot cu vin,
15 Cu pelin,
Şi voios
Şi frumos
Să-nchinăm,
Să cîntăm.
20 TOŢI
(în cor)
(bătînd cu cutitele în pahare)
Să-I slăvim,
Să-I cinstim
25 etc. etc. etc.
II
30
35
Cînd potopul s-a vărsat,
Toţi cei răi s-au înecat!
Vra să zică, sorioare,
Cine-i rău de apă moare!
însă eu
Sînt bun, zău!
Şi voiesc
Să trăiesc
Bînd voios,
Bucuros
, ,
..
581
[583]
5
10
15
20
Vin, vin, vin
Şi pelin 1
TOŢI
(in cor)
însă eu
Sînt bun, zău 1
etc. etc. etc.
GRAUR (bînd): Ei!. .. noroc bun să deie Dumneze� ! ...
şi la anu cu "?ine! .. : Să vă v�� pe toate măn tate
tot cu flăcăi ca mine l (Chiuie, bea paharul pe
jumătate şi rămăşiţa o. a�un�ă pest� �ap în obrazul
pitariului Sandu ce tesa. �tn p�vthor:.) �
SANDU (arătîndu-se la uşa pamlwnulut): CI�e urla aşa
acilea? (Primind paharul de tnn. tn obraz.)
Carnacsî!
DA.l\iELE (văzînd pe Sanda se scol degrabă de la masă
şi jug prin grădină, în culisele din stî�ga, în fund,
strigînd),' Voilă mon onclel Sauve qUt peut! Sauve
qui peut!
GRAUR: Ce chiper? ce chiper?.. Staţi, fa... Ce-aţi
păţit?
SCEN A XI
GRA UR (la masă), SANDU
T
GRAUR: Cele care-o fugit strigînd: chiper, chiper, cînd
te-o zărit. Ele mi-o zis că fac praznic şi m-o
poftit.
SANDU (în parte): Iar vro nebunie d-a Smărăndiţei!
5 Ei! s-a întrecutără cu gluma!
GRAUR (în parte): Oare ce bodogăneşte surdu?
SANDU: Ai noroc, sărmane, dă ce ai noroc ... că alrnin­
tirea ai mînca un praznic dă la mine, dă l-ai
pomeni cîte zile-ai avea... Hait, cară-te dă
10 p-acile, şi să nu te mai văd.
GRAUR: Iaca mă car, boieriule. (In parte.) Păcat de
copile că le las cu lacrimile pe obraz.
(Doi lachei vin de ridică masa.}
SANDU: Căratu-te-ai azi?
15 GRAUR: Cărat, cărat, (în parte) surdule!
SANDU: Ce-ai zis?
GRAUR (cît se poate de tare): Cărat, cărat! (Se depăr­
tează prin jund, în dreapta, şi iesă.)
SANDU (singur): Măi ! că obraznic român! ... D-apoi
20 şi Smărăndiţa! să se puie la masă c-un mojic! ...
to parecsilose!... Am s-o ocărăsc... Aoleo!
că-mi curge vi nu pin sîn. Trebuie iar să merg
ca să-mi schimb rufele, că m-a lovi un guturai.
( Merge spre pavilion.) Bre! bre!... anapodos
25 cosmos! (1 esă.)
S CE N A XII
25
30
\}
1 582
SANDU: Ce faci aci, hoţule?
GRAUR (în parte): ha! boieriu cel sur�! Am păţit-o I
SANDU: N -auzişi ce-am spus?.. Ce faci aci?
GRAUR (tare): Fac praznic. .
SANDU: Praznic!... Dă sufletul CUl?
GRAUR: De sufle tu bunicăi.
SANDU: Te-oi bunici eu acuş, obraznicule... Auzi!
să mă boteze cu vin din cap păn-în picere ! ...
dă bine ce m-am schimbat. ..
GRAUR (sculîndu-se): Apoi dă, cucoane.:. vina me-i?
Ţărancele dumnitale m-o scos din minte.
SANDU: Care ţărance?
30
35
FLORICA (viind pe ginduri din stinga),'
Sărmanu bietu Graur!... Ce-a fi păţit el oare
cu boieru?.. Să fi mîncat o bătaie?.. Păcat
de-aşa flăcău, că mare hîtru-i şi pă plac! ... Eu,
una, ştiu că dă cînd a venit moldoveanu, parcă
nu mi-s mintile acasă. îmi vine tot să oftez! ...
m-a lovit d�ru!
Un dor ascuns în al meu sîn
Zace plîngînd, suferitor.
Ah! cum să fac şi să alin
Plînsul amar acelui dor!
583
[584]
5
10
Ce vreu? nu ştiu!. .• Pentru-al meu chin
Nimic nu e mîngîitor.
Ah! cum să fac şi să alin
Chinul cumplit acelui dor!
Ctmpu-nflorit, cerul senin
În peptu-mi nasc tainic fior.
Ah! cum să fac şi să alin
Neîmpăcarea-acelui dor!
O! de-aş putea cu-al meu suspin
În cerul-nalt voios să zbor,
Numai atunci aş şti s-alin
Suspinul trist acelui dor!
S C E N A XIII
FLORICA, GRA UR (arâttnâu-se după baschet)
15 GRAVI{: Iaca Florica. Pst, pst.
FLOIUC.-\ (tresărind): Cine-i?
GRAVR: Florico, fa.
FLORICA: Tu eşti, Graur?
GRAVR: Eu.
20 FLORICA: Da n-ai plecat încă d-aci?
GRAVR: Nu fa, că nu pot ... Mi-aţi făcut farmici ..•
Unde-i boieriu?
FLORICA: S-a dus în casă.
GRAVR: Ducă-s-ar ca ciocîr1ia, că mare matuf îi!
25 FLORICA: Poate că te-a bătut, neiculiţă?
GRAUR: Ba nu, dar cît pe ce era să văd pe dracu.
FLORICA {apropiindu-se de Graur): Bietu Graur!
GRAVR: Cică l-am botezat cu vin! ... D-apoi şi el ce-a-
vea să vie tocmai la mijlocu praznicului? ..
30 N-am apucat măcar să-nghit o bucăţică de slatină
şi de alechim... Am rămas flămînd... U nde-s
celelalte fete?
FLORICA: S-a ascunseră pin grădină.
GRAVR: Aşa li se cade dacă nu rn-o ascultat şi s-o apucat
35 să mănînce masa boierească, masă străină.
FLORICA: Ce fel străină?.. Era... masa lor.
584
[585]
5
la
15
20
.30
35
-40
GRAUR: A lor?.. Cum, Doamne, iartă-mă!... aşa
mănîncă ţărancele pe la voi?
FLORICA: Da te-nşeli, sărmane, că ele nu-s ţărance.
GRAUR: Ţărance, răzeşiţe ... tot una-i.
FLORICA: Nici răzăşite, cum le ziceţi pă la voi.
GRAUR: Măcar vătăjiţe să fie, tot nu se cuvinea .••
FLORICA: Nici vătăjiţe.
GRAUR: De!. .. că n-or fi cu toate privighitoritc, deşi
au glas de privighitori.
FLORICA: Ba-s chiar cocoane.
GRAUR: Cucoane? cucoane!. .. Puşche pe limbă-ţi!. ..
Cucoane, ele?
FLORICA: Mai asa!... Nepoata boierului, coconita
Smărăndiţa. cu prietinile ei, s-a îmbrăcată�ă
dă azi-dirnineată în haine ţărăneşti.
GRAuR:Pentruce? ' ,
FLORICA: Ştiu eu?
GRAUR: Poate ca să-mi placă mie? .. Ha, ha, ha, ha!. ..
Care vra să zică, m-am hîrjonit cu cucoane, eu? ..
am mîncat la masă cu cucoane? .. I! mămulica
me, căci n-am ştiut una ca asta!
FLORICA: Si ce făceai?
GRAUR: C� făceam? .. Le sărut am pe toate ... încalte
să pot zice şi eu c-am sărutat obraz de cucoană
în viata me.
FLORICA: CU:m? zău? .. ai fi îndrăznit?
GRAUR: Iaca!... ba mi-ar fi fost ruşine poate cu niste
ţărance de sama me?.. Dacă pe tine, Florico,
de-as vra să te sărut, nici că te-as mai întreba.
FLORICA: Ba zău? '
GRAUR: Dec! Nu cumva te-ai fasoli poate?
FLORI CA: Mai ştii?
GRAUR: E, e, e! Nu mă face, că eu acuş cerc.
FLORICA: lan cearcă, să vezi.
GRAUR: Aşa ţi-i povestea, fa? Apoi aşteaptă! (Se
răpede s-o sărute.)
FLORICA (fugind): Prinde, dacă poţi.
(Florica aleargă împregiurul boschetului; Graur o alungă.}
GRAUR: Măi, că sprintină căprioară.'
FLORICA: Zbori, Graure, zbori.
585
[586]
:;
GRAUR: Las' că-i videa tu dacă te-oi prinde.
FLORICA: Hîş, pasere, hîş,
(In fund, tn stînga se ivesc damele. Florica aleargă de se
ascunde după ele. Graur se opreşte.}
SCEN A XIV
DAMELE, FLORICA, GRAUR
. 1
GRAUR (în parte): Iaca cucoanele!
sMĂRĂNDIŢA: Ce este dă alergaţi aşa?
FLORICA: Ia, nebunu ăl dă Graur vrea să mă prinză.
10 GRAUR: Ne giucam de-a baba-oarba. (In parte.) Să
mă fac că nu ştiu de-s cucoane, ori ba?
SMĂRĂNDIŢA: De-a baba-oarba?
GRAUR: Ştiţi ce, fa? .. Hai să ne giucăm cu toţii de-a
baba-oarba ca să rîdem.
15 TOATE: Noi, cu tine?
GRAUR: Voi, cu mine, d-apoi cum? .. Eu mi-oi lega
ochii, şi pe care-oi prinde-o, oi săruta-o şi-oi
lua-o de nevastă. (In parte.) Mare minune-ar
fi să prind o cuconiţă.
20 SMĂRĂNDIŢA (încet, cătră prietinele ei): Ce ne pasă? .••
Hai să ne jucăm.
GRAUR: Ei! vreţi?
SMĂRĂNDIŢA: Vrem. (Dînd o batistă Floricăi.) Na,
Florico, leagă-i ochii.
25 FLORICA: Vină-ncoa, Graure. (li leagă ochii strins.)
GRAUR: Iată-mă-s, (Incet, Floricăi.) Nu strînge tare,
Florico ... doar oi prinde-o duducă,
FLORICA: Degrabă ţi-a fi?.. Ia aşa.
GRAUR: Valeu! că-mi plesnesc ochii!... Gata sînteţi?
30 TOATE: Gata.
GRAUR: Cruce-agiută! ... Să te văd, Graure, băiete! ...
acu să-mi vînezi cum se cade.
[Damele se pun {n rînd pe lîngă Grau« şi-l gtdile pe la nas
şi pe la urechi cu paie.)
586
[587]
GRAUR (căutînd cu braţele întinse):
Baba, baba-oarba ...
Unde-mi este roaba?
Braţele să-ntind
.5 Roaba 5-0 cuprind.
(Apărîndu-se ca de muşte.} Hîş, muscă ... nu mă
gîdili la urechi.
10
15
20
DAME LE
(alergînd vesele împregiur)
Roaba dacă-i prinde,
Capul ţi-i aprinde.
Roaba-i ici, colea,
Ia-te după ea I
(1 mpreund.)
GRAUR
Baba, baba-oarba ... etc.
DAMELE
Roaba dacă-i prinde... etc.
GRAUR: Cine mă gîdile pe la nas? (Strănută.) Să-mi
fie de bine!
(Sandu se arată la uşa pavilionului. Damele, cum ti săresc,
sic: "Voila I'oncle, fuyons vite", şi se fac neuăeute pe furiş,
în stînga.)
SCEN A XV
25 GRAUR, SANDU
SANDU (Pe pragu uşei, în parte): Asta-i d-a treia oară
că mă schimb astăzi. (Se coboară în scenă.)
GRAUR (îndreptîndu-se spre Sandu): Baba, baba-oarba ...
(Puind mîna pe Sandu.) Na că te-am prins!
30 De-acum eşti a me ş-am să te sărut. (Sărută
pe Sandu cu joc.)
587
[588]
SANDU (luptîndu-se): Măi, şezi binişor.
GRAUR: Ba te sărut. (Iar îl sărută.)
SANDU: Măi, hoţule! ai nebunit? (Smunceşte batista
de pe ochii lui Graur.)
5 GRAtiR (spăriet, în parte): Vai de mine!. .. iar surdu?
SANDU (în parte): Ce-mi văzură ochii?.. iar surdu!
(Tare.) Măi, tălharule, nu ţi-am poruncit o dată
să lipseşti d-acilea?
GRAUR: Ba mi-ai poroncit, cucoane; d-apoi vezi ...
10 aşa-i păcatu cînd se leagă de român.
SANDU: Ce zici?
GRAUR (în parte): Tot n-o auzit! (Tare.) Păcatu!
SANDU: Ce păcat, măi?
GRAUR: Să vezi d-ta ... Cînd plecasem ca să mă întorc
15 acasă, îmi scoate dracu în calc un cîrd de fete.
SANDU: Ei! ş-apoi?
GRAUR: Apoi ... dă! Fetele-s cu ochi de şerpe I Ele
m-o fermecat şi m-o oprit ca să ne giucăm împre­
ună de-a baba-oarba.
20 SANDU: De-a baba? ..
GRAUR (în urechea lui Sandu): Oarba!
SANDU: Carnacsî! (In parte.) Tot nebunii d-a Smărăn­
diţei şi d-a prietenelor ei!. .. Las' că le-oi juca-o
eu bună, dacă-i aşa.
25 GRAUR (în parte, Ctt grijă): Oare ce mormăieşte?
SANDU: Spune-mi, măi, cum te-a îndernnatără fetele
la joacă?
GRAUR: Iaca cum. Se vede că le-am picat tronc la
inimă şi, pentru ca să nu-şi scoată ochii de la
30 mine, s-o prins între ele aşa: care mi-a cădea
la mînă, în gioc, pe-aceea s-o ieu de nevastă.
SANDU: Aşa?
GRAUR: Aşa.
SANDU: Şi tu vrei să te-nsori?
35 GRAUR (ruşinos): Cum nu, cucoane?.. Aşa copile
curăţele şi mîndruliţe unde se mai găsesc!
SANDU: Dar care din ele îţi place ţie mai mult?
. A . dă l Şti ? T .
GRAUR. pOl, a.. . . lU eu, cucoane.... eate-mi
sîn t pe plac.
588
[589]
SANDU (rîzînd): Auzi, hoţu!. .. Ei, bine; eu îţi dau
voie s-alegi pă care-i vrea tu.
GRAUR: Oare? .. Nu mă iei în rîs, cucoane?
SANDU: Nu, nicidăcum. Tu seameni a fi fecior dă oameni.
5 GRAUR: Dar, cucoane. Tată-meu îi vieri, şi eu sînt ficior
boieresc.
SANDU: Ce le trebuie mai mult fetelor? (In parte.)
Am să le dau o spaimă sănătoasă nebunelor
alea.
10 GRAUR (în parte): Cînd să mă-nsor c-o duducă, să mă
fac şi eu duducel... Valeu, mămulica me!. ..
Ce-aş mai rîde!
SANDU: Ei! te-ai hotărît?
GRAUR: Hai, hai.
15 SANDU: Prea bine. (Strigă.) Neculae!
(Intră un lacheu.}
GRAUR: Neculai!
SANDU: Du-te dă cheamă preotul din sat ŞI adună
toţi sătenii acilea-n grădină.
20 {Lacheul iesă.}
GRAUR (în parte): Se vede că nu-i glumă ... Vra surdu
să mă boierească cu tot dinadinsu.
{Damele se ivesc în fund, primblîndu-se pintre copaci.}
SANDU: Da oare unde-s fetele? (Zărindu-le.] A! iată-le.
25 (Mergînd spre ele.) lan veniţi încoa, fetelor,
că am să vă spun o veste mare.
SCE N A XVI
GRAUR, SANDU, SMĂRĂNDIŢA, TINCUŢA,
FLORICA, DAMELE
30 D:UfELE (alergînd): Ce veste? ce veste?
SANDU (în mijlocul lor): Mi-a mărturisit Graur că
l-aţi îndrăgit cu toatele.
DAMELE: Noi?.. Ha, ha, ha.
SANDU: Dar, voi!. ., şi că sînteţi în stare să vă scoateţi
35 ochii pentru dînsul. .. Fiind însă că nu se poate
să vă măritaţi toate cu el, am hotărît ca el s-aleagă
dintre voi pă care i-a plăcea şi s-o ia.
.'589
[590]
S.MĂRĂNDIŢA (încet): Glumeşti, moşule?
SANDU (încet): Ba nici gîndesc... Aţi vroit să vă
ţărăniti; ati mîncat la masă cu tăranii; v-ati
jucat d-a b�ba-oarba cu ţăranii ... Nu vă rămîn'e
5 decît să vă măritaţi cu ţărani. Ş-aşa-şi am porun­
cit să vie preotul din sat ca să facă chiar acum
nunta.
TINCUŢA (spărietă): Auzi, Smărăndiţo?
SMĂRĂNDIŢA: Aud, însă nu-mi vine-a crede ...
10 DAMELE (între ele, deoparte): Eu nu vreau să mă mărit
cu Graur.
SMĂRĂNDIŢA: Nici eu.
GRAUR (în parte) : lan vezi-le cum se sfădesc de la mine!
SANDU: Hai, Graure, alege din copile pă care ţi-a
15 veni la socoteală, şi să-ţi fie dă noroc. Eu îi dau
zestre o păreche de juncani ş-o vacă.
GRAUR (în parte): Pe care s-aleg oare? .. Toate-mi
sînt pe plac!... ş-apoi de-oi alege pe una, s-or
măhni celelalte, mititelele!
20 SANDU: Ei!... te hotărăşti azi?.. Spune, pă care
fată vreai? Iaca şi satul vine ca să fie faţă la
cununia ta.
(Ţăranii intră in scenă.)
DAMELE (îlttre ele, foarte îngrijite): Se trece cu gluma,
25 moş Sandu. Mie-mi vine-a plînge. Asta nu-i
de suferit.
SAKDU (în parte): lan vezi-le cît sînt de spăriate!. ..
Lasă, lasă! le-oi învăţa eu să-şi uite ighemoniconu
boieresc. (Tare.) Dă, Graure, fii cu inimă, că
30 fetele-s dă soi.
GRAUR: Cred şi eu, dar aş vra s-aleg şi nu ştiu, că-s
toate una mai dihai decît alta ... lan să le pri­
vesc şi să le cercetez mai de-aproape.
(Se apropie de dame �i le priveşte cu de-a mărulltul.)
35 DAMELE (trăgîndu-se îndărăt): Să ne cerceteze!
GRAUR: Nu vă temeţi, fa, că doar n-am să vă mănînc.
SANDU: Ei!... ţi-ai pus ochiul pă vrouna?
GRAUR (oftînd): Cu greu, cucoane ... Dar ştii ce? ..
eu oi zice o cimilitură, şi care din ele a gîci-o
40 mai întîi, aceea să fie a me. Te primeşti?
,1 590
[591]
SANDU: întreabă-le pă ele dacă primesc.
GRAUR: Vă primiţi, fa?
SMĂRĂNDIŢA (încet cătră dame): Am scăpat! (Lui
Graur.) Primim.
5 SANDU. (cu mirare, în parte): Kirie eleison!... ele
primesc!
GRAUR: Ei! dar ascultaţi şi gîciţi:
"Două steluţe cu raze line
Lăsat-a cerul plin de lumine
10 Şi pe-a ta frunte ele-au căzut ...
Giei, drăguliţă, că le sărut."
(Vorbind.} Gîcit-aţi ce-s steluţele cele două?
DAl\IELE: Ba nu.
FLORICA
15
20
"Eu ţi-oi răspunde precum tu vrei:
Două steluţe sint ochii mei."
DAJIELE (cu bucurie): Bravo, Florico!... A gîcit Flo­
rica! ... Ea să se mărite cu Graur.
GRAUR: �lai staţi, mai staţi; nu vă grăbiţi, că mai am
o cimilitură.
,,0 vezi inchisă rumenă floare;
Cum se deschide vezi lăcrimioare.
în a ta faţă ea s-a născut ...
Gici, drăguliţă, că o sărut."
25 (Vorbind.) Gîcit-aţi ce-i floarea cea rumănă?
DAJIELE: Ba nu, ba nu.
FLORICA
"Cimilitura nu-ţi este grea:
Rumena floare e gura mea!"
30 GRAUR: Tocmai!... Tu ai gîcit, Florico, tu a me să
fii de-acu.
DA .. \IELE (între ele, cu bucurie): A! ne-a scăpat Florica.
591
[592]
Sl\1ĂRĂKDIŢA: Dă vreme ce Florica are să aibă parte
dă tine, Graure, noi cu toatele îi facem o zestre
dă 200 dă galbeni.
GRAUR (sărind în sus): Ura!. .. să trăiţi!. .. ura!
5 FLORICA: Coconiţă, dă-mi voie să primesc numai pă
jumătate din zestre, iar ceealaltă jumătate s-o
daţi în folosu săracilor.
GRAUR (nebun ): Ura!. .. să trăiască Florica!
SANDU: Aferim, copila mea!... Fapta asta ţi-a fi dă
10 noroc; căci cine dă la săraci e bun la Dumnezeu!
(Cătră săteni.) Măi L, . ziceţi lăutarilor să sune
o horă, ca să jucăm cu toţii la nunta Floricăi.
TOŢI: Hora, hora!
GRAUR: La gioc, voiniceşte, că eu voi cînta o horă de
15 la Moldova.
(Toţi se prinâ in horă. Graur cîntă)
1
20
25
30
592
Hai în horă de-i juca,
Leliţo, Ieliţo, fa!
Că eu sufletul ţi-oi da,
Leliţo, Ieliţo, fa!
Tu eşti mîndră la privit,
Leliţo, Ieliţo, fa!
Eu, voinic, bun de iubit,
Leliţo, leliţo, fa!
II
Leliţo de la munteni,
Leliţo, leliţo, fa!
Treci cole, la moldoveni,
Leliţo, leli ţo, fa!
Să ne prindem soţiori,
Leliţo, leliţo, fa!
Şi să fim ca doi bujori,
LeIi ţo, leii ţo, fa!
[593]
5
10
III
Peară dracul dintre noi,
Leliţo, leliţo, fa!
Să fim una amîndoi,
Leliţo, leliţo, fa!
Tot un trup ş-un suflete],
Leliţo, leliţo, fa!
Uniţi ca Cinel-Cinel,
Leliţo, leliţo, fa!
(C o r tin a cad c )
[596]
PERSOANE
DQ:\INUL IONUS GALUSCUS, vechilul moşiei şi
profesorul şcoalei din sat
TACHI RAzVRATESCU, subprefect
5 TOADER BUIMAcILA, vornic de sat
SUZANA, nevasta lui Toader
YASILE VEVERITA, fruntaş
GHEORGHE A SAFTEI, ţăran
UN JANDARM
10 CATRINA, TARANI, TĂRANCE
[597]
10
15
20
2)
I�USALIILE
VODEVIL ÎNTH.-U� ACT
Scena se petrece in Moldova, in satul lui Cremine, la
anul 1860.
Teatrul reprezintă piaţa satului. În stînga, casa lui Toader,
cu uşă, fereastă şi prispă pe scenă. În dreapta, zaplazul
casei boiereşti, cu portiţă. În mijlocul scenei, o fîntînă între
copaci. În fund, crîşma ; deasupra uşei este scris: Otel
pentru nobili. Această crîşmă o fost zidită in anul mîntuirei
1858 de boicriul Paharnic Cremine,
SCEN A 1
SUZANA
(torcînd pe prispiJ)
Toarce, leleo, toarce, toarce
Păn' ce badea s-a întoarce.
Vai I fuiorul mi l-am tors
Şi bădica nu s-a-ntors l
Adică, ferească Dumnezău pe-o fimeie să se
mărite cu vornicu satului, că nu mai are parte
de bărbat! Iaca eu, de-o săptămînă de cînd m-arn
cununat cu Toadir Buimăcilă, care-i vornic aici
in satu lui Cremine, trăiesc ca s-o vădană; nu
văd pe soţu meu cu zilele şi 'cu nopţile! ...
(Oftează.} Sărmanu I o agiuns de dacă de cînd
cu prefăcăturile aicste nouă.
597
[598]
,
SCENA II
SUZANA, ŢĂRANCE (me1'gînă la fîntînă cu cofe)
ŢĂRANCEJ_E
La fîntîna dintre flori
5 Fetele se duc in zori
Să-şi umple cofi ţile,
Să-şi scalde guriţile,
La puţul fărtatului
Merg babele satului,
10 Merg, sărind ca ielele,
Să-şi scalde zbîrcelele.
o ŢĂRANCĂ: Buna ziua, Catrină.
CATRINA: Mulţămim d-tale, lele Safto.
ÎNTÎIA: Ce-ţi mai face bărbatu?
15 CATRINA: O ieşit la boieresc cu noaptea-n cap.
îNTÎIA: Adevărat oare să fie, lelică, c-o să se rîdice
boierescu?
CATRINA: Dumnezeu ştie! dar, de-o bucată de vreme-n­
coaci, românii noştri s-o ameţit de cap, parcă
20 i-o umflat rusaliile.
ÎNTÎIA: Mai ştii păcatu? De cîtva timp urlă cînii toată
noaptea-n sat.
CATRINA: Or fi zărind vrun duh necurat pi-ntuneric.
TOATE (fădndu-şi cruce): Ferească sfîntu!
25 CATRINA (aproPiindu-se de Susana ): Fa, Suzană, de
ce şăzi aşa dusă pe gînduri?
SUZANA: Duc doru lui Toader, lele Catrino.
CATRINA: Vai de mine 1. .. de-abia Însurat ş-o şi uitat
cărăruşa casăi?
30 SUZANA: Apoi, de cînd poroncile aieste nouă care curg
pe nică, pe ceas, nu mai are cap omu să-şi mai
vadă bordeiu. Cînd îi la subprefecătură, cînd la
căşărie ...
CATRINA: La căşărie?.. la stînă?
35 SUZANA: Ba nu, fa, la sameşu cel cu căşăria. Ia păcate!
CATRINA: Şi tu rămîi cuc pe prispa casăi.
1 598
[599]
SUZANA: Şi torc păn' ce nu mai văd bine; dar voi?
CATRINA: Noi? Nu mai Înţălegem ce-o păţit oaminii
noştri, că nu mai sînt ca mai-nainte veniţi de-a­
casă. Spun lucruri de pe ceea lume. Mai ieri,
, bărbatu meu era cu chef şi se lăuda că mi-o
cumpăra malote de covenţie. Ce să fie aceea,
Suzano?
SUZANA: Cică-i o materie ţăsută nu ştiu unde ... în
doi peri.
10 (Se aud chiote �i lăutari în crtşmă.)
CATRINA: lan auzi hoţii de bărbaţi cum se veselesc
făr' de noi. Ştiţi una, fa?
TOATE: Ce, lele Catrino?
CATRINA: Hai să ne-ntoarcem pe-acasă şi să ne facem
15 bolnave, ca să nu găsască ei de mîncat cînd s-or
întoarce de la crîşmă.
O ŢARANCA: Dar dac-om păţi vro şotie?
CATRINA: Şotie? să nu-i împingă păcatu, c-or da peste
rusalii! Haide, haide.
20 ŢARANCELE
(ie�ind)
Ardă-i focul de bărbaţi!
Să-i lăsăm azi nemîncaţi.
De nimică nu ne pasă,
25 Că sîntem stăplne-n casă.
S C E N A III
SUZANA, TOADER
SUZANA: Haide, hai; parcă le văd cum or să mamncc
păpara. .. Le-o întrat şi lor gărgăuni în cap.
30 (Se pune iar pe prispă şi toarce. Cîntă:)
Toderică, Toderel,
Mare mult mi-e dor de el!
TOADER (ieşind dt:n crîşmă, se opreşte pe prag): Măi,
ieşiţi azi la boieresc, ori ba?.. Ba?.. faceţi
599
.}
[600]
cum vreţi. Să nu ziceţi că nu v-am dat de ştire.
Voi îti împărţi cu dracu ce-a fi de împărţit.
5VZA",A: Toadire,' Toadire. '
TO.\DER (viind în scenă): Aud, Suzănică .
.5 SUZ.-\'" A: Da ce mai este?
TO.\DER: Apoi, ce să fie, dragă nevastă? îi că, de cînd
o vinit pe moşie vechilu ist nou, cuconu Ion
Găluscă, dascalu satului; de cînd le vorbeste
săteniIor tot din carte şi le spune că-s strănepoţi
10 de împăraţi, că se trag din Troian, ţăranii o
luat-o de bună... Dacă-i îndemni la lucru, îţi
răspund rîzînd că împăraţii nu lucrează.
SVZ.-\:\A: Dar ce fac ca să-şi hrănească copiii?
TOADER: Ş-apoi nu-i destul atîta. O mai vinit şi d-nu
15 Răzvrătescu, subprefectu, şi le-o poroncit ca să
nu mai asculte de nime decît numai de dînsu,
ş-acum dacă strîg în sat: Hai la culesu popu­
şoiului, mă!... ei îmi răspund: du-te dracului
pomană, mă!
20 SCZ.\XA: Care vra să zică, satu ista-i bine numit satu
lui Cremine?
TO.-\DER: Bine; şi eu vornic de haimana.
SUZ.-\XA: Xlări, omule, ce nu te lepezi şi tu de beleua
cea de vornicie, bat-o pîrdalnicu!
25 TO.-\DER: Cum nu m-as lepăda de dînsa, ca de Satana,
păcatele mele! dar apoi ştii povestea ţiganului
cu ursu din pădure: Săriţi, oamini buni, c-am
prins ursu! - Adu-l încoaci, ţigane, dacă l-ai
prins! - L-aş aduce, frăţico, dar nu mă lasă
30 din labe, dihania!
SCz.-\C\'A (cu dragoste): Sărmanu bietu bărbăţel!
TO.\DER: Că, zău, sînt de jălit! M-am buimăcit de
istov de-o bucată de vreme. Nu-i zi lăsată de
Dumnezău în care să nu cad i cîte-o poroncă,
35 cînd cu coroieriu, cînd cu teleaga dracului.
SUZAXA: Care teleaga dracului?
TO.-\DER: Cea pe sîrmă, pin văzduh. Ş-apoi ce poronci!
scrise în limba păsărească... numai cioarăle să
le-nţeleagă! Noroc de mine că mi le tălmăceşte
600
[601]
-
r �
.5
10
15
20
25
35
în româneşte domnu Ion Găluşcă, care-i dobă
de carte.
SUZA�A: Dar, parcă şi el grăieşte cam de peste deal.
TOADER: Apoi dă, ce să-i faci? O învăţat carte la
Braşov .
SUZAKA: De-aceea vorbeşte braşoveneşte?
TOADER: Nu ştiu, că eu nu-l înţăleg. Dar să vezi, ne­
vastă, altă bele! Mai dăunăzi vine jăndaru c-o
hîrtie în care se poroncea să sărbărn cu soleni­
tate ziua onomastică a lui sfîntu... nu stiu
care. Las' că sosise poronca a tria zi după să�bă­
toare, d-apoi ne-am dus vro trii oamini la tîrg
ca să cumpărăm solenitate şi' mastic ... Mastic
am găsit la băcălie, dar solenitate, mînca-o-ar
cine-o iscodit-o! n-am putut găsi nici măcar la
spiţărie : ne-am perdut numai ziua digeaba.
SVZA:\"A,: Şi cum aţi făcut?
TOADER: Am trimes masticu la ispră vnicie ca să-I
ducă la Ies.
seZA;-;A: Da bine, bărbate, din toate satele o cerut
mas tic ?
TOADER: Din toate, pe cît am auzit.
seZA""A: Şi oare ce-or să facă boierii cu-atîta mas tic ?
TOADER: Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prun-
duiască cu el soselele cele noul.
SVZA�A: Pare c-o mai vinit o hîrtie si azi-dimineată?
TOADER: O vinit, da. Cică să ne-apucăm de durat' o
casă cornunală. D-nu Găluscă ne-o vorbit un
ceas întreg de costituţi ... 'una, de covenţi ...
una, fac două : de Patrie, de amoare ...
SUZANA: Ce moare, bărbate?
TOADER: Poate că moare de curechi, fiindcă s-apropie
postu.
SUZA�A: Bine, dar, ce-are a face? ..
TOADER: El o fi ştiind, că ne-o mai spus să fim de azi
înainte cetăţeni.
SVZANA: Cum, cetăţeni? să vă-nchidă la cetate?
TOADER: Dracu să-i discurce! (Scapă jos condicile
ce ţine subsuoară).
SUZANA: Da ai este ce sînt, Toadire?
601
[602]
•
TOADER: Condici de însămnat toţi trecătorii prin sat;
tabloane de gîşte, răţe, pui de găină, ouă, toate!
Cică-s potrocale de receseminţă.
SUZANA: Elei! bărbate, leagă vornicia de gard, că eu
5 nu mai am parte de tine şi-ţi duc doru.
TOADER: D-apoi eu, nevăstuică dragă? Cînd ai şti
cum mă trage" inima la căsuţa me, lîngă sufle­
ţelu meu ist drăgălaş, că mi-i şi grijă să te tot
las singură, Suzano.
10 SUZANA: De ce, Todirel?
TOADER: De ce? pentru că eşti tinerică, mîndrulică;
ai vin-încoac i,
SUZANA (îl împinge rîzînd): Iaca vorbă! nu cumva
mi-i şi teme acu?
15 TOADER: Ba, zău, nu-ţi face cruce. Om sînt şi eu şi-mi
eşti drăguţă, foc.
SUZANA
Aşa să trăieşti?
TOADER
20
25
30
602
Aşa să trăiesc!
SUZAXA
Că tu mă iubeşti?
TOADER
Că eu te iubesc!
Sl.:ZANA
Şi, zău, nu glumeşti?
TOADER
Şi, zău de glumesc!
SUZANA
Aşa să trăieşti?
[603]
TOADER
Ah! ce mare foc
în suflet simţesc!
Mă topesc pe loc,
Aşa să trăiesc!
5
Aşa să trăiesc!
( J mpreună.)
SUZA�A I
Ah! ce dulce foc
în suflet simţesc!
Nu pot sta pe loc,
Aşa să trăiesc!
TOADER
10
15
TOADER (căutînd împregiur): Suzano ...
SUZA"NA: Ce-i, bărbăţele?
TOADER: Nu mă-i lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare?
SUZA�A: Ba te-oi lăsa, Todirică, că doar nu sîntem în
post.
TOADER (ştergîndu-şi buzele): Drăguliţa me... (Cînd
voieşte s-o sărute, întră jandarmul.)
SCEN A IV
TOADER, SUZANA, JANDARMUL (întră prin fund, în
dreapta)
J ANDARMUL: Bade Toadire!
20 TOADER: Tronc 1. .. Ce-i, jăndarule?
JANDARMUL: O hîrtie de la subprefectură. Na-ţi-o.
(Iesă.)
TOADER: Iar o buleandră de hîrtie? Măi, măi, măi!
N-are cap cineva să-şi sărute nevasta. Să videm
25 ce mai scrie?
SUZANA: Da tu ştii să ceteşti, Todirică?
TOADER: Ba cît hăciu. Mă duc la domnu Găluşcă să
mi-o tălmăcească.
SUZANA: Stăi pe loc, că iată-Il
30 SCEN A V
TOADER, SUZANA, GALUSCUS {iesă din casa boierească
cetind o gazetă)
GALUSCUS: Admirabil! Redaptorul acestui ziar a bine
meritat de la patrie! El critică tot, fie bun,
35 fie rău... Admirabil!
603
.�
[604]
•
5
10
15
20
25
30
35
40
604
TOADER: Domnule Găluşcă!
GALUSCUS: Pe mine me chemi, Teodore?
TOADER: Aşa, domnule Găluşcă. Te-aş ruga ...
GALUSCUS: Faci eroare, amice. Eu me numesc din
străbuni Galuscus, nu Găluscă. Sunt roman din
Dacia Transcarpatină şi me 'cobor dintr-un gene­
ral roman ce a ţinut resbel cu Gaulia pe timpul
lui Cezar, din care motiv el a fost supranumit
Galuscus de Senatul Romei. În consecinţă,
binevoieşte, amice, a nu me porecli Găluşcă,
mai �u �eamă că nu pot suferi găluscele ....
nu-mi pnesc.
TOADER: Fie ş-aşa, cucoane Găluşcă.
GALUSCUS: Iar cucoane? V-am spus la toţi ai ce, de
cînd me aflu ca profesor în sat, se nu-mi mai
ziceţi cucoane, pentru că astăzi nu mai esist
boierii, nu mai sunt boieri. Zi-mi frate Galuscus,
fiindcă toţi romanii sunt fraţi.
TOADER: Ţi-aş zice frate, cucoane, d-apoi nu-i obiceiu
de astfel pe la noi. Numai călugării îşi zic fraţi.
GALUSCUS: Bine; dacă uzul nu iartă, zi-mi domnule.
Acest cuvînt e latin, şi ascendinţii nostri, precum
scii, Teodore, erau de viţă latină. Strămoşul
meu, generalul Galuscus, care era ver primare
cu Trifonius Petringelus şi cu nu mai puţin cele­
brul roman Bostanus Coptus, ce se rudea cu
oficiliatul şi mult sapientul Cartofilus Cesarus
Craescus ...
TOADER: lan las', domnule, cartofele şi bostanii deo­
parte şi m-ascultă ...
GALUSCUS: Fie. Acum că ti-am dat esplicăciunile
necesarii, spune, ce v�iesci ?
TOADER: Te-aş ruga, dacă nu ţi-ar fi cu supărare,
să-mi ceteşti poronca asta de la subprefecătură.
GALUSCUS: Ai primit iar vrun ordin?
TOADER: Ba nu, o poroncă.
GALUSCUS: Cum ai zis? O poroncă? Rău pronunti,
frate; debe se zici uă poroncă.
SUZA",A: E trăsnit cu leuca, pe legea me! ha, ha, ha!
GALUSCUS: Cine ride? O femeie?
i
., r
[605]
SUZANA: Ba nu, domnule, uă femeie.
GALUSCUS (zîmbind): A! bela Suzană? .. Doamna
mea, primesce asigurăciunea înaltei mele con­
siderăciuni cu care am onoare a fi a domniei-
5 voastre devotat serb.
SUZANA (în parte): lan auzi-l acu, cică vre să fie cerb.
(Rîde şi se aşează torcind pe prispă.)
TOADER: Nu te potrivi, domnule, şi ceteşte-mi poronca;
. poate că-i grabnică.
10 GALUSCUS: Consimt cu plăcere. Adă. (Ia hîrtia şi
citeşte deoparte:) "Se ordonă vornicului din satul
lui Cremine, ca îndată să scoată toţi sătenii şi
să-i pornească la căratul lemnului necesariu
pentru casa de arest ce este a să dura în acest
15 sat. Orice lucru ar avea de făcut locuitorii, fie
a lor, fie a proprietarului, îl vor părăsi pe loc,
pentru ca să grăbească căratul materialului
menţionat. Subsemnat Răzvrătescu, subpre­
fect." (Jn parte.) Acest ordin e arbitrar! e uă
20 mesură despotică, uă... uă... uă idee mon­
struoasă!. .. Tocmai acum cînd e timpul de
strins pînea de pe cîmp, se o lase ca se putre­
zească, pentru ce? pentru construirea unei tem­
niţi l. .. O! înţeleg; asta provine din inimiciţiunea
25 lui Răzvrătescu. El vrea se me ruineze, fiindcă
opiniunele noastre politice sunt contrarii. Ce
este de făcut? ..
(Stă pe glnduri.}
TOA.DER: Ai cetit hîrtia, cucoane Găluşcă?.. Ce
30 năzbutii mai cuprinde?
GALUSCUS (în parte, cu veselie): O! ce idee! (Tare.)
Frate Teodore, subprefect ura ordonă ca fără
nici o întîrziere se iasă tot satul pentru ca se-mi
culeagă pînea de pe cîmp.
,35 TOA,DER: Oare? Dacă-i aşa, cucoane, grăieşte d-ta cu
românii, că eu digeaba m-am cercat să-i scot
azi la lucru boierescului.
G:\LUSCUS: Unde sunt fraţii romani?
TOADER: Fac cisIă colea-n crîşmă.
605
[606]
GALUSCUS: Învită-i Ee vie aice ca se parlamentăm.
împreună.
TOADER:îndată, cucoane Găluşcă. (Se duce în crişmă.)
GALUSCUS (în parte): L-oi învăţa eu pe Răzvrătescu.
5 să scrie vornicului cu litere latine.
(Sueona cîntă tncet.]
GALUSCUS (O întrerupe): Suzano, belă Suzană ...
SUZANA: Aud, domnule Găluşcă.
GALUSCUS: Ce faci acolo singurică?
10 SUZANA: Torc.
GALUSCUS: Torci? .. Felice e fuiorul ce-l atingi cu
degetele şi cu buzele! (Oflînd.) Căci nu sunt eu
în locul lui!
SUZANA: Ai vre să te torc?
15 GALUSCUS: Aş! ...
SUZANA: Nu se poate.
GALUSCUS: De ce?
SUZANA: Eşti pre nescărmănat.
GALUSCUS: Ah! Suzană.
20 SUZANA (imitîndu-l): Ah! Găluşcă.
GALUSCUS: De ce nu vrei se citesci în anima mea?
De ce nu vrei se me capisci?
SUZANA: Eu? .. ba să te pişte rusaliile mai bine, da
nu eu.
25 se E N A VI
GALUSCUS, SUZANA, TOADER, ŢARANII (ieşind
din crîşmă)
TOADER: Veniţi încoaci, că vă cheamă vechilu moşiei.
ŢĂRANII
30
606
Domnul Găluşcă acum ne cheamă;
Haideţi cu toţii, hai, fără teamă
Să-i vedem faţa cea pricopsită,
S-auzim vorba-i cea procopsită.
GALUSCUS: Bine-aţi venit, fraţilor! Ve salut, salve!
I
I
1 ii
n
[607]
ŢĂRANII: Bine-am găsit, cucoane.
cxr.uscos: Ve invit se-mi pretaţi toată atenţiunea.
VEVERIŢĂ: Ce să facem, cucoane?
GALUSCUS: V-am luminat de demult asupra sorgintei
j voastre, sunteţi romani, strănepoţi a impera­
tului Traian, anticii dominatori a lumei! Aşa
este?
ŢĂRANII: O fi, cucoane.
GALUSCUS: în consecinţă, ve. indemn, conform cu
10 ordinul acesta de la subprefect ură, se alergaţi
la cîmp pentru ca se-mi culegeţi popuşoiul,
Dixi!
VEVERIŢĂ: Bucuros am merge, cucoane, dar nu ne dă
mîna.
lj GALUSCUS: Şi pentru care motiv, frate Veveriţă?
VEVERIŢĂ: Ne temem de rusalii.
GALUSCUS: Rusalii!... sunt rusalii pe moşie?
VEVERIŢĂ: Sînt, sînt, ardă-le focu! Mai alaltaieri ele
o furat boii lui Terinte prisăcariu, şi chiar astă-
20 noapte le-o zărit Gheorghi a Saftei, trierînd satu.
Aşa-i, Gheorghi?
GHEORGHE: Aşa, cumătri Vasili. Era numai două în
catrinţă şi se furişa pe sub zăplazu curţei boie­
reşti.
2j GALUSCUS (Pe gînduri): Rusalii! Aceasta e un ce grav!
uă... uă... uă... calamitate publică! Vechii
romani, ascendinţii nostri, pre cît îmi aduc aminte
din istorie, se apărau de dînsele cu chipul între­
buinţat de zeul Vulcan cînd a voit se prindă
30 pe Venus cu Apolon in flagrante deiictum, adică
cu mreje. (Tare.) Fraţilor romani! cunoaşteţi
voi pe Venus şi Apolon?
VEVERIŢĂ: Ba nu, cucoane. N-o vinit niciodată pe-aici
pin sat.
35 GALUSCUS: Serman popul!... cum a uitat tradiţiune1e
antice!. .. Fraţilor romani! strămoşii nostri prin­
deau rusaliile cu nevodul şi apoi le înecau Într-o
baltă. Astfel debe se facem şi noi. Luaţi un
nevod şi o puşcă cu voi şi mergeţi la lucru; iar
607
. ,
.. �
[610]
SUZANA: Ce lucru să fie oare?
GALUSCUS: Ascultă:
Suzană, eşti belă, eşti chiar florelinte,
Ş-a tale beleţe mă scoate din minte!
j Eşti belă I şi chipu-ţi treptat se belesce,
Şi anima-mi, belo, am Ind vestezesce!
Te am cu păşiune, te am Cu ardoare
Ş-amoarea-mi vibrează Jlng-a ta pudoare,
Te am, şi de-acuma viaţa mea toată
10 Va fi pentru tine oficiolată!
SUZANA: Nu te-nţeleg, domnule, ce vrei să-mi spui ...
Tot zici că m-ai... tot pomeneşti de păşune, de
flori de linte, de moare, de putoare ... Ce limbă
grăieşti, că parcă se bat calicii în gura d-tale?
15 GALUSCUS: Ah I nu m-ai cumprins?
SUZANA: Nici te-am prins, nici te-am înţăles, că doar
n-am învăţat tătăreşte.
GALUSCUS: Cum?.. Suzană, n-ai priceput că deja un
incendiu volcanic arde în anima mea?
20 SUZANA (în parte): Aşteaptă, mangositule 1... păsă-
reşte vrei? (Tare.) Stivini, ivini, căvănă, evene,
stivini, nevene, buvunu, nuvunu?
GALUSCUS (cu mirare): Buvunu, nuvunu? Ce jerg e
acesta? În van îmi tortur inteliginţa ca să capisc
25 buvunu, nuvunu. Aceste sclămăciuni nu aparţîn
idiomului năciunei noastre. In consecinţă mă
găsesc în pusăciune a nu le putea da o înterpre­
tăciune răţională.
SUZANA (în parte): N-o întăles? .. Să-i vorbesc în
30 limba lui. (Tare.) Baciune, tăciune, teciune,
pirciune, dalciune, mciune, cuciune, naiciune,
minciune, teciune ... Ai priceput acum?
GALUSCUS (cu mulţămire): Acu mai vii de-acasă, dar
n-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbesci
35 prea iute. .
SUZANA: Ha, ha, ha, greu ai mai fost de cap 1. .. lan
ascultă, domnule Găluşcă, dacă vrei să vorbeşti
româneşte ca să te înţăleagă românii, bine;
iar de nu, du-te, omule, de unde-ai vinit, că
'10 nu ţi se trec braşoavele pe la noi.
610
[611]
GALUSCUS: Ei apoi, Suzano, de vreme ce mă condamni
să-ţi vorbesc în limba vulgară a părinţilor mei,
îţi spun curat, pe şleah, că-mi eşti drăguţă şi
că mă usuc de dorul tău.
5 SUZANA (în parte): Iaca, iaca! s-o aprins tăciunele.
(Toader se arată în fund.)
TOADER (în parte) : Oare ce pune la cale Suzana cu
d-nu Găluşcă?
GALUSCUS: Suzano, răspunde-mi şi tu pe şleah, vrei
iO să te dai în dragoste cu mine?
TOADER (în parte): _Auzi Găluşca dracului?
SUZANA (în parte): Imi vine să i-o gioc bună strop­
şitului,
GALUSCUS: De primeşti, ai dat peste noroc!. .. Nu-ţi
15 pomenesc ele onoarea ce ar fi pentru tine ca să fii
în relăciune cu un om învătat cum sunt eu! ...
Eşti femeie pricepută ş-o' înţelegi; dar apoi,
gîndesce, Suzano, că pusăciunea mea de pleni­
potinte mă face destul de potinte, ca să fiu de
20 mare folos sau de mare pagubă prostului cel
de Toader, bărbatul tău ...
TOADER (în parte, furios): Prost!... ghidi, sparge
casă!
GALUSCUS: La ce te hotărăşti, Suzănică?.. Răspunde
25 fără sfială, nici ruşine, draga mea, căci pudoarea
nu-i inimică amoarei.
SUZANA: Apoi dă, domnule ... ştiu eu ce să fac?
GALUSCUS: Să te-nvăţ eu. Cînd a înnopta, oi gasl
o treabă lui Toader ca să-I depărtez, şi-n lipsa
30 lui, oi veni pe furiş la tine. Vrei?
TOADER (în parte): O! îmi vine să-I toropesc.
GALUSCUS: Să vin pe furiş, Suzano? Sclamă, dragă,
sclamă că vrei să vin. Nu-ţi etufa simţiciunea.
SUZANA: Dar dacă te-a vide cineva?
35 GALUSCUS: Asta-i uă considerăciune gravă!. .. Cum
să facem dar?
SUZANA: Ştii una? Aştept să vie soră-mea mai într-a­
murgu. Imbracă-te-n haine femeieşti, şi dacă te-a
şi zări cineva, a crede ci-i Ileana.
(lll
.}
[612]
el
GALUSCUS: Perfect! Sublim! Suzano, am să. mă prefac I
în zină, în Venus.
TOADER (în parte): Aşa vă-i tocmala? (Vine în scenă.)
Domnule Găluşcă ...
5 GALUSCUS (tresărind): Ha? ... Teodor! ... Ce voieşti,
amice?
TOADER: Ce vreu? .. Vreu să-ţi spun verde-n ochi ...
SUZANA (încet, lui Toader ): Stăpîneşte-ţi gura, Todirică.
GALUSCUS: Aştept, vornice, să-mi spui verde-n ochi ...
10 Ce?
SUZANA (Pişcînd pe Toader ) : Taci, bărbate.
TOADER: Că... că te-aşteaptă subprefectu.
GALUSCUS (în parte): O cam sfeclisem! (Tare.) Mă
aşteaptă d-nul Răzvrătescu? Bine, mă duc să-I
15 găsesc. Suzano, nu- uita ce te-am rugat. .. Adio,
salve! (1 esă prin fund.)
SCEN A IX
TOADER, SUZANA
TOADER: Dar de aste mi-ai fost, lele Suzană?
20 SUZANA: De care, bădică?
TOADER: Vrei să-mi pui flori după urechi cu sfrijîtu
cel de Găluşcă?
SUZANA (rîzînd): Cum ai aflat-o, bărbăţele?
TOADER: Ş-încă rîzi, muiere neruşinată L. . Rîzi, şi
25 nu-i nici o săptămînă de cînd te-am luat! (lncepe
a plînge.) Ce păcate-am avut să mă-nsor l , ..
De unde eram om teafăr, s-agiung de batgiocura
satului!. .. Alei, Suzano, mi-aş fi pus capu-n foc
că tu nu eşti ca altele.
30 SUZANA: Nu fii copil, omule. Ce, Doamne, iartă-mă!
te scînceşti numai pentru-atîta?
TOADER (bocindu-se): Auzi, atîta? .• Da ce-mi trebuie
mai mult?
SUZANA: Linişteşte-te, dragă, c-o fost numai o glumă.
35 TOADER: Glumă? .. să-I înveţi chiar tu pe Găluşcă
ca să se-mbrace femeieşte, pentru ca să vie la
tine 1. ..
I 612
[613]
SUZANA: Dacă, doar n-am orbu găinilor, ca să mă-n­
drăgesc de-un şoldan ca dînsu. Am vrut numai
să-mi bat gioc de el.
TOADER: lan las, parcă n-am văzut eu, n-am auzit
.5 eu ...
SUZANA: Nu crede ce vezi cu ochii, bărbate; crede ce-ţi
spun eu.
Bărbate, bărbate,
Nu crede ce vezi,
10 închide-ţi tu ochii
Ş-orbeşte mă crezi.
De-auzi vorbe rele
Tu, surd să te faci.
Astupă-ţi urechea,
15 Te culcă şi taci.
TOADER: Să tac, să tac cînd ştiu că vechilu umblă
după tine ca lupu după oaie.
SUZANA: La să-I să umble şi, dacă eşti om, ie-Ila hăituit
cînd s-o primbla noaptea prin sat.
20 TOADER: Iaca! bine zici, nevastă. (Rîde.) Ha, ha, ha,
că mare pricepută eşti!
SUZANA: Vezi?.. şi tu mă credeai oră.
TOADER: Iartă-mă, Suzană dragă, că de-acum mă giur
să fiu orb şi surd. Mă ierţi, puiculiţă?
25 SUZANA: Te iert, bărbăţele.
TOADER: Şi ... îmi dai voie să mă-nfrupt c-un sărutat?
SUZANA: Ba şi cu două, Todirică.
TOADER: Găinuşa badei. (Cînd voieşte s-o sărute, întră
jandarmul.)
� SCENA X
TOADER, SUZANA, JANDARMUL
JANDARMUL: Bade Toadire!
TOADER (furios): Bată-l pîrdalnicu de jăndar!. .. parc-o
face într-adins.
3.5 J ANDARMUL : Bade T oadire ...
613
[614]
TOADER: Ce este, măi?
JANDARMUL:.O poroncit subprefectu s-aduni toţi să­
tenii aici în piaţă, că are să le grăiască! (1 esă.)
TOADER: Bine. (Suzanei.) Dă digrabă, Suzano, pări'ce
5 nu mai vine cineva. (Voieşte s-o sărute.)
JANDARMUL (întorcîndu-se): Bade Toadire, aleargă iute,
că iaca vine subprefectu. (1 esă.}
TOADER: Of! mă duc, că văd că n-oi să am parte azi
de înfruptat. (Intră în crişmă.)
10 SUZANA (singură): Bietu Toadir! mare frică i-o fost
de şotie ! Bine c-o ştiu. (Intră în casă.)
SCEN A . XI
GALUSCUS, RAzVRATESCU (întră prin fund certindu-se} ,
GALUSCUS: Ba n-oi plăti.
15 RĂZVRĂTESCU: Ba-i plăti.
GALUSCUS: Ba n-oi plăti, domnule subprefect, că ar fi
. o vexăciune intolerabilă.
RĂZVRĂTESCU: Domnule, ie-ti măsurile cum vorbesti! ...
Cum îndrăzneşti a numi vexaţiune, după 'limba
20 d-tale, o lege votată de Cameră?.. D-ta, care
ceteşti toată ziua gazete, trebuie să fii negreşit
informat că toţi proprietarii au să plătească sta­
tului cîte 5 la sută din venitul lor; prin urmare
împrotivirea d-tale o considerez ca o opoziţie
25 . guvernului.
GALUSCUS: Ba, mă iartă, nu fac opusăciune; însă eu
nu-s proprietarul acestei moşii; sunt numai vechiI,
după limbajul d-tale, şi legea specifică clar că
proprietarul debue să plătească contribuciunea
30 fonciară. în consecinţă, salve!
RĂZVRĂTESCl:J: Aşa? .. te împrotiveşti poroncilor mele?
GALUSCUS: Nici vreu să te bag în seamă.
RĂZVRĂTESCU: Nu?.. se' vede că. nu 'stii cine sînt
şi ce pot eu?:. '
35 GALUSCUS: D-ta?.. eşti domnul Răzvrătescu; atîta
tot şi lada-n pod.
[615]
1
RĂZVRĂTESCU: Sînt subprefect, domnul meu!... adică
a 57-ea parte din guvern!
Sînt subprefect de un ocol,
Şi-n ţara mea joc mare roll
5 Eu cercetez, eu hotărăsc,
Judec, condamn şi împlinesc.
De mine toţi se tem aici,
Că-s mare peste cei mai mici.
Sînt subprefect, sînt subprefect,
10 Ş-aici produc grozav efect 1
Prefectul meu stă nevăzut,
De ţinutaşi necunoscut.
El în oraş şede pe loc
Vara-n grădini, iarna la foc.
15 Dar, crişul eu! toţi mă rîvnesc,
Şi ca de-un drac toţi se feresc,
Că-s subprefect de un ocol,
Şi-n ţara mea joc mare rol!
GALUSCUS (în parte): Infelice ţară!
20 RĂZVRĂTESCU: M-ai auzit, domnule?.. prin urmare
îţi poroncesc, în numele Convenţiei, să te supui
îndată la plata contribuţiei, căci la dimprotivă,
te voi împlini cu execuţie.
GALUSCUS (spăriet): Cu execuciune?
25 RĂZVRĂTESCU: Dar; îţi trîntesc jandarmi în casă, aşa
încît să nu fii liber nici să dormi.
GALUSCUS: Ce-aud? ma asta-i uă ... uă ... uă inqui­
siciune!
RĂZVRĂTESCU: Nici să mănînci,
30 GALUSCUS (furios): Eşti un Neron!
RĂZVRĂTESCU: Nici să ieşi din casă.
GALUSCUS (esasperat ): Eşti un Caligul!. .. Vrei să-mi
ataci libertatea individuală?
RĂZVRĂTESCU: Plăteşte.
35 GALUSCUS: Să -mi violezi domiciliul?
RĂZVRĂTESCU: Plăteşte.
GALUSCUS: Eşti un Caracal!. .. Mă duc să-ţi aduc banii,
dar să ştii c-am să dau peticiune ministeriului.
615
[616]
RĂZVRĂTESCU: Plăteşte, şi dă peticiuni chiar dracului.
GALUSCUS (întră în casa boierească, strigînd): O! abo­
minăciune l violăciune I execrăciune l
RĂZVRĂTESCU (singur): Strigă tu la crăciuni cît ţi-a
5 ţinea gura, pedantule, că nu te slăbesc.
SCEN A XII
RĂZVRĂ TESe U, TOADER, ŢĂRANII (ieşind din
crîşmă), mai pe urmă GALUseUs
TOADER: Da haide, măi, azi, o-aşteaptă subprefectu.
10 VEVERIŢĂ: Iaca venim, venim; mai încet, vornice,
că nu dau tătarii.
RĂZVRĂTESCU: Ha, ha! Iaca şi sătenii ; am să-i dăs­
călesc, după cum am cetit în gazetă. (Tare.)
Oameni buni! ... v-aţi adunat cu toţii?
15 VEVERIŢĂ: Ne-am strîns, cucoane; am lăsat lucru ş-am
alergat la chemarea vornicului.
RĂZVRĂTESCU: Bine ... Vornice!
TOADER: Aud, cucoane.
RĂZVRĂTESCU: Ai mai strîns ceva din banii birului?
20 TOADER: Te miri ce şi mai nimică, vorba ceea, că
oaminii îs lipiţi pămîntului.
VEVERIŢĂ: Aşa, aşa, săracii de noi! ... lipiţi pămîntului!
RĂZVRĂTESCU: Pîră veche, badeo, pîră veche ... Vor­
nice, să te porneşti acu-ridată cu banii cîţi ai
25 adunat şi să-i duci la sămişie.
TOADER: ha! cucoane, nu s-ar putea să lăsăm pe mîni?
RĂZVRĂTESCU: Nu ... hai, pornit-ai?
TOADER: Pornit, pornit; numai să zic două vorbe
nevestii. (Se duce la casa lui.) Suzano!
30 SUZANA (Pe pragul uşei): Aud, bărbate. (Vorbescîncet.)
RĂZVRĂTESCU (zărind pe Suzana): Iaca, mă! da fru­
muşică vorniceasă are vornicul L. . Bună idee
am avut să-I espeduiesc.
SUZANA (încet): Şi, zău, iar te duci, Toadire?
35 TOADER (încet): Mă duc păn' în capătu satului ŞI
mă-ntorc îndărăt pe după ţarină.
616
[617]
RĂZVRĂTESCU: Da nu te-ai mai dus azi?
TOADER: Iaca mă duc .. , Ard-o focu vornicie! ... Rămîi
sănătoasă, nevastă. (Lesă prin stinga.)
SUZANA: Mergi cu bine, bărbate. (Se închide în casă.}
.5 RĂZVRĂTESCU (în parte): Ii frumuşică coz.
VEVERIŢĂ: Cucoane, vornicu ne-o spus că ai să ne
grăieşti cîte ceva.
RĂZVRĂTESCU: Dar.
VEVERIŢĂ (cătră ţărani): Tăceţi, mă!
10 GALUSCUS (arătîndu-se la portiţă cu o pungă în mînă):
Ce are să le spuie?
RĂZVRĂTESCU: Oameni buni! v-am adunat pentru ca să
vă spun vorbe mari şi late, cum n-aţi mai auzit
de cînd trăiţi. Eu vă sînt prietin, frate, tată! ...
1.5 vă vreu binele, şi dar vă întreb: Cum aţi pitrecut
păn-în ziua de astăzi?.. bine, ori rău? ..
VEVERIŢĂ: Apoi, dă, cucoane ... cum o dat tîrgu şi
norocu, vorba ceea.
RĂZVRĂTESCU: Rău!. .. Aţi fost lipsiţi de toate, şi de
20 libertate, şi de egalitate, şi de fraternitate, şi
de legalitate, şi de inviolabilitate... şi de ...
(Scoate un jurnal din buzunar.}
GALUSCUS (în parte): Ce zice? ce zice? ..
VEVERIŢĂ (la ţărani): Ce-or fi, măi, acele toate?
2.5 RĂZVRĂTESCU (citind jurnalul): "Şi de drepturi cetă-
ţeneşti, şi de drepturi comunale, şi de drepturi
municipale, şi de drepturi civile, şi de drepturi
politice, şi de sufragiul universal."
VEVERIŢĂ (lui -Gheorghe): Ce-i sufragiu cela, mă
30 Gheorghi?
GHEORGHE: Sofragiu, cumătri, ca la boieri.
RĂZVRĂTESCU (citind): "Dar, în fine, a unsprezecea
oră a sunat pentru voi! Cel proletar va scăpa
de proletariat! Cel mic se va face mare, şi vice
3.5 versa, cel mare se va face mic! Cel slab va fi
putin te, şi cel putinte neputinte !"
GALUSCUS (în parte): Propagă anarhia, nebunul!
RĂZVRĂTESCU (citind): "De-acum fiecare locuitor debue
a fi proprietar de patru fălci de pămînt, căci
40 acel pămînt e a lui Dumnezeu, şi precum glasul
617
[618]
poporului este glasul lui Dumnezeu, asemenea
pămîntul lui Dumnezeu este pămîntul poporului."
(Vorhit.) Vă vine la socoteală aşa, oameni buni?
VEVERIŢĂ: Cum, cucoane?
5 RĂZVRĂTESCU: Să aveţi fiecare partea voastră, cîte
4 fălci, şi să nu mai faceţi boieresc?
VEVERIŢĂ: Ne-ar vini, cucoane; dar să-mi dai voie
a face o întrebare, dacă nu ţi-a fi cu bănat.
RĂZVRĂTESCU: Grăieşte, moş Veveriţă, că d-ta eşti om
10 priceput.
VEVERIŢĂ: Patru fălci de pămînt sînt bune acu deocam­
dată; dar mai tîrziu, cînd ne-or creşte copiii,
li s-a da oare şi lor cîte patru fălci?
RĂZVRĂTESCU: Ba nu, moş Veveriţă; copiii vor împărţi
15 frăţeşte locul părintesc, că aşa-i cu dreptul.
VEVERIŢĂ: Care vra să zică, dac-aş avea patru însurăţei,
să le vie parte numai cîte-o falce?
RĂZVRĂTESCU: Măi, proştilor, voi nu înţălegeţi toate
avantajele unei asemine reforme.
20 VEVERIŢĂ (lui Gheorghe): Ce-a fi acea răformă,
Gheorghi?
GHEORGHE: Ce să fie, cumătri? Răformă, adică formă ră.
RĂZVRĂTESCU (citind): "Acele avantage sînt: T-i că
vă faceţi cetăţeni liberi; al 2-lea, că vă faceţi
25 liberi cetăţeni; al 3-lea, că fiind liberi cetăţeni,
o să dobîndi ti demnitatea de cetăteni liberi; să
agiungeţi a fi şi voi o Naţie." ,.
GALUSCUS (în parte): Auzi, Naţie!. .. zi Năciune, igno­
rantule!
30 RĂZVRĂTESCU: O naţie mare, cultivată, florisantă.
GALUSCUS (în parte): Florelinte, nu florisantă ...
RĂZVRĂTESCU: Să aveţi şi voi şcoli şi comune, şi temniţi
în sate, ca toate naţiile civilizate. De aceea vă
poroncesc acum să lăsaţi orice lucru a cîmpului
35 baltă şi să vă duceţi ca să căraţi lemn de durat
o temniţă aici. Sînteţi liberi, bătaia este rîdicată;
prin urmare aveţi nevoie de-o casă de arest.
VEVERIŢĂ: Temniţă la noi? .. doar nu sîntem scăpaţi
din ocnă!
618
[619]
RĂZVRĂTESCU: Aşa; şi să mai căraţi lemn pentru clă­
direa unei case comunale; pentru că toate satele
au să fie organizate în comune.
VEVERIŢĂ (lui Gheorghe): Ce să fie cumuna ceea,
5 Gheorghi?
GHEORGHE: Adică, cum una cum alta; tot ca una,
fata me.
RĂZVRĂTESCU: Şi să mai căraţi lemne pentru duratul
unei şcoli săteşti, în care copiii voştri să înveţe
10 carte, ca să se facă învăţaţi. Bune-s toate aceste,
oameni buni?
VEVERIŢĂ: Bune, cucoane. Numai cît, toate-odată ...
ne vine cam greu; n-avem mijloace, sîntem săraci,
şi de-a fi să lăsăm pînea pe cîmp, poate, Doamne
15 fereşte! să putrezască! şi cu ce ne-om hrăni
la iarnă?
RĂZVRĂTESCU: Iaca lenesii!... Hai, nu mai lungiti
vorba şi vă porniţi 'acu-ndată la lemne. '
VEVERIŢĂ: D-apoi, cucoane, îi păcat să ne perdem tot
20 lucru anului.
RĂZVRĂTESCU: Ei, măi badeo, nu mă faceţi să-mi Întorc
cojocul pe dos, că, deşi sînteţi oameni liberi,
. v-oi face acum s-alergaţi iepureşte.
VEVERIŢĂ (Pe gînduri): Sărmanii de noi!... cică vreu
25 să ne facă bine! ...
RĂZVRĂTESCU: Pornit-aţi azi?
VEVERIŢĂ: Ne ducem, ne ducem, că doar sîntem oamini
liberi, cum zici d-ta. Hai, măi.
ŢĂRANII: Hai. (1 esă prin fund în stînga.)
.30 RĂZVRĂTESCU (cu aer de tr-iumf): Aşa să face educa-
ţiunea populului!
GALUSCUS (viind în faţa lui Răzvrătescu): Domnule,
am ascultat toate aberăciunile cîte le-ai debitat
fraţilor români, şi fac aici declărăciune că eşti
3.5 un perturba tor ! Dumneta nu urmezi instruc­
ciunilor guvernului ... urmezi inspirăciunei unor
utopişti, carii te port de nas ca pe-un nătărău ...
Mă duc să espedez o depeşă telegrafică la d-nul
ministru, ca să te demasc ca pe un oficiolat
-40 incapace şi fatal.
619
[620]
5
10
15
RĂZVRĂTESCU: Ai adus banii contribuţiei?
GALUSCUS: Las' că ţi-oi da eu contribuciune.
Eşti pentru năciune
O perturbăciune,
Abominăciune,
Şi execrăciune l
Om făr' de răciune,
Plin de-aberăciune,
Duci la perdiciune
Pe biata năciune,
(! ntră furios în casa lui.)
RĂZVRĂTESCU
Ciune, ciune, ciune,
Du-te-n năibăciune l
Eşti o scăpăciune
Din balamuciune.
se E N A XIII
RAzVRATESCU, SUZANA, mai pe urmă CATRINA
şi SAFTA
20 RĂZVRĂTESCU: Ha, ha, ha, bată-l dracu c-un tăciune,
că poznaş îi!
SUZANA: Oare unde-i cloşca cu puii? (Caută pe-mpre­
giurul casei.) Puii mamii, pui, pui, pui ...
RĂZVRĂTESCU: Iaca vorniceasa cea frumoasă. Să-mi
25 cerc norocul în privirea înaintirei neamului.
SUZANA (viind în scenă): Nu-i găsesc. Puii mamii,
pui, pui, pui ...
RĂZVRĂTESCU (Inaintînd): Mă chemi, drăguţă? Ia­
tă-mă-s,
30 SUZANA: Eu te chem pe d-ta?
RĂZVRĂTESCU: Nu strigi de-un ceas, pui, pui? Am
crezut că mă chemi pe mine ş-am alergat numai
într-o fugă.
620
[621]
SUZANA: Iaca! nu-mi spui că eşti glumeţ? ... Dacă te-aş
chema pe d-ta, n-aş striga pui, pui, pui; aş zice:
na, mălac, na, ne, ne, ne.
RĂZVRĂTESCU: M-ai pîcîlit, leliţă; dar vorba ceea:
5 Pîcîlire de leliţă, cere plată o guriţă. (Caută
s-o sărute.)
SUZANA (respingîndu-l): Da cată-ţi de drum, omule;
doar nu-i tara-n jac.
RĂZVRĂTESCU: Ţara nu-i de jac, dar tu-mi eşti pe
10 plac, pre legea me! ...
SUZANA: Ţi-oi fi, d-apoi ştii povestea lui I van: Măi
I vane, dragi ţi-s fetele? - Dragi. - Dar tu, lor?
- Şi ele mie ...
RĂZVRĂTESCU: N-auzi, leliţă?
15 SUZANA: Aud, bădiţă.
RĂZVRĂTESCU: Cum te cheamă?
SUZANA: Suzana, să ierţi.
RĂZVRĂTESCU: Suzano, ştii una?
SUZANA: Ba nici două.
20 RĂZVRĂTESCU: îmi vine să mă prind argat la voi.
SUZANA: Pentru ce?
RĂZVRĂTESCU: Pentru vorba ceea: Decît a bărbatului,
mai bine-a argatului.
(Catrina �i o altă ţărancă vin la fîntînă şi ascultă.}
25 SUZANA (în parte): Umblă ş-aista după colaci calzi.
îmi vine să i-o gioc şi lui.
RĂZVRĂTESCU: Aud? .. cum ai zis, leliţă?
SUZANA: Am zis aşa, că de te-ar împinge păcatu să fii
argatu meu, te-aş pune să paşti gîştele.
30 RĂZVRĂTESCU: Dar m-ai hrăni bine?
SUZANA: Te-aş hrăni cu răbdări prăjite.
RĂZVR.:(TESCU: Si cu alivenci?.. Care vra să ZIca,
tocmala-i 'sfîrşită. întru chiar acu-ndată în ar­
găţie. (Voieşte să între în casă.)
35 SUZANA: Ho, ţară!... că te-or videa oaminii şi m-or
face de vorbă-n sat.
RĂZVRĂTESCU: Bine zici; încă n-o înnoptat de tot.
Dar mai tîrziu, leliţă, să vin?
SUZANA: Apoi, dă ... ştiu eu? Dac-a vini bărbatu-meu?
40 CATRINA (cătră ţărancă): Elei! Auzi, Safto?
621
li
1,
1
[622]
RĂZVRĂTESCU: Bărbatul tău? N-ai nici o grijă, că l-am
trimes la tîrg.
SUZANA: Sărmanu Toadir!
RĂZVRĂTESCU: Nu-l mai căina, drăguţă, că un mojic
5 ca dînsul de atîta-i bun.
SUZANA (în parte): Las' că te-o mojîci el, mangosîtule.
RĂZVRĂTESCU: Ei, Suzano, ce zici? ... Să vie bădiţa? ..
Să-ţi aducă bădiţa şiraguri de mărgele?
SUZANA: Adă, că văd eu, păcatele mele, că nu pot
10 scăpa de d-ta ... dar cum să facem ca să nu te
zărească nime?
RĂZVRĂTESCU: Cum?
SUZAKA: Ştii };ma?.. Aştept pe soră-mea în astă­
noapte. Irnbracă-te femeieşte şi vină, de te-o
15 întîlni cineva, a crede că-i Ileana.
RĂZVRĂTESCU: Minunată idee! ... Asî-si chiar mă duc
să-mi pun catrinţă ... Ha, ha: ha!. .. oi să par
că-s Ileana Cosînzana.
SUZANA: CU musteţi?.. ha, ha, ha!
20 RĂZVRĂTESCU: Mă duc ca vîntu şi mă-ntorc ca gîndu.
Mă duc ca vîntul, dragă Suzană,
Şi vin în haine de moldovenci.
Tu-mi pregăteşte ceva de hrană
Şi mă aşteaptă cu alivenci.
25 SUZAKA
Du-te ca gîndul, te fă ţărancă,
Şi te întoarce vesel, gigît,
Că-i găsi gata o alivancă ...
(În parte.} Care-ţi va merge cam greu pe gît.
30 (Răzvrătescu iesă alergînd prin fund, în dreapta.}
SUZANA: Ha, ha, ha. Atunci s-agiungi tu, sfrijîtule,
cînd îi mînca alivenci de la mine ... Oi să am
ce rîde acuş, numai de-ar sosi Toadir mai curînd ...
Da unde, Doamne, iartă-mă, s-o vîrît cloşca cu
35 puii? ... Puii mamii, pui, pui... (Întră în casă.)
622
[623]
10
15
20
25
30
35
CATRINA: Ai auzit, Safto, aşa poznă şi minune? ..
Suzana s-o dat în dragoste cu privighitoriu! ...
Hai, fa, să dăm de ştire nevestelor din sat.
(1 esă amin două în stînga.)
SCEN A XIV
ŢARANII (vi ind din fund şi aducînd un năvod)
VEVERIŢĂ: Iaca năvodu lui Costantin Păscariu. Viniţi
încoaci, măi, să ne punem la pîndă ...
GHEORGHE: Da nu mergem la lemne, cumătri?
VEVERqĂ: Mări, cată-ţi de treabă, Gheorghi. Dac-a fi
să ne potrivim noi la cîte ne-nşiră cei guleraţi,
om �ăpchia de tot. .. Hai noi să ne cătăm de
nevoI.
GHEORGHE: Vasile, măi frate, d-apoi cică-i pentru binele
nostru ...
VEVERIŢĂ: Se poate, cumătri, însă vina noastră-i dacă
nu-i pricepem?.. Ei ne grăiesc într-o limbă
străină, parcă noi am fi pricopsiţi ca dînşii ...
Ce-ai zice tu, Gheorghi, dacă te-aş povăţui în
limba nemtască? .. ai căsca gura? .. Asa pătim
si noi cu cei ce zic că ne vreu binele.' ,
GHEORGHE: Oricum să fie, nu te giuca cu dracu. Îi
privighitor măi, îi subprefect d-nu Răzvrătescu! ...
are putere, frate.
VEVERIŢĂ: Las', cumătri, că de-alde Răzvrătescu se
schimbă pe toate lunele. Ca mîni a vini altu
şi ne-a zice alte poveşti ... Hai la pîndă, doar om
pune mîna pe rusalii.
GHEORGHE: Unde să ne punem la pîndă, moş Veveriţă?
VEVERIŢĂ: Cole-n crîşmă. Rusaliile se primblă noaptea
prin sat; cum le-om zări, amandea pe ele.
GHEORGHE: Dar dac-or da ele busta la noi?
VEVERITĂ: Le-om înhăta cu năvodu ista. Hai, măi,
c-o început a înnopta.
ŢĂRANII: Hai. (Jntră cu toţii în crîşmă şi se pun de
Pîndă la [ereastă.)
( J ncepe a tnnopta.)
623
.,
, �
[624]
SCE N A XV
TOADER (viind pe furiş din stînga)
o înnoptat... nu mă vede nime?.. Acasă,
Toadire. (Vine spre casă.} M-am dus pări' la
5 calea-ntoarsă ş-am făcut hăisa pe după gardu
jităriei. (La uşă.) Suzano, dischide că ţi-o vinit
bărbăţelu. Iată-mă-s. (intrînd în casă.) Lasă-mă
să mă-nfrupt c-o sărutare, că-i de mult de cînd
postesc. (inchide 'tfşa după el. Se aude înîntrtt
10 un sărutat gros şi rîsete.)
SC EN A XVI
CATRINA şi ŢARANCELE (viind din stînga şi oprindu-se
Ungă fîntînă)
15
20
Auzit-ati poznă!
S-o vezi, să n-o crezi;
Vorniceasa noastră
Calcă-n străchini verzi!
Haide să ne punem
Colea Ia pindit,
C-aşa poznă mare
Nu s-a pomenit!
(Se ascund pintre copacii de primpregiurul [intinei.}
S C E N A XVII
GALUSCUS (îmbrăcat ca o ţărancă, iesă din casa boie-
25 rească): Am espedat depe şa domnului ministru;
m-am costumat s-acum zbor la amoare!... Dar
de ce oare pal pită anima mea cu-atîta sforţă? ..
genunchii mi se taie încît n-am forţă ca să mă
locomot. (lşi freacă genunchii.) Ce emociune
30 inspiră păşi unea ! ...
624
[625]
SCE N A XVIII
ŢĂRANII (ieşind din crîşmă stau pe prag). TOADER şi
SUZANA (la fereasta casei lor)
VEVERIŢĂ: Iaca una din rusalii, măi; găti ţi năvodu .
.5 SUZANA: Toadire, ian priveşte ce bine-i şăde catrinţa!. ..
Ha, ha, ha.
GALUSCUS: O! amoare! amoare! fi-mi propice!... O!
Galuscus; invoacă pe strămoşul tău şi. curagiu,
• f
amIce ....
10 SCEN A XIX
Cei dinainte. RĂZVRĂTESCU (tmbrăcat ca o ţărancă. vine
din fund. prin dreapta)
1.5
20
25
30
RĂZVRĂTESCU (alungat de cîni ce hămăiesc): Tio, haită!
Ţibă, tio ... Era să mă mănînce haitele dracului.
(Văzînd pe Galuscus.) Ce văd? o nevastă? A fi
Suzana.
GALUSCUS (zărind pe Răznrătescu}: Iaca Suzana! Ah r
îmi vine zburdăciune.
VEVERIŢĂ: Atineti-vă, măi, că iată-le-s amîndouă rusa-o
liile. ( 'r ăr�nii pregătesc năoodut.)
RĂZVRĂTESCU (apropiindu-se): Pst ...
GALUSCUS: Pst. ..
RĂZVRĂTESCU: Ea-i!
GALUSCUS: Ah!
{Răzorătescu şi Galuscus se răped şi se fmbrăţişează.)
RĂZVRĂTESCU: Dragă vorniceasă!
GALUSCUS: Cară Suzană! (Se sărută.)
RĂZVRĂTESCU (în parte): Are barbă!
GALUSCUS (în parte): Are musteţi!
VEVERIŢĂ: Acu-i vremea să ne-apropiem pe furiş.
(Ţăranii se opropie cu năvodul gata.)
RĂZVRĂTESCU (strîngînd tare pe Galuscus în braţe):
Cine eşti? Spune. că te sfărîm!
GALUSCUS (schimbîndu-şi glasul}: Rusalie! dar tu?
625
[626]
RĂZVRĂTESCU: Şi eu.
GALUSCUS şi RXZVRĂTESCU (spărieţi): Rusalie!. .. piei
drace!
(Voiesc să fugă.)
5 VEVERIŢA: Odată, copii!... acu, să nu ne scape.
(Ţărallii arunc năvodul peste Galuscus �i Răzvrătesli.u.)
SUZANA şi TOADER: Ha, ha, ha, ha!
GALUSCUS şi RĂZVRXTESCU: Ce-i asta?
VEVERIŢĂ: Strîngeţi bine năvodu, c-am prins rusalii1e.
10 ŢĂRANII
(îmPleticind năvodul)
Le-am prins, le-am prins, le-am prins!
Haideţi ca să le dăm
în foc, în foc nestins,
1.5 Sau să le înecăm.
GALUSCUS şi RĂZVR • .\TESCU (zbătîndu-se): Agiutor! a­
giutor 1
VEVERIŢĂ: Degeaba vă zbateţi, rusalii pocite ce sînteţi,
c-aţi căzut pe mîna moşului. Umflaţi-le pe sus,
20 copii, şi huştiuliuc 1 în fîntînă.
(Ţăranii voiesc să-i rîdice.}
GALUSCUS şi RXZVRXTESCU: Agiutor! agiutor 1
SCENA XX
Cei dinainte, jANDARMUL, TOADER, SUZANA
2.5 ( j andarmul aduce un fanar)
]ANDARMUL: Unde-i subprefectu?
VEVERITĂ: Da ce este?
]ANDARÎ\WL: Odepeşă de la telegraf.
RĂZVRĂTESCU: Depeşă de la Iaşi? ad-o-ncoaci.
30 ]ANDARMUL: Ce-mi văzură ochii 1 Subprefectu în năvod?
VEVERIŢĂ: Vai de mine 1 Subprefectu era?.. Am
păţit-o 1
]ANDARMUL: Ba n-a ti păţit nimică, că domnu Răz­
vrătescu îi dat' afară din slujbă.
<626
[627]
10
15
20
25
30
RĂZVRĂTESCU: Eu? (Deschide depeşa şi rămîne incre­
menit.) O! ce nedreptate!
GALUSCUS: Destituat? .. bravo! Depeşa mea a avut
acţiune.
VEVERIŢĂ: Iaca!... Da aistalalt cine-i?.. Cuconu
Găluşcă? mare minune!... Da bine, cum de vă
găsiţi amîndoi în catrinţe?
SUZANA: Să vă spun eu, oamini buni. Dumnealor o
vrut să vă vindece de. spaima rusaliilor,
TOTI: As!
RĂZVRĂTESCU: Ghidi, şîrată l
GALUSCUS: Am păţit-o ca Apolon cu Venus. Eu sînt
Apolon; asta-mi dă consolăciune.
TOADER: Dacă-i aşa povestea, hai, români, să ne ve­
selim c-am scăpat de rusalii,
TOŢI (veseli): Haide, haide.
ŢĂRANlI
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
TOADER
Ard-o focul vornicie
De cînd e Constituţie,
N-am parte de Însurat ...
Chiar rusalii m-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
VEVERIŢĂ
De cînd e prefecătură,
Noi, sărrnanii cască-gură,
Cîmpii, zău, am apucat ...
Chiar rusalii ne-au umflat!
627
..
[628]
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat I
RĂZVRĂTESCU
j
(arătînd pe Galuscus)
De cînd ţara, din păcate,
Are capete-nvăţate,
Biată limbă s-a zvîntat .,.
Chiar rusalii ne-au umflat I
ta
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat I
GALUSCUS
(arătînd pe Răeorătescu}
15
De-cînd cu liberalismul
Şi convenţionalismul
Multe capete-au secat ...
Chiar rusalii le-au umflat I
ŢĂRANII
20
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
SUZANA
N -auzi astăzi decît forme;
Toţi cer forme şi reforme,
25
Eu nu cer nimic şi tac;
Dar cer numai să vă plac.
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat I
.30
(Cortina
cad e.)
[629]
AGACHIFLUTUR
[630]
PERSOANE
AGACHI FLUTUR, holtei de 50 de ani
GHIŢĂ COŞCODAN, nepotul său
BOMBEANU, ofiţer de artilerie
5 MOISESCU, factor evreu şi advocat
ION BARZĂ, fecior
ŞĂTRARUL NĂRILĂ, proprietar
CHIR CHIRILĂ, lipsean bogat
LUXIŢA FESPEZANCA, văduvă
10 TINCA, fata Luxiţei
SMĂRĂNDIŢA, fata lui Nărilă
MATILDA, actriţă
NECULAE, servitor de otel
FRIŢ, chelner neamţ
15 POFTIŢI LA BAL, MĂŞTI, T APIŢERI
p
l'
[631]
AGACHI FLUTUR
COMEDIE CU CÎNTICE, ÎN 3 ACTE
Scena se petrece in Bucureşti, în carnavalul anului 1863,
Actul 1 se petrece Ia otelul lui Hugues; al II-lea, la Fespe-
5 zanca, şi al III-lea, la Ghiţă Coşcodan.
ACTUL 1
Teatrul reprezintă sala de mîncare de la otelul lui Hugues.
Uşă în fund ce duce în grădină. Alte două uşi ce duc în dreapta
şi în stînga. Pe planul 1, în stînga, două mese cu tacîmuri.
10 La rîdicarea cortinei, un orologiu sună două după mezul
nopţii.
SCENA 1
NECULAE, FRIŢ, mai pe urmă BARzA
NECULAE: Două după mezul nopţii! Balul de la teatru
15 trebuie să fie pe sfîrşite. în curînd au să ne
curgă o mulţime de flămînzi cu flămîndele lor.
FRIŢ: Cut, gut! Bucat est gata: şniţel, paprica, potîr­
nichi de pui de găină, faza ni de clapon ...
NECULAE: Taci, neamţule, să nu te-audă cineva ... De
20 vreme ce sîntem în carnaval, bieţii claponi au
631
[632]
şi ei dreptul a să costum a în fazani, ca toată
lumea ...
Mulţi cunosc anume
Claponi şi curcani,
5 Ce lucesc in lume
Ca nişte fazani;
însă a lor ceată,
Deşi joacă rol,
Miros-a poiată
10 Ş-ades e răsol.
FRIŢ (rîzînd): Jawahl, [atnohl ...
NECULAE (în parte): Bată-l concina, că urît e cînd
rîde! (Tare.) Friţ.
FRIŢ: Bejehlen ...
15 NECULAE: Ai aprins lumînările în cabinetul domnului
Agachi Flutur?
FRIŢ: Aprins tot policander. Aber, spune la mine, bitte,
cine-i Herr van Agachi Vlutur?
NECULAE: Cine-i? Nu-l cunosti? Un berbant de frunte,
20 care mînă viaţa cu poşta, rîde, cîntă, joacă,
mănîncă cît şapte şi bea cît opt. O butilcă de
şampanie ţi-o înghite dintr-o duşcă... Cît ai
bate-n palme de trei ori, s-a dus! ...
FRIŢ: Sapperment! Bea şampanie, cum eu bere! ...
25 A ber e tiner?
NECULAE: în floare... între 30 şi 60 de ani.
FRIŢ (rîde): în floare, ca ciuperca.
NECULAE (în parte): Iar rîde şoacăţa ! a să mă bage
în boală.
30 FRIŢ: Aber e bogat?
NECULAE: Nu ştiu ce avere o fi avînd, dar ştiu că-i
darnic cît un crai. Într-o zi mi-a dat bacşiş un
galben pentr-un chibrit.
FRIŢ: Dannerwetter! am să-i dau un cutie întreg, cînd
35 l-oi vedea.
NECULAE: A venit mai dinioare o scrisoare pentru
d-lui, unde-i?
FRIŢ: Aici la mine, în buzunar din dreapta, lîngă inimă.
Herr Ober ...
40 NEC ULAE: Ce?
632
[633]
»
FRIŢ: Ştii ce socot eu? .. (In taină.) Eu cred că ravaşul
ista e femeiesc, nu e barbatesc... pentru că
nu mirosă a ţigară.
NECULAE: Scrisoare de la vro damă?
5 FRIŢ: Ia, ia, de la un dam. (Riâe),
NECULAE: Piei, drace!
BARZĂ (întră prin fund, îmbrăeat eu o liore strimtă):
Aice-i ha nu lui Hîe?
NECULAE: Aici. Ce pofteşti?
10 BARZĂ: M-a trimes stăpînu-meu să-i opresc o odaie
. cu două tacîmuri.
NECULAE: Nu cumva doreşte ş-o masă cu două paturi?
BARZĂ: Nu.
FRIŢ (rîde): A! seMn! a! sehr schăn]
15 BARZĂ (răsărind): Tio dihanie, că m-ai speriat! (Işi
seuiPă în sîn.)
FRIŢ: Ha, ha, ha. Odaie cu două tachimuri!. .. D-ta
vii de la Gogomăneşti?
BARZĂ: Ba nu, domnule; n-am fost încă prin ţara
20 d-tale. .. Eu sînt de la Prosteni.
NECULAE: Se cunoaşte cale de-o poştie.
BARZĂ: Mai aşa? Dar să nu ne luăm cu vorba ... Aveţi
odaie cu două? ..
NECULAE: Este cabinetul no. 3. Cum îl cheamă pe
25 stăpînu d-tale?
BARZĂ: Cuconu Ghiţă Coşcodan.
C'\ECULAE (în parte): Ai!... prost tacîm!
BARZĂ: Trebuie să-I cunoşti d-ta, mănîncă în toate
zilele aci.
30 )<ECULAE: Dar; mănîncă de-un sfanţ şi face gură de-un
galben ... îl ştiu; strică pe toată ziua zece sco­
bitori şi dă bacşiş un firfirig.
FRIŢ: Der Teufel!
BARZĂ : Un firfirig! în toate zilele! . .. Crişu el ! ... Dacă - i
35 boier, tot boier! ... Mă duc să-i dau de ştire ca
să vie degrabă. (In taină.) E c-o duducă de la
fteatru, dar să nu scoateţi vorbă.
FRIŢ: Un duduc?
BARZĂ: lbovnica boierului... dar nu spuneţi nimărui;
-40 mocles ! (I esă prin fund.)
633
,"" ....
[634]
5
NECULAE: Halal de dînsa... Sărmana!. ..
(Se aude afară rtsete şi chiote de ueselie.)
FRIŢ: Was ist?
NECULAE: Vine domnu Agachi Flutur cu tarafu lui.
SCEN A II
NECULAE, FRIŢ, AGACHI, MĂŞTI
AGACHI (îmbrăcat în costum de paşă şi purtînd pe cap
o cealma mare cu o semilună în vîrf, întră adus
în triumf de o bandă de măşti).
10 MĂŞTILE: Ura! ura! să trăiască M ustafa - paşa ! (5 e
prind de mîni, joc în rond împregiurul lui Agachi,
cîntînd:)
Vivat paşa Mustafa,
Vivat Mustafa-paşa,
15 Işala şi maşala,
Maşala şi evala 1
AGACHI: Fraţilor cauzaşi I cer cuvîntul: Aş avea să vă
arăt adînca mea recunoştinţă, făcîndu-vă un
engomiou vrednic de a voastră strălucită adunare
20 estraordinară, dar m-aţi urducat astfel de tare, de
la teatru şi pănă aci, că mi s-a răsuflat oratornicul.
Daţi-mi voie însă să mă cobor pe uscat şi, drept
mulţămire, v-oi cînta jalnica tragedie a lui
Mustafa-paşa.
MĂŞTILE: Bravo! bravo!
25 AGACHI: Deschideţi-vă urechile şi pregătiţi-vă basma-
lele, căci o să vărsaţi şiroaie de lacrimi ... Jalnica
tragedie a unui suzeran, în trei cuplete:
AGACHI
30
634
Cică demult era, era,
Era un paşă Mustafa.
CORUL
Cică de mult era, era,
Era un paşă Mustafa.
[635]
»
!�
5
10
15
20
AGACHI
în Bucureşti se-namora
De-un pui de drac şi mi-l fura.
Tra, la, la, la.
Cel drăcuşor coarne purta
Şi nimărui nu le-arăta.
CORUL
Cel drăcuşor coarne purta
Şi nimărui nu le-arăta.
AGACHI
Dar după ce se mărita
Le dărui lui Mustafa.
Tra, la, la, la.
Paşa voios se bucura
Zicînd: arnan şi rnaşala!
CORUL
Paşa voios se bucura
Zicînd: arnan şi maşala I
AGACHI
(făcînd cu degetele semnul de coarne)
Şi de-atunci paşa Mustafa
Poartă-un crai-nou sus pe cealrna.
Tra, la, la, la .
.MĂŞTILE: Vivat Mustafa-paşa l
25 AGACHI: Destul, că am să fac o interpe1aţiune ...
(Cătră Neculae.) Neculae! Vin aci şi caută de
te destăinuieşte, ca şi cînd ai fi să dai pe1ea popei.
635
[636]
NECULAE: Gata sum pro confesare.
AGACHI (serios): Neculae, nu-mi vorbi braşoveneşte,
că nu-mi plac braşoavele. (Cu sentiment.) Viaţa-i
scurtă, sufletul meu; ziua se duce şi altele vin,
.5 fără urmă se strecor şi ne lasă cu buza umflată ...
prin urmare n-avem timp de perdut cu palavre;
că... aiure; răspunde numai cîte-un cuvînt la
întrebările mele. Cabinetul meu gata-i?
NECULAE: Gata.
10 AGACHI: Masa?
NECULAE: Pusă.
AGACHI: Icrile?
NECULAE: Moi.
AGACHI: Supa?
15 NECULAE: Ferbinte.
AGACHI: Friptura?
NECULAE: în frigare.
AGACHI: Şampania?
NECULAE: în gheaţă.
20 AGACHI: Işala! să ai blagoslovenia mea... Na! (li
aruncă făină în obraz.)
TOŢI: Ha, ha, ha.
AGACHI: Fraţilor cauzaşi!... Păn-a nu întra în sanc­
tuarul banchetului, fiecare să-şi ascuţă dinţii
25 şi să-şi spoiască urechile. Pe la sfîrşitul mesei
d-nii cavaleri vor fi îngăduiţi a povesti cu glas
uimit istoria amorurilor ce-au avut în frageda
lor tinereţă. Cît pentru dame, gingăşia lor va
fi liberă, în vremea asta, a să îndeletnici cu vro
30 cetire morală, precum nasul lui Nichipercea sau
foiţa Românului. Acum haide .
.MĂŞTILE: Hai, hai. (1 ntră în dreapta, sărind şi cin­
tînd.) Tra, la, la, la.
SCEN A III
'9
35
636
AGACHI, FRIŢ, mai pe urmă MOISESCU
FRIŢ (oprind pe Agachi la uşă): Herr von Vludur, iată
o scrisoare pentru d-ta.
[637]
AGACHI: De unde? Ad-o degrabă că n-am vreme de
perdut cu literatura. (Deschide scrisoarea.) Tronc!
Serdarul Pipirig mă înştiinţează că are să vie la
soup«, .. Ce bondar năuc!... Cînd zice da, cînd
5 zice ba ... Niciodată nu-i hotărît la nirnică. (Cătră
public.) Dar poate că mă veţi întreba de ce-l
economisesc, de ce-l alint? (In taină.) Să rămîie
între noi ... Serdarul îi însurat c-o nevăstuică ...
coz! ... Serdarul îi stricat de vărsat ca un ciur;
10 iar serdăreasa are nişte ochi... şucada :., ş-o
guriţă numai atitica, ş-o talie, care merită a să
înălţa în grad; căci eu eram spătar, pe cînd boie­
riile. .. (Cu mînie.) Bată-l concina de serdar;
din pricina lui o să fim acum 13 la masă; 13!
15 număr fatal, număr pocit!... eu poroncisem
să puie numai 12 tacîmuri ... Dac-a mai veni
şi eL.. (Strigă:) Chelner! N eculae !
FRIŢ: Befehlen, (APrinde un chibrit.) Poftesc un chi­
brit?
20 AGACHI: Un chibrit? (Stinge chibritul.) Du-te de mai
adauge două tacîmuri la masă, ca să fie 14 ...
mai iute, schnell, geschwind.
FRIŢ: Gleich, (In parte.) Nu avut noroc ca Neculai.
(fesă.)
25 AGACHI: Acum trebuie numaidecît să-mi caut un al
14-lea musafir... unde să-I găsesc?.. (Zărind
pe Moisescu care întră.) Ce văd? un arnăut?
Un arnăut poate să mănînce la masă cu un paşă.
(Tare.) Hei! căpitane, căpitane.
30 ::\WISESCU (costumat arnăuţeşte şi purtînd ochelari pe
nas, vine prin fund): Pe mine mă chemi, dom­
nule?
AGACHI: Iaca pozna! Moisescu, factorul meu, îmbrăcat
arnăuţeşte?
35 MOISESCU (apropiindu-se): D-nul Agachi Flutur schim-
bat în paşă?
AGACIU: Bine că te-am găsit, Moisescule ... ştii vorba
ceea, că betivului si dracu-i iesă cu ocaua Îna-
inte? . . .' ,
-ia MOISESCU: Cine-i dracu şi cine-i beţivul dintre noi?
637
.�
[638]
AGACHI: Alege care ţi-a plăcea... Eu unul am nevoie
numaidecît de-o somă de SOO de galbini. Poţi
să mi-i împrumuţi acu-ridată?
MOISESCU: Chiar acu? SOO de galbini. Ia să caut.
5 (Caută prin buzunar.] Am trei sfanţi.
AGACHI: Bagă-ţi-i în ochi. Să-mi aduci mîni dimineaţă
banii acasă. .
MOISESCU: Bucuros.
AGACHI: CU cît la sută? tot cu 18?
10 MOISESCU: Ba cu 24.
AGACHI: CU 24! de ce nu cu SO?
MOISESCU: Persoana care împrumută a găsit cu cale
să mai mărească dobînda .
. AGACHI: Pentru ce?
15 MOISESCU: Vrernele-s grele ... A dat locustele-n ţară ...
AGACHI: Ce cămătar afurisit!
MoisESCU: Mă iartă, boierule, domnul Zarafopulos nu-i
cămătar. El îşi speculează banii ca toată lumea.
AGACHI: Ca toată lumea cea evreiască ... Fie! ... pri-
20 mese să plătesc şi dobînda de 24.
MOISESCU: Afară de comisionul meu?
AGACHI (în parte): Fie chiar botezat, evreul tot zaraf.
MOISESCU: Aud?
AGACHI: Se înţelege, bez comisionul d-tale.
25 MOISESCU: Prea bine; mîni dimineaţă, ţi-oi număra banii.
( Voieşte să iasă.}
AGACHI: Moisescule l
MOISESCU: Poroncă?
AGACHI: Aş vrea să-ţi fac două propuneri. Primo, să-mi
30 arăţi pe hoţul de Zarafopulos, care mă mănînci
de viu.
MOISESCU: Nu se poate; el doreşte să rămîie necunoscut.
AGACHI: Pricep; nea să stea la potecă, nevăzut de
grija potirei, Secundo, ţi-aş propune să mănînci
35 cu mine astă-seară, ştiu că eşti posomorît şi
nesuferit, dar n-am ce face; îmi trebuie un al
14-lea musafir. Primeşti?
MOISESCU: Ba mi-i peste putinţă ... foarte mulţămesc.
lVI-am îmbrăcat arnăuţeşte ca să pot urmări,
40 la bal masche, pe un datornic rău de plată, un
638
....
'1
[639]
�,
,1
\
cuconaş CU geamu-n ochi, şi n-am vreme de ban-
chetuit. .
AGACHI: Nu? Ei! apoi să-ţi spun una?
MOISESCU: Spune.
5 AGACHI: Să-mi pleznească ochii dacă-mi pare rău ...
fiindcă eşti vesel ca un cioclu.
MOISESCU (atins): Se poate, boierule; dar eu, vezi
d-ta, sînt un om regulat, liniştit, precum se
cuvine la vîrsta mea; iar nu ca d-ta, care trăieşti
10 în nebunii.
AGACHI: Bravo, Moisachi; fă-mi morală, dă-mi bani
pe miere, cît sîntem încă în carnaval. .. Cruce­
agiută, zi-nainte; te-ascult cu dragoste şi cu
umilintă.
15 :\lOISESCU: Poate că n-am dreptate?.. Degeaba ai
îmbătrînit. D-ta te crezi tot de 25 de ani, arunci
banii pe fereastă şi nici gîndeşti că ai un nepot,
un clironom.
AGACHI: O! cît pentru nepotul meu, nu-i duce grijă.
20 El are stare; a clironomisit 10 000 de galbini
de la biata soră-mea, de la maică-sa, şi se vor­
beşte în tîrg că ar fi întreit soma cu speculaţie ...
Crişu el! ştiu că profitează de plăcerile tinereţi­
lor 1. .. Cînd cheltuieşte un galbin, se-mbracă în
25 negru şi boceşte trei zile.
:\IOISESCU: Ei! ş-apoi rău face?
AGACHI: Apoi, Moisescule, dacă nu l-aş cunoaşte creş­
tin, l-aş crede botezat ca hahambaşa ta... (Se
inchină.}
30 :\IOISESCU (mtnios): Sluga d-tale. (fesă prin fund.)
AGACHI (urmărindu-l pănă la uşă): Hep, hep, hep.
(Vine tndărăt.} Ha, ha, ha, s-a supărat tîrtanul 1. ..
Tîfnoasă iudă 1. .. Ei! dar cu toate aceste n-am
un al 14-lea musafir... (Strigă:) Chelner!
35
SCEN A IV
AGACHI, FRIŢ, mai pe urmă BOJlIBEANU
FRIŢ (alergtnd CU chibritul aprins): Befehlen ... Pof­
tesc un chibrit, domnule?
639
, ,
, ....
[640]
AGACHI: Măi, da ce are neamţul ista cu chibriturile?
(Stinge chibritul.) Ascultă: aleargă la uşa tea­
trului şi-mi adă la masă pe cea întîi mască care-a
ieşi.
5 BOMBEANU (întră prin fund): Chelner! adă-mi un
bulion, o potîrniche friptă ş-o butelcă de Bor­
deaux. (Se aşează la o masă.)
AGACHI (încet lui Friţ): Stăi pe loc. (in parte, că�ttînd
la Bombeanu.) Un tînăr care se pare flămînd
10 şi-i singur... Iată musafirul ce-mi lipseşte:
ecce homo!
BOMBEANU: Chelner, ai auzit ce ţi-am poroncit?
FRIŢ: Jawohl; aduc îndată.
AGACHI (apucînd pe Friţ de mînă, încet): Să n-aduci
15 macar un morcov degerat, că te ucid... Hai,
piei!
FRIŢ (spăriet): Was ist? Sapperment! (fesă alergînd.)
AGACHI (închinîndu-se lui Bombeanu): Domnule ...
BOMBEANU: Domnule ... (Rîzînd.) Mucalit paşă?
20 AGACHI (zîmbind): îţi plac? .. Ei! apoi, treaba merge
strună.
BOMBEANU: Ce treabă, domnule? Nu te-nţeleg.
AGACHI: Domnule, bunul meu, fie-i ţărîna uşoară!
zicea că, decît singur la masă, mai bine tatari
25 în casă.
BOMBEANU: Bunul d-tale avea dreptate!... Cum îl
chema?
AGACHI: Banul Hagi Flutur ...
BOMBEANU (închinîndu-se): Dumnezeu să-I odihnească.
30 AGACHI (închinîndu-se): Amin 1. .. Prin urmare, îmi
vine să plîng văzîndu-te c-ai să mănînci ca un
cuc.
BOMBEANU: Bunătatea d-tale, efendi ... însă nu-i vina
mea ... Am sosit mai dinioare în Bucureşti, de
35 unde lipsesc de doi ani, şi n-am avut timp să-mi
găsesc tovarăşi pentru soup»,
AGACHI : Ce-mi a uziră urechile?.. ai avut nenorocire
a te depărta de acest oraş, cuibul veseliei ş-a
noroiului! Te jălesc din fundul inimei ... Poate
40 că din pricina creditorilor ai fost silit. ..
640
-
� . \ �
1,
I'f
, t
[641]
'\ �
.5
10
15
20
2.5
30
35
BOMBEANU (rîzînd): Tocmai ... am vro cîţiva, care-s
din soiul corbilor.
AGACHI (strîngînd de mînă pe Bombeanu ) : A! domnule,
sîntem meni ti amîndoi a ne cunoaste s-a ne
apreţui. Eu am numai un creditor, dar cumpă­
neşte cît o sută. închipuieşte-ţi un eleşteu plin
de lipitori, şi astfel îi avea fotografia lui Zara­
fopulos.
BOMBEANU: Zarafopulos!... E unul din corbii mei.
AGACHI: 18 la sută?
BOMBEANU: CU dobîndă plătită-nainte.
AGACHI (cu simpatie): Avem amîndoi acelaşi calău.
(Strînge de mînă pe Bombeanu.] Şi de răul lui
ai părăsit Parisul României?
BOMBEANU: Dar... si din alt motiv.
AGACHI: Vro desperare de amor, poate?
BOMBEANU: Ai gîcit ca Nastratin Hogea.
AGACHI: îmi era văr primar păn-a nu muri, căci eu
sînt Mustafa-paşa,
BOMBEANU: Ha, ha, ha, te găsesc nostim, domnule,
şi-mi placi.
AGACHI: CU atît mai bine, că şi eu te găsesc nurliu,
Domnule, vorbă multă, deputăţie ... sărăcie vreu
să zic; ai să faci sottpe singur, lucru foarte trist! ...
pe de altă parte, noi sîntem 13 la masă, lucru
foarte primejdios ...
BOMBEANU: în adevăr, unul din d-voastră trebuie să
moară păn' la anul. ..
AGACHI: Despre care Dumnezeu ferească!... Prin
urmare, vin de te-adauge la masa noastră, ca
să fim 14... Vrei?
BOMBEANU (rîzînd): Bucuros.
AGACHI: Isala! acum ascultă: ai stomah bun?
BOMBEANU: Cît un tun.
AGACHI: Bei voiniceşte?
BOMBEANU: Cînd se-ntîmplă ...
AGACHI: Ai urechile deprinse cu glume cam răsună­
toare?
641
[642]
BOMBEANU: Domnule, urechile mele-s deprinse cu tunul,
căci am fost artilerist.
AGACHI: Minunat. .. Hai degrabă dar, că ne-aşteaptă
prietenii. .. (Se indreaptă spre uşa din dreapta
5 şi zice pănă a nu ieşi.) A! apropo ... Vreu să te
încredinţăz că nu-s un intrigant. Mă numesc
Agachi din botez; mă cobor din vechea şi vestita
familie a Flutureştilor şi... nu umblu după
domnie ...
10 BO:MBEANU: Nici eu ...
AGACHI (strtngîndu-l de mînă): Dă-mi voie să te feli­
cit. .. Numele d-tale?
BOMBEANU: Bombeanu, ofiţer de artilerie.
AGACHI: Şi la mai mare ... Ne cunoaştem, ca şi cînd
15 ne-am fi făcut unul pe altul. Haide la masă.
(fesă amîndoi la braţetă cinttnâ t}
·ş
20
Hai, prietene, voios,
Să mîncăm, să bem vîrtos,
Şi să rîdem amîndoi
De necazuri şi nevoi.
SCEN A V
COŞCODAN, MA TILDA, NECULAE
• J
[Coşcodan întră prin fund, dînd bratul-M atildei, El e îmbrăcat
cu frac negrii şi poartă numai o mănuşă albă; are nas minciunos.
25 Matilda e în costum de [antazie.}
COŞCODAN (în pragul uşei ): Tontule, dobitocule, chio­
rule ...
�ECULAE (alergînd din dreapta): Ce este?
COŞCODAN: Hemesitul cel de chelner mi-a vărsat pe
30 frac o butelcă de untdelemn.
MA TILDA: Mare lucru!
COŞCODAN: Poftim! . .. tocmai cînd eram dispus să
petrec şi eu, să fac cheltuială ...
642
[643]
lIIATILDA: Al (112 parte.) Nu-l credeţi, că se laudă.
COŞCODAN (cătră N eculae}: Ce stai acolo înfipt ca un
butuc şi boldeşti ochii la mine? Adă un şervet
de mă şterge.
5 NECULAE: îndată, domnule. (Şterge minica hti Coş-
codati.)
COŞCODA:J: Mai încet, că-mi ro zi postavul. .. Un frac
nou-nouşor, numai de 5 ani. Uf 1 cald e aci! ...
Matildă: scoate-mi nasul, că mă înădus.
10 MATILDA (dezlegîndu-i nasul): De ce l-ai luat' aşa de
strîmt?
COSCODAN: Ăsta era mai ieftin.
NECULAE (în parte): Iaca 1 Domnişorul ăla care se
hrăneşte cu ouă coapte? Prost tacîm!
15 COŞCODAN: N eculae, venit-a feciorul meu să-mi oprească
un cabinet?
NECULAE: Venit. Cabinetul no. 3 e gata.
COŞCODA:J: Bine ... Azi sînt hotărît să întru în chel­
tuială, pentru hatîrul Matildei, Ţi-e foame,
20 dragă?
MATILDA: Foame, de mi s-au lungit urechile cît a tale.
NECULAE (în parte): Bre! flămîndă trebuie să fie 1
COŞCODAK: Neculae, pune degrabă să ne coacă \TO
trei ouă.
25 MATILDA: Trei ouă?
COŞCODAN: Două pentru mata şi unul pentru mine.
NECULAE: Nu-s proaspete, domnule. Bucătarul le-a
aruncat pe toate, că erau cloci te; dar dacă
poftiţi în loc de ouă o omletă cu zahar, e gata.
30 COŞCODAN: Unde-i carta?
NECULAE: Poftim. (Dă carta de bucate.)
MATILDA: Adă s-aleg eu.
COŞCODAN: Ba nu, ba nu; asta-i treaba mea. (112
parte.) De-aş lăsa-o pe dînsa, cine ştie ce-ar mai
35 cere... şi deodată m-aş trezi c-o notă de doi
icosari ...
NECULAE: Avem un ananas proaspăt... Nu pofti ţi,
cuconiţă?
MATILDA: Ananas? unde-i?.. }Iă nebunesc după
40 ananaşi,
643
-. -"II 1-
[644]
NECULAE (aducînd un ananas): Iată-l.
COŞCODAN (în parte, consultînd carta): Ananas, jumă­
tate de icosar felia!
l\IATILDA (mirosind ananasul): Ce frumos mirosă!
5 E numai bun de mîncat!
COŞCODAN (în parte): Jumătate de icosar! (Tare.)
Dă-I încoaci să-I văd. (Il mirosă.) Nu-i destul
de copt, nu-i ajuns În vîrsta legiuită.
MATILDA: Da ce, ai vrea poate să se scrie la oaste?
10 COŞCODAN: Matildă, ananasul verde e otravă curată ...
Neculae! pregăteşte-ne o salată de rîdichi.
MATILDA: Ce face? rîdichi în loc de ananas?
COŞCODAN: Stomahicon, soro.
MATILDA: Rîdichi? ananas ţigănesc? Mănîncă-le d-ta.
15 COŞCODAN: Ei! apoi adă-ne un befteac, fără cartofe.
MATILDA (în parte): Fără car tofe e mai ieftin.
COŞCODAN (consultînd carta): 10 lei biftecul! Era
numai 5 lei azi-dimineată.
NECULAE: După mezul nopţii preţurile-s Îndoite.
20 COŞCODAN: Şi porţiile scăzute. (In parte.) Altă dată
am să vin ziua să fac soup«.
MATILDA (după ce a consultat carta): A! ... eu mi-am
găsit ce-mi trebuie.
COŞCODAN (îngrijit): Ce-ai găsit, ce-ai găsit?
25 MATILDA: Papagal fript!
COŞCODAN: Papagal? Unde-ai văzut papagal?
MATILDA [arăttnd. carta): Aci, în rîndul fripturilor.
COŞCODAN (cetind): Caşcaval fript!. .. auzi? papagal?
(In parte.) Prost dascal a mai avut, sărmana!
30 NECULAE: în sfîrşit, eu mă duc s-aprind lumînări le
în cabinetul no. 3. Aveti bunătate d-voastră
de-alegeţi bucatele. '
S CE N A VI
COŞCODAN. MA TILDA
35 COŞCODAN: Du-te, du-te... Nu pot să sufăr să-mi
stea un chelner în spinare... Tot te îndeamnă
să iei ba una, ba alta. Mai bine s-alegem ce ne
644
[645]
place, nu-i aşa, Matildo? .. doar n-am venit aci
ca să mîncăm ...
MATILDA: Ce zici?
COSCODAN: Să ne-mbolnăvim... Am venit mai mult
5 'pentru mulţămirea de a fi singuri... ca doi
porumbaşi. (Consultînd carta.) Ia să vedem ...
am zis un biftec ...
MATILDA: Fără cartofe si fără carne.
COŞCODAN: Îl vrei fără �arne? .. fie!
10 MATILDA: Nu ţi-e ruşine obrazului 1. .. o dată în viaţa
ta m-ai adus la restorant şi te tîrguieşti pentr-o
car toafă ... A! de-aş fi putut gîei că eşti ceea ce
eşti, pe cînd îmi făceai curte ...
COŞCODAN: Ceea ce sînt? da ce sînt, Ma tildo?
15 MATILDA: Esti un ... nu mă face să-ti zic pe nume ...
De cîn'd am avut slăbiciunea �ă te-ascult, n-ai
avut galantomie să-mi faci un prezent cît de mic;
nu mi-ai dat nici macar un buchet de flori.
COŞCODAN (atins): Poate să fi uitat buchetul; însă mi
20 se pare că ţi-am dat ...
MATILDA: Ce?
COŞCODAN: Ţi-am dat sfaturi prieteneşti.
MATILDA: Si altă nimică... Eu stiu că cavalcrii sînt
fericiti să dea suvenire la 'dame: inele, bratele,
25 buch�te. .. d-lui însă dă sfaturi... că nu-l' tin
nici o para. Vrei să-ţi spun una şi bună? Eşti
un guzgan.
COŞCODAN: Un guzgan? A! Ma tiI do . .. dacă te-ar
auzi cineva, ar crede că rod oase ... că mă închin
30 la bani, că sînt un om interesat... În adevăr,
nu-mi place să fiu mînă spartă, ca mulţi alţii;
dar asta nu vrea să zică că aş fi ceea ce-ai spus ...
A! Ma tildo, m-ai atins fără nici o cru ţare, m-ai
supărat peste măsură, şi nu m-aş fi aşteptat
35 niciodată, după cîte-am făcut pentru d-ta , să
mă tratezi astfel. (Se înduioşeasă.) Guzgan?
Eu? (Plînge.) Pentru că, în loc de ananas, am
cerut rîdichi !. .. am crezut că-ţi plac mai bine ...
(Consultînd carta.) Dar, de vreme ce nu le poţi
645
[646]
5
10
15
suferi, să nu mai fie vorbă... Spune, vrei o
porţie de licorin zvîntat?
MATILDA (întorcînd�t-i spatele): Dă-mi bună pace.
COŞCODAN: Matildo ...
MATILDA: Poronceste ce ti-a plăcea ... Eu mă duc în
cabinet. ' ,
COŞCODAN: O porţie de licorin ...
MATILDA (ieşind în stînga): Aşa mi se cade, dacă am
a face cu domnişori perpeliţi.
COŞCODAN: Perpelit! eu? .. Ei! s-a trecut cu gluma .
Auzi? inele, braţele? tot lucruri scumpe! .
Vrea să zică ea nu mă iubeşte pentru mine, mă
iubeşte pentru juvaeruri, parc-aş fi juvaergiu ...
(Stă pe gînduri.)
se E N A VII
COŞCODAN, FRIŢ, mai pe urmă AGACHI
HIŢ (viind prin: fund): Iar un ravaş pentru d-nu
Agachi. .. Imi vine a crede că-i Postmeister.
(Intră în dreapta.)
20 COŞCODAN (cătră public): Oare n-aş face bine să-i
dau paşport de drum jupînesei Matilda? .. Cum
mă sfătuiţi? .. Decît m-oi ruina, dîndu-i dia­
mante şi hrănind-o cu papagali fripţi, mai bine ...
plecăciune ... Nu-i aşa?
25 AGACHI (afară): Tronc!... altă belea acu ...
COŞCODAN: Aud? vine cineva ... Să nu mă cunoască.
(!Şi pune nasul.)
AGACHI (Intrînd cu răvaşul în mînă): Mînca-I-ar moliile
să-I mănînce! Năucul cel de Pipirig îmi scrie din
30 nou că nu poate veni la masă ... şi din pricina
lui ne găsim iar 13 ... Bată-l pîrdalnicul! ... cum
să fac? .. Am apucat de-am poftit pe Bombeanu
ş-acum nu pot să-I dau afară, pentru ca să rămî­
nem numai 12 ... Bombeanu mi-i drag; el mă-
35 nîncă şi bea ca un voinic, e vesel, mi-a istorisit
amorurile lui c-o demoazelă Tinca, fata cu coanei
Luxiţa Fespezanca, care-a fi aceea... nu pot
646
[647]
sa-l zic: prin urmare, domnule, fă-mi plăcerea
de a-ţi căuta de drum... Cum dracu să scap de
numărul 13? (Se primblă tulburat prin scenă.)
COŞCODAN (şezînd la o masă şi ojtînd): Păcat că nu mai
5 sînt ouă!. ..
AGACHI: Ce văd? Un nas minciunos! - (Se apropie de
Coşcodan şi-l bate pe umere.) Domnule ),-asoian.
COŞCODAN (răsărind): Ha! (li cade nasul.)
AGACHI: Nepotul meu!
10 COŞCODAN (cu mirare): Moşul meu! Moşul meu în
şalvari de paşă !
AGACHI: Precum "ezi, Ghiţă dragă ... Fiind în carna­
val. ..
COŞCODAK: La vîrsta d-tale 1. .. un om aproape de 60
15 de ani 1. .. Ce ruşine! Ar trebui să-nţelegi că
ti-ai trăit traiul şi ti-ai mîncat malaiul de mult ...
Eu sînt tînăr, şi nu 'fac nebunii ca d-ta.
AGACHl: Asa este; tu ai tineretă, dar fiindcă nu ştii
să profiţi de dînsa, ţi-am l�at-o împrumut pentru
20 ca să nu mucezească.
COŞCODAN: Frumos!
AGACHI: Ce-ti foloseste că ai numai 25 de ani s-o inimă
zbîrcită ca o ciupercă degerată; eu sînt 'cu părul
sur, nu zic ba, dar încai inima mea e de 25 de
25 ani. Ea zburdă şi bate ca un clopot ...
COŞCODAN: Ca un clopot dogit.
AGACHI: Mai bine aşa decît să sune a gologan, ca inima
ta.
COŞCODAN: Nu te-n ţeleg; dar oricum să fie, eu ştiu
30 unde merg şi unde-oi s-a jung ...
AGACHI: Tu, să-ţi spun eu ce-ai s-ajungi. Toată viaţa
ta ai să strîngi para cîte para ş-ai să trăieşti
sărac, ca să mori bogat. Hainele tale ai să le
porţi cîte zece ani, ş-o păreche de mănuşi cîte
şese luni. Caii tăi or să şeadă cu din ţii la stele;
35 slugile tale or să postească 365 de zile pe an,
luînd pildă de la stăpînul lor, şi, cînd îi închide
ochii, lumea are să zică c-ai murit pentru ca să
economisesti cheltuielile vietii.
, ,
647
[648]
5
10
15
20
25
30
35
j 648
COŞCODAN: Prea bine; şi d-ta ai s-ajungi în curînd cu
cîrjă, cu trupul gîrbovit şi cu tufă-n buzunar.
AGACHI: Fie, însă păn-atunci, fiindcă am nevoie de
un al I-l-lea musafir, vin de mănîncă cu noi.
COSCODAN: Ba, foarte multămesc... Căci în astă­
, noapte sînt hotărît să cheltuiesc o parte din
averea cea care-o adun para cîte para ...
AGACHI: Taci, nu spune una ca asta, că se cutremură
pămîntul.
se E N A VIII
AGACHI, COŞCODAN, BARZA
BARZĂ: Cucoane, a început a ninge. S-aduc o birjă?
COŞCODAN: Nu-i nevoie, că doar nu şed peste lume ...
O palmă de loc.
AGACHI (în parte): Tocmai la barieră. Se teme să
cheltuiască doi sfanti.
BARZĂ: Cucoane, da-i zăpada la genunchi.
COŞCODAN: Ei! nu mai bodogăni.
AGACHI: Al tău c ţopîrlanul ista?
COSCODAN: E lacheul meu.
AGACHI: Trebuie să fie flămînd. Îrnprumută-mi-l pe
vro două ore.
COSCODAN: Da ce vrei să faci cu el?
AG.�CHI: Vreu să-I fac al 14-lea musafir. Hai, ţopîrcă,
vin cu mine la masă. Oi spune prietenilor că eşti
un prinţ costumat în lacheu.
COŞCODAN: Moşule, nu se cuvine ...
AGACHI: De ce eşti prost? O fac în interesul tău.
COŞCODAN: Cum asta?
AGACHI: Am să-I îndop astfel, încît să n-aibă nevoie
a mînca toată ziua de mîni ... O cheltuială mai
puţin pentru tine.
COŞCODAN: Bine zici.
AGACHI (în parte): Bre! înc-asa zgîrcit! (Cătră Barză.)
Hai, mă; dar să nu cumva să deschizi gura cît
îi fi la masă.
[649]
BARZA. Dec! d-apoi cum, Doamne, iartă-mă! oi mînca,
tără să deschid gura?
AGACHI: Vreu să zic, să nu vorbeşti.
BARZĂ: N-ai grijă, cucoane, eu înghit şi tac.
5 AGACHI: Rămîi sănătos, Ghiţă, fătul meu, dar ia seama
să nu faci cheltuieli nebuneşti în astă-noapte ...
Fii măsurat, dragul moşului, fii măsurat; suie-te
păn' la o sfăntoaică, o sfăntoaică si jumătate ...
nu mai mult. ' "
10 COŞCODAN (supărat): N-am nevoie de sfaturile d-tale.
(Agachi şi Barză întră în dreapta.)
SCEN A IX
COŞCODAN, mai pe urmă MOISESCU
COŞCODAN: Are noroc Barză, are să mănînce cît şepte
15 fără să scoaţă o para din pungă.
l\IOISESCU (viind prin fund): A! Domnule Ghiţă, bine
că te găsesc ...
COŞCODAN: Moisescu, arnăut!
)IOISESCU: Nu băga de seamă... Am văzut astăzi
20 dimineaţă pe şatrarul Nărilă ; i-am vorbit de
d-ta şi i-am spus că doreşti să-i fii ginere.
COŞCODAN: Mai încet, nu vorbi aşa tare, să nu te-audă
oarecine. (Arată cabinetul din stînga.)
1I10ISESCU: O damă?
25 COŞCODAN (în taină): O primadonă de la opera din
Paris, sosită ieri în Bucureşti.
MOISESCU: Cum?.. de-abia s-a coborît din trăsură
s-ai si izbutit? .. berbantule!
COŞCOi:>AN: Cine-i galantom şi frumos, lesne izbuteşte
30 cu actriţele... Dar spune-mi ce-ai pus la cale
cu şatrarul?
l\IOISESCU: După recomandaţia mea, şatrarul este dispus
a-ţi da fata ... Cît pentru duduca Smărăndiţa ...
COŞCODAN: Grasă-i?
35 MOISESCU: Cine? du duca ?
COŞCODAN: Ba ... zestrea.
MOISESCU: Şatrarul e proprietar mare.
649
.. � I
[650]
} (bis )
5
10
15
20
25
30
35
650
COŞCODAN: N-are datorii? .. "Nu se amestecă in poli-
tică?
MOISESCU: Nu.
COŞCODAN: Prea bine.
MOISESCU: Am decidat cu satrarul ca să vă Întîlni ti
într-o casă străină, la 'o cunoştinţă a mea, d-n�
Luxiţa Fespezanca, care dă mîni un bal.
COŞCODAN: N-o cunosc.
�:!OISESCU: Nu face nimic. Te-oi prezenta eu ... Vino
pe la 9 ore, împreună cu moşul d-tale.
COŞCODAN: Ce nevoie este să mai vie şi moşul meu?
�IOISESCU: Ca un om care-i mai bătrîn, ar fi bine să
între el în vorbă cu şatrarul.
COŞCODAN: Fie; mîni om veni amîndoi, negreşit.
1II0ISESCU: Minunat!... A! apropo; se înţelege ci,
îndată după nuntă, mi-i plăti comisonul de 5
la sută din capitalul zestrei, după obicei ...
Adio.
COŞCODAN: Nici vorbă nu-l. (112 parte.) Aşteaptă,
murgule, să paşti iarbă verde.
SCEN A X
COŞCODAN, NECULAE, mai pe urmă j1;IATILDA
NECULAE (ieşind din cabinetul din stînga): Domnule,
dam a cea din cabinet spune că moare de foame.
COŞCODAN: Na, deocamdată dă-i Reforma s-o cetească.
(Neculae iesă.) Ce dracu să-i dau să mănînce ...
ouă nu mai sînt, rîdichi nu vrea... şi celelalte
bucate-s scumpe foc... Dar oare dac-aş împli­
ni-o cu dînsa înainte de sou,pe n-ar fi mai nemerit?
Fiindcă o să mă-nsor, nu se cade să mai am rela­
ţii de mîna stîngă... Biata Matildă!... Ce-o
să mai plîngă, ce-o să mai jălească!. ..
Dragă Matildă! ce rău îmi pare
Să pun un capăt I-aI tău amor;
în al meu suflet simt o mustrare,
Dar n-arn ce face, eu mă însor l
[651]
Astfel e lumea, Ma.tildă dragă!
Toate, ah! toate au un sfîrşit.
Amorul nostru a fost o şagă }
Ş-acum sorocul i s-a-mplinit.
(bis)
,..
5 !-L\TILDA (întrînd furioasă): Mă rog, d-ta mi-ar trimis
Reforma pentru ca să-mi potol foamea? Na,
mănînc-o friptă. ( li aruncă jurnalul în obraz.)
COŞCODAN: Ah! Matildo, nu te mînia, ci mai bine plîn­
ge-mă, boceşte-mă, căci mi-a căzut un trăsnet
10 pe cap.
l\IATILDA: Ce trăsnet?
COŞCODAN: Măiculiţa mea! a aflat moşul meu că sîntem
în legătură amîndoi.
MATILDA: Ei ş-apoi?
15 COŞCODAN: A! Matildo l. .. nu-l cunoşti pe moşul meu
ce om este!. .. un paşă ... ba nu ... un bătrîn
serios, morocănos, de pe vremea lui Papură­
vodă, care crede că actriţele-s cu dracu. El mi-a
hotărît!. .. Ah! Matildo, nu mă lasă inima să-ţi
20 spun ceea ce mi-a hotărît.
�L\TILDA: Da nu te mai strîmba şi spune.
COŞCODAN: Matildo, să fii cu curaj ... Moşul meu mi-a
găsit o mireasă şi mi-a poroncit să mă-nsor numai­
decît păn-în trei zile, căci alminterea mă blas-
25 tămă şi mă desclironomiseşte.
l\L\TILDA: �-apoi ce-mi pasă mie? însoară-te.
COŞCODAN: Cum? nu-ţi smulgi părul de desperare?
l\IATiLDA: Nici gîndesc. Căsătorie bună! să te văd c-o
claie de copii şi cu floricele la urechi. (Voieşte
30 să iasă.)
COŞCODAN: Matildo ...
MATILDA: Ce mai vrei?
COŞCODAN: Dinioarea m-ai acuzat c-aş fi un zgîrcit,
m-ai poreclit guzgan ... ca să-ţi dovedesc că şi
35 eu am obiceiul a da suvenire la dame, te rog
să primeşti din parte-mi, păn-a nu ne despărţi,
o buclă de păr. (Voieşte să taie cu ttn cuţit o
buclă din părul lui.)
651
r v •
.. .
[652]
5
10
MATILDA: Păstrează-l pentru mireasa d-tale ca un
prezent de cununie, un adevărat prezent de
perucher.
COŞCODAN: Matildo!. .. (lşi pUlte nasui.)
(Se aud în dreapta chiote vesele.)
MĂŞTILE: în sănătatea lui Mustafa-paşa l
S C E N A XI
COŞCODAN, AGACHI, MATILDA, BOMBEANU, BARZĂ,
NECULAE, MĂŞTI (toţi întră cu paharele în mînă)
MĂŞTILE
Vivat paşa Mustafa!
Vivat Mustafa-paşa! etc.
..
AGACHI: Necula e, adă punciul aci. {Neculae aduce un
mare vas cu pultci.)
15 COŞCOD:AN (t« parte): înghite-Agachi!
AGACHI: Ce-am văzut? Matilda! artista noastră cea
iubită? Fraţilor căuzaşi, să bem în sănătatea
Matildei.
MĂŞTILE (bînd): în sănătatea Matildei!
20 MATILDA: Domnilor... vă multămesc... Da ti-mi voie
însă să vă prezint o persoană rară în societatea
românească! Un tînăr de 25 de ani, elegant,
frumos ca soarele, dar zgîrcit... de se răsuflă
numai pe-o nară de economie.
25 AGACHI: Unde-i?
MATILDA (aducînd din fund pe Coşcodan, care caută
să fugă): Iată-Li
AGACHI (în parte): Nepotul meu! (Tare.) Fraţilor
căuzaşi l rîdica ţi-I în triumf şi-l puneţi pe masă,
30 ca să asculte judecata lui Solomon.
COŞCODAN (zbătîndu-se în mînile măştilor): Domnilor!
îmi botiti hainele.
AGACHI: Acum, în puterea noastră de cadiu, îl osîndesc
să asculte cu luare-aminte cînticul său. (Măştile
35 stau grupate împregiurul mesei pe care stă Coş­
codan.)
652
[653]
10
15
20
25
30
35
1
Cunosc din întîmplare
Un tînăr Coşcodan
Ce are multă stare
Şi suflet de guzgan.
Elegant ca o păpuşă,
Acest tînăr galantom
Poartă numai o mănuşă,
Căci e foarte econom.
El trăieşte calicit,
Ca să moară-mbogăţit.
II
El cu răbdări prăjite
Hrăneşte trupul său
Şi nencetat înghite
Bordo ... din eleşteu.
Cînd doarme-n nepăsare,
Acest tînăr galantom
Se răsuflă pe o nară,
Căci e mare econom.
El trăieşte calicit,
Ca să moară-mbogăţit.
COŞCODAN (furios): Domnilor, daţi-mi drumul. (Vo­
ieşte să sară de pe masă.)
MATILDA: Ba nu; ţineţi-l pe loc, că mai este un al
treilea cuplet.
AGACHI: Cîntă-l, Melpomeno!
l\IATILDA: Bucuros.
III
Sărmanul se socoate
Un Don Juan frumos;
înşeală cît se poate
Şi-i foarte generos.
Ca prezente de iubire
Acest tînăr galantom
653
.'" .-
[654]
Dă din păru-i două fire,
Căci e mare econom.
El trăieşte calicit,
Ca să moară-rnbogăţit.
5 TOŢI: Ha, ha, ha.
(Coşcoâan sare de pe masă şi fuge prin fund, în rîsul tuiuror.}
_-\CTUL II
Teatrul reprezintă un salon de bal cu uşi mari în fund, care
se deschid în al doilea salon luminat cu policandre; uşă în
10 dreapta; o masă de cărţi in fund, în stînga.
SCENA 1
FESPEZANCA, TINCA, MOI5E5CU, INVITA ŢI LA
BAL, mai pe urmă NARILA CU 5M ARANDIŢ A
( A rie de valţ)
15 TOŢI
(jucînd ualţul )
Ce plăcere-n carnaval
De-a petrece noaptea-n bal,
De-a sări mereu în joc
20 Şi de-a să-nvîrti pe loc!
(Cavalerii se închin la dame şi le duc în salonul din funâ.)
�lOISESCU: Cucoană Luxiţă, balul d-tale e minunat
de frumos şi de vesel!
FESPEZANCA: Aşa mi se pare şi mie ... nu că mă laud,
25 dar ca mine nici o damă nu are talentul să Însu­
fleţească o adunare.
MOlSESCU: Şi nici că-i de mirat, cucoană. Amabilitatea
d-tale încîntă pe toţi cavalerii ... ea-i un capital
cu dobîndă de 50 la sută.
654
[655]
FESPEZANCA: Destul, destul, Moisescule ; nu-mi bom­
barda modestia cu complimente ... Tincă!
TI�CA (viind din fund): Aud.
FESPEZ.-\�CA (încet): Ce ţi-a spus la urechi cavalerul
5 tău, în vreme ce jucaţi valţul?
TI�CA: Mi-a mărturisit că-i era prea cald.
FESPEZA�CA: De treabă tînăr 1... Se cunoaste că-i
bine crescu t. '
TIKCA: Şi că se teme de căldură ... Dar cum de-ai
10 văzut, maman, că mi-a vorbit la ureche?
FESPEZAKCA: Ochii mei te urmăresc necontenit. ..
TIKCA: Pentru ce?
FESPEZANCA: Pentru ca să privegheze asupra nevino­
văţiei tale. (Duios.) Tincă, tu nu ştii ce vrea
15 să zică a fi mamă.
TI:-iCA: încă nu, maman.
FESPEZANCA (sărutînd-o): Draga neneacăi!
!lIOISESCU: Iaca şi şatrarul Nărilă cu duduca Smărăn-
diţa.
20 :-i.\RIL.�: Sărut mînile, cucoană Luxiţă... sănă ...
(strănută) toasă?
FESPEZA:-iCA: Mulţămesc, dar d-ta?
i\..\RILĂ: Eu am prins un gutu ... gutu ... (strănută)
rai de cele tătăreşti.
25 TI:-iCA: De ce-aţi venit aşa de tîrziu, Smărăndiţă?
s)IARĂ�DIŢA: Din pricina babacăi. Pune-ţi în gînd că,
de vro zece zile, babaca s-a îndrăgit de paseri
ş-a cumpărat vro 30 de canari.
TI:-iCA: Şi ce face cu dînşii?
30 S)IĂRĂKDITA: Petrece toată ziua în societatea lor. ..
Păn-h scoţi dintre jigănii, îţi iesă sufletul.
:-i.�RIL.�: O mărturisesc, singura mea mulţămire e să ...
e să... (Strănută.)
FESPEZAKCA (rîzînd): Să strănuţi?
35 :-iĂRIL.\: Ba, să aud canarii ciripind ... De-acolo încolo,
lumea mi-i cu totul adiafora.
FESPEZAXCA: Frumos compliment ne faci, arluni şatrar!
KĂRIL.l\: Adică vorba vine, căci Îmi plac şi adunările
care se isprăvesc devreme ... Moisescule, sosit-a
10 ipochimenul ?
655
[656]
MOISESCU: Domnul Ghi tă Coscodan? Încă nu, dar
îl aştept să vie cu moşul său, ca să între în vorbă
cu d-ta despre cununie.
TINCA: Ce cununie?
5 NĂRILĂ: A Smărănditei.
TINCA: Ce-aud? Te �ăriti, dragă?
SMĂRĂNDITA: Asa se vede.
NĂRILĂ: �i la capul d-tale, duducă Tincă.
TINCA: Merci.
10 FESPEZANCA: O! cît pentru dînsa, avem vreme ...
Amatori n-or lipsi.
MOISESCU: Cred şi eu; duduca Tinca are zestre de
30 000 de gal bini !
NĂRILĂ: Vor ba ceea: marfa să fie bună, muşterii nu
15 lip .. . (strănută) sesc.
TINCA şi SMĂRĂNDIŢA: Muşterii!
FESPEZANCA: CU adevărat ... Chiar în iarna aceasta
s-au prezentat mai mulţi tineri... vro şepte,
foarte buni.
20 TINCA: Mai cu seamă domnul Bombeanu ... un ofiter
de artilerie, recomandat de însuşi moşul meu,
prefectul.
NĂRILĂ: D-nul Bombeanu? îl cunosc ... un tînăr cu
stare şi cu hristoitie... De ce nu l-ai ginerit,
25 cucoană Luc ... Luc ... ? (Strănută.)
FESPEZANCA: Tinca e prea tînără încă ... prea fra­
gedă ... (în parte) ş-apoi nu vreu s-ajung iacă
de pe-acu.
MOISESCU: Lăsa ţi-mă pe mine, cucoană, să găsesc un
30 barbat duducăi Tincăi. Am la mînă un procuror
fein, fein ... Să-mi daţi voie ca să vi-l prezint.
FESPEZANCA: Fie; prezentează-l... însă nu ieu nICI
o hotărîre ... Dacă mi-a plăcea ... om vedea ...
avem vreme.
35 (Orhestra incepe a cînta un cadril. Doi cavaleri vin de invită pe
T'inca şi Smărăndiţa.}
656
l'
[657]
5
10
MOISESCU: Iaca contradansul începe ... Cucoană Luxiţă,
vrei să jucăm împreună?
FESPEZANCA: Oare... să joc?.. Hai! (M oisescu îi
dă braţul.)
TOŢI
(iesă cîntînd)
Ce plăcere-n carnaval
De-a petrece noaptea-n bal etc.
(Toţi se duc în salonul din funâ.)
SCENA II
AGACHI, COŞCODAN, BARZĂ
AGACHI: Da bine, unde mă duci, Ghiţă?
COŞCODAN: La bal, mosule.
AGACHI: La bal?.. la cine?
15 COŞCODAN: La o văduvă.
AGACHI: Se vede că face praznic de sufletul răposa­
tului ...
BARZĂ (rîzînd): Hi, hi, hi, mare poznaş e cuconul
Agachi.
20 COŞCODAN: Bade Stane, te poftesc să nu te-amesteci
în conversaţia noastră.
AGACHI: Da de ce-l opresti?.. vorbeste frumos cres-
tinul. ' , ,
BARZĂ: Hi, hi, hi; mă iei în trei parale... Hi, hi, hi.
25 COŞCODAN: Iar te hlizeşti?.. (Cătră Agachi.) Te-ai
apucat de l-ai îmbătat ieri noapte, şi de-atunci
e nesuferit.
AGACHI: Bietul flăcău! nu mîncase de două zile acasă
la tine.
30 COŞCODAN: Să lăsăm vorba asta, moşule ; ştii pentru
ce te-am rugat să rnă-ntovărăsesti acilea?
AGACHI: Ba. ' ,
COŞCODAN: Pentru o treabă foarte importantă.
AGACHI: Mă miram eu să cheltuieşti tu degeaba doi
35 sfanţi cu birja!
657
[658]
COŞCODAK: La Întoarcere vei plăti d-ta.
AGACHI: Dar; pentru că tarifa e mai scumpă după
mezul nopţii.
COŞCODAN: A! moşule, cum poţi crede ...
5 AGACHI: Cred tot, dar nu te sînchisi ... fă-ti trebusoa-
rele, că eu te studiez. Te găsesc interesat. ..
interesant vreu să zic.
COŞCODAN (cătră Barză): Du-te de-aşteaptă jos la
feciori; dar mai Întîi adă-mi mănuşile.
10 BA.RZX (dîndtt-i două părechi de mănsişi}: Poftim.
AGACHI: Două părechi de mănuşi şi cu cele din mînă
trei? Ce Însemnează acest lux de mănuserie?
COŞCODAN: Aşa mi-i obiceiul meu... Fiecare b�l mă
tine trei părechi de mănusi.
1j AGACHI: Bre! ce cochetăric!. .. ' schimbi de trei ori?
COŞCODA:\': întîi, cînd mă înfăţişez în salon, mă arăt
cu mănuşi proaspete. .. noi ...
AGACHI: Ca toată lumea.
COŞCODAN: Peste zece minute, după ce am compli-
20 mentat pe stăpînii casei, mă retrag deoparte
şi pun a doua păreche... pe aste. (Arată alte
mănuşi.)
AGACHI: Pe aste?.. d-apoi nu-s noi, sînt purtate ...
COŞCODAN: Şi mai tîrziu, cînd aduc feciorii paharele
25 cu limonadă, vine rîndul ăstorlalte. (Arată alte
părechi.)
AGACHI: Sînt negre de tot.
COŞCODAN: Tocmai pentru asta, n-am grijă să le mai
mînjesc.
30 AG.-\CHI: Care vrea să zică, tu cu trei părechi de mănuşi
o duci un an, ca ţiganu cu cămaşa!
BARZĂ: Hi, hi, hi,
COŞCODAN: Tot aci ai fost, mojicule?.. Ieşi afară.
BARZĂ: Hi, hi, hi. (1 esă prin dreapta.)
35 se E N A III
AGACHI, COŞCODAN
AGACHI: Sîntem singuri?
COŞCODAN: Singuri.
658
[659]
r
5
10
15
20
25
30
35
40
AGACHI: Vreau să-ti dau o retetă ca să economisesti
şi mănuşile aie purtate. ' ,
COŞCODAN (cu bucurie): Care reţetă, moşule? Spune!
AGACHI (în taină): Nu ne-aude nimeni?
COSCODAN: Nimeni.
AG.�CHI: Cumpără o bucată de cridă de 5 parale şi-ţi
freacă mînile cu dînsa, de cîte ori eşti poftit
undeva.
COŞCODA� (supărat): Tronc!. .. eu crezusem că vorbeşti
senos.
AGACHI: Bre! ai întrecut şi pe vărul meu Antohi
zgîrcea.
COŞCODAN: Ia lasă glumele deoparte, mosule, că nu-i
aci locul de spus cabazlîcuri... Să vorbim de
motivul pentru care te-am rugat să vii cu mine.
AGACHI: Care motiv? ... A fi iar vro speculaţie cu folos
sigur.
COŞCODAN: Ba nici gîndesc la speculaţie în bal. ..
Te-am adus aci ca să punem la cale o cununie.
AGACHI: Aş! a cui?
COSCODAN: A mea.
AGACHI: A ta? Nu mă nebuni ... Tu, te-ai hotărît
a întra în cheltuiala unei nunti?
COŞCODAN: Eu ... m-am hotărît, precum zici, a întra
în cheltuiala unei nunti.
AGACHI: Ai avea tu curajul să scoţi bani din pungă
ca să hrăneşti şi să îmbraci mai multe suflete?
Pun rămăşag zece galbini.
COŞCODAN: Zece galbini? Ţin rămăşagul.
AGACHI (în parte): Ai! m-a prins hoţul.
COŞCODAN: Mai întîi că nevasta mea am s-o deprind
cu gusturi simple, n-are să facă cheltuieli cu mătă­
sării, cu fleacuri de modă care ruinează familiile;
cît pentru copii, cred că m-a feri Dumnezeu să am
mai mult decît unul. .. Ş-apoi, în sfîrşit, fie ce-a
fi, cînd inima iubeste ... cînd inima doreste ...
AGACHI: Se vede că e bogată? '
COŞCODAN: 10 000 de galbini zestre.
AGACHI: Numai?
COŞCODAN: Şi are un tată ...
659
[660]
AGACHI: Ofticos?
COŞCODAN: Ba nu tocmai ofticos, dar cam slab. Şa­
trarul Nărilă, trebuie să-I cunoşti.
AGACHI: Eu? .. să-I îngrop dacă-l ştiu cine-i.
5 COŞCODAN: Şa trarul Nărilă e proprietar de moşie şi
mai are în Bucuresti un loc întins, care în curînd
are să aibă o valo'are foarte mare.
AGACHI: Cum asta?
COŞCODAN: Am aflat din izvor sigur că stăpînirea are
10 nevoie de el ca să zidească un spital pentru
nebuni ... Şatrarul încă n-o ştie; prin urmare,
am de gînd să-I cumpăr eu, îndată după cununie,
cu preţ de nimic, ş-apoi să-I vînd stăpînirei cu
folos de sută la sută.
15 AGACHI: Ce-aud? Neruşinatule, vrei să înşeli guvernul?
şi inima ta de cetăţean te lasă să comiţi o ase­
menea scamatorie în banii statului?.. Glasul
constiintii nu te înspăimîntă? Vocea Patriei
române 'nu te opreşte pe malul a bisului ? ...
20 COŞCOD,AN: Ha, ha, ha; vorbeşti chiar ca un redap-
tore ... însă n-am vreme să-ţi răspund, că treaba-i
grabnică.
AGACHI: Cu atît mai bine, că şi eu am o treabă impor­
tantă pe la mezul nopţii.
25 COŞc'ODAN: Vrei să te culci, să te odihneşti?
AGACHI: Ferească Dumnezeu!... Am un soupe cu
cîţiva prieteni şi prietene.
COŞCODAN: Iar sou-p«. Mă mir, zău, ce mulţămire poţi
găsi cheltuind starea cu străinii?
30 AGACHI: Mul ţămirea de a n-o lăsa clironomie la nepoţi
ca tine.
COŞCODAN: A!... fie!. .. însă ai putea-o întrebuinţa
mai bine decît cu mesele.
AGACHI: Tu nu ştii, nu-ţi poţi închipui plăcerea unui
35 soupe cu persoane vesele care glumesc şi rîd la
lumina policandrelor şi în sunetul paharelor de
şampanie. .. Pentru tine-i halima.
Cînd vinul curge în pahare,
Cînd ochii vesel strălucesc,
10 Inima-mi saltă şi tresare
660
� i
� I
[661]
� -
t
10
15
20
25
De un fior dumnzciesc.
Ridic un pahar
Plin, 'plin
De vin de Cot nar
Plin, plin,
Şi cînt voios şi mi-I închin.
Ah! ah! ah!
Glu, glu, glu, sufletul meu rîde,
Glu, glu, glu, raiul se deschide,
Glu, glu, glu, glu, glu, glu.
Şi oricare chin
Eu mi-I botez cu vin
PIui!
Viaţa se stinge cu grăbire,
Anii cei tineri se strecor;
Dar eu nu simt nici o măhnire,
Căci mă ţin tot de urma lor.
Purtînd un pahar
Plin, plin,
De vin de Cotnar
Plin, plin
Şi bind voios lor îl închin.
Ah! ah! ah!
Glu, glu, glu, sufletul meu ride,
Glu, glu, glu, raiul se deschide,
Glu, glu, glu, glu, glu, glu,
Şi oricare chin
Eu mi-I înec În vin,
PIui!
30 COŞCODAN (în parte): Bine l-a numit Agachi cine l-a
botezat!
S C E N A IV
AGACHI, COŞCODAN, MOISESCU
MOISESCU (viind din fund): A! bine c-a ţi sosit... Vă
35 aşteptam cu nerăbdare.
COŞCODAN: Unde-i şatrarul?
661
[662]
•
MOISESCU: S-a dus să tragă un ciubuc în etacul gazdei.
COŞCODAN: Dar domnişoara Smărăndiţa, fata lui?
MOISESCU: E în salon, mergi de-o pofteşte la joc.
COŞCODAN: Bucuros.
5 MOISESCU: Cît pentru şatrarul, îndată ce şi-a face
cheful şi s-a întoarce aci, domnul Agachi, unchiul
d-tale, ar trebui să nu peardă vreme şi să-i vor­
bească de măritiş.
AGACHI: D-apoi nu cunosc pe şatrarul.
10 MOISESCU: îl vei cunoaşte, cum îl vei vedea; e îmbrăcat
cu antereu şi cu giubea.
AGACHI: Ca un lăutar? .. Nu cumva are şi nai?
l\IOISESCU (cătră Ghiţă): Acuş are să înceapă contra­
dansul. " Vin iute. (I esă prin fund.)
15 COŞCODAN: Mergi înainte că te-ajung. {Căiră Agachi,
în taină.) Unchiule, îţi încred soarta mea şi nu
mă îndoiesc de izbîndă.
AGACHI: N-ai nici o grijă, nepoate. Cît l-oi zări pe
şatrarul, am să-I sucesc ca pe-un titirez.
20 COŞCODAK: Să te văd, unchiule, dacă eşti diplomat
bun ... să nu-i pomeneşti însă de locul care vrea
să-I cumpere guvernul. (Lesă prin fund.]
AGACHI: Ferească sfîntul!. .. (In parte.) Nepotulmeu
e chiar salba dracului.
25 S C E X A Y
AGAGHI, GHI RILĂ (viind din fund)
CHIRILĂ: Măi, măi, măi 1 cald îi în sală 1. .• Musafiri
sînt grămădiţi ca sardelele-n putină. (Se aerează
cu o basma roşie de bumbac.)
30 AGACHI (examinînd pe Chirilă): Un antereu cu giu-
bea 1. .. trebuie să fie şatrarul. .. se vede că şi-a
făcut cheful. (Tare.) Arhon ... (In parte.) l-am
uitat numele.
CHIRILĂ (în parte): Mie-mi zice arhon?
35 AGACHI (aproPiindţt-se): Arlton... mă închin cu ple-
căciune.
662
[663]
r
CHIRILĂ (închinîndu-se): Sărut mînile, boierule.
AGACHI: Frumos bal, nu-i asa?
CHIRILĂ: Prea frumos, numai cam înghesuit.
AGACHI: Aşa-i moda de astăzi. Cu cît salonul e mai
5 mic, cu atît numărul invitaţilor e mai mare.
CHIRILĂ: Proastă modă ... drept să-ţi spun ... În vre­
mea noastră oamenii ştiau să petreacă mult
mai bine.
AGACHI: Negreşit, negreşit... (In parie.) A să-mi
10 vorbească din vremea lui Caragea.
�HIRILĂ: Pune-ţi În gînd că de-un ceas Îmi caut copila
prin bal şi n-o găsesc, aşa de multă lume e în
salon.
AGACHI: A! sînteţi părinte, ar/IOn ... aveţi o copilă? ...
15 (In parie.) El e şatrarul.
CHIRIL�: Dar, boierule; m-a învrednicit Dumnezeu să
fiu tată.
AGACHI: Nu-i vina d-tale ... şi eu, arhonda, sînt unchi.
GHIRILĂ: Am o copilă care-mi seamănă mie bucăţică
20 tăiată ... un bujor.
AGAGHI: Să-ţi trăiască l. .. Eu, arhon ... am un nepot
care nu-mi seamănă nicidecum... (In parte.)
Slavă Domnului!
CHIRILĂ: A! cum îl cheamă?
25 AGACHI: Ghiţă Coşcodan, un tînăr cu stare, econom şi
numai bun de Însurat.
CHIRILĂ: Coşcodan? .. frumos nume!... Eu mă chem
chir Chirilă.
AGACHI: Chir ChiriIă? .. şi la mai mare. (Se tnchină.)
30 CHIRILĂ: Sărut mînile ... De cîţi ani e nepotul d-tale?
AGACHI: De 20 000 de galbini.
CHIRILĂ: 20 000 de ani?.. de galbini? vreu să zic!
AGACHI: Da, şi cu toate aceste el aspiră a să însura
cu fiica d-tale, arhon ...
CHIRILĂ: Ce spui, boierule?... Vrea să-mi fie ginere
35 nepotul d-tale ?
AGACHI: Aşa se vede. .. S-a înamorat de domnişoara .
şi m-a rugat ca să întru în vorbă cu d-ta .
să rupem tîrgul, cum se zice.
663
. ,
... �
[664]
CHIRILĂ (în parte): 20000 de galbini! (Tare.) Boierulc,
propunerea d-tale mă cinsteşte peste măsură şi
nu zic ba... însă înţelegi că datoria mea de
părinte mă sileşte a lua oareşicare pliroforii,
5 AGACHI: Pliroforiseşte-te, boierule, plircforiseşte-te.
CHIRILĂ: Aş vrea să ştiu mai întîi dacă nepotul d-tale
are hristoijtie?
AGACHI: Are.
CHIRILĂ: Dacă-i om statornic, econom?
10 AGACHI: El?.. e în stare să taie un fir de păr în
patru.
CHIRILĂ: Mă bucur, că şi eu sînt asemenea, şi copila
mea tij.
AGACHI: Minunat! să vă caute cineva cu lumînarea,
15 nu v-ar putea găsi mai potriviţi ... Cînd facem
nunta?
CHIRILĂ: Nunta? .. cît mai în grabă ... Mă duc să dau
de ştire Marghioliţii ... (Se îndreaptă spre funâ.)
AGACHI (în parte) : Marghioli ţii? Credeam că se numeşte
20 Smărăndita.
CHIRILĂ: 20 006? (1 esă.)
AGACHI: Nici o fara mai puţin. (Singur.) Miroasă a
băcan satrarul... Smecherul cel de Ghită l-a
ales în�dins ca să 'nu cheltuiască cu băcăniile,
25 după ce s-a însura. (Căutînd ceasornicul.) Mi-am
isprăvit peţitoria ... mai am încă jumătate de
ceas de jărtfit în folosul familiei.
SCEXA vr
AGACHI. COŞCODAN (viind vesel din fund)
30 COŞCODAN: A! unchiule, am jucat cu domnisoara Smă-
răndi ta si m-a fermecat.
AGACHI: Aşa degrabă?
COŞCODAN: Ea mi-a mărturisit că are gusturi simple,
că nu-i plac tualetele, diamantele ... E un înger,
35 unchiule, un înger. .. Am strîns-o de mînă. (lşi
scoate mănuşile.)
AGACHI: Şi de-acea-ţi scoţi mănuşile?
664
[665]
COŞCODAN: Ba nu, dar a venit rîndul să pun no. 2 ...
Ia spune-mi, ai văzut pe socrul meu?
AGACHI: Pe chir Chirilă? l-am văzut.
COŞCODAN: Ce fel chir Chirilă ? .. Nărilă, vrei să zici?
5 AGACHI: Cum Nărilă ? Chirilă.
COSCODAN: Ba Nărilă.
AGACHI: Nărilă, Chirilă, tot într-o rilă, tot doi lei s-un
ort ... I-am cerut fata mai dinioarea. '
COŞCODAN: Ai cerut pe Smărăndi ţa ?
10 AGACHI: Ce fel Smărăndi ţa ? . .. Marghioli ţa.
COŞCODAN: Marghioli ta ? ... te înseli, Smărăndi ta ... Da
unde l-ai văzut' pe şatrarul ? '
AGACHI: Chiar aci.
COŞCODAN: Aci? nu se poate ... şatrarul n-a ieşit încă
15 din etac ... nu şi-a isprăvit ciubucul.
AGACHI: Apoi dar cu cine dracul am vorbit, cu care
lăutar?
COŞCODAN: Cu chir Chirilă, poate? ..
AGACHI: Tocmai; un soi de băcan cu antereu ...
20 COŞCODAN: Te-ai înşelat, unchiule ... ai făcut pozna ...
Iaca satrarul Nărilă cu fiică-sa... trebuie să
dregem îndată greşala.
se E N A VII
AGACHI, COŞCODAN, NARILA, SMARANDIŢA
25 (viind din fund)
NĂRILĂ: Smărăndi tă, vin-în salonul ăsta să ne răsuflăm.
COŞCODAN: A rhon şa trar, da ţi-mi voie să vă prezentez
pe unchiul meu, domnul Agachi Flutur, proprietar
bogat şi neînsurat.
30 NĂRILĂ: Sînt prea fericit, cucoane Agachi de a ... a ...
(Strănută. )
AGACHI: într-un ceas bun.
NĂRILĂ: Amin ... Guturaiul dracului nu mă slăbeşte.
AGACHI: Freacă-ti nasul c-o lumînare, că trece îndată.
35 NĂRILĂ: Oare?. '. Doftorul Flaimuc m-a sfătuit să
întrebuin ţăz tereben ... (Strănută.)
AGACHI: tină... Să-ţi fie de bine.
665
[666]
. ,
NĂRILĂ: Amin.
COŞCODAN (încet căiră Agachi ): Deschide vorba.
AGACHI (încet): Ce vorbă?
COŞCODAN (asemenea): Despre căsătorie... însă cu
5 meşteşug.
AGACHI: Las' pe mine. [Îşi drege cocea.) Arhon şatrar,
în calitatea mea de unchi, am un nepot care-i
în vîrstă de căsătorit şi care iubeşte pe domnişoara
Smărăndiţa ca un hai-Imi; prin urmare dorinţa lui
10 şi a mea cea mai mare este ca să ne însurăm.
NĂRILĂ: Aud?
AGACHI: Ca să se-nsoare cu copila d-tale : primeşti?
NĂRILĂ: Arlion Agachi, chipul simandicos cu care mi-ai
făcu t această propunere îmi măguleşte filot i mia ...
15 dă-mi voie însă să mă gîndesc ...
...... GACHI: Mă iartă, arhon şatrar, că n-am vreme : păn-în
trei ori, primeşti? .. Una, două ... tr ...
NĂRILĂ: Pri ... pri ... (Se lttptă cu sirănuiatul.}
AGACHI: Dă-i, drumul, dă-i.
20 NĂRILĂ [strănută}: mese.
COŞCODAN: A 1 cît sînt de fericit, arhon şatrar, de a
întra în familia d-tale : dă-mi voie să vă sărut
mîna, ca la un părinte.
xĂIULl\.: Vină în braţele mele, fiule. (Strînge în brate
25 pe Coşcodan.}
AGACHI: Tablou!
"ĂRILl\.: Şi pe d-ta, arhon Agachi.
AGACHI (în parte): A să mă umple de guturai. (Se îmbră­
ţişează cu N ărilă.)
30 COŞCODAN (aproPiindu-se de Smărăndiţa}: Credeţi,
domnişoară, că inima mea ...
S:\IĂRĂNDIŢA (coborînd ochii): Domnule ...
NĂRILĂ: Dă-i mîna să ţi- o sărute, că ai să-i fii nevastă.
(Coşcodan sărută mîna Sniărăndiţei.) Noroc să
35 dea Dumnezeu... Ghită, fătul meu, te las cu
Smărăndita; tine-o de vorbă, în vreme ce eu cu
moşul tău om pune la cale despre condiţiile cu ...
nu ... nu ... nu ...
AGACHI (viindu-i a strănuta): nu... nu... nu ...
666
[667]
NĂRILĂ şi AGACHI (strănutînd odată): niei.
AGACHI: Na, că m-am molipsit şi eu ... Arhon şatrar,
hai să bem un pahar de ponci la bufet, ca să
înecăm guturaiul.
5 K.�RILĂ: Bucuros, arhon cuscri. (11([ erg amîndoi pănă
la uşa din funâ.)
AG.\CHI (la uşă): Poftim, arhon şatrar.
KĂRILĂ: După d-ta, arhonda,
AGACHI şi NĂRILĂ: Da mă rog ... Ce se potriveşte ...
10 Na, na, na. [Strănut ă.} Amin t (Ies.)
se E N A VIII
COŞCODAN, SMĂRĂNDIŢA
S:\IĂRĂNDIŢA (în parte): Babaca mă lasă singură cu un
cavaler. .. mi-e frică.
15 COŞCODAN (în parte): Îi frumuşică de tot. Încă n-o
văzusem bine păn-acum, (Tare.) Cuvintele pă­
rintelui d-voastră, domnişoară Smărăndiţă, îmi
dau curajul a vă mărturisi că inima mea simte
o bucurie fără margini cînd gîndesc la fericirea
20 ce mă aşteaptă!
S:\L.\RĂNDIŢA (ruşinoasă): Domnule ...
COŞCODAN: Aş fi Însă de o mie de ori mai mulţămit,
dac-aş afla din guriţa d-voastră, că primiţi fără
displăcere a vă cununa cu mine.
25 S�IĂRĂNDIŢA: Domnule, nu-mi trecea prin minte nici-
decum să mă mărit aşa degrabă; dar fiindcă tata
a găsit de cuviinţă ...
COŞCODAN: Ah! domnişoară, credeţi că oi face toate
jărtfele, ca să nu vă căi ţi de a purta numele meu.
30 S:\IĂRĂNDIŢA: Nu mă îndoiesc, domnule, căci te cred
un galantom.
COŞCODAN: O! cît pentru galantomie, nime nu mă-n­
trece. Îţi vedea cît de plăcută este viaţa în
căsătorie. Vom locui amîndoi într-o căsuţă mică,
35 la mahala, fără lux, fără... tereremul desăr­
tăciunilor lumesti; căci adevărata fericire nu 'stă
în acele secă turi. .. Pri vi ţi la cuibul turture­
lelor. .. un pic de puf şi cîteva frunze, şi cu toate
astea nu sînt alte jigănii pe lume mai iubitoare şi
mai fericite ...
667
.....
. ..
[668]
SMĂRĂNDIŢA: O! pentru mine, gusturile mele sînt prea
simple. Cît oi avea un clavir, mă-mpac lesne,
oriunde aş fi.
COŞCODAN: Un clavir!... Nici vorbă nu-i că-ţi avea
5 unul. .. îl veţi avea pe-a d-voastră.
SMĂRĂNDIŢA: Al meu e cam vechi, cam hîrbuit. ..
COŞCODAN: L-om da de l-a drege.
SMĂRĂNDITA: Mai bucuroasă as fi să am unul nou, un
piano Erhard. '
10 COŞCODAN: O! Smărăndiţă ... domnişoară Smărăndi ţă,
fericirea nu stă Într-un piano vechi sau nou;
ea izvorăşte din dragoste, din amorul ce mi-ai
inspirat de cum te-am văzut. (Se pune pe canape
lîngă Smărăndiţa.)
15 SMĂRĂNDIŢA (depărtîndu-se în celalalt capăt a cana-
pelei): Domnule ...
COŞCODAN: Nu vă temeţi, că aveţi a face cu un ga­
lantom.
Eu te iubesc ca gentilom,
20 Pre legea mea! (bis)
Sînt gentilom, sînt galantom
Pe cît ai vrea. (bis)
Ah! pentru mine ... fără frică,
Fii turturică
25 Şi eu voi fi amant fidel,
Un turturel.
(J mpreună.}
30
COŞCODAN
Un turturel ş-o turturică
Noi amîndoi pe lume-om fi,
Ca turturică şi turturel
Neîncetat ne vom iubi.
SMĂRĂNDIŢA
(în parte)
Un turturel ş-o turturică
N oi amîndoi pe lume-om fi,
Ca turturică şi turturel
Neîncetat noi vom trăi.
COŞCODAN: Ce zici, Smărăndiţă? Aşa-i că viitorul e
3.5 plin de făgăduinţi frumoase? .
SMĂRĂNDIŢA: Cu adevărat. însă, spune-mi te rog: îţi
plac voiajurile?
668
[669]
COŞCODAN: Aşa ş-aşa.
SMĂRĂNDIŢA: Eu doresc foarte mult să văd Parisul.
COŞCODAN: Unde-i scumpetea cea mare?
SMĂRĂNDIŢA: Şi-ţi mărturisesc că cea mai mare mulţă-
5 mire ce mi-ai putea face ar fi, după ce ne-om
cununa, să mă duci în capitala Franţiei.
COŞCODAN: Cum nu? cum nu? cel mai lesne lucru.
SMĂRĂNDIŢA: Şi la băile de mare, la Dieppe ...
COŞCODAN: Aerul e cam sărat acolo ... Umezala mărei
O mă supără.
SMĂRĂNDIŢA: Apoi dar ne-om opri în Paris ş-om merge
pe la magazii, pe la teatre, pe la concerte ...
om petrece iarna în plăceri de tot soiul.
COŞCODAN: Se-nţelege, pe la magazii ... pe la teatru ...
15 (in parte.) Imi pare cam cheltuitoare domni­
soara.
SMĂRXNDIŢA: A! domnule Ghiţă, nu pot să-ţi spun cît
mă simt de mulţămită, gîndind c-am să văd ţările
străine şi minunile civilizaţiei ... Acesta-i visul
20 meu cel mai scump.
S31ĂRĂNDIŢA
îmi dai cuvîntul de gentilom?
COŞCODAN
Pe legea mea! (bis)
25
30
SMĂRĂNDIŢA
Vei fi cu mine galantam?
COŞCODAN
Pe cit îi vrea! (bis)
SMĂRĂNDIŢA
Primesc a fi dar, fără frică,
O turturică
Şi să te am barbat fidel,
Un turturel.
. ,
, �
669
·}
[670]
COŞCODA�
( Jmpre1tIlă.)
S:\lĂRĂ);DIŢA
Un tur turel ş-o turturică
etc. etc.
Un turture! ş-o turturică
etc. etc.
5 COŞCODAN (în parte): E a mea!. .. Am cîştigat rămă-
şagul cu unchiul meu. .. 10 galbini !
SMĂRĂNDIŢA (în parte): Păcat că nu se mărită şi
Tinca; am face nunţile tot într-o zi... (Stă pe
gînduri.)
10 COŞCODAN (în parte): Un lucru numai mă cam îngri-
jeşte ... îi prea place voiajul. .. oi duce-o la ţară
după ce m-oi însura.
S�IĂRĂNDITA: Domnule Ghi tă ...
COŞCODAN': Poroncă... '
15 S::\IĂRĂNDIŢA: Pintre prietenii d-tale nu cunoşti vrun
tînăr cumsecade, cu educa tie si de familie bună?
COŞCODAK: Pentru ce? "
S:IlĂRĂ);DIŢA: Ca să-I cununăm cu o prietenă a mea,
care-i foarte plăcută.
20 COŞCODAX: Are zestre?
S:.\lĂRĂNDIŢA: Are 30000 de galbini.
COŞCODA� (tresărind): 30000 galbini, ŞI încă nu s-a
măritat! Se vede că-i urîtă, ciuntă, oloagă, coco­
şată, oarbă, surdă, stafia lumei?
25 S:IlĂRĂNDIŢA (rîzînd): Ba, din contra, e frumuşică, tî-
nără şi nu-i lipseşte nimic.
COŞCODAK: Nimic ... şi are 30 OOO? . .. Cine-i?
S:I1ĂRĂNDIŢA: Fiica cucoanei Luxiţei Fespezanca.
COŞCODAN: Am văzut-o ... cu adevărat e foarte plă-
30 cută ... (In parte.) 30 000 !
(Se aude orhestra sunind un. valţ.)
S:.\L:(RĂKDIŢA: Orhestra începe a cînta cotilonul. .. �u
joci, domnule Ghiţă?
COŞCODAN: Valţul mă supără.
35
670
(Un cavaler vine de pofteşte pe Sinărăndiţa.}
[671]
5
I
1, .
"
S:\L:(RĂNDIŢA (către cavaler): Cu mulţămire, domnule.
( li dă braţul şi zice, indreptindu-se spre salonul
din fund.) Gîndeşte la ce ţi-am spus, domnule
Ghiţă ... A revedere. (Lesă.)
COŞeODAN: A revedere ... (Singur, foarte agitat.) 30000
galbini! Este aci în casă o zestre de 30000 gal­
bini şi Moisescu nu-mi dă de ştire ... El mă lasă
de mă încurc cu o fată cheltuitoare, ce n-are decît
10 OOO!... (Se preumblă turburat.)
10 se E N A IX
COŞCODAN, MOISESCU
i\IOISESeU (viind răpide}: Domnule Ghiţă, domnule
Ghiţă ...
cOSeODAN: Ce este?
15 �IO'ISESeU: Am venit să-ţi spun că guvernul a cumpărat
pentru spital un loc străin lîngă barieră.
COŞeODAN: Ei, şi şatrarul rămîne cu locul lui sterp şi
fără pret? Dacă-i asa rămîne si cu domnisoara
Smărăndi ta. ' , ,
20 MOISE seu : Cuu{?
COŞeODAN: Nu-mi place... e cheltuitoare... visează
cai pe păreţi; şi, într-un cuvînt, m-am înamorat
de fata cucoanei Luxitei.
�IOISESeU: De domnisoara Tinca?
25 COŞCODA?\: Sînt nebu� după dînsa ... Ce frumoasă-i!. ..
Ce păr negru ca pana corbului!
i\IOISESCU: Negru? Tinca e blondă ... are părul galbin.
COŞOODAN: Ce păr galbin! parcă e aur de Olanda ...
Moisescule. mergi iute de vorbeşte cu Fespezanca.
30 MOISESeU: Nu se poate, că i-am anunţat vizita unui
alt ginere, domnul Ghiţă Radian.
COSeODAN: Radian, Coscodan... tot una-i... si el
. Ghită şi eu Ghită: trece-mă În locul lui . .'. îţi
făgăduiesc un co�ision de 6 la sută.
35 MOISESeU: Fie, însă ştii că unchiul d-tale a pus toate
la cale cu şatrarul Nărilă.
COSeODAN: Bine zici... o uitasem... Trebuie găsit
, un mijloc de a ne strica cu şatrarul.. Cum să
facem? .. cum să facem?
40 :>IOISESeU: Iaca şi şatrarul.
[672]
SCEN A X
COŞCODAN, MOISESCU, NARILA, CAVALERI
(Mai mulţi cavaleri se aşează la masa de cărţi.}
CAVALERII
5 Danţu-i plăcut, balu-i frumos;
Însă decît să sar în joc,
Mai bine voi să cerc în stos
Şi-n lanschenet de am noroc.
NĂRILĂ: Domnule Ghiţă, d-ta nu metahiriseşti cărţile?
10 COSCODAN: Dar d-ta?
NĂ�ILĂ: Eu? .. ferească Dumnezeu! ... nu m-ating
nici de ale sfinte, nici de dracul. (Lncet.] Pentru
mine un jucător de cărţi sau un om vîndut dia­
volului tot una-i. (Se aproPie de masa de cărţi.)
15 COŞCODAN (în taină, lui Moisescu): O! îmi vine o idee!
MOISESCU: Care?
COSCODAN: Ai auzit opinia şatrarului asupra cărtu­
, rarilor?
IIfOISESCU: Dar.
20 COSCODAN: Ca să mă dezbăr de dînsul, oi să mă fac
, că-s betiv de cărti... Du-te colo lîngă masă si
pariazăsume mari. .. Eu le-oi ţinea ... în glumă.
MOISESCU: Inţeleg ... Vrei să-I sparii? .. Minunat.
( Merge de stă în dosul bancherului.)
25 NĂRILĂ (viind lîngă Coşcodan ): Ghiţă... cunoşti pe
domnisorul ăla care taie lanschenetul?
COŞCODAN: :Ba nu.
NĂRILĂ: Mare destrămat seamănă a fi! joacă cîte un
icosar odată.
30 COŞCODAN: Numai atîta? Sărmanul!
NĂRILĂ: Ce fel? numai atîta?
IIIOISESCU (tare): Pun rămăşag 50 de galbini că Ians­
chenetul nu trece de-a patra oară. Cine ţine?
COŞCODAN: Eu.
35 K�RILĂ: Aud? .. d-ta, Ghiţă, pui 50 de galbini pe
carte? .. 50?
COŞCODAN: Niciodată mai puţin, arhon şatrar.
672
-j1
[673]
5
10
15
20
25
30
35
-40
NĂRILĂ (în parte): Kirie eleison !
MOISESCU: Ai perdut, domnule Ghiţă.
COŞCODAN (fără a să întoarce): Perdut?.. Nu face
nimica... Aşa-i soarta. (Cîntă incet:) Aşa-i
soarta. .. aşa-i soar. .. ta.
NĂRILĂ (în parte, cu mirare): Şi încă are curaj să. cînte!
FECIORUL (viind din fund, zice încet lui Moisescu):
Domnule Moisescu, te pofteşte un boier la scară.
J."lOISESCU: Cum îl cheamă?
FECIORUL: Iată carta lui. (Iesă.)
MOISESCU (în parte): Ce văd? .. Ghiţă Radian, procu­
rorul!. .. A venit ca să-I prezentez cucoanei Lu­
xiţei ... Mă duc ca să-I trimit înapoi de unde-a
veni t. (I esă prin fund fără să fie văzut de C oşcodan.)
BANCHERUL: Sînt 100 de galbini în caniotă... cine-i
ţine, domnilor?
COŞCODAN (neîntorcîndu-se): Eu.
NĂRILĂ: Iar?
COŞCODAN (în parte): S-a îngrozit şatrarul. .. Minunat.
(Cîntă încet:) Mi... nu ... na t.
NĂRILĂ: Domnule Ghiţă ... să am iertăciune ... Mă
rog, joci ades cărţile?
COŞCODAN: Ba nu; cînd sînt singur nu joc niciodată.
)<ĂRILĂ (cu bucurie): A! slavă Domnului!. .. Mă spă-
riesem.
BANCHERUL: Domnule Ghiţă, ai perdut.
COŞCODAN (vesel): Iar am perdut? Tra, la, la la.
BANCHERUL (viind lîngă Coşcodan): Imi eşti dator
100 de galbini.
COŞCODAN (spăriet): Eu? d-tale ? .. Ce spui, domnule?
BANCHERUL: Ai ţinut 100 de galbini în contra mea,
şi ai perdut.
COŞCODAN: Ce fel? ce fel? Eu am ţinut rămăşagul în
contra lui Moisescu,
BANCHERUL: Domnul Moisescu a iesit, în vreme ce
tăiam cărţile; prin urmare ai' jucat în contra
mea, şi-mi eşti dator 100 de galbini.
COŞCODAN: A! (Cu glasul slab.) Prea bine, domnule ...
ţi-oi plăti mîne; căci n-am bani asupra mea.
BANCHERUL: Prea bine, domnule.
COŞCODAN: Cît zici c-am să-ţi dau? 20 de galbini?
673
[674]
5
10
20
25
BANCHERUL: Ba o sută întreagă. (fesă împreună cu
ceilalţi cavaleri.)
COŞCODAN (în parte, cu desperare}: 100! .' �
CAVALERII
Dan ţu-i plăcut, balu-l frumos;
însă decit să sar în joc,
Mai bine voi să cerc în sfos
Şi-n lanschenet al meu noroc.
SCEN A XI
COŞCODAN [turburat}
o sută de galbini ! am perdut, eu, Ghiţă Coş­
codan, 100 de galbini ... în cărţi! eu, care nu pun
mîna niciodată pe un valet 1. .• îmi vine să ame­
ţesc 1. •• M-am calicit ... am rămas lipit pămîn­
tului. .. 100 de galbini !. " Cîte economii trebuie
să fac pentru ca să-mi acopăr paguba. (Scoate
mănuşile şi pltne altele mai oechi.) Am să tai leafa
lui Barză. �
( A rie "O! dulci ochi negri")
Dragii mei galbini, cum v-am perdut!
O să vă duceţi de lîngă mine
Şi să ajungeţi pe mîni străine.
Aşa durere nici c-am avut!
Dragii mei galbini mîndri şi noi!
De-acum departe de a mea stare
O să fiţi punte de desfrînare!
Ce foc pe mine! ce foc pe voi!
S C E K A XII
•
.
COŞCODAN, AGACHI (vine cu tin pahar de ponci )
30 AGACHI: CU mare greu am căpătat un păhăruţ de
ponci, dar m-am luptat.
674
[675]
COŞCODAN: A! unchiule.
AGACHI: Ce-i? ce-ai păţit de eşti limoniu la faţă,
Ghită?
COŞCODAN (cu desperare): Unchiule, am perdut 100
5 de galbini în cărţi!
AGACHI: Tu? ha, ha, ha... Pun zece galbini rămăşag
c-ai visat.
COŞCODAN (iute): Zece galbini!... îi ţin.
AGACHI (în parte): A!. " iar m-a prins hoţul!
10 COŞCODAN (în parte) : Zece galbini mai puţin din pagubă.
(Tare.) Unchiule, poţi să-mi faci un mare ser­
viciu, să nu mă refuzi.
AGACHI: Care, nepoate?
COŞCODAN: M-am înamorat ca un nebun de domni-
15 şoara Tinca ...
AGACHI: Ce Tincă? ce Tincă? Smărăndi ţa vrei să zici,
fata lui NăriIă? ..
COŞCODAN: Ba nu, Tinca... Tinca... Are 30000 de
galbini zestre, unchiule... şi mi-i dragă.
20 AGACHI: Măi, ai nebunit?
COŞCODAN: Unchiule, dacă mă iubeşti, strică tocmeala
cu şa trarul.
AGACHI: Du-te naibei ...
COŞCODAN: Eşti tînăr, unchiule ... ştii ce vrea să zică
25 amorul, .. Nu mă lăsa.
AGACHI: Da bine, măi, ce vrei să-i spun lui Nărilă?
COŞCODAN: Iată-l vine aci. Spune-i ce ţi-a trece prin
minte, numai strică tocmeala. (fesă, în parte.)
Mă duc să ameţesc pe Fespezanca.
30 se E N A XIII
AGACHI. NARILA. mai pe urmă CHIRILA
NĂRILĂ: Arhon Agachi, veste bună ... Smărăndiţa e
încîntată de nepotul d-tale. Porumbaşii tatii!. ..
Se vede că au vorbit împreună despre ale gos-
35 podăriei, şi Ghiţă a făgăduit că a duce-o la Paris,
la marea ...
AGACHI: Care mare? cea roşie?
675
\
[676]
NĂRILĂ: Ba cea albă.
AGACHI: Caută bine c-a fi cea neagră.
NĂRILĂ: Fie macar şi cea galbină ... Copiii se iubesc
şi-s potriviţi.
5 AGACHI: A rhon şa trar , eşti proprietar?
NĂRILĂ: Sînt... am o moşie, Mlăştinoasa, dată în
arendă.
AGACHI: Prin urmare aştepţi cu nerăbdare pe Sfîntul
Gheorghe şi pe Sfîntul Dimitrie?
10 NĂRILĂ: Cu cea mai vie nerăbdare; o mărturisesc fără
ruşine.
AGACHI: Şi cu toate aceste se întîmplă cîteodată că
arendaşul nu aduce banii la vadea?
NĂRILĂ: Ba se întîmplă chiar ades... însă nu pricep
15 ce analoghie ...
AGACHI: Mă esplic... Aşa precum aşteptarea unui
proprietar e înşelată... ades de cătră arendaş,
astfel şi nu mai pu ţin planurile cele mai bine
întemeiate rămîn... ades... abraşe.
20 KĂRILĂ: Tot nu pricep.
AGACHI: Mă esplic... G hi ţă e un tînăr cumsecade?
NĂRILĂ: Un juvaer.
AGACHI: Nu zic ba ... însă cam ... ştii. .. nici prea-prea,
nici foarte-foarte ... ca vinul cel mistreţ... prin
25 urmare trebuie lăsat să se învechească în bute.
KĂRILĂ: Ghiţă, în bute? ..
AGACHI: Mă esplic ... adică ... cum s-ar prinde ...
CHIRILĂ (întrînd): Domnule Agachi, primesc ...
AGACHI: Ha?.. Na şi altul acum. Ce primeşti?
30 CHIRILĂ: Primesc să ne încuscrim împreună.
AGACHI: Noi?.. fugi încolo; nu te cunosc.
CHIRILĂ: Ce vorbă-i asta? .. da nu mi-ai cerut fata
mai dinioarea, acilea?
AGACHI: Ba am cerut-o; ş-a poi ?
35 NĂRILĂ: Ce fel, ce fel? .. şi pe-a mea ai cerut-o tot
acilea!
AGACHI: Şi pe-a d-tale.
CHIRILĂ: Ce cabazlîc e ăsta? .. plirojon:seşte-ne, dom­
nule.
iO AGACHI: Un cabazlîc de carnaval; mai mult vreţi?
676
[677]
NĂRILĂ şi CHIRILĂ (furioşi): Auz? Care vrea să zica,
ţi-ai bătut joc de noi... Eşti un caiergar, un
pehlivan... (NăriIă strănută de trei ori.)
AGACHI: A! duceti-vă la naiba, în sfîrşit, si-mi da ti
j bună pace.' "
NĂRILĂ şi CHIRILĂ
10
(Arie din .Boba-Htrca"}
Pehlivan făr' de ruşine!
Tu ţi-ai bătut joc de mine!
Dar de-acum te ţine bine
C·a să fie rău de tine!
( Ies prin funâ.}
SCE N A XIV
AGACHI, COŞCODAN, mai pe urmă FESPEZANCA,
15 TINCA, MOISESCU şi CAVALERI
AGACHI: Ha, ha, ha! s-au aprins ca doi cocoşi ... la
poiată ... la poiată! Cîte ceasuri sînt? .. aproape
12! Prietenii mă aşteaptă la soupe; mă duc.
COŞCODAN (alergînd): Unchiule, am ameţit pe cucoana
20 Luxiţa; cere-i fata.
AGACHI: Iar? d -a poi nu fac alta de cînd sînt la bal!
COŞCODAN: Nu mă refuza, unchiule... Gîndeşte că
Tinca Fespezanca are 30000 de galbini zestre.
AGACHI: Cum ai spus? Tinca F espezanca ? . . . (In
25 parte.) Amoreza prietenului meu Bombeanu?
(Tare.) Nu se poate ... Fă-ţi trebuşoarele singur,
fătul meu.
COŞCODAN: Unchiule, te rog... fericirea mea stă în
mînile d-tale. ( li sărută mînile.)
AGACHI: N-am vreme ... e aproape 12 ...
30 (Damele întră prin [und. }
COŞCODAN: Iaca damele... (lmpingînd pe Agachi.)
Nu scăpa prilejul.
AGACHI (iute): Doamna mea, în calitate de unchi,
35 am cinste a cere pe domnişoara Tinca, fiica
677
[680]
ba?.. D-ta, cucoane Agachi, te-ai apucat de
m-ai schimonosit cum sînt.
AGACHI: Ei! las', măi Barză; nu te spăria dinainte ...
te-oi scăpa eu de la moarte.
5 BARZĂ: Mă rog, cucoane, să-ţi faci milă şi pomană ...
că d-ta m-ai băgat in foc.
AGACHI: Eu, dar; si nu cred c-am făcut rău să schimb
tot în casa stăpînu-tău. Ghiţă are să se-nsoare
cu Tinca Fespezanca, o copilă cu 30 000 de gal-
10 bini zestre; nu se cuvenea să-si aducă mireasa în
apartamentul lui cel vechi, u�de toate mobilele
Ia un loc nu plăteau nici cît scaunul cel patriot
care s-a vîndut cu 10 000 de lei. Ia pri­
veşte-acum ... Totul e scump şi elegant ... Chiar
15 pe stăpînul tău l-am pus într-o ramă nouă ...
(Arată portretul.)
BARZĂ: îi şede mult mai bine aşa. .. Însă nu prea pare
vesel.
AGACHI (în parte): Presimte că are să plătească no-
20 tele. " (Tare.) Barză, n-ai aflat unde s-a dus
stăpînul tău de-o săptămînă?
BARZĂ: Nu, cucoane.
AGACHI: Curios lucru!... s-a pornit din Bucureşti
făr-a da de stire nimărui. N-a venit vro scrisoare
25 astăzi?'
BARZĂ: Ba, a adus două factorul de la poştă. Iată-le
pe masă.
AGACHI: A!... asta-i pentru Ghiţă, e timbrată ...
Astalaltă e pentru mine, nefrancată ... Trebuie
30 să fie de Ia nepotul meu. (Deschide scrisoarea.)
Tocmai; a economisit un sfanţ... (Citeşte:)
.Tubite unchiule! Am plecat din Bucureşti cam
răpide, fiindcă voiam, păn-a nu mă însura, să
vizitez însumi mosia de zestre a domnisoarei
35 Tincăi. Am cercetat-o cu de-amănuntul, în' lung
şi-n lat, şi m-am încredinţat că e moşie de preţ."
(Vorbit.) Ce amorez speculant! [Citeştet) "Pă­
mîntuI e roditor, pădurea întreagă, acareturile
în bună stare." (Vorbit.) Scrie ca un vatav.
680
[681]
p
(Citeşte:) "Vitele frumoase... Am găsit însă
vro cinci boi cam slabi, dar nu-mi pasă, căci
aceştia sînt ai posesorului. într-un cuvînt, sînt
mulţămit de voiajul meu, şi mă întorc chiar astăzi
5 la Bucureşti, unde oi sosi pe la vreme de masă.
Poronceşte lui Barză să-mi gătească vro două
ouă coapte şi caşcaval fript."
BARZĂ: îndată. (Voieşte să iasă.)
AGACHI: Aşteaptă, că este un post-scriptum. (Citeşte:)
10 "M-am răzgîndit ... Spune lui Barză să nu gă­
tească nimic... Oi mînca ce s-a găsi acasă."
BARZĂ: Nu-i nimic.
AGACHI: Păstrează-I pe mîne; cît pentru astăzi, îi
pregătesc eu o surpriză. Am comendat lui Hugues,
15 în socoteala lui Ghiţă, o masă mare, la care
am poftit pe cucoana Luxiţa cu fiică-sa şi pe prie­
tenul meu Bombeanu.
BARZĂ: Ofiţerul?.. De treabă boier, şi nicidecum
mîndru.
20 AGACHI: Ce-o să mai rîd, ce-o să mai rîd, cînd s-a În-
toarce Coşcodan!
25
30
3.1
Ce-o să. rîd cînd a veni
Şi cînd a începe-a răcni
Tare, tare, tare, tare, tare, tare, tare.
Spăriet s-a minuna
Şi gura o va căsca
Mare, mare, mare, mare, mare, mare, mare.
( Rîzînd.)
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.
Ce-o să. mai rîd eu;
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.
Ce-o să mai rîd, zău!
AGACHI şi BARZĂ
(rîzînd)
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.
Ce-o să mai rîd eu!
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.
Ce-o să mai rid, zău!
681
[682]
S C E N A III
BARZĂ, apoi COŞCODAN
(Barză se priveşte în oglindă cîntînd încet. Se aude în tindă un
clopoţel.}
� BARZĂ: Cine trage clopoţelul, nu cumva-i boierul?
COŞCODAN (afară): Da deschide azi.
BARZĂ (spăriet): Vai de mine!... el îi!... Stăpî­
nu-meu l. .. Mă duc să dau de stire lui cuconu
Agachi. (Fuge pănă la uşa din' dreapta.) Nu-i
10 aci. .. e în aialaltă parte... să te duci, dulu ţă.
(fesă alergînd prin stînga.)
COŞCODAN (întrînd prin fund): A! iată-mă-s acasă ...
(Căutînd împregiur.) Mare minune!... Nu-s la
mine. .. M�am înşelat, se vede... m-am oprit
15 la rîndul 1_''', în loc să mă sui la al doilea, unde
sed... Bine că nu m-am întîlnit cu cineva ...
'( fesă prin fund.)
S CE N A IV
BARZĂ, AGACHI (ieşind din stînga)
20 AGACHI: Unde-i?
BARZĂ: Ştiu eu ... acuşica chiar i-am auzit glasul.
AGACHI: Se vede c-ai visat, măi Barză ... dac-ar fi
sosit. .. ar fi aci.
(Se aude iar clopoţelul.}
25 BARZĂ: Iată-l, m-am dus! (Fuge în dreapta.)
SCENAV
AGACHI, COŞCODAN, mai pe urmă BARZĂ
COŞCODAN (agitat): Ba nu, nu m-am înşelat... aci
e rîndul al 2_zea ••• Sînt în apartamentul meu .
30 (Căutînd împregiur cu mirare.) Aparta ... men .
tul meu! nu se poate. {Îşi freacă ochii.) Doar
682
[683]
n-am orbul găinilor... (Zărind pe Agachi.) A!
unchiule, vorbeşte, spune ce însemnează?
AGACHI (în parte): Are să-I prinză gălbinarea. (Tare.)
Ce mai faci, Ghiţă?.. Eşti sănătos?.. Ai
5 umblat bine la drum? ..
COŞCODAN (nerăbdător): Nu-i vorba de drum... Ce
sînt mobilele, luxul ce văd aci la mine?
AGACHI: Nu înţelegi? o surpriză.
COŞCODAN: O surpriză?
10 AGACHI: Dar; cucoana Luxiţa, soacră-ta, a socotit că,
în poziţia ta, nu se cuvenea ...
COŞCODAN: A! cucoana Luxiţa a avut ideea... (In
parte.) Soacră-mea a voit să-mi facă o surpriză? ..
(Cu mulţămire.) Prezentul e foarte frumos şi
15 atenţia foarte delicată.
AGACHI (în parte): Ce mormăieşte ca un urs?
COŞCODAN (primblîndu-se prin salon): Frumos... ele­
gant. .. minunat. .. îmi place.
AGACHI (în parte): Iaca!. .. nu ţipă? .. (Tare.) Vrea
20 să zică, nepoate, eşti mulţămit de mine?
COŞCODAN: Pentru ce de d-ta?
AGACHI: Eu am ales mobilele şi am prezidat la împo­
dobirea apartamentului.
COŞCODAN: Bravo, bravo, unchiule... Ai probat că
25 ai gust... î ţi fac compliment.
AGACHI (în parte): Ce-a păţit? (Tare.) Ia priveşte ...
M-am gîndit şi la tine, te-am pus într-o ramă
nouă. .. (Arată portretul.)
COŞCODAN: Bine zici ... A! unchiule, cît eşti de amabil!
30 (It strînge de mînă.)
AGACHI: Aşa-i că e mai bine acum?
COŞCODAN: Mult, mult ... însă găsesc rama cam simplă,
n-are destulă polială,
AGACHI (în parte): Mare minune!... Nu-mi cunosc
35 nepotul. Mi l-a schimbat în provinţie ... Acu e
vremea să-i dau notele.
BARZĂ (înt rînd) : Cucoane, a sosit cucoana Luxiţa cu
fiica d-sale.
AGACHI: Bine, mă duc să le primesc la scară. (1 esă
40 prin fund.)
683
[684]
5
la
15
20
COŞCODAN (în parte): Cucoana Luxiţa la mine?.
de unde şi pănă unde? (Tare.) Barză!
BARZĂ (cu sfială): Aud, cucoane.
COŞCODAN: Ia spune-mi... (V ăzîndu-l.) Iaca! şi tu
eşti pus în ramă nouă?
BARZĂ (tremurînd): Nu-i vina mea, cucoane, mi-a pus-o
în spinare cu de-a sila.
COŞCODAN: Nu face nimica... te prinde; parcă eşti
un feldmarşal. Ştii tu că porţi pe tine cel pu ţin
de 15 galbini aur?
BARZĂ: O stare de om!
Co.Ş€ODAN (cercetînd găitanele): Şi-i aur de cel bun!
BARZĂ: Care vrea să zică, a putea să-mi slujească toată
viaţa mea?
COŞCODAN: Ce fel, să-ţi slujească? Socoţi poate că
livreua e a ta? Te înseli, măi badeo ... Ia mai
bine seama să nu rozi 'găitanele.
BARZĂ (în parte): Dacă nu-i a mea ... n-are haz. (1 esă
prin dreapta.)
se E N A VI
COŞCODAN, FESPEZANCA, TINCA, AGACHI
(impreună)
FESPEZANCA şi TINCA AGACHI (închinîndu·se)
-
j�
25
La amabila-ţi poftire
Noi venim Cu mulţămire;
Căci simţim plăcere mare
În a voastră adunare.
Primind a mea poftire
Ne-aţi cuprins de mulţămire;
Căci simţim plăcere mare
În a voastră adunare.
COŞCODAN (înaintînd): A! cucoană Luxiţă ... domni-
3:> şoară Tincă, ce fericire pentru mine de a vă primi
în apartamentul meu ... Nu mă aşteptam ...
FESPEZANCA: Am venit, domnule Ghiţă, îndată ce
a sosit biletul d-tale de invitaţie.
684
,
-
[685]
COŞCODAN (în parte): Aud? (Incet cătră Agachi.) Ce
invitaţie?
AGACHI (încet cătră Coşcodan): Le-am poftit la masă
în numele tău ... Nu te îngriji, bucatele-s co-
S mendate la Hugues.
COŞCODAN (în parte): La Hugues?
TI:-<CA: Spune-mi, te rog, domnule Ghiţă, ce te-ai făcut
de opt zile de cînd nu te-am mai văzut pe la
noi?
10 COŞCODAN: Am fost absent din Bucureşti, domni-
şoară ... Am fost... am fost la Iaşi.
FESPEZANCA şi TINCA: Tocmai la Iaşi? în fundullumei ?
COŞCODAN: Dar; auzisem că acolo s-ar găsi stofe şi
juvaere mai frumoase decît în oraşul nostru,
15 şi m-am răpezit în fosta capitalie, ca să cumpăr
cele trebuincioase pentru prezentul de nuntă ...
FESPEZANCA: Ce galantomie!
AGACHI (în parte): Gogonată minciună.
COŞCODAN: însă n-am găsit nimică ca să fie demn de
20 d-ta, domnişoară, şi m-am întors cu mînile goale.
AGACHI (în parte): Adică fără mănuşi ... tot de eco­
nomie.
FESPEZANCA: Nu face nimică ... îi găsi în Lipscani
de toate cîte ţi-a plăcea... (Căutînd împregiur.)
25 Dar ce lux în apartamentul unui hoIt ei !. .. ce
eleganţă! se cunoaşte că eşti gentilom ...
COŞCODAN: îmi plac lucrurile simple şi elegante.
AGACHI (în parte): Mai cu seamă simple.
FESPEZANCA: Toate cîte le văd sînt alese şi aşezate
30 cu mult gust.
COŞCODAN (în parte): Cum îşi laudă singură prezentul!
AGACHI: în adevăr, mobilarea-i prea frumoasă, dar şi
ţine cam scump.
FESPEZANCA: Fie, că face; ş-apoi cine caută la bani cînd
35 lucru-i plăcut?
COŞCODAN: Se-nţelege, cine caută la bani cînd lucru-i
plăcut?
AGACHI (în parte): Bre! vorbeşte ca un rîsipitor! ...
Acu-i vremea să-i dau notele.
685
• Il .•
.. '
1
[686]
5
10
15
20
25
TINCA: Salonul acesta seamănă făcut înadins pentru
muzică ... e mare, nalt şi ferit de zgomotul tră­
surilor.
FESPEZANCA: Însă nu zăresc nici un piano.
AGACHI: E în celalalt salon ... un piano de Erhard.
COŞCODAN (buimăcit): Dar... e în celalalt salon ...
un Erhard de clavir.
AGACHI: Nou, de 200 de galbini.
TINCA: Nu-i scump, dacă-i bun.
COŞCODAN (în parte): Iar o surpriză de-a soacrei, se
vede.
FESPEZANCA: Nu-i scump nicidecum ... Al meu ţine
250 de galbini.
COŞCODAN: Se-nţelege că nu-i scump ... 200 de g�l�
bini. .. o bagatelă... unchiul meu crede ca-l
scump pentru că nu CÎntă din clavir... Nu-i
scump, unchiule.
AGACHI: CU atîta mai bine, nepoate, dacă-l găseşti
ieftin ... Domnişoară Tincă, nu doreşti să-I vezi?
TINCA: Cum nu? vreau să-I şi cerc.
AGACHI (dîndu-i braţul): Dă-mi voie dar să te înto­
vărăşesc în salonaş, (Trecînd pe lîngă Coşcodan,
îi dă notele.) N a, nepoate, ţine.
COŞCODAN: Ce sînt astea?
AGA CHI : Notele.
COŞCODAN: De muzică?
AGACHI: Ba; notele de pe la magazii. (1 esă prin stînga
cu Tinca.)
se E N A VII
-­
�I
30 COŞCODAN. FESPEZANCA
COŞCODAN (în parte) : Notele! ... De ce mi le dă mie? ...
A! poate ca să le reveduiesc. [Cercetindu-le.)
O! o!... sînt cam încărcate!... dar nu mă
privesc pe mine. (Le dă Fespezancăi.) Cucoană
35 Luxiţă ... poftim.
FESPEZANCA: Ce-s astea?
COŞCODAN : Notele.
686
[687]
FESPEZANCA: A! vrei să le cercetez? (Adiţionînd.)
375 cu 150 fac 525 si cu 275 fac 800 si cu 134
fac 934. Tocmai 934 'de galbini, pentru {uobilarea
întreagă a casei... (Dînd notele lui Coşcodan.)
5 Poftim.
COŞCODAN (în parte): Ce fel, poftim? .. Nu cumva
socoate că le-oi plăti eu? (Tare.) Cucoană Lu­
xiţă, mă ierta ţi ...
(Se aude în salonul din dreapta variaţii pe piano, care sună
10 en sourdine, în tot cursul scenei următoare.}
FESPEZANCA : Taci!
COŞC'ODAN: Aud?
FESPEZANCA: Ascultă cum cîntă de frumos Tinca din
piano. .. Ce talent! ce uşurinţă!... ce senti-
15 ment l. .. A! mă simt înduioşată... îmi vin
lacrimi în ochi.
COŞCODAN (în parte): Na!
FESPEZANCA: Ghiţă, Ghiţă, sîntem singuri? .. Ah l, ..
nu mai pot opri lacrimile... lasă-mă să plîng ...
20 (Plînge.)
COŞCODAN: Să plîngi? da de ce să plîngi, cucoană?
FESPEZANCA: Ah! peste trei zile ai să-mi răpeşti
fa ta. .. să rămîn fără copilă!
COŞCODAN: Aşa este ... însă notele ...
25 FESPEZANCA: Singură, singură pe lume!... cuc! Ah!
Ghiţă ... n-oi putea niciodată să mă deprind
cu singurătatea.
COSCODAN: îi veni să sezi cu noi la un loc ... Cît pentru
, cheltuială ne-om pune la cale. (In parte.) Oi
30 chibzui-o să plătească tot.
FESPEZANCA: Ba nu, Ghită, căci om trăi strîmtorati ...
(Coborînd ochii.) Ah! Ghiţă... Am să-ţi f�c o
destăinuire la care nu te-aştepţi nicidecum.
COŞCODAN (în parte): Ce vrea oare să-mi destăinuiască ?
35 FESPEZANCA: Ai să mă găseşti negreşit foarte copi-
lăroasă ... dar ce să fac? .. aşa mi-i firea ... Astă­
noa pte am făcut ...
COŞCODAN: Ce?
687
[688]
5
10
15
20
25
30
35
688
FESPEZANCA: Am făcut un vis poznaş ... închipuieşte-ţi
că parcă mă găseam la bal, în rochie stacojie ...
Stacojiul mă prinde de minune .
COŞCODAN: Nu zic ba; însă notele .
FESPEZANCA: Lîngă mine se afla un cavaler cam ...
sur, dar încă destul de verde ... El mă mînca
cu ochii de vie, şi eu mă roşeam pe obraz ca
o fată mare.
COŞCODAN (în parte): Iaca dracu! Nu cumva soacra
are idei ciudate?
FESPEZANCA: Deodată el mă apucă de talie.
COŞCODAN: Aş!
FESPEZANCA: Şi mă rîdică în văzduh ca o peană ...
Orhestra cînta un valţ ... Cavalerul mă strîngea
cu dragoste la pept şi-mi zicea nişte cuvinte
înfocate pline de amor, nişte cuvinte pe care
modestia nu mă iartă să le repetez. -
COŞCODAN (în parte): Ce dracu să-i fi spus?
FESPE�ANC�: Şi cînd orhestra încetă, cînd orhestra
Inceta ...
COŞCODAN: Ei!. ..
FESPEZANCA: Cavalerul mă urcă într-un cupeu şi mă
duse la biserică, unde parcă ne cunună părintele
Aftanasie.
COŞCODAN: Ia lasă gluma ...
FESPEZANCA: Ah!... însă n-a fost decît un vis; căci
nu gîndesc să mă mărit de-a doua oară ... Cu
toate că, dacă s-ar prezenta un cavaler încă
verde ...
COŞCODAN: Pardon, pardon, cucoană soacră... să ne
tălmăcim ...
FESPEZANCA (cu sentiment): Ah! Ghiţă ... n-oi putea
niciodată să trăiesc singură ... Visul m-a ameţit,
m-a exaltat, m-a rîdicat tocmai într-al 19-1ea cer.
COŞCODAN (în parte): Prea sus!. .. a nebunit baba.
(Pianul tnceteaeă.)
FESPEZANCA
Ce vis frumos, ce vis ferice
Pe mine ieri m-a încîntat!
[689]
Un glas iubit, tainic imi zice
Că el va fi realizat.
Ah! de atunci, mintea-mi se perde,
Şi nencetat parcă zăresc
Un cavaler plăcut şi verde
Ce-mi zice, zice : te iubesc.
Un cavaler ce-mi zice, zice:
Ah! te iubesc şi sînt ferice!
(1 esă în stînga, acoperindu-şi obrazul cu batista.)
10 S C E N A VIn
COŞCODAN (îşi freacă urechile): Ce-am auzit?.. îmi
tiuie urechile ... Baba are gînduri de măritis 1. ..
E în stare să ia un barbat tînăr şi... verde,
precum zice ea; un barbat care i-a mînca toată
15 averea cu lingura, după obicei. .. ş-apoi mai ştii
păcatul!. .. poate să facă şi copii... S-a mai
văzut de-alde astea pe lume. .. (Furios.) Ei 1. ..
şi c1ironomia? .. aşa-i că-i în pericul? (Se prim­
blă agitat pe scenă.) Nu-i timp de perdut. ..
20 Baba s-a aprins... trebuie să fac ce-oi face ca
să-i scap averea din gura lupului... O! dac-aş
avea la mînă un barbat copt, vestejit, limoniu,
nu verde ... un om şters de pe faţa pămîntului
să-I dau babei ... aş fi garantat despre viitor.
25 se E � A IX
COŞCODAN, AGACHI
AGACHI: Ghită, da nu vii să asculti pe Tinea drîn-
gănind 'din piano? '
COŞCODAN: O! ce idee! (Arătînd pe Agachi.) Iaca
30 barbatul cel copt! (Tare şi iute.) Unchiule, un­
chiulică, ascultă: eşti bătrîn, ostenit, batojit,
ai podagră; prin urmare trebuie numaidecît să
pui capăt hoIt ei ei ; n-ai timp de perdut.
AGACHI: Ce să fac? Cum ai zis?
689
[690]
COŞCODAK: Trebuie să te-nsori.
AGACHI: Eu? ferească-mă Dumnezeu!
COŞCODAN: Ţi-am găsit o femeie plăcută, bogată şi
grasă, care te iubeşte.
5 AGACHI: Aş! cine?
COŞCODAN: Cucoana Luxiţa.
AGACHI: Soacră-ta?
COŞCODAN: Caracterul d-tale vesel îi place. Mi-a vorbit
de d-ta chiar acum cu entuziasm ... A făcut un
10 vis înfocat... cu rochie stacojie... în care d-ta
jucai valţul şi rolul de amorez. Primeşti? Mă duc
s-o bucur pe cucoana soacră... să-i duc veste
bună.
AGACHI (oprindu-t): Ho, ţară! Nu dau tatarii.
15 COŞCODAN: Unchiule, gîndeşte că are două moşii cu
mori.
AGACHI: Aibă macar şi zece... eu nu-s de-nsurat , ..
De-abia am văzut-o pe Fespezanca şi n-am apucat
a mă îndrăgi de dînsa.
20 COŞCODAN: îi iubi-o ca un nebun, cînd îi cunoaşte-o
mai de-aproape. Unchiule, închipuieşte-ţi feri­
cirea de-a avea o sotie drăgălasă... inimoasă,
care te-a căuta cînd Îi 'fi zaif, te-a' freca la tîmple
cu oţet de trandafir cînd te-a durea capul şi
25 ţi-a purta de grijă la bătrîneţe ... căci bătrîneţele
sînt triste.
AGACHI: Aşa este ... însă ...
COŞCODAN: �-apoi ce-i dai greş cucoanei Luxiţei? ..
Ea-i încă hazlie, nurlie... mai cu seamă cînd
30 e îrnbrăcată-n stacojiu.
AGACHI: CU adevărat, stacojiul o prinde de minune.
COŞCODAN: Şi luat-ai seama ce umere albe ... ce braţe
rotunde are?
AGACHI (aprinzîndu-se): Le-am admiratia balul ei.
35 COŞCODAN: Ei! apoi, ce mai stai la Îndoială?.. pri-
meşte.
AGACHI: Da cum, Doamne, iartă-mă, la vîrsta mea? ...
COŞCODAK: Ce-ţi pasă? .. Luxiţa te iubeşte, te găseşte
că eşti verde ...
690
[691]
-
I
AGACHI: Oare? .. dacă-i aşa, mai că ... mai că ...
(Rîzînd.) Ştii c-ar avea haz să facem nunţile
amîndoi tot într-o zi?
COŞCODAN (în taină): Mai haz... şi, astfel, în loc
.5 să cheltuim cu două mese, facem numai una
si bună.
AGACH'I (vesel): A! hoţule, vrei să mă-nsori de eco­
nomie?
COSCODAN: Taci, că-ti vine mireasa ... Unchiule, ara-
10 'tă-te înfocat .. .' fii verde.
AGACHI: Las' pe mine.
COŞCODAN: Adă-ţi aminte că te numeşti Flutur ... să
te văd, fluturaşule.
SCE:\TA X
1.5 AGACHI. COŞCODAN. FESPEZANCA
FESPEZANCA (în pragul uşii din stînga): Vă derangez,
domnilor?
COŞCODAN: Nicidecum, cucoană Luxi ţă; tocmai acum
vorbeam de d-ta cu unchiul meu.
20 FESPEZANCA: Zău?
AGACHI (în parte): Face parale încă soacra.
FESPEZANCA: Şi ce zicea ţi de mine?
COŞCODAN: Unchiul meu, sărmanul, îmi istorisea un
vis încîntător ce a făcut astă-noapte.
2.5 FESPEZANCA (aproPiindu-se): Aş! şi d-lui a visat?
COŞCODAN: Şi l ... pare că era la bal. .. lîngă o ladă cu
flori se găsea o damă frumoasă, îmbrăcată cu
rochie stacojie ...
FESPEZANCA (în parte): Ca mine?
30 COŞCODAN: Stacojie. (Incet, căiră Agachi t) Oftează,
unchiule.
AGACHI: Bucuros. (Oftează.)
COŞCODAN: Acea damă era văduvă şi îmbobocită ca
o zarnacadea.
3.5 AGACHI: O! dar, ca o zarn ...
COŞCODAN (încet): Oftează.
AGACHI (oftînâ}: acadea.
691
[692]
COŞCODAN: Unchiul meu, sărmanul!... uimit, elec­
trizat, se apropie de dînsa tremurînd ca frunza
(apucă pe Fespezanca de mînă) ş-o apucă de
mînă.
5 FESPEZANCA (uiml:tă, în parte): Vai de mine!. .. Nu
ştiu ce-mi vine.
COŞCODAN: Şi-i zise cu un glas verde: O ! doamna mea!
cît eşti de frumoasă! cît eşti de grandioasă!
cît eşti de maiestoasă!. .. cît eşti de ...
10 AGACHI (încet): Destul, .. Fă-i propunere de cununie.
COŞCODAN: Eu? l
AGACHI: Fiecare la rîndul lui ... Eu am lucrat destu
pentru tine.
COŞCODAN (Fespezancăi}: Şi, în sfîrşit, bietul meu
15 unchi îndrăzni să adauge: (se pune în genunchi)
Luxiţă, Luxiţă ! te iubesc peste măsură.
FESPEZANCA (turburată): Pe mine?.. d-ta?
COŞCODAX
Ce vis frumos, ce vis ferice
20 Pe mine ieri m-a încintat l
Un glas iubit tainic imi zice
Că el va fi realizat.
AGACHI (întrerupîndtt-l): Scoală, mă, că nu-i locul tău
COŞCODAN [sculindu-se}: Bine zici. (lşi şterge genun,
25 chii.}
AGACHI
(îngenunchind, urmează cînticul)
Ah! de atunci mintea-mi se perde;
Căci neîncetat eu te zăresc.
30 Deşi sînt sur, sînt încă verde
Şi de amor mă prăpădesc.
Luxiţă, ah! spune-mi aice
Că primeşti să fiu ferice.
FESPEZANCA: Domnule Agachi... Vai de mine! ce
35 vorbeşti? .. Ai nebunit?
AGACHI: Dar, am nebunit de amor sau de amoare,
după limba cea nouă... Luxiţă, eşti văduvă,
692
[693]
=-
eu sînt văduvoi ... Hai să unim văduviile noastre,
ca să le prefacem într-o păreche de porumbaşi.
FESPEZANCA: Domnule, mă confusariseşti.
AGACHI: Luxiţă ... te rog ... nu mă despera ... spune-mi
5 macar un cuvînt dulce; zi că primeşti, să nu mai
fie vorbă ...
FESPEZANCA: Nu acum, că-s prea sastisită... Altă­
dată ... mîni... (In parte.) Ah! inima mi se
bate ca o toacă. (Fuge în stînga.)
10 COŞCODAN: După dînsa, unchiule.
AGACHI: Las' pe mine ... Nu scapă ea cu una, cu
două ... Imi place, m-a fărmecat; de-acum eu îi
sînt popa. (Intră în stinga.)
S C E N A XI
15 COŞCODAN: Ha, ha, ha, ha. L-am Însurat pe unchiul
meu Mi-am asigurat clironomia ... Tra, la,
la, la îmi vine să joc polca de bucurie.
(Aria polcăi din "Chiriţa în provinţie": "Ba te-oi mînca")
L-am însurat!
20 Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
L-am însurat pe bietul moş,
L-am înfocat,
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
De s-a aprins ca un cocoş.
25 Ce bine-mi pare.
Tra, la, la, la, la, la, la, la, la,
Că l-am băgat în cuib căsătoresc
Şi pe-a lui stare
Tra, la, la, la, la, la, la, la, la,
30 Sînt sigur eu s-o c1ironomisesc.
(Joacă polca ctntind.}
L-am însurat!
Tra, la, la, la, tra, la, la, la, la,
L-am însurat pe bietul moş,
35 L-am înfocat,
Tra, la, la, la, tra, la, la, la, la,
De s-a aprins ca un cocoş.
(Juc!nd, ajunge lîngă masă şi rămîne cu un Picior în aer.)
693
[694]
Ce văd? o scrisoare pentru mine?.. nefran­
cată?.. (ia scrisoarea) ba-i francată. (O des­
chide.] Cine-mi scrie? Moisescu? (Citeşte:) "Dom­
nule Ghiţă 1 Mă grăbesc a te încunoştiinţa că
5 averea cucoanei Luxiţei e în proces ... Moşiile
sale i-au fost lăsate prin testament de bunul său,
Tachi Craioveanu; însă testamentul se găseşte
atacat de mai multe persoane, sub cuvînt de
oarecare lipse de forme. Pricina se caută astăzi
10 la Curtea de Casaţie... Primeşte asigurarea
înaltei stime ... etc ... " Tronc 1 altă istorie acu 1. ••
Starea soacrei e în proces ... Care vrea să zică,
dacă s-ar perde pricina, e ruinată... Ruinată 1
şi eu am apucat de l-am încurcat pe unchiul
15 meu. .. Destulă treabă-am făcut 1. ..
se E N A XII
COŞCODAN, AGACHI
AGACHI: Ura 1 ... am izbutit 1
COŞCODAN: Ce-ai izbutit?
20 AGACHI: Am făcut-o pe Luxiţa să primească ... S-a
cam fasolit la început, dar în sfîrşit s-a îmblînzit
ca o meioară, şi mi-a dat mîna s-o sărut. .. Am
sărutat-o pănă dincolo de cot. .. Crişu eu 1
COŞCODAN (în parte): Ia priviţi moşneagul 1
25 AGACHI: Ei 1 măi nepoate, ce mai zici?.. sînt ţon-
ţoroi, ori ba?
COŞCODAN: Bine, bine; linişteşte-te ... Planu-i schimbat.
AGACHI: Ce plan? Ce schimbat?
COŞCODAN: Averea cucoanei Luxi ţei e în proces. Chiar
30 astăzi se tratează pricina la Curtea de Casa ţie.
De-a perde-o, nu-i rămîne nici o leţcaie.
AGACHI: Ce proces, mă?.. ce leţcaie? parcă vorbeşti
într-aiurea.
COSCODAN: Crede-mă, unchiule; nu te grăbi cu Însu-
35 'ratul. .. Lasă-te pe tînjeală.
694
":::""1
I
[695]
--
AGACHI: Ai nebunit, mă? .. Auzi, să nu mă grăbesc,
cînd m-am aprins? .. Dacă doar nu-s un poponeţ
să ni-aprind şi să mă sting pe mică pe ceas.
COŞCODAN (în parte): Nici că vrea să-nţeleagă ...
5 (Tare.) Poate să peardă procesul.
AGACHI: Şi ce-mi pasă? .. Eu nu mă-nsor pentru banii
Luxiţei... Mă-nsor pentru braţele ei, pentru
ochii ei, pentru nurii. ..
COŞCODAN: Doamne! ce-s bătrînii, cînd li se aprind
10 călcăi1e. .. Da gîndeşte, unchiule.
AGACHI: Du-te la naiba şi dă-mi bună pace.
COŞCODAN (în parte): A luat foc stogul de paie; nu-l
mai pot potoli.
se E N A XIII
15 AGACHI, COŞCODAN, BARZA, mai pe urmă BOMBEANU
BARZĂ: Cucoane, a venit d-nul Bombeanu, ştii, ăla
care-a mîncat cu noi la Hîc.
AGACHI: Pofteşte-l. (Barză iesă.)
COŞCODAN (în parte, intrigat): Bombeanu?
20 BOMBEANU (isurtnd}: Domnilor. ..
COŞCODAN (în parte): El e!. .. ai! ai! (Se întoarce.)
AGACHI: A! bine-ai venit, prietene. Ai primit biletul
meu de învitare ? .
BOMBEANU: L-am primit cu mulţămire şi, precum
25 vezi, m-am grăbit. (Zărind portretul lui Coş-
codan.) Ce văd?
COŞCODAN (în parte): Ai! ai 1. .. m-a cunoscut.
BOMBEANU: Curios lucru !
AGACHI: Ce?
30 BOMBEANU: Cum se face de ai la d-ta În salon figura
astă pocită ?
AGACHI: E portretul lui ...
BOMBEANU: Lui Zarafopulos, cămătarul meu.
AGACHI: Zarafopulos? 24 la sută?
35 BOMBEANU: Tocmai.
COŞCODAN (în parte, ascuzindu-şi obrasul ) : Aş da bucu­
ros un sfanţ, să fiu aiurea.
695
[696]
AGACHI (uimit): Zarafopulos!. .. A! înţeleg acum pen­
tru ce Moisescu n-a voit niciodată să mi-l arate.
Figura astă pocită, precum zici, ne-a esploatat
pe-amîndoi fără nici un pic de cuget.
j COŞCODAN (în parte): Cum? şi unchiul meu se împru­
muta din banii mei?
AGACHI (aproPiindu-se de Coşcodan, încet): Neruşina­
tule 1. .. ai ajuns a fi şi cămătar?
10 COŞCODAN (intorcindu-se, încet): Să-ţi spun, unchiule .
BOMBEANU [zărindu-l }: Iaca şi originalul portretului .
Kir Zarafopulos, adevărat e că ai de gînd să urei
dobînda la 50 la sută?
COŞCODAN: Să vă spun ... Nu credeţi ... în adevăr ...
mi s-a întîmplat cîteodată să oblig prietenii,
15 împrumutîndu-i cu opt, cu zece la sută pe an ...
AGACHI: Minciuni.
COŞCODAN: Chiar cu 12 ...
AGACHI: Minciuni.
COSCODAN: CU 15 cel mult; dar cu 24 niciodată!. ..
20 'Moisescu, blestematul cel de Moisescu, m-a com-
promitat, după cum înţeleg ... Eu îi încred banii
mei, şi el se vede că-i speculează în folosul lui ...
A! n-aş fi crezut că ar fi abuzat astfel de nevino­
vă tia mea.
25 AGACHI: 'Minciuni! (Incet căiră Coşcodan, cu minie.)
Ticălosule! Potlogarule! Iudă ! Mi-e ruşine să
mă uit la tine. De azi înainte să nu zici cumva
că-mi eşti nepot, că te stîlcesc.
CqŞCODAN (încet): Unchiule ...
30 AGACHI: Taci, că întru în păcat pe loc ... Păn-în 5
minute să renunti la mîna Tincăi, auzitu-m-ai?
COŞCODAN: Eu să perd zestrea?.. Niciodată... Mai
bine moartea!
AGACHI (căutînd la ornic): Acum sînt 4 şi cinci; la
35 4 şi zece, de nu-i fi următor poroncii mele, spun
la toţi istoria lui Zarafopulos Coşcodan.
COŞCODAN (în parte): Am păţit-o!
AGACHI: Iaca Tinca cu maică-sa... Arată-te iscusit. ..
Hait.
40 {Bombeanu se retrage în fund.}
696
[697]
-
[ .
se E N A XI\'
Cei denainte, FESPEZANCA, TINCA
FESPEZAKCA: Veste bună l, .. veste bună l. .. Am cîş­
tigat procesul. (Arată o hîrtie.)
5 COŞCODAN: Cîştigat? Bravo!... Testamentul rămîne
bun! Ce fericire!
AGACHI (cu ornicui în mînă): 4 şi şeapte!
FESPEZANCA: 4 şi şeapte? Ce ne pasă?
AGACHI: Am o treabă importantă la 4 şi 10. D-nul Ghiţă
10 o cunoaşte.
COŞCODAN (încet): D-apoi a cîştigat procesul, un­
chiule I. ..
AGACHI (încet): Tocmai de-aceea, arată-te şi mai is­
cusit.
15 COSCODAK: Cucoană Luxi tă ...
FESPEZANCA: Ce este, Ghită?
COŞCODAN (în parte): Uf ( cald e!
AGACHI: 4 şi 8.
COŞCODAN (rugîndu-se încet): Unchiulică ...
20 AGACHI: 4 şi 9.
COŞCODAN: Cucoană... Conştiinţa mea mă obligă, în
acest minut solemn, să vă fac o destăinuire ...
(In parte.) Uf! (Tare.) M-aţi crezut negreşit un
tînăr cuminte şi econom? ..
25 FESPEZANCA: Negreşit.
COŞCODAN (încet, cu desperare): Unchiulică ...
AGACHI: 4 şi 10 minute!
COŞCODAN: V-aţi înşelat, cucoană ... (Iute.) Sînt, dim­
protivă, un cheltuitor, un destrămat. în loc să
30 şăd acasă ca un bătrîn, îmi petrec zilele şi nopţile
pe la birturi; mă împrumut cu bani în tîrg de
plătesc 18 şi 24 la sută şi merg la bal masche l
îmbrăcat în costum de Mustafa-paşa.
FESPEZANCA şi TlNCA (indignate): O!. ..
35 COŞCODAN: Iată adevărul. .. astfel sînt!
AGACHI: Se împodobeşte Coşcodanul.
FESPEZANCA: Domnule Ghiţă, purtarea d-tale în acest
minut solemn merită o răsplată. Primeşte dar
697
.�
[698]
5
10
15
20
25
30
35
'10
698
înalta mea consideraţiune; cît pentru Tinca,
şterge-te pe buze.
TIN CA: Aud? Vrea să zică iar rămîn fată mare?
AGACHI: Ba nu, Tincă; nu te-ngriji de asta ... Eu ţi-am
găsit un barbat, care socot că ţi-a plăcea mai
mult decît Zar ... Coscodan ... Domnul Bom­
beanu, prietenul meu.'
TINCA (cu bucurie): A!
BOMBEANU (înaintînd): Aş fi prea fericit, dac-aş merita
favorul. ..
AGACHI: Auzi, Tincă ... cere un fa vor tînărul. .. pri-
meşte, să se isprăvească comedia.
TINCA (coborînd ochii): Cum a hotărî maică-mea.
FESPEZANCA: Eu primesc cu bucurie.
AGACHI: Bravo ... şi mata, Tincă? .. ce zici?
TINCA: Nu ştiu de se cuvine.
AGACHI: Vrea să zică, nu primeşti. .. fie ...
TINCA (răPide): Ba primesc.
FESPEZANCA: Ce te mai fasoleai dar?
COŞCODAN (trăgînd pe Agachi la o parte): Unchiule,
mărturiseşte că, cu toate defectele mele, am
contribuit mult la fericirea d-tale... te-am lo­
godit c-o avere şucada ...
AGACHI: Nu cumva vrei să-ţi plătesc comision?
COŞCODAN: Nu, dar, în sfîrşit... mai tîrziu, după
moartea d-tale, tot mi-a veni şi mie ceya parte.
AGACHI: Ţie?
COŞCODAN: Tot eu am să-ţi fiu clironom, căci despre
copii cred că te-a iertat Dumnezeu.
AGACHI: Culcă-te pe-acea ureche. Purtarea ta m-a
revoltat astfel, că, în ciuda ta, am de gînd să las
în urmă-mi o jumătate duzină de fluturi.
COŞCODAN (în parte): Se laudă, unchiul, nu-i tocmai
aşa de... revoltat.
BARZĂ (întrînd): Poftim la masă.
AGACHI: Ura! şi poftă bună!
Plăcerile-s paseri uşoare
Ce-aprind a inimilor dor;
Omul prost le lasă să zboare.
Iar eu le prind vesel din zbor
,....
,
5
10
15
[699]
Cu al meu pahar
Plin, plin
De vin de Cotnar
Plin, plin
Şi cînd paharul meu închin,
Ah! Ah! Ah!
Glu, glu, glu, sufletul meu rîde,
Glu, glu, glu, raiul se deschide,
Glu, glu, glu, glu, glu, glu;
Căci oricare chin
Eu mi-I înec în vin.
Pluf!
TOŢI
Glu, glu, glu, sufletul meu rîde etc.
(La finele cupletului, Agachi dă braţul Fespeeancăi,
Bombeanu dă braţul Tincăi şi toţi se îndreaptă spre fund.)
(C o r tin a cad e.)
.....
r
I
[700]
L
I
[701]
·
-/1
1
[702]
PERSOANE
ARVINTE, de 50 ani
PEPELEA, de 25 ani
MĂNDICA, nepoata lui Arvinte
[703]
20
ARVINTE ŞI PEPELEA
VODEVIL îNTR-UN ACT
Scena se petrece intr-un sat din Moldova, in anul 1864.
Teatrul reprezintă o cameră de ţară cu o uşă in fund, altă
.5 uşă in dreapta; Ungă dinsa, un cui mare in părete; in stinga,
fereastă; in fund, un pat acoperit cu scoarţă; alăturea cu
patul, un paravan prost; in mijloc, o masă de lemn cu două
scaune.
SCENA 1
10 PEPELEA (întră prin fund): Măndică I Măndică ! ...
Unde esti?.. Unde te-ai ascuns? (Merge spre
uşa din 'dreapta, voind s-o deschidă.] Măndică I ...
SCENA II
PEPELEA, lIIĂNDICA (după uşă)
15 l\L�NDICA: Cine-i acolo?
PEPELEA: Eu... Pepelea... Ursitul tău, Măndică l
Eu, Pepelea din poveste,
Eu, românul drăgălaş,
Cum n-a fost şi nici nu este
Altu-n sate şi-n oraş 1
703
...
r
[704]
5
10
15
20
25
30
35
704
Eu, nepotul lui Pîca1ă,
Care-n orice timp şi loc
llid de proşti, rîd de Tîndală
Şi de dracul îmi bat joc.
Multe fete după mine
Zac pe coaste şi oftez;
Dar eu numai pentru tine
lnimioara mi-o păstrez.
MĂKDICA: Tu eşti, Pepeleo?.. Ce ca ţi?
PEPELEA: Am venit să-ţi spun că-mi eşti drăguţă ca
ochii din cap.
MĂNDICA: Aşa să trăieşti?
PEPELEA: Să n-am parte de moşu-tău, giupînu Arvinte,
de-ţi spun gugoşi ... Da deschide uşa, Xlăndico,
să ne vedem la faţă.
.MĂNDICA: Nu pot, că m-o închis moşu-meu cu cheia ...
PEPELEA: Elei!... şi de ce te-o închis?
MĂNDICA: Cică să nu mă fure zmeii.
PEPELEA: Mînca-I-ar zmeoaicele, ghiuj afurisit!... Şi
ce faci tu acolo singurică?
:MĂNDICA: Cos!
PEPELEA: Rochiţa ta de nuntă?
:MĂNDICA: Ba nu, antereu lui moş Arvinte ...
PEPELEA: Iar îl cîrpesti?.. De cînd te stiu, alta nu
faci .. , Mai dă�năzi i-ai scos mînicile ca să-i
pui spete.
MĂNDIŢA: Acum i-am scos spetele ca să-i fac poale.
PEPELEA: Ha, ha, ha!... O s-agiungă vestit în ţară
antereu lui Arvinte, mînca-I-ar guzgan ii !
.MĂNDICA: Pe cine?.. pe antereu?
PEPELEA: Ba! pe moşu-tău, că mare zgîrcit îi! Îi în
stare să taie un fir de mălai în opt ...
.MĂNDICA (rîde) .
1\1� d' � , Ştii �
PEPELEA: H an lca.... 11 una.
MĂNDICA: Ce?
PEPELEA: Te-am cerut ieri dimineaţă la dînsu.
MĂNDICA: Elei! şi ce ţi-o răspuns?
PEPELEA: M-o trimes dracului pomană.
MĂNDICA: Da pentru ce?
[705]
PEPELEA: Cică nu-s de neam mare.
MĂNDICA: A uzi!
PEPELEA: De-aceea am hotărît să-i gioc una şi bună ...
MĂNDICA: Ce?
6 PEPELEA: Ce m-a sfătui dracu.
(Se aude afară tuşind şi strănutînd.)
PEPELEA: Iaca vine strigoiu.
MĂNDICA: Fugi iute, să nu te găsască aici!
pEPELEA: M-am dus ... Să ne videm cu bine, Măndică!
10 Pe unde să ies ca să nu mă-ntîlnesc cu el? Ha!
pe fereastă... dos la faţă. (Sare pe fereastă, în
timp ce Arvinte întră prin fund.)
S C E N A III
ARVINTE (cu giubea strenţuyoasă)
15 U! hu, hu, hu! geru-i! [Îşi suflă în pumni.) Bine
zice românu, că iarna n-o mănîncă lupu ... Am
fost să cumpăr un car de lemne; dar mi-o cerut cît
dracu pe tată-său şi n-am luat nici o dispicătură,
ca să-i viu de hac celui cu lemnu. .. (Strănută.}
20 N a! că iar m-o prins gutunariu. U! hu, hu, hu! ...
De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva
cald pe mine, că, zău, am îngheţat ... Hei! bla­
goslovită să fie vorba ţiganului: "Mai bine două
veri decît o iarnă".
25 Banul se cîştigă greu,
Dar uşor se cheltuieşte.
Cine-i prost şi derbedeu
Lesne-n lume mofluzeşte;
însă eu am bani şi minte,
30 Căci mă chem jupîn Arvinte.
(Strănută.)
într-un ceas bun!
35
Iarna vine, timpu-i rece,
Eu o las frumos de trece
Şi nu mă-ncălzesc la foc ...
705
[706]
Mă-ncălzesc sărind în loc ...
Astfel, eu jupîn Arvinte
Sînt cu trupul tot ferbinte.
(Strănută.) Ha 1. .. ian aşa ... şi la anu cu bine 1. •.
.5 (Iş! suflă nasul.) Măndică 1... (Se apropie de
uşa din dreapta.) Măndică!... Nu răspunde,
drăcoaica. .. Se vede că-i mînioasă c-am închis-o
în odaie ... Apoi dă 1. .. c1!Jetele ... vorba ceea ...
paza bună fereşte primejdia ră... Dumneei,
10 gilipîneasa Măndica, era în plecare să se deie
în dragoste cu puşchiu cel de Pepelea... un
tîriie-brîu, care-şi bate gioc de toată lumea 1. ..
Atunci s-agiungă... (Se depărtează de uşă.)
L-am întîlnit mai dăunăzi şi i-am zis să-mi vîndă
15 casa asta, în care şăd acu de doi ani... îi casa
lui, hoţu! Cum aş face să i-o ieu pe nimică? ..
Să-I port cu vorbe, că l-oi însura cu Măndica,
pănă ce-oi mîntui tîrgu... ş-apoi, de spate şi
pe uş-afară, Ha! ... iată-l. .. cică, cînd vorbeşti
20 de lup, lupu cît cole! ...
SCEN A IV
ARVINTE şi PEPELEA
PEPELEA: Bună dimineaţa, giupîne Arvinte!
ARVINTE: Ha! ha 1. •. ai vinit, berbantule, ca să sfîr-
25 şim tocmala pentru casă?
PEPELEA: Aşa, giupîne!
ARVINTE: Fie!. .. cu toate că n-am nevoie mare de
bordeiu tău însă fiindc-am fost bun prietin
cu tată-tău .
BO PEPELEA: De-aceea ai vre să-mi iei casa pe nimic? ..
ARVINTE: Las' nu mai lehăi, după cum ţi-i obiceiu !. ..
Cît cei pe hardughia asta?
PEPELEA: Cît dai d - ta?
ARVINTE: Cît să-ţi dau? Casa-i dărăpănată... are
35 trebuinţă de meremet... streşina-i putredă ...
PEPELEA: Vra să zică, nu-ţi place?
706
.p
I
i
l
[707]
ARVIN�E: Să ne�nţă�egem, fă�ul meu... Eu primesc
sa fac o Jertfa, cheltuind cu meremetu; Însă
banii ce-oi cheltui să fie socotiţi drept preţu
casei. . . Te primeşti aşa?
5 PEPELEA: Bună tocmaIă!... Dar ceva adalmaş?
ARVINTE: O baniţă de nuci uscate ... hai, treacă de la
mine; unde-o mers mia, meargă şi suta ...
PEPELEA: Bunătatea d-tale l. .. Însă un lucru strică ...
ARVINTE: Care?
10 PEPELEA: Nu-mi plac nucile !. ..
ARVINTE: Nu fi prost, măi!. .. O baniţă de nuci vechi,
de şăse ani ... Nu scăpa chilipiriu din mînă.
PEPELEA: Ba nu aşa, giupîne 1 ... Almintire ... Dă-mi
pe Măndica adalmaş 1 ... Vrei?
15 ARVINTE (în parte): Auzi hîtru !. .. Să-i dau bunătate
de fată, nouă-nouţă, pe-o hardughie veche ...
PEPELEA: Ce zici, giupîne? Ne lovim cu tîrgu?
ARVINTE: Ţi-i dragă fata, hain?
PEPELEA: Dragă, de mor... Mi-o dai de nevastă?
20 ARVINTE: Om vide ... om vide .. , Hai să facem zdelca
mai întîi.
(Scoate hi1'tie �i că1ămă1'i din saltarul mesei.}
PEPELEA (în parte): Umblă cu mîţa-n sac, ghiujul. ..
Aţine-te, Pepeleo!. ..
25 ARVINTE: Iaca tot ce trebuie pentru scris!... Unde
mi-am pus ochelarii? .. (li caută peste tot locui.)
Unde mi-am pus ochelarii?
PEPELEA (rîzînd): Nu-i mai căta degeaba, giupîne!
AR VIN TE : l-ai găsit?
30 PEPELEA: Ce să-i găsesc, că-i ai pe nas.
ARVINTE: Oare?.. Se vede că de mult ce-am stră­
nutat. ..
PEPELEA: Ai prins orbu găinilor. ..
ARVIN'rE: Cine? eu?
B5 PEPELEA: Ba 1 ochelarii 1
ARVINTE (în parte): Ghidi, obraznic 1... (Tare.)
Pepelaş dragă, ştii carte?
PEPELEA: Ştiu.
ARVINTE (în parte): Păcat!. .. (Tare.) Facem zdelca?
707
.. .�
[708]
•
PEPELEA: Facem!
ARVINTE: Prea frumos! Iaca scriu. (Scrie.) "Să fie
ştiut, prin acest zapis de vecinică vînzare, că eu,
Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte,
5 casa mea ce-o am de la părinţi şi că am priimit
toţi banii. .. "
PEPELEA: Ce bani? N-am luat nici o para ...
ARVINTE: Aşa-i forma, fătu meu! (scrie) "şi că am
priimit toţi banii, în galbini împărăteşti, cu zimţi,
10 fără ca să-mi mai rămîie cuvînt de-a întoarce
vrodată tocmala făcută". (Vorbind.) Bun e aşa?
PEPELEA: Bun!
ARVINTE: Vin' dar de iscăleşte!
PEPEPLEA: Bucuros! însă ...
15 ARVINTE: Ce?
PEPELEA: Să vezi d-ta, giupîne! Bietu răposatu tată­
meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi
să-mi vînd casa vrodată, să-mi păstrez în stă­
pînire cuiu ist mare din părete. (Arată cuiul de
20 Ungă uşă.)
ARVINTE: Ce vorbă - i asta! ...
PEPELEA: Poronca tatii... n-am ce face!
ARVINTE: Ei! ş-apoi?
PEPELEA: Apoi mai adauge d-ta în zdelcă ce ţi-oi zice
25 eu. .. scrie ...
ARVINTE: Da bine, măi, la ce-a să-ţi folosască ţie un
cui în părete?
PEPELEA: La nimic ... doar numai să am unde să-mi
anin căciula cînd oi vini la d-ta.
30 ARVINTE (in parte): Prostu-i, sărmanu! (Ride tncet.)
PEPELEA: Ei! scrii?
ARVINTE: Scriu, scriu ... spune. (Pufneşte de rîs.)
PEPELEA (dictind): "D-Iui, giupînu Arvinte, se leagă
cu giurămînt de afurisenie "
35 ARVINTE (in parte): Giurămînt!! de afurisenie!! ...
PEPELEA (dictează): "să lase în stăpînirea me cuiu cel
mare din păretele din dreapta, fără ca d-lui să
se poată atinge de el şi fără ca să se împroti­
vească vrodată la orice aş vra eu să fac cu pome-
40 ni tul cui". Ai scris?
708
-
[709]
ARVINTE: Am... N a! iscăleşte!
PEPELEA: Bucuros!... (Ia condeiul.) Dar îmi dai pe
Măndica?
ARVINTE: Ţi-o dau!. .. Pune-ţi talpa gîştei pe zdelcă.
j PEPELEA: Ba nu! Cheam-o aici pe Măndica ...
ARVINTE: N-ai încredere în mine?.. Eu, om bătrîn,
cu frica lui Dumnezău... şi care am fost prietin
cu răposatul? ..
PEPELEA: Ei, fie! dacă-i aşa ... Iaca iscălesc.
10 ARVINTE (examinînd hîrtia): Minunat!. .. Ai o slovă
mai citeaţă chiar decît a dascalului Pricochi din
Podu-Iloae. (Strînge hîrtia în sîn.)
PEPELEA: Acum, zi Măndicăi să vie!
ARVINTE: Vrei numaidecît s-o iei?
15 PEPELEA: Vreu!
ARVINTE: Şi ţi-i dragă de tot?
PEPELEA: De tot!
ARVINTE: Fără şagă?
PEPELEA: Fără!
20 ARVINTE: Dacă-i aşa, adă mîna-ncoaci, să te duc la
Măndica... (Ia pe Pepelea de mînă şi-l duce
spre uşa din jund.) Da făgăduieşti că-i ţine-o
bine!
PEPELEA: Ca pe-o floare!
25 ARVINTE: Ei, aferim, fă tu meu!... Primeşte blagoslo-
venia me! (Ajungînd la uşa din jund.) Şi să ieşi
afară, hoţule! că-ţi rup ciolanele!...
PEPELEA: Ce-ai păţit, giupîne?
ARVINTE: A! puşchiule L. . ai chitit că ţi-oi da bună-
30 tate de fată, nouă-nouţă, în schimb pe-o har­
dughie veche ca bordeiu tău!... Ai chitit să
întri în neamuri, mojîcule?.. Afară!. ..
PEPELEA: Aşa ţi-i povestea, gîrbovitule?.. Ei! lasă,
că eu ţi-s popa tău de-acu-nainte ... M-ai înşălat
35 cu minciuni, păn' ce m-ai pus la mînă, şafer
bătrîn ce eşti ...
ARVINTE: Afară!
PEPELEA: Am să-ţi fac zile fripte, ca să pomeneşti de
Pepelea cît îi mai trăi! ...
40 ARVINTE: Afară!
709
.' ...
. '
[710]
5
PEPELEA: Oi ieşi dacă mi-a plăce ... Am drept să
viu aici oricînd ... să-mi pun căciula-n cui, ş-am
să viu zi şi noapte. " auzi tu, oftigosule? Ţine-te
bine de-acu ... atîta-ţi zic. (Iese.)
SCENA V
ARVINTE şi MĂNDICA
ARVINTE (singur): Afară... Ghidi, tricolici neruşi­
nat. .. să mă ameninţe el c-a vini în casa me,
cumpărată cu bani buni şi peşin? .. hoţu, ieni-
10 ceriu, cîrjaliu!. .. Brrr! îmi curg sloiuri de gheaţă
pe spinare de mînie... (Merge de deschide uşa
din stînga cu cheia.) Măndică !
MĂNDICA (dinîntru): Ce este?
ARVINTE: Gata-i antereu?
15 MĂNDICA: Gata!
ARVINTE: Adă să-I îmbrac, doar m-oi mai încălzi,
c-am îngheţat. (Ia antereul şi închide iar uşa.)
lan să videm, bine-i cusut? (ti dezuăleşte.} I-o
scos spetele, de i-o făcut poalele ... Minunat! ...
20 Spetele-s de prisos... Nu se văd... lan să-I
îmbrac... (Trece după paravan şi-l îmbracă.}
Pepelea dracului... l-am pus la mînă. Atîta
numai mă îngrijăsc... cuiu cel din părete ...
pare-mi-se că-i un cîrcioc... (Iese îmbrăcat cu
25 antereul.) îi dres cît se poate de bine ... şi mă
prinde... (Lmbracă giubeua.) Iaca cuiu cel cu
pricina ... dacă l-aş scoate din părete? .. Nu
se poate, că-s legat cu giurămînt de afurisenie!. ..
(Se scarpănă în cap cu ciudă.) Măi, măi, măi. .•
30 să nu-mi fi pus opinca, berbantu cel de Pepelea? ..
lan să merg să mă sfătuiesc cu popa Macovei
din sat. .. El, om cu carte ... ştie multe ... poate
să mă dezlege de giurămînt... Hai! bunu-i
Dumnezeu, meşter îi Arvinte. (!şi ia şapca şi
35 iese prin fund, în timp ce Pepelea întră pe
fereastă.)
710
[711]
5
10
15
20
25
30
35
SCENA VI
PEPELEA (la fereastă}: Acasă-i strigoiu? .. Ba iată-l
că iesă... (Sare pe [ereastă în casă.} Hup şi eu!
(Aduce o frînghie şi o traistă plină cu rufe ude.)
Mi-am adus rufele spălate la fîntîna din sat,
ca să le anin în cuiul meu şi să le întind în odaie.
( A nină traista în cui; din traistă curge apă prin
odaie.) lan aşa... Acu să-ntind şi frînghia.
(Anină un capăt a frînghiei de cuiul cel mare
din păretele din dreapta, iar celalalt capăt îl leagă
de alt cui ce se găseşte înfipt în păretele din fund,
Ungă uşă.) Are să se cam zborşască giupînu
Arvinte, d-apoi n-am ce-i face... Cuiu-i-al meu
şi am drept de-a pune în el ce-oi vra ... Iaca şi
frînghia gata... Acu să-mi întind rufele ...
Ce-aud? .. Parcă vine moroiu ... Să videti haz
acuş! (Stă Ungă uşa din dreapta.) ,
SCENA VII
PEPELEA şi ARVINTE
ARVINTE (Pe pragul uşii din fund): N-am găsit pe
părintele Macovei acasă... (Cînd să între, se
loveşte cu capul de frînghie şi-i cade şapca şi oche­
larii.) Carnacsî! Ce-i asta?
PEPELEA: Ţine-te bine să nu dai rău!
ARVINTE: Tu eşti, antihîrţule? Ce caţi aici?
PEPELEA: Nu băga de samă, giupîne!. .. îmi întind
rufele ca să se usuce.
ARVINTE: Ce face? Strenţele tale în casa me... Da
aici îi spălătorie?
PEPELEA: Nu ştiu eu ... Cuiu meu ...
ARVINTE: Cuiu tău, căpcăunule? (Arătînd celalalt
cui din fund.) Dar aista tot al tău îi? ha? Cum
de-ai îndrăznit să te-atingi de el?
PEPELEA: Ascultă, giupîne!
ARVINTE (furios): Iaca ascult, Pasvantoglu ce eşti!
(Smunceşte frînghia din cui şi o azvîrle afară.)
711
., .
.}
[712]
••
5
10
Da ce te socoţi tu? .. Să-mi întinzi frînghii pin
casă, ca într-un şopron ... să-mi sparg capu la
vîrsta me? .. Afară, pehlivanule!... (Il îmPinge
de spete.)
PEPELEA: Nu pune mîna că te afurisesc !
ARVINTE: Afurisi-te-ar Zarzavela, să nu te mai văd
în ochii mei!
PEPELEA (rezistînd pe pragul uşii din fund): Îmi dai
pe Măndica?
ARVINTE: lan aşteaptă să-ţi dau eu o Măndică de corn
peste cap. (Apucă un băţ. Pepelea fuge rîzînd.)
PEPELEA: Sus, părinte, că se udă cărţile!
ARVINTE: Anaftima să fii !
SCE N A VIII
-
15 ARVINTE (foarte necăjit): Breee! ... aista-i Neaga!. ..
Popa Belea. (Calcă în apa ce a curs prin casă.)
Da asta ce mai este? .. priveşte cum curge apă
pin casă... să giuri c-o vărsat Bahluiu. Or să
se facă broaşte ... (Ia o cîrpă şi şterge pe jos.)
20 Poftim!. .. via ţă-i asta? s-agiung a şterge urmele
lui Pepelea... Da de unde, Doamne, iartă-mă,
curge şiroiul... (Zărind traista în cui.) Iaca
pozna ... şi-o aninat traista cu rufe ude în cui ...
Bată-l potopu, fariseu, să-I bată. Cum i-aş arun-
25 ca-o în uliţă, de nu mi-ar fi nu ştiu cum de giu­
rămînt. .. Părinţii noştri zicea: "Cine-şi calcă
giurămîntu nu-l primeşte pămîntu l" şi mă tem
că nu mi-oi afla loc pe ceea lume. (Ofteară.)
Hei, hei! răbdare, Arvinte, fătu meu, răbdare!. ..
30 (Merge la uşa din dreapta, o deschide şi zice:)
Măndică !. .. adă o lumînare, c-o însărat de tot
şi începe a nu să mai videa. (M ăndica îi dă o
lumînare de seu aprinsă.) Noapte bună, fata mea,
noapte bună!. .. Culcă-te, căci cuIcatu devreme
35 şi sculatu de dimineaţă e o dovadă de înţălep­
ciune. .. Priveşte, de pildă, găinile... Noapte
bună!. . . (Inchide uşa cu cheia.) îmi vine să
mă culc şi eu ... să dorm ca un stăpîn vecinic
712
-
[713]
j
15
în căsuţa lui. (Merge de-şi drege patul din fund,
aşează perina şi-şi pune un ghigilic.) Oi să mă
culc îmbrăcat cum sînt, doar mi-a fi mai cald ...
Brrr !. .. geru-i ... de cască şi mîţile... (Cască.)
(Arie din "Fra-Diavolo" : "A llons, ma jet/line, il [aui dormir"}
Iată ceasul de odihnă!
Oi să dorm ... să dorm în tihnă
(cască)
În căsuţa ast- ... a mea.
Noapte bună, moş Arvinte.
Fă hor, hor, de-acu-nainte.
(cască)
Fără grijă de belea.
Fă hor, hor şi iar hor, hor,
În somn dulce şi uşor.
(In timp ce cîntă, se găteşte de culcat, se întinde pe pat îmbyăcat
în antereu, se acopere cu giubeua, �i trage o cergă pe deasupra,
îşi vîră capul în perină �i începe a horăi.}
S CEN A IX!
2@ ARVINTE şi PEPELEA
PEPELEA (bate la uşă).
ARVINTE (tresare).
PEPELEA (bate mai tare).
ARVINTE (se întoarce în pat cu faţa la părete).
25 PEPELEA (afară): Giupîne Arvinte!
ARVINTE (deşteptîndu-se, spăriet): Ha!... ce este? ..
am visat că s-o spînzurat Pepelea-n cui. ..
PEPELEA: Giupîne Arvinte!
ARVINTE: Cine-i acolo?
30 PEPELEA: Eu, Pepelea!
ARVINTE: Iar? Ce ca ţi noaptea, tri�oliciule?
PEPELEA: Deschide-mi să ieu traista din cui!
ARVINTE: Bată-te pîrdalnicu, ş-ai agiunge în traista
goală 1... Auzi! să mă trezască din bunătate
35 de vis!
713
. ,
,
[714]
PEPELEA: Deschizi uşa azi?
ARVINTE: Du-te naibei !
PEPELEA: Dă-mi drumu, că stric uşa ... Am treabă
la cuiul meu.
s ARVINTE (sculîndu-se): Ei stăi, spînzura-te-ai în el!
(Se scoală numai în antereu şi merge de deschide
uşa.)
PEPELEA: Bine-am găsit, giupîne!
ARVINTE: Hai! ie-ţi degrabă strenţele şi piei, că răcesc!
10 PEPELEA (luîndu-şi traista): Iaca!... frumos antereu
porţi. .. lan întoarce-te puţin ... Ha, ha, h�! .. .:
n-are spete... antereu de spatari... cat a sa
şi asuzi în el, giupîne !
ARVINTE: Ieşi! nu lungi vorba.
15 PEPELEA: Ba nu, zău, cînd a face pui antereu, să-mi
dai şi mie unu de sămînţă.
ARVINTE: Ieşi! îţi zic, obraznicule!
PEPELEA: îmi dai pe Măndica?
ARVINTE: Măndica? (Scoate un papuc din Picior.)
eo Na ! Măndică, Strîmbă-lemne ce eşti!
PEPELEA: Parcă eşti ciofu cel din bortă, c-un papuc
şi c-o... (Fuge rîzînd.)
SCENA X
ARVINTE ( Inchide uşa din fund cu zăvorul, apoi vine
il5 posomorît în faţa publicului şi zice): Eeei! ...
aşă-i c-am păţit-o? Care vra să zică, am casă
şi nu-s stăpîn într-însa!... Aşă-i că mi-o întors
şurubu, puşchiu cel de Pepelea? (lşi dă tifla.)
Na! cap săc ... bostan fără sîmburi ... Na, na!
30 Na tifla, Arvinte,
Bătrîn fără minte 1
Un puşchi de nirnică
Te prinse de chică.
Na tifla, mişele,
85 Un ţînc să te-nşele!
Te-ar rîde golanii,
Ba chiar şi curcanii!
714
[715]
Bree 1. .. aşa ruşine de cînd sînt n-am păţit! ...
îmi vine să-mi calc giurămîntu ... că doar n-oi
fi eu cel dintîi... Ba nu, Arvinte dragă... mai
bine mergi de te culcă şi rămîi cu sufletu curat .
5 iaca mă duc ... (Merge de se pune în pat.) I! .
călduţ îi şi bine. (Adoarme cîntînd încet:)
Noapte bună, moş Arvinte,
Fă hor, hor, de-acu-nainte I
(Incepe a horăi.}
10
SCEN A XI
ARVINTE §i PEPELEA
PEPELEA (bate la uşă).
ARVINTE (urmează a dormi).
PEPELEA: Giupîne Arvinte! ... hei, giupîne Arvinte!
15 ARVINTE (cu spasmuri prin somn): Nu lăsa, măi!. ..
nu lăsa!. .. prinde-l I, ..
PEPELEA: N-auzi, somnorosule?
ARVINTE (deşteptîndu-se): Na!... Ce-i? foc?
PEPELEA: Deschide usa!
20 ARVINTE: Iar tu eşti, 'hurezule? .. Ce vrei?
PEPELEA: Dă-mi drumu să-mi pun căciula-n cui!
ARVINTE: Du-te pîrlei! (Se întoarce la părete.)
PEPELEA: Nu deschizi?. . Te afurisesc ! Te faci că
dormi? .. Ei! las' că-ţi vin eu de hac!
25 ARVINTE (visînd): Frînghie ... spînzurătoare ... Nu ...
da şăzi binişor, că mă gîdel... Zapis?.. A!
PEPELEA (deschide fereasta): Ba că să zici ... doarme,
povîrnitu... Acu-i vremea să-mi întind rufele.
(Sare în odaie, trăgînd o frînghie lungă după el, şi
.30 merge de leagă un capăt de cui, celalalt capăt e
legat afară de un copac. F ereasta rămîne deschisă.)
ARVINTE (dă semne că-i este frig şi se ghemuieşte în
aşternut).
PEPELEA: Să-mi întind bine frînghia... aşa... Acu
.35 să-mi spînzur averea ... (Ia traista de pe fereasiă
715
.' .. '-
.�
[716]
şi anină rufe albe pe frînghie de-a lungul scenei.)
Iaca basmalele boieri ului ; iaca ştergar ele boie­
riului; iaca naframa de vornicel de nuntă ...
ARVIN1'E (strănută) .
.5 PEPELEA: Să-i fie de bine 1
ARVINTE: Ce dracu, vine un vînt de cele muscăleşti. ..
iar m-o prins gutunariu. (Strănută.)
PEPELEA: Pe braţe, şi la mulţi ani 1
ARVINTE: Aud? (Se întoarce.) Piei, drace!... ce-mi
10 văzură ochii? .. fereasta-i deschisă 1 .•• Ce bulen-
dre-s aiste?
PEPELEA: Ale mele 1
ARVINTE : Tu 1 iar? .. tu!... ale tale 1
PEPELEA: Eu, iar eu, ale mele 1
15 ARVINTE: Pe unde-ai întrat, potlogariule?
PEPELEA: Pe fereastă ...
ARVINTE: �-ai lăsat-o dischisă în mez de iarnă 1 (Se
scoală iute.)
PEPELEA: Nu cerca s-o închizi, că trece frînghia 1
20 ARVINTE: Ce frînghie?
PEPELEA: Asta cu rufele... Am legat un capăt de
copacu vecinului.
ARVINTE: Breee 1
PEPELEA: Precum zici.
25 ARVINTE: Breee 1 care vra să zică, tu eşti stăpîn aici,
şi eu îs de haimana?
PEPELEA: Ceteşte zdelca... cea cu cuiuL.. ştii?
ARVINTE: Ghidi, şuIer viclean 1
PEPELEA: N-o scoţi în capăt cu mine, giupîne!. .. din
30 două, una: ori rupem zapisu de vînzare, ori îmi
dai pe Măndica... Alege!... (Se depărtează
spre uşa din dreapta.)
ARVINTE (în parte, pe gînduri): Să rup zapisu? ..
nu-mi vine la socoteală!... să-i dau pe Măn-
35 dica? .. nu-mi vine la kerem! ... Cum să fac? ..
Dac-aş găsi vrun tertip ca să schimb zdelca şi
să scot cuiu din ea ... Dar ce tertip? .. Hoţu
de Pepelea îi cîrciocar de frunte ... doar numai
să-I îmbăt, să-i fur mintile ... omul la chef multe
40 face ... Minunată idee. :. Ia să cerc 1 ...
, 716
[717]
PEPELEA (în parte, observîndu-l): Oare ce mormoro­
seşte ursu?
ARVINTE (sculîndu-se): Pepelaş dragă!
PEPELEA: Aud, giupîne I
5 ARVINTE: Ţie nu ţi-i frig, fătu meu?
PEPELEA: Ba-ncă cum frig!
ARVINTE: Apoi dar. .. în loc de-a ne certa împreună,
n-ar fi mai nimerit să ne-nţălegem ca doi oameni
de treabă, încălzindu-ne c-o stacană de vin? Ce
10 zici tu, Pepelaş dragă?
PEPELEA: Zic că ai dreptate, giupîne! Dar unde să
găsim vin la ceasu aista? Jidanii sînt in sărbă­
tori şi crîşma-i închisă.
ARVINTE: Unde să găsim vin? .. Aşteaptă ... am un
15 pui de Cotnari, care face cu ochiul. .. (In parte.)
Am să-I fac cuc! (Scoate de sub pat un ulcior şi
două pahare.)
PEPELEA (în parte): Are gînd rău, digeratu!
ARVINTE: Iaca toiagu bă trîneţilor şi nebunia tinere-
20 ţilor !. .. vin' cole la masă, să înecăm ura în
ulcioru ista şi să închiem pace! (Se aşează la
masă şi toarnă vin în pahare.)
PEPELEA: Bucuros!
ARVINTE: Da nu închidem fereasta, fă tu meu?
25 PEPELEA: Ba închidem, să nu ne zărească luna.
ARVINTE: Luna? Ha, ha, ha l, .. Luna-i o şîrată bătrî­
nă. .. Multe vede, multe ştie şi tot spăsită se
pare.
(Pepelea tnehide fereasta; apoi vine de se pune la masd
30 în faţă eli Arointe.}
PEPELEA: Ei, giupîne! îmi dai pe Măndica ?
ARVINTE: Nici vorbă nu-i... dar mai întîi să ciocnim
cîteva pahare!
PEPELEA: Să ciocnim, giupîne! Noroc şi într-un ceas
35 bun.
ARVINTE: Amin! (Bea.) Al. .. bun ii.
PEPELEA: Bun ... c-a fi din bute.
ARVINTE: Ce plăteşte mii şi sute ... Vezi tu, măi bă­
iete !. .. omul căruia nu-i place vinu îi om rău ...
40 să fugi de el păn' la Odobeşti! .
717
.. .�
[720]
ARVINTE: Iaca ... m-am răzămat. .. moş Noe ... lan
ascultă, moş Noe!
PEPELEA: Aud, nepoate!
ARVINTE: Cunoşti pe Pepelea?
5 PEPELEA: îl cunosc, îi un siret de frunte!
ARVINTE: Şiret el, dar eu şi mai şi ... pune-ţi în gînd,
moş Noe, că i-arn întors un şurub .. , Ha, ha, ha!. ..
PEPELEA: Cum?
ARVINTE: l-am lua t casa pe nimică... ş-a poi mi ţi
10 l-am chefăluit frumos, de-am prifăcut zapisu cu
cuiu ...
PEPELEA: Cucui?.. Unde ai cucui, nepoate?
ARVINTE: Eu? ... cucui (Se pipăie.) Nu se află ...
Eu ştiu una şi bună Are înscris? bine! n-are ?
1.5 şi mai bine! Vorba ceea: Cîrc Frangoleo ... huş­
tiuliuc. .. s-o dus ...
PEPELEA: Bietu Frangolea!
ARVINTE: Nu-l mai căina... un blăstămat!... ştii
d-ta, moş Noe, că Frangolea mi-o cerut pe Măn-
20 dica?
PEPELEA: O avut obraz?
ARVINTE: Cică are un cui în păretele ista... spune-i
să-şi puie pofta-n cui!... Ha, ha, ha !. ..
PEPELEA: I-am spus-o de mult... dar ştii ce mi-o
2.5 răspuns?
ARVINTE: Ba!
PEPELEA: Mi-o răspuns că are de gînd să se spînzure
în cuiu lui, dacă nu-i vei da pe Măndica.
ARVINTE: Spînzure-se sănătos!
30 PEPELEA: Ba, ferească sfîntul ! ... A zice lumea că l-ai
ucis d-ta, în casa d-tale, şi-i căde în criminal!
ARVINTE (buimăcit): Criminal!
PEPELEA: �-apoi, haite-n ocnă.
ARVINTE: Ocnă!
35 PEPELEA: �-apoi haite-n ştreang ...
ARVINTE (cam trezindu-se): în ştreang? eu? bait!
(Rămîne tncremenii.)
PEPELEA: Nepoate, nepoate!
ARVINTE: Ce-i?
720
_.-..a-
[721]
PEPELEA: Ia-n priveşte colo, la părete! ... Iaca Pepe­
lea... El îşi pregăteşte laţul să se spînzure ...
Nu Iăsa L, , (Se depărtează de Arvinte şi merge
de anină un laţ în cuiul din păretele din drea pta.)
6, ARVINTE (frecîndu-şi ochii): Se spînzură!... Cine se
spînzură? Criminal! Ocnă!... (Dă cu ochii de
Pepelea.) Piei, drace! Iaca!... Ce dihanie-i
acolo? .. Moş Noe? .. Frangoleo!. .. Pepeleo!. ..
PEPELEA (lîngă cui): Aud, cine mă cheamă?
10 ARVINTE: Tu eşti, Pepelaş! Ce faci acolo?
PEPELEA: Nu băga de samă!... Mă spînzur !
ARVINTE (trezindu-se): Te spîn ... te spînz ... ? .. Nu
face una ca asta, că te-i căi mai pe urmă!
PEPELEA: N-am grijă!
15 ARVINTE: Măi creştine!. .. da nu te-or îngropa!
PEPELEA: Puţin îmi pasă! (Işi pune laţul în gît.)
ARVINTE: Da mă bagi pe mine-n belea ... Mergi încalte
de te spînzură aiurea ... nu în casa mea!
PEPELEA: Ba ... aici îmi vine la socoteală ... în cuiul
120 meu ... Rămîi sănătos, giupîne!
ARVINTE: Da stăi, măi nebunule!
PEPELEA: Să ne videm cu bine în căldarea lui Scaraot-
chil '
ARVINTE (oţerindu-se): Căldarea cea cu smoală cloco-
25 tită!. .. BITr ! Nu da drumu laţului, pehlivanule ...
Spune, ce vrei?
PEPELEA (cu glas slab): îmi dai pe Măndica ?
ARVINTE: Pe Măndica?
PEPELEA: Răspunde, că mă duc pe ceea lume.
30 ARVINTE: Stăi, nu muri, că ţi-o dau!
PEPELEA: Cheam-o aici dar!
ARVINTE: Iaca o chem, o chem ... Măndico l Măndico t
(In parte.) Bată-l crucea, antihîrţ. (Tare.)
Măndico! Măndico! ...
35 se E N A XII
ARVINTE, PEPELEA, MĂNDICA
MĂNDICA (de după uşă): Ce este, moşule ?
721 .
. }
.. ' ....
[722]
u- ,
ARVINTE: Vin' iute, că se spînzură Pepelea de doru
tău!
MĂNDICA: Vai de mine!. .. Pepeleo!
PEPELEA: Aud, Măndică!
.5 MĂNDICA: Dacă mă iubeşti, nu te ucide!
PEPELEA: Fie!... dar vin-aici să ne logodim !
MĂNDICA: Nu pot vini, că-s dizbrăcată.
PEPELEA: Apoi dă inelu tău pintre uşă şi primeşte
pe-a meu.
10 MĂNDICA: Na-ţi-l!
PEPELEA: Giupîne Arvinte, deschide uşa şi-mi adă
inelu!
ARVINTE: Eu să ţi-I aduc?
PEPELEA: Iute, iute, că strîng laţu!
15 ARVINTE (deschizînd uşa, în parte): Ce il-aş strînge eu
însumi, de nu mi-ar fi teamă!
PEPELEA (mergînd la uşă): Măndico, na inelu meu.
(li dă inelul pintre uşă şi ia inelul Măndicăi.)
MĂNDICA: Ţine şi tu pe-a meu!
20 PEPELEA: Noroc bun! Logodna-i făcută ... de-acum,
moş Arvinte, să te văd c-o claie de nepoţei.
ARVINTE: Pepeli ca tine? Mă ferească Dumnezeu!
PEPELEA: lan las', moş Arvinte!. .. nu mai fi supărat,
că după ce m-oi însura, prifac zapisu cum ţi-o
25 plăce ... Acu hai să mai tragem o duşcă în sănă­
tatea Măndicăi,
ARVINTE: Fie, fătu meu!... de-acu, noroc şi veselie!
(Ia un pahar cu vin şi chiuie:)
.30
35
722
Viaţa se trece Cu grăbire,
Anii cei tineri se strecor;
Dar eu nu simt nici o măhnire,
Căci mă ţin tot pe urma lor.
Cu al meu pahar
Plin, plin
De vin de Cotnar
Plin, plin
Şi mie vesel mi-I închin.
Ah! ah! ah I
[725]
r
5
Glu, glu, glu, sufletul meu rîde
etc. etc. etc.
(J mpreună.)
Glu, glu, glu, sufletul meu rîde
etc. etc. etc.
(Ciocnesc împreună paharele şi chiuiesc.}
(C o r tin a cad e.)
.s
[726]
PERSOANE
MILLO, director al Teatrului Naţional
NENEA NAIE
LUXIŢA, soţia lui Naie
5 LINA, fiica lor
TACHI
SERVIESCU
CIUPICI
ION, servul lui Naie
[727]
MILLO DIRECTOR
SAU
MANIA POSTURILOR
COMEDIE CU CÎNTICE ÎNTR-UN ACT
.5
10
Scena se petrece într-un oraş de provin ţie din Valahia, la
anul 1864.
Teatrul reprezintă un salon bine mobilat; o uşă în fund;
două uşi laterale, în dreapta piano; în stînga, un gheridon,
canapea şi jîlţuri.
SCENAI
LUXIŢA (Pe canape} , TACHI, LINA (la piano )
LUXIŢA: Tăchiţă!. ..
TACHI (viind iute de lîngă piano): Aud, doamna mea!
LUXIŢA: Fost-ai pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi
1.5 aducă mantela cea de drum?
TACHI: Am fost. Trebuie să vie croitorul numaidecît!
LUXIŢA: Şi la cizmar, pentru botinele mele cele blănite?
TACHI: Şi la cizmar!
LUXIŢA: Şi la caretaş ?
!20 TAcHI:!;li la el!. .. Caleaşca e gata; mai are nevoie
numai de un resor, de cîteva sbanţuri şi de mai
multe şuruburi.
LUXIŢA: Prea bine! Dar la capitanul de poştă trecut-ai?
TACHI: Caii vor fi mîne pănă-n ziuă în curte... cai
2.5 de cei noi... Zmei!
727
[728]
LuxrŢA (sculîndu-se): Bravo! eşti un tînăr nepreţuit
pentru comisioane!
TACHr (căutînd pe furiş la Lina): Numai pentru comi­
sioane?
5 r.trxrrx: Om vedea mai pe urmă la ce ai mai putea fi
bun ... O! Tăchiţă, cînd gîndesc că am să merg
la Bucureşti, ca să-mi petrec iarna, nu mă ţine
locul de bucurie ... îmi vine tot să cînt şi să joc ...
dar tu, Lină?
10 LINA (sculîndu-se de la piano): Şi eu, maman ... Dar
d-ta, domnule Tachi?
TACHr: Eu şi mai mult, domnişoară, căci mi-aţi permis
să vă întovărăşesc.
r.uxrrx: Dar. .. ne-i face comisioane în Bucureşti?
15 TACHI (în parte): Iar?
LINA: Şi-i fi cavalerul nostru pe la grădini, pe la teatru,
pe la baluri.
i.uxrrx [esaltaiă}: Baluri, teatru, grădini!. .. iaca via ţă
împărătească; dar nu ca în oraşele astea de
20 provinţie, unde spiritul lîngezeşte într-o atmo­
sferă uricioasă ce usucă inima ca un zbîrciog ...
o! Bucureşti! Bucureşti!
25
30
35
728
(Arie nouă)
O! Bucureşti
Cu magic nume!
Ai fost şi eşti
Unic pe lume!
De plăceri, zău,
Eşti o comoară
Şi gîndul meu
La tine zboară!
Unii tot spun
Că pe căldură
N-ai miros bun ...
Da-s răi de gură.
Alţii bîrfesc
Că-Il sîn la tine
Mulţi nebunesc,
[729]
Cîntînd ca mine ...
[Îrnprewnă.}
O! Bucureşti
Cu magic nume I
etc. etc. etc.
SCENA II
Cei denaiute, SERVIESCU (vine pe uşa din fund)
SERVIESCU: Servus şi plecăciune!
LUXIŢA: A!. .. Domnule Serviescu ... poftim!
10 SERVIESCU: Vă aduc, doamna mea, dragă cucoană,
o veste importantă!
LUXIŢA: Care?
SERVIESCU: Acasă e nenea Naie?
LUXIŢA: Ba nu, barbatu meu a ieşit!. .. dar ce veste?
15 SERVIESCU: O veste colosală!. .. Şi unde s-a dus nenea
Naie?
LUXIŢA: S-a dus la biuroul poştei, ca să caute scrisori
de la arendaşul moşiei noastre! Dar ziseşi că ai
o veste? ..
20 SERVIESCU: Piramidală l. .. Tot pleacă mîne la Bucu-
reşti nenea Naie?
LUXIŢA: Tot. .. plecăm cu toţii ... dar vestea, vestea?
SERVIESCU: Gigantescă şi uriaşă!
TACHI: Importantă, colosală, piramidaIă... spune-o
25 astăzi!
SERVIESCU: A! domnule Tachi, aci ai fost? .. nu te
zărisem. .. Servus şi plecăciune, vere!
TACHI: Te-a fi orbit vestea cea mare.
SERVIESCU (căutînd la Lina): Ba nu, mă orbiră razele
30 brilante şi strălucitoare ce ies din ochii domni­
şoarei Lina!
LINA (rîzînd): Pune ochelari, domnul meu!
SERVIESCU: Ah!... dacă mi-aş pune geamuri, aş fi
lipsit de felicitat ea şi de fericirea ...
35 LUXIŢA (cu nerăbdare): Eşti nesuferit!... Spune-mi
vestea, că stau pe cărbuni!
729
.}
[730]
•
SERVIESCU: Ha, iaca Staţi să mi-o aduc aminte!. ..
închipuiţi-vă că am uitat-o!
LUXlŢA: Tronc!
(Toţi stau grămadă pe Ungă Seruiescu, aprinşi de curioziiate.}
5
se E N A III
Cei denainte, CIUPICI (grav şi misterios, se apropie în taină)
cmrrcr (cu glas adînc): Umilissimus!
LUXIŢA (spărietă): A!
LINA (tresărind): A!
10 LUXlŢA: M-ai speriat, domnule Ciupici, cu glasul
d-tale!
cnrrrcr: Pardon, doamna mea!... Vă aduceam o
novelă.
LUXlŢA: Şi dumneata?
15 crorrcr (căutînd împregiur, cu sfială): O novelă colo-
sală!
SERVlESCU: Ca a mea?
crurrcr (duPă ce a ascultat pe la uşi): Piramidală!
TACHl: Şi gigantescă ... o ştim!
20 ClUPlCl: O şti ţi? . " Apoi dar mă duc s-o spun aiurea ...
(Se închină.) Umilissimus!
LUXlŢA: Ia stăi, omule, şi spune azi, că-mi vine să ţip!
ClUPlCl: Bine ... daţi-mi toată atenţiunea, că încep!
SERVIESCU: Stăi! nu deschide gura! mi-o aduc aminte
25 acu. .. Iaca... Am întîlnit mai dinioarea un
servitor de la masa şefului de biurou a prefecturei,
care mi-a spus în taină că a aflat de la un amic
şi prieten al lui ce-i întrebuinţat la telegraf că ...
ce, Doamne, iartă-mă, mi-a spus că i-a spus? ..
30 (Caută să-şi aducă aminte.)
LUXlŢA: Iar ai uitat?
crcrrcr: Că o depeşă de la Bucureşti anunţă prefectului
ca să prepare recepţiune directorului ministeriu­
lui de interne, care trece la Craiova în reviziune.
35 LUXlŢA: Directorul?
TACHl: Ministeriului de interne?
.730
[731]
LUXIŢA: Şi n-ai aflat unde i s-a pregătit gazda?
crUPlCI: Nu 1 însă cred că d-voastră, avînd casa cea
mai confortabilă din oraş, veţi fi invitată, cer­
tamente, a-l primi .
.5 LUXIŢA: Aşa s-ar cuveni, pentru că cîţi miniştri şi
directori, tot noi i-am găzduit! Astă dată însă
mi-e teamă că prefectul. ..
SERVlESCU: Oare? nu sînteţi bine împreună?
LUXIŢA: Nu prea 1... Cucoana d-sale pretinde sa-i
10 fac eu vizită mai întîi, în contra tuturor regulilor
etichetei. .. dar de-oi şti că o prinde gălbinarea
de ciudă ... nu m-oi duce 1
SERVlESCU: Să nu vă duceţi... mai bine să trăi ţi
fiecare cuc de-o parte... Ce dracu 1 filotimia-i
15 filotimie şi amorul-propriu e amor-propriu ...
LUXIŢA: Nu-i aşa?
SERVlESCU: Aşa 1. .. Cu toate aceste, îmi pare rău că
nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aş
fi avut de adresat o petiţiune de jalbă.
20 LUXIŢA: Ai vreun proces?
SERVlESCU: Ba ... am mai multe, dar nu mă îngrijesc
de ele 1 Am ambiţie să fiu funcţionar în slujbă.
ClUPICI: Şi eu am ambiţiune de funcţiune 1
LUXIŢA: Şi barbatu meu are aceeaşi ambiţi ...
25 ClUPICI: une ... Minunat 1 ... vrea să zică, tot oraşul
vrea să fie împiegat. (Vorbesc încet împreună.)
LINA (încet, lui Tachi): Dar d-ta, domnule Tachi?
TACHI: Eu, domnişoară, nu înţeleg o asemenea proastă
şi ridiculă ambiţie ... Doresc ca guvernul să aibă
30 nevoie de mine, iar nu eu de guvern, şi astfel ar
trebui să cugete toţi românii 1
SERVlESCU: Cum am face, oare, ca să aducem pe direc­
torul aci?
LUXIŢA: Ştii una? .. Răpede-te la capitanul de poştă
35 şi aşteaptă acolo pănă a sosi directorul şi ...
SERV!ESCU: Destul, am înţeles ... să-i spun că i s-a
gătit gazda la d-ta de cătră domnul prefect.
ClUPICI: Perfect 1
SERVlESCU: Cum perfect? prefect 1. .. N-are a face una
40 cu alta 1
731
,.1. •
.. �
.�
[734]
Destulo che s-a aprinso un clae de grio, l-am stinso;
destulo che s-a aprinso alta clae tot de sacară,
iar l-am stinso ... Ma a arso bordeio de la aria ...
M-a ferito Dimnezeo de vinto, che me afanisemo.
Chito pentru mosia dimitale, Gusganesti, si mi
iertaţi, che nu poto si ţino mai multo la dimiaei,
che a venito lezea riurala, che mi a luat o boe­
rescu, che m-a afanisito ... Lipon, spun la dimiata
ritos, che de astazi nu mi erta intereso si filo-
10 timia se mai fiu arenda si la dimiata, ma tot
remuno supuso sluga dimitale. Ma închino cu
plecaţune,
Agamemnon Trufandas,"
1
15
120
125
30
35
�o
734
LUXIŢA (duPă ce a ascultat, dînd semne de mirare şi
de furie): Ce zice grecu? Ce zice? că lasă moşia?
NAIE: O lasă!... Eeei! aşa-i c-am păţit-o? Ce fac eu
de-acum? Am rămas făr' de venituri!... to pro­
copsamen, cum zice chir Trufanda.
LUXIŢA: Caută-ţi alt arendaş!
NAIE: Altul? .. pe care? .. Unde-i, să-I bag în sîn,
dac-ar încăpea de urechi ... Astăzi toţi arendaşii
se aţin ca la potică şi te chitesc cu legea rurală
ca cu o şuşana... Eei!... Ce ne mai facem de
Paşti, de unde cheltuim?.. De unde ne îmbră­
căm? De unde ne hrănim?.. Cu ce ne ţinem
caifetul? .. Cu ce mergem la Bucureşti?
LUXIŢA: Cum? să nu mergem nici la Bucureşti? ..
NAIE: Ba nu!... pune-ţi pofta-n cui despre voiaj şi
petreceri!. .. Trebuie să ne închidem în casă,
să nu mai primim pe nime, şi să trăim cu cea
mai mare economie.
LUXIŢA (apucînd-o istericale): Ah! ah!
LINA: Maman ...
NAIE: Na, şi altă belea acum ... a apucat-o istericale! ..•
Luxiţo, vină-ti în simtiri!
LUXIŢA: Ah! ah! ' ,
NAIE: Luxiţo, să mă vezi pe năsălii. ..
LUXIŢA (trezindu-se, furioasă): Să mă las de Bucureşti!
(umblă răpide pe scenă) odată cu capul! de-oi
şti că m-oi duce pe jos val-vîrtej păn-în capitală ..•
[735]
Nu vreu să-mi petrec iarna aci ... nu vreu!. .•
Mi-am gătit toate tualetele... oraşul întreg ştie
că ne pornim mîne... Ce-or zice cînd or afla
că ne-am lăsat de voiaj ... or rîde de noi ... Pre-
5 fectoriţa să rîdă de mine?.. Nu vreu, nu vreu,
nu vreu!... (Cade obosită pe canape.)
NAIE: Luxiţo, sufletul meu! înţeleg că nu vrei, dar
dacă nu-s mijloace ... ce să facem? .. trebuie
răbdare, fata mea!
10 LUXIŢA (Plîngînd): Răbdare!... de zece ani de cînd
tot rabd, şi cînd era să-mi împlinesc visul, să
mă văd deodată osîndită a zice adio la multă­
mirile ce-mi făgăduia!... Ah!... simt c-am 'să
mor de durerea asta!
15 LINA (Plîngînd): Maman ...
)lAIE: Ba, ferească Dumnezeu, să nu mori, că ... mor
şi eu, pe legea mea. (lşi suflă nasul.)
20
30
35
LUXIŢA
(Arie "Adio, rămîi ferice")
Adio, vis de plăcere,
Vis frumos şi desmerdat,
în cumplită, grea durere
Sufletu-mi s-a deşteptat I
Ah I de-acum făr-încetare
Am să pling şi să suspin,
Am să gust zile amare
Fără nici un minut lin I
(Stă cufundată în tristeţă.}
NAIE: Luxiţo, nu te despera, că voi face toate chipurile
să te duc la Bucureşti, de-ar fi chiar să-mi vînd
moşia pe nimica ... Oi cere o slujbă în capitală ...
M-oi alege deputat ...
LUXIŢA: O slujbă?
NAIE: Dar!... Am scris de mult la un prieten din
Bucureşti ca să intrigarisească ...
LUXIŢA (inspirată): O slujbă? .. Dar. .. trebuie nu­
maidecît s-o capeţi... Directorul ministerului de
interne vine aci la gazdă... şi printr-însul ...
735
.,
.. ..,. I
[738]
SERVIESCU: Bunătatea dumnevoastră, domnule di­
rector. .. însă cu toate aceste mă văd abandonat,
şi pot zice chiar... părăsit, depărtat de scena
poli ...
5 MILLO: Păcat!... {În parte.) Ar fi bun de actor.
SERVIESCU: Şi aceasta mă şagrină, şi chiar mă ...
măhneste, cu atît mai mult că ... fără modestie,
mă simt vrednic si demn de orice rol în sînul
patriei mele. '
10 MILLO (111, parte): Nu cumva aş putea să-I angajez
în trupa mea?.. {Tare.) Domnule Serviescu,
pre cît înţeleg, ai dori să mergi la Bucureşti!
SERVIESCU: Cum nu, domnule director!... ăsta-i visul
de aur a tuturor provincialilor din district!
15 MILLO: Ai voi să joci un rol şi d-ta pe scenă? ..
SERVIESCU: Ba şi mai multe... dacă s-ar putea!
MILLO: Prea bine!. .. Aveţi bunătate dar a-mi răs­
punde. .. ştii ceti şi scrie?
SERVIESCU (cam atins): întrebarea e cam curioasă ..•
20 domnule director .. , Vă spusei mai adinioarea
c-am fost membru la tribunalul judecătoriei ...
MILLO: Pardon ... o uitasem ...
SERVIESCU (în parte): E mucalit directorul.
MILLO (în parte): Ar fi bun de jucat rolul de amorez ..•
25 cam naiv. (Tare.) Domnul meu!. .. încă o între­
bare ... Fost-ai înamorat vrodată?
SERVIESCU (în parte): E mucalit! (Tare.) Am fost
de mai multe ori, de vreme ce mă siliţi să mă
spovedesc şi să-mi fac confesiunea.
30 MILLO: însă înamorat ... colea ... nu ...
SERVIESCU: Din talpă păn-în creştet... Am făcut şi
stihuri în versuri.
MILLO: Zău? Nu ai avea bunătate să mi le recitaţi?
SERVIESCU: Bucuros, domnule director ... nu am nimică
35 a vă refuza. Ascultaţi!... Stihurile mele sînt
jumătate româneşti şi jumătate greceşti.
MILLO: Aşa? .. Se vede că sînteţi elin desăvîrşit?
SERVIESCU: Am învătat la dascalul Gaitani, cel care
bătea la falangă.
738
[739]
r
.
'"
MILLO: Ştiu! îi învăţa pe băieţi din talpă!... Zi,
domnule!
SERVIESCU (recitează cu pretenţie): "Săgeata amorului
sau copacul raiului".
5 'AvCX(J"t&v�'YJlou 'l'a 7tAi\90�, "ta 1UKp6V uon "ta elIlOP,
Tu eşti singur, numai unul, dulce pricinuitor.
'� elPX.i\� 'O"TQ 0""ti\90� Il' TJA9&v1) O"�i"t�, it X.PllO"ij,
Ai trimis să mă omoare orişiunde ro-a găsi.
Â&VOPOIl "tOu &V 1t�p�o&iO"ro /lOP<PtlV <P&P&t� KIX9IXPO� 1,
10 Eu iţi sînt cu hotărîre robul cel prea credincios.
MILLO: Şi celelalte ... Minunat!... (In parte.) De n-a
cere leafă mare, îl angagez.
SERVIESCU (căutînd să-şi aducă aminte urma}: Nu-mi
mai aduc aminte celelalte!
15 MILLO: Nu-i trebuinţă.
SERVIESCU: Păcat... că mai sînt vro nouăzeci tot
astfel!
MILLO: în doi peri?.. E de prisos să vă mai oste­
niţi ... V-am judecat îndestul după cele ce mi-aţi
20 recitat şi cred că ne vom putea înţelege uşor
împreună.
SERVIESCU: A! domnule director. .. nu vă pot esprima
gratitudinea recunoştinţii mele... (In parte.)
Am căpătat prefectura!
25 MILLO: Dar mult se mai împodobesc stăpînii casei.
SERVIESCU: Dacă poronciţi, mă duc să-i aduc!
MILLO: Sînt nerăbdător să le mulţămesc de ospitalitate.
SERVIESCU: Merg să le pun execuţie ... Ah! domnule
director ... în d-ta stă nu numai toată sperarea
30 mea, dar pot zice chiar şi toată nădejdea. (Iese
prin stînga, în parte.) Haid'?.. îs prefect!
1 A oftărilor mulţime, amaruI meu amor,/Din început la
pept mi-a venit săgeata cea de aur.j'Tu porţi chipul cel mai curat
al pomului din rai. [V.A.].
7.39
[740]
SCEN A VII
MILLO (scoţînd un portofoliu mic): Degrabă să-I înscriu
între numărul actorilor mei... (Scriind.) "Dom-
nul Ghiţă Serviescu, rol de amorez naiv, adică .
.5 prostuţ ... leafă cincisprezece galbini pe lună "
Am plecat din Bucureşti ca să-mi completez
trupa în provinţie; căci am luat iar direcţia pe
trei ani şi doresc s-aduc mulţămire publicului.
Sînt director şi doresc
10 Publicul să-I mulţămesc,
Nu prin drame zbuciumate
Cu ţipete răguşate,
Dar prin bune comedii,
Cîntece de veselii,
1.5 Care fac a da uitării
Negurile supărării.
Sînt director şi voiesc
Actori buni să întrunesc,
Iar pe muza teatrală
20 Să o văd naţională,
Cu ochi dulci, fermecători,
Cu dinţi albi şi muşcători,
Cu flori mîndre pe cosiţe
Şi cu rîsuri pe guriţe.
25 S C E N A IX
MILLO, CIUPICI (tntră misterios, aducînd un
cornet de bomboane)
CIUPICI (în parte) : Iată-l ! (Se apropie nevăzut.) Domnul
meu!. .. am onoare ...
30 MlLLO (răsărind): Ha?
CIUPleI: A vă saluta cu cea mai profundă consideraţiune.
MlLLO: Domnule!. .. (In parte.) Cine să fie barza astă
neagră?
• 740
[741]
CIUPICI: Domnule direptore, mă felicit că vă găsesc
disponibil, căci am să vă confes un ce misterios
şi ... oribil I (Merge de caută pe la uşi.)
MILLO (îngrijit): Iacal ce are de caută pe la uşi ca un
5 trădător de melodrame?
CIUPICI (aproPiindu-se posomorît): Domnul meu I nu
mă cunoaşteţi?
MILLO: Nul
CIUPICI: Eu sînt cetăţeanul Stanciu Ciupici, al d-voastre
10 devotat serb.
MILLO: Ciupici 1 ... D-voastră sînteţi celebrul Ciupici?
CIUPICI: Eu, domnul meu I A ţi auzit negreşit vorbind
de mine?
MILLO: Ba ... niciodată I
15 CIUPICI: Mă mir, căci eu sînt cel dîntîi care am aclamat
cu entuziasm ziua de 5 şi 24 Ghenar; eu am fost
cel dîntîi care am aclamat cu frenesie Unirea
ţerilor sorori; eu am fost cel dîntîi care am
aclamat cu convicţiune şi esclamaţiune procla-
20 maţiunea Constituţiunii; eu am fost cel dîntîi
care am aclamat ziua de 2 mai I
MILLO: Şi unde le-ai făcut toate acestea, domnule?
CIUPICI: Aci I Am dat probele cele mai necontestabile
de profundul meu devotament cătră noul regim;
25 dar nu-s destule atîtea I Vroiesc astăzi să probez
guvernului că nu are alt partizan mai călduros
decît Stanciu Ciupici I (In taină.) Domnule di­
reptore, am descoperit o conspiraţiune în Craiova
cu ramificaţiuni la Gorj, la Dolj şi la fostul
30 judeţ a Cîrligăturii de peste Milcov.
MILLO: în contra cui?
CIUPICI: în contra guvernului 1 ... Cunosc pe toţi com­
plotaşii, căci sînt amicul lor cel mai devotat,
şi pot să-i dau pre toţi în mîna domnului ministru,
35 dacă exelenţia sa ar vroi să-mi facă onoare
a să încrede în devotamentul meu şi dacă ...
(Caută împregiur.)
Ş. d �?
MILLO : 1 aca ....
CIUPICI: Şi dacă mi-ar da oarecare putere de acţiune.
40 MILLO: Cum?
741
[742]
CIUPICI: N umindu-mă aci prefect!
MILLO: Ha, hal. .. ai ambitiune de functiune ŞI d-ta,
ca toţi patrioţii?' ,
CIUPICI: Nu pentru mine, domnule direptore, dar,
5 pentru patrie şi, dacă guvernul vroieşte să capete
un om al său, un instrument capace şi devotat
pănă la moarte, n-are decît să închidă ochii
şi să puie mîna pe mine.
Patria, domnul meu,
10 Iată tot ce iubesc!
La patrie mereu
Gîndesc şi iar gîndesc;
Pentru ea sînt în stare
Să-mi dau viaţa din pept I
15 Patria l, .. prin urmare,
Numiţi-mă prefect I
Patria! alt cuvînt
Eu nu ştiu să rostesc.
Patrie! Nume sfînt I
20 Eu ţie mă jertfesc I
Pe calea de mărire
Eu voi să te îndrept!
Patrie!. .. cu grăbire
Numeşte-mă prefect I
25 MILLO (în parte): Ar fi minunat în rol de trădător ...
De-aş putea să-I angagez... (Tare.) Domnul
meu! nu mă îndoiesc de patriotismul şi de ...
capacele d-voastre, dar vă mărturisesc că-mi
pare lucru de mirare a vedea un om ca d-voastră
30 cu atîtea... capace! să nu aibă altă ambiţie
decît aceea de a deveni un simplu prefect în
provin ţie. Talentele d-voastre cer a să dezvolta
pe un teatru mai mare ... mai ...
CIUPICI: Zău!... îmi faceţi onoare de a mă crede
35 capabil!. .. Nu poftiţi ceva bomboane, domnul
meu?
MILLO (luînd bomboane): Mulţămesc... dar aş dori
·să vă văd figurînd în Bucureşti pe o scenă mai
înaltă.
742
[743]
CIUPICI: Ori pe care scenă, domnul meu; eu sîi,
ordinele d-voastre !
MILLO (în parte): Ori pe care scenă? Apoi e al me
(Scoate portofoliul şi scrie.) Stanciu Ciupici, rll!
5 de trădător, 12 galbini pe lună.
CIUPICI (în parte, cu bucurie): Mă inscrie intre impie­
gaţii statului. O! in fine, guvernul a pus mîna
pe mine! (Tare.) Mai poftiţi un bombon, domnule
direptore?
10 MILLO: Mulţămesc ... (In parte.) Caută să mă îndul-
cească!
CIUPICI: în consecinţă, Îmi este permisă dulcea spe­
tă?
�an,a .... � . A ,
MILLO . Cum nu t . .. Mal vîr tos l.. . un om care des-
15 copere comploturi merită cel puţin ...
CIUPICI: Cel ni ţel ? ...
MILLO: O leafă de 12 galbini pe lună.
CIUPICI: Aud? (In parte.) S-a greşit cu cifra.
(Se aude în stînga începutul corului de mai jos.)
20 MILLO: Dar ce s-aude ?
CIUPI CI: Vocile gazdelor!
MILLO: A! în sfîrşit. ..
SCENA X
MILLO, CIUPICI, NAIE, LUXIŢA, LINA, SER VI-
25 ESCU şi, mai pe urmă, ION
NAIE, LUXIŢA, LINA şi SERVIESCU
(în toaletă de bal, întră cîntînd)
Domnul director binevoiască
în acest dulce şi scump moment
30 Cu amicie să priimească
Al nostru vecinic devotament.
MILLO: Domnule Naie ... Doamnă Luxiţă, sînt pătruns
de bunătatea cu care mă primiţi şi vă rog să
credeti ...
35 NAIE: Ce se potriveşte, domnule director!
743
[744]
LUXIŢA: Noi, dimprotivă, ne găsim flata ţi de onoarea
ce ne-aţi făcut-o, dînd preferinţă casei: noastre!
NAIE: Noi am găzduit păn-acum pe toţi miniştrii!
LUXIŢA: Şi pe toate persoanele însemnate care au trecut
.5 pe-aci.
l\ULLO: Sînteţi provedinţa celor carii trec!
LUXIŢA: Poftim, vă rog! (Se pune pe canape.)
MILLO: Sărut mînile. (Se pune alăturea cu Luxiţa.)
Dumneei e negreşit domnişoara Lina, fiica dum-
10 nevoastre?
LUXIŢA: Dar, domnul meu ... Am scos-o nu de mult
din pension; dar ce folos că a învăţat franţu­
zeşte, latineşte şi clavirul? Talentele sale se perd
aci în provin ţie!... Sînteţi însurat, domnule
1.5 director?
MILLO: Ba nu, doamna mea! sînt încă tot holtei ...
holtei tomnatic, precum vedeţi.
LUXIŢA: Tomnatic? .. Vreţi să glumiţi? .. Vă găsiţi
în floarea tineretii!
20 NAIE: Un trandafir! '
SERVIESCU: Ba încă de cei de lună!
CIUPICI: Boboc!
MILLO: Mă rog ... mă confuzaţi. .. aici nu văd decît
un trandafir îmbobocit. .. domnişoara Lina ... şi
25 vă seamănă dumnevoastre, cucoană Luxiţă I
LUXlŢA: Merci.
NAIE (în parte): Iaca! da mie nu?
MILLO (sculîndu-se, în parte): E frumuşică copila; ar fi
bună de arnoreză pe scenă. (Tare.) Şi ce mai veste
30 pe-aici, d-Ior?
NAIE: Bună, domnule director, bună pace!
SERVIESCU: Mulţămire obştească şi generală.
CIUPICI: Intuziasm!
MILLO: Mă bucur!... dar parcă auzisem că legea
3.5 rurală ...
NAIE: Dimprotivă, domnule director, sîntem cu toţii
mulţămiţi!
MILLO: A! mă bucur şi mai mult!
NAIE: Atîta numai că arendaşul mi-a lăsat moşia ...
40 almintirea ...
744
p
[745]
5
10
15
20
25
30
35
MILLO: Moşia d-tale?.. departe-i?.. în care judeţ?
NAIE: Nu ţi-oi putea spune, că n-am mers niciodată
s-o văd.
MILLO: A! Minunat l, .. eşti şi d- ta ca Cresus, care nu-şi
cunostea averile!
NAIE: Ba �înt ca multi de-ai nostri... si mărturisesc
că retragerea arendaşului d� pe moşie mă pune
într-o stare ...
MILLO (zîmbind): Fără stare?
NAIE: Tocmai!... Blagoslovită să-ţi fie vorba! (Se
apropie de Millo şi-i zice încet:) Domnule di­
rector! sînt. .. ruinat! ... pe de altă parte nevasta
mă sileşte s-o duc la Bucureşti ... Nu-mi rămîne
alta de făcut decît. ..
l\lILLO: înţeleg... să te împuşti l
NAIE: Ba! mă ferească sfîntul 1 .. , Vreu să zic că nu-mi
rămîne alt liman decît să alerg la îndurarea
guvernului ...
MILLO: Aleargă!
NAIE: Ca să-mi dea vreun post cu leafă bună. (Se
retrage lîngă Luxiţa.)
MILLO (în parte): Şi el? .. Se vede că-i boală ... ian
să vedem!. .. ian să vedem!. .. Toţi umblă după
posturi, adică după lefi; toţi aspir a să face
bucureşteni ... Dacă s-ar angagea în trupa mea,
ar căpăta şi leafă, ar merge şi în capitală J.. .
(Observîndu-i cu coada ochiului.) Eu, asemene,
aş căpăta deodată cu tata ton patera, o mamă
nobilă, o amoreză, un amorez şi un trădător. ..
trupă completă 1 însă trebuie mai întîi să văd
dacă ştiu să cînte, să rîdă, să plîngă şi să leşine
etc .. , ştiinţi neapărate în arta dramatică. Să-i
cerc 1. .. ( In timpul acestui aparte, celelalte per­
soane stau grupate lîngă cana pe şi vorbesc împreună
despre director.}
LUXIŢA (încet): Oare ce pune la cale deoparte?
SERVIESCU: Face negreşit combină ...
CIUPICI: ciuni ...
NAIE: Pentru noi, ca să ne puie în slujbe 1 ...
745
[746]
• J
10
15
20
BO
35
10
746
MILLO (tn parte): Să cerc de au glas!. .. (Inaintind
spre canape.) Doamnă Luxiţă, salonul domniilor
voastre e prea elegant şi văd că aveţi un piano
Pleyel. .. iubiţi muzica?
LUXIŢA: Ea este una tiin ocupările mele favorite.
MILLO : Aveţi mare dreptate s-o iubiţi, căci armonia
înalţă sufletul şi-l mîngîie în orele cele triste ale
vieţii ... ea e soră cu poezia, fiica cerului.
NAIE (cătră ceialalţi): Frumos vorbeşte!
SERvIESCU: Dacă-i director!
CIUPICI: Sublim!
MILLO: Care muzică vă place mai mult, doamna mea? ...
cea italiană sau cea germană?
LUXIŢA: Cea italiană, domnule director, căci e mai
sentimentală!
MILLO: Dar dumneavoastre, domnişoară Lină?
LINA: Eu mărturisesc că iubesc mai mult cea ro­
mânească.
MILLO: Vă felicit ... şi cîntaţi cîteodată împreună?
LUXIŢA (cu modestie): Ca în provinţie ... cu jumătate
de glas!
SERvIESCU: Ba, mă iertaţi, cucoană, că aveţi nu numai
un glas prea frumos, dar pot zice şi o voce prea ...
plăcută!
MILLO: A! doamna mea... binevoieşte a ne cînta
ceva!. ..
LUXIŢA: Bucuros!. .. însă cu condiţie ca şi d-voastră
să ne faceţi plăcerea de a cînta după mine.
(Merge de-şi alege un caiet de muzică de pe piano.)
MILLO: Primim toţi această condiţie!... Om cînta
cu toţii!... Nu-i aşa, domnilor? ..
TOŢI: Noi? (Intre ei.) Dar nu ştiu l. .. N-am voce ...
Sînt răguşit.
MILLO (în parte): Oi să văd astfel de au glas, precum
îmi trebuie la teatru!
(Luxiţa înaintează în faţa publicului.)
MILLO: Tăcere, domnilor!
(Luxiţa cîntă o arie după Placul ei.)
MILLO: Bravo ! bravo! cînta ţi ca o primadonă assol u tă !
(In taină.) E bună, o angagez.
-
,
[747]
5
10
15
20
25
30
35
40
TOŢI: Minunat!... Sublim!... Aferim! ...
MILLO: Domnişoară Lină, e rîndul dumnevoastre!
LINA: Mă iertaţi, domnul meu, că sînt cam bolnavă
şi nu pot.
MILLO: îmi pare prea rău!... Ei, domnule Serviescu,
domnule Ciupici, domnule N aie, să vă văd! ...
Dregeţi-vă glasurile 1... Nu, nu, nu, mă rog!
nu mă puteţi refuza, căci m-am angageat în nu­
mele dumnevoastre.
CIUPICI: Fie! ... Eu pentru domnul direptore mă arunc
şi în incendiu, dacă-mi ordonă!
MILLO: Mă-i îndatora, frate Ciupici!
CIUPICI (încîntat, în parte): Frate 1. .. Mi-a zis frate
Ciupici! ...
(Ciupici scoate cîteva note grave, voind a imita pe un baso
italian.)
MILLO: Destul! De te mai coborai niţel, ajungeai la
catul de jos. (In parte.) E bun şi Ciupici!
SERVIESCU: Acum eu!... Cer denainte pardon şi ier­
tăciune onorabilului public!
(Serviescu scoate nişte note subţiri, voind să cînte ca un tenor.}
MILLO: Domnule Serviescu! domnule Serviescu!... stăi
că te sui în naltul cerului!
SERVIESCU: V-a plăcut!... Sînt flatat şi măgulit. ..
� ene N aie, vină la rînd de cîn tă !
NAIE: Eu? Şi eu să cînt? (In parte.) Dacă nu mi-ar
fi de slujbă, i-aş arăta eu cîntec!
MILLO: Domnule N aie!. .. voieşti să fii rugat?
NAIE: Ba nu!... Ce se potriveşte!... Iaca încep!
(N aie începe un cîntec vesel de lume cu glas
răguşit.)
LUXIŢA (oprindu-l): Taci, frate!... că-ţi scîrţie gîtul
ca o roată de car... Să juri că eşti Stanciu
lăutarul !
TOŢI: Ha! ha! hal. ..
LUXIŢA: Domnule director, nu uitaţi ce mi-aţi promis!
I1IILLO: Bucuros, doamna mea!... Am să vă cînt
o arie, în care dumneavoastră cu toţii veţi face
corul. (In parte.) Astfel voi putea să-i judec
mai bine... (Tare.) Atenţiune!... Marseilesa
747
[748]
5
10
15
rzo
25
748
Ciuniscilor. .. împrovisăciune în considerăciunea
ciuneluilll
(Aria "Chirilei la Paris")
MILLO
Vivat sacr-apariciune
A lui Nenea ciune 1
TOŢI
Ciune, ciune, ciune, ciune,
Ciune, ciune, ciune.
MILLO
Ce-a adus deşteptăciune
L-a noastră năciune.
TOŢI
Ciune, ciune, ciune, ciune,
Ciune, ciune, ciune.
MILLO
E frumos ca un tăciune.
TOŢI
Ciune, ciune, ciune.
MILLO
Ca un jidov c-un perciune.
TOŢI
Ciune, ciune, ciune.
TOŢI
E frumos ca un tăciune,
[749]
Ciune, dune. dune.
Ca un jidov c-un perciune,
Ciune, dune. dune.
CIUPICI: Vivat, domnule direptore!
.5 LUXIŢA: Domnul meu. primiţi complimentul meu!. ..
Aveţi un glas foarte just!
MILLO (cu modestie): Aşa ş-aşa ...
SERVIESCU: Ba, să-mi daţi iertare de pardon! ... Cîntaţi
ca o privighetoare, şi pot zice chiar ...
10 MILLO: Ca o filomelă?
SERVIESCU: Tocmai 1 ... Mi-aţi luat cuvîntul din gură!
( Ion. în livf'e tncăf'catiJ. tntf'ă.)
ION: Poftiti la masă!
LUXIŢA: Domnule director, sper că ne-ţi face onoare ...
15 MILLO: CU multă plăcere... doamna mea! (li dă
braţul şi se îndreaptă spre dreapta; în parte.)
Au destul glas cu toţii, dar mai trebuie ciopliţi!
LUXIŢA (încet, cătră Ion): Ioane! iluminează salonul.
(Intră în dreapta, Lina întră pe urma ei.)
20 NAIE (cătră Serviescu şi Ciu-pici}: Eeei!... Aşa-i că-i
trăserăm ohtoicuri şi aghioase?
SERVIESCU: Vorba ceea ... trebuie să urli cu ...
CIUPICI: A!. .. domnilor, protest! ... Domnul direptor
nu-i lup!
25 SERVIESCU: Lup? .. un înger!
NAIE: Numai de ne-ar pune în schiuemiseală.
(Ies cu toţii.}
SCEN A XI
ION (aprinde policandrul): Să aprind lumînările eu,
BO Ion Buftea, un cetăţean! după cum zice domnul
Ziarescu în cafenea la Chir Chor! Dreptate-i?
N-aş fi mai la locul meu Într-un post a lui Ad­
ministrativ? ... de pildă, un capitan de carieră ...
asta ... de barieră ...
35
Toţi alerg cu limba scoasă
După sluj bele de stat;
.-"
749
[750]
••
5
Chiar o boală lipicioasă
De români s-a aninat;
Deci şi eu la cariera
Voi să fiu un capitan,
Ca să-mi fac o bariera
Ca oricare cetăţan!
S C E N A XII
ION, TACHI
TACHI: Ioane! a venit domnul director?
10 ION: A venit". D-ta să fii sănătos.
TACHI: Şi unde-i?
ION: La masă cu boierii ... lan ascultă vivatele!
(Se aude în dreapta glasul lui Ciupici strigînd: "în sănătatea
direptorelui. Ura !")
15 TACHI: La masă!... şi eu încă n-am găsit lăutari!. ..
Are să se mînie foc pe mine doamna Luxiţa !. ..
Ioane, nu ştii tu unde-aş putea pune mîna pe
lăutari ?
ION: La prefectuL.. îi CÎntă toată ziulica la perdea.
20 TACHI: Nu-s acolo!. .. i-am căutat!
ION: Apoi cată-i Ia crîşmă la Ochi-de-broască ... Acolo
petrecem nopţile... Vinu-i bun, ocaua-i mare.
TACHI: Încotro-i crîşma aceea?
ION: De Ia vale peste drum; alăturea cu musiu de
25 Covrig simigiul!
TACHI: Covrig?
ION: Dar! în fa ţă cu Pericli băcanul.
TACHI: Du-te naibii, prostule! (Iese.)
ION (singur): Ba du-te tu prostului, naibă ... Auzi? ..
30 Eei! las' că-i vedea tu cine-i Ion Buftea, cînd
oi fi la carieră... asta... la barieră... Dar
ce-aud? .. se scoală de la masă. Aprinse-s toate
lumînările? . .. Aprinse! Parcă-i lumina ţie de po­
ronceală!
750
[751]
se E N A XIII
MILLO, LUXIŢA, LINA, NAIE, SER VIEsC U,
CIUPICI, ION
5
TOŢI
(afară de Millo, cîntă fntrînd)
Domnul director binevoiască
Să se întoarne iar în salon,
Ca să deguste cafea turcească
Şi să mănînce vreun bonbon!
10 MILLO (lăsînd braţul Luxiţei, se închină): Doamna
mea!
LUXIŢA (face un. com-pliment adînc): Domnule! ... (Se
întoarce cătră Ion.) Adă cafeua !
MILLO: îmi da ti voie să fumez o tigară?
15 LUXIŢA: Vă rog! '
MILLO: Nu vă supără fumul?
K AIE: Pe cine? pe Luxi ţa ? .. , Ea fumează ca pa şa
de la Vidin.
MILLO: Asămănarea e măgulitoare pentru paşă.
20 LUXIŢA (făcînd alt compliment): Domnule! ... (Se duce
cu Lina lîngă piano.)
MILLO (închinîndlJ,-se): Doamnă!... (112 parte, pre­
gătindu-şi o ţigară.) I-am studiat la masă pe toţi
şi i-am găsit. .. a prima vista ... destul de buni de
25 pus pe scenă ... Au glas mulţămitor, dar nu ştiu
încă de au celelalte calităţi neapărate pentru
arta dramatică... Zîmbetul, rîsul, plînsul, le­
şinul etc. Cum aş face ca să-i cerc? (Caută foc
pentru ţigară.)
BO NAIE, SERVIESCU, CIUPICI (aprinzînd chibrituri): Dom-
nule director, poftiţi foc?
MILLO: A! domnilor. .. de la care s-aprind ... luaţi
seama că vă frige ţi ! ...
CIUPICI: Din contra!
35 SERVIESCU: Ba pot zice, chiar dimprotivă! (Se frige
şi-şi suflă în degete.)
751
\
[752]
NAIE: Ba eu mă frig!... aoleu!... ţine curînd!. ..
(Millo aprinde ţigara la chibritul lui Naie.}
(Ion aduce o tabla cu tase de cafe.}
LUXIŢA (alegînd o iasă}: Cum vă place cafeua, domnule
5 director, turcească sau nemţească?
MILLO: Ba turcească, pentru că jumătate se bea şi
jumătate se mănîncă!
SERVIESCU: !;j-apoi şi alta, că cea turcească are nu
numai mai bun arom, dar pot zice chiar şi bun
10 parfum. (Soarbe cu vuiet.)
MILLO: D-apoi miros?.. Asta e minunat de bine
făcută.
LUXIŢA (Pe canape): N-a fi ca cea de la Bucureşti!
SERVIESCU: Cred şi eu, căci la Bucureşti e feartă cu
15 a pă dulce ...
CIUPICI: Cine-o bea nu se mai duce!
MILLO: O Doamne! Dumneavoastră credeţi că toate
ce sînt în Bucureşti sînt fără defect?
TOŢI: Toate, toate!
20 MILLO: Vă înşelaţi rău ... De n-ar fi sărbătoare-n casă,
aş putea spune nişte lucruri. .. (Caută la Lina.)
LUXIŢA: Lino, mergi de-mi caută evantailul în budoar.
(Lina întră în stinga. Ion iese în dreapta cu tablaua.]
MILLO: Voiţi să vă fac un tablou de prăpăstiile, spoielele
25 şi cerşitoriile capitalei?
LUXIŢA: Orice ni s-ar spune, nimic nu e în stare să
scadă admirarea noastră pentru ea !
MILLO: Bravo!. .. Prin urmare visul d-voastre cel mai
drăgălaş este de a trăi pe malul Dîmboviţei?
30 CIUPICI: Ba pot zice chiar. .. şi a muri!
LUXIŢA: Ah, ce n-aş da să se împlinească acel vis!
TOŢI: D-a poi eu!
MILLO (în parte): Acu-i momentul! (Tare.) Ei bine!. ..
Ce-aţi zice dac-aş închipui eu un plan care să
35 realizeze dorinţa d-voastre?
LUXIŢA: Ah!
CIUPICI: Te-am rîdica în nouri!
SERVIESCU: Ba chiar în cer, pot zice!
NAIE: Care ţi-i planul?
40 MILLO: E secretul meu!
752
[753]
5
15
10
30
SERVIESCU (încet, cătră ceialalţi ) : Vrea să ne puie în
slujbe şi în serviciuri pe toţi!
MILLO: Dumnevoastră aveţi ambiţiune să ... [aniacsiţi
în capitală... Nu-i aşa?
TOŢI: Aşa!
MILLO: Doriţi o poziţiune importantă şi ... salariată?
TOŢI: Hî, hî. .. cu leafă.
MILLO: Apoi dar pentru ca să vă fac a ajunge la scopul
d-voastre, sînt silit a vă supune mai întîi la
oarecare esamin ... prealabil; căci, vedeţi d-voas­
tră, publicul Bucureştilor nu sufere nulităţi :
el cere persoane cu talente, care să ştie a ocupa
rolurile sale.
CIUPICI: Are rezon!
NAIE: Rezon, dar!
SERVIESCU: Ba chiar, pot zice, şi dreptate!
MILLO: Prin urmare, vă primiti ca să fiti esaminati?
TOŢI: Cum nu? .. Mai vîrtos . .'. Vă rugăm. '
MILLO: Binevoiti dar a zîmbi.
TOŢI (CU mirare}: Aud?
MILLO: Zîmbiţi niţel, ca să văd dacă răspundeţi la
conditiile directiei.
SERVIESCU '(încet, cdtră ceialaiţi): Direcţia departa­
mentului!
LUXITA: Curioase conditii? ! }
NAIE � Ce să facem? ' (încet)
C1UPICI: Să zîmbim!
MILLO: Ei! gata sînteţi?
NAIE: Gata!
MILLO: Priviţi la mine galiş şi-mi zimbiţi graţios.
(Toţi, în rind lîngă canape, zimbesc.}
MILLO: Prea frumos!. .. Domnule Serviescu, să-mi daţi
voie a vă face o observare.
SERVIESCU: Poronci ţi !
35 MILLO: Nu e nevoie, cînd zîmbiţi, să întindeţi buzele
păn' la ceafă; ar crede cineva că voiţi să vă muş­
cati de urechi ... Mai cercati o dată.
SERVIESCU: Bucuros! Aşa? (Zîmheşte.)
20
25
753
[754]
(încet, între ei)
10
MILLO: Minunat! Parcă sînteţi un muţunachi ...
domnilor, binevoiţi a rîde.
TQŢI: Să rîdem?
LUXIŢA: Original esamin!
NAIE: Ce să facem?
CIUPICI: Condi tiunile direptiunei ...
Să rîdem 'dar. '
SERVIESCU: Ba chiar să şi hohotim.
MILLO: Gata? .. Porniţi cu toţii.
(Toţi încep a rîde incetişor.}
MILLO: Mai tare.
(Rîd mai tare.}
MILLO: Şi mai tare.
(Rîd tare.}
Acum,
15 MILLO: CU hohot.
(Rîd cu hohot şi s pasmuri.}
)<AIE: Uf! am obosit! (Se pune pe canape lîngă Luxiţa.)
MILLO (în parte): Păn-acum merge destul de bine.
(Tare.) Bravo! bravo! rîdeţi foarte natural!
20 Numai domnul Ciupici e cam lugubru, cum ar
zice d-lui : rîde ca un cioclu care s-ar duce singur
să se îngroape.
CIUPICI (cu wnilinţă): Altă dată oi fi mai gentil,
domnule direptore.
25 MILLO: Domnilor! ştiţi prea bine că adeseori după rîs
urmează plînsul! Să trecem dar la esaminul plîn­
sului!
LUXITA: Ce face?
NAIE� Da cum o să plîngem, că doar n-am perdut
.30 vrun neam!
MILLO: Pretextul vă lipseşte?.. Ei bine! voi povesti
eu o întîmplare atît de dramatică, că ea vă va
stoarce lacrimi din ochi, fără voie!... Dumne­
voastră găti ţi-vă basmalele şi nu uitaţi a şi
35 leşina la sfîrşitul istoriei.
LUXITA: Domnul meu, dacă n-as şti că sînteti un per-
'sonagiu oficial, aş crede .. : '
MILLO: Doamna mea! în cariera noastră sîntem siliţi
adeseori a plînge şi chiar a leşina. Plînsul, bine
754
[755]
imitat, este una din artele cele mai preţuite de
direcţie!
NAIE: Dacă-i aşa, începe, domnule, că-ţi făgăduiesc
să şi bocesc.
5 LUXIŢA (încet, cătră N aie): Cum? vrei? ..
NAIE (încet): Luxiţă ! cariera noastră ... Direcţia mi­
nisterului ... înţelegi? .. Numai aşa putem merge
la Bucureşti!
MILLO: Să încep istoria?
10 TOŢI: începeţi! [Îşi pregătesc basmalele.)
MILLO: Ascultaţi! Jalnica tragedie a lui Mustafa-paşaţ
(Arie din "Agachi Flutur"}
15
20
25
30
Cică demult era, era,
Era un paşă Mustafa ; (bis)
în Bucureşti se-narnora
De-un pui de drac şi mi-l fura.
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
Tra, la, la, la, la, la, t ra, la, la!
TOŢI
(plîngînd)
O! la, la, la. O! la, la, la!
O! la, la, la, la, la. O! la, la!
MILLO
(cu indignaţie)
Cel drăcuşor coarne purta
Şi nimărui nu le-arăta; (bis)
Iar după ce se mărita,
Le dărui lui Mustafa l
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
Tra, la, la, la, la, la, tra, la, la!
TOŢI
(plîngînd mai Iare)
O! la, la, la. O! la, la, la,
O! la, la, la, la, la. O! la, la!
755
[756]
'j
10
l\ULLO
(C14 induioşare )
Paşa cumplit se întrista,
Zicînd: Alah t şi Maşala t (bis)
Şi de-atunci paşa Mustata
Poart-un crai-nou sus pe cealma.
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
Tra, la, la, la, la, la, tra, la, la
TOŢI
(bocind)
O! la, la, la. O! la, la, la,
O! la, la, la, la, la. O! la, la!
::IHLLO: Leşin general!
TOŢI (Ieşinsnd, strigă): Ah! Dumnezeule! leşin! ...
15 mor!
(Naie şi Luxiţa cad pe canape, Seruiescu pe !4n jilţ, Ci!4pici
jos.)
SCE N A XIV
Cei de nainte, TACHI, LINA şi ION
20 (Tachi, Lina şi Ion întră deodată, spărieţi, pe tustrele uşile}
::IHLLO (privindu-i): Tablou!. .. (In parte.) Îs de
zugrăvit!... îi angagez. (Scoate portofoliu; şi
scrie deoparte.)
TACHI (la uşa din funâ): Ce este?
25 LINA (la uşa din stînga): Ce este?
ION (la uşa din dreapta): Ce este?
LDJA: Vai de mine... a lesinat maman 1 (Aleargă
spărietă lîngă Luxiţa.) ,
ION: Auleo! ... A peritără boierii!
.30 NAIE (lui Millo): Să ne trezim, domnule?
MILLO (întorcîndu-se): Treziţi-vă!
TOŢI [scuiîndu-se}: Ah!
TACHI (zărind pe Millo, vine lîngă el): Ce văd 1 ...
Domnul Millo aci?
756
[757]
MILLO: Domnule Tachi! (Strîngîndu-l de mînă.) Ce
mai faci? .. Ai părăsit Bucureştii?
LUXITA: Tachi!... cunosti pe domnul director?
TACHi: Cum nu? Cine nu�l cunoaşte? .. Domnul Millo,
5 artistul nostru!
TOŢI: Artistul?
TACHI: Dar!... Directorul Teatrului National.
LUXIŢA: Directorul teatrului? ... A! (Jşi as�unde obrazul
cu ruşine în sînul Linei, pe canape.)
10 NAIE: Cum?.. Domnul nu este directorul. ..
SERVIESCU: Departamentului ...
CIUPICI: de interne? (Se aproPie de Millo tustrei,
furioşi.)
MILLO: Nu, domnilor. .. n-am onoruL ..
15 N AlE : Apoi dar, pentru ce ne-ai făcu t să cîntăm?
SERVIESCU: Şi să rîdem?
CIUPICI: Şi să plîngem?
LUXIŢA (desperată) : Şi să leşinăm!
MILLO: Pentru că doresc să vă angagez la teatru ..•
20 NAIE: Ca actori?.. Care vra să zică, ţi-ai bătut joc
de noi, lăsîndu-ne a crede că eşti directorul
ministerului ...
(il apucă de un braţ şi-l zguduie.)
SERVIESCU: Vra să zică, noi iar rămînem fără slujbă?
25 (il apucă de celalalt braţ.)
CIUPICI (apuctndu-l pe M illo de guler): Domnule! ...
satisfăciune să-mi dai! ...
MILLO (luptîndu-se): Da daţi-mi pace!. .. aţi turbat?
Nu mă hurducaţi aşa, că de-abia am mîncat!
30 NAIE: Te-om învăţa noi, berbantule, să ne iai în trei
parale!
TACHI (intervenind): Domnilor!... Vă puneţi trei în
contra unuia ... E o laşitate!
SERVIESCU: Fie chiar o mişelie, nu-l dau din mînile
35 mele!
(in luptă, cade o scrisoare din buzunarul lui Millo.}
TACHI (ridicînd scrisoarea): Iată o scrisoare, a cui e?
(Citeşte adresa:) "Domnului Neculae Onofrescu",
NAIE: Pentru mine? .. Ad-o ... (Deschide scrisoarea.)
40 (Toţi las pe Millo şi s-apropie de Naie.)
757
.�
[758]
j
tO
15
20
25
30
35
758
MILLO (în parte): Uf J Era să mă rupă ca nişte haite J •••
(Jşi drege toaleta.)
NAIE: Ce văd? Mă cheamă la Bucureşti ca să-mi dea
prefectura de-aci?
LUXIŢA (sărind de pe canape}: Cine? (Smunceşte
scrisoarea şi o citeşte.)
NAIE: Da cine-a adus scrisoarea asta?
MILLO: Eu, domnul meu... mi-a dat-o directorul
departamentului, un amic al meu, ca s-o duc
în provinţie domnului Neculae Onofrescu ...
Dumneata esti Onofre ... ?
NAIE (strîngînd pe' Millo în braţe şi sărutîndu-l): Eu!
Ah! Vin' să te sărut J
MILLO: încet... încet... că mă înăduşi .
LUXIŢA (nebună de bucurie): E adevărat sînt pre-
fectoriţă. .. A! domnule Millo... (Il sărută.)
MILLO (în parte): Curioşi provinciali! ... Acu te strîng
de gît, acu te pupă... (Cătră Tachi.) lan spu­
ne-mi, Tachi, nu cumva au nebunit gazdele?
(Jn timpul următorului aparte, toţi ceialalţi stau grupaţi
lîngă canape şi citesc scrisoarea.)
TACHI: Aşa se vede... dar ce le-ai făcut?
MILLO: Am crezut că voiesc să se angageze la teatru
si i-am esaminat.
TACHI' (cu mustrare): Cum?.. şi pe Lina?.. A!
MILLO: Ha! ha J. .. asta - i copila de care mi -ai vorbit
aşa de mult la Bucureşti?
TACHI: Asta!... O iubesc... Însă părinţii mă poartă
cu vorbe!
MILLO: Las' pe mine ...
NAIE (aproPiindu-se de Millo): Domnule Millo l ... mă
iertaţi dacă am fost cam iute mai adinioarea ...
MILLO: Vă iert, domnul meu, din toată inima.
NAIE: Mi-aţi adus o veste atît de neaşteptată, că, zău,
nu ştiu cum să vă mulţămesc!
MILLO: Dacă doriti a-mi face o mare multămire, dati-mi
voie să fiu' nunul domnişoarei Li�a. '
NAIE: Nun?
[759]
MILLO: Cununind-o cu amicul meu Tachi ... care m-a
scăpat din ... ghearele dumnevoastre,
NAIE (duPă ce consultă pe Lu xiţa ) : Fie!. .. (Strigă:)
Ioane! adă ponciul.
5 (Ion iese )�i aduce o tabla cu ponci.)
TACHI: A!... Domnule K aie 1. .. Doamnă Luxi ţă 1. .•
(Sărută mîna Luxitei şi apoi se trage deoparte
cu Lina.)
l\IILLO (în parte): Am făcut doi fericiţi ... din treacăt!
10 NAIE (cătră Seroiescu şi Ciu-pici}: Cît pentru d-voastră,
(cu un aer de protecţie) cînd îţi avea vro nevoie ...
voi fi gata ...
CIUPICI (închinîndu-se): Umilissimus!
SERVIESCU (asemenea): Vă sărut nu numai mînile,
15 dar pot zice chiar ...
LUXIŢA: Iaca ponciul, domnilor!. .. beţi în sănătatea
directorului ...
l\ULLO: Departamentului!. ..
LUXIŢA (zîmbind): şi al Teatrului Naţional!
20 MILLO
(luînd un pahar de pe tabla)
(Arie din "Agachi Flutur"]
25
30
35
Cînd ponciul curge în pahare,
Cînd ochii veseli strălucesc,
Inima-mi saltă şi tresare
De un fior dumnezeiesc.
Ieu un păhărel
Plin, plin,
De ponci rumenel
Plin, plin,
Şi publicului îl închin.
Ah! ahi ah!
Tra, la, la! Sufletul meu rîde,
Tra la, la! Raiul se deschide.
Tra, la, la, tra, la, la!
759
[760]
Cind văd mulţămrt
Publicul meu iubitI
TOŢI
Tra, la, la! Sufletul meu rîde ... etc. etc.
5 Ura! Vivat prefectul! (lnchin paharele cu Naie.)
(C o r tin a cad e.)
[761]
PARACLISIERUL
SAU
FLORIN ŞI FLORICA
[762]
PERSOANE
FLORIN, tînăr ţăran
FLORICA, tînără orfană
COLIVESCU, paraclisier
[763]
PARACLISIERUL
SAU
FLORIN ŞI FLORICA
OPERETĂ îNTR-UN ACT
5 Scena se petrece in Tîrgul-Frumos, în anul 1865.
Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz (uluci) ; în fund o portiţă
se deschide în zaplaz, în dreapta, o şură cu bageacă spre
scenă; o scară răzemată de streşina şurii, în stinga, o căsuţă
veche "cu � cerdac. în mijlocul scenei, spre fund, un copac
10 mare. La rîdicarea cortinei, se aude În podul şurii un fluier,
cintind doina.
SCENA 1
FLORIN ţi FLORICA
FLORICA (iese din căsuţă aducînd un paner cu de-ale
15 mîncării): Florine! măi Florine! (Chiuie:) Florine,
hăi!. ..
FLORIN (scoate capul pe bageacă): Ce este, fa Florică?
Te-o muşcat lupu, de ţipi aşa?
FLORICA: Ce faci tu acolo de azi-dimineaţă, ca un lăs-
20 tun?
FLORIN: Aşăd fînu în podu şurii.
FLORICA: Da cu ce-l aşăzi, măi bădică?.. cu gura? ..
că ţăpoiul îi gios.
FLORI�: CU gura? Iaca, mă! m-o pîcî1it drăcoaica!
25 (Rîde prosteşte.) Ha, ha, ha, m-ai pîcîlit, fa,
mînca-ţi-aş ochii!
763
[764]
,
FLORICA: Vezi mîncău, tot ar vre să-mbuce cîte ceva.
FLORIN: D-apoi cum? doar eu nu-s fată mare, ca tine,
să mă hrănesc cu răbdări prăjite.
FLORICA: Ei! dacă nu eşti fată mare, cobori iute, că
5 ţi-am adus papă. lan cată colea, cîşşşş •••
FLORIN (supărat): Dec! mă căşăieşti acu, ca pe lăs­
tuni? .. Aşteaptă să-ţi arăt eu cîş ••• (Se coboară
pe scară.)
FLORICA (în parte): Se face că s-o mîniet, doar i-oi
10 mai aduce ceva de sus, ca să-I împac.
FLORIN (viind pe scenă): N-auzi, fa! ştii tu că te prea
întreci cu gluma?
FLORICA: Ce face, bădică? (Arătînd panerul.) la ...
malai şi lapte dulce ...
15 FLORIN (îmblînzindu-se): Ba mă pîcîleşti, ba mă căşă-
ieşti, ba mă ... parc-aş fi agiuns în doaga pal a­
mariului de la sfîntul Onofrei.
FLORICA: Şi vro două costiţe de ...
FLORIN: Costi ţe ? de care?
20 FLORICA: De cela ... ştii tu, care-i bălan la păr şi gră-
ieste ca tine.
,
FLORIN: Unde-s? (Caută în paner.) I! Doamne! Fa,
Florico, ştii una?
FLORICA: Ba nici două.
25 FLORIN: Nici că se află pe faţa pămîntului altă lighioaie
de fată mai bună ca tine! Dar puţintică chileală
adus-ai?
FLORICA (scoţînd o garafă din paner): Aşa-mi pare.
FLORIN: I! Doamne! Florică, ştii două?
30 FLORICA: Ba nici trii.
FLORIN: Cînd aş fi Pori-împărat, pe crucea me că te-aş
lua giupîneasă-n casă. Dar ceva mere dat-ai
după persic?
FLORICA (scoţînd mere din sîn): Numai vro şăse.
35 FLORIN (întinzînd mîna): Las' să le culeg eu.
FLORICA (lovindu-l peste mînă): Nu pune laba.
FLORIN: I! Doamne! Florică, ştii trii?
FLORICA: Ba nici patru.
764
r
[765]
f
FLORIN: Mult îmi mai eşti drăguţă, fa hăi! ... şi, zău,
mare dor mi-i să mă-nsor cu tine.
FLORICA: D-apoi mie, Florine.
FLORIN: Dacă-i aşa povestea, ştii patru?
5 FLORI CA: Ba nici cinci.
FLORIN: Hai să ne ... punem la masă şi să facem prînz
de logodnă.
FLORICA: Bucuros. Vin' cole, la umbra istui păr. (Se
aşează amîndoi sub copac şi întind masa pe iarbă.)
10 FLORIN: Pe iarbă verde, ca la zi-ntîi mai .
FLORICA: Numai privighitori ne lipsesc .
FLORIN: Ba nu, că eşti tu aici, Florică.
FLORICA: Eu îs privighitoare? da tu?
FLORIN (cu mîndrie): Eu? privighitor! (Rîd.)
15 FLORICA: Iaca masa, poftim la dînsa, cucoane ...
FLORIN: I! ce de mai bielşug, mămulica me! lan pri­
veşte: mălai din rai, lapte dulce, ochii ţi se duce ..•
(Strigînd ca tap tarii :) Lapte, lapteee!
FLORICA (dîndu-i un pumn): Taci, mă, şi mănîncă
20 azi.
FLORIN: D-apoi coaste fripte! inima le-nghite! (Bo­
cind:) Vai! săracu băIăel! mult era el frumuşel!
Cum 1-0 pîrlit pe spinare, şi mi 1-0 pus în frigare,
de strigă în gura mare: coviţ, coviţ, rău mă
2.5 doare!
FLORICA: Lasă bocitul, mă, că-mi vine-a plînge. Parcă
îngropi pe frate-tău.
FLORIN (atins): Ce face?
FLORI CA (tornîndu-i vin): Zic să bei un pahar de
30 vin, ca să nu te îneci.
FLORIN: Mulţămim, puiculiţă, şi poftă bună. (Bea.)
(Hora "Arde-mă, frige-mă")
( J mpreună.)
Poftă bună, poftă bună 1
Să petrecem împreună
Şi să bem şi să mîncăm
Ş-apoi să ne cununăm,
765
.�
[766]
FLORIN
Fa, Florică, draga mea,
Parcă eşti o viorea!
FLORICA
--
5
Măi, Florine, dragul meu,
Parcă eşti un paraleu l
(1 mpreună.)
Poftă bună, poftă bună!
etc. etc. etc.
10 FLORIN (închinînd): Ei! să trăieşti, Florico, după cum
doreşti! şi la anu cu bine să deie Dumnezeu.
FLORICA: Multămim, bădică.
FLORIN: Să te' văd cu bujori în faţă şi cu copil în braţe.
(Bea.)
15 FLORICA: înghite-Agachi, vîrtos.
FLORIN: Nasi tie! Bea de te răcoreste!
FLORICA (bînd): 'Noroc bun, Florine! să te văd cu flori
la ureche.
FLORIN: Puşche pe limbă-ţi ... Aşa că-i bun, fa? Lunecă
20 pe gît ca un şărpe .. Să-I tot bei şi să mai cei.
FLORI CA : A fi, că doar îi de cel de Cotnar cu cercuri
de fer. .
FLORIN: De Cotnar?.. I! că nu mă pot face şi eu
o bute, să mă cercuieşti tu cu braţele tale!
25 FLORICA (sculîndu-se): Bute, tu? .. Da nu vezi că-ţi
lipseşte o doagă.
FLORIN; Că de-acu poţi zice tu cîte ţi-o plăcea. Am
ospătat de-agiuns, slavă Domnului! ... Cine mi-o
dat azi să-mi deie şi mîni.
30 FLORICA (strîngînd masa): Ei! acu ce mai facem? că
sîntem chiar de capu nostru, de cînd o murit
biata cucoana Tudosia, stăpîna noastră, Dum­
nezău s-o ierte!
FLORIN: Aşa sărmana!... De-o săptămînă de cînd am
35 îngropat-o, am rămas noi doi stăpîni în casa ei,
şi, zău, de cînd nu mai am pe nime în capu meu,
ca să mă silească la treabă, m-o apucat o sfîntă
766
[767]
-
de lene, de mi se rup fălcile. Ca ... a ... ase toată,
ziulica şi do ... 0 ... orm toată nopticica. (Cască.)
FLORICA (cu jale): Sărmana cucoană! mare bună o
fost cu noi cît o trăit!
5 FLORIN (întinzîndu-se): Dumnezeu s-o odihnea ... a ...
scă!
FLORICA: Ea ne-o crescut de mici şi ne-o îngrijit ca
pe copiii ei. Acu am rămas cuc şi nu ştim ce să
facem cu averea ei.
10 FLORIN: Da n-o lăsat-o nimărui cu limbă de moarte?
FLORICA: Nu. Tot ce ştiu îi că, după moartea ei, o
vinit de la giudecătorie de-o rîdicat din casă
cîte hîrtii s-o găsit. Poate să fie ceva scris în ele
de stăpîna noastră.
15 FLORIN: A fi, n-a fi, nu ne priveşte pe noi. Treaba
noastră îi să ne-ngrijim de toate şi să le păstrăm
în bună stare, păn' ce-a vini vro rudă de-a răpo­
satei ca să ieie averea. Helbet! s-a găsi el cineva
pe lume care s-o clironomisască.
20 FLORICA: Bani să fie, muşterii nu lipsesc.
FLORIN: Vorba ceea: la stupu de miere, roi de muşte.
FLORICA: Ei! da păn-atunci ce facem noi, Florine?
FLORIN: Pănă cînd? Păn' la ziua cununiei noastre?
(Se apropie de Florica.) Ia... ne dismierdăm,
25 fa, ne sărutăm ca să ne deprindem cu măritişu.
FLORICA (depărtîndu-se): Degrabă ţi-a fi?
FLORIN: D-apoi cum? N-o hotărît răposata ca să-mi
fii nevastă?
FLORICA: Asa este, nu zic ba, dar. ..
30 FLORIN: Ce 'dar, ce dar? .. tocmala sfîrşită, nu se mai
încape vorbă. Vin-încoaci, nevastă, de mă pupă.
FLORICA (rîzînd): Iaca, mă! poronceşte parc-ar fi
Ciubăr-Vodă.
FLORIN: Nu vrei? Nu te supui de bună voie? Vrei
35 poate cu de-a sila?
FLORICA: Cearcă, dacă poţi.
FLORI�: Dacă pot? lan aşteaptă, leliţă. (Se răpede ca
să prindă pe Florica.)
FLORICA: Şăzi binişor, măi. (Fuge primpregiurul copa-
40 eului.)
767
.�
[768]
5
10
15
20
25
30
35
768
FLORIN: Ba nu, te-oi învăţa eu ...
FLORICA: Atunci s-agiungi tu cînd mă-i prinde.
FLORIN: Degeaba fugi, că n-ai să scapi.
FLORICA (apucînd ţepoiul): Să nu vii, că te ieu în ţăpoi.
FLORIN {oprindu-se}: Lasă ţăpoiu, fa.
FLORICA: Ba nici gîndesc.
FLORIN: Nu? nu? Ce? socoţi poate că mă tem? (Se
răpede.) Ghidi, şopîrlă ce eşti ...
FLORICA (împungînd cu ţepoiul pe Florin): Ha, ho,
ha, ho, bălan, ho ...
FLORIN: încet, fa, că mă gîdili. (Se liPeşte rîzînd de
copac.)
FLORICA (înfige coarnele ţepoiului în copac şi prinde
pe Florin între ele): N a că te-am prins eu, în loc
să mă prinzi tu. Te mai lauzi acu? Mai poron­
ceşti, măi badeo?
FLORIN: Nu mai zic nimica ... dă-mi bună pace.
FLORICA: Ba nu, am să te ţin aici păn' disară.
FLORIN (mînios): Aici? în coarnele ţăpoiului?
FLORICA: Aşa, ie-mă şi tu în coarne, dacă poţi.
(Se aude pe după zaplaz glasul lui Coliuescu cîntînd: "Pa,
vu, ga, de, ni, ghe, pa".)
FLORIN: Auzi? Vine păIămariul de la Sfîntu Onofrei ...
Dă-mi drumu, Floricuţă dragă, că mă giur să
fac ce-i vra.
FLORICA: Să n-ai parte de bunică-ta?
FLORIN: Să n-am I (In parte.) Tot îi moartă.
FLORICA: Ei bine. Te prinzi să-mi torci un fuior păn'
disară?
FLORIN : Un fuior? eu? Ferească sfîntu!
FLORICA: Nu vrei? Dacă-i aşa, şăzi aici să te vadă
pălămariu.
FLORIN: Ei, mă prind.
FLORICA (dîndu-i drumul): Acu mai vii de-acasă. N a,
du paneriul ista sus şi să mi te-ntorci cu fuioru
la brîu. A uzi?
FLORIN (ruşinos): Aud... (Ia panerui.) Ei! las',
leliţă, că mi-i fi tu nevastă într-o zi ...
FLORICA: Hai degrabă la furcă.
[769]
FLORIN: Iaca mă duc, mă duc ... încet, că nu dau
tătarii.
FLORICA (mînîndu-l cu ţepoiul); Hăis, tălăşman ... ţa,
bourean .
.5 FLORIN (suindu-se în cerdac): Te-oi tălăşmăni eu cînd
mi-i cădea la mînă. (Întră în casă.)
FLORICA: Ha, ha, ha, ha; o păţit ruşinea flăcău! Ha,
ha, ha, are să toarcă ca babele. Ha, ha. ha.
SCENA II
10
15
20
25
30
35
FLORICA, COLIVESCU (intrînd pe portiţa din fund)
COLIVESCU (gîngav): Iaca! ce-mi văzură ochii! Florica
cu ţăpo ... poiu-n mînă? Ce-ai pă-păţit, Florico?
FLORI CA (îngînîndu-l): N-am pă-păţit nimica, Coli-
vescule. (Razimă ţepoiul de copac.)
COLIVESCU: Am crezut că faci războ-boi cu, cu, cu, cu ...
FLORICA: CU cine? cu cucu? N-ai gîcit.
COLIVESCU: Ei! iar ai început a-ţi ba-bate gioc de
mine.
FLORICA: Eu?.. să-mi ba-bat gioe?.. Nu se află.
COLIVESCU: Da, da ... Mă îngîni pentru că mi se leagă
limba cînd te văd ... Dragostea mă gîngăveşte,
şi tu n-ai nici un pi-pic de milă de-un pă-păcătos
care se usucă pentru tine.
FLORICA: Eşti păcătos? Dumnezău să-ţi ierte păcatele
şi să nu mai fie vorbă.
COLIVESCU: Da de ce să nu mai fi-fie vorbă? că doar
nu-s gîngav totdeauna... Numai cînd sînt cu
tine mă apucă.
FLORICA: Ce te-apucă? gîngăvia, ori cepeleagu?
COLIVESCU (supărat); Na şi alta acu l. .. cică-s cepe-
leag. .. ş-apoi?.. Nu-s şi eu ficior de oa-oa ...
FLORICA (rîzînd): De oa-oa?
COLIVESCU: De oameni. Nu-s şi eu bun de însurat?
FLORICA: însoară-te, cine te opreşte?
COLIVESCU (oftînd): Ah! Florico, cînd ai vra tu să fii
pa-pa-pa-Ia-ma-ma ...
769
�. .. .
.. �
[772]
răposata, cucoana Tudosia, şi că ea ar fi lăsat
starea ei unuia din copiii crescuţi de dînsa. Care
să fie oare? Florin ori Florica? (Stă pe gînduri.)
se E N A III
5
COLIVESCU, FLORIN (iese în cerdac, purtînd
o furcă la brîu �i toarce cîntînd)
FLORIN
(cîntă fără acompanement de muzică)
Frunză verde de pelin,
10 Vai de tine, măi Florin;
Fost-ai fost băiet de treabă,
Ş-ai ajuns a fi chiar babă!
COLIVESCU (în parte): Ce-mi văzură ochii!... Florin
cu furca la brîu?.. Ei! apoi, netotul ista de
15 insurat ii?
FLORIN (smuncind fuiorul): Ar dă-l focu fuior, că încîl­
cit îi!
COLIVESCU: Măi Florine... da... cine te-o fărmăcat
să torci ca baba Rada?
20 FLORIN (ascunzînd furca după spate, zice în parte):
M-o zărit pălămariu dracului.
COLIVESCU: Pun rămăşag că iar Florica şi-o bătut
gioc de tine, sărmane!
FLORIN {coborîndu-se în scenă): De unde ştii? Ea ţi-o
25 spus-o?
COLIVESCU: Ea. Zicea aşa mai dinioare că nu eşti
bun decît să paşti bobocii şi să !ncîlceşti fuioare.
FLORIN (mîniindu-se): Aşa o zis? aşa?.. Dacă-i aşa
povestea... (Scarmănă fuiorul.) Na fuior. .. na
30 furcă, na tors! (Aruncă furca jos ş-o calcă în
picioare.)
COLIVESCU: Nu face poznă, măi, că te-a bate Florica.
FLORIN: Pe mine? că doar am şi eu o păreche de pumni
ca să mă a păr.
772
[773]
COLIVESCU; Ei! bravo! Acu văd şi eu că eşti bărbat,
om verde, colea, care rupe mîţa-n două.
F;LORIN; Da cum m-ai socotit?
COLIVESCU: Apoi dă, ce să-ţi spun?.. Cînd te-am
5 văzut torcînd, am chitit, în gîndu meu, că-i
păcat de un voinic ca tine să fie de rîsu fetelor,
mai cu samă că tu, Florine, nu eşti făcut să-ţi
mănînci viaţa c-o ţărancă ca Florica.
FLORIN (intrigat): Cum asta, Colivescule?
10 COLIVESCU; Cum? .. Da n-ai aflat că răposata, cucoana
Todosia, ţi-o lăsat ţie toată averea ei?
FLORIN: EIei!
COLIVESCU; Tu, de azi înainte, eşti bogat şi poţi să-ţi
înalti neamu ca ciocîrlia.
15 FLORIN; Elei!... care vra să zică, mă pot îmbrăca şi
eu ca ciocoii cu surtucă şi cu giretcă?
COLIVESCU; Se-n ţălege.
FLORIN: Şi cît pentru nevastă, pot să-mi aleg una
chiar dintre negustori, chiar o fată de făclier?
20 COLIVESCU: Ba ş-o fată de boier, dacă-i vra.
FLORIN (sărind de bucurie): I! mămuIica me! că
bine-mi pare! îmi vine tot să sar şi să cînt:
(Florin cîntă, jucînd ţărăneşte.)
J
-
25
30
35
Frunză verde baraboi,
Am ai-uns şi eu ciocoi.
Sus, Florine, sus 1
Sînt ciocoi, ciocoi cu stare,
Ş-am s-o ieu de-acum pe mare.
Sus, Florine, sus 1
Să mă-nalţ pe catalici,
Să fiu mîndru cu cei mici.
Sus, FIorine, sus 1
Sai. voinice, sus, sus, sus,
Şi te-ntoarce ca un fus.
(Colivescu şi Florin joc fmj>1'eunit.)
. ,
, -
773
[774]
· ,
Sai, voinice, sus, sus, sus,
Şi te-ntoarce ca un fus.
Sus, Florine, sus!
;""'FLC>RIN: Alerg degrab' în tîrg, să-mi cumpăr haine nem-
5 ţăşti ... Unde-aş găsi haine nemţăşti, Colivescule?
COLIVESCU: în colţ, la giupîn Herşcu.
FLORIN: M-am dus. (Iese alergînd şi chiuind:) Sus,
Florine, sus!
COLIVESCU (singur): lan vezi, ce-i mîndria? cum
'10 ' orbeşte pe om! ... Pănă şi Florin, un argat necio-
plit, cît l-ai încălecat pe-o minciună, se duce
pîrle de nu-l mai poţi ţine!... Meargă păn' la
măru roş, că eu nu l-oi chema înapoi... Ha,
ha, ha, ha, are haz că de-acu n-a să mai eate la
15 Florica, şi Florica de ciudă a să se deie în dra­
goste cu mine. Bravo, Colivescule! Se vede, cînd
te-ai născut tu, c-o strănutat dracu!
SCEN A IV
COLIVESCU, FLORICA (vîind pe portiţă)
20 FLORICA: Doamne! Mare mîndri-s la privit soldaţii
noştri!. " Ştii? ţi se duc ochii cînd îi vezi trecînd
cu muzica şi cu steagu întins ... D-apoi vivandiera!
. " mi-a rămas inima la uniforma ei... I! cînd
aş fi de capu meu, pre legea me, m-aş face vivan-
25 dieră.
COLIVESCU: .. Florico l
FLORI CA: A! -tct. aici eşti î
COLIVESCU (ojtînd): Tot, tot, păcatele mele, că nu mă
lasă inima să mă depărtez de căsuţa ta.
30 FLORICA: Iar ai început ohtoicul cel de dragoste? Nu
ţi-i greu să-ţi perzi vremea de flori de cuc!. ..
mai bine te-ai duce să caşti gura pe uliţă, pri­
vind la soldati; si dacă ai fi om în toată mintea,
în loc să umbli după cai 'verzi, te-ai face oştean
35 de-a ţării, ca să tragi cu puşca, iar nu să tragi
clopote ..
774
[775]
5
10
15
20
25
30
35
COLlVESCU: Eu?
FLORICA: D-apoi cum? eu? Eşti coşcoge român, cît
un butoi ... ţi-ar şi dea de-o mie de ori mai bine
cu mindir în spinare, decît cu antereu ist' de
lăutar.
COLlVESCU: Oare?.. dar... ian spune-mi, Florico,
dacă ţi-aş urma sfatu, mi-ai îndeplini şi tu doru?
FLORICA: Om videa atunci ce-a mai fi. (Zărind furca
jos.) Iaca! ce furcă-i asta? Cine-o împrăştiet
fuioru pin ogradă?
COLlVESCU: Florin.
FLORI CA : El? si de ce?
COLlVESCU: S-'o schimbat flăcău! Nu mai e cum îl
stii.
FLORICA: Ce vrei să zici?
COLlVESCU: Las' că-i videa acuş.
FLORI CA: Ce-oi videa? ..
COLlVESCU: îi videa, atîta-ţi spun, îi videa. (Iese
prin fund.)
SCENA V
FLORICA: Vorbeşte în bobote pălămariul. Se vede că
1-0 ameţit dragostea; aibă parte de ea, şi ea
de dînsu! (Stă pe gînduri.) Mare poznă şi minune!
De cînd am văzut vivandiera regimentului, nu-mi
mai pot aduna gîndurile pe-acasă. Ce frumoase
haine purta!... Am întrat în vorbă cu dînsa
ş-am aflat că-i de-aici din tîrg şi că vre să se
lase de oaste, pentru ca să se mărite ... Auzi
treabă! să se facă iar mireancă, de unde era
oşteancă? . .. Doamne! dacă eu nu m-aş lăsa
odată cu capu.
( Aria vivandierei)
De-aş fi vivandieră
Eu, pănă ce-aş muri,
De-a ţării bandieră
Cu fală m-aş umbri.
775
[776]
Pe soare şi pe ploaie
Aş merge tot la rînd,
Şi-n duşmani, la războaie,
M-aş răpezi cîntînd:
j Sună dobele, sună,
Soldaţi, cu voie bună,
Hai toţi, într-un noroc,
Să ne-aruncăm în foc.
Ram, pataplam, plam, plam etc.
10 (Ia lepoiul drept pu�că şi face mar� intrind în căsuţă.)
SCEN A VI
Il
15
20
25
30
'176
FLORIN (vine pe portiţă, îmbrăcat ridicul cu surtuc
verde, giletcă roşie, pantaloni galbini de nanchin,
pălărie naltă cu mărginile strimte şi guler de
cămaşă, care-i ascunde urechile. El poartă metanii
şi un ciubuc): Bonjur monsu... Iată-mă-s cu
tot şartul boieresc 1. .. M-o îmbrăcat giupînu
Herşcu chiar de mondă, ca la Ieşi. Se vede că
mă prinde de minune, că se uită oamenii la mine
ca la un comediant şi m-arată pe uliţi cu degitu.
în sfîrşit, îs boier 1. .. cu ciubucu meu, cu giretca
me, cu surtuca me... Crişu eu! ştiu că am să
mi-o scot în pele de-acu-nainte!
(Cîntă aria de la scena III, jucînd astă-dată cu aer serios,
voind să-ţi dea aer de boier.}
Frunză verde lemn dubit;
Iată că m-am boierit I
Dă-i, cucoane, dă-i.
Ş-am să mă aşed, măi vere,
Pe mîncare şi pe bere.
Dă-i, cucoane, dă-i.
Să petrec cu lăutari
Şi să-nşel la fete mari.
rx-t. cucoane, dă-i.
[777]
5
10
15
20
25
30
35
Să mă bag pintre lingăi
Şi să frig la nătărăi.
Dă-i, cucoane, dă-i.
SCEN A VII
FLORIN, FLORICA (iese din cerdac)
FLORICA: Ce văd? Florin? Ha, ha, ha, ha, ha!
FLORIN: Cine chicoteşte cînd gioacă boieriu?
FLORICA: Da ce-ai păţit, Florine, de te-ai schimosît
�;;"';J;.", aşa? Ha, ha, ha! parcă eşti Flaimuc ciubotariu.
FLORIN (supărat): lan ascultă, fa, ie-ţi sama cum gră-
ieşti şi cu cine grăieşti... A uzi tu?
FLORICA (viind în scenă): Iaca, mă! Nu cumva s-o
boieri t ţopîrca?
FLORIN: Ţopîrcă eşti tu, obraznico. Eu de azi înainte
sînt boier, aşa să ştii. Cucoana Todosia mi-o
lăsat mie averea ei.
FLORICA: Cucoana te-o lăsat pe tine clironom? I!
tare-mi pare bine, Florinaş dragă. (Se apropie
veselă de Florin.)
FLORIN (resPingînd-o): Ce Florinaş dragă? Ce Flori­
naş? Da mai cucoane nu poţi să-mi zici?
FLORICA (rîzînd): Bată-te cucu, că poznaş mai eşti I
FLORIN; Şi te poftesc, giupîneaso, să nu te hlizeşti aşa
dinaintea me, că doar nu sîntem de-o samă
amîndoi.
FLORI CA : Ha, ha, ha... bine se mai priface a boier!
(li dă un pumn.)
FLORIN (mînios): lan ascultă, fa, acuş o Împlineşti
cu mine.
FLORICA: Dec!... ce te-o apucat?
FLORIN: Nu se cade să glumeşti cu mine, că ţi-am mai
spus-o o dată ... nu sîntem de-o samă.
FLORICA; Măi, cu tot dinadinsul grăieşti?
FLORIN: D-apoi cum?.. Eu sînt cu stare, sînt boier,
sînt stăpîn aici În casă, şi tu eşti o biată ţărancă ...
Vezi că sîntem departe unu de altu, ca ceriu de
pămînt.
777
. ,
.. �
J
[778]
•
5
10
15
20
25
30
35
778
FLORICA (CU lacrimi în ochi): Aşa?.. pentru că ţi-o
dat Dumnezău cîteva parale, ai şi uitat c-am
fost crescuţi împreună, că sîntem amîndoi nişte
bieţi orfani culeşi de stăpîna noastră?
FLORIN: Eu nu ştiu ce-am fost, ştiu ce sînt.
FLORICA: Ce eşti? Vrei să-ţi spun eu ce eşti, Florine?
Eşti un nerecunoscători, un om fără nici un pic
de suflet, dac-o putut banii să te schimbe astfeli
Într-o clipală. (Plînge.) Auzi? Nu mai sîntem
de-o samă! eu, care i-am fost ca o soră şi l-am
iubit ca ochii din cap!. ..
FLORIN (în parte): Mi-i milă de dînsa, dar n-am ce-i
face; eu boier, ea ţărancă... nu ne potrivim.
FLORICA (Plîngînd): Cine s-ar fi aşteptat la una ca
asta? Sărmana biata cucoană! unde-i să vadă
ce blăstem si-o făcut cu banii, lăsînd în urmă-i
sămînţă de 'vrajbă ...
FLORIN (cu blîndeţe): Ei taci, Florico, nu mai plînge,
că nu te-oi lepăda eu pe drumuri ... Dacă-i fi
cuminte, te-oi lua fată-n casă la mine.
FLORICA (zîmbind): Zău!
FLORIN (cu un aer protector): Şi dacă te-i purta cum
se cade, te-oi mărita cu palamariu de la Sfîntu
Onofrei.
FLORICA: Ce face? să mă dai lui Colivescu? Da ai
uitat că sîntem logodiţi împreună şi c-am făcut
azi-dimineaţă prînzul logodnei?
FLORIN: Aşa este! d-apoi gîndeşte tu singură, Florico ...
eu acum nu mă iartă pojîjia să mă-nsor decît
c-o fată de boier. .. şi tu ...
FLORICA: Să iei pe alta? Ba să nu te-mpingă păcatu,
că-ti scot ochii, auzi tu? .. îti scot ochii cei de
boi�r perpelit. .
FLORIN (atins): Perpelit? eu? .. Florico, pune-ţi gard
la gură, că, pe crucea me ...
FLORICA: Ce? .. Ce mi-i face? ..
FLORIN: lan te-oi lua frumos de spate şi te-oi da afară.
FLORICA: Tu, pe mine? .. Că doar n-o agiuns o fată
ca mine de rîsu curcanilor ...
.......
"
[779]
FLORIN (furios): Curcan? eu? .. Ieşi de-aici, pe loc,
neruşinate. .. o braznico ...
FLORICA : Vai! mînca - te-ar moliile, Flaim ucule. .. N a ...
(Trage o palmi lui Florin.}
5 FLORIN: Valeu!
FLORICA: Na, ţărancă ... na, obraznică ... A! mango­
situle, te-ai .fudulit? N a, na, na... boieriule.
(li dă pumni.}
FLORIN: Şăzi binişor, fa... Valeu!... Nu te-atinge
io de boierie, fa! (Fuge pe după copac şi scapă
ciubucul din mînă.)
FLORICA (rîdicînd ciubucul): Las' să-ţi măsor eu boieria
pe spinare cu ciubucu ista ...
FLORIN: le sama, fa, să nu strici lichimbariu,
l5 (Arie din "Baba Hirca"}
( J mpreună.]
FLORICA
20
Lega-s-ar dracii de tine,
Nătăfleţ făr' de ruşine.
Am să sfărrn cu ist ciubuc
Capul tău cel prost de cuc.'
FLORIN
Fa. Florico. da şezi bine,
Şezi, nu te ,lega de mine;
Că muierii [-i] este dat
Să se teamă de barbat.
SC EN A VIn
FLORIN, FLORICA, COLIVESCU (îmbrăcat cu uniformă
de 'musicant recrut, aduce /(u dînsul un trombon de cele mari)
30 COLIVESCU (alergînd): Florico, Florico, veste bună!
FLORICA: Ce veste ?
COLIVESCU: Bucură-te... M-am 'scris .la oaste, după
cum ai dorit. .. lan priveşte, m-am şi îmbrăcat. ..
179
[780]
aşa-i că-mi şăde bine? (Se întoalfce într-un Pi­
cior.)
FLORlc'A: N-ai fi de diochi... Da ulucu ist de aramă
ce-i?
5 COLIVESCU: Să vezi... d-nu căpitan o chitit c-aş fi
bun de trîrnbiţaş şi mi-o dat trîmbiţoiu ista,
ca să mă diprind a cînta la mojică ... ian ascultă ...
(Suflă din trombon.)
FLORICA (astupîndu-şi urechile): Ho, că m-ai spăriet.
10 COLIVESCU: Ei! acu nu mai ai ce zice, Florico ... M-am
lăsat de păIămărie şi m-am dat la miIi ţie de
dragostea ta... mă iei?
FLORICA: Poate... (In parte.) Să-i viu de hac lui
Florin ...
15 COLIVESCU: Poate? Ah! Florico ... (Cîntă:)
Pentru tine le fac toate,
Ş-apoi tu zici numai: poate!
FLORIN: Colivescule!. ..
COLIVESCU: Taci, mă!... Florico... unde-i mai găsi
20 aşa bujor de trîmbiţaş ca mine? .. trupeş şi
cu pept de buhai? lan ascultă ... (Suflă iar din
trombon.)
FLORIN: Destul! că ne rupi urechile.
COLIVESCU: Taci, mă! Ei! Florico, spune: vrei, nu
25 vrei?
FLORICA: Apoi ştiu eu ce să fac? .. o biată fată săracă
ca mine ...
COLIVESCU: Tu, săracă?.. Elei! da nu ţi-am spus
încă vestea cea bună? Nu ştii cum s-o întors
30 roa ta norocului?
FLORICA: Nu!
COLIVESCU: Eşti bogată, Florico, bogată!
FLORICA: Eu?
FLORIN: Ea?
35 COLIVESCU: Dar!. .. Iaca o hîrtie de la gindecătorie ...
mi-o dat-o ficioru protopopului ca să ţi-o aduc.
FLORICA: Ce hîrtie?
COLIVESCU (deschide o coală de hîrtie): O copie de
pe testamentu cucoanei Todosia, prin care te
iO lasă pe tine elironeama averii sale.
iH
[781]
FLORICA (uimită): Pe mine?
FLORIN: Pe dînsa? D-a poi eu?
COLIVESCU: Tu, te spală pe buze despre avere! Pe tine
te lasă argat Floricăi.
5 FLORIN: Minciuni spui, hoţule, ca să înşăli pe Florica.
COLIVESCU: Nu crezi? Hai la giudecătorie să afli ade­
văru!
FLORIN: Hai! Auzi? argat? (Iese prin fund.)
COLIVESCU: Florico, mă duc şi vin îndată ca să batem
10 mîna împreună ... crede-mă, fa, nu scăpa ehi­
lipiriu de la mînă; aşa pept! (Suflă tare în trom­
bon şi apoi iese.)
S C E:--r A IX
FLORICA: Eu bogată? .. nu-mi vine-a crede o fericire
15 aşa de mare... bogată!... Care vra să zică,
giupînu Florin nu se mai poate fuduli cu mine,
şi dacă s-o schimbat el in haine boiereşti, şi eu
pot să-mi pun rochie de cucoană ... A! bădică
Florine, ai zis că mă-i lua fată-n casă şi că ţi-i
20 face milă si pomană să mă mări ti cu altu? ..
Ei, lasă, moţpane, că ti-oi arăta' eu fudulie ...
Mă duc să mă împodobesc cu straie de-a cucoanei
Todosia ... cînd m-a videa Florin, să-şi scoată
căciula dinaintea me ... Haide, cucoană Florică,
25 la tauletă... Ha, ha, ha, cucoană Florică ...
tare-mi pare deşanţ!. .. cucoană Florică ... Ha,
ha, ha, ha... ( Intră în căsuţă.}
SCEKA X
FLORIN (se întoarce abătut cu pălăria pe ochi): Am
30 păţit-o ... Cenuşerii de la giudecătorie o rîs de
mine cu hohot şi 11].-0 tiuit ca pe-un dulău cu
tingirea-n coadă, cînd le-am cerut averea răpo­
satei! Nu mai am nimică pe faţa pămîntului!. ..
Hoţu cel de pălămari m-o luat în trii parale,
3.'5 cînd m-o făcut să cred cai verzi pe păreţi. ..
1 ! de l-aş prinde la largu meu, ce colivă de sufletu
781
.}
[782]
bunicăi i-aş trage la ceafă... El îi pncma că
m-am stricat cu Florica ... Ce-oi să mă fac de-acu,
-săracu de mine? .. Florica-i mînioasă pe mine ...
ea-i cucoană în locul meu şi are să: mă deie afară,
5 s-agiung pe uliţi, fără căpătâi. (Dîndu-şi pum1Q,i
peste pălărie.) Na, tontule ! na, prostule! fudu­
lie-ţi trebuia ţie? boierie-ţi lipsa?.. la grajdi,
nătărăule ... acolo ţi-i locu ... în podu şurii cu
ţăpoiu-n mînă, dar nu cu ciubuc!
10 (Arie veche "Pom, pom eram eu, pom")
Pom, pom, pom eram eu, pom!
Pom eram cu frunză lată,
Pom, pom, pom
Ş-am rămas neom.
15
20
Prost, prost, prost am fost eu, prost!
Căci prostia din născare
Niciodată leac nu are.
Prost, prost, prost,
Un biet cap de prost.
se E � A xr
FLORIN (duPă copac), FLORICA (îmbrăcată ridicul ca
o rochie foarte umflată şi cu o capelă mare împănată, iese în
cerdac, dîndu-şi vînt cu evantail)
FLORICA (veselă): Tra, la la, tra , la, la, la.
25 FLORIN: Aud glasul Floricăi.
FLORICA (ieşind în cerdac): Tra, la, la, tra, la, la, la.
FLORIN (în parte): l! ce bine-i şăde cu capelă!
FLORICA (cu mîndrie, strigă): Loc, loc, faceţi loc, rnăi,
că trece cucoana Florica, cucoana Florica ... Ha,
30 ha, ha... (Se coboară în scenă, se împedecă in
poalele rochiei.) Na! că era să dau alivanta peste
cap ... Marlacofu îmi gioacă feste mă tot bate
peste glezne ... Fie! că-i frumos lan priveşte,
782
[783]
parcă-s umflată cu ţevi a ; am talie de mona ,
cît o bute, ş-o oboroacă de capelă cu streşină ...
(Se primblă îngîmfată.) Vai de mine! Cine mă
gîdilă la picioare?.. Marlacofu? (Sare bătînd
5 cu palma peste rochie.) Da şăzi binişor, blăstă­
matule l
FLORIN (în parte): Are şi malac? of! (Oftează.)
FLORICA (îşi drege toaleta): Ia aşa, să mă fac pupuică,
cu fesfesele boieresti, ca să nebunească flăcăii
10 după mine. (Se pr/mblă, imitînd mersul damelor.)
15
20
25
35
(Arie din "Scara miiei" : "Ca să fii cucoană mare")
Voi să fiu şi eu cucoană
Cu deschisuri sfranţuzeşti,
Să fac proaşcă, s-arunc zvoană
în feciorii boiereşti.
Să port fîşnele
Cu tinechele;
Să port capele
Cît un şopron;
Să am corseturi
Fără şireturi
Şi marafeturi
Tot de bon ton.
Dragă Florică!
Eşti frumuşică,
Eşti mar muzică
Plină de nuri;
De-acum te ţine
S-ameţeşti bine
Pe cioclovine
Şi pe bonjuri.
( Lm preună.}
Ha, ha, ha, ha,
Ha, ha, ha, ha.
FLORI1\'
(cu mirare)
Na, na, na, na,
Na, na, na, na!
..
..
783
[784]
•
FLORIN (scăpînd ciubucul jos): Tronc!
FLORICA (zărind pe Florin, în parte): Aice-i hîtru.
(Tare.) Ce este? Cine-i acolo?
FLORIN (cu sfială): Eu!
5 FLORICA: Care eu?
FLORIN: Florin.
FLORICA (mîndră): Ce vrei?
FLORIN: As vre, dacă n-ar fi cu supărare, să rămîn
argat la măria ta, Florico.
10 FLORICA (atinsă): Florico?.. Florico!... parc-aş fi
de-o samă cu dînsu ! ... parc-am fi păscut bobocii
amîndoi!. .. Da cucoană Florică nu poţi să zici,
gior1ane?
FLORIN: Ba pot, Florico!
15 FLORICA: Bine. Şi de-acu-nainte să-ti torci pe limbă
cînd îi dischide gura ca să vorbeşti cu mine,
auzi tu?
FLORIN: Mi-oi toarce, cucoană!
FLORICA: Iaca! ... Da căciula de ce ţi-o ţii pe cap
20 dinaintea me, năucule? .. gios cuşma !
FLORIN {scoţîndu-şi pălăria): Mă iartă, cucoană!. ..
FLORICA: Fie, pentru astă-dată. Acu spune, ce vrei?
FLORIN: Apoi, dacă s-ar putea, aş dori să rămîn aici
la curte, că pe cînd trăia biata cucoana Todosia ,
25 stăpîna noastră ...
FLORICA: Ba stăpîna ta, nu a me. Mie mi-o fost mamă.
FLORIN (buimăcindu-se): Aşa vroiam să spun, stăpîna
. ta, nu a me ... adică stăpîna me, nu a ta ...
FLORICA (rîzînd, în parte): S-o buimăcit... (Tare.)
30 Vrei să intri in slujbă la mine? Fie! te primesc
cu leafă de 50 de lei pe an, un suman şi trii părechi
de opinci.
FLORIN: Suman şi opinci? Apoi eu îs diprins cu straie
de iste ciocoi eşti !
35 FLORICA: Da de cînd te-ai diprins, măi badeo? De
gioi păn' mai apoi? .. Mie-mi trebuie argat, nu
ciocoi.
FLORIN (oftînd): Bine, cucoană, 01 purta şi opinci,
cinstită faţa dumnitale.
, 784
[785]
FLORICA: Să porţi dar, că, după cum zicea răposata,
opinca-i talpa ţării; ea se lipeşte bine de p'imîntu
ţării, iar nu ciubota nemţască, nici papucu
grecesc. Hai, du-te sus de-mi adă un scaun ca
5 să mă mai odihnesc!
FLORIN: îndată, Florico!
FLORICA: Iar?
FLORIN: Ba, ba nu ... cucoană Florică. (Intră în casă.)
FLORICA: Ha, ha, ha ... bietu Florin!. .. Nu mă pot
10 stăpîni de rîs cînd mă uit la el. .. samănă cu
o găină smulsă.
FLORIN (aducînd un scaun): Iaca scaunu, cucoană!
FLORICA {aşezîndu-se pe scaun): Bine; aleargă acu
de-mi adă un scăueş de pus sub picioare.
15 FLORIN (alergînd): M-am dus.
FLORICA: Am să-I obosăsc ca pe-un cal de poştă.
FLORIN (vine iute): Iaca şi scăueşul. (Il aşează sub
picioarele Floricăi.)
FLORICA: Aşa! Du-te de-mi adă ş-o pernă să mi-o pun
20 la şele, că-i pre tare scaunu.
FLORIN: M-am dus! (Iese aiergînd.)
FLORICA: L-ai vindeca eu de boala fuduliei.
FLORIN (aducînd o perină): Unde s-o aşăd, cucoană?
FLORICA: Cale, la spate.
25 FLORIN [aşezind perina ) : Poftim.
FLORICA: încet, mă, că mă gîdiIi ... bine ... acu mergi
de-mi adă dulceti.
FLORIN: Alerg. (In parte.) MuIte-i mai trebuie! (Iese.)
FLORICA (răzimîndu-se pe perină): I! că bine-i în puf!
30 te încălzeşte la şele şi-ţi aduce o sfîntă de lene .
De asta poate unii oameni sînt aşa de somnoroşi .
trăiesc cu pufuşor. (I se ridică malacofui.} Pei
drace!... (lşi drege rochia.) Poznaşă modă ...
de nu-i lua sama , te dă de ruşine.
35 FLORIN (aduce o tabla cu dulceţi şi două pahare cu apă.
El calcă cu sfială şi se cumpăneşte cînd în dreapta
cînd în stînga, de frică să nu verse tablaua) : Iaca
dulce ţile, cucoană!
FLORICA (în parte): lan vezi-l cum se clatină ... parcă-l
-40 bate vîntu, {Luînd dulceţi') Da nu te băga aşa
785
. ,
,"
[786]
•
în sufletu meu, că doar n-ai să mă-nghiţi ... stăi
cole. .. drept... şi te di prinde a sluji cum se
cade, că de m-oi mărita, poate să te ieu ficior
în casă ...
5 FLORIN {măhnit}: Ai să te şi măriţi, Florică ... cucoană
Florică? ..
FLORICA (bîndapă): D-apoicum? Să rămîn fată mare?
FLORIN: Ba ferească sfîntu de-aşa ruşine l. ..
FLORICA: Am să-mi ieu de bărbat un om de treabă,
10 care să nu se sparie de bani, să nu-l farmece
ochiu dracului, un suflet bun, recunoscători, fără
fudulie, fără prostie ... ca alţii.
FLORIN (scîncind, în parte): Adică ca mine... bate
şăua ...
15 FLORICA (mai luînd dulceţi): Da bune dulce ţi 1. ..
PăIămariu de la Sfîntu Onofrei îi băiet cu inimă,
frumos, voinic, îi militar şi moare de doru meu ...
(Bea.)
FLORIN (scîncind): Pălămariu, frumos!... Pe Coli-
20 vescu vrei să-I iei?
FLORICA: Şi ce-ţi pasă ţie?
FLORIN (plîngînd cu bocit): Elei!... să nu faci una ca
asta, Florico, că mă dau în fîntînă!
FLORICA: Ce face?
25 FLORIN: Fusese vorba să ne cununăm împreună; dar
de vreme ce nu se mai poate, nu vreu să fii pălă­
măreasă, Florico ... nu-ţi dau voie.
FLORICA (sculîndu-se): Tu? .. lan lipseşti de-aici,
păcătosule, şi nu te mai . scînci, că eşti slut ca
30 păcatu cînd te boceşti.
FLORIN (pune tablaua pe scaun): Ascultă, Florică l
Am fost un ticălos mai dinioare ... m-am purtat
cu tine ca un mişăl şi nu mai sînt vrednic nici
să-ti sărut mîna ... dar nici pot suferi ca să te
35 fad Colivească. (Plînge.) Nu pot, da!... apoi
dacă nu pot, nu pot!
FLORICA (în parte): Sărmanu Florin! (Tare.) Şi de
ce nu poţi, mă rog?
• 786
[787]
FLORIN: Pentru că mi-eşti dragă ... na ... şi mă giur
pe-o lege care-o am, că, de nu mă-i asculta,
întru în păcat l. ..
FLORICA: Mare-i lauda la casa omului!
5 FLORIN: Nu glumesc, Florico ... Mă giur, să mă duc
pe lume, să nu mai auzi de mine cît îi trăi.
FLORICA: Şi ce-mi pasă mie de te-i duce? .. doar nu
sîntem de-o samă ... Călătorie sprincenată ...
FLORIN: Aşa!..". Apoi să dai samă, fa, de ce s-a întîm-
10 pla. (Desperat.) Merg să mă scriu la oaste, ca
să mă duc la bătălie să mor de mîna duşma-
nului. .. în ciuda ta .
FLORICA (în parte, îngrijită): Ce zice?
FLORIN: Şi cît pentru pălămariu, am să-I îngrop de
15 viu în trîmbiţoiu cel gros. (Se răpede spre portiţa
din. jund şi se loveşte de Coliuescu, care întră.)
se E N" A XII
FLORIN, FLORICA, COLIFESCU
COLIVESCU: Ho, mă!
:'0 FLORIN: Tu eşti? .. Na! (li dă un p1!mn.)
COLIVESCU: Valeu! Nu da, mă!
FLORIN: Şi mai na! ...
COLIVESCU: Măi, şăzi binisor că scot sa tîru si te hă ...
hăcuiesc !' ,
25 FLORIN: Satîru? .. N'a satîr ... (li mai dă un pumn
şi apoi iese alergind.)
FLORICA: Florine 1. ..
COLIVESCU: lan mai dă unu, fricosule, ş-apoi să vezi ...
o fugit mişălu. '
30 FLORICA (la portiţă): Florinc t. ..
COLIVESCU: Bre!... da ce 1-0 apucat de cărăbăneşte
cu pumnii în oameni? Nu cumva 1-0 muşcat
vro cucoană chiftiri tă ?
FLORICA: Ba 1-0 pişcat zuÎia de inimă, sărmanu!
35 COLIVESCU (zîmbind C1! mulţămire): Dacă-i zulia, îl
iert. Bietu flăcău! îi zuliar de norocu meu... o
78.7
. ,
... '
[788]
şi aflat c-o să ne cununăm împreună, Florico,
şi asta-l roade!
FLORICA (în parte): L-am pre Întrecut cu didiochiu
şi mă tem să nu-şi facă samă ...
j COLIVESCU: Vezi că el te iubea de mult, Florică, şi-i
mergea gîndu la măritiş... Vorba ceea: Vre
broscoiu să se lipească de floare.
FLORICA (în parte, fără să-i asculte): Cum aş face să-I
aduc înapoi ... unde să-I găsăsc?
10 COLIVESCU: Dar să-I lăsăm dracului pomană ... Am
vinit, Florico, să-ţi spun, că poimîne pleacă re­
gimentu şi că-i vreme să ne cununăm.
FLORICA (în parte, tristă): Sărmanu Florin!
(A ria horei )
15
20
2.'5
788
COLIVESCU
Frunză verde rozmarin!
FLORICA
(în parte)
Sărmanul Florin!
COLIVESCU
Sufletu-mi varsă. venin,
FLORICA
Sărmanul Florin!
COLIVESCU
Fie-ţi milă de-al meu chin!
FLORI CA
Sărmanul Florin!
COLIVESCU
Că-s un biet băiet străin.
[789]
5
15
FLORICA
Sărmanul Florin I
COLIVESCU
Florico, floare de crin ...
FLORICA
Sărmanul Florin!
COLIVESCU
Pentru tine-amar suspin I
FLORICA
Sărmanul Florin I
COLIVESCU
Ah! eu ţie mă Inchin;
FLORICA
Sărmanul Florin I
COLIVESCU
Dă-mi mina şi zi: Amin I
FLORICA
Sărmanul Florin I
COLIVESCU: Aud?
20 FLORICA (în parte): Nu mai pot sta locului. Mă duc
în tîrg după el. ..
COLIVESCU: Aud?
FLORICA: Aşteaptă-mă aici, că viu îndată să-ţi dau
răspuns. . . (Iese prin fund aliirgînd.)
25 COLIVESCU: Da unde te duci?.. încotro?.. Raid'!
o zburat rîndunica ... mi-o zis s-o aştept cu răs-
789
,}
[790]
. ,
5
-­
,
punsu. .. halal .de < tine, Colivescule1... ţi se
cloceşte norocu şi are să scoată pui... Oi să
capăt o nevăstuică frumuşică şi cu avere ... Ce
de mai colivi ... iaca ... vreu să zic, ce de mai
bencheturi ... de-acu-nainte I, .. Asta-i casa Flo­
ricăi ... ian s-o cercetez puţin pe dinîntru, că
ea o să-mi fie cuibu. ( Intră în casă cîntînd fără
acompanement de muzică.)
10
Fost-am fost un clopotar
Ş-am mai fost şi pălărnar :
Dar acum sînt militar
Ş-am s-ajung şi ghenerar.
SCE N A XIII
FLORIN (în uniformă de vînători, întrli prin fund):
15 Iaca şi eu!... M-am scris la oaste ş-am întrat
la vînători, ca să-mi alung aleanu... Unde-i
Florica? Am venit să-mi ieu ziua bună de la
dînsa, păn-a nu' pleca cu regimentu... oi să
merg tocmai ... hăt .... la Bucureşti ... să mi se
20 peardă urma... Las', Florico, că mă-i plînge
tu în lipsa me ... te-a mînca el doru de Florinaş,
şi Florinaş unde? Nu-i!... s-o dus peste nouă
mări şi ţări... pe unde-o cutrierat Alexandru
Machedon.
25 (Arie nouă)
30
35
790
Sînt vînător!
Copil de munte,
Ostaş de frunte
învingător!
(Imitînd cleronul.}
Tra, ra.' ra, ra, tra, ra, ra, ra ;:
Ţara mea scumpă voi apăra.
Tra, ra, ra, ra.
Sîn t vînător!
'La: căprioare
Glăsuitoare
Am să dau zor;
[791]
5
10
Tra, ra, ra, ra, tra ra, ra, ra;
Copile mîndre voi săruta.
Tra ra, ra, ra.
Sînt vînător!
De-acuma vie
Pe Românie
Orişice nor;
Tra ra, ra, ra, tra ra, ra, ra;
Norul de duşmani voi alunga.
Tra ra, ra, ra.
SCEN A XIV
FLORIN, COLIVESCU (iese din casă cu o sticlă de vin
la gură)
COLIVESCU: Înghite-Agachi 1. .. (Bea.)
15 FLORIN: Iaca pălămariu ! dracu mi 1-0 scos în cale.
COLIVESCU (coborînd în scenă): Halal de gospodărie
bună ... încă o duşcă, băiete. (Voieşte să mai
bea.)
FLORIN (smuncindu-i sticla): lan mai stăi, badeo,
20 că ai treabă cu mine. (Bea.)
COLIVESCU: Ce? iar tu?.. Ce vrei, măi, cu mine?
FLORIN: Ai să-mi dai samă de pehlivăniile tale, şon­
ţîtule.
COLIVESCU (îngrijit): Care pehlivănii, nebunule?
25 FLORIN: Al ţi-ai bătut gioc de mine? .. Al puşchiule,
m-ai făcut să cred că-s clironom?.. Ai cercat
să mă strici cu Florica, pentru ca să tragi cenuşa
pe turta ta?
(Scoale sabia.}
30 COLIVESCU (CU frică, bîiguind): Ce tur-tur-turtă?
FLORIN: Apără-te 1 sfrijîtule, c-am să-mi răzbun .
să te tai bucăţele, bucăţele ca pe-o ciupercă .
COLIVESCU (spăriet): Ciu-per-per-percă?
FLORIN (răpezindu-se}: Scoate-ţi sabia, oblojîtule, că
35 întru-n păcat 1. .•
791
[792]
COLIVESCU (apărîndu-se cu trombonul): Măi, nu face
pozna ... măi, vină-ţi în fire... (Fuge primpre­
giurul copacului, alungat de Florin.)
FLORIN: Ba nu, hemesitule, am să te-nvăt eu a umbla
5 cu satana-n sîn! '
COLIVESCU: Sfinte Onofrei! scapă-mă ...
FLORIN: Te-oi învăta eu să umbli dună Florica ...
COLIVESCU: Da ascultă, Florinaşule. � .
FLORIN: N -ascul t nimic.. . Te lepezi de sa tana ?
10 COLIVESCU: Mă lepăd!
FLORIN: Te lasi de Florica?
COLIVESCU: C� face?
FLORIN: Te laşi de Florica?
COLIVESCU: Ba nici gîndesc!
15 FLORIN: Ei! apoi, mori de mîna me, păcătosule 1. .•
(Luptă între sabia lui Florin şi trombonul l-!.ti
Colioescu.)
S CEN A XV
FLORIN, COLIVESCU (luptîndu-se), FLORICA
20 (în uniformă de vivandieră se arată la portiţă)
FLORICA: Ram, pa, ta, plan, pa, ta, plan ... etc.
FLORIN }. Ce văd? Florica, vivandieră? (1 ncre-
COLIVESCU . meniţi.)
FLORICA: Vivat! M-am făcut vivandieră, ca să urmez
25 regimentu în care ai întrat tu, Florine!
FLORIN: Zău?.. (Cu dragoste.) Ah! Florico 1. " eşti
un bujor de fată 1. .. Dar cum ai aflat? ..
FLORICA: Cînd ai fugit de-aici mînios şi deznădăjduit,
m-am luat după tine ca să te cat pin tîrg ...
30 şi te-am zărit ieşind din casa căpitanului cu uni­
formă de vînător ... atunci am întăles tot ...
şi făr-a mai sta la gînduri, m-am dus degrabă
de m-am alcătuit cu vivandiera ca să-i ieu locu.
Ea rămîne aici şi mi-o vîndut uniforma sa ...
3-' aşă-i că mă prinde bine?
FLORIN: Parcă eşti Ileana Cosînzana ...
COLIVESCU: Cea din poveste, cu păru de aur ...
792
[793]
FLORIN: Care vra să ZIca, plecăm împreună de-aici?
FLORICA: împreună! c-aşa o lăsat cucoana Todosia
cu limbă de moarte ... să nu ne dispărţim nici­
odată.
5 FLORIN: Apoi ca să nu ne dispărţim ... Florico ... tre-
buie mai întîi să fim cununaţi... ce zici, Flo­
rico? . .. vrei să uiţi că ţi-am greşit?
FLORICA (dîndu-i mîna): Uit tot. .. şi noroc să deie
Dumnezău!. .. mîni ne-a cununa căpitanu.
10 COLIVESCU: Iaca!... d-apoi eu?.. d-apoi eu cum
rămîn?
FLORICA: D-ta, dacă vrei, te răscumpăr eu de la oaste,
ca să tot pălămăreşti cît îi trăi.
COLIVESCU: Ba, foarte-ti multămesc! M-am făcut mi-
15 litari ... militari rămîn, pentru ca să trăim tustrii
la un loc, ca nişte fraţi buni. Vreţi?
FLORIN ) (dA d . A ) V d' �. .
FLORICA! sn u-z msna : rem In toata mima.
COLIVESCU : Ura! să trăiască Florica! ...
20 FLORICA: Ba mai bine să strigăm: Vi vat l să trăiască
oastea română!
TOŢI (cu entuziasm): Vivat!
(Arie "Pasăre galbenă-ti cioc")
FLORICA
25
30
35
Bravi ostaşi de-ai României,
Vivat ţara me 1
Floare mîndr-a vitejiei.
Vivat ţara me 1
Ne vom duce la război,
Unul chiar in contra doi.
Vivat, mîndră ca o ste,
Vivat ţara me I
TOŢI
Ne vom duce la război,
Unul chiar în contra doi.
Vivat, mîndră ca o ste,
Vivat ţara me I
793
[794]
j
10
FLORIN (ia în braţe pe Florica, o sărută şi o pune în
Picioare pe scaun, strigînd): Vivat pui ca me!
FLORICA
Românaşi voinici de frunte,
Vivat ţara me!
Ne vom face punte, munte.
Vivat ţara me l
Ş-om striga murind în foc:
Rămîi, ţară, cu noroc I
Vivat, mîndră ca o stc,
Vivat ţara me!
TOŢI
Ş-om striga murind în foc:
Rămîi, ţară, cu noroc I
Vivat, mîndră ca o ste,
Vivat ţara me I
(C o r tin a cad e.)
[795]
DRUMUL DE FER
[796]
PERSOANE
MAMA BALAŞA, jupîneasă bătrînă cu fes alb,
testemel, paftale etc.
CUCONUL MATACHI NALBĂ, proprietar
5 ADELA, fiica lui Nalbă
RADU, inginer topograf
CUCOANA CALIOPI, văduvă
KIR MANOLE, arendaş
MANOLACHI, fiul său
10 IOANA, fată În casă
SA V A, tînăr ţigan
[797]
DRUMUL DE FER
COMEDIE CU CîNTICE îNTR-UN ACT
Scena se petrece în Moldova, la o moşie pe malul Sire­
tului, în anul 1868.
5 Teatrul reprezintă. un salon de ţară, simplu mobilat. Trei
uşi în fund, în stînga şi în dreapta; o fereastă în fnnd; o
canape în stinga şi alta in dreapta, pe planul întii.
SCEN A 1
IOANA (şede la pămînt răzimată de canapeua din stînga
10 şi coase la gherghef):
Arde-mă, frige-mă,
Pe-un cărbune pune-mă;
De mă-i pune pe-un cărbune
Ibovnicul nu ţi-oi spune ...
15 Ardă-I focu gherghef şi pe cine m-o pus să cos
la el! Cît îi ziulica de mare şăd cu trupu ghemuit
şi cu picioarele zgîrcite ... Mi-am ciuruit degitile
cu acu ... Na!. .. iar s-o rupt aţa!. .. Unde-i
giupîneasa Bălaşa să-nceapă iar a bodogăni ...
20 (Imitînd pe Balaşa.) Bată-te-ar gardu, coţofană.
Numai la zbănţuituri ţi-i gîndu ... ghidi, ghidi,
pupăză bălţată. (Caută să bage alt fir de aţă în
797
., .
... .
[798]
urechile acului.) Ba că chiar! ... zbănţuituri cu
gherghefu .. , dacă se potriveşte... (Cîntă încet:)
Arde-mă, frige-mă... etc.
SCEN A II
:; IOANA, SA VA [iuindu-se în fund)
SAVA: Fa, Ioană!
IOANA: Ce-i, Savo?
SAVA: Singură eşti?
IOANA: Ca un cuc.
10 SAVA (întrînd): Unde-i giupîneasa Bălaşa?
IOANA: Dracu o ştie ... A fi umblînd ca o strigoaică
pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie,
pe la grajdi, pin podu casii, pin fundu pivniţii,
tot ţipînd şi ocărînd, şi pălmuind, după cum i-i
15 obiceiu.
SAVA: Mare neastîmpărată-i, bat-o pîrdalnicu l Ne face
zile fripte.
IOANA: De şi-ar frînge picioru sau vro mînă ...
SAVA: Sau mai bine gîtu ...
20 IOANA: Ştiu că i-aş plînge de milă.
SA VA : I! mămulica me! Cînd te-ar auzi sfîntu, bine
ne-ar merge nouă, fa hăi.
IOANA: Cred si eu.
SAVA: Am ră�înea de capu nostru ş-am giuca drăgaica
25 pin curte... lan aşa! (] oacă ţigăneşte.)
Somaikires mo, beşau,
Zarzavela Kirostau.
Ohto, pende, dabulică,
Dragul tetii dănciulică.
30 IOANA: Taci, măi, că doarme boieriu.
SA VA (oprindu-se spăriet): Aoleu ! ...
IOANA: lan ascultă!
SAVA: Ce? (Merge de pune urechea la uşa din stînga.)
Bine zici, hîrîie boieriu ca zăvodu cel din lanţuh;
35 doarme dus pe lumea somnului. Nu-l mai tre­
zeşte de-acu nici toaca din iad... (Vine lîngă
798
[799]
Ioana.) Adevărat îi, fa, că boieriu vre să se-nsoare
din nou?
IOANA: Aşa am auzit. Cică i-o trăsnit ca să ieie pe
cucoana Caliopi, vecina moşiei.
5 SAVA: Cum, păcatele mele ş-ale tale? la bătrîneţe îi
mai zburdă? Şi ce zice giupîneasa Bălaşa?
IOANA: Giupîneasa îi discîntă de strechie.
SA VA: Dar duduca?
IOANA: Duduca-i blîndă ca o mieoriţă... Xu zice
10 nimică,
SAVA: Ce-i drept. Dumnezău să-i înflorească zilele!
îi bună de pus pe rană. Tot ea ne scapă de năcaz
şi de bătăile giupînesei ... Mai dăunăzi îi abătusă
strigoaicei ca să-mi puie coarne de fer, ca pe
15 vremea veche ... De nu era duduca ca să mă
apere, păţarn ruşinea.
IOANA (rîzînd): Păcat, că bine ţi-ar fi prins coarnele.
SAVA: Iaca! rîzi? .. Aşa ţi-i povestea? .. Ei! las' că
te-oi face eu să rîzi păn-îi plînge.
20 IOANA: Cum asta?
SAVA (gîdilind pe Ioana): lan aşa.
IOANA (rîzînd): Dă-mi pace, nu mă gîdili.
SAVA: Ba nu ...
IOANA: Şăzi binişor, nebunule, că, zău, te-mpung cu
25 acu.
SAVA: Măcar şi cu sula să dai.
IOANA: Na, blăstămatule l (Il împunge.)
SAVA: Aoleu! M-ai ucis!
IOANA: Satură-te de gîdilit fetele.
30 SAVA: Să mă satur? .. Na! (Sărută pe Ioana.)
IOANA (apărîndu-se): Elei! bădică ... ce faci?
(Ba/aşa se iveşte la uşa din dreapta şi-i uede.}
SCEN A III
IOANA, SA VA, BALAŞA (cu o mătură în mină)
35 BALAŞA: Cine se hîrjoneşte aici?.. Iaca bălaurii ...
(Se apropie pe furiş şi loveşte pe Saua cu mătura.)
Na hîrjoană, bălţatule!
799
.�
, .
[800]
SAVA: Aoleu!
BALAŞA: A! tălhariule, vii sus de stinghireşti fata
de la gherghef? Na, na, spurcatule!
SAVA: Aoleu! aoleu! (Fuge prin fund.)
5 BALAŞA: Taci, baragladină, că trezeşti boieriu. Stăi
pe loc, stăi! (Il alungă.)
SAVA (în parte, ieşind): Calu dracului!
BALAŞA: Las' că mi-i încăpea tu-n mînă, cioroiule!
(Ioanei.) Şi tu, spanchie, cum de te hlizeşti cu
10 ţiganii din curte, ha?
IOANA (cu frică): Giupîneasă ...
BALAŞA: Ce-ai zis? Cum ai cîrîit?
IOANA: N-am zis nimică, giupîneasă.
BALAŞA (examinînd ghergheful}: lan priveşte, lucru-i
15 aista? Vai! umfla-te-ar rusaliile!... Ce-ai zis?
IOANA: Nimică.
BALAŞA: Să nu-ţi aud c1anţu ... Hai, lasă gherghefu
şi mergi de freacă boieriu pe picioare.
IOANA: D-apoi boieriu doarme.
20 BALAŞA: Dacă doarme, du-te de-l apără de muşte cu
apărâtoarea cea de păun... Hait'... cară-te
de-aici, şi doar l-îi gîdili pe la nas cu penele,
c-apoi atîta-ţi trebuie.
IOANA (în parte, ieşind prin stînga): Of! îmi vine să
25 ieu lumea-n cap!
30
35
800
BALAŞA: Un păcat cu nişte ţigani! de nu s-ar teme
de sfintu Neculai cel din cui, ar da foc casii.
Noroc că-s eu pe-aici, căci bietu cuconu Matachi,
deşi se crede iute ca muştariu, bine 1-0 poreclit
cine i-o zis Nalbă... îi bun de fert în oală şi
de făcut oblojele cu dînsu : n-are vlagă-n el nici
de-o liţcaie ... De-aceea 1-0 scos din minte gaiţa
cea de cucoana Caliopi cu ohtoicurile sale de la
fteatru. Auzi ghiuju! în loc să-şi bată capu
ca să mărite pe duduca, el umblă să se-nsoare,
Să se-nsoare, cînd îi bătut de brumă ca un zbîr­
ciog. Poftim! ca şi cînd eu, Bălaşa, la vrîsta
I
I
I
I
[801]
5
10
15
20
25
me, aş face cu ochiu logofeţilor... s-ar prinde
ca nuca-n părete şi m-ar rîde şi cioarăle de pe
gard ... Nu zic ... am fost şi eu cînd am fost;
dar acum, priveşte, parcă-s un testemel vechi
şi clătit în leşie clocotită.
Pe cînd ruşii cei cu coadă,
Pentru inimi aveam nadă,
Nuri, taclituri, fesfesele;
Ş-acum am numai zbîrce1e.
Eram floare trandafir
Şi-am ajuns frunză de ştir ;
Eram dragă la oricine,
Iar acum fug toţi de mine.
înainte m-alintam
Şi pe tineri încîntam;
Iar acum n u-i mai încînt,
Ci de friguri îi descînt.
Ah! amar, amar de viaţă!
Fost-am foc ş-acurn sînt gheaţă,
Fost-am mîndră, cînd am fost;
Ş-am ajuns un lucru prost!
Apoi dă! ce să faci? Vremea vremuieşte, floarea
se pîrleşte. Aşa-i lumea, bat-o s-o bată l. .. (!şi
şterge ochii şi-şi suflet nasul tare.)
SCENAV
BALAŞA, ADELA (viind din dreapta)
ADELA: Mamă Balaşă l. ..
BALAŞA (cu dragoste): Ce este, Adeluţa mamii?
ADELA: Am zărit de la fereastă vro două trăsuri co-
30 borind dealul spre sat.
BALAŞA: Or fi niscai va musafiri. .. poate chiar vecinii
moşiei matale.
ADELA: Of! de n-ar mai fi iar kir Manole cu fiiul
său cel nesuferit!
801
..
..
[802]
BALAŞA: Şi cu gaiţa cea de cucoana Caliopi, care fi-O
asurzit cu miorlăiturile sale nemţăşti. Bat-o con­
cina 1. " mare străchietă-i.
ADELA: Şi pretenţioasă.
5 BALAŞA: Aşa; are nişte apucături de stăpînă, care
mă strîng de gît; ea poronceşte aici, cînd vine,
ca în casa ei. Ba încă în luna trecută nu-i trăs­
nise prin cap să mă puie să-i gioc parola? Atunci
s-agiungă 1... Am giucat, cînd am giucat, şi
10 parola, şi cordeua, şi... dar acu am alte de
făcut, am de căutat de gospodărie, ca o giupî­
neasă bătrînă ce sînt.
ADELA: Si de alintat pe mine; nu-i asa, mămucă?
BALAŞA: '�i de alintat pe mătăluţă, sufl;tu mamii , că
15 eu te-am înfăşat, eu te-am legănat, eu te-am
hărăcsit de spasmuri, eu te-am discîntat di
diochi, eu te-am crescut la sînu meu de-ai răsărit
ca un crinisor. " încît băieţii, cînd te văd, rămîn
cu ochii h�lbaţi ca nişte 'buhai de baltă. (Se
20 pune pe canape şi ia pe Adela pe genunchi.)
Apoi dă!. " Cum nu li s-or aprinde călcăile, bieţii
flăcăi, că asta-i viorica mă-sii, împărăteasa lumii.
Ce face? Nu eşti împărăteasă? lan să-ndrăz­
nească cineva să zică ba, că-I opăresc.
25 ADELA (rîzînd): Nu mă sui, mămucă, tocmai în naltul
cerului, c-or fugi de mine toţi tinerii.
BALA ŞA : Or fugi? " pentru ce?
ADELA: De frică să nu-şi frîngă gîtul, cînd or cerca
s-ajungă pănă la mine.
30 BALAŞA: Şi ţi-ar părea rău, puişorule ?
ADELA (zîmbind): Gîei, mămucă.
BALAŞA: Am gîcit. .. Ţi-o căzut tronc la inimă vrun
puşchi din Ieşi.
ADELA (coborînd ochii): Ba... nu ...
35 BALAŞA: Ba nu? (O sărută.) Îngeraşu mamii! lan
spune drept: tînăr îi? frumos îi? bogat îi? boier
mare-i? nalt îi? subtire-i ? are mustea tă răsucită?
, ,
spune, drăgulică, nu-mi ascunde nimică ... De-a
fi cum îl chitesc eu şi de ţi-a fi drag matale,
802
[803]
I
I
I
�
sînt în stare să ţi-I aduc din fundul lumii, călare
pe prăjină.
ADEL,\ (sărutînd pe Balaşa}: Scumpă mămucă !
BALAŞA: Ţi-i drag, ha?
5 ADELA [ascuneindu-şi obrazul în sînul Balaşei ) : Nu
ştiu ...
BALAŞA: Ştiu eu ... Şi cînd, şi cum, şi unde l-ai cu­
noscut?
ADELA: Acum două luni, ştii, cînd am căzut bolnavă
10 de lungoare la Iaşi, la mătuşa me.
BALAŞA: îmi aduc aminte, păcatele mele; cît pe ce
o fost să nebunesc, cînd am aflat că te-ai găsit
în primejdie de moarte. (1 nduioşîndu-se.) Să
moară turturica mă-sii? Mai bine m-ar fi rîdicat
15 pe mine Dumnezău... tot îs o biată babă ...
Mi-am trăit traiu, mi-am mîncat mălaiu ... Ce-mi
rămîne? .. De azi pănă mîni ... (lşi suflă nasul.}
Ei, şi? nu-ţi uita cuvinţelu.
ADELA: în timpul periodului celui mai dureros a boalei,
20 pe cînd nu mai aveam conştiinţă de nimic pe
lume, m-a vegheat zi şi noapte un tînăr ...
BALAŞA: Doftor?
ADELA: Ba nu. .. un tînăr inginer topograf.
BALAŞA: Potograf!... Cum asta?
25 ADELA: Ca amic din copilărie a vărului meu, el venea
în toate zilele în casa mătuşei mele, unde mă
aflam.
BALAŞA (în parte): Înţăleg.
ADELA: Şi din ora ce m-am îmbolnăvit, el n-a voit
30 să se dezlipească de lîngă patul în care sufeream.
Ah! mămucă, cu ce îngrijire m-a căutat! cu cîtă
răbdare, cu cîtă iubire frăţească a petrecut zile
întregi la capul meu, fără a închide ochii! De-aş
trăi o sută de ani, nu voi uita că-i sînt datoare
35 cu viaţa.
DALAŞA: Bun suflet de potograf !
ADELA
Precum veghează o mamă bun ă
Lîngă copilul ce-i adormit,
803
\
",: .. '.,
[804]
Astfel Cu mine stînd împreună,
De gheara morţii el m-a ferit!
Prin vălul negru de suferire
Ca pe un înger îl zăream eu,
5 Şi de atunce dulcea-i privire
Ades îngînă sufletul meu.
BALAŞA: înţăleg, înţăleg ... ţi-i drag îngeru; îl vezi
prin vis ... el îţi face iţii. Apoi dă l. .. tinereţa .
inima... Aşa sîntem noi, partea femeiască .
10 slabe de oţele ... Şi cum îl cheamă pe îngeru cel
potograf?
ADELA: Radu.
BALAŞA: Radu? .. frumuşel nume Şi unde-i el acu?
ADELA (tristă): Nu ştiu, mămucă De cînd m-arn
15 întors aici la moşia tatălui meu, n-am mai avut
nici o ştire despre dînsul.
BALAŞA: Nu te măhni, puişorule, că-ţi spune mă­
tuşa-ndată unde se află Fătu-Frumos. Am să-ţi
trag în cărţi. (Scoate o păreche de cărţi din sîn.)
20 ADELA (veselă): lan să videm ce-or spune cărţile.
BALAŞA: Ele-s gura adivărului ... stăi să le menesc.
(Amestecă cărţile, apoi le apropie de gură şi zice:)
,,32 de cărţi, bine ştiţi, bine gîciţi, bine să ieşiţi.
Cum o ştiut cel ce v-o zugrăvit în roş, în negru,
25 în albastru, aşa şi voi să-mi spuneţi cu dreptu;
dac-a fi să fie bucurie şi cununie, să cadă drum
în drum, dar în dar, inimă-n inimă; iar de nu
şi nu, să vă sufle vîntu, să vă-nghită pămîntu."
(Pune cărţile pe canape.) Acu taie cărţile, du-
30 ducă. (Adela taie cărţile; Balaşa aşează cărţite.)
BALAŞA
35
804
Riga de caro, ia seama,
Cade tocmai lîngă dama l
Trei ochi, drum! şi mai la vale
Asul, casa durnnitale.
Lîngă as, priveşte, vine
Un valet de roş ... pre bine!
[805]
Apoi şepte... bucurie;
Apoi zece ... cununie.
ADELA: Cununie?
BALAŞA: Cununie!... Noroc să deie Dumnezeu.
5 ADELA: Elei! mamă Balaşă, zici c-are să vie?
BALAŞA (arătînd cărţile): Iată-l cole ... Iaca, îl văd
viind ca vîntu şi ca gîndu ... Na! ian ascultă.
(Se aud afară pocnete de surugii.)
ADELA: Se aude o poştă.
10 BALAŞA: El a fi ... potografu!
ADELA: Vai de mine! Cum mi se bate inima!
BALAŞA (strîngîndu-şi cărţile): Nu fi copilă, Adeluţă.
Mergi în odaia matale de te mai linişteşte, că
l-oi primi eu cum se cade. Fugi iute!
15 ADELA (Pe pragul uşii): Mamă Balaşă, n-ar fi mai
bine să şed cu d-ta ?
BALAŞA: Nu, drăguţă, să nu-i dăm obraz ... Las' pe
mătuşa, că ştie ea ce face. " Mergi.
(Adela iese prin dreapta.)
20 BALAŞA: Să te văd, Bălaşo ... acu-i acu ... lan să-mi
mai dreg fiongu de la testemel ,
se E?\ A VI
BALAŞA, MANOLE (întră prin fund)
MANOLE: Bine-am găsit, giupîneasă.
25 BALAŞA: Piei, drace!... Da de unde-ai ieşit deodată
popîc, kir Manoli? Aşteptam pe riga de caro,
şi-mi iesă cel de ghindă.
MANOLE: Ce ghindă? ce vrei să zici?
BALAŞA: Nimică ... Te-ntreb de unde vii?
30 MANOLE: Vin de la moşie de la Bursuceni, cu fiiul meu
Manolachi, ca să facem vizită lui cuconu Matachi.
Ce face cuconu Ma tachi ?
BALAŞA: Doarme. (In parte.) Cum dracu de m-o în­
şălat cărţile?
35 MANOLE: Doarme! ... rău face. Somnu lung îi damlagiu.
Am cunoscut un băcal, pe kir Sfetcu, la 1834,
805
[806]
ba mă-nşăl. .. la 1835 ... Ce zic eu? .. la 1830 ...
adică nu ştiu bine; mi se pare însă că era pe la
1835. în sfirsit. fie: Am cunoscut la 1834 ...
asta ... la 1835 ...
:; BALAŞA: Iar te-ai încurcat în socot ele, după obicei?
MANOLE: Nu-nţăleg, soro, ce-am păţit de vro 20 de
ani încoaci, sînt cam uitit.
BALAŞA: Tinereţa ... Dar unde-o rămas cuconaşu d-tale,
Manolachi ?
10 MA:\OLE: Manolachi ? de Manolachi mă-ntrebi ? .. s-o
oprit lîngă iaz ca să-rnpuşte nişte răţe, îi un
vînător. .. groaznic ... Almintere un copil blînd
şi nevinovat ca o fată mare. Ai crede, giupî­
neasă... că la vrîsta lui... (Voieşte să-i vor-
15 bească tainic la ureche.)
BALAŞA (depărtîndu-se de M anole) : Parcă s-o trezit
boieriu.
(Ascultă la uşa din stînga.)
MAKOLE: De-aceea am hotărît să-I însor, şi-ţi mărtu-
20 risesc că mi-am pus ochiu pe duduca Adela. Ce
zici d-ta, giupîneasă?
BALAŞA: Adela?.. şterge-te pe buze, kir Manoli.
MA:\"OLE: Pentru ce?
BALASA: Adeluta nu-i de obrazu d-voastră ... adică
25 'să nu bănuieşti.
MANOLE: Iaca 1 Nu cumva-i cu ste-n frunte?
BALAŞA: Ba cu ste, aşa să ştii ... Eu am crescut-o,
eu am hărăcsit-o, eu am înflorit-o ca pe-o garo­
fită; ei îi trebuie alt soi de bărbat, nn ca de-alde ...
30 MANOLi: Ce ca de-alde? .. Şi eu l-am crescut pe Ma-
nolachi ca pe-o... cum ai zis? care floare?
BALAŞA: Ba că chiar, l-ai crescut cu ţiganii.
MANOLE: Ei! �-apoi? ce-o ieşit de-acolo?
BALASA: O iesit un obraznic şi altă nimică.
35 MANOLE: Na.' .. Pricep acu de ce eşti supărată pe el. ..
pentru că ţi-o împuşcat motanu cel alb? .. Apoi
dă ... îl zgîriese pe nas.
BALAŞA: Păcat că nu il-o frînt de tot.
MANOLE: Mare pagubă! un motan 1. .. dacă-mi aduc
40 aminte ... pe vremea ruşilor, la 1828, am avut
806
-
[807]
în gazdă un ofiţeri de cazaci ... La '28 o întrat
moscalii? .. ba la '29 ... dar, la '29 Aşa,
cum îţi spuneam, giupîneasă, la 1828 asta ...
la 1829 ...
5 BALAŞA: Iar te-ai încurcat.
MANOLE: Ba nicidecum. N-o întratProzoroţki la una­
mie-opt-sute ...
BALAŞA: Doisprezăce.
MANOLE: Cum? .. la 1812.
10 BALAŞA: Tocmai, ruşii cei cu coadă.
MANOLE: Ba fără coadă ...
BALAŞA: Ba cu coadă. Adă-ţi bine aminte.
MANOLE: lan să vidern, ian să videm. Eu am împlinit
50 de ani la Sfîn tu Ilie. De la 1812 pănă azi
15 sînt 56 de ani aproape ... Care vra să zică, aş fi
venit pe lume cu 6 ani înaintea naşterii mele?
Mare minune!
BALAŞA: Mai aşa ... Acum ai nimerit.
MANOLE: însă... dă-mi voie; dacă m-am născut la
20 una mie ş-atîta ... (Stă pe gînduri.)
BALAŞA: Ce-ţi mai ba ţi ca pu degeaba, omule? Vrei
să stii curat de cîti ani eşti?
MANOLE :' De cîţi? '
BALAŞA: De 68.
25 MANOLE: 68! Cum, Doamne, iartă-mă!
BALAŞA: 56 şi cu 12, cît fac? ... taman 68. Dacă nu mă
crezi, cată-te-n gură.
MANOLE (intrigat): Să fiu oare aşa de bătrîn? (Numără
pe degete.)
30 BALAŞA (în parte): lan priveşte socru pentru Adela.
Ama! cap de cuc.
se E N A VII
BALAŞA, MA NOLE, MANOLACHI
MANOLACHI (întră prin fund, sp ăriet }: Băbăi ţă, bă-
35 băiţă ...
MANOLE: Ce este, copile?
BALAŞA (în parte): Auzi, copil. .. Coşcoge nagîţ !
807
[808]
MANOLACHI: Iaca şi Baba-Cloanţa ]. .. Ce faci, Cloanţo?
BALAŞA: Ce să fac, gogu mamii ... te privesc şi rîd.
MANOLACHI (mînios): De mine?
MANOLE: lan lasă, bobocu tatii, nu te mai aprinde ...
5 destul de aburit ai vinit de-afară ...
MANOLACHI: M-a,m sfădit cu un domnişor, colo în ca­
pă tul grădinii.
MANOLE: Un domnişor? Cine să fie, şi ce făcea acolo?
MANOLACHI: Zugrăvea nu ştiu ce cu plumbul pe hîrtie.
10 Mă luasăm după o turturică cît cole, cît cole!
Cînd să trag în ea, mă trezăsc cu domnişoru
cela în dreptul puştii ; îi strig să se deie-ntr-o
parte, el începe a rîde; eu mă miniu, el mă numeşte
păstîrnac şi mă ameninţă că mi-a rupe urechile.
15 Atunci m-am făcut foc ş-am alergat În casă,
băbăi ţă. lan aş3..
BALAŞA: Viteazu mamii l Să giuri că se trage din
Ciubăr- Vodă, care l-o mîncat guzganii.
MANOLACHI (furios): Ciubăr- Vodă?
20 MANOLE (intrigat): Ciubăr- Vodă!
se E N A VIII
Cei denainte, IOA N A
IOANA: Giupîneasă, s-o trezit boieriu.
BALAŞA: S-o trezit? Duceţi degrabă dulce ţi şi cafe.
25 (Iese prin fund, strigînd:) Savo, Savo, adă apă
proaspătă de la şipot. Savo, da unde te-ai ascuns,
bălaure ?
MANOLE: Cuconu Ma tachi îi în etac ?
IOANA (arătînd în stînga): Aici.
30 MANOLE: Mă duc să-i zic ziua bună. Manolachi, vin cu
mine să săru ţi mîna lui cuconu Ma tachi. (Intră
în odaia din sttnga.)
MANOLACHI: Iaca viu, băbăi ţă. (Merge pănă la uşa
din stînga după tatăl său, apoi se întoarce răpide
35 şi apucă pe Ioana de min ă.}
808
.....
,
[809]
SCEN A IX
MANOLACHI, IOA},;A
MANOLACHI: Fa, ian mai stăi.
IOANA: Da dă-mi pace, cuconaşule, ce te tot legi de
5 mine cînd mă vezi?
MANOLACHI: îmi placi, fa, ş-am hotărît să te fur de-aici,
ca să te duc cu mine la Bucureşti.
IOANA: Tocmai la Bucureşti?
MANOLACHI: Tocmai!... Tată-meu mă crede tot în
10 faşe şi mă ţine de-aproape ca pe-o fată mare.
ÎIi-am săturat de ţară, m-arn săturat de casa
părintească, şi mi-am pus în gînd să fug chiar
astăzi în capitală, ca să mă mai spoiesc în lumea
cea mare.
15 IOANA: Da, bine, acolo-i tîrgu spoielilor?
MANOLACHI: Aşa m-o încredinţat vărul meu Pehlivanu.
Cunoşti pe vărul meu Pehli vanu?
IOANA: Ba nu.
MANOLACHI: El îi... Iaca ce-mi scrie din Bucuresti.
20 (Deschide an. răoaş şi cîntă, cetiud t) ,
"Eşti chior sau nătărău
De dai în gropi mereu?
Eşti bun de mîncat fîn,
Dar ai galbini în sin?
25 Poftim la Bucureşti,
De vrei să te spoieşti.
Eşti crai, eşti iuschiuzar
Şi tufă-n buzunar,
Dar ştii cu chip frumos
J{l Să furi o carte-n stos?
Poftim la Bucureşti
De vrei să te spoieşti.
Eşti tînăr, nalt, spătos
Şi nu pre ruşinos;
.1j Eşti bun de cumpărat
809
[810]
Ca un ... amorezat?
Poftim la Bucureşti,
De vrei să te spoieşti."
De-aceea găsăsc că locul meu îi in capitală, ş-a1
5 tău, Ioana! Ascultă, vrei să vii? 1\ u scăpa pri­
lejul. Eu te-oi ţinea bine; ţi-oi da rochii de
mătasă şi malacof... primeşti?
IOANA: Bai.
MANOLACHI: Auzi, proasta? Se vede că nu te-ai săturat
10 de bătăile giupînesei Bălaşii? Ascultă, am să
te-aştept din dosul gardului cu brişca băbăiţii.
Să vii acolo, cum îi scăpa de sus. M-ai auzit?
IOANA (în parte): Degrabă ţi-a fi?
MANOLACHI: Acum fugi, că vine băbăiţa. Nu uita că
15 te-aştept.
IOANA (în parte, ieşind prin fund) : Aşteaptă, murgule ...
MANOLACHI (în parte): Una la mînă.
SCENA X
NALBĂ, MA NOLE, MANOLACHI
20 MANOLE: Aşa, cucoane Matachi; dacă vrei să-mi dai
grîul cu 50 de lei chila şi popuşoiul cu 16 lei
merţa, îţi cumpăr toată pînea de pe moşie.
NALBĂ: Elei! kir Manoli, cum se poate să-mi dai nişte
preţuri atît de proaste? D-ta ştii că-s iute, şi
25 vii nitam, nisam să mă iei în trii parale.
MANOLE: Nu se-ncape mînie la negoţ, cucoane Matachi.
î ţi dau preţul obicinuit.
NALBĂ: Ce feli? îmi dai 50 de lei pe chila de grîu,
cînd chila se vinde 120 de lei în Gala ţi?
30 MANOLE: Aşa este, însă unde pui chiria de-aici păn' la
Dunăre? Cărăuşia-i scumpă, şosele mai n-avern,
şi păn-agiung productele la malul Dunării, cîte
care se sfarmă, cîţi boi se dezghină şi mor, cîtă
pîne se perde! Nu zic, dac-am avea un drum
35 de fer, cică ne-ar căra roada pămîntului în străi­
nătate, cît ai bate-n palme, şi noi proprietarii
.810
[811]
am cîştiga cîte 50 la sută, numai din cărătură ...
rusă fiindcă n-a vem drumuri de fer ...
NALBĂ: Drumuri de fer? .. iar mă iei în trii parale,
kir Manoli? ..
5 MANOLE: Ba nici gîndesc.
NALBĂ: D-ta crezi în poveşti de-acele?
MANOLE: Cred, nu cred, aşa aud vorbind lumea, aşa
zic şi eu; ţi-o vînd în cît am cumpărat-o.
NALBĂ: Palavre franţuzeşti, kir Manoli, palavre fran-
10 ţuzeşti. Las' pe alţii să plece urechea la ele;
dar nu noi, oameni cu toată giudecata.
MANOLE: Fie! Noi să ne căutăm de treabă, mai bine ..
ca nişte părinţi buni. Cucoane Matachi, una şi
bună: Vrei să nc-ncuscrim împreună?
15 KALBĂ: Cum asta?
MAKOLE: Cununînd pe Manolachi al meu cu Adela
d-tale? De primeşti, îţi dau doi galbini pc chila
de grîu pe loc.
N ALBĂ (atins): K ir ManoIi... mă superi! Copila mea
20 nu-i de dat adalmaş.
MANOLE: Breee! că iute-ai mai fost! Cine-ti pomeneste
de adalmas? Iaca băietul, vezi-l,' îi frumos,
ţapăn, cu duh, ş-apoi încă una, care n-ai crede-o ...
Pune-ţi în gînd ... că la vrîsta lui... (Voieşte
25 să vorbească la urechea lui N albă.)
NALBĂ [neascultînd }: De cîţi ani îi?
11'1.\" OLE: De 21. .. as ta. .. de 22. .. ba de 21.
NALBĂ: :'\u-i prea tînăr de-nsurat?
MA:\TOLE: Ei, dragă cucoane Matachi, nu ştii, mîncarea
so de dimineaţă şi-nsuratul devreme ... �-apoi noi
eram mai în vrîstă cînd ne-am căsătorit? Eu am
giucat Isaia la 1821, cînd cu răzmiriţa.
NALBĂ: Si eu la 1825.
MANOLE:' La 21 o fost răzmirita ? .. ba la 1820.
35 NALBĂ (urmîndu-şi gîndul): B� nu la '25, ci la '24.
MANOLE: Ce feli la '24? La 1821 sau '20, pe cît îmi
aduc aminte, întrase Ipsilant în ţară.
NALBĂ: Ia lasă, frate, c-am însămnat în ceaslov; In -arn
cununat spre sfinţii Aftanase şi Chirilă.
40 (Stau amîndoi afundaţi în ginduri.}
811
[812]
••
MANOLACHI (în parte): Îs afunda ţi în calendar. Acu-i
vreme de fugit. Pe-aici mi-i drumul la Bucureşti.
(Iese pe furiş prin fund.)
NALBĂ (trezindu-se): Bine ziceam eu, kir Manoli, la
5 1825.
MANOLE (vorbind odată cu Nalbă ) : Bine ziceam eu,
cucoane Matachi, la 1821.
(Se aude afară o trăsură de poştă.)
NALBĂ: Ce s-aude?
10 MANOLE: O poştă.
NALBĂ: Cine să fie?
(Se aud rulade italiene afară.)
NALBĂ: Aud glasul cu coanei Caliopi.
MANOLE: CU adevărat.
15 NALBĂ (cu bucurie, în parte): Ea-il privighitoarea mea.
MANOLE: lat-o! ... Dar unde-i Manolachi?
SCENA XI
NALBĂ, MA NOLE, CALIOPI (fn costum de uoiagiu,
întră prin fund)
20 CALIOPI (se închină, fredonînd după aria: "Bona sera"
din "Bărbierul de Seciglia"}:
Bună ziua dumnitale,
Buna ziua iţi doresc.
Iată după lungă cale
25 Cu plăcere-aici sosesc ...
NALBĂ: Sărut mîna matale, cucoană Caliopi; dar ce vînt
fericit te-o adus pe la noi ... De unde?
CALIOPI: De unde? tocmai de la Bucureşti.
NALBĂ: Tocmai de-acolo?
30 CALIOPI: Am avut un proces cu posesorul la Casaţie,
ş-acum, întorcîndu-mă acasă, m-am abătut pe
la moşia d-tale. Zi că nu-s gentilă!
812
[813]
NALBĂ (sărutîndu-i mîna): Eşti o zina ... îmi spunea
inima c-ai să vii. Te-am visat.
CALIOPI: Dovadă că ai o inimă care nu minte, cucoane
Matachi; de-aceea am şi primit fără sfială curtea
5 d-tale.
NALBĂ (sărutîndu-i amîndouă mînile): Afrodito!
CALIOPI: Afrodită ... dar! ... însă cît pe ce era să nu-ţi
mai vezi Afrodita.
NALBĂ: Vai de mine! Cum?
10 CALIOPI: închipuiţi-vă că, de la Bucureşti şi păn-aici,
am pus şăse zile, m-am prăvălit de şăse ori, ş-am
agiuns cu giumătate de suflet. Cît n-om avea
drumuri de fer, tot de-aceste o să păţim.
NALBĂ: Da ce-ai păţit, îngeraşule, spune.
15 CALIOPI: Ce-am păţit? Ascultaţi:
20
25
30
35
(Arie din .. Domino noir'": .. Ah! quelle nuit!"}
Ah! ce-am păţit
Ce-am pătimit
Aici păn-arn sosit!
Oh I cite supărări
Şi zdruncinări!
Drumu-i stricat,
Caii-s căzuţi şi surugiul bat;
Ei plec de pe loc
într-un noroc.
Iată o-ajungem la un deal;
Cînd să-I suim, cade un cal,
Ceilalţi dau înapoi, trăsura dă de mal,
O roată iese din butuc,
Şi surugiul stă năuc;
Caii se duc,
Iar eu rămîn şi de cap m-apuc,
Răcnesc, oftez mereu
Ca vai de eu I
Şi zic în gîndul meu;
Ah I te rog, sfinte Dumnezeu,
Scapă-mă din acest greu!
NALBĂ şi MANOLE: Cum se poate!
..
813
1
II
ir
[814]
5
10
15
20
25
30
35
,814
CALIOPI
Dar în sfîrşit
La sat trimit
Postaşul buimăcit;
Vro patru boi sosesc
Şi iar pornesc.
"Ta, măi, Prian,
Hăis, Tălăşman I" striga bietul ţăran �
Dar boii, nenvăţaţi,
Stau înjugaţi.
Românul bate-n boii săi;
Eu strig la el, mai ţip la ei,
Şi boii spărieţi pornesc ca nişte zmei ;
însă deodată, hodoronc,
Dăm într-un şanţ cu toţii, tronc!
Eu cad în fund
De-a rostogolul ca un pachet rotund.
Ş-acolo, vai de eu!
Gemînd mereu,
Ziceam în gîndul meu:
Ah! te rog, sfinte Dumnezeu,
Scapă-mă din acest greu r
NALBĂ şi MANOLE: Kirie ton dinameon I
CALIOPI
Ce-o să mă fac?
Cu al meu sac,
Ca un biet neamţ sarac;
Pe cimpul cel glod os
Plec, vai! pe jos!
La orice pas
Alunec, cad, răcnesc în mare glas,
Şi chiar papucii-mi las
La orice pas!
Cînd ajung seara lîngă sat,
Cînii s-apuc de latrat,
Şi ca pe-un şoldănaş mă iau la alungat ,.
Iar eu cu spaimă crudă-n sîn
[815]
Sar iute pe-o claie de fin
Şi pănă-n zori,
Plîngînd, gemînd, cuprinsă de fiori,
Am stat acolo, zău,
5 Ca vai de eu!
Ş-am zis în gîndul meu:
Ah! te rog, sfinte Dumnezeu,
Scapă-mă din acest greu!
NALBĂ: Vai de mine! era să-mi mănînce cînii odorul,
lO şi eu să rămîn văduoi păn-a nu mă-nsura ...
Cucoană Caliopi ... în privirea stării drumurilor,
te rog să nu mai amîni ziua cununiei noastre ...
. Eu, mă stii, sînt iute din fire si-mi place lucrul
grabnic . .'. Spune, vrei să fa�em nunta peste
15 cinci zile?
CALIOPI (cu sentiment): Ah! tiranule ... fie.
NALBĂ (transportat): Eşti un serafim!
MANOLE: N oroc să deie Dumnezeu!... parcă sînteţi
doi hulubaşi.
20 CALIOPI: Efectul amoriului, kir Manoli.
MANOLE: A fi... prin urmare, şti ţi una?.. haideţi
să facem amîndouă nuntile-ntr-o zi.
CALIOPI: Care amîndouă? Şi d-ta vrei să te-usori?
1IIANOLE: Ba, ferească Dumnezău!.·.. doar n-arn căp-
25 chiet la vrîsta mea.
NALBĂ (atins): Aud?
MANOLE: Vorbesc de căsătoria fiiului meu, Manolachi,
cu duduca Adela.
CALIOPI: Bună păreche... Să trăiască!
30 MANOLE: Amin!... Nul-ai întîlnit pe Manolachi cînd
ai sosit, cucoană Caliopi?
CALIOPI: El mi-a deschis oblonul trăsurii, şi chiar
mi-a luat din mînă sacul meu de drum, ca să-I
aducă aici.
35 MANOLE: Trebuie să vie acuş, păunaşul tatii.
CALIOPI (cam îngrijită): Bine-ar face, fiindcă am nişte
bani în sac (în parte) şi o corespondenţă de
amor, foarte ...
815
[816]
MANOLE: Să n-ai mCI o gnp, cucoană; sacul d-tale
se află în mîni sigure. Manolachi Îi un mielu ţ
nevinovat, un păunaş ... Pune-ţi în gînd, că la
vrîsta lui... (Voieşte să vorbească la urechea
5 Caiiopii.)
CALIOPI (fără a-l asculta): APropo, cucoane Matachi,
am Întîlnit, pe la capătul Iivezii, un păunaş
străin care se furişa pe sub gard şi părea că studia
locurile. " Cine-i?
10 NALBĂ: Nu stiu.
MANOLE: A fi poate obraznicul cela care i-o zis lui Ma­
nolachi păstîrnac?
CALIOPI: Aducea de departe cu un amic a maiorului ...
NALBĂ: Care maior?
15 CALIOPI (îngăimată): Maiorul. .. Velinescu ... din Bucu-
reşti ... un văr a răposatului ...
NALBĂ (cam cu îndoială): Aşa?
MANOLE (căutînd pe [creastă}: Iată-l!
CALIOPI: Maiorul? Unde?
20 NALBĂ (observînd pe Caliopi, în parte): Iaca ... Iaca ...
MANOLE: Colo, pe movilă, în faţă cu casa.
CALIOPI (alergînd la [ereastă) : Maiorul?
MANOLE: Ba nu, păunaşu cel străin care ziceai că l-ai
Întîlnit pe sub gard.
2:; CALIOPI; Bine zici... Ce face oare-acolo?
MANOLE: Parcă scrie.
CALIOPI: Ba, parcă face sămne cuiva din casă. Pri­
veşte, cucoane Matachi, el pune acu mîna la
ochi ca să vadă mai bine.
30 NALBĂ: Să nu fie Radu Anghel?
CALIOPI: Nu cred, că-i prea elegant îmbrăcat.
MANOLE: Asta nu-i o dovadă.
NALBĂ: Apoi dar cine dracu să fie?
CALIOPI: Ha! am gîcit.
35 MANOLE şi NALBĂ: Ce?
CALIOPI: A fi vrun tînăr înamorat de Adela.
MANOLE şi NALBĂ (împreună): Oare?
CALIOPI: Şi după pantomina ce-l văd făcînd, aş giura
că-i în corespondenţă cu dînsa.
40 �ALBĂ: Cum? Adela? ..
816
[817]
MANOLE: Noră-mea ...
NALBĂ: Să facă năzbutii?
MANOLE: Păn-a nu să mărita.
NALBĂ şi MANOLE: Nu se poate!
5 CALIOPI: Ba se prea poate. Cine-o ştie mai bine decît
mine?
NALBĂ: Aud? (In parte, nemulţămit.) Hmm!
CALIOPI: Ssst!... tăceţi... hoţul s-apropie de gardul
grădinii.
10 };rALB.� şi MANOLE: Ce scop are?
CALIOPI
(Arie din "Dame blanclie" : .D'ici voyez ce beau domaine"}
15
20
25
Priviţi, priviţi cum naintcază
Acel străin înamorat
Şi pe sub gard se furişează,
Chiar ca un lup după vînat.
De aveţi voi amîndoi
Miros bun, nas de copoi,
Luaţi seama, pindiţi bine;
Iată lupul, lupul vine!
Iată lupul încruntat!
Iată lupul, lupul vine
Şi-u grădină a intrat!
TOP
Iată lupul, pindiţi bine;
Iată lupul Încruntat!
Luaţi seama, lupul vine
Şi-n grădină a intrat!
S C E N A XII
30 Cei denaiute, BAL.4ŞA
BALAŞA (în parte): Iaca! ce s-o apucat? .. Nu cumva
vreu să s-arunce pe fereastră ... (Tare.) Cucoane
Matachi, ie sama să nu cazi.
CALIOPI: Ha, ha! giupîneasă Bălaşă, bine c-ai venit
35 să te complimentez de buna creştere a Adelei.
817
[818]
5
10
15
20
25
30
35
818
BALAŞA: Bunătatea d-tale, cucoană.
CALIOPI: Frumoasă educatie!
BALAŞA: Frumoasă ... nu �i-i ruşine.
CALIOPI: O copilă de părinţi buni să se compromită
la vrîsta ei! Bravo! de cu vreme-a început!
BALAŞA: Ce face? .. Cum ai zis?
CALIOPI: Zic că ai abuzat de încrederea boieriului.
BALA ŞA : Ce-am făcut boieriului?
CALIOPI: Ai abuzat. ..
BALAŞA: Buzat? .. Cine-i buzat? Cuconu?
CALIOPI: Nu te preface că nu-nţălegi.
BALA ŞA (esasperîndu-se): Da ce să-nţăleg, ce să-nţăleg?
Vorbeşte-mi creştineşte.
CALIOPI (arătînd pe [ereastă ): Cunoşti pc tînărul acela
care se uită-ncoaci cu ocheanul?
BALAŞA: Care? Cel de colo? .. Să-I îngrop de l-am mai
zărit păn-acu,
CALIOPI: CU atîta eşti mai vinovată, giupîneasă. Ai
ochi si nu vezi manevrele Adelei.
BALA ŞA : M�nevre?.. Ce manevre? Adelu ţa mea face
manevre? Puşche pe limbă-ţi, cucoană!
NALB.� (sever): Bălaşo l ...
CALIOPI: Las-o, cucoane Matachi, s-o înfund cu min­
ciuna. Giupîneasă Bălaşă ... priveşte cum tînărul
face sărnne într-acoaci. Asă-i? Cui le face, mă
� D it l � t ' . � I Iui
rog.... urni a e. nu .... mre : nu. ui cuconu
Matachi? nu! lui kir Manoli? nici atîta! ... prin
urmare numai Adelei.
BALAŞA: El? să îndrăznească... Adeluţii mele? ..
Aşteaptă, marţafoiule, să te-nvăţ eu a zădărî
fetele. (Merge la uşa din fund şi strigă.) Savo!
Savo!
NALBĂ: Da ce vrei să faci?
BALAŞA: Vei videa d-ta ... Savo!
se E N A XIII
Cei denainte, SA V A
SAVA (întrînd prin fund): Aud, giupîneasă.
BALAŞA: Savo, vezi pe domnişoru cel de colo?
-
[819]
-
SA V A (la [creastă}: îl văd.
BALAŞA: Aleargă iute de-i spune că-I pofteşte boieriul
sus; iar de n-a vra cumva să vie, umflă-l în
spinare şi-l adă aici, hurduz, burduz.
5 SAVA: Bine, giupîneasă. (Iese alergînd.)
NALBĂ: Ce gînd ai, Bălaşă? ...
BALASA: Ce gînd am ? Vai! bată -1 asa si pe dincolo
'venetic! Auzi, să vie un puşchi di� lume ca să
fure minţile copilei? Să-mi smulgă garofiţa de
10 la sîn ş-apoi să fugă cu ea peste nouă mări şi
ţări? . " Hei! doar încă n-o închis ochii Bălaşa ...
N-am crescut-o eu, n-am discîntat-o eu, n-am
hărăcsit-o eu de flori de cuc ... Adeluţa-i a mea;
n-are să s-amestece nime unde nu-i ferbe oala ...
15 M-aţi auzit? Nime!
NALBĂ: Cum? nici eu care-i sînt tată?
MANOLE: Nici eu care am să-i fiu socru? l.
CALIOPI: Nici eu care am să-i fiu maştigă?
BALAŞA: Nici d-ta, nici d-ta, nici d-ta!... Eu sînt
20 mama Adeluţii, de cînd o murit răposata, Dum­
nezău s-o ierte! Eu am învăţat-o gospodăria.
Auzi! nu i-am dat creştere bună! ... nu i-am dat
educaţie!
Dar pentru gospodărie
25 Cine poate s-o întreacă?
Ca Adela cine ştie,
Cine ştie ca să facă
Dulceţuri bune,
Vutci de minune,
30 Păstrămuri, pască şi cozonac?
Şi aluaturi,
Şi marinaturi,
Şi cataifuri, şi caimac?
Pohaci, plăcinte
35 Grase, ferbinte,
Să le mănînce chiar împăraţi;
Varză. bulionuri,
Dobă, jambonuri
Şi bujăniţă de muşchi zvtntaţi,
819
. ,
, �
[820]
Da! bujăniţă L. . degeaba dai din umeri kir
Manoli ; poate că ştii d-ta s-o faci mai bună?
Cum ai zis?
MANOLE: Da dă-mi pace, giupîneasă, că nu zic nimică.
5 BALAŞA: Apoi, ian să te-mpingă păcatu să zici dim-
protivă. (Caută pe fereastă.) Iaca, nu se mai
vede. L-a fi umflat Sava pe sus.
S CE N A XIV
Cei denainte, SA V A
10 SAVA: Giupîneasă, l-am adus.
TOŢI: Unde-i?
SAVA: Suie scările. (Iese.)
BALA ŞA : Bine! să-I luăm la depănat.
NALBĂ: Ce să-i spunem? Cucoană Caliopi, să-i vorbeşti
15 d-ta.
CALIOPI: Ba d-ta, cucoane Matachi, ca stăpînul casei.
NALBĂ: Eu îs cam iute, şi ...
BALAŞA (în parte): Iute ca nalba.
NALBĂ: Socot c-ar fi mai potrivit să vorbească kir
20 Manoli, ca socru.
MANOLE: Eu? bucuros; Însă nu ştiu cum să-ncep : prin
urmare, tot mai cuviincios îi cuconu Matachi,
ca părinte ...
NALBĂ: Dacă n-as fi iute ...
25 BALAŞA: Mări, ce vă poftiţi ca grecii la temniţă? Las'
că-i grăieşte Bălaşa. Iată-l l
SCEN A XV
Cei denainte, RADU
RADU: Domnilor!... Un curier estraordinar, în chip
30 de ţigan, a venit să mă învite aici din partea
stăpînului său... Cine-i, mă rog, stăpînul pome­
ni tul ui balaur?
NALBĂ (blînd): Eu, domnule.
820
'F
[821]
RADU: Domnul meu, iată-mă dinaintea d-tale. Ce
pofteşti?
NALBĂ: Eu? .. întreabă pe cucoana Caliopi.
CALIOPI: Ba, pardon... pe kir Manoli.
5 MANOLE: Ba pe giupîneasa Bălaşa.
RADU: A!... Se vede că ne jucăm de-a baba-oarba.
BALAŞA (atinsă): Ce baba-oarba?.. Cine-i baba­
oarba? .. N-auzi, mosiu cela? ..
RADU: Mie-mi vorbeşti, jupîneasă?
10 BALAŞA: D-tale ... Se vede că-ţi plac fetele?
RADU: Cum nu?.. cînd îs frumuşele... dar ce are-a
face? ..
BALAŞA: Îti plac!. .. si de-aceea te furisăzi pe sub
gard�rile oamenil�r? '
15 RADU: Eu?
BALASA: Si faci sămne la ferestrele caselor?
RADU' (in' parte): E lipsită!
BALAŞA: Faci sămne, ha? Aşa, cu mînile, ca o moară
de vînt, şi cu capu, aşa, ca un cal ce se apără de
20 muscă?
RADU (lui Nalbă}: Domnule, esplică-mi, te rog, cimi­
liturile jupînesei.
NALBĂ: Ce să-ţi esplic, domnule... În două cuvinte
îţi spun curat că-ţi perzi timpul în zădar. ..
25 Copila mea nu-i de-acele ...
RADU: De care?
NALBĂ: Copila mea are creştere bună, domnule.
BALAŞA: Are dar, că eu am crescut-o, eu am ...
RADU: �-apoi?.. Ce mă priveşte pe mine?
30 BALA ŞA : Dacă nu te priveşte, de ce ca ţi s-o scoţi din
minte cu schimonositurile d-tale? .. De ce te-ai
aşăza t dincolo de grădină în faţă cu fereastra ei?
De ce-i faci sămne cu mîna şi te uiţi la dînsa
cu ocheana? Nu ţi-i ruşine ca să te porţi ca un
35 sare-garduri?
RADU: A! înţeleg acum ... Ha, ha, ha, ha, ha!
BALAŞA: lan auzi-l că şi rîde! are obraz să rîdă!
TOŢI: Rîde!
RADU: Mă ierta ţi, dar, zău! nu mă pot opri de rîs ...
-40 prepusurile d-voastre sînt atît de comice!. ..
821
.. : IL ' ..
[822]
BALAŞA: Ce sînt? .. lan mai zi o dată?
RADU: Domnilor! în cîteva cuvinte vă pot linişti ...
A ţi crezut că fac curte prin semne telegrafice
nu ştiu cărei domnişoare de aici? V-a ţi înşelat.
5 Dacă m-am aşezat cu instrumentele mele pe
movila de lîngă grădină, am făcut-o ca să ridic
planul locului pe unde are să treacă drumul
de fer.
TOŢI: Planul... locului drumului de fer!
10 RADU: Dar, domnilor! Compania drumului de fer m-a
însărcinat cu ridicarea planului; căci sînt inginer
topograf.
BALAŞA: Potograf!
NALBĂ: Şi pe unde, mă rog, are să treacă drumu?
15 RADU: De-a lungul moşiei acesteia.
NALBĂ: De-a lungu? .. Să mi se strice-o mulţime de
fălci de-arătură şi de fîna ţ?
MAN:OLE: Pagubă însămnătoare l
RADU (scoţînd un plan din carton): lată linia trasă
20 aici pe plan. Ea începe de la hotarul moşiei,
trece prin pădure ...
NALBĂ: Să-mi taie şi pădurea?
RADU: Cotigeşte pe lîngă iaz, apoi apucă drept prin gră­
dina boierească, şi chiar drept ...
25 NALBĂ: Prin mijlocu casei poate?
RADU: Precum zici; chiar prin mijlocul casei... îmi
pare rău, domnul meu; însă avem să fim sili ţi
a-ţi da casa la pămînt, pentru ca să treacă drumul.
N ALBĂ (furios): Casa mea!
30 MANOLE: Casa lui!
NALBĂ: Dărăpănată !
CALIOPI: CU grădină!
BALAŞA: Şi cămară!
RADU: Tot!
35 BALAŞA: Ca pe vremea ienicerilor!
RAPU: Ba nu, căci ienicerii nu dau despăgubire.
(Nalbă, Mtinole, Caliopi şi Balaşa se apropie de Radu şi
vorbesc odată cu toţii.)
NALBĂ: Şi socoţi d-ta c-oi lăsa eu să-mi stricaţi bună-
40 tate de casă, unde m-am născut, unde-am crescut,
822
-
[823]
-
unde m-am însurat, unde mi-au murit răposata?
Odată cu capu 1
BALAŞA: Şi socoţi d-ta c-oi lăsa eu să strici bunătate
de casă, unde-am trăit s-am îmbătrînit cu cheile
5 în mînă, şi unde-am crescut pe Adeluţa? Odată
cu capu!
MAKOLE: Si socoti d-ta c-oi lăsa eu să strica ti bunătate
de casă unde m-am deprins a veni d� douăzăci
si-a tîti de ani si care are să fie zestrea miresei?
10 Odată cu capu !
CALIOPI: Si socoti d-ta c-oi lăsa eu să strica ti bunătate
de c�să unde-am să mă mărit, să fiu' stăpînă şi
să-mi fac cuibu fericirii mele căsătoresti? Odată
cu capu! '
15 RADU: încet, încet, nu vă aprindeţi.
NALBĂ: Ce să nu m-a prind ? Eu sînt iute, domnule.
Auzi? Să mă păgubească de nu ştiu cîte fălci
de pămînt, pentru ce? pentru un drum de fer 1. ..
parcă noi n-am trăit păn-acum şi fără drumuri.
20 MAKOLE: Ba am trăit şi ne-au mers bine, slavă Dom-
nului!
HADU: Bine, dar 1. .. şi mai cu seamă moale ... prin
glod ... cu carul. .. Hăis, Tălăşman, ţa, Boian 1. ..
şi boii se spetesc întinzînd la jug şi carul seir ţie
25 prin glod, şi bietul român asudă bătînd cu pră­
jina în boii lui ... Hăis, Boţolan, ţa, Prian 1. ..
şi roata dă într-o groapă şi carul se frînge 1. ..
Ha ho ! ha ho 1. .. Dai la deal? e pre înalt. " Dai
la vale? e pre răpide ... Dai pe şes, e pre mlăş-
30 tinos 1. .. soseşti la malul unei ape? pod nu-i I
Ha ho 1 ha ho 1. .. Carul stă iar pe loc!. .. şi tot
astfel, cînd cauţi, ţara ca şi carul rămîne înglo­
dată, în timp ce ţările vecine merg înainte cu
răpeziciunea gîndului.
35 NALBĂ: �-apoi, meargă sănătoase ... Ce ne pasă nouă?
MANOLE: Ce-avem noi a împărţi cu ele?
BALAŞA (lui Manole): Te-ntreb?
RADU: Ce-avem a împărţi? Avem a împărţi binefacerile
civiliza ţiei şi razele acelui soare modern ce poartă
-10 falnicul nume de progres. Avem a împărţi cu
823
.�
[824]
alte popoare comorile pămîntului nostru şi a
lua în schimb de la ele ceea ce ne lipseşte: indus­
trie, arte, cunoştinţe folositoare ţării. Avem a
proba că şi noi sîntem demni de a face parte din
5 marea familie europeană, care păşeşte cătră un
viitor măreţ. Avem a ne feri de a fi porecliţi:
Cîrtiţile Europei... Şi pentru toate aceste,
pentru ca să păşim ca toată lumea pe calea ce
se deschide înaintea noastră, ne trebuie drumuri
10 de fer, domnilor, precum ne-au trebuit telegraful
electric şi marele reforme de care se bucură
România.
NALBĂ: Ba că chiar!
.MANOLE: Ama!
15 RADU: Dar! drumuri de fer, care ne vor pune în rela ţie
cu lumea întreagă; drumuri de fer, care vor
înlesni transportul roadelor muncii noastre; dru­
muri de fer, care ne vor înzeci si înmii averile;
drumuri de fer, care, la caz d� boală, ne vor
20 da mijlocul a ne procura ajutorul ştiinţei medi­
cale; drumuri de fer, care ne vor scăpa de ruină
şi de moarte; dar! drumuri de fer, domnilor,
adică: înflorirea, întinerirea, reînvierea patriei
noastre.
25 Drumul de fer este un zmeu
Ce trece munţi în zborul său
Şi rîuri mari, şi văi adînci,
Şi bălţi, şi rîpi, şi-nalte stînci.
Drumul de fer cu-aripi de foc
30 Duce lumini în orice loc,
Şi-n calea lui naşte belşug,
Şi-n urma lui lipsele fug.
Drumul de fer uneşte-n zbor
Orice popor cu alt popor,
35 Ş-aprinde-amor duios, frăţesc
În orice suflet omenesc.
NALBĂ: Palavre, domnule, palavre!. .. aşa ne-aţi asur­
zit cu vorbe mari păn' ce ne-aţi luat moşiile
824
-
r
[825]
şi ne-aţi făcut una cu locuitorii... Palavre
franţuzeşti! Drumurile de fer au să îmbogă­
ţască pe străinii care le-or face, iar nu pe noi.
RADU: Iaca!... Nu cumva veţi pretinde ca străinii
j să ne aducă în ţară ştiinţa lor ... pentru hatîrul
ochilor noştri cei frumoşi? Ei, domnilor! să
fim drepţi şi să ne ferim de a ne potrivi acelor
ce tot strig în contra străinilor; căci am cădea
în trista categorie de oameni nerecunoscători ...
10 Ţărilor civilizate străine sîntem datori noi, ro­
mânii, cu luminile ce avem astăzi; prin urmare,
cînd străinii voiesc să înzestreze România cu
institutii folositoare, trebuie să le întindem mînile
cu dragoste, trebuie să-i încuragem, dîndu-le
15 avantage potrivite cu sacrificiile lor, iar nu să
facem ca orbul din basme, care a spart capul
celui ce i-a arătat drumul.
NALBĂ: Toate aceste-s frumoase, domnule, dar eu
unul sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul
20 d-tale pe moşia mea.
RADU: Pre bine; însă cum îl vei opri?
NALBĂ: M-oi aţine la hotar cu paru, dac-a trebui.
RADU: Ha, ha, ha, ha!
NALBĂ: Sau mai bine m-oi duce la Bucuresti ca să
25 intrigarisăsc în contra lui Helbet l. .. ' doar oi
găsi eu acolo oameni cu cap, care să înţăleagă
lucrurile ca mine.
RADU: Nu cred.
NALBĂ: Auzi? palavre; drumul de fer îi zmeu cu aripi
30 de foc ... trece peste munţi ke ta tipa ... poveste
de mancă... parc-am fi copii... Mai bine carul
cu boi, decît drumuri de fer... Nu-i asa, boieri
d-voastră ? '
MANOLE: Aşa! ...
35 se E N A XVI
Cei denainte, ADELA
ADELA: Ce ceartă-i aici, mamă Balaşă?
BALAŞA: Nu-i nimică, Adeluţă ... S-o aprins boieriu.
825
[828]
20
-:
NALBĂ: Bălaşă l. .. tu mi-ai crescut-o, tu să mi-o scapi
de moarte... auzi tu?.. Spune ce să fac? ..
ce să fac, săracul de mine 1
BALAŞA: Ce să faci? S-o mări ţi cu potografu.
5 NALBĂ: Care potograf?
BALASA: Cel de dinioare, care l-ai dat afară si care se
'iubeşte cu Adela. '
NALBĂ: Fie ... dar unde-i, unde-i?
BALAŞA: Unde-a fi, n-ai grijă ... îl aduc eu cu ulcica ..•
10 NALBĂ: Adă-l l
CALIOPI: Ai să vră jeşti ?
BALAŞA: Am. (Scoate din buzunar o ulcică şi o vărguţă,
şi începe a descinta iute.) Tăceţi molcu, să nu-mi
smintiţi vraja ... Sss! (Descîntă învîrtind »ărguţ«
15 în ulcică.)
Vărgu ţă de alun,
Acum într-un ceas bun,
Prefă-te balaur
Cu solzii de aur,
Şi pe cel dus
Adă-I pe sus;
Ca un nebun,
Pe-o prăjină de alun.
NALBĂ şi CALIOPI: Vine?
25 BALAŞA: Vine, vine ... iată-l sositor.
SCEN A XVII
Cei denainte, SA V A
SAVA: Giupîneasă, giupîneasă ...
BALA ŞA : Carnacsî.
30 SAVA: Săriţi l. .. Cuconaşu Manolachi O răpit pe Ioana;
TOŢI: Cum?
SAVA: L-am văzut cu ochii mei ... din dosu grajdiului,
apucînd pe Ioana în braţe, sărind cu ea în brişcă.
şi luînd drumu spre iaz.
35 CALIOPI: A fugi t Manolachi?.. cu sacul meu! ...
Vai de mine l, .. aleargă, Savo l. ..
(5 ava iese alergînd.)
828
,
I
I
\
,1
,
I!
1,
[829]
NALBĂ: Ce sac?
CALIOPI ( desperată}: Sacul meu de voiagiu în care
aveam 3000 de galbini şi corespondenţa de amor
a maiorului ... Săraca de mine 1
5 NALBĂ: Corespondenţă de a maior. .. de amor a maio-
rului!. .. Ha, ha 1 cucoană ... aveai corespondenţă
de a maior ... cu alţii? ..
CALIOPI: Ah!... ce-am spus!... ah 1 ah 1 (Cade în
istericale pe canapeua din stînga.)
10 NALBĂ: Bălaşă ... nu mă lăsa ... îmi vine-ameţală ...
BALAŞA: Altă bele, acu!... Mergi iute de-ţi pune la
cap un şervet cu gheaţă.
NALBĂ (ieşind prin stînga, ameţit): Gheaţă ... a maior. ..
Adela ...
15 CALIOPI (în spasmuri) : Sacul, .. banii ... maioruL ..
BALAŞA: lan priveşte ce frumos o prinde 1. .. coşcogea
spanchie cu istericale ... Se vede că cucoana era
scrisă la oaste... Aferim!
CALIOPI: SacuL.. sacul, ..
20 S C E N A XVIII
Cei denainte, SA VA, IOANA
SAVA (aducînd sacul): Iaca sacu ... iaca şi Ioana ...
(Pune sacul în braţele Caliopii.)
CALIOPI (trezindu-se) : Sacul! el el săcuşorul meu .
25 averea me ... iată-l ! Nu-i lipseşte nimic? .
(Deschide sacul şi-l examinează.}
BALAŞA: Dar cum ai scăpat, fa, din ghearăle hoţului?
IOANA: Un străin m-o auzit strigînd: agiutor; o ieşit
înaintea cailor, i-o oprit, şi cuconaşu Manolachi,
.30 cum 1-0 văzut, o sărit spăriet din brişcă ş-o
apucat fuga pe cîmpi.
BALAŞA: Da unde-i străinu?
IOANA: Nu ştiu... el m-o adus în curte cu brişca
ş-apoi s-o făcut nevăzut.
829
..
[830]
5
10
15
20
BALAŞA (în parte): El a fi, potografu!. .. Să-i mai
vrăjăsc. .. doar a vini mai degrabă. [Începe
iar a vrăji şi a descinta.)
Vărguţă de alun,
Adă-l Intr-un ceas bun;
Cu iuţeala vintului
Pe faţa pămîntului;
Iar copila să-nflorească,
Pc loc să se curăţească
De fapt,
De dat,
De pîră,
De ură,
De-ntristare
Şi de vătămare.
Ursitul să vie
Fata să ren vie
Curată,
Luminată
Ca să fie măritată.
SCEN A XIX
Cei denainte, RADU
TOŢI: Iată-Il
RADU: Pardon ... m-am întors aici ca să vă spun ...
25 BALA ŞA : Sss!
RADU: Ce-i?
BALA ŞA (o arată pe Adela).
RADU: Ce văd! Adela leşinată! (Se apropie de Adela.}
AdeIă... Adelă!
30 SCEN A XX
Cei denainte, NALBĂ (legat cu un şeruet la cap), MANOLE
(cu un lighean in mînă)
MANOLE: Iată gheaţa!
• 830
[831]
BALAŞA: SSS!
(111 anale rămîne Încremenit lîngă uşă.}
NALBĂ: Ce-i?
BALAŞA (arătînd pe Radu): Potografu.
5 NALBĂ: A vinit?
BALA ŞA : L-am adus cu ulcica.
NALBĂ: Ce face-acolo?
BALAŞA: Sss!
RADU (cu glasul uimit) : Adelă, Adelă ... Ascultă glasul
10 meu. " Eu sînt lîngă tine ... eu, Radu, care te
iubesc ca pe îngerul tinereţilor mele; eu, Care
mi-aş da viaţa pentru tine.
l\IANOLE: Ce zice?.. ce zice?
BALAŞA: Sss!!
15 RADU: Adelă, din lumea în care te găseşti întoarce-te
iar pentru noi, ca să vezi cum te plîngem, cum
te dorim, cît te iubim ... Adelă!
ADELA (deşteptînd1J,-se) : Unde sînt? ... Cine mă cheamă?
Radu! Radu!... Ah! (Se pleacă pe umărul lui
20 Radu.)
RADU: Scumpa me!
NALBĂ (păşind spre Adela): A înviet copila!
ADELA (spăimîntată): Tatăl meu!. .. fugi, Radule!
RADU: N-ai frică, scumpa me ... Nici moartea nu mă
25 va putea smulge de lîngă tine... De-a fi chiar
să ne ucidă părintele tău, om muri împreună
unul lîngă altuL ..
NALBĂ (viind lîngă Adela): Să vă ucid eu? .. mă
ferească Dumnezău! Mai bine vă voi cununa,
30 ca să fac fericirea voastră... şi să viu de hac
lui kir Manoli.
MANOLE: Aud?
ADELA (sărutind mîna lui Nalbă): Bunul meu părinte!
BALA ŞA : Aşa mai vii de-acasă, cucoane.
35 RADU: Domnule ... cum să vă probez recunoştinţa me?
NALBĂ: Cum?.. Fericind pe Adela şi făcîndu-mi
drumuri de fer pe toată moşia.
CALIOPI: Bravo, bravo, amicul meu!
NALBĂ: Cît pentru d-ta, cucoană Caliopi, îţi poftesc
'10 s-agiungi din maioreasă ghinărăreasă.
831
. ,
, ·
[832]
CALIOPI: Merci ... Mă duc la Iasi să mă mărit cu maio-
rul. '
NALBĂ: Călătorie ... (în parte) sprîncenată.
MANOLE: Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de ghea ţă ?
5 BALAŞA: Bagă-l în sîn, kir Manoli,
MANOLE: Dar cu fiiul meu, Manolachi ?
BALAŞA: Trimite-l la volintirie pe malu Dunării.
MANOLE: Cine?.. el volin tir? . .. bo bocul ta tii? ...
dar nu ţi-am spus, giupîneasă Bălaşă, că el
10 încă ... (vorbeşte Balaşei la ureche) n-a schimbat
toti dintii.
BALAŞA:' Ha, ha, ha! mare natafleţ o mai fost.
MANOLE: Natafleţ!
ADELA: Ce rîzi, mamă Balaşă?
15 BALAŞA: Nimic ... lan kir Manoli spune ghiduşii.
TOŢI: Ce ghiduşii ?
BALAŞA: Cică ...
MANOLE: Să mă-ngropi de-i spune, giupîneasă.
BALASA: Cică... drumul de fer îi iscodirea dracului.
20 RAm;': Chiar aşa să fie, noi să strigăm cu entuziasm:
Vivat drumul de fer!
TOŢI: Vivat !
Drumul de fer uneşte-n zbor
Orice popor cu alt popor;
25 EI va sădi amor frăţesc
În orice suflet omenesc. (bis)
(C o r tin a cad e.)
[833]
-,.
1
NOTE ŞI VARIANTE
[834]
"
"
[835]
TEATRUL LUI ALECSAXDRI
Interesul lui Alecsandri pentru scenă pare să fi fost stîrnit încă de
timpuriu de preocupările tatălui său pentru un teatru în "limba patriei",
accesibil tuturor ('1. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. a
2-a revăzută, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, p. 19, 35).
Tînăr de 17-18 ani, aflat la studii la Paris, el se duce, probabil, adesea
la teatru, unde are prilejul să cunoască "acea specie dramatică uşoară,
agreabilă, accesibilă publicului, a vodevil ului, pe care Scribe, cel atît de
la modă, îl îmbogăţise, înlocuind vechile personaje convenţionale prin unele
mai reale, cu vorbirea lor. cu ticurile lor, personaje luate din mijlocul socie­
t�ţii şi făcînd publicul să rîdă, dar să şi mediteze după ce pleca de la teatru"
(ibidem, p. 42).
Întors în ţară în 1839, cunoaşte nemijlocit starea teatrului românesc,
monopolizat de trupe franceze sau germane.
În absenţa unui repertoriu naţional, avîntul patriotic general impune
prezentarea, la începutul anului 18-10, a unor piese străine prelucrate sau
traduse în româneşte. Dar dorinţa arzătoare a unor bărbaţi hotărîţi ca
Mihail Kogălniceanu, C. Negruzzi şi ceilalţi din jurul lor era formarea unei
dramaturgii naţionale. Campania pornită încă din primul număr al Daciei
literare a determinat în cele din urmă autorităţile să satisfacă cererea tot mai
insistentă a publicului de a i se da un teatru românesc. Pentru început este
numită o comisie - alcătuită din C. Negruzzi, Kogălniceanu, Alecsandri
şi Petru Cîmpeanu (pe atunci profesor de filozofie la Academia Mihăileană)
- care trebuia să redacteze un proiect de reorganizare a teatrului. După
aprobarea acestuia, la 27 februarie 1840, autorii lui sînt desemnaţi să
conducă noul aşezămint, ca membri ai comitetului teatral. Peste cîte-Ta săp­
tămini, la 18 martie 18-:10, contractul încheiat între guvern şi comitet (Ne-
835
.. '" "
[836]
gruzzi, Alecsandri şi Kogălniceanu) încredinţa acestuia din urmă, pentru o
perioadă de 4 ani, direcţia teatrelor francez şi român reunite, Din cele 1O� de
reprezentaţii, prevăzute pentru primul an, un sfert trebuiau să fie româ­
neşti, iar restul franţuzeşti. Întrucît însă literatura dramatică românească
originală abia de acum încolo trebuia creată, prima reprezentaţie a unei
piese româneşti va avea loc numai la 18 noiembrie 1840. Această piesă.
"comedie în trei acte, prelucrată de A ... B ... ", este Farmazonul din Hirlău
a lui Alecsandri (publicată imediat în broşura nr. 1 din "Repertoriul Tea­
trului Naţional din Iaşi").
În urma succesului înregistrat de acest început. peste trei luni, la 5 fe­
bruarie 1841, Alecsandri oferea publicului o nouă comedie Într-un act:
Modista �i cinovnicul, publicată şi ea în broşura nr. 7 din seria "Reperto­
riului Teatrului Naţional din Iaşi" (cu menţiunea: "Înfăţoşată pentru întă­
iaşi dată pe Teatrul Naţional din Iaşi, sîmbătă în ianuarie 1841". Acţiunea
şi personajele ambelor piese erau luate din viaţa Iaşilor de atunci, ceea ce
constituia o atracţie deosebită pentru spectatori.
Cum însă cei trei directori ai teatrului ieşean, numiţi în 1840, întîmpinau
mari dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor pe care şi le asumaseră, neprimind
nici un sprijin din partea oficialităţilor, ei sfirşiră prin a concesiona, în
1842, contractul lor baronesei Frisch, directoarea .,unei trupe germane po­
posite pe atunci la Iaşi. Această trupă prezenta numai spectacole în franceză
şi germană, întrucît, de la cele două comedii scrise de Alecsandri în iarna
1840-1841. publicul românesc nu mai avusese prilejul să asiste la reprezen­
taţia altei piese naţionale. La 18 ianuarie 1844, În fine, ieşenilor le este
prezentată noua piesă a lui Alecsandri, Iorgu de la Sadagura, care este primită
cu mult entuziasm şi constituie, de fapt, momentul întemeierii teatrului
românesc (ef. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 84).
Cu privire la aceste împrejurări, deosebit de grăitoare este însăşi măr­
turia scriitorului:
"în 1844 - scrie el, făcînd o confuzie de date, fiind vorba, în realitate,
de 1840 - prinţul Sturza ne-a impus lui Kogălniceanu, Negruzzi şi mie cele
două direcţii ale teatrului francez şi ale teatrului moldovenesc. Pînă atunci,
scena naţională, condusă mai întîi de Asachi, de un profesor de la Academie.
abia se putea susţine datorită proastei alegeri a unor proaste traduceri.
Periercourt, cu dramele sale, şi Kotzebue, cu comediile sale, împlineau toate
nevoile reprezentaţiilor. Nu exista o singură piesă originală în tot reper­
toriul. Nimeni nu se apucase de teatru pentru motivul că limba noastră
nu era formată. Am avut curajul să încerc şi am obţinut un succes colosal.
836
r
[837]
Prima piesă 1 care mi s-a jucat a fost o [comedie) în trei acte, intitulată
Iorgu de la Sadagura (Sadagura este un mic orăşel din Bucovina). Mă sileam
în această piesă să biciuiesc un defect care domnea atunci În inalta societate
şi care putea provoca rezultate dezastruoase, şi anume: proasta afectare de
a dispreţui tot ceea ce era naţional-limbă, obiceiuri, plăceri, şi chiar
Moldova Însăşi! Orice persoană care trecuse frontiera pentru a merge În
străinătate, chiar şi numai pînă la Cernăuţi, se credea îndreptăţită să afec­
teze că nu mai poate trăi În ţara sa. Atît le-am acoperit de ridicol pe cele
două personaje ale cornediei mele, încît, începînd de la prima reprezentaţie,
defectul dispăruse ca prin farmec. Nu mai îndrăzneşte nimeni să facă
paradă de antinaţionalism, de frică să nu fie confundat cu lorgu de la
Sadagura sau cu doamna Gafiţa; mai mult Încă, au ajuns să facă din mine
un fel de sperietoare: _ Bagă de seamă, se şoptea la ureche, Alecsandri te
poate zugrăvi pe scenă ».
îmi amintesc această primă reprezentaţie ca şi cum ar fi fost ieri,
pentru că a lăsat o impresie adîncă în mintea mea. Teatrul era arhiplin,
prinţul Sturza şi toată Inalta societate se adunaseră acolo pentru prima
dată după mulţi ani. Eram în loja tatălui meu şi numai Dumnezeu ştie cum
tremuram!
Primul act se termină în zgomotul aplauzelor, cel de-al doilea, în zgomo­
tul tropăielilor, la al treilea, sala se ridică În picioare şi cheamă pe autor
cu zgomot de adevărată furtună. Stau la Îndoială; sînt forţat să mă arăt
In marginea lojei noastre, aplauzele mă as urzesc şi, la ieşirea din lojă,
doamne şi domni se aruncă asupra mea, mă îmbrăţişează, mă trimit de la
unul la celălalt şi o fac în aşa măsură, încît mă întorc acasă bolnav de emoţie
şi rămîn în pat timp de o săptămînă. Desigur, era foarte măgulitor pentru
un tînăr de 22 de ani să primească asemenea ovaţii din partea compatrioţilor
săi, dar cea mai scumpă recompensă mă aştepta acasă, şi am aflat-o În îmbră­
ţişările tatălui meu. Plîngea îmbrăţişîndu-rnă" (scris. B.A.R., ms. rom.
3370, f. 259-262, către Ubicini - în româneşte de Marta Anineanu, în
Vasile Alecsandri, Scrisori. Î'nsemnări , Bucureşti, E.P.L., 1964, p. 153-
155).
Rolul personajului principal, lorgu de la Sadagura, fusese interpretat
magistral de Costache Caragiale. La cererea insistentă a publicului, peste
o săptămînă, la 25 ianuarie 1844, are loc cea de-a doua reprezentaţie a piesei
(cf. nota semnată M.[ihail) K.[ogălniceanu) din Propăşirea, 184'1, nr. 3,
1 După cum se vede, el mCI nu mai aminteşte de Farmazonul din
Hirlău şi J'.[ odist a şi cinounicul , pe care le va menţiona totuşi în prefata
ediţiei 1875.
837
.. �
[838]
23 ian., p. 24: ,,:\Iarţi trecut, În 18 ianuarie, s-au reprezentat pe Teatru
Naţional cea întăi piesă putem zice românească, Cuconic Iorgu de. la Sada­
gura, comedie în trii acte, compusă de d. V. Alecsandri. Succesul au fost
deplin. La sfîrşit tot publicul au cerut a doua sa reprezentaţie, care va fi
în 25 ianuarie. Aşteptăm aceasta pentru ca să putem da cetitorilor noştri o
idee despre această piesă, adevărată expresie a societăţii noastre, cu toate
ridicolele de astăzi").
Comedia a intrat în repertoriul permanent al teatrului şi s-a tipărit in
acelaşi an, în tipografia Institutului Albinei. La sfîrşitul volumului, Alec­
sandri adăuga cu modestie un post-scriptum :
"Această piesă este o piesă de circonstauce, o compunere improvizată,
o scriere aruncată pe . hîrtie în două-trei zile; în urmare autorul nădăj­
duieşte că publicul cetitor va trece cu vederea şi va ierta greşalele dramatice
cuprinse în ea. Acele greşăli autorul le cunoaşte prea bine şi ştie de înainte
defectele care ar putea da materie unei critici aspre; însă el se măguleşte
cu ideea că spectatorii binevoitori care au aplaudat pe C. C. Iorgu de la
Sadagura la deosebitele lui reprezenta ţii îi vor păstra şi acum măcar o
parte din acea dragoste neaşteptată ce d-lor i-au arătat atunce. Această.
idee, precum şi oarecare lene I-au oprit de a face corecţiile cuviincioase.
In sfîrşit, ca cea mai bună şi de pe urmă Îndreptare, autorul mărtu­
riseşte că, neavînd nicidecum pretenţia de a fi autor dramatic, el au compus
această piesă pentru plăcerea a cîţiva prietini (cărora le mulţămeşte de
încuragiare) şi pentru ca să dovedească că tinerii actori români pot juca
foarte bine pe scenă, cînd vor fi însărcinaţi Iieştecare cu rolul ce i se cuvine;
căci arta teatrală este la noi încă în copilărie şi, prin urmare, piesele trebuie
să fie lucrate după actori, pănă ce aceştii se vor putea deprinde cu scena.
Iunie 1844."
Acest post-scriptuni este deosebit de important pentru că el constituie
dovada lucidităţii cu care Alecsandri sesizase greutăţile pe care le avea de
învins pe atunci, la noi. un a';ltor dramatic. "Un teatru perfect nu se impro­
vizează de azi pînă mîni" - scria el şi într-o scrisoare datînd de prin 1843,
cuprinsă în prefaţa ediţiei de teatru din 1875 (vezi volumul de faţă, p.21).
Triumful piesei Iorga de la Sadagura marchează deci o dată însemnată
În istoria teatrului la noi, data "încGputului unei adevărate creaţii drama­
tice originale româneşti". Comedia era cea dintîi piesă românească nu numai
în ce priveşte limba în care era scrisă, ci şi în construcţia personajelor, în
numele, identitatea lor socială şi naţională, în subiect şi conflict, în tabloul
societăţii, în moravurile şi atmosfera ei românească (vezi G. C. Nicolescu,
838
",
, .
. -:;
[839]
op. cit., p. 93; ef. şi G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1926,
p. 17).
La cîteva zile de la prima reprezentaţie a acestei piese şi Înaintea celei
de a doua, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi era prezentată, la 23 ianua­
rie 1844, o nouă piesă a lui Alecsandri, Spătarul Haţmaţuchi, o cornedioară
în versuri, al cărei text - după cum ne spune autorul însuşi (vezi voI. de
faţă, p. 14) - s-a pierdut. Ceva mai tîrziu, Alecsandri înzestra teatrul cu
încă o comedie într-un act, Creditorii, tipărită în broşură în 1845, la Ca;­
tora Foaiei săteşti din Iaşi.
Piesa următoare va fi tot o comedie, Iaşii in carnaval sau, aşa cum s-a
numit iniţial, Complotul, tablou în trei acte. în prefata ediţiei din 1875,
Alecsaridri spune că ţelul său a fost să combată "persecutarea opiniei
publice" (vezi;vol. de faţă, p. 24-25). Aşa se explică intervenţia autorităţilor
la prima reprezentaţie a piesei, care a avut loc la 22 decembrie 1845: "în
timpul reprezentaţiei - îi relata scriitorul împrejurările prietenului său
Ubicini în scrisoarea citată - prefectul de poliţie a vrut să se tragă cortina
- din ordin venit de sus - dar publicul l-a împiedicat. Atunci a venit să
mă înştiinţeze că trebuie să-mi retrag piesa, căci, dacă nu, mă vor închide
pentru cîtva timp într-o mănăstire; i-arn răspuns că piesa aparţinea deja
publicului şi că, dacă mă vor trimite la mănăstire, voi face o nouă piesă
cu acest subiect. M-au lăsat în pace şi, comedia mea continuîndu-şi cu
succes reprezentaţiile, zvonurile despre comploturi închipuite au căzut
baltă" (ef. V. Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări, p. 153-155).
La numai o săptămînă (27 decembrie 1845) avea loc a doua reprezentaţie
a piesei, iar la 19 ianuarie 1846, cea de-a treia. E limpede că acţiunea come­
diei era legată, nemărturisit, de frămîntările populare stîrnite de catagrafia
din 1845, care împovăra tot masele (ef. Gh. Ungureanu, Frămîntări social­
politice premergătoare mişcării revoluţionare din 7848 în Moldova, în Studii,
nr. 3, 1958, p. 64; Anul 1848 în Principatele Române, vol. 1, p. 16; vezi şi
G. C. Nicolescu, op, cit., p. 108, 121-126).
Ascuţirnea criticii la adresa ocîrmuirii din această piesă, ca şi din I01'gu
de la Sadagura, determina numirea unui cenzor al pieselor de teatru. La
intervenţia acestuia, după reprezentarea, la 25 februarie 1846, pe scena
Teatrului Naţional din Iaşi a piesei lui Russo Jicnicerul Vadră, autor şi
actori sînt surghiuniţi la mănăstire. Deşi textul acesteia nu s-a păstrat,
ea trebuie să fi venit în sprijinul aceleiaşi mişcări populare ca şi Iaşii în
carnaval, de la a cărei primă reprezentare nu trecuseră decît două luni
(cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 125-126).
În acelaşi an 1846, Alecsandri prezintă o nouă comedie-vodevil într-un
act, Rămăşagul (publicată, sub titlul Un. rămăşag, la Cantora Foaiei săteşti,
839
... '''' '"",
[840]
laşi, 1846), drarnatizare a scrierii în proză O intrigă la bal masche (vezi
vol, IV al ediţiei noastre, p. 154-158). Muzica a fost compusă de A. Flech­
tenmacher, care va compune şi pe aceea a următoarei "comedii cu cîntece
în Lact", Peatra din casă, reprezentată pentru prima oară la Iaşi, în 3 mai
1847, .. în folosul arşilor din Bucureşti" (publicată în broşură în acelaşi an.
la Institutul Albinei). Aceasta fusese scrisă de Alecsandri la Palermo,
în fcbr,� martie 1846, pentru a oferi un divertisment Elenei Negri, care se
apropia de sfîrşitu-l tragic. Numise acest .. vodevil într-un act" Peaira din
casă, după porecla .. pe care unii părinţi aveau obiceiul să o dea copiilor lor
. de sex feminin" ... În această piesă - îi scria el lui Ubicini (loc. cit.} ­
criticam cu amărăciune purtarea părinţilor care îşi căsătoreau copiii pentru
a scăpa de ei şi atingeam şi coarda dezrobirii ţiganilor. Succes complet".
Înainte de a fi prezentată, în lipsa autorului, pe scena teatrului din Iaşi,
unde stîrneşte .. un aplauz sunător" (ef. T. Burada, Istoria teatrului în
Moldova, vol, II, Iaşi, 1922, p. 14), Peatra din casă ii avusese ca primi spec­
tatori, la Palermo, pe Elena Negri şi Bălcescu, care nu fuseseră mai puţin
incintati decît publicul ieşean.
Întors în ţară, Alecsandri revine la teatru. În toiul pregătirilor mişcării
revoluţionare din Moldova, in cadrul celui de-al doilea spectacol dat în
folosul săracilor de tineretul cu idei avansate, la 3 februarie 1848 se prezenta
noua piesă românească a lui Alecsandri, O nuntă ţărănească, tablou naţional
Într-un act ... Rolurile acestui tablou de obiceiuri naţionale, improvizat de
autor pentru o aşa de frumoasă ocazie [în beneficiul săracilor - n.n.).
au fost jucate de cătră dona E. Mavrocordat şi d-nii A. Mavrocordat.
V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo ş.a." - ne inforrnează, într-o notă.
Th. Codrescu, primul editor al piesei (o broşură de 28 p., apărută în 1850,
la Iaşi). Autorul însuşi aminteşte, în scrisoarea citată adresată lui Ubicini,
că vodevilul fusese jucat de .. persoane din societate".
La 9 martie 1848 piesa se juca din nou. Desigur că la această reprezen­
taţie se referă Alecsandri în prefaţa ediţiei din 1875, atunci cînd afirmă că
piesa s-a jucat pe un vulcan. Vulcanul, revoluţia, clocotea intre culise. în
timp ce pe scenă era înfăţişată "marea valoare umană a ţăranului, a omului
din popor, pînă atunci dispreţuită" (ef. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 160).
După înăbuşirea mişcării revoluţionare din Moldova în martie 1848,
Alecsandri, ca atîţia alţi participanţi la revoluţie, ia calea exilului. Aflat
departe de ţară, el se va ccupa in continuare şi de teatru. La întoarcerea în
patrie, în 1850, solicitat probabil de vechiul său prieten, Matei Millo, acum con.
ducătorul tea trului românesc din Iaşi, Alecsandri nu ezităsă-şi alăture eforturile
celor care se străduiau să scoată din impas scena românească, Chiar la înce­
putul lui aprilie erau prezentate publicului două noi piese ale sale: la 2 aprilie
840
[841]
1850, comedia muzicală într-un act Scara mi/ei, iar o săptămînă mai tîrziu,
la 9 aprilie, comedia cu cîntice în trei acte, Chiriţa în Iaşi sau Două fete
şi-o nenea că. "Mai tîrziu - îşi depăna el amintirile în aceeaşi scrisoare către
Ubicini - am încercat o mică operă comică, pentru care un tînăr compozitor,
d1. Flechtenmacher, a făcut muzica; succesul s-a datorat numai stimei de
care mă bucuram, dar m-am revanşat după aceea datorită Chiriţei la Iaşi,
Chiriţei în provincie, [piesei] Doi morţi vii şi cîtorva cînticele comice, care au
avut succese nemaiauzite.
Astfel am avut fericirea să distrug multe prejudecăţi inrădăcinate, să
biciuiesc multe defecte, să îndrum teatrul nostru pe adevărata cale naţio­
nală şi să dovedesc că limba noastră se potriveşte admirabil şi pentru come­
die, şi pentru muzică,
Încă un cuvînt înainte de a termina cu aceste notiţe asupra carierei mele
dramatice. Piesele de teatru nu aduc autorilor lor decît satisfacţia de a le
vedea mai bine sau mai rău jucate. Repertoriul meu a adus, pînă acuma,
directorilor, între Iaşi, Bucureşti,' Galaţi şi Craiova, mai mult de o sută de
mii de franci şi, ori de cîte ori sînt lipsiţi de bani pentru a plăti lefurile
actorilor, se montează îndată vreuna din piesele mele sau din cele ale lui
Millo, (Compun acum o mare dramă naţională, al cărei subiect este scos din
istoria Moldovei). Toate acestea iţi dovedesc un singur lucru, dragă Ubi,
acela că este mare lipsă de autori dramatici în Moldo-Valahia" (ef.
V. Alecsandri, Scrisori. Însemnări, p. 154-155; scrisoarea datează :de prin
1856-1857).
Departe de prietenii săi care luaseră parte la mişcarea de la 1848 şi
cărora nu li se îngăduia întoarcerea în ţară, Alecsandri revine la ocupaţiile
literare: "În general mă ... plictisesc pentru 100 de franci de cap, dar lucrez
mult - îi scria el la 3 oct. 1850 lui Ion Ghica.- Ce? Din toate cîte puţin,
Fac piese de teatru în care spun multe prostii celor care le merită şi lumea
mă găseşte incîntător. Este, dealtfel, singura tribună care ne mai rămîne
şi profit de ea ca să întreţin unele sentimente care se caută a fi înăbuşite,
Şi asta se prinde. Reuşeşte mai mult decît jurnalismul, Jurnalele nu se citesc,
dar lumea asistă la reprezentaţii şi acolo se cîştigă idei. Asta face mult"
(ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1960, p. 62).
În toamna acestui an el înzestrează teatrul românesc cu o serie de CÎn­
ticele sau canţonete comice, care oglindeau schimbările petrecute pe nesim­
ţite în viaţa societăţii noastre. Mama Anghel-uşa, Barbu Lăutarul , apoi
Surugiul erau tipuri pe cale de dispariţie, dar Şoidan Viteazul, ca şi Vivan­
diera erau figuri noi, legate de reorganizarea armatei naţionale şi a jandar­
meriei.
841
..
[842]
în anul următor, Alecsandri era preocupat îndeosebi de publicarea
primului său volum de versuri, adunase de asemenea material pentru un
volum de poezii populare, dar, probabil la insistenţele lui Millo, care voia
să ofere noi spectacole de teatru publicului, în aceeaşi vreme a aşternut pe
hirtie şi citeva piese pentru stagiunea de toamnă. De atunci datează, pro­
babil, Doi morţi vii, Kir Zuliaridi; Crai-nou, Între timp, Millo prezenta cu
mare succes Chiriţa în Iaşi la Bacău, Focşani, apoi, între 5 august şi 15 sep­
tembrie la Bucureşti, în prezenţa a o mulţime de boieri întorşi anume de pe
la moşii, ba chiar a domnitorului şi doamnei. Revenit la Iaşi, Millo anunţa
că Alecsandri, aflat atunci la Paris, făgăduise pentru acea stagiune "un nou
repertoriu de piese originale, menit a înavuţi scena naţională" (v. T. Butada,
Istoria teatrului în Moldova, II, 1922, p. 64; ct. şi G. C. Nicolescu, op. cit.,
p. 253-254).
Prima dintre aceste noi piese anunţate este cea de-a doua comedie
avînd-o ca personaj principal pe Chiriţa, de data aceasta isprăvniceasă.:
Cbiriţa în provincie. Scrisă probabil chiar în primăvara lui 1852, premiera
a avut loc la Iaşi, în 8 mai 1852, cu Millo în rolul principal, înregistrînd
un succes la fel de mare ca şi Chiriţa la Iaşi.
Pînă la această dată, într-un interval de ciţiva ani numai, Alecsandri
îrnbogăţise repertoriul scenei naţionale cu un număr însemnat de piese.
Cum era preocupat de tipărirea poeziilor sale şi a celor populare, era firesc
să se gîndească şi la tipărirea creaţiei sale dramatice.
" 1852 - Mă ocup de tipărirea repertoriului meu dramatic şi de prima
parte a baladelor populare" - notează el în scrisoarea către Ubicini amin­
tîtă mai sus. Şi lui Ion Ghica îi scrie prin iulie 1852: "îţi voi trimite curîn<!
intreg repertoriul meu dramatic imprimat într-un volum mare pe două co­
loane. Vei citi acolo multe prostii. .. dar cind copiezi fidel o societate cara­
ghioasă ca a noastră, cum să ai haz?" În continuare îl informa despre con­
diţiile în care îşi desfăşura activitatea:
"Autorii dramatici din România au de luptat cu patru obstacole foarte
grele de trecut:
1. limba care este încă în faşă;
2. publicul care seamănă cu limba;
3. actorii care seamănă cu publicul;
4. cenzura!
Descurcă-te dacă poţi J în orice caz, ţin să cunosc părerea ta despre
piesele mele şi îmi vei face plăcerea să mi-o spui fără nici o rezervă" (ef.
V. Alecsandri, Coresponâenţă, p. 66-67).'
842
[843]
în toamna anului 1852 volumul vedea lumina tiparului (ef. G. C. Nico­
lescu, op. cit., p. 261-262), iar în decembrie, Alecsandri îşi anunţa prietenul
că-i trimisese un exemplar încă din septembrie.
Volumul Teatru românesc. Repertoriul dramatic a d-Iui V. Alecsandri,
Iaşi, Tipografia Franceze-română, 1852 - cuprindea următoarele piese:
18'14. Iorgu de la Sadagura sau N epotu-i salba dracului
1844. Creditorii
1845. Iaşii în carnaval
1845. Rămăşagul
1847. Peatra din casă
1848. Nunta ţăl'ănească
1850. Scara mîţii
1850. Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă
1851. Crai-nou
1851. Doi morţi vii
1852. Kir Zuliaridi
1852. Chiri!a în provinţie
1850. Şoldan Viieasu, Cînticel comic
1850. Mama Anghel-uşa, doftoroaie, Cinticel comic
1851. Herşcic Boccegiu. Cînticel comic.
Autorul îi adăuga şi un cuvînt înainte:
"Teatrul românesc, prin vederatul progres ce au făcut în Moldova, au
cîştigat dreptul de a figura pintre cele mai însemnate instituţii naţionale.
El au înfruntat nenumărate greutăţi atît din lipsa de artişti, cît şi din acea
de piese; dar, în sfîrşit, ca orice lucru menit a aduce folos societăţii, el au
izbutit a învinge cea mai mare parte din piedeci şi acum se poate făli că
are şi artişti de merit şi un repertoriu naţional.
Luptele de tot soiul ce au avut teatrul nostru în calea propăşirei sale
pot sluji mai tîrziu la formarea unei scrieri interesante asupra artei drama­
tice în România. Prin urmare, publicarea pieselor, originale sau prelucrate
şi localizate din limbi străine, este neapărată, ca documenturi trebuitoare
istoriei teatrului naţional.
Aceasta e singura idee care au îndemnat pe autorul pieselor cuprinse
în tomul acesta de a le scoate la lumină.
Mai toate din piesele aice adunate au fost compuse in potrivire cu
puterile artiştilor începători pe scena românească. Cel mai mare merit a
843
[844]
lor este dar că au dat prilej de dizvoltare talentelor dramatice din Moldova,
şi cel mai scump titlu le este că unele din ele au fost reprezentate În benef i­
ţiurile astiştilor români şi celelalte în agiutorul sărmanilor.
V.A."
Deşi în cuprinsul acestui volum figurează două localizări ; Doi morţi
vii (după L'homme blast! de Duvert şi Lausanne) şi Kir Zuliaridi (după
Le Tigre de Bengale de Ed. Brisebare şi Marc-Michelr, totuşi primele prelu­
crări ale lui Alecsandri - Farmazonul din Hirlău, Modista şi cinounicul=«
nu sînt şi nici nu vor mai fi reluate vreodată de scriitor în vreunul din volu­
mele sale de teatru.
Pînă în 1854, cînd editorul T. Codrescu publică, sub titlul Pot-puri
literar, volumul selectiv din creaţ-a dramatică a lui V. Alecsandri şi M. Millo
(din aceea a lui Alecsandri: Şoldan Viteazul, Mama Anghel-uşa, dojtoroaie.
Herşcu Boccegiul , Iaşii în carnaval- Scena VIII, Peatra din casă - Scena
VI, Nunta ţărănească - Scena III, Scara mtţii - Scena VI, Chiriţa În
Iaşi - Scena I - Act I şi Scena II- Act III, Doi morţi vii - Scena Il
- Act I, Chiriţa În provinţie - Scena III din Actul I şi Scenele I, II,
iXlI şi XVII din Actul II), la Iaşi, în Tipografia Buciumului român mai
apăruseră, între 1850 ş: 1853, printre altele:
.. Nunta ţărănească, scene cîmpene de V. Alecsandri
Balade poporale de V. Alecsandri
Chiriţa în Iaşi, Chiriţa în prooinţie şi Crai-nou din repertoriul d.
V. Alecsandri" - cum îşi anunţa cititorii Foaie pentru minte •.. , 1854, nr.
24-25, 30 iunie, p. 135-136.
Din toamna anului 1852 şi pînă în toamna 1854, Alecsandri lipseşte
din ţară, călătorind în apusul Europei şi În Africa. Roadele literare ale
acestei îndelungate călătorii sint relatarea Călătoriei în Africa şi o serie de
poezii legate de o iubire care a rămas învăluită în taină.
Întors în patrie după moartea tatălui său, Alecsandri este ferm hotărît
să acţioneze pentru realizarea Unirii şi constituirea statului naţional român,
obiectiv comun al emigraţiei româneşti şi al mişcării progresiste din Vala­
hia şi Moldova. Cunoscînd bine importanţa literaturii şi a teatrului în răspîn­
direa ideilor social-politice în rîndurile poporului, el solicită, la 20 noiem­
brie 1854, domnitorului Grigore Ghica, direcţia teatrului românesc din
Iaşi (ef. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, vol, II, 1922, p. 124-125;
ef. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 283).
Tot acum începe să se agite pentru a pune în practică proiectul publi­
cării unei reviste care să fie continuatoarea Propăşirii, suprimate chiar în
primul ei an de existenţă. La începutul anului 1855 capătă, în sfîrşit, viaţă
844
[845]
revista România literară, pe care încercase, fără succes, 5-0 publice încă în
18.52. Avea astfe11a îndemînă două instrumente cu ajutorul cărora să mobili­
zeze spiritele, să trezească în pături tot mai largi conştiinţa naţională.
În anul următor cedează conducerea teatrului din Iaşi actorului
Luchian, pentru că el însuşi era prea angajat în pregătirea politică a măre­
ţu'ui act al Unirii. Teatrul îi serveşte însă, în atmosfera generală de mare
fierbere, la combaterea în mod eficace, pentru că pe această cale se putea
adresa cît mai multor oameni, a duşmanilor Unirii. Din această perioadă
datează piesa Păcală şi Tindală. Tot acum publică (în Steaua Dunării din
9 iunie 18.56) Hora Unirii care, în numai cîteva zile, CÎntată pe o melodie
dintre cele mai populare, se răspîndeşte cu iuţeală în ambele principate.
Autorităţile din Moldova pornesc însă făţiş la reprimarea mişcării
unioniste, interzicînd şi prezentarea Horei Unirii în public şi reprezentarea
scenetei Păcală şi Tlndală (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 317). Alecsandri
nu se va lăsa Însă descurajat şi-şi va continua activitatea literară, care îl
făcea să uite .. mizeriile politice", cum îl înştiinţa el pe la sfîrşitul lui decem­
brie pe prietenul său Grenier, plecat în Franţa ... Adun în 'acest moment
într-un volum - continua el - tot ce am scris în proză de cîţiva ani,
Compun o dramă naţională în trei acte pentru nefericitul nostru teatru şi,
din cînd în cînd, comit cîte o mică doină. Prinţesa Natalia, prinţesa Catiţa
şi dona Mavrojeni îşi propun să dea o reprezentaţie în folosul săracilor;
mi-au cerut un mic tablou naţional. .. Le-am făcut o bluetă care le va da
satisfacţia de a se arăta pe scenă în fermecătoare costume de ţărance ... "
(cf. V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenta eu Edouard Grenier,
Bucureşti, [1911J, p. 2.5). Drama naţ-onală în trei acte era Sobieţki şi piăieşii
(cum intitulează iniţial Alecsandri Cetatea Neamţului), iar micul tablou
naţional, piesa Cinel-Cinel, Volumul pe care îl pregătea în acea vreme era
Salba literară, care va apărea în martie anul următor, la Tipografia Ber­
mann din Iaşi, cu un cuprins variat: la început scrieri în proză, apoi ctteva
piese de teatru (Cinei-Cinei, Păcală şi Tlnâală - avînd în încheiere Hora
Unirii, Sobieţki şi plăieşii şi Vivandiera). Sobieţki şi plăieşii evoca un mo­
ment de luptă eroică din trecutul poporului, Vivandiera pleda pentru orga­
nizarea armatei naţionale, iar primele două piese, pentru cauza Unirii.
Cît de mult era apreciat în acel moment teatrul patriotic al lui Alecsandri
o dovedeşte apariţia, în acelaşi an 18.57, a încă unui volum, de data aceasta
o selecţie de cuplete din piesele: Iaşii în carnaval, Rămăşagul, Peatra din
casă, Nunta ţărănească, Scara miţii, Chiriţa în Iaşi, Crai-nou, Doi morţi
vii, Chiriţa în provinţi«, Şoldan Viteazul, Mama Anghel-uşa, Herşcu Bocce­
gi«, Cinei-Cinei, Vivandiera, Cetatea Neamtului (volumul Vioara teai,ului
f'omâllesc. Culejere de cîntice şi de cupleturi din repertoriul dramatic al
845
..
,
[846]
d-lui V. Alecsandri. Publicate de dl. Luchian, directorul Teatrului Naţional
din Iaşi, Ed. A. Bermann, Iaşi, 1857).
Din vara acestui an şi pînă în 1860, Alecsandri nu se va mai ocupa de
literatură decît sporadic. Politica îl absoarbe cu totul, participă cu întreaga
sa fiinţă la pregătirea şi înfăptuirea Unirii, apoi la consolidarea ei. Aceste
idealuri împlinite, în 1860 părăseşte activitatea politică şi se retrage la
Mirceşti. De acum încolo se va întoarce la îndeletnicirea preferată: scrisul.
.Teatrul avea să-i servească şi de data aceasta la combaterea opoziţiei, ale
cărei încercări de a împiedica reformele democratice iniţiate de Cuza nu-l
puteau lăsa nepăsător pe poet nici după ce părăsise arena politică.
Din mai pînă în octombrie, el scrisese mai multe piese: Lipitorile
satului, Zgircitul risipitor, Satul lui Cremine, Reirogradul şi Demagogttl­
cum îl anunţa pe Ghica într-o scrisoare din 26 octombrie. ..C1nticelele
comice" Retrogradul (devenit Sanda Napoilă, ultra-retrograduîş şi Dema­
gogul (devenit Cleuetici, ultra-âemagogulţ făceau parte din .. galeria de tipuri
contimpurane", vizînd demascarea celor două partide politice: conservator
şi liberal, amîndouă adversare reformelor lui Cuza. Zgircitul risipitor şi
Satul lui Cremine (devenit Rusaliile în satul lui Cremine, apoi Rusaliileţ
aveau acelaşi obiectiv. În Lipitorile satelor, Alecsandri încerca să dezvăluie,
cu multă simpatie pentru ţărani, exploatarea la sate, pe care o pune însă.
în mod eronat, numai în seama arendaşilor, cărnătarilor şi cîrciumarilor
străini.
Toate aceste piese au fost reprezentat" la Iaşi încă în toamna şi iarna
aceluiaşi an. În primăvara viitoare. Alecsandri porneşte spre Apus. cu rnisiu­
nea încredinţată de domnitorul Cuza de a obţine recunoaşterea Unirii din
partea marilor puteri apusene. După ce îşi îndeplineşte misiunea. în ianuarie
1862 îl anunţa pe Ghica că .. începuse o nouă piesă. o mare comedie în patru
acte intitulată Ciocoii dinainte de 1848, Ciocoii din zilele noastre" (cL G. C.
Nicolescu, op, cit .• p. 439). pe care o va termina mult mai tîrziu, abia în
1873. din păcate însă atenuînd mult din vigoarea iniţială a notei critice.
În anul următor, 1863, apărea volumul al doilea al Repertoriul-ai dra­
matic (Lipitorile satului, Rusaliile, Zgircitul risipitor, Ultra-demagogul ,
Ultra-retrogradul ), Piesele apăruseră şi separat, în broşuri, în acelaşi an
(Lipitorile satului împreună cu Ultra-demagogul şi Uitra-retrogradul ), Aştep­
tate cu interes de public. ele ajungeau repede pînă în cele mai îndepărtate
meleaguri. Astfel, Ale)", Hurmuzachi citise piesa Zgircit ul risipitor imediat
-după apariţie şi-i cornunicase autorului satisfacţia sa, căci Alecsandri i;
răspundea de la Iaşi, la 14 martie: .. Îmi pare bine că ai rămas mulţumit de
cetirea Zgircit-ului risipitor" (cL V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori,
Bucureşti, Ed. Minerva, 1972, p, 135-136),
846
[847]
Publicarea pieselor în volum şi reluarea lor pe scenele din Iaşi şi Bucu­
reşti determina dezlănţuirea unei noi şi violente campanii împotriva lui
Alecsandri. Dacă el fusese atacat, încă în 1861, după primele reprezentaţii
ale pieselor Zgîrcitul risipitor, Cleueiici, Sandu Napoilă şi Rusaliile, de ziarele
Dacia, Ţăranul român şi Ateneul român, acum porneau împotriva lui revista
umoristică a lui Orăşanu, Nichipercea, ziarele Ţăranul româli şi La voi x
de la Roumanie, legate de gruparea liberală a lui Brătianu şi Rosetti, acu­
zîndu-l că ar fi "duşman al marilor reforme democratice necesare în ţara
noastră" I (ef. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 446-452). Ţinta atacurilor nu era
însă numai Alecsandri, ci şi domnitorul Cuza însuşi şi linia sa politică,
Contrar obiceiului său, Alecsandri răspunde acestor atacuri printr-o scri­
soare adresată conducătorului ziarului La voi» de la Roumanie, în coloanele
căruia s-a şi publicat (ef. prefaţa ediţiei 1875, în voI. de faţă, p. 30-31). în
sprijinul lui vine Hasdeu, care, în articolul l'v1işcarea literelor în Ieşi, din
martie 1863, se situa hotărît împotriva adversarilor lui Alecsandri şi ai lui
Cuza.
Scîrbit de viaţa politică, Alecsandri îşi află din nou un scurt refugiu
la Mirceşti, unde scrie cîn ticelele Chiriţa în voiaj, Barbu Lăuiaru, La
Bucureşti şi comedia Paroclisierul sau Florin şi Florica. Toate se vor juca în
februarie şi martie 1864 la Bucureşti. Numai Chiriţa în voiaj, Barbu Lău­
iarul şi Paraclisierul vor fi publicate mai tîrziu de autor, dar cînticelul
La Bucureşti va fi chiar retras de pe scenă, probabil tot din motive politice
(ef. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 454).
La sfîrşitul toamnei lui 1863, Alecsandri era trimis din nou în misiune
diplomatică în Apus, probabil în legătură cu viitoarea lovitură de stat din
1864, pentru care trebuia cîştigată bunăvoinţa împăratului Napoleon III
(v. R. V. Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris şi legăturile politice
j ranco-române sub Cuza- Vodă, Bucureşti, 1931, p. 301- 303; Ioan Hudiţă,
Franţa şi Cuza- Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863, Bucureşti, 1941,
p. 90-92, 97-99; G. C. Nicolescu, op. cit., p. 457-458). Scriitorul rămîne
toată iarna şi primăvara următoare la Paris, ocupindu-se, între altele, şi
de teatru. Acum încearcă să prezinte la Comedia Franceză piesa într-un
act, scrisă atunci sau poate mai înainte, Les bonnets de la comtesse, Încer­
carea nu izbuteşte, şi Alecsandri nici nu publică piesa decît în 1882 (ef.
C. Gane, Vasile Alecsandri refuzat la Comedia Franceză, în Arhiva romd­
nească, IV, 1940, p. 219-228). Probabil că tot în acest interval va fi scris
şi comedia Millo director sau Mania posturilor, publicată mai tîrziu, în
1867, la Cernăuţi, în Foaia Societăţii. pentru literatura şi cultura română in
Bucovina, apoi_ şi în broşură separată. La întoarcerea în ţară, după lovitura de
stat, primele demersuri pe care le va face pe lîngă primul ministru Kogălni-
847
..
[848]
ceanu vor fi în vederea obţinerii pentru vechiul lor prieten Matei Millo a
concesiunii Teatrului National pe care dorea să-I vadă dezvoltîndu-se după
modelul teatrului francez. "Scumpul meu ministru -îi scria el lui Kogălni­
ceanu, de la Mirceşti, în iunie 1861, deci curînd după ce se întorsese de Ia
Paris -lovitura de stat a fost încununată de un succes deplin nu numai
în ţară, dar chiar în afara graniţelor. Trebuie să fii mulţumit, de aceea vin
să-ţi reamintesc făgăduiala pe care mi-ai făcut-o cu privire Ia direcţia tea­
trului românesc.
Cunosc prea bine această dugheană ca să-mi fac vreo iluzie asupra rezul­
tatelor ce s-ar obţine încercînd noi combinaţii, care ar cere sacrificii de bani
peste măsură de mari din partea guvernului. Singura măsură bună pe care
statul ar putea-o lua ar fi de a trimite Ia Paris trei băieţi şi trei fete în ace­
leaşi condiţii ca şi pe ceilalţi bursieri, destinîndu-i studiului artei scenice.
Ar trebui să-i încredinţeze vreunui artist al Teatrului Francez care ni-i va
trimite înapoi, după trei ani, în stare să joace cum trebuie operele dramatice
şi să formeze în ţară un conservator.
Pînă atunci este mai înţelept ca Teatrul Naţional să fie lăsat să meargă
ca şi în trecut, sub direcţia absolută a unui om inteligent, a unui artist
încercat. Or, pe acest om îl cunoşti de multă vreme, este unul din vechii
noştri colegi de şcoală, este Millo, singurul artist de mare talent pe care îl
avem.
EI a părăsit totul, după cum ştii, pentru a-şi urma chemarea, şi-a stră­
bătut cariera cu greutate, consacrîndu-i averea şi Iacultăţile sale, a produs
opere de merit, a creat roluri care formează baza repertoriului nostru naţio­
nal. Acestea sînt titluri suficiente pentru a merita protecţia guvernului.
Toţi ceilalţi, fluştura.tici, crede-mă, nu sînt decit nişte păcătoşi lipsiţi
de talent, saltimbanci formaţi la şcoala paiaţei de la Caimataşi care caută să
lase pe Millo departe pentru a exploata publicul, servindu-i spectacole pe
măsura lor. Nu merită nici un interes şi cu toate acestea au pretenţii absurde,
Nu merg ei pînă acolo încît să reclame onorarii de miniştri pentru a parodia
pe scenă traducerile în limba sabiră 1 a pieselor teatrului francez sau drame
pline de infirmităţi?
[ ... ] A le lăsa lor direcţia Înseamnă să vrei transformarea scenei în
teatru de bîlci şi a impune pe aceşti oameni viitorului director ar însemna
perpetuarea în teatru a spiritului de intrigă. Acţionează deci cu îndrăzneală,
ca un ministru practic, şi, în interesul chiar al Iiteraturiidramatice, dă (aşa
cum mi-ai făgăduit) conducerea absolută lui Millo. Toată lumea te va aproba
1 Amestec de a rabit, franceză, italiană şi spaniolă, vorbită în Orient
şi în Algeria.
848
[849]
şi eu îţi voi fi foarte recunoscător" (ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 180).
Demersul lui Alecsandri este încununat de succes, iar Millo pus în fruntea.
Teatrului Naţional.
Alecsandri însuşi, retras din nou la Mirceşti, este preocupat în această
perioadă îndeosebi de teatru. În ceea ce scrie pentru scenă este mereu
prezentă viaţa socială a ţării, atît de frămîntată în acea vreme. Pe la sfîrşitul
lui decembrie 1864 scrie piesa Concina, care pare a oglindi confruntarea.
propriei lui conştiinţe cu realitatea. Piesa avea la început titlul Barcarola
şi a fost publicată în 1866 în Foaia Societăţii ... ; revăzută de autor, ea
va fi republicată, în lln4, în Revista ooniiniporană. În sihăstria lui de la Mir­
ceşti, scriitorul păstra o permanentă legătură, în scris, cu prietenii săi, cărora
le răspundea cu hărnicie. Printre aceştia se număra şi Alecu Hurmuzachi,
care se interesa mereu de preocupările poetului, de viaţa pe care o ducea la.
Mirceşti, solicitîndu-l să colaboreze la Foaia Societăţii ... pe care o conducea.
"Mă întrebi cum petrec şi lucrez la ţară? - îi răspundea Alecsandri
la 30 ianuarie 1865, mărturisindu-i cît de mult era preocupat de scena.
românească. - Petrec cu mulţămire în compania bibliotecei mele şi mă ocup
de compuneri dramatice. Am trimis pînă acum lui Millo, la Bucureşti, vreo
5 manuscrise, adică două comedii şi trei cînticele comice şi, de nu aş fi fost
bolnav vreo trei săptămîni, aş mai fi adăugat ceva la acele opere uşoare.
Dacă m-ar întreba cineva de ce mă dedau la un şir de lucruri de ase­
mine natură, voi răspunde că lipsa de artişti capabili îmi taie aripele şi mă
silesc a mă mărgini într-un cadru potrivit cu puterile trupelor actuale din
ţară. Nu-ţi pot spune însă, dragă Alecule, ce adîncă desperare simt în
sufletul meu cînd mă văd lipsit de artişti de talent, care să ştie interpreta
tot ce aş voi sa scriu. Adeseori mi s-a întîmplat la Paris, asistînd la vreo­
minunată reprezentare de la Theâtre Francais, să-mi vie lăcrămi în ochi,
şi asta pentru că n-am actori dupa placul meu! Mă găsesc ca un om culcat
într-un pat prea scurt, prea îngust, nu mă pot întinde fără să mă lovesc
şi să-mi fac vînătăi. Singurul om de un talent adevărat şi mare este Millo ;
prin urmare lucrez mai mult pentru el şi am întreprins o serie de portreturi,
de tipuri, sub nume de cînticele comice, carele sînt totdeauna jucate în per­
fecţie. Astfel am făcut:
Şoldan Viteazu; Anghel uşa, dof toroaie; Herşca Boccegiul; Napoilă­
retrogradul; Cleoetici - ultra-progresistul; Surugiul ; Chiriţa în Paris; Barbu
Lăuiarul ; Gură-căscată, om politic; Paraţronisitul: Ioan Păţncşeriul etc.
Toate acestea sint monologuri amestecate cu cîntice; unele din ele
reprezintă tipuri ce se pierd pe toată ziua din societatea noastră, precum
Mama Anghel uşa, Surugiul, Barbu Lăutar ul , 1011 Pă puşeriul etc. Pentru,
849-
[850]
urmaşii noştri ce vor fi curioşi a avea o idee de timpul actual, acele cînticele
vor înfăţişa portreturi fotografice. întru aceasta consistă tot meritul lor.
De la 1840 mă ocup necontenit cu teatrul românesc şi caut a înavuţi
repertoriul nostru dramatic cu piese originale, pentru a combate mania.
traducerilor păcătoase de drame pocite ce există la Bucureşti, şi care s-au
'lăţit în toată ţara; însă au trebuit să păşesc treptat în lucrarea mea, adică
potrivit şi cu necultura limbei şi cu gustul neformat al publicului şi mai
vîrtos cu neexperienţa amatorilor ce se deda.u la arta dramatică.
Limba noastră, deşi frumoasă în gura poporului şi poetică în cîntecele
sale, nu a fost încă rnlădiată pentru conversare în salonuri, prin urmare ea
nu ajută cu indestulare rostirea simţirilor de un grad mai înalt, de o nuanţă
mai delicată; trebuie cineva să o manieze cu multă ştiinţă şi cu mult tact
pentru ca să o facă a exprima scene de înaltă comedie.
Publicul, fiind încă tînăr şi pot zice necioplit, în mare parte nu se inte­
resează decît la drame cu strigăte şi cu omoruri sau la farse pipărate, de
.soiul lui Lumpaiius vagabundus 1 etc.
Actori? . .. Ce sînt? O adunătură de tineri amatori fără învăţătură,
fără vocaţie şi de tinere carele de-abia ştiu a ceti. Cei mai mulţi fac parte
<din o lume în care simţirile Înalte sînt cam străine; prin urmare ei nu pot
să se urce pînă la gradul adevăratei comedii. Rolurile de ţărani, de boieri
-de ţară, de mahalagii, de giupînese din casă, de madmuzele de la grădină
publică etc., le cuvin; Însă rolurile de amoreze delicate, de dame de salon,
de cavaleri nobili, într-un cuvînt, de caractere ce sînt din domeniul come­
diei înalte devin ridicole pe scena noastră de astăzi. Există în adevăr cîteva
excepţii În numărul actorilor, dar cu o rîndunică sau două nu se face primă-
vară.
Din aceste cauze am fost obligat a mă ţinea pînă acum de soiul pieselor
-ca Chiriţa, Doi morţi vii, Peatra dil� casă etc., Însă am cercat necontenit a mă
"sui treptat către regioanele comediei de salon, care singură este chemată
a forma limba convorbirei româneşti.
Nu ştiu dacă am creat teatrul naţional, dar ştiu că i-arn adus un mare
concurs şi că aş fi fericit de a-l vedea prosperînd şi reforrnîndu-se în bine.
Am dat guvernului ideea de a trimite la Paris un număr de tineri, bărbaţi
"şi femei, ca să studieze arta teatrală ... Acum aud că s-a instituit în Bucu­
reşti un conservator şi că Millo a fost însărcinat să facă un concurs de decla­
"mare. Dea Domnul să o scoată la capăt.
1 Farsă de Johan Nepomuk Nestroy (1801-1862), actor şi autor de
-comedii austriac; a satirizat cu ascuţime societatea vieneză a vremii.
-850
[851]
Reforma teatrului cere numaidecît reforma limbei pocite ce s-au desco­
perit în Bucureşti şi au năvălit pe scenă. Nu IJoate exista o mai urîtă dihanie
Iirnbistică decît aceea ce răsună în sala teatrului din noua capitală. Şi cum
să nu fie aşa, cînd cele mai multe din piese sînt traduse de nişte oameni
care nu cunosc bine nici franţuzeşte, nici româneşte? Dacă aş avea artişti
cum mi-ar trebui, te încredinţez că totul s-ar reforma în puţin timp.
Sînt foarte mulţămit că la Cernăuţi teatrul român este apreţuit şi îţi
făgăduiesc concursul meu cu toată bunăvoinţa pentru sezonul viitor. Acum
deodată ţi-am trimis o comedie şi două. cînticele comice şi mai adaog aici
o romanţă. intitulată Bucovina ... "
Scrisoarea a 'lea şi un post-scriptum : ,,'" încă nu ai scă.pat de mine;
deschid pachetul pentru ca să. mai adaog cîteva rînduri împreună cu manu­
scrisul micului proverb intitulat Barcarola" (ef. V. Alecsandri, Cele mai
frumoase scrisori, p. 143-152).
Comedia de care vorbeşte în scrisoare este, probabil, Paraclisierul sau
Florin şi Florica (publicată. în Foaia Societăţii ... , II, l april 1866, nr. 1),
iar cînticelele comice, poate Paraţionisitul (publicat în Foaia Societăţii ... ,
II, 1 febr. 1866, nr. 2) şi Barbu Lăutarul (publicat în Foaie ... , III, l martie
1867, nr. 3). Proverbul, intitulat acum Barcarola, devine mai tîrziu ConcÎtza.
în acelaşi timp scriitorul era solicitat cu insistenţă şi de scena Teatrului
Naţional din Bucureşti, unde se afla Millo, Dealtfel, repertoriul lui Alecsandri
ajunsese acum impresionant şi nu e de mirare că. se gîndea să găsească.
un editor pentru el. Într-o scrisoare din 30 oct. 1865 el se adresa lui Pantazi
Ghica (fratele lui Ion Ghica, om de teatru şi el) pentru a-I apăra iarăşi pe
MilIo, dar şi pentru a-şi exprima încă o dată interesul pentru teatrul româ­
nesc:
"Acum să vorbim de teatru - preciza Alecsandri obiectul discuţiei.­
Mi se pare că am băgat de seamă - cu părere de rău - că ai o oarecare
înclinare de a te lăsa tîrît în clica ostilă lui Millo, Adu-ţi aminte de acest
vers din Rwy-Blas :
(, Pentru un om de spirit, zău, mă. uimiţi! »
Cum, dragă. Pantazi, ai avea încă. naivitatea să. dai crezare declaraţiilor
şi tînguirilor acelora care se prefac că deplîng soarta teatrului românesc?
Dar oamenii aceia nu urmăresc decît un lucru: să. exploateze scena în locul
lui MilIo. Care sînt cunoştinţele deosebite, care sînt operele dramatice pe
care le-ar aduce la direcţia teatrului ... Le cunoşti ... Zero!
Millo, dimpotrivă, este un artist adevărat, singurul cu care ne mindrim.
pe bună. dreptate. Posedă. un repertoriu original, naţional; a creat tipuri care
vor ră.mîne şi talentul său mă îndeamnă. să lucrez pentru scenă. Adaug aceste
ultime cuvinte pentru că din scrisoarea dumitale m-ai lăsat să cred că repre-
851
.'l, •
[852]
zentaţiile pieselor mele erau pentru dumneata seri foarte plăcute. Dacă este
a.şa, de ce combaţi un om pentru care îmi face plăcere să creez roluri?
Fără el, te asigur că voi încuia de tot sertarul meu dramatic. [ ... ]
Aceste zise, îmi rămîne să-ţi anunţ două lucruri: primul este că am tri­
mis lui Millo pentru stagiunea dramatică actuală următoarele piese:
Ginerile lui Hagi-Petcu - comedie în 2 acturi
(imitată după Ginerile d-lui Poirier)
Concina - proverb într-un act
Harţă Răzeşul- vodevil într-un act
Kera Nastasia - cînticel
Courigarul - scenă din poarta Cişmegiului.
îmi propun, în afară de aceasta, să-i trimit o mare comedie în 5 acte
pe care o clocesc de multă vreme.
A doua veste este că am găsit la Bucureşti un editor pentru repertoriul
nleu dramatic şi poate ar fi necesar să se facă un anunţ în jurnalul 1 dumitale,
-:însoţit de o mică 1:iradă de circumstanţă.
Publicul este un cerber pe care îl hrăneşti cu tirade. Iată deci lista
-pieselor mele:
Comedii
Iorgic de la Sadagura
Crediiorii
Iaşii în carnaval
[{il' Zuliaridi
Ginerile lui H agi- Petcu
COnCiIl4, proverb
- 3 act uri
-1
-3
-1
-2
-1
Vodeviluri
Rămăşagul - 1
Peatra din casă - 1
Nunta ţărănească - 1
Chiriţa în [aşi - 3
Chiriţa în provincie - 2
Doi morţi vii - 2
Cinel-Cinel - l
Agachi Flutur - 3
Rusaliile - 1
1 Cugetarea, jurnal politic, comercial şi literar, Bucureşti, 30 oct.­
-4 nov. 1865. Suspendat pentru atacuri împotriva guvernului.
.852
[853]
Paraclisierul
Millo director
Hartă Răză�ul
-1
-1
-1
Drame ş i tablouri
Cetatea N eamţttlui � 3
[ .••...•••....•..•..•..... "j
Zgîrcitul răsipitor - 4
Scene
Tindală şi Păcală
Vivandiera,
Courigarul
Scara miţ ei
Crai-nou
- dialog poli tic
- scenă. militară
- scenă din poarta Cişmegiu
Operete
-1
-1
Cîl1ticele c o m i c e
Şoldan Viteazul
A ngheiuşa, dojtoroaie
Herşcu Boccegiul
Naţroilă, ultra-reirogradul
Clevetici, ultra-demagogul
Surugiul
Chiriţa la Paris
Barbu Lăutarul
Gură-căscată
Paraponisitul
Ion Păpuşerul
Kera Nas/asia
Of! Îmi ajunge, şi dumitale asemenea, bănuiesc ... " (ef. Y. Alecsandri,
Corespondenţă, p. 171-173).
Pantazi Ghica îi satisface rugămintea, publicînd în ziarul său o notă
cu privire la repertoriul dramatic al lui Alecsandri; mai mult chiar, făgădu­
ieşte să scrie mai pe larg despre acesta. La 17 nov. 1865, scriitorul îi mulţu­
meşte şi-l roagă să se intereseze de editorul necunoscut al operei sale dra­
matice: "Ai avut bunătatea de a face o mică. reclamă în favoarea repertoriului
meu, îţi mulţumesc; ea va încuraja desigur pe editorul meu, pe care nu-I
853
.}
..
[854]
cunosc. Află-i numele de la Bolintineanu şi, dacă găseşti ocazia, îndearnnă-l
să înceapă tipărirea cît mai curînd" (ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 176).
Acest editor rămîne însă tot un deziderat pentru o vreme.
Departe de maşinaţiile politice de la Bucureşti, care aveau să ducă la
detronarea lui Cuza şi pe care le dezaproba, Alecsandri, în singurătatea lui
de la Mirceşti, se gîndea mereu la teatru şi la mult doritul editor: " ... renun­
ţind la viaţa publică - îi scria el la 10 ianuarie 1866 lui Ion Ghica - am
legat prietenie cu literatura şi, din timp în timp, trimit de aici, sub formă
de piesă de teatru, cîte un bobîrnac în direcţia caraghioşilor care se lăfăiesc
in capitală. [ ... ] Nu ai putea să-mi găseşti la Bucureşti un editor
pentru repertoriul meu dramatic?" (ef. V. Alecsandri, Cele mai frumoase
scrisori, p. 157-158).
Profund îndurerat de vestea detronărri domnitorului Cuza, Alecsandri
nu-şi putea ascunde amărăciunea Într-o lungă scrisoare, datată 20 mart
1866, adresată lui Alecu Hurrnuzachi: "E curios - îşi exprima el indig­
narea faţă de făptaşii acestui act josnic - de a videa cum oamenii îşi însu­
şesc tot patriotismul şi toată capacitatea îndată ce au ajuns la o culme
oarecare şi cu ce uşurinţă ei acuză pe ceilalţi muritori de rea-credinţă şi de
ignoranţă.
Pentru mine, găsesc un bun sujet de comedie în această slăbiciune şi
îmi propun de a scrie un proverb asupră-i, destinat pentru Foaia Bucovinei."
În continuare, Alecsandri îşi informa prietenul cu privire la rezultatele
activităţii sale din iarna aceea: "Vrei să afli cum am petrecut iarna? Am
zăcut pe ici pe colea, şi, cînd am avut timp, am scris: 1) Kera Nastasia,
un cînticel în contra maniei de pensie a fraţilor de peste Milcov. 2) PIă­
cintarul , scenă din poarta Cişmigiului.)) Harţă Răzeşul , comedie în 1 act.
4) Pepelea şi Aruinte, poveste în 1 act. 5) Drumul de fer, comedie în 2 acte
şi, în fine, am început o comedie în 5 acte, Ciocoii Rcglemeutului, carele va fi
urmată de Ciocoii Convenţiei. Iată rodul iernii" (cf. V. Alecsandri, Cele mai
frumoase scrisori, p. 162-163).
De fapt, numai Arvinte şi Pepelea şi Drumul de fer fuseseră scrise în
iarna 1865-1866, pentru că pe celelalte, am văzut din scrisoarea adresată
lui Pantazi Ghica la 30 oct. 1865, le şi trimisese lui Millo pentru a fi repre­
zentate în stagiunea de iarnă.
Scrisoarea readuce iarăşi la suprafaţă proiectata comedie din 1861:
Ciocoii dinainte de 7848 (intitulată acum Ciocoii Reglcmeniul ui), care nu
va fi realizată decît mult mai tîrziu, în 1872-1873 (cînd începe publicarea
ei în Convorbiri; premiera pe scenă a avut loc la Bucureşti, în 1874). în
anii 1866-1869, se publică in F oa ia Soei etăţii ... multe din piesele lui Alecsan­
dri, teatrulluifiind, cum am văzut, bine cunoscut şi apreciat la Cernăuţi. în
854
[855]
1864 şi 1865, trupa în turneu a actriţei Fani Tardini jucase, în aplauzele
entuziaste ale publicului, cîteva din piesele sale de inspiraţie naţională.
(ef. şi G. C. Nicolescu, op. cii., p. 489). Cînd scriitorul, În drum spre Paris,
se opreşte, în decembrie 1866, în acest oraş, i se face o primire triumfală,
care dovedeşte dragostea românilor de aici pentru autorul pieselor pe care
le aplaudaseră,
După Întoarcerea în ţară, în vara lui 1867, Alecsandri 'este invitat să
colaboreze la revista de curînd apărută, Convorbiri literare. Alegerea lui
se opreşte asupra cinticelelor comice: .. Am socotit că nu ar fi poate o lucrare
greşită - îi scria el în sept. 1867 lui Iacob Negruzzi - de a compune
pentru curiozitatea urmaşilor noştri o galerie de tipuri contirnporane, iară"
spre a da acestor figuri o expresie mai vede rată, am adoptat pentru ele
forma dramatică şi le-am prezintat publicului amator de teatru sub de­
numirea de Cînticele comice. Iată partea I a acelei galerii:
Şoldan Viteazul, Mama Anghel-uşa, dof toroaia, Herşcu Boccegiul, Pieire
circiumarul, Şatrarul Napoilă, ultra-retrogradul , Cleuetici, ultra-demagogul,
Paraponisitul, funcţionar vechi, Gură-căscată, om politic, Cocoana Citiri/CI
in Paris, Barbu Lăuiarul , Ion Pă-puşeriul, Surugiul, Kera Nastasia, Stan
Coorigariul,
Această galerie, din care o parte s-au publicat, o pun la dispoziţia
foaiei ce redigeaţi sub titlul de Convorbiri literare şi insărcinez pe Stau Covri­
gariul să o prezinte amatorilor, ca unul ce chiar prin meseria lui este de­
prins a se înfăţişa cu colaci, după datina strămoşească" (cf. Convorbiri
literare, 1, nr. 16, 1j oct. 1867, p. 213-214; .y. Alecsandri, Scrisori, 1904,
p. 26-27).
Se pare că Negruzzi îi solicitase între timp şi poezii, pentru că Alecsandt
îi scria în grabă peste alte cîteva zile: .. În urma apelului ce mi-aţi făcu!
prin scrisoarea d-voastre, v-am trimis o poezie intitulată Tînăra creolă
şi o scenă dramatică: Coorigarul, Nu ştiu însă dacă le-aţi primit.
Acum, avînd a pleca la Paris, unde voi zăbovi cîtva timp, vă expeduiesc
de la ţară un pachet cuprinzînd patru tipuri din galeria contirnporanilor :
Chiriţa la Paris, Ion Păpuşarul, Gură-Cască şi Surugiul , căci nu cred să
fiu dispus în străinătate a mă ocupa de lucrări literare.
Dacă asemine scrieri pot găsi gazdă în coloanele foii d-voastre, oi fi
prea mulţămit de ospeţia ce li s-ar da; în caz contrar, vă rog să-mi înapoiaţi
manuscrisele la Mirceşti" (ef. voI. citat, p. 28-29).
Alecsandri pleca la Paris, la începutul lui octombrie 1867, pentru
a-şi duce fiica la studii. Ciniicelele comice şi poezia trimise Convorbirilor au
fost publicare în revistă în 1867-1868.
855
'\.
[856]
Epoca următoare întoarcerii din această călătorie este epoca Paste­
lurilor, a hotărîrii scriitorului de a se ţine departe de luptele politice, de
a gusta din plin pacea Mirceştilor.
Colaborarea cu Convorbirile literare va continua însă, în paginile acestei
reviste apărînd multe din scrierile lui Alecsandri, versuri, proză şi teatru
(în 1869 - Drumul de fer, în 1870 - Ginerile lui Hagi-Petcu, în 1871-
Harţă Răzeşui, Haimanauaş,
În primăvara anului 1872, din simpatie pentru Franţa, a cărei eli­
berare de sub ocupaţia prusacă era condiţionată de plata unor foarte împo­
vărătoare despăgubiri de război, Alecsandri participă activ la strîngerea
de ajutoare organizată la noi în ţară şi tot acum trebuie să fi scris şi piesa
Nobila cerşetoare, publicată ceva mai tîrziu (în Revista coutimporană, 1874).
Moartea lui Cuza, în mai 1873, a fost o lovitură grea pentru întreaga
suflare românească. Pentru Alecsandri lovitura era cu atît mai grea cu
cît el pierdea totodată un vechi prieten şi tovarăş de luptă pentru Iăurirea
României moderne, Durerosul eveniment trebuie să fi determinat, în
sfîrşit, şi realizarea piesei schiţate încă din 1861, care se va numi Boierii
şi ciocoii, creaţie literară de o deosebită valoare, oglindind epoca, moravurile
şi frămîntările sociale din Moldova dinainte de 1848 (ci, şi G.C. Nicolescu,
op. cit., p, 536-543). Comedia în 5 acte, dedicată lui M. Kogălniceanu, se
publică în Convorbiri literare din ianuarie-martie 1874, apoi în broşură sepa­
rată, la Bucureşti, în acelaşi an, Premiera a avut loc pe scena teatrului din
Iaşi în ian. 1874 (ci. V. Alecsandri, Cele mai [rumoase scrisori, p,� 222-224,
nota 1 şi ms. B.A,R., S, 16( I)LVIII, scris. către George Duca). Succesul
primei reprezenta ţii a determinat reluarea piesei de încă două ori. Alecsandri,
care asistase la primele repetiţii, se îmbolnăveşte şi pleacă la Mirceşti,
fără să aştepte prezentarea piesei în faţa publicului (ef. şi G.C. Nicolescu,
ibidem). În toamna aceluiaşi an, la insistenţele vechilor săi prieteni M. Kogăl­
niceanu şi Millo, Alecsandri încuviinţează reprezentarea comediei şi la
Bucureşti, unde se dau patru spectacole în aceeaşi săptămînă, cu acelaşi
succes de public ca şi la Iaşi, stîrnind însă şi aici aceeaşi reacţie de nemul­
ţumire în rîndurile "lumii bune" care asistase la reprezentaţii.
La sfîrşitul anului 1874, Alecsandri scrie încă o Chiriţă pentru prie­
tenul său Millo, creatorul rolului: sceneta Chiriţa în balon, care se va pu­
blica însă mai tîrziu, într-un calendar (Calendarul amuzant, 1876). Această
nouă Chiriţă nu era decît o "farsă de carnaval", a cărei premieră a adus
ghinion interpretului, care, .. a căzut din balon pe scenă. Incidentul l-a
impresionat în aşa măsură pe Alecsandri, încît l-a determinat să retragă
piesa din repertoriu (ef. scrisoarea din 4 mai 1875, în V. Alecsandri, Cores­
pondenţă, p. 186).
856
[857]
Sfîrşitul acestui an şi inceputul celui următor marchează pentru Alec­
sandri un moment .de o deosebită insemnătate: acum se conturează ferm
.lmplinir.ea unui vechi deziderat al său, şi anume, încep să apară primele
volume ale ediţiei sale de Opere com-plete.
Am văzut mai sus că Bolintineanu părea să-i fi găsit, încă în 1865, un
editor pentru repertoriul său dramatic. Peste patru ani, Alecsandri era
încă in căutarea acestui rîvnit editor:
"Ţi-am vorbit, mi se pare - îi scria el, tot de la Mirceşti, lui 1. Negruzzi,
la 20 genar .1869 - de un proiect ce am de a publica întregul meu repertoriu
dramatic, Caut pentru. aceasta un editor caruia aş lăsa tot beneficiul vin­
zărei, dar totodată şi toată cheltuiala şi osteneala tipărirei. Nu ai putea
să-mi găseşti un asemine giuvaer?" (ef. Y. Alecsandri, Scrisori, p. 41---!2).
Cind Alecsandri primeşte răspunsul lui Negruzzi (la 2 febr. 1869).
prin care acesta îl înştiinţa că editorul ar putea fi "Junimea", el este de-a
dreptul fericit. "Iu bite domnule Negruzzi - se grăbea el să-i răspundă la
10 Iebr., exprimindu-şi incîntarea - Christof Columb a descoperit America,
d-ta ai făcut o descoperire şi mai rară şi mai neaşteptată. Ai descoperit
un editor de opere literare. Glorie d-tale şi glorie «j unimei», care primeşte
a edita scrierile mele" (ibidem, p. 43).
Acest proiect nu s·a putut realiza, dar editorul a fost totuşi în curind
găsit, şi tot prin intermediul lui 1. Negruzzi, în persoana lui Socec. La 1 apr,
1872 contractul era încheiat, dat tipărirea operelor întîrzia; de aceea Alec­
sandri se adresa nerăbdător lui Negruzzi: "Binevoiţi a întreba pe dl. Socec
<lin parte-mi pentru ce nu s-a ţinut de cuprinsul contractului încheiat intre
noi; pentru ce pănă acum nu a început publicarea scrierilor mele, cind eu
de mult i-arn trimis materia pentru volumul I?" (ibidem, p. 60).
Tipărirea începe, în sfîrşit, dar intîmpină dificultăţi, mai cu seamă
din pricina particularităţilor lingvistice din opera lui Alecsandri, cu care
editorul de la Bucureşti nu era obişnuit. Nepriceperea acestuia a
provocat iritarea autorului, sporită de prea lunga aşteptare.
"D!. Socec are mare dreptate să-i fie ruşine - îi scria Alecsandri,
profund nemulţumit, lui 1. Negruzzi, la 17 ghenar 1874 - căci negligenţa
d-sale de editor e cel puţin pe aceeaşi linie cu negligenţa corectorului pe
care l-au lăsat în locul d-tale, cînd ai plecat la Bucureşti. îmi vine să rup
contractul încheiat între noi şi să opresc continuarea ediţiei operelor mele"
(ibidem, p. 63).
Editorul, bucureştean, îşi dădea seama că scrisul lui Alecsandri, pre­
sărat cu termeni regionali şi învechrţi, are nevoie de explicaţii pentru a
fi înţeles de cititorii din Muntenia. Acest fapt l-a determinat, probabil,
să alcătuiască şi glosarul publicat la finele volumului al IV-lea al ediţiei.
857
[858]
Numeroasele semne de întrebare din acesta, glosările greşite, repetitiile
demonstrează că Alecsandri nu a văzut lista de termeni glosa ţi, căci, atent
cum era, de obicei, cu corecturile operelor sale, n-ar fi îngăduit, cu siguranţă.
dacă ar fi fost consultat, ca ea să apară astfel. De bună seamă, lucrul acesta
s-a datorat raporturilor încordate dintre editor şi autor în acea vreme.
Pe la sfîrşitul lui martie 1875 însă, toate necazurile aveau să fie date
uitării: Alecsandri îşi vedea, în cele din urmă, visul împlinit. Partea întîi
a Operelor complete, cuprinzînd repertoriul dramatic, apărea în patru volume,
format in 8°, cu o prefaţă a autorului şi glosarul amintit întocmit de editor,
de care se vede că nu se mai preocupase nimeni între timp (Opere complete.
Partea I. Teatru. 4 voI. Bucureşti, Ed. Librăriei Socec, 1875, XXXII-1742
p. [nunjerotate În continuare). Voi I-Ca n ţ o net e corn i ce: Şoldan Vitea­
zul,lIlama Anghel uşa, dojtoroaia, Herşca Boccegiul, Cleoetici, ultra-âemagogul ,
Sandu Napoilă, ultra-retrogradul , Surugiul , Ion Păpuşăriul , Cucoana Chiriţa
fII voiaj, Barbu Lăutarul, Paraponisitul, Kera Nastasia sau Mania pensiilor,
Haimana, Gură-Cască, om politic. S c e net e : Stan Coorigariul , Vival�d 'era­
scenă militară, Pîcală şi Tîndală - dialog politic în versuri. O per e tel
Scara miţei, Crai-nou, Harţă Răzeşul; VoI. II-Vod evi I uri: Rămăşagul ,
Peatra din casă, Nunta ţărănească - tablou naţional, Chiriţa în Iaşi sau
2 fete ş-o neneacă, Chiriţa în provinţie, Doi morţi vii, Cinei-Cinei, Rusaliile,
Agachi Flutur, Arvinte şi Pepelea, Millo director sau Mania posturilor,
Paraclisierul sau Florin şi Florica, Drumul de fer; VoI; III - C o m e d ii:
Iorgic de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, Creditorii, Iaşii în carnaval,
Kir Zuliaridi, Concina - proverb, Ginerele lui Hagi-Petcu, Nobila cerşe­
toare, Boieri şi ciocoi; Voi IY - D ram e: Cetatea Neamţului, Lipuoril e
satelor, Zgirciiul risipitor).
La 28 martie 1875, Alecsandri aştepta să i se trimită volumele: .. Voi
trimite in curînd mai multe exemplare din repertoriul meu dramatic­
îi scria el lui I. Negruzzi la Iaşi. - Aştept un mare transport de la Socec
şi îndată voi îndeplini dorinţa ce mi-ai manifestat. Te rog să binevoieşti
a trece pe la librăria lui Levandovski şi să-I întrebi dacă primeşte ca
să-i scriu lui Socec să-i adreseze de-a dreptul 200 de exemplare? D-lui mi-a
propus să fie debitantul operelor mele şi ne-am înţeles oarecum despre asta.
Eu cred că ar face bine să tipărească afişă mare, pe care să o lipească la
fereastra magaziei lui, anunţînd publicarea teatrului meu" (ibidem, p. 71).
Marea satisfacţie de a-şi vedea tipărită ediţia operelor complete o
mărturisea fără rezerve tot lui I. Negruzzi, o lună mai tîrziu, la 20 apr.
1875, cu gîndul la apariţia apropiată a următoarelor volume cuprinzînd
poeziile: ..... în publicarea poeziilor mele aş dori să iasă patru volume:
1. Doine şi l ăcrimioare; 2. 1I1ărgăritărele; 3. Pastel-uri; 4. Legende.
858
[859]
Astfel, operele mele complete vor forma un total de 10 'lolume, cu proză
cu tot, incit, de mi-a ajuta D-zeu să mai găsesc în mine o materie de
2 volume, '<oi indeplini o duzină, Atunci voi avea dreptul a mă odihni,
culcîndu-rnă , de nu pe lauri, dar cel puţin pe un pat de hîrtie moale şi
inspirătoare de visuri poznaşe" (ibidem, p, 72).
Poeziile au apărut în următoarele trei volume ale ediţiei, in septembrie
1875, iar proza, într-un singur volum, în ianuarie 1877 (datat însă 1876).
O bună bucată de vreme după această mare izbîndă, Alecsandri nu
se va mai ocupa de teatru. La sfîrşitul anului 1877; anul războiului nostru
pentru independenţă, scriitorul adaugă ciclului de poezii închinate bravurii
ostaşilor români "o mică comedie în versuri, intitulată: La Turnu Măgurele"
(ef. Y. Alecsandri, Scrisori, p. 91), destinată a fi reprezentată la Bucureşti
"în folosul văduvelor şi orfanilor soldaţilor morţi pe CÎmpul de luptă"
(cf. Y. Alecsandri, C01'eSpOl1dl11!ă, p, 44). Comedia a fost publicată în Albina
Carpatilor, I, 1878, p. 237-240, şi în broşura Ostaşii noştri, Bucureşti,
1878.
În anul următor retras iarăşi la l\Iirceşti, gîndul i se întoarce din nou
la teatru. "Deocamdată - îi scria el la 12 nov. 1878 lui 1. Negruzzi - atenţia
mea a fost atrasă prin epoca lui Alexandru Lăpuşneanu, atît de dramatică
şi de caracteristică. În ea am descoperit mai cu deosebire trei personagii
care merită de a fi reinviate pe scenă: ]olde, Lăpuşneanu şi Despot. Tus­
trei ar forma o trilogie istorică, care, bine împărţită, bine ţesută, bine
scrisă, ar îmbogăţi literatura noastră" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 111-
112). Legenda lui Jolde o va părăsi îndată ce va schiţa lista personajelor
(cf, B.A.R., ms. 2254, f. 82; v. şi Il. Chendi şi E. Carcalechi, Prefaţă la
vol. V, Ale c s a n d r i , Opere com-plete. VoI. IV. Teatru. III, Bucureşti, Ed.
Minerva, 1905, p. V). Dar de Despot nu se va mai despărţi pînă cînd va
"divorţa de manuscris", după care - îi mărturisea lui 1. Ghica în aceeaşi
zi de 12 nov. 1878 (ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 87), "voi încerca
să purced la alte noi căsătorii dramatice". La 16 martie 1879 îl invita pe
Ollănescu-Ascanio la Mirceşti ca să-i citească "drama în versuri a lui Des­
pot- Vodă scrisă în iarna aceasta" (ibidem, p. 200), iar la 11 aprilie îl înştiinţa
pe 1. Negruzzi că fusese vizitat la Mirceşti de Ion Ghica, pe atunci director
al Teatrului Naţional din Bucureşti, care, "ascultînd drama lui Despot,
a decis a se ocupa îndată cu punerea ei pe scenă, voind să fie reprezentată
numaidecît la 15 septembie" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 114).
Piesa a fost reprezentată în premieră la Bucureşti pe data de 30 sep­
tembrie 1879, bucurindu-se de aprecierea publicului, dar stîrnind şi cri­
ticile răuvoitoare ale ziarelor Presa (S. Şoimescu), Românul (Fr. Dame),
Renaşterea. În noiembrie, manuscrisul era expediat editorului Socec, iar
859
[860]
•
la inceputul anului următor vedea lumina tiparului. La 5 febr. 1880,'Alecsandri
ii scria lui I. Negruzzi: "Despot se tipăreşte la Socec; peste vreo opt zile
ţi-oi trimite unul din cele întîi exemplare. Nu rămîne decît ultima jumătate
de coală sub teasc" - ibidem, p. 115 (volumul Despot Vodă. Legendă
istorică în versuri, 5 acturi şi 2 tablouri. 1558-1561, Bucureşti, Editura
Librăriei Socec & Comp., 1880, însu ma 152 p. + XXVII).
Cît despre criticile aduse dramei, pe care Alecsandri le califica drept
"bazaconiile lui Şoimescu şi compania", acestea îi sugerează ideea de a
scrie o comedie cu titlul Lnvidioşii, în care să fixeze "unul sau două perso­
naje luate din grupul acelora care au făcut cerul şi pămîntul", adică din
grupul lui C.A. Rosetti (v. scris. din [nov. 1879] adresată lui 1. Ghica­
in Y. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 271-272). Din piesa proiec­
tată Alecsandri nu a scris însă decît titlul şi lista personajelor (v. B.A.R.,
ms. 225-1, f. 82V).
În timp ce se afla la Bucureşti, adus de apariţia volumului Despot­
Vodă, scriitorul, îndemnat poate şi de prietenul său Ion Ghica, ia hotărîrea
de a scrie o "poveste naţională în 5 acturi", pentru a fi reprezentată la
teatrul din Capitală. Întors prin aprilie la Mirceşti, el se apucă îndată de
scris, iar la 15 mai 1880 îi trimitea lui Ghica primul act al feeriei Pepelea.
"Îţi voi trimite pe rînd pe celelalte - îi scria el- pentru ca să poţi comanda
la timp decorurile şi costumele. Va trebui, de asemenea, să însărcinezi
pe Flechtenmacher sau pe altcineva să compună muzica" (v. V. Alecsandri.
Corespondenţă, p. 96). Se vede că piesa îl acaparase cu totul, căci pînă la
6 iunie, cînd expedia actul al IV-lea, le scrisese şi expediase şi pe cel de-al
II-lea şi al III-lea iibidem, p. 99). Pînă la 21 iunie 1880 fusese trimis şi
actul al V-lea, cînd Alecsandri îi scria şi lui Al. Papadopol-Callimah : "Sînt
obligat a merge la Bucureşti pentru ca să luăm cu Ghica oarecare măsuri
în privirea Teatrului şi să pun la cale înscenarea unei feerii naţionale ce
i-am trimis zilele trecute şi care poartă titlul de Povestea lui Pepelea"
(ef. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 277). Ghica îi sugerează.
unele modificări, pe care scriitorul le face în cursul lunii următoare. "Îţi
trimit primele patru acte din Pepelea - îi scria el la 9 august 1880. - Cît
despre al cincilea, trebuie să-I corectez înainte de a ţi-I trimite... Sper
să le termin în curînd, şi atunci mă pun pe lucru ca să sfîrşesc drama Dez­
robirea ţiganilor" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, Însemnări, p. 42). Din scri­
soare se vede că în această vreme se gîndea să reia un proiect mai vechi
(v. B.A.R., ms. 2231, f. 20, 24 - începutul unei piese intitulate Ţiganii).
pe care ar fi dorit să-I ducă la capăt poate şi pentru că atunci aflase de
moartea prietenului său din copilărie Vasile Porojan. Nici de data aceasta
însă nu va izhuti să-şi realizeze planul, căci din varianta nouă nu va scrie
860
[861]
decît primele 3 scene din actul 1 (Y. B.A.R., ms. 2254, f. 84, 85 - Dezro­
birea ţiganilor).
Tot acum pare să fi scris şi Sfreâelul dracului - farsă de carnaval
imitată din Iranţuzeşte, care se reprezintă la Bucureşti în stagiunea de
iarnă 1880-1881. în Convorbiri literare (XV, nr. 8, 1 nov, 1881, p. 297-
312) piesa se va publica, la cererea autorului, nesemnată: "Un simplu X e sufi­
cient" - îi recomanda el lui I. Negruzzi (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 123).
Sjredelul dracului i-a înveselit pe bucureşteni, astfel încît ţelul lui Alecsandri,
care nu urrnărise altceva, fusese atins: "nu· mai vreau să-mi leg numele
de farse de carnaval- îi scria el lui Ghica la 11 ian, 1881. Localizind vode­
vi1ullui Bayard, am vrut doar să procur d-nei Sarandi şi lui Iulian ocazia
de a crea roluri caraghioase, care distrează marele public" (ef. V. Alecsandri,
Corespondenţă, p. 105-106).
Feeria naţională însă îl va mai ocupa un timp, va mai fi nevoie de unele
schimbări reclarnate de punerea în scenă a piesei sau de compozitorul
Ştefănescu, cel care va compune muzica. Premiera are loc la 29 martie 1881,
repurtînd un mare succes. Curînd după aceea, la 11 mai 1881, Teatrul
Naţional din Bucureşti, prezintă, în reluare, şi Concina revizuită. în
iulie, acelaşi an, prietenul său Ghica este numit ambasador la Londra.
Plecarea acestuia îl îndepărtează şi pe Alecsandri de Teatrul Naţional din
Bucureşti.
Prezenţa lui Ghica la Londra îl va apropia, în schimb pe Alecsandri,
ceva mai tîrziu, de teatrul din Londra, pentru că pe la sfîrşitul lui noiem­
brie 1883, el se gîndea să traducă în franţuzeşte feeria, pentru a înlesni
traducerea ei în engleză şi reprezentarea pe scena vreunuia din teatrele din
Londra (v. B.A.R., ms. fr. 179- fragm. în franceză). Prietenul comun al
lui Ghica şi Alecsandri, Kingston, cel care trebuia să mijlocească înfăptui­
rea acestui proiect, va spulbera însă iluziile scriitorului nostru, ară tindu-i
că pe englezi nu-i interesau feeriile (v. V. Alecsandri, Scrisori. Însemnări,
p. 60).
Sin ziana şi Pepelea n-a fost publicată în volum în timpul vieţii scrii­
torului. Ea n-a văzut lumina tiparului decît în paginile Convorbirilor literare
(XVII, nr. 6, 1 sept. 1883, p. 201-216; nr. 7, 1 oct. 1883, p. 247-262;
r. 8, 1 nov, 1883, p. 293-299).
După ce Ghica părăseşte direcţia Teatrului Naţional, plecînd în Anglia
Alecsandri nu mai creează, vreme de un an şi mai bine, nici o operă dra­
matică. Şi iată că la 20 decembrie 1882 îi vesteşte şi pe Ghica şi pe 1. Ne­
gruzzi că a început "o comedie antică în trei acte şi În versuri". "Subiectul
e luat din Roma lui Augustus - Îl dădea el amănunte lui Ghica - iar
861
[862]
Horaţiu este personajul principal. Este un studiu al moravurilor romane,
pe care îl fac cu mare plăcere, ca operă literară. Am terminat la repezeală
primul act şi, dacă Dumnezeu îmi dă putere, sper ca lucrul sit meargă
repede" (ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 127). La 9 ian, 1883 continua
cu sîrguinţă: "lucrez zdravăn la comedia antică a lui Hora ţin şi trăiesc în
plin secol al lui Augustus. Este o fericită abatere de la prostiile secolului
nostru" (ibidem, p. 131), nu se putea el opri de a face aluzie la atacurile
violente îndreptate împotriva sa de Macedonski, care-I acuza de venali­
tate. La sfîrşitul lui ianuarie piesa era gata. În martie se pregătea 5-0 supună
"areopagului ce se adună pe fiecare săptămînă la Maiorescu", iar in noiem­
brie, aşezat pentru iarnă la Mirceşti, copia manuscrisul pentru reprezen­
taţia proiectată pe scena teatrului din Bucureşti pentru luna ianuarie 1884,
după ce la 14 oct. 1883 ţinuse o conferinţă la Ateneu pentru ajutorarea
lui Eminescu, bolnav, cu care prilej citise un fragment din Fîntîna Blan­
duziei,
Repetiţiile mergeau însă greu, astfel încît premiera va avea loc abia
la 22 martie 1884. îndeosebi jocul actorilor îl nemulţumea pe autor, cum
îi mărturisea el soţiei sale (v. V. Alecsandri, Corcs pondentă, p. 21).
În stagiunea următoare, 1884-188.5, piesa va fi prezentată. şi la Iaşi,
de echipa Teatrului Naţional din Bucureşti, în turneu, cu aceiaşi interpreti
din capitală, avînd-o pe Aristizza Romanescu în frunte.
Fîntîna Blanduziei va apărea în acelaşi an mai întîi în Convorbiri
literare (XVIII, nr. 3, 1 iunie 1884, p. 92-104; nr. 4, l iulie 188-i, p. 141-
1.53; nr . .5, 1 august 188-i, p. 169-184), apoi în volum: Fîntîna Bl and usiei,
Piesă în 3 acturi şi în versuri. Varia (poezii). Bucureşti, Ed. Socec, 1884
(VoL X al Operelor com-plete, VoI. Y al Teatmlui).
Succesul răsunător al piesei, care se reprezintă de 10 ori în răstimp de
o lună, nu l-a scutit pe Alecsandri şi de critici, pe care însă nu le va lua în
seamă, cu o nobleţe care va stîrni admiraţia lui Vlahuţă ('1. România liberă,
nr. 1764, 14 mai 1883) sau a lui Duiliu Zamfirescu (.". România liberă,
nr. 2018, 2.5 martie 1884; cf. şi G. C. Nicolescu, op, cit., p. 628-629).
Ultima lucrare dramatică a lui Alecsandri, Ovidiu, începe să capete
contur încă în iarna 1883-1884. În acel moment însă scriitorul era asaltat
de o mulţime de preocupări de altă natură: căsătoria nepotrivita a fiicei
.sale, boala fratelui său, care îl vor îndepărta o vreme de acest proiect. În
toamna lui 1884, cînd se retrage pentru iarnă la Mirceşti, nu are alt,
gînd decît să aştearnă pe hîrtie drama nefericitului poet exilat la Tomis.
Punctul de plecare al piesei se afla în ultima scenă din Fîntîna Bl and uziei,
Pe Ovidiu, poetul latin mort între sciţi, Alecsandri îl considera aproape un
compatriot, iar tragicul său sfîrşit i se părea demn de a servi de subiect unei
862
[863]
tragedii sau unei drame în versuri (ef. scrisoarea din 27 dec. 1883, adresată
lui Lascăr Rosetti, citată de Charles Drouhet, Vasile Alecsandri şi scriitorii
francezi, 1924, p. 291-292).
La 12oct. 1884, planul piesei era deja schiţat: "Am început să mă ocup
de Ovidiu - îi scria el prietenului său George Steriade, membru în comitetul
Teatrului Naţional între 1881-1888 - adică am înghiţit cu nesaţ o mare
ucrare intitulată Roma în secolul lui Augustus de Ch. Dezobry, şi cu mintea
plină de tablourile antichităţii am dat naştere ca prin minune planului
piesei mele.
Ea va avea patru acte" (ci. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 216).
La 3 nov. îi trimisese lui Steriade actul 1 (care va deveni actul V) şi-i
dădea indicaţii cu privire la decor. Peste zece zile, la 12 nov., le scria lui
I. Ghîca şi lui I. Negruzzi că terminase primul şi ultimul act, "căci, împotriva
obiceiurilor moştenite, am început lucrarea mea de la coadă" -le mărturi­
sea el. La această dată Alecsandri încă socotea că mai avea de scris doar două
acte, pe care le şi isprăveşte la 29 nov, 1884 (ef. scris. către I. Ghica, în
V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 14.5). La 8 decembrie Alecsandri era la
Bucureşti cu manuscrisul piesei, la 11 se făcea lectura lui la directorul
Teatrului Naţional, Gr. Cantacuzino, iar la 12, la Maiorescu. în acelaşi timp
Însă scriitorul era obligat să prezideze şedinţele Senatului, pentru care
fusese chemat în mod expres la Bucureşti. Nedorit de senatori, el era "şi
mai puţin nerăbdător" să ocupe "fotoliul lui beizadea Mitică" (= Dimitrie
Gr. Ghica - fiul fostului domn Grigore Ghica - preşedintele Senatului,
căruia Alecsandri trebuia să-i ţină locul- ef. scris. din 29 nov. 1884,
adresată lui I. Ghica; vezi V. 'Alecsandri, Corespondenţă, p. 14.5).
Direcţia teatrului îi cere unele modificări ale piesei, pe care Alecsandri
le va face în cursul lunii decembrie, la Mirceşti: "m-am pus de am copiat pe
Ovid întreg într-un album - il informa el pe Al. Papadopol-Callimah
la 10 ian. 188.5 -, făcînd îndreptări mulţime şi trimiţînd pe rînd acturile la
direcţia teatrului.! Această muncă terminată, am început să-mi fac pregă­
tirile de plecare la Bucureşti" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 177). Prezenţa
sa în capitală era necesară atît pentru punerea în scenă a piesei cît şi pentru
apropiata sa plecare în străinătate (era vorba să fie numit ambasador la
Bruxelles, dar la începutul lui februarie i se încredinţează postul de amba­
sador la Paris, în urma demisiei lui Bălăceanu). Îngăduindu-i-se să rămînă
în ţară pînă la sfîrşitul lui martie, el profită de aceasta pentru a grăbi repre-
1 Această primă versiune a piesei, în patru acte, a apărut în Convor­
biri literare, XIX, 188.5, nr. 1, p. 1-47; nr. 2, p. 146-167; nr. 3, p. 234-
2.5.5.
863
.}
[864]
zen tarea piesei Ovidiu. Premiera arc loc la 9 martie 1885, deşi autorul nu era
mulţumit deloc de repetiţii, actorii se îmbclnăviseră şi - ceea ce îl ruihuea
cel mai mult - nu-l putea avea alături în acest moment insemnat pe vechiul
şi bunul său prieten 1. Ghica, aflat atunci la Lisabona pentru incheiere.i
unei convenţii poştale. După premieră, care a fost bine primită ele publicul
bucureştean, Alecsandri se întoarce la Mirceşt i pentru a se pregăti de ple­
care. La 17 aprilie părăsea Bucureştiul, pornind spre Paris în tovărăşia lui
Ghica, revenit între timp în patrie.
Nemulţumit, cum am mai spus, de forma prezentată pe scenă la 9 martie
1885, Alecsandri era mereu cu gîndul la rcvizuirea piesei. Abia spre sfîrşitul
anului următor însă ocupaţiile şi sănătatea Îi îngăduie să-şi împlinească
această dorinţă. El adaugă piesei un nou act, iar la 30 dec. 1886 îl Iuştiinţa,
în sfîrşit, pe Al. Papadopol-Callimah: "am prelucrat pe Ouid din cap pînă
în picioare şi sînt destul de mulţumit de el. Acesta e prezentul ce mi l-am
făcut de Anul Nou. Îl voi supune aprecierii publicului În viitoarea stagiune
teatrală". Cum în acelaşi an, 1886, la Sibiu se publicase o traducere germană
a piesei (Ovid. Schauspiel in vier Aufzugen von Y. Alecsandri, aus dem
Romănischen, von Adolf Stern, Hermannstadt, Druck der Typographischen
Anstalt, 18lf6), Alecsandri se apucă să o traducă şi în franceză (cf. B .. -\.R.,
ms. 1674, f. 1-74' şi 75'-208). Tot acum lucrează şi la o versiune franceză
prescurtată a dramei (din care nu s-au păstrat decit trei acte). proiectatul
libret al unei opere a cărei muzică urma să fie compusă de Charles Gounod,
prieten cu scriitorul. Proiectul nu a fost însă realizat (ef. G. C. Nicolescu,
op. cit., p. 655).
Întors în ţară în vacanţa anului 1887, Alecsandri predă noua versiune
a piesei conducerii teatrului din Bucureşti pentru a fi reprezentată în stagiu­
nea de toamnă. La 1 sept. îl anunţa pe G. Bengescu: "La 28 septembrie
se va deschide teatrul cu reprezentaţia lui Ovidiu refăcut. Se spun minuni
despre decoruri şi costume. Mă voi duce la Bucureşti din timp, ca să dirijez
ultimele două repetiţii generale" (cf. Y . Alecsandri, Scrisori. Î'nsemnări,
p. 18). Succesul acestei prime reprezentaţii a piesei refăcute (care a avut loc
la 26 sept.) a întrecut toate aşteptările autorului, artiştii (Aristizza Roma­
nescu, Manolescu şi Nottara) au jucat excelent, dar ovaţiile nu-l mai bucu­
ra u pe Alecsandri ca altădată.
Cel de-al cincilea act, cel nou, pe care Alecsandri îl aşeza în fruntea
piesei, îi este cerut de Maiorescu pentru publicare în Almanahul Societăţii
academice social-literare "România f ună" din Viena. La 10 oct. 1887 i-l
trimitea, corectat cu grijă, după obiceiul lui: "De-abil' azi am primit copia
actului 1 din Ovidiu, pe care mi-ai cerut-o pentru Căl indar ul tinerilor studenţi
864
J'
r
\
[865]
de la Viena. Am avut dreptate să cer acea copie, păn-a nu ţi-o trimite, căci
eram sigur că trebuia să cuprindă mulţime de greşeli. lat-o acum corectată;
dispune de dînsa cum îi vroi" (cf. Y. Alecsandri, Scrisori, p. 13). Actul apare
în Almanahul de la Viena în 1888, însoţit de următoarea notă: "Drama d-Iui
Alecsandri, Ovidiu, a fost la început scrisă şi reprezentată în <{ acte. Însă la
noua reprezentare a lui Ovidiu, în 26 sept. 1887, pentru începerea actualei
stagiuni a Teatrului Naţional din Bucureşti, dl. Alecsandri a scris un al 5-lea
act, care in dramă, sub forma de acum, Iigurează ca actul 1. Acesta este
actul, care pentru prima oară se publică în Al manahul de faţă."
Drama poetului Ovidiu, la care a trudit mai mult decit la oricare alta
din scrierile sale dramatice, avea să mai fie încă o dată prelucrati
� de Alecsandri, de data aceasta pentru a fi tipărită, în sfîrşit, în volum:
"Pîn-a nu pleca din Paris - îşi împărtăşea el intenţiile Într-o scrisoare din
1 martie 1890, adresată lui AI. Papadopol-Callimah - poate că voi publica
pe Ovidiu, revu el corrige , într-o ediţie frumoasă [ ... J.
Îţi voi trimite cel de-al doilea exemplar, cu rugămintea ca să citeşti
cu luare-aminte piesa, aşa cum e prelucrată, şi să-mi spui cu francheţă
impresia ce-ţi va produce" (cf, V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori,
p. 418).
La 14 aprilie trimisese manuscrisul la tipar: "Am trimis lui Soccc
Întregul manuscris al lui Ovidiu - îi scria el aceluiaşi prieten - şi am
primit de la editor răspunsul că se va începe tipărirea piesei cit mai curînd,
in formatul Fîntinei Blandu ziei,
Precum vezi, tot am lucrat ceva în cursul boalei mele atît de supără­
toare; adevărul e că am găsit o mare distragere în acea ocupaţie Iiterară.
Acum stau şi mă gîndesc de ce să mă mai apuc pentru ca să alung uritul
pînă la plecarea mea în ţară" (ibidem, p. 255).
La începutul lui iunie 1890 se afla, în sfîrşit, acasă la Mirceşti. Deşi cu
puterile slăbite, Alecsandri face el însuşi corecturile piesei, pe care le ispră­
veşte cu două zile înainte de a se stinge din viaţă, la 22 august 1890. Volumi.I
avea să apară postum (Oviditt. Dramă în 5 acturi şi în versuri, Bucureşti,
Ed. Socec, 1890. Volumul XI al Operelor complete şi YI al Teatrului), încu­
nunind impresionanta operă dramatică, prin care Alecsandri a adus, cu
adevărat, "un mare concurs" teatrului nost ru naţional.
[866]
L
[867]
CANŢONETE COMICE
ŞOLDAX YlTEAZUL (p. 11)
Scris in 1850, cinticelul a fost prezentat, în interpretarea lui MiIlo, pc:
scena teatrului din Iaşi, în toamna aceluiaşi an, cum ne inforrnează urmă­
torul anunţ apărut În Zimbrul, 1, nr. 13, 27 nov. 1850, p. 172:
"Teatru Naţional
Gioi în 30 no[ie]mvrie se va reprezenta pentru al Il-le abonament
UN TEŞMECHER
Comedie în 1 act de * * *
ŞOLD,\X VlTEAzU
Cintecel compus de d. V. Alecsandri
PROFESORUL ŞI CHrNEZ.�
Vodevil în 1 act de d , C. Negruzzi
URSUL NEGRU ŞI URSUL ALB
Vodevil în 1 act prelucrat de d. MiIlo."
În ziua reprezentării, ciuticelul era publicat şi în Zimbrul, 1, llf.H,
30 nov. 1850, p. 173-17'( În anul următor apărea în Foaie pentr« minte,
ittim<'l ,<i literat-ură, XIV, ur. 7, 15 febr. 1851, p. 55-56, apoi în volumele:
Teatru românesc. Reţvertoriu! dramatic a d-Iui V. Alecsandri, '101. 1, Iaşi
1852 (fiecare piesă cu pnginaţieseparată) : Pa/puri literar de V. Alecsandri
şi M. :Millo,' Iaşi, 185-i, p. 16-19; Vioara teatrului românesc, Culejere de
cîntece şi de cupleturi din repertoriul dramatic a d-Iui V. ·Alecsandri. Publi­
cate de dl. Luchian, directorul Teatrului Naţional din Iaşi, 'Iaşi, 1857, p. 47-
50 (cupletele: Eu sint Şolâaw Viteazul 1 şi II, Fruneă -oerde, Cînd la boiereso
tu vara); V. Alecsandri, Opere com-plete, Partea întîia. Teatru. Volumul I.
Ca n ţ o n e t e c o m i c e, s c e n e t e şi o p e r e t e, Bucureşt iv-Sccec, 1875p.1"6:
867
[868]
Mult mai tîrziu, Alecsandri îi mărturisea lui Alecu Hurrnuzachi, într-o
scrisoare datată 30 ian. 1865. că scrisese cînticelele comice anume pentru a
Ii jucate de Millo, pe care îl considera "singurul om de un talent adevărat şi
mare" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 143-151).
În sept. 1867, răspunzînd solicitării lui 1. Negruzzi, Alecsandri adăuga
acestor creaţii de tinereţe alte cîteva mai noi şi trimitea partea 1 a "galeriei
de tipuri contimpurane", spre a fi publicate în noua revistă Convorbiri
literare. În nr. 16 din 15 oct. 1867 al acesteia apărea primul cînticel, Stan.
Courigarul , precedat de următoarea notă a redacţiei:
"Scrisoarea d-lui Vasile Alecsandri, cătră redactorul Convorbirilor
literare:
� Domnule redactor!
Fiecare generaţie produce naturi felurite de oameni, tipuri caracteris­
tice de un mare interes pentru studiul social şi istoric a fiecărei epoce.
Acele figuri serioase sau comice, măreţe sau ordinare, nobile sau tîrnpite,
frumoase sau urîte, blînde sau fioroase etc., poartă întipărirea secolului lor
şi compun tabloul original al societăţilor ce se succedă şi se prefac cu timpul.
Dacă vijeliele necurmate la care au fost espuse ţările noastre nu ar fi
stabilit dezvoltarea literaturei şi a frurnoaselor arte în sînul lor; dacă pe
lîngă cronicarii ce s-au ocupat cu descrierea faptelor istorice am avea şi alţi
autori care să ne fi Iăs<l:t portretele străbunilor precum şi schiţe amănunte
despre obiceiurile trecutului, noi astăzi ne-am putea face o idee exactă de
societatea română cu fizionomia sa particulară, cu spiritul ei, cu tendinţele
sale în epocele de mai înainte şi astfeli am fi înlesniţi în lucrările literare
ce am întreprinde; însă asemine preţioase cunoştinţe ne lipsesc!
Ce importanţă nemărginită ar avea pentru noi o scriere de pe timpul lui
Ştefan cel Mare, care ne-ar arăta. ca într-un album fotografic chipurile şi
caracterele energice ai contimpuranilor acestui' domn măreţ!
Tot românu! care se mîndreşte cu trecutul patriei sale simte dorinţa
de a şti ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat aşa de glorioasă
moştenire ; cum era portul, graiul, chipul lor oţel it în focul războaielor,
inima lor mărită prin adevărata iubire de moşie; cum era poporul care trăia
în frăţie cu coasa, cu toporul, cu codrul şi cu calul său pentru apărarea
vetrei părinteşti; ce fizionomie aveau Iocuitorii'oraşelor, breslaşii, funcţionarii,
negustorii de pe atunce şi ce aspect aveau însuşi oraşele noastre astăzi
inghesuite de evrei; cum vieţuiau domnii în curţile lor şi cum era traiul
patriarhal al boierilor păn-a nu se introduce luxul străin în ţară ... etc.
etc. etc.
Zădarnice întrebări! Tipurile cele mai interesante s-au stins în umbrele
trecutului fără a lăsa nici o umbră vederată, şi numai un geniu profund ar
868
[869]
putea să le întrevadă prin vă lui Întunericului şi să le scoată iară la lumină.
Însă unde este acel geniu? S-a observat cu multă justeţă că societatea ro­
mână este una din cele mai sătoase de schimbări, fie bune, fie rele. Refor­
mele care se introduc în alte părţi ale lumei cu greutate şi cumpănire găsesc
calea deschisă în ţara noastră şi năvălesc fără îrnpiedecare. Legile se înnoiesc
pe tot anul, datinele vechi sunt părăsite cu o nepăsare întristătoare, iară.
in locu-le prind rădăcină obiceiurile străine ca în pămîntul lor şi dau o
fizionomie străină atît oraşelor cît şi orăşenilor. Cine astăzi recunoaşte socie­
tatea română de acum douăzeci de ani? Cine mai întîlneşte tipurile acele
originale de boieri cu frica lui Dumnezeu, de cucoane gospodine, de slugi
credincioase şi îmbătrînite în casele stăpînilor, de lăutari nelipsiţi la sărbă­
tori, de meseriaşi şi negustori români cu calfele lor ce formau un soi de
tiers etot prin oraşe? Unde şi unde se mai zăreşte cîte una din acele umbre
rătăcite în lumea nouă.
În prezenţa unei asemene prelaceri ce se realizează atît de grabnic, am
socotit că nu ar fi poate o lucrare greşită de a compune pentru curiozitatea
urmaşilor noştri o galerie de tipuri contimpurane, iară spre a da acestor
figuri o expresie mai vede rată am adoptat pentru ele forma dramatică şi
le-am prezentat publicului amator de teatru sub denumirea de cinticele
comice. lată partea 1 a acelei galerii:
Şoldan Viteazul
Mama Anghel uşa, doftcroaia
Herşca Boccegiul
Piciu Căruceriul
Şatrarul Na poilă, ultra-retrograd ul
Clevetici, ultra-demagogul
Para ponisitul , [oncţ ionar vechi
Gură-cascat ă, om politic
Cucoal1a Chiriţa în Paris
Barbu Lăutariul
Ion Păţnişeri 1/1
Surugiul
J(cra Nas/asia
Stan Coorigariul .
Această galerie, din care o parte s-au publicat, o pun la dispoziţ ia
foaiei ce redigeaţi sub titlul de Convorbiri literare, şi însărcinez pe Stau
Covrigariul să o prezinte amatorilor, ca unul ce chiar prin meseria lui este
deprins a se Înfăţişa cu colaci, după datina strămoşească.
Primiţi, domnul meu, arniciele mele.
Mirceşti, sept. 1867 V. Alecsandri »".
869
.}
[870]
, Din seria de ciu ticcle trimise Convorbirilor numai Sta" Covrigard,
C"coana Chiriţa la Paris, Ion Pă-puşarul , Gură-cască, om politic şi SUYU­
Ri1l1 vor apărea în paginile revistei, iar mai tîrziu Ii se va adăuga şi Haimana,
Şoldan, tipul fixat de Alecsandri în acest monolog, era o apariţie nouă
În societatea vremii, legată de reorganizarea jandarmeriei naţionale pe baze
militare, iniţiată de domnitorul Grigore Ghica, "domn patriot, generos,
liberal, cu suflet blînd şi frumos ca şi faţa", cum îl caracteriza Alecsandri
în prefaţa ediţiei de Opere complete din 1875 (ef. vol. de faţă, p, 28 ).
VARIANTE
Zimbrul (A), Foaie pentru minte ... (B),
Repertoriul dramatic, 1 (C), Potpuri literar (D),
Vioara teatrului românesc (E), Teatru, 1, 1875 (F)
Numai în C, Înaintea titlului: 1850.1141, 2-3 -lipsesc în ..I,B.II 3 - C,D J
Teatrul Naţional din Iaşi./F: Teatrul din Iaşi. 1850.11'i-5-A,J"D:
(La ridicarea perdelei Şoldan e de strajă lîngă o gherită pe o piaţă mare. /
C: Şolâan. Viteazul. (La rădicarea perdelei Şoldan îi de strajă lîngă o gherită,
pe o piaţă mare. / F: (Teatrul reprezintă o piaţă.) Soldati (e de gardă lingă
o gherită.116-A,B,C,D: şi vine [ ... ] de [în B: şi] cintrl./F: vine [ ... ]
şi cintă.lllO-A,B,C,D,E: Ce-mi zic vouuc ţ F, Voinic însă 1113-.-l,B:
casca asta-n/C,F: coiful ist pe/D,E: coiful ista-n 1123-24 A,C: fie
CII I B,D,F: fie vorba cu 1125-27 - note, numai în F. II 42, -I-A,B,C,D:
de/F: acum de II7-A,B,C,D: bobocii. .. /F: bobocii!. .. IOftînd.)!1
2ii--A,B,C,D: una ... a ... a ... /F: una ... a ... două ... 1143, 3-..I,8,
C,lJ.F: Jbovnica f E.' Drăguliţa 1I17-ultimul:vers al cupletului lipseşte
În lJ.11 23 - A,B,C,D: mustru / F: eserciţiu 1125 - A ,B,C: rantaplan, rrin­
ta plan / D,F: rantaplan II 34 - A ,B,C,D,F: Că / E: Dar! II 37 - A, B,C,
u.r. Atunce/E: Acuma 1144, 5-A,B,D: de-a/:C,E: de/F: pe 1113-
A, n,C,D: (Perdeua / F: (Cortina II
MAMA ANGHELUŞA, DOFTOROAIE (p. -15)
Scris în aceeaşi vreme "cu Şoldan. Viteazul şi Barbu Lăutarul , şi acest
ci nticel a fost prezentat în 1850 pe scena teatrului din Iaşi, cîntat de Millo,
\lallia Angheluşa se înscrie în galeria figurilor pe cale de dispariţie in acea
'{!'Cllle, pe care Alecsandri lelconsemna pentru urmaşi .
. -\ fost publicat în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic,
I, lXj2; Pot-puri literar, 1854, p. 20-25; Vioara teatrului romlÎII esc, 1857,
p. j()-5-1 (cupletcIe: Iată, iată şi mătuşa, Ştiu să fac şi cu ulcica, Ştiu să
sting 111 apă rece, .lIai ştiu leacuri multe încă, Credeţi, credeţi pe niăt uşa,
870
[871]
Ştiu sit fac discinteci grele, Dragi boieri şi cuconiţe, Credeti, credeti pe mdtu;<a)
Opere com-plete, 1, 1875, p. 7-15.
VARIAl\TE
Repertoriul dramatic, 1 (A), Pot puri literar (B),
Vioara teatrului românesc (C), Teatru, 1, 1873 (D)
Numai in A, inaintea titlului: 1850.1145, 3 - A,B: Naţional din Iaşi. / D:
din Iaşi. 1850.11 46, 21- A .Is : chema / D: mai numi II 23 - A .B: tîrrără /
D: tînără cochetă 1124.-A,B: da ce/D: ce 1127-A,n: supăraţi ...
că aşa şuguiesc / D: spărieţi... c-asa glumesc II 28 - A .n . dacă / o,
de cumva II 36 - A .B : dracu / D: dracii 1147, 35-37 - nota numai in
D.1I49, 3 - A,n: cescuţ / D: ceas 1150, 5-6 - indicaţiile scenice numai
în ]).11
HERŞCU BOCCEGIUL (p. 51)
Scris in 1851, cinticelul a fost interpretat pentru prima oară pe scena.
teatrului din Iaşi, în acelaşi an, de Matei Millo,
S-a publicat în volumele: Teatru româ'lesc. Repertoriul dramatic, 1,
1852; Pot puri literar, 185-i, p. 26-32; Vioara teatrului j'OllICÎ'I1fSC, 1857
p. 54.-59 (cupletele); Opere complete, 1, 1875, p. 17-26,
Figura pitorească a evreului negustor ambulant de mărunţişuri, cu
•
existenţa lui trudnică, strivit de concurenţa necruţătoare a marii negusto-
rirni, este infăţ işat ă de Alecsandri cu simpatie şi compasiune, ca şi celelalte
personaje din cadrul "galeriei de tipnri ccntimpurane" pe cale de dispa­
riţie: neuitatul Barbu Lăutarul, Mama Angheluşa, Stan Covrigarul ş.a,
VARIANTE
Repertoriul dramatic, 1 (A), Potpuri literar (B),
Vioara teatrului românesc (C), Teatru, 1, 1873 (D)
Numai în A, înaintea titlului: 1851.1151, 3 - A, 13: Naţional din Iaşi. / Li:
din Iaşi. 185 L] -! - A,n: (O uliţă din Iaşi. La rădicarea perdelii / f):
(Teatrul reprezintă o stradă din Iaşi. La ridicarea cortinei 116-7 - A ,n:
cheie!./ D: cheţel, (Intrînd.) 119-A,n: strigînd pe uliţă.) / D: strigînd.) II
52, 33-36 - notele numai in D.li 53, 12 - /1 [greşit]: dragă / n,D: dracu li
13 - A .Il : Lipschi şi de Paris / D: Paris şi de Lipschi II 34. - indicaţia:
(Arie jidovească) - numai în D.II 37-38 - notele numai în D.1134, 37-
nota numai în D. Il 55, 3-1. - A .B: chitie / D: chitie de pe cap Il li­
A,lJ: Dumnezeu / D: Dumnezeu, sfinţi părinţi de la mănăstire II 18 -.-I;B:
inţeles pe loc că-s jupinu Herşcu ; şi cum m-o inţeles I Li: inteles Il 24 - A, (J:
da / b . cu ciomagul II 27 - A ,B: A vei, a vei / ti. Ai vei Il 28·29-
871
[872]
fi. , B: nişte creştini botezaţi de pe dinşii. I D·: de pe dinşii nişte creştini
botezaţi. (Oftează.) II 34 - A ,B : am I D: am. mai II 38-40 - notele numai
în D.1I56, 3-A,B: dînsalD: dinsa de dragoste 117-indicaţia: (Arie
jidovească) - numai în D.1122 - A ,B,C: bustă I D[greşit]: fustă II 57, 2 ­
A .ts .hămăit I D: lătrat II 4 - A ,B : che mi-o I D: Mi-a II 7-A ,B: (Mînios.) I
D: (Cătră public.) II 10 - A',B: rideţi I D: rideţi de mine II 18 - A,B:
vi le-aş da fără I C: le dau făr' nici I D: le-aş da făr' nici II 25 - A ,B :
pe uliţă strigînd I D: strigînd II 27 - A ,B: (Perdeaua) I D: (Cortina II 28 ­
nota numai în D.II
CLEVETICl, ULTRA-DEMAGOGUL (p. 59)
Cînticelul s-a numit la început Demagogul , apoi Clevetici, demagogul ,
iar in cele din urmă Clevetici, ultra-demagogul, A fost scris în toamna anului
1860, mai precis în luna octombrie, căci la 26 ale acestei luni Alecsandri
îl anunţa pe 1. Ghica, prietenul său, că îşi îrnbogăţise repertoriul dramatic
cu alte cîteva piese: Lipitorile satului, Zgircitul risipitor, Satul lui Cremine,
Rct rogradul şi Demagogul, Dealtfel, în acelaşi sens pledează şi ms. B.A.R.
11[. 809 (dăruit Academiei de 1. Ghica), în care se află grupate următoarele
scrieri dramatice: Şatrariul Timofti Napoilă, retrogradul; Cînticel comic.
(f. 81r _83r); Clevetici, demagogul . Cînticel comic (f. 83v - 85r); Satul lui
Crcniine. Farsă într-un act. 1860; Zglrcitu; risipitor. Dramă în 4 acturi.
1860; Sf redelul dracului. Farsă de carnaval, imitată din franţuzeşte de
d-ra X.
A fost prezentat pentru prima oară pe scena teatrului din Iaşi, ca şi
Tiinof te Napoilă, ultra-retrogradul , în 1861, amîndouă cîntate de N. Luchian,
aşa cum se menţionează în volumul: Clevetici, ultra-demagogul şi Timofte
Sapoilă, ultra-retrogradul, Cînticele comice de d. V. Alecsandri. Cîntate de
d. X. Luchian, Iaşi, Tipariul Tribunei române, 1861. S-a tipărit apoi şi în
'{oi u mele : Cleuetici, ultra-demagogul şi Timojte Napoilă, ultra-rctrogradul,
Cînticele comice, Iaşi, Tip. Bermann-Pileţki, 1863 (Repertoriul dramatic
li 111 preună cu Lipitorile satelor]); Repertoriul dramatic, vol. II, Iaşi, Tip.
Bcrmann-Pileţki, 1863; Opere complete, 1, 1875, p. 27-3-1 (unde se indică:
"Cintat de d-nul Luchian, pe teatrul din Iaşi, 1862").
Creaţii de arzătoare actualitate în acea vreme, cele două tipuri de poli ti­
cicn i : Sandu Napoilă - conservatorul retrograd şi Clevetici - demagogul
liberal îşi aveau modelul în societatea timpului. (Ch. Drouhet, op. cit.,
p. 227-228, e de [părere că Alecsandri a putut avea ca model pentru "tipu­
rile sale contimpurane" drarnaturgia franceză, precizînd că tipul ultra-
872
[873]
retrograd ului se întîlneşte la Scribe şi Jules Sandeau, iar cel al ultra-dema­
gogului în vodevil urile lui Labiche şi Lefranc sau Clairville şi Cordier.)
Sandu Napoilă şi Clevetici sint reluaţi şi în piesa Zgîrcitul risipitor, unde li
se adaugă alt personaj caracteristic - Tribunescu. "Clevetici şi Tribunescu
- îi mărturisea Alecsaudri lui 1. Ghica - sînt copiaţi după Rosetti şi
1. Brătianu. Te vor face să rîzi, căci personajele mele sînt tot aşa de gro­
teşti ca şi modelele lor" (ef. scris din 26 oct. 1860, adresată lui 1. Ghica, în
Literatură şi artă română, II, 1897, p. 544-546 şi B.A.R., ms. 803, f. 91-93).
Peste un sfert de veac, Caragiale va readuce din nou pe scenă aceste
tipuri, adîncindu-Ie trăsăturile caracteristice schiţate de Alecsandri.
VARIANTE
ms. 809 (A), Clevetici ... , 1861 (B), Clevetici ... ,
1863 (C), Repertoriul dramatic, II (D), Teatru, 1,
1875 (E)
59, 1- A,B: demagogul/ C,D,E: ultra-demagogul 112 -lipseşte în B.II
3 -lipseşte în A ,B,C,D.II 4 - A ,B,C,D: înfăţişază / E: reprezentă 115-
A,B: jiletcă il. la / C,D:E: jiletcă 117 - A,C,D,E: pe / B: prin II 7 - A:
frăţie / B,C,D,E: frăţie tate II 16 - A: in glumă: "De, mă / B: că-s numai
un / C,D,E: că sînt numai un II 22 - A: 5/24/ B,C,D�E: 5 şi 24 1160,
1-2 - A: eu am aprins / B,C,D,E: eu singur [ ... ] (aprind 115 - A: în
total/ B,C,D,E: în totul 116-7 - A: românilor / B,C,D,E:J patriotic al
românilor II 9-10 - A: fie o: singură cameră şi tot locuitorul/ B,C,D,E:
se prefacă [ ... ] să fie II 17 - A: croiesc / B,C,D,E: răstorn 1120 - A,B,C:
că sînt un / E: pretind că-s II 24-25 - A ,B,C,D: slugele / E: servitorii II
26-28 - A: Vreu egalitatea / B,C,D,E: Vreu ca toţi [ ... ] egalitatea II
31-32 - A: şi să agiung a fi idolul populului suveran. însă / B,C,D,E:
căci numai prin tulburare o naţiune se civilizează... dar II 34 - A ,B:
şatrariul Timofte / C,D;E: Sandu II 61, 4 - A,B: Că / C,D,E: Căci 115-8
- A: desfiinţez boierescul şi să împart / B,C,D,E: fiu caua [ ... ] împart II
9 - A: întreba poate / B,C,D,E: întreba II 10-11 - A: însă asta nu
face nimic. Deviza mea este: Menţinerea unui princip chiar în favoarea
inimicilor ... / B: căci almintrilea aş fi poate de o altă opiniune; însă aceas­
ta nu invalidează convicţiunile mele socialiste / C,D,E: însă [ ... ] socia­
liste II 12 - A: şi / B,C,D,E: şi de II 12-16 - A: Vreu dar să institu
guardia naţională, să înarrnez tot populul suveran cu orice armă. -:-:- fie
chiar cu furci de aceea strig necontenit: arme, arme, arme! / B,C,D,E:
şi, prin urmare [ ] căci mă cred [B: doar m-or crederomânii] [ ... ] Viteazul
II 22 - A ,B : ei!. .. (Pe urmă urmează cupletul:) I C,D,E: ei!. .. II 37 - B:
873
[874]
eu cu eu I C,D,E: eu, eu, eu II 28 - 62, 4 -lipsesc din A.II 7 - A [iniţial,
apoi anulat], B: Clevetici, şi dacă nu plăteşte el mai mult decît un firfi­
rig?IA,C,D,E:Clc'letici119-1O-A,lJ,C,D:ÎI am?1 E: cer cuvîntu1. ..
nu mi-I dai? II 12 - A: onorabilul preopinent I B,C,D,E: d-nul ministru
de finanţe 1113-H-numai în B,C,D,E: Deşi [ ... ] d-Ior? 1I17-18-A.:
mă voi I B,C,D,E: care [ ... ] mă voi 1121 - lJ: cel I A ,C,D,E: cel mai II
26 -.4 ,B: Dar I C,D,E: Însă II 27-28 - A: n-aveau I B,C,D: a lui
Traian ţ E: al strămoşului nostru Traian II 29 - A ,E: pentru ca
să I B,C,D: ca să II 39 - A: Sava la 1821 I B,C,D,E: Sava 1163, 2-
A .B: cunoaşte [ ... ] eu, d-lor I C,D,E: ştie [ ... ] eu 114 - A,B: e sacru
şi-II C,D,E: sacru îl II 5 - A: liberali B,C,D,E: liber şi liberal II 8 - A,
n,C,D: partida ţ E: partidul II 12 - A ,B,C,D: cetăţean ţ E: cetăţean
român II 13 - A,n,C,IJ: dirnprot ivă j E: din contra II 23-2i -lipsesc în
A,13,C,IJ·1i
SA�DU NAPOILĂ, ULTRA-RETROGRADUL (p. 65)
Ciuticelul a fost intitulat pe rînd Rctrogradul , Şatrariul Timojti Napoitâ,
retroeradul, Timoft e Na-poilă, ultra-retrogradul şi, În cele din urmă, Sandu
Na-poilă, ultra-retrogradul, Scris în acelaşi timp cu perechea sa Clevetici,
ultra-dcmagogul , ambele cînticele au fost prezentate şi publicate împreună
(v. volumul de faţă, p. 872-873; în Oţrcre complete, 1, 1875, p. 35-'i2).
VARIAKTE
ms.809 (A), Clevetici ... , 1861 (B), Clevetici ... , 1863 (C),
Repertoriul dramatic, II (D), Teatru, 1, 1875 (E)
65, 1- A .n. Timofte [ ... ] retrogradul j C,D,E: Sandu [ ... ] ultra-retro­
gradul 1I2-lipseşte în B.1I3 -lipseşte în A,B,C,D.II i-A,B,C,D: înfă­
ţişază ţ E: reprezentă II 5 - A: Şatrariul Napoilă I B,C,D,E: Napoilă II
6 - A: Şatrariul j B: Timofte I C,D,E: Sandu 118 - A,n: În I C,D,E: pe
1121- A: cum răsare măzărichea ... şi tot unu şi unu I B,C,D,E: şi tot
unu şi unu 1122 - A,B: ţanţoşi, colţoşi I C,D,E: colţoşi 1166, 2-3-
A ,B,C,D: gazete ţ E: foile lor II 7 - A : adică vă I B,C,D,E: vă II 12 - A :
Tari şi mari, tiv vel cocoşi I n,C,D,E: l\Iari şi ighemonicoşi 1128 - Ai
vă-n treb I B,C,D,E: vă-ntreb, unde mergem 1130 - A: al B,C,D,E: ş-al
II 36 - A .B : Şi-n loc mantaua I C,D,E: Şi mantaua-n loc 1167, 6 - A,B:
stau I C,D,E: şăd 118 - A,n: Barabulă ciobanu [ ... ] moş I C,D,E: Bara­
bulă. [ ... ] badea 1122":"" A: Cardaş [ ... ] Cardaş I n,C,D,E: Bufte [ ... )
Bulte 1126 - A ,B,C,D: ba nu, adică vă-ntreb?.. ia nu [ ... ) vine ţ E:
814
r
[875]
lan nu [ .. ,.] căci 'line II 30 - A : trimes răspuns că I B,C,D,E: răspuns că 1\
32�A,B: Napoilă I C,D,E: Sandule 1133-A,B: mergem? .. ba nu,
adecă, vă întreb unde mergem? .. I C,D,E: mergem? .. II 38 - nota lip­
seşte în A,B,C,D.1168, 'I-A [iniţiiLI], B: Aste-n glavă nu-mi I A,C,D,E:
Astea-n. mirrtea mea nu II 13 - A: şatrariul Timofte I B: Timofte I C,D,E:
Sandu 11·28-.-I,B,C,D: şagă [ ... ] şuguitlE: glumă [ ... ] glumit 1134-
A: înşirărn şi noi la palavre ca alţii I B,C,D,E: facem şi noi engomii patrie­
ticeşti II 37-38 - notele lipsesc în B,C,D. II 69, 6 - A: Eu şatrariul j B: E;
Timof.ti I C,D,E: Vel c1uceriul II H - A: ţipînd:) Că I B: zicînd:) Că I
G,D: zicînd:) Căci ţ t: strigincl) Căci II 16 -lipseşte în A ,B,C,D.II
SURUGlUL (p. 71)
Scris prin 1860, odată cu alte cite-ta din "galeria de tipuri contirnpu­
rane", cînt icelul a fost prezentat în premieră pe scena Teatrului Naţional
din Iaşi, în interpretarea lui Luchian.
S-a publicat în: Foaia Societăţii ... , III, nr. 4, 1 apr. 1867, p. 81-87;
COl/vorbiri literare, I, nr. 23, 1 febr. 1868, p. 328-331 (în seria: "Galeria
dramat ică de tipuri contimpurane". Lv}: Opere com-plete, I, 1875, p. 43-53.
În 111S. B.A.R. 3349, f. 66r _67r, se află autograful trimis de V. Alecsandri
lui Alccu Hurrnuzachi după care s-a tipărit piesa în Foaia Societăţii. Caietul
in care se află manuscrisul cînticelului conţine şi alte scrieri autografe
ale lui Alecsandri: Bucovina, Barcarola siciliană, Serb sarac, Barbu Lău­
iariul , M'area Meditcrană, Înşiră-te, 111 ârgărite, mai multe scrisori adresate
de poet fraţilor Hurmuzachi, precum şi cîteva scrisori şi poezii ale lui N. Băl­
cescu, 1. Alecsandri şi D. Bolintineanu. (Pe fila l" a caietului, o mînă ano­
nimă face menţiunea: "Scrisori, teatru şi poezii de ale lui V. Alecsandri,
N. Bălcescu, 1. Alecsandri şi D. Bolint ineanu cătră fraţii Eudoxiu, Alexan­
dru şi George Hurmuzaki, 1846-1878", iar pe fila 2v este notat de aceeaşi
ruină: "Dăruite [Academiei - JI.II,] de dl. Eudoxie Hurmuzaki jun., prin
dl. Dim. Onciul, şedin. 8 iunie 1907".)
VARIANTE
ms. 3349 (A), Foaia Soţietăţii .. , (B),
Convorbiri literare (C), Teatru, 1, 1875 (D)
Înainte de titlu, numai în C: Galerie dramatică de tipuri contimpurane.
IV. :1 7 I , 2 - A: Cînticel j B: Cîntecel de V. Alecsandri / C,D: Cînticel
comie1l3 - numai în D: Cintat de d-nul X. pe Teatrul din Iaşi,1I5-6-
A; B: grajdiul poştei [ ... ] păretele grajdiului. În mijlocul scenei I C,D:
875
[876]
grajdiul [ ... ] păreţi; în mijloc 117-A,B: depărtare/C,D: apropiere II
9-A: Am sosit cu bine/B: Am sositlC,D: Iată-ne 111O-11-A,B:
(Strigă la cai:) Hi! la irnaş, copii ... hi!. .. Iaca! da încotro apuci, balta­
tule? .. Ia grajdi?.. Chitcşt i că-i găsi orz?.. La imaş, jerpanule, la
troscot!/C,D: Hi[ ... ] gloabă ... 1113-l6-A: K.B./A,B: (Surugiul, cu
poturi şi ilie de aba cusute cu găitanuri, chingă de curea şi pălărie cu cor­
deie, Întră în şcenă, EI vorbeşte spre culise cu capul gol) I C: (Întră pe scenă
surugiul [ ... ] / D: SURUGIUL (întră pe scenă [ ... ] şi zice) II 17-A,B:
asta de-nainte / C,D: de-nainte II 17-18 - A ,B : nici o fugă I C,D: o fugă II
l8-A,B: să porneşti/C,D: a porni bine II 19-A,B: şcenă/C,D: faţa
publicului 1122-23 - A, B: nou, care merge la tăiat... de aceea-i grăbit
şi I C,D: de cei noi, cărora [C: cari] le zic prefecţi. .. E grăbit s-ajungă la
tact, de-aceea II 72,1 - A ,B: se priface în / C,D: scade cît un II 1-2-
A ,B: Eu judec [ ... ] dau / C,D: Noi, sur ugiii, judecăm [ ... ] dăm II Între r. 3-
'1 - numai în A,B: (Arie din "Chiriţa În provinţă.": "Credeţi-mi mie ... ") II
5-A,B: vesel/C,D: mîndru 116-A,B: Mişc de la roese ţ C: Mişc la
roate I D: O-ntind la fugă II 9 - A ,B: De-i uniforma roasă I C,D: Dacă-i
drumetul ros pe II 10 - A ,B: Dacă-i o faţă I C,D: Şi cu sprinceana II 13-
A ,C,D: ş-un / B: sau II 31 - A ,B: is / C,D: sînt II 32 - A ,B: (Îşi împle
ciubcica şi o aprinde vorbind) [ ... ] adecă de 20 I C,D: (Îşi aprinde luleua)
[ ... ] de 20 II 33 - A ,B: multe leghioi I C,D: ce de mai făpturi il 34-73,
16 - A ,B: şi ciocoi vechi de cînd cu Reglementul, şi ciocoi noi de-ai Con­
venţiei, şi ruşi, şi nemţi, şi turci, de toată seminţia, că pînă acum biata
J\loldovă au fost drumul cel mare al străinilor 1. .• Ia!. o. o ţară de jac, satul
lui Cremine, fără cîni şi fără jitărie!. o o [partea ce urmează de aici Încolo este
anulată în A :] Cînd Cu nemţii, îmi aduc aminte că ni-am pornit odată c-un
caprari iarna pe-un vicol de cele tătăreşti. o o Bietul şonţ era numai cu min­
diriul lui cel alb şi tremura, sărmanul, ca de năbădăici. o o 1 se făcuse nasul
pipăruşă roşie şi obrazul pătlăgea .. o
- Ţi-i frig, domnule?
- No, cald, cald, saperrnent l / C,D: Cîţi domni [o o.] răspundea el. II
17-20 - A [text anulat: Dacă l-am auzit tot zicînd că-i cald, mi-am cărat
de drum pînă la poştă. Cînd aice, ce să văd? Capra riul era bocnă!. .. Înghe­
ţase cu caldul lui cel nemţesc. Adică mare şugubăţi sînt unii oameni!]
Iaca ciubeica dracului că iar s-au stins... (Cată scăpărători de-şi aprinde
ciubeica.) [anulat: D-apoi] II 18 - B: aicea ce să vezi I C,D: acolo ce să
văd II 19-21- B: Caprariul era bocnă!... îngheţase cu caldul cel nem­
ţese ... Adecă mari şugubeţi sînt unii oarneni l , .. Iaca, ciubeica dracului,
că iar s-au stîns!. .. (Cată scăpărători de-şi aprinde ciubeica.) I A,B: Mai
876
•
"
[877]
anţărţ? .. Aduceam / C,D: eăpraru [ ... ] aduceam 1123 -A,B: de-ţi făcea
mai mare / C,D: de ţi se făcea 1123-24 - A,B: era un nepot de moşii
mănăstireşti, care venea să se îmbogăţească la noi... Ajungînd / C,D:
venea [ ... ] Sosind 1127 -A,B: S-a găsi / C,D: Găsi 1129 -A,B: rnărnă­
ligă/C,D: mămăligă, ceapă!130-31-A,B: Panaghia! Şi au leşinat
grecul/ C,D: panaghia mu! Şi o leşinat parpalecu II 34 - A,B: văd / C,D:
văd cu fes 1135-A,B: Jupine, jupîne/C,D: Kir Trufanda 1137-A,B:
Apoi / C,D: Da 1139-A,B: Cacohronocachi, budalasj C,D: Marnalinga II
74, I-A,B:crestinode/C,D:de 112-3-A,B: ca ase gaseasca maslinia
şi Iirnoni / C,D: maslinia, limoni 114 - A ,B: (Rîde) Ha! ha! ha! ha! că /
C;D: Ha, ha, ha, ha 115-A,B: de masline şi grecul cel/C,D: sarnsaru
[D: simzarul] de masline şi cel II 7 - A ,B: şi cît i-arn pus o maslină în
gură, au înviat ... ha! ha! ha! ... adecă poznaş neam de oameni! / C,D:
şi pe loc o înviet.11 8 - A,B: încă altă / C,D: altă 119 - A,B: în pădurea
de la Strungă / C,D: la Strungă în deal II 10 - A ,B: tălhari aicea / C,D:
tălhari 1113-A,B: vadă hoţii/C,D: vadă II 14-A,B: Jidanul/C,D:
Jidanu meu 1I16-A,B: căruţă/C,D: căruţa asta 1I18-A,B: măi/
C,D: oare II 20-25 - A ,B : trosc preste cergă, dar jidanul răspunde:
zinichi, zinichi, zinichi. .. adecă suna a stec1e, ca să înşele tălharii l ... Eu
iar jachi, el iar: zinichi, zinichi, zinichi!... Şi tot cu jachi şi cu z i nichi,
zinichi ne-am coborît tot dealul Strungei ... De-atunci i-au ieşit cîntic în
ţară.
(Cintic jidovesc) / C,D: jachi [ ... ] jidovească.jţ Zâ - A: Ista-i / B,C,
D: Iată II intre r. 29-30 - în A ,B,C:
Trosc, pliosc, trose şi j achi şi lichi,
Ei, 'rei, vei! zinichi, ziniehi.1I
30 - A ,B: Ista-i / C,D: Iată II intre r. 31-32, 33-34 - în A,B:
Trose,. pliosc, trase şi jachi şi lichi,
Ei, vei, vei! zinichi, ziniehi. II
36 - A ,B: şi pliosc / C,D: pliosc, trosc 11 38-40 - A., B: jidanul ca jidanul
voinicos, da fricos!. .. D-apoi cum sînt unii ciocoieşi cu maţe pestriţe
... Seca-le-ar sămînţa in ţară şi n-ar mai fi! ... că mare urgie a lui Dumnezeu
mai sînt pe lumea asta l. .. De-a lungul Moldovei / C,D: străinu [ ] ţărei 11
75, 2-3 - A,B: dinsul, nemîncat, nebăut, nedorrnit / C,D: el [ ] nedor-
877
[878]
mit IIJ-i.-A,B: pentru că-s/C,D: plouat [ ... ] i-s l] Î -A,B: mamă
[ ... ] ierte /C,D: mărnuca [ ... ]i odihnească II 8-9: - A,B Şi-acu mi [ ... ]
sărmana /.C,D,: Mi [ ... ] drăguţa 1I16-A,B: mingăictor / C,D: mult
iubitor II 18 - A ,B: Cu dor de mame" cerescul dor / C,D: Şi-mi făcea
traiul veselitor II 23 - A ,B: (Cu durere.) Stam [ ... ] plingeam / C,D: Stam
[ ... ] jălearn II 2i - A;n: că / C,D: căci II 25 - A ,B: ciocoieş / C,D: ciocoi
II 28-37 - A, B: El vine fără pic de îndurare la bordeiul mamei şi mii.
srnunceşte de Ilngă trupul ei, tîrîndu-rnă de păr , .. (Plinge.) în zădar mii.
rugam în genunchi să mă îngăduie ca St'L duc pe mama la groapă ... Tică­
losul l. .. pune de-mi dă arnăutul lui zece bice şi-i poronceşte să mi, cro­
iască tot drumul cu un harapnic din capră [ ... ] O cruce � ... ] plecat la drum.
/ C,D: el vine la [ ... J plecat. [35 - C: din] 1176, i-A ,B: de nu-i vedeai
fundul [ ... ] te / C,D: plină de bolovani [ ... ] mi te li 9 - A,B: chior şi eu
mi-am sclintit un picior. / C, D: chior. II 10 - A, Ii : pe cuconaşu pin / C,D:
prin II 11 - A, 8: cai de harabagiu / C, D: harabagii II 14-15 - A, B: suru­
giul român L .. Mai 'lOinic decît el nu-i om în ţară l. .. Nici ploaia, nici gerul.
nici vintul, nici arşiţa, nici întunerec"!... nimic nu-i pot '/eni de hac!
(Arie nouă.) /C,D: surugiu [ ... J ţară.] 17-.1,11: dnc/C,D: am II
18-_1,B: in/C,D: din!l23-A,13: pe cale/C,D: calare 1125-26-
A,B: caretă cu o cuconiţ ă '[ ••• ] Bădică surugiu, să mi, / C,D: cupca cu o
porumbiţă [ ... ]. Să mi, 1127 - A,B: că te-oi mulţămi! / C,D: flăcău II
28 - A, B: adun [ ... ] aşa, şi apuc harapnicul cu dreapta şi m-arunc / C,D:
apuc ;]' ... ] şi Ill-UJ'UIIC 1130-A,13: (Scenă de imitare a unui surugiu la
d rum.) 'Iişc;" băiete l. .. [ ... J ca / C: Mişcaţi, băieţi [ ] ca (scenă de imi-
tare a unui surugiu la drum) / J): 'Ihcati, băieţi [ ] ca li 31 - A, 8: că
te ajung!. .. Xu/C,D: lIu'1I32-36-A,U: (bate cu biciul inainte, ca
cînd ar vrea să lovească În calul cel din brazdă). Hi t şi tu, murgule! (Se
adresează in dreapta, ca la calul de la roate.) Iaca! IIU cumva te-ai lăsa p�
t înjală ? Hi! gloabă, că doară mi-eşti sub mînă. (Pocneşte delăt uri.
in dreapta.) Hi! acum cu toţii pe şes / C,D: de foc [ ... ] totii !i 37 - .,1 ,B:
Hi ... i ... i ... h{li/C,D: Hi-i-i-i i'IJi-17,I-A,H: c-o s;;, trecem pc la
c{lsuţa Mi'trillci'ti ! ... (Adresindu·se in dreapta.) S{, 111;' aştepti, fa, desarll.,
cu ali'Ienci, cinJ l11-oi Întoarce! Haide-aşa ... tot a�a ... Ia copce ... / C,D:
parcr\ [ ... ] copce [38-C: 11l1llii]1I 3-A,B: nu ne-ar [ ... ] Iaca şil
C,D: ne-ar [ ... J lac.", 1Ie1-.1,B: Am să 'fă 'dld, copii/C,D: s{, vă văd
acu, dragii mei II 5 -' A ,B: 'din val�'/ C: ele vale / D: din v{,!cică 1: 5':'"
A,il: Hi! hi! / C,D: Hi-i-i 116�"'I,n: I:tsaţi, că ',irfu-i cit colea/ C,D:
lilsaţi \18-9 - A ,11: clnd ar sili caii / C,D: cllm [ ... ] cleal 1\ 12 - A ,B:
odihnim [ ... ] la:'ochi/C,l),' odihnim la umbri\ [ ... ] pe ochi i. 16-A,B.­
�i-n'fuga mare/C,!): �i chiar din. fugă l' 17-.4,8: VTun Leib{l/C,D:
878
[879]
un duşman !I 18 - A,B: pelea I C,D: faţa 1120 - A,B: român vesel I C,D:
fraţi(noştri 1121 - A,B: de Sfîntul Vasili I C,D: Sfîntului Vasile 1122 - A J
tot în I B,C, D: toţi în II
IO� pApuşARIUL (p. 79)
Scris probabil în aceeaşi vreme cu Surugiul , cinticelul comic a fost pre­
zentat pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, in inter­
pretarea lui Luchian,
L Massoff (Teatrul românesc, Bucureşti, Ed. Minerva, 1966, vol. II,
p. ,146) menţionează că în stagiunea 1864-1865 "Luchian a obţinut succes
in piese tele lui Alecsandri, Ion Păp uşerul, Paraponisitul, Gură-Cască",
S-a publicat în Convorbiri literare, 1, nr. 21, 1 iau, 1868, p. 294-297
(în "Galeria dramatică de tipuri con timpurane", III. Ion Păpu;;ărul),
apoi în Opereconiplete, 1, 1875, p. 55-65. Manuscrisul autograf 'la B.A.R.,
ms. 3290, f 37'·-42v•
V:\RIANTE
ms, 3290 (A), Convorbiri literare (B), Teatru, I, 1875 (C)
înainte de titlu, numai in B: Galerie dramatică de tipuri contimpurane.
IlL II 79, 2 - numai în n,c II 3 - numai în C II 18 - A,B; Prindeţi-l! I C:
Pe dinsul. II 19 - A: x.n, (După I B,C: (După 1180, 1 - .cI,B: şi eu I C;
eu 1183, 7-A,n: rău/C; prost 1184, 23-A,n: cuşcă/C: cuşca păpu­
şelor 1137 - A,C: din ziua In: în ziua 1185, 4 - A,n: şcoală sătească­
lefegiu. Şcoala încă nu-i durată, dar leafa merge. I C: Mimică ... sau ni­
mică � lefegiu.1I 5 - A, n: a profesorului I C: de profesori II 6 - A, B: a
inspectorului I C: de inspectori 119-10 - A,B: Alt inspector de inspectori
-lefegiu I C: Un controlor de controlori -lefegiu. Alt controlor de nu
ştiu ce-lefegiu 1117-A,B: N.B. se ţ c, Se 1121-A,B: datinele j C,'
obiceiurile II 22 - .4. .B : cîşlegi dinaintea d-voastre I C; cîşlegi II 35 - A, R I
N.B. Comisarul I C: Cornisariul 1186; 5-6 - numai în C; (Dispare.) (Cortina
cade.) II
C(jCOA�A CHIH.l'j'A ÎN VOIAGIU (p. 81)
Scris, probabil, în toamna sau iarna anului 186�, la Mirceşti, ciuticelul
fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în februarie
martie 1864, În interpretarea lui :Millo.
879
[880]
,
"Un mare succes de public a obţinut şi Cucoana Chiriţa la Paris - ne
inforrnează Ioan Massoff (op. cit., II, p. 103) -, săli pline aclamind pe MiIlo,
despre care cronicarul Ulysse de Marsillac scria: « Trebuie văzută Chiriţa
prezentată de către cel de-al doilea creator al ei: MiIlo. Nu se poate concepe
Chiriţa fără Millo. Nu se poate Închipui tot ce acest excelent artist pune ca
vervă comică şi accent amuzant. »"
Mai tîrziu Însă rolul Chiriţei a fost interpretat cu succes şi de Smaranda
Merişescu (în stagiunea 1869-1870, la Iaşi, Merişeasca - cum i se spunea­
a jucat rolul Chiriţei din "canţoneta Lm ţrresiuniie uoiajutui coanei Clziriţa").
Aceeaşi actriţă o va interpreta şi pe Chiriţa din Cucoana Chiriţa în balon
pe scena Teatrului Naţional din Iaşi. Premiera de la Iaşi a avut loc in ziua
de 13 februarie 1875, iar cea de la Bucureşti, cu Millo în rolul titular, abia
peste două luni, la 23 aprilie 1875, cînd s-a produs şi accidentul de care am
amintit mai înainte (v. şi 1. Massoff, op. cit., p. 291, 334-335).
Millo însuşi îmbogăţise galeria Chiriţelor, scriind Cucoana Chiriţa la
expoziţia de la riella, "povestire umoristică cu cîntece, compusă acum, de
ocaziune", pe care a prezentat-o în premieră în stagiunea 1873-1874 (ibi­
dem, p. 315).
Canţoneta Cucoana Chiriţa În voiagi« s-a publicat in Convorbiri lite­
rare, II, nr. 9, 1 iulie 1868, p. H 1-145 (sub titlul: Cucoana Chirita la
Pa1·is). apoi în Opere com pl et e, 1, 1875, p. 67-76.
VARIAKTE
Convorbiri literare (A), Teatru, 1, 1875 (B)
87, 1 - A: Cucoana Chiriţa la Paris ţ B: Cucoana Chiriţa în voiagiu II 3-
Il um ai în B !I 4 -.-1: (Un salon.) / B: (Teatrul reprezintă un salon.) II
12 - A: Şotii o sută şi o / B: O sută de şotii ş-o II 17-20 - in A poartă
mcnţiunea: (bis } 1188, 5 - fi: scaunul/ B: jilţul 116 - A: Bucureşti ...
/ B: Bucureşti pentru plată de impozit li 91, 22 - A: por ţiile / B: por­
ţiile-s 1137 - A: dughcne şi la / B: magazii dc 1\ 92, 22 - A: N.B. Chi-,
riţa / B: Chiriţa II 31 şi 33 - A: Tu. Ia, la, la, tra! B: Tra , Ia, la, la, la Il
31-34 - în fi, cu meu ţiunca: (bis ) 1,93, 23 - A: (Eiuit.) / B: (Cortina
c adc.) II
D.-\RBU L.\CT.\l\.H'L (p. 95)
În acest cînticel comic, scris Ia :\Iirceşti in toamna sau iarna anului
11'63, Alecsandri Iixează pentru viitorime Ii6"unt popula r.i a vest it ului
violonist, acum sărnc �i uitat, care inc iurase pc 'fl"('tll li ri rn arta sa pe m nl ţ i
880
•
fi
[881]
localnici, boieri sau oameni din popor, ca şi pe străinii care l-au auzit, bună­
oară pe compozitorul Franz Liszt.
A fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în februarie'
şi martie 1864, în interpretarea lui Matei Millo.
S-a publicat in.Foaia Societăţii ... , III, nr. 3, 1 martie 1867, p. 76-80.
apoi în Opere com-plete, 1, 1875, p. 77-85. Textul autograf, la B.A,R., în
ms. 3349, f. 62r--66r• În ms. 3135, f. l11r_114r, printre alte "hîrtii rămase
de la 1. Caragealy" (cum este notat pe prima filă a caietului), a 6-a dintre
cele 9 piese adunate în volum este o versiune "t1luntenizată" a lui Barbu
Lăutariu, scrisă de Iorgu Caragiali, probabil versiunea pe care o prezenta
trupa sa. Întrucît aceasta se deosebeşte destul de mult ele versiunea origi­
nală, o reproducem mai jos, în întregime.
VARIAKTE
ms. 3349 (A), Foaia Soţietăţii ... (B), ms. 3135 (C),
Teatru, 1, 1875 (D)
95, 1- numai în A : (îmbrăcat cu anteriu şi giubea veche. El poartă pe cap
o giumatate de şlic cu fund verde) 112 - A,B: Ciniicel/ D: Cint icel comic
II 3 - numai în D 116-7 - numai în B,D: Barbu [ ... ] verde.) II 11-
A, B : că boier ului / D: boieri ului 1196, 26-27 - .ci : I! Doamne! Ce era în vre­
mea veche! Ce / B: Ce / D: Hei!. .. în vremea boierilor cu işlic şi cu anteriu
ca mine, ce 1128-29 - A,B: mă duceam acasă / D: se ducea bărbier-başa
de-l rădea cu bricile cele de mărgean în ccrdacu casii şi eu mă duceam II 97,
Între 1'. 13- H -Ia sfîrşitul cupletului, în A se mai află o strofă, anulati
apoi de Alecsandri chiar în ms.:
Chiar vizir Împărătesc
Cu caftanu-i boieresc,
Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha,
Trăiască măria-sa! II
17-A,B: Pin/D: În II 18-A,B: vva ţ D': vin de Cotnari 1129-A,B.­
că se I D: boierii se II 32 - A: acompanieruent j B, D: însoţit Il 37 - nu­
mai în D: Şi resteul mugurele! etc. etc. II 98, 6 - A, B: balon / D: trăsură.
II 12-16 - initial în A:
Zori de ziuă se revarsă
�i CII ochii n-arn închis;
elim să-i închid cînd ci varsă
Pîraie de foc aprins?
Aceste versuri au fost apoi anulate şi i nloc u i te cu
1') - A, R: porut ă ! I D: pJ,Ul[t!... Ah ! !' l)Q, 1
100, 12� 13- indicaţiile scouice nu.uni in Il, C:
cele menţinute in B,D.1l
.-1, R: la! J): IX' l:l II
B \R!<l' 1..�l'T,\Rll'
881
[882]
(Lntră Cit lăutari dllPe el inibrăcat CIt haine turceşti cintinti.}
UN FECIOR (viile îndată şi zice): Tăceţi, cioroilor, lipsiţi de aicea.
BARBU: Mai încet, mai încet, băiete, nu te răţoi aşa că pe noi ne-a chemat
boierul să-i cîntăm la ziafetul ce are.
FECIORU: �finţi, că boierului nu-i plac ţîrliiturile ţigăneşti, aide, căuta ţi-vă
de drum, ieşiţi de aicea mai curînd. (Lese.)
BA'RI3U: E! mă, da inimos mai e ciofllngar u ăsta de linge talere, ia veniţi,
măi ăştea cu naiul şi cu vioarele, iar voi, cei cu trornpetele, duceţi-vă
colea, peste drum, la paharnicul Surdulea. Aide, mergeţi. (Lese.}
Ei, da ce ,,rLZ, aicea e adunare mare, şi feciorul îmi zicea sol ies; veniţi
încoa, miii,' sol facem la d-lor un tocsim.
Aria 110. 1
Eu sînt Barbu Lăutaru,
'Starostile şi cobzaru,
Ce-am cintat pe la domnii
Şi la mîndre cununii.
Cobza mea a fost 'restită
)i de români mult iubită.
.vcum viu şi pe la 'roi
Daca-eţ.i fi boieri de soi.
Face senin lăutaril cr să tacă.} Ei, cînd erearn eu intr-o vrerne, crea lumea
altfel, dar acum s-a schimbat toate. De mă duceam la ziua vreunui boier şi
cîntam cîntece d-ale noastre bătrîneşti, boieru mă asculta cu cea mai mare
bucurie şi plăcere, l-a u zea.i: "Bravo, Barbule 1 bravo, trage; rnăi, sol-mi
trăieşti, cobza ta sit nu mai moară niciodată". Şi îndată mă lua dupe t;it
şi-mi zicea: "Ciută, măi, că eu plătesc 1" - şi-mi umplea fesu cu galbeni.
Eu atunci cîntam mai cu foc şi cu pîrjol, iaca aşea:
Aria ;10. 2
Chiu şi vivat fericit,
Boierul s-a căf tănit.
TOŢI
Chiu 1 chiu 1 chiu şi işala,
Trăiască măria-sa!
B.\RBU
Cu anteriu de citarea
Şi cu fes de indirnea.
TOŢI
Chiu! chiu! etc, etc.'
882
[883]
r
Pardl e pa�a djn Rusciuc
Cind bea cafea şi ciubuc.
TOŢI
Ch iu ! chiu! etc. etc.
(Face sem}! lăutaril or să tacă.} Ho măi, cit am ostenit. Şi, aş.u cum vă
spuneanl, atunci crea lumea bună, atunci crea fericire în ca�['l, tr[ .. ia m toţi
in dragoste; piuă acolo erea iubiţi ci, daca si\. iut impla ci"l '/I"C(> cocoauă il.
adunare purta rochie Iimonie, bărbatul ei, ca s-o indatoreze, bea �i el Iimo­
nadă ; daca iar se întîmpla si, fie în rochie '/işinie, boierul, tot pentru dra­
gostea cocoanei, bea şi el vişinată l Eu le CÎntam şi indată vedeai pe lxricri
că, nici una, nici alta, ş.alina [sic 1] poalele a ntcriului la lniu, t răzind dauţ u
cit erea casa de lungă ... Ei I ei I atuncea erea '/eselii ... d-apoi cinel se indră­
gea vreun coconas ele vreo coconiF'?,., Socotiţi ci, le scria bilet uri pc Ira n ţ u­
zeasci', ca acum? Aş, unde, .. Îuda tă te pomeucai la Harim, săracu: ".\ide.
Ba rbule, scoală-te. a.idi ci, arz, mi s-a aprins călcîiele de hamor", - şi
îndat" luam cobza supt giuhea, trint iudu-mă in droşcă şi - miscu ! - ca
un cu-ier ele hamor, ciu t îndu-i cit erea noaptea de urare pe sul. Ierca st ră ;
boier u ;edea În caleaşcă , trintit picior peste picior, cu ciu hucul in g,fră.
asteptind -l<{ colţul uli ţ ii , şi eu, subt Icreast ra ipochimenii. ii tr[,,,C'am la
alu ur i ele urla toţi cîinii din mahala. Îi CÎntam aşca :
Foc la inim ioara mea
)i IlU ştie niminea .
. vrde-ţ i-ar rochea pe tine
Cum ai ars inirua-u I\line.
Sau ăst:11an\:
Tont[t noaptea uat la poartă
:ji tu donni, donnire-ai Iliuarttt.
Xici c�"L 'Irei, ni di ln;1,. auzi,
::\ici ce su[�h' nu llt[l crezi.
1 ',i/
�i 1111 mi". mi�c;un ele supt fereastra coconiţii pini", ciud nu-mi da r:h.
puns; şi inelati, il dam în mîna boierului, şi hacşişul era gata, uu funduc
S�l.U alt'..:e'/a lnai 1l111tt, uar nu ca aculll. "Crhl, �:lraCI1, toattl noaptea. pc la
ri'l�pintii ';Ii inaintea cofeUiriilor şi abia ciştit! -doi-trei �fallţi. (Se' r:1Jldei-h·.)
Ei! ei! atullcca era. hine, însă indatrt Ce rotn{tllii a Început S:l se ia <lupe
alţii s-au stricat tot, preC1l1H cocoultele si joace tllilZUre(l �i CC(lSe ('U 111US,­
ralii, ,taiernl cu nemţii, cadrilul cn şfranţel.ii şi 1l11l1l1w/t'n �tie (tI cine 01'
883
.\
[884]
mai Juca şi de acu înainte; acum la noi în oraş nu mai plac cîntecile cele
'vechi şi frumoase; de cînd au venit 'muzica cu trompetele şi tobele, noi,
:sîrmanii lăutarii, murim de foame; am ajuns să plecăm la ţară, acolo ne-au
mai rămas să ne scoatem pîinea de la bieţii românaşi, numai ei au rămas
.a nu se lua dupe orice modă vine în ţară, ei îşi păstrează încă jocurile şi dati­
nele cele bune româneşti ale străbunilor lor, nu se schimbă niciodată. Să
vedeţi! Să ne închipuim că ne aflăm acum numai între români curaţi şi
-că ne găsim în horă, în mijlocul lor, cintîndu-le aşea:
Leleo roşie la obraz,
Leliţo, leliţo fa.
Floricică de pîrleaz,
Leliţo etc. etc.
Ce folos că eşti frumoasă,
Leliţo etc. etc.
Şi la cap căpăţinoasă,
Leliţo etc. etc.
Eşti dragă flăcăilor,
Leliţo etc.
Ca buha găinilor,
Leliţo etc.
Strînge-ţi, leleo, buzele,
Leliţo etc.
Că se văd fasolele,
Leliţo etc.
Strînge-ţi acum buzele,.
Leliţoetc.
Că le pişcă muştele.
Şi, aşa cum vă spui, astea ne-a mai rămas şi nouă pentru ca să ne mai
brănim. La oraş zice că s-au civilizat, acolo place numai ce e la modă,
.aşea încît şi noi, Iăuta rii, trebuie de multe ori să-i urmărim. Uite, eu, Barbu
Lăutaru, am fost silit acuma, la bătrîneţe, să mă duc pe la fteatru ca să
învăţ cîntece italieneşti de la operă, adică de cele opărite; uite, de pildă,
.cum şi ăsta:
Aria
La dona-i rnobili,
Calu-i leventi,
Neni arsenti
Edec prin cer.
:884
...
�
!
[885]
pz
Auzi, prin cer!
La dona-i nobili
etc. etc. etc.
Ai? .. nu v-a plăcut, o, vai de mine, se loveşte ca nuca în părete.
(Se uită la cobză, oftează.) Săracă cobzuliţă!. .. la ce vreme am mai ajuns t
De multe ori mi-ai umflat tu bozunaru cu galbeni! Ce dulce sunai tu la
auzul boierilor noştri! Dar acuma ai ajuns de nu te mai bagă niminea în
seamă. Aide, tu, vechi tovarăş, tu mi-ai fost sprijin în tinereţele mele, fii
acum şi pentru bătrîneţe. Ai să ne luăm ziua bună de la boieri şi să plecăm,
căci ora veni o vreme că sunetul coardelor tale, a cîntecilor naţionale să ră­
sune iarăşi în inimile tutulor românilor.
Dragi boieri de lumea nouă,
Ziua bună vă zic vouă,
Eu mă duc, mă prăpădesc
Ca un cîntec bătrînesc.
}
Ah! gîndiţi că am 1 fost odată
Şi 2 Închinaţi cîte un pahar
Lui biet Barbu lăutar.
PAR.\PONISITUL (p. 101)
bis
Scris probabil la Mirceşti prin 1864-1865, monologul prezintă aspecte
criticabile ale administraţiei şi politicii guvernelor lui Cuza de după lovi­
tura de stat din 1864. Ch. Drouhet, op, cit., p. 216-217, crede că scriitorul
ar fi putut avea un model în piese franceze cunoscute la Paris, în timpul
exilului, din care citează două: La Manie des places - 1828 - de sCrIbe
şi La Foire a1lx places - 1830 - de Bayard.
A fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în interpre­
tarea lui Millo, iar la Iaşi, în aceea a lui Luchian.
Millo a compus şi el o "pereche" a Para.bonisit ul ici fără slujbă creat de
Alecsandri: Paraponisitul pus în slujbă, interpretat tot de el pe scenă.
Paraponisitui s-a publicat în Foaia Societăţii ... , II, nr. 6, l iunie 1866,
p. 171-176, apoi în Opere complete, I, 1875, p. 87-96.
1 Iniţial: "Cobza mea a".
2 Adăugat ulterior cu creionul.
885
[886]
YARIANTE
Foaia Soţictăţii ... (A). Teatru. 1. 1875 (B)
10 J, 3 - numai in 13 II între 1'. 9 şi 10, numai în A: (Arie nouă) 1122 -.4 :
Z;iu In: Deci '1 102. între r. 24 şi 25. numai in A: (Arie nouă) il 103, 3 -.4:
Foarte In: Toţi II 104, 30 -.-1: totul I B: toate II 106, 4-.-1: anima I
Ii : prof undul II 41 - numai in B II
I\El�A )JASTASIA S.-\U :lL\XL\ PENSllLOR (p. 107)
Scris la :llirceşti în toamna anului 1865, Kera Nost asia sat iriza unul
dintre defectele principale ale societăţ ii Bucureştilor. cum spune Alecsandri
in nota apărută odat ă cu monologul în publicaţia lui Hurrnuzachi.
Prezentat. în interpretarea lui Millo, pe scena Teatrului Naţ ioual din
Bucureşti. cint icel ul a fost publicat în Foaia Societăţii ...• II. nr. 8-11,
1 all�.-Ino·r. 1866, p. 216-222, apoi în Opere coniplet e, r. 1875, p. 9--107.
Data elaborării a putut fi stabilită nu pe baza scrisorii adresate de
Alecsandri lui Alox. Hurrnuzachi din Mirceşt i, la 20 martie 1866, În care il
informa că în cursul iernii scrisese: ,,1) Kcra "Vasfasia, un cinticel in contra
maniei de pensie a fraţilor de peste Milcov, 2) Plăcintarul , scenă din po zestea
Cişmig iulu i. 3) Harţă Ră scsul , comedie în 1 act. -:1) Pepelca şi Aruintc, po­
veste in 1 act. 5) Dru mul de fer. comedie in 2 acte" (el. \' .. Alecsandri, Cele
mai [runioase scrisori, p. 163), ci pe baza altei scrisori, şi anume aceea adre­
sată lui Pantazi Ghica din :lfirceşti, la 30 oct. 1865, în care ii comunica lista
pieselor scrise pînă la acea dată. Printre acestea figurau Kera Sas/asia.
Hartă Răzcşul şi Courigarul . Întrucît Pe pcl ca şi Aruiutc şi Drumul de fer
nu sînt trecute În această listă, Înseamnă că numai ele au fost scrise ulterior,
În iarna 186.5- 186G.
VARIANTE
Foaia Soţietăţii ... (A), Teatru. 1. 1875 (B)
107. -1-6 -.4.- (De V. Alecsandri), Un salon. / B: Cînticel comic. Cîntat
de el-nul Millo, pe Teatrul- din Bucureşti. (Teatrul reprezintă un salon.)
II 108, 8 -.4 :. nevoie şi d-ta vreodată In: şi d-ta vreodată nevoie II între
.11 şi 12, numai în .4: (Arie) II 109, 6 - A: Ciubucci-başa ! Bărbieri I B:
Bărbier II 10 -.-1: scîrţie.) Nu mctahiriseşti, beirnu P Îi bun ... chiar de
la Inderneă ... (Trage o priză �i strănută.) I B: scîrţie.) II II - A: ("Pom
I B.- (Arie: "Pom il 27 -.-1 : De nu vreţi a fi ingraţi I 13: Dacă sinteţi bo
tezaţi.1I IlO. 3 - .-1 .- meu cel I B: meu II 13. 14, 16, 1-8, 19. 21 (greceşte)
'886
[887]
r
în A sînt traduse în subsolul pagmu: 1) Afrodit a mea, ah! 2) Am hotărît
să părăsesc astă speranţă a mea, 3) Părăsesc clar si v iaţ a-mi, să mă stîng de
pe pămînt, 4) Porumbaşul meu, ah! 5) Să mai ştiu incă şi-aceea, că ai
devenit ucigaşul. 6) Ca un tiran mă pedepseşti, o, crudă, pi nă-n ·/cci.1I
33 - .oi : toa tă In: tot li 111, între r. 8 şi 9, numai in A : (A ric) p 2� - A :
A s-ajung a fi vei-post I B: �i vrea ca să-I puie-n post II 112, 9 - A: Care
cal? ce cal? I B: Bacalu? Care bacal ? II 10 -.-l : Cel I e. Calu cel II 33 -'- A;
Cal-o I B: Cere-o II 113, 9 - A: Care li 113: Care 1122 - numai în It :
(Cortina cade.) II
În .4, la sfîrşitul "CÎnticellllui" se află următoarea notă a autorului:
"XoIă. Soţietatea Bucureştilor şi a tuturor oraselor elin Valahia, pe
Hng,\ frumoasele calităţi ele cari este înzestrată de naturii, are şi două deiec­
turi serioase, carile au ajuns în graelul unor manii ridicole: mania pensiilor
şi mania posturilor. În acea soţietate întîlneşti persoane cu mari averi C6
sînt fericite ele a se îndulci elin averea statului cu o pensioară cît ele mică •.
Întîlneşti oameni tineri, sănătoşi, eleganţi, carii sînt înscrişi În lista pensio­
narilor statului alăturea cu cei sărmani şi neputincioşi ... incit cifra pensiilor
se suie la 9 milioane pe an! O asemene trist ă şi ruşinoasă boală trebuie a fi
combătută cu arma ridicolului. laii, pentru ce am imaginat acest cîntecell
Kera Nastasia au fost reprezintată în Bucureşti ele celebrul nostru artist
Millo cu mult succes. Aceasta dovedeşte că peusiomania s-ar putea vindeca
511b biciul satirei, de vreme ce bucureştenii au avut spiret.ul ele a rîde de
Kera Nastasia. Fie ca macar ele acum Înainte rornâ nul din oraşe să se roşască
pe obraz la ideea de a cerşit ori pensie, preculll romi, n ul de la ţară se ruşi­
nează de a cere poruană ! V. Alecsandri." I
HADL\NA (p. I U)
Scris, probabil, mai tîrziu decît Paraţionisit ul, Kera Saslasia, Couri­
garul , Millo director, cînticelul a fost prezentat, presupunem, curind după
aceea, In interpretarea lui Millo, la Teatrul Naţional din Bucureşti.
1. Massoff (op. cit., II, p. 293-29�) arată că Haimana a figurat în reper­
toriul Teatrului de la Iaşi în stagiunea 1870-1871, improună cu alte piese
ale lui Alecsandri: Cetatea Neasnţ ului, Chiriţa în Laşi (cu Mcrişeasca în rolul
titular), .Y1I1zta ţărănească, Piatra din casă, GiWl'ele llli Hagi PeiCII. În anul
urm�ltor, canţoneta a figurat şi în repertoriul trupei lui �Iillo, la Bucureşti
(ibidem, p. 302).
S-a publicat în Convorbiri lilemre, V, nr. 18, 15 no'1. 1�71, p. 281-
284 (sub titlul: Haimana sali Permulările iillpicgaţilur), apoi in O/,e1'e C01l1-
plete, l, 1875, p. 109-119.
887
[888]
Alecsandri înfăţişează aici un alt aspect negativ al vremii: instabili­
tatea guvernelor, care determina, fatal şi inuman, un veşnic du-te-vino al
slujbaşilor, mutaţi de colo-colo de fiecare guvern care ajungea la putere.
VARIANTE
Convorbiri literare (A), Teatru, 1, 1875 (B)
115, 1 - A: Haimana sau Permutările impiegaţilor I B: Haimana II 3-
numai in B II '1 -.4 : Teatrul reprezintă o [ ... ] şedepe o valiză veche I B:
O [ ... ] trece ţinînd o valiză.) 116-7 - A: Cine m-ar vedea şezînd calare pe
o valiză, în mijlocul unei pieţe I B: Haimana (cătră public): Cine m-ar
videa cutrierînd oraşul cu valiza pe. spinare II 10 - A : unul din acei mar­
tiri a politicei I B: un martir politic II 17 - A : strămutat I B: prea mutat 11
116, 5 - A: (Se scoală de pe valiză.) Aveţi I B: Aveţi 118 - A: din zilele
I B: în zilele II 11-12 - A: să se înfunde la monastire I B: să-şi înfunde
tinereţile şi frumuseţile la Agapia II 13-14 - A: uită şi monastire şi pe
răposatul şi găsi cu cale [ ... ] căsătoresc I B: ea uită şi pe răposatul şi monas­
tirea şi găsi mai comod [ ... ] căsătoriei II 15 - A : . copilaşi I B: copilaşi
nostimi II 16-18 - A: mie nici de frică [ ... ] Maximus-Trebonius-Pompi­
lius I B: nici de frică, dar carii îşi a.duc de departe cu Neagoe Basarab
[ ... ] Caius- Trebonius- Vespasianus II 19 - A : că-s I B: că-i II 21 - A : Pre­
cum vedeţi dar: Sunt om cu familie I B: Sint familist, precum videţi,
însă II 23 - A : bucuros un irmilic I B: un icosar II 2'1 - A: Săftica, soţia
mea I B: Săftică 1125-26 - A: de �cînd aleargă [ ... ] a putea I B: aleargă
[ ... ] a-mi putea 1127 - A: despre care [ ... ] des I B: de care [ ... ] mult II
31-32 - A: huzur I B: oarecare huzur II 33 - A: şi să capăt I B: să
capăt II 38 - A: salarnandra I B: sălărnîzdra II 117, 6 - A: Hîrlău I B:
Dorohoi II 11- A: cu chirie I B: în chirie II 17 - A: numea I B: rînduia
II 19 - A: a destitui I B: de a destitui 1126 - A: luni I B: luni, deşi nu
locuisem decît şease zile II 29 - .4 : şi curios de a cunoaşte I B: curios de
a gusta II 37 - 118, '1 - A: strămutat etc. etc. I B: prea mutat [ ... ]
rătăcitor! II 8 - A : vrînd In: voind iarăşi li 9 - A: constituţionalism, de
r ornânism I B: românism, de constituţionalism II 10 - A: care asemene IB:
ce II 11-12 - A : adecă a purta I B: pentru ca să port II 16 - A: chipuri
I B: sensuri II 18- 19 - A: pe uli ţi I B: prin mahalale II 21-25 - A :
spăriată ceruse ajutor grabnic la Bucureşti; un regiment de vînători ple­
case cu tunuri, însă, pănă a nu sosi la Turnul, poliţaiul de oraş, numai cu
cinci dorobanţi, hăituise revoltanţii I B: voinică [ ... ], dorobanţi II 32 - A:
Turnul Severinului I B: Turnu II 35 - A: fie? I B: fac? II 38 - A: cuvîn­
tul stabilitate nu cumva I B: nu cumva cuvintul stabilitate II ll�, 1- A:
jucărică In: jucărie il 9 - _1: vremea I B: timpul II 10-11- A: mîna
B88
.....
1
[889]
J B : ghearele II 13 - A: Ismail l de I B: Ismail, şi de II 15 - A: Giurgiu
[ ... ] Giurgiu I B: Călăraşi [ ... ] Călăraşi II 17-19 - A: haide ha ... fără a pute
.da [ ... ] ani de zile! I B: haide ha, haide ha, fără a să învrednici să deie [ ... ]
.ani! 1120-21 - A " România I B " România, de la Carpaţi la Dunăre, în
Jung şi-n larg II 28 - A: mei. I B: mei, strănepoţi de-a lui Traian. II 30 ­
A; să vă spun I B: să spun II 31- A: tainul de grăunţe I B: tainul II
34 - A,' sînt acum I B: sînt II 38-40 - A: de deJigenţe, şi dacă este ca
.să fim hojma strămutaţi, încalte avem I B.' nespălaţi [ ... ] acum II 120,
2 - A: îngheţat I B: îngheţat în vagoane II 3 -- A: dar I B: dar fie ...
II 5 - A: pute cînta cu mulţămire I B: cînta ca nealtădată II 18 -.-1:
<comoditate / B: stabilitate II 20-21 - A :
Să gust plăcuta stabilitate
Făr-a fi hojma ca cioara-n par.
N.B. I B: Servindu-mi ţara pe aşezate
Iar nu din fugă, ca cioara-n paL II
24 - A: Domnule [ ... ] ian stăi, mă I B: (Cătră telegrafist:) Domnule
r ] stăi, te 1127 - A: căruia îi zice I B: ce-i zic 1127-28 - A: caiet
[ ] deosebitele depeşe I B: cutie [ ... ] depeşele II 30 - A: alt casier idem /
B: patriot de meserie II 31-32 - A: o [ ... ] pentru I B: ot Bîrzoieni ...
o [ ... ] cătră II 33 - A: de trei ani I B: Mult 1136 - A: (furios:) Ce I B:
Ce II 37 - A: cătră impiegatul telegrafului I B: furios cătră telegrafist II
38-39 - A: pentru ce? spune I B: şi pentru ce, mă rog?.. spune ...
pentru ce II 39 - A: trei I B: mai mulţi 11121,2 - A: în timp de trei ani
m-ai silit a fi I B: m-ai [ ... ] fiu II 4 - A: care cată să-şi îndeplinească
datoriile I B: aplicat [ ... ] datoriilor 116-7 - A: fistichiu I B: fistichiu,
patlageniu 118 - A: apucînd [ ... J impiegat I B: Apucă [ ... ] telegrafist II
10 - A: ducă-se pe pustii I B: năbădăicele II 11-12 - A: sau I B: sau
de II 13 - A: 33343 I B: 33333 II 19 - A: fuge / B: scapă şi fuge II 22 - A :
eu de haimana I B: noi, impiegaţii, nişte hairnanale II 23 - A : impiegat I
B: impiegat al statului 1124 - A: mai I B: neplătit, mai 1127 - A: cînt /
B; urlu II 29 - A: (nu sfîrşeşte cîntecul) / B: În veci mutat II 30 - A :
(oţerindu-se:) Brrr! (Îşi ia valiza pe umere şi iese zicînd:) / B: (Nu sfîr­
şeşte.) [ ... J în spinare.) II 33 - numai în B II
GURĂ-CASCĂ, OM POLITIC (p. 123)
Scris, probabil, la Mirceşti, în aceeaşi vreme cu Paraponisitul, mono­
logul a fost prezentat apoi pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti,
în stagiunea 1864-1865, în interpretarea lui Millo (v. şi I. Massoff, op. cit.,
II, p. 135).
889
[890]
La Iaşi a fost prezentat în aceeaşi stagiune, În interpretarea lui Luchian,
Acesta interpreta totodată şi rolul lui Ion Pâţiuşeriul şi cel al Para-poni­
sit ului (ibidem, p. 146).
Gură-Cască s-a publicat în Cal/vorbiri literare, 1, nr. 20, 15 dec. 1861,
p. 280-283 (În seria: "Galerie dramatică de tipuri con timpurane"), apoi
în Opere com-plete, I, 1875, p. 121-130. Manuscrisul autograf, după care
s-a tipărit monologul în Convorbiri, se află la Biblioteca Academiei 1�.S.R.
(ms. 3290, f. 31r - 35").
VARIANTE
ms. 3290 (A), Convorbiri literare (B), Teatru, 1, 1873 (C)
Înaintea titlului, numai în B: Galerie dramatică de tipuri contimpurane "
2 - numai în B,C [[ 3 - numai În C II 4 - A ,B: (Un salon.) I C: (Teatrul
reprezintă un salon.) [[ 7 - A ,B: tainic I C: tainic publicului [[ 15 - A ,B :
oftez I C: tremur II 124, 5 - A ,B: şi am I C: le-am II 20 - A ,B: mi-a I C:
m-a [[ 36 - A ,B: o să I C: au să [[ 125, 5 - A,B: is [ ... ] Aşa el C: sînt
[ ... ] Aşa-i [[9-A,B: că/C: căci [[ 12-A,B: în trei/C:.la [trei [1
33-A ,B-că/C: pentru că [[ 35-A,B: asta IC: aceasta ţţ 126, l3-A,B: de ar
C: a [[ 18 - A ,B.' chibzuim I C.' Închipuim II 22 - A ,B.' samă I C.' seamă
spusele. II 28 - A: Meine liebe I B,C: Ah, du lieber [[ 127, 15-16 - A,B:
N.n. Irnuează [ ... ] grăi I C.' Imitează [ ... ] vorbi II 17 - A,B.' mulţămire'
C: o mulţămire 1120 - A ,B.' îs I C.' sîni [[ 30 - A,B: mîntuit I C: ter­
minat [[ 31- A ,B.' Mintuit. I C.' Terminat. [[ 128, 15 - A, B.' Cu mînie. I
C: :'<Iînios. [[ 2i - A ,lJ: oftez I C: tremur [[ 36-37 - numai în C II
SCENETE
ST . .\N COYRIGAlUUL (p. l31)
Scris În aceeaşi vreme cu Kera Nastasia, cint icelul St an Covrigariul
avea pentru Alecsandri o importanţă deosebită, de vreme ce îl considera
demn să prezinte Întreaga galerie de "tipuri contimpuranc" publicate în
Convorbiri.
Canto neta a fost jucată in premieră (sub titlul Plăcinlarul de la poarta
Cişniigiulwiş, la 25 nov. 1865, În interpretarea lui Millo, la Toat ril cel Mare
din Bucureşt i (v. 1. Massolf, op. cit., II, p. !-i2).
890
[891]
S-a publicat in COl/vorbiri literare, r. nr. 16, 150ct. 1867, p. 213-218
(primul din "Galeria dramatică de tipuri contimpurane", precedat de scri­
soarea lui Alecsandri către redactorul Convorbirilor, datată: ,,�Til'ceşti,
sept. 1867"). apoi în Opere cont plet e, I, 1875, p. 131-1'47. Una dintre redac­
ţiile autografe se păstrează la B.A.R., rns. 3290, f. 22r -35v (aceea după
eare s-a tipărit în COl/vorbiri).
VARIANTE
ms. 3290 (A), Convorbiri literare (B), Teatru, 1, 1875 (C)
Lista persoanelor numai în C.I\ Înaintea titlului, numai În 13: Galerie dra­
.matică de tipuri co nt impura ue.j] 133, 2-3 - numai în C 1\ 12 - A ,13:
nu-ţi curge laptele-n pasat I C: Îţi stau gogoaşele În gît II 134, 6 - A, B :
împrejur I C: înapoi li II -.-/, B: cuc I C: singur, cuc II 2-1- A, 13: demult I
C: mult 1125 - A ,B: curţii I C: curţii domneşti II 31 -.-/ ,B: grec cu fes
pe cap.) I C: grec.) II 135, 32 -.t:I ,B: zburl i t, cu barba-n furculiţă I C:
zburlit II 136, 8 -.t:I ,13: Dacă de-oi I C: Dac-oi II 11 - A ,13: că-i I C: cam
1122-.-/,13: cintecul de urit.IC: eu cÎI;ticnl început.!I137, 8-A,C:
ameţeau I 13: ameuin ţau [greşeală de tipar] II 138, 12 - numai În .t:I, 13,
la cuz in t ul ia 1/1'1 , următoarea not ă ; Vezi istoria unei plăcinte în Păcatele
tinereţilor: completare în 13: de d. Constantin Negruzzi II 15 - A ,B: încet
aşa le: aşa II 140, 37 - A ,13: de foc, chiar de I c .. aprinşi ca să II 141,
26-A,B: De l·îi iixce ţC: De-i face II 28-.-1,B: Spune-i/C: Spune II
32-.-/,B: izbîndit I C: izbutit 1\ 142,9-..1: blagosloviţ i I n.c, ai naibe i II
18-20 - . .J., 13 :
.'-şa-i timpul, cu-o minciuni,
Faci îndată treabă bună i ­
(lm.) I C:
Cu gogoşi şi cu minciuni
Am hrănit proşti şi nebuni.
(Cortina cade.) II
pîO.LĂ ŞI TîND.-\.LA (p. 143)
Sceneta Picală şi T'indală a fost scrisă prin martie 1856, în atmosfera
generală de entuziasm patriotic în care se pregătea Unirea. Acest "dialog
politic" - cum l-a numit autorul- avea drept scop combaterea propa­
gandei antiunioniste. Efectul mobilizator al scenetei este sesizat însă de
891
[892]
căimăcăruia ostilă Unirii, care interzice interpretarea ei, ca şi cîntarea
Horei Unirii.
Premiera a avut loc pe scena Teatrului Naţional din laşi în stagiunea
următoare, 1857-1858, cînd situaţia politică se schimbase în favoarea
luptei pentru Unire. "Acum, cînd lucrurile şi-au schimbat faţa şi cînd Uni­
rea este sigură - îi scria Alecsandri lui N. Luchian, în acea vreme director
al Teatrului Naţional din laşi - nimic nu te împiedică să joci Picată şi
T'indală. Pune-o în scenă pentru începutul stagiunii teatrale a anului acesta.
Vei avea, sper, un succes potrivit irnprejurărilor" (el, V. Alecsandri, Cores­
pondenţă, p. 182).
S-a publicat mai întîi în Steaua Dunării, II, nr. 34, 16 iunie 1856,
p. 135-136, apoi în FoilelOHul Zimbrului, III, nr. 14, 8 apr. 1856, p. 108-
III, care însoţea sceneta de următoarea notă a redacţiei: "Reproducind
dialogul acesta din Steaua Dunărei, adăogirn că importanţa lui ne-au făcut
a-I publica şi noi, deşi data Foiletonului nostru este în urmă. Reâ,"; în
Telegraful româ1l, IY, 1856, p. 203-204, unde se menţionează: "Din SI.
DUH."; în Salba literară, 1857, p. 399-408; în broşura Păcală şi T'indală,
Dialog politic, 1857 (f. 1.); în brosura Păcală şi T'indală (f. !. şi a.) ; în Opere
com-plete, J, 1875, p. 159-169.
VARIANTE
Steaua Dunării (A), Foiletonul Zimbrului (B),
Telegraful român (C), Salba literară (D),
Păcală şi Tindală, 1857 (E), Păcală şi Tîndală, f.l. şi a. (El)'
Teatru, 1, 1875 (F)
Numai în E, El indicaţia: Personagele
Păcală, june onionist [El: unionist]
Tîndală, bătrîn giubeliu.]
145, I3-A,B,C,D,F: fire-iIE,EI: fire 11146, 19-A,B,C,D,F: şi eul
E,EI: cu II 29 - A ,B,C,D,F: C-ar putea ca I E,EI: Că va putea II 30 ­
A,B,C,D,F: mi-ai I E,EI: ai'lI 34 -lipseşte din E,EI II 147, 2-3- A,B,C,
E,EI: Înţeleg şi te jelesc.1 D,F: Înţeleg [ ... ] bordei! 111O-A,B,C,E,E}:
nădejdea I D: sperarea I F: speranţa II 12 - A ,B,C,D,F: un cairnacarn I
E,EI: la vrun divan II 15 -lipseşte în E,EI 1120 - A ,B,C,D,F: legea în
picioare-ţi I E,EI: legea-ţi în picioare II 30 - A ,B,C,D,F: bine tu aminte I
E,EI: tu aminte bine 11148, 17-18-A,B,C,D,F: Şi de [ ... ] foles I
E,EI:
Hotărăşte-te odată a fi ţărei de folos
Daca vrei ca să îţi ierte trecutul [El: trecutu-ţi]
mult păcătos; II
892
[893]
r
22-A,n,e,D,F: care/E,EI: în care 1130-A,B,e,D,F: de-a I E,EI: a II
149, 21- A ,n,e,D;E,EI: Carele [ ... ] ca I F: Carii [ ... ] ca şi 1123 - A ,B,e,
E,EI: puterea, Unirea I D,F: Unirea, puterea 1125 - A ,B,e,D,F: răzle­
ţită I E,EI: neglejită 1129 - A,B,e,D,F: acelei I E,EI: acestei II 150, 5-
A,B,e,D,F: vreu I E,EI: vor 119 - A,n,e,D,'F: toate sînt menite f E,EI:
sunt menite toate 1117-A,B,e,D,F: deIE,EI: d-un II 24-A,n,e,D,F:
zic I E,EI: spun II 27 - A,B,e,D [tipărit greşit]: Păcală I E,EI,F: Tîndală II
30 - A,B,e,D,E,EI: şi I F: de II ISI, 2 - A,B,e,D,E,EI: socoti I F: crede
de 114-A,B,e,D,F: l-aiIE,EI: I-ar 115-25-lipsesc în E,EIII 27-
A,B,e,D,F: zvîrlindIE,EI: azvirlindu-şi 11152, I-A,B,e,D,F: vveu ]
E,EI: voi 114 -A,B,e,E,EI: joacă cîntînd I D: joc cintind Ham Unirei I F:
joc Hora Unirei II 5 -lipseşte din A, B,e II
OPERETE
SCARA MÎŢEI (p. 155)
"
"După o pribegire de doi ani prin stat urile Europei (termin de pas­
port), în urma răscoalei noastre din 28 martie 1848" (cf. prefaţa ed. 1875.
voL de faţă, p. 28), Alecsandri se întorcea în ţară la sfîrşitul lunii decembrie
1849. Solicitat de Millo, care conducea atunci teatrul românesc din Iaşi,
Alecsandri e gata să contribuie la înjghebarea unui repertoriu dramatic
naţional şi chiar în primele luni ale anului 1850 scrie două piese: opereta
Într-un act Scara miţei, pusă pe muzică de Flechtenmacher şi reprezentată
în premieră pe scena Teatrului Naţional din Iaşi la 2 aprilie, şi "comedia
cu cîntice" în 3 acte, jucată pe aceeaşi scenă o săptămînă mai tîrziu, Chiriţa
în Iaşi sau Două fete >-0 neneacă .
Adresindu-se unui public al cărui gust pentru teatru nu era încă format,
opereta Scara miţei, deşi uşoară, fără pretenţii, a avut un mare succes, dato­
rită şi distribuţiei: Millo (Marin), Teodorini (Ghiţă Făurin), Neculau (Măg­
dian), d-na Sterian (Florica) şi "demoazelele" Gabriela (Anica) şi Sevastiţa.
(slujnica Anicăi) - cei mai buni actori ai scenei ieşene pe atunci, dar îndeo­
sebi stimei de' care se bucura Alecsandri (ef. scris, către Ubicini, B.A.R.,
ms. rom. 3370, f. 259-262; V. Alecsandri,. Scrisori. In sem nări, p. 153-155).
N. Iorga (Istoria literaturii 1'omâne în sec. XIX, III, p. 138) îşi exprimă
părerea că ar fi vorba de o imitaţie sau prelucrare a unei piese franceze
(ef. şi Ch. Drouhet, op. cit., p. 229).
893
,�
[896]
cea mare. Comedie vodevilă in lin act. Tradusă de T. Porfiriu (I. 2'-54') ..
Pe fila 3' se află menţiunea: "Reprezintată Salla Bossel la I novembr ..
873/74" .
Această versiune a piesei Crai-nou pare să fi fost mult jucată, căci,
in 1865, trupa Fani Tardini-Vlădicescu prezenta la Braşov Corbul român,
Florin şi Florica, Kir Zuliaridi şi Concina (v. 1. Massoff, op, cit., II, p. 497) •.
în 1870, M. l\Iillo prezenta În -t urneu la Arad Corbul român, Millo director
şi Chera Nastasia (1. Massoff reproduce în op. cit., p. 480-481 un afiş al
programului), iar În 1873, tot Millo juca la teatrul din sala Ilossel "vechile
succese": Barbu Lăutaru, Corbul român, Cinei-Cinei, Plăcintarul din poarta.
Cişmigiul ui (ibidem, p. 315).
YARIANTE
Crai-nou, 1851 [?] (A), Repertoriul dramatic, 1, (B),
Vioara teatrului românesc (C), ms. 2854 (D),
Teatru, 1, 1875 (E)
189,- titlul- B,C,E: Crai-nou / D: Corbul român. Vode'ril naţional
Într-un act de d. Y. Alecsandri II 190, 4 - B,E: tînăr / D: tînăr arnploiat II
6 - B,E: orfană / D: epitropisita ispravnicului 118-9 - B,E: Fete, Flă­
căi de munte, Jandarmi / D: Ţărani, Ţărance, Jandarmi. Scena se petrece
la un sat în Molda·ria.11 191, - numai în B, înaintea titlului: 1851.11 3-5
-lipsesc în D II 3 - B: Înfăţişează / E: reprezintă II Între r. 5-6, numai
în B: Scena se petrece la Hangu II 7 - B,E: Dochiţa, Fete, Flăcăi (caută cu
toţii la Crai-nou / D: Dochiţa, Ţărani, Ţărance. Arie no. 1 II 9 - B,E:
Crai-nou! Crai-non! Crai-nou! / D: Lună, lună nouă 1111- B,E: Crai­
nou! Crai-nou! Crai-nou! / D: Lună, lună nouă II între r. 12-13 - numai
în D: (de 2 ori 1114 - B,E: Crai-nou / D: Lună 1117 - B,E: 0/ D: mi-a II
192, 2 - B,E: Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! / D: Lună, lună nouă II 9 ­
B,E: Crai·nou/D: Lună 1111-B,E: adă/D: dă Illi-17-B,E: Crai­
nou [ ... ] împlinit. / D: Lună, lună nouă etc. etc. etc. II 18 - B: N.B. (Se
[ ... ] în/D: (Se [ ... ] între/E: (Se [ ... ] înIl19-20-B,E: cîntînd [ ... ],
drum.) / D: Ţărancele şi ţăranii suie pe scenă şi se uită.) 1122 - B,D:
l\Ioş Corbu / E: Corbu II 23-24 - B,E: Corbu (în culise) / D: Arie no. 2 II
27 - B,E: el! / D: el! (bis) 1130 - B,E: creşte! / D: creşte! (bis) 1131-
32-numai în B,E [B: N.B. (Corbu] II 193, 4-5 � B,E: o. fată [ ... ] om �i.
/ D [se continuă replica Dochiţci] : Doamne! mare poznaş e, cît e de bătrîn
şi mare bun suflet de om mai e! Il 10 - B, E: inima / D: inirna-i II 13-
numai În B,E [B: N.B. (felebJ 1: 15 _. lJ,D: Bine-am i t: Iline v-am II
16 - B,E: cat riu ţe I D: za] ranici li 18 - B, E: dom I n : J,JnI! dorului II
896
[897]
19 - B,E: [B: De aceea aţiJ De ce-aţi [ ... J ca buraticii? / D: De aceea
aţi ieşit cu toatele la lună ca brotăceii.] 20 - B,E: Ne-am închinat la Crai­
uoix.] D: Dar, am ieşit ca să ne închinăm la lună nouă, la Crai-nou, cum îi
zicem noi. II 21 - B,E: Ce / D: Adică ce II 24 - B,E: spuneţi / D: spu­
neţi-mi 1124-25 - B;E: ist Crai-nou? salbe / D: astă lună nouă? salbe
şi II 27 - B,E: tineri / D: tinerei II 30 - B,E: păpat / D: mîncat II 31 ­
B,E: Dochiţo / D: Dochiţo dragă II 33 - B,E: că mă / D: că iar mă II
33 - B: păcatul din fire / D: năravul din născare / E: năravul din
fire II 194, 2 - B,E: Nu-i [ ... J iute / D: A! asta nu-i [ ... J curînd 113-
B,E: năgăruş / D: neguriş II 5 - B,E: fără greş / D: negreşit II 7-8 -
B,E: [B: N.B. (FeteleJ Fetele [ ... J singuri.) / D: Cor. Arie no. 3 II 10-
numai în B,E II Il şi 13 - B,E: Haideţi, haideţi, haideţi I D: Haideţi,
haideţi, haideţi, haideţi 1114-B,D: Pe/E: În II între r. 14-15-numai
în D: (de 5 [iniţial: 2J ori.) (Corul de fete şi flăcăi iese.) II 17 - B,E: moşia'
D: în arendă moşia II 19 - B,E: Ei! se / D: Se II 19-20 - B,E: CB:
nepoataJ fata [ ... J vodă / D: nepoata [ ... J povestea vorbei, vodă 1122-
B,E: lalei! / D: Cum se poate? 1123 - B,E: Îi / D: Ce-ţi spun eu; îi 1127 -
B,E: n-au cum putea / D: nu pot II 28 - B,E: işti de la ţară / l) : ăştia
proştii II 30 - B,E: aşîş să nu-i / D: să nu II 32 - B,E: ba mai / D: ma.i j]
33-34 - B,E: mas peste deal cu / D: mas cu II 35 - B,E: şi are / T) :
lasatul'lecin şi are 1136-B,E: Dochiţo/D: Dochiţo dragă? 11195, 3-4
- B,E: noi, dacă-i aşa treaba. / D: mine, daca e aşa treaba, că şi mi�. mi i
friptă inima de focul hoţului de amor! II 5 - B,E: Te-aş săruta / D: Dvze u
să-ţi răcorească i niru ioar a c-o guriţă de Ilăcău, te-aş săruta şi eu II 6 - B,J,':
friguri ... lan taci ... parcă I D: frigurile. Parcă 119 - n,E: Anica, Ictc,
flăcăi / D: Anica II 10 - B,E: Anica leşinat ă / D: Anica II n- f96, 2fi �
B,E: Fetele [ ... J Lconas) / D: Arie no. 4
COR
Jalnică întîmplare,
lat-o, iat-o piere!
V iaţa ei se pare
Stinsă de durere!
[indicaţia: (de trei ori) - a fost anulată]
LEONAŞ: Anico! Anico dragă, eu sînt, Leonaş! iată-mă, sînt l îngă tine ...
A, ce nenorocire!
DOCHIŢA: Dar ce i s-a întîmplat, cuconaşule ?
LEONAŞ: Eram ascunşi în munte, biata Anică, obosită, t rernurindă, sta
mai moartă lîngă mine, cînd deodată se .arată unchi-său, ispravnicul!
DOCHIŢA: Aoleu, înţeleg, biata cuconiţă a căzut leşinată de frică ...
897
[898]
LEOl<AŞ: Dar las' că şi eu l-am vîrît în toate boalele. (Privind pe Anica care
se deşiea-ptă.} A! iată, îşi vine în simţiri!
A�ICA: A!. .. unde mă aflu?
LEONAŞ (către ceilalţi): Daţi-vă la o parte!
ANICA: Ce vedenie grozavă}. .. A!. .. Leonaş ... unde-i?
LEONAŞ: Lîngă tine, lîngă tine, draga mea!
(Arie no. 5)
( Îm-preună.}
ANICA, LEONAŞ II 197, 6-10 - numai în B,E: Anica [ ] pept. II 11-
B,E: Anica / D: Anica (singură II 20-24 - B,E: Anica [ ] mormînt. / D:
LEOl<AŞ (singur)
Voi, soarte rele etc.
ÎMPREUNI
O! fericire! etc. etc. II 25 - B: N.B. (Se [ ... ] o trîmbiţă militară.) / D:
(Se [ ... ] trîmbiţi militare.) / E: (Se [ ... ] o trîmbiţă militară.) II 28-198,
14 - Ii,E: Anica [ ... ] nevăzută ... / D:
ANICA: Jandarmii ne alung!
CORBU: Ei sînt negreşit!
DOCHIŢA: O ceată de jandarmi înarmaţi, iată-i că vin intr-acoace.
CORBU: N-aveţi grijă, puişorilor, că sînteţi cu mine!
LEONAŞ: A! să vie şi le-oi arăta eu!
CORBU: Lasă-ţi pistolu la brîu, cuconaşule, c-orn sclinti-o mai rău!
DOCHIŢ A: Hai să v-ascunz eu!
CORBU: Povestea vorbei, fuga e ruşinoasă, dar sănătoasă. Dochiţo, tu ia
pe cuconiţa ş-o ascunde unde ştii, şi d-ta, cuconaşule, vin p-aei cu
mine. (S-aud iar trom-petele.}
TOŢI: Iată-i!
(Arie no. 6) II
16-17 - B,E: Leonaş (în faţa scenei / D: Leonaş II 21-23 - în D au
menţiunea: (bis) II 24 - B,E: Corbu şi Dochiţa / D: Corbu, Dochiţa şi
Coru II 199, 1-8 - B,E: Fetele [ ... ] lor. / D: (Se văd jandarmii viind.) II
9-IO-B,E: Bujor [ ... ] marş)/D: Bujor, Jandarmii II 13-în D, cu
menţiunea: (bis) II 17-19-B,E: [B: N.B.] (Dochiţa [ ... ] [B: pe sub]
[ ... ] Ilăcăi.) / D: (Dochiţa ia pe Anica şi intră în casă la stînga. Corul şi
Leoriaş iese prin dreapta.) 1123-30 - B,E: de iubire [ ... ] [B: am cunos­
cut] [ ... ] Dochiţă l / D: naşterei mele! ei, măi băieţi, dulce e colţul de pămînt
pe care ai crescut! Inima-mi saltă de bucurie, ca să mai văz pe voi, prie­
tinii copilăriei mele! Dar unde-i draga mea Dochiţa, mindruliţa bădichii? .•
TOŢI: Acu era aci. [Chemind-o:} Dochiţo! fa Dochiţo! 11200, 2 - B,E:
Dochiţa (ieşind din casa ei) / D: Dochiţa II 3 - B,E: Cine / D: Ei, ce e,
898
[899]
parcă a dat tătarii. Cine \1 5 - B.E: veselă / D: vesel \1 Între r. 7-8-
numai în D: (Arie no. 7) \1 11 - În D. cu menţiunea: (bis) II 13 - numai
in B.E \1 18 - În D. cu menţiunea: (bis) 1122 - numai În B.E 11201.
7 - B.D [greşit]: Anica / E: şi Dochiţa II 12-23 - numai în B.E \126-
B.E: spaimă înapoi)/D: spaimă) 11202. 2-B.D: În/E: pe 113-B.E:
ajutor IV: nu mă lăsaţi \1 5 - B.E: este? Ce este? I D: este? \1 7-22-
B.E: Ah! tremur [ ... ] (În parte.) I D: Aoleo, nu mai pot! Cum aţi plecat,
deodată mi-au ieşit Înainte două matahale!
TOŢI: Două matahale!
ISPRAV.: Grozave l. .. Am vrut să trag pistoalele. să scot iataganu, să înt inz
puşca, dar... se vede că mă fermecaseră că! ...
BUJOR: C-ai rămas lemn. (in parte.) \124 - B,E: Copii / D: desfaceţi
piramide! drepţi. Copii 1127 - B,E: Dochiţa / D: Dochiţa (În parte) \1
203. 1. 4, 8, II, 15. 18 - in D. cu menţiunea: (bis) \1 19 - B,D: N.B. (Jan­
darrnii / E: j andarmii \128 - B,E: uitat I D: uitat-o \1204, 10 - B,E:
nu[. 00 ] da unde ... că I D: nu ... că II 22 - B ,D ,E: jandarrnilor [în D, modi­
ficat cu creion: .. dorob. "] II 29 - B.E: Leonaş ... îl cunoşti. fa I D: Leonaş,
fa \1 39 - B,E: (mînioasă): Haide!. .. acu-s şi I D: Haide! acu sînt II 40-
B.E: (Tare.) Dochiţa .... Dochiţa I D: Dochiţa 11205. 1-2 - B,E: Dar. dar
[ ... J Pachiţo I D: Şi cum Îţi spuneam. dragă Froniţo II 5-6 - B,E: cît
cole, cît cole [ ... J zile acum / D: cît colea [ ... ] zile II 8-10 - B.E: Stras­
nic [oo.J [B: merg / E: duc] [00'] Şvaşa / o . Grozav, Zoiţo!. 00 ş-aşa ]]
10 - B;E: spuneam [ ... ] mă / D: spuneam... mă II 11-29 - R,E: Kir ie
[ ... ] picioare / D: deodată Îmi iese o matahală inainte. Îmi afundă căciula
pe nas ..•
DOCHIŢA: Cum se poate!
ISPR.: Aoleu l frică mi-a fost! cînd Îmi aduc aminte, in-apucă frigurile ...
iaca ... iaca ... nu mă lăsa. Hr isrţo, că mă duc ... mă duc ... (Vrînd să
cază.) II 31-39 - B.E: ISPRAVNICUL: Nu [ ... ] slab.) / D: (Sprijinindu-I.)
Da ţine-ţi firea. cucoane, că doar eşti bărbat şi ţi-e sînul plin de arme ...
ISPR.: Oare?.. Aşa să fie?.. Doamne, mult Îmi placi tu. fa Chiriţo!
DOCHIŢA: Ţi-oi fi plăcind, că dracu n-a.re altă de lucru!
ISPRAV.: Dracu ca dracu, dar tu ştiu cii m-ai fermecat de la roate. fa Măn­
diţo II 206. 1- B,E: mortu. (Tare.) / D: mortu ... II 3-208, 3 - B,E: (şter·
gîndu-se [ ... J şi-l / D: Vină, zău, că ţi-oi da o salbă numai ele galben i de
cei mari!
DOCHJT'\: Ba nu, nil. că mi-e drag Bujorul n.e u !
889
[900]
Isr-x.: Şi o pereche de .paftale suflate cu aur!
DOCHlŢA: Cînd ai şti că marfa de la voi nu se trece pe la noi!
ISPR.: Ei, nu mă face, c-apoi îţi poruncesc!
DOCHIŢA: Ce se potriveşte; dor de zor nu cunoaştem pe la noi.
ISPRAv. (gătindu-se repede spre ea): Aşa! aşteaptă! (Leouaş intră ceva mai
înainte şi, cînd vrea Ispravnicul să se repează la Dochiţa, el se 'aproPie de el
şi îi afundă pălăria peste nas, pe urmă îl ia de mînă, îl vîră în casa şi-l II
6 - B,E: ha! bietul ispravnic ... am I D: ha! am 118-16 - B,E: Da ce?
[ ... ] nebunit ghiuju ... I D : Bine i-ai face. Nu ştii? el zice că ai furat din
sămeşie mii de mii lei?
LEONAŞ: Ei! a nebunit! 1120-B: Aici. (Arată casa ei.ţ ţ D: Aici. ţ E:
(arată casa ei): Aici Il 20 - B,E: straie I D: haine Il 23 - B,E: degrabă I
D:' dragă 1124 - B,E: c-o I D: că te 1131-32 - B,E: (Deschizînd [ ...
casei.) I D: (Chernind.) 11209, 4 - B,E: tare I D: foarte li 11-14 - numai
în E Il 15 - B;E: II D: (Arie no. 9) II 27 - B,E: oftînd I D: aflînd Il
33-B,D: N.B. (SeIE: (Se 11210, ll-B,D: Moş CorbulE: Corbu II
12 - B: N.B. (Jandarmii I D,E: (Jandarmii Il 13 - B,E: bună pace I D:
pace Il 211, 29 - B;E: drac I D: pe dracu Il 212, 22 - B;E: d-ta I D: cu
mine Il 37 - B,E: să-I sparii cu bătaia ... o I.D: ai să-i dăm de băut ca să-I
facem să vorbească. A 11213, 9-B,D: N.B. (Jandarmii [ ... ] să-IIE:
(Jandarmii [ ... ] ca să-I Il 22-B,D: N.B. (În [ ... ] de vinIE:(În
[ ... ] cu vin Il 33 - B,D: Bujor încet) ţ E, Bujor) 1137 - 214, 16 - B,E:
Daţi-i [E: Daţi] [ ... ] 1 I D: Moş Corbule, să trăieşti aşa precum do­
reşti !
CORBU: Mulţămim, voinice; aş dori să văz odată ţara noastră românească
pe-o cale bună şi dreaptă şi apoi să mor, feţii mei!
BUJOR: Vivat, să trăiască Corbul român!
CORBUL
(Arie HO. 10) Il
19 - B,C,D: îl bei ţ E: îi el Il 21-22-în D, cu menţiunea: (bis) II 31-
B,C,E: De-ţi [ ... ] dor? .. I D: Şi te drege binişor! 11215, 2-7 - B,E:
Ba [ ... ] Bujor I D: Ba binişor de tot, de ce bei, parc-ai mai bea, pîn' ce
n-ai mai putea! Il 13-14 - în D, cu menţiunea: (bis) II 21- B,E: Corbu
(veseli D: Corbu 1122- B,E: (În parte.) Începe-a prinde I D: (Către
jandarmi:) A prins 1125-216, lO-B,E: (bînd) [ ... ] cîntămlD: Ei!
parcă mă simt întinerit, intinerit ca de 18 ani ... Îmi saltă inima în pept
900
[901]
i
şi-mi vine si vă cînt un cîntec bătrînesc, un cîntec voinicesc, pe care l-am
învăţat de la bunul meu, îl învăţase de la străbunul lui!
TOŢI: Cîntă, cîntă, rnoşule, ia s-ascultărn l
CORBU: Pe cînd strămoşii cei bătrîni avea război cu străinii, ei se ducea
cîntînd ăst cîntec voin icesc, ăst cîntec românesc.
TOŢI: Ia să vedem.
(No. 11) 11215, 33 - B,C: ascultăm ţ E: aşteptăm 11216, 17-18 - în
D, cu menţiunea: (bis) 1124 - numai în B,E II 27 - B,C: ostăşească I
D,E: războiască 11217, 3 - numai în B,E 11218, 8 - B,E: nu-i I D: nu
mă-i II 11-12-B,E: încoace [ ... ] asta. (Arată casa Dochiţei.) I D:
intr-acoace ... la căsuţa asta. II 17-18-B,E: ba nu ... că [ ... ] mai stăil
D: nu ... da [ ... ] stăi 1120 - B: capul zice încet:) Aprins I D: Aprins lE:
(CIătinînd capul.) Aprins 1123 - B,E: el cade-n căpcană I D: vine hoţul
meu de cade singur în curse ... 1126-27 -B,E: ba şi [ ... ] cîndlD:
Zice cînd 1132-33 - B,E: (Îşi [ ... ] Pepelea I D: Pepelea 1135 - 219,
4 - B,E: (cătră [ ... ] Acuş I D: (încet către jandarmi): Desfaceţi piramidele
şi intraţi colea în cîrciumă şi voi în partea asta.
CORBU: Să te văz, cimpoiule, umflă-te, dezumflă-te.
BUJOR: Acu 118-B,E:drăguţu1/D: dragul 119 -B,E:. aşalD: tot II
13 - B,E: manta [ ... ] potică I D: manta) II 15-16 - B;E: Acu-i [ ... ]
fugit.1 D: să intrăm! II 17-18 - B,E: Corbu (nevăzînd pe Leonaş) I D:
Corbu 1123-25 - numai în B,E 1127-30 - B,E: (ies [ ... ] adoarme I D:
(jandarmii ies din cîrciumă încet) 11220, 3-7 - B,E: (Cătră [ ... ] gheaţa. I
D: gătiţi-vă armele! ...
ISPRAV.: Am îngheţat din creştet pînă-n tălpi! II 9 - 221, 26- B,E: Cei
dinainte [ ... J nu daţi! I D:
LEON.: Hai degrabă, Anico, hai!
BUJ OR: Să nu te mişti că dăm foc!
LEON.: Ce vreţi voi de la mine?
ANICA: Dumnezeule!
ISPR.: Puneţi mîna pe dînsul şi mi-l legaţi zdravăn!
CORBU: Să lege pe cuconaşul!
BUJOR: Pe el, copii!
LEON. (scoţînd, două pistoale): Să nu vă apropiaţi! 11222, 2-B,E: jan­
darm [ ... ] plic) I D: jandarm 118-10 - B,E: încoace. [ ... ] Grabnic!. .. I
D: încoace, II 12 - B,E: de sarniş I D: sarneş II 13 - B,E: iaca poznă I D:
na, II 14-15 - B,E: prăpădit [ ... ] (Tare.) I D: prăpădit! II 16 - B ,E: fost
dernult j D.' fost II 18-20-B,E: Na, de [ ... ] degrabă.ID: Na, citeşte
curînd! Zi! 1121-B,E: îs/D: mea II 22-B,E: i ... naş ... ID: ijă,
naşu, slovu 1124 - B,E: spune I D: spune mai 1128-29 - B,E: furul
901
� " .
.. .
[902]
[ ... ] suflet / D: hoţul e nepotul d-tale II 30 - B,E: Ce? / D: Ce spune? ••
II 32 - B,E: răvaşul/ D: scrisoarea II 34 - B,E: (ţiind răvaşul): Mai / D:
Mai 11223, 2 - 224, 6 - B,E: Ce este? [ ... ] taci! / D: Ce este, ce are? .•
ANICA: Unchiule?
LEON.: L-a lovit damla l
ISPR.: Periţi, neruşinaţilor, din ochii mei!
CORBU: Ia daţi-vă într-o parte că eu sînt popa lui! (Arătînd scrisoarea.]
Am cursa în mînă, de-acum l-am prins! (Se a-propie de ispravnic şi-i
vorbeşte tncet.) Ia ascultă, cucoane dragă, ştii că nu e lucru de glumă,
din păcatele d-tale eu am aflat tot şi, vezi, c-o vorbă te dau de ruşine.
ISPR.: Taci! taci! taci! taci!
CORBU: Bine, voi tăcea, dar acum îndată să-mi logodeşti, pe tînărul acela
cu tinerica aceea ... ce? .. auz? .. nu vrei? .. (Tare.) Ascultaţi!
ISPR.: Ce faci? Taci! taci! taci! taci! II 8 -B,E: îţi fac ruşinea. / D: a fi
rău. II 11-13 - B,E: (se apropie [ ... ] şagă ... / D: Leonaş, toate au fost
glumă ... II 14 - B,E: (încet ispravnicului / D: (încet) 1121- B,E: (furios):
Şi/D: Şill23 - B,E: la /D: odată la] 24-33 - B,E: (sărind [ ... ] împlinit.,
D: Şi pentru ca să fiu sigur de d-ta, eu ţin scrisoarea drept dovadă şi drept
apărare ...
ISPR. (în parte): Sînt a lui de-acum!
CORBU: Ura! Să trăiască frica, că e din rai, săraca! Ei, voinice Bujoraş l
Acu să-ţi dau şi eu cinstea care mi-ai făcut-o! Hai să bem în sănă­
tatea astor doi tineri şi în sănătatea vinului!
BUJOR: Ei, fie, fiindcă toate s-a pus la cale! Să bem!
BUJOR
Să trăiască vinul
etc. etc.
CORU
Gît, gît, gîl.
CORBU
Vinu-nsufleţeşte
etc. etc.
CoRU
Gît, gî!, gîl.1I
34 - B: Sfîrşit. / D: (Fine.) / E: (Cortina cade.) II
902
[903]
HARŢĂ RĂZĂŞUL (p. 225)
Scrisă probabil pe la jumătatea anului 1865, la Mirceşti, opereta comică
Harţă Răeăşul făcea parte din grupul de piese pe care scriitorul le trimitea
în toamna aceluiaşi an lui Millo, la Bucureşti, pentru stagiunea dramatică
1865-1866 (Ginerile lui Hagi-Petcu, Concina, Harţă Răzâşul, Kera Nastasia
Covrigarul- ef. scris. din Mirceşti, 30 oct. 1865, către Panta zi Ghica, în
V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 171-173). Piesa era amintită, ca fiind
scrisă în iarna 1865-1866, şi în scrisoarea adresată de Alecsandri lui Alex.
Hurmuzachi la 20 martie 1866 - (ci. V. Alecsandri, Cele mai frumoase
scrisori, p. 163).
S-a publicat mai tîrziu, în Convorbiri literare, V, nr. 9, 1 iulie 1871,
p. 137-145; nr. !O, 15 iulie 1871, p. 163-168, apoi în broşură: Harţă
Răzăşul . Operetă comică într-un act. Extras din Convorbiri literare, Ed,
Th. Balassan, Iaşi, 1871, şi, în fine, în Opere com-plete, I, 1875, p. 249-290.
VARIANTE
Convorbiri literare (A), Harţă Răzăşul, 1871 (B),
Teatru, 1, 1875 (C)
230, 38 - A ,B: trece I C: mari 11231. 38 - A ,B: moarea I C: moara II
239, 22-A,B: (asemine) I C: (după gard) 11241, 4-numai în C: (după
portiţă) II 9 - numai în C: (după gard) II între r. 15-16 - numai în A ,B:
Scumpa mea Tarsiţă,
Eşti o garofiţă.
TARSIŢA II
23 - A ,B: plăcut a-ţi I C: plăcută 11242, 2 - numai în C: (după gard) II
5-A,B: Tarsiţa j C,' şi Tarsiţa II Il-numai în C: (după gard) 1122-
A,B: încît I C: dacă 11243,2 - A,B: Harţă I C: şi Harţă 11245, 11- A,B:
Am I C: Am [erata îndreaptă: Ama] 11246, 25 - A,B: să ţi-II C: să-ţi II
249, 26-A,B: Măriuca j Cr şi Măriuca 11251, 22-A,B: Tarsiţa j C;
şi Tarsiţa II 24 - A ,B: mîntuit I C: isprăvit II 28 - A ,B: (apropiindu-se) I
C: (oprindu-se) 11253, 15 - A ,B : reîncepem I C: începem 11254, 19 - A ,B :
Mergi I C: Mergi [erata îndreaptă: Merci] II 257, 9 - A ,B: Măriuca I C:
şi Măriuca II 13 - A ,B: Harţă, mai ajut I C: iată, adaog 11258, 9 - A,B:
Tarsiţa j C,' şi Tarsiţa 111O-A,B: Zece mii! ce-am auzitI
Zece mii! pentr-un pat vrei
Zece mii! Harţ,-ai nebunit! I
903
.�
[904]
C: etc. 1I11-A,B: Măriuca j C: şi Măriuca 1112-A,B:
E preţ foarte potrivit.
Domnul meu, spune: vrei, nu vrei?
Lucru bun nu e scump plătit II
C: etc.ţţ 20-2·I-A,B: sute cinci mii/C: mii cinci sute 11260, 4l-A:
(Fine.) I C: (Cortina cade.) I În B, indicaţia lipseşte II
VODEVILURI
RĂMĂŞAGUL (p. 263)
Drarnatizare a episodului O intrigă de bal masche din scrierea în proză
O primblare la munţi (v. vol. IV al ediţiei noastre, Proză, p. 154-158),
acest "proverb cu cîntice" a fost scris, probabil, curînd după publicarea
episodului în proză în Propăşirea, 30 ian. 1844, p. 28-30. N. Iorga (Istoria
literaturii române în sec. XIX, II, p. 92) crede că ar putea fi o imitaţie a
unei piese străine neidentificate încă (ef. şi Ch. Drouhet, op, cit., p. 229).
A fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, "în beneficiul
artiştilor români", în 1845, cu o distribuţie de rangul întîi, indicată şi în
ediţia 1875, II: actorii Luchian (Nicu), Nicolau, apoi Teodorini (Teodo­
reanu) şi actr iţele : Masse (Smărăndiţa), Gabriela (Tineai, Dimitriu (Madam
Franţ), pe muzica lui Flechtenrnacher.
S-a publicat mai întîi în broşură: Un rămăşag, Comedie 1 act, Iaşi,
1845 [?], citată în V. Alecsandri, Scrisori. 1. Publicaţie îngrijită de Il. Chendi
şi E. Carcalechi, Bucureşti, Socec, 1904, p. V: ,,6. Un rămăşag, Comedie
I act, 8 p., Iaşi, 1845. Iarcu, ed. II, p. 51" (D. Iarcu, Bibliografia cronologică,
ed. II, Buc., 1873); Un rămăşag, Comedie vodevil în 1 act, Iaşi, Cantora
Foaiei săteşti, 1846, apoi în volumele: Teatru românesc. Repertoriul drama­
tic, 1, 1852 (cu indicarea distribuţiei şi paginaţie separată pentru fiecare
piesă); Vioara teatrului romanesc, 1857, p. 5-6 (cupletele: Ah, ce plăcere,
A morul în taind, V â feriţi) ; Opere complete, II, 1875, p. 291-320.
VARIANTE
Un rămăşag, 1845 [?] (A), Un rămăşag, 1846 (B),
Repertoriul dramatic, 1 (C), Vioara teatrului
românesc (D), Teatru, II, 1875 (E)
264, 1- B: Distribuţie. Persoane I C,E: Persoane II 2-7 - în B, se indică
şi vîrsta personajelor, iar în rolul lui Teodoreanu, în locul lui Teodorini de
mai tîrziu Iigurează "d. Nicolau":
Teodoreanu, particular bogat (35 ani)
Smărăndiţa, femeia lui (22 ani)
904
[905]
Tinca, vara Smărăndiţei (17 ani)
Nicu Tolinescu (21 ani)
Mad. Franţ, guvernantă bătrînă (50 ani)
Un ficior în livre
Scena se trece la Iaşi în carnaval.
265, 1- B: Un rămăşag I C: 1845. Rărnăşagul lE: Rămăşagul II 2 - B:
Comedie - vodevil / C,E: Proverb cu cîntice II între r. 2-3 - numai în
C: (Muzica de d. Flechtenmacher II 3-4 -lipsesc în B I C: români /
E: români. 1845 II 5 - B: înfăţişează I C;E: reprezintă II 13 - B: Un
ficior în livre I C,E: Lacheul II 14-15 - B: fu / C,E: a fost II 16 - B ..
mărturisi [ ... ] biruit şi mulţămit I C,E: a mărturisit [ ... ] biruit 1122 - B ..
Duhul / C,E: Spiritul 11266, 2 - B: căci I C,E: căci proverbul zice 119-
B: isteţime de duh I C,E: isteţime II Il - B: diplomatică / C,E: ispită II
33 - B: Pun I C,E: Puind II 34 - B: cu toate I C,E: măcar II 36 - B:
şugui I C,E: te juca II 39 - B,C: au adus Miculi ţ E, Miculi a adus 11267,
lO-11 - B: să-mi mai treacă din vreme I C,E: să mă întîlnesc cu un prie­
tin II 13 - B: (Ficiorul j C: N.B. (Lacheul / E: (Lacheul II 15 - B: nu,
bonsoir, / C,E: nu. II 16 - B: pălăria şi vrea să iasă.) / C,E: pălăria.) II
19-21- B: (Iesă.) I C,E: La revedere. (Sărută pe Smărăndiţa şi iesă
prin fund.) 1125 - B,C: astfel / E: un astfel II 33 - A ,E: (Întră I C: N.B.
(Întră II 36 - A ,E: (Feciorul / C: XB. (Feciorul II 268, 31 - B,C: ţi-l
mai l E: ţi-l 11269, 2 - B,C: răvaşele ţ E: răvaşul [erata îndreaptă: rava­
şele] 118- B: oi veni I C,E: m-oi întoarce II 12 - B: (Întră un ficior.) /
C: N.B. (Întră Iacheul.) t e. (Lacheul întră.) II 13 - B,C: droşcă / E:
trăsură II 15 - B: (Ficiorul I C: N.B. (Lacheul / E: (Lacheul II 18 - B:
trează cînd m-oi întoarce / C: trează ţ E: deşteaptă II 30 - B,C: Aceea / E:
Asta II 33-B,'E: (Smărăndiţa j C.' XB. (Smărăndiţa 11270, 1-2-B:
cît îmi pare de bine. Vină să te sărut, mad. Franţ. / C;'E: cînd ţi l-a dat? .•
îmi vine să te sărut de bucurie. II 8 - B: Ia să I C;\E: Să II lO - B: Made­
rnuazelă I C,E: Duducă II 12 - B: jucat contredanţul / C;E: jucat II 13-
14 - B,C: pentru de a / E: pentru a 11271, 7-8 - B: Foarte-ţi mulţă­
mesc, rnad, Franţ. (Tinca ascunde răvaşul iute.) I C,E: Iată-rnă-s [ ... ]
Verişoara l. .. II 14 - B: toate? I C,E: tot? II 15 - B,E: (Feciorul / C:
N.B. (Feciorul II 19 - B,E: (Feciorul / C: N.B. (Feciorul II 23-24 - B:
(Iesă.) I d,E: (Iesă prin fund.) 11272, 27 - B: El singur / C,E: El II 32-
B,C .. a cînta / E: va cînta II 33 - B,C: a videa / E: va videa II 36 - B,'E:
(Se / C .. N.B. (Să 11273, 1- B,C: a îngheţa / E: va îngheţa 116 - B,E:
(Flautul/ C: N.B. (Flautul II 14 - B: pre legea mea I C�E: în vremea lui
Franţ 1122 - B: cucoane Nicule.j C,iE: monsiu Nico.1128 - B: ieşit. /
C,E .. ieşit de-acasă. II 35 - B,C: din / E .. de 11274, 1- în B lipseşte I C,E:
90b
..
..
[906]
SCENA X II 3 - B,E: (Mică / C: N.B. (Mică II 4 - B: oftează şi sînt foarte
tulburaţi.) / C,E: şi oftează.) II 14 - B: plînge sărmanu ? / C,E: plînge? II
15 - B: (Mică tăcere. Nicu şi Tinca nu mai ştiu ce mai spune.) / C: N.B.
(Mică tăcere.) / E: (Mică tăcere.) II 16 - B,C: în astă / E: astă II 27 - B:
(Tăcere.) / [C: N.B.] C,E: Mică tăcere. Nicu şi Tinca sînt foarte turburaţi.)
II 32 - B: comisar groaznic / C,E: comisar II 35 - B,C: lui şatrariu / E:
şatrarului 11275, 1- B: cucoane / C;E: monsiu II 2-5 - B: Ba nu, zău,
nu şuguiesc. Comisarul îi hotărît să-şi deie demisia, zicînd că se află ataca­
risii, / C,E: Cu [ ... ] şi eu ... 116 - B: SCENA X/ C,E: SCENA XI II
9 - B,C: videm / E: văd II 10 - B,E: (Nicu / C: N.B. (Nicu II 14 - B:
place, cucoane / C,E: pare, monsiu II 22 - B: cucoane / C,E: monsiu II
24 - B,E: (Nicu / C: N.B. (Nicu II 30 - B,C: condiţie că ţi l-o i pune / E:
eondiţiune, că să ţi-I pun 1133 - B,E: (După / C: N.B. (După II 35-36-
B: şalul) : Cred că acum n-oi greşi. / C,E: şalul Tincăi): Ce talie! (Oftează.) II
276, 5 - B,E: (Tinca / C: N.B. (Tinea II 12 - B,C: socotim / E: închipuim
II 18 - B: să rîdem / C,E: să mai rîdem II 19 - B: cucoane / C,E: monsiu
II 21- B: Aşa, bravo./ C�E: Aşa ... 1122 - I1,E: (Nicu / C: N.B. (Nicu II
22 - B: urmează rîzînd.) / C,E: urrnează.) 11277, 1- B: SCENA XI /
C,E: SCENA XII 113-B,E: (Îndată/C: N.B. (Îndată 111O-B,C: că
te-ai / E: c-ai II 14-23 - B: (în parte) : N-am noroc la complimente. / C,E:
Şi pe jos [ ... ] foc! 1125 - B: SCENA XII / C,E: SCE�A XIII 1128-29-
B: Da / G,E: Vai de mine!... dar II 31 - B, C: s-or [ ... ] a / E: se vor
[ ... ] va 1132- B: Da unde / C,E: Unde 11278, 7-B: SCENA XIII / C,E:
SCENA XIV II 18-B,C: vrea/"E: voi 1124-B: dar/C,E: însă 1129-
B: cu duh / C,E: bine crescut II 30 - B,C: tare / E: prea 11279, 9 - B:
cinste / C,E: onoare II 11-12 - B: şi fă ca măcar să-ţi aud glasul dacă
nu-mi dai voie să te văd. / C,E: mă mîngîie [ ... ] osîndit. II 14 - B: şi se
/ C,E: unde se II 16 - B: De cînd sînt, aşa întîmplare plăcută n-am avut. /
C,E: Ce fericire! II 27 - numai în C,E: Ha, ha, ha ... II 28 - B: (Rîd amîn­
doi.) SMĂR. Oare / C,E: Oare II 36 - B: noi, bărbaţii ... / C,E: noi!. .. II
39-B: al/C,E: bărbatul 11280. 3-4-B: prost./C,E: prostuţ II 9-
B: (Smărăndiţa rîde.) / C,E: SMĂRĂNDIŢ A: Ha, ha, ha... ce n-aş da
să te-audă. II 11- B: află / C;E: află el II 14 - B: are mult duh / C,E:
îi foarte isteţ II 24 - B: SCENA XIV / CIE: SCENA XV II 28-29 - B:
cu un duh care / C,E: şi într-un cuvînt II 31- B: ca să merg / C,E: să
merg 1131-B,C: mi-a legalE: să-mi lege 1135-281, 8-B: lîngă o
persoană necunoscută, dar cu duh şi, negreşit, frumoasă. Norocul mă
906
�
i,
[907]
aşteaptă; amorul imi intinde braţele, de unde nici nu visam. Ce întîmplare
plăcută! şi cu atît mai plăcută, că-i plină de taină. A, Teodorene, ce feri­
cită lighioaie ai mai fost pe faţa pămîntului!. .' I C,E: şi lîngă [ ... J zbor. II
4-C,D: înlE: de-un 1/9-B: SCENA XV IC,E: SCENA XVI 1/10-
B: SMĂRĂNDIŢA (vine iute)/C,E: SMĂRĂNDIŢA 1/11-13- B: bine
c-ai venit. SMĂR. Ţst. I C,E: Parcă aud foşăind un domino ... D-ta eşti?
SMĂRĂNDIŢA (tot cu glasul prefăcut): Ţist ... 1/ 17 - B: auzit-o I C;E:
auzit-o mai dinioare 1/ 19 - B: Vrea I C,E: Ei, şi vrea 1/ 26 - B: tău I C,E:
d-tale // 32 - B: (o sărută fără gust; în parte) I C,E: (în parte) 1/ 33 - B:
spate. I C,E: spate. (O sărută.) //282, 1- B: SCENA XVI I C,'E: SCENA
XVII //7 - B,C: bărbat I E: de bărbat //10- B: pică I C,E: cad //14-
B,C: trezesc ţ E: deştept // 15-16 - numai în C,E: Şi eu ziceam [ ... J
chiar !...//17-B: cabinetuJui/C,E cabinetului, în parte //19-B,C: uşal'E: uşa
cabinetului 1/ 20-B: canapelii) I C,E: canapelei şi zice în parte) //28-B,C:
iar uşa ţ E: uşa 1/ 32 - numai în C,E: (Mică tăcere.) // 36 - B,C: şi merge I
E: merge 1/283, 1- B,E: (Bojbăind I C: N.B. (Bojbăind 113- B: Parc-am
I C,E: (în parte): Parc-am 1/5 - B: (Împreună:) I C,E: (Împreună, în
parte.) 1/ 18 - B,C: vrun mobil ţ E, vro mobilă // 21-22 - B: (Se por­
nesc iarăşi amîndoi [ ... J guleri. Stau încremeniţi cîtăva vreme făr-a vorbi.) I
C: N.B. (Se [ ... J iarăşi [ ... ] guleri.) i i: (Se [ ... ] iar [ ... J guleri.) //23-
B: (piste puţin) I C;E: (tare) //28 - B,E: (Se I C: N.B. (Se // 30 - B:
da, dacă nu-mi dai drumu, apoi las' I C,E: A! luptă vrei? .. // 284, 1- B :
SCENA XVII I C,E: SCENA XVIII //2 - B,C: SMĂRĂNDIŢA, TINCAI
E: SMĂRĂNDIŢ A // 8 - B: sau masca care I C,E: care 1/ 13-16 - B:
îl ia şi-l pune pe spetele Smărăndiţei făr-a zice un cuvînt.) I C,E: Iaca şi
şalul? [ ... ] dreptate.] 18 - B: Autorul are dreptate! I C,E: Şi bărbatul
plăteşte.jţ 19 - B: (veselă) : Mîngîie-te I C,E: Mîngîie-te // 19-20 - B: n-ai
putut fi înşelat decît I C,E: ai fost înşelat //24 - B: (cătră I C,E: Cu ade-
vărat. (Cătră 1/ 27-28 - B: ca [ ... J duducăi Tmca. I C,E: aici ca [ .
duducăi.j] 29-30 - B: Întuneric? .. I C,E: întuneric?.. Ha, ha, ha .
asta-i modă nouă. 1/ 34 - B: (Tinca coboară ochii.) I C,E: TINCA: Dacă
primiţi d-voastră... II 37 - B: Tolinescule I C,E: Nicule // 37-285, 4-
B: ţine-o bine să nu o scapi. I C,E: Dar să iei seama la rămăşaguri. ..
XICU (cu bucurie): Tinco I. .. noaptea asta îi ziua cea mai fericită pentru
mine.
SMĂRĂNDIŢA (în parte): Ş-a perdut calendariul bietul băiet l. .. // 5 - B:
(Întră un ficior.)/C: N.B. (Intră [ ... ]IE: (Intră [ ... ] // 6-B:
FICIORUL I C,E: LACHEUL 1/ 7-10 - B: (cătră public): Domnilor,
feriţi-vă de rămăşaguri cu damele cînd îi treaba pe înşălat, ca să nu
perdeţi.
907
. ,
..
[908]
SMĂRĂNDIŢA [cătră public): Dimpotrivă, domnilor, fiţi mai mulţămiţi de
a perde decît de a cîştiga cînd vă înşală damele. I C,'E: Nicule [ ... ]
prietinilor.jţ 30-32 -lipsesc în Bie: (Uşele [ ... ] aprinse.) ţ E: (Uşele
[ ... ] aprinse.) (Cortina cade.) II
PEATRA DIN CAsA (p. 287)
Scrisă în ianuarie 1847, la Palermo, comedia a avut, la prima ei lectură
doi auditori: Elena Negri şi N. Bălcescu. Aceştia I-au îndemnat pe autor s-o
trimită în ţară pentru a fi reprezentată pe scenă ("am compus în grabă un
vodevil în titula.t Peaira din casă, cu scop de a combate tendinţa neome­
nească a unor părinţi de a considera pe fete ca nişte sarcini grele în familie,
ca petre în casă, bune numai de a fi exilate la monăstiri. Tot cu această
ocazie am atins în treacăt o chestie foarte importantă, acea a dezrobirii
ţiganilor .. , Doamna N. " şi Bălcescu au rîs de bună voie şi m-au îndemnat
să trimet vodevilul trupei din Iaşi" - relatează autorul împrejurările în
scrisoarea către un prieten imaginar, datată "Palerma, ghenar 1847",
publicată în prefaţa ed. 1875,1, p. XVII - XVIII; v. şi voI. de faţă p. 26).
Piesa a fost prezentată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi înainte de
întoarcerea în ţară a autorului, într-un spectacol de binefacere, dat "în folo­
sul arşilor [nu artiştilor - cum este greşit tipărit în ed. 1875, II, p. 323]
din Bucureşti", la 3 mai 1847. "Succes complet" - va caracteriza Alecsandri
laconic, rezultatul premierei (ef. scris. către Ubicini - ms. B.A.R., nr. 3370,
f. 259-262).
La succesul reprezentaţiei au contribuit, cu siguranţă, actualitatea
chestiunilor atinse, faima scriitorului ca autor dramatic, distribuţia bună:
actorii Luchian (Nicu), Teodoru (Pîlciu), Neculau (Leonil), Teodorini (Rer
Franţ), actriţele Sterian (Zarnfira), Gabriela (Marghioliţa), muzica lui :
Flechtenmacher şi, îndeosebi, faptul că era vorba de o piesă naţională.
Chiar dacă Alecsandri s-a putut gîndi, cînd a compus piesa, la creaţia
lui Scribe, La Demoiselle a marier (în care Ch, Drouhe't, op. cit., p. 218,
vedea un model). Peatra din casă prezintă aspecte de arzător interes la
acea vreme pentru societatea românească, dovadă succesul de care s-a
bucurat.
S-a publicat mai întîi în broşură: Peatra din casă. Comedie cu cîntice
în 1 act, Iaşi, 1847, apoi în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dra­
matic, 1, 1852; Pot-puri literar, 1854, p. 35-36 (Scena VI); Vioara teatrului
românesc, 1857, p. 7-12 (cupletele: Of, of, of ce supărare, Eu, vestitul doctor
908
[909]
ACTORII
D. Teodoru
.. Luchian
Mad. Sterian
Dia. Gabriela
D. Neculau
.. Teodorini
Franţ, Cît îmi pare bine, O! ce foc, Sărmanu bărbăţelu, Sărmănica, Oricine
traieste, Ah! Plîng şi sllspin); Opere complete, II, 1875, p. 321-362.
în caietul ms. B.A.R. 3504, rămas de la M. Millo, pe fila 6 se află
scris cu chirilice cupletul:
.. Oof! Oof!
ce supărare de-a ave o fată mari
te sileşti ca s-o creşti
ş-apoi purcezi la vînat
prin cel sat
să-i vînezi un barbat.
Di-i bărbatul nătărău
te-nchini la duhul său.
Di-i ghebos, uricios
îi zici c�-i foarte frumos
şi-l zîmbeşti
9i-1 slăvesc
numai ca să-I gineresc.
Oof! Oof!
Ce supărare de-a ave o fată mari."
Pe fila l4v este notată data 1841, avgust în 30, iar la sfîrşitul caie­
tului: 1848, mai 21. Deci textul cupletului este anterior anului 1841 şi
a fost preluat de Alecsandri din creaţiile scenice ale lui Millo.
VARIANTE
Peatra din casă, 1874 (A), Repertoriul dramatic, 1 (B),
Potpuri literar (C), Vioara teatrului românesc (D),
Teatru, II, 1875 (E)
288, 1-9 - în A :
PERSOAl'1E
Căminarul Grigori Pîlciu (55 ani)
Comis. Nicu (22 ani)
Cucoana Zamfira, văduvă (35 ani)
Marghiol iţa, fiica ei (17 ani)
Leonil , văr de-al 3-le a Marg. (20 ani)
Her Franţ Birman, doctor (45 ani)
Ioana, ţiganca bătrînă
Un ficior
Scena se trece în Iaşi. 1847 II 289, 1- A : Peatra din casă. Partea I I B.-
1847. Peatra din casă ţ E: Peatra din casă 1\ între r. 2-3, numai în B I
909
..
' .
-- -._-----�
[910]
(Muzica de d. Flechtenmacher) II 3-4 - A ,B: în Iaşi, în folosul arşilor / E:
pe Teatrul Naţional din Iaşi în beneficiul [greşeală de tipar:] artiştilor"
5 - A, B: Înfăţişează / E: reprezin tă " 7 - A ,B: Zamfirei / E: Zamfira "
8 - A: cu două dispărţituri şi cu două / B,E: cu două" 9 -lipseşte in
A " 14 - A: Uită-te / B,E: priveşte" 22 - A,B: vrînd / E: voind" 290,
8 - A: ca să / B,E: să "291, 8 - A: ţinîndu-i I B,E: Pipăindu-i" 292,
9-10 - A: (Cade în genuchi.) Zamfira (rădicîndu-I): Sărmanul mosiu
Franţ, cît mă iubeşte!. .. Dar / B,E: Zamfira : Cum n-aş vrea să fiu dof'to­
roaie, monsiu Franţ!... Dar" 33 - A ,B: fi / E: fi cam" 293, 12 - fi :
sărută pe frunte / B,E: sărută" 14 - A ,B: în tîrg, dragă Frănţişorule / E:
Frănţişorule, în tîrg" 19 - A ,B: meu / E: meu Franţ " 25 - A :
(Aria: "Toată grija mi-am luat
Şi mortul mi-am îngropat. .. ")
Toată grija mi-am luat,
C-am găsit fetii barbat;
Fie slut, fie bătrîn,
Fie chiar hrănit cu fin.
Ce plăcere, ce noroc,
Zău, îmi vine ca să joc
Şi să sar într-un picior
Cu iubitul Frănţişor.
(Strigă / B,E: (Strigă 1129 - A: cu părul în hîrtie şi cu 0/ B,E:
cu o "294, 26 - A: (coborînd ochii) I B,E: (ruşinoasă) "30 - fi: (iute
şi vesel) I B,E: (veselă) " 31- A: Grigori Pilciu / B,E: Pîlciu "295, 8-9
-- A: crepe [ ... ] fete de boier / B,E: moară [ ... ] fete il 12 - A: nenecuţă ...
(În parte.) La bal, la curte!. .. I B,E: nenecuţă ... ,,20 - A: eu. (În
parte.) Lojie la rîndul întăi! / B,E: eu "296, 31 - fi ,C: la.Ia, la, la I B,E:
la, la "297, 29 - A,B: în uşă / E: uşa 1132 - A: Leanil (pregătindu-se
de sărutat) / B,E: Leonil " 33 - A,B: K.B. (Uşa / E: (t;şa li 298, 20-
A,B: să măIE: să-mi "21-A,B: nu-milE: nu-mi mai ,,3-1-A:
cofeturi. întră amîndoi pin fund, după ce s-au ascuns Leonil I B,E: Cote­
turi) " 35 - A,B: N.B. (Păn-a ţ E: (Pănă a "299, 11- A: Zamfiriţa I
B,E: Zamfira " între r. 25-26, numai în A: Leonil (în vreme ce se Întoarce
Zamf.): Verişoara se mărită! ,,27 - A: deschide I B,E: să deschidă" 32-
A: că văd că ţi-ai I B,E: că ţi-ai" 33 - A ,B: N.D. (Întră un fecior.) / E:
(Feciorul întră.) 1140 - A ,B: N.B. (Feciorul / E: (Feciorul 11300, 2 - A:
N.B. (În vremea ce Leonil deschide puţin dulapul pentru ca să zică cuvintele
de mai sus, Zamfira apucă de vîră rochia şi cofeturile fără a se uita înlăun­
tru.) / [B: N.B.] B,E: (Zamfira [ ... ] cofeturile.) " 10 - A ,B: între-n şală /
E: întri în salon II 14 - A,B: N.B. (Feciorul I E: (Fe,jorul li 19 - fi:
I 910
[911]
plecăciune, cucoană Zarnfiră, / B,E: plecăciune. II 33 - A: gliganii / B,E:
bobocii II 34 - A: Gliganii / B,E: Bobocii 11301, 23 - A: tot cuconi /
B,E: cuconi II 34 - A: Şchioapă 1 I B,E: Şchioapă... verişoara 1 II 302,
2 - A,B: N.B. (Marghioliţa ţ E: (Marghioliţa II 11- A: Verişoara mea
fătoi! ... Oll B,E :.Fătoil II 19 - A: Ol acum mă inec.j B,E: OlI121-A:
asta. / B,E: asta. Nicu se turbură. II între rîndurile 27-28 - numai în A:
Marg. (Se uită oftînd la Nicu care suspină, coboară ochii şi-şi suceşte pălăria.)
1131- A: Ba I B,E: (în parte): Ba 11303, 14 - A,E: (Marghioliţa / B: N.B.
(Marghioliţa II Între rîndurile 36-37- numai în A: (Toţi plîng şi se bocesc.) II
37 - A: Leonil j B,E: Leonil (în parte) 1140 - A ,B: N.B. (Marghioliţa / E:
(Marghioliţa 11304, 7 - A: scaun.) I B,E: scaun): Mersi. II 19 - A: Auzi /
B,E: (în parte): Auzi 1120 - A ,B: N.B. (Ioana / E: (Ioana 1124 - A:
volintirii?IB,E: volintirii? .. bre, bre l , .. 1130-A,B: N.B. (lntrăIE:
(Întră 1133 - A,B: N.B. (Ioana ţ E: (Ioana 11305, 8 - A,B: N.B. (Cînd
ţ E: (Cînd II 14 - A: Moaşa-n pod, moaşa-n pod. I B,E: (în parte): Moaşa-n
pod. II 16-17 - A: prostuţ eşti I B,E: m-ai ruşinat urît, măi II 22 - A !
supărat / B,E: foarte supărat II 25 - A ,B: ceea ţ E: ceealaltă II 31- A ,B :
N.B. (Pîlciu ţ E: (Pîlciu II 39 - A: Se I B,E: (în parte): Se 11306, 2 - A :
Leonil j B,E: Leonil (în dulap) II 9 - A : Leonil j B,E: Leonil (în parte) II
18-19 - A: Marg, (în parte): Nu ştie nici o buche.
LEONIL: Ei, cum l-aş părlui cu ist pumn. I B,E:
:MARGHIOLIŢA: E bien ... parlon împreună.
NICU: Parlon.1121-A,B: cu vuietlE: tare 1126-A: pagin catolici
B,E: păgînIl31-A: teatruri marilB,E: teatrurill307, 3-A,B: ţi
l-au ţ E, te-o 1114-A: delB,E: de-i 1126-A: AuziIB�E: (în parte):
Auzit-ai 1129 - A: (Nicu I B: N.B. (Nicu t n. Nicu II 308, 24 - A: Da I
B,E: Aber 1128-A,B: îţi punelE: pune-ţi 11309, lO-ll-A: casăll
B,E: casă! Of. .. ameţesc ... leşin ... II 14 - A: Ah! I B;E: Ah! mor. II
21-A: (Strigîndu-le la urechi:) CucoanăIB,E: Cucoană 1125-A:
(Strigînd mai tare:) Cucoană I B,E: Cucoană II 310, 4 - A: că grele-s I
B,E: grele-s II 11-12 - A ,B: terbentină [ ... ] Terbentină I E :terpentină
[ ... ] Terpentină II între r. 16-17 - numai în A: Leonil: Auzi băborniţa? .•
II 38 - A: Sacrament noli ain I B,E: Sa-perment ain 11311,2 - A ,B: unI
E: vrun 119-10 - A: Bre, I B,E: Uf! [ ... ] Bre, 1123-24 - A: ştire ... I
B,E: ştire să fugă. II 26-28 - A: Bravo, Leoniţă, să trăieşti. (Întră în
dulap şi se îmbracă cu rochia de nuntă a Marghioliţei.) I B,E: (le [ ... ]
dulap.) II 34 - A: ba mai bucuros oi I B,B: Mai bucuroasă voi 11312,
6-A: (Aria: "Mă duc, mă duc, mă duc pe pustii") IA,D: Ah plîng, ah
plîng, ah plîng şi suspin I B,'E: Ah! plîng şi suspin II 7 - A ,D: Şi sus- şi
sus- şi suspin mereu I B,E: Şi suspin mereu II 8 - A ,D: Şi suf- şi suf- şi
ufăr un chin I B ,E: Şi sufăr un chin II 10 - A ,D: În fur- în fur- în furtună
911
v v •
, �
[912]
j
rea I B,E: În furtună rea II 11 - A ,D.' Ca frun- ca frun- ca frunza plutesc I
B,E.' Ca frunza plutesc II 12 - A ,D.' Şi-n dur- şi-n dur- si-n durere grea I
B,E: Şi-n durere grea II 17 - A: cu rochie, a socoti I B,E: va socoti II
25 - A: salupu [?] I B,E.' mantela II 26 - A ,B: N.B. (Marg. I 'E: (Mar­
ghioliţa 1127 - A.' înlăuntru zicîndu-i I B,E.' înîntru II 35 - A ,B.' N.B.
(Uşa [ ... ] întră ţ E: (Uşa [ ... ] vine 11313, 6 - A : încet I B,E.' încetişor II
16 - A.' fac j B,E: prefac II 29 - A.' la curaj I B,E: curaj II 31-32 - A:
Pîlciu j B;E: Ce-am auzit! glasul lui Pî1ciu It 314, 7 - A: mă mai I B,E:
mai II 10 - A ,B.' Pre-a mea lege ţ E: Pre legea me II Între r. 18-19 ­
numai în A.' (Aria: "La Copou, la sălcioară") 11315, 16 - A.' plesnească
ochii I B,E.' sară ochişorii II 25 - A.' ori j n.e. ori... ori II 30 - A ,B:
N.B. (Se j E: (Se 11316, 28 - A: mult.
Amorul m-aşteaptă ; amorul mă cheamă ;
Amorul e singur al vieţii noroc.
Acum de nirnică, de nime n-arn teamă;
Aş trece prin valuri, aş trece prin foc.
Norocul, plăcerea sînt paseri uşoa re
Ce cîntă ş-aţiţă al inimei dor;
Nebunul şi prostul le lasă să zboare,
Iar omul cuminte le prinde în zbor.
Amorul m-aşteaptă : amorul pe mine
Mă-ndeamnă-a cunoaşte al vieţii noroc.
0, dulce iubită, acum pentru tine
Aş trece prin valuri, aş trece prin foc. j
B,E: mult ... 1t31-A,B: N.B. (SejE: (Se 11317, 27-A.' Las'jB,E:
Ei, las' II 31- A.' fără urechi. (Se smunceşte j B,E.' făr' de urechi. (Se
luptă Cu Zamfira 1134 - A: glasurile j B,E: glasul It 38 - A,B.' N.B. (Zi­
cînd j E.' (Zicînd 1139 - A,B.' N.B. (Leonilj E.' (Leonil It 318, 4-6-
A,B.' N.B. (în toată vremea asta Zarnf. alungă pe Leonil, zicind [ ... ]
stahii [ ... ] băborniţe / E.' Zamfira (în toată vremea asta alungă pe Leonil):
[ ... ] stahie [ ... ] băborniţă 118-9 - A.' (Lumină.) Zamfira (în mijlocul
scenii), Leonil (la uşa dulapului), Pilciu şi Franţ (intrînd pin fund), Ioana
(aducînd lumînări din stînga), Marghio1iţa şi Nicu (în dulap) j B.' Zamfira
[ ... ] lumînări din stîngajE.' Zamfira [ ... ] lumînări) II 12-A,B: N.B.'
(Se j E: (Se It 27 - A: odată j B,E.' împreună 1133 - A .' la Leonilj B,E:
şi apucă pe Leonil de braţe 11319, 1- A: blestematule! (Îl zgîlţîie de mînă.)
I B,E: blestematule! II 3 - A: mai încet j B,E.' încet II 8 - A�,E: (Zarn­
f ira j B: N.B. (ZamL It 13'- A.' slobozenie j B,E.' iertare II 25 - A ,B.'
912
[913]
viind/E: viind iute 1131-A,B: N.B. (Nicu t s, Nicu 11320, 21-A:
domnilor mei I B,îE: cinstiţi boieri 1123 - A ,B: nu ţ E: nu mai 11321,.
3 - A,B: se Înaintează ţ E, Înaintează 1123 - A,B: Sfîrşit rE: (Cortina
cade.) II În B, la sfîrşitul piesei, se află nota următoare: "Cupletul din scena
XI [Oricine trăieşte ... ] trebuie să fie cîntat pe arieta Cumătriţă dragă, şi.
cel din scena XII [Ah! Plîng şi suspill], pe cînticul Mă duc pe pustii." II
NUNTA ŢĂRĂNEASCĂ (p. 323)
Revenit în ţară după moartea Elenei Negri, la inceputul verii. 1847.
Alecsandri îşi află alinarea durerii în dragostea şi cornpasiunea pe care i-o
arată prietenii săi C. Negruzzi, A. Russo, M. Millo, A. Cantacuzino. Preocu­
pările şi activitatea acestora pe plan politic şi cultural nu-i erau străine,
astfel încît participarea scriitorului la pregătirea mişcării re·roluţionare ce va
izbucni în anul următor era de aşteptat. El nu va rămîne deoparte nici atunci
cînd îi va vedea pe toţi sprijinind cu avint patriotic activitatea teatrului
din Iaşi, care simţea acut lipsa de piese naţionale. Prima lui contribuţie
după întoarcerea în ţară este O nunt ă ţărănească - tablou naţional intr-un
act, pe muzică de Flechtenmacher, a cărui premieră are loc la 3 februarie
1848, în cadrul unuia dintre cele trei spectacole de binefacere pe care trupa
de la Iaşi le dădea în folosul săracilor. Piesa lui Alecsandri este jucată de­
"persoane din societate": "Doamnele erau frumoase în costume de ţărănci,
Millo, actorul, era aşa de caraghios în rolul unui profesor grec, hora, repre­
zentată pentru prima dată pe scenă, arăta aşa de graţioasă, incît piesa a
reuşit mai presus de toate speranţele mele" - relata autorul împrejurările
în scrisoarea citată adresată lui Ubicini (cf. Scrisori. Îmsemnări, p. 153-
155).
Noutatea şi îndrăzneala acestei creaţii dramatice constau în prezentarea
pe scenă a ţăranilor - e drept, într-un mod idilic - cu intenţia de a atrage
atenţia claselor de sus asupra maselor populare, de a le face să se simtă
solidare cu ele în pragul revoluţiei ce se pregătea (cf. G. C. Nicolescu, op. cit i ;
p. 157-160). Charles Drouhet identifică În piesă elemente din comedia in
3 acte în versuri, datînd din 1768, a lui Favart, intitulată Les Moisson­
neurs (ef. op. cit., p. 220).
O nuntă ţărănească a plăcut foarte mult publicului, iar la 9 martie-
1848 se juca din nou, de data aceasta "pe un vulcan", cum avea să se exprime­
Alecsandri (v. prefata ediţiei 1875, în '101. de faţă, p. 26), căci "in culise
913
...
.. .�
[914]
clocotea o revoluţie" (care şi izbucneşte la Iaşi peste trei săptămîni,
la 28 martie, fiind însă imediat inăbuşită).
S-a publicat pentru prima dată abia peste trei ani, pentru că, după cum
se ştie, participanţii la mişcarea eşuată au fost nevoiţi să ia calea exilului ..
Printre ei se afla şi Alecsandri, care va petrece doi ani de exil la Paris.
Piesa va vedea, aşadar, lumina tiparului în 1850, în broşură, la Tipografia
Buciumului român din Iaşi (seria "Teatrului românesc", nr. 1). Editorul
T. Codrescu informa pe cititori că fusese reprezentată în folosul săracilor,
în 3 febr. 1848, de cîteva persoane din societatea ieşeană. În acelaşi an,
piesa se publica şi în foiletonul Zimbrul-ai, 1, nr. 26-30, sept.- oct. 1850,
p. 102-108, 111-118. În nr. 35-38, 3-14 mai 1852, p. 137-139, 141-
143, 145- 147, 149-151, Gazeta Transilvaniei reproducea şi ea Nunta
ţărănească, după foiletonul Zimbruiui, Piesa figurează, de asemenea, în vol.
Teatru românesc. Repertoriul dramatic, 1, 1852. Fragmente vor apărea şi
în volumele: Pot-puri literar, 1854, p. 37-39 (Scena III) şi Vioara teatrului
româllesc, 1857, p. 13-15 (cupletele: Mîndre prepeliţe, Ce necaz pe mine,
S-a dus vremea cea frumoasă, Atunci varga pe spinare, Ai se chintal. Figurînd
în lista repertoriului său dramatic pe care dorea să-I tipărească în volum
incă din 1865 (ef. scris. din 30 oct. 1865 către Pantazi Ghica - în V. Alecsan­
dri, Corespondenţă, p. 171-173), Alecsandri include Nunta ţărănească în
voI. II al ediţiei de Opere com-plete, 1875, p. 363-388.
în ms. B.A.R. 3504 (ms. Millo), pe fila 18v se află modelul sau o versiune
scenică a cupletului A lunci varga pe spinare:
"STUDENTU
Bată-l focu grec
Cum mă năcăjeşte
toată ziua mare
ca să mă înveţe
Grecu păsăreşte
tipto, liptis, tipti;
l\ls. 3504 este datat la sfîrşit: 1848, mai 21.
VARIANTE
O nuntă ţărănească, 1850 (A), Zimbrul (8),
Gazeta Transilvaniei (C), Repertoriul dramatic, 1 (D),
Potpuri literar (E), Vioara teatrului românesc (F),
Teatru, II, 1875 (G)
323,- în A, foaia de titlu: O nuntă ţărănească. În fruntea textului: Nunta
ţărănească / în B, titlul: O nuntă ţărănească. Scene naţionale de
Y. Alecsandri [cu următoarea notă a redacţiei Zimbrului: "Piesa aceasta,
914
F
[915]
pe care noi, cu încuviinţarea autorului, d. V. Alecsandri, o tipărim în Foile­
tonul Zimbrului, au fost reprezentată în folosul săracilor în 3 Ievr, 1848,
de cătră cîteva persoane ale societăţii din Iaşi. În memoria acelii fapte vred­
nice de laudă, redacţia găseşte de cuviinţă a tipări totodată şi numele acelor
persoane carele, călcînd pe deasupra unor seci prejudeţe, s-au urcat pe
scena teatrului cu nobila dorinţă de a aduce insernnător ajutor nenoroci­
ţilor ce suferea sub asprimea iernii din anul 1848.
Rolurile acestui tablou de obiceiuri naţionale, improvizat de autor
pentru o aşa de frumoasă ocazie, au fost jucate de cătră da. E. Mavrocordat
şi d-nii A. Mavrocordat, V. Alecsandri, M. Milu, C. Negruzzi, N. Rosetti,
A. Russo ... etc. etc .... "] / în C, titlul: O nuntă ţărănească. Scene naţio­
nale într-un act de Y. Alecsandri, Iaşii, 1850 [cu următoarea notă a redacţiei:
"Trebuie să fim drepţi şi cătră plasa aceea de cititori carii nu s-au născut
În zodia seriozităţii; de acea publicăm din Zimbr u piesa această naţională.
originală, carea altfeli, pentru pedecele comunicăţiunii literarie, ar rămînea
necunoscută publicului nostru. Opui Însuşi va vorbi despre sine şi despre
talentul poetic al auctorului; de acea nici că are lipsă de recenziune. Red, "j II
324, 5-A,B: lui Trohin/D,G: lui 1\ între r. 5-6-numai în .s.e.
Trotuşan, mirele Ilenuţii [după lista persoanelor, şi în A, următoarea notă:
"N.B. Piesa aceasta au fost reprezentată în folosul săracilor în 3 Ievr. 1848
de cătră cîteva persoane ale soţietăţii din Iaşi. În memoria acelei fapte
vrednice de laudă, găsim de cuviinţă a însemna aice şi numele acelor per­
soane care, călcînd pe deasupra unor seci prejudeţe, s-au urcat pe scena
teatrului, cu nobila dorinţă de a aduce însemnător ajutor nenorociţilor ce
sufereau sub asprimea iernei din anul 1848.
Rolurile acestui tablou de obiceiuri naţionale, improvizat de autor
pentru o aşa de frumoasă ocazie, au fost jucate de cătră d-na E. Mavro­
cordat şi d-nii A. Mavrocordat, V. Alecsandri, C. Negruzzi, M. Millo, N. Ro­
setti, A. Russo ş. al. Editorul"] 11325, 1- A ,B: O nuntă I D: 1848. Nunta
I G: Nunta II 2-4 - A: Scene naţionale în l act / B: Scene naţionale de
V. Alecsandri. Scena se trece la moşia lui Leonescu / C: Scene naţionale
într-un act de V. Alecsandri, Iaşii, 1850/ D: Tablou naţional în un act.
(�Iuzica" de d. Flechtenmacher). Reprezentat În Iaşi. în ajutorul săracilor.
în 3 februariu 1848/ G: Tablou naţional în un act. Reprezentat [ ... ] 1848 II
5 - A ,B,C: înfăţoşază [ ... ] cîmpenească I D: înfăţişează [ ... ] / G: repre­
zintă [ ... ] de ţară 116-7-A,R,C: mai în Iuud, un scrinciob j D,G: spre
915
,
[916]
[o o o] copaci II 11- A,B,C: Alecu, asemine) I D,G: Alecu) 1122 - A,B:
Arie de do Flechtenrnacher
Ştiu că prepeliţe I D,F:
Ştiu că prepeliţe I G:
Mîndre prepeliţe II
326, ll-A,D,G: vrabia I B: că vrabia 1I18-A,D,G: ţi-il B: îi II între
ro 28-29 - numai în A,B: .
Arie: "Cumătriţă dragă" 1131-34 - în A, cu . menţiunea: (bis) II
35-36-în A,B: cu menţiunea: (bis) II 37-38-A,B: Tipto,ptitis[ooo]
tipto, ptiptis I D,G: Tipto, tiptis [o o o] tipto, tiptis 11327, între r. 4-5-
numai în A,B: Arie de do Flechtenrnacher 1I16-A,B,D: Ni B, (Chir
[000] iuise ţ G, (Chir [000] în II 26-A,B,D: NoBo (Chir/G: (Chir 1133-
A ,D,G: stînga I B: stînga şi văitîndu-se II 328, 14 - A ,D,G: ani! / B:
ani 1 (În parte o) Să plesneşti.jl Zz - A ,D,G: piper? I B: o tabacheri is to
piperi? II 33 - A,D,G: Gaitanis I B: Gaitanis (şi mai furios) 11329, 6-
A,B,D: tu I G: to [erata îndreaptă: tu] 1115- A,D,G: Megas postelnicos! I
B: Na skasis II între r. 16-17 - numai în A ,B : Arie: "Ah, kera Marghioala II
330, 6-A,B,D: NoBo (Alecu/G: (A1ecuIl8-A,B,E: Kir Gaitanis/
D,G: Gaitanis II 11- A ,B: Arie de do Flechtenmacher I D,E,G: 1 II 32-
A,B.D,'E: şcoleriul j G,' şcolarul 11331, 16 �A,B,D;E;F: copiii I G: baeţii II
332, 23 - A ,B,D: strigînd I G: Strigă II între r. 34-35 - numai în A ,B :
Aria "Căluşăilor" 11333, 33-A,B,D: NiB. (GaitanisIG: (Gaitanis II
34 - A,B,D: NoBo (Se I G: (Se 11334, 10 - A,B: şi mai / D,G: mai II 11-
A,B,D: x.s, (Doi/G: (Doi 1112-A,B,D: băţlG: baston II 14-A,B,D:
ce / G: carii II 15 - A ,B,D: N.Bo (În I G: În 1120 - A,B: care le-ai /
D,G: de care ai 1126 -A: Arie de Flechtenmacher. 1 I B,D,G: 1 1132-
A,B: De-al tău cal voinic şi tare I D,G: De voi doi, peste hotare 11335,
3-A,D,G: lelB: le mai 1135-A;B,D: N.B. (Orhestrul/G: (Orhes­
trul 11336, între r. 23-24, numai în B: NoBo (Orhestrul încetează.) II
28 - A,D,G: (rîzînd) I B: (cu groază) 1132-33 - A: întră II B,D,G: Întrînd II
.337, 1-2-A,B: bine i-o zis Trohin Păcală [numai în B; (Rîdeo)] / D,G:
Ha, ha, ha! o . o II 3 - A ,D,G: Toţi I B: Toţi (rîzînd) II 15 - A ,B :
1
TROTUŞAN
O ceas ferice!
Acum aice
Pe-a mea Iubită eu o privesc!
Ah, ce uimire
De fericire
În al meu suflet acum simţesc l
"916
""'1""
[917]
II
ILENUŢA
O ceas ferice!
Acum aice
Pe al meu mîndru [B: iubit] eu îl privesc.
Ah, ce uimire
De fericire
În al meu suflet acum simţesc,
TROTUŞAN I
D,G: TROTUŞAN 11338, 23-A,B,D: NoBo (Orhestrul/G: (Orhestrul ţţ
24-A,B,D: HorlG: Cor 11339, 13-A,B,D: NoB. (Hora/G: (Hora II
20 - A,B: ghiontată I D,G: ghiotatos 1124 - A,B,D: Ni B. (Privig hitorul j
G: PrivighitoruI1l341,7-A,B,D: NoBo (Ilenuţa I G: (Ilenuţa ] 36-A,B,D:
NoB. (Ţăranii I G: (Ţăranii 11342,26-A ,D,G: ş.c.l, I B: Uţa, uţa tot aşa, Măi
voinice, nu te da II 31 - A ,D,G: mai I B: Tenedosite mai II 343, 9 - A ,G:
(Ţăranii [o o o] întoarce ca mai înainte.) I B,D: NoBo (Ţăranii [o o o] întoarce o) II
9-1O-A,G,D:
Uţa, uţa, căpitane ş.c.l. I B:
TOŢI
Uţa, uţa. o o şi col.
GAITANIS
Arnan, amano o o şi col.
TOŢI
Uţa, uţa., o o şi coLII
22-A,D,G: răvaşul [ .. o] l-a adusi B: scrisoarea [ .. o] au adus-o 1122-
A ,B,D: FRUNZĂ: Coroierul. ALECU [numai în A ,B: (deschide [A: luînd]
răvaşul)]: CeIG: Ce 11344, lO-A,B,D: NoBo (Ilenuţa j C.' (Ilenuţa II
28-A,B,D: NoBo (AlecuIG: (Alecu 1135-A,B,D: NoBo (Jocul/G:
(J ocul II 37 -'A ,B: (perdeaua cade.) / D: Perdeaua cade.) Sfîrşit o / G:
(Cortina cade o) II
CHIRIŢA ÎN IAŞI sau DOUĂ FETE Ş-O NENEACĂ (p, 345)
Scrisă în acelaşi timp cu Scara mîţei, adică în primele luni ale anului
1850, îndată după întoarcerea scriitorului din exil, comedia s-a prezentat
în premieră la Teatrul Naţional din Iaşi, la 9 aprilie 1850, repurtînd un
mare succes. În distribuţie figurau cei mai buni actori ai teatrului: Millo
în rolul Chiriţei, iar în celelalte, actorii Teodoru (Grigori Bîrzoi), Teodorini
(Pungescu), Neculau (Bondici), Luchian (Guliţă), Bonciu (Cuculeţ). d-na
917
0\
,
[918]
'Ster ian (Văduva Afin) şi "demoazelele" Chiciu (Aristiţa), Bibiri (Calip­
siţa) , Nini (Luluţa). Pînă şi rolurile secundare erau interpretate de actori
<le frunte: Bossie (Un fecior boieresc), Apostu (Un slujitor de barieră),
Handoca (Un surugiu), Halepliu (Un neamţ cu orga). Muzica fusese com­
pusă în grabă de Flechtenmacher.
În ce priveşte modelul personajului principal al piesei, despre care s-a
discutat mult şi s-au făcut numeroase presupuneri, e posibil ca Madame
Ango: ca şi "atîtea alte figuri asemănătoare din piesele văzute sau citite
la Paris să-i fi răsunat în minte, atunci cînd s-a gîndit să zugrăvească acest
tip din societatea moldovenească, după cum îi vor fi stat cu atît mai mult
in minte şi nenumărate e coane Chiriţe » reale, văzute mai cu seamă înainte
de 1848, dar şi acum, după întoarcere, prin teatrele şi saloanele ce le frec­
venta". Este însă incontestabil că "tipul central al piesei lui Alecsandri şi
piesa însăşi sînt în întregime autentic româneşti, potrivite mediului şi
momentului social de la 1850" (ef. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 239-240).
Cu privire la model, Ch. Drouhet (op. cit., p. 213) se exprimase în acelaşi
sens: "Imitaţia strînsă a originalului e însă o excepţie în lucrările dramatice
ale lui Alecsandri, care, de obicei, transportă în comediile sale cîteva ele­
mente ale unui model străin, asociindu-le cu elemente provenite din alt
text sau izvorîte din propriu său fond şi făcîndu-le să-şi piardă aspectul
exotic, atît prin transforrnările la care le supune, cît şi prin ambianţa în
care le introduce". Această caracteristică o are în vedere şi Alphonse Royer
în Histoire unicerselle du thiât,·c. Histoire du theâtre contemporain. en. France
et ti l'etranger (1800 - 1875), Paris, 1878, t. II, p. 391, unde indică, în
treacăt, asemănarea dintre cucoana Chiriţa şi M-me Angot (personaj inter­
pretat cu deosebit talent în piesele lui Maillot şi Aude - altă coincidenţă! ­
tot de un bărbat, actorul Corsse Labenette): "Dans trois pieces consecu­
tives, il [Alecsandri] mit en scene une femme ridicule qui personnifiait la
bourgeoisie enrichie, sous le nom de Madame Kiritsa, espece de Madame
Angot moldovalaque : M-me Kiritsa ti jassy, M-me Kiritsa CIt prouince;
i'V[-me Kiritsa retour de Paris" (v., mai pe larg, Ch. Drouhet, op. cit., p. 143-
187).
"Modele" literare putea găsi Alecsandri şi la noi, întrucît tipul provin­
cialului în capitală mai fusese satirizat de Kogălniceanu şi C. Negruzzi în
"fiziologiile" lor.
În anul următor, comedia este prezentată la Bacău şi Focşani, iar
între 5-15 sept. 1851 la Bucureşti, unde înregistrează un succes nemai­
auzit, adunînd la spectacol o mulţime de boieri, veniţi anume de la moşii,
şi chiar pe domnitor (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 253).
918
...,.
[919]
Piesa s-a impus în teatrul românesc, ceea ce îl făcea, peste un sfert
de veac, pe Alecsandri să reflecteze la noi situaţii în care personajul central
ar putea apărea pe scenă: ..... tipul Chiriţei va rămînea în repertoriul nostru
şi va fi exploatat cu succes încă mult timp, căci este o baie nesecată, aşa,
de exemplu, ce-ar plăti o Chiriţă care s-ar intoarce de la Cameră? O CI/irită
politică? O Chiriţă gheşefteră ? etc. Toate aceste, bine tratate, ar avea suc­
cesuri sigure" - îl încredinţa scriitorul pe interpret (ef. scrisoarea datată
Mirceşti, 25 fevr. 1874, adresată lui M. Millo - în V. Alecsandri, Cele mai
frumoase scrisori, p. 215).
Pentru o vreme, apoi, interesul publicului pentru acest gen de reprezen­
taţii a slăbit. La 15 dec. 1882, scriitorul intervenea, într-o scrisoare adre­
sată lui Grigore Gr. Cantacuzino - pe atunci director al Teatrului Naţional
din Bucureşti - pentru readucerea pe scenă a Chiriţei şi, bineînţeles, a lui
Millo în acest rol: .. Am vorbit înainte de plecarea mea despre Cucoana
Chiriţa. Profitaţi de restul de vigoare al bătrînului Millo pentru a monta din
nou această piesă în care el excelează.
Aceasta îi va face o mare plăcere, şi publicului de asemenea, sper"
(ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 40).
Piesa nu va fi reluată însă decît peste cîţiva ani, dar publicul nou o va
primi cu acelaşi entuziasm, deşi interpretul nu mai avea vigoarea de la
premieră: "Am fost aseară la teatru - îi scria la 24 oct. 1886 Alecsandri, de
la Bucureşti, soţiei sale rămase la Mirceşti - de am revăzut pe bătrînul
Millo, cu cucoana Chiriţa la Iaşi, şi mărturisesc că am fost uimit de a videa
succesul acestei piese, care s-a reprezentat pentru întîia oară la 1844 [în
realitate: 1850J ... adică cu patruzeci şi doi de ani înainte. Cîte suvenire de
tinereţe a deşteptat în mine acest tablou al societăţii noastre de acum
aproape o jumătate de secol 1 ... Bietul Millo, îmbătrînit, slăbănogit, a
jucat cu multă vervă, deşi nu-l mai ajuta glasul, nici memoria.
Publicul, format de noua generaţie, a rîs cu hohot, ca şi acel de la
1844 şi, zărindu-rnă în lojă (pe care Chiriţa o numea Iojniţă), după ce l-a
rechemat pe Millo, a început a striga cu zgomot autorul ! Am fost obligat
iar a mă prezenta pe scenă, deşi nu-mi prea cuvenea 1 În toată sala Millo
şi eu, numai, înfăţişam epoca cucoanei Chiriţa, cu trăsura ei cea galbină,
cu caii de poştă ai lui Privileghe etc. Cum trece vremea, cum se schimbă
lumea" - încheia cu nostalgie scriitorul (ef. V. Alecsandri, Cele mai fru­
moase scrisori, p. 378) .
.. Comedia cu cîntice" s-a publicat în volumele: Teatru românesc. Reper­
toriul dramatic, 1, 1852; Pot-puri literar, 1854, p. 41-43 (Scenele 1 - Act 1
şi II - Act III); Vioara teatrului românesc,� 1857, p. 21-29 (cupletele:
lan să-ţi spun, De-ai umbla, Ochii şi sprincenile, Dumnezeu să te ferească,
919
[920]
Guvernanta ne-a spus nouă, Ce folos, vai! că am fete, Acest tîrg ce-i zic în
Jttme, Aici în Iaşi de vrei, Un filosof fără minţi); Opere complete, II, 1875,
p. 389-465.
Se pare că piesa s-a publicat şi în broşură separată, la Tipografia
Buciumului român din Iaşi, înainte de apariţia Repertoriului dramatic,
1, 1852, în care se face această menţiune (la finele comediei Chiriţa în pro­
vinţie).
La Biblioteca Academiei RS.R, în ms. 5085 (Teatru. Din repertoriul
lui Matei Millo) , pe f. IIY se află notat cu litere latine rolul Neamţului:
"Neamţul din C-na Chiriţa în Iaşi
Scena 2
(intră cu Pungescu şi Bondici)
PUNGESCU: Cu noi.
: No gut ... meine hern!
BOND.: Cenuşerule!
(Se duce lîngă trăsură şi începe a cînta cu flaşnet a.)
TOŢI: Să ne găzduim.
(Cîntă din flaşnetă.)
GULIŢI: Pe celalt.
: No! lasenzi şon geen.
GUL.: Neamţule.
: Gut ... gut ... ser be·rol. (Iese cu Chiriţa şi Guliţă.) (Joc de scenă
la finalul actului.)"
Recent, Marta Anineanu dezvăluie existenţa unui manuscris autograf
inedit al acestei piese, reproducînd şi cele patru fotocopii pe care le-a avut
la dispoziţie:
"Este cunoscut 1 - spune d-sa - interesul pe care V. Alecsandri îl
acorda manuscriselor şi în general oricărui autograf. Urmele unei colecti
organizate de autografe s-au păstrat în arhiva sa personală, din păcate în
mare măsură risipită. În ce priveşte manuscrisele creaţiilor sale literare,
parte, rămase în familie, au fost dăruite Academiei Române, iar parte,
1 Cu cinci ani în urmă tov. G. Voiculescu ne-a încredinţat aceste patru
fotocopii de pe un manuscris al lui V. Alecsandri, scris cu caractere chirilice,
cu rugămintea de a le transcrie şi a iridica conţinutul lor în vederea publi­
cării acestor fragmente în revista Manuscri-ptum, Tovarăşul G. Voiculescu
nu a mai dat nici o urmare acestei propuneri de colaborare pînă în anul
trecut cînd a insistat să mă ocup singură de publicarea lor. În speranţa
că Între timp va apare şi manuscrisul original, am amînat pînă în prezent
să dăm publicităţii acest fragment din piesa Chiriţa la Iaşi; astăzi o facem,
atît pentru importanţa cunoaşterii sale, cît şi în speranţa că vom stimula
astfel ieşirea la lumină a manuscrisului integral [nota M. Anineanu).
920
[921]
-
oferite de el prietenilor săi, au rămas, fie în colecţiile acestora, fie, prin grija
lor, au ajuns tot la Academie. În adevăr, cu o răbdare incredibilă, poetul
îşi copia «pe curat» manuscrisele pentru a le dărui.
S-au păstrat astfel din începuturile sale literare trei manuscrise ale
poeziilor (Doine-Poezii), dintre care unul a fost copiat special pentru
Costache Negri şi altul �ntru Catinca Negri, mai tîrziu manuscrisul Fîn­
tînii Blanduziei a fost copiat de trei ori pentru a fi dăruit fratelui său Iancu
Alecsandri, lui Ion Ghica şi lui D. Ollănescu-Ascanio ; alteori chiar manu­
scrisul iniţial a ajuns în posesia prietenilor. Şi totuşi, făcînd bilanţul nume­
roaselor manuscrise rămase de la poet, constatăm că pentru prima parte
a creaţiei sale dramatice (pînă la Boieri şi ciocoi) nu s-au păstrat decît puţine
manuscrise. Astfel, în manuscrisul românesc 809 de la Academie, Între
filele 81-157 sînt grupate cîntice1ele comice: Şatrarul Timotei Napoilă,
Clevetici şi piesele: Satul lui Cremine, Sgircitul risipitor, toate scrise cu
caractere chirilice, cum şi localizarea Sfredelul dracului, cu caractere latine.
Aceste mici manuscrise au aparţinut lui Ion Ghica şi au fost dăruite de el
Academiei Române. Răzleţe, printre altele, s-au mai păstrat: Stan. Covri­
garul , Ion Păpuşeriul , Barbu Lăutarul, Surugiul şi independente: Doi
morţi vii şi Agachi Flutur. Cam acestea sînt manuscrisele teatrului de început:
deci, întîlnirea astăzi cu un fragment În Iotocopie, din manuscrisul comediei
Chiriţa la Iaşi ni s-a părut un lucru interesant şi demn de dat publicităţii.
Cele patru fotocopii, numerotate de la 1 la ':1, reprezintă un fragment
din actul 1, scena 1 a numitei comedii. Din păcate lipseşte foaia de titlu
care, poate, aşa cum obişnuia Alecsandri, purta data cînd a fost scrisă
piesa, căci după « engolpion[-ul] de anul nou 18':15,) (nu 18':1'1!) pomenit de
Chiriţa, s-ar putea ca piesa să fi fost scrisă înainte de 1850, anul în care ea
s-a jucat pentru prima dată la Iaşi, în beneficiul actorilor. Lipseşte tot
începutul, cu intrarea În scenă a rădvanului şi dialogul dintre slujitor şi
ţigancă, pînă la primul cuplet al Chiriţei.
După cum se suprapun petele de cerneală existente pe file, bănuim
că manuscrisul are formatul unui caiet din care prima fotocopie reprezintă
fila 1 verso, a doua fila 2 recto, a treia fila 2 verso şi a patra fila 3 recte,
Textul este scris cu caractere chirilice, indicaţiile de regie sînt puse în paran­
teză, cuvîntul « slujitor ,), ca indicaţie a personajului, este prescurtat, cîteva
cuvinte au fost şterse de poet, iar cupletele sînt numerotate cu 1 şi 2.
Piesa nu a cunoscut altă ediţie pînă la apariţia în Opere complete.
Teatru, vol, II, Buc., (' Socec », 1875, pp. 388-':165; fragmentul de manu­
scris în fotocopie se încadrează Între paginile 393-397 ale ediţiei.
Încercînd să facem o comparaţie între manuscris şi ediţia princeps,
găsim unele deosebiri care, dacă nu sînt esenţiale, sînt suficient de nume-
921
..
[922]
roase. Transcrierea pe care o prezentăm aici respectă normele obişnuite
in transcrierea textelor chirilice 1. Alecsandri nu a fost de acord cu orto­
grafia de la Editura Socec, aşa Încît unele deosebiri ortografice, datorite
acesteia, am considerat că nu merită să fie semnalate (lipseşte, în ediţie
lipsesce ... ). Cum în intenţia poetului a fost să pună în gura personajelor
sale o pronunţie regională, cît mai moldovenească, am încercat să o păs­
trăm şi noi în transcriere, cu atît mai mult, cu cît în ediţie tendinţa de moldo­
veni zare este şi mai pronunţată, atît gramatical, cît şi lexical (perfectul
compus format cu auxiliarul din vorbirea obişnuită o, că au venit = c-o
venit; cîrciumă = crîşmă).
Prezentăm deosebirile mai însemnate [ ... [.
Necunoaşterea manuscrisului integral ne împiedică să tragem concluzii
asupra diferenţelor dintre acesta şi textul tipărit. S-ar părea că manuscri­
sul reprezintă forma iniţială a comediei. Am putea presupune că, dacă.
numai în cele patru file de manuscris au fost atîtea modificări, pe toată
lungimea piesei ele au fost numeroase şi atunci putem crede că a existat
alt manuscris după care s-a făcut ediţia, numai dacă nu cumva poetul
a făcut aceste modificări direct în corectură. Pentru metoda de lucru a
scriitorului acest detaliu ar fi fost interesant." (Restituiri: V. Alecsandri­
Chiriţa la Iaşi: lntr-o primă versiune, în Manuscriptum, VII, 1976, nr. 4
(25), p. 134-137).
Fragmentul de manuscris publicat de Marta Anineanu este foarte
preţios şi credem că datează din perioada 1850-1851, dacă avem În vedere
scrisul cu caractere chirilice şi deosebirile marcante dintre această redacţie
autografă şi ediţiile 1852 (Repertoriul dramatic, 1) şi 1875 (Opere com-plete.
Teatru, II), care sînt aproape identice. S-ar putea ca fragmentul să facă
parte, într-adevăr, din manuscrisul ediţiei princeps, care este aceea ante­
rioară Repertoriului dramatic, 1, 1852 şi pe care noi n-arn putut-o consulta.
El nu poate fi considerat, în nici un caz, drept manuscris al ediţiei din
1875, chiar dacă nu am avea în vedere alt considerent decît scrisul Cu carac­
tere chirilice, la care Alecsandri renunţase de multă vreme.
VA RIANTE
Repertoriul dramatic, 1 (A), Fragment ms. (Al)'
Potpuri literar (B), Vioara teatrului românesc (C),
Teatru, 1, 1875 (D)
347, 1- A: 1850. Chiriţa I D: Chiriţa II între r. 4-5, în A: (Muzica de
d1. Flechtenmacher) II 5-6 - A: benefiţiurile [ ... ) români I D: benefi­
ciul [ ... ) români, la 1850 II 8 - A: înfăţişează I D: reprezintă II 9 - A :
1 -k = ea; ,. = ă, î, e; h = i, u; oă = ouă; suprimarea lui 11 final,
nediftongarea lui e iniţial. .. [nota M. Anineanu],
922
[923]
------ ----------------------------------------------------------------
perdelii / D: cortinei \1348, între r. 35-36 - numai în A: 1 \1 349, 15-
A,D: Cucoană, avem / Al: Nu te supăra, cucoană, o-aşa-i rînduiala. Avem \1
23-A ,D: zise şi / Al: zisei \1 25-26-A ,D: surugiu / Al: surugii \127 - A ,D:
Aice-n capitală / Al: Aici în Iaşi \1 32 - A ,D: merge spre barieră / Al:
.iesă prin fund în stînga \1 33 - A ,D: Criţa. (Iesă.) / Al: Criţa, II 34 - A ,D:
Pornit-aţi / Al: Pornit-aţi azi \1 35 - A ,D: Surugiul (îndemnînd caii): Hi /
Al: Un surugiu (în culisa din dreapta): Hi, hi \1 37 - A ,D: Hi, Iudă ...
Hi, jupitule / Al: Hi, Mortule. Hi, Grecule \1 350, 1-2 - A ,D: Hi, hi,
da hi ... lua-v-ar dalacu ... prohodi-v-ar cioarele ! •.. / Al: Hi, hi, hi, da
hi , îţi zic. Vai, mînca-v-ar fripţi cel ce v-au mai cumpărat ... hi \l5-A,D:
lasă-ne / Al: las \16 - A,D: avem noi / Al: avem 1I12-A,D: Hi, hi / Al:
Hi, hi, hi \1 12-13 - A,D: Hi! lăsa-v-aţi / Al: Lăsa-v-aţi II 14-15-
A ,D: degeaba! ... de-acum ne-am / Al: degeaba-i de-acum că s-au \1 16-
A ,D: Iaca! na / Al: Na \1 18 - A,D: coboară / Al: hai 1131 -A,D: suru­
giu / Al: surugii II 37 - A ,D: ghiorlani / Al: surugiii cînd ai fete mari la
drum 11351, 4 - A,D: la scară / Al: scară 116 - A,D: mi-i / Al: nu mi-i II
8 -A,D: scapă / Al: ea scapă 119 -A,D să / Al: să nu II 15-16 -A,D:
degrabă ... ia aşa ... frumos ... încet, să nu lunecaţi.T Al: degrabă. II 17-
A ,Al: N.B. (Aristiţa / D: (Aristiţa II 19-24 - A ,D: GUL!ŢĂ (cepeleag şi
alintat) [ ... ] Ba nu, suflete / Al: Ba nu, Guliţa mamei ... nu, drăguţă,
mata şezi la trăsură ca să nu răceşti.
GUL!ŢĂ (cepeleag şi alintat): E! neneacă, vreau şi eu să mă cobor ... na ..•
CHIRIŢ A: Ba nu, suflete II 31 - A ,D: care / Al: cel care II 33 - A ,D: cu /
Al: tot cu 1137-A,D: surugiilor/AI: la surugii 11352, 7-A,D: Mă
rog, cine: /AI: Cine II 9 - A ,D: curăua... să-i zic / Al: curaua, (Cată cu
luare-aminte în par [manuscris rupt]. De l-aş zări să-i zic numai II 10-
A,D: le / Al: mă IIll-A,B,D: 1844/ Al: 1845 1I12-A,B,C,D: I / Al:
2. Aria Floricăi din Scara mi/ii II 14 - A ,B,C,D: ghipcani / Al: jărpani II
15-A,B,C,D: motarrii j zlj : buluc, zău 1I16-A,B,C,D: Nu-ţi plătesc/
Al: Nu plătiţi 11353, 20 - A: cuconiţile / D: duducile 1122 - A: N.B.
(În/D: (În 11354, 5-A: N.B. (Se/D: (Se 116-A: zicînd/D: stri­
gînd II 28 - A: N.B. (Bondici / D: (Bondici II 355, 6 - A: N.B. (Sluji­
torul/ D: (Slujitorul II 8 - A: vin rîzînd / D: vin II 29 - A: nepusă / D:
nepus în 11360, 10 - A : N.B. (Bondici / D: (Bondici II 36 1, 17 - A : vină /
D: bine [erata îndreaptă: vină] II 362, 2 - A : de te / D: te II 363, 29 - A :
N.B. (Neamţul/ D: Neamţul II 30 - A: la Neamţ de-l împinge / D: împinge
pe Neamţ II 36 - A : N.B. (Toţi / D: (Toţi II 39 - A : Perdeaua / D: Cortina
II 364, 2 - A : înfăţişează / D: reprezintă II 11 - A: ş.c.l, / D: etc. II 19-
A: N.B. (Se/D: (Se 11365, 32-A: N.B. (Se/D: (Se 11366, l-A:
cuconiţele j D,' duducile 117-A: N.B. (Se/D: (Se 11367, 5-A: N.B.
923
[924]
(SeID: (Se 11368, 27-A: tragelD: trage eu 11370, 32-A: unalD:
să-mi deie una II 371, 15 - A: zic I D: zic eu Il 373, 7 - A: unde I D:
de unde 1125-A: N.B. (ÎnID: (În 11374, 14-A: nepusăID: nepus
in 11376, 12-A: şi uiei l D': şi 1129-A: la xeesc ţ D: în teasc 11378,
5 - A : N.B. (Se I D: (Se Il 14 - A : cu părul zburlit în odaia Chiriţei I D:
din odaia Chiriţei cu părul zburlit Il 384, II - A: N.B. (Bondici I D:
(Bondici 11385, 11- A: nasul I D: nasul tare 1119 - A: cu toţii odată I D:
odată cu toţii II 387, 16 - A: N.B. (Pungescu I D: (Pungescu Il 19 - A:
Sfîrşitul actului II I D: (Cortina cade.) Il 21- A: înfăţişează I D: repre­
zintă Il 28 - A : perdelei I B: cortinei Il 388, 33 - A : decît I D: de II 3-:1 ­
A: nu 01 D: nu 1135-A: N.B. (Să I D: (Se 11389, 4-A: N.B. (Să I D:
(Se 113-:1- A,B,D: glodul, colbăria I C: Glod şi colbărie 11390, 1- A,B,D:
Iinarel-Eforia I C: fînare ş-Eforie Il 39i, 33 - A: N.B. (Chiriţa I D: (Chi­
riţa 11392, 21-A: N.B. (Chiriţa j D.: (Chiriţa 11394, 31-A: N.B. (În
I D: (În 1132 - A: Salonul din fund I D: Salonul 11395, 30 - A: N.B.
(Trece I D: (Trece 1132 - A: cele de I D: cele cu 11398, 20 - A: N.B. (Să
ID: (Se 11400, 17-A: N.B. (Bondici j D,' (Bondici 1124-A: N.B.
(unI D: (Un 1140 - A: N.B. (Toţi I D: Toţi 11401, 15 - A: N.B. (Se I D:
(Se 11402, 2 - A,B,D: (Arată I C: (Chiriţa arată 113 - A: N.B. (Merge I
D: (Merge Il 26 - A: N.B. (Să I D: (Se II 405, 23 - A: N.B. (Afinoaia I D:
(Afinoaie 11406, 5 - A: aleargă I D: alergînd 11408, 4 - A: N.B. (Guliţă I
D: (Guliţă II 11- A: Chir iţa I D: dînsa 11409, 10 - A: N.B. (Bîrzoi I D:
(Bîrzoi II 14 - A: Perdeua I D: Cortina II în A, menţiunea: Sfîrşit. II
CHIRIŢA ÎN PROVINŢIE (p. 411)
Îndemnat poate de succesul obţinut de Chiriţa în Iaşi, Alecsandri se'
gîndeşte să-şi prezinte eroina într-o nouă ipostază. Astfel, el aşterne pe
hîrtie, în primăvara anului 1852, o nouă comedie, intitulată Chiriţa în
provin ţie, care s-a reprezentat pentru prima dată pe scena Teatrului Naţio­
nal din Iaşi, la 8 mai 1852, în interpretarea actorilor: Millo (Chiriţa), Teo­
doru (Bîrzoi), Luchian (Guliţă), Gatino (Şarl) , Bossie (Leonaş), Ştefanachi
(Ion), demoazela Gabriela (Luluţa), d-na Săf tica (Saf ta) , bucurîndu-se
de acelaşi mare succes ca şi prima reprezentaţie a Chiriţei în Iaşi. "Noua
piesă aducea adîncirea unora din trăsăturile de caracter ale protagonistei
şi o amplificare a frescei sociale, prezentată totodată şi cu o mai ascuţită
critică" (ef. G. C. Nicolescu, op, cit., p. 261; vezi, de asemenea, nota la
Chiriţa în Iaşi, vol. de faţă, p.917-920).
1. Massoff menţionează (în op. cit., II, p. 346) un amănunt interesant:
ca şi alte piese ale lui Alecsandri (Crai-nou = Corbul "omân, Aruinte şi
924
[925]
Pepelea = Cuiul din părete), Chiriţa în prooinţie a suferit şi ea un proces
de "actualizare" la reprezentarea de mai tîrziu. Astfel, la 30 nov. 1875,
Millo anunţa "pentru prima oară în teatrul Bossel" comedia cu cîntece în
două acte de Vasile Alecsandri, Cucoana Chiriţa a ajuns prefectoreasă.
S-a publicat, pare-se, pentru prima dată în broşură, la Tipografia
Buciumului român, 1852 (vezi nota de la sfîrşitul variantelor), apoi in volu­
mele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, 1, 1852; Pot puri literar, 1854,
p. 46-53 (fragmente din scena III din actul 1 şi scenele 1, "II, XII şi
XVII din actul II);' Vioara teatrului românesc, 1857, p. 42-46 (cuplete);
Opere complete, II, 1875, p. 467-548.
VARIANTE
Chiriţa in provinţie, 1852 [?] (A), Repertoriul dramatic, 1 (B),
Potpuri literar (C), Vioara teatrului românesc (D),
Teatru, li, 1875 (E)
413 - înaintea titlului, numai în B." 1852 II 4 � numai în E: la 1852 II
6 �,B: înfăţişează ţ E: reprezintă II 12 - B: moşie, la ţ E: moşia II 416,
11- B: N.B. (Ion ţ e. (Ion 11417, 33- B:' N.B. (Şarl j E: (Şarl II 39-
B: cîmpii călare la l E: călare în 11419, 10 - B: bietu Bîrzoi ţ n. Bîrzoi II
421, 23 - B,C: ţigare ţ E: ţigări 11424, 15 - B: vede ţ E, găseşte 11426,
18 - B: N.B. (Să ţ t: : (Se 11428, 24 - B: "".B. (Chiriţa ţ E: (Chiriţa II
430, 24 - B: un copiii E: copil II 31- B: şi pe lE: pe II 431, 3 - B:
X.B. (SăIE: (Se 1120-B: N.B. (SăIE: Se 1125-B: N.B. (GuliţăIE:
(Guliţă II 432, 15 - B: N.B. (Toţi ţ e. (Toţi 1121- B: Ce ţ e. Leonaş :
Ce 11434, 27 - B: K.B. (Zgomot ţ E: (Zgomot 1138 � B: Hîrca ţE: Baba
Hîrca 11435, 17 - B: spărieţi, în p irte l E: în parte, spărieţi 11436, 37-
B: N.B. (Ţăranii lE: (Ţăranii 11 437, 20 - B: Hlrca lE: Baba Hîr'ca II
438, 26 � B: N.B. (J andarmii lE: (J andarrnii II 28 - B: şi cutii / E:
cutii 11440, 1 - B: N:B. (În i n. (În II 5 - B: Perdeaua lE: Cortina II
La finele actului 1, în B, menţiunea: Sfîrşitul actului 1.11 7 - B: înfăţişează
J E: reprezintă 11441, 10 - B,C: N.B. (Ion I E: (Ion 1127 - B: pe ţ s,
de pe II 445, 28 - B : pe lE: de pe II 446, 35 - B: priuderie lE: pudoare II
448, 12 - B: N.B. (Se ţ E: (Se 1124 - B: N.B. (Leonaş ţ E: (Leonaş II
449, 6 - B: N.B. (Chiriţa lE: (Chiriţa 11450, între r. 8-9 numai în B:
Ca să-i dai să înţeleagă I în E versul lipseşte, dar erata de la sfîrşit îndreaptă
această omisiune de tipar. II 32 - B: nu-mi ţ E: nu-i II 45 1, 32 - B: N.B.
Leonaş ţ E: (Leonaş II 35 - B: N.B. Guliţă ţ E: (Guliţă II 36 - B: strimţi
şi scurţi lE: strîmţi 11453, 15 - B: să ţ E: că 11456, 24 - B: N.B. (Cin­
tind [E: (Cîntînd 11458, 32 - B: N.B. (Guliţă ţ E: (Guliţă 11460, 15-
B: intrînd ţ E: întră 11463, 23 - B,C: de ţ E: din 11465, 32 - B: N.B.
925
.... " ....
[926]
(În ţ E: (În 11466, 19 - B: N.B. (Leonaş l E: (Leonaş 11468, 14 - B:
N.B. (Ion ţ E: (Ion II 21 - B: N.B. (Ion ţ E: (Ion II 470, 35 - B: N.B.
(Toţi l E: (Toţi 11473, 4 - B: vrea, eli E: vrea, ba 1128 - B: N.B. {Luluţa
ţ E: (Luluţa II 474, 22 - B: N.B. (Leonaş ţ s . (Leonaş II 34 - B: N.B.
[Orhestrul j E: (Orhestrul II 475, 10 - B: ours ţ E, urs [erata indreaptă :
oursJ 11476, 28 - B: (tare): Care lE: Care 11477, 20 - B: se înaintează I
E: înaintează II 478, 19 - B: N.B. (La t s, La II 21 - B: Perdeaua lE:
Cortina II La finele piesei, în B se află menţiunea următoare: "N.B. Piesele
Chiriţa în Iaşi, Crai-nou şi Chiriţa în prouinţie s-au tipărit în Tipografia
Buciumului român".
DOI MORŢI VII (p. 479)
Scris, probabil, la începutul anului 1851, la solicitarea lui Millo, cam
in aceeaşi vreme cu Crai-nou şi Kir Zuliaridi, vodevilul a fost prezentat
curînd după aceea, pus pe muzică de Flechtenrnacher, pe scena Teatrului
Naţional din Iaşi, în interpretarea artiştilor: Millo (Ghiftui), Luchian (Hagi­
Flutur), Neculau (Acrostihescu), Teodorini (Egor), Teodoru (Talpă-Lata).
Bossie (Cîrcioc), demoazela Gabriela (Tiţa), Nini (Ion lacheul), d-na Sterian
(Ferchezanca) .
Piesa a rezistat vreme îndelungată, s-a reprezentat mai tîrziu şi la Bucu­
reşti, iar la Cernăuţi a fost foarte bine primită. Iată ce spune A. Hurrnu­
zachi în raportul său la adunarea generală 1 a Societăţii pentru literatura
şi cultura română în Bucovina, ţinută la Cernăuţi în 11/23 ian. 1865 [v.
Teatrul uaţiunal din Cernăuţi, in Foaia Societăţii ... , 1, 111'. 1, 2, 3, 1 martie
1865, p. 100-101): "Ni se mai cere un raport despre teatru, şi-l dăm cu
mulţămire [ ... ] Ultimele reprezentări fiind atît dupa piesele bune şi alese,
cît şi după jocul actorilor foarte bune [ ... ], nu am avea nevoie a aminti, de
pildă, decît reprezentarea ce s-au dat în folosul soţietăţii literare naţiunale
de aici [ ... ]. Niciodată sala teatrului nu era mai plină, niciodată publicul
mai ales, mai elegant şi mai bine dispus, pentru că oricine au dorit a-şi
arăta simpatia pentru soţietatea lit. şi, prin urmare, pentru români, s-au
grăbit a veni în acea seară la teatru şi a împlini dară deodată două scopuri
bune şi frumoase, de a aduce un sprijin mai mult soţietăţii lit. şi o încurajare
artei naţiunale. Iată de ce avem deosebită mulţămire a recunoaşte că repre­
zentaţiunea dia acea seară au fost de tot demnă unei adunări atît de mare şi
unei ocaziuni atît de serioase.
Se jucă mai intîi Doi morţi vii. Astă piesă, una din cele mai glumeţe şi
vesele produceri a muzei comice a d-lui V. Alecsandri, cu tipurile, portretele
sale atît de vie şi bine copiate ale Iipovanului Egor, a lui Hagi-Flutur, a
• 926
[927]
Ferchezancei, a lui Ghiftui, a poetastrului Acrostihescu, a lui Talpă-Lată
etC. e, desigur, una din cele mai bune comedii pe care le avem; nu e dat
de mirare că, plăcînd totdeauna foarte mult, fu cerută anume pentru astă
ocaziune, Jocul actorilor, carii dau foarte bine astă piesă, au fost astă
dată cît se poate de bun; toţi şi-au dat cea mai mare silinţă şi tuturor dar
le revine o parte din succesul acestei frumoase seri."
Doi morţi vii, una dintre cele patru adaptări la care Alecsandri a indicat
originalele franceze (Doi morţi vii - 1851, Kir Zuliaridi - 1852, Ginerile
lui Hagi-Petcu - probabil 1865 şi Sf redelul dracului - 1880), este locali­
zarea piesei L'homme blase de Duvert şi Lausanne, care "de la 1843 continua
să culeagă aplauze pe scena Vodevil ului" din Paris (ef. Ch. Drouhet, op, cit.
p. 192).
S-a publicat în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, I,
1852; Pot-puri literar, 1854, p. 44-46 (fragment din scena II, Actul 1);
Vioara teatrului românesc, 1857, p. 38-41 (cupletele: Din a mea copilărie,
Hop, hop, hop, Îi mare C1t cei mici, Frunză verde peliniţă) ; Opere complete,
H, 1875, p. 549-652. O redactare autografă se păstrează la B.A.R. în ms.
1454, 25 f. (numai actul 1 - datat 1851). În manuscris se menţionează şi
distribuţia, care este în general aceea indicată în Repertoriul dramatic şi în
ediţia 1875, cu excepţia interpretului lui Acrostihescu, care aici este Papaiani.
VARIANTE
ms. 1454 (A), Repertoriul dramatic, 1 (B), Potpuri
literar (C), Vioara teatrului românesc (D),
Teatru, II, 1875 (E)
�
1
._-L
480, 1-12 - în A:
PERSOANE
Cuconu Dimitrachi Ghiftui, proprietar bogat
Banul Hagi-Flutur, bătrîn ridicol
A erast ihescu, tînăr poet
Egor, lipovan, negustor de ferării
Şatrariui Talpă-Lată, posesor moşiei
Ghiftuieni
Tita, orfană, sub epitropia lui Talpă-Lată
Doamna Ferchezanca
Dl. Circioc, candidat de giudecătorie
Gion, lacheu a lui dl. Ghiftui
Un băiet de ţăran
Prieiini a lui Ghiftui
Ţărani
. ,
..
ACTORI
Dl. Millo
Luchian
.. Papaiani
Teodorini
�. Teodoru
D�. Gabriela
.. Sterian
Dl. Bosie
D� �ini
.�
927
[928]
Scena se petrece la moşie la Ghiftuieni, aproape de Tîrgul-Frumos,
în 1850.11 10 - A,B: Gion [la fel pînă la sfîrşit] [ E, Ion 11481, numai
în B, înainte de titlu: 1851, iar după titlu, indicaţia: (Muzica de d. Flechten­
macher) II în A, titlul: Doi morţi vii. Vodevil în 2 acturi, prelucrat de V.A.
1851 II în A, cupletele sînt numerotate de la 1-19.11 4 - B: români ţ E:
români, la 1851 II 6 - A ,B: înfăţişează ţ E: reprezintă II 7 - A ,B: ostre te
ţ E: grilaj 118-A,B:şicuj.E:şi II 13-,-A,B:două alte ţ s, şi alte doui
II 14-B: la moşie la/E: la [rindul lipseşte În A] 1117-A,B: N.B.
(La ţ E: (La II Între r. 19-20, numai În A : Hor 1122 - nota lipseşte În A II
482, '1-înA,cumenţiunea:(bis) 1112-A,B: N.B. (SeJE: (Se 1119-
lipseşte în A II 24-25 -lipsesc În A II 26 - A: eu I B,IE: zău II 33 -
A, B: ostreţe ţ E: grilage [în A, la Egor, următoarea notă: "Actorul Însăr­
cinat cu rolul lui Egor trebuie să vorbească româneşte ca Iipovenii"] 11483,
37 - A: Aista. le I B,E: le 11484, 1_ A ,B: videm t t: văd II 16 - A ,lJ:
K.B. (Se t s: (Se II 17 - A: scenii I BiE: scenei 1 1124 - A ,B: N.B. (Se
ţ e. (Se 1128-A,B: N.B. (SăIE: (Se 1129-A: Cîrcioc etc.IB,E:
etc. II 35 -lipseşte în..l 11485, 12 - A: Ichim! ... ce cai! Ce pui de zmei! J
B,E: Ichim II 13 - A: să spăria muştereii din droşcă şi jidanii I B,E:
jidanii 1122 -lipseşte În..l II 31-33 - A : (Se primblă pe gînduri, furios.)
De-atunci toate mi-o mers pe dos ... caii îmi şchiopăta de .şepte ori pe săp­
tărnină şi droşca mergea mai adeseori la carîtaş decît la uliţă ... Dar toate
aceste nu era nirnică pe lîngă ceea ce am păţit mai în urmă. " Uvîi! Uvii! ...
Era o madarnă de la fteatru ... una, madarna Panchiţa, care avea o păreche
de ochi mai aprinşi încă decît Malerchi şi decît Ichim ... A! Boji moi! Ce
ochi de drac! J B,E: Da [ ... ] drac ave! II 38 - A,B: credit I C;E: datorie II
486, 25 - A: ieşind I B,E: tot ieşi 1126 - A: Te tot I B,E: Şi te 11487,
'1 - ..l, B: ş-o lasat l E: o lăsat II 13 - A : şi cu I B,E: şi II 23 - A : holtei I
B,E: cuconaş II 32 - A: Da I B,E: (uimit): Bun hristial1!... Da 11488,
11-12 - A: TITA
(Cîntecul l"ioricăi din "Baba Hîrca") I B,E:
TIŢA
( cîntă)
(Arie din "Baba Hlrca': : "Tata mi-a zis,jată,ja!ă") 11489,13-14-.1,8:
N.B. (Ghiftui ţ s . (Ghiftui [ ... ] A: de-a I B,E: în II 17 - A: ("Haideţi I
B,E: (Arie "Haideţi II 31- A: fraţi să trăim bine I B,E: fraţi II 490, Il -
A: să zici I B,E: zici II 16-17 - A: ei! odă la ... Odă la ... Odă la ... f
B,E: ei!. .. odă [ ... J craiul II 36-A : Ei ş-apoiIB,E: ş-apoi? 11491, 17-.1 :
patru ... cu soma asta aş face minuni!. .. I B,E: patru ... 1126 - A: vin
iute I B,E: vin II 492, 7 - A: ca să caut I B,E: să caut II 16 - A: ca
cînd I B,E: parcă II 19 -lipseşte din rI. 1127 - în B,E cu indicaţia: (bis) II
928
[929]
l
. I
35-36·- A: Hiş la poiată, poetule! / B,E: cu poeziile lui cele şchioape? II
493, 18 - A: 45/ B,E: 45 de ani II 30 -lipseşte din A 11494, 4 - A:
(indignat) / B,E: (furios) II 495, 12 - A: Că bine zici ... Cea întăi femeie I
B,E: Cu adevărat ... femeia II 27 - A ,B: de faci / E: că faci II 29 - A:
N.B. (Gion / B: (Giou / E: (Ion 11496, 19 -.-1 ,B: decit chiar / E: decît II
25 - A: doamna Ferchezeanca / B,E: Ferchezanca 1128 - A: văduvă ...
(Îşi Ireacă mînele.) / B,E: văduvă ... II 497, -1- A,B: sineşi / E: el II 15-18 ­
A: (distrat): In folosul lor ? / B,E: Prea frumos!. .. [ ... ] parte? 1122 - A:
a răspunde la îndemnul stăpînirei şi a lua parte la subscriere ...
GHIFT.: Cum a lua parte? .. A se Împărtăşi din ... ?
FERC.: La dimprot ivă, a mări subscrie rea prin I B,E: dirnprot ivă , a mări
subscrie rea cu II 26 - A, B: omenire / E: oameni 11498, 11- A: ("Ca să
fii cucoană mare", din "Scara miţii") / B,l::: (Arie [ ... ] mare") 1123 - A,B,
D: grăieşte / E: vorbeşte II 28 - În A, menţiunea: (bis) lipseşte II 499,
7 - A : cum / B,E: cît II 27 - A: puţin? .. Te poftesc ... / B,E: puţin? li
32 - A ,B: şi două / E: două II 501, 1- A ,B: K. B. (Se / E: (Se il 39-
A ,B: rizind / E: zimbind 11502, 2 - A: căt ră oamenii / B,E: oamenii ::
22 - A: mare ajutor / H,E: de-agiutor ii 503, 9 -lipseşte În A li 504,
20 - A: numi I B,E: numi de-acum 1123 - A: 12 minute / B,E: 12;'
506,9 - A: ("Baletul umbrelor" din "Robert") I B,E: (Aria [ ... ] diable") li
507, 3 - A: (Jucînd / n,E: (împreun[l, jucind II 21-25 - A: popii ...
Xu! Ku '/ B,E: popii? [ ... ] Nu! 11508, 12 - A: (face iar sernn.) / B,E:
Paragrafu... cutare ... 11509, 27-28 - A: (Împreună: "Haideţi iru­
preună", din "Chiriţa") / B,E: (Arie [ ... ] împreună) 1\ 510, 2 - A: mere"
[iniţial: în veci] / B,E: În veci li 3 - A: (Fiu tur se Închină mul ţărni t.)
FERCHEZ (în parte)
Yrabia I B,E: Yrabia 116 - A :
Să ne rătăcim
Şi cu-ai mei priet ini
Să ne iu t îl nirn. I
B,E: etc. etc. etc. II 9 - A: Nu-mi IlJ,E (singură): Nu-mi il 1()·511,3 - A:
Of, of, of şi auileu (din "Baba Hirca") / B,E: (Arie [ ... ] JIIor! ii 12
A: mă porţi / B,E: te port II 33-A,B: bucăţi I E: În bucăţi 11512,5 - .
.-l: Prietini ('/in din fund) / B,E: Prieteni 116-8 - A :
("Harul ţăranilor" din "Scara rniţ ii'")
TOŢ! (ajard de Ferclu :.] I B,E: (.'.rie [ ... J fund) 1124· .. -1:
Piste inimi şi moşie
Ca o z ină să domneşti. /
R,E. etc. etc. etc. II 513. 2 -.-l ,B: 1\.B. (Flll\ur.' J�: (Flutur il 12·13 - A :
am I n,l:.': căci am 1 I� .. ,-1: Doamnă, precum clorest i et c.,' 11,1:": ee. etc, Il
9:29
[930]
23-A,B: Ni B, (Ghiftui/E: (Ghiftui 11514, 23-A,B: încă păn-aIE:
păn-a II 35 - A: Egor (viind din fund) / B,E: Egor II 37 - A: Ferchez..
răcneşte) / B,E: Ferchezanca.) II SIS, 28 - A ,B: afară îndată / E: afară II
516, 7 - A ,B: 0/ E: pe-o II 11- A: face eu acuş de-l asuda tu Zahar Ma­
rojna / B,E: topi eu acuş II 14-16 - A: (Cîntecul "Căluşăilor") (Chift.
şi Egor cîntă ameninţîndu-se cu pumnul.)
EGOR şi GHIFTUI / B,E: (Aria [o o o] (împreună) 1120 - A : De [o o o] de / B,E:
Cu [000] cu II 25-26-A,B: Egor/E: Egor (împreună) 11517, 3-A:
FERCHEZo
Fii domol, Egoraş, dragul rneu . o o
EGOR
�u v reu,
(Împreunăo) /
B,E: (Împre1lnăo) II 7 - A :
De mînie şi de ură
Am să-ţi sfărm dinţii din gură, /
B,E: etc, etc o II 14 - A: N' B. (Cîntînd, Ghiftui şi Egor se apucă la luptă.)
[000] NoB. (Ghifto/BoE: GhiftuiIl24-A: pojalostiooo (Se [ooo]/A,B:
ostreţe / E: (Se [000] grilaje 1126-A,E: (Se / B: NoBo (SeIl31-A,B: nici
am/E: n-am 11518, l-A: SCENA 15/B,E: SCENA XVIII9-A:
("Tălhariio o o tălharii", din "Scara mîţii") / BoE: (Arie [o o o]..Tîlharii") II
14-A,B: NoBo (Tiţa/E: (Tiţa 1115-A: SCENA 16/B,E: SCENA
XVII 11519, 15-A,B: NoBo (OIE: (O 1118-A,B: de cătră/E: de II
20-A,B: încremeniţi/E: Încremeniţi toţi 1/21, 28-A,B: NoBo (Ghif­
+ai ţ E: (Ghiftui 11520, 9-A,B: NoBo (Rămîn ţ E: (Rămîn 1I11-A,B:
Perdeaua [în A, la sfîrşit, menţiunea: Sfîrşit actului 1] ţ E: Cortina II 13-
B: Înfăţişează [o o o] simpln / E: reprezintă [o o o] simplă 1126 - B: (Vesel.) /
E: (Veselă.) 11521, 7 - B: bine foarte lE: foarte bine II 32 - B: Talpăj
E: Talpă-Lată 11522, H - B: x.a (Să / E: (Se II 35 - B: NoB. (Tiţa
[o o o] de lE: (Tiţa [o o o] cu 11526, 32 - B: se adune la curte / E: s-adune II
528, 15 - B: cuconaşu t s, cuconu 1/ 530, 28 - B: eu acuş / E: eu 1/ 531,
23 - B: m.işielc-n / E: mosia-n 1/ 532, 12 - B: urii, şi / E: urii 1/ 534,
6 - B: îndrăzni / E: mai Îndrăzni 1/ 40 - B: lingura / E: o lingură II 538,
14 - B: NiB, (În [o o.] ca ţ E: (În [o o o] ca şi 1/23 - B: d-voastră, boieri / E:
d-voastră 1/ 540, 8 - B: neînţeles ţ E: neînţelegeri 1/ 543, 14 - B: Talpă­
Lată ţ E: Talpă 1/ 29 - B: proţesuri / E: proţes 1/545, 34 - B: 45/ E:
45 de ani 1/ 35 - B: căsătorit / E: însurat 11547, 24 - B: vremea ţ E:
timpul II 25 - B: de se / E: şi se 1/ 548, 35 - B: NoBo (Toţi lE: (Toţi 1/
551, 12 - B: în mare tulburare / E: foarte tulburat 1/ 553, 30 - B: NoBo
(La ţ s, (La 1/ 558, 31 - B: ca cînd / E: ca şi cînd II 32 - B: iarăşi / E:
930
r
\
\
\
1
l
[931]
iar II 34-B:KB. (SeIE: (Se 11560, IO-B:N.B. (Să[ ... ] următorlE:
(Se [ ... ] de mai jos 11561, 21- B: 1\.B. (Flutur [ ... ] Talpă I E: (Flutur
[ ... ] Talpă-Lată 11563, 2 - B: de pe! E: din 11564, 10 - numai in E:
(Cortina cade.) Il
CINEL-CI�EL (p. 565)
"Comedia cu cîntice" a fost scrisă în decembrie 1856, cum îl informa
Alecsandri pe prietenul său Grenier, plecat în Franţa, cu privire la ocu­
paţiile sale: "Adun în acest moment într-un volum tot ce am scris în proză
de cîţiva ani [ ... [. Printesa Natalia, printesa Catiţa şi d-na Mavrojeni îşi
propun să dea o reprezentaţie în folosul săracilor; mi-au cerut un mic
tablou naţional. .. Le-am făcut o bluetă care le va da satisfacţia de a se
arăta pe scenă în fermecătoare costume de ţărance" (ct, Lettres inedites
du. poete r01t1l1ain Basile Alecsandri a Ed. Grenicr , Paris, 1911, p. 28).
Volumul pe care-I pregătea, Salba literară, apare la sfîrşitul lui martie
în anul următor, iar "blueta", în aparenţă uşoară şi plină de voioşie. re
atunci era aproape subversivă, căci constituia, ca şi sceneta Picală şi n,­
dală (ambele publicate în volumul amintit), o "prefigurare a Unirii şi (l
pledoarie pentru ea" (cf. G. C. Nicolescu, 01'. cit., p, 520; '1. şi Ch. Drou hct ,
op, cit., p. 220-221).
Piesa a fost reprezentată, probabil, in 1857, pe muzică de Flechtcn­
macher (în ediţia Operelor com plet e din 1875 este indicat, în mod greşit, a nu!
1858 ca moment în care se petrece acţiunea).
S-a publicat in volumele: Salba literară, 1857, p. 313-3�1; l'ioar,l
teatrului romiinrsc, 1857, p. 59-6'\ (cupletele: Coro'lla Jllcldovii - Iără
refrenul recitat de TOŢI, Tata Noe, Un dor ascuns, Hai in horă dr-i [uca -­
numai primele strofe); Opere com ţdet e, II, 1875, p. 653-686.
VARJ.\K TE
Salba literară (A), Vioara teatrului românesc (fi),
Teatru, II, 1875 (C)
567, 2 - A: în un I C: cu cîntece într-un Il intre r. 3-4, numai in A:
(Muzica de d. Flechtenmacher) II 5 -- numai în C: în anul 1858 !' 6 - A :
înfăţişează I C: reprezintă \1 569, 35-36 - A: s-a I C: s-a mai 1: 575, 29-
A: vă-ţi I C: vă veţi \1576, 6 - A: Vrea le: Voieşte \1 33 � A ,C: Suceava
Ceruta din C îndreaptă: Mănăst irea Pul !lii� !. 578, !(i - il : c iută ccr ul :' C:
[932]
corul cîntă 11590, 20-21- A: care fată 01 C: pă care fată 11591, 1- A:
se primesc I C: primesc 11592, 33 - A ,C: Şi să fim I B: Să-nflorim II
593, 10 - numai în C: (Cortina cade.) II
RUSALIILE (p. 595)
Scris la Mirceşti, În luna octombrie 1860 (cf. scrisoarea adresată lui
1. Ghica din Mirceşti, la 26 oct. 1860), vodevilul sa.tirizează demagogia
liberalilor, ostili reformelor democratice ale lui Cuza, şi, în acelaşi timp,
exagerările Iat iniste ale etimologiştilor ardeleni (v. prefaţa ediţiei din 1875,
vol, de Iaţă, p. 29-30). Ch. Drouhet identifica pentru pedantul Galuscus
modelul pedanţilor lui Moliere (op. cit., p. 200, 221-224), dar Alecsandri
avea modele mai apropiate În "sapienţii" noştri, în ale căror concepţii
lingvistice vedea o primejdie pentru limba noastră strămoşească (ef. şi
scrisoarea din l JlOV. 1869 adresată lui 1. Negruzzi). El îşi preciza încă o
dată modelul şi ţinta satirei în scrisoarea către Alex. Hurmuzachi din 14 mar­
tie 1863: "Acum mă ocup cu tipărirea unui mic vodevil într-un act, inti­
tulat Rusaliile în satul lui Cremine, o piesă ce s-a jucat zilele trecute la
Bucureşti şi care a indignat pe Nichi percea. Acest giurnal caraghios mă
declară om fără de moral şi mă plînge că mi-aş fi terminat reputaţiunea de
autor.
În curînd ţi-oi trimite acea grozăvie fatală reputaţiunii mele şi vei videa
în cuprinsul ei cum au agiuns de stropşită biata limbă românească în gura
unor pedanţi ce se cred mai români cînd îşi adaugă un us în coada numelui
lor. Personagiul cel mai comic este un profesor de sat, anume Ion Găluşcă,
dar care au găsit de cuviinţă a se numi Ionus Galuscus, subt cuvînt că s-ar
trage dintr-un general roman ce-a făcut războiul cu Galia pe timpul lui
Cezar.
Am aflat că toţi ardelenii aflători În" Bucureşti au rămas furioşi asupra
mea, lucru de care puţin îmi pasă, căci mai am încă destule săgeţi in tolbă"
(cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 135-136).
Piesa s-a reprezentat pentru prima dată la Iaşi, în primăvara anului
1861, probabil după textul aflat în ms. B.A.R. 809, datat 1860: " ... Apa
riţia unor noi lucrări de teatru ale lui Vasile Alecsandri - scrie Ioan Mas­
soff, op. cit., II, p. 68-69 -, un moment eliberat de însărcinările sale diplo­
matice, a înviorat într-o măsură viaţa teatrală a Iaşilor. S-au reprezentat
astfel Rusaliile în satul lui Cremene [ ... ], canţonetele Clevetici şi Sanda
Napoilă, precum şi piesa Lipitorile satelor din Moldova, localizare după o
lucrare franţuzească" (v. şi dările de seamă: Rusaliile în satul lui Cremine,
comedie în un act de V.A., in Dacia, 1861, nr. 15-19 şi Anonim, Lipitorile
932
"i
[933]
satului din Moldova, uodeuil în patru acte de V.A., în Ţăranul român, 1,
1861, p. 24).
Tot 1. Massoff (op. cit., II, p. 56) ne informează că premiera piesei la
Teatrul cel Mare din Bucureşti a avut loc în stagiunea următoare, în febr.
1862. citînd u-I pe actorul Ştefan Vellescu care relata astfel, în Memoriile sale
(vol.H, p. 393 - Muzeul Teatrului Naţional), împrejurările în care s-a produs
acest eveniment: " ... Rusaliile, piesă originală de Alecsandri, satiră politică,
care cu toate acestea nu a avut succes şi înţeleg prea bine aceasta; Alecsandri,
cu ideea de a satiriza pe inimicii săi politici, a uitat cel mai principal lucru :
că o piesă, mai înainte de orice, cată să aibă o intrigă şi un interes oarecare
dramatic; piesa nu răspunde, cu toate acestea, deloc la aşteptarea generală.
Millo îmi spune că Curtea, care a cerut cu stăruinţă ca să se reprezinte aceas­
tă piesă, în seara de reprezentare se temea ca piesa să nu fie Iluierată."
Alecsandri remaniase poate sau a remaniat ulterior piesa, cum se poate
constata din compararea manuscrisului din 1860 cu ediţiile, dar numai în
ceea ce priveşte stilul, intriga rămînînd aceeaşi.
Reprezentarea şi tipărirea piesei în 1863 au stîrnit violente atacuri
împotriva lui Alecsandri, în presa liberală, care îl acuza că ar fi ostil reformei
agrare (cf. Lndependenţa romănă, V, 1863, nr. 73,p. 290-292). De fapt, cam­
pania era îndreptată indirect împotriva lui Cuza şi era dusă de mai multe
publicaţii: Nichi pcrcea, Ţăranul român, La uoi x de la Roumanie, Ateneul
român.
Rusaliile (intitulată la început Satul lui Cremine - ef. ms. B.A.R.,
nr. 809, f. 86T -10 IT, copie autografă a piesei, dăruită Academiei de 1. Ghica
apoi Rusaliile în satul lui Cremine şi, în fine, Rusaliile) s-a tipărit mai întîi
în broşură separată (Rusaliile în satul lui Cremine. Vodevil într-un act
Iaşi, Ed. T. Codrescu şi D. Gusti, 1863. Repertoriul dramatic), apoi în vol. II
al Repertoriului dra matic (Lipitorile satului. Rusaliile. Zgircitul risipitor,
Ultra-âemagogul . Ultra-retrogradulţ, Iaşi, Tip. Berrnann-Pileski, 1863 şi în
Opere com-plete, II, 1875, p. 687-729.
VARIANTE
rns 809 (A), Rusaliile în satul lui Cremine, 1863 (B),
Repertoriul dramatic, II (C), Teatru, II, 1875 (D)
595, - A [titlul]: Satul lui C1'emine. Farsă întru-n act. 1860 I B,C [foaie
de titlu]: Rusaliile în 'satul lui Cremine [titlul fals: Rusaliileţ ] D:
R usaliile II
596, 1- A ,B,C: Personagiuri I D: Persoane 112-3 - A: Galuscus (Ion
Găluşcă) vechilul moşiei. I B,C,D: Galuscus [ ... ] sat. II 4 - A: Răzvră­
tescu, sub-sub-prefect I B,C,D: Tachi Răzv ră tescu, subprefect II 5-A:
vornic I B,C,D: vornic de sai 116 - A: femeia I B,C,D: nevasta II
933
,,\
[934]
8 - A: Saftei. [ B,e,D: Saftei, ţăran II 9-10 - A : Ţărani, Lăutari [ B,
e,D: 1..'n jandarm. CatrinavŢărani, Ţărance [numai în B,e: 1860] II 597,
1-2 - A: Satul lui Cremine [ B,e,D: Rusaliile. Vodevil într-un act. II
3-4-numai în D: (Scena [ ... ] 1860.) 115-A,B,e: înfăţişează[D:
reprezintă 116-8 - A: gardul ogrăzii a casei boiereşti, cu o portiţă. [ B,
e,D: zaplazul [00'] copaci.1I8-9-A: Pe uşa ei stă [00']' Acest han a
fost rădicat [ B,e,D: deasupra uşei este [ .... ]. Această crîşmă a fost zidită II
12-17 - A: (La rădicarea cortinei se aude in ctrcimă cintice de lăutari.)
SUZANA (toarce pe prispa casii din stinga) [ B,e,D: SUZAlS'A [ ... ] s-a-ntors ! II
19 - A: satului sau cu un fecior boieresc [ B,e,D,: satului 1122 - A,B,e:
o vadană, Nu-l[D: ş-o vădană; nu 1124-A: chiar de clacă[B,e,D:
de clacă 11598, 2 - 599, 33 - A: SUZANA - TOADER (ieşind din circimă )
TOADER (cătră ţăranii din circimă}: [ B,e,D: SUZANA, ŢĂRANCE [ ... ] pe
prag) II 598, 13- B .c : Altă ţărancă [ D: Catrina II 14- B c . Cea dintîi [ D:
Întîia II 15-B,e: Cea de a două [ D: Catrina II 16 - sc, Alta [ D: Întîia II
18-B,e: Alta [ D,' Catrina II 21-B,e " Cea dintîi [D,' Întîia II 23-B,e " Alta
[ D: Catrina II 28 - sc. şi au [ D,' ş-o şi II 599, 10 - sc, N.B. (Se [ D,'
(Se 11600, 1- A,' ştiţi [ B,e,D: vreţi 114 - A: Suzano [ B,e,D,' Suzănică
li 7-13 - A,' Ionus Galiscus... Ionus Galuscus... dracu ştie cum îl
mai cheamă.
SUZAlS'A: Ion Găluşcus.
TOADER: Ei. .. Ion Găluşcus ... de cînd le vorbeşte sătenilor tot din carte
şi le spune ba că-s strănepoţi de împăraţi, ba că se trag din Troian, ba
că strămoşii lor au fost odată stăpînii lumei ... ţăranii au prins la nas.
Şi cînd îi îndemn să iasă la lucru, ei îmi răspund că împăraţii nu
lucrează ...
SUZAlS'A: Aşa... Împăraţii şed la cîrcimă. [ B,e,D: cuconu Ion [ ... ]
copiii? II
15-19 - A,' sub-sub-prefectul şi le-a ameţit capul cu o mulţime de baza-
ccnii de pe ceea lume ... Ş-acu cînd li pomeneşti de boieresc, ei îţi răspund
că părnîntu-i a lor, că moşia are să li se împartă şi că să mai facă şi boieriul
boierescul că ei destul I-au făcut în viaţa lor. [ B,e,D,' subprefectu [ ... ]
mă! 1120-21-A,' îi chiar [00'] Cremine ... vorba ceea ... [B,e,D,' i bine
numit [00'] Cremine? 1122 - A: Tocmai [ B,e,D: Bine; 1124 - A,' vor­
nicie? [ B,C,D,' vornicie, bat-o pîrdalnicu! II 25-26 - A : păcatele mele! ...
d-apoi [ B,C,D,' de dînsa ca de Satana, păcatele mele I dar apoi II 27 - A:
măi,[ B,C,D,' oamini buni, II 28-30 - A: L-aş aduce, dar nu mă lasă
dihania.[B,e,D: dacă l-ai [00'] dihaniaI1l34-A: vie [B,e,D: cadă II
35 - A,' releagă a dracului, bărbate? [ B,e,D: teleaga dracului. 11601,
1- A: Ionus Găluşcus [ B,C,D,' Ion Găluşcă II 3-16 - A: Mai dăunăzi
vine storoşul cu o hîrtie în care se zicea că să serbăm cu solemnitate o zi
934
[935]
-
onomastică, nu mai ştiu care ... Lasă că sosise poronca a două zi după
sărbătoare, dar apoi ne-am dus vro trei oamini la tîrg ca să cumpărăm solem­
nitate şi mastic ... Mastic am găsit la băcălie, dar solemnitate, ce mîncare-a
fi aceea, n-arn putut găsi nici măcar la spiţărie. I B,C,D: Dar [ ... ] digeaba.
[5 - B: grăieşte I D: vorbeşte] II 18-29 - A: N-am făcut nimic ... Am
ş-acu rnasticu pe poliţa casii. Ieri, altă hîrtie ca să ne apucăm de durat
ternniţă-n sat Dl. Găluşcă ne-au vorbit un ceas de constituţi. .. I B,C,D:
Am trimes[ ]costituţi... 1131-A:moare?IB,C,D:moare, bărbate? II
32 - 602, 3 - A: Ştiu eu? .. De putoare ... ba nu ... de pudoare ...
SuzAI'iA: Ha, ha, ha ...
TOADER: Cică românul de-acu-nainte o să aibă arnoare, o să aibă putoare.
De înţăleg ceva să pier. (Scapă jos condicile şi hirtiile de sub braţ.) Na ...
SUZANA: Da ce-s aeste, bărbate?
TOADER: Ce să fie?.. mai ştiu eu? Condici de însemnat toţi trecătorii
pin sat ... Tabloane de însemnat toate vitele de pe moşie ... Potrocoale ...
de receseminţă ... Dracu le ştie ... ia ... belele. I B,C,D: Poate că moare
de curechi [B: varză] [ ... ] receseminţă.1I4-A: ce nu legiIB,C,D:
leagă II 7 - A: tot trage I B,C,D: trage 117-10 - A: femeiuşca mea ...
(O dismeardă.) Că, zău, ştii una? .. Mi-i grijă să te las tot singură ..•
SUZANA: De ce, bărbate? I B,C,D: sufleţelu [ ... ] TodireUllll-13-A:
că eşti tmerică, frumuşică, ai vină-ncoace ;. . şi ...
SUZANA (îmPillgîndu-11 B,C,D: pentru că [ ... ] îl împinge II 15 - A: (rî­
zînd): Ba, zău I B,C,D: Ba, zău II 17-603, 9 - A:
SUZAN A: Aşa să trăieşti?
TOADER: Aşa să trăiesc ... Suzano ... I B,C,D: SUZANA [ J Suzano ... Il
14-15 - A: (se apropie să o sărute): Porumbiţa mea I B,C,D: (şter-
gîndu-şi [ ... ] jandarrnul.) 1116-A: SCENA IIIIB,C,D: SCENA IV II
17 - A: STOROŞUL I B,C,D: JAI'iDARMUL II 19 - A: STOROŞUL I B,C,D:
J ANDARMUL li 20 - A: Ce este, storoşe? I B: Ce este, jandarule? I C,D:
Ce-i, jăndarule? 1121-22 - A: STOROŞUL [ ... ] (dă o hîrtie lui Toader şi
iese.)IB,C,D: JANDARMUL [ ... ] Na-ţi-o. (Iesă.) II 24-25-A: lan să
mai videm ce I B,C,D: Să videm ce mai 1126 - A: Toadere? I B,C,D:
Todirică? 1127-29 - A: dar mă duc la dl. lonus Găluşcus ... I B,C,D:
Mă duc! [ ... ] iată-l.1I 30 -A: SCENA IV I B,C,D: SCENA Y II 31-A:
ogradă I B,C,D: casa boierească II 33-35 - A: (în parte): Admirabil!. ..
redactorii acestui ziar sunt adevăraţi consecuinţi cu Brutus ... Cetăţeni mari
şi demni de laure ... Critică tot şi cer republică ... I B,C,D: Admirabil!
[ ... ] Admirabil! 11604, 4-5 - A: numesc I B,C,D: numesc din străbuni II
6-A: Transilvania I B,C,D: Dacia Transcarpatină 117-8 - A: Galia I
B,C,D: Gaulia pe timpul lui Cezar II 13 - A: cucoane I B,C,D: cucoane
935
..
[936]
Găluşcă II 14-18 - A: în sat să nu-mi ziceţi cucoane, pentru că astăzi
;1U mai există boieri şi boierii. Zi-mi frate Galuscus, căci astăzi I B,C,D:
de cînd [ ... ] fiindcă II 19 - A: zice şi I B,C,D: zice 1122-32 - A: Dom­
nule e cuvînt latin ... Dominus ...
TOADER (în parte, Suzanei): Îi trăsnit cu leuca,
GALUS.: Acum că ne-am dat esplicaţiunea necesarie ... Ce vroieşti de la
mine? I B,C,D: Acest cuvînt [ ... ] voiesci? II 33-605,9 -lipsesc în A II 38
-- B,C: trebuie I D: debe II 39 - B,C: Suzana (rîde cu hohot I D: Suzana II
IO-A: mulţămire. I B,C,D: pIăcere.1I1l-12-A: vornicului j B,C,D:
vornicului din satulluiCremine IIlJ-A: cu carăle la ] ... ] trebuincios
IB,C,D: la [ ... ] necesariu II 17-18-A: lemnilor menţionate.IB,C,D:
materialului menţionat. II 18-19 - A: sub-sub-prefect I B,C,D: subpre­
fect II 19-21- A: destul de arbitrar! ... Tocmai I B,C,D: arbitrar [ ... ]
Tocmai 1123-34 - A: o temniţă! ... Asta nu provine decît din inimiciţ ia
d-lui Răzvrătescu împrotiva mea... El vrea să mă ruineze... (Stă pe
ginduri.}
TOADER: Ce zice in hîrtia ceea, domnule?
GALUSCUS (în parte): O! ... ce idee! ... [T'are.} Zice că fără nici o întîr­
ziere să sară tot satul pentru ca să-mi culeagă indată I B,C,D: construirea
[ ... ] culeagă 1135 - A,' domnule, vorbeşte I B,C,D: cucoane, grăieşte II
36-37 - A: scot la boieresc. I B,C,D,' scot azi la lucru boierescului.ţl 39-
A. : Cole în I B,C,D: Fac cislă colea-n 11606, 1-2 - A: le grăiesc cum ştiu
eu. I B,C,D: parlarnentărn împreună. II 3 - A: Bine ... (Întră I B,C,D: În­
dată [ ... ] duce 116-9 - A: (văzînd pe Suzana.) Iată şi bela Suzană.
Ce faci pe prispă, belă? I B,C,D: (Suzana cîntă [ ... ] singurică? 1I12-A:
(Oftînd.) Căci nu sînt I B,C,D: şi cu buzele! (Oftînd.) Căci nu sînt eu II
14-24 - A: ce te-ai folosi?
GALUS.: M-aş face înadins nodoros, ca să mă disnozi cn buzele.
SUZANA (în parte): Înghite, Găluşcă. I B,C,D,' Ai vre să [ ... ] nu eu. II
25 - A: SCENA VI B,C,D: SCENA VI 1128 - 607, 16 - A,' încoace ...
"VEVERIŢĂ: Ne cheamă dl. Găluşcă?
GAL.: Eu vă chem, fraţilor, însă păn-a nu vă espune ceea ce am de espus,
binevoiţi a vă aduce aminte că eu, fiind din Ardeal, mă trag de-a dreptul
din generalul roman Galuscus şi că, în consecinţă, nu mă numesc Găluşcă,
mai cu seamă că nu pot suferi găluşcele ... nu-mi priesc ... Acum, ascultaţi
cu atentiune, fraţilor romani. V-am luminat de mult asupra sorgintei
voastre ... Sînteţi romani, strănepoţi al imperatorului Traian, anticii stăpî­
nitori al lumei. .. In consecuinţă, vă îndemn, conform cu ordinul acesta a
d-lui subprefect, să alergaţi îndată la cîmp pentru ca să-mi adunaţi pînea.
Dixi!
936
[937]
VEVERIŢĂ: Bucuros, d-le Găluşcă ...
GAL.: Galuscus, frate Veveriţă. Galuscus.
VEVERIŢĂ: Dar ... însă ne temem de rusalii.1 B,C,D,' încoaci [ ... ] rusalii.1[
18-21- A,' Mai alaltaieri ele au rădicat un bou păn-in nori de nu s-au
mai zărit, şi cică astă-noapte le-au văzut Gheorghi a Saftei primblîndu-se
prin sat. Aşa-i Gheorghi [B,' a Saftei]? I B,C,D: ardă-le [ ... ] Gheorghi? II
23-24 - A,' ca rornâncele.
SuzANA (lui Toadcr }: Toadere... mi se pare că moş Veveriţă spune
gogoşi.
TOADER: (încet Suzonei}: Aşa-mi pare şi vnie.] B,C,D: şi se [ ... ] boiereşti. II
25-26 - A:: grav!. .. I B,C,D: grav l uă ... uă ... uă ... calamitate pu­
blică! Il 28 - A,' ele I B,C,D: dînsele Il 29-31- A: au prins pe Venus
cu Apolon ... adică cu mreje I B,C,D: a voit [ ... ] mreje II 32 - A: şi pe
I B,C,D,' şi II 33-36 - A: ne-au ferit Dumnezeu, domnule!
GAL.: [căinindn-i }: Sărman popul! ... Şi-au uitat tradiţiunele! ... (Tare.)
IB,C,D,'cucoane[ ... ] antice! 1137-38-A,'le îneca.IB,C,D: apoi [ ... ]
baltă. Il 38-608, 18 - A: faceţi şi voi ... Luaţi un năvod cu voi şi mergeţi
la lucru ...
VEVERIŢĂ: Bine, domnule ... Iaca mergem ... Hai, măi ...
Ţ ĂRANlI: Hai ...
GAL.: Şi cătaţi, fraţilor romani, să nu rămiie nimic pe urmă.
VEVER.: Da cum, Doamne, iartă-mă! ... Haide, fraţilor romani!
ŢĂRANII: Hai. (Ţ ăranii intră iar în crîcimă.)
SUZANA (încet lui Toader }: Toadere ... fraţii romani au intrat iar în eri­
cimă.
TOADER (la ţărani): Da încotro apucaţi, măi?
VEVERIŢĂ (pe prag): Să cătărn năvodul. (Ţăranii rîd în crîcimă.} I B,C,D,'
facem şi noi [ ... ] în crişmă.) Il 19 - A,' iar jurnalul şi seamănă adîncit în
cetire. Lăutarii CÎntă în crîcimă.)
GALUSCUS (in parte): I B,C,D: jurnalul [ ... ] citire) II 20-21-A,' ener­
gice! I B,C,D: energice! ce logică invincibile! 1122-23 - A,' articolului.)
[ ... ] mai nainte. I B,C,D: foaiei [ ... ] la început. Il 23-27 - A: O decadă,
două decade, trei decade au trecut şi ministeriul încă nu au inovat reformele
promise în programa sa. Conchidem că şi acest cabinet nou I B,C,D: Două­
zeci [ ... ] minister 1129 - A: Românie I B,C,D,' Patrie 1129-31- A,'
Frumos! [ ... ] numai o greşeală I B,C,D: Sublim. [ .. ,] de tipar numai o
singură greşeală 1133 - A: (Citeşte încet.) I B,C,D: (Citeşte.) 1134-609,
6 -A: (încet Suzauei ): Suzano.,. Nu ne vede nime ... ţăranii sînt in
crîcimă... DI. Găluşcă s-au îngropat în hîrtia ceea., . Nu mi-i lăsa
să mă-nfrupt cu-o sărutare?
937
..
[938]
SUZANA: De ce nu, bărbăţele?.. Dă degrabă ...
TOADER (vrînd s-o sărute): Puiculiţă ... I B,C,D: (viind [ ... ] jandarmul.) II
7-A: SCENA VI I B,C,D: SCENA VII 118-A: Storoşul j B,C,D:
Jandarmul [şi în continuare la fel] II 10 - A: (cu mînie) [ ] storoş, că
nu-mi dă vreme să-mi sărut nevasta. I B,C,D: (supărat) [ ] de jăndar.]]
14 - A: birului. (Iese.) I B,C,D: birului II 15 - A: că n-am I B,C,D: n-am
II 17 - A: şi şfertul I B,C,D: două şferturi II 19-28 - A: Toderică, pe
bietul storoş că el nu-i "vinovat ... Du-te mai bine la dl. subprefect şi te tăl­
rnăceşte cu dînsul.
TOADER: Cum dracu nu m-o supăra dacă mă tot stînjeneşte ...
SUZARA [dismierdindu-l } : Lasă mai pe urmă, Toderel, că avem vreme ...
Aleargă acu la subprefect ...
TOADER: Iaca mă duc numai Într-o fugă şi vin Îndată. (Iese, alergînd Pin
dreapta, în [unâ.} I B,C,D: pe bietu [ ... ] jandarmul.) 1129 - A: SCENA
VII I B,C,D: SCENA VIII II 31-610, 19 - A: (ce tind) : Aşa ministru
să aibă ţara... ca redaptorul... Ştiu că ar fi felice!. ..
SUZANA (se pune pe prispă, torcind; cîntă):
Toarce, toarce, leleo, toarce,
Păn ce badea s-a întoarce ...
GALUSCUS (tresărind): Ce voce cîntă aici? ... AI ... Bela Suzana l ...
SUZAXA
Vai, Iuiorul mi l-am tors,
Şi bădica nu s-a-ntors I
GALUSCUS (în parte): E belă ca Aurora 1... Ce pudoare În faţa ei! ...
E demnă de amoarea mea! (Se apropie.) Belă Suzană ...
SUZARA (rădicînd capul): Ce vrei, d-le Găluşcă?
GALUSCUS: Vreu să-mi permiţi ca să te admir, că eşti belă ca o colurnbelă,
Şi amabilă ca o .
SUZARA: Nu te înţeleg vorbeşte româneşte, că eu nu ştiu păsăreşte l
GALUSCUS: Ah! ... Se poate să nu ştie păsăreşte o turtureIă ... o filomelă
ca d-ta? I B,C,D: (tresărind [ ... ] în anima mea? 1121-28 - A: Ştivini,
ivirii, păvănă, săvănă, răvănă, ştevene? Mivini, săvănă, pavana, revene,
căvănă, evene, ştivini, nevene, buvunu, nuvunu ...
GALUSCUS (cu mirare): Buvunu, nuvunu? .. Ce limbagiu e acesta?
SUZANA: Limba d-tale ... N-o înţălegi?
GALUSCUS: în van îmi tortur mintea ca să înţeleg ... Buvunu, nuvunu
nu aparţîn idiomului năciunei noastre. în consecuinţă mă găsesc într-o
dificilă pusăciune de-a putea da o interpretăciune răciunală astor sclămă­
ciuni ... I B,C,D: Stivini [ ... ] răţională.]] 33-34 - A: satisfacţie [ ... ]
938
.. -.l
[939]
tnţăles [ ... ] A,B: grăieşti I B,C,D: mulţămire [ ... ] priceput [ ... ] C,D:
vorbesci II 36-6 Il, 9 - A: lan ascultă, d-le Găluşcă, dacă ai de gînd ceva,
vorbeşte-mi creştineşte, ca oaminii, că almintere om tot ciripi împreună
pănă mîni dimineaţă ... Chiar de flori de cuc.
GALUSCUS: Ei, apoi, Suzano, dacă vrei să-ţi vorbesc în limba vulgară ...
ţi-oi spune get-beget rnoldovineşte că mi-eşti dragă şi că mă usuc de dor. .•
Na ...
SUZANA (în parte): Iaca tăciunele că s-au aprins.
N.B. (Toader se arată în fund şi ascultă.}
TOADER (în parte): Ce vorbeşte oare Găluşcă cu Suzana ?
GALUSCUS: Suzano... eu sînt expeditiv ca strămoşul meu Galuscus ...
Ţ-am mărturisit că te am ...
SUZANA: Mă ai?
GALUSCUS: Ba nu ... te iubesc vreu să zic ... Răspunde-mi şi tu în scurt I
B,C,D: greu [ ... ] şleah il 12-13-.<1: bună I B,C,D: bună stropşitului II
15-20 - A: de a fi amoreză unui boier. .. O înţălegi singură cît e de mare ...
căci eşti femeie pricepută ... dar apoi gîndeşte, Suzano, că eu, vechil, pot
face mult bine sau mult rău I B,C,D: ce ar fi [ ... ] pagubă 1124-26 - A:
Suzano? •. Răspunde, draga mea Nu-ţi fie ruşine ... I B,C,D: Suzănică
[ ... ] amoarei. il 27 - A: Găluşcă Ştiu eu ce să mai I B,C,D: ştiu eu ce
să 1129 - A: depărtez de-acasă I B,C,D: depărtez II 30 - A: furiş ... I
B,C,D: furiş la tine. Vrei? il 32-33-.4: la noapte? ... Răspunde ••. l
nu fii cu sfială ... I B,C,D: Suzano [ ... ] simţiciunea.ţţ J'î-ââ - A: astăzi. •.
[ ... ] şi vină ... De te-a [ ... ] ea. I B,C,D: mai într-arnurgu. [ ... ] şi dacă te-a
şi [ ... ] Ileana. II 612, 1-2 - A: Minunat!... Perfect!. .. Suzano, am să-ţi
aduc o păreche de cercei ... I B,C,D: Perfect [ ] Venus. II 3 - A: (viind
în scenă) [ ... ] (Cu mînie.) I B,C,D: (în parte) [ ] (Vine în scenă.) II 5 - A:
(furios): Ce I B,C,D: Ce 118-12 - A:
GALUSCUS: Ce?
TOADER: Că eşti un ...
GALUSCUS: Ce?
TOADER [dămolindu-se}: �imic ... I J::J,C,D: Suzana [ ... ] că il 14-16-
A: Mă duc ... rămîneţi sănă.toşi... (Iese.) I B,C,D: d-nul [ ... ] fund.) II
17 -A: SCENA VIII I B,C,D: SCENA IX 1123-A: Şi încă îl şi sfătuieşti
cum să vie acasă la tine, fără ca să-I cunoască nime?
SUZA�A (rîzînd): Da de unde ai I B,C,D: SUZANA... ai 1127 - A: bun
[ ... ] rîsul I B,C,D: om [ ... ] batgiocura 1129 - A: altele ... Şi ... na, c-am
păţit-o I B,C,D: altele II 32 - A: (plîngînd mai tare) I B,C,D: (bocindu-se)
II 34 - A: (cu blîndeţe): Linişteşte-te I B,C,D: Linişteşte-te II 35-37 A:
Să te dai în dragoste cu Găluşcă? .. Ţie îţi pare-o glumă? I B,C,D: să-
939
..
[940]
J
[ ... ] tine! 11613, 1-2 - A: Da [ ... ] vrut I B,C,D: Dacă [ ... ] vrut numai II
4-5 - A: Aşa... că parcă n-arn auzit eu ... n-arn văzut eu ... I B,C,D:
lan [ ... ] eu ... 118-20 - A: DI. Găluşcă are să se prim bie la noapte prin
sat îmbrăcat femeieşte, şi de vrei să-i pui minte-n cap, fă pe ţărani să creadă
că-i rusalie şi-l luaţi la hăituială ...
TOADER (rîzînd şi Plîngînd): Îra!. .. bine zici, nevastă ... I B,C,D: Băr­
bate [ ... ] (Rîde.) II 23-24 - A: n-oi mai greşi de-acu-nainte I B,C,D:
de-acum [ ... ] surd. 1126 -A: cu o sărutare I B,C,D: c-un sărutat 1128-
29 - A: (vrînd s-o sărute): Bunicica mea I B,C,D: Găinuşa [ ... ] jandar-
muI.II30-31-A: IX[ ... ] StoroşuIIB,C,D: X [ ] ]andarmuII132-A:
Storoşul j B,C,D: ]andarmul II 33 - A : Bată-l [ ] storoş,' că I B,C,D :
(furios): Bată-l [ ... ] jăndar 1135-614, 2 - A: Toadire ... O poroncit I B:
Toadire [ ... ] poroncit II 2-3 - A: ţăranii I B,C,D: sătenii II 4-A: (Suza­
nei, după ce au ieşit storoşul:) I B,C,D: (Suzanei.) II 4-5 - A: nu I B,C,D:
ce nu 116 - A: Storoşul (intrînd) [ ... ] degrabă I B,C,D: Jandarmul (intor-
cîndu-se [ ] iute II 8-9 - A: Mă [ ... ] se porneşte şi întră I B,C,D:
Of! mă [ ] Întră II 10-11- A: (apucindu-se iar de tors pe prispă) [ ... ]
ştiu ... I B,C,D: (singură) [ ... ] ştiu. (Întră în casă.) IIl2-A: XI B,C,D:
XI II 13 - A: Răzvrătescu I B,C,D: Răzv rătescu (întră prin fund cer­
tîndu-se) II 14 - A: (în culise): Ba I B,C,D: Ba II 16-17 - A: (întrînd
odată cu Răzvrătescu pin dreapta, în fund): Ba [ ... ] injusticiune I B,C,D:
Ba [ ... ] vexăciune intolerabilă II 18-20 - A : Ba-i plăti cu nepus în masă,
ca această contribuţie au fostIB,C,D: Domnule [ ... ] lege 112l-31-A:
informat că toţi proprietarii au să plătească 5 la sută din venitul lor.
GAL.: Prea bine însă eu nu-s proprietariul aceştii moşii ... Eu sînt numai
un vechii .
RĂZVR.: Ba eşti tovarăş cu proprietariul şi, prin urmare, răspunzător de
toate.
GAL.: Racionamentul d-tale este eronat, d-le Răzvrătescu ... Legea spe­
cifică cualrtatea de proprietar .. , În consecuinţă mergi de te înţelege
cu proprietariul. ..
RĂzvR..: Vorbă-i?.. Oi alerga eu cîmpii în bobote!... Am venit aice şi
nici mă întorc la subprefectul pănă nu mi-i număra banii contri­
buţiei.
GAL.: Dacă-i pe asta... Îi aştepta mult pănă-i videa para de la mine.
RĂZVR.: Zău? .. IB,C,D: negreşit [ ... ] Aşa? 1127-B: un vechiI/D:
vechii 1132-A: nu vreu [ ... ] seamă, dL meu I B,C,D: vreu [ ... ] seamă II
33-615, 23 - A: dar nu ştii cine sînt eu?
GAL.: Ba ştiu că eşti dl. Răzvrătescu.
RĂZVR.: Dl. Răzvrătescu, sub-sub-prefect, adică al 57-le parte din guvern ..•
Eu cercetez, giudec, hotărăsc şi împlinesc cum îmi place. Şi, prin urmare,
940
[941]
z
îţi poroncesc în numele Convenţiei să plăteşti soma contribuţiei ce cade
pe moşia asta, căci, la dirnprotivă, voi fi silit a te I B,C,D: se [".] voi \1
25-26 - A: încît I B,C,D: aşa încît 1127-28 - A: (exasperat): Eşti un
tiran. I B,C,D: Ce-aud [ ... ] inquisiciune! II 30 - A: Eşti I B,C,D: (furios):
Eşti \1 32 - A: Eşti I B,C,D: (esasperat): Eşti 1134-616, 5 - A: (In
parte.) Şi eu, la noapte, am promis Suzanei ... (Tare.) Domnule, �şti un
Caracal şi am să mă plîng ministrului ...
R.�zVR.: Plăteşte ş-apoi te-i jălui cît ţi-a plăcea.
GAL.: O! Lipsă de pudoare! O! execrăciune l O! abominăciune ! ... Hai,
domnule, să-ţi număr banii ... dar să ştii că am să dau protestăciune
asupra unei violăciuni ca aceasta. (Iese prin dreapta.)
SUZANA: Ha, ha, ha, cii mare poznaş îi tăciunele.
R.l;.zVR.: Cine rîde? (Vede pe Suzana.} Iaca, iaca l. .. frumuşică româncă ...
A cui eşti, leliţă?
SUZANA: A lui Toader, cucoane.
RĂZVR.: A vor nicului ?
SUZANA: Aşa, de nu ţi-a fi cu bănat.
RĂZVR.: Nicidecum ... dimprotivă.
GALUS. (dintre culise): "ii astăzi, sbirule?
RĂZVR. (iesind}: Iaca vin, filosofule. (Iese trimeţînd Cit mîna o sărutare
Suzanii.)
SUZANA (rîzînd): Zău!... Da pe aista ce I-au apucat?.. Adică mare
dişănţaţi sînt unii oamini... (Cîntă încet:) Toarce, leleo, toarce,
toarcel B,C,D: Răzvrătescu [ ... ] slăbesc 116 - A: XII B,C,D: XII II 7-8
-A: Toader, Ţăranii (ieşind din crîcimă) (Începe a însera) I B,C,D:
Răzvrătescu [B: şi Ţăranii] [ ... ] Galuscus II 9 - A: (pe prag): Da [ ... )
subprefectul. .. Mai lăsaţi cea băutură ... I B,C,D: Da [ ] subprefectu
\IlO-A: Venim [ ... ] încet I B,C,D: Iaca venim [ 1 încet, vomice
\1 12-617, 11- A:
GHEORGHI: Badea Toader, de cînd îi vornic, parcă I-au umflat rusaliile ...
VEVERIŢĂ: S-o făcut iute ca pipăruşul cel roş ...
GHEORGHI: Apoi dă ... ce să zici ... om a stăpînirei ...
TOADER: lan lăsaţi gluma, oarnini buni ... că de m-au umflat sau ba rusa­
liile pe mine, asta să vede, dar ferească sfîntul să n-o păţească vreunul
din noi ... Cică cu adevărat s-au arătat două rusalii în sat ... ele
au mers în grădina lui Pricepi de n-au lăsat o buruiană teafără ...
Au dat tot la pămînt ...
941
..
[942]
GHEORGHI: Da le-am văzut eu cu ochii, oamini buni... astă noapte .
pe lună ... Nu ştiu ce dracu le apucase că se săruta Împreună foc .
TOADER: Că nu le-ai văzut numai tu, Gheorghi; le-au zărit şi Suzana ..•
Aşa-i, nevastă?
SUZANA: Aşa, bărbate ... ia, cole, pe piaţă ...
TOADER: Auziţi, mă? .. Trebuie să ne gîndim a ne dizbăra de ele, că, de
n-orn lua 'Ira măsură, .. om păţi-o rău cu toţii.
VEVERIŢĂ: Ştiţi una? .. Hai să ne punem la pîndă la noapte, cu un năvod,
cum au zis dl. Găluşcă, şi să le prindem ca nişte prepeliţe.
TOADER: Bun... aveţi năvod?
VEVERIŢĂ: Are Constandin păscariul , .. Cum a înnopta, ne-om ascunde
cu toţii cole în crîcirnă. Şi cînd le-om zări ..• Zvir cu năvodu peste
cap ...
TOADER: Tăceţi că vine subprefectul.
SCEl\A XII
RĂZVRĂ TESe U, TOADER, SUZANA, ŢĂRANII
RĂZVRĂTESCU (în parte): O plătit strigoiul rîzînd minzeşte şi ameninţîn­
du-mă că a scrie ministrului ..• Lasă că J-oi pune eu la cale bine ...
(Văzînd ţăranii.) Ha, ha, v-aţi adunat, oameni buni?
YEVER.: Ne-am strîns cu toţii, cucoane ... Am lăsat lucrul ş-arn alergat ...
după cum ne-au poroncit vornicul.
RĂZVRĂT. (în parte): Bărbatu rornâncuţ ii celia ... Să-i caut vro treabă ca
să-I depărtez din sat în astă noapte ... (Tare.) Vornice ...
TOADER: Aud, cucoane ...
RĂZVRT.: Ai mai strîns ceva din banii birului?
TOADER: Ba nici a treia parte, că n-au oarniuii de unde se plăti... Îs
lipiţi pămîntului. ..
RĂZVRT.: Bine, bine. Vornice, porneşte acu indată cu banii cîţi i-ui adunat
şi să-i duci la sămişie ... Auzitu-m-ai? .. Acu-udată.
TOADER: Nu s-ar putea, cucoane, să lăsăm pe mîni dimineaţă?
RĂZVR.: Nu, măi badeo, că ne scot snfJetul de la Iaşi pentru bani. Haide ...
pornit-ai?
TOADER: Pornit, pornit. Să zic numai două vorbe nevestii.
SUZANA (încet): Te duci, Toadere?
TOADER (încet): Mă duc păn-in capătul satului şi mă-ntorc înapoi pe după
ţarină.
SUZANA: Mergi sănătos, bărbate. (Tare.)
TOADER: Rămîi sănătoasă, nerast ă. [Vrea să o sârut e.}
.942
___ --1
[943]
RĂZVR.: Da nu te-ai mai dus azi?
TOADER (jăr-a apuca să sărute pe Susana}: Iaca mă duc, mă duc ..•
Ard-o focul, vornicie! ( Iese.)
N.B. [Sueana intră în casă.)
SCENA XIII
RĂZVRĂTESCU, ŢĂRANII, GALUSCUS (se aratll la porti/II)
VEVERIŢĂ (lui Gheorghi, încet): Oare ce a să ne mai cînte suprefectul? I
B,C,D: RĂZVRĂTESCU [ ... ] spuie? I1I3-A: mesi ] B,C,D: mari şi late II
14 - A : Ascultaţi cu luare-aminte şi urmaţi întocmai după cum v-oi povă­
ţui eu, prieti nul vostru, părintele vostru ... I B,C,D: Eu [ ... ] tată I II
16-A: sau I B,C,D: ori II 17-18-A: domnule [ ... ] vrut Dumnezeu I
B,C,D: cucoane [ ... ] dat tîrgu şi norocu, vorba ceea. II 20-618, 13 - A:
drepturi cetăţărieşti şi-n acea stare de opresie în care aţi zăcut s-au stins în
inimile voastre scînteia amoriului de Patrie ... aţi perdut demnitatea de om
liber ... aţi uitat cine şi ce au fost strămoşii voştri. .. Şi cînd auziţi de
Ştefan-Vodă şi de Mihai Viteazul, voi credeţi că-s poveşti ...
VEVERIŢĂ: Oare ce zice, măi Gheorghi?
GHEORGHI: De-l înţăleg să fiu ca dînsul.
RĂZVRĂT.: Iată ce au produs tirania ce v-au plecat capul de atîte secole! ..•
Dar, în sfîrşit, ziua dreptăţii s-au rădicat pentru români!... Cel
asuprit va scăpa de asuprire, cel sărac va avea partea lui pe astă
lume, căci destul e, oameni buni, de cînd sînteţi sclavi!... destul
de cînd sînteţi vitele unui stăpîn nemilostiv ... Acest pămînt brăz­
duit cu mînele voastre şi udat cu sudoarea voastră este avutul vostru,
căci l-aţi răscumpărat de sute de ani cu munca şi, prin urmare, voi
sînteţi adevăraţii proprietari, iar nu stăpînul ce v-au schinjuit păn­
acum.
GALUSCUS (la portiţă): Ce zice nebunul?
RĂZVRĂT.: Moşiile deci au să se împărţească pe la ţărani, pentru ca fiecare
român, avînd patru fălci de loc a lui, să se lege cu inima de ele şi să
ştie a le apăra cu sîngele lui cînd le-ar călca duşmanii ... Vă vine la
socoteală aşa, oarnini buni?
VEVERIŢĂ: Ne-ar vini, domnule ... dar să-mi dai voie a face o întrebare ...
adică să nu bănuieşti ...
RĂZVR.: Spune, spune, moş Veveriţă, că dota eşti om iscusit.
VEVER.: Patru fălci de pămînt îs bune, acu deodată ... dar mai pe urmă,
cînd ne-or creşte copiii mari, le s-a da şi lor, la fiecare, cîte patru
fălci? I B,C,D: fraternitate [ ... ] lor [B: lor de fiecare) [ ... ] fălci? II
16-17 - A: domnule, adică să nu bănuieşti... De unde în ziua
de astăzi toţi copiii noştri sînt siguri că proprietariul le-a da fiecărui
943
,\
..
[944]
cîte patru fălci întregi, ei 01' să fie mărginiţi a avea numai cîte o
bucăţică de loc din pămîntul părintesc... Ră t0cmală... aşa-i,
oameni buni?
ŢĂRANII: Aşa! I B,C,D: dac-aş [ ... ] falee? 1121 - A: Gheorghi a Saftei? I
B,C,D: Gheorghi? 1122 - A: Formă fă. I B,C,D: cumătri? [ ... ] ră.11
23-38 - A: li că n-o sit mai faceţi boierescul. Asta vă place?
ŢĂRANII: Ne place.
RĂzVR.: 2° - că o să fiţi de capul vostru. Şi asta vă place?
ŢĂRAJ'i'II: Şi.
RĂzVR.: 3° - că s-au rădicat bătaia.
ŢĂRANII (veseli): S-au rădicat bătaia? ... lira! ... (Sar şi-şi dau pumHi
de bucurie.} Măi, s-o rădicat bătaia ...
RĂzVR.: Dar, oamini buni! ... Şi să ştiţi bine că dacă ar îndrăzni să rădice
mîna asupra voastră vreun fecior boieresc, sau chiar vătavul, sau
chiar vechilul moşiei, sau măcar însuşi proprietariul, voi să alergaţi
îndată la mine ca să vă fac dreptate, căci eu sînt al 57-le parte din
guvern. Eu cercetez, giudec, hotărăsc şi Împlinesc cum îmi trăsneşte
pin minte. Aţi auzit?
ŢĂRANII: Am auzit, domnule.
RĂZVR.: Videţi, oarnini buni, că eu vreu să vă rădic din Îngiosirea În care
aţi zăcut. Prin urmare, să cuvine ca şi voi să adopta ţi cu bucurie refor-
mele ce au a se introduce în ţară. Aşa, de pildă trebuie să lăsaţi
tot lucrul baltă ... fie chiar culesul pînii de pe cîmp Şi să vă duceţi
cale de zece poşte ca sit căraţi lemn pentru duratul unei temniţi ...
căci voi astăzi sînteţi liberi ... scăpaţi de ruşinea bătăii ...
YEVER.: Să durărn temniţă în satul nostru? .. I B,C,D: (citind) [ ... ]
noi? ... 11619, 1-2-A: duratul j B,C,D: clădireaI14-5-"-l: Ce-a fi
ş-acela curnun, Gheorghi a Saftei? I B,C,D: (lui [ ... ] Gheorghi? li 6-7 ­
A: unu, cum altul.IB,C,D: una [ ... ] me.1I9-A: şcoliIB,C,D: şcol­
săteşti II 10-11 - A: a ceti istoria ţării şi sit cunoască cine-au fost Ştefani
Vodă ... Bune-s toate aceste? I B,C,D: carte [ ... J buni? II 12 - A: Bune ...
I B,C,D: Bune, cucoane. II 13 - A: mijloace, domnule I B,C,D: mijloace II
17-18 - A: întindeţi vorbă lungă I B,C,D: lungiţi vorba li 19-20 - A:
domnule, Îi păcat I B,C,D: cucoane [ ... ] anului. II 21 - A: apoi I B,C,D:
măi badeo II 22 - A: dos, măi badeo I B,C,D: dos 1123 - A: cînd oi
apuca cel harapnic ... v-oi I B,C,D: v-oi II 24-25 - A: (În parte): Cică
bătaia-i rădicată I B,C,D: (pe [ ... ] bine!. .. II 26 - A: Pornit-aţi I B,C,D:
Pornit-aţi azi li 27 - A: sîntem I B,C,D: sîntem oarniui li 29 - A : fund.) I
R,C ,D: fund În stînga.) II 30 - A : (in parte) I B, C, D: (Cii aer de triumf) II
32 - A: (ieşind de după portiţă) I R.C,!): (v iind l .. ·] 1{;,z'rrHescu) II
944
r
[945]
-
34-A: sătenilor şi declar I B,C,D: fraţilor [ ... ] declărăciune Il 36-37-
A: inspirăciunele revoluţionare a unor inimici perfizi I B,C,D: inspiră­
dunei unor utopişti II 38 - A ,B: Merg să expeduiesc I C,D: Mă duc să
espedez 1139-40 - A: (Întră în ogradă.) I B,C,D: ca să [ ] fatal. II
620, 1-16 - A: Du-te pîrlii, pedantule. I B,C,D: Ai adus [ ] Balarnu-
ciune. II 17 - A: XIV I B,C,D: XIII II 18-19 - A: (ieşind din casă) I B
[: şi], C,D: mai pe urmă Catrina şi Safta II 20-21 - lipsesc în A 11122-23-
A: (Strigă:) I B,C,D: (Caută pe-mpreg iurul casei.) 1123 - A: pui. (Umblă
pe după casă.)/B,C,D: pui. II 24-A: (în parte): Iaca/B,C,D: Iaca 1
25 - A: neamului românesc / B,C,D: neamului li 26 - A: Ku-i / B,C,D:
(viind în scenă): Nu-i 1128 - A: inaintindu-se / B ,C,D: înaintînd II 32-33
-A: alergat./B,C,D: alergat [ ... ] fugă. II 621, l-A: Ha, ha, ha ...
Nu-mi spui că eşti hîtru ? ... Dacă de / B, C,D: Iaca [ ... ] Dacă [B : Dacă de]
II 5 - A: Umblă / B,C,D: Caută 117 - A: (împingîndu-l) / B,C,D: (res­
pingîndu-l) 118 - A: că doară nu-s de jac / B,C,D: doar [ ... J jac II 9-10-
A: Nu eşti de jac, da mi-eşti pe plac ... Cum te cheamă? / B,C,D: Ţara
[ ... ] me!. .. II 11-17-A: Suzana./ B,C,D: Ţi-oi fi [ ... ] ierţi.1I 23-24-
A: argatului / B,C,D: argatului [B: N.B.] (Catrina [ ... ] ascultă.) 1128 - A:
că / B,C,D: aşa, că II 33 - A: făcută. / B,C,D: sfîrşită. II 35 - fi: Vai de
mine! ... Unde te duci ... te-or / B,C,D: Ho, ţară! ... că te-or li 38 - A:
Într-un tîrziu / B,C,D: tîrziu 1139-A: (ruşinindu-se}: Apoi/ B,C,D: Apoi
II 40-622, 2 - A: RĂZVR.: N-ai grijă... L-am trimis la tîrg şi ele-abia
mîni pe-amiazi s-a întoarce acasă ... / B,C,D: CATRI�A [ ... ] tîrg. 11 3 - A:
Zău? .. Săracu bietul/ B,C,D: Sărma nu 118 - A: Răspunde, Suzănică.
cit ţi-oi aduce nişte şiraguri de mărgele, de ţ-or lua ochii!. .. Să vin' ... f
B,C,D: Să-ţi aducă [ ... ] mărgele? 11 9 - A: Vină ... că văd eu că. nu /
H,C,D: Adă [ ... ] că nuIl10-A: însă.fB,C,D: dar!lII-12-A:
nime? .. f B,C,D: nime? [ ... ] Cum? II 15 -A: n-a băga de seamă. f
B,C,D: a crede că-i Ileana. 11 16-17 - A: şi duc ca să. mă-rnbrac cu / B,
C,D: duc să-mi pun 11 21-30 - A: Aşteaptă-mă. cu al ive nci, sufletele,
(Iese pin fund.) / B,C,D: Mă duc [ ... ] dreapta.) II 31-32 -.�: Atunci
s-agiungi tu cînd îi mînca alivenci de la mine, mangositule! / B,C, D: Ha
1 ... ] mine ... 11 33 - A: degrabă f B,C,D: curînd II 34-35-A : ceea I B,C,D:
c u puii 11623, 1-4 -lipsesc în A 115- A: XV / B,C,D: XI\' 116 - A.
fund, din stînga / B,C,D: fund II 7 - A: şi năvodul f B,C,D: năvodu il
7-8 - A: De-acu hai să. ne aşezăm la pîndă. cole în cricimă. / B,C,D:
Viniţ i [ ... ] pîndă ... 11 10 - A: dă-le-ncolo ... / B,C,D: cată-ţi [ ... J Gheor­
ghi.11 13 - A: treabă / B,C,D: nevoi II 14-24 - A: Măi, da-i privighitor.
îi sub-subprefect, am a stăpînirei. I B,C,D: [B: Gheorghi: Vasile [ ]
frate.1126 - A: zilele / n,C,l): l unelc li 29-.>7 - A: Ţ.\RA:--rl: Haide .
\
[946]
(Întră în cricimă.j j B,C,D: GHEORGHE [ ... ] înnopta.) 11624, 1- A:
XVI' B,C,D: XV 117 - A: Iată-mă-s. j B,C,D: Iată-mă-s. (Intrînd în
casă.) II 9-10 - A : (Intră în casă şi se aude sărutînd pe Suzana. Pe urmă
se pun amindoi la fereasta casii de privesc ce se petrece pe scenă.' B,C,D:
(Închide [ ... ] rîsete.) II 11-22 -lipsesc din A 1124-25 - A.' (iese din
ogradă, îmbrăcat femeieşte ca ţărancele şi purtînd o furcă) , B,C,D: (îm­
brăcat [ ... ] boierească) II 25 - A : ministrului I B,C,D: domnului ministru II
26-27-A:şi[ ... ]oareîmiIB,C,D.'ş-acum[ ... ] oare II 27-A: animal
B,C,D: anima mea 1128-29 - A: şi nu am putinţă [ ... ] genunchii.) I
B,C,D: în cit n-am sfcrţă ca [ ... ] genunchii.) Ce 11625, 2-3 - A :
Caluscus, Ţăranii (la fereasta crîcimii), Toader şi Suzana (la fereasta casii) I
B,C,D: Ţăranii [ ... ] lor) 114 -A.' (Se retrag de la fereastă şi iese.) I B,C,D:
gătiţi năvodu.jl 5-6 - A.' Ha, ha, ha... Ce bine-i şăde catrinţa ... I B,
C,D: ce [ ... ] ha.1I7-9-A: Haide ... I B,C,D: O! [ ... ] amice!. .. II
11-12 - A: femeieşte, vine iute din fund. Se aude hămăind între cuii se.) I
B,C,D: ca o [ ... ] dreapta.) II 13-15 - A: Tio, haită ... Tio ... Era să mă
mănînce cînii!. .. Cel B,C,D: (alungat [ ... ] Ce IIl7-l9-A: (se obser­
vează puţin amîndoi.)
YEVERIŢĂ (Pe prag): Aţineţi-vă I B,C,D: Ah! [ ... ] Aţineţi-vă 1121 - A:
TOADER: Zău! Da ceelaltă cine-i?
SUZANA: Subprefectul. .• taci ...
R:;'ZVRT. (lui Galuscus}: , B,C,D: RĂZVRĂTESCU (o.propiinâu-se} 1122 - A;
(lui Răzvrătescu) : Pst ... f B,C,D: Pst ..• 1123-29 - A:
RIzVRITESCU şi GALUSCUS (în parte): Ea-il (Se reped de se-mbrăţişează
ii se sărută de multe ori.) f B,C,D: RĂZVRĂTESCU: Ea-il [ ... ] musteţil II
30-31 - A: (Se apropie încet cu ţăranii.}
RĂZVRĂT. (în parte): Are barbă I
GAL. (îl� pavte}: Are musteţi! f B,C,D: să ne [ ... ] gata.) II 32-626, 4 - AI
in braţe pe Galuscus): Spune-mi cine eşti că te sfărîm în braţe.
GAL. [asemine}: Te sfid ...
RĂZVRĂT. (cunosctndu-l ): Galuscus!. ••
GAL.: Răzvrătescu I (Se trîntesc împreună.) I B,C,D: pe Galuscus •.. fugă.)
116 - A,B: N.B. (Ţăranii [ ... ] fA: şi prind în el pe Galuscus şi pe I C,D:
(Ţăranii [ ... ] f B,C,D: şi 117 - A: ha! (Iese.) f B,C,D: ha I II 8 - A I Ce-i? I
B,C,D: Ce-i asta? 119-A: amfB,C,D: c-am 1I1O-l9-A: Strîngeţi
vîrtos, (Ţăranii impleticesc năuodul.}
:946
....
[947]
;::as
GAL. şi RĂZVR.: Rusalii!. .. eu!. .. [Zbătindu-se.} Măi. ..
VEVER.: Geaba vă zbateţi, că aţi încăput I B,C,D: Ţăranii [ ... ] căzut li
21-lipseşte în A 1124-25 - A: Storoşul [la fel în continuare] I B,C,D:
Jandarmul, Toader, Suzana (Jandarmul aduce un fanar) 1126 - A: sub­
prefectul, oamini buni? I B,C,D: subprefectu? II 34 - A: subprefectură I
B,C,D: slujbă 11627, 1- A: ie I B,C,D: Deschide 112 -lipseşte din A:
OI ce nedreptate! 113-� -A: Eu sînt cauza destituirei I B,C,D: Depeşa
[ ... ] acţiune. II 5 - A: Dl. I B,C,D: Cuconu II 7 - A: cu I B,C,D: În li]
8 - A: (ieşind): Să vă spun eu / B,C,D: Să [ ... ] buni. II 10-11- A: Ha,
ha, ha, ha! / B,C,D: Aş! [ ... ] şirată ! II 12 - A: (în parte): Am I B,C,D:
Am II 12-13-A: Asta mă consoIă/B,C,D: Eu �[ ... ] consolăciune.ţţ
14-15 -A: cinstim în sănătatea rusaliilor / B,C,D: ne veselim [ ...
rusalii.] 17 - A: (Se îndreaptă spre crîcimă.) (Cortina cade.) Sfir şit.
Vodevil final.
TOŢI I B,C,D: ŢĂRANII 1122 - A: catagrafie I B,G,D: Constituţie II 2-i ­
A: Nici de-un frupt de sărutat I B,C,D: Chiar [ ... ] umflat! II 27 - in A,
cu menţiunea: (bis) 113I-A: Toţi în ţară am turbatlB,C,D: Cimpiii
( ••. ] apucat 11628, 1-3 -lipsesc în A II 5-9 - A:
Pe-a lui Crernine moşie
M-au agiuns cruntă urgie ...
Sînt acum destituit,
Şi rămîn încremenit! I
B,C,D: arătînd [ ... ] umflatI 1110-12-lipsesc în A '1 H-18 -A:
Din motivul de pasiune
Am păţit vexaţiune ...
Ma ce-mi pasă?.. Sunt roman
Coborît chiar din Traian! I
B,C,D: arătînd [ ... ] umflat! II 19-21-lipsesc in A II 26 - A: De-aş şti,
numai că I B,C,D: Dar cer numai să H 30 - B: Finit. I C,D: (Cortina
cade.) II
AGACH1 FLUTCR (p. 629)
Scrisă în 1863 (după datarea din 111S. B.A.R., nr. 3300, 36 L\, comedia.
este o localizar� a vodevilului L'Avare en. gaut s [aunes de Labiche şi Anicet
Bourgeois (voI. \'1 al Teatrului com plet al lui I.abiche, Paris, Calmann
Levy, 1882). A fost reprezentată, ':Ir;:\ prea mult succes, la Teatrul din Bucu-
9-17
..
[948]
reşti, în stagiunea următoare, 1863-1864 (v. Ioan Massoff, op. cit., II,
p. 103). Pentru că nu a indicat modelul, Alecsandri a fost aspru criticat
in Contemporanul, 1881, p. 775-779 (ci. şi Ch. Drouhet, op. cit., p. 193-
200).
Piesa a fost publicată În Opere com-plete, II, 1875, p. 731-819.
VARIANTE
ms, 3300 (A), Teatru, II, 1875 (B)
630, 2 - A: berbant / B: holtei II 4 - A: Căpitan Bombeanu j B: Born­
beanu, ofiţer de artilerie II 5 - A: factor / B: factor evreu II 6 - A: fe­
cior de ţară' B: fecior II 9 - A : Văduva Locsiţa Fespezeanca / B: Luxiţa
Fespezanca, văduvă II 14 - A: chelner / B: chelner neamţ II 15 - A :
maşte. / B: măşti, tapiţeri 11631, 1-2 - A: Agachi Flutur. Comedie) cu
cîntice În 3 acturi. 1863. Paris. [notă la titlu: L'auare en gants jaunes] /
B: Agachi [ ... ] acte II 3-5 - A: Scenele se petrec în carnaval. Actui 1
la otelul lui Hugues În Bucureşti. Actul II la Fespezeanca. Actul III la
Ghiţă Coşcodan, / B: Scena [ ... ] Coşcodan 117 - A: la' B: de la 118 - A:
uşi, B: uşi ce duc II 13 - A : şi mai apoi / B: mai pe urmă 11632, 15 - A :­
lui domnul' B: domnului li 633, 5 - A: (rîde): Ia, ia, de la un dam. /
B: Ia, ia, de la un dam. (Rîde.) 1122 - A: Nu-i / B: Mai II 31- A: cîte
zece , B: zece 11634, 2 - A: N.B. (Se, B: (Se 116 - A: Agachi Flutur ,
B: Agachi II 9 - A: de cătră o / B: de o II Il - A: şi gioacă / B: joc II
21 - A: oratorlicul j B: oratornicul 11635, 26 - A: (Lui / B: (Cătră II
636,4-.-1: fătul'B: sufletulI15-A: şi fără / B: fărăII14-A:
Ciorba' B: Supa II 32-33 - A : cîntînd şi sărind' B: sărind şi cîntînd II
35 - A: şi mai apoi / B: mai pe urmă 11637, 28 - A: la o masă / B: la
masă 11639, 36 - A: şi mai' B: mai 11640, 35 - A: vreme' B: timp II
642, 22 - A: Ghiţă Coşcodan / B: Coşcodan II 23 - A: Ghiţă [în con­
tinuare, peste tot: Ghiţă] , B: Coşcodan II 643,2 - A: Ghiţă (lui' B: Coş­
codan {cătră II 8 - A: caldu-i l j B: cald e aici! 11644, 9 - A: ca să'
B: să II 32 - A: bucatele. (Iese.) / B: bucatele 11645, 5 - A: împreună / B:
singuri 11646, 16 - A: şi mai apoi / B: mai pe urmă 11647, 26 - A: Bate
ca' B: Ca II 39 - A: cheltuiala' B: cheltuielile 11648, 5 - A: Nu pot,
căci I B: Căci II 8 - A: s-a cutremura / B: se cutremură II 35 - A: şi
să nu / B: dar să nu 11649, 2 - A: a deschide I B: să deschid II 13 - A:
şi mai / B: mai II 26 - A: la / B: În II 29 - A: frumos şi galantom I B:
galantom şi frumos II 650, 12 - A: ca să / B: să II 16 - A: cununie I B:
nuntă II 32 - A: mă mai I B: mai II 33 - 651, 4 - marginal În A: (Arie
"Căruţa poştei") II 37 - A: (Vrea / B: (Voieşte 11652, 5 - A: N.B. (Se /
B: (Se II 6 - A : Paşa ... Ura! / B: paşa.ţl 8 - A : Ghiţă, Matilda, Agachi I
:948
[949]
.....
B.' Coşcodan, Agachi, Matilda II 16 - A: zărit I B: văzut 11653, 1 Î - A:
Iar cînd I B.' Cînd II 654, 9 - A: într-un I B.' in II 12 - A: Locsiţa [in
continuare, la fel] I B,' Fespezanca II 13 - A: şi mai I B: mai II 655, 6 -A :
tare I B: prea II 656,12-13 - A : 30 000 * zestre! I B: zestre de 30000 de gal-
bini I II 18 - A: înfăţişat I B: prezentat II 35 - A: N.B. (Orchestrul [ ]
contredanţ. [ ... ] şi pe [ ... ]1 B: (Orhestra [ ... ] cadril. [ ... ] pe [ ] II
657, 11- A: Barză (intrînd pin dreapta) I B: Barză 1122 - A: grăieşte I
B: vorbeşte II 25 - A: (Lui I B: Cătră II 26 - A: mi l-ai I B: l-ai \! 658,
1- A: îi plăti-o I B: vei plăti II 8 - A: (lui I B: (cătră II 25 - A.: al
treile I B: alte II 33 - A: Ghiţă (supărat) I B: Coşcodan 11659, 2-1. - A:
a întra, precum zici I B: precum zici, a întra II 26 - A: Tu ai avea I B:
Ai avea tu 11660, 29 - A: de a-ţi cheltui I B: cheltuind 11662, 2 - A:
duduca I B: domnişoara 116 - A: moşul I B,' unchiul II 13 - A: (lui I B:
(cătră II 15 - A: (lui I B: (Cătră II 16 - A: Moşule I B: Unchiule 1120-
A : moşule I B: unchiule II 663, 18 - A : moş I B: unchi II 37 - A : duduca I
B: domnisoara II 664, 30 - A: moşule I B: unchiule II 35 - A: mosule I
B: unchiule 11665, 15 - A: mîntuit I B: isprăvit 1128 - A: moşul I B:
unchiul II 666, 2 - A : lui I B: cătră II 6 - A: glasul I B: vocea II 7 - A :
moş I B: unchi 118 - A: duduca I B: domnisoara 1120 - A: (strănutînd) I
B: (strănută) II 33-A: Smărăndiţă, dă-i I B: Dă-i II 37-A : moşul I B [gre­
şit]: naşul II 667,9-A: Îrnpreună j R. Agachi şi Nărilă ] l7-A: d-tale,
duducă I B: d-voastră, domnişoară 1\ 22 - A : matale I B: d-voastră II 28-
A : duducă I B: domnişoară II 29 - A : pentru ca I B: ca II 668, 4-5 - A:
că-i [ ... ] Le-i [ ... ] pe a matale I B .că-ţi [ ... ] Îl veţi [ ... ] pe-a d-voastră.]:
7 - A.' Om I B: L-om 1\10 - A: duducă I B: domnişoară 11669,3 - A: (in
parte) : Unde-i I B: Unde-i II 12-14 - A: dughene I B: magazii Il
17 - A: (sculîndu-se}: A! domnule I B: A! domnule 11670, 6 - A: moşul I
B: unchiul II 23-24 - A: slută [ .. ] gheboasă, oarbă I B.' urîtă [ ... ] cocoşată,
chioară II 29 - A: îi cu adevărat I B: cu adevărat eli 31- A: N.B. (Se I
B.' (Se II 35 - A: N.B. (Un I B.' (Un II 671, 15 - A,' stăpînirea I B: guver­
nul II 18 - A: rămîie şi cu duduca In: rămîne şi cu domnisoara II 24 ­
A: duduca I B: domnisoara II 35 - A: moşul I B: unchiul 11672, 7 - A:
voi I B: vreu II 16 - A : (încet): Care? I B: Care? II 673, 13 - A : să-li B:
ca să-I II 14 - A: a fi I B: să fie 1137 - A: cu 100 I B: 100 11674, 7 - A:
vreu I B: voi II 30 - A: apucat I B: căpătat 11675, 1 - A: mosule I B:
unchiule 114 - A: moşule I B: Unchiule II 11- A: Moşule I B.' Unchiule II
19 - A: moşule I B: unchiule 1121- A: moşule I B,' Unchiule 1124 - A:
Moşule, eşti tînăr I B: Eşti tînăr, unchiule II 31 - A: şi mai I B: mai II
676, 25, 26 - A: poloboc I B: bute 11677, 14 - A: şi mai I B: mai I
19 - A : Mosule I B: Unchiule II 22 - A: rnoşule I B: unchiule II 28 - A :
949
\
J
[950]
-
�'loşule / B: Unchiule II 3i - A: moş / B: unchi II 35 - A: duduca / B:
-domnişoara 11678, 2 - A: 12 ore / B [greşit]: 2 ore II 15-16 - A: păretele
[ ... ] cadru poleit / B: ferestele [evidentă greşeală de tipar] [ ... ] ramă poleită
II 16-17 - A: masă. Oglinzi. / B: masă şi oglinzi. II 19 - A: şi mai / B:
mai II 30-679, 1- A: vezi, mă [ ... ] vîr / B: vezi-mă [ ... ] pun II 7 - A:
îţi trece mîini / B: treceţi mîne de II 21 - A: cu vurta / B: pe toate II
29-30 - A: zări ferecat cu / B: vedea ferecat în 11680, 11- A: mobilele
toate / B: toate mobilele II 15 - A: într-un cadru nou / B: într-o ramă
nouă II 32 - A : rnoşule / B: unchiule 11681, 3 - A: sînt / B: aceştia sînt II
26 - A : gura lui / B: gura II 682, 2 - A: şi apoi / B: apoi II 2i - A :
N.B. (Se / B: (Se 1127 - A: şi mai / B: mai 11683, 2 - A: moşule : gră­
ieşte / B: unchiule; vorbeşte II 13 - A : surpriza / B: o surpriză II 2i - A :
rnoşule / B: unchiule II 27-28 - A: într-un cadru nou / B: într-o ramă
nouă II 29 - A: mosule / B: unchiule II 31 - A: cum îi? / B: acum? II
32 - A : cadrul cam simplu / B: rama cam simplă II 38 - A : duduca I B:
fiica II 684, 5 - A: cadru nou I B: ramă nouă II 6 - A: mi I-au pus I B:
mi-a pus-o 1129 - A: (înaintîndu-se) / B: (înaintînd) II 29-30 - A : du­
ducă / B: domnişoară II 685, 1- A: lui / B: cătră II 3 - A : lui / B: cătră II
15 - A: pînă în / B: în II 19 - A: care I B: ca 11686, 2 - A: vuietul I
B: zgomotul II 15 - A: moşul / B: unchiul II 17 - A: moşule / B: un­
chiuIe II 19 - A: duducă / B: Domnişoară II 27 - A: dughene. (Iese în I
B: magazii. (lesă prin II 687, 2 - A: 175 / B [greşit]: 125 II i-A: casii ...
Nu-i prea scump. / B: casei ... 119 - A: N.B. (Se / B: (Se 11688, 22 - A:
sui! B: urcă II 3i � A: rîdicat j B: rîdicat tocmai II 36 - A: N.B. (Cla­
virul! B: (Pianul 11689, 19 - A: vreme / B: timp II 28 - A: clavir! B:
piano II 30-31 - A : Moşule, moşulică j B: Unchiule, unchiulică 11690, 15-
A: Mosule ! B: Unchiule II 21 - A: Moşule j B: Unchiule II 31 - A: fru­
muşel. ! B: de minune. 11691, 9 - A: Moşule / B: Unchiule II 19 - A:
moşul! B: unchiul II 23 - A : Moşul! B: Unchiul II 30 - A : lui! B: cătră
II 31 - A : moşule ! B: unchiule II 692, 1 - A : Moşul! B: Unchiul II 15-
A : moş! B: unchi II 693, 10 - A : moşule ! B: unchiule II 15 - A : moşul /
B: unchiul II 694, 14 - A: moşul! B: unchiul II 34 - A: moşule I B:
unchiule II 695, 9 - A : tinerii! B: bătrînii II 10 - A : moşule / B: unchiule
II 15 - A : şi mai! B: mai II 696, 4 - A: pic! B: un pic II 5 - A : moşul!
B: unchiul II 9 - A: moşule I B: unchiule II Il - A : sui! B: urei II 25 ­
.4 : lui Ghiţă! B: cătră Coşcodan 1129 - A: Moşule / B: un chinle II 35-
950
[951]
I .
A: urmat' B: următor 11697, 11-12 - A: moşule j B: unchiule II 13-
A: te-arată' B: arată-te II 19, 26 - A: Moşulică j B: Unchiulică 11698,
6 -A: dl. Zar ... 'B: Zar ... 1120 -A: Moşule j B: Unchiule 1133 -A:
moşu , B: unchiul 11699, 15 - A: sfîrşitul' B: finele II 16 -.4.: cu toţii
se îndreaptă, spre fund, repetînd în cor.) Sfîrşit.' B: toţi se îndreaptă spre
fund.) II
ARVINTE ŞI PEPELEA (p. 701)
Scrisă în iarna 1865-1866, "povestea în 1 act", cum o numea Alecsan­
dri în scrisoarea din 20 martie 1866 adresată lui Alecu Hurmuzachi, a fost
publicată mai întîi în Foaia Societăţii ... , V, mart.-mai 1869, nr. 3-5,
p. 69-87, apoi, cu modificări însemnate, în Revista contim porană din Bucu­
reşti, II, ian. 1874, nr. 1, p. 1-44 şi, în fine, în Opere com-plete, II, 1875, p. 821-
841 (forma iniţială, cu neînsemnate deosebiri).
Ideea acestei poveşti dramatice i-a dat-o scriitorului, cu siguranţă,
opera lui Anton Pann, asupra căreia se aplecase adesea şi pe care o preţuia
foarte mult, considerînd-o "un adevărat tezaur de spiritul şi înţelepciunea
poporului român". "Dacă Anton Pann ar fi mai trăit - scria Alecsandri
mai tîrziu, în articolul Cîntice de stea şi "Povestea vorbei" de A 111011 PaIlH­
el singur ar fi fost în stare să scrie poemul naţional al lui Pepelea, acest tip
poporal de spiritul glumeţ al rornânului" (ef. vol. IV, Proză, al ediţiei noastre,
p. 300-306).
Piesa a cunoscut numeroase reprezentaţii. Astfel, în toamna anului
1869, a fost jucată pe scena Teatrului de la Copou "în scop de binefacere" ­
în cadrul unor spectacole organizate de o "societate de diletanţi", cu care
prilej s-a evidenţiat talentul de actriţă al poetei Matilda Cugler (v. Ioan
Massoff, op. cit., II, p. 292); în anul următor, la 27 decembrie 1870, se
reprezenta la Cluj, sub titulatura Cuiul în părete (ibidem, p. 545), iar în
toamna lui 1871 se relua la Iaşi (sub titlul Cuiul din părete - ibidem, p. 357).
Publicarea piesei în 1874, în Revista contimporană din Bucureşti, sub
titlul Aruinie şi Pepelea sau Cuiul lui Pepelea, cu o notă a redacţiei care
avertiza că lucrarea era "revăzută de autor", are o semnificaţie deosebită,
exprimînd o anumită poziţie a scriitorului. Publicaţia bucureşteană era
condusă, după cum se ştie, de Petre Grădişteanu, care rămăsese devotat
domnitorului detronat, Alexandru Ioan Cuza. Acest fapt îl apropie pe
Alecsandri de revista în care va publica unele din creaţiile sale
literare: romanul neterminat Dridri, piesele Arvinte şi Pepelea, Nobila
cerşetoare, Con cina. Romanul Dridri, pe care scriitorul îl trimisese spre
951
\
..
[952]
publicare Convorbirilor, nu putuse vedea lumina tiparului în revista ieşeană,
probabil datorită poziţiei acesteia faţă de Franţa, înfrîntă şi umilită după
războiul cu Prusia. Dridri, ca şi Nobila cerşetoare, exprimau ataşamentul lui
Alecsandri pentru Franţa, unde îşi aflaseră azil revoluţionarii de la 1848
şi cu al cărei sprijin se pregătise şi unirea Principatelor Române. Arvinte
şi Pepelea, în redacţia publicată în Revista contim porană, se deosebeşte mult
de cea iniţială, publicată în Foaia Societăţii cu cinci ani mai înainte şi reluată
în ediţia Socec din 1875. Ea face elogiul eroului popular, năzdrăvanul
Pepelea, plin de isteţime, de duh şi încredere în triumful dreptăţii, cuprinzînd
totodată accente critice cu privire la situaţia politică din ţară, la planurile
grandioase ale politicienilor vremii, lipsite de o bază reală. Finalul piesei
este, credem, şi el aluziv, legat de rolul de mediator pe care l-a jucat Alecsan­
dri în vestita polemică dintre Convorbiri şi revista bucureşteană. Se ştie că,
datorită intervenţiei sale, conflictul s-a potolit, iar unii dintre vechii adver­
sari s-au alăturat, după aceea, în strădania comună de făurire a culturii
noastre moderne.
VARIANTE
Foaia Societăţii ... (A), Revista contimporană (B),
Teatru, II, 1875 (C)
702, 2 - A: 50 de ani I C: de 50 ani II 3 - A : 25 de ani I C: de 25 ani II
4 - A : Măndica I C: Măndica, nepoata lui Arvinte II 703, 2 - A: Come­
die I C: Vodevil II 3 - numai în C: Scena [ ... ) 1864.11 4 - A: Uşă ICI
cu o uşă II 5-6 - A: Fereastră în stînga I C: în stînga fereastă II 6 - A:
Un pat acoperit cu scoarţă în fund I C: în fund un pat acoperit cu scoarţă II
11-12 - A : de cată să deschidă uşa din dreapta le: spre uşa din dreapta,
voind s-o deschidă II 706, 14 - A : propus le: zis II 22 - A: Pepelea le:
şi Pepelea II 23 - A: ziua le: dimineaţa II 707, 12 - A: de la mînă le:
din mînă II 708, 18-19 - A: stăpînirea mea le: stăpînire II 28-29 - A :
a-mi anina le: să-mi anin 11709, 12 - A: zdelca le: hîrtia 11710, 6 -:!:.
Arvinte le: Arvinte şi II 10 - A: sloiuri le: sloiuri de gheaţă II 711,
5 - A : albelele le: rufele II 17 - A: se ţine le: Stă II 19 - A: Pepelea I
C: Pepelea şi II 27 - A : albelele le: rufele II 35 - A : Iaca cum I C: Iaca II
713, 16 - A: vreme le: timp II 20 - A: Arvinte le: Arvinte şi II 26 ­
A: trezindu-se le: deşteptîndu-se II 715, 11- A: Arvinte le: Arvinte
şi 1\ 28 - A: albelele le: rufele 1\ 716, 21- A: albele le: rufele 11717,
6 - A: Cum le: Ba-ncă cum 1\ 22 - A: varsă le: toarnă vin 11719,
952
[953]
35-A: lui/C: Cătră 1\720, 22-A: Avut l. .. Cică/C: Cicăli 722, 8-
A : dă-mi / C: dă 1\ 11 - A : şi adă-mi / C,' şi-mi adă 1\ 18 - A: i-l dă / C:
îi dă inelul 1\ 723, 7 - numai în C: (Cortina cade.) 1\
Varianta din B, care, aşa cum spuneam mai sus, diferă mult de cele­
lalte două, o reproducem aici în întregime:
ARVINTE ŞI PEPELEA
sau
CUIUL LUI PEPELEA
poveste în 1 act cu cîntece t
Aruinte
Pepelea
Măndica
Teatrul reprezintă o cameră de ţară. Uşă în fund; altă «şă în-dreapta.
Lingă aceasta un cui mare în părete. Ferestre în stînga. Un pat în fund coperi:
C1< scoarţă. O masă şi două scaune.
SCENA
MĂNDICA
(şede lîngă masă şi coase):
Primăvara cînd zîmbeşte
Inirnioara se trezeşte
Şi cuprinsă-n dulce dor
Arde, bate-ncetişor.
Iar copila Cea frumoasă
Coasă, coasă, coasă, coasă,
Şi visează nencetat
La ursitul aşteptat.
Cînd ea-l vede printre stele,
Cînd în zori prin floricele,
Cînd pe faţa unui nor,
Cînd În apa din izvor.
1 Revăzută de autor [nota red. Rev. cont.].
953
[954]
Copiliţă drăgăstoasă,
Coasă, coasă, coasă, coasă,
Căci ursitul va veni
Şi cu tine s-a iubi.
SCEN A II
MĂNDICA, PEPELEA
PEPELEA (intră prin fund, se apropie nevăzut şi sărută pe Jlldmlica).
MĂNDICA (spăriată): A 1 Cine? .•
PEPELEA: Eu, Pepelea, ursitul tău, Măndico.
MĂNDICA (sculîndu-se veselă): Pepelea!
PEPELEA (mîndru): Pepelea, crişulI
MĂNDICA: Şi berbantul?
PEPELEA
Eu, Pepelea din poveste,
Eu, românul drăgălaş.
Cum n-au fost şi nici mai este
Altu-n sate şi-n oraş.
Eu, nepotul lui Păcală,
Care-n orice timp şi loc
Rîd de proşti, rîd de Tîndală
Şi de dracul îmi bat joc 1
Multe fete dupe mine
Zac pe coaste şi oftez,
Dar eu numai pentru tine
lnimioara mi-o păstrez.
Că-i Pepelea din poveste
Viu, isteţ şi drăgălaş
Cum n-a fost şi nici mai este
Altu-n sate şi oraş.
954
[955]
........
1"
PEPELEA
Multe fete dupe mine
Zac pe coaste şi oftez,
Dar eu numai pentru tine
Inimioara mi-o păstrez.
Amîndoi
MĂNDlCA
Ah! ades şi mie-mi vine
Dupe tine să oftez
Şi cu drag eu pentru tine
Ca pe-o floare mă păstrez.
(Se îmbrăţişează cu dragoste.)
PEPELEA: Dragă Măndico l
�1ĂNDlCA: Dragul meu Pepelea!
PEPELEA::Te iubesc ca ochii din cap.
MĂNDlCA: Oare? Aşa să trăieşti ? Nu mă porţi cu vorba?
PEPELEA: Să n-am parte de moşul tău, jupînul Arvinte, daca nu spun
adevărul. Am jurat în gîndul meu să fii a mea, cu toate nazurile
bătrînului, şi oi izbuti, n-ai frică.
�\fĂNDICA: Să-ţi ajute Dumnezeu, bădică, că şi eu!. •• mare dor mi-e să
mă mărit!
PEPELEA: Cu mine?
MĂNDlCA: D-apoi cu cine altul?
PEPELEA: Ţi-am făcut de dragoste ... aşa-i? ţi-am furat gîndul? Şi acum
de cîte ori te închini seara şi dimineaţa, zici cu spăsenie ; .. Doamne!
dă-mi pîine cu sare ... şi pe mîndrul cel de Pepelea bărbăţel". Nu-i
aşa?
:'JĂNDICA (rîzînd): Da de unde ştii?
PEPELEA: Hei! Parcă nu cunosc eu gîndul fetelor?
�rĂNDICA: Ce pui de pehlivan ai mai fost!
PEPELEA: Doară am învăţat carte la dascălul Pascal din Podul Iloaiei şi
cunosc Alexandria pe derost, din scoarţă-n scoarţă.
MĂNDICA: Cea cu Ducipal cornoratul?
PEPELEA (în pa-rle): Iaca dracu de fată ... coarnele-i trec prin cap. (Tare.)
Da ce coşi tu aice, Măndică ? rochiţa ta de nuntă?
(Ia anieriul şi-l esaminează. Anteriul e fără spate.)
MĂNDICA: Ba, anteriullui Arvinte.
PEPELEA: Iar îl cîrpeşti? De cînd te ştiu, altă treabă nu faci ... Încît s-au
făcut vorbă în ţară.
:'JĂNDlCA: Ce vorbă?
955
,
[956]
,
PEPELEA
Vestea-n lume au ieşit
De un anteriu vestit,
Fără mîniei, fără dos
Şi la pepţi şi-n poale ros!
Iată-n cîteva cuvinte
Anteriul lui Arvinte.
Voi ce vă căsătoriţi
Şi mereu tot cheltuiţi
În plăcere petrecînd,
O s-agiungeţi în curînd,
Dacă nu vă-ţi pune minte,
L-anteriul lui Arvinte.
Voi ce-n ţară sînteţi tari
Şi faceţi reforme mari,
Cheltuind la bani mereu,
De vă-i dragă ţara, zău I
Fie-vă ades aminte
Anteriul lui Arvinte.
(Arătînd anteriul.) lan priveşte cîrpă de strai! lucru de zgîrcit. .. Minca­
l-ar guzganii!
MĂNDICA: Pe cine? pe bietul anteriu?
PEPELEA: Ba pe moşu-tău, Ghiujul dracului, e în stare să taie un fir de
mac în patrusprezece. Mai dăunăzi îmi zice: "Fătul meu, ştii ce-am
chitit?" - "Ce-ai chitit, jupîne", îl întreb.- "Am chitit să cumpăr
căsuţa ta de veci, fiindcă de doi ani acum, de cînd şed în ea, plătesc
chirie degeaba,"
MĂNDICA: Cum? vrea să cumpere casa asta? Bine ar face, că-i bună şi
încăpătoare pentru tustrei.
PEPELEA: Ascultă urma: "Bine, giupîne Arvinte", i-am răspuns.- "O
vinzi 1" - "O vînd; ce dai pe dînsa?" - "Ce să dau? Casa-i veche,
fătul meu; are nevoie de meremet; streaşina-i putredă ... ştii una?"
- "Spune, giupine".- "Eu oi face cheltuiala meremetului, şi banii
ce-oi cheltui i-om socoti drept preţul casii. Te primeşti aşa 1"
MĂNDICA: Bună tocmeală ... Şi ce-ai răspuns?
PEPELEA: I-am răspuns: "Fie, giupîne; Însă ce-mi dai adalmaş?" - "O
stam boală de nuci, băiete; vrei?" - "Ba nu ... dă-mi pe Măndica.'
MĂl\DlCA: ]\I-ai cerut pe mine? şi ce-au răspuns?
956
J
-----
[957]
-sqpa:=
r
PEPELEA: El? .. Mvau trimis dracului pomană!
l\1Ă�DICA: Alei! şi tu ce-ai zis?
PEPELEA: Nimic ... am mers de m-arn sfătuit cu dracul. (Se aude afară
stărnutinâ.)
l\UNDICA: Iată-l că vine.
PEPELEA: Dracul? Unde-i?
MĂNDICA: Nu-l auzi stărnutînd? Fugi degrabă.
PEPELEA: �l-am dus ... (Se Îndreaptă spre [und.}
l\1Ăl'DICA: Nu pe acolo, că-I întîlneşti ...
PEPELEA: Bine zici ... ţup! pe fereastră, băiete ... (Pepclca sare pe ferea­
stră. Măndica iese prin dreapta.}
SCENA III
ARVJ�TE (intră prin fund, purtînd ochilari, giubea strenţeroasă şi şapcă
veche). U, hu, hu, hu, hu! ... geru-i! ... Bine zice românul că iarna
nu o mănîncă lupuL., (Suflă în pumni.) Am fost să cumpăr un car
de lemne de la posesor, dar mi-a cerut cît pe tată-său şi n-am luat
nici o despicătură, ca să-i vin de hac ... Cu chipul acestea m-am
cîştigat cu sumetenia de bani ce era să se ducă în fum. [Stărnută.}
Xa, c-am prins iar un gutunar. .. ba încă de cele tă tăreşti U, hu.
hu, hu, hu! de mi-ar găti Măndica anteriul mai degrabă să pun
ceva cald pe mine, c-am îngheţat ca un morcov.
Banul se cîştigă greu,
Dar uşor se cheltuieşte,
Cine-i prost sau derbedeu
Lesne-n lume mofluzeşte.
Însă eu, bătrîn Arvinte,
Îmi strîng banii, căci am minte.
[Stărnută.}
Iarna vine, tirnpu-i rece,
Eu o las frumos de trece.
Nu stric lemne, nu fac foc,
Ci sar hojrna, sar în loc
Ş-astfel trupul lui Arvinte
Ieftin, ieftin se-nferbinte.
( Stărnută.)
L
( Stărnută.}
Amin ... şi Într-un ceas bun.
Dar mă prinde gutunar ?
Hapsî, hapsî!... n-am habar.
....
957
[958]
( Stărnută.}
( Stărnută.}
Fiori reci imi trec prin vine.
Hapsi, ha!... fie-mi de bine.
Cine are bani şi minte
Hapsi. .. face ca Arvinte.
(lşi suflă nasul tare.} la ... aşa ... şi la anul cu bine ... [Strigă}: Măndică .••
Măndică!
SCENA IV
ARVINTE, MĂNDICA.
l\U�DICA: Aud, moşule.
ARVINTE: Gata-i anteriul?
MĂNDICA: Ba încă nu ... mai am ceva de cusut.
ARVINTE: Cată de rnîntuie mai curînd, Măndico, că suntem în ajunul
Bobotezii. ., ii ger de scînteie văzduhul afară.
MĂNDICA: Ca şi aici în casă.
ARVINTE: Ca şi aici in casă ... de aceea aş vrea să îmbrac anteriul.
MĂNDICA: Alei! moşule, ce nu-ţi cumperi altul? Cel care-I cîrpesc trebuie
să fie de cind Papură-Vodă.
ARVINTE: Taci, proasto ... Nu ştii ce spui ... Bunătate de anteriu care
mi l-a dăruit coconu Haţmaţuchi cînd m-a cununat cu răposata ,
mătuşa ta ... Venit-a cineva în lipsa mea?
l\lXNDlCA: Ba ... nu ...
ARVINTE: Ba ... nu ... Înţeleg că a fost hoţul cel de Pepelea ... ghidi.
puşti şiret! ... Îmblă să iasă şi el la neamuri şi are obraz să te ceară
pe tine drept adalmaş, Auzi? Să-i dau bunătate de fată nouă-nouţă
pe o hardughie veche ca asta. (Arată casa.)
MĂNDlCA: lan lasă, moşule; nu te mai scumpi dacă nu-ţi cere parale.
ARVINTE: Ce face? Te-ai primi tu, nepoata lui jupînul Arvinte, să mergi
dupe un Pepelea?
MĂNDlCA: De ce nu? .. Eu nu-s fudulă ... Bărbatul să-mi fie pe plac ...
de-acolo s-a numi el Pepelea, ori Alexandru Machedon ... tot UHa
mi-i.
ARVINTE: Ai vorbit de te-ai pripit. ..
MĂNDlCA: Se poate... Însă aşa mă duce capul.
ARYINTE: Da gîndeşte, fa, că eşti fată de oameni, eşti nepoata lui Ar-rinte !
Şagă-ţi pare?.. Ţie se cuvine de bărbat cel puţin un flăcă u ca
feciorul lui Tindală.
l\lĂNDlCA: Tîndală ? cel nătărău ?
ARn:-iTE: Cine ţi-a spus că-i nătărău ? A ;'C parale, fa.
958
j
--
[959]
]\fĂNDICA: Îţi pl ace?
ARVINTE: Îmi place ... da.
MĂJ';DICA: Apoi ţine-ţi-l d-tale ... Mie nu-mi trebuie. (Iese su-părată.}
SCENA V
ARVI:-<TE: Ce vorbă-i asta? .. Să mi-l ţin mie! ... Ce-o să fac cu el? Doară
n-o să mă mai însor la vîrsta mea ... Auzi? nătărău ! ... Cu adevărat,
îi cam ... seamănă tătini-său ... dar îi chiabur ... Chiabur! şi jupî­
neasa Măndica face nazuri... A ameţit-o hîtrul cel de Pepelea ...
Adică mare cimilituri sunt gînganiile aste de fete pe faţa părnîn­
tului l. .. Bine a izvodit răposatul Pralea, Dumnezeu să-I odihnească.
Fata-i din natură
O cimilitură
Lesne de iubit,
Dar greu de ghicit.
Unii o cred floare
Dulce, zîmbitoare;
Alţi o poreclesc
Îngeraş ceresc.
Însă mie-mi pare
Corniţe că are.
Şi deci o numesc
Diavol pămîntesc.
Adică să nu fie Cu bănuială celor ce mă ascultă... Asta-i părerea
mea ... poate să mă greşesc ... om sînt.
SCENA VI
A RVINTE, PEPELEA
PEPELEA: Bună ziua, jupîne Arvinte.
ARVIJ';TE: Ha, ha... ai venit, băiete, să mîntuim tocmeala pentru casă?
PEPELEA: Aşa, jupîne ... Văd că ţi-ai pus ochiul pe dînsa.
ARVIKTE: Fie; cu toate că nu am aşa mare nevoie de bordeiul tău ..•
fiind însă că am fost bun prietin cu tatul tău ...
PEPELEA (in parte): De asta vrea să-mi ieie casa pe ni mică.
ARVIJ\"TE: Să ne înţelegem bine, fătul meu, din capul tîrgului. .. Casa-i
dărăpănată. .. are trebuinţă de meremet. Eu primesc bucuros să
fac o jertfă şi să cheltuiesc cu meremetul, însă banii ce-om cheltui. ••
PEPELEA: Ştiu, mi-ai spus-o ... banii ce-i cheltui să fie socotiţi drept preţul
casei.
ARVINTE: Aşa... te primeşti?
PEPELEA: Mă primesc, însă nu uita adălmaşul , ..
ARVINTE: Care?
959
L
I
�I.
J
[960]
,
PEPELEA: Să-mi dai pe Măndica.
ARVINTE (în parte): Doamne 1 de l-aş putea înşăla ... (Tare.) Ţi-i dragă
fata? hein?
PEPELEA: Dragă de mor... Mi-o dai?
ARVINTE [trăgindu-l de ureche): Şi-ai vrea să te rudeşt i cu mine, hoţule?
PEPELEA: Mi-o dai?
ARVINTE: Om videa, fătul meu, om videa ... Dacă-i fi băiet de treabă ...
blînd ... iconom ... eu unul nu mă împrotivesc ... Hai să facem zapi­
sul de vînzare mai întăi. (Caută În saltarul mesii şi scoate hîrtie,
călimări, coudei.}
PEPELEA (în parte): Are de gînd să mi-o joace strigoiul... Aţine-te,
Pepeleo.
ARVINTE: Iaca tot ce trebuie pentru scris ... Unde mi-am pus ochilarii?
Unde mi-am pus?.. (Îi caută.)
PEPELEA (în parte, rîzînd): Şi el îi are pe nas.
ARVIKTE: T-ai găsit?
PEPELEA: Întreabă-ţi nasul.
ARVINTE: Bine zici ... Se vede că de mult ce-am tot stărnutat ...
PEPELEA: Au prius orbul găinelor.
ARVI�TE: Cine?
PEPELEA: Ochelarii.
ARVINTE (în portc ): Îi obraznic ... răbdare ... (Tare.) Pepelaş dragă,
ştii carte?
PEPELEA: Cit şi dascălul Pascal.
ARVINTE (în patle): Păcat. (Tau.) Facem zapisul?
PEPELEA: Facem, jupîne.
ARVINTE (în parte): L-am pus în cofă. [Aşesindu-se la masă.} Vrei să-I
scrii tu ori eu?
PEPELEA: Ba scrie d-ta că ai slovă mai ceteaţă.
ARVINTE: Bucuros, ascultă [scrie}: "Să fie ştiut prin acest zapis de vecinică
vînzare că eu, Pepelea, am vîndut d-sale jupinului Arvinte casa
mea ce o am de la părinţi şi că am primit toţi banii, fără ca să-mi
mai rămîie cuvînt de a întoarce vreodată tocmeala săvîrşită." Bun
e aşa?
PEPELEA: Bun ... insă ...
ARVINTE: Ce?
PEPELEA: Să vezi d-ta, jupîne. Bietul răposatul a lăsat cu limbă de moarte
că, de-a fi să vînd casa vreodată, să păstrez în stăpînirea mea cuiul
ăst mare din părete.
AR"!]';TE: Ei?
960
[961]
r
PEPELEA: Şi înţelegi d-ta că nu pot ieşi din cuvîntul irăposatului.
ARVINTE: Ce fel?
PEPELEA: Prin urmare, mai adaugă d-ta în zapis ceea ce oi mai zice şi eu
din gură.
ARVINTE: Bine, spune ... (Scrie.)
PEPELEA (dictează): "D-Iui jupînul Arvinte se leagă, sub jurămînt de
afurisenie, să lase în deplină stăpînirea mea cuiul cel mare din păretele
odăii, fără ca d-lui să se poată atinge de el, nici să se împrotivească.
vreodată la orice aş vroi eu să fac cu pomenitul cui." Ai scris?
ARVmTE: Scris, dar ce ai de gînd?
PEPELEA: Nimic. Vreu numai să am unde să-mi anin căciula cînd oi veni
să te văd.
ARVINTE (în parte): Prostu-i, sărmanul! (Tare.) Ei, fie; iaca zapisul gata,
iscăleşte-l,
PEPELEA: Bucuros, dar îmi dai pe Măndica?
ARVINTE: 'li-o dau, Pepelaşul tatei; cum nu? Un băiet cumsecade ca tine,
şi frumos ... Na condeiul de iscăleşte.
PEPELEA: Cheamă pe Măndica mai întăi ca să-i spui că mi-o dai.
ARVINTE: Nu te Încrezi în mine, bujoraşul rnoşului? Eu, care am fost
prietin bun cu răposatul. ..
PEPELEA: Ei! fie... Iaca iscălesc. (I scăleşte.)
ARVINTE (în parte): L-am prins. (le zapisul iute.) Frumos, prea frumos ...
ai o mînă de cenuşer,
PEPELEA: Acum zi Măndicăi să vie.
A-RVINTE: Bucuros ... aşteaptă. (Strigă): Măndica!
PEPELEA (în parte): Are un aer poznaş ghiujuL
SCENA VII
A R VIN TE, PEPELEA, MĂNDICA
PEPELEA
Măndica mea iubită,
Ascult-o bună veste.
MĂNDICA
Ascult. .. ascult... ce este?
Ce veste fericită?
ARVINTE
Măndico, spune dragă,
Îţi place Pepelaş?
MĂNDICA
Îm place.
[962]
ARVINTE
Fără şagă ?
Găseşti că-i drăgălaş?
l\UNUICA: Îl găsesc drăgălaş, vezi bine.
ARVINTE: Dar ştii cine-i d-Iui?! D-lui e vestitul Pepelea, care dupe ce a
făcut năzbutiile dracului lui bietul popa Macari şi dupe ce şi-a vîndut
pînă şi casa părintească de a rămas lipit pămîntului ca un şoarice,
vine acum de te cere pe tine drept adalmaş pentru tocmeală ... Spune
tu moşului, curat îl vrei?
l\UNDlCA: Îl vreu.
ARVINTE: Prea bine ... Acum e rîndul d-tale, fătul meu.
Pepelaş, rosteşte-mi mie:
Ţi-i dragă Măndica?
PEPELEA
Dragă
Ş-aş -rrea s-o iau de soţie.
ARVINTE
Ai v mi , zău? fără şagă?
Minunat! Îmi pare bine.
Sunteţi foarte potriviţi.
Tu cu dinsa, ea cu tine,
Cum s-ar prinde, vă iubiţi.
PEPELEA şi MĂ!\'DICA: Ne iubim.
ARVIJ'lTE: Aferim! ... dacă-i aşa, fătul meu, ado mîna-ncoace ... (Îl duce
spre uşa din [und.] Şi să ieşi afară, pehlivanule, că-ţi rup ciolanele I
PEPELEA: Ce-ai păţit, jupine ?
ARVINTE: A! hoţule, ai crezut că mi-i pune tu la mînă pe mine? Să iei în
schimb bunătate- de fată nouă-nouţă pe-o hardughie veche ca asta?
Afară, tricoliciule.
PEPELEA: Aşa ţi-i povestea, ciof bătrîn? Ei lasă, că eu Îţi sînt popa de azi
înainte. Am să vin în toate zilele să-ţi fac sotiile dracului.
ARVINTE: Ba să nu-ţi calce piciorul aice, că-ţi fring capul.
PEPELEA: Am să vin să-mi pun căciula-n cui ... Aţine-te de-acum, stri­
goiule ... Pepelea o să-ţi puie minte ... Să ne vedem sănătoşi în
curînd.
ARVINTE: Ba să te văd cînd mi-oi vedea ceafa.
se E N A VII [sic l]
ARVINTE, MĂNDICA
[ARVINTE:1 Ghidi, moţpan neruşinat!.. _ Să zică el c-a veni cu de-a sila
în căsuţa mea cumpărată de veci cu bani buni şi peşin? Cîrjaliul l
:MĂNDICA: A veni dacă are drept să vie.
962
[963]
ARVINTE: Are drept? Ce dîr diieş ti şi tu?
:\IA5iDICA: Aşa glăsuieşte zapisul. L-am auzit eu de dupe uşă,
ARVI�TE: Zapisul? Şi socoţi tu că m-oi ţinea de cuprinsul lui?
MĂNDICA: Te-i ţinea, că nu-i avea ce face.
ARVINTE: Cum asta?
:MĂI'lDICA: De frică să nu cazi sub afurisenie.
ARVI�TE: Afur. .. eşti o toarită ... :\Iergi de-mi ado anteriul că m-a apucat
fiori.
:\I.i\.�DIcA (în parte, ieşind ): L-au umflat groaza.
se E N A VIII
_-\RVll'iTE: Afurisit! (Deschide za-pisul şi-l citeşte.) Cu adevăra.t, îs legat cu
jurămînt.
Vai de mine! ce-am păţit?
Pot să fiu afurisit!
Să rămîn în veci cum sînt
Cu trupu-ntreg în pămînt.
Brrr! m-apucă fiori,
Brrr! îmi curg reci sudori.
Peste două mii de ani
Strănepoţii mei romani
M-or găsi-ntr-un moşuroi
Şi mi-or zice că-s strigoi.
Brrr! m-apucă fiori,
Brrr! imi curg reci sudori.
SCEN A IX
A RVI,YTE, UĂNDICA
M.i\.NDICA: Iaca anteriu!.
ARVINTE (tresărind): A! m-ai spăriet... (Îşi slupeş/ e în sin.}
l\!.i\.r;-DICA: Nu-ţi mai stupi în sîn ... şi îmbracă-ţi odorul mai bine ca să
vezi de-i nimerit.
ARVINTE: Adă ... Ţine mînica ... Mai sus ... Mai jos ... Aşa. (Îmbracă
anteriul cărui lipseste s-patel e.} Cum mă prinde, Măndico ?
MANDICA (rîzînd): Cum să te prindă? Ia, ca o streanţă cîrpită şi răscîr-
pită.
ARVINTE: Streanţă ? Ce rîzi, obraznico? L:pseşti de-aici.
MĂNDICA (ieşind, în parte}: S-a fudulit moşul. (Rîde.)
ARVINTE (singur): Pare că mă prinde frumos ... (Se răţoiest e.}
963
.'1.
[964]
SCENA X
ARVINTE, PEPELEA
PEPELEA (aducînd o traistă Plină de rufe ude): Ha, ha, ha, ha, ian vezi cum
se păunează ...
ARVDITE: Ce? .. tu? .. Ce caţi aice, hoţule?
PEPELEA: Nu-ţi pasă d-tale,
ARVINTE: Cum? nu-mi pasă?
PEPELEA: Am treabă cu cuiul meu ist din părete, nu cu d-t a.
ARVINTE: Care cui, mă?
PEPELEA : Vezi zapisul.
ARVINTE: Zap ... ? Ei bine ... fă degrabă ce ai de făcut şi du-te dracului ...
PEPELEA (anină traista-n cui): Jupîne Arz in te, cum îi zici croitorului care
ţi-a făcut anteriul ist de cioclu?
ARVLNTE: Cioclu să te faci! Ce-ai aninat acolo)
PEPELEA: Nu băga de seamă ... O traistă cu rufe ude. Le-am adus să se
usuce în cuiul meu.
ARVDITE: Da aice-i casa mea, ienicerule ... Nu-i spălătorie ... lan pri­
veşte ... au udat toate duşumelele... [Stârnută.} A să mă prind:'!
iar gutunari.
PEPELE.'\: N-ai habar, jupîne, că ai un anteriu ce plăteşte cît o şubă , mai
cu seamă în spinare.
ARVINTE: Piei din ochii mei, neruşinatule ... şi cît pentru bulendrele tale ...
(Vrea să ieie traista.)
PEPELEA: Nu te atinge de cui că te afuriseşti ... Vezi zapisul.
ARVINTE: Sta-ţi-ar în gît t
PEPELEA: Ha, ha, ha... Îmi dai pe Măndica?
ARVINTE: Cînd OI' ieşi caraşii fripţi din Bahlui.
PEPELEA: Nu-ţi face cruce, jupîne ...
ARVIN TE: Ieşi... Ieşi. ..
PEPELEA: Domol, jupîne, că-ţi plesneşte anteriul în spate ... ha, ha, ha ...
(Iese.)
SCEN A XI
ARVINTE: Ghidi, antihîrţ!. .. Mi-am găsit beleaua cu dînsul. De unde cre­
deam să-I prind eu pe dînsul în laţ cu zapisul de vînzare, el m-a prins
pe mine în capcană... îs bun de primit tina. Priveşte cum curge
pîrău în casă l. .. Să juri că a vărsat Bahluiul. .. 01' să se facă broaşte
de nu oi lua măsuri eforiceşti. (Ia o cîrpă şi şterge scindurile.] Pof­
tim ! ... ce-ar zice lumea cînd m-ar vedea ştergînd urmele- lui
Pepelea? .. Oare cum aş face să scap de el ? .. Să rup zapisul? Rămîn
fără casă... Să nu-l rup, rămîn cu cuiu-n casă ... Mă duc să mă
964
[965]
sfătuiesc cu dascălul Pascal. (Să oţăraşte.) Brrr! frig mi-i în
spinare de cînd a scos spetele anteriului... Trebuie iar prefăcut ...
Măndico, Măndico!
S CEN A XII
ARVINTE, MĂNDICA
!llĂNDICA: Ce mai vrei azi?
ARVINTE: Vino-ncoace, fata mea ... Eu am să ies ca să mă duc pînă la
dascălul Pascal. .. tu, în lipsa mea, apucă-te iute de scoate mînicele
de la anteriu ca să-i faci spate cu ele.
MĂNDlCA: Iar să-I prefac?
ARVINTE: Asta-i cea de pe urmă oară, Măndico Hai, ia-ţi foarfecele şi
acul şi cată să fie gata cînd 111-oi întoarce Auzi, viorica moşului ?
să fie gata, că ţi-oi aduce mere de la dascălul. (Scoate antcriul şi
îmbracă giubeaua.)
MĂNDICA: Arză-l focul, anteriul.
ARVINTE: Ba, ferească Dumnezeu de aşa pagubă mare!. .. Unde mi-i
şapca ? •• (O caută.} Mi-o furat-o tîlharul cel de Pepelea ... Unde-i,
Măndico?
:lI2\lmlcA: Nu o mai caut, o ai pe cap.
ARVINTE: Bine zici ... Hai, rămîi sănătoasă, fiica moşului, (O sărută pe
[runte.) Daca o mai veni cumva Pepelea, ie-I cu toropala... ie-l
cu toropala... (Iese prin [und.}
S C E N A XIII
:lENDICA: Auzi vorbă?.. Să-I alung eu, pe cine?.. tocmai pe drăguţul
meu de Pepelea?.. Zău!. .. de nu-mi vine a crede că moşnegii
de la o vreme cad în copilărie. Moşul meu a uitat de mult că a fost şi
el odată tînăr. El nu mai crede decît în bani, căci i-au secat inima.
O! Pepeleo, dragul meu,
Mulţi mişei te ţin de rău,
Dar Măndica ştie bine
Că nu-i altul bun ca tine.
Ah! Pepele, Pepelaş l
Ah! iubite drăgălaş!
Chiar de-ai fi un pui de drac,
Tot eşti fetelor pe plac;
Şi Măndicăi i-ar fi bine
Chiar in foc, în iad cu tine ...
Ah! Pepele, Pepelaş I
Ah! iubite drăgălaş!
965
[966]
SCE NA XIV
MĂNDICA, PEPELEA
PEPELEA (aducînd o frînghie): Iată-mă-s l Cine mă cheamă?
MĂKDICA: Eu şi iar eu.
PEPELEA: Unde-i ghiujul?
lVg"DICA: A ieşit.
PEPELEA: Ieşi-i-ar părul pîn căciulă.
MĂ!\"DICA: Da ce-ai adus în mînă, Pepelco?
PEPELEA: O frînghie, ca să-mi spînzur rufele.
MĂNDlCA: Unde?
PEPELEA: Aice- n bîrlogul ursului.
MĂNDICA: Ha, ha, ha, d-apoi nu o morîi?
PEPELEA: Asta o cer şi eu ... să morăiască ... Am hotărit să-i fac zile
fripte, pîn ce-a zice arnan şi te-a da mie ca să scape de mine.
MĂNDlCA: Alei!. .. şi crezi că-i izbuti?
PEPELEA: Cine iubeşte toate izbuteşte. (Se aude ajară t u sind.}
PEPELEA (ascultînd): Pare că s-aude ursul... Măndico, lasă-mă singur
cu dînsul, ..
MĂNDlCA: Bine, noapte bună, Pepeleo.
PEPELEA (sărutînd-o): Noapte bună, dragă ... Mergi de fă visuri de fată
. mare. (Măndica iese.}
PEPELEA (singur): Să nu perd vremea ... Hai ... iute, S(,-111i întind frin­
ghia ... Cum? Ha ... de-a curmezişul odăiei ... [Lcagâ un cap ei! al
[ringhiei de cuiul cel mare, apoi celălalt capăI îl ani nă de alt cui ce se
găseşte lîngă uşa din fund, astfel ca cine ar intra să deie cu capul d;
frînghie.) Ia ... aşa ...
SCENA X\'
PEPELEA, ARVLYTE
ARVINTE (Pe prag): N-am găsit pe dascălul Pascal... [Lutră şi se loveşte
cu capul de frînghie. Şapca şi ochelarii îi cad jos.) Carnaxi '
PEPELEA: Ţine bine să nu dai rău ...
ARVINTE (încurcîndu-se în frînghie): Pepelea L .. iar)
PEPELEA: Na! că mi-a rupt frînghia de cărneşi ...
ARVINTE: Cărneşi l , .. Vrei să-ţi întinzi cărneşile aici?
PEPELEA: D-apoi cum? .. Nu-s stăpîn pe cuiul meu?
ARVINTE: Cuiul tău, ceapcînule? (Arătînd celalt CIti de l i ugâ Ilşa din [uud.}
Da aista tot al tău îi?.. ha?.. Cum de te-ai ariinat de
lucru străin?.. Răspunde, potlogariule.
PEPELEA: Ascultă, jupîne ...
966
[967]
ARVINTE (furios): Iaca cum ascult, jupîne... [Sminceşie frînghia şi o
azuirle afară.) Da ce socoţi tu, că ţi-i bate joc de mine? .. Afară
sfredelu dracului. ..
PEPELEA: Ha, ha, ha, ha.
ARVI�TE: Şi încă rîzi ... şi încă ai obraz să rîzi? .. Afară! (Îl îmPinge de
umcri.}
PEPELEA: Nu pune mîna că te afurisesc.
ARVINTE: Ăfurisi-te-ar Zarzavela ... Na, na! (Îi dă pumni.)
PEPELEA: Ascultă, jupîne, să ne tălmăcim ... Îmi dai pe Măndica?
ARVn;:TE (apucînd un ciomag): lan aşteaptă să-ţi dau eu o Măndică ele
corn ...
PEPELEA (fugind): Corn să te faci, ciofule,
ARVINTE (exasperat, închide uşa cu zăvorul): Pazvandoglu!
SCENA XVI
ARVINTE, MĂNDICA
MĂNDlCA (aducînd o lumînare aprinsă şi anteriul }: Da ce este aici? ...
Cine se bate?
ARVINTE: Lvoi învăţa eu:să întindă funii în casa mea ca într-un şopron ...
Să-mi sparg capul la vîrsta mea. " I-am tras o sfîntă de bătaie de-o
pomeni-o.
]l,lĂNDlCA: Cui?
AR\,I:;;TE: Cui?... �i tu îmi pomeneşti ele cui? Lipseşti din faţa mea,
nopircă .
]l,IĂ�DICA: Aşa? mă chemi nopircă ... Apoi, na, cîrpeşte-ţi singur an te-
riul. .. (Lasă luminarea pe masă, azuirle ant criul [os şi iese.)
S CE N A XVII
ARVINTE [culegind anicriul }: Iaca pozna ... a aruncat anteriul în baltă ...
1. (Îl e xa minea.zâ.} Destulă treabă! i-au scos mînicele şi dos nu i-a
pus încă Măndico ... Măndico ... :-\11 răspunde ... S-a bosumflat
marrnuzela Hei! bine zice ·Torba ... la joc cum îi focul, iar la
lucru... (Începe a căsca.) Oare cîte ceasuri să fie?.. (Caută în
briu.} Iaca... tot uit că n-am avut ceasornic de cînd mama m-a
făcut Trebuie să fie vreme de culcat ... şi în casă-i frig de îngheaţă
păreţii Cu:ce m-aş învăli oare ca să mă încălzesc? .. Îmi vine să
mă culc îmbrăcat, cu anteriu, cu giubea, cu tot ... Dar, aşa-i mai
nimerit. (Scoate giubeaua şi pune anteriul.) Nvare nici mîneci, nici
spate ... atîta pagubă ... în aşternut nu se cunoaşte ... (Îşi drege
patul din fund, aşează perna şi îşi pune pe cap un ghijilic; cîntă som­
noros :)
l'
I 967
\
[968]
(Cască.)
(Cască.)
Iată ceasul de odihnă.
Oi să dorm, să dorm în tihnă
În căsuţa astă-a mea.
Noapte bună, moş Arvinte,
Fă hor, hor, de-acu-nainte
Fără griji de be-elea ...
Eu nu port şlic,
Port ghijilic
Bun, călduros,
Ş-un anteriu
Pătlăgeniu
Foarte frumos.
N-am libadea,
Nici fermenea
Muiată-n fir,
Însă am bani,
Am pehlivani
Ici la chimir.
(Scoale chimirul , îl sărută şi-l pune sub pernâ.) Chirniraşul tatii. ..
Vin de dormi colea cu tăt uca. (Se culcă ciniind t}
lată ceasul de odihnă,
Am să dorm, să dorm în tihnă
În căsuţa astă-a mea.
etc. etc. etc.
(Se Întinde pe pat îmbrăcat în anteriu, se acopere cu git/bealia, Îşi
trage o cergă pe deasupra, îşi vîră capu-n pernă şi începe a horăi.}
S CE N A XVIII
ARVINTE, PEPELEA
(Pepelea bate la uşă. Aruinte tresare, Pepelea bate mai tare, Aruinte
se-nt oarce pe ceea parte.)
PEPELEA: ]upîne Arvinte, jupîne Arvinte!
ARVINTE [trezindu-se speriat): Ha? Ce-i? tîlharii?
PEPELEA: ] upîne !
ARVINTE: Cine-i acolo?
PEPELEA: Eu, Pepe1ea.
ARVINTE: Iar? Ce caţi noaptea la uşă, tricoliciule?
PEPELEA: Deschide să-mi ieu traista din cui .
A RVINTE: Bate-te pîrdalnicul cu cuiul tău". Auzi, să mă trezească pe la
mezul nopţii.
968
[969]
PEPELEA: Deschizi azi?
ARVINTE: Du-te pîrlei!
PEPELEA: Dă-mi drumul că stric uşa.
ARVINTE: Atîta ar mai trebui ... Ei, stai! (Se scoală.) Un păcat cu nebu-
nul cela. (l'IIe1'ge de deschide.)
PEPELEA (intrînd): Bine am găsit, jupîne.
ARVINTE: Găsi-te-ar năbădaia l
PEPELEA: Iacă! ai pus alt anteriu aici? ha, ha, ha. Acesta-i mai întreg, nu
are nici mîniei,
ARVINTE: Ieşi ... nu lungi vorba.
PEPELEA: Ia întoarce-te să te privesc ... ha, ha, ha.
ARVIJ';TE: Ieşi îţi zic.
PEPELEA (luîndu-şi traista ) : Ascultă, jupîne, vorbă multă, sărăcie ... Îmi
dai pe Măndica?
ARVINTE (scoate un imi neu din Picior): Aşteaptă, strîmbă-lemne, să-ţi
dau eu o Măndică.
( Pepelea fuge.)
S C E N A XIX
ARvI�TE: A avut noroc de a fugit, că intram într-un păcat cu imineul. ..
Bree! ce hoţ! Să-mi strice bună.tate de somn ... de unde visam ...
ce visam? .. brrr!. .. Visam că mă spînzura în piaţă din pricina lui
Pepelea ... Parcă scosesem o limbă de un cot şi Pepelea mi-o pre­
săra cu peatra iad ului ... brrr!. .. M-apucă fiori. .. La culcuş, Ar­
vinte ... Nu mai imbla teleleu, Tanasi. (Se culcă.) De acum os-o
duc numai într-o întinsoare pînă mîne.
Noapte bună, moş Arvinte,
Fă hor, hor de-aci-nainte.
(Adoarme şi iar începe a horăi.)
SCENA XX
A RVINTE, PEPELEA
PEPELEA (bate iar la uşă).
ARVI!\'TE (urmează a dormi dus).
PEPELEA: Jupîne Arvinte!
ARVIKTE (are spasmuri}: Nu lăsa ... nu ... iacă ... iacă.
PEPELEA: N-auzi, somnorosule?
_-\RVIKTE: Hei? .. Ce? .. foc? (Se trezeşte.}
PEPELEA: Deschide uşa!
.-\RVINTE: Iar tu eşti, faraoane? .. Ce vrei?
PEPELEA: Deschide să-mi pun căciula-n cui.
969
o
I
[970]
ARVI�TE: Zbiară tu de-acu-nainte pîn' ţi-a cădea guşterul, (Se intoarce şi
iar adoarme.}
PEPELEA: Nu deschizi? .. Te afurisesc ... Te faci că dormi? Ei! lasă că-ţn
vin eu de hac.
ARYlSTE (Prin somn): Frînghie ... spînzurătoare?
PEPELEA (deschide [ereasta}: A! ciofule, nu vrei să deschizi uşa ... te Lt
că dormi? (Sare în odaie, trăgînd dicpe el o frînghie lungă ce e legata
de un capăt afară; el aduce şi traista cu ruf e.} Ba că să zici ... 110r1',_
ieşte: ghiujul. .. e dus pe ceea lume ... acu-i vremea să-mi intind
cărneşile, (Merge de leagă celalt capăt a frînghiei în cuiul cel mare.
astfel ca frînghia să se întindă în lungul scenei.}
ARVlr-:TE (dă semne că-i [el frig şi se ghemuieşte în pat).
PEPELEA (începe a spînzura rufe albe pe frînghie): A! povîrnitule! uuibl
să-mi iei casa pe nimică.
ARVI�TE (stărnută},
PEPELE.'\: Să-ţi fie de bine!
ARVISTE (întors cu faţa la perete): Ce dracu! vine un vînt de cele ... de­
cele ... e ... (Stărnută.)
PEPELEA: Işala l şi la mulţi ani!
ARVI�TE (tresărind): Aud? (Se intoa rce.} Ce-mi văzură cc hii ' P.c.
drace ... Ce-i aice?
PEPELEA: )fu băga de seamă; eu Îmi Întind albelele.
ARVI�TE: Tu ... alb ... tu ... iar? pe unde ai intrat?
PEPELEA: Pe fereastă.
ARVISTE: Şi ai lăsat-o deschisă în miezul iernii! (T'rea să se re ţicaz, ca sâ
o Închidă şi-l apucă stărnutul.)
PEPELEA: Nu o închide că trece frînghia prin ea.
ARVIXTE (buimăcit): Frînghia?
PEPELEA: Am legat un capăt de copaciul vecinului.
AR\'l�TE: Bre!
PEPELEA: Aşa ... mîine merg la horă şi am nevoie de albelc curat.
ARVI)1TE: Bree 1. .. Care vrea să zică mi-ai luat casa-n joc'
PEPELEA: Vezi zapisul.
ARVINTE: Bree I
PEPELEA: Xu o seoţi cu mine la capăt, jupîne. Din două una: ori rnp .m
zapisul, ori îmi dai pe Măndica ... (Se depărtează.)
ARVI)1TE (Pe gînduri): Ce să fac? .. hoţul mă ţine în frîu şi mi h.i ţ u­
ieşte cum îi place. Să rup zapisul? .. o dată cu capul. .. :'Ilai bine
mi-ar veni să-I prefac şi să scot cuiul din el , .. Asta-i greutatea ...
Ce fel să scot cuiul?
970
[971]
-
, I
I
I
'1
I
I
II
PEPELEA (în parte): Oare ce mormorăseşte?
ARVINTE: Daca l-aş putea îmbăta pe craiul ist de Pepelea ... i-aş întoarce-
şurupul , .. omul la beţie nu ştie ce face ... lan să cerc. (Se scoală.)
PEPELEA (in parte): Hîd e, Doamne!
ARVIKTE: Pepelaş ...
PEPELEA: Aud, jupîne.
ARVI:-iTE: Ştii tu că eşti băiet cu cap şi isteţ?
PEPELEA: O ştiu, jupîne.
ARVIl\TE: Am vrut să te cerc, daca te pricepi la greu şi m-arn încredinţat
că eşti ager la minte ... să trăieşti, fătul meu, aşa bărbat vreu să.
dau Măndicăi.
PEPELEA: Zău?.. mi-o dai în sfîrşit?
ARVINTE: Bru!. .. frigu-i!... Ce-ar plăti acu o stacană de vin!... Aud?
Ce zici?
PEPELEA: Ar plăti mult, ce-i drept ... dar unde-i?
ARVINTE: Unde ? Aşteaptă ... am un Cotnar de zece an i . . . (În parte.)
Am să-I fac cuc. ( Iese în dreapta.)
PEPELE.\ (singur): Are vreun gînd rău cioful. .. Vrea să mă puie-u cafă ...
Să vedem... să vedem ...
AR\'I:<:TE (se întoarce aducînd o stacană mare şi două pahare): Iaca toiagu
bătrîneţelor şi nebunia tineretelor Vino colea la masă, fătul meu
să facem pace şi s-o botezărn cu vin (In parte.) Dă, Doamne, să-i.
aburesc creierii.
PEPELEA: Bucuros.
ARVIXTE: Da nu-nchidem fereastra?
PEPELEA: Ba o închidem, să nu ne vadă luna.
ARVI:-iTE: Ha, ha, ha ... luna ... Mul1:e pozne au mai văzut ea şi tot spa­
sînă-i ... chiar ca fata dascălului Pascal. .. (rărsiml.) Xa, băiete
pune la gură şi dă-i gît.
PEPELEA: Chef bun şi veselie.
ARVINTE: Amin. (Ciocnesc împreună şi beau.}
PEPELEA: A!... că bunu-i!
ARVINTE: Aşa-i? Era s-aduc şi vro doi covrigi, dar apoi vorba ceea: mi n­
carea-i fudulie ... încă una, băiete.
PEPELEA: Şi cele multe-nainte ... că-i din bute.
ARVINTE: Plătesc mii şi sute.
Vinul cel din cadă
Are dulce nadă;
Cel din boloboc
971
I
J
[972]
A r � dulce foc;
1 ară cel din bute
Are farmeci sute,
Deci să-I bem, cioc, cioc, cioc.
Cioc, cioc şi noroc.
(Ei ciocnesc, cîntînd şi deşartă ţiaharele.)
ÎMPREUKĂ
Să-I bem cu noroc
Cioc, cioc, cioc, cioc.
PEPELEA: Merge la inimă, jupîne.
_-\RVINTE: Şi de la inimă la cap, băiete.
PEPELEA: Meargă, că-i oaspe iubit ...
_-\RVI:\'TE: Are lunecuş ca un şearpe, vorba ceea: Cureluşă unsă pe sub
pămînt dusă.
PEPELEA (în parte}: Pare-mi-se că prinde prepeliţa de coadă.
ARVIKTE (în parte): Pare-mi-se că începe a se ...
PEPELEA: ]upîne ...
ÂRVIKTE: Mai vrei unul? poftim.
PEPELEA: Mulţumesc ... să cint şi eu?
ÂRVINTE: Cîntă... dă-i glasul al optulea.
PEPELEA
Vinu-i drăgălaş,
Dar îi şi poznaş.
El are lipici,
Ca Ull tricolici,
Şi de-I bagi în gură,
Mintea el ţi-a fură ...
Deci să-I bem, cioc, cioc,
Cioc, cioc şi noroc.
ÎMPREUr'lĂ
Să-I bem cu noroc,
Cioc, cioc, cioc, cioc, cioc ...
(Ciocnesc şi beau.)
.-\RVI:\TE (vesel): Hei! bine zicea tata cînd era cu chef. .. blagoslovit să-i
fie cuvîntul! Cînd se mînia pe mama ... îi zicea: "Tronc, Marico" ...
ş-apoi mai adăoga: "Măi piciule ... vezi tu ... trei lucruri pe lume
plătesc o lume întreagă: pînea cît de albă, copila cît de tînără şi
vinul cît de bătrîn". Încă una, cumătre ... (T'arsă, zicînd Î/I parte:)
Am să-I chefeluiesc de istov,
972
[973]
PEPELEA: Şi oare aşa să fie, j upîne? .. fata cît de tînără?
ARVIKTE (rîde): Aşa, nepoate, aşa, pre legea mea! Hei! cînd am fost eu
pe vremea mea ... multe puice am mai păpat. .. că mare bun lucru
e, cumătre ...
PEPELEA: Bun, zău, dar şi vinul. ..
ARVINTE: Vinul îi împăratul împăraţilor! Să trăiască tata Noe care l-a u
scăpat de potop ... Odată român, tata Noe! cică avea zece buţ i
de Odobeşti în corabie şi bea, şi bea, şi bea cu gura la ce p ...
hei! că nu eram şi eu cu el!
PEPELEA: D-apoi eu!
ARVIKTE: Ce ai fi făcut tu, nepoate?
PEPELEA: Eu? .. l-aş fi aruncat în baltă pe tata Xoe ca să-mi rărniic tot
vinul mie.
ARVIKTE: Îra!... bine zici... (Rîde.) Huştiuluc tata Noe, hust iuluc­
ştiobîlc ... (Se pleacă de priveşte în gios, ca şi cînd s-ar uita în mare.}
Iaca se duce ... se duse în fundul mării ... Ale i l sărmanu tată
Noe (Plînge.) Huştiuluc ... s-au înecat în apă parapanghelos!
PEPELEA: S-au înecat? să-i fie de bine ... noi să fim sănătoşi şi să ne vese­
lim ...
AR\'IKTE (beat de tot): Să veselim ...
ÎMPREUNĂ
Tata Noe saltă
Huştiuluc în baltă.
Pluf! ştobîlc... aşa.
Ha, ha, ha, ha, ha.
Să trăiască vinul!
EI scoate veninul.
Deci să-I bem, cioc, cioc,
Cioc, cioc şi noroc,
Să-I bem cu noroc,
Cioc, cioc, cioc, cioc, cioc.
(După ce au deşertat paharele se scoală.)
ARVINTE (clătinindu-se}: Măi, că tulburată-i marea. Nu mă pot ţinea
picioarele pe corabie. Moş Noe, moş Noe, aşa să trăieşti ... strînge-ţi
pînzele aste că se prea zbuciumă poduL.. [Arată că meşil e întinse
deasupra lui.)
PEPELEA (făcîndu-se că-i beat): Suie pe catarg, nepoate. de le strînge.
973
[974]
ARVINTE: Ei ... ian ascultă, moş Noe ... fii om de treabă, cum te arată
chipul, .. Eu nu-s matroz ... eu is Arvirite cel cu antiriu ... lan pri­
veşte antiriu... mai văzut-ai aşa minune de cind potopul? Da
strînge-ţi pînzele, moş Noe, că prea mă huţuieşte ... (Cîntă:)
Htrţa, huţa, moşulică.
PEPELEA (urmînd)
PÎn ce-i face huştiulică.
ARVINTE: Puşche pe limbă-ţi ... eu sînt tare de orele ... şi a dracului ...
da a dracului ... (Rîde.) Ştii una, moş );oe? ştii una? L-am îmbătat
cuc pe beţivul cel de Pepelea, ca să-i prefac zapisul cel cu cui.
PEPELEA: Cucui?
.\RVINTE: Cucui? Cine are cucui? .. Eu ştiu una şi bună ... are înscris? ..
bine ... N-are? N-are! vorba ceea: Cîrc, Frangoleo ... s-au dus .
pst!. .. Pepelea îmbla s-o ieie pe Măndica... pst... nu se află .
moş Noe ...
PE PE LEA : Aud.
ARVINTE: Pepelea zice că are un cui în casă ... aşa-i?
PEPELEA: Aşa.
ARVINTE (rîzînd): Spune-i dar să-şi puie pofta in cui ...
PEPELEA: I-am spus-o ... dar ştii ce mi-au răspuns?
ARVINTE: Ce?
PEPELEA: Mi-au răspuns că are de gînd să se spînzure de deznădăjduire
colea, chiar în cuiul lui.
ARVINTE: Cole? spînzură-se sănătos.
PEPELEA: Ba, ferească sfîntul! ... a zice lumea că d-ra l-ai spînzurat, şi-i
cădea în mare belea.
ARVINTE (cu mirare): Belea?
PEPELEA: Ş-apoi hait în criminal.
ARV!NTE (trezindu-se gradat }: Criminal?
PE PE LEA : Ş-apoi hait în ocnă.
ARVINTE: Ocnă!
PEPELEA: Ş-apoi hait în ştreang.
ARV!NTE: În ştreang, eu, hait? (Stă incremenit.}
PEPELEA: Aşa; cică, de nu i-i da pe Măndica, e hotărît să te bage în belea
de moarte.
_-\RVI�TE (i se leagă limba): Melea de boarte?
PEPELEA: Xepoatc.
ARVINTE: Ce-i, moş );oe?
974
[975]
l'
1
1,
IPEPELEA: lan priveşte colo, la părete ... Iacă Pepelea, el îşi pregăteşte
ştreangul, (Se dc ţiărtcază de Arointe şi merge de anină o frînghie cu
laţ in c ui.}
AR\"lNTE (vorbind singur}: S" se spinzure aice ... să-mi prihănească casa, ..
Xu se poate, moş Noe ... te-ai cîrpit. .. Vorbeşti lucruri de pe vre­
mea potopului.
PEPELEA (cu l at ul i, git): Rămîi sănătos, jupin Arvinte ... şi să dai seama
lui Dumnezeu.
A RVI:-: TE : Ha? .. (Zărind jJc Pc pcl ca.} Piei, drace ... (Îşi freacă ochii şi se
dcsmcteşt e.} Ce dihanie-i acolo?.. Cine-i acolo?
PEPELEA: Eu, Pepelea ...
_\R\"J:-:TE : Ce faci în cui?
PEPELEA: Mă spinzur ...
ARVI:-:TE (CI! groază): Te spin ... te spin ... stăi ... nu face, că n-or vrea
să te-ngroape.
PEPELEA: Puţin imi pasă ...
. -\R\"l:-:TE: Da mă bagi pe mine în criminal.
PEPELEA: Puţin imi pasă ... Rămîi cu bine ... şi să ne vedem pe ceea
lume in căldarea lui Scaraozchi,
_-\R\"J:<;TE: Birr ! stăi, mă ... nu da drumul la ţului ... că-ţi dau pe .\Iăndica.
PEPELEA (eli glasul slab): Mi-o dai? Cheam-o.
_\RVl)lTE: Iad, o chem ... nu muri... (Strigâi} Măndico ... Măndico ...
vino iute! (În partc.} Ba tă-l crucea!
S CE N A XXI
ARVLYTE, PEPELEA, MĂNDICA
:\IĂ:-:DICA: Ce este?
A.R\"JNTE: Aleargă că se spînzură Pepelea de dorul tău.
:!\1ĂNDICA: Vai de mine!
ARVINTE: Scapă-I, fa, de la moarte, şi ai parte de el cît îi trăi. " uf! am
asudat.
PEPELEA (încet, JJăndicăi): Ei, Măndico, aşa-i c-am izbutit?
:!\fĂJiiDICA: Dragul meu Pepelaş! (Se sărută tare.)
ARVINTE: Ia priveşte ... Au luat tara-n pradă ... Măi Pepeleo ... iţi dau
nepoata, dar cu astă tocmeală că îndată după cununie să scoţi cuiul
din părete.
PEPELEA: Ba nu ... ţi l-ai lăsa d-tale, jupîne, ea să-ţi spînzur i anteriu!.
97-5
\
..
[976]
ARVINTE (în parte): Ci işul eu! ... în loc să dau zestre, mă cîştig cu o casă ...
tot Arvinte mai cuminte.
îMPREUNĂ
Vivat! de-acum înainte
Cuiul e de lepădat,
Căci Pepelea cu Arvinte
Bînd voios s-au împăcat!
)IILLO DIRECTOR sau MANIA POSTURILOR (p. 725)
"Comedia cu cîntice într-un act" era gata scrisă în toamna anului
1865, figurînd îl! lista pieselor lui Alecsandri, alcătuită în vederea publicării
repertoriului său dramatic, pe care scriitorul o prezintă lui Pantazi Ghica
în scrisoarea din 30 oct. 1865 (ef. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 171-173).
G. C. Nicolescu presupune că ar fi fost scrisă în iarna 1863-1864, în timp
ce Alecsandri se afla la Paris în misiune diplomatică. El se întemeiază pe
scrisoarea trimisă de acesta în ianuarie 1864 lui Brănişteanu, în care îl
informa că voia să încheie nişte lucrări dramatice înainte de a porni spre
ţară (ef. op. cit., p. 459).
Înrudită prin temă cu cînticelele Paraponisitul şi Kera Nastasia, piesa
ridiculizează o meteahnă răspîndită la noi în primii ani după Unire, încer­
cînd totodată să prezinte dificultăţile pe care le avea de întîmpinat MiIlo în
constituirea unei trupe teatrale. Ideea se pare că i-au furnizat-o lui
Alecsandri piesele La Manie des places (1828) a lui Scribe şi La Foire aux
places (1830) a lui Bayard, care înfăţişează aceeaşi dorinţă de a ocupa un
post in administraţie, de a se hrăni din bugetul statului (ef. Ch. Drouhet,
op. cit ., p. 215-216).
Piesa a fost prezentată de MiIlo la Bucureşti, în stagiunea 1864-1865,
în cadrul unui repertoriu "alcătuit, în bună parte, din piese te ale lui Vasile
Alecsandri: Gură-Cască, om politic, Paraponisitul, Millo director sau Mania
posturilor, comedie cu cîntece într-un act, Kera Nastasia sau Mania pen­
siilor, Paraciiserul" (1. Massoff, op. cit., II, p. 135).
S-a publicat pentru prima dată la Cernăuţi, în Foaia Societăţii ...
IU, nr. 1, 1 ian. 1867, p .. 1-5-20; nr. 2, 1 febr. 1867, p. 31-54, şi în bro­
şură, J[illo director sau Mania posturilor. Comedie cu cîntece in 1 act,
Cer năuţ i , 1867, apoi în Opere com-plete, li, 1875, p. 849-892.
976
[977]
'i
VARIANTE
Foaia Societăţii ... (A), Millo director, 1867 (B),
Teatru, II, 1875 (C)
726, 9 - A ,B: feciorul I C: servul II 727, 4- -.-1, B: În 1 I C: intr-un II
5-6 - A,B: în pro·rinţie la j C: Într-un oraş de provinţie din Valahia la
anuII17-A,B: uşăjC: o uşă 118-9-A,B: piano in dreapta, un
gheridon, canapea, jîlţuri in stînga. j C: în dreapta [ ... ] jîlţuri.11730, 23-
A,B: grăieştejC: spune 11731, 28-29-.1,E: ridiculă şi proastăjC:
proastă şi ridiculă II 732, 25 - A ,E: şi mai I C: mai 11733, 9 - A,E:
de-abia-s [ ... ] noauă I C: de-abia [ ... ] şervete noi 11737, 9-A,B: d-sale j
C: sa II 16-17 - A ,B: la gazdă I C: in gazdă II 20 - A ,B : şi I C: om
şi 11739, 15-d,B: �u face ne·roie!IC: Xu·i trebuinţă. li 23-A,E:
recunoştinţei I C: recunoştin ţii mele 1127 - A ,E: ospeţia ce mi-au dat-o I
C: ospitalitate. il 740, 8 - A, B: publicului care mă incuragează j C: publi­
cului.11742, 13 - A ,B: ea I C: că [erat a îndreaptă: ea] 11743, 6 - A,B:
(cu bucurie, in parte) I C: (in parte, cu bucurie) II 101 -.-1 ,E: horul u i urmă­
tori I C: corului de mai jos 11744, 12 -.-1,B: de la I C: din il 745, 31-
A,B: şi să ridă, şi să pli ngă I C: să rîdă, să plincă II 33 - <-1,E: vremea I C:
timpul li 746, 17-A,E: bine/C: mult II 28-.-1,E: ni-ţi iece ţ C: să ne
faceţi 1130-.",E: cu toţiilC: toţi II 36-"-1,1J: X.D. Locsiţa sejC:
Luxi ţa II 38 - .1,B: X.I3. Locsiţ a I C: Luxi ţa il 40 - .1,E: (În parte.)
I C: (În taină.) 11747, II-A,E: dacă! C: dacă-mi ,1 21-.-1,IJ: note I C:
nişte note 1749, 18 - A ,E: lui I C: că tră il 752, 2-l-25 - A,E: de spoie­
lele şi ăc ţ C: spoielele şi 11754, 16-A,E: şi co ţ C, şi 11755, 5-A,B:
lui I C: căt ră II 757, 3 -.-1,B: îl cunoşti I C: cunoşti li 37 - A, lJ: culegÎndlC:
ridicînd 11758, 11l-..1,E: luilC: Căt ră 11759, 18-A,B: De departa­
ment! I C: Departamentului! II 19 -.",B: )i de teatru! I C: şi al Teatru­
lui Naţional!
P..\.H:\CLISIE1�LL sau FLOmX )1 FL01UC\ (p. 761)
Comedia a Iost scrisă la Mirceşti, probabil în iarna 1863-1864, cam
În acelaşi timp cu cinticelcle Chiriţa în voiaj, Barbu Lăutarul şi La Bucu­
reşti. Dealtfel, Paracl isierul s-a şi reprezentat pe scena Teatrului Naţional
din Bucureşti In aceeaşi perioadă (februarie şi martie 18(4) cu Chiriţa în
voiaj şi Barbu Lăutarul (cf. şi G. C. Xicoloscu, o ţ • cii., p. -l54; Ioan 1\Tassoff,
op, cit., Il, p. 103).
977
[978]
Creată pentru un public nepretenţios, realitate de care Alecsandri
era 'conştient, piesa are o intrigă uşoară, amuzantă, aducînd însă pe scenă
şi aspecte ale vieţii sociale contemporane, atît rele cît şi bune: parveni­
tismul, dar şi înscrierea în oastea naţională.
Ch. Drouhet scoate în relief raporturile care există între această "ope­
retă într-un act" a lui Alecsandri şi Les Marionettes ou Un jeu de la [ortune
de Picard, o piesă datînd din 1806 şi figurînd mereu în repertoriul Comediei
Franceze în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Comedia se remarcă
îndeosebi prin dibăcia construcţiei, care a dat naştere la mecanismul între­
gului repertoriu al lui Scn oe iop, cit., p. 213). Alecsanan, spectator asiduu
al Comediei Franceze cînd se afla la Paris, '.la fi cunoscut şi această piesă,
ceea ce explică asemănarea dintre ideea dramatică a autorului francez şi cea
a scriitorului nostru (ibidem, p. 215).
Piesa a avut un succes deosebit în rîndurile publicului din Cernăuţi,
unde s-a jucat de trei ori în stagiunea 1864-1865 [v, A. Hurmuzachi,
Teatrul naţiunal din Cernăuţi, în Foaia Soţietăţii ... , I, nr. 1, 2, 3, I martie
1865, p. 100-101). În trecere spre Paris, în dec. 1866, Alecsandri împăr­
tăşea soţiei sale, rămase acasă la Mirceşti, constatările măgulitoare pe care
avea prilejul să le facă în acest oraş: "Aice - îi scria el- piesele mele
de teatru au produs un efect extraordinar; toţi cîntă CÎntecele din Florin
şi Florica" (cf V. Alecsandri, Scrisori, p. 259).
Dealtfel, piesa îi fusese solicitată scriitorului de Alexandru Hurmuzachi
încă de la începutul anului, pentru a o publica în Foaia Soţietăţii ... , iar
acesta îşi dăduse bucuros consimţămîntul: "Primesc cu mulţămire ca să se
tipărească Florin şi Florica în Foaia Bucovinei" (cf. scris. datată: "Mirceşti,
20 marto 1866" - în V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 163-164).
S-a publicat în Foaia Soţietăţii ... , II, nr. 4, 1 apr. 1866, p. 107-138,
apoi în Opere com-plete, II, 1875, p. 893-933.
VARIANTE
Foaia Soţietăţii ... (A), Teatru, II, 1875 (B)
763, 1-3 - A : Florin şi Florica I B: Paraclisierul sau Florin şi Florica II
4 - A: în 1 act de V. Alecsandri I B: într-un act II 5 - numai în B II
6 - A: înfăţişează [ ... ] zaplaz I B: reprezintă [ ... ] zaplaz (uluci) II 11-.-1:
sunînd I B: cîntînd II 14-15 - A: dernincat I B: de-ale mîncării II 24-
A: că rn-au păcălit dracul I B: m-o pîcilit drăcoaica 11765, 29 - A: văr­
sîndu-i I B: tornîndu-i II 33 - numai în B: (Împreună.) 11766, 27 -.1: tu
zice ţ B: zice tu 11768, 21-A: (XB. SeIB: (Se 11769, II-A: ginga',
978
'1
[979]
'1
şi cepeleag/B .. gîngav 11771, 22-A .. (N.B. Se/B .. (Se 11772, 8-A:
acompaniare / B .. acompanement II 774, 14 - A .. vreie a căta / B .. eate 1\
24 - A .. că m-aş / B: rn-aş 1132 - A .. în piaţă / B .. pe uliţă 1\775, 9 - A:
aruncată jos / B: jos II 19 - A: din / B: prin II 777, 5 - A: în / B: din ti
26 - A .. că bine / B: bine II 778, 22 - A: de protecţie / B: protector II
782, 16 - A: prostul / B: prostia II 783, 9 - A : iau / B .. cu 1\ 784, 22 - A "
pe astă una / B: pentru astă 11786, 3 - A: că te-oi lua / B: să te ieu 1\
790, 2 - A .. norocul/ B [greşit]: nonoru 1125 - A: militară / B: nouă II
791, 12 _. A .. un şip / B: o sticlă II 19 - A: şipul / B: sticla 11792, 28 - A:
desperat / B: deznădăjduit 11794, 17 - A: Perdeaua / B: Cortina II
DRUMUL DE FER (p. 795)
Comedia a fost scrisă în iarna 1865-1866 la Mirceşti, după cum reiese
din scrisoarea adresată de scriitor lui Alex. Hurmuzachi la 20 martie 1866
(Drumul de fer făcea parte din "rcdul iernii"). G. C. Nicolescu (op. cit.,
p. 488) e de părere că la această dată piesa se afla încă în lucru. Tema
ei era legată de o problemă deosebit de actuală în acel moment: construi­
rea de căi ferate la noi, foarte necesară pentru prosperitatea ţării, întîm­
pinată însă cu ostilitate de mulţi, care nu voiau să vadă în aceasta decît
că le erau ameninţate unele interese mărunte şi imediate.
Plecînd de două ori din ţară după aceea (din dec. 1866 pînă în august
1867, apoi din cctombrie pînă în decembrie 1867), probabil că Alecsandri
nu avusese vreme să se mai ocupe de această piesă. În ianuarie 1868 însă
O predase lui Millo, care a şi prezentat-o în acea stagiune pe scena bucu­
reşteană: "Te vestesc că am trimis lui Millo o noutate potrivită împreju­
rărilor, intitulată Drumul de [er - îl înştiinţa scriitorul, aşezat din nou
pentru iarnă la Mirceşti , la 18 ian. 1868, pe Pantazi Ghica. - Te vei duce
s-o vezi, nu-i aşa? şi îmi vei spune părerea durnitale" - nu uita el să adauge
(cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 178).
Piesa se va publica în anul următor în Convorbiri literare, III, nr. 15,
1 oet., 1869, p. 245-251; nr. 16, 15 oet. 1869, 'p, 269-277, apoi în Opere
complete, II, 1875, p. 935-982 (unde indicaţia că acţiunea piesei se petrece
în 1868 este greşită).
VARIANTE
Convorbiri literare (A), Teatru, II, 1875 (8)
797, 2 - A : în 1/ B .. într-un II 3-4 numai în B II 800, 8 - A: tu la / B:
tu-n II 19 - A: doarme boieriul / B: boieriu doarme II 37 - A: e / B: îi
Il 801, 19 - A : îs / B .. sînt II 803, 10 - A : mea în Iaşi / B .. me Il 12 - A :
979
.\
[980]
te-au I B: te-o rerata îndreaptă: te-ai] \1 804, Jj-A: tă tini-rneu I B: tată­
lui meu 1\22 - A: pachetul [ ... ] îl I B: cărţile [ ... ] le 1124 - A: v-a văp­
sit I B: v-o zugrăvit 1\ 30 - A: pachetul I B: cărţile 1\805, 23 - A: Kir
ManolilB: Manole 11806, 14-A: vre ţ B: Voieşte 1129-A: ii ţ B: ei
îi 1\811, l-A: 501B: cîte 50 1124-A: vree ţ B: Voieşte 11813,13-
A: de acele I B: de-aceste II între r. 15 şi 17, erata din B plasează indicaţia:
(Arie din "Domino noir": "Ah! quelle nuit !") 11815, 13 - A: Ei, mă ştiu I
B: Ei! rerata îndreaptă: Eu,] mă ştii II 19 - A: porurnbaşi In: hulubaşi II
32 - A: caleştii I B: trăsurii 11816, 4 - A: vrea I B: Voieşte Il 13 - A:
Îşi aducea In: Aducea 1\20 - A,B: mîna Caliopei rerata din B îndreaptă:
pe Caliopi] II 27-28 - A: Ia priveşte I B: Priveşte II 31- A: că-i I B:
că-i prea II 817-între r. 11 şi 13, erata din B plasează indicaţia: (Arie din
"Dame blanche": "D'ici voyez ce beau domaine") 1\ 19 - în A, la acest
vers este indicaţia: (bis) 11818, 4 - A.' complimenteze I B: compromită II
819, 10-11 - A: ţări şi mări I B: mări şi ţări II 821, 34 - A : ocheanul j
B: ochcana 11822, 17 - A: de fînaţ şi de arătură I B: de-arătură şi de Iînaţ II
27 - A: o să fim obligaţi I B: avem să fim siliţi II 37 - A: ().T.B. Nalbă I B,'
(Nalbă 1\ 39 - A: strici I B: stricaţi 11823, 25 - A: noroi I B: glod II 33-
A: vreme I B: timp. II 824, 18 - A: ne-or înmii In: şi înmii 1127 - A :
mari I B: mări [era ta îndreaptă: mari] 11825, 11- A: datori cu [ ... ]
astăzi la noi I B: cu [ ... ] astăzi 11826, 6 - A: ta.tu-meu In: tatălui meu 1\
15 - A: vroi t I B: vrut 11830, 28 - A: canape I B: Adela 11831, 23 - A :
Tatu-rneu I B: Tatăl meu 1129 - A: v-oi In: vă voi Il 832, 26 - "-l,n:
românesc rerata din 13 îndreaptă: omenesc] 1127 - numai în B II
".
[981]
T.\BLA ILt.:STHAŢlILOH.
Foaia de titlu: voI. 1, Opere complete, Partea int iia. Teatru, Bucu-
reşti, 1875. . 128- 129
l�oaia de titlu: Repertoriul dramatic, ·'01. I, Iaşi, 1852 128-129
Cuprinsul voI. I, Repertoriul dramatic, 1852 128- 129
Foaia de titlu: brosura Clevetici uţtra.dcmagogul şi Timofte Napcilă
ultra-retrogradul , laşi, 1861 128- 129
Foaia de titlu: broşura Peatra din casă, Iaşi, 1847 288-289
Începutul operetei Florin şi Florica, in Foaia Soţietăţii , n r , 4,
1 apI". 1866. . 288-289
Începutul scenetei Stan courigariul, in Convorbiri literare, I, nr. 16,
15 oct. 1867, p. 213 288-289
Matei Millo (pictură de N. Levadi ti ; reprodus după 1. Massotf,
Teatrul românesc, voI. I, Bucureşti, 1961) 288-289
Teatrul de la Copou-Tasi (reprodus după 1. Massoff , op. cit.) 576-577
.Mat ilda Pascaly (Muzeul Teatrului Naţional-Bucureşti; reprodus
după Istoria teatrului în România, voI. II, Bucureşti, 1971, p. 289) 576- 577
Mihail Pascaly (reprodus după 1. Massoff , op. cit.) 576-577
Neculai Luchian (reprodus după 1. Massoff , op. cit.) 576-577
Maria şi Theodor Theodorini (reprodus după 1. Massoff, op, cit.) .. 768 - 769
Fanny Tardini (reprodus după 1. Massoff , op . cit.) 768- 769
981
'1
[982]
[983]
Notă asupra ediţiei
Prefaţă
SUMAR
TEATRU
7
13
CANŢONETE CmIICE
Şoldan Viteazul 4 1
Mama Anghel uşa, dof tor oaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Herşcu Boccegiul . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Clevetici, l11tra-demagogul.................................. 59
Sandu Napoilă, ultra-retrogradul 65
Surugiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 1
Ion Păpuşăr iul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Cucoana Chiri ţa în voiagiu 87
Barbu Lăutariul 95
Paraponisitul 10 I
Kera Nastasia sau Mania posturilor 107
Haimana 115
Gură-Cască, om politic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
SCEXETE
Stau Covrigariul
Pîcală şi Tindală
OPERETE
Scara mîţei
Crai-nou
Harţă răzăşul : .
131
143
155
189
223
983
[984]
YODEYlL1)RI
ăşagul .
:a din casă .
it .t[ătlcaSCă .
ţa î Iaşi sau Două fete s-o neneacă .
ţa î previn ţie .
morţ vii .
-Ciuel ,.
Iiile ' , " , , , , .
hi BlutUl' "
I te şi Pepelea .
director , . , .
.lisierul sau Florin şi Florica .
iul de fer , .. , , .
�i variante
ilustraţiilcr
1 'dor: CĂ T.:\ LI KA POLEACOV
Tehncred actor: AURELIA AKTON
Bun de tiPar 23 02 1978. Tiraj 4530 ex . legate 1/1. Coli
ed. 45.08. Coli ti, .. - 61,50. Planşe tiPo 7.
263
287
323
345
411
479
565
595
629
701
725
�61
795
833
981
�
t
Tipar ... executat sub comanda
nr, 789
Intreprinderea poligrafică
,,13 Decembrie 1918"
str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97
Bucureşti
Republica Socialistă România