[8]
I
I
I
economie de spaţiu, foarte numeroasele citate din opera lui Anton Pann,
aflate în articolul Cîntice de stea şi Povestea vorbei ...
în secţiunea a doua am inclus şi evocările Alecu Russo (publicată in
1873 în Convorbiri literare), Nicolae Bălcescu şi Coradini (ambele publicate
în 1876 tot în Convorbiri, în cadrul articolului Din albumul unui bibliofil),
pe care nu le-am considerat simple variante ale evocărilor cuprinse
în volumul Proză din 1876, întrucît aflăm în ele noi amănunte interesante
cu privire la aceşti contemporani ai poetului.
Tot aici, romanul Dridri (publicat parţial în Revista contimporană)
este reprodus fără capitolul Un episod din anul 1848 - care îşi păstrează,
în ediţia noastră, locul destinat de autor in cadrul volumului de proză
din 1876 -, dar i se adaugă finalul, rămas neterminat, din manuscrisul
2253, f. 64r - 66r.
Nuvela Margărita, deşi rînduită in secţiunea scrierilor apărute in perio­
dice, unde îşi are de drept locul, este reprodusă după ms. 817, întrucît va­
rianta publicată in Albumul macedoromân în 1880, sub titlul Papagalul
simpatic, este incompletă, cuprinzind doar două capitole.
Ultima secţiune a volumului de faţă înfăţişează, pentru prima dată,
alături de alte scrieri in proză rămase in manuscris, însemnările de
călătorie ale lui Alecsandri, deosebit de interesante atit ca documente auten­
tice - caracter pe care îl au, de altfel, multe alte scrieri ale poetului - cît
şi pentru valoarea lor literară.
în cadrul volumului nostru, scrierile au fost rînduite potrivit voinţei
scriitorului in prima secţiune, iar în celelalte, în ordine cronologică.
Criteriile de reproducere a textelor sînt aceleaşi expuse în nota asupra
ediţiei publicată în primul volum al seriei, apărut în 1966 (vezi şi V.Alecsandri,
Opere, voI. I, Editura Academiei, 1965). Texte de bază au fost considerate
următoarele:
- ediţia din 1876, pentru scrierile pe care le cuprinde;
- periodicele în care au apărut, pentru scrierile pe care autorul nu
le-a adunat în volum;
- broşura apărută la Braşov in 1848, pentru Protestaţie în numele
N! oldovei ... ;
- manuscrisele în care se află, pentru scrierile pe care Alecsandri
nu le-a publicat niciodată;
- ediţiile în care au apărut prima dată, pentru prefeţele la scrisorile
lui Ion Ghica şi culegerea de basme a lui Petre lspirescu.
Erorile de tipar au fost îndreptate tacit, însă acolo unde textul cerea
o completare, aceasta a fost marcată prin [J.
Notele autorului au fost reproduse în subsolul paginilor, cu menţiunea
[V.A.], spre a le deosebi de notele noastre.
[9]
La sfîrşitul volumului se află aparatul de note, cuprinzînd date cu
privire la împrejurările în care au fost aşternute pe hîrtie şi publicate
scrierile adunate aici, precum şi variantele literare ale redactărilor lor
succesive.
Am mai adăugat, pentru înlesnirea consultării ediţiei de faţă, indici
de nume geografice şi de persoane, de titluri de opere, publicaţii etc.
Nu putem încheia nota noastră fără a exprima şi pe această cale cele
mai vii mulţumiri competentului colectiv redacţional al Editurii Minerva
pentru valoroasa contribuţie adusă la definitivarea acestui volum.
GEORGETA RĂDULESCU-DULGHERU
[14]
Sprijinit de această frumoasă descoperire, m-am sîmţit
îndată cuprins de o femeiască curiozitate şi, fără dar a perde
vreme, m-am lungit într-un jilţ elastic, am aşezat cutioara
lîngă mine pe masă şi, cu ţigareta aprinsă, m-am pus pe
5 ascultat. Razele lunei, precum am zis, se giuca pe covorul
din odaie, zugrăvind feliurimi de figuri, şi unele, lunecînd
pe cristalul călămărilor, tremura chiar deasupra galbînului
şi a paralei, la care mă uitam cu ochii ţîntiţi. Aceste două
monete se afla atunci în focul cel mai înflăcărat al convor-
10 birei, amîndouă săltînd din vreme în vreme cu mînie si bă­
tîndu-se, zuruind, de marginele cutioarei. Iată ce zicea:
Gal b î nul: Dar, mă mir de stăpînul meu cum de au
uitat cine sînt eu, şi m-au pus la un loc cu o biată para ca
tine, ce nu faci acum nici trii bani, atît esti de stearsă si de
15 ticăloasă t ' , ,
Par a u a (plesnind de ciudă): Rîde dracul de porum brele
negre t • •• Dar nu vezi, ciuntitule, cît eşti de ros de chila 1
zarafilor? ... nu te vezi că ai agiuns în trii colţuri, că ai scă­
zut şi ai slăbit cît un irrnilic de cei noi? . .. Ţi-ai perdut
20 toţi dinţii, sărmane, şi vrei să mai muşti pe alţii?
f Gal b î nul (cu fudulie, ridicîndu-se în Picioare): Leul
desi îmbătrîneste tot leu rămîne, asemine si galbînul tot gaI-
u bî� t' J
Par a u a (săltînd des şi iute de rîs): Galbîn, tu? ...
25 Cu adevărat, sărmane, eşti galbîn, dar de gălbănarea morţii.
Gal b în u l: lan ascultă, cadînă bătrînă, nu te giuca
cu cuvintele, că deşi sînt acum în trii colţuri, pe loc înfig
unul în tine.
Par a u a (cu dispreţ şi cu un aer de mărire): Eu am
30 trecut prin degitele ienicerilor şi nu mi-au fost frică t Tocmai
tu vrei să mă sparii?
Ambele mele monete stătură puţin într-o poziţie teatrală,
ca doi duşmani viteji care se măsoară cu ochii păn-a nu să
incleşta la luptă. Eu mă uitam la ele fără nici a mă răsufla,
35 atît eram de curios a videa un duel bănesc; dar aşteptarea
mea fu şi acum înşălată, precum au mai fost de multe ori
în acest soi de întîmplări. Provocatorul, adică galbînul, vă­
zînd maiestatea şi curajul protivnicei lui, se dămoli, se trase
1 Pila.
14
fi
;
· ... ·?ii·Pe.
[15]
înapoi, şi prin această mişcare aduse o nouă dovadă observărei
ce am făcut demult, că: fala mare ispravă n-are.
Gal b î nul (duPă o scurtă tăcere): Nu te bucura,
proasto, că eu mă voi îngiosi a te onora cu loviturile mele,
5 şi dacă te-am şi ameninţat dinioarea, nu spera că- mi voi uita
rangul într-atîta încît să mă ating de tine. Ştiu, slavă Domnului!
cîtă depărtare este între noi. Familia mea-i de aur şi neamul
tău de-abia de argint. Cum îndrăzneşti dar a socoti că eu,
care am fost slăvit de cei mari şi legănat în sînul lor, eu,
10 care sînt fruntea banilor, eu să mă măsor cu tine? Sărmană!
gîndeşte cît ai rămas de neînsămnată-n lume şi vezi mai înainte
de toate că eşti de o mie patru sute douăzăci de ori mai pu­
ţin decît mine.
Par a u a: Fricosule aristocrat! se vede că ai locuit
15 multă vreme în sînul domnului M. şi că de la dînsul ai cîştigat
sîmţirile dobitoceşti sub care îţi ascunzi lipsa curajului.
Tu, olandez, tu să rosteşti cuvinte de familie şi de nobleţă!
Ruşine, ruşine să-ţi fie! Am cunoscut mulţi compatrioţi de-ai
tăi în deosebite rînduri şi în deosebite pungi, şi mărturisesc
20 că i-arn aflat curaţi de fire şi de caracter; dar tu, negreşit
eşti minciunos, calp, bastard, căci Îţi arăţi arama fără cît de
puţină sfială. (Suspinînd:) Unde-i, unde-i frumosul şi no­
bilul olandez cu care m-am iubit atît de ferbinte la anul 1820
în buzunarul căpitanului Costiţă, pe cînd acest vestit corăbier
25 călătorea pe Marea Neagră!... Unde-i acum să te facă
una cu cutia în care ne găsim şi să mă răzbune de obrăzniciile
tale.
Gal b î nul (uimit de turburare): La anul 1820? ...
Căpitanul Costiţă ? . .. Marea Neagră?.. Ce spui? ..
30 Tu erai atunci cu mine?
Par a u a (într-o nespusă mirare): Cu tine! Ce fel?
Gal b î nul (răPide, adunîndu-şi suvenirele): Dar ...
îmi aduc aminte... într-o noapte întunecoasă, marea
era întărtată de furtună ... corabia era să se înece la Sulina ..•
35 Toţi se ruga lui Dumnezeu ca să-i scape ...
Par a u a: Aşa este, bine zici. Eu tremuram de frică
şi, deodată, zuruind cu desperare, m-am aruncat şi m-am li­
pit ....
Gal b î 11 U 1 (dîndu-se de-a dura cătră para): Şi te-ai
10 lipit de peptul meu, care de mult ardea pentru tine în focul
unei dragoste nemărginite.
15
.: 1. ....
[16]
[Pa rau a (lunecînd cătră galbîn): Ah!
Gal b î nul şi Par a u a (lipindu-se într-o amoroasă
îmbrăţişare): Soarele meu! Luna mea!
Zinghetul pricinuit prin înfocat a atingere a monetelor se
5 schimbă încet-încet într-o zuruire slabă sau, mai bine zicînd,
într-o suspinare metalică care se perdu în deşerturile lumei
şi a cutiei. O tăcere drăgălaşă urmă după aceasta, tăcere ce
dovedea o mare cîtime de simţire în sînul monetelor; tăcere
scumpă şi mult mai glăsuitoare decît însaşi vorba; tăcere
10 care mi-au atins pănă şi mie, un străin, coardele inirnei şi
mi-au adus două lacrimi de compătimire pe margina genelor.
Peste cîteva secunde ambii amorezi se traseră puţin îna­
poi, se uitară lung unul la altul, făcîndu-şi amîndoi o dure­
roasă revizie, şi ziseră următoarele, cu glas pătruns:
15 Gal b î nul (oftînd din greu): Cît eşti de schimbată,
iubita mea!
Par a u a (suspinînd cu durere): Cît ne-am schimbat,
dragul meu!
Gal b î nul (cu amărăciune): Ce crudă şi nemilos­
(20 tivă-i vremea! Coasa ei nu se osteneşte niciodată! ... PIă­
, cere, frumuseţe, tinereţe, toate sînt săcerate de dînsa! ...
• Astăzi ele strălucesc cu tot farmecul lor şi mîni se perd. Tristă
soartă! Lume deşartă! Viaţă ticăloasă! Ah! Ah!
Par a u a (cu blîndeţă îngerească): Nu te măhni, lucea-
25 fărul meu, că nu sîntem numai noi supuşi acelor crude pravili
ale soartei. Ferul că-i fer şi încă rugineşte, dar apoi noi care
sîntem. meniţi prin însaşi firea noastră a fi jărtfa lăcomiei
oamenilor I I
Gal b în u 1: îţi aduci aminte, scumpa mea, de-acea
30 epohă fericită cînd ne-am întîlnit în buzunariul căpitanului
Costiţă? . .. Sufletele noastre erau făcute unul pentru altul,
căci îndată ce ne-am zărit ne-am şi sîmţit cuprinşi de dragoste.
Cit de frumoasă erai tu atunci cu faţa ta rotundă şi albă ce
steclea şi strălucea ca o tabla de dulceţi. Cu cîtă graţie se
.,35 îndoia talia ta gingaşă şi subţire! Ce glas dulce şi armonios
aveai tu atunci!
Par a u a: Atunci?.. Dar atunci şi tu erai tînăr,
frumos, voinic; atunci erai luciu şi plin de farmec; atunci
aveai pe-mpregiur o coroană cu zimţi din care ieşa scîntei
40 amoroase ce-mi pătrundea inima. Atunci eram amîndoi în
vrîsta dragostei, ne iubeam şi ne dismerdam toată ziua şi
16
[17]
toată noaptea, încît mi s-au ros giumătate de faţă atunci ..•
dar acum ...
Gal b î nul (într-o dePlină desperare ): Dar acum?
Par a u a (rîzînd): Acum sîntem ca doi tăciuni care
5 fac numai fum făr-a da pară.
Gal b î nul: Eu, tăciune, eu care ...
Par a u a: Lasă monologul pe altă dată şi-mi spune
ce te-ai mai făcut din ceasul acel crud cînd am fost despărţiţi?
Prin care valuri, prin care pungi, prin cîte soiuri de degite
10 ai mai trecut?
Gal b î nul: Ah! iubita mea, cîte întîmplări am avut
de la 1820 încoaci! . .. De cîte ori am trecut de la treptele
cele mai nalte ale soţietăţii la cele mai de jos, din mînile
cele mai curate în labele cele mai mîrşave, de la sînurile cele
15 mai nobile la pepturile cele mai deşărte de oricare sîmţire!
Nu este soartă în lume mai curioasă şi mai vagabondă decît
a fiinţei nenorocite ce se numeşte manetă. în veci şi peste tot
locul slăviţi şi doriţi, noi sîntem pricina celor mai multor
fericiri şi nenorociri pre pămînt şi, cu toate aceste, rareori
20 întîlnim suflete de acele închinate nouă si vrednice de toată
lauda, care, cunoscînd preţul nostru, ne păstrează ca moaşte
sfinte în fundul unei lăzi de fer, ne păstrează, zic, ani întregi
şi ne scapă de acea frecătură necontenită a dcgitelor omeneşti
care roade podoabele noastre.
25 Par a u a (cu ceva nerăbdare): Le ştiu aceste toate;
spune-mi mai bine istoria ta.
Nu am trebuinţă să mai adaug cît de mult se aţîţase curio­
zitatea mea. Istoria unui galbîn, povestită în întunericul
şi în tăcerea nopţii, era pentru mine o petrecere nespe-
30 rată. Mi-am aprins iute o a doua ţigaretă, şi galbînul
începu aşa:
Gal b î nul: Istoria mea este legată cu deosebite anec­
dote ce s-au întîmplat subt ochii mei persoanelor la care
m-am aflat, anecdote triste sau vesele, unde eu am giucat
35 totdeauna rolul cel mai de căpitenie şi în care mi s-au înfăţo­
şat prilej a face multe însămnări şi descoperiri asupra oameni­
lor. M-am folosit mult de privilegiul ce avem noi, banii de
aur, a fi strînşi cu scumpătate la peptullor, pentru ca să le
cercetez şi să le cunosc inimile de aproape; şi tu, iubita mea,
40 ştii ca şi mine cîtă mîrşăvie plină de dezgust este ascunsă
înlăuntrul unor bipede care se zic creştini cu frica lui Dumne-
17
[18]
zău. Ascultă dar, şi nu te supăra dacă fără voie ideile mele
ţi-or părea cîteodată cam posomorîte.
După ce ne-au despărţit căpitanul Costiţă la Galaţi, dîn­
du-mă pe mine unui boierinaş ce-i vînduse grîu, am suspinat
5 multă vreme gîndind la tine, la fericirile perdute a dragos­
tei noastre şi crede-mă că dacă mi-ar fi fost cu putinţă mi-aş
fi răpit viaţa de desperare; dar firea nedreaptă n-au vroit
să ne deie şi nouă, galbinilor, dritul scump de a ne sinucide;
în urmare am fost sîlit să-mi mistuiesc durerea-n suflet si
10 să urmez pe noul meu stăpîn la moşia lui. Dar poţi tu �ă
gîceşti în ce chip l-am urmat? . " Ascuns, soro dragă, în
ciubota lui şi călcat în picioare ca un ban de nimică, pentru
că boieriul se temea de tălhari. Ştiu că această ruşine se-ntîm­
plă ades banilor care au nenorocire a pica în pungile boieri-
15 naşilor de la ţară, dar eu încă nu păţisem o asemine îngiosire
şi mă înăduşeam de ciudă. Ah! ziceam atunci, de ce nu am
putere să-i fac o provocare, precum se cuvine între persoane
bine crescute, şi să-I străpung cu spaga rigăi de Olanda! ...
Ce folos însă! Eu ziceam, eu auzeam. în sfîrsit, acel drum
20 plin de chinuri se săvîrşi după cum dori stăpînul meu: el
agiunse acasă cu toţi banii în ciubotă fără să fi întîlnit nici
măcar un potlogar pe drumul mare .
... Vai mie! nu putea şti
Că procesu-n a lui stare sta gata a năvăli.
25 Par a u a" Nu-mi spui că te-ai făcut literat?
Gal b î nul: M-am găsit odată din întîmplare giumă­
tate de ceas în buzunariul unui poet.
Par a u a : Urmează-ţi povestirea.
Gal b î nul: O împresurare de moşie îl sîli pe bietul
30 boier a alerga la Iaşi spre a să lupta cu tagma giudecătorească,
însă din nenorocire în capitala asta el nu putu să întrebuin­
ţeze mijlocul ciubotelor spre scăparea galbinilor lui, precum
o făcuse în drumul cel mare, căci aici oarecare director de
tribunal i-au luat pănă şi ciubotele din picioare. Îi de prisos
35 să mai adaug că eu împreună cu toţi ceialalţi ai mei tovarăşi
trecurăm în punga acestuia şi că sărmanul boierinaş se în­
toarse acasă cu părul alb, cu giubeaua ruptă şi cu buzunarele
sparte. Nenorocirea lui m-au cuprins de puţină jale, dar pe
de altă parte mi-au adus o mulţămire ascunsă, căci răzbuna-
J 8'
[19]
rea este una din cele mai vii mulţămiri a oamenilor şi a gal­
binilor olandezi.
Par a u a (oţerindu-se ): Mă Îngrozeşti cu vorbele aceste.
Gal b Î nul (cu fanfaronadă): Da cum socoţi?
5 Par a u a: Numi-ar părea curios dacă ai fi un ducat
veneţian, pentru că aceştia cred numai în vendetta lor, dar
tu, olandez ...
Gal b î nul: Nu te atinge de naţionalitate, soro dragă,
că mă supăr.
10 Par a u a: Pardon, scumpul meu; n-am vroit să te
măhnesc.
Gal b î nul: Te cred, iubita mea. Unde mă găsam? ...
La directorul de tribunal. Nu ţi-oi descri figura lui, pentru că
era foarte neînsămnată, dar ţi-oi vorbi de buzunarul său.
15 Ştii că noi, banii, giudecăm mai totdeauna oamenii după pun­
gile şi după buzunarele lor, şi eu mărturisesc că acest fel d�
giudecată mi se pare cea mai nimerită Într-o epohă unde
domneşte interesul. D. Buffon, naturalistul francez, au zis
că: stilul arată omul ; eu zic că: buzunariul arată omul. El
20 este cea mai sigură caracteristică a firei, a patimilor şi a
moralului său. De pildă, buzunariul unui cheltuitor este spart;
punga unui zgîrcit e făcută de materie groasă şi trainică
şi e legată cu nouăzăci şi nouă de noduri ş.c.I. ; iar buzunariul
directorului putea foarte bine să deie o lămurită idee de haos,
25 căci nu avea nici margini, nici fund.
Inchipuieşte-ţi dar, scumpa mea, ce groază m-au cuprins
cînd m-am rătăcit în acel sac lung şi adînc! Mă credeam
perdut întocmai ca un călător în pustiurile Africei, dar mă
înşălam, pentru că buzunariul sus-pomenitului director de
30 tribunal nu sămăna nicidecum cu un pustiiu; acesta dimpo­
trivă era locuit de feliuri de neamuri străine şi pribegite acolo
din alte pungi.
Cînd am agiuns la marginele acelui sac, am găsit o popo­
raţie foarte amestecată de galbini olandezi şi nemţeşti, de
35 irmilici vechi şi noi, de carboave, pănă şi de sfanţigi, pănă
şi firfirici, care cu toţii trăia într-o armonie ce m-au adus în
mare mirare, cunoscînd dihoniile care despart astăzi naţiile.
Par a u a: Cum, frate, carboavele şi irmilicii era pri­
etini?
40 Gal b î nul: Nu numai prietini, dar aş putea zice
fraţi de cruce, dacă n-aş şti că irmilicii sînt duşmanii sfintei
19
- c •
.. �
[20]
cruci. Şi această unire eterogenă ştii tu de unde se trăgea? ...
Din crudul obicei care sîlise pe fieştecare monetă a-şi lepăda
naţionalitatea cînd au întrat în acel buzunar directoresc ,
Acole, galbinii, irmilicii ş.c.l. nu se mai numea nici galbini,
5 nici irmilici, nici carboave.
Par a u a: Dar cum, cum?
Gal b î nul: Marturi!... înţălegi acum? De pildă,
galbinii se chema marturi de triizăci şi cinci de ani; irmilicii
marturi de patrusprezăce sau de şesesprezăce ani, după
10 vrîstă ; carboavele marturi de doisprezăce ani; şi toţi la un
loc alcătuia un popor nou, cunoscut subt nume de: naţia
dovezilor sunătoare. .. Mă pricepi acum?
Par a u a (oftînd): Te pricep. (După o mică tăcere.)
Şi mult ai şezut tu acolo?
15 Gal b în u l : Aşteaptă. Voi, turcilor, aveţi un proverb
pe care nu mi-I aduc aminte, dar care se începe cu haram ...
Par a u a: H aram gheldi, haram ghiti.
Gal b î nul: Tocmai; acest proverb, precît înţăleg,
vrea să zică că de banii luaţi nedrept nu s-alege nimică.
20 Par a u a : Bre! Nu te ştiam poliglot.
Gal b î nul: Cum să nu fiu poliglot, soro dragă, dacă
am slujit oarecînd drept plata unei subscrieri la un Tetra­
gloson, care era să iasă. .. dar să venim la proverbul po­
menit, pentru ca să vezi cum se adeveri înţălesul lui.
25 A doua sară, după întrarea mea în colon ia dovezilor sună-
toare, stam la vorbă cu cîţiva marturi de deosebite vrîste
şi povesteam pe rînd chipurile înşălătoare ce întrebuinţase
stăpînul nostru pentru ca să ne tragă în sînul lui, de la răzăşii,
de la văduvele sărace şi de la toţi nenorociţii împricinaţi,
30 la care ne aflasem mai înainte, cînd deodată o mînă lacomă
ne cuprinse grămadă în palmă şi ne trînti ca vai de noi! pe
o masă de cărţi unde se giuca stos. Cîteva părechi de ochi
se ţîntiră cu dragoste asupra noastră, şi după cîteva talii,
o altă mînă străină se întinse spre noi şi ne trase într-un alt
35 colţ a mesei. Directorul nu mai era stăpînul nostru .. , El
ne perduse pentru totdeauna. Pare că-I aud şi acum cît de
tare se blăstăma, cum se ocăra pe sine cu cuvintele cele mai
proaste pentru că giucase, în vreme ce noul meu stăpîn îi
zicea din vreme în vreme cu sînge răce: haram gheldi, haram
10 ghiti! De-atunci m-am pătruns de adevărul acestui proverb
şi am luat o mare opinie de înţălepciunea musulmană.
20
[21]
Par a u a (se închină): îmi pare foarte bine.
Gal b î nul (urmînd cu foc): Înţălepciunea şi paralele
turceşti sînt două lucruri care mi-au cîştigat inima.
Par a u a (cu ceva cochetărie): Berbantule ...
5 Gal b î nul (după un zîmbet): Tînărul ce mă cîştigase
în cărţi era una din acele fiinţi a cărora nume se sfîrşeşte în
eseu, cînd se află la Moldova, şi în eanu cînd merg la Valahia;
fiinţi problematice, care trăiesc făr-a avea nici un chip de
vieţuire, care pică năpaste în casele şi la mesele oamenilor
10 şi care astăzi se primblă în droşte de Brandmaier, îmbrăcaţi
în straie nouă, încălţaţi cu botine de glanţ, şi mîni îi vezi
plămădind glodul uliţilor cu ciubote rupte, cu surtucul des­
cusut şi cu pălărie roasă pe cap; trîntori paraziţi ce s-au
întrodus de o bucată de vreme în soţietatea românilor, spe-
15 culînd nevinovăţia şi încrederea lor, şi care au fost crescuţi
la şcoala vestitului Robert-Macariet, de coţcărească po­
menire.
Acel interesant copil al civilizaţiei, acel nobil cavaler ...
de industrie, petrecea o mare parte a zilei închis în odaia lui
20 cu o păreche de cărţi în mîni, pe care le amesteca necontenit,
le aşeza în deosebite chipuri, le sucea, le tăia, deprinzînd
şi iscodind fel de fel de teşmecherii ce întrebuinţa sara spre
a pungi pe pontatori. Şi trebuie să mărturisăsc că el agiunsese
la o ghibăcie atît de măiastră în măsluirea cărţilor, încît ar
25 fi meritat cu toată dreptatea o odă escamotofilă în soiul acelei
adresate d-lui Rodolfo de d. Eliad, marele ammiratore della
prestidigitazione.
Par a u a (boldind ochii): Ce cuvinte sînt aceste?
Gal b î nul: Aceste sînt cîteva cuvinte dintr-o nouă
30 limbă românească ce se descopere acum la Bucureşti.
Par a u a: Dar escamotofil ce bazaconie este?
Gal b î nul: E�Cq/l1Jatofil e văr primar cu braţalba,
cu lungumbra şi frate de cruce cu Broascăoaietaurie şi cu
impercaicoifagi a d-lui Aristia.
35 Par a u a: Nu le înţăleg.
Gal b î nul: Te cred; dar ian întreabă pe croitorii
lor dacă înţăleg cuvintele teşmecherii şi haram, şi să vezi că
ţi-or răspunde: nu te capisc sau: nu te cumprind.
1 Robert Macaire, personaj din Auberge des Adrets ; tipul banditului
40 fanfaron.
2l
[22]
I
l.�
Par a u a (clătinînd capul): Mari sînt minunile tale,
Doamne!
Gal b î nul : Zi mai bine: mari sînt minciunele oameni­
lor! ... Tînărul meu avea, precum ţi-am spus, degitele foarte
5 sprintene la cărţi şi se folosa binişor de meşteşugul său,
căci acesta era pentru dînsul un soi de fondos sigur din care
trăgea dobîndă pe fieştecare sară; dar el nu se mulţărnea cu
acel venit şi, în urmare, se împrumuta ades pe la zarafii jidovi.
Trebuie să-ţi spun că stăpînul meu se trudea de mult ca să
10 desluşască un problem foarte greu, adică: chiPul de a face
datorii fără a le Plăti. în adevăr el descoperise de mult partea
cea dintîi a problemii, şi acum era aproape să o găsască şi
pe cea din urmă, căci hotărîse să fugă a doua zi pe ascuns
la Bucuresti, cînd deodată si fără veste unul din creditorii
15 lui, un jidov bătrîn, i se arătă grozav şi înarmat cu patru
sluijtori de la Agie. Pricina acelei înfăţoşări poliţieneşti era
un vecsel iscălit de stăpînul meu, dar neplătit, după obiceiul
său cel economic. Noul Macarie fu silit să numere banii
îndată şi, numărîndu-i, mă lepădă şi pe mine în palma nebo-
20 tezatului zaraf.
Par a u a (cu tînguire): Nenorocite prietin!
Gal b î nul: Dar, dar, plînge-mă, scumpa mea, tin­
guieşte-mă, luna mea, căci aici încep pentru mine durerile,
ticăloşiile, chinurile unei inchiziţii mai crude decît acea spa-
25 niolă; boceşte-mă şi te îngrozeşte, pentru că ai să mă vezi
muncit în mîni de calău, precum era munciţi creştinii în
vremea Păgînismului; ai să cunoşti, în sfîrşit, misteriul acel
înfricoşat a deformării mele şi chipul nelegiuit prin care eu,
mîndrul şi slăvitul tău odinioară amorez, am fost despărţit
30 pentru totdeauna de podoabele mele. Neronul istraelit ce
mă luase în robie mă închise deocamdată într-o temniţă
neagră şi unsă, pe care el îndrăznea a o numi pungă, şi agiun­
gînd acasă la dînsul, după ce mă arătă cu bucurie la vro şese
copii strenţeroşi şi nespălaţi, el mă ascunse sub o podea din
35 odaia lui, într-o oală îngropată în năsip. Auzi tu? ... într-o
oală de făcut borş, eu ce locui sem în pungi de mătasă! eu
care ţinusem adeseori loc de onor pintre oamini, să mă văd
ţîind locul fasolelor şi pitrinjălului! Această idee mi-ar
fi dat gălbănarea negreşit, dacă n-aş fi fost precum sînt galbîn
-40 de firea mea. Dar toate aceste nu sînt încă ni mică pe lîngă
chinurile ce mi se pregătea.
22
[23]
Pe la mezul nopţii, calăul acel nemilostiv mă scoase la
lumina unei lumînări de său şi, apropiindu-mă de ea, îmi
atinse zimţii cu un instrument de moarte ce-i zic chilă. Du­
rerea ce mă cuprinse dintr-o margine la alta mă făcu să sai
5 în sus de trii palme şi, scăpînd dintre degitele lui, alergai
iute de-a dura sub pat unde mă ascunsei tremurînd. Ce folos
însă! Iuda mă găsi peste puţin şi îmi roase toţi zimţii cei
frumoşi care, după cum zici, iubitamea, îţi arunca odinioară
în inimă atîte scîntei de dragoste. Intr-o clipală rn-am văzut
10 ras, pilug de giur împregiur întocmai ca capul bărbieriului
meu; glasul mi se dogise de durere şi, neputîndu-l blăstăma
atunci cum se cădea, m-am răzbunat asupra lui azvîrlindu-i un
zimţ în ochi. De atunci el au rămas chior, şi socot c-a rămînea
tot aşa păn' la giudecata cea de pe urmă.
15 Par a u a (pZesnind de mînie): Amîndoi ochii să-i fi scos.
Auzi! . .. să-ţi chilească zimţii! Eu mă mir cum de sufăr
românii atîte mii de tălhari.
Gal b î nul : Ce să le facă dacă sînt sudiţi!
Par a u a : Şi cum ai scăpat din mînile calăului tău?
20 Gal b î nul: în codrul Herţii! ... Ştii că acest codru
e moartea jidovilor: numai de le-i pomeni de dînsul îi vezi
că-şi schimbă feţele şi-i apucă ducă-se pe pustii. Tălhariul
meu de zaraf avea nevoie să meargă la hotarul Mamorniţii
pentru oarecare speculaţii cu folos sigur şi, ştiind că avea să
25 treacă prin acel codru atît de duşman perciunilor, el îşi cum­
pără două pistoale şi un iartagan ruginit, se sui singur într-o
brişcă şi se porni cu frica-n spate şi cu galbinii în sîn. După
multă trudă agiunseră în sfîrşit în codrul Herţii. Tîrtanul
meu tremura ca de friguri; rnăselele-i c1ănţănea şi el se bătea
30 necontenit cu pumnul în pept. Era înspre sară, la ceasul acel
sfînt a zilei unde toată natura se linisteste în tăcere şi pare
că se pregăteşte pentru sărbarea unei t�ine înfricoşate. Cai�
mergea încet la deal, cînd deodată ieşiră de după copaci
doi oameni înarmaţi.
35 Iuda răsări ca şi cînd l-ar fi muşcat un şărpe, dar nu-şi
perdu minţile, căci, scoţindu-şi iute cuşma şi chitia de pe cap,
le puse lîngă dînsul, una-n dreapta şi una-n stînga, şi încep�
a strîga de departe: "Nu veniţi, nu; noi sîntem trii, voi sînteţi
doi". Cu toate aceste tălharii opriră caii şi se apropieră de
40 brişcă.
23.
. "'.
-. .
[24]
" i'
'1'
,
"
j:
,1
I
I
1
- Măi tîrtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armele
aceste?
- Pentru tălhari, răspunse zaraful.
- Noi sîntem tălhari.
5 - Poftim, mă rog, - şi jidovul dete îndată armele.
- Da bani ai cu tine?
- Ba nu, n-am nici o para, pe legea me.
- Pe dînsul, măi, răcniră atunci hoţii, şi pe Leiba mi-l
trîntiră din brişcă gios la pămînt. Iuda se zbuciuma cu
10 desperare şi răcnea vai mir, ghevalt cît îi ţinea gura, dar unul
din tălhari îi puse un genunchi pe pept şi o mînă-n gît, şi glasul
i se curmă pe loc. Această scenă nu ţinu mult, căci peste puţin
cei doi voinici întrară iar în codru, lăsînd trupul zarafului
15 lungit în mijlocul drumului, fără suflare şi cu ochii holbaţi.
Socot de prisos să mai adaug că ei nu uitaseră să-i ieie pun­
ga din sîn. Tălharii de drumuri mari precum şi cei de tîrguri
mari au într-acest soi de întîmplări o deosebită luare-aminte.
Par a u a : Cum? dragul meu, ai încăput în mîni de
tălhari şi nu ţi-au fost frică?
20 Gal b î nul: Adă-ţi aminte, scumpa mea, că trecusem
mai înainte prin mînile unui director de tribunal, a unui
stosar şi a unui zaraf. Deprinderea se face fire, după cum
stii.
, Par a u a: Adevărat; oamenii şi banii se deprind cu
25 soţietăţile cele mai răle.
Gal b î nul: Stăpînii ce căpătasem eu acum, şi care
mă căpătaseră totodată, ne duseră în fundul codrului la
gura izvorului care se numeşte fîntîna hoţilor. Acolo era
adunaţi toţi tovarăşii lor împreună cu căpitanul ce sta mai
30 deoparte lungit pe iarbă, cu pistoalele lîngă dînsul.
Opt voinici cu spete late
Cu mînece suflecate
Şi cu puştile-ncărcate,
- Ei! copii, prins-aţi iepurele? zise căpitanul, om nalt
35 de stat, vînos în braţe şi cu musteţile de-un cot.
- L-am prins, căpitane, răspunse tălhariul ce mă ţînea
în palmă.
- Gras îi?
- Cam gras, că nu putea fugi bine.
40 - Poate-a fi fost cuşer.
24
[25]
- Cuşer, dar; avea nişte perciuni de-o palmă.
- Şi unde-i pelea?
- lat-o, căpitane.
Căpitanul deschise punga, se uită la noi şi, clătinînd din
5 cap cu mînie: lan vezi, zise, cum i-au ciocîrtit ! Litfa blăstăma­
tă ne-au furat pe giumătate dintr-inşii. Pe urmă, vărsîndu-ne
în palmă, chemă toţi tovarăşii lui împregiur şi ne împărţi
în sume drepte pe la fiecare. Eu însă rămăsei partea
căpitanului. Acest român era cu adevărat voinic, şi dacă se făcu-
10 se tălhari de drumul mare, nu că doar îi era sete de bani, dar
pentru că simţea ceva în inima lui care îl îndemna să caute
prilejuri de vitejie; primejdiile avea pentru dînsul un farmec
magnetic care îl trăgea fără voie, şi sînt încredinţat că dacă
ar fi avut norocire să se nască cu trii sute de ani mai înainte,
15 pe cînd românii era în lupte, el şi-ar fi dobîndit un nume
de viteaz mare. Singura slăbăciune ce avea era că iubea prea
mult nevestele măritate, şi fiindcă aceste au avut de cînd
lumea o ferbinte aplecare pentru voinici, s-au întîmplat că
mulţi bărbaţi însuraţi era mînioşi foc asupra căpitanului
20 şi giuraseră să-şi răzbune asupra lui.
Mai ales unul, un grec care fusese arnăut în vremea dom­
nului Ioniţă Sturza, îi păstra o duşmănie de cele ascuţite,
pentru că simţea pe frunte, de o bucată de vreme, oarecare
mîncărimi ce-i înferbînta crierii şi-l făcea să viseze noaptea
25 tot soiul de vite cornorate. El se aşezase de vro doi ani în
tîrgul Herţii, şi de vro opt luni se însurase cu o fată tînără,
care era vestită de frumoasă pe toată linia hotarului.
Cum şi ce fel se cunoscuseră şi se daseră în dragoste
căpitanul cu femeia arnăutului, nu ţi-oi putea spune. .. dar
30 ştiu că în toate serile, pe la asfinţitul soarelui, stăpînul
meu îşi încăleca murgul şi se ducea de se întîlnea cu dînsa la
o cumătră a ei ce şedea în marginea tîrgului. Arnăutul, se
vede că înţălesese în sfîrşit pricina vizitelor dese ce făcea
nevasta lui în casa cumătrii sale, căci se pregăti de vînat,
35 luîndu-şi hăitaşi, arme şi c.Lt. Hăitaşii însă îi alesese pintre
cîţiva bărbaţi, care ca şi dînsul avea ceva pică asupra căpi­
tanului.
într-o sară, cum răsări cea întîi stea pe cer, stăpînul
meu, după ce îşi împărţi tovarăşii pe la deosebite potice,
40 încălecă murgul şi se porni pe o cărare îngustă ce ducea la
25
• l "_
.�
[26]
margina codrului. Era o lună cum o doresc amorezii, o lună
plină de o tainică lumină care învălui a tot codrul şi răzbătea
pintre frunzele copacilor. O tăcere adîncă, o linişte sfîntă
domnea în lume. Nu se auzea altă decît pasurile calului pe
5 cărare. Căpitanul scoase de sub mintean o tambură mică
cu strune de sîrmă şi împreunindu-şi glasul cu ea, începu a
cînta un vers jalnic, ce-mi pătrundea inima, măcar că-i
de metal.
Tot mergînd şi cîntînd, iată că ieşirăm din codru şi sosi-
10 răm pe o culme nu departe de tîrgul Herţii. Acolo stăpînul
meu se opri, cătă împregiur şi, puind două degite în gură,
dură o şuierătură de cele haiduceşti, care clocoti grozav în
codru şi care îmi ţiui multă vreme în urechi. îndată pe urmă.
o ferestuică se lumină la o casă din tîrg; iar căpitanul, sărind
15 vesel de pe cal, se îndreptă răpide în partea ei. După cîteva
minute el era în braţele frumoasei sale iubite şi se dismierda
şi se drăgostea amîndoi, precum odinioară ne dismierdam noi,
scumpa mea lună. .. îţi mai aduci aminte?
Paraua (oftînd): Ah!. ..
20 Gal b î nul (asemene): Şi iar ah! .. , (După o scurtă
şi dureroasă tăcere.) Nimic nu-i statornic în lume: tinereţile
trec, norocul pere tocmai cînd gîndeşti să guşti mai bine
plăcerile lui. Cît de fericite minute petrecea stăpînul meu
cu iubita lui şi ce triste minute era să urmeze după ele!
25
Aşa-i legea crudei soarte,
Azi plăcere,
Mîni durere,
Azi viaţă şi mîni moarte!
Par a u a (din fundul inimei): Of. .. of!
30 Gal b î nul (asemene): Şi iar of!. .. Ce să-ţi mai spun?
Voinicul meu căpitan se văzu deodată încungiurat de vro
zăce oameni înarmaţi şi comenduiţi de însuşi bărbatul iubitei
sale. într-o clipală el fu aruncat la pămînt şi, în locul albelor
braţe ce-l strîngea cu un minut înainte lîngă un pept înfocat,
35 sărmanul! sîmţi nişte lanţuri răci ce-i cuprinseseră tot trupul
ca un şerpe. Poziţia lui era cu atît mai neplăcută că avea multă
asămănare cu poziţia zeului Mars, cînd acest viteaz Don
Juan ceresc fu prins cu Afrodita în mrejile lui Vulcan. Afro­
dita din tîrgul Herţii au fost trimesă la o monăstire după
40 stăruinţele arnăutului, şi nenorocitul meu stăpîn dus la una
26
[27]
din cele 13 isprăvnicii a Moldovei. Acolo ispravnicul îi făcu
o de aproape cercetare şi-l espedui la Iaşi, unde, fiind giudecat,
i se închie o hotărîre destul de sărată, adică: i se încuviinţă
un cvartir de cîţiva ani la ocnă pentru ca să-şi prefacă.
5 să-şi îmblînzască şi să-şi îndulcească sîmţirile morale f. .. Cît
pentru tovarăşii săi de hoţie, am aflat mai tîrziu că unii
au trecut peste hotar, pentru ca să facă voiajuri de plăcere,
iar cîţiva au izbutit a să înălţa între oameni ... prin agiutorul
ştreangurilor spînzurătoarei.
10 Par a u a: N-ai făcut, dragul meu, o observare? Că
toţi tălharii de drumuri şi de codri sînt spînzuraţi în tîrguri ..•
Oare pentru ce?
Gal b î nul ( declamînd ): Ou peut-on etre mieux qu' au
sein de sa famille fI
15 Par a u a (rîzînd): Ha, Ha, ha... bată-te norocu,
că poznas mai esti!
Ga l b î nul:' Ispravnicul ce mă luase odată cu dopro­
sul era, cum se zice, un om a trebii. Cunoscînd toate chipurile
legiuite de obiceiul pămîntului întru a să folosi de prilejuri,
20 el izbutise a-şi preface slujba în chivernisală şi, slavă Domnului!
după cîţiva ani, îşi făcuse o stare ca oamenii. Avea, sărmanul,
două moşi oare luate de la răzeşi, avea cîteva suflete de ţigani,
şi era cunoscut în tot ţînutul de gospodar cumsecade. Mai
era încă cunoscut şi de creştin cu frica lui Dumnezău, pentru
25 că ştia Crezul greceşte pe de rost, măcar deşi nu înţălegea
nicidecum astă limbă; pentru că se împărtăşa de două ori
pe an şi pentru că făcea ades paraclisuri în casă. Cu toate
aceste, bunul nostru creştin nu se sfiia a poronci să bată
la talpe pe vreun român ce nu-şi putea plăti birul, tocmai
30 cînd el rostea Tatăl nostru, tocmai cînd zicea cu mare evlavie:
"Şi ne iartă nouă, Doamne, greşelele noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri ... " Almintere era bun la suflet,
atît de bun, încît cucoana d-sale îl trimetea fără voie în
comisii cînd avea gust să rămîie singură acasă.
35 Boieriul ispravnic, precum am spus, avea o cucoană;
cucoana avea un verişor al doile. Boieriul ispravnic era bătrîn
şi urît; cucoana era între două vrîste, adică: nici prea crudă,
nici prea coaptă, nici urîtă, nici frumoasă, dar mai mult
hazlie. Verişorul era numai de vro nouăsprezece ani, destul
40 1 Unde te poţi simţi mai bine decît între ai tăi! (ir.).
27
" ... /.
[28]
'. il
I
I�,
,
'1,
de nostim, dar cam prostuţ din fire şi cam obraznic din creş­
tere. Boieriul ispravnic iubea numai două lucruri în lume:
l-i banii şi 2-le nevasta. Cucoana, asemine, slăvea numai
două lucruri pre pămînt: l-i banii şi 2-le verişorul. Verişorul
5 iarăşi adora numai două lucruri în viaţa lui: l-i banii şi
2-le vînatul.
Aceste trii deosebite patimi, a cărora fondos eram noi,
banii, se specula între ele cu fel de fel de chipuri, unele mai
curioase decît altele, şi prilej ea nişte scene de tot comice.
10 Spre pildă: cînd sîmţea cucoana că iubitul său bărbat se
folosise de vrun chilepi«, îşi pregătea un arsenal întreg de
căutături înfocate, de suspinuri fărmăcătoare şi de note în
b mol, carele cu toate era menite spre a-i întoarce capul
şi spre a-i stoarce banii. Aşa, înarmată de acea grozavă şi
15 primejdioasă artilerie, isprăvniceasa întra în odaia boieriului
şi începea dintîi a-l împroşca cu mii de săgeţi din ochi, unele
mai dulci decît zaharul, altele mai pătrunzătoare decît ferul;
şi cînd videa că nenorocitul începea a să uimi, atunci da
drumul oftărilor arzătoare şi a notelor în b moI carele,
20 ca un batalion de cavalerie, se arunca asupra lui, îl ameţa,
îl tulbura şi-l aducea în starea unui automat. Pe urmă o
încolăcire de braţe împregiurul gîtului şi o dulce sărutare
între sprincene desăvîrşa biruinţa, şi îndată toţi galbinii
din buzunariul boieriului se strecura zuruind în palma cucoa-
25 nei. Nu am trebuinţă să mai adaug că el, cînd se deştepta din
acea amoroasă magnetire, se treza totodată şi pornit într-o
comandirovcă poroncită de însaşi drăgăstoasa lui nevastă.
Par a u a: Şi ce făcea ea cu atîte parale?
Gal b î nul: Ce parale 1. .. Zi galbini.
30 Par a u a: Aşa vine vorba.
Gal b î nul: Cucoana isprăvniceasa lua lecţii de limba
franceză, pentru că astăzi în Moldova e cam ruşine să vor­
bească cineva româneşte, şi alesese drept profesor pe veri­
şorul ei, care fusese crescut într-un pansion din Iaşi şi car�
35 învăţase acolo a moncheri pe fieşcare. Acele lecţii se da Şl
se priimea sara, după purcederea bărbatului, într-o odaie
plină de divanuri şi luminată numai de o singură lampă.
Profesorul şi cu scoleriţa lui se punea pe o sofa şi lecţia se
făcea în următoriul chip:
40 S col eri ţ a: Spune-mi, verişorule, cum se zice fran-
ţuzeşte : te iubesc?
28
-
[29]
P r o fes o r u 1: le vous aime!
S col eri ţ a (cu o drăgălaşă căatătură } : le vous aime!
P r o fes o r u 1: Sau: je vous adore.
S col eri ţ a (adăugînd pomenitei căutături un glas dulce
5 şi tremurător): le vous aime, verişorule, je vous adore.
P r o fes o r u 1 (ruşinîndu-se): Et moi aussi',
S col eri ţ a (luîndu-l de mînă): Dar... aş vrea să
te sărut, cum se zice?
P r o t e s o r u 1 (coborînd ochii): le voudrais vous em-
10 brasser ...
S col eri ţ a (cu glasul înfocat): le voudrais vous
embrasser, verişorule.
P ro fes o r u 1 (turburîndu-se): Et moi aussi.
S col eri ţ a : Dar. .. cine te opreşte, cum se zice?
15 P r o fes o r u 1: Qui vous en empeche?
S col eri ţ a: Hai să spunem de la început.
P ro fes o r u 1 (tremurînd ): le vous aime.
S col eri ţ a (cu patimă): le vous adore.
P r o fes o r u 1: le voudrais vous embrasser.
20 S col eri ţ a (iute): Qui vous en empiche, verişorule?
Dă-mi voie, scumpa mea, să nu urmez păn' la sfîrşitul
lecţiei: ţi-oi spune numai că din je vous aime în je vous adore,
toţi galbinii luaţi din sînul ispravnicului trecea în mînile
verişorului, drept plata sîrguinţei sale.
25 Prin asemine chipuri şi eu, draga mea, am călătorit din
pungă în pungă şi am agiuns în sfîrşit a fi proprietatea tînă­
rului profesor de : je voudrais vous embrasser.
Ţi-am spus că el iubea vînatul. Această patimă se dez­
vălise în inima lui cu atît mai straşnic că era foarte rău
30 chitaş şi, în urmare, mai toate paserile îi trecea pe la nas.
în zădar el le alunga cu haliciurile prin văzduh; nici una din
ele nu vroia să-i împlinească mulţămirea de a pica. într-o
zi, nenorocitul meu vînător se trezi cu hotărîre să facă minuni
şi să nu se întoarcă acasă decît cu cel puţin două care mocăneşti
35 pline de jigănii ucise; dar, precum ştii, hotărîrea şi împlinirea
sînt două lucruri care n-au obicei a să întîlni cam ades. Cu
toate aceste, stăpînul meu se îmbrăcă în tot costumul de
vînător şi se porni cu pălăria de paie pe urechi, şuierînd
1 Şi eu de asemenea (fr.).
29
.�
[30]
I
I
o bucată din opera Zampa1; Il jaut ceder il; mes lois2 ••• ca
un om sigur de biruinţă. Şi nici nu putea fi almintere de vreme
ce avea cu el triizeci de încărcături gata, o torbă nouă şi o
puşcă de Lepage cu două ţevii. Bine încredinţat deci în
5 ghibăcia lui, el ieşi la cîmp, aruncînd împregiurul său căută­
turi pline de lăcomie şi de cruzime.
Trebuie să ştii, iubita mea, că nu este tigru, nu este hienă,
nu este, în sfîrsit, lighioaie pre pămînt mai crudă decît un
vînător prost în' cele dintîi a lui cercări. Ţelul său este numai
10 ca să ucidă pentru ca să se încreadă că-i puşcaş; de aceea
trage în toate părţile, în toate jigăniile, fără deosebire:
găini, prepeliţi, curcani, vrăbii, ba încă, de nu s-ar sfii,
ar slobozi puşca şi peste oameni. Se înţălege de la sine că
cele mai multe ori el împrăştie în vînt oei întregi de praf
15 şi că se osteneşte zile mari degeaba. Iar dacă i se întîmplă
să oboare vreo păsăruică oarbă... să-I vezi atunci cum
aleargă cu ochii boldiţi la locul unde au zărit-o picînd:
gard, şanţ, spini, el răzbate tot, fără sfială; ar trece şi prin
foc fără a lua sama, căci atunci el nici nu vede, nici n-aude.
20 Îşi perde ceasornicul, pălăria, puşca... dar nu-i pasă; el
au lovit L .. şi de vreme ce-au lovit, e puşcaş bun. Această
idee măgulitoare aţîţă focul ce-l înflacără şi dă aripi picioarelor
sale, carele aleargă, saltă, zboară făr-a atinge pămîntul. Şi
cînd zăreşte în iarbă paserea rănită, să-I vezi cu ce turbare
25 se aruncă asupra ei, şi pe urmă cu ce fudulie o rîdică pănă
la ochi ca să o privească mai de aproape. Atunci i se pare
că ţîne o lume în mînă! Bucuria lui este nebună; ar vroi să
lege paserea la pept ca o decoraţie, dar, aducîndu-şi aminte că
are torbă, o pune într-însa, şi apoi o scoate de zece ori pe
30 minută pentru ca să o mai vadă. Deşertăciunea lui găseşte
pricină de fală în moartea unei fiinţi nevinovate!
Cea întîi pasere care au fost jărtfa cruzimei stăpînului
meu era un botgros. Pare că-I văd şi acum pe creanga unui
păr sălbatic, cu guşa umflată de cîntare! Vinătorul meu
35 se apropie de el pe furiş, ca un motan, îl chiti multă vreme,
trasă chedica puştii, şi pietul botgros pică pe iarbă, slobozind
un ţipet dureros!. .. Il lovise tocmai în guşă. Acea scenă
,
,
7
1 Operă comică în 3 acte de Louis-j oseph-Ferdinand Herold (1791-
1833). care s-a jucat şi la Iaşi la 4 dec. 1840. fii
40 2 Trebuie să te pleci legilor mele (fr.).
30
[31]
m-au Înfiorat aşa de tare şi totodată au trezit în mine o ură
atît de cumplită asupra tuturor oamenilor, încît m-am hotă­
rît pe loc a mă depărta de verişorul isprăvnicesii şi, dar,
profitînd de uimirea ce-l cuprinsese în vremea cînd alerga
5 să puie mîna pe victima lui, am sărit iute din buzunar şi
m-am ascuns în iarbă. De atunci, iubita mea, am rămas
incredintat că în oameni sînt seminte de cruzime carele,
dacă ar' avea prilejuri favorit oare pentru dezvălirea lor,
ar acoperi faţa pămîntului cu mii de Neroni.
10 Par a u a: De nerozi?
Gal b î nul: Neroni. Cît pentru nerozi, după cum le
zic în Valahia, slavă Domnului! seminţia lor s-au dezvălit
şi au înflorit destul de bine în lume.
Par a u a: Mai ales de cînd s-au lăţit mania de a avea
15 spirit.
Gal b î nul: Acum eram liber! . .. liber!... înţălegi
tu, iubita mea, toată dulceaţa şi toată puterea acestui cuvînt?
Neatîrnat de nime, scăpat de închisorile pungilor!. .. vol­
nic de-a face tot ce-mi plăcea! .. , In ceasul acela am gustat
20 cea mai mare fericire în sufletul meu, căci nimic pe lume nu
e mai scump şi mai slăvit decît libertatea; ea este dorul cel
mai nepreţuit ce l-au dat Dumnezău oamenilor. Şi să ştii
de la mine că atunci o naţie se apropie de moarte cînd începe
a fi surdă la glasul libertăţii!
25 Par a u a: Acest adevăr e vechi de cînd lumea şi îl
stiu de mult.
, Gal b î nul: Cum se poate? .. Eu credeam că l-am
descoperit sîngur.
Par a u a (zîmbind): Spiritele înalte se potrivesc ades
30 la gînduri.
Gal b i nul (se închină): Eram liber, precum ţi-am
spus, într-o cîmpie înflorită ce răsuna de cînticile păsărilor.
Ciocîrliile voioase în văzduh se legănau
Şi-nturnarea primăverii prin dulci ciripiri serbau-.
35 Florile disrnierdate de un vîntuşor lin răspîndea în aer
feliuri de miroase ce mă îmbăta de mulţămire. Stam culcat
între doi toporaşi şi mă uitam la soare cu dragostea unui
1 Primele versuri ale poemului epic Aprodul Purice, publicat de
C. Negruzzi în 1837.
31
,.,
, ... /-
.�
[32]
1,
1
I . �
l'
f
tr
frate, căci, după zisa poeţilor, soarele nu este altă decît un
glob de aur. Razele sale luneca pe faţa mea, dîndu-mi o
sărutare ferbinte, ce mă făcea să strălucesc de bucurie. Vai
mie! puteam oare gîndi că tocmai el va fi pricina nenorocirei
5 inele şi a de isnoavei robiri în care am agiuns!. .. Acum
sînt încredinţat de adevărul proverbului românesc ce zice
că: fratele-ţi scoate ochii!. .. şi păstrez o deosebită admirare
pentru fabula lui Alexandrescu, Toporul şi pădurea, care zice:
Că în fieşce ţară
10 Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc străinii ; ci ni le face toate
Un pămintean de-ai noştri, o rudă sau un frate.
Par a u a (cu entuziasm): Aferim, aferim!
Gal b î nul (după o scurtă tăcere): Ţi-am spus, draga
15 mea, că cîmpia unde mă desfătam cu atîta mulţămire vuia
de cînticele păsărilor, dar mai cu samă de vro cîteva minute
ea răsuna de glasul îngeresc a unei tinere copile ce culegea
flori aproape de mine. Zic îngeresc, pentru că aşa-i obiceiul,
cu toate că nime nu cred că au auzit glasul îngerilor; şi socot
20 că aş nimeri mai bine zicînd argintiu, mai ales că acest cuvînt
îmi aduce aminte de glasul tău, ce m-au încîntat aşa de mult
în buzunariul căpitanului Costiţă.
Par a u a (varsă o lacrimă de înduioşire).
Gal b î nul: Ai însemnat ca şi mine, scumpa mea,
25 cît e de frumos neamul ţiganilor care trăiesc în partea mun­
ţilor şi ce figuri regulate şi vioaie se găsesc pintre femeile
lor; dar crede-mă că niciodată, de cînd mă aflu în Prinţi­
pat ele româneşti, n-am întîlnit trăsături atît de gingaşe,
atît de bine împreunate şi într-un cuvînt atît de plăcute ca
30 a Zamfirei (aşa se numea copila ce culegea flori lîngă mine).
Lasă că era tînără numai de vro şeisprezece ani şi că avea
încă acea frăgezime copilărească atît de nepreţuită în podoaba
unei femei, dar apoi toate mişcările ei, căutătura sa, glasul
său avea un ce mai deosebit, un aer de sălbătăcime încîntă-
35 toare, ce o asămăna cu o căprioară sprintenă în momentul
cînd sîmte vînătorul în codri. Părul său negru ca pana cor­
bului era împletit în cosiţi împodobite cu bănuţi de argint
şi cu floricele; la gît purta o salbă de mărgele roşii şi albe
şi de rubele, care sălta pe sînu-i la tot pasul, pricinuind
40 un zinghet delicat şi strălucind feliurit sub razele soarelui.
82
[1
::\
j'
\'1
::1
II
,.
�
�\
::
!:
[33]
li
::1
�'
rJ
:'1'
I!
,.
�
1,1
Toată haina ei era o cămeşă albă cusută cu altiţe de fir şi
de mătasă pe la umeri şi pe la gît şi o Iotă albastră cu dungi
vişinii, ce încungiura trupul său mlădios ca o trestie şi tras
prin inel, după cum zic românii. Ce să-ţi mai spun? .. Pen-
5 tru ca să-ţi dau o slabă idee de toată persoana Zamfirei ar
trebui să fac o fiziologie întreagă de fieştecare parte îndeosebi,
sau să urmez unor autori care, vroind a descrie un portret,
întrebuinţază chipul obicinuit în pasporturi. Aş zice dar
ca dînşii că a vea:
10 Ochii, ca seninul după ploaie sau ca floarea de cicoare.
Genele, lungi ca un văl de mătasă.
Sprincenele, bine arcate ca arcul amoriului.
Obrazii, rotundo-lungăreţi şi văpsiţi uşurel de purpura
aurorii, care de cîte ori se iveşte totodată şi zimbeşte, pentru
15 înlesnirea rimei şi plăcerea poeţilor.
Gura, boboc de trandafir, giumătate desfoiat.
Dinţii, sîmburi de măr fără coajă, sau mărgăritar.
Părul, vezi mai sus.
Gitul, de lebădă, după obiceiul vechi.
20 Sinul ...
Par a u a (cu puţină gelozie): Cred că nu l-ai cercetat
de aproape.
Gal b î nul: Ba încă m-am şi legănat pe el!... Şi
pot zice fără ruşine că m-am simţit oarecum mîngîiet de
2S perderea libertăţii mele cînd au dat Zamfira cu ochii de mine
(căci stecleam din pricina soarelui) ! şi mai ales cînd, zîmbind
cu mulţămire, m-au aninat de salbă şi m-au culcat pe sînul
ei atît de minunat, atît de rotund, atît de frumos! Ce leagăn,
scumpa mea, ce leagăn! Să trăieşti şi să mori pe dînsul
30 făr-a dori altă fericire pe pămînt şi alt rai pe ceea lume.
Par a u a: Bre, bre! ce entuziasm!. .. Dacă nu te-aş
cunoaşte, aş crede că eşti un tînăr poet ce ai scăpat de-abia
de pe laiţele şcoalelor.
Gal b î nul: Şi n-ai greşi, pentru că înfăţoşarea Zam-
3S firei m-au cuprins de o mirare aşa de înfocată, încît deodată
rn-au trăsnit un fulger poetic şi am improvizat pe loc urmă­
toarele versuri:
::
�
.l
40
Frumoasă copiliţă l
Spune-mi de unde vii
Cu zîmbet pe guriţă,
Cu mîndri ochi şi vii?
.,
.. ... 1-
ss
[34]
j
10
Ce înger mult ferice
Din ceruri te-au adus
Şi pre pămînt, aice,
Gingaşă te-au depus?
Tu eşti o nălucire,
Un farmec aurit,
Un vis de fericire,
Un înger de slăvit!
Din cer eşti o minune,
Şi dulce-i glasul tău
Ca sfînta rugăciune
Cînd bate ceasul rău! 1
Par a u a: Bravo, bravo!... Îmi pare bine că, pe
lîngă cele multe calităţi, mai ai şi talentul improvizaţiei
15 în privirea ţigancelor. Toată bucata e plină de o armonie
muzicală ce sună a drîmbă: dar mai cu samă farmecul aurit
îmi place şi-mi aduce aminte de minunatul compliment ce
au făcut odată un scriitor de la oarecare instantie unei duduci
din oarecare mahala, zicîndu-i : că-i frumoasă' ca o otnoşenie
20 scrisă pe hîrtie galanţchi.
Gal b î nul: Ah! parale, parale! Fiinţe neînţelese ce
sînteţi! Vroiţi totdeauna să ne ţineţi În mrejile voastre şi
să nu avem nici ochi, nici gură, nici suflet decît numai pentru
voi. Iar dacă ni se Întîmplă să ne Întoarcem căutăturile
25 aiure, atunci vai şi amar pentru noi, sărmanii galbini olan­
dezi! ... Acele versuri pe care numai eu ştiu cît am asudat pănă
ce le-am improvizat!... acele versuri în care mi-am vărsat
toată inima!. " tu le iei în rîs pentru că au fost adresate
altie, iar dacă le-aş fi făcut pentru tine, sînt sigur că le-ai
30 fi găsit minunate. Dar ce stau eu de te învinovăţesc ...
Astfel este sexul, nu e vina ta.2
1 Vezi Frumoasă copiliţă, în voI. 1 al ediţiei noastre, p. 150.
2 Refrenul poeziei lui C.A. Rosetti, A cui e vina, din voI. Ceasurile
de mulţămire, Bucureşti, 1843.
034
[35]
Par a u a: Aşa, frumos vă şede! Voi ne înşelaţi, ş-apoi
voi săriţi cu gura înainte; altă vorbă n-aveţi decît că astfel
este sexul, făr-a mai lua în privire toate jărtfile cîte le facem
noi pentru voi.
5 Gal b î nul: Dacă-i vorba de jărtfe, apoi mă închin cu
plecăciune (se închină) şi mă întorc iarăşi la sînul fărmăcător
a Zamfirei. Ea mă duse spre nişte corturi ce se zărea departe,
la poalele unui codru, şi cînd fuserăm aproape de ele, ne ieşi
înainte un flăcău ţigan, nalt, sprinten, voinic, cu ochii mari şi
10 negri, cu părul lung şi negru, cu faţa arsă de soare, dar
frumoasă şi vioaie. El era Nedelcu, lăutari vestit, ce îţi
rupea inima cînd trăgea din arcuş un cîntic de jale şi care
te făcea să gioci fără voie cînd suna o horă. El se iubea cu
Zamfira din copilărie şi după multe necazuri şi chinuri
15 ce suferi seră amîndoi de ceea parte de Milcov, izbutiseră
a scăpa din ghearele unor stăpîni nemilostivi şi a trece în
Moldova, unde trăia în pace împreună de vro şese luni.
- Cules-ai multe flori, dragă Zamfiră? îi zise Nedelcu
sărutînd-o.
20 - Am cules cele mai frumoase din cîmp, pentru ca să
le pun la pălăria ta, dar cea mai scumpă mi-am pus-o eu
la gît. Şi zicînd aceste, Zamfira mă arăta pe mine în
salbă.
- Un galbîn! strigă Nedelcu cu mirare. Unde şi cum
25 l-ai găsit?
- În cîmp, căutînd flori cu gîndul la tine ... căci de cîte
ori gîndesc la tine, totdeauna dau de noroc.
Nedelcu sări în sus, chiuind de bucurie şi pe urmă, rîdi­
cînd pe Zamfira în braţe, o duse pănă sub cortul lui, giucînd ca
30 un copil şi sărutînd-o cu dragoste.
Nu ştiu dacă ai însămnat vreodată şătrile ţigăneşti şi
dacă ai vreo idee lămurită asupra vieţuirei curioase acestui
neam nomad, ce se poartă necontenit cu toată averea lui
din cîmp în cîmp, din sat în sat, din codru-n codru? .. Fie-
35 ştecare ţigan are şatra lui, făcută din mai multe bucăţi de
ţoluri afumate, şi o căruţă cu roţi nalte ce-i slujeşte de culcuş
sub cort, cînd se opreşte, şi în care îşi poartă toată familia
şi toate măiestriile cînd călătoreşte. Puşkin, vestitul poet
rusesc, zice în poemul său Ţiganii, tradus româneşte de
40 A. Donici:
35
-. ... /.
[36]
5
Magarii în spinare duc
Copii mici; iar cei alai ţi,
Femei şi fete şi bărbaţi,
După căruţe pe jos se duc,
Toţi peticiţi şi dezbrăcaţi.
Ce veselie, ce cîntare!
Ce vorbe şi ce vuiet mare!
Răcneşte ursul, cînii latră
Şi scîrţie neunsa roată.
L
10 În adevăr, nu e privelişte mai deşănţată şi mai originală
decît a unei cete de ţigani la drum! Giudele cu barba albă
şi cu faţa neagră merge pe un cal pag înainte, îmbrăcat cu
giubea roşie şi încungiurat de vro trii sau patru bătrîni ca
dînsul, serioşi şi purtînd giubele albastre şi lungi. Ei sînt
15 cîrmacii caravanei şi totodată sfatul ce giudecă şi hotăreşte
pricinile şi gîlcevile între ceialalţi ţigani. După dînşii vin în
rînd o mulţime de căruţi nalte şi pline de copii, de capre,
de foi, de strenţe ş.c.L, căci ţiganul nu poate trăi fără strente.
El şi ele au o tainică potrivire. Cu cît giubeaua e mai ferfelită,
20 cu atît ţiganul e mai fudul, şi cînd îi trece părul prin căciulă,
atunci îi pare că poartă coroană. Aşa-i firea lui; îi place
să-I bată vîntul şi să-I ardă soarele; şi cele mai de multe ori,
pentru ca să-şi împlinească această plăcere, el se dezbracă
gol pănă la brîu. Atunci să-I vezi cît e de vesel! să-I auzi
25 cum cîntă de voios! pare că-i toată lumea a lui.
Par a u a : Mi s-au întîmplat şi mie odată de am văzut
o claie de lăieşi în treacăt, şi cu adevărat acel spectacul
mi-au făcut aşa de mare impresie, că nu-l pot uita. Bătrînii
gîrbovi de vrîstă sta culcaţi în căruţe şi se pîrlea la soare,
30 iar pe lîngă ei urma pe gios toată familia: femei cu copii
la sîn, fete cu cofe albe pe cap, flăcăi trăgînd urşi după dîn­
şii, cai, mînzi, vaci, cîni, toţi buluc la un loc, toţi grăind,
răcnind, rîzînd, nechezînd, urlînd şi umplînd cîmpii de un
zgomot sălbatic ce da fiori. Cît pentru strenţe nici nu pome-
35 nesc, pentru că în adevăr ele sînt una din părţile cele mai
caracteristice a ţiganilor nomazi; am însămnat însă că ei
au şi o dragoste mai deosebită pentru caii pagi şi bălţaţi.
Gal b î nul: Aceasta e încă o taină a gustului ţigănesc,
pe care nu mi-am putut-o tălmăci decît prin proverbul la-
36
[37]
20
15
10
tinesc: de gustibus non disputandum . . . Cîţi oameni care în
privirea coloritului sînt şi mai neînţeleşi, căci îşi schimbă
floarea în toate zilele, atît trupeşte cît şi sufleteşte! Dar să
lăsăm aceste însămnări fiziologice şi să ne întoarcem iar la
5 ţigani. Pre cît ei sînt vrednici de privit în călătoriile lor,
cu atît şi popasurile lor sînt curioase. Puşkin face o descriere
foarte vie de un lagăr ţigănesc la începutul poemului său:
Ei astăzi iată au rămas
La mal de apă pentru mas.
Cu ţol uri rupte, afumate,
Căruţele le învălesc
Pe deasupra pănă la roate;
Apoi femeile gătesc
Mîncare proastă şi se pun
Buluci pe lîngă ceaun.
în depărtare se privede
Cum caii pasc la iarbă verde,
Iar după şetre, dezlegaţi,
Şed urşii bine învăţaţi.
Gîlcevi şi vorbe şi strigare,
Amestecate cu cîntare
Şi sunetul de Ierării
Asurdă locul în cîmpii.
Cum şi-au aşezat corturile în apropierea unui tîrg sau a
25 unui sat, bărbaţii, dintre care cei mai mulţi sînt ferari sau
lingurari, purced să vîndă drîmbe, coveţi, lăcăţi, fuse ş.c.L:
babele se duc de trag cu sorţii fetelor românce pe la case;
flăcăii merg de gioacă ursul prin ogrăzile boierilor; şi numai
nevestele rămîn la şetre pentru ca să gătească de mîncat
30 în vreme ce copiii lor aleargă goli pe cîmp giucînd tananaua.
Iar cînd se întorc cu toţii sara la corturi, atunci să auzi răc­
nete de copii ce cer de mîncare, latrete de cîni goniţi de la
ceaunul cu mămăligă, nechezuri de cai ce vin de la păscut,
cîntice de flăcăi şi de fete mari ce se Întorc din luncă de la
35 culesul fragilor, sfezi, disrnierdări, vaiete, hohote, chiote, su­
nete de cobze, de scripce, de drîmbe; toate aceste la un loc,
rîdicîndu-se în văzduh o dată cu fumul ce iese de sub fiecare
şatră. Şi puţin mai În urmă, cum s-au culcat soarele, cum
s-au stins focurile, pare că nici n-au fost, nici nu mai sînt ...
40 O tăcere adîncă domneşte peste tot; oameni şi dobitoace,
37
. ,
..
[38]
toţi odihnesc; numai CÎnii se aud lătrînd la lună şi numai
vro babă-cloanţă se zăreşte culegînd buruieni pentru discîn­
tiei.
Astfel de viaţă petrecea şi Zamfira cu Nedelcu, cu astă
5 deosebire, însă, că pe dînşii nu-i fura somnul îndată ce răsă­
rea stelele, pentru că ei se iubea cu tot focul tinereţii şi le
plăcea lor mult a să primbla împreună pe lună.
Par a u a: Curios lucru! ce plecare au poeţii, amorezii
şi privighitorile pentru lună!
10 Gal b î nul: Eu socot că aceasta vine din tainica le-
gătură ce este între ei. Razele lunei sînt dulci ca glasul pri­
vi [ghiJ toarei , cereşti ca poezia sufletului şi tainice ca amoriul
sfînt.
Par a u a: Foarte frumos; dar pentru buhne şi lilieci
15 Ce poţi zice?
Gal b î nul: Aceste iubesc luna pentru că. .. nu le
place soarele şi trăiesc la întuneric pentru ca să facă cum au
făcut părinţii şi strămoşii lor. Dar încă o dată, să ne întoar­
cem la Zamfira. Istoria ei este foarte interesantă si trebuie
20 să ţi-o povestesc. '
Par a u a : Caută însă, te rog, să fii mai scump la vorbe,
pentru că vorba multă-i sărăcia omului.
Gal b î nul: N -ai frică; mi-oi face gura pungă.
Zamfira s-au născut sub şatră, pe malul Oltului, unde
25 îşi întinseseră lingurarii corturile pentru ca să petreacă vara.
Tatăl său era giude şi maică-sa trăgea cu boghii sau căta în
oglindă şi în talgere cu apă prin curţile boiereşti, pentru că
era vestită de măiastră şi le spunea la toţi norocul ca şi cînd
ar fi cetit pe carte. Ştii, scumpa mea, că ţigancile sînt foarte
30 ghibace în tot soiul de vrăjitorii şi de descîntice de diochi,
de şerpe, de dragoste ş.c.l. Aceste taine au fost întroduse în
ţările aceste o dată cu venirea ţiganilor şi, după părerea mea,
ele nu sînt altă decît nişte slabe şi proaste rămăşiţi a acelei
ştiinţi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni.
35 Toată copilăria sa Zamfira o petrecuse în călătorii dintr-
un ţinut într-altul, oprindu-se cu şătrele vara în apropierea
tîrgurilor şi iarna în fundul codrilor, sub bordeie de pămînt.
Acea vreme fu pentru dînsa o vreme fericită, căci îndată cum
răsărea soarele, ea alerga pe cîmpi cu ceialalţi copii, alun-
40 gînd fluturi din floare în floare, se rătăcea prin lunci după
cules mure, după cuiburi de paseri, sau culegea lemne verzi
38
[39]
de făcut fuse şi linguri la strug. Duminicile se ducea la ho­
rile din sat, se da în scrînciob, privea cum giuca ursul după
sunetul daerelii, şi sara, cind se întorcea la şatră, se aduna
grămadă cu ceilalţi copii pe lîngă foc, asculta poveşti de
5 la moşnegi şi adormea voioasă în cînticele fluierilor. Nu avea
nici o grijă! ... puţin îi păsa că de-abia o acoperea o căme­
suică ruptă, căci dacă-i era cald, ea se scălda în Olt, şi de-i
era frig, ea giuca tananaua, cîntînd din gură:
O para, dă-mi o para,
10 Ca să-ţi joc o tanana.
Nici nu ştia ce sînt papucii; ea călca cu picioarele goale
pe iarbă verde, şi cînd era ostenită, tatăl său o punea într-un
desag aninat de spinarea unui cal. Fericit trai au fost acela
pentru Zamfira, dar n-au ţinut mult din păcate.
15 într-o zi (abie era atunci Zamfira de şepte ani), un doro-
banţ veni la tatăl ei şi îi poronci să-I urmeze cu ţiganii la
ocîrmuire. îi duse pe toţi la Craiova, unde cu adevărat îi aş­
tepta o mare nenorocire. Stăpînul lor sărăcise şi, fiindcă era
silit să plătească nişte datorii ce avea, el se hotărîse a-şi vinde
20 robii prin mezat.
Cînd sosi ziua mezatului, piaţa ocîrmuirei înfăţoşa un ta­
blou vrednic de cele mai crunte vremi a barbariei. Ea era
ticsită de ţigani lungiţi la pămînt cu ţigancele şi cu copiii
lor, plîngînd împreună şi căinîndu-se ca nişte adevăraţi osîn-
25 diţi la moarte. O mulţime de boieri şi de negustori umbla
pintre dînşii, călcîndu-i în picioare şi arătindu-i cu degetul
ca pe nişte vite. Unul zicea: - Aista face zece galbini. Altul
răspundea: - Eu n-aş da nici un căuş de făină pe el. Altul
iar striga: - Vere, vere, nu te încurca în negustorii de ţigani,
30 că-s mai bune cele de boi. Din toate părţile auzeai vaiete ames­
tecate cu rîsuri, lovituri de bici, ţipete, ocări şi blăstămuri.
Telalul, în sfîrşit, ieşi din cănţelerie în mijlocul ogrăzii
şi răcni în gura mare;
- Cinci galbini sălaşul!... Cine dă mai mult?
35 - Şese, răspunse un boier.
- Şese şi trii parale, zise rîzînd un casap bogat.
- Şese şi opt parale, adăugă altul.
- Şepte galbini, răcni iar cel dintîi.
în vremea asta, un boier cu şlic şi cu ciubote roşii se
40 apropiese de Zamfira, o apucase de mînă şi o întorcea cînd
39
[40]
t
în dreapta, cînd în stînga, măsurînd-o cu ochii din cap păn­
în picioare. După aceasta îi poronci să umble puţin, pentru
ca să vadă de nu-i oloagă; îi cercetă dinţii şi se duse degrabă
spre telal zicîndu-i :
5 - Dau zece galbini pe fata giudelui. Telalul strigă înda-
tă:
- Zece galbini fata giudelui!... Cine dă mai mult?
Una, două, trii, hareci! Să-ţi fie de bine, cucoane.
Boierul plăti banii şi se întoarse la Zamfira ca să o ieie.
la Tatăl ei însă şi maică-sa, care auziseră tîrguirea, se oţeriră
ca şi cînd le-ar fi trecut un şerpe rece prin sîn şi se aruncară
la picioarele boierului, sărutîndu-i poalele antereului şi
rugîndu-l cu desperare ca să nu-i despartă de copila lor. ­
Nu te îndura de noi, măria-ta - zicea sărmanii - că n-avern
15 alt copil şi sîntem bătrîni; nu ne lua pe Zamfira, pentru
numele lui Dumnezău sfîntul! că ne rupi inima. Vai de noi
şi de noi 1. .. Fie-ţi milă, cucoane, că d-ta eşti boier mare şi
ţi-a da Maica Precista toate bunătăţile lumei. Să-ţi trăiască
cucoana şi copilaşii, ca să-i vezi mari ca nişte împăraţi ...
20 Cumpără-ne şi pe noi ca să fim la un loc cu Zamfira, şi ţi-om
fi robi la ce ne-i poronci ... Zamfiro, draga tatii şi a mamei,
sărută şi tu poalele măriei-sale ca să se îndure de tatăl tău
şi de mă-ta, că măria-sa-i boier mare şi-i va da Sfîntul
Hristos orice-a dori. Vai de noi! păcătoşii de noi 1... Of!
25 lasă-ne pe Zamfira! Şi plîngea nenorociţii de ar fi înduplecat
o inimă de tatar, şi se încolăcea de picioarele boieriului, şi
se trăgea cu mînele de păr, şi strîngea pe copila lor în braţe,
ca şi cînd ar fi vroit să o facă una cu trupul lor. Boieriul însă
îi împinse cu piciorul ca pe nişte cîni, lovindu-i cu călcăiul
30 peste cap, şi strigă mînios: - Duceţi-vă la dracu, cioare
bălţate, că vă pun acuş să vă măsoare cu biciul. Şi zicînd
aceste el smunci pe Zamfira dintre dînşii ca pe o buruiană
din pămînt.
Ţiganul se sculă de gios plin de sînge şi se puse peptiş
35 dinaintea boierului nemilostiv: - Dă-mi copila - striga el
cu glas desperat - dă-mi copila, că mă sîmt într-un ceas
rău; dă-mi pe Zamfira, păgînule, că-s turbat, îmi perd
minţile, dă-mi ... Nu apucă Însă să sfîrşască şi boierul îl
izbi cu palma peste ochi. Atunci nenorocitul giude nebuni
40 de tot... Intr-o clipală el se aruncă asupra boierului de-l
amestecă cu ţărîna şi, IUÎl1d în braţe pe Zamfira, o sărută
40
[41]
de trii ori şi o rîdică în sus cu gînd ca să-i sfărîme capul de o
peatră: - Mai bine te-or lua moartă decît vie!... răcnea
sărmanul părinte în durerea sa.
Cîţiva dorobanţi ce se găsea aproape îi smunciră copila
5 din mîni, iar pe dînsul îl legară cu picioarele la falangă şi
începură a-l zdrobi cu bicele. în vremea asta stăpînul Zam­
firei se sculă din colb şchiopătînd şi, apucînd-o de păr, o
trasă cu de-a sila de pe piaţa Ocirrnuirii, care răsuna de vaie­
tele tatălui său si de bocit ele maicăi sale. Asa biata fetită
10 fu despărţită pentru totdeauna de dragostea şi dismierdările
părinţilor săi! ...
Oi trece cu tăcerea asupra vremilor celor dintîi a petrece­
rei sale în casa noului stăpîn. Toată acea epohă e plină de
dureri sufleteşti, de lacrimi, de zădarnice jăliri şi mai ales de
15 necazuri mici, de pedepse fără vină mai crude şi mai înfri­
coşate decît o mare nenorocire. Opt ani de zile ţinu acea
chinuire necurmată ! ... opt ani biata copilă fu supusă la
lucrurile cele mai ostenitoare. Zi şi noapte ea trebuia să
fie pe picioare gata a urma tot soiul de poronci. Iarna, vara,
20 pe ploaie, pe ninsoare, era osîndită la spălat în casă, la ceruit
scîndurile, la văruit păreţii ş.c.l. şi pentru cea mai mică
greşală, pentru un pahar stricat, pentru o împunsătură
greşită la gherghef, ocări, blăstămuri, bătăi, toate năpădea
asupra ei din partea giupînesii Saftei.
25 Această rea femeie era tipul acelor slujnice obraznice ,
cărora slăbiciunea şi bunătatea stăpînilor le încredinţează
oarecare putere pentru privigherea casii ; ea părea să fi fost
destul de frumoasă în vremea ei şi să înţelege prea lesne cum au
agiuns treptat din fată-n casă a fi giupîneasă în casă şi
30 în sfîrsit stăpîna casii si a boierului, căci acesta era
holtei. Giupîneasa Safta avea acum vro patruzeci de ani,
era naltă, uscată, galbănă de venin şi slutită mai mult de
răutatea ce ferbea într-însa, căci nimic nu preface atît obrazul
unei femei ca răutatea inimei. Ea sîmţa foarte bine că şi-au
35 trăit traiul şi şi-au mîncat malaiul, după cum zice vorba,
şi de ciudă îşi răzbuna asupra Zamfirei, pentru că Zamfira
acum era de cincisprezece ani, era tînără, era frumoasă,
vestită de frumoasă, încît toţi din tîrg se minuna de ea.
Iar mai cu samă boieriul, de o bucată de vreme, o găsea foarte
40 pe plac şi, fără nici o ruşine, îi zicea vorbe şi îi făcea propuneri
mîrşave, pe care Zamfira nu le putea înţelege. De cîte ori
41
.: ......
[42]
J
1
I
,
se întîlnea cu dînsa, el o săruta, o dismierda şi, dacă ea vroia
să fugă, o ameninţa cu bătaia. De acolo prepusuri din partea
giupînesii Saftei, gelozii şi în urmare iar pedepse pentru
biata fată. Aceste scene triste se reînnoia pe toată ziua; dar,
5 în sfîrşit, Dumnezău se milostivi de dînsa.
într-o sară, după ce adormiră toţi în casă, Zamfira se
coborî în grădină. Era o lună plină şi voioasă, ce-i aduse aminte
de copilăria sa. Ea se puse pe gînduri şi începu a plînge,
cînd deodată auzi după zaplaz un glas străin ce o chema
10 pe nume şi zări dincolo de grădină un ţigan tînăr ca de vro
douăzeci de ani.
- Zamfiro, Zamfiro - zicea ţiganul - nu mă cunoşti?
Uită-te la mine: eu sînt Nedelcu. Adă-ţi aminte cînd ne giucam
împreună pe malul OItului lîngă şătre şi cînd alergam prin
15 codri după cuiburi de păsări.
- N edelcu l Tu eşti N edelcu? ... Nu putu rosti mai mult
biata fată, căci o apucă un plîns de jale şi de bucurie ce o
înăduşa.
- Eu însumi, Zamfiro dragă, m-am pornit înadins de
20 la şătre ca să te găsesc şi de-abia după trii luni am putut
afla că eşti aici.
- Sai degrabă zaplazul, Nedelcule, şi vină lîngă mine.
într-un minut amîndoi fură în braţele unui altuia.
- Ce face tatăl meu si maică-mea? întrebă ea.
25 - Trăiesc, sărmanii, şi te jălesc!
- Unde se află acum?
Nedelcu cătă împregiur şi, coborînd glasul, răspunse:
- Ei sînt fugiţi la Moldova şi te aşteaptă la hotar dincolo;
dacă vrei să-i mai vezi pănă ce mai sînt cu zile, hai cu mine,
30 Zamfiro.
La aceste cuvinte neaşteptate Zamfira era să nebunească
de multă bucurie; ea se lipi de peptul lui N edelcu şi zise:
- Dumnezău să-ţi deie înzecit tot binele ce mi-l faci tu acum,
Nedelcu 1. .. Haideţi, să scăp odată de această casă, unde
35 mi-am ros inima în dureri şi în deznădăjduire. Haide, Nedelcu;
eu de astăzi mă dau ţie; tu să-mi fii frate, rudă, ce-i vrea;
îmi pun viaţa în mînile tale. Iar tu, casă afurisită, ce mi-ai
slujit de temniţă... să pice trăsnitele pe tine şi să nu se
cunoască nici locul unde esti zidită!
10 Zicînd aceste, Zamfira sări cu Nedelcu peste zaplaz şi se
depărtară amîndoi de casa boierească.
42
[43]
Par a u a: Ştiu că acum ai să-mi povesteşti greutăţile
ce au întîmpinat amîndoi pănă ce au trecut hotarul şi bucuria
ce au sîmţit Zamfira cînd şi-au văzut părinţii, însă fiindcă
toate aceste mi le pot închipui eu însumi, te poftesc să treci
5 cu tăcerea asupra lor şi să-mi spui în scurt cum te-ai despărţit
de Zamfira.
Gal b î nul: Această observare este foarte puţin măgu­
litoare pentru ambiţia mea de narator; cu toate aceste, iată
că-mi înfrînez limba ... Zamfira si Nedelcu trăia acum de vro
10 şese luni de zile în toată fericirea unei dragoste liniştite;
toate le mergea pe plac şi dulce le era viaţa.
într-o noapte, ceriul se acoperise de nori întunecaţi pin­
tre care şerpuia mii de fulgeri, şi bătea un vînt puternic care
clătina ţolurile şătrelor ca pe nişte pînze de corabie. Trii că-
15 lăreţi se opriră lîngă cortul lui Nedelcu, pentru că acum
începuse a ploua, şi întrară înlăuntru. Zamfira se îngălbini ca
o moartă cînd îi zări, căci unul din trii era tocmai stăpînul ei.
- Ha, ha! răcni boierul; aice mi-ai fost, giupîneasă
Zamfiră ? ... De şese luni de cînd ai fugit de la mine, te lăfă-
20 ieşti cu cioroii prin şătre? ... Las', că te-oi învăţa eu să pără­
seşti casa stăpînului.
- Şi cum îi învăţa-o? strigă deodată Nedelcu, sărind
drept pe picioare dinaintea lui.
- Cum?... Aşa! răspunse boierul, izbindu-l cu palma
25 peste gură. Să ştii, cioară, altă dată să nu te vîri în sufletul
boierilor.
Nedelcu se făcu vînăt de mînie, iar stăpînul Zamfirei,
întorcîndu-se cătră ceialalţi doi călăreţi, le dete poroncă
ca să o lege cot la cot şi să o puie pe unul din caii lor.
30 Slugile se aruncară asupra ei, dar nu avură vreme nici să
se apropie de dînsa, căci Nedelcu, apucînd iute un topor,
îl răpezi orbiş într-înşii, şi boierul pică mort la pămînt, cu
capul crăpat în două. Tovarăşii lui se făcură pe loc nevăzuţi.
Aşa biata Zamfiră au scăpat de a doua oară din lanţul
35 robiei, dar ce folos! Nedelcu peste cîteva zile fu prins, ferecat,
giudecat şi spînzurat.
Par a u a: Dar Zamfira?
Gal b î nul: în ceasul cînd iubitul ei se zbătea în
ştreang, dînd o lecţie de moral poporului adunat, sărmana
40 leşină Ungă spînzurătoare şi îşi perdu minţile pentru tot­
deauna.
43
"." ....
[44]
Par a u a (cu spaimă).' Cum! nebună?
Gal b î nul: Nebună! Din ceasul acela sărmana sîmţi
o ură grozavă asupra oamenilor şi părăsi tot, şătre, rude,
părinţi, pentru ca să se ascundă în mijlocul codrilor. Toată
5 ziua ea alerga cu ochii ţintiţi înaintea ei ca şi cînd ar fi alungat
o umbră şi, dacă întîlnea vreun om, ţipa cu înfiorare şi fugea
pănă ce pica obosită la pămînt. Iar noaptea, cînd toată
natura era cufundată în tăcere, Zamfira începea a cînta
cu glas jalnic doinele ce învăţase de la Nedelcu, şi îndată
10 pe urmă faţa ei se lumina de o bucurie necunoscută; ea
se apuca la gioc atunci, pănă ce iarăşi cădea ca o moartă
gios. Sărmana Zamfiră! ea care era atît de frumoasă, să
o fi văzut peste cîteva săptămîni, te-ai fi spăriet!... Ochii
i se înfundaseră în cap, obrajii i se uscaseră, părul ei curgea
15 pe umeri displetit şi încîlcit. Din tot trupul ei atît de bine
făcut nu-i rămăseseră decît pelea şi oasele. Sărmana Zamfiră!
În ce stare ticăloasă o adusese disperarea!
Par a u a şi Gal b î nul (oftează împreună).
Gal b î nul (duPă o scurtă tăcere).' Într-o zi cîţiva
20 oameni beţi, întîlnind-o pe cîmp, o luară de goană ca pe o
feară sălbatică, cu gînd de a glumi. Nenorocita fugea spărietă,
ţipînd cu groază, cînd deodată un tînăr ce se găsea pe acolo
la vînat se puse înaintea gonaşi1or şi întinse puşca spre ei.
Aceştia se făcură pe loc nevăzuţi prin tufe, iar Zamfira
25 apropiindu-se de apărătorul ei, se uită la el cu ochii plini
de lacrimi şi-i zise: - M-ai scăpat de la moarte !... ţine
galbînul ista că ţi-a fi cu noroc. După aceasta ea mă dezlegă
pe mine din salbă, mă dete în mîna tînărului care sta înlemnit
de mirare şi se depărtă de dînsul în fuga mare.
30 Par a u a: Şi n-ai aflat ce s-au mai făcut?
Gal b î nul: Peste cîteva luni ea au murit la monăsti­
rea Varaticului, după multe dureri grele!
Par a u a: Nenorocirile Zamfirei si a lui N edelcu m-au
pătruns peste măsură. Dar cu toate aceste, te rog, iubite,
35 să mai scurtezi povestirea întîmplărilor tale, pentu că de-abia
ne mai rămîne un ceas păn-în ziuă, şi, după cum ştii, cîn­
tieul cucoşului este pentru noi, fiinti neglăsuitoare, un sămn
de spaimă. Numai oaminilor le este dată dreptatea de a
rosti minciuni şi paraseovenii în ziua mare; iar noi nu
40 putem avea glas decît de la mezul nopţii şi păn-în zori.
44
[45]
Gal b î nul: Nu te îngriji, scumpa mea; voi căuta să
sfîrşesc cît mai degrabă, pentru că de cînd vorbesc mi s-au
cam dogit glasul, şi mai ales că sînt curios să cunosc şi
întîmplările tale. Afară de tînărul la care mă găsesc acum
5 nu am mai avut alţi stăpîni decît pe necunoscutul căruia
mă da se Zamfira şi pe un poet. Cel dintîi a vea o figură blîndă
şi frumoasă, un port elegant, un glas pătrunzător, care
mă făcură într-o c1ipală prietinul său. Toată persoana lui
avea un ce magnetic care mă trăgea la el şi mărturisesc că
10 din ceasul cum am întrat în mînile lui, m-am sîrnţit gata
de a-mi jertfi şi viaţa pentru dînsul!. .. Însărnnat-ai, draga
mea, ce înrîurire are fizionomia unor persoane asupra inimi­
lor şi putut-ai vreodată să-ţi tălmăceşti misterul simpatiei?
De unde vine că deodată te sîmţi robit la privirea unei figuri,
15 făr'a-ţi putea da samă de ceea ce simţeşti? De unde vine ...
Par a u a: Acuş cîntă cucoşul.
Galbînul (zîmbind): Am înţeles! ... Dar dacă mă
întind cu vorba aşa de mult asupra simpatiei, aceasta o fac
pentru ca să poţi înţălege cum de am fost în stare să-mi
20 pun eu zilele în pericul pentru ca să scap pe stăpînul meu
de la moarte. Nu rîde şi nu socoti că mă laud, căci nu am
slăbăciunele oamenilor. Eu, precum mă vezi, fiinţă mică
şi neînsămnată, m-am irnprotivit duşmanului ce-l ameninţa,
m-am luptat cu el, l-am biruit şi am scos din ghearele morţii
25 pe singurul om din lume ce mi-au însuflat dragoste. Să fi
fost oricare altul în locul lui îl Iăsam să peară, căci deşi
oamenii ne slăvesc pe noi, monedele, ştii că din împrotivă
noi nu-i avem la ochi buni.
Par a u a (cu nerăbdare): Nu-ţi lăsa iar sugetul, frate.
30 Gal b î nul: Tînărul meu iubea o damă cu multe gra-
ţii, cu mult spirit şi cu mult urît barbat.
Par a u a: Iar o istorie de amor şi de bărbat urît?
Gal b î nul: Toate istoriile din lume sînt drese cu
amor, acesta este cel mai vechi şi cel mai cu gust mezelic
35 a unei întîmplări; cît pentru bărbatul urît, se tălmăceşte lesne
prin nătîngia oamenilor care repetează, de cînd mitologia,
istoria Afroditei cu Vulcan. Eu, dacă aş fi domn într-o ţară,
aş face o pravilă după care numai oaminii cei frumoşi ar
avea drept să se căsătorească cu femei frumoase, iar cei
40 urîţi ar fi siliţi să ieie pe cele urîte, şi prin chipul acesta sînt
45
-: -;
[46]
I
I
I
,1
I
sigur că aş curma răul nestatorniciei şi a necredinţei. Ah!
Doamne! De ce nu-s domn!
Par a u a: Pentru că eşti numai un biet ban.
Gal b î nul: Mihai Viteazul încă au fost ban, dar
5 s-au făcut erou stăpînitor, încît au tremurat Ţarigradul
la numele lui. Eu sînt ban de Olanda si, desi nu-mi este dat
a fi niciodată domn, gîndesc că pot să fa� domni!
Par a u a: Pare că cîntă cucoşul,
Gal b î nul: Cu vorba de cucoş mă faci un pui de găină.
10 Iată dar că mă întorc la tînărul meu.
La unul din balurile strălucite ce s-au dat în iarna trecută,
el sta deoparte şi vorbea cu o damă de cele pe care poli­
teţa veacului nostru le numeşte mobili, cînd deodată un cavaler
strîns în frac, ce ţînea două dame de mînă, se opri dinaintea
15 lui şi îi făcu întrebare dacă preferează un înger sau un drac?
Aceasta era o figură de la mazurcă. Tînărul meu se sculă
pe picioare şi răspunse zîmbind că: "fiind sigur să meargă
în iad după moartea lui, vroieşte să cîştige mai dinainte
favorul dracilor şi că, în urmare, îi preferează mai mult
20 decît pe îngeri". Atunci cavalerul îi prezentă mîna unei
din îmbele dame şi se depărtă giucînd cu ceealaltă. Acea
mînă era atît de mică si albă l. .. bratul era atît de alb si
rotund, încît ochii tînă;ului meu, lun'ecînd de pe mînă pe
braţ, de pe braţ pe umeri, şi de pe umeri pe figură, au făcut
2S în cîteva secunde cel mai frumos voiaj din lume, dar tot­
odată şi inima lui, urmînd drumul ochilor, se găsi departe
de starea liniştită în care se afla c-un minut mai înainte.
El sta cufundat într-o mirare sau, mai bine zicînd, într-o
admirare adîncă, ce îl înlemnise pe loc, şi cînd dulcele glas
30 al damei îl scoase din acel vis dumnezeiesc, el se trezi îna­
morat ca şeptezeci de amorezi.
- La ce gîndeşti, domnul meu, cu atîta ţintire? ... îl
întrebă dama.
- Gîndesc, doamna mea - răspunse el - că dacă iadul
35 e locuit de draci ca d-ta, el trebuie să fie raiul acel făgăduit
sufletelor plăcute lui Dumnezeu.
Dama începu a rîde, arătînd nişte dinţi de mărgăritar,
şi zise:
- Se vede, domnule, că ai mare plecare pentru iad,
40 de vreme ce cauţi să te faci păcătos spuind neadevăruri.
,46
-
[47]
- Ce poate fi mai plăcut decît un păcat care să-mi
meriteze drept osîndă compania d-tale?
Aceste puţine cuvinte fură zise în vreme ce amîndoi
făcea figura mazurcei. Stăpînul meu duse dama la locul ei
S şi, pănă a nu să depărta, priirni din parte-i făgăduinţa de a
giuca un contradanţ împreună.
Peste puţin orhestrul începu acel mult dorit contradanţ.
Tinerii mei aleseră locul lor şi făcură cea întîi figură făr-a
să vorbi nici un cuvînt. Amîndoi sta pe gînduri ca nealtădată,
10 dar mai ales stăpînul meu era tulburat de tot şi nu putea
găsi nici două cuvinte ca să înceapă convorbirea. Amorul
e cel mai mare duşman a limbei şi a mintei; pe una o leagă
şi pe alta o ameţeşte într-atîta, încît omul cel mai cu spirit
poate atunci să fie socotit de prost. Această tăcere s-ar fi
IS prelungit încă mult dacă nu ar fi curmat-o prin o întrebare
ce-i făcu asupra unei persoane ce le făcea vis-a-vis la con­
tradanţ.
- Cum o găseşti pe doamna G. ? ... aşa-i că-i frumoasă de
tot în astă sară?
20 - Cu adevărat - răspunse stăpînul meu - frumoasă
pre cît poate fi o statuă fără viaţă şi fără suflet. Ea domneşte
asupra ochilor, iar nicidecum asupra inimilor.
- Cu atît mai mult dar ea meritează slăvirea d-voastră,
pentru că puteţi gusta în pace plăcerea de a o privi.
2S - Aveţi toată dreptatea, dar natura noastră e atît de
ciudată, că omul cel mai pacinic iubeşte a să război cu sineşi
în preajma unei figuri frumoase. Acea luptă sufletească are
un farmec ascuns ce se răvarsă asupra lucrurilor care-l
împregiură, le împodobeşte, le înviază şi îl face pe om a
30 să crede într-o altă lume.
- Ce fel e acea lume? întrebă dama zîmbind.
- Aceea e o lume de năluciri plăcute, de sperări măguli-
toare, de podoabe dumnezeieşti, un rai de îngeri sau,
mai bine zicînd, un iad ca acela al cărui locas samănă
3S d-tale. '
- La care număr crezi, domnule, că se pot sui compli­
mentele ce s-au zis în astă sară prin bal?
Contradanţul era acum pe la sfîrşit; cele de pe urmă
acorduri răsuna vesel în salonul acel plin de lumină, şi focul
40 veseliei lucea în ochii tuturor damelor şi a cavalerilor. Stă-
47
- c •
.. .
.}
[48]
II
I
I
l'
1
I
/
j
L
pînul meu se plecă spre dama sa şi-i zise cu glasul tremu­
rător:
- Sînt lucruri, doamna mea, care nu ar trebui să aibă
stîrsit.
5 '- De pildă? întrebă ea.
- Contradanţul acesta.
Dama se făcu că nu înţălege ŞI raspunse rîzînd: "Ideea
unui danţ vecinic nu mi-au trecut încă prin minte, şi aş
fi curioasă să văd figura ce ar face nişte persoane care ar fi
10 osîndite a dănţui toată viaţa lor".
Tînărul se măhni mult la aceste cuvinte şi s-ar fi depărtat
de dînsa cu desperarea în suflet, dacă ea nu l-ar fi mîngîiet
prin o dulce căutătură. Din minutul acela însă el fu nebun
ca un am orez şi înamorat ca un nebun. E de prisos să mai
15 adaug că în tot cursul bal ului el nu mai avu ochi decît pentru
iubita lui.
Par a u a: Dar ea?
Gal b î nul: Ea, ca o femeie binecrescută, îşi stăpînea
ochii cît putea, dar oricît făcea, tot îi scăpa destul de ades
20 în partea lui.
Agiungînd acasă, tînărul, îmbătat de delirul dragostei,
se puse pe scris răvaşe de amor atît de înfocate, că putea
să frigă degitele, şi alese dintre toate pe următoriul, pe care
îl şi trimise damei.
25 "Doamna mea,
Viaţă sau moarte! Cu un cuoînt puteţi să-mi daţi una din
două. Nu aş îndrăzni să vi le scriu aceste, dacă nu aş şti că
aveţi un spirit prea mare pentru ca să vă mînieţi şi o inimă prea
nobilă pentru ca să rîdeţi de nebunia în care 111-au aruncat
30 balul de ieri."
Iată răspunsul ce priimi peste două ceasuri:
"Domnul meu,
Mîni, cînd s-a face ziuă, te aştept la rediu cu. doi prietini
ai mei, un martur şi un secundant; te cred prea binecrescut
35 pentru ca să lipseşti de a veni să iei răspunsul ce meritezi.
BARBATUL"
48
[49]
îmi este peste putinţă ca să-ţi descriu mirarea ce cuprinse
pe stăpînul meu la cetirea acestor rînduri, iar ceea ce îl
despera mai mult era de a gîndi la poziţia critică în care
adusese pe iubita lui.
5 A doua zi el se găsi la rediu, la ceasul hotărît, cu ocutie
de pistoale şi cu doi prietini ai lui, dintre care unul, fiind
poet, îi făgădui ca mîngîiere o frumoasă elegie asupra morţii
lui. Ambele părţi protivnice se închinară una la alta în tăcere;
locul duelului se hotărî de secundanţi, şi stăpînul meu şi duş ma-
10 nul său se puseră faţă-n faţă la depărtare de cincisprezece paşi.
Sărnnul se dete de cătră un martor şi deodată bărbatul
slobozi pistolul. Eu însă care pîndeam din buzunarul jeletcii,
unde mă aflam, toate mişcările duşmanului nostru, simtind
că plumbul lui venea spre noi, prin o răpi de mişcare mă
15 pusei drept în contra lui şi îi amorţii astfel lovitura. Plumbul
pică gios ruşinat, şi stăpînul meu scăpă cu viaţa teafără.
Iată, scumpa mea, cum l-am scos eu de la moarte. Ei bine!
ştii cum mi-au răsplătit pentru fapta mea?.. dîndu-mă
unui sărac bătrîn care, întîlnindu-l în uliţă, cînd se întorcea
20 de la rediu, îi ceru pomană cu o mînă, în vreme ce cu cee­
laltă îi dete un răvas de la iubita lui.
Par a u a: Ce n�recunoştinţă! Şi cum ai scăpat de la
acel calic?
Gal b î nul: Poetul ce slujise de martur duelului,
25 văzînd o astfel de nelegiuire din partea prietinului său,
mă scoase din mînile săracului, dîndu-i trii galbini pentru
mine, şi mă păstră la dînsul ca o monetă rară, care, după
cum zicea el, avea meritul de a fi poetică.
Par a u a: Ş-apoi pas de mai zi că poeţilor le lipseşte
30 o doagă.
Gal b î nul: Aceasta o zic numai acei cărora le lip­
seşte două doage.
Par a u a: Spune-mi, te rog, ce fel de lighioaie era
acel poet?.. Căci trebuie să ştii că doresc de mult a mă
35 lămuri asupra acestui soi de oameni ce se zic cîntăreţi.
Gal b î nul: în adevăr ei îsi dau acest titlu cu mare
siguranţie, dar crede că puţini am cunoscut care să fi ştiut
a CÎnta două note. Glasul lor stă în condei. Deosebitele scîrţi­
ituri ce face acest instrument pe hîrtie produc cîteodată
40 nişte armonii poetice, care încîntă sufletul şi închipuirea.
De pildă aici în ţările româneşti ...
49
[50]
Par a u a: Lasă pildele, scumpul meu, pentru ca să nu
\ se supere acei ce merită de a fi trecuţi sub tăcere .
.i) Gal b î nul: Ai dreptate; nu este fiinţă mai ţîfnoasă
'ca poetul fără_talent.
5 Par a u a: In care număr îl pui pe acela la care te-ai
aflat?
Gal b î nul: Îl socot între poeţii cu viitor. El avea
numai un defect, o uitire curioasă care-i pricinuia o mulţime
de desplăceri şi care au fost şi pricina despărţirei noastre.
10 Un lucru iar m-au mirat mult la el: niciodată versurile ce
scria nu era în analogie cu starea sufletului său; vreu să zic
că, în contra altor poeţi, el făcea elegii duioase cînd avea
vro bucurie mare şi, dinprotivă, cîntice vesele cînd era
măhnit... Dar pentru ca să înţălegi mai bine această nepo-
15 trivire, trebuie să-ţi descriu ziua în care el au compus una
din cele mai triste poezii a lui intitulată Desperarea.
Într-o dimineaţă de primăvară el se trezi voios, precît
poate fi un om ce au petrecut o noapte plăcută la bal şi
care, cînd deschide ochii, vede un cer frumos dinaintea lui.
20 Păsările îi cînta pe la ferestre şi razele soarelui se giuca vesel
pe patul lui. Toate lucrurile părea că se împodobi seră înadins
pentru ca să-I îndemne a gusta bunătăţile Iumei, şi cu ade­
vărat el însuşi sîmţa în inimă acea mulţămire liniştită pe
care nici o grijă nu o ameninţă. Cu toate aceste poetul meu
25 luă degrabă condeiul şi scrise într-un album următoarele
versuri:
30
Ce soartă nemiloasă
E soarta ce m-apasă l
Ades în desperare eu stau şi mă gîndesc,
După-orice mulţămire,
Necazuri şi măhnire
Ca o răsplată crudă asupră-rni năvălesc.
Peste puţin el se îmbrăcă în haine nouă; îşi puse un frac
care-i desina o talie cu adevărat elegantă; feciorul îi încreţi
.35 părul după modă, şi el, după ce îşi găti toaleta, se duse în
faţa psişelei unde, zimbindu-şi cu dragostea unei tinere cochete,
adăugi această a doua strofă la cea dintîi:
La orice pas în viaţă
Simţirea-mi se îngheaţă
..50
[51]
Şi de dezgustul lumei amar mă simt cuprins;
Plăcerea tinereţii
Şi farmecul frumseţii
Îmi par nimic, căci focul din inimă-mi s-a stins!
5 Feciorul întră în odaie aducînd gazetele româneşti.
Tînărul meu le luă iute şi îşi ţinti ochii cu bucurie asupra
unia în care se găsea un articul plin de laude pentru talentul
lui în poezie. Nu pot să-ţi descriu mulţămirea ce se zugrăvea
pe faţa sa, în vreme ce cetea pentru a triia oară pasaj urile
10 măgulitoare din acea gazetă; şi măcar că sufletul lui era
plin de mîndrie, iată ce versuri mincinoase el compuse îndată:
Gloria-mi zîmbi odată
Si-n calea-i luminată
O tainică sperare de suflet mă trăgea.
15 Voiam atunci în lume
Să dobîndesc un nume ...
Eram copil! ... şi lumea atunci încă-mi zîrnbea.
Par a u a: Da' bine că-i de necrezut!
Gal b î nul: Aşteaptă că încă nu-i tot. După ce pre-
20 scrise acele versuri, el se sui într-o trăsură elegantă şi se duse
la o damă frumoasă ca raiul lui Mohamed, pre care o iubea
cu tot focul unui suflet de tînăr poet. Acea vizită fu pentru
dînsul epoha cea mai fericită din viaţa lui, căci se încredintă
de amorul îngerului adorat. Ei bine, soro, cînd se întoarsă
25 acasă, el sfîrşi bucata de poezie începută dimineaţa prin
următoarele strofe:
30
35
Ca şoirnul tînăr încă
Ce saltă de pe stîncă,
Şi, vrînd la cer să zboare, jos pică fărîrnat.
Aşa trista-mi junie
Ş-a mea sperare vie
Din visul lor de aur în pulbere-au picat.
Acum s-au trecut toate!
Acum nimic nu poate
Răsunet să mai nască în peptu-rni obosit.
Acum glorie, iubire,
Le văd ca nălucire,
Ca umbre CC-11 pustiiuri de mult m-au părăsit!
. ,
,
51.
[52]
il
1.
Par a u a: Poetul' tău n-avea nici cît de puţină simţire.
Gal b î nul: Ba, dinprotivă, te pot încredinţa că
avea prea multă.
Par a u a: Apoi dar vroia numaidecît să adevereze
5 proverbul ce zice: "minciunos ca un poet".
Gal b î nul: Zi mai bine: uitit ca un poet; căci din
pricina acelei uitiri m-au depărtat pe mine de la sînul lui.
Par a u a: Ce fel?
Gal b î nul: M-au dat, făr-a băga de samă, în plata
10 subscrierei la un jurnal ce iese acum în Iaşi: Propăşirea.
Par a u a : Cui te-au dat?
Gal b î nul: Tînărului la care ne găsim acum împreună
şi care este unul din redactorii foaiei.
Par a u a: Allah! de-a fi auzit toate cele ce-am spus
15 în astă noapte, el îi în stare să ne puie în gazeta lui.
Gal b î nul: Măcar de ne-ar pune, ca să ne facă nemu­
ritori.
Par a u a (coborînd glasul).' Ce opinie ai de stăpînul
nostru?
20 Gal b î nul: Imi pare un tînăr ...
Deodată cînticul unui cucoş răsună în odaie, şi glasul
monetelor mele se curmă pe loc. Ciuda ce mă cuprinse asupra
acelei păsări blăstămate nu se poate tălmăci în cuvinte,
dar mărturisesc că în minutul acela aş fi avut multă plăcere
15 a privi într-o frigare pe acel cucoş, fiindcă glasul lui mă
oprise de a cunoaşte opinia galbînului asupra mea; opinie
dreaptă şi nepărtinitoare, căci, după socotinţa mea, banul
este cea mai sigură peatră de cercare a firei omeneşti.
�.B. A doua zi, cînd m-am trezit, am avut curiozitate
30 să văd de aproape galbînul şi paraua care îmi prilejiseră
o noapte atît de interesantă prin convorbirea lor, dar din
nenorocire am scăpat paraua dintre degite şi am văzut-o,
cu mare măhnire, picînd între scîndurile camerii mele. Rog
dar pe iubiţii mei cititori ca să binevoiască a îngădui pănă
35 ce voi scoate-o din locul unde s-au ascuns, pentru ca să le
pot împărtăşi istoria ei.
lS·J..j·
.,--._-
[53]
SUVENIRE DIN ITALIA
BCCHETIERA DE LA FLOREKŢA
1
De o săptămînă mă aflam la Florenţa, alergînd în toate
5 zilele, de dimineaţă păn-în sară, prin deosebit ele părţi ale
oraşului, spre a videa nenumăratele minuni cuprinse în sînul
său; la tot pasul un nou lucru vrednic de laudă se arăta
ochilor mei şi îmi însufla un sfînt respect pentru maistrii
nemuritori care au înzăstrat patria lor cu atîte podoabe
10 ce fac mirarea călătorilor. "Cînd a da Dumnezeu (ziceam
în mine, în faţa unui monument sau al unui tablou), să
avem şi noi în Moldova un Raphael, un Michel Ange, a
căror produc eri minunate să poată atrage ochii şi laudele
naţiilor asupra noastră 1" Dar aceste visuri mîndre făcea
15 loc îndată altor idei trezite în minte-mi prin priveliştea
vreunui alt capodoperă de zugrăvie sau de arhitectură ce
se infăţoşa ochilor mei, căci obiectele de artă sînt atît de
multe în Italia şi mai ales cu aşa talent lucrate, încît călă­
torul nu mai are vreme nici să gîndească, ci îşi sîmte fiinţa
20 cufundată într-o mirare îndelungată şi plină de plăceri.
El în trecerea sa prin Italia gustă o viaţă nouă, necunoscută;
şi cînd iese de pe ţărmurile acelui pămînt poetic, atunci i
se pare că s-au visat zburînd pintr-o cîmpie îmbogăţită
cu toate podoabele raiului.
25 într-o duminică, trecînd pe piaţa de Domo, văzui o
mulţime de echipaj uri aşezate în linie, în faţa catedralei
Santa Maria del Fiore 1, ce se găseşte în mijlocul pieţei; şi
1 Această catedrală ce se numeşte Domo, din pricina frumoasei şi
îndrăzneţei arhitecturi a bolţii cu care vestitul Brunellesco a încoronat-o.
53.
[54]
I,i
l'
"
1"
III
! ,
I li
: \
;
[-
îndemnat de curiozitatea de a videa damele aristocrate din
Florenţa, întrai în ea. Priveliştea ce mi se înfăţoşă mă umplu
de un sentiment atît de puternic şi de sfînt, că rămăsei
împetrit ca statua sfîntului Ioan lîngă care mă aflam. Biserica
5 era luminată de vro cîteva candele ascunse pe după coloane,
Încît razele lor arunca o lumină slabă, ca glasul cel de pe
urmă al unui om ce moare, şi misterioasă ca sfintele taine
ce se serba înaintea vecinicului părinte. Un popor întreg sta
îngenunchet în faţa altariului şi cufundat în dulcea mîngîiere
10 a rugăciunei; glasul răsunător şi plin de melodie al organelor
zbura prin nourii de tămîie ce se ridica în văzduh şi vuia
ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăinţă.
Un aer de sfinţenie ce-ţi răcorea inima de toată durerea
domnea asupra tuturor acelor capete plecate ...
15 După vreo cîteva minute petrecute în cea mai dulce
extazie, mă apropiei de mormintele lui Brunellesco şi a lui
Giotto, arhitecţii acelei biserici; vizitai cu de-amăruntul
toate frumuseţile acelor două monumente de glorie şi, lăsîn­
du-le în urmă, mă îndreptai cătră o capelă Iăturală spre a
20 examina icoana sfintei Ceciliei, ce zărisern de departe lumi­
nată de razele unei candele de argint. îngereasca espresie
a figurei, colorile melanholice a obrajilor şi mai ales duioşia
tipărită în ochii acelei icoane îmi părură atît de măiestroasă,
că mă apropiei de ea ca să văd de nu era vrun tablou a lui
25 Andrea del Sarto, căci în toate figurile lucrate de acest
vestit artist însămnasem umbrele acele dulci întinse ca un
văI transparent asupra ochilor. Însă care fu mirarea mea,
cînd cetii în giosul icoanii un nume a unui prietin al meu ce-l
cunoscusem la Paris, V***. "El oare să fie? (gîndeam în
30 mine) tînărul italian cu care am petrecut atîta vreme în
capitalia Franţiei?" Un suspin greu şi înăduşit ce auzii în
colţul capelii unde mă aflam mă făcu să-mi întorc iute capul
şi văzui un om înghenunchet lîngă mine, care părea a fi
într-o meditaţie dureroasă. Curiozitatea mă împinse să fac
35 vro două pasuri spre el; atunci tînărul îşi rîdică capul şi
se uită la mine. Faţa sa lungăreaţă şi albă, ochii săi negri,
mari şi înfocaţi, părul său lung, ce-i pica în plete netede pe
umeri, şi în sfîrşit fizionomia, aerul său de artist, toate îmi
este cea mai mare din Florenţa .,. Zidurile ei sînt pe dinafară acoperite cu
40 trii soiuri de marmoră: roşie, albă şi neagră [v. A.].
54
[55]
era cunoscute; socoteam că văd umbra prietinului meu.
Necrezîndu-mi ochii şi socotind că visez, mă dusei lîngă
el şi îi zisei: Tu eşti, V***? - Străinul sări pe picioare, mă
strînse în braţe şi, luîndu-mă de mînă, mă scoase afară din
5 catedrală.
- Vină Ia lumină să te văd bine, îmi zise el oprindu-se
pe piaţă. Nu pot crede încă că eşti tu. Şi se uită Ia mine cu
nişte ochi a căror espresie era de tot curioasă.
- Te miri, prietine, de starea în care mă vezi, urmă v*** ;
10 mă socoţi poate nebun? .. însă cînd ai şti în ce furtuni
pluteşte sufletul meu t Cînd ai cunoaşte feIiuritele simţiri
şi cugetări care mă muncesc, te-ai mira cum n-am nebunit
de tot!. .. După aceasta el se puse pe gînduri şi ţinti ochii
pe crucea catedralei Santa Maria del Fiore.
15 - Drept să-ţi spui, iubite - îi răspunsei - de cînd te
cunosc, niciodată nu te-am văzut asa de tulburat, si-mi
pare rău că tocmai acum, cînd după 'multă vreme te intîl­
nesc fără veste în patria ta, te văd într-o amărăciune aşa de
crudă. V*** îmi strînse mîna şi ne îndreptarăm spre cafineua
20 numită Donne.
Pe drum începui a-i vorbi de frumoasele monumente ale
Florenţii şi a-i aduce aminte de norocita vreme cînd ne găseam
la Paris, fără a lua sama că el nu mă asculta si că mintea lui
era cufundată în gînduri cu totul deosebit� de ale mele.
25 Deodată, el se opri, căutînd la o fereastră a unui palat pe
lîngă care treceam şi, aruncînd un ţipet şi întinzind mînile
spre ea, îmi zise:
- Ai văzut-o?
Spăriet de dramatica sa poziţie, rîdicai ochii, dar nu
30 văzui ni mică Ia fereastră. - Ce vrei să văd? îl întrebai;
perdeaua este trasă. - Nimic, îmi răspunse el, făcîndu-se
roş pe obraz; nimic. " o nălucire numai, căci Ceci li a s-au
dus de mult de pe pămînt t
La aceste cuvinte două lacrimi părură în ochii lui ...
35 Atunci un fulger de adevăr îmi lumină mintea şi înţelesei că
prietinul meu era înarnorat l, .. Întrarăm în cafine.
în Italia cafinelile sînt toată ziua pline de consumatori
(muşterei), din pricina căldurilor nesuferite carele aduc pe
om Într-un fel de moleţă foarte plăcută; pătruns de fluidul
40 magnetic în care crierii înoată, te sîmţi furat de o somnărie
uşoară, şi toată fiinţa ţi se cufundă în sînul unei lene poetice,
55
. ,
, �
J
[56]
;1
,1
"
1:
I�
I
I
"
cunoscută în Italia sub numire de dulce jar niente. Pare că,
întins pe un leagăn de flori, te cobori din nouri încet, fără a
videa măsura care te desparte de pămînt.
Ne puserăm la o masă de marmură albă. îndată un
5 botega (fecior de dugheană) îmbrăcat curat alergă înaintea
noastră, întrebîndu-ne de vroiam graniteI sau gelate» şi, fără
a aştepta răspuns, începu a număra vro douăzeci de soiuri
de îngheţate cu atîta iuţime, încît, neîntelegindu-I ce spune,
îl poftii să ne aducă ce-a vroi.
[O V*** nu ieşise încă din melanholia în care căzuse; în
zădar căutam să-i pricinuiesc oarecare distracţie prin cetirea
gazetelor franţeze. Mintea sa părea muncită de o idee crudă,
care înădusea toate sufletestile sale însusiri. Nu stiam cum să
mai fac pentru ca să-I trag din meditarea lui şi, plin de
l5 tristeţă pentru starea prietinului meu, mă hotărîi a-i da
pace şi deschisei gazeta Curierul jranţez. Deodată un murmur
de mirare se ridică împregiurul nostru; un glas unanim de
laudă umplu toată sala. Unii zicea: Ah! ce frumoasă buche­
tieră! ce aer nobil şi elegant! - Cine oare să fie? zicea alţii.
20 Pare că am văzut figura aceasta; ... ce sămănare cu primadona
de la Pergolas î Rîdicai capul, dorind a şti cine pricinui se
acea tulburare în sală şi zării în faţa noastră o femeie de o
frumuseţă îngerească, care, zîmbind cu o graţie deosebită,
ne prezenta buchet uri de flori. Un nour de melanholie flutura
25 pe faţa sa palidă şi arăta că inima ei era zdrobită de vro
durere secretă; părul său negru şi luciu ieşa în bucle undu­
ioase de sub o capelă de paie supţire şi se împrăştia împregiurul
gîtului său alb ca crinul; ochii săi mari şi negri avea mîndria
ochilor de vultur, dar totodată luminele lor înota într-un
30 foc limpide şi misterios, prin care se zărea o înduioşire nemărgi­
nită. în sfîrşit, toate în ea era făcute pentru plăcere: gura ei,
care legăna un zîmbet melanholic, talia sa zveltă şi delicată,
mînile sale mai fragide decît florile ce ţinea. .. toate avea
o atragere ascunsă, care îţi aprindea închipuirea.
35 Cînd aruncai ochii asupră-i mi se păru că văd icoana din
Santa Maria, lîngă care întîlnisem pe prietinul meu; două
lacrimi steclea ca două briliante pe genile sale. .. Mă întor-
1 Sirop cu gheaţă (ital.).
2 îngheţată (ital.).
40 3 Teatru din Florenţa.
56
[57]
sei iute cătră V*** cu gîndul de a-i comunica ideea mea, dar
el era leşinat. Înfăţoşarea acelei necunoscute îi făcuse o
impresie atît de mare că îşi perdu sîmţirele, strîngînd la sîn
buchetul ce luase de la dînsa. Străinii din cafine alerga seră
5 lîngă V*** şi cerca deosebite chipuri de a-l aduce în cunoş­
tinţă. .. în sfîrşit V*** deschise ochii; figura lui era galbînă
şi tulburată; căutăturile lui era sălbatice. El se uită peste
tot locul cu înfiorare, şi pe urmă apucîndu-mă de mînă:
"Haideţi degrabă, îmi zise, haideţi să o găsim. .. Cecilia
10 mea trăieşte!"
Ieşirăm din cafine fără a şti unde mă va duce; trecurăm
iute vro cîteva uliţi unde toţi ne lua de nebuni şi ne îndrepta­
răm spre o primblare pitorească, ce este afară din Florenţa şi
care se numeşte Boschetto.
15 La începutul acestui parc este o piaţă mare unde se ridică
Palazzo delle Cascine, adică palatul Iăptăriilor a ducăi de
Toscana. în toate sările, după ce se culcă soarele, aristocraţia
Florenţii îşi opreşte echipajele strălucite dinaintea acelui
palat, şi damele se desfătează prin convorbirea tinerilor
20 cavaleri, care saltă călare împregiurul lor, şi prin dulceaţa
laptelui proaspăt ce le împuterniceşte sănătatea şi le învioşază
colorele obrajilor. Acea piaţă este locul de întîlnire a multor
intrigi de amor!. .. De cîte ori treceam pe lîngă un oblon
şi vedeam vreo damă aşezată pe perne de mătasă în fundul
25 trăsurei, nu mă puteam stăpîni de oarecare palpitare de
inimă. Fieştecare caretă pentru mine era un izvor de impresii
nouă, însă V*** părea că nici le videa. Cu cît ochii mei era
înfocaţi, cu atîta ai lui era răci în faţa unei privelişti atît de
vesele şi de încîntătoare.
30 - N-ai de gînd să te opreşti aici? îl întrebai.
- Nu, îmi răspunse.
- Dar unde vrei să mergi? .. spune-mi, să ştiu ŞI eu.
- Nu-ţi pasă; vină.
Şi apucă printr-un cîmp împregiurat de copaci nalţi şi
vechi, care, oprind razele soarelui, îşi întindea umbra asupra
35 gingaşelor dame ce se primbla pe iarbă. Pe urmă întrarărn
într-o luncă deasă, şi după vro giumătate de ceas ajunserăm
pe un mal rîdicat şi plin de flori, care se Înaintează ca un
57
[58]
1
"
,1
, !
i
I
'II
I
promontoriu între curgerile line a lui Arno şi a lui Miunione 1.
Acolo era sfîrsitul boschetului.
Cînd ne oprirăm, figura lui V*** se prefăcuse de tot:
faţa lui era roşie ca ceriul ce se întindea deasupra noastră;
5 părul său, rîdicat de vîntul de sară, fîlfîia în aer şi lăsa liberă
fruntea sa largă şi genială. - "Priveşte, el zise deodată cu un
glas puternic; priveşte, iubite, cu ce mărime soarele se ascunde
după munţii care se înalţă în faţa noastră. Nu-ţi pare că
asistezi la dărîmarea împărătiei romane? .. Priveste norii
10 aceşti văpsiţi de purpura r�zelor lui, cum se rîdi�ă cătră
ceriuri ca o jertvă a pămîntului făcută în gloria preaputerni­
eului ziditor. Uită-te şi te miră de frumuseţile patriei mele:
în faţa noastră poeticul Arno şerpuieşte prin cîmpii vesele
şi prin lunci misterioase, şi malurile sale vuiesc de cîntecele
15 meI odioase ale păsărilor; în dreapta, verzile colnice acoperite
cu grădini şi palaturi de marmură se par că zîmbesc una
altia ca nişte copile ce s-ar uita în oglindă; în stînga
se întinde o cîmpie plină de livezi, prin care se rătăcesc
vro cîteva grupe de amorezi; în urmă-ne se clatină un zid de
20 copaci tufoşi, care opreşte vJ!kţnl oraşului de a veni pănă
la noi; numai murmura tristă a lui Arno tulbură tăcerea
adîncă ce ne împregiură. Din vreme în vreme, ţipetul a unei
păsăruici care adoarme sau notele rătăcite prin văzduh a
unei ghitare se aud în depărtare. Acum e ceasul cînd mintea
25 se cufundă în meditări plăcute, cînd inima înoată în extazii
dumnezeieşti, cînd sufletul aprins de sperare îşi întinde aripile
şi se leagănă pe plaiurile unei lumi necunoscute. Acum e
ceasul sfînt cînd toată fiinţa ominească se adapă la izvoarele
ceresti si binecuvintează mîna ce au zidit-o. Spune-mi:
30 nu sîmti tu în tine acum o mulţămire ascunsă, ca şi cînd ai
fi dobîndit tot ce ai dorit? .. Nu-ţi pare că eşti un alt om? . :
Peptul tău nu se smunceşte în izbiturile inimii tale? Nu simţi
ceva ce îţi răcoreşte fruntea şi îţi dismiardă lumina ochilor? ..
Spune: nu socoţi tu că pare că ai să zbori într-o lume străină,
35 unde norocul te aşteaptă? .. Ah! acum, acum viata-i dulce şi
nepreţuită; acum închipuirea mea s-aprinde; acum o! Cecilio,
te văd strălucind ca o stea în seninul limpeziu a ceriului;
îmi zîmbeşti ca un înger de blîndeţă, îmi faci semn cu mîna
1 Aceste două rîuri mici curg pe marginele Bosquetului şi formează
40 insula unde se face primblarea [V.A,].
58
[59]
să te urmez. .. Ah! de ce nu am aripile acestui vultur ce
trece pe deasupra noastră ca să spintec văzduhul şi să mă
arunc în braţele tale!"
V***, cu ochii plini de lacrimi, întinse mînile spre ceriuri.
5 V*** era de un caracter iute, sîmţitor şi supus impresii lor
celor mari; cînd sufletul său era mişcat de vreun lucru, atunci
toată fiinţa-i se pătrundea de el, imaginaţi a-i se înflăcăra şi
baterea inimii sale îi zdrobea peptul. .. Natura lui îl făcea să
sîmtă lucrurile cu mai mult foc decît alţi oameni, dar
10 totodată fieştecare sîmţire era pentru dînsul un fulger care îl
străbătea, îi aprindea sîngele şi îi surpa puterile.
După ce se linişti, V*** se întinse pe iarbă; fruntea lui,
unde tremura razele luceafărului la care se uita, era aburită de
sudoare, şi tot trupul său era obosit de osteneală. Nevroind
1S să-i tulbur plăcerea ce părea că gusta în răsuflarea vîntului de
sară, care îi răcorea mintea şi îi alina ferbinţeala inimii, mă
întinsei deoparte lîngă dînsul şi îmi aprinsei o ţigaretă.
Liniştea care domnea împregiurul meu, întunecarea pro­
gresivă a ceriului, ceaţa care se întindea pe Arno şi, în sfîrşit,
20 mulţămirea ascunsă ce gustam înlăuntru-mi mă aduseră fără
ştire într-o reverie dulce şi armonioasă, în care mintea-mi
plutea uşor. Fumul albăstriu a ţigarei, ce se rîdica în spirale
unduioase, îmi îngîna ochii şi îmi pricinui a o distracţie plină
de plăcere, din care mă trasă glasul lui V***:
2S - Mă iartă, prietene, îmi zise el, că ţi-am pricinuit în-
tristare, dar nenorocirea care s-au legat de capul meu ...
- Ce nenorocire poţi tu avea, îl întrebai, la vîrsta
unde eşti?
- Ah, se vede că eşti încă un copil care de-abie ai întrat
30 în lume şi că nu ai călcat încă pe ghimpii care presară calea
vieţii! Ştii tu că tocmai vîrsta mea este cea mai primejdioasă
şi mai supusă patimilor sufleteşti? Tinereţa este ca un copac
mic şi fraged; cele mai slabe vînturi sînt furtune pentru el. ..
Dar ascultă mai bine istoria vieţii mele, ş-apoi vei putea
3S giudeca tu care este nenorocirea ce mă prigoneşte.
V*** îşi aruncă părul înapoi pe umere şi, ştergindu-şi
fruntea, începu aşa:
59
. ,
, '
[60]
I
\
l'
\ ,
I
II
"Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan şi
lipsit de povăţuirile şi de dismierdările părinteşti, care sînt
razimul ei; de-abie agiunsesem în vîrsta de 9 ani, şi nenorocirea
5 îşi înfipse căngile în mine; la cel întîi pas a vieţii mele, în
loc de a mă găsi pe o cale înflorită ca ceialalţi copii, mă trezîi
într-un pustiu fără margini şi fără umbră!. ..
Un mos al meu, fiindu-i milă de ticăloasa mea stare sau,
mai bine poate, vroind a să folosi de micul venit ce-mi rămăsese
10 de la părinţi, mă luă sub epitropia lui, şi pentru ca să nu-mi
tot audă bocitele si să nu vadă lacrimele care neîncetat îmi
uda ochii, mă lepădă într-un pansion unde petrecui zece ani
bătîndu-mi capul cu limbile străine, cu literatura şi mai
ales cu zugrăvia. Îriaintirile ce făceam din zi în zi în această
15 artă, şi mai ales plăcerea ce găseam în studia ei, singure
mă făcea să uit bătăile care mîncam necontenit de la padre
Bertholomo, profesorul meu de limba elină, căci cruda mea
soartă mă silea să caut în însumi mîngîierea de care inima-mi
era însetată, iar nu în braţele unei mume drăgălaşe. Cu ce
20 nerăbdare aşteptam ceasurile lecţiei de zugrăvie şi cu ce .
bucurie videam Intrînd în sală pe profesorul meu, care
niciodată nu lipsea să-mi spuie cîte o vorbă de mulţămire
şi de imbărbătire cînd îi arătam nouăle mele produceri.
Sinor Alsari (acesta era numele lui) avea pentru mine o
25 dragoste cu totul părintească şi mă recomanda la toţi ca cel
mai bun şi mai sîrguitor elev a lui. Sfătuirile pline de bună­
tate care îmi da şi laudele ce îmi prodiga, pentru propăşi­
rile ce făceam sub direcţia lui, îmi însuflaseră atît respect ŞI
atîta iubire pentru el, încît la moartea rnoşului meu, cînd
30 ieşii din pansion, alergai la dînsul şi îl rugai să mă priimească
în casa lui. Sinor Alsari mă luă cu o bucurie nespusă sub
protecţia sa şi nu cruţă nici un sfat şi nici o osteneală ca
să aducă la bună ispravă talentul ce începusem a cîştiga î�
zugrăvie. In toate zilele vizitam împreună strălucitele galeriI
35 din Palazzo Pitti, din Palazzo Vecchio şi din alte palaturi
mari din Florenţa; ne opream ceasuri întregi dinaintea
fieştecărui tablou şi, după ce îmi tălmăcea cu amăruntul
toate însuşirile şi frumuseţile lor, apoi ne înturnam acasă
şi mă apucam de lucru sub necontenita lui privighere. Un an
40 de zile petrecui cu el în cea mai dulce linişte şi în cele mai
60
[61]
plăcute îndeletniciri: toată vremea mea era întrebuinţată
în studii serioase asupra artei la care mă dasem. Gloria îmi
zimbea de departe şi mă chema în braţele sale. De cînd
întrasem în cariera unde Michel Angelo, Tiziano, Raphaelo
5 şi cei mulţi maestri nemuritori păşiseră cu pasuri de urieşi,
singurul ţel a vieţii mele era să pot şi eu adăugi o frunză la
corona strălucită a patriei mele şi, aprins de o idee atît de
îndrăzneaţă şi de nobilă, îmi alcătuisem un trai cu totul
artistic, încît fără a mă îngriji de lucrurile ce nu se atingea
10 de zugrăvie, gustam zile line, netulburate şi pline de în­
cîntările sperărei; însă această linişte sufletească mă părăsi
după puţină vreme.
într-o sară sinor Alsari întră în cabinetul meu si îmi zise:
- V***, fost-ai de mult la teatru? '
15 - De cînd au murit bieţii mei părinţi nu am fost, îi
răspunsei.
- Vrei să mergem desară să vidern LV arma? Are să gioace
o actrită nouă.
- Haideţi.
20 - Găteşte-te degrabă, că-i vreme.
Mă îmbrăcai iute şi ne duserăm la teatru de la Pergola.
Sala era ticsită de amatori şi lojile pline de dame elegante
şi frumoase.
Deodată se făcu o mare tăcere; toţi se aşezară pe la locu-
25 rile lor, şi orhestrul începu uvertura. .. Acea muzică plină
de o melodie cerească născu în minte-mi o mulţime de idei
triste si de amare suvenire. Aducîndu-mi aminte că înainte de
zece a�i mă găseam tot la acel teatru cu iubiţii mei părinţi,
mi se păru că le videam umbrele fluturînd împregiurul meu
30 şi tînguindu-mă cu milă, ca şi cînd m-ar fi aşteptat o nenorocire
cumplită! îngînat de fantasmele acele iubite, nici nu luasem
sama că perdeaua se ridicase de vro cîtăva vreme şi că corul
druizilor era pe la sfîrşit. Cine ştie! Poate aş fi stat toată
sara fără a mă uita pe scenă, dacă un murmur ce se rîdică
35 în sală nu m-ar fi scos din meditarea în care picasem şi nu
m-ar fi făcut să arunc ochii înainte-mi. Văzui o fiinţă albă
şi cerească, o comoară de graţii, de tinereţe şi de poezie, un
înger a cărui glas dulce, limpide şi armonios îmi pătrunse
inima. Sala vuia de aplauzuri; iar cînd Cecilia începu a cînta
40 rugăciunea Normii cătră lună, cînd, picînd în genunchi şi
rîdicîndu-şi mînile spre ceri, întonă acea arie strălucită,
61
. ,
.. �
[62]
Casta Diva, atunci tot publicul în entuziasmul său se sculă
pe picioare şi bătu în palme astfel că Cecilia se spăriase ...
Pare că o văd îndreptindu-şi ochii cu sfială asupra noastră;
nevinovăţia, mirarea, mulţămirea, toate aceste deosebite sen-
5 timente lucea în căutătura ei. Ah! ce zimbire încîntătoare
păru atunci pe buze-i!... Ce nobilă mîndrie se arătă pe
frunte-i! Ea sămăna cu o fiinţă din altă lume, frumoasă şi
răpitoare ca geniul armoniei cereşti! Ah! iubite, ce ţi-oi
spune? Ce cuvinte să întrebuinţez ca să-ţi descriu frumuseţa
10 sa? Cecilia era, precum zice poetul nostru, bella come un angelo
ch' 1 ddio creo, nei suoi piu ardenti transporti d' amore 1.
Două zile necontenit am fost ca un nebun; mi se părea
că videam neîncetat un înger cu aripile de aur care, fluturînd
împregiurul meu, îmi cînta Casta Diva, impreunîndu-şi
15 glasul pe o harfă ce ţinea în mînă. .. Pe urmă cînd m-am
trezit din visul acel plăcut, am aflat de la sinor Alsari că au
fost silit să mă scoată cu de-a sila din teatru, fiindcă, nepu­
tîndu-mi stăpîni entuziasmul, făceam prea mare vuiet, încît
toţi mă socotea lipsit de minte. - �
20 Trii luni de zile am urmat regulat toate reprezentaţiile;
un magnet tainic mă trăgea fără voie spre teatru cînd ştiam că
era să cînte Cecilia. Gustul pentru muzică se dezvălise în
mine totodată cu dragostea, şi dar, profitînd de cunoştinţa celor
întîi principuri ce luasem din vremea încă cînd trăia părinţii
25 mei, începui a face ceva progresuri. Adeseori mă trezeam
cîntînd pe uliţe vro bucată din Norma sau din Lucia di
Lamermoor şi, ruşinat de mirarea cu care toţi trecătorii se
uita la mine, alergam degrabă acasă şi mă închideam în
cabinetul meu, unde mă apucam de zugrăvie cu o sîrguinţă
30 şi mai mare, căci făceam portretul Ceciliei.
De mult aveam de gînd să lucrez icoana sfintei Cecilie ca
să o espun în biserica Santa Maria del Fiore, dar neştiind ce
espresie să-i dau, tot prelungisem lucrul ei. Cînd văzui pe
Cecilia la teatru, frumuseţa figurei sale se tipări aşa de bine
35 în minte-mi că pe dinafară şi fără ştire îi făcui portretul;
fizionomia sfintei Ceciliei se întîmplă a fi întocmai fizionomia
slăvitei primadona de la Pergola. Bucuria de a videa lîngă
mine icoana îngerului ce iubeam mă aduse într-o esaltaţie
1 Frumoasă ca un înger pe care Dumnezeu l-a creat în cele mai înfocate
40 avînturi ale sale de dragoste (ital.).
62·
[63]
atît de mare, că picai pe genunchi dinaintea ei şi, apucînd-o
cu amor în braţe, o acoperii de sărutări .... Tocmai atunci
si nor Alsari întra în cabinet şi, spăriet de delirul meu,
smunci icoana de la sînu-mi şi alergă îndată de o puse în capela
5 unde m-ai întîlnit.
Nu am trebuinţă să-ţi spun că din ceasul acela mă făcui
cel mai bun creştin, că în toate zilele mă duceam la biserică
şi că stam ceasuri întregi plecat dinaintea sfintei Cecilie.
Lesne înţelegi că, de vreme ce persoana care iubeam purta
10 acest nume, nu puteam alege altă patroană spre a-i încrede
secretele mele rugăciuni decît pe sfînta Cecilie.
Intr-o zi. .. ah! cît oi trăi mi-oi aduce aminte de ea!. ..
mă găseam îngenunchiet dinaintea icoanei mele şi cufundat
într-o meditare sfîntă. Un vis plăcut îmi dismierda sufletul;
15 mi se părea că o fiinţă nevăzută mă îndemna să am bună
sperare pentru îndeplinirea dorinţilor mele, cînd sîmţii pe
lîngă mine fîlfîirea unei rochii de mătasă ... Două dame întra­
seră în capela unde eram. Peste puţin auzii convorbirea lor.
- Santa Maria, ce minune! zise cea mai mare. lan uită-te
20 bine, Cecilio, la icoana asta din faţă. Aş giura că-i portretul
tău!
- Bine zici, răspunse ceealaltă. - Şi amîndouă se apro­
pieră de icoană şi se uitară mai cu luare-aminte.
- Curios lucru! zise iar cea dintîi; cu cît mă uit mai mult,
25 cu atîta găsesc mai mare asămănare. Iată ochii tăi negri şi
plini de foc; iată-ţi gura cea graţioasă. A! ce-i drept, măcar că
sînt femeie, nu pot tăgădui că ai o guriţă de tot frumoasă;
pare că-i o roză. lan spune-mi: cît ai plătit zugravului sau,
mai bine, în ce monedă i-ai plătit lucru!. " cu bani ori cu
30 inima? căci am de gînd şi eu să mă fac sfîntă.
- Tot veselă şi nebună ai să fii, lulio, răspunse ceealaltă;
crede-mă însă că niciodată n-am gîndit să-mi fac portretul
si că nici nu cunosc numele artistului.
, - Cît pentru aceasta e lesne de a-l cunoaşte. Şi se apropie
35 de icoană ca să-şi cetească numele însămnat gios. Eu rămăse­
sem înlemnit, căci niciodată nu mă găsisem aşa de aproape de
Cecilia. Nu îndrăzneam nici să mă răsuflu, ca să nu o spariu
şi să nu perd nimica din cuvintele sale.
Dama care se numea Iulia se întoarse cătră Cecilia şi
40 îi zise rîzînd:
- Numele lui este V***; îl cunoşti, Cecilio? ..
63
. ,
.. .
[64]
- Ba nu.
- Sărmanul tînăr! L-ai legat şi pe dînsul în lanţurile
tale!. .. însă el ţi-au dat bune dovezi că te iubeşte; portretul
acesta lucrat în ascuns este marturul slăvirei ce are pentru
S tine. Eu cînd aş fi 'În locul tău aş face toate chipurile să aflu
cine este şi l-aş prefera tuturor printilor din Florenţa
care-ţi fac curte şi-ţi repetează în toate zilele că mor după
tine fără a muri cît de puţin.
îmi venea să sărut picioarele acelei femei care, fără a
10 mă cunoaşte, căuta să înduplece pe Cecilia în favorul meu.
- Nu-ţi este păcat, Iulio - răspunse Cecilia - să zici
acest fel de vorbe în biserică?
- De ce să-mi fie păcat? " Amoriul nu este oare cel mai
sfînt şi mai curat sentiment însuflat oamenilor de însuşi
IS Dumnezeu? Pentru ce să mă sfiesc de a vorbi de el înaintea
celui ce l-au creat în inimile noastre? Ce păcat poate a fi
de a spune adevărul tocmai în locaşul unde adevărul domneşte
şi de a mărturisi că un om, de orişice rang să fie, este mult mai
vrednic de iubit cînd el ne iubeşte din toată curăţenia inimii
20 sale, decît nobilii acei ruginiţi care, departe de a avea cea
mai mică dragoste pentru noi, vreu numai să-şi împlinească
o capriţie trecătoare şi să ne arate pe urmă ca victimile
vanităţii lor!
Cecilia zîmbi si îi zise:
2S - Nu-ti cunosteam atîta elocvenţa, Iulio. De cînd te-ai
făcut adv�catul �moriului?
- De cînd am aflat că nu-i adevărată fericire fără
adevărat amor.
Cecilia privi cu o espresie deosebită la portretul ei şi mi
30 se păru că strînse mîna Iuliei. Ele se uitară una la alta cu
o iubire frătască, zîmbiră amîndouă ca doi îngeri şi se
depărtară.
închipuieşte-ţi poziţia mea după ce auzii acea convorbire
ce se atingea atît de mult de soarta mea. Nu puteam crede că
3S cu adevărat Cecilia fusese lîngă mine; socoteam că visasem.
Atîta norocire nu putea fi pentru mine, dar totodată, ca un
om ce caută să-şi prelungească visul plăcut din care s-au trezit,
îmi înfăţişam lîngă mine pe Cecilia cu fruntea luminată de
razele candelii ce ardea în capelă, cu ochii săi rîdicaţi spre
40 icoană, şi îmi închipuiam aceste două figuri ce sămăna mirîn­
du-se una de alta de frumuseţa lor. Imi repetam în minte toate
[65]
15
cuvintele acelor două femei care reprezenta geniul amoriului,
chemînd în braţele sale pe îngerul nevinovăţiei. Viitoriul mi se
arăta acoperit de flori; toate nălucirile mele se deşteptară, şi
o dulce sperare îmi dismierda sufletul şi mă înălţa la ceriuri.
5 Cînd mă trezii din reveria aceea dulce, biserica era pustie,
şi razele lunii tremura pe coloanele-i de marmură. Mă dusei
degrabă acasă, îmi luai mandolina şi mă îndreptai afară de
Florenţa, spre Bosquetto. Mă primblai vro cîtăva vreme
prin rădiu şi mă întinsei în sfîrşit pe iarbă lîngă un copac. Liniş-
10 tea, frumuseţa poetică acelei sări de vară, dispoziţia melanho­
lică în care mă găseam şi, mai ales, ideile de amor şi simţirile ce
mă stăpînea îmi însuflară dorinţa de a cînta, împreunîndu-mi
glasul cu mandolina; începui a improviza cuvintele aceste:
Ah! te iubesc şi drag mi-e de-a o spune,
Ş-oricît de mult în lume voi trăi,
Tot vreu să-ţi spun, să-ţi spun, dulce minune,
Că te iubesc şi vecinic te-oi iubi!
20
25
Acel cuvînt, acea destăinuire,
Dulce parfum al sufletului meu,
Naşte voios la scumpa ta privire
Ca un odor plăcut lui Dumnezeu!
Dar, te iubesc şi-mi dau sufletul ţie,
Căci pre pămînt şi-n raiul îngeresc
Nu poate fi mai sfîntă armonie,
Decît acest ferice te iubesc ...
O! de-ar suna acuma pentru mine
Ceasul dorit al zborului ceresc,
Eu aş muri ferice lîngă tine,
Căci aş muri zicîndu-ţi: te iubesc!
30 Cînd sfîrşii de a cînta, văzui că se deschide o fereastră
la rîndul întîi a unei case din faţă. O femeie se arătă în balcon,
cu o ghitară în mînă, şi întonă rugăciunea cea vestită a
Normei cătră lună. Glasul ei nu-mi era necunoscut; dulcimea
ruladelor sale născu în mine un prepus. Mă scul ai iute şi
65
..
..
[66]
mă apropiei de fereastra unde auzisem acel glas; tocmai
atunci razele lunii se aruncară în plin pe faţa necunoscutei.
"Cecilio!" strigai în delirul meu, şi picai gios, înundat
în sînge. .. O umbră neagră trecuse pe lîngă mine şi-mi
5 înfipsese un stilet în pept.
Cînd deschisei ochii, mă găsii, o fericire! în braţele Ceciliei...
Ea auzise gemetele mele şi trimisese slugile, care, găsindu-mă
întins ca un mort pe pămînt, mă aduseră în salonul ei. SIă­
băciunea în care picasem prin perderea sîngelui şi mai ales
10 zguduirea electrică ce simţii, văzîndu-mă lîngă sînul Ceciliei,
mă arunc ară încă o dată în ghearele morţii; iar cînd mă trezii
de a doua oară, întrai într-o desperare cumplită, căci mă văzui
în camera mea. în zădar căutam să-mi aduc aminte de toate
cele ce se întîmplaseră; nu puteam înţălege pentru ce sinor
15 Alsari se uita la mine cu ochii plini de lacrimi şi pentru
ce doctorul îmi pipăia mîna, cînd deodată sîrnţii o durere
groaznică în pept. Cătai împregiurul meu: aşternutul era
plin de sînge.
Atunci îmi adusei aminte de toate întîmplările. .. Cea
20 întîi întrebare care făcui au fost despre Cecilia:
- Unde-i, s-o văd încă o dată ş-apoi să mor! Nime nu-mi
răspundea, şi toţi se uita la mine cu milă şi cu frică. Zdrobit
de durerile care mă muncea şi vrînd a-mi tălmăci tristeta
celor ce era pe lîngă mine, socotii că Cecilia murise. Toate
25 sîmţirile mi se turburară la o idee atît de crudă şi, nemaiputînd
suferi viaţa, smulsei de pe rană legăturile ce-mi pusese doctorul
spre a opri curgerea sîngelui; dar cînd rîdicai mîna ca să le
arunc departe de mine, un răvaş pică pe genunchii-mi. Îl
deschisei îndată si cetii aceste cuvinte scrise de mîna Ceciliei.
30 îl ştiu de rost: '
Un tiran care mă prigoneşte din copilăria mea mă sileşte
să mă pornesc în ceasul acesta din Florenţa, căci au aflat
dragostea mea pentru tine. Nu ştiu în care parte a lumei are
de gînd să mă ascundă, însă mare este Dumnezeu! ne vom
35 întîlni poate vrodată ş-aiunci ...
�CECILIA
Acest răvaş mă pătrunse ca un trăsnet şi mă aduse într-o
nebunie cumplită. Trii luni de zile viaţa mi-au fost în braţele
morţii. Am aflat pe urmă că în vremea aceasta mă sculam
66
I
I
1
[67]
I
I
1
cîteodată, săream pin casă, rîdeam, îmbrăţişam pe toată
lumea şi spuneam fieştecăruia că Cecilia mă iubea, că eram
cel mai noroc it om de pe pămînt! ... Pe urmă începeam a
plînge, a-mi smulge părul şi a blăstăma ceasul în care m-am
5 născut şi soarta care, ca unui om însătat căruia i-ai prezenta
un pahar cu apă şi l-ai trage de la gură-i cînd ar vroi să
beie, m-au făcut să cunosc dragostea Ceciliei tocmai cînd
ea au fost sîlită să se depărteze de mine.
în sfîrşit, după şese luni mă rîdicai de pe boală, şi cum
10 fusei în stare de a iesi afară din casă, mă dusei la sinora
Iulia ca s-o întreb de nu cunoştea locul unde se găsea prie­
tina ei.
Sinora Iulia era singură într-o cameră elegantă şi sta pe
o canape de catife roşie. Ii cerui iertare de îndrăzneala ce o
15 luasem a mă înfătisa dinainte-i fără a avea onorul de a-i fi
cunoscut. Ea însă' î�i răspunse zîmbind că mă înşălam, căci
mă cunoştea prea bine.
- Mă găseam la Cecilia - îmi zise - cînd te-au adus
împlîntat în sînge, şi nişte hîrtii ce pica seră din buzunarul
20 d-tale, nişte cărţi de vizite a d-tale ne-au prilejit la amîn­
două chipul de a-ţi cunoaşte numele. Ne iartă, domnule,
dacă am avut indiscreţia de a le ceti, însă trebuia să facem
revizie acelor hîrtii, pentru ca să putem afla numele şi adre­
sa persoanei care era în mînile noastre şi s-o trimitem în sî-
25 nul familiei sale.
- Nu vă pot mulţămi, sinora, de bunătatea şi de mila
ce aţi avut pentru mine şi credeţi că voi fi în veci recunos­
cător.
- Au fost o datorie pentru noi, domnule, ca să-ţi pro-
30 digăm îngrijirile de care aveai o neapărată trebuinţă în sta­
rea periculoasă în care te aflai, şi dacă nu am putut face mai
mult pentru d-ta, crede că aceasta nu au atîrnat de la vroin­
ţa noastră.
- Ştiu, sinora, pricina care pentru nenorocirea mea m-au
35 depărtat atît de degrabă de sub cereasca privighere a dumi­
lorvoastre, şi tocmai pentru ca să aflu urmarea acelei întîm­
plări misterioase am luat îndrăzneala de a veni aici. Te rog,
deci, sinora, şi te giur pe numele prietinii d-tale, să nu-mi
ascunzi adevărul. Spune-mi în care loc se găseşte acum sinora
40 Cecilia? . .. Ah! fie-ţi milă, spune-mi unde-i Cecilia? ...
Cînd ai şti ...
67
"l. .
.. '
[68]
,
- Că O iubeşti, poate? Aceasta o ştiu de şese luni, tocmai
din sara cînd te-au adus mai mort în casa prietinii mele.
- Cum? Cine au descoperit? ...
- Icoana sfintei Cecilie, care se găseşte în Santa Maria
5 del Fiore.
Mă făcui roş pe obraji .
. . � Vezi - adăugă Iulia - că îţi cunosc toate secretele
immn.
- A! tocmai pentru aceasta ar trebui să-mi spui unde se
10 găseşte Cecilia.
- Iţi dau parola mea că nu ştiu nimică despre ea şi că,
de cînd s-au pornit, n-am luat nici o scrisoare de la dînsa.
Te pot însă încredinţa că Cecilia te iubeşte şi că dacă a trăi
şi vei fi statornic, ai să fii odată fericit. Ea te iubea de mult
15 fără a te cunoaşte. Chiar din ziua cînd îşi văzu portretul în
catedrală ea s-au înamorat de artistul care o zugrăvise atît
de bine. Bravo, domnule! bravo, ai un talent vrednic de
laudă.
- Încă un lucru te-aş ruga să-mi spui, sinora: cine este
20 acel tiran care prigoneşte pe Cecilia?
- A! a! domnul Barbarissimo? eu aşa l-am botezat. El
e un mos a Ceciliei care au crescut-o de mică, au educat-o,
şi acum �.roieşte să o ieie de nevastă; dar nu te spăria. Ce­
cii ia nici nu gîndeşte la dînsul, şi dacă mai şede cu el, aceasta
25 o face numai prin recunoştinţa ce-i poartă, pentru că au a­
vut îngrijire de copilăria ei!
- Da bine, un aşa om e primejdios!
- Eu m-aş teme să şed cu dînsul, dar Cecilia îl stăpî-
neşte cum îi place; cu toate aceste, biata copilă e sîlită să-I
30 urmeze peste tot locul unde gelozia lui îl mînă. Purtările lui
sînt nesuferite; nu lasă să se apropie nici un om de nepoata
lui; în sfîrşit, îi cu totul barbarissimo.
- Şi de ce, mă rog, s-au pornit aşa de iute din Florenţa?
- De ce? Pentru că un gelos amiroase amorezaţii ca un
35 copou, cale de o poştă de departe; ş-apoi trebuie să ştii că
sinor Barbarisimo era ascuns lîngă noi, în sara cînd ţi-am
spălat rana, şi că auzise toată convorbirea ce se făcu atunci
asupra d-tale între Cecilia şi între mine. .. Pune-ţi în gînd
cu ce furie s-au înfăţişat dinaintea noastră cînd au auzit pe
40 Cecilia mărturisind că eşti vrednic de dragostea ei. Turbat
de mînie, Întocmai ca un urs, s-au aruncat Între noi; au
68
[69]
poroncit slugilor să te ducă acasă la dumneta; mie mi-au
poroncit să ies afară, şi pe la mezul nopţii s-au pornit ca să
alerge lumea toată, numai ca să fugă departe de dumneta.
După aceste vorbe îmi luai adio de la sinora Iulia, şi a
5 doua zi, îmbrăţişind cu lacrimi pe sinor Alsari, pomii şi eu
din Florenţa cu hotărîre să alerg Italia întreagă ca să dau
de urma Ceciliei. Patru luni de zile am cercetat cu amărun­
tul toate colţurile Italiei .. , în zădar! Nime nu putu să-mi
deie vro ştire despre Cecilia. în sfîrşit, perzînd toată spe-
10 ranţa, mă dusei la Paris pentru ca să uit durerea. Ştii cît
de bine am petrecut un an de zile în capitalia Franţiei.
Am căutat să aflu oarecare distracţii, dar nu am putut su­
feri străinătatea şi am alergat iarăşi în sînul patriei mele.
Tocmai astăzi dimineaţă am sosit în Florenţa şi, cum m-am
15 coborît din trăsura veturinului! care m-au adus, am alergat
să îngenunchez dinaintea icoanei sfintei Cecilie.
Nu ţi-oi vorbi de dulcea impresie ce-ţi pricinuieşte vide­
rea patriei după o lungă despărţire. Cînd te-i întoarce în
Moldova, îi simţi ca şi mine acea fericire adîncă ce-ţi însuflă
20 locul iubit unde te-ai născut şi care îţi trezeşte in suflet o
mie de suvenire scumpe ...
Şi apoi socot că nici aş putea să-ţi descriu bine acea im­
presie, pentru că mintea-mi era prea tulburată de gîndiri
amare. Fieştecare parte a oraşului, cînd întrai in Florenţa,
25 mi-au adus aminte de cîte o scenă a vieţii mele, mai mult
tristă decît dulce, şi bucuria ce gust am în priveliştea patriei
mele au fost amărîtă prin suvenirul supărărilor care au îm­
pregiurat tinereţa mea.
După aceste cuvinte V*** îşi plecă fruntea cu o tristă
30 obosîre,
- Cunosti acum nenorocirea mea. Nu te miri cum de mai
trăiesc sau 'cum de nu am nebun it de tot? . .. Ah! trebuie
să pătimeşti muncile sufleteşti care le-am pătimit eu, pentru
ca să poţi înţălege ce lucru grozav şi crud este de a-şi perde
35 cineva fiinţa ce au iubit!
V*** se opri încă o dată şi, uitîndu-se la buchetul de
flori ce îi dase buchetiera necunoscută în cafineua Donne :
- Sărmanelor floricele - le zise - şi voi aţi veştejit ca
şi tinereţa mea!
40 1 Vizitiu (itaI.: vetturino).
69
...
, �
.�
[70]
Un bilet mic pică din buchet pe iarbă; V*** îl luă cu
. ,repegiune, îl, deschise, îşi aruncă ochii deasupra, sări în
picioare şi începu a fugi spre Florenţa din toate puterile
sale.
5 în zădar îl chemai şi îi strigai să se oprească. .. Atunci
mă aruncai şi eu după dînsul, alergînd cît puteam de iute
şi, în sfîrşit, îl găsîi întins pe scările de marmură a catedra­
lei Santa Maria del Fiore, obosît de osteneală.
- Ce dracu te-au apucat? îl întrebai, apropiindu-mă de el.
10 - Taci că vine! îmi zise; şi, sărind iar de lîngă mine,
se făcu nevăzut în întunericul pieţii.
Neputînd să-I mai urmez, mă hotărîi să-I aştept ca să-mi
tălmăcească taina purtărei şi a cuvintelor sale; dar în zădar
mă primblai vro două ceasuri pe piaţă. .. V*** nu veni.
15 Piaţa era pustie cînd mă pomii spre otelul unde şedeam;
dar cînd vrui să întru în uliţa Calzaioli, auzii următoarea
convorbire între două persoane ce sta sub icoana Maicei­
Fecioare, la colţul uliţii":
- Şi au murit?
20 - Ba nu; se zice numai că-i rănit foarte rău şi că este
o slabă sperare de scăpat.
- Şi nu ştii care-i pricina acestei întîmplări?
- Nu, n-am putut afla altă decît că pe la 11 ceasuri un
om învălit cu o manta neagră au sărit cu cuţitul asupra unui
25 tînăr ce trecea în dosul Baptistariului-, zicîndu-i: "Cine iu­
beşte pe Cecilia trebuie să moară". Atunci se iscă o luptă
crudă între amîndoi, şi unul din ei rămase pe pave împlîntat
în sînge.
Spăriet de ceea ce auzii, mă apropiei de străini şi între-
30 bai de nu ştia unde poliţia dusese trupul celui rănit?
- Nu ştiu, îmi răspunse unul din ei, şi se depărtară amîn­
doi de mine.
1 În Tîrgurile Italiei, mai pe la toate colţurile uliţilor, sînt icoane
sau statuie de sfinţi dinaintea cărora ard necontenit candele [V.A.].
35 2 Acest monument, ce se numeşte încă Sfîntul Ioan, se găseşte tot pe
piaţa de Domo şi se socoate c-ar fi fost în vechime capiştea zeului Mars.
Pintre alte multe lucruri vrednice de privit ce cuprinde, are trei porţi
de aramă, săpate una de Andrea Pizano şi celelalte două de Lauren Giberti.
Săpăturile lor înfăţişază deosebite scene din Vechiul Testament, dar lucrul
40 lor este atît de delicat şi de măiestros, încît Michel Angelo zicea că:
"sînt vrednice de a fi porţile raiului" [V.A.].
iO
•
[71]
Mă dusei degrabă acasă, mă închisei în camera mea şi
nu putui dormi toată noaptea; mi se părea că tot videam
trupul prietinului meu acoperit cu răni.
Cît am şezut pe urmă în Florenţa nu l-am mai văzut
5 pe V***, nici n-am auzit vorbind de el.
III
Peste o lună după această întîmplare, mergînd de la
Roma la Civita Vechia 1, veturinul care ne ducea se opri ca
să-şi odihnească caii dinaintea unei case vechi şi dişărate
10 ce era în drum şi care sămăna mai mult a fi o vizunie de hoţi
decît un tractir pentru călători. Mă scoborîi din trăsură cu
gînd ca să mă primblu pe gios. Afară era o lună plină şi vo­
ioasă ca figura unei tinere fecioare; toate lucrurile se videa
împregiur ca ziua, şi în depărtare se auzea vuietul groaznic
15 si monoton a mărei, care steclea la razele lunii si a stelelor
�a o lungă vale de argint. Acel tablou măreţ îmi făcu o im­
presie foarte mare; şi în suvenire repurtîndu-mă la ruinele
antice ce văzusem în Roma, începui a face triste meditări
asupra nenorocit ei stări în care au picat Roma Cezarilor sub
20 ticăloşia guvernului papal. Primblarea însă totodată iscă şi
în stomahu-mi o foame nu mai puţin tristă decît acele gîndiri.
Întrai îndată în sîngura sală ce se găsea în acel tractir. Vro
cîteva Iăiţi de lemn, cu picioarele rupte, şi vro trii butelci
deşărte, cu gîtul stricat, alcătuia tot mobiIiarul acelui lăcaş.
25 Cînd păşii pragul uşei, o groaznică horăire îmi vesti că acea
vizunie era Iăcuită de mai multe suflete si în adevăr zării la
pămînt vro trii oameni înzestraţi cu figuri foarte problema­
tice. Toată scena era luminată de razele roşii a unui mic jă­
ratic ce mai ardea încă în cuptior. Stătui un pic la îndoială
30 de trebuia sau nu să păşesc mai înainte; dar, în sfîrşit, făcîndu­
mi curagiu, mă apropiei de o laiţă mai lungă ce era în fund
şi pe care dormea un soi de urieş. Socotind după împregiu­
rări, adică de pe cerga ce-l acoperea, că trebuia să fie tractie­
riul, îl scuturai încetişor. însă el, departe de a să trezi, se
35 întoarse pe ceea parte, dînd din umeri şi împreunindu-şi
1 Port la Marea Tireniană, în apropierea Romei.
71
,�
[72]
mişcarea cu o mulţime de complimente în soiul acestora, de
pildă: "Va al Diavolo, Sangue del Christo, Corpo di Baccho" 1.
Ieşii degrabă din acel loc, 'păşind pe vîrful picioarelor de
frica altor asemine complimente. Cînd fusei afară, mi se păru
5 că mă răsuflam mai lesne; şi, cu ochii încă plini de fumul ce
era în sala tractirului, mă îndreptai, făr-a videa mai nimică
dinainte-mi, spre o matahală neagră ce gîndii că este trăsura
noastră, hotărît fiind să mă culc pentru ca să-mi treacă
foamea. După ce mă împedecai de vro cîteva ori de nişte
10 buruiene mari, pe care nu le zărisem din pricina usturimei
ochilor, pipăind mai mult ca un orb, dădui în sfîrşit cu mîna
.de un oblon, îl deschisei şi mă suii; mi se păru Însă că trăsura
în .care întrasăm era mai rîdicată. Cînd era să mă asez, sîmtii
un braţ puternic că mi se puse pe pept şi un glas străin î�i
15 zise: "Cine-i acole?" Eu răspunsei, începînd a rîde: "Ce
dracu! tare eşti fricos, domnule!. .. socoţi că ai a face tot cu
tălhari ?"
Trebuie să spun că în trăsura noastră se găsea un popă
spaniol, bătrîn, care se pornise de la Roma cu mine şi cărui
20 îi era mare frică de tălhari, fiindcă pe atunci se vorbea mult
în Italia de nişte hoţi ce ieşiseră la drum.
- Cine eşti tu? întrebă încă o dată acel ce mă ţinea de pept.
Deschisei ochii mari si văzui dinainte-mi un om si o feme­
ie! . " Nu mă puteam 'dumeri cum se făcea că mă găseam
25 Într-o trăsură străină. Dar după vro cîteva secunde, în care
vreme dama căuta să aprindă o lampă de argint, înţelesei
că în loc de a mă îndrepta cătră adevărata noastră trăsură,
mă rătăcisem în altă parte şi întra sem în vro trăsură străină,
ce sosise în vreme ce căutam să trezesc pe tractieri. Deodată,
30 carîta se umplu de lumină şi văzui o! minune, pe v*** lîngă
buchetiera ce îmi dase flori la Florenţa!
Mirarea şi bucuria noastră fură nespuse, şi îmbrăţişă­
rile noastre nenumărate.
- Nu pot să mă încred ochilor mei, zisei după o scurtă
35 tăcere; tu în viaţă? Te socoteam mort, ucis în dosul Bapti­
stariului.
- Slavă Domnului! am scăpat şi atunci din mînile lui.
Ştii, Cecilio, că ucigaşul care au sărit la mine era tot acela
care mi-au străpuns peptul înc-o dată, demult?
�o 1 "Du-te la dracu, Sîngele lui Hristos, Trupul lui Bachus" (ital.).
[73]
$Z
- Şi nu ţi-au zis ceva cînd au vrut să te omoare? întrebă
ea.
- Aşteaptă; dar, mi-au zis: "Cine iubeşte pe Cecilia tre­
buie să moară!"
5 - Ticălosul! strigă Cecilia. Ştii cine este acel om fără
de suflet?
- Cine?
- Tiranul care m-au prigonit ŞI pe mme de cînd tră-
Iesc ...
10 - Sinor Barbarissimo poate? întrebai.
V*** bufni de rîs auzind acest nume CUrIOS, ŞI apoi
sărutînd cu foc pe Cecilia:
- Nu mai gîndi, îngerul meu - îi zise - la o fiinţă
ticăloasă care ne-au amărît la amîndoi cea mai frumoasă
15 parte a vieţii noastre; lasă-l să putrezească în mîrşăvia
caracterului său, precum eu l-am lăsat împlîntat în sînge,
fără a avea nici o milă de el.
V*** o sărută iarăşi, şi veselia renăscu pe faţa amorezii sale.
Aceste ade se sărutări mă cam tulbura. Rugai pe V***
20 să-mi tălmăcească un lucru de care eram mult intrigat. De
ce fugise de la Bosquetto?
V*** se plecă spre mine şi îmi spuse la ureche:
- Biletul ce picase din buchet era de la Cecilia. Ea îmi
scria că de două zile se găsea în Florenţa, cînd m-au văzut
25 de la fereastră trecînd pe uliţă.
- Acolo poate unde te-ai oprit şi m-ai întrebat de am
văzut-o?
- Tocmai; că îndată după aceea şi-au procurat prin
Iulia un costium de buchetieră, cu hotărîre să între incognito
30 după noi în cafineua Donne, să-mi deie buchetul acel cu
scrisoarea sa, în care mă ruga să mă aflu la 11 ceasuri de
noapte în capela sfintei Ceciliei din Santa }laria del Fiore.
N-aveam oare dreptate să alerg ca un nebun, cînd am
primit, fără a mă aştepta, o veste atît de norocită, care
35 schimba cu totul faţa soartei mele? .. De-abia agiunsesem
pe scările bisericei, de-abia te apropieseşi şi tu de mine, cînd
zării pe Cecilia pe lîngă Baptistariu. Vrui să merg înaintea
ei, dar tocmai atunci fusei atacat de un om necunoscut.
În furia mea îl răsturnai pe pave cu atîta iuţime, încît el
40 pică tocmai pe stiletul ce ţinea în mînă şi se înfipse în el!. ..
Atunci auzii sunînd 11 ceasuri, alergai în biserică şi găsii
73
. ,
, '."
[74]
�I;�-�,,���,,�fY:_�:- :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::J444IBC:S!l1l
� -1
pe Cecilia îngenunchetă dinaintea patroanei sale. De acolo
ieşirăm amîndoi afară unde ne aştepta această carîtă cu
6 cai; ne suirăm în grabă şi fără a ne opri, nu am făcut
altă de atunci decît numai voiajuri, petrecîndu-ne viaţa
5 în cîntice, în sărutări şi în veselii.
- Se vede că aveţi multe secreturi împreună, ne zise
frumoasa Cecilie, zîmbind şi aninînd de fundul carîtii lampa
de argint ce aprinsese.
- Vorbeam de tine, îngerul meu, îi răspunse V***,
10 strîngînd-o în braţe cu o dragoste înfocată.
Acum zorile coronaseră orizonul cu o linie argintie ce
făgăduia o zi frumoasă călătorilor. Caii era înhămaţi la
carîtă şi postaşul sta gata să pornească; dar pănă a nu-mi
lua adio de la norocitul meu prietin, rugai pe sin ora Cecilia
15 să cînte Casta Diva, căci tocmai atunci luna era să se peardă
după un deal. Strălucita cantatriţă îşi luă mandolina şi
începu; dar deodată V*** îi fură mandolina din mîni şi,
rîdicînd pe amoreza sa, o puse pe genunchi. Cecilia, zîmbindu-i
şi uitindu-se la el cu dragoste, se răzimă cu braţul drept pe
20 umărul lui şi întonă de al doile Casta Diva, cu un glas mai
tulburat, dar mai pătrunzător.
Cu cît aria se înainta, îngerescul cîntic slăbea, dar cu
o dulcime încă mai încîntătoare, şi degitele lui V*** se rătăcea
pe strunile mandolinei. In sfîrşit glasul Ceciliei nu se mai auzi;
25 mandolina căzu din mînile lui V*** .. , si amîndoi rămaseră
îmbătaţi de dulcele delir al iubirei. Ei ;ămăna ca doi îngeri
adormiţi în voluptatea estaziei cereşti.
Atunci mă coborîi din trăsură; îi privii pentru cea de
pe urmă oară şi făcui sămn postaşului să încalece.
30 Careta se depărtă cu răpegiune; iar eu, ţiindu-mi încă
multă vreme ochii ţintiţi în partea care apucase, mă întorsei
suspinînd în trăsura noastră.
(Dacia literară, 1 8 4 O)
I
I
�
P. S. - Iubite Negri, - Acum sînt 16 ani de cînd am
35 făcut cea întîi călătorie a mea în Italia, intovărăşit de tine,
care petrecuse şi cea mai frumoasă parte a tinereţii tale
sub ceriul limpide acelei ţări. Tu ai fost martur celor mai
gingaşe impresii a mele; ţie ţi-am destăinuit, ca unui frate
iubit, toate pornirile, toate visurile, toate sperările sufletului
i4
[75]
::
meu şi, precum atunci ai priimit cu blîndeţă acele destăinuiri
entuziaste, priimeşte şi acum dedicarea celei întîi scrieri
a mele în limba patriei. Ea este o slabă încercare, o ştiu,
şi nu aştept de la dînsa altă mulţămire decît să-ţi aducă
5 ţie aminte de trecerea noastră prin Florenţa şi de frumoasele
buchetiere care ne da în toată sara cîte un mic buchet de
flori, pe cînd luam îngheţate dinaintea cafinelei Donne,
împreună cu prietinul nostru D ... 1.
1 Post-scriptumul este adăugat în volumul Salba literară, apărut în
10 1857, dar pregătit, bineînţeles, mai înainte, cînd se împlineau 16 ani de
la prima călătorie pe care o face Alecsandri in Italia, venind spre ţară
de la Paris, în tovărăşia lui C. Negri şi N. Docan .
..
[76]
IAŞII îN 1844
D-lui 111. Cogătniceanu
Doreşti ca să-ţi trimit o descriere a Iaşilor. Iată dar
că, pentru mulţămirea ta, mă hotărăsc a-mi scutura lenea
5 şi a Încăleca pe condei spre a întreprinde o primblare pito­
rească prin uliţile capitaliei Moldovii. Te înştiinţăz Însă că
această primblare am de gînd să o fac fără a-mi întocmi
dinainte un plan de drum, precum se obicinuieşte mai în
toate voiajurile. Nu, eu nu înţeleg călătoriile ca cei mai
10 mulţi, adică: de a să face robul unui plan şi, în urmare, de
a alerga ţintă pe linie dreaptă pănă la ţelul propus, fără a
să abate din cale şi fără a îndrăzni de a ieşi din rolul de maşină
drumeaţă. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice
Înrîurire străină, .irrnează numai capriţiilor vremelnice a
15 închipuirei şi care ia fiinţă fără pregătire, precum şi fără
scop hotărît.
Adevăratul călător e acela care, CÎnd porneşte la un drum,
Îşi propune să meargă unde l-a duce fantazia lui, astăzi
spre răsărit, mîni spre apus, astăzi pe mare, mîni pe uscat.
20 Iar cît pentru acela care se jertfeşte de bunăvoie unui ţel
Întocmit după harta geografică, acela îl socot un curier
însărcinat de a să purta pe sineşi ca pe un pachet dintr-un
loc într-altul.
Pentru ca să nu întru dar în categoria plicurilor de poştă,
25 dă-mi voie să urmez după placul meu şi să mă rătăcesc pe
unde m-a duce condeiul. La aceasta mi-i zice poate că un bun
călăreţ trebuie să ştie a stăpîni zburdările calului său; dar
oi răspunde şi eu că din toate lighioanele lumei, condeiul este
i6
[77]
cel mai greu de cîrmuit şi că ades e răsturnat cine vrea să-I
înfrîneze.
Ori şi din care parte vine străinul la Iaşi, vie despre
Dunărea, despre Prut, sau despre Siret, i se înfăţişază de
5 departe o panoramă măreaţă şi vrednică de a trage toată
a lui luare-aminte. Pe coastele unor dealuri mici ce se întind
pe malurile Bahluiului şi în faţa altor dealuri acoperite cu
păduri şi cu vii romantice, el vede o adunătură curioasă
de case mari, ce par a fi clădite unele deasupra altora, şi
10 de turnuri bisericeşti ce răsar pintre ele ca nişte catarguri
nalte într-un port. Acele palaturi, fără arhitectură cunoscută,
carele, precum am zis, samănă că se acaţără între ele pe spe­
tele lor, sînt cea mai vie icoană a ambiţiei locuitorilor lor
şi acele turnuri numeroase ce se ridică în văzduh par ca nişte
15 urieşi ce ar căta la ei cu multă mirare şi cu mare milă. Cu
toate aceste, întrulocarea lor produce un efect plăcut stră­
inului, şi oraşul întreg, înşirîndu-se în amfiteatru deasupra
frumosului şes a Bahluiului, înformează un tablou original
şi minunat cu zidirile sale albe, cu mulţimea sa de acopere-
20 minte în fer alb ce lucesc ca oglinzi sub razele soarelui şi
în sfîrşit cu tot farmecul unei politii ce are două feţe, una
orientală şi alta evropienească.
Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedeste
atît de mult înrîurirea Evropei asupra unei părţi dintre
25 români, partea bogată şi privilegetă, şi lupta necontenită
între ideile vechi şi nouă nu era nicidecum tipărită pe faţa
capitaliei noastre cu vro cîţiva ani mai în urmă. Atunci ea purta
o fizionomie mai mult orientală; însă de cînd spiritele au început
a să dezvăli la razele civilizaţiei, o mare prefacere s-au ivit
30 în toate, o schimbare răpi de s-au săvîrşit atît în gusturile
cît şi în obiceiurile acelei mici părţi a societăţii româneşti
de care am pomenit. Hainele lungi şi largi au dat rînd stra­
ielor mai strîmte a Evropei; şlicul s-au închinat dinaintea
pălăriei; ciubotele roşii şi galbine au dat pasul încălţămintelor
35 de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele
elegante, şi în urmarea tuturor acestor noutăţi şi a mai mul­
tor alte ce s-au întrodus cu moda, casele au trebuit
negreşit să priimească o formă străină şi potrivită cu natura
ideilor de astăzi. Ele au început a să supune regulelor pro-
40 porţiei, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi şi luminoase,
cu balcoane desfăţate; au început a ieşi în faţa uliţilor,
77
v v ,
, �
,�
[78]
părăsînd fundul ogrăzilor unde se ascundea mai înainte, a
să îngrădi cu ostreţe de lemn sau fer, dărîmînd gios zapla­
zurile şi zidurile acele tari care le da un aer de cetăţi; au
început, într-un cuvînt, a să rîdica pe planuri elegante şi
5 plăcute ochilor.
Aceste zidiri nouă formează partea evropienească a oraşului.
Cît pentru cea orientală, ea este reprezentată prin o mul­
ţime de hardughii vechi, nalte, strîmbe, mucede, cu păreţii
afumaţi şi crăpaţi, cu ferestrele mici şi chioare, cu streşinele
10 putrede şi ascuţite, cu scările întunecate, cu odăile ofticoase,
cu ogrăzile mari şi pustii, cu grădinile pline de buruiene
sălbatice şi cu ziduri groase pimpregiur. Cuiburi de buhne,
locuinţi de stahii ce te înfiorează şi unde ţi se pare că vezi
zăcînd cîte un matuf gîrbov, cu ghigilic pe frunte, cu mătănii
15 în mînă şi care hîrcîieşte, ocărînd necontenit cîteva ţigance
stremţeroase ce stau dinaintea lui.
Mai adauge la acest tablou cîteva clopotniţi rotunde sau
cvadrate, fără stil cunoscut, cîteva cişmele cu înscrieri gre­
ceşti şi turceşti, şi vei avea o idee destul de lămurită despre
20 acea parte a Iaşilor pe care o numesc orientală, neavînd alt
cuvînt ca să o botez mai bine.
Acum, amestecă-le pe toate la un loc în închipuirea ta,
aruncă-le ca nişte giucării dinaintea ochilor tăi, şi de vei
produce un totul neregulat şi neobicinuit, atunci vei dobîndi
25 o icoană adevărată a capitalei noastre şi te vei încredinţa
că nu este oraş în lume alcătuit de mai multe contrasturi.
Iaşii este un teatru curios, decorat cu palaturi şi bordeie lipite
împreună; actorii lui sînt luxul şi sărăcia; iar comedia ce
se gioacă în toată ziua pe scena lui poartă deosebite ti-
30 tluri, precum:
"Cine·i mare, îi şi tare; cine-i mic, tot nimic,"
"Şlicul şi pălăria, sau idei vechi şi idei nouă."
Un bătrîn onorat, care au fost faţă la multe întîmplări în
îndelungata lui viaţă, au făcut observarea aceasta: "că românul
35 e ca ceara şi că priimeşte foarte lesne toate intipăririle ce-i
lasă vremea. - Românii, zicea el, se fac turci cu turcii,
francezi cu francezii, englezi cu englezii. Ei astăzi poartă
frace strîmte şi ciripesc bonjour şi bonsoir, pentru că aşa-i
moda. în vremea turcilor ei purta cealmale şi făcea temenale,
i8
[79]
zicînd hojghioldum 1, safaghioldum 2. Sub domnii greci el IŞI
încărca capetele cu şlice şi din ţelebimu 3 nu se scotea. Cine
ştie, de-or veni hinezii în ţară, dacă ei nu s-or face mandarini
şi dacă nu s-or numi Cing-ching-tung-jo?"
5 Această observare m-ar despera asupra caracterului nostru,
dacă n-aş şti că ea se atinge numai de o mică parte a societăţii
româneşti; căci ţăranii, carii, slavă Domnului! alcătuiesc
cel mai mare număr, nu şi-au părăsit niciodată obiceiurile,
nici limba, nici portul, deşi tristele întîmplări ce au trecut
10 peste ţară au apăsat mai mult asupra lor.
Cuvintele acele însă a bătrînului m-au adus a gîndi la
deosebitele caractere ce au trebuit să aibă Iaşii în urma
deosebitelor prefaceri prin care au trecut locuitorii lui şi au
trezit în mine dorinţa de a şti ce fizionomie au avut acest
15 oras în vremea dacilor? Ce schimbare au luat mai în urmă
sub' stăpînirea romanilor, pe cînd el se numea MuniciPium
J assiorum şi care au fost caracterul său original în epoha
domnilor pămînteni, cînd era adevărată politie românească,
şi mai ales după mutarea scaunului domniei în el din Suceava
20 sub Alexandru-vodă Lăpuşneanul.
Aş dori, dar nu se poate, zice un cîntic vechi. Asemine
sînt silit să zic şi eu în privirea acelor notiţii. Las dar în sama
persoanelor cu răbdare ca să facă cercetări despre ele; cît
pentru mine, acum deodată m-oi mulţămi a-ţi arăta Iaşii
25 precum se găseşte în anul 1844.
Dealul Răpidea, care este în faţa Iaşilor, ne va sluji de
punct de pornire în călătoria ce întreprindem. Iată-ne dar
pe vîrful lui, avînd dinaintea ochilor în depărtare capitalia
Moldovii, în dreapta şi în stînga munţi acoperiţi de vii îm-
30 belşugate şi sub picioarele noastre soşeaua ce duce spre Galaţi
şi care, şerpuind pintre livezi vesele păn-în vale, se întinde
ca o pînză albă pe şesul Bahluiului şi merge de se perde
în sînul tîrgului. Priveliştea de aici este una din cele mai
frumoase şi mai minunate din ţările noastre, unde sînt
35 atîte privelişti minunate şi frumoase. Nu oi descri-o Însă
pentru ca să nu stric impresia ce are a sîmţi tot călă­
toriul cu închipuire.
1 "Bine-ai venit" (turc.: hoj gheldin).
2 "Bine, bine-ai venit" (turc.: sefa gheldin).
40 3 "Boierul meu" (gr.).
79
v c.
.. �
[80]
Ne pornim: copacii din toate părţile îmi întind crengile
lor Încărcate de poame, dar fugariul meu, condeiul, nu mă
lasă să mă supun îndemnului ce-mifac, El au apucat la vale
şi fuge ca un fulger, căci dealul Răpidea nu poartă în zădar un
5 nume atît de potrivit. Iată că trecem pe dinaintea Socolii,
acest parc domnesc împodobit cu un palat elegant de vară,
cu drumuri năsîpite ce se perd sub bolte de frunze, cu basinuri,
cu mii de flori ce umple văzduhul de miroase plăcute, şi
unde soţietatea Iaşilor merge de se desfătează la umbra
10 copacilor, gustînd dulceaţa sărilor de vară şi ascultînd sim­
foniile muzicei militare.
În faţa acestui parc, în stînga şoselii, zărim Seminariul
Socolii, fabrică sfîntă de popi, în care mulţime de tineri
învaţă a cîştiga potcap pentru ca să aibă drept de a scăpa
15 sufletele creştineşti din ghearele mult poznaşului Scaraoţchi
de cornorată pomenire.
încă cîteva sute de pasuri şi am ajuns la sfîrşitul valei.
Acolo se începe acel vestit şes a Bahluiului ce se întinde cale
de mai multe poşte între două şiruri de dealuri, şi care se
20 duce de se uneşte cu şesurile Prutului, pentru ca să se coboare
împreună păn-in Dunărea. Aici dealurile Răpidei şi a Socolii
se dispart fugînd într-o parte şi-n alta; locul se deschide ca
un port, şi soşeua se înaintează în linie dreaptă păn-în oraş.
Acum ne apropiem de Iaşi, lăsînd în stînga valea Nebunii,
25 ce se ascunde cu numeroasele ei livezi din dosul unui deal
gol şi prăbuşit, pe a cărui culme se află ruinele Cetăţuiei.
Această mică cetate au fost zidită la anul. .. 1 de Duca Vodă
şi s-au împrotivit adeseori năvălirei turcilor şi a tătarilor.
Astăzi Însă ea este o mare rîsipă, locuită de vro trii călugări
30 greci şi de mai multe alte buhne. Zidurile sale, odinioară
atît de puternice, se darmă din zi în zi mai mult sub coasa
vremei, şi vîntul pustietăţii acum vîjie prin meterezile, lor,
carele răsuna odată falnic de împuşcături voiniceşti, Inlă­
untrul ogrăzii 'vezi un palat cu două rînduri, gol, cu bolţile
35 crăpate, cu uşile şi ferestrele rîsipite, un schelet de peatră
pustiiu care îţi umple sufletul de jale; palatul lui Duca Vodă,
locaş plin de suveniruri şi pe care călugării l-au prefăcut
în hambar. Ietacul doamnei, în care te scobori pe o scară
strîmtă cioplită în petrele păreţilor, acum e plin de ciocălaie
40 1 Între anii 1669-1672.
so
[81]
•
de popuşoi!. .. Trist efect a nestatorniciei timpului! Tristă
pildă a schimbărilor lumeşti!
Celelalte zidiri ce se găsesc în Cetăţuie sînt toate mai
mult sau mai puţin păstrate în întregime. Turnul cvadrat
5 de deasupra porţii poate încă sluji multă vreme de cuşcă
clopotelor în lipsa prilejilor de războaie. Biserica, în care
sînt portretele a lui Duca Vodă şi a familiei sale, se afl�
încă în bună stare si merită a fi arătată ca una din cele mal
nimerite ce s-au rîdicat în Moldova în veacul XVII. Iar din
10 toate, cea mai curioază şi mai vrednică de însămnat este
o bucătărie veche ce se vede aproape de clopotniţă, în dreapta,
şi a cării boltă sprintenă şi alcătuită de trei bolţi elegante,
aşezate una asupra altia, samănă a fi lucru de vreun geniu
a văzduhului, iar nu de om. Păreţii săi pe dinlăuntru sînt
15 negri de fum şi lucesc ca marmora; forma sa este rotundă şi
bolta sa e atît de îndrăzneaţă, că te miri cum de se ţine în
aer şi mai ales cum de s-au luptat cu element urile , fără a
fi biruită nici de apă, nici de focuri, nici de cutremure?
Un palat domnesc, teatru atîtor mari întîmplări, cade în
20 ruine, cînd aproape de el o biată bucătărie, fără nici un suvenir
istoric, stă încă pe picioare după sute de ani! Ce sujet măgulitor
pentru gastronomi! Ce izvor bogat de idei adînci asupra
deşărtăciunei mărirelor lumeşti pentru filosofi!
La picioarele dealului Cetăţuiei, despre oraş, se văd lu-
25 cind pe şesul Bahluiului turnurile monăstirei Frumoasa,
acoperite cu fer alb, şi, mai departe, pe un alt lanţ de dealuri,
se zăreşte monăstirea Galata, lîngă care se află ruinele pala­
tului Ipsilanti. Aş dori mult să întru în sînul acestor două
sfinte locaşuri pentru ca să le vizitez cu amăruntul, dar
30 cadrul acestei scrisori nu mă iartă si sînt dar sîlit a trece
înainte, neputînd altă aduce la cunoştinţa ta, prietine, decît
că Galata au fost zidită în suvenirul mahalalei din Ţarigrad,
ce poartă acelaşi nume, şi că Frumoasa au fost înzestrată
cu un nume atît de cochet de ctitorul ei ... nu ştiu pentru ce.
3S Este însă un punct în partea şesului Bahluiului ce se
întinde dinaintea Frumoasei, pe care nu-l pot trece cu viderea.
Acea grămadă mică de pămînt slujeşte, în vremea iarmaroace­
lor, de teatru osîndelor de moarte. Pe vîrful ei se rîdică spînzu­
rătoarea, şi în sînul ei se îngroapă trupurile acelor spînzuraţi.
40 Loc îngrozitor, la care poporul se uită făcîndu-şi cruce cu
...
.. .�
[82]
I
II" I
"
"
I
I I
i
f
frică! Mormînt afurisit şi plin de aducerea-aminte atîtor
fapte neomineşti! Acea moviliţă se numeşte Movila blăstă­
mată. Dar să ne grăbim a ne depărta de o privelişte atît de
ticăloasă şi a face în sfîrşit întrarea noastră în capitalia
s Moldovii.
Iată cele întîi case a mahalalei Socola. Întrăm acum între
două şiruri de bordeie ce se întind pe marginele soşelii şi a
cărora înfăţişare ticăloasă nu răspunde nicidecum la ideea
măreaţă ce cîştigasem de oraşul Iaşilor, cînd îl priveam de pe
10 vîrful Răpidei. Cele mai multe sînt crîşme proaste ţinute
de jidovi stremţeroşi, şi pintre ele de-abie zăreşti cîteva
locuinti de români. Aceste se deosebesc prin un aer de coche­
tărie ce mulţămeşte privirea; păreţii lor sînt văruiţi mai cu
multă grijă; uşele, obloanele, stîlpii de lemn care sprijin
15 streşina sînt frecaţi cu năsip galbîn şi lucesc vesel de departe;
prispa îngustă şi curată te îndeamnă a te odihni pe dînsa,
şi perdelele albe ce se arată la ferestre îţi însuflă dorinţa
de a întra înlăuntru. Casele românilor sînt mici şi plăcute
ca nişte giucării.
20 Dar să nu ne grăbim a giudeca tîrgul de pe mahalale.
Iasii samănă foarte mult cu un boier îmbrăcat în haine
scumpe şi încungiurat de ţigani cu stremţe. Centrul său
aşezat pe zarea unui deal este compus de case mari şi fru­
moase în care domneşte luxul, cînd dinprotivă mahalalele
25 lui împrăştiete pe coastele acelui deal sînt alcătuite mai
mult de bordeie acoperite cu stuh, unde zace sărăcia. Capul
poartă coronă şi picioarele sînt goale!
Să trecem însă bariera şi, fără a mai cerceta în zădar
dacă şanţul ce încungiură oraşul slujeşte de fortificare, să
30 videm care va fi obiectul cel mai caracteristic ce ni se
va înfăţişa? [ ... ]
Uliţile lui nu sînt altă decît nişte lungi galerii de contras­
turi. Lîngă o casă mică şi ticăloasă, unde zăreşti pintre
geamurile sparte vro duzină de jidovi grămădiţi unii peste
35 alţii şi lucrînd într-o atmosferă puturoasă, vezi o magazie
mare şi frumoasă cu ferestrile largi şi luminoase, în care
strălucesc materii scumpe, bronzuri, cristaluri săpate, ju­
vaeruri de aur, într-un cuvînt, tot feliul de lucruri de lux.
Aproape de aceasta întîlneşti o crîşmă scîrnavă ce pare că
-40 vroieşte a fărmăca trecătorii prin butelcile mari, pline de
rachiu stricat, carele stau înşirate pe laiţile de la fereastră;
[83]
locaş mîrşav ce-ţi însuflă dezgust şi în care un jidov strem­
ţuros speculează patimile răle. Vine pe urmă o băcălie în­
ghesuită de panere cu roşcove, cu masline, cu piperi ş.c.l.,
în mijlocul cărora şede un grec uns de untdelemn, ce priveşte
5 cu plăcere la fumul ciubucului său, rîdicîndu-se pintre
căpăţinele de zăhar, pintre păpuşele de smochine şi pintre
măturile spînzurate de bolta dughenii. După dînsa se arată.
ochilor un şopron de cîteva scînduri pîrlite, în care străluceşte
la para focului figura neagră a unui ţigan ferar. Mii de sein-
10 teie zboară împregiurul lui, în vreme ce el bate necontenit
cu ciocanul peste ilău şi formează un tablou cît se poate de
pitoresc. Mai departe se rîdică o cafinea grecească plină de
fesuri mari, de fustanele, de figuri serioase cu barbe lungi,
de capete cu cealmale, carele stau imprăştiete pe laiţile de
15 la păreţi. Felegenele de cafe, ciubucile şi narghilelele gioacă
roluri însămnate în acea sală şi fumul de tiutiun domneşte
în toată nourimea sa. Iată acum o spiţerie nemţască lipită
de o tiutiungirie arminească. Aceasta poartă o fizionomie
cu adevărat originală şi se poate numi magazia cea mai dis-
20 chisă decît toate, fiindcă păretele ei despre uliţă lipseşte maii
întreg. Ea este împodobită în faţă-i cu bucaluri mari pline
de liulele, de imamele, de tiutiun; pin lăuntru este ticsită
de dulapuri, în care sînt întinse fel de fel de chisele cusute cu
fir, tot soiul de mătănii de mărgean sau de chihrimbar şi
25 prin colţuri stau grămăzi de ciubuce de cireşi şi de iasomie.
Marfa orientală ce se vinde într-însa, aşezare a-i curioasă
şi mai ales figura caracteristică a arma nu lui ce trage necon­
tenit ciubuc pe pragul uşii îi dau un aer străin din care un
zugrav ar putea face un tablou foarte original. ..
30 Aici un cofetar italian se loveşte de un crişmar jidov;
mai colo un croitor franţez se înghionteşte cu un ciubotar
neamţ; mai departe o modistă parisiană dă braţul unui
ceasornicar sviţer. [ ... J
Tablele de deasupra magaziilor sînt toate alcătuite în
35 limbi străine, şi mai ales în limba franţeză, prelucrată după
o nouă ortografie. Aşa, ceteşti Pottier în loc de Bottier,
Confisseur de Suise, Tailleur d'hommes de Pest, JouaiUier
ş.c.l. O singură tablă au cercat a să ţinea de naţionalitate
şi sărmana au fost pricina că stăpînul ei era să se ruineze.
[84]
Ea era scrisă în următoriul chip:
CRJŞMĂ PENTRU PERSOA­
NECINSTITE
Nenimerita transpunere a silabei ne la începutul cuvîntului
5 cinstite au oprit multă vreme persoanele ce ştia carte de a
întra într-un loc defăimat prin însaşi marca sa şi crîşmariul
s-au văzut silit să şteargă pe acel blăstămat ne, pentru ca
să nu se şteargă el însuşi de pe faţa pămîntului. El dar au
prifăcut tabla aşa:
lO CRJŞMĂ PENTRU PERSOA-
CINSTITE
Şi de atunci am aflat că au făcut stare.
Dar să păşim înainte, lăsînd în stînga Podul-lung,
care duce la Cerdacul lui Ferenţ 1. Acum trecem podul de
15 peatră aruncat asupra Bahluiului, rîu poznaş ce se face că
curge la picioarele Iaşilor, rîu tainic pe care nu-l vezi, dar
pe care îl sîmţi de departe! Un poet de baltă (lighioaie nouă
şi necunoscută în istoria naturală) au CÎntat Bahluiul în
următoriul chip:
20
25
BAHLUIUL
Meditare mlăştinoasă
Adeseori, departe de-a lumei triste valuri,
Cu pasuri regulate eu măsur al tău pod,
Eahlui! locaş de broaşte! rîu tainic, fără maluri,
Ce dormi chiar ca un paşă pe patul tău de glod.
Trecut-au, zic cu jale, a tale negre unde,
Precum trece poetul cu inima-i de foc.
Ea n-au trecut, stăpîne, atunci nasu-rni răspunde,
Eu le sirnţesc prea bine, căci mă cirncsc din loc! ...
. 30 1 Ferenţ au fost un general ardelean carele, în vremea războiului
dintre Turcia şi imperiali, veni la 1716 ca să prindă pre Mihail Racoviţă,
domnul Moldovii. Insă acesta, agiutat de cîteva steaguri moldovene, şi de
un buluc de tatari, îl birui pe şesul Eahluiului şi, prinzîndu-I viu, îi tăie
capul. Ferenţ este îngropat peste drum de cerdacul ce-i poartă numele.
35 O cruce mare de peatră, cu o înscriere ce este încă astăzi, povesteşte toată
această întîmplare [V.A.].
[85]
5
Cînd luna se iveşte, cînd soarele apune,
A tale dulci concerturi îmi place să ascult;
îmi place s-aud glasul a broaştelor nebune,
Deşi a lor prochimen mă asurzeşte mult!
O! dar, atunci în peptu-rni simt inima că saltă
Ca Ia un glas de frate iubit şi aşteptat,
Căci gingaşele broaşte sînt dulci poeţi de baltă,
Precum mulţi poeţi gingaşi sînt broaşte de uscat.!
Autoriul acest ii meditări au cîntat glodul Bahluiului, şi
10 fiindcă ne aflăm înglodaţi într-un sujet atît de bogat, găsesc
apropo ca să pomenesc şi eu ceva despre tina ce împodobeşte
mai totdeauna uliţile capitaliei noastre. Ea merită a fi cunos­
cută în lume, întocmai ca negurile Londrii, ca colbul Odesii,
ca umezala Parisului, ca vîntul înfocat a Neapolii (Sirocco)
is ş.c.l. Adeseori Iaşii are o privire veneţiană prin uliţile lui
prifăcute în canaluri mlăştinoase, De unde tragem următoarea
închiere: că iaşanul este o fiinţă amfibie care trăieşte giumă­
tate din viaţa lui pe uscat şi care înoată în tină ceealaltă
giumătate. Viaţă plăcută şi vrednică de dorit! Noi o reco-
20 măndăm tuturor iubitorilor de trai molatic.
Dar văd că m-am adîncit atît de mult în sujetul acesta,
încît îmi este cu neputinţă de a mă urni din loc spre a păşi
mai înainte. Fugariul meu s-au înglodat păn-in genunchi
şi nu mai poate face nici un pas. Te rog dar, prietine, ca să
2S aibi răbdare vro cîteva zile, pănă ce se va mai usca puţin
oraşul, şi atunci voi urma cu mulţămire primblarea mea
prin Iaşi 2.
(Calendarul Foaiei săteşti, 1845)
P.S. Iubite Cogălnicene. - Ani şi ani au trecut de la 1845;
30 mulţime de prifaceri s-au cercat în ţările noastre de atunci;
eforiile s-au schimbat pe tot anul; un Ministeri de Lucrări
Publice s-au înfiinţat, dar glodul Iaşilor nu s-au mai uscat!
Răbdare; în curînd soarta îndurătoare ne va dizgloda şi
ţara şi capitalia. Păn-atunci însă, vale 3!
35 1 Vezi Odă cătră Bahlui, în voI. I al ediţiei noastre, p. 146.
2 Făgăduiala n-a mai fost îndeplinită.
3 Fii sănătos (lat.). Este formula cu care romanii îşi încheiau scrisorile .
...
.. .
. �
[86]
r
UN SALON DIN IAŞI
Fragment
Scenele următoare se petrec într-un salon elegant, mare, împodobit cu
tot luxul parisian, Lumina aurită a policandrelor de bronz se revarsă pe
5 deosebite grupe de dame şi cavaleri în toalete de bal; un orhestru armonios
se pregăteşte a suna contradanţul cel nou compus pe ariile din opera Trovatore.
SCENA 1
Două dame pe o canape, în fundul salonului: una din ele, uădană ce
au fost odinioară frumoasă; ceealaltă tînără, nurlie şi destul de nevinovată
10 încă. Cea dintîi poartă o rochie de catife oişinie ; cea a doua o rochie de
crep trandafiriu cu bucheturi albe.
Ro ehi ade cat i f e Cum al petrecut alaltasară
la adunarea doamnei A?
R o ehi ade cre p: Cît se poate de bine; am giucat
15 pănă la trii ceasuri.
Ro ehi ade cat i f e: Eu n-am găsit adunarea plă­
cută. .. Era prea multă amestecătură. .. Numai giupîneasa
mea din casă lipsea.
R o ehi ade cre p : Se poate; Însă eu, doamna mea,
20 nu caut Într-un bal decît petrecere şi nu cer alta decît să am
cavaleri plăcuţi pentru gioc.
R o ehi ade cat i f e (zîmbind): Şi mai ales pe vărul
d-tale aghiotantul. Nu-i aşa?
Ro c h iad e cre p (turburîndu-se): Aghiotantul? ..
25 vărul meu? .. Pentru ce mai ales el?
86
I
.
[87]
L
R o c h iad e cat i f e (cu glas prietinesc ): Ascultă,
draga mea, ştii cît te iubesc, şi cred că nu te-i supăra de
cele ce ţi-oi spune, pentru că eşti o persoană de spirit, deşi
încă foarte tînără. Lumea începe a vorbi de d-ta, şi aceasta
5 mă măhneşte cît nu-ţi pot mărturisi .. , Vărul d-tale e uşor
de minte, şi nu-l socot să fie în stare de a simţi vreodată
cîte are obicei a înşira din gură. Eu îl cunosc ...
R o c h iad e cre p: îl cunoşti? ., cum?
R o c h iad e cat i f e (coborînd ochii): Au cercat
10 să-mi facă curte; dar l-am luat în rîs, şi de-atunci ...
Ro c h iad e cre p (în parte, zîmbind): Şi de-atunci,
draga mea, îţi pare rău şi faci morală altora (sculîndu-se):
Pardon; mă duc să zic sara bună doamnei B. care au sosit.
(Se închină rochiei de catife şi se îndreaptă cătră uşa
15 unui salon Iăturalnic unde se întîlneşte cu un aghiotant stră­
lucitor sub uniforma sa aurită.)
A g h i o t an t u 1: Sărut mîna, verişoară; eşti frumoasă
în astă sară ca o zînă! Vrei să giucăm cel întîi contradanţ
împreună?
20 Ro c h iad e cre p: Nu se poate, verişorule, că-I
gioc cu domnul D.; însă dacă n-ai damă, du-te de pofteşte
pe doamna cea cu rochie vişinie, care îţi vroieşte mult bine.
(Se depărtează, rîzînd cu mulţămire).
A g h i o t a n t u I ( posomorîndu-se ) : Ce însemnează
25 asta? " D-nul D. gioacă mai toate contradanţele cele dintîi
cu verişoara!... Nu-mi prea place, nu, nicidecum.
(Se apropie de bărbatul verişoarei, tînăr smolit, foarte
îngrijit de cînd s-au însurat, şi care stă înfipt, ca o seniinelă,
lîngă uşa salonului pentru ca să poată urmări cu ochii toate
30 pasurile nevestei sale).
A g h i o t a n t u 1 (dîndu-i mîna): Ce ai, vere, de stai
aşa pe gînduri? Ţi s-au Înecat corăbiile?
B ă r bat u 1 (cu glas înăduşit): N-am nimică.
A g h i o t an t u 1: Ba, ai. Te vezi de pe faţă că-ţi
3S pare rău de ceva.
B ă r bat u 1 (mirtndu-se ): Mie? .. De ce să-mi pară
rău?
A g h i o t an t u I (în taină) : Pentru că verişoara gioacă
totdeauna cel întîi contradanţ cu D.
40 B ă r bat u 1 (boldind ochii): Ba că să zici!. .. N-am
băgat de samă păn-acum.
87
. ,
.. -
[88]
cat i f e (foarte graţioasă): Unde-oi
aminte de prietine şi că te apropii de
5
20
A g h i o t an t u l : Hmmm!. .. vere, nu-mi place, nu-mi
place! d-nul D ...
B ă r bat u l (ştergîndu-şi fruntea): Nu pot să-I sufăr;
parcă-i o muscă leşinată.
A g h i o t a n t u l: Muscă, muscă; dar ştie să bizîiască
frumos la urechile damelor. le sama, vere, ie sama bine.
(Bărbatul, roş ca un bujor îmbobocit, îşi caută nevasta
prin salon, şi, nezărind-o, se răpede pe urma ei, în vreme ce
aghiotantul se apropie de dama care poartă rochie de catife
10 vişinie.)
Rochiţa c1.e
scrie că-ţi mai aduci
ele!
A g h i o t a n t u l: Doamna mea, am avut totdeauna
15 de mare plăcere a mă găsi în compania d-tale, şi dar. ..
Rochia de catife (iute): Şi dar, vii să mă pof­
teşti la cel dintîi contradanţ? .. Priimesc cu mare mulţă­
mire. (Făcînd loc pe canape.) Pune-te lîngă mine, că am să-ţi
vorbesc multe.
A g h i o t a n t u l (în parte): Am păţit-o.
(Se pune pe canape, fără voie, şi în vreme ce rochia de ca­
tife îi înşiră o mulţime de vorbe măgulitoare, el se posomorăşte
cu atît mai mul; că zăreşte mai departe pe uerişoara lui, care,
ochindu-l cu coada ochiului, se face că ascultă cu multă plăcere
25 complimentele ce-i adresează D. Lîngă uşa salonului, barbatul
îşi mănîncă o musteaţă şi aruncă asupra lui D. fulgerătoare
căutături. )
SCENA II
N.B. Această scenă se petrece într-un salon mic, pe care francezii îl numesc
30 boudoir, alăture cu salonul de gioc. El este luminat prin două lam-pe cu gazojen,
care răspîndesc o palidă lumină pe tapiseria bogată, pe mobilele elegante şi pe
etajerile pline de bronzuri artistice şi de porţelane preţioase care împodobesc
acel locaş misterios. Trii dame tinere s-au retras în el, urmărite fiind de un
cortej de cavaleri admiratori a frumuseţei lor. Una din ele şede pe o canape
35 îmbrăcată cu stofă argintie ; a doua s-au încuibat, ca o porumbiţă delicată,
într-un jîlţ elastic; a tria stă pe picioare lingă un clavir mic de Erharâ, şi
dejitele sale fragide se primblă pe tuşele instrumentului, scoţînd noate armo-
e
88
[89]
r
ni oase şi cerGÎnd melodia unei romanţe nouă. Fiecare dintr-aceste trii graţii
este încungiurată de tineri eleganţi ce flutură cu uimire împregiurul lor.
Dama de pe canape: Frumoasă melodie!. ..
Ce arie-i asta?
5 Un c a val e r s p în: Un solo din Trovatore.
Dam ade lac 1 a v i r: Te înşăli, domnul meu, că-i
o romanţă nouă ce mi-au dedicat mie domnul X.
Un c a val e r b ă r b os: Nu ştiam că X. este com­
pozitor de muzică ... Păn-acum l-am cunoscut ca un mare
10 amator de cai, şi nu-mi închipuiesc ce relaţie poate fi între
călărie şi arta muzicală.
Dam ade lac 1 a v i r (zîmbind): Un om cu gust
iubeşte tot ce e frumos, încintător şi armonios; prin urmare
d-nul X. poate fi şi bun călăreţ, şi muzic de talent, precum,
15 de pildă, d-ta eşti şi dăntuitor desăvîrşit şi giudecător cu
ştiinţă.
C a val e r u 1 s P În (încet cătrăaltul): L-au lovit unde-l
doare. Prietinul nostru cade la toate valţurile şi nu ştie
să descurce două buchi la giudecătorie.
20 (Toţi încep a rîde încet. Cavalerul bărbos se posomorăşte
şi iese din salon, sub cuvînt că are să poftească o damă la con­
tr adanţul viitor.)
Dam ade p e j îl ţ: Oricum să fie, te fericesc, draga
mea, că ai Însuflat asemine plăcute compuneri unui tînăr
25 ca d-nul X. Eu mărturisesc, fără sfială, că aş dori foarte
mult să fiu geniul inspirător a unui compozitor sau a unui
poet.
C a val eri i (în hor): Cuvintele dumnitale sînt în stare
să ne prefacă pe toţi În geniuri poetice şi muzicale.
30 Dam ade 1 a c 1 a v i r : Nu ştiu eu am fost pricina
inspirărei d-lui X., dar ştiu că romanţa d-sale mi-au pricinuit
o nespusă plăcere.
Dam ade pe ca nap e: De este aşa, nu fi egoistă,
ŞI ne Împărtăşeşte şi pre noi cu acea plăcere.
35 Dam ade 1 acI a v i r: Cum?
Dam ade p e c a nap e: Făcîndu-ne să auzim ro­
manţa. Cînt-o numai pentru noi, ca să videm dacă poezia
e vrednică de armonia cînticului.
(Dama de lîngă clavir, rugată de toţi, primeşte, în sfîrşit,
40 şi cîntă următoarea romanţă cu un glas limPide şi duios:)
89
., .
.. -
[90]
5
10
15
20
25
30
90
Ce gîndeşti, o! Margărită,
Cînd de visuri eşti răpită
Într-al nopţii mez senin,
Cînd din luna zîmbitoare
Vine-o rază călătoare
De se joacă pe-al tău sin?
Nu crezi tu, o 1 Margărită,
C-acea rază fericită
Este gingaşul meu dor
Ce-i trimis din depărtare
Să-ţi aducă-o sărutare
De la bietul călător?
Ş-atunci, dulce Margărită l
Nu te simţi duios uimită
L-ale razei dismierdări?
Şi, cu-o şoaptă de iubire,
Nu trimiţi a ta gîndire
Să mă caute pe mări?
Mult frumoasă Margărită !
Barca mea e rătăcită
Pe al mării val turbat 1
Glas de moarte-n aer trece,
Şi de-al morţii fior rece
Sufletu-mi e tulburat!
O! duioasă Margărită I
Dă-mi o lacrimă iubită
Într-acest minut amar,
Dorul meu în cer s-o suie,
Şi, ferice, s-o depuie
Pe al Domnului altar! 1
1 Vezi Ce gîndeşti, o! Margarită!, în val. 1 al ediţiei noastre, p.210.
[91]
r
T o ţ i (încîntaţi şi bătînd în palme): Bravo 1 bravo! mi­
nunat! . .. Doamna mea, ai un glas de înger.
(O sută de complimente zboară împregiurul damei de la
clavir.)
5 Dam ade p e j î l ţ: Romanţa e de minune; dar sînt
foarte intrigată de a şti cine-i acea Margărită atît de frumoa­
să?
Dam ade lac l a v i r: Socotiţi poate că e vreo per­
soană în fiinţă? .. Vă înşelaţi. Domnul X. e un original
10 înamorat de o floare.
Dam ele (aproPiindu-se iute de clavir): De o floare?
Dam ade lac l a v i r: Dar. D. X. mi-au mărturi­
sit chiar însuşi că într-o zi de primăvară, fiind la vînat şi
adormind sub un copac, au avut un vis foarte poetic ...
15 1 s-au părut că se găseşte Într-un cîmp acoperit cu flori de
margărite, şi că au văzut deodată pe una din acele flori cres­
cînd şi prefăcîndu-se într-o fiinţă albă, graţioasă şi încîn­
tătoare; o minune cerească, o închipuire fără samăn pe lu­
me 1 Acea floare însufleţită se apropia de dînsul, se pleca zîm-
20 bind asupra lui, îi zise cîteva cuvinte misterioase, şi apoi
se făcu nevăzută în seninul albastru a cerului. De atunci X.
este înamorat de acea drăgălaşă arătare a visului său, şi o
slăveşte ca pe un înger, şi pentru dragostea ei s-au dedat
poeziei şi armoniei, pentru ca să o cînte în versuri şi în note.
25 Dam ade p e j îl ţ (zîmbind): Si non e vero e ben
trovato, zic italienii. Dar oricum să fie. .. primeşte, draga
mea, mulţămirile noastre pentru plăcerea ce ne-ai pricinuit
prin cînticul M argăritei.
Dam ade lac l a v i r (zărind pe X. lîngă uşă): Com-
30 plimentele d-voastre se cuvin mai cu drept autorului. Dom­
nule X., vină de culege laurii ce meritezi.
Dom nul X. (întrînd); Cel mai preţios laur pentru mi­
ne este că am avut norocire de a fi cîntat de d-ta şi ascultat
de prietinile d-tale.
35 Dam ade pe j î l ţ: Domnule X., vrei să-mi dai vo-
ie de a-ţi face o rugăminte?
Dom nul X (închinîndu-se): Orice rugăminte din par­
tea d-tale oi socoti-o ca o poroncă, doamna mea.
Dam ade p e j î 1 ţ: însă îmi făgăduieşti că nu mă-i
40 refuza?
Dom nul X: Făgăduiesc tot ce-i vroi.
91
• <
.. �
.\
[92]
,
J.
/
Dam ade p e j î 1 ţ: De este aşa, apoi te rog, atît
din partea mea cît şi din partea prietinelor mele, ca să ne
cînţi d-ta însuşi una din melodiile d-tale.
Dom nul X (rîzînd): Foarte bucuros; însă mi se pare
5 că aici sîntem la bal, iar nu la conţert.
Dam ele Ba, sîntem la petrecere, şi petrecem cum
ne place. Nici o lege nu ne sileşte a ne desfăta numai cu
danţul.
Dom nul X: Fie precum doriţi. Numai vă rog să nu
10 rîdeţi pre tare de glasul meu.
Dam ele: Fii liniştit; vom rîde cît se poate de înce­
tişor.
(Domnul X. se pune la claoir, face cîteva acorduri armo­
nioase, şi apoi cîntă următoarele versuri, pe o melodie plină
15 de lacrimi:)
20
25
30
35
92.
Adio ... ah! niciodată
N-am crezut că pre pămînt
A mea inimă-ntristată
Va rosti acest cuvînt;
Dar tu însaşi, tu pe care
Te-aveam tainic Dumnezeu,
Ai voit, fără-ndurare,
Să jertfesc amoruL meu!
Martur am în vecinicie
DumnezeuL tău slăvit,
Cu ce sfîntă poezie,
Qît de mult eu te-am iubit!
Cîte lacrimi de durere
Pentru tine am vărsat,
Şi, lipsit de mîngîiere,
Cîte lacrimi ţi-am iertat!
Ani întregi am fost departe
De al ţării dulce sîn,
Numai ca să ai tu parte
De un trai plăcut şi lin.
L
[93]
5
10
15
20
Ani întregi, ascuns în mine,
Plins-au gingaşul meu dor,
Făr-a cere de Ia tine
Nici-o jertfă de amor!
�-am dorit eu alta-n lume
Decît, pănă ce-oi muri,
Să mă-nchin Ia al tău nume,
Să mă Iaşi a te iubi.
Ah ! din raiul nălucirei
Pentru ce m-ai deşteptat?
Din locaşul fericirei
Pentru ce m-ai alungat?
Adio I rămîi ferice!
şterge din inima ta
Pe cel ce adio-ţi zice,
Deşi-n veci nu te-a uita!
Te-am iubit cu dor ferbinte,
Ş-astfel te iubesc ... că vreu
Să văd stins din a ta minte
Întreg suvenirul meu! 1
(Cînticul e întrerupt prin năuălirea în salon a mai multor
cavaleri ce vin să poftească damele la contradanţ.)
Unu 1 din c a val eri: Ştiţi ce s-au întîmplat mai
dinioarea?
25 T o ţi: Ce?
C a val e r u l (în taină): Să rămîie între noi ... Dom­
nul D. grăia cu Rochia de crep şi îi zicea vorbe foarte plă­
cute, giudecînd după zîmbetul graţios cu care acele vorbe
era priimite, cînd deodată Aghiotantul, ce sta lîngă Rochia
30 de catife, se apropie de bărbatul Rochiei de crep, ce era ocu­
pat a-şi mînca ceealaltă giumătate de musteaţă, şi-i zise cu
un ton tragic:
Deşteaptă-te, sărmane l şi Iasă cea musteaţă,
Căci soarta îţi atîrnă de Ia un fir de aţă!
35 1 Vezi Adio, în voI. I al ediţiei noastre, p. 243.
93
" .
, .
[94]
Bărbatul tresări înspăimîntat şi întrebă ce este?
Aghiotantul îi arătă pe Domnul D. carele tocmai atunci se
plecase la urechea Rochiei de crep pentru ca să-i spuie ...
că salonul e foarte bine ceruit! La acestă privire Bărbatul
5 se face Dunăre, îşi smulge trii peri din musteaţa ce-i rămînea,
se răpede, lunecă şi se arată ca o fantasmă între femeia lui
si domnul D.
, - Domnule! îi zice el cu un glas răguşit de mînie, femeia
mea nu-i surdă; n-ai nevoie să-i vorbesti la ureche.
10 - Nu te înţăleg, domnul meu, îi răspunde D. cu mirare.
- Te credeam mai priceput, adăugă bărbatul cu un aer
rîzător.
- Pricep, în adevăr, că îmi cauţi pricină, dar nu-mi pot
închipui pentru ce?
15 - Pentru ce? ... Du-te de întreabă pe vărul meu, Aghio-
tantul, el e însărcinat să-ţi deie toate tălmăcirile ce vei vroi.
- Foarte bine! răspunde D. şi, închinindu-se la Rochia
de crep, care sta îngălbinită şi spărietă de această scenă,
se apropie de Aghiotant, şi, după o scurtă convorbire cu din-
20 sul, îi zice: Mîni dimineaţă secondanţii mei se vor înţălege
cu d-ta despre locul întîlnirei mele cu vărul d-tale şi despre
conditiile duelului.
D 'a meI e: Iar un duel? Ce nebunie!
C a val e r u 1 s P în: Aşa sîntem noi! cînd iubim
25 ne facem lei!
O dam ă (încet cătră alta): Leu spîn încă n-arn văzut.
(Întră cu toţii veseli în salonul de joc şi, în curînd, plăcerea
danţului îi face să uite şi duelul domnului D. cu bărbatul Ro­
chiei de crep, şi romanţele d-lui X.)
30
se E N A III
înaintea contradanţului
(Două dame tinere şi destul de graţioase, pentru ca să aibă dreptul de a să
juca cu arma plăcută a cochetăriei, se primblă prin sală răspîmdind împregiu­
rul lor şi mai ales în direcţia orhestrului, unde se află doi cavaleri ce le ad-
35 miră, un amestec incintător de zîrnbete pline de farmec şi de ochiri pline de o
gingaşă espresie. Una din ele poartă pe cap tin diadem strălucitor,
ceealaltă o ghirlandă de flori.)
Dam acu dia d e m: Cu cine gioci contradanţul?
94
[95]
T
Dam acu g h i r l an dă: Nu-mi aduc bine aminte ...
Mi se pare că cu d-nul C.; dar d-ta?
Dam acu dia d e m: De nu mă înşăl, cred că m-au
poftit d. V. '
5 Dam acu g h i r l a n d ă (zîmbind): Un cavaler foarte
plăcut!
Dam acu dia d e m: Cu adevărat, şi samănă a fi
bun prietin cu d. C. Amîndoi sînt nedespărţiţi, ca arest şi
Pilad.
10 Dam acu g h i r l a n dă: arest şi Pilad în frace.
Dar unde-s oare? Nu-i văd.
Dam acu dia d e m: Iată-i lîngă orhestru. Se ve­
de că au multe taine de spus împreună, că îşi vorbesc tot
la ureche.
15 Dam acu g h i r l a n d ă (rîzînd): ar fi făcînd pla-
nul luărei Sevastopolului.
(Se duc amîndouă, rîzînd, şi se pun pe o canape. În vremea
aceasta domnii V. şi C. fac următoarea convenţie între ei.)
Dom nul V: Mărturiseşte că dama cea cu diadem
20 e chiar regina balului.
Dom nul C: În privirea diademului, poate, dar în
privirea frumuseţii, nu. Pentru mine, prietina sa îmi place
de o mie de ori mai mult.
Dom nul V: Cum se poate!. .. Tu, care eşti om de
25 gust, să preferezi pe dama cea cu ghirlandă, cînd ceealaltă
are o înfăţişare atît de graţioasă, atît de nobilă, atît de ră­
pitoare, atît de ...
Dom nul C: Şi celelalte. Zi că ţi-e dragă, să te cred.
Dom nul V: Nu ştiu de mi-e dragă, dar ştiu că aş
30 face toate jărtfile din lume pentru o singură zîmbire a ei.
Dom nul C: Ştii una?
Dom nul V: Spune.
Dom nul C: Îţi sînt prietin şi vreu să te slujesc.
Gioc contradanţul viitor cu îngerul tău slăvit, şi îţi făgădu-
35 iese să-i vorbesc numai de tine şi de iubirea ta, în toată vre­
mea dantului.
Do rd nul V: (strîngînd mîna prietinului său): De-i pu­
tea s-o interesezi la soarta mea, să ştii că toată viaţa ...
Dom nul C (curmîndu-i vorba) : Toată viaţa ta mi- i
40 fi recunoscător? . .. Foarte-ţi mulţămesc. Vreu mai bine
să fiu plătit îndată.
95
.. -;
,�
[96]
�, ,
,
I
�
I
Dom nul V: Cum?
Dom nul C: Slujba ce ţi-oi face ca advocat pe lîngă
luceafărul inimei tale, să mi-o faci tu însuşi pe lîngă dama
cea cu ghirlandă.
5 Dom nul V: Să-i vorbesc în favorul tău? .. Bucu-
ros, mai ales că gioc cu ea contradanţul.
Dom nul C : Minunat! ... Facem vis-a-vis împreună?
Dom nul V: Se înţelege; dar ascultă-mă: eu îţi fă­
găduiesc să fiu cît se poate de elocvent pentru interesurile
10 tale. Caută de mă slujeşte şi tu cumsecade.
Dom nul C: Lasă pe mine. Am să întrebuinţez toate
figurile retoricei cîte le-am învăţat la şcoală şi cîte mi-a in­
spira geniul prietiniei. Contradanţul se începe. Aleargă de-ţi
ie dama şi-i spune că ai un prietin care ar fi murit de mult
15 după dînsa, dacă n-ar dori să trăiască o vecinicie întreagă
numai pentru dînsa.
(Orhestrul dă semnalul contradanţului, caualerii se răped
de-şi ieu damele, părechile se aşează vis-a-vis, domnul V. a
luat pe dam a cu ghirlanda şi s-a pus în faţă cu prietinul său,
20 care este cavalerul damei cu diadem).
în vremea contradanţului.
Dom nul V: Ştiţi, doamna mea, ce observări am fă­
cut cu prietinul meu c., de cînd am întrat în bal?
Dam acu g h i r lan d ă (zîmbind): Negreşit iar vro
25 luare în rîs, după obicei.
Dom nul V (serios): Mă iertaţi ... Am observat că
uneori o simplă ghirlandă de flori plăteşte mai mult decît
un diadem de brilianturi.
Dam acu g h i r l a n dă: Cînd, de pildă?
30 Dom nul V: Cînd încunună o frunte graţioasă ca a
d-tale.
Dama cu ghirlandă (rîzînd): Şi cine au făcut a­
ceastă discoperire nouă? d-ta sau prietinul d-tale?
Dom nul V: Eu... prietinul meu are ochi pentru
35 ca să nu vadă. El e bun tînăr, dar are un defect moral din
cele mai triste!
Dam acu g h i r l a n dă: Care?
Dom nul V (în taină): E făr' de inimă! ... Şi cu toa­
te aceste el nu Încetează de a giuca o comedie sentimentală
40 cu damele, tot acea comedie şi iar aceea, de cînd îl ştiu.
96
1
[97]
Dintîi el cearcă a trage mila persoanelor, prin, destăinuirea
ce face de nenorocirile sale căsătoreşti, zicînd că au fost
amar înşălat în alegerea soţiei sale, căci, departe de a răs­
punde la dorinţele sufletului său, ea îi Întuneca viaţa prin o
5 gelozie neîncetată ... etc., etc. După ce au izbutit prin aceas­
tă tactică a însufla compătimire persoanei care îl ascultă,
apoi caută a cîştiga încrederea ei sub titlu de prietin şi, în
sfîrşit, îi declarează Într-o zi că prietenia lui s-au prefăcut
într-un amor înflăcărat.
10 Dam acu g h irI an dă (roşindu-se): Care vra să zi-
că prietinul d-tale e un ipocrit?
Dom nul V (încet şi foarte serios): Foarte primejdios!
Un om de acei ce am putea numi franţuzeşte : un Tartuffe
de boudoir.
15 Dam acu g h irI a n dă: Bine, domnul meu, dacă
cunoşti că domnul C este astfel, cum de te găseşti într-o
legătură de prietinie atît de strînsă cu el? Contactul unui
ase mine ipocrit ar putea înrîuri chiar şi asupra caracterului
d-tale,
20 Dom nul V (foarte sentimental): Eu, doamna mea, am
o inimă de acele care rămîn vecinic curate, şi cînd ai vroi
să cobori ochii în sînul ei, ai videa ...
(Figura confradanţului îl sileşte să-şi taie fraza şi să se
depărteze de dama lui, care stă pe gînduri, aruncind asupra
2S lui C. o căutătură tristă.)
(In vreme ce V. aşterne astfel de bine pe prietimtl să�t în
opinia damei cu ghirlandă, c. are convorbirea următoare cu
dama lui:)
Dam acu dia d e m: Pe cine avem de vis-a-vis?
30 Dom nul C: Pe prietina dumitale cu V.
Dam acu dia d e m: A!... îmi pare foarte bine.
Cum o găseşti? Aşa că-i de tot graţioasă în astă sară?
Dom nul C: Cu adevărat, însă are o nenorocire,
Dam acu dia d e m: O nenorocire?
35 Dom nul C: Dar; are o prietină a tit de frumoasă că
o întunecă, precum soarele întunecă stelele ...
Dam acu dia de m (rîzînd): Şi luna?
Dom nul C (trist): De ce ai cruzime de a rîde, cînd,
departe de a vroi să-ţi fac madrigaluri cu stele şi cu luceferi,
40 îţi mărturisesc cele ce sîmt în inimă?
97
,�
[98]
Dam acu dia d e m: Domnule, trebuie să ştii că
cine merge la bal îşi lasă inima acasă mai întîi, pentru ca
să nu o peardă. Un asemene juvaer e de prisos aici. Fă mai
bine ca prietinul d-tale ; fii vesel şi nu gîndi la alta decît
5 la plăcerile danţului.
Dom nul C: Prietinul meu e un om lipsit de orice
simţire şi poate să guste veselia balului, căci pentru dînsul
nu-i nimic serios pe lume.
Dam acu dia d e m (intrigată): Cît eşti de mizan-
10 trop! îţi calomniezi chiar prietinii!
Dom nul C: Eu? .. ferească Dumnezeu! Îl iubesc
pe V. ca pe un frate, dar nu pot tăgădui adevărul. V. consi­
derează viaţa ca o călătorie, din care caută să tragă tot soiul
de plăceri, din treacăt. Pentru dînsul femeile sînt ca nişte
15 flori bune de cules, de mirosit şi de părăsit. Amoriul îl so­
coate ca o fantazie drăgălaşă; într-un cuvînt, V. este cel
mai nevinovat nestatornic din lume, si îl iubesc cu atît mai
mult, cu cît îmi samănă mai puţin. '
Dam acu dia de m (Pe gînduri): Cine-ar crede că
20 fiind aşa de tînăr ...
Dom nul C: Tocmai pentru că-i tînăr el nu ştie a
preţui valoarea sîmţirilor puternice, care fac fericirea sau
nefericirea vieţii, cînd eu, dimprotivă, găsesc că cel mai ...
(Figura contradanţului îl sileşte să înghită urma frazei.)
'.1
25
După contradanţ.
Dom nul V (viind iute lîngă C): Ei! vorbit-ai în fa­
vorul meu?
Dom nul C (strîngîndu-l de mînă): Am făcut de tine
un portret încîntător; dar tu?
30 Dom nul V: Te-am asternut cumsecade.
Dom nul C : Şi ce socoţi?
Dom nul V (în taină): Socot că în curînd al să fii
iubit; dar eu?
Dom nul C: Şi tu, adorat.
35 Am în doi (veseli),' Vivat!. ., (Îşi dau braţul şi se prim-
blă prin sală cu pas triumfător, aruncînd asupra damelor
căutături ucigătoare.)
Dam ele (Pe canape, ţin următoarea conversaţie) "
- Crezi tu, draga mea, că prietinia există între bărbaţi?
98
b
[99]
- Nicidecum. Un prietin este duşmanul cel mai de
aproape.
- D-apoi ce zici de Orest şi Pilad din antichitate?
- Pîră veche, soro! .. , fabulă... mitologie ...
5 ( Incep a rîde şi îşi istorisesc convorbirea lor cu V. şi C.}
A m î n d ouă (cu un aer rîzătlfr) : Ce prietini de comedie!
'.1 SCEN A IV
(Toţi cavalerii din scenele precedente, împreună cu alţii, adunaţi într-un
salon destinat pentru [umători ; unii îşi fac ţigarete împrejurul unei mese, pe
10 care se găseşte un vas frumos de bronz Plin de tutun turcesc; alţii stau lungiţi
pe diuanuri şi urmează cu ochii fumul albăstriu ce se ridică în văzduh.)
Dom nul V: Frumos si strălucit e balul din astă sa­
ră! Toaletele damelor sînt d� minune, si se deosebesc atît
prin eleganţa cît şi prin luxul lor. '
15 Dom nul C: Cred si eu dacă-s aduse din cele mai cu-
noscute magazii de la pa.'ris.
A g h i o t an t u 1: Aşa este, însă trebuie să mărturi­
sim că damele noastre au un gust mai deosebit pentru toa­
letă, şi că ni căi re nu ai putea găsi o adunare de femei ele-
20 gante şi frumoase totodată, ca în salonurile Iaşului.
Dom nul C: Dar de cavaleri ce zici?
Dom nul V: Noi?.. Fracele şi legăturile albe de
gît ce purtăm ne face a sămăna cu cioclii din Paris.
Un boi e r cu an t eri u: Nu stiu cum or fi acei
25 ciocli, pentru că m-au ferit Dumnezeu d� a merge peste ho­
tar de cînd trăiesc, dar, curat să vă spun, nu vă şede fru­
mos nici de frică in hainele aste strîmte si sucite. Parcă
sînteţi nişte ahtori nemţi. (Rîde cu hohot ),
Dom nul V: Bine zice buieriul. Cînd, dinprotivă,
30 priviţi mă rog la d-lui, ce mîndru îl prinde anteriul în care
se împedică şi giubeaua asta în care se coace de atîţi amar
de ani şi tot încă nu-i copt!
Boi eri u 1: Ce face? Poate blana mea nu-i frumoasă?
Ce rîdeţi, mă rog, ce rîdeţi?
35 Dom nul P: Rîdem pentru că ţi-e blana de rîs.
(Toţi rîd cu veselie. Boierul supărat iese.)
Unt în ă r jur n ali s t (întră răpide): Domnilor, aţi
auzit vestea cea nouă?
99
b
. , .
.. �
.�
[100]
I ,
T o ţi: Ce veste?
Jur n ali s t u 1: Francezii şi englezii au desbarcat la
Crîm.
T o ţ i (se scoală cu entuziasm): Au desbarcat!
5 Un f o st mi n i str u (decorat cu Vladimir): Ha,
ha, ha. Cum au desbarcat, nu ştiu, dar îi jălesc de s-or în­
tîlni cu ruşii.
Jur n ali s t u 1: Şi pentru ce îi jăleşti, boieriule?
F o s t u 1 - m i n i str u: Pentru că Mencicof are să mi-i
10 deie de-a rostogolul în Marea.
Jur n ali s tu 1: Asta ţi-e grija? Apoi linişteşte-te boie­
riule, pentru că armiile aliate au şi avut o lovire cu armia
rusască.
F o s t u 1 - m i n i str u : Unde?
15 Jur n ali s t u 1: La Alma.
F o s t u l - mi n i str u (cu sarcasm): Şi cîţi anglo-fran­
cezi au mai rămas în Crîrn?
Jur n ali s t u l (scoţînd o gazetă): Ascultă. (citeşte)
"Astăzi, 10 septemvrie, armiile aliate au cîştigat cea întîi
20 biruinţă asupra duşmanului, sîlindu-l, după o luptă crîncenă
de cîteva ceasuri, a părăsi poziţiile întărite ce ocupa pe înăl­
ţimile de la Alma. Generalul Mencicof au fost nevoit a să
retrage în grabă spre Sevastopol cu toate puterile sale,
desi aceste era mult mai numeroase decît ale noastre!"
25 ' T o ţi: Ura! să trăiască Franţia şi Englitera!
Jur n ali s t u 1 : Ce mai zici acum, boieriule?
F o s t u 1- m i ni str u (tulburat): Nu se poate una ca
asta ... Minciuni de jurnalist ! (Iese.)
Jur n ali s t u 1 (rîzînd): Mergi de-ţi pune lipitori ca
30 să nu-ţi vie damla.
A g h i o t a n t u 1 (cu lacrimi în ochi): Francezii şi
englezii îşi varsă sîngele pentru popoarele Imperiului Otoman!
pentru scăparea noastră, fraţilor! pentru viitoriul României!
şi nici un român nu aleargă să ieie rînd pintre vitejii eroi
35 a Occidentului! Cînd mă gîndesc că ţările noastre sînt una
din pricinile acestui război şi că ele sînt cu braţele legate,
că nu pot să le rîdice spre apărarea lor. .. mi se umple ochii
de lacrimi şi sufletul de amar!
B ă r bat u 1: Ei! vere... nu mă face. .. că plîng şi
40 eu .. , na ...
(Scîncirile bărbatului nasc un rîs nebunesc.}
100
[101]
Dom n li IV: Să lăsăm politica, domnilor, că dumnealui
e în stare să se bocească în mijlocul balului. - Iată prietinul
nostru X., vecinicul călător! Haideţi mai bine să-I rugăm ca să
ne spuie vro anecdotă din călătoriile lui.
5 Dom nul X (zîmbind): Dacă mi-ţi face o ţigaretă,
voi istorisi înecarea vaporului Seceni pe Dunărea.
T o ţ i (făcînd ţigarete): Bucuros, bucuros.
Dom nul X: Şi eu iar bucuros. Iată că încep, dar să
nu mă întrerumpeţi, după cum vă e obiceiul. Poftim pe diva-
10 nuri şi ascultaţi:
"în noaptea de la 9 noemvrie 1851, vaporul Seceni a
companiei Loyd se coborea răpi de pe Dunărea între Giurgiu
şi Brăila.
Deşi nu este voie a călători pe acest fluviu după ce înnop-
15 tează, deşi nu era lună, nici stele, căpitanul însă dedese poroncă
să urmeze drumul, căci avea toată încrederea în ghibăcia
cîrmaciului carele era român.
Luneca deci vaporul între malurile Ţărilor Româneşti şi
Sîrbeşti, ca un balaur de noapte, tulburînd faţa Dunării sub
20 loviturile lui şi lăsînd în urmă-i o lungă coloană de fum negru
şi de scîntei.
Frigul şi umezala nopţii goniseră toţi călătorii de pe
pod şi, prin urmare, ambele saloane de rîndurile I şi II,
precum şi cabinele, era ticsite de tot soiul de neamuri: români,
25 italieni, englezi, franţezi, turci, sîrbi, greci, jidovi, ba încă
şi un principe indian, nababul Ecbalod-Daula-Dod cu care
plecasem odată din Paris. Unii din ei giuca cărţile, alţii
cetea, alţii scria, iar cei mai mulţi grăia în deosebitele lor
limbi, prefăcînd astfel vaporul într-un adevărat, turn de
30 Babel! De pildă: împregiurul unei mese rotunde din salonul
1, eu mă găseam în adunare cu un turc, un italian şi cu prinţul
indian, şi vorbeam între noi prin chipul următor:
Nababul, vroind să aibă ceva lămuriri asupra drumului
pe uscat de la Galaţi la Constantinopoli, adresa întrebările sale
35 în limba arăpească italianului care îi slujea de dragoman.
Italianul mi le tălmăcea mie în limba franteză.
Eu le repetam grecului în limba elină-apla.
Grecul le spunea turcului în limba otomană.
Şi pe urmă răspunsurile turcului trecea iar înapoi pe la
40 grec, pe la mine, şi pe la italian, pănă la urechile indianului,
carele da din cap spre sămn de mulţămire.
101
[102]
'"
,
. Această harhalaie limbistică ţinu pănă despre mezul nopţii,
cînd începu somnul a amorţi glasurile, a micşura ochii şi a
produce un căscat obştesc, care făcu de mai multe ori giurul
salonului. Atunci, cîte unul, cîte unul toţi se lungiră pe laiţe,
5 pe scaune şi pe mese; candela se stinse ca nealtăda tă şi
în sînul întunericului se rîdica o horăitură urieşă, alcătuită de
deosebite horăituri botezate si nebotezate. Salonul răsuna
ca zece ogeaguri aprinse şi ca' zece mori hîrbuite!
Pas de dormi, dacă poţi, în mijlocul unei asemene armonii!
10 Cît pentru mine, după ce am făcut toate chipurile ca să
adorm, după ce m-am întors multă vreme cînd pe o coastă,
cînd pe alta, după ce am cercat să număr pănă la o mie,
în zădar!. .. mi-am aprins ţigareta şi m-am pus să gîcesc
naţionalităţile deosebitelor horăiri care-mi da o serenadă atît
15 de melodioasă. Studie nouă, interesantă, şi pe care sfătuiesc
să o facă toţi acei călători nenorociţi ce sînt osîndiţi de
împregiurări a petrece nopţi întregi de nesomn.
Aşa, la picioarele mele suspina o horăire muzicală care
..., sămăna cu o gamă de la do şi pănă la mi, şi care cîteodată
"\.20 părea că a să înceapă o arie din Bărbierul de Sivilia, dar acel
-, început înşălător se sfîrşea îndată cu o notă jalnică din
\ţ Lucia. Cine putea fi acel horăitor-diletante? Negreşit uit
� italian! Şi,în adevăr, era un tînăr care mergea la Bucureşti. [ ... ]
+Lîngă uşă şuiera un horăit ascuţit şi supţire ca siriitul
25 unui şerpe, şi, cu toate aceste, însufla un soi de miloasă
compătimire. El te înfiora şi totodată îţi fura luarea-aminte;
te adimenea şi totodată îţi zbîrcea nevrele. Omul ce horăia
astfel trebuia să fie primejdios; o lighioaie cu două feţe, cu
buze dulci şi cu dinţi inveninaţi, cu ochii blînzi şi cu inimă
30 pestriţă! Ce putea fi acel necunoscut? .. patriot de drumul
mare sau spion? Care era naţionalitatea lui, meseria lui? ..
Deodată, pe la două după mezul nopţii, toţi călătorii
se treziră spărieţi, într-un lL.lli..eLgrozav şi o grozavă zgîlţîire
a vaporului! Laiţele, meselF,Staunele se răsturnară gios cu
35 acei ce dormea pe dînsele, şi soba se dărîma ca de cutremur.
Intunericul era cumplit! cumplită şi spaima tuturor, căci
în vălmăşagul acela, deodată se rîdicară vro douăzeci de
răcnite înfricoşate carele zicea în deosebite limbi:
40
102
Sîntem perduţi!
Nous sommes perdus!
[103]
5
Siamo perduti!
Kirie eleison!
Jesus Maria und Iosei!
Allah! Allah!
Arnan! Arnan!
Aivei! ghevalt! Vei! Vei!
etc. etc. etc.
Dincolo de salonul nostru, peste tindă, cabina damelor
răsuna de ţipete ascuţite, de istericale, de plînsete, de bocite
10 carele da fiori!
Ce se întîmplase? Nime nu o putea spune, dar toţi striga
de laolaltă că ne-am înecat, şi, strigînd, toţi se răpezea spre
uşă, impedecîndu-se de mobilele răsturnate şi dînd chiorîş
unii peste alţii. Mulţi cădea pin întuneric şi se scula încă mai
15 spărieţi! în sfîrşit, după o luptă desperată la uşă, izbutirăm
a ne urca pe pod.
Vaporul nostru era oprit în mijlocul Dunării, ca o fiară
rănită, iar în zarea nopţii se videa mai departe o matahală
neagră ce fugea în susul apei. Cîrmaciul ne spuse că era un
20 alt vapor care, după ce căzuse orbeşte peste al nostru şi
ni-l fărîmase, se depărta acum de noi fără a ne da cel mai mic
agiutor. în vremea asta, un marinar, viind de la provă, trecu
răpide pe lîngă noi, zicînd cîrmaciului: mor oamenii noştri ! ...
şi, sărind într-o barcă mică, se îndreptă cătră capătul de
25 înainte a vaporului.
Neînţălegînd încă nimică din cîte auzeam, mă dusei pin
întuneric spre locurile al 2-le, unde răsuna glasuri de femei
spăriete. Lîngă maşina vaporului zării un om lungit pe pod şi
văitîndu-se că-i rănit de moarte la cap şi la picioare. Mai
30 înainte, mă întîlnii cu pasagerii din salonul II, carii fugea
strigînd că se umple vaporul de apă şi că salonul lor e Înecat.
Cu toate aceste, mă coborîi înlăuntru, şi tabloul ce mi se
înfăţişă mă făcu să uit că păşeam pin apă. Trii oameni înarmaţi
cu topoare cerca să darme păretele din fund, care despărţea
35 salonul de cabina marinerilor, pentru ca să scape doi tovarăşi
ai lor, prinşi şi zdrobiţi Între ferele acelei cabine prin ciocni­
rea vapoarelor. în acea groaznică lovitură tot capătul de
dinainte a corăbiei noastre se frînsese, şi doi din oamenii
echipaj ului murea acum turtiţi şi fărîmaţi în patul lor t. ..
iO Gemetele lor slabe se auzea dincolo de părete împreună
103
[104]
cu bulbucitul apei care năvălea în cabină; iar oamenii de
dincoace, din salon, lovea mereu cu topoarele. Cercare zădar­
nică! căci păretele era îmbrăcat cu table groase de fer.
Peste puţin nu se mai auzi glasul acelor nenorociţi, ci
5 numai un vuiet surd de valuri. Dunărea îi înecase pe amîndoi!...
Ieşii afară din salon, cu sufletul înfiorat de jale şi de groază!
Pe pod, căpitanul, fringtndu-şi mînile cu desperare, da
poronci ca să, desbarce pasagerii pe mal, căci, în vreme cît
fusesem în salonul II, cîrmaciul îndreptase vaporul spre
10 ţărmul Ţării Româneşti, şi Dunărea, luîndu-l la vale, îl
lipise de uscat. Se aduse indată luntrea între vas şi între mal;
iar călătorii, aruncîndu-se grămadă în ea, săriră de pe dînsa
pe pămînt. ,. \
Acum era trii după mezul nopţii. Vaporul era pustiiu şi
15 aburii maşinei, ieşind cu putere pe ţăvia ogeagului, producea
un vuiet trist şi îngrozitor. Se părea o dihanie urieşă ce
şi-ar, fi .dat duhul în valurile Dunării!
.Toţi tovarăşii mei de călătorie se primbla pe mal, ca
nişte umbre rătăci te; eu, însă, văzîndu-mă lîngă pămînt,
20 găsii de prisos a mă coborî din vapor şi, pentru ca să scap
pjI). ,()chii căpitanului, mă vîrîi în cabina principelui indian.
Această cabină era pe pod, lîngă roata care venea în partea
Dunării, Acele, întinşi pe divanuri cu dragomanul Nababului,
începurăm a vorbi despre feliurite înecări de vase pe marea,
25 fără să avem idee de periculul în care ne aflam. Vaporul
se răsturna pe nesîmţite în Dunărea, şi noi nu ştiam nimică!
Apa care năvălise în salon şi în magazia locurilor al 2-le
pleca vasul încet, încet, şi călătorii de pe mal privea la el
aşteptînd din minut în minut să-I vadă răsturnîndu-se cu
30 totul. Prin urmare, Nababul, dragomanul şi eu, prinşi de valuri
în cabină, ne-am fi înecat chiar la mal, întocmai ca oarecine !
Soarta însă nu vroi să păţim asemine ruşine, căci în vreme
ce Nababul îmi istorisea, arăpeşte, o cruntă înecare pe marea
Indiei, auzii, ca prin vis, un glas strîgînd: Se răstoarnă vaporul!
35 Într-o clipală sării, ieşii din cabină şi alergai la marginea
vaporului despre mal. Malul mi se păru mult mai gios decît
Înainte.
- Oameni buni! veniţi de mă scoateţi! strigai la marinari.
- Da' tot în corabie eşti? îmi răspunde unul. Fugi
.to degrabă că te îneci!
104
c
[105]
- împingeţi luntrea spre mine.
- Nu-ţi trebuie luntre. Apucă înainte pe pod că-i găsi
o punte de scînduri de pe vapor pe mal.
Mă întorsei degrabă la cabină ca să dau de ştire tovarăşilor
5 mei să fugă, şi, găsind puntea cea de scînduri, ieşirăm tustrii
pe uscat in mirarea tuturor.
Ţărmul pe care ne aflam era mlăştinos şi coperit cu stuh
în întindere de mai multe poşte : pustietatea domnea în toate
orizonurile, iar malul unde desbărcasem înfăţişa un tablou
10 vrednic de zugrăvit. La para unui foc aprins, lîngă apă,
se zărea de-o parte vaporul cufundat pe giumătate şi răsturnat
într-o coastă; iar de altă parte lumina se răsfrîngea pe de 0-
sebitele grupe de călători şi pe feliuritele lucruri scăpate din
vasul Înecat: funii, pînzi, ferării, saltele, perine, saci de drum,
15 lăzi, farfurii stricate, stecle sfărîmate, găini şi curcani legaţi
de picioare etc., toate azvîrlite unele peste altele. Mai la deal,
pe un pat de stuh, vro şese dame sta cu1cate în mantelele
lor şi tremura de frig; alăture, cîţiva din pasageri se căina
împreună despre perderea mărfii lor; alţii, mai departe, se
20 primbla fumînd şi glumind; alţii căta să mîngîie pe unul
din marineri carele plîngea pe frate-său Înecat în cabină,
şi să deie agiutor nenorocitului ce fusese rănit la cap şi la
picioare în izbitura vapoarelor. Cei mai mulţi însă se grămă­
diseră pe lîngă foc şi se lăuda că nu le-au fost frică nicidecum!
25 Frigul era mai cumplit şi umezala mai pătrunzătoare cu
cît se apropia zorile; iar noi, în nerăbdarea de a videa ziua,
ţîneam ochii ţîntiţi asupra unei dungi albe ce se ivise la
poalele ceriului, peste Dunărea. Răsăritul soarelui era pentru
mulţi din noi un spectacul nou şi îl doream ca o veste bună.
30 însuşi cîrmaciul îl aştepta cu vie dorinţă, căci el şi începuse a
cînta:
Oliolio l soare rotund.
De-ai răsări mai curînd!
Soarele se ivi îndată la glasul lui, răspîndind un snop de
35 raze aurite peste noi, iar noi îl priimirăm ca pe un oaspe
iubit, cu o lungă urare de bucurie. După el se arăt ară îndată
pintre stuh vro patru dorobanţi de la pichetul megieşit şi vro
zăce ţărani români, care ne spuseră că ne găseam chiar în
dreptul Călăraşilor, şi în lungă depărtare de orice sat. Această
40 aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră!
105
c
,
.. .
.}
[106]
,
A scăpa de apă şi a muri pe uscat de foame era un lucru care
nu ne venea la socoteală nicidecum.
Căpitanul, însă, care se îngrijea mai mult de lucruri decît
de stomahuri, puse îndată oamenii ca să descarce vaporul
5 şi trimise o stafetă la Brăilaca să înştiinţeze compania despre
întîmplarea acestii nopţi. In curînd lucrurile noastre fură
aduse pe mal. .
Iată că pe luciul Dunării se ivi o ghimie cu pînzele umflate!
Ea ni se arătă ca corabia lui Noe în mijlocul potopului!
10 Atunci, toţi de laolaltă începurăm pe loc a striga în gura
mare, a trage clopotul vaporului, a face semne, pentru ca să
cerem agiutor. Ghimia cirni spre mal, coborî pînzele, se opri
puţin, ne luă pe vro cîţiva pe dînsa, plecă din nou, căci
avea vînt bun, şi ne aduse păn-în sară la Brăila.
15 De acolo, a doua zi, mă dusei la Galaţi cu o căruţă jido-
vească în două ceasuri, şi de la Galaţi venii la Iaşi în patru
zile, cu cai de poştă şi pe şosea!"
Astfel s-au întîmplat cu vaporul Seceni, carele în două
rînduri mai-nainte s-au stricat pe Dunărea, şi care în sfîrşit
20 s-au perdut în fiinţa mea, pentru ca să mă puie în nevoie de
a istorisi înecarea lui de 27 ori păn-acum.
(La sfîrşitul acestii povestiri, întră stăPîna casii, şi toţi
cavalerii se scoală în Picioare, aruncînd ţigaretele.}
Stă P î n a ca s ei: Domnilor, domnilor, cotilionul se
25 începe şi dame le se plîng că le-aţi părăsit .
. . C a val eri i: Domnul X. e pricina şederei noastre
aICI.
Stă P î n a: Cum?
C a val eri i : Ne-au povestit înecarea sa în Dunărea.
30 Stă P î n a : Aşa, domnule X.? d-ta îmi smomeşti cava-
lerii din bal? Am să te pedepsesc, ţiindu-te prizonier lîngă
mine pănă la sfîrşitul balului. Dă-mi braţul.
Dom nul X (dînd braţul): Pedeapsa d-tale e cea mai
dulce răsplătire pentru mine, doamna mea!. ..
35 (Ies cu toţii ca să se întoarcă în salonul balului.)
(România literară, 1 8 5 5)
[107]
ROMÂNII ŞI POEZIA LOR
Ii-lui A. Hurmueachi, redactorul foaiei
Bucovina
1
5 În trecerea mea prin Bucovina, am petrecut cu tine
cîteva zile, de a căror plăcere îmi aduc ades aminte. Multe
am vorbit noi atunci despre aceste frumoase părţi ale
Evropei, care se numesc Ţările Româneşti, şi despre poporul
frumos ce locuieşte în sînul lor. Aprinşi amîndoi de o nobilă
10 exaltare, deşi poate cam părtinitoare, am declarat într-o
unire că patria noastră e cea mai drăgălaşă ţară din lume, şi
neamul românesc unul din neamurile cele mai înzăstrate cu
daruri sufletesti!
Ce puternice sîmţiri se deşteptase atunci în noi, la dulcele
15 şi sfînt nume de patrie! Ce entuziasm măreţ ne cuprinsese
la falnicul nume de român! Cît eram de veseli; cît eram de
fericiţi atunci! Îţi aduci şi tu aminte?
În ceasurile acele de scumpă nălucire, munţii noştri ni
se părea cei mai nalţi şi mai pitoreşti de pe faţa pămîntului;
20 văile noastre, cele mai îmbelşugate cu holde şi cu flori;
apele noastre, cele mai limpezi; ceriul nostru, cel mai senin;
fraţii noştri de la munte, cei mai voinici şi copiIele romănce,
cele mai frumoase la privit, cele mai drăgălaşe la iubit decît
toate zidirile lui Dumnezeu.
25 În ceasurile acele de patriotică pornire, oricare faptă
istorică a strămoşilor creştea în închipuirea noastră cu propor­
ţii urieşe ; oricare faptă vitejească a vreunui român din zilele
noastre, fie măcar hoţ de codru, ne însufla o tainică mîndrie;
orice se atingea, într-un cuvînt, de România: obiceiuri naţiona-
30 le, port naţional, danţuri naţionale, cîntice naţionale. .. toate
107
[108]
aprindea în sufletele noastre o electrică scînteie şi ne făcea
să zicem cu fală :
Sînt român! şi tot român
Eu în veci vreu să rămîn!
5 România să trăiască
Şi-n veci steaua să-i lucească!
în ceasurile acele de sperări măgulitoare, presîmţirile
inimii noastre, pătrunzînd veacurile, vestea României un
viitor măreţ, şi, prin negurile aurite acelui viitor, sufletul
10 nostru întrevidea umbre de eroi români mişcîndu-se pe
cîmpul gloriei, precum odinioară Ştefan cel Mare şi Mihai
Viteazul. Zăream noi, ca printr-un vis, ţările noastre ajunse
iarăşi în vechea lor putere, şi naţia noastră ridicată iarăşi
pintre cele mai însămnate naţii ale lumei.
15 O! vis dulce! o! vis nepreţuit! care tînăr, cu inimă adevă-
rat românească, nu s-au înfrăţit cu tine o dată măcar în
viaţa lui? care tînăr nu te-au dismierdat cu dragoste într­
această epohă în care toate popoarele se deştept la soarele
civilizaţiei şi a libertăţii?!
20 O! vis poetic! o! vis mîntuitor! arată-te ades în ochii
românilor şi le însuflă credinţa că tu te vei împlini. Spune-le
că Dumnezeu le-au dat tot ce le trebuie pentru ca să se facă
vrednici de numele lor de români: pămînt bogat, spirit
deştept, inimă curată, minte dreaptă şi o răbdare destoinică de
25 a-i face să izbutească la oricare ţăl, cît de greu.
Spune-le că un popor care, supus fiind veacuri întregi
la tot soiul de întîmplări crude, ştie să-şi apere naţionalitatea
ca românul, păstrîndu-şi, ca dînsul, năravurile, portul, limba
şi legea părinţilor; că un popor ca acela este menit a să urca
30 pe treaptă cît de naltă; că un popor ca dînsul este chemat la
o soartă măreaţă şi vrednică de el.
Spune-le că stejarul deşi se usucă, trunchiul său rămîne
tot puternic; şi că din a sa tulpină cresc alţi stejari nalţi
ca el şi ca el puternici! .
35 .
Mie mi-e drag românul şi ştiu a preţui bunătăţile cu care
l-au dăruit natura. Mi-e drag să-I privesc şi să-I ascult, căci
el e simplu şi frumos în înfăţoşarea lui; căci e curat, înţălept,
, 40 vesel şi poetic în graiul său.
108
[109]
îmi plac obiceiurile sale patriarhale, credinţele sale fan­
tastice, danţurile sale vechi şi voiniceşti, portul său pitoresc
care, la Roma, se vede săpat pe coloana lui Traian, cînticele
sale jalnice şi melodioase şi mai ales poeziile sale atît de arrno-
5 ni oase !
Eu îl iubesc şi am multă sperare într-acest popor plin de
simţire, care respectează bătrîneţile, care-şi iubeşte pămîntul
si care, fiind mîndru de numele său de român, îl dă ca un
sămn de cea mai mare laudă oricărui om vrednic, oricărui
10 viteaz, fie măcar de sînge străin.
Am multă sperare într-acest neam a cărui adîncă cuminţie
e tipărită într-o mulţime de proverburi, unele mai înţălepte
decît altele; a cărui închipuire minunată e zugrăvită în
povestele sale poetice şi strălucite ca însăşi acele orientale;
15 al cărui spirit satiric se vădeşte în nenumăratele anecdote
asupra tuturor naţiilor cu care s-au aflat el în relaţie; a cărui
inimă bună şi darnică se arată în obiceiul ospeţiei pe care
l-au păstrat cu sfinţenie de la strămoşii săi; al cărui geniu,
în sfîrşit, luceşte atît de viu în poeziile sale alcătuite în onorul
20 faptelor măreţe. Şi spre dovadă:
Care din noi nu au fost legănat în copilăria sa cu dulcele
cîntic de Nani, puiule şi cu poveşti pline de zmei ce alungă
pe Făt-logofăt, cu o falcă în cer şi cu una în pămînt?
Care nu au fost îngrozit cu numele de strigoi, de tricolici,
25 de stahii, de rusalii, de babe-cloanţe, carele ies noaptea din
morminte şi din pivniţe pentru spaima copiilor nesupuşi?
Care nu au rîs şi nu rîde încă ascultînd întîmplările ţiganilor
ce şi-au mîncat biserica sau a jidanilor pin codrul Herţii,
sau a sîrbilor pe malul Dunării, sau a nemţilor care au degerat
30 de frig în Moldova, zicînd că le era kald? ş.c.l.
Cine, agiungînd noaptea la o casă ţărănească, au întrebat:
bucuros la oaspeţi? şi n-au auzit îndată: bucuros! sau trecînd
pe lîngă o masă de ţărani, au zis: masă bună! fără a fi poftit
îndată la dînsa? sau, fiind faţă la o nuntă din sat, n-au fost
35 cinstit de cuscrii voioşi şi nu s-au încredinţat de respectul
tinerilor cătră bătrîni?
Cine au întrat la vorbă frăţeşte cu locuitoriul de la cîmp
şi nu s-au mirat de ideile, de giudecăţile lui şi nu au găsit
o mare plăcere a asculta vorba lui împodobită cu figuri
40 originale? De pildă:
109
.}
� 1. •
.. .�
JI
[110]
Vr�a să grăiască de un om bun? El zice: E bun ca sînul
mamei.
De un om nalt si frumos? E nalt ca bradul ŞI frumos
ca luna lui mai. '
5 De un om rău? Are maţe pestriţe.
De un om urît? Urît tată au avut.
De un om prost? El socoate că cîte păsări zboară, toate
se mănîncă.
De un isteţ? Scoate pe dracul din pămînt.
10 De o femeie frumoasă? E ruptă din soare.
De un întrebuinţat mic? Om cu trii parale în pungă şi
cu pept de o mie de lei.
De un lăudăros? Întră în doi ca în doisprezăce, ŞI nu-l
scot nici douăzeci şi patru.
15 De un tînăr cu părul alb? L-au nins devreme.
Ş.c.l., ş.c.l., ş.c.l.
Cine s-au amestecat pintre flăcăi şi fete la dacă sau la
şăzătoare şi n-au petrecut ceasuri de mulţămire auzind glumele
tinerilor, pîcîlirile lui Pîcală şi Tîndală, povestile lui Sfarmă-
20 Peatră, Strîmbă-Lemne si ale lui Statu-Palmă-Barba-Cot,
istoria vacariului care s-a� mîniet pe sat şi mai ales cimili­
turile propuse fetelor ca să le gîcească?
Cui nu-i place să vadă alergînd pe un şes întins o poştă
românească cu opt cai? Caii aleargă cît le apucă piciorul;
25 postaşii chiuiesc cît le ţine gura, pocnind necontenit din
harapnice, şi căruţa sau caleaşca ce coboară văile, trece
podurile, suie dealurile cu o răpegiune a drumului de fer. ..
din Austria. Tot drumul e un vîrtej spăimîntător în care
călătoriul are prilej de a-si videa capul frînt de zece ori pe ceas;
3'0 dar n-aibă frică el, căci, deşi drumurile sînt răle, deşi caii
sînt mici, deşi hamurile sînt slabe, deşi, într-un cuvînt,
primejdiile sînt multe, postaşii români sînt ghibaci, sînt
voinici. Fie noapte oarbă, fie glob, fie costişă, fie vale sau
prăpastie. .. n-aibă grijă călătoriul cînd postasul îi zice:
35 Nu te teme, domnule, că eşti cu mine!
Cine au văzut o horă veselă învîrtindu-se pe iarbă la
umbra unui stejar, sau danţul vestit 'al căluşăilor, sau munte­
neasca, sau voiniceasca şi s-au putut opri cu sînge răce în
faţa acelor veselii a poporului atît de vii, atît de caracteristice?
40 Şi, mai cu seamă, care român nu şi-au dorit patria cu lacrimi,
cînd s-au găsit în străinătate? şi care nu se sîmte pătruns
ilO
,1
� .
[111]
de o jale tainică şi nesfîrşită, cînd aude buciumul şi doinele
de la munte?
,Ia! trebuie să nu aibă cineva nici o picătură de sînge în
vine, nici o scînteie de sîmţire în inimă, pentru ca să nu se
5 înduioşeze la priveliştea patriei sale şi să nu iubească pe
fratele său, poporul român.
Aruncă-ţi ochii la oricare român, şi-l vei găsi totdeauna
vrednic de figurat într-un tablou.
� De va şedea lungit pe iarbă, la poalele unui codru; de va
� . 10 sta pe picioare, răzimat într-un toiag, lîngă o turmă de oi; de
va sălta în horă, vesel şi cu pletele în vînt; de se va coborî pe
o cărare de munte, cu dur da sa pe spinare; de se va arunca
voiniceşte pe un cal sălbatic; de va cîrmui o plută de catarguri
pe Bistriţă sau pe Olt ş.c.l. ; .. , oricum l-îi privi, fie ca plugar,
15 fie ca cioban, fie ca postaş, fie ca plutaş, te vei minuna de
fireasca frumuseţă a pozei lui şi te vei încredinţa că un zugrav
n-ar putea nicăire să-şi îmbogăţească albumul mai mult şi
totodată mai lesne decît în ţările noastre.
Vezi-l pe român cînd vine primăvara, cum i se umple
20 sufletul de bucurie! cum îi creşte inima în pept ca frunza în
pădure! cu cîtă mulţămire el cată la noua podoabă a naturii
ce acopere locul naşterei sale, cu cîtă veselie el vede luncile
înverzi te, cîmpiile înflorite, holdele răsărite!
Românul se renaşte cu primăvara! El întinereşte cu natura,
25 căci o iubeşte cu toată dragostea unui om primitiv. De aceea
şi toate cînticele lui încep cu frunză verde. Lui îi place să se
rătăcească pin desişul pădurilor; îi place să pocnească şi să
cînte din frunze; îi place să-şi puie flori la pălărie, să asculte
cînticele păsărilor şi să zică atunci cîte o doină de jale, de
30 dragoste sau de hoţie.
Pentru dînsul primăvara este un timp de sîmţiri puternice
şi adimenitoare. ]ingaşele flori ale cîmpului îi aduc aminte de
copile românce cu ochii mari şi vioi, cu feţe rotunde şi albe,
cu guriţi rumene şi glumeţe, şi atunci, fără de voie, el începe
35 a CÎnta:
Frunză verde sălcioară I
Puiculiţă bălăioară,
Vin' degrabă păn' te-aştept
Să te strîng în braţ' la pept ... 1
40 1 Vezi Puica bălăioară, în voI. III al ediţiei noastre, p. 269.
111
..
.. .�
[112]
J '1
i'1
5
sau:
sau:
Hai, Ileano, la poiană,
Să săpăm o buruiană,
Buruiana macului,
Ca s-o dăm bărbatului ... 1
Pentru tine le fac toate,
Ş-apoi zici că nu se poate!. ..
Dar totodată desimea înverzită a codrilor, prin care ser-
10 puiesc şi se perd tainice potici, deşteaptă în inima lui un dor
ascuns de voinicie şi îl îndeamnă a zice:
Frunza-n codru s-au desit;
Sufletu-mi s-au răcorit!
Hai, voinice, la ponoară
Păn' ce-i iarba crudişoară,
15 Unde calci,
Urmă nu faci;
Unde şezi,
Nu te mai vezi ...
20 sau:
Rămîi, taică,-n veselie;
Eu mă duc în haiducie I
Şi dacă acele doruri ale inimii sale se împlinesc, dacă
norocul îi aduce în braţe o puicuţă băIăioară, el îi giură în
25 cosiţe c-a s-o ieie de nevastă şi s-o ţie tot pe braţe şi la sîn
cît a trăi cu dînsa.
Şi dacă întîmplările îl aduc a să face voinicel cu tăiuşul
de oţel, el nu merge în haiducie numai pentru dorinţa de a
cîştiga bani, ci pentru că sîmte în sineşi un îndemn neînvins
30 cătră o viaţă de lupte şi o ură neîmpăcată împrotiva ciocoilor.
Şi la aceasta avem marturi însuşi cînticele lui:
Măi stăpîne, măi stăpîne!
Nu-ţi tot bate gioc de mine,
Că-a veni vara ca mîne,
35 Şi te-oi prinde-n lunea mare ... 2
ş.c.l.
1 Vezi Ileana, În vo!. III al ediţiei noastre, p. 351.
2 Vezi Doina lui Ion Petreanu, în voI. III al ediţiei noastre, p. 287.
112
i W
[113]
5
10
sau:
Ah! duşmane de ciocoi!
De te-aş prinde la zăvoi,
Să-ţi dau măciuci să te moi,
De pele să te despoi ... 1
ş.c.l.
El se duce la hoţie pentru ca să vînture ţara şi să-i ia se
vestea-n lume, şi să-I îndrăgească nevestele, şi să-I binecu­
vinteze săracii, şi să se facă, într-un cuvînt:
Păunaşul cedrilor.
Voinicul voinicilor,
Drăgălaşul mîndrelor,
Şi groaza ciocoilor. 2
Acesta este visul care frămîntă închipuirea lui! acesta
15 este dorul care îi arde sufletul! Cît pentru averi, el cum le
cîştigă aşa le şi răspîndeşte. Banii luaţi din chim irul bogatului
trec în mîna săracului, căci românul, deşi se face hoţ, el nu
trece cu viderea pe cei ce-i poate agiuta la nevoie.
Bujor, Codreanu, Voicu, Tunsul şi alţi hoţi de demult şi
20 din vremile noastre nu întîlnea sărman nenorocit fără a-i
da bani să-şi cumpere boi; nu videa văduvă săracă fără
a-i face bine. De aceea, poporul nostru au avut totdeauna
o simpatie nemărginită pentru voinici. El îi găzduieşte, îi
cîntă, îi admiră şi îi tînguieşte amar cînd ei pică în mîna
25 potirei.
În ochii poporului hoţul este un erou la al căruia fapte
şi nenorociri el se înteresază ca la un copil al său. Amîndoi
se iubesc unul pe altul, se ocrotesc la vreme de nevoie şi
sînt uniţi prin o strînsă legătură de aceleaşi sîmţiri şi de
30 acelaşi interes, poate.
În urmare, cele mai frumoase cîntice sînt alcătuite de
popor în iubirea şi în pomenirea hoţilor; cele mai frumoase
româncuţe se îndrăgesc după dînşii, căci tot au mai rămas.
la românii de astăzi oarecare slabe aduceri-aminte de dumnezeii
35 romanilor celor vechi, Venus şi Mars, care se iubea împreună.
în Olimp,
1 Vezi Ciocoiul, în vol. III al ediţiei noastre, p. 277.
2 Vezi Păunaşul Cedrilor, în vol. III al ediţiei noastre, p. 42.
1I3
..
" 'It
I
[114]
Dar spre o mai deplină încredinţare de acea iubire fră­
ţască ce au hoţii şi poporul între ei, să cercetăm în treacăt
cînticele, poeziile alcătuite de improvizatori şi care sînt ştiute
în toată românimea. Aceste cintice au îndoitul merit de a
5 cuprinde în sînul lor şi notiţii istorice, şi flori de poezie
vrednice de a atrage admirarea noastră.
în vremea lui Matei Ghica V. V. se arată la Movilău un
hoţ vestit, anume Codreanu. .. Să videm în ce chip îl descrie
cînticul poporal:
10
Mult e mîndru, sprirrtinel,
Cel voinic, cel voinicel,
Şi tot cată-un roibuleţ,
Roibuleţ cu părul creţ
De-a lui Codrean drăguleţ.!
15 Care mumă poate să-şi dismierde copilul cu mai multă
dragoste? .. Pentru poporul român, Codreanu nu e numai
un voinic, ci un voinic iubit, un voinic frumos, un voinicel
mîndru şi sprintinel!
Hoţul îşi găseşte în sfîrşit un cal după inima lui, se aruncă
20 pe el şi ...
Tri rugi ne că-i trăgea,
Astfel roibul mi-şi fugea ...
Văile se limpezea!
Ce descriere poate fi mai simplă, mai energica şi mai
25 poetică? Care cuvînt din limba noastră poate arăta o icoană
mai lămurită de iuţala calului şi de repegiunea fugăi lui,
decît limpezirea văilor? Poezia românilor este o comoară
nesfîrşită de frumuseţi originale, carele dovedesc geniul popo­
rului.
30 Codreanu, după multe izbînzi, întinde masă mîndră în
rădiul Breazului, deasupra Copoului, chiar în faţa Iaşului:
Şi mi-şi bea şi veselea;
De potiră nici gîndea!
Este de insămnat că în toate baladele voiniceşti se găsesc
35 aceste două versuri. De unde vine asta? şi ce dovedeşte
repetarea lor?
1 Vezi Codreanul, în vol. III al ediţiei noastre, p. 106.
1·14
I
=- __ --���-----------L
iicF-
[115]
Hoţul e atît de sigur în puterea lui că nu-i pasă de nimic;
dar poporul care se îngrijeşte de viaţa lui şi care, ştiind
că potira îi este cea mai aprigă duşmană, prevede soarta
ce-l aşteaptă din pricina nepăsării sale, poporul, zic, îl tin-
5 guieşte amar prin acele două versuri, şi adeseori, nemaiputînd
stăpîni presimţirea şi grija sa, îl îndeamnă pe hoţ să se
ferească de duşmani şi îi zice:
Bea, voinice, şi nici prea,
Că-i potira ici-colea!
10 Să ne întoarcem însă iarăsi la Codreanu. Pe la mijlocul
mesii, iată că soseşte potira şi-l încungiură.
I
.-L
15
20
2S
30
3S
Iară el cum o videa,
PIosca Ia gură punea,
Şi mai tare-nveselea,
Arnăuţii îi zicea:
"Dă-te, Codrene, legat,
Să nu te ducem stricat."
Iar Codrean le răspundea:
"Mielu-i gras, ploscuţa-i grea:
De sînteţi niscaiva fraţi,
Iată masa şi mîncaţi!"
Răspuns falnic şi caracteristic! În el e zugrăvită natura
întreagă a hoţului român: fală, nepăsare, voinicie şi dărnicie.
Ei pistoalele-şi scotea
Şi-n Codrean le slobozea!
Peptul lui Codrean sărea ....
Iar el rănile-şi strîngea,
Plumbii din carne-şi scotea,
Cu ei durda-şi încărca,
Şi din gură-aşa striga:
"Alelei! tălhari păgîni,
Cum o să vă dau Ia cîni,
Că de-atîta sînteţi buni!"
Codrean durda-şi întindea
Şi-n plin durda lui pocnea.
Potiraşii gios cădea,
În sînge se zvîrcolea ...
I
• L
..
[116]
II
l'
I
!
I
în cît se atinge de faptele eroului său, poporul nu trece
nimică cu viderea. îi place să descrie toate mişcările lui
şi să rezică toate cuvintele sale:
Iar Leonti Arnăutul,
5 Jnghiţi-l-ar pămîntul!
Nasturi de-argint că scotea,
în puşcă mi-i ascundea,
Şi-n Codrean ii slobozea ...
Pe Codrenaş mi-I rănea l
10 Iată, în sfîrşit, cele mai puternice dovezi de simţirile
poporului pentru haiduci. Inceputul şi sfîrşitul acest ii strofe
cuprind toată inima lui:
Iar Leonti Arnăutul,
Î'nghisi-l-ar pămîntul!
15 Blăstăm şi ură asupra duşmanului, asupra nvingătorului
dragului său Codrenaş!
Pe Codrenaş mi-l rănea!
Acest MI-L este un poem întreg de dragoste, de jale Şl
de desperare.
20 Să videm acum ce fel răspund hoţii la atîta iubire şi ce
fac ei ca să o cîştige? Faptele lor voiniceşti sînt în adevăr
destoinice a minuna închipuirea poporului, dar prin care
fapte ei ştiu a atrage aşa de bine simpatia lui? Să cercetăm
dar iarăşi cîntice1e lor şi ne vom tălmăci lesne acea problemă.
25 Iată ce găsim în baladele celor mai mulţi hoţi de codru
si de drumul mare:
, Tot acel Codrean de care am vorbit mai sus, după ce se
luptă ca un leu, e prins, legat şi dus spre cercetare înaintea
domnului Matei Ghica:
30
35
116
- Măi Codrene, voinicele,
Spune tu domniei-mele,
Mulţi creştini ai omorît,
Cît în ţară mi-ai hoţit?
- Domnule, măria-ta,
Giur pe Maica Precista!
Eu creştini n-am omorît
Cît în ţară-am voinicit.
*
[117]
10
15
20
Om bogat de întllneam
A. uerile-i împărţeam;
Iar de-ntîtneam săracul,
Imi ascundeam băltagul,
Şi-n chimir mîna băgam
Şi de chettuiolă-i dam.
Cînticul lui Bujor zice:
Frunză verde de lior,
Răsărit-au un bujor,
La ciocoi îngrozitor
Şi la săraci de-agiutor .
Voicu, întrebat de giudecători şi cercetat despre averile
ce adunase el în vremea hoţiei lui, răspunde aşa:
Averile nu voi da.
Că pe Voicu-ţi spînzura,
Şi voi galbini-ţi lua,
Cu cărţile îţi giuca,
Cu droştile îţi primbla,
Cu muierile-ţi mînca.
T-am ascuns pe Ia copaci,
Să-i găsească cei săraci,
Să-şi cumpere boi şi vaci!
Destule sînt aceste pilde ca să ne arăte totodată şi carac­
terul voinicesc a hoţilor români, şi caracterul iubitor şi re cu-
25 noscător a poporului român, şi în sfîrşit caracterul original
a geniului său poetic.
(Bucovina, 1 849)
II
Eu fac Întocmai ca neguţitorii de petre scumpe, carii
30 cînd îţi arată vreun briliant minunat să sîmt fără voie îndem­
naţi a rosti mii de laude asupră-i, deşi el însuşi se recomandă
destul ochilor prin frumuseţile sale. Nu pot să-ţi trimit vreo
baladă mai însămnată fără a o întovărăsi de cîteva rînduri
pline de entuziasm pentru dînsa. Ce să fac? .. M-am îna-
35 morat de poezia poporală ca de o copilă din Carpaţi, tînără,
117
[118]
mîndră, nevinovată şi aşa de frumoasă că, după cum zice vore
ba românească, pe soare ai putea căta, iar pe dînsa, ba! Iată dar
că, dezvălind astăzi la lumina soarelui comoara nesfîrsită
a poeziei româneşti, aleg din colecţia baladelor şi a cîntic�lor
5 ce am adunat prin munţii şi văile Moldovei trii balade şi
cîteva hore destinate a apărea în coloanele foaiei Bucovinei.
Cea dintîi baladă este a lui Mihu copilul.
Acest Mihu este un adevărat cavaler-trubadur din veacul
de mijloc. Voinic vînturel de ţară şi jingaş cîntăreţ, el
10 trezeşte codrii vechi, trecînd ca o nălucă înarmată prin desişul
lor, pe la ceasul cînd toată suflarea doarme, pe la mezul
nopţii!
15
20
Mult e frunza deasă,
Noaptea-ntunecoasă,
Şi calea petroasă .1
Zice balada, dar lui Mihu nu-i e grijă nici de fantasmele
spăimîntătoare ale întunericului, nici de fiarele crude ale
codrului. El merge voios pe murguşoru-i mic care, cînd se
urca la dealul Bărbat şi călca în peatră,
Peatra scăpăra,
Noaptea lumina,
Noaptea ca ziua!
Se duce Mihul meu dismierdînd codrii prin dulceaţa unui
cîntic armonios, unui cîntic de voinic ce suna aşa de duios,
25 încît mult în urrnă-i codrii vuia tainic si se clătina ca la
suflarea unui geniu nevăzut. '
30
118
Şi tot merge, merge,
Ş-urma li se şterge
Pintre frunzi căzute,
Pe cărări perdute.
în zădar calul său cearcă a lăsa drumul şi a apuca colnicul!
în zădar murgul năzdrăvan zice:
Că s-atin pe-aici
Patruzeci şi cinci,
1 Vezi Mihu Copilul, în voI. III al ediţiei noastre, p. 81.
[119]
Cincizeci fără cinci
De haiduci levinţi.
Duşi de la părinţi
De cînd era mici.
5 Mihul nu-si numără dusmanii niciodată; lui nu-i pasă
de-ar fi patru;eci şi cinci, cincizeci fără cinci, de-ar fi chiar
haiduci levinţi " de-ar fi chiar duşi de la părinţi de cînd era
încă mici " de-ar fi, Într-un cuvînt, acei duşmani, lipsiţi de
orice simtire omenească, ca fiinţi ce de mult s-au depărtat de
10 la izvorul înduIcitor al inimii omineşti, de la sînul părintesc,
Mihu răspunde cu fală:
15
Murgule, te lasă
Istor braţe groase,
Groase şi vînoase;
Istuia pept lat,
Lat şi-nfăşurat :
Istui păluşel,
Tăiuş de oţel!
La aceste cuvinte Murgul se supune, lasă colnicul şi
20 apucă iar drumul, căci murgu-i ca gîndul, zice balada; dar
iată că În fundul codrului, la o muche de stîncă, benchetuieşt e
un ungur bătrîn cu patruzeci şi cinci de nepoţi de ai lui,
şi iată că deodată el tresare, auzind:
Un mîndru cîntic,
25 Cîntic de voinic,
Ş-un glas de cobuz
Dulce la auz,
De cobuz de os
Ce cîntă frumos.
30 Acesta e Ianus cel vestit! Ianus care domneste în codri cu
o ceată de voini�i cu chivere nalt� şi cu cozile 'late, lăsate pe
spate! Ianuş care poronceşte la haiduci [ăr' de leafă: hoţoman
bătrîn şi neîmpăcat,
Cu barba zburlită,
35 De rele-nvechită l
Pănă-n brîu lungită,
Cu brîu învălită l
119
..
[120]
El are săbii lucitoare, are durdă ghintuită, are inimă
oţălită, dar sufletul lui e măreţ, căci măreaţă e poronca ce
dă el voinicilor lui haramini. Mergeţi, le zice, şi-i aţineţi
calea la pod, la hîrtop etc.
5 De-a fi vrun viteaz,
Să nu mi-I stricaţi 1
1 ar vrun fărmăcat,
De muieri stricat ...
O palmă să-i daţi
10 Drumul să-i lăsaţi.
o parte din unguri merg de ies în calea Mihului ŞI cad
ucişi de paloşul lui, căci le-au zis Mihu:
Cine v-au minat
Capul v-au mîncat!
15 Pe urmă Mihu purcede iar pin cel codru verde, cîntînd
duios din cobuz, şi merge de se înfăţoşază deodată în ochii
lui Ianuş. Ungurul se înfurie, şi cu glas de răzbunare po­
ronceşte nepoţilor să deie cu flintele, să deie cu lăncile. "Lăsaţi
lăncile", le zice Mihu,
20 Că eu Mihu sint!
Şi vreu să vă cînt
Un mîndru cîntic,
Cîntic de voinic,
Din cobuz de os
25 Ce cîntă frumos!
Ungurii se opresc la glasul lui, şi însuşi Ianuş ramme
mut. Aici vine o scenă vrednică de geniul lui Ossian l In fundul
unui codru vechi ca pămîntul şi tăcut ca mormîntul, în faţa
unui bătrîn ce pare a fi chiar zeul fantastic al codrului, în
30�mijlocul unui mare număr de hoţi turbaţi de dorul răzbunărei,
la razele stelelor ce lunecă şi se răsfrîng pe arme lucitoare ...
un voinic el singur, privind moartea cu nepăsare, începe a
cînta, şi deodată natura întreagă se trezeşte, bătrînul se
îmblînzeşte, şi hoţii stau porniţi pe gînduri, uitînd mînia lor.
35 Dar cine cîntă aşa? Mihu copilu! Şi ce fel cîntă Mihu? ..
Balada zice:
Iată, mări, iată
Că Mihu deodată
120
[121]
5
începe pe loc
A zice cu foc,
Începe uşor,
A zice cu dor
Un cîntic duios,
Atît de frumos,
Că munţii răsună,
Vulturii s-adună,
Brazii se clătesc,
Frunzele şoptesc,
Stelele sclipesc
Şi-n cale s-opresc !
Cine nu s-ar fi înduioşat la asernine armonie încîntătoare,
dacă însăşi stelele s-au oprit din calea lor ca să o asculte,
15 ele care aud melodiile ceresti? cine n-ar fi zis în urmă, ca
Ianuş: '
20
Vin' tu, Mihule,
Vin', voinicule,
Să benchetuim
Şi să veselim,
Ş-apoi amîndoi
Xe-om lupta noi doi.
Ianuş şi Mihu se pun la masă şi benchetuiesc, şi ciocnesc
pahare, deşi ei fac acum praznicul morţii. Unul din doi
25 trebuie să moară, căci nu poate încăpea pămîntul doi viteji ca
Mihu şi Ianuş. Iată dar că se scoală şi
Deoparte se duc,
La luptă s-apuc 1
Cine va fi oare învingător? Lupta le e de moarte! De
30 vroieşti s-o atli, citeşte balada, căci ar fi păcat să-i dezvălesc
eu toate tainele.
Cea a doua baladă se numeste Păunasul codrilor. Ea se
deosebeşte de cînticele numite 'haiduceşti prin un caracter
romantic ce îi dă o mare asămănare cu baladele cavalerilor
35 din veacul de mijloc. Subiectul ei de dragoste şi de vitejie,
precum şi chipul cu care este tratat de necunoscutul ei autor,
te face a cugeta la unele scene din poemul lui Tasso 1, la
1 Gerusaleme liberata (Ierusalimul liberat).
121
..
..
[122]
I
luptele eroilor cîntaţi de acest geniu nemuritor al Italiei,
la vitejiile nobiliIor cavaleri, care avea drept deviză două
singure cuvinte: Amor şi glorie! şi care murea cu mulţămire
pentru apărarea iubitelor lor.
5 Aşa în balada românească, videm un voinicel trecînd cu
mîndra lui pe culmea unui colnic, la o margine de codru.
Amîndoi sînt tineri, uimiţi de dragoste. Ea-i pruncuţă bălă­
ioară, cu cosiţa gălbioară; el e voinic el mîndru şi cu statul
tras pintr-un inel. El o roagă să cînte şi-i tot zice:
10 Cîntă-ţi, mîndro, ctnticul,
Că mi-e drag ca sufletul Il
Prunca ar împlini cu bucurie dorinţa iubitului ei, dar se
teme ea însaşi de puterea fărmăcătoare a cînticului, căci
presîmte că acel cîntic va răsuna în codri şi le va scoate în
15 cale pe un viteaz vestit, neînvins încă, Păunaşul codrilor l
lnima-i spune că frumuseţa ei ar fi pricină de luptă periculoasă
şi nepotrivită între un voinicel tinerel ca bădiţul ei şi un
păun aş de codru, care şi-au dobîndit falnicul titlu de voinicul
voinicilor. însă, deşi nu vrea să CÎnte îndată, ea nu măr-
20 turiseşte de-a dreptul frica ce o stăpîneşte, căci o nobilă
sîmţire de delicateţă o opreşte a lovi amor-propriul iubitului
ei, ci îi dă numai a înţălege de departe despre periculul
ce l-ar ameninţa cînd şi-ar cînta ea cînticul:
Eu, bădiţă, l-oi cînta,
25 Dar codrii s-or răsuna
Şi pe noi ne-a-ntimpina
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinici lor ...
Această strofă este vrednică de însămnat ca dovadă de
30 fiinţa simţirilor celor mai delicate în inima poporului român
şi de precunoştinţa instinctivă a poeţilor poporali în ceea ce
priveşte fineţele artei poetice.
La răspunsul copilei, voinicelul, cetind în inima ei, se
înduioşază şi, în exaltarea dragostei lui, îi dă numirile cele
35 mai dismierdătoare:
Aurică, drăgulică,
Nici n-ai grijă, nici n-ai frică.
1 Vezi Păunaşul cedrilor, în voI. III al ediţiei noastre, p. 42.
122
[123]
Cuvîntul aurică cuprinde ideea de frumuseţe, de preţ
mare, de raritate, de lucire şi de toate calităţile aurului.
Voinicelul nostru (căruia negreşit aurul i se părea un metal
foarte rar) nu putea dar găsi un termin mai bogat, mai
5 original şi mai potrivit cu iubita lui, ce avea cosiţă gălbioară.
Amoriul e neo)bg în ţara noastră.
Cuvîntul drăgulică ne îndeamnă a observa aici asămănarea
ce se află între limba românească şi cea italiană, în privirea
diminutivelor. Aşa, din dragă, românul face drăguţă, ş-apoi
10 drăguliţă sau drăgulică, precum face italianul din caro, carino,
carinetto, Una din calităţile cele mai vederate ale poporului
nostru este caracterul său blînd, simpatic şi dismierdător.
Să ne întoarcem însă la şirul baladei.
După cea întîi izbucnire a inimii sale, voinicelul nostru
15 urmează a zice cu o falnică bărbăţie, sprijinită de însa şi pute­
rea dragostei lui:
20
Să n-ai grijă pentru mine,
Cît oi fi eu lîngă tine t
Să n-ai frică pentru tine,
Cît îi fi tu lîngă mine!
Iată că prunca începe a cînta şi, precum ea presîrnţise,
iată că dulceaţa cînticului trezeşte răsunet ele depărtate şi
le scoate în cale pe Păunaşul codrilor! Cine-i el? Ce soi de
fiinţă este acest om care poartă un nume atît de poetic şi
25 care este cunoscut în lume de voinicul voinicilor? Il vom
afla în cele întîi cuvinte ale lui, cuvinte făloase, poroncitoare
şi ameninţătoare:
30
Măi băiete, băieţele,
Măi voinice, voinicele,
Dă-ne nouă mîndra ta,
Ca să scapi cu viaţa ta ...
Pentru un păunaş de codru ca dînsul, pentru voinicul
voinicilor toţi ceialalţi oameni i se par negreşit băieţei, voini­
cei; în urmare, cînd vorbeşte de dînsul, el zice: Noi, Nouă! în-
35 tocmai ca un stăpînitor, şi crede că toţi trebuie să se supuie
la poroncile lui, căci almintrilea amar de ei!
Care este însă soiul dorinţii lui? O dorinţă născută din
dragoste. El vrea pe mîndra care l-au tras din codri prin
glasul ei şi care acum îl farmecă prin frumuseţa sa. Poronca
123
- c •
.. �
[124]
este scurtă şi hotărîtoare. Răspunsul asemine este scurt şi
energic:
Ba! eu mindra nu ţi-oi da
Păn' ce capul sus mi-a sta!
5 îndrăzneaţă mîndrie a tinereţii! bărbăţie însuflată prin
focul dragostei! nobilă pornire a inimii fără frică. .. toate
aceste sîmţiri sînt tălmăcite în două versuri. în ele domneşte
un ce cavaleresc, care rapoartă mintea la veacul de mijloc.
Se pare a videa doi cavaleri înzeuaţi, cu lăncile în mîni, cu
10 coifurile pe frunte şi provocîndu-se la luptă în gloria unei
dame iubite de amîndoi. Dar, deşi acele cuvinte dau baladei
un caracter mai deosebit, versurile ce urmează îi adaug o
nouă podoabă prin colorul lor de naţionalitate netăgăduită.
15
Că de cind o am luat,
în cosiţe i-am giurat
Să n-o las de lîngă mine
Şi s-o apăr de oricine!
A giura dragoste în cosiţele copile lor este un obicei ţără­
nesc cunoscut şi întrebuinţat de toţi holteii cimpiilor şi ai
20 munţilor noştri. Giurămîntul în cosiţele fetelor înfăţoşază
ideea şoaptelor amoroase şi tainice, care se fac pe furiş la
şezători, la scrinciobe, la sărbători, atunci cind ochii pă­
rinţilor încetează de a privighea mişcările copiilor.
Poeziile poporale sînt, precum videm, comori nepreţuite,
25 în care putem descoperi icoane vii şi poetice de obiceiurile şi de
prejudiţiile neamului românesc. Aşa, mai departe, cetim
în baladă că voinicii se apucă de brîie şi se ieu la luptă. Lupta
trupească era la romani un exerciţiu zilnic, care slujea a
forma ostaşii pentru războaie şi care era totodată o petrecere
30 precum şi un mijloc de a pune sfîrşit sfezilor particulare.
La romani era luptători publici ce da reprezentaţii mari.
Asemine şi la românii de astăzi lupta trupească au rămas
din vechime un obicei care domneşte pretutindine la munţi
şi la cîmpi, şi biruitoriul este încungiurat de stimă şi respect,
35 precum odinioară la Roma gladiatorii cei mai vestiţi.
Trînta gioacă un rol mare la sărbătorile poporale şi ade­
seori ea hotărăşte înclinarea inimilor fecioare. în vreme ce
bătrînii stau culcaţi pe iarbă, povestind despre vremea veche,
1U
[125]
5
în vreme ce nevestele şi insurăţeii gioacă în horă, mulţi din
flăcăi fac rămăşaguri pe trînte, se apucă la luptă, şi copiii
îi imitează pinpregiurul lor. Trîntele dar sînt împărţite în
deosebite categorii precum:
Trinta voinicească,
Trinta mocănească,
Trinta ursărească,
Trînta pe dreptate ş.c.!.
Şi cine au văzut acele ale românilor din veacul nostru
10 cunoaşte de înainte tablourile şi statuiele ce înfăţoşează
luptele gladiatorilor romani. Aceleaşi poze, aceleaşi apucări,
aceleaşi mişcări se reproduc la strănepoţii lor, după două mii
de ani.
Lupta voinicească consistă a să apuca trupul cu braţele
15 cruciş şi a să arunca la pămînt, aducîndu-se unul pe altul
peste mînă; iar cea mocănească consistă a să prinde de brîie,
a să frînge mijlocul şi a să pune unul pe altul în genunchi
sau a să aduce peste cap. Puterea luptaşilor stă dar în tăria
şelelor şi a braţelor precum şi în strînsa legătură a brîielor.
20 Iată pentru ce balada zice:
Ei la luptă s-apuca
Şi de brîie se lua.
Şi mai departe adauge:
25
30
Voinicelul mi-şi slăbea,
Brîul i se descingea ....
Acum lupta între amîndoi voinicii se apropie de sfîrşit.
Păunaşul frînge mijlocul badiului, care slăbeşte cu cît i se
desface legătura şelelor : şi acesta, sîmţind că în curînd
a să fie dovedit, zice în desperare:
Mîndro, mtndruliţa mea,
Vin' de-mi strînge brîul meu,
Apăra-te-ar Dumnezeu 1
Pănă în minutul cel de pe urmă gîndul lui este preocupat
de soarta iubitei sale, şi dacă el doreşte a mai prinde la putere,
35 este numai pentru ca s-o poată apăra pe dînsa. De viaţa sa
el nu se îngrijeşte. Deşi periculul e mare pentru dînsul,
125
. ,
, �
[126]
1,
� I
1"
5
rugăciunea ce face el cătră Dumnezeu pomeneşte numai de
ea:
Vin' de-mi stringe brîul meu,
Apăra-te-ar Dumnezeu!
Că-mi slăbesc puterile,
Mi se duc averile!
l'
, I
l'
I
Care sînt averile unui voinic? ., Puterile lui! Ce zici
de un popor cu asemine sîmţiri cavalereşti? Să videm acum
ce răspunde copila la acele cuvinte. Vine ea în agiutoriul
10 badiului sau nu?
Ba nu, nu, bădiţă frate,
Că vă-i lupta pe dreptate,
Şi oricare-a birui
De bărbat eu l-oi primi!
15 Poporul român are un respect nemărginit pentru dreptate.
Fie în orice întîmplare, el pleacă capul dinaintea ei. In ochii
poporului dreptatea este o dumnezeire, şi cînd vorbeşte de
dînsa, el o numeşte sfînta dreptate! Iată pricina pentru care
mîndruliţa baladei nu vroieşte a lua parte la lupta badiului cu
20 Păunaşul, căci lupta e pe dreptate! Totodată acea luptă
voinicească ce se face sub ochii săi pentru dobîndirea ei
măguleşte natura sa de femeie şi de româncă. Ca femeie, îi
place a vide că frumuseţa ei naşte porniri atît de aprinse în
inimile vitejilor; ca femeie, ea sîmte milă pentru voinicelul
25 ce-şi perde puterile şi, vroind a-i da agiutor prin un chip
oarecare, ea îl îmbărbătează, zicînd că va priirni de bărbat
pe cel care va fi biruitor, căci negreşit asemine cuvinte sînt
în stare a da putere de leu oricărui tînăr înamorat; dar,
cercetînd bine înţălesul acestor cuvinte, se descopere lesne
30 tragerea instinctivă a inimii sale de româncă pentru cel mai
viteaz dintre îmbii luptători.
în urmare, lupta se începe cu mai mare furie; dar în
curînd unul din doi lupta şi cade biruit. Balada zice:
Din doi unul dovedea:
35 Din doi unul gios cădea!
Cine că mi-şi dovedea
Şi cu mîndra purcedea? " ..
Poetul necunoscut al acestei poezii pare a fi compus
aceste patru versuri înadins pentru ca să aţîţe curiozitatea
126
[127]
5
10
ascultătoriului şi să mărească interesul subiectului prin o
prelungire premeditată.
Cine că mi-şi dovedea,
Şi cu mîndra purcedea?
Păunaşul codrilor!
Voinicul voinicilor!
Tablou viu al vitejiei răsplătite prin biruinţă.
Cine-n luptă mi-şi cădea,
Şi-n urmă-le rămînea?
Voinicel tras prin inel
Moare-n codru singurel!
Tablou trist ce varsă în suflet o tainică sîmţire de jale.
În adevăr, poetul cel mai ingenios nu ar putea să sfîrşească
un poem mai bine şi mai frumos decît precum se sfîrşeşte
15 balada prin contrastul vieţii şi al morţii.
Viaţă cu dragoste! moarte pentru dragoste!
*
Cea a treia baladă, întitulată Mioriţa, este o veche
cunostintă a ta.
Îţi aduci aminte de o sară din luna lui iulie a anului trecut,
20 cînd ne aflam mai mulţi prietini adunaţi la moşia voastră,
la poetica Cernauca? N***, R***, C***, tu şi eu ne porniserăm
de la curte cu gînd de a face vînat la raţe şi, sosind pe malul
iazului de lîngă casă, ne lungiserăm pe iarbă, aşteptînd ca
raţele să vie la buza pustii. Zic buza puştii, căci, deşi eram
25 patru vînători, numai o singură armă aveam!
Soarele, culcîndu-se în dosul pădurilor Cernaucăi, răspîn­
dea valuri de raze înfocate, carele luneca pintre frunzele
copacilor ca nişte şerpi de aur şi venea de a se giuca pe faţa
iazului. Aerul era lin, ceriul împodobit cu văpseli de minune,
30 şi natura întreagă cufundată într-o tăcere adîncă în faţa
măreţii apuneri a soarelui. Pămîntul părea a zice cel de pe
urmă adio luminei cereşti şi a să pregăti de sărbat tainele
nopţii. Frumoasă sară era aceea! frumoasă şi plină de sîrnţiri
dulci pentru noi! Nu se zărea altă mişcare împregiur decît
35 clătinarea papurei din iaz, pricinuită prin trecerea vreunei
păsări de baltă ce îşi căuta cuibul. Nu se auzea alt sunet decît
glasul lung, tainic şi pătrunzător al unui bucium, care răsuna
127
.,
.. �
[128]
Românul îsi iubeste pămîntul unde s-au născut ca un
rai, din care �ici tir�niile cele mai crude nu sînt în stare
a-l goni. Cîte năvăliri de barbari au trecut peste biata ţară!
35 CÎte palme dumnezeieşti au căzut peste bietul român l. ..
şi cu toate aceste, poporul au rămas neclintit pe locul său,
păstrîndu-şi naţionalitatea în mijlocul aprigilor nevoi şi zicînd
spre mîngîiere: apa trece, petrele rămîn!
din partea Moldovii. Acel sunet trezi fiori ferbinţi în inimile
noastre, căci părea a fi glasul ţării chemindu-şi copiii rătăciţi
în străinătate!
Atunci, ca totdeauna, începurăm tuspatru o lungă şi
5 mult interesantă disertare asupra neamului românesc. Unul
vorbi despre istoria lui atît de bogată în fapte eroice, încît ar
putea sluji de izvor la sute de rornanuri istorice, dacă s-ar
naşte vreun Walter Scott la noi. Altul făcu analizul prover­
bilor ce culesese din gura poporului şi care sînt de natură a
10 da o mare şi minunată idee de cuminţia lui, dacă este adevărat
că: les prouerbes sant la sagesse des natians l! Un al triilea
descrise obiceiurile şi năravuri le românilor, căutînd a face
o alăturare comparativă între ele şi ale vechilor romani, şi
ne dovedi în multe punct uri că locuitorii ţărilor noastre au
15 păstrat mai multe rămăşiţi strămoşeşti decît locuitorii Romei
de astăzi. în sfîrşit, veni rîndul meu, şi fusei rugat a zice
balada Miaarii. Deşi eu nu o ştiam întreagă pe de rost,
totuşi vă spusei cîteva părţi din ea, carele deşteptară în voi
o mare admira re pentru poezia poporală.
20 Iată dar că, în memoria acelei sări minunate de la Cernau-
ca şi în sperare de a discoperi la lumină comorile de dulce poe­
zie ce stau ascunse în sînul poporului român, iată, zic, că
îţi trimit acum întreaga baladă a Mioarei. Oricare român o
va ceti în gazeta ta va avea dreptul de a se făli de geniul
25 neamului său!
Această baladă, al cărei subiet e foarte simplu, începe
prin două versuri ce sînt, totodată, şi o minunată icoană
poetică, şi o dovadă de dreapta preţuire ce poporul ştie a
face de frumuseţile ţării sale.
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai.
30
I
i
1\
l'
1 Proverbele sînt înţelepciunea popoarelor (fr.)
128
[129]
Adică, unu-i de pe valea Moldovei, unu-i de la Vrancea şi
unu-i din Ardeal. [ ... J
Puţini sînt la număr între români, care au cunoştinţă
de întinderea neamului lor, şi mai puţini încă acei care sînt
30 convinşi de puterea ce ar dobîndi acest neam nenorocit,
cînd toate ramurile lui ar fi readunate pe lîngă vechea lor
tulpină. Străinii ne cunosc mai bine decît noi înşine, şi
prevăd viitoriul naţiei noastre cu deosebite sîmţiri !. ., Zi c naţie,
căci avem dreptul de a pretinde acest nume, fiind opt milioane
35 de glasuri româneşti care il putem revendica în faţa lumei.[ ... ]
Toţi laolaltă români de aceeaşi religie, de acelaşi trecut
şi de acelaşi viitor!
Oiţă btrsană l
De eşti năzdrăvană,
Strofa aceasta ne arată un tablou viu de emigrările (pri­
bejirile) turmelor ce se cobor în fiecare an din vîrfurile Carpa­
ţilor şi trec prin Moldova de se duc să ierneze peste Dunărea.
10 Sute şi mii de oi, mînate de mocani îmbrăcaţi cu sarice albe,
ies din gurile munţilor îndată ce frigul toamnei soseşte pre­
vestind iarna şi merg să găsească păşuni în cîmpiile ţării
turceşti, sub poalele Balcanilor. Unele vin de la Vrancea,
altele de pe coastele Ceahlăului, altele de pin văile Bistriţei
15 şi a Moldovei, iar cele mai multe de peste Carpaţi, din Tran­
silvania. Deosebitele turme se adună la un loc şi înformează
caravane numeroase, ce se coboară încet spre Dunărea, unind
zberatul lor jalnic cu lătratul cînilor de pază, cu sunetul
telincilor aninate de gîtul magarilor şi cu şuieratul pătrunzător
20 al mocanilor călăuzi. Viaţă simplă şi patriarhală! tablou
vrednic de veacurile acele nevinovate, pe cînd regii nu era
decît nişte păstori !
I
j
:l
;;
fi'
!:
�
t·
,
5
25
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin in cale,
Se cobor la vale
Trii turme de miei
Cu trii ciobănei! ...
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrîncean!
129
.�
[130]
20
Şi de-a fi să mor
în cîmp de mohor ...
Poporul român are mare plecare a crede în fatalitate, în
soartă. El îşi împarte viaţa în zile bune şi în zile răle, şi
prin urmare, nenorocirile îl găsesc totdeauna pregătit la
lovirile lor. Aşa, nici o întîmplare cît de aprigă nu-l poate
dărîma, căci el se mîngîie şi se Întăreşte cu ideea că: aşa
i-au fost scris!. . . aşa i-au fost zodia!. . . aşa i-au fost menit
să fie!
10 Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mîndră crăiasă,
A lumei mireasă.
Nu poate fi vreo zicere mai poetică şi totodată mai
15 potrivită pentru descrierea morţii! Moartea este o mîndră
crăiasă care domneşte peste omenirea întreagă, şi totodată
ea este mireasă lumei! Tot omul e logodit cu moartea din
minutul ce Întră în viaţă.
Că la nunta mea
A u căzut o stea.
Stelele au o mare înrîurire asupra închipuirei poporului
român. El crede că fiecare om are cîte o stea, care, din minu­
tul ce el se naşte şi pănă ce moare, este tainic legată cu soarta
lui. Steaua românului se întunecă cînd îl ameninţă vreo
25 nenorocire şi cade din cer cînd el se apropie de gura morţii. Sînt
iarăşi stele ce se arată din vremi în vremi ca o prevestire de
mari întîmplări între popoare. Aşa sînt unele stele roşii ca
de sînge, care apar, zice românul, înaintea războaielor ... ş.c.l.
Soarele şi luna
30 Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri lăutari,
35 Păsărele mii
Şi stele făclii!
Poetul necunoscut al acestei balade priface cu puterea
închipui rei lui tot universul Într-un templu luminat de
• 130
[131]
făcliile cereşti şi aduce toate constelaţiile şi toate podoabele
pămîntului faţă la cununia omului cu moartea!. ..
Giudece oricine, fără părtinire, sublimul unui tablou atît
de măreţ şi hotărască, dacă se poate, cît e de adîncă, cît e de
5 bogată comoara poeziei românilor. Totodată, în privirea
sîmţirei înduioşătoare, cît şi în privirea frumuseţii limbei
noastre, însămneze cetitoriul cîtă dragoste este cuprinsă în
descrierea dismierdătoare ce face muma de copilul ei, cînd
zice:
10
15
20
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Mîndru ciobănel,
Tras pintr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui!
Mustecioara lui,
Spicul grîului!
Perişorul lui,
Pana corbului,
Ochişorii lui,
Mura cîmpului!
Asemine nu mai puţin este de însămnat cu cîtă îngrijire
dulce şi fiască ciobănelul se roagă Mioriţei ca să spuie mamei
lui că el nu s-au însurat cu o mîndră crăiasă, a lumei mireasă,
ci cu o fată de crai, pe-o gură de rai!, nici să-i spuie că la
25 nunta lui au căzut o stea! ş.c.l., căci inima unei mame nu se
înşală niciodată. Biata mamă ar înţălege că fiul ei au murit!
Iată, iubite, toată balada Mioriţei, precît am putut-o
descoperi. Eu nu cred să fie întreagă, dar cît este măcar, ea
plăteşte în ochii mei un poem nepreţuit şi de care, noi, românii,
30 ne putem făli cu toată dreptatea.
*
într-o epohă ca aceasta, unde ţările noastre au a să lupta
cu duşmani puternici care cearcă a întuneca nu numai drep­
turile politice dar şi chiar naţionalitatea românilor, poezia
35 poporală ne va fi de mare agiutor spre apărarea aceştia;
căci oricît de măiestre să fie manifesturile cabinetului de
Petersburg, românii tot români vor rămînea şi vor dovedi
131
• L
...
[132]
că sînt români prin limba lor, prin tradiţiile lor, prin obiceiurile
lor, prin chipul lor, prin cînticele lor şi chiar prin giocurile
lor.
Aşa, spre pildă, de vom cerceta aceste din urmă, vom
5 găsi pe lîngă nenumăratele dovezi de origină romană a po­
porului ce locuieşte pămîntul vechei Dacii, că danţurile lui
sînt de mare însămnătate.
Două din aceste mai cu samă şi anume: giocul Căluşăilor
şi Hora păstrează pănă în ziua de astăzi un caracter antic,
10 care răstoarnă toate săcile pretenţii ale acelora ce se cearcă a
întuneca naţionalitatea românilor. Giocul căluşăilor este un
danţ alegoric, care înfăţoşază răpirea sabinelor; iar Hora
este adevăratul danţ roman, chorus, şi se gioacă în România
cu aceeaşi rînduială horegrafică precum se văd săpate în
15 marmurile antice, horele vechilor romani!
FLăcăii şi fetele, bărbaţii şi nevestele dintr-un sat, sau
din mai multe sate adunate într-o zi de sărbătoare, se prind
cu toţii de mîni şi fac un cerc larg, care se învîrteşte încet din
stînga în dreapta şi din dreapta în stînga pe măsura cînticului.
20 Aceasta este hora! gioc simplu şi patriarhal! simbol al unirei
tuturor în o sîngură familie!
înlăuntrul cercului stau lăutarii, care umblă necontenit pe
lîngă dănţaşi, improvizînd strofe şăgalnice pentru fete, vesele
pentru flăcăi şi adeseori atingătoare de bărbaţii însuraţi.
25 Aceste improvizaţii trecătoare, care se tipăresc în mintea
poporului şi rămîn cu vreme proprietatea sa poetică, se
numesc iar hore. Ele aţîţă veselia giocului şi adeseori, diz­
vălind tainele inimilor, slujesc de misterioasă coînţălegere
între acei ce se iubesc.
30 Aşa, de pildă, lăutariul, carele este geniul insufleţitor
al horei, trecînd pe lîngă o copilă din cercul danţului, îi cîntă:
Zis-au badea c-a veni
Luna-n cer cînd s-a ivi 1 ş.c.l,
Pe urmă, alăturîndu-se de badea în altă parte a cercului.
3/5 îi arată mîndra cu ochiul şi zice în treacăt:
Să te duci, voinice, duci
în livada cea de nuci,
1 Vezi Zis-au badea, în voI. III al ediţiei noastre, p. 387.
132
1
1
,1
[133]
15
Că te-aşteaptă nu ştiu ce,
Şi-i găsi o florice ... ş.c.l.
Badea şi cu fata se întîlnesc cu ochii; copila se roşeşte
şi cată-n gios; voinicul rîdică capul şi-şi răsuceşte musteaţa ...
5 iar lăutariul trece mai departe cîntînd unui bărbat:
Sărmanul bărbatul prost!
Bun odor la casă-o fost.
Orice vede,
Nu mai crede ... ş.c.l.
10 Bărbatul se mînie; dănţaşii rîd cu hohote şi se uită la
femeia odorului, lîngă care s-au oprit lăutariul zicînd:
Ilenuţă de la Peatră,
Cu percica rătezată,
De-ţi e drag bărbatul tău,
Ie-i sama că-i nătărău,
Şi-i dă-n mină o vărguţă,
Să se apere de mîţă ... 1 ş.c.l,
Afară de lăutariul care este plătit ca să cînte cîte ştie
şi cîte nu ştie, adeseori vreunul din dănţaşii horei începe a
20 rosti în cadenţă versuri potrivite cu vro întîmplare nouă sau
cu starea inimii lui. Fiecare îşi cîntă dorurile în auzul tuturor,
căci ce are ro mânul pe inimă o are şi pe limbă.
Un flăcău care-i sîngur pe faţa pămîntului îşi răvarsă
necazul în strofa următoare:
25 Frunză verde alunică,
Rău ii făr' de mîndrulică l
Dar mai rău făr' de nevastă,
Că n-ai unde trage-ri gazdă!
Altul, om cărunt, care-i lîngă dînsul, urmează şirul cîn-
30 ticului pe cuvintele ce se potrivesc cu pofta inimii lui:
Cît e omul de bătrîn,
Tot ar minca măr din sin!
Cit e omul alb la plete,
Tot ii place-a pişca fete! :
35 1 Vezi Ilenuţa de la Peatra, in voI. III al ediţiei noastre, p. 359.
I Vezi şi Moş bătrîn, in vo!. III al ediţiei noastre, p. 353.
133
..
..
1
[134]
5
Vecinul său, Pepelea, taie improvizaţia moşneagului şi-i
răspunde rîzînd, făr-a Întrerupe aria horei:
De-acum sapa şi lopata,
Iar nu mărul, iar nu fata,
Că de-acum, ţi-ai trăit traiul,
Ţi-ai mîncat, badeo, mălaiul l
T
După toate aceste pilde se înţălege caracterul poeziilor
numite hore. Ele sînt improvizaţii din fugă, cugetări rostite
în versuri în răpegiunea danţului, destăinuiri naive ale do-
10 rinţilor inimii, pîcîlituri şăgalnice Între dănţaşi. Prin urmare
şi forma acestor poezii este neregulată ca ideile improviză­
torilor.
Unele hore sînt lungi şi corecte, precum a Zaiţii, a Ilenu­
ţii şi altele; dar cele mai multe sînt scurte de zece, de opt,
15 pănă şi de patru versuri. în cît priveşte Însă originalitatea
ideilor, frumuseţa espresiilor şi calităţile lor poetice, oricine
poate mărturisi că atît horele din Moldova, cît şi cele din
Transilvania, din Bucovina şi din Valahia sînt vrednice su­
rori ale baladelor. Geniul poporului român, fie din orice pro-
20 vinţie, este pretutindine bogat de poetice comori.
(Bucovina, 1 8 4 9 )
III
Spre a completa aceste studii asupra ţărilor noastre şi a­
supra poporului român, socot că nu este de prisos a adăugi
25 aici cîteva fragmente dintr-un cuvînt ce am ţinut la 1848,
În Paris, dinaintea unei societăţi de străini file-români:
Domnilor!
Daţi-mi voie a vă espune aici un răpide tablou de pros
vinţiile Dunărei locuite de români. Ca fiu al României,
30 mă propun să vă slujesc de călăuz în primblarea ce vroiţi
a face prin acele ţărmuri depărtate şi aşa puţin cunoscute
încă de Evropa occidentală.
Să trecem în grabă Ghermania, Galiţia şi Bucovina (pro­
vinţie mănoasă pe care Austria au despărţit-o de Moldova
35 la 1775 şi au încorporat-o Imperiului) şi să agiungem în ace-
134
[135]
le locuri cărora locuitorii lor dau numele de România, şi
pe care străinii le cheamă Provinţii Danubiene. Acum păşim
Molniţa, pîrău ce slujeşte de hotar între Bucovina şi Mol­
dova, şi iată-ne în sfîrşit pe acest colţ de pămînt atît de ne-
5 cunoscut, încît mulţi diplomaţi şi mulţi vestiţi învăţaţi l-au
confundat cînd cu pămîntul Turchiei, cînd cu pămîntul Ro­
siei. Iată-ne într-o ţară cu totul nouă, dar unde vom avea
plăcere a găsi o mulţime de cunoştinti făcute de noi în căr­
ţile Istoriei Romane.
10 În sînul acestor văi atît de bogate şi mănoase, pe vîrfurile
acestor munţi urieşi, pe malurile acestor rîuri limpede,
auzim deodată pronunţîndu-se nume antice, carele deşteaptă
în mintea noastră mari suveniruri, şi răpoartă închipuirea la
epoha glorioasă a Impărăţiei Romane: numele lui Traian,
15 Aurelian, Ovidie, Caracala, Septim-Severus etc., ieşind din
gura unui ţăran simplu şi neştiitor l Ochii noştri întîlnesc
pretutindene urmele Poporului Suveran! Iată: valea lui Traian
pe Dunărea, Romanu, Caracal, Cetatea-Albă, Gherghina, Iaşii
(Municipium ] assiorum), Turnul Severin, Băile lui Ercul (Me-
20 hadia din Banat), Lacul lui Ovidie (în Besarabia, altă provinţie
a Moldovii luată deRosia la 1812). Acest lac au văzut adeseori
pe Ovidie prirnblîndu-se pe malurile lui şi meditînd poate
poemul Metamorfozelor, pe cînd el era exilat în Dacia. Tradiţia
poporală spune încă în zilele noastre despre acest mare poet
25 al vechi mei că era un frumos bătrîn cu pletele albe, şi că
graiul lui dulce curgea ca mierea din buzele sale. Aceste
nume aduc negreşit o adîncă mirare, auzindu-le într-o ţară
perdută ca Moldo-Valahia în fundul Evropei, şi ca o stîncă în
sînul mării, necontenit bătută de valurile a trii neamuri mari,
30 neamurile gherman, slav şi otoman. Fireşte dar străinul îşi
face întrebare, cum aceste nume romane s-au rătăcit asa de­
parte de Roma şi ce furtună le-au azvîrlit aici? Şi atunci el îşi
aduce aminte de luptele romanilor cu dacii şi de duelul eroic
ce au fost între marele împărat a Romei, Traian, şi marele
35 rege a Daciei, Decebal, care s-au otrăvit în ziua cînd au fost
învins! Îmi aduce aminte totodată că multe colonii romane
au venit ca să împoporeze aceste ţărmuri pustiete prin des­
facerea dacilor, spre a forma cu pept urile lor un zid puternic
împrotiva năvălirilor de barbari. Şi astfel, încet-încet, adevă-
40 rul iese la lumină, şi acel adevăr arată că există în lume o
Românie, deşi ea nu figurează pe hărţile de geografie!
135
.�
"" ,,,.
[136]
Vechii romani înţăleseseră bine interesele imperiului lor,
aşezind cele mai viteze legioane ale Italiei ca sentinele despre
răsărit. Ei ştia că provinţiile Daciei era porţile naturale pe
unde trecea năvălirile popoarelor asiatice asupra Evropei,
5 şi pentru dînşii era o chestie de viaţă sau de moarte aşezarea
de garnizoane tari pe pragul acelor porţi.
Dacia Traiană se făcu deci cea mai sigură fortificare pen­
tru cetatea Cezarilor şi se improtivi mulţi ani valurilor de
barbari care se zdrobiră de ea ca de un mal stîncos. Acum 2000
10 de ani poporul roman înţălesese ceea ce astăzi Evropa civi­
lizată, Evropa învăţată nu vroieşte a înţălege. Şi însă, după
2000 de ani, rolul provinţiilor Danubiane este în totul acelaşi
ca în timpul romanilor. Ele se găsesc ca în vechime espuse
la cele întîi loviri a unei puteri năvălitoare ce caută a să ră-
15 vărsa peste Evropa.
Să aruncăm ochii asupra surfeţei acestor şesuri nemăr­
ginite a ţărilor româneşti, şi vom videa o mulţime de movili
singuratice. Ce sînt aceste movile? Ele sînt paginele istoriei
năvălirilor, căci cuprind oseminte de barbari! Fiecare tumu-
20 tus e un monument a trecutului rîdicat pentru priceperea
viitoriului, o lecţie spăimîntătoare pentru popoarele Asiei ca­
re ţin ochii ţintiţi asupra Evropei, şi o prevestire pentru acea­
sta. Fiecare pare a zice: că ceriul au destinat această ţară
a fi bulevardul civilizaţiei şi mormîntul barbarilor!
25 Pe lîngă acele movili istorice, găsim cîmpuri de bătălii
a cărora nume amintesc luptele eroice susţinute de poporul
român împrotiva goţilor, a hunilor, a turcilor, a tătarilor, a
leşilor etc. Iată Valea-Albă, poreclită astfel de tradiţie, fiindcă
în vreme de giumătate de veac au fost coperită cu osemintele
30 a nenumăratelor mii de turci ce cotropiseră Moldova sub dom­
nia lui Ştefan-Vodă: iată Dumbrăvile roşii, arate cu leşii în­
hămaţi la giuguri; iată Războienii, Călugărenii, Baia, Valea
Tutovei, ruinele Tîrgoviştei, ruinele Cetăţii Neamţului etc ...
De pe zidi urile aceştii cetăţi Doamna Ruxandra, mama lui
35 Ştefan-Vodă, au refuzat de a deschide porţile fii ului său alun­
gat de o armie numeroasă de turci, şi i-au poroncit să moară
mai bucuros, decît să-şi scape viaţa cu ruşine prin mila unei
femei! De pe zidiurile aceştii cetăţui, 18 plăieşi români s-au
îrnprotivit mai multe zile armatei întregi a lui Sobieţki, riga
40 Poloniei, mîntuitoriul Vienii!
136
[137]
în toate părţile unde vor alerga ochii, ei vor videa ade­
vărul scris cu litere de sînge, şi acest adevăr este că Ţările
Româneşti au fost, în vechime cît şi în veacurile de mijloc,
pragul templului civilizaţiei, şi că poporul român s-au ţinut
5 totdeauna cu tărie în poziţia sa de sentinelă al acestui
templu.
Şi însă! Evropa pare că nu vrea nici măcar să ţie socotea­
lă de tot sîngele vărsat pentru apărarea ei! Ce-i pasă Evro­
pei de această ţară slăbită prin atîte războaie şi atîte neno-
10 rociri! Ce-i pasă de naţionalitatea acelui popor român care
vroieşte astăzi să se rîdice din căderea sa, pentru ca să-şi
ieie din nou postul ce Dumnezău însuşi i-au încredinţat! Acest
popor, această ţară, merită oare de a trage luarea-aminte a
Occidentului?
15 Veniţi cu mine, domnilor, ca să cercetăm împreună ade-
vărul la izvorul său, şi sînt încredinţat că în sfîrşit veţi zice:
Bună ţară! bun popor!
Şi mai întîi să trecem Carpaţii pentru ca să ieşim în văi.
Aceşti munţi, adevărate tării în privirea strategică, sînt aco-
20 periţi cu păduri frumoase în care se găsesc copaci de catar­
guri cît de naIte. Ei cuprind în sînul lor băi de fer, de pu­
cioasă, de aramă, de argint, şi de aur, încă nedescoperite şi
izvoare minerale pentru vindecarea boalelor.
Văile sînt formate de un pămînt producător care ar pu-
25 tea hrăni o populaţie întriită de aceea care le locuieşte. O­
chiul se rătăceşte în depărtare pe orizonuri albastre care vă­
desc o climă sănătoasă şi fericită. El pătrunde în lunci pline
de vînat uri de tot soiul; întîlneşte rîuri, iazuri, pîraie pline
de peşti; livezi frumoase încărcate cu pomăt; colnice cu pod-
30 gorii carele produc vinaţe minunate; şi zăreşte în văzduh
roiuri de albine ce fac o miere albă şi parfumată ca acea
vestită a muntelui Himet din Grecia. Pe întinsul cîmpiilor
pasc turme numeroase de oi şi vite mari carele sînt una din
cele mai mari bogăţii a ţării; herghelii de cai voinici; sate
35 acoperite cu stuh, în toată simplitatea arhitecturală a tim­
purilor patriarhale; oraşe în care civilizaţia se arată la
tot pasul, în forma caselor, în mobilarea lor, în hainele lo­
cuitorilor, în manierile lor, în graiul lor ce au adoptat limba
franţeză, şi chiar în defectele 10L Mai departe se zăresc fru-
40 moase locuinţi de ţară, albind între copacii grădinilor şi pe
şosele nouă, caleşte de Viena, trecînd cu repegiune în fuga
137
.�
[138]
-,
cailor de poştă şi în chiotul sălbatic a postaşilor. Ele trec
pe lîngă şiruri lungi de care (carru ) trase de boi, ca la romani.
Căci trebuie să o mărturisim. Această ţară este ţara con­
trasturilor. Deosebitele veacuri sînt aici reprezentate prin
5 deosebitele clase a poporaţiei. Locuitorul ţăran au rămas tot
acelasi de 2000 de ani si înfăţosază antichitatea. Nobilii bă- I
trîni '(boierii) cu ideile' şi obic�iurile lor feudale, înfăţoşază
veacurile de mijloc şi noua generaţie, ce au fost crescută în
străinătate şi mai cu samă în Franţa, infăţoşază al XIX veac.
10 Ţara aceasta este dar, precum videţi, domnilor, destul
de interesantă a o vizita, şi cuprinde mari sujeturi de studie
pentru filosofi şi pentru artişti. Ea este frumoasă, avută
şi bine înzăstrată de Provedinţă în toate privirile. Dar ceea
ce aş dori eu ca să vă fac a înţălege este farmecul adimenitor
15 a acestor părţi a lumei, care face pe românii din Moldova
să zică în iubirea lor de Patrie:
20
La Moldova cea frumoasă
Veaţa-i dulce şi voioasă!
L-aI Moldovei dulce soare
Creşte floare lîngă floare!
Şi tainica atragere ce au ele pentru inimile străinilor,
încît românii din Valahia zic:
Dîmboviţă, apă dulce,
Cine bea nu se mai duce!
25 Astfel este România, numită de români gura raiului. Să
cercetăm acum poporul care o locuieşte.
Ce este el? De unde vine? Care e limba sa? Care sînt
tradiţiile lui? Ce trecut au avut? Ce viitor va avea?
Ce este? El însuşi ne va spune într-o limbă pe care chiar
30 d-voastră, domnilor, o veţi înţălege lesne, căci el ne-a grăi
în limba romană veche. Iată-l dinaintea noastră, în costiu­
mul său giumătate dac şi giumătate roman: cuşma de oaie
a dacilor pe cap, şi opincile romane în picioare. Iată-l cu
poza sa antică, cu tipul său roman ce l-au păstrat de 2000
35 de ani. Să-I întrebăm acum ce este el, şi să ascultăm răs­
punsul său:
"Eu sînt român. împăratul Traian a venit în vechime cu
multă putere de a învins pe daci, locuitorii ţării aceştia. Toa­
tă averea mea este o casă, un cîmp, o fîntînă, un car, o va-
138
[139]
că, doi boi de jug şi un cal. Am o femeie bună, frumoasă şi
lucrătoare. Ea nu lasă furca din mîni cît e ziua de lungă,
nici nu perde din ochi fiiul ce ne-a dat Dumnezeu. .. etc.
etc."
5 De agiuns sînt aceste cîteva cuvinte ca să vă dovedească,
domnilor, că poporul ce grăieşte astfel e de neam latinesc,
iar nu slav precum au îndrăznit a o pretinde campionii Pan­
slavismului care s-au înşălat a crede că naţionalităţile se
pot scamota prin cîteva note şi manifest uri diplomatice.
10 De nu vă veţi mulţămi însă cu atîta, vă propun să mer-
gem mai departe cu cercetările noastre, spre a descoperi
nouă dovezi despre românismul românilor. Aceste dovezi le
vom găsi:
1. În obiceiul oaspeţiei care s-au păstrat din vechime;
15 în respectul tinerilor pentru bătrîni; în ceremoniile nun­
ţilor şi a înmormîntărilor etc.
2. În credinţele superstiţioase ale ţăranilor.
3. În povestile poporale ce sînt pline de zeii paganismu­
lui, purtînd titlul de sfinţi, precum: Sfînta Vinere (Venus),
20 Sfînta Joe (Jove) , Sfînta Mercure (Mercur) etc.
4. În cînticele poporale care pomenesc de împăraţii Tra­
ian şi Aurelian.
5. În tradiţiile istorice ale ţării.
6. În nevinovata mîndrie cu care poporul dă titlul de
25 români tuturor eroilor, chiar străini de-ar fi.
7. În plecarea firească ce are cătră dulcele far niente ce
caracterizază pe italieni etc. etc. etc.
Îmi pare foarte rău, domnilor, că lipsa de materialuri mă
opreşte de a mă întinde, precît aş dori, asupra acestei che-
30 stii, spre a vă putea da o idee completă de toată originali­
tatea obiceiurilor poporului român, de toate comorile de în­
chipuire ce strălucesc în basnele sale, de toată poezia armo- _
nioasă ce răsună în cînticele sale si de adînca cumintie ce
domneşte în proverb urile sale. ' ,
35 Fie-mi iertat deocamdată a vă supune cîteva notiţii ge-
nerale asupra ţărilor noastre:
România întreagă se compune din 6 provinţii ce cuprind
aproape la 9 milioane de oameni de acelaşi sînge, de acelaşi
nume, de aceeaşi limbă şi care se numesc fraţi. [ ... ]
139
[140]
Istoria revoluţiei românilor vă este cunoscută prin gaze­
tele ce au publicat actele ei. Nu-mi rămîne mie a vă observa
decît ca să nu vă miraţi că glasul patriei voastre au găsit un
răsunet atît de grabnic şi de puternic în patria mea, căci din-
5 tre toate conchetele Franţiei, cea mai frumoasă, cea mai
trainică şi mai neştiută de dînsa poate, este concheta
morală a naţiei române.
(Paris, 1 8 4 8)
[141]
o PRIMBLARE LA MUNŢI
De mult doream a videa portretul lui Alexandru-vodă
Lăpuşneanul şi, aflînd că se găsea la monăstirea Pîngăraţi,
mă hotărîi a face o primblare păn-acolo. Mă pomii deci
5 într-o amează de la Peatră, întovărăşit de doi tineri poeţi
şi de un tînăr giudecător, care, avînd norocire de a nu fi
cît de puţin poet, se îngriji de viitor şi luă cu el doi harbuji
groşi ca cei de Bender şi o pungă mare plină de tutun. Aceste
provizii ne părură cam dişănţate pentru o primblare de două
10 ceasuri, însă urma ne încredinţă că, în privirea mulţămirilor
trupeşti, e mult mai priitor de a fi cineva giudecător decît
amorezul muzelor.
Ne pornirăm pe la sfinţitul soarelui, plini de veselie şi
de sperare, şi, grămădiţi ca vai de noi! într-o brişcă de Braşov,
15 carea, urmînd obiceiului surorilor sale numite braşovence,
ne scutura ca pe nişte saci de nuci; dar ce ne păsa nouă!
Lumea întreagă atunci era a noastră! ceriul era atît de
limpide şi de albastru, priveliştea în toate părţile se arăta
atît de veselă şi măreaţă, toată firea ne �zîmbea cu un farmec
20 atît de dulce! Ce ne păsa nouă! . .. In ceasul acela nime
dintre noi nu şi-ar fi dat locul său nici măcar pe un tron,
pentru că deşi struncinăturile briştei se înmulţea cu cît ea
se înainta pe petrişul drumului de pe malul Bistriţii, cu atît
creştea şi mulţămirea noastră.
2 Convorbirea noastră se putea asămăna fără greşală cu
un sabaş jidovesc: toţi vorbeam deodată făr-a mai aştepta
răspuns şi toţi ne porneam delaolaltă la rîs ca nişte nebuni,
141
.�
[142]
unul într-o notă scîrţiitoare, altul cu un ton de bas-taille 1,
un al triile imitînd ruladele oarecării demoazele vădane ce
are obicei a cînta prin adunări. Românii ce întîlneam sta
în drum şi se uita la noi, făcîndu-şi cruce, iar unii, luînd
5 pildă fără voie, trîntea nişte hohote de se răsuna cîmpul.
Acest lucru îmi aduse aminte de un provincial cu frica lui
Dumnezău, carele fiind întrebat la teatru de ce rîdea mai
tare decît toţi, de vreme ce nu inţălegea nimic, el răspunse
cu nevinovăţie că rîdea de rîsul celorlalţi şi mai ales pentru
10 că plătise zăce lei.
Cu toate aceste, fiindcă tot lucrul în lume trebuie să aibă
un sfîrşit, convorbirea noastră atît de ferbinte începu a
slăbi şi se prefăcu încet-încet într-un quatuor muzical, vrednic
de a încînta urechile îngereşti, dacă nu ar fi avut o deplină
15 asămănare cu un concert drăcesc. Unul din noi suspina cu
duioşie o bucată dintr-o simfonie a lui Mozart; altul, mai
tare la suflet, îi răspundea prin vestitul şi voinicescul cîntic
a lui Bujor: frunză verde de năgară; al triile şuiera ca o mierlă
un valţ şfăbesc şi al patrule striga în gura mare horul dracilor
20 din opera Robert diavolul 2. Această armonie, alcătuită din
atîte armonii deosăbite, înforma un soi de dihanie muzicală,
vrednică de însămnat în analele cacofoniei.
Din vorbă în vorbă, din hohot în hohot şi din cîntic în
cîntic, ne trezirăm deodată în mijlocul Bistriţii. Atunci, ca
25 şi cînd o putere nevăzută ne-ar fi strîns de gît, glasurile
noastre se stinseră si se făcu între noi o adîncă tăcere. Cîteva
feţe schimba feţe, �ăci Bistriţa clocotea împregiurul nostru,
pare că ar fi dorit a ne trimite în fundul ei ca să ne sfîrşim
concertul; valurile se izbea cu răpegiune turbată asupra
30 roţilor şi clătina trăsura ca cu o mînă de urieş; fieştecare
dintre noi se cumpănea în toate chipurile pentru ca să nu se
prăvale brişca, mai ales că malul era cam departe şi bolovanii
din fundul apei cam mari. Cu cît însă ne înaintam, valurile
clocotea, roţile luneca pe petre, caii se spăria, vezeteul îndesa
35 cu ţipetele şi cu biciul, şi Bistriţa se suia mereu! Iară noi ...
noi nici cîntam, nici rîdeam. Ştiu însă că atunci am fi schimbat
cu bucurie locurile noastre pe tronuri.
1 Voce intre bas şi bariton (fr. basse-taille).
2 Operă de mare popularitate de Meyerbeer (1832).
142
[143]
Iată-ne pe mal dincolo; slavă Domnului! am scăpat;
pare că ne răsuflăm mai lesne. Ne opt im puţin ca să se răsufle
şi caii şi să ne aprindem ţigarele. Următoarea convorbire
naşte între noi:
5 - Măi, măi, grozavă-i Bistriţa!
- Răpide apă!
- Frică v-au fost?
- Frică? Nicidecum.
- Dar pare că eraţi schimbaţi la faţă.
10 - N-ai văzut bine.
Pas de nu te încrede după aceasta că graiul au fost dat
omului ca să-şi răstălmăcească gîndul!
Ne pornirăm peste un şfert, aruncînd cîte o căutătură
posomorîtă locului pe unde trecusem, şi agiunserăm în curînd
15 la alt vad mai mic; însă în tot drumul acesta ce se întinde pe
malul drept a Bistriţii şi care trece prin satul numit Vaduri,
ne-am arătat mult mai cuminţi în faptă şi în vorbă. Fieştecare
grăia pe rînd, povestind cîte o întîmplare tristă sau grozavă,
în care apa giuca rolul cel mai însămnat. Cîte înecări am ştiut,
20 toate s-au istorisit cu un talent deosebit, mai ales că suvenirul
Bistriţii era încă viu.
Acel al doile vad l-am trecut cu o nepăsare eroică, fiindcă
acum ne deprinseserăm cu primejdiile. Omul se deprinde cu
toate lucrurile în lume. Cei mai vestiţi eroi au sîmţit un ce
25 care sămăna cu frica la cele întîi bătălii; în urmare, ni se
poate ierta neliniştirea care ne-au cuprins la cea întîi luptă
a noastră cu o apă atît de înşălătoare ca Bistriţa, mai ales
că acea mică tulburare nu ne-au oprit nicidecum de a admira
mai tîrziu frumosul şi măreţul apus a soarelui. Un entuziasm
30 poetic ne-a pătruns pe toţi, pănă şi pe giudecător; căci pri­
veliştea era vrednică de a în cînta sufletele cele mai adormite
şi vrăjmaşii cei mai aprigi ai naturei. în dreapta noastră
un lanţ de munţi pintre care Scăricica se înălţa cu mîndrie;
în stînga alt lanţ de dealuri îmbrăcaţi cu tufari sălbatici;
35 în urmă-ne, ca o strajă depărtată, Petricica, ce pare că păzeşte
tîrgul Petrei culcat la picioarele ei; în faţa noastră, un amfi­
teatru de alţi munţi acoperiţi cu brazi nalţi, care se zugrăvea
ca o armie întreagă pe ceriul înflăcărat de razele cele de pe
urmă ale soarelui. Din toate părţile tot înălţimi, şi înălţimi
40 adevărate, care te fac şi mai mic decît eşti şi la care trebuie
143
.�
[144]
să te uiţi cu capul gol pentru că-ţi cade căciula de la sineşi.
Cum să nu se mire cineva! Cum să nu i se aprindă închipuirea!
Noi, în ciuda celor ce se fac că nimic în lume nu poate fi
destul de frumos pentru ei, noi, zic, am găsit o mare mulţămire
5 la privirea acelor locuri măreţe şi negreşit am fi strigat: mari
sînt minunele tale, Doamne! dacă nu ne-am fi adus aminte
tocmai atunci de un străin care, văzînd şlicul unui logofăt
mare, au zis tot acele cuvinte.
Acum amurgise mai de tot, caii obosiseră, şi noi începuse-
10 răm a sîmţi oarecare dureri prin şolduri, cînd sosirăm la
Pîngăraţi 1. Preacuviosul egumen acestii vechi monăstiri, om
verde de trup şi de suflet, ne priimi cu o bucurie şi cu o bună­
ta te ce îi cîştigară îndată dragostea şi respectul nostru. De-abia
ne aşezaserăm în casă pe un pat lung, şi îndată ni se înfăţişă
15 un frate purtînd o tablă încărcată de chisele cu dulceţi şi
de pahare cu apă răce, Atunci, tuspatru am zis într-un glas:
binecuvîntat să fie în toate veacurile acel om înţălept care
au întrodus în ţara noastră un obicei atît de dulce şi răcoritor !
Dulceţile, cafeua (în felegene) şi ciubucul turcesc alcătuiesc
20 o triime nedespărţită, care în toate întîmplările vieţii aduce
mulţămire trupului şi mîngîiere sufletului!
După ce sfirşirăm cu toată pompa cuvenită ceremonia
numitei treimi, ne adusărăm aminte de ţălul primblării noastre
şi îndată am rugat pe sf.-sa egumenul să ne arăte portretul
25 lui Alexandru-vodă Lăpuşneanul.
- Acea icoană - ne răspunse sf.-sa - au fost ridicată
de-aici şi dusă la rnonăstirea Slatina, ce este zidită tot de
acel domn.
Cuvintele aceste îmi pricinuiră o tulburare întocmai ca
30 şi cînd mi-ar fi picat pe cap vreun fes din cele patru care
împodobesc turnurile Mitropoliei! Vrui să vorbesc, în zădar!. ..
glasul mi se tăiese. După atîte osteneli şi primejdii, să-mi
văd deodată toată dorinta nimicită! Nu, nu-mi rămînea altă
de făcut decît să . .. i�s în cerdac ca să mă răcoresc.
1
35 1 Această monăstire a fost zidită de domnul Alexandru Lăpuşneanu
spre prăznuirea hramului sf. mare mucenic Dimitrie, izvorîtorul de mir
(anul 1564-1569). Se zice că pe locul acela trăia un pustnic cuvios şi că
după sfătuire a lui ar fi zidit Lăpuşneanul monăstirea Pîngăraţi, pe care
totodată a şi Inzestrat-o cu multă avere şi moşii; iar pe pustnic l-au făcut
40 egumen acolo pe toată viaţa [V.A.].
144
[145]
Ceriul era senin; cîteva stele lucea deasupra bisericii şi
unele se ivea pintre copacii ce acoperea vîrful munţilor.
O tăcere înfricoşată domnea în toată monăstirea şi numai
din vreme în vreme se auzea în vale urletul a unui cîne din
5 sat sau ţipetele spărioase a unei bufniţe ascunse în rîsipuri.
Mă pusei pe gînduri. Cîte idei triste şi vesele trec ură în cîteva
minute prin minte-mi! cîte năluce se arătară ochilor mei şi
se perdură în întunericul depărtării!. ..
Tovarăşii mei veniră după mine în cerdac; visul ce mă
10 îngîna se şterse şi ne duserăm cu toţii să vizităm chiliile
călugărilor.
Ne îndreptarăm prin întuneric spre o ferestuică de-abie
luminată ce se zărea în şirul chiliilor de lemn 1; cu cît însă ne
apropiam de ea, ni se părea că auzeam un soi de gemet slab,
15 care se prefăcu la urmă într-o psalmodie tristă şi monotonă.
Aprinşi de curiozitate, ne acăţarăm ca mîţile pe o scară ce
se îndoia scîrţiind sub picioarele noastre şi ne găsirăm deodată
cu toţii înşiraţi pe un dulap îngust ce slujea de cerdac pe
dinaintea acelor chilii. Poziţia noastră era cu atît mai ciudată
20 că trebuia să călcăm pin întuneric, lipindu-ne cu mînile
şi cu trupul de zid, Iăr-a şti unde punem piciorul; şi dacă
perdeam cît de puţin cumpăneala, negreşit că am fi făcut
pănă gios un salto mortale foarte vătămător capetelor noastre;
în sfîrşit, găsind o uşă deschisă lîngă noi, am dat năvală
25 înlăuntru, făr-a mai zice după obicei: blagosloueşte, părinte.
Călugărul ce şedea în acea chilie era un om ca de şeizeci
de ani, cu barba albă şi lungă pănă la brîu; el ţinea Într-o
mînă o psaltichie veche şi afumată, şi în ceealaltă, o păreche
de metanii de lînă neagră. Faţa lui brăzduită de vreme şi
30 de patimi vădea în el un suflet ce au fost tulburat de dureri;
însă în toată persoana lui era zugrăvită o sfinţenie măreaţă
ce îi da un aer de profet.
Un pat de scînduri acoperit cu o cergă roasă, un scaun cu
trii picioare şi o masă pe care se videa o cruce săpată de
35 lemn, două prescuri şi un ceaslov alcătuia tot mobilierul
acelei chilii luminate de razele unui mic jaratic şi a unei mici
1 La monăstirea Pîngăraţi sînt două rînduri de chilii: cele din stînga,
cum întri pe poartă, sint zidite de peatră, încă din vremea domnului A. Lă­
puşneanul, ctitorul monăstirei; cele din dreapta sînt făcute de lemn; aceste
40 trebuie să fie vechi ca de o sută de ani [V.A.].
145
!
,,1,
[146]
lumînări de ceară galbînă. Însă lucrul cel mai curios de
însărnnat în acel simplu locaş era un pistol yechi şi ruginit
ce sta spînzurat la părete deasupra patului. Il luai în mînă,
mă uitai la el cu mirare şi nu mă putui opri de a rîde, între-
5 bînd pe călugăr dacă ţînea acea armă pentru tălhari? Călu­
gărul se posomorî şi îmi răspunse cu glasul schimbat:
- Ba nu, fiiule, nu-l ţin pentru tălhari, pentru că tălharii
n-au ce căuta la mine; dar îl păstrez ca un lucru ce au prici­
nuit toată nenorocirea vieţii mele!
1'0 Auzind aceste cuvinte, ne-am apropiet toţi de călugăr.
El îşi lăsase capul pe pept, şi două lacrimi îi curgea pe obraz.
L-am rugat să ne tălmăcească vorbele lui, şi el, după o scurtă
tăcere, îşi scutură capul ca să alunge ideile triste şi zise:
- Acum or fi mai douăzeci şi doi de ani, pe vremea cînd
[5 au întrat turcii în Moldova ca să deie goană volintirilor 1,
eu eram vînător de munte şi pot zice fără fală că în tot ocolul
Bistriţii nu se găsea alt român mai verde şi alt chitaş mai
sigur decît mine. Atunci să mă fi văzut cînd mă iveam pe
vîrful unui munte cu pletele-n vînt, cu peptul gol, cu faţa
20 rumenă şi cu durda pe umere! Toţi care mă cunoştea nu mă
chema altfel decît Păunaşul codrilor, Voinicul voinicilor.
Atunci să mă fi văzut cînd dam de urma unui cerb, sau a
unui urs, cum săream din stîncă în stîncă, pe la guri de pră­
păstii adînci; cum întram sîn gur fără frică în vizunia fearelor
25 sălbatice. Acum însă nu sînt de nimică; capul mi s-au făcut
alb, puterile mi-au slăbit şi aştept moartea din zi în zi,
din ceas în ceas. Facă-se-n voia Domnului! Călugărul îşi
făcu cruce. La 1821 eu mă însurasem si trăiam multămit de
soarta mea. Nevasta-mi era cea mai frumoasă fem�ie de la
30 munte; pare că o văd încă, după aţîţa amari de ani, cu părul
ei negru ca pana corbului şi lung păn' la călcăie, cu ochii
săi muri şi veseli, cu faţa ei albă, cu trupul său nalt şi mlădios.
Sărmana Elenută, sărmana Elenută!. .. cum îi rîdea ochii
cînd mă zărea pe deal, întorcîndu:mă acasă cu vînatul de-a
35 umere! cum alerga ea degrabă înainte-mi ca o pasere voioasă!
cît îmi creştea mie inima-n pept auzind glasul ei! Dumnezeu
s-o ierte, căci bune zile am petrecut cît am trăit cu dînsa.
1 Aluzie la evenimentele anului 1821. Adăugînd cei 22 de ani scurşi
de la această dată, rezultă că această "primblare la munţi" s-a petrecut
40 in toamna anului 1843.
146
[147]
Călugărul, zicînd aceste, ţinti ochii în gios şi stătu puţin
afundat în gînduri; tot trupul lui părea împetrit; numai
buzele i se mişca, şi, din vreme !n vreme, pronunţa cu un
glas slab: "bune zile, bune zile". In sfîrşit, el se trezi şi sări
5 deodată pe picioare, tulburat, aprins; părul i se zburlise pe
cap, mînile-i tremura, muşchii obrazului i se încordaseră.
- într-o zi, răcni călugărul, iată că mă întorc acasă de
la vînat şi găsăsc casa pustie; caut, strîg nevasta. .. nime;
ies afară, mă duc la vecini să-i întreb; casele lor ca şi a mea
10 era părăsite. Alerg ca un nebun în toate părţile, chiui prin
munte. .. muntele sîngur îmi răspunde. în sfîrşit, dau peste
un biet cioban care îmi spune că pe la amează au trecut pin
sat o mînă de turci. Atunci, inima m-au povăţuit, mă arunc
turbat pe urmele cailor, aziung într-o dumbravă pe malul
15 Bistriţii, şi deodată aud răcnit ele nevestei mele. Sărmana
se zbătea cu desperare în braţele unui turc nelegiuit! .. într-o
clipă, făr-a şti ce fac, slobod puşca şi văd păgînul zvîrcolindu-se
în sînge. Ceilalţi trii tovarăşi ai lui sar la iartagane, dar nu
le dau vreme, ci mă izbesc între ei ca un leu turbat şi fac
20 proaşcă cu stratul puştii, Pe care-l agiungeam, era mort!
Pare că-i văd tuspatru lungiţi la pămînt, unul cu fălcile stră­
mutate, altul cu capul sfărîmat! Priveam la ei cu o mulţămire
crudă, rîdeam ca un nebun şi strîgam în gura mare: am ucis
păgînii!. .. dar mă înşălam ; toţi nu muriseră; unul din ei
25 era numai ameţit.
Trii zile după acea întîmplare, mă găseam cu nevasta în
căsuţa mea. Afară era un întuneric de nu-ţi puteai zări
mîna; nici o stea nu strălucea pe cer şi bătea un vînt rece,
care şuiera pintre crăpăturile uşii. Elenuţa era îngrijită, şi
30 din vreme în vreme îşi făcea cruce. Eu însumi mă sîmţeam
neliniştit, căci o presîmţire uricioasă mă tulbura. Deodată,
auzii în depărtare urletul unui lup şi nechezirea spărietă a
unui cal. Luai degrabă puşca şi vrui să ies, însă Elenuţa mă
opri, zicîndu-mi: Nu te duce, bărbate, nu te duce că-mi
35 vesteşte inima a rău; nu mă lăsa sîngură. Dar eu n-am ascul­
tat-o şi am ieşit. Ah! blăstămat să fie ceasul în care am trecut
pragul uşii! căci de şideam acasă nu mi s-ar fi întîmplat
ceea ce vă povestesc eu acum.
Două ceasuri am alergat pe cîmpi după glasullupului, cu
40 dorinţă de a-l găsi; dar cu cît mergeam spre dînsul el se
depărta; în sfîrşit, negăsindu-l, m-am întors spre casă. Uşa
147
[148]
era deschisă, şi înlăuntru se auzea un vaiet slab ca de om care
moare. întru şi văd pe biata nevastă lungită gios la pămînt,
plină de sînge şi dîndu-şi duhul.
Atunci durerea m-au turbat, desperarea m-au făcut nebun
5 şi nu-mi aduc altă aminte din ceasul acela decît cuvintele
cele de pe urmă a Elenuţii: De ce nu ai şezut cu mine,
Gheorghi? îmi zicea sărmana, că poate acum eu n-aş muri.
Bine îţi spuneam că inima-mi prevestea de rău!. .. Cum te-ai
dus, peste puţin au întrat aici unul din acei patru turci care
10 ai ucis, cînd m-ai scăpat, s-au uitat la mine cu ochi de feară
şi fără milă au tras cu pistolul în mine. Ah! Gheorghi, de
ce nu m-ai ascultat? Acum vezi că-mi dau sufletul. Rămîi
sănătos, dragul meu; nu uita pe Elenuţa.
Călugărul plîngea şi se bocea ca un copil, povestindu-ne
15 moartea femeii lui; iar după ce se linişti puţin, el luă în mînă
pistolul ce ne mirase atît de mult şi urmă aşa:
- Lîngă trupul Elenuţii am găsit pistolul acesta; el au
răpit viaţa nevestii mele, el mi-au răpit şi noroci rea mea!
Iată de ce îl păstrez, iar nu pentru tălhari !
20 Sfîrşind, bătrînul ieşi iute din chilie; pasurile lui se auziră
sunînd pe lespezile din ogradă şi se perdură în depărtare.
Am aflat a doua zi că el au petrecut noaptea rătăcind ca
o nălucă pe malurile Bistriţii ş.c.l.
Ne întoarserăm măhniţi şi pe gînduri la arhondaric, unde
25 ne aştepta o masă vrednică de a îndestula nişte stomahuri de
poeţi şi de giudecători, carele, de cînd e lumea, sînt cunoscute
de flămînde si lacome; si fiindcă din nenorocire materialismul '
înăduşă foa;te ades idealismul, priveliştea acelei mese ne-au
imprăştiet îndată ideile triste şi au trezit în noi oarecare
30 gîdilire stomahică ce avea multă asămănare cu foamea. Ne-am
pus deci boiereşte împregiur, am ospătat frumos şi, fără a
mai prelungi cu vorba, ne-am dus la culcat ca nişte creştini
ce aveam de gînd a ne scula dimineaţă spre a ne întoarce
la Peatră. Somnul însă nu vine lesne la patru tineri cînd ei
35 sînt culcaţi într-o sîngură cameră; căci afară de glumele
vesele şi de nebuniile ce au de făcut între ei pănă a nu stînge
lumînarea, adeseori ceasurile lor trec răpi de în povestiri de
întîmplări interesante.
1 Aici cu înţelesul de interese materiale.
148
[149]
r
Astfel se istorisiră între noi următoarele anecdote:
T O ADE R ŞI MĂR 1 N D A. în satul Mirceşti de pe
Siret era un biet copil ca de vro 18 ani, fără nici o rudă care
să fi avut cea mai mică grijă de el; acest băiet se numea
5 Toader şi slujea de văcari satului. Toată ziua el o petrecea pe
cîmpi cu vitele ce ducea la păscut, şi sara, cînd le întorcea
în sat, sărmanul copil se culca unde putea, cînd într-un
coşer, cînd într-un zămnic părăsit, cînd subt un copac, căci
n-a vea nici masă, nici casă.
10 Cum se mizea de zi, Toader se scula degrabă, îşi arunca
sucmanul pe umere şi se ducea în cîmpi cu fluieraşul la gură
şi cu măciuca subsuoară; acolo, după ce da vitele la iarbă,
el se întindea la pămînt şi cînta din fluier cîte cîntice ştia;
acesta era tot traiul lui. Sîngur toată ziua şi toată noaptea,
15 pentru că nici un flăcău din sat nu vroia să se amestece cu
dînsul sau, deşi se apropia vreunul de el, o făcea numai pentru
ca să-I ieie în rîs. La hore nime nu-l îndemna să între în gioc,
şi măcar că era cel mai frumos dintre toţi flăcăii, nici o fată
nu se uita la el, pentru că era sărac, pentru că n-avea că meşă
20 cu altiţe şi pălărie cu mărgele.
într-o zi de primăvară, cum sta Toader culcat pe iarbă,
iată că vede o fată fugind cătră el, şi după dînsa o vacă neagră
ce o alunga. Cît pe ce era să o agiungă pe biata copilă, cît
pe ce era s-o ieie în coarne, cînd Toader, sărind într-o clipă,
25 se aruncă cu măciuca înaintea vacei si o izbi atît de tare
în frunte, încît pe loc ea pică ameţită 'gios.
Sărmana fetică era mai moartă de frică; inima i se bătea
de-i cutremura peptul şi de-abie se putea răsufla. Toader
alergă iute la un pîrău aproape, aduse apă rece în pumni
30 şi-i stropi fruntea; încet-încet, copila se linişti şi îşi veni
în simţiri.
în vremea asta Toader se uita la ea cum era culcată pe
iarbă şi simţi deodată că se tulbură şi că i se bate şi lui inima
mai tare decît altă dată. Nu se putea dumeri el ce era pricina;
35 însă nu-şi putea întoarce ochii de la fată, şi din vreme în
vreme îi venea să ofteze fără voie.
Avea dreptate să se tulbure bietul Toader, pentru că
Mărinda (aşa se numea copila) era cea mai frumoasă fată din
sat; ea avea şeisprezece ani, părul negru ca pana corbului
40 şi faţa albă ca omătul, guriţa mică şi ochii mari, plini de foc;
149
[150]
ea mai avea şi un trup mlădios ca o salcie, glasul dulce ca
un glas de păsăruică, şi cînd se împodobea duminica cu flori
pe cap, cu salbă la gît, cu catrinţe nouă şi cu cămeşă subţire
cusută cu altiţe de fir, toate fetele se făcea slute de ciudă
5 şi toţi flăcăii îi sărea în cale pentru ca să şuguiască cu ea ..
Iar cînd Mărinda giuca la horă, moşnegii îşi trăgea barbele.
privind la dînsa, babele o săruta care de care, iar flăcăii
se apuca la bătaie, pentru că Mărinda giuca şi cu trupul,
şi cu inima, şi nici se cunoştea locul unde călca piciorul ei.
10 Avea dar dreptate Toader să nu-şi poată întoarce ochii de
la dînsa.
- Cum ţi-i, Mărindo? .. au zis el peste puţin. Ea se
uită la el cu nişte ochi ce-l pătrunseră la inimă şi-i răspunse:
- Mai bine acum, Toader. Slavă Domnului c-ai sărit de
15 m-ai scăpat; căci de nu erai pe-aici, acum aş fi moartă.
- Să ferească Dumnezău! strigă Toader, oţărindu-se;
mai bine să mor eu. .. tot nu-s de vro treabă. .. un biet
văcar fără tată, fără mamă; dar tu, Mărindo, tu ai neamuri :
pe tine te iubesc toţi sătenii; mîni-poimîni, te-i mărita ...
20 te-i mărita ...
- Nu vreu să mă mărit aşa degrabă, şi măcar că
păn-acum m-au cerut mulţi, dar nu m-au îndemnat inima
s-aleg pe nici unul din ei.
- Nici măcar pe Ion Ghiurca? întrebă Toader.
25 - Ion Ghiurca? .. Şi cine-i Ion Ghiurca de mă întrebi
de el ca şi cînd ar fi Făt-Frumos? .. Ce? pentru că are mai
multe oi şi mai mulţi boi decît alţii, socoţi că numaidecît
trebuie să-I ieu de bărbat?
- D-apoi el s-au lăudat că-ţi este drag şi că n-are decît
30 să te ceie pentru ca să mergi după dînsul.
- Minciuni au spus, minciuni au spus el. Ion Ghiurca-i
un ticălos, un minciunos.
Zicînd aceste, copila se sculă în picioare de mînie şi
ochii i se umplură de lacrimi. Toader cu bucuria în faţă se
:35 apropie de dînsa, o luă de mînă şi căută să o împace. După
puţină vreme fata începu a rîde şi toate fură uitate.
Ceasurile trec răpide între doi tineri cînd încep a sîmţi
dragoste unul pentru altul, şi se vede că Mărinda şi Toader
avea multe taine a-şi spune, pentru că mai se făcuse noapte
40 cînd ei se întoarseră în sat.
l5Q
[151]
A doua zi, Mărinda se trezi cu poftă de a culege flori, şi
se porni îndată la cîmp, dar nu ştiu cum se rătăci, că nimeri
iar lîngă Toader, şi în urmare iar înnoptase cînd au apucat
amîndoi drumul spre sat.
5 A tria zi, Mărinda îşi aduse aminte că în oarecare loc îşi
prăpădise un cerc el şi alergă îndată ca să-I găsească; însă
nezărindu-1 nicăiri, îi veni în cap să meargă să întrebe de el
pe Toader. Toader nu găsise cercelul, dar propuse Mărindei
să-I caute amîndoi prin cîmp; ei l-au căutat atît de mult,
10 încît se făcuse iar sară cînd au fost ca să vie acasă.
Aşa, în toate zilele Toader şi Mărinda găsea pricini de a
să întîlni. Cît era ei de fericiţi atunci! cu cîtă dragoste se
uita unul la altul! cu cîtă plăcere lVIărinda asculta pe Toader
cîntînd din fluier doina de la munte!. .. Amîndoi era asa de
15 pătrunşi de mulţămirea ce gusta, că nici nu gîndea la vremea
viitoare; nu gîndea că nimic în lume nu e mai nestatornic ca
norocul!
într-o zi, Ion Ghiurca, unul din fruntaşii satului, care
de mult căuta să se însoare cu Mărinda, au zărit pe aceasta
20 împreună cu Toader şi îndată au alergat în sat de au înştiinţat
pe părinţii fetii. "Veniţi, le zise el, de videţi pe Mărinda cea
cuminte cum se drăgosteşte cu văcariul satului, ea, care se
fudulea cu ceialalţi flăcăi".
Părinţii Mărindei, împreună cu \TO cîţiva bătrîni săteni,
25 călăuziţi de Ghiurca, au alergat cu grabă şi au văzut în adevăr
pe copilă culcată pe iarbă lîngă Toader.
Din ceasul acela soarta lor îşi schimbă faţa, şi toată
fericirea lor se stinse!. .. Mărinda, ocărîtă de tatăl său şi
de muma sa, fu închisă zi şi noapte în cămara casii lor, şi
30 Toader fu alungat din sat ca un rău.
Bietul copil, văzînd că nu mai avea nici o sperare de a
mai videa pe draga lui Mărindă, veni la Iaşi şi se scrise la
oaste.
Peste trii luni după sîlnica ei despărţire, Mărinda, fiind
35 iertată de părinţi, se primbla pe marginea luncii care este pe
malul Siretului. Ea era cufundată în gînduri triste, căci
gîndea, sărmana, la Toader. De trii luni nu auzise nimic
despre el şi nu ştia ce se făcuse.
151
.�
[152]
· Tocmai atunci o ţigancă bătrînă şi strenţeroasă ieşi din
luncă şi veni drept la ea cu mîna întinsă, zicîndu-i:
- Dă-mi o părăluţă, draga mea, că de trii zile n-am
mîncat şi mor de foame; dă-mi o părăluţă, că ţi-oi căuta în
5 oglindă şi ţi-oi spune sorţii!
Mărinda căută colţurile naframei ce purta în mînă, dar
văzînd că nici unul nu era înnodat, dezlegă salba de la gît,
scoase un bănuţ din ea şi îl dete ţigăncii.
- Na, babă, îi zise ea; dar te rog să-mi cauţi în oglindă
10 şi să-mi spui unde-i iubitul meu, că de trii luni nu l-am
văzut.
Ţiganca scoase îndată din sîn o cutie mică de plumb ce
avea înlăuntru o oglinzioară, deschise capacul şi, cătînd în
ea, începu a discînta. După cîteva minute, ea se întoarse
15 cătră fată şi-i zise cu glasul tulburat:
- Mîndrul tău se află acum departe de aici, într-un
tîrg mare, mare cît nouăzeci şi nouă de sate, unde sînt case
naIte de domni şi de boieri mari; acolo-i mîndrul tău.
- Dar oare socoţi că l-oi mai videa? întrebă Mărinda.
20 - O dată numai l-îi zări, draga mea, şi apoi nu l-ÎÎ mai
videa.
- De ce, mătuşă?
- Pentru că s-au pus deodată o ceaţă neagră deasupra
oglinzii, cînd mă uitam în ea. Dar de vrei să m-asculţi, fata
25 mea, să fugi de el, să nu-i mai ieşi în cale.
Zicînd aceste, bătrîna se făcu nevăzută în luncă, iar
Mărinda rămase cu ochii plini de lacrimi. Toată ziua ea gîndi
la vorbele ţigancii, făr-a le putea înţălege; toată noaptea ea
întoarse în mintea ei fel de fel de planuri de întîlnire cu
30 Toader şi în sfîrşit hotărî a fugi în noaptea viitoare de la
casa părintească şi a să duce prin toate tîrgurile pentru ca să
caute pe iubitul ei.
A doua noapte, cum se culcară părinţii ei, Mărinda, puind
cîteva lucruri de trebuinţă într-un sac mic, ieşi pe furiş din
35 casă, şi, după ce îşi făcu trii cruci, apucă drumul spre Tîrgul­
Frumos.
Ceriul era plin de stele şi luna plină de lumină. Mărinda,
sprijinită de sperarea că va videa în curînd pe Toader, mersă
cu un pas răpi de din sat la luncă, trecu podul Sireti ului,
40 lunea Teiuşului şi pădurea Strungăi, şi agiunse în zori de zi
la marginea Tîrgului-Frumos.
152
[153]
Acolo ea se opri vro cinci zile, alergă prin toate uliţile,
întrebînd despre Toader; Însă toate cercetările sale fură
zădarnice. Fără dar a mai perde vreme, copila se porni spre
Iaşi, şi a doua zi dimineaţa capitalia Moldovei i se arătă cu
5 toată pompa ce o împodobeşte. .. cînd o vede cineva de
departe.
Mirarea ei au fost mare cînd au văzut acea adunătură de
case mari ce se înalţă una deasupra altia, cînd au zărit clopot­
niţele bisericilor şi mai ales cînd au auzit acel vuiet fără nume,
10 care iese din sînul oraşului ca dintr-o răsuflătură a iadului.
Mărinda au stătut puţin de s-au pătruns de frumuseţa
panoramii ce înfăţişază poziţia capitaliei noastre şi pe urmă
au întrat în ea.
Nu am trebuinţă să mai spun ce vîrtej o apucă pe biata
15 copilă cînd se văzu deodată în uliţile Iaşului, în mijlocul a
sute de oamini străini, ce trecea pe lîngă dînsa, în hăul acel
de răcnite, de ţipete, de urlete, de pocnete şi de hodorogiri
de trăsuri. Ea, care nu ieşise niciodată din satul ei, care nici
putea să-şi închipuiască ce este un tîrg mare locuit de mii
20 de oamini, ochii ei se painginiseră, urechile-i ţiuia şi inima
i se bătea de spaimă.
Copila mergea dinaintea ei făr-a şti unde se ducea şi se
uita necotenit la toţi pe care îi întîlnea, cu sperare că va da cu
ochii de Toader. Agiungînd la poarta palatului criminalicesc,
25 ea însămnă o mulţime de trăsuri şi de persoane pe gios, carele
se îndrepta spre Copou ; se luă şi ea după dînsele şi peste puţin
trecu bariera Podului-Verde şi se găsi în cîmpul Copoului.
Acolo, nu departe de Prăvărie, era adunaţi toţi ostaşii de
la cazarmie, îmbrăcaţi în uniforma cea de paradă, şi sta cu
30 toţii înşiraţi pe linie şi cu armele în mîni. Pedestrimea şi
călărimea, împărţite în deosebite cete, sta gata a purcede
pentru ca să treacă pe dinaintea comandanţilor, şi tot poporul
ce îi privea aştepta cu nerăbdare ca să înceapă marşul.
Deodată, un glas puternic răsună, dînd sămnalul de pornire:
35 soldaţii puseră armele la umere, şi tobele începură a bate.
Pedestraşii trecură cu un pas regulat, şi în urmă-le se
înaintară călăreţii, mîndri, voinici ca nişte adevăraţi români,
ţiind suliţile lor nalte, în a cărora vîrf fîlfîia steguşoare giumă­
tate rosii si giumătate albastre.
40 Mărinda, perdută pintre popor, se uita cu mirare şi cu
luare-aminte la soldaţi şi deodată, ţipînd cu desperare, pică
153
[154]
la pămînt Ieşinată, Sărmana! ea zărise în mijlocul călăreţilor
pe Toader, pe dragul ei!. ..
Cîţiva oamini ce se găsea lîngă dînsa au sărit să-i deie·
agiutor şi cu mare greu au adus-o în sîmţiri; dar ce folos,
5 nenorocita se trezi nebună! În zădar toti căuta s-o linistea­
scă cu vorbe blînde; Mărinda se uita la' ei cu ochi sălb�tici
şi pe urmă începea a rîde sau sta puţin de asculta, ca şi cînd
i-ar fi grăit un glas din altă lume, ş-apoi se apuca zîmbind
a giuca hora. Aceasta era toată nebunia ei. Numai din vreme
10 în vreme biata copilă începea a plînge şi a se boci, zicînd:
"Ah! Toadere, Toadere, ce-ai făcut? l"
Aşa se sfirşiră dragostele Mărindei şi a lui Toader; aşa
se împliniră prorociile ţigancii. Copila muri peste doi ani la
Golia, în casa nebunilor, iar Toader niciodată n-au ştiut ni-
15 mică din cele ce s-au întîmplat.
o 1 N T R 1 G Ă D EBA L MAS C H E. Domnul
A. este o persoană de spirit, tînăr încă şi elegant, deşi însu­
rat. Vorbirea lui e foarte plăcută şi necontenit presărată de
anecdote vesele, întîmplate lui în voiajuri ce au făcut pe cînd
20 avea douăzăci de ani; într-un cuvînt, A. este înzăstrat cu
multe calităţi; dar fiindcă nici un om nu-i perfect în lume,
el are sau, mai bine zicînd, avea defectul de a să socoti un
diplomat desăvîrşit şi în urmare credea că nime nu-l putea
prinde cu vorba sau cu fapta.
25 Această idee se înrădăcinase atît de tare în mintea lui,
Încît Într-o sară bînd ceai cu femeia lui, tînără persoană de
mare isteţime şi de o minunată frumuseţă, au Îndrăznit a-i
zice că nici ea însăşi nu l-ar putea înşăla. Dama i-au răspuns
zîmbind:
30 - Ştii, dragă, că acest soi de rămăşag e totdeauna cam
primejdios pentru bărbat?
- După cum e şi bărbatul, iubita mea, au zis A. cu un
aer de fanfaronadă.
Femeia lui i-au aruncat o căutătură foarte poznaşă şi,
35 puind ceaşca de porţelan pe masă, au adăugit serios:
- Au venit la Miculi! cîteva şaluri de preţ, dintre care
unul îmi place foarte mult : vrei să-I punem rămăşag?
1 Negustor vestit în Iaşi, pe Ia 1844, importator de mărfuri scumpe de
Ia Lipsea şi din Orient.
154
[155]
- Dacă mi-i înşăla, şalul să fie al tău.
- Trimit dar să-I şi aducă îndată, pentru că sînt sigură
să cîştig.
- Nu te grăbi, draga mea; haideţi mai bine la bal masche.
5 - Eu nu pot să merg; dar tu ai de gînd să şăzi mult a-
colo?
- Cîteva ceasuri.
- Adio dar; nu uita să spui lui Miculi să trimită şalul.
A. au iesit rîzînd din casă, s-au suit în droscă si au mers
10 la teatru. Acele, în zădar s-au primblat cîtăva 'vre{ue cu spe­
rare că va fi poate intrigat de vreo mască; nici una nu s-au
apropiet de el să-i vorbească. în sfîrşit, ostenit de atîta ză­
darnică primblare, înăduşit de căldura salei, asurzit de ţi­
petele trîmbiţilor, s-au hotărît a să duce aiure ca să caute
15 vro petrecere.
Cum ieşea însă pe uşă, iată că un domino bogat şi elegant
îl opreste de mînă si-i zice:
- Domnul A. se 'duce din bal? Se vede că sala-i plină de
dobitocie în astă-sară.
20 - în astă-sară, ca mai totdeauna, au răspuns A., cătînd
cu luare-aminte la acel domino, dar neputînd descoperi altă
decît că avea mîni foarte delicate, picioare foarte mici şi talie
foarte plăcută.
- Nu te miri, domnule A., de sărăcia balurilor noastre,
25 cînd le asămăluiezi cu balurile măscuite din alte ţări, cu cele
de la Paris, de pildă?
- în minutul acesta nu pot să mă plîng de balul nostru,
fiindcă mi-au prilej it o întîlnire atît de plăcută cu o persoană
de spirit şi care ...
30 - Şi celelalte; mă rog, lasă complimentele deoparte da-
că doreşti să-mi placi.
- Sînt gata a face ce-i poronci; a spune şi minciuni,
de vreme ce mă opreşti a spune adevăruri.
Zicînd aceste, A. au întrat într-o lojie cu masca necunos-
35 cută şi s-au pus aproape de ea, sperînd că doar va zări mă­
car un sămn care să-i descopere persoana; dar toate cercă­
rile lui au fost zădarnice. Peste puţin, dama s-au întors spre
el şi i-au zis:
- în zădar cauţi să afli cine sînt; acest lucru nu-l vei
40 şti niciodată.
155
[156]
- Socoţi? Eu, dinprotivă, sînt sigur să te cunosc pana
peste un ceas, mai ales că am discoperit păn-acum ...
- Ce-ai discoperit?
- Că ai spirit, că ai un glas de înger, că ai o talie de
5 silfidă.
- Dacă n-aş şti că eşti de mult însurat, aş crede că ai ie­
şit ieri din Academie; cu toate aceste, bravo, domnule, acum
sînt încredinţată că eşti bun diplomat şi că poţi pătrunde
secretele cele mai adînci.
10 - Rîde-mă cît ţi-a plăcea; numai îmi spune de eşti fru-
moasă, ca să ştiu de trebuie să te iubesc din tot sufletul.
- Mă poţi iubi şi mai mult dacă vrei, pentru că în ade­
văr sînt destul de frumuşică.
- Şi eşti măritată?
15 - Sînt si măritată.
- Mai �ult nu vreu să aflu; te iubesc acum cu atît mai
ferbinte cu cît îmi eşti mai necunoscută; misteriul acesta mă
încîntă şi-mi aduce aminte de întîlnirile curioase şi de intri­
gile plăcute care nasc şi se disfac în carnavalurile Parisului
20 şi a Italiei. Ce fericire, ce mulţămiri puternice pătrund inimi­
le celor ce se iubesc numai cîteva ceasuri, făr-a să cunoaşte
şi fără a să videa. Cîtă frumuseţă, cîtă poezie revarsă atunci
închipuirea noastră asupra fiinţii necunoscute care ne face
să gustăm plăcerile raiului; şi pe urmă ce suveniruri dulci
25 rămîn de ne dismeardă sufletul necontenit!
- Domnul A., pre cît înţăleg, vrea să gioace rolul lui
Satan lîngă Eva.
- Fă încalte şi d-ta ca Eva; înduplecă-te la glasul lui.
- Cu o singură condiţie, că te-i supune la toate vroinţi-
30 le mele.
- Priimesc orice condiţie vei pune.
- Haideţi dar să ieşim.
- Cît sînt de fericit! ...
A., mîndru ca un păun umflat în pene, au ieşit din lojie
35 cu masca la braţ şi s-au suit cu ea într-o caretă pe care nu
au putut-o bine deosebi, fiindcă era foarte întuneric afară.
Trăsura se porni de la scara teatrului, tocmai pe cînd oro­
logiul de la Trii-Ierarhi ar trebui să bată 12 ceasuri.
- Iubitul meu A., au zis masca, mi-ai făgăduit să te su-
40 pui la orice-oi dori ...
- Poronceşte.
l!.lG
[157]
- Stăi să-ţi leg ochii.
- Ai dreptate; cu cît misteriul e mai adînc, cu atît plă-
cerea e mai mare.
Masca i-au legat ochii cu batista sa, şi A., ca un cavaler
.5 binecrescut, i-au sărutat mînile de sute de ori. în vremea as­
ta careta trecuse prin o mulţime de uliţi, făcînd un încun­
giur mare prin deosebite mahalale; însă A. nu era în stare
să observeze nimic; atunci el era îndoit orb, şi de fericire
şi din pricina batistei ce-i astupa ochii.
:10 - Oare ce-a fi făcînd acum soţia d-tale? au zis masca.
- Dar bărbatul d-tale? au răspuns A.
Şi amîndoi au început a rîde căinîndu-se unul pe altul
cu mii de vorbe vesele. Deodată, trăsura s-au oprit, şi masca,
ţiind de mînă pe norocitul ei amorez, s-au coborît şi au întrat
15 cu el într-o sală întunecoasă, de unde l-au vîrît în altă ca­
meră tot fără lumină; pe urmă, într-o a triia, şi în sfîrşit
s-au oprit zicîndu-i: "Aşteaptă-mă aici puţin, dar să nu faci
vuiet", şi au ieşit pe o uşă ascunsă.
Inima lui A. se bătea ca într-un pept de optsprezece ani,
20 sîngele-i clocotea şi îi venea să cînte de bucurie. Nu au tre­
cut însă două minute, şi masca s-au întors lîngă dînsul, zi­
cîndu-i cu glasul spăriet:
- Pentru numele lui Dumnezeu, nu te mişca din loc, că
sîntem perduţi! Bărbatul meu au sosit de la ţară în lipsa
. .25 me; nu te mişca de-aici pănă mîni dimineaţă, dacă mă
iubeşti.
Nenorocitul A. era să pice ameţit auzind aceste cuvinte,
şi cînd au vroit să răspundă el s-au trezit sîngur în cameră
pin întuneric, făr-a şti unde se găsea. Atunci l-au apucat o
.30 desperare cumplită. El, care era să guste atîta fericire în bra­
ţele unei persoane ce-l fărmăcase aşa de mult, deodată să
se vadă prădat de toate acele năluciri plăcute! şi prădat
prin cine? . .. tocmai printr-un bărbat! Ideea aceasta mai
ales l-au făcut să blăstăme pe toţi bărbaţii din lume, măcar
.35 că şi el era din numărul 10L
Poziţia lui era foarte ciudată; de-ar fi cercat să fugă,
putea să se rătăcească prin casă, să deie vrun mobil gios
şi să trezească bărbatul; în urmare, să se compromiteze.
Au fost silit dar a să hotărî să aştepte acolo păn-a doua zi
40 dimineaţă şi, găsînd aproape de el o canape, s-au întins pe
ea, zicînd: fie-n voia soartei!
157
.}
[158]
Au trecut un ceas de noapte, două, şi bietul amorez nu
putea închide ochii; cînd i se părea că auzea pasuri pe
lîngă uşă, cînd rîsuri în camera de lîngă el; şi de-abie cu
un ceas păn-a nu să miji de zi, el au adormit făcînd o mie de
5 visuri poznaşe.
A doua zi, tîrziu, cînd au deschis ochii, A. era să nebu­
nească de mirare, trezindu-se în casa lui, şi încă tocmai în
salonul de lîngă ietacul femeiei lui; fel de fel de idei îi tre­
cea prin minte, fără a-şi putea tălmăci deosebitele întîmplă-
10 ri ce avuse în vreme de cîteva ceasuri; însă cînd au zărit
la picioarele lui o mască de catifea şi o batistă boţită; cînd
au văzut mai ales şi pe masă un şal nou, atunci şi-au adus
aminte de rămăşagul ce făcuse cu femeia lui şi au înţăles
că acel domino plăcut şi elegant nu au fost altă persoană
15 decît singură ea.
A., văzîndu-se înşălat cu atîta isteţime, au luat şalul în
mînă şi au întrat în ietac; femeia lui era încă culcată şi,
cum l-au văzut, au început a rîde din toată inima.
- Cum ai petrecut astă-noapte? l-au întrebat ea.
20 - Am perdut un şal, dar am cîştigat o bună lecţie de
care mi-oi aduce aminte cît oi trăi.
Nu am trebuinţă să mai adaug că pacea s-au închiet
între amîndoi prin o dulce sărutare.
*
- Boieri d-voastră, zise giudecătoriul, de vreme ce ne-
25 am pus pe povestit, am să vă spun şi eu o anecdotă giude­
cătorească foarte curioasă: Logofeţia Dreptăţii, în pricina
căminariului ...
- Destul, destul! strigarăm cu toţii şi lumînarea se stin­
se în ciuda giudecătoriului.
30 De-abie puseserăm capetele pe perne, de-abie începuse
somnul a ne fura şi iată că unul din noi se scoală iute, stri­
gă cît poate să ne trezim, aleargă prin cameră, aprinde lu­
mînările, face în sfîrşit o zvoană atît de mare, încît cu toţii
sărim din paturi, socotind că s-au aprins monăstirea sau
35 că ne calcă tălharii.
- Ce este? îl întrebăm.
El însă cu o faţă liniştită ne pofteşte foarte serios să ne
aprindem ciubuc ele şi să ne aşezăm greceşte pe divan. Fie­
ştecare din noi, giumătate spăriet, giumătate rîzînd, urmea-
158
[159]
ză după poftirea lui; toţi ne punem în rînd ca nişte boieri
divanişti, şi tulburătoriul atunci, luînd un aer de Mirabeau,
ne zice:
- Boieri dumneavoastră, trebuie să vă mărturisăsc că
5 orice întreprindere neîmplinită din partea unui om mi s-au
părut cea mai vie dovadă de slăbăciunea caracterului său;
în urmare noi patru, care ne-am pus viaţa în primejdie pen­
tru ca să videm portretul domnului Alexandru Lăpuş­
neanul, sîntem ameninţaţi de a fi cuprinşi în categoria mai
10 sus pomenitului, adică a omului fără caracter, de vreme ce
proiectul nostru au picat în apă sau, mai bine zicînd, au
rămas baltă. De datoria noastră este dar a face toate chi­
purile spre a scăpa de o astfel de ruşine; şi eu vă propun,
onoraţi boieri, să întreprindem o faptă mult mai îndrăz-
15 neaţă decît cea dintîi, adică să ne hotărîm a merge la Ceah­
lău, spre a ne acăţa pe vîrful lui. Acolo, fiecare va fi liber
a improviza fel de fel de ode, elegii sau alte asemine para­
scovenii şi bocituri poetice, şi pe urmă va putea întrebuinţa
tot acea libertate spre a să da de-a rostogolul pănă în vale,
20 pentru deplina sa încredinţare că pămîntul are o mare atra­
gere asupra atomelor şi că e mult mai lesne a cădea decît
a să înălţa ... Cine din d-voastră priimeşte propunerea me,
să rîdice mîna.
Opt mîni deodată s-au rîdicat în aer, şi o salvă de bat eri
25 în palme au adeverit priimirea noastră. După această seanţă
parlamentară, toţi ne-am dus la culcat şi păn-a doua zi ne-am
îngînat cu o mulţime de visuri ciudate. Lucru de însemnat.
Toţi am visat apa Bistriţii!
Cînd se răvărsa zorile, noi ne şi luaserăm ziua bună de
.30 la sf.-sa egumenul ce ne ospătase atît de bine, şi ne acăţam
voioşi pe cărarea îngustă care suie dealul Grohotişului. Tră­
sura noastră se auzea durduind în fundul valei pe petrişul
pîraielor, şi pocnit ele biciului vezeteului răsuna din stîncă în
stîncă, din deal în deal, din codru în codru, ca nişte împuşcături
.35 de pistoale. Noi însă ne suiam mereu cu ciubucele de-a ume­
re, strigînd, rîzînd, chiuind prin codru, pocnind în frunze,
plecînd crengile alunişilor, făcînd nebuniile ce ne trecea
prin cap, fără a ne îngriji de prăpăstiile grozave pe lîngă
care şerpuia cărăruşa. Trebuie însă să mărturisesc că negu-
40 ra ce acoperea muntele ca un văl vînăt ne oprea de a videa
159
.�
[160]
cu ochii primejdia acelui drum. Cu cît lumina se ivea pe
cer, aburii de prin fundul văilor se ridica în văzduh şi da
lucrurilor o privire fantastică. Cînd şi cînd, un stejar nalt,
răzbătînd pîcla, ni se arăta ca o nălucă din altă lume, cu bra-
5 ţele întinse, cu trupul învăluit de un giulgiu alb; şi din vre­
me în vreme cîte un vultur spăriet bătea din aripi şi se izbea
în sus, umplînd codrul de ţipete furioase.
De mult mergeam, iar vîrful Grohotişului nici că se mai
zărea.
10 - Măi fraţilor, zise unul din noi, cine din voi are arme
cu el?
- Eu, răspunse altul; am un pistol mic.
- Şi ce-ai face cu pistolul dacă ne-ar ieşi un urs înainte?
- Auzi întrebare! Aş trage în el.
15 Cel dintîi c1ătină din cap, zicînd:
- Să deie Dumnezău! dar pare că n-aş crede. Mulţi
voinici se arată după bătălie, dar şi mai mulţi se arată îna­
inte. Nu rîdeţi şi ascultaţi mai bine ceea ce mi-au povestit
un moşneag de la Vrancea; pe urmă vă veţi încredinţa dacă
20 îi vine cuiva în gînd să tragă cu pistolul sau cu puşca, cînd
i se întîmplă să se găsească bot la bot cu un urs care nu în­
ţălege de diha, Catrino. Nevasta unui pădurar se dusese într-o
zi pin codru, să culeagă fragi; cum culegea, biata femeie
aude mornăind la spatele ei, se întoarce iute, şi ce să vadă?
25 O dihanie fioroasă, un urs grozav de mare ce se rîdicase pe
două picioare şi da din cele denainte, ca şi cînd i-ar fi făcînd
sămn să vie ca să-I sărute. Femeia nu-şi perdu cumpătul,
ci, răcnind o dată din toată puterea, îi aruncă coşciugul cu
fragi în cap. Ursul meu, ruşinat, se vede, de o priimire atît
30 de rea din partea sexului frumos, se duse fugînd să-şi ascun­
dă ruşinea în fundul codrilor, şi pădurăriţa, pe de altă par­
te, îşi luă iute tălpăşiţa, după cum zice vorba, şi păn-acasă
ţinu numai o fugă; însă cum au agiuns au şi picat la pat
bolnavă de friguri. Cîte babe din sat, toate au discîntat-o,
35 au căutat-o, dar degeaba, căci mergea din zi în zi mai rău;
în sfîrşit, o cloanţă bătrînă o sfătui să se afume cu păr de
urs, zicînd că nu era alt chip de scăpat. A doua zi de cu noapte
pădurariul, luînd puşca pe spate, se porni în codru ca să-i
aducă păr de urs; el se suia pe o cărăruşă îngustă ca aceasta
40 a noastră şi gîndea întocmai ceea ce gîndim noi acum, adică:
cum să facă şi ce să facă dacă s-ar întîlni cu o jiganie mîrî-
160
I
I
.\
i
:
'j
[161]
itoare. Tot mergînd şi gîndind, iată că agiunge la vîrful dea­
lului, ce era foarte greu de suit, de pildă ca piscul pe care
ne acăţăm noi acum, şi cum se urca pe brînci, deodată se
loveşte cap în cap cu un urs ...
5 - Iaca ursu! au strigat deodată cel ce mergea înaintea
noastră pe cărare şi s-au oprit tremurînd ca o vargă. Acest
ţipet ne-au înfipt pe loc, şi ochii noştri s-au ţîntit înainte
asupra unei matahale negre ce se zărea de-abie prin pîclă.
Cel ce avea pistolul îl uită frumos în buzunar, şi nimărui
10 nu-i veni în gînd ca să-I îndemne a să înarma cu el. Din
norocire acea grozavă matahală au început a şuiera peste
puţin, căci nu era altă decît un român care sta lungit pe iar­
bă. Mare ruşine ne-au cuprins atunci pe toţi, aflînd că ne
spărieserăm degeaba şi mărturisesc cu umilinţă că din gal-
15 bini la faţă ce eram, ne-am înroşit ca nişte demoazele de
pansion.
- Iată, domnilor, ne-au zis atunci povestitoriul, iată cum
se face că-şi uită cineva armele-n brîu la vreme de nevoie.
Nu mai am trebuinţă dar a urma istoria pădurariului.
20 Acolo era tocmai vîrful Grohotişului. Ne-am pus gios să
ne odihnim, şi în vreme de giumătate de ceas am stat faţă
la una din cele mai frumoase privelişti. Razele soarelui înce­
pea a răzbate pintre copacii de pe creştetul munţilor şi da
negurei ce-i cuprindea o văpsală roşietică; iar în fundul vă-
25 ilor, unde pîcla era încă deasă, abie se zărea, ca printr-un
vis, apa Bistriţii, ce părea ca o dungă albă. Acea dungă se
făcea din minut în minut mai lată şi mai limpide; şi, deodată,
cînd soarele s-au ivit pe cer, umplînd toată întinderea de lu­
mină, deodată frumoasa vale a Bistriţii au steclit ca o pano-
30 ramă, cu rîul său răpide pe care se coborea vreo cîteva plu­
te, cu munţii nalţi şi tufoşi ce o împregiură, cu satele sale
sămănate pe costişe ca nişte giucării şi, într-un cuvînt, cu tot
farmecul care împodobeşte natura sa mîndră şi sălbatică.
Nu voi uita niciodată impresia ce am priimit la acea minu-
35 nată privelişte! Admirarea noastră negăsind cuvinte ca să
se tălmăcească, s-au răsuflat prin vro două duzini de a! şi
de o!, carele s-au rîdicat spre ceriuri ca nişte imne de laudă.
Multe soiuri de peisaj uri am văzut prin deosebite ţări, dar
rareori am întîlnit acea frumuseţă măreaţă şi sălbatică, prin
40 care se deosebesc munţii Moldovei. Acole pămîntul, codrii,
stîncele, pîraiele sînt încă în starea primitivă a naturii şi
,..' .. "l. ...
.�
161
[162]
nicăiri nu se vădeşte mîna omului cu prefacerile ei uri ci oase
şi prozaice. La munte omul este mai simplu, viaţa lui este
mai în linişte, năravurile sînt mai nevinovate. Munteanu-i
curat la suflet, liber la gînd şi la vorbă şi verde de trup ca
5 brazii subt care trăieşte. Munteanca-i naltă de boi, albă, ve­
selă, sprintenă, isteaţă şi frumoasă. Cum să nu-ţi bată inima
de bucurie şi de mulţămire în sînul unor locuri atît de măre­
ţe şi de poetice, locuite de un neam de oamini a căror înfăţi­
şare îţi umple ochii şi sufletul! locuri pline de aducere-am in-
10 te a strămoşilor noştri, de poveşti fantastice şi mai ales de
doine armonioase!
Multe mici întîmplări am avut păn-a nu agiunge la Ceah­
Iău ; dar cadrul acestui articol nu mă iartă a le povesti pe
toate. Voi trece dar subt tăcere întîlnirea noastră cu o tînă-
15 ră şi frumoasă româncă ce se suia călare la munte şi care,
auzindu-ne cîntînd un cîntic vechi:
20
le-mă, leliţă, călare,
Că nu mai pot de picioare,
Şi nu pot merge pe gios
Că mi-i drumul grunzuros .. 1
ne răspunse rîzînd şi totodată cîntînd:
Eu, puiule, te-oi lua
Cînd a face plopul pere
Şi răchita micşunele.
25 Asemine nu voi pomeni nimic despre nedelicateţa unui
cîrd de boi de frunte, care, întîlnindu-se cu noi pe podul de
la Răpciuni, vroia numaidecît să ne arunce cu coarnele în
Bistriţă, sub cuvînt că boii trebuie să aibă pasul asupra bo­
ierilor si feciori lor de boieri, fiindcă si ei au fost feciori de
30 boi ieri', şi că astăzi sînt boi întregi.'
Tot asemine voi păstra cea mai adîncă taină asupra unui
război omeric ce am avut cu nişte amazoane în catrinţe, care
culegea poame într-o livadă şi care, văzîndu-ne că sărim
peste gard şi că ne înaintăm spre ele ca nişte zmei, spre a
3S le lua cîteva poame, au început a ne împroşca cu coarne,
rîzînd şi strigîndu-ne: "Nu şuguiţi, domnilor, cu coarnele,
că vi se pot prinde de frunte". Noi am răspuns cu marini-
1 Vezi şi Blăstemul, în val. III al ediţiei noastre, p. 35.
162
[163]
20
1
mie că nu sîntem însuraţi şi am dat înainte întocmai ca un
zid de aramă, făr-a ne îngriji de glonţurile şi ghiulelele ce
ploua asupra noastră; zic ghiulele, pentru că fetele, văzînd
� noastră îndrăzneală, începuseră a adăugi şi mere pe
5 lîngă celelalte mai mici improşcături de care se slujea în
sistemul lor de bătălie. Atacul nostru au fost vrednic de admi­
rare, dar şi apărarea fetelor merită nu mai puţine urări
de glorie; şi găsesc de datoria mea a mărturisi că dacă ama­
zoanele noastre nu şi-ar fi mîntuit proviziile de război, biru-
10 inţa ar fi plecat în partea lor.
Lupta se sfîrşi în favorul nostru. Noi, însă, ca nişte biru­
itori cu inimă măreaţă, departe de a pune subt robie pe fru­
moasele duşmance, le-am lăudat, le-am mîngîiat, le-am dat
cîte o frăţască sărutare şi pe urmă ne-am urmat drumul nostru,
15 fără a fi mai fuduli decît înainte, dar mult mai voiosi la
suflet, pentru că fetiţele:
Erau mîndre, mîndruliţe,
Cu flori galbine-n cosiţe,
Cu flori roşii pe guriţe;
Ş-aveau glas de păsărică,
Ş-aveau ochi de porumbrică,
Ş-aveau suflet de voinică.
Mă voi grăbi a agiunge la schitul Hangului, pentru două
pricini de căpitenie, adică: foamea şi osteneala. De două cea-
25 suri de cînd ne primblam apostoliceşte prin dealuri şi prin
văi, nu ne hrăni sem decît cu privelişti poetice şi cu aer cu­
ra t; a v,eam deci toată dreptatea de a dori o gazdă bună şi
o masă creştinească, precum le-am şi găsit la maica M. Ce
folos, însă! căci în ziua aceea eram goniţi de o soartă poz-
30 naşă, care avea de gînd să ne prifacă în antropofagi.
De-abie începuserăm a ne odihni puţin, pregătindu-ne făl­
cile cu sperarea unui borş călugăresc, cînd iată, nu ştiu ci­
ne se apucă de pomenit schitul Durău, zicînd că se găsea
cale de giumătate de ceas numai de locul unde ne aflam,
35 si noi îndată, ca niste nebuni, uitînd si foamea, si masa ce
se gătea, fără a ne îngriji nicidecum' că amurgise, îndată
zic, ne şi pornirăm spre Durău, cu hotărîre să ne întoarcem
mai tîrziu la Hangu. Giudecătoriul însă, mai cu minte decît
toţi, rămase şi ne dovedi încă o dată prin această faptă în-
40 ţăleaptă că în privirea ştiinţei mulţămiri lor trupeşti, supe-
163
[164]
: I
rioritatea spiritului giudecătoresc asupra celui poetic este
netăgăduită, şi că deosebirea între amîndouă este ca de la
pămînt la cer.
în vreme de giumătate de ceas voiajul au fost destul de
5 vesel, mai ales că Ceahlăul ni se arăta în toată mărirea lui,
ca un urieş ce şi-ar fi întins capul pe deasupra munţilor ca
să privească apusul soarelui. Umbrele se suiseră treptat, ascun­
zînd în întuneric stîncele mari şi codrii sălbatici de pe coas­
tele lui, şi numai Panaghia, stînca cea piramidală de pe
10 creştetul său, era încă luminată de razele aurite ale soarelui.
Unul din noi, privind Ceahlăul în minutul acela, îl asămănă
cu un urs negru, purtînd pe cap un coif de aur; altul iar,
ţîntindu-şi ochii asupra Panaghiei, ne ţinu un cuvînt foarte
tainic în înţălesul lui, vroind a găsi oarecare asămănare între
15 ea şi între legea creştinească, care au ieşit din întunecimea
păgînismului plină de lumina adevărului. .. Stînca se per­
du în umbră foarte apropo pentru orator. Noi însă începeam
a ne căi că ne porniserăm de la Hangu, fiindcă noaptea se
îndesa la tot pasul şi că de-a bie mai puteam cunoaşte dru-
20 mul şi bolovanii ce slujea de punţi fireşti pentru trecerea pî­
răielor.
Nu am trebuinţă să mai adaug că ne-am rătăcit. Lucrul
acesta deşi cu adevărat nu ni s-ar fi întîmplat, totuşi l-aş
iscodi din capul meu pentru interesul acestei povestiri; căci
25 în ziua de astăzi, o primblare la munţi, fără cea mai mică
rătăcire, pare ca o călătorie pe marea fără furtună, sau ca
o nuntă fără lăutari. Poftesc dar pe onoraţii cetitori, iubitori
de adevăr, să binevoiască a-şi închipui trii tineri zdrobiţi
de osteneală, şovăind pe la guri de prăpăstii adînci ca nişte
30 umbre rătăcite pe malul Aheronului şi neavînd altă sperare
înaintea ochilor decît de a petrece o noapte flămîndă în a­
dunarea urşilor şi a mîţilor sălbatice.
Poziţia noastră era cît se poate de uricioasă; însă pro­
vedinţa, care se îngrijeşte de soarta celor buni şi nevinovaţi,
35 binevoi a ne socoti şi pe noi din numărul acestora, şi ne
trimise întru agiutor un cioban tînăr şi voinic, care ne slu­
ji de călăuz pănă la Durău. Agiungînd însă acole, soarta ne
de te cea de pe urmă şi mai grozavă lovitură. Egumenul se du­
sese la tîrg, luînd şi cheile de la cămară! Am rămas trăsniţi
40 pe loc cînd am aflat această veste înfricoşată; şi unul din
164
I
I
.L
[165]
noi s-au culcat cu faţa în sus, zicînd că au şi murit. Dacă
ceream ceva, călugării ne răspundea:
- N-avem nimic, fiilor; noi sîntem nişte sărmani ce ne
ţinem numai cu Domnul.
5 - N-aveţi măcar o picătură de vin?
- Nu, fiilor, nici vin, nici mîngîiere! Prin mîngîiere că­
lugării înţăleg rachiul.
- Şi cu ce vă hrăniţi, părinte?
- Cu Domnul.
10 îmi venea să-i strîng de gît în numele Domnului. Am
stat puţin să mai prindem la putere şi, vizitînd din fugă mo­
năstirea, ne-am pornit înapoi spre Hangu, întovărăşiţi de
un călugăr ce-l luasem ca să ne arăte drumul şi care ducea
în mînă un fînar aprins. Tovarăşii mei, fiind mai buni de
15 picior decît mine, mergea pe gios înainte, cîntînd M arseil­
laise: Allons, enfants de la patrie', iar eu îi urmăream de
departe pe un cal fără şea, ce găsisem la poarta schitului
şi carele, nesuferind frîul, căci era sălbatic şi iubitor de li­
bertate, se lăsa să-I cîrmuiesc de o funie sadea ce-i legasem
20 de gît mai mult spre podoaba lui.
Nu voi uita cît oi trăi acea primblare fantastică pin
întunericul codrului; toate lucrurile ce ne încungiura lua o
privire spărioasă sub razele luminii fînariului; iar mai ales
umbrele noastre, prin mişcările lor deosebite, producea o
25 fantasmagorie cumplită. Ori încotro ne uitam, părea că se
ridica înaintea noastră tot urieşi : mii de arătări trecea iute
aproape de noi, fugea de se ascundea în fundul codrului şi
apoi iar se ivea şi iar perea în văzduh. Freamătul frunzelor
avea un sunet misterios, care da fiori si mă făcea să-mi în-
30 chipuiesc că auzeam şoapte jalnice di� altă lume. Mai cu
samă cînd ţipa în depărtare vro bufniţă spărietă, atunci
sîmţirile mi se exalta atît de mult, că mă credeam alungat
de duhuri adevărate; părea că le videam cum mă îngîna
şi cum căuta să mă rătăcească în sînul codrului. Se vede
35 că foamea are multă înrîurire asupra închipuirei ; sfătuiesc
deci pe poeţii noştri să facă dietă douăzeci şi patru de ceasuri
cînd or vrea a să apuca de vro compunere.
Cum mergeam cu toţii pe lîngă călugăr, ascultînd cu
luare-aminte o istorie de hoţi ce ne povestea, şi pe care,
40 1 Haideţi, copii ai patriei (fr.).
165
,
I
_L __ �
• L •
.. .�
.}
[166]
J
,1
['!
�i
il
I
I I
cu agiutorul lui Dumnezău, o voi povesti-o şi eu altă dată
cetitorilor mei, deodată zărirăm înaintea noastră un foc mic,
care se legăna în văzduh cu o mişcare regulată, ca o limbă
de clopot. Am întrebat pe călugăr ce putea să fie, dar păn-a
5 nu apuca el a ne răspunde, ne trezirăm faţă-n faţă cu un
român ce ţinea un lemn aprins în mînă şi pe care-l clătina
necontenit dinaintea lui, pentru ca să cunoască drumul.
- De unde vii, Gheorghi? îl întrebă călugărul.
- De la hora din sat, părinte; am cîntat din cimpoi
10 păn' ce-au înnoptat bine; şi acum mă duc la stînă în
deal.
Auzind vorbă de cimpoi şi de horă, m-am apropiet de
cioban si l-am îndemnat să ne cînte o doină; îndată el si-au
scos cimpoiul din desagi, l-au umflat, l-au pregătit şi, răză-
15 mîndu-se de un brad, au început a suna cînticul cel mai
frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet ce am auzit eu pe
"lume: doina de la munte, acea melodie curat românească,
în care toată inima omului se tălmăceşte prin suspinuri
\ puternice şi prin note dulci şi duioase; doina jalnică, care
le"" �o\face pe român să ofteze fără voie, şi care cuprinde în sînul
./ ei un dor tainic, după o fericire perdută. Eu, de cîte ori aud
doina, îmi pare că aud Moldova plîngînd după gloria sa cea
veche.
După ce sfîrşi, îl rugai pe cioban să cînte şi din gură;
25 şi el, împreunîndu-se cu cimpoiul, începu, cu un glas limpide
şi puternic, a cînta următoarele versuri pe muzica do inei :
Frunză verde de alună;
Trece voinicul pe lună
Şi codrul voios răsună.
30
35
I leG
Trece hoţul şuierind,
Pe cărare coborînd
Şi din frunze impuşcînd.
:\Iăi voinice, voinicele,
le-ţi tăiuşul de plăsele
Şi cea durdă de oţele,
. "
•
[167]
5
10
15
Că se primblă gios, în vale,
Trii desagi plini de parale
Şi nu le stă nime-n cale.
Frunzuliţă de brad mică,
Iese hoţul din poti că,
Fără grijă, fără frică,
Şi le zice: "Cale bună!
Unde mergeţi împreună,
Dragii mei, noaptea pe lună?
Decît în curtea domnească,
Sau în punga ciocoiască,
Mai bine-n cea voinicească."
Frunză verde stejar tare;
Hoţul intră-ri codrul mare,
Cu desagii de-a spinare ş.c.l. 1
...
Nu am trebuinţă să mai descriu mulţămirea ce ne-au
pricinuit acest conţert original la mezul nopţii, în mijlocul
unui codru. Tot acela ce sîmte în peptul său o inimă de
român mă va înţălege de la sineşi,
20 Puţin mai tîrziu ne găseam împregiurul unei mese mult
dorite, în schitul Hangului, mîncînd întocmai ca lupii din
Valahia şi binecuvîntînd ospăţul crestinesc a maicei M. A
doua zi de dimineaţă eram pe drum întorcîndu-ne la Peatră,
fiindcă giudecătorul ce era cu noi trebuia să se afle numai-
25 decît sara pe scaunul giudecătoriei, pentru ca să hotărască
soarta unui împricinat. Ne întoarserăm deci la Peatră în
brişca numitului Temiso-fiu, precum ar zice oarecine, tru­
diţi ca vai de noi şi făcînd o mie de meditări triste asupra
deşărtăciunei omeneşti şi asupra soartelor răle, care se ames-
30 1 Variantă a poeziei Hoţul şi domniţa din ciclul Mărgăritărele (vezi
voI. I al ediţiei noastre, p. 208).
167
..
[168]
tecă în planurile oamenilor, le încurcă, le împedică şi le
prifac după capriţiile lor.
Noi ne-am pornit de la Peatră ca să videm portretul
domnului Alexandru Lăpuşneanul ; ne-am pornit de la Pîn-
5 găraţi cu gînd să ne suim pe Ceahlău, şi nici un proiect,
nici celalalt nu l-am putut împlini. Aşa sînt mai toate pro­
iectele omeneşti, mai ales acele ce se ating de voiajuri. Le
faci iarna, şi cum răsare soarele de primăvară se topesc ca
omătul.
10 (Propăşirea, 1844)
[169]
BORSEC
Iarna au venit aducindu-ne cu ea plăcerile strălucite ale
balurilor, primblările în sănii, conţertele încîntătoare, petre­
cerile teatrului, şi mai ales priveliştea drăgălaşă a focului
5 în sobe. Dulci sînt minutele în care poetul, culcat pe un
jilţ elastic, dinaintea unui jăratic bogat, îşi simte trupul
pătruns de o plăcută căldură, în vreme ce închipuirea lui
pluteşte în visuri misterioase şi dă viaţă întîmplărilor tre­
cute. Iarna şi bătrineţile sînt epocele suvenirilor. Cînd pă-
10 mîntul este acoperit cu zăpadă, omul gîndeşte cu drag la
frumoasele şi călduroase[le] zile ale verii, la iarba ce învioşea
cîmpii, la frunzele ce împodobea pădurile, la cerul albastru,
la cînticele voioase ale păsărilor. Asemine şi nenorocitul ce
au agiuns în vîrsta bătrîneţilor trăieşte numai cu aducerea-a-
15 minte a anilor tinereţii sale.
Eu care, slavă Domnului! sînt încă departe de a fi în
numărul celor ce jălesc primăvara vieţii, găsesc o mare mul­
ţămire a mă pune sara în faţa sobii şi a privi giocul fantastic
a focului. îmi place să reînviez în închipuire icoanele depăr-
20 tate ce s-au şters odată cu trecerea zilelor şi să le înfăti­
şăz ca o panoramă dinaintea ochilor mei. Franţia, Italia,
Germania s.c.l. mi se arată atunci cu tot farmecul de care
le împodobesc puterea suvenirelor şi dorul încă mai pu­
ternic de a le revidea în fiinţă. Cîte planuri de fericire, cîte
25 casteluri de Spania ridic în ceasul acela! Mă prifac îndată
într-un arhitect atît de măiestru, că mă mir eu însumi de
frumuseţile operilor mele; şi cu toate că rid în sfîrşit de
toate acele nebunii ce-mi vîjie prin minte, dar mărturisăsc
169
. , ,
.. .�
[170]
că mă sîmt cîteva minute fericit de ele. Zic cîteva minute
numai, căci realitatea, cea mai aprigă duşmană a închipuirei,
vine de se pune necontenit dinaintea ei şi o întunecă fără
milă. Visul se şterge, şi inima încetează de a bate; corona
5 cade şi omul rămîne acea ce este. Le masque tombe, l'homme
reste et le heros s' evanouit ! 1
Dar vroiam să vorbesc de Borsec, si văd că m-am adîncit
in idei filosofice asupra omului. Aş� sînt gîndurile ce se
nasc în faţa focului, noaptea, cînd toată lumea odihneşte.
10 O idee aduce pe alta şi într-o clipală face giurul pămîntului.
Să venim însă la sujetul acestui articul.
Numele de Borsec îmi pricinuieşte totdeauna un amestec
de sîmţiri, cu atît mai curios că ele sînt de naturi cu totul
străine. Dintîi îmi aduce un soi de fiori răci, care îmi incre-
15 ţeşte pelea întocmai ca şi cînd ar fi să întru într-o apă cu
gheaţă. Pe urmă mă desfătează prin înfăţişarea unor figuri
gingaşe şi plăcute şi, în sfîrşit, mă face să rîd din toată inima,
de oarecare întîmplări comice şi de oarecare ridicule, care au
giucat un rol insămnat în soţietatea Borsecului din vara
20 trecută.
Acea societate era împărţită în trii clase foarte deosebite
prin manierile lor: 1. Adunarea românească, 2. Adunarea un­
gurească şi 3. Adunătura armenească. Şi fiecare din aceste
era subdivizată iarăşi în alte trepte, potrivite după stare
25 şi ranguri; căci aristocraţia, deşi mult mai poporală aici
decît aiure, din pricina frăţiei sî1ite ce leagă negreşit între
ei vremelnicii locuitori ai băilor, dar tot păstra oarecare
depărtare între ea şi între gloată. Sistemul egalităţii, ce
niciodată nu va prinde de tot rădăcină pe pămînt, are însă
30 acole o părticică deloc neînsemnată unde el domneşte în
toată puterea sa. Acel loc se numeşte Lobogo 2 şi este o baie
răce în care ferbe necontenit gazul carbonic. Şăse oameni
pot de-abie să încapă în el, dar nenorociţii! d-ar fi trii îm­
păraţi şi trii ciubotari, nu i-ai cunoaşte unii de alţii, atît
35 de mult răceala apei şi pişcătura gazului i-ar zgîrci şi i-ar
strîmba deopotrivă. Lobogo, după definirea unui prieten al
meu, este tronul egalităţii în privirea fizionomiei ridicule ce
cîştigă fiecare, cînd se scaldă în el, şi egalitatea este o plîntă
1 Cade masca, rămîne omul şi eroul dispare! (fr.)
40 2 în flăcări (magh.).
170
r==---
,
1
[171]
ce nu poate înflori decît în apă şi mai ales în apa grozavului
Lobogo.
Borsecul e un ce care nu se poate numi nici tîrg, nici
sat, pentru că n-are nici uliţi, nici magazii, nici locuitori.
5 El este o adunătură de vro cincizeci de case de lemn pustii
şi are multă asămănare cu muştele, care stau moarte toată
iarna, pentru ca să învieze în primăvară. Trii părţi a anului
Borsecul este o cuşcă deşartă, pe care numai urşii din munţi
o vizitează poate; iar cum soseşte luna lui iunie, atunci,
10 ca o persoană leşinată ce îşi vine în simţiri, el începe a prinde
la suflet sau, mai bine zicînd, la suflete. Casele se locuiesc
încet-încet, şi în puţină vreme el se transformează într-un tîr­
guşor viu şi plin de tot soiul de figuri străine. Munţii de pîm­
pregiur perd sălbătăcimea lor, pentru ca să se prifacă în prim-
15 blări misterioase, şi în locul unde cîrîia cioarele mai înainte,
acum o bandă de muzicanţi de la Cronstat 1 cîntă fel de fel
de simfonii: valţuri pentru nemţi, ungureasca pentru ma­
ghiari şi Tu-mi ziceai odată 2 pentru români. Cu toate aceste
însă, vai şi amar de nenorocitul ce are păcatul de a sosi
20 cel întîi în Borsec! El are toată vremea a să încredinţa că,
în contra opiniei lui Cezar, e mult mai bine a fi al doi le
într-o capitalie decît cel întîi într-un sat.
Dar mă veţi întreba, poate, cum şi ce fac călătorii pentru
ca să poată găsi gazde şi alte neapărate lucruri pentru vie-
25 ţuire, de vreme ce Borsecul este pustiiu? La această între­
bare vrednică de toată lauda voi avea onor a răspunde că,
precum fieştecare zidire are un înger nevăzut care o ocroteşte,
asemine şi pomenitul loc are îngerul său ce, în contra altor
fiinţi scutit oare şi înaripate, îl privighează de gios, iar nu
30 de sus, fiind locuinţa lui cu cîteva sute de stînjini mai în
vale decît Borsecul. Acel zeu binevoitor, ce este vestit prin
micul său cal, se numeşte d. Verrneş. El e factotum pleni­
potent, care închiriază casele şi care înlesneşte, precît se
poate, mulţămirile bolnavilor, vreu să zic, a persoanelor
35 ce sub pretext de boală merg de gustă borvizul. El e perso­
najul cel mai însămnat în toată vremea băilor, şi cînd trece
călare pe dinăintea caselor, nime nu lipseşte de a i să închina.
După acesta, în numărul persoanelor de căpitenie din Borsec,
1 Braşov.
40 2 Cîntec pe versurile lui C. A. Rosetti, A cui e vina? (1839).
171
[172]
l'
i
vine vestitul bărbier Figaro, numit astfel pentru numeroa­
sele meşteşuguri ce cunoaşte, afară de al său. El e mîna
dreaptă a d-lui Verrneş şi are un talent deosebit pentru ca
să deie foc artifitiilor cu care acesta se îndeletniceste foarte
5 ades. în urma l�i Figaro, ia rînd comendantul, 'care este
însărcinat cu paza bunei orînduieli şi cu siguranţia obştiei,
pentru a cării ocrotire el are drept agiutor zece ţărani secui
ce poartă nume de soldaţi. Şi, în sfîrşit, după aceşti trii,
se însiră străinii ce vin să beie sănătate la izvorul tărnăduirei.
10 cit pentru doctor, dacă mă veţi întreba, voi avea iarăşi
onorul a răspunde că, deşi ar trebui să fie ca la alte băi,
aici însă s-au socotit de prisos, pentru că orişicine este în
stare a vă lămuri chipul de a face cura. Tot metodul se cu­
prinde în două articule: 1. a bea cîtă apă se va putea mai
15 multă; 2. a lua baie la Lobogo, sau la Şaroş, sau la Elisaveta,
sau la Lazăr. Aceste sînt cele patru basinuri din Borsec.
Puteţi alege pe care v-a plăcea. Şaroşul însă este orînduit
mai cu samă pentru revmatismuri, şi Lobogo pentru slă­
băciuni.
20 Străinul ce merge la Borsec trebuie să-şi reguleze ceasu-
rile după un nou sistem. Somnorosul este silit a să scula
odată cu soarele, şi leneşul a umbla pe gios pănă ce nu mai
vede bine. Aceste îndatoriri tiranice sînt neapărate pentru
folosul curei. La şăse ceasuri de dimineaţă, ţipetul trîmbiţii,
25 miorlăitul clarinetii şi bumbuitul tobei il trag din braţele
somnului şi fără întîrziere el trebuie să părăsească dulcea
căldură a patului, pentru ca să meargă la fîntînă să-şi răco­
rească trupul prin băutura borvizului.
Acea fîntînă, ce este izvorul tămăduirei atîtor patimi,
30 se află în mijlocul Borsecului şi nu e mai mare decît de un
cot cvadrat; adîncimea ei poate să fie cel mult de doi coţi,
după cum m-au încredinţat un neguţitor de postav. Şi cu
toate aceste, nu numai că ea indestulează pe fieştecare zi
sute de stomahuri, dar apoi totodată din sînul ei se umple
35 sute şi mii de stecle mari ce se împrăştie în lume. Ea este
îngrădită cu ostreţe de lemn şi are în stînga un loc ce se
numeşte grădină, iar în dreapta un şopron lung ce se cheamă
galerie. Amîndouă aceste locuri sînt menite spre a sluji de
primblare persoanelor care fac cura.
40 în adevăr e un spectacul foarte curios a privi pe toţi
bolnavii viind din toate părţile dimineaţa la fîntînă, cu
172
I
I
_ ---L-
[173]
I
L
ochii Încă umflaţi de somn şi cu paharele lor În mînă. Ei
samănă nişte vinovaţi duşi la locul osîndei, Pe faţa lor e
zugrăvită o Înfiorare comică ce se măreşte cu cît se apropie
mai mult de izvor; dar mai ales cînd se hotărăsc a duce
5 la gură cel întîi pahar plin de burcut, tabloul ce înfăţişază
. este vrednic de penelul vestitului Gavarni 1. Muşchii obra­
zului se zgîrcesc, sprincenile se încreţesc, ochii se dau peste
cap, buzele se strîng ca pentru o dulce sărutare, şi toată
fizionomia se priface Într-o nevinovată şi nepreţuită carica-
10 tură. Şi nu socotiţi că acole, ca la război, numai cea Întîi
cercare e grea. Nu! Apa e mai Înfricoşată decît focul. Cu
cît sporeşte numărul paharelor, cu atît dezgustul creşte şi,
în urmare, cu atît espresia figurii se face mai ciudată. Fiind
însă că după legile naturii, defectele obşteşti nu sar în ochi
15 aşa de tare ca acele particulare, de aceea şi nenorociţii ce
sînt supuşi la băutura sîlită a burcutului nu se mai ocupă
de ridiculul ce se tipăreşte pe faţa lor. Toate gîndurile lor
ţintesc deocamdată numai asupra fîntînii, şi convorbirea lor
asupra apei.
20 - Bre! da' ră-i apa astăzi!
- Nu-mi merge pe gît nici de frică.
- Eu mai bucuros aş bea şampanie.
- Cîte pahare ai băut păn-acum, mademoazelă?
- Nouă, şi mai am vro trii.
25 - Cum se poate! douăsprezece pahare, d-ta care eşti
atît de delicată! ...
- Comment trouvez-vous l'eau ce matin, madame la ba­
ronne ? 2
- T edesdaple ! 3
30 Vizita la fîntînă ţine de la şăse pănă la opt ceasun, m
care vreme muzica CÎntă necontenit tot soiul de arii vesele; şi
cu cît razele soarelui se mai încălzesc, cu atît feţele bolnavi­
lor se mai Înseninează. Zîmbetul se iveşte pe buzele lor;
şăgile veselit oare zboară În văzduh; cavalerii şi damele se
35 formează În grupe, şi convorbirile se fac mai interesante.
Atunci Încep criticele Între deosebitele cete; un soi de răz-
1 Desenator şi caricaturist francez (1804-1866). cu numele adevărat
Suplice-Guillaume Chevalier.
2 Cum vi se pare apa în dimineaţa asta. doamnă baroană? (fr.)
40 3 Detestabilă! (Pronunţare germană a fr. detestable.ţ
173
[174]
boi spiritual naşte pretutindene, şi locul primblării dinain:
tea fîntînii este un adevărat cîmp de bătălie, unde mulţi
nenorociţi rămîn ucişi de săgeţile sarcasmului. Însă, o ! ticălo­
şie ominească! Vine o vreme, un minut, unde fieştecare
5 lupt aş din acel război, pănă şi cel mai mare erou, se vede
s�lit a părăsi cîmpul gloriei şi a să face nevăzut ca un fug�­
n ... Grupele se deşiră, duşmăniile se uită şi toţi în sfîrşit
se depărtează de la fîntînă cu pasuri răpizi.
�upă cu:-a de apă, fieştecare pătimaş se odihneşt.e, vr�
10 doua ceas un de chinurile ce au suferit la fîntînă. Val Insa
de �cea odihnă! Ea samănă cu cea de pe urmă n.oa pt� a
U!lUi osîndit la moarte. Tot soiul de oţeriri îl cuprind �cInd
g�ndeşte la baia răce care-I aşteaptă, şi păn� �e. scapa de
dînsa, el este cufundat într-o necurmată nehmsbre, ce se
15 măreşte s.a';! .se micşurează de zece ori pe ceas, d��� pricina
nestatormcIeI atmosferii. Ochii lui stau ţintiţi cu grIJa asupr.a
munt�lui numit Capul Popii, ca asupra unui baron:etru SI:
gur, ŞI dacă vede fruntea acestuia acoperită cu aburi, atunCI
un fior îngheţat îi trece pin trup, căci este încr�dinţat �e
20 a avea vînt sau ploaie în vremea băii; iar dacă cenul e ser;lll
d�asu�ra muntelui, un fel de curaj mincinos vine de-l :m�­
glle, dîndu-i sperare că va fi soare cînd s-a scălda. În sflrşIt,:
zece ceasuri şi giumătate au sunat; el trebuie să mearga
!a Lobogo! Se porneşte cu faţa schimbată şi c"ll: t�.lbur�area
25 in .suflet! ... picioarele îl poartă cu greu; dar iată-l ca au
agiuns ! Acum merită a fi privit.
• Îndată ce soldatul care e de pază au închis uşa b�ii după
dI�s�I�. uz: dezgust înfricoşat de apă se zugră:veşte lr;; OChll
lUI ŞI II da un aer de om turbat. Toate lucrunle ce-l rmpre-
30 giur� şi care se arată lui îi aduc sloiuri de gheaţă pe spinare.
Basmu.l unde are să între i se pare o gură a iadului ; clocobre<l:
gazului în apă sună la urechea lui ca rîsul dimonesc a unui
geniu fantastic, şi nenorociţii ce-i vede strîrnbîndu-se în Lobo­
go îi închipuieşte ca nişte suflete muncite de draci. Un ames-
35 tec grozav de gemete şi de răcnite se rîdică de la picioarele
lui şi merge de se perde în văzduh, suflînd în peptu-i o spai­
mă copilărească, care îi zburleşte părul pe cap. Şi mai ales
cînd gîndeşte că acea armonie dureroasă este produsă prin
înrîurirea unor suferinţi ce însuşi are să pătimească în cu-
40 rînd, atunci soarele chiar se întunecă pentru dînsul.
17'4
I
1
[175]
Pentru orişicare altul tabloul ce înfăţişază Lobogo plin de
bolnavi ar fi un izvor bogat de petrecere şi de rîs, fiindcă fie­
ştecare din aceştia gioacă un rol cît se poate de comic. Unul
chiuieşte ca un postaş ; altul miorlăieşte o arie jalnică de
5 la Lucia, hăcuită prin clănţănirea fălcilor; altul se roagă
italieneste la soare ca să fie mai ferbinte, zicîndu-i Sore
amico 1 i Un al patrule se sfădeşte cu feciorul lui pentru
numărul minutelor; şi toţi împreună, tremurînd, ţipînd, cîn­
tînd, şuierind şi văitîndu-se, produc un totul ridicul foarte
10 vesel pentru un privitor, dar foarte puţin încurajător pentru
pătimaşul nostru.
Iată-l însă dizbrăcat, gata de a să arunca în braţele
groaznicului Lobogo. Face un pas spre el inima-i bate!
mai face unul ... ochii i se painjinesc! încă unul ...
15 picioarele-i slăbesc şi el pică în genunchi pe marginea basi­
nului, ca un vinovat ce ar cere iertare. Un vînt răce se stîr­
neşte tocmai acum, lunecă pe trupul lui şi prin neplăcut a
lui dismierdare îl sileşte a întra mai degrabă în apă. La
acest sămn urît, el îşi udă capul iute, se freacă pe subsuori
20 şi, oftînd din greu, şi făcîndu-şi cruce, se azvîrle înainte cu
ochii închişi şi cu dinţii strînşi. Un trup mai mult mort de
frică cade şi se acufundă în apă; dar deodată, înviet prin
frigul de gheaţă ce-l cuprinde, acel trup iese afară hemesit,
spăriet, turbat; fuge ca o maşină, dă din mîni, sare pe loc,
25 se bate cu palmele pe pele, ca şi cînd ar alunga nişte albine
de pe dînsa şi într-un cuvînt dă toate semnele de un om scos
din minte, pănă ce razele soarelui, liniştindu-i sîngele, îl
aduc iar în sîmţiri. Dar ce folos! ... aici începe un alt şir
de ticăloşii. Sărmanul nu au scăpat pentru că au ieşit din
30 baie, căci un tremur ca de friguri îl apucă îndată şi îl opreşte
de a să putea îmbrăca răpide, pentru ca să se mai încălzească.
Hainele întră cu greu, colţunii se trag pe dos, ciubotele
nu vreu să-I încalţe, jiletca se îmbumbie strîmb şi toate par
că şi-au dat cuvînt pentru ca să-i prelungească chinul. Slavă
35 Domnului! în sfîrşit s-au gătit! El se depărtează, fugînd
de Lobogo, şi apucă spre munţii de pe-mpregiur; aleargă
tremurînd şi gîfîind ca un gînsac, pănă ce, umplîndu-se de
suflet, cade gios de osteneală şi de căldură, la rădăcina unui
brad.
40 1 Prietene soare! (itaI.: Sale antica.)
175
., .
.. �
.�
[176]
176
Dar cum s-au răcorit, o mulţămire necunoscută naşte
în sînul lui ; trupul i se uşurează, ideile i se lămuresc, inima-i
sîmte o dulce plăcere şi ochii lui, primblîndu-se vesel îrnpre­
giur, se opresc cu dragoste asupra fragilor preseraţi prin
5 iarbă. Cîte idei se deşteaptă atunci în minte-i şi cîte pofte
în peptu-i l Priveliştea acelor milioane de fragi îi însuflă
gusturi pastorale şi sentimentale. Iată-l că se apucă de-i
culege şi-i adună în bucheturi pentru dama care îl încîntă.
Guriţa lui suspină în vremea asta un vers de amor; dar
10 foarte ades tot acea guriţă mănîncă pe drum bucheturile
pregătite cu atîta trudă pentru fiinţa slăvită. O! lăcomie
ominească!
Toată dimineaţa, precum am spus, de la şăse şi pănă la
douăsprezece ceasuri, locuitoriul vremelnic al Borsecului tre-
15 ce pintr-un şir de necazuri, de spaime, de suferinţi morale
şi trupeşti; iar cum au scăpat de grija fîntînii şi a băiei,
ceasurile se fac nesîmţite pentru dînsul, şi fiecare din ele
îi aduce o nouă plăcere, ca răsplată la cele ce au pătimit
mai înainte. Toată ziua se trece în adunări fără pretenţii,
20 în convorbiri prietineşti, în primblări încîntătoare şi mai
ales în sînul acelei frăţii nepreţuite, ce nu se găseşte aiure
decît la băi, şi în acea linişte de minte pe care nu o ameninţă
nici necazurile casnice, acei ţînţari înveninaţi care scurtează
viaţa unui om simţitor, nici şicanurile unei societăţi supusă
25 etichetii.
La Borsec toţi sînt fraţi, de nu în Hristos, dar în borviz.
Dame şi cavaleri fac toate chipurile pentru ca să-şi prici­
nuiască mulţămire şi, în urmare, naşte între ei o unire, pe
care ani întregi nu o pot forma prin tîrgurile cele mari. Cînd
30 soseşte un străin, el este îndată îmbrăţişat cu dragoste, şi
de la cea întîi prezentare el are drit să trateze pe toţi ceia­
lalţi ca şi cînd i-ar cunoaşte de mult; şi cînd se porneşte
cineva, ce jălanie pe cei care rămîn! ce măhniciune! ce do­
vezi de iubire îl întîmpină din toate părţile! în adevăr, unul
35 din meritele cele de căpetenie a Borsecului este de a însufla
oamenilor simţiri omeneşti!
Puţine sînt petrecerile de la Borsec, dar tocmai pentru
că numărul lor e mic, preţul lor e mare pentru acei care le
gustă. Ele se cuprind mai mult în primblări la Steclărie,
40 la Cascadă, la Peşteră, la Stînci ş.c.l., şi în balurile ce se
I
ţ
:1'
eL
------------------------�------------------------
[177]
dau de două ori pe săptămînă, joia şi duminica; dar fieşte­
care din aceste are plăcerea sa deosebită.
Peştera merită mai mult decît toate curiozităţile Borse­
eului a fi vizitată; dar pentru ca să fie văzută în toată săl-
5 batica sa frumuseţă, trebuie ca persoanele ce vor Întra în­
lăuntrul ei să poarte torţii. în acest chip priveliştea e cu
adevărat minunată. Lumina, împrăştiindu-se pe păreţii umezi
a stîncilor şi răsfrîngîndu-se pe feţele persoanelor, înforrnează
un tablou fantastic, ce te face să te crezi într-o altă lume.
10 Umbrele ce se Întind în toate părţile ca nişte urie şi , giocul,
mişcările lor răpizi şi spăimîntătoare îţi insuflă un soi de
groază ce măreşte efectul acelei fantasmagorii; şi deosebitele
glasuri, unindu-se împreună şi găsind o înzecită putere în
ehoul peşterei, produc un vuiet ce te înfierează, un vuiet
15 fără nume ce pare că iese dinrr:6 gură a iadului.
După Peştera de care am vorbit, cele mai interesante
lucruri de privit la Borsec sînt balurile. închipuieşte-ţi o
şală de lemn fără nici o altă decoraţie decit nişte fofeze de
brad în care ard vro douăzeci de lumînări de său; iar În-
20 lăuntrul ei o societate alcătuită de tot soiul de neamuri,
un amestec de tot felul de toalete: dame românce în rochii
delicate şi gătite după modele Parisului; baroane şi conte se
ungureşti îmbrăcate cu pretenţie, dar fără gust; armence
necioplite în haine de jupînese de casă; şi pe urmă fel de fel
25 de frace civile şi militare, unele elegante, dar cele mai multe
cu talii scurte şi cu cozile pănă la călcăie. închipuieşte-ţi,
pe deasupra tuturor acestora, figuri de toată făptura, de
tot calupul, strîmbe, triste, vesele, mojiceşti, ungureşti, şvă­
beşti, dobitoceşti; într-un cuvînt, o bogată galerie de cari-
30 caturi, pintre care de-abie zăreşti cîteva feţe omineşti. Acum
înfăţişază-ţi toate acele fiinţi giucînd, sărind, învîrtindu-se
ca nişte titirezi, bătînd din pintini; iscodeşte în minte-ţi
suciturile de trup cele mai ciudate, strîmbările de obraz
cele mai poznaşe şi aşa 'vei avea o idee de balurile Borsecului.
35 Şi cu toate aceste, o veselie mare e zugrăvită pe feţele
tuturor. în vreme de cinci sau şăse ceasuri toţi gioacă cu
plăcere, petrec cu mulţămire, şi cind vine vremea de a să
sparge balul, e mare părerea de rău ce cuprinde pe toţi iu­
bitorii de danţuri.
40 Am spus la începutul acestui articul că luna lui iunie
este pentru Borsec epoha în care el începe a prinde la suflete!
I
ţ
:1'
.L
, .. ',.
...
177
[178]
n
, ,
I
Trebuie dar să adaug că apropierea lui septembrie este ase­
mine epoha în care aceste îl părăsesc. Fieştecare zi atunci
vede pornindu-se cîte unul sau mai mulţi bolnavi însănă­
toşiţi. Soţietatea se dezbină şi necontenit sîmte cercul său
5 micşorindu-se, pănă cînd cel de pe urmă străin, zicînd un
trist adio locului unde şi-au petrecut vara atît de bine, se
depărtează de el şi îl părăseşte pustietăţii. Borsecul rămîne
iarăşi sîngur, deşărt şi trist ca un mormînt, pănă la vara
viitoare. Cît pentru persoanele care l-au vizitat, ele gîndesc
10 totdeauna cu mulţămire la dînsul, ca la un prietin bun şi
iubit.
(Calendarul Foaiei săteşti, 1 845)
P. S. Tradiţia veche spune că un cioban ce-şi avea turma
de oi în Besarabia, îrnbolnăvindu-se de curgere de sînge pe
15 gură şi viind în ţara lui, în Ardeal, au căzut lîngă izvorul
borvizului şi că, bînd apă din el, au aflat în sînul lui izvo­
rul tămăduirei. Astfel s-au făcut, din întîmplare, descope­
rirea apelor minerale de la Borsec.
[179]
BALTA-ALBĂ
(1847)
D-lui I. Bălăceanu
într-o sară din luna trecută eram adunaţi mai mulţi
5 prietini, toţi lungiţi pe divanuri, după obiceiul oriental, şi
înarmaţi de ciubuce mari, carele producea o atmosferă de
fum vrednică de sala selamlicului a unui paşă. Afară cerul era
învălit de nori vineţi, care se spărgea deasupra Iaşului.
cu gînd de a-l spăla de glod şi de păcate; dar în zădar ei îşi
10 vărsa sudorile! ... Eforia nu încuviinţase proiectul lor!
Pintre noi se găsea un tînăr zugrav frantez, care pentru
întîia dată ieşise din ţara lui spre a face un voiaj în Orient.
- Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu ruşine că,
păn-a nu veni în ţările d-voastre, nici nu prepuneam că
15 se afla în Evropa o Moldavie şi o Valahie. Dar nu mă plîng
nicidecum, de vreme ce, ca un nou Columb, am avut plă­
cere a descoperi eu însumi aceste frumoase părţi ale lumei
şi a mă încredinţa că, departe de a fi locuite de antropofagi,
ele cuprind în sînul lor o soţietate foarte plăcută.
20 - Domnule, răspunse unul din noi, nu te încrede aşa
lesne în descoperirea d-tale, pentru că cine ştie dacă
păn-în sfîrşit nu-i fi pus în frigare şi ospătat de sălbaticii
acestor ţări!
- Domnilor, adăugă străinul rîzînd, vă înştiinţez că, de-oi
25 mai şedea multe zile la masa de la tractirul d-lui Regensburg,
sălbaticii ce-or vroi să mă prefacă în friptură nu or găsi pe
mine decît pelea şi oasele. Cu toate aceste, păn-a nu mă
face jertfa descoperirei mele, daţi-mi voie să vă istorisesc
şi eu partea cea mai curioasă din călătoria mea.
179
, ...
.. .�
.�
[180]
Plecînd din Paris spre a întreprinde un vOIaJ in Orient,
lucru ce, precum ştiţi, s-au făcut astăzi de modă, am agiuns
bun sănătos la Viena; şi de aici m-arn îmbarcat pe un vas
de vapor cu gînd de a coborî Dunărea păn-în Marea Nea-
5 gră, făr-a mă opri nicăire.
Cred că nu e nici unul din d-voastră care să nu fi făcut
voiajul Dunărei şi să nu se fi mirat ca mine de sălbatica
frumuseţă a malurilor acestui rîu între Banat şi Serbia. E de
prisos dar să vă mai vorbesc de acei munţi plini de peşteri
10 adînci şi învăliti cu păduri vechi, precum şi de Porţile-de­
Fer, şi de Turnul-Severinului, şi de rămăşiţile podului lui
Traian.
Voi mărturisi însă că, cu cît mă depărtam de centrul Eu­
ropei şi mă apropiam de ţările d-voastre, curiozitatea mea
15 creştea. în toate părţile videam o altă lume, pe care nici o
visasem. Din toate părţile auzeam răsunînd pe podul vapo­
rului cuvintele: valah, Valahia si, în neştiinţa mea vredni­
că de veacul de aur, nu inţălegeam ce însămna acele enigme,
pentru că eu eram încredinţat că, de la graniţa nemţască
20 şi pănă în Marea Neagră, se întindea numai Turcia Evropei.
în sfîrşit căpitanul, ce vorbea puţin franţuzeşte, îmi tăl­
măci că pămîntul ce se videa de-a stînga noastră se numea
Valahia şi că era locuit de un neam de oamini cu totul stră­
ini de naţia otomană! ... Să vă spun mirarea mea la aceas-
25 tă descoperire e peste putinţă! Atîta numai voi mărturisi
că, de aş fi avut atunci sub mînă pe profesorul meu de geo­
grafie, l-aş fi aruncat în Dunărea!
Din ceasul acela mă sîmţii cuprins de un dor nemărginit
de ştiinţă şi hotării a studia cu de-amăruntul această ţară
30 necunoscută mie şi acel neam de oamini atît de nou pentru
mine. în urmare, ţineam necontenit privirile mele pironite
pe malul stîng a Dunărei, cu sperare de a zări ceva care
să-mi înmulţească cunoştinţile asupra Valahiei; dar se vede
că această provinţie vroia să mă pedepsească, căci ea nu-mi
35 arăta altă decît şesuri pustii ce se unea cu ceriul în depăr­
tare.
Din vreme în vreme însă zăream cîte o fiinţă rătăcită pe
acele cîmpii fără margini sau cîte o adunătură de bordeie
coperite cu stuh; dar nu puteam înţălege de departe dacă
40 acea fiinţă era om şi dacă acele locuinţi primitive înforma
un sat. îmi închipuiam deci Valahia ca un soi de pustiiu vîn-
180
[181]
turat de cîrduri de feare sălbatice şi de oamini pribeji ca
în sînul Africei. .. Rîdeţi, domnilor? dar bun e Dumne­
zău! m-oi întîlni eu vrodată cu profesorul meu de geo­
grafie!
5 Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe
uscat şi a întrerupe călătoria mea în Orient, pentru de a mă ră­
tăci cîtăva vreme în cîmpiile Valahiei. Speram să întru într-o
viaţă nouă şi plină de întîmplări originale. Mă pregăteam
a-mi apăra zilele împrotiva fearelor primejdioase Ji a cete-
10 lor de hoţi ce gîndeam că aş întîlni în calea mea. Imi încăr­
cai deci pistoalele şi sării din corabie pe pămînt, cu gînd de
a răsturna gios pe cel întîi valah ce s-ar înainta spre mine ...
Nici unul din oaminii adunaţi pe mal nu mă băgă în samă,
şi, în loc de duşmani, mă trezii faţă-n faţă cu consulul fran-
15 ţez din Brăila, carele, cunoscîndu-mă de compatriot, mă
pofti la dînsul acasă.
La consulat se afla adunaţi mai mulţi străini care vorbea
cu mare entuziasm de o baltă făcătoare de minuni ce se de­
scoperise în Valahia, de vro cîţiva ani, şi care se numea Bal-
20 ta-Albă.
După zisa acelor prietini a domnului consul, peste zece
mii de oamini se găsea acum împregiurul acelei bălţi şi se
lecuia, văzindu-i cu ochii, de tot soiul de patimi. în acel
izvor de tămăduire orbii cîştiga vederile, surzii auzul, ologii
25 picioarele, bătrînii puterile! şi c.l.
Cum auzii pomenind de o asemine minune, rugai pe
d. consul să-mi înlesnească vreun chip de a mă duce îndată
la Balta-Albă şi, peste o giumătate de ceas, un arnăut întră
în salon vestindu-mi că trăsura era gata. îmi luai un sac
30 de drum şi mă coborîi iute în uliţă.
Cînd acole, ce să văd? . .. în loc de malpost sau de di­
ligenţă, o cutioară plină de fîn, pe patru roţi de lemn cu
schiţile stricate. Patru cai mici, numai oasele şi pelea, pe ca­
re era săpate urme adînci de bici, şi un om sălbatic, bărbos,
35 strenţeros şi înat'mat cu un harapnic lung de un stînjin! ...
Acesta era echipajul meu! Rămăsei încremenit la o aşa de
ciudată privelişte, dar consulul ce se coborîse după mine
începu a rîde şi, incredinţîndu-mă că acela era chipul de
a călători în Valahia, mă îndemnă a mă sui în căruţă.
40 - N-ai grijă, adăugă el; cu trăsura această primitivă
şi cu caii aceştia care samănă mai mult a nişte mîţe postite,
ISt
[182]
îi face un drum de care ţi-i aduce aminte cît îi trăi. Ţine-te
bine, însă!
Priimii aceste sfaturi ca o glumă din partea compatrio­
tului meu şi, clătinînd din cap, drept sămn de îndoială,
5 mă aruncai în cutie, strigînd la postăş: allons1!
Deodată căruţa fugi de sub mine ca un şerpe ! iar eu, fă­
cînd în aer o tumbă neaşteptată, mă trezii pe pave. Ce se
întîmplase? nu ştiu. Atîta numai îmi aduc aminte că, în
vreme cît m-am sculat din colb, ameţit şi zdruncinat, echi-
10 pajul meu se făcuse nevăzut.
Consulul îşi ţinea şoldurile de rîs, şi oamenii din uliţă,
care fuseseră faţă la această întîmplare comică, zicea hoho­
tind: neamto dracoli.
Peste zece minute căruţa veni înapoi ca să mă ieie de a
15 doua oară. Postasul se zbucium a de rîs pe cal; iar eu, astfel
eram de tulburat, încît mi se părea că şi roţile rîdea scîrţîind
de mine!
Mă urcai în sfîrşit de iznoavă pe cuibul acel de fîn; dar
astă dată mă apucai cu mînile ţapăn de căruţă: Allons.
20 - Alon, domnule! strigă postasul şi, înţepenindu-se în
scări, şi chiuind ca un furios, şi pocnind grozav din harapnic,
el porni ca o bombă.
Ce să vă spun, domnilor?. . . .. De cînd sînt nu mi-am
închipuit o alergare aşa de infernală, un lucru atît de ori-
2S ginal!
într-un nor de colb ce zbura pe faţa pămîntului, caii
alerga ca şi cînd a fi întrat dracul într-înşii ; căruţa fugea
încît nu mai avea vreme să scîrţie; roţile se alunga, săltînd
din hopuri în hopuri şi azvîrlindu-mă în sus ca pe o minge;
30 surugiul ţipa, vorbea, pocnea de asurzea cîmpii; iar eu ...
dacă mi-ar fi fost cu putinţă să mă las cu mîna de trăsură
şi s-o bag în buzunariul cu pistoalele, aş fi intrat într-un păcat,
negreşit. Un vîrtej grozav mă cuprinsese în sînul acelui steple­
chasse? diavolesc; ochii îmi ieşea din cap, crierii mi se clătina
3S ca o apă într-o garafă, şoldurile mă durea, dinţii îmi clănţă­
nea, urechile îmi ţiuia; şi de cîte ori mă văitam la vreun
hop mai adînc, de cîte ori strigam: ai, ai! postasul îmi răs­
pun dea: hai, hai, domnule! şi bătea caii din nou, şi chiuia încă
1 Haidem! (fr.)
10 2 Cursă cu obstacole (engl. steeple-chaseţ,
182
[183]
mai sălbatic, şi căruţa fugea încă mai iute, şi eu ameţeam încă
mai tare.
Deodată, cum ne coboream pe o costişă, şăuaşul se potic­
ni; roata de dinainte se izbi de el în repejiune şi se sfărîmă
5 pe loc; iar căruţa, răsturnîndu-se cu mine şi lăsîndu-mă lat
în mijlocul drumului lîngă bietul cal ce-şi sclintise piciorul,
fugi înainte la vale, cu trii cai, cu trii roţi şi cu postaşul ani­
nat ca un scai de coama lăturaşului.
Această de pe urmă întîmplare mă făcu să blăstăm impre-
10 siile de voiaj din Valahia. Două sprăvălituri într-o zi, fără
a socoti tot col bul ce înghiţisem, durerile ce cîştigasem în
tot trupul şi mai ales perspectiva ce-mi rămînea de a sta pe
gios, sîngur, în cîmpiile acele pustii! Toate aceste împregiurări
mă aduseseră într-o astfel de furie, că aş fi mîncat atunci cu
15 mare mulţămire carne de valah!
Stam în drum lîngă nenorocitul şăuaş care gemea la
pămînt şi mă gîndeam ce o să mă fac, încotro să-mi îndreptez
picioarele? pentru că de giur împregiurul meu nu zăream
altă decît şesuri goale!. .. Cînd mă trezîi iarăşi cu postaşul
20 lîngă mine. El nu păţi se nimic, pentru că, precum v-am spus,
se aninase de coama lăturaşului cînd i se poticnise calul.
Cătam la dînsul, intrebîndu-I prin semne ce avea de
gînd să facă? dar el, bodogănind din gură ca un urs supărat
şi apăsindu-şi căciula pe ochi cu mînie, se descinse de brîu,
25 legă cu el schiţele roţii celei stricate şi o aşeză la locul ei;
pe urmă, scoţînd şăua din spinarea calului celui căzut, o
puse pe lăturaş şi, mai adăugînd vro cîteva noduri la frîn­
ghiile ce slujea de hamuri, încălecă şi-mi făcu sămn să mă
sui în căruţă.
30 Ce puteam să fac? .. Mă urcai de iznoavă, cu capul
plecat ca un osîndit la moarte ce s-ar sui pe carul ghilotinei,
şi pomii iarăşi în fuga mare, deşi căruţa nu mai avea decît
trii roţi şi giumătate, deşi postaşul nu mai avea de bătut cu
harapnicul decît trii cai, adică doi înainte şi unul la oişte,
35 pe care el era călare. Cît pentru nenorocitul dobitoc ce-şi
sclintise piciorul, el rămase sîngur în urma noastră, neavînd
altă mîngîiere decît cuvintele ce-i zise postaşul cînd se des­
părţi de dînsul, adică: manca-te-ar luP!
Soarele acum asfinţise, şi luna împreună cu stelele se
40 arătaseră pe cer, întocmai ca nişte privit ori pe băncile unui
teatru. Mi se părea că toate planetele se uita cu ochii strălu-
183
. , .
.. .�
[184]
1
r
i
, 1
I
'1
citori la mine şi asista la epizodul voiaj ului meu ca la cea mai
poznaşă comedie de pe faţa pămîntului. Şi astfel îmi vuia
capul din pricina zdruncinărilor ce sufeream, că mi se părea
că aud din vreme în vreme un hohot lung si răsunător deasu-
5 pra capului meu! ' ,
Cu toate aceste, tîrziu, pe la vro zece ceasuri de noapte,
am agiuns pe malurile unei bălţi late, care steclea ca o tabla
de argint la razele lunii. Postaşul mă întrebă prin sămne unde
să mă ducă? Eu, care credeam că Balta-Albă era numele unui
10 tîrg, precum Marienbad, sau Ems, sau Baden, îi răspunsei:
a Balta-Alba. Şi mărturisesc că în acest răspuns era cuprinse
toate sperările mele: sperarea de a scăpa de salturile mortale
a căruţii ; sperarea de a mînca un biftec la tractir şi mai
ales dulcea sperare de a mă odihni o noapte întreagă pe un
15 pat elastic ş.c.l. Uitasem acum că mă găseam într-o parte a
lumei în care, cu cîteva ceasuri mai înainte, visasem lupte
cu sălbatici şi cu feare răpitoare.
încă o fugă bună de cal şi am sosit într-un sat alcătuit
de bordeie coperite cu stuh şi coronate de cuiburi de cocos-
20 tîrci. Forma bizară a acelor locuinţi, pintre care se înălţa
o mulţime de cumpene de fîntîni, ca nişte gîturi de cucoare
urieşe : urletul cînilor ce alerga pe sub garduri; ciocănitul
barzelor care-şi da capul pe spate la razele lunii şi, într-un
cuvînt, amestecul acel de umbră şi de lumină, care da lucru-
25 rilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume.
Cînd mă trezii însă din acea uimire plăcută, mă văzui sîngur
în mijlocul unei pieţe neregulate şi plină de schini. Postaşul
îmi descărca se bagajul lîngă mine şi se făcuse nevăzut cu
căruţă cu tot.
30 închipuiţi-vă, domnilor, poziţia mea. Străin, într-un colţ
de pămînt necunoscut mie, rătăcit într-un sat unde nu se
zărea nici ţipenie de om, încungiurat de vro douăzeci de
cîni care vroia numaidecît să afle ce gust are carnea de franţez,
neştiind nici limba, nici obiceiurile locului! închipuiţi-vă
35 toate aceste împrejurări pe capul unui om şi mă veţi crede
lesne dacă v-oi spune că admirarea poetică ce mă cuprinsese
deocamdată, se prefăcu într-o grijă, vară primară cu spaima.
Fiind însă că ţălul meu, viind la Balta-Albă, nu era de
a petrece noaptea în convorbire sufletească cu stelele, îmi
40 făcui drum cu băţul pintre claia de cîni ce îmi aţinea calea
şi mă hotărîi a-mi căuta, eu sîngur, vreo ospeţie. Pomii
184
[185]
deci pin sat, ţiindu-mi sacul de drum într-o mînă şi avînd
drept tovărăşie un escadron de cîni ce-mi arăta dinţii lor
ascuţiţi, ca dovadă de plăcerea ce ar fi avut a-i înfige în mine.
Un ceas întreg am umblat ca o nălucă pintre gardurile
5 satului, cînd sărind peste o vacă culcată în mijlocul uliţii, cînd
trezind vreun cucoş adormit, care sărea spăriet de pe gard
pe casă, cînd împedecîndu-mă de giugul unui car lăsat în
drum, cînd ferindu-mă de a pica într-o fîntînă, pentru că am
păcatul de a nu videa prea bine noaptea. Dar în zădar!
10 nici una din acele case nu avea înfăţoşare de tractir; şi, după
o lungă primblare, rămăsei încredinţat că ceea ce căutam nu
se afla în Balta-Albă!
.Diable l ziceam în mine, se vede că sînt osîndit a împlini,
în astă noapte, rolul lui Acteon din mitologie!" Şi de ciudă
15 începusem a-mi descărca mînia asupra cînilor ce se obrăznicea
mai mult în privirea persoanei mele, cînd deodată zării
o caleaşcă cu şese cai şi intovărăşită de un călăreţ care venea
în partea mea.
Abie avui vreme a mă da în laturi, şi echipajul şi omul
20 cel călare trecură ca un fulger pe lîngă mine, lăsînd în văzduh
cîteva note armonioase de glasuri femeieşti şi cîteva fragmente
de o veselă convorbire ce mă pătrunseră de mirare şi de
bucurie. .. Acele cuvinte ce auzisem în treacătul trăsurii
era franţeze!
25 Ah, domnilor! nu poate cineva să-şi închipuiască ferici-
rea ce umple inima unui om rătăcit într-o ţară străină, cînd
el aude deodată limba patriei sale!. .. Eu am nebunit cînd
am auzit fără veste: ah, c' est charmant! c' est adorable ! c' est
original! şi, în exaltarea mea, am început a alerga după
30 caleaşcă, răcnind: arritez ! 1
Echipajul nu se opri, dar cavalerul se întoarse înapoi şi,
alergînd spre mine, strigă: qui appele? 2
- Un compatriote, îi răspunsei, un francais !
Cavalerul se apropie.
35 - Ce pofteşti? mă întrebă el.
- Iubite compatriotule, îi zisei, fiindcă Dumnezău au
binevoit ca să ne întîlnim în fundul Evropei şi într-un pustiiu
ca acesta, îndreaptă-mă, te rog, la vreun tractir, pentru că
1 Opriţi! (fr.)
-40 2 Cine strigă? (fr.)
185
.\
c •
... .�
[186]
., 1·
de vro două ceasuri, de cînd am sosit aici, nu am întîlnit altă
zidire însufleţită decît cînii de care mă vezi încungiurat.
- Domnule, nu am onor a fi compatriotul d-tale şi
totodată nu pot să te duc la tractir, după cum doreşti, pentru
5 că nu s-au rîdicat nici unul păn-acum la Balta-Albă; dar dacă
vrei să găzduieşti într-o casă ţărănească, ca toată lumea,
pot să te slujesc.
i! - Cum nu, domnule? Îţi voi rămînea prea recunoscător,
mai ales că m-am săturat de stele.
10 Tînărul cavaler puse atunci mînile la gură în formă de
trombă şi strigă: străjer! La răcnitullui cînii lătrară din toate
părţile, cocostîrcii spărieţi ciocăniră în toate cuiburile şi
un om se ivi de după un gard; dar ce om! o matahală na1tă,
groasă, spătoasă, bărboasă, fioroasă!
15 Acea nălucă, înarmată cu un ciomag cu care ar fi turtit un
buhai, îşi scoase căciula dinaintea noastră şi ascultă poroncile
călăreţului cu un aer de supunere, aruncînd din vreme în
vreme o căutătură sălbatică în partea mea.
Ce vorbea amîndoi împreună? Ce punea ei la cale pentru
20 mine? Nu ştiu; dar căutăturile posomorîte a străjeriului
deştept ară în inima mea oarecare sîmţiri de îndoială şi mă
si liră a băga mîna în buzunariul cu pistoalele.
Peste cîteva minute, călăreţul îmi zise: "Domnule, altă
casă neocupată nu se află acum aici decît bordeiul acestui
25 străjer; mergi cu dînsul şi noapte bună". După aceste, el
se închină zîmbind, răpezi calul în galop şi se depărtă în
cîmpii, fără a-mi da măcar vreme de a-i mulţămi.
Iată-mă-s de a doua oară într-o poziţie destul de critică;
faţă-n faţă cu un soi de urieş îngrozitor, carercăta la mine,
30 pare că ar fi vroit să mă înghiţă dintr-o îmbucătură. Dar
nu-mi perdui cumpătul astă dată, căci, făcînd două pasuri
îndărăpt, mă pusei într-o poză teatrală şi-l măsurai cu ochii
de cîteva ori, vroind a-l face să înţăleagă că nu-mi era frică de
dînsul. El, însă, nebăgînd în samă pantomima ce făceam, se
35 porni cu mare linişte cătră casa lui, zicîndu-mi ca postaşul:
hai, domnule!
Hai, domnule! îi răspunsei dîrz şi cu un glas pe care căutam
a-l face cît se putea mai gros, şi mă dusei pe urma lui. Agiun­
serăm curînd la un bordei a cărui descriere nu voi face-o
40 pentru că, dintăi, mi-ar fi peste putinţă, şi, al doile, fiindcă
pentru d-voastră ea ar fi de prisos. Cît în privirea impresiilor
186
[187]
ce-mi făcu acea locuinţă primitivă, vi le pot lesne tălmăci,
fiindcă şi acum păstrez suvenire proaspete de ele. Şi spre
dovadă vă rog, domnilor, să priviţi sămnul roş care îmi
decorează fruntea.
5 Această impresie am priimit-o cînd am întrat înlăuntrul
casei străjerului. Uşa fiind prea gios şi fruntea mea prea sus,
amîndouă s-au ciocnit ca două bile pe un biliard, făcînd un
carambol, care, prin efectul său retrograd, m-au trimis să
cad în ogradă, cu zece pasuri în urmă.
10 Ameţit de această lovire neaşteptată, am întrat şovăind
în sîngura cameră ce alcătuia apartamentul străjerului şi
bojbăind pin întuneric, m-am aruncat cu desperare pe sîn­
gurul pat ce-i slujea de mobile; dar îndată am şi răcnit aşa de
tare, încît străjerul au alergat lîngă mine, spăriet şi cu un
15 tăciune aprins în mînă. .. îmi sfărmasem toate ciolanele
din trup, căci patul era de lemn, fără aşternut, fără perne,
fără nimic!
Străjerul, însă, înţălegînd pricina văitărilor mele, începu
a rîde ca un urs, zicînd: nu-i nimic, nu-i nimic, aduse din
20 tindă un ţol şi o cergă, pe care le aşternu pe scîndurile patului.
Pe urmă iesi din casă, adăugînd iar: "N eamto dracoli 1" si
se depărtă î� sat. El îşi făcuse datoria de ga;dă; îmi da�e
tot ce avea: casă, pat, aşternut şi noapte bună 1 Ce-mi trebuia
mai mult?
25 Această de pe urmă gîndire şi mai ales truda ce păţisem
toată ziua mă făcură să mă liniştesc peste cîteva minute;
şi dar, înarmîndu-mă cu răbdare, stîlcit, flămînd, năcăjit,
îmi aşezai sacul de voiaj drept pernă şi mă culcai încet, ca
şi cînd aş fi fost de steclă. Un somn adînc mă şi cuprinse
30 îndată şi mă prefăcu într-un butuc păn-a doua zi.
Dimineaţa, pe la opt ceasuri, mă trezii într-un vuiet
\ înfricoşat, într-o harhalaie infernală de sunete, de clopote
de cai, de pocnite de bice şi de răcnite de oamini! Ce putea
fi acel zgomot!. .. Casele ardea? Sau o bandă de sălbatici
35 dusmani daseră năvală în sat?
'Giumătate spăriet şi buimăcit de somn, ieşii iute afară,
cu pistoalele în mîni; dar în loc de cele ce gîndeam, văzui,
plin de mirare, vro triizeci de trăsuri de toată forma: brişte,
braşovance, carete, caleşte, toate înhamate cu cîte patru,
40 şese sau opt cai, şi toate îndreptîndu-se, în fuga mare, cătră
o baltă ce steclea departe la razele soarelui.
187
[188]
Acea baltă era izvorul minunilor de care auzisem vorbind
la Brăila cu atîta entuziasm! Mă pomii şi eu îndată pe urma
trăsurilor, fără a şti lămurit ce făceam, pentru că de cînd
pusesem piciorul pe pămîntul Valahiei, îmi perdusem de
5 tot sirul ideilor.
Şi asta nu trebuie să vă mire, domnilor, dacă vă veţi
aduce aminte prin cîte sîmţiri deosebite şi împrotivitoare tre­
cusem eu în vreme de cîteva ceasuri. Giudecaţi chiar sînguri.
Întru în Valahia ca într-o ţară pustie, şi deodată aud
10 vorbind de o societate de zece mii de suflete adunate la niste
băi, aproape de Brăila. Această aflare mă sîleşte să-mi schi�b
ideea şi să cred că Valahia ar putea fi o ţară mai civilizată de
vreme ce are băi carele trag atîta lume la dînsele. Însă căruţa
poştii şi întîmplările neplăcute ce întîmpin pe drum şi în
15 satul de la Balta-Albă mă fac a mă întoarce iarăsi la ideea mea
cea dintîi şi, în urmare, mă culc cu încredinţare că mă găsesc
într-o ţară sălbatică. Închipuiţi-vă dar ce revoluţie s-au făcut
în crierii mei cînd a doua zi dimineaţă am văzut o mulţime de
caleşte evropieneşti pline de figuri evropieneşti şi de toalete
20 evropieneşti! Nu puteam crede că eram treaz şi mă socoteam
a fi faţă la vreo fantasmagorie nepricepută; fantasmagorie
cu atît mai curioasă că îmi înfăţoşa tot soiul de contrasturi,
precum: baloane de Viena cu înhămături necunoscute pe la
noi; pălării de Franţia cu şlice orientale; frace cu anterie;
25 toalete pariziane cu costumuri străine şi originale. Mai adău­
giţi la aceste pocnitele şi răcnitele postaşilor, mişcarea a
triizeci de trăsuri ce se întrecea pe cîmp, mulţimea cailor
înhămaţi la. dînsele, clopoţeii ce suna la gîtul lor şi, în sfîrşit,
efectul noutăţii acestor lucruri în ochii unui străin, ş-aşa vă
30 veţi putea lesne închipui espresia comică a figurei mele în
faţa unui spectacul atît de neaşteptat.
Mă pomii precum v-am spus pe urma trăsurilor, cu
presimţire de a întîlni în drumul meu alte nouă minuni;
şi, în adevăr, acea presîmţire nu mă înşălă ; căci lucrurile ce
35 văzui mă aruncară într-o mirare si mai adîncă!
Pe marginea unei bălţi late ză�ii deodată un soi de tîrg
ce nu era tîrg, un soi de bîlci ce nu era bîlci; o adunătură
estraordinară, o înşirare neregulată de corturi, de căsuţi
de scînduri, de vizunii, făcute în rogojini, de braşovence, de
40 cai, de boi, de oamini, care informa de departe una din pri­
velişti1e cele mai originale de pe faţa pămîntului. Lîngă o
181\
[189]
cutie de scînduri, unde bogatul trăgea ciubuc, se clătina de
vînt o şatră de ţoluri rupte, în care săracul se pîrlea la soare.
Aproape de aceasta, se rîdica o cuşcă de rogojini lipită de
o braşovancă ce slujea de cameră de culcat. Mai încolo,
5 un car mare, coperit de un lăicer, figura ca un palat cu două
rînduri, căci la rîndul de sus, adică în car, sta grămădiţi
o femeie cu trii copii, iar la rîndul de gios, adică sub car,
găzduia bărbatul împreună cu un cîne ş.c.l.
Ce să vă spun, domnilor, în sfîrşit? Nu cred să fie alt
ro spectacul în lume care să-mi poată face o impresie mai mare
decît acea ce mi-au pricinuit privirea acelui tîrg nou, care la
cel mai mic vînt era în primejdie de a să preface în ruine.
Pe de o parte ticăloşia sa pitorească, pe de altă parte luxul
echipajelor ce alerga pe malul bălţii; acel amestec de toate
ts contrast urile mă silea să mă cred cînd Într-o insulă din
Oceania, cînd într-o capitalie a Evropei, şi prin urmare nu
ştiam cu siguranţie dacă acele ce videam era un vis a închi­
puirei mele sau lucruri în fiinţă.
Mă Înaintam chiar ca o maşină pintre toate acele minuni,
20 oprindu-mă cîteodată spăriet în faţa unor trupuri de oamini
lungite goale pe marginea drumului şi mînjite cu glod din
cap păn-în picioare. Mi se părea că acele trupuri, culca te la
soare, erau leşuri de morţi, dar mă încredinţai pe urmă că
acei nenorociţi era pătimaşi ce înadins se ungea cu glodul
25 din baltă ca cu alifia cea mai vindecătoare.
Balta era plină de scăldători şi vuia de răcnite şi de risuri.
Toţi, din toate părţile, bărbaţi şi femei, venea de se arunca
în apă, la un loc, cu o nepăsare vrednică de timpurile cele
mai nevinovate ale lumei si cu o veselie ce mă îndemnă si
30 pe mine a lua o baie. într�i deci în baltă şi mă înaintai caie
de vro două sute de paşi, călcînd printr-un glod negru şi
unsuros, în care mă cufundam pănă în genunchi la fieştecare
pas.
Cum mă depărtam de mal, deodată mă trezii Între patru
35 femei, carele, întocmai ca nişte naiade, era coperite numai
cu vălul cristalin al apei!. .. E de prisos să adaug că mă depăr­
tai iute de ele, ruşinat şi cerîndu-le pardon.
"Maladroit! 1 ziceam în mine, se vede că am întrat tocmai
în locul de scăldare hotărît pentru sexul frumos!" Şi apucai
·40 1 Neîndernînatic ! (fr.)
189
• < •
, .�
[190]
în stînga, cu gînd de a ieşi din hotarele împărăţiei femeieşti;
dar in curînd mă găsii iarăşi faţă-n faţă cu vro trii sirene albe
şi vesele ce se împroşca una pe alta cu apă. De iznoavă fugii
înapoi ruşinat, de iznoavă cerui pardon şi apuc ai în dreapta,
5 neştiind încotro mă îndreptam, pentru că răsfrîngere a soare­
lui pe suprafaţa bălţii mă orbise de tot.
Impregiurul meu auzeam fel de fel de glasuri, unele
bărbăteşti, altele dulci şi armonioase, care cînta melodii
străine pe cuvinte necunoscute mie; şi cu cît păşeam înainte,
10 mă întîlneam cu fiinţi de sexul frumos sau cu fiinţi de sexul
nefrumos; şi cu cît făceam acele întîlniri apropiete, rămîneam
încredinţat de starea sălbatică a Valahiei, pentru că numai
într-o ţară sălbatică puteam videa acel amestec nevinovat
de sexuri.
15 Dar în vreme ce mă adînceam atît în baltă, cît şi în gîn-
duri, rămăsei deodată încremenit pe loc, căci auzii lîngă mine
o convorbire franţeză !
Trii tineri ce zării aproape vorbea împreună: unul purtînd
o cealma de glod pe cap, altul avînd o mască iarăşi de
20 glod pe obraz, şi al triile făcîndu-şi pe pept o giletcă tot
de glod.
- Aflat-aţi - zise unul - cele de pe urmă minuni ale
bălţii? .. O damă de la Moldova, care de doi ani nu se putea
sluji nicidecum de mîna sa cea dreaptă, după ce au luat vro
25 triizeci de băi, au făcut astăzi cruce cu insasi mîna de care
pătimea. Asemine, doi surzi au cîştigat auzul, şi un ficior
al meu, ce era plin de răni peste tot trupul, s-au vindecat de
ispravă prin întrebuinţarea glodului acestei bălţi!
- Nu e de mirare - răspunse altul - căci balta în care
30 ne găsim este adevăratul izvor al tămăduirei ... Dar nu ştiţi
ce întîlnire curioasă am făcut astă-noapte în satul Balta-Albă,
după ce m-am despărţit de voi? Cum treceam călare prin
sat, aud deodată strigînd: arritez, arritez l şi zăresc un om
alergînd în partea mea. Ce era? un biet străin, un francez,
35 carele sosise de un ceas acolo şi care de un ceas se primbla pe
uliţi încungiurat de o claie de cîni, căutînd un tractir.
La aceste cuvinte ale tînărului, mă apropiei de dînsul, plin
de bucurie, şi-i zisei, apucîndu-l de mînă: "Eu sînt, domnul
meu, acel străin de care ţi-au fost milă astă-noapte şi sînt
40 recunoscător soartei că te întîlnesc de a doua oară pentru ca
să-ţi mulţămesc!"
100
[191]
/'
Nu am trebuinţă, domnilor, să vă mai adaug că acel
trii tineri mă priimiră îndată în societatea lor şi că, prin
manierele lor plăcute, mă siliră a mă crede în Valahia iarăşi
ca într-o ţară civilizată.
5 Ieşind din baltă tuspatru, ne duserăm să vizităm cu
de-amăruntul curiozităţile aşezate de-a lungul malului şi,
în vreme ce treceam pe dinaintea lor, unul din tovarăşi mi
le tălmăcea, rîzînd:
- Iată, domnule, zicea el, o lume nouă, vrednică de a
10 deştepta închipuirea d-tale de artist. Iată un tîrg de cîteva
mii de suflete, un tîrg ce s-au înfiinţat în cîteva zile şi care
peste cîteva săptămîni se va şterge de pe faţa pămîntului,
întocmai ca Babilona, ca Niniva ş.c.l.: un tîrg în care nici
o taină casnică nu se poate ascunde, din pricina lipsei zidurilor,
15 a uşilor şi a ferestrelor; un tîrg, în sfîrşit, cu totul necunoscut
Evropei, dar în care civilizaţia ei este reprezentată prin
magaziile de scînduri a două marşande de mode! Iată o
lume ce în ochii d-tale pare a fi sălbatică, dar care are soiul
ei de civilizaţie deosebită. Aici ne găsim în împărăţia contras-
20 turilor celor mai originale; aici luxul şi sărăcia, durerea şi
veselia, ideile nouă şi ideile vechi, costiumele Evropei şi
costiumele româneşti, toate sînt unite la un loc, sînt meste­
eate la un loc şi produc un efect neînchipuit atît ochilor cît
şi mintei; aici ...
25 -Aici, adăugă altul, privirea se îndestulează, dar stomahul
rămîne desert! Haideti mai bine aiure să sidem la masă.
Îndată 'ne si suiră� într-o droscă cu săse 'cai si în curînd
agiunserăm în �atul Balta-Albă, la' o casăţărănească. Camera
în care întrarăm era tot asa de mică si de bine mobilată ca
30 aceea a străjerului meu. ' ,
- Domnilor, zise rîzînd stăpînul vremelnic acelei case,
vă poftesc să fiţi cu cea mai mare luare-aminte în privirea
mobilelor şi a oglinzilor ce acopăr păreţii. .. Cu astă condiţie
vă poftesc la masă!
35 Şi, zicînd aceste, el întinse gios la pămînt o rogojină,
puse în mijloc o măsuţă rotundă cu picioarele scurte, aruncă
pe dînsa patru şervete şi patru linguri de lemn şi ne îndemnă
pe toţi să ne aşezăm turceşte împregiurul mesei. Pe urmă
bătu în palme şi trii slugi întrară aducînd, unul o tabla cu
40 pîne albă, al doile un castron cu borş, iar al triile cîteva bu­
telci de Bordeaux.
191
[192]
1:
:,1
- Domnilor - ne zise iar tînărul ce ne ospăta - fiindcă
paharele sint de prisos in satul acesta, fiecare din noi să se
înarmeze de o butelcă şi să facă cu ea ce va socoti de cuviinţă
spre a-şi stînge sătea.
5 Noi urmarăm indată sfatul acesta şi ne puserăm a minca
din castron, cu o frăţie orientală vrednică de foamea noastră.
După borş, feciorii aduseră alte bucate, care imi plăcură
mult, deşi imi era cu totul necunoscute.
Nu voi uita niciodată acea masă originală, şi poziţia
10 noastră la pămînt, şi veselia ce au domnit intre noi pănă la
sfîrşit, şi răcnitele ţiganilor lăutari ce cinta la uşă, şi entu­
ziasmul cu care tovarăşii mei au purtat un toast Franţiei,
şi danţurile naţionale ce au giucat ei, şi dărnicia lor cătră
lăutari, şi luptele in glumă ce s-au iscat intre noi după masă
15 şi care au ţinut pănă la cinci ceasuri.
înspre sară ne duserăm călări iarăşi pe malul bălţii, cu
gind de a face o primblare cu vaporul! Inţălegeţi prea bine,
domnilor, că ideea unui vapor pe Balta-Albă era în stare
să-mi aducă o mirare nemărginită; dar cind zării maşina ce
20 purta un nume atît de falnic, începui a rîde ca un nebun. Vapo­
rul Bălţii-Albe era o plută de grinzi, avînd un cort mare
drept coperiş şi două roţi mici de moară aninate pe laturile
ei. Acele roţi, care ii meritaseră numele de vapor, erau învîrtite
în apă de patru oamini şi, prin mişcarea lor, purta incet
25 pluta pomenită pe faţa bălţii.
Ne suirăm pe dînsa vro triizeci de persoane, dame şi
cavaleri, precum şi o bandă de lăutari ţigani şi, pănă pe la
opt ceasuri de sară, făcurăm o primblare sentimentală sub
razele lunii ce se rîdicase in cer. Damele se cam temea de
30 furtuni şi alte întîmplări a navigărei, dar cavalerii care sta.
pe lîngă dumnealor le făcură giurămînt de a le scăpa Înot
din orice primejdie, şi aşa ne întoarsărăm la mal teferi,
voioşi şi gata de a merge la balul ce se da În satul Balta-Albă.
Acel bal, care era menit spre a-mi răsturna toate ideile
35 mele asupra stării sălbatice a Valahiei, mă aduse într-o incin­
tare neaşteptată! Peste două sute de persoane adunate într-o
sală mare ce purta nume de Cazino alcătuia o soţietate cu
totul evropienească, atît prin toaletele lor plăcute, cit şi
prin a lor maniere civilizate. Vă las dar să gîndiţi, domnilor,
40 ce impresie imi făcu acea adunare, mie care eram încă
asurzit de strigările furioase a postaşului din Brăila, mie
192
il
ii
:1
It
[193]
care eram încă stîlcit de patul casei străjerului, mie, în sfîr­
şit, care asistasem la scenele din tîrgul aşezat pe malul bălţii!
Dar, mai cu samă, cînd făcui cunoştinţă cu cîteva dame ro­
mânce tinere şi frumoase şi cînd le auzii pe toate vorbind
5 limba franţeză întocmai ca nişte pariziane, credeţi-mă că mă
socotii în palatul încîntat al unui vrăjitor.
Ochii damelor atît de fărmăcători, zîmbetele lor graţioase,
glasurile lor dulci, taliile lor bine făcute şi care se mişca
răpi de în figurile contradanţului, sau trecea ca fantasme
10 albe în vîrtejul valţului; acel amestec de flori, de toalete
scumpe, de lumine şi de muzică, mă îmbătaseră atît de
mult, încît uitasem de tot că mă aflam în fundul Evropei, pe
marginea Orientului. Şi cînd se sfîrşi balul şi cînd ieşii din
sală şi mă găsii iarăşi într-un cîmp pustiiu, nu mă putui
15 opri de a zice cu cea mai adîncă încredinţare: "în adevăr,
Valahia este o ţară plină de minuni! una din ţările care sînt
descrise în Halima !"
După vro două ceasuri, îmi luai adio de la prietinii mei
de baltă şi mă pornii spre Galaţi într-o brişcă jidovească, cu
20 gînd de a mă sui în vaporul Ţarigradului. Lăsai satul în urma
me şi mă afundai în cîmpii, după ce întî1nii în cale-mi vro
două companii de cavaleri şi de dame ce se primbla cu
lăutari pe lună.
Iată, domnilor, istoria voiaj ului meu la Balta-Albă. în 24-
25 de ceasuri am văzut atîte lucruri nepotrivite, atîte contrast uri
originale, că nu ştiu nici acum dacă Valahia este o parte a
lumei civilizate sau de este o provinţie sălbatică! Dumnea­
voastră, domnilor, care mă încredinţaţi că nu-i nici o deosebire
între Valahia şi Moldova, puteţi să-mi tălmăciţi acest problem.
30 (Calendarul A lbinei, 1 8 4 8)
tI, "
, .-
.}
[194]
CĂLĂTORIE îN AFRICA
DE LA BIARITZ LA GIBRALTAR
D-lui 1. Alecsandri
Iubite frate! - De 12 ani act: H, de cînd călătoresc prin
5 deosebitele părţi ale lumei, tu mă urmăreşti cu ochii şi cu
sufletul. Dulcea iubire de fraţi, care ne leagă împreună, naş­
te în inima ta o grijă tainică asupra soartei mele de călător,
soartă espusă la tot soiul de întîmplări, şi adeseori de peri­
cuIe. De aceea preocuparea mea cea mai necontenită este de
10 a-ţi scrie din toate colţurile pămîntului unde mă aflu, pentru
ca să-ţi dau sămn de viaţă şi să te îndemn a fi liniştit în pri­
virea mea, căci este un Dumnezău priitor pentru călători.
Eu acum am sosit la Gibraltar, această stîncă urieşă aco­
perită cu tunuri engleze; şi peste cîteva ore plec la Maroc,
15 spre a vizita în grabă coastele Africei, păn-a nu întra în
Spania. De vroieşti a cunoaşte cum am făcut drumul pănă
aici, îţi trimit jurnalul meu de călătorie. Adio; ie-ti copiliţa
pe braţe şi spune-i că moşul ei are să-i aducă de giucărie pe
sultanul de Maroc.
20 (Gibraltar, 1 8 5 3)
1
TOVARĂşUL MEU DE DRUM
Mă aflam de o lună la Biariţ, oraş mic, perdut în fundul
golfului de Gasconia, pe ţărmurile Oceanului, şi îmi petre-
25 ceam zilele într-o necurmată plăcere. De la fereasta salo­
nului meu, ochii mei se primblau fără saţiu, cînd pe albas-
194
-,
[195]
-,
tra şi mult măreaţă întindere a mărei, cînd pe tainica ne­
mărjinire a ceriului. Inchipuirea mea, urmînd zborul ochi­
lor, se legăna pe vîrful argintiu al "al uri lor şi, lunecînd pănă
în fundul orizonului, mergea adeseori de se oprea, ca o pasere
5 călătoare, pe catargurile corăbiilor ce treceau în depărtare.
Cîte voiagiuri plăcute am făcut astfel! cîte ţărmuri frumoase
am vizitat, fără a mă mişca de pe jîlţ!
Cînd răsărea soarele şi întindea un văl de aur pe faţa
oceanului, mă coboream degrabă pe malul năsipos şi mă
10 aruncam în valuri. Răcoarea lor mă pătrundea şi îmi cauza o
mulţămire nespusă; mişcarea lor mă legăna ca pe un copil
în braţele mamei sale. însă, deşi cîteodată îmi treceau pe
deasupra capului valuri mari şi mă făceau să înghit fără voie
apă amară şi sarată, deşi altă dată ele, zdrobindu-se chiar
15 în peptul meu, îmi frîngeau şelele şi mă da peste cap, aceste
mici întîmplări adăugeau o nouă mulţămire petrecerii mele
de înotător.
într-o zi, însă, marea fiind liniştită şi limpide, mă de­
părtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare
20 fără a videa încotro mă îndreptam, căci ochii mei, ţintiţi pe
bolta cerească, admirau formele fantastice ale norilor.
Deodată capul meu se ciocni de un alt cap ce venea spre
mal, şi carambolul fu atît de tare, încît mă cufundai ameţit,
pănă ce atinsei fundul. Fiind însă că nu aveam gust nicide-
25 cum de a rămînea acolo, mă izbii puternic în sus, şi într-o
clipală părui în faţa apei, boldind ochii de giur împregiur
cu oarecare spaimă. Atunci văzui chiar lîngă mine, ieşind din
mare, capul cu care mă ciocni sem şi care era dreaptaproprie­
tate a unui tînăr englez.
30 Ne uitarăm unul la altul cu multă mirare şi puţină mînie
şi, închinîndu-ne apoi ca într-un salon, legarăm o convorbire
foarte interesantă între noi:
- Frumos carambol am făcut împreună! Oceanul a slujit
de biliard şi capetele noastre de bile.
35 - O! ies.
- Te-am lovit tare?
- O! ies.
- îmi pare foarte rău. Te-ai cufundat adînc?
- O! ies, pănă în fund.
40 - Ca si mine; si ai înghit it ceva apă sărată?
- O! ies, ca V1:0 două litre.
195
[196]
- Şi eu nu mai puţin. Eşti englez, domnule?
- O! ies; dar d-ta ?
- Român!
- De la Roma?
5 - Ba de la Moldova.
- Hau!
Trebuie să fac aici o observare. în convorbirea englezilor
cuvîntul afirmativ O! ies! (aşa) şi esclamarea hau! joacă un
rol foarte mare; ele corespund cu caracteristicul îhî şi cu
10 poznaşul elei al românilor.
După această scurtă convorbire, englezul şi eu plecarăm
cătră mal, înotînd unul lîngă altul, şi, păn-a nu agiunge,
tovarăsul meu zise:
- M-am scăldat astă-primăvară la Cadix în Marea Me-
15 diterană şi m-am înecat de două ori ...
- Si n-ai murit niciodată?
-Nu.
- Bravo! Eşti tare la viaţă.
Englezul meu începu a rîde cu mulţămire şi mă întrebă
20 de cunoşteam Cadix?
- Nu-l cunosc încă, îi răspunsei; dar am de gînd a ple­
ca din Biariţ peste trei zile, pentru ca să intreprind un vo­
iaj în Spania.
- Hau! . . . Ai de gînd să mergi în Spania?
25 - Dar; am de mult dorinţa de a videa această ţară pli-
nă de minuni.
Englezul se opri puţin, inotînd în loc, şi îmi zise:
- Domnule, am făcut cunoştinţă împreună prin un chip
neobicinuit, lovindu-ne în capete şi înecîndu-ne pe giumă-
30 tate, păn-a nu ne videa la faţă. Toate aceste împregiurări mă
fac a dori cunoştinţa d-tale mai de-aproape şi mă îndeamnă
a te ruga să-mi dai voie ca să te întovărăşesc în călătoria
d-tale.
Această propunere neaşteptată mă făcu şi pe mine să
35 mă opresc în loc şi să arunc un hau englezesc.
- Bine, domnule, îi zisei, nu este o lună de cînd ai vizi­
tat Spania, şi acum vrei iar să începi acest voiaj?
- O! ies! dacă mă primeşti ca tovarăş de drum.
- Te priimesc cu mare mulţămire.
40 - Cînd plecăm?
- La 18 a lunei, adică peste trei zile.
196
[197]
- Şi unde ne întîlnim în ziua plecărei?
- În Baiona, pe Piaţa de Arme.
- Prea bine; adio.
- A revedere.
5 Iată cum se întîmplă de-mi gasIl un tovarăş de călă-
torie tocmai în fundul Oceanului.
II
MALPOSTA
A treia zi după această întîmplare, îmi luai ziua bună
10 de la bătrînul marineri care mă găzduise în vreme de patru
săptămîni la Biariţ şi, zicînd adio măreţului Ocean, plecai
la Baiona, unde agiunsei după o oră de cale. Fiind însă că
mai aveam vreme de aşteptat pănă la plecarea malpostei,
o intrebuinţai primblîndu-mă prin oraş, cu gînd de a găsi
15 pe noul meu tovarăş de călătorie.
De la ciocnirea capetelor noastre în sînul mărei, nu mai
dasem cu ochii de el şi, prin urmare, dacă n-aş fi ştiut cît e
de serioasă parola unui englez, aş fi considerat propunerea
lui de a mă întovărăşi în Spania ca o propunere făcută în
20 apă şi căzută în baltă. În curînd însă îl zării pe piaţa tea­
trului, aşezat la o masă dinaintea unei frumoase cafenele
şi bînd un grog1 ferbinte. El mă aştepta în costiumul său
de turist, costium demn de însemnat prin mulţimea buzu­
narelor şi prin mărimea bumbilor.
25 Cum mă zări, englezul îmi dete un gud morning2 şi mă
strînse de mînă cu o amicie care îmi sclinti degitele.
- Unde mergem mai întîi? îl întreb ai.
- La Tuluza, ca să vizităm vestitul Capitul.
- Şi de la Tuluza?
30 - La Nima, ca să videm ruinele romane.
- Şi în sfîrşit?
- La Marsilia, ca să ne îmbărcăm pentru Spania.
- Foarte bine; însă nu socoţi c-ar fi mai simplu, fiindcă
ne găsim pe marginea Spaniei, să întrăm îndată pe părnîn-
35 tul ei?
1 Băutură specific englezească, făcută din apă fierbinte, zahăr, lămîie
şi alcool.
2 Bună dimineaţa (engl.: good morning).
197
.'1, •
.. �
[198]
I
'1
1 I
l!
- Cu adevărat ar fi mult mai simplu; dar nu-mi place
să fac ca toată lumea. Iată planul ce propun: de la Marsilia
mergem de vizităm toată coasta Spaniei: Barcelona, Valen­
tia, Cartagena, Malaga etc., pănă la Gibraltar. De aici ne
5 îndreptăm spre Cadix, şi de la Cadix începem adevăratul
nostru voiaj în Spania, vizitînd: Sevilia, Cordova şi Grena­
da. Pe urmă agiungem la Madrid, unde ne oprim cîtă vreme
ne-a plăcea, pănă a nu ne întoarce în Franţa. Acest plan
îl socot mai nimerit; însă dacă voieşti ca să trecem îndată
10 munţii Pirenei, eu sînt gata să te urmez ori pe unde vei
merge.
- Planul d-tale este prea bun şi îmi place, cu atît mai
mult că eu am obicei a călători fără mars-rută hotărîtă de
înainte, ci numai după îndemnurile fantaziei mele. Haideţi
15 dar pe la Marsilia, şi să ne fie călătoria fericită!
- Ol rait j1 răspunde tovarăşul meu. Şi amîndoi veseli,
sprinteni ca nişte şcolari în vacanţie, ne ducem la biuroul
malpostei, ne suim în trăsură şi plecăm din Baiona pe la
11 oare.
20 Caii pornesc ca nişte zmei, pavelele răsună sub copitele
lor, şi în curînd ambele oraşe Baiona şi Saint-Esprit, despăr­
ţite prin rîul Adur, rămîn în urma noastră cu fortificările
lor pline de tunuri.
Dintre toate modurile de călătorit, cel mai plăcut şi mai
25 comod este fără îndoială malposta; şi dintre toate voiaju­
riIe din Europa, unul din cele mai frumoase este voiajul
de la Baiona la Tuluza, în departamentul numit Bas-Pirenei.
Malposta nu priimeşte decît doi călători, fiind menită a
duce corespondenţiile cu cea mai mare răpegiune; ea face
30 tot drumul în fuga cailor, zi şi noapte, fără a să opri nicăire
mai mult de cinci minute. Călătorii trebuie dar să se îngri­
jască a lua cu ei provizii, căci altmintere ar fi espuşi a ră­
mînea nemîncaţi şi nebăuţi 24 de oare întregi, împregiurare
critică, ce este foarte vătămătoare entuziasmului.
35 Soşeaua trece de-a lungul munţilor Pirenei, în mijlocul
unui şir necurmat de grădini frumoase, de livezi îmbelşu­
gate şi de cîmpii răcorite prin rîurile Adur şi Gava. Oriînco­
tro se îndreaptă ochiul, întîlneşte privelişti romantice, caste­
luri nouă şi elegante, parcuri pline de o veselă verdeaţă,
40 1 Bine (engL : alt right).
198
r
[199]
în vreme ce fundul orizonului este cuprins de minunata
panoramă a Pireneilor. Adaogă pe lîngă aceste o climă plă­
cută, un cer limpide şi albastru, o soşea curată, o trăsură
comodă înhamată cu cinci zmei voinici si o inimă voioasă
5 de călător. Ce poate dori un om mai muit pentru ca să fie
mulţămit şi să uite toate necazurile vieţii?
Tovarăşul meu părea pătruns de o adîncă mulţămire
sufletească şi începuse a cînta o arie engleză foarte originală,
deşi puţin armonioasă. Caii, spărieţi, se vede, de acel cîntic,
10 alergau cît ce puteau; roţile zburau pe petrişul luciu al
soşelei ; clopoţeii aninaţi de gurile ham uri lor zuruiau vesel;
postaşul pocnea din bici necontenit şi glumea cu toate ne­
vestele ce întîlnea pe drum; copacii de pe marginea soşelei
fugeau în urma noastră ca o armie pusă în rîsipă; iar noi,
15 lungiţi pe perinele trăsurei, fumam cu plăcere şi priveam
prin fumul albastru al ţigaretelor cîmpiile şi munţii carii
păreau că se învîrteau împregiurul nostru.
După puţină tăcere, tovarăşul meu şi eu ne uitarăm mai
cu luare-aminte unul la altul, cu gînd de a face o cunoştinţă
20 mai de aproape şi, după un examen desăvîrşit de vro
cinci minute, rămîind mulţămiţi de fizionomiile noastre, în­
cepurăm a grăi:
- Minunat început de călătorie! Nici cald, nici frig, nici
colb, nici glod. Cum e mai bine.
25 - Cu adevărat; şi pe lîngă aceste avantaj uri, adaugă că
trecem prin una din cele mai frumoase părţi ale Franţiei,
sub un cer limpide şi albastru care se întinde deasupra noas­
tră ca o boltă de smarald.
- Eşti poet, domnul meu?
30 - Cîteodată ... cînd vreu să uit lumea; dar d-ta?
- Şi eu cînt din vreme în vreme, însă nu din liră, ci
din trîmbiţă.
- Plăcut instrument!
- îţi place?
35 - Foarte mult ... de departe.
- Te cred. Ştii pentru ce am învăţat a suna din trîmbiţă?
- Pentru ca să alungi splinul ), poate?
- Ai gîcit. Sînt acum doi ani de cînd mă apucase această
boală grozavă, care aduce pe om încet-încet la desperare
40 1 Splinul, boala urîtului de care englezii pătimesc mult în ţara lor [V.A.]
199
. ,
, �
.�
[200]
şi îl face să dorească a scăpa de viaţă prin orice chip. Spli­
nul îmi abătuse sufletul, îmi întunecase mintea, îmi adusese
dezgust de toate plăcerile lumei şi, într-un cuvînt, mă îm­
pinsese chiar pe margina mormîntului, căci hotărîsem a mă
5 împuşca.
- Şi cum ţi-ai schimbat hotărîrea?
- În minutul în care era să mă trimit pe ceea lume;
cînd era să trag cocoşul pistolului îndreptat spre fruntea
mea, am auzit deodată o trîmbiţă sunînd o bucată jalnică
10 din opera Lucia a lui Donizetti; însă într-un chip astfel
de ciudat, Încît m-au umflat rîsul ca pe un nebun şi mi-au
răcorit splinul.
- Şi drept recunoştinţă pentru acest instrument care
ţi-au scăpat viaţa, ai hotărît să te faci trompetaş?
15 - Dar; şi de atunci îmbuc trîmbiţa şi rup urechile celor
ce mă ascultă, de cîte ori vine de mă cearcă urîtul.
- Cred că nu-i avea nevoie să faci muzică cît vom fi
împreună.
Englezul începu a rîde şi îmi făgădui că m-a scuti de
20 acea plăcere în toată vremea cît vom călători amîndoi. Eu
îl încredinţai asemine din parte-mi că nu-i voi ceti nici o
poezie, şi astfel ne făcurăm cei mai buni amici din lume.
După închierea acestui tractat între noi, aprinserăm două
ţigare rumene de Havana, carele ne făcură să gîndim fireşte
25 la ciubucul turcesc şi, prin urmare, la voiajurile în Orient.
- Fost-ai în Asia? mă întrebă englezul.
- Am fost cu un compatriot al d-tale, sir Dicson.
- Dicson? doctorul Dicson.
- Dar; un tînăr foarte plăcut, adevărat jentlman, nalt,
30 purtînd ochelari.
- Ochelari de aur?
- Întocmai; îl cunoşti?
- Cunosc o persoană asemine precum zici, dar să nu-
meste Covlei ... Nu-i el.
35 '- Acest Dicson era mare amator de cafe turcească şi
cunoştea toate cafenelele cele mai vestite de pe Bosfor, atît
din partea Evropei, cît şi de pe malurile Asiei; însă îmi
mărturisa că nime în lume nu ştia să facă cafe mai bună
decît dervişul Abdalah-Osman, pe care îl întî1nise el în dru-
40 mul ce duce la Brusa. Dicson făgăduise dervişului să-i tri­
mită o păreche de metanii de calembec, drept mulţămire
200
T
[201]
pentru minunatul felegean de cafe ce gustase la el; dar nu
găsise încă nici un prilej ca să-şi împlinească făgăduinţa.
Aflînd în sfîrşit că eu era să mă pornesc de la Constanti­
nopoIi ca să merg la Brusa, îmi încredinţă părechea de me-
5 tanii şi mă rugă ca să o dau din parte-i lui Abdalah-Os-
man, dacă l-aş întîlni cumva în călătoria mea.
- Şi l-ai găsit?
- L-am găsit.
- Cum, unde şi cînd?
10 - La anul 1845, între Ghemlic şi între Brusa, în Asia.
Plecasem din Constantinopoli pe un vapor turcesc, cu gînd
de a merge să vizitez Brusa, vechea capitală a Imperiului
Otoman, vestită prin numărul minarelelor ce se înalţă din
sînul ei ca lăncile unei armii de urieşi, precum şi prin fru-
15 moasele materii de mătasă lucrate în fabricile sale. Dezbărcînd
la Ghemlic, sat mic de pe malul asiatic a Mărei de Marmara,
tovarăşii mei şi eu ne suirăm pe cai şi luarăm drumul Brusei.
Cărarea ce duce la acest oraş, bătută de copitele cailor
şi ale cămilelor, trece peste cîmpii şi colnice acoperite cu
20 o iarbă sălbatică şi mirositoare, şi călătoriul este expus, în
vreme de şese oare, la razele arzătoare a unui soare de foc,
ce îl coace chiar ca pe un ou în pelea lui.
Feţele noastre se roşiseră ca nişte rodii coapte şi ni se
părea că aveam fiecare cîte un boţ de iască în gît. Setea ne
25 muncea fără milă si ne silea să răcnim turceste: aman!
cînd din norocire s�sirăm la mijloc de cale, pe' malul unui
mic pîrău. Cîţiva paltini mari şi frunzoşi formau un verde
oazis chiar lîngă cărare şi împrăştiau o umbră drăgălaşă
împrejurul lor.
30 Î ţi poţi închipui bucuria noastră!
Ne coborîm îndată de pe cai şi dăm năvală la izvor;
dar păn-a nu apuca a bea, un bătrîn ce sta culcat sub copaci
aleargă spre noi şi ne opreşte de a face o asemine nebunie,
căci, osteniţi şi înferbîntaţi cum ne găseam de pe drum,
35 ne-am fi îmbolnăvit pe loc de înghiţeam cît de puţină apă
răce. El ne sfătuieste să ne odihnim mai întîi vro cinci mi­
nute la umbră şi ne pofteşte pe nişte rogojini curate care
îi serveau lui de pat.
Bunătatea întipărită pe faţa acestui om ne îndeamnă a
40 primi invitarea lui, şi dar, fără întîrziere, ne şi lungim sub
paltini, aşteptînd cu nerăbdare învoirea lui, pentru ca să
201
\ ...
.. .�
[202]
sorbim dintr-o duşcă pîrăul întreg. Fiecare secundă ne pare
un an, fiecare minută, un secol! În sfîrşit cinci minute se
împlinesc! . . . Săltăm în picioare cu ochii ţintiţi spre izvor;
dar iată că bătrînul derviş ni se înfăţişază cu o cutie de
5 rahatlocum şi cu o tabla de pahare cu apă.
Evalah! Işalah ! Maşalah l ... Într-o clipală cutia şi
paharele sînt deşerte, setea noastră stînsă, şi mulţămirea
noastră cu atît mai mare că bătrînul ne aduce îndată pe
o altă tabla mai mică cîteva felegene de cafe; dar ce cafe!
10 o minune de cafe, plăcută, parfumată, demnă de un sult an !
Fiecare picătură cuprindea o comoară de mulţămiri necu­
noscute; credeam că sorbeam raiul lui Mohamed topit în
felegeanuri.
Numai un sîngur om pe lume era în stare să facă
15 ase mine cafe, şi acel om trebuia să fie Abdalah-Osman de
care îmi vorbise Dicson la Constantinopoli. Adresîndu-mă
deci la dervişul bătrîn, îl întrebai:
- Nu eşti d-ta Abdalah-Osman?
- Benim 1, răspunse dervişul.
20 - Cunoşti pe Dicson-Bei?
_ Evet 2.
- Dacă eşti Abdalah-Osman şi cunoşti pe Dicson-Bei,
iată o păreche de metanii de calembec ce m-au însărcinat
amicul nostru ca să ţi le aduc, ca un suvenir pentru minu-
25 nata cafe ce au băut la d-ta. Zicînd aceste, am dat metaniile
bătrînului Abdalah-Osman; iar el îşi dismierdă barba cu o
adîncă uimire şi îmi făcu trei temenele, în vreme ce încă­
lecam pentru ca să-mi urmez drumul la Brusa.
Englezul meu mă asculta cu mare luare-aminte şi, deo-
30 dată, lovind tare cu pumnul în trăsură, făcu giurămînt ca
să meargă la anul viitor în Asia şi să se oprească la giumătate
cale a Brusei, pentru ca să guste cafeua vestită a lui Abda­
lah-Osman. Nu ştiu de mai există încă acel pustnic cuvios,
care de mai mulţi ani acum vieţuia sîngur pe malul unui
35 pîrău necunoscut din Asia şi care avea de mulţămire a da
tuturor călătorilor rahatlocum, apă proaspătă şi cafe gratis;
dar ce ştiu de sigur este că, dacă el nu s-au dus încă să-şi
1 Eu sînt (turc.).
2 Da (turc.).
,
1
[203]
,
1.
priimească răsplata cuvenită în raiul lui Mohamed, negreşit
are să facă cunoştinţă cu englezul meu la anul viitor.
În vreme ce istoriseam această anecdotă, soarele se co­
borea spre apus într-un ocean de flacări, şi razele lui străbă-
5 teau ca nişte săgeţi de aur pintre frunzele copacilor. Munţii
Pirenei se invăleau treptat cu o mantie roşietică, iar vîr­
furile lor, acoperite de omăt, păreau încununate cu diade­
muri strălucitoare. Umbrele se luptau cu lumina şi se rîdicau
pe poalele dealurilor; ceriullimpide şi transparent se întindea
10 deasupra noastră ca un văl subţire şi albăstriu, prin care
se zărea, ca prin vis, lucirea argintie a cîteva stele. Un sîngur
nor, ce avea forma unui vultur urieş, se îndrepta spre cul­
mea munţilor şi părea că zbura cătră cuibul său, ascuns
în naltele stînci a Pireneilor. Era acum momentul tainic
15 cînd toată natura se pregăteşte pentru odihna nopţii; ora
în care sufletul se pătrunde de o dulce melanholie şi se înalţă
pe plaiurile cereşti de merge să se închine lui Dumnezeu.
Englezul meu scoase dintr-un buzunar un fes roş împes­
triţat cu feliurite cusături şi, acoperindu-şi capul, se înfundă
20 în colţul caleştei, unde începu curînd a horăi. Eu însă, care
cu greu pot să adorm la drum, căzui pe gînduri şi, în dulcele
leagăn a malpostei, mă răpezii pănă la Moldova.
Îmi revăzui ţara, familia, amicii cu o duioasă bătaie
de inimă şi, supus farmecului acelei dulci reverii, mă simţii
25 rătăcind în lumea drăgălaşă a suvenirelor . .. însă un hop
a trăsurei mă trezi din acel vis frumos lîngă tovarăşul meu
de drum, ce avea un aer de mandarin hinezesc sub fesul
ţuguiet ce îi cădea pe nas.
Acum umbrele nopţii acoperiseră pămîntul, şi copacii
30 se zăreau ca fantasme din altă lume ce se alungau pe cîmpi,
pănă ce se perdeau în întunericul depărtărei. Mii de stele
străluceau pe bolta cerească; unele cădeau de-a lungul ce­
riului, lăsînd o urmă argintie după dînsele; altele se oglin­
deau în apa Adurului; altele păreau că lunecă ca nişte mari
35 brilianturi pe omătul din vîrfurile Pireneilor.
Tot era în lume tainic şi adînc-pătrunzător; iar în tă­
cerea cumplită a naturei, în nemişcare a obiectelor ce ne
încunjurau, răpegiunea malpostei sămăna îndoită, tropotul
cailor şi sunetul zurgalăilor aveau ceva fantastic. Fanarele
40 trăsurei aruncau înaintea lor, pe soşea, o pată lungă de lumină,
203
. ,
... .
[204]
! i
I
I
I
I
în care can se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se
încolăceau sub dînşii ca nişte balauri negri.
îmi închipuiam că mă aflam în împărăţia fantasmelor,
răpit de carul unui geniu de noapte şi urmărit de hîrîitul
S grozav a unor balauri nevăzuţi. însă luna se rîdică Încet
pe marginea orizonului, şi, la gingaşa sa lumină, Iantas­
magoria peri într-o clipă. Umbrele fioroase se făcură nevăzute,
balaurii întrară în pămînt, şi cruntul lor hîrîit se prefăcu
în nevinovatul horăit al englezului ce dormea cît şepte la
10 spatele mele.
De-ar putea cineva să stenografieze toate gîndurile care
trec prin mintea omului într-o noapte frumoasă de călătorie,
ar produce volumuri întregi de idei înalte şi de prostii. Spre
zori de ziuă, somnul veni să-mi închidă ochii. Adormii ca
lS un fericit, pentru ca să visez pe Alexandru Macedon giucînd
parola cu Papură-vodă. A doua zi mă trezii în Tuluza.
III
TULUZA, NIMA, MARSILIA
E un spectacul foarte curios pentru un călător de a asista
20 la deşteptarea unui oraş şi de a-l surprinde în toaletă de
noapte.
Cum începe ziua a să ivi, oraşul începe a .bni. de nişte
sunete surde şi depărtate, carele încet-încet se tot măresc
ca fluxul mărei. Ici-cole, se arată cîte un om de-abie deş-
2S teptat din somn şi care trece răpide şi dispare ca o stahie
în umbra deasă a stradelor. Unde şi unde cîte o fereastră sau
cîte o uşă de magazie descopere forme omineşti învălite în
halaturi şi încoronate cu scufii de noapte; iar cu cît lumina
creşte, stradele se umple de suflete ca un mare furnicar.
30 Toate casele dau drumul afară unui număr de locuitori carii
se răspîndesc prin oraş şi, lucru demn de însămnat! deodată,
ca şi cînd ar fi ieşind din pămînt, se înaintează din toate
părţile mulţime de vite, de căruţe şi de oameni încărcaţi
cu provizii. Atunci �tul se preface în zgomot; mii de gla-
3S suri, mii de răcnite se rîdică în văzduh, unindu-se cu tropotul
cailor şi cu durduitul carelor pe paveua oraşului. Unii strigă
marfa ce au de vîndut, alţii se sfădesc pentru preţ şi toţi
delaolaltă ascuţesc glasurile lor; iar mai ales dacă în acel
e 204
[205]
vălmăşag vine de se adauge şi ragetul magarilor încărcaţi
cu panere pline de legumi; dacă în vremea acestui contert
asurzitor se întîmplă să treacă pe uliţi un regiment de sol­
daţi conduşi de sunetul darabanelor, apoi nu-ţi rămîne alta
5 de făcut decît să-ţi astupi urechile şi să împungi de fugă în
lume.
De la ferestrele otelului în care mă opri sem şi care se
află pe piaţa Capitolului, am asistat la un asemine spectacul.
Acea piaţă mare, din pustie ce era cînd sosirăm în Tuluza,
10 se acoperi în curînd cu sute de panere pline de provizii şi
cu o poporaţie întreagă de precupeţi veniţi de la ţară. Un
ocean de verdeţuri se întindea sub ochii noştri, şi grămăzi
nalte de ouă se rîdicau în mai multe punturi a pieţei, ca nişte
stînci de marmură albă; dar peste două ore, ouă şi verdeţuri,
lS păsări şi poame, într-un cuvînt, toate acele provizii se fă­
cură nevăzute, căci sute de servitoare si de bucătari se
aruncaseră asupra lor ca un nor de loc�ste pe un lan de
grîu verde.
Englezul meu privea această scenă cu o nespusă melan-
20 colie ominească! Cea dintîi grijă a omului, cea mai neapă­
rată nevoie a acestei fiinţi, ce se crede de neam îngeresc,
este a să îndopa ca oricare alt dobitoc. Stomahul este tiranul
ominirei l
Eu făceam alt soi de observări mult mai puţin filosofice,
25 dar totuşi întristătoare. Privind mărimea pieţei şi regula
care prezida la vînzarea proviziilor zilnice ale oraşului, îmi
aduceam aminte de medeanul glodos al Sfîntului Spiridon
din Iaşi, unde, cînd vezi carnea zvîrlită pe tărăbi şi poamele
ascunse într-un nor negru de muşte, îţi vine să te hotărăşti
30 a muri de foame!
Vestitul Capitol a Tuluzei nu răspunde nicidecum la ideea
ce naşte numele lui, căci, departe de a avea vro asămănare
cu monumenturile romane, el este un simplu palat ca toate
palaturile moderne şi serveşte de curte judecătorească. În
35 sînul său gîgîieşte claia vorbariţă a avocaţilor, de dimineaţă
şi păn-în sară. Avocaţii din Capitolul Tuluzei ţin locul gîş­
telor care au scăpat Capitolul Romei.
Tuluza e un oraş destul de mare şi frumos, aşezat pe
malul Garonei. Numele acestui rîu este foarte cunoscut în
40 Franţa, căci locuitorii de pe malurile lui au reputaţia de
a fi palavragii. Gascon sau copil a Garonei însămnează fan-
205
[206]
l
I
r'
II
'II
�
faron. Cu toate aceste, Garona e un rîu măreţ şi are destulă
apă pentru ca să-şi poată spăla copiii de asemine pată.
în alergarea noastră prin oraş, dăm fără veste de o alee
largă de copaci, care este locul favorit de primblare a tulu-
5 zenilor. în capătul ei, asistăm la rîdicarea statuiei lui Paul
Riket, plănuitorul canalului de Langedoque, ce uneşte oceanul
cu Marea Mediterană. Ferice de acei carii, într-o ţară ca
Franţia, cîştigă recunoştinţa naţiei; numele lor este înscris
pe marmură şi pe bronz, ca un titlu de glorie pentru patria
10 lor. Cînd oare românii vor îndeplini datoria lor de a ridica
statui acelor eroi carii, prin faptele lor măreţe, au adus
strălucire neamului românesc?
Plecăm din Tuluza pe la ameazi, şi a doua zi, la 6 oare
dimineaţa, sosim buni teferi la Montpellier, de unde, făr-a
15 perde vreme, ne îndreptăm spre Nima cu drumul de fer,
trecînd pe la Arlu şi Boquer, două oraşe vestite în Franţa,
cel întîi prin frumuseţa femeilor şi cel al doile prin frumu­
seţa iarmaroace lor .
Nima a fost în timpul domni rei romanilor în Galia un
20 oraş mare, frumos şi împodobit cu o mulţime de monumenturi
ce îi meritaseră falnicul nume de a doua Romă. Patru seculi
întregi Nima a înflorit sub ocrotirea împăraţilor: Cezar August,
Agripa, Caius şi Lucius Cezar, Traian şi Adrian; dar nume­
roasele năvăliri de barbari, în al V secul, şi luptele crîncene
25 cu vandalii şi cu vizigoţii, precum şi chiar cu maurii, carii
birui seră Spania, au despoiat-o de toate averile sale.
Un şir de crai barbari, precum: Enric, Alaric, Almaric,
Teodoric, Hilderic, veniţi de la meazăzi, şi alţii veniţi despre
meazănoapte, precum: Zama, Ambiza, Abderam, Iusif, Amo-
30 zoz etc. au căzut asupra ei ca un cîrd de lupi flămînzi şi au
ruinat-o de tot.
E un lucru surprinzător cum s-au mai putut păstra ru­
inele ce se văd în ziua de astăzi şi care servesc de marturi
a mărimei, a puterei şi a geniului romanilor. Priveliştea
35 acelor gigantice rămăşiţi a unei civilizaţii perdute umple
sufletul de o adîncă admirare si îl face a să închina dinain­
tea măreţei umbre a trecutuhli.
Mare popor a fost acela care a lăsat în urmă-i asemine
mari şi glorioase monument uri ! . .. Şi în ochii mei el are
40 un prestigiu mult mai adimenitor, căci se numea poporul
206
J
[207]
roman. Cît de puternici au fost părinţii! cît de căzuţi sînt
coborîtorii lor!
De-o durere fără margini al meu suflet e pătruns
Cînd gîndesc ce-am fost odată şi-n ce stare am ajuns!
5 :\Ionumente urieşe! marturi de-un măreţ trecut!
Plîng. jălesc cu-amărăciune a românilor cădere.
Însă sufletu-mi e mîndru la a voastră revedere.
Cînd măsor eu înălţimea de la care am căzut!
Dintre toate monumenturile romane din Xima cele mai
10 demne de însămnat sînt:
Arenele. - Amfiteatrul rotund, lucrat în peatră săpată,
şi care servea pentru spectacoluri publice. El putea să cu­
prindă în sînul său 40 000 de privit ori şi este cel mai bine
păstrat dintre toate Colizeele vechi.
15 Casa cvadrată. - Templu ornat cu coloane elegante şi
cu săpături minunate; un capodoperă de arhitectură antică.
Turnul Magnus, Templul Dianei, Băile Romane. - Cel
dintîi, aşezat pe culmea unui deal ce domneşte asupra ora­
şului, iară celelalte două, aflătoare în capătul grădinei pu-
20 blice. Toate merită de a veni cineva cît de departe spre a
le vizita.
Săvîrşind vizitarea oraşului Nima, ne suim iară în va­
gonurile drumului-de-fer şi, după o călătorie de 6 oare prin
cîmpiile Provenţiei, sosim noaptea la Marsilia şi tragem la
25 otelul "Coloniilor".
Marsilia este portul cel mai însămnat al Franţiei şi
chiar al doilea oraş după Paris. Cîteva strade ale sale, şi
mai cu samă acea numită Canebiera, sînt demne de a figura
în capitală. Marsiliezii se fălesc atît de mult de oraşul lor,
30 că zic: "Dacă Parisul ar avea o Canebieră ar fi o mică Mar­
silie". Adevărul este că dacă Parisul ar avea portul Marsiliei,
ar fi cel întîi oraş din lume, sub toate privirile.
Oricît de pompoasă este pretenţia marsiliezilor, trebuie
să mărturisim că oraşul lor este frumos, însufleţit şi foarte
.35 vesel. Miile de corăbii ce întră şi ies din porturile lui îi dau
o mişcare comercială din cele mai importante şi îi aduc o
207
. ,
,'"
,�
[208]
poporaţie de treacăt foarte curioasă. Călătoriul ce se primblă
pe cheiurile portului şi în stradele apropiete de marea în­
tîlneşte tipuri de tot soiul, costiumuri din toate ţările şi
aude răsunînd la urechile sale toate limbile de pe faţa pă-
5 mîntului.
în Marsilia are cineva prilej şi de-a face avere prin co­
merţ, şi de a o cheltui în petreceri, căci el poate găsi în sînul
ei toate înlesnirile unei vieţuiri de lux şi de plăcere. Prim­
blările sînt frumoase, mai cu samă acea numită Prado, care
10 se întinde pănă la malul mărei, trecînd prin un şir de grădini
şi de case de vară foarte plăcute. Teatrurile sînt bune; cafe­
nelele ornate după modelul celor din Paris, şi magaziile
pline de marfă pariziană.
Cît pentru mine, primblarea mea favorită era pe margi-
15 nea portului, unde mergeam în toate zilele de priveam, oare
întregi, formele diverse ale corăbiilor şi lucrul marinerilor
ce încărcau sau descărcau mărfuri. Fiecare din ele înfăţişa
închipuirei mele ţărmurile de unde venise şi mă făcea să
visez la acele locuri necunoscute mie. Lîngă un vas din India
20 se înălţau catargurile unei corvete americane; aproape de
un vapor englez se legăna o corabie spaniolească; mai de­
parte flutura pavilionul norvegian, lîngă pavilionul român;
şi toate la un loc alcătuiau un soi de hartă geografică ce
îmi atrăgea privirile cu o putere magnetică şi îmi însufla
25 tainice dorinţi de a urma zborul lor pe valurile mărei. Mai
cu samă o mare corabie franţeză, nouă, sprintenă şi cochetă
ca o sirenă, îmi fărmăca minţile prin forma ei uşoară şi ele­
gantă. Ea era gata a pleca la Ceilan, raiul Indiei! ... La
Ceilan! ... Mă mir, zău, cum de mă aflu încă în Evropa !
30 Planul nostru era de a vizita toată coasta Spaniei şi de
a ne ambarca pe unul din vapoarele ce fac voiajul între
Marsilia şi Lisabona, trecînd pe la Barcelona, Valenţia, AI­
meria, Alicanta, Malaga şi Gibraltar; dar fiindcă nu se afla
nici unul din acele vapoare în port, nevoind a perde vro 15
35 zile, aşteptînd în Marsilia, ne hotărîrăm a pleca de-a dreptul
la Gibraltar, pe vaporul englez "Livorno", comendat de
căpitanul Campbel.
Aşa, la 23 septembrie, amicul meu şi eu, sprinteni, ve­
seli şi cu pălării de Panama pe urechi, luarăm o barcă care
40 ne duse la vapor prin un dedal de corăbii. Acest vas era
Încărcat cu poloboace de pucioasă şi cu balerce de rachiu,
208
-
[209]
-
două materialuri aprinzătoare, care, de-ar fi luat foc în mij­
locul mărei, am fi ars într-o c1ipală şi ne-am fi stîns de pe
faţa pămîntului! Din această cauză, vro două familii spaniole,
ce era să plece cu noi, rămaseră la Marsilia, preferînd a aş-
5 tepta alt vapor mai sigur.
- Ce hotărăşti? mă întrebă englezul meu, cînd ne sui­
răm pe "Livomo". Mergem cu vaporul acesta?
- Mergem; de-a lua foc corabia, nu vom avea lipsă de
apă.
10 - Care vra să zică, de-om scăpa de foc, nu vom scăpa
de apă. Foarte bine; hai, într-un noroc.
- Hai, căci norocul ţine cu cei nebuni.
Pe la 6 ore după ameazi, căpitanul se suie pe puntea
de lîngă hornul maşinei şi începe a da ordin de plecare. îndată
15 marinerii trag ancora; maşina se pune în mişcare, şi cîrma­
ciul se aşează la roata cîrmei. Căpitanul Campbel strigă ol­
rait! şi corabia, supusă puterei aburilor, lunecă pe nesîm­
ţite între celelalte vase grămădite în port; ea agiunge în
curînd la gura portului, fortificată cu două cetăţi pline de
20 tunuri, iese şi se îndreaptă spre orizonul nemărginit, lăsînd
în urmă-i o lungă coloană de fum negru.
Adio, Franţie iubită! ... Mă depărtez de tine şi D-zeu
ştie de te-oi mai videa, căci maşina vaporului poate să
se spargă de vro stîncă ascunsă sub valuri; căci pucioasa
25 şi spirtul pot să ieie foc ... şi, oricum s-ar întîmpla, marea
stă gata să ne înghită. Dar, într-un noroc! fie ce-a fi! ...
A revedere! Franţie frumoasă şi multiubită !
IV
PE MAREA
30 De multe ori am călătorit pe mare şi de cîte ori m-am
depărtat de marginea pămîntului am slmţit în inima mea
deşteptindu-se un dor ferbinte de familie şi de patrie. în
cele dintîi momente ale plecărei, mă cuprinde o jale adîncă
ce îmi aduce descurajare în suflet şi o presimtire dureroasă
35 ce mă face a crede că nu voi mai videa ţărmurile şi fiinţile
iubite mie, dar în curînd vîntul răcoritor al mărei, legănarea
molatică a corăbiei si întinderea orizonului îmi schimbă
şirul ideilor şi îmi în�uflă o mulţămire nespusă. Atunci îmi
209
,'1. .
.. �
[210]
I
I
pare că mă prefac într-o nouă fiinţă, că toate puterile-mi
sufletesti se măresc si că mă aflu în adevăratul element al
naturei mele. '
Nemărginirile ceriului şi a mărei între care mă găsesc
5 dau aripi închipuirei mele şi o îndeamnă să se rătăcească
în spaţiurile lor. Atunci, ca o pasăre voioasă, ea se înalţă
în seninul ceriului, zboară peste hotarele orizonului, -se cu­
fundă în noianul mărilor şi cearcă a descoperi în depărtare
plaiuri necunoscute şi a pătrunde tainele ascunse în sînul
10 valurilor.
Rari mulţămiri în lume pot fi de măsura acelei nepreţuite
mulţămiri ce gust la începutul călătoriilor pe mare, cînd
mă sîmt aruncat afară din calea obicinuită a vieţii!
Vaporul se înaintează cu răpegiune spre apus şi în urmă-i
15 ţărmurile Franţiei, oraşul Marsilia şi castelul de If, ce se
rîdică pe o înălţime aproape de el, par a să cufunda treptat
în marea. Nu se mai zăreste în fundul orizonului decît un nor
lung şi îngust, care se face nevăzut. Soarele se culcă ca o
bombă înflăcărată, ce ar cădea şi s-ar stinge în valuri;
20 razele lui lunecă pe faţa apei şi se retrag, lăsînd lumea în
stăpînirea nopţii. în curînd stelele se arată ca o ninsoare
de diamanturi, şi marea, perdută în întuneric, ia o privire
îngrozitoare.
::\Iii de gînduri mă împresură în zestimpul amurgului, cînd
25 natura-ntreagă se acopere cu o haină fantastică; mii de vi­
suri vin de mă îngînă cu-ale lor poetice adimeniri, şi, pintre
gînduri şi pintre visuri, ţara mea se arată mie ca o mamă
iubitoare ce mă cheamă la sînul ei.
30
o 1 ţară iubită, o! raiul meu drag,
Oriunde voi merge, prin lume pribeag,
De scumpa-ţi icoană eu sînt însoţit,
De glasul tău dulce sînt gingaş uimit.
�Iă primblu singur pe podul vaporului, cumpănindu-mi
pasurile după legănarea lui şi petrecînd în minte-mi toate
35 scenele interesante a vieţii mele de călător: scene vesele din
Franţia, scene poetice din Italia, scene pitoreşti din Orient,
carele alcătuiesc albumul suvenirelor mele. Şi acea primblare
singuratică s-ar prelungi poate păn-în zori, dacă glasul lui
sir Angel, tovarăşul meu de drum, nu m-ar deştepta din vis.
2!U
,
I
1
[211]
Mă cobor în salon, unde căpitanul mă aşteaptă cu un
vas de punci Înflăcărat pe masă.
- Vină lîngă mine, îmi zice sir Campbel; vină, domnul
meu, să bem împreună în fericirea voiajului nostru. Domnul
5 Angel mi-a istorisit cum aţi făcut cunoştinţă bînd apă
sărată .. , Eu doresc să legăm cunoştinţă bînd punci.
- Acest chip de a face cunoştinţă este mult mai plăcut
decît celalalt, domnule căpitan, şi vreu să-ţi probez că ştiu
a-l preţui.
10 Zicînd aceste, mă pun pe un scaun lîngă căpitanul, care,
Înarmat cu o lingură de argint, aţîţă para romului cu un ta­
lent de om foarte ispitit în asemine îndeletnicire. Angel se
aşează în faţă cu mine şi aruncă din vreme în vreme galişe
căutături asupra băuturei ce se pregăteşte.
15 - Ştiţi - ne întreabă el - care ar fi cea mai minunată
şi mai măreaţă privelişte din lume?
- Care?
- Priveliştea oceanului întreg schimbat într-un vas ne-
mărginit de punci înflăcărat.
20 - Cu adevărat! răspunde Campbel. Ideea d-tale îmi aduce
aminte de sărbarea unei nunţi din India, în oraşul Singa­
pur. Lordul E ... , care este avut cît şepte milionari, se
însurase cu fata unui nabab şi, în noaptea nunţii lui, el pre­
făcuse toate basinurile din grădina palatului său în vase de
25 punci. Cine n-a văzut acea luminaţie fantastică, n-a văzut
nimică! Toţi locuitorii din Singapur au închinat în noaptea
aceea pentru fericirea tinerilor căsătoriţi, şi nici unul nu s-a
putut întoarce acasă teafăr.
- îmi aduc şi eu aminte de o luminaţie fantastică în
30 soiul acelei de care vorbeşti, domnule căpitan. Am văzut-o
în Italia, pe vîrful munţilor Apenini; însă asta-i o istorie
lungă, şi punciul d-tale nu ne iartă de a perde vremea în
povestiri.
- Din contra; punciul se îmbunătăţeşte prin farmecul
35 conversaţiei. Spune dar istoria d-tale, domnule, căci nouă,
marinerilor, nimic nu ne face mai mare plăcere decît poves­
tirea întîmplărilor de călătorii. începe, şi vă promit că voi
povesti şi eu o întîmplare foarte comică ce au avut o mare
înrîurire asupra vieţii mele şi au fost chiar cauza ce m-a în-
40 demnat a îmbrăţişa cariera de marinar.
211
• <
, �
[212]
- Iată dar că încep:
MUXTELE DE FOC
Într-amurgul unei frumoase zile de vară din anul 1839,
amicii mei C. .. N, N ... D! şi eu coboram încet munţii
5 Apenini care despart Toscana de văile Lombardiei. Un vînt
uşor se rîdicase, şi plăcuta lui dismierdare ne trezea din
apatia în care ne cufundase căldura nesuferită a atmosferei.
Toate sîmturile noastre se învioseau sub înrîurirea acelui vînt
răcoritor. Natura ni se părea m�i veselă, seninul ceriului mai
10 limpide, cîntările păsărilor mai dulci [ Părea că ni se ridi­
case de pe ochi un văl întunecos şi de pe inimă o greutate
apăsătoare. într-un cuvînt, apusul soarelui ne făcu să gus­
tăm una din acele tainice mulţămiri ale sufletului, atît de
puternice la vîrstă de 19 ani, încît mintea pluteşte în mii
15 de visuri aurite şi închipuirea se exaltă pănă a crede că
aude cete de îngeri serbînd sfîrşitul zilei pe harpe de aur.
în curînd am agiuns la satul Petra-Maia, ce se găseşte
între Giogo, muntele cel mai nalt al lanţului de Apenini ce
petrecusem, şi între Filigare, hotarele Toscanei. Cînd am
20 întrat în sat, noaptea căzuse şi stelele sclipeau vesel pe bolta
cerească.
Veturinul nostru, adică stăpînul şi totodată vezeteul tră­
surei cu care plecasem de la Florenţa, ne duse la cea mai
bună locantă; iar proprietariul aceştia, sinior Antonio, ne
25 priimi cu toată ţeremonia măgulitoare care aţîţă şi măreşte
galantomia călătorilor. Complimentele şi titlurile de alteţe cu
care ne stropi el, cînd ne-am pogorît din trăsură, ne înduple­
cară cu totul în favorul lui; iar cînd, după o plecată închi­
năciune, el ne luă de subsuori ca să ne suie la rîndul întîi,
30 atunci sinior Antonio cîştigă toată încrederea şi toată sim­
patia noastră, două nobile sîmţimente de care el făcu abuz,
incărcîndu-ne gros la socoteală a doua zi [ Noi am plătit
fără a-i face vro observare cît de mică, fiindcă fusesem tra­
taţi de alteţe, dar ne-am decis de atunce a ne pogorî sîn guri
35 din trăsură şi a ne sui scările locantelor fără agiutor, căci
mai aveam încă de întîlnit mulţi siniori Antonio în drumul
nostru pănă la Moldova.
1 C.N., N.D. sînt: Costache Negri şi Nicolae Docan.
212
[213]
La masă, locantierul ne vorbi despre un vulcan ce s-ar
fi aflînd în apropierea satului şi pe care locuitorii din Petra­
Mala îl numeau Monte di Fo (Munte de Foc). Ne-am hotă­
rît îndată de a-l vizita, şi sinior Antonio, gata la poroncile
5 noastre, ne-au şi găsit pe la vecinii lui trei zmei cu urechile
lungi, înşăuaţi şi înfrîuaţi, precum se cuvinea la nişte alteţe.
Ne suirăm călare fără întîrziere, şi caravana noastră se
porni la pas, cîrmuită fiind de sinior Antonio şi urmărită de
vro doi copilaşi din sat, carii, ţipînd şi sărind cu picioarele
10 goale pe petrele stradelor, zădărau zmeii noştri cu vergi
subţiri; însă aceştia, făr-a-i băga în samă, îşi urmau drumul
foarte liniştiţi, întocmai ca niste filosofi ce ar fi trecînd cu
fruntea s�nină pintre necazu;ile lumei!
Cărarea ce duce la Muntele de Foc şerpuieşte pintre
15 stînci fărîmate şi pe maluri de rîpi adînci; şi fiindcă străinii
s-ar putea primejdui pe jos, locuitorii din Petra-Mala şi mai
ales sinior Antonio au pentru trebuinţa călătorilor locomotive
sigure, ce se numesc magari în limba veche şi asini în cea
nouă. Acest animal este trebuitor locuitorilor de munte ca
20 şi cămila arabilor. Blînd, supus la glasul stăpînului, el îl
duce în spinare pe vîrfurile cele mai nalte ale stîncelor, pe
gurile celor mai adînci prăpăstii, fără a-l pune vreodată
în pericul. Răbdarea lui nemărginită, caracterul său flegmatic
şi cumpănirea pasurilor sale sînt calităţi cunoscute şi care
25 ar face din el o fiinţă perfectă, dacă el nu s-ar abate cîteodată
la un narav orninesc, la îndărătnicie! Cu toate aceste, însă,
marele poet al vechimei, Omir, l-a comparat cu Aiax, unul
din cei mai viteji eroi a poemului Iliadei, şi Delille, poetul
francez care a tradus pe Virgile şi pe Milton, a făcut portretul
30 magariului în versuri foarte măgulitoare, zicînd pintre altele
că:
"Il sert de Bucephale a la beaute peureuse!" 1
Cîţi oamini trec pe faţa pămîntului făr-a merita de a fi
asămănat cu Aiax şi cu Bucefal!
35 Cu cît ne depărtam de sat, greutăţile drumului se înmulţau,
însă bucefalii noştri îşi cumpăneau mersul cu un tact vrednic
de laudă; la fiecare pas ei pipăiau drumul cu copitele, făr-a
să îngriji de petrele care fugeau sub picioarele lor şi care se
1 "Serveşte de Bucefal frumuseţii temătoare!" (fr.)
213
. ,
.. �
[214]
il
ill"
, ,
I
duceau de-a dura în fundul prăpastiiIor. în zădar simor
Antonio îi îndemna cu glasul, şi copiii din urmă cu vergile! ...
ei da numai din urechi, iar din pas nu ieşeau! în fine, după
o cale acrobatică prin tot soiul de rătăcănii, ne-am găsit
5 deodată lîngă vulcan.
Acest Munte de Foc este unul din fenomenele cele mai
curioase a naturei! Pe o suprafaţă de trei stînjini cvadraţi
ard mii de limbi de foc ce samănă a ieşi din pămînt, pe mii
de ţăvii subţiri; şi, lucru de însămnat l acele pări nu se rîdică
10 mai mult decît de o palmă şi au toate însuşirile parei acestui
punci, care arde acum dinaintea noastră, colorul şi chiar
parfumul ei; astfel, încît de ar sta cineva împrotiva vîntului
si ar răsufla duhoarea acelui foc, în curînd s-ar îmbăta.
, Ne puserăm cu toţii împregiurul acestui vulcan; ne
15 aprinserăm ţigaretele la para lui, şi unul din noi începu a
grăi cu sinior Antonio:
- Ce crezi d-ta de focul acesta, siniore?
- Eu? răspunse Antonio, cred ceea ce zic bătrînii din
Petra-MaIa.
20 - Şi ce zic ei?
- Că Muntele de Foc trebuie să fie vro răsuflătură a
iadului. La cuvîntul de iad, sinior Antonio îşi făcu cruce.
- Foarte bine; dar ce dovadă aveţi că iadul se află
tocmai sub munţii Apeninilor?
25 - Probe avem multe: 1° că pe la mezul nopţii se aud
pe-aice glasuri de cucuveici şi gemete grozave, carele par
că ies din fundul pămîntului; 2-le, că padre Bertolomo şi-au
ars barba şi sprinceni1e chiar aice unde şedem noi.
- Care padre Bertolomo? .. Ce i s-au întîmplat?
30 - El este un călugăr capuţin de la Verona, care, ca şi
d-voastră, nu credea că Muntele de Foc este hornul iadului,
ci din contra socotea că ar fi cuprinzînd comori nesfîrşite ...
într-o noapte, iată-I că vine sîngur aice şi, aţîţat de demonul
lăcomiei, se apucă de săpat. Sapă el, sapă mereu de cu sară
35 şi pănă pe la mezul nopţii; iar Satan îl lasă de se munceşte
pănă ce face o groapă adîncă cît un stat de om. Atunci
Duhul-răului dă drumul focului din iad, şi sărmanul padre
Bertolomo se vede deodată cuprins de pară! Strigă, se zbuciu­
mă, cearcă să iasă. .. în zădar! Focul îl învăluieşte din
40 toate părţile şi îi arde şi hainele, şi barba, şi sprincenile.
Din norocire, un călător, trecînd pe acolo, aude răcnitele
214
[215]
capuţinului, aleargă şi îl scapă, căci altmintere Satan îl
prefăcea în friptură pentru ospăţul dracilor.
Zicînd aceste, sinior Antonio îşi mai făcu o cruce, iar
copilaşii aşăzaţi pe Ungă el ziseră cu spaimă: Sania Maria!
5 - Dacă voieşti numaidecît, sinior Antonio, să dai în
sama lui Satan pîrlirea lui padre Bertolomo ... fie! spune-mi
însă, de mult s-au ivit acest foc pe munte?
- Ivirea lui se ţine de o întîmplare ce mi-au istorisit
bunul meu, care şi el o ştia de la bunul său, Dumnezeu să
10 le ierte păcatele!
- Amin!
Sinior Antonio tuşi de trii ori, îşi drese glasul şi ne spuse
următoarea legendă, în vreme ce para vulcanului răspîndea
lumini fantastice pe vîrfurile stîncilor de pe-mpregiur.
15 - Pe cînd Veneţia se bucura de avuţiile şi de libertatea
sa, Petro Foscari era unul din cei mai nobili şi mai însărnnaţi
patriţiani din Lombardo- Veneţia. Veniturile sale de milio­
nari, poziţia şi numele lui îl puneau în cea întîi linie din
soţietăţile aristocratice; dar pe cît soarta îl înzăstrase cu
20 tot ce poate contribui la fericirea unui om, pe atîta natura îl
tratase fără milă, dîndu-i o figură uricioasă, doi ochi mici
carii pătrundeau cu răutate, nişte buze vinete şi subţiri,
ce sămănau văpsite cu venin, şi o peliţă zbircită ce bătea
în două flori, în galbîn şi în verde.
25 Această nedreptate a naturei avu o fatală înrîurire asupra
contelui Foscari. Toate plăcerile lumei erau amărîte pentru
dînsul prin ideea sluţeniei sale. Nu avea, sărmanul! nici un
minut de linişte, căci, oriunde mergea, i se părea că aude
în vorbele altora aluzii crude asupra nenorocirei sale. Dacă
30 întra Într-un salon şi da cu ochii de vro oglindă, ideile sale
se tulburau; el îşi închipuia că stăpînul casei ar fi aşăzat
înadins oglinda în locul acela, pentru ca să-i aducă aminte
de asămănarea lui cu un strigoi rătăcit pintre cei vii. Dacă
vreo damă zîmbea tocmai cînd el se apropia de dînsa, Petro
35 îşi muşca buzele de mînie şi ţintea asupra nenorocitei dame
o căutătură grozavă ce o înfiora; iar dacă împingea păcatul
pe un bărbat să-i zică măcar un cuvînt cît de puţin atingător,
atunce stiletul său căuta îndată răzbunare în vărsare de
sînge.
40 Toţi se fereau de el ca de un ciumat; toţi se dau în laturi
cînd îl videau; convorbirile se întrerumpeau; veseliile se stin-
215
h,.
.....
.. �
,�
[216]
geau. Apropierea infricoşatului Bravo din Veneţia nu pro­
ducea un efect atît de respingător, precum ivirea contelui
Foscari!
El însămna toate scenele tăcute ce se petreceau împreju-
5 rul lui, şi mizantropia sa creştea în proporţie cu ura ce în­
sufla el societăţii veneţiane. într-un cuvînt, nenorocitul conte
ajunsese a să urî chiar pe sine şi şi a fi nesuferit nu numai
străinilor, dar chiar lui însuşi.
într-o zi, contele Foscari zări la o primblare de gondole,
10 în Canalul de Judeca, pe fata ducăi Orloni, ce sosise numai
de trei zile de la Neapoli, şi frumuseţa ei îl înnebuni. Din
minutul acela el o iubi ca pe o madonă! o iubi mai mult
încă. " ca pe un chip frumos! el, care şi-ar fi dat toate
comorile, toată nobleţa, toată strălucirea numelui său pentru
15 un chip frumos! Din minutul acela el sîmţi un nou şir de
suferinţi necunoscute lui pănă atunci: sperarea înşălătoare
şi gelozia crudă! Insă, ca un om ce păn-în ora de pe urmă
tot se măguleşte că va scăpa de moarte, contele uita ades
nenorocirea lui si se lăsa a fi adimenit de cele mai drăgălase
20 năluciri, căci era vecinic îngînat de glasul sufletului său,
ce îi vorbea de Letiţia, fiica ducăi.
Cum se întinseră umbrele nopţii pe canalurile Veneţiei,
contele Foscari se sui într-o gondolă şi se duse sub ferestrile
palatului Letiţiei. Nefericitul! îşi pusese în gînd să deie o
25 serenadă tinerei ducese şi să-i răpească sufletul prin farmecul
glasului său, căci am uitat a vă spune, domnilor, ridiculul
cel mai mare a bietului conte. El se credea a fi muzic desă­
vîrşit şi îşi închipuia că are un glas îngeresc, cînd, demprotivă,
avea un glas de motan răguşit.
30 Apucînd dar o mandolină în mîni şi r îdicîndu-şi ochii
spre balconul Letiţiei, unde se zărea o umbră, el începu a
miorlăi o barcarolă veneţiană foarte cunoscută pe atunci
în Veneţia:
35
40
216
e
Marea-i lină
Ca zîmbirea-ţi
Şi senină
Ca privirea-ţi
Vină, vină
Fără frică
Să te primbl-în luntrea mică. ş.c.l.
[217]
Nu sfîrşi bine versul de pe urmă a barcarolei, şi pe balcon
se ivi o altă umbră mai mare, care, plecîndu-se pe canal,
împreuna finalul cînticului cu un hohot de rîs răsunător!. ..
Mandolina căzu din mînile contelui, glasul i se tăie pe loc,
5 şi el rămase ca un om trăsnit de fulger, în vreme ce umbrele
amîndouă din balcon se făcură nevăzute.
- Amalteo! Amalteo! strigă deodată contele, amenin­
tînd balconul desert cu stiletul său; Amalteo! rîs-ai tu de
mine, dar te-oi face eu să plîngi amar!
10 Rostind această ameninţare în turbarea ce-l cuprinsese,
nenorocitul conte pică obosît pe perinele gondolei şi se depărtă
de acel loc, făcînd şi desfăcînd o sută de planuri de răzbunare
asupra lui Amalteo.
Cine era însă acest Amalteo?
15 Amalteo Peroni se trăgea din una din cele mai mari familii
din Neapoli; tînăr, frumos, elegant şi bogat, el venise de
vro două luni în Veneţia şi se făcuse favoritul tuturor damelor
prin delicateţa purtărei sale, prin gustul distins ce prezida
la toate faptele lui şi prin o gingăşime copilărească, de care
20 era întipărită natura sa delicată. El era iubit de multe patri­
ţiane, pre cît nobile pre atît frumoase, dar mai cu samă era
iubit de fata ducăi Orloni, care îl cunoscuse la Neapoli.
Asemine Amalteo admira multe frumuseti venetiane, dar
mai cu deosebire el adora pe Letiţia, căci Letiţia l� întrecea
25 pe toate cu minunile îngereştei sale figuri şi cu incîntările
spiritului său. Toţi străinii îi priveau pe amîndoi cu o mulţă­
mire adevărată şi îi admirau, aşteptînd ziua nunţii lor ce
era să se facă în curînd. Contele Foscari sîngur le purta
pizmă şi căuta mijloace de a dărîma fericirea lor!
30 A doua zi după scena balconului, el se duse la palatul
ducăi Orloni şi suind scările cu repegiune, se găsi deodată
faţă-n faţă cu Letiţia, în cel întîi salon. La viderea lui, tînăra
copilă îngălbini, tremurînd de spaimă; iar contele Foscari,
perzîndu-şi minţile, se aruncă în genunchi dinaintea ei, cu
35 mînile întinse spre dînsa. .
- Letiţio, Letiţio, îi zise, ie stiletul şi mă ucide, căci
fără tine viaţa-i o pedeapsă nesuferită .. , Toate chinurile
iadului le sîmt în sufletul meu de cînd te iubesc, căci te iubesc
cu desperare, cu gelozie, cu nebunie ...
40 Cum declama însă aceste cuvinte deşănţate, o mînă străină
se înaintă pe deasupra lui şi îi puse în faţă o oglindă mică.
217
. ,
.. .
.!-
[218]
i'
Contele se văzu într-Însa cu tot ridiculul poziţiei sale, îşi
Întoarse iute capul şi zări pe Amalteo! înfuriet la viderea
rivalului său, el răcni ca un tigru rănit şi se izbi crunt asupra
lui. Tînărul căzu gios, străpuns de stiletul contelui, iar con-
5 tele, din ziua aceea, se făcu nevăzut din Veneţia.
Un an după această întîmplare, pe locul unde arde acum
focul ce videţi aici chiar, erau aşezaţi vro doisprezece hoţi înar­
maţi din cap păn-în picioare. Toţi stau grămădiţiîmpregiurul
căpitanului lor, Marco Brojio, care de o bucată de vreme îrn-
10 prăştia spaimă în toată partea aceasta a munţilor Apenini şi
în văile îmbelşugate ale Lombardiei.
Nu era pe atunci vorbă în toată Italia decît despre sume ţii le
şi cruzimile lui Marco Brogio. Unii ziceau că el era nalt
cît un brad de munte, că avea braţe groase de urieş şi o barbă
15 neagră ce îi acoperea obrazul întreg; alţii spuneau că el era
mic de stat, cu ochi de veveriţă, cu buzele subţiri şi galbine,
cu părul roş ca para focului. Iar deşi opiniile asupra acestui
hoţ vestit erau deosebite, nime nu-i pomenea numele fără
a-şi face cruce!
20 în noaptea agiunului de Crăciun, Marco Brojio, precum
am spus, sta lungit cu tovarăşii lui pe iarba verde ce acoperea
locul din care acum ies limbi de foc. Nori negri se întinseseră
pe ceriuri, aducînd groaza şi împrăştiind o întunecime cum­
plită în lume; tunetul vuia din vreme în vreme în partea
25 munţilor despre Giogo; iar fulgerile se alungau pe faţa norilor
ca nişte săgeţi înflăcărate şi acopereau codrii, munţii, prăpăstii­
le cu o lumină fantastică.
O mare furtună se pregătea!. .. Dar Marco Brojio părea
că nici însămna ameninţările ceriului. El răspundea la tot
30 tunetul prin un răcnet îngrozitor şi deşerta cîte o cupă de
vin de Monte-Fiasconi în onorul fiecărui fulger. Fizionomia
sa lua o espresie mai diavolească, cu cît furtuna lua o întindere
mai mare; şi cu cît vîntul vîj îia mai fioros, cu atît glasul
hoţului răsuna mai puternic prin munţi, cîntînd aşa:
[
3S
218
"Varsă-n cupa mea de aur
Acest vin ce desfătează
Şi m-aprinde, mă turbează,
Precum sîngele pre taur!
[219]
5
10
15
20
Varsă, varsă tot aice,
Şi cînd eu destul voi zice,
Pe-al meu cap trăsnitul pice!
Beţi, voinici! pănă la moarte!
Şi-n ceas vesel de plăcere,
Să uităm orice durere,
Orice chin a relei soarte!
Beţi, copii, toţi după mine,
Şi-nchinaţi cupele pline
L-a fulgerilor lumine!
Ceriul tună şi răstună,
Murrţii urlă, Satan rîde;
Iadul acum se deschide
Şi cu noi cîntă-rnpreună l
Vintul geme, vîjiieşte,
Lumea-ntreagă se-ngrozeşte,
Inima-mi saltă şi creşte!
Tremure-se tot în lume
Cît va ferbe sînge-n mine!
Facă-şi cruce şi să-nchine
Cel ce-aude de-al meu nume!
Eu sînt Brojio ... " ş.c.!. 1
Cînticul hoţului fu întrerupt prin sosirea grabnică a unui
om învălit Într-o manta neagră şi care, oprindu-se dinaintea
25 lui Marco Brojio, îi zise:
- Sinior capitane! tovarăşii care sînt rînduiţi la pîndă
pe drumul despre Jiogo au oprit o carîtă Înhămată cu şese cai.
1 Vezi Muntele de foc, în voI. I al ediţiei noastre, p. 205.
219
..
...
.�
[220]
Il
I
- Şi în carită nu era nime? întrebă Brojio.
- Ba se găseau înlăuntru un cavaler şi o damă.
- Şi unde sînt?
- Iată că-i aduc tovarăsii dinaintea exelentiei voastre.
5 La noi, în Italia (adăugi si�ior Antonio), titlul' de exelenţie
se dă fără osebire la toţi acei care au mijloace de a plăti
asemine titluri. Aici, oricare om bine îmbrăcat are drept la
numire de exelenţie, şi, mai ales pentru mine, tot călătoriul
care trage la locanta mea, îl socotesc de alteţă. .. Dar să
10 ne întoarcem la Marco Brojio.
în curînd se auzi în apropiere un vuiet de mai multe pas uri
şi de arme, şi şese hoţi se iviră ca nişte fantasme din întuneric,
aducînd în faţa căpitanului pe nenorociţii care căzuseră în
mînile lor. Un fulger atunci lumină ceriul, şi Marco Brojio
15 cunoscu pe AmaIteo Peroni şi pe frumoasa Letiţia.
Hoţul sări ca un leu pe picioare, ţinti asupra tinerilor
ochii săi prefăcuţi în două limbi de foc şi se porni deodată
la un rîs spasmodic, care îi zbuciuma tot trupul şi da figurii
lui o espresie de feară sălbatică. Amalteo şi Letiţia se ţineau
20 strînşi unul de altul, cuprinşi de groază şi de cumplite pre­
sîmţiri.
- Ha! strigă în sfîrşit Brojio, cu un glas de altă lume;
Sat an v-au adus în ghearele mele!. .. Momentul răzbunărei
au sosit pentru mine!
25 Şi iar îl apucă acel rîs nebunesc atît de grozav, încît
hohotelg sale, răsunînd prin codrii munţilor, înfiora chiar
pe tovarăşii lui.
- AmaIteo Peroni! zise hoţul turbat, îţi aduci aminte de
o noapte la Veneţia, cînd, de pe balconul Letiţiei Orloni,
30 ai îndrăznit a răspunde cu un rîs batgiocoritor la o serenadă
ce se da tinerei ducese?
Amalteo Peroni! îţi aduci aminte de oglinda ce ai îndrăznit
a pune sub ochii contelui Petro Foscari, cînd el sta în genunchi
dinaintea Letiţiei Orloni?
35 Atunci ai priimit o dreaptă răsplătire, spă1înd cu sîngele
obrăznicia ta; dar se vede că moartea n-au voit atunci de
tine; se vede că soarta îţi păstra alte chinuri, un sfîrşit mai
aspru, de vreme ce te-a adus iarăşi în faţa mea!
- Dar cine eşti tu? întrebă Amalteo tulburat.
40 - Cine sînt eu? .. Eu sînt contele Petro Foscari!. ..
Eu, căpitanul hoţilor cu care vieţuiesc acum sub numele
220
L
[221]
de Marco Brojio; eu, care mi-am părăsit familia, poziţia şi
patria, pentru ca să mă răzbun asupra oamenilor ce m-au
adus în desperare. .. Ştii tu, Amalteo, ce te aşteaptă? Nu
socoti că vreu să-ţi rîdic viaţa, nu!. .. Vreu să te fac a
5 suferi toate muncile iadului, privind pe Letiţia ta jertfită
hoţilor ce rîd acum de tine, fără milă, precum ai rîs tu de
mine.
- Ticălosule! strigă Amalteo. Cine din voi a pune mîna
pe Letiţia, îl întind mort la picioarele ei.
10 - Ucide-mă dar pe mine mai întîi, dacă poţi!. .. răs-
punse contele Foscari, răpezindu-se ca să răpească pe Letiţia
din braţele lui Amalteo; dar nu apucă a face un pas şi căzu
trăsnit de un fulger ceresc! Tot muntele se cutremură! ...
şi de atunci se aprinse pe locul acesta focul ce videţi.
15 Astfel se mîntui ţara de un hoţ care nu visa decît omoruri;
aşa scăpată Amalteo şi Letiţia de prigonirile contelui Foscari.
De aceea şi credem noi, locuitorii din Petra-Mala, că locul
unde au fost fulgerat Marco Brojio şi din care ies acum mii
de limbi de foc nu poate fi alta decît o răsuflătură a iadului !
20 Sfîrşind această anecdotă, închin un păhărel de punci
căpitanului Campbel, ce mă ascultase cu mare luare-aminte,
şi adaug: Punciul d-tale e de minune! însă un lucru îi lipseşte
pentru ca să fie perfect.
- Care lucru? întrebă Campbel.
25 - Povestirea întîmplărei comice care au fost cauza că
te-ai făcut marinar.
- Dacă doriţi a o cunoaşte ... eu sînt gata a vă o spune,
mai ales că nici nu avem altăceva de făcut mai interesant în
astă sară. Marea-i lină; vaporul merge bine; punciul e
30 ferbinte. al rait 1 ... Iată ce mi s-au întîmplat cu vro douăzeci
de ani mai înainte.
CEL txrtr PAS !l\" LUME
Aveam 19 ani cînd ieşii din Universitatea de la Oxford,
unde petrecusem multe nopţi visînd plăcerile lumei şi de-
35 scriind în versuri înfocate nesăţioasele dorinţi ce mă munceau.
Eram, precum ştiţi, domnilor, la acea vrîstă de năluciri
aurite şi de prezumţie fără margini, vrîstă în care omul,
încă necopt, este expus la o sută şi o mie de întîmplări de tot
soiul, triste sau vesele, poetice sau ridicule.
221
II. .
.. .�
[222]
Iar de sînteţi curioşi a avea o idee de persoana mea la
acea epohă. .. închipuiţi-vă un butuc uscat, înfipt pe alţi
doi butuci ciotoroşi, ce purtau prin contrabandă numire
de picioare: adăugiţi de o parte şi de alta ale trupului două
5 braţe lungi, care se legănau şi bălăbăneau în toate părţile;
puneţi pe umeri le lui un lucru rotund sub nume de cap, cu
părul lins pe tîmple, cu urechile stacoşii şi cu plete în floarea
morcovului degerat ... şi astfel veţi avea portretul daghereotip
al căpitanului Campbel, ce are acum plăcere de a călători
10 cu d-voastră. De atunci m-am schimbat mult. .. dar atunci
mai aveam şi nenorocirea de a fi nepotul unui moş, care prin
slăbiciunea lui de rudă pregăti o crudă lovire amor-propriului
meu.
El era cel mai bun şi cel mai onorabil om din lume, dar
15 avea un defect grozav! Mă iubea cu o aşa de mare orbire,
încît mă socotea un geniu ca Lord Byron şi frumos ca un
Adonis. La orice cuvînt rosteam, moşul meu cădea în admirare
nemărginită şi mă încredinţa că numele meu era menit a
face epohă în seculul acesta; el mai adăugea că toate inimile
20 femeieşti din Englitera, precum şi de pe continent aveau
a să înflăcăra şi a să topi după mine.
într-o dimineaţă, iubitul meu moş întră în apartamentul
meu cu un aer misterios.
- Campbel! îmi zise el, bucură-te! Ai făcut fără ştire o
25 conchetă! ...
- Cum? .. întrebai plin de mirare şi de mîndrie.
- Ai aprins sufletul frumoasei ladi V.
- Ce zici? Ladi V. nu m-a văzut niciodată.
- Dacă nu te-a văzut cu ochii capului, te-a văzut cu
30 ochii sufletului! zise bătrînul cu o zîmbire triumfală.
- Nu te înţăleg bine, iubitul meu moş.
- Vreu să zic că au cetit minunatele produceri ale geniului
tău, şi acum ea visază cu dragoste la autoriullor.
- Bine, dragul meu unchişor, de unde şi pănă unde
35 poeziile mele au agiuns în mînile frumoasei ladi V.?
- Eu i le-am dat!
- Dacă-i aşa ... spune-mi, te rog, cum ai aflat că ea mă
iubeşte?
- Nu vreu să-ţi spun alta decît să te găteşti ca să mergem
40 desară în adunarea ce ladi V. a hotărît înadins să deie astăzi,
pentru ca să aibă prilej de a face cunoştinţa ta.
222
[223]
Zicînd aceste, moşul meu ieşi de la mine, aruncîndu-mi
o căutătură espresivă, care voia să zică: O! scumpul meu
Campbel! ai să întreci şi pe Lovelas-, şi pe Don Juan, şi pe
toţi cei mai vestiţi biruitori de inimi femeieşti !
5 Nu am nevoie să vă descriu sîmţirile diverse ce se deştep-
tară în mine la o veste atît de interesantă; voi spune numai
că, prin un efect comic a mîndriei ce mă cuprinsese, sprincenile
mi se rîdicaseră de două degite, capul mi se plecă înapoi pe
spate şi, în această poziţie maiestoasă, toţi ceilalţi oamini
10 mi se păreau pitici.
- De vreme ce sînt iubit de o ladi atît de nobilă şi frumoasă
(îmi ziceam cu mulţămire), se înţălege că sînt demn de a
fi iubit; şi dacă sînt demn de a însufla aşa pasiune, se înţălege
că negreşit am multe şi mari merite personale!
15 În adevăr, ladi V. avea pentru mine, păn-a nu mă cunoaşte,
o admirare ce s-ar fi putut lesne schimba într-un amor în­
flăcărat. Romantismul vărsat cu îmbelşugate în versurile
mele şi, mai ales, laudele ce-i făcuse moşul meu de persona mea
exaltaseră închipuirea sa. Ea îmi adresa în taină cele mai
20 drăgălaşe visuri ale sufletului său, căci sufletul ei mă împodo­
bise cu toate darurile cereşti. Pentru ladi V., eu trebuia să
fiu o fiinţă fragidă, cu părul aurit, cu ochii albaştri ca ceriul
Italiei, cu faţa palidă şi melancolică, şi zău! nu sînt sigur că
nu i-am apărut cîteodată sub forma unui înger înaripat şi
25 zburînd pin văzduh cu o liră de aur în mînă.
Amoriul e un zugra v ce are mania să facă portreturi
minciunoase.
Ladi V. fusese măritată, la vrîstă de 16 ani, cu un om
care putea să-i fie tată şi care o nenorocise, cît au trăit, prin
30 caracterul său aspru şi nemulţămitor. Ea încă nu se îndulcise
de fericirile lumei, şi inima sa, însetată de dragoste, era ca
o floare lipsită de căldura soarelui ...
Această figură de retorică e veche, domnilor, de cînd
retorica. .. dar ceea ce-i mai adevărat şi decît dînsa este
35 că ladi V. era de o minunată frumuseţă şi că, deşi a trecut
20 de ani de atunci, totuşi îmi aduc aminte de ea cu o
dulce bătaie de inimă. Domnilor!. .. cine vrea să închine
cu mine în sănătatea frumoasei ladi V.?
1 Lovelace, erou al romanului epistolar Clarisse Harlowe de Samuel
40 Richardson (1689-1761).
223
. ,
..
[224]
, . � "
,it
,
(Zicînd aceste, căpitanul Campbel rîdică păhărelul său
de punci şi, salutîndu-ne după moda englezască, îl deşartă
şi apoi urmează aşa cu povestirea:)
Cum veni sara, mă îmbrăcai cu haine nouă, după cum se
5 purtau pe atunci. Îmi pusei un frac cu cozile lungi pănă la
călcaie; pantaloni strîrnti şi scurţi pănă la glezne! giletcă
galbînă cu flori late, cusute pe ea; guler crohmolit şi vîrtos,
care îmi gîdila urechile; şi, ascunzîndu-mi mînile într-o păreche
de mănuşi verzi, mă pomii cu moşul meu spre otelul ladii V.
10 Pănă atunci nu fusesem niciodată în adunări mari, şi
măcar că moşul se extaz ia dinaintea toaletei mele, eram
tulburat fără voie. Mulţămirea şi sperarea măgulitoare ce
simţeam, gîndind că aveam a mă înfăţişa unei persoane care
mă iubea, erau amestecate cu o presîmţire neînţăleasă, ce
15 amorţea săltările bucuriei mele; şi ideea de a mă găsi într-o
societate numeroasă, compusă de cele mai elegante dame din
Londra şi din cei mai faşionabili 1 gentelmani, îmi cauza o
sfială foarte nesuferită. Nu ştiam cum trebuia să mă prezentez
stăpînei casei şi ce să-i zic cînd m-a recomenda moşul meu.
20 Prin urmare, îmi închipuii un dialog între ladi V. şi
mine şi alcătuii în minte-mi o sută de întrebări şi de răspunsuri
nimerite, încît, sosind la otelul acestei dame, mă suii scările
cu hotărîre de a-i rosti fraza următoare: Ladi! de mult
căutam prilej de a avea norocire şi onor a fi recomendat unei
25 persoane atît de distinse, ale cărei înalte sîmţiri se unesc
cu o frumuseţă rară şi poetică, pentru ca să compuie un
înger rătăcit pe faţa pămîntului spre fericirea omenirei! ...
Acest compliment de colegi an era menit, după socotinţa
mea, să producă un efect minunat, căci, la vîrsta de 19 ani,
30 noi credem că meritul unui compliment stă în lungimea lui.
Cînd se deschiseră uşele salonului, mă apucă un soi de
ameţală, care mă făcu să rămîn înfipt pe prag. Salonul era
plin de lumină, de flori, de cordele, de diamanturi, de zîrn­
bete fărmăcătoare şi de figuri vesele şi plăcute, carele cu
35 toate Înot au în acel fluid magnetic ce pluteşte în atmosfera
unui bal. Ladi V. se găsea în fund pe o canape de stofă argin­
tie; trebuia dar să trec prin tot salonul, pentru ca să mă
apropii de ea şi să-i fiu prezentat. Atunci sîrnţii toate închie­
turile mele slăbind, ca şi cînd m-ar fi pătruns o scînteie elec-
40
224
1 Elegant, monden (engl.: fashionableţ .
[225]
j
["
i
trică; aş fi iubit mai bine să trec printre glonţurile a două
armii duşmane decît prin mijlocul grupelor de dame şi de
cavaleri împrăştiete în dreapta şi în stînga.
Nimic nu este mai greu pentru un tînăr de 19 ani decît
5 de a să prezenta bine într-un salon şi a înainta cu un pas
sigur, fără a da motivuri de observări ironice persoanelor
străine. Dacă se întîmplă să fie neîndrăzneţ, amar de el! ...
îi perdut. Uimirea lui se face într-o clipă subiectul favorit
de luare în rîs a tuturor celor ce n-au decît un spirit rîzător.
10 închipuiţi-vă dar în ce poziţie Ialşă mă găsam eu: sămănam
cu un lup într-o claie de zăvozi.
Moşul meu mă luă de mînă, mă trase după el de-a lun­
gul salonului şi, adresîndu-se ladii V., mă prezentă el după
toate formele uzitate. Frumoasa ladi V. se ingălbini, au-
15 zind numele meu, şi îmi zise cu glas tremurător:
- Sir Campbel, sînt prea fericită de a priimi în aduna­
rea mea un tînăr poet de un talent aşa de frumos ca a d-tale.
La aceste cuvinte mă tulburai cu totul; salonul începu
a să învîrti împrejurul meu şi îmi aduc aminte că rămăsei
20 cu trupul plecat înainte, cu ochii ţintiţi pe parchet şi mormo­
răsînd din buze cîteva cuvinte din complimentul ce pregă­
tisem. .Ladi ! sîmţirile trupeşti şi frumuseţa înaltă ... care m-au
făcut ... să doresc de multă vreme ... pentru fericirea omini­
rei ... de a mă înfăţişa ... alcătuiesc un înger. .. "
25 Nu putui zice mai departe, căci sîngele mi se suise în cap
şi îmi ţiuia urechile grozav. Moşul meu mă trase de cozile
fracului şi îmi şopti ca să-mi rîdic capul. Tocmai atunci
ladi V. se cam plecase înainte pentru ca să deie nişte ordini
unui lacheu ce adusese o tabla cu limonadă. Cînd vrui să
30 urmez sfatul moşului meu, lovii cu nasul în fruntea frumoasei
ladi V., şi o lovii astfel de tare, încît sărmana femeie căzu
pe canape, giumătate ameţită.
Această tristă întîmplare adună îndată pe toţi lîngă ladi V.
şi mă făcu să salt înapoi cu înfiorare, ca un om ce, din
35 greşală, ar fi împins pre altul într-o prăpastie. Din nenoro­
cire, lacheul cu tablaua de limonadă se găsa tocmai din dosul
meu, şi mişcarea mea îl lovi peste mîni. Paharele atunci
începură a giuca polca, a sări în sus, a să răsturna zinghenind,
şi multe din ele se vărsară pe rochiile dame lor !
40 Era să nebunesc!. .. din toate părţile se rîdicau ţipete
şi plouau ocări asupră-mi; dam ele nu ştiau cum ar şterge petele
225
[226]
de limonadă de pe toaletele lor şi se uitau la mine cu ochi
de pantere furioase, cavalerii păreau gata să se arunce ca să
mă sfăşie; moşul meu, sărmanul! alerga de la unii la alţii,
cerînd iertare pentru greşala mea, şi numai ladi V. sămăna
5 pătrunsă de milă pentru poziţia mea atît de critică!
Cît pentru mine, turbat de ruşine, mă aruncai ca un
nebun pintre dame şi cavaleri împingînd pe toţi, călcîndu-i
pe picioare făr-a mai cere pardon, mă trîntii cu desperare
pe un jilţ, în colţul salonului, dar răsării îndată cu înfiorare,
10 căci sîmţisem ceva plesnind pe jilţ şi dînd un sunet jalnic.
Gîciţi, domnilor, ce era? .. Bucăţile zdrobite ale unei
ghitare, pe care mă trîntisem fără a o zări. Nenorocitul
instrument sta acum lăţit ca o turtă, cu toate strunele sale
rupte!
15 Dacă aţi văzut vreodată un chip de idiot, vă puteţi ima-
gina aerul dobitocit ce se tipări pe faţa mea la acea privelişte.
Toate sîmţirile, toate ideile mă părăsiseră; mă prefăcui
în statuie.
Salonul vuia de hohote aţîţate prin luarea în rîs a adu-
20 nărei.
- Iată un poet plin de melodie! zicea un tînăr gentelman,
arătîndu-mă la dame.
- însă el pare a fi foarte de sperat - adăugea altul - căci
a rupt strunele lirei sale.
25 - Şi chiar lira sa au zdrobit-o sub picioare! Damele rîdeau
de leşinau, iar eu, păcătosul! priimeam în tăcere acele trăs­
nete pe capul meu, căci mă credeam bun de spînzurătoare.
Bietul moşul meu, roş ca o sfeclă şi ştergindu-şi fruntea, sta
deoparte, cufundat într-o posomorîtă meditare. Numai nobila
30 ladi V. nu rîdea, ci căuta să potolească împroşcarea acelor
sarcasme; însă neputînd reuşi prin rugăminte, ea se apropie
de mine, mă luă de mînă şi zise cavalerilor: Domnilor! ieu
pe sir Campbel sub protecţia mea!
îmi venea să mă arunc în genunchi dinaintea ei, dar ea
35 mă opri prin o căutătură răce, care îmi îngheţă inima. Nu
oi uita niciodată acea căutătură, în care era scrisă soarta
mea! Ea îmi arătă o prefacere cumplită în sîmţirile frumoasei
ladi. Sărmana!. .. îşi pierduse, într-o clipă, toate nălucirile
cele mai încîntătoare asupra mea, şi acum poate că se ruşina
40 de slăbiciunea ce avusese pentru un colegian ridicul.
226
1·
[227]
Moşul meu, înţălegînd acea schimbare în ideile ei, făcea
toate chipurile ca să redobîndesc favorul ce perdusem; şi,
cînd liniştea se restatornici în salon, el căută în mai multe
rînduri să aducă vorba asupra poeziei, sperînd că poate voi fi
5 rugat de a rosti versuri de ale mele, dar în zadar! Soţietatea
grăia despre cea de pe urmă operă a lui Rossini.
- Apropo, strigă moşul meu, cunoaşteţi romanţa cea
mai nouă a lui Auber 1 ?
- Care? întrebară damele.
10 - O romanţă foarte frumoasă, răspunse bătrînul, şi
foarte sentimentală. Nepotul meu o cîntă prea bine, şi dacă
voiţi s-o ascultaţi. ..
La această propunere, dame le şi cavalerii căutară unii
la alţii cu un aer ironic şi, voind negreşit să mai aibă motiv
15 de rîs, mă rugară ca să binevoiesc a-i încînta prin glasul
meu. Eu blăstămam în mine ideea moşului meu, dar n-avui
ce mă face, căci o damă mă luă de mînă ca pe un copil şi
mă duse la piano, făgăduindu-mi să mă acompanieze chiar
însasi.
20 După multe bătăi de inimă, mă hotărîi să încep şi deschi-
sei o gură largă pentru ca să atac notele în plin. O! prigonire
a soartei!... O! fatalitate grozavă!. .. Tocmai atunci o
muscă rătăcită se spăria de sunetul clavirului şi, năvălind
chiorîş în gură-mi, se opri bîzîind în gît !
25 Vă las să gîndiţi rîsul adunărei, desperarea moşului meu
şi dispreţul scris în ochii ladii V. Iar eu, domnilor, cuprins
de nebunie, mă aruncai cu capul gol afară din salon. Cîtă
vreme am alergat pe uliţile Londrei şi pe malurile Tamizei,
nu ştiu; dar, cînd se făcu ziuă, mă trezii pe podul unei corăbii
30 ce pleca la India!. .. Astfel am început călătoriile mele pe
mare, şi de atunci n-am mai văzut nici pe moşul meu, nici
pe frumoasa ladi V.
Cine ştie care ar fi fost soarta mea pe lume dacă nasul
meu n-ar fi făcut carambol cu fruntea unei dame elegante;
35 dacă nu vărsam o tabla cu pahare de limonadă pe toaletele
unei adunări întregi; dacă nu turteam un instrument menit
a împreuna cîntice de amor si dacă o muscă chioară nu si-ar
fi ales loc de scăpare în gîtul :meu!. .. De nu mi s-ar fi întîm­
plat toate aceste catastrofe, poate că nu aş fi agiuns căpitan
40 1 Daniel-Francois Auber (1782-1871), compozitor francez.
227
1·
. ,
... .
.�
[228]
a vaporului ce comandez şi n-aş avea acum plăcere de a vă
umplea paharele cu mîna mea ... Dar frumoasa ladi V. unde
să fie acum? .. Oriunde s-ar găsi, în lumea aceasta sau
în ceea lume, domnilor, beau încă o dată în suvenirul ei!
5 Povestirea nenorocirilor căpitanului Campbel ne făcu mult
să rîdem, şi convorbirea noastră, aţîţată prin plăcuta înrîu­
rire a punciului, se prelungi pănă la două ore după mezul nopţii.
Cu toate aceste, a doua zi, noi eram pe podul vaporului la
răsăritul soarelui, răsuflînd aerul învietor a dimineţii şi pri-
10 vind în dreapta noastră malurile Spaniei. Marea limpide şi
albastră se întindea pănă la poalele munţilor ce se înşiră de-a
lungul orizonului, de la marginea Franţiei şi pănă la hotarele
Portugaliei. Ea oglindea seninul ceriului, şi iluzia era atît de
mare, încît ni se părea că pluteam între două ceriuri.
15 în călătoriile pe mare, unde pasurile omului sînt mărgi-
nite în lungimea podului corăbiei, unde ochii lui nu întîlnesc
de giur împregiur decît întinderea pustie a valurilor; unde
toată viaţa e concentrată pe nişte scînduri plutitoare şi
numai prin ele este despărţită de prăpastia îngrozitoare a
20 mărei ... acolo cea mai mică întîmplare este interesantă şi
atrage luare-aminte. Răsăritul voios al soarelui, corăbiile ce
se zăresc trecînd în depărtare cu pînzele lor albind în lumină,
lucrul marinerilor acăţaţi pe funiile catargurilor, giocul peştilor
în faţa apei, sosirea unei păsăruici rătăcite ce se opreşte
25 puţin pe vîrful catargului, cîntă drăgălaş şi apoi se face
nevăzută în văzduh ... toate aceste incidenturi dobîndesc
o mare importanţă în ochii călătorului, căci ele rup monotonia
zilelor. Pe marea omul devine un copil, căruia lucrul cel mai
neînsămnat produce mirare şi prilejeşte o nevinovată pe-
30 trecere. Din această cauză mai toate jurnalurile călătorilor
pe mare cuprind aceleaşi însămnări, de pildă:
24 sept. - Soarele se rîdică măreţ din sînul valurilor,
şi, razele lui poleind orizonul cu o linie strălucitoare, marea
limpide şi albastră pare ca un smarald încadrat într-un
35 inel de aur.
Un vînt răcoritor începe a sufla: întinderea mărei se
acopere de lungi şiruri de valuri ce se înaintează asupra
corăbiei ca o armie duşmană; dar corabia, însufleţită prin
geniul omului, dă năvală pintre movilele de apă, se înalţă
228
r
[229]
pe vîrfurile lor, se clatină în văzduh şi apoi, lunecînd cu
repegiune, pare a să adînci în fundul prăpăstiilor.
Mişcarea vaporului îmi produse deocamdată un efect
desplăcut; mă sîmt puţin ameţit şi de-abie pot să-mi cumpă-
5 nesc pasurile pe pod.
Un arap de la Fez, care călătoreşte cu noi, pătimeşte de
boala mărei şi se vaietă, invocînd pe Allah! Mă apropii de
el şi îl întreb turceşte : Chief ioel .. , El se mînie şi îmi întoarce
spatele.
10 Angel rîde cu căpitanul Campbel, cercind a giuca polea
în clătinarea corăbiei, în vreme ce marinerii, acăţaţi pe
funiile catargurilor şi legănaţi în văzduh, desfac pînzele.
Spre sară, vîntul conteneşte, marea se linişteşte, şi cînd
stelele răsar, ele se prevăd pe faţa apei ca într-o oglindă.
15 Un fenomen foarte curios se produce în întunecimea
nopţii: mii de globuri luminoase strălucesc împregiurul vapo­
rului, ieşind din valuri şi dispărînd în brazda largă şi spume­
gată ce lăsăm în urma noastră. Acel fenomen, netălmăcit
pănă acum, se numeşte: fosforeseenţa mărei.
20 25 sept. - Zi frumoasă; marea albastră; orizon luminos.
Mulţime de corăbii se zăresc în depărtare, unele mergînd
spre răsărit, altele spre apus; unele avînd forma de paseri
urieşe cu aripele întinse, altele sămănind cu nişte catedrale.
Zărim insula Ivice de-a stînga noastră, şi, pe la 8 ore,
25 trecem între insulele Baleare şi coastele Spaniei, în faţa
capului San-Martin şi în canalul Balearelor.
Cu cît ne apropiem de capul San-Martin, malurile se
arată mai viderat în limpezimea atmosferii. Un lanţ de
munţi goli şi arşi de soare închide orizonul de-a dreapta
30 noastră şi se confundă în depărtare cu norii ceriului.
Cîteva păsărele vin de ne vizitează. Arapul cearcă să
prindă una din ele, suindu-se ca o mîţă pe scările de frînghie
care spînzură de-a lungul catargurilor; dar, agiungînd la
giumătatea scării, perde cumpătul şi rămîne aninat în văzduh,
35 deasupra valurilor, vro cinci minute. Angel şi căpitanul pun
rămăşag că a cădea şi că n-a cădea .. , dar, în sfîrşit, bietul
Haji-Ab-el-Rahma-Lahlo îşi adună toate puterile în despe­
rarea sa şi scapă din poziţia primejdioasă în care se găsea.
Angel a prăpădit rămăşagul, adică două butelei de şampanie,
40 şi ne pofteşte ca să le deşărtăm în sănătatea arapului.
229
.,
.. �
[230]
26 sept. - Podul corăbiei, spălat cu sopon şi grijit, lu­
ceşte ca parchetul ceruit al unui salon; bronzurile şi alămurile
de la cutia busolii strălucesc în razele soarelui ca bucăţi
de aur.
5 Mulţime de goelanzi (păsări de mare) zboară pe deasupra
valurilor şi deodată se azvîrl în ele cu răpegiune şi apoi ies
cu peştişori în pliscuri. Aripele lor mişcate în albastrul mărei
par ca o spumă argintie.
Vaporul lasă în urmă-i o brazdă verde, iar împregiuru-i
10 plutesc pete albe de spume care samănă cu vinele marmo­
relor.
Un curcan bătrîn, menit de a fi prefăcut în friptură,
iese din cuşcă, şi, pentru ca să scape de foc, se azvîrle în apă!
Îl videm plutind pe valuri, şi, după o luptă eroică de cîteva
15 minute, sărmanul! cufundîndu-se în noianul mărei, ne amin­
tează trista imagină a lui Leandru. O mare jale cuprinde
tot vaporul la o privelişte atît de dramatică! iar mai cu samă
bucătariul nostru rămîne desperat peste măsură!
27 sept. - Pe la 8 ore dimineaţa, o minunată panoramă
20 se înfăţoşază ochilor noştri. La lumina aurită a soarelui
zărim, în dreapta, ţărmurile Andaluziei, în faţă, stînca măreaţă
a Gibraltarului, şi în stînga, munţii Africei, dintre care cel mai
înalt se numeşte arăpeşte: Jvelmussa 1. Spectacul maiestos!
Două continenturi, Europa civilizată şi Africa sălbatică,
25 despărţite prin canalul de Gibraltar, şi două mări, Oceanul
şi Mediterana, unite prin acelaşi canal într-o tainică însoţire.
Munţii Spaniei şi ai Marocului, formînd în fundul orizonului
un măreţ amfiteatru, samănă a fi marturii urieşi ai acelei
însoţiri.
30 Stînca Gibraltarului ni se arată încinsă cu un brîu de
nori trandafirii, în vreme ce creştetul ei alb se scaldă în
seninul albastru al ceriului, şi poalele sale în albăstrimea
valurilor. Ea samănă, de departe, cu un leu gigantic culcat
pe labele sale la picioarele Spaniei.
35 Peste două ore de o plutire nesîmţită, trecem lîngă capul
Europa, pe care este rîdicat un far, şi întrăm în baia Gibral­
tarului, ce se îndoaie ca un arc, format de munţi arşi de
soare şi de capurile Europa şi Cabruta.
1 Munţii Rif-Atlas din Africa, în faţa Gibraltarului.
230
[231]
Vaporul se Înaintează de-a lungul fortificărilor engleze rîdi­
eate pe maluri, şi în curînd soseşte şi aruncă ancora dinaintea
oraşului Gibraltar, în faţă cu tîrgul Algesiras, ce albeşte
dincolo de baie, pe coasta Spaniei.
5 Ne coborîm într-o barcă şi, trecînd prin o mulţime de
corăbii venite din toate părţile lumei, sosim la mal şi sărim
pe cheiuri, în mijlocul hamalilor lungiţi la soare. Trecem pe
sub două porţi de cetate şi întrăm voiosi în oraş, după înde­
plinirea formalităţii pasporturilor.
10 întîlnim un mare corp-de-gardie de scoţi, în îmbrăcămintea
lor neisprăvită, adică purtînd căciuli mari cu pene negre,
spenţere roşii, fuste scurte de materie în dungi, ghetre, şi
altă nimică. Apucăm strada mare a oraşului, ce are cu totul
fizionomia oraşelor engleze şi, în fine, sosim la locanta numită
15 Club house (elob hauz) pe piaţa Commercial Square.
Ferestrile salonului meu se deschideau asupra mărei şi
asupra ţărmurilor Africei şi, de cînd sosisem la locantă, nu
mă puteam sătura de priveliştea minunată ce se desfăşura
în fata mea.
20 � La ce gîndeşti? mă întrebă Angel.
- Gîndesc că Africa e foarte aproape, că Marocul ne
întinde braţele şi că mare greşală am face să trecem alăture
făr-a-1 băga în samă.
- Au! ... vrei să mergem la Maroc?
25 - Astfel de mult o doresc, că de-ar fi vro barcă gata de
plecat, aş purcede chiar astăzi.
- Este un vapor franţez care merge la Tanger.
- Cînd?
- Peste trei ore.
30 - Hai dar cu el şi vom vizita Gibraltarul la întoarcerea
noastră.
- Bucuros; eu merg şi în Hina, dacă vrei.
- Poate să dăm o raită şi pe acolo, mai tîrziu; dar acum
deodată, hai să videm marocanii de-aproape.
35 - Ol rait! strigă Angel cu bucurie, sărind ca un copil
pin casă. Şi în adevăr, peste puţine ore, ne îmbarcam amîndoi
pe vaporul franţez "Honfleur", care face călătorii regulate
între Gibraltar şi Tanger 1.
1 N. B. Această primă parte a uvragiului a fost scrisă în 1855 şi publi-
40 cată în România literară [V.A.].
231
[232]
II
!
. I
TANGER ŞI MAROC 1
(1853)
în ziua de 1 octomvrie 1853, amicul meu Angel ŞI eu,
purtînd fiecare cîte un sac de voiagiu în mînă, ieşim veseli
5 din otelul englez Club house, ce se rîdica pe piaţa centrală
din oraşul Gibraltar, şi ne coborîm la port. O barcă sprintenă
ne duce prin mulţime de corăbii la vaporul francez "Ronfleur",
care pleacă în curînd, lăsînd în urmă-i stînca urieşă a Gi­
braltarului şi se îndreaptă spre ţărmurile Africei.
10 Ieşiţi din golf, întrăm în canalul larg care uneşte marea
Mediterană cu Oceanul şi trecem pe lîngă Tarifa, oraş vechi
aşezat pe coasta Spaniei dinaintea cărui răsare din valuri
o insulă fortificată. Vîntul suflă puternic, marea-i tulburată
şi spumegătoare, ceriul e limpide ca o boltă de lapis-lazzuli.
15 întîlnim mai multe vase făcînd bordaje, pentru a naviga contra
curentului şi a vîntului; una din ele lunecă alăturea cu vaporul
şi marinarii acăţaţi pe catarguri ne salută în treacăt cu stri­
găte voioase, la care noi răspundem prin urări de călătorie
bună.
20 Nimic mai fantastic şi mai interesant decît aceste răpizi
întrezăriri de oameni necunoscuţi şi acele preschimbări de
cuvinte amicale pe întinderea mărilor!
Mai departe, o barcă mare, venind despre Tarifa, abordează
vaporul nostru şi ne aduce o familie întreagă de evrei, compusă
25 de tatăl, două fete mari, un copil de vro cinci ani şi un tînăr
ca de 25 ani. Bătrînul poartă pe umeri un cap mic cît o
portocală de Malta; însă acest cap ce ar putea servi de minge
copilului, este ornat cu un nas lung coroiat, cu ochi de vulpe şi
cu buze subtiri care se miscă neîncetat.
30 Căpitanul vaporului pretinde că evreul calculă dobînda
ce ar lua pe valurile mărei, dacă ar putea să le deie în
împrumut lui Dumnezeu!
Fata cea mai mare e naltă, neagră, uscată şi are o fizio­
nomie de cămilă. Copilul samănă cu o maimuţă spărietă,
35 iar tînărul este îmbobocit în vîrful nasului cu un negel mon­
struos, ce aduce mult cu tromba elefantului. Acest muc
1 Deşi acest capitol din Călătorie în Africa se află, în ed. 1876, la sfîr­
şitul istorisirii, noi îl plasăm aici, pentru ca cititorii să poată urmări călă­
toria în desfăşurarea ei în timp.
e 232
[233]
curios pare a fi înzăstrat cu o mare sîmţire, căci atît prin
coloritul, cît şi prin diferitele sale mişcări el destăinuieşte
tot ce se petrece în sufletul stăpînului său.
în mijlocul acestei menagerii evreieşti, copila cea mai
5 tînără străluceşte însă ca o minune. Frumoasă, zîmbitoare,
veselă, ea produce o dulce impresie asupra tuturor călătorilor.
Angel, cuprins de uimire, se apropie în grabă de această
fiinţă drăgălaşă, rătăcită pintre dihanii şi începe a-i grăi cu
multă simpatie. Copila îi răspunde graţios, iar negelul dă
10 semne de o gelozie ,furioasă, văpsindu-se cînd în galbîn, cînd
în verde, cînd în patlageniu. Monstruozitate! nelegiuire!
lucru de nepovestit şi de necrezut! Evreul trombagiu este
logodnicul copilei încîntătoare!!!
Cu toate aceste, vaporul legănat de valuri înaintează
15 răpi de între munţii Africei, acoperiţi cu verdeaţă, şi acei
ai Spaniei, arşi de soare. Cîţiva delfini se gioacă împregiurul
lui, sărind pe faţa apei şi rostogolindu-se în fund; ei ne
întovărăşesc astfel pănă în baia Tangerului, unde sosim după
patru oare de o minunată preumblare.
20 Oraşul Tanger, numit de arabi Tangia, prezintă un ta-
blou foarte original prin clădirile sale albe, carele se ridică trep­
tat pe coastele a două culmi apropiete. împregiuru-i se înşiră
un brîu de ziduri nalte cu metereze ruinate; iar în mijlocul
lui se înalţă două minarele patrate, a cărora cărămizi smăl-
25 ţuite formează felurite arabescuri. Toate casele sînt coronate
cu terase, pe care locuitorii petrec nopţile de vară, şi din
depărtare ele infăţoşază aspectul unei scări gigantice lipită
de coasta culmelor. Albeaţa păreţilor 1 şi lipsa de ferestre
produc o uniformitate care ar osteni vederea, dacă acea uni-
30 formitate nu ar fi întreruptă prin cîţiva copaci, prin coloritul
minarelelor şi prin locuinţele consulilor Europei, văpsite
în galbîn, vînăt, pembe şi verde.
îndată ce aruncăm ancora, zărim venind de la mal un
lung caic condus de vro zece arabi cu picioarele şi braţele
35 goale. El se apropie de vapor, săltînd pe vîrfurile valurilor, iar
arabii dau năvala la pod ca o ceată de piraţi, pentru ca să
înhaţe atît pe călători cît şi bagagiul lor şi să-i coboare în
caic. Operaţie grea, periculoasă şi spăimîntătoare; căci barca
se clatină grozav, acum ridicindu-se mai sus de podul vapo-
40 rului, acum dispărînd în fundul unei adînci prăpăstii.
1 În ediţia 1876 greşit: ferestrelor.
233
� "'.
.. �
[234]
în momentul de a să decide ca să coboare scara vaporului,
evreul cel bătrîn, cuprins de un tremur spasmodic, începe
a murmura mai iute din buze, calculînd negreşit folosul ce
i-ar aduce suma de groază ce are în suflet, dacă ar putea
5 să o speculeze. Copilul cel mic sare pe umerii lui, strîmbîndu-se
la noi, şi deodată amîndoi lunecă şi cad de-a rostogolul în
fundul caicului; atunci trombaciullogodit, cu un devotament
demn de o soartă mai bună, se răpede ca să deie agiutor
celor căzuţi; însă pornirea lui nefiind bine cumpănită, el
10 se duce de-a dreptul alăturea cu caicul, în mare, unde se
cufundă ţipînd. Pe loc doi marinari francezi se aruncă după
dînsul, îl pescuiesc în grabă şi-l urcă pe caic, buimăcit de
spaimă şi botezat în salamură.
La această privire un răcnit răsună pe pod, un răcnit
15 de adîncă desperare! Ne întoarcem iute şi vedem Ieşinînd
fata cea mai mare în braţele surorei sale! O dramă tainică
si profundă se desfăsură atunci în ochii nostri, un mister
�ufletesc se descoper�... Cămila e înamor�tă de elefant,
viitorul ei cumnat 1. ..
20 Pe cînd aceste scene se petrec pe vapor, o altă barcă so-
seşte de la mal ca să ieie călători, dar nemaigăsind nimica
de înhaţat, arabii ambelor caice se apucă la ceartă, ţipînd,
gesticulînd, sărind peste bance, ameninţîndu-se cu lopeţile
şi espunîndu-ne astfel de a fi răsturnaţi în apă. Angel perde
25 răbdarea sa de englez, se mînie, boxează în dreapta, boxează
în stînga şi, în fine, arabii noştri, spăimîntaţi de pumnii lui,
se pun la vîsle. Caicul pleacă spre mal, însă, la o distanţă
de 30 paşi departe de el, se opreşte, căci au dat de fund;
iată-ne pe un banc de năsip! Arabii sar iute în mare şi ne
30 ieu în cîrcă pe umerii lor.
Angel, văzînd că nu se poate cufunda mai mult decît
pănă la genunchi, propune copilei celei frumoase ca să o
poarte pe braţele sale, şi, făr' a mai aştepta răspuns, el o
rîdică pe sus, întră în valuri şi, fericit de a strînge la pept
35 un odor atît de preţios, el păşeşte falnic prin apă ca un Cesar
triumfător. Noi cu toţii călări pe spatele arabilor, îi facem
un cortegiu demn de nobila şi cavalereasca sa purtare.
Această călărie maritimă îmi aminteste versurile urmă­
toare ale unui poet romantic din şcoala bucureşteană:
40 Trăiască libertatea! Eu vreu să merg călare
Pe cîmpul lui Filaret, pe munţi şi chiar pe mare ... etc.
234
[235]
Dezbărcarea noastră pe pămîntul Africei este întîmpinată
de o populaţie întreagă, compusă de arabi învăliţi cu burnuse
stremţeroase, de copii cu capetele rase, care lucesc la soare
ca nişte tingiri spoite, şi de evrei ce se furişează prin gloată,
S dominaţi de frică şi de setea cîştigului. Toţi ne încungiură
pe mal, privesc la noi cu o curiozitate comică, şi ne grăiesc
delaolaltă, unii arăbeşte, alţii spanioleşte, făr' a să îngriji
dacă îi înţălegem sau ba. Angel şi eu le răspundem serios
englezeşte şi româneşte, şi astfel reînnoim scena confuziei
10 limbelor din turnul Babelului, scenă ce s-ar fi prelungit
mult, dacă dragomanul Consulatului Britanic nu ar fi venit
să întrerumpă interesanta noastră conversare.
În fine, facem o întrare triumfală în oraş, trecînd pe
sub o poartă cam dărîmată a cetăţii, şi apucăm a ne sui pe
lS o hudiţă rău pavată, dar foarte gunoioasă, care face zigzaguri
între două ziduri goale. Această stradă îngustă uneşte portul
cu centrul oraşului, prin urmare ea este mai importantă decît
toate celelalte. în ea întîlnim o mulţime de indigeni pe gios
sau călări pe măgari, coborînd la vale şi strigînd: balac!
20 balac! adică: feriţi! feriţi! şi în adevăr ne ferim iute de
dînşii, lip in du-ne de păreţi; căci feţele lor palide, ochii lor
scînteitori, barbele lor zburlite, trupurile lor uscate, mişcările
lor dişăntate, graiul lor răguşit şi stremţele lor ce-i descoper
mai mult decît îi acoper, produc o impresie respingătoare. Ici-
2S colea, dinaintea unei usi ce se deschide în zid sau la coltul
unei hudiţi, vedem cît� un nenorocit culcat pe pave într-o
nemişcare de cadavru sau şăzînd ghemuit, cu capul pe
genunchi şi ochii ţintiţi pe vîrfurile babuşilor săi.
- Cum îţi pare Tangerul? mă întreabă Angel.
30 - Curios şi extraordinar! îi răspund. Lipsa de ferestre
în păreţii stradelor şi lipsa de coperişuri pe case mă fac să
cred că am întrat într-un oraş ars de un foc mare, zguduit
de vreun cutremur şi care acum adăposteşte în ruinele sale
văruite o populaţie întreagă de bolnavi şi de smintiţi. Cîţi
35 indigeni am întîlnit păn-acum au un aer de suferinţă şi de
mizerie care atristă; nu am zărit încă o singură figură voioasă ...
- Şi eu nici o păreche de babuşi întregi! adauge tovară­
şul meu, oftînd cu jale. .. După o alergare fantastică prin
o încîleitură de hudiţi strimte, sosim la locanta numită
40 "English family hotel" şi ţinută de o văduvă engleză, mis­
tress Ashton. Casa e curată, camerile răcoroase şi mobilate
235
[236]
-r
!� ir,
" .
II
I
,
I
I
. \
I!
. '
1, �:
II
cu crivaturi de fer, ascunse sub muschitere de gază; scările,
precum şi parchetele camerilor sînt plăcuite cu faenză smăl­
ţată, care înveseleşte vederea şi ţine răcoare. Salonul este
ornat cu un piano vechi şi hîrbuit, ce pare a fi oftigat de dorul
5 Europei. îl găsim ocupat de două domnişoare palide, fetele
doamnei Ashton, care, îmbătrînind în singurătate, se sting
sărmanele de dorul europeilor. Flori exotice şi uscate de
soarele Africei, fiinţi predestinate a trăi şi a muri în haine de
vestale, ele poartă zulufi ce atîrnă de-a lungul obrazilor,
10 de-a lungul gîtului şi de-a lungul sînului pănă la stomah.
Ochii lor de un azur spălăcit privesc cu melancolie prin
ferestrele salonului munţii ce se-nalţă dincolo de baia Tange­
rului şi marea ce se întinde spre ţărmurile Spaniei, dar în
zadar! Tot în zadar!. ., nici o umbră de mire nu se zăreste
15 în fundul orizonului l. . . '
Cînd întrăm în acel sanctuar de durere virginală, ambele
fecioare se scoală deodată, ca prin efectul unui resort mehanic,
se închină maiestos şi părăsesc salonul ca nişte năluce în­
spăimîntate.
20 Pintre curiozităţile acestei locante mai descoperim un
servitor arab, care-şi închipuieşte că ştie englezeşte ca Lord
Byron, cînd jargonul său se compune din cîteva cuvinte
spaniole, portugheze şi turceşti; un papagal care de dimineaţă
pănă-n sară repetează frazele: hau du iu du, ai tov itt 1,
25 învăţate de la stăpînele lui, precum şi mitle toneres 2, deprinse
negreşit de la vrun călător francez, şi în fine două june
servitoare sprintene, frumuşele, cu ochii mari africani, cu
părul negru nepeptănat şi cu pelea aurită de razele soarelui.
Ele rîd vesel de cîte ori Angel cearcă a glumi cu dînsele, şi
30 astfel ne arată şiragurile lor de dinţi albi şi ascuţiţi. Amicul
meu, încîntat, declară că nimic nu înveseleşte mai mult
inima omului ca nechezatul unui cal de soi si ca rîsul armonios
a unei copile de 16 ani. '
Cu toate aceste, poeticul Angel ordonă lui Hamed, ser-
35 vitorul otelului, ca să pregătească dejunul şi să-i aducă
jambon, beefteacuri, cartofe, stilton, porter etc., adică tot
ce constituie hrana unui englez prozaic. Prînzul fiind gata,
ospătăm cu acea poftă de mîncat ce dau călătoriile pe mare,
1 "Ce mai faci, te iubesc" (engl.: how do you do, 1 loue you).
40 2 O mie de tunete (fr.).
236
[237]
r
şi apoi ne suim pe terasa locantei pentru ca să bem cafeua
si să ne facem chiejul.
, Cine a gustat viaţa orientală ştie că chieful este par­
tea cea mai importantă a vieţei; deci aprinzîndu-ne ţigarele
5 şi aşăzîndu-ne pe jîlţuri americane în formă de leagăn, dăm
drumul ochilor să rătăcească pe împregiurimile Tangerului
şi lăsăm închipuirea să zboare în lumea fantaziei. Sub picioa­
rele noastre se cobor pănă la malul mărei terasele caselor
arăbeşti, ca nişte grădini gigantice superpuse treptat; iar
10 în depărtare străluceşte baia, acoperită cu spume argintii,
şi în mijlocul ei se leagănă vaporul "Honfleur".
- Cunoşti istoria Tangerului? mă întreabă Angel.
- lat-o în scurt, îi răspund. Acest oraş a fost fondat
la o epohă necunoscută; el a trecut sub domnirea romanilor
15 şi a goţilor; iar la începutul seculului al VIII a căzut în
mînile arabilor. La anul 1471 a venit portughezii carii l-au
ocupat pănă la 1662; pe urmă englezii l-au stăpînit în curs
de 22 de ani; însă fiind supăraţi de necontenitele atacuri
ale maurilor, ei s-au retras şi l-au părăsit sultanului de Maroc.
20 - Compatrioţii mei nu s-au arătat oameni practici în
cazul acesta, observă Angel, aruncîndu-şi ţigara cu mînie.
- Pentru ce?
- Pentru că lucrul luat nu se dă îndărăpt.
- Frumos princip! dar fie, să urmăm cursul istoriei.
25 În 6 august 1844, Tangerul a fost bombardat de flota franceză,
sub comanda prinţului de Joinville, din cauza protegerei
ce sultanul de Maroc, Mulei-Abder-Raman, da pe ascuns
califului Abd-el-Cader, care atunci se găsea în luptă cu
Francia pentru apărarea Algeriei.
30 - Atunci negreşit s-a dărîmat o parte din zidurile ce-
tăţii?
- Ai gicit : prin urmare haidem să facem o preumblare
în oraş păn-a nu să culca soarele.
întovărăşiţi de Hamed ne ducem prin un labirint de
35 strade înguste să vizităm ... nu saraiuri măreţe şi aurite, nu
grădini feerice cu basinuri de marmură, nu minunile halima­
lei orientale, dar o piaţă mică ce se găseşte în centrul ora­
şului şi care prezintă un tablou viu de viaţă arăbească.
Pe această piaţă se înşiră două rînduri de dughene, adică
40 de vizunii strimte, scobite în ziduri, unde stau negustorii cu
picioarele crucite şi cu metanii de calembec în mînă. Arămii
237
. ,
... '
[238]
la faţă şi uscaţi la trup, ei apar în umbră ca nişte mumii dez­
gropate; fizionomia lor păstrează o nemişcare absolută, cît
nu trece nimic pe lîngă dînşii; dar cum se iveşte un străin
în depărtare, ochii lor se aprind ca jaraticul şi gurile lor
5 înarmate cu dinţi lungi încep a striga: agiaragel, agiaragel!
Setea cîştigului învie acele maşini acoperite cu pele zvîntată
la soare şi le comunică nişte mişcări atît de deşănţate, nişte
gesticulări atît de hrăpitoare, încît îţi vine a te crede într-o
menagerie de orangutangi. în centrul pieţei stau întinse
10 cîteva rogojini, pe care sînt aruncate grămăzi de curmale
putrede, de harbuzi necopţi, de smochine de India şi de
alune negre ca pămîntul. Mulţime de arabi, de berberi, de
negri şi de evrei se ceartă, se împing, de la acele ticăloase
merinde, ce zac într-un roi de muşte; iar de-a lungul pieţei
15 doi santuni aleargă sărind şi ameninţînd pe toţi trecătorii
cu vîrful lăncilor ce poartă în mînă; un al treilea stă la soare
tremurînd şi zberînd ca o capră, un al patrulea se dă de-a
tumba, zdrobindu-şi trupul de petrele pavelei în onorul lui
Mohamed, şi un al cincilea strigă toată ziua cuvintele:
20 Sahailic mlihi, îrnpreunîndu-şi glasul cu sunetul unei cobze
cu două strune, numită ghiumbrea. Toate aceste se petrec
pe un loc încadrat cu păreţi goli, fără ferestre, fără uşi şi
unde soarele Africei varsă torente de foc.
Dezgustaţi de spectaculul pieţei, ne depărtăm, apucînd
25 pe o stradă care duce afară din oraş. Lîngă poarta pe care
trecem se întinde un cîmp, pe care se face tîrg (sauc ) de
două ori pe săptămînă şi unde sosesc caravanele dinlăuntrul
Africei; iar alăturea, de-a lungul zidului cetăţii, pămîntul
răsună sub picioare, fiind scobit cu gropi adînci, în care
30 arabii păstrează grîul. Hamed ne arată în treacăt una din
acele gropi părăsită şi prăbuşită, care a servit odinioară de
mormînt la sute de tidve de evrei, descăpătinaţi pentru plă­
cerea nu ştiu cărui sultan de la Fez. Capetele au fost răscum­
părate de neamurile acelor nenorociţi şi duse în cimitirul
35 evreiesc, iar groapa a rămas ca o pomenire îngrozitoare, cu
care şi astăzi încă înspăimîntă pe strănepoţii lui Abraham.
De atunci poate israeliţii marocani au adoptat urmă­
toarea zicală spaniolă :
"Con los Moros plomo o plata."
.238
[239]
însă neîndrăznind să arunce plumb în capul arabilor, ei
dau bani pentru ca să cumpere dreptul de a fi tiranizaţi
pe pămîntul Africei. în adevăr ei pun toată silinţa de a nu
să despărţi de idolul lor, aurul, şi dezvălesc un geniu rar
5 întru apărarea lui; însă barbaria indigenilor face adeseori
crunte razzia în colonia israelită. Cu cît un evreu e mai bo­
gat, cu atît el caută să-şi deie o aparinţă mai săracă; cu cît
el ar putea să trăiască mai bine, cu atît se osîndeşte la o
viată de lipsuri si de mizerie; căci de cum se naste si pănă ce
10 moare el e do�inat de o groază neîncetată. Sîmţirile care
nu adorm niciodată în sufletul lui sînt spaima şi zgîrcenia;
prin urmare cînd întîlneşti un evreu în hudiţile Tangerului,
îl vezi trecînd ca o umbră de-a lungul păreţilor, cu ochiul
pîndaci, cu urechea dreasă, cu inima-n dinţi, ca un om ce
15 ar fi comis o crimă şi s-ar teme de a fi recunoscut. Obligat
de a-şi scoate babuşii cînd trece pe lîngă o geamie, el îi ţine
totdeauna în mînă, atît de economie cît si de frică, temîn­
du-se ca vuietul paşilor săi să atragă lu�rea aminte a vre­
unui arab mahmur, şi să-i aducă maltrătări, sau mai cu samă
20 pagubă!
Evreul din Tanger, precum şi acel din toate oraşele
Africei, este fiinţa cea mai îngrijită din lume; pentru el
chiar umbra unei paseri trecătoare este un motiv de spaimă!
El nu grăieşte, ci şopteşte, nu rîde, ci zîmbeşte, nu calcă,
25 ci lunecă pe pămînt, căci nu are curagiul fiinţei sale; vecinic
prigonit, vecinic umilit, el îşi răzbună însă prin viclenie,
speculînd lenea apăsătorilor săi şi parvenind încet, încet a
monopoliza tot comerţul oraşelor.
în zadar arabii îi despreţuiesc şi-i închid noaptea într-un
30 cvartal deosebit, ca pe nişte vite în ocol; în zadar îi pradă
şi-i măcelăresc din timp în timp; coborîtorii lui Solomon
pleacă capul cu răbdare şi reîncep traficul lor, făr-a avea
de scop nici îmbunătăţirea soartei, nici luminarea neamului
lor, ci numai şi numai strîngerea de aur! Prin urmare ei
35 se găsesc încă într-un grad de superstiţie ridiculă, confun­
dînd pe Moisi cu Cabala şi pe profeţi cu rabinii.
Un călător francez, d-nul Charles Didier, zjce : "Preju­
diciile cele mai nebune sînt pentru evrei articole de lege
şi de credinţă, şi chiar cînticele sublime ale psalmistului
40 sînt traduse în nişte harhalaie atit de monstruoase, încît
239
[240]
j
I
I
I
II
II
1.
li
I
:1
� J
II
ascultîndu-le crede cineva că aude sălbaticii din Oceania
urlînd şi zberînd împregiurul fetişelor la care se închină".
Şi însă femeiele lor sînt frumoase, precum au trebuit să
fie Agar, Iudita, regina de Saba şi toate poeticele figuri din
5 istoria antică a evreilor. Nalte, albe, graţioase, ele reprezintă
tipul adevăratelor fiice ale Răsăritului. Talia lor mlădioasă
şi elegantă ca trestia verde mişcată de boarea dimineţei,
părul lor stufos şi luciu formează o mîndră cunună pe frunte;
ochii lor negri şi lungăreţi ard ca o flacără misterioasă;
10 zîmbirea lor are un farmec atrăgător care uimeşte inima,
mînile lor fragede şi albe ţin cheia fericirilor raiului, după
o expresie arăbească.
Cum se face dar că evreii, cu aseminea frumoşi tovarăşi
de vieţuire, să nu aibă cele mai nobile sîmţiri? cum de nu
15 li se înalţă sufletul, şi nu li se preface caracterul în compania
acelor fiinţi încîntătoare? Mister psihologic neînţăles!! De­
parte de a priimi înrîurirea cerească a frumuseţei, evreii
le-au comunicat ei din contra mîrşavele lor instincte, şi
astăzi strănepoatele reginei de Saba întind mînile cu lăco-
20 mie, pentru ca să culeagă aurul oriunde l-ar găsi. Angel le
numeşte Schillve în rochii, deşi el le apreţuieşte mult, foarte
mult.
La întoarcerea noastră în oraş avem prilej a ne convinge
de acest trist adevăr, înt rînd în mai multe case evreiesti.
25 Aceste locuinţi se compun de o tindă, care dă într-o
curte mică parchetată cu cărămizi smălţuite. în curte se
deschid cîteva camere întunecoase, care servesc de bucătă­
rie, spălătorie, salon etc.; iar pe dinaintea camerilor se în­
tinde o galerie cu coloane, unde familia petrece ziua şi nop-
30 ţile de vară.
Evreii din Maroc grăiesc spanioleşte, fiind originari din
Spania, de unde au fost izgoniţi la diferite epoce. Ei poartă
anteree de postav închis cu nasturi mulţi şi rotunzi, brîie
de mătasă şi chitii negre. Cît pentru femei, cele mai sărace
35 sînt îmbrăcate cu rochii de cit şi legate la cap cu tulpane
simple; iar cele bogate au un costium mult mai elegant,
brîiele lor fiind de fir, legăturile capului de mătasă şi rochiile
lor de stofe grele cu broderii de aur; aceste haine însă ies
la ivală numai în zile de sărbători mari.
40 Mai în toate saloanele unde intram, avem plăcerea de
a vedea două sau trei femei, unele mai frumoase decît altele,
1,
l�_�_
[241]
care ne primesc foarte graţios, privesc la noi cu ochi galişi,
ne dau zîmbirile lor cele mai dulci, şi apoi mişcînd buzele
ca nişte frunze de flori trandafirii . . . ne cer parale! Grecii
vechi aveau între dumnezeiri pe Afrodita, fărmăcătoare;
5 evreii de astăzi au pe Afrodita cerşitoare!
Noaptea cade fără veste şi ne surprinde pe hudiţi, căci
în Africa amurgul este necunoscut; ne întoarcem deci la
locantă, încîntaţi de ideea ce am avut de a veni la Tanger
şi promiţîndu-ne de a vizita a doua zi castelul ce dominează
10 oraşul, precum şi Alcsarul, adică palatul sultanilor de Maroc.
La otel sîntem primiţi cu demonstoări foarte expresive din
partea papagalului, care ne asigură că ne inbeşte, repetînd:
ai lov iu, mitle toneres ! si dar uimiti de această declarare
de amor, ne suim iarăşi pe terasă, pentru ca să asistăm la
15 răsăritul lunei.
Palida făclie a umbrelor se ridică în orizon cu numerosul
său cortegiu de stele, întocmai ca o regină strălucită în
mijlocul curţii sale de dame elegante. Ea răspîndeşte pe
munţii Africei şi a Spaniei un văl luminos şi fantastic; iar
20 pe sînul mării întinde o punte de aur, care uneşte orizonul
depărtat cu malul pe care ne găsim. O dulce răcoreală adie
împregiurul nostru şi ne îmbată de plăcere, făcînd a crede
că pe lîngă noi fîlfiie aripele nevăzute ale genii lor de noapte.
- Ascultă! îmi zice Angel, apucîndu-mă de braţ.
25 - Ce?
- N-auzi pe valuri glasul armonios al copilei celei fru­
moase din vapor?
- Visezi, amice, îi răspund. E glasul unui marinar fran­
cez.
30 - Dar nu zăreşti o barcă în razele lunei?
- Ba zăresc.
- Şi în barcă nu vezi o umbră de femeie?
- Văd doi marin eri carii vîslesc; dar chiar aşa să fie
cum zici, crezi că o femeie ar îndrăzni să facă serenadă în
35 baia Tangerului? mai cu samă o israelită?
- Ea-i! ... strigă Angel fără a asculta observările mele
şi, strigînd, el dispare pentru cîteva minute; apoi se întoarce
iar pe terasă, aducînd instrumentul său favorit, cornetul
de argint.
40 - Ce vrei să faci? îl întreb cu mirare.
241
, v •
.. �
[242]
J I
d:
, II
(
II
; I
� I
I
I �
I "j
, I
li
il
il
"
;'
II
!
"
I
I
- Vreu să dau un concert marocanilor şi să răspund
graţioasei cantatriţe din caic.
Dominat de această idee fixă, Angel începe a suna din cornet
o arie din Lucia, neauzită încă de urechile africane. Notele jal-
5 nice şi melodioase se răspîndesc în tot oraşul, făcînd pe arabi a-şi
închipui că aud trompeta lui Anael. Ca prin un efect magic,
toate terasele caselor se acoper cu oameni, carii, cînd se
mişcă spărieti, cînd se opresc înmărmuriţi. Însăşi vestalele
doamnei Ashton, atrase de farmecul armoniei, apar la lună
10 lîngă noi, întocmai ca fantasmele care ies din morminte în
scena monăstirei din opera lui Meyerbeer, Robert diavolul.
Ele stau în extaz, suspinînd adînc şi exprimînd uimirea lor
prin clătinarea zulufilor şi prin un haao foarte prelungit.
Succesul artistului este deplin; un oraş întreg îl ascultă,
15 două vest ale îl admiră şi chiar junele servitoare din locantă,
Asterica şi Lunica, ghemuite într-un colţ al otelului, arată
la lumina stelelor mărgăritarii ce poartă în locul dinţilor.
Pe la o oră după mezul nopţii, Angel, fin ind concertul
şi primind aplauzele noastre, îşi ia adio de la umbrele tera-
20 selor, prin cîteva note care imită foarte bine cucurigul cu­
coşilor : apoi ne coborîm cu toţii în salon, ne zicem noapte
bună în diferite limbi şi ne retragem în camerile noastre
de culcat.
- Good night, my dear Alecsandri.
25 - Good night, dear Angel.
- Are you sleepy? 1
- Oh, yes! Noapte bună şi somn dulce 1
A doua zi Hamed vine de ne trezeste si cu un aer serios
de lord ne zice spanioleşte: buen dies, seniores, crezînd că
30 ne dă ziua bună englezeşte, pe urmă el ne propune să ne
întovărăsească la Alczar. Cererea lui e încuviintată cu ma­
joritatea' absolută a voturilor, şi îndată după dejun plecăm
tustrei, Hamed înainte şi noi după el. Reîncepem dar din
nou o babă-oarbă prin încilcirea hudiţilor oraşului şi în fine
35 ne suim pe culmea coronată de ruinele vechiului castel ce
domină Tangerul.
Poziţia lui e foarte frumoasă şi înlesneşte ochilor un
zbor întins pe un orizon nemărginit. În depărtare se arată
ca nişte nouri munţii Andaluziei şi stînca Gibraltarului; în
40 1 Ţi-e somn? (engl.).
242
[243]
r
dreapta se înalţă munţii Africei şi se zăreşte drumul care
duce la Fez, capitala Marocului; la picioarele noastre stră­
luceşte în soare marea, brăzduită de corăbii, şi albeşte oraşul
Tanger cu casele sale cubice. Cîţiva arbori, cîţiva butuci
5 de vie, cîteva malduri de stuh verde, precum şi văpsele1e
caselor consulare complectează acest tablou învestit cu di­
ferite culori. După un lung repaus şi o lungă admirare a
priveliştei, întrăm în castel prin o poartă dărîmată şi apoi
în curtea Alczarului, încungiurată cu ziduri nalte şi metere-
10 ze. Palatul sultanilor de Maroc se rîdică în stînga curţii;
trecem pe din dosul lui, apucăm prin nişte hrube întunecoase
şi deodată ne găsim într-un patio, salon mare, descoperit,
pavat cu place de cărămizi smalţuite şi omat pe laturile
lui cu coloane de marmură albă. Aceste coloane formează
15 de giur împregiur galerii, în care se deschid uşele mai multor
camere săpate în stil mauresc. Tot geniul oriental se arată
în frumuseta boltelor de lemn scobit si în fantazia arabes­
curilor de pe păreţii acelor camere. '
Vizitînd cu de-amăruntul rîndul de gios al palatului, ne
20 suim la cel de deasupra pe scări smălţui te , ca să vedem
haremul aşezat deasupra mărei. Cîte mistere, cîte suspine
înfocate, cîte daruri tainice, cîte scene dramatice au avut
fiinţă odinioară, în această închisoare strălucită! Cîte minuni
de frumuseţi au vest ezit acole! cîte suflete june şi amoroase
25 s-au stîns ca stelele ceriului; cîţi ochi drăgălaşi au zburat
de sus pe întinsul valurilor şi al orizonului, urmărind un
vis plăcut, o sperare înşălătoare !
în sînul acestui pustiu palat închipuirea se exaltă şi
recheamă trecutul strălucit, pentru ca să peardă din vedere
30 mizeria timpului de faţă; ea întrevede pe acei mauri cava­
lereşti, carii au domnit în Andaluzia şi au zidit geamia cu
sute de coloane din Cordova, Alczarul si Giralda din Sevilia
şi mai cu samă Alhambra din Grenada, trei minuni de
arhitectură feerică. Iar cînd de la măreţul tablou al trecutu-
35 lui, ochii se cobor pe litoralul Africei de astăzi, ce văd ei
oare? Văd sate mizerabile şi oraşe compuse de hudiţi stricate
şi pline de gunoi; [ ... ]
Guvematorii oraşelor, paşii, sînt tirani absoluţi; iar sulta­
nul de la Fez este considerat ca umbra lui Allah! El trăieşte
40 închis în saraiul său ca un zeu misterios, la al cărui nume
toţi tremură şi se închină. Rareori acest personagiu se arată
243
\ ...
.. .�
[244]
; I
I
în public, şi cînd se întîmplă ca el să facă vreo scurtă călă­
torie sau să-şi schimbe reşidenţa, iată cortegiul ce-l însoţeşte:
1) în capul cortegiului un escadron de mauri ai gardei
împărăteşti.
5 2) Doi călăreţi purtînd haine scumpe şi lănci otrăvite.
3) Sultanul cu manta albă şi cu cealma verde.
4) Sclavii carii agită apărători pe lîngă sultanul, pentru
răcorire a atmosferei.
5) Patru funcţionari mari ai statului, purtînd: cel întîi
10 cort elul, cel al doilea ornicul, cel al treilea lancea şi cel d-al
patrulea sabia sultanului.
6) Miniştrii.
7) Medicii.
8) Doi imami, preoţi cu sămnele rangului lor.
15 9) Doi oficeri mari ai imperiului.
10) Patru calăi, avînd denumirile caracteristice de: in ten­
deniul, biciuitorul, înţepătorul şi despintecătorul. Mai mulţi
sclavi duc instrumente de moarte dinaintea lor.
11) Garda neagră cu săbiile goale în mîni, precedată
20 de muzică.
12) Două escadroane de gardă maură.
13) Două baterii de artilerie uşoară, purtată pe spinare
de cămile.
14) Sclavii, servitorii şi femeiele.
25 Femeiele în urma cortegiului, ca unele ce nu au nici o
însămnătate în ochii marocanilor!
Un asemenea ceremonial grotesc nu exprimă oare Îndes­
tul starea de barbarie în care se găseşte această parte a
Africei? . .. Şi dacă Marocul megieş it cu Europa prezintă
30 acest spectacul, în ce grad de sălbătăcie trebuie să zacă
popoarele dinuntrul continentului Africei?
Sub impresia acestor gînduri, Angel şi eu părăsim Ale­
zarul, destinat a cădea în ruine cu toate monumentele maho­
medane, si ne coborîm în oras. La coltul unei strade ne îm-
35 pedecăm 'de o rogojină întin�ă pe pave, lîngă o scobitură
făcută într-un zid dărîmat si menită de a servi de cafenea.
Pe rogojină stau ghemuiţi 'cîţiva arabi învăliţi în burnuze
rupte şi un turc mai alb la faţă şi mai curat îmbrăcat decît
tovarăsii lui.
40 Cu� îl zăresc încep a-i debit a toate cuvintele cîte le
învăţasem în diferitele mele preumblări prin Orient; iar el,
.244
[245]
lăsînd să mă încurc în hoj ghioldum, safa ghioldum, efendi 1,
îmi replică franţuzeşte:
- Bonjour, monsieur; uoulez-uous prendre une tasse de
cafe ? 2
5 Cuprins de mirare, îl întreb de este francez.
- Ba nu, îmi răspunde el rîzînd: eu sînt turc de la AI­
geria şi am servit în regimentul 1 de zuavi.
- Cum te numesti?
- Hadji-Mustafa�Ben-Aali-Cuniali.
10 - Ai călătorit înuntrul Marocului?
- Am fost de trii ori la Fez.
- Poţi să ne întovărăşeşti ca dragoman într-o preumblare
ce vroim să facem prin munţii Uadras?
- Bucuros; cînd plecăm?
15 - în curînd; ocupă-te să ne găseşti cai, să ne pregăteşti
provizii de drum şi să ceri de la paşa un soldat vrednic care
să vie cu noi.
- Toate vor fi gata pe poimîne. Acum poftim cîte o cafe.
Invitarea cordială a lui Hadji-Mustafa ne decide a lua
20 loc pe rogojină. Angel cearcă a-şi cruci picioarele, pentru
a imita pe arabi, însă nu reuşează decît a cădea răsturnat
pe spate. în timpul acesta sosesc, alergînd, vro patru băieţi
ca să ne ceară cîte un [elu, ban prost de aramă. Mustafa le
aruncă cîteva de aceste monete, care devin pe loc un motiv
25 de război; băieţii se răped ca să le culeagă de pe gios, se
împing, se înjură şi se apucă la bătaie; dar ce bătaie? Bă­
taie de berbeci! Retrăgindu-se îndărăpt cu trei-patru paşi,
ei se aruncă unii asupra altora şi se ciocnesc cap în cap cu
o pornire furioasă; tidvele răsună grozav, dar nu se sfărîmă;
30 căci ele fiind rase şi expuse necontenit la soare şi la ploaie,
dobîndesc o tărie extraordinară. Pentru un felu, fiecare băiet
din Tanger e în stare să strîce pe capul său o cărămidă de
cele mai groase şi mai bine arse. Cîte capete de europei ar
zdrobi el pentru o sumă de 20 de franci? Angel caută să
35 rezolve acest problem de statistică şi găseşte cifra colosală
de 9876543210 (?).
Osteniţi de preumblarea noastră pedestră, ne Întoarcem
la otel, unde ne iesă înainte drăgălaşa Asterica şi ne spune
1 Bun sosit, bun sosit, domnule (turc.).
40 2 Bună ziua, domnule; doriţi o ceaşcă de cafea? (fr.)
245
...
.. .�
[246]
cu un aer cam îngăimat că stăpînele ei, domnişoarele Ashton,
ar fi prea recunoscătoare, dacă am vroi să le dăm un concert
sara în salon.
- Nu numai un concert, dar şi un bal; răspunde Angel,
5 dismierdînd bărbia copilei care se depărtează veselă; apoi
el mă întreabă dacă ştiu să cînt din piano?
- Nici o notă, îi răspund.
- Prea bine, replică el, deseară îi improviza un vals.
De pe la 9 ore, salonul fiind iluminat a giorno, dom-
10 nişoarele Ashton întră în el, urmărite de Lunica şi de Asterica.
Vestalele s-au prefăcut în silfide, îmbrăcate cu rochii albe
de tiul, strînse la mijloc cu cordele albastre şi încoronate
cu ghirlande de flori falşe. Cea mai mare poartă subsuoară
un album, iar sora ei aduce pe umăr papagalul Ghioali,
15 care-i ciugulea urechea dreaptă şi-i zice cu dragoste 1 love
you, mille toneres senorita. Junele servante, peptănate astă
dată, ţin în mîni dairele şi merg de se pun gios într-un colţ
al salonului, şoptind şi chicotind între ele, ca două maimuţe
graţioase.
20 Concertul începe! Angel execută din cornet mai multe
arii din operile lui Rossini şi Meyerbeer; apoi, deodată şi
fără nici o tranziţie, sună o polcă zburdalnică. în auzul
acestor note vesele, ochii vestalelor se aprind, figurile lor
se iluminează şi pepturile lor suspină cîte un haaaao lung
25 şi înduioşat. Sărmanele! de cinci ani erau postite de plăcerile
dansului.
Dorul exprimat prin acea exclamare ieşită din fundul
inimei mă pătrunde adînc; compătimirea îmi dă curajul
devotament ului şi mă îndeamnă să fac începutul balului.
30 Ambele vest ale sar pe rînd în salon, abandonînd braţelor
mele talia lor virginală şi îmbătîndu-se de plăcerea polcii,
pănă ce mă obosesc ca pe un cal de poştă. Angel însuşi nu
mai are destulă suflare în pept pentru ca să continue funcţia
de orhestru, şi prin urmare, el mă roagă să mă pun la piano
35 asigurînd pe nobilele dănţuitoare că aş fi un artist de mare
talent. Un nou haaao răsună în salon; o nouă compătimire
mă cuprinde, şi dar făr-a mai sta la îndoială deschid vechiul
piano.
O! geniu al armoniei! tu care ai inspirat pe Mozart, pe
40 Weber, pe Bellini, pe Meyerbeer, pe Rossini şi mai cu samă
pe Strauss, îndreaptă degitele mele pe tuşele clavirului, pentru
246
[247]
r
ca să improvizez un vals necunoscut încă în analele muzicei
instrumentale ! ! După această invocare întind mînile şi las
să cadă într-un noroc pe bucăţelele de fildiş îngălbinit ...
Ce monstruozitate cacofonică produc în timp de giumătate
5 de oră, nu se poate spune; însă ştiu că Angel a profitat de
aceste acorduri sălbatice, pentru ca să învîrtească fericitele
vestale în vîrtejul unui vals fantastic.
Balul ţine tot astfel pănă dincolo de mezul nopţii, ani­
mat neîntrerupt şi condus, cînd de sonurile metalice ale
10 cornetului, cînd de sunetele discordante ale clavirului. în­
săşi Asterica şi Lunica ieu parte la această petrecere împro­
vizată, dănţuind împreună un soi de pas original, giumătate
spaniol, giumătate arăbesc, o mimică în care şoldurile lor
se leagănă şi se mlădie cu o mişcare foarte expresivă şi vo-
15 luptoasă. însuşi Ghioali dă semne de o mare mulţămire.
rîzînd cu hohot, bătînd din aripi şi debitînd un nou vocabular
de cuvinte poliglote precum: Very vel ... 1 Coco ... joli,
joli, cocorico, sacrebleu!
în fine se aduce ceaiul! . . . picioarele se astîmpără, şi
20 limbele întră în dans la rîndul lor. Timidele vest ale au re­
întinerit, ele devin comunicative, graţioase, şi după o con­
vorbire interesantă asupra ţării mele, ca asupra unei insule
necunoscută din Oceania, ele mă roagă să scriu în albumul
lor cîteva versuri române.
25 - Ce soi de poezie doriţi? le întreb.
- O romanţă! îmi răspund amîndouă.
- Bucuros t însă vă mărturisesc că zbuciumările balului
nostru au cam spăriet muza şi că mi-a fi greu de a o găsi,
neştiind unde s-a ascuns.
30 - Cocorico! ... replică papagalul.
Nemaiputînd nimica răspunde la un asemenea puternic
argument, deschid albumul şi compun următoarele strofe:
ROMANŢĂ TRISTĂ DUPĂ U1\ BAL VESEL
35
Îmi place pe mare să fiu legănat;
Îmi place prin lume s-alerg nencetat,
Să văd ţări şi oameni, şi munţi şi cîmpii,
Şi albe deşerturi, şi mări albăstrii.
1 Foarte bine (engl.: very well).
.�
247
[248]
5
10
Departe de ţărmul acel înflorit
Pe care m-aşteaptă un înger iubit,
Ca valul de spume eu sînt călător
Şi vecinic mă-ngină al patriei dor.
Văzut-am Europa cu-a sale minuni,
Şi Asia Mică şi marea-n furtuni;
În Africa neagră venit-am acum
Şi peste tropicuri doresc să-mi fac drum;
Dar cît de departe voi fi pribegit
De ţărmul poetic în care-s iubit,
Ca valul de spume, sărman călător,
Ah! vecinic mă-ngină al patriei dor!
T
20
"
li
li
i
,
După mine, Angel scrie cîteva versuri engleze, pe care
le-am tradus cît se poate mai literal, pentru a păstra origi-
15 nalitatea improvizării amicului meu. Iată-le:
Ce-i mai plăcut decît un bal?
Un cal!
Şi cal şi bal, te duc în zbor
Uşor!
Ferice de cine-i condus
Pe sus
Lîngă un sîn alb şi tinerel! ...
... Angel!
3 octomvrie. Această zi este întreagă consacrată domnului
25 Reade, viceconsul englez din Tanger, care vine să ne viziteze
după dejun şi ne învită la masă, promiţîndu-ne vestitul
cuscusu, mîncarea favorită a indigenilor africani.
Reade este un tînăr de o înfăţoşare blîndă, însă melan­
colică. Şăderea lui de patru ani în Maroc i-a învăluit faţa
30 cu o umbră de tristeţă; spleenul, această boală engleză,
cunoscută la noi sub numele de urît, a pătruns în sufletul
lui ca un verme ascuns, care-I roade pe nesîmţite. Pentru
el zilele sînt de o lungime desperătoare, şi lumea-i un deşert
fără umbră, fără flori, fără nici o atragere. în starea morală
248
[249]
în care a agiuns bietul Reade, se vede pe fiecare zi adîncin­
du-se într-un neant care îi seacă facultăţile; ideile sale şi-au
îngreuiat zborul, graiul său e trăgănat ca o plîngere mono­
tonă, şi toate frazele lui sînt punctate cu suspinuri şi cu
5 căscări, care te adorm încetişor şi te fac să întri cu ochii
giumătate deschişi în lumea visurilor. Dacă am crede în
metampsihoză, am putea afirma fără îndoială că sufletul
lui Reade a locuit Într-un mac, păn-a nu să rătăci în trupul
lui de om. în timp de patru ani traiul său a fost o lungă,
10 lungă, lungă căscare ce i-a diformat fălcile şi i-a dat o apa­
rinţă de mastodont. Sărmanul! sîngura lui distracţie pe pă­
mîntul barbar al Africei a fost vînatul; nu însă vînatul la
lei, la tigri, la hiene, la elefanţi, dar un vînat comic şi original,
vînatul la mîţe! înaintea sosirei lui Reade în Tanger, acest
15 oraş foia de mot ani roşi şi de mîţe albe, vinete, negre şi chiar
albastre, care, bucurîndu-se de o libertate absolută, sărea
de pe o casă pe alta, miorlăind de amor în întunericul nop­
ţilor. Arabii adormeau cu mulţămire în acel miaut general,
si fiecare din ei avea satisfacerea de a recunoaste notele
20 �otanului său favorit în concertul general. Fatalit�te! fatali­
tate! de trei ori fatalitate! acea stare fericită trebuia să
înceteze. Decretul prin care maiestatea-sa regina Victoria
numi pe Reade viceconsul la Tanger fu verdictul de moarte
a neamului felin din acest oraş:
25
Consulul vine. păşeşte pe al Africei pămînt
Ş-a lui Raton seminţie se coboară în mormînt!
Puşcă, pistoale, laţuri, capcane, măciuci, arcuri, pana
şi hapuri de pîne otrăvite, toate instrumentele de ucidere
au fost întrebuinţate de neîmpăcatul Reade spre stîrpirea
30 animalelor miorlăitoare. Şi ce este mai grozav încă! ... Acest
Nemrod britanic a avut cruzimea să deprindă a imita chiar
suspinele cele mai amoroase a motanilor cu scop de a înşăla
pe naivele pisici şi de a le atrage astfel în cursele lui. Cîte
nenorocite gingaşe de inimă au fost jertfa acestei stratageme
35 perfide şi ademenitoare! ... Cîte drame tainice s-au petrecut
prin întunericul uliţelor Tangerului!
Hecatombe întregi au fost sacrificate în patru ani de
nopţi, şi astăzi peile victimelor, dubite, tăiate, cusute cu
măiestrie, îmbrăcă mobilele calăului ce le-au scurtat viata.
40 Pe fiecare divan este întins un covor de pei, formînd desen�ri
249
...
.. .
.�
[250]
1,
\ I�
'r I
i I
I 1
, )
"
variate, împregiurul unui medalion, unde zace blana întreagă
a unui frumos motan. Taburetele sînt acoperite cu adevărate
mozaicuri din bucăţile de blăni : căci Reade este un artist de
întîiul ordin. El a trimis la expoziţia de la Londra un tapet,
5 product al vînatului său şi lucrat de el însuşi, care a fost
admirat de o lume întreagă, şi astăzi acest cap d-operă de
blănărie figurează, de nu mă înşăl, în salonul Clubului de
vînători.
Iată personagiul curios în a cărui companie aveam să
10 petrecem ziua. Tot ce dorim este ca el să nu aibă vreo dis­
tracţie, în timp cît vom fi împreună, şi să nu-şi închipuiască
că sîntem motani!
Ne ducem dar mai întîi de-i vizităm casa, un adevărat
muzeu de arme orientale, de obiecte de marochin cusute
15 cu fir, de narghilele arăbeşti, de felegeane lucrate în filigra­
mă, de dinţi de elefant, de pene de struţ etc. şi mai ales de
toate varietăţile de pei de mîţe, întinse pe păreţi. Acea casă
este de stil mauresc, cu uşi în ogive sculptate, ca acele din
Alczar, şi cu o curte mică în mijlocul ei. De giur împregiurul
20 acestui salon descoperit se înşiră coloane de marmură ce
formează o galerie cu balcon deasupra; toate camerile se
deschid pe balcon şi primesc lumina din curtea interioară.
Păşind pragul acelui cafarnaum, sîntem salutaţi de neche­
zatul puternic a unui armasar roib, favoritul lui Reade ce
25 are privilegiul de a locui în salon. Ochii lui mari şi inteligenţi,
nările sale largi şi trandafirii, picioarele lui subţirele şi ner­
voase, coarda lui pletoasă, neastîmpărul său sălbatic şi toto­
dată blîndeţa lui sub mîna omului sînt probe vederate de
sîngele arăbesc ce curge în vinele lui. Şi în adevăr, Boabdil
30 este un fiu curat al Africei, născut dincolo de deşertul de
Sahara.
- Iată, ne zice Reade, singurul meu amic în astă ţară
blăstărnată. Boadbil este sufletul meu si nu l-as schimba
chiar pe tronul sultanului de Maroc.' ,
35 Nobilul armasar pare că a întăles cuvintele stăpînului său,
căci el răspunde prin o nechezare veselă şi răsunătoare.
- Mai am încă doi cai frumoşi, adauge Reade.
- Unde? întreabă Angel, în camera d-tale de culcat?
- Ba nu; Boadbil sîn gur are dreptul de a şedea în aparta-
40 mentul meu; ceilalţi sînt într-un grajdi alăturea cu casa.
Vroiţi să-i videţi?
250
[251]
T
- Bucuroşi! răspundem Angel şi eu.
Ceilalţi doi armasari, unul alb şi altul negru, sînt de aceeaşi
talie ca Boadbil, bine potriviţi, vioi, sprinteni, cai de lux,
care s-ar plăti scump în Europa. Reade ordonă lui Aali,
5 seizul ce-i grijeşte, ca să puie şelele pe dînşii.
Acest Aali trăieşte zi şi noapte în grajdi, în compania
cailor şi a trei şacali domesticiţi; el a vizitat Franţia şi
Englitera, cu prilegiul trimiterei unor cai arăpeşti regelui
Ludovic-Filip şi reginei Victoria, de cătră sultanul de la Fez.
10 Aali a văzut productele geniului european; a fost purtat pe
la teatruri, pe la grădini, prin muzeuri etc., şi s-a întors în
patria sa, după o absenţă de patru luni. Negreşit că acest om
trebuie să fi primit o impresie mare în sufletul lui, găsindu-se
deodată în centrul luminelor; el care pănă atunci vieţuise
15 în întunericul barbariei; mintea lui a fi luat o dezvoltare feri-
cită la razele civilizaţiei.
- Ce impresie ţi-a făcut Europa? îl întreb.
- O grozavă durere de cap! îmi răspunde Aali.
- Şi altă nimic?
20 - Şi dorinţa de a mă întoarce la Maroc.
- Ca să fii seiz? ...
- Dar; ca să-mi petrec viaţa cu Hafir şi cu Aslan, nu-
mele cailor.
Iată efectul ce produc minunile seculului nostru asupra
25 naturelor musulmane; o mare durere de cap! Răspunsul
lui Aali îmi aduce aminte de un ambasador turc care asista
la o operă din Paris întîia oară:
- Cum v-a plăcut, exelenţă? îl întreabă ministrul
afacerilor străine.
30 - Frumos, prea frumos! răspunse ambasadorul; pe urmă,
întorcîndu-se cătră secretarul lui, îi zise oftînd: unde-i cara­
ghiosul nostru!! ...
în curînd caii sînt gata; încălecăm tustrei. Reade pe
Boabdil, Anghel pe Aslan şi eu pe Hafir şi plecăm urmăriţi
35 de şacali ca de nişte cîni. Paveua suna sub copitele armasa­
rilor, oraşul răsuna de nechezatul lor, iar noi, ca cei trei
Crai de la Răsărit, trecem mîndri prin strîmtoarea hudiţilor
şi ieşim din cetate. Fugarii noştri, văzîndu-se la largul lor,
se încordează, se aprind, muşcă zăbala şi privesc orizonul
40 cu mare ne astîmpăr. Ei se frămîntă în loc, zburdă, saltă din
251
tI, •
.. �
[252]
tuspatru picioarele în văzduh ca nişte mingi elastice; nu
mai e chip de a-i stăpîni; trebuie să le lăsăm frîiele.
- Avay! strigă Reade, şi Boabdil se izbeşte ca un vul­
tur. Aslan şi Hafir deschid nările, aspiră puternic aerul viu
5 a mării şi pleacă într-un zbor.
Alalah! cai ară peşti !
Alalah! cai voiniceşti!
Cum mişcau copitele
Ca şoimii aripele.
"T"
10
(Balada lui Serb sarac)
După O alergare de zece minute pe malul năsipos a mării,
ne întoarcem şi ne îndreptăm spre un deal acoperit cu maslini,
smochini, captuşi, palmieri, fistici etc., din a cărui vîrf se
arată o privelişte minunată. Calea ce urmăm e mărginită
IS cu captuşi şi cu trestii inverzite şi trece alăturea cu mormîn­
tul unui santun. Cîteva femei, învălite în burnusuri albe si
ascunse la faţă, stau în nemişcare lîngă acel Marabu; ele
apar ca nişte statuie.
Nu departe de Tanger se găseşte capul Spart el, vechiul
20 Ampelunium; el priveşte Marea întunecimelor, Bahr-el-Dholoa
după cum arabii numesc oceanul. Acest promontoriu se coboară
în valuri ca un zid de stîncă şi este scobit cu multe peşteri,
dintre care cea mai spaţioasă era odinioară consacrată lui
Ercules.
25 Odihnim caii la umbra unui mare arbor ce încunună capul
Spartel, ascultăm mugetul bătrînului ocean, fumăm cîte o
ţigaretă în onorul coloanelor lui Ercules, şi apoi, zicînd adio
acelui măreţ spectacul a naturei, luăm drumul cătră oraş.
Reade însă ne conduce pe o altă parte a muntelui, pentru
30 ca să trecem pe la grădinele consulului Europei. El are mai
cu samă interes a să abate la grădina consulului de Svedia;
căci prin aleele de portocali, de alămîi, de lauri, de crini
roşi, străluceşte un crin alb şi drăgălaş cu ochii albaştri, cu
părul auriu şi cu dulcele nume de miss Lucy, fiica consulului.
35 O! taină a inimei omenesti! Fie un om cît de barbar,
fie cît de crunt, fie în stare de' a ucide cu nepăsare o poporîme
întreagă de motani, destul e ca să întîlnească în cale-i o
copilă cu primăvara pe frunte, pentru ca sufletul lui să se
îmblînzească, pentru ca asprimea caracterului său să dispară t
252
[253]
"T"
Reade, care a făcut să tremure o lume întreagă de mîţe,
tremură acum dinaintea frumoasei miss Lucy! !
Pe la cinci ore sîntem sositi la casa noului nostru amic si ne
punem la masă foarte bine dispuşi a ospăta după preumblarea
5 ce am făcut. Vestitul cuscusu apare pe un blid de argint,
adus fiind în triumf de însuşi Aali. Această mîncare arăpească
e făcută cu un soi de grisă feartă cu legume şi cu carne de
pasăre sau miel; gustul ei nu e rău, însă Angel declară că se
împacă mai bucuros cu rosbeeful şi cu friptura de fazan.
10 De gustibus non disţnaandum !
După fructe se aşază o altă faţă de masă şi se aduce
un paner cu diferite vinaţe străine şi un pachet de ţigări
havane. Acum începe adevărata petrecere, butelcele se deşartă
pe rînd, ţigările se consumă, producînd un nour albiu, şi
15 mesenii se afundă în convorbiri variate, pănă ce, ameţiţi, ei
cad sub masă.
- în sănătatea dumneavoastră! zice Reade, rîdicînd
un pahar de Malaga.
- în sănătatea frumoasei miss Lucy! răspunde Angel.
20 - în sănătatea lui Boabdil! adaug eu.
- în sănătatea reginei de Englitera! reîncepe Reade.
- în sănătatea viceconsulului care o reprezintă la Tanger!
- în memoria numeroaselor victime ale cărora pei dubite
se înşiră aici pe păreţi ca literile de foc ce au tulburat festinul
25 lui Baltazar!
- în sănătatea lui Baltazar! etc., etc., etc.
Toasturile se succed cu răpegiune, luînd forme din ce
în ce mai bizare. Angel într-o pornire entuziastă agiunge
păn-a striga: în sănătatea sănătăţilor! închipuirea ia aripi,
30 limbile se dizleagă, inimile se distăinuiesc; toţi grăim de­
laolaltă, făcînd observări judicioase asupra cailor arăpeşti,
asupra frumuseţei evreicelor din Tanger, asupra politicei
Franciei şi a Engliterei, asupra comodităţii babuşelor orien­
tali etc. După aceste vin la rînd anecdotele comice, apoi
35 povestirile scandaloase şi, în fine, fiecare spune ce-i trece
prin minte, fără a mai da ascultare altuia. Astfel Angel, cu
ochii scîntietori şi cu faţa roşietică, istoriseşte incidentele
celei din urmă alergări de cai de la Epsom 1. Reade, palid,
cu fruntea pe mînă şi cu genele plecate, ne mărturiseşte
40 1 Orăşel în Anglia, vestit pentru cursele de cai.
253
.�
[254]
III
tragic că adeseori, în tăcerea nopţei, un grozav concert de
miorlăituri se deşteaptă în cugetul său înspăimîntat. Eu
descriu o întîmplare curioasă din voiagiul meu în Asia.
Iată un specimen de acel trio vorbaret.
5 Eu: Scumpii mei amici! ...
Rea d e (întinzîndu-mi mîna) : ah yes, amici ... scumpii
mei amici ...
An gel (deşărtînd un pahar de şampanie) : în sănătatea
... ,
amlClel ....
10 Eu: Ascultaţi ceea ce mi s-a întîmplat în Asia ...
An gel: în ziua alergării de cai de la Epsom am avut
un noroc neaşteptat. .. Inchipuiţi-vă... Ai fost vreodată
la Epsom? închipuiţi-vă că în ziua aceea sir Arthur Holvay
a perdut zece mii livre sterling.
15 Eu: La anul 1845 sau 46 am fost să vizitez vechea
capitală a Imperiului Otoman. Cunoaşteţi Brusa cu nume­
roasele sale geamii, cu băile sale antice, cu pădurea sa de
aguzi? Nu o cunoaşteţi? prea bine! Aveam doi companioni,
doi tineri belgi, cu carii am mers de la Brusa, cale de patru
20 zile înlăuntrul Asiei, trecînd prin văi romantice, prin păduri
umbroase şi prin sate mizerabile de musulmani.
Rea de: a! yes, mizerabile!. .. parcă le văd expirînd
sub ochii mei.
Eu: Satele?
25 Rea de: Ba, mîţele... mîţele t
A n gel: Peste patru sute de mii erau faţă la acel spec­
tacuI.
Rea d e (tresărind): 400. 000 de mîţe?
An gel: Ba, de spectatori, căci era să alerge celebrul
30 cal Plum al lordului Derby; tribunele erau înghesuite cu
ladies şi cu gentlemani purtînd ochene. Mii de trăsuri stau
înşirate de-a lungul ipodromului. şi mii de amatori cu bu­
telci de şampanie sau de pale-ale în mîni aşteptau începutul
alergării.
35 Rea de: (adîncit în gînduri) : a! yes ! alergau sărmanele
ca să scape de moarte, dar măciuca mea le agiungea din
fugă şi le oprea pe loc!
Eu: Timpul însă nepermiţîndu-ne a înainta mai mult
în fundul Asiei, am hotărît a ne întoarce la Ghemlic, oraş
254
r
[255]
mic de pe malul Mării de Marmara, spre a ne sui pe vaporul
ce duce la Constantinopoli. Revenind deci la Brusa, am
tocmit cai odihniţi şi am plecat spre Ghemlic. Drumul sau,
mai nimerit zicînd, cărarea ce uneste aceste două localităti
5 trece peste cîmpii goale şi pustii; 'iar spre paza călătoril�r
este aşezat pe o culme un pichet de albanezi, înarmaţi cu
şuşanele şi iartagane. înfăţoşarea lor însă e prea hoţască
pentru ca să inspire cea mai mică garanţie în contra hoţilor. ..
Cătră sară auzim în urma noastră un tropot răpi de de cai
10 şi în curînd sîntem agiunşi de un curier turcesc pe care-l
întovărăşeşte un cavas încărcat de arme. Ei veneau în fuga
mare, căci astfel se face serviciul postei în Imperiul Otoman.
Rea d e (melancolic): Mai cu samă una! o pisică albă!
ea se găsea de-abia în primăvara vieţei! graţioasă, dizmier-
15 dătoare, crescută negreşit pe braţele unei frumoase copile
din harem. .. oh! horror! horror! horror! iată pelea ei, ...
iat-o colo în covorul cel din faţă.
An gel: Deodată bariera ipodromului se deschide ...
Eu: Caii noştri, auzind acel tropot, mişcă urechile,
20 prind zăbala în dinţi şi se pun pe fugă. .. Ce fugă!
An gel: Deodată bariera se deschide ...
Eu: Cîmpul părea că se întoarce împregiurul nostru,
aerul vijîia pe la urechi; aş fi giurat că un vîrtej ne luase pe
aripele sale ...
25 An gel: Deodată bariera se deschide!. " 14 alergători
ies în arenă, purtînd pe spinarea lor jochei îmbrăcaţi cu
jiletce de diferite culori. Hurra! toţi pleacă întocmai ca un
cîrd de grauri; 400. 000 spectatori ţîntesc ochii lor la dînşii
şi fiecare urmăreşte cu sufletul calul pentru care a pariat.
30 Rea d e (întunecat): Astfel, sufletul meu le urmăreşte
în lumea fantastică a umbrelor, o! fiinţă inocentă 1. ..
Eu: însă chingile de la şeua mea slăbindu-se, mi-am
oprit calul, lăsînd pe tovarăşii mei să-şi urmeze drumul
Înainte. Aproape de locul unde mă găseam, era un izvor
35 limpide; mi-am răcorit obrazul, mi-am adăpat calul, l-am
închingat bine şi m-am suit pe el; dar cînd am aruncat
ochii pe cîmp, n-am mai zărit pe nime, companionii mei şi
curierul dispăruse în orizonul întunecat!... închipuiţi-vă
poziţia mea critică; eram sîngur, perdut În cîmpiile Asiei,
40 fără ştiinţă de limba turcească, ca să mă pot explica, fără
arme, ca să mă pot apăra. .. Ce să fac?
255
, .­
.. �
[256]
1.
An gel (cu entuziasm): Hura 1 hura 1 hura 1
Rea d e (cu durere): Alas 1 alas! alas!
Eu: Lumina scădea; pămîntul începea a să învăli cu
acea culoare fantastică, care dă obiectelor forme înspăimîntă-
5 toare. .. Nu-mi rămînea timp de perdut... Răped deci
calul pe o movilă apropietă şi din vîrful ei îmi fac ochii
roată împregiurul orizonului. Vivat! în depărtare zăresc nişte
umbre ce mi se par a fi un grup de călăreţi; inima mi se
înveseleste si prinde la curagiu. Ei sînt! tovarăsii mei! ...
10 o fugă bună de cal, şi-i agiung! Calul mă înţelege, pleacă,
şi în cîteva minute soseşte, nu lîngă amicii mei, ci lîngă o
caravană de opt cămile poposite; cîţiva turcomani stau
întinşi pe iarbă alăturea cu ele şi se pregăteau de somn;
însă, cum mă văd, ei sar în picioare, se apropie de mine,
15 şi cel din frunte pune mîna pe zăbala calului. Eu strîng
frîul, cu stînga, iar cu dreapta trag o vargă de nerf de bou
peste capul turcomanului, şi pe loc răped calul îndărăpt.
Hoţii, furioşi de a scăpa o pradă sigură din gheare, se ieu la
fugă după mine, răcnind, înjurînd, descărcînd vro două
20 pistoale: însă eu fiind călare şi ei pe jos, dispar lesne din
ochii lor!
Rea de: Ea însă nu dispare din conştiinţă... nu
dispare de pe părete! lat-o pe covor. .. colo, ca o vecinică
mustrare!. .. O 1. .. God 1
2S An gel: HiP, hip, hura! Caii se întrec în zbor ca
rîndunelele. Unii rămîn în urmă, alţii fug înainte aţîţaţi de
aplaudele privit ori lor. Giletcele jocheilor strălucesc în arenă
ca nişte fluturi coloraţi; toţi aleargă cu inimă şi se apropie
de barieră. .. O lume întreagă stă în uimire, care cal va
30 sosi mai întîi? That is the question!
Rea de: Oh, yes 1 To be or not to be, that is the question 1 ....
Miaau. Oh 1 Shakespeare 1
Eu: în fine mă opresc!. .. Acum noaptea căzuse, mii
de stele clipeau deasupra mea; însă misterioasa lor lumină
35 nu-mi arăta nici un drum bătut în pustietatea acelor cîmpii ...
La aseminea cazuri cea mai nimerită măsură este să te încrezi
înstinctului animalelor. Am lăsat deci frîul pe gîtul calului
şi pe loc inteligentul meu tovarăş, mirosînd aerul, pleacă
încet prin întuneric şi după o oră mă scoate chiar la malul
40 Mării de Marmara.
.,.-
�I
\
[257]
�I
\
A n gel: Doi se află în frunte: Plum şi Ghipsi! Încă
zece paşi şi învingătorul va face a să perde şi a să cîştiga
rămăşaguri de milioane de shelingi în toată Englitera. încă
cinci paşi, încă trei, încă doi, încă unul. " Hura ! Plum iesă
5 înaintea lui Ghipsi cu o lungime de patru degete; Plum este
triumfătorul! 400.000 de glasuri se rîdică în văzduh cu entu­
ziasm, şi mii de butelci se deşartă în onorul lui ! Hura! în sănă­
tatea lui Plum!
Eu: La poalele acelui mal foarte nalt, valurile se legă-
10 nau molatic, cu un vuiet surd; pe suprafaţa lor razele ste­
lelor presară scîntei argintii, iar în dreapta mea să zăreau
luminele caselor din Ghemlic. Calul se apropie de muchea
malului, întinde un picior, cearcă pămîntul cu copita, şi
apoi începe a să coborî încet pe o cărăruşă de capre. Voiagiu
15 spăimîntător şi periculos!. .. Mi se părea că la fiecare pas
o să cădem împreună de-a lungul stîncelor, pănă în fundul
prăpastiei. Inima tremura în mine, peptu-mi să răsufla greu,
ochii se paingineau .. , Deodată .
An gel: Cît pentru mine .
20 Rea d e (cu ochii închişi): Oh ! miss Lucy !
Eu: Deodată mă trezesc cu calu-n valuri! El sosise
devale şi apucase pe năsip în direcţia Ghemlicului; însă prin
unele locuri era sîlit să treacă prin apă; căci marea se întindea
pănă sub mal. în fine am întrat teafăr în oraş şi am găsit
25 pe tinerii belgi lungiţi pe taraba unei cafenele, foarte îngrijiţi
de soarta mea şi mîngîindu-se cu două narghilele turceşti.
An gel: Cît pentru mine, Plum mi-a adus o mie ele
livre sterling, cîştigate de la amicul meu Arthur Holvay.
Hip, hiP! în sănătatea lui Arthur!
30 Rea de (Iscnecind de pe scaun sub masă): Miss Lucy !
miss Lucy ! M iaaau ! ! !
Astfel se mîntui convorbirea noastră! Un orologiu ascuns
bate două ore după mezul nopţii. Angel, rîdicînd faţa de
masă şi adresîndu-se la Reade, îi zice cu glas uimit: "Adio,
35 scumpule amice!. .. Umbrele victimelor tale să te lase în
pace, şi frumoasa miss Lucy să-ţi răsplătească cu amoriul
ei îngeresc momentele de plăcere ce tu ne-ai făcut să petrecem
în casa ta, noi călători rătăciţi pe ţărmurile Africei ... Adio!"
După această poetică şi călduroasă improvizare, Angel
40 şi eu ne întoarcem la locantă, bojbăind prin întunerecul
257
.�
1
I
•
[258]
hudiţilor, ne culcăm obosiţi, şi pana in zori ne luptăm în
vis cu motanii ucişi de Reade. Somnul nostru însă nu ţinu
mult, căci trebuie să ne sculăm şi să plecăm. Hadji-Mustafa­
Ben-Aali-Cuniali, întovărăşit de un soldat marocan, aduce
5 caii sub ferestrele noastre, doi pentru noi, doi pentru ei, şi
unul pentru panerile cu merinde. Totul fiind deci gata de
pornire, ne coborîm în stradă, strîngem mînile domnişoare­
lor Ashton, dăm cîte un bănuţ spaniol de aur Lunicăi şi
Astericăi, ne închinăm papagalului Dgiali şi încălecăm.
10 Iată-ne ieşiţi din Tanger!... Africa cu misterele sale
se întinde dinaintea noastră. Dumnezeu ştie ce întîmplări
ne aşteaptă! Fie într-un noroc şi cale bună! ! !
DE LA TANGER LA TETUAN PRIN MUNŢII UADRAS
5 octombre 1853. - în plăcut a răcoreală a dimineţei, bine
lS dispuşi atît oameni cît şi dobitoace, ne coborîm de-a lungul
zidurilor oraşului Tanger pănă la malul mării şi ne jucăm
caii pe un covor de năsip galbăn, ce se întinde sub copitele
lor; apoi, lăsînd Mediterana în stînga şi oraşul în urma noastră,
apucăm drumul spre Tetuan. Acest drum sau, mai bine zicînd,
20 această cărare duce prin locuri sterpe, în care apar ici-cole
cîteva mici ogoare de popuşoi. Sîngura vegetaţie ce se prezintă
ochilor consistă în nişte tufe de palmieri pitici, ce acoper
colnicii şi unde nu se aude nici o ciripire de pasăre. Căldura
creşte la tot minutul, ea devine tot mai arzătoare, fără ca să
25 întîlnim vreun adăpost de umbră, şi setea începe a ne munci,
fără ca să zărim cît de mic izvor împrejurul nostru. Chin
nesuferit, ce se măreşte de cîte ori ne apropiem de patul
unui pîrău, care se anunţă de departe prin şirurile de lauri
înfloriţi şi de rodieri crescuţi pe malurile lui. Pîrăul e sec, şi
30 ca dînsul sperarea noastră seacă!. .. Trebuie să ne mulţămim
numai cu ghirlandele de flori roşii ce culegem de pe crengile
laurilor şi cu care ne încununăm fruntea. Chiar sub arşiţa
cea mai mare a zilelor de vară florile au în sînul lor o răcoreală
învietoare foarte plăcută.
35 La stînga noastră, în depărtare, vedem două sate arăpeşti,
aşezate pe coastele colnicilor; casele lor sînt acoperite cu
e 258
[259]
stuh şi livezile îngrădite cu captuşi mari. Ele au o asămănare
curioasă cu acele din ţara de jos a Moldovei. Un al treilea sat
se iveşte în calea noastră pe la 11 oare ... Trebuie să trecem
prin el, şi după recomandaţia dragomanului nostru, Hagi-
5 Mustafa-Ben-Aali-Cuniali, să nu facem nici un zgomot pentru
ca să nu atragem atenţia arabilor; însă de-abie întrăm în el
şi Angel, tovarăşul meu de voiaj, îmbucînd cornetul său de
argint, sună o fanfară răsunătoare. Pe loc toţi locuitorii
caselor ies în grabă cu somnul în ochi şi, indignaţi de sumeţia
10 unor ghiauri ca noi, încep a ne batjocori şi a ne ameninţa
cu pumnii; femeile stupesc şi copiii aruncă petre după noi.
Fără prezenţa soldatului paşii din Tanger ce ne înto­
vărăşeşte, nu cred că am scăpa teferi din mijlocul acestei
horde de barbari; dar la glasul poroncitor a soldatului, arabii
15 reîntră în bordeiele lor ca nişte cîni înfuriaţi, şi noi ne depărtăm
rîzînd de figura spărietă a dragomanului.
- Hagi-Mustafa, îi zic, ce faceţi cînd vă e sete prin
pustiurile aceste?
- Ducem dorul apei şi pronunţăm de trei ori numele
20 lui Allah! răspunde Mustafa.
- Eu, deşi nu sînt mohametan, aş învoca de şese ori
pe profetul vostru, dacă aş fi încredinţat că mi-ar scoate acum
în cale un izvor de apă răce.
- Gîndul omului e în mîna lui Allah! replică dragomanul.
25 în curînd o să ajungem la izvorul Cămilelor, şi acolo ne
vom potoli focul din pept.
- Well! well! strigă Angel cu bucurie, auzind această
bună veste, şi dă pinteni calului. Noi imităm exemplul său
şi iată-ne alergînd pe aripile sperărei pănă ce sosim la acel
30 multvestit şi mult dorit izvor... Caii se opresc de la sine,
noi descălecăm şi ne punem a căuta cuibul apei ... dar
unde-i?
Nu vedem decît un loc glodos şi călcat de dobitoace,
iar cît despre apă, găsim ceva negru, cald şi puturos, care
35 chifteşte în urmele copitelor.
Cu toată setea ce ne arde, nu avem curaj a înghiţi acel
noroi apos, ci ne mulţămim numai a uda batiste în el şi a
le lipi de obraz cu partea nemînjită. Răsuflînd apoi prin
pînza subţire, aspirăm un aer umed care ne răcoreşte puţin.
40 Hagi-Mustafa şi soldatul, mai esperimentaţi însă decît noi,
întră cu picioarele goale în glod şi stau neclintiţi cîteva minute;
259
[260]
r
.\
i
pe urmă ies la uscat, jurîndu-se pe Allah că li s-a stins focul
setei.
în vreme ce ne dedăm la această operaţie, sosesc trei
arabi stremţeroşi, dar înarmaţi cu şuşanele lungi şi merg
5 de se tupilă în umbra unui copac de maslini. Ochii şi fiziono­
mia lor sînt hoţeşti : căutăturile lor, ţintite asupra noastră
cu o expresie hainoasă, ne dau a înţelege că ei ar avea mare
poftă să ne prăde şi chiar să ne ucidă, par dessus le marchâ ,
dar că sînt stînjiniţi de prezenţa soldatului paşii din Tanger. ...
10 în adevăr, un european sătul de viaţă nu poate găsi mai bun
mijloc de a scăpa de dînsa decît cercînd a călători singur
în imperiul Marocului. El e sigur de a-şi procura ucigaşi de
bunăvoie, chiar la marginele oraşelor.
Cu toate aceste, Angel, apropiindu-se de arabi, scoate
15 un revolver, trage în aer şese descărcături, îşi pregăteşte
din nou arma şi se duce de încalecă, făcînd un semn de adio
arabilor; iar aceştia, holbind ochii asupra revolverului cu
o groază vederată, se grăbesc a părăsi locul şi a să face
nevăzuţi în tufari.
20 - Mare greşală că ţi-ai arătat revolverul! observă Hagi-
Mustata.
- Pentru ce?
- Pentru că ai trezit în ei pofta de a-l căpăta cu orice
preţ, chiar cu preţul vieţei d-tale.
25 - Vie să-şi cerce norocul, dacă li s-au urît zilele! răs-
punde amicul meu cu nepăsare; apoi, deschizînd un cortel,
se alătură de mine şi fără a mai întîrzia plecăm în direcţia
munţilor Uadras.
Soarele varsă duşe de foc pe capul nostru, pasul cailor
30 se leneveşte, iar Hagi-Mustafa şi soldatul cu fes nalt de
postav roş pe cap încep a cînta sotto voce manele algeriane.
Acum e ameazi! plîntele îşi beu umbra, şi natura întreagă
înoată, obosită, într-un ocean de lumină înflăcărată ... Angel
mă asigură că-şi sîmte crierii ferbînd şi chiar clocotind în
35 titva capului; eu mă lupt cu un bulgăr de iască ce-mi stă
în gît, şi amîndoi ne căptuşim cortelurile pe dinuntru cu
toate fulardele ce posedăm, dar în zadar!. .. Razele soarelui
pătrund prin stofă şi se înfig în pelea noastră ca nişte ace roşite
în foc. Supliciul e demn de vechii inchizitori ai Spaniei! ...
40 1 Pe deasupra (fr.),
[261]
si însă dinaintea cailor aleargă pe jos un pui de arab, ca de
doiprezece ani, anume Ali, cu capul gol şi ras 1 .. , Creştetul
lui stecleşte ca o oglindă, şi el nu se tînguieşte de ferbinţeala
soarelui.
5 - Ştii la ce mă gîndesc? îmi zice Angel.
- La ce?
- îmi propun să ieu cu mine în Europa ŞI să duc în
Englitera pe arabul acest mic.
- Vrei poate să-I înfiezi?
10 - Ba, vreu să mă serv de tidva lui strălucitoare la vînat
de ciocîrlii 1.
Ideea lui Angel e destul de comică, şi în alte timpuri
m-ar face să rîd, dar acum ea nu parvine a împrăştia melan­
holia în care m-a cufundat căldura atmosferei, melanholie
15 ce se măreşte la tot pasul, în auzul unui glas depărtat de
păstor nomad, care cîntă o complîngere lungă şi monotonă
pe cuvintele imma, imma, malli, malli 1 (mama mea, soarta
mea!).
Pe la o oră după ameazi începem a întra în munţii Uadras,
20 pe un drum presărat cu bolovani ca albia unui şivoi de munte.
Caii poticnesc urcîndu-se pintre petre şi se răsuflă greu; noi
ca şi dînşii suferim de lipsa de aer şi ne coacem în pele, căci
acum ne găsim expuşi şi la focul soarelui şi la ferbinţeala
petrelor. Ni se pare în acest hăugaş stîncos că trecem prin
25 o flacără nevăzută, dar în fine sosim la una din culmele
dealului, şi aici abordăm o pădure de maslini, de carubi,
de lauri şi de rodieri.
Un ufff! colosal iese din pepturile noastre.
Fericire neaşteptată, surpriză încîntătoare!. .. Iată umbră
30 drăgalaşă, iată muşchi verde la tulpina copacilor, iată şi
un izvor! împăratul izvoarelor!. .. un pîrău întreg de apă
răce şi cristalină, ce curge din mijlocul unor stînci cu o
clăbucire veselă şi mult armonioasă.
A descăleca, a ne răpezi la izvor, a ne băga obrazii în
35 apă e treabă de un minut; însă Hagi-Mustafa ne roagă să nu
bem îndată, fiind încă prea înferbîntaţi. Urmăm sfatul lui ;
dar după cîteva scurte momente ne punem a înghiţi izvorul,
1 Cioclrliile sînt atrase de tot ce luceşte, şi astfel devin jertfă vînăto­
rului care întrebuinţază oglinzi pentru a le atrage din aer, unde ele se-nalţă
40 ciripind [V.A.].
261
\ ...
.. �
[262]
"
,1
I
I
I
servindu-ne drept pahar de o scoarţă de plută găsită pe
stîncă. Angel e însă de părere că apa-i mult mai bună cînd e
sorbită cu gura din pîrău şi rîvneşte botul cailor.
După această adevărată orgie de apă, ne întindem pe
S muşchi, sub un maslin cu frunzi smălţuite şi dăm ordin
dragomanului să ne aducă merindele... în faţa noastră
se rîdică munţi sălbatici, carii se prăjesc la soare de la înce­
putul lumei; iar alăture cu noi, pe coasta unei stînci, se mişcă
un şerpe lung, pe care îl ocheşte de sus un vultur ce zboară în
10 cercuri deasupra lui. Reptilul are pete negre şi galbine; ochii
lui aprinşi strălucesc întocmai ca doi rubini şi se îndreaptă
cînd spre noi, cînd în aer cătră vultur. El pare că presîmte
un dublu pericul şi se încordează, pregătindu-se de luptă.
La vederea lui eu rămîn fascinat, încremenit, înfiorat 1. ..
15 Fac această mărturisire fără nici o rusine, căci totdeauna
şerpii, ca şi linguşitorii sau alte animale' tîrîtoare, mi-au pro­
dus o impresie de profund dezgust; Angel însă, în calitatea
sa de englez fiind mai flegmatic, apucă degrabă şuşaneua
soldatului, se apropie de stîncă, chiteşte, trage ... şi reptilul,
20 lovit de glonte la cap, se rîdică drept ca o suliţă, apoi cade
mort şi rămîne aninat de colţul unei petre.
Ali se răpede în fugă, se acaţă pe stîncă întocmai ca o
mornită, dar cînd să puie mîna pe trupul şerpelui, vulturul
trece ca un fulger pe lîngă el, îl loveşte cu aripa şi se depăr-
2S tează peste dealuri cu şerpele în plisc ... Angel e furios contra
hoţului înaripat ce i-a prădat vînatul, Ali plînge de ciudă,
Hagi-Mustafa dă semne de mirare, iar eu, ţinînd parte vul­
turului, mă pun la masă, adică mă aşez turceşte lîngă pro­
viziile grămădite pe muşchiul verde.
30 O pîne albă, doi pui de găină rumeni, un caşcaval de Ho-
landa şi două butelci de Xeres compun un festin care ar sedu­
ce chiar pe vestitul mîncău Balthazar, dacă acest rege gastro­
nom ar fi postit ca noi din faptul zilei pănă după ameazi.
Cu atît mai mult spectaculul ziselor obiecte de hrană atra-
35 ge pe Angel cu o putere magnetică şi-l face a uita şi pe vul­
tur, şi pe şerpe, şi pe toate celelalte animale de pe faţa pămîn­
tului ... El vine, înhaţă un pui, destupă o butelcă şi o pune
la gură, zicînd:
- AU right 1 ... în sănătatea şerpelui!
40 Apoi se aşază pe ospătat cu o poftă ce se comumca
la toţi. Nu se aude în curs de un cart de oră decît un clănţă-
262
[263]
nit de măsele în mare activitate, şi..; proviziile dispar fără
a fi .urmate de vreun desert, precum se obicinuieşte la mese
man.
Ne rămîne însă cheful ţigaretelor şi murmurul veselitor
5 al izvorului. în Africa nu poate fi mai dulce simfonie decît
şoptirea apei 1. .. Deci, lungiţi pe spate, cu ochii rătăcind pe
albastrul cerului, ne facem digestia, fumînd tutun de Lata­
kie şi privind în aer spiralele fumului parfumat.
- Cum îţi place traiul acest oriental? mă întreabă Angel.
10 - îmi place de minune! Răcoarea umbrei şi cîntecul iz-
vorului mă adorm, îi răspund căscînd.
- Pe mine m-au şi adormit! replică amicul meu cu glas
trăgănat, şi pe loc acel glas se schimbă într-un horăit răsu­
nător.
15 După o dulce odihnă, Hagi-Mustafa ne trezeşte, şi caii
fiind bine hrăniţi, bine adăpaţi, plecăm la deal pe o cărare
misterioasă ce şerpuieşte pintre copaci. Căldura e mare, lipsa
de aer preface pădurea într-o baie turcească; dar încalte sîntem
feriţi de săgetarea periculoasă a razelor soarelui. întîlnim
20 mai multe caravane de cămile şi mulţi arabi încălecaţi pe
magari, însă observăm că bipezii au o aparenţă mai animală
decît patrupezii. în fiecare din ei presimţim un duşman dis­
pus a ne ataca, şi dar, fără a ne răzleţi unul de altul, con­
tinuăm drumul nostru cu mare luare-aminte si cu revolve-
25 rele în mînă. Trei ore întregi urcăm dealul în pasul cailor şi,
în sfîrşit, sosim pe vîrful lui, unde găsim o funda (caravan­
serai) .
Această casă de adăpost consistă într-o curte patrată
şi închisă cu ziduri nalte, văruite. Pe dinuntru se înşiră ga-
30 lerii boltite de jur împrejur, iar lîngă poartă cîteva magazii
întunecoase şi încuiete cu uşi tari. Ograda e destinată pen­
tru dobitoace, galeriile pentru oameni şi magaziile pentru
mărfuri; însă magazii, ogradă şi galerii sînt într-un grad
de necurăţenie atît de mare încît nu avem curajul a deveni
35 măcar pentru un moment oaspeţii fundăi. Toate soiurile de
vermine foiesc în acest locaş de ospitalitate şi aşteaptă cu
nerăbdare pe nenorociţii călători, pentru ca să le facă o pri­
mire plină de dragoste şi de usturime.
Sîntem deci obligaţi a ne decide sau să urmăm calea îna-
40 inte pănă la Tetuan, sau să petrecem noaptea sub copaci
alăture cu funda. însă caii sînt obosiţi şi nu ne rămîne destul
263
.�
[264]
r
I
'1 I
1 '
timp pănă la asfinţitul soarelui pentru ca să ajungem la
porţile acelui oraş. Ele se închid pe la şepte ore, şi, o dată
închise, nime nu mai poate să între sau să iasă, păzitorii lor
avînd obicei a le părăsi pe sama Profetului şi a să duce la
5 cafenea ... Pentru adepţii Islamului, Mohamed e un pers 0-
nagiu foarte comod. El e însărcinat a îndeplini tot ce un ma­
hometan doreşte şi tot ce lenea şi fanatismul îl opresc de a
face pentru sine sau pentru alţii. Noi însă, necredincioşii,
avînd mai puţină confienţă în bunăvoinţa Profetului şi ne-
10 aşteptînd de la el serviciul de Oberkellner, ne alegem sînguri
locul unde o să petrecem noaptea.
Un mare şi frumos carub, ale cărui crengi compun o
boltă minunată, ne primeşte la tulpina lui, pe un pat de mu­
şchi molatic. Acolo întindem mantalele, aşezăm sacii noştri
15 de voiaj, cu destinare pentru ei de a ne servi de saltele şi
de perine. Hagi-Mustafa, soldatul şi Ali se grupează aproa­
pe sub un maslin şi adună vreascuri pentru foc, avînd de
gînd a veghea toată noaptea şi a-şi alunga somnul prin o
serie neîntreruptă de cafele şi de narghilele. Ei îşi examinea-
20 ză armele, reînnoiesc praful în tigăiţele puştelor şi a pistoa­
lelor, îşi şterg iartaganele şi ne îndeamnă să dormim lini­
ştiţi pănă a doua zi.
Angel propune ca să dăm putere somnului! Deci începem
a-l hrăni cu fălii gustoase de rostbeaf rece, a-l îndulci cu
25 o cutie de curmale şi a-l adăpa cu vin de Xeres. Pe urmă
in timp de o oră îi pregătim o uşoară mistuire prin o primbla­
re plăcută împrejurul fundăi, scăldîndu-1 în lumina amur­
gului şi înveselindu-l cu imaginea salvărei sale din gheare­
le milioanelor de jigănii muşcătoare şi sugătoare ce se aţin
30 la pîndă în caravanserai. în sfîrşit, mergem cu mulţămire
în camera noastră, cameră fără păreţi, în adevăr, dar cura­
tă, bine aerită şi foarte confortabilă, deşi cam primitivă în
soiul ei, deşi cam expusă la vizite nocturne de şerpi, de ara­
bi şi de alte lighioi nu mai puţin desplăcute.
35 Acole, răzemaţi pe coate, începem o lungă convorbire
asupra o mie şi una de subiecte, atingindu-le numai din
treacăt, cu acea uşurinţă caracteristică a persoanelor care
stiu toate fără a sti nimic si, din vorbă în vorbă, abordăm în
domeniul limbei arăpeşti. '
40 - Am învăţat pe de rost - zice Angel - mai multe cu-
vinte cu care am să mă fălesc în clubul meu din Londra
264
--.,-
I
[265]
+""
I
si să cîştig un renume de orientalist profund... ca unii din
cunoscuţii mei.
- Şi eu - îi răspund - am făcut o mică provizie de
vorbe curioase şi grele de pronunţat, care ar putea servi la
5 un joc favorit al copiilor din ţara mea, joc ce se numeşte:
frînturi de limbă. Aşa, de esemplu: l'mra - femeia, n'sa­
femeile, l'hobz - pînea, l'ma - apa, l'hlib - laptele, l'ham ­
carnea, l'hmar - magarul, l'jmel - cămila, jbel- munte,
jben - caşcaval, ţben - pai etc. Acum, dacă vrei, îţi pro-
10 pun un rămăşag.
- Care?
- Zece livre sterling dacă îi pronunţa de trei ori de-a
rîndul răpide şi fără a te greşi fraza următoare: .Lmran­
salhobzlmalhliblhamlhmarljmelj belj benţben" 1 •
15 Angel cearcă, dar îl apucă tusa şi se opreşte, zicînd:
- Goddam! ai ales cuvinte care dau oftică; dar eu am
deprins încalte fraze de care să mă pot servi în compania
damelor. Aşa, cînd voi întîlni o hurie din raiul lui Mohamed,
fie chiar în saloanele din Londra, îi voi zice:
20 - Lella, doamnă, sau Benţ, domnişoară, n'sişeba n'hă-
bie, eşti frumoasă, te iubesc. - Eia n'ţiaşco l'zuj, hai să fa­
cem amor împreună. - Rac călbi, nafsi, ămri, eşti inima
mea, sufletul meu, viaţa mea. - Andăc ras mziana, ai cap
frumos - aininzrăc, ochi albaştri - fum enuar, gură de floa-
25 re - snen bid, dinţi albi - şaar cal, păr negru. - Rac sems,
kmar, n'jium, eşti soare, lună, stele. - M'buz idîc, m'buzfumăc,
m'buz ainîc, îţi sărut mînele, guriţa, ochii. Pe lîngă aceste
fraze armonice, mai păstrez în arsenalul meu de seducere
două versuri compuse de însuşi Ali, ginerele lui Mohamed:
30 Hateni amanţilla,
Lella Maţcolişilla I
Adică: iubeşte-mă, te rog, doamnă, şi nu zice ba!
Disertarea noastră limbistică ne aduce pe nesîmţite într-o
somnolenţă, care în răcoarea nopţii, sub scînteierea ste-
35 lelor, are o dulcime pătrunzătoare. Genele se apropie, dar
pănă a nu să închide, zăresc prin ele joculluminei focului pe
frunzele copacilor şi pe figurele păzitorilor noştri. Ei stau
1 Alecsandri aşază, de fapt, unul după altul, fără nici o legătură Intre
ele, cuvintele explicate mai înainte.
265
,t.. "
..'
[266]
grupaţi împrejurul vreascurilor înflăcărate şi foarte ades în­
torc capul pentru ca să examineze fundul întunecos al pă­
durei. Caii mai departe adorm încet pe picioare şi apar în
umbră cu proporţii colosale. Din cînd în cînd răsună în apro-
5 piere ţipetul misterios a unei paseri de noapte ...
Mpsaahir lella! psaalhir sidi!
Noapte bună, doamnă! noapte bună, domnule!
6 octombre. - Cine va putea să explice misterul formă­
rei visurilor şi tainica lor corelaţie cu lumea exterioară? ..
10 Cine îmi va spune cum şi pentru ce cornetul lui Angel, în
dimineaţa de 6 oct., a jucat pentru mine rolul trompetei
cereşti la judecata cea de pe urmă? în faptul acestei zile me­
morabile, mă visam pe vîrful unei coloane nalte cît jumă­
tatea scărei lui Iacob şi care se găsa rîdicată chiar în mijlo-
15 eul valei Iosafatului. Priveam de jur împrejurul meu un
ocean nemărginit de valuri omeneşti ce ieşeau din pă­
mînt în giulgiuri albe, creşteau şi se înaintau spre coloană.
Mişcarea lor, deşi mişcare de umbre, producea un zgomot de
furtună, dominat prin sunetul metalic al unei colosale trom-
20 pete ascunsă în cer. .. Deodată lumina se întunecă! Un vul­
tur monstruos trecu în dreptul soarelui, se răpezi cătră mine,
mă lovi cu aripa şi se depărtă în fundul orizonului.
Atunci, cu o răpegiune ameţitoare, începui a cădea, exe­
cutînd în văzduh o serie de tumbe pe notele fanfarei îngereşti
25 ce răsuna deasupra mea ... Cad mereu, cad de-a vălătucul,
fără a mă putea opri, nici de a pica, nici de a măsura cu
ochii distanţa ce mă despărţea de pămînt, nici de a-mi în­
chipui halul deplorabil în care o să mă găsesc, după ce m-oi
zdrobi de vreo stîncă 1. .. în sfîrşit, sosesc la capătul acelui
30 voiaj aerian, deschid ochii spăriet, şi ce văd lîngă mine? ...
Văd pe Angel sunînd din cornet o tarantelă napolitană!
Mai departe zăresc pe Hagi-Mustafa şi pe soldatul paşii
alergînd pe după copaci, ca şi cînd s-ar fi jucat de-a baba-oar­
ba şi căutînd un lucru perdut.
35 - Ce este, Angel? întreb pe amicul meu.
- Nimic important, îmi răspunde el. Astă-noapte ne-a
vizitat nişte pickPockets 1 arabi şi au furat panerile cu pro­
vizii.
1 Hoţi de buzunare (engl.).
266
i
I
b
[267]
i
1
+
- Ce spui, frate? ... şi alta n-au furat? .. , au lăsat caii
neatinşi?
- Priveşte! iată bucefalii noştri în complect. Ei ne fac
sămn din urechi ca să profităm de răcoarea dimineţei, pentru
5 ca să ne continuăm voiajul.
Mulţămiţi de nobila discreţie a hoţilor, care au binevoit
a respecta caii şi persoanele noastre, plecăm păn-a nu răsări
soarele, mîngîind pe Hagi-Mustafa, pe soldat şi chiar pe Ali
de ruşinea ce au păţit... Sărmanii t au vegheat o mare
10 parte a nopţii; însă despre ziuă au fost învinşi de somn şi
s-au lăsat, după cum zice românul. Tălharii, pîndaci, au
profitat de somnul lor şi acum ei beu vin de Xeres în sănă­
tatea noastră si în ciuda Profetului ... Să le fie de bine L ..
Ne depărtăm de funda şi mai cu samă de furnicarul ei, ca
15 să ne urcăm pe vîrful altui deal apropiat; iar cînd ajungem
acolo, ne oprim extaziaţi de măreţul spectacul ce se prezintă
admirărei noastre. Soarele apare splendid, acoperind de o
lumină feerică lanţul munţilor Uadras, valea desfăşurată de
la poalele lor pănă la oraşul Tetuan, şi în orizon marea al-
20 bastră, mărginită de munţii Spaniei. Verdeaţa codrilor, zi­
durile albe a Tetanului, stîncele roşii de pe creştetul dealurilor,
albăstrimea cerului şi a Mediteranei, toate contopindu-se
în focul soarelui produc un tablou de o rară frumuseţă.
Noi ne simţim uimiţi şi ne înclinăm cu smerenie dinaintea
25 minunelor puterei creatoare; iar Hagi-Mustafa, soldatul şi
Ali cad în genunchi şi cu faţa la răsărit fac rugăciunea lor
de dimineaţă. Angel, adînc impresionat, stă cîteva minute
în tăcere, apoi strigă cu glas puternic: "Orbi t orbi! şi de
trei ori orbi acei ce nu cred în Dumnezeu t"
30 La Allah, illa Allah u M'hamed Rasul Allah tI esclamă
totodată arabii noştri, sculîndu-se în picioare.
Astfel, încîntaţi de splendoarea panoramei, animaţi de o
tainică mulţămire sufletească, plini de viaţă şi de sănătate,
reluăm calea spre Tetuan. Oraşul străluceşte în distanţă de
35 5 ore şi nu în zadar arabii îl numesc Ţtaun, cuvînt sinonim
de cochetă; căci el atrage de departe şi te înşală prin efectul
miraj ului ... Ne coborîm pe sub crengile unor maslini bă­
trîni, a căror frunze au o coloare verde-închisă, şi întîlnim
din nou şiruri de cămile încărcate cu teancuri grele. Nalte
40 1 Dumnezeu este mare şi Mohamed e profetul său [V.A.].
267
.!'-
.. .
[268]
şi flegmatice, ele sînt conduse de berberi cu picioarele goale
pănă la genunchi, arămii, sprinteni şi care necontenit scot
pe gît ţipete răguşite şi sălbatice, sub cuvînt de a îndemna
mahalii patrupezi. Aceştia însă păşesc liniştit, mişcînd în
5 cadenţă picioarele lor lungi şi nodoroase, iar ochii lor expri­
mă o mirare naivă. . . Pare că ei se întreabă în gîndul lor
pentru ce cornacii lor îşi dau atîta osteneală ca să imi teze
ragetul magarilor? Cîteva femei, răzleţite pintre caravane
şi învălite în feregele rupte, îşi ascund feţele îndată ce dau
10 cu ochii de noi, şi, după ce trec mai departe, ele întorc capul
pentru ca să stupească pe urma noastră. O graţiozitate a
sexului frumos din Maroc!
Căldura şi setea, sora ei, încep iar a face parte din cor­
tegiul nostru; însăşi foamea începe a ne aduce aminte că
15 sîntem lipsiţi de provizii; dar geniul binevoitor care pri­
vighează asupra noastră nu ne părăseşte la nevoie. El ne
scoate în cale pe un berber aşezat la umbră cu un paner
de poamă coamă. Cumpărăm panerul atît pentru fericirea
negustorului, cît şi mai cu samă pentru potolirea setei ce
20 ne munceşte.
După o oră pomenitul geniu are bunătate a ne duce
în prezenţa unei familii complecte de englezi, carii sînt ocu­
paţi a face dejun pe iarbă. E familia lui sir Arthur Isquare,
ce vine de la Fez, capitala Marocului, şi se compune de şese
25 persoane; 1) sir Arthur, 2) mistress Caroline (pronunţă Car­
lain), 3) două misses, fete mari şi lungi, 4) doi John-Bull
scurţi, fraţii lor ... toţi îmbrăcaţi curat, spălaţi, peptănaţi,
ca şi cînd ar fi ieşiţi acum din cabinetele lor de toaletă; şi însă!
... de opt zile sînt pe drum. Douăzeci de soldaţi aleşi îi
30 întovărăşesc, avînd ordin de la sultanul ca să-i apere de orice
pericul, să le procure orice ar dori; căci la caz contrar îi
aşteaptă o descăpăţinare generală! ... şi aceasta, pentru că
sir Arthur Isquare este consulul graţioasei sale maiestăţi,
regina Engliterei, pentru că mistress Carlain este soţia consu-
35 lului şi pentru că cele două misses şi cu fraţii lor sînt copiii
consulului si ai consulesei.
Cel mai' puternic talisman pentru un europeu în imperiul
Marocului este de a fi inghiliz.
Amabila familie, cum ne vede şi recunoaşte în noi gen-
40 tlemani europeni, ne priimeşte cu vii demonstrări de bucurie
şi ne învită a lua parte la dejun. Noi, fără a mai aştepta o
.268
T
[269]
a doua invitare, ne aşezăm alăture cu tinerele misses şi dăm
ordin lui Hagi-Mustafa ca să aducă panerul cu poamă pentru
desert. Mulţămire nespusă! ... Copilele, demne fii ci ale Evei,
se aruncă asupra panerului cu sperare de a găsi mere, dar
5 negăsind decît struguri, se mîngîie rîzînd cu bobiţele lor
auri te. în sfîrşit, după un ospăţ foarte confortabil şi după
ceaiul final luat în porcelane chineze (ceai în codrii Africei !),
ne depărtăm, preschimbînd cărţile noastre de vizită şi dîn­
du-ne rendez-uous la Nagazaki, în Iapon, unde sir Arthur
10 Isquare a fost numit consul de curînd. Pănă a nu pleca
însă, Angel intonează pe cornet imnul naţional englez: God
save the queen! 1 şi familia Întreagă îl acompaniază din gură
cu entuziasm. Arabii însă cred ca au nebunit!
Astfel, restauraţi şi recunoscători geniului nostru protec-
15 tor, coborîm vesel munţii Uadras. Apropiindu-ne de vale,
auzim dincolo de un colnic ce ne mai desparte de ea un zgo­
mot mare de răcnete, de tropote şi de împuşcături 1. ..
într-o fugă parvenim pe creştetul colnicului şi de aici
asistăm la o fantazie executată de vro sută de arabi încăle-
20 caţi pe ageri armasari. Hagi-Mustafa ne spune că e un gum
de buidiri, locuitori din munţii ce se înalţă în dreapta
noastră.
Arabii, invăliţi în burnusuri albe de lînă, sînt împărţiţi
în două cete, care se izbesc una în contra alteia în răpe-
25 giunea cailor, se chitesc din fugă cu şuşanele lungi, trag,
se depărtează, încărcînd din nou armele lor, fără a să opri;
apoi se întorc de ieu parte la acest simulacru de război.
Unii învîrtesc şuşanelele pe deasupra capului, scoţînd din
gît chiote furioase şi dau foc pintre urechile cailor; alţii,
30 simulînd o goană din partea duşmanilor, se culcă pe coarda
armasarilor şi aşa plecaţi, împuşcă în urma lor; alţii, mai
dibaci, aruncă armele lor înainte ca nişte djeriduri şi, ani­
nindu-se cu mîna stîngă de coamă, se pleacă pănă la pămînt
de le culeg de jos ...
35 Nimic mai curios, mai interesant, mai bărbătesc decît
acest joc războinic. Nimic mai pitoresc decît alergarea cailor
înspurnaţi, fîlfîirea burnuselor în văzduh, lucirea armelor în
focul soarelui. Nimic mai sălbatic, mai Înfiorător decît răc-
1 Dumnezeu s-o apere pe regină! (engI.).
269
[270]
netele luptătorilor, scîrşnirea dinţilor şi încruntarea ochi­
lor în acel amestec de oameni îndrăzneţi şi de falnici
armasari !
Angel nu-şi poate stăpîni entuziasmul şi găseşte apropo
5 să sune o arie militară ... Pe loc zece arabi, detaşîndu-se
din gum, se răped spre noi, ne incunjură şi ne poroncesc să
mergem cu dînşii. în zadar Hagi-Mustafa şi soldatul întervin,
cercînd a le explica în gura mare că sîntem inghilizi ... etc.,
trebuie să ne supunem voinţei buidirilor 1. .. Ne supunem
10 dar fără mai multă împrotivire şi, coborînd colnicul, ne
ducem la un cort de pîslă, unde se află şeicul, adică şeful
gumului ... O! surpriză neaşteptată! Şeicul este însuşi Hagi­
Ab-el-Rahman-Lahlo, [tovarăşul nostru de călătorie dintre
Marsilia şi Gibraltar, pe corabia căpitanului Campbel!
15 _ El se bucură" văzîndu-ne, pune mîna la pept şi la cap,
ne primeşte cu formula orientală de bună sosire şi ne învită
lîngă dînsul. Abia am reuşit a ne cruci picioarele, aşezindu-ne
pe covor, şi îndată cortul se umple de arabii cei mai însăm­
naţi din acest gum. Ei ne privesc pe noi cu demnitate, noi
20 pe dînşii cu admirare; căci unii au figuri foarte expresive
şi ochi de vulturi. Ni se aduce cafele şi narghilele, apoi un
harbuz mare şi roş ca sîngele, care se împarte între toţi,
şi, în sfîrşit, după o jumătate de oră ne este permis a părăsi
cortul; însă păn-a nu ne despărţi, Hagi-Ab-el-Rahman Lahlo,
25 voind să ne deie o probă de învăţătură şi de stimă, scrie în
portofoliul meu numele lui cu litere arabe. Eu îi fac prezent
o călămare de voiaj şi o duzină de condeie de metal
aurit, care îi produc o nespusă mulţămire, căci şeicul
este poet.
30 Ieşind în cîmp, Hagi-Ab-el-Rahman-Lahlo dă ordin să-i
aducă armasarul favorit, El Rbîa, un fugar de patru ani,
subţirel în picioare, negru la:păr, cu nările largi şi trandafirii,
cu ochii înteligenţi, cu urechi mici, o minune demnă de
a fi expusă într-un salon, sub glob de cristal, pe un camin
35 de marmură. Atît e de frumos că nu ne putem sătura de
a-l admira; iar şeicul mîndru, netezindu-şi barba, începe
a declama cu emfaz următoarea poezie compusă de dînsul
şi pe .care ne-o traduce dragomanul nostru:
270
[271]
5
10
15
20
25
EL REIA'
(Calul de patru ani)
Ah! a încăleca un rbîa şi a-l răpezi la fugă
Şi a să răzbuna înainte de a dispare!
A încăleca un rbîa şi a-l strînge cu genunchii,
Şi a strînge frîu-n mînă, şi a cerca adresa lui,
Şi a vedea toate cetele adunate la un sîngur cuvînt,
Din Modenia pănă la Barka!..
Un rbîa care-şi schimbă părul
Şi zboară cu zborul paserei de frunte!..
Şi a vedea puşca plină strălucind, a auzi zinghetul săbiilor,
A vedea pe cei ce şi-au perdut averile regăsindu-şi averile!...
Un rbîa ce nu ştie nimic,
Care nu ştie ce este obstaculul !. ..
Şi a vedea revenind libertatea de altădată
Şi azvîrli scorpia la cîni!
Un rbîa înşăuat,
Care să fugă cu fuga unei gazele,
Şi să ardă în dorul de a măsura spaţiul pe pămînt!
Tatăl său e din plaiul Tellului, şi mumă-sa e Zerka l l
Un rbîa viclean ca o vulpe,
Care să ştie a-şi prinde prada cum înhaţă cînele carnea!
Care să treacă peste ziduri ca o ghiulea
Izbită de un tun încărcat cu o ocă de praf!. ..
Un rbîa din Maui,
Care să zboare zborul vulturului cu gheare albastre,
1 .. U elli ierkeb aîber rbîa u djikka
U khales dinho kbil maitekka" ... etc., etc., etc. [V.A.].
271
\
..
[272]
tn vreme ce şeicul declamă acest imn, ceilalţi arabi stau
pe-mpregiurul calului, îl netezesc pe coapsă, îl dismiardă ca pe
un copil, şi nobilul animal răspunde prin vesele nechezuri ...
10 Pentru un arab nu e nimic pe lume mai preţios decît
un cal bun şi frumos. El trăieşte cu dînsul în adevărată
frăţie, îl ţine sub cortul lui ca pe un membru al familiei
sale şi împarte cu el hrana şi apa.
Arabul judecă pe om după tovarăşul lui. Arabul zice:
15 "Arată-mi calul tău ca să-ţi spun cine eşti tu 1" precum fran­
cezul zice "Dis-moi qui tu hantes, je te dirai qui tu es" 1.
Proverbul arab e mult mai caracteristic, mult mai poetic decît
cel francez.
în sfîrşit, ne luăm adio de la Hagi-Ab-el-Rahman-Lahlo,
20 şi la trei ore după ameazi agiungem la malul unui rîu numit
Busfella, pe care se zideşte acum un pod de peatră şi cărămidă
foarte curios. Boltele lui nu sînt rotunde ca acele din Europa,
ci în formă de litera V răsturnată cu unghiul în sus A şi se
razimă pe picioare masive, ornate cu coloane. La mijlocul
25 lui, acest pod se rîdică întocmai ca o spinare de cămilă pentru
înlesnirea curgerei apelor în lunile de ploaie. Vreo patru­
zeci de arabi lucrează la el sub arşiţa soarelui, jumătate
goi şi băgaţi în apă pănă la genunchi. Ei rîd, grăiesc ca nişte
surzi şi fac un zgomot straniu ce seamănă de departe cu lă-
30 tratul unei claie de dulăi.
Caii noştri apucă prin rîu şi se opresc în mijlocul lui ca
să se adape. Mulţămirea lor se traduce prin sforăiri de nări
şi mai ales prin o tendinţă vederată de a să culca în apă cu
călăreţi cu tot, dar îi oprim de a-şi împlini pofta şi ieşim la
35 celalt mal. Aici mă întîmpină un negru nalt, gros, spătos,
păros, cumplit de uricios, care îmi cere tahan, tutun, apoi
'1
I
I
'1
l
iJ
I
5
Care in puterea alergărei să-şi sfarme potcoave le !
Şi să facă a sări scintei din izvorul lor!
Răsară fulgerul din izvorul său !. ..
Din ţara Barka pănă la munţii Targuna,
Curgă ploi de potop pe pămîntul îngrozit,
Şi cine a sămănat o ură, culeagă o sută l, ..
1 Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti (fr.).
2]2
[273]
îmi mulţămeşte rînjindu-se grozav şi sărind ca un orangu­
tango
Drumul nostru se dirige pe malul stîng al acestui rîu,
lăsînd în dreapta Munţii Buidirilor, îmbrăcaţi cu păduri şi
5 coronaţi cu stînci. Pe coastele lor cîteva sate albesc ca nişte gră­
măzi de marmoră; iar cîmpia ce ne desparte de ei, arsă, pustie,
lipsită de vietăţi, are un aspect trist şi monoton. Şi însă! ar
putea deveni o vale verde şi fertilă sub mîna unei co­
lonii de agricultori harnici. Arabii se mulţămesc a cultiva
10 numai puţin popuşoi, ovăs şi bob, după metodul cel mai
primitiv. în sfîrşit, ne apropiem de Ţtaun; pe la 5 ore, oco­
lind satul Samsa, perdut între grădini la poalele unor stînci
roşii, trecem de-a lungul unui apăduc ruinat, ce varsă o
coloană de apă în mijlocul drumului, şi sosim la zidurile
15 oraşului.
Întrăm în el pe o poartă largă, la care stau de pază cinci
soldaţi adormiţi, şi ne îndreptăm cătră o a doua poartă,
pe un drum rău pavat ce şovăieşte între ziduri şi între o
livadă de aguzi. Iată-ne acum pe o piaţă colburoasă, în cun-
20 giurată cu păreţi nalţi, văruiţi şi bortiliţi, ici-cole, de ferestre
cu gratii de fer. S-ar crede cineva în ograda unor temniţi
mizerabile! în dreapta se înşiră vreo douăzeci de bolţi în­
tunecate, unde arabii făuresc arme. Goi pănă la brîu, ei
apar ca nişte ciclopi în mijlocul scînteilor ce sar de sub cio-
25 canul lor.
în fundul pieţii se deschid alte două porţi, una în partea
oraşului locuit de mahometani şi cealaltă în mahalaua evreilor,
soi de ghetto misterios, ce formează un oraş întreg şi separat;
căci el adăposteşte peste 4 000 de suflete. Creştinilor nu le
30 este permis a trece noaptea în foburgul arăpesc; ei sînt dar
obligaţi a să refugia în acel evreiesc; prin urmare ne ducem
în ghetto, la casa lui Solomon Nahon, care servă de locantă.
Trecem pe o stradă înghesuită de lume, adică de jidani
nespălaţi şi stremţeroşi, carii fabrică şireturi de matasă,
35 ceaprazuri sau broderii de fir pe pele de Maroc. Ei îşi între­
rump lucrul la vederea noastră, aleargă din toate părţile,
ne încungiură şi ne propun diverse obiecte de vîndut. Cei
mai îndrăzneţi opresc caii noştri, ne sărută genunchii, ru­
gîndu-ne să nu cumpărăm de la alţii, ci numai de la ei. în-
40 ghesuiala devine prea mare, dar e curînd îrnprăştietă de
2i�
[274]
gîrbaciul soldatului, şi astfel descălecăm la pragul uşei lui
Nahon.
Aici ne dispărţim cu destulă regretare de tovarăşii noştri
Hagi-Mustafa, soldatul şi Ali, carii fiind plătiţi bine şi bine
5 trataţi, ne adresară urări de fericire, dorindu-ne mai cu
samă favoarea de a bea cafe pe ceea lume în sala de Selam
a profetului Mohamed.
Solomon N ahon, evreu cunoscut în tot imperiul Marocului,
om de o fizionomie plăcută şi demnă, lucru rar pintre co-
io borîtorii lui Avraam, ne întroduce cu ceremonie în casa lui.
După ce ne afundăm într-un pasaj întunecos, ieşim deodată
într-o curte luminată, plăcuită cu mozaic de faienţă şi în­
cungiurată de camere fără ferestre. Nevasta lui Nahon ne
primeşte cu măgulitoare complimente de bună sosire, apoi
15 dă ordin unei june servitoare să ne ducă în apartamentul
destinat pentru călătorii de înaltă distingere. Apartamentul
însă se compune numai de o sîngură cameră, situată la rîndul
de sus, şi se deschide pe o galerie ce dominează ograda.
Străinul asistă astfel vrînd, nevrînd, la toate ocupaţiile
20 patriarhale ale familiei lui Nahon şi fără osteneală poate să
facă un studiu etnografic, comparînd traiul evreilor actuali
cu acel antic.
De-abie instalaţi, ni se aduce prînzul compus de ciorbă
de găină, de găină cu orez, de găină cu nohot şi de găină
25 friptă, patru găini scăpate negreşit din corabia lui Noe,
judecîndu-le după vîrsta lor. Noi ne luptăm cu ele în puterea
dinţilor, şi pentru a le mistui, ne ocupăm cu descifrarea
unor autografe curioase dintr-un album expus pe o măsuţă
maurescă. în el călătorii înscriu numele lor, precum şi di-
30 versele lor impresii. Îată cîteva din ele:
"Dacă Halimaua pomeneşte de somptuozitatea festinelor
orientale, noi declarăm că am aflat acea somptuozitate în
locanta jupînului Solomon Nahon".
"D-nul August B. recomandă mai cu deosebire adevăra-
35 ţilor gastronomi oarecare ciorbă de pui, a cărei suvenir îi
va fi totdeauna plăcut şi scump 1"
"D-nul Coquauz mărturiseşte că în această locantă nu
a fost despoiat aşa precum spera să fie în casa unui adorator
al viţelului de aur 1"
-'10 "D-nii C. şi X. găsesc că juna servitoare, Clara, e grăsuţă,
frumuşică, albă şi melanholică. Ea-i logodită cu un portu-
174
[275]
ghez refugiat la Tetuan, căci Clara e creştină. Cununia ei
se află întîrzietă din cauza lipsei de 50 franci pentru complec­
tarea zestrei sale. D-nii C. şi X. o recomandă generozităţei
călătorilor, mai cu samă că ea posedă un glas foarte armonios
5 şi cunoaşte multe cîntice arabe, portugheze şi chiar ebraice ... "
Etc., etc., etc.
Această de pe urmă notiţă atrage atenţia noastră, şi
fiindcă sîntem cam osteniţi, ne decidem a lăsa pe a doua
zi vizitarea oraşului şi a petrece sara la locantă. Soarele
10 asfinţise, părăsind cerul în stăpînirea lunei. Jumătatea ogră­
zii e perdută în umbră şi jumătate acoperită de o palidă lu­
mină. Familia lui Nahon, culcată pe rogojini, se bucură de
răcoarea nopţei în faţă cu galeria noastră. Oraşul pare ador­
mit, nici o lătrare de cîne şi nici un ţipet de om nu se aude
15 în vecinătate sau în depărtare. Deci genti1a Clara, rugată
de noi, îşi aduce o ghiumbre, să pune pe un covor în galerie
şi ne încîntă pănă la mezul nopţii cu glasul ei melodios ...
7 octombre. - Logodnicul Clarei se numeşte don Pedro
Camoens y Guypuscoa şi pretinde că se coboară din familia
20 marelui poet al Portugaliei, nemuritorul autor al Luziadelor.
Genealogia lui poate să fie cam problematică, dar ceea ce
este necontestabil e că don Pedro s-a coborît din înălţimea
familiei sale pănă la Presidio de la Ceuta 1, unde a fost închis
timp de doi ani şi de unde a scăpat cu cinci alţi nobili cabaleros,
25 ucigaşi de meserie. Viaţa lui e un adevărat roman, o odisee
plină de întîmplări extraordinare, de pericule, de lupte şi
de mizerii, şi însă el nu are mai mult de 30 de ani 1... Oa­
cheş, de o fizionomie energică, bine proporţionat, ager la
minte, meşter la vorbă, lui nu i-a fost greu de a captiva
30 inima Clarei, şi Clara, orfană din copilărie, sătulă a trăi
printre evrei, s-a grăbit să-i deie toată dragostea ei, în spe­
rare de a deveni dona Camoens y Guypuscoa.
Cununia lor se va celebra în curînd şi poate că din această
însoţire vor răsări mlădiţe mai demne de numele ce vor moş-
35 teni.
1 Ceuta - oraş de pe coasta septentrională a Africei, in faţă cu Gi­
braltarul; el aparţine Spaniei şi are fortificări solide; 9200 locuitori; loc
de exil şi de închisoare pentru criminali. Alăture cu oraşul se rîdică un
munte numit în vechime Abyla, care cu muntele Calpe din Spania formau
40 Coloanele lui Ercul [V.A.].
275
[276]
I
i.
Don Pedro ne propune să fie ciceronul nostru în oraşul
Tetuan; noi îl acceptăm cu mulţămire, deşi sîntem informaţi
prin Solomon Nahon că el ar avea pe cuget moartea unui
vameş din Cadix, care cercase a contraria obiceiurile sale
:'5 de contrabandist. însă asemine crime nu sînt considerate
ca fapte infamante în fericitele ţări ale Portugaliei şi ale
Spaniei, şi încă mai puţin pe ţărmurile Africei. Don Pedro
apare în ochii noştri ca o victimă interesantă a soartei, şi
numele ce-l poartă îl acopere de un prestigiu care pledează
10 puternic în favoarea lui.
Astfel păzitorul palatului Alhambra din Grenada este un
condemnat pe viaţă la muncele publice !. .. iarăşi o victimă
a asprimei legilor!... însă opinia publică l-a disculpat de
mult, căci el n-a ucis decît un simplu gendarm! Consideraţia
15 de care se bucură acest asasin l-a rîdicat la postul onorabil de
păzitor al Alhambrei. El conduce pe vizitator pintre minunele
acestui palat feeric, şi, graţie amabilităţii lui, fiecare străin
poate să dezlipească din părete cîte o placă de făienţă văpsită
şi să comită astfel un act de vandalism pentru cinci franci.
20 Deci, întovărăşiţi de don Pedro, mergem să îndeplinim
datoria noastră de turişti. Dentîi începem cu foburgul evreiesc
traversat de strade pavate şi drepte, însă foarte gunuioase.
Casele sînt cu două rînduri, judecîndu-le după Înălţimea
păreţilor, dar faţadele lor sau mai bine zicînd dosurile lor
25 (căci ele par că întorc dosul la strade) nu arată decît ziduri
goale, văruite şi sluţite prin ferestuici cu gratii de fer. Pe
laturele lor se deschid nişte bizunii strîmte şi întunecoase,
sub nume de dughene, iar pe deasupra, din distanţă în dis­
tanţă, se văd suspendate în văzduh arcade de peatră pentru
30 întărirea păreţi1or. Peste 4000 de evrei locuiesc şi se plodesc
în acest ghetto, dominaţi zi şi noapte de groaza arabilor,
umiliţi sub despreţul lor şi deznaturaţi prin superstiţiile ri­
dicule a unui fanatism secular. Ei sînt toleraţi numai ziua
să circuleze afară din furnicarul lor; iar cum asfinţeşte soa-
35 rele, sărmanii 1 sînt închişi ca nişte vite în ocol. Un arab,
ce poartă numele de Ihid-Capu-Başa, se aţine pe pragul
ghettoului, şi la un sămnal dat prin o descărcătură de tun,
el întoarce cheia în broască ... Evreimea-i întemniţată pănă
a doua zi!
-40 Partea oraşului ce aparţine arabilor se compune de strade
înguste, Încîlcite şi tot aşa de neîngrijite ca şi acele din ghetto.
2i6
l
[277]
l
Poporîmea însă, în număr de 10 000, are o înfăţişare
mai puţin sălbatică decit acea din Tanger; căci Tetuanul e
mai mare, mai industrial şi mai comercial. în el se fabrică
arme scumpe, mătăsării, obiecte de pele galbănă şi roşie,
5 cunoscută în Europa sub numele de marochin, cusuturi mă­
iestre de fir pe catifea, mozaicuri de farfurie, lăzi de lemn
zugrăvite, etagere cu colonete subţiri, destul de artistic lu­
crate, pălării mari de paie pentru arabii dinlăuntrul Africei ...
etc. Prin urmare bazarul e plin de mărfuri variate şi are
10 cu ce să îndestuleze curiozitatea vizitatorilor.
Angel e încîntat l el ar vrea să cumpere tot bazarul; şi
în adevăr îşi goleşte punga pe tapeturi, pe babuşi, pe iatagane,
pe narghilele arabe, pe teasuri de aramă cizelate cu arabescuri
minunate... formînd astfel un teanc colosal pe umerii lui
15 don Pedro... însă obiectul care îl transportă de bucurie
este o mînă mică de fildiş, cu unghiile fine şi aninată de o
vargă de abanos. Acest obiect de artă, sculptat cu multă
măiestrie, are o menire stranie, dar cu totul orientală, şi
Angel speră că va obţinea mare succes în Londra ... Arabii
20 îl întrebuinţază pentru ca să-şi scarpine spinarea!
După bazar, curiozităţile cele mai importante sînt paşa
şi Kasba, saraiul lui. Don Pedro ne duce prin un soi de la­
birint de hudiţi şi ne dă de ştire că toţi străinii sînt obligaţi
de a să prezenta şi a să închina dinaintea paşei..; Bucuros!
25 Angel şi eu sîntem nerăbdători de a vedea faţa lui Hagi­
Ahmet-el-Hedet, favoritul sultanului de Maroc, acestui pu­
ternic subtiran, care face a tremura necontenit 15 000 de
oameni, locuitorii Tetuanului.
Sosim în curînd la o casă mare fără fereşti şi cu totul
30 lipsită de orice aparinţă de palat. Poarta ei se deschide
sub o boltă mobilată cu laiţi de peatră, în faţă cu o bizunie
misterioasă de zaraf, ce se tupilă peste drum ca un cuib de
feară pînditoare. Cîţiva soldaţi ,purtînd pe capuri fesuri nalte
şi în mînă nevre groase de bou, stau lungiţi pe rogojini de-a
35 lungul păreţilor Kasbei!
Don Pedro, văzînd mirarea noastră, ne dă următoarele
esplicări: fiecare împricinat din Tetuan sau de prinprejur
se găseşte expus într-o parenteză formată pe de o parte de
ghearele zarafului, şi pe cealaltă parte de gîrbacele soldaţi lor.
40 El e ţinut a să prezenta paşii cu mîna plină; prin urmare
trebuie mai întîi să treacă prin bizunia lui Ben-Aali, ban-
277
• L
, �
[278]
cheru] autorităţei; căci la caz contrar e sigur de a sîmţi
nevrele sale puse în contact cu acele de bou... Iată cum
se aplică dreptatea în oraşele imperiului Marocului. Metodul
e simplu, franc, productiv; el ar putea fi adoptat şi aiure!
5 Astăzi e tocmai zi de tîrg pentru paşa, după expresia
pitorească a lui don Pedro; adică astăzi favoritul sultanului
ţine taraba dreptăţei deschisă 1... şi în adevăr găsim pe
Hagi-Ahmet-el-Hedet tronînd sub bolta porţii saraiului. El
şede turceşte pe o laiţă, cu mîna stîngă jucînd metanii şi
10 cu dreapta scărpinindu-şi talpele goale ...
Lîngă dînsul stă ghemuit un bătrîn ce scrie teşcherele
pe genunchi, după maniera orientală, şi mai departe se ţine
drept un negru colosal, buzat, cu ochi albi şi cu sabia în
mînă.
15 Hagi-Ahmet-el-Hedet pare a avea peste 50 de ani. Smo-
lit, sbîrcit şi gîrbovit, el se bucură de o asămănare perfectă
cu lăiesii din Moldova; iar cînd grăieste în limba lui, el imi­
tează in perfecţie lătratul unui şacal'. Noi ne închinăm lui,
deşi în gîndul meu îl tratez de cioroi, şi el, zîmbind graţios
20 cu o rînjire de hienă, ne întreabă spanioleşte ce căutăm
în Africa?
Don Pedro răspunde pentru noi că sîntem nobili englezi
carii am venit la Tetuan în primblare.
- în primblare? fără nici o afacere de negoţ? replică
25 paşa, ţintind asupra noastră nişte ochi mărunţi dar vicleni.
- Fără! zice don Pedro.
Paşa, cuprins de mirare, scoate pe gît o esclamare ră­
guşită, se întoarce cătră bătrînul de alăture şi îi spune cîte­
va cuvinte clănţenitoare. Chetibul ne priveşte puţin cu dis-
30 preţ, rîdică din umeri şi se apucă de scris teşcherele, Apoi
Hagi-Ahmet-el-Hedet întreabă dacă ducem lipsă de apă în
tara noastră.
, - Din contra, răspunde ciceronul, acolo sînt rîuri mari,
pîraie vii, fîntîni, cişmele şi vin mult.
35 - La Allah t ei au apă la dînşii, apă cu îndestulare, şi
ei vin la noi, în ţara setei! Mari nebuni!
După acest compliment, sîntem invitaţi să-i vizităm pa­
latul şi daţi pe sama negrului celui buzat, cu ochii albi şi
cu sabia goală. Trecem dar pe sub poartă şi întrăm înăun-
40 tru, adică într-o curte încadrată de galerii cu coloane foarte
curioase, fiind ele îmbrăcate în mozaicuri de faienţă. în
278
"T"
[279]
"T"
mijlocul curţii o fîntînă cu apă tulbure, comoara Kasbei!
Ne suim la rîndul de sus şi parcurăm mai multe camere
spaţioase, dar goale şi fără nici un ornament. Tot pare pus­
tiu! Sub galerii însă vro 20 de jidani încarcă în lăzi mari
5 prezenturile ce paşa este îndatorit a trimite pe tot anul
sultanului la Fez, prezenturi luate gratis din foburgul evrei­
lor.
Negrul cel buzat, cu ochii albi şi cu sabia tot goală, ne
coboară în fine Re o scară misterioasă, în grădina saraiului.
10 Nouă decepţie! în loc de iarbă, prund şi năsip ferbinte; în
loc de copaci, stîlpi de lemn boiţi roş şi destinaţi pentru un
cort... Mă înşel... Un sîngur copăcel de iasomie zace
trist ca un oftigos însătat pe ruinele unui bas in fără apă.
El mai are două flori veştede, pe care negrul cel buzat etc.
15 le rupe şi ne le prezintă cerînd bacşiş cu un aer ameninţă­
tor.
"Oare preumblatu-s-a vreodată în această grădină una
din acele cadîne frumoase, care devin hurii pe ceea lume?
Oare scăldatu-s-a în acest basin vreo fiică a Orientului,
20 luminînd cristalul apei cu albimea formelor sale rotunde?
Oare acest mic arbor de iasomie fost-a martorul unor vi­
suri de amor în tăcerea nopţilor, sub razele melancolice ale
lunei? Oare petrecutu-s-a vreo dramă sîngeroasă în sînul
acestor ziduri părăsite? etc."
25 Aceste întrebări ce ne adresăm unul altuia, Angel şi eu,
sînt întrerupte deodată prin nişte ţipete de usturime ce
răsună la poartă. Ne grăbim a ieşi din grădină şi videm în
mijlocul stradei pe un nenorocit evreu, lungit la pămînt şi
măsurat de-a lungul spinărei cu patru nevre de bou. Săr-
30 manul! Uitase de a trece prin bizunia zarafului, pănă a nu
să arăta în ochii paşii !... Paşa rîdea... şi sorbea cafea!
Ne depărtăm în grabă de acest spectacul înfiorător...
pentru ca să dăm peste altul şi mai crunt!
în vecinătatea Kasbei este un loc sterp unde se opresc
35 caravanele ce vin de la Fez, plin de gunoiuri, de stîrvuri
şi de cîni. Atmosfera e împuţită de miasme fetide şi conţine
germinii tuturor boale lor ciumaşe., . Avînd a trece pe la­
turea acelei pieţe, pentru ca să mergem în partea nordică
a oraşului, zărim în mijlocul ei patru pari nalţi, purtînd
40 fiecare în vîrful lui cîte un cap de om. O potaie de cîni sta
împregiurul parilor şi privea cu poftă la acele capete sînge-
279
[280]
roase; unii urlau, alţii săreau pe pari şi alţii lingeau năsipul
în care erau înfipţi!
O răce înfiorare se strecură prin sînul nostru la această
greţoasă privelişte . . . Fugim îngroziţi departe de acest loc
5 blăstămat şi aflăm de la Don Pedro că descăpăţinaţii au
fost nişte hoţi vajnici din munţii Uadras. Ei uciseseră, cu
15 zile mai înainte, pe doi neguţitori portughezi, carii călă­
toreau fără a fi întovărăşiţi de soldaţi. Cine ştie dacă cei
trei arabi carii ne-au întîmpinat la izvorul Cămilelor, nu
10 făceau parte din banda hoţilor prinşi şi executaţi?
în urma acestor impresii, Angel şi eu ne simţim dezgustaţi
de Tetuan, sătui de Africa şi decidem a ne întoarce în Europa
cît mai curînd; însă aflăm de la ciceronul nostru că de-abia
peste 12 zile are să treacă un vapor pe lîngă ţărmul unde
15 ne găsim. Angel, furios de a fi obligat a prelungi atît de mult
şederea lui între arabi şi evrei, întreabă pe don Pedro dacă
nu este de vîndut vreo barcă, fiind decis a trece canalul
Gibraltarului chiar şi într-o pirogă de sălbateci. Propunere
estravagantă, la care înţeleptul portughez răspunde că este
20 o felucă a unui amic al lui, căpitanul Andrea Spadacelli,
care a să plece a treia zi cătră ţărmurile Spaniei şi ne îndeamnă
a ne înţelege cu dînsul. Acceptăm! Şi după ce însărează,
ne ducem prin stradele întunecoase a ghettoului la locuinţa
căpitanului.
25 Locuinţa lui e într-o hrubă subterană, care samănă cu
un gîrlici de pivniţă părăsită!
împrejurul unei mese încărcate cu pahare ciocîrtite şi
cu butelci deşerte, la lumina unei lampe care răspîndeşte
mai mult fum decît raze şi în umezala puturoasă acelei
30 bolţi, cinci oameni stau pe scaune despărechete... zic oa­
mini, pentru ca să nu zic bandiţi. Unul e spaniol, unul din
insulele Baleare, unul maltez, unul de la Zanta, şi căpitanul
genovez; însă toţi au întipărită pe feţele lor acea expresie
de vîntură-lume, de spînzuraţi scăpaţi din ştreang, carii sînt
35 vecinic în luptă cu legile omenirei; ei formează un grup
pitoresc şi de multă originalitate pentru un pictor; însă
pentru noi carii nu ştim a desemna macar un simplu nas,
fără a-i da forma unei cazmale, ei apar în ochii noştri ca
nişte bolnavi ce pătimesc de nostalgia crimei.
10 Căpitanul Spadacelli, a cărui figură ascuţită samănă cu
o bardă, întră la învoială cu noi şi ne închiriază feluca, deşi
250
[281]
a mai închiriat-o cu o zi mai înainte unei familii de evrei.
Apoi ne cere arvună, promiţîndu-ne că va pleca negreşit a
treia zi, pe orice timp, fie marea liniştită sau furtunoasă.
Deci mulţămiţi de această tocmeală, ne grăbim a părăsi
5 bîrlogul căpitanului şi ne Întoarcem la locantă.
Graţioasa Clara ne aştepta în galerie. O rugăm să ne
mai cînte ce-a şti, pentru ca să împrăştie cu glasul ei impre­
siile triste ce am cules în vizitarea oraşului, şi ea, scoţînd
acorduri sonore din ghiumbrea, cîntă următoarele poezii a-
ro rabe:
HAAB ENNŢA
Haab ennţa miel el Gamra
Tebah/a ibit ştghi,
La ghers jiM tamra
15
La ain tidjri suaghi,
Djrîli bahal dhib aîmra
20 Atşan lu met baghi!
EL HABB
El Habb la uaş bes sij,
La uaşi bel ghaneeria.
Khiar el habb idji îl el kif
25
Letnin îl [erd nia.
CIXTEC
AMORUL UNEI FEMEI
Amorul femeiei e ca luna,
Cine-o urmăreşte adoarme ostenit.
E un copăcel care nu produce
curmale;
E un izvor care nu formează
pîrău,
S-a întîmplat cu mine ca şacalului
de Amra,
Însătat şi mort de sete!
AMORUL
Amorul nu se cîştigă prin sabie,
Nu se cîştigă prin viclenie.
Cel mai bun amor vine din
capriciu.
Amîndoi au aceeaşi soartă 1
•
Compus de o tînără fată din neamul Metelilor, a cărei iubit fusese ucis
într-o razzia.
30 Ia khil selem baş rahukhtuli?
Bima udju tghiblu, Gululi?
Fikumş' men'h6 Nîui?
35
O! cavaleri ce reveniţi teferi 1
Cum îmi reveniţi?
Cu ce obraz vă prezentaţi mie?
Răspundeţi.
Este vreunul pintre voi care să
voiască a mă răzbuna?
281
. ,
..
[282]
8 octombre. - Zi de odihnă, consacrată corespondenţei.
Angel scrie următoarea circulară în mai multe exemplare,
destinate amicilor lui din Englitera:
10 "Poimîne plec din Tetuan. Un căpitan de felucă, anume
Spadacelli, fost pirat de meserie, s-a tocmit cu mine ca să
mă ducă la Gibraltar. Dacă, din întîmPlare, el m-ar ucide,
sau dacă mă voi îneca în canalul ce desparte Europa de Africa,
cred că ai da o probă de mare isteţime de spirit neaşteptîndu-mă
15 în zadar ...
r
1
I
I!
Fikumş' men'bâ ierkeb eddernaui?
Fikumş' men'hâ sedr'hâ îl re/as
ilaui?
5 Seddekt îlih habbi u uţuli?
Este vreunul pintre voi care să
ştie a pune piciorul în scară?
Este vreunul pintre voi a cărui
pept să răspingă glonţurile?
Acelui voi prodiga amorul şi
sărutările mele.
Amicul tău SHERRY ANGEL"
- Cărui curier ai de gînd să încredinţezi aceste circu­
lări? îl întreb. .. căci serviciul poştal nu este încă organizat
în imperiul Marocului.
20 - Am de gînd să le ţin în portofoliu pănă la Gibraltar!. ..
îmi răspunde amicul meu cu sînge rece.
- Minunată idee! Răspunsul tău naiv îmi aduce aminte
de un răvaş trimis de la Moldova în Franţia, cu adresa:
Fiului meu iubit ... la Paris / ... Peste o lună se prezintă un
25 tînăr la biuroul poştei şi zice împiegatului francez: Domnule, mt
cumva a venit o scrisoare de la tatăl meu? - Cum nu /? răspunse
împiegatul rîzînd : Numai părintele unui fiu ca d-ta a putut fi
în stare să-ti scrie sub o asemenea adresă. Iată răuasul /
Angel ride cu hohot, după obiceiul lui, încît sparie copiii
30 lui Nahon, apoi replică:
• - Altă naivitate 1. .. în anul 1846 plecasem din Englitera,
fără a spune părinţilor mei în care parte a lumei voiam
să călătoresc. Avînd un mare interes de a sta două luni de zile
în Veneţia şi a face ca să mi se peardă urma, vorbisem cu
35 fratele meu, ce se afla în Paris, să vestească amicilor noştri
că eu aş fi dus în Egipet; iar în privinţa corespondenţei,
ne pusesem la cale împreună ca să-i trimit lui scrisorile mele
cu data din Alexandria sau din Cairo. Fratele meu . avea a
le expedui apoi la Londra părintelui meu, ca scrisori aduse
282
I
/
1
[283]
r
de un călător sosit din Egipet... Astfel s-a şi urmat; însă
închipuieşte-ţi mirarea mea primind deodată chiar în Veneţia
răspunsurile tatălui meu !... Ele începeau aşa: Am cetit
cu bucurie răoaşele tale din Cairo, scrise în Veneţia etc.
5 Un amic al său mă întî1nise într-o zi pe Rialto şi îl
înştiinţase de prezenţa mea incognito în Veneţia!
- Altă istorie! adaug eu; însă aceasta are ceva mira­
culos, în care hazardul joacă un rol extraordinar!... La
anul 1838 un amic al meu, venit de curînd la Paris ca să-şi
10 facă studiile, îmi zice într-o dimineaţă de toamnă:
- Plec mîne la America.
Eu, crezînd că glumeşte, îi răspund: călătorie bună!
- Să-mi scrii, adauge el.
- Bucuros, dar cum şi unde?
IS - Prin poştă şi în America ... adio!
Şi în adevăr el plecă a doua zi... Trei luni în urmă,
făcînd cunoştinţă cu un căpitan de corabie, d-nul Langlois,
care avea a să duce la Filadelfia, îl întreb ai dacă voieşte a
să însărcina cu un răvaş. Căpitanul primi şi, rîzînd, bagă
20 în buzunar scrisoarea mea adresată: Domnului Eugenie Alk, ..
în America!
După un an, găsindu-mă la Iaşi, văd pe amicul meu
dînd busta în camera mea. El îmi sare în braţe, strigînd:
"Am primit-o!"
2S - Ce ai primit?
- Scrisoarea ta ... lat-o!
Ieu răvaşul şi constat că e întocmai acel încredinţat
căpitanului Langlois. Mirarea mea nu se poate exprima.
- Dar cum s-a întîmplat de ţi-a căzut la mînă această
30 scrisoare fără adresă, în fundullumei?
- Iată cum! răspunde Alk... aşezindu-se pe cana pe:
După multe alergări prin Staturile Unite, ajunsesem la
Filadelfia şi în timp de şese săptămîni mă duceam în toate
zilele la poştă ca să caut scrisori, deşi nu aşteptam nimic;
3S căci în străinătate dorul de a primi veşti de acasă devine
o monomanie. în toate zilele mă întîlneam dinaintea biuro­
ului cu un necunoscut care, ca şi mine, căuta în zădar răvaşe
din Europa. Decepţia noastră comună fu un motiv natural
de a face cunoştinţă împreună şi de a ne plînge de negli-
40 jenţa amicilor noştri.
283
[284]
- De unde aştepţi d-ta scrisori? .. mă întreabă într-o
zi acest străin, ieşind cu mine de la poştă.
- De la Moldova, îi răspund.
- Cum? replică el, oprindu-se în loc. Eşti român?
5 - Dar, domnule.
- Nu cumva te numeşti Eugenie Alk. .. ?
- Tocmai.
- Iată dar o scrisoare pentru d-ta! Şi zicînd aceste
cuvinte, d-nul Langlois scoate din portofoliu şi-mi dă răvaşul
10 tău .. , Era să cad în mijlocul stradei ameţit, ca de damla !. ..
Angel, nevrînd să rămiie în urmă de mine cu anecdotele
extraordinare, îmi narează o întîmplare foarte bizară a unui
curier trimis din Englitera în India. Eu cerc a-l întrece
prin un roman închipuit, el îşi frămîntă mintea ca să isco-
15 dească o minciună gogonată, şi astfel o ducem, atît în cameră,
cît şi pe strade, într-un şir neîntrerupt de poveşti.
Spre sară don Pedro y Guypuscoa vine de ne propune
ca să asistăm la un bal de nuntă evreiască. Ne pogorîm şi
videm strada plină de lume. O mulţime de evrei, barba ţi,
20 femei şi copii, cu lumînări aprinse în mînă, trec în procesie,
precedaţi de un orhestru; dar ce orhestru!... o vioară,
două tobe mici în formă de căuşe acoperite cu pele de măgar,
şi mai multe daierele văpsite în verde. Muzicanţii produc o
cacofonie sălbatică, evreii cîntă un soi de psalmodie trăgă-
25 nată, copiii sar ţipînd sau se dau de-a roata, şi vreo trei femei,
înarmate cu badanale, merg de văruiesc pragurile tuturor
caselor din stradă, precum şi păreţii casei unde s-a făcut
nunta cu o zi mai Înainte. în fine toţi Întră şi se tixesc Într-o
cameră, şi balul Începe:
30 Din grupul nevestelor se detaşază pe rînd cîte una, vine
în mijlocul spectatorilor şi, întorcîndu-se În loc, se răţoieşte,
se şoldeşte, îşi frînge şelele, rîdică braţele în sus şi dă ochii
peste cap; pe urmă se retrage obosîtă, lăsînd rîndul alteia,
care o imitează cu aceeaşi lipsă de graţie.
35 Iar în vreme ce dănţuitoarele se zbuciumă astfel, invi-
taţii se apropie de ele, se fac a aduna bani în perii lor şi aruncă
cîte o monedă de aramă într-un talger. Ni se spune că această
colectă e destinată muzicanţilor şi aşa trebuie să fie; căci
harhalaia lor cacofonică creşte treptat în proporţie cu colecta.
40 După danţ se aduce o masă cu tablale pline de nuci uscate,
de turte azămii şi de dulceţi de harbuz. Toţi gustă din ele
�84
[285]
T
şi beu cîte un păhăruţ de rachiu în fericirea şi plodirea tine­
rilor căsătoriţi. [ ... ]
Nemaiavînd a petrece decît o noapte în Tetuan, Angel
se pune a studia arii arabe şi a le executa pe cornet; iar
5 eu mă ocup de coordonarea unui mic vocabular romano­
marocan. Acest rod ştienţific al voiaj ului meu pe ţărmurile
septentrionale din Africa îl dedic compatrioţilor mei, avînd
deplina convingere că ei nu-şi vor bate capul cu dînsul.
însă unele cuvinte din el, le supun spiritului investi-
10 gator, critic şi analitic a sapienţilor filologi, etimologişti
şi limbistici, carii negreşit se vor servi de ele, pentru ca să
probeze că arabii marocani se trag din strămoşii noştri
romani, de exemplu:
Lella, sinonim de lelea română, precum Nena-Saîb din
15 India a fost Nenea Saîb,
Ard, pămînt, aşa-numit pentru că arde focul vulcanic
în sînul lui.
Phar, marea. - Ce este oceanul decît un vas imens, un
pahar plin de salamură?
20 Ras, capul. - Arabii îşi rad capul; ergo: fiecare poartă
pe umeri un cap-ras.
Fum, gura. - Arabii fumează necontenit, gura lor e numai
fum.
Nif, nas. - Cuvînt de origină latină, din care francezii
25 au format verbul renifler, adică a trage pe nas.
E nuar ,floare. -Sub clima Africei plîntele înflorescîn luna enu­
ar, ienuar, ianuar. N urnele floarei caracterizază tim pulînflorirei.
Lira, flaut. - Cuvînt latinisim!
Ihîd; jidov - adică e hîd, uricios etc.
30 M'buz, sărutat. - Lipire de buze, îmbuzare... Arabii
sărută mult mai etimologic decît noi românii etc., etc.
9 octomvrie. - Pe la 10 oare, don Pedro ne aduce doi
cai frumoşi, carii umplu cartierul de nechezuri şi de tropote
de copite pe pavea... Ne luăm adio de la familia lui Salomon
35 Nahon şi lăsăm pe gentila Clara fericită de complectarea
zestrei sale. Angel scrie numele noastre pe albumul locantei
�i adauge un distic în versuri engleze, pe care eu le traduc
alăture în limba română:
40
Am văzut in Tetuan
Un hagiu despot, ţigan,
285
[286]
Petru capete tăie te
Şi gîrbace pentru spete !. ..
Deci în grabă fug de el,
Subsemnatul, eu, Angel!
5 Ieşind din oraş, apucăm pe un şes năsipos, mărginit
în stînga de colnici acoperite cu livezi şi cu tufe de captusi
colosali, iar în dreapta apărat de munţii Beni-Hasan, munti
de formă bizară şi învăliţi cu păduri. în faţa noastră ste­
cleşte la soare marea albastră şi lină, ca un lac de smarald
10 licvid. Ea ne atrage cu farmecul ei misterios... O fugă de
cal, şi iată-ne la vamă, adică la o hardughie ruinată şi înghe­
suită de cai, de magari [ ... ] şi de alte multe lighioi. Această
companie puţin sociabilă ne obligă a căuta un refugiu sub
un copac, pe malul unui rîu ce curge aproape, rîul Uad-
15 Marţin, ca să aşteptăm barca ce ne va duce la feluca lui Spada­
celli. Dincolo de apă stau culcate pe genunchi vro zece cămile,
rumegînd în linişte; mai departe, trece în zbor un cîrd de
păsări de marea, ce se întorc de la păscuit şi se duc să se
odihnească în cuiburile lor. Un vultur colosal se roteste dea-
20 supra noastră, la o înălţime unde apare de-abia cît un porumb.
Peştii se alungă pe sub mal şi prin mişcările lor ne fac a uita
că aşteptăm de mai multe ore.
în fine, barca soseşte, ne suim în ea şi, aruncînd o ultimă
privire asupra panoramei de pimpregiurul nostru, observînd
25 că de aici oraşul Tetuan are aspectul unui şioi de ziduri
albe, ce s-ar pogorî între două dealuri, începem a luneca pe
nesîmţite în cursul apei. Rîul Uad-Marţin ne duce lin
pănă la vărsătura lui în marea, şi marea ne primeşte cu
blîndeţă.
30 Un orizon larg şi limpide se deschide în calea noastră;
pare că răsuflăm mai uşor, cu cît ne depărtăm de ţărmurile
barbare ale Africei... Zece lovituri bune de vîsle si abordăm
feluca, adică o mică corăbioară ce nu are decît 'un catarg.
Iată-ne acum pe pod, în prezenţa căpitanului Spadacelli
35 şi a tovarăşilor lui, carii ne primesc fără nici o demonstrare
de mulţămire, dar ce ne surprinde mult este că regăsim acolo
pe evreul cel cu muc de curcan pe nas şi pe juna evreică
frumoasă, care făcuseră voiajul cu noi de la Tarifa pănă la
Tanger. Ei se cununa seră la Tetuan şi se duceau acum să se
40 aşeze la Algesiras, în faţă cu Gibraltarul. Feluca era închirietă
286
,
j
1.
[287]
j
.1
de dînşii, prin urmare, înghesuită de boccelele lor cu zestre,
mărfuri şi obiecte de menagiu, pănă şi cuşti pline de găini.
Angel se bucură mult reîntî1nind pe graţioasa Rahila
şi devine pe loc cavalerul ei servant. El îi promite să o scoată
5 înot pănă la marginea Spaniei, dacă ar face naufragiu feluca
lui Spadacelli; însă adauge că pe bărbatul ei l-ar lăsa bucuros
în sama peştilor amatori de carne cuşer. Rahila se roşeşte
puţin, dar în fine rîde şi pare că nu descuviinţază sîmţi­
rea egoistă a lui Angel. Cît pentru giupînul Manas, gelozia lui
10 de însurăţel e înăduşită prin grija ce-l domină în privirea
boccelelor.
Pe la asfinţitul soarelui feluca întinde două pînzi triun­
gulare, ca o pas ere care-şi deschide aripele, şi se îndreaptă
de-a lungul malurilor spre Capul Negru. Vîntul suflă destul
15 de tare şi-i dă o mişcare destul de răpide. Ea trece alăture
cu un fort vechi, rotund, şi se apropie de Insula Porumbilor.
Mii de hulubi şi-au ales domiciliul pe această stîncă îngustă
şi nelocuită, însă ades vizitată de ofiţerii garnizoanei din
Gibraltar, carii iubesc vînatul... în faţă cu Capul Negru,
20 vîntul cade, iar feluca se leagănă molatic între fosforescenţa
mărei şi fosforescenţa stelelor. Luna răsare pe creştetul mun­
tilor Africei, întocmai ca un monolit înfocat si azvîrlit în
�ăzduh de un vulcan. Noaptea e lină, caldă, poetică şi în­
demnătoare de visuri plăcute. Toţi pasagerii stau pe pod,
25 unii fumînd, alţii cîntînd încet, alţii şoptind, fiecare alegîn­
du-si tovarăsul sau tovarăsii săi: căpitanul Spadacelli cu
oa�enii lui lîngă cîrmă, Angel cu Rahila în capătul felucei,
iar giupînul Manas cu boccelele lui aproape de catarg. Din
timp în timp ţipete de păsări legănate pe valuri surprind
30 auzul şi deşteaptă cotcodăcitul găinilor din cuşti.
Din distanţă în distanţă, pe maluri, clipeşte cîte-o lumină
misterioasă. Una din ele arată stînca de care s-a zdrobit o
corabie franceză în săptămîna trecută; iar celelalte sînt focuri
împregiurul cărora se aţin la pîndă arabi carii trăiesc din prada
35 vaselor naufragiate.
Dincolo de Capul Negru vîntul se stîrneşte din nou,
însă astă dată cu furie; răcoarea nopţii devine pătrunză­
toare, luna se ascunde după un nour lung, marea se încreţeşte
şi feluca saltă ca o strecheată, luînd direcţia spre oraşul
10 Ceuta, ce apare ca o fantasmă prin întuneric. Pasagerii se
ghemuiesc de-a lungul podului, Spadacelli şi marinerii lui
287
.,
.. '
[288]
aleargă, răcnesc, se înjură în toate dialectele neolatine, sub
pretext de a schimba poziţia pînzelor, găinile ţipă, ca şi cînd
le-ar fi apucat istericale, iar giupînul Manas se vaietă de
stomah, fără a să preocupa de soarta Rahilei... şi a lui Angel.
5 Amîndoi au dispărut!... Unde?.. Căzut-au în marea? '"
Eu mă pogor sub pod şi mă întind pe o pătură de bob
uscat, care, urmînd plecările felucei, curge ca o apă şi se
grămădeşte cînd pe-o lature, cînd pe cealaltă a corăbioarei,
strămutînd cu ele teancurile de mărfuri a giupînului Manas.
10 La lumina unei mici lămpi mă afund în visuri, reamintind
diversele incident uri a primblărei mele pe litoralul Marocului,
apoi gîndirea mea zboară la Moldova, în mijlocul persoanelor
legate de mine cu tainicele lanţuri ale iubirei.
Legănarea felucei mă aduce pe nesîmţite într-o somnolenţă
15 uşoară, prin care aud două glasuri şoptind în taină. Unul
zicea:
- Cum gîndeşti, Antonio?.. Manas e bogat?
- Foarte bogat, răspundea celalalt, toată marfa din
felucă e a lui.
20 - Ştii una, Antonio?
- Dacă i-am arunca în marea pe jidan cu tot neamul
lui, marfa ar rămînea a noastră.
- M-am gîndit şi eu la asta, însă ...
- Ce însă? ..
25 - Englezii cei doi ne stinghiresc.
(N.B. Acei englezi eram Angel şi eu).
- Corpo di Bacho 1... De n-ar fi ei în felucă, bună
treabă am face şi nime n-ar şti nimică.
- Sangue de la M adona 1... Din cauza lor perdem o
30 comoară întreagă!
Această conversaţie mă deşteaptă, însă un sîmţimînt de
curiozitate mă face a simula că dorm. Privind printre gene,
văd pe doi dintre tovarăşii lui Spadacelli ghemuiţi între
boccele. Ei se încearcă a le deschide, pentru ca să fure obiecte
35 din ele; dar neizbutind şi temîndu-se de a fi surprinşi,
se apucă de o altă operaţie. Luînd fire de bob uscat, le tăciu­
nează la focul lămpei, şi cu aceşti cărbuni zugrăvesc tot soiul
de cruci pe învălitoarele teancurilor; apoi, săvîrşind această
lucrare artistică, ei se duc pe pod, rîzînd şi zicînd: să vezi
40 mîni dimineaţă ce strîmbături are să facă Manas, cînd şi-a
vedea averea creştinită l
Q88
J
I
t
[289]
J
I
t
Gluma acestor doi asasini mă trezeşte şi-mi alungă somnul.
Ies pe pod şi zăresc în stînga un deal nalt cu oraşul Ceu ta
în poale. E mezul nopţii! oraşul doarme, pasagerii dorm,
găinile dorm, chiar giupînul Manas stă lungit lîngă cuşcă
5 şi horăieşte ameţit de boala mărei. Însă Angel şi cu Rahila
nu apar nicăiri. Negreşit şi ei dorm acum în fundul
mărei.
De-aici feluca, zgîlţîită ca de friguri, cimeşte în dreapta,
avînd a traversa canalul de Gibraltar si a să feri de numeroa-
10 sele corăbii ce trec din Mediterana' în ocean şi viceversa.
Periculul e mare, neîncetat, căci la tot momentul sîntem
ameninţaţi de a vedea un vapor sau o corabie cu trei catarguri
trecînd peste noi şi trimeţîndu-ne în lumea stacoşilorl. ..
Dar, în fine, geniul protector care ne-au scăpat din mîna
15 arabilor ne scapă şi de această ruşine.
Peste cîteva ore de o navigaţie grea şi tulburată, răsare
în ochii noştri stînca măreaţă a Gibraltarului, cu farul ei
aprins în frunte. Ne mai luptăm cîtva timp cu valurile şi cu
vîntul ce ne împotrivesc, şi o dată cu faptul zilei intrăm în
20 port... Hosanna! iată-ne iar în Europa civilizată!
Feluca lasă ancora în mijlocul unei flote întregi de vase
de război şi de negoţ; toţi pasagerii se trezesc în mulţămire;
însuşi Angel mi se arată, ieşind de nu ştiu unde... însăşi
drăgălaşa Rahila apare trandafirie ca raza dimineţei ...
25 Iar cît pentru jupînul Manas, în vreme ce amicul meu şi eu
desbarcăm din felucă, îl auzim scoţînd ţipete de curcan şuierat
la vederea crucilor zugrăvite pe marfa lui! Decît sămnul
crucei, el ar fi preferat mai bine coarnele dracului!
Post-scripium, - După voiajul nostru în imperiul Maro-
30 eului şi după vizitarea stîncei Gibraltarului, unde în loc
de vegetaţie cresc tunuri, 800 de tunuri, ne decidem a întra
în Spania. Luînd dar adio de la amicii noştri din garnizoana
Gibraltarului, bravii ofiţeri Ingham, Hancooke şi Derey,
cu carii am făcut minunate primblări la Algesiras şi la San-
35 Rocco, două oraşe mici spaniole din vecinătate, ne îrnbarcărn
pentru Cadix pe vaporul francez "Pericles".
Iată itinerarul acestei nouă şi mult interesante călătorii:
De la Cadix la Seviglia, pe rîul Guadalquivir.
289
\t. •
... .
[290]
De la Seviglia la Cordova, în diligenţă înhamată cu 12
catîri.
De la Cordova la Baylen şi Grenada.
De la Grenada la Jaen, Val-de-Penas, Aranjuez, Madrid.
5 De la Madrid în Franţia, prin Biscaia.
însă acest voiaj îl voi descrie pentru petrecerea amicilor
mei, cînd a binevoi condeiul să mai alerge pe hîrtie, cum am
alergat eu vesel şi bine dispus în patria lui Cid-Campeador
şi a lui Don Quichotte.
1'1
I
I
[291]
STANŢE EPICE DE DL. ARISTIA
PRINŢUL ROMÂN
Bateţi din palme, românilor, şi strigaţi ura, căci, în
sfîrşit, după o lung-largă aşteptare de vro cîteva mii de ani,
5 v-aţi învrednicit a dobîndi un poem epic! Veacul vostru de
glorie a sosit sub figUra unui tom în 8°, plin de versuri sucite
şi idei încă şi mai sucite. Bucuraţi-vă, patrioţilor, dacă nu vă
este frică a întra în categoria acestei strofe minunate, ce se
deosebeşte prin o bogată sărăcie de armonie poetică:
10 "N li poate fi patriot!
Acela răpeşte tot;
N-are nici patriotism,
Are mare egoism!"
Iar cît pentru voi, umbre slăvite! care aţi domnit păn-
15 acum asupra sîmţirilor omenirei; voi, Omir, Virgil, Milton,
Dante şi ceilalţi mulţi, întraţi în întunericul uitărei, în hăul
nopţii, pentru că pe orizonul poeziei înalte s-au ivit acel
pomenit tom în 8°, care vă acopere de umbră, acea minune din
al XIX veac acel
20 "Soare în slavă cu stele-nălţat."
Voi aţi cîntat eroii, dracii, raiul, îngerii, dar nu i-aţi
linguşit ; destul dar aţi înşălat lumea prin concertele voastre.
Acum ne-au venit şi rîndul nostru: deci retro 1, Satana! periţi
ca nişte umbre mucezite ce sînteţi, dinaintea poemului
25 1 înapoi (lat.).
291
[292]
Stanţelor epice, pentru a cărui tipărire de-abie au putut
agiunge două tipografii, anume: a d-lui Valbaum pentru
scoarţe şi precuvîntare, şi a sf. Sava pentru rămăşiţă. Noi în
el găsim de toate, ca într-un mare bazar; dar mai ales, precum
5 am zis mai sus, găsim versuri şi idei încorno-popoţate.
De vreţi, iubiţilor ascultători, să vi se gîdile urechile
de duioşi toni plîngeroşi, poftim de întraţi în cafarnaumul
acesta, şi deodată voi poronei
"Să bată-n ronda gură d-aramă sunătoare
10 O limbă ce-n jos cată şi zvon e vestitor."
Îi voi poronci să bată cu puterea cea mai foarte, şi
făr-a vă aştepta cît de puţin, veţi auzi:
"Eco din adîncime răspunde-ri răsăltare,
şi lungă, lung răvarsă sămnalul domnitor."
15 Atunci la acel sămnal, din toate părţile, din turnuri
vîrfoşi ş.c.l. se vor porni ca prin un fir electric înfocat,
"Răsunete mai multe prin sute coarde-ntreamă
Mici, mari, subţire, pline ... "
carele, unindu-se cu cele întîi două mari armonii, vor face
20 un zgomot şi o cacofonie poetică, din care nu cred că-ţi
scăpa cu urechile sănătoase. Nu perdeţi curagiul, căci ceea ce
o să videţi are să fie şi mai ciudat. Acum fantasmagoria
începe. îndată ce s-au potolit armonia sămnalului, ni se arată
o vedenie plăcută. Deschideţi bine ochii şi vă uitaţi cu luare-
25 aminte, pentru că în bazarul nostru domneşte o mare
întunecime.
Iată că se înaintează o Pandoră creştină! Nu socotiţi
însă că nu-i pare rău că s-au botezat. Dinprotivă, sărmana
ar vroi să fugă de creştini şi să se întoarcă la dumnezei păgîni;
30 dar nu poate, căci o urmează de-aproape poliţia cu strejile-n
despargeri. Cum să scape biata Pandoră din mijlocul acelui
norod numeros, care
" Vesel porneşte
Potop, şi foarte mare, şi limpide şi greu?"
35 Din toate părţile ea este prinsă; înainte-i răsună
"Un tropot de-nferite copite de cai ageri."
292
[293]
r
Şi în urmă-i
"Resclincă-n zdruncinare-i oţelul relucios."
Ori încotro se întoarce, ea dă de modeluri de sculptură,
de ostaşi floarea vitejiei, de diplomaţi, de patricii, de zburlite
5 spăngi în sus, de caPii comandiri, de caPii ofiţeri, de capii
adiutanţi, de caPii de custodie, de cruciaţi pedestri, călăreţi,
care arunc:
"Luciri, văpăi din umeri, din pept uri înzălate,
Din braţe fără pete ... ş.c.l."
10 Ori încotro nenorocita îşi întoarce ochii, ea vede
"Pept, braţe, coaste, pulpe, albastră relucire,"
Şi, în sfîrşit, un ţapăn buzdugan care o ameninţă de
departe.
Trageţi-vă iute înapoi, iubiţilor privitori, să nu vă lo-
IS vească armasariul care trece acum. El e cam cu nărav, măcar
că au fost a lui Ahil şi au tras pe Ector mort împrejiurul
Troadei. Unii zic că el n-au fost a lui Ahil, ci a lui Alecsandru
Macedon care s-au bătut cu racii, cu căpcăunii şi cu Poriu­
împărat; zic că este vestitul frunte-cornul Ducipal sau Bucefal,
20 de cornorată pomenire. Alţii sînt de idee că-i Balion, pe care
nu am onor a-l cunoaşte; alţii iar spun că-i zmeu. Pare-mi-se
că-i cal sade, mai ales de vom lua îndeaproape luare-aminte
înţelesul versului ce sfîrşeşte strofa descrierei acelui dobitoc.
"Se simte parcă duce un prinţ viteaz ăst Cal!"
25 Mă rog, domnilor care priviţi cu mine la acest spectacul
nepreţuit, nu cumva se găseşte pintre d-voastră vreun şlicar,
care să-mi tălmăcească ce poate fi acel Fund-dalb-samureu­
rondul, ce s-au ivit acum ochilor noştri?
" Nu e coif, nici turban,
30 Nici chivără, nici cucă, tiară persiană,
Căpuşul este vechiul domnescul gujuman
............................ cu pană asiană l"
"Tăcere! staţi cu toţii .. , aci tăcute toate!"
Ce e de văzut?.. Minuni! un duh de duhuri sute; abisul
35 deschis, marea pe tăcute. O să videm o parte din istoria jido­
vească: amoreneanii rimînd cu israileanii; pe Ga vaon, Faraon
293
.}
1
I
[294]
şi Sion; pe Eco fugînd sub vînt, şi pe muza română într-o
poziţie ruşinată, la care ea încă n-au agiuns păn-a nu să
încurca în poemul Stanţelor Epice, adică îngenunchetă!
"Jos trupul ... mai sus ochii ... sus inima mai drept."
1
S O! mult nenorocită şi mult vrednică de jale, muză română!
încă aşa ruşine n-ai păţit! Tu care de-abie ai început a-ţi
cerca aripele la lumina soarelui; tu care priveşti viitoriul
cu ochii falnici şi plini de o măreaţă sperare, în ce soartă ai
picat! Te ucide fără milă si-ti zice că esti moartă tu de sine !. ..
10 Dar să lăsăm aceste triste 'rî�duri şi să ne întoarcem la vedenia
noastră.
Iată că vine de-a rostogolul
"Un glob de trupuri, floarea ţării toate."
"
I I �
i
I
I
II
I
1S
El se coboară de sus pe o pînză ce
"Fîşie lungă punte de purpură văpsită",
şi care se întinde de la poarta Mitropoliei pănă la altar, des­
părţind lumea-n două şi slujind de a conduce la rai. Nu ştiu
dacă înţelegeţi ce poate fi această pînză-punte. Cît pentru
mine, mărturisesc că de cîte ori îmi bat capul ca să mă lămuresc
20 asupra ei, oftez din greu, zicînd: Vai de noi, păcătoşii, dacă
drumul raiului este aşa de încurcat!
Faceţi cruce cu toţii, rugaţi-vă cu rîvnă
"La Sfîntul-Gură-d-aur, Ioan răsăritean,'
25
şi afumaţi-vă iute cu
"Liban, aloe, smirnă, tămîiele mereu,"
pentru că se înaintează Cruntul mult boios 1... Dar iată-l
că au trecut. O! Doamne, slavă ţie!
"Sfînt-Tatăl-Fiiul-Duhul, noi ţie dăm mărire
Acum şi totdauna şi-n veci de veci ... Amin 1"
"
30 Ştiţi, domnilor privitori, cine au fost Longhin? Dacă
nu-l cunoaşteţi ... să vi-I spun eu sau, mai bine zicînd, poemul.
1 ată-l, ia 1
3S
294
"Roman a fost sutaşul Român
Din colonii ce Roma pămîntul a umplut
Precum şi Palestina ...
întîi creştin acolo ro mânul s-au văzut."
[295]
Acest pămîntean, după ce au fost sutaş în ţara lui, s-au
dus de s-au făcut sutaş de îngeri în cer, pentru ca să nu-şi
uite breasla, şi de acolo, nu ştiu după care privilegiu, el au
fost iarăşi cel întîi care au avut noroc a videa
5 "întîia antică hîrcă în fundul Golgota."
Tot acest Roman-Român, se presupune că ar fi deschis
în cer o fabrică de catifea foarte minunată şi totodată foarte
scumpă; căci însuşi poemul ne spune despre sămnele mărirei
că sînt din cer aduse
10
"Pe două perne roşii de scumpă catifea
Cu ciucuri tot de aur ... "
Iată că se înaintează acum o armie de jîlţuri, care de
care mai mîndru şi mai ţanţos:
"Un jeţ şi-n jos în dreapta ţinut regulamentul,"
lS care, două versuri mai în urmă, se loveşte în cap cu Spatarul
ecselentul. După el vine alt jeţ ce duce în spate steagul înălţat.
Acest steag e totodată şi copac de nădejde. Sperăm că poamele
lui vor fi mai lesne de mistuit decît versurile cu care este
descris. în urrnă-i lunecă scîrţiind un al treile
20
" J eţ roş cu para de foc lină"
care, pentru mai multă înţălegere, este lămurit în următorul
chip:
"Pe tronul foc acela, pe soare întreg văzduhul,
Pătrundere mai naltă de mii de sori mai sus ... " ş.c.l.
2S După jeţul roş aleargă jeţul negru, a cărui poziţie şi
proporţie sînt descrise şi cuprinse în cimilitura aceasta:
"Un jeţ aci se vede mai mic, dar e mai mare,
La dreapta domnitoare mai jos, dar e mai nalt."
Gîei gîeitoarea mea.
30 Umiliţi-vă, îngenucheţi-vă, domnilor spectatori, pentru
că vedenia noastră este acum întreruptă de cîntări religioase,
puse în versuri după chipul vestitului Pralea, Dumnezeu să-i
ierte păcatele! Acum toată slujba sfintei Liturgii, cu
"Sfînta Evanghelie de la Matei cetire,"
295
"II. •
.. .
[296]
li
:1
,
" I
are să vi se înfăţişeze după toate regulele bisericeşti. Nu am
trebuinţă să vă înştiinţez că Heruvimii şi Serafimii au să
joace o mare rolă şi au să rimeze tot Împreună. începem:
"Cu dreaptă-rrţelepciune la toţi pace să fie,
5 Cu duhul tău, stăpîne, creştini să ascultăm! .:"
1 ° Se aude cîntarea:
"Cuvine-se drept Sfîntă-stăpînă-prea-curată
Şi pururea ferice, să te tot fericim ...
Că tu eşti mai cinstită şi decît Heruvimii,
Tu, Doamnă, mai slăvită şi decît Serafimii, ş.c.l."
JQ
2° Cînticul de nuntă
" Isaia dănţuieşte
Că Pre-sf'înta-fecioară în pîntece avu ... " ş.c.!.
15
20
25
30
3° Binecuvîntarea sf. păstor.
"Puternice încinge pe coapsa t-arma ta .. ." ş.c.!.
4° Doi arhidiaconi, slobozind glas din coardă sănătoasă,
zic:
"Blagosloveşte, Stăpîne! ... naltul ton."
se Din altar răspunde atunci o suflare cuvioasă:
"Slavă Sfintei Treime acei de o fiinţă,
În veacul de toţi vecii tu tot blagoslovi-l-vei,
Tu, faţa-bucuriei-nestinsă, faţa ta.
Tu, mila-n cuviinţa-prea-naltă-nveseli-l-vei;
Urgia ta, mînia, pre ei înturbura-va l
Că focul tău pre dînşii pornindu-se mînca-va."
6° Diaconul cu coarda sănătoasă, zice:
"Şi iar şi iar cu pace, cu minte cuvioasă
La unul Dumnezeu noi ţie ne-nchinăm,
Pre Prea-sfînta-curată şi prea-blagoslovită
Stăpîna-Născătoare-de-Dun:mezeu, mărim." ş.c.!.
7° Vine sfînta Evanghelie de la Matei cetire:
"Sfat Fariseii-n vremea aceea ei făcură ... " ş.c.l.
296
[297]
Şi Iisus le răspunde:
"La ce ispit-aceasta făţarnicilor creşte?" ş.c.!.
în sfîrsit ies cu darurile sfinte, se rosteste Crezul si TatăI-
nostru în' stihuri, şi: "
5 "Acum şi liturghia şi jertfa e sfîrşită!"
Spuneţi-mi acum, vă rog, în curăţenia cugetului, dacă
se poate afla vreun tipic mai bun şi mai lămurit decît partea
aceasta a poemului Stanţelor Epice? Dar să ne grăbim iarăşi
a ne întoarce la vedenia noastră, pentru că are să înceapă
10 a patra parte.
Căutaţi, vă rog, în sus şi videţi cu ce răpegiune vine
spre noi frumoasa dogorătoarea stea! Ea se duce să se oglindeze
în Marea albă care doarme pe timpul zeferin.
Ce zgomot se aude în depărtare? De unde să vie acest
15 miros de flori care bate la cap? Ce minune! Mitologia antică
au renviat. Iată Dafneul român-argintarcat ce-i mai zic încă
şi picior-ager şi [eb-Apolon ; iată-l vine încungiurat de cin­
stite fecioare şi matroane, şi de o mulţime de muze, cale au
scăpat acum din
20 "Grădina-ntică numită Parnasia"
pentru ca să asculte Stanţele Epice. Iată Polimnia şi Talia,
precum şi Arhangelii Mihail şi Gavriil. Fereşte-te, duducă
Talie, să nu te apuce oarecine de talie. Aud mai departe pe
graţia Aglaia, vorbind cu Erato despre batalionul de cinste.
25 Se vede că v-au cam plăcut flăcăii români, duducelor?
Urania are de gînd să se pocăiască, căci o aud strigînd cu
entuziasm: V ideţi stăPîna cruce ş.c.l. îmi place să văd Pă­
gînismul ieşind din calea rătăcirei şi aruncîndu-se pe cea
adevărată a legii creştineşti. Te rog, duducă Uranie, să mă
30 alegi pe mine de ninaş, cînd a fi să te botezi.
încotro alergaţi aşa de iute cu cununi de flori, o! voi
M elpomeno, Sibilo ltalică, Eritrea, Tiburia, Efterpa, Efro­
sina, Caldea, şi tu Sibil-antică Eiespondină, încotro îţi duci
bătrîneţile? Voi toate cîte sînteţi şi nu sînteţi, Si bile Romane
35 şi străine, graţii, muze-nvăţate, nimfe braţ-albe, încotro? Nu
cumva mergeţi să videţi pe Flegon Canarinul
,.Ce-i soţ cu Brondes, Lambon, cal unic, lăudat?"
297
�- .. "l
.. �
[298]
!I
� !
li
şi care, precum am văzut mai sus, au fost a lui Ahil şi se
numeşte
"Flegon-Ducipal-Lambon-BaJion-Brondes ?"
Sau mergeţi să videţi nava pîntecoasă c-un singur însă
5 ţapăn catarg? Sau, în sfîrşit, vă duceţi ca să aflaţi de la Crun­
tul mult boios că Curţiu M arcus au perit în haos? Duceţi-vă
iute, dar căutaţi să nu păţiţi şi voi ca Curţiu Marcus.
Actul al 4-lea s-au sfîrşit; acum actul al 5-lea petrece
pe peatra zisă Pio,
10 "La cincisprezece-a lunei din zilhije, şi an
O mie două sute cincizeci şi opt."
Întroducţia se începe prin
" Suflare de surle, de trompete
Cu spaimă retezat ... "
1
15
20
Iată că întră cel întîi personaj,
"De sine botezatul anume Prometeu"
împreună cu Socrat atenianul şi cu Temistocle ce şi-au găsit
păşune. Ei se înaintează cu un pas măreţ, şi puţin mai în
urmă îi agiunge claia următoare:
"CarniI, Epaminonda, Dimostene, Focion,
Aristides, Ciceron, Solon, Licurg, Numa,
Atila, Caton, Muţiu, aşa şi Dion.'
După ce s-au închinat unul la altul cu multă plecăciune,
ei se apucă cu toţii la o sfadă care ţine multă vreme, şi care,
25 în sfîrşit, se încheie prin descoperirea următoarelor aforisme:
1 ° Să lase viţeluşul să pască unde naşte,
2° Că e patriot ce paşte;
3° Că România este întocmai ca mlădiţa lipită!!! ş.c.l.
Sfîrşind aceste, droaia pomenită se înarmează de cîteva
30 cununi scăpate din mînile fecioarelor şi a matroanelor, şi
aleargă, într-un mare entuziasm, de acopere cu ele poemul
Stanţelor Epice.
Acesta este vestitul poem, iubiţilor cetitori! De aţi înţe­
les ceva, îmi pare bine; iar de nu, îmi pare şi mai bine, pen-
35 tru că astfel m-aş încredinţa că critica mea au întrat cu to-
298
[299]
5
tul în spiritul Stanţelor Epice. Păn-a nu sfîrşi, însă, mai am
a zice două vorbe autoriului:
"Broasca mică cît un ou
Au văzut odată-un bou
Şi s-au tot umflat, umflat
Pănă ce au şi crăpat."
Prin această fabulă veche dar înţeleaptă, vreu să zic că
cu resclîncăiri şi cu zdruncenări, poate cineva dobîndi ce pa­
şte, pentru
10 "Ca să moară păscut,"
iar nu se face Omir, nici merge la nemurire.
P.S. Domnule autor, nu te zburli pe mine pentru că şi
eu sfîrşesc ca şi d-ta:
Ale tale dintru ale tale.
15 (Propăşirea, 1 8 4 4 )
� ...
... -
[300]
ii
1
i
I
CINTICE DE STEA ŞI POVESTEA VORBEI
DE
AKTON PA�
Există la noi o carte foarte preţioasă şi de o mare însem-
5 nătate, un adevărat tezaur de spiritul şi de înţelepciunea
poporului român; şi însă acea carte, necunoscută de acei ca­
rii ar trebui să o cunoască, zace lepădată în fundul librări­
ilor!
Ca şi dînsa, autorul ei, perdut în umbră, a fost pe timpul
10 lui victima superbiei ignorante, şi chiar astăzi, cînd socie­
tatea noastră s-a democratizat, astăzi, cînd oamenii literaţi
şi-au dobîndit un loc la soare, numele lui Anton Pan deşteap­
tă mai mult imaginea unui psalt de strană, decît suvenirul
unui poet.
15 Cine a fost Anton Pan?
- Un simplu cîntăreţ de biserică.
Iată ce răspund indiferenţii! - Ce a scris Anton Pan?
- Spitalul amorului: - Iată ce răspund ignorenţii ! E tim-
pul dar a spune adevărul şi a face lumina pe mormîntul
20 unui om de merit, care în cursul vieţii sale modeste a scris
fără a să gîndi la recompensă, şi a cules, coordonat, publi­
cat Proverburile noastre, acele cugetări ieşite din cuminţia
românului, sub forme concise şi originale, acele aforisme
născute la şcoala experienţei seculare, acele adevăruri
T
25
de prin lume adunate
şi)arăşi la lume date.
Ne pare mult rău că nu posedăm notiţii biografice asu­
pra dascalului Anton Pan, pentru ca să le publicăm aici;
căci tot ce priveşte viaţa unui autor este interesant. Ne lip-
800
,
.1.
[301]
30
35
25
seşte asemene lista complectă a scrierilor sale şi nu putem
înşira deocamdată decît următoarele, pe care ne le aducem
aminte. Lăsăm dar altora, mai bine informaţi, mulţămirea
şi datoria de a umplea această lacună.
5 Anton Pan a publicat un poem în mai multe tomuri, tra-
dus din limba grecească în versuri româneşti, sub titlul de
Erotocrit.
- Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea.
- O şezătoare la ţară, tablou viu de obiceiuri cîmpeneşti,
10 în care sînt diverse hore poporale.
- Cîntice de stea, sau versuri ce se cîntă în seara naşte­
rei Domnului Cristos, cu un adaus de cîntice morale şi de no­
te bizantine de muzică, numite glasuri.
- Spitalul amorului, colecţie de cîntice de lume şi de
15 cîteva hore şi balade poporale.
- Cîntătorul beţiei şi diata beţivului pocăit.
- Povestea vorbei, sau culegere de zicale româneşti
(3 tom.")
în toate aceste volumuri şi broşuri autorul dă probe de
20 un spirit adevărat românesc, de cunoştinţa deplină a limbei
poporului şi de o mare facilitate de versificare, şi chiar une­
le pasagiuri din brosura cinticelor de stea au meritul lor.
Aşa, în cîntarea a XIX găsim răstignirea lui Cristos:
Atunci iuzii l-au luat,
L-au bătut, palme i-au dat,
Cu spini l-au încununat,
Şi în obraz i-au scuipat.
De haine l-au dezbrăcat,
Cu crucea l-au încărcat
Şi mergînd I-au răstignit,
Cu cuie l-au pironit,
Cu oţet l-au adăpat,
Fiere i-au dat de gustat!
Şi sufletul cind şi-a dat
Un ostaş a alergat,
1 Afară de acestea a mai publicat: Epitaful sau Prohoâul Domnului
nostru Iisus Cristos, Proscliinătorul sau închinătorul sfintelor locuri şi
Do sastarul [v. A.].
301
.. '.
[302]
5
Cu suliţa l-a impuns.
Singe şi apă au curs!
Aceste cerul văzînd,
Şi pămîntul nerăbdtnd
Din temelii s-a clătinat,
Soarele a tnnegrit,
Petrele s-au despicat! etc.
tn cîntarea XX, care urmează, găsim o descriere a ia­
dului, precum se vede zugrăvit în pridvoarele unor biserici
10 vechi:
15
20
25
30
35
40
Văzui balaur căscînd
Şi din gură foc vărsînd,
Curgînd ca un rîu întins
înflăcărat şi nestins.
Văzui popi mulţi eretici
Cu dascali şi gramatici
Aruncaţi cu capu-n jos
în focul cel flăcăros,
Şi draci ti împingeau
Cu suliţi ti împungeau.
Văzui împăraţi tirani,
De gîturi cu bolovani.
în văpaia cea de foc
Draci bătîndu-şi de ei joc.
Văzui negustori în rînd
Care-nşel şi. lipsă vînd,
Unii cu măsuri de gît
Se tînguiau amărît;
Alţii cu cîntare-n nas,
Se văitau cu mare glas,
Alţii cu foarfeci şi cot
îi ducea para inot.
Văzui şi muieri în munci
Care-şi leapădă-a lor prunci
Sau fără milă şi dor
în pîntece îi omor.
Văzui arzînd în vulvori
Bogaţi neindurători
Care tot s-au veselit
Şi săraci n-au miluit !. .. etc.
802
I
�� __ � __ � L
[303]
5
10
15
După această descriere a iadului, vine ca un contrast ve­
selitor tabloul raiului:
Văzui raiul cel frumos,
Ca soarele luminos,
Şi mese întinse de rînd,
Pe ele făclii arzînd;
Iar împrejur dreptii stau
Şi bucurie gustau.
Văzui sfinţi prea luminoşi
Apostoli şi cuvioşi
Şi cete de mucenici,
De tineri, bătrîni şi mici.
Văzui şi sfinte muieri
Petrecînd în mîngîieri
Cu cununi de diamant
Şi podoabe de briliant
Împreună dănţuind :
Şi pre Dumnezeu slăvind.
în adausul de cîntări morale se află unele strofe luminate
20 de razele poeziei. în cîntarea III Primăvara:
25
30
35
Ah! iată a sosit iară
Frumoasa primăvară
Cu flori şi cu verdeaţă
Şi plină de blînde aţă
Precum noi o dorim.
Dumbrava-nrămurată
Ce fuse scuturată
Acum întinereşte
Şi frunza se mîndreşte
Clătind u-se de vînt.
Prin pomi, prin rămurele
Stînd fel de păsărele
Cu bucurie mare
Răsun' dulce cîntare
Cu toate melodind.
303
I
J ....�
.. �
---------------------
[304]
;1
I
I
I
5
10
15
20
25
30
35
304
In CÎntarea a IV: Viaţa omului:
Omul este ca iarba,
Zilele ca o floare
Ca timpul trecătoare ...
Aşa va inflori 1..
Cînd e în tinereţă
Se află-n primăvară ... etc.
Cînd e în bărbăţie
în toamnă se iveşte... etc.
Cind e în bătrîneţe
Atunci întră in iarnă,
Cînd nori incep să cearnă
Şi se-nălbeşte tot.
Ca floarea cea uscată
Şi-n samă nebăgată
Se perde sub zăpadă
Ca şi cînd n-a mai fost ...
Astfel dar este omul
De orice stare-n lume,
Aibă orişice nume,
Astfel e trecător.
Cît să se ostenească
Slavă să dobîndească,
Zadarnice sînt toate
Căci este muritor!
în cîntarea VIII: Dragostea:
Ca dragostea mai scump nume
Nu e pe acest pămînt.
Ea-i îrnpărăteasă-n lume,
Ei toate supuse sînt
Dragostea in orice casă
Stă ca o floare pe masă
Şi zîmbeşte tuturor ... etc.
în cîntarea X: Pustnicul:
Am lăsat mărire, lume,
Am lăsat lux şi palat,
Am lăsat şi rang şi nume
Şi-n pustiiu m-a m depărtat,
[305]
5
Unde amuţit a stîncă
Şi nesîmţitorul crîng,
La-ntristarea cea adîncă
Nu pot auzi cînd pling.
Unde vînturile sună
Prerumpînd al meu suspin
Şi-l duc ca o jertfă bună
Cătră cel cărui mă-nchin ... etc.
După aceste cîteva exemple se poate cunoaşte natura
10 sîmţirilor, precum şi stilul lui Anton Pan; iar din toate
operile sale, cea mai importantă este Povestea vorbei, la care
el a trebuit să consacre mai mulţi ani de lucrare; căci pe lîn­
gă proverburi a adăugit multe anecdote poporale, scrise
în versuri care se leagă strîns între ele. Trei volumuri for-
15 mează acea minunată colecţie, ce se poate cu drept cuvînt
numi Filosofia poporului român. Ele cuprind şiruri lungi de
zicale, unele, în mic număr, traduse din limbe străine, iar
cele mai multe culese din gura poporului nostru, şi acele şi­
ruri sînt coordonate cu inteligenţă; căci deşi numărul lor
20 e considerabil, nu există nici o confuzie între dînsele. Astfel,
de pildă, într-un şir găsim toate proverburile relative la fri­
că sau la vitejie, în altul acele ce se rapoartă la nerozie ... etc.
şi de fiecare sînt lipite anecdote originale, povestite cu des­
tul talent.
25 Să răsfoim acele trei volumuri ale lui Anton Pan, şi, de
vom alege ce-i mai caracteristic în fiecare şir de proverburi,
vom compune o comoară de cugetări, care ne va face mîndri
de profunda cuminţie a neamului românesc] ... Jl
Aceste estrageri din Povestea vorbei sînt de natură a con-
30 vinge că, în adevăr uvragiul lui Anton Pan este o operă na­
ţională de un foarte mare preţ, atît pentru noi cît şi chiar
pentru filologii străini; iar judecînd după varietatea anec­
dotelor adăugite pe lîngă proverburi, precum şi după felul
celorlalte publicaţii, adică : Năzdrăvăniile lui N astratin H 0-
35 gea, Moş alb sau O şezătoare la ţară, Spitalul amorului, Cin­
tătorul beţiei, Cîntice de stea etc., venim a cred că Anton Pan
cunoştea cu desăvîrşire datinele naţionale, că el era vîrît de-
1 Exemplificările din opera lui Anton Pann, foarte numeroase, nu
le reproducem aici.
305
[306]
plin în pelea românului, şi că mintea lui era o comoară de
cîntice, de cimilituri, de pîcî1ituri şi de istorioare de tot soiul.
El a fost negreşit un om ce ştia multe, şi care ştia a le
spune; un tip de român vesel, glumeţ, spirituos, pîcîlitor,
5 cîntăreţ, povestitor, o carte plină din scoarţă-n scoarţă, un
Pîcală literat, bun de gură, bun de petrecere, precum le plă­
cea părinţilor noştri.
Asemene oameni sînt cronici în picioare, ei cunosc pe
de rost Alexandria şi Arghir, cunosc sute de poveşti popo-
10 rale pline de minciuni frumoase şi mii de anecdote asupra ţi­
ganilor, asupra evreilor, asupra nemţilor, asupra ruşilor,
asupra sîrbilor, asupra ungurilor, asupra turcilor, asupra gre­
cilor, într-un cuvînt, asupra tuturor neamurilor străine cu
care a avut a face românul. Ei vorbesc de Ileana Cosinzana,
15 de Făt-Frumos, de Sfarmă-Peatră, de Strîmbă-Lemne, de Sta­
tu-palmă-barba-cot, de zmei, de balauri, de pajuri, de cai năz­
drăvani, de Sfînta foe, de Sfînta Mercuri, de Sfînta Vinerea,
de Mama pădurei, de stihii, de stafii, de strigoi, de morei,
de tricolici, de vîrcolaci, de carul lui SJ. Ilie, de drăciile lui
20 Pepelea, ca şi cînd ar fi copilărit în acea lume fantastică cre­
ată de închipuirea poporului.
însă din nenorocire asemene oameni devin din zi în zi
mai rari; ei dispar sub nivelul uniform al civilizaţiei şi sub
năvălire a preocupărilor timpului de faţă.
25 Dacă Anton Pan ar fi mai trăit, el singur ar fi fost în
stare să scrie poemul naţional al lui Pepelea, acest tip po­
poral de spiritul glumeţ al românului; el singur ar fi putut
să aştearnă în versuri uşoare nenumăratele pîcîlituri dintre
Pîcală şi Tîndală ; însă el şi-a dus veselia pe cea-lume, lă-
30 sînd în urmă un monument neperitor: Povestea vorbei!
în Panteonul literar al României, imaginea lui Anton
Pan poartă un sigil caracteristic şi mult interesant! Ea ne
apare cu înţelepciunea filosofică a strămoşilor pe frunte, şi
cu rîsul malicios al lui Pepelea pe buze.
35 (Alirceşti, ianuarie 1 8 7 2)
[307]
l
UN EPISOD DIN ANUL 1848
încercarea de răscoală din ziua de 28 martie 1848, care
avu în Iaşi o nereuşire atît de tristă, graţie unor şefi buni
de gură şi mai buni încă de fugă, a obligat pe mulţi tineri
5 din Moldova, victime entuziasmului patriotic, a să desţăra,
pentru ca să scape de persecutările unui guvern cuprins de
spaimă.
Unul din ei, pe care-l vom numi Vali, era mai cu deose­
bire ameninţat de a resîmţi efectul acelei spaime domneşti,
10 ce se traducea în acte de cruzime, însă el parveni a să refu­
gia în munţii Hangului. Visul său, în urma evenementelor
din capitală, nu ţintea la mai puţin decît la deşteptarea po­
porimei muntene, pe care el voia să o reverse ca un torent
asupra tronului. Vis naiv a unei închipuiri de poet!
15 Acel tron devenise în adevăr un simplu scaun rusesc, du-
pă zisul mulţimei; dar prestigiul său nu se stinsese încă de
tot în ochii ţării; căci ţara zăcea în amorţire şi întuneric.
Vali, sosind la Hang, după multe greutăţi, găsi în curtea
casei boiereşti o adunătură de vro două sute de români înar-
20 maţi cu topoare, cu lănci, cu coase şi cu puşti; inima lui săl­
ta de bucurie la acel spectacul neaşteptat: "Iată, zise el în
sine, începutul realizării visului meu!"
Prinţul C., proprietarul Hangului, întîmpină pe Vaii cu
îmbrăţişări şi-l rugă să facă un cuvînt elocuent ţăranilor, pen-
25 tru ca să-i înflacăre şi să-i pregătească de luptă; tînărul re­
fugiat primi cu mulţămire sacra misie de orator revoluţionar
şi, după obiceiul oratorilor, îşi drese glasul mai întîi, cău-
307
[308]
1'1
] ,
i!
tînd a produce note vibrante care să pătrundă adînc in su­
fletele ascultătorilor.
Era înspre seară, pe cînd natura pare că e în aşteptare de
un evenement misterios; soarele, coborîndu-se după creşte-
5 tul munţilor, părea că regretează de a nu putea asista la
o scenă atît de nouă în plaiurile Carpaţilor; iar cîteva raze
răzleţite printre brazi se încolăceau pe crengi ca nişte şerpi
de aur. în vale vuia Bistriţa pe patul de bolovani, şi pe că­
rările de pe coastele dealurilor se zăreau şiruri de plăieşi ur-
10 cîndu-se spre curte la chemarea unui bucium.
Ţăranii formaseră un rond mare, în mijlocul căruia în­
trase Vali. Exaltat şi uimit, junele nostru erou admira tipu­
rile frumoase şi caracteristice de care se vedea încunjurat;
în fiecare plăieş el privea pe un demn pogorîtor din vitezele
15 legioane ale lui Traian, pe un adevărat strănepot de-a vi­
tejilor lui Ştefan-vodă! El improviză dar un discurs colorat
de poezia iluziilor sale, grăind de Patrie, de glorie, de liberta­
te, de egalitate, de fraternitate, de virtuţile strămoşilor, de
viitorul măreţ al României etc.; apoi, voind să încheie prin
20 o peroraţie aprinzătoare, el se adresă de-a dreptul la ţărani,
zicîndu-le:
- Aţi aflat ce s-a întîmplat la Iaşi?
- Am aflat, răspunse un vînător nalt şi spătos, anume
Creţu; ci-că vodă a prins pe ciocoi şi le-ar fi tras o sfîntă
25 bătaie ... cum s-ar zice, bătaia popuşoiului. Bieţii ciocoi 1. .•
nu le-a fi fost pre indămină.
Un hohot răsunător se ridică şi făcu într-o clipă jurul ron­
du lui. Vali se mira mult de acest vis produs prin ideea sufe­
rinţelor boiereşti, însă judecînd că vestea întîmplărilor din
30 Iaşi ar fi ajuns desfigurată în sînul munţilor, el întreprinse
a face istoricul zilei de 28 martie, sub colori vii şi înfiorătoa­
re. El spuse în cuvinte bine alese cum feciorii de boieri, in­
dignaţi de abuzurile guvernului, se întruniră cu gînd de a
cere de la domn vindecarea suferinţelor ţării, îmbunătăţirea
35 stării claselor de jos; respectarea dreptăţii fiecărui om; ega­
litatea pentru toţi dinaintea legii; desfiinţarea privilegiuri­
lor; libertatea gîndirei şi a presei etc. ; cum guvernul trimise
în contra lor mai multe sute de soldaţi ameţiţi de băuturi
spirtoase şi o ceată de arnăuţi deghizaţi în haine militare;
40 cum nenorociţii amici ai poporului fură înşelaţi cu promit eri
false, prinşi, legaţi, zdrobiţi de straturile puştelor, tîrîţi de
308
1
[309]
1
păr de-a lungul stradelor si închisi la cazarmă ca niste făcă­
tori de rele; cum bandele amăuţilor luaseră cu pradă oraşul,
năvălind noaptea prin casele oamenilor sub pretext de a
căuta revoltanţi, şi furînd arme, argintării, tot ce le cădea
:; în mînă; cum lumea se înspăimîntase, crezîndu-se în timpul
ienicerilor şi cum, în fine, adevăraţii patrioţi erau desemnaţi
a fi victimele răzbunării domneşti. Vali se înălţase la culmea
elocuenţei şi spera a produce o impresie ... însă un om cărunt
îl întrerupse, întrebîndu-l:
10 - Pentru ce s-au răsculat boierii?
- Pentru ca să scape ţara de o domnie tirană şi degrada­
tă ...
- Hum! Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor! re­
plică bătrînul, clătinînd din cap.
15 Oratorul rămase încremenit!
Necompătimirea ţăranilor pentru soarta boierilor îi smul­
se de pe ochi un văl ce-i ascunsese adevărul păn-atunci, tris­
tul adevăr că distanţa socială dintre clasa priviligiată şi po­
por dezvoltase în inima poporului o indiferenţă absolută în
20 privirea boierilor şi că abuzurile impiegaţilor făcuseră pe ro­
mâni a stigmatiza cu porecla insultătoare de ciocoi pe toţi
acei carii nu erau din rîndul lor.
Vali începu a să cam îndoi de concursul gloatelor la
realizarea dorinţelor sale şi, sub îndemnul amărirei ce-i inun-
25 dase inima, el era acum să apostrofeze pe ţărani într-un
mod violent: O 1 voi, nedemni urmaşi ai lui Traian, strănepoţi
degeneraţi ai lui Ştefan cel Mare 1... voi 1... cînd deodată
un străin apăru călare în curte, aducînd o scrisoare de la
Peatra.
30 Prinţul C. se retrase deoparte cu amicii lui şi le ceti scri-
soarea. Toţi se întristară şi căzură pe gînduri, căci, printre
multe alte veşti rele, corespondentul mai adăugea: că poliţia
din Iaşi ar fi arestat un mare număr de persoane pe care
le supunea la torture în întunericul închisorilor, că o samă
35 de tineri ar fi fost expeduiţi spre Dunăre în căruţe de poştă,
iar că sosind în pădurea de la Poieni, nu departe de Iaşi,
ar fi fost ucişi de arnăuţii care-i escortau; în fine, că unul
din şefii miliţiei, prinţul G., plecase la munţi cu un regiment
de soldaţi şi cu o ceată numeroasă de slujitori pentru ca să
40 calce Hangul în ajunul învierii etc.
309
.�
.. ..
[310]
i
l'
. I
\
Ştirile aceste provenite din izvor sigur, ca toate veştile
ce se nasc şi se împrăştie în timpi de tulburări, erau de natură
a inspira îngrijire. Prinţul C. formă îndată cu amicii săi un
soi de consiliu de război pentru a chibzui mijloacele de im-
5 potrivire şi de apărare.
Unul dintre membrii acelui consiliu propuse a merge cu
ţăranii devale, pe malul Bistriţei şi a să aţinea la capra podu­
lui de la Răpciune pentru a opri trecerea duşmanului; un
al doile, unindu-se cu acest plan, adăugi cu prudenţă că ar
10 fi destul de nimerit să se dărîme chiar podul.
Un al treile, mai fantazist, opină de a să înainta pănă
pe culmea Dealului Doamnei şi acolo de a aşeza puşcaşi
prin copacii de pe marginele drumului, pentru a ploua de
sus cu gloanţe în capetele soldaţilor, însă un al patrulea pre-
15 tinse că nu ar fi o mişcare strategică de a alerga înaintea
periculului cu o mînă de oameni rău înarmaţi şi nedeprinşi
cu războaiele, prin urmare, el găsi mult mai avantagios de
a sta locului pe piscul unde era clădită casa boierească,
fiind această poziţie foarte greu de luat cu asalt.
20 De faţă la acest consiliu războinic se afla şi un vechi
ienicer, anume Mehmed-aga, care făcea de cîţiva ani negoţ
de chereste; el asculta serios toate opiniile, cumpăni toate
planurile, apoi, luînd cuvîntul, zise cu un accent turcesc
destul de comic:
25 - Boieri, dumnevoastre! Să mergem la pod, la Răpciune,
bun este; ama dacă duşmanul trece Bistriţa pe aiurea şi
ne încunjură pe la spate, noi ne găsim deodată între foc şi
apă, şi asta rău este 1... Să ne suim pe Dealul Doamnei
şi acolo să ne acăţăm ca momiţele prin copaci, bun este,
30 ama dacă duşmanul dă foc pădurii, noi sîntem fripţi, şi
asta rău este!... să stăm aici pe loc închişi în curte, pe
vîrful piscului, bun este, ama la război omul se-nferbîntă,
are sete, trebuie apă la dînsul. Aici apă nu-i! cişmea nu-i!
aici apa se aduce cu sacaua din vale 1. .. Ce facem noi dacă
35 duşmanii ne taie izvoarele? Cînd a începe focul, bumba,
bumba, bumba, cum stingem setea la noi? Foc la puşcă,
foc la pept, foc la gît, asta rău este! ! Eu cred că am nimeri
mai bine dacă ne-am retrage mai în fundul munţilor, în
schitul Hangului, unde sînt ziduri, unde sînt patru turnuri
40 şi unde apă este. Acolo stăm la meterez şi îrnpuşcăm tot
în plin, bumba, bumba, bumba, ha!
S10
[311]
Planul lui Mehmet-aga, deşi expus astfel într-un mod
original, păru cel mai cuminte şi fu adoptat în unanimitate.
Deci se ordonă pregătirile necesare pentru retragerea pe a
doua zi la schitul Hangului, iar spre paza nopţii se aşezară
5 sentinele pe la diferite locuri învecinate cu casa, se trimise
zece puşcaşi călări la capătul podului de la Răpciune şi se
împărţi merinde la oamenii adunaţi în curte.
Acum noaptea se lăţise ca un văl negru cusut cu diaman­
turi; o lună plină poleia valurile Bistriţei şi îmbrăcase munţii
10 cu o draperie fantastică de lumină. Românii aprinseseră
mai multe focuri în curte şi se grupaseră cete, cete împrejur,
grăind, povestind, glumind şi rîzînd de pîcîliturile ce-şi
adresau după obiceiul lor. Vali se primbla printre grupe, ra­
portîndu-se cu gîndul la timpurile acele de bărbăţie, unde
15 poporul nostru era dedat cu viaţa războinică. Adeseori el
cercase a-şi imagina o tabără de ostaşi români, pe timpul
lui Ştefan, şi o convorbire dintre acei oameni tari carii trăiau
în frăţie cu moartea şi carii îşi oţeliseră natura în focul lup­
telor necurmate. îmbătat de poezia munţilor şi a nopţii,
20 răpit de aripele nălucirei afară din domeniul realităţii, el
crezu un moment că-şi vede visul cu ochii. I se păru că există
cu patru seculi în urmă, că se găsea în ajunul bătăliei de
la Valea-Albă şi asculta, uimit, şoaptele de pe-mprejurul
focurilor. Iată ce auzi:
25 - Măi flăcăi! înţeles-aţi voi ce ne-a spus boierul cel
fugit de la Iaşi?
- Ba cît hîciu; el grăia păsăreşte.
- Cică să ne ducem ca să alungăm pe vodă pentru că
vodă au prins pe boieri umblînd cu miţa-n sac şi i-a pus la
30 pedeapsă.
- Ce-avem noi cu boierii? Ei ne ciomăgesc pe noi, vodă
pe dînşii, parte dreaptă.
- Bătaia-i din rai!
- Dar dacă ar veni oamenii stăpînirei ca să ne calce
35 în locurile noastre?
- Pentru ce să vie, fîrtate?
- Pentru ca să ne ieie sama de ce ne-am adunat cu
arme la curte.
- Le-om spune că ne-au poroncit stăpînul.
40 - Dar dacă nu s-ar multămi cu atîta s-ar căta să ne
facă vreo daună? ' ,
311
.. '�
.�
[312]
- Atunci i-om ciomăgi şi noi pe dînşii!
La acest răspuns simplu dar cuprinzător puse a cînta:
Mult mi-e drag, mult mi-e drag
Frăţiorul de ciomag,
5 în duşmani cu el mă bag
Şi le trag, şi le trag ... etc., etc.
Vali se deşteptă din visu-i şi se apropie de grupele damelor
C. ieşite în balcon. Aici se vorbea de o reprezentare ce se
dase pe teatrul din Iaşi în folosul săracilor şi de talentul
10 cu care persoanele din societatea aristocrată jucaseră ro­
lurile lor. Frumoasa princesă Olga, sora prinţului C., rugată
de toţi, cîntă un cuplet vesel dintr-un vodevil francez: Le
paste d'honneur, iar Vali, inspirat de armonia glasului, im­
proviză un sonet, plin de poezia cea mai delicată. Din ne-
15 norocire, el nu se gîndi a-l pune pe hîrtie şi pănă a doua zi
îl uită; însă junele improvizator se mîngîia de perderea
acelui cap-d-operă observînd că mai bine e pentru un poet
să-şi uite singur versurile, decît să le uite lumea.
A doua zi un lung şir de caleşte cu dame elegante, de
20 brişte cu servitori, de care cu merinde, de ţărani pe jos şi
de cîţiva călăreţi carii precedau cortegiul, se îndrumau pe
valea ce duce la Ceahlău, trecînd pe la schitul Hangului.
Acest schit, odinioară adăpost de călugăriţe, era acum
părăsit şi începea a să degrada. Ca toate monăstirile vechi,
25 ascunse între munţi, era întărit cu ziduri nalte şi cu patru
turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub
care se deschidea poarta, servea de clopotniţă. înlăuntrul
zidurilor se găsea o biserică mică de peatră şi cîteva chilii
prin care şuiera vîntul pustietăţii. Iarba crescuse mare în
30 ogradă şi acoperise lespezile mormintelor de pe-mprejurul
bisericei; cîteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin bu­
ruiene, ca o tristă mărturie de părăsire.
Ajungînd în acest loc singuratic, pe care moartea pusese
acum stăpînire şi care inspira sufletului o adîncă tristeţă,
35 damele se adăpostiră într-o chilie, iar bărbaţii se ocupară
cu pregătirile de apărare. Mehmed-aga fu însărcinat să dez­
volteze şi să puie în practică toate cunoştinţele sale de stra­
tegie, ca unul ce, în calitatea sa de ienicer, trebuia să fie
deprins cu luarea şi cu apărarea cetăţilor. El aşeză îndată
40 cîte opt puşca şi în fiecare turn, puse jur împrejurul schitului
31,2
[313]
sentinele deştepte, alese vreo zece plăieşi voinici de-i postă
ca o avangardă la 200 paşi departe de ziduri, la marginea
unui rediu de mol ivi prin care trecea drumul, iar gloata
înarmată cu lănci şi cu topoare el o înşiră pe dinuntru, de-a
5 lungul zidului dărîmat ce era în faţă cu rediuI.
- Cînd s-a ivi duşmanul, zise el ţăranilor, şi a da asalt
schitului, voi să-I împroşcaţi cu bolovani. Asta artilerie este!
Ziua întreagă se petrecu în aşteptare. Un nou răvaş,
din izvor sigur, aduse vestea sigură că o armată numeroasă
10 ar fi plecat din tîrgul Petrei, că ar fi şi început a sui Dealul
Doamnei. Un om necunoscut se oprise cîteva minute la
poarta schitului, lăsînd în mîna unui plăieş un sac mic plin
de praf şi se depărtase răpi de spre Durău. Un cioban, co­
borindu-se din vîrful munţilor, pretindea că zărise în de-
15 părtare strălucind ceva care sămăna cu puştile soldaţilor.
Aerul era plin de veşti îngrijitoare, însă liniştea cea mai
perfectă se arăta pe feţele românilor; ei păreau a nu avea
conştiinţa periculului ce-i ameninţa şi continuau glumele lor
ca În ajunul unei sărbători.
20 Cu cît însă lumina scădea, cu cît umbrele serii se întindeau
pe văi, o umbră de seriozitate acoperi frunţile Hanganilor,
căci amurgul aduce spiritul meditării pe aripele sale. Amur­
gul e pragul nopţii, anunţătorul nopţii, anunţătorul miste­
relor întunericului, balaurul ce înspăimîntă soarele şi-l face
25 a să retrage în grabă, cu toată pompa lui de raze aurite
şi veselitoare.
încă o clipă şi cerul se întunecă, şi munţii luară forme
fantastice, şi codrii începură a răsuna de nişte urlete bizare.
Toate buhnele si cucuveicele se treziră între ruine, chemîn-
30 du-se cu ţipete' Înfiorătoare. Ţăranii îşi făcură cruce.
- Semn rău, observă unul.
- Semn de moarte! adăugi altul.
Tocmai atunce se rîdică În văzduh şi urletul lung al unui
cîne, afară din ziduri.
35 - Măi, alungaţi haita ceea, strigă un puşcaş din clopot-
niţă. Nu auziţi cum urlă a morţiu?
Cîţiva flăcăi se alungară după cîne, aruncînd cu petre
după dînsul, Însă cînele fugea pe-mprejurul schitului, şi iar
se oprea şi iar urla cu jale.
40 - A cui e cînele? Întrebă prinţul C.
313
.. .�
[314]
Nu sfîrşi bine întrebarea şi deodată se auzi o împuşcătură
într-una din chilii. Prinţul C. şi amicii lui alergară iute la
acea chilie şi găsiră împlîntat în sînge pe un biet leah care,
voind să-şi descarce arma, se rănise cumplit. Nenorocitul
5 expiră după o jumătate de oră.
Cînele ce urlase atît de jalnic era al lui, el presîmţise
moartea stăpînului său!
Această nenorocită întîmplare produse o impresie des­
curagiatoare în spirite.
10 - Sărmanul om! ziceau ţăranii; cum a murit de grabnic
departe de ţara lui, fără împărtăşenie, fără lumînare!
Rău început! Cine ştie dacă n-om peri şi noi tot astfel!
- Ce sînteţi proşti! spuse Creţul cu glas puternic. Nu
vedeţi voi că urletul cînelui şi vaietul cucuveicilor au fost
15 o prevestire pentru bietul leah? Primejdia ce zbura prin
văzduh s-au strecurat ca fulgerul pe capul lui.
- Bine zice Creţul; adăugi Udrea bătrînul. Ne facem
spaimă degeaba, ca nişte copii; cui au fost scris să moară
a murit. Dumnezeu să-I ierte!
20 - Amin! ziseră cu toţii.
- lan vezi dracul! observă cimpoierul; leahul tot cu
cap; el a răposat spre înviere cu nădejde ca să reînvie dintre
morţi la mezul nopţii, odată cu domnul Hristos.
- Taci, afurisitule, strigă Creţul indignat, nu te atinge
25 de cele sfinte că-ţi sfărm capul cu ghioaga.
- Ştii una, măi Creţule? replică cimpoierul; de mureai
tu în locul leahului, mi-aş fi durat un cimpoi nou cu pelea
ta ... Numai asta-i dracu că o fi sunat a dogit.
Ţăranii rîseră cu hohot la această observare, dar rîsul
30 lor fu curmat prin sunetul clopotului care cheamă pe creştini
la biserică. Un preot de la schitul Durăului deschisese al­
tarul părăsit şi începuse celebrarea serviciului divin. în curînd
biserica se umplu de credincioşi veniţi ca să asiste la sacrul
mister al învierei Domnului.
35 în faţă cu altarul se închina venerabila princesă c.,
încunjurată de numeroasa ei familie; în strane, culcaţi pe
mici saltele, dormeau trei copilaşi ca nişte îngeri, obosiţi
de calea depărtată a cerului, iar fundul bisericei era ocupat
de ţărani perduţi în umbră.
40 Tăcerea adîncă ce domnea în locaşul dumnezeiesc a vea un
caracter misterios, cu atît mai impozant că din vreme în
314
I
+
[315]
vreme era întrerupt prin strigătele sentinelelor dinafară. Toate
capetele stau plecate, toate sufletele stau pătrunse de uimirea
dulce a rugăciunei, toate gîndurile îşi luaseră zborul cătră
plaiurile cereşti. Deodată altarul se deschise !... preotul a-
S păru pe prag cu sf. cruce în mînă şi glasul său răsunător
vesti îndeplinirea marelui mister.
- Hristos a înviet!
- Adevărat a înviet! strigară cu bucurie toţi creştinii.
Pe loc biserica se lumină ca prin un efect magic şi pre-
Ia zentă un spectacul de un caracter cu totul nou. Princesele
aprindeau zîmbind, una de la alta, lumînări de ceară albă
şi poleită, iar din mijlocul bisericei şi pănă în fund mulţime
de plăieşi, răzămaţi pe armele lor, ţineau cu mîna stîngă
lumînărele mici de ceară galbănă. Figurele lor expresive,
15 pletele lor lungi, costumul lor pitoresc, topoarele, lăncile,
puştele ce străluceau printre ei, compuneau un tablou demn
de penelul unui mare artist.
Serviciul era acum pe la sfîrşit, cînd unul din păzitorii
turnurilor veni în grabă de spuse că s-ar fi auzit împuşcături
20 în direcţia Hangului. La această veste se făcu o mişcare
zgomotoasă în biserică; ţăranii ieşiră zicînd: Vine duşmanul,
pe luptă de-acum, băieţi! Femeile se retras eră în altar ca
într-o cetate apărată de însuşi Dumnezeu, iar prinţul C. cu
amicii lui se opriră în pridvor ca să împartă praf şi plumbi
25 la puscasi.
Ai�i �e petrecu o scenă spăimîntătoare! Praful era într-o
ladă neagră în care el se împrăştiese; Vali, îngenucheat
dinaintea lăzii deschise şi încunjurat de plăieşi carii se înde­
sau şi se plecau deasupra ei cu lumînările aprinse, le da pe
30 rînd fiecărui cîte o mînă de praf, zicîndu-le:
- Tot în plin să trageţi, copii! fără a să gîndi nici el,
nici ei, la periculul ce-i ameninţă. O singură scînteie căzută
dintr-o lumînare ar fi zvîrlit în nouri şi biserică şi oameni.
- Mare noroc a avut la voi t observă Mehmed-aga după
35 ce se termină împărţirea.
- Pentru ce, efendi? întrebă Vali.
- Pentru că norocul e frate cu nebunii, răspunse ieni-
cerul îndreptîndu-se spre poartă.
, Prinţul C. se urcă în clopotniţă şi auzi în depărtare un
40�vuiet_de�turi ce părea a să tot apropia; el ordonă
îndată unui călăreţ ca să se răpeadă spre Hangu şi să aducă
315
[316]
l
I
1
'1,
I
I
ştire de ce se petrecea acolo. Călăreţul plecă în fugă şi se
făcu nevăzut în întunerecul rădiului de molivi. Totodată
Vali, intovărăşit de doi plăieşi, se duse ca să cerceteze sen­
tinelele pe-mprejurul zidurilor. Ieşind din schit, el se îndreptă
5 spre locul unde Mehmed-aga aşezase avangarda, însă nu
găsi pe nime în calea lui.
- S-au spăriet ticăloşii şi au fugit! zise el în gura mare.
- Cine au fugit? întrebă un glas din marginea rădiului.
- Puşcaşii rînduiţi aici de pază.
10 - Noi? replicară mai mulţi oameni culcaţi sub copaci;
noi să fugim!
- Voi sînteţi? De ce v-aţi retras aici?
- Ne-am dat la umbră, răspunse unul sculîndu-se, pen-
tru că bătea luna în plin pe locul unde ne pusese jupînul
15 Mehmed şi am chitit aşa că de-a fi să vie duşmanul el ne-ar
fi luat la ochi ca pe nişte raţe de baltă, cînd noi n-am fi vă­
zut în cine să tragem; mai bine să fim noi în umbră şi el
în lumină.
- Bine, dar de ce v-aţi pregătit de somn?
20 - Ba nu; ne-am lipit urechea de pămînt ca să auzim
de departe pasurile soldaţi lor.
- Şi aţi auzit ceva?
- Dar; nişte răcnete surde şi cîteva lovituri de puşcă.
Poate că s-au luat la hartă cu slujitorii cei zece plăieşi tri-
25 mişi de ieri la capra podului de la Răpciune.
- Se poate ... însă să ştiţi că dacă s-or înainta soldaţii
pănă aici să vă retrageţi Înlăuntrul schitului.
- Ne-om retrage după ce ne-om descărca flintele în ei
ca să le mai răcorim.
30 - Rămîneţi cu bine, flăcăi!
- De bine să auzim, cucoane!
Vali se depărtă mulţămit şi ajungînd lîngă turnul despre
pîrăul Hangului găsi acolo pe Creţu răzămat într-o ghioagă
monstruoasă de stejar.
35 - Ce faci aici, Creţule? îl Întrebă.
- Stau de strajă, cucoane.
- Singur, singurel?
- Ba cu astă ghioagă.
- De ce n-ai luat mai bine o puşcă?
40 - Ce să fac cu ea? să trag o dată ş-apoi să-mi perd
vremea cu Încărcatul?... Mai de folos mi-e ghioaga; cît
316
[317]
mă Întorc Într-un picior, sfărm cîte cinci tidve cu o lo­
vitură.
- Bravo, Creţule, eşti un voinic! ... dar spune-mi: ai
auzit ceva spre Hangu?
S - Auzit nişte împuşcături.
- Şi ce crezi să fie?
- Ştiu eu?.. Însă precît mă duce mintea, nu cred să
vie duşmanul ca să ne calce chiar acum.
- Pentru ce?
10 - Pentru că doar nu-i el tocmai aşa de prost ca să-şi
închipuiască că-I aşteptăm cu colaci calzi. Şi lui i-e grijă
ca şi nouă, mai mult încă decît nouă, pentru că a să treacă
prin strîmt ori, prin păduri, unde şi-ar putea găsi pe dra­
cul. .. De-a fi să-şi cerce norocul, el a să vie pe furiş în faptul
1S zilei, cînd om fi cu toţii obosiţi de osteneală şi de somn;
astfel se vînează cucosii de munte.
- Dar dacă or veni, ce-i zice?
- De venit poate să vie, iar de întors nu ştiu cum s-or
întoarce.
20 Vali lăsă în urrnă-i pe voinicul plăieş şuierînd o doină,
şi, după ce făcu jurul schitului, se întoarse la poartă unde
găsi pe prinţul C., pe amicii lui şi pe Mehmet.
- Toţi oamenii sînt la posturile lor, zise el.
- Şi cum le stă inima? întrebă prinţul.
25 - Bine de tot.
- Aferim! strigă ienicerul sucindu-şi musteaţa.
Timpul însă trecea şi călăreţul trimes nu se mai întorcea;
vîntul de noapte aducea din cînd în cînd vuiete de larmă
care deveneau îngrozitoare şi nedumerirea dă periculului ne-
30 văzut proporţii urieşe. Un al doi le călăreţ fu răpezit pe
drumul Hangului, dar nici acesta nu se întoarse.
- Ce li s-au întîmplat oare? se întrebau cu toţii.
- I-a fi ucis soldaţii!
- Ascultaţi! zise Vali.
3S Toţi tăcură ; acum acea larmă se înainta cu repegiune,
Lina formată ele răcnete, de pocnete, ele tropote de cai în­
multite prin sonoritatea văilor.
Un puşcaş din avangardă alergă spre poartă, răcnind:
Iată-i că vin! iată-i că vin!
40 - Gata sînteţi, copii? strigă C. la ţărani.
317
[318]
- Gata! răspunse sute de glasuri şi, în adevăr, sub ra­
zele lunei se iviră la ferestrele turnurilor cete de plăieşi cu
puştele întinse, iar pe ruinele zidului dărîmat se înşirară ca
nişte umbre oamenii înarmaţi cu topoare şi cu lănci. Prinţul
5 C., Vali şi prietinii lor îşi pregătise armele, Mehmet-aga
îşi scoase iartaganul din seleaf zicînd: La Allah, illa Allah,
u Mhamed rasul Allah!
Apoi se făcu o tăcere de mormînt, o tăcere în sînul că­
reia tot omul îsi auzea bătăile inimei. Larma răsuna acum
10 la vecinătatea schitului : ea pătrunsese în rediul de molivi ;
încă puţine minute şi duşmanul avea să apară. .. Deodată
vro zece împuşcături vuiră între copaci, urmate de răcnete
sălbatice şi pe loc se iVIpe marginea rediului. .. un cupeu
înhămat cu opt poştalioni şi încunjurat de un pîlc de călăreţi!
15 Era o cumnată a prinţului C.! Acea damă venea de la
Peatra şi, negăsind pe nime la curtea de la Hangu, ea luase
pe lîngă trăsura ei plăieşii postaţi la capra podului de la
Răpciune, şi toţi aceşti oameni împreună cu călăreţii trimişi
<le la schit, vrînd să celebreze serbarea învierii, chiuiră şi
20 împuşcară tot drumul.
Chiotele lor şi ale surugiilor, pocnet ele armelor şi ale
harapnicilor, tropotul cailor pe prundiş produseseră larma ce
de două oare ţinea în uimire pe apărătorii schitului, apărători
imaginari, căci toate veştile sosite de la Peatra erau falşe,
2:5 fiind provenite din izvor sigur.
Astfel se termină lupta neîncepută de sub poala Ceah­
lăului l Noaptea întreagă se petrecu în veselie şi cîntări.
Cimpoierul mai cu samă avu mare succes prin cînticul ur­
mător:
30
35
S18
ŞTEFAN ŞI CODRUL
Ştefan-vodă rătăcit
Îrrtră-n codrul infrunzit.
Codru-i zice: Domn viteaz!
Îţi curg lacrimi pe obraz.
- Dar! imi pling ostaşii mei
Morţi, luptînd ca nişte zmei!
Codrul zise: Dragul meu,
Mingiie sufletul tău,
[319]
T
n.
:;
10
Că din brazii mei trufaşi
Face-ţi-oi voinici ostaşi I ...
- Fă! răspunse mult voios
Domnul nostru inimos.
Codrul puse avui
Brazii a-şi însufleţi;
Pe loc brazii mari şi mici
Se schimb ară în voinici
Şi spre domn se-nainta:
- Să trăieşti, măria ta! 1 etc.
A doua zi boierii şi ţăranii se întoarseră la satul Hangului.
Schitul rămase iar în părăsire, avînd un mormînt mai mult,
un mormînt pe care sta un biet cîne plîngînd! ...
1 Vezi Ştefan-vodă şi codrul, în voI. 1 al ediţiei noastre, p. 409.
[320]
DICŢIONAR GROTESC
Episodul confuziei limbelor din turnul Babel este o me­
taforă poetică ce exprimă efectul influenţei pedantismului
în omenire.
5 în adevăr acea influenţă cind năvăleşte asupra societă-
ţilor începătoare ia adeseori caracterul unei calamităţi fatale;
căci ea ameţeşte minţile, deznaturează înţelesul cuvintelor,
turbură cugetele şi întipăreşte pe fruntea adepţilor ei o
expresie pretenţioasă, precum iezuitismul dă fizionomiilor
10 o aparenţă de ipocrizie.
Se spune în poveşti că, la naşterea copiilor de împăraţi,
zînele raiului se adună împrejurul leagănelor şi înzestrează
pe noii născuţi cu daruri preţioase: vitejie, putere, mîndrie
pentru băieţi; frumuseţe, gingăşie, farmec dulce pentru fete.
15 Pe dan ţii români, cloanţe infernale, asi stînd la naşterea
României, au deocheat-o cu ochii lor de buhne cobitoare.
Lipsiţi de orice sîrnţ estetic, ei au întreprins de la sine edu­
caţia fetei împăratului Traian şi au învăţat-o, sărmana! a
rosti unele cuvinte create de dînşii, care poartă semnele
20 trivialităţii celei mai revoltante. Nenorocita s-a deprins astfel
a comite monstruozităţi limbistice, fără a avea conştiinţă
că păcătuieşte în contra bunului sîmţ, în contra esteticei şi
în contra poeticei armonii a graiului român.
Nimic mai regretabil decit a vedea un popor ce se deş-
25 teaptă din întunerecul barbarismului să cadă în ghearele
pedantismului! El este expus la cea mai cumplită nenorocire,
la nenorocirea de a deveni grotesc!
320
[321]
Iată cîteva fructe culese din pomul ştiinţei pe care l-au
sădit pedanţii în pămîntul mănos al patriei noastre.
Onoare. - La toate popoarele de sînge sau de rudire
latină, acest sentiment are un caracter de bărbăţie şi este
5 exprimat prin cuvinte de soi masculin.
Latinul zice honor.
Francezul zice l'honneur.
Italianul - l' onore.
Spaniolul - el honor.
10 Era deci foarte logic şi foarte natural ca şi românul să
zică onor,' însă nu; căci pedanţii au găsit de cuviinţă ...
gramaticală a schimba sexul acestui sentiment de demnitate
energică, a-i da o natură muieratică, a-l înfăţişa în poale
lungi şi a-l boteza onoare. Urmînd astfel voit-au oare să facă
15 un act de graţiozitate cătră sexul frumos? Nicidecum, pen­
tru că nu sînt apreţiatorii frumuseţei şi armoniei; ei nu au
altă credinţă, alt Dumnezeu pe lume decît sistemul gram a­
tico-filologico-etimologico-ablativico-burlesco etc., la care se
închină orbeste ca bonzii din India în numele lui Visnu.
20 Iată dar �el mai important dintre cuvintele nouă-române
desfigurat! De aceea auzi pe mulţi adăugînd la toată fraza:
pe onoarea mea I precum mai-nainte cei carii îşi băteau joc
de lege ziceau: pre legea mea I Acest jurămînt, atît de sacru
în gura unui om onorabil, a devenit o formulă uşoară şi
25 comodă, care servea de umplutura frazelor celor mai seci.
Am auzit la Bucureşti următorul fragment de convorbire:
- Ticălosul! a îndrăznit, mon cher, să-mi deie o palmă r
- O palmă ! ... Ţi-a dat o palmă? Nu se poate.
- Pe onoarea mea, nene ! ... m-a pălmuit.
30 Cuvîntul onoare este pluralul cuvîntului onor, precum
popoare pluralul lui popor, topoare, topor etc. El are deci
înţelesul de măriri, ranguri, avantagele unei poziţii înalte,
lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului, adică
a demnităţei personale. Francezul zice:
35 Vous briguez les honneurs aux depens de l'honneur.
Alergînd după onoare, perzi adesea onorul tău.
A zice dar onoare, în loc de onor, este o probă de corum­
pere morală într-o societate; căci onoarele se cîştigă chiar
şi prin înjosire, cînd onorul e un ce sacru, care se naşte cu
321
,IL •
.. .
[322]
25
35
omul, se dezvoltă cu îngrijirea educaţiei şi niciodată nu se
poate înfrăţi cu înjosirea.
Armata română a luat ca deviză cuvintele onoare si
patrie (honneurs et patrie!) deviză greşită; căci ea pune
5 onoarele, adică avantajele rangurilor, înaintea patriei. Ar
fi de demnitatea armatei ca să dea pasul patriei şi să înscrie
pe stindardele sale: Patrie şi onor!
în fine, atîtea acte dezonorabile s-au comis în România
sub regimul onoarei, că pentru a păşi într-o eră mai demnă
10 de numele ce purtăm, e timpul să ne lepădăm de onoare
şi să ne înfrăţim cu onorul.
Pudoare. Un cuvînt cacofonic care exprimă cea mai delicată
simţire dintr-un suflet virginal; însă trebuie să fie pronunţat
de persoane ce nu pătimesc de gutunar; căci altmintere el
15 exprimă un defect, de care să ferească cerul pe toate român­
cele.
Locuitorii de la ţară îi zic pe româneşte ruşinie, observînd
astfel o nuanţă fină între pudoare şi ruşine.
Copilă cu ruşinie-n frunte, copilă ruşinie, în loc de copilă
20 cu pudoare pe frunte, copilă pudică.
Substantivul devine adjectiv la femenin şi sună la auz
mult mai armonios decît cuvîntul pudoare, mai cu seamă
cînd aceasta s-ar rătăci în gura unui austriac.
După o noapte crudă, ah! dulce-i să zăreşti
O rază-a dimineţei pe culmea unui munte,
Dar mult mai lin străluce în ochii sufleteşti
Gingaşa ruşinie pe-a inocenţei frunte.
Amoare. în loc de amor, precum onoare în loc de onor;
iarăşi o schimbare de sex. Zeul Cupidon nu mai e băiet înar-
30 mat cu tolbă de săgeţi, ci o fetică la gherghef. Pedanţii nu
respectează nimic în lume, nici chiar mitologia! Ei ar merita
soarta lui Acteon. Amoare are pe lîngă multe alte dezavantaje
şi acela de a raporta gîndul la postul Crăciunului şi a supăra
delicateţa mirosului. Un băiet de peste Carpaţi a zis:
Amantul tău ferice, la tine vrînd să zboare,
în aer vede, sîmte şi mirosă a moare!
Amare - a iubi ! Un cuvînt inutil şi care produce con­
jugări comice; de pildă:
Eu am! în loc de eu iubesc, este un calambur grotesc.
322
1
l.
;"
[323]
Am amat! în loc de am iubit, este o bîiguială ridiculă.
Eu te am, doamnă! în loc de te iubesc, doamnă! Este o
impertinenţă care expune pe nenorocitul pedant a fi dat
afară cu amoru-i cu tot; însă ce-i pasă pedantului! Nu-i
5 rămîne gramatica drept mîngîiere? El o strînge la pept cu
amoare si-i zice: Tu, fidela mea consoartă, esti universul
meu! T� am, te-am amat, te amai, te amam,' te voi ama,
ama-te-voi etc.
Amorul spăriet îşi astupă urechile şi fuge.
10 Beleţă. Frumuseţă pedantescă! Închipuiască-şi fie cine efec-
tul ce ar produce asupra unei dame delicate o strofă ca
aceasta:
15
Ah! doamnă. eşti belă ca roza ce creşte.
Şi fruntea-ţi divină treptat se beleşte!
Ah 1 lasă-mă a-ţi spune cît sum fericit.
Văzînd dulcea-ţi faţă c-astfel s-a belit!
lată una din cele mai bele flori din estetica pedanţilor.
Tot acestora sîntem datori cu belele-arte şi cu foile beletristice.
Sărmană limbă, în ce belele ai căzut cu Trisotinii carii te
20 belesc astfel!
- dune. Aberăciune! Poate cineva să creadă că s-ar fi
găsit un om pe lume a cărui unică ambiţie să consiste în a
anina o codiţă la toate cuvintele româneşti, precum copiii
leagă căldări de coada cînilor? Dar, s-a găsit! acel fenomen
25 comic există sub forma cea mai serioasă. Deviza lui este:
ciune sau periciune! Cred că după moartea lui va fi îm­
paiat şi păstrat în cabinetul istoriei naturale, ca un specimen
de pedantomania cea mai turbată! iar pe vitrina în care
el va fi expus, posteritatea va citi următoarea înscriere:
30
FRACCIUNE DIX NÂCIUNEA CIUNIŞTlLOR
SPecimen unic!
(Publicul este rugat a respecta
pussăciunea sa. jerindu-se de el.)
- ţiune. Vară-primară cu păcătosul ciune; însă o rudă
35 şireată, care a escamotat tronul vărului său. Această termi­
nare s-a furişat pe nesîmţite în convorbirea română şi a
năvălit mai cu seamă în ziaristică şi în elocuenţa parlamentară.
323
. ,
.. �
[324]
Ea dă graiului o întonare ţiuitoare, care produce în urechi
o gîdilire nesuferită; prin urmare îi este cu neputinţă a
găsi calea inimei.
în zădar un june ţiunist ar căuta să înduioşeze pe îngerul
5 adorărei sale, zicîndu-i cu. glas tremurător: Ah! doamnă,
apariţiunea d-voastră mă aduce într-o emoţiune... mă pă­
trunde de o senzaţiune... mă pune într-o con fuziune, cît
nu fot să vă fac o declaraţiune demnă de ... etc., etc.
ngerul şi-ar freca urechile cu mînile sale trandafirii şi
ro ar cădea numaidecît în spasmuri!
Camera deputaţilor şi Senatul răsună adeseori de ţiuituri şi
mai accentuate. De pildă: Domnilor! Cestiunea a dat loc la
multe discuţiuni în secţiuni şi la multe interpelaţiuni asupra in­
trepretaţiunei constituţiunei. Protestaţiunile majorităţei au pro-
15 dus adîncă senzaţiune în sînul reprezentaţiunei naţionale
şi ele au cauzat frecuente intrerupţiuni în discuţiunea pro­
poziţiunei ministeriale... etc., etc.
Ar jura fiecine că asistă la glumele flăcăilor de ţară în
nopţile de şăzători şi că aude o limbă păsărească. Să fie
20 oare Camera o şăzătoare?!
N. A. Nici un poet cu talent şi cu sîmţul armoniei
nu îndrăzneşte a să servi de ţiune în versuri. Pentru ce dar
în proză? Să fie oare acest ţiune ca o manta de vreme rea?
Pentru ce asemenea umiliaţiune pe capul lui?
25 Pentru că are un ce desplăcut, care produce tonuri dis-
cordante în armonia limbei; pentru că, oricît de gramatical
să fie ţiune, românul îi preferă alte terminări care îi sună
mai bine la auz; aşa mai lesne se împacă el cu admitere decît
cu admisiune, mai voios cu proclamare decît cu proclama-
30 ţiune, mai mulţămit cu contribuire decît cu contribuţiune etc.,
etc.
Bietul ciune de pocită memorie a răposat! astfel va
răposa şi ţiuitorul ţiune; căci simţul estetic al românului
nu-i dă dreptul de împămîntenire în ţară. Este dar de temut
35 că multe scrieri moderne împestriţate cu ţiuni vor avea
aceeaşi soartă ca unele opere de pe timpul lui Rabelais în
Francia.
Aviz la autorii noştri prozatori şi poeţi.
- ţione. Altă terminare ambiţioasă, dar timidă încă.
40 De-abie îşi arată nasul pe ici, pe cole şi se retrage degrabă
îndărăt; însă nu perde sperarea de a detrona la rîndul ei
.324
[325]
pe ţiune. Ea are multă asămănare cu unii pretendenţi foarte
fini din ţările noastre, carii trag cu coada ochiului spre tronul
României,
Lasciaie ogni speranea 1 ... 1
5 Ei bine! O buruiană părăsită în grădina retoricei
parlamentare. Sînt discursuri patriotice, în care ei bine figu­
rează aşa de des, încît, sustrăgindu-l din sînul lor, nu ar
rămânea nimic.
Ei bine 1 repetat cu emfaz are un ce pretenţios şi grotesc,
10 care dă oratorilor un aer ridicul şi probează sărăcia elocuenţei
lor.
Inimici. Nu-i destul că românii au avut neprietini,
au avut duşmani, au avut neamici, graţie pedanţilor, ei mai
au şi inimici, inimi-mici.
15
o Ivoi, pedanţi ridiculi, ai Iim bei venetici! 2
De cînd o naibă crudă adusu-v-au pe-aici
Românii, mari la suflet, se lupt' cu inimi-mici!
- minte. O codiţă destinată a forma sau mai bine
zicînd a deforma adverburi nouă. Ea are şi meritul de a
20 face din români un popor de minciunoşi. Esemplu:
D-l ministru lucrează sincera-minte la dezvoltarea pro­
gresului.
Deputatul ţării vorbeşte leal-minte ...
Tribunalul decide legal-minte... etc., etc.
25 Minciuni şi iar minciuni! şi tot minciuni! Părinţii noştri
intrebuinţau terminarea eşie şi vorbeau mai omeneşte, sau
se serveau de adiective sub formă de adverburi, şi se expri­
mau limPide, frumos, înţelept, adevărat-româneşte: căci se
fereau necontenit de păcatul minciunei.
30 Lăcrimioare, - Acest nume de floare, prin ase-
mănarea lui cu cuvîntul lacrimi, a dus în eroare pe mulţi
poeţi de peste Milcov şi i-au îndemnat a comite un galimatias
grotesc în versurile lor. De pildă:
35
Inima mea sîmţitoare
Varsă triste Iăcrimioare l
1 Lăsaţi orice speranţă l ;., (ital.).
2 Alecsandri se referă aici la latiniştii ardeleni care denaturau limba.
325
[326]
Lectorul îşi închipuieşte fără voie un tablou grotesc;
el vede inima poetului sub forma unui vas răsturnat, din
care se varsă flori.
Aurora-n Iăcrirnare
5 Udă-a luneei lăcrirnioare,
Şi soarele ce apare
Soarbe-ale ei Iăerimioare.
Ce udă aurora? flori sau lacrimi?
Ce soarbe soarele? lacrimi sau flori?
10 Afară de acest galimatias, amanţii muzelor şi-au făcut
provizii de lăcrimele şi lăcrimiţe, pentru ca să se stropească
parterul poeziei lor. Să nu desperăm că în curînd ei vor
vărsa şi lăcrimaţiuni.·
Cuprins de descepţiuni,
15 Eu vărs lăcrimaţiuni I
O! mult gingaşe fiice ale primăverei! Iăcrimioare iubite!
nici pe voi pedanţii nu v-au lăsat în pace!
Poezii noi. Substantiv femenin împreunat cu adiectiv
masculin, total ermafrodit!
20 Autorii de peste Milcov practică mult aceste apropieri
de sexe în cuvinte; mizerie foarte compromiţătoare!!
Redaptor. Fabricant de articole în oficina unui ziar,
singur apt a produce apte patriotice, a fi exapt în ştirile ce
publică, a fi compapt în stilul său, a avea tapt politic şi care
25 a făcut contrapt şi a încheiat un papt cu pedanţii, căci se
pune ades în contapt cu dînşii.
întrebarea naturală ce-şi face oricine este: pentru ce
redactorul acela, un om inteligent, voieşte numaidecît să
fie redaptor, cînd toţi publiciştii insămnaţi din ţările civi-
30 liza te sînt simplu redactor? Răspunsul nu poate fi altul
decît că zisul redaptor are curioasa ambiţie de a fi unic în
soiul său, de a nu fi înţeles şi încă mai puţin citit.
Rumân. în loc de român! popor rumân sinonim de
peau-rouge 1, adică sălbatic.
35 România este datoare cu denumirea oficială de Roumanie
unui consul francez, domnul B**, care pretindea că românii
îşi ziceau rumâni. El îşi formase negreşit această convingere
1 Piele-roşie (ir.).
[327]
30
de pe pronunţarea unor ţigani dezrobiţi, de la carii a căutat
să afle originea românilor.
A quoi tient la destinee des empires. 1
Uă! Sughiţ dizgraţios, întrodus în ortografia română
5 de vreun pedant ce nu-i deprins a păzi regulele bunei-cuviinţe
în societate.
Mai multe foi politice şi literare, precum Trompetia Car­
paţilor, Foaia societăţii din Bucovina etc., pătimesc rău de
acest spasm stomahic şi fac un mare abuz de sughiţuri puţin
10 ortografice, dar şi mai puţin armonioase.
Moaşa-n pod, moaşa-n. pod!
Vergură ! Fecioară după limba veche; virgină după limba
nouă.
Latineşte: virgo, virginitas. Franţuzeşte : oierg», oirginit«.
15 Italieneşte : uergine. De unde dar cuvîntul vergură?
Aş da toate sistemele limbistice de peste Milcov, de peste
Molna şi de peste Carpaţi (nu adaug şi de peste Prut, pentru
că Basarabia a scăpat pănă acum de asemenea epidemie),
aş da, zic, toate acele sisteme şi ceva încă pe deasupra, ca să
20 văd şi să studiez, cu ajutorul ştiinţei frenologice, conformarea
titvei din care a ieşit vergura. Curios şi mult grotesc trebuie
să fie acel calup, unde se deformează astfel tot ce este mai
graţios!
Dacă fiicele drăgălaşe ale României ar sămăna cu acest
25 cuvînt, prin care un pedant grosolan le-a stigmatizat, negreşit
că ar îmbătrîni sărmanele! şi ar muri în verguritatea lor!
căci lumea ar fugi de ele ca de nişte dihănii spăimîntătoare
şi scăpate din bizuniile stafielor.
Tu, dintr-al cărui crieri, în oră de tortură,
A izbucnit la soare hidoasa ta vergură!
Să aibi parte de dinsa şi-n veci să fii iubit
De iasma care poartă un nume-aşa pocit I
Animă. Pe dantul care într-o pornire animală s-a lepădat şi
de suflet, şi de inimă, pentru ca să le înlocuiască cu anima,
35 nu s-a gîndit că astfel, lunecînd într-un mod absurd pe calea
latinităţii, s-a pogorît în rîndul animalelor. Prin urmare,
dacă acel pedant ar cerca să destăinuiască unei dame sîm­
ţirile sufletului său, el ar trebui să-i zică în proza lui: doamna
1 De ce atîrnă soarta împărăţiilor (fr.),
327
[328]
mea, ai deşteptat în mine un amor animal, sau, mai bine zicînd,
o amoare demnă de calităţile animale, ce te disting între toate
belele universului etc.
Dama, puţin măgulită de acest compliment grosolan, ar
:; fi în drept să-i răspundă următoarele patru versuri ejusdem
farinae 1:
Acea sîmţire animale
Ce anima-ţi încinge
Din celelalte animale
Nicicum nu te distinge.
Ce ar ajunge societatea română cînd, graţie pedantismului,
ar fi compusă de animale, şi în ce mod s-ar exprima? ar
miorlăi, ar hămăi, ar zbera, sau ar rage? .. sau ar vorbi
pedanticeşte.
15 A încinge. Tot românul poartă cingătoare şi ştie
ce va să zică a încinge. Pedantul însă, voind a fi mai român
decît românul şi avînd ambiţia de a proba lumei că a învăţat
cîteva cuvinte latine (lucru de care lumea nu se uimeşte
nicidecum), a întrodus terminul de incendiu şi a croit verbul
20 a încinge 2, pentru ca să exprime focul şi arderea. Fericit
şi glorios de această invocare, ce-l pune în categoria incen­
diarilor, el n-a reuşit decît a produce un galimatias grotesc
în limba română; de pildă:
De cînd cu-a mele braţe, pe tine te-am încins,
25 De un incendiu mare tu, belo, m-ai fncins.
Codul penal a rezervat aspre pedepse pentru incendiarii
de case etc., el însă nu a prevăzut cazul incendiarilor limbei.
Aviz la legislatori!
Un cîntic poporal zice:
30 Mărioara de la Prut
Brîu-n apă şi-a perdut
Şi pe gînduri a căzut.
Atunci jalea m-a cuprins,
Braţele mi le-am întins
35 Mijlocul i l-am încins,
1 Din acelaşi aluat, de aceeaşi calitate (lat.).
2 Adoptîndu-se cuvîntul incendiu, era mai logic verbul a incendia
decît a încinge, însă logica şi pedantismul se tnttlnesc foarte rar [V.A.].
[329]
Şi la peptul meu l-am strîns
Sufletul de mi-am aprins.
Cine vorbeştemailimpide, mai româneşte şi mai armonios?
Poporul, sau pedantul? Românul simplu, sau acel ce se
5 crede mai român decît românul?
Garanţă (fr. garance). O plîntă din care se fabrică
coloarea roşie pentru văpsitul postavului; însă pedantismul
o confundă cu garanţia.
În Constituţia României, votată de Cameră la 20 iunie
10 1866 şi publicată în imprimeria Statului, găsim, nu cu pu­
ţină mirare, fraza următoare, adresată Domnitorului de către
Preşedintele Adunărei:
"Această zi de 10 mai, care a Întemeiat pentru ţară
începutul unei nouă ere, ţara a salutat-o ca data înaugurării
15 regimului monarhie, care singur poate da garanţă României
etc." (trad. Qui seule peut offrir de la garance a la Rou­
manie 1)
Un om de spirit a făcut observare că e lucru prea natural
de a vedea figurînd garanta Într-o Constituţie sub influenţa
20 partidului poreclit Roş.
Prospect. În loc de aspect: cuvînt întrebuinţat cu
o simplicitate beoţiană de unii scriitori de peste Carpaţi.
Exemplu: Cîmpia înflorită sau mai bine florelinte prezintă
cel mai frumos prospect!. .. Frază care s-ar traduce în limba
25 franceză: la campagne fleurie offrait le Plus beau prospectus.
Acest lapsus calami 1 îmi aduce aminte un lapsus
linguae 2 al unui amator de neologisme, care confunda tot­
deauna adiectivele respectiv şi respectabil. El zicea de un
bătrîn că este respectiv şi de un atribut respectiv că este
30 respectabil.
Puţini muritori îl înţelegeau; chiar el însuşi... însă
era mulţămit!
Văzută. În loc de vizită; un alt beotism tot de peste
munţi, care pe lîngă alte defecte mai are şi pretenţia naivă
35 de a fi clar. Exemplu:
- Am făcut o văzută doamnei X.
- Şi ai văzut-o?
1 Greşeală de scriere (lat.).
2 Greşeală de vorbire (lat.).
329
[330]
- Ba nu, căci se făcuse nevăzută cind m-a văzut venind
în văzută.
Ţinută. Traducere liberă a cuvîntului francez: tenue,
adoptată pentru îmbrăcăminte: mare ţinută - grande tenue;
5 mică ţinută - petite tenue: ţinută gala, ţinută neglesă etc.
Exemple:
Armata e ţinută de a fi în mare ţinută la paradă.
O damă în ţinută de bal e ţinută de a nu scoate mănuşile
cind e ţinută de mînă la contradanţ etc. Aş pune rămăşag
10 că creatorul, voi să zic croit orul , ţinutei se numeşte Calam­
burescu.
De vreme ce românii au haine, straie, îmbrăcăminte,
uniformă şi diverse toalete, pentru ce şi ţinute? Voiesc oare
pe dan ţii să facă din români nişte manechini?
15 Tele, sele. în loc de tale, sale. O nenorocită şi diz-
graţioasă ţigănitură întrodusă de unii poeţi în limba noastră
pentru înlesnirea rimei.
Exemplu:
20
Blînd înger printre stele
Văd graţiile tele.
Alt exemplu mai puţin poetic:
- Măi ţigane: ai furat opincele noastre.
- Nu se află, rumânică.
- Şi ce-ai făcut cu ele?
25 - Le-am băut.
- Pentru ce le-ai băut, balaure?
- Pentru ca să nu-mi încarc sufletul de păcate cu lu-
crul altuia; decît cu opincile tele sau ale sete, mai bine cu
picioarele goale, că-ncalte-s ale mele.
30 Ered. In loc de clironom, moştean!. .. termin întrodus
în limba română de liberul şi independentul traducător al
Codului civil. As dori să stiu cum se formează verbul acestui
substantiv grotesc? A erede, a ereda sau a eredita? De
unde pot să derive erezii? negreşit de la erezie (clironomie)!
35 Iată dar moştenirea devenită o erezie la români graţie ig­
noranţei unui simplu traducător! şi de aici se poate conchide
că ignoranţa şi pedantismul produc aceleaşi efecte pernicioase.
Negles. - în loc de negligeat; prin urmare, s-ar cuveni
să se zică redes în loc de redigeat. Insă ar fi mai bine să se
40 şteargă asemenea barbarism din vocabularul pedanţilor, atît
3,30
[331]
de bogat în barbarisme. De vreme ce s-a adoptat cuvintele
redactor, redacţie, e mult mai natural a să servi cu termenele
de redactare, a redacta, decît cu redigeare, a redigea. E
natural? .. prin urmare pedantismul va continua a zice
5 negles şi redes.
Regres. în loc de regret sau regretare. Asemănarea
de sunete a cuvintelor franceze progres şi regret au indus în
eroare pe nelegiuitul pedant şi l-a făcut să zică regres, precum
a zis progres.
10 Progres însămnează propăşire.
Regres trebuie dar să însămne retropăşire, paşire înapoi,
şi nicidecum regretarea sufletească, pe care părinţii noştri
o numeau dor sau părere de rău.
Am cetit o epistolă amoroasă în versuri şi-mi voi aduce
15 aminte cît voi trăi de pasagiul următor:
Credeam că în iubirea-ţi eu am făcut progres,
Dar mă-nşălai . .• o spun nu cu puţin regres.
Morb, morbos, morboasă, morboşi. Noua boală in­
ventată şi răspîndită între români de acei ce pretind
20 a lucra la înaintarea neamului românesc. Corpul medical
a declarat că acea boală este de aceeaşi categorie ca cholera­
morbus, ca pedanto-morbus etc.
- Ce face domnisoara X?
- E morboasă! '
25 - O!. .. ce aud, îngerul vieţei mele e morbos ...
C' est il digouter d' etre malade. 1
Ord, orduri. în loc de decoraţii. Aşadar, persoanele
care prin serviciile lor au meritat aceste semne de destingere
poartă la pept sau la gît orduri (ordures 2). Ce mai poate
30 aştepta cineva de la nişte pedanţi, carii, neştiind a sămăna
flori, aruncă orduri în cîmpul literat urei noastre!
Resbel. Pe timpul vitejilor noştri strămoşi nu existau
ministere de război; astăzi avem un ministeriu de resbel!
Ostaşii lui Ştefan şi Mihai erau războinici (vezi cronicele
35 vechi); ostaşii de acum caută să fie resbelnici, după botezul
pedanţilor.
Ostaşii vechi se războiau ca nişte lei.
1 Ţi se face lehamite să te îmbolnăveşti (fr.).
2 Murdării (fr.).
331
,'1.
[332]
Ce vor face ostaşii noştri, pedanticeşte vorbind? ..
Prin urmare bătălia de la Războieni ar trebui să se numească
bătălia de la Resbeleni, dacă ar fi luat parte la dînsa modernii
resbelnici, conduşi la resbel pentru a să ...
5 Pro pudor 1 ... 1
PopuI. Acest cuvînt a fost negreşit întrodus în limba
română de vreun cimpoier deprins cu vocabularul păpuşarilor
din Tataraşi. înlocuind cu el vechiul cuvînt de popor, po­
poare, sub falşul pretext de latinitate, zisul cimpoier a trebuit
10 să rîdă mult de oarba naivitate a contimpuranilor săi, carii
l-au imitat întocmai, ca şi copiii ce învaţă a rosti obscenităţi,
fără a le pricepe. E timp însă a curăţi cîmpul literaturei
noastre de asemenea plînte mojiceşti, de asemenea termini
disonanţi, carii, inmulţindu-se, lovesc delicateţa auzului şi
15 armonia limbei române.
Preşedinte - şedinţă în loc de prezident, seanţă.
Pentru ce preşedinte? pentru ca să preşeadă sau să preşe­
dinteze o adunare? însă a preşedea însămnează a şedea
dinainte, iar nicidecum a prezida; şi a preşedinţa nu are
20 nici un sens.
Dumnezeu prezidă la cursul planetelor.
Soarta prezidă la faptele oamenilor.
Prezidentul prezidă la lucrările Camerei.
Un demon grotesc prezidă la clocirile pedanţilor!
25 încă o dată dar, pentru ce preşedinte, pentru ce şedinţă,
cînd terminii de prezident şi seanţă au devenit universali?
Nu cumva pentru că românului îi place să şeadă, să pre-şeadă?
întreabă oricînd pe un român ce face? El îţi va răspunde:
şed! adică rămîn pe loc, cînd alţii păşesc înainte. Şed! adică
30 mă dau în dragoste şi fac casă bună cu lenea!
Prezidenţii parlamentelor engleze, franceze, americane,
italiene etc. prezidă. Prezidentul Camerei şi prezidentul Sena­
tului român sînt condamnaţi de pedanţi a preşedea sau a
pre-şede. Trist şi grotesc!
35
Ş32
ROMÂNISM
Statul român
Monitorul român
1 Ce ruşine I ... (lat.: prob pudor).
Ziarul Românul
Passagiul român
[333]
5
Strada română
Teatrul român
Ateneul român
Academia română
Camera română
Senatul român
Otelul român
Cafenea română
Croitor român
Crîşmar român
Caşcaval român
Domnii Romănescu
Romanovici
Romanoff
Romanemberg
Romanopulos
etc., etc., tot român, toţi români şi încă şi în veci români!
10 In prezenţa acestui nume de român, care a ajuns a fi
o mască pusă şi pe instituţii, şi pe dughene etc., cu o profusie
ridiculă, fiecine este în drept a să întreba dacă nu cumva
românii se tem să fie confundaţi cu chinezii în ţara lor?
In nici un oraş din Francia nu se găseşte o stradă numită
15 rue francaise.
tn nici un oraş din Germania nu există o stradă cu numele
de Deutsche Strasse.
In Bucureşti însă este strada română!
Comic, comic şi grotesc!
\
[334]
BIOGRAFII
NECOLAE BĂLCESCU îN MOLDOVA
Oamenii de măsura lui Necolae Bălcescu sînt încă rari
Între românii de astăzi. Acei carii ca dînsul, în tot cursul
5 unei existenţe de luptă, au fost însuflaţi numai de nobila
sîmţire a amorului de patrie şi carii au visat şi lucrat cu
neîncetare la reînvierea şi la mărirea neamului lor, merită
să atragă respectul şi simpatiile urmaşilor. Tot ce se atinge
de acei oameni de frunte, diversele întîmplări ce au trecut
10 peste dînşii, actele lor publice şi chiar incidentele vieţei
lor private devin, după moarte, de un mare interes pentru
cine ştie a-i preţui şi îi admiră. E o datorie sacră pentru amicii
şi contimpuranii lor de-a face apel suvenirelor, spre a feri
de uitare toate notiţiile ce pot contribui la completarea
15 biografiei lor.
Această idee m-a îndemnat a vorbi astăzi de Necolae
Bălcescu ca de un om al cărui nume onorează România şi
ca de un amic scump şi jălit. Am petrecut luni întregi cu el,
nu numai în ţară, dar şi în străinătate; am avut adeseori
20 ocaziunea de a cunoaşte frumoasele aspirări ale inimei sale;
l-am văzut lucrînd cu entuziasm la Istoria românilor sub
Mihai-vodă Viteazul; am călătorit împreună prin romanti­
cele văi ale Moldovei; ne-am preumblat pe golful poetic
a Neapolei, în nopţile luminoase din Italia; am admirat
25 flacăra urieşă ce-ncunună fruntea Vezuvului; am respirat
aerul parfumat a Siciliei, rătăcind amîndoi pe malurile mării;
am trăit o parte a timpului de exil de la 1848 în mijlocul
minunelor Parisului şi am făcut, la un loc, pretutindenea
multe proiecte măreţe, multe visuri aurite pentru gloria
334
.
[335]
şi independenţa naţiei noastre. Sîmt dar o mulţămire adîncă,
o plăcere duioasă a mă-ntoarce cu gîndul pe cărările şterse
ale trecutului şi a întîlni în acest pelerinagiu fantastic dulcea
imagină a lui Bălcescu.
5 0, Doamne! de ce trebuia oare să-I văd, în sfîrşit, singur,
părăsit, palid, descuragiat, suferind de o crudă boală şi
murind pe malul acel înflorit a Palermei, unde am trăit cu
el atîtea zile îngînate de falnice sperări? Cine-şi poate închipui
amarul ultimei ore a vieţei sale! Cine va spune dorul cumplit
10 de ţară cu care s-a luptat atunci, sărmanul! în agonia morţii?
0, suflet blînd şi iubitor! tu, care ai chemat gloria stră­
moşească din mormintele eroilor noştri! tu, care ai înălţat
că tră ceruri cele mai nobile urări pentru viitorul patriei române!
lasă-mă a traduce în limba poporului tău cea de pe urmă
is gîndire a ta pe pragul veciniciei!
1'. BĂLCESCU MURIl'D
20
25
30
35
De pe plaiu-nstrăinării
Unde zac şi sîmt că mor
De amarui desperării
Şi de-al ţării mele dor,
Văd o pasere voioasă
Apucînd spre răsărit,
Şi o rază luminoasă,
Şi un nour aurit.
- "Păsărică zburătoare,
Unde mergi cu dorul meu i"
- "Am solie-ncîntătoare
De la sfîntul Dumnezeu
Să duc glas de armonie
Ţărrnurilor româneşti,
Să vărs dulce veselie
Inimelor ce jăleşti".
- "Rază vie călătoare,
Unde mergi cu dorul meu?"
- "Am solie-nvietoare
De la sfînlul Dumnezeu,
. ,
,
.�
335
[336]
5
10
15
20
Să depun o sărutare
Pe al ţării tale sîn
Şi s-aduc o alinare
]alnicului tău suspin."
- "Nouraş pătruns de soare,
Unde mergi cu dorul meu?"
- "Am solie roditoare
De la sfîntul Dumnezeu
Să mă las în Românie
Ca să crească mii de flori
Pe frumoasa ei cîmpie
Ce o plîngi adeseori 1"
- "Du-te, rază strălucită,
Du-te, mică păsărea,
Şi pe ţara mea iubită
Mtngtieţi-o-n lipsa mea I
Iar tu nour de rodire,
Fă să crească-n sînul său
Cu verzi lauri de mărire
Floarea sufletului meu." 1
Am făcut cunoştinţa lui Bălcescu în anul 1845, la moşia
lui Costachi Negre, fostul agent al Principatelor Unite lîngă
inalta Poartă. Numele noastre nu erau străine unul altuia;
căci ele se întîlniseră sub coloanele Foaiei ştienţijice şi literare,
25 o publicare periodică care începuse a apărea la Iaşi în anul
precedent şi al cărui titlu primitiv, Progresul, 2 fusese şters
din frunte-i de cătră guvernul de atunci, fiind considerat
ca o denumire revoluţionară 13 Bălcescu tipărise în ea lucrarea
sa atît de erudită asupra Armatei române, şi eu dasem la lumină
30 cîteva încercări de poezie şi articulul întitulat Istoria unui
1 Vezi vol. 1 al ediţiei noastre, p. 224.
2 E vorba de Propăşirea.
3 Multe lucruri neînsemnate aveau pe atunci privilegiul comic de a
fi privite cu ochi răi; pletele lungi, cravatele roşii, de exemplu, se consi-
35 derau ca semne revoluţionare şi deveneau, pentru şeful statului şi pentru
consulul rus, motivuri de serioase preocupări [V.A.].
336
[337]
galbîn. Exista dar între noi o confrăţie literară care era menită
a să preface lesne în o prietenie strînsă.
în acea epocă o frumoasă mişcare de renaştere se producea
în ambele ţări surori. Tinerimea Moldovei, întoarsă de la
5 universităţile Germaniei şi Franciei, adusese cu dînsa în
societate o comoară preţioasă de idei nouă şi de sîmţiri
patriotice, comoară care nu întîrzia a să răspîndi în generaţia
cea jună de prin oraşe. Demnitatea personală, onorul de
familie, onestitatea în funcţii, patriotismul înfocat, indepen-
10 dinţa de caracter în faţa guvernului, năvăliră deodată cu
o pornire învingătoare asupra cetei numeroase de vechi eresuri
şi de obiceiuri vicioase clocite sub caftanul fanariotic şi încu­
rageate de politica Protectoratului.
O luptă neîmpăcată şi amară începu dar între oamenii
15 neieşiţi din ţară şi între tinerii crescuţi în străinătate şi po­
recliţi în sînul patriei lor cu numele caracteristic de bonjurişti,'
zic luptă amară, căci nenorocitul bonjurist avea în contra lui
nu numai pe guvern şi pe agenţii puterilor învecinate, nu
numai o societate întreagă deprinsă cu moravurile vechiului
20 regim, dar uneori chiar şi pe rudele lui cele mai de aproape.
în fiecare familie se găseau faţă-n faţă obiceiurile trecutului
cu ideile civilizaţiei moderne. Prin urmare, însaşi sfinţenia
legăturelor celor mai intime era expusă înrîurirei unei stări
delucruri foarte delicată şi ades foarte critică. Şi aici sînt fericit
25 de a putea declara, în onorul damelor de la Moldova, că ele
au avut un rol providenţial în mijlocul acelei drame sociale!
Ca mame sau ca sorori, sub îndemnul inimei lor iubitoare,
ele au ştiut a preveni, a stinge neînţelegerile fatale dintre
părinţi şi fii, îndulcind pe de o parte asprimea uneori despo-
30 tică a bătrînilor şi, pe de altă parte, potolind iuţeala nerăbdă­
toare a tinerilor. Ele au fost îngerii păzitori a păcii de familie
şi au contribuit mult, prin tactul lor admirabil, a înlesni
triumful progresului.
"Bucură-te! zicea o mamă înţeleaptă cătră bărbatul ei,
35 bucură-te dacă eşti învins, căci învingătorul este însuşi fiiul
nostru cel iubit!"
Bătrînii cu vreme se primiră a recunoaşte că trebuia să
dea rîndul copiilor, mai cu seamă că în o asemenea concedare
generoasă, ei gust au măgulirea unei mîndrii puternice, mîn-
40 dria părintească! Astfel lucrarea sublimă de regenerare, între­
prinsă de un mic număr de apostoli ai civilizaţiei, găsi de
337
..
, �
[338]
r.
I
,
"
l'
la început un mare ajutor în dragostea mamelor, în părtini­
rea entuziastă a sororilor, şi, mai tîrziu, pe nesîmţite, chiar
în amorul propriu al părinţilor. Astfel, ţara, sătoasă de re­
forme salutare, făcu în cîţiva ani paşi urieşi pe calea îmbună-
5 tăţirei morale.
Printre acei apostoli ajunşi de-abia în primăvara vieţii
lor, N. Bălcescu era unul din cei mai convinşi, din cei mai
înfocaţi, din cei mai cu abnegare. Presîmţind viitorul României,
el se cerca a grăbi păşirea românilor cătră acel viitor, pur-
la tîndu-le pe la ochi prestigiul strălucitor a gloriei strămoşeşti
şi făcînd să pătrundă în sufletul lor glasul Iărmăcător a isto­
riei trecutului. Pe fruntea lui largă şi curată se videau tre­
cînd gîndiri măreţe; în ochii lui limpezi şi negri lucea o
flacără tainică, ce părea a înota într-o rouă de lacrimi la cuvin-
15 tele de Patrie, glorie şi independinţă naţională! Vorba lui era
dulce şi convingătoare, ca graiul multor oameni destinaţi
de soartă a muri în floarea tinereţii. Constituţia sa părea
delicată si mai mult suferindă, căci fusese adînc vătămată
în timp de doi ani de închisoare la Monăstirea Mărgineni,
20 sub domnia lui Alexandru Ghica-vodă. într-un cuvînt, toată
persoana lui inspira simpatie şi dor de împrietinire, sîmţiri
la care el răspundea din parte-i printr-o frăţie sinceră şi
statornică.
Am spus că am văzut întîia oară pe Bălcescu la anul
25 1845. Pănă la acel timp Principatele Moldovei şi Valahiei,
deşi vecine, deşi locuite de acelaşi neam, erau cu totul străine
una de alta. Foarte rareori iasenii si bucurestenii treceau
linia hotarului, linie imaginară' în adevăr, da� în realitate
nestrăbătută ca zidul ce desparte China de celelalte imperii
30 ale lumei. Românii se cunoşteau împreună mai mult din
auzite, sub nume de moldoveni şi munteni, şi cînd din întîm­
plare vreun împiegat al statului şi mai cu seamă vreun boier
moldovan făcea vro călătorie la Bucureşti, acel incident al
vieţii lui dobîndea proporţia unui mare eveniment în ochii
35 locuitorilor de dincoace de Milcov. 1 Curagiosul călător pro­
fita de privilegiul celor veniţi de departe, spre a povesti
minuni de capitala Ţărei Munteneşii şi de traiul muchelef
1 Am avut un unchi care, în vremea guvernării generalului Kisseleff,
fiind exilat pe trei luni la Bucureşti, a vorbit toată viaţa lui de acea împre-
40 giurare şi a fost considerat de contimpuranii lui ca un soi de haghi [V.A.:.
338
[339]
al boierilor de acolo. Asemenea se vorbea în Bucuresti de
gospodăria boierilor şi mai ales a cucoanelor de la Moidova.
Două punte existau însă pe faţa pămîntului, două punte
foarte depărtate, în care românii generaţiei nouă începură
5 a să întîlni; unul în Francia, la cartierul studenţilor din
Paris, şi celalalt în Moldova, la moşia lui Costachi Negre.
O inspirare dumnezeiască îndemnase pe părinţii noştri
a-şi trimite copiii în străinătate, la universităţile de la M unchen,
Heidelberg şi Paris, spre a dobîndi învăţături folositoare
10 ţării lor. Deşi pe atunci mergerea în Francia era privită ca
o ducere pe ceea lume, căci drumul acel lung ţinea, din lipsa
de căi ferate, peste douăzeci de zile şi douăzeci de nopţi
în diligenţe; deşi durerea despărţirii era crudă pentru bieţii
părinţi, ei stăpîneau jalea sufletului lor amărît, îşi împărtă-
15 şeau copiii la picioarele altarului dumnezeiesc, şi apoi, cu
ochii plini de lacrimi, îi îndreptau spre Apusul luminat al
Europei, ca pe nişte nemernici re cruţi , destinaţi a deveni
soldaţii viitorului.
Faptă sublimă a generaţiei trecute 1 tu, care ai fost izvorul
20 renaşterei neamului românesc, rîdică glasul de apără mormin­
tele părinţilor noştri în contra insultei orbilor şi nebunilor
ce nu ştiu a le respecta.
Pe plaiul străinătăţii, trimişii din ambele Principate ade­
vereau zicerea poporală: Sîngele apă nu se face! Ei se legau
25 împreună de la cea întîi videre, ca nişte fraţi buni ce s-ar
întîlni după ani mulţi de despărţire; trăiau la un loc, încura­
jîndu-se la studii, ajutîndu-se la nevoi şi deprinzîndu-se
astfel la ideea mîntuit oare a Unirei româneşti. Din nenorocire,
însă, înturnarea lor în patrie punea iar între dînşii distanţa
30 fatală, şi rareori străbătută, ce se întindea ca o cale părăsită,
de la Iaşi la Bucureşti 1
Sărmanii înstrăinaţi! Cîte deziluzii îi aşteptau la marginea
ţării 1 Cîte lupte, cîte loviri în frumoasele lor sperări 1
Unii, carii cîştigaseră diplome de doctorat în jurisprudenţă,
35 rămîneau părăsiţi de guvern, sau cel mult rînduiţi a servi
în cele de pe urmă posturi ale ramurilor administrative
sau finanţiare. Nici unul nu se videa pus la locul lui. Alţii,
carii în neastîmpărul unei imaginaţii aprinse, se încercau a
păşi pe cîmpul ademenitor a literaturei şi fondau, cu mii de
40 greutăţi, vreo foaie periodică, erau expuşi a privi în curînd
339
.. .
/
[340]
I
1..,
,
I
I
suspendarea ei pentru cel mai uşor motiv 1 şi uneori a fi
chiar ei însuşi rîdicaţi de poliţie din sînul familiei şi trimişi
în exil la monăstiri, fără nici o formă de proces, dar numai
după placul arbitrar a domnitorului sau numai din capriciul
5 unui ministru. Alţii iar, carii, dorind a crea un teatru naţional,
compune au piese originale ori făceau traduceri din repertoriul
francez, erau siliţi a pune acele lucrări sub ascuţitul foarfe­
cilor unei cenzuri aspre şi oarbe. Ferice de dînşii dacă şi după
asemenea tristă formalitate ei nu se trezeau osîndiţi la închi-
10 soare, sub cuvînt de atac în contra moralei de la 1840! 2
Iată sub ce soi de sistem despotic tinerii francezi şi nemţi,
1 La Moldova, Alăuta românească, foiţă literară, fundată în 1839 de
d-l M. Cogălniceanu, a fost oprită chiar de la începutul apărerei sale, din
cauza unui articol întitulat Filosofia vistului, articol tradus din ruseşte şi
15 considerat de guvern ca atingător politicei ruseşti.
După un an, Dacia literară, revistă mensuală în care s-a publicat mai
multe bucăţi de proză de mare merit, fu închisă pentru elogiul făcut de
d-l Cogălniceanu domniei lui Alexandru cel Bun, elogiu ce a părut o
aspră critică pentru guvernul de la 1840.
20 Foaia ştienţifică şi literară a fost suspendată în a noua lună a vieţei
sale, sub pretext de atac în contra religiei, fiindcă d. C. Negruzzi, într-o
mică novelă numită Toderică, îl poartă pe acest jucător de cărţi prin fundul
iadului, îl face a juca stosul cu Satan şi a-i cîştiga şi a scăpa de la pedeapsă
douăsprezece suflete.
25 În anul 1852, România literară a fost ucisă pănă a nu apuca a să naşte
de tot, din cauza unui adevăr istoric. Articolul din capul publicării, scris
de N. Bălcescu sub titlu de Răzvan-vodă, pretindea că acest domn a fost
de neam ţigan; şi conveninţele de pe atunci nu iertau a arăta un ţigan
pe tron! Mai tîrziu, la 1855, România literară primi din nou învoirea de a
30�să publica; însă cu condiţie de a şterge din biografia lui Răzvan-vodă partea
genealogică; şi cu toate aceste sărmana foaie fu suspendată a doua zi după
ce se promulgase legea dizrobirei ţiganilor; căci într-un articol foarte lău­
dăros acelei măsuri creştineşti se Iunecară următoarele cuvinte: "Astăzi cade
şi se desfiinţază sclăvia cea neagră; mîne caută să cadă şi să se desfiinţeze
35 şerbia cea albă!" [V.A.].
[Alăuta românească a apărut nu în 1839, cum îşi aminteşte Alecsandri,
ci în 1837 - n. ed.]
2 D-l M. Cogălniceanu a fost ridicat de poliţie şi dus în exil la monăstirea
Secul, sub domnia lui Mihai Sturza, pentru că îndrăznise, ca avocat, să
40 apere în divanul domnesc drepturile municipale a oraşului Botoşani în
contra lăcomiei şi actelor arbitrare a unor călugări ce pretinde au că monăs­
tirea lor avea drept de proprietate asupra locului orăşenesc.
Domnul Costache Negruzzi a fost exilat la moşia lui de pe malul Pru­
tului, pentru că, fiind deputat, avea tendinţi liberale.
45 Domnul Alecu Russo, dînd la teatrul naţional, tot sub domnia lui
3.40
[341]
bon jurişti şi duelgii erau chemaţi a începe şi a urma fără
descurageare solia lor civilizătoare.
Aceste deosebite porecle erau date de cătră boierii reac­
ţionari studenţilor din Francia şi Germania, şi atît unii cît
5 şi alţii inspirau oarecare groază, avînd reputaţia de duelişti,
de oameni nemerşi la biserică, de antropofagi etc. in adevăr,
denumirea cam turcită de duelgii era meritată pănă la un
grad; căci în anii dintîi, adică de la 1839 pănă la 1845,
francezii şi nemţii formau două partide rivale, cercînd fiecare
10 a lua pasul în societate şi a face să predomine ideile ţărilor
în care-şî primiră ediicaţia. Acea discordie da loc necontenit
la o mulţîmeoe neinţeTegeri, ne discuţii şi de provocări.
Duelul era la ordinea zilei, încît, fără cît de puţină duşmănie,
campionii germanismului şi ai francismului, sub îndemnul
15 unui amor propriu copilăresc, se băteau pentru motivuri
de nimic, şi pot zice mai mult pentru plăcerea de a practica
duelul. in zadar domnul da poronci poliţiei ca să oprească
întîlnirile din pregiurul Iaşilor; duelurile urmau chiar sub
ochii neodihnitului agă.
20 Timpul, însă, relaţiile sociale din zi în zi mai strînse,
comunitatea de aspirări cătră acelaşi viitor şi înrîurirea
amicală exercitată de Costachi Negre asupra inimei tinerilor
făcură a să stînge dintre aceştia rivalitatea ce îi înarmase de
atîtea ori pe unii în contra altora. Costachi Negre, iubit de
25 toţi pentru înţelepciunea sa dreaptă, pentru blîndeţa şi nobleţa
caracterului său, fu recunoscut ca decanul tinerimei şi che­
mat de atunci pănă astăzi cu denumirea drăgălaşă şi respec­
tuoasă de Moş Costachi, sau cu acea mult mai caracteristică
de Uncheşul.
30 Mihail Sturza, o mică farsă, în care un ţăran cînta:
"De la Iaşi, la Dorohoi
Ţara-i plină de ciocoi;"
fu aruncat într-o căruţă de poştă şi dus pe un ger aspru la schitul Soveja, în
munţii despre Vrancea. Acolo el petrecu trei luni întregi, păzit de aproape cu
35 geandarmi, şi se îndeletnici în timpul exilului cu adunarea de cîntice poporale
de la un bătrîn lăutar ce se afla adăpostit la acea mică monăstire. Tot în
noaptea arestării lui Alecu Russo, nenorociţii actori carii avură roluri în
piesa autorului fură luaţi grămadă, ticsiţi într-o căruţă evreiască şi trimişi spre
pocăinţă la deosebite schituri de la munte. Iaşii rămase o iarnă întreagă
40 lipsit de trupa naţională: dar societatea era scăpată!. .. de cine? ... de ce? ..•
de trupă 1 [V. A.]
1141
..
,
[342]
I
J
il
I
,1
I
Prin urmare, ziua de Sfîntul Constantin si Sfînta Elena
era nu numai o sărbătoare pentru dînsul, dar ş'i pentru amicii
lui. Pe tot anul, la acea zi, veneau mulţi tineri de la Iaşi şi
de la Bucureşti ca să ia parte la sărbarea de familie de la
5 Mînjina, sărbarea frumoasă, patriarhală şi care în curînd
luă un caracter national. Multi din acei carii trăiesc încă si
cîţiva din acei carii' au murit, precum N. Bălcescu, C. Fili­
pescu, A. Russo, Coradini etc. au asistat la praznicele ho­
merice, la vînătorile întocmite cu mare număr de călăreti
10 înşiraţi pe cîmpiile nemărginite ale ţării de jos, la hor�l�
vesele de ţărani şi ţărance amestecaţi la un loc, mînă în mînă,
cu cavalerii şi dam ele saloanelor din ambele capitale.
Costăchiţă Filipescu ducea hora cu pornirea voinicească
a unui fecior de munte; A. Russo aţîţa glumele românce-
15 lor cu spiritul său şaga1nic şi N. Bălcescu, cuprins de entu­
ziasm la privirea flăcăilor ce dănţuiau cu pletele în vînt, zi­
cea: "O! mîndră oaste va avea România cînd i-a veni rîn­
dul pe lume 1. .. " Nobil suflet 1. .. El nu putea gusta o veselie,
nu putea sîmţi o fericire fără de-a face părtaşă la dînsele
20 pe mult iubita şi neuitata lui Patrie.
Vizitele noastre la Mînjina pentru ziua lui Negre, pe­
trecerea frăţească în sînul familiei sale, înzăstrată cu cele mai
frumoase calităţi ale spiritului şi ale inimei vor rămînea su­
venire neşterse din memoria noastră. Acele pelerinage în ţa-
25 ra de gios a Moldovei au avut o nepreţuită influinţă în fa­
vorul mişcărei naţionale de la 1848. în Mînjina tinerii, os­
teniţi şi descurageaţi de greutăţile misiei lor, prindeau o no­
uă putere pentru luptele viitoare; moldovenii şi muntenii
aveau ocaziune a să cunoaşte de aproape, a să stima, a să
30 iubi, a pune la un loc sperările lor, a face proiecte măreţe
pentru renaşterea Patriei comune, a să înţelege pentru for­
marea opiniei publice în ţară. Zic Patrie comună, zic ţară,
pentru că la Mînjina nu mai erau moldoveni şi munteni, dar
români; nu erau două ţări pentru români, dar o singură ţa-
35 ră, o Patrie comună 1. .. Unirea exista în inimi, ea se tălmăci
în cuvinte şi prinse rădăcină, ca o plîntă cerească, pe acel
loc ars de soare şi lipsit de plîntele umbritoare ale pă­
mîntului.
Necolae Bălcescu, în vara anului 1845, petrecu împreu-
40 nă cu noi cîteva zile şi, plecînd la Bucureşti, ne zise îmbră­
ţişîndu-ne cu lacrimi:
.'142
[343]
"Plec de aici cu sufletul plin de convingere că ne va agiu­
ta Dumnezeu şi va rîdica naţia română la rangul ce i se cu­
vine pintre celelalte mari neamuri ale lumei. Adio! sînt fe­
ricit !"
5 Postscriptum: - în iarna anului 1847 am petrecut trei
luni cu Bălcescu la Palerma şi la Neapoli, unde el venise ca să
găsească o climă favorabilă sănătăţii sale. Peste un an, du­
pă revoluţiile din Bucureşti şi din Iaşi, am trăit împreună la
Paris în cea mai deplină conformitate de idei şi de simţiri ;
10 căci el avea un caracter foarte blînd şi amical. în fine, l-am
mai zărit pentru ultima oară în carantina de la Galaţi trist,
abătut, suferind, desperat în suflet; căci, întorcîndu-se din
exil, i se refuzase întrarea în Patria lui. Nenorocitul s-a în­
tors amărît la Palerma, unde a murit pe mîni străine.
15 Iată o scrisoare care ne arată pe Bălcescu în orele sale
de suferinţă. Ea a fost scrisă de o damă- din Moldova, care
întruneşte toate calităţile spiritului şi ale educaţiei perfecte,
şi conţine un portret fidel a inimei bietului exilat.
"Chel' ami, au mois de novembre 1851, je recus une lettre
20 de Balcesco, qui m'appelait au pres de lui el Hyeres. Comme
toutes les natures vraiment grandes, auxquelles la reconnais­
sance ne pese pas, il ne craignait pas d' accepter le devouement
de ses amis. Sa confiance en. eux etait si entiere, s« on se sen­
tait tout naiurellemeni porti au sacrifice vis-el-vis de lui.
25 J e le trouvai dans un itat de sante qui ne laissait aucun
espoir de guerison ; mais soit qu'il ne voulut pas aitrister la
joie du revoir, soit qu'il se fit illusion, il me parut piei» de cou­
rage et me parla de ses projets d' avenir. Il travC\illait avec une
ardeur qui temoignait pourtant de ses craintes; il se levait sou-
30 vent la nuit pour ecrire el son histoire de Michel le Brave.
C es efforts l' epuisaient ! ... Jelui proposai d' ecrire sous sa dic­
tie ... Le souvenir de ces heures de travail, entremsiees de cau­
series, est un des Plus precieu» que j' aie conserve de notre
intimite [raternelle ... Son esprit juste ei penetrant, son imagi-
35 nation ardente, son âme enthousiaste et aimante donnait el chaque
sujet un inferet tout particulier, et que l' on fut ou non de
son avis, il [orşait l' attention et ne laissait jamais indiffâren».
Son theme favori etait l'amour de la famille, l'amour d'une
1 Maria Cantacuzino.
343
[344]
femme telle qu'il la revait, l'amour des enfants 1 ... Absorbi dans
les premieres annees de sa [eunesse par des questions politiques
et par des preocupations de reformes liberales pour son pays,
son coeur avait conserve une fraîcheur et une vivaciti d'impres-
5 sions extraordinaires; mais ses aspirations etaient grandes et
allaient toujours au Plus beau.
Jelui demandai un [our quel type de femme il aimait le
mieux. Il me repondit ; M. de Rolland! Cette âme amoureuse
de l' heroţque etait tres sensibile il la grâce et il l' esprit ; mais
10 quelque grand que fut son culte pour l' amitie, on sentait qu' elle
avait besoin d'un autre sentiment, qu' elle aspirait ardemment
vers la realisation d'un reve Plus attrayant, Plus complet. C' est il ce
reve, entrevu et non atteint, que i' attribue l'horreur de notre pau­
vre ami, et ie dirai presque son epouvante de la mort. Il se
15 reooliait comme d'une iniustice il l'idee de mourir, mais ses
reooltes n' avaient ni fiel ni duree: il reprenait vite possession
de lui-meme et me disait alors avec ce sourire de detachement
que les mourrants ont seuls: Qu'importe apres tout! Să tră­
iască ţara noastră!
20 Ce voeu resume toute sa vie 1
Il est bon, noble et juste que sa memoire soit honoree et que
son souvenir vive dans le coeur de tout roumain. "1
1 Vezi tălmăcirea românească a scrisorii la p. 458-459.
[345]
COSTACHE FILIPESCD
Maiorul Costache Filipescu, unul din cei mai frumoşi şi
mai eleganţi tineri din societatea Bucureştilor, avea un suflet
entuziast şi o elocvenţă naturală, care-şi lua izvorul în co-
5 moara sîmţirilor patriotice ale inimei sale, în argumentele
unei logice sănătoase şi în farmecul plăcut a unui spirit tî­
năr, vesel, îndependent. Acel nepreţuit dar a avut ocaziunea
de a să arăta într-o împregiurare foarte critică pentru ţara
românească, şi a contribuit puternic a feri viitorul acestei
10 provincii de un mare pericul. Cine nu-şi aduce aminte de
propunerea făcută în Camera Valahi ei de un agent rus anu­
me Trandafiroff, poreclit de Eliad Trandafir cu off în coadă,
pentru exploatarea minelor din Carpaţi şi pentru aducerea
în ţară a unui mare număr de mineori muscali? Guvernul
15 de pe atunci (1844) sprijini orbeşte acea fatală propunere,
şi poate că ar fi izbutit în planurile sale dacă nu ar fi găsit
pe băncile adunării un luptător curagios, un elocvent apă­
rător a drepturilor naţionale. Costache Filipescu înspăimîn­
tat pentru Patria lui de scopul ascuns şi perfid a lui Tran-
20 dafiroff luptă trei zile ca un leu, în contra lui şi a guvernului,
electriză maioritatea deputaţilor, prin cuvintele sale de ade­
vărat orator, şi sărmanul agent rus văzu toate ţesăturile
planului său rupte şi spulberate de VÎnt. Mare pagubă că
pe atunci nu erau stenografi, căci am putea azi admira pro-
25 cesele-verbale ale şedinţelor acelei epoce interesante, şi unii
din oratorii noştri moderni, carii vorbesc atit de mult fără
a zice nimic, ar putea lua lecţii din cuvintele lui Costache
345
[346]
Filipescu, pentru ca să înveţe a fi elocvenţi, logici şi folo­
sitori Patriei lor!
După acea frumoasă victorie, tînărul deputat român veni
în Iaşi, unde primi cele mai călduroase felicitări din partea
5 tinerimei din Moldova. Un mare banchet se organiză în ono­
rul iubitului oaspete, şi toată societatea îi făcu o primire ce
sămăna cu o adevărată ovaţie.
La anul 1848 Costache Filipescu fu însărcinat de guver­
nul provizor a revoluţiei cu portofoliul Ministeriului de finan-
10 ţe, dar nu avu timp a pune în lucrare cunoştinţele sale ad­
ministrative şi finanţiare ; căci năvălirile armatelor ruse şi
turce în Valahia îl siliră a să desţăra. El se duse la Triest,
unde petrecu singur mai bine de doi ani; apoi merse în gra­
bă în Sviţera, unde avu durerea ca să asiste la moartea fiu-
15 lui său, care-si făcea studiile la Lausana, si în sfîrsit veni în
Paris. ' , ,
Acea crudă perdere a singurului său copil îi sfăşiase amar
inima; descuragearea îl cuprinse în ghearele sale şi vărsase
în sufletul lui un dezgust cumplit de lume şi de viaţă. Cercînd
20 din parte-mi să-i rîdic moralul abătut, îl îndemnai să caute
distracţii în lucrări literare, şi avui mîngîierea de a videa con­
siliul meu adoptat cu mulţămire. Fostul cavaler elegant
din saloanele Bucureştilor, acel om care petrecuse cea mai
mare parte a tinereţei deşertînd cupa plăcerilor, se încun-
25 giură cu o bibliotecă colburoasă, se puse a consulta autorii
vechi şi modemi, carii au scris asupra Orientului, şi după
ce publică o broşură în cestiunea Principatelor, începu a
compune în limba franceză o scriere importantă sub titlul:
Le Danube historique, commercial, militaire et pittoresque. în-
30 să de-abia terrninase partea întîi, şi moartea veni de-l seceră
în toată maturitatea minţei sale. După o boală de nouă zi­
le, amicul meu muri şi fu înmormîntat în cimitirul Montmar­
tre din Paris ! ... România perdu unul din cei mai demni,
unul din cei mai nobili copii ai săi.
[347]
[ALECU RUSSOJ
Alecu Russo, născut în munţii Moldovei, făcuse studiile
sale în Sviţera. încă de foarte tînăr, el da semne de un carac­
ter original, de un spirit viu şi cam sceptic, de o inimă ge-
5 neroasă. Înzăstrat de natură cu o imaginaţie bogată, cres­
cut în aerul liber al Elveţiei, pătruns de principiile republi­
cane ale acestei ţări, A. Russo adresă o odă franceză lui Ali­
baud, unul din fanaticii carii au cercat să ucidă pe regele
Franciei Ludovic-Filip. Acea izbucnire exaltată a minţii sale
10 necoapte îi cauză multe supărări din partea poliţiei de la
Viena, cînd se întorcea la Moldova. Muza tînărului republi­
can îşi strînse aripele pentru totdeauna din ziua trecerei sa­
le peste hotarul Patriei. Şi nici nu putea fi altmintrele, de
vreme ce guvernul inteligent de la 1840 rînduise pe bietul
15 poet într-un post judecătoresc de la Peatra.
Russo profită de poziţia acestui oraş la poalele Carpa­
ţilor, pentru ca să vizite partea munţilor sălbatici şi să cu­
noască de aproape obiceiurile poporale şi natura românilor
ţărani. în acele primblări el adună multe notiţii, scrise cî-
20 teva articole de călătorii pe la monăstiri, la Ceahlău şi de-a
lungul Bistriţei; din nenorocire însă toate erau compuse în
limba franceză şi se perdură după moartea autorului. Tîr­
ziu numai el începu a scrie în româneşte şi dete probe de
talent, logică şi erudiţie, într-o serie de articole tipărite la
25 1855 în România literară, sub titlul de amintiri şi cugetări,
prin care pedantismul croitorilor de limbă nouă şi de orto­
grafie încîlcită primi loviri serioase.
.347
. ,
.. �
[348]
La 1848 Alecu Russo fu silit a să desţăra, ca toţi amicii
lui. [ ... ]
Cîteva luni după această scenă, Transilvania fiind tea­
trul războiului civil, A. Russo, Însetat de aventuri, Între-
5 prinsă o periculoasă primblare pintre spînzurătorile şi ţe­
pile rîdica te de unguri şi de români împregiurul oraşelor şi
satelor. Sosind într-un tîrg cuprins de cetele maghiare, el
fu arestat şi pus la închisoare; căci se găsise asupră-i mai
multe exemplare tipărite din poezia întitulată : Deşteptarea
10 României, care cheamă pe toţi românii la înfrăţire. Strofa
următoare mai cu seamă puse în cumpănă zilele compatrio­
tului nostru; căci el fu considerat ca un emisar revoluţionar
în contra pretenţiilor de unire ale maghiarilor.
"Sculaţi fii de-acelaşi nume! Iată timpul de frăţie!
15 Peste MoIna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mîndrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mînile vă daţi !"1
A. Russo, fără a-şi perde curagiul, se mîngîia în singu-
20 rătatea închisoarei cu citirea poeziilor lui Theophile Gau­
tier, ce le purta totdeauna cu el şi cu dismierdările unui cîne
străin ce-l împrietinise. Pe marginile volumului îi plăcea a
scrie deosebitele cugetări inspirate lui de poziţia critică în
care se afla, şi a face educaţia tovarăşului său [ ... ] Iată cî-
25 teva din cugetările lui, de care-mi aduc aminte:
"Le chien est la Plus sublime expresion de la perfection
humainel"
.Pou« certains peuPles pendards, le mot rivolution veut
dire: pendre les hommes et suspendre la oeritable liberte au
30 mât de cocagne de la licence."
"O! Vlad T'zepech I que n' est-tu la pour garnir conuena­
blement tous ces pals jichis en terre roumaine par les ennemis
des roumains" 2 etc.
1 Vezi voI. I al ediţiei noastre, p. 179.
35 2 Cîinele este cea mai sublimă expresie a perfecţiunii omeneşti 1
Pentru anumite popoare ticăloase, cuvîntul revoluţie înseamnă: să-i
înalţi pe oameni în ştreang, iar adevărata libertate s-o spînzuri ca un
steag, îndărătul căruia poţi face orice pofteşti.
O 1 Vlad Ţepeş, de ce nu eşti aici ca să împodobeşti cum se cuvine
40 toate aceste ţepe înfipte în pămînt românesc de duşmanii românilor (fr.)
348
[349]
r
într-o noapte i se azvîrli pintre gratiile ferestrei un
mic bilet în care era scris:
.Demin. une conseille de guer vat dej:ider de votre sort!" 1
A. Russo ceru îndată o coală de hîrtie şi redactă următoa-
5 rea protestare ce o trimise a doua zi dimineaţă prezidentului
consiliului de război.
"M essieurs / le viens d' apprendre que vous allez vous
occuper aujourd'hui meme de la maniere la plus expiditive,
dont vous comptez me faire passer dans un monde meilleur.
10 Quelques membres charitables de votre conseil penchent pour la
potence d' auires, Plus artistes dans leur goăts, opinent pour le pal.
le comprends combien le spectacle d'un roumain pendu ou meme
empale doit eire doux et agreable aux yeux d'un maghyare,
mais je ne proteste pas moins hautement, au nom du droit des
15 gens, et surtout au nom du Cossuth, contre n'importe quel
geme d' execution aPPliquee li ma personne.
le n'ai de gout prononce ni pour le pal ni pour la potence
et, en vous faisant cette declaraiion, avec toute la franchise
qui me caracterise, je me [latte, messieurs, de l' espoir que
20 vous partagez completement mes repugnances. En foi de quoi
je signe d'un main ferme:
A. Russo, citoyen libre de la Roumanie, particuiieremen;
connu du grand Cossuth l" 2
Această energică şi nu mai puţin comică protestare produse
25 o mare impresie în consiliul de război. Judecata se amînă
pănă la primirea de nouă instrucţiuni de la Pesta şi, după
cîteva zile, compatriotul nostru fu scos din închisoare şi
1 Miine un consiliu de război vă va hotărî soarta (într-o franceză
foarte aproximativă).
30 2 Domnilor! Adineauri am aflat că astăzi chiar vă veţi ocupa de modul cel
mai expeditiv prin care socotiţi a mă face să trec într-o lume mai bună. Cîţiva
membri caritabili ai consiliului dumneavoastră înclină pentru spînzurătoare;
alţii, mai artişti în gusturile lor, opinează pentru ţeapă. îmi dau seama
cît de plăcută trebuie să fie în ochii unui maghiar priveliştea unui român
35 spînzurat sau chiar tras în ţeapă, dar asta nu înseamnă că voi protesta
cu mai puţină tărie, în numele dreptului ginţilor, şi mai cu seamă în numele
lui Cossuth, împotriva oricărui fel de execuţie aplicată persoanei mele.
Nu am o preferinţă deosebită nici pentru ţeapă, nici pentru spînzurătoare
şi, făcîndu-vă această declaraţie, cu toată francheţea care mă caracteri-
40 zează, mă flatez, domnilor, cu speranţa că-mi împărtăşiţi întru totul repulsia
faţă de ele. încredinţat de asta, semnez cu fermitate:
A. Russo, cetăţean liber al României, cunoscut îndeaproape al marelui
Cossuth (fr.).
.349
. ,
..
[350]
lăsat în libertate. Pe pragul temniţei, el adăugi încă o cugetare
în volumul lui Gautier:
"On a beau echapper au noeud-coulant de la potence, on
est toujours il moitie eirangle le premier jour. Est-ce un effet
5 de la peur ? Non. C' est un effet de la gorge. Ah 1 si l' on n' avait
pas du col, comme on rirait de la potence 1. .. Reste le pal,
il estvrai 1'"
Prizonierul avu norocirea a cunoaşte mîna miloasă şi
ne deprinsă cu ortografia franceză care scrisese biletul aruncat
10 prin gratiile ferestrei şi, după ce o împodobi cu un inel de
rubin, drept suvenir, el merse de asistă la cele de pe urmă
evenimente ale revoluţiei din Bucureşti; apoi veni la Paris de
petrecu doi ani în emigrare. După întoarcerea sa în Moldova,
Russo se făcu advocat, pentru ca să vadă de aproape, zicea
15 el, trista comedie a nedreptăţii!
Sărmanul, nu asistă mult la acel spectacul! El muri de
oftică în Iaşi, la începutul anului 1859. Cele de pe urmă
cuvinte ale lui au fost:
"Courage, mes amis 1 reveillez la Patrie, si vous voulez
20 que je m'endorme content 1"2
1 Dacă ai scăpat ca prin urechile acului de laţul spînzurătorii, a doua
zi te simţi încă pe jumătate spînzurat. Este oare un efect al fricii? Nu.
Este o senzaţie a gîtlejului. Ah! dacă n-arn avea gît, cum ne-am mai bate
joc de spînzurătoare 1. .. Ce e drept, rămîne ţeapa! (fr.).
25 2 Curaj, prieteni! deşteptaţi patria, dacă vreţi să adorm liniştit I (fr.).
[351]
r
I
[CORADINI]
Coradini (pe care îl pun în rîndul morţilor, fiindcă de
la 1848 el s-a făcut nevăzut) era născut în Moldova, din o
mamă română si dintr-un tată italian. Natură fină, crestere
5 bună, spirit, imaginaţie, talente nimic nu-i lipsea. '
După ce îşi îndeplini studiile la Florenţa şi în Francia,
după ce la vîrsta de 18 ani el luă parte la evenementele
Poloniei din 1830, după ce făcu mai multe voiagiuri prin
statele Germaniei, Coradini întră în Moldova, precedat fiind
10 de un volum de poezii franceze: Les chants du Danube.
Petrecerea sa În Iaşi contribui la răspîndirea ideilor nouă şi
a principiilor civilizătoare în societatea foastei capitale şi
negreşit influenţa lui ar fi fost mult mai folositoare dacă el
ar fi scris în româneşte toate operele literare ce compunea
15 cu o înlesnire prea mare în limba franceză. însă, deşi manu­
scrisele lui deveniseră numeroase în cîţiva ani, compatrioţii
lui nu cunosc din ele decît două ode, una pentru disrobirea
ţiganilor, tipărită în Foaia ştienţijică, şi a doua în Spicuitorul
moldo-român, întitulată Ltt'mînărică. Un singur articol în
20 româneşte a ieşit de sub pana lui şi a apărut într-un calendar;
articol plin de vervă, ce purta în frunte cuvintele: Hai
la vorbă!
Ce s-au făcut atîtea poezii, romane, cugetări care umpleau
conţuri întregi de hîrtie pe masa lui Coradini? Ce a devenit
25 el însusi? Dumnezeu stie! căci eu, care am trăit cu dînsul
într-o �trînsă legătură' de amicie, n-am putut afla nimic de
la 1848 pănă astăzi, cu toate cercetările ce am făcut despre
el în deosebitele mele călătorii.
351
[352]
CONSTANTIN NEGRUZZI
î�TRODUCERE LA SCRIERILE LUI
1
Pentru a judeca şi a preţui meritul unui autor, trebuie
5 a cunoaşte bine timpul în care el a scris, gradul de cultură
a limbei în care el a fost îndemnat a scrie şi dificultăţile de
tot soiul, prin care geniul său şi-a făcut drum pentru ca să
iasă la lumină. Să vedem dar în ce epocă C. Negruzzi a creat
pe Aprodul Purice şi pe Alexandru Lăpuşneanu, acest cap
10 d-operă de stil energic şi de pictură dramatică, în ce epocă
el a tradus cu atîta măiestrie Baladele lui V. Hugo şi a compus
acea colecţie de Păcate ale tinereţelor, ce sînt de natură a
pune pe C. Negruzzi în pleiada de frunte a literaţilor români.
A sosi pe lume într-o ţară liberă şi civilizată este o mare
15 favoare a soartei; a găsi în acea ţară o limbă cultă şi avută,
pentru a-şi exprima ideile şi simţirile, este un avantagiu
imens pentru acei chemaţi a culege lauri pe cîmpul înflorit
a literaturei. Un geniu muzical are facilitatea de a produce
efecte admirabile de armonie atunci cînd el posedă instrumente
20 perfecţionate; un cultivator harnic şi priceput are posibilitate
a produce mănoase recolte pe locuri deschise, ce au fost
nu de mult acoperite cu păduri spinoase; Însă dacă meritele
acelui muzic şi ale acelui cultivator sînt demne de laudă,
nu se cuvine oare cunună de lauri acelui care a inventat şi
25 perfecţionat instrumentele armoniei, nu se cuvine un respect
plin de recunoştinţă curagiosului pionier care a abătut pădurile
sălbatice şi a pregătit pămîntul pentru holdele viitorului?
Demnul de multă regretare C. Negruzzi a fost unul din
acei pionieri literari din România care a înzestrat patria lui
352
li
1
[353]
li
,1
cu produceri atît mai preţioase, ca ele au fost rodul unui
timp contrar dizvoltării spiritului.
Iată un tablou fidel a timpului în care C. Negruzzi a
vieţuit, a luptat şi a produs. El va părea fabulos în ochii
5 oamenilor tineri din generaţia actuală; însă mulţi sînt încă
în viată carii îl vor recunoaste si-l vor declara exact. Acel
tablou' arată societatea semi�rie�taIă în care C. Negruzzi s-a
găsit rătăcit chiar la primii paşi ai juneţei sale, el, ce avea o
inimă ferbinte şi un spirit luminat de razele soarelui occi-
10 dental.
II
În capul guvernului un domn ieşit din monstruoasa împre­
unare a suzeranităţii turceşti cu protectoratul rusesc, un soi
de paşă purtînd chiveră muscălească, puternic, despotic, dis-
15 punînd de profunda supunere a locuitorilor ţării, încunjurat
de o temere respectuoasă, şi însuşi tremurînd dinaintea unui
firman din Constantinopoli, tremurînd mai mult dinaintea
unei simple note din Petersburg, tremurînd încă şi mai mult
dinaintea împărătescului con sul a maiestăţii sale Necolae Pavlo-
20 viei. Acel domn, deşi înfăşat pro forma în pelincile Reglementu­
lui Organic, deşi faţă cu o putere legiuitoare numită Obşteasca
Obicinuită Adunare, sămăna cu un arbor mehanic, de la
care atîrnau toate ramurile administrative, finanţiare, jude­
cătoreşti şi chiar bisericeşti, ramuri destinate a hrăni trunchiul
25 prin sucul ce absorbeau din vjnele ţării. El făcea şi disfăcea
mitropoliţi şi episcopi după cuviinţa sa; el numea funcţionarii
statului pe termin de trei ani, în care aceştia aveau tacit
învoirea de a să îmbogăţi prin orice mijloace; el da ultimul
veto în materie de procese; el era cenzorul arbitrar a orice
30 produceri intelectuale, a orice aspirări liberale; el prin urmare
suspenda pentru cel mai mic pretext foile ce se încercau
a răspîndi gustul literaturei (presa politică fiind mărginită
numai în dare de seamă a baluri lor de la curte si a ceremonii lor
din ziua Sf. Necolae). El, în fine, stavila' zborul gîndirii
35 după placul său, şi ades înfunda chiar pe gînditori la o
monăstire, fără nici o formă de proces alta decît prin o simplă
poroncă verbală dată agăi de oraş.
353
,�
.. .
[354]
La picioarele tronului se inşira treptat o boierime împăr­
ţită în diferite clase.
Clasa I, poreclită greceşte protipenda, fiindcă era compusă
de cinci ranguri înalte: logofeţi mari, vornici, hatmani, pos-
5 tel nici şi agi, carii singuri aveau dreptul de a purta barbe.
Ea forma o bogată oligarhie de cîteva familii grec o-române ,
ce-şi atribuise de la sine calificarea de aristocraţie, calificare
nebazată nici pe fapte glorioase, nici pe moştenirea titlurilor,
ca la celelalte corpuri aristocrate din Europa occidentală.
10 Totuşi În acea clasă şi numai în sînul ei domnul alegea con­
silierii săi şi funcţionarii mari ai statului. Astfel miniştrii,
preşedinţii divanului domnesc, generalii miliţiei etc. nu puteau
fi alţi boieri decît numai acei din protipenda şi chiar tinerele
odrasle din tulpina evghenistă păşeau triumfal peste toate
15 treptele ierarhiei, pentru ca de-aldreptul să Între în postu­
rile de ispravnici şi de vornici de prozi.
Clasa II, formată de ranguri sdcundare, precum: spatari,
bani, comişi, paharnici etc., era �lt mai numeroasă, însă
totodată şi mărginită în aspirările mbiţiei sale. Din corpul
20 ei în adevăr ieşeau diacii de visterie ,cei mai iscusiţi, cei mai
cu bun condei; însă rareori, chiar după mulţi ani de serviciu,
un favorit a soartei parvenea a să furişa în mîndra protipenda,
şi acolo sărmanul era supus la supliciul lui Tantal. Deşi
acum era boier cu barbă, deşi tolerat în ecpaeaoa? privileghiată,
25 el făcea zîmbre, privind cu jale la jîlţurile ministeriale; căci
nu-i era permis să aspire decît la modestul scaun de şef de
masă sau cel mult la scaunul de director de minister!
Clasa III, miluită cu cinuri (ranguri) de: slugeri, şatrari,
medelniceri, ftori-vist, ftori-post etc., era mişină de cinov-
30 nici, funcţionari subalterni, carii umpleau cancelariile şi
mînjeau conţuri groase de hîrtie vînătă cu docladuri,
otnoşanii, anaforale etc., scrise cu slove încălecate unele dea­
supra altora; căci pe atunci literele latine erau tot aşa de
cunoscute în neamul latin a românilor ca şi hieroglifele
35 egiptiane sau ca sămnele alfabetului chinez. Clasa III visa
la splendoare le boierilor clasei II, neputînd închipuirea ei
să se rîdice pănă la înălţimea olimpică a clasei I, şi izbutea
din cînd în cînd a să acăţa de poalele antereilor boiereşti.
1 Funcţionarii Ministeriu\ui de Finanţe [V. A.].
'10 2 Cuvint turcesc ce insemnează partea [V.A.].
854
[355]
După boierime veneau breslele negustorilor şi a mese­
riaşilor, lipsite de orice drept municipal, însă foarte esploatate
de funcţionarii Agiei şi Eforiei. Singura prerogativă ce le
mai rămăsese consista întru a prezenta domnului la Anul
5 nou o pîne mare şi sare. Aceste bresle au dispărut sub vălul
năvălitor al jidovilor, alungaţi din Rusia şi Austria.
în fine se perdea în umbră, în părăsire, în ignoranţă
poporul!. .. poporul şerb it boierescului, poporul pe capul
căruia toţi erau stăpîni, toţi: vătavi, arendaşi, proprietari,
10 slujitori, cenuşeri, ţîrcovnici, revizori, sameşi, ispravnici,
judecători, directori, miniştri, domn, sultan şi împărat!. ..
poporul supus la beilicuri, supus la biruri, supus la dare de
flăcăi la oaste, supus la bătaie cu biciul, supus la supliciul
fumului prin temniţe, expus la toate capriciile crude ale
15 soartei, la toate mizeriile morale şi fizice, plecat la toţi, fie
indigeni sau străini, sărăcit, înjosit, cuprins de groază din
copilărie pănă la moarte şi neapărat de lege nici măcar în
contra crimelor!
Iar după acel popor român, în fundul tabloului rătăcea
20 un neam de origină străină, căzut în robie, gol, nomad,
batjocorit, despreţuit: ţiganii număraţi pe suflete, proprietate
monstruoasă a statului, a boierilor şi chiar a sfintei Biserici,
îngenucheaţi sub biciul plumbuit al nazîrului, vînduţi la
mezat ca pe vite, despărţiţi cu violenţă de părinţii şi de copiii
25 lor, schingiuiţi crunt de unii proprietari ce se intitulau creştini
cu frica lui Dumenzeu, puşi în obezi, în zgarde de fer cu coarne,
purtînd zurgalăi!... Ţiganii asupra cărora puternicii zilei
exercitau dreptul arbitrar de viaţă şi de moarte; ţiganii carii
reprezentau spectaculul înfiorător a sclăviei negre, precum
30 ţăranii români reprezentau şerbirea albă!
Şi între clasele privilegiate şi Între acele dezmoştenite,
un cler ignorant, superstiţios, îngrăşat cu mana averilor
monastireşti, aplecat mai mult la plăcerile lumeşti decît
la smerenia apostolească; un cler care, în loc de a căuta să
35 apropie turmele Între ele prin cuvinte de frăţie, în loc de
a exercita un sacerdoţiu sacru şi mîngîitor, conform moralei
lui Cristos, prefăcuse sfîntul potir în cupă de plăcere, şi
talgerul de naforă în disc de parale.
Aşadar, în vîrful scării sociale un domn cu topuzul în
40 mînă şi cu legea sub picioare; pe treptele acelei scări o boierime
ghiftuită de privilegiuri, bucurîndu-se de toate drepturile,
355
., .
" ... l'
[356]
pănă şi de ilegalităţi, şi scutită de orice îndatorire cătră
ţară; alăture cu acea boierime un cler- a cărui şefi, veniţi
de la Fanar şi din bizuniile muntelui Athos, se desfătau
într-o viaţă de lux trîndavă şi scandaloasă; iar jos, în pulbere, o
5 gloată cu cerbice a plecată sub toate sarcinele! sus, puterea ego­
istă, jos, şerbirea şi mizeria fără protecţie, şi totul mişcindu-se
într-o atmosferă neguroasă de ignoranţă, de superstiţii, de
pretenţii, de lăcomie şi de frică.
III
10 După această răpi de ochire asupra întregului tablou, să
examinăm acum unele părţi în detail şi să studiem ţara în
privirea morală, socială şi intelectuală.
Moralitatea pe la 1828-40 consista mai mult în observarea
unor practici religioase, în îndeplinirea unor datorii de creştin,
15 precum se înţelegeau atunci acele datorii, adică: în merge­
rea regulată la biserică duminicele şi zilele de sărbători,
în dare de leturghii, în facere de paraclise prin case, în ofrande
de pască şi ouă roşii în sîmbăta Paştelor, în trimitere de bucate
şi băutură osîndiţilor din închisori, la ajunul sărbătoarei
20 numită Mosi, si mai cu seamă în împărtăsenii anuale. însă
adevăratele' principii ale moralei lui Crist�s erau destul de
negrijite.
Mituirea, departe a fi considerată ca un delict sau ca
un păcat, cum se zicea atunci, întrase adînc în obiceiuri,
25 graţie corumperei de moravuri lăţite în ţară prin fatala
domnire a fanarioţilor, şi producea, pe lîngă lefi, venituri
sigure şi permise funcţionarilor. Ea forma rodurile cele mai
mănoase din ramurile administraţiei şi a justiţiei, astfel că
un slujbaş al statului care în trei ani de serviciu nu-şi făcea
30 avere cădea sub dispreţul guvernului. Înşusi clerul se îndulcea
de păcatul mituirii, prin fabricarea plătită de preoţi şi proto­
popi şi mai cu seamă prin înlesnirea despărţeniilor pronunţate
de Dicasterie.
Schingiuirea ţăranilor şi a ţiganilor făcea parte din obi-
35 ceiurile zilnice şi era o prerogativă a proprietarilor atît de
1 Vom detaşa din acest trist tablou imagina îngerească a mitropo­
litului Veniamin, carele a fost expresia cea mai pioasă şi cea mai fidelă
a moralei creştine [V.A.].
356
1
I
Q
[357]
...
absolută, Încît dacă s-ar trezi din morminte toate nenoroci­
tele victime care au perit În schingiuri aplicate lor făţiş,
ne-am Înspăimînta de acel nour de umbre sinistre ce au
rămas nerăzbunate!
5 Şi Însă. .. oamenii carii comiteau acele delicte şi crime
nu erau răi la suflet, nu erau cruzi în natura lor, ci, din contra,
erau blînzi, generoşi, iubitori de saraci; dar aveau dreptul de
cruzime şi îl exercitau fără a avea conştiinţă de fapta lor
criminală, fără grijă de răspundere, fără teamă de pedeapsă.
10 Astfel era timpul, astfel era starea morală a societăţii. Inimi
bune, fapte crude!. .. Şi cum putea fi altfel, cînd pe stradele
oraşelor se petrecea adeseori un spectacul ce era de natură
a le împetri: un nenorocit, gol pănă la şeale, legat cu o frînghie
lungă şi mînat din urmă de Gavril calăul, precedat de un
15 darabancic, încunjurat de slujitori cu săbiile scoase, tremurînd,
şovăind, oprit la toate răspîntiile stradelor, lungit la pă­
mînt, bătut de Gavril cu un harapnic, apoi iară sculat pe
picioare cu sila şi iară pornit pe strade, pentru ca să fie iară
bătut mai departe!
20 Laissez passer la justice du roi!
Lăsaţi să treacă dreptatea domnească!
Deschiderea cu plată a frontierelor ţării la năvălire a jido­
vilor, alungaţi din Rusia şi din Austria, devenise un izvor
de bogăţie, nu numai pentru funcţionarii subalterni de pe
25 la hotare, dar şi pentru alte persoane, de pe treptele cele
mai înalte ale societăţii: toleranţa acordată lor de a specula
mizeria poporului, prin dezvoltarea fatală a patimei beţiei,
era un al doile izvor de inavuţire pentru autorităţile ţinutale,
şi periodica exploatare făcută asupra lipitorilor străine, prin
30 ameninţări de izgonire, un al trei le izvor care producea sume
colosale oferite pe tablale de aur. ..
Desproprietărirea răzeşilor ajunsese o manie încurageată
şi ajutată chiar de braţele puternice ale administraţiei şi
justiţiei(?). Mulţime de procese se iscau din senin în contra
35 acelor nenorociţi moşneni, se aduceau la împlinire prin măsuri
arbitrare, caliceau mii de familii, pentru ca să îngraşe un
vecin căftănit, şi produceau uneori scene foarte dramatice.
Un proprietar mare şi atotputernic avea alăturea cu
moşia lui nişte răzeşi înteţiţi, carii ţineau la pămînturile lor,
40 dreaptă avere întemeiată pe hrisoave domneşti. Orice pro-
357
.\
� -v ,
.. ...
[358]
punere din parte-i pentru schimb sau vînzare rămăsese fără
rezultat. Ce se întîmplă? într-o zi, ispravnicul ţinutului,
însoţit de o ceată de slujitori, aduse un plug şi, urmînd poron­
cilor ce primise de la Iaşi, ordonă a trage brazdă prin mijlocul
5 pămîntului răzeşesc, Boii pornesc, ferul plugului începe a
lăsa o brazdă neagră în urrnă-i, cînd dintr-un rădiu apropiet
se iveşte o româncă naltă, ce purta un copilaş la sîn. Ea
vine sumeaţă în faţa ispravnicului, depune copilul dinaintea
boilor şi zice: "De vreme ce aţi venit hoţeşte, ca să ne luaţi
10 moşia strămoşească, na! trageţi brazda peste copilul meu,
pentru ca să nu rămîie pe lume peritor de foame la uşele
străinilor! "
Toţi stătură încremeniţi!... afară de ispravnic, care
răcni înfuriat la slujitori să deie copilul în lături:
15 - Nu vă atingeţi de el, că-i amar de capul vostru!
strigă românca, şi în adevăr deodată se văd ieşind din rădiu
vro două sute de ţărani înarmaţi cu topoare şi coase. Ei
veneau răpide şi ameninţători cătră părintele ispravnic;
dar acesta, negăsind de cuviinţă a-i aştepta, îşi luă ceata
!O şi se făcu nevăzut: "La oarba! la oarba!" strigau românii
din urmă, rîzînd de spaima lui, şi astfel ei rămaseră stăpîni
pe moşia lor. .. pănă la anul viitor.
De pe atunci s-a răspîndit în ţară cînticul răzeşilor,
ca un semn caracteristic a timpului:
Frunză verde de scumpie,
Ard-o focul răzeşie l
Eu chiteam că-i boierie,
Şi-i numai o sărăcie 1!
Etc., etc.
Legăturile de familie erau în genere strînse şi bazate
pe sîmţirile de dragoste între soţi şi de respect din partea
copiilor cătră părinţi. (Respect manifestat zilnic prin sărutatul
mînii şi prin multe mici nuanţe în obiceiuri casnice, dispărute
astăzi din societate.) Căsătoria, considerată ca una din tai­
nele cele mai sacre ale legii creştineşti, se consolida sub
scutul credinţei, şi prin urmare multe menaj uri erau adevărate
modele de bună înţălegere, de bună purtare şi de bun trai.
1 Fragment cu mici modificări din Cînticul răzeşului, Poezii populare,
1866 p. 22' (vezi şi vol. III al ediţiei noastre, p. 256).
·358
[359]
r
Din nenorocire lesnirea [ructuoasă, cu care sfînta Dicasterie
din Mitropolie dezlega ce era legat de sfînta Biserică, a fost
principala cauză a multor dispărţenii din acea epocă. Alte
două cauze nu mai puţin importante au contribuit a ajuta
5 pe Dicasterie în traficul său: 1 - căsătoriile silite, după
placul părinţilor, fără nici o considerare pentru dorinţa
copiilor; 2 - disproporţia de educaţie ce exista între generaţia
femeiască şi acea bărbătească.
în adevăr, începutul civilizaţiei îl datorim sexului frumos
10 (termin foarte potrivit pentru damele societăţii de la 1828,
care au fost înzăstrate cu o frumuseţă proverbiaIă). Ele
mai întîi au primit o educaţie îngrijită în pensioanele din
Iaşi şi chiar în institutele din străinătate, învăţînd limbele
franceză şi germană, studiind muzica, deprinzînd manierele
15 europene, adoptînd costumele şi ideile nouă şi sîmţindu-se,
în fine, create pentru a fi regine, pentru a exercita o influinţă
salutară în societate, pentru a păşi triumfal pe calea unei
existenţe demne de calităţile lor fizice şi morale. Din contra,
tinerii, meniţi a deveni consorţii lor, erau crescuţi la şcoalele
20 greceşti a lui Govdala, Cuculi, Kirica, şcoale în care varga
şi chiar falanga serveau de mijloc de emulaţie pentru învă­
ţarea verbului tipto, tiptis ', Sîmţul de demnitate perso­
nală rămînea astfel ucis sub falangă; dar elevul devenea
elin desăvîrşit .
. 25 Afară de cîteva escepţii, acei tineri rămîneau în păturile
neştiinţei, precum rămîneau în antereiele orientale şi nu erau
în stare de a răspunde nici la visurile poetice, nici la aspirările
sufleteşti ale gingaşelor soţioare ce se videau aruncate în
braţele lor prin o absolută autoritate părintească. Din această
30 nepotrivire de idei şi de simţiri năşteau o mie şi una de scene
displăcute, pe care sfînta Decasterie le exploata în beneficiul
ei. Dispărţeniile, ajunse astfel la un grad de necesitate socială,
se înmulţeau, şi au mers tot înmulţindu-se, mai cu seamă
după întoarcerea în ţară a tinerilor crescuţi în străinătate.
35 Sub o aparenţă de imoralitate, societatea îşi lua nivelul
său moral; căci inteligenţele dezvoltate prin o educaţie
egală şi inimele deopotrivă sîmţitoare se apropiau, şi pe
ruinele căsătoriilor silite formau nouă, libere şi trainice
legături.
40 1 Eu fur, tu furi (grec.).
359
.�
[360]
IV
în privirea socială, spectaculul nu era mai puţin cu­
rios [ ... J
Confortul consista în îmbelşugarea camerei şi a gerghi-
5 ntlui cu feluri de mezelicuri, dulceţuri, vutce etc., toate
fabricate în casă, sub privigherea cucoanelor gospodine,' căci
pe atunci gospodăria, deşi cuvînt slavon, exprima Însă o
calitate ce făcea gloria românilor. Luxul se manifesta prin
mulţimea servitorilor, mai toţi ţigani, prin scumpetea blanelor,
10 a şalurilor turceşti şi a hainelor de mătasă, prin frumuseţa
cailor ieşiţi din hergheliile ţării, prin eleganţa echipagelor
cu patru cai şi prin arnăuţii îmbrăcaţi în dulămi aurite,
carii din ostaşi domneşti ajunseseră a fi potiraşi, şi din potiraşi
slugi de paradă, acăţate dindărătul caleştelor.
15 Atelajul cu patru cai, faleturi, părea însă a fi o prero-
gativă a clasei 1, căci o cucoană din starea II, perrniţîndu-şi
într-o zi a ieşi la primblare cu faleturi, a produs un mare scan­
dal şi a păţit o mare ruşine. 1 s-au tăiat hamurile de la caretă
în mijlocul stradei.
20 După acest incident comic, se poate lesne întrevede a mul-
ţimea nuanţelor distinctive ce existau între diferitele clase
ale societăţii, nuanţe în gesturi şi întonări protectoare din
partea celor mari cătră cei mai mici, nuanţe în alegerea
locurilor şi a persoanelor la baluri, acei din starea 1 dănţuind
25 împreună în fundul salonului, iar ceilalţi lîngă uşă, în sunetul
asurzitor a lăutari lor sau a muzicei militare; nuanţe în pro­
prietatea lojelor de la teatru, boierii mari ocupînd esclusiv
rîndul numit bel-etage ; nuanţe comice, însă caracteristice chiar
în purtarea, în convorbirea şi în corespondenţa unora cătră
30 alţii.
Aşa, de pildă, un boierenaş de starea III săruta poala
antereului unui logofăt mare; boierul de starea II îi săruta
peptul, iar cei deopotrivă în ranguri se sărutau pe barbe.
Cel mic sta în picioare, cu giubeua strînsă la pept şi într-o
35 postură umilită dinaintea logofătului; altul, ceva mai căftănit,
se punea cu sfială pe un colţ de scaun după mai multe îndem­
nări quasi poroncitoare; altul avea dreptul de a şedea pe jîlţ,
şi altul pe divan. Cel mic, adresîndu-se cătră puternicul zilei,
îi zicea: milostive stăpîne, măria-ta, luminarea-ta,' altul între-
40 buinţa cuvintele greceşti: evghenestate, eclambrotate, file etc.,
360
[361]
la care magnatul răspundea: arhonda, [răţică, sau mon cher,
după persoane. Cel mic scria celui coborît cu hîrzobul din
cer: sărutîndu-ţi tălpile, sînt al măriei-tale preaplecai şi
supus rob şi i se răspundea cu un al d-tale gata; iar formula:
S al d-tale ca un frate se uzita numai între egali. Chiar damele
aveau un vocabular ad-hoc, cele mai mici în ranguri dînd
celor mai mari titlul de cucoană şi primind în loc un simplu:
kera mu.
Pe lîngă aceste nuanţe, care împestriţau tabloul relaţii-
10 lor sociale, mai erau şi altele nu mai puţin comice şi ridicule,
precum forma şi proporţiile calpacelor boiereşti, numite şlice
sau işlice, precum prerogativa de a să închina pe la icoane şi
a lua naforă la biserică înaintea tuturor (trufie grotescă chiar
în locaşul lui Dumnezeu, unde toţi oamenii sînt deopotrivă),
is precum dreptul de a fi ras pe cap şi la ceafă de bărbier-başa,
bărbierul domnesc, precum obiceiul oriental de a fi rîdicat
de subsuori pentru a sui scările, precum favoarea, adeseori
scump plătită, de a lua dulceţi, de a bea cafea turcească
si de a fuma ciubuc la curte! etc. etc.
20' Mărimea şlicelor, care de-abea se ţineau în echilibru pe
creştetul boierilor, arăta înălţimea rangurilor; aşa unii pur­
tau calpace mici şi rotunde de pelcică de miel, alţii jumătăţi
de şlicuri cu fund verde de postav"; iar protipendiştii se
coronau cu oboroace atît de colosale, încît nu se găsea în
2S Iaşi rădvan destul de încăpător ca să conţie doi logofeţi
mari în costumul lor de paradă. Cînd o păreche de postelnici
se urca în aceeaşi caleaşcă, şlicele lor erau expuse a să turti
sub desele caramboluri ce făceau între ele pe stradele podite
cu grinzi de lemn", şi, pentru a le feri de o deformare inevi-
30 tabilă, bieţii boieri se îndemnau a rămînea numai în fesuri,
asezînd baloanele lor pe banca de dinainte a trăsurei. Nimic
nu putea fi mai comic decît acea sintrofie de capete fără
şlice şi de şlice fără capete.
De pe timpul acela a rămas cîteva fragmente de un
3S cîntec poporal:
Ciocoiaşul, boier mic,
Poartă şlic cît un mirtic.
Evghenistul oboroacă
Unde şoarecii se joacă ... etc.
40 1 Vestitul Barbu Lăutarul a purtat toată viaţa asemenea şlic [V.A.].
Z Din această cauză stradele se numeau poduri [V.A.].
361
,., .
.. �
[362]
Precît dar damele societăţii prezentau aspectul unui
buchet graţios, elegant, seducător, pe atît consorţii lor formau
un grup, asupra cărui Orientul şi, mai bine zicînd, Fanario­
tismul suflase o ceaţă bizară. Precît ele, cu spiritul dizvoltat, cu
5 inima plină de aspirări frumoase, străluceau de luciul civi­
lizaţiei, pe atît ei rămăseseră acoperiţi de vechea rugină.
Crescuţi în idei de mîndrie boierească, victime acelui sistem
fanariot de corumpere, care avea drept ţel şi efect degenerarea
românilor, nimicirea demnităţii personale şi stingerea sîm-
10 ţului de patriotism în sînul lor, ei nu puteau înţelege progresul
omenirii, decît ca o păşire pe calea averii şi a onoare lor.
Trist rezultat a influenţei unui şir de guverne bastarde, care
de un secul se abătuseră ca nişte corbi hrăpitori, ca nişte
omizi otrăvitoare asupra ţărilor noastre. Orientul ne trimitea
15 ciuma, Fanarul ne adusese cangrena morală, mai fatală
decît toate epidemiile ucigătoare, şi din acea cangrenă se
născu Ciocoismul, se născu umilirea servilă, se născu ambitia
egoistă şi toate celelalte stafii funeste, care şi pănă astăzi
există pintre români, deşi însă acum tupilate şi ascunse.
20 Ciocoismul îndemna a fi mare cu cei mici şi mic cu cei
mari; el avea obraz de săftian, după vorba românului ;
primea zîmbind insulte cît de grave şi chiar palme, fără a
sîmţi nevoie de vreo satisfacere. Acele palme se spălau cu
apă din ibric; căci duelul, întrodus în societate de tinerii
25 crescuţi în Germania şi Franţia, inspira o groază salutară ce
nu-i da drept de împămîntenire. Ciocoismul bine exercitat
îşi da însuşi diplomă de ischiuzarlic (dibăcie), servind de
treaptă spre acăţare, şi atît de puternic el rodea sămînţa
bună din inimă, cît devenise din înjosire o înălţare, din ruşine
30 o fală. Mulţi erau carii declarau în gura mare că sînt ciocoi
de casa cutărui boier mare ... şi mulţi îi pizmuiau!
Politica ciocoismului consista în fervent a adorare a numelui
împăratului rus, în vizite dese la consulat, în ambiţia de a juca
vistul sau preferanţul cu d-l consul, spre a cîştiga nu banii,
35 ci protecţia lui. Iar mica opoziţie compusă de cîţiva compe­
ţitori la tron, adresa în taină memoare la Petersburg sau
jalbe la Poartă, cerînd intervenţii străine; zic în taină, căci,
dacă manoperele sale parveneau Ia urechea domnească, în­
treaga opoziţie era trimisă la monăstire spre pocăinţă. Ser-
40 vilitatea, ciocoismul, sub mască de fineţă diplomatică, făcuse
din Camera deputaţilor anticamera domnului, compusă din
362
[363]
T
reprezentanţi devotaţi orbeşte guvernului. Aleşi prin varga
magică a corumperei electorale, ieşiţi din urne prin un nămol
de decrete de boierii, şi de rînduiri în slujbe, clociţi sub o
atmosferă de intrigi, de promiteri, de ameninţări şi de hatîruri,
5 ei deveneau umiliţii sateliţi a tronului şi, bun sau rău, folo­
sitor sau păgubitor ţării, ei votau cu entuziasm tot ce li se x
prezenta de sus. Apoi, cuprinşi de recunoştinţă, adresau
acte de mulţămire Părintelui Patriei", pentru patrioticeasca
sa oblăduire, hărăzindu-i drept recompensă, pe lîngă lista
10 civilă, şi economiile budgetului anual, ofrandă depusă pe
altarul Pa triei!
Sărbarea cea mai solemnă pentru ciocoism era ziua sf.
Necolae, ilustrată cu ceremonii la curte, vizite oficiale la
consulat, Te-Deum la Mitropolie, sunări de muzică militară,
15 discărcări de tun (exista numai unul), bal mare la palat şi
luminaţie în oraş. Pe strade se înălţau transparente cu portre­
tul-caricatură a împăratului; iar pîmprejurul lui ardeau cu
palalaie balerce de păcură şi sunau din cobze bande de lăutari.
Cît pentru vreo serbare naţională nici nu se pomenea;
20 căci simţul de naţionalitate, pentru cei mai mulţi, amorţi se de
tot, şi pentru un mic număr de patrioţi nu se întindea mai
departe decît pănă la hotarele ţării. Stranie preface re a lucru­
rilor, stranie schimbare a oamenilor! Cine ar crede, privind
ţara de astăzi, că acum treizeci de ani, o mare parte din ideile,
25 sîmţirile şi principiile moderne, care au prins rădăcină adîncă
în societatea noastră, erau litere moarte, ba chiar lipseau
şi cuvintele din limbă pentru exprimarea lor, aşa:
Onestitatea nu găsea un substantiv analog în jargonul ce
se vorbea, cuvîntul omenie (om de omenie) fiind despreţuit
30 ca un termin uzitat pintre ţărani. Un om onest se zicea pe
greceşte timios sau om de treabă... de care treabă?
Amorul propriu era poreclit jilotimie şi prin o bizarerie
limbistică, mita sau ruşjetul rusesc se chema jilotim.
Onorul... cinste!
35 Gloria ... slavă!
Libertatea ... slobozenie!
Românismul avea un înţeles insultător pentru tagma ev­
ghenistă, căci o apropia de clasa locuitorilor de la ţară: "Ro-
1 Titlu oferit din linguşire de Obşteasca Adunare domnitorului Mihai
-46 Sturza.
363
[364]
I
.;
I
! i
I
mân e ţăranul, eu sînt boier moldovan", declamau cu mîn­
drie elevii lui Cuculi si Chiriac.
Unirea ? .. Un vis' nevisat încă de mme.
Independenţa? Alt vis îngropat în mormintele lui Şte-
5 fan cel Mare şi Mihai Viteazul.
Egalitate, libertate? Utopii ieşite din sînul Goliei şi me­
nite a duce pe utopişti iarăşi în Golia, dacă ar fi existat
asemene vizionari.
Şi precum sacrele principii de drepturile şi îndatoririle
10 omului în societate zăceau sub pîcla ignoranţei, asemene şi
limba şi literatura şi artele frumoase se resîmţeau de influ­
enţa pîclei. Barbaria turcească, corumperea grecească şi de­
sele ocupări ruseşti Iăsară urme deplorabile în moravurile
şi în spiritul societăţii şi caracterul ei român dispăruse pre-
15 cum dispare pămîntul sub zăpada iernei. Soarele României
era palid şi fără căldură naţională! Limba, păstrată cu sfin­
ţenie de străbunii noştri şi de popor, devenise un tutti [ru­
tti, împestriţat cu vorbe greceşti, turceşti, ruseşti şi franceze.
Sub domnirea paşalelor ea se corcise cu ogeaguri, cu calem:
20 gii, cu taclituri, cu muchelefuri, cu chefuri, cu temenale, cu
huzmeturi etc.; sub fanarioţi se în cu scrise cu evghenii, cu
filotimii, cu takismata, cu englendisiri, cu aporii, cu filo to
heri, cu istericale, cu baclavale, cu arhontologii, parigorii etc.
în fine, studiul limbei franceze întrodusese în biata limbă
25 nenumărate cuvinte terminate în arisit: amorarisit, mena­
jarisit, amuzarisit, pretindarisit, perfecţionarisit, constituţie­
nalizarisit etc.
Un adevărat român rătăcit în societate pe atunci rămî­
nea cu gura căscată şi se putea crede transportat într-o lu-
30 me cu totul străină sau mai bine în turnul lui Babel. Ce pu­
tea fi dar literatura unui asemenea timp?
Pe la începutul seculului s-a ivit în Moldova o pleiadă de
poeţi, carii au lăsat urme adînci în memoria contimpuranilor.
Acea pleiadă compusă de: Tăutu, Conachi, Beldiman, BăI-
35 şucă, Pogor, Bucşănescu etc., toţi boieri şi feciori de boieri,
erau înzăstraţi cu învăţăturile clasice ale limbelor: elină,
latină şi franceză. Ei se îngîna seră cu imaginile poetice ale
mitologiei antice şi primiseră totodată reflectul depărtat a
ideilor volteriane, pe care revoluţia cea mare din 1793 le răs-
10 pîndise în Europa; însă distanţa nestrăbătută ce exista în­
tre patria lor şi izvorul acelor idei, precum şi mai cu seamă
364
...,-
I
[365]
...,-
I
poziţia lor socială îi opriră de a să pătrunde de principiile
radicale ale Franciei. Spiritul lor lua deci o altă direcţie;
el se îndrepta cu tot focul tinereţei pe cîmpul înflorit al
poeziei, cîmp ce îi ducea în templul amorului.
5 în curînd Moldova fu inundată de satire, cîntice amoroa-
se şi elegii, în care dumnezeii mitologiei şi mai cu seamă A­
frodita ocupau locul cel mai important, precum în poeziile
franceze de la aceeaşi epocă. Acele stihuri descriau în caden­
ţe lungi jalnica stare a inimelor şi chiar, sub forma de acrostihe
10 indiscrete, publicau numele zinelor adorate.
Satirele erau foarte mult gustate, căci ele corespundeau
cu natura spiritului rîzător al românilor; dar, mai presus
de toate, cînticele de lume erau bine primite, fiind cîntate
de lăutari la mese, nunţi, petreceri prin grădini şi vii.
15 Pe atunci breasla lăutari lor dobîndise o mare însemnă-
tate, căci fiecare boier ce poseda suflete de ţigani avea şi
banda sa de muzicanţi deprinşi a suna din viori, din cobze
şi din naiuri; iar diversele bande se întreceau care de care
a compune melodii mai duioase pe versurile boiereşti şi a
20 scoate din pepturi ahturi mai prelungite, mai pătrunzătoare
în folosul dragostei stăpînilor. Lăutarii serveau de tainici
curieri a inimelor, căci declarările de amor se făceau prin
gurile lor; prin urmare un ah! sau un of! bine trăgănat plă­
tea pungi de bani şi adeseori înstărea pe fericitul ţigan, care
25 poseda pept sănătos şi răsuflare lungă.
Astfel era obiceiul! Să-I respectăm, ca unul ce a con­
tribuit la fericirea părinţilor noştri şi a păstrat, în lipsă de
tipar, producerile poetice ale generaţiei trecute. Acele pro­
duceri au patru caractere distincte şi se împart în: 1) Ctn-
30 tice de lume (poezii amoroase); 2) Epistole; 3) Satire şi 4)
Meditaţii filosofice; însă mai putem adăugi cîteva încercări
de soiul epic şi cîteva traduceri în versuri din autorii străini,
precum:
Plîngerea Moldovei sau Jalnica tragedie, poem compus de
35 Beldiman asupra revoluţiei greceşti de la 1821.
arest, tragedie de Voltaire, tradusă de Beldiman.
Henriada lui Voltaire, poem tradus de Pogor.
a parte din poemul lui Pope, tradusă de Conachi.
365
[366]
Epistolele Eloisei cătră Abeilard, traduse din Baur Lor­
mian, de Conachi ... etc., etc.
Toate aceste scrieri au meritul lor în privirea versifi,
cării şi a limbei, ades mlădietă cu mult talent; dar nu a pu-
5 tut exercita vreo influenţă salutară asupra gustului pentru
literatură în epoca de care vorbim fiind nerăspîndite în pu­
blic. Ele probează că pintre părinţii noştri existau spirite
cultivate distinse, ce simţeau nevoia de a-şi lua zborul in
sfera ideilor înalte, însă nu erau seduse de prestigiul gloriei;
10 căci lipseau mijloacele publicităţii. Poeţii scriau pentru mul­
ţămirea lor, precum diletanţii fac muzică în singurătate,
şi nu se îngrijeau de soarta manuscriselor. Consecinţa inevi­
tabilă a unei asemene nepăsări a fost perderea multor din
autografe, care după moartea autorilor au servit a acoperi
15 gavanoasele cu dulceţi. Cămara se îmbogăţea cu paguba li­
teraturei.
In adevăr, demnul de laudă Asachi se încercase a funda
o tipografie şi un jurnal: Albina românească, însă acea ti­
pografie zăcea în nelucrare din cauza lipsei de materie şi biata
20 Albină era condemnată a culege miere numai din florile grădi­
nei domneşti. Ii era oprit de a deştepta oPinia publică, care
pe la 1840 se prezinta în ochii guvernului sub forma unui mon­
stru ameninţător; dar îi era permis şi chiar impus a relata
numai ceremoniile de la Curte şi de la consulatul rusesc.
25 In adevăr, Asachi publică din cînd în cînd cîte o cărtici-
că de învăţătură elementară pentru şcoale şi cîte un calendar
la începutul fiecărui an; dar şi in acele publicaţii inocente
el se găsea constrîns de asprimea unei cenzuri neinteligente.
Foarfecile cenzurei ţineau locul spadei lui Damocles dea-
30 supra capului fiecărui autor.
Dezvoltarea ideilor şi purificare a gustului literar se re­
sîmţeau dar foarte amar de sistemul apăsător al guvernului,
şi avîntul scriitorilor îşi frîngea aripele, lovindu-se de indi­
ferinţa publică ca de o stîncă. Bătrînii nu citeau decît vieţele
35 sfinţilor; iar tinerii nu citeau nimic, despreţuind cărţile ro­
mâneşti, şi pintre acei tineri numai un Alexandru Hriso­
verghi şi un Costachi Negruzzi:
rari nantes in gurgite vasta 1
1 "Cîţiva naufragiaţi plutind în vastul abis" (lat. - sfîrşitul versului
40 118 din Virgil, Eneida, cartea 1).
366
"'
f
[367]
m
se băteau cu mîna pe frunte, zicînd cu desperare ca Chenier
în ora morţii lui: Et pourtant je sens que j' ai quelque
chose la J1
v
5 Tabloul de mai sus va părea poate depins cu culori cam
mohorîte. Societatea este prezentată sub o lumină puţin fa­
vorabilă; timpul este arătat cu un nămol de defecte şi de
ridicule. E drept, prin urmare, să examinăm şi părţile avan­
tagioase ale tabloului, pentru ca să ne facem o idee exactă
10 de epoca părinţilor noştri, epocă interesantă, de care ne ţi­
nem noi înşine prin legături intime".
Am pretins că pănă la 1840 şi chiar mai încoaci cu
cîţiva ani, ideile şi principiile moderne înrădăcinate astăzi la
noi nu pătrunseseră încă în ţară, că societatea purta sigiliul
15 oriental, că spiritul şi inima se luptau şi amorţeau sub su­
flarea otrăvitoare a fanariotismului, că precum guvernul nu
1 "Şi totuşi, simt că am ceva aici!" (fr. - Poetul Andre Chenier, care
a fost decapitat, rosteşte aceste cuvinte înainte de execuţie, referindu-se la
capul său.)
20 2 Un bătrîn înţelept cu care vorbeam cîteodată de starea de înapoiere
a timpului trecut în comparaţie cu progresul timpului prezent (pro­
gres ce-l numea pripit), îmi zicea prin o z îmbire malicioasă :
"Nu zic ba, pe vremea mea erau multe rele; oamenii se găseau cam
turcomeriţi, procopsiţii nu umpleau uliţile ca în ziua de astăzi, nu se striga
25 în gura mare: liberta, egalita, ke ta lipa, precum strigă irozii la sărbătorile
Crăciunului; dar cum se face că pe atunci, cu slabele mijloace de care dispu­
nea ţara, cu un budget de nouă milioane de lei vechi numai, toate lefile şi
pensiile erau plătite regulat, toate cheltuielele statului se găseau acoperite
la sfîrşitul anului, şco alele şi spitalele se ţineau în bună stare, în Iaşi se
30 înfiinţau o academie şi o şcoală de meserii, prin oraşele din provin ţii se
deschideau stabilimente de învăţătură publică, stradele se paveluiau, se
luminau cu finare : pompierii se organizau pretutindenea în cea mai bună
orînduială, poduri de peatră se clădeau peste rîuri, de pildă cel de pe Bahlui
şi cel de la Docolina, soşele foarte bune se croiau de-a lungul ţării cu măsuri
35 economicoase etc. Şi cu toate aceste, deşi noi eram ruginiţi, deşi sameşul
visteriei ţinea întreaga contabilitate a statului pe o simplă coală de hîrtie,
nici un deficit nu se ivea la sfîrşitul anului, ba încă rămînea un prisos, pe
care boierii deputaţi îl prefăceau în prinos pentru vodă? Astăzi lumea s-a
civilizat mult, e adevărat, veniturile ţării s-au mărit peste măsură, şi însă
40 nime nu-i plătit la vreme şi deficitul budgetului a ajuns a fi spăimîntător ...
Pentru ce? Ştii pentru ce? pentru că lumea nouă e ameţită de teorii, cînd
lumea vechea avea strnţul practic, ce se dobîndeşte la şcoala esperienţei, iară
nu la acele din străinătate" [V.A.].
367
..
..
1
t
I
\
1
\
[368]
avea altă ambiţie decît aceea de a fi bine văzut la Petersburg,
asemene boierimea nu avea altă preocupare decît a fi bine
văzută şi protegeată de guvern.
Am spus că generaţia stătută era înţelenită în vechiuri-
5 le datine şi privilegiuri, fără nici o dorinţă de a ieşi vrodată
din cercul lor; vom adăugi că tinerimea ce reprezinta viito­
rul ţării nu avea nici o insămnătate, nici o aspirare, nici o
iniţiativă şi negreşit ea ar fi rămas perdută în hăugaşul tre­
cutului dacă unii din părinţii noştri nu ar fi avut ideea de
10 a-şi trimite copiii la universităţile din Francia şi Germania.
Această idee providenţială, acest act revoluţionar,
putem zice, a deschis porţile României la toate reformele
civilizătoare ce au năvălit la noi şi s-au împămîntenit cu o
răpejiune fără exemplu în oricare altă parte a lumei. Să fim
15 drepţi şi să ne închinăm cu respect şi recunoştinţă dinaintea
memoriei părinţilor. Ei prin traiul lor păreau a face parte
din seculul XVI, dar au avut meritul sublim de a introduce
în Patria lor un secul de progres şi de regenerare, seculul
XIX, adus din străinătate prin copiii lor. Glorie şi onor
20 părinţilor noştri! Ei au pregătit viitorul, un viitor plin de
frumoase promiteri, care s-au realizat în parte, şi din care
se bucură generaţia de astăzi.
Acei oameni venerabili au undit în inima lor cea mai
sublimă aspirare: căci ei păstrau cu sfinţenie în fundul inimei
25 calităţile moştenite de la străbuni şi neatinse de cangrena fa­
nariotismului. Pentru acei boieri demni, ţara, numită moşie,
era cel mai scump odor, cea mai sacră avere strămoşească.
Demnitatea lor personală îi ţinea pe picioare şi ameninţă­
tori în faţa puternicilor intriganţi de la Fanar, simţul lor
30 de naţionalitate îi făcea a plînge, privind înjosirea Patriei
lor, căzută din culmea gloriei la rangul de un simplu paşalîc.
Respectul lor pentru persoana împăratului Rusiei era
izvorît din recunoştinţă, căci Rusia pusese capăt domnirii
fanarioţilor, ea reînviese tractatele vechi ale ţărei cu Turcia
35 şi dotase România cu o constituţie mult mai liberală decît
ale imperii lor vecine'. Ei au fost singurele coloane rămase
a timpului naţionalităţii noastre; pe fruntea lor venerabilă
aurora viitorului reflecta razele sale; însă amar de naturele
1 Regulamentul Organic.
368
[369]
alese, de inteligenţele nerăbdătoare care trăiau în aştepta­
rea acelui viitor depărtat!
C. Negruzzi a fost una din acele naturi.
Crescut în ţară sub privigherea părintelui său, el îşi dez-
5 voltă spiritul, îşi înmulţi cunoştinţele prin cetirea autorilor
clasici, atît elini, cît şi francezi, şi de la sine se înfrăţi cu şcoala
romantică, a căreia şef era Victor Hugo. O oprire destul de
lungă în Basarabia şi Rusia de sud, punîndu-l în relaţie cu
vestitul poet Puşkin, gustul său pentru literatura modernă
10 se afirmă încă mai mult şi, ca prin un efect magic, el se trezi
deodată cu o avere bogată de idei nouă, de poezii armonioase
şi de stil curat românesc. Avea, sărmanul, o comoară, şi nu
se putea bucura a o împărţi cu nime, căci împrejurul său
nime nu era în stare să o preţuiască la adevărata ei valoare.
15 Efect curios a legei de contraste! efect natural a siste-
mului de opresie! Pe cînd stilul general arlechinat cu gre­
cisme, slavonisme, francisme, mirosea a biurocraţie, mode­
lîndu-se pe fraza stereotipă de aşa precum şi în urmarea celor
mai sus pomenite; pe cînd poezia lîncezea în versuri trăgănate
20 de 16 picioare şi şchiopăta sub forma de ode linguşitoare cătră
ministru, domn şi împărat, C. Negruzzi traducea cu o măie­
strie artistică baladele lui V. Hugo şi minunata poezie a lui
Puşkin: Şalul negru. Limba lui era corectă, versificarea ar­
monioasă şi traducerea demnă de original.
25 Pe cînd clerul ţinea într-o mînă discul drăgălaş şi în cea-
laltă fulgerele afuriseniei, C. Negruzzi îndrăznea a scrie pe
Todirică, jucătorul de cărţi» şi să traducă, în colaborare cu
A. Donici, Satirile prinţului Antioh Cantimir", în care se gă­
sesc pasage ca următorul:
\
I
I
'\
30
35
De vrei să fii episcop, c-o mantie vargată,
Înfăşură-ţi trufia, îţi pune lanţ de aur,
Sub mitră strălucită ascunde-ţi capul tău
Şi sub o barbă lungă stomahul îmbuibat,
Diaconul să meargă cu cîrja înainte.
Te-ntinde-ntr-o caretă şi tot blagosloveşte
În dreapta şi în stînga cînd eşti plin de venin etc.
1 Dacia literară, în care a apărut această nuvelă, a fost suspendată
după reclamarea clerului, şi C. Negruzzi a fost exilat [V.A.].
2 Volumul, apărut în 1844, la Iaşi, se intitula Prinţul Antioh Cantemir:
-i0 Satire şi alte poetice compuneri,
.369
., .
.. �
[370]
Pe cînd tradiţiile istorice căzusera in uitare şi faptele
glorioase ale strămoşilor noştri se perdeau în întunericul
ignoranţei, C. Negruzzi avu nobila dorinţă de a deştepta sîm-
1 ţul naţional prin poemul istoric: Aprodu; Purice. Acest
5 mic poem cuprinde tablouri de o rară frumuseţă şi se deo­
sebeşte atît prin armonia versurilor, cît şi prin o energie de
stil necunoscută încă pănă la dînsul. începutul e pastoral
şi incîntător:
10
Ciocîrlia cea voioasă prin văzduh se legăna
Şi-nturnarea primăverei cu dulci ciripiri serba,
Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat etc.
l'
L
Iară cu cît poetul întră mai afund in sujetul său, versul
devine oţelit, şi cînd descrie lupta de pe malul Siretului,
intre ostaşii lui Ştefan-vodă cu armia ungurească a lui Hro-
Y iot, poemul ajunge la înălţimea epică. în acel pasagiu poe­
zia descriptivă produce efecte de minune in ochii şi in auzul
cititorilor prin nechezarea cailor, prin zingănitul armelor şi
mai ales prin eroismul domnului. Se cunoaşte că nu fără
intenţie NegruztiColOra atît de viu tabloul său; lui ii plăcea
20 să puie in faţa tronului imagina sublimă a lui Ştefan, ca un
contrast amar; ii plăcea să arăte boierilor degeneraţi din
timpul său cum erau acei de pe timpurile vitejiei, carii, in
loc de a trăi in trîndăvie, ştiau să moară cu sabia in mină
pentru apărarea ţării. Aprodul Purice a fost o palmă dată
215 de trecutul glorios prezentului mişelit.
Pe cînd palatul domnesc era considerat ca un soi de tem­
plu, iară domnul ca un soi de Buda nefailibil, C. Negruzzi
avea curagiul a scoate la lumină imagina cruntă a lui
Alexandru Lăpuşneanu şi a spune boierilor un mare adevăr:
30 "Poporul e mai puternic decît boierimea /"
"Proşti, dar mulţi /" răspunde Lăpuşneanu vornicului Mo­
toc, in scena măcelului din palat, atunci cînd poporul adunat
la poarta curţii striga: "Capul lui Moţoc vremi" Acel răspuns
al domnului: "Proşti, dar mulţi 1" cuprindea in trei cuvinte
35 o adevărată revoluţie socială. Prin urmare nuvela istorică
fu rău văzută la palat, rău primită de boieri; însă ea îşi
dobindi pe loc rangul cel mai inalt in literatura română,
şi va rămînea totdeauna un model perfect de stil, de limbă
frumoasă, de creaţie dramatică şi de o necontestată origi-
40 nalitate.
3iO
[371]
Nu mai enumăr celelalte păcate ale tinereţelor, toate spi­
rituale, atrăgătoare şi plăcute ca păcatul; însă voi declara
fără nici o părtinire de veche amicie că valoarea scrierilor
lui C. Negruzzi, mare prin calităţile lor, se măreşte în pro-
5 porţie colosală cînd gîndirea mea se rapoartă la timpul de
sterilitate în care ele au fost produse. în anii de secetă
rodurile copacilor sînt mai cu seamă preţioase.
Bagajul literar al lui Negruzzi este mai puţin voluminos,
precum a fost şi acel a lui Prosper Merimee în Francia; însă
10 cîştigă în calitate ce-i lipseşte în cîtime. El zicea: "Mai bine
vreu un armasar arăpesc decît o herghelie tătărească" şi "decît
un cîmp de măcieşi, mai bine un singur trandafir". A vea multă
dreptate şi zicea un mare adevăr în limbagiul său original:
căci mai bucuroşi să fim de a poseda în bibliotecă un singur
15 volum de păcatele lui Negruzzi, decît o sută de tomuri a
unor literaţi păcătoşi.
Am asămănat pe Negruzzi cu Merimee în privirea cîtimei
operelor; acea asămănare o găsim şi în natura talentului şi
chiar a spiritului lor. Amîndoi aveau condeie de oţel mlă-
20 dios, cu care ştiau a cizela foarte fin limba de care se serveau.
Ei aveau deopotrivă simţul estetic în producerile lor şi po­
sedau acelaşi farmec de nara�rice întîmplare zilnică,
orice istorioară cît de neînsemnată, Negruzzi ştia să o pre­
zinte sub forme interesante, şi atît convorbirea lui variată,
25 cît şi tactul purtărei, modestia şi blîndeţa caracterului său
l-a făcut a fi mult simpatic contimpuranilor săi.
Ca om politic, deşi rolul lui nu a fost însemnat, e de ajuns
să amintim aici că fiind deputat sub domnia lui Sturza­
vodă, el a fost exilat de două ori la moşia sa Trifeşti de pe
30 malul Prutului, pentru crima neiertată că avea idei liberale
şi făcea opoziţie guvernului.
însă şi diversele posturi ce a ocupat, de la simplu diac
de visterie, post în care întrau întîi feciorii de boieri pe a­
tunci, pănă la postul de ministru de finanţe, şi cariera po-
35 litică erau contrare gustului şi tendinţelor sale literare. In
nămolul de dele, adunate împrejurul lui de şicana procese­
lor, în mijlocul lucrărilor seci de cancelarie, la care a fost
condemnat o mare parte din viaţă, el găsea timp a comite
plăcute păcate, colaborînd la toate foile ce se iveau pe ori-
-40 zonul literar. Astfel: Curierul de ambe sexele a lui Heliad,
Albina lui Asachi, Alăuta românească, Dacia lui Cogălni-
371
j .,
... � I
!_-----
[372]
ceanu, Progresul, România literară a lui Alecsandri, Lumina
lui Hîjdău şi chiar Convorbirile literare s-au ornat cu măr­
găritare ieşite din şireagul său. însuşi repertorul teatrului
naţional se îmbogăţi cu două piese originale, care au avut
5 mare succes pe scenă: Doi ţărani şi cinci cîrlani şi Muza de
la Burdujeni; această muză a rămas un tip în panorama
noastră socială. Aşadar, ca membru a societăţii, C. Negruzzi
a fost o individualitate marcată printre contimpuranii săi.
Ca om politic, a fost liberal într-un timp unde libera-
10 lismul era periculos, căci îl ameninţa exilul.
Ca om de litere, a fost, este încă şi va fi mult timp în
fruntea prozatorilor români.
Ca român cu simţul de adevărată naţionalitate, să-I lă­
săm însuşi a să exprima:
,I
I
I
15
20
"Francez, neamţ, rus, ce firea te-a făcut,
Pămîntul tău e bine-a nu uita,
Oricui e drag locul ce l-a născut;
Eu, fraţii mei, oriunde-oi căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie
De-o şi hulesc cîţi se hrănesc în ea,
Corei venetici! ... Dar oricum va fi, fie,
Eu sînt român şi-mi place ţara mea." 1
M irceşt t, 1 anuarie 1 8 7 2
1 Prima strofă din poezia Eu sînt român ... , publicată de C. Negruzzi
25 pentru întîia oară în România literară, în anul 1855.
[373]
r
I
PROSPER MERIMEE
1
Pentru cine apreciază frumuseţele literaturei franceze,
pentru cine înţelege calităţile stilului şi fineţa spiritului,
5 moartea celebrului autor Prosper Merimee e considerată ca
un foarte trist eveniment, ca o perdere importantă pentru do­
meniul literelor. Iară cine a cunoscut personal pe acest băr­
bat eminent prin ştiinţele filologice va regreta nu numai pe
literatorul distins, pe filosoful amabil, dar şi pe unul din cei
10 mai adevăraţi reprezentanţi ai spiritului de conversaţie
franceză.
Bagajul său literar nu este voluminos; însă are mare
preţ în ochii amatorilor estetici de scrieri ce pot servi de mo­
del, precum: Colomba, la Venus d'Tlle, l'enleoement de la
15 redoute, le vase eirusque, les chroniques de Charles IX etc.
şi mai multe studii asupra literaturelor slave şi spaniole.'
El a fost cel întîi care a făcut cunoscut în Francia pe
celebrul Puşkin, traducînd diverse opere de ale acestui poet
rus şi a scris un şir de epistole foarte interesante asupra Spa-
20 niei", unde îi plăcea ades să călătorească.
Tot ce a ieşit de sub pana lui este cizelat cu măiestrie,
ca obiectele artistice ale lui Benvenuto Cellini; însă cine
poate spune talentul său de narator? cine poate descrie
fineţa observărilor spirituoase, care străluceau cu atîta pro-
25 fuzie şi atîta farmec în conversaţia lui! Eu am avut nor 0-
1 Ca: N. Gogol (1831), La litteralure el le seruage en Russie (1854). Les
arts en Espagne (1847), Don Quichotte el deux heritages ... (1850) ş.a.
2 Publicate în Reuue de Paris în 1840.
373
[374]
cirea de a-l cunoaşte în călătoria din Spania, la anul 1853,
şi a-l întîlni în mai multe rînduri, atît în Paris, cît şi la Can­
nes, unde-şi petrecea lunile de iarnă; şi dar găsesc de o plă­
cută datorie a spune compatrioţilor mei că Prosper Merimee
5 a fost unul din acele personage eminente din Francia care
s-a interesat mult la soarta României.
- România - zicea el - este acum ca o fetiţă de 12
ani, neformată încă; frumuseţa ei nu s-a dezvoltat, şi nime
nu o bagă în seamă. Lasă ca să mai crească, să agiungă la
10 epoca tinereţei, unde formele copilei se desemnă graţios,
unde calităţile ei fizice şi intelectuale se afirmă, unde fru­
museţa ia un caracter de splendoare regală, şi ochii lumei
se vor îndrepta cu admirare spre dinsa. Tot ce doresc pen­
tru România, este ca să aibă nu 12, dar 20 de ani!
15
II
După întoarcerea mea de la Maroc, înt rînd în Spania pe
la Cadix şi vizitînd Sevilia, Cordova şi Grenada, m-am dus de
am petrecut o lună de zile la Madrid în compania amicului
meu, marchizul de Bedmar. Inceputul iernei mă prinsese
20 în acest oraş şi mă îngrijeam în privinţa dificultăţilor du­
cerei mele la Paris; căci pe la 1853 călătoriile în Spania se
făceau cu deligenţe trase de cîte 10 şi 12 catîri, prin locuri
lipsite de orice confort. Mergînd deci ca să mă sui în deligenţă,
am fost prezentat lui Merimee, chiar în momentul cînd con-
25 ductorul ne chema pe nume, pentru ca să luăm locurile în
cupeu. Norocul făcuse ca să am de tovarăş pe autorul Co­
lombei, care se întorcea în Francia.
In noaptea aceea n-am preschimbat mai nici o vorbă
împreună, căci eram despărţiţi prin o matahală groasă ce
30 purta favoriţi englezi, favoriţi stacoşii, carii se rîdicau între
noi ca doi tufari ruginiţi de brumă. A doua zi dimineaţă,
plecîndu-ne pe după acei tufari, am cercat a ne videa la
faţă şi am legat cunoştinţă.
- Cum ai petrecut noaptea? întrebă Merimee,
35 - Rău şi cald din cauza vecinătăţii, am răspuns arătînd
pe englez, care dormea horăind.
- Noroc că avem o asemenea sobă în cupeu, căci afară
frigul e aspru.
[375]
r:
I
- Aşa este, însă găsesc că soba ţine prea mult loc în a­
partamentul nostru.
- Ce vrei? Englitera a fost totdeauna o putere năvăli­
toare; dar acest trist adevăr nu ne poate opri de a dejuna.
5 Luat-ai ceva provizii de drum?
- Bedmar mi-a purtat de grijă; am cu mine un pati
rece si vin de Xeres.
� Bedmar îşi cunoaşte ţara şi nevoile călătorului în ţara
lui.
10 - Cum? Spania? ...
- Spania sună din ghitară, Spania dănţuieşte bolero şi
caciucia, Spania face pronunciamenturi, dar nu ştie a să
hrăni. în tot voiajul nostru, pănă la frontiera Franciei, nu
o să găsim decît ouă clocite şi pui oftigoşi prăjiţi cu unt de-
15 lemn de lampă.
- Untdelemn de lampă! Pentru ce nu untdelemn proaspăt?
- Pentru că aşa e gustul spaniol. închipuieşte-ţi că un
amic al meu, consulul de la Alicante, neputînd a să deprinde
cu gustul naţional, a scris la Marsilia de i-a trimis două ba-
20 lerci de untdelemn de Provence, foarte limpide şi bun; fiind
însă că avea o prea mare cîtime, el a încunoştiinţat amicilor
săi spanioli din oraş că voia să se desfacă de una din balerci.
Amatorii alergară îndată din toate părţile, dar se întoarseră şi
mai iute îndărăpt, fără a cumpăra untdelemnul, pentru că-I gus-
25 taseră şi-l găsiră fără arom ... adică fără iz de lampă ... Ami­
cul meu se consultă cu colegul său, consulul englez, şi după
sfătuirea acestuia el desfundă una din balerci şi o espuse la
soare în timp de două săptămîni; apoi invită din nou pe
amatorii indigeni ca să guste marfa. Perfect! strigară ei cu
30 entuziasm, şi umflară balerca pe sus... Adevărul este că
untdelemnul nu mai era bun nici chiar pentru lămpi, dar
căpătase izul local... Astfel este patria lui Cid Campeador
în privirea gastronomică! însă ca o mulţămitoare compen­
sare o să auzim tot drumul nostru sunetul castanietelor. ..
35 îţi plac castanietele?
- îmi plac, cînd ele sint mişcate de o frumoasă fiică a
Grenadei.
- Mie-mi produc o impresie curioasă...
- Care impresie?
-40 - Mi se pare că aud măselele spaniolilor clănţănind de
foame.
375
[376]
,-
l'
li
li
I
fi
I
începui a rîde cu hohot şi trezii pe englezul de alăturea.
Matahala privi în dreapta şi în stînga cu buimăceala unui
om ameţit de somn şi, văzîndu-ne ocupaţi cu dejunul, dete
semnele cele mai îngrozitoare de foame. îndată el scoase de
5 sub picioare o torbă plină de cărnuri fripte şi se puse a le
întroduce în gura lui, cu o metodă maşinală, înlesnind acea­
stă operaţie gastronomică prin agiutorul unei mari butelci
de Madera.
Merimee îl admiră cîteva minute; apoi mă întrebă dacă
10 am fost la Grenada şi dacă am văzut familiile de gitanos
(ţigani) pe dealul din faţă cu Alhambra?
- l-am vizitat în vizuniile lor săpate în stînci şi am
observat o mare asămănare între dînşii cu ţiganii din România.
- Şi cu acei din Rusia, adăugi Merimee. Poetul rus
15 Puşkin i-a descris prea bine într-un mic poem foarte original,
pe care l-am tradus în limba franceză.' Am admirat mai
cu deosebire în el un cîntic ţigănesc plin de o energie sălbatică.
- Viol aduceti aminte?
- Dar; eroina poemului zice: arde-mă pe cărbuni; eu
20 voi muri fără a spune numele iubitului meu l etc.
- Cum? observai întrerumpîndu-l ; aceste versuri au fost
compuse de Puşkin?
- Negreşit l
- Vă înşălaţi, domnule Merimee : acesta e un cîntic
25 poporal de la noi. Iată versurile:
r
30
35
S76
Arde-mă, frige-mă,
Pe-un cărbune pune-mă!
De mă-i pune pe-un cărbune
Ibovnicul nu ţi-oi spune.
De mă-i bate cu o vărguţă
Peste ochi şi peste ţîţă,
Tot a-oi duce la portiţă
Să dau altuia guriţă.
De m-ăi bate cu gardul
Tot m-oi iubi cu altul.
Via-n vară înfloreşte,
Iar în toamnă cum rodeşte
Vine-un graur de-o ciupeşte.
1 Poemul Ţiganii.
[377]
Eu de ieri am înflorit,
Sînu-mi încă n-a rodit
Şi el arde-n foc cumplit 1 !
Merimee ascultă traducerea franceză acestei hore, apoi
5 zise zîmbind:
- Diable de Pouchkine! L-am admirat 15 ani cu un
giuvaer străin la gît.
Astfel conversaţia noastră se prelungi pănă la Paris
sub nasul englezului cu favoriţii morcovii. Poezia poporală
10 a românilor îl interesa foarte mult, căci el însuşi în tinereţe
compusese o colecţie de cîntice croate şi montenegrene pe
care le publicase sub titlul de Guzlo», şi găsea că în adevăr
poezia noastră cuprinde frumuseţe de un ordin superior.
- Graţie românilor, observa el ades rîzînd, nu mai cred
15 în simplicitatea proverbială a ţăranilor de la Dunărea.
III
În iarna trecută, pe la fevruarie, găsindu-mă la Cannes,
m-am dus într-o zi frumoasă cu soare să vizitez grădina
numită Jardin des Hesperides», Acea grădină, plîntată cu
20 portocali pe malul Mediteranei, merita deplin numele ei;
căci prezenta un aspect feeric prin sutele sale de copaci
acoperiţi cu poame aurite. Lumina soarelui poleia verdeaţa
frunzelor şi răspîndea pe frunte o culoare veselă care-ţi
fura ochii. Parfumul ce umplea aerul cald era îmbătător,
25 si vuietul lin al mărei avea un ce armonios, care încînta auzul
şi îndemna sufletul la o dulce reverie. în depărtare se întindea
albastrul valurilor pănă sub insula Santa Margarita şi se
zăreau cîteva barce, lunecînd cu o mişcare nesîmţită. Eram
în cele mai bune condiţii de trai plăcut: soare luminos, natură
30 înflorită, cer senin, mare admirabilă, şi mă preumblam cu
o vie mulţămire prin aleele parfumate ale grădinei. Deodată
zării pe o bancă un om palid, trist, suferitor, care se răsufla
1 Cîntecul se află în culegerea lui V. Alecsandri, Poezii populare (1866)
sub titlul Hora ţigănească (p. 334) ; vezi şi vol. III al ediţiei noastre, p. 360.
35 2 Apărută în 1852, este traducerea unei culegeri de cîntece populare
atribuită de Merimee unui Hianciant Maglonovici.
� Grădina Hesperidelor (fr.).
377
[378]
I
greu şi privea cu jale splendoarele naturei; era Prosper
Merimee !
Mă apropiei de dînsul; el mă cunoscu şi-mi zise cu o
zîmbire amară:
5 - Ce zici de mine, amicul meu? Nu ţi se pare că repre-
zint dragonul spăimîntător care în vechime păzea grădina
Hesperidelor? Priveşte în ce stare m-a adus boala de inimă
ce mă ucide de cînd nu ne-am văzut! Am să mor în curînd
în floarea. .. bătrîneţei!
10 - Nu crede aceasta, domnule Merimee, căci clima de
la Cannes face minuni cu bolnavii.
- Aşa spun doctorii, însă aştept minunea de mai mulţi
ani şi nu o văd venind.
Merimee petrecea toate iernele la Cannes, întovărăşit
15 de două surori engleze, care se devota seră lui cu o abnegare
admirabilă şi se îngrijeau de el ca de un copil. Ele ştiau să
ali ne suferinţele lui şi să-i susţie moralul cînd boala îl obosea
de tot. Adeseori am făcut partide de vhist cu acele misses
si cu iubitul lor bolnav în serile lunei lui fevruarie, si m-am
20 Încredinţat că suferinţele nu stinseseră cît de puţin bi·iliantul
spiritului său.
Într-o zi Merirnee îmi arătă o sabie de Damas cu litere
arabe încrustate pe lamă.
- Ştii să citeşti arăpeşte? mă întrebă el.
25 - Ba nu.
- Pune-ţi în gînd că nu am găsit încă pe nime care să-mi
explice această inscripţie, şi însă am mulţi amici carii se
bucură de renumele de orientalişti şi ţin cursuri de limbi
orientale la Sorbona. Păţesc şi eu cu sabia mea cum a păţit-o
30 sora regelui Ludovic-Filip cu o materie de rochie ce avea
de jur impregiurul poalelor un şir de cuvinte turceşti cusute
cu aur. Acea princesă se adresă la d-I C., profesor de limba
sanscrită, ca să aibă traducerea exactă a broderiei, şi el îi
răspunse că broderia conţinea un verset din Coran: "La Allah
35 illa Allah, u Mhamed rasul Allah !" adică: "Dumnezeu este mare
şi Mohamed e profetul său!" Doi ani în urmă un alt profesor
orientalist prezentîndu-se la Tuileries, princesa dorind a să
convinge de ştiinţele sale, îi arătă rochia sa favorită, şi noul
sapient, examinînd poalele, traduse pe loc cusuturile lor în
'10 modul următor: "Nime nu-i mare ca Ali, ginerele lui Mohamed,
nimic nu-i tare ca sabia lui Ali!" îţi închipuieşti mirarea
378
[379]
r
princesei! în fine, la un bal de la curte, ambasadorul turcesc
apropiindu-se de sora regelui ca să o salute, princesa îi zise:
- Domnule ambasador! n-aţi fost niciodată profesor la
Sorbona?
S - Niciodată, alteţă.
- Minunat!' Binevoiţi dar a-mi traduce inscripţia ro­
chiei mele. Ambasadorul citi hieroglifele aurite şi răspunse:
"Aceste litere însemnează: Abdalah, fabricant de materii
de mătasă la Brusa, alăturea cu geamia lui Osman".
10 Prosper Merimee ocupă în patria lui o poziţie înaltă:
el era inspector monumentelor din Francia, era senator, era
membru Academiei Franceze, era în legătură amicală cu
toate ilustraţiile artistice, literare şi politice, era iubit şi
apreţiat la palatul Tuileries pentru spiritul său, şi, cu toate
IS dignităţile sale, era ferit de defectul fuduliei, era simplu şi
afectuos în manierele lui, era serviabil şi încurageator pentru
tinerii literatori. El regreta mult de a nu putea întreprinde
un voiagiu în ţările noastre, se ocupa din cînd în cînd cu stu­
diul filologic allimbei române şi avea de gînd să scrie o diser-
20 tare asupra poeziilor noastre poporale; însă moartea l-a sece­
rat ca pe mulţi alţi contimpurani de ai lui, precum Lamartine,
Alexandre Dumas etc. ; şi el a închis ochii ca să nu mai vadă
cumplitele nenorociri care bîntuie de şese luni iubita lui
patrie!. .. 1
25 (1871)
1 Alecsandri se referă la dezastrele suferite de Franţa in timpul răz­
boiului cu Prusia din 1870-1871.
[383]
CRITICĂ
SATIRE ŞI ALTE POETICE COMPUNERI DE
PRINŢUL ANTIOH CANTEMIR
în sfîrşit, iată o carte bine alcătuită, bine tradusă şi
bine tipărită! o carte ce mulţămeşte mintea prin tablourile
5 satirice şi prin duhul filosofic care cuprinde; o carte ce
încîntă auzul prin armonia versurilor şi prin bogăţia stilului
adevărat românesc; o carte ce desfătează vederea prin frumu­
seţa formatului şi a tiparului: Satirile prinţului Antioh Can­
temir traduse din ruseşte de d.d. A. Donici şi C. Negruzzi,
10 şi ieşite de curînd la lumină la Cantora Foaiei săteşti.
Acele Satiri care au făcut atît vuiet în Rosia cu un veac
mai înainte şi care au fost atît de mult preţ uite şi sprijinite
de însaşi împărăteasa Elisaveta Petrovna, căreie au fost
dedicate; acele Satiri care zugrăvesc atît de viu şi lovesc
15 atît de aspru relele naravuri ... 1 acele Satiri care au dobîndit
autorului cinstitorul nume de Boileau al Nordului, trebuie
să fie primite cu atît mai mare entuziasm din partea românilor,
că prinţul Antioh Cantemir au fost însuşi român şi cu atîta
mai mare recunoştinţă că pare să fi fost scrise pentru veacul
20 nostru şi pentru noi!
Noi am tipărit în no. 4 al Foaiei noastre una din acele
satire frumoase, ca exemplu şi ca dovadă de geniul autorului
şi de vrednica de laudă nimerire a traducătorilor, dar şi cu
prilejul acest ii critici, găsim o mare plăcere a supune cetito-
25 rilor cîteva pasaj uri din ele.
1 Punctele de suspensie din articol marchează pasajele cenzurate în
Propăşirea.
383
[384]
în Satira 1, precum am văzut, Cantemir difaimă ignoran
clerului; .
în Sat. II arată pre boierul ce se făleşte cu slava străm
şească, ca cioara cu penile străine, şi care pretinde neconten
5 ranguri, slujbe şi chiverniseli .
. . . . . . . . . . Cantemir, cu toate că însuşi era prinţ şi feei:
de domn, dispreţuia pre acei nobili îngîmfaţi .
el înţălegea nobleţa aşa precum trebuie să fie, o "răsplat
10 a meritelor şi a vredniciilor personale", iar nu un drit să:
moştenit de la părinţi.
Dar să-I ascultăm mai bine pe dînsul vorbind prin orga
nul lui Filaret.
"EUGENIE
15
20
25
30
35
384
Dar, simt cîtă ruşine, cît de cumplit afront
E pentru noi boierii, cînd văd un prost ţăran
Ce poartă semnul muncei pe mînile-i asprite ... ş.c.I,
Cum au ajuns să fie în cele mai mari trepte,
Iar vechea mea nobleţă tînjeşte amărîtă!
Din vremea Olgăi încă avem strămoşi magnaţi;
De-atunce, pănă astăzi ei fură tot în slujbe, ...
Vezi diplomele mele, hrisoave, spiţe lungi;
}Iai jos decît namesnic nici un străbun nu am ... ş.c.l.
FILARET
Spune-mi, lăsîndu-ţi lenea, povara de oştean
Purtat-ai vreodată? Gonit-ai pre vrăjmaşi?
Asigurat-ai ţara lăţind a ei putere?
La masa judecăţii uitat-ai părtinirea?
Norodul uşurat-ai de dări, de asupriri?
Sporit-ai cu-al tău merit al statului venit?
Cu pilda ta-ndemnat-ai pre oameni la virtute,
Stîrpind prin sfaturi bune naravurile rele?
Ştii a-ţi păstra curate şi cugetul, şi mîna?
Nu-ţi sînt supărătoare a celor săraci lacrimi?
De eşti drept, nezavistnic, îndurător şi blînd,
De crezi că e ca tine fieştecare om,
Atunci cu bună samă poţi zice că eşti nobil,
[385]
lnţa
mo­
enit
.......-­
,
5
Poţi crede că cu Ector şi cu Ahil eşti rudă;
Cezar şi Alexandru şi toţi barbatii mari
Că-ţi sînt strămoşi socoate-i de-ţi plac şi de-i voieşti.
Dar nu te foloseşte de-ai fi chiar fiu de rigă
Cînd n-ai întru naravari d-un cîne osebire l"
eior
ată
,ăc,
'ga-
,1
'l
î
I
I
.r
Iată simtimenturi cu adevărat nobile; iată idei drepte
şi de care trebuie să se pătrundă tot acela ce vrea să fie
cunoscut de nobil. Dea Domnul ca aceste maxime sfinte să
se tipărească în minţile românilor şi ca boierii noştri să le
10 înveţe copiilor lor, o dată cu Crezul şi cu Tatăl nostru. La
sfîrşitul acestii sa tiri poetul face următoarea încheiere:
"Adam boieri pre lume nu a născut nici unul:
Doi fii avu, din care unul era păstor,
Iar altul în sudoare cu sapa se hrănea;
15 Şi Noe, cînd potopul a înecat pămîntul,
Scăpă plugari ca dînsul ce-avea naravuri bune;
Dintr-inşii toţi ne tragem" ş.c.l,
Voiţi să videţi pe ipocritul in toată făţărnicia lui, îl veţi
găsi în Satira III. El
20 "Cînd intră într-o casă se-nchină pănă gios,
Pre toţi îi salutează şi-ntr-un ungher se pune,
Plecindu-şi în gios ochii, grăind din vîrful limbii
Metaniile trage, păşeşte-ncetinel.,; ş.c.l.
25 El carne nu ia-n gură la mesele străine.
Nici vin nu vrea să guste, dar nu e de mirat;
Un gras clapon acasă întreg îl ospătă,
Spălîndu-I CU-Q butelcă de vin unguresc dulce.
Pre cei supuşi la pofte trupeşti îi ttnguieşte,
30 Deşi el pe subt gene cu ochi scînteitori
La sînul alb şi gingaş se uită pe furiş;
Eu însă-mi spun păcatul, nu mi-aş lăsa nevasta
C-un cuvios ca dînsul să facă cunoştinţă."
în această satiră găsim pre zgîrcitul, care
35 "Cînd vinde, este ieftin numai la jurămînt. "
Pre cheltuitorul desfrînat care
"De-a purure plăcerii deschide drumuri nouă."
885
.�
[386]
Pre curiozul limbut care din zori de zi
" ... aleargă, urmăreşte,
Ascultă ce să face prin case şi prin tîrg;
..,.-­
I
5
Apoi cînd novitale destule-au adunat,
întocmai ca o bute umplută cu vin nou
Ce ferbe, sfirîieşte şi dînd afară dopul
Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbuşeşte,
Asemene Meandru nu poate mistui
Nimic de cîte ştie.
Minciuna lui o crede adese însul el
........................ şi crede-n gîndul său
Că limbă n-ai în gură, eşti totul o ureche."
35
30
15 Pre linguşătorul tngiosi: care
"Păn' şi ce pute zice că are miros bun."
Şi, în sfîrşit, alte cîteva portreturi asupra căror Cantemir
au vărsat cu îmbelşugate colorul ridicolului.
Satira IV e adresată cătră muza poetului şi cu toate că
20 este o imitaţie despre Satira lui Boileau cătră muza sa, dar
se deosăbeşte ca şi celelalte prin idei ghimpoase şi prin versuri
bine întocmite, ce cuprind totodată şi îndreptarea autorului,
şi difăimarea naravurilor rele. însă bucata prin care Cantemir
s-au rădicat la cea mai naltă treaptă în arta Satirei şi prin
25 care s-au încoronat de laurele lui Pers, Iuvenal, Oraţiu şi
Boileau este Satira V.
E cu neputinţă a arăta naravurile în toată sluţia lor
si a descrie urmările betiei cu colore mai vii si mai fioroase.
iată un tablou a norodului prost în vreme 'de sărbătoare:
"Unii ameţiţi numai sc-mpedccă-n picioare,
Mergînd fără să ştie în care parte-aleargă;
în danţuri desfrînate alţi spulberă gunoi,
Pre trecători mînjindu-i, în glod se tăvălesc.
Uitînd ruşinea toată şi buna-cuviinţă,
Se dezgolesc de haine şi cu obrăznicie
Nu dau macar cinstire la sexul ruşinos.
Ici unul plin de drojdii păşeşte şovăind,
Cu capul se izbeşte d-un zid ce-i stă-nainte;
De sînge umple locul şi toţi de dînsul rîd.
386
[387]
..,...­
I
5
10
Iar dincolo un sfadnic se-ncaieră la pumni
Cu cine se-ntîlneşte; în luptă-şi scuipă dinţii
Cu vinul dinpreună, din gura-i puturoasă.
Cîntările cu chiot, strigările cu zgomot,
Păn' şi pe-un surd îl face să-i ţiuie urechea" ş.c.l.
Satira VI zugrăveşte defectele ambiţiei, necazurile şi
supărările la care ea este supusă şi din împrotivă mulţămirea
unei vieţi liniştite şi mărginită în gusturi simple .
.. Acela este numai ferice în viaţă,
Ce ştie a petrece în linişte şi pace,
Şi cu puţin ce are se află mulţămit!"
Satira VII ne arată neîngrijirea părinţilor la educaţia
copiilor şi ideea ruginită a unor bătrîni ce nu nădăjduiesc
nimic de la cei juni şi îi dispreţuiesc pentru că nu au barbe
15 albe.
20
25
30
35
..Cînd văd pe unul care ceaslovul nu mai lasă,
Biserica păzeşte, se-nchină, ţine postul,
Nu doarme cu nevasta şi duce lumînări,
Dar ia chiar şi cămeşa de pe un biet sarac,
De-i zic: « ascultă, frate, te rătăceşti cu mintea,
Mergînd pe astă cale în rai nu poţi să intri;
Iar dacă ai dorinţă ca să te mîntuieşti,
Dă înapoi aceea ce ai luat nedrept ».
Atunce l-a mea rîvnă el mînios răspunde:
� Nu-i treaba ta, băiete, să dai bătrîne sfaturi! I}
Şi bine zice omul; eu încă n-am ajuns
A iernii înturnare să văd de treizeci ori,
Şi nici un păr din capu-rni nu şi-a schimbat colorul;
Cum dar în aşa vrîstă să-ndrept eu barbe albe
Şi căzături cinstite ce poartă ochelari?
Aş răguşa zadarnic vrînd să le dovedesc
Că mintea-n om nu creşte cu lunile şi ani .
... Mulţi nătîngi în lume vor crede nencetat,
Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni!"
Această satiră e plină de sfătuiri înţălepte pentru cres­
terea copiilor şi de maxime filosofice pentru educaţia lor.
387
..
[388]
5
10
în Satira VIII poetul îşi zugrăveşte portretul său; el
ne spune însuşi cîtă cumpănire pune în lucrarea versurilor
sale.
..Ca nu defăimind aspru naravul acel rău,
Să dezvălesc că singur sint rău şi pătimaş."
Satiristul se aseamănă însuşi cu un hirurg cînd sloboade
sînge unui bolnav. "Văzut-aţi, zice el:
.................. Cu ce luare-aminte
La mina cea legată tot pipăie cercind
Să afle unde-i vina, apoi loveşte-ncet.
Păzind cu scumpătate ca rana să nu fie
Mai mare de cit trebui. Această ingrijire
Şi eu cind scriu la versuri intocmai imitez:
îmi pare că ieu sînge la dcmoralizaţi."
15 Aceste sînt satirile prinţ ului Cantemir! Numărul lor
e mic, dar cuprinsul şi meritul lor e mare. Ele, afară de însu­
şirile poetice de care sînt pline, au întreita cualitate de a
înfăţişa portret uri vii, de a lovi în naravuri cu tot duhul cel
mai iscusit al satirei şi, în sfîrşit, de a rosti maxime înţălepte
20 după care să se poată îndrepta societatea.
Celelalte poezii tipărite în acest volum sînt vro cîteva
ode în lauda ziditorului, vro două epistole, cătră prietini,
şi vro cîteva fabule şi epigrame, toate compuse după regulile
acestor deosebite soiuri de poezie şi cuprinzînd idei înalte,
25 naive sau şagalnice, fieştecare în feliul său. Pre aceste, domnii
traducători le-au pus în versuri rimate, şi isprava le-au fost
asemine deplină.
Volumul în întregime înformează o carte nepreţuită şi
vrednică de a deştepta interesul românilor; ea este îmbogăţită
30 cu portretul prinţului Cantemir, litografiat la Leipţig, şi cu
viaţa sa pe care d. C. Negruzzi au scris-o cu condei iscusit.
. Acum ne rămîne a vorbi de traducţie! Ea este foarte bine
ne merită în toate privirile; stilul e limpede, bogat şi înţăles ;
versurile sînt bine întocmite, armonioase şi vădesc că au
35 fost lucrate de doi poeţi; cadinţa lor e pretutindene plăcută.
Mulţămim deci domnilor traducători care au intreprins un
lucru atît de greu şi l-au desăvîrşit atît de bine; d-lor prin
aceasta au dovedit că versurile albe sînt foarte plăcute la
cetire cînd sînt bine lucrate (acest soi de versificaţie au fost
388
[389]
de neapărată trebuinţă la traducerea Satirilor, spre a nu se
depărta de compunere), şi că limba românească este o limbă
bogată, sonoră şi plină de frumuseţi originale.
D-nii A. Donici şi C. Negruzzi, cunoscuţi între români
5 prin compuneri literare, au adăogit prin acest uvraj un nou
stîlp literaturei româneşti; şi aceasta le va fi recunoscătoare,
atît pentru lucrul lor vrednic de laudă, cît şi pentru scoaterea
la lumină a unei scrieri minunate, alcătuită de un prinţ mare
şi înţălept, ce face cinste neamului său.
10 V. A •
. ' ...
. �
[390]
f I
I
MELODIILE ROMÂNEŞTI
Cu o nemărginită bucurie facem ştiut că o parte din
cele mai duioase melodii a poporului român au ieşit la lumină
Într-un Album foarte elegant, tipărit la Leopol! şi cuprin-
5 zînd 48 de arii de tot soiul: doine, hore, cîntice de lume,
cîntice hoţeşti etc.
Unul din compatrioţii noştri din Bucovina, un artist
de frunte, elev a vestitului pianist Chopin, d-l Şarl Miculi, pe
care societatea ambelor capitalii, a Moldovei şi a Valahiei, au
10 avut plăcere de a-l asculta şi a aplauda minunatul său talent,
este alcătuitorul şi totodată editorul acelui Album nepreţuit.
în voiajul ce au făcut, la 1850, În provinţiile noastre, d-l Şarl
Miculi, deşi deprins din copilărie cu armoniile evropieneşti,
totuşi s-au simţit cuprins de un adevărat entuziasm la auzi-
15 rea melodiilor poporale a românilor şi au şi hotărît a le
prescrie pentru ca să le scape de noianul uitării. Cu o răbdare
şi un tact de artist Înamorat de frumuseţile artei, el au ascul­
tat pe cei mai vestiţi lăutari din Iaşi şi din Bucureşti şi au
ştiut a deosebi ariile adevărat româneşti din mulţimea de
20 arii străine ce au năvălit de vro cîţiva ani la noi, trecînd prin
gurile şi instrumentele ţiganilor şi agiungînd la urechile
noastre Într-un hal de dihanie muzicală fără formă şi fără
nume.
Mulţămită fie dar d-lui Miculi din partea românilor pentru
25 fapta sa patriotică şi vrednică de toată lauda, căci, În mij-
1 Lwow.
390
[391]
r
I
locul grozavelor nenorociri ce au căzut ca un potop negru
asupra neamului românesc, acest neam au ştiut a feri de
înecare toate odoarele naţionalităţii sale, portul, limba, credin­
ţele, poezia, cînticele şi numele său atît de falnic! Şi oricare om
5 îi vine într-agiutor, oricare îi întinde o mînă frăţească pentru
ca să scoată în lumina soarelui acele nepreţuite odoare face o
faptă bună şi nobilă, o faptă ce merită recunoştinţa patriei.
Albumul d-lui Miculi are îndoitul merit de a fi întocmit
cu gust şi ştiinţă, şi mai cu seamă de a se ivi la vreme priin-
10 cioasă. Astăzi, cînd Evropa întreagă se ocupă de soarta
Prinţipatelor, cînd mai toate publicaţiile periodice tipăresc
articole interesante despre dînsele, cînd o mulţime de broşure
şi volumuri scrise în toate limbele iesă pe fiecare zi, tratînd
despre chestia Orientului şi, prin urmare, despre viitorul
15 României; astăzi, cînd ţările noastre au deşteptat nu numai
curiozitatea, dar şi chiar simpatia lumei; cînd oamenii poli­
tici cercetează istoria tractatelor încheietă între Poarta
Otomană şi Prinţipatele Dunărei; cînd economiştii studiază
izvoarele de avuţie a pămîntului nostru; cînd pictorii ilustrează
20 unele publicaţii cu o mulţime de desinuri ce înfăţişează
priveliştele cele mai pitoreşti a cîmpiilor, a munţilor, a ora­
şilor şi a costiumurilor româneşti; astăzi, zic, Albumul d-lui
Miculi e binevenit, căci aduce un contingent de mare preţ
la comoara cunoştinţilor Evropei în privirea naţionalităţei
25 noastre.
Pănă acum am fost, noi, românii, uitaţi şi neştiuţi de
lume; dar de la 1848 am început a ieşi din întunericul în care
eram cufundaţi, şi fraţii noştri de la Apus, şi toate naţiile
civilizate au îndreptat privirile lor în partea Răsăritului,
30 ca să vadă ce este acest neam românesc, rătăcit de două mii
de ani pe marginea Evropei! Revoluţia din Valahia, mişcările
din Moldova, ocupaţiile armiilor rosieneşti au tras asupra
acestor provinţii luare-aminte acelor care nu vroia să priceapă
importenţa acestor ţări neînsemnate în cumpăna politicei;
35 pe de altă parte, împrăştierea prin lume a exilaţilor de la
1848 au deprins urechile străinilor cu numele de român şi,
încet cîte încet, agiutaţi prin scrierile autorilor ce se înteresa
de soarta noastră, precum şi prin minunatele desi nuri a
d-lui Buke! şi alţii, românii au izbutit a ieşi puţin la ivală.
40 1 E vorba de pictorul Michel Bouquet.
391
[392]
I I
Chestia Orientului de astăzi ne-au scos cu totul la lumină,
şi acum sîntem un suget de studii interesante pentru Evropa ;
istoria patriei noastre, obiceiurile poporului, poeziile sale,
1 tot ce se atinge [de] naţionalitatea românilor au deşteptat
f curiozitatea publică; sîntem astăzi o naţie nouă, descoperită
de puţin timp, şi avem tot prestigiul noutăţei; trebuie dar
să ne arătăm evropenilor cu ce avem mai frumos şi mai vred­
nic de a-i interesa.
în Franţia, Germania şi Anglia poeziile noastre poporale,
10 traduse şi tipărite, au produs o mare plăcere şi au recomandat
/ cît să poate de mult geniul poetic a românilor. Nu rămîne
îndoială că melodiile noastre nationale vor dobîndi locul
ce merită în admirarea acelor ce 'preţuiesc frumuseţa origi­
nală a melodiilor poporale şi care ştiu a cunoaşte sufletul
15 unui neam în tainele acelor melodii.
Nu-mi este iertat mie ca să hotărăsc despre meritul şi
armonia cînticelor româneşti, căci poate aş cădea în prepus
de părtinire. Mărturisesc eu însumi că pentru mine unele
din melodiile româneşti, unele doine, unele hore, unele cîntice
20 de lume cuprind o lume întreagă de armonie dulce şi duioasă,
care îmi pătrunde inima de lacrimi; las dar să se esprime
asupra lor un om competent şi nepărtinitor, un pianist de
mare talent ce au petrecut cîţiva ani pintre noi, d-l Hanri
Erlich. Iată ce zice acest artist în prefaţa colecţiei de arii
25 româneşti ce au tipărit în Viena, la 1850:
"Strigătul de naţionalitate şi de drepturi egale au aflat
un răsunet puternic în poporul român carele lăcuieşte Valahia,
Moldavia, Besarabia, Bucovina, precum şi cea mai mare parte
din Transilvania şi Banat şi cîteva comitaturi din Ungaria".
30 "Ocupînd el singur un teritoriu [de] peste 5000 mile
patrate, poporul român prezentează un element naţional
compact, tare şi unit.
Am trăit mai mult de trei ani pintre acest popor. Am
avut prilej a-i învăţa limba, a-i cunoaşte obiceiurile, năra-
35 vurile şi ariile naţionale; şi fiindcă pămîntenii m-au încre­
dinţat că am nimerit bine caracterurile acestor melodii atît
de originale şi atît de interesante, cred că îndeplinesc o
datorie de recunoştinţă pentru priimirea favorabilă de care
totdeauna m-am bucurat lîngă români, contribuind din partea
40 mea prin publicarea acestei colecţii care este o probă mai
m�lt că naţionalitatea acestui popor se pronunţie curată şi
392
[393]
r
necontestabilă nu numai în limba şi datinile sale, dar încă şi
în muzica sa, care se deosebeşte de oricare alta cunoscută
pănă acum.
Negreşit, aceste arii se vor părea foarte curioaze la întăia
5 vedere pentru melodia lor cu totul originală şi cîteodată
sălbatică, pentru acompanimentul lor, carele uneori cuprind
acordurile cele mai capriţioase, cele mai bizare, şi alteori e
cu totul simplu şi chiar monoton.
Şi cu toate aceste nu ne sfiim de a spera că, cu cît îşi
10 va da cineva osteneala de a le giuca, cu atît va preţui espresia de
melanholie, dulce, şi dureroasă chiar, care se pronunţie
mai în toate ariile de cîntic ale românilor. Sînt în muzica
naţională a acestui popor de acele pasaj uri misterioase care
fac să se presimţă dorinţi înfocate şi ascunse în fundul in imei
15 şi care se manifestează prin plînset numai.
De altă parte, ariile de danţ răsună acea veselie nebuna­
tică, zgomotoasă, la care nenorocitul se aruncă cu totul în
aceste momente de plăcere.
Instrumentele ce întrebuinţază românii sînt: buciumul,
20 fluierul păstorilor, cimpoiul şi naiul. Sînt mulţi ţărani carii
mai gioacă şi din vioară, dar artiştii de acest instrument
se află mai cu seamă pintre ţigani, carii sînt adevăraţii muzici
a oraşilor. Aceştii se slujesc şi cu naiul, şi cu cobza, un soi
de mandolină cu coarde de metal, pe care le ating cu o pană.
25 Capul trupei esecută melodia pe vioară; naiul face să se
audă mai tare, în sunete ascuţite, pasaj urile cele mai pătimaşe ;
cobza ţine loc de bază, şi mai totdeauna e giucată de cătră
cel mai în vîrstă dintre artiştii ţigani, carele esecută pe acest
instrument acompanimentele cele mai grele cu o îndemînare
30 vrednică de mirat.
Pe aceşti lăutari îi Întîlneşti în toate sărbătorile; ei
poartă mai totdeauna haine orientale. Cînd cineva îi aude
esecutînd în chip serios şi melanholic, carele niciodată nu-i
lasă, ariile naţionale române într-o societate aleasă, adăogind
35 muzicei instrumentelor lor un cîntic plin de tristeţă, şi cînd
vede cineva impresia ce produce asupra auziturilor, atunci
pricepe că, deşi toţi românii carii au priimit o educaţie cît
de puţin îngrijită au luat manierile şi naravuri le societăţei
moderne, cu toate aceste sentimentul naţional există în
40 toată virtutea la dînşii şi pătrunde lustrul modelor străine.
393
[394]
Cît pentru caracterul şi ritmul muzical al ariilor române,
să cade să mărturisesc curat că este tot ce e mai greu de a
deprinde şi de a înţelege dacă cineva nu le-au auzit giucate
în ţară de cătră Iăutarii indigeni. Mă voi încerca însă de a
5 explica, pe cît se va putea, deosebit ele geniuri şi nuansele
cele mai caracteristice a muzicei naţionale române.
Ariile române se împart în doine sau balade, în cîntice
de lume sau romante, în cîntice de gioc sau hore si altele si
în marşuri antice naţionale. "
10 Baladele sînt arii vechi ale cărora cuvinte totdeauna
amintesc vreun suvenir istoric sau vreun roman de amor.
Ţăranii de la munte, carii sînt adevăraţii barzi români, cîntă
aceste balade cu un glas plîngător foarte lin, cu un muvementl
de muzică cu totul neregulat, stăruind asupra notelor de
15 cîntic şi iuţind pe cele de fantazie. Ei ştiu să deie acestor
arii o espresie de întristare visătoare, de un efect extraordinar.
Adeseori, cînd cineva umblă în munţii ţărilor române, aude
de departe un fluier care fluieră cu dulceaţă un cîntic de dor.
Atunci se opreşte fără voie ca dominat de un farmec necunoscut
20 spre a asculta mai mult timp aceste suspine ale muntelui.
Am întîlnit mulţi călători străini în ţările române carii,
nefiind deloc de şcoala romantică, mi-au mărturisit că aste
cîntice atît de simple şi atît de espresive le-au făcut o impresie
mai vie şi mai adîncă decît toate gambadele muzicale ce
25 se aud azi în sale le de conţert şi de teatru şi care sînt priimite
cu aplaude frenetice.
Cînticele de lume (romansele) sînt melodii făcute pe
poezii mai nouă şi au mai tot acel caracter ca al baladelor.
Ele se deosebesc de balade în aceea că, giucate cu un muvement
30 mai iute, ele slujesc asemine ca arii de gioc. Cînticele de gioc
sînt melodii înadins pentru danţ.
Danţul cel mai obicinuit în oraşe este hora. La ţară să
gioacă hora, giocul de brîu, căluşarii etc.
Hora să gioacă astfel: dănţuitorii, atît oameni, cît şi femei,
35 al căror număr nu este mărginit, se apuc de mînă şi formează
un cerc unde fiecare poate intra şi ieşi după plac. Să gioacă
în rînd, îndoind un picior, în vreme ce celalalt face un pas
înainte sau îndărăpt; totdeodată braţurile se clatină încet;
dănţuitorii se apropie sau întind cercul tot cu acele mişcări,
40 1 Mişcare, ritm (fr.: mouvement).
394
[395]
r
ceea ce dă horei un oarecare aer de indolenţă şi de o lene care
nu se întrerumpe decît de cătră vreun vesel dănţuitor ce-şi
manifestează veselia bătînd cu piciorul în pămînt. Această
legănare graţioasă să cuvine mai cu seamă de a se esprima
5 în muzică; de aceea trebuie să se apese mai mult baterea
dintăi a fiecărei măsuri, iar a doua foarte puţin.
Cu cît mişcările horei sînt line, egale şi liniştite, întru
atît cele ale giocului de brîu sînt vioaie şi zgomotoase: dăn­
ţuitorii se ţin cu mîna stîngă de încingătoare, rezămîndu-se
10 cu mîna dreaptă de umerile vecinului, şi executează acest
dant cu cea mai mare iuţeală.
Danţul Căluşarilor are o semnificaţie cu totul istorică
pentru români; ţăranii păstrează în memoria lor fapte con­
fuze din istoria vechilor romani, ai căror sînt urmaşi, şi ră-
15 pirea sabinelor este unul din înaltele fapte cele mai memorabile
ale glorioşilor lor străbuni, a cărie suvenir ei îl celebrează
prin giocul Căluşarilor, Ei alerg la sunetele fluierului, a vioarei
şi a cimpoiului, înarmaţi cu amblemele anticilor arme romane,
măciuci, lănci, securi, şi sar, strig, ieu poziţii rezbelice, încît,
20 prin aceste mişcări şi prin zinghenitul armelor, ei îşi repre­
zentează suvenirul acestui cavaleresc epizod al analelor pri­
mitive ale Romei antice. Săptămîna Rusaliilor este cu totul
consacrată acestui gioc al Căluşarilor, carele ţine loc de capitul
de istorie.
25 Cetitorul îmi va ierta că m-am oprit la descrierea tuturor
astor amărunturi, Am socotit că era neapărat a zice cîteva
cuvinte asupra caracterului unei muzici naţionale care, fiind
necunoscută artiştilor precum şi amatorilor pînă acum, nu
va lipsi, după cum sperez, de a lua unul din cele întăi rînduri
30 pintre ariile naţionale ale altor popoare ce au fost priimite
cu favor. .. etc."
[396]
PRIETINII ROMÂNILOR
Cînd mintea îsi ie zborul de se afundă în hăul de suferinti
de prigoniri şi d� palme dumnezeieşti ce de cîteva veacuri
au trecut şi încă trec pe capul acestui neam român odinioară
5 atît de mare şi puternic, ea rămîne înspăimîntată ca şi cînd
s-ar găsi la poarta care duce la lăcaşul vecinicilor chinuri, şi
nu poate să înţeleagă cum acest neam au răbdat cu bărbăţie
atîte furtuni grozave şi cum se mai află încă astăzi pe picioare!
Năvăliri de limbi străine, războaie crîncene şi necurmate,
10 împilări de tot soiul, înrîuriri fatale de corupţie, prigoniri
sistematice, focuri, săcete, epidemii crude şi, mai presus decît
toate, dezbinări chiar între fraţi de acelaşi sînge şi nume,
nimic nu i-au lipsit, nici una dintre aceste grozave rele nu
au încungiurat pămîntul locuit de români, încît două mari
15 adevăruri se înfăţişează mint ei omeneşti la priveliştea acestui
negru tablou de calamităţi: cea întăi, că mult greşiţi au fost
romanii în ochii dumnezeirei dacă, după atîte veacuri, stră­
nepoţii lor sînt încă astfel pedepsiţi; cea al doile, că dumnezeirea
pregăteşte un mare viitor acestui neam strecurat prin atîte
20 chinuri, căci furtunele cele mari lovesc fruntea munţilor
celor mai înalţi, şi cercările cele aspre a soartei lovesc sufle­
tele cele mai tari.
Veacuri întregi acest neam român aşezat la porţile răsă­
ritului pe un ţărm care, în privirea sa topografică, seamănă cu
25 o insulă bătută de vînturi şi de valuri din toate părţile, s-au
împrotivit furtunelor şi au izbutit a-şi păstra moşia, sau mai
bine zicînd o parte din moşie. încungiurat de mari puteri,
cuprins pretutindene de neamuri străine, slavi, germani,
396
i
t
[397]
i
L
unguri şi turci, cu care el nu are nici o rudire, fiind de viţă
latină, românul s-au făcut punte şi munte în mijlocul greu­
tăţilor prin care s-au strecurat, şi au scăpat din noian sfîntul
odor a naţionalităţii sale. în zădar campionii Panslavismului
S au cercat chiar prin acturi ofiţiale a întuneca adevărul! adevă­
rul e un soare luminos care străbate puternic prin negurile min­
ciunei, fie aceasta cît de pompoasă, şi în sfîrşit Evropa s-au
încredinţat astăzi nu numai de adevărata noastră naţio­
nalitate, dar şi chiar de drepturile noastre politice.
10 E mult aceasta pentru noi şi mult ne va fi de folos pentru
asigurarea viitorului nostru, căci păn-acum nenorocirile Prin­
ţipatelor Dunărei s-au tras din neştiinţa marelor puteri a
Occidentului în privirea istorică, comerţială şi etnografică ale
acestor Prinţipate. Pănă acum ele să socotea chiar de oameni
lS eminenţi ca o parte din pămîntul Imperiului Rusesc, sau ca o
provinţie de raiale turceşti precum Bulgaria etc. şi puţini
din publiciştii străini pricepuseră importenţa unei Românii
bine organizate în cumpăna chestiei Orientului.
Naţiile apusane de viţă latină au trăit un lung şir de
20 veacuri fără măcar a visa că avea chiar pe marginea Evropei,
la porţile Răsăritului, zece milioane de fraţi, şi făt-a auzi
glasul suferinţilor lor; dar acest glas au găsit în zilele noastre un
-răsunet în inimele generoase a cîţiva oameni care, cu un cu­
ragiu vrednic de toată recunoştinţa noastră, s-au făcut
2S apostolii României.
Printre aceşti nobili campioni a drepturilor şi a naţio­
nalităţii noastre sînt de însemnat:
1. Dl. St. Mare de Girardin care la 1836 au vizitat Prin­
ţipatele Dunărei, le-au studiat cu luarea-aminte unui filosof
30 şi au publicat în jurnalul Debats mai multe scrisori asupra
stărei morale a provinţiilor noastre, asupra relaţiilor Rosiei cu
ele, asupra influenţei puterilor suzerane şi protectriţe, asupra
reglementului organic etc.
2. Dl. Felix Colson care la 1839 au publicat un volum
3S de mare preţ intitulat: De l' eia! present et de l' avenir des Prin­
cipautes de M oldavie et de Valachie, suivi des traites de la
Turquie avec les Puissances Europeennes et d'une Carte des Pays
Roumains. Acest uvraj este cel mai apreţiat de politicii
străini, iar cît pentru noi, românii, nu trebuie să uităm nicio-
40 dată aceste cuvinte prin care Dl. Colson sfîrşeşte prefaţa cărţei
sale: "în faţa atîtor umiliri şi atîtor suferinţi necunoscute
397
.. ' ....
[398]
Evropei, conştiinţa mea îmi împune datoria de a rădica
glasul în favorul românilor!"
DI. 1. A. Vaillant, care la 1844 au scos la lumină un uvraj
mare în trei tomuri, sub nume de: La Romanie ou histoire
5 langue, litterature, orograpbie, statistique des peuPles de l�
langue d'or, Ardialiens, Valaques et Moldaves resumes sous
le nom de Romans. - DI. Vaillant au locuit mai mulţi ani
la Bucureşti unde au fundat deosebite şcoli, şi cînd s-au des­
părţit de români, iată cuvintele ce le-au adresat: "Adio!
10 fiţi fericiţi; redobîndiţi dignitatea şi virtutea voastră antică;
lucraţi cu toţii pentru Patrie; pătrundeţi-vă de simţire a
puterei voastre şi astfel veţi deveni iarăşi o naţie mare precum
au fost strămoşii voştri!"
DI. H. Desprez care la 1848 au publicat mai multe articole
15 importante în Revue des Deux M ondes asupra revoluţiei
românilor şi asupra deşteptărei naţionalităţilor orientale.
DI. Arthur Baligot de Beynes, fondatorul jurnalului din
Constatinopoli Presa de Orient, care de la 1848, în curs de
mai mulţi ani, au sprijinit drepturile românilor prin cele mai
20 însemnate gazete din Paris.
DI. A. Billecocq, fostul conţul-general a Franţiei în Prin­
ţipate, care necontenit au căutat a lumina oamenii de stat
a Franţiei asupra interesurilor Evropei în provinţiile noastre
şi asupra rolului ce este chemat a giuca neamul român în
25 chestia Orientului. DI. BiIIecocq s-au arătat necontenit unul
din cei mai ferbinţi prietini a românilor, şi au avut meritul
a prevedea chiar de la 1848 întîmplările politice de astăzi.
El au publicat un album foarte interesant intitulat: Album
Moldovalaque şi ilustrat cu desinuri de DI. Bouquet.
30 DI. Michelet, unul din cei mai mari scriitori a Franţiei,
care în volumul său: Legendes du Nord, vorbeşte de biata
Românie cu toată îndurarea unei inimi adînc simţit oare şi
cu tot entuziasmul unui mare poet. DI. Michelet numeşte
ţara noastră Italia orientală şi au ştiut a gîei chiar din poeziile
35 sale poporale comoarele sufletului român.
DI. Ubicini, autorul Scrisorilor asupra Turchiei, un uvraj
de mare preţ în ochii tuturor oamenilor de stat, şi director
unei publicaţii ce iesă în Paris sub titlul de Revue d'Orient:
DI. Ubicini s-au aflat în Bucureşti în vremea revoluţiei de
40 la 1848 şi, cunoscînd prea bine ţările noastre, au scris multe
articole prin gazete în fa vorul drepturilor românilor.
398
I
I
t
[399]
I
I
1
Am început această enumeraţie prin Dl. Girardin şi vom
sfîrşi-o iarăşi prin Dl. Girardin, arătînd că acest înalt scriitor
au publicat mai multe articole în Debats atingătoare de
Prinţipate, de la începutul complicărilor de astăzi, şi, pentru
5 ca să dăm o idee de sentimentile Dl. de Girardin în privirea
viitorului ţărilor noastre, iată ce găsim scris de D-Iui în jur­
nalul franţez Debats, din 18 martie 1855:
"Sîntem încredinţaţi că noul congres de la Viena, care
este chemat a alege chipurile de a da Orientului pe lîngă
10 binefacerile pacei şi un regim soţial potrivit cu civilizaţia
Evropei, va lua în mare băgare de seamă dorinţile Prinţi­
patelor Dunărei. Nu putem şti lămurit care va fi viitoriul
acestor ţări ce au în Orient aceeaşi poziţie ca les Pays-Bas­
în Occident şi care, ca şi aceste, trebuie a fi declarate neutre
15 chiar de la început, dacă Evropa nu vroieşte ca ele să slujească
de teatru şi de pricină războaielor; însă sperăm că congresul
de la Viena, cînd a fi să ieie o hotărîre asupra soartei Prin ţi­
patelor, nu va trece cu vederea dreapta cerere a moldo-vala­
hilor în ceea ce priveşte naţionalitatea lor consfinţită prin
20 vechi tractaturi. Prinţipatele au apărat neatîrnarea lor împro­
tiva năvăliri lor turceşti la al 15 şi 16 veac, şi cînd ele s-au
văzut silite a se închina armelor sultanilor, chiar atunci ele
au făcut pe învingători ca să recunoască naţionalitatea lor,
priimind suzeranitatea, iar nu giugul acestora. Articolul 1 din
25 tractatul de la 1392 între valahi şi Baiazid 1 recunoaşte Vala­
hiei dreptul de a se guverna prin înseşi legile sale precum şi
dritul de a face război şi a încheie pace; afară de aceasta,
prinţul Valahiei au păstrat totdeauna putere de viaţă şi de
moarte asupra supuşilor săi, ceea ce este unul din atributurile
30 suveranităţii. Articolul 2 din acelaşi tractat incuviinţează
Valahiei un drept care dovedeşte că, fiind nevoiţi a priimi
suzeranitatea sultanilor, voivozii Valahiei se gîndea şi la
soarta creştinilor din Orient. Toţi creştinii, zice acel articol,
care după ce or fi îmbrăţişat religia lui Mahomed vor trece
35 din locurile supuse sultanului în Valahia, şi se vor creştini
din nou, nu vor putea fi nici reclamaţi, nici atacaţi. La 14602,
după luarea Constantinopolului, un nou tractat este încheiat
între Mahomed II si între Valahia. Acest tractat recunoaste
asemine drepturi Valahiei. '
40 1 Ţările de Jos: Belgia şi Olanda.
2 In Rom. lit. greşeală de tipar: 1860.
399
.. '.
[400]
Neatîrnarea şi autonomia neamului moldo-valah este deci
un drept vechi şi legiuit. Acest drept au fost solemnel
recunoscut prin articolul 5 din tractatul de Andrianopol,
şi negreşit că va fi luat în seamă de congresul Vienei.
5 Patrioţii din Moldo-Valahia avea toată dreptatea de a
se rezăma pe acele tractaturi cînd, în anul trecut, cerea arme
Turchiei şi Evropei ofiţeri pentru ca să se armeze împrotiva
armiilor năvălitoare a Rosiei şi să mute teatrul războiului
chiar în sînul Besarabiei. Ei vroia să puie în lucrare dreptul
10 de a face război pe care nici tractaturile de la 1392, nici
acele de la 1460 şi de la 1512 nu l-au contestat. Poate că dacă
această propunere ar fi fost priimită, espediţia din Crîm
nu ar fi fost neapărată. Această slujbă din partea românilor
ar fi interesat mai mult Evropa la cauza lor, căci ei ar fi
15 conlucrat de la sine la hotărîrea soartei lor în loc să o aştepte
ca acum din mîna străinilor. Ei ar fi dat de o parte rolul de
nemişcare ce li se împune totdeauna şi pentru care, mai
tîrziu, li se face nedrepte mustrări. Cetesc într-o scrisoare
ce mi-au trimis unul din cei mai vrednici patrioţi români:
20 «Noi, românii, avem dreptul de a avea o armie naţională.
Acest drept niciodată nu ne-au fost contestat păn-acum.
însă din pricina înriurirelor apăsătoare a străinilor, armia
noastră este atît de redusă şi astfel de rău organizată, că ea
nu au putut sluji păn-acum la alta decît ca să constateze
25 dreptul nostru de a fi înarmaţi şi de a face pace şi război.»
Chestia unei armii româneşti are mai multă importenţă
decît s-ar putea socoti; nu însă în privire că ea ar putea
vreodată să se împrotivească armiilor ruseşti sau altor armii
vecine. Prinţipatele nu sînt în stare de a avea viaţă decît,
30 precum Belgia şi Sviţera, prin agiutorul unei neutralităţi
recunoscută şi respectată de Evropa. Cu toate aceste, deşi
neutralitatea de care vorbim ar fi sprijinul lor cel mai puternic,
totuşi ar trebui să fie reprezentată prin o putere militară,
precum ea este reprezentată în Belgia şi în Sviţera, şi aceasta
35 nu cu ideea măgulitoare ca să se lupte împrotiva unor vecini
prea puternici, dar pentru ca să constateze călcarea privile­
giurilor lor prin o apărare de cîteva zile măcar, şi pentru ca
să asigureze buna orînduială din lăuntru a ţărei.
Noi credem că Franţia şi Englitera trebuie să se intere­
-40 seze foarte mult la organizarea unei armii româneşti şi să
400
r
[401]
favoreze şi să sprijine drepturile şi neutralitatea Prinţipatelor
în toate privirile.
E mare chestia fundărei acestor staturi care, precum am
spus, sînt menite a fi les Pays-Bas din Orient, şi nu cred că
5 va fi mai uşoară decît au fost fundarea staturilor Pays-Bas
de la apus. Dacă congresul Vienei va izbuti, precum sperăm,
a dezlega pentru Răsărit acest problem care pentru Apus
au ţinut aproape de 300 ani de războaie, aceasta va fi unul
din cele mai frumoase triumfuri a diplomaţiei şi una din cele
10 mai mari dovezi de biruinţă a civilizaţiei moderne! etc."
Mulţămită fie din partea românilor acestor vrednici campioni
a României! Numele lor sînt adînc săpate în inimele noastre
şi nu se vor şterge niciodată, căci inima românului nu e
uitită, şi ea păstrează pentru vecinicie suvenirul facerilor
15 de bine. Dintre toate misiile omeneşti, cea mai nobilă este
de a întinde o mînă prietină naţiilor căzute care aspiră a se
rădica în picioare şi a lua rînd pintre celelalte naţii mari,
glorioase şi puternice!
v. A.
,�
[402]
, :
I
. I
'1
I
1
\
I
I
LAMARTINE
Unul din cei mai mari poeţi a Franciei, omul care prin
geniul său a fost şi va rămînea o glorie pentru seculul nostru,
Lamartine, a murit! Această tristă veste va deştepta un ră-
5 sunet dureros în sufletul acelor cari au gustat încîntările
armoniei măreţului poet.
Cît pentru noi, românii, e bine să ne aducem aminte
încuragiările ce ne-au dat Lamartine în anul 1848, cînd el
ţinea ochii lumei întregi ţintiţi asupra lui, şi adresa cuvinte
10 măngăitoare naţiilor ce aspirau la libertate.
în istoria misiilor mele politice din anul 1859, găsesc
următoarea notiţă scrisă după o vizită ce făcusem lui Larnar­
tine; această notiţă e de natură a interesa publicul român,
şi dar este timpul de-a o scoate la lumină:
15 "D-l Lamartine, dulcele poet a inimelor tinere, eroul
poetic a revoluţiei din 1848, deşi ajuns acum în vrîstă îna­
intită, totuşi încă poartă pe frunte-i aureola geniului. Con­
vorbirea sa armonioasă şi fermecătoare răpeşte auzul şi
sufletul. Simţirile înalte, ideile sublime, reflecţiile filosofice,
20 sînt exprimate de el în forma cea mai corectă, în stilul
cel mai nobil, şi cu o abundanţă care minunează pe
ascultă tori.
Elocuenţa sa naturală încîntă chiar în vorbirile zilnice
a vieţei private, iar în împrejurările cele mari a vieţei poli-
25 tice, ea devine o putere care poate să oprească omenirea
pe malul prăpăstiilor sau să o împingă în fundul lor.
402
[403]
o oară întreagă, cît a ţinut vizita mea, am crezut că
asist la un concert melodios, şi cînd a fost ca să mă retrag,
îmi zise:
- Domnul meu, deşteptarea unei naţii e cel mai sublim
5 spectacul ce omenirea poate să arăte creatorului, însă cînd
o naţie are norocul de a atrage asupră-i ochii Providenţei,
ea trebuie să se menţie la înălţimea rolului ce este chemată
a avea pe lume.
Eu fac sincere urări pentru prosperitatea şi mărirea româ-
10 nilor, căci mi-a plăcut totdeauna a vedea pe urmaşii popoare­
lor mari păşind falnic pe urmele glorioase ale strămoşilor!
V. ALECSANDRI"
•
,.1" .
.. �
[404]
ALECU RUSSO
1
A. Russo, trimis de copil într-un institut din Elveţia,
săvîrşi studiile colegiale şi se întoarse în Moldova la 1838 cu
5 o colecţie de încercări poetice scrise în limba franceză. Pintre
aceste bucăţi inspirate de amorul libertăţii se găsea şi o
imprecare oiolentă contra tiranilor, ce-i cauza oarecare supărări
În Viena din partea poliţiei. Soarta lui îl puse chiar din prima-i
junie În faţă cu prigonirea guvernelor despotice, Însă această
10 prigonire nu putu să schimbe Întru nimic vesela nepăsare
a caracterului său.
După Întoarcerea sa În ţară, Russo locui vreo doi ani
la o moşie părintească din munţi, şi acolo, trăind în frăţie cu
natura, el se îndrăgi mult de tot ce purta sigilul naţionalităţii:
15 obiceiuri, costumuri, danţuri şi mai cu samă legende şi poezii
poporale. Chiar de pe atuncea, adecă la 1839, el Începu să
adune cîteva fragmente de cîntece bătrîneşti şi să scrie
impresiile în limba franceză, însă toate acele manuscripte
s-au perdut.
20 Singura compunere importantă ce a scăpat, pentru gloria
literaturei noastre, este admirabila Cîntare a României, tra­
dusă mai tîrziu în româneşte, de N. Bălcescu şi publicată
la anul 1855 în România literară. Acel poem în proză a inspirat
următoarele strofe adresate lui Russo de cătră un profesor
2S francez, d-nul Storhas:
.Oh! vous qu'un noble sele a jeli! dans l'arene
Pour ecrire en passanl une histoire de leu,
M arche: sur les hauteurs ou l'âme vous entraine
Sous le regard de Dieu,
404
[405]
r
5
L'Europe aura ses yeux ouuerts sur le Moldaue,
Sur le Roumain longtemps endormi, malheureu x,
Qui s'eueille sans peur de son sommeil d'esclaue! ...
Peuples! formez des uoeu x
Pour la [eune patrie encore dans ses uieu x langes,
Pour la liberie sainte et puis pour l' avenir.
Pour les hommes de coeur ici bas, vrais archanges
Qui meurent sans mourir 1" 1
Etc., etc., etc.
10 A. Russo era poet în toată puterea cuvîntului; natura
lui avea nevoie de orizonuri întinse, de aerul munţilor, de
sunetul doinelor, şi însă guvernul găsi de cuviinţă a-l rîndui
în slujbă şi a-l închide între păreţii unei judecătorii. Prin
decretul domnesc din 22 mai 1843, Russo fu trimis în calitate
15 de membru al tribunalului la Neamţ şi apoi la Peatra."
Cîţiva ani mai în urmă, adecă la 1851, Grigori Ghica-vodă
îl numi candidat la Divanul de apel în Iaşi; însă cariera jude­
ciară nu convenea nicidecum aspirărilor sale intime: "Prefer
de o mie de ori cărarea de la munte, decît cariera deschisă
20 dinaintea mea!" zicea el adeseori glumind; prin urmare în
loc de a mucezi în nămolul delelor judecătoreşti, el se furişa
pintre dînsele de cîte ori o putea face, pentru ca să cutriere
munţii şi să descopere legende.
Jurnalul său de toate zilele trebuie să fi fost o comoară ...
25 însă au avut soarta comorilor! s-au perdut, nelăsîndu-ne
decît o singură legendă: Peatra corbului, culeasă la Bicaz .
... O! tu pe care o nobilă ardoare te-a aruncat în luptă
Ca să scrii în fugă o pagină de foc,
Mergi pe culmile spre care sufletul tău te împinge
30 Sub privegherea lui Dumnezeu.
Europa va privi la moldoveanul,
La rornânul mult timp adormit, nefericit,
Care se scoală fără teamă din somnul său de rob! ...
Popoare I faceţi urări
35 Pentru noua ţară, încă în vechile-i scutece,
Pentru sfînta libertate şi apoi pentru viitor,
Pentru oamenii de inimă, adevăraţi arhangheli pe pămînt
Care-şi dau viaţa, dar nu mor. ... " (ir.).
2 După date mai noi, rezultă că Russo a fost numit judecător la Piatra
40 la 4 octombrie 1841.
405
.'I" •
, .
[406]
\
1.
5
La 1846, Russo compuse pentru teatrul românesc din
Iaşi o mică piesă intitulată: ] icnicerul Vadră, în care un
ţăran cînta următoarele două versuri:
Din Focşani la Dorohoi
Ţara-i plină de ciocoi.
Îndrăzneala-i fu mare de a emite o asemene idee Într-o
epocă de aristocraţie, precum era sub domnia lui Mihail
Sturza! Autorul dramatic o plăti cu un esil de două luni
la monăstirea Sovegea.
10 Fost-a el însă condemnat de vreun tribunal? Nicidecum!
Pe atuncea voinţa domnească ţinea locul procedurei; domnul
era legea - iată copia de pe Luminatul ofis gospod» din
26 fevruarie 1846, care dispunea de libertatea individuală a
lui Russo. El e un document curios pentru istoria "regimului
15 regulamentar":
"încredinţîndu-ne că Alecu Russo a urmat prin ale sale
îndemnări de a se pune în tulburare liniştea obştiei, îndemnînd
mai ales şi pe actorii teatrului naţional la rostiri scandaloase
pe scena teatrului. Noi am hotărît a se închide pe această
20 faţă spre Înfrînare în monăstirea Sovegei; deci poroncim
ispravnicului de Focşani ca, îndată ce numitul va sosi acolo,
să-I întovărăşească însuşi cu paza cuviincioasă pănă la locul
însemnat, unde, încredinţîndu-se egumenului monăstirei, să
puie la cale de a se ţine cu cea mai de aproape privighere
25 pe post şi rugăciuni în toată vremea cît se va afla acolo. Se
va regula totodată ca numitul A. Russo nu numai să fie cu
desăvîrşire oprit de a ieşi din cuprinsul monăstirei, dar şi
de a corespondui sau de a se întîlni cu nime. Iar dacă se va
aşeza aceasta prin înţelegere cu egumenul, apoi se vor rîndui
30 doi vrednici şi deştepţi slujitori spre pază, poroncindu-le
sub aspră răspundere de a fi cu neadormită privighere ... " etc.
Pe temeiul acestui decret, ce merită a fi arătat ca un
model de despotism burlesc, A. Russo fu dus la Sovegea;
însă dreptatea din anul 1846 nu se mulţămi numai cu atîta;
35 un alt Luminat ofis gospod trimise totodată la altă monăstire
întreaga trupă românească! Ridiculul unit cu arbritrariul!
Pe cînd tronul se credea astfel în pericul, pe cînd guvernul
lua nişte măsuri atît de aspre În contra teatrului naţional,
1 Luminatul decret domnesc.
406
[407]
r
5
pedepsind orbeşte autor şi actori, eu mă aflam la Bucureşti.
Intorcindu-mă la Iaşi, găsii următoarea scrisoare a amicului
meu; ea va da o idee esactă de caracterul său nepăsător şi
de spiritul cu care el trata împrejurările cele mai critice:
"Iubite 1
I
l
Nu-mi rămîne decît timpul necesar ca să-ţi vestesc că
guvernul şi-a pus în gînd să facă din mine un om important şi
demn de esil. I s-au năzărit guvernului, precum se năzare cailor
cu nărav, şi dar el a găsit de cuviinţă a mă aresta şi a mă con-
10 demna ca să capăt simţiri religioase în fundul unei monăstiri.
O 1 guvern părintesc 1 el nu are alt vis decît fericirea noastră,
nu are alt ţel decît a ne face demni de împărăţia cerului. Iată
pentru ce el ne înfundă aşa de ades în sînul săhâstriilor.
Peste un ceas Plec cu nepusă masă, cum zic românii, şi
15 întreprind un voiaj gratis, mulţămită îngrijirei guvernului;
aşadar, iubite, tu nu mă vei găsi, la întoarcerea ta, lungit pe
divanul tău şi dîndu-mi aer de paşă. Cînd te vei reoede cu Plă­
cere sub cerul patriei şi sub tavanul apartamentului tău,
vei simţi un mare deşert în suflet, căci amicul tău, Russo îţi
20 va lipsi. Ah 1 această idee m-ar face să vărs lacrimi amare
dacă nu, mi-ar plăce mai bine să rîd în faţa prigonirei!
M ăngăie-te.Ţrate, căci toţi cei ce poartă numele de Russo sînt desti­
naţi a fi persecuiati ; omonimul meu, J ean- J acques a pătimit
mu,lte în viaţa lwi 1 ... Ce asemănare măgulitoare pentru, mine!
25 Lucrurile mele sînt în boccea; căruia de poştă mă aşteaptă
în curtea ministru,lu,i din lăuntru de unde am să plec; aga
[umează ciubucul său de iasomie şi mă îndeamnă să mîntu,i
această scrisoare, în vreme ce fratele tău, îmi cîntă din vioară
aria franceză: Partant puor la Syrie-.
30 «Alea jacta est 1» a zis Cezar cînd a trecut Rubiconul :
eu, am să trec Bahluiul ! prin urmare voi zice: amice 1 gîndeşte
la bietul. esilat si declamă ades versul celebru:
«L'amitie d'un grand homme este un bienfait des cieux.s"
Adio 1 Mă duc să gu,st plăcerile vieţei contemplative a
35 sfinţilor apostoli şi mă despart de lume fără amărime în contra
oamenilor, fie domn sau... creditori 1
1 Plecînd spre Syria (fr.).
2 Prietenia unui om mare este o binefacere a cerurilor (fr.).
407
[408]
Singura mustrare de cuget ce cearcă a mă munci in. acest
moment este că bieţii actori împărtăşesc osînda mea. Teatrul
românesc la monăstire 1.. . Ferice de ţara al cărei guvern
luminat produce asemene deşănţate întîlniri!
5 Adio 1 încă o dată, spune amicilor că îi scutesc de a se
îmbrăca în haine negre ... " etc.
Russo gusta plăcerile vieţei apostolice pănă în primăvară,
însă el nu se mulţămi numai cu estasul contemplărei, ci
10 profită de timpul arestărei sale pentru ca să culeagă cîteva
balade de la un bătrîn lăutar ce se găsea în monăstire şi
scrise totodată Jurnalul unui prizonier, care s-a publicat
în Revista română din Bucureşti."
II
15 Mişcarea din Iaşi de la 1848 sili o mare parte din tinerimea
Moldovei să emigreze. A. Russo fu din numărul proscrişilor.
El trecu în Bucovina şi merse la Viena, unde se Întîlni cu
alţi români, ce veneau din Paris ca să intre în ţară. Plecînd
cu toţii pe Dunăre, ei se găsiră pe vapor în societatea zgomo-
20 toasă a unui mare număr de maghiari înarmaţi. Ungaria
răsuna de tocsinul revoluţionar şi strănepoţii lui Arpad făceau
visuri de cucerinţe. [ ... ]
în luna lui iulie trecînd prin Transilvania, el fu arestat
la Dej şi condus sub escortă în închisoarea de la Cluj; [ ... J
25 Deşi viaţa lui era în pericul într-o epocă unde toate oraşele
şi satele erau ilustrate cu numeroase spînzurători şi ţepe,
totuşi el nu-şi perdu cumpătul.
"Iubite A... îmi scrise el din închisoare, în Ungaria
liberă mi-am perdut libertatea! Strigătul maghiar: Ellyen
30 sabaciag? Însemnează: lanţuri pentru români. Ergo, am fost
arestat la Dej, şi chiar acum mi se pregăteşte un alai de
naţionalişti-gardişti ca să mă ducă la Cluj; însă nu fi îngrijit,
dragul meu, căci am o tainică şi sigură presimţire că nu mi
se va întîmpla nimic. Această siguranţă îmi vine din credinţa
35 că românul nu piere cu una cu două... Furia ungurească
1 E vorba de lucrarea lui A. Russo intitulată Soveja.
2 Vivat libertatea I [V.A.].
408
[409]
e atît de deşanţată şi de cormca ; lungimea pintenilor şi a
musteţelor maghiare e atît de esagerată încît, departe de a
mă înspăimînta, ele îmi inspiră un rîs nebunesc... etc."
Pentru ce însă Russo a fost arestat? Aceasta o aflăm
5 din pasagiurile unei lungi protestări adresate de el contelui
Vay, comisarului din Cluj.
"Domnule conte! - Refugiat de trei luni în Ungaria, am
asistat ca un spectator la evenimentele acestei ţări, bucurîndu­
mă de ospeţia ce-o primisem, şi dorind în fine ca să mă întorc
10 în patria mea, am luat drumul cel mai drept, adecă pe la
Dej; se vede însă că în Ungaria drumul cel mai direct nu-i
nici cel mai scurt, nici cel mai sigur, căci deodată m-am trezit
arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pănă la pele,
şi întemniţat! Trist şi neaşteptat efect al ospeţiei maghiare!
lS în zadar am protestat, în zadar am cerut să mi se spuie
motivul unei asemene maltratări; nici un membru al autori­
tăţii nu a găsit cu cale să-mi răspundă oficial. Iată însă
prepusurile geloşilor impiegaţi, care mi-au deschis porţile
închisorii :
20 l-iul prepus. - O femeie m-a văzut făcînd semne mis-
terioase în Dej!... Cui?
2-le prepus. - Sînt român!
3-1e prepus. - Corespondenţa găsită în valiza mea este
în limba franceză!
2S 4-le prepus. - în acea corespondenţă nici nu se pomeneşte
numele de Ungaria!
5-1e prepus. - Trebuie să fiu comisar rus!
6-le prepus. - Trebuie să fac parte din Comitetul croato­
slovaco-sîrbo-valaco-saxon format în contra Ungariei!
30 Pe temeiul acestor grave prepusuri domnii judecători
îşi frecară mînile cu mulţămire şi mă întemniţară cu convin­
gerea cel puţin naivă că şi-au salvat patria!
Domnule conte! veţi găsi, negreşit, că am tot dreptul
să protestez în contra unui asemene act arbitrar al autori-
3S tăţilor subalterne din Dej, care, după ce a pus mîna pe mine,
şi-au apropiat totodată şi valiza mea, ca una ce, după socotinţa
lor, conţinea destinul şi viaţa Ungariei!
Protestez dar în numele legilor, în numele libertăţii indi­
viduale, în numele dreptului ginţilor, şi cer o satisfacere
40 deplină în contra agenţilor, care au atacat în persoana mea
principiile cele mai sacre ale dreptăţii etc., etc.
409
" .
.. .�
[410]
Această protestare a mea va păre poate cam lungă, dom­
nule conte, însă nu cred să vă pară atît de lungă precum mi-au
părut mie lungi aceste opt săptămîni de captivitate etc., etc."
Pe cînd Russo protesta din fundul închisorii şi adresa
5 Comitetului revoluţionar din Cluj scrisoarea sumeaţă, ce
este publicată în Revista română, amicii lui emigraţi în Cer­
năuţi scriau guvernului din Pesta cerînd libertatea captivu­
lui, şi în sfîrşit porţile se deschiseră dinaintea lui.
- Nu e nimic mai dulce pe lume decît o duşcă de aer
10 liber, ne zise el cînd ne revăzurăm.
III
În timpul captivităţii sale, Russo avea obicei să scrie
pe bucăţele de hîrtie cugetările care îi treceau prin minte.
Multe din ele s-au perdut şi e o mare daună, căci amicul meu
15 avea o judecată profundă şi un spirit cu totul original.
Nepăsarea caracterului său l-a susţinut necontenit în
lupte victorioase cu soarta. O singură dată, cît a fost el în
închisoare, puterea sufletească l-a părăsit şi atunci el a început
o scrisoare tristă cătră amicii săi, însă nu au sfîrşit-o ...
20 "Fraţilor! li zicea, nenorocirea care prigoneşte ţara noastră
mă apasă şi pre mine. De săptămîni întregi stau închis
fără a cunoaşte culpa mea. Am aşteptat dreptatea, şi drepta­
tea nu vine!
Iubiţii mei! Socotiţi-mă de azi ca mort, căci de nu voi
25 muri de măhnire sau de boală, perderea libertăţii mele mă
opreşte de a fi ţărei de folos ... şi dar eu mă consider ca un
om sters din cartea vietei.
De trei zile cînt ne�ontenit aceste versuri din balada
lui Toma Alimoş ; să fie oare o presimţire? ..
30
35
410
"Închinare-aş şi n-am cui,
Închinare-aş murgului;
Dar mi-i murgul cam nebun
Şi de fugă numai bun.
Închina-voi ulmilor,
Uriaşii culmilor,
Că sînt gata să-mi răspunză
Cu freamăt voios de frunze
[411]
Ulmii că s-or clătina,
Frunza că s-a scutura,
Trupul că mi-a astupa."
Afară de aceste rînduri, găsesc între puţinele hîrtii rămase
5 de la el următoarele fragmente", demne de a fi publicate
ca unele ce cuprind cugetări adînci.
A. Russo avea multe scrieri începute, însă cruda moarte
nu i-au permis să le termine. La anul 1859 el s-a stins cu
zîmbirea pe buze în mijlocul entuziasmului naţional de pe
10 atuncea şi a lăsat o dureroasă jale în inimele celor ce l-au
cunoscut şi l-au iubit.
Trecut-au junele poet ca un meteor de-abia zărit pe
cerul patriei sale, însă numele lui va creşte cu timpul şi va
străluci glorios în fruntea poemului Cîntarea României.
v, ALECSANDRI.
15 1 Alecsandri se referă la o serie de fragmente din scrierile lui A. Russo
nepublicate de acesta în timpul vieţii şi găsite de scriitorul nostru la diverşi
cunoscuţi, fragmente pe care le trimite pentru a fi publicate în revista
Convorbiri literare, unde au şi apărut (în acelaşi număr cu această evocare).
Se înţelege, fiind vorba de scrieri ale lui Russo, (Peatra Corbului, Decebal
20 şi Ştefan cel Mare, Studii naţionale, Cugetări), noi nu le mai reproducem
aici.
[412]
DRIDRI
Ziarul francez Teatrul, cu data 25 iuniu 1851, conţine
liniile următoare:
,,0 tînără artistă, cea mai frumuşică din toate cîte le-am
5 zărit pe scenele teatrelor de pe bulevarde, a murit în floarea
tinereţei! Veselă şi graţioasă, ea poseda calităţile inimei şi
ale spiritului. Toţi acei cari au cunoscut-o regretă în persoa­
na sa o artistă de talent şi un model perfect de eleganţă şi
de isteţime pariziană. Ea purta între amici gentila denumire
10 de Dridri, însă numele ei adevărat era:
M arie-A ngelique Chataignez!"
Cetind aceste rînduri, mulţi din românii cari au fost emi­
graţi la Paris în anul 1848 îşi vor aduce aminte de acea dră-
15 gălaşă copilă atît de pariziană în spiritul său, atît de română
în inima sa !... Ea s-a unit la toate aspirările patriotice
ale generaţiei entuziaste de acum 20 de ani, care a dat
semne de viaţă naţională în Iaşi şi Bucureşti; ea a împră­
ştiat adeseori cu farmecul veseliei sale negurile posomorîte
20 de pe fruntea celor descuragiaţi şi a lucit ca o dulce rază de
soarele patriei în ochii multor emigraţi din ţările noastre.
Prin care mister însă capriţioasa natură sădise o inimă
română în gingaşul sîn al unei pariziane?
Pe cînd publicul francez se găsea în cea mai deplină ig-
25 noranţă despre Moldova şi Valahia, pe cînd aceste ţări erau
considerate ca pămînturi aflătoare în fundul Asiei, pe cînd
412
[413]
un deputat al Constituantei din Francia declara că Bucure­
ştii era capitala Bucariei, şi un ministru al republicei con­
funda Cronstadtul din Ardeal cu portul de lîngă Petersburg,
Dridri cunoştea România mai bine decît compatrioţii săi
5 şi chiar decît mulţi dintre compatrioţii noştri. Ea era păr­
taşă la toate secretele politicei românilor din Paris şi se sim­
ţea mîndră de a o putea servi prin influenţa ce avea asupra
unor corifei ai presei franceze. Acea jună artistă admirată
pe scenă, urmărită de un cortegiu de adoratori, deprinsă a
10 trăi în luxul şi în plăcerile modernei Babilone, părăsi deoda­
tă calea aurită pe care călca de patru ani cu nepăsarea tine­
reţei şi se retrase În sanctuarul inimei sale. Regina banche­
telor pariziane abdică de bunăvoie, şi lumea o perdu din
vedere fără a înţelege motivul dispariţiei sale. în ziua cînd
15 s-a decis a face acest pas atît de serios în viaţa unei
femei, Dridri a scris amicilor săi un soi de circulară
enigmatică în care le zicea:
"Adio / Plec într-o călătorie la care am visat adeseori r mă
duc să cunosc o lume nouă de unde nu cred că m-oi întoarce
20 printre voi. Nu vă încercaţi însă ca să ghiciţi care-i acea lume;
cunoştinţele voastre geografice nu se întind Pînă la margi­
nile ei l"
Pînă a nu descrie însă realizarea visului frumoasei că­
lătoare, să aruncăm o privire asupra fazelor existenţei sale
25 trecute, precum ne-am uita Într-o grădină Înflorită ce am
întîlni În calea noastră.
Domnişoara Marie Chataignez să născu la Bordeaux şi
rămase orfană de mică copilă. Ea fu crescută de o mătuşă a
ei, cu care veni la Paris cînd copila împlini 18 ani ... La Paris!
30 la Paris ! ... Cine poate spune iluziile, sperările, visurile se­
ducătoare care flutură prin mintea unei tinere fete care se
simte în primăvara vieţei şi în deplina înflorire a frumuse­
ţelor atunci cînd ea intră în atmosfera îmbătătoare a Pari­
sului!
35 Mătuşa ei era amică de pension cu celebra actriţă Deja-
zet, care pe atunci parvenise la culmea talentului şi ferme­
case publicul parizian. Ambele amice se revăzură cu mare
bucurie după un şir de mulţi ani, şi chiar de la prima întîl­
nire Dejazet simţi mare simpatie pentru Dridri.
413
. ,
.. .
'�
[414]
- Draga mea - îi zise ea - eşti tînără, eşti graţioasă,
ai tot ce trebuie unei femei ca să placă, însă îţi lipseşte pe­
destalul de pe care să poţi atrage ochii mulţimei. Fie o fe­
meie înzestrată cu darurile cele mai frumoase, dacă ea nu
5 are norocul a se face cunoscută în Paris, sărmana! rămîne
părăsită, deoparte, ca o comoară neştiută. Tu însă, Angelică,
fii fără nici o grijă; eu mă însărcinez de viitorul tău şi prin
mine promit că vei reuşi a deveni o personalitate în Paris.
- Eu? replică Dridri cu glasul uimit.
10 - Tu!... însă, spune-mi, ai gust pentru arta dramatică?
- Nepoata mea nu visează decît teatru, răspunse mătu­
şa ei cu grăbire.
- Minunat! zise Dejazet. în curînd ea va debuta pe
scena "Varietăţilor". Directorul este amicul meu, şi el va
15 fi preafericit de a priimi în trupa lui o actriţă prezentată de mi­
ne. Pînă atunci, draga mea, să vii în toate zilele aicea, pentru
ca să-ţi dau cîteva lecţii de declamare şi să repetezi cu mine
rolul prin care ai să-ţi inaugurezi cariera dramatică.
Dridri, fericită de astă propunere neaşteptată şi cuprinsă
20 de recunoştinţă, apucă mîna protectriţei să o sărute; însă
Dejazet atrase pe gingaşa copilă în braţele sale şi o sărută
pe ochii săi umezi de lacrime.
în adevăr, după şease luni, afişul teatrului .Varietăţilor"
anunţă debutul d-rei Marie-Angelique Chataignez într-un
25 rol de subretă, compus înadins pentru dînsa de autorii Du­
vert şi Lausanne'.
Mari lupte între ambiţie şi spaimă se petrec în sufletul
unei june artiste la începutul carierei sale, atunci cînd sala
e plină de spectatori, cînd celelalte actriţe privesc la dînsa
30 cu ochi pizmaşi şi întrebuinţează toate manevrele pentru
ca să împiedice succesul ei. Sărmana! în acel moment critic,
mintea i se tulbură, inima i se bate iute, glasul i se întunecă.
Ea ar voi să fugă, să se ascundă în fundul pămîntului, însă
nu! ea trebuie să înfrunte pericolul, trebuie să iasă pe scenă,
35 chiar de ar fi să cadă moartă de uimire ... Orchestrul esecută
uvertura, cortina se ridică, lumina policandrelor inundă tea­
trul, publicul numeros aşteaptă cu nerăbdare ca un jude­
cător aspru care are să-şi dea sentinţa... E un moment în-
1 Felix-Auguste Duvert şi ginerele său Lausanne, vodevilişti francezi
-40 din secolul al XIX-lea.
414
[415]
t
,
b
grozitor, căci de la el depinde succesul sau căderea, adică:
viaţa sau moartea biet ei artiste!
Cu toate aceste, Dridri avu norocire de a produce o im­
presie favorabilă asupra publicului chiar de la prima sa in-
trare pe scenă: un murmur încorajător să ridică în sală cînd
ea apăru cu figura sa vie, cu talia sa elegantă, cu farmecul
tinereţei sale. Ea-şi jucă rolul foarte natural, şi la cel întîi
cuplet ce cîntă, glasul ei argintiu deşteptă un răsunet voios
în inimile spectatorilor. Celebra Dejazet dete semnalul apla-
10 udării din lojă, şi toţi o imitară, bătînd din palme cu entu­
ziasm. Dridri se simţea nebună de bucurie, căci succesul ei
era astfel consacrat chiar de la începutul piesei; iar cînd
cortina se coborî, publicul rechemă pe fericita copilă, care
se prezintă cu modestie, salută lojele şi parterul, zîmbindu-
15 le graţios, şi primi un frumos buchet de roze de China arun­
cat la picioarele ei de însăşi Dejazet.
între acturi juna debutantă veni să mulţumească pro­
tectriţei sale, care o sărută în prezenţa publicului, felicitînd-o
de succesul ce avuse. Toate lornetele din sală să ţintiră
20 spre acea lojă, şi cavalerii declarară în unanimitate că d-ra
Marie Chataignez nu perdea nimic din graţiile sale afară din
scenă; damele însă, din contră, îi descoperită multe defecte
închipuite, cari erau de natură a face din copila drăgălaşă un
monstru spăimîntător.
25 Nu trecură zece minute şi-n loje se prezentă un cavaler
de o aparinţă nobilă şi plăcută: era contele de Farol, unul
din membrii de la ]ockey-Club, unul din fashionabilii Pari­
sului. El avea o figură care esprima calităţile inimei şi ma­
niere de un adevărat gentilom. Intrînd, contele dete mîna
30 d-nei Dejazet după moda engleză şi-i zise:
- Vin să salut luceafărul scenei pariziane.
Dejazet îi mulţumi cu o zîmbire şi replică: "Salută, dom­
nule conte, şi pe d-ra Chataignez, o nouă stea care răsare
pe orizonul artei dramatice". Contele să închină tinerei ar-
35 tiste, zicînd: "Am admirat pe domnisoara din stala mea:
am rupt o pereche de mănuşi aplaudind-o şi sînt mîndru de a
fi cel întîi a o compliment a" . Apoi adăogi, adresîndu-se di­
rect la Dridri: "Domnişoară, aţi făcut în astă-seară mulţi fericiţi
şi totodată mulţi nefericiţi ... Cavalerii v-ar duce în triumf ca pe
40 o graţioasă regină, însă dame le v-ar scoate ochii fără milă ... şi
zău! ar comite o mare crimă, căci nu-i nimic mai încîntător şi
415
[416]
mai dulce la privit ca doi ochi frumoşi cari înot în flacăra
triumfului. "
Dridri răspunse, roşindu-se : "Doamnele cari ar voi să mă
orbească m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă astfel
5 a nu mai putea admira graţiile lor".
- Bravo, domnişoară 1 strigă contele; am să duc dame­
lor răspunsul d-voastră, pentru ca să afle că pe cît sînteţi de
gentilă, atît sînteţi şi generoasă.
- Adaoge şi din parte-mi, observă d-na Dejazet, că dum-
10 nealor au prea multă ocupaţie cu ochii bărbaţilor pentru ca
să-şi peardă timpul cu ochii copilelor. ..
- Mă duc îndată să înfig cu mulţumire această săgeată
în sînul lor, zise contele rîzînd, dar, pînă a nu ieşi din lojă, se
adresă încă o dată la Dridri cu următoarele cuvinte: "Dom-
15 nişoară, sînt unul din cei mai sinceri admiratori ai talen­
tului d-voastră ; daţi-mi voie a spera că veţi primi a mă nu­
măra şi între amicii d-voastră cei mai devotaţi".
După finitul spectacolului, Dejazet conduse pe Dridri la
otelul unde locuia tînăra actriţă şi pe drum ea-i zise cu ami-
20 cie: "Draga mea, iată-te acum pe cale de a-ţi face nume,
avere şi poziţie. Să te gîndeşti totdeauna însă că o bună re­
putaţie este pentru o artistă coroana talentului şi a carierei
sale 1"
E de prisos să mai observăm că noaptea întreagă Dridri
25 n-a închis ochii. Triumful alungă somnul. A doua zi directo­
rul veni să-i propuie un angajament de 500 franci pe lună.
"Suma, zise el, nu e mare, dar va creşte în proporţie cu ro­
lurile ce veţi crea". Contractul fu subsemnat, şi d-ra Marie­
Angelique Chataignez fu anunţiată prin gazete ca una din
30 pensionarele "Varietăţilor".
Fericită de poziţia ce cîştigase, Dridri se ocupă cu ardoa­
re de arta sa, şi pe fiecare zi atrăgea mai mult favorile pu­
blicului. Autorii dramatici scriau roluri vesele pentru dînsa,
siguri fiind de succes; jurnalele o lăudau numind-o Dejazet
35 II, însă camaradele sale o considerau cu invidie ca pe o riva­
lă nesuferită. Şi, în adevăr, sărrnanele aveau bune cuvinte
de a fi îngrijite, căci toţi adoratorii lor începuseră a flutura
împrejurul ei. Una din ele mai cu seamă, Estera, îi declarase
război neîmpăcat din cauza adrnirării ce avea contele de Fa-
40 rol pentru Dridri.
416
•
[417]
•
Estera, o celebritate a Parisului de pe atunci, purta în
trăsăturile figurei sale sigiliul frumuseţei ebraice. Ochii săi
negri şi lungăreţi aruncau săgeţi înfocate; părul ei forma o
ghirlandă bogată pe frunte-i; talia sa era majestoasă, ume-
5 rii săi albi erau de un model perfect, însă gura ei avea o es­
presie dispreţuitoare, care producea un efect displăcut. Ea
se deprinsese a primi omagele tuturor bărbaţilor cari îi erau
prezentaţi, şi această deprindere îi dase un aer măreţ. Echi­
pagele sale luxoase, briliantele de preţ cu care se arăta în
10 public îi rădicaseră un pedestal în ochii parizianilor, Aceştii
o numi seră regina de Saba, nume potrivit cu soiul frumuse­
ţii sale şi care îi înspirase atîta superbie cît nu putea suferi
nici o rivală alăturea cu dînsa. Prin urmare, chiar din seara
cînd Dridri se urcase pe scenă, Estera simţi pentru juna ac-
15 triţă o antipatie instinctivă, antipatie care cu timpul se pre­
făcu într-o ură de moarte. Mîndră de luxul ce afişa pretutin­
denea, ea găsea mulţumire a umili pe modesta ei camaradă,
făcînd observări puţin generoase asupra simplităţii tuale­
tei sale, şi de cîte ori o întîlnea pe stradele Parisului, Estera,
20 culcată pe pernele caleştei, arunca din treacăt ochiri fudule
asupra bietei Dridri, ochiri la cari copila răspundea prin un
zîmbet foarte maliţios. Astfel se născu Între ambele artiste
o luptă surdă şi neîncetată, care trebuia numaidecît să pro­
ducă scandal la cea întîi ocazie.
25 într-o zi de repetiţie generală Estera veni la teatru în
cupeul ei, după obicei, fără a să îngriji de ploaia care cădea
pe strade, şi intră în foişor purtînd o rochie lungă de cati­
fea vişinie. Dridri, ca o modestă pensionară de 500 de franci
pe lună, veni alergînd sub coperişul unui cortel; tualeta ei
30 se resimtea de furtuna care domnea afară si botinele sale
umede lăsau urme după ele pe parchetul foişorului. Toţi
artiştii, precum şi mai mulţi amatori care aveau liberă in­
trare în culise erau adunaţi pe lîngă cămina de marmură
şi rîdeau cu zgomot ascultînd glumele vestitului actor co-
35 mic Odry. Deodată, rîsetele conteniră la glasul Esterei, care,
trecînd pe dinaintea rivalei sale, zise cu insolenţă:
- Cînd nu are cineva nici doi franci ca să poată lua o
birjă pe un timp ploios, ar trebui cel puţin să-şi lase botine­
le la usă si să intre descultă în foisor.
40 Dridri,' la această grosolană aluzie, se roşi pe obraz şi
observă cu glas indignat: - că e mai lesne de a poseda un
417
,'1. .
.. �
[418]
cupeu decît delicateţa in imei. Estera, astfel săgetată, ţinti
ochii săi aprinşi asupra copilei şi, apropiindu-se de ea,
răcni ca o furie:
- Sărmano! m-aş înjosi poate a-ţi răspunde dacă nu
5 mi-ar fi milă de mizeria în care te afli ... Priveşte, nenoroci­
tă; eşti muiată ca şi cînd ai fi scoasă din mare ...
- Care mare? replică Dridri, Marea Roşie în care s-au
botezat strămosii dumitale?
Un hohot g�neral răsună în foişor la auzul acestei ma-
10 liţioase întrebări. Estera, inciudată, ieşi ca o bombă fără a
găsi ce răspunde, în vreme ce toţi actorii înconjurară pe
Dridri ca s-o complimenteze. Contele de Farol îi luă braţul
şi-i zise cu amicie:
- Estera a voit să vă insulte, dar insulta a căzut pe
15 fruntea ei, căci aţi ştiut a răspunde cu spirit şi cu mult
tact; primiţi felicitările mele, domnişoară. .. Acum permi­
teţi-mi a vă grăi ca un adevărat amic: nu e destul de a avea
talent în Paris pentru a-şi crea o poziţie precum o meritaţi,
căci directorii de teatru sînt nişte esploatatori cari gîndesc
20 mai mult la punga lor decît la viitorul artiştilor. ..
- Nu înţeleg, domnule conte ...
- Binevoiţi, domnişoară. a mă asculta cu răbdare şi a
pune cuvintele mele pe sama simpatiei ce mi-aţi inspirat ...
Aveţi acum 500 franci pe lună şi poate peste vreo doi ani
25 să cîştigaţi îndoit. Ce sînt însă 12000 de franci pe an în viaţa
pariziană? o picătură de apă în mare, fie chiar în Marea
Roşie a Esterei! ... O femeie tînără şi frumoasă nu poate
trăi Într-o atmosferă de zilnică si strictă economie; ea este
chemată a domni în toată splendoarea luxului, a face pe pu-
30 blicul parizian a se ocupa necontenit de dînsa, a eclipsa mai
cu seamă pe toate elegantele oraşului, pentru ca să rămîie
singura stea strălucitoare în ochii lumei.
- Şi pentru a veni la acea culme ce este de făcut? în­
trebă Dridri.
35 - Unicul chip, răspunse contele cu puţină sfială, este
de a-şi alege un amic devotat, care să fie fericit a consacra
viaţa şi averea lui la realizarea dorinţelor. ..
- Domnule conte, întrerupse Dridri, eu am doi amici
cari mă opresc de a dori un al treilea.
40 - Doi! esclamă contele cu mirare.
- Unul de vreme bună şi unul de vreme rea.
418
[419]
- Şi cum se numesc? Cine sînt?
- Cel de vreme bună este caracterul meu nepăsător :;;1
neambiţios.
- Si cel de vreme rea?
5 - Este cartelul mătusei mele, care mă apără şi de
ploaie şi de ispite. '
- Aveţi răspuns la toate şi vă găsesc adorabilă! zise con­
tele oprindu-se, Însă tot sper că într-o zi voi avea sati­
sfacerea de a vedea pe Estera învinsă chiar prin armele cu
10 care se făleşte.
- Care arme?
- Splendoarea luxului de care aş dori să vă văd încon-
jurată.
- Adio, domnule conte.
15 - La revedere mai bine! replică el, sărutînd mîna gra-
ţioasei artiste.
Astfel de scene se petreceau mai în toate zilele în foi­
şorul teatrului; altele mai scandaloase se produceau cîteo­
dată chiar dinaintea publicului. De pildă, într-o piesă în
20 care Dridri şi Estera aveau roluri principale, aceasta, voind
să compromită succesul rivalei sale, întîrzie înadins intra­
rea sa pe scenă. Dridri, aşteptînd-o în zadar, deşi o zărea
între culise, se văzu nevoită a improviza cîteva fraze pentru
ca să-şi prelungească rolul; şi Între alte cuvinte ea zise foarte
25 apropo: "Aşteptarea e nesuferită atunci, mai cu seamă,
cînd persoana care trebuie să vie este lipsită de simţul bu­
nei-cuviinţe". Publicul, înţelegînd aluzia, făcu să răsune sa­
la de aplaudări şi dete astfel o lecţie aspră Esterei.
Puţin timp după convorbirea contelui de Farol cu Dri-
30 dri, juna artistă primi biletul următor:
Domnişoară,
Paveaua Parisului nu merită să fie călcată de Picioare
delicate ca ale d-voastră. Dacă poliţia m-ar îngădui, aş în­
tinde covoare de la poarta otelului d-voastră Pînă la teatrul
35 "V arietătilor"; însă poliţia mt înţelege actele de galanterie şi
s-ar împotrivi sub cuvînt de dezordine publică. Nu-mi rămîne
dar decît a lua îndrăzneala să deţnon la Picioarele d-uoastră
lin cupeu, care va aştepta la scară pînă vă veţi decide a vă urca
.in el. Iapa inhamată la acel cupeu poartă numele de Lady,
419
[420]
însă fiind proprietatea d-voastră sînteţi liberă a o chema Estera,
drept probă de amicie pentru amabila camaradă care vă iu­
beşte atît de mult!
CONTELE DE FAROL
5 P.S. EchiPagiul vă va conduce, cînd veţi ordona, la o mi-
că bombonieră din strada Magdalena, care poartă numele de
otelul "Chataignez", fiind asemine proprietatea d-uoastră.
Cetind acest bilet original, Dridri se apropie de fereastră
şi zări în curte un foarte elegant cupeu galben. Vizitiul în
10 livrea căta să liniştească zburdările iepei de soi care frămîn­
ta paveaua sub copitele ei, iar alăturea cu oblonul se ţinea
un groom ca de vro 15 ani, ţanţuş şi serios ca un personagiu
important. Dridri se uită lung la acel echipagiu ... Imaginea
Esterei zbură pe dinaintea ochilor ei ca o fantasmă furioa-
15 să. .. însă copila, retrăgindu-se iute de la fereastră, zise în
gîndul ei:
"Nu mă voi sui în cupeul contelui! ... mai bine pe jos,
dar onestă si liberă!"
Zece zile 'de-a rîndul ea trecu alăturea cu echipagiul fără
20 a ceda dorinţei ce prindea tainice rădăcini în inima sa. Zi­
lele erau senine, aerul dulce, preîmblările încîntătoare.
- Nu, zicea Dridri, niciodată! şi însă la tot momentul
ea se ascundea după perdele şi admira cupeul, admira iapa
sură care nechezea, muşcîndu-şi zabala plină de spume. Mă-
25 rul raiului sub formă de echipagiu luxos începea a produce
influenţa-i seducătoare asupra fiicei Evei!
Un nou bilet de la contele de Farol veni s-aducă o nouă
tulburare în mintea fragedei copile. Iată cuprinsul lui:
Domnişoară,
30 Biata Lady se Plînge de indiferenţa d-voastră! Ea, care e
deprinsă a fi desmierdată şi hrănită cu zahar, nu a primit încă
din parte-vă nici o probă de simpatie! Ce v-a făcut, sărmana,
de sînteţi aşa de aspră cu dînsa? .. Lady e blîndă, inteligentă,
celebră în Paris pentru calităţile sale aristocrate. Dacă ar
35 avea grai, ea v-ar spune multe lucruri interesante şi s-ar
prinde cu d-voastră a întrece totdeauna caleaşca Esterei.
Mîine este tocmai sărbătoarea Longchamp; mîine ies la
CîmPii Elizei toate elegantele Parisului. Faceţi mulţumire fru-
)120
se ..
[421]
moasei Lady ca să vă Plimbe şi să se mîndrească de stăPîna
ei supt ochii parizianilor ... Estera a învitat două dintre cama­
radele sale cele mai impertinente şi s-a lăudat că va trece cu
echiPagiul ei somptuos pe sub ferestrele d-uoasiră, înadins pen-
5 tru ca să vă umilească. Dacă aţi asculta pe Lady, Estera ar
căpăta mîine gălbinare de ciudă, căci numai cupeul d-voastră
e de coloare galbină în tot oraşul!
Secretarul intim al Lady-ei:
COXTELE DE FAROL
10 Elocuinţa perfidă a secretarului aduse o mare schimbare
în ideile junei artiste. .. Dridri îşi umplu buzunarile cu bu­
căţele de zahar, coborî iute scările şi merse drept la Lady
ca să o desmierde. Iapa ne cheză vesel sub mîna ei şi luă za­
harul; apoi întinse gîtul ca să fie netezită. Vizitiul observă
15 că Lady cu nimeni nu se arată aşa de familiară, iar groomul
replică serios:
- Isi cunoaste stăpîna! ...
- Aşa este � adăogi vizitiul - însă de o mai sta două
zile astfel înfiptă pe picioare, fără a face preumblare, mă
20 tem că s-a beteji ...
Auzind aceste observări, Dridri atrase capul iepei lîngă
sînul ei, o sărută gingaş, apoi se întoarse zburînd ca o păsă­
rică speriată în apartamentul ei.
Ziua sărbătorii Longchamp se anunţă de dimineaţă ca
25 o zi splendidă, cerul era albastru, soarele luminos, aerul
cald! Şi cer, şi aer, şi soare învitau pe oameni a ieşi afară
din casele lor, pentru ca să se bucure de farmecul timpului.
Jumătate din locuitorii Parisului se îndrumau spre Cîmpii
Elizei în tualete elegante şi răspîndeau veselie în atmosferă.
30 Ca în toate zilele, cupeul galben aştepta la scara d-rei
Chataignez, însă ea, decisă a merge pe jos, îşi făcuse o tua­
letă simplă şi de foarte bun-gust. Mulţumită de dînsa, Dridri
se apropiase de oglinda dintre ferestre, cînd auzi trecînd pe
stradă o caleaşcă răsunătoare; ea deschise una din ferestre
35 şi zări pe Estera cu amicele ei, cari, aruncînd ochii spre dînsa
începură a rîde cu hohot.
- Sărmana! strigă Estera, aşteaptă să-i cadă o birjă
din cer!
La o aşa insultă, copila simţi tot sîngele suindu-i-se la
40 creieri; ea-şi puse mîna pe inimă ca să-i aline bătăile, apoi,
421
J.
�' Il, 'L
... �
J
[422]
într-un acces d� nebunie, fără a mai avea conştiinţa de ce
face, se coborî iute la scară, ordonă groomului să deschidă
oblonul şi se aruncă în cupeu! ... Lady, auzind vuietul oblo­
nului, se ridică pe două picioare şi plecă în zbor.
5 în cîteva minute cupeul sosi la Cîmpii Elizei şi prezenţa
lui atrase pe loc atenţia tuturor. Forma lui elegantă, coloa­
rea lui originală şi mai ales gentileţa persoanei închisă în
el produse un efect estraordinar. Toţi pietonii se îndesau
să-I esamine mai de aproape şi toţi gentlemanii călări pără.
10 siră îndată celelalte echipagii şi înconjurară cupeul artistei;
unii o salutau cu amabilitate, şi ea le răspundea prin o zîm,
bire cochetă, care-i încînta; alţii mai fericiţi i-adresau com­
plimente şi-i prezentau buchete de violete de Parma. într­
un cuvînt, eroina noastră fu proclamată regina de Longchamp,
15 şi, în adevăr, judecînd după cortegiul de fashionabili cari
o urmăreau, ea părea o adevărată regină.
Cupeul se sui încet pînă la Arcul de Triumf, care se înalţă
majestos în fundul Cîmpiilor Elizei; iar de acolo, întor,
cîndu-se îndărăpt, să întîlni cu caleaşca Esterei. Patru ca-
20 pete aprinse de curiozitate se plecară ca să vadă cine era
obiectul unei asemine ovaţii şi deodată îngălbeniră, ca şi
cînd ar fi zărit faţa îngrozitoarei Meduze.
Dridri începu a rîde şi le zise din treacăt:
- S-a coborît birja din cer!
25 Preumblarea continuă pînă la 6 ore, şi- tînăra artistă
se bucură de un triumf foarte măgulitor. Ea era deplin răz­
bunată de insolenţa Esterei! Apoi, cînd ea ordonă vizitiului
să plece de la Cîmpii Elizei, Lady porni iarăşi cu repegiunea
unei căprioare şi în curînd se opri dinaintea unui otel din
30 strada Magdalena.
- Unde te opreşti? strigă Dridri la vizitiu; dar deodată
oblonul se deschide şi la oblon apăru contele de Farol care
răspunse:
- La otelul d-voastră.
35 - Domnule conte! zise copila uimită, asta-i o trădare!
- Ba-i un simplu omagiu către suverana in imei mele.
Şi zicînd aceste cuvinte, contele întinse mîna pentru
ca să ajute copilei a se coborî. Dridri sta neclintită în fundul
cupeului, dar contele adăogi: "Biata Lady n-a mîncat nimic
40 de azi-dimineaţă; fie-ţi milă de dînsa, dacă nu de mine".
�22
[423]
T
_ Fie, replică în fine Dridri, vă sînt datoare cu o prea
mare mulţumire ca să mai am dreptul de a refuza.
_ Sînteţi un înger, esclamă contele cu fericire.
_ Un înger căzut! gîndi biata copilă cu un suspin înă-
5 duşit.
... Di�' �����t�l' ��. �i-�� . Ch�t�ig��� . păşi . p;��i . ���s't�i
otel, ea intră pe cărarea unei nouă esistenţe de lux, de plăceri,
de nebunii pariziane, o viaţă în care amor-propriul găsea
10 toate satisfacerile dorite, fără însă ca inima-i să fie părtaşe la
ele.
Otelul pus la dispoziţia ei de contele de Farol era un cap
d-operă de arhitectură italiană; mobilarea lui realiza minunile
Halimalei. Salonul principal se deschidea pe o grădină plină
15 de plante exotice şi umbrită de copaci mari de Paulonia, un
adevărat colţ de rai. Acel salon era ornat cu oglinzi înalte şi
cu tablouri lucrate de cei întîi pictori moderni; el comunica
prin porţi de cristal cu alte două mai mici salonuri, unul
mobilat în stil persian şi celălalt în stil pompeian.
20 Camera persiană era îmbrăcată pe pereţi cu stofă citarie
de Brusa şi pe parchet cu un covor de Smirna, care producea
sub picioare efectul unui gazon molatic. în unghiurile lui
se rotunzeau patru divanuri acoperite cu şaluri în dungi de
diferite colori. O lampă de argint de forma maurescă se
25 cobora din mijlocul tavanului şi răspîndea o lumină miste­
rioasă în acel cuib de visuri orientale. Camera pompeiană
era întreg ornată cu mobile romane de bronz, care-i dau un
aer de antichitate şi care deşteptau în minte imaginea traiu­
lui casnic de pe timpul împăratului August, pe cînd artele
30 frumoase ajunseră la gradul cel mai înalt de perfecţie.
Sala de prînz, spaţioasă, bine luminată cu trei ferestre
mari, era învălită cu piele nohotie de Cordova şi conţinea un
asortiment frumos de mobile de stejar sculptat, toate adu­
nate de prin casteluri cu multă dificultate şi cu preţuri
35 fabuloase. Iar mai cu seamă camera de culcat înfăţişa o
adevărată feerie! Patul de abanos avea forma paturilor
regale, purtînd un baldachin pe patru coloane lucrate la
strung cu o măiestrie perfectă şi fiind capitonat cu brocart
vişiniu de Lion. La colţurile acestei camere delicioase se
40 iveau statuete de marmură de ale celebrului sculptor Pradier,
una reprezentînd amorul, a doua inocenta, a treia cochetăria
423
[424]
şi a patra voluptatea. Pe păreţi erau aninate oglinzi de Veneţia
şi pe cămină strălucea o pendulă de argint încrustată cu lapis
lazzuli.
E de prisos să mai cercăm a descrie numeroasele obiecte
5 de artă răspîndite prin apartament: etagere de palisandru
înghesuite cu mii de bagatele preţioase precum: filigrane de
Genova, coraliuri de Neapole, cutii de lac de Iapon, porţe­
Iane de China etc.; e de prisos să mai enumărăm lampele
de malachit, argintăria masivă de prin bufeturi, lăzile de
10 porţelană de Saxa, în cari înfloreau arbori de camelia şi de
naramze. Vom adăogi numai că grajdurile otelului conţineau
şease cai de preţ, doi de călărie şi patru de ham, şi că în
şură se găseau un landau, o victorie şi faimosul cupeu galben,
care a jucat un rol atît de important în viaţa eroinei noastre.
15 Totul era somptuos şi perfect! Dridri se afla în elementul
ei! în fiecare crisalidă este ascuns un flutur strălucitor!
în fiecare femeie este ascunsă o regină! Femeia se naşte cu
instinctele eleganţei şi frumosului; ea simte că toate odoarele
pămîntului sînt create pentru dînsa: flori, parfumuri, petre
20 scumpe, arte, industrie ornamentală etc. şi nu e departe
de a crede că însuşi soarele a fost aprins în ceruri numai şi
numai pentru ca să lumineze graţiele ei. Pe cînd bărbatul are
nevoie de ani întregi spre a se ciopli şi a ajunge la oarecare
grad de distingere, femeia în cîteva săptămîni să metarnorfo-
25 zează ca prin vărguţa unei zîne şi se apropie de perfecţie.
Crisalida se deschide, fluturul iese zburînd şi strălucitor la
soare.
Dridri, care trăise pînă atunci în simplitatea unei vieţe
lipsită de avere, deveni în curînd una din primele dame
30 elegante din Paris. Pe cît era plăcută ca artistă la teatru, cu
mai mult încă ea dobîndi renume de castelană amabilă în
otelul ei. Gustul perfect al tualetelor sale servea de model
societăţilor bogate din capitală, încît multe din obiectele
de lux purtau numele ei. Aşa cusătoresele vindeau mantale
35 şi capele il la Chataignez, orfevriilucrau medalionuri Chataignez,
caretaşii fabricau cupeuri Chataignez şi coloarea galbenă
fu declarată coloare de modă chiar din ziua sărbătoarei de
la Longchamp.
Dridri avea loje cu anul la Opera Italiană şi la Teatrul
40 Francez; ea asista în avanscene la toate primele reprezentări
de piese nouă; ea nu lipsea niciodată de la alergările de cai
-,
,1
t •
[425]
-,
,1
de la Chantilly, şi cînd un domino elegant intriga cu spirit
pe fashionabilii de la foişorul operei celei mari în nopţile
de carnaval, toţi se jurau că e Dridri.
în adevăr, nimic nu lipsea eroinei noastre pentru ca să
5 strălucească în toată splendoarea pariziană, căci contele de
Farol pusese toată averea lui la picioarele iubitei sale amante,
fiind mîndru şi fericit de concheta sa. El se credea cu misie de
a-i împlini toate capriciurile ei şi prin urmare nu se trecea o
zi fără ca să-i aducă nouă obiecte de tualetă sau de artă:
10 şaluri, mătăsării, bijuterii, dantele, tablouri etc., etc., astfel
încît Dridri îi dase în glumă porecla de contele de Bazar.
Jună, veselă, spirituală, seducătoare în deplină putere
a cuvîntului, ea avea, lucru lesne de înţeles, un cortegiu
foarte numeros de adoratori; puţini însă se bucurau de
15 favoarea de a pătrunde în sanctuarul divinităţii lor, şi ace ştii
erau numai amicii intimi ai contelui. Dominati de un farmec
neînvins, ei ar fi părăsit orice adunare aristocrată din cuar­
tierul Saint-Germain pentru ca să petreacă seara în saloa­
nele otelului Chataignez, şi ar fi schimbat chiar masa lui
20 Luculus pe un supeu animat de spiritul frumoasei artiste.
Toţi făceau împrejurul ei un concert de complimente, de
suspinuri, de declarări amoroase, încît Dridri îi numea or­
chestrul meu, precum o regină zice curtea mea. Acea denumire
era cu atît mai potrivită că vesela copilă atribuise fiecărui
25 din adoratori caracterul unui instrument: aşa, de pildă,
unui gros financier care se lăuda necontenit cu milioanele
lui ea-i zicea la grosse caisse-; unui marchez care se făcea
că are vedere scurtă, pentru ca să nu salute pe nimeni, ea-i
dase porecla de clarinette, clarineta fiind instrumentul favorit
30 al orbilor din Paris; unui lung şi uscat cavaler de Malta,
care ofta mereu lîngă dînsa, îi lipise titlul comic de flautul
fermecat etc. Unul însă dintre ei, un englez din cele mai
însemnate familii din Scoţia, lord Arthur B., era mai serios
înamorat de Dridri şi totodată mai rezervat în purtarea lui.
35 El locuia în Paris de patru ani, era amicul celebrului lord
Seymour, care a fost tipul englezului elegant şi escentric,
şi devenise unul din oaspeţii cei mai esacţi ai otelului Cha­
taignez. Fiind in relaţii intime cu contele de Farol, lord Arthur
nu lăsa să treacă o zi fără a face vizita sa respectoasă tinerei
il 1 Casa de bani cea mare (fr.).
.�
[426]
artiste, mulţumindu-se numai de a o privi în tăcere şi păstrînd
necontenit o fizionomie demnă si rece. Dridri îl numise
lord Nord. '
O singură dată el cercă a pune conversaţia pe calea
5 Înflorită a sentimentului, dar găsi calea prea îngustă pentru
doi şi se retrase cu prudentă îndărăpt. Era într-o seară din
luna lui mai; d-ra Chataignez se afla în grădină, culcată
Într-un hamac aninat de doi salcîmi înfloriţi, şi admira
efectul lunei asupra frunzelor copacilor. Lord Arthur se
10 puse pe o canapea de bronz şi după cîteva minute de contem-
plare zise:
- Frumoasă seară!
- Frumoasă ca luna care o luminează, răspunse artista.
- Mai frumoasă încă!. .. frumoasă ca d-voastră ! replică
15 lordul cu jumătate de glas.
Dridri privi cu mirare la el şi zise zîmbind:
- Mylord, iată cel întîi compliment ce-mi adresezi
de cînd ne cunoaştem... Are să se schimbe vremea.
- Ba nu, domnişoară, căci de ar fi după dorinţa mea,
20 toate zilele şi nopţile ar fi pentru d-voastră pline de lumină,
de fericire, de ...
- Şi de ce alta? întrebă copila cu puţină cochetărie.
- De amor! răspunse lord Arthur, făcîndu-şi coragiu.
Dridri căzu pe gînduri; englezul se apropie de dînsa
25 si-i zise uimit:
, - Spuneţi-mi drept, domnişoară, iubiţi pe contele de
Farol?
- Contele-i cel mai bun amic al meu.
- Între amicie si amor distanta e mare!. .. însă dacă
30 aş veni şi eu la rîndul meu ca toţi' ceilalţi să vă spun că vă
iubesc, ce mi-aţi răspunde?
- Mylord, am declarat ducelui de Valmont că nu-l pot
iubi pentru că-i însurat; am declarat marchezului de Brenis
că nu-l pot iubi pentru că-i holtei; am declarat prinţului
35 Osticoff că nu-l pot iubi pentru că-i rus, şi d-tale ţi-aş declara
că nu te pot iubi pentru că eşti englez. Eu mă aflu fericită
de amicia contelui si nu doresc nimic mai mult.
- Vă înţeleg, replică lord Arthur cu tristeţă, şi vă mul­
tumesc de franchetă. .. Oricare să fie soarta noastră, eu
40 ;ămîn acelaşi către' d-voastră, domnişoară, şi vă stimez încă
mai mult.
, 42'6
t,
[427]
Zicînd aceste, lord Arthur sărută mîna artistei Si iesi
din grădină. Rămasă singură, Dridri se simţi pătrunsă de
melancolie; un fragment din conversaţia precedentă trecea
necontenit ca o fantasmă prin mintea ei: intre amicie şi amor
5 distanţa e mare!
"Amorul, gîndea copila, amorul! ce să fie această patimă
puternică? ce fericire necunoscută mie trebuie să producă
în realitate, cînd chiar pe scenă, în comedii imaginare, ea
produce aşa de profundă impresie !" Şi, tot lăsîndu-şi cugetarea
10 pe valurile acestei reverii fermecătoare, ea suspină şi începu
a cînta încet o romanţă cu refrenul următor:
15
Amor, amor
Îricîntător !
Amor, amor,
Te chem cu dor.
. .....,.-
Un axiom pretinde că: a vorbi de amor este a face amor.
S-ar putea cu drept adăogi că: a cînta amorul este a-l dori! ...
Tînăra noastră eroină se găsea acum în acea criză sufletească
unde femeia simte că-i lipseşte adevărata viaţă a inimei,
20 adevăratul ţel al misiei sale pe pămînt, iubirea, coroana
femeii! ...
Lord Arthur, întorcindu-se la otelul său, chemă îndată
pe intendentullui ş-i zise:
- Sir Brown, cum stau trebile contelui de Farol?
25 - Rău! răspunsă Brown. Dupe ordinele ce mi-aţi dat,
am luat informări esacte şi am aflat că averea sa este în
deficit. Contele a subsemnat mai multe obligaţii ale căror
termine sînt espirate şi nu cred să aibă cu ce să le plătească.
- Cumpărat-ai toate biletele sale?
30 - Am cumpărat pîn-acum pentru suma de 368.000 fr.
- Prea bine! Reclamă îndată prin tribunalul de comerţ
lichidarea acestei sume, în numele d-tale, şi dacii. debitorul
va întîrzia cu plata, cere închiderea lui la Clichy-.
- Bucuros, mylord.
35 Sir Brown ieşi, iar lord Arthur, aruncîndu-se pe un divan,
zise în sine cu mulţumire: "Secfestrînd pe contele, rămîne
locul vacant în otelul Chataignez, şi poate să-I ocup eu!"
1 Pe vremuri, la Paris, închisoarea datornicilor insolvabili.
427
.}
.:.'" ....
[428]
j
t
r
Parisul e un chaos în care se prăbuşesc răpi de averile
cele mai mari, poziţiile sociale cele mai solide; el este un balaur
care înghite zilnic mulţime de existenţe tinere şi de reputaţii
neatinse. Patrimoniul contelui de Farol, patrimoniu de un
5 milion şi jumătate, se risipi în timp de patru ani, şi deodată
gentil omul se trezi ruinat, prigonit de credit ori şi ameninţat
de a-şi perde libertatea. Deşteptare grozavă dintr-un vis
încîntător l
Contele luă pe loc o decidere supremă şi scrise amant ei
10 sale:
Iubita ma contesină!
Cunoscînd nobleţea inimei tale, nu vreu să-ţi ascund pozi­
ţia critică în care am ajuns. Stntruinat ! Mai mult decît ruinat,
sînt falit! căci vînzînd tot ce am, nu-mi rămîne cu ce să lichidez
lS datoriile mele. .. Falit! Aceasta mă desperă, fiind o pată
pe numele părinţilor mei! ... Două drumuri îmi sînt deschise
pentru ca să ies din starea mizerabilă în care am căzut: să
mă împuşc sau să mă fac soldat. U cigîndu-mă, nu şterg pata;
angajîndu-mă în oaste, am mîngăierea de a plăti macar datoria
20 mea către patrie.
Adio dar, sc'Umpa mea contesină!... Chiar în moment
plec la Alger ca să intru în armata Africei. Dea Domnul
să fiu ucis la cea întîi lovire cu arabii! Am coragiul ca să mor
şi nu am coragiul săLţi zic adio din viu grai. .. Adio! Gîndu-
25 riie mele vor fi cu tine Pînă în ultimă oră a vieţei mele ...
Adio! ...
FOSTUL COXTE DE FAROL
Dridri primi acest bilet a doua zi dupe o masă mare ce
dase contele amicilor săi şi în care el se arătase mai vesel
30 decît totdeauna. D-abia copila uimită finise de cetit biletul,
şi otelul se împlu de oameni ai tribunalului de comerţ, cari
veneau să aresteze pe contele. Dridri avu prezenţa de spirit
a le spune că contele ar fi plecat la Belgia pentru ca să asiste
la duelul unui amic al său, şi astfel ea făcu să i se pearză
35 urma. Dupe dînşii se prezentă sir Brown, omul de confienţă
al lordului Arthur, şi reclamă suma de 368. 000 fr.
- Contele-i absent, îi zise domnisoara Chataignez.
- Vreţi să ziceţi că-i fugit? observă sir Brown.
- Ce te face a crede?
1428
4
[429]
...4.
- Contele a fugit pentru că nu mai are mijloace de a
solda creditorii lui, şi noi rămînem pe pavea, caliciţi din
cauza lui!. .. Cine ar fi crezut că un gentleman ca d-Iui, cu
tradiţii de familie onorabilă, îşi va compromite astfel numele,
5 decIarîndu-se falit, fără a se îngriji de scandalul ce va pro­
duce această veste în publicul parizian! ...
- Scandalul? . .. strigă copila spăimîntată.
- Negreşit, domnişoară. Toate jurnalele au să relateze
nu numai ruinarea şi dispariţia contelui, dar şi chipul cum s-a
10 ruinat prin cheltuieli mai presus de averea sa. Vă las a gîndi
ce comentarii scandaloase au să se publice asupra onorabili­
tăţii contelui. Cel mai puţin la care d-lui se poate aştepta
este de a se vedea tratat de cavaler de industrie.
- Sir Brown!? observă Dridri indignată, nu uita că ai
15 onorul de a vorbi de contele de Farol,
- Mă iertaţi, domnişoară, răspunse Brown, cu umilinţă,
mă iertaţi. .. Poate că în desperarea mea să fi întrebuinţat
vreo calificare cam supărătoare pentru domnul conte; însă
gîndiţi-vă că eu rămîn păgubaş de suma considerabilă de
20 368.000 franci, întreaga starea mea şi a familiei mele! ...
Aice sir Brown se făcu a plînge, ascunzindu-şi ochii cu mîna;
apoi, schimbîndu-şi tactica, el atacă o altă strună, în vreme
ce observa pe furiş fizionomia d-rei Chataignez.
- Ce trăsnet pentru familia contelui l escIamă el pe un
25 ton tragic. Falit! Falit unul din cei mai însemnaţi membri
ai aristocraţiei franceze! Ce durere de moarte mai cu seamă
pentru sora d-sale, ducesa de Briennes, care-l iubeşte cu
adorare! . .. Sărmana! cînd a ceti gazetele de mîine a fi
în stare să nebunească l ...
30 Dridri simţi un fior rece prin inimă şi, Într-un acces
de sublimă generozitate, ea întrebă:
- Nu mai rămîne nimic din averea contelui?
- Nimic! . .. Contele a vîndut pe rînd moşiele sale şi a
aruncat banii pe fereastră cu nepăsarea unui -nobil răsipitor. ..
35 Singur otelul acesta mai rămîne; însă acesta este înscris pe
numele d-voastre şi creditorii nu pot să rădice nici o pretenţie
asupră-i. .. Otelul este proprietatea d-voastre, cu tot ce
cuprinde în el, şi d-voastră nu sînteţi responsabilă de nebu­
niile contelui.
40 - Te înşeli, sir Brown l replică Dridri. Chiar astăzi, eu
l-oi scoate la vînzare şi sinetele contelui vor fi toate achitate.
429
." .
.. �
[430]
D-ta mergi de opreşte orice măsuri ar fi de natură a COllJ­
promite cît de puţin numele contelui şi liniştea surorei sale.
Eu pun garanţie pentru el.
Sir Brown salută pe Dridri cu respect şi se duse Îndată
5 să Înştiinţeze pe lord Arthur de rezultatul misiei sale; iar
Dridri, agitată ca de friguri, se ocupă fără întîrziere cu for­
malităţile vînzării otelului Chataignez. Ea parveni a realiza
în puţine zile o sumă considerabilă pe acest imobil şi plăti
datoriile contelui. Nobila copilă se desfăcu fără multă mîhnire
10 de luxul prinţ iar în care se deprinsese a trăi de patru ani,
dar nu se putu opri de a plînge cînd se despărţi de Ladv.
Săvîrşind acest act de sublimă abnegare şi mutîndu-se
Într-un apartament din strada Havrului, Dridri trimise Con­
telui de Farol următorul bilet, la Alger:
15 Iubitul meu conte,
Fii liniştit! onorul d-tale este ferit de orice pată, creditorii
d-iale sînt plătiţi. De vreme ce soarta ne-a despărţit pentru
totdeauna, îti trimit un adio de cea mai sinceră amicie si
rog pe Dlt�nezeu să-ţi păstreze zilele în cariera periculoa;ă
20 ce ai adoptat ca un adevărat gentilom brav şi onorabil.
Amica d-tale
�1.-\.RIE-A:\GELlQCE CHAT.\IG:\EZ
Contele îi răspunse aceste trei cuvinte: ".'11 uliumesc, sora
mea":
25 ••.................................•............•...••
Să lăsăm acum pe Dridri mulţumită de nobilul ei sacri­
ficiu şi să facem cunoştinţă cu un alt personagiu care a
ocupat un loc important în esistenţa junei artiste. Vom vedea
cum soarta conduce prin un şir de întîmplări estraordinare
30 două fiinţe una către alta şi le face a se întîlni pe calea vieţei.'
1 În Revista contimporană şi ms. 817 urmează, cu unele schimbări nu
lipsite de însemnătate mai ales literară, capitolul II, care, sub titlul Un
e-pisod din 7848, a fost publicat în Convorbiri literare înainte de tipărirea
romanului în Revista contimporană, şi a fost apoi introdus în sumarul volu-
35 mului de proză apărut în 1876, în cadrul căruia l-am păstrat şi noi în volumul
de faţă (p. 307-319). Textul care urmează este reprodus de noi dupa
ms. 2253, f. 64r - 66r, în care se află încercarea lui Alecsandri, nedusă la
capăt, de a încheia romanul său.
'430
[431]
ce
*
Peste 15 zile Vali prii mi următorul răspuns:
Londra, ... 1 8 4 9
Ah! scumpul meu Vali, îmi tremură mîna scriindu-ţi
aceste rînduri şi inima-mi se bate astfel de tare că pare a vroi
S să-mi iasă din sîn pentru ca să zboare la tine. Scrisoarea ta
iubită e dinaintea mea, dulce, spirituală, plină de simţire,
plină de soarele Orientului: ea mi-au adus cîteva raze ferbinte,
care au luminat pentru mine ceriul întunecat sub care mă
aflu de cîteva zile, căci nu ştii? Soarta mea bizară m-au adus
10 la Londra!
Iţi închiPuieşti, iubitul meu, pe biata Dridri perdută în
negurile Engliterei, tristă, regretînd trecutul şi neştiind ce-i
pregăteşte viitorul? Oh! pentru ce destinul ne face să gustăm
încîntările fericirei depline dacă este ca mai tîrziu să le perdem
lS pentru totdeauna! pentru ce te-am întîlnit eu pe tine în viaţa
mea dacă nu mi-au fost permis să mor înainte de a cunoaşte
amarui despărţirei! . .. Dar ce vorbesc de mine, cînd tot sufle­
tul meu e aproape de Vali? Nu ureu să mai plîng, nu vreu să
te mai întristez cu jelaniile mele, nu vreu să mă arăt ochilor
20 tăi almintere decît cum m-ai cunoscut, veselă şi rizătoare.
Ce voiagiu incintător am făcu; în compania ta pe Marea
Mediterană, pe la Napoli, pe la Malta, pe la Smirna, pe
Bosfor, prin toate acele locuri dizmierdate de razele soarelui,
unde viaţa cu tine ar fi atît de dulce! ... Viaţa cu tine! ... iar
2S mi se îmPle ochii de lacrimi ...
N apoli! ai văzut N apoli, dragul meu, şi ai avut curagiu
să te duci mai înainte? ... Eu, în zilele mele de splendoare, am
cunoscut pe un nobil napolitan, contele Giuseppe Morri, care
era foarte îngîmfat de frumuseţea lui şi repeta necontenit [ai-
30 mosul proverb: Vedi Napoli, e pai Mori." El îmi spunea că
luna din patria lui e mai caldă şi mai luminoasă decit soarele
Parisului. Aşa să fie?
Ai observat, iubite Vaii, cît mă preocup de soare? De
cînd ne-am despărţit îmi e tot frig şi am căpătat 'nostalgia
3S soarelui, mai cu seamă aice, în Londra, unde el este înlocuit
prin gazul [ănarelor. Ce oraş trist e Londra! Ce naţie maşinală,
1 Să vezi Napoli şi apoi pe Mori (ita!.) , parafrazare a cunoscutelor cuvin­
te italiene, al căror sens cel mai răspîndit este: "Să vez i Napoli şi apoi
(poţi) să mori!"
431
.,
.. �
[432]
ce obiceiuri diferite de-ale noastre! Aice veselia pare o importaţie
străină, căci singurii oameni care se aud grăind şi rîzînd pe
strade sînt francezi. Englezii nu se primblă, ci toţi alerg după
trebi, cu gîndul la bani şi urmînd preceptul lor favorit Times
5 is monney, căci englezii au monetizat chiar şi timpul. A ice
e locul contrasturilor celor mai esagerate, a bogăţiei fabuloase
şi a mizeriei sordite; aristocraţia se arată la Hyde-Parc în
carete strălucite cu cîte doi lachei pudruiţi îndărăpt şi saracii
cu picioarele goale sînt înveliţi în nişte rufe peticoase, care
10 întrec mantaua arlechinului prin împestriţarea lor.
A m. văzut într-o dimineaţă de la ferestrele mele măturătorii
stradelor în frace, dar ce [race ! şi femeile lor cu şaluri şi capele,
dar ce capete, ce şaluri ! ... Am crezut că fac un vis fantastic şi
că asistez la carnaoalul mizeriei. 1 nsaşi atmosfera umedă şi
15 Plină de [un« de cărbune de pămînt părea că Plînge de mila
lor, siropindu-i cu lacrimi ... de cerneală.
Iată, iubitul meu, în ce iad sînt exilată eu, vesela ta Dridri,
care n-a mai rîs de cînd am rămas singură .. , Îţi aduci aminte
de risetele noastre nebuneşti din Paris? Răsunetul lor departat
20 vine cîteodată de mă trăzeşte din somn; atunci deschid ochii,
te caut împregiurul meu cu o dulce bătaie de inimă. .. dar
alt fost un. vis - şi eu cad wsPinînd C'U capul pe perne ...
A rn. întrerupt această scrisoare în timp de cîteva oare pentru
casă mă liniştesc şi să-ţi pot spune pentru ce mă găsesc la Londra,
25 însă înainte vin să te sărut ca o soră şi să reclam indulgenta ta.
Acum ascultă:
Zece zile în urma plecărei tale, lord F. se prezentă la miile
si îmi zise:
, - Domnişoară, iată trei ani de cînd te cunosc, trei ani
30 de cînd te iubesc, trei ani de cînd aştept să perzi tira
ce ai în contra englezilor. Cînd locuiai în otelul d-iale, ai
respins propunerile mele sub cuvînt că erai fericită de amicia
contelui şi că nu doreai nimica mai mult. Amicia conielui ţinu
cît averea lui, şi într-o zi el dispăru, atrăgînd'U-te în ruina lui.
35 - Te înşeli, mylord, i-am răspuns.
- Ştiu, replică lordul, că singură ai sacrificat tot ce era a
d-tale pentru, ca să scăp! numele contelui de pata de falit. Ai făcut
un act sublim, dar şi o nebunie totodată, şi astfel ai răsturnat
toate planurile mele.
40 - Ce Planuri?
- Contele fiind un obstacol între d-ta ş't între mine, am
'432
ti::.
[433]
cătat să-I înlăturez şi am contribuit mult la ruina contelui,
îndemnîndu-l la cheltuieli mai presus de averea lui... Nu
te indigna, domnişoară, căci am o scuză triumfantă în amorul
ce mi-ai inspirat din ziua cum te-am văzut.
S Aice, lordul tăcu puţin, Plecînd capul cu tristeţă şi apoi
continuă:
- Soarta mea e amară şi neinţeleasă 1... Sînt tînăr, am
o avere colosală, fac parte din aristocraţia cea mai înaltă a
Engliterii, sînt membru Parlamentului şi cu toate acestea nu
10 am nici destul merit, nici destulă elocuenţă pentru ca să înduPlec
111, favorul meu inima unei copile I Mărturisesc, domnişoară, că
merit măcar de-a fi jălit .. , După disparirea contelui ai rămas
singură şi te-ai mutat în strada Havrului, unde ocupai un
apartament modest. M-am prezentat şi atuncea dinaintea d-iale
1S şi ţi-am oferit un otel mult mai lu xuos decît acel ce ocupaseşi,
punînd toată averea mea la picioarele d-tale. J ţi aduci aminte
cuvintele ce mi-ai răspuns ? Mie Imi stau înfipte în inimă ca
nişte pumnare; "Prea tîrziu, mylord, mi-ai zis cu o zîmbire
graţioasă dar crudă; acum cunosc distanţa care există între
20 amicie si amor!"
Lor� F. îngălbeni şi urmă cu glasul uimit:
- In adevăr, nenorocirea care mă prigoneşte făcu şi astă
dată ca să vin prea tîrziu; un străin e'!}'!igrat din ţara lui
ştiuse să găsească calea inimei d-tale 1 ... Il iubeai cum iubeşte
2S o femeie pentru întîia oară în viaţa ei, cu abuegare, cu credinţă, cu
toate iluziile tinereţei. El însă te iubea cum meritai să fii iubită?
- De mă iubea Vaii? am zis, sculîndu-mă în picioare.
Priveşte în ochii mei, mylord, dacă vrei să te convingi cît am
fost de iubită!
30 - Nu mă îndoiesc, răspunse lord F., că îi daseşi toată
inima, şi tocmai aceasta m-au desperat mai mult atunce. Imi
fusese cu putinţă să ruinez o avere ca a conielui pentru ca să
te despart de el, dar nici Dumnezeu nu. ar fi putut să răsipească
comorile de dragoste ce se dezveliseră în sufletul d-tale ... şi însă
3S trebuia să fii a mea, căci mintea şi viaţa îmi erau în pericol;
trebuia să fac pe d-l Vaii a părăsi Parisul!
- Cum, mylord, ai avut cruzimea să contribui la plecarea
lui Vali? am strigat cu indignaţie.
- Te rog, domnişoară, linişteşte-te şi mă ascultă pănă
10 la sfîrşit. " D-l Vaii era emigrat, Moldova era ocupată de
armia rusească. Singurul chiP de a păstra amicia d-tale era
433
\ II..
....
[434]
de a contribui la dezrobirea patriei sale. Am alergat la Londra,
am contribuit prin toate chiPurile a pregăti opinia publică
în favorul românilor; cîţiva amici ai mei au luat cuvîntul în
Parlament pentru ca să silească pe minister a cere de la curtea
5 de Si. Petersburg evacuarea Prinţipatelor, şi nu am părăsit
Londra pănă ce nu am văzut nota guvernului englez cătră ţarul
N eculai Plecînd de la Foring Office ... Acum un nou prinţ
este ales în Moldova, el au şi deschis otarele ţării emigraţilor
din străinătate şi d-l Vaii au plecat ca toţi ceilalţi moldoveni
10 în patria sa. Astfel şi d-lui este fericit de a-şi revedea parinţii
şi eu sînt fericit de a te revede iarăşi singură.
- '1 nsă eu, mylord, eu mai pot fi vreodată fericită? am
zis năbusindu-mi lacrimile.
- D:ta, Dridri, eşti jună, ai cunoscut toate încîntările
15 amorului, ai gustat din cupa fericirei lumeşti şi poţi să-ţi în­
cununi viaţa prin un act de generozitate ingerească contribuind
la realizarea dorintelor unui om care te iubeste de trei ani ...
Ascultă-mă, te rog, fără a mă întrerupe; d-l Vaii e dus din
Paris şi negreşit perdut pentru d-ia. El este chemat a giuca un
20 rol oarecare în patria lui, a prinde rădăcină în ea, a se însura
poate ... dar, a se însura, căci e tînăr şi prin urmare supus la
furtunele vieţei ... Care este perspectiva ce se desfăşură dinain­
tea d-tale ? Singurătate ŞI: jălirea? Perspectiva e tristă şi eu
te iubesc prea mult pentru ca să mi cerc tot în lume spre a te
25 feri de un asemine viitor ...
Aice lord F. se apropie de mine, îmi luă mîna şi îmi zise
cu multă simpatie:
- Dridri, vrei să scapi de singurătate? V rei să cunoşti
nemărginita mulţămire de a ferici zilele unui om onorabil? ..
30 Dridri, vrei să fii soţia mea? .. dar, soţia mea legitimă!. .. Zi
un cuvînt, şi în curînd te vei numi lady F. '1 ţi cunosc cualită­
ţile inimei şi ştiu cît eşti de demnă a intra cu fruntea naltă în
societatea cea mai respectabilă ... 1 nţeleg că propunerea mea te
sftrprinde şi că ai poate nevoie să consulţi pe ... Ei bine ... fie 1 ...
35 Iţi dau timpttlnecesar ca să te gîndeşti, şi, pentru ca să te las
cu totul liberă în deciderea ce vei lua, eu Plec astăzi la Londra.
Acolo te va aştepta un apartament în casa unei dame respecta­
bile, care m-au crescut de mic ... Cînd ie-i hotărî să-mi acordezi
graţia pe care ţi-o cer, îi frece Manşa şi vei veni la Londra; eu
40 voi merge în toate zilele la Miss Howard ca să cercetez dacă ai
sosit şi să-ţi aduc coroana de duchesă ...
43(
[435]
Zicînd aceste cuvinte, lord F. îmi sărută mîna şi se duse,
lăsîndu-mă sub o impresie adîncă 1 ... Scumpul meu Vaii 1 Am
luptat cu mine două săptămîni de-a rindul, în sperare că voi
primi de la tine vreun răuaş care să-mi vestească întoarcerea
5 ta în Paris, dar, în fine, pcrzind orice sperare şi văzîndu-mă
ameninţată de a cădea, ca multe din cunoştinţele mele, în va­
lurile 1111ei vieţi zuinturate spre a învinge zilnicele nevoi, mi-am
pus mîna pe inimă, zicîndu-ţi ţie, amicul meu, un adio dure­
ros şi iată-mă-s la Londra.
10 Lord F. face acum pregătirile necesare pentru cununia noa-
stră. 1 n ziua cînd vom fi uniţi, vom pleca împreună ca să ne
aşezăm în Italia ... Iată, scumpul meu, tot adevărul! ... Acum,
cu lacrinnie-n ochi, vin să te rog ca să-mi răspunzi: bine sau
rău am făcut? Oricum să fie însă, sufletul meu va fi în veci
15 cu tine, Vaii, tu, care mi-ai dat cea mai mare fericire pe pă­
mînt.
Adio, iubitul meu, adio 1 Permite-mi în viitor ca să am,
ca În trecut, un loc cît de mic în inima ta ... O, Vaii 1 O! dragul
meu, nu, mai văd ce scria.lacrimile mă inădusă ... Adio ... Scrie-
20 mi ... Îţi dau ultima mea sărutare şi plin tol sufletul meu în ea.
Const antinopol i, 1 849
Scumpa mea Dridri, ţi-am promis sc'i-ţi fac descrierea că­
lătoriei mele pănă la Constaniinopoli, şi dacă ni-aş asculta, ţi-aş
trimite U!l volti In întreg, astfel mă simt fericit de a convorbi
25 cu tine. Imi pare că eşti lîngă mine, CIi gentileţa ta de veselă
păsărică " îmi pare că te văd zîmbind cu arecare maliţiozitate
în vreme ce-ţi povestesc cele ce-am făcut şi văzut de cînd am Plecat
din Paris " îmi pare că aud glasul tău mult iubit aplicindu-mi
proverbul francez: A beau mentir qui vient de loin-. Cu toate
30 aceste, încep mai întîi a te săruta, apoi te ieu pe genunchi, ca
pe un copil zburdalnic, şi îţi promit o lungă şi frumoasă
poveste, dacă îi fi cuminte". 2
1 Poate minţi cel ce vine de departe (fr.).
2 Manuscrisul lui Alecsandri este, după cum se vede, neterminat.
.,
... .
'�
[436]
DIK ALBUMUL UNUI BIBLIOFIL
1
BOIERII AŞEZATE
DE ALEX.-\NDRU-VODĂ CEL BUN ŞI BĂTRÎN
Logofăt mare - judecător şi alegător de ocine. Ispravnic pe
5 o samă de oameni de frunte ce sînt curteni la ţară, şi
judecător tuturor cine sînt cu strîmbătăţi în ţară şi
luător de samă tuturor ispravnicilor ce sînt la curtea
domnească.
Vornic mare în ţara de jos - judecător tuturor din ţară şi
10 globnic de morţi de om şi de şugubini ce se fac la
partea lui şi vornic Bîrladului.
Vornic mare de ţara de sus - judecător tuturor din ţară
cine au strimbătăţi, şi globnic de morţi de om şi de şu­
gubini ce se fac la partea lui; şi vornic Dorohoiului.
15 Pîrcălab de Hotin - la margine despre ţara Leşească şi Că­
zăcească ; judecător tuturor la acel ţinut.
Hatman şi Parcalab de Suceava şi Ispravnic pe toate oştile
ţărei.
20 Postelnic mare - dvorbitor înaintea domnului şi Parcalab
de Iaşi, şi talmaci în limbi străine.
Spatar mare - şi staroste de Cernăuţi, şi este obicei să se
îmbrace la zile mari cu haine scumpe domneşti; dvor­
bitor cu arme domneşti încins la spatele domnului
25 întru acele zile.
Paharnic mare - si Parcalab de Cotnar si de Hîrlău ; are
obicei să direagă (să verse vin) dom�ului la zile mari,
la masă, cu paharul.
Visternic mare - Ispravnic pe socotele ce se fac să se ieie din
30 ţară, şi grijind şi îmărţind lefile slujitorilor, şi pur-
4.16
[437]
.rlrt
tător de grijă a toată cheltuiala curţii şi a oaspeţilor
ce ar veni în ţară şi are toate catastijele în mîna lui.
Stolnic mare - cu obicei la zile mari si la veselii domnesti
îmbracat în haină domnească, să' vie înaintea bucate-
5 lor domneşti; le tocmeşte pe masă înaintea domnu­
lui cu tipsiile; şi dvorbitor întru acele zile.
Comis mare - Ispravnic pe povodnici şi pe toţi caii dom­
neşti; merge înaintea domnului şi a povodnicilor.
Medelnicer mare - cu obicei îmbrăcat în haină domnească
10 la zile mari; dvorbitor la masa domnului; taie friptu­
riIe ce se aduc la masă.
Clucer mare - Ispravnic pe beciurile domneşti, pre unt, pre
miere şi pre colacii ce vin din oraşe la născut.
Sulger mare - Ispravnic pre toate oboroacele ce se dau la
15 curtea domnească, şi carne la slujitorii curţii.
Jitnicer mare - Ispravnic pe toate oboroacele de pîne ce
se dau la curtea domnească şi la slujitorii curţii şi la
oaspeţii ce vin din ţară.
Vameş mare - ce ţine schelele ţărei pentru vămi ; are obi-
20 cei să ducă dulceţi şi cofeturi în zile mari la masa dom­
nului. - Ispravnic pre negustori.
Şatrar mare - pre corturi domneşti şi în oşti şi în alte căli (?)
şi purtător de grijă tunurilor.
Uşer mare - purtător de grijă tuturor solilor şi talmaci stră-
25 inilor la judeţ.
Armaş mare - Ispravnic şi purtător de grijă pentru toţi
acei ce fac rău şi cad în închisoarea ţărei ; îngrijitor
de temniţe şi pedepsitor acelor judecaţi de moarte,
daţi în mîna lui să-i omoare.
30 Aga - Ispravnic pe dărăbani şi pre tîrg pre Iaşi judeţ.
Logofăt al doile - hotărîtor de ocine în toată ţara.
Postelnic al doile - în toată vremea dvorbitor înaintea dom­
nului: fecior de boier ales.
Logofăt al treile - cărturar, scriitor bun, credincios la toate
35 tainele domnului, şi cărţi ori din ţară ori de la prietini
de unde ar veni toate în mîna lui merg, şi cu învăţătura
domnului de la dînsul ies răspunsurile; şi pecetea ţărei
în mîna lui stă; şi orice judeaţă şi îndireptări se fac oa­
menilor fără pecetea domnului nu pot fi; care pecete
iO îi în mîna logofătului al 3-le.
431
.}
[438]
Postelnic din al doile înainte - cîţi vrea domnul să facă,
dep�inzîndu-i la această cinste, ies şi la alte cinste mai
mari.
Spatar al 2-le şi al 3-le - Cel al 2-le suoreşte (ser vă) la masă
5 cînd cel mare nu svoreşte : şi este îmbrăcat şi cu spata
(spada) încins, şi cu buzduganul în mînă la spatele
domnului. Iară spatarul al 3-le svoreşte peste toată
vremea.
Paharnic al 2-le - după dvorba Paharnicului celui mare dvo-
10 reşte la masă şi direge pahar cu băutură la domn.
Paharnic al 3-le _o cînd nu direge al 2-le, direge el.
NOTA
Adevărul ce răsare din această întocmire de boierii este
că titlurile de Logofăt mare, Postelnic mare, Vornic mare,
15 Parcalabi, Spatari etc. nu au constituit niciodată titluri de
nobleţă, ci au servit numai a desemna diversele funcţii din
ţară. Nefiind moştenitoare, copiii boierilor nu puteau trage
din ele alt avantaj decît acela de a fi numiţi feciori de boieri,
iar copiii acestora reintrau în gloată, dacă nu-i favoriza no-
20 rocul ca să intre în clasa funcţionarilor.
Pe timpul domnilor vechi, unele familii au conservat pre­
stigiul lor din tată în fiu prin valoarea lor personală în lup­
tele ţărei cu vecinii, însă numele lor odinioară faimoase au
căzut din culme şi au rămas acum pierdute printre răzeşi ;
2S astfel Şerpe, Moţoc, Arbore, Purice, Movilă etc. Nobleţa dar,
aşa precum este înţeleasă de popoarele occidentale, nu au
existat în ţară, şi dacă mai tîrziu s-au introdus în societatea
română oarecare pretenţii de nobilime bazată pe titlurile
funcţionarismului, aceste tendinţe de îngîmfare ridiculă au
30 fost aduse de fanarioţi. Ei au pus în circulare terminii gre­
co-turceşti de celebi, afthenta, beimu, eclamprotate, eughenes­
tate etc., meniţi de a ridica un piedestal personalităţii lor
de parveniţi. Căzînd însă ei de la putere, s-au dărmat şi
toată clădirea cu dînşii, iar românii au revenit la datinele
3S democratice ale strămoşilor. Iată cum se explică avîntul ge­
neros care au îndemnat pe boierii şi pe feciorii de boieri din
generaţia actuală să sacrifice în Divanul ad-hoc atît privile­
giile legate de titlurile boiereşti cît şi însuşi acele titluri.
43Ş
[439]
r
il
I
Şi, în adevăr, ce izvor de măgulire putea să fie pentru
un român în titlurile de Paharnic, de Stolnic, de Comis, de
Mede1nicer etc., cînd boieria acestora nu era decît o slugărie
travestită.
5 Paharnicul mare, îndeplinind funcţia de echanson, dire-
gea cu paharul, adică vărsa domnului vin şi apă la masă.
Stolnicul mare servea de maitre d' hâtel, căci el preceda
în sala de prînz blidele cu bucate şi le aşeza dinaintea dom­
nului.
10 C omisul mare [ecuyer ] îşi rezăma boieria de ieslele graj-
dului domnesc.
Slugerul domnea asupra cuhnei.
M edelnicerul avea importanta funcţie de a tăia fripturile.
Jitnicerul (grand panetier) era mai mare peste pîni.
15 Vameşul se bucura negreşit de favoarea domniţelor şi
a beizadele1or, căci el aducea dulceaţă şi cofeturi la masă.
în realitate, precum vedem, toţi aceşti boieriţi făceau
parte din categoria ciocoilor, cunoscută la curtea Franciei
sub denumirea grotească de officiers de bouche.
20 Un personaj însă care avea o fizionomie mai caracteristică
era Arrnaşul mare; el inspira groază tuturor şi prezenţa lui
tăia pofta de mîncare chiar acelor officiers de bouche. 1 ngrijitor
de închisori şi pedepsitor acelor judecaţi de moarte şi daţi pe
mîna lui ca să-i omoare! Iată titlurile şi funcţiile Armaşului!
25 La cîte scene tragice el era condemnat să asiste şi chiar să
ieie parte activă! Ce fizionomie de calău boierit!
Se zice că mai toţi Armaşii au fost străini: greci, arnăuţi
etc., căci ro mânul nu au avut niciodată tragere de inimă
pentru meseria de gîde.
30 Apropos (unii zic aproposito, însă pentru ce şi cum s-au
adoptat aceşti termini? Posteritatea va decide). Apropos de
gîde, binevoiască sapienţii fabricanţi de dicţionare etimologice,
sau chiar electicii fisători a limbei române, să ne lămurească
dacă acest cuvînt nu este cumva rădăcina cuvintului gîdilire?
35 Gidele are meseria de a descăpăţina şi de a spînzura, două
operaţii care au a face cu gîtul şi care la un moment oarecare
trebuie negreşit să procure pacientului o gîdilire destul de
stranie.
Substantiv: gîde - verb: a gîdili.
-40 Aşa să fie? ... Nu ştim, dar să nu perdem sperarea că
vom vedea această ingenioasă etimologie publicată într-una
439
,� II. ....
[440]
"
i
din fasciculele sau faşele sub care unele doici academice pre­
tind a creşte şi a. înfrumuseţa limba română.
P.s. în Letopisiţi găsim terminii de rudă aleasă, sinonim
de boier. Acele rude alese se bucurau de privilegiul de a nu
5 fi "supuse pedepsei cu caterga sau cu ocna, ci pentru greşeli
mici erau gonite de pe moşiile lor pe cîtăva vreme. Pentru
greşeli mari erau descăpăţinate. Un boier vinovat şi hotărît
la moarte nu se purta pe uliţi ca pe cei proşti, nici era supus
necinstei de a fi ca ei spînzurat în furci sau înţăpat. Un boier
10 era spînzurat numai cînd se afla dovedit de hiclenie împotriva
domnului, de hainlic cătră ţară, şi aşijderea cînd era prins la
război. Atîta numai că furcele spînzurătoarei se făceau mai
nalte decît pentru un prost."
Avantaj destul de iluzoriu pentru pacient t însă măngăitor
15 pentru vanitatea rudelor alese ale spînzuratului t
II
FORMULĂ DE AFURISENIE
"Ferul, petrele şi toată firea neputrezitoare să putrezească
si să se risipească, iar trupurile acelor fără credinţă să steie
20 intregi şi sufletele lor niciodată să nu vadă lumină t Să-i
omoare pe dînşii dumnezeiasca sabie t Să se facă ei mîncarea
vulturilor şi a corbilor t Să cadă asupra lor cărbuni de foc 1
Fiii lor să fie saraci şi femeile lor văduve t Diavolul să steie
în dreapta lor t Să dobîndească bubele lui Ghiezi şi zugruma rea
25 lui Iuda. t S� -Ji p�ar�ă inima �i fc�,ta de o� [ ... ] t S� fugă de e�
si om ŞI VIta, ŞI racoarea ŞI caldura, ŞI umbra ŞI soarele, ŞI
tot ce este bun pe pămînt 1". .. etc. (Estras dintr-o carte
veche ).
Crîncen blăstăm şi de o sălbatică energie t Accentul ne-
30 împăcat ce-l caracter[iz]ează esplică luptele şi cruzimile
fanatismului religios. Dar ceea ce inspiră o mirare dureroasă
este că toate acele formule de afurisenii şi acte de cruzime
au fost pretutindene dictate şi esecutate în numele lui Chris­
tos care a căutat să propage simţirea de frăţie pre pămînt,
35 în numele lui Moisi şi a lui Mahomed şi a tuturor fondatorilor
de religii.
l
[441]
III
[ ]
IV
EPITAFUL LUI PRALE
5 Un bătrîn dascal de biserică din monastirea Fromoasa,
care cunoştea bine pe vestitul Prale, autorul escentric al
Evangheliei în versuri, mi-au spus că poetul din Tîrguşor
îşi făcuse singur epitaful următor:
Toată grija mi-am luat
10 Şi de lume am scăpat,
Eu de dînsa, ea de mine
Şi ... să ne fie de bine!
v
FRAGMENTE DINTR-O POVESTE
15 Cînd ascultă cineva cu luare-aminte modul cu care ţăranii
povestesc basmele răspîndite în popor, el constată perioade
întregi, rimate, şi nu se refuză de a crede că povestile sînt
poemuri antice ce s-au proza it cu timpul trecînd prin memoria
generaţiilor succesive. De exemplu, iată cîteva pasaj uri din
20 povestea lui Cal galbăn de sub soare:
25
3'
Cic-au fost un împărat
Mare, mîndru, luminat,
Şi avea un cal frumos
Cu păr negru şi lucios.
Cînd încăleca pe el,
Se simţea mai tinerel,
Cînd pe el încăleca
Lumea-ntreag-o alerga.
El de cale s-au gătit
Şi la slugi au poruncit
De cal bine să grijească
Şi cu ochii să-I păzească
[442]
5
10
15
20
25
30
35
40
442
I
Căci de nu l-or îngriji
Vai ş-amar de ei va fi,
Şi le-or sta capetele
Unde stau picioarele I
"Luminate împărate,
Fă-ţi cu paloşul dreptate!
Noi fugarul l-am perdut
Făcutu-s-au nevăzut
În fundul pămîntului
În virtejul vîntului IU
împăratul se-ncrunta,
Puse crainici a striga:
Care-n lume s-a afla
Lumea de-a cutriera,
Nouă ani să nu s-oprească,
Nouă să nu odihnească,
Cît e noapte, cit ezi,
Păn'ce calul va găsi,
Acelui parte să fie
]umătate-mpărăţie
Şi o fată-mpărăteasă
Care-a fi cea mai aleasă.
Făt-frumos au şi plecat
Pe-un cal negru şi ţintat
Şi s-au dus, s-au dus, s-au dus
Tot drept soare spre apus
Ca cuvintul din poveste ...
Înainte mult mai este.
Mers-au mersul vîntului
Pe faţa pămîntului
Ş-au călcat în pribegie
Multă Iume.smpărăţie,
Dumnezeu numai o ştie!
Mers-au peste nouă mări,
Nouă mări şi nouă ţări,
Peste munţi, peste ponoare,
Peste cimpuri cu izvoare
[443]
5
Unde iarba verde creşte
Şi în patru se-mpleteşte
Si-n vîrf se găităneşte.
etc. etc.
VI
RIME DEFECTUOASE
Fiecare cetitor este în drept a se întreba pentru ce unii
oameni se inteţesc a scrie numaidecît în versuri atunci cînd,
voind a face parte din pleiada autorilor, mult mai bine ar
10 nimeri să se ţie de proză. Iar dacă aceşti nenorociţi ce pătimesc
de infirmitatea versificătoare nu se pot apăra de accesurile
ei, pentru ce încalte nu se preocupă a face versuri corecte
şi pentru ce se alunecă a împreuna rime nepotrivite. - A
înhama alăture un cal cu un bou este o exentricitate ce
15 denotă o lipsă de estetică din partea automedonului ce are
ambiţie de a se lua pe urmele lui Apolon.
Arta poeziei admite oarecare licenţe, dar nu permite ca
ele să treacă peste marginile aşezate de bunul simţ şi de
bunul gust. Xu este dar permis de a călca peste regulele
20 bunei cuviinte literare, precum nu este admis a despreţui
regulele bunei cuviinţe sociale. în cazul dentăi un autor
probează că nu-şi cunoaşte arta, precum în cazul de-al doile
un om denotă că au fost rău crescut.
Aşa cu multă mirare şi părere de rău vedem pe unii
25 versificatori şi chiar pe unii poeţi cu renume căzînd în defectul
negligerii în privirea rirnelor, fără a se preocupa de paguba
produsă armoniei versurilor prin asociarea rimelor defectuoase,
de exemplu:
"Scînteie, mîntuie - cunună, spumă - dulce, duce - te-
30 me, nedemne - dărîma, ţărîna - strălucind, argint - frunte
căzute - valuri, noianuri - azi, popas - unge, cruce - mer­
ge, drege - slab, cap - lacrimi, flăcări - brav, praf - flo­
rilor, ploilor - tun, cum - sălbatică, artistică - noastre.
proaste - şoapte, poate - languoare, splendoare - etc".
35 Aceste rime sînt sălbatice şi rimează cu prostatice.
443
[444]
VII
CîTEVA CUGETĂRI
Nimic mai duios şi mai poetic ca o floare crescută pe un
mormînt şi ca un copilaş jucîndu-se pintre morminte. Viaţă
5 din moarte! Viaţă pintre morţi!
*
Figurele tiranilor sîngeroşi sînt mai aparente, căci ele
apar pe un fund roş în cadrul istoriei.
*
Multe glasuri rugătoare, puţine urechi ascultătoare!
*
Floarea cu mai multe picături de rouă scoate mai dulce
10 parfum; inima cu mai multe lacrimi scoate plîngeri mai
duioase.
*
Vai de turma unde cînii sînt ocupaţi a roade oase!
•
Tăcerea mormintelor e mai pătrunzătoare decit zgomotul
lumei.
*
15 Sînt fraţi în Hristos; sînt şi în Satano
*
Turbarea luptătorilor nu e adeseori decît o spaimă tur­
bată.
*
Cîteodată un limpede părău se perde-ntr-un tău glodos.
Astfel şi omul!
*
20 Trist e de ţară cînd sceptrul devine furcă sau bici.
144
j
--'
[445]
r
i
*
Lăcomia regilor produce foametea popoarelor.
*
Geniul, ca să fie complet, trebuie să aibă suflet de bărbat
ŞI inimă de femeie.
*
o limpede picătură de rouă reflectă mal mult cer decît
5 pămînt.
*
Cerul, sătul de a privi neghiobiile oamenilor, îşi pune
vălul nopţii pe ochi.
*
Cîntarea adevăratului poet începînd pe un mod ncdecis
deşi armonios, merge crescînd şi devine puternică, vibrantă,
10 genială. Astfel faptul zilei palid precede soarele strălucitor.
*
A pretinde de a scrie pentru viitor este cea mai ridiculă
prezumţie şi cea mai vie probă că este necetit de contimpura­
nii săi.
*
Noaptea e sora blîndă a morţii, moartea e sora cruntă
l'i a nopţii.
CUVINTE VECHI FRAXCEZE DIN XV SECOL
Renumitul autor francez Rabelais, născut în Turena la
1438, au scris în limba uzitată pe timpul său istoriile fantasti­
ce a lui Gargantua şi Pantagruel, doi giganţi. Acele opere
20 pline de erudiţie şi de filosofie ascunse sub un şir de tablouri
cinice au avut un mare răsunet în Franţia şi sînt mult apre­
ciate de filologii moderni.
Rabelais, într-o epohă de persecutări religioase, cînd
ideile de reformă în materie de credinţă expuneau pe adepţii
25 lui Calvin la supliciul arderii de vii, au avut curajul a strivi
445
[446]
sub biciul satirei abuzurile, ereziile, prejudeţele şi mai cu
samă pedantismul şi bigotismul ce domneau în secolul XV.
înfruntînd fulgerii Vatican ului şi ai Sorbonei, el trata de
cagots, bigots, papegots, papelards, caphards etc. pe călugării
5 ce esploatau lumea în numele religiei, iar pe pedanţi, care
se încercau a latiniza într-un mod grotesc limba franceză,
îi numea: rapeiasseurs de vieilles ferailles latines.
Este de observat că un fenomen foarte straniu se produce
la toate popoarele în epoca lor de regenerare sau de decadenţă
10 şi acel fenomen este ivirea pedantismului în domeniul literar.
Astfel plăntele părăsite năv ălescîn grădini, umplu gazoanele,
acoper drumurile năsipite şi inăduşă florile pe straturi. în
Franţia, pe timpurile lui Rabelais, ca şi la noi astăzi, această
calamitate se Iăţise mult şi produsese o şcoală de pedanţi
15 înteţiţi care vorbeau şi scriau o limbă neînţeleasă de nime,
nici chiar de însuşi, exemplu:
"M on genie n' este point apte nate pour escor ier la cuticul:
de notre uernacule gallicique, mais vicevercement [e gnaue
opere er par veles et rames [e me cuite de la locupleter de
20 la redundance latinicome etc."
Ce ar fi devenit oare gracioasa limbă franceză dacă rîsul
puternic a lui Rabelais nu ar fi împrăştiat în vînt fasciculele
laureat ului Helcienne de Crene, şeful şcoalei de rapetasseurs
de vieilles ferailles latines!
25 O! Rabelais, fie-ţi ţărîna uşoară şi memoria neperitoare l
Căci nu te scoli din mormîntul tău, neîmpăcatule biciuitor
de ridicole, ca să te arăţi un moment pintre noi şi să faci a
reintra în întunericul lor Trisotinii si Vadiusii români, acesti
demni strănepoţi a lui Helcienne d� Cre ne ! ' ,
30 Naţia franceză se mîndreşte cu drept cuvînt de geniul
profund şi de spiritul galic a lui Rabelais, căci scrierile lui
sînt un adevărat tezaur de erudiţie, dar acele scrieri au
totodată şi pentru noi un interes nepreţuit fiindcă ele conţin
mulţime de cuvinte româneşti uitate astăzi în Franţia şi
35 uzitate la noi cu propriul lor înţeles. Iată aici o mînă de termim
vechi care sper că vor deştepta spiritul de investigare a filo­
logiei noastre:
A. - abscons, ascuns
ains, însă
'10 aer, aer
absters, sters
�46
[447]
ardz, ars - arse, arsă
accreste, crestat, cu creastă
adiouda my, ajută-mă
aigrest, aguridă
5 apostole, apostol
aspre, aspru
areu, a ara, a brăzdui
auree, de aur
angust, îngust
10 angariez . angării
alinier, a alinta. N.B. Comentatorii franceji confundă
înţelesul acestui cuvînt, atribuindu-i
aceeaşi origine ca verbului ralentir.
B. - barde, bardă
baste, basta
botte, bute
bubelette, bubuşoară
bouc, gură - a îmbuca
basme, basmă. N.B. Comentatorii îl confundă cu beaume,
balsam.
35
25
20
C. - cere, ceară
cabres, capre
calloier, călugăr
coubte, cot
crediteur , creditor
coudignac, chitonac
christian, hristian, crestin
cobbit, scobit '
crud, crud, necopt
ceste, aceste, ceste
coupţie, cupă
coste, coastă
caprimulge, mulge-capră
calandre, macaleandru, pasere fantastică
cza ! interjecţie identică cu acea a ţăranilor noştri cătră
boi: tza Boian! tza Prian �
30
15
D. - diavol, diavol
decours de la journee, decursul zilei
tous dis, totdeauna, toate zilele
40 draco, dracul
daieur, dătător
447
..
.. '
[448]
despriz, dispreţ
dispare, dispare
dea! interjecţie identică cu de!
ii la deuallee, de vale
5 desrobber, (?) să existe oare vreo analogie între acest
cuvînt şi cuvîntul desrobire? Răspundă
etimologiştii.
E. - escorce d'ulmeau; scoarţă de ulm
eseapper, a scăpa
10 esuenier, a svînta
estouper, âestouper, a astupa, a destupa
espie, spic
s' esclaffer, a se sclăfăi
F. - jaseolz, fasole
15 furt, furt
jloe, floc
G. - gualimart, călămări
geline, găina, galină
gyrer, a îmbla în jur
20 H. - hayt, hayt, ha it
haye, haye, hai, hai
J. - judieature, judicătorie
jus, jos
L. - laudateur, lăudător
25 locuste, locuste
M. - moult, mult
moust, must
mutte, mută
maistre, măestru
30 marmoner, a mormăi
mascarayi, măscărea, mînjea
meshaing, mehengiu
N. - numereux, numeros
O. - ond - d'ond, unde, de unde
35 oust - ost, oaste
oecis, ucis
P. - Prime-pere, prima vară
paulme, palmă
pennes, pene
-40 plasmateur, plăsmuitor
pal, par
;J
lJ,
[449]
panerot, paner
partir, a împărţi
phlosque, ploscă
patac, monedă de aramă, pitac.
5 puputz, pupăză
K .. - roupte, rupt. - Fuir il la roupte, a fugi în ruptul
capului.
S. - sugce, suge
soubz, sub
10 sarpe, şarpe, şerpe
sus, sus, deasupra
soror, suroră
sagette, săgeată
strige, strigoi
15 T. - tourte, pîne de sacară, turtă
temple, tîmple
targon, tarhon
teil, tei
tumba (tomba), căzu (?) de aice să se tragă oare
20 tumba*?
trestous, toţi (?) să existe oare vreo analogie între
forma acestui cuvînt şi forma cuvintelor
compuse: tustrei, tuspatru etc.?
C. - umbre, umbră
25 ulmeau, ulm
V. - vester, a investi
uerrai, ver, porc sălbatic
verde, verde
vene, vînă
30 verge, verigă
vitrice, vitrigă
verme, verme
vicinite, vecinatate
ventir, a vîntura
35 Y. - yssit, ieşi
Pe lîngă aceste cuvinte ce atestă antica legătură de
familie a românilor cu francezii, se mai găsesc în Rabelais
şi în ceilalţi vechi autori unele credinţe poporale, unele
* D. Cihac arată. în adevăr în Dicţionarul său (p. 290) că etirnologia
40 acestor cuvinte este comună. Nota Red. [Conv. lit.]
449
.�
[450]
locuţiuni precum şi unele forme gramaticale identice cu ale
noastre, de exemplu:
- Il vous mettra la tete au rez de pieds. - Ţi-a sta capul
unde-ţi stau picioarele.
5 - C' este la ou me deult. - Acolo mă doare.
- A insi m' aist Dieu. - Aşa să mă aibă Dumnezeu.
- Pari joyeuz, part [ache. - Parte vesel, parte supărat.
- Lui touchant maintenant les jeux, maintenant le front. -
Atingîndu-i acum ochii, acum fruntea.
10 - Couvercle digne du chaudron. - După tingire şi capac.
- Femme a mauvaise tete a bon vinaigre en son menage. ­
La nevasta iute oţetu-i tare.
- Sans mot dire de bouche. - Făr-a zice un cuvînt din
gură.
15 - Le char flamboyant d'Elie. - Carul sfîntului Ilie.
- L'herbe qui ouvre les serrures qu'on lui prisente. _. Iarba
ferului despre care se pomeneşte în poveştile poporale.
- Ils fouettaient magistralement les escholiers comme on
fouette les petits enfants en nos pays quand on pend un malfai-
20 teur a fin qu'il leur en soubvienne. - La noi este obiceiul
de a bate copii, cînd să fac hotarnicii de moşii pentru ca ei
să-şi aducă aminte de locurile hotarelor.
- Ils s' emanciparent, ils conspirarent, ils jurarent etc.­
se emancipară, conspirară, jurară etc. - N.B. Verbii en
25 er se terminau în areni, la a treia persoană de plural, în loc
de a se termina în erent, precum se obicinuieşte astăzi. I •
- Que miile millions de griphes mordent pendant l' iterniti
les charnieres de celle qui ha faiet celluy qui sema le chene
dont fut construite la chaise etc. adică: O mie de milioane
30 de căngi să muşte pentru eternitate încheieturile acelui care
au născut pe acel ce au semănat stejarul din care au fost
durat scaunul etc.
Cine nu-şi aduce aminte de surugiii noştri care blăstemau
ghinda din care au crescut stejarul, din care s-au făcut
35 scîndura, din care s-au durat corabia ce au adus în ţară pe
întreprinzătorul poştelor ; sau blăstemau albina care va strînge
ceara din care s-a face lumînarea ce va arde la căpătîiul lui
etc., etc.
450
I
[451]
l'
STOICISMUL ROMÂNULUI
Dacă nepasarea de moarte este o probă de mare putere
sufletească, trebuie să recunoaştem că românul este înarmat
cu un stoicism admirabil cînd el se apropie de marginile
5 vieţii sale. Aşteptînd ultimul moment fără a fi dominat de
cea mai mică îngrijire, privind cu ochi liniştiţi venirea morţii,
el îşi face singur pregătirile de plecare pe calea necunoscută
a Eternităţii, cere a i se pune o lumînare aprinsă la căpătâi,
îndeplineşte datoriile sale de creştin prin sfînta împărtăşenie,
10 şi aşteaptă să-i vie ceasul!
Nevasta, copiii, rudele, amicii lui stau pe lîngă dînsul,
unii plîngînd, alţii ocupîndu-se de pregătirile comîndului,
şi el, neuimit, grăieşte cu toţi, le dă sfătuiri înţelepte, îi
măngăie cu vorbe blînde, pune la cale avutul său cu limbă
15 de moarte, şi cînd simte că se stinge, el aruncă asupra lumei
o lină privire, zice: Rămîneţi cu bine, oameni buni! şi închide
ochii, dîndu-şi ultima răsuflare.
Această mărime de suflet în faţa morţii nu e rezultatul
fanatismului, nici al degustului de lume, dar efectul acelui
20 stoicism sublim care aparţinea vechilor romani şi care s-a
transmis la poporul român prin firul secular al tradiţiei.
Este dar a se întreba: La ce grad de putere morală ar ajunge
acest popor prin îngrijirea unei creşteri inteligente, unei
educaţii ce ar scoate la lumină calitatea naturei sale şi le-ar
25 dezvolta pentru practica vieţei pe aceeaşi măsură cu care
ele se ivesc în ora morţii?
ARGHIR
Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-I moştenesc
copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile
30 trecute şi care merită de a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile
ce-l primesc. Ea este cartea de nobleţă, testimoniul de naţio­
nalitate al unui neam; semnul caracteristic prin care membrii
aceleiaşi familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor
din lume; lanţul tainic ce-i leagă împreună şi-i face a se
35 numi fraţi; altarul împrejurul căruia toţi se adună cu inimi
iubitoare si cu simtirea de devotament unii cătră altii.
A se atinge fără respect de acest altar este o profana�e;
a cerca de a-i schimba forma sa originală, spre a-i da o apă-
451
.,
.. �
[452]
renţă străină este un act de pedantism şi chiar de nebunie;
într-un cuvînt, a dezbina marea familie introducînd diverse
jargonuri în diversele ramuri ale ei, este un fapt de les-naţio­
nalitate, căci el naşte o fatală neînţelegere între fraţi şi poate
5 cu timpul să producă înstrăinare între dînşii.
Cînd dar vedem unele scrieri de peste munţi ieşite la
lumină în zilele noastre, ne mirăm de forma limbei lor, lip­
sită de adevăratul sigil românesc, şi ne întrebăm dacă totdeau­
naau dominat în spiritul autorilor ardeleni şi chiar bucovineni
10 acea manie de schimosire limbistică, sub pretext de o absolută
latinizare? Însă la întrebarea noastră vine eroul Arghir şi
ne răspunde că pe la 1800 se uzita în Transilvania o limbă
limpede şi armonioasă, pe care toţi românii din toate colţurile
ţărilor noastre o înţelegeau cu lesnire, căci o ferise încă Dum-
15 nezeu de contactul pedantismului.
Cine nu au cetit poemul lui Ion Barac din Braşov, care
începe cu această poetică invocare?
20
25
Te visai mişcînd din buze
O! prea dragalaşă muză!
Verşi glas ingeresc din gură
Care inimile fură,
Fură şi le amăgeşte
După ce le îndulceşte.
Te rog, muză măngăioasă
Care cînţi cîntări frumoase,
Pică-mi puţintică miere
Din maiastra ta putere
Să pat cînta cu simţire
A lui Arghir pribegire!
30 Cine nu s-a înduioşat la cetirea întîmplărilor acestui
erou care s-a iubit cu Elena prea frumoasă, şi a perdut-o
din ochi şi a cătat-o
35
452
I
Prin locuri care se schimbă
În necunoscută limbă
Tot prin locuri necălcate,
Şi prin păduri neumblate,
Tot prin văi necunoscute ... etc.
O! Arghire! lungă cale!
Lungi necazurile tale!
..
1,
[453]
r
5
10
15
20
25
30
35
Arghir lasă casa părintească, lasă fraţi, părinte, mamă, deşi
mama lui, sărmana, îi zicea cu lacrimi:
O! fiule cu dulceaţă!
Cît te-am purtat eu în braţe,
Ţi-am fost maică grijitoare,
Mi-ai supt ţîţa hrănitoare;
Sînul meu a ta dulceaţă
Leagăn ale mele braţe.
Te apăram de tot vîntul,
Te învăţam cu cuvîntul.
O! vai! o vai! nu te duce,
Tu fiul meu cel prea dulce!
El părăseşte tot pentru ca să meargă pe unde n-a umblat
nici paserea măiastră, şi să găsească pe frumoasa lui ursită.
Calcă locurile toate
Pănă nici cum nu mai poate
Deci în partea pustnicească,
Cînd era să nimerească
Dintru o peşteră mare
Vede fum că iese tare
Şi într-acolo grăbeşte;
În case dacă priveşte
Vede un om mare foarte,
Cît s-au spăimîntat de moarte!
A se-ntoarce nu cutează,
Gîndind, fricos să nu-l crează,
Ci şi-au făcut îndrăznire
Gîndind: sau trai, sau peri re !
Iară omul cel prea mare
Dă o groaznică strigare:
- Cine este? Cine vine?
Cine ce cată la mine?
Şi cînd slobozea cuvîntul
Se cutremura pămîntul.
El avea un ochi în frunte
Şi părea că-i cît un munte.
Arghir tremură de frică
Şi nu ascundea ni mică,
Ci se ruga de iertare... etc.
455
[454]
Urieşul se îmblînzea, vorbea lui Arghir cu vorbă mai
aşezată şi pregătea cina ca să-şi mulţămească oaspele.
Masa lîngă foc o pune
La lumină de tăciune,
5 Şi se pun pe lîngă vatră,
Pe cîte un jgheab de peatră,
Arghir pănă să îmbuce
O ploscă de vin aduce
Dintr-ale sale merinde
10 Care foarte bine prinde.
Urieşul dacă-I gustă
Cu stomah ca de locustă
I -ar fi plăcut ca să tragă
Pe gît o. bute întreagă etc.
15 A doua zi Arghir pleacă iar în lunga sa pribegire ca să
descopere Cetatea în care stă ascunsă Elena, iubita lui care
nu are seamăn pe lume
Nici cantareţele muze
Ce scot cîntece din buze
20 Nu sînt aşa drăgostoase
Ca Elena cea frumoasă.
Păr de aur străluceşte,
Pre pămînt se tirieşte :
Precum luna cea ivită
25 E nouă şi neplinită
Aşa-i fruntea cea suită
Cu sprincene cercuită.
Ochii privesc cu jindire
Ca a stelelor sclipire.
30 Trandafirul înfloreşte,
Şi pe faţa ei roşeşte.
Iar albeaţa-i de pe faţă
E şi-n sînu-i cu dulceaţă
Unde două merişoare
35 Stau ascunse rotunzioare,
Ca crinul cel prea supţire
Şi înalt la a sa fire
Aşa oabla ei făptură
Şi mtndra-i căutătură,
_1_'
[455]
5
Vestmintele ard ca focul
Care-mpodobesc mijlocul.
Al amorului săgeată
Să vezi cum stă agăţată
Cam pe lîngă subţioară
De unde la Arghir zboară
Şi se-nfige aurită
În inimă nimerită! etc.
După multă cale şi multe necazuri Arghir ajunge la
10 Cetatea Elenei şi intră în o grădină cum nu mai văzuse
Crăişorul:
15
20
25
30
Cîte flori împodobite,
Cîte rîuri limpezite!
Oh! cîţi trandafiri miroase
Cu foi rumene frumoase!
Rosmarinii au verdeaţă
Şi garofele roşeaţă.
Aici crinul se albeşte.
Colea nardul frumos creşte.
Codrul ramurile-şi tinde
Care mult văzduh cuprinde
Ciprul frunza înverzeşte
Şi văzduhul le clăteşte.
Izvoarele curg răci te,
Ca cristalul limpezite.
Scaune vezi două sute
Tot din pajişte făcute,
Cu lastre acoperite,
Toate crăiesei gătite.
Arghir se culca pe ele
Să-i treacă de ostenele. Etc.
Ş-au adormit tare foarte
Ca o părere de moarte etc.
�I_'-
în sfîrşit ambii amorezi se întîlnesc după un şir de întîm-
35 plări care i-au despărţit necontenit, fac nuntă împărătească
la care
Foarte mulţi oaspeţi adună
Făcîndu-şi inima bună.
455
." .
.. �
[456]
5
10
15
20
Strălucesc mesele-ntinse
Tot cu flori cu sîrmă prinse,
Sclipesc vase-argintuite
Şi pahare aurite.
Beau, mănîncă, ospătează,
Toată firea înviează.
Sună lăute voioase
Şi fluieri, cimpoi frumoase. Etc.
Ospăţul şese luni ţine,
Toţi cu inimele pline,
Apoi toţi în hore saltă
Cu bucurie Inaltă.
Iar Elena cu Arghir, ajunşi acum pe pragul fericirii
după atîta amar şi jale,
Trăiesc fără supărare
În dragostea cea mai mare.
După chin dulce viaţă
Şi după amar dulceaţă.
Ce fu uscat înverzeşte.
AmaruI se îndulceşi:e!
Acum e lumea întreagă
Cînd le e viaţa dragă. Etc.
Iată cum se scria limba românească peste munţi la anul
1800! Pentru ce urmaşii lui Barac s-au abătut aşa de mult
25 din calea lui Arghir şi a prea frumoasei Elene! Un autor
francez a zis că nimic nu e mai uşor decît de a nu face o trage­
die; am putea să zicem şi noi: nimic nu ar fi mai uşor decît
de a nu scrie ungro-latineşte.
NECULAI BĂLCESCU
30 Cetind în zilele aceste brosura foarte interesantă a d-lui
Gr. Tocilescu, apărută de curînd în Bucureşti, sub titlul
de: Viaţa, timpul şi operele lui N. Bălcescu, m-am gîndit
a complecta articolul ce am publicat în Revista română din
anul 1863 asupra amicului meu răposat în Palerma. Voi
35 cerca dar să-mi adun suvenirile şi să le înscriu în albumul
meu, făcînd apel la toţi acei ce cunosc particularităţi din
viaţa lui Bălcescu sau care posedă corespondenţe de-ale
456
«
�j-
[457]
lui să le publice pentru ca astfel să se poată într-o zicomplecta
biografia unui om a cărui memorie onorează naţia română.
în iarna de la 1847, aflîndu-mă la Neapoli, m-am întîl­
nit cu el pe malul mării, la Chiaia, însă bucuria mea de a-l
5 vedea a fost întunecată prin aerul de preocupare posomorîtă
ce era întipărit pe fruntea lui. El făcuse voiajul de la Marsilia
pănă la Livorno cu un doctor napolitan, cu care avuse o
ceartă, în urma căreia îl provocase la duel. în calitatea
mea de compatriot, datoria mea era să-i ser v de secondant,
10 deşi împrejurările în care mă găseam nu-mi permiteau să
primesc acest rol. Bălcescu era foarte aprins, foarte neîmpăcat
şi vroia numaidecît să deie o lecţie de politeţă napolitanului,
dar o lecţie de care să-şi aducă aminte cît a trăi dacă ar fi mai
trăit. Adversarul lui nu părea dispus a se supune la o asemene
15 catastrofă şi preferă să facă toate scuzele ce am pretins de
la el. Astfel numai amicul meu se linişti şi plecă la Palerma
ca să petreacă restul iernii sub soarele binefăcător al Siciliei.
în curînd m-am îmbărcat şi eu ca să caut o climă mai
favorabilă pentru d-na N. care pătimea de pept; am abordat
20 la Palerma, ne-am aşezat afară din oraş la Villa Delfina, şi
am petrecut lunile ghenar, fevruar şi mart 1847, împreună
cu Bălcescu, care locuia aproape, în căsuţa unui contadin.
în toată dimineaţa el se punea dinaintea uşii pe un scaun,
la. soare, şi cetea cărţi vechi în care descoperea notiţe pentru
25 istoria românilor sub Mihai Viteazul la care lucra cu mult
entuziasm, iar peste zi venea la Villa Delfina. Societatea
lui era plăcută, manierele lui afectuoase, convorbirea lui
foarte atrăgătoare, căci ea dezvălea visurile frumoase ce
făcea el necontenit pentru viitorul patriei sale.
30 Villa Delfina poseda o terasă largă pe care se plecau
crengile incarcate de fructe a doi portocali mandarini. Pri­
virea se întindea pe grădini pline de flori exotice ce răspîndeau
parfumuri îmbătătoare, şi mai departe pe muntele Pelegrin
în al cărui vîrf se găseşte peştera Sfintei Rozalii, patrona
35 Palermei. în dreapta ochii se primblau pe întinderea albastră
a Mărei Siciliane brăzduită de barce uşoare.
Pe acea terasă ne adăposteam de ferbinţeala soarelui şi
gustam dulceaţa serilor poetice, ascultînd în depărtare cînti­
cele păscarilor. Fiecare din noi aducea partea sa de inteligenţă
40 spre a înlesni trecerea zilelor, iar mai cu samă d-na N., prin
varietatea cunoştinţelor sale şi prin observările sale fine şi
457
. ,
.. �
[458]
=-=-
spirituale ne făcea a nu simţi nicidecum zborul timpului.
Cînd Bălcescu ne întreţinea de descoperirile ce făcuse în
bibliotecile Italiei şi ale Franţiei-, el ne cetea un pasaj din
istoria românilor; cînd eu recitam vreo poezie nouă, şi amica
5 noastră ne încuraja cu o zîmbire graţioasă sau ne corecta
cu acel tact fin şi delicat care distinge naturele alese.
Cîte zile Încîntătoare am petrecut noi astfel în cercul
nostru intim! Cîte primblări am făcut pe malul mării, sau
pe împrejurimile Palermei admirînd bogata vegetaţie de
10 cactuşi, de portocali, de chitri etc. a Siciliei! Cîte planuri am
aşternut împreună pentru deşteptarea neamului românesc!
Cu ce entuziasm şi cu c� credinţă Bălcescu vorbea de tot ce
se raporta la patria lui! In inima lui patriotismul ocupa atîta
loc că e de mirat cum de se puteau adăposti în ea şi alte
15 simţiri.
Dar în sfîrşit sosi timpul despărţirii şi Bălcescu rămase
singur la Palerrna, zicînd doamnei N. un trist adio cu ochii
plini de lacrimi.
Doi ani în urmă evenimentele politice din 1848 împrăş-
20 tiind tinerimea Moldovei şi a Valachiei în toate colţurile
Europei, am regăsit pe Bălcescu la Paris, unde am locuit
împreună, Place de la Madeleine, mai multe luni de zile;
însă sănătatea lui era acum foarte zdruncinată. Oftiga făcea
progresuri spăimîntătoare şi îi rupea plămînele, dar nu-l 0-
25 prea de a lucra la Istoria românilor sub Mihai Viteazul şi de
a susţinea prin cuvintele lui patriotice curajul emigraţilor.
Doctorii îi rînduiră să părăsească clima umedă a Parisului
şi să petreacă iarna de la 1851 la insulele Hyeres.
Iată o scrisoare ce pe atunci mi-au adresat o damă corn-
30 pa triotă care a mers să viziteze pe Bălcescu la H yeres:
"În luna lui noiemvrie am primit un ravaş de la amicul
nostru bolnav care mă chiamă lîngă el. Ca toate naturele
mari ce nu consideră recunoştinţa ca o sarcină supărătoare,
Bălcescu nu se refuza de a primi devotamentul amicilor săi.
35 Încrederea lui în ei era aşa deplină cît fiecare se simţea gata
şi mulţămit de a-i face sacrificiuri.
1 În Biblioteca din Paris a descoperit portretul lui Mihai Viteazul,
iar In cea de la Genova el a găsit trei lăzi pline de corespondenţe asupra
ţărelor noastre, corespondenţe foarte preţioase, căci ele au fost făcute de
40 impiegaţii Companiei Genoveze care avea multe stabilimente pe malurile
Mărei Negre şi ale Dunării [V. A.].
458
I
,
,�
[459]
L-am găsit Într-o stare ce nu mai permitea vreo sperare
de vindecare; dar fie că el nu vroia să întunece bucuria de
a ne revedea, fie că poate îşi făcea iluzii asupra sănătăţii lui,
el mi-a părut plin de curaj şi mi-au vorbit necontenit de pla-
5 nurile sale în privirea viitorului. El lucra cu o ardoare ce se
mărea cu cît puterile îi slăbeau; se scula adeseori noaptea
pentru ca să adaogă cîteva pagini la Istoria românilor sub
Mihai Viteazul. Insă această lucrare silită îi scurta zilele.
I-am propus să scriu eu sub dictarea lui. Suvenirile ace-
10 lor oare de lucru, întrerupt prin convorbiri amicale, este
unul din cele mai scumpe ce am păstrat. Spiritul său just şi
pătrunzător, imaginaţia lui ardentă, sufletul său entuziast
şi iubitor, răspîndeau pe fiecare sujet de convorbire un in­
teres atrăgător. Tema sa favorită era amorul. El o abordă
15 totdeauna cu o simţire de regretare duioasă.
Absorbat fiind din primii ani ai tinereţii sale de chestii
politice şi de preocupări privitoare la ţara lui, Bălcescu con­
serva în inimă-i o fragezime şi o vivacitate extraordinare,
Însă aspirările îi erau mari şi îndreptate cătră tot ce e mai
20 nobil şi mai frumos. - L-am întrebat odată care tip de fe­
meie îi place mai mult. El mi-a răspuns: d-na Rolland.
Acest suflet înamorat de eroism era foarte iubitor de
tot ce este graţios şi spiritual, dar oricît de mare era cultul
său pentru arnicie, se cunoştea că inima lui simţea nevoia de un
25 alt simţimînt, că aspira de toate puterile cătră un simţimînt
mai complet, mai intim. Acestui vis, întrevăzut numai şi
ne realizat , se cuvine să atribuim oroarea şi chiar spaima de
moarte care îl cuprindeau cîteodată. El se revolta, ca de-o
nedreptate, la ideea de a muri, Însă revoltele lui se linişteau
30 răpede şi nu lăsau după ele nici o amărăciune. Intr-o zi, du­
pă un moment de desperare, mi-a zis cu acea zîmbire ce se
iveşte pe buzele oamenilor condemnaţi de a muri: Vie moar­
tea pentru mine ... numai ţara să-mi trăiască!
Aceste cuvinte rezumă toată viaţa lui Bălcescu. Etc., etc.,
35 etc."
în toamna anului 1852, aflîndu-mă la Galaţi, Directorul
Carantinei mă înştiinţă că un amic al meu sosise cu vaporul
de la Constantinopol şi că dorea să mă vadă. Alergai la Ca­
rantină şi găsii într-o cămăruţă pe N. Bălcescu. Sărmanul,
40 în ce stare ajunsese! Palid, slab, gîrbov, obosit de friguri şi
de opintirile tusei, el părea un schelet ce-şi caută mormîntul.
,
-� �-
.,o" •
-. '
[460]
Ne aruncarărn în braţele unul altuia cu lacrimele în ochi,
şi amicul meu, după ce îşi mai potoli emoţiunea, îmi zise:
- Vezi în ce hal am ajuns? Nu-mi rămîne viaţă decît nu­
mai ca să mă apropii de vatra părintească şi să mor în
5 sînul familiei mele. Ah! mult am pătimit de cînd ne-am des­
părţit 1. .. }Iulte zile amare am petrecut departe de ţara mea !. ..
Multe deziluzii am întîmpinat în calea mea !. .. dar în sfîr­
şit o să răsuflu încă o dată aerul patriei mele. Şi murind oi
să am măngăierea de a fi înmormîntat în pămîntul strămo-
10 sesc.
, Nenorocitul! nu ştia că soarta era să-i refuze şi această
ultimă măngăiere! Ordinele lui Vodă Ştirbei îi deteră lovi­
rea de moarte chiar pe pragul ţărei lui! Căci nu-i învoiră
nici măcar a se coborî din vapor şi a pune piciorul pe ţărmul
15 românesc! Cu moartea în suflet, Bălcescu reluă drumul exi­
lului şi merse de muri singur, pe mîna străinilor, la Palerma,
în ziua de 16 noiemvrie 1852.
Astfel dispăru din lume unul din cei mai nobili fii ai Ro­
mâniei, unul din cei mai mari scriitori, martir al patriotis-
20 mului!
Zece ani după moartea lui, cel întăi decret ce am supus
lui Cuza Vodă în calitatea mea de ministru, a fost decretul
relativ la aducerea rămăşiţelor lui N. Bălcescu în patria lui.
Dar prigonirea soartei nu încetase încă pentru el. Rămăşi-
25 tele lui nu s-au găsit!
, P.S. - În broşura d-sale d. Tocilescu pare a avea oare­
care îndoială aupra adevărului că poemul în proză Cîntarea
României a fost compus de A. Russo şi tradus numai de N.
Bălcescu. D-lui zice: "Această taină literară se vede că s-a
30 împărtăşit numai de Alecsandri, pentru că toţi ceilalţi amici
ai lui Bălcescu recunosc pe acesta de autor al Cîntării Ro­
mâniei".
D. Tocilescu nu ştie că acea lucrare s-a făcut în urma
unei înţelegeri între Bălcescu, Russo, şi Eu, cu scop de a exal-
35 ta spiritul şi a dezvolta simţul de românism a tinerilor stu­
denţi din Paris. Traducerea s-a publicat la 1851 în România
viitoare şi, după ce a produs efectul aşteptat, a fost din ro­
mâneşte tradusă în limba franceză pentru a deştepta simpa­
tiile francejilor în favoarea românilor.
40 Pe atunci se întrebuinţau toate mijloacele, chiar şi sub­
terfugiuri inocente, pentru a ne face cunoscuţi Europei şi
460
I
c...
[461]
35
de a interesa partea inteligentă a ei la soarta României. Iată
pentru ce A. Russo nu s-a refuzat de a sacrifica dreptul său
de paternitate asupra poemului menţionat; dar acum ţelul
fiind atins şi România, scoasă din întuneric, luîndu-şi locul
5 ce i se cuvinea la soare, e un act de justiţie de a da lui Cezar
ce este a lui Cezar. Meritele şi gloria lui Bălcescu nu scad pen­
tru că nu ar figura Cîntarea României în bagajul său lite­
rar, dar numele lui A. Russo primeşte de la acest poem o
strălucire care îi revine cu drept.
10 Manuscrisul francez, adică manuscrisul primitiv al poe-
mului se găseşte la mine, împreună cu alte hîrtii ale lui A.
Russo. Fie dar bine încredintat d. Tocilescu că taina literară
ce l-a mirat este un adevăr ... foarte adevărat.
v. ALECSANDRI
15 Mirceşti, martie 1 8 7 6.
CÎNTICGL BUCOVINEI
Dintre toate cînticele poporale din Bucovina nu-i nICI
unul mai elocuent şi mai expresiv decît acesta care începe
cu versul: Plină-s, plină de străini! în opt rînduri e cuprins
20 un poem întreg de durere şi de regretarea independenţii per­
dute. Poetul necunoscut care le-au improvizat, negreşit în
urma ocupării ţărei sale de cătră austriaci, simţea în sufle­
tullui o mare iubire de patrie şi au trebuit să sufere cumplit
cînd au văzut pe pămîntul strămoşesc împlîntîndu-se stîlpi
25 cu pajura nemţească l Păcat că nu ştim numele lui pentru
ca să-I înscriem în pleiada poeţilor meritorii ai României ...
Nu volumuri numeroase constituie gloria unui autor, ci
ades o pagină numai, ieşită din inimă şi inspirată de adevă­
ratul geniu. Rouget de Lisle au compus numai M arseileza
30 şi au rămas nemuritor!
Plină-s, plină de străini
Ca şesul de mărăcini!
Plină-s, plină de duşmani
Ca Putna de bolovani!
De cînd neamţul m-au luat
Multe lacrime-am vărsat
Ş-am făcut fîntînă-n sat
Duşmanii de adăpat!
461
.�
[462]
CORADINI
Pe coperta unei publicaţii ilustrate, apărută la Paris sub
titlul de: Diable il Paris, figura desinat un diavol calcînd pe
harta capitalei Franciei, .însă un diavol elegant, faşionabil,
5 avînd un chip artistic, fin, frumos şi spiritual. Coradini se­
măna cu el la fată. Născut la Iasi dintr-un tată italian si
o mamă română,' el întrunea califăţile ambelor ramuri di�
marea familie latină: spirit vioi, talente pentru muzică si
desin-, geniu poetic menit a se dezvolta; pe lîngă aceste p�_
10 seda cunoştinţa mai multor limbi: italiană, germană, polo­
nă şi franceză, în care îi plăcea a compune scrierile sale. Un
singur articul au scris în limba românească şi l-au publicat
Într-un calendar din Iaşi sub titlul: Hai la vorbă!
Coradini, pănă a nu veni la Moldova, luase parte la re-
15 voluţia polonă fiind încă foarte tînăr, şi publicase în Paris
un volum de poezii franceze: les Chants du Danube, dintre
care una au fost tradusă, pusă pe muzică şi cîntată de toate
bandele de lăutari de pe la 1841. Iată acel CÎntec:
20
25
30
În zadar alerg pămîntul,
În zadar mă ostenesc,
Chipul tău în tot minutul
Înaintea mea-l privesc.
Tu eşti raza vieţii mele,
Eu pe tine te iubesc,
Pentru tine cat mărire,
Pentru tine pătimesc.
Ah! iubito, cătră tine
Eu m-arn prins cu jurămînt
Să-ţi păstrez a mea iubire
Şi-n viaţă şi-n mormînt.
1 Multi se însală a scrie desemn. în loc de desin fără a observa că cuvîntul
semn se t;aduce' în limba franceză prin cuvîntul signe şi prin urmare a
desemna însemnează designer, iar nu dessiner [V. A.].
[463]
5
10
Peste marginele lumii
Soarta de m-ar depărta
Gindul meu va fi la tine
Şi in veci nu te-oi uita.
Iată-mă acum aproape
Lingă tine-înger ceresc!
Vin din lume, de departe
Ca să pot să te-ritîlnesc,
Şi să-ţi zic încă o dată
Că tu eşti al meu odor,
Şi pe sînul tău, iubito,
Să trăiesc, să cînt, să mor!
Această traducere fost-au ea făcută de însusi Coradini
sau de altul careva, nu se ştie, dar ceea ce se poate constata
lS din volumul les Chants du Danube, este că autorul avea scîn­
teie poetică. Mai multe din bucăţile cuprinse în el se deo­
sebesc prin o inspiraţie puternică: precum acele intitulate
it Rome, Rome au poe-te, it Napoleon etc.; altele iar prin o
vie simţire de patriotism, precum acele it la Moldavie, la
20 pr:ztrie, altele iar prin un lirism plin de emoţiune şi de fanta­
Zle.
Venirea tînărului poet în ţară au fost bine primită de
toţi, fie bătrîni sau tineri, şi ideile sale liberale au adus un
util cqncurs propagandei întreprinsă de junimea din anul
2S 1840. In timp de şepte ani cît au stat la Iaşi, Coradini au com­
pus multe opere în versuri şi în proză: balade, poezii diver­
se, romanuri, maxime, însă toate aceste manuscripte s-au
perdut împreună cu dînsul după ce intrarea ruşilor în Mol­
dova, la 1848, l-au obligat a se depărta din ţară. De atunci
30 nu se mai ştie ce au devenit poetul şi bagajul său literar.
Ultima dată ce am avut multămire a-l mai videa au fost
în toamna anului 1848, la Visbaden, unde l-am întîlnit în
treacăt. în urmă, toate cercetările mele nu au izbutit a afla
adevărul în privirea lui. Diverse vuiete au circulat despre
35 dînsul: că ar fi murit la N apoli, că ar fi plecat în Rusia în cua­
litate de secretar a unei princese, că ar fi devenit fotograf
463
..
.. ...
[464]
�
/1
II
II
I
şi s-ar fi stabilit la Tobolsc etc. ; însă nici una din aceste veşti
nu s-au adeverit. Ne rămîne dar trista alternativă de a con­
sidera pe Coradini ca pe un român cu totul perdut pentru
noi, fără a se şti măcar în care colţ de pămînt se află mor-
5 mîntul său, şi totodată profunda regretare de perderea pre­
ţi oaselor sale manuscripte.!
GEANTA LUI :\lOŞ COSMA
Moş Cosma era pe la 1872 (zic era pentru că nu ştiu de
mai trăieşte încă) un bătrîn ca de 60 de ani, cu faţa curată
10 ca inima lui, cu barbă şi plete albe, cu ochi vioi de om de
munte, cu spirit glumeţ dar înţelept, cu graiul vesel şi dis­
mierdător. El locuia din copilărie la Vrancea şi era cunoscut
sub denumirea de Moş Cosma Vioară, căci era Iăutarul
nunţilor şi a horilor şi purta pretutindene cu el o mică vioară,
15 pe care o ţinea într-o geantă de pele împreună cu nişte
hrisoave de o veche răzeşie perdută prin judecăţi. Acest
instrument primitiv compunea toată averea lui, Însă mai
avea el o comoară nepreţuită care plătea milioane în ochii
mei, şi acea comoară era memoria rară în care se păstrase
20 mulţime de cîntece bătrîneşti, balade, legende, tradiţii istorice,
tot ce caracterizează pe un bard poporal.
Moş Cosma, în primavara anului 1872, veni la Mirceşti,
trimis de un fost servitor al meu, care îmi cunoştea gusturile,
si care se asezase de trei ani în muntii Vrancei. Acea vizită
25 neaşteptată am considerat-o ca o f�voare căzută din cer,
căci zilele ce am petrecut cu el mi-au amintit frumosul timp
al tinereţei, pe cînd am cutrierat o parte de munţi şi de văi
ai Moldovei pentru descoperirea tezaurului de cîntice poporale
ce s-au publicat la Bucureşti.
30 L-am ţinut două săptămîni cu mine, dîndu-i de mîncat
şi de băut, dăruindu-l cu haine şi cu bani, şi primind de la
el o colecţie de balade şi de diverse alte poezii vechi, pe case
le-am prescris din fugă în vreme ce el mi le-au cîntat. In
toată dimineaţa, ne aşezam la umbră şi îi ziceam în glumă:
35 Moş Cozrna, ce mai ai în geantă?
1 Agentul nostru de la Roma ar putea să facă oarecare cercetări, prin
ajutorul guvernului italian. Poate că mai există vreo rudă de-a lui Coradini
la Florenţa şi prin ea să se afle ce au devenit poetul dispărut [V.A.].
464
•
[465]
- Multe! coconaşule ; imi răspundea uncheşul, Geanta mea
îi ca izvorul cel bun; cu cît scoţi din el, cu atît el dă apă mai
multă şi mai limpede.
Şi apoi, acordîndu-şi vioara, bardul meu începea a cînta
5 cu un glas dulce, deşi cam răguşit de timp, şi pe fiecare zi
comoara ce adunam din gura lui creştea, creştea, fără ca să
mă pot sătura de frumuseţele ei. Astfel se face că acum am
dinaintea mea o movilă de petre scumpe amestecate la un
loc, unele cam şterse, altele cam ştirbe, Însă toate păstrînd
la o valoare necontestabilă. Trebuie să le curăţ, să le dau forma
şi lustruI lor primitiv, să le coordonez precum am făcut cu
cele publicate pănă acum; şi mărturisesc că perspectiva
acestei lucrări îmi produce aceeaşi mulţămire ce trebuie să
o simtă un amator de tablouri, care ar descoperi sub coloa-
15 rele afumate ale unei pînzi lepadate un tablou de a lui RafaeI.
Însă ce-a fi devenit Moş Cozma? Ce-a fi devenit vioara
lui? Poate că astăzi au devenit cenusă! Iată una din sculele
gentei lui: '
STROE PLOPA�
20
25
30
35
Sus pe muchea dealului 1
Merge-n voia calului
Un bujor de Căpitan
Căpitan Stroe Plopan
Care poartă buzdugan.
EI aruncă ochi de sus
Cînd pe valea din apus,
Cînd pe şesul înflorit
Din a dreapta-n răsărit;
Şi tot cată ca să vadă
N-a zări cumva o pradă
Ici în zare, colo-n zare
Dup-a inimei of tare.
Ciocîrlia sus cînta,
Iar voinicul tot căta
Şi din gură cuvînta:
1 Este de însemnat că toate drumurile vechi treceau p� muchea dealurilor
şi aceasta din două cauze: una că la timpuri ploioase, apele scurgîndu-se
pe coaste, muchea rămînea goală şi se usca mai degrabă; cealaltă că de
pe înălţime românii zăreau de departe pe duşmani, şi astfel erau feriţi
'10 de surprind eri [V.A.].
465
.s
[466]
[i
i!
"
•
Ir;
5
10
15
20
25
30
35
"Căci nu am aripa ta
Ciocîrlie nevăzută,
Păsărică-n cer perdută!
Căci nu am eu zborul tău
Să mă-nalţ în cer şi eu
Ca să văd în depărtare
De vin oardele tătare
Să rîpească şi să fure
Fete mari cu ochi de mure,
Şi copii de patru ani
Copilaşi de cei balani! 1
Cum mergea şi cum grăia
Iată, măre, că zărea
Lîng-o apă, chiar pe mal
Un foc mare strălucind
Pintre sălcii pălpăind,
Şi-mprejurul focului
Trei tatari stînd locului,
Şi frigînd un miel furat
Într-o furcă aninat;
Caii lor păşteau de-o parte:
Iar la umbră, nu departe
Se bocea o mîndră fată
De o salcie legată,
Şi plîngea biata copilă
De umplea crîngul de milă!
Dar păgînii o priveau
Şi privind-o crunt rîdeau
Şi ziceau în limba lor:
"Mult plăteşte ist odor,
Căci e fată de bun soi
Şi-i ca trestia la boi
Şi-i ca luna la obraz,
Numai bună de-un viteaz.
Ghirai Hanul pentru ea
Ne va da chiar ce n-orn vrea
Şi caftane de sultani
Şi cincizeci de pungi de bani!"
1 Copilaşii români, cît sînt în vîrstă fragedă, au părul de tot balan
-40 [V.A.].
466
[467]
I
L
5
10
15
20
25
30
35
'10
Cît Plopan îi auzea
Calul iute-şi răpezea ;
"Buna ziua, măi tatari!
Voi, de fete buni prădari l
Spuneţi mie fără teamă,
Fără teamă daţi-mi samă:
Ori vi-i roaba de vînzare?
Ori ve-i roaba de schimbare?
De-i pe schimb, eu mult voi da,
Căci cu zile v-oi lăsa;
De-i pe plată, eu sînt gata
De la voi să cumpăr fata
Nu cu aur şi caftan,
Ci cu dări de buzdugan."
Tătari mea iar rîdea;
Din trei unul răspundea:
"Auzit-aţi, auzit
Pe românul îndrăcit?
Ci-că-i prins de mare dor
Ca să meargă plutitor
Cînd sub valuri, cînd în soare
Pe sub apa curgătoare,
Păn-în Dunărea cea lată,
Păn-în marea tulburată !. .. "
Vai de lume, vai de ea!
Bine vorba nu sfîrşea
Buzduganul se-nvîrtea
Ca un uliu s-abătea
Pe păgîni în loc turtea;
Apoi mîndru se-ntorcea,
La copilă se ducea
Şi cu glas voios zicea:
"Cine-mparte, parte-şi face
Cum îi dorul cum îi place.
Pe tatari i-arn împărţit.
Ţie, dragă fată-mare,
Îţi fac parte de scăpare,
Şi-mi las parte pentru mine
Ca să mă însor cu tine."
Iar copila ce zicea?
Zău! că nu se mai bocea
.,
..
,�
467
[468]
,- -
I!
I
I
I
I
"
[
I
r
r
,1
i
I
I
r
5
Păru-n faţă-şi aducea 1,
Cu voinicul se ducea!
Fie calea lor uşoară
Cu foc lin la inimioară
Cum e scris, cum e menit
Cînd e timpul de iubit.
V. ALECSANDRI
1 A-şi aduce părul în faţă, sau a-şi acoperi gura cu mîna, este un
semn de ruşini pentru românce [V. A.].
[469]
-
I
[VASILE POROJA�J
}"J irceşti, 1880
Amice,
Am perdut în zilele trecute un tovarăş de copilărie care
5 purta un nume mai mult de şatră decît de salon, căci se
numea Porojan! El a fost unul din robii noştri, ţigan lingurar
de soiul lui, însă pitar de meserie.
Mărturisesc că m-am simţit cuprins de-o adîncă mîhnire
cînd am aflat că el s-a mutat cu şatra pe ceea lume, ca mulţi
10 din contimporanii mei, boieri, ţărani şi ţigani, cu cari m-am
încălzit la soarele Moldovii timp de jumătate de secol şi
mai bine! - Am perdut în Vasile Porojan pe cel de pe urmă
martur al începutului vieţii mele, rivalul meu în jocul de
arşi ce şi în azvîrlitura de petre pe deasupra bisericei Sfîn-
15 tului Ilie din Iaşi, vecină cu casa părintească.
Valurile lumii şi treptele sociale ne-au despărţit de mult
unul de altul; eu inălţîndu-mă pe scară mai pînă în vîrful
ei1, şi el rămînînd jos fără a putea pune piciorul nici măcar
pe întîia treaptă; însă acum 50 de ani eram amîndoi egali
20 dinaintea soarelui, fiind deopotrivă pîrliţi de dînsul, şi for­
mam o păreche nedespărţită de cum răsărea lumina zilei
pînă ce apunea. Poamele din grădină nu apucau niciodată
a se coace din cauza noastră, căci amîndoi ştiam a ne acăţa
ca veveriţele pe vîrfurile cele mai nalte ale copacilor roditori.
25 1 în 1858 Alecsandri figura pe lista celor 38 de boieri dintre care în
ianuarie 1859 avea să fie ales domnul Moldovei şi la un moment dat s-a
pus destul de serios problema alegerii lui.
469
,�
[470]
1:
I
I
I
Evreii nu mai îndrăzneau a trece pe strada casei noastre
din cauza zburătăirilor de petre cu cari îi îrnproşcam.
Meşteri în arta de a fura merele şi perele de pe crăngi;
îndrăzneţi la asaltul stogurilor de fîn, din vîrful cărora ne
5 plăcea a ne da de-a rostogol; neobosiţi la "puia-gaia", la
"poarca", la "ţirca" şi chiar iscoditori de nouă jocuri, eram
mîndri unul de altul!... Singura deosebire ce exista între
noi doi consista într-aceea că pentru fărdelegile noastre
copilăreşti, numai Porojan era pedepsit de cătră jupîneasa
10 din casă, mama Gahiţa! Cîte bătăi a mîncat el, sărmanul,
pe socoteala mea!. " De-abia scăpat din mînile jupînesei
cu chica topor şi cu obrajii bujoraţi de palme, el alerga la
mine şi, uitînd usturimea, mă îndemna să ne jucăm în puf.
Eu îl mîngîiam, dîndu-i cîteva parale turceşti ca să cumpere
15 halviţă şi simit, două jriandize, cum zic francezii, două
Delicatessen, cum zic nemţii, pentru cari Porojan era în
stare să-şi vînză căciula dacă ar fi avut-o, şi eu în stare să-mi
dau papucii din picioare.
Ce talent avea el pentru confecţionarea arcelor de nuiele
20 cu săgeţi de şindrilă! Cum ştia de bine să înalţe zmeii de
hîrtie poleită pînă sub nori şi să le trimeată răvaşe pe şfară 1. ...
Acei zmei, cu cozi lungi, erau fabricaţi de dascălul bisericei
şi purtau pe faţa lor următoarele cuvinte scrise cu slove
cirilice:
25 "Afurisit să fie cu tot neamul lui şi să ardă în jeratecul
iadului acel care ar găsi acest zmeu căzut şi nu l-ar aduce
în ograda Sfîntului Ilie".
Zmeul sforăind purta acest blestem pe deasupra oraşului,
fiind pîndit de toţi băieţii mahalalelor, şi cînd i se întîmpla
30 să cadă din văzduh, devenea prada lor; blăstemul nu produ­
cea nici un efect, din cauză că hoţii nu ştiau carte; însă
Vasile Porojan pleca îndată ca să-şi găsească paguba, sărea
peste zaplaze, peste garduri, pînă ce da de hoţi, începea
ceartă cu ei, şi cîteodată izbutea a se întoarce cu o bucăţică
35 din coada zmeului în mînă, iar mai adeseori el venea cu părul
vîlvoi şi cu cămeaşa ruptă.
Atunci faţa lui se posomorea şi ochii lui se aprindeau
de dorul răzbunării. Cu o iscusinţă de sălbatic, el îşi pregătea
armele, adică o piatră rotundă legată de capătul unui pac
40 de şfară, şi cînd vedea pe deasupra capului înălţîndu-se vreun
zmeu străin, deodată azvîrlea peatra în văzduh şi o azvîrlea cu
470
�
-­
I
�J._
[471]
--­
I
J
atîta măiestrie, încît peatra zbura totdeauna pe deasupra
sforii zmeului şi cădea iar lîngă el.
- Al nostru-i, cuconaşule!... striga Porojan cu glas
triumfător; şi, în adevăr, trăgînd şfara lui încîlcită de acea
5 a zmeului, acesta în curînd cădea în mînile noastre.
Ce bucurie! . .. Nici o comoară nu putea plăti acea iz­
bîndă.
Tovarăşul meu, pe lîngă aceste dispoziţii de ştiinţă stra­
tegică, mai poseda şi aplecări artistice; el suna din drîmbă
10 cu un talent la care nu am putut ajunge niciodată şi pe care
îl admiram mai mult decît am admirat mai tîrziu talentul
lui Liszt. " ştia să imiteze şuierul şerpilor şi să-i cheme astfel
la el cînd ne rătăceam împreună prin fînaţele înflorite din
lunea de la Mirceşti .. , şi însă toate aceste aptitudini ale lui
15 fiind nesocotite, el a fost destinat a deveni pitar.
într-o bună dimineaţă Porojan a fost dat pe mîna unui
brutar pentru ca să înveţe a plămădi pîni, ciurecuri, colaci,
cozonaci etc., şi eu am fost trimis la pansionul d-lui Victor
Cuenim- ca să învăţ tot ce se învăţa pe atunci: un pic de
20 franţuzească, un pic de nemţească, un pic de grecească şi
ceva istorie, şi ceva geografie pe deasupra.
Adio, nepăsare a copilăriei! adio libertate! adio fericire!
Ce-a fi păţit tovarăşul meu sub lopata brutarului, nu
ştiu, dar cît pentru mine, îmi aduc aminte că, lipsit de Porojan,
25 îmi părea că eram o fiinţă fără umbră.
Acea viaţă nouă de şcolar închis în sala de studiu, ghe­
muit pe un pupitru şi condamnat a învăţa pe de rost verb uri
franceze, germane şi greceşti>: obligaţia de a ne trezi dimineaţa
în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un tam-tam ehi-
30 1 Şcoală particulară din apropierea Iaşilor, întemeiată în martie
1828 de francezul Cuenirn, fost ofiţer în armata lui Napoleon.
2 Obiceiul era la pansion de a învăţa lecţiile pe de rost. Elevii cei mari,
studiind istoria, ajunseseră la secolul al XVII şi reci tau în gura mare pasa­
juri din istoria Germaniei. Sala răsuna de cuvintele: paix de Westphalie ...
35 paix de Westphalie, care mi se tipărise în creieri, fără ca să ştiu ce însemnează,
dar ele mai tîrziu mi-au fost de mare ajutor într-un moment foarte critic.
La 1836, trecînd esamenul de bacalaureat la Paris, profesorul de istorie
mă întreabă cum se numeşte pacea care au pus capăt războiului cunoscut
sub numele de războiul de 30 de ani? N-aveam nici o cunoştinţă de istoria
10 evului mediu şi rămăsei mut dinaintea profesorului. Moment grozav, căci
de la răspunsul meu atîrna soarta esamenului ! ... Deodată începu să-mi
răsune capul de cuvintele "paix de Westphalie", auzite cu patru ani mai
471
.<
..
[472]
� I
I
nezesc de doamna Cuenim : sila la cari elevii erau supuşi
de a mînca bucate cu cari nu erau deprinşi; o mie de mici
mizerii ce sînt legate de bietul copil ieşit din casa părintească,
foamea, frigul, neodihna şi esamenele zilnice a profesorilor
5 mă adusese la o desperare amară. .. Deşi luam parte la
jocurile camarazilor mei cînd suna oara de recreaţie, însă
cea mai scumpă petrecere a mea consista întru a mă sui pe
capra unei trăsuri vechi şi părăsită sub o şură deschisă din
toate părţile. De-acolo priveam cu melancolie dealurile Soco-
10 lei, mişcarea nourilor pe întinderea cerului, trecerea cîrduri­
lor de cuc oare prin aer, drumul vestit a Bordii ce ducea în
ţara de jos şi mai ales orizonul albastru, orizonul necunoscut
şi plin de-o atrage re misterioasă. .. Dorul de călătorii se deş­
teptase în mine de cînd într-o noapte, doi şcolari, fraţii
15 Cuciuc, ne povestiseră nenorocirile lui Robinson Cruzoe, şi de­
atunci mintea mea devenise un muzeu de tablouri ce reprezen­
tau corăbii sfarmate de stînci, valuri de mare umflate cît
munţii, cete de sălbatici cari frigeau oameni pentru ospăţul
lor etc.
20 Mare înrîurire au exercitat asupra imaginaţiei mele de
copil întîmplările lui Robinson povestite de fraţii Cuciuc!
Aceşti elevi aveau o memorie extraordinară şi aptitudine la învă­
ţătură' două calităţi care erau de natură a-i duce departe ...
dacă nu i-ar fi dus în spînzurătoarea de pe Cîmpul Frumoasei,
25 ca paricizi, îndemnaţi la crimă de însaşi mama lor! ...
Un rege alungat din ţara lui şi-a fi aducînd adeseori
aminte de tronul său aurit. Astfel îmi aduc aminte eu de
capra trăsurei de sub şopron. în momentele ce stam urcat
pe ea, imagina lui Porojan trecea pe dinaintea ochilor mei
30 ţintiţi, însă nu neagră şi veselă, ci pudruită cu făină şi umilită
de această albeaţă nefirească. După dînsa veneau figurile
celorlalţi robi, servitori din casa părintească, şi anume:
înainte şi, în nedomerirea ce mă cuprinsese, am rostit cu glasul uimit:
35 "Paix de Westphalie!"
- Tres bien! mon ami ... a replicat profesorul şi mi-a dat o bilă albă.
Mult am binecuvîntat pansionul d-lui V. Cuenirn cînd am aflat că
am fost primit bachelier es lettres [V. A.].
1 V. şi G. Sion, Proză. Suuenire contimpurane, Bucureşti, E.S.P.L.A.,
-i0 1956, p. 166-191.
, 472
[473]
Stoica, vizitiul tătîni-meu, care avea mania de a fura tingirile
cu bucate din curţile boiereşti pe unde părintele meu se ducea
în vizită şi le ascundea în lădiţa trăsurei, fără a se gîndi că
va fi trădat de mirosul bucatelor şi de zinghenitul tingirilor
5 urducate pe pavea. Ana, femeia lui, pe care el cerea să o Iese
sub cuvînt că: i s-a învechit ţiganca. Costachi, bucătarul,
care nimerea foarte bine sarmalele, ihnelele, ostropăţurile
etc., dar se încurca în blanmangele, căci le da un miros de
sopon ... inde), era obligat să le mănînce întregi. Casandra,
10 Maria şi Zamfira, trei fete frumoase pe cari mama Gahiţa le
luase cu de-a sila din ţigănimea de la Mirceşti, pentru ca să
le crească în casă, să le deprindă a coase la gherghef etc.
- Casandra, albă ca o fată de boier, se înamorase de Postolachi,
cobzarul de la ţară, şi dorea să se mărite cu el, însă jupîneasa
15 o căsători făr' de voie cu Costachi bucătarul, obligînd pe
Postolachi să-i cînte la nuntă! - Zamfira, mai norocită,
izbuti a fugi cu Didică scripcarul, de la care am adunat mai
multe cîntece poporale, şi a duce o viaţă nomadă cu iubitul
ei pînă a murit, nu se ştie cum şi unde.
20 Cît pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte sub
ciomagul profesorului său şi fu ridicat la rangul de ciurecar
a casei. Cariera lui fu astfel desemnată pe gura cuptoriului
cu litere neşterse de cărbune! . .. Domnii ţării puteau să se
mazilească, datinile puteau să se schimbe în Moldova, faţa
25 lumii putea să se prefacă în orice mod; eu, tovarăşul lui de
odinioară, puteam să devin, din simplu comis ce eram,
postelnic mare, ministru, domn chiar! . .. Porojan avea să
rămîie pitar şi numai pitar pînă la sfîrşitul vieţii sale! ...
Stranie nedreptate a soartei!
30 Din ziua tristă a despărţirii noastre, numai duminicile
ne mai întîlneam în curte, cînd ne întorceam de la pansioanele
noastre, şi atunci recîştigam tot timpul perdut cu studiul. ..
Ambiţia noastră era de a chiti şi a zburutăi cu petricele late
şi rotunde pe palamarul bisericei Sfîntului Ilie, cînd el, suit
35 în clopotniţă, bătea toaca, esecutînd variaţii fantastice cu
ciocanul de lemn pe scîndura spînzurată alăture cu clopotele.
într-o zi avui satisfacerea de a-l lovi peste mînă tocmai
cînd obţinea un admirabil efect de toacă. Auzirăm un răcnet
în naltul cerului şi pe urmă o grindină de ameninţări care
iO 1 De aici (lat.); aici cu sensul: drept urmare.
473
�' .. .
.. .
.�
[474]
cădeau de sus pe capul nostru. Fiind însă că distanţa ce ne
... despărţea de palamarul virtuos era mare, i-am răspuns prin
o nouă bombardare şi, ca parţii, am rupt-o de fugă voiniceş­
te. Victima noastră se plînse la dascăI, dascălul la diacon,
5 diaconul la preot, preotul la jupîneasa Gahiţa. Rezultatul
acestor plîngeri succesive a fost că îndată furăm prinşi pem­
prejurul bisericei şi duşi dinaintea maicei mele, care mă do­
jeni puţin cu blîndeţe, şi apoi mă şterse de sudoare pe obraz ...
Iar Porojan plăti gloaba pentru amîndoi ... Sărmanul! Mult
10 l-a costat onorul de a fi tovară sul de nebunii a cuconasului!
Asemenea o păţi şi înainte' de a fi daţi la învăţătură.
Pe la 1827 aveam de profesor pe călugărul Gherrnan-,
acel care a vîndut lui Gr. Ghica-vodă manuscriptul lui
Şincai", El şedea la noi şi, afară de mine, avea şi alţi elevi
15 externi, dintre cari pe M. Cogălniceanu. Acesta venea în
toate zilele, îmbrăcat în antereu de cutnie şi purtînd un işlic
rotund de pele de miel sură. .. Vai de nenorocitul işlic l
El devenise o minge în mînile noastre şi ne atrăgea ocări
aspre din partea părintelui Gherman, ba uneori chiar şi
20 palme. Cum să ne răzbunăm? Vasile Porojan găsi modul de
răzbunare! ... Dascălul nostru avea obicei să doarmă după
amiazi şi să horăiască de se răsuna ograda. El atunci se afla
într-un soi de letargie din care nu l-ar fi trezit nici tunul.
Profitînd deci de această împrejurare, ne-am apucat de am
25 zugrăvit cu cerneală vişinie sprincenele, barba şi mustăţele
călugărului. Efectul produs a fost de minune! . .. Părintele
Gherman nu mai îndrăzni să iasă în lume vro două luni de
zile pentru ca să scape de glumele oamenilor, iar bietul
Porojan făcu pentru prima oară cunoştinţă cu sfîntul Neculai
30 din cui.
Sînt dator însă a mărturisi că amicul meu stia să rabde
suferinţele cu un stoicism antic. Nici ţipa, nici �ărsa lacrimi,
dar _plîngeam eu pentru dînsul.
In sfîrşit sună oara unei despărţiri complete!... în
35 vara anului 1834 d-nul Cuenim dusese elevii săi pe malul
Prutului pentru petrecerea vacanţiilor, Eram în gazdă pe la
1 Gherman Vida. maramureşean de origine. autorul Gramaticii practice
româno-franţueeşti, tipărită la Buda în 1833.
2 Hronica românilor şi a mai multor neamuri ....• publicată abia la 1853.
40 la Iaşi. după manuscrisul adus de acest Vida.
,474
[475]
casele ţărăneşti din satul X ... şi ne găseam la largul nostru:
veseli, nebuni, zburdalnici ca rîndunelele. între sat si rîu
se ridica un buchet de copaci rari şi pletosi, care de�enise
arena jucăriilor noastre. Adăpostiţi la umbra lor, priveam
5 cazacii de pe cela mal, înarmaţi cu suliţi lungi, şi cînd ne
scăldam strigam la ei: zdrasie ciolouecs, ca şi cînd am fi salutat
pe Cesar.
Şedeam într-o amiazi culcat la tulpina unei răchiţi,
crezîndu-mă că-s Robinson Cruzoe, şi aşteptînd să apară de
10 după copaci o ceată de sălbatici, cînd zării deodată figura
lui Porojan.
- Vasile! ... am strigat cu bucurie. .. Hasile! ...
- Eu, cuconaşule, răspunse Porojan. Am adus o scrisoare
a boierului lui domnul Cuenim.
j 5 - Şi te-a trimis pe tine?
- Ba nu; dar m-am luat pe urma slujitorului de la
Visterie, care a fost însărcinat cu scrisoarea. Imi era dor
să te mai văd o dată, cuconaşule, păn-a nu te duce la Paris.
- La Paris? eu?
20 - Aşa. .. am auzit vorbind fetele de sus, că boierul a
hotărît să te trimeată la carte, tocmai în fundul lumii ...
şi am venit să te rog ca să mă ici cu d-ta.
- Lasă pe mine, Vasile. .. făr ' de tine nu mă duc, am
răspuns cu siguranţă. I
25 Insă peste vro zece zile mi-am luat adio de la maica mea,
care plîngea, de la tatul meu, care se stăpînea ca să nu plîngă,
de la frate, de la soră, de la mama Gahiţa, de la servitori
şi am plecat, lăsînd în urma mea pe bietul Vasile Porojan ...
Ochii lui se umpluseră de lacrimi pentru întîia oară de cînd
30 îl cunoşteam. Am plecat o dată cu Alexandru Cuza, căruia
norocul îi rezerva tronul României, cu vărul său, N. Decan,
şi cu pictorul Negulici, care a murit la Constantinopole în
urma evenimentelor de la 1848. Conducătorul şi guvernatorul
nostru era însuşi secretarul vestit ului Corai", d-nul Filip
35 Furnasaki.
Cinci ani întregi am stat în Paris, cercînd, după dorinţa
părintelui meu, să mă pregătesc pentru studiul medicinei,
apoi pentru studiul dreptului... Cercare zadarnică, fiind
1 Noroc, băieţi (rus.).
40 2 Korais Adamantios (1748-1833), filolog grec.
475
.. .
[476]
contrară imaginaţiei mele vagabonde şi aplecării mele pentru
literatură ...
La întoarcerea mea în ţară, pe la sfîrşitul anului 1839,
după o plăcută călătorie prin Italia, am găsit casa părintească
5 completă. .. Porojan singur lipsea, căci fugise a doua zi
după plecarea mea la Paris şi nu se mai întorsese la stăpîni
de frica zgardei cu coarne de fer şi mai cu seamă de groaza
poliţaiului Urzică, prin mînile căruia era obicei ca să treacă
toţi ţiganii leneşi, talhari sau prea iubitori de libertate ...
10 Nu trecu însă mult timp şi el apăru în curte, căci auzise de
întoarcerea mea. Dorul de mine îl făcu să înfrunte asprimea
pedepsei ce meritase... dar am avut nespusă mulţămire
de a-l scăpa şi de a-l reintegra iarăşi în postul său de pitar
al casei.
15 După moartea părinţilor mei, am eliberat toţi robii noştri,
voind astfel să recunosc amicia lui Porojan pentru mine.
Frumoasă zi a fost aceea cînd, din balconul casei de la Mirceşti,
am declarat ţiganilor adunaţi că sînt liberi! Că nu li se
vor mai lua copiii pentru a fi crescuţi şi deprinşi ca servitori
20 în casa boierească şi că pot să meargă unde le place fără
împedecare din partea nimărui.
Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică,
şi bucuria lor prin o mie de sărituri deşanţate, ca oameni
muşcaţi de tarantelă. Vro trei bătrîni însă au început a
25 plînge şi a-mi zice:
- Stăpîne, stăpîne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti
astfel, păcătoşii de noi? ! . .. Ne faci slobozi? .. Cine o să
ne poarte de grijă de azi înainte? .. Cine o să ne hrănească,
cine să ne îmbrace, cine să ne cunune, cine să ne îngroape? ..
30 Stăpîne, nu te îndura de noi şi nu ne depărta de mila măriei­
tale!
Vorbe deşarte pentru mulţimea ce intrase în paroxismul
beţiei! . .. Toţi, părăsindu-şi bordeiele, plecară a doua zi
cu tot avutul lor ca să meargă. .. Unde?.. Nu o ştiau
35 nici ei, dar se porniră ca să calce peste orizon şi să afirme
dreptul lor de oameni liberi. .. Laia se opri la cea întîi
crîşmă, pentru ca să celebreze noua lor poziţie socială, apoi
se opri la a doua crîşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea
cuconaşului, apoi se opri la a treia, pentru ca să boteze cu
40 vin libertuşca, apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul
liber e mai bun decît celalalt etc., etc., şi astfel au dus-o
176
[477]
într-una pînă ce, bindu-şi pînă şi căciulele şi apucîndu-se
de furturi, au ajuns în închisorile de la Roman, de la Peatra
şi de la Bacău.
Peste şease luni, s-au întors cu toţii la Mirceşti, goi, bolnavi,
5 morţi de foame, îngheţaţi de ger, şi au căzut în genuchi
cu rugăminte ca să-i primesc iar robi ca în vremile cele bune,
după cum spuneau ei ... Această reîntoarcere de bunăvoie
la sclăvie m-a făcut a cugeta mult asupra modului de a
libera popoarele ce sînt sclave din născare şi m-am convins
10 că pre cît e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de liber­
tate, pe atît e de necumpătat faptul de a libera deodată pe
un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri
de neajunsurile unei libertăţi pripite.
Porojan însă nu împărtăşi soarta celorlalţi ţigani. Devenit
15 liber, el se duse să exerciteze în ţinuturi meseria lui de pitar
şi în sfîrşit se stabili la Peatra. Astfel ne perdurăm din vedere
ani îndelungaţi. .. Mi se spusese chiar că ar fi murit! ...
într-o zi, pe cînd şedearn la masă în umbra copacilor
din grădina de la Mirceşti, zăresc un străin cu surtuc de nankin
20 şi cu picioarele goale ... Figura lui nu-mi părea necunoscută ...
o privesc cu luare-aminte ... Ce să văd? .. Porojan! ... Cine
poate spune bucuria mea? .. Tovarăşul meu de copilărie!
trăieşte! iată-l l ... iată-l plîngînd şi sărutîndu-mi mînele ! ...
Nu ştiam ce să-i dau ca să-i fac mulţămire. .. Imi venea
25 să-I poftesc la masă; să-i propun o partidă de arşici,
După cele întîi momente de uimire, el îmi povesti odiseea
lui, un lung şir de mizerii omeneşti, apoi se rugă să-I primesc
a fi pitar la Mirceşti, zicînd că voieşte să moară unde s-a
născut. Am primit cu recunoştinţă, l-am îmbrăcat din cap
30 pînă-n picioare, i-arn hotărît o leafă bună şi i-am gătit o
odaie deosebită în ogradă. El s-a instalat şi după două zile
s-a făcut nevăzut împreună cu un cal a vatafului!
De-atunci l-am mai întîlnit o dată la Peatra, slăbănogit,
plin de reumatisme, plecat spre pămînt de aspra mînă a
35 bătrîneţei şi dezgustat de lume. Sărmanul! a părăsit-o în
sfîrşit, luînd cu el partea aceea din tabloul social care ne arată
familiile boiereşti înconjurate de servitori ţigani, precum
erau casele patricianilor romani pline de sclavi aduşi din
lumea întreagă.
. .
.. .
[478]
MARGĂRITA
1
în una din serile iernii de la 1850, palatul X din oraşul
Iaşii era luminat ca pentru o serbare mai deosebită. Toate
5 ferestrile străluceau pe întunecata lui faţadă, şi trecătorii
din strada mare zăreau Înlăuntru un mare număr de dame si
cavaleri înotînd în valuri de lumină. Un lung şir de caleşti
elegante se opreau una după alta la scară, şi din ele se cobo­
rau alte dame şi alţi cavaleri întîrziaţi, carii se suiau răpi de
10 la rîndul de sus, în sunetul armonios a unui orhestru şi intrau
apoi în salonul cel mare a palatului.
Acea sală ornată cu oglinzi nalte cît păreţii şi cu lăzi
de portocali, înşirate de-a lungul colonadei de marmură
ce susţinea galeria muzicanţilor, acea sală, zicem, cuprindea
15 în sînu-i tot ce poate încînta privirile şi închipuirea: tualete
pariziane de gustul cel mai perfect, brilianturi strălucitoare,
flori exotice, policandre numeroase de bronz aurit şi mai
cu seamă figuri tinere, frumoase, vesele şi mult adimenitoare.
Toate aceste formau un tablou magic!
20 Focurile petrelor scumpe se uneau cu razele scînteitoare
ale ochilor; parfumul îmbătător al florilor se înalţa în văz­
duh cu armonia orhestrului, şi lumina candelabrelor se
revărsa ca un val de aur pe fruntele, pe braţele şi pe umerile
albe a darnelor. Strălucită era într-adevăr acea adunare,
25 căci venise să asiste la cununia celei mai frumoase flori din
aristocraţia Moldovii, a domnişoarei Margărita X.
în aşteptarea acelei serbări, damele aşezate pe canapelele
de giur împregiurul salonului vorbeau cu cavalerii de frum­
seţile miresii şi se pregăteau vesel pentru balul ce era să urmeze
f 4i8
I
, �
[479]
după ceremonia nuntei. Deodată uşele unui alt salon mai
mic se deschiseră şi Margărita, intovărăşită de maică-sa,
se arată în toată pompa tualetei de mireasă şi în toată mareaţa
ei splendoare. Damele se sculară răpide ca să o vază mai
5 bine, iar cavalerii, adunaţi gramadă în faţa ei, se închinară
ca dinaintea unei tinere regine. Un lung fior de uimire trecu
prin inimile tuturor.
Margărita şi cu maica sa, după o scurtă oprire, se îndrep­
tară cătră uşa din fund care ducea la capela palatului. Agiun-
10 gînd însă la acea uşă, copila se opri şi se îngălbini pe faţă
dînd cu ochii de un tînăr care, galbîn ca şi dînsa, i se închina
profund pentru ca să-şi ascundă tulburarea. Această scenă
mută, ce cuprindea un mister adînc, trecu nevăzută de nime,
. şi mireasa, urmînd după maica sa, care o trăgea de mînă,
15 ieşi din salon. Damele şi cavalerii se îndreptară în grabă spre
capela unde era să se celebreze cununia, iar tînărul, rămas
singur, căzu pe un jîlţ cu inima zdrobită de o crudă suferinţă;
ochii i se umplură de lacrimi, şi moartea îi apăru ca o bine­
facere dumnezeiască!
20 După o oară, societatea se întoarsă în salon, felicitînd
pe socri şi pe tinerii însuraţi, după vechiul obicei. Socrii plini
de bucurie şi noul însurat, glorios de fericirea lui, mulţămeau
în dreapta şi în stînga, pe cînd Margărita se ţinea deoparte,
în tăcere, ca o statuie de marmoră albă; numai ochii săi
2S dedeau încă semne de viaţă prin două lacrimi dureroase
în care se reflecta veselia adunărei.
Tînărul de care am vorbit şi pe care îl vom numi Alexis
se apropie de dînsa şi îi zise cu glas uimit:
- Daţi-mi voie, doamna mea, să adaog şi eu felicitările
30 mele pe lîngă toate complimentele cîte aţi priimit în astă­
seară. Toţi v-au adresat urări de fericire; eu vă doresc împli­
nirea dorintilor ce ati avut necontenit de a călători în Francia
şi în Itali�. '
Margărita privi la tînărul ce-i grăia cu o cătătură lungă
35 şi întristată; apoi zise:
- Primit-aţi un buchet de flori?
- Da, mi l-au dat domnul M., barbatul d-voastre, cînd
am intrat în salon.
- Şi v-au spus că-i din partea mea?
40 - Nu.
479
.�
[480]
r;..,.
I '1
,
\ i
l'
- Acel buchet l-am compus eu însami pentru d-voastră,
adăogi ea roşindu-se pe obraji.
- Şi eu mă giur să-I pastrez toată viaţa mea ca un suvenir
nepreţuit! . .. răspunse Alexis, tremurînd de uimire.
5 Cîteva persoane se apropiară de Margărita; iar Alexis
se retrase încet, strîngînd la peptu-i un mic buchet de flori
de trandafir, de vi orele si de rezeda. Din cea mai adîncă des­
perare, el trecuse pe lo� în cea mai vie bucurie.
- Mă iubeşte! gîndi el, mă iubeşte! Ah! de-acum nu-mi
10 pasă de suferinţi, nu-mi pasă de moarte! mă iubeşte
Margărita! ...
Pe cînd Alexis improviza în sine acel monolog poetic
şi naiv, pe care toţi înamoraţii îl repetează de cînd există
amorul, domnul M. îl observa de departe şi zîmbea, văzîndu-l
15 rătăcind prin salon ca un om ce nu ar avea conştiinţă de sine.
El veni în faţa lui, îl atinse cu mîna pe umăr şi îi zise glumind:
- Trezeşte-te, poetule, şi te coboară pe pămînt din
regioanele lumei ideale, căci balul a să înceapă în curînd.
Alexis tresări la glasul ce-l apostrofa astfel şi rămase
20 puţin tulburat; însă d-l M., luîndu-l de sub braţ, puse a se
primbla cu el pin mijlocul salonului şi urmă a glumi asupra
naturei fantastice a poeţilor, pretinzînd că ei sînt vînători
de visuri nebune şi de rime ne-bune. D-I M. cultiva cu destul
succes soiul acel de spirit francez care se introdusese în so-
25 cietatea Iasilor si care consista întru a face giocuri de cuvinte
si calambu�e. '
, - În adevăr, observă Alexis, lumea ne crede pe noi, poe­
ţii, cam nebuni, fiindcă noi videm lucrurile printr-un văI ma­
gic ce le înfrumuseţează; însă nu mergem cu nebunia pănă
30 la gradul de a nu recunoaşte defectele şi ridicolele societăţei.
- Nu mă îndoiesc despre aceasta; însă mărtureşte că
dacă societatea are unele părţi urîte şi blamabile, ea posedă
şi avantagiuri de o mare valoare.
- Care? întrebă Alexis, oprindu-se lîngă una din coloa-
35 nele galeriei.
- Poeţi de talent ca d-ta, amici sinceri ca mine şi mal
cu seamă fiinţi îngereşti ca Margărita. Priveşte cît e de fru­
moasă sub cununa ei de peteală. Ce asemănare poetică ai
putea găsi pentru ea? Un înger Încoronat cu raze de soare?
-40 Un crin zîmbitor sub roua dimineţii? Un ... urmează d-ta,
care eşti poet, căci eu nu mai găsesc nimică.
480
J
[481]
- Nici eu, spuse Alexis, privind cu admirare pe Margă­
rita în mijlocul amicilor sale.
- Cum? .. Muza d-tale îţi face infidelităţi? întrebă d-l
M. rîzînd.
5 - Muza mea, am obicei să o culc frumuşel acasă cînd
mă duc la baluri.
- Şi ea doarme în tot timpul cît eşti absent?
- Doarme dusă pe ceea lume.
- Bună casă ţineţi împreună! Am să spun Margăritei
10 istoria muzei d-tale şi chipul ce ai descoperit de a trăi cu dînsa
în bună armonie.
- Cred că nu ai de gînd a întrebuinţa cu doamna M. a­
celaşi sistem ...
- O! nu, nu încă ... mai tîrziu ... vom videa. însă spune-mi
15 în toată sinceritatea, ce ai face în locul meu dacă te-ai fi în-
surat d-ta cu Margărita?
- Eu? întrebă Alexis tulburîndu-se. Nu înţeleg ...
- Vreu să zic, cum ai urma în timpii cei dintîi a căsătoriei?
- Aş urma moda engleză; adică mi-aş lua soţia la fini-
20 tul balului, m-aş sui cu dînsa într-un cupet de voiagiu şi
m-aş duce întins la Napoli sau aiure, pentru ca să-mi petrec
luna numită de francezi luna de miere. Astfel aş realiza un
vis plăcut a d-nei Margărita şi ...
- Cum, ai petrece pe drumuri zilele cele dintîi a fericirei
25 casnice? O! poet, poet! eşti sublim! mă duc să te spun Mar­
găritei.
Zicînd aceste, d. M. alergă rîzînd lîngă juna lui soţie şi
începu cu ea o convorbire în vremea cărie aruncau împreună
priviri deosebite asupra lui Alexis, el cu o espresie sardoni-
30 că, şi ea cu o espresie de jale adîncă.
Semnalul balului se dete; orchestrul preludă prin un valţ
nou de-a lui Strauss, şi mai multe părechi de dame şi cava­
leri se răpeziră vesel în vîrtejul danţului. Margărita, obli­
gată de a începe balul, făcu de două ori giurul salonului,
35 strînsă la peptul barbatului său. După valţ veni un contra­
danţ. Margărita avea astădată pe Alexis de cavaler; amîndoi
însă erau într-un neastîmpăr sufletesc astfel de mare, încît
mînele lor tremurau; lor li se părea că toată lumea îi obser­
va cu maliţie şi că cetea în inima lor. După figura întîi, Mar-
10 gărita zise lui Alexis:
- Adevărat e că eşti decis a pleca din ţară?
481
J
'."-.
...
.}
[482]
- Adevărat.
- Şi pentru mult timp ai de gînd să te departezi?
- Pentru mai mulţi ani.
Ea coborî ochii şi după o scurtă tăcere întrebă iar:
5 - Cînd ai hotărît să pleci?
- Peste două luni, la primavară.
- Ai să petreci vara în Paris?
- Nu cred, fiindcă voi merge negreşit la Londra, ca să
vizitez palatul expoziţiei universale, şi apoi din Englitera
,10 poate că mă voi îmbărca pentru ca să mă duc în America.
- Tocmai în America!. .. singur! replică Margărita cu
durere.
- Singur în America, sau singur în Europa nu e totuna
pentru mine? observă Alexis suspinînd.
t5 Deodată, Margărita îşi rădică ochii, îi ţinti drept în ochii
lui Alexis şi zise, inspirată de-o gîndire adimenitoare:
- Dar. .. dacă voi veni şi eu la primavară în Paris ... sau
la vară ... sau la iarna anului viitor, îmi promiţi că te-oi găsi
acolo?
20 - Promit să mă aflu în orice parte a lumei vei merge şi
oriunde îi dori ca să fiu.
Figura Margăritei se lumină de focul unei bucurii nemăr­
ginite; şi cînd la finitul contradanţului Alexis o duse la
locul ei, tînăra mireasă îi zise strîngîndu-l de mînă:
25 - Mă încred în cuvîntul d-tale.
El se închină în tăcere şi peste puţin timp ieşi din bal,
purtînd în sufletul lui o comoară de simţiri vesele şi dure­
roase, cari îi aduceau în ochi cînd lacrimi amare de despera­
re, cînd dulci lacrimi de fericire!
.30
II
Cu patru luni înainte de scenele descrise în capitul[ul]
precedent, Alexis se întorcea din străinătate, unde îşi ter­
minase studiile. Era pe lafinitul toamnei, atunci pe cînd în
ţara noastră ploile încep a fi în două cu zapadă şi drumurile
.35 devin nepraticabile. Caii harabagiului pe care-l luase la Mi­
haileni, plini de glod pănă la urechi, îngheţaţi, căzuţi de os­
teneală, de-abie mai puteau trage trăsura pe cîmpul moale
în care roţile intrau pănă la butuc, căci din cauza întuneci-
• 482
[483]
mei vezeteul rătăcise drumul. Din zece în zece paşi caii se
opreau suflînd greu şi păreau că nu mai simt loviturile. bi­
ciului ce lăsa urme dese pe umeda lor spinare.
- Unde ne găsim? întrebă Alexis pe harabagiu.
5 - Dumnezeu ştie, răspunse acesta. Eu nu mai văd ni-
mic înaintea mea.
- Ei bine, ce facem acum?
- Nu ştiu, zău! Să aşteptăm pănă s-a mai rădica pîcla.
ca să ne putem găsi calea.
10 - Fie! zise Alexis şi, învelindu-se bine cu mantaua, el
se ghemui în colţul trăsurii.
Pierdut astfel, noaptea, pe locuri necunoscute, tînărul
călător se puse a gîndi la ţările civilizate de unde venea şi
a face o tristă asemănare între starea de înflorire acelor părţi
15 ale Europei şi starea de mizerie a patriei sale. Acolo, oraşe
mari, bine îngrijite, bine luminate, bine zidite, ornate cu
monumenturi de artă, cu muzeuri, cu universităţi etc., la
noi, oraşe păcătoase, glodoase, întunecoase [ ... ], şi lipsite de
cel mai mic confort al vieţii; acolo, şosele minunate, poduri
20 frumoase, canaluri largi, drumuri-de-fer pretutindene, la noi,
drumuri cu hăugaşe, podeţe de lemn putred, crîşme mizera­
bile pe ici, pe cole; acolo, cai nalţi, tari, bravi, mîndri, vite
grase, bine ţinute în grajduri de peatră; la noi, cai mici, ne­
săcelaţi, stîlciţi de bătaie, vite slabe, chircite, părăsite pe
25 cîmp la toate asprimile timpului; acolo, în fine, oameni care.
bucurîndu-se de binefacerile civilizaţiei, au sentimentul dem­
nităţei personale, la noi, un popor îngenuncheat dinaintea
împiegaţilor guvernului, dinaintea stăpînului moşiei, dina­
intea arendaşului şi a vatavului şi a feciori lor boiereşti
30 etc. !
Toate aceste gîndiri îl atristau adînc, însă el se găsea la
acea epocă frumoasă a tinereţii unde iluziile, ca un cîrd de
paseri primăvăroase, zbor în calea omului şi-l îngînă cu me­
lodii încîntătoare! Prin urmare, tristeţa lui nu ţinu mult.
35 căci el se mîngîie îndată cu ideea de a fi unul din pionerii ci­
vilizaţiei în patria lui, misie nobilă şi visată de fiecare tînăr.
însă misie grea şi descuragiătoare pentru mulţi!
Vezeteul se coborîse din capră şi se depărtase de trăsură
pentru ca să caute drumul, iar caii, cu capetele plecate şi cu
40 urechile lăsate, se clătinau în glod, putînd de-abie să se ţie pe
483
[484]
fT "
I
II
I
I ,
I
�:
",
picioare. în curînd Alexis auzi un tropot aproape de locul
unde se afla şi un glas străin care striga:
- Măi, cel cu trăsura! ce te-ai băgat în arături?
Vezeteul veni iute prin întuneric şi răspunse:
.5 - Ne-am rătăcit, ş-acum caut să găsesc drumul.
- Da' încotro mergeţi?
- La Iaşi.
- La Iaşi? .. Aţi lăsat calea Iaşului departe!
- Cum se poate? zise Alexis, scoţînd capul din manta.
10 Şi unde ne aflăm aici?
- Pe moşia cucoanei Elencu.
- Care Elencu?
- Dorianca.
- Departe- i satul?
15 - Ba nu! cît cole.
- Şi este cineva la curte?
- Este cucoana şi duduca.
- Poţi să ne îndrepţi spre casa boierească?
- Cum nu? Eu sînt chiar din curte; sînt puşcaş.
20 - Minunat!. ., fii călăuzul nostru şi ţi-oi da un bacşiş
bun.
- Sărut mînele... Hai!
Călăreţul apucă înainte peste cîmp, şi trăsura puse a-l
urma încet, suind şi coborînd din brazdă în brazdă. Peste o
25 giumătate de oară se auziră latraturi de cîni şi se zăriră cî­
teva lumini slabe prin fereşti afumate de case ţărăneşti; a­
poi se ivi o poartă mare ce se deschidea într-un zid, şi trăsu­
ra, intrînd într-o curte spaţioasă, se opri la scara unui castel
cu două rînduri.
30 Mai mulţi servitori alergară să deschidă oblonul, iar unul
din ei conduse pe Alexis într-un mic apartament în care dom­
nea tot confortul ospitalităţei bine înţelese.
- Pe cine să anunţ cucoanei? întrebă servitorul cu un
aer respectuos.
35 • - Pe d-nul Alexis V., răspunse călătorul nostru carele
rămas singur, îşi drese tualeta şi-şi peptină părul, privindu­
se într-o mare oglindă de părete.
Nu trecură zece minute, si servitorul se întoarse zicînd
că este invitat de cucoană a se prezenta ei. Alexis sui la rîn-
40 dul 1 pe o scară îmbrăcată cu covor şi luminată de un po­
licandru cu patru lampe, apoi intră în salonul unde îl aştepta
484
[485]
stăpîna castelului. El se găsi în prezenţa unei dame ca de 45 de
ani şi a unei tinere domnişoare, avînd amîndouă tipul dis­
tins al adevărat ei aristocraţii. D-na Elencu Dorian, deşi în
vîrstă, conserva încă urmele unei frumuseţi care acum luase
5 un caracter de maiestate, iar cît pentru fiica sa, Margărita,
ea produse lui Alexis efectul unei minuni. Şi în adevăr, talia
sa de regină şi espresia graţioasă, inteligentă şi atrăgătoare
a figurei sale fărmecau ochii la cea întîi privire.
Alexis se închină respectuos dinaintea damelor şi zise,
10 adresîndu-se către d-na Dorian:
- Vă cer o mie de scuze, doamna mea, pentru libertatea
ce am luat de a căta un adăpost în casa d-voastră, neavînd
onorul de a fi cunoscut ...
- Vă înşelaţi, domnul meu, îl întrerup să d-na Dorian;
15 dacă vă văd acum pentru întîia oară, este că v-aţi dus de mic
în străinătate, însă am bună cunoştinţă cu părinţii d-voastră,
şi fiica mea Margărita e amică de pansion cu sora d-voastră.
- Şi puteţi adaogi, maman, o amică iubită, zise d-ra
Margărita cu un glas dizmierdător, căci Alina şi eu eram nedes-
20 părţite la pansion.
- Atunci sînt fericit de a mă introduce lîngă d-voastră
sub auspiciile sorei mele, spuse Alexis, şi cînd m-oi întîlni
cu dînsa, oi săruta-o de-o mie de ori pentru serviciul ce-mi
face în momentul acesta.
25 Doamna Dorian se puse pe o canape şi arătă lui Alexis
un jilţ alăture; apoi ea zise Margăritei ca să ordone a se aduce
ceaiul.
Salonul în care intrase Alexis nu era mare, însă prin
mobilarea lui arăta că era locuinţa favorită a unor dame
30 deprinse cu luxul vieţii elegante; covoare pe parchet, flori
exotice în jardiniere de lemn de trandafir, oglinzi în cadruri
poleite, albumuri şi note de muzică pe gheridoane, mulţime
de mici obiecte de artă pe etagere de palisandru, un frumos
piano de Pleyel între fereştri şi un papagal verde, care se
35 primbla pe canapele, făcînd monologuri în limba lui. Un
foc vesel ardea în sobă, răspîndind căldură plăcută în salon,
iar dinaintea gurei de la sobă se ţinea serioasă o mîţă albă,
care torcea de mulţămire.
După o scurtă tăcere în timpul căria Margărita dase
40 ordin pentru ceai şi venise de se puse pe un scaun în faţă cu
485
[486]
I
I
1,
I
I
Alexis, doamna Dorian întrebă pe tînărul ei oaspe ce impresie
i-au produs revederea patriei sale după o absenţă îndelungată.
- Doamna mea, răspunse Alexis, voi mărturisi că am
simţit o mare bătaie de inimă cînd mă apropiam de frontiera
5 Moldovei. Toate suvenirile din copilărie se deştepta seră în
minte-mi şi formaseră un cortegiu adimenitor, care mă îmbă­
tase prin imaginile farmecătoare ce-mi prezentau. Eram,
Într-un cuvînt, încredinţat că aveam să.intru în rai, nici mai
mult, nici mai puţin. însă cînd am sosit la Mihaileni am găsit
10 raiul cam glodos şi locuitorii lui cam nespălaţi [ ... ]. Raiul
se prefăcu în purgatoriu.
Damele începură a rîde, iar Alexis, încuragiat, urmă
descrierea voiagiului său cu harabagiul, voiagiu comic şi
plin de mici incidenturi, care aţiţau rîsul. Doamna Dorian
15 şi cu Margărita găseau multă plăcere a-l asculta, căci el avea
un spirit original şi o conversaţie fină şi variată. El vorbi de
Paris cu entuziasm, mai cu seamă că Margărita manifestase
o mare dorinţă de a vizita capitala Franţiei şi nălţă pănă
la ceri pe Alfred de Musset, căci acest poet era poetul favo-
20 rit a Margăritei. Astfel, pe nesimţite, începu a se naşte o
comunitate de idei şi de simpatii între amîndoi.
Un servitor aduse tablaua cu ceaiul şi o aşeză pe gheri­
don. Margărita împlu tasele de porcelană şi oferi una lui Ale­
xis, întrebîndu-l dacă îi place ceaiul dulce sau fără zahar,
25 precum obicinuiesc chinezii.
- Chinezii, răspunse tînărul, au dreptate să prefere ace­
astă băutură sadea, căci aromul ei este astfel mai tare, însă
eu sînt de părerea papagalului d-voastră, care vă cere o bu­
căţică de zahar.
30 în adevăr, papagalul zburase pe gheridon şi se rotea gra-
ţios pe dinaintea stăpînei lui, bîiguind toate cuvintele ce în­
văţase. Margărita îl sărută şi-i dete partea lui de zahar.
- Ce pasere curioasă! observă d-na Dorian; este astfel
deprinsă cu fiica mea, că nu vrea să priimească mîncare decît
35 numai din mîna ei. N-am văzut încă aşa simpatie 1. .. Pe toţi,
şi chiar pe mine, ne muşcă rău cînd vrem să-I luăm pe deget,
iar cînd vede pe Margărita, îşi întinde penele, se gudură şi
face toate gentileţile.
- îmi daţi voie, domnişoară, să cerc şi eu a lega amicie
-40 cu el? întrebă Alexis pe Margărita, luînd o bucăţică de za-
.: har în mînă.
486
[487]
r
- Bucuros, însă luaţi seamă să nu vă muşte.
Alexis începu a zice cu glas blînd: "Giali, Giali ... îi fru­
mos Giali!. .. " şi pe loc papagalul, cătînd la el cu coada ochiu­
lui, se apropie încet repetînd: "Coco, Coco", se sui pe dege-
5 tul lui Alexis şi luă zaharul fără nici o sfială.
- Maman, maman! strigă Margărita : priveşte minune t
Giali se arată amic şi cu d-nul V.!
- în adevăr, e lucru de mirare! adăogi doamna Dorian.
Se vede că domnul Alexis are talentul de a îmblînzi fiarele
10 sălbatice.
- Giali, fiară sălbatică! Auzi, Giali, cum te ocărăşte
maman ? ... Giali frumos, Giali drăgalaş, Giali gentil. .. Vin-aici,
Giali, vin!. ..
în zadar Margărita îi prodiga dizmierdări şi îi arăta
15 bucăţele de zahar, paserea alintată îşi plecase capul, şi
Alexis îi ciugulea cu degetul penele de pe gît. El răspundea
încet la glasul stăpînei lui, însă nu se mişca din loc.
- Pare-mi-se, observă d-na Dorian, că favoritul tău îţi
face infidelităţi şi că s-au dat în dragoste cu domnul V. El
20 nici mai vrea să ştie de tine, Margărită; şi tu eşti geloasă,
o văd în ochii tăi. .. eşti geloasă! ...
Zicînd aceste, începu a rîde cu hohot.
Papagalul se trezi deodată, ridicîndu-şi capul, îşi întinse
aripele ca un evantai şi imită rîsul vesel a d-nei Dorian ;
25 apoi îşi luă zborul şi se puse pe umărul Margăritei.
- Vezi, maman, că l-ai calomniat pe Giali? observă
Margărita. Giali tot mă iubeşte.
- Te iubeşte, dar, răspunse maică-sa, însă iubeşte deo­
potrivă şi pe d-l V. El vă uneşte pe amîndoi în aceeaşi.
30 simpatie.
La aceste cuvinte, copila, întîlnind ochii espresivi a lui
Alexis, se tulbură puţin, iar acesta, vrînd să deie o esplicare
naturală incidentului, se rătăci într-o dizertare psihologică
din care nu mai putea să iasă. Doamna Dorian îl ascultă
35 zîmbind şi îl întrerupse, zicîndu-i:
- Efectul simpatiei nu se poate esplica!
Atunci el schimbă şirul conversaţiei şi luă de pretext
elegantul piano din salon, pentru ca să vorbească despre
muzică.
40 - Ştiţi a giuca din clavir? îl întrebă Margărita.
4&1
.. : ......
.�
[488]
- Puţin, foarte puţin, domnişoară, răspunse el. în vreme
cît am fost student, îmi variam studiile serioase cu muzica,
Însă n-am parvenit a fi artist.
- E destul să fie cineva simplu diletante pentru ca să
5 producă mulţămire ascultătorilor, replică Margărita. Cred
că sînteţi macar diletante ....
- Pentru mine, dar!. .. însă pentru alţii ... mă îndoiesc.
- Să videm, zise d-na Dorian mergînd să deschidă ela-
virul. Pune-te aice şi executează ce ştii mai nou.
10 Alexis, fără a face multe dificultăţi, se aşeză dinaintea
clavirului şi execută cu gust şi precizie una din compunerile
amicului său Charles Miculi, o simfonie elegantă asupra
melodielor româneşti. El încîntă damele prin talentul său
şi primi sincere complimente din parte-le.
15 - Sînteţi artist, d-le V.!... îi zise Margărita, şi ce
e mai rar, artist modest.
Alexis se roşi de bucurie şi răspunse că e fericit de a
priimi acest atestat din partea unei persoane atît de amabile;
apoi, după îndemnul ei, continuă a giuca diverse bucăţi,
20 dintre care una mai cu seamă plăcu prea mult.
- Ce melodie-i asta? întrebă Margărita.
- E o romanţă nouă ce se cîntă acum în toate saloanele
Parisului.
- Cunoaşteţi şi cuvintele?
25 - Dar, mi le aduc aminte.
- Nu aţi vroi să le cîntaţi pentru ca să le învăţ şi eu?
- Le-aş cînta bucuros pentru ca să vă fac plăcere, însă
am un glas care mă tem că v-a face să fugiţi.
- Vă asigur că maman şi eu sîntem foarte curagioase,
30 replică Margărita zîmbind.
- Dacă este aşa, iată romanţa. Ea poartă numele de
L'oiseau bleul... însă în privirea gentileţei papagalului
d-voastră, o vom numi-o L'oiseau uert».
Glumind astfel, Alexis cîntă cu un glas simpatic urmă-
35 toarele cuvinte pe o melodie delicioasă:
1 Pasărea albastră (fr.).
2 Pasărea verde (fr.).
-488
[489]
r
5
10
L'OISEAU BLEU
Il est un bel oiseau uolage,
Qui rarement reste en sa cage,
C' est le bonheur,
Hâte joyeu» de notre coeur.
Chacun de nous voudrait le prendre,
Mais lui, dit-on, ne veut se rendre
Qu' au dou x appel
Des coeurs aimants, des uoix du cielo
Chantes, aimee et, sur mon âme,
Aupres de vous soudain, madame,
L'oiseau viendra
Et jamais ne s'enoolera+
Tînăra copilă ascultă cu multă luare-aminte, şi cînd
15 Alexis se sculă de la clavir, rugînd-o ca să cerce a cînta ro­
manţa, ea răspunse că nu poate, nefiind bine dispusă în astă­
seară, dar se angajă a cînta în seara viitoare.
- Atunci nu vreţi ca să am şi eu mulţămire de a vă auzi?
observă Alexis.
20
25
30
PASĂREA ALBASTRĂ
Este o frumoasă pasăre fluşturatică,
Care nu rămîne decît arareori în colivia ei,
E fericirea,
Oaspe zglobiu al inimii noastre.
Fiecare dintre noi ar vrea să pună mîna pe ea,
Dar ea, se spune, nu vrea să se dea prinsă
Decît du1cii chemări
A inimilor ce iubesc, a glasurilor cereşti.
Cîntaţi, iubiţi şi, pe sufletul meu,
Doamnă, pasărea va veni
De îndată alături de dumneavoastră
Şi nu va mai zbura niciodată (fr.).
489
.: v • �
[490]
- Pentru ce? întrebă Margărita.
- Pentru că mîini dimineaţă trebuie să vă zic adio şi
să plec.
- Să pleci aşa degrabă? zise d-na Dorian. Nu se poate ....
5 în astă-seară ţi-am dat ospitalitate pentru d-ta ; mîini ţi-o
ofer pentru mine şi pentru fiică-mea.
- Dacă îmi permiteţi să rămîn, răspunsă Alexis închi­
nindu-se, eu primesc cu recunoştinţă.
- Şi noi îţi mulţămim pentru oarele plăcute ce ne-ai
10 făcut să petrecem, replică d-na Dorian, întinzînd mîna lui
Alexis. El sărută mîna respectuos şi se retrase în apartamentul
lui tocmai pe cînd pendula din salon suna miezul nopţii.
"Ce nobilă damă e doamna Dorian! Ce înger graţios e
d-şoara Margărita!" zise el în mintea lui păn a nu adormi.
15 "Ce amabil tînăr!" zise şi Margărita cînd se găsi singură
în camera ei.
III
Peste noapte iarna sosi la Moldova şi întinse pe suprafaţa
ei un tapet de zăpadă albă. Cîmpiile dispăruseră sub acel
20 văl strălucitor în razele soarelui şi răsunau de croncănitul
cîrdurilor de corbi ce zburau în aer. Alexis, trezindu-se
dimineaţa şi privind pe fereastră, văzu copacii grădinei
coronaţi cu ţurţuri argintii, bazinul îngheţat şi pe straturile
de flori mulţime de stigleţi care cătau seminţe pentru hrana
25 lor. O simţire de bucurie îl cuprinsă în prezenţa soarelui ce
strălucea pe ceriul senin; el ar fi dorit să facă o primblare
prin aleele parcului, însă nu singur... ci cu domnisoara
Margărita; ar fi fost fericit să vadă pasurile ei lăsînd urme
mici şi delicate pe omăt.
30 Pentru ce astă fantazie?.. Răspundă tot omul care
cunoaşte începutul amorului.
Suindu-se în salon pe la 11 oare, el găsi pe d-na Dorian
şi pe Margărita în tualete de iarnă, adică în rochi de catifea,
şi pe Giali ciugulind cu pliscul peptul mîţei culcată lîngă sobă.
35 - V-am adus iarnă, doamna mea, zise Alexis intrînd şi
salutînd damele.
- Aşa este, răspunse d-na Dorian, însă e iarnă cu soare.
- Şi cu una din cele mai mari plăceri ale iernii: cu con-
certuri, adăogi Margarita.
[491]
- Dacă aş fi poet, domnişoară, aş zice că, auzindu-vă,
aud primavara făcînd panegiricul iernii, şi acest sujet graţios
mi-ar inspira un sonet foarte poetic.
- Cine ştie dacă nu cumva sînteţi şi poet, domnul meu l?
5 observă Margarita.
- Asta o ştiu eu, domnişoară, replică Alexis cu veselie.
- Ce ştiţi? Că sînteţi, sau că nu sînteţi unul din favoriţii
muzelor? întrebă doamna Dorian.
- Mie nu-mi este iertat să vorbesc de mine, dar să între-
10 băm pe Giali, zise tînărul rîzînd.
însă pănă a nu-i adresa această întrebare, Giali puse a
rosti: aui, aui, aui, aui.
- Ce pasere inteligentă l observă Margărita... Nu vă
mai puteţi apăra în contra deciderei lui Giali! Iată-vă pro-
15 clamat poet prin urmare; luaţi iute condeiul şi improvizaţi
un cat ren în onorul paserei mele favorite.
Alexis deschise un album şi scrise următoarele patru
versuri:
20
Un papagal, prin naltul său decret,
M-au înalţat la rangul de poet.
Să-i fac un imn? Ar fi cam în zadar.
El are gust mai bun ... pentru zahar.
- Iată, zise el, demisia mea din cualitatea de poet.
Damele cetiră rîzînd aceste versuri şi apoi d-na Dorian,
25 luînd braţul lui Alexis, îl dusă în sala de prînz, zicîndu-i:
- Se spune că poeţii sînt adeseori cu stomahul gol;
sper dar că vei împărţi cu mulţămire dejunul meu.
Masa, după obiceiul ţării noastre, era acoperită cu o
mare varietate de comestibile numite de bătrîni mezelicuri,
30 făcute în casă: smîntînă, murături, păstrămuri, dulceţuri etc.,
aşezate în ordin pe farfurii de Saxa, semne vederate şi gustoase
de îmbelşugarea carnarii, probe de spiritul de gospodărie a
stăpînelor castelului.
După dejun, Margărita propuse o primblare cu sania, şi
35 fără întîrziere se suiră cu toţii într-o sanie elegantă, la care
erau înhamaţi doi cai negri de o rară frumuseţă. Telegarii,
aţiţaţi prin gerul atmosferii şi prin clinchetul zurgalăilor.
plecară ca nişte zmei, rădicînd un nor de pulbere de omăt
sub copitele lor.
491
[492]
- Vă place primblarea cu sania? Întrebă Margărita pe
Alexis.
- O găsesc răpitoare ca un vis, domnişoară. Visat-aţi
vreodată că zburaţi prin aer? întocmai acest efect Îmi pro-
5 duce lunecatul saniei pe zapadă.
- Şi mie tot asemine mulţămire Îmi face. îmi pare că mă
găsesc Într-o lume fantastică, unde sînt condusă pe aripile
unui zmeu, chiar ca În poveşti.
- Margărită, Întrebă d-na Dorian, se află şi lupi în
10 lumea ta fantastică? ..
Şi, fără a aştepta răspunsul fiicei sale, ea ţinti ochii
cu grijă spre marginea pădurei pe lîngă care treceau în răpe­
giune. Caii dedeau semne de spaimă, sforăind şi muşcînd
zabalele, iar vezeteul, strîngînd frîiele cu putere, cerca să-i
15 liniştească cu glasul.
- Gheorghi, Gheorghi t strigă d-na Dorian, ce se vede
alergînd spre noi de la pădure?
- Or fi niscaiva cîni, cucoană, răspunse vezeteul.
- Ba sînt lupi, lupi, Gheorghi L .. Vai de mine, sîntem
20 perduţi.
- Nu vă temeţi, zise Alexis, nu vă temeţi, căci nu-i
nici un pericol. Am revolverul cu mine.
El se sculă pe picioare şi văzu alergînd spre sanie trei lupi.
- Gheorghi, adăogi el cătră vezeteu, poţi să stăpîneşti
25 caii?
- Pot, cucoane.
- Ţine-i vîrtos în mîne, ca să nu rapească sania.
Lupii veneau mereu cu gure căscate ca la o pradă sigură.
- Domnule Alexis, suspină plîngînd d-na Dorian, scapă
30 pe Margărita t
- Apără pe maman, domnule Alexis t strigă copila, îm­
brăţişînd pe maică-sa; şi amîndouă, strînse pept la pept, se
uitau la tînărul lor tovarăş, ce sta gata a se lupta de moarte
cu fiarele sălbatice.
35 Alexis, conservînd toată prezenţa de spirit în acel
moment critic, aşteptă să se apropie lupii, apoi întinse
revolverul, chiti şi dete foc. Una din fiare se rostogoli ucisă
în omăt, şi celelalte se opriră lătrînd.
- Mînă acum, Gheorghi, dar ie sa ma la prăvălişuri.
10 Vezeteul pocni din bici şi telegarii se izbiră la fugă;
cei doi lupi rămaşi se luară iar la goană şi în cîteva minute
492
•
[493]
I
1
:(
fură alăture cu sania. Colţii lor se videau sîngeraţi şi răsuflarea
lor se auzea hîrîind. Damele, îngrozite, scoaseră un ţipăt
fioros, iar Alexis, chitind lupii cu sînge rece, discărcă revol­
verul în ei. Amindoi se zvîrcoliră in loc, fiind răniţi, şi începură
5 a se mînca între dînşii, luptînd cu furie şi patind omătul cu
sîngele lor. Sania se depărtă cu o răpegiune ameţitoare şi
sosi în curînd la castel.
Cine poate descrie manifestările de recunoştinţă a d-nei
Dorian şi ochirea îngerească cu care Margărita recompensă
10 purtarea lui Alexis? D-na Dorian îl sărută cu dragoste ca pe
copilul ei, iar Margărita îi strînsă mîna zicînd:
- Ne-ai scăpat, pe maică-mea şi pe mine, dintr-un peri­
col de moarte; din momentul acesta te consider ca un frate
iubit!
15 Alexis era astfel de uimit, că nu găsi nimic a răspunde.
El rădică frumoasa mînă a Margăritei şi o sărută, fără a şti
ce face; iar din acel sărutat inocent izvorî scînteia menită
de a-i înflăcăra inima pentru toată viaţa lui. Însaşi Margărita
simţi un fior ferbinte în sînul ei, fior prevestitor al unui amor
20 nemărginit!
Ziua întreagă se trecu în convorbiri asupra incidentului
ce transformase pe Alexis în erou; iar seara, cînd lampele
aprinse împlură salonul de o dulce lumină, tinerii, prin îndem­
nul d-nei Dorian, se pus eră a face muzică. Clavirul răsună
25 armonios sub degitele febrile a copilei, în vreme ce Alexis,
cuprins de estaz, întorcea foile notelor; pe urmă frumoasa
diletantă începu a cînta o arie napolitană foarte originală,
precum sînt toate melodiile populare a Italiei.
- Minunat! strigă Alexis cu entuziasm; îmi pare că
30 mă găsesc la Neapoli. A! domnişoară, ce glas dulce şi armonios
aveţi! Şi cu cîtă espresie ştiţi a cînta!. .. Nu vă fac compli­
mente; vă mărturisesc adevărul cu toată francheţa ... rare­
ori mi s-au întîmplat să fiu astfel de pătruns în suflet...
Copila se roşi de o tainică mulţămire, ce-i producea
35 admirarea lui Alexis, iar d-na Dorian, adresîndu-se fiicei
sale, zise:
- Vezi, Margărită, că ai un glas de primadonă? Tu nu
vroiai să mă crezi pe mine.
- Ba te cred, scumpă maman [replică Margarita], seu-
40 lîndu-se şi sărutînd pe maică-sa cu veselie.
493
..... , ...
[494]
25
20
- Dacă-i aşa, cîntă pentru mine melodia cea fără cuvinte,
, care îmi place mie atît de mult. Amicul meu va giudeca de
am gust bun.
- Oi cînta-o bucuros, răspunsă Margărita, dacă dl. Alexis
5 a promite să compuie cuvintele ce-i lipsesc. Şi grăind astfel,
graţioasa copilă se uită cu amicală zîmbire la tînărul nalt.
- Promit tot, domnişoară, numai să am mulţămire de
a vă mai auzi cîntînd.
Margărita se puse din nou la clavir şi cîntă o melodie
10 pătrunzătoare, ce deştepta mii de visuri poetice în suflet.
Glasul ei cînd se accentua puternic, cînd se reducea la o
suspinare armonioasă, cînd esprima cu foc tainicele aspirări
ale inimei, şi produse în sufletul lui Alexis o profundă tul­
burare.
15 Fără a zice un cuvînt, el luă albumul de pe gheridon,
se retrase deoparte şi scrise următoarea poezie, în vreme ce
Margărita urma cîntecul ei:
Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci răsună de cîntări iubite?
Unde se-mpreună ceriul luminos
Cu albastrul marei cei nemărginite?
Acolo mi-e dorul, acolo mă vreu,
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!
etc., etc.
(vezi pagina 278 în volumul Mărgăritărele)
1:
I
, I
"
Finind de a scrie această romanţă, Alexis depuse albumul
sub ochii Margăritei şi zise:
- Iată versurile ce mi-au inspirat melodia d-voastră;
cercaţi, vă rog, domnişoară, de a le cînta, pentru ca să videm
30 dacă se potrivesc pe măsura muzicei.
Doamna Dorian ieşise din salon ca să deie ordine pentru
ceai. Margărita ceti versurile cu o gingaşă uimire şi mulţămi
lui Alexis, asigurîndu-l că ele esprimau visurile şi aspirările
inimei sale; apoi ea aplică melodia pe acele cuvinte şi le
35 găsi conforme cu caracterul poetic şi înduioşitor al muzicei.
- Ce titlu să-i dăm romanţei? întrebă ea cu o mică
sfială.
- Fiindcă versurile mele au norocire de a vă plăcea,
răspunse Alexis, cu giumătate de glas, vă rog să priimiţi
40 pentru această romanţă titlul de Cînticul M ărgăritei.
'494
I
.1
[495]
r
I
.i
- Priimesc şi încă o dată îţi mulţămesc de plăcerea ce
mi-ai făcut, replică Margărita, dînd mîna lui Alexis şi lăsînd
a se destăinui în ochii săi simţirile care înfloriseră de curînd
în sufletul ei.
5 Tinerii priviră lung şi cu dulce dragoste unul la altul,
şi prin razele amoroase a ochilor ei legară soartele lor împreună.
Serata se continuă pănă tîrziu; iar cînd Alexis îşi luă
adio de la dame, căci avea a pleca a doua zi dimineaţă, o
umbră de mîhnire se întinse pe faţa lui.
10 - D-Ie Alexis, îi zise doamna Dorian, n-am nevoie să
te îndemn a considera casa mea ca a părinţilor d-tale. Cred
dar că-i veni ades să ne vezi la Iaşi, unde o să ne întoarcem
în curînd. Adio! Te-aş mai opri aice vro cîteva zile, dar trebuie
să fii aşteptat acasă cu nerăbdare... Mergi de-ţi îmbrăţi-
15 şează familia şi nu ne uita pe noi.
- Cît oi trăi, doamna mea, răspunsă Alexis, îmi voi
aduce aminte de oarele preţioase ce am gustat aice şi ...
El nu putu zice mai mult, ci sărută mîna d-nei Dorian,
care îl sărută pe frunte, apoi se întoarse spre Margărita.
20 Dragalaşa copilă era cam palidă pe frunte.
- A revedere, domnule Alexis!. .. îi zise ea ... Spune
Alinei că o sărut de o mie de ori. .. A revedere!
- A revedere, bîigui Alexis, ameţit şi îndreptindu-se spre
uşă.
25 - Dar lui Giali nu-i spui nici un cuvînt amical? adăogi
Margărita.
- îl uitasem!... El se întoarse de la uşă, luă paserea
în mînă, o netezi pe pene, îi adresă cuvinte dismierdătoare,
o sărută pe cap şi o dete Margăritei; apoi el ieşi urmărit
30 de d-na Dorian păn-în în capătul scărei.
Trebuie, oare, să descopăr un secret?.. Margărita,
găsindu-se un moment singură în salon, sărută pe furiş
capul fericitului Giali!. ..
IV
35 Alexis, după multe dificultăţi cauzate prin starea tica-
loasă a drumurilor, sosi în fine la Iaşi, însă deşi cîmpiile erau
acoperite cu mantia geroasă a iernii, lui se părea că lumea-i
înflorită ca în frumoasele zile din mai; însuşi croncănitul
495
.,
... -
[496]
corbilor, singurele paseri ce zări el în cale-i, avea ceva armonios;
căci inima lui deşteptată răsuna de acele tainice şi îmbătătoare
melodii ce CÎntă amorul în anii tinereţii. Imagina graţioasă
a Margăritei răspîndea colori şi raze fărmecătoare pe tot ce se
5 arăta dinaintea ochilor lui, încît deşi roţile trăsurei scîrţiau
pin omăt, tînărul poet declama cu entuziasm:
în ţara mea dulce sînt drumuri de flori,
În dulcea mea ţară zbori, murgule, zbori !1 etc.
Reintrînd în sînul familiei sale după lungi ani de absenţă
10 şi întroducîndu-se în societatea Iaşului, Alexis deveni simpatic
tuturor persoanelor care-l cunoscură ; părinţii lui erau feri­
ciţi şi mîndri de dînsul, căci el le arăta o afecţie respectuoasă,
iar mai cu seamă sora lui, Alina, îi prodiga cea mai dulce
şi ingenioasă probă de iubire, grăindu-i necontenit de Margă-
15 rita. Ore întregi petreceau împreună, ea povestind şi repoves­
tind toate incidentele vieţii de la pansion, şi el ascultînd-o fără
saţiu, căci Alina vorbea mai mult de amica ei decît de dînsa.
Dragalaşa copiliţă gîcise secretul fratelui său şi încet-încet
devenise chiar confidenta lui.
20 Nimic mai gentil pe lume ca importanţa ce-şi atribuie
o fetiţă graţioasă şi inteligentă, care surprinde un secret
amoros; natura ei îngerească îi inspiră un tact delicat în
toate cuvintele şi în toate faptele sale. Ea găseşte espresii
dizmierdătoare, care dau glasului său o intonare mai dulce
25 şi mai armonioasă; ea se transformă în geniul mîngăierei!
într-o dimineaţă, ca o veselă rază de soare, Alina intră
în camera fratelui său si îi zise, sărutindu-I:
- Astă-noapte mi s-au arătat prin vis un înger frumos
care mi-au vorbit de Margărita.
30 - Şi ce ţi-au spus? întrebă Alexis, zîmbind.
- Mi-au spus că amica mea se urăşte mult la ţară de o
bucată de vreme, că ea cîntă necontenit o romanţă foarte
poetică şi că are să vie în curînd la Iaşi.
- Draga mea Alină! zise Alexis, rădicînd în braţe-i pe
35 gingaşa lui sori oară şi sărutînd-o pe ochi; eşti tu însa şi
îngerul care l-ai visat şi îmi aduci vestea cea mai fericită ...
Are să vie, zici? .. cînd? .. azi? mîini?
1 Versuri din poezia Intoarcerea în ţară, scrisă de Alecsandri la întoar­
cerea din exil (după 1848).
496
t
[497]
- Inima-mi vesteşte că au şi sosit! replică Alina cu
o dragalaşă maliţie.
- Sosit! răcni Alexis, devenind palid de uimire ... Eşti
sigură?
5 - Iată proba! adăogi copila, aratînd un bilet mic şi
elegant.
- Un bilet de la Margărita!
- Deschide-l şi-i videa.
Alexis deschise iute plicul şi ceti:
10 "Scumpa mea Alină!
Am sosit chiar acum de la ţară, unde mă luase urîtul:
doresc să te îmbrăţişez. Vină degrabă pentru ca să te sărut pe
tine mai întăi de celelalte amice; te aştept cu nerăbdare. Vină.
Complimente fratelui tău din partea lui Giali.
15 Amica ta, MARGĂRITA"
Alexis simţea inima lui bătînd puternic la viderea acestor
linii scrise din răpegiune. El îndemnă îndată pe sora lui ca
să se gătească şi dete ordin ca să înhame caii la cupet.
- Vii cu mine? întrebă Alina.
20 - Aş veni. . . însă nu ştiu de se cuvine. .. aşa de diminea-
ţă. .. Ce socoţi tu, dragă Alină?
- Socot că nu e nici un rău să mă întovărăşeşti Într-o
vizită amicală.
- Ba nu; oi merge singur mai tîrziu ... Acum du-te
25 tu şi-i spune ...
- Ce?
- Ce ţi-a spune inima.
- Dar biletul meu ... nu mi-l dai? Întrebă copila, zîm-
bind.
30 - Îl vrei?
- Ba nu; ţine-l Ia tine pentru ca să nu-l perd.
Şi zicînd aceste, Alina ieşi rîzînd, sprintenă şi graţioasă
ca o floare înaripată.
Rămas singur, Alexis deschise din nou biletul, îl reciti
35 mai multe ori şi-l sărută. Apoi el se puse a se primbla de-a
lungul camerii, gîndind la vizita ce avea să facă Margăritei
şi închipuindu-şi o convorbire amoroasă cu dînsa, convorbire
compusă de fraze perfecte şi conforme cu dorinţele sufletului
său.
497
..
, .
[498]
�' "
I! .
, I
I
I I
, I
I
I
I
Acea vizită mult aşteptată avu loc a două zi, însă el se
simţi atît de tulburat în prezenţa Margăritei, că uită toate
frazele ce le pregătise şi convorbirea se ţinu asupra unor
obiecte cu totul indiferente. Noroc pentru el că ochii lui
5 avură o elocuenţă rară şi grăiră, aparte, cu ochii Margăritei
despre un obiect mult mai interesant, de starea inimei lor.
Astfel, cînd buzele trandafirii a copilei ziceau că stăpîna
lor petrecuse în linişte zilele de pe urmă la ţară, frumoşii
săi ochi protestau în contra acestei inocente minciuni şi
10 declarau că a lor stăpînă murea de dor de a se întoarce la
Iaşi pentru ca să se apropie de Alexis, şi ochii acestui esprimau
o fericire nemărginită, o recunoştinţă adîncă, un amor demn de
îngereasca fiinţă ce purta nume de floare.
Asemine vizite se repet au ades, graţie legăturilor amicale
15 ce existau între Margărita şi Alina şi care înlesneau dese
întîlniri între Margărita şi Alexis, atît în salonul d-nei Dorian,
cît şi în alte saloane din Iaşi, pe la vizite, pe la serate, pe la
teatru, pe la baluri. Îrnbele amice erau nedespărţite pretu­
tindene, şi Alexis, profitînd de această nedespărţire, videa
20 în toate zilele pe Margărita, şi cu cît o videa mai mult, cu
atît el îi descoperea mai frumoase cualităţi şi se exalta mai
tare în simţul adorării sale. Prezentul era aşa de strălucitor,
că răspîndea raze aurite chiar pe întunecimea viitorului,
şi acel viitor se arăta lui Alexis ca o lume nouă, plină de
25 încîntări şi de dorinţi realizabile. .. într-un cuvînt, Margărita
şi fratele Alinei plutiră în regioanele cereşti, pre aripele visu­
rilor farmecătoare ale iubirei şi aspirau la unirea soartei
lor prin sacrele legături a căsătoriei.
Însă!. .. O! cuvînt fatal! peatră nesimţitoare, pe care
30 vin de se zdrobesc proiectele şi sperările omului! Ce geniu
răuvoitor te-au pus în calea dorinţelor noastre! ...
Alexis fu obligat a se absenta din Iaşi, timp de o lună,
fiind trimis de tatul său la Bucureşti, şi în lipsa lui se dărmă
palatul feeric al visurilor sale!
35 O amică a d-nei Dorian, una din acele dame care după
ce îmbătrinesc îşi impun misia de peţitoare, găsi de cuviinţă
a se ocupa de căsătoria Margăritei şi propusă de mire pe un
nepot al ei, d-l M., care Într-adevăr unea toate condiţiile
de poziţie, de avere şi de bună educaţie. Propunerea conveni
40 sub toate privirile d-nci Dorian, şi aceasta exerţă toată
498
I�: � �1
[499]
r
influenţa sa de mamă asupra Margăritei pentru ca să obţie
consimţimîntul ei.
Sărmana copilă cercă În zadar să lupte în contra destinului
care-i ucidea fericirea. Zile şi nopţi întregi ea plînsă lacrimi
5 amare, dar nu avu putere să refuză rugămintea maicei sale
cînd o văzu în genunchi, cerîndu-i sacrificiul tinereţilor şi
al inimei ...
Margărita se cunună cu d-l M. zicînd un adio dureros
iluziilor veselei junii!
10
v
Cîteva zile în urma cununiei, Alexis trimise Margăritei
un mic medalion smălţuit, ce cuprindea frunzi din florile
buchetului compus de dînsa pentru iubitul ei (precum s-au
văzut în capitul 1); şi tînărul primi în aceeaşi zi din partea
15 iubitei lui o mică cruciliţă de briliant ce din copilăria ei, pur­
tată la sîn, fusese marturul misterios a tuturor simţiri lor
inimei sale de vergină ...
Primavara sosi!... cu dînsa veni timpul de plecare în
20 străinatate pentru Alexis. El făcu o vizită de adio Margăritei,
dar nu avu norocul de a o găsi singură; salonul ei era plin de
persoane străine. În zadar el prelungi vizita lui vro două oare,
cu sperare că i s-ar prezenta ocazia de-a zice iubitei sale un
cuvînt neauzit de nime altul decît ea! Salonul, departe de
25 a se deşărta, se împlea încă mai mult de vizi [ta] tori, şi atît
Alexis cît şi Margărita erau munciţi de un neastîmpăr
sufletesc pe care de-a bie îl puteau ascunde în ochii străinilor.
În fine, Alexis, desperînd de a pute îndeplini dorinţa
inimei sale, se pregăti de plecat; deodată, Margărita, inspirată
30 de geniul amorului, ieşi iute din salon şi se Întoarse în curînd
cu medailonul aninat la pept. Alexis îi mulţămi prin o cău­
tătură plină de dragoste şi de recunoştinţă; apoi îşi luă adio
şi plecă. Margărita rămase cufundată într-o dureroasă melan­
holie, în vreme ce persoanele adunate în salonul ei ziceau,
35 vorbind de Alexis: "Original tînăr! în veci pe drumuri, în
veci pe marea! Trebuie să fie înamorat!"
Alexis se porni de la Moldova în luna lui mart, luînd pe
sora lui cu dînsul pentru ca să-i arate minunile civilizaţiei în
499
. ,
, �
[500]
Germania, Francia şi Englitera, şi pre cît Alina se estazia la
privirea acelor minuni, pe atît fratele ei era nesimţitor în
faţa lor, căci gîndirea lui zbura necontenit aiure, fiind preo­
cupată de suvenirul Margăritei. în zadar gingaşa copilă căta
5 să distragă mintea lui prin veselia haracterului ei, el zîrnbea
numai cîteodată, şi chiar acea zîmbire era mîhnită.
Primavara, vara şi toamna trecură fără ştiri de la Mar­
gărita, căci nici un răspuns nu veni de la dînsa la toate scri­
sorile ce-i adresase Alina din străinătate. Deşi ea promisese
10 că va veni la Paris, barbatul ei nu se găsi în poziţie de a
îndeplini dorinţa ei de călătorit, şi prin urmare ea fu silită
a petrece o mare parte din an la moşie. Perzînd deci spera­
rea de a o videa în Paris, Alexis decise a se întoarce în ţară,
mai cu seamă că Alina începea a simţi dorul de părinţi, şi
15 pe la finitul lui noiemvrie agiunse în Iaşi.
Revederea Margăritei cu Alexis fu pentru amîndoi un
izvor de chinuri, căci barbatul junei femei se găsea faţă.
După o lungă şi dureroasă despărţire, după o lungă şi fer­
binte dorinţă de a se revedea şi a-şi comunica sîmţirile cele
20 mai gingaşe ale inimei, soarta îi osîndi a se prezenta unul
altui ca nişte străini şi a-şi cumpăni vorbele şi a-şi ascunde
uimirea de care erau cuprinşi. Conversaţia lor nu avu nici
un interes, desi Alexis, ca un călător nou sosit, avea multe
de spus, multe observări de făcut asupra ţărilor ce vizitase
25 şi mai ales asupra minunilor espoziţiei universale din Londra.
- Adevărat e, întrebă d-l M. pe Alexis, că ai făcut un
voiagiu cu balonul?
- Adevărat! am avut curiozitate a cunoaşte impresiile
unei ase mine călătorii în aer.
30 - Cum? zise Margărita, v-aţi espus la un aşa pericol?
şi nu v-au fost frică? ..
- Frică? replică barbatul ei, rîzînd. Amicul nostru e
deprins să zboare prin nuori; în cualitatea sa de poet nu se
înalţă el în toate zilele pin ceriuri, călare pe Pegaz?
35 - Cu toate aceste, observă Alexis, nu aş fi îndrăznit poa-
te a mă risca prin nuori, precum zice foarte maliţios d-l M.,
dacă nu aş purta la sînu-mi un talisman nepreţuit, care mă
apără de orice pericol.
Margărita înţelese că Alexis făcea aluzie la cruciliţa ce-i
10 dase ea, şi toată figura ei se lumină de razele acelui soare tai­
nic ce răsare în inimele iubitoare cînd ele sînt patrunse de
• 500
[501]
o neaşteptată fericire. D.M., însă, începu a rîde cu hohot
şi adaogi glumind:
- Zău! Ai slăbiciunea a crede ca oriental ii în puterea
talismanilor? !
5 - Mărturisesc, răspunse Alexis, că am această slăbi-
ciune.
- O! poet, poet, poet!
- Nu rîde, dl. meu, căci dacă ai fi avut norocire să ca-
peţi un talisman ca al meu, şi mai cu seamă tocmai talisma-
10 nul meu, te-ai considera omul cel mai ferice din lume ...
Barbatul, intrigat, încetă de-a rîde; Margărita zimbi,
aruncînd lui Alexis o ochire espresivă; iar acesta, închinîndu­
se, ieşi din salon.
- Ce talisman să aibă? întrebă d-l M. pe Margărita cînd
15 se găsiră singuri.
- Cine ştie? .. poate vro cruciliţă! ... răspunse juna feme­
ie, deschizînd un album.
- Nu se poate ... Alexis e crescut în Paris, şi Parisul nu-i
fabrică de bigoţi. Mai lesne îmi vine a crede că a fi vreo viţă
20 de păr de la o persoană iubită, căci poeţii sînt peruchierii
amorului.
Margărita, supărată pin această observare ridicolă, se
sculă şi se retrase în camera ei de tualetă, iar barbatul ei în­
cepu a cînta încet şi se duse la un amic al său, unde îşi petre-
25 cea zilele cu giocul de cărţi.
Iarna întreagă trecu fără ca îmbii amorezi să aibă prilej
de a se întîlni aiure decît la teatru şi la baluri, sub ochii unei
numeroase adunări. Toate cercările lor de a se găsi împreu­
nă erau zadarnice, căci într-un oraş ca Iaşii, unde purtarea fie-
30 cărui e controlată de toţi, ei erau obligaţi a se feri cu multă
luare-aminte de a nu da prepusuri. Prin urmare, vizitele lui
Alexis în casa Margăritei se răreau cu cît iarna înainta, şi
graţie acestei tactici ei reuşiră a păstra secretul lor negîcit de
nime, însă numai Dumnezeu ştia cîte suferinţi pătimeau ei
35 în tăcere.
Astfel anul 1852 găsi pe Margărita şi pe Alexis în luptă
necurmată cu iubirea lor, iubire ce creştea cu atît mai tare
cu cît ei căutau a o comprima.
40 Cînd soarele lui mai aduse naturei o nouă întinerire, Alexis
decise a merge să viziteze munţii şi monastirile Moldovii.
501
, ...
.. �
[502]
'�.,
1
I
El se duse la Folticeni, oraş vestit prin iarmaroacele lui,
şi de-acolo la Slatina, unde piosul mitropolit Veniamin muri
după retragerea sa din scaunul eparhiei. De aice, Alexis se
îndreptă spre Tîrgul Neamţului prin Rîşca şi se opri cîteva
5 ore pe ruinele cetăţei, ascultînd în uimire glasurile tainice
care şoptesc între ziduri cu suflarea vîntului şi amintesc de
gloria strămoşilor noştri.
înspre seară, el apucă drumul ce duce la Agapia şi agiun­
se o dată cu noaptea în sînul acestei misterioase monăstiri
10 aşezată între munţi. întunecimea, străpunsă de cîteva raze
argintii a stelelor ce se iveau pintre brazii de pe culmele înal­
ţate, răspîndea un văl de tristeţă asupra acelui sfînt locaş.
Tăcerea adîncă ce domnea în el era îngînată prin curgerea
pîrăului Agapia şi prin ţipătul înfiorător a paserilor de noap-
15 te, care zburau din clopotniţă pe streşinile monastirei şi
de pe acoperiş în codri.
Alexis fu primit la arhondaric de maica iconoamă şi dus
într-o chilie simplu mobilată ce se găsea în fundul unei tinzi
întunecoasă. Bătrîna călugăriţă îl întrebă de numele lui şi
20 dacă avea neamuri în monastire. El răspunse că avea o vară
primară, numită Evghenia S., pe care nu o văzuse tocmai
din copilărie, şi că dorea prea mult să se întîlnească cu dînsa.
- Prea bine, fiule, zise iconoama; mă duc să-i dau de
ştire c-ai venit; şi ieşi din chilie. Alexis se duse în balconul
25 de lemn al arhondaricului, balcon care se prelungea pe di­
naintea chiliilor de giur împregiurul ogrăzii. El se simţi pă­
truns de o melanholie adîncă privind vîrfurile munţilor ce
pareau a cadea pe monastire, biserica perdută în întuneri­
cul nopţii şi zidirile acele tăcute, care serveau de locuinţă
30 călugăriţilor. Din timp în timp, el zărea umbre negre ce se fu­
rişau de-a lungul galerielor, sau pe cărările care duc de la
chilii la biserică şi i se părea că se găseşte sub impresia unui
vis fantastic.
"Iată, zise el în sine, o colonie întreagă de femei şi numai
35 de femei, condemnate a duce o viaţă monastică, a stinge
toate glasurile inimei lor, a opri zborul imaginaţiei, a-şi
îngropa tinereţile, a se lipsi de mulţămirile lumei şi a trăi
numai cu sperarea de a merita intrarea lor în rai! Curios şi
puternic efect al bigotismului asupra omenirei! cum desna-
40 turează chiar legile dumnezeieşti!... Femeia a cărei misie
pre pămînt e atît de frumoasă şi sacră! femeia destinată a
502
[503]
fi amantă, a fi soţie, a fi mamă, a fi mîngăiereacea mai scum­
pă a omului, iată-o redusă la un rol contrariu naturei sale
iubitoare, iat-o agiunsă în starea unei flori veştede, desco­
lorată, fără parfum şi fără viaţă!"
5 Gîndurile lui ar fi mers departe dacă nu ar fi fost distrase
prin sosirea a două umbre ce se opriră lîngă el. Erau maica
iconoama si vara lui Alexis.
- Domnule, zise bătrîna, iată maica Evghenia! şi se
depărtă în întuneric.
10 - Dumneata eşti, vere Alexis? întrebă un glas dulce şi
tînăr.
- Eu, măicuţă ... am venit să vizitez Agapia şi am dorit
să te văd.
- Şi eu demult o doresc, căci sînt ani de cînd nu ne-am
15 mai întîlnit.
- Haideţi dar în chilia mea, observă Alexis, pentru ca
să ne videm la faţă.
întrînd în acea chilie şi aruncîndu-şi ochii la călugăriţă,
el rămase uimit de frumuseţea ei şi de espresia adevărat în-
20 gerească a figurei sale. Albă ca un crin, albeaţa ei era mult
mai strălucitoare sub comănacul şi neagra îmbrobodire a
hainelor călugăreşti. Ochii săi albaştri ca floarea inului
aveau o limpezime care reflecta verginitatea sufletului, gura
ei mică şi graţioasă se desemna sub o zîmbire de bucurie, şi
25 genile sale lungi lăsau umbre uşoare pe rotunzimea obrazi­
lor. într-un cuvînt, ea păru atît de admirabilă în lumina lam­
pei, că Alexis nu se putu opri de a zice:
- Ah, verişoară, cum de te-ai călugărit fiind aşa de fru­
moasă?
30 Juna măicuţă coborî ochii şi răspunse:
- Nu m-am călugărit de bunăvoie, verişorule l
- Cum? strigă Alexis, luînd-o de mînă, o mînă delicată
de copil.
- M-au silit părinţii mei să pun rasă.
35 - Ce nelegiuire! N-au milă de tinereţile tale?
- Nu! Am varsat şiroaie de lacrimi, le-am căzut la ge­
nunchi, i-am rugat, le-am declarat că nu mă trăgea inima să
mă îngrop de vie în monăstire ... toate au fost în zadar! într-o
zi m-au ameninţat că m-or blăstema dacă m-aş împrotivi
40 dorinţei lor, şi atunci au trebuit ca să plec capul. Eu, care
eram mîndră de lungimea şi de frumseţa părului meu, am
503
.,
.. .
[504]
fost tunsă ca un făcător de rele; eu, care mă numeam în lu­
me Lucia, m-am trezit deodată despărţită de această lume
sub numele de Evghenia.
Zicînd aceste, maica începu a plînge şi căzu pe un scaun.
5 Alexis, înduioşet, cătă să o liniştească prin cuvinte mîngăie­
toare, dar nu putu să reuşeze decît pomenindu-i de zilele
copilăriei lor.
- îţi aduci aminte, dragă verişoară, de teiul cel mare
din ograda de la moşia noastră? .. îţi aduci aminte cum ne
10 giucam la umbra lui şi cum ne spăriam unul pe altul, ascun­
zîndu-ne după trunchiul său?
Copila, auzind aceste cuvinte, îşi rădică ochii plini de
lacrimi, îi ţinti cu drag asupra lui Alexis şi zise zîmbind:
- îţi aduci şi tu aminte, verişorule, cînd te-ai suit în copac
15 pentru ca să-mi rupi o creangă înflorită şi ai căzut lîngă mi­
ne? .. Doamne! cît m-am spariat atunce ! ... Chiar acum, du­
pă trecere de atîţi ani, încă îmi bate inima cînd gîndesc că
puteai să te ucizi.
- Ah! observă Alexis. Ştii că lucrul rău nu piere.
20 - De aceea poate n-am perit nici eu cînd m-au călugărit,
replică măicuţa, rîzînd încet. Dar spune-mi, verişorule, ce
te-ai mai făcut din copilăria noastră? Ştiu că ai fost multă
vreme în străinătate! Ai studiat în Francia. .. Sînt si acolo
monastiri şi calugăriţe? '
25 - Sînt, dragă, în toate ţările persoane nenorocite, căci
prostia omenească nu are hotare.
- Dar tu, fost-ai încalte şi eşti fericit?
- Eu, dragă? răspunsă Alexis suspinînd, deşi trăiesc
în lume, duc zile mai negre şi mai amare decît voi, care
30 sînteţi închise în monastiri.
- Eşti nefericit tu, Alexis? zise copila, apropiindu-se
de vărul ei şi apucîndu-l de mînă ... Cum? .. Ce durere
poţi să simţi cînd parintii tăi au iubire pentru tine, cînd
toată lumea trebuie să te stimeze şi să-ţi arate simpatie? ...
35 Iubeşti poate vreo persoană pe care împregiurările nu-ţi
permit de a o lua de soţie!? .. Dar... inima-mi spune
că nu este altă cauză durerei tale.
- O! Suflet îngeresc! ai citit în sufletul meu şi ai des­
coperit adevărul! răcni Alexis cu desperare. Aşa este, Lucio,
40 iubesc o fiinţă înzestrată cu toate darurile naturei, şi ea-i
condemna tă a face bucuria altui.
504
[505]
-�I
- Ah! replică Evghenia, eşti mult mai de jălit decît
mine, dragă Alexis.
Amîndoi rămaseră cîtva timp cufundaţi într-o dureroasă
tacere, cînd sunetul unui clopot îi trezi din cufundare a
5 gîndurilor.
- Ce este? Întrebă Alexis. Pentru ce trage clopotul la
miezul nopţii?
- Trage pentru utrine, răspunse maica. .. Merg la bise­
rică... Vii şi tu, verişorule?
10 - Vin să te văd în strană.
- Şi să mă auzi cîntînd, adăogi ea, că sînt eu de rînd
în astă-noapte.
Peste un cuart de oră, Alexis coborî scările arhondari­
eului şi apucă pe-o cărăruşă în sunetul toacei batută de o
15 călugăriţă pe-mpregiurul bisericei. El intră în sfîntul locaş
luminat de o singură lampă aprinsă dinaintea icoanei Maicei
Domnului. De la uşă pănă lîngă stranele cîntăreţelor, bise­
rica era plină de calugariţe perdute în umbră, unele culca te
pe lespezi, altele dormitînd pin strane, iar aproape de uşa
20 altarului sta maica Evghenia, acoperită cu o mantie lungă
şi creaţă. Ea cînta psalmele rugăciunei, cu ochii rădicaţi
spre icoane şi luminaţi de flacara slabă a lampii de argint.
Glasul ei melodios răsună sub bolta întunecată si vărsa în inimă
simţirea pietăţei. Alexis o privi cu o respectuoasă admirare şi
25 crezu că vede un palid serafim coborît din ceriuri pentru ca să
continue pe pamînt imnul de adorare cătră Dumnezău.
Rezămindu-se de strana mitropolitului, el căzu Într-o
reverie profundă şi adresă ceriului ferbinte rugăminţi pentru
fericirea Margăritei; căci imagina iubitei sale îi aparea în
30 toate tablourile măreţe ce se prezentau ochilor lui. La fini­
tul serviciului, Evghenia întovărăşi pe Alexis pănă la scara
arhondaricului unde îşi ziseră adio, căci el avea a pleca a
două zi de dimineaţa.
- Cînd ne-om mai videa, verişorule? întrebă maica.
35 - Dumnezău ştie! răspunse Alexis, căci sînt decis a pleca
iar în străinătate.
- Vrei să fugi de durere? zise copila; în zădar, ea-i
umbra omului.
- Sau poate că omul e umbra durerei! Adio, dragă Lucie!
10 - A revedere dar, verişorule, cînd a vrea Dumnezeu!
adăogi ea cu glas întristat şi dispăru ca o nălucire.
505
.,
,"
[506]
r�" .:
� ,
i�
,
I·i
, rll
�I
�
1,'
i'
;;1
VI
Plecînd în faptul zilei de la Agapia, tînărul călător se
duse la Varatic, altă monastire de călugăriţe, aşezată în poa­
lele unui munte, apoi trecînd prin satul Balţateşti, el sui
5 Dealul Doamnei, se coborî la Hangu, şi acolo luă o plută ca
să meargă la Peatră pe apa Bistriţei, El făcu această primblare
Încîntătoare fără a fi distras din tristele cugetări care îi
frămînt au mintea, căci în acel frumos period al vieţii, unde
inima omului domneşte în toată suveranitatea sa, lumea
10 se luminează şi se întunecă după starea inimei. Un cîntic
poporal zice:
lnima-i voioasă,
Lumea-i luminoasă.
De la Peatră, Alexis se decise a merge la moşia unde se
15 găsea Margărita de cîteva zile. El sosi acolo pe o minunată
dimineaţă de primavară şi se coborî în grădină pentru ca să
aştepte momentul fericit în care va vedea pe iubita lui sin­
gură, căci astă dată barbatul ei era absent. După o rătăcire
prelungită prin aleele şi prin desimea parcului, el căzu pe
20 o laiţă la umbra unui stejar batrin şi cercă în zadar să aline
bătăiele inimei sale; minutele-i pareau lungi, verdeaţa naturei
posomorîtă, cînticul păserilor monoton, cînd deodată, prin
un efect magic, totul se înveseli în ochii lui! Soarele deveni
splendid, verdeaţa frunzelor şi a gazonului se învioşă, ciri-
25 pitul păserilor se schimbă în armonie plăcută, căci Margărita
intrase în grădină.
îmbracată într-o rochie albă de gază, tînăra femeie venea
iute prin o alee năsipită şi strălucea ca o apărire cerească
în umbra deasă a copacilor. Alexis, uimit, se sculă şi se răpezi
30 înaintea ei, mînele lor se strîns eră tremurînd şi ochii lor se
împlură de o lumină aurită.
- Ai venit, zise ea cu glas febril, inima-mi spunea că
ai să vii! ...
- Am venit, răspunse el, căci nu mai puteam trăi fără
35 să te văd.
Zicînd aceste, ei se apropiară de un boschet şi se puseră
pe banc.
Cine poate inventa o limbă atît de espresivă care să fie
în stare de a descrie lămurit simţirile sufletelor lor, cînd ei
[507]
se văzură amîndoi singuri în misterul acelui boschet de flori?
Bucuria, mirarea, uitarea suferinţelor trecute, îmbătarea
fericirei prezente şi chiar o tainică timiditate se concentrau la
un loc cu aspirările cele mai înfocate ale amorului. Tăcerea
5 lor avea o elocuenţă nerizistibilă, şi privirile lor aveau electri­
ce luciri.
- O! Margărită, scumpă Margărită! zise în fine Alexis;
aş vrea să mor în momentul acesta, pentru că nu cred să
găsesc în viaţa mea alt moment mai divin. După atîte sufe-
10 rinţi te văd singură, te admir în deplină libertate şi pot să-ţi
spun cît te iubesc şi cîtă înrîurire ai asupra soartei mele ...
- Ah, amicul meu! replică Margărita cu tristeţă; daca
ai muri, nu mi-ar rămînea multe zile de trăit!. .. căci sînt
foarte nenorocită, şi datoriile mele de soţie nu-mi permit a
15 realiza visul inimei mele. Mă iubesti, Alexis, o stiu, si aceasta
este singura mea mîngăiere în viaţă, însă ... E� tăcu şi plecă
capul plîngînd.
- Te înţeleg, iubita mea; legăturile căsătoreşti nu-ţi
permit a dispune de soarta noastră; ele sînt ca nişte ziduri
20 nalte, care ne despart pentru totdeauna. .. Ce-mi rămîne
dar de făcut mie, care nu pot suferi mai mult viaţa fără tine?
Să şed în ţară ca să fiu necontenit marturul fericirei altui?
Nu, nu-mi simt destulă mărinimie pentru asemine sacrificiu,
nici destulă putere pentru a răbda asemine chin.
25 - Şi ce ai de gînd să faci? întrebă ea, rădicîndu-şi ochii
plini de lacrimi.
- Nu-mi rămîne decît să mă depărtez de tine şi să mă
duc în fundul lumei!
- Iar să mă laşi singură? strigă ea, apucindu-l de braţ
30 cu o mişcare convulsivă, iar să te arunci în valurile pericu­
loase a vieţii vagabonde? Ce-oi să mă fac eu în lipsa ta, cînd
ştii că de cînd m-am măritat nu am nici o mulţămire alta
decît aceea de a te videa din vreme în vreme?
- Ascultă-mă, dragă Margărită, replică Alexis, cuprin-
35 zind-o cu braţele şi lipind-o de inima lui, numai Dumnezeu
ştie cîtă iubire mi-ai inspirat şi cîtă amară desperare se adună
în mine cînd gîndesc a mă depărta de tine; dar ceea ce vreu
să afli este că te iubesc de o mie de ori mai mult pentru tine
decît pentru mine şi că nici un sacrificiu pe lume nu m-ar
40 opri de a-ţi asigura liniştea şi a-ţi feri reputaţia de clevetirile
străinilor.
507
[508]
, ,.
l'
l'
, �
.
,
I
, I
',,1
I
- Şi ce-mi pasă de clevetirile lor, strigă Margărita; amorul
nostru e mai presus decît răutatea oamenilor. Tu mă iubeşti,
Alexis. .. lumea îmi este indiferentă.
- Te iubesc cum meriţi de-a fi iubită, scumpa mea! ca
5 pe o fiinţă îngerească, care au deşteptat în sufletul [meu]
cele mai gingaşe şi mai nobile simţiri. Amorul ce ai aprins
în mine au deschis înaintea mea raiul unei fericiri la care nu-mi
este permis de a aspira, căci în poarta acelui rai stă îngerul
virtuţei, blînd şi frumos ca tine. Tu ai făcut pentru mine
10 ceea ce numai provedinţa era în stare să facă, mi-ai dat o
nouă viaţă, şi eu nu pot să-ţi arăt re cunoştinţa mea decît
numai prin sacrificiul inimei mele. Trebuie să fug de tine
pentru ca să rămîn demn de tine.
- Nu vreu! Nu vreu să mă laşi singurătăţei! Nu vreu
15 să mă paraseşti pradă suferinţei! suspină Margărita, plecîn­
du-şi capul pe umărul lui Alexis .
Uimit, nebun de dragoste, tînărul depuse o înfocată
sărutare pe fruntea iubitei sale. La acest contact fiebinte ea
se trezi din ameţeala ce o cuprinsese, se smunci din braţele
20 lui Alexis şi, cu ochii rătăciţi şi cu glasul tremurător, ea zise:
- Ai dreptate ... trebuie să ne despărţim ... de ai rămînea
mai mult, simt că aş fi perdută ... Adio! şi vru să se depărteze.
Alexis o ţinu de mînă.
- Adio! adăogi el. Adio pentru totdeauna!
25 - Pentru totdeauna! ... Ah! Alexis, acest cuvînt e moartea
pentru mine! şi, nemaiputînd rezista îndemnului inimei sale,
Margărita se aruncă în braţele lui Alexis. Buzele lor se încleş­
tară într-o lungă şi voluptuoasă sărutare. Sufletele lor se
întîlniră în acel dulce sărutat, şi soarele străluci mai splendid
30 pe limpedele senin al ceriului.
în curînd, Alexis luă calea străinătăţei!
VII
La Galaţi, unde era să se îmbarce pentru Viena, el scrise
următorul bilet Margăritei şi i-l trimise la ţară:
35 "Scumpa mea M argărită !
Cînd îi întreprinde vreo călătorie departată şi te-i gasJ,
ca mine în momentul de a părăsi patria ta, îi cunoaşte una din
508
[509]
ALEXIS V."
simţirile cele mai amare şi îi afla atunci cîtă mîngăiere gustă
bietul călător adresînd ultima lui gîndire fiinţei ce iubeşte.
Acest adio a inimei în ora plecărei cuprinde un amestec de
jăliri dureroase şi de tainice prevestiri, care îl mîhnesc adînc
5 şi îl înfiorează, căci i se pare că zice adio pentru totdeauna! ..•
Fericit acela care într-un asemine moment găseşte în fundul
inimei sale o imagină frumoasă, un suvenir dragaiaş, un nume
adorat cărora să poată închina comorile sufletului său!
Nu ştiu, cît pentru mine, ce-mi rezervă destinul şi cum
10 are să fie viitorul, dar ce ştiu bine este că, zicînd acum adio
ţării mele, simt o dulce mîngăiere de a gîndi la tine, îngerul
meu, şi de a-ţi trimite în aceste rînduri tot ce este mai gingaş,
mai nobil, mai iubitor în inima mea.
M arinerii au un obicei foarte poetic. Păn-a nu se arunca
15 în pericolele mărilor, ei merg de ornează cu flori altarul M aicei
Domnului, dinaintea cărui îngenunchează şi se roagă. Eu, a
cărui soartă seamănă cu a lor, am aceleaşi crederi ca dînşii
şi îmi Place să încunun scumpul tău suvenir cu toate minunele
cele mai graţioase ale închiPuirei şi cu toate dizmierdările
20 unui amor nemărginit.
Adio dar, Margărită! Adio, îngerul meu! ... Plec muncit
de o cumplită durere, dar oricum să fie, sînt mulţămit de a
sacrifica fericirea mea în favoarea liniştei tale, căci precum
ţi-am declarat din viu grai, te iubesc de o mie de ori mai mult
25 pentru tine decît pentru mine. Dacă socoţi însă că merit o
recompensă, fă ca să o găsesc în Paris, sub forma unui răoaş
scris de tine cu toată încrederea şi sinceritatea amorului puternic
ce m-au supus ţie pentru viaţa întreagă.
30 Iată răspunsul Margăritei, ce găsi el la posta din Paris:
"Scumpul meu Alexis,
La iubitul răuaş ce mi-ai scris din Galaţi, mă grăbesc
a-ţi trimite aceste rînduri; nu ţi le trimit însă ca o recompensă,
precum zici, ci ca o rugăminte şi ca o destăinuire. Află, scumpul
35 meu amic, că dacă m-am ferit de amoriul meu în timpul cît
te găseai aproape de mine, au fost pentru că simţeam cît de
puternic domnea el în sufletul meu şi pentru că nu mă credeam
în stare de a rezista îndemnurilor lui; dar de cînd te-ai departat,
de cînd al tău adio au deşteptat în sînu-mi durerea despărţirei,
40 simt că am nevoie de toată dragostea ta pentru ca să mă susţie
509
. ,
,
,�
[510]
în cruda singurătate în care m-ai părăsit. Acel adio, care
cuprinde un sacrificiu atît de mare din parte-ţi în favoarea
liniştei mele, au adus o dulce apropiere între noi şi mi-au dat
o vie încredere în amoriul tău, amori devotat, mare şi nobil
5 ca inima ce-l conţine.
Iată, dragul meu, taina ce de mult doream a-ţi descoperi;
ea îţi va esplica tot ce au putut să-ţi pară neînţeles în purtarea
mea cătră tine. Spune-mi dar acum că nu mai păstrezi nici
o îndoială asupra simţirilor mele, încredinţează-mă că te depăr-
10 tezi de mine pătruns de fericirea ce gustă tot omul care se ştie
iubit!
A i văzut cum soarta nemiloasă au stins visul cel mai fru­
mos a juniei mele. Trebuie să mai adaog că neîmPlinirea acestui
vis de fericire m-au aruncat într-o descuragiare adîncă? O!
15 scumpul meu Alexis! fericirea mi s-au arătat de departe ca
o fantasmă înşelătoare şi au dispărut iute din ochii-mi, pentru
ca să o jălesc cît oi trăi! Sperarea m-au părăsit, şi nu mai
văd înaintea mea decît un orizon întunecat.
Crede-mă, Alexis, trist e lanţul ce te leagă de mine! Sin-
20 gura idee ce mă susţine este că fiinţele care trăiesc fără nici
un ţel în viaţa lor mor în floarea tinereţii ... Fie ca şirul
zilelor mele să se curme cît mai curînd, dacă sînt condemnată
de legile sociale a trăi [ăr' de tine!
Adio!. .. Aud pasuri în sală... de-abie pot găsi un
25 minut unde să fiu singură cu suoenirul tău. .. Adio! îţi
trimit în acest adio partea cea mai iubitoare a inimei mele
zdrobită.
MARGARITA"
Alexis ceti pintre lacrimi acest răspuns duios al iubitei
30 sale şi, cu lacrimile în ochi, el scrise următoarea epistolă
şi o espedui surorei lui, cu rugăminte de a o înmîna Margăritei:
"Scumpa mea iubită!
Scrisoarea ta e de natură a nebuni pe un om de fericire;
ea conţine cuvinte de acele ce vibrează în inima lui, îl în cîntă,
35 îl înduioşează şi îl înalţă mai presus de ceilalţi oameni ...
Şi, însă, trebuie oare să spun întregul adevăr? .. După ce
am cetit-o de multe ori, după ce am analizat fiecare frază,
fiecare cuvînt, am descoperit în ea o măhniciune atît de mare, că
toată veselia mea s-au stins într-o cliPă.
[511]
Tu îmi vorbeşti de fericirea ce produce încredinţarea de
a fi iubit în lume, şi cu toate că această cugetare ar trebui să
fie pentru tine un puternic apărător în contra suferinţei, to­
tuşi, scrisoarea ta respiră o descurajare fără margini. Eşti
5 tristă! tristă pănă a te gîndi la soarta celor ce mor în floarea
tinereţii! . .. Cum vrei dar ca după o asemine mărturire din
parte-ţi să mai pot fi fericit? ..
Nu, draga mea; am fost crud înşălat cînd m-am crezut în
stare de a răbda chinurile despărţirei. Zicîndu-ţi adio, am
10 sperat că voi asigura liniştea vieţii tale şi chiar, poate, pe a
mea, dar văd că în zadar am pus o lungă distanţă între noi
doi! Departe de tine, inima mea se luptă cu dorul nfîmpăcat,
dorul care cuprinde o lume întreagă de suferinţe. Il cunoşti
şi tu, M argărită, acel chin ce sfîşie inima şi ştii cît e de crunt!
15 Crede-mă, însă, că el e mai puţin dureros decît durerea ce
simţ gîndind la tristeţa ta.
Iubirea mea pentru tine este un cult de adorare şi dar
numai daca te-aş şti fericită, aş putea gusta vreo slabă alinare.
Imagina ta, strălucitoare şi veselă, ar răsPîndi asupra singu-
20 rătăţei mele luciri mîngăietoare, dar, întunecată sub vălul
măhniciunei, ea întunecă lumina zilelor mele. O! scumpa mea
M argărită, fă ca amoriul meu să fie pentru tine un soare splendid ;
fii zimbitoare, fii radioasă la razele lui, şi astfel îţi promit să
uit prezentul, uitîndu-mă chiar pe mine însumi.
25 Dacă ai videa ce se petrece în sufletul meu, ai fi mîndră
că ai deşteptat în el atîte mari şi frumoase simţiri: iubirea, do­
rinţa gloriei, devotamentul, indulgenţa şi aspirarea cătră un
viitor ce ţi l-am hărăzit numai ţie. Tristeţă sau veselie, toate
îmi vin de la tine, căci în fiecare din cugetările mele tu domneşti
30 singură, şi singură ai o dragalaşă înrîurire. A i produs în mine
o înviere morală şi îţi sînt dator mai mult decît cu viaţa, îţi
sînt dator cu dezvoltarea cualităţilor inimei mele.
Ah! dacă am trăi pe timpul zînelor, pe cînd aceste graţioase
zeităţi protegeau destinul celor ce se iubeau şi cînd ele ne-ar
35 fi adunat la un loc pe amîndoi, cu ce mîndră aureolă de fericire
aş corona fruntea ta! Cît de bine aş şti să realizez visurile
tinereţii tale! Ce insPirări minunate aş undi în zîmbetul tău!
Ce nume strălucit de poet aş dobîndi pentru ca să fiu demn
de tine. Viaţa împreună ar fi pentru noi doi o comoară nesfîr-
40 şită de cele mai gingaşe simţiri, de cele mai ferbinte dizmierdări.
Lumea nu ar mai exista pentru noi şi noi nu am mai exista
511
.l. L
,"
.�
[512]
pentru lume, căci am uita tot, şi chiar pe noi înşine ne-am
uita în beţia încîntătoare a amoriului!
Cîte minunate visuri de aceste am făcut în cursul călă­
toriilor mele I In frumoasele seri a primaverii, pe cînd pluteam
5 pe Dunărea, de cîte ori închiPuirea mea te-au adus lîngă mine
pe podul vaporului şi, prin efectul acelei iluzii dragalaşe,
măreaţa privelişte a Carpaţilor îmi părea de-o mie de ori mai
poetică. La Dresda am vizitat cu tine galeria de tablouri. In
vreme ce mă primblam în saloanele muzeului, te simţeam reze-
10 mată pe braţul meu, şi admirarea mea pentru tablourile artiş­
tilor renumit: creştea, căci tu mă făceai să descoper în ele
frumuseţi necunoscute de mine pănă atunce.
Ce să-ţi spun, iubită Margărită? în prezenţa minunelor
naturei, precum şi în faţa producielor geniului omenesc, inima
15 mea te-au asociat la toate uimirile sale, şi pretutindine iubirea
mea te-a înalţat pe tine deasupra tuturor făptuirilor dumneze­
ieşti şi tuturor operilor care onorează geniul omenirei.
A stjel te iubesc şi astjel te-oi iubi păn-în momentul cînd
mîna morţei mi-a închide ochii şi mi-a îngheţa inima.
20 ALEXIS V."
Peste o lună de zile Alexis primi un mic bilet în care
Margărita îi anunţa sosirea ei la Paris pentru iarnă şi îl ruga
să nu-i mai scrie, căci barbatul ei începuse a da semne de
gelozie. Alexis aşteptă iarna cum aşteaptă un bolnav prima-
25 vara; Însă la finitul toamnei toate sperările lui căzură ca
frunzele copacilor. Margărita îi trimise aceste cîteva rînduri,
care îl făcură să zacă trei luni de zile pe patul durerii:
"Alexis!
Cu moartea-n suflet îţi scriu aceste linii I . .. Uită pe
30 Margărita, care de azi nu mai există pentru tine... Sînt
mamă I .. , Să întindem un văl negru asupra trecutului şi asupra
promiterilor viitorului... Adio 1. .. Adio pentru totdeauna I
MARGĂRITA"
VIn
35 Cum se terminară fazele acestui amor atît de mare şi de
înflăcărat?
Francezii, cu caracterul lor vesel, zic: Tout finit par
des chansons dans ce monde 11
1 Totul se sfîrşeşte cu cîntece pe lumea asta I (fr.).
'�II-
[513]
Iată cînticul final al romanului Margăritei:
ADIO
5
10
15
20
Adio! ah! niciodată
N-am gîndit că pre pămînt
A mea inirnă-ntristată
Va rosti acest cuvînt.
Dar tu însaşi, tu, pe care
Te-aveam tainic Dumnezeu,
Ai vroit Iără-ndurare
Ca să sting amorul meu!
Adio, rămîi ferice!
Şterge din inima ta
Pe cel ce adio-ţi zice,
Deşi-n veci nu te-a uita.
Te-am iubit cu dor ferbinte
Ş-astfel te iubesc că vreu
Să văd stins din a ta minte
Întreg suvenirul meu! ....
(vezi volumul _1Iargaritărele 1)
În urma acestui strigăt suprem şi dureros al inimei,
Alexis întreprinse o lungă călătorie prin Africa şi America,
iar în lipsa lui de mai mulţi ani, Margărita, prinsă în sloiurile
vieţii căsătoreşti, deveni mamă de o gentilă şi numeroasă
25 familie. Cînd se revăzură amîndoi în salonul Alinei, care se
măritase de curînd, focul patimei lor părea cu totul potolit,
şi fiecare din ei părea că au făcut un vis frumos, la care se
gîndea cîteodată cu o zîmbire înduioşată.
Margărita, încungiurată de copilaşii săi, întinsă o mînă
30 amicală lui Alexis şi-i zise cu glas sincer:
- Alexis! vrei să fii fratele meu?
Alexis îi răspunse depuind pe acea mînă trcmurîndă un
sărutat respectuos!
1870
35 1 Prima şi ultima strofă din poezia Adio, publicată pentru întîia oară
în cadrul bucăţii Un salon din laşi (1855) şi introdusă apoi în ciclnl M ărgă­
ritărele (vezi volumul 1 al ediţiei noastre, p. 243) .
. , .
.. �
[514]
TARDE VENIENTIBUS OSSAl
Moşia Mirceşti, unde locuiesc, se află situată pe parcursul
calei ferate dintre Iaşi şi Bucureşti. Ea posedă o gară, la
care mulţi amici se cobor pentru ca să-mi facă plăcerea de
5 a mă vizita în tot cursul anului. Pintre acesti străini sînt
unii destul de interesanţi, iar alţii neînsemnaţi, însă căsuţa
mea este deopotrivă ospitalieră pentru toţi, căci ospeţia e
unul din cele mai sacre obiceiuri ale poporului român. El
s-a conservat întreg de la moşi-strămoşi, în mijlocul reformelor
10 de tot soiul cari au năvălit în ţară cu o rapejiune de torent
înecător.
în ajunul sărbătorilor Crăciunului, am primit vizita unui
domn ce se anunţase sub numele de Petru Sfiiescu, om tînăr
încă, deşi cu părul sur, om nalt, slab, de un caracter jumătate
15 vesel, jumătate melanholic şi de o timiditate de fată mare
crescută la ţară. El aparţinea unei familii vechi, dar îşi
schimbase numele şi adoptase o poreclă potrivită cu natura
lui care a fost cauza numeroaselor neajunsuri ale vieţii
sale.
20 Aceste serii de oameni, dacă nu sînt încuragiaţi, susţinuţi,
împinşi cu de-a sila în lumină, stau retraşi în umbră, perduţi
în mulţime şi dispar din lume luînd uneori cu dînşii comori
întregi de simţiri nobile, de cugetări înalte, de cualităţi
superioare şi de talente frumoase.
25 Petru Sfiiescu se prezintă mie cu ochi plecaţi la pămînt
şi se încurcă în scuze pentru îndrăzneala ce a vuse de a veni
1 Înttrziaţilor la ospăţ nu le rămîn decît oasele (lat.).
514
[515]
la Mircesti, fără nici o scrisoare de recomandaţie etc ....
Uimirea' de care se simţea cuprins era atît de mare, Încît
glasul i se Întunecase. L-am primit cu multă cordialitate, însă
nu am parvenit a-i dezlega limba pănă după masă.
5 Cîteva pahare de vin vechi de Cotnar au împrăştiat
negura de pe fruntea lui, l-au adus într-o stare de plăcută
veselie şi astfel, perzînd nenorocita lui timiditate, el deveni
vorbareţ şi chiar elocuent, glumeţ şi chiar poetic din cînd în
cînd. Figura sa luase o espresie mai vioaie, se colorase mai
10 călduros şi uneori căpăta o stranie originalitate la lumina
lampelor.
Il priveam şi îl ascultam cu multă plăcere, căci glasul
lui dobîndise note armonioase şi convorbirea sa devenise
foarte interesantă.
15 - Domnule A., zicea el, pregătindu-şi ţigareta, mulţi
ani sînt de cînd nu am simţit facultăţile mele morale şi fi­
zice într-un echilibru atît de perfect. Sînt fericit în momentul
acesta, căci mă simt om ca toţi oamenii, dezbarat de trista
mea infirmitate, de sfială! Dă-mi voie să grăiesc vrute şi
20 nevrute pentru că am multe pe inimă ...
Mărturiseşte domnul meu, că la prima videre m-ai luat
de un prost sau de un cerşetor? E bine, nu-s nici cerşetor,
nici prost, dar aparenţa, această zînă înşelătoare, mă pri­
goneşte fără milă, din copilăria mea!
25 ... SÎnt de o familie veche, mă numesc Petru Cercel şi
dacă as avea ridicola vanitate a unor oameni ce-si ascund
obrazul sub masca strămoşească, aş pretinde că mă' trag din
vestitul Petru Cercel, fiiul lui Petraşcu-Vodă, fratele lui
Mihai Viteazul. .. însă la ce mi-ar servi o asemene origine,
30 cînd nu as fi în stare de a sustine lustrul ei! Ce ar însemna o
aşa glorioasă etichetă pe fruntea mea, cînd eu am ajuns atît
de mic L.. Crezi dumneata că nimicirea persoanei mele
m-a făcut a mă ruşina de numele de Cercei, şi că, considerîndu-l
ca o răspundere prea mare pentru mine, l-am schimbat pe
35 strania poreclă de Sfiiescu? Sfiiescu! ... Pentru ce Sfiiescu ? ...
Pentru că sfiala este fondul natur ei mele! Pentru că
această boală a dezorganizat toate elementele vieţei mele!
Pentru că ea mi-a Încurcat cărările, mi-a încîlcit ghemuI,
m-a făcut stîngaci în toate faptele, m-a osîndit a fi totdeauna
40 în întîrziare cu norocul, cu succesul, cu realizarea dorinţelor,
cu gîndul şi cu vroinţa,
515
'.
.�
[516]
Cadranul lumei întîrzie necontenit cu cîteva oare pentru
mine şi pe cînd alţii ajung scopul lor, eu rămîn vecinic în
urmă!. " Ce vrei? .. Fatalitate!
Cînd sînt poftit undeva la masă, sosesc pe la sfîrşitul
s mesii si nici mai îndrăznesc a intra în sală. Rămîn flămînd!
Cî:r{d vreu să plec cu drumul de fer, fie graba mea cît
de mare, mă prezent la gară cu cinci minute după plecarea
trenului! Rămîn pe jos!
Cînd vreu să ieu parte la o convorbire, las să treacă
10 momentul favorabil de a lua cuvîntul si îmi perd ideile ...
Rămîn mut! '
Odată am vroit să capăt un post de subprefect şi am
comis greşeala de a adresa cererea mea a treia zi după ce
postul fusese acordat unui amic al meu.
lS Am avut, acum doi ani, ideea să mă însor, ca să scap
de singurătate şi să am un tovarăş care să-mi deie ajutor în
luptele mele cu soartea, pentru că d-ta, domnule, ai zis:
20
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi şi la durere!
Unde-s doi puterea creşte etc., etc.
Iubeam o copilă, un înger ca toate copilele iubite, pentru
care am compus multe elegii amoroase ... căci am şi păcatul
de a scrie versuri!. .. Ea se numea Catincuţa, iar eu o botezasem
Erato, urmînd obiceiului poeţilor care caută cai verzi pe pa-
25 reţi ... Trei luni de zile şi mai cu seamă de nopţi am visat
la ea, am împodobit-o în fantazia mea cu toate darurile cele
mai straordinare, i-am adunat declarări de amor. .. în gîndul
meu, dar niciodată nu am îndrăznit a-i spune în două cuvinte
că o iubesc ... Ea, sărmănica ! a tot aşteptat să o cer de la
30 părinţi, însă perzînd răbdarea şi negreşit cîştigînd în fine o
proastă opinie de mine, s-a măritat cu un alt amic al meu,
un amic în care aveam cea mai deplină încredere şi pe care
îl făcusem chiar confidentul sperărilor mele! ...
Şi iată-mă tot singur pe pămînt, tot hoItei!
35 Bietul Sfiiescu, esclamînd aceste cuvinte, oftă din greu
şi căzu pe gînduri. Ochii lui se ţintiră pe globul de cristal
al lampei cu o dureroasă espresie.
Păreau că privesc tragica dărîmare a palatului de visuri
din care stăpînul lor fusese alungat.
516
[517]
r
Peste cîteva minute el îşi ridică fruntea şi zise:
- Am spus că am şi eu slăbiciunea de a scrigeli hîrtia
cu condeiul pentru a înşira linii rimate? .. Aşa este!. ..
Fiindcă am început mărturisirea păcatelor mele ca la un
5 confesional, trebuie să-mi desăvirşesc portretul arătîndu-mă
d-tale şi sub fizionomia de poet.
în nămolul de neajunsuri a vieţii mele, singura mîngîiere
ce m-a susţinut este poezia!. .. şi voi zice mai mult. .. sin­
gura ambiţie ce am avut pe lume este de a produce un volum
10 de versuri din care să-mi fac piedestal... Ce fericire de a
ieşi la iveală prin meritele sale, de a-şi crea un nume glorios,
de a se înălţa alăture cu genii, fala omenirei!
Am umplut 75 de coaIe mari de hîrtie cu elegii,
ode, balade, legende etc., dar într-o zi de cumplită descura-
15 jare le-am aruncat în apa Moldovei. Ele s-or fi dus în Siret
şi din Siret în Dunăre şi din Dunăre în Marea Neagră,
unde cred că s-or fi înecat, precum odinioară corăbiile lui
Xerxes!
Două bucăţi singure au scăpat de acest naufragiu, dar
20 ce folos? ... Ele sînt ca si moarte, căci nu si-au văzut lumina
la timp... din cauza �fielii ce mă persecuta. Una este o
odă scrisă în ajunul trecerei armatei noastre peste Dunăre.
Toţi oratorii noştri făcuseră asalt de elocuenţă în privirea
războiului pentru independenţa României; şi acum venise
25 rîndul tunului ca să declame cu glasul lui detunător. .. M-am
adresat deci la el cu exaltarea care mă cuprinsese în acele
momente şi i-am consacrat patru strofe ...
Ai curiozitate şi răbdare să le asculţi? Iată-le! Bucata
este intitulată: Ultimul orator sau Ultima ratia.
30 Petre Sfiiescu îşi drese glasul şi declamă următoarele
versuri cu foc şi cu o dicţiune perfectă, fără a compromite
prin emfas armonia strofelor:
35
40
După secoli de-aşteptare
Tun! năprasnic orator!
Pentru-a ţărei apărare
Eşti chemat în ajutor,
Să-ţi ajute Domnul-Sfîntul!
Iată-acum e rîndul tău,
Ca să-ţi iei, tunînd, avîntul
Să grăieşti pe dorul meu I
517
[518]
Salte-ti glasul cu urgia
Răsunînd din val în val!
Meargă-n crîncenă solia
Groaza ta la cela mal!
5 Elocuenţa ta-i de-acele
Ce răzbat în orice loc,
Drept cuvinte ai ghiulele
Ce duc moarte şi dau foc!
Cînd din pept răpezi cuvîntul,
10 O! Sublim răzbunător!
Tu pe loc deschizi mormîntul
Duşmanului trădător.
Pas la lupta triumfală
Bronz! ostaş fulgerător,
15 S-ascultăm, români, cu fală
Glasul tău învingător.
Tună, bubuie şi spune
Osmanliului turbat,
Că virtuţile străbune
20 La noi încă n-au secat.
Spune Dunării, la soare
Să străluce-n lung şi-n lat,
Ca măreaţa cingătoare
Unui ţărm neatîrnat!
25 Ceealaltă bucată este un soi de cîntec militar ce l-am
compus cu ocaziunea intrărei armatei austriece în Bosnia.
Aflînd că şi regimente de români făceau parte din acea armată,
entuziasmul meu naţional m-a îndemnat a scrie următoarele
strofe:
30 CINTECUL CATANELOR ROMÂNE
Cine pleacă de pe munte?
Cine pleacă de pin văi,
La război, la lupte crunte
Cu păgînii de calăi ?
518
I
[519]
5
10
15
20
25
Pui de zmei din romarnme,
Veseli, tineri, vii ostaşi,
Ageri, buni de călărime
Cît şi ageri pedestraşi!
De pe dealuri cine-i cheamă?
Cine-i cheamă din cîmpii?
Cine-o fi ... lor nu le-i teamă
De-ale luptii vijelii.
Că sînt zmei din romamme,
Veseli, tineri, vii ostaşi,
Ageri, buni de călărime,
Cît şi ageri pedestraşi.
Cine pasă tot în frunte?
Cine-n foc sînt cei întîi?
Şoimii sprinteni de la munte
Cu vălenii sprintenei.
Toţi copii din romanime,
Veseli, tineri, vii ostaşi,
Ageri, buni de călărime,
Cît şi ageri pedestraşi.
Şi merg mîndrele catane;
Zbor, se duc într-un noroc,
Şi prin ţările duşmane
Trec ca fulgerul de foc.
Căci sînt pui de rornamme,
Veseli, tineri, vii ostaşi,
Ageri, buni de călărime,
Cît şi ageri pedestraşi!
..
519
[520]
Ce ZICI, domnul meu, de ganguriile mele poetice? ..
Eu nu-mi fac mari iluziuni asupra meritului lor, dar cred
că ar fi putut şi ele să găsească un loc în foile periodice din
ţară, ca multe alte care s-au strecurat prin ajutorul oportuni-
5 tăţii şi au scos în undă numele autorilor. .. E bine, sfiala
mea păcătoasă m-a oprit de a bate la uşa redactorilor de
jurnale şi astfel am scapat prilegiul de a mă face şi eu cunos­
cut ţării mele. Am rămas în urmă ca totdeauna, întîrziat pe
calea gloriei şi am meritat sentenţa vechilor romani.
loT arde venientibus ossa!
Iată, domnule, în scurt, Odiseea vieţii mele! Sînt obo­
sit, descuragiat şi m-am convins că nu servesc la nimica
alta decît a face umbră pămîntului de azi pănă mîne ... De
aceea m-am decis a mă retrage din valurile lumei pe o stîncă
15 solitară unde să nu mă ajungă stropurile lor. Mă duc să mă
închid într-un schit din muntele Athos, pentru ca să scap
si eu de lume si lumea de mine.
, A doua zi Petru Sfiiescu a plecat de la Mirceşti şi peste
o lună am primit acest mic răvaş de la dînsul.
20 Domnul A.,
Am sosit la muntele Athos... Schitul de a mă închide în
zidurile sale arsese cu două zile înaintea sosirei mele... 1 ar
întîrziat 1... Plec mi ni la 1 erusalim 1 ...
Mirceşti, 12 ianuarie 1 88 1
Y. ALECSAXDRI
[521]
r
I
ÎN LOC DE PREFAŢĂl
Mirceşti, 1882
Domnule 1 spirescu,
Privind la volumul de poveşti poporale ce mi-ai trimis
5 la ţară, îmi pare că mă aflu în faţă cu o comoară pe care aş
fi perdut-o de mult şi am regăsit-e într-o zi de noroc.
Un geniu [armecător iese din cuprinsul lui şi vine de mă
ia pe aripele sale ca să mă transpoarte în timpul copilăriei
mele şi în lumea acea mult adimenitoare, locuită de zmei, de
10 balauri, de pajuri, de cai năzdrăuani, de paseri măestre, de
Strîmbă-Lemne, de Sfarmă-Piatră, de Feţi-frumoşi, de fete
de împăraţi cu plete de aur etc., într-un cuvînt, de toate minunile
ce-mi povestea manca (doica) în nopţile de iarnă la gura
sobei.
15 Drăgălaşe povestiri, care îmi îngînau somnul cu visuri
încîntătoare şi care au avut o fericită înrîurire asupra închiPuirei
mele de cînd sînt pe lume. Ele au contribuit a mă face poet!
In adevăr, aceste fantastice roduri ale imaginaţiei poporu­
lui român au un caracter de originalitate, care le ridică mai
20 presus decît basmele altor neamuri, căci sînt şi inavuţite de
tradiţiile mitologice ale anticilor noştri străbuni şi viu colorate
de razele soarelui oriental. Ele, dar, sînt de natură a naşte
mirarea şi admirarea străinilor culţi, care se ocupă cu studiul
producerilor intelectuale ale seminţiilor răsăritene.
25 1 Aceste pagini au apărut, sub forma unei scrisori particulare, în fruntea
culegerii de basme a lui Petre Ispirescu Legende sau basmele românilor,
1882.
521
[522]
A se interesa de aceste basme [eerice este un lucru natural;
a le feri de nimicirea, la care ar fi espuse cu timpul, este o
dorinţă patriotică,' însă a şti de a le păstra naivitatea poetică
a graiului povestitorilor de la şezători este o operă din cele mai
5 meritorii.
Acest merit l-ai avut d-ia, domnule Ispirescu, şi eu te
felicit cu toată sinceritatea unui adorator al poeziei poporului
nostru pentru modul iscusit cu care ai cules şi ai publicat
importanta colecţie ce ai întreprins cu multă osteneală şi mari
10 sacrificii.
A i făcut un bun serviciu neamului românesc adunînd într-un
şireag mulţime de petre scumpe din averea naţională, un şi­
reag care nu mai este ameninţat de a se perde. Recunoştinţa
noastră îţi este dar cîştigată pentru totdeauna. Pretiosul d-tale
15 volum trebuie să se afle în fiecare casă; căci în el generaţiile
nouă vor învăţa a cunoaşte valoarea inteligenţii şi a naturei
poporului român.
Cea mai scumpă recompensă pentru d-ta este de a-ţi vedea
numele legat de comoara poveştilor din ţară şi de a-ţi putea
20 zice cu, fală că ai îndePlinit o sacră datorie către Patrie!
Al d-tale servitor şi amic,
V. ALECSANDRI
[523]
r
DIMITRIE RALLET
Dimitrie Rallet a debutat în cariera literară prin cîteva
scrieri uşoare şi umoristice, care au fost publicate într-o
broşură ce se găseşte foarte rar şi prin vro trei canţonete,
5 dintre care una sub titlul de Clopotarul a obţinut un succes
meritat pe la anul 1849-50. El a conlucrat şi la România
literară prin o serie de aforisme amestecate cu jocuri de cu­
vinte; apoi, în timpul războiului de la Crimeea, fiind trimis
de Gr. Ghica-vodă, împreună cu Negri la Constantinopole
10 ca să trateze chestia averilor monăstireşti, el a profitat de
şederea lui pe malurile Bosforului ca să scrie un volum de
studii foarte esacte asupra Turciei şi asupra turcilor. Acest
uvraj a fost publicat în Paris şi chiar s-a tradus în limba
franceză, dar este foarte puţin cunoscut între români, deşi
15 prin calităţile sale merită un loc distins în toate bibliotecele
publice şi particulare.
Dimitrie Rallet, contimpuran şi părtaş la lucru al gene­
raţiei ce a pregătit introducerea marelor reforme sociale şi
politice în ţară, a ocupat diverse posturi judecătoreşti şi a
20 fost, împreună cu Negri, Rolla şi Cogălniceanu, unul din cei
întăi tineri cărora li s-a încredinţat portofoliuri de miniştri. ..
Ca ministru de justiţie, Rallet a dat probe de cunoştinţi
serioase şi de onestitate recunoscute de ţara întreagă.
Reîntors în Moldova după misiunea ce avusese la Cons-
25 tantinopole, deşi sănătatea lui era acum rău zdruncinată, Dimi­
trie Rallet a luat o parte foarte activă la luptele electorale
de sub căimăcămia lui Vogoridi şi la acele începute de tine­
rimea Moldovei pentru Unirea Principatelor.
523
�. Il ,.
.. .
[524]
,:[
Adunările comitetului instituit pentru acest scop se fă­
ceau chiar în apartamentul lui Rallet, la Cabinetul de Istorie
naturală, unde el îşi avea locuinţa. în acel muzeu exista o
sală mare unde se afla scheletul unui elefant; de aceea întru-
5 nirile unionistilor erau cunoscute sub denumirea de "Adu­
nările de la 'Elefant".
Rallet a contribuit mult la anularea alegerilor de deputaţi
făcute de guvernul căimăcămiei lui Vogoridi. Procurindu-şi
corespondenţa acestui căimăcam cu Constantinopole şi cu
10 Musurus- din Londra, el o încredinţă consulului francez
Place, care o trimise la Paris. Acolo aceste scrisori au fost
publicate în jurnalele care susţineau aspirările junimii din
Moldova.
D. Rallet a fost iubit şi apreciat de toţi contimpuranii
15 săi prin caracterul său simpatic, prin spiritul său umoristic,
prin cunoştinţele sale întinse şi mai cu samă prin patriotis­
mul său neadormit.
El era un om de spirit şi de inimă şi a ocupat un loc
Însemnat pintre bărbaţii politici de la 1848.
20 După războiul oriental, Rallet, nemulţămit de stipulaţiile
tractatului de Paris privitoare la Principatele dunărene, scrise
o broşură în versuri, România după tractat, pe care însă nu
o subsemnă şi scoase un foarte mic număr de exemplare.
Acest opuscul curios atît prin forma sa, cît şi prin materia
25 pe care o tratează merită să nu se peardă, fiind un document
ce se leagă cu una din epocele cele mai interesante ale istoriei
noastre moderne. El este de tot necunoscut generaţiunii actuale
şi ne facem o plăcere de a-l publica în coloanele revistei
noastre[ ... J2
L
30
J Musurus-paşa, ambasador al Turciei la Londra în timpul luptei
pentru _ realizarea unirii ţărilor române.
2 In Convorbiri literare urmează pamfletul în versuri al lui Dimitrie
Rallet, intitulat România după tractat, pe care considerăm că nu e cazul să-I
reproducem aici.
I
�� 1-
[525]
(INTRODUCERE LA SCRISORILE LUI ION GHICA
CĂTRE VASILE ALECSANDRI]
Printului Ion Ghica
Mirceşti, decembre 1883
5 Iubite amice,
Iată-ne cu iarna în ţară 1 Ea a sosit noaptea, pe furiş, şi
s-a grăbit să-şi scuture cojoacele pe faţa pămîntului pentru ca
să afirmeze stăPînirea ei. " A doua zi românii s-au trezit
vasali acestei regine aspre a cărei ministri sînt crivăţul şi
10 gerul, a cărei curtezani sînt luPii şi corbii, a cărei armată
sînt fulgii de zăpadă şi ţurţurii de gheaţă, a cărei palaturi
sînt clădite cu troian. Baba cochetă şi sulemenită se mireasă
în oglinda rîurilor inghetate şi poartă pe frunte-i o coroană
de brilianturi ce te pătrunde de fiori cînd o priveşh şi te preface
15 în sloi cînd te atingi de dînsa.
E timp de a se culege pe acasă şi de a se adăposti la gura
sobii în aşteptarea altei regine mult mai atrăgătoare, Primăvara,
care va detrona în curînd pe bătrîna uzurpătoare. Sperare
drăgălaşă 1. .. Ea ne face a răbda despotismul îngrozitor al
20 iernei fără nici o încercare de răscoală în contra ei, căci orice
manifestare răzurătitoare ar luneca pe gheaţă şi ar cădea slăită
sub un număr înfiorător de graduri de frig.
Pădurile apar ca nişte pete negre pe fundul alb al tabloului
iernatic. Copacii desfrunziţi au aerul de schelete pîrlite în foc,
25 şi pintre crengile lor zboară ciripind mulţime de păsărele,
stigleţi, piţigoi, vrăbii, ciocirlani etc., cătindu-şi hrana, pe
cînd sub cerul 1wuro§ cîrduri lungi de corbi fac manevre pre­
vestitoare de vijelii. In toate zările, pe toate cimpiile se întinde
o pătură albă ca o pînză pe un mort, iar pe drumurile dispărute
30 sub zăpadă se văd mişcindu-se încet sănii încărcate cu lemne
525
I
1 __
[526]
de la pădure. Vitele par chircite, pasările zgrebulite, şi oamenii
vineţi la faţă. Iarna găseşte o petrecere de artist lipind pe
geamuri flori fantastice de gheaţă şi văpsind cu coloare patla­
ginie urechile şi nasurile omeneşti. Ea simte mulţămire de a
5 pune natura în suferinţă şi de a face ca însuşi aerul să pară
tremurînd de ger cînd priveşti fulgii spulberaţi de suflarea
vîntului.
Eu, amice, deşi mare admirator a frumuseţilor Iernii,
splendide la lumina soarelui şi fermecătoare sub razele lunei,
10 mă feresc de contactul ei prin întrebuinţarea unui număr,
ajuns a fi legendar, de paltoane şi de blăni. Cînd o văd sosind,
o întîmPin cu batrinescul cîntec poporal:
Soră-mi eşti, soră să-mi fii,
I ar la noi mai rar să vii.
15 Şi ea, drept mulţămire, întoarce cheia în broasca uşii mele,
trîntindu-mă astfel la închisoare Pînă la epoca sosirei nagî­
ţilor. Trei, patru şi uneori cinci luni de zile, retras în căsuţa
mea, îmi închipuiesc că sînt într-o corabie prinsă de sloiurile
Mării Baltice. Părere negreşit, dar părere aşa de înteţită în
20 mintea mea, că zăresc chiar urşi albi trecînd pe cimţ»! . . . Cît
despre lupi, îi aud noaptea urlînd în marginea satultii şi ziua
îi recunosc în impiegaţii fiscului.
Cît ţine tim.pul aspru, cît termometrul face gimnastică sub
linia de la zero ca sub un trapez ideal, îmi umPlu zilele cu
25 îndeletniciri intelectuale şi cu întreţinerea focului din sobe.
Am ajuns în arta aceasta la înălţimea oestalelor şi acum ştiu
a da clădirii despicăturilor de lemne forme arhitectonice cari
ar merita medalie de aur, dacă asemene talente s-ar recompensa
în ţara noastră.
30 Dimineaţa îmi Place să mă scol de c% noapte şi să găsesc
cabinetul meu de lucni bine încălzit si vesel luminat de un
candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; căţeii mei sar prin
cameră cu mii de jocuri şi de desmerdări, aşteptînd porţiile
lor de zahar; biuroul mă cheamă lîngă el, arătindu-mi calamara
35 Plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. "La lucru!" îmi şop­
teşte un glas ce iese din tuspatru colţuri a cabinetului şi cu Plă­
cere ascult adeseori îndemnul său; încep prin corespondenţa
cu Londra, cu Parisul, cu Bucureştii, cu Laşul, cu Montpellier,
chiar şi cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă
, 526
[527]
r
şi ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge şi dacă suflă
crivăţul.
Sînt zile în cari. . . însă te văd zîmbind si clătinînd din
cap. .. sînt zile în cari ies pe afară, învelit' cu blana nr, 3,
5 şi fac o primblare scurtă, de tot scurtă, pe cărările trase în
omătui din grădină. Admir în treacăt ceriul oţelii, zăpada
cristalizată ce scîrţie sub Picioare, păsărelele ce zboară împre­
juru-mi ţipînd de mirare (?) ... clătinarea copacilor în semn
de căinare pentru imprudenta mea şi mă sim: cuprins de un
10 avînt eroic înfruntînd dusmana lumei, Iarna 1 ... dar să ne
grăbim a ne întoarce în casă, căci îngheţ cu tot eroismul meu 1
Seara, cînd perdelele sînt trase, cad pe gînduri, privind
la salamandrele din sobă. O melancolie adîncă pătrunde în
sufletul meu, pe cînd viscolul vîjieşte prin horn; iar pentru ca
15 s-o alung, adun cu mintea împrejuru-mi pe unii din contim­
puranii mei ce se bucură încă de viaţă şi răsfoim împreună
albumul suvenirilor noastre.
Tu esti unul din cei chemati si mai alesi. Iată dar un
raport ez�ct de cele ce am grăit 'cu' tine, ieri .seară, în ajunul
20 sfinţilor Tirs, Lefkie şi Filimon. Amice, cînd vine vîrsta nemi­
loasă şi ne spune că e timp de astîmpărat pornirile inimei
şi de strîns aripele închiPuirii, cînd zburdalnicele zboruri prin
lumea nălucirilor atrăgătoare devin periculoase şi călătoriile
depărtate prin lumea reală o întreprindere obositoare, ne ră-
25 mîne o ultimă şi nepreţuită petrecere pentru mîngîierea zilelor
din apusul vieţii. Ea consistă inir« aducerea-aminte a trecutului
şi reînvierea prin povestire a diverselor epoce prin cari am tre­
cut întîlnind în calea noastră tipuri originale şi luînd parte la
fapte cari se ating de istoria ţării. A cest voiaj în jilţ are auan-
30 tagiul de a fi şi comod şi inciniător.
Tu mi-ai povestit adeseori întîmplări interesante pe cari
le aicziseşi din bătrîni şi mi-ai zugrăoi» cu un adevărat talent
de pictor unele figuri din generaţia ce ne-a precedat, întrevăzute
de tine în copilărie. Eu însumi am cercat să fac a zbura pe sub
35 ochii tăi un stol de suvenire variate, şi astfel oarele noastre de
întîlnire au fost totdeauna pline de veselie sau de uimire, Pline
de încîntări culese în grădina trecutului, sau de visuri patriotice
vînate pe cîmpul viitoru,lui necunoscut. A m. îmbătrînit însă
fără a perde patima acestui vînat, căci dintru toate pasiunile
40 omeneşti amorul de patrie este singurul care JIU se stinge nici­
odată.
527
.''" .
.. .
[528]
Dacă am fi avut o maşină stenografică de buzunar, maşina
ce se va inoenta negreşit în seculul nostru de avocaţi şi de depu­
taţi elocuenţi, ea ar fi produs o mică bibliotecă de anecdote,
de schiţe uşoare, de memorii istorice şi de portrete bine colorate,
5 cari formau un soi de nuczeu demn de a fi vizitat; iar generaţia
actuală, a cărei cunoştinţă de trecut nu se întinde peste limitele
celor din urmă treizeci de ani, ar găsi în el multe subiecte de
studiu atrăgător şi folositor... Cîte romanuri, cîte piese de
teatru, cîte scrieri fiziologice s-ar putea clădi cu materialul
10 adunat în el I Şi cîte spirite sănătoase s-ar retrage cu mulţămire
în sanctuarul său spre a se odihni de luptele zilnice şi de preo­
cupările, zise politice, ale epocei de faţă 1 ...
Tipuri pentru tipuri, sînt de preferat acele dispămte din
societatea română, în locul acelor de venetici alungaţi din ţările
15 lor şi adăpostiţi astăzi între noi cu pretenţiile lor ridicule de
critici şi de reformatori, în locul acelor de Don-Ţuani de tro­
toires, acelor de salvatori poientaţi de patrie, acelor de invi­
dioşi cari stupesc veninul lor spre tot ce-i mai sus decît dînşii,
chiar deşi sînt convinşi că stuţniul cade tot pe obrazele lor
20 etc., etc. Fapte pentru fapte ... istoria va judeca valoarea acelor
care s-au, desăvîrşit cu sacrificiuri de avere şi de viaţă chiar,
şi acelor săvîrşite sub îndemnul ambiţiei personale sau a dobindirii
de averi colosale.
Această idee In-a îndreptat cătră tine, amice, cu. propunerea
25 ca să incepem între noi o corespondenţă menită de a continua
convorbirile noastre şi să le publicăm într-o foaie literară
pentru plăcerea noastră intimă. M-am măgulit totodată cu
slaba sperare că acea corespondenţă va fi bine primită de unii
din compatrioţi cari bineooiesc a recunoaşte puţine merite
30 predecesorilor şi ceva măriri evenimentelor petrecute înainte
de venirea lor pe lume.
Tu ai admis propunerea mea şi ai realizat-o în parte cu
o activitate de care s-au folosit cetitorii foaiei Convorbirilor lite­
rare .• 'VIi-ai trimis din Bucureşti şi din Londra un şir de epis-
35 tole cari în curînd vor fi adunate într-un volum demn de a
figura în bibliotecile bine compuse. Oaspe iubit, el va veni sti
ia loc în familiile române, spre a le povesti C1t graiul său
limpede, vesel, plăcut, cîteva scene de la începutul secolului
12ost1'11 , sau din zilele noastre, şi a desfăşura o galerie originală
'10 de figuri ce poartă sigilul caracteristic al epocii lor.
1528
[529]
Sînt încredinţat, amice, că ai găsit o mare plăcere de a
rechema la viaţă acele umbre cari din zi în zi se afundă mai
mult în pustiul uitării şi a nepăsării. Nu mai puţin sînt con­
vins că volumul tău va procura o deplină satisfacere persoanelor
5 inteligente ce-l vor ceti din scoarţă în scoarţă şi_ vor fi călăuziţi de
el prin regiunile unei lumi necunoscută lor. In epoca de astăzi e
mare meritul unei opere literare care poate să distragă sPiritul
omenirei din vîrtejul ce o conduce cu repegiune spre ţinta
intereselor materiale.
10 Cît pentru mine, locuitor de ţară, retras în pacinica singu-
rătate de la 1�1 irceşti, apreţiator şi iubitor de roduri intelectuale,
îţi mulţumesc cu sinceritate pentru corespondenţa ta îmbel­
şugată. Totodată însă mă îngîn cu adimenitoarea speranţă
că vei da un frate gemine volumului tău, dacă nu mai mulţi.
15 Tu ai încă un tezaur de suueniri cari foiesc în capul tău cu
dor de a ieşi afară precum se bat păsărelele de gratiile coliviei.
Fă-ţi milă cu ele şi le deschide colivia, pentru ca să se bucure
de încîntare a libertăţii şi ele, spre mulţămire, să ne încînte
cu glasul lor armonios. Din parte-mi îţi promit să urmez exem-
20 plul tău precît îmi vor permite puterile şi împrejurările vieţii.
Spune-mi dar anii tăi petrecuţi în insula Samos în cualitate
de bei, guvernator acestei insule», şi călătoriile tale prin Asia
Mică. Din acea epocă a vieţii tale eu. nu-mi aduc aminte decît
unele trăsături povestite mie de oeselul nostru amic, răposatul
25 locotenent de marină Laureni, care a primit ospăţ în casa ta de
pe malul M ării Egeei... Pe atunci, în timpul războiului de
la Crim, pirateria luase o mare dezvoltare în Archipel. Grecii,
ostili armiilor aliate franceză şi engleză cari făceau asediul
Scoastopolului , atacau adeseori corăbiile încărcate cu provizii
30 pentru Kamieş şi Balaclava, le prădau şi le cufundase în adin­
cHI mării. In zadar vapoarele _de război a Franţiei le dedeau
goană aprigă printre insule ! Indrăznetii imitatori a lui Ca­
nari2 ştiau a se adăposti pe sub maluri şi în peşterile stîncilor,
fiind ajutaţi de toţi compatriotii lor... Nici o pedeapsă, nici
35 ameninţarea de moarte ntc tnduplecau. pe aceştia de a trăda
locul ascunderii, şi bieţii căpitani de vapoare se întorceau
1 Ion Ghica a fost guvernator al insulei Samos (insulă cu populaţie
greacă în Marea Egee, lîngă coasta Asiei Mic], pe atunci sub stăpînire
turcească), din 1854 pînă în 1859.
"�U 2 Canaris Constantin, marinar grec, erou al luptei pentru eliberarea
Greciei de sub jugul turcesc, mai tîrziu prim-ministru al Greciei.
529
�' '" .
, .
[530]
I
01
,
totdeauna fără izbîndă din espediţiile lor, retrăgîndu-se furioşi
în portul de la Samos. Laurent rîdea de ei, poreclindu-i amirali
Bredouille1•
Una din acele bande de piraţi devenise mai cu seamă o
5 calamitate pentru corabiile de transport. Ea, fiind urmărită
de aproape de cătră vaporul pe care se găsea Laureni în cuali­
tate de ofiţer de marină, şi tu în cualitate de amator de vînat,
dezbarcase în insula Leros şi se făcuse nevăzută într-o peşteră
adîncă din sînul ei. .. Vaporul ajuns în port după piraţi,
10 comandantul chemă autorităţile locale şi le ordonă să-i predea
în mîna lui. Toţi grecii se [urară pe toţi sfinţii din calendarul
ortodox că nu sînt gazde de hoţi, deşi ei se găseau în buza puş­
telor întinse spre dînşii de marinarii francezi. Un semn numai
a căpitanului, şi cădeau morţi fără a-şi încărca sufletul cu
15 mîrşavul păcat al trădării!
Atunci, după spusa lui Laurent, tu te-ai apropia; de co­
mandat şi, domolindu-i mînia, l-ai sfătuit să dezbarce oamenii
lui în insulă pentru ca să cerceteze cu de-amănuntul toate
malurile şi toate stîncile. Şfatul tău fu ascultat, dar cercetările
20 rămaseră zadarnice!. .. In fine, întîlnind o turmă de capre,
aţi întrebat pe păstorul lor, un. băietan de vro 16 ani, unde
stau ascunşi piraţii? El răspunse mîndru că nu ştie! ...
Căpitanul iar se înfurie şi porunci să-l împuşte. Grecul se puse
dîrz în faţa armelor încărcate, fără a deschide gura, [ăr-a-şi
25 pierde liniştea, deşi da ochi cu moartea. El era sublim de abne­
gare şi de eroism!
- Căpitane - ai zis tu în acel crîncen moment - nu ucide
păstorul; ucide caprele lui, de vrei să afli adevărul.
Aşa s-a şi întîmplat. .. Abia marinarii francezi împuş-
30 caseră vreo zece capre, şi păstorul uimit mărturisi că piraţii
se găseau într-o peşteră apropiată, care comunica cu un turn
părăsit din timpul cavalerilor de Rhod. Asediul stîncii se facu
după toate formele strategice; lupta se începu cu înverşunare;
trăgeau piraţii cu desperare, omorîse trei marinari şi rănise patru
35 şi după cîteva oare banda fu nimicită! Unul singur din ei toţi
scăpă cu viaţă şi fu găsit peste cîteva zile plutind pe mare într-o
cutie de scînduri fabricată de el şi condusă prin valuri de o lopată
ruptă ... Sărmanul fu prins, însă graţiat, şi merita să fie!
1 Plouat - de la fr. reuenir brcdouille .
.530
I
[531]
r
Spune-mi cum la aceeaşi epocă ai oprit flotila lui Saltafero,
care venea de la Chalris să abordeze la Samos cu scop de a
răscula pe samioţi în contra sultanului, pe cînd Franţa şi
EngHtera apărau drepturile şi esistenia Imperiului Otoman.
5 Măreaţă a trebuit să fie scena întîlnirii tale cu şeful energic al
în capătul insulei Samos, la Calabaetas, avînd de cadru cerul
flotilei.albastru al Asiei şi întinderea albăstrie a mării; avînd tu,
în urma ta, poporul adunat din Samos, şi Saltafero, avînd
în ur1j'ta lui [lotila cu steaguri jumatate albe şi jumatate alb as-
10 tre! In asemenea împrejurări şi-ntr-un asemenea tablou poetic
conversaţia voastră a avut negreşit un caracter epic, căci Sal­
tafero se depărtă de Samos fără a-şi îmPlini scopul, şi tu ră­
maşi stăPîn pe insula ta.
Spune-mi cum ai arestat pe vestitul Hiotoglu, născut în
15 satul Seftidikios de lîngă Smirna, acel hoţ îndrăzneţ care,
după ce făcuse multe morţi de om şi atacase în trei rînduri
carauanele de la Meca, se retrăsese în insula Samos, îmbogăţit,
liniştit şi foarte considerat de compatrioţii lui şi trecut între
ofiţerii de jandarmerie ai insulei? Ordinul de arestare a lui
20 sosise de la Constantinopol, dar autorităţile locale se sfiau de
a-l îndePlini, căci Hiotoglu mi era comod de prins. Pentru
el viaţa chiar a beiului nu plătea nici o leţcaie.
Laureni mi-a povestit că tu, suindu-te călare şi întovărăşit
numai de un singur jandarm, fost şi el palicar, adică hoţ
25 de soiul lui, te-ai dus în casa lui H iotoglu, prin care jandarmii
chiar se cam fereau de a trece. Toţi locuitorii se aflau în piaţă,
căci era o zi de sărbătoare, iar Hiotoglu, purtînd la pept un
seleaf bogat de arme, sta mîndru sub ttn maslin. El îşi făcea chieful
cu ciubuc şi cafea, după obiceiul oriental, pe cînd fruntaşii
30 satului stau în picioare dinaintea lui smeriţi şi respectuoşi.
Tu, descălecind, te-ai apropiat de el şi i-ai zis:
- Bre Hiotoglu l Am venit să-ţi sţrus: că am ordin de la
Poartă să te arestez şi să te trimit la Stambul. .. Deci te gă­
teşte să vii cu mine. .. nu te arestez, de te-i purta bine nu va
35 fi rău de tine, dar de-i căuta să fugi te-oi găsi în fundul pămîn-
tului şi atunci va fi rău de tine.
- Eu? întrebă hoţul încruntîndu-şi ochii.
- Peste două săptămîni eu mă duc la Constantinopole;
să te cobori la malul mării ca să ne imbarcăn: împreună.
40 Ai auzit?
531
.�
[532]
I
I
1-
Cuvintele tale au căzut ca un fulger în gloata ce te înconjura.
Hiotoglu te avea la cheremul lui, după cum zic turcii, căci
avea la îndămînă un arsenal întreg. Cu toate aceste, el se stă­
Pîni, şi cătînd drept la tine cu ochirea lui de vultur, răspunse:
5 Bine!. .. apoi ceru calul său şi te întovărăşi Pînă la jumăta­
tea drumului. Acolo v-aţi oprit lîngă un izvor, ca să adăpaţi
caii, şi Hiotoglu îţi adresă aste cuvinte:
- Bei mu", ai auzit de mine? Am mîncat zilele multor
turci. Sînt neîmblînzit cînd mă aprind de mînie, ucid tot ce-mi
10 stă în cale... Şi însă tu ai îndrăznit să-mi spui mie verde-n
ochi că ai de gînd să mă dai pe mîna turcilor ! . .. Priveşte!
sîntem acum singuri; aş putea să te sting de la lumina soarelui
şi apoi să trec în Asia ca să mă fac nevăzut. O ştii?
- O ştiu! ai răspuns tu; însă dacă ai comite această
15 crimă, dacă m-aş lăsa ca un mişel ca să-mi răpeşti tu viaţa,
nu ai scăpa de urgia guvernului nici în sînul maicei tale, căci
eu sînt guvernatorul de Samos, stăPînul tău, .. şi priveşte,
am cu ce să te culc la pămînt Pînă a nu pune tu mîna pe se­
leaj.
20 Zicînd aceste, ai scos din buzunar un revolver cu şease
încărcături.
Hiotoglu privi revolverul zîmbind şi replică:
- Nu arma ta mă dămoleşte, ci dîrzia ta faţă cu mine! ...
Eşti palicar şi creştin ca mine. .. să trăieşti! cînd vei fi să
25 pleci m-oi afla la malul mării la Vathy.
Hoţul atunci dispăru, şi la ziua hotărîtă se afla la malul
mării.
Cîţi oameni de meseria lui Hiotoglu şi chiar de alte meserii
mai puţin periculcase s-ar găsi între popoarele civilizate capa-
30 biti de a urma Pilda lui? Oriental ii nu au obicei să anine un
parole d'honneur la promiterile lor; ei zic un simpl«: pola
cala pe greceşte, sau un. peki pe turceşie, adică un simplu.
bine pe româneşte, şi chiar dacă aceste cuvinte le-ar scurta
viaţa, ei se feresc de a le călca. Şi pe la noi, în vremile de demult,
35 se ţineau legăturile cu sfinţenie, însă de cînd obiceiurile noastre
s-au altoit cu parole d'honneur, altoiul a corupt în parte
vechea şi curata lor simplitate.
Pe vestitul tău vînător de carauame am auut eu însumi
prilej-ul de a-l cunoaşte. Îţi aduci aminte de întîlnirea noastră
40 1 Prinţul meu (gr.).
ji32
I
I
L
[533]
I
I
1.
neaşteptată pe vaporul mesageriilor de Ioudain ce Pleca de
la Smirna la Constantinopoli, în toamna anului 1854 sau
1855? Tu veneai de la Samos C1t Hiotoglu şi cu [andarmii
Cara-Vasili şi Themistocli; eu veneam de la Paris cu scop
5 de a mă duce să asist la asediul Sevastopolului şi să vizitez
ruinele acestui oraş. Hoţul tău era de talie naltă, însă părea
conformat cu muşchi şi cu nervi de oţel; faţa lui uscăţivă şi
arsă de soare avea un nas coroiat ca un. plisc de uliu şi nişte
ochi negri, înfocaţi, pătrunzători, cari îi da un aspect de vultur
10 hrăpitor. Jnvălit într-o burcă mohorîtă, el sta pe podul vaporului
ghemuit lîngă catarg şi părea nepăsător de soarta ce-l aştepta.
Privirea lui era pironită pe întinderea mării şi părea că vî­
nează fantastice carauane în fundul orizonului ... I-am adresat
cuvîntul în mai multe rînduri, dar el nu mi-a răspuns decît
15 prin monosilabele greceşti ne, ohi-, şi acest mod de convorbire
m-a descurajat de a lega o mai strînsă cunoştinţă cu el.
După două zile de călătorie, sosind la Constantinopole,
ne-am suit tuspatru într-un caic, am abordat la Tophane şi
de-acolo ai trimis pe viteazul mincător de turci la cancelaria
20 de Samos din Galata, liber şi fără pază alta decît cuvîntul său.
Ştiind că a doua zi era să fie dat ministrului de Marină. M ăr­
turisesc că am simţit atunci în mine o neînvinsă părere de rău,
căci oamenii energiei de soiul lui Hiotoglu mi-au inspirat
totdauna multă simpatie. Am aflat, însă, mai tîrziu că după
25 stăruinţele tale pe lîngă fiorosul M ehemet A li-pasa s-a arătat
îndurător cătră dînsul, primind din parte-i cuvîntul că va lăsa
în pace carauanele de la M eca, şi l-ai trimis îndărăt la Samos,
unde mi-ai spus că se făcuse tutungiu.
Grăieşte-mi de epoca aceea din tinereţe cînd şedeai cu mine
30 în casa părintească din I aşi, pe uliţa Sfîntului Ilie, astăzi
numită strada Alecsandri". Iţi aminteşti pe nedespărţitul nostru
tovarăş de locuinţă, frumosul pudel Caro, şi [estele ce jucam
numerosilor noştri creditori? Cum alungam pe cei mai înteţiţi
dintre evrei cu. zburdările nebune a cînelui care la un semn
35 sărea pe dasupra lor smulgîndu-le chitia neagră de pe cap ? ..
Admirabil Caro!. .. deşi el avea oarecari apucături de comu­
nist, şi fura din bacalii provizii ce le ascundea sub patul tău,
1 Da, nu (gr.).
2 V. Ion Ghica, Opere, voI. I, Buc., 1956, p. 194: O călătorie de la
-40 Bucureşti la Iaşi înainte de 1848.
533
[534]
el pricepea misiunea lui de a ne scăpa de fiarele nesăţioase
ce ne importunau, pe cînd eram ocupaţi cu redactarea foii
Progresu fundată de Negruzzi, Kogălniceanu, tu şi eu. El era
considerat de noi ca cel mai activ şi mai preţios colaborator
5 al nostru şi se bucura de o stimă fără margini din partea tuturor.
Mărturiseşte, amice, că dacă ar mai trăi Caro, nu l-ai da pe
mulţi literatoraşi de astăzi, lătrători ca dînsul, dar nu ca
dînsul inteligenţi ...
Prin îndemnul tău atunci am scris şi publicat critica mea
10 glumeaţă asupra Stanţelor epice a răposatulai A ristia , în
care vodă Bibescu era comparat cu un singur şi ţeapăn ca­
targ ... Nenorocitul poet s-a dus pe cea lume fără să mă ierte.
Fie răspunderea ta in seculum seculorum- l
Descrie-mi tabloul societătii iasane sub domniile lui Stur-
15 za şi Ghica-vodă, cu tinerim�a ei' vioaie, elegantă, entuziastă,
patriotă; cu boierii săi bătrîni îmbrăcaţi în haine bizantine şi
înspăimîntaţi de avîntul ideilor moderne, cu buchetul ei de
dame frumoase, simţitoare, nobile, spirituale, părtaşe a visuri­
lor noastre de independenţă şi de mărire pentru patrie. Ce în-
20 rîurire puternică au avut ele asupra mişcării naţionale şi cît
au contribuit a introduce la noi tot ce distinge pe o societate ci­
vilizată ! Multe figuri graţioase de acum 30-40 de ani ar merita
să formeze o galerie încîntătoare şi numele lor să fie înscrise în
litere de aur pe table de marmoră.
25 Î mprospătează în minte-mi un alt tablou de un caracter
mai prozaic, acela a falansterului nostru la Pera, în timpul răz­
boiului de la Crîm; şefii acelui [alanster eraţi tu, Negri şi Ral­
let, iar adepţii lui erau toţi ofiţerii francezi din lagărul de la
Maslac, aşezat aproape de Constantinopole. Negri şi Rallet se
30 luptau cu călugării greci în chestia averilor monastireşti şi răb­
dau multe neajunsuri din partea politicei mişeleşti a Diva­
nului turcesc faţă cu. românii; noroc pentru ei că locotenentul
Laurent, căpitanul avizoului ambasadei franceze, venea în toa­
te zilele ca să-i facă a-şi uita necazurile. El reprezenta �a
35 şi spiritul glumeţ a compatrioţilor lui Rabelais şi poseda un
repertoriu bogat de anecdote umoristice, afară de talentul estra­
ordinar de a imita, sau cîntînd sau şuierînd, toate instrumen­
tele unui orhestru întreg. Uvertura lui Guillaume Tell o ese-
1 în vecii vecilor (lat.).
{>34
I
i
.1
[535]
I
i
1
• ....L...
cuta în deplină perfecţie, împestriţînd-o cu nişte note [alşe de
clarinetă, care produceau efectul cel mai comic.
111, asediul oraşului Sevastopol el comandase o baterie şi
cîştigase un reumatism ca şi dînsul de poznaş. Boala lui se dez-
5 voltase mai tîrziu într-un mod straniu, aducîndu-lîn starea jalnică
de a nu putea păşi înainte, însă lăsîndu-i facultatea de a mer­
ge îndărăt şi a coborî astfel scările C1t o repejune miraculoasă.
Cu toate acestea sPiritul lui nu perduse nici o părticică din ve­
chea-i veselie. .. Iţi aduci aminte balul dat de stăPîna casii ce
10 locuiam la Pera? Laurent, în uniforma lui de căpitan de ma­
rină militară, făcu o intrare splendidă în salon şi, apucînd de
la uşă, se adresă pe rînd la toate damele, asigurîndu-le că se­
mănau cu împărăteasa Franţei, Eugenia. Amicul nostru a fost
sublim de elocuenţă în seara aceea şi a devenit eroul preferat
15 al sexului frumos din Pera. Mi se pare că el a şi abuzat de o
favoare atît de binemeritată.
Istoriseşte-mi întrevederile şi convorbirile tale cu oamenii
politici din Turcia şi din Englitera în chestia intereselor noa­
stre, şi modul cu care fostul guvernator al Caucazului, gene-
20 raiul Graben, trimisul împăratului Neculae, a surprins ade­
rarea Inaltei Porti la tratatul de la Balta Liman. Generalul
pe care îl cunoscusem la Iaşi, căci era căsătorit cu una din su­
rorile cumnatului meu Rolla, ajungînd la Constantinopole,
adresă Divanului mai multe cereri gogonate, cum se zice la ţară:
25 precum dreptul de trecere liberă prin Bosfor flotei ruseşti de
război, dreptul de protecţie ortodoxă pentru împăratul asupra
tuturor creştini� Peninsula Balcanică, dreptul de a cum­
păra flota vice-regelUi de Egipt şi alte asemenea enormităţi.
Divanul, su'$ţ.itv:il.Jn--taină de către ambasadorii puterilor occi-
30 deniale, răspunse prin un refuz categoric, pe care generalul
Graben se făcu că-l înţelege ca un act de ostilitate în contra Ru­
siei şi pomeni cuvîntul de declarare de război.
In zadar noi, românii aflători la Constantinopole, noi cei
cu durerea, ne incercarăm să asigurăm pe turci şi pe ambasa-
35 dori că era o simplă comedie ce avea de ţintă numai tratatul de
Balta Liman. Marii politici orientali şi apusani ne tratară de
ţărani de la Dunăre. Generalul Graben simulă pregătirile sale
de Plecare, însă pîn-a nu se îmbarca avu o ultimă întîlnire cu
vizirul şi-i zise: "Ce răspuns să duc eu împăratului? 1 nteţirea
40 nejustificată a Divanului are să fie privită de maiestatea sa
ca o ofensă personală şi, martor mi-e Dumnezeu, că eu doresc
535
"1. •
.. �
[536]
a feri Turcia precum şi pe Rusia de calamităţile unui război.
Tot ce v-am propus în numele împăratului, l-aţi respins după
îndemnul ambasadorilor străini. Ei bine, puneţi-mă măcar în
posibilitatea de a domoli mînia M aiestăţii Sale, ducind la Pe-
5 tersburg tratatul de Balta Liman sub-semnat de Sultanul," Tur­
cii se consultară cu ambasadorii şi a doua zi tratatul era în­
vestit cu toate formele uzitate. Graben plecă din Constantino­
pole rîzînd în barbă, iar faimoşii diplomaţi, convinşi că au dat
probe de o măiastră dibăcie diplomatică, trimiseră pe la guver-
10 nele lor respective o notă i4entică care proclama în cuvinte pom­
poase pretinsa lor I v�ctor�e contra politicei ruseşti în Orient!
Descrie-mi în tot adevărul lor evenemintele de la 11/23
fevruarie 1866, cari, oricum ar fi caracterul lor, formează o
pagină importantă în istoria ţării.
15 Spune-mi, în fine, tot ce ştii din trecut prin alţii şi prin
tine însuţi. Te gîndeşte, amice, că dintre contimpuranii noştri
tu ai fost şi încă eşti unul din cei mai activi pe tărîmul politic
şi posezi prin urmare un tezaur de suveniri cari cer imperios
să iasă la lumină în ochii generaţiei actuale şi a celor viitoare.
20 Urmează dar şirul epistolelor tale cu acea vervă fericită ce dis­
tinge coprinsul volumului tău, şi să-ţi ajute Dumnezeu a lă­
sa în urma ta un complet de schiţe pitoreşti, de memorii istori­
ce, de tablouri sociale cari să îmbogăţească analele Academiei
noastre şi comoara literaturei române. Ele vor adăogi un titlu
25 mai mult la acele dobindite de tine în ochii ţării ca unul din
introducătorii României în era sa de lumină, de mărire şi de
glorie.
v. ALECSANDRI
[537]
MANIFESTE ŞI AMINTIRI POLITICE
PROTESTAŢIE îN NUMELE MOLDOVEI,
A OMENIREI ŞI A LUI DUMNEZEU
Fraţilor români din toată România! Vă chem să fiţi mar-
5 turi la nelegiuirile guvernului prinţului Moldovei, Mihail Stur­
za, carele de patrusprezece ani s-au arătat prin toate fapte­
le sale duşmanul cel mai aprig al naţiei noastre! Veniţi cu
toţi să protestăm în faţa lumei împrotiva sistemului var var
şi corumpător ce au întrebuinţat pănă acum acest domnitor
10 pornit de patimi, spre a ţinea Moldova în lanţuri şi în Întune­
cime! Veniţi cu toţi să protestăm în numele Patriei, a Omenirei
şi a lui Dumnezeu, împrotiva tiraniei machiavelice aces­
tui om, care nu respectează nici Patrie, nici Omenire, nici
Dumnezeu!
15 De 14 ani, Mihail Sturza, stăpînit de nesaţiul iubirei de
argint, se slujeşte de măsurele cele mai arbitrare şi de chipu­
rile cele mai neruşinate pentru de a-şi îndestula patima ră­
pirei; dar, spre nenorocirea ţării, acea patimă este neindes­
tulată, căci ea nu are hotare.
20 De 14 ani, Mihail Sturza, înarmat cu otrava corumperei,
stinge simţirele de omenire şi de cinste din inimele supuşilor
săi, degradează caracterul naţiei, îl comprometează în ochii
Evropei şi îi dă o direcţie care îl duce pe calea peirei.
De 14 ani, Mihail Sturza răstălmăceşte şi calcă cuprin-
25 sul Reglementului Organic în interesul său particular. El
vinde rangurile boieriei; vinde posturile statului de la cele
mai mici pănă la cele mai nalte; vinde scaunele clerului, vin­
de hotărîrele judecătoreşti; vinde măsurele administrative;
vinde cinstea, vinde cugetul oamenilor; vinde drepturile pa-
30 triei noastre! El vinde orice se poate vinde sau nu, şi adună
53i
[538]
r
1
! :
l'
aur piste aur, milioane piste milioane, pe care le scoate afară
din ţară, pentru ca să o sărăcească încă mai mult!
De cînd s-au suit pe tron, Mihail Sturza au luat Moldova
în arendă, şi aşa de straşnic au stors-o în mînele sale părin-
5 teşti, că din venitul de 12.000 galbini ce avea la anul 1834,
el au izbutit a avea în ziua de astăzi, 1848, un venit de mai
mult de 200.000 galbini.
De cînd au apucat sceptrul în mînă, Mihail Sturza, ne­
mulţămindu-se numai cu înmulţirea averilor sale din averea
10 ţării, au ţintit necontenit la dărîmarea naţiei noastre. Pe
toţi oamenii cu iubire de dreptate i-au depărtat din slujbele
statului sau, deşi au încredinţat posturi la unii din ei, au
căutat să-i comprometeze în ochii obştiei, pentru ca nici un
moldovan să nu rămîie nepătat şi pentru ca toţi să fie instru-
15 menturi oarbe a patimilor sale. Pe toţi bunii patrioţi ce s-au
împrotivit sistemului său de corumpere i-au prigonit şi îi
prigoneşte încă cu o duşmănie neîmpăcată. Pe mulţi răi hu­
liţi de opinia publică i-au adunat pe lîngă tronul său şi le-au
înlesnit mijloace de prădăciuni fără margini. Pe ţarani i-au
20 adus în cea mai crudă şi mai jalnică stare prin asupriri ne­
sfîrşite, şi la cel mai de pe urmă grad de ticăloşie, prin biruri
grele şi rău împărţite. Toate mijloacele de propăşire a nea­
mului românesc din Moldova le-au nimicit; şco alele le-au
lăsat în neîngrijire; Academia din Iaşi au desfiinţat-o pe ju-
25 mătate; lanţuri tiparului au pus; foile publice cele mai
bune le-au închis; întreprinderile de îmbunătăţiri publice
le-au oprit! şi toate aceste fapte nelegiuite le-au desăvîrşit
prin poronci arbitrare şi împrotivitoare atît obiceiurilor şi
pravelilor pămîntului, cît şi cuprinsului Reglementului!
30 Fraţilor! în mijlocul atîtor nenorociri, în sînul atîtor rele,
ţara noastră gemea cu durere, ţara, împinsă pe calea peirei de
părinteasca mîna a domnului, se zbuciuma în agonie, cînd
deodată soarele libertăţii ce s-au rădicat asupra Evropei au
aruncat o rază şi în părţile noastre.
35 La acea lumină mîntuitoare, toate clasele societăţii s-au tre-
zit ca dintr-un somn adînc şi dureros şi văzînd rănile de care era
coperite au simţit într-o unire nevoia de o grabnică vindeca­
re. Oamenii care sînt în stare de a-şi scăpa Patria de sub
asuprire au început a-şi aduce aminte că sînt români, şi mai
40 ales tinerimea Moldovei, care varsă lacrimi de sînge în preaj­
ma suferinţelor obşteşti, s-au simţit deodată însufleţită de
[539]
o falnică nădejde. Atunci deodată un mare număr de per­
soane au alergat la Iaşi de prin provinţii spre a se uni cu fra­
ţii lor din capitalie şi a căuta împreună lecuirea boalei ce mun­
cea pe români de atît amar de ani!
5 La această mişcare, însă, ocîrmuirea în loc de a linişti
obştia prin măsuri înţălepte de îmbunătăţiri s-au cuprins
de groază, ca una ce se cunoştea vinovată, şi în urmare
Mihail Sturza, părintele Patriei, îngrijindu-se mai mult de
averea sa decît de siguranţia publică, au adunat într-ascuns
10 pe toţi arnăuţii şi pe toţi răii din tîrg, le-au împărţit arme,
le-au hotărît lefe şi ş-au înformat cu ei o gardă personală
şi tăinuită.
Care au fost gîndul său, alcătuind acea ceată număroasă
de hoţi în sînul capitaliei, cînd avea miliţia pămîntească co-
15 menduită de însuşi fiul său, hatmanul Dimitrie Sturza, pen­
tru ţinerea bunei orînduieli? Care au fost planul său, În­
cunjurîndu-se de asemine ceată de streini fugiţi sau alunga­
ţi din ţările lor? Judece lumea şi hotărască!
Ceea ce ştim este că asemine dispoziţie duşmănească,
20 amerinţînd siguranţia publică a oraşului, au adus mare îm­
piedecare relaţiilor comerţiale şi au silit pe neguţitori a se
pune sub ocrotirea consulaturilor streine pentru apărarea
averii şi a vieţii lor. Ceea ce sîntem siguri este că vodă, cu
toate făgăduinţile sale cătră domnii consuli, au ţinut într-
25 ascuns pe arnăuţi înarmaţi şi că s-au slujit cu ei pentru ca
să maltrateze pe fraţii noştri şi să le calce şi să le prade ca­
sele în noaptea de 29 mart 1.
Ceea ce cunoaştem este că înarmare a vagabonzilor de
cătră ocîrrnuire, această măsură nelegiuită într-un stat În-
30 temeiat pe legi şi ocrotit de două curţi suverane, au deştep­
tat grija poporaţiei întregi a capitaliei; că duhurile au înce­
put a ferbe cu ură; că boierii au început a se gîndi serios la
soarta ce aştepta pe toţi; că mulţi din cei mai însemnaţi
amploiaţi, precum ministrul dreptăţii, ministrul trebilor stre-
35 ine, prezidentul divanului domnesc, prezidentul divanului
apelativ, mai mulţi judecători şi cîţiva deputaţi şi-au dat
îndată demisiile din posturi, nevroind a fi instrumente de
1 Dovadă la aceasta avem călcarea casii cneazului Gheorghi Canta­
cuzin şi prădările de ceasornice, de bani şi de alte lucruri ce s-au făcut de
40 cătră arnăutul lui beizade Grigori ... Şi alte multe [V.A.].
539
[540]
I I
peire pentru ţară în mînele lui Mihail Sturza; şi în sfîrşit că
deosebite mici adunări au început a se întruni cu gînd de a
găsi chipurile legale de pază pentru fiecare lăcuitor.
In preajma acestor simptome de nemulţumire obştească,
5 domnul, urmînd pornirelor sale de despotism, au scos un
ofis împrotiva adunărilor, dar văzînd că acea poruncă nu Se
băga în seamă de cătră obştie şi ternîndu-se de a o aţîţa pe
aceasta mai mult, a socotit să-şi puie iar masca de Părinte
a Patriei spre a înşăla iarăşi pe acei ce-i numea copiii lui;
10 şi pentru ca să izbutească mai sigur la acest ţel, au însărcinat
pe domnul ministrul dinlăuntru ca să afle dorinţele obştiei
şi să-i facă tot soiul de făgăduinţe în numele lui.
D-I ministru s-au adresat îndată cătră d-nii C. Rolla, La­
scar Rosetti, M. Epureanu, P. Cazimir, N. Ghica şi V. Alec-
15 sandri, şi, încredinţindu-i de bunăvoinţă a stăpînirei pentru
de a împlini dorinţele obştiei, i-au întrebat care sînt acele
dorinti?
Ei au răspuns că nu putea lua asupră-Ie însărcinarea de
a vorbi în numele obştiei întregi păn-a nu împărtăşi aceştie
20 întrebarea ocîrmuirei şi păn-a nu consulta glasurile tuturor
fraţilor 10L - Deci pe la 7 ceasuri de seară, adunîndu-se un
mare număr de persoane de toate treptele şi de toate nea­
murile în sala lui Regensburg, d-nii Rolla, Rosetti, Ghica şi
ceilalţi s-au înfăţişat dinaintea lor, le-au încunoştiinţat pro-
25 punerea făcută lor de d-l ministru, şi în urmare adunarea în­
treagă au ales îndată un comitet însărcinat de a redija ce­
rerile obştiei pentru îmbunătăţirea stării românilor din Mol­
dova. Insusi d-l ministru şi d-l aga au fost faţă la acea adu­
nare şi s-au putut încredinţa că toţi mădularii ei s-au arătat
30 însufleţiţi de respectul legalităţii'.
Comitetul s-au adunat a două zi dimineaţă, 28 mart, în
casele logofătului C. Sturza şi au înaintit lucrarea de care era
însărcinaţi, cu toată nepărtinirea cugetului curat şi cu toată
iubirea de binele obstesc.
35 Iată, fraţilor, cer�etările făcute de el asupra stării ne-
norocite a tuturor claselor din Moldova şi articolele propuse
pentru îmbunătăţirea acelei stări. Voi toţi, Iăcuitorilor săteni
care gemeţi sub asupririle cele mai straşnice ; voi, militari-
1 v. şi scrisoarea lui G. Sion către Gh. Bariţ, publicată în Anul 1848
40 în Principatele Române, tom. I, Bucureşti, 1952, p. 223 şi urm.
,540
[541]
T
lor care sînteţi înstrîmbătăţiţi cu răsplătirea slujbelor voas­
tre; voi, nevoieşilor, care v-aţi perdut sau vă perdeţi averi­
le în mrejile judecătoreşti; voi toţi, care iubiţi Moldova şi-i
doriţi binele, ascultaţi şi judecaţi dacă acei ce au lucrat
5 pentru binele vostru au fost nişte netrebnici tulburători,
precum ei sînt numiţi în ofisurile domneşti din 29 şi
31 marto
1. Fiindcă Reglementul Organic a Moldovei este temelia
pe care stă aşezată constituţia noastră şi fiindcă Mihail Sturza
10 au călcat la prilejuri de interes personal articolele acestui
Reglement, precum se dovedeşte prin chipurile întrebu­
inţate de el la formarea Camerilor de deputaţi, adecă: prin
împărţire de decreturi, de posturi şi de bani la alegători;
- precum se dovedeşte prin sîlnica depărtare din sînul Ca-
15 merei a domnului Lascar Rosetti, deputatul ţînutului Fălciu,
şi prin numirea arbitrară a altui deputat în locul său; - pre­
cum se dovedeşte prin înfiinţarea unei aspre ţenzuri de care
nici se pomeneşte în Reglement; - precum se dovedeşte prin
toate zilnicele nelegiuiri ce domnesc atît în ramurile judecă-
20 toreşti şi administrative, cît şi în întrebuinţarea banilor bud­
getului; - precum se dovedeşte prin slobozirea arbitrară
de ofisuri, fără de a fi mai întîi supuse Adunării; precum se
dovedeşte prin o mulţime de pedepsi făcute fără judecată
pravilicească şi c.Lt.: - Obştia, vroind a pune sfîrşit unor
25 asemine urmări vătămătoare drepturilor poporului, cere:
"Sfînta păzire a Reglementului în tot cuprinsul. său şi fără nici
o răstălmăcire l"
2. Fiindcă prin sistemul lui Mihail Sturza, corumperea
s-au întins în toată ţara, au pătruns în toate şi au ajuns la
30 gradul cel mai primejdios pentru viitorul Moldovei, precum
se dovedeşte prin neruşinatele vînzări a hotărîrelor judecă­
toreşti şi a măsurelor administrative, lucruri cunoscute de
toţi; - precum se dovedeşte prin obiceiul mituirei, carele
în vreme de 14 ani au prins mai adîncă rădăcină în ţară decît
35 însuşi în vremea domniei fanarioţilor; - precum se dovede­
şte prin numeroasele pilde de nepăsare cu care mulţi din a­
legători îşi vînd voturile, fără a se gîndi că îşi vînd cugetul
şi patria: - Obştia, spre a stavila întinderea unui rău ca
acela care degradează caracterul naţiei şi îl acopere de ru-
40 şi ne în faţa lumei, cere: .Săcarea corumţrerei prin praveli
înadins făcute şi a abuzurilor ce izvorăsc din acea corumpere",
541
.}
... .
[542]
3. Fiindcă în ochii lui Mihai Sturza, cinstea oamenilor,
siguranţia personală şi păzirea formelor sînt nesocoti te şi
fiindcă în mai multe împrejurări au arătat în faptă o mare
lipsă de respect pentru drepturile oricărui moldovan, precum
5 se dovedeşte prin arestuirea şi trimiterea la mănăstirea Rîş­
căi a domnului Mihail Kogălniceanu, fără nici o cercetare
formală şi fără nici o judecată praviliceascăl. - precum se
dovedeşte prin arestuirea şi închiderea în cazarmia din Ga­
laţi a domnilor Toader Sion şi Tuchididi, fără nici o cerce-
10 tare formală şi fără judecată pravilicească", - precum se do­
vedeşte prin arestuirea, închiderea în cazarmia de la Galaţi
şi maltrataţia neomenească ce s-au făcut domnului Panu, pre­
zidentul de Ruşi, fără nici o cercetare formală şi fără nici o
hotărîre pravilicească", - precum se dovedeşte prin exila-
15 rea de demult a logofătului Costachi Sturza, visternicului
Neculai Roznovanu şi alţii, pe la moşiile lor sau pe la mă­
năstiri, tot fără cercetare şi fără judecată pravilicească:­
Obştia, vroind a feri în viitor pe fiecare lăcuitor de asemine
acte arbitrare, ce sînt neiertate de Reglement şi nepotrivite
20 cu legiuirile unei ţări constituţionale ca Moldova, cere:
"Siguranţia personală, adecă: nime să nu mai poată fi pedep­
sit decît pe temeiul legilor şi în urmarea unei hotărîri judecă­
toreşti". - Totodată, pentru de a feri pe fiecare arestuit de
a aştepta judecata ce i s-ar cuveni luni şi ani întregi, prin
25 închisori, precum adeseori s-au văzut pilde, Obştia cere:
"Ca fiecare arestuit să fie înfăţişat în vreme de 24 ceasuri di­
naintea tribunalului competent".
4. Fiindcă lăcuitorii săteni au ajuns la gradul cel mai
mare de ticăloşie prin nepăsarea a mai multor proprietari
30 şi mai ales prin măsurile de asuprire a guvernului lui Mihail
Sturza, precum se dovedeşte prin dările de bani la care sînt
supuşi, sub cuvînt de plată pentru soldaţi, plată pentru slu-
1 D-l Kogălniceanu au fost trimis la mănăstire pentru că au apărat
drepturile tîrgului Botoşani împrotiva unor călugări greci [V.A.].
35 2 D-l Toader Sion şi Tuchididi au fost închişi în cazarmie pentru că au
apărat drepturile nenorociţilor lăcuitori a ţinutului Vaslui ce au fost asupriţi
prin măsureJe catagrafiei trecute [V.A.].
3 D-l Panu au fost pedepsit pentru că, nevroind a-şi vinde cugetul
stăpînirei, au ales de deputat pe d-l Lascar Rosetti, ce este cunoscut de
40 om cu iubire de patrie.
N.B. Domnul A. Rusu şi alţii au fost încă jertfe a nedreptăţii
domneşti! [V.A.]
[543]
r
I
jitori, plată pentru cutiile satelor, plată pentru foaia sătească,
plată pentru peceţi ş.c.l. (toate aceste pe deasupra biru­
lui hotărît de Reglement); - precum se dovedeşte prin
nenumăratele beilicuri ce ei sînt siliţi a face în orice timp,
5 atît pentru proprietari, cît şi pentru stăpînire, adecă: pod­
vozi grele, cărături de peatră, de lemn şi de păcură pentru
pavelile din Iaşi, sau din tîrgurile ţînutale; cărături de var,
de peatră şi de cherestea pentru zidirile particulare a domnu­
lui în tîrguri şi pe la moşii; lucrul ne măsurat a boierescului, lu-
10 crul şoselilor, lucrul podurilor ş.c.l., toate aceste sub bicele sluji­
torilor, pe care ei sînguri îi ţîn cu banii lor; - precum se dove­
deşte prin asuprirele cunoscute a unor arendaşi, şi mai cu
seamă prin tiranicile schingiuiri ce însuşi beizade Grigori
Sturza face lăcuitorilor de pe moşiile ce el au luat în arendă;
15 schingiuiri care au înfiorat ţara întreagă, dar pe care domnul
Moldovei le-au îngăduit ca un părinte bun şi iubitor de ...
popor; precum se dovedeşte, într-un cuvînt, prin plîngerile
acestui popor fără ajutor şi fără nădejde, plîngeri drepte,
de care se răsună ţara şi care au răzbătut în toată Evropa
20 civilizată: - Obştia ce cunoaşte pe ţărani ca fraţi buni de
acelaşi sînge şi de acelaşi nume, vroind a curma suferinţele
lor, cere: "Grabnica îmbunătăţire a stării lăcuitorilor săteni,
atît în relaţiile lor cu proprietarii moşiilor, cît şi în acele cu
ocîrmuirea, precum şi contenirea tuturor beilicurilor cunoscute
25 sub nume de plată şi celelalte".
5. Obştia cere ca: "M azîlii, ruptaşii, ruptele Visteriei
şi celelalte clase privilegiate să fie ocrotiţi potrivit Reglementu­
hti şi să nu mai fie întrebuinţaţi în trebi particulare".
6. Tot în privirea uşurării nevoilor ce sînt în spetele ţă-
30 ranilor, Obştia cere ca: .Prioighitori; să se aleagă după glă­
suirea Reglementului, fără nici o înrîurire din partea ocîrmui-
."
re2 .
7. Fiindcă prin abuzurile catagrafiii trecute multe ne­
dreptăţi s-au întrodus în plata birului şi fiindcă prin urma-
35 re mulţi din lăcuit ori ce sînt apăraţi de Reglement pentru
acea plată se găsesc astăzi sîlnic cuprinşi între birnici, pre­
cum se dovedeşte prin nenumăratele jalbe ce sînt în arhiva
Visteriei, şi mai cu seamă prin obsteasca jăluire a lăcuitori­
lor tînutului Vasluiului, în urma cărie d-l Toader Sion si d-l
40 Tuchididi, împuterniciţii lor, au fost închişi la cazarrnia din
Galaţi - Obştia cere: "Alcăi2tirea unei nouă catagrafii, spre
543
[544]
r;--
I
1 '
1
I
a scăpa de îmPilare pe toţi nenorociţii lăcuitori care sînt asu­
priţi prin abuzurile catagrafiei trecute".
8. Fiindcă şco alele , sîngurul mijloc de luminare pentru
popor, au fost totdeauna neîngrijite de ocîrmuire şi fiindcă
5 Mihail Sturza nu numai că nu au urmat glăsuirei Reglemen­
tului despre înformarea şcoalelor, ci dimpotrivă au înădu­
şit pre cît au putut dizvoltarea învăţăturilor în ţară, precum
se dovedeşte prin desfiinţarea claselor celor mai însemnate
din Academie şi prin nepunerea în lucrare a reformelor
10 propuse de cătră comisia şcoalelor - Obştia cere: "Reforma
şcoalelor pe o temelie largă şi naţională, spre răspindirea lunii­
nelor în tot poporul" - căci acum învăţarea Iim bei româneşti
este dispreţuită, şi întrarea în Academie este iertată numai
celor care au bani, iar nu poporului sărac.
15 9. Fiindcă prin arrnarea arnăuţilor, Mihail Sturza au căl-
cat Reglementul, au batjocorit miliţia pămîntească şi au
pus în pericol atît averile, cît şi vieţile oamenilor, împiede­
cînd totodată şi relaţiile cornerţiale lipsite de orice siguranţie
prin asemine măsură primejdioasă, Obştia cere: .Dezarma-
20 rea grabnică a arnăuţilor şi a altor inşi ce s-au înarmat de cătră
ocirmuire şi închezăşuirea lor pe viitor că nu vor mai F pricină
de tulburare publică".
10. Fiindcă ostaşii româneşti însărcinaţi cu paza Patriei
merită a fi sub cea mai de aproape îngrijire a ei şi fiindcă
25 pănă acum ei au fost supuşi unui sistem de disciplină aspru
şi îngiositor caracterului militar, precum şi înstrîmbătăţiţi in
răsplătirea slujbei lor prin nedreptatea favorului, Obştia ce­
re: "Rădicarea pedepsilor trupeşti, îngiositoare caracterului,
din disciplina miliţiei naţionale; îmbunătâţirea hrauei sale
30 şi mai ales dreapta înaintire în ranguri, după vechimea slujbei
şi după meritele personale".
11. Totodată spre a îndemna pe lăcuitori a nu mai fUlSl
de ostăşie, Obştia cere: "Ca militarii care an slujit patriei
şi care au cîştigat recunoştinţa obştească să [ie scutiţi de orice
35 dăjdii, cînd vor ieşi din slujbă".
12. Fiindcă pănă acum miniştrii nu au fost altă decit
împlinitorii vroinţelor domnului, deşi după Reglement ei
au fost răspunzători de toate lucrările lor, şi fiindcă o ase­
mine anomalie au fost totdeauna vătămătoare interesurilor
40 ţării, Obştia cere ca: "Miniştrii să aibă deplina libertate
, 544
[545]
pravilicească în lucrările lor, pentru ca să poarte cu drept
răspunderea acestor lucrări".
13. Fiindcă banii rădicaţi asupra poşlinei grînelor împie­
decă pe de o parte înlesnirea comerţului şi înflorirea agri-
5 culturei, iar pe de altă parte nu aduc nici un folos ţării, ci
numai domnului singur, căruie acei bani sînt hărăziţi de
cătră adunarea obştească, Obştia cere: "Desfiinţarea poş­
linei ca una ce este vătămătoare agriculturei şi comerţului".
14. Tot pentru înlesnirea negoţului, Obştia cere, potrivit
10 Reglementului: ,,1 mbunătăţirea portului Galaţii, ca cel mai
mare canal a înflorirei comerţului şi agriculturei Moldovei".
15. Fiindcă clerul Moldovei se află în cea mai proastă
stare prin neîngrijirea ocîrmuirei; - fiindcă Mihail Sturza
nu şi-au împlinit, în vreme de 14 ani, datoria sa de domn
15 creştin, datorie sfîntă, ce îi poroncea să rădice starea morală,
socială şi intelectuală a preoţilor, adecă: a acelor oameni
ce sînt îndatoriţi prin misia lor de a propovădui popoarelor
iubirea de oameni, de Patrie si de Dumnezeu; - si fiindcă
în urmarea acelei nepăsări a' ocîrmuirei poporul 'Moldovei
20 au perdut tot respectul cătră tagma preoţească de astăzi,
Obştia cere: .Rădicarea morală, socială şi intelectuală a
clerului".
16. Fiindcă prin neorînduielile ce domnesc în ramurile
judecătoreşti şi administrative şi prin sistemul de hatîruri
25 adoptat de ocîrmuire, creditul public s-au desfiinţat cu totul;
- fiindcă o mulţime de datorii rămîn neplătite la vadele
şi piste vadele din pricina nepăzirei legilor; - fiindcă împru­
mutări le de bani au ajuns a fi nesigure, deşi ar fi legalizate
de judecătorii şi închezăşuite pe amanet uri ; - şi, în sfîrşit,
30 fiindcă asemine neorînduieli sînt menite a dărîma negoţul
ţării, Obştia cere: "Păzirea cu sfinţenie a legilor pe care se
razemă creditul public, şi aceasta în privirea tuturor, fără
osebire, pentru siguranţia relaţiilor comerţiale", _
17. Tot spre înlesnirea negoţului, Obştia cere: ,,1 nfor-
35 marea 1,f,nui tribunal de comert în Iasi si tălmăcirea în limba
naţională a codului de comerţ fr�nţez ce 'este primit de Reglemeni",
18. Fiindcă Mihail Sturza, nemulţămindu-se de toate
mijloacele legiuite şi nelegiuite ce întrebuinţează spre mări­
rea averilor sale, au pus mîna şi pe o parte însemnătoare
40 din banii ţării, intrigînd prin obştească adunare ca să i se
hotărască şi banii Rezervii, sumă de mai mult de un milion,
545
[546]
afară de lista ţivilă şi de banii poşlinei ; şi fiindcă rezerva
în oricare ţară este hotărîtă pentru îmbunătăţiri obşteşti,
iar nu pentru îmbogăţiri particulare, Obştia cere ca: "Banii
de rezervă să fie întrebuinţaţi în formarea unei bance de scomt
5 pentru înlesnirea negoţului ţării",
19, Fiindcă pănă acum hrana obştiei de prin tîrguri au
fost speculată de oamenii ocîrmuirei, de ispravnici şi de agi
carii avînd puterea în mînele lor au fost volnici de-a face
tot soiul de abuzuri, spre cîştigul lor particular; şi fiindcă
10 prin îngăduirea acelor neorînduieli din partea ocîrmuirei,
lăcuitorii tîrgurilor au fost totdeauna nedreptăţiţi - Obştia,
spre a opri ase mine abuzuri, cere ca: "Hrana obştiei de prin
tîrguri să fie sub cea mai de aproape îngrijire a guvernului,
pentru de a nu se mai face un mijloc de îmbogăţire parti-
15 culară",
20, Fiindcă poliţia este în cea mai mare neorînduială,
încît comisarii au ajuns a fi tiranii claselor de jos; şi fiindcă
soarta arestanţilor, supusă vroinţelor acelor comisari, înfio­
rează omenirea, Obştia cere: "Aşezarea poliţiei pe princiP1'i
20 omeneşti în privinţa nenorociţilor arestuiţi" 1,
21. Fiindcă guvernul, călcînd legile, au îndrăznit a pedep­
si fără a-i judeca pe toţi cîţi s-au cercat a manifesta în pu­
blic dorinţele lor de îmbunătăţiri obşteşti; - şi fiindcă au
îndrăznit a se arăta atît de arbitrar în actele sale, pănă şi
25 de a rădica drepturile politice a unor din boieri, precum se
dovedeşte prin publicarea în Buletin a rădicării drepturilor
politice a hatmanului Alecu Aslan- şi a d-lui Moldovanu,
Obştia cere: .Eiberarea tuturor arestuiţilor civili şi militari
în pricini politiceşti şi reîntoarcerea drepturilor politice acelora
30 căror li s-au rădicat nedrept pentru asemine pricini",
22, Fiindcă s-au văzut multe pilde de scoatere din slujbă a
amploiaţilor vrednici şi cinstiţi, care nu au vroit a fi ins­
trumenturi oarbe a nedreptăţilor ocîrmuirei - precum se
dovedeşte prin depărtarea din postul de prezident a domnului
35 Panu (pentru că acesta au ales deputat pe d-l Lascar Rosetti) ;
precum se dovedeşte prin o mulţime de alte pilde cunoscute de
1 Aceşti nenorociţi, bătuţi şi schingiuiţi ca în vremile cele mai barbare,
mor de foame şi de neîngrijire în întunericul temniţilor [V.A.].
2 Hatm. Alecu Aslan fără a avea altă vinovăţie decît pentru că au vroit
40 a se alege deputat la Bacău, în contra poroncei stăpînirei, şi făr-a fi nici­
decum judecat potrivit Reglementului, i s-au rădicat drepturile politice [V.A.]
546
[547]
toţi; şi fiindcă asemine nelegiuri sînt menite a stinge simţi­
rile de cinste din inimile amploiaţilor care se ţin cu slujba,
Obştia cere: "Nestrămutarea din post1,f,ri a amploiaţilor vred­
nici şi cinstiţi şi înaintirea lor în posturi mai înalte potrivită
5 meritelor şi cuprins ului Reglementului", Totodată spre a pune
pe amploiaţi în stare de a nu fi sîliţi să primească mită de
la împricinaţi, Obştia cere: "Sporirea lefilor amploiaţilor pen­
tru de a le înlesni mijloace de vieţuire cinstită şi neatirnaiă",
23. Asemine, spre contenirea abuzurilor ce s-au întrodus
10 în administraţie, Obştia cere: "Ca toţi amPloiaţii să fie
răsţnenzători pentru faptele lor în lucrările slujbelor ce le vor
fi încredinţate".
24. Fiindcă, din lipsa unui banc naţional, toată înlesnirea
bănească a negoţului se află în mînele zarafilor jidovi care
15 speculează cu carnete nelegiuite, Obştia, spre a dărîma acel
sistem de tălhării ce domneşte în toată ţara sub ochii ocîr­
muirei, cere: "I nfiinţarea unui banc naţional pe cel mai sigur
temei" .
25. Fiindcă Codica criminală si Procedura cer o reformă
20 radicală şi fiindcă sistemul pedepsitor, adecă starea ticăloasă
a închisorilor, lipsa de hrană îndestulătoare pentru arestuiţi,
bătăile de biciul calăului pe uliţi şi celelalte sînt acturi Ce
degradează omenirea în veacul acest de civilizaţie, Obştia
cere: "Grabnice reforme de îmbunătăţiri în Codica criminală,
25 în Procedură şi în sistemul pedepsitor",
26. Fiindcă banii pensiilor, în contra cuprinsului Regle­
mentului, s-au împărţit nedrept şi pe hatîr uri şi fiindcă
multe persoane înavuţite primesc pensii mari, iar nevoieşii,
care prin slujbele lor au cîştigat dreptul de ajutor, sînt
30 nedreptăţiţi - precum se dovedeşte prin pensiile de zece
lei pe lună ce sînt hotărîte pentru unii din soldaţii răniţi
în deosăbite întîmplări, unde s-au purtat cu vitejie; - precum
se_ dovedeşte prin o mulţime de alte pilde, Obştia cere:
,,1 mpărţirea dreaptă a banilor pensiilor şi îndreptarea abuzu-
35 rilor ce s-au introdus în împărţirea acelor bani".
27. Fiindcă, după cuprinsul Reglementului, ofisurile dom­
neşti nu pot avea putere pravilicească păn-a nu fi supuse
cercetării obşteştii Adunări şi fiindcă Mihail Sturza de mai
mulţi ani sloboade necontenit ofisuri şi le pune în lucrare, ca
40 cînd Moldova nu ar fi o ţară constituţională, ci o monarhie
absolută - Obştia, dorind contenirea de asemine călcări în
547
[548]
drepturile Patriei sale, cere ca: ,,0 fisurile slobozite pănă acum
de ocîrmuire în ramurile judecătoresc şi administrativ să se
supuie voturilor obşteştii Adunări, şi pe viitor să să contenească
de a se slobozi asemine ofisuri fără de a fi cercetate de Adunare".
5 28. Fiindcă sfînta Dreptate trebuie să domnească la lu-
mina soarelui şi, în urmare, fiindcă lucrările judecătoreşti
trebuie să nu se facă în taină, Obştia cere ca: "Seanţele
tribunalelor să fie publice".
29. Fiindcă după Reglement toţi românii au dreptul de
10 a fi faţă la lucrările obşteştii Adunări, lucrări ce privesc
însuşi pe soarta lor, şi fiindcă stăpînirea au cercat în mai
multe rînduri a opri publicului întrarea în sala Camerii,
Obştia cere ca: "Seanţele obşteştii Adunari să fie publice".
Totodată, potrivit Reglementului, cere ca: "ţinerea bunei
15 orînduieli în sînul Camerii să atîrne de aceasta însaşi, iar nu
de vornicia de aprozi".
30. Fiindcă obsteasca Adunare este reprezentaţia naţiei
si are de sfîntă îndatorire întemeierea fericiri lor Patriei si
sprijinirea drepturilor fiecăruie român, Obştia cere ca: "T�t
20 pămînteanul să aibă dreptul de a adresa jalbă obşteştii Adunări"
(spre a putea găsi ocrotire împotriva nedreptăţilor ce ar
pătimi din partea stăpînirei).
31. Fiindcă prin împărţire de posturi, de ranguri şi de
răsplătiri băneşti la deputaţi, domnul are mijloace de a-şi
25 forma o majoritate favorit oare interesilor sale şi vătămătoare
interesilor ţării, precum se poate dovedi prin actele Camerilor
trecute care, fără nici un drept, au hărăzit lui Mihail Sturza
banii poşlinei şi a rezervii, şi care, mărindu-i lista ţivilă,
i-au mai încuviinţat încă a lua din Visterie suma de aproape
30 de 40. 000 galbini, sub cuvînt de chirie de palat, Obştia,
spre a pune stavilă corumperei deputaţilor, cere ca: "Depu­
taţii să nu poată fi în slujbă şi să nu poată primi nici ranguri,
nici răsplătire bănească în vremea deputăţiei lor".
32. Fiindcă chipurile întrebuinţate de ocîrmuire în ale-
35 gerea deputaţilor obşteştii Adunări de acum au fost cu totul
ilegale şi împrotiva glăsuirei Reglementului, adecă: fiindcă
Mihail Sturza au trimis în ţînuturi pe d-l visternic şi pe d-l
postelnic ca să înfluieze voturile alegătorilor prin împărţire
de bani, de posturi şi de decret uri ; - şi fiindcă afară de
40 aceste mijloace de corumpere au mai întrebuinţat încă şi
.-548
[549]
îngrozirea, trimiţînd la Bacău pe d-l aga din Iaşi! cu arnăuţi
si pompieri înarmaţi, ca să fie faţă la alegere; - şi fiindcă
fără nici o dreptate Mihail Sturza au depărtat din sînul
Camerii pe d-l Lascar Rosetti, deputatul Huşului, şi au
5 numit de la sine pe altul în loc; şi fiindcă o asemine Adunare
alcătuită prin chipuri arbitrare şi nelegiuite nu însuflă nici
o încredere ţării, Obştia cere: "Desfiinţarea aceştii Camere
(ce nu poate exista, după Reglement fiind ilegală) şi înjghe­
barea unei nouă Adunări, fără nici o înrîurire asupra alegă-
10 torilor din partea guvernului, pentru ca aceasta să fie adevărata
reprezentaţie a naţiei şi adevărata inchezăsuire a fericirei Patriei".
33. Fiindcă pănă acum articolul 57 din Reglement au
fost nebăgat în seamă, Obştia cere ca: "In puterea acelui
articol, Camera să aibă dreptul de-a face domnului punere
15 înainte a tot felul de lucru privitor la folosul obştesc".
34. Fiindcă Mihail Sturza, urmînd sistemului său de dă­
rîmare a naţiei, au căutat a opri dezvoltarea inteligenţii,
spre a ţinea pe popor în întunecime; şi fiindcă de cînd s-au
suit pe tron, el au înăduşit orice încercare de propăşire prin
20 înfiinţarea unei ţenzuri aspre şi despotice (de care nici se
pomeneşte în Reglement) şi prin închiderea arbitrară a acelor
mai bune foi publice, precum Alăuta românească, Dacia
literară şi Propăşirea», Obştia, dorind luminarea poporului
şi înflorirea literaturei româneşti, cere: .Rădicarea ţenzurei
25 în privirea tuturor trebilor şi a interesilor dinlăuntrul ţării".
Şi aceasta pentru ca pe viitor toate actele ce s-ar face împro­
tiva legilor să fie supuse publicităţii, iar nu să rămîie ascunse
şi necenzurate de obştie,
35. Fiindcă înarmarea arnăuţilor de cătră stăpînire au
30 arătat vederat ţării întregi care sînt simţirile adevărate a
părintelui Moldovei, Mihail Sturza, pentru obştie şi fiindcă
sumeţia unei asemine măsuri duşmăneşti au îngrijit pe toţi
lăcuitorii atît pentru vremea de faţă, cît şi pentru viitor,
Obştia, �pre a se pune în stare de apărare a averilor şi a vieţii,
35 cere : "Informarea grabnică a unii garde cetăţene prin toate
tîrgurile ţării, alcătuită atît de români, cît şi de streini pro­
prietari".
1 Toderiţă Ghica [V.A.].
2 Asemine şi Foaia de Transilvania au fost oprită de a mai întra în
40 ţară [V.A.].
549
[550]
\
Aceste sînt, fraţilor, cererile obştiei pentru folosul şi
siguranţia Patriei - judecaţi acum, în cuget curat, care a
fost duşmanul vostru? Obştia ce le-au propus domnului,
sau Mihail Sturza care nu au vroit să le încuviinţeze?
5 După săvîrşirea redacţiei acestor articole, lucrate în grabă,
pentru că stăpînirea amerinţa adunările obştiei, s-au făcut
cetirea lor în faţa unui mare număr de boieri însemnaţi, de
neguţitori şi de streini adunaţi în sala logofătului Costachi
Sturza şi încuviinţîndu-se ele de cătră toţi, cu toţii au cerut
10 să adaoge iscăliturile lor la iscăliturile mădulărilor comitetului.
Piste 800 de nume s-au subscris păn-în seară şi au întărit
valora acelei lucrări. însuşi preasfinţia-sa mitropolitul Mol­
dovei au consfinţit prin a sa iscălitură dreptele cereri a obştiei-.
A doua zi, comitetul au împărtăşit ministrului copie de
15 articolele pomenite, pentru ca săo arăte domnului, nădăjduind
că domnul s-ar ţinea de făgăduinţa ce dase de a împlini
dorinţele poporului.
însă Mihail Sturza, care acum îşi pregătise puterile ar­
mate bizuindu-se în oarecare notă a Rosiei atingătoare de
20 Prinţipatele Dunării, îşi azvirle deodată masca de părinte
a Patriei şi deodată s-arată în toată furia sa. Ura lui asupra
bunilor patrioţi, aţîţată prin reclamaţiile drepte a naţiei,
se trezeşte mai înveninată decît oricînd! Stăpînit de interesul
său particular, temîndu-se de a perde mijloacele sale de
2S îmbogăţire prin încuviinţarea acelor 35 de punct uri , şi mai
cu seamă îngrozindu-se la ideea de a fi silit prin o nouă Cameră
să deie socoteală de toţi banii ţării în vreme de 14 ani, Mihail
Sturza se face surd la plîngerile Patriei sale, dispreţuieşte
cererile ei şi porunceşte fiilor săi, beizadelile Dimitrie şi
30 Grigori, să pornească miliţia asupra obştiei, oriunde ar găsi-o
adunată! Părintele Patriei, făr-a se îngriji de ideea războa­
ielor ţivile, porunceşte uciderea între fraţi de acelaşi sînge,
de acelaşi nume, de aceeaşi lege!
O dată cu această poruncă, el fuge de la palat, se închide
3S în cazarmie, şi acole, aţîţînd soldaţii prin băuturi îmbătă­
toare şi prin răstălmăcirea punctului glăsuitor despre garda
1 Am auzit că vro cîţiva din acei ce au iscălit în hîrtia obştiei s-au dus
de şi-au cerut iertare de la vodă, zicînd că au fost siliţi să iscălească, Neno­
rociţi acei care şi-au pătat numele familiei prin asemine faptă îngiositoare
40 şi prin o minciună atît de ticăloasă! [V. A.]
550
[551]
cetăţeană; făcîndu-i să crează că obştia vroieşte să desfiin­
ţeze miliţia prin formarea acelii garde; înşălindu-i cu tot
soiul de clevetiri împrotiva acelor ce vroia binele lor,
îi răpede asupră-le ca asupra unii bande de hoţi răzură-
5 titori.
Şese sute de soldaţi, întovărăşiţi de pompieri cu topoare,
de arnăuţi înarmaţi şi de un tun, se pornesc sub comanda
beizadelilor, merg de calcă casa logofăt. Costachi Sturza şi,
negăsînd acolo decît pe stăpînii casii, se înaintează spre
10 locuinţa d-lui Aleco Mavrocordat.
în vremea aceasta, un mic număr de persoane, adunate la
d-l Mavrocordat, aştepta răspunsul ocîrmuirei, făr-a avea
nici un prepus de măsurile ce se pregătea la cazarmie; cînd
deodată cîţiva mădulări a comitetului, întorcîndu-se de la
15 d-l ministrul, le spun că Vodă nu vroieşte a încuviinţa unele
din cele mai drepte cereri a obştiei. Totodată soseşte vuietul
că miliţia s-au înarmat şi s-au pornit din cazarmie!
La aflarea acestor veşti o indignaţie grozavă pătrunde
pe toţi. Toţi într-un glas strigă: "La arme, fraţilor! Vodă
20 ne-au înşelat! Vodă vrea să ne omoare! La arme, la arme,
să ne apărăm viaţa!" Dar păn-a nu apuca încă de a se pune
în stare de apărare, miliţia soseşte şi, urmînd poroncilor
lui beizade Grigori, se aruncă asupra tinerilor neînarmaţi
ce găseşte în casa lui Mavrocordat şi măcar că ace ştii striga
25 la soldaţi: "Fraţilor! noi vream binele vostru! noi sîntem
fraţii voştri!" soldaţii turbaţi îi lovesc cu straturile şi cu
baionetile puştelor, rănesc vro cîţiva din ei, îi leagă ca pe
nişte hoţi şi îi duc la cazarmie, după ce au sfărîmat toate
mobilile din casă P
30 După această izbîndă în care şefii miliţiei au cîştigat
hula lumei prin cruzimea poroncilor lor, oamenii poliţiei
comenduiţi de aga şi soldaţii cu arnăuţii comenduiţi de beizade
Grigori încep a se abate ca cete de hoţi pe la birturi şi pe la
casele boierilor, stric uşele, sfarmă mobilele, pradă lucrurile
35 şi leg pe toţi cîţi găsesc înlăuntru. Tîrgul întreg este luat în
asalt de bande de slujitori beţi şi de arnăuţi aprinşi de dorul
prădăci unei.
1 Tinerii maltrataţi în casa lui Mavrocordat fac parte din cele mai bune
familii şi sînt anume: A. Muruzi, A. Cuza, Iorgu Sturza, Romalo, Filipescu,
10 A. Catargiu, Nicu Catargiu, A. Mavrocordat, D. Cuza şi alţii [V. A.].
551
[552]
" ,
Casa cneazului Gheorghi Cantacuzino este călcată noaptea,
deşi stăpînul casei este sudit rusesc. Armele cneazului, cea­
sornice de preţ şi alte, tot ce se găseşte sub mînele arnăuţilor
este prădat. - Casa Rosetteştilor este călcată şi truspatru
5 fraţii arestuiţi şi închişi la cazarrnie. Casele lui N eculai
Docan, a logofăt. Lupu Balş, a lui Harnav şi alte multe sînt
călcate fără sfială; şi într-o singură noapte piste 200 de oameni
sînt prinşi, legaţi şi aruncaţi în închisori. Iar 13 din tinerii
cei mai însemnaţi din Moldova sînt legaţi în căruţe de poştă
10 şi duşi la Galaţi, făr-a li se da nici apă măcar într-un drum
de 14 poşte, făr-a li se da nici mantale de coperit, spre a fi
feriţi de răceala nopţii P - De la cazarmia din Galaţi ei
sînt transportaţi la cetatea Măcin de pe malul drept a Dună­
rii, fără să fi fost nici judecaţi, nici osîndiţi de vreun tribunal
15 după pra velile ţării. - Cît pentru ceilalţi nenorociţi de prin
temniţile Iaşului, numai ei, şi Mihail Sturza, şi Dumnezeu
ştiu ce necazuri au pătimit, ce pedepsi au suferit şi sufăr încă,
poate, pentru că au manifestat nobila dorinţă de îmbunătă­
ţiri în patria lor!
20 Iată, fraţilor! rezultatul făgăduinţelor lui Mihail Sturza !
Înşălăciuni, nelegiuiri, călcări de case, prădăciuni, răsipiri,
schingiuiri, închideri prin temniţe, bătăi cu bicele prin în­
chisori, exiluri, călcări de drepturi a tuturor, dispreţuirea
legilor ţării, osînde fără judecată pravilicească, pedepsi
25 barbare împrotiva tuturor aşezămintelor ţării noastre!
Si încă nu-i tot! - Mihail Sturza, nernultămindu-se cu
toate jertfele ce au picat de mînele sale, şi v;oind a se diz­
băra o dată pentru totdeauna de tinerimea ţării, de acea
bandă de răzvrătitori ce avea curaj a protesta împrotiva
30 nelegiuirilor ocîrmuirei, Mihail Sturza, zic, vroind a săcera
cu o singură lovitură toată nădejdea Patriei, face liste de
proscripţii şi le trimete pe la ţînuturi cu poronci aspre de
prigonire asupra celor cuprinşi în ele; închide graniţele pentru
ca nime să nu poată scăpa de zbirii lui, nici să poată întra
35 în ţara lor tinerii ce se întorcea din streinătate": - făgă­
duieşte preţuri mari pentru capetele unora din fraţii noştri,
1 Aceştii sînt Alecu Moruzi. Lascar Rosetti, Raducanu Rosetti, Dimitrie
Rosetti, Alecu Cuza, Rornalo, M. Epureanu, Moldovanu, N. Catargiu,
Filipescu, V. Cantacuzin , P. Balş şi S. Miclescu [V.A.].
40 2 Sînt poronci înadins pentru tinerimea din Paris ca să-i oprească
întrarea în Moldova [V.A.].
552
[553]
V.'\SILI ALECSANDRI
(Mădular a comitetului ales de obştie
pentru redacţia cererilor sale.)
Mai - 1848
15
anume: Costachi Moruzi, V. Ghica şi alţii - şi totodată,
profitînd de groaza obştească şi întrebuinţînd toate mijloa­
cele de corumpere şi de arnerintare, adună pin ţară iscălituri
de mulţămire pentru părinteasca lui oblăduire!
5 Iată, fraţilor, faptele cu care domnul Moldovei s-au făcut
răspunzător cătră Omenire şi cătră Dumnezeu. Aceste sînt
petele neşterse cu care el s-au acoperit în ochii lumei de faţă,
si a viitorimei!
, Acum Mihail Sturza triumfează, căci au ajuns la scopul
10 său! Tinerimea, nădejdea ţării, este proscrisă! Patrioţii cei
mai vrednici sînt depărtaţi de la sînul Patriei, încît cei dintre
dînşii care sînt încă pe loc au rămas fără ajutor şi fără putere!
Acum domnul Moldovei triumfează, căci Moldova poartă
doliul copiilor săi!
Fraţilor români din toată România!
Voi lăcuitorilor săteni din Moldova, a căror drepturi au
fost dispreţuite de acel ce se numeşte Părintele Vostru;
Voi neguţitorilor, care aţi fost jîgniţi în interesile voastre
prin pustierea capitaliei;
20 Voi boierilor, care aţi cîştigat cinstirea lumei întregi,
sprijinind drepturile poporului;
Voi toţi care vă jăliţi fraţii, părinţii, rudele şi copiii depăr­
taţi de la sînurile voastre prin tirania ocîrmuirei;
Veniţi să unim cu toţii glasurile noastre şi să protestăm
25 împrotiva lui Mihail Sturza! Să protestăm în numele fraţilor
noştri, care au fost şi sînt încă pedepsiţi prin închisori şi
exiluri, fără de a fi fos] judecaţi! - In numele Patriei noastre
ce este în agonie! - In numele Omenirei batjocorite! - In
numele lui Dumnezeu care ne priveşte!
30 Veniţi să unim cu toţii glasurile noastre şi să le înălţăm
la ceruri, pentru ca să se coboare în Patria noastră Sfînta
Dreptate ce judecă pe cei răi şi îi supune la pedepsi înfrico­
şate spre a-i face pilde de îngrozire omenirei în toate vea­
curile!
35
\
[554]
li
ESTRACT DIN ISTORIA
MISIILOR MELE POLITICE
VICTOR EMANOIL - CAVOUR- LAMARMORA
Sînt acum nouăsprezece am, un mare entuziasm înflă-
5 cărase inimile românilor!
Cuvîntul magic de unire răsuna în toate gurile. Hora
Unirii se cînta, se dănţui a de poporul întreg şi fiecare om îşi
uitase nevoile pentru ca să se îngîne voios cu sperările unui
viitor plin de adimeniri. Eu însumi, părăsind cîmpul înflo-
10 rit al literat urei şi aruncîndu-mă în torentul ideilor politice,
îmi culcasem muza în fundul unui portofoliu ministerial şi
o acoperisem sărmana! cu un teanc de hîrtii oficiale, de
memuare, de note consulare etc., etc.
Voturile unanime ale Camerelor din Iaşi şi din Bucureşti
15 înălţînd pe tronurile Moldovei şi Valachiei pe colonelul Ale­
xandru Cuza, noul Domn găsi de cuviinţă a trimite Cabinetelor
europene acea memorabilă declaraţie prin care zice că: "deşi pe
tronurile Principatelor-Unite, el era gata a depune ambele
sale coroane pe fruntea unui Principe străin, dacă marele
20 Puteri ar voi să realizeze dorinţele naţiei române exprimate
de Divanurile ad-hoc din anul 1858"1.
Şepte exemplare din acest document istoric fură subscrise
de Domnitor şi expeduite Puterilor semnătoare tratatului
de Paris. Măria Sa îmi făcu onorul a mă număra între persoa-
25 nele însărcinate de a le duce la destinatia lor si îmi adresă
oficial următoarea scrisoare: "
1 Această epistolă se va publica, împreună cu alte documente impor­
tante, în volumul complect al istoriei misiilor mele politice [nota lui Alecsan­
dri la publicarea acestui capitol în Convorbiri literare].
, 554
[555]
"Domnule ministru,
Trebuinta cerînd că să trimitem o persoană de încredere
spre a transmite diverse depeşe importante înaltelor curţi a
Franţiei, a Marei Britanie şi a Sardiniei, am găsit de cuviinţă
5 a-ţi încredinţa o asemene misie delicată. Făcîndu-ţi dar cunos-
cut această decizie a noastră, te rog să te pregăteşti a pleca
îndată, după ce vei primi instrucţiile noastre.
Dumnezeu să te ţie în a sa sfîntă pază.
ALEXANDRU IOAN".
10 Instrucţiile ce-mi dete Domnitorul se cuprindeau în aceste
singure cuvinte ce-mi zise la momentul pornirii mele:
"Du-te si fă cum te-or povăţui inima si constiinta!"
Apoi îmi mai încredinţă două scrisori, una' cătră 'împăra­
tul Napoleon şi alta cătră contele Walewski, ministrul
15 afacerilor străine a Franţiei, pe lîngă epistolele adresate con­
telui Cavour şi lordului Malmersbury.
Astfel dar, înfăşurat în haina serioasă a diplomaţiei, am
plecat în misie politică la Paris, la Londra şi la Turin pe la
începutul lui fevruarie 1859.
20 Moldova, Galiţia şi o mare parte din Germania erau albe
de zapadă, gerul foarte aspru, drumurile troienite, multe
poduri daramate de sloiuri, calea foarte grea sub toate pri­
virile, însă avîntul patriotic ce-mi aprinsese sufletul, făcu să
nesocotesc viforii iernii, să înving toate greutăţile călătoriei
25 şi să sosesc la Paris a şeptea zi după plecarea mea din Iaşi.
Aveam mult serioasa şi mult delicata însărcinare de a
apăra pe lîngă cabinetele Franţiei, Engliterii şi a Sardiniei
actele săvîrşite în Moldova şi Valachia la începutul anului
1859, precum alegerea de Domn a colonelului Alexandru
30 Cuza în aceste două provincii etc., acte care erau să fie discu­
tate în viitoarele conferinţe din Paris. Misie importantă!
răspundere mare şi spăimîntătoare!. ..
Eu, un biet ţaran de la Dunărea, aveam a mă găsi în
contact cu capacităţile cele mai recunoscute din Europa!
35 cu oamenii cei mai însemnaţi!. .. Nu dar fără griji mă între­
bam de voi putea să mă ridic şi să mă susţin la înălţimea
misiei mele?.. însă găseam o îmbărbătare în tainica şi
deplina convingere ce aveam de mult că Dumnezeu ţine cu
românii.
555
.�
.. .
[556]
Şi In adevăr reuşind atit In Londra cît şi In Paris mai l'
presus de toate sperările mele, graţie bunătăţii şi marinimiei
împăratului Napoleon, veni rîndul să-mi cerc norocul şi la
Turin.
5 Am plecat deci din Paris cu drumul de fer a Lionului şi
mulţămită ordinelor marchizului de Vilamarina, ministrul
plenipotenţiar al Sardiniei pe lîngă curtea Franţiei, am găsit
toate înlesnirile în călătoria mea pănă la Turin. Vameşii
din Savoia m-au lăsat să trec la frontieră fără a cerceta bagajul
10 meu, şi la St. Jean de Norienne, am găsit o caleaşcă de curier
ce mă aştepta ca să mă ducă peste muntele Cenis pănă la
Suza. Afară de aceste atenţii delicate ale guvernului piemontez,
am fost întîmpinat la Chambery de un magistrat care primise
ordin să mă întovărăşească de-a lungul Savoiei.
15 Am sosit la Turin în faptul zilei şi am tras la otelul Trom-
peta unde mi se pregătise un frumos apartament, şi am fost
acolo întîmpinat de cavalerul Vegezzi Ruscalla ce avuse
bunătate să vie înaintea mea la acea oară matinală. D. Rus­
calla este unul din acei oameni privilegiaţi a căror tinereţă
20 sufletească se conservă pănă la cele mai adînci bătrîneţe.
Deşi părul său e cărunt, figura sa e vie, inteligentă, mişcătoa­
re ca o figură de june conspirator italian, căci ea esprimă
pornirile entuziaste ale iubirii de patrie. Filolog erudit, el
cunoaşte mai multe limbi şi literaturile lor. Patriot ardent,
25 el visează neîncetat la unirea şi neatîrnarea Italiei, şi visurile
sale se înalţă pănă la culmea ideei de reînviere a întregei
familii la tine.
Aceste tendenţe de panlatinism l-au îndemnat a studia
dialectele tuturor popoarelor ce se rudesc cu neamul italian,
30 încît astăzi el e singurul literator din Italia care să cunoască
limba, literatura şi aspirările românilor, el, prin urmare, au
şi întreprins nobila misie de a le face cunoscute compatrio­
ţilor săi. Cercetează toate gazetele, toate publicaţiile moderne
din Italia şi or în care vei găsi un articul politic sau filologic
35 asupra Principatelor noastre, fii încredinţat că e scris de
Ruscalla. Noi, românii, îi sîntem mult datori si s-ar cuveni
să-I recunoaştem de cetăţan român, fiind el nu numai unul
din cei mai ferbinţi patrioţi ai Italiei, dar şi unul din cei mai
devotaţi patrioţi ai României.
40 După o lungă şi interesantă conversaţie asupra întîmplă-
rilor din Principate şi din Piemont, amicul meu d. Ruscalla
556
[557]
mă lăsă să mă odihnesc, făgăduindu-mi că va înştiinţa pe
contele Cavour de sosirea mea si că va veni mai tîrziu să-mi
anunţe oara audienţei ce mi se va acorda.
Pe la ameazi, d. Vegezzi mă înştiinţa că voi fi primit
5 chiar în aceeaşi zi de d. ministru al afacerilor străine, şi dar
mă îndreptai spre aripa Palatului regal în care se află toate
ministeriele.
Găsii pe Escelenţa Sa într-un mic cabinet, dinaintea unui
biurou încărcat de hîrtii, espeduind ordine şi telegrame în
10 toate unghiurile Italiei. - Cine nu cunoaşte astăzi numele
acestui om mare, acestui ministru care prin talentele sale de
administrator, prin tactul său politic, prin energia sa înţeleap­
tă, prin cunoştinţele sale întinse, prin ştiinţa cumpănirei inte­
reselor Italiei cu ale Europei, a reuşit a ridica regatul Sardi-
15 niei la nivelul staturilor celor mari şi a îndrepta aspirările
italienilor cătră un ţel unic: Neatîrnarea şi Unirea Italiei!
Contele Cavour e de stat mijlociu şi în puterea vîrstei.
Figura lui rotundă, albă, puţin colorată pe obraz, se luminează
de scînteile ochilor săi albaştri, deşi aceştia stau ascunşi
20 din dosul unor ochelari de aur, şi se învioşează prin farmecul
zîmbirii sale fine şi plăcute. Contele mă primi cu o simplitate
afectuoasă, mă puse lîngă dînsul pe canapea, ceti scrisoarea
domnească ce-i aduse sem şi apoi îmi zise:
- V-aş complimenta bucuros pentru actul patriotic ce
25 aţi desăvîrşit în ţara d-voastră, dacă n-aş şti că complimen­
tele sînt de prisos unui popor ce se simte mîndru şi fericit de
faptele sale. Românii, aceşti fraţi depărtaţi ai italienilor, au
dat mare probă de patriotism, un exemplu admirabil de
Unire, pe care noi italienii sîntem gata de a-l urma.
30 "Domnule conte, răspunsei, dacă am izbutit a realiza
dorinţa noastră seculară, această reuşire o datorim în parte
şi Escelenţei Voastre care aţi apărat cu atîta căldură dreptu­
rile Principatelor la Congresul din Paris."
- Am făcut, apărîndu-le, un act potrivit cu convingerea
35 mea si conform intereselor familiei latine, si voi continua
aceeaşi politică din toate puterile mele. Unir�a Principatelor
şi consultarea votului poporului este începutul unei ere nouă
în sistemul politic al Europei. Ele vor pregăti prin triumful
lor unirea tuturor italienilor într-un singur corp, căci astăzi
40 nime nu se poate împotrivi ca faptul minunat ce s-a realizat
la poalele Carpaţilor să se realizeze şi la poalele Alpilor.
557
[558]
l
"Cu un rege valoros ca Victor Emanoil şi cu un ministru
energic ca contele de Cavour, observai, ce nu poate îndeplini
o naţie înteligentă ca naţia italiană!"
Contele zimbi şi-mi adresă o mulţime de întrebări asupra
5 ţărei mele, la care răspunsei cu francheţă fără a exalta
calităţile şi fără a ascunde defectele noastre, căci mi se părea
că vorbesc nu cu un străin, ci cu un compatriot. Apoi rugai
pe d. ministru să grăbească trimiterea unui con sul sard în
Principate şi să binevoiască a-mi înlesni transportul a zece
10 mii de puşti dăruite nouă de împăratul Napoleon. Contele
îmi anunţă că a şi numit în postul de reprezentant al Sardini­
ei pe Cavalerul Strambio şi îmi promise că va pune la cale
nolisarea de vase de comerţ pentru transportul armelor la
Galaţi.
15 "Acum, d-nule conte, adăogii, după toate bunătăţile ce
aţi avut pentru noi, îmi ieu libertatea de a vă adresa o Între­
bare foarte serioasă şi de o mare importanţă pentru Princi­
pate, la care vă rog să-mi răspundeţi categoric: bine sau rău
am face dacă am proclama noi înşine Unirea definitivă a
20 Moldovei şi a Valachiei, după ce am ales un singur Domn
pentru ele?"
Contele îmi răspunse nu, căci, prin o nouă complicaţie
politică, ar compromite actul alegerii de la al cărui succes
atîrna viitoarea noastră Unire.
25 După aceste cuvinte ce se potriveau cu acele a lui Napoleon,
contele trimise ca să invite în cabinetul său pe generalul Lamar­
mora, ministrul de război, şi mă prezentă Escelenţei sale,
anunţîndu-i totodată că aveam misii de la Prinţul Cuza de
a mă înfăţişa regelui. Generalul, nalt de stat, Înzestrat cu
30 o figură marţială, se ocupa cu o neîncetată activitate de
reorganizarea oastei în prevederea luptelor viitoare pentru
independenţa Italiei, şi era cel mai energic auxiliar al conte­
lui de Cavour, avînd încrederea deplină a regelui şi bucurîn­
du-se de o mare popularitate ce o dobîndise în Crimeea. El
35 a fost comandantul mieei armate piemonteze care au cooperat
la luarea Sevastopolului, împreună cu armatele aliate fran­
ceză şi engleză.
Generalul Lamarmora mă strînse milităreşte de mma
şi mă îndemnă a merge a doua zi la palat, asigurindu-mă că
40 voi fi primit îndată de Maiestatea Sa.
t :">58
l
[559]
- Mîni, zise el. avem consiliu la regele. Găsiţi-vă în
salonul adiutantului de serviciu cînd vom ieşi de la Maies­
tatea Sa, şi vă voi introduce eu însumi.
"Vă mulţămesc, d-nule general, de această amabili-
5 tate, răspunsei, şi totodată vă esprim adînca satisfacţie ce
simt de a vă revedea în ajunul mare lor evenimente ce se
pregătesc. "
- A mă revedea? întrebă generalul cu mirare. .. Unde
ne-am mai văzut?
10 - În cuartierul general al Mareşalului Pelissier.
- Aţi fost în Crimeea?
- Dar, şi am vizitat lagărul artistic al armatei piemon-
teze.
- La ce epocă?
15 - Cîteva zile în urma luării Sevastopolului.
- Sîntem dar cunoscuţi vechi. .. A revedere în curînd
pe un alt cîmp de război mult mai important pentru noi,
însă pînă atunci, a revedere la palat.
Mulţămind ambilor miniştri de buna lor primire mă intor-
20 sei la otel, unde găsii pe cavalerul Strambio, căruia contele
de Cavour pusese însărcinarea de a-mi înlesni vizitarea curio­
zităţilor de Turin, şi deschiderea logiilor ministeriale în tea­
truri etc. - Am făcut împreună o lungă primblare prin
oraş, admirînd fizionomiile vesele, vioaie şi entuziaste ale
25 generaţiei tinere.
Capitala Piemont ului este unul din oraşele cele mai con­
siderabile de peste Alpi. Aşezată la poalele acestor munţi,
pe malul stîng al rîului Po, ea cuprinde o populaţie activă
de 180.000 de suflete. Stradele sale sînt drepte, casele nalte,
30 magaziile elegante, însă afară de strada numită Po, care
este formată de arcade, toate celelalte strade nu au nici un
sigil particular. Turinul e lipsit de monumente importante
în privirea artei, precum le posedă Genova, Florenţa, Veneţia,
Roma etc., însă el răsuflă un aer de libertate ce-i dă o su-
35 perioritate măreaţă asupra surorilor lui. Pe pieţe nu se
înalţă catedrale monumentale precum Domo la Milan, Santa
Maria de Fiore la Florenţa, San Marco la Veneţia, San Petro
la Roma etc., dar se ridică statui de eroi-martiri ai libertăţii
naţionale. Astfel pe piaţa Castello albeşte la soare o statuie
40 de marmură ce reprezentă, în suvenirul nenorocirilor de la
1848, un ostaş piemontez în lupta pentru apărarea Italiei,
559
. ,
-. ....
[560]
,1
,
I
'I
I
I I
j
şi pe piaţa San Carlo, cea mai frumoasă şi mai regulată
dintre toate, se nalţă statua equestră de bronz a regelui
Emanoil Filibert, lucrată de vestitul Marochetti etc.
Palatul regal e o zidire naltă, lipsită de orice ornamente
5 arhitecturale şi ridicată în fundul pieţei Castello. Aparta­
mentul Regelui se găseşte la al doile rînd unde duce o scară
de peatră, largă şi măreaţă. Cea întăi cameră în care intri e
o sală spaţioasă şi destul de goală, a căreia fereastre dau pe
grădina palatului; ea-i ocupată de servitori în livrea şi de
10 cîţiva militari de serviciu. Uşa din fund se deschide într-o a
doua cameră mică si Întunecoasă unde stă adiutantul însăr­
cinat cu introduce�ea persoanelor ce au audienţe. Aceasta
e vecină cu salonul regelui, salon simplu mobilat, îmbrăcat
pe păreţi cu stofă de matasă vişinie. Un singur obiect de
15 artă ornează salonul, dar el merită admirarea privitorilor.
E un grup de marmură albă ce reprezentă pe tustrei copiii
lui Victor Emanoil jucîndu-se cu un cîne de Terre-Neuve.
Nu aştept ai mult în camera adiutantului, a doua zi cînd
mă dusei la palat, şi văzui pe miniştrii care ţinuseră consiliu
20 cu regele. Generalul Lamarmora, zărindu-mă, veni să-mi deie
mîna, apoi îmi zise să intru în cabinetul Maiestăţii Sale.
Trecui prin salon şi găsii pe Victor Emanoil în picioare, pur­
tînd haine civile de coloare neagră, însă avînd un aer militar
şi cavaleresc foarte impozant. Regele e nalt, are forme erculane
25 ochi semeţi şi pătrunzători şi o figură căreia musteţele sale
stufoase şi răsucite dau un caracter de nobilă şi energică
bărbătie.
Mă închinai respectuos dinaintea Maiestăţii Sale.
- Bine ai venit, domnul meu!... îmi zise regele cu
30 glas puternic. Ce face prinţul Cuza?
"Măria Sa, răspunsei, depune omagele Sale la picioarele
tronului Maiestăţii Voastre şi aşteaptă cu încredere conti­
nuarea generoaselor simţimente a M. Voastre pentru Princi­
patele Române."
35 - Are dreptate prinţul, căci am stimă şi simpatie pentru
naţia română.
"Naţia română presimte această simpatie, Sire, şi pri­
veşte în persoana Maiest. Voastre pe şeful familiei latine din
care face şi ea parte."
40 - Nu am putut încă face nimică pentru dînsa, dar am
sperare în Dumnezeu şi în poporul italian că în curînd VOI
• 560
[561]
îndeplini ceea ce părintele meu au cercat la 1848. Atunce
am fost nenorociţi însă nenorocirile noastre au dat un carac­
ter sacru cauzei Italiei.
"Această sfîntă cauză, Sire, va triumfa, credem noi ro­
S mănii, pentru că are pentru succesul ei spada Maiestăţii
Voastre şi simpatiile naţiei franceze."
- Ai văzut pe împăratul la Paris? întrebă regele, după
o scurtă tăcere.
"Am avut onorul a fi primit de două ori de Maiestatea
10 Sa," răspunsei.
- Crezi că Franţia va veni în ajutorul Piemontului dacă
acesta ar începe ostilităţile?
"Opinia publică, Sire, este pentru participarea Franţiei
în favoarea Italiei."
15 - Oricum să fie, replică regele, punînd o mînă în şold,
eu nu voi da înapoi vis-a-vis de Austria; şi chiar de-oi fi
părăsit de ajutorul Franţiei, voi ţinea lupta singur, cu armata
mea. Poporul sard e brav şi deprins cu războiul. Am astăzi o
sută de mii de ostaşi, şi, de va fi nevoie, alţi o sută de mii vor
20 alerga la un semn al meu, ca să ieie rînd sub steagul patriei.
Rostind aceste cuvinte, figura lui Victor Emanoil se
luminase de acea sublimă flacără a entuziasmului ce inspiră
sufletelor viteze simţirea amorului de patrie. În acel moment
geniul său părea că pătrunde misterele viitorului şi a între-
25 vedea realizarea glorioaselor aspirări ale Italiei.
"Sire! zisei în admirarea ce-mi inspira regele, Providenţa
ajută inimelor mari. Cauza Italiei va triumfa, căci întreaga
Italie va răspunde la apelul Maiestăţii Voastre. Naţia ita­
liană ştie acum unde merge, căci ea ştie cine o conduce. In
30 scurtul timp de cînd mă aflu aice, am observat în fizionomia
poporului un aer de convingere şi de hotărîre energică care
îmi probează că oara luptei au sunat. Tot italianul astăzi
pare convins de triumful principiului mîntuitor al indepen­
denţei şi pare gata a reîncepe lupta de la 1848, ca să răzbune
35 pe părintele Maiestăţii Voastre."
- Aşa este şi aşa va fi ! replică regele cu glasul răsunător.
După aceste cuvinte, Victor Emanoil se informă de sta­
rea spiritelor în Ungaria şi în Principate, apoi mă congedie
zicîndu-mi:
40 - Arată complimentele mele afectuoase prinţ ului Cuza
şi spune-i din parte-mi că toate şcoalele civile şi militare din
561
. "'.
, �
[562]
10
.. �
I
'1
regatul meu sînt deschise pentru români, care vor fi primiţi
ca nişte fraţi!
Mă închinai profund şi ieşii entuziasmat de caracterul
eroic al regelui. Cuvintele sale răsunară puternic în mintea
5 mea, ca nişte profeţii de mari evenimente. Ce se va întîmpla
oare în viitor? Dumnezeu singur o ştie! Tot ce se poate pre­
vedea este că de se va începe lupta cu Austria, Piemontul,
condus de Victor Emanoil, va şti a face minuni de vitejie,
spre a răzbuna suvenirul amar al catastrofei de la Novara.
NAPOLEON III
TREI AUDIENŢE LA PALATUL TIUILLERIILOR
1859
1
îndată după sosirea mea în capitala Franţiei (fevruar
15 1859) cerui audienţă de la d. ministru afacerilor străine,
contele Walewski, şi a doua zi mă prezentai la palatul minis­
terial ce se ridică pe malul stîng al Senii. Uşierii mă intro­
duseră într-un mare salon ornat cu tot luxul palaturilor
regale: mobile aurite şi îmbracate cu catifea roşie, perdele
20 lungi de stofă de Lyon cu torsade de fir, bronzuri artistice
aşezate pe cămine de marmură albă, covoare groase împestri­
ţate cu diferite desenuri etc., etc. Iar dintre toate ornamentele
acelui salon de primire cele mai demne de admirare sînt
portretele împăratului Napoleon şi al împărătesei Eugenia,
25 lucrate de celebrii pictori Winterhalter şi Diubiuf; tablouri
minunate în privirea artei şi a semănării! Ele au totodată
meritul de a reprezenta, unul, maiestatea imperială îmblîn­
zită prin espresia de bunătate a figurii lui Napoleon, şi
celalalt, prestigiului împărătesc strălucind de tot farmecul
30 frumuseţei încoronate.
Un uşier veni să-mi anunţe că Exelenţa sa d-nul ministru
mă aştepta în cabinetul său. Intrai dar în acel sanctuar atît de
important unde astăzi se înoadă şi se desnoadă firurile încîlcite
ale politicei europene şi mă găsii în faţa contelui Walewski.
35 Exelenţa sa mă primi cu multă amabilitate şi se puse a
ceti scrisoarea ce-i adusesem de la Prinţul Cuza; apoi îmi zise:
- Simţimentele de abnegare a Domnului român merită
toată lauda, însă ele nu pot simplifica chestia Principatelor.
--------------------�--------------------�
[563]
Este de netăgăduit că actul alegerii sale, săvîrşit de români,
e de natură a recomenda patriotismul lor, dar totodată el e
şi de natură a produce grele complicări în politica Orientului.
Ştiţi prea bine, domnul meu, cîte dificultăţi au avut a întîm-
5 pina guvernul Maiestăţii Sale Impăratului în sînul Congre­
sului din Paris, prin urmare vă este negreşit cunoscut că
Turcia şi Austria sînt împrotivitoare Unirii Principatelor,
că Englitera sprijină sistematic politica Turciei, că Prusia
nu are nici un interes de a fi favorabilă dorinţei românilor;
10 cît pentru Rusia, cred că nu mai aveţi nici o îndoială despre
caracterul politicei sale în privirea d-voastre.
- Aşa este, domnule conte, răspunsei; însă oricît de
mari împrotiviri poate găsi chestia românilor în unele cabi­
nete ale Europei, noi nu perdem curajul, încît vom fi siguri
15 că Exelenţa voastră va susţinea interesele noastre în conferin­
ţele ce au a se deschide în curînd, precum le-au susţinut şi
în Congresul trecut.
- Dar ce poate face Franţia singură în contra Turciei,
Austriei, Engliterii şi celorlalte puteri?
20 - Franţia, domnule conte, e mai puternică astăzi decît
poate se crede însaşi. Ea poate arunca în cumpăna politicei
europene o greutate nemăsurată, numele lui Napoleon.
- Aşa este; însă mărturiseşte, domnul meu, că actul
alegerii colonelului Cuza este cam abătut din calea Convenţiei.
25 - Mărturisesc ori ce veţi voi, domnule ministru, Încît
voi fi încredinţat de sprijinul Exelenţii voastre... Acel
act, deşi considerat ca rebel Convenţiei, are avantajul de
a ne deschide calea Unirii, prevăzută de însa şi Convenţie,
şi dar noi credem că am făcut un act conform cu spiritul
30 ei şi chiar cu politica Franţiei, Credinţa noastră nestrămutată
este că Franţia nu ne va părăsi, căci ea nu va voi a lăsa
neîndeplinit dorul de renaştere al unui popor întreg, un popor
de viţă latină ce se rudeşte cu marele popor francez.
- Nu perdeţi din vedere că Franţia e singură.
35 - Singură, însă în capul celorlalte Puteri. Dacă ea va
recunoaşte actul alegerii Prinţului Cuza, Europa va imita
marinimia sa.
Contele Walewski începu a rîde şi observă că popoarele
tinere nu se îndoiesc de nimică.
40 - Ferice de dînsele, răspunsei, căci izvorul faptelor mari
este credinţa!
563
[564]
După o scurtă tăcere contele mă întrebă, cătînd drept
în ochii mei, dacă este adevărat că ambele Principate doresc
deopotrivă unirea lor într-un singur stat?
- Adevărat - răspunsei în deplină convingere.
5 - Adevărat e că alegerea Domnitorului atît în Moldova
cît şi în Valachia au rezultat din voinţa unanimă a Camerilor,
iar nu din vreo înrîurire ocultă, exercitată asupra deputaţi­
lor?
- Adevărat!
10 - însă precît ştiu, în timpul alegerii erau mai mulţi
pretendenţi la tron.
- Acei pretendenţi au cercat a se pune în iveală, dar ei
nu reprezentau decît ambiţia lor personală, şi naţia era sătulă,
dezgustată chiar de asemene ambiţii egoiste. Ea aspira la
15 încoronarea unui principiu mîntuitor, iar nu la simpla înal­
ţare a unui om. De aceea, cînd au sunat ora alegerii, toţi
deputaţii au fost animaţi de adevăratul patriotism şi s-au
arătat demni de mandatul lor.
- Domnul actual era şeful unui partid politic pănă a nu
20 fi ales?
- Nicidecum; el era simplu soldat în rangurile partidului
naţional, ca noi toţi.
- Şi credeţi că reprezintă în conştiinţă principiul pentru
care v-aţi luptat cu atîta energie? Credeţi că va respecta
25 Convenţia?
- O credem.
Contele se puse a gîndi. Eu îl priveam cu luare-aminte,
cercînd a gîei impresia produsă de răspunsurile mele, însă
nu putui descoperi nimica.
30 - Domnule conte, zisei sculîndu-rnă de pe scaun, daţi-mi
voie a vă adresa o întrebare: în urma convorbirii ce am avut
onorul a ţinea cu Exelenţa voastră, putem noi, românii, avea
sperare în sprijinul Ei pentru actul alegerii săvîrşite în Prin­
cipate?
35 - Aceasta, respunse contele zîmbind, atîrnă de la împă-
ratul.
- Prea bine: putea-voi dar să am onorul de a vedea pe
Maiestatea Sa?
- Aveţi vreo scrisoare pentru Ea?
40 - Am şi scrisoare din partea Domnului Cuza şi însărcinare
de a prezenta verbal omagele sale respectuoase.
[565]
- E greu de a fi prezentat împăratului în zilele aceste,
îmi observă contele, căci Maiestatea Sa e foarte ocupată, şi
nu cred să fii primit înainte de 15 zile.
- Voi aştepta pănă cînd Maiestatea Sa va putea dispune
5 de cîteva minute în favoarea mea; tot ce vă rog însă, d-le
ministru, este să aveţi bunatate de a spune împăratului că
sînt venit înadins cu o misie pentru Maiestatea Sa.
- Bucuros. Chiar astăzi l-oi informa despre sosirea d-voas­
tre. A revedere, domnul meu.
10 Ieşind din cabinetul ministrului, mă simţii cuprins de
o tainică grijă. Cu cît îmi repetam convorbirea mea cu contele
Walewski, mi se părea că adevăratul caracter al ei nu era
încurăjător. Ministrul se arătase în adevăr foarte amabil,
însă nu mai puţin diplomat cu mine, căci se feri se de a se
15 lega prin vreo promitere cît de mică. Totul atîrnă de la
împăratul! îmi zise el drept concluzie. .. Fie. Mai bine să
ai a face cu Dumnezeu decît cu sfinţii, spune românul în
înţelepciunea sa; însă cînd oare va sosi ziua acea fericită
în care voi putea aborda geniul încoronat care ţine soarta
20 noastră în mînile sale? ..
Mă dusei să fac o primblare la Bois de Boulogne pentru
ca să-mi alin neastîmpărul şi mă întorsei la otel pe la cinci
oare. Portarul îmi dete un plic în care găsii următorul bilet:
"M aiestatea Sa împăratul va primi în audienţă particulară
25 pe d. Alecsandri mîni, la unsprezece oare.
DUCA DE BASSANO."
II
La ora indicată mă prezent ai la poarta pavilionului din
mijloc a palatului Tuilleriilor, numit Pavilionul Orologiului.
30 Sub peristil se aflau cîţiva Cent-gardes în uniforma lor
strălucitoare, precum şi mai mulţi uşieri, care purtau lanţuri
de argint pe deasupra fracelor negre. Unul din aceştia, aflînd
că aveam o audienţă la împăratul, mă introduse îndată în
salonul adiutanţilor, Aici mă întîmpină un şambelan care,
35 cetind cartea mea de vizită, mă invită să intru în alt salon
cu ferestre mari deschise pe grădina Tiuilleriilor. Acest salon
are o însemnătate glorioasă, fiind sanctuarul stindardelor guar­
dei împărăteşti.
565
. ,
, .�
[566]
De-abie mă aşezasem pe o canape îmbracată cu covor de
Gobelini şi auzii sunînd într-o cameră laterală un timbru
argintiu; şambelanul deschise îndată o uşă mare de lemn de
mahon şi în curînd veni să mă cheme în numele împăratului.
5 Inima-mi începu a bate de o mare uimire ... Trecui prin
două saloane mici şi mă găsii în prezenţa lui Napoleon.
Maiestatea Sa făcu doi paşi spre mine, în vreme ce mă
inchinam, si zise cu bunătate:
- Dom�ule A ... am aflat cu mulţămire sosirea d-tale
10 în Paris. Cred că-mi aduci veşti bune din Principate.
Glasul plin de blîndeţă, zîmbetul încurăjător, căutătura
binevoitoare, care împreunară cuvintele împăratului, alinară
pe loc neastîmpărul inimii mele. Ca prin un efect magic ideile
mele luară un zbor mai liber şi mai înalt în atmosfera impe-
15 rială în care mă găseam, şi cauza patriei mele, încredinţată
mie, se prezentă atunci înaintea ochilor mei în toată mări­
mea sa.
Împăratul luă din mînele mele scrisoarea autografă a
Prinţului Cuza, se puse pe un jilţ de marochin aproape de
20 biurou şi îmi făcu semn să şed pe un scaun alăture.
In vreme ce Maiestatea Sa cetea scrisoarea domnească, eu
examinam cu o curiozitate nesăţioasă trăsăturile acestei fi­
guri măreţe care răspîndeşte o lumină atît de glorioasă în
istoria secolului nostru. Napoleon e de stat mijlociu; părul
25 său începe a cărunţi; tipul obrazului nu samănă cu acel al
mosului său Napoleon 1, însă are un caracter de energie
însoţită cu o blîndeţă fărmecătoare. Fruntea e nobilă; ochii
albaştri au o espresie adîncă şi visătoare ; graiul e simpatic,
convingător, şi îndulcit prin efectul unei zîmbiri amicale care
30 atrage inimile.
Toate persoanele ce trăiesc în contact cu împăratul sînt
subjugate de neîncetata bunătate a sufletului său şi îl ado­
rează mai mult decît pe un om încoronat, îl adorează ca pe
un binefăcător, ca pe un părinte. Generozitatea sa nu are
35 margini; ea se manifestează la toate cazurile a tît în fa vorul
amicilor dinastiei napoleoniane, cît şi în ajutorul străinilor.
Cabinetul împăratului e simplu mobilat; păreţii sînt aco­
periţi cu hărţi geografice şi cu portrete de familie. Între
fereşti, pe o consolă de marmură, este bustul lui Napoleon 1,
40 iar pe camină bustul reginei Hortensia, mama împăratului
actual.
5p6
I
-'
[567]
r
I
......
Sfîrşind cetirea scrisorii domneşti, împăratul se întoarse
spre mine cu un aer de satisfacere şi zise:
- Simt o mare simpatie pentru naţia română şi pentru
Domnul Cuza, şi văd cu mulţămire că nu m-arn înşelat cînd
5 am judecat cauza Principatelor demnă de sprijinul Franţiei.
Actul patriotic ce aţi desăvîrşit de curînd prin înalţarea
unui singur om pe ambele tronuri a Moldovei şi a Valachiei,
tactul politic ce aţi probat săvîrşindu-l îmi dau încredere
că meritaţi viitorul la care aspiraţi. Nu-mi rămîne decît a
10 vă felicita şi a vă asigura că ajutorul Franţiei, că simpatiile
mele nu vor lipsi pe calea înţeleaptă ce aţi apucat.
La aceste cuvinte atît de măgulitoare mă simţii pătruns
de o adîncă uimire şi răspunsei:
- Sire! Cuvintele binevoitoare a Maiestăţii Voastre sînt
15 de natură a insufla mîndrie sufletelor române. Nu zic a mări
re cunoştinţa lor, căci românii au un cult entuziast pentru
numele Maiestăţii Voastre. În ţara mea, de la mic pănă la
mare, toţi binecuvintează pe împăratul Franţiei ca pe geniul
mîntuitor al României; şi chiar în ora cînd s-au săvîrşit actul
20 alegerii Domnului, o presimţire puternică îndemna pe repre­
zentanţii Naţiei a îndeplini cu toată încrederea acel act,
ca unul ce le părea şi conform dorinţei Maiestăţii Voastre şi
avantajos interesurilor româneşti.
Impăratul zîmbi cu multă bunătate la acest răspuns,
25 aprinse o ţigaretă şi replică:
- Cunosc simţirile românilor pentru naţia franceză, căci
afară de chestia politică ce au contribuit a dezvolta acele
simţiri, există şi o legătură de familie între ambele naţii.
Sînteţi de viţă latină, şi mulţi din d-voastră, chiar prinţul
30 Cuza, mi se pare, v-aţi făcut studiile în Paris?
- Adevărat, Sire; conformitatea de caracter, de gusturi
şi de idei cu francejii ne îndeamnă a veni de preferinţă în
sînul Franţiei pentru ca să primim lumina civilizaţiei. Prinţul
Cuza au fost unul din cei întăi tineri români care au studiat
35 în universităţile Parisului.
- Ce vîrstă are prinţul?
- Patruzeci de ani, Sire.
- Pări' a nu fi ales Domn, era colonel?
- Dar, Sire!. .. Şi acum că au ajuns la cea mai înaltă
40 poziţie în patria sa, ambiţia sufletului său este de a fi în Orient
cel întăi locotenent al Maiestăţii Voastre.
567
[568]
li
l'
I i
\ I
, I
I I �
1,
"
I
I
.1
- Care este starea actuală a Principatelor în privirea
administraţiei, a finanţelor şi a puterii armate?
- Sire! Principatele se află într-o deplină dezorganizare
administrativă în urma deosebitelor guverne provizoare ce
5 s-au succedat în timp de doi ani; finanţele sînt reduse la zero,
şi armata regulată, compusă de 10. 000 oameni, este rău
organizată, căci ea se resimte de regimul vechi, şi rău armată,
căci nu are decît puşti şi săbii vechi aduse din Rusia.
- Cum? N-aveţi fonderii de tunuri, fabrici de capsule şi
10 depraf?
- N-avem nimică, Sire; ne găsim săraci de toate, şi de
arme bune, şi de ofiţeri cu experienţă. Singura noastră spe­
rare se rază mă în generozitatea Maiestăţii Voastre. Am dori
să aducem din Franţia ofiţeri instructori pentru toate ramu-
15 rile artei militare şi să introducem în oastea română admini­
straţia, disciplina şi mai cu samă acel spirit militar care face
din armata franceză o armată de eroi.
- Prea bine, răspunse împăratul; aprobez dorinţa ro­
mânilor şi le dăruiesc 10. 000 de puşti cu capsule. Totodată
20 le promit a trămite ofiţeri instructori de toată arma, precum
şi oameni speciali pentru înfiinţarea fonderiilor şi fabricelor
trebuitoare oastei.
Mărturisesc că auzind această făgăduinţă neaşteptată,
nu găsii cuvinte ca să esprim în deplin simţirea recunoştinţii
25 mele. Uimit, mă închinai în tăcere.
- Aveti ceva artilerie? mă întrebă iar Maiestatea Sa.
- Am avut, Sire, vreo cîteva tunuri păn' a nu se aprinde
războiul Orientului; însă cînd s-au retras ruşii din Principate,
ei au ridicat mica noastră artilerie cu a lor. Pe urmă austriecii,
30 ocupînd Principatele, au găsit prilej a vinde guvernelor de
atunce cîteva tunuri vechi precum şi o sumă de săbii de pe
timpul Mariei Tereze.
Napoleon începu a rîde şi adaogă:
- V-as da si două baterii de artilerie dacă ar fi înlesnire
35 de a le transporta în Principate.
- Sire, răspunsei, guvernul Maiestăţii Voastre nu va avea
nici o supărare întru aceasta; eu insumi mă însărcinez
cu transportul armelor.
- Prea bine; ocupă-te deocamdată cu espediţia acelor
40 10. 000 de puşti şi a muniţiilor lor; eu voi da instrucţiile
568
[569]
r
necesare ministerului meu de război. Cît pentru artilerie, vom
aviza mai pe urmă.
împăratul luă condeiul şi făcu un semn pe o coală de hîrtie;
a poi urmă întrebările sale:
5 - Mi-ai spus că finanţele d-voastre sînt în proastă stare.
N-aţi gîndit a face un împrumut în străinătate?
- Sire, păn' a nu pleca din ţară, ministrul elabora un
proiect de împrumut de 6. 000. 000 fr. cu gînd de a-l supune
Camerilor; şi prinţul Cuza m-au însărcinat a cerceta dacă
10 un asemenea împrumut s-ar putea efectua aice.
- 6.000.000 numai? Nu cred să poată ajunge o ase mine
sumă la nevoile unei naţii care voieşte a renaşte şi a se organiza.
Care sînt garanţiile ce aţi înfăţişa pentru asigurarea împru­
mutului?
15 - Avem, Sire, mai multe venituri mari ale statului, pre-
cum vămile, ocnele, exportaţia grînelor etc., care sînt în stare
a garanta un împrumut mult mai important.
- De este aşa, hotărîţi-vă mai bine a contracta un îm­
prumut de 12. 000. 000 franci, şi Încît priveşte înlesnirea
20 efectuării sale, voi vorbi eu însumi cu unul din cei mai mari
bancheri din Paris, cu Pereire; Însă nu uita a scrie îndată
Prinţului Cuza ca să-ţi trămită o împuternicire legalizată
pentru a putea începe asemine negociare, precum şi titlurile
garanţiei împrumutului.
25 - Sire, răspunsei închinîndu-mă, voi urma Întocmai povă-
ţuirilor Maiestăţii Voastre.
Napoleon mai făcu un semn pe coala de hîrtie, aprinse
o a doua ţigaretă şi zise:
- Mi-ai spus iară că armata română se suie numai la
30 10.000 de oameni. Pentru ce acest mic număr de soldaţi într-o
populaţie de 4. 000. OOO?
- Pentru că pănă acum am fost strîns legaţi în faşele
Regulamentului organic; cu toate aceste însă, noi am găsit
chipul de a mări puterea noastră armată prin înfiinţarea de
35 deosebite corpuri neregulate, precum dorobanţi, plăieşi, gră­
niceri, a căror număr se suie la 15. 000; încît socotind unii
cu alţii, avem 25.000 de oameni purtători de arme.
- Bun soldat e românul? întrebă împăratul.
- Precît îmi este iertat a judeca asemine chestie în
40 neştiinţa mea de artă militară, eu considerez, Sire, soldatul
român ca pe unul din cei mai buni din Europa, căci este dis-
569
.. .
[570]
ciplinat prin însaşi natura sa, deprins cu toate greutăţile
vieţii, cu foamea, cu osteneala, cu căldura, cu gerul, şi are
o aplecare la soldăţie. In vremea cînd ruşii au organizat cel
întăi batalion românesc, ei se minunară astfel de lesnirea
5 tinerilor recruţi a deprinde mînuirea armelor, cît îi numeau
jranzuski, adică francezi. Ceea ce le lipseşte ostaşilor români
este o organizare înţeleaptă, o instrucţie militară care să
deştepte în sufletul lor acel simţ de demnitate personală, acel
amor fanatic al steagului carele insuflă inimele militarilor
10 francezi şi îi îndeamnă a face minuni de vitejie.
Impăratul mă asculta cu luare-aminte. Mă oprii din
zborul entuziasmului ce mă apucase în privirea soldaţilor
români şi a armiei franceze, căci aş fi putut vorbi o aoră
întreagă, asupra acestui sujet.
15 - Văd cu plăcere, observă Maiestatea Sa, că ai o sinceră
admirare pentru armia mea.
- Sire, admirarea mea pentru dînsa este aşa de adîncă,
că în ochii mei armata este partea cea mai nobilă a naţiei,
adevărata cavalerime din secolul nostru, căci religia sa e
20 întemeiată pe cele mai sublime simţiri: onor, bărbăţie, glorie
şi abnegare!
Napoleon făcu semn de aprobare şi, sculîndu-se de lîngă
biurou, mă invită a mă apropia de-o mare chartă geografică
întinsă pe păretele din faţa ferestrelor.
25 - Vină, îmi zise Maiestatea Sa, de-mi arată configurarea
provinciilor ocupate de români.
Atunci în vreme de un pat rar de oară debitai un curs
întreg de geografie românească, arătînd cu degetul mai întăi
Principatele Unite, apoi Banatul, Transilvania, Bucovina
30 şi Basarabia ce le încunjoară, apoi satele româneşti răspîndite
pe malul drept al Dunării, vorbind de omogeneitatea popo­
rului ce locuieşte aceste părţi ale Orientului, de rodirea pă­
mîntului, de desimea pădurilor, de bogăţia minelor, de tăria
Carpaţilor ca punct strategic, de mulţimea rîurilor etc., şi
35 sfîrşii, zicînd cu un entuziasm bine simţit:
- Vedeţi, Sire, cît e de întinsă adevărata Românie, şi
ce Regat important ar constitui cu a sale 9.000.000 de români,
dacă Providenţa ar realiza visul şi aspirările lor. Pus de o
mînă puternică în cumpăna politicei moderne, el ar hotărî
40 pentru totdeauna soluţia atît de grea a chestiei Orientului.
împăratul ţinti ochii săi pătrunzători asupra mea; apoi
[571]
T
I
schimbînd şirul convorbirii mă întrebă de am a pleca în curînd
la Londra?
- Cît mai în curînd, Sire, răspunsei; căci afară de misia
mea în Englitera, am însărcinare a merge şi la Turin.
5 - Te îndemn dar, zise Maiestatea Sa, a nu întîrzia nicide-
cum călătoria d-tale la Londra, căci acolo este adevăratul
cîmp a misiei d-tale. Aice ai găsit calea uşoară fiind politica
mea favorabilă chestiei Principatelor; însă la Londra vei
găsi oarecare prevenţii în contra alegerii Domnului ce e
10 considerată ca o calcare a Convenţiei şi poate chiar ca un
act de premeditare în contra integrităţii imperiului otoman.
Misia d-tale e delicată şi grea, însă nu perde curajul. Mergi,
păn' a nu pleca, de te sfătuieşte cu contele Walewski, şi cînd
vei ajunge la Londra, du-te de vezi pe ambasadorul meu,
15 Duca de Malakof, care îţi va da bune povăţuiri.
- Sire, răspunsei pătruns de atîta bunătate, mă aştept
la mari greutăţi de înfruntat în Englitera, şi chiar poate la o
tristă neizbîndă în negocierile mele, dar bunătatea ce mi-au
arătat Maiestatea Voastră îmi dă curajul a aborda orice
20 lupte, orice împrotiviri.
Napoleon îmi făcu onorul neaşteptat de a-mi da mîna,
congediindu-mă, şi replică:
- Cum te-i întoarce din En�litera, să vii la Tiuillerii.
Mă închinai cu recunoştinţă. Impăratul adăogi:
25 - Scrie Prinţului Cuza că are toată simpatia mea, şi
arată compatrioţilor d-tale deplina mea satisfacere pentru
actul politic ce au desăvîrşit cu patriotism, curaj şi spirit.
- Sire, replicai cu glasul cam tremurător, deie-mi voie
Maiestatea Voastră a depune la picioarele Sale mulţămirile
30 românilor pentru aceste cuvinte atît de încurăjătoare şi
totodată a-i espune nedumerirea critică în care ei se găsesc.
Napoleon îmi făcu semn de a vorbi liber:
- Sire! Sîntem un popor tînăr, fără nici o ispită de
viaţă politică, şi dar precum am fost luminaţi de un instinct
35 providenţial a face un act ce au atras laudele Maiestăţii
Voastre, am putea comite şi greşeli. Fie generoasă Maies­
tatea Voastră şi binevoiască a ne arăta calea ce trebuie să
urmăm. Noi în ora de faţă ne găsim în exaltarea izbîndei.
Am făcut un pas mare, care ne mîndreşte şi ne împinge a
40 păşi tot înainte. Trebuie oare să cedăm acestei porniri en­
tuziaste proclamînd Unirea definitivă a Principatelor? Cu
Sil
� '" .
.. .�
[572]
ii
li
un singur cuvînt, cu un semn, Maies. Voastră ne va conduce
cît de departe sau ne va opri pe loc.
- Nu, răspunse împăratul; nu se cuvine acum deodată
să faceţi un al doile pas, căci însaşi Franţia, deşi vă este
5 favorabilă, nu v-ar putea apăra în contra acuzării de calcare
a Convenţiei. Această Convenţie este un act oficial european,
subsemnat de şepte puteri; el trebuie respectat! în alegerea
Domnului, românii au avut spiritul de a profita de o lacună
ce există în Convenţie, nefiind prevăzut cazul numirii acelu-
10 iaşi Domn în Principate; însă prin proclamarea intempestivă
a Unirii aţi răsturna deodată tot lucrul Congresului de Paris,
şi atunce chiar au însumi nu aş mai putea să vă ţin parte.
Ceea ce se cuvine să faceţi acum este să aşteptaţi în linişte
viitoarele Conferinţe şi să vă ocupaţi cu seriozitate de reor-
15 ganizarea administrativă, financiară şi militară a Principa­
telor. Cătaţi a vă recomanda Europei prin înţelepciunea refor­
melor din lăuntru, precum v-aţi recomandat prin patriotismul
de care aţi dat dovadă, şi vă pregătiţi nu a silui evenementele,
ci a profita de cursul lor.
20 - Sire, întrebai, Majestatea Voastră îmi permite de a
scrie aceste Prinţului Cuza?
- Negreşit, răspunse împăratul, şi-i veţi adăogi că îl
sfătuiesc să păstreze ordinul cel mai deplin în Principate!
Pe urmă congediîndu-mă cu o zîmbire binevoitoare îmi zise:
25 - A revedere după întoarcerea d-tale din Englitera.
Mă închinai respectuos şi ieşii din cabinetul împărătesc,
încîntat şi transportat de graţiozitatea cu care Maiestatea
Sa mă tratase timp de o oră. Salonul de alăture era plin de
persoane în cravate albe care aşteptau audienţe de la împă-
30 ratul. re salutarăm cu toţii, şi în sfîrşit alergai la fratele meu
:pentru ca să-I însărcinez cu operaţia transportării armelor.
In nime altul nu mă puteam încrede mai bine pentru o asemine
misie delicată, care reclama o inteligenţă vie şi unită cu o
mare discreţie.
35 � A doua zi vizitai pe contele Walewski după ordinul
Impăratului. Exelenţa sa mă povăţui de a fi foarte restrîns
în vorbă cu oamenii de stat ai Engliterii şi de a susţinea ale­
gerea prin argumente doveditoare de respectul românilor
pentru Convenţie şi de a lor credinţă cătră suzeranitatea
40 înaltei Porţi; apoi mă asigură că Duca de Malakoff va fi
înştiinţat prin telegraf de sosirea mea la Londra.
5i2
----�-------''------------------
[573]
Aşadar plecai din Paris sara la opt ore, după ce mai
Întăi am scris Printului Cuza toate detailurile audientii mele la
Împăratul şi după ce am stenografiat toate cuvintel� Împăra­
tului Napoleon, pentru ca să cunoască mai tîrziu românii
5 cît de generos şi de afectuos au fost pentru noi K apoleon III.
III
La Întoarcerea mea din Englitera! unde mISIa mea avu
o reuşită satisfăcătoare, cerui audienţă şi mă prezentai îndată
la palatul Tiuilleriilor după ordinul ce primisem de la Irnpă-
10 ratul. Napoleon se găsea în cabinetul său împreună cu mare­
şalul Vaillant, ministrul de război, şi mă primi cu bunatatea
sa obicinuită, mă onoră cu darea sa de mînă si mă invită să
ieu un scaun; apoi, adresîndu-se cătră băt'rînul mareşal,
îi zise:
15 - Domnule ministru, vei şti că am dăruit zece mii de
puşti- cu muniţiile lor armatei române. Vei da ordinele nece­
sare, pentru de a le ţinea gata la dispoziţia domnului A. care
se însărcinează cu transportul lor. Totodată vei alege un
număr de ofiţeri instructori de toată arma, cu destinare
20 pentru ei de a merge în Principate îndată ce va veni cererea
oficială de la guvernul Prinţului Cuza.
Maresalul întrebă dacă nu ar fi necesar de a se trămite
şi un ofiţer superior cu cunoştinţi de înaltă strategie? Apoi,
adresîndu-se de-a dreptul la mine, îmi zise:
25 - Aveţi în ţară oameni capabili de a purta comanda unei
armate întregi şi de a pune Principatele în stare de apărare
la caz de nevoie?
- Avem, răspunsei, puţini tineri care au făcut studii
militare, dar cărora le lipseşte practica, experienţa.
30 - Nu e destul, replică mareşalul. Precît Înţeleg, aveţi
elemente de buni şefi de batalioane cel mult, iar nu încă de
ofiţeri superiori, de generali.
- Pe cine socotiti, domnule ministru, să însărcinăm cu
asemine misie? Într�bă Împăratul. �
35 Mareşalul stătu pe gînduri, iar Impăratul îmi făcu În-
trebare dacă cunoşteam vreunul din ofiţerii superiori care
1 Detailurile misiei mele la Londra se vor publica mai tîrziu [V.A.].
2 Acele 10.000 de puşte se găsesc În arsenalul din Bucureşti [V.A.].
573
. ,
.. �
[574]
ar primi să mearga in Principate? .. Numii pe generalul
Rose, unul din cei mai bravi şi mai tineri militari, ajunşi
la un grad aşa de nalt prin meritele lor.
- Rose? replică Maiestatea Sa zîmbind, îmi trebuieşte
5 mie; nu pot să vi-I dau.
- Rose? adaogă mareşalul, bravo! Văd că ştiţi a alege,
însă Rose e necesar armatei franceze. Sire! Mă voi ocupa În­
sumi a găsi un ofiţer capabil pentru Principate şi voi raporta
îndată Maiestăţii Voastre.
10 Mareşalul se sculă, adunînd într-un mare portofoliu mai
multe hîrtii de pe biurou. Împăratul zise:
- Prea bine! Domnul A. " se va adresa de acum de-a
dreptul cătră d-voastră atît pentru arme cît şi pentru ofiţeri
instructori.
15 - Sire! îndrăznii atunci a zice; deie-mi voie Maiestatea
Voastră a cere o nouă graţie în favoarea organizării armatei
noastre.
- Care? întrebă Napoleon.
- Învoirea Maiestăţii Voastre de a se primi studenţi
20 români în şco alele militare de la Saumur şi de la Metz, precum
şi la şcoala politehnică şi a statului maior.
La această propunere cam îndrăzneaţă mareşalul se În­
toarse răpede spre mine, voind negreşit să facă o observare;
însă Impăratul nu-i dete timp, căci îmi acordă cererea cu
25 generozitate, zicînd ministrului ca să ieie notă de dînsa.
Bătrînul mare şal se închină şi ieşi din cabinet; atunci Napo­
leon se apropie de camină, îşi aprinse o ţigaretă şi mă întrebă
care au fost rezultatul misiei mele la Londra?
Mă grăbii a face în scurt istoricul audienţei mele la lordul
30 Malmersbury, ministrul Foring-Oficiului, şi adăogai:
- Sire! Am buna sperare că Englitera va fi de opinia
Maiestăţii Voastre în chestia Principatelor.
Napoleon mă ascultă cu atenţie şi curiozitate, apoi bine­
voi a mă felicita de rezultatul fericit ce obţinusem şi zise:
35 - Încît Franţia şi Englitera vor fi în acord, orice chestie
e sigură de a triumfa.
După aceste cuvinte memorabile, M. Sa mă întrebă dacă
în timp cît m-am găsit la Londra am observat vreun simptom
de îngrijire în privirea complicărilor politice dintre Austria
40 şi Italia?
, 574
r
[575]
- Mai toate persoanele ce am cunoscut în Englitera
răspunsei, mi-au părut preocupate de iminenţa unui război
austro-italian. Mi s-au făcut pretudindene întrebare dacă în
caz de agresie din partea Austriei, Franţia ar merge în aju-
5 torul Piemont ului ; însă m-am ferit, Sire, de a emite vreo
opinie personală în această chestie importantă.
- Ai văzut pe lord Palmerston?
- Nu, Sire, căci era absent din Londra; însă am făcut
vizită lorzilor Clarendon şi John Russel.
10 - Care e opinia lor asupra cauzei d-voastre?
- I-am lăsat în cele mai bune dispoziţii pentru noi.
Napoleon sună un timbru de argint. Şambelanul de ser­
viciu intră şi primi ordin de a trămite să cheme la Tiuillerii
pe contele Walewski. Pe urmă Maiestatea Sa, aşezîndu-se
15 lîngă biurou mă întrebă dacă cunoşteam armia austriacă? ..
etc .
1
....................................................
în sfîrşit, împăratul se informă despre rămăşiţele arheo­
logice a romanilor în ţările noastre precum: monumente,
20 medalii, inscripţii, urme de lagăre etc. şi aducînd conversaţia
asupra limbei noastre, mă invită să scriu o frază românească
pe o coală de hîrtie, pentru ca să poată judeca despre latini­
tatea ei.
- Iată, Sire, am zis, două versuri dintr-un cîntec popular
25 păstrat în România de pe timpul unchiului Maiestăţii Voastre,
Napoleon 1, - şi am scris:
Bună parte nu-i departe
Vine să ne dea dreptate!
împăratul cunoştea acest cîntec, căci la 1855 răposatul
30 Ioan Voinescu, unul din exila ţii de la 1848, Iuindu-l de la
mine, îl comunicase împreună cu traducerea lui biblioteca­
rului împărătesei Eugenia. Maiestatea Sa părea a se interesa
mult la acel glas departat din fundul Carpaţilor, care celebra
legenda napoleoniană.
35 Această a doua audienţă ţinu o jumătate de oră, în care
m-am convins şi mai mult de simţirile, pot zice, părinteşti
ale împăratului pentru români; apoi congediîndu-mă, Maies.
Sa îmi zise cu multă bunătate:
1 Punctele în textul lui Alecsandri din Convorbiri literare.
575
[576]
- Ştiu că ai să pleci în curînd la Turin. Observează, cît
vei fi în Piemont, starea spiritelor, şi cînd te-i întoarce la
Paris, vină iar la Tiuillerii ca să-mi comunici observările
d-tale.
5 Mă închinai respectuos şi, întors la otel, îmi făcui pregă-
tirile de plecare în Italia.
IV
După săvîrşirea misiei mele în capitala Piemontului, ple-
10 cai la Genova. Drumul de fer trece prin acea vale minunată
care se întinde la poalele Alpilor pănă-n Marea Mediterană,
unindu-se cu cîmpiile atît de mănoase a Lombardiei de la
malurile Tesinului pănă la poalele Apeninilor. Acea cale
ferată pune în comunicaţie Turinul şi Genova prin Ale-
15 xandria, oraş întărit cu fortificaţii gigantice şi aşezat la con­
fluentul rîurilor Bormida si Tanaro.
Viaducurile, tunelurile,' podurile aruncate pe torentele
Scrivia si Traversa între Genova si Novi sînt demne de a fi
consider�te ca zidiri romane. '
20 Am vizitat Genova cu mult interes, căci acest oraş păs-
trează încă sigiliul evului mediu. Am admirat palaturile
acele înalte care încununează amfiteatrul portului şi împo­
dobesc stradele Balbi, Nuova, Nuovissima etc.; piaţa Carlo
Felice pe care este clădit teatrul ce poartă acelaşi nume;
25 palatul ducal, vechea reşedinţă a Dogilor; catedrala zidită
în marmură albă şi neagră; primblarea numită Acqua Sole
etc. si mai cu samă am rămas încîntat de acea coloare locală,
de a�el aspect măreţ, ce aminteşte epoca înfloririi şi a puterii
foastei republice genoveze.
30 De aice m-am îmbarcat pe un mic vapor, care m-au
transportat în 12 oare la Niţa, acel caravanserail feeric,
ridicat pe malul Mediteranei pentru pătimaşii bogaţi ce vin
să cumpere în timp de iarnă razele binefăcătoare a soarelui.
De la Niţa, luînd un elegant cupeu înhamat cu cai de poştă,
35 m-am îndreptat spre Marsilia şi am trecut prin vestita şi
poetica vale a Canei, a cărei vegetaţie se compune de mas­
lini, rodii, lauri, portocali şi lămîi.
1 Punctele în textul lui Alecsandri din Convorbiri literare.
576
--------
[577]
r
între Marsilia şi Paris nu m-am oprit decît la A vinion
pentru ca să vizitez pe generalul Rose ce comanda garni­
zoana şi vechiul palat a Papilor, astăzi transformat în cazar­
mie. Generalul mi-au promis că se va ocupa în curînd cu
5 redactarea unui proiect de reorganizare a armatei române,
şi, din parte-mi, nu găsii mai bun chip de a-i mulţămi,
decît repeţindu-i cuvintele măgulitoare ce rostise împăratul
despre dînsul.
Cînd am sosit la Paris, am constatat o mare tulburare
10 în lumea politică. Neînţelegerile dintre Austria şi Piemontul
luaseră de cîteva zile un caracter ameninţător; războiul
părea iminent, căci regimentele austriace se înaintaseră
pănă la hotarele Sardiniei şi se pregăteau a trece Tesinul.
Mă prezentai la Palatul Tiuillerii şi fusei introdus îndată
15 în cabinetul împăratului. M. Sa veni din salonul de alăture
si-mi zise:
, - Domnule A., nu pot să-ţi dau astăzi decît zece minute,
căci prezidez consiliul mareşalilor. Ce veste îmi aduci din
Italia? Cum ai aflat spiritele în Piemont?
20 - Sire! răspunsei; Maiestatea Sa regele Victor Emanoil
e gata de luptă şi contează pe ajutorul Maiestăţii Voastre.
Naţia italiană de la nord e decisă a secunda voinţa regelui.
Ceea ce m-au convins despre hotărîrea poporului este că nu
am văzut ca la 1848 manifestări de un entuziasm teatral,
25 ilustrate cu steaguri, cu eşarpe tricoloare, cu cocarde şi
cîntece patriotice, ci un entuziasm tăcut, adînc, întunecos,
pot zice, ca un cer negru înainte de furtună. Piemontezii
aşteaptă numai un semn pentru ca să păşească înaintea
duşmanului şi ţintesc ochii pe vîrfurile Alpilor ca să zărească
30 stindardul glorios al Franţiei.
- Bine, replică împăratul, îl vor zări în curînd. Eu
plec peste trei zile în Italia. Acum un singur lucru cer numai­
decît de la Prinţul Cuza: menţinerea ordinului celui mai
deplin în Principate pe cît timp va ţinea războiul de peste
35 Alpi.
- Voinţa Maiestăţii Voastre, Sire, va fi împlinită, răs­
punsei închinîndu-mă.
- Voiesc asemine să faci cunoscut românilor că sînt
mulţămit de ei şi că mă voi îngriji totdeauna de soarta
40 lor. Astăzi poziţia politică a Principatelor e asigurată prin
diversele interese ale Puterilor, căci Rusia le va apăra în
577
..
.. ..
[578]
contra Turciei, Englitera şi Austria în contra Rusiei, şi
. Franţia în contra tuturor. Organizaţi-vă în linişte, dezvoltaţi
resursele voastre financiare, agricole şi militare şi aşteptaţi
. , cursul evenimentelor în pace.
, 5. - Vom urma, Sire, instrucţiile Maiest. Voastre.
După această mică, dar importantă convorbire, Napo­
leon se apropie de mine şi mă întrebă zîmbind cu blîndeţă:
- Nu mai ai nimic a-mi cere pentru ţara dumitale?
La această întrebare făcută cu un glas atît de încură-
10 jător, o idee luminoasă îmi trecu prin minte:
- Sire! răspunsei, am două cereri de făcut, însă nu
îndrăznesc ...
- Grăieşte! replică împăratul.
- Cea dintăi, Sire, este ca guvernul Maiestăţii Voastre
15 să admită înfiinţarea în Paris a unei agenţii oficioase a Prin­
cipatelor Unite.
- Şi a doua?
- A doua, Sire, este învoirea Maiestăţii Voastre pentru
franceji ca să poată primi şi purta decoraţiile ordinului ce
20 Prinţul Cuza are de gînd a institui.
Napoleon stătu puţin a se gîndi. Cererea aceasta din
urmă ţintea la nu mai puţin decît la recunoaşterea suvera­
nităţii Principatelor, căci un decret împărătesc, publicat
de vreo doi ani, autoriză pe franceji a primi decoraţii
25 numai de la statele independente şi suverane. Cu toate aceste,
împăratul în marinimia lui se uită la mine cu blîndeţă, îmi
. dete mîna şi răspunse:
- Încuviinţez cererile Prinţului Cuza şi promit să-i
trămit ordinul Legiunii de onoare, îndată ce mă voi întoarce
30 din 1 talia.!
Mă închinai pătruns de recunoştinţă şi făcînd în mine
cele mai sincere urări pentru gloria Franţiei şi pentru pă­
strarea zilelor lui Napoleon.
A treia zi în adevăr asist ai la plecarea împăratului din
35 Paris. Maiestatea Sa în uniformă de general şi, avînd pe
graţioasa împărăteasă la dreapta sa, ieşi din curtea palatului
într-o caleaşcă cu patru cai. Strada de Rivoli era ticsită de
lume care striga cu frenezie:
"Trăiască împăratul! Trăiască împărăteasa!"
40 1 Diverse evenemente au împedecat realizarea acestei prorniteri [V.A.].
578
[579]
Caleaşca înainta în pasul cailor. Unii din privitori, animaţi
de un entuziasm nestăpînit, se suiau pe scara trăsurii ca să
deie mîna cu împăratul şi răcneau:
- Mergi Sire, şi de vei avea nevoie de noi, cheamă-ne;
5 vom alerga cu toţii.
Napoleon zimbea, iar împărăteasa uimită avea ochii
plini de lacrimi.
Astfel plecarea salvatorului Italiei din Paris au avut
caracterul unui adevărat triumf.
10 ........................................••........•. 1
Iată relaţia audienţelor mele la palatul Tiuileriilor, relaţie
din care sînt obligat a omite multe părţi de un mare interes,
dar pe care convenenţile politice actuale nu-mi permit a
le publica. în cursul misiilor mele am găsit pretutindene
15 laude şi simpatii pentru români; pretutindene am primit
cele mai favorabile promiteri. Deie Domnul ca să ştim a
profita şi a ne arăta demni de ele!
în adevăr, un popor necunoscut pănă ieri nu poate să
aibă mai mult noroc! Şi un reprezentant al lui nu poate
20 avea o primire mai onorabilă în palaturile regale, decît
aceea ce am întîmpinat în Franţia şi în Italia, în numele
Naţiei Române!
MISIA MEA LA LONDRA
25
M .. I.REŞALUL PELlSSIER. - LORDUL MALMERSBURY.
1859'
Comunicaţiile între Paris şi Londra se fac astăzi cu o
mare răpegiune. Zece oare sînt de ajuns spre a te transporta
din capitala Franţiei la Calais, de la Calais pe marea la Douvres.
şi de la Douvres cu drumul de fer în capitala Engliterei,
30 Vaporul era plin de călători ce se întorceau din toate unghiu­
rile lumii, iar dintre toţi cel mai interesant în ochii mei era
un ]ohn-Bull scurt, gros, roş la faţă ca o rodie, roş la păr
ca un morcov şi care venea tocmai de la Honcong în prim­
blare. .. O primblare de trei luni de la China prin India 1. .•
35 Fericit roşcovan!
1 Punctele se află în Conv. lit.
2 în Conv. lit. urmează menţiunile: (Estract din istoria misiilO1'
mele politice) (urmare).
579
.. .
[580]
Sosind la Londra am scris îndată lordului Malmersbury,
ministrul afacerilor străine, înştiinţîndu-l că sînt însărcinat
de Prinţul Cuza a-i aduce o scrisoare autografă şi rugîndu-l
să binevoiască a-mi acorda o audienţă. Totodată am trămis
5 şi două bilete lorzilor Clarendon şi J ohn Russel de la care
reclamam favoarea de a fi primit ca trimis extraordinar al
Prinţului. Voiam a cere asemene primire şi de la lordul
Palmerston, însă acest mare personaj lipsea din Londra.
Răspunsurile dorite îmi veniră numai după o săptămînă
10 de lungă aşteptare, timp de care profit ai pentru a face
vizita mea ducelui de Malacoff, ambasadorul Franţiei, şi
pentru a mă primbla ca un simplu turist prin toate părţile
oraşului.
Palatul ambasadei franceze se află lîngă poarta princi-
15 pală a lui Hyde-Parc, pe strada Piccadily. Mă prezent ai a
doua zi după sosirea mea la Londra şi fusei introdus într-un
mare salon-cabinet unde găsii pe duce le de Malacoff. Mare­
şalul Pelissier, al cărui nume s-au ilustrat prin luarea Seva­
stopolului, este un om mic de stat, însă are umeri largi şi
20 zdraveni; părul său e cărunt şi tuns scurt; figura lui energică
exprimă un caracter de bronz. El e tipul militarului francez
ars de soarele Africei şi oţelit de focul războaielor.
Cînd intrai în acel cabinet lung şi spaţios, un cîne de
Terre-Neuve ce şedea culcat lîngă mareşalul, cu capul pe
25 genunchii lui, se sculă, veni spre mine, se ridică pe labele
de dinapoi şi răzemă cele de dinainte pe peptul meu. Dihania
acea neagră era mare cît un urs!
- Nu vă temeţi, d-nule A ... zice duce le răspunzînd sa­
lutării mele.
30 - N-am frică de cîni, d-nule Mareşal, replicai, căci îmi
sînt foarte dragi.
Ca şi cînd ar fi înţeles cuvintele mele, cîinele începu a
se gudura sub desmerdările ce-i făceam, apoi, ascultînd de
poronca stăpînului său, el merse Încet la fereastră şi se
35 puse a privi În H yde- Parc.
După complimentele obicinuite, ilustrul mareşal îmi zise:
- Aţi venit la Londra spre a susţinea evenementele din
Principate? ... Rolul d-voastre e greu şi chiar desplăcut căci
miniştrii reginei sînt foarte preveniţi contra actelor ce aţi desă-
40 vîrşit în Camerele din Iaşi şi din Bucureşti.
t 580
[581]
,,0 ştiu, d-nule Mareşal ; Maiestatea Sa împăratul şi con­
tele Walewski m-au luminat asupra greutăţii misiei mele,
Însă am speranţă că prin ajutorul povăţuirilor ce veţi binevoi
a-mi da, voi reuşi a combate prevenţiile cabinetului englez.
5 - Cu greu! Cauza d-voastre au fost răstălmăcită aici cu
multă dibăcie de ambasadorul Turciei, d-nul Musuri.
- Nu mă îndoiesc de aceasta, căci d. Musuri e fanariot,
şi în toate nenorocirile ţării mele, în toate persecutările ce
au pătimit românii, cei mai neîmpăcaţi agenţi au fost fana-
10 rioţii.
- Se poate, însă nu trebuie să vorbiţi astfel cu miniştrii
engleji. Aici politica de simţimînt nu-şi are loc. Grăiţi-le
pozitiv şi cataţi a le arăta că interesele Engliterii sînt legate
cu chestia actuală a Principatelor; probaţi-le că sînteţi
15 oameni practici şi că voiţi a respecta tractatele ce aveţi cu
Imperiul Otoman, altmintere veţi perde timpul în zadar.
- Vă mulţămesc, d-nule duce, pentru aceste povăţuiri
şi vă încredinţez că voi profita de ele.
Convorbirea mai urmă cîtva timp asupra acestui subiect.
20 apoi îşi luă zborul spre ţărmurile Crîmului unde văzusem
întăia oară pe mareşalul Pelissier, în timpul războiului.
- Aţi fost la Crîm? mă întrebă mareşalul.
- Am fost, după luarea Sevastopolului, şi am găzduit
la colonelul de Vernon în cuartierul general, alăture cu locuinţa
25 Exelenţei Voastre.
- Şi de ce nu v-aţi prezentat mie?
- N-am îndrăznit fiindcă aveam de tovarăş un jurnalist.
- A! Dacă-i aşa ... bine aţi făcut, zise rîzînd mareşalul
Pelissier care nu putea suferi jurnaliştii. El pretindea că un
30 jurnalist indiscret poate să fie pernicios asemenea unui spion
în cursul unei campanii; de aceea cît au comandat asediul
Sevastopolului el dase ordin a nu se primi jurnalişti pe ţăr­
murile Crîmului ocupate de armia franceză.
Luîndu-mi adio de la ducele de Malacoff, mă dusei să
35 fac o primblare în Hyde-Parc.
Acest parc Întins cît o moşie şi verde ca smaraldul era
plin de echipaj uri strălucite cu cîte doi sau patru cai
înhamaţi ii la Daumont, cu cîte unul sau doi lachei purtînd
peruci pudruite; cît pentru birje nu se zărea nici una, căci
40 Hyde-Parcul fiind o primblare aristocrată, birjele sînt oprite
de a intra în el; şi prin urmare cine nu are caleaşca sa pro-
581
.�
, .
[582]
i
I
.,
I
prie se vede silit a mări numărul pietonilor ce se înşiră de-a
lungul aleei Amazoanelor. Spectacol răpitor! Cele mai fru­
moase fiice ale Engliterii pe caii cei mai frumoşi de călărie
trec în zbor ca nişte visuri graţioase. Amazoanele cu obrajii
5 îmbobociţi ca nişte trandafiri, îndeamnă caii cu glasul lor
armonios, iar fugarii înfocaţi de alergare joacă în loc, nechează,
se alintă sub desmerdările mînilor albe, şi bieţii pietoni
stau Într-un extaz destul de comic, în prezenţa acelui vîrtej
fărmecător de graţii, de tinereţă şi de eleganţă.
10 Duminecile în Englitera sînt consacrate religiei; locui-
torii se ocupă cu cetirea Bibliei în sînul familiei; toate
trebile încetează, toate dughenile se închid, toate petrecerile
zgomotoase sînt oprite, încît oraşele, de la cele mai mici pănă
la cele mai mari, devin triste şi nesuferite pentru un străin.
15 Mă agăţai, în cea întăi duminecă după sosirea mea în
Londra, pe un omnibus care mergea la Rişmond,
Rişmond este un rai de verdeaţă! Parcul său e vestit
între cele mai minunate din lume, însă ce mi-au plăcut şi
mai mult decît parcul, este amfiteatrul de culmi coronate
20 cu case de ţară ce se ridică pe malul Tamisiei. Acele case
numite cottage au o arhitectură variată şi elegantă care for­
mează un tablou încîntător. Grădinile lor se coboară pănă
în apă cu buchete de copaci, cu straturi de flori şi cu verzi
covoare de gazon frumos ca o catifea. Mulţime de luntrişoare
25 înguste pluteau pe oglinda Tamisei legănînd copilaşi bălă­
iori şi trandafirii la faţă; altele erau conduse de tinere şi
răpitoare misses, adevărate figuri de keepseak. Spectacol
poetic ce încîntă privirea şi face a crede la realizarea visului
de perfecţie a omenirii! Cine îl vede nu se poate opri ca
.30 să dorească de a trăi şi a muri în acel loc de linişte, în sînul
acelei naturi zîmbitoare!
Petre cui o mare parte a zilei pe malul Tamisei, căci nu
mă puteam despărţi de acea privelişte poetică, şi plecînd la
Londra spre sară, am vizitat în treacăt grădina botanică
35 numită Kew (kiu) , unde sînt de admirat un turn chinezesc
şi mai multe sere de fer şi de cristal. în una din aceste
revăzui vestita plantă tropicală Victoria a căreia frunze sînt
largi şi rotunde ca nişte mari tipsii, precum şi grădinarul
ce se ocupă special de cultura ei.
40 Acest grădinar trăieşte cu planta sa favorită într-o at-
mosferă de treizeci grade de căldură; el o cloceşte cu ochii
582
•
[583]
i
re-- � .
pentru ca să o vadă înflorind, şi cînd planta răspunde .Ia
dorinţa lui, el are mulţămirea de a primi vizita Întregei
populaţii din Londra. Adevărul e că toţi englejii vin să admire
floarea îmbobocită, Însă grădinarul se măguleşte că o mare
5 parte din admirarea compatrioţilor săi este pentru dînsul,
şi astfel el se simte omul cel mai mulţămit din regatul
Britaniei.
La anul 1851, cînd am fost cu fratele meu la cea Întăi
Espoziţie, Victoria se găsea în deplină Înflorire. Fratele meu
10 întrebă pe grădinar dacă planta avea nevoie totdeauna de:
o aşa ferbinte temperatură.
- Oh, yes! răspunse grădinarul cu un aer de profesor
de botanică.
- Şi d-ta trăieşti necontenit în această atmosferă
15 tropicală ?
- Oh, yes!
- le sama, d-nul meu, să nu creşti şi d-ta odată cu planta,
fiind espus la acelaşi regim, şi tot crescînd pe tot anul, să
te trezeşti într-o zi mare cît un urieş.
20 Grădinarul, mic de stat ca Gherniş din baladă, trînti
nişte hohote care produseră un adevărat cutremur în seră,
şi de atunci el spune la toţi vizitatorii că s-au închis la căl­
dură înadins pentru ca să dobîndească proporţii gigantice;
însă, departe de a creşte, sărmanul! nu face decît să scadă,
25 şi de va urma tot astfel cu scăderea, peste cîţiva ani el are
să ajungă a fi piticul cel mai pitic din Englitera.
întorcîndu-mă la Murley-otel, Trafalgar Square, unde
şedeam, prin şirul acel de strade care nu se mai sfîrşesc şi
care poartă numele de Piccadily, Regent-Street, Oxford-
30 Street, Pall-Male etc., găsii un bilet de la secretarullordului
Malmersbury prin care mi se anunţa că voi fi primit de
Exelenţa-Sa d-nul ministru, a doua zi la o oară după ameazi,
însă nu ca o persoană oficială, nefiind încă recunoscută ale­
gerea Domnitorului etc.
35 Acest bilet foarte categoric mă puse pe gînduri şi îmi
dete oarecum cheia politicei engleze în privirea Principatelor.
împăratul Napoleon îmi făcuse onorul de a mă primi ca pe
un ministru, lordul Malmersbury nu voia a-mi recunoaşte
nici un caracter de oficialitate, ci mă reducea la rolul simplu
40 de un trămis particular. Poziţia mea devenise foarte deli­
cată; însă nu era loc de a da îndărăt; trebuia să merg înainte
58�
\
[584]
şi să sacrific amorul propriu personal în interesul cauzei
noastre comune.
în sfîrşit sosi ziua, sună ora întîlnirii mele cu lordul
Malmersbury! Mergînd la Foring-office, secretarul minis-
5 terului mă introduse în cabinetul Exelenţei sale. Mă găsii
în faţă cu un personaj nalt, demn şi sever cărui adresai
următoarele cuvinte:
- Mylord, am fost însărcinat de înălţimea sa Prinţul
Cuza a vă aduce această scrisoare pe care vă rog să o pri-
10 miţi,
Lordul Malmersbury păn-a nu lua scrisoarea îmi observă
că dacă mi-au acordat o audienţă au făcut-o ca pentru o
persoană particulară, iar nu ca pentru o persoană oficială,
fiindcă titlul de Domn nu au fost recunoscut de Puteri colo-
15 nelului Cuza; că prin urmare însa şi scrisoarea ce-i prezen­
tam o primeşte ca de la simplul colonel şi nu ca de la Prinţul
Cuza.
- Binevoiţi, îi răspunsei, a o primi ca de la colonelul
Cuza, scrisă pe tron.
20 - Mă iertaţi, replică lordul, convenienţile diplomatice
nu-mi permit a considera încă pe colonelul Cuza decît ca
simplu colonel, nici a privi această scrisoare decît ca scri­
soarea particulară a unui colonel.
- Fie, zisei; aveţi însă bunătate a o primi pentru ca să
25 nu fiu silit a o duce înapoi la Moldova.
Exelenţa Sa o luă, însă nu o deschise dinaintea mea,
ci o puse într-o cutie, lăsînd un colţ a scrisorii ieşit afară,
şi mă încredinţă că o va ceti mai tîrziu cu toată luarea-aminte.
După această operaţie, mă invită să mă pun pe un scaun şi se
30 aşeză pe jilţul de lîngă biroul său.
Se făcu o scurtă tăcere, după care lordul luă cuvîntul
cu un ton foarte sever şi zise:
- Domnul meu... cele de pe urmă evenemente din
Principate au avut un caracter de neorîndueală şi de despreţ
35 pentru Convenţie care ne-au surprins din partea unui popor
ce invocase protecţia puterilor occidentale. Sub înrîurirea
unui partid violent, voturile Camerilor s-au rătăcit din calea
prescrisă şi au ridicat acelaşi Domn pe ambele tronuri ale
Principatelor, act contrar Convenţiei care stipulează că fie-
.ţ() care Principat va avea prinţul său stăpînitor! Acest act nu
poate fi aprobat de guvernul Maiestăţii Sale Regina Engli-
fi84
[585]
terii, căci afară de caracterul său ilegal, el ţinteşte la lovirea
intereselor Curţii suzerane; el ameninţă integritatea Imperiu­
lui Otoman prin o lucrare tainică şi revoluţionară ce caută
a dezlipi Principatele de acest imperiu. Domnul meu,
5 românii au comis o mare greşală politică, căci prin nerăb­
darea lor, prin dorul de independenţă ce-i dominează, prin
visul de cuceriri cu care se îngînă, ei nu numai că nu vor
cîştiga nimică, dar încă vor perde simpatiile Europei. Engli­
tera, de a căreia bunăvoinţă Principatele au avut bune
10 dovezi, să vede astăzi silită a face mari rezerve în privirea
lor, fiindcă ele au trecut peste limitele prerogativelor acor­
date lor, alegîndu-şi un singur Domn şi pregătindu-se, pe
cît ştiu, a proclama Unirea lor definitivă. Raporturile ce
am primit de la Constantinopoli nu-mi lasă nici o îndoială
15 despre spiritul revoluţionar ce animă pe români şi vă declar,
domnul meu, că Englitera nu poate suferi dezvoltarea unui
asemenea spirit periculos într-un stat aliat; de aceea nu e
dispusă a recunoaşte alegerea colonelului Cuza ca Domn
pe ambele provincii.
20 în faţa unei asemine formale declarări înspirată de
cuprinsul unor raporturi calomniat oare ţării mele, mă cu­
prinse o dureroasă indignare. îmi ridicai fruntea privind
drept în ochii ministrului şi răspunsei cu o linişte perfectă:
- Mylord, raporturile de la Constantinopoli cuprind
25 acuzări foarte grave în contra naţiei mele, dar nu mă miră
fiind venite de la Constantinopoli, unde chestia Principa­
telor e rău înţeleasă. Daţi-mi voie dar a răspunde la acele
învinovăţiri pe care le-am despreţui dacă ele nu ar fi de
natură a ne lipsi de simpatia şi protecţia Guvernului bine-
30 voitor a Engliterii. Acei ce au interes a compromite cauza
noastră au răspîndit vorbe mari pentru ca să fie crezuţi
mai bine, şi au atribuit românilor planuri gigantice care,
norocire pentru noi, sînt astfel de rău inventate încît ele cad
şi dispar sub ridicul. Ei au zis că ne hrănim cu visuri de
35 independenţă absolută, că ţintim la răsturnarea Impe­
riului Otoman, că avem proiecte de mari cuceriri şi celelalte.
Pentru ca să susţie asemenea idei, negreşit ei trebuie să creadă
că noi nu am avea nici o cunoştinţă de interesele noastre,
şi tocmai aceasta probează sărăcia imaginaţiei lor. Toate
40 popoarele au un simţ instinctiv de nevoile şi de conservarea
lor. Românii asemenea au acel simţ mîntuitor şi cred din
585
,\
.. '.
[586]
vechime într-acest adevăr politic, adică: că soarta lor e strîns
legată cu soarta Imperiului Otoman, că integritatea ţării lor
e atîrnată de integritatea teritorului turcesc. Peirea ce
i-au ameninţat păn-acum nu se află peste Dunărea, şi prin
5 urmare ei s-au arătat totdeauna credincioşi Curţii Suzerane.
Istoria însaşi o probează: la 1821, cînd au intrat Ipsilant
în Moldova ca să înceapă revoluţia grecească, din poronca
împăratului Alexandru al Rusiei, luat-au românii armele
împrotiva turcilor? Nu, deşi proclamaţiile lui Ipsilanti erau
10 redactate în numele religiei şi a independenţii. Din contra,
ei să răsculară contra grecilor care sub steagul libertăţii
făceau prădăciunile cele mai barbare. Mai tîrziu, la 1828, cînd
Rusia au declarat război Turciei, cînd armiile sale au cuprins
Principatele, luat-au parte românii la acel război în contra
15 suzeranului? Nu, ei au suferit în tăcere toate rălele unei
ocupaţii de şepte ani. Douăzeci de ani mai pe urmă, la 1848,
cînd toată Europa, afară de Englitera, au fost zguduită de
paroxismul revoluţionar, care au fost caracterul mişcării
din Principate? Românii au ars în piaţa publică Regle-
20 mentul organic impus de Rusia şi au strigat: jos protecto­
ratul moscălesc si să trăiască Sultanul! Divanul ad-hoc la
care au asistat Sir Henry Bulwer, comisarul englez, manifes­
tat-au vreo dorinţă contra intereselor Turciei? Nicidecum;
ele au cerut Unirea cu un Domn străin şi respectarea trata-
25 telor cu înalt a Poartă. în sfîrşit acum, cu prilejul alegerii
Prinţului, care au fost cea întăi lucrare a Camerilor? Cererea
de investitură la Constantinopoli! Ce probează toate aceste
acte? Spiritul revoluţionar al românilor împrotiva Sultanului,
sau dorinţa lor de a sta lipiţi de Imperiul Otoman pe baza trac-
30 tatelor? Judece însaşi Exelenţa Voastră. Că românii au
visuri de independenţă, cine poate să-i mustre? Este oare
oprit unei naţii deştepte de a dori îmbunătăţirea soartei
sale, şi încît acea naţie se poartă cu înţelepciune şi nu atacă
interesele nimărui, merită ea oare de a fi osîndită? Iar că
35 românii visează cuceriri, această invenţie e cu atît mai
sublimă că de la sublim la ridicul nu e decît un pas. Cuce­
riri? Cu ce? Cuceriri? Care? Nu cumva ei voiesc să încorpo­
reze Rusia, sau Austria, sau Turcia Europei de care sînt
încunjuraţi, ca un pitic între trei urieşi? Poate că ţintesc
40 mai departe? La cucerirea Parisului, a Londrei? Cine ştie?
586
I
________ CC�C_-_��� ..t.- ... J
[587]
T
Pe o asemene cale de glumă toate presupunerile sînt per­
mise.
Lordul Malmersbury începu a zîmbi, şi-mi făcu semn să
urmez, dînd o mare atenţie la cuvintele mele.
5 - într-adevăr, mylord, urmai după o scurtă pauză, este
o cucerire la care aspirăm cu o vederată ambiţie, mai cu
samă de la anul foametei lrlandei; singura cucerire despre
care negreşit Musurii din Constantinopoli şi din Londra
nu au pomenit în raporturile lor; vreu să zic cucerirea bogă-
10 ţiilor noastre teritoriale, cucerirea deplinei libertăţi de a
dezvolta lucrul pămîntului nostru, cu gînd de a schimba
productele agricole ale ţării româneşti pe acelea ale manu­
fac turei engleze. La 1846, cînd foametea lrlandei au fost
uşurată prin ajutorul grînelor din Principate, Parlamentul
15 britanic au răsunat de un mare adevăr; s-au zis atunce că
Principatele Dunării sînt magaziile de abondenţă ale Engli­
terii! Noi voim a consacra acest adevăr şi a profita de rodul
pămîntului nostru spre a introduce la noi, prin canalul schim­
bului comercial, confortul civilizaţiei reprezentat de produc-
20 tele minunate ale industriei engleze. Dacă o asemene ambiţie,
dacă un asemene dor de cuceriri sînt simptome revoluţio­
nare, apoi merităm În adevăr a perde simpatiile şi protecţia
Guvernului Graţioasei Sale Maiestăţi.
Lordul Malmersbury avu bunătatea a răspunde că Încît
25 românii se vor ocupa de îmbunătăţirile din lăuntru şi de
dezvoltarea comerciului lor, Englitera le va conserva stima ce
merită oamenii practici; însă, adăogi lordul:
- Cum se face că un popor insuflat de idei sănătoase
s-au alunecat a uita respectul cuvenit unui act oficial euro-
30 pean, al Convenţiei, alegînd un singur Domn pentru ambele
Principate?
- Mylord, răspunsei, actul alegerii săvîrşite de români
este din contra cel mai mare semn de respect al lor cătră
Convenţie şi cătră înaltele puteri ce au subscris-o.
35 - Cum asta? întrebă ministrul zîmbind.
- Daţi-mi voie să mă esplic. Acea convenţie poate fi sau
avantajoasă sau neavantajoasă intereselor Principatelor;
prin urmare, românii sînt în dreptul lor sau de a o aplica
în ţară sau de a nu o aplica, şi în cazul din urmă Europa
40 generoasă i-ar lăsa În voia lor, căci în epoca de astăzi legile
nu se mai impun cu sila popoarelor. Păn-a nu li se da noua
587
.. .�
[588]
Convenţie, romanu aveau Reglementul organic; ei puteau
dar alege între aceste două şarte, şi, găsind lucrarea Confe­
rinţelor de la Paris neaplicabilă, să o Iese deoparte şi să ur­
meze a se guverna după regimul trecut. Dacă am fi urmat
5 astfel, atunci negreşit că am fi probat o lipsă flagrantă de
respect cătră marile Puteri ce au binevoit a se ocupa de
soarta noastră; însă ce am făcut noi? Plini de recunoştinţă
cătră Ele, am primit Convenţia cu entuziasm şi am voit să
o aplicăm în conştiinţă, mai cu samă că ea părea a cuprinde
10 elementele de realizarea dorinţelor noastre, a Unirii. Ei bine,
Mylord, vă mărturisesc că de la cele întăi pasuri pe calea
regimului nou, am înţeles, cu toată simplicitatea noastră
de ţărani ai Dunării, că am intrat nu pe un drum neted, ci în
sînul unui labirint îngrozitor, un labirint din care desfid pe
15 oamenii de stat cei mai practici ai Engliterii şi ai Franţiei de
a putea ieşi. Şi în adevăr, Mylord, ce garanţie de bună orîn­
duială şi de progres înfăţişează un regim guvernamental în
care dominează influenţele contrare a cinci puteri indepen­
dente una de alta: doi Domni, două Camere şi o Comisie
20 centrală! Cum se va acorda păşirea Principatelor cătră
Unire, cu voinţele, cu interesele de dinastie a doi Prinţi, cu
spiritele de partid, cu luptele parlamentare a două Camere,
şi cu rolul de legislator, cu dreptul nelămurit de control al
Comisiei centrale? Ca şi cînd s-ar fi înhămat cinci cai la o
25 trăsură, trei dinainte, doi îndărăt, care trăgînd în două părţi
contrare, rup hamurile şi sfărîmă trăsura. Cu toate aceste,
noi nu ne-am descurajat; decişi de a arăta bunăvoinţă din
parte-ne, şi respectul nostru cătră actul oficial al Europei,
am cercat a simplifica resoartele maşinei guvernamentale
30 spre a o pune în stare de a funcţiona mai uşor. Ne-am ră­
zămat dar pe o maximă a codului politic ce declară că tot
ce nu-i oprit este permis, şi văzînd că Convenţia nu ne
opreşte de a alege acelaşi Domn în ambele Principate, am
înlesnit aplicarea ei prin reducerea numărului Puterilor
35 constituţionale a noului nostru regim. în loc de cinci, precum
am avut onorul a vi le enumera, domnule ministru, le-am
redus la patru; adică în loc de cinci cai rău înhamaţi, am
lăsat numai patru, destinaţi a trage cu toţii înainte spre
a urni carul statului. Carul e greu Într-adevăr, calea e nebă-
40 tută, plină de pedici, caii nu sînt încă bine deprinşi, dar În
sfîrşit, cu chipul acesta, nu sîntem ameninţaţi de a sta
588
I
J
[589]
locului; cu chipul acesta procedăm macar cît de încet la aplica­
rea stipulaţiilor Convenţiei şi probăm respectul nostru pentru
voinţa mare lor Puteri.
Lordul Malmersbury stătu puţin a gîndi, apoi zise:
5 - Se poate ca Convenţia să aibă oarecare defecte, căci
nu e lucru uşor de a face legiuiri pentru ţări depărtate, însă
trebuie să credeţi că intenţiile Puterilor au fost toate în favo­
rul d-voastre,
- Noi o credem, Mylord; de aceea am acceptat noua
10 legiuire fără a da semne de vreo nemulţămire, însă e cu drept
ca şi Puterile să ne creadă.
După aceasta, conversaţia se întinse asupra vîrstei şi
caracterului colonelului Cuza, precum şi asupra nemulţămirii
ce ar fi produs în Principate suirea sa la Domnie, după cu-
15 prinsul raporturilor făcute de partizanii separatismului, turci,
greci şi austriaci. Încredinţai pe d-nul ministru că cea mai
mare linişte domneşte în ţară, că entuziasmul locuitorilor
români e nemărginit şi că de la 5-24 ianuarie Principatele,
departe de a fi în doliu, sînt în sărbătoare şi aşteaptă cu
20 toată încrederea de la dreptatea Puterilor mari recunoaş­
terea actului patriotic ce au desăvîrşit.
La aceste cuvinte lordul se sculă, se uită la mine cu o
espresie de figură mult mai blîndă şi zise:
- D-nule A '" sînt foarte mulţămit de vizita D-voastre
25 şi de informările ce mi-aţi dat asupra evenementelor din
ţara d-voastre. Englitera e patria libertăţii şi prin urmare
ea nu are nici un interes de a se împrotivi la dezvoltarea
fericirii şi a libertăţii altor naţii. Dacă este adevărat, precum
m-aţi încredinţat, că aspirările românilor nu sînt contrare
30 intereselor Imperiului Otoman, că ei vor să păstreze legăturile
lor cu Curtea Suzerană, că gîndul lor e de a respecta Convenţia
şi de a se ocupa, ca oameni înţelepţi şi practici, de îmbună­
tăţirea instituţiilor din lăuntru, vă declar cu lealitate că
Guvernul Maiestăţii Sale vă va da cele mai vii probe de a
35 sa stimă şi bunăvoinţă. El va arăta chiar în viitoarele confe­
rinţe cele mai favorabile dispoziţii în chestia alegerii Prin­
ţului Cuza.
- Vă mulţămesc, Mylord, în numele compatrioţilor mei,
răspunsei închinîndu-mă, şi adaog mulţămirile mele personale
40 pentru bunătatea cu care m-aţi ascultat şi mai cu samă
589
. ,
..
[590]
pentru graţiozitatea cu care aţi dat chiar acum titlul de Prinţ
colonelului Cuza.
Exelenţa Sa zîmbi şi-mi dete mîna, replicînd: "De astăzi
nu-i voi mai da alt titlu".
5 Ieşind din cabinetul lordului, bucuria mea era atît de
zburdalnică încît puţin au lipsit ca să-mi uit gravitatea
rolului meu de sol şi ca să încep a cînta în gura mare: God
save the Queen! Am alergat numai într-un suflet la otel,
am raportat înălţimii Sale rezultatul conferinţii mele cu
10 ministrul reginei Victoria, şi a doua zi am plecat la Paris ca
să raportez împăratului rezultatul fericit al misiei mele în
Englitera.
PRINŢUL NAPOLEON
15
CONTELE KISSELEFF - MARCHEZUL DE VILAMARINA ­
CAVALERUL NIGRA - BARONUL HOBNER ­
D·NUL THOUVENEL - LAMARTINE.
18591
190
35 1 Şi aici Conv. lit. menţionează: (Estract din istoria misiilor mele
politice).
La sfîrşit se află, ca şi la celelalte însemnări, menţiunea: (va
urma).
în intervalul călătoriilor mele la Londra şi la Turin,
am făcut vizite la mai multe persoane ce ocupau înalte
20 posturi sociale şi politice, persoane a căror influenţă putea
să aducă o greutate favorabilă în cumpăna intereselor noastre.
Cea întăi vizită au fost pentru prinţul Napoleon, vărul
împăratului. Alteţa sa imperială locuieşte în Palatul Regal
(Palais-Royal) împreună cu augustul său părinte, fostul
25 rege Jerome Bonaparte. Figura prinţului poartă vederat
sigilul napoleonian; manierele sale au o francă apucătură;
spiritul său este deschis şi luminat; opiniunile sale liberale
şi favorabile principiului naţionalităţilor.
Alteţa Sa mă primi indată ce-i cerui audienţă, se exprimă
30 într-un mod încurăjător asupra evenementelor din ţara
noastră, arătă simpatie pentru poporul român şi pentru
Domnul Cuza; apoi începu a vorbi cu entuziasm de cauza
Italiei, întrebîndu-mă dacă această cauză găseşte răsunet
în România.
I
-------:.--_L
[591]
Am răspuns că o cauză atît de justă şi importantă au
atras atenţia tuturor popoarelor de viţă latină şi că noi,
românii, sîntem fraţi cu italienii.
- îmi place de a vă şti animaţi cu asemine simţiri, zise
5 prinţul, căci e cu putinţă ca Italia să aibă nevoie de concursul
d-voastre. Pentru a merita de a fi liber, un popor trebuie să
fie gata la mari sacrificii.
Peste cîteva zile am primit o invitare la masă din partea
d-lui Bixio, un amic intim al prinţului Napoleon. Alteţa Sa
10 imperială, avînd de soţie pe fiica regelui Victor Emanoil,
Printesa Clotilda, şi respectînd ideile sale religioase se ferea
de a da mese în palatul regal pe tot timpul cît ţinea postul
mare; cînd voia să onoreze pe un străin cu o invitare, d-nul
Bixio punea casa lui la dispoziţia prinţului.
15 Convorbirea flutură asupra diferite subiecte intere-
sante şi în mare parte asupra ţării noastre, ieşită deodată
din undă ca o insulă din fundul oceanului. Fiecare exprima
cunoştinţi geografice şi etnografice mai mult sau mai puţin
greşite în privirea acestui colţ de pămînt perdut în umbră
20 de atîţia seculi, însă fiecare făcea urări binevoitoare în
privirea viitorului său. Prinţul Napoleon singur dezvoltă
un şir de idei esacte despre importanţa întîmplărilor de la
noi, aprobînd alegerea colonelului Cuza ca domnitor pe amîn­
două Principate şi considerînd poporul român ca o guardă
25 înaintată a civilizaţiei latine în Orient.
După prînz veniră mai multe persoane cunoscute; căci
salonul d-nului Bixio era locul de întîlnire al tuturor notabi­
lităţilor politice, literare, artistice, ştiinţifice şi sociale atît
din Franţa cît şi din întreaga lume. Astfel în acea sară
30 avui mulţămirea de a cunoaşte pe poetul Ponsard, pe d-nul
Charton, editorul Călătoriilor împrejurul lumii, pe unul din
fraţii ilustrului astronom Arago şi pe generalul Trochu care
a fost guvernatorul Parisului după căderea împăratului
Napoleon III. Acest general avea o elocuenţă naturală foarte
35 atrăgătoare, mai cu samă cînd el descria caracterul vesel
şi eroismul soldaţi lor franceji.
- Vous etes orfeore, Mr. Josse, îi observă prinţul Na­
poleon cu amabilitate, aplicîndu-i o frază din Moliere, Pe
urmă Alteţa Sa imperială, în momentul de a se retrage, avu
40 bunătatea de a mă îndemna să mă adresez bunăvoinţei sale
orişicînd şi pe orişice aş avea nevoie.
I
1 � ..
. , ,�
'-----
591
[592]
Atît de mare şi de generoasă era pe atunce simpatia
familiei imperiale pentru juna Românie!
A doua zi m-am dus la ambasada Rusiei unde am găsit
pe contele Kisseleff fumînd dintr-un ciubuc turcesc. Eram
5 foarte curios de a vedea pe acest om de stat care a jucat un
rol atît de important în ţările noastre pe timpul ocupaţiei
ruseşti de la 1828. Suvenirul administraţiei sale şi Reglementul
organic redactat sub inspirările sale personale aţîţaseră de
mult în mine dorinţa de a-l cunoaşte.
10 Contele e de stat înalt, are părul şi musteaţa albe; iar portul
şi înfăţişarea sa au un caracter mai mult militar decît diplomat.
Cum mă văzu, d-nul ambasador îmi zise:
- Vizita d-voastre, d-nule A., îmi face mare plăcere,
căci am cunoscut pe părintele d-voastre la Iaşi.
15 - Sînt fericit, d-nule conte, am răspuns, de a vedea că
vă aduceţi aminte de Principate şi de locuitorii lor, căci
suvenirul Ex. Voastre nu s-a şters din mintea românilor.
Părintele meu mi-au vorbit adeseori de contele Kisseleff.
- Am cunoscut şi pe tatul prinţului Cuza, la Galaţi;
20 am cunoscut pe toţi boierii din Moldova şi din Valachia.
- Mulţi din ei nu mai există, d-nule conte. Moartea au
secerat fără milă timp de 30 de ani.
- Dar! ... acum aţi rămas voi, copiii, în locul bătrînilor;
voi pe care v-am văzut, pot zice, în faşă; voi, generaţia
25 cea nouă, cea revoluţionară, observă rîzînd contele.
- Noi, şcolarii Exelenţei Voastre, replicai, căci Exelenţa
Voastră au fost cel întăi revoluţionar în ţara noastră.
- Eu, revoluţionar!
- Aduceţi-vă aminte de reformele ce aţi introdus în
30 ţară în timpul administraţiei Ex. Voastre. Fiecare din acele
reforme era menită a produce o revoluţie radicală în starea
socială a Principatelor. Aduceţi-vă aminte mai cu samă că
Reglementul organic prevede şi consacră chiar principiul
unirii lor. Noi n-am făcut alta decît a-l traduce într-un fapt
35 naţional; de aceea şi avem bună sperare că la viitoarele con­
ferinţe contele Kisseleff, astăzi ambasador, va susţinea
ideile contelui Kisseleff ex-guvernator al Principatelor.
- Vom vedea, vom vedea, însă, adăugi contele cu veselie,
nu mă pot opri de a ride la ideea că eu trec în ochii românilor
40 de revoluţionar.
592
[593]
- Revoluţionar ultra! Dacă vi s-ar ridica vreodată o
statuie, ea va purta următoarea inscripţie: Contele Kisseleff,
întăiul reformator revoluţionar al Principatelor Dunărene! ...
Şi mai jos, între parenteze, va figura în litere de aur articulul
5 din Reglement care prevede Unirea lor.
- însă acel articul au fost şters în urmă din Reglement,
dacă nu mă înşel?
- însă nu a fost şters din inimele românilor.
- A! ... zise contele după o scurtă tăcere; am păstrat
10 scumpe suvenire de Iaşi şi de Bucureşti! ... drept probă,
iată ciubucul meu favorit; îl am tocmai de cînd eram guver­
nator şi de cîte ori fumez din el, gîndul meu zboară spre tre­
cut ... Ce femei frumoase erau în Moldova si în Valachia!
ce contraste de obiceiuri! ce popor viu, inteligent şi vesel!
15 Era o mulţămire de a lucra la îmbunătăţirea soartei lui
chiar în contra ordinelor de la Petersburg! ... A! credeţi că
am făcut tot ce mi-au fost prin putinţă ca să fie adminis­
traţia mea folositoare moldovenilor şi valachilor şi să deştepte
în ei avîntul progresului.
20 - O ştim, d-nule conte, şi vă sîntem recunoscători; însă
vă este şi acum prin putinţă de a vă arăta amicul nostru
şi de a vă complecta opera începută la 1828.
- Cum?
- Apărînd cauza românilor şi susţinînd alegerea Domnu-
25 lui Cuza în sînul conferinţelor.
- Vom vedea, vom vedea, replică ambasadorul; însă
dacă vreţi ajutorul Rusiei, trebuie să vă liniştiţi spiritele şi să
nu vă mai gîndiţi la revoluţii.
- Credeţi, d-nule conte, că vom deveni oamenii cei mai
30 pacinici cît ne-om vedea ţara intrată pe o cale de autonomie
şi de libertate; dar pentru ca să se aline Ierberea spiritelor
noastre avem nevoie de recunoaşterea faptelor ce am săvîrşit,
avem, prin urmare, nevoie de sprijinul Ex. voastre.
- Dacă ar fi să urmez numai după dorinţa mea, observă
35 contele cu un aer de francheţă, v-aş face cea mai sigură
promitere; însă ştiţi că ambasadorii nu sînt totdeauna stă­
pîni pe voinţele lor. .. cu toate aceste nu trebuie a despera
de nimică pe lume ... simpatiile mele personale le aveţi, ele
mă vor conduce, pe cît îmi va fi iertat, pe calea cea mai favo-
40 rabilă acelor ţări iubite în care am petrecut anii cei mai
plăcuţi ai vieţii mele.
593
. ,
-. .
[594]
Zicînd aceste cuvinte, contele Kisseleff mă însărcină ca
să esprim complimentele sale Prinţului Cuza, şi astfel ne
despărţirăm în terminii cei mai convenabili. Ambasadorul
de atunce al împăratului Alexandru II înţelegea politica
5 Rosiei într-un mod mult mai larg şi mai demn decît oamenii
de stat actuali.
De la ambasada rusească mă îndrept ai cătră Legaţia de
Sardinia spre a vizita pe marchezul de Vilamarina. Reprezen­
tantul Maiestăţii Sale regelui Victor Emanoil este un vechi
10 colonel de cavalerie şi are o fizionomie cu totul italiană;
ochi negri şi espresivi, musteaţă însoţită de imperială şi
acel sigil particular ce se întipăreşte cu vremea pe faţa oa­
menilor dedaţi artei militare. Marchezul mă primi cu o poli­
teţă foarte amicală, vorbi cu entuziasm de naţia română
15 şi termină zicind că: italienii sînt mîndri de fraţii lor de la
Dunărea.
- D-nule marchez, am răspuns, românii sînt astăzi feri­
ciţi de a se vedea astfel îmbrăţişaţi de naţiile civilizate ale
Europei, dar numai atunce fericirea lor a fi deplină cînd ei
20 vor vedea întreaga gintă latină strîns unită şi ridicată iar la
locul ce i se cuvine în lume.
- Această nobilă dorinţă se va realiza în curînd, asigură
d. de Vilamarina, căci triumful cauzei italiane va urma de
aproape triumful cauzei române.
25 După o convorbire întinsă asupra intereselor atît de iden-
tice ale celor două surori departate ce poartă numele de
Italia şi România, marchezul se informă de ziua plecării
mele la Turin şi îmi promise de a anunţa prin telegram
sosirea mea în capitala Piemontului; apoi, luîndu-şi adio
30 de la mine, mă invită să merg a face cunoştinţă cu cavalerul
Nigra, primul secretar a Legaţiei şi ginere al filoromânului
Vegezzi Ruscalla.
Găsii un tînăr nalt, cu părul balai, cu musteaţa fină,
cu o figură simpatică şi plăcută, un adevărat secretar de
35 ambasadă, elegant, gentilom, învăţat şi poet. La cea întăi
privire ne împrietenirăm şi începurăm a ne destăinui sperările
noastre, dorinţele noastre, ca şi cum ne-am fi cunoscut de
20 de ani. Nigra şi eu avem aceleaşi gusturi, acelaşi amor
pentru poezia populară; ca şi mine el a făcut o colecţie de
40 CÎntece a poporului italian; ca şi mine el au părăsit ocupaţiile
[595]
I
I
L
sale literare pentru calea spinoasă a politicei spre a servi
cauza patriei sale, dar ca şi mine el aspiră a vedea sfîrşitul
luptei pentru ca să se poată retrage în sînul familiei, în liniş­
tea cabinetului, în domeniul înflorit şi fărmecător al literat urei.
5 Vis dulce şi nerealizabil poate pentru Nigra, căci acest tînăr
este unul din cei mai apreciaţi de contele de Cavour şi cred
că el e destinat la un viitor însemnat.'
După vizita mea la reprezentantul Sardiniei, găsii o plă­
cere originală de a merge la reprezentantul Austriei. Baronul
10 Hubner este tipul diplomatului ce-şi cumpăneşte vorbele de trei
ori păn-a nu le pronunţa. Obrazul său e ras cu totul: fizionomia
sa denotă o fineţă care îi disimulează chiar anii. Ex. Sa mă
primi într-un cabinet elegant, spaţios, mobilat cu un gust sever,
şi luminat de mari ferestre ce se deschid pe grădina otelului
15 Ambasadei.
Scena ce jucarăm amîndoi în timp de jumătate de ceas
ar putea figura într-o înaltă comedie de salon. Voi cerca a
o reproduce aice cu cea mai deplină esactitate, ca un model
de strategie diplomatică:
20 Bar o nul (cu o politeţă perfectă): Sînt pre onorat de
vizita d-voastră, d-le A. Binevoiţi a lua un jilţ.
Eu (închinîndu-mă): Tot onorul este pentru mine, d-nule
baron ... Înălţimea sa Prinţul Cuza m-au însărcinat a aduce
complimentele sale tuturor personajelor însemnate ale diplo-
25 maţiei europene, şi m-am grăbit a mă prezenta Ex. voastre.
Bar o nul (salutînd): Mă simt foarte măgulit de această
atenţie din partea Prinţului. .. De curînd aţi sosit la Paris?
Eu: Chiar ieri m-am întors din Londra.
Bar o nul: Cred că a trebuit să faceţi o călătorie prea
30 grea de la Moldova păn-aice în timpul iernii?
Eu: În adevăr am avut ceva greutăţi însă am putut
călători destul de răpede. Aveam mare grabă a sosi în Paris
pentru ca să arăt cui se cuvine adevărul asupra evenementelor
din Principate şi să redam bunăvoinţa oamenilor de stat ce
35 au a hotărî în conferinţele viitoare chestia alegerii domnului
1 în adevăr cavalerul Nigra au ajuns, după reorganizarea Italiei, a
ocupa postul de ambasador în Paris pănă după căderea lui Napoleon, şi
astăzi el ocupă aceeaşi poziţie înaltă Ia Petersburg [V. A.].
595
[596]
român .. , De aceea chiar una din primele mele vizite s-au
cuvenit cu drept Ex. Voastre.
Bar o nul (zîmbind): Ce vîrstă are Prinţul Moldovii?
Eu: Domnul Principatelor-Unite are 40 de ani.
5 Baronul (cupuţinămirare):A! ... şi ce caracter are?
Eu: Un caracter conform cu împrejurările politice ale
ţărei; un caracter ce dă toate garanţiile de menţinerea ordinei
în lăuntru şi de cea mai deplină armonie cu puterile vecine.
Avem dar bună sperare că guvernul Maiestăţii Sale impăra-
10 tului Austriei va recunoaşte fără dificultate alegerea colo­
nelului Cuza ca domn al ambelor Principate.
Bar o nul: Prinţul Moldovei e de vreo familie mare?
Eu: Familia domnului Principatelor-Unite este una din
cele mai vechi dintre familiile române.
15 Bar o nul: în ce stare se găsesc partidele la d-voastră?
Eu: Partidele toate s-au contopit Într-un singur partid,
precum este probat prin voturile un anime ale ambelor Camere
din Iaşi şi Bucureşti. Liniştea cea mai perfectă domneşte
pretutindene, căci toţi românii aşteaptă cu încredere aprobarea
20 Europei civilizate pentru actul politic săvîrşit de ei. .. Ro­
mânii, d-Ie baron, cunosc mai cu samă cîte interese de comerţ
şi de vecinătate îi pune în contact zilnic şi, pot zice chiar, îi
leagă cu imperiul Austriei, şi sînt cu toţii încredinţaţi că acele
interese vor pleda puternic în favoarea cauzei lor prin organul
25 reprezentantului austriac în sînul conferinţelor.
în zadar întindeam undiţa, peştele nu voia să muşte;
în zadar aduceam vorba la chestia Principatelor, Baronul
şovăia împrejurul ei ferindu-se de a se atinge de dînsa. în
loc de a da un răspuns oarecare, el se închisese, ca într-o
30 cetate, într-un sistem de întrebări care îi evitau nevoia de a
da cea mai mică esplicare asupra politic ei austriace. Admiram
această strategie diplomatică deşi ea contraria aşteptarea
mea, şi mă credeam că asistam la o comedie jucată în per­
fecţie de personajul ei principal.
35 Baronul răspunse la cuvintele mele din urmă iarăşi prin-
tr-o întrebare:
- Trecut-aţi prin Viena, domnul meu, cînd aţi venit
la Paris?
Aici, mărturisesc că nu mă putui stăpîni de a rîde puţin
40 şi răspunsei:
596
•
[597]
I
L
- Ba nu, domnule baron, n-am trecut prin Viena, cacr
un amic al meu a fost Însărcinat de Prinţul Cuza a duce scri­
soarea înălţimii Sale adresată d-lui ministru al afacerilor
străine din Viena, însă la întoarcerea mea în ţară negreşit
5 mă voi abate prin capitala Austriei spre a vă prezenta omagele
mele, dacă Ex. Voastră s-ar afla din întîmplare acolo.
Baronul mă asigură că ar fi încîntat de a mă revedea,
şi după o salutare foarte politicoasă ne despărţirăm zîmbind
amîndoi, el cu puţină maliţie, eu cu puţină ciudă.
10 Pintre persoanele însemnate ce am mai văzut la acea
epocă nu voi trece sub tăcere pe d-nul Thouvenel, ambasa­
dorul Franţiei la Constantinopoli şi pe ilustrul poet Lamar­
tine.
D. Thouvenel care ne-a fost de mare ajutor în lupta
15 noastră pentru alegerea deputaţilor sub caimacamia lui Vogo­
ridi este un spirit înalt, un caracter drept şi energic, unul
din acei oameni pe care o naţie întreagă se poate răzăma cu
încredere. Ex. Sa a manifestat o adevărată mulţămire pentru
curajul şi patriotismul ce au arătat românii în ultimele
20 evenemente şi au adăugit:
- De mult aşteptam ca naţia română să deie semne de
viaţă şi sînt fericit că aşteptarea mea nu va fi înşelată.
încît un popor nu dă acele semne, el nu merită de a atrage
atenţia şi simpatia lumii.
25 D-nul Lamartine, dulcele poet al inimelor tinere, eroul
poetic al revoluţiei de la 1848, deşi ajuns acum în iarna vieţii,
totuşi poartă pe a sa frunte largă aureola geniului. Conver­
saţia sa e armonioasă şi fărrnăcătoare ca un rîu limpede ce
curge între maluri înflorite. Simţirile înalte, ideile sublime,
30 cugetările filosofice curg din buzele sale sub forma cea mai
corectă a limbei franceze şi cu o bogăţie ce minunează pe
ascultători. Nu cred să se găsească aiure ca în Franţia aseme­
nea oameni care să posede o facilitate atît de mare de a-şi
exprima gîndirile. Lamartine are o elocuenţă răpitoare chiar
35 în convorbirile vieţii private, şi care în împrejurările cele
mari ale vieţii publice devine o putere ce opreşte omenirea
pe malul prăpastiei sau o împinge în fundul ei. L-am ascultat,
timp de o oră, cu nesaţiu, făcînd o mult ingenioasă disertaţie
asupra poetului Beranger, şi mai cu samă l-am admirat
40 cînd a desfăşurat dinaintea noastră minunata panoramă a
597
[598]
Orientului Întrevăzut de el prin vălul geniului său. Dezvol­
tînd o teorie strălucită şi mult seducătoare asupra viitoru­
lui oriental, marele poet s-au adresat cătră mine şi au rostit
aceste cuvinte, demne de meditat:
5 - Domnul meu, deşteptarea unei Naţii este cel mai
sublim spectacol ce-l poate da omenirea cerescului Creator;
Însă cînd o naţie are norocul de a atrage privirea lui Dumnezeu,
ea trebuie să se menţie la Înălţimea poziţiei şi a demnităţii
sale. Eu, d-nul meu, fac sincere urări pentru prosperitatea
10 şi mărirea românilor, căci mi-a plăcut totdeauna a vedea
pe copii păşind pe urmele onorabile şi glorioase ale stră­
bunilor!
[599]
r
1
III
POSTUME
..
.. .�
[600]
I
t
[601]
[DESPRE LITERATURA ROMÂNĂ]l
Les ouvrages les plus anciens que l' on ait trouves en
Moldavie sont les chroniques de Simeon Movila 2, du Vornik
Oureke etc., ecrites en langue roumaine et datant du 14",
5 15" et 16" siecles. Mr. Michel Cogalniceano les a recueillies,
mises en ordre et publiees a Jassy en 1846-47.
Plus tard, le prince regnant de Moldavie, Demetrius
Cantemir, le meme qui a suivi la fortune de Pierre le Grand,
homme de grande instruction et tres verse dans les langues
10 latine, grecque, turque, russe et francaise, a ee rit plusieurs
ouvrages remarquables, tels que: l'Histoire de l'Emţrire Otto­
man ; les U s et coutumes des habitants de la M oldavie; les
Regles de la musique orientale et plusieurs autres opuscules
philosophiques dont les manuscrits se perdirent dans un
15 naufrage sur la Mer N oire.
Au commencement de ce siecle surgit tout-ă-coup une
pleiade de poetes que creerent une ecole a part. Composee
de jeunes gens eleves par des hellenistes savants, et nourris
dans la lecture de oeuvres litteraires francaises du siecle
20 dernier, cette pleiade inonda le pays d'une foule de romances
amoureuses, de satires et d' iligies, ecrites dans un style simple
et harmonieux, mais dans une langue incorrecte et trop
melangee de grecisme. Ces productions legeres eurent un
grand succes a l'epoque ou elles parurent en feuilles volantes,
25 1 Titlu dat de noi.
2 Alecsandri se referă, probabil, la Simion Dascălul.
601
[602]
malheureusement comme telles, elles disparurent en grande
partie, et l'on en decouvre rarement quelque morceau au­
jourd'hui dans la bouche des bohemiens lautari.
Cependant a câte de ces poesies legeres, d'autres travaux
5 plus importants furent entreprises a cette epoque ; tels sont
la traduction de la H enriade par Basile Pogor; la traduction
du poeme de Pope sur l' homme par Conaki, celle des lettres
d'Heloise a Abeillard par le merne : celle de la tragedie d'Oreste
de Voltaire par Beldiman etc ....
10 Ces deux derniers: Conaki et Beldiman! ainsi que Teuto,
poete de grand talent, dont on ne connait qu'un petit nombre
de productions-, occupent le premier rang de la pleiade qui
a paru au commencement de ce siecle.
Plus tard, vers 1830, apparraissent 10 Chrisovergy, auteur
15 de plusieurs elegies amoureuses et d'une ode remarquable
sur les ruines de la forteresse de Niamtzo, 2° Negruzzi, poete
romantique et prosateur de premier ordre; il debute par un
petit poeme historique intitule l'AProde Purice et acquiert
bientot une reputat ion d'ecrivain distingue par ses nouvelles
20 historiques et humouristiques, ttelles que: Alexandre Lapuş­
niano, Sobieski et les roumains; la Course de chevaux en
Bessarabie ; le Postelnik Zambolici etc. Il traduit en outre
les ballades de Victor Hugo ainsi que les satires du prince
Antioche Cantemir (ecrites en russe) , avec autant de golit
25 que de talent.
Georges Asaki apparait a la meme epoque et suit en
Moldavie la merne ligne qu' Eliade en Valachie; il cree une
feuille hebdomadaire, politique et Iitteraire, intitulee l'Abeille
roumaine qui se soutient jusqu'aujourd'hui. Ses productions
30 manquent d'elegance et d'originalite, il faut en excepter
cependant un itineraire au Mont Tcheahleou qui est ecrit
d'inspiration. Asaki a compose beaucoup de fables et d'ar­
ticles insignifiants; aussi doit-on l' est imer moins comme litte­
rateur que comme un homme de bonne volonte qui a essaye
35 de tout, sans en avoir le bonheur de reussir ; directeur de
l'instruction publique pendant un grand nombre d'annees, il a
1 Beldiman a ecrit aussi un poeme sur les malheurs de la Moldavie
en 1821 11 I'epoque de la revolution grecque [V.A.].
2 Teuto avait entrepris un poeme epique sur le prince Etienne, mais
40 le manuscrit s'est perdu [V.A.].
602
[603]
forme une ecole litterarire ou l'affectation se mele a l'ignorance.
Proprietaire d'une imprimerie medio cre il a entrepris la
publication de plusieurs revues mensuelles, telles que: le
Glaneur M oldovalaque redige en francais et en roumain;
5 l'Osiris, journal d' agriculture etc., mais aucune de ces publi­
cations n'aboutit a un resultat satisfaisant.
Vers 1844 un mouvement intellectuel inattendu se mani­
feste en Moldavie, et il en resulte la creat ion du Progres,
feuille scientifique et Iitteraire, la meilleure publication de ce
10 geme qui ait vu le jour dans ce pays. Les redacteurs en chef
sont:
Jean Ghika - possedant des connaissances solides en eco­
nomie politique et en instruction publique.
P. Balche - verse dans la connaissance de la legi sla-
15 tion.
Alecsandri. -
Michel Cogalnicean - auteur d'une histoire de la Valachie
et d'un opuscule sur l'origine des tzigains, ecrits en
francais, (Cogalnicean semble appele a devenir l'his-
20 torien de la Roumanie; il a recueilli les Chroniques
Moldaves, les a mises en ordre et publiees}: plein
d'enthousiasme, il cree une imprimerie en 1844 et
publie une serie d' ouvrages interessants de divers
auteurs; avant l'apparition du Progres, il avait entre-
25 pris la publication mensuelle de la Dacie litteraire,
recueil d'articles originaux et bien rediges qui eut un
grand succes pendant une annee jusqu'ă ce que le
gouvernement influence par le consul russe en eut sus­
pendu l'impression. Il a ecrit plusieurs articles histo-
30 riques qui se distinguent par un style aussi facile
qu'elegant aussi que par des elans de noble patrio­
tisme.
Le Progres eut pour collaborateurs en Moldavie : Mr.
Donitche, le Lafontaine de la Moldavie, qui a compose une
35 foule de fables charmantes et traduit les meilleurs fables
de Krilow (fabuliste russe).
Mr. Negrutzi dont nous avons parle,
Mr. C. Negri, poete charmant et prosateur distingue,
il a publie dans ce recueil quelques poesies legeres et trois
40 articles fort interessants intitules les Soirees de Venise.
603
.1. .•
.. �
[604]
La Valachie fournit au Progres la collaboration de ses
meilleurs ecrivains.
On compte encore parmi les jeunes gens de talent Mr.
Sion, imitateur souvent heureux de Beranger.
5 Mr. Codresco, le redacteur de la feuille politique et litte-
raire le Bison.
Mr. Millo, auteur dramatique et plusieurs autres qui
ont de l'avenir.
I
I
l
[605]
[îNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE DIN 1845J
9 AOUT 1845. - Ă BORD DU "FERDINAND"
C' est un sentiment etrange que celui qu' en eprouve a
s'ernbarquer la nu it sur un vaisseau et a voir la terre ferme
5 disparaitre dans l'obscurite avec tout ce qui vous est cher.
Un regret indefinissable vient tout-ă-coup vous serrer le
coeur et l'imagination a moitie frappee de tout ce qui vous
entoure entremele les images qu'elle evoque aux scenes
nouvelles et originales qui se passent sous les yeux. C'est
10 une confusion fantastique des traits bien connus qui se
montrent a vous dans la vague de la pensee, et des figures
inconnues qui brillent a la luer des lampes ou qui s'effacent
dans la nuit. C'est un melange etonnant de souvenirs volti­
geant a travers des tableaux curieux que forment les divers
15 groupes des passagers, les mouvements varies des matelots,
les objets parsemes sans ordre sur le pont, les mâts qui se
dessinent a peine sur le ciel sombre, avec leur cordages, la
roue du gouvernail etc.; tableaux frappants d' originalite
et dont la teinte fantastique s'augrnente par les effets mys-
20 terieux de la lumi ere des lampes. - On croit faire un de ces
reves etranges qui vous poursuivent longtemps encore apres
que l'on est eveille et qui sont amon avis les plus belles crea­
tions de l'imagination. ]amais l'esprit reveille et [ ... J 1
a toutes les distractions de la vie ne pourra donner a
25 ses creations cette couleur poetique et surprenante, ce
desordre admirable d'effets qui sont l'apanage des certains
reves.
1 Cuvînt ilizibil.
605
. ,
.. �
[606]
606
f
]'ai entrevu sur le pont plusieurs figures des moines
grecs etendus sur la tente des 3es places; - mauvais signe. ­
Nous auront sans doute de l'orage [ ... ] 1. Je me rappelle la
nu it orageusse de Civita-Vecchia a Livorno - 1839 [ ... ] 2.
5 ]'eprouve un veritable plaisir a me promener sur le pont,
mon cigarre a la bouche, et a me livrer a mes pensees au
bruit sourd des chuchotements des passagers couches sur le
pont, et aux cris monotons des sentinelles qui gardent le
rivage en repetant de temps en temps dCKt{l\mb.. Les flots du
10 Danube murmurent autour de notre bateau; [ ... ] 3.
- De gustibus non disputar. - Tai fa it remarquer amon
jeune Peintre! un tableau de nu it magnifique. La ville de
Galatz parait comme une masse noire au front de laquelle
brillent une cinquantaine des lumieres. Ces sont celles des
15 maisons qui bordent les quais; leurs rayons tracent des sillons
lumineux dans lesquels on voit le mouvement des flots calmes
du Danube. Quelques vaisseaux apparaissent dans le Ioin­
tain, comme des tours noires, et la Lune a moitie couchee dans
des masses de nuages se montre au dessus. - Mon jeune
20 artiste a ete pris a cette vue d'un grand enthousiasme et
m'a promis de rendre toutes ces beautes sur la toile. Heureux
les peintres de talent! La nature leur appartient. Plus heureux
encore les peintres a illusions; ils possedent jusqu'au sur­
naturel.
25 10 Aout. Je me suis reveille au bruit des roues qui commu-
niquaient au bateau un certain tremblement peu propre a
favoriser le sommeil. En montant sur le pont, j 'ai appen;u
Galaţi dans le lointain, s'effacant peu a peu comme un sou­
venir. Hier, j'etait la riant avec ma charmante cousine et
30 avec Miss Murly et aujourd'hui en pIei ne navigation pour
des pays inconnus ou Dieu sait ce que m'attend. Arrive que
1 Urmează trei rînduri şterse.
2 Urmează cinci rinduri şterse.
3 Urmează patru rînduri şterse.
35 4 E vorba, probabil, de pictorul francez Charles Doussault, care
stătuse peste un an în Valahia şi care, in 1853, scriind despre ţara noastră,
Îşi aminteşte cu plăcere de intilnirea cu Alecsandri (v.G.C. Nicolescu, op. cit.,
p. 115; ef. si lista persoanelor cunoscute de poet in cursul acestei călătorii,
voI. de faţă, p.622).
I
r
\
__________ � �.l
[607]
pourra [ ... J 1. A Toultchea nous avons pris a bord le pacha de
cette petite viIle accompagne de son secretaire, jeune homme
qui a ete eleve a Kissingen, qui a vecu plusieurs annees a
Paris, qui a visite une grande partie de I'Europe et qui apres
5 avoir goute tous les charmes de la civilisation, a ete condamne
a expier son beau passe dans une miserable bourgade. Quel
rapport entre le sort de ce pauvre jeune musulman et quel­
ques autres malheureux [ ... J 2 sur les bords [ ... J 3. Il est de
nation tatare, mais francais de coeur. Il affectionne par-dessus
10 tout les grisettes de Paris; il donnerait, dit-il, toutes les
houris du Mahomed pour une modiste parisienne. Il nous
a quitte a Soulina plein de regret quoiqu'il ne nous ait connue
que quelques instants.
De Galatz a Soulina le Danube traverse des plai nes de-
15 serts qui se changent en immenses marecages a mesure qu' on
approche de la Mer, a peine voit-on quelques cabanes de
pecheurs parsemees ca et la a des grandes distances, ainsi
que les figures des gardiens russes. On recontre en revanche
beaucoup de vaisseaux qui remontent au-dessus de la fleuve,
20 et l'on voit voltiger au-dessus des marecages des milliers
d'oiseaux acquatiques. Les russes ont quatre chaloupes cano­
nieres qui gardent les rivages [ ... J4.
Nous passons Soulina sans aucune difficulte et nous
entrons en mer. - Ici commence le grandiose, l'immense, le
25 sublime et le mal de mer qui refroidit tout acces d'enthou­
siasme. ren ei souffert un peu. Lucain a dormi pendant toute
la traversee pour echapper aux tourments d'un purgatif
Iorce. - Nous avons tres peu de passagers a bord aux pre­
mieres. En revanche les troisiernes, c'est-ă-dire le pont est
30 couvert de turcs etc. La Capitain Bellen est un homme
distingue, et ses deux lieutenants sont des braves jeunes gens.
Nous rions beaucoup ensemble d'un certain soi-disant pro­
fesseur des langues 5, grec de nation, et dont le savoir est
base sur d'enormes lunettes qui ont la pretention de prouver
35 les nombreuses occupations de leur maître. Ce petit homme
gros, court et d'un blond de feu se carre majestuesement dans
1 Urmează un rînd şters.
2, 3 Manuscrisul este ilizibil.
4 Urmează cîteva cuvinte şterse.
40 5 Je l'ai rencontre ensuite deux ou trois fois dans Constant. [V.A.].
I
r
\
1 .,
.. ----� .-----=-------
607
[608]
sa robe de chambre trouee aux coudes et semble plus fier de
son bonnet de coton, que d'une couronne. C'est une espece
de philosophe qui se contente pour le moment de la philoso­
phie, n'ayant rien de mieux pour s'en contenter.
5 Le temps est magnifique; les vagues ne sont pas fortes
et le bateau se balance gracieusement, ce qui produit sur
les figures des plusieurs passagers des contorsions fort peu
gracieuses.
Rien n'est si beau qu'une belle journee en mer, si ce n'est
10 une belle nu it bien calme et mysterieusement eclaircie par la
Lune. Qu' on se moque tant qu' on voudra de cette planete.
En mer elle est admirable et j'aime beaucoup a la voir glisser
avec les etoiles parmi les cordages du vaisseau; et puis les
rayons jettent une clarte si molle et si fantastique sur les
15 flots que je ne peux m'empecher de l'admirer en depit de
Mdme •••••• qui se moque d'elle avec tant d'esprit.
Nous passons le Cap Kalapri 1 et nous nous arretons en
face de Vama, ou nous changeons de bateaux; nous montons
sur le "Croissant", petit paquebot fort sale. J e suis fort
20 mecontent du changement. 11 me sem ble sortir du bas de
Bosfor pour aller en tourne chez Md= Pergu (?).
Le transbordement des effets d'un bâtiment a l'autre
nous retient en vue de Varna jusqu'au milieu de la nuit [ ... ] 2.
Vama est presque toute bâtie a neuf. C'est la plus belle
25 des villes turques que j'ai vues jusqu'ă present.
Je me suis recontre en pleine mer avec un moldave, avec
Follesco.
Nous voguons toute la journee de mardi par un temps
magnifique, mais par une mer un peu agitee. Les passagers
30 souffrent beaucoup et particulierernent le harem d'un turc
a belle barbe noire et a calotte rouge entouree d'un turban
vert qui s'est embarque a Vama avec toute sa famille. Celle-ci
se compose de deux jeunes femmes assez jolies et d'une
vieille affreusement laide. Elles sont toutes les trois etendues
35 sur le pont et font semblant de se cacher la figure sous les
voi les blancs dont leur tetes sont completement couvertes.
1 Cuvîntul e adăugat cu creionul.
2 Urmează cîteva rînduri şterse ..
t08
[609]
Le rest de leurs costumes est assez pauvre et n'offre rien de
pittoresque.
Les turcs et les grecs ont conserve l'habitude de voyager
avec tout leur menage ; ils portent leurs dîners avec eux
5 dans des paniers et des boîtes a halva, de l'eau dans des ibriks
en terre cuite, et se gardent bien d'oublier leurs lits, meuble
indispensable a la vie nonchalante de ce peuple.
Depuis Vama nous apercevons presque continuellement
la câte de la Roumelie.
10 Voiei le Bosphore, nous y entrons vers sept heures. Le
Bosphore resserre entre les cotes ari des de l'Europe et de
l'Asie ressemble a l'embouchure de quelque fleuve immense
qui se jetterait dans la Mer Noire. A mesure qu'on avance
dans l'interieur du Bogaz, les chateaux forts turcs parsernes
15 comme des veritables joujoux d'enfant sur les deux cotes
apparaissent aux yeux etonnes avec leurs formes pittores­
ques et semblent promettre quelque chose d'innattendu et
de fantastique. Et en effet rien de plus beau, de plus sur­
prenant, de plus feerique que tout ce que l'on voit pendant
20 qu'on avance vers Constantinople. Les faubourgs de Terapia.
Arnaout Kioi, Jeni Kioi etc., etc. enchantent, transportent,
etonnent par la nouveaute du style tout-ă-fait oriental des
leurs maisons, peintes de differentes couleurs, par leurs jar­
dins feeriques ou s'elevent majestueusement les pins de
25 I' Asie, d'un vert sombre et severe.
Partout regne un je ne sais quoi mysterieux qui excite
votre curiosite. On n'a pas assez d'yeux pour voir, pas assez
de sens pour sentir. Il semble que l'on est incomplet pour
pouvoir se penetrer de tout le charme qui s'etale devant
30 vous. Enfin la vue du Bosphore avec ses nombreux faubourgs
si eleganta, avec ses beaux jardins [ ... ] 1, avec ses mosquees
qui ressemblent a des grands vaisseaux a deux ou plusieurs
mâts, avec ses cimetieres-promenades, avec ses forteresses
enfantines, avec ses mille vaisseaux, ses milliers des barques
35 qui asillonnent en tout sens, avec ce charme de la nouveaute,
et cette teinte orientale si inconnue des europeens ; tout
ce tableau sublime et elegant qui semble avoir ete jette
1 Urmează cîteva cuvinte şterse.
609
,�
. ,
.. �
[610]
sur les deux rives de l' Asie et de l'Europe par quelques
genies de la feerie orientale, ce tableau dis-je a depasse
en realite tout ce que j'ai pu creer dans mon imaginat ion.
Constantinople est la plus magnifique et la plus eclatante
5 victoire de la realite sur l'imagination. Jamais de ma vie
je n'ai eprouve un enthousiasme aussi fort et aussi vrai;
jamais panorama ne m'a le plus frappe.
L'Orient avec tous ses enchantements voilă devant moi
et je crois faire un reve. Mais quel reve [ ... ] 1.
10 Il fait nuit; la Lune se joue mollement sur le Bogaz, et
projette ses pâls rayons sur le quartier et la tour de Galata
qui est situee vis-a-vis de Stamboul. Le faubourg est au
contraire perdu dans l'obscurite et l'on ne voit que les domes
de ses mosquees se dessinant sur le ciel en voutes noires, et
15 ses nombreux minarets apparaissant comme les mâts enor­
mes de quelques vaisseaux fantastiques a travers la forât
des autres mâts veritables qui se balancent dans le port.
Les rives de Galata et de Stamboul resonnent de chants divers
parmi lesquels se font entendre les aboisements des chiens.
20 Quelques barques traversent le Bogaz de temps en temps,
et notre bateau deferle lentement d'une cOte et de l'autre,
s'approchant tantot de nombreux vaisseaux amares devant
Galata, tantot de ceux qui sont ă I'ancre devant Stamboul. No­
tre bateau semble un beau coursier qui se repose [ ... ] 2 apres
25 une longue course, en se promenant lentement. Que de pittores­
que, que de poesie, que de fantastique. Ici tout concourt a faire
croire que l'on est mort pour se reveiller dans un pays de fees,
Cet ensemble confus de maisons construites avec tant de
fragilite et d'elegance, de forteresses curieuses, de mosquees,
30 de serails, de jardins, de vaisseaux, de cris, de chants etc.,
ce melange extraordinaire de toutes les nations qui se cou­
doient sur les flots et sur les bords, ces deux cotes d' Asie
et d'Europe qui semblent se sourire comme deux huries de
Mahomed a travers la limpidite des ces belles soirees et des ces
35 poetiques nuits de l'Orient, tout ce tableau si vaste, tout ce
panorama eclaire par les teintes rougeâtres des derniers
rayons du soleil, ou par la molIe clarte de la Lune et des
etoiles est fait pour donner du genie a celui qui n'en a pas,
1 Urmează cîteva cuvinte şterse.
40 2 Cuvint ilizibil.
1 610
r
I
[611]
et pour l'oter a celui qui le possede tant les impressions sont
puissantes. Pourquoi faut-il que malheureusement toute me­
daille ait son revers, que tout râve ait son reveil poignant et
que Constantinople lui-meme ressemble de loin a une filIe
5 gracieuse et attrayante qui se change de pres en une vieille
sorciere toute ridee et toute couverte de haillons? On dit
de N aples Vedi N eapoli e poi mori. On devrait dire de Con­
stantinople Vedi C onstantinopoli e poi fugi. J e connais ces
anglais qui viennent de Londre jusque dans le Bosphore
10 sans debarquer ; ils agissent en hommes prudents qui ne veu­
lent rien perdre de leurs illusions. Quant a moi, a vrai dire
je ne suis pas Iache d'etre descendu a terre car avec ma folle
disposition d'esprit, je trouve du pittoresque partout, puisque
dans la misere.
15 Je suis arrive mardi soir dans le Corne d'Or, mais je n'ai
pu debarquer que le mercredi matin. Mimiko, le garcon de
place de l'hotel de Md?" Giusepina, est venu a 5 heures du
matin me prendre en bateau. 11 m'avait annonce la veille
que le Dr. Dickson que j'ignorais 1'adresse demeurait juste-
20 ment dans leur hâtel.-Nous mîmes pied a terre devant un
eate assez sale ou fumaient le narguille plusieurs capitaines
de vaisseaux grecs, un hamal vint enlever tout notre bagage
sur son dos, et nous nous acheminămes a travers des rues
etroites et fangeuses vers le quartier de Pera. Ce faubourg
25 est situe pres de Galata. C' est, dit-on, le plus propre de tout
Const., ce qui signifie que les autres doivent etre abominable­
ment sales. Nous sortîmes de la forteresse animee de Galata, et
toujours en montant, nous entrâmes dans le Petit Champ des
M orts. Ce cimetiere sans ordre est un vaste espace de terrain
30 parseme de pierres fichees en terre et de bosquets de grands
pins d' Asie. Au reste il est tout a fait neglige sous le rapport de
la proprete. Enfin nous arrivons a 1'hâtel de Md?" Giusepina.
Cette maison, situee sur le susdit cimetiere, est toute en
bois, mais se distingue par une grande proprete et beaucoup
35 d' ordre; les chambres sont commodes; meublees moitie a
l' europeenne et moitie a l' orientale; les fenâtres, comme toutes
celles des maisons de Const., sont fermees de jalousies qui
maintiennent la fraicheur. .. etc. On y a toutes les confor­
tables. Dejeuner a toute heure; table d'hâte a 5 heures.
40 Md'" Giusepina est une grande femme brune, grecque de
naissance, parlant passablement le francais, fort bien l'ita-
611
.,
.. �
[612]
lien et tenant beaucoup a l'ordre de sa maison. Elle m'a
beaucoup parle de C. et des deux dames qui ont loge chez
elle un mois avant mon arrivee, Elle m'a raconte aussi les
blagues de Mitika Ghika qui entr'autres avait attribue la
5 blessure qu'il a recu en duel de Lascar R.' a une intrigue
d'amour ou il s'agissait d'un enlevement fort bien invente.
Peu apres Mr. le Dr. Dickson est venu [ ... ] 2, me mettre au
courant de tout. C' est un jeune homme tres distingue et
qui possede en meme temps la noblesse froide des anglais
10 et l'amabilite des francais, Il s'exprime tres bien et a de tres
belles manieres [ ... ] 3.
J'ai ete visiter le quartier de Pera mercredi. J'ai visite
Stamboul et ses nombreux bazars jeudi - le bazar des ne­
gresses - Chakir Effendi -. Jeudi dans I'apres-dîner j'ai ete
15 chez le prince de Samos 4 et chez Ahmet Feti Pacha. Chez
le ler j'ai rencontre le Dr. Mangasug. - Commande chez
Chakir Effendi des chapelets en aloes." - Pour 7#chaque.
Vendredi a midi j'ai ete voir le Sultan a la mosquee du
Koulelli en Asie, et de la je me suis rendu aux Eaux-Douces
20 d' Asie, promenade favorite des femmes turques. Tableau
pittoresque des chariots traines de boeufs et charges de
femmes.
Samedi - j'ai visite quelques mosquees par dehors n'ayant
pas eu de firman pour les voir au dedans. La mosquee du
25 sultan Ahmed m'a beaucoup plu. - Sainte Sophie, situee
pres de la Sublime Porte, n'a aucun aspect [ ... ] 6 par dehors.
Mosquee du sultan Bajazet, autrement dite mosquee des
1 Este vorba de Lascăr Rosetti-Răducanu (1816-1884), participant
la revoluţia de la 1848 la Iaşi, militant pentru Unire.
30 2 Urmează citeva cuvinte şterse.
3 Urmează citeva cuvinte şterse.
4 Vogoride, cumnatul lui Mihail Sturza şi soţul Cocuţei Conachi, care
ajunge în 1857 caimac an al Moldovei; adversar al Unirii .
. 5 Aşa cum i se notează pe primele file ale carnetului: "N'oubliez pas
35 de m'acheter un chapelet en bon bois daloes", şi cum notează şi el însuşi:
"Acheter pour mon oncle Branisteano un souvagtf singipie avec de petites
broderies, ainsi qu'un fese" - Alecsandri trebuia să aducă mici daruri celor
apropiaţi.
I Urmează două cuvinte şterse.
[613]
pigeons - Sublime Porte - Eglise de Santa Irena 1 oi! se
trouvent les anciennes armes des turques - Hotel de la
Monnaie - immense platane dans la cour.
Hippodrome situe pres de la Mosquee du sultan Ahmed.
5 Vaste emplacement qui servait anciennement aux courses
et qui aujourd'hui est un terrain inegal traverse de quelques
bandes de mauvais pave ; on y voit un obelisque de l'Empe­
reur Theodosie et un autre monument ruine 2 qui a aussi la
forme d'un obelisque, L'hippodrome est interessant par le
10 souvenir du massacre des janitsaires.
Place du Seraskier situee pres de la Mosquee du sultan
Bajazet". Grand emplacement entoure de mauvaises barraques
et de miserables cafes.
Tour du Seraskier, d'une grande hauteur; a son porte se
15 trouve un Kiosque transforme en corps de garde. Plusieurs
soldats veillent au feu et en cas d'incendie dans la ville, ils
hissent un grand panier rouge pour signal. Du haut de cette
tour on voit tout Constantinople en panorama. - La mer
de Marmara, les câtes de l'Asie, les îles des Princes, Nalio ...
20 etc ... puis Scutari avec son immense caserne et son vaste
hopital. Le Bosphore avec ses faubourgs, Galata avec sa
tour, le Corne d'Or charge des vaisseaux, l'Arsenal etc., etc.
et au-dessous de soi un vaste amâs des toits rougeâtres parmi
lesquels percent les mosquees et les minarets. En descendant
25 de la tour du Seraskier j'ai traverse encore une fois les bazars
qui sont la partie la plus curieuse de Const.
L'apres-dîner de samedi j'ai fait une belle promenade sur
le Bosphore, et j'ai ecoute la musique militaire jouant des
airs orientaux devant le palais ou reste le sultan a Beilerbey.
30 C'etait d'un effet surprenant.
Dimanche. - Visite les promenades de Const. et les fau­
bourgs - l'Echelle du Grand Seigneur et les Eaux-Douces
en Asie - Bebec et le Calender en Europe - promenades
1 Iniţial scrisese Elena.
35 2 Urmează cuvintele: et crible de boulets şterse cu creionul.
3 Urmează cuvintele: C'est le Ministre, şterse apoi cu cerneală.
613
. ,
-. �
[614]
mesquines. J'y ai vu quelques jolies figures des femmes
armeniennes. J'ai manque ce jour la attraper un coup de
soleil.
Lundi soir va Constantinople illumine pour le commence-
5 ment du Ramazan. Les minarets entoures a leurs portes
de lampions paraissaient sur le ciel comme des [ ... ] 1. Les
vaisseaux de guerre dans l'Arsenal etaient eux-memes
illumines et leurs lumieres se refletaient dans l'eau.
Mardi a 5 heures de I'apres-midi parti de Constantinople
10 par le bateau a vapeur americain le ..... 2 et arrive a 7
heures aux îles des Princes. Descendu a I'hotel de Giaccomo,
italien qui a fait un sejour de deux ans en Moldavie avant
1821. Son petit hotel est situe hors du village sur le sommet
de la falaise. On y jouit d'une vue magnifique. En face l'Asie,
15 a gauche au fond Constantinople, et plus a gauche encore
les îles de Chalki et Antigone, peu distantes de celles des
Princes; et enfin la mer, partout la mer immense et belle.
Le bateau a vapeur part tous les jours de la belle saison, a
5 heures du soir de Const. pour les îles; passe la nuit pres du
20 rivage de l'île de Prinkipo et repart le lendemain a 7 heures
du matin pour Const."
Nous menont ici un genre de vie exemplaire. Leves a
5 heures du matin nous prenont notre ba in dans la mer a
71/2 heures, puis nous dejeunons et comme les chaleurs commen-
25 cent deja a se faire fortement sentir a 8 h. nous restons pres­
que toute la journee enferrnes dans nos chambres, occupes
l'un a ecrire, l'autre a dessiner. Vers 51/2h. du soir nous
echappons a notre emprisonnement force et nous nous ren­
dons au dela du MagIar attendre avec la plupart des habitants
30 de I'île l'arrivee du paquebot. Nous promenons jusqu'ă 7
heures; puis nous allons dîner. - A 81/2 h. nous nous rendons
1 Cuvînt indescifrabil.
2 Alecsandri nu dă numele vasului.
3 Maintenant c'est le petit bateau a vapeur envoye par Mahomed Ali
35 au sultan Mahmoud qui fait le trajet chez elles [V.A.].
614
(
1
[615]
an Magtar, petit emplacement situe devant deux cafes, et
la nous tournons sur place avec tout le monde sous pretexte
de promenade. Quand il fait nuit, quelques uns des fashio­
nables de l'île font allumer des chandelles romaines suspendues
5 a de longues ficelles devant les cafes et jouissent de cette
maniere de la vue des belles qu'ils courtisent, puis, a mesure
que leurs esperances augmentent, ils font lacher des fusees,
des petards etc., comme allegorie de l'explosion que pour­
rait faire leur passion. C'est une maniere toute neuve de
10 declarer son amour.
Nous avons ete visiter a chevalle couvent de St. Georges
situe sur le sommet le plus eleve de l'île. Il n'est remarquable
que par sa position et par la vue qu'on y jouit.
Il servait anciennement comme maison de fous.
15 Lucain toute malade, et quelques jours apres moi aussi.
Le sejour dans l'île devient insupportable. Nous regrettons
le pays de bon coeur, et nous attendons avec impatience
le moment de pouvoir partir d'ici. Il nous semble y etre en
exil.
20 Mercredi le 10 sept. revenu a Constantinople chez
Mdme Giusepina Vitali.
Visite les derviches tourneurs'. Spectacle fort original
et tout-ă-fait interessant.!
1 G. Călinescu (în Vasile Alecsandri, 1965, p. 15) face confuzie intre
25 deruiches tourneurs (dervişi învîrtitori), pe care îi vizitează poetul, şi deruiches
burleurs (dervişi urlători), alt ordin religios musulman.
2 Filele care urmează (23' - 24V) conţin vocabularul francez-turc,
cu termenii turceşti în chirilice:
.. Bonjour - Sabacsalrosom [sabah sau sabahmiz hayir olsun]
30 Bonsoir - Auşlamîz sairosom [akşamimz hayrr olsun]
Soyez le bien venu - Sefa gheldinis [sefa geldiniz]
Soyez le bien trouve - Sefa bulduc [sefa bulduk]
Comment vous trouvez-vous? - Chefinizeim? [keyfiniz eyi mi? .. sînteţi
615
...
[616]
5
10
15
20
25
30
35
40
45
016
Visite les Eaux-Douces d'Europe
les murailles de Constantinople
le palais de Eptomon.
la mosquee de joup ou les
sultans daignent le sabre
la mosquee du sultan Ahmed
la Atmedian. Hippodrome.
les Bazars - Bezesten bazar des armes - Chakir Effendi­
le bazar des esclaves noirs -
le tombeau du sultan Mahmoud.
- la mosquee de Bajazet -
- la Ste Sophia -
la Sublime Porta -
sănătos sau bine ?"]
Tres bien - Şiuchiur [sukur "slavă Domnului !"]
Aujourd'hui - bioiuc [buyuk, dial. boyăk "mare"; buyiin "azi"]
Indispose - Chefim loc [keyfim yok "sînt indispus, n-am chef"]
Qu'est-ce cela coute (sic)? - Caş curuşadîr bu? [kac kuruşadir bu?
"cîţi piaştri costă asta ?"]
Cela - bu
Vous - sis [siz]
Lui - o
Il dit - o der
Moi - ben
Je dis - ben dedim ["eu am zis, zisei"]
Piastre - Kuruş
1 - bir
2 - ichi [iki]
3 - iuci [ii�]
4 - diort [dort]
5 - beş
6 - altî [alb]
7 - iedi [yedi]
8 - sechis [sekiz]
9 - docuz [dokuz]
10 - on
11 - on-bir [onbir]
20 - irmi [yirmi]
30 - otuz
40 - cîrc [kirk]
50 - elli
60 - altmîş [altrruş]
70 - ietmiş [yetmiş]
80 - secstn [seksen]
90 - docsan [cu a corectat peste "'; doksan]
100 - ius [yiiz]
[617]
Promenade fantastique dans le grand champ des rnorts,
en compagnie du Dr. Dickson; effet de lune sur le Bosphore.
Vue de Skutari (Iuscudar) et des mosquees illuminees pour
le Ramazan.
5 -c- Mosquee et place de Tophana
- le Karagloz.
Visite la mosquee de Pîali-Pacha, beau-fils et grad tre­
sorier du sult an Suleiman le Magnifique dont la mosquee
connue sous le nom de Sulimanie Giamie est la plus grande
10 de tout Constantinople. Celle de Pîali est d'un style arabe,
elle est ornee tout autour de grandes galeries a pilastres
1000 - bin
Le pain - ecmec [ekmek]
avez-vous du pain? - ecmec-var?
15 [ekmek var "este pîine ?"]
L'eau - su
Donnez-rnoi - ver bana L,dă-miJ"]
Feu - ateş
Allons - ghidelim [gidelim]
20 Ensemble - ber-a-ber [beraber]
Venez ici - gheI buraia [gel buraya "vino aici 1"]
La mer - denis [deniz]
Sur - iustiunde [ustunde]
Sur vous - senin iustiunde [senin tistunde "pe tine"]
25 J e viendrai - ghelegeim [gelecegim]
Dedans - icerie [iceriye]
Je vous prie - rigia iderim [rica ederim]
Maison - ev
L'homme - adam
30 La femme - carî-hanîm [kari. harum - sinonime]
J'ai vu - ghiordium [gard iim]
Cheval - at
Superbe - csîragiat [? grafie greşită]
Miroir - aina [ayna]
35 La montre - saat
Quelle heure est-il [anulat apoi de Alecsandri] - saat caci? [saat
kac]
Papier - chehat [kâgrt]
Arbre - agaciă [aga�]
40 Le temps est beau - havasî ei [havasi iyi - dial. eyi]
Le lit - dloşec - carlola [doşek "saltea; aşternut" ; karyola "pat"­
cvasisinonime]
Fenetre - pengire [pencere]
Voleur - hîrsîz [hirsiz]
617
..
�
[618]
carres ; et en dedans d'une foule d'oeufs d'autruche et de
lampes suspendues; et d'un autel en faîence a fleurs. - Cette
mosquee a six coupoles et un minaret. Les coupoles ont
une forme plus elancee que celle des autres mosquees. Elle a
5 de plus deux immenses colonnes dans son interieur. On voit
de grands arbres dans la cour. Cette mosquee a 272 ans
de date. De la j'ai ete a l'Ok Medîan - colline parseme de
pilliers en pierre qui marquent les distances parcourues par
les fleches lancees par les differents sultans. - L'Ok Median
10 est la place chekir a l'are. On voit de la un superbe panorama
du câte de Stamboul. Revenu a l'hotel par le nouveau fau­
bourg de Pera.
Connu Mr. Guaraecino, ami de Dr. Diekson, eonsul anglais
a Betune.
15 Visite Seutari (iSCKil3Adp) en eompagnie de Mr. Czoernig,
conseiller de la eour d'Autriehe. Monte sur la montagne de
Boulgourlou d'ou l'on jouit de la vue dn Bosphore jusqu'ă
Bouioukdere, de Stamboul, de Galata, des plaines qui se
prolongent hors de Constantinople; de la mer de Marmara,
20 des îles des Princes, des Montagnes de Broussa; enfin d'une
Trop cher - bu cioc paalî [bu cok pahah "acesta e foarte scump"]
Bon marche - cioc ugius [yok ucuz "foarte ieftin"]
Vous avez achete - aldînîz [aldmiz]
jachete - alîrîm [almrn]
25 Je veux prendre - isterim almac [almak]
Acheter - satîn almac [satin almak]
Venez ave moi - ghel benim ile beraber
[gel 000 "vino împreună cu mine"]
J'ai faim - agim [acim]
30 J'ai soif - susami şim [susamişnn]
Je veux manger - isterim iemec [000 yemek]
Un peu - bir parci a [bir parea "o bucată; un pic de. .. "]
Rue - iol [yol]
Par ici - bundan."
35 Verificarea acestui vocabular şi indicarea formelor corecte turceşti
le datorăm prof. univ. Vladimir Drimba, care a răspuns cu deosebită
bunăvoinţă solicitării noastre. Îi aducem şi pe această cale cele mai vii
mulţumiri.
618
�
[619]
vaste etendue de terrains parsemee de collines dans l'inte­
rieur de l'Asie et de la route qui conduit a la Mecque. - Vu
la grande caserne de Scoutari, la place de Haydar Pacha,
ou se reunit la caravane de la Mecque avant de partir en
5 pelerinage ; c'est a Scoutari qui vient le fameux rai sin Tchea­
ouch.
Visite l'hotel de la Monnaie dans I'interieur de la cour
du Serail Bournou.
Visite interieurement les mosquees de Ste Sophie - de
10 Soulimanie - du suIt an Ahmet et de Nouri-Osmanie, ainsi
que le Serail Bournou. (Salle du trone - bibliotheque - ecu­
ries - cuisines - jardins - bains - etc.).
Visite le grand palais de Tchiragan, le jardin, le harem,
salle des ambassadeurs, grande salle de reception etc., etc.
15 Assiste le jeudi [ ... Jl 7bre 2 a la parrade du Bairam. Le sul-
tan couvert de pierres precieuses ; - chevaux superbes, riche­
ment enharnaches. Musique turque. - Entre deux rangees
de soldats de marine et de cavalerie defilent d'abord les
majors, puis les colonels, puis les generaux, puis les minis-
20 tres, puis le vizir, et enfin le sultan entoure d'un corps de
Baltadjîi richement [ .... J 3.
Parti de Constantinople mardi le 16/23 octobre - a midi.
Arrivee a Galatz le 18/30 8bre 4 a 10 heures du soir
apres une tres belle traversee pendant laquelle j'ai souffert
25 du mal de mer.
1 În ms. este loc gol; probabil că Alecsandri nu-şi mai amintea data
exactă.
2 Septembre (septembrie).
3 Foaia care urmează e ruptă din caiet înainte de a fi numerotat.
4 Octobre (octombrie).
619
.. .
[620]
10 Aoât
30_8bre
-21
-30
30
81 jours
5 Traversee agreable sur la Mer Noire en compagnie de
Mr. d'Yvry- Feidel- Tabacopoulos -le consul autriehien de
Galatz, Mr. Hubert - de Schukur, eveque arrnenien - etc.
Temps superbe - mer calme pendant le jour, forte 1
pendant la nuit - course a cheval autour des fortifications
10 de Vama.
En quarantaine avec Mr. Hubert, grand amateur de
medailles, et profond connaisseur en numismatique.
*
Nulle part on ne voit une plus grande concurrence entre
les hommes et les animaux comme a Constantinople. - Les
15 hamals et les ânes se surpassent en force par les charges
enormes qu'ils portent sur le urs epaules, et il faut l'avouer
a la gloire de l'espece humaine, les bipedes l'emportent
souvent sur les quadrupedes, - Les hamals sont des ânes a
deux pieds, et les ânes sont des hamals a quatre.
20 Civiliser les turcs d'apres le systeme de reforme adopte
en Turquie, c'est leur enlever leur cachet d'originalite pour
les couvrir de tout le ridieule europeen.
On a habille les turcs de redingotes, sans tâcher d'aneantir
leur fanatisme, cause unique de leur haine contre les chre-
25 tiens, et on croit les avoir un peu civilises. - Il me semble
au contraire que la col ere des musulmans contre les euro­
peens s'est augmentee de toute la gene qu'ils subissent
malgre eux sous les habits europeens.
1 Iniţial, Alecsandri scrisese orageuse.
620
(
..i....
[621]
...:L
Un pantalon etroit qui empeche un turc de se mettre a
son aise les jambes croisees est pour lui une cause de haine
contre les europeens bien plus grande que la cause politique
la plus grave.
5 On ne saurait s'imaginer combien les sous-pieds ont
attire de blasphemes sur 1'Europe et quelle immense fureur
rencontre journellement des pieds au coeur d'un turc.
Avant la reforme du costume oriental, les turcs n'avaient
qu'un seul terme de mepris pour designer tout ce qui n'etait
10 pas de leur religion: c'etait le mot giaour, mais depuis
l' epoque des habits europeens ils en ont deux: giaour et
franco,
A vant cette reforme la Turquie etait une belle princesse
a l'oeil hautain, a la dernarche fiere et imposante. Mainte-
15 nant elle est tout simplement une bourgeoise endimanchee,
mais une bourgeoise chez qui la haine franche et grandiose
n' est que de la mechancete mesquine et tracassiere.
Nul peuple n'a autant d'aplomb et d'expression dans
les gestes comme le peuple turc.
20 Un turc aimable et de manieres delicates est tout ce
qu'on peut voir de plus gentil au monde 1.
1 Urmează cîteva file albe. Apoi, f. 36r - 38T conţin diverse nume de
persoane pe care Alecsandri le-a cunoscut cu prilejul acestui voiaj:
Mr. Geisenheim - Haute Allemagne
25 Dickson - Const. Tripoli
Guaraccino - Consul a. Bethune
Baron Berr, ministre de Belgique
le General Jousouf Pacha au service de Turquie
le Conseiller aulique Czoernig - Vierme
30 Mr. Ardouin medecin en chef du Gouv.
grec dans les Cyclades - France-Aix.
Le Marquis de Bois Guilbert - Paris
621
.�
[622]
Le prophete a suspendu son sabre d'or dans le ciel, pour
qu'il serve de phar a l'humanite pendant les tenebres de la
nuit. - (Le croissant).
N.B. - A traiter l'episode de l'Aveugle de Boulok Megar-
5 lik (Grand champ des Morts).
Mr. Doussot - artiste - Bucharest *
le 1er lieutenant de I'Hecla, bateau de
guerre a vapeur - anglais.
Mr. W.G. Crowder. RN. - Londres,
10 membre du Club de la Marine, St. James Square.
Capitaine et proprietaire du bateau a vapeur
la Nouveaute (vice [?] dArchimede) -
Mr. Duroni - medecin - Constantinople
Mr. Gino - son beau-frere - ido
15 Mr. [ ... ] ** Lafontaine - ido
Mr. Caimakan - Chef de la poste russe a Const.
Mr. Pisany
le lieut. Rowles. RN. - Londres ***
le Docteur Edouard Dickson
20 aux soins de Mr. Hanson H. [ ... ]****
Mr. d'Ivry - Vendee - France
Mr. Feidel - Leipzig
Mr. Eugene Boree a Constantinople
ou a Tchiflik. - Auteur dun itineraire en Perse.
25 S'adresser a Mr. Cort a l' Ambassade francaise pour avoir
l'adresse de Mr. Boree,
Rechid Pacha - Ministre de I'Tnterieur
Ministre de la guerre -
Ahmed Feti Pacha - a Tophana
30 Amiral - Mehmed Ali *****
* Cuvîntul e adăugat cu creionul.
** Cuvînt indescifrabil.
*** Cuvintul e adăugat cu creionul.
**** Cuvint indescifrabil.
35 ***** Fila 39 este albă, iar după ea un număr de file au fost rupte inainte
de numerotare. După fila 40, toate filele rămîn albe, cu excepţia f. 44r, pe
care se află notate următoarele trei versuri:
Sur le Bosphore
j usqu'ă l'aurore
40 J'aime a rever,
şi a f. 62r, pe care se află notate cu creionul cîteva cuvinte răzleţe, cu
chirilice, aproape şterse de vreme.
622
[623]
Un jeune chanteur penetre dans un harem sous pre­
texte d'etre aveugle et est surpris par le chef des eunuques
entre les bras de la favorite. - Les noirs lui arrachent les
yeux, et font jeter la favorite dans le Bosphore enfermee
5 dans un sac. Au moment ou le corps plonge, un Elkovan sort
de l'eau; c'est l'ăme damnee de la victime.
Traiter Marco Brogio en vers .
. ,
, .
[624]
[EXCURSIE - MAI 1846]
Mai 1846
Excursion faite aux monasteres de Niamtzo, de Varatico
et Agapia en compagnie des Rossety 1, Rousso, ] ora, V arnav,
5 Tornbourg et ]ean.
Partis des Iassy dans I'apres-midi en galants equipages,
nous arrivons a peine vers 11 heures a Tirgo-Froumos en
equipages fort sales a cause de la pluie a verse qui nous
surprend en route. Ce deluge inattendu nous fait perdre la
10 route et nous errons pendant deux heures sur les bords d'un
etang par un chemin coupe d' ornieres. N ous risquons nos tetes
a chaque pas, sans pourtant discontinuer de rire et de chanter.
Tornbourg descend de voiture de crainte de verser et s'accro­
che aux roues pour ne point glisser dans la boue. Il glisse
15 enfin, il tombe et nous crions tous en chouer en le voyant:
.Dass Cott verlasst kein Deutscher nicht".
A Tîrgo-Froumos nous bivouacquons tous dans une meme
chambre, a cote d'un petit cabinet ou l'on entendait le
[răle] 2 d'une pauvre femme qui se mourait.
20 Souper improvise par les Rossety; combat singulier de
Tornbourg et de Rousso a propos du lit.
Nuit blanche. Vers les 3 heures du matin nous voyons
arriver Leon Cantacuzene et un certain mr. Spinelli, tous
deux blesses grievement en route. Le premier ayant la clavi-
25 eule du bras gauche cassee et le second ayant le front fendu.
1 Fraţii Răducanu, Lascăr şi Mitică Rosetti, participanţi la mişcarea
de la Iaşi din 1848; au ocupat diverse funcţii politice în ţară.
2 Aici manuscrisul este deteriorat.
fi24
l
[625]
I
J
Ils avaient verse non loin de Tîrgo-Froumos. Nous leur
prodiguons tous nos soins, en attendant le medecin qu'on
avait envoye querir a Iassy, et enfin nous partons pour
Niamtzo.
5 Nous visitons en passant le jardin de Paschkany et nous
arrivons le soir-merne a la foire de Niamtzo. A peine etablis
au han de Belliboou, nous allons visiter la forteresse. Mitika
et mon frere risquent leurs tâtes en voulant escalader la
montagne par un sentier trop rapide pour des pieds de gent-
10 lemans. Arrives a une certaine hauteur, leurs forces man­
quent, leurs tetes tournent et ils restent pendant plus de
dix minutes accroches aux petits cailloux du sentier pour
ne pas rouler dans les precipices d'ă cote. Enfin, ils sont
sauves par deux paysans qui sont accourus a le urs cris.
15 Je rencontre dans la ville de Niamtzo madame Pulcherie C.,
plus amaigrie par le sentiment que jamais. Elle etait
accompagnee de son beau-frere Basile, lequel me fait l'effet
d'un trait d'union entre elle et son mari.
J'v ai vu aussi ma dame Pulcherie Catargi et son epoux
20 et, dans le fond du tableau, la figure sinistre, piteuse et en
meme temps sournoise de Z. Cata.
Rencontre des nonnes de Varatico et d'Agapia. Grande
joie.
Le lendemain nous arrivons a Neamtzo pour assister a
25 la ceremonie de l'eau benite. Affluence immense de peuple,
de marchands et de voitures attelees a la moldave. Grand
bruit de cloches, de fouets, de cris de postillons, de plaintes
des pauvres. Largesse au peuple. Tous les pelerins sont
nourris et loges pendant trois jours aux frais du monastere,
30 Scenes populaires. Moeurs patriarcales.
Masă bună - Poftim la dînsa. M ăriuca de la Pipirig, 1
belle montagnarde, que je rends toute joyeuse en lui achetant
un collier de perles. Curiosites des monasteres. Le charnier. La
bibliotheque, les cloches, la maison des fous, la cuisine, la
35 boulangerie, le trapezar, les tresors etc., etc. et le staritz
Neonil.
Partis le meme jour de Niamtzo, nous allons au couvent
de Varatico, ou nous passons deux jours en compagnie de
Negry, qui y est venu pour voir sa soeur, avant de partir
40 1 În româneşte în ms., cu chirilice.
..
... �
[626]
pour Vienne. Rires continuels, folies, extravagances, chants
d'amour, chants d'eglise. Le spatar semble un veritable
garcon parmi nous. Nous logeons chez la Eugenie 1.
Tornbourg perd la tete pour le spatar, tandis que celui-ci
5 lui fait des yeux doux et se moque de lui. Scenes de senti­
ment entrecoupees de phrases allemandes fabriquees par
moi a l'usage de notre apothicaire. P. ex.: Herr Landsmann, du
bist ein Hungemeiner Don Juan, diese sind inconvenentisches
Geschichte ... etc.
10 Tornbourg finit par se fâcher contre moi et par declarer
avec une vehemence tragi-comique qu'il est suedois, et non
allemand. Il pretend que j'ai monte un complot pour faire
echoir ses intentions lovelaciennes.
En somme, beaucoup de plaisir.
15 Nous assistons, avec Negry, a une messe de minuit. Ta-
bleau nocturne. Impressions tristes. L'eglise, pleine de nonnes
habillees en noir, semble un vaste tombeau habite par des
ombres.
Nous allons a Agapia. Excursion la Stînca lui Aron-vodă 2.
20 Escalade extravagante. Halte pittoresque. Paris pour jeter
des pierres a grandes distance. Choeur general, de la Fru­
moasă copiliţă 3. Negry imite la lecture de l'Evangile. Incident.
En partant de Varatico pour aller a Agapia, les chevaux de
Lascar Rossety ont pris le mors aux dents. Tornbourg,
25 effraye, a saute de la voiture, en faisant plusieurs culbutes
fort pittoresques. Il a manque se casser une jambe, mais
dass Gott verlasst immer kein Deutscher nicht.
Retour a Varatico. Le lendemain nous partons en grande
caravane et nous allons a Neamtzo. Les nonnes nous suivent
30 jusque la. Nous ecrivons chacun quelque chose dans l'album
du spatar; je lui trace ces vers au crayon:
35
626
Frunză verde viorele,
Dragă, dragă spătărele,
Fă ades rugăciuni sfinte
Ca să poţi prinde la minte
Şi de mine-ţi adă aminte.'
1 Sora lui Costache Negri, care era călugăriţă.
�. 3, 4, în româneşte în ms., cu chirilice.
[627]
Nous tenons grand conseil, en dejeunant dans la cour
de I'hotel de Belliboou pour nous decider d'aller passer le
jour de la St. Constantin a Menjina; et, apres nous etre
donne rendes-vous a la campagne de Negry, nous nous disper-
5 sons. Les uns prennent la route de Piatra; les autres - celle
de Iassy; Mitika et moi nous nous dirigeons sur Falticheny.
Les nonnes reprennent le route du couvent apres de touchants
adieux.
Arrivee a Falticheny. Mitika escamoteur. Depart le
10 lendemain avec des chevaux de poste. Course au docher a.
travers la haute Moldavie. Passage par Roman, Bakeou.
Pluie a. verse. Arrivee a Menjina, sejour charmant, folies.
Partie de plai sir a. Poutheny chez A. Morouzy. Depart pour
Iassy. Nuit blanche en route. Souper comique dans la voiture
15 fermee de Radoucano. Tableau pittoresque dans le hangar
des postiIlons a Docolina. Entree a. Iassy par la pluie. Impres­
sion desagreable, sous tous les rapports.
[628]
I
I
I
i
[JURNALUL DE CĂLĂTORIE îN ITALIA]
Le 7/19 juin 1846, parti de Iassy par la route de Roman.
A moitie poste, les chevaux, lances a grande carriere, touchent
sur des chariots des paysans et le timon de ma voiture se
5 casse. Je m'arrete a Podou-Leloae pendant quatre heures
pour faire raccommoder l'equipage, et le soir je vais demander
l'hospitalite a mr. Millo, qui me recoit avec son amabilite
ordinaire. Sa maison est un veritable joujou; elle est d'une
proprete fabuleuse.
10 Le lendemain, 8/20, je pars pour Minjina et j'y arrive
le soir apres avoir passe par Bakeou. J'y trouve seulement
ma dame Zulnia, car m-me Cathinka etait partie pour les
montagnes. J e passe quelques heures delicieuses a causer
et lui fais mes adieux le soir mâme, car je devais partir de
15 grand matin. En effet, a quatre heures j'etais deja en route
pour Galatz. Mais a une poste de Minjina je m'apercois que
j'ai oublie mon passeport dans la chambre de Negry. Desap­
pointement cruel, embarras terrible t Aussitot arrive a
Galatz, chez ma cousine 1, j'expedie un homme a Minjina
20 avec une letre pour m-me Zulnia, et cinq heures apres je
recois mon passeport. Jamais chiffon de papier ne m'a cause
plus grand plaisir, car j'etais sauve d'un sejour force de huit
jours a Galatz.
Je vais dans la journee sur le bateau de Steriadi, j'y
25 rencontre A. Couza et nous faisons tous une promenade sur
le Danube en compagnie de Varnav. Enfin, vers neuf heures
1 Poate Esmeralda Gardeev, de la Galaţi, vară cu poetul.
628
-J..
[629]
.J..
du soir, je m'embarque sur le Baron Eihoff. En entrant dans
le salon des premieres, j'y trouve la princesse Mavrojeni
et sa fille, avec lesquelles je passe deux heures d'un conver­
sation tres agreable en nous promettant bien de nous sauver
5 mutuellement en cas de naufrage dans la Mer Noire.
Parti de Constantinople le 19 acut par le Montrosa, bateau
a vapeur anglais. Arrive a Smyrne le 20, pendant la nuit.
Descendu a I'Hotel de Mille. Embarque le 22 sur le Baron
10 Eihoff. Capitaine Millanovitz. Arrive a Trieste le 29 au soir.
Passe la journee du 30 a bord, en quarantaine. Debarque
le 31 matin a l'Hotel de Metternich.
Parti le 8 de Trieste et arrive a Venise. N. est arrivee
a Trieste le 5 sept. a 2 heures de I'apres-rnidi.
15 Trieste. Hâtel du prince M etternich
5 7-bre 1846. Des le matin j'ai des pressentiments si
forts, que je ne puis me tenir en place. Je cours deux fois a
la poste ou N. doit arriver, mais c'est toujours trop tot. Je
rentre dans une agitation impossible a maîtriser. Une voix
20 me parle en secret et rri'annonce I'arrivee de N. Je parcours
ma chambre en long et en large, comme un fou, je me mets
vingt fois a la fenetre. Enfin, le garcon vient me dire tout-ă­
coup qu'elle est arrivee. Je vais a sa chambre et je la presse
sur mon coeur avec toute l'ardeur d'un amour exalte par
25 deux longs mois d'absence. Pendant ce temps nous avons
fait tous les deux plusieurs centaines de lieues a la rencontre
l'un de l'autre. Elle a parcouru une grande partie de l' Alle­
magne soux pretexte de soigner sa sante, et moi j'ai traverse
plusieurs mers sous le pretexte non moins veridique d'un
30 voyage en Orient.
Partis tous deux du merne point, nous sommes arrives
a notre but en nous moquant bel et bien de la credulite
des curieux. Notre bonheur commence. N. est arrivee a
2 heures, fatiguee et souffrante. Cependant, nos caresses
35 et notre bonheur de noux revoir apres tant d'absence la
remettent bientot en bonne sante.
Notre premiere sortie ensemble en voiture. Sensations
curieuses. Il nous semble que tout le monde a les yeux sur
629
..
... �
[630]
nous. Cependant, apres cette premiere epreuve, nous nous
habituons si completement a notre position, qu'il nous semble
n'avoir jamais vecu separement. Apres la promenade en
voiture au bord de la mer, nous descendons pour faire un
5 tour a la villa Murat, transformee depuis quelques annees
en restaurant, pour la grande jubilation des Birmans.
Le 8, a 6 h. du matin. Depart de Trieste pour Venise sur
l' Archiduc Frederic par un temps superbe. Rencontre inat­
tendue et non moins desagreable de compatriotes valaques.
10 Madame Elisa Stirbey 1 et ses enfants, qu' elle envoie a Paris.
En outre, mr. Anagnosty, plus affecte que jamais. Nous
faisons bonne mine a mauvais jeu pendant toute la traversee,
qui se passe, du reste, en riant et en plaisantant beaucoup
sur mon projet d'etablir des postes a chameaux en Moldavie.
15 Vers 2 heures nous entrons dans le port de Venise et nous
jetons 1'ancre tout pres du Palais des Doges. Tableau sublime
et desolant tout a la fois. N. eprouve une tristesse involon­
taire et une emotion augrnentee par ses souvenirs de 18412•
Nous descendons dans une gondole (celle que nous avons
20 toujours gardee pendant notre sejour a Venise) et, apres
plusieurs courses inutiles a differents hotels, nous descendons
a celui de la Italia.
Aussitot N. installee, je vais retenir une cambre a 1'Hâtel
de 1'Europe sur le Canal Grande et je reviens en toute hâte
25 pres de N.
Venise, 87-bre, a la Italia. Enfin, nous sommes a Venise,
dans cette cite feerique vers laquelle nous nous sommes
diriges, N. et moi, par des routes si differentes ; mais nous
ne sommes pas encore chez nous.
30 Le chanteur et sa barcarolle pendant que nous dînions
en tete a tete. Joie enfantine. Les deux servantes: I'une,
veritable sorciere de Macbeth, dont N. a peur, 1'autre, veri­
table italienne aux allures franches et decidees, Diavolo!
Premiere promenade en gondole sur le Canal de la Giudecca
35 au coucher du soleil. Sensations indescriptibles occasionnees
par le doux balancement de la gondole et par le sentiment
de notre solitude a deux. Nous eprouvons en silence tout ce
1 Eliza Ştirbei, născută Cantacuzino-Paşcanu. soţia domnitorului Barbu
Ştirbei.
40 2 în 1841 Elena Negri vizitase Veneţia împreună cu familia sa.
[>30
[631]
que deux coeurs jeunes et ardents peuvent contenir de bonheur
vrai ...
Le lendemain je cours a la decouverte d'un appartement,
et je fais celle de madame Spaletta, chez laquelle N. et sa
5 famille ont loge en 1841. N ouvelle promenade en gondole
avec N. sur la Giudecca; impressions nouvelles de joie et
de bonheur. Notre amour embellit tout ce qui nous entoure,
il donne aux objets des proportions sublimes.
Nous parcourons une partie du Canal Grande en admirant
10 la majeste sombre des palais qui l'encadrent et nous aper­
cevons la Piazzetta eclairee au gaz. N ous trouvons que le
fantastique de son architecture s'accorderait bien mieux
de la lueur mysterieuse des etoiles que du reflet trop vif
du gaz. La Venitienne a perdu son plus grand charme en
15 abandonnant le voile noir; de meme, la Piazzetta fa it preuve
de manque de golit en changeant le voile de la nuit contre
le reseau blafard que les becs de gaz projettent sur son front.
On dirait a la voir que c'est une malheureuse prostituee
qui, ayant perdu tout sentiment de pudeur, fait para de de
20 sa mi sere sous des parures de clinquant.
Le 10, madame Stirbey et son fils, Georges 1, charmant
jeune homme de manieres distinquees, viennent faire visite
a N. et, pour leur donner le change, je leur promets de
partir en meme temps qu' eux de Venise pour me rendre
25 a Trieste et de la a Alexandrie.
Le 11. Nous allons avec N. chercher des appartements.
Visite chez m-me Spaletta, qui reconnaît N. et nous felicite
[de] notre mariage. N. se trouve un peu genee, mais moi je
joue mon role de mari avec une assurance qui ferait croire
30 que je n'ai pas fait autre chose pendant toute ma vie.
N ous choisissons peu apres un appartement de trois
chambres avec salon sur le Canal Grande au palais Benzon;
et le jour meme nous y demenageons tous les deux.
Enfin, nous sommez chez nous et a Venise! 11 septem-
35 bre 1846 et 8 mars 18452• Toute ma vie de coeur est dans
ces deux epoques l
1 George Ştirbei, fiul domnitorului Barbu Ştirbei; a fost ministru
de externe în anii 1866-1867.
2 Cele două date marchează momentul întîlnirii cu Elena Negri la
40 Mînjina şi momentul regăsirii lor la Veneţia.
631
[632]
Le 12, a 5 h. du matin, je quitte N. et, a travers les
vapeurs du mat in, je me rends au bateau qui part pour
Trieste. Je quitte le bonheur reel pour la comedie. Peu apres
arrive m-me Stirbey, pleurant de quitter ses enfants. Adieux
5 touchants, qui me rappellent ceux que je fis a ma mere en
18391, lors de mon depart pour Paris. Les larmes m'etouf­
fent. Georges me prie de prendre soin de sa mere. Enfin,
le bateau se met en marche, et Venise avec tout ce que
j'ai de plus cher disparaît derriere nous. Pendant la traversee
10 je tâche de consoler madame Stirbey, qui ne cesse de pleurer.
Pauvre mere! Elle se resigne, malgre sa douleur, a l'absence
de ses enfants dans I'interet de leur avenir.
Arrives a Trieste, je promene madame Stirbey dans
les rues pour la distraire. Elle fa it des emplettes pour la
15 nombreuse famille qui l'attend a Bucarest. Deux cent jeunes
filles, dont elle est le seul soutien, prient pour elle et la benis­
sent journellement. Elle sera recornpensee par le bonheur
que ses enfants a elle lui apporteront a leur retour de Paris.
Le lendemain soir elle part de Trieste, accompagnee de
20 mr. Anagnosty (lequel me semble etre le bagaje le plus
embarrassant que l'on puisse avoir en voyage). Je charge
m-me Stirbey d'une lettre pour mon pere et l'accompagne
a la diligence. Je reste seul a Trieste, triste, ennuye et n'ayant
qu'une seule pensee, celle de retourner a Venise aupres de N.
25 Je recontre mr. et m-me Katzavatis, ainsi que mr. Zizi-
nias, avec lesquels j 'ai fait le voyage de Smyrne a Trieste,
et j'apprends de ce dernier qu'apres avoir termine son
voyage en Orient il a fini par se desorienter 2 ici en se mariant.
Je lui souhaite toutes sortes de choses et le quitte pour
30 aller prendre a la poste les dernieres lettres que N. m'a ecrites
d'Ems.
Le 14 je reviens a Venise en compagnie de plusieurs
anglais et d'un cameleon d'Egypte, qui sert pendant plusieurs
heures de pretexte a la coquetterie de deux jeunes italiennes.
35 C'est, je crois, la premiere fois qu'un cameleon a joue un si
beau role. Cependant, il paraît que ni la nombreuse societe
1 Anul este notat greşit. În 1839, Alecsandri se întorcea de la Paris, de
la studii, prin Italia. Despărţirea de mama sa avusese loc cu cinci ani mai
înainte, în 1834, la sfîrşitul lui iulie, începutul lui august (ef. Marta Anineanu
40 In V. Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări, 1964, p. 236 şi 245, n.1).
2 Joc de cuvinte: Orient - desorienter.
6Ş2
[633]
du bateau, ni les caresses agacantes des deux jeunes et
innocentes coquettes ne lui ont fait impression, car il ne
s'est trahi par aucun changement de couleur. Il aura compris
sans doute que les susdites agaceries s'adressaient plutot a
5 son maître. Il a mâme băille plusieurs fois, ce qui fut expli­
que a l'unanimite par tous les allemands presents a cette
scene qu'il avait sommeil. Preuve evidente de l'inteligence
du cameleon et de la perspicacite des allemands. Entr'autres
animaux qui chargent le bateau, certain dandy allemand
10 ri'est pas le moins rejouissant, Il accoste toutes les femmes
pour leur demander des nouvelles de leur estomac par rapport
au mal de mer, et une fois la question posee et la reponse
recue, il se retire en rougissant et en se rengorgeant avec
beaucoup de contentement personnel. J'ai bien envie de
15 lui dire: .Herr Landsmann, du bist ein Hunzgemeiner Kerliches
Dan Juan" 1.
A peine arrive dans le port de Venise, j'apercois notre
gondolier Antonio, qui me salue de loin. Je saute dans la
gondole et quelques minutes apres je pres se N. dans mes
20 bras. Les trois jours d'absence m'auraient paru de veri­
tables siecles si N. Rosnovano 2 n'avait] ... ] 3
Ici commence veritablement notre vie a deux sans en­
traves, sans inquietudes, tout entiers a notre bonheur, a
nos folies d'enfant. Les heures passent, les journees s'ecoulent,
25 les semaines s'agglornerent derriere nous avec une telle rapi­
dite, que nous en sommes presque effrayes. Nous craig­
nons de vieillir trop tot, sans nous apercevoir de la fuite
du temps. Jamais prets avant une ou deux heures de l'apres­
midi, nous causons de tout et de rien, nous rions de merne et
30 nous nous embrassons toujours a propos de tout et de rien,
ce qui fait de nos heures une longue chaîne de baisers et
de caresses non interrompue. Enfin, nous prenons la serieuse
decision de devenir sages; nous nous habillons a la hâte et
nous faisons notre entree au salon avec un soi-disant bon
35 ton comique que nous oublions de garder, car, au lieu de tenir
salon tous les deux comme nous nous le promettons chaque
fois, nous nous surprenons courant comme des enfants dans
1 În ms., cu caractere gotice, într-o ortografie aproximativă.
2 Iniţial scris: "N. Rosnovanu".
40 3 în ms. urmează cîteva cuvinte şterse.
633
..
.. �
[634]
les chambres, chantant, riant a grands eclats de rire; le
tout scelle chaque fois d'un bai ser delicieux, suivi de plusieurs
autres.
Le seul sujet que nous traitons serieusernent c'est celui
5 de notre menage. En fait d'ustensiles, nous possedons deja
six feljans et six zarfs 1, ainsi qu'un petit ibrik apporte par
N. Il nous faut encore une machine a cafe pour le dejeuner
du matin. En fait de provisions, N. a fait acheter en mon
absence du sucre et des oranges, dans l'intention de faire
10 des confitures; mais les oranges sont devorees avant l'execu­
tion de cet estimable projet. Je cours sur la place St. Mare
faire emplette de ce 2 qui nous manque, et quand tout est
complete, nous nous trouvons avoir pour notre menage:
1. 6 feljans, 6 zarfs.
15 2. 1 ibrik pour le cafe turc. plus du moka.
3. 1 machine a cafe au lait.
4. 1 oka de sucre, ainsi que de la vanille.
5. 1 pot de moutarde francaise,
6. 1 boîte de sardines de Nantes.
20 7. De la Mortadella 3 et du fromage.
8. Des fruits a l'infini.
Le tout contenu provisoirement dans une petite armoire
appelee notre mobilier, que nous achetons et que nous des­
tinons a Antonio.
25 N.B. Toutes les provisions sont fort souvent renouvelees
par la raison qu'au lieu de dormir comme tout le monde
aux heures les plus communernent consacrees au sommeil,
nous nous levons regulierement chaque nuit a deux heures
du matin pour faire de petits soupers, auxquels nous appor-
30 tons toujours beaucoup de gaiete et non moins d'appetit.
N. surtout se distingue par une prestesse de mognitzika
tout a fait charmante et enfantine. Elle mange en babillant
et babille en mangeant, avec tant de gentillesse et de mogni­
tzerie, qu'il n'y a que mes baisers qui puissent l'arreter.
35 Le matin, a 9 heures, la fille de chambre de N., Annunziata,
qui repond toujours par .Eccomi" a notre appel, entre avec
1 Ceşti de cafea şi suporturile lor metalice (tr.).
2 Iniţil scris: "de tout ce qui ... "
3 Salam de Italia. fabricat mai ales la Bologna.
634
,
[635]
le plateau du dejeuner et se retire fort discreternent apres
nous avoir souhaite le bonjour (usage italien). Aussitât N.
s'empare de la machine a cafe, la dispose convenablernent,
met le feu a l'esprit de vin et pendant que le eate s'ecoule
5 dans nos deux tasses, je confectionne des tartines avec toute
la gravite d'un spatar de l'ancien regime et toute la science
qui distinguait Charlotte aux yeux de Werther 1. N. m'a
confie l'importante occupation des tartines pour m'habituer,
dit-elle, a nourrir mes enfants quand je serai marie, et pour
10 apprendre les moyens de les calmer lorsque le urs cris discor­
dants viendront troubler l'harmonie de mes reves poetiques.
Apres le dejeuner viennent nos longues et douces causeries
qui se traînent sans nous en apercevoir jusq'ă une ou deux
heures de I'apres-midi, passant du sujet le plus serieux aux
15 futilites les plus folles, de l'analyse la plus sceptique sur les
sentiments humains aux expressions les plus vraies et les
plus caressantes de notre amour, des souvenirs tristes ou
gais de notre passe aux promesses brillantes de notre avenir,
et cela en nous tenant tantât blottis sur le canape, tantât en
20 nous promenant dans la charnbre, tantât en courant autour
des meubles comme des collegiens. Mais ce qu'il y a de re mar­
quable c'est que tout en causant, en courant, en riant, nous
nous approchons toujours insensiblement I'un de I'autre,
şi cînd ne trezim,2 je me surprends tenant la mognitzika sur
25 mes genoux, et nous embrassant instinctivernent, sans nous
en apercevoir, pendant tout le reste de la discussion. Une
parole et un baiser: c' est la devise de notre conversa tion.
Antonio apporte chaque jour des lettres pour N. C'est
deja quelque chose que de trouver le temps de les lire. Quant
30 a y repondre a toutes, c'est autre chose. On n'a pas le temps!
Madame n' est pas venue a Venise pour consacrer ses mo­
ments a la correspondance. Attendez donc, mesdames et
messieurs, on vous fera la grâce de vous ecrire plus tard!
La plume et tout l'attirail du bureau nous sont en horreur
35 pour j'instant ; malgre tout l'attachement que nous vous
portons, nous ri'avons pas une minute de disponible a votre
egard I Toutes nos heures sont occupees aux folies et a notre
menage. Ainsi, veuillez attendre!
1 Aluzie la romanul lui Goethe, Suferinţele tînărului Werther.
40 2 In româneşte în ms., cu chirilice.
635
.,
.. '
[636]
N. recoit une letre de son frere qui la fait pleurer, mais
je lui essuie les yeux avec mes baisers et le sourire paraît;
c'est que pour nous deux, nous remplacons mutuellement
tout: monde, famille et patrie. Nous avons tout en nous,
5 ayant l'un l'autre, et nous possedons, par-dessus tout, 1'amour.
Vers deux heures nous sortons ordinairement faire un
tour de promenade tantot en gondole, tantot a pied. Quand
c'est en gondole, nous faisons mettre toujours la coperta
afin d' etre plus caches, meme dans cette Venise presque
10 deserte, ou nous sommes completement inconnus. Il est
vrai que de cette maniere nous pouvons nous embrasser
tout a notre aise, et c'est ce qui nous convient avant tout,
quoique, dans 1'ordre des choses, nous devrions, comme
voyageurs, preter plus d'attention aux palais majestueux
15 que nous longeons. Mais nous savons toujours trouver des
raisons excellentes a notre maniere d'agir. D'abord, nous
connaissons tous deux Venise de longue date; ensuite, nous
ne nous sommes pas donne rendez-vous chez elle comme
voyageurs, et enfin nous avons tout le temps necessaire
20 devant nous. Ce dernier argument surtout qui nous paraît
le plus puissant nous engage a perseverer dans notre
systeme.
Quand c'est a pied que nous sortons, il nous semble
avoir des ailes aux pieds (nous, qui en Moldavie n'avons
25 pas de jambes, mais des roues). Tant nous eprouvons du
plai sir a marcher ensemble, nous tenant etroitement par le
bras, nous soutenant mutuellement, mesurant nos pas les
uns sur ceux des autres et traversant la foule des rues sans
la regarder et sans l' entendre.
30 Nous ne nous apercevrions meme pas de 1'existence de
tous ceux qui nous entourent si de temps en temps quelque
malencontreux passant ne marchait sur la robe de N. Car
ici les robes longues, ainsi que tout ce qui est elegant en fait
de toilette sont inconnus et, de plus, les venitiens ne regar-
35 dent jamais a leurs pieds. Ce qui expliquerait assez pourquoi
ils sont tombes dans un tonneau de biere Kaiserliche şi
Konigliche1.
1 În ms., în germană şi română, cu chirilice. Aluzie la anexarea
Veneţiei de către Imperiul austro-ungar, prin tratatul de la Carnpo-Formio
40 (1797).
6.'l6
,
[637]
Vers quatre heures nous rentrons apres avoir fait une
visite au Rialto, et nous nous placons sur le petit balcon
qui a vue sur le Canal Grande. Nous admirons a gauche, au
fond, le superbe palais Foscari, dont la Iacade semble de
5 la dentelle; en face de nous, le palais Tiepolo, a droite, le
palais Grimani (aujourd'hui degenere en poste autrichienne),
Manini 1, dont le nom rappelle de si douloureux souvenirs
a ceux qui aiment Venise, et au fond, a droite, le Pont Rialto,
dont l'arche majestueuse se jette avec tant de hardiesse
10 d'une rive a l'autre; puis, sous nos pieds, une foule de gondoles,
qui glissent rapidement a la surface du canal, s'evitent comme
des hirondelles dans leur vol et vont disparaître dans les
canaux lateraux. Tableau mouvant, eclaire par les derniers
rayons du soleil et anime par les chants des gondoliers ou par
15 les cris de siastarli, de caprami, de isae, de remo, de riva 2
qu'ils jettent en debouchant d'un canal dans un autre. Nous
remarquons particulierernent un petit gamin de gondolier
qui se dispute avec tous les autres et finit toujours par leur
enlever les passants d'une rive a l'autre. Vers cinq heures,
20 Gaspar, le garr;on de la maison, vient mettre la table dans
le salon et bientât apres nous apercevons la gondole d' Antonio
sortant du canal St.-Luca en portant triomphalement cer­
tain panier du Cafehaus, Malgre tout l'mteret que nous atta­
chons a ce panier, nous ne pouvons cependant, N. et moi,
25 [ne] preter trop d'attention il la maniere elegante dont An­
tonio manie la rame et aux ondulations gracieuses de son
corps qui semble il chaque instant pret il tomber dans l'eau,
tant il se penche hardiment hors de la gondole. C'est un joli
garcon de 21 ans, aux cheveux roux parfaitement bien fa it
30 et d'un caractere tres doux. Pendant nos promenades, il
nous dit les noms des palais de Venise, ainsi que l'histoire
des familles qui les ont habites, et pendant ses heures de
loisir il fait la lecture des poetes italiens. Il aime beaucoup
Alfieri, et m'a deja parle de sa tragedie de Saul avec un
35 enthousiasme bien senti. Pour un simple gondolier cela paraît
d'abord surprenant, mais a Venise les gondoliers sont plus
1 Ludovico Manini (1726-1803). ultimul duce al Venetiei, de al
cărui nume se leagă prăbuşirea, în 1797, a acestui atît de infloritor oraş
odinioară.
40 2 Strigăte specifice gondolierilor; apar atestate numai remo = lopată,
ramă şi riuo = mal.
637
[638]
lettres que la plupart des membres de notre savante Aca­
demie!
N os dîners se passent assez sagement par la raison que
le garcon entre a chaque instant dans le salon pour nous
5 servir, sans quoi j'avoue că nu s-ar alege nimic de masa
noastră), Nous discutons bien un peu avec N. au sujet des
choses aigres que, par raison de sante, je veux I'empecher
de prendre, mais elle fait 2 toujours de telle sorte, que je
finis par ceder continuellement; ce qui me convainc tout a
10 fait au sujet de la verite psychologique que mon ami Kog[ăI­
niceanuJ a repandue 3 sur la faiblesse de mon caractere.
Apres avoir ete influence par tant de monde, y compris mon
ami Kog, je le suis en dernier lieu par N., et cela sans me
plaindre nullement. Je me trouve vraiment admirable, n'en
15 deplaise a mon ami Kog.
Aussitot leves de table, nous allons dans le petit balcon
couvert, ou Annunziata nous apporte du cafe turc, que N.
lui a appris a faire dans les preiniers jours de notre installa­
tion au palais Benzonus. C'est pour nous moins une jouissance
20 materielle, que le plaisir de conserver hors du pays un usage
adopte en Moldavie. Aussi, pour me servir de l'expression
de certain grand personage de chez nous, nous degustons
nos petits felgians avec un certain recueillement. Chaque
goutte reveille chez nous un souvenir de notre patrie, de
25 sorte que la Moldavie ne peut pas nous accuser d'oubli
envers elle, en egard aux nombreuses gouttes contenues
dans une tasse et aux nombreuses tasses que nous consom­
mons journellement. N ous appelons cela nos libations en
l'honneur du pays. Il est vrai que pour ma part je pense bien
30 aussi un peu a Constantinople et a l'Asie, pendant que j'ab­
sorbe mon cafe. Mais afin de n'avoir rien a me reprocher, je
fume en meme temps une pipe turque et je fais de cette
maniere part egale: l'encens pour l'Orient et la libation pour
la Moldavie.
35 A cette heure-lă la lumiere decroît sensiblement, l'obscu-
rite s'avance comme un traître. Ce n'est plus le jour et ce
1 În româneşte în ms., cu chirilice.
2 Iniţial scris: "elle se prend toujours .:"
3 Iniţial scris: "Kog. a fait repandue .:"
6118
..IL
[639]
n'est pas encore la nuit; c'est un moment morne ou la nature
semble etre a l'agonie, ou le ciel n'a pas d'etoiles, il est triste
comme un trone vide, ou chaque chose s'enveloppe d'une
teinte indecise. Le coeur est comme dans une attente dou-
5 loureuse; il eprouve des angoisses indefinissables, La pensee
flotte incertaine comme une barque sur une mer sans bornes;
elle souffre comme sous I'impression d'un reve penible quoi­
qu'insaisissable. C'est une heure ou je sens des tristesses
infinies, ou il me semble assister 1 de loin a la mort d'une
10 personne que j'aime. rai des abatternents involontaires et
je deviens soucieux. N. devient reveuse de son cote, et
pendant quelques minutes nous ne sommes plus meconnai­
ssables, mais tout a coup nous nous apercevons avec horreur
que depuis pres de deux heures nous ne nous sommes pas
15 embrasses, et nous voilă en un elin d'oeil gais, les yeux
brillants de joie et nous vengeant ensemble pour tout le
temps perdu.
Lanature nous a doues de caracteres plus ou moins heureux,
par rapport a chacun de nous mernes en particulier, mais
20 l'amour en a fait les caracteres les plus convenables entre
eux. La gaiete de I'un chasse la tristesse de I'autre, et cela
sans efforts aucuns; il suffit d'un mot, d'un regard, d'un
sourire. Et de leur parfaite conformite dans la plupart des
points, ainsi que de leur difference sur plusieurs autres, il
25 resulte pour nos coeurs l'union la plus douce, pour nos esprit
le charme le plus delicieux et pour notre existence le bonheur
le mieux compris et senti.
Sitot que les etoiles paraissent, nous nous dirigeons en
gondole vers la Giudecca. Antonio noux y conduit, d'ailleurs
30 sans mâme attendre notre ordre; il connaît deja nos gouts.
Nous avancons lentement vers les lagunes, berces par un
balancement doux et candence qui fait flotter nos pensees
au sein de vagues reveries. Etendus l'un pres de l'autre
sous la coperta, nous parlons a voix basse de notre bonheur,
35 des efforts que nous avons faits et des obstaeles que nous
avons franchis pour y parvenir, du bien-etre moral que nous
juissons dans notre amour et surtout du cadre sublime que
nous avons su lui donner en nous rendant a Venise; puis,
a mesure que nous envisageons ainsi a deux dans le silence
40 1 Iniţial scris: "sem bie etre assister ... "
639
.�
�' .. .
.. ..
[640]
de la nuit toute la grandeur de notre beau reve realise,
nos voix Iaiblissent, se taisent, et nous revenons lentement
vers la place St.-Marc, enivres des emotions les plus suaves.
Heureux ceux qui aiment! Bien plus heureux encore ceux
5 qui se retranchent du monde et qui peuvent, comme nous,
ajouter au charme de leur amour celui de Venise! Lord
Byron a dit vrai: "La foi fait monter l' homme au ciel, l' amour
fait descendre le ciel il l' homme" .
La place St.-Marc est plei ne de monde. C'est dimanche
10 et la musique militaire y joue. Les arcades des Procurat ies 1
sont encombrees de promeneurs. Le gaz brille partout dans
toute sa force. Devant les cafes, les consommateurs font
foule, et devant ces derniers, de malheureux chanteurs
italiens crient avec 2 le desespoir de la misere des morceaux
15 d'opera. Tout le pathetique qu'ils mettent dans leurs voix
provient plutot de I' estomac que du coeur. C' est le vide
du 1 er qui donne du vibrant a leurs notes et nullement le
trop-plein du second. Nous passons outre, sans nous arreter
et nous admirons la facade de St.-Marc dessinant sur le
20 ciel etoile les dentelures et les petites tourelles a jour qui
ornent son front. La lune paraît entre les colonnes freles
de 1'une d'entre elles et met une aureole lumineuse sur la
tete de la statue qui y siege. C'est un tableau que les grands
peintres venitiens auraient du bien plutot faire que de
25 gâter leurs pinceaux a tracer les figures seches et jaunes
de tout le calendrier. Que de temps, que de genie perdus
en 1'honneur des caricatures sacrees qui composent notre
paganisme chretien ! ...
Avant de quitter la place, nous faisons un tour .sur la
30 Piazzetta, la favorite de N. et la mienne, et, apres avoir
donne un coup d'oeil au Pont des Soupirs, qui se dessine
lugubrement entre le Palais des Doges et les prisons,nous
retournons chez nous par le Canal Grande, admirant de loin
la S-ta Maria de la Salute avec ses nombreuses statues, les
35 rives du Canal perdues dans l'obscurite, avec ses sombres
palais couverts de marbre, et surtout le palais Foscari, le
plus venitien de tous apres celui des Doges. En nous retrou­
vant dans notre appartement, il nous semble que nous sor-
1 Procuraţii erau principalii demnitari din republicile Veneţia şi Genova.
40 2 Iniţial scris: "a vec tout. . . "
, 640
[641]
tons d'un reve. Encore sous l'impression de notre promenade
et des oscillations enivrantes de la gondole, nous laissons
prendre a nos pensees un cours serieux et nous donnons
toute notre admiration a la vieille patricienne Foscari, qui
5 prefere vivre miserablement d'une pension de 10 sous par
jour que le gouvernement de Venise lui fait, plutot que de
vendre le palais de ses ancetres, comme tant d'autres l'ont
fait sans rougir et, peut-etre, sans regret. C'est grand et
digne des vertus antiques 1
10 Nous l'avons souvent dit, N. et moi, et nous le dirons
encore bien souvent: tant que nous vivrons, et dussions-nous
vivre mille ans, nous n'oublierons jamais nos belles 1 soirees
de Venise 1 Tout ce que deux imaginations ardentes peuvent
sentir de poetique reverie, tout ce que deux âmes peuvent
15 eprouver d' elans sublirnes, tout ce que deux coeurs qui s'appar­
tiennent franchement peuvent connaître de doux bien-etre
a l'âge des fortes impressions nous l'avons eprouve, senti,
con nu pendant nos delicieuses courses en gondole dans les
lagunes. Notre sejour de deux mois a Venise vaut toute une
20 existence de bonheur, car le plus beau râve de notre jeunesse,
les plus brillantes esperances de notre amour se sont realisees
jour par jour, heure par heure. Nous nous connaisons main­
tenant autant qu'il est donne a l'esprit 2 de se juger, et nous
savons quelle immense quantite de felicites divines sont
25 enfouies dans le coeur de l'homme; mais ces jouissances mo­
rales y sont cachees comme la chaleur au fond de la terre. Il
faut le soleil pour attirer celle-ci a la surface; il faut l'amour
pour vivifier celles-la.
Notre premier mois a passe avec une telle rapidite, que
30 nous avans pu trouver a peine le temps, dans l'espace de
trente jours, d'aller deux fois aux jardins publiques, d'entrer
deux fois dans la basilique de St.-Marc et de visiter en
passant l'eglise St.-Salvator, ainsi que le musee d'antiquites,
situe vis-a-vis. La seule grande excursion que nous avons
35 faite c' est celle du Lido. La mer etait calme et pure comme le
ciel, et le soleil nous engageant a nous souvenir d'un usage
caracteristique du peuple moldave, celui de a se prăji la
1 Iniţial scris: "belles el poetiques ... "
2 Iniţial scris: "L'esprit de l'homme .:"
641
.. .�
[642]
soare+ nous avons parcouru l'interieur du Lido pendant une
heure visitant avec curiosite les tombeaux des juifs et nous
promenant avec plaisir sur le sable de la plage doucement
caressee par les vagues de l'Adriatique. Le coquillage.
5 Tout est beau, 'calme et brillant autour de nous; tout
nous sourit.
Les plaintes molles des vagues deviennent pour nous des
chants caressants. C' est que le coeur de celui qui aime est
un foyer ardent qui projette sa lumiere sur toute chose;
10 c'est que l'âme est un instrument divin qui change tout
bruit en harmonie.
lncidents, decouuertes et occupations importantes du pre­
mier mois de notre sejou« il Venise:
Mr. Padron est un larron qui pretend nous faire payer
15 1 fr. par jour pour le loyer d'un Psyche transporte 2 de
l'appartement voisin dans le notre. Ce qui dans une vie moyenne
de 50 ans lui ferait une somme de 18.250 fr., rien que pour
une glace, sans compter les bougies, qu'il met a 1 fr. la
piece, et les dîners, qu'il fait payer double, et les comptes,
20 qu'il charge ... par distraction! Cet hornme-lă deviendra milli­
onaire ou forcat l
Un nouveau chanteur de rues fa it notre decouverte et
vient tous les deux jours nous servir comme dessert a table
une barcarolle venitienne que N. aime beaucoup.
25 Decouoerte d' un cadre en filigrane de papier chez un
marchand de bric-ă-brac, Nous en faisons l'acquisition pour
rien et il se trouve, par le plus heureux des hasards, tout a
fait juste pour le portrait en miniature. Cet incident, tres
simple du reste, nous sert de point de depart a l'enumeration
30 de toutes les chances que nous avons eues depuis notre
arrivee a Venise - telles que: le retour inattendu de mon
pere en Moldavie, au lieu de se rendre a Venise, comme il
l'avait decide. Le bonheur de n'avoir pas ete reconnus par
mr. et m-me Manesco 3 lors de notre rencontre sous les Pro-
35 curaties. Celui plus grand encore de leur depart subit de
1 În româneşte în ms .. cu chirilice.
2 Iniţial scris: .. Psyche qu'il transport[ait] ... "
3 Poate membri ai familiei Mănescu din Ţara Românească. înrudită
cu familia Odobescu.
642
[643]
Venise par la raison probable que cette viIle ne possede pas
des objets de toilette convenables a m-rne.
N. fait des confitures. Grand remue-menage dans la cui­
sine. Tout notre monde est sur pieds. N. arrange le feu en se
5 brulant les doigts. Moi je decoupe les oranges en prelevant la
dîme sur chacune au grand scandale de N. Antonio coupe
le bois 1. Annunziata pese le sucre. Et enfin, apres une bonne
heure de peines et de travaux, les confitures sont terrninees
et attendent d'etre achevees !
10 Elles font leur apparition dans un immense bocal en
verre, surnomme pot, et nous procedons a la ceremonie de
l'epreuve avec toute l'importance voulue en pareille circon­
stance. Les confitures sont trouvees excellentes a I'unanimite
des voix, mais, helas, deux heures apres, elles se transforment
15 en une pâte cristallisee, qui se re fuse obstinement a faire
nos delices. N. ac cu se le feu trop vif du charbon, la forme du
vase dans lequel elles ont ete confectionnees etc., et pendant
que nous voulons reconnaître la cause de leur metamorphose,
le vase de verre se brise en ricanant de notre desappointement,
20 et nous nous trouvons dans la cruelle necessite de jeter tout
dans le canal.
Correspondance de N. souvent interrompue par moi et
miraculeusement continuee par un personnage singulier.
A pparition du susdit personnage sous la couverture du
25 lit et il table, entre N. et moi.
Le meme, jouant le răle de nourrice aupres de notre petit
enfant. .. en albâtre, avec une tendresse ţrarticuiiere il sa race.
M alheurs arriues au meme. Il se fend la tete et se casse
une patle, au grand regret de ceux qui le connaissent.
30 Fin tragique au milieu des flammes d'un petit balai, pour
faire suite il la precedente.
Chant du Rataplan avec accompagnemeni, ayant quelques
rapports avec la balai.
Lettre d'Alfred de Courcy, dans laquelle N. fait une decou-
35 verte inattendue. Ma perspicacite y trouve son compte.
La gondole d'Antonio s'embellit d'un magnifique tapis rouge,
que nous lui destinons en souvenir de nous.
L'album!
1 Iniţial scris: "bais (le nâtreţ";
643
.,
-. .
[644]
Vers le commencement du second mois de notre sejour a
Venise, le ciel se couvre de nuages, le temps devient humide
et froid; la pluie tombe a verse pendant des journees tout
entieres, mais nous ne nous en apercevons pas'. Enfermes
5 chez nous, ne sortant presque plus, nous faisons ensemble
de la lecture, quand les folies nous en laissent le temps, et
nous creons 2 tous les deux un avenir magnifique a notre
amiral.
N. lui prodigue les noms les plus caressants et pleure
10 comme un enfant en parlant de lui. EUe s'identifie merne
tellement avec cette pensee, qu'elle croit le tenir reellement
quelquefois dans ses bras, elle le berce avec amour sur son
sein; elle lui chante naani, et moi, en la regardant, je me sens
venir les larmes aux yeux 3.
15 Le ciel nous doit encore cette grâce, non pour completer
notre bonheur, car il est complet, mais pour concentrer nos
deux amours en un sentiment unique qui ferait de notre
enfant l'etre le plus heureux du monde.
Un enfant serait pour nous comme un bel arbre en fleurs,
20 sur lequel nos pensees les plus douces et les souvenirs les
plus charmants de notre amour se rencontreraient a toutes
les epoques de notre vie.
Esperons l N otre bonne etoile est la.
Nous decidons de faire nos portraits par mr. Felice Schi-
25 avoni 4, frere de celui qui a ete chez nous. Mais en attendant
son retour de Vicence, je prends froid et je souffre horri­
blement des reins. N. devient mon medecin et me guer it
en deux jours au moyen d'un medicament moldave. Bientot,
cepedant, sa sante a elle, qui avait parfaitement repris
30 pendant le premier mois, s'altere ; la toux la reprend; des maux
de tete affreux la tourrnentent et elle tombe gravement malade
au lit. Mon inquietude est a son comble. Je fais venir un me­
decin, mr. Namias, dont la vue et les questions font rire N.
comme une folIe. Mr. Namias observe qu'un malade qui rit
35 1 Iniţial scris: "aperccvons miine pas ... "
2 Iniţial scris: "nous bâtissons tous ... "
3 Iniţial scris: "sens capable de plus grands sacrifices pour lui donner
le bonheur":
4 Felice Schiavoni (1803-1881), cunoscut pictor din Triest, stabilit
40 la Veneţia, frate cu Giovanni Schiavoni (1804-1848), care a lucrat şi la
la Iaşi, Odesa şi Petersburg.
644
.1.
[645]
.1.
est a moitie gueri et, en effet, quatre jours apres, N. sort
du lit.
Mon portrait etant deja commence, N. fait commencer
aussi le sien. Nous allons poser a 1'atelier de Schiavoni, et
5 quand les seances sont terrninees, nous profitons de quelques
rares heures de beau temps pour visiter S-ta Maria de la
Salute, I'Acadernie des Beaux-Arts, la fabrique de verre a.
I'île de ... 1 et le Palais des Doges, y compris les Plombs 2 et
les prisons.
10 Pendant cet intervalle N. recoit la caisse de ses effets
de Vierme et trouve la plupart d' entre eux moi sis et gâtes par
l'humidite. Quelques livres moldaves, et entres autre la Pro­
păşirea 3, avaient pris un certain air de vetuste et une certaine
odeur de science tres flateurs pour leur contenu, mais tres
15 peu pour 1'odorat et la vue. Nous faisons la lecture de quelques
poesies d'Alexandresco, des soirees de Venise de Negry et des
differents articles inseres dans le 4 volume de la Propăşirea 5.
Lectures interesantes, il est vrai, mais souvent interrompues
par des baisers et des folies comme a l' ordinaire; puis, quand
20 tout a ete parcouru legerement, nous nous mettons a faire
nos plans de voyage. Nous flottons entre la Si ci le et l'Algerie
pour le choix de notre quartier d'hiver, et finalement nous 6
inclinons forcernent pour la premiere, en decidant toutefois
que nous irons d'abord a Paris pour consulter Andral. Ce
25 projet arrete et la fin de notre second mois de sejour a Venise
approchant a grands pas, nous nous hâtons de faire nos der­
nieres courses et nos dernieres emplettes dans cette ville.
Nous choisissons deux albums de vues de Venise, nous corn­
mandons deux vues du palais Benzon et une de notre chambre.
30 J'offre a N. une jolie petite gondole en filigrane. En retour,
elle m'achete un delicieux porte-cigares en filigrane dore
et quand tout est ternine, N. les arrange savamment dans
notre album, en y inserant en tete le dessin de notre menage
et de notre mobilier, chef d'oeuvre provenant de mon fait
35 et dedie sans emphase ă N,
1 Poate Murano. în ms. e lăsat loc gol.
2 închisori cu celule de plumb, în care osîndiţii mureau otrăviţi de
emanaţii.
3' 5 Româneşte în ms., cu chirilice.
40 4 Iniţial scris: "dans cette ... "
, Iniţial scris: "nous nous .,;"
64,')
. ,­
.. �
[646]
C' est ainsi que notre temps se passe en plaisirs de tous
les instants, en conversations folles, en rires continuels, en
douces reveries, en petites occupations de menage, charmantes
par leurs futilites. Qu'il pleuve au dehors, qu'il vente, qu-il
5 y ait orage, dans nos chambres il fait toujours beau! Le soleil
ne nous quitte jamais. Quand 1 le ciel est clair, ce qui est
tres rare, nous allons entendre la musique sur la place St.­
Mare et nous parcourons les differents quartiers de Venise
a pied ou en gondole; et pendant les journees pluvieuses
10 nous restons chez nous au coin du Ieu, parlant souvent de
notre pays et bien plus souvent encore de nous-mernes et
de notre enfant, de notre brave amiral, car nous lui avons deja
choisi une carriere belle et noble, Nous avons decide qu'il
serait marin et, en attendant, nous lui avons octroye le titre
15 de grand amiral.
Le moment de notre depart est presque arrive. Nous
emballons a la hâte nos effets et nos ustensiles de menage
dans deux caisses, l'une destinee pour Galatz et l'autre pour
Naples. Antonio devient triste et Annunziata pleure a grosses
20 larmes en nous voyant faire nos preparatifs de voyage. Pauvres
gens! Ils se sont attaches a nous, ils voudraient nous suivre
partout, car N. a ete pour eux d'une bonte toute naturelle
chez elle, mais souvent etrangere a la plupart des maîtres.
Notre depart est fixe au 12 nov., juste deux mois apres
25 notre installation au palais Benzon. Tout est pret, malles,
passeports etc o Nous allons visiter la basilique de St.-Marc en
detail, mais quant a l'Arsenal, nous nous consolons de n'avoir
plus le temps de le voir, en disant que nous le connaissons de
longue date,
30 N, Bo Dans l'espace de 65 jours nous n'avons [pas] eu le
temps de vistier ni les eglises. ni les palais, ni les îles, ni les
lagunes (exceptee celle de Ca[na]regio, par un superbe
coucher du soleil), ni les murazzi, ni la fabrique de glaces, ni
celle de chaines de Venise etc., etc., ni d'aller a Mestri, ni
35 d'aller a Pa doua en gondole comme nous l'avions projete etc.
En 65 jours nous n'avons eu que juste le temps de
faire quelques belles et poetiques promenades en gondole et
de gouter tout ce que la jeunesse et l'amour peuvent donner
1 Iniţial scris: "Quand illait de ciel clair 000"
646
[647]
de bonheur. Bien plus, nous aimons a avouer notre crime,
tant nous sommes contents de l'avoir commis.
Par exemple, dans ces deux mois nous avons acquis
la triste experience que mr. Padron etait le plus impudent
5 larron de Venise, ce qui n' est pas peu dire, car ici les etrangers
sont traites comme dans une Ioret. Il nous a demande 20
francs pour le simple loyer d'une baignoire, dont N. s'est
servie deux fois. J'ai donne a mr. Larron 2 fr. et l'ai appele
dix-huit fois voleur. Ce qui aparu faire son compte, car il
10 m'a repondu: "Merci".
Seeonde experience non moins triste que nous faisons
la veiUe de notre depori il propos des beau x-arts ; la voiei:
le pri» des beaux-arts il Venise est en raison inverse de leur
decadence. Mr. Felice Schiavoni, lequel pour ne pas etre un
15 Titien n'en est pas moins un tres mauvais portraitiste, apres
nous avoir beaucoup trop parle des tableaux que la duchesse
Helene 1 lui aurait commandes, apres nous avoir fait compli­
ment sur les beautes artistiques de nos figures et sur le bon
goăt de nos costumes, apres nous avoir bien fait entendre qu'il
20 ne travaillait pas le portrait pour gagner de l'argent, mais
plutot par amour de l'art, a fini par faire de nos deux portraits
deux caricatures achevees, tant sous le rap port de la finesse
du travail, que sous celui de la non-ressemblance. Le tout
pour la somme minime de 40 napoleons d'or. C'etait mettre
25 a un trop grand prix sa mauvaise plaisanterie. Donc, pour
ne pas nous laisser duper ainsi niaisement et, en meme temps,
pour ne pas manquer a notre delicatesse nous lui renvoyons
la moins maltraitee de nos caricatures, accompagnee de 17
nap. (prix qu'il avait reduit en dernier lieu), et je lui" ecris une
30 lettre, dans laquelle je lui 3 dis fort poliment que s'il ne sait
pas faire les portraits, en revanche il estime beaucoup trop
cher ses ceuvres. Nous gardons l'autre piece comme piece a
conviction.
Le 11 nov. dans la journee, en faissant l'emplette d'une
35 chaine venitienne pour N., j'apercois Douka 4 et sa femme pas­
sant tout pres du magasin ou je me trouvais. Heureusement,
1 Ducesa Elena Pavlovna.
2 Iniţial scris: "lui ai ecri[t]. .. "
3 Iniţial scris: "lui ai di[t] ... "
40 4 E vorba, probabil, de soţii Ion şi Euharia Duca, vară cu poetul
(fiica Saftei, sora vornicului Alecsandri).
647
[648]
ils passent tous deux sans me voir 1. Nouvelle chance! Je
fais pact de cet incident aN., qui me repond en riant qu'il
est temps decidement de quitter Venise, car nous sommes
menaces d'une invasion de compatriotes et de connaissances.
5 Nous avons recontre deux jours auparavant mr. Feidel sur
la place St.-Marc, qui a eu la maladresse de nous reconnaître
et de venir nous parler.
Le 12 nov. Je paie nos dettes en ville, je fais transporter
nos effets a bord de I' Archiduchesse Sofie et je reviens pres
10 de N., pour jouir ensemble des derniers moments que nous
avons a passer au sein de notre appartement du palais Benzon.
Nous nous sommes si bien familiarises avec ce joli reduit
ou nous avons golite des heures si delicieuses, si completernent
exemptes des moindres soucis, que nous devenons tristes a
15 la seule pensee de le quitter. Que de mysteres du coeur, que
de joyeux epanchements, combien de scenes 2 douces ou
folles, serieuses ou enfatines se sont passees en deux mois
entre les murs de cet appartement! La, c'est le canape sur
lequel nous avons fait nos parties joyeuses de dominos, le
20 soir, et nos petits soupers a deux heures apres minuit. Li,
c'est le bureau autour duquel nous avons tant de fois couru
comme des enfants, avec de grads eclats de rire. La, sont nos
deux petits balcons sur lesquels nous nous sommes tant de
fois places, pour admirer le palais Foscari, eclaire par les
25 derniers rayons du soleil, et le mouvement des gondoles
glissant sur le canal.
Chaque meuble a son souvenir, chaque coin a pour nous
sa petite histoire, connue de nous deux seulement. Chaque
fenetre nous presente une image, un tableau". Sous I'une,
30 le chanteur des rues chantait notre barcarolle favorite: sous
l'autre, criait chaque matin un petit enfant frais et gentil,
qui souriait aN. De cette autre fenâtre nous avons apervu
un jour un gracieux enfant qui passait en gondole et dont
le souvenir a si souvent fait battre le coeur de N. Enfin, il
35 faut tout abandonner+, Nous faisons une derniere visite
dans nos trois chambres et nous les quittons avec un regret
1 Iniţial scris "sans m' aperceuoir ... "
2 Iniţial scris "quelles scenes "
3 Iniţial scris "tableau. C' est "
40 4 Iniţial scris "tout quitter ... "
648
I
[649]
veritable. Annunziata embrasse les mains de N. en sanglotant et
nous prie de ne pas 1'oublier si jamais nous passons a Bologne
ou elle demeure (a l'hotel de mr. Broun). Pauvre fille! Elle
nous suit jusqu'ă la gondole, ainsi que Gaspar et sa soeur, et
5 nous souhaite un bon voyage avec des larmes dans la voix
et dans les yeux. Au meme moment apparaît pres de nous le
gondolier Bennetto, qui a servi Negri et sa famille en 1841.
N. le reconnaît et lui donne de 1'argent pour boire a notre
sante, Sept heures sonnent, notre gondole s'eloigne du per-
la ron et le palais Benzon disparaît derriere nous dans I'ob­
scurite.
Antonio prend la direction de la Giudecca; nous longeons
en silence le palais Foscari et apres avoir traverse plusieurs
canaux nous debouchons dans notre canal favori. La gondole
15 flotte doucement a la surf ace de l'eau; les mouvements sont
lents et conformes a nos pensees. Tout est calme et obscurite
autour de nous. Nous n'entendons que le bruit cadence
de la rame 1. N ous ne voyons a tra vers les glaces de la
gondole qu'une brume blafarde laquelle semble plus loin
20 unir 2 le ciel a la terre. C' est notre de miere promenade a la
Giudecca. N. pleure. Adieu, la Giudecca! Nous retoumons
tristement vers la place St.-Marc.
Le vent d'hiver siffle dans les cordages des vaisseaux
que nous longeons. Les falots des rives jettent une lueur
25 pâle et faible dans l' eau; de petites vagues clapottent sur les
flancs de la gondole. Notre silence ri'est interrompue que par
ces mots de N.: "Je quitte Venise il regret, car 3 ici tu m'as
donne plus de bonheur que je n' en ai jamais pu rioer !"
Nous doublons la douane avec sa superbe statue en
30 bronze de la Fortune et nous descendons sur la place St.­
Mare, Quelques promeneurs passent comme des ombres sous
les arcades des Procurat ies, mais la place est vide. Tout nous
paraît triste ce soir. Nous faisons quelques tours en admirant
pour la derniere fois la facade de la basilique qui sem ble avoir
35 ete ciselee par Benvenuto Cellini, et N. se trouvant fatiguee
nous allons nous reposer une demi-heure dans un petit cafe,
en attendant 1'heure du depart de notre bateau.
1 Iniţial scris "rame qui frappe ... "
2 Iniţial scris "loin toucher le ciel .:"
40 3 Iniţial scris "car c' est ici que tu , .. "
649
.. .
[650]
Huit heures et demie sonnent; nous faisons un tour sur
notre chere Piazzetta; nous donnons un dernier coup d' oeil
au feerique Palais des Doges et au Pont des Soupirs, et
nous remontons dans la gondole, tristes comme des exiles.
5 Adieu, donc, St.-Marc et la Piazzetta!
Nous redescendons le Canal Grande a travers ses nombreux
et magnifiques palais; nous revoyons de loin les fenetres
sombres de notre cher appartement au palais Benzon, et
apres avoir passe sous le Rialto, nous allons nous embarquer
10 sur le bateau a vapeur, qui doit partir dans une demi-heure.
Antonio, notre brave gondolier, nous fait ses adieux en nous
embrassant les mains et se perd bientot avee sa gondole danns
les vapeurs de la nuit.
Tout ce qui nous a ete cher et atache pendant deux
15 mois a Venise, hommes et choses, sont separes en ce moment
de nous. Et c'est peut-âtre pour toujours! Qui le sait ? Il
ne nous reste plus qu'ă sortir de Venise elle-merne. En effet,
a 10 h., le bateau se met en mouvement, et bientot notre 1
Venise disparaît comme un reve derriere nous. Adieu, donc,
zo a toi aussi, notre Venise bien-aimee l
Certes, il est impossible a deux eoeurs jeunes et animes
par un seul et merne amour de sentir plus de douees ernotions,
plus de bonheur veritable que ceux que nous avons eonnus
pendant nos deux mois de sejour a Venise! Il est impossible
Z5 a deux imaginations ardentes de puiser de plus delicieux
souvenirs dans la vie que ceux que nous avons reeueillis dans
le cours de notre solitude 2 a deux! Il est impossible de creer
un reve plus beau que celui qui s' est realise pour nous en quel­
ques jours, et cependant, tant N., que moi, nous ne sommes
30 jamais tombes dans la ridicule exagerat ion du sentiment!
Nous mcquant, au contraire, sans pitie de ceux qui croient
aimer passionnement, en affectant des poses tragiques et
en mettant dans leurs expressions tout le ronflant burlesque
du drame moderne, nous nous sommes laisses aller doucement
35 a notre vie delicieuse et a nos cheres impressions, sans sou­
bresauts, sans crispations sentimentales. Point de promesses
entre nous d'amour eternel, jamais de serrnents, jamais
d'emphatiques exclamations. Nous nous sommes aimes tout
1 Iniţial scris: "notre bien-aimee disparaît ... "
40 2 Iniţial scris: "dans la solitude ... "
/l50
+
[651]
naturellement, nous avons parle de notre amour en peu de
mots, en peu de phrases, car ce qui est bien senti 1 s'exprime
tout sirnplement. Tantot, serieux comme des vieillards, nous
avons cause sur la vie avec toute la froide impartialite de
5 l'experience. Tantot, jouissant des privileges de notre âge,
nous avons envisage le monde avec toutes les brillantes
illussions de notre jeunesse. Tantot, sceptiques jusqu'ă
I'extreme, nous avons plonge le scalpel de l'analyse au plus
profond des choses et des sentiments avec l'impitoyable
10 sang-froid de celui qui ne croit plus a rien. Tantot, et la plu­
part du temps, enfants, nous sommes remontes a cet âge de
folies et de caresses, oubliant le monde et le temps et nous
livrant ensemble- aux folies les plus gaies et les plus extrava­
gantes. Courses joyeuses, etourderies enfantines, grands eclats
15 de rire, discussions serieuses, scepticisme, caresses d'amour,
toutes ces scenes se sont succedees, coudoyees, melees sans
s'influencer en aucune facon, car notre amour a ete tsujours
la, present a tout et nous rappelant a lui avec sa voi x irre­
sistible.
20 Voilă comment nous avons vecu et aime pendant ces deux
mois. Voilă comment nous nous sommes connus N o et moi
et compris qu'avec nos caracteres nous serions partout
heureux, tant que nous serions ensernble.
PoSo Une de nos occupations les plus cheres, dans les
25 premiers jours de notre sejour au palais Benzon, a ete la
lecture et la mise en ordre de notre correspondance. Occupa­
tion adorable, dans laquelle nous avons puise les plus douces
sensations en relisant, lettre par lettre, l'histoire de notre
amour et des faits particuliers qui le caracterisent et qui
30 en font un amour tout a fait a part. N. est entierement
depeinte dans ses lettres: admirable de noblesse, de grâce et
de sentiments vrais,
A ueu, Ma conscience m' oblige a a vouer que si les prerni­
eres confitures que N. a faites ont ete manquees a cause de
35 la chaleur trop vive du charbon et de la forme du vase o o o
etc., en revanche, les confitures de cedrat qu'elle a confec­
tionnees en dernier lieu ont ete excellentes o o o grâce a la
1 Iniţial scris: "et senti o •• "
2 Iniţial scris: "ensemble a. toutes les folies .00"
651
.'Il ....
...
[652]
fleur d'oranger que j'ai chioisie moi, en ville. Et la preuve
de cela c'est qu'elles ont disparu en tres peu de jours, a notre
grand regret. Je fais cet aveu non que je sois mu en ce moment
par une velleite de flatterie envers N., mais afin de constater
5 un talent de plus parmi ceux que je lui ai deja reconnus dans
les affaires de menage.
Enumeration. des talents de N. connus de moi jusqu' it
presen: jour du mois de nov., 7846.
1. Elle sait faire du cafe turc excellent avec le caimac
10 oblige.
2. Des confitures delicieuses, quand le feu n'est pas trop
vif et que le vase est convenable a l'operation ... et surtout
quand je m'en mele.
3. De la pâte de riz pour le blanchissage du linge fin.
15 4. Divers medicarnents d'un effet certain pour guerir
en 24 heures.
5. De la pommade plus efficace que celle qui fait pousser
les cheveux jusque sur les paves... quand l' huile de laurier
est jraîche.
20 6. Elle sait tricoter des bourses avec une lenteur qui
ferait envie aux chemins de fer de l'Autriche.
7. Elle arrange la salade avec un talent superieur a celui
de Costaky; chose constatee par celui-ci, mais victorieuse­
ment averee par le plaisir que N. trouve a manger ses chefs-
25 d'oeuvre.
8. Elle est si savante en mathematiques, qu'elle a trouve
que 6 fois O font 6 et que 21 plus 1 font 8.
Il est vrai d'ajouter que, reconnaissant d'elle-meme son
erreur, elle s' est reprise, en me disant: "Parole d' honneur
30 que j' �f voulu dire que 21 plus 1 jaisaient 28 ! La langue m'a
tourne .
9. Toujours a propos de langue tournee, elle m'a appris
une foule de dictons et de proverbes moldaves, par ex.:
"casă potcovită joacă pe mîţă şîndilită" 1.
35 10. Elle a commis un fait de iese-tragedie sans que l'amour-
propre en ait souffert.
etc... etc... etc ...
Pendant une de nos promenades en gondole, Antonio
nous a montre un palais que lord Byron a occupe a Venise
4Q 1 în româneşte în ms., cu chirilice.
652
I
[653]
et qui est situe sur la meme ligne que le palais Benzon, du
cote des Foscaris. A ce nom, tous mes doutes sur moi-meme
sont revenus me decourager touchant mon avenir. N. a
ete admirable comme toujours pour moi en cette circonstance.
5 Elle m'a dit des paroles si douces et si encourageantes, que
mes idees se sont calmees sans effort et que je repris ma
gaiete a l'instant. C'etait le soir du 27 7-bre.
En partant de Venise, nous avons ernporte deux petits
poignards antiques en fer cisele, lesquels nous donnent cert ai-
10 ns airs fort terribles et non moins comiques a la fois.
12 nov. 1846. Le petit bateau a vapeur l'Archiduchesse
Sophie, qui do it nous transporter a Trieste, ri'etant que de la
force de 50 chevaux, et de plus nullement solide, en outre le
capitaine n'en ayant pris le commandement que depuis deux
15 jours seulement, enfin, le sirocco (que nous avons entendu
N. et moi bruire sourdement sur la plage du Lido quelques
jours auparavant), le sirocco soufflant avec force, et I'Adria­
tique se trouvant tres agitee, nous jetons l'ancre a I'entree
du port de Venise et nous y passons toute la nuit. Apres
2U avoir couche N. dans la petite cabine, je monte sur le pont
pour apercevoir encore une fois Venise, mais je ne vois plus
qu'une lueur pâle sur le ciel du câte de la place St.-Marc.
Le lendemain, a 5 h. du matin, nous nous mettons en
route par un vent tres violent et par une mer tres agitee.
25 Le bateau a vapeur peut a peine tenir la mer et avancer; il
est ballotte en tous sens comme une coquille de noix. Les
voyageurs commencent a se plaindre du mal de mer; les
dames surtout en souffrent d'une maniere si indiscrete, que
N. est forcee de quitter sa cabine pour monter sur le pont.
30 Elle est tres bien portante pendant toute la traversee, tandis
que moi j'eprouve tout-ă-coup des vertiges et me sens pris
comme les autres mortels du desagreable mal de mer. Nous
restons tous les deux blottis sur le pont, regardant les vagues
qui viennent soulever notre navire et les bateaux pecheurs que
35 nous cotoyons a petite distance; N., riant et plaisantant sans
ressentir la moindre peur, malgre les craintes visibles du capi­
taine, helas, et moi, grimacant sous mon malaise. Enfin, 24 h.
apres notre depart de Venise, nous arrivons dans le port de
Trieste, a la grande satisfaction de tous les passagers et parti-
40 culierement du capitaine, lequel nous assure avoir echappe cette
653
,
....
[654]
fois au voyage le plus difficile et le plus dangereux qu'il ait
jamais fait dans ses voyages au long cours. Pour un trajet
de huit heures, nous en avons mis vingt-quatre.
Le 13, a 11 h. du soir, nous descendons a l'Hotel du prince
5 Metternich. Le garcon nous reconnaît et nous procure deux
excelentes chambres; mais, comme nous ri'avons rien mange
pendant toute la traversee, qu'en outre mon appetit s'est
ouvert a la suite du mal de mer, nous nous faisons servir
un copieux dîner, lequel nous donne a tous deux des indiges-
10 tions. N., qui a ete si bien portante en voyage, se trouve
tout-ă-coup serieusement indisposee et souffre continuelle­
ment pendant les deux jours de notre halte a Trieste. Mais
elle a une qualite excellente, celle de ne jamais se laisser
abattre par la maladie et- de la dompter, au contraire, de
15 maniere a pouvoir toujours se remettre en route. En effet, le
15 nov., a 10 h. du mat in , apres avoir expedie nos deux
caisses, I'une a Galatz, par le canal de mr. Planger, et l'autre
a Naples, par celui des freres Baumgartner et Sancowitz,
nous montons dans le Eilwagen 2 qui part pour Gratz. Nous
20 faisons gaiement la montee de la superbe chaussee qui ser­
pente en zigzag sur la montagne de Trieste, nous regardons le
magnifique panorama qui s'etend a nos pieds avec ses etages
de vignes, de jardins, de terrasses et de maisons de campagne,
avec la belle viIle de Trieste et son port au fond et la mer
25 Adriatique au loin. Nous portons surtout nos regards dans
la direction de Venise, et bientât le chemin tournant a droite,
tout disparait a nos yeux et nous nous trouvons dans un pays
rocailleux, borde au loin par les montagnes de l'Illyrie et de
la Styrie. N. souffre toujours un peu et je crains qu'elle ne
30 prenne froid, car nous entrons deja dans les neiges, mais elle
est plus aguerrie que moi. Le soir nous arrivons a Laibach
pour souper, et N. me montre le garyon-phenomene (il
ecorche le francais) qu'elle a traite d'imbecile en bon francais
lors de son passage dans cette viIle au commencement de
35 7-bre. Le lendemain, 16 nov., a 9 h. du matin, la diligence
s'arete a Cilly, dans la cour des chem ins de fer et, deuxheures
apres, nous nous embarquons dans le vagon des Ires pour
nous convaincre par nous-memes de l'importance que le
1 Iniţial scris: "maladie, mais .. ."
40 2 Scris cu caractere gotice.
6\54
[655]
mot Langsam occupe en Autriche, jusque dans les chemins
de fer. Ceux-ci ne vont presque pas plus vite que les dili­
gences ordinaires, mais les autrichiens croient voyager avec
la rapidite de la pensee. Je suis d'accord si I'on entend par
5 cette vitesse celle de leurs pensees a eux! Nous traversons
un pays magnifique, tres peuple et parfaitement bien cultive;
l'aisance generale du peuple nous frappe partout et nous
fait voir aussi le bon cote du gouvernement de ce pays en ce
qui concerne le materiel de la vie.
10 Le meme jour, a 31/2 h. de l'apres-rnidi, nous prenons
possession d'une chambre commode a l'Hotel de Conrad
Dornbuch (zur Stadt Triest)! a Gratz. Nous restons deux
jours dans cette ville, pendant lesquels N. souffre beaucoup
d'une quinte qui lui brise la poitrine. Elle a des maux de tâte
15 insupportables, cependant, comme toujours, le courage ne
l'abandonne nullernent, tandis que moi, en la voyant se
torturer ainsi, je me desele et je perds la tete.
Malgre sa faiblesse, N. est prete a repartir le 18 nov.,
au soir, pour Vienne. Je vais retenir sa place au bureau des
20 chemins de fer et je ri'y trouve aucun employe, Ils sont
tous a dîner. J e me rends de la au bureau des diligences pour 2
m'y inscrire pour Salzburg; personne. Ici encore on est a
diner. Le lendemain, mâmes courses, memes reponses, Les
employes des deux bureaux sont toujours a dîner! Decidement,
25 ils ne font que manger ces malheureux ! Je cours a la police
pour les passeports. .. la police est absente, elle dîne. Je
deviendrai furieux si ces incidents burlesques [ne] me faisaient
rire comme un fou. Force m'est, de patienter jusqu'ă ce que
ces mrs. aient fini de se bourrer et je me promene en attendant
30 sur les glacis, faisant mille reflexions psychologiques sur les
allemands par rapport a leurs insatiables estomacs.
L'estomac d'un autrichien surtout est une meule sous
laquelle son coeur et son intelligence sont reduits en une pâte
incoherente et indigestive. Cette pâte humectee de biere
35 s'appelle : K.K. oesterreichisches Hunsgemeine Kerl+.
Enfin, trois heures sonnent. C'est l'heure ou les employes
sont apres dîner, C'est I'heure aussi ou ces importants petits
1 Iniţial scris: "Triest) sur le Mehlplatz a Gratz.'
2 Iniţial scris: "pour prendre ... "
40 3 în germană în ms, cu caractere gotice.
655
..
.. .
[656]
personnages, qui ont toujours soif, eprouvent surtout celle
du respect. Ils sont de mauvaise humeur a cette epoque de
la journee a cause de l'operation difficile de leur digestion
et des fumees plus ou moins orthodoxes qui leur montent
5 au cerveau, y compris celle de l'ambition.
Gare, donc, alors aux malheureux qui oseraient se pre­
senter devant eux poliment! Il faut leur montrer de l'humi­
liation, sans quoi ils deviennent vehementa, enrages comme
des bouledogues, ils grognent pendant une heure sans vous
10 regarder en face toutefois et debitent un tas de phrases
melees de K.K. Offizier, surtout quand ils voient qu'on ne
les comprend pas. Comme je ne trouve pas indispensable,
pour ma part, de faire des courbettes et de prendre un air
piteux devant mrs. les employes autrichiens, j'ai eu a subir
15 au bureau de la police tout un sermon en allemand de la
part d'un petit chef de bureau lequel s'est trouve offusque- de
ma maniere de me presenter devant lui. Mon crime etait
de ne rri'etre pas decouvert avant d'ouvrir la porte de la salle
des passeports, mais tout simplement en y entrant. Pendant
20 plus de dix minutes il a gesticule comme un furieux et m' a parle
sans me regarder, malgre ou peut-etre a cause que je n'y
comprenais rien. A la fin, ayant appris d'un autre employe,
qui parlait le francais, le sujet de cette colere, j'ai charge
celui-ci de dire amon enrage de ma part que s'il eprouvait
25 tellement le besoin d'etre respecte, il avait tort de se dernener
ainsi a vide devant un etranger qui ne le comprenait pas,
car, au lieu de devenir respectable, il devenait, au contraire,
tres amusant... et cela gratis.
Cette reponse et surtout mon malheureux titre de G R. SPA-
30 THAR qu'il a vu sur mon passeport lui ont ferme la bouche
comme une trappe de theâtre et lui ont fait adopter a l'instant
meme des manieres plus que polies envers moi. Grand
merci, mon cher grand ban mr. Codriano, d'avoir insere
mon titre sur mon passeport et de l'avoir grandi en lettres
35 majuscules. En retour de vot re prevoyante obligeance, je
vous proclame de bien bon couer le plus grand ban de la
Mold[avieJ ...
En retournant a I'hâtel, nous rions beaucoup N. et moi de
mon aventure, et le 18, a 6 h. du soir nous quittons Gratz
40 1 Iniţial scris: "offusque que je .:"
656
[657]
pour nous rendre par le chemin de fer, N. a Vienne, et
moi jusqu'ă Bruck, et de la a Salzburg par la diligence.
Apres 21/2 h. de trajet, je fais mes adieux a ma chere N. et je
descends a Bruck-. C'est la premiere fois depuis deux mois et
5 demi que je suis seul, et la situation me paraît etrange, mais je
n'ai pas le temps de m'arreter trop longtemps a cette pensee,
car peu 2 apres le depart du convoi pour Vierme je monte dans
la diligence, et fouette, cocher. .. c'est-a-dire ... Langsam,
Kutscher 3!
10 Pendant toute cette nu it il m' est impossible de me faire
une idee du pays que je traverse, pas meme de la figure de mon
compagnon de voyage, que j'entends ronfler aupres de moi;
mais le lendemain, en jetant les yeux a droite et a gauche,
je m'apercois qu'autant cette partie de la Styrie est belle,
15 pittoresque et majestueuse, autant la tete de mon voisin
est laide, commune et ignoble, quoique cependant, par un
effet curieux de l'imagination, je finisse par decouvrir
certains rapports entre les accidents de terrain, qui se
deroulent sous nos regards, et la difforrnite des traits,
20 qui s'epanouissent a mes cotes. En effet, la bouche de mon
compagnon ressemble au ravin profond que nous avons
franchi au point du jour; les levres tombantes et gercees
de l'une imitent les eboulements des bords escarpes de l'autre.
Le nez du voisin est enrichi de certains bourgeons monstru-
25 eux qui representent en minia ture les rochers parsernes sur
les flancs des montagnes d'alentour; et ses cheveux en desor­
dre qui se dressent de froid simulent parfaitement une foret
de sapins apres un violent orage. Decidement, mon compagnon
de voyage est un morceau curieux d'histoire naturelle, et
30 je me livre a des etudes de geologie fort interessantes pendant
le trajet, en examinant les nombreuses sinuosites de sa figure.
Le soir nous soupons a Ischl en compagnie de quelques
personnages impotants de l'endroit, lesquels parlent de Napo­
leon avec un certain air vainqueur qui me fait regretter d'a-
35 voir neglige la langue allemande in der Herr Cuenim 4.
J'arrive le 20 a 5 h. du matin a Salzburg et je descends
a I'Hotel des Trois Allies, vis-a-vis la maison de Mozart,
1 Iniţial scris: "Bruck en attendant que j' aille l' attendre a Salzbourg";
2 Iniţial scris: "peu de temps ... "
40 3, 4 În germană în text.
657
,.", ....
[658]
Mozarts Geburtshaus, Voiei trois jours deja que j'attends ici
ma chere N., et pendant ce temps j'ai trouve le moyen de
tromper mon impatience en rappelant mes beaux souvenirs
de Venise etc. et en consignant une partie sur ces feuilles.
5 Cette occupation delicieuse m'a fait oublier pendant ces
trois jours que je me trouvais seul parmi des allemands­
bienfait immense - et m'a prouve victorieusement que
celui qui possede un tresor de souvenirs doux et charmants
possede tout un monde d'illusions dans lequel il peut vivre
10 content 1 sans jamais s'apercevoir de sa solitude. A plus
forte raison encore est-il heureux lorsqu'au charme du
passe il peut y joindre comme moi la perspective d'un joyeux
avenir.
Salzburg, 22 nov. 1846
15 J'ai manque d'etre asphyxie le mat in de mon arrivee a
Salzburg.
Hier, 21 nov., j'ai recu une lettre de N. de Vienne.
A propos de lettre je me souviens de celles que J al
ecrites la veille de mon depart de Venise. Elles portent
20 toutes la date d' Alexandrie.
1. Un billet a Rolla et a ma soeur. } M ld .
2. Une lettre a mon pere. o avie
3. ldem a mr. Jani Scaramanga 2 a Trieste.
4. ldem de la part du comte de Farelles au precedent
25 (de Paris).
La lre etait contenue dans la seconde; celle-ci, dans
la 3e, le tout venant d' Alexandrie. Les trois premieres,
enferrnees dans une 4e ... de la part du c-te de Farelles, mon
soi-disant ami du voyage d'Egypte, envers mr. Scaramanga.
30 Enfin, cet immense paquet envoye a Paris a Jean 3, dans
une lettre de N., qui le charge de le reexpedier aussitât a
Trieste.
N.B. Dans la lettre de Rolla etait en outre un billet
pour Jean Docan 4 toujours ecrit d'Egypte.
35 1 Initial scris: "content et libre ... "
2 Gheorghe Scaramanga, bancherul vornicului V. Alecsandri de la
Triest.
3 Fratele poetului, Iancu Alecsandri, aflat la Paris.
4 Ion Docan (1825-1896), om politic, deputat şi ministru al lucrărilor
40 publice în cabinetul liberal (1877).
�
__ 1�
[659]
Salzburg est une ville qui porte tres justement son nom,
en raison de la grande dose de sel que l'on sert aux etrangers
dans les mets, probablement pour exciter leur soif et les
obliger, malgre eux, a consommer du vin ou de la biere.
5 Elle possede plusieurs vastes places ornees de fontaines
assez belles, une residence imperiale, une cathedrale de bonne
architecture, un college etc. et beaucoup de mauvaises pein­
tures tant sur les facades d'une foule de maisons, que dans
I'interieur des eglises. Dans une de celles-ci j'ai remarque
10 differents tableaux tres comiques, representant des scenes
de la vie et de la mort du Christ, numerotees et classees
par stations comme les debarquaderes des chemins de fer.
Chaque tableau porte au bas ces mots traces en grosses
lettres: 1 Station ... IV-e Station ... X-e Station etc. Sans
15 doute, le genie allemand, en partageant ainsi les souffrances
de n. Seigneur en plusieurs stations, a voulu faire comprendre
aux fideles que le chemin du supplice a ete pour le Christ
un veritable chemin de fer! Parbleu! On dit bien un siecle
de fer, ainsi, notre germain a eu la une bon ne idee et je
20 l'en felicite.
Je regardais tout-ă-l'heure la maison de Mozart 1 et je
fixais mes yeux sur la lyre en plâtre dore qui brille au-dessus
du troisierne etage ou ce grand homme est ne. Mes pensees,
exaltees en presence d'un nom aussi celebre, se preparaient
25 tout naturellement a se plonger dans les flots d'harmonie
que Mozart a su tirer de son âme et repandre sur le monde,
lorsque tout-ă-coup, a la fenetre de l'etage inferieur de celui
du maestro, je vis un couple allemand apparaître en riant
et en se faisant toutes sortes d'agaceries sentimentales. Le
30 jeune homme etait une espece de Werther aux cheveux frises
en queue de paon, et fuma it ignoblement dans une petite
pipe d'ecume de mer, en jetant des phrases empestees de
fumee au nez de sa Charlotte. Celle-ci, petite de taille, trapue
de corps, possedait, par la grâce ou la disgrâce du ciel,
35 une de ces boules enluminees de couleurs vehements qui
semblent etre toutes petries de tartines, et enduites de
biere, Bientot, ce couple seduisant, apres avoir regarde
dans la rue et au ciel, sans doute dans la crainte des in dis­
crets, avanca ses quatre levres, comme par un ressort meca-
40 1 Iniţial scris: "Mozart dant le buste figure au-dessus de la parte cochere ..,"
659
.�
[660]
fi
I
1
1,
1,
,
nique, et s'octroya d'un baiser aussi froid que niais. La
lyre doree resta muette, sans repondre harmonieusement
a cette preuve d'amour. Le buste de Mozart, place au-des­
sous, et qui, par sa position, devait recevoir ce baiser sur
5 la tete comme une tuile, resta plus petrifie que jamais. Moi
seul je fis echo a cet acte de tendresse ... mais ce fut par un
grand eclat de rire, qui fit rentrer mes tourtereaux, comme
par un coup de baguette. Pau vre Mozart, tu as eu bien
tort de venir au monde par la porte de Salzburg!
10 Je ne puis pas comprendre a quel titre et dans quelle
intention les gens du peuple en Allemagne accrochent de
petites branches de chene a leurs chapeaux pendant les jours
de fete; et pourquoi surtout ils prennent un air si important
quand ils sont cocardes ainsi. Se figureraient-ils, par hasard,
15 porter des couronnes de lauriers? Ou bien auraient-ils la
naîvete de croi re a certains rapports entre eux et le chene
qui est l' embleme de la for ce ? Ce fait me rappelle qu' en
general les allemands qu' on rencontre dans les vagons des
chemins de fer portent les billets de leurs places accroches
20 triomphalement a la ganse de le urs chapeaux. C'est sans
doute pour etre plus sârs de ne pas les egarer, car un alle­
mand perd plutot sa tete que son chapeau.
Nous avons observe avec N. que chaque peuple en voyage
porte a vec lui quelque objet qui le caracterise. Ainsi:
25 L' anglais - est toujours et partout arme d'un ou plu-
sieurs guides. On dirait qu'il voyage pour veri fier leur contenu.
Le [rancais - est inseparable de son cigare, de son jour­
nal, de la gaiete aimable et quelquefois de son fusil ... quand
merne il ne serait pas chasseur.
30 L' allemand .,- voyage toujours en chapeau, souvent en
habit et jamais sans pipe puante.
Le russe - porte en tout lieu ses titres et une odeur de
Cuir de Russie, qui le trahit a cent pas.
Le turc - a toujours sa belle pipe propre et souvent ses
35 pistolets.
Le moldave - est inseparable de sa pelisse et souvent de
sa pipe et de ses confitures.
Le grec - n'a pas de caractere distinctif.
L'italien - chantonne jour et nuit.
40 etc ... , etc ... , etc ...
[661]
NiB, Parmi les monuments que nous avons visites a
Venise, l'eglise de S-ta Maria dei Frari nous a fortement
frappes tant par son architecture grandiose, que par les
nombreux et admirables travaux en marbre qui la decorent
5 interieurement. Le monument en marbre blanc de Canova
est celui de tous qui nous a le plus impressionne par sa simpli­
cite 1 et par sa grandeur. La pensee qui en a trace le plan
appartenait certes a un genie. C'est Canova lui-merne qui a
fait le dessin de ce monument sublime, dans l'intention d'en
10 faire le tombeau du Titien.
La statue vivante 2 de St > ]erâme, chef-d'oeuvre de o o o a
figure aussi dans cette eglise.
Le choeur est un travail admirable de sculptures en
bois et de marqueteries fines.
15 Entre autres curiosites, on nous a montre un grand ta-
bleau tout noirci par le temps et endornmage par l'humidite,
dant l'auteur est un Negri.
Ni B, A la poste de Trieste j'ai trouve des lettres pour un
certain mr. Charles Alexandry.
20 Pendant notre sejour a Venise, nous avons entendu
plusieurs fois des choeurs de gondoliers chantant la premiere
strophe de la J erusalem delivree du Tasse.
Le mendiant des canaux. La porteusc d'eau,
Venise a l'air de s'enterrer chaque jour, tant le bruit
25 lamentable et incessant de ses innombrables cloches bour­
donne jour et nuit au-dessus de sa tete. Ce brouhaha est si
etourdissant du matin au soir et vice-versa, qu'il est capable
de ressusciter les morts tout en faisant mourir les vivants.
1. O seară la Veneţia 4
30 20 Dorul N iniţei 5
30 Petite chansonette a l'occasion de la grande invasion
des petits Soutzos en Moldavie en 18460
1 Iniţial scris: "simplicite de ses ornements 000 ..
2 Iniţial scris: "statue admirable 000 ..
35 3 În rns. e lăsat loc gol.
4, 5 În româneşte in ms., cu litere chirilice,
661
[662]
5
10
15
20
25
30
662
,
PETITE CHANSONETTE
Sautee, peres!
Dansez, meres!
] etez tous de joyeux cris.
Le ciel verse
Une auerse
De vilains petits maris,
Vite au coffre,
Faites offre,
De vos filles et de dots
A ces princes
Sans provinces ...
Et sans habits sur leurs dos.
Phanariotes;
Gueu x sans bottes
Qui sont el peine rouuerts
De peaux d'ânes
Diaphanes
Parchemins ronges de vers.
A llons, vite;
Qu'on s'agite,
Qu'on avance en se courbant;
<;a s' achite
Tant par tete
Et se uend au plus offrant.
Cette horde
Qui deborde
Sur notre sol genereu»
N' a sur terre
Que misere
H abil/ee en titr» creux.
I
I
l
5
10
15
20
25
30
[663]
Elle arriue
D'une rive
Qui malgre tout son A mour
A ses fades
Miltiades
Ne peut donner que bijoux»
A iue, faites
Des courbettes
Pour pouuoir les saisir mieux,
Et les prendre
Pour les pendre ...
A vos collets ambitieux,
Car la Grece
Qui sans cesse
F abrique des Princillons,
Vous les taille
A la taille
De vos soltes ambitions.
Vous que r âge
Et l'usage
A rendus de vrais pantins,
Grâce au» hordes
Princillardes
Vous serez des Arlequins.
A llez, Peres!
Courez, meres,
1 Urmează o strofă anulată de Alecsandri:
A la dite
Commandite
Sans brevet, ni millions
F ourn it titr e
Et belitres
En etat de gendrillons.
.. '" .
.. .
663
[664]
5
10
15
20
25
A cheter titres et nains
Pour vos belles
Demoiselles
Qui sourient aux parchemins.
Pauvres biches!
Dans leurs niches
Olt bâ ... âille la uertu,
Leur jeune âme
Veut, reclame
Un petit turlututu,
Ange frşles,
T ourterelles
Au romoulement si dou»,
Plus d'un reve
Les enleue
Aux bras d'un tardif epou»,
Fut-il negre,
Fut-il maigre,
Laid, stupide, uieu x cafard;
Fut-il mşm«
(Chance extreme)
Un vrai pur sang du Phanar;
Toute fille
Bien gentille
De lui d' abord est tout haut; 1
Puis, contente,
L'innocente
Devient ... princesse Soutzo+
1 Variantă marginală: "En rit d'abord sans pititf".
30 2 Variantă marginală: .Deuient la digne moitie":
[665]
5
10
15
20
25
Car le blâme
D'etre femme
D'un sot grec dont on a ri
Est minime
Pres du crime
De refuser un marit
Courez, peres,
Coures, meres,
A la foire auz Princiltons,
Prendre Gilles
En gueniltes
Et gendriltons en haillons I
BARCAROLÂ'
Pe marea lină
Care suspină,
Stelile toate plutesc uşor;
De ce, vai mis,
Steluţă vie,
Lipseşti tu numai din horul lor?
Dintre canal uri
Şi de pe maluri
Se-nalţ-un CÎntec melodios;
De ce iubită,
Liră slăvită,
Nu se aude glasu-ţi duios? 2
Tainica noapte
Cu blinde şoapte
I
1
do-
1 în original, textul poeziei cu litere chirilice. Cf. ciclul Lăcrimioare :
Barcarola veneţiană (v. vol. 1 al ediţiei noastre, p. 112).
30 2 Variantă marginală: "De ce Niniţăţ A ta guriţă/Nu se aude cîntînd
voios ?"
665
[666]
5
10
15
20
25
Salzburg, 24 noemurie
Te cheamă, dragă, s-o încununi,
Gondola geme,
Căci multă vreme
N-au fost cu tine pintre Iaguni.
Ah, te coboară,
Veselă, -uşoară,
Dintr-al tău negru şi trist palat 1 ;
Vin de zîmbeşte,
De străluceşte
Ca un luceafăr din cer picat 2.
Priveşte-acuma,
Despicînd bruma,
Luna din valuri se-nalţă în cer.
Ah, răsai, vină,
Scumpă lumină,
Să mîngîi dulce pe gondolier 3.
Căci în gondolă
Cu-o barcarolă
Visul tău gingaş va îngîna,
Şi noaptea-ntreagă,
Niniţă dragă,
Încet pe mare te-a legăna.
BARCAROLA (NINIŢIl) •
(Cîntec veniţi an)
Cu Niniţa-n gondoletă
Cînd mă primblu-ncetişor,
Trecătorul din Piaţetă
Ne priveşte-oftînd de dor.
30 Variantă marginală: "palat crăiese ... "
V ariantă marginală: "Ca un luceafăr dumnezăesc ... "
!n subsolul paginii poetul dă varianta: "Să mîngîi tristul tău gondolier";
In original, textul poeziei cu litere chirilice. Cf. ciclul Lăcrimioare,
Gondoleta (v. voI. I al ed. noastre, p. 119).
[667]
5
10
15
20
25
Atunci cerul se-nsenină
Zimbind veselI-amindoi;
Ş-Adriatica s-alină,
Se alină pentru noi.
În lagună de ne place
A pluti pe-al mării val.!
Pentru noi siroco tace
Pe-a lui Lido verde mal,
Şi sub lunga sa lopată
Gondoleta saltă lin
Cu Niniţa legănată,
Legănată pe-al meu sin.
Mină vesel, lopătare,
De la Lido la San-Marc,
Mină pe Canalul Mare,
Ce se-ndoaie ca un arc.
Mergi, cit draga mea Niniţă,
Stind la peptu-rni înfocat,
Îmi va da dulce guriţă,
Guriţă de sărutat.
Cit va fi in ceruri lună,
Cit va fi senin pe cer,
La Giudeca, spre lagună,
Zbori, voinice gondolier.
Du-ne, Toni,-n liniştire
Păn'ce, stind gondola ta,
Viaţa noastră de iubire
Cu iubire va-nceta.
Saleburg, nov. 242
30 N.B. De Trieste a Laibach on traverse les Alpes Julien-
nes. De Laibach a Gratz et a Bruck, les Alpes Styriennes;
Iniţial scris: "pluti, sau în canal ... "
Urmează citeva încercări de vers făcute cu creionul, din care unele
667
[668]
de Bruck a Salzburg, les Alpes du Nord, les plus pittoresques
et les mieux accidentees, Les Alpes Styriennes sont les
mieux cultivees, et les Alpes Juliennes, les plus rocailleuses.
Partour les chaussees sont tres bien entretenues, surtout
5 celle de la montagne de Trieste etc.
N. est arrivee a Salzburg le 23 nov. a 6 h. du matin par
un temps affreux: pluie et neige a la fois. J e suis alle a sa
rencontre a la poste en pataugeant dans les ruisseaux au
sein de l'obscurite des rues, mais pendant que j'attendais
10 l'arrivee de la diligence dans un eate a câte de la cour des
messageries, N. s'est rendue a l'Hotel des Trois Allies en se
mouillant les pieds comme une simple dame, malgre le
titre de comtesse dont mr. Martyrt l'a gratifiee dans sa lettre
de change pour Paris, a raison d'un prix passablement usurier.
15 Le plai sir de nous revoir nous rend fous comme des
enfants, et nous agissons en consequence.
Je lui ai lu mes notes sur notre sejour a Venise et mes
barcarolles. Pendant cette lecture, elle a passe successive­
ment des larmes au rire et du rire aux larmes avec toute la
20 grâce enfantine qui la caracterise. Elle etait horriblement
fatiguee de la route, mais nos baisers ne lui ont pas donne
le temps de se reposer. " comme toujours.
Nous partons de Salzburg le 24 nov. a 1 h. de I'apres­
midi pour Munchen. Tout notre bagage se compose de deux
25 valises en cuir, de deux sacs de voyage, d'une cassette
[appartenant] a N. et d'un petit sac de nuit a moi.
On ne saurait s'imaginer jusqu'ă quel point certains
desagrernents de voyage, certains incidents inattendus influent
sur les impressions du voyageur ... Ainsi, I'arrivee dans une
30 ville par un mauvais temps et a une heure avancee de la
nuit, la grossierete des employes auxquels on a affaire, la
contrainte ou l'on se trouve quelquefois d'accepter une cham-
35
40
au intrat în redactarea definitivă a Barcarolei veneţiene în penultima strofă:
"Plutind prin ceaţă,
Cu blînd a-i faţă,
Luna ...
Acum din mare,
În depărtare,
Luna ...
Acum prin ceaţă,
Cu blînda-i faţă" ..
668
I
[669]
bre petite, froide et obscure a un etage trop voisin du ciel,
la difficulte de s'expliquer dans la langue du pays qu'on
traverse, le des agrement de courir dans les rues par la pluie
a la recherche d'un hotel avec tout son bagage etc., etc. sont
5 autant de causes capables souvent de predisposer en mal
et d'inspirer des preventions aveugles. A-t-on eprouve une
partie de ces petites miseres du voyageur en entrant dans une
ville? C'en est fait, la ville est d'avance condamnee a vos
yeux! En vain les monuments s'eleveront-ils majestueuse-
10 ment devant vous, en vain les rues s'etendront-elles belles
et larges devant vos pas, rien ne trouve grâce a vos yeux!
Tout est mesquin, lourd, de mauvais gout, froid, vide, preten­
tieux, en un mot, ennuyeux au plus haut degre, et vous
n'aspirez qu'au moment de vous sauver d'un endroit qui
15 vous rappelle ce que vous avez souffert 1 etc.
Souvent encore le manque d'un bon guide de voyage
vous joue les plus mauvais tours. Vous passez a cOte d'une
foule de chefs-d'oeuvre de l'art et de la nature sans vous
en douter seulement. C'est ce qui nous est arrive a Salzburg
20 a N. et a moi. Habitues comme nous sommes aux beaux­
arts de l'Italie, nous avons l'injustice de pousser quelquefois
un peu trop loin notre indifference pour ceux de l' Allemange.
(Il est vrai que nous avons d'excellentes raisons pour cela.
C'est qu'en general le simple appartement que nous occu-
25 pons dans un hotel est bien plus interessant pour nous que
tout le reste de la ville, car chez nous, nous sommes seuls,
tandis que hors de la nous nous trouvons par devant temoins.)
Toujours est-il que pendant nos trente heures de sejour
a Salzburg, ayant trouve dans le mauvais temps qui regnait
30 dans les rues un excellent pretexte pour rester enferrnes
dans notre appartement et pendant ce temps ri'ayant pas eu
le temps de feuilleter notre guide a 1'endroit de Salzburg,
nous sommes rernontes en diligence sans avoir paye notre
tribut d'admiration aux curiosites de cette ville. Quel a
35 ete cependant notre 2 etonnement, lorsqu'en approchant de
la parte neuve nous nous sommes apercus qu'elle ri'etait rien
moins qu'une oeuvre colossale, digne d'exciter 1'admiration!
En effet, cette magnifique porte est une immense vofrte
1 În original "offert".
40 2 Iniţial scris: "notre grand etonnement ... "
669
[670]
gothique taillee dans le rac a pic au-des sus duquel s'eleve la
forteresse de Hohensalzburg. Elle a 150 pas de longueur,
24 pieds de hauteur et 22 de largeur. Elle est ornee du cote
de la campagne d'une magnifique statue en marbre, haute
5 de 16pieds, representant I'archeveque Sigismond, qui a acheve
cet ouvrage hardi en 4 annees, de 1763 a 1767. Au-dessous
de la statue on a grave cette inscription: Te Saxa loquantur 1.
N. et moi nous avons ete vraiment frappes d'etonnement
a la vue de cette immense voute, ain si qu'ă l'aspect des
10 travaux herculeens qu'on a du faire pour tailler a pic tout
le rocher qui encadre cette partie de la ville.
A deux heures de Salzburg, nous passons la frontiere
de l'Autriche en traversant la riviere de Sale et nous entrons
en Baviere, Grâces a Dieu! nous voiei echappes au K.K.,
15 aux aigles noirs a deux tetes, aux couleurs incoherentes, du
jaune et du noir, et surtout aux autrichiens. Voiei les couleurs
gaies de la Baviere : le bleu et le blanc, voiei ses deux lions!
Tout change d'aspect, hommes et pays. Les figures sont
plus humaines, les costumes plus portables. C'est beaucoup,
20 car en voyage les impressions nous arrivent principalement
par les yeux, et ma foi, le jaune, ni le noir de l'Autriche ne
sont pas des nuances a nous donner des idees couleur de
rose! Le pays que nous traversons est tout parserne de bou­
quets de sapins et s'allonge en plaines doucement acciden-
25 tees devant nous. N ous laissons a notre gauche les montagnes
de la Baviere perdues dans les vapeurs et le lendemain de
notre depart de Salzburg nous arrivons a Munich a 8 h.
du matin.
Pendant la nuit, nous avons longe le beau lac de Valle
30 par un clair de lune qui penetrait faiblement les brouillards
des montagnes.
A Munich nous logeons a I'Hotel de la Croix d'or et le
matin meme de notre arrivee je suis arrete et conduit a la
police, par un sergent de ville, sous pretexte que j'avais
35 fume dans la rue. J e me presente devant le commissaire
de police, lequel apres avoir ecoute mes expiications et s'etre
convaincu qu'en ma qualite d'etranger j'ignorais les usages
de Munich, a la complaisance de me rendre gratis a ma
1 Pe tine te vor pomeni pietrele (lat.).
690
[671]
Iiberte, en ajoutant toutefois cette phrase: "Ce sera pour
une autre [ois", Brave commissaire! Il croit qu'on a du plai­
sir a faire des visites a la police et il ignore sans doute que
lorsqu' on y a deja ete une fois c' est trop pour qu' on ait
5 des velleites d'y retourner une autre jois. N. rit beaucoup
de ma mesaventure et me menace a chaque instant de me
faire arreter a propos des folies que je fais avec elle.
Dans I'apres dîner nous faisons une promenade dans
la ville et nous restons enchantes de tout ce que nous voyons.
10 Munich est devenue depuis quelques annees une ville
qui merite qu'on vienne de loin pour admirer ses monuments,
car le roi actuel de la Baviere, aide des celebres artistes
Klenze, Gaertner (architectes), Peters Cornelius Hess et
Schnorr (peintres), Thorwaldsen, Schwanthaler (statuaires)
15 et Stieglmayer (fondeur) etc., a dote son pays d'une foule
de monuments en pierre et en bronze qui se distinguent
tant par leur grandeur, que par leur beaute classique. Tels
sont les bâtiments de l'Exposition de I'industrie, la glypto­
theque et le theâtre en styles grec et romain. L' Academie,
20 la bibliotheque, l'eglise de St.-Louis, la basilique etc. en
styles gothico-mauresque ... Plusieurs statues en bronze Ion­
dues par Stieglmayer, elevees 1 sur les places publiques,
I'obelisque en bronze erige a la memoire de 30.000 bavarois
morts en Russie etc., etc., etc.
25 Enfin, telle est l'impression faite actuellement par I'as-
pect de Munich, qu'on ne peut s'empecher de reconnaître
dans le roi Louis 12 un veritable ami et protecteur des beaux­
arts, dont le nom sera dans l'avenir un des plus beaux et
des chers monuments de la gloire de la Baviere.
30 Nous avons visite le lendemain la glyptotheque ou entre
autres chefs-d'oeuvre de l'antiquite nous avons adrnire Le
jaune endormi de Barbarini, de merne que parmi les ouvrages
modernes nous avons ete frappes des beautes remarquables
de l' Adonis et de la Venus de Canova.
35 La pynacotheque est un monument unique en Europe
sous le rapport de sa destination et contient une foule de
tableaux des grands maîtres de toutes les ecoles et particu­
Iierernent de Rubens.
1 Iniţial scris: "elevees a la memoire ... "
40 2 Ludovic 1, Carol-August (1825 -1848).
671
[672]
11 faudrait des volumes pour decrire en detail, ain si
qu'ils le meritent, les monuments de Munich, et nous regret­
tons, N. et moi, de ne pouvoir nous arreter plusieurs jours
dans cette viIle, pour satisfaire completement notre curio-
5 site. Obliges de partir le plus tot, nous quittons la capitale
de la Baviere le 27 nov. a 10 h. du mat in en prenant le
chemin de fer qui conduit en deux heures a Augsburg.
Ici la beaute de debarcadere nous frappe comme une
preuve du golit exquis qui regne en ce moment en Baviere
10 touchant l'architecture: mais bientot! le genie inconstant
qui dirige et gouverne les impressions du voyageur nous
fait assister il. un drame intime qui se passe il. la table d'hote
ou nous dînons, en attendant le depart de la diligence pour
Ulm.
15 Les personnages de ce drame sont:
1. Un niais ... jaloux, timide, quoique tenebreux et de
plus frise.
2. Un mr. il. grosses moustaches qui se pose en impor­
tant en narguant le i«.
20 3. La demoiselle de l'auberge - fată tare mare şi roşie".
A 31/2 h. nous montons en diligence et il. minuit nous
passons la frontiere de la Baviere en entrant il. Ulm, ou
nous changeons de diligence. Les couleurs bleu et blanc
se changent en rouge et noir, et quoique nous ne gagnions
25 nullement au change, ni sous le rapport de la voiture, ni sous
celui du pays etc., nous arrivons sains et saufs il. Stuttgart
apres avoir passe par Esslingen 3, celebre par la bataiIle qui
en porte le nom.
Le 28, il. 8 h. du matin, nous entrons dans Stuttgart
30 par une superbe allee de peupliers et nous descendons il.
l'H6tel de Russie. Visite Stuttgart il. la hâte. Aucun monu­
ment ne nous satisfait entierement, si ce n'est le vieux palais
qui porte au moins la physionomie du temps ou il a ete
bâti, La statue de Schiller peche par sa pose, et la colon ne
35 de la Residenzplatz, par sa destination.
Le 29 il. 10 h. du matin nous quittons Sttutgart sans
regret. Malgre ses nombreuses fontaines, qui semblent
1 Iniţial scris: "bientât comme le genie ... "
2 În româneşte în ms., cu chirilice.
40 � Bătălia din mai 1809, dintre armatele lui Napoleon şi armata boemă.
672
«
-
[673]
faire concurence a la grande quantite de marchands de vins,
le Wiirtemberg etant tres vignoble et en meme temps tres
riche en divers eaux courantes. Le Neckar baigne les murs
d'Esslingen et forme une petite cascade pres de la porte de
5 cette ville.
Dans la nuit du 28, N. souffre terriblement de sa toux,
compliquee d'un rhume de poitrine; cependant, le lendemain
elle est tout a fait en Mat de se mettre en route. A 10 h.,
donc, le 29 au matin, nous continuons notre voyage, malgre
10 l'humidite de I'atmosphere et la neige qui tombe a gros
flocons. Le pays que nous traversons est couvert d'arbres
fruitiers, de forets de sapins et de vignes qui montent de
terrasses en terrasses jusqu'au sommet des collines, de sorte
que chacune de ces dernieres ressemble a un immense esca-
15 lier, dont les gradins seraient plantes de vignes. Nous passons
la frontiere du Wurtemberg tout pres de Pforzheim-sur-Enz,
petite ville celebre par ses 400 bijoutiers, et nous entrons
dans le duche de Bade. N ous quittons a Pforzheim un petit
jeune homme qui avait voyage avec nous depuis Munich,
20 et jusqu'ă Karlsruhe nous avons pour compagnons deux
anglais. Pres de Pforzheim nous apercevons la lisiere de la
fameuse Foret Noire. Enfin, a 6 heures du soir, nous arri­
vons a Karlsruhe par une magnifique et large allee de peu­
pliers. Descendus a l'Hâtel de la Croix d' or ; chambre excel-
25 lente.
Le 30, dans la matinee, nous visitons la ville de Karls­
ruhe; nous voyons en passant la Place de la Residence,
le palais, les orangeries etc. Mais les cahotements du fiacre
sur le mauvais pave des rues incommodent N. a tel point,
30 que nous sommes obliges de finir bientât notre course dans
la ville, pour nous rendre au magnifique debarcadere du
chemin de fer qui va a Strasbourg. Pendant que nous atten­
dons dans le salon le depart du convoi, un mr. âge vient nous
adresser la parole, et bientât apres, a 21/2 h., nous montons
35 tout les trois dans le vagon des F"es. Notre intention a N. et
a moi est de nous rendre le soir merne a Strasbourg, mais
pendant que nous approchons de Baden-Baden le mr. en
question, apres nous avoir raconte les morts recentes de sa
soeur et de son vieux domestique Louis, ainsi qu'un trait
40 admirable de l'histoire du roi actuel de Wurtemberg, finit
par nous engager de visiter Baden, ou il demeure depuis six
673
[674]
ans. Nous ri'hesitons pas un instant de nous decider a visiter
ces bains si renornmes en Allemagne, d'autant plus que nous
apercevons deja a gauche, entre les montagnes, les maisons
de cette ville. Aussitât dit et fait 1. Au lieu de suivre notre
5 premier projet, nous changeons de wagons a ... 2 et par un
petit chem in lateral nous arrivons a Baden en huit ou dix
minutes.
Avant d'entrer dans la ville, on nous montre a droite la
grande allee de peupliers qui cond uit a la maison de chasse
10 du grand duc de Bade et a gauche le vieux château de ... 3,
dont les ruines paraissent sur le sommet d'une haute colline
boisee comme un nid delabre, Et a peine installes au Grand
Hotel de Zalringen, nous profitons de derniers rayons du
soleil pour visiter en voiture la jolie petite ville de Bade avec
15 ses immenses et nombreux hotels, la maison de Conversa­
tion, grande bâtisse sans golit, la Trinkenhalle, la villa de
la duchesse Stephanie etc. N otre course nous enchante.
De tous cotes on ne voit que jardins, promenades, belles
maisons, sources magnifiques etc., le tout encadre dans un
20 amphitheătre de hautes collines richement boisees et acei­
dentees d'une maniere tout a fait pittoresque. Apres la
promenade, nous allons a pied par un beau clair de lune
pour faire une vi site a notre compagnon de voyage (le mr.
ăge) , promesse que nous lui avons faite en nous separant
25 au joli debarcadere de Baden. Il demeure chez madame
Skosgniowski. Pendant tout le temps que nous passons chez
lui, il se montre d'une amabilite touchante; il nous montre
confidentiellement les portraits de sa soeur, de son beau­
frere, celui de son cheval et le sien, puis une foule de vues 4
30 de la Suisse (il 5 Y est naturalise) et des broderies en perles
sur portefeuilles etc. Il est bon, affectueux, tantât triste
de ses douloureux souvenirs, tantât gai. Il nous raconte
l'aventure du celebre violoncelliste Romberg 6 a Bucarest
1 Iniţial scris: "fait. N ous ... "
35 2, 3 Loc gol în manuscris.
4 Iniţial scris: "foule de gravu[res] ... "
S Iniţial scris: "car il ... ".
6 Se ştie că muzicianul Bernhard Romberg a călătorit în 1807 în Rusia.
în 1849 (Arhiva românească, XXI, nr. 89) Asachi afirma că "sînt mai
40 mult de 40 de ani de cînd faimosul Romberg au încîntat pe locuitorii din
Iaşi". E posibil ca în 1813 Romberg să se fi aflat şi în Bucureşti.
..1.
[675]
en 1813 et enfin, apres une heure de conversation tres
amusante, nous echangeons nos cartes. Il se nomme W.
de Birckhahn. Il a beaucoup voyage et vit de ses rentes;
il est natif du duche de Baden. Birckhahn: Coq de bruyere.
5 N otre carte el N. et el moi porte: m-me et mr. Alexandri
de Valachie.
En rentrant el I'hotel, nous faisons la lecture fort amu­
sante d'une description de Baden, ecrite en allemand et
traduite en francais, dans laquelle, entre autres drâleries
10 de style, nous remarquons les suivantes: "Baden ne manque
pas de beaucoup d' hâtels ou les etrangers trouvent des commodi­
ies. Les environs de Baden offrent l' aitrait fremissant du sau­
vage romantique,"
Le lendemain, el 8 h. du matin, nous nous embarquons
15 sur le chemin de fer de Kehl, d'ou nous prenons l'omnibus
qui fait le trajet entre Strasbourg et Kehl. Le temps est
mauvais, pluvieux depuis le mat in ; apres 20 minutes de
marche, nous traversons le Rhin sur un immense pont de
bateaux et nous entrons en France. Ah! nous respirons enfin
20 librement. L' Allemagne et ses mines piteuses, et ses ridicules,
et son bien-etre materiel, et ses lenteurs etc. restent en
arriere. Dieu soit loue, nous en avions deja assez! Maintenant
que nous sommes en France, il nous semble etre dans notre
element. Tout nous paraît anime, elegant, spirituel, jusqu'au
25 douaniers inclusivement. Est-ce partialite? 1 A nos yeux
un douanier francais a la mine plus fiere, il est plus elegant
dans ses rnanieres qu'un dandy de Vierme. Nous descendons
a Strasbourg a l'Hotel de la Fleur le 2 decembre. (Ici
nous appelons m-me N. et son frere.)
30 N.B. Effet de la langue tournee chez N.: fusilliation ou
fusillement pour fusillade. Brodure pour broderie.
N.B. Entre Baden et Kehl, N. a de nouveau commis
le crime de tese-tragedie.
Constantinople - Broussa - Smyrne - Trieste - Ve-
35 nise - Gratz - Salzburg - Munich - Stuttgart - Karls­
ruhe - Baden - Strasbourg - Paris 2.
1 Iniţial scris: .. partialite P Je l'ignore,"
2 ltinerarul călătoriei pe care o făcuseră.
675
J.,� _
[676]
Aujourd'hui, 2 dec, sont juste six mois depuis que N. a
quitte le pays. Elle est partie de la Mold. le 2 juin.
N. souffre beaucoup pendant toute la journee du 2,
surtout pendant la nuit, a la suite d'un bain qu'elle prend.
5 Cependant, le lendemain, malgre sa faiblesse et malgre le
temps humide et froid, nous partons pour Paris, a trois
heures, apres avoir d'abord visite la cathedrale, ainsi que
les places Kleber et Gutenberg et I'eglise St.-Thomas, ou
se trouve le monument admira ble du marechal de Saxe 1.
10 Dans cette meme eglise on nous a montre le corps ernbaume
d'un chevalier, qui nous a rempli de degout. Je ne com­
prends pas pourquoi les hommes se donnent tant de peine
pour trouver des moyens de conserver des cadavres hideux,
car je pense qu'il n'est pas de fils adorant sa mere, il n'est
15 pas d' amant adorant sa maîtresse qui puissent resister a
un sentiment d'horreur ou meme de degout a la vue des 2
personnes qu'ils ont aimees, a l'etat de momies jaunes,
seches et cadavereuses.
Nous prenons place dans le coupe a câte d'une vieille
20 grosse maritorne de Luneville, laquelle semble etre venue a
Strasbourg dans 1'intension (louable, du reste), d'acheter
des joujoux a en juger par I'enorrne paquet de poupees et
de chevaux de bois qu'elle tient constamment sur ses genoux.
Elle me donne des nouvelles de I'abbe Lhomel, qui vit encore
25 et se conserve comme une rase, d'apres 1'expression de notre
compagnone. Enfin, le lendemain, 4 dec., a 6 h. du matin,
nous sommes debarrasses d'elle a Luneville, et jusqu'ă Paris
nous jouissons tout seuls du coupe. Les pays de 1'Alsace et
de la Champagne pouilleuse que nous traversons rapidement
30 ne nous offrent rien de remarquable si ce n'est sous le rapport
de la culture. Les villages nous parraissent bien inferieurs,
touchant la proprete et l'aissance, a ceux de I' Allemagne.
La ville de Bar-le-Duc merite a juste titre la reputation de
ses confitures (dont nous faisons provision). Nancy est la
35 plus belle, la plus grande et la plus reguli ere de toutes les
villes qu'on traverse de Strasbourg a Paris, mais le conduc­
teur trop hâte ne nous donne pas le temps de la visiter.
1 Hermann Maurice, mareşal de Saxa (1696-1750), înmormîntat la
Strasbourg, în celebrul mausoleu executat de Pigalle.
40 2 Iniţial scris: "des momies des ","
[677]
Enfin, le 5 dec. a cinq h. du soir, nous entrons dans Paris
par la Barriere du Trone apres avoir apercu en passant
les fortifications de cette capitale pres de St.-Maur et apres
avoir traverse la foret de Vincennes par une superbe chaussee
5 pavee qui longe le fort de ce nom. Il fait sombre, car, malheu­
resement, nous faisons notre entree a l'heure ou l'on corn­
mence a allumer le gaz; aussi n'apercevons-nous que tres
faiblement les rues de St.-Antoine, de St.vlIonore etc., les
places de la Bastille et du Châtelet, les quais et les monuments
10 que nous laisons derriere nous. La seule chose qui nous frappe
distinctement c'est le bruit immense de cette capitale, qui
s' eleve autour de nous dans I' obscurite et les exhalaisons fetides
des rues. Enfin, nous entrons [dans la] cour des messageries
St.-Honore, et apres une heure de desagrements de toutes
15 sortes, provenant du desordre qui y regne, nous acceptons
la proposition d'un maître d'hotel qui nous conduit a I'Hotel
de Belgique, rue St.-Thomas du Louvre.
Nous sommes a Paris!! Phrase magique! 1
1 Pe verso filei 45, scris:,,13 decembre 1846 - Paris (rue Monsigny 5)"
20 şi diverse socoteli: "Tout cornpte fait, nous avons le z.x=
95 ducats et 33 napol. d'or/660 jr.
25
Deux places de Strasbourg il Paris - coupe .
Un album de Strasbourg .
Voiture , ,
L'incident du poids du bagage .
Une boîte de pâte pectorale .
120 fr.
4 _50
2 -
17 fr.
1 _50".
66# 10 Zw.
18.- 12-
40
Textul jurnalului continuă de la fila 46r -49".
Filele 51v-50r conţin şi ele însemnări şi socoteli în legătură cu
itinerarul acestei călătorii:
30 "Antonio Gin - (Castelano) gondolier de I'Europe - Gond. No. 52.
Anunziata - fille de chambre il Bologne, il l'hâtel de Mr. Broun.
Charge Mr. Plancher - Trieste - via dei Forni, d'expedier une
caisse 11 Vierme, 11 l'adresse de Madame Philisdorf Cr, 14 nov. 1846.
Charge Mr. Samowitz d'expedier une grande valise a Naples, merne
35 jour.
Hâtel de Georges Nelpock aux trois Allies - Salzburg.
17 nov. - Gratz - N.B.
Hâtel de Trieste - il Gratz.
Compte des depenses it Venise - 2 mois
Loyer pour deux mois au palais Benzon - du 11
7bre au 11 9bre 11 400 fr.
par mois .
Au gondolier pour 66 jours a. 4 Zw. la journee ..
677
. ,
..
[678]
Paris, dec., 1846. Arrives le 5 dec. au soir, descendus a
l'Hotel de Belgique, rue St.-Thomas du Louvre. Aussitât
installes, je cours enlever mon frere.
Le 8 nous changeons de logement. N. va demeurer a
5 I'Hotel de Hollande, rue Neuve des bons-enfants, et moi,
rue Monsigny 5. Bientot apres, N. vient occuper mon appar­
tament et moi je remonte de deux etages dans la merne mai­
son.
A la fille de chambre 2. mois .
10 Dîners f,ris au Cafehaus depuis le
19. 7 re jusque 12.8bre inel. .
Depenses dans I'hotel Benzon du
11. 7are au 31 .
Pour lait - fruits, dois-ports des lettres depuis
15 le 23. 7hre jusqu'au 2. 9bre ••••••.•••••••••
Idem du 2. 9bre au 12. inclus. . .
Dlners du Cafehaus du 12. 8bre au 12. 9bre inel.
Depenses dans I'hotel Benzon du 1. 8bre au 12. 9bre
a. l'hâtel de l'Europe 4 jours .
20 a. l'hâtel de l'Italie ..
1 Album en velour .
1 boîte en carton .
1 cadre en filigran de papier .
25 1 gondole en argent .
1 porte-cigare. idem .
2 vues du palais Benzon }
1 idem de la chambre , ..
2 Albums de Venise .
30 1 Tapis pour la gondole .
Notes de musique .
Au medecin .
a. la pharmacie .
1 armoire .
35 1 machine a. cafe .
Au cabinet de lecture .
2 portraits de Schiavoni retourne une miniatnre
id , .
2 petits poignards .
40 1 chaine fine ..
a. la blanchisseuse .
a. la fille de chambre pour retour a. Bologne .
a. Antonio - diverses depenses .
2 places pour Trieste .
67tB
5.-
10.-
6.-
13.-
12.-
4.-
4.-
13.-
4.-
8.-
5.-
1.-
7.-
8.-
=161.
6.-
10.#
10.
2.-
8.
8.
10.-
4.-
6.
10.-
1.-
2.
5.-
1.-
5.-
1.-
10.
12.
2.-
1.-
28.-
5.
1.-
1.-
12.
18.-
2.-
4.
2.-
5.
3.-
6.
114.-
4.
[679]
Pendant les 13 jours que nous nous arretons a Paris,
nous souffrons le martyre. Ces 13 journees sont les plus tristes
et les plus insupportables que nous ayons subies, quoique
nous nous trouvions au centre de Paris, au centre des
5 plaisirs etc.
Le 18 a midi je quitte Paris et je vais attendre N. au
premier relais, a Alfort, pres de Charenton. Vers trois heures
elle arrive et je monte dans le coupe de la diligence a cote
d'elle.
10 Chemins gătes, verglas, neige, pluie, vent, cahotements.
Tout semble conspirer contre nous; cependant, nous arrivons
apres douze heures de retard a Châlons, 20 dec., Hotel du
Parc. N. souffre horriblement jusqu'au lendemain a 3 h.
N ous partons pour Lyon et nous faisons un voyage abomi-
15 nable dans la rotonde de la diligence en compagnie d'un
6.-
161.# 6 Zw.
120.- 4.
18.- 4.
300.# 4.
7.-
8.-
7.-
3.- 2.
2.-
aux domestiques pour services .
Depenses de Venise .
Idem .
Petites depenses idem .
------
Depenses de Trieste .
Deux places pour Gratz .
Depenses a Gratz .
Une place pour Salzburg .
Une place pour Vienne .
20
25
Tout compte fait - nous possedons:
133.# et 33 Napol. d'or.-
Le 24. nov. 1846 - Salzburg.
30
35
Depenses a Salzburg a I'hotel etc. . .
Deux places pour Munich .
Depenses de la route et sejour a Munich - 2 jours
- eu tout .
Deux places pour Stuttgart .
Deux places pour Karlsruhe .
Depenses de Munich a Stuttgart .
6.# 1/2.
5.# 1/2.
2.
1.
40
25.-#
Depenses a Stuttgart et en route . . . . . . . . . . . . 5.-
Depenses a Karlsruhe a Baden-Bad en '" .} 8.-#
De Baden a Strasburg.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. _
=38 ...
679
. \
..
[680]
vieux mr. et d'une vieille pie-grieche, sa soeur, ou sa femme,
ne sais laquelle.
Le 22, a 6 h. du soir, arrives a Lyon, Hâtel de l'Orient.
Mauvaise nuit.
5 Le 23, a 61/2 h. du matin, nous nous embarquons sur le
Neptune pour descendre le Rhâne. Confusion, salete, desordre,
pluie, boue. Il pleut dans les salons des dames et des mrs.
Le soir, le bateau s'arrete a St. Esprit et nous passons la
nuit sur le pont. Le 24, a dix h. du matin, nous arrivons a
10 A vignon. Hâtel du Palais Royal. Bonne chambre, bon dîner.
N. semble se remettre de ses fatigues. Je visite les curiosites
d'Avignon: Le Palais des Papes, le musee, le Christ en ivoire
de ... 1
Le soir merne, a 6 h., nous partons pour Marseille afin
15 de pouvoir nous embarquer le 25 pour Naples.
Voyage penible jusqu'au Iendemain a 2 heures de l'apres­
midi. Nous entrons dans Marseille le 25 dec., jour de la Noel.
Tout le monde est endimanche : grande affluence dans les
rues, sur les places, sur les quais. Je vais aux informations
20 touchant les bateaux a vapeur et j'apprends que le 1er paque­
bot qui doit se rendre a Naples ne sortira du port que le 28.
Nous sommes grandement contraries, car ce changement nous
fait manquer la fete de St.- Janvier de Naples. Mais que
faire? Patienter! Nous nous installons, en attendant, a
25 l'Hotel Beauveau.
A peine le 29 dec., a 7 h. du soir, nous partons de Marseille
par le paquebot sarde, la Marie Antoinette, en compagnie
d'une foule de passagers, pour la plupart anglais. Belle mer,
beau temps, clair de lune magnifique. Nous longeons le
30 littoral de France et celui de l'ltalie en vue des rivages et
des villes maritimes qui y sont parsemees.
Le 30, a 10 h. du soir, sous mouillons dans le port de
Genes par un vent terrible.
Le 31. Nous descendons a terre avec N. et nous allons
35 loger a l'Hâtel Royal.
Le 1 janvier 1847 nous visitons la ville de Gânes, N.
est montee dans une chaise a porteurs.
Nous voyons d'abord la cathedrale, bâtie en marbre
noir et blanc, puis l'ancien Palais des Doges, orne d'une
40 1 Loc gol in manuscris .
. 680
I
[681]
salle magnifique en marbre jaune d'Espagne, puis l'eglise
St.-Ambroise, puis la place de Carlo Felice et enfin les rues
Nuova, Nuovissima et Balbi, encadrees des beaux pa lais
Balbi, Durazzo, Pallavicini, Serra Negroni etc.
5 Le 2 janv., a 6 h. du soir, nous partons de Genes.
Arrives a Livorno le 3, a 10 h. du matin. Descendu a
terre pour visiter la ville. Le nain. Rendu a Pise par le chemin
de fer, visite le Dame, le baptistere, le Campo Santo et la
tour penchee. Retourne a 2 h. a Livorno.
10 Parti de ce port le 3, a 3 h. du soir. Arrives le lendemain
ma.tin a Civita-Vecchia puis, le Iendernain, a 9 h., a Naples.
5 janvier. HOtel des Crocile. Demenage le 7 a l'Hotel
de Geneve.
Partis de Naples le 19. Arrives a Palerme le 20 au matin.
15 HOtel de Sicile. Demenage a la villa Delphina le 28 janvier.
N. tombe de plus en plus malade pendant notre sejour
en Sicile. N ous y sommes venus chercher le soleil et nous
y avons trouve la pluie continue. Nous partons pour Naples
le 23 mars 1.
20 Arrives le 24 mars. N. n'a plus que quelques jours a
vivre. Nous partons le 25 avril par le bateau francais le
Mentor, capit. de Tournadre, en compagnie de Negri, Balat­
chiano et Cogalnic. pour Constantinople.
Le 4 mai, a 3 heures du matin, N. meurt sur le bateau,
25 a l'entree de la Corne d'Or.
1 între hîrtiile rămase de la Vasile Alecsandri, la Biblioteca Academiei
R.S.R. se păstrează şi biletul de călătorie cu vaporul, din 23 martie 1847,
eliberat lui "Sigr. Balgesku, Siga. Negri şi Sigr. V. Alecsandri", pentru
distanţa Palermo-Neapole, precum şi invitaţia Delegaţiei maritime din
30 Neapole pentru a se inscrie la prefectura poliţiei (ef. ms. rom. 5.033, f.36-38).
[682]
SUVENIRE DIN 1855
Lui Ion Ghica
Amice,
în cumplitele catastrofe de la Sedan şi de la Metz, doi
5 oameni nenorociţi, mareşalul Bazaine şi generalul Wimpfen
au avut trista misie de a sub semna cu numele lor cele mai
colosale capitulaţii din istoria militară a lumei. Aceşti doi
capi de oaste dintre carii unul, mareşalul Bazaine, implicat
într-un proces celebru, a fost condemnat la degradare şi la
10 închisoare pe viaţă, am avut ocaziune de a-i cunoaşte la Crîm,
în nişte împrejurări ce-mi place a-mi reaminti, căci ele se
repoartă la un timp de glorie pentru imperiul Franţei, un
timp de mari eveneminte politice care au produs regenerarea
patriei noastre.
15 Iată notele ce găsesc în jurnalul meu de călătorii. Ţi le
trimit în toată simplitatea lor, astfel cum ele au fost scrise
sub impresiile diverse ce am simţit în primblarea mea pintre
ruinele oraşului Sevastopol şi pe ţărmurile Crîmului ocupate
de cătră armatele aliate în anul 1855.
20 25 Noemur,
PE MAREA NEAGRĂ
Gigantica espediţie a puterilor de la apus în contra colo­
sului de la nord şi faptele săvîrşite în timp de cîteva luni
pe marginile imperiului rusesc au atras ochii lumei întregi
25 asupra Crîmului precum odinioară Palestina deşteptase
682
,
.4...
[683]
,
�.
avîntul războinic al Creştinătăţei, Numele oraşului Sevasto­
pol a dobîndit acelaşi răsunet ca şi Ierusalimul, căci neamurile
care au mers în secolii trecuţi ca să-şi verse sîngele pentru
apărarea sfîntului Mormînt au întreprins în zilele noastre o
5 nouă cruciadă pentru apărarea civilizaţiei şi acum ele
tabără sub zidurile Sevastopolului.
Crîmul a devenit astăzi colţul de pămînt cel mai important
fiindcă pe ţărmurile lui se dezbate chestia Orientului. El
este mai cu seamă pentru noi, românii, locul sacru unde
10 se plăzmuieşte viitorul ţărilor noastre. Cum se face dar că
tinerimea română nu aleargă cu entuziasm să se înroleze
sub stindardul francez şi să combată alăture cu acei care acum
răsădesc arborele de viaţă al neamului românesc? Această
nepăsare este un fenomen psihologic greu de esplicat şi
15 totodată prea puţin recomendabil pentru simţul de patrio­
tism al strănepoţilor lui Traian.
Sub îndemnul acestor gînduri şi cuprins de o neînvinsă
curiozitate, m-arn decis a întreprinde un pelerinagiu la vechea
Tauridă, întovărăşit de un amic 1 ce fusese încă o dată în
20 Crimeea.
Deşi iarna se apropie cu cortegiul ei de furtuni pe Marea
Neagră, ne suim vesel amîndoi pe vaporul ce merge la Kamieş,
zicînd adio lui Negre, lui Rallet, lui Ion Ghica 2 şi la mai
mulţi ofiţeri din tabăra de la Maslac carii au venit să ne vadă
25 plecînd. Unul din ei, locotenentul Laurent, ce a luat parte
activă la asediul Sevastopolului în posturile cele mai pericu­
loase şi acum cornandează vaporul ambasadei franceze, mi-a
dat scrisori de recomanda ţie pentru generalul Wimpfen şi
pentru colonelul de Vernon, mare prevot 3 al armatei de
30 Orient. Doamna Bazaine, aflătoare acum În Constantinopole,
m-a Însărcinat cu un pachet pentru barbatul ei, comandantul
actual al oraşului Sevastopol.
Astfel asiguraţi de a găsi înlesniri şi protecţie la nevoie
pe ţărmurile Crîmului, ne lăsăm cu nepăsare pe sama gene-
35 roasei Provedinţi care se îngrijeşte de soarta călătorilor, şi
luînd Bosforul de-a lungul ca pintre o feerie de teatru, trecem
1 Baligot de Beyne.
I Iniţial, Alecsandri scrisese fie, amice, apoi a şters şi a scris deasupra
lui Ion cue«.
40 3 Prevat (fr.) = comandant al jandarmeriei. la cartierul general al
unui corp de armată.
68.3
..
.. '
[684]
pe lîngă Fanaraki şi intrăm în Marea Neagră cărie vaporul
nostru se închină respectuos. Această închinare însă, prove­
nită pe neaşteptate din undularea apei, ne face să perdem
echilibrul şi naşte mai multe incidente tragicomice. Unul
5 din pasaj eri, negustor de boi, gros şi gras cît un buhai,
urmînd zuliul corăbiei, găseşte de cuviinţă a executa un ros­
togol prelungit întocmai ca o balercă ce s-ar duce de-a dura
pe o costişă. Altul, mai sprinten, surprins de o nouă miş­
care a vaporului, tangajul, purcede la galop, fără voia lui,
10 de la o margine pănă la ceelaltă a podului, şi nu se poate
opri decît acaţindu-se cu desperare de gîtul unui turc
mahmur pe care îl răstoarnă împreună cu dînsul. Tot atunce,
o vivandieră cochetă, deşi cam stătută, se pravale pe spinare
de pe scaunul ce gemea sub graţiile ei, şi arată soarelui
15 aprins o pereche de calţavete stacoşii care poartă în litere
de aur deviza eraldică: honni soit qui mal y pense 1.
în vremea aceasta capitanul, suit pe pasarelă, dă ordini
prin buciumul de alarmă (porte-voix). Contramaestrii şuieră
din fluieraşe de argint pentru ca să reguleze manevrele; o
20 parte din marineri înşiraţi sus pe verguri desfăşură pînzele
şi ceilalţi aleargă de-a lungul podului trăgînd frînghiile după
dînşii. Vîntul suflă cu tărie; valurile clocotesc în spumă şi
se izbesc de coastele vasului; maşina geme cumplit în pîntecele
lui şi aburii ies pe ţevie cu o vîjiire înfiorătoare; iar bieţii
25 pasaj eri, perduţi în acel valmaşag spăimîntător, fug cînd
de-o parte, cînd de altă parte, ameţesc şi încep a resimţi
simptomele boalei de mare. Unii oftează adînc şi cad pe
gînduri; alţii se apropie şovăind şi grabnic de bastingajuri, alţii
dispar în cabine, iar turcul mahmur ghemuit într-un colţ
so rosteşte Allahuri desperate. Dar în fine, pînzele se rotunzesc
ca pepturi uriaşe de lebădă, marinerii se astimpără şi vasul
îşi ie zborul răpide, lăsînd în urmă-i o lungă brazdă spu­
megoasă.
înspre seară, o dată cu asfinţitul soarelui, vîntul cade,
35 valurile se alină şi luna ridică discul său aurit pe linia ori­
zonului. Ea pare curioasă de a videa ce se petrece pe întinsul
mărei şi pe îngustul corăbiei.
Atunci toţi pasajerii reapar zîmbitori deşi cam palizi şi
se laudă că n-au pătimit nicidecum de boala mărei; însaşi
40 1 Să-i fie ruşine celui ce se gîndeşte Ia ceva ruşinos (fr.).
ti84
,L
[685]
proprietara calţavetelor eraldice pretinde că are stomah de
bronz ca şi inima.
Fiind deci cu toţii mulţămiţi de dînşii, în crezători în
atestatul de bravură ce şi-au acordat singuri, şi liniştiţi mai
5 cu seamă prin aspectul mărei liniştite, ei se împart în deose­
bite grupe, cîntînd, fumînd, glumind şi vorbind cu mare
entuziasm de asaltul ce francezii au dat oraşului Sevastopol.
Ar crede cineva, auzindu-i, că toţi au fost faţă şi au contribuit
la acel eroic fapt militar.
10 Amicul meu şi eu ne primblăm pintre grupele acum
reînviate şi sondăm cu ochii orizonul pentru ca să zărim
coastele Crîmului, sperînd că vom zări chiar turnul Mala­
cofului. Acest turn apare în închipuirea mea cu prestigiul
misterios a palatelor din poveşti, dar mai avem încă multă
15 mare de brăzduit cu peptul vaporului păn-a ne găsi în faţă
cu el; prin urmare ne pogorîm în cabină ca să adormim în
plăcut a legănare a valurilor alinate.
A două zi, 26 noemvr., marea se tulbură din nou chiar
pe la ora cînd toţi aşteaptă dejunul cu nerăbdare. Pe loc
20 simptomele boalei de mare se manifestă din nou pintre
pasaj eri, găsind stomahurile lor deşarte, şi aceştii, sărmanii t
departe de a se pune la masă pentru ca să-şi potoale luptele
stomahului, se grăbesc a se pune în paturi. Ziua trece cu
destulă monotonie pentru dînşii şi ora prînzului sună fără
25 a-i decide să se scoale pentru ca să reînnoiască laudele de
ieri. Unii gem pe toate tonurile a gamei suferinţei: alţii sînt
furioşi că nu pot să ieie parte la masă şi că au să fie obligaţi
de a o plăti, iar majoritatea doarme dusă pentru ca să
adeverească proverbul francez: qui dori, dine',
30 Cerul se acopere treptat cu nori suri care se tot întunecă;
vîntul devine tot mai tare şi mai rece cu cît ne apropiem de
Crimeea; vaporul are spasmuri şi înaintează plecîndu-se,
ridicîndu-se, culcîndu-se pe coaste, şovăind prin spuma valu­
rilor ca şi cînd ar fi cuprins de beţie. Turcul mahmur, ajuns
35 la jumătate de suflet, suspină în Allah pe care nici el însuşi
nu-l aude, iar vivandiera şi-a perdut minţile şi calţavetele
în zguduirea ce-i produce mişcarea corăbiei. întîlnim multe
corvete care vin de la Kamieş şi de la Balaclava; ele au
transportat provizii pentru armatele aliate, şi acum se întorc
40 1 Cine doarme, mănîncă (ir.).
685
.�
[686]
la Constantinopoli, ducînd la spitalurile din Pera şi din
Scutari un mare număr de ostaşi răniţi sau bolnavi. Noi îi
salutăm în treacăt şi ei ne răspund cu glasul slab: Vive la
France! Sărmanii! Cîţi dintre ei sînt destinaţi a nu mai
5 revedea patria lor!
Noaptea-i neagră! o tristeţă profundă ne cuprinde cînd
lumina zilei este înlocuită prin razele palide a fanarilor aprinse
pe pod. .. Omul de la cîrmă stă neclintit cu ochii ţintiţi pe
busolă şi cu mînele pe roată; ofiţerul de cuart se primblă
10 de-a lungul, învelit în manta; o parte din marineri stau
adunaţi în capăt, iar noi ... Somnul e negustor de minciuni;
el ne aduce visuri adimenitoare pline de verdeaţă şi de flori ...
Şi în faptul zilei zărim pămîntul Crimeei alb de zapadă.
[687]
SUVENIRE DIN VIAŢA MEA
NOTĂ
Mirceşti, mai 1865
Familia mea este originară din Veneţia.
5 Pe timpul cînd această republică era în strălucire, un
străbun al meu, om cu inimă îndrăzneaţă şi cu spirit cava­
leresc, veni în Moldova, se puse cu a lui spadă în serviciul
ţării, se căsători cu o româncă şi deveni obîrşia familiei
Alecsandri.
10 în una din călătoriile mele, am descoperit mai multe
persoane cu acelaşi nume, în Veneţia, în Padova şi în Ferara.
Părintele meu, vornic Vasili Alecsandri, om de o mare
înţelepciune, de o probitate rară şi înzestrat cu simţiri gene­
roase, au ştiut a-şi crea singur o avere însemnată şi o poziţie
15 înaltă în patria sa.
Maica mea, suflet nobil şi îngeresc, Elena Cozoni, era ase­
mine de origină italiană. Născută în tîrgul Ocnii, maică-mea
avu şepte copii, dintre care cinci fete şi doi băieţi. Din toată
familia mea, astăzi ne găsim rămaşi pe lume numai fratele
20 meu Iancu şi eu!
Sînt născut în Bacău, la anul 1821, luna iuli, în timpul
revoluţiei greceşti ce au izbucnit mai întăi în Moldova sub
comanda prinţului Ipsilanti.
Ţara fiind pe atunce în prada eteriştilor greci şi ai enice-
25 rilor, parinţii mei fură nevoiţi a se adăposti în codrii, cu copiii
lor si cu cîţiva servitori credinciosi.
Naşul meu au fost fratele m�icei mele, Mihai Cozoni,
om viteaz, vînător vestit în Munţii Ocnii, carele intrînd în
oastea lui Ipsilanti, ca sutaş, muri cu arma în mînă la Dragu-
30 şani, în Valahia (vezi balada Andrii Popa).
[688]
Suvenirile mele din copilărie întrevăd ca prin vis prive­
lişti cîrnpeneşti dominate de un păr sălbatic, o casuţă mică
în Iaşi în care locuisă familia mea şi figurile a unor ţigani
sclavi ce tremurau dinaintea mamei Gafiţa, o giupîneasă
5 de casă, în care maica mea avea toată încrederea, şi dinaintea
barbatului ei Gheorghi Ciolacu, un grec de la Hio, ciunt de
o mînă, şi carele era vatav. Amîndoi erau tipul cel mai ade­
vărat de servitori credincioşi ce cu vreme fac parte din familie.
Mama Gafiţa m-au crescut pe braţe-i şi moş Gheorghi m-au
10 învăţat a vorbi greceşte. Mi-am făcut cele întăi studii la
călugărul Gherman, amic a casii (el au dat lui Grigori Ghica
Vodă manuscriptul lui Şincai), şi mai tîrziu am intrat în
pansionatul D-lui Victor Cuenim, un soldat din armiile lui
Napoleon, rătăcit şi rămas în Moldova. în timpul cît am
15 petrecut la el, cea mai mare plăcere a mea, cînd sunau orele
de recreare, o găseam în privirea dealurilor înverzite a So­
colăi. Vederea orizonului îmi insufla dorinţi de zburare.
Sosirea rîndunelelor, trecerea cîrdurilor de cucoare pe albastrul
ceriului îmi produceau un neastîmpăr sufletesc ce intriga
20 foarte mult pe bravul soldat a lui Napoleon.
în vara anului 1834, D-l Cuenim dusese şcolarii săi ca
să petreacă vacanţiile pe malul Prutului; satul în care ne
găseam era despărţit de acest rîu prin o mică pădure
de copaci groşi şi rari. îmi plăcea a mă rătăci la umbra lor,
25 căci îmi închipuiam că eram într-o insulă sălbatică, Robinson
Cruzoe. Mă furiş am pe după copaci cînd agiungeam pe malul
apei şi priveam cu oarecare grijă cazacii ce treceau pe celă­
lalt mal, călări pe caii lor mici şi înarmaţi cu lănci lungi.
Umbrele lor se prelungeau pe faţa apei şi cînticile lor răsunau
30 puternic în pădure.
(Mai multe foi sînt tăiate din caiet; probabil că
ele conţineau urmarea relatării.)
+
[689]
-
UN ORATOR MUT
Răposatul M. avea tot ce trebuie unui om ca să devie
un orator însemnat: învăţătură, elocuenţă naturală, memorie,
gest espresiv, glas bine răsunător, originalitatea de idei,
5 înalţarea de gîndiri etc. ; o singură cualitate îi lipsea: curagiul
de a se sui la tribună şi de a vorbi în public; şi această lipsă
de îndrăzneală, ce provenea dintr-un fond de onestă timi­
ditate, paraliza toate frumoasele sale facultăţi în Cameră,
unde a fost adeseori trimis ca deputat de către alegătorii
10 judeţului D. Precît într-un mic salon M. îşi esprima ideile
cu lesnire şi cu vervă, pre atît în faţa unui public numeros
el simţea că i se întunecă mintea şi că i se leagă limba;
prin urmare, el îşi înghiţea elocuenţa ce-i sta în gît ca un
nod. Astfel, cîteodată un mugur nu se poate deschide, ci
15 se usucă şi cade fără a da floare şi fără a produce fructul
lui delicios.
După căderea lui Cuza-vodă, M., care fusese devotat
domnului, venea în toată primavara de petrecea puţine
zile cu mine, şi aice, liber de orice emoţiune, el lasa frîul
20 elocuenţii sale care în adevăr îşi înălţa zborul foarte pe sus,
cînd oratorul era cuprins de indignare sau de entuziasm. Eu îl
ascultam cu plăcere, îl admiram şi-i aţîţ am verva prin un
sistem de contrazicere continuă, şi astfel gradinuţa în care
ne primblam devenea o arenă politică ce se răsuna de discu-
25 tări neîmpăcate. într-o zi, M., bine dispus, îmi făcu descrierea
unei seanţe din Camera sub ministerul B. şi, aprinzîndu-se
treptat, agiunsese la un grad de exaltare neobicinuită, zicînd:
- Frate! în ţara noastră poreclele gioacă un rol cu atît
mai extravagant, că ele nu sînt decît nişte cuvinte deşerte
689
..
.. .
[690]
şi lipsite de orice logică. O poreclă aruncată de un om cu
spirit, sau de un nebun, sau de un idiot în faţa unui om sau
chiar în faţa unei clase întregi, ie proporţiile unui stigmat,
şi toţi nebunii şi toţi idioţii îşi fac din ea o convingere poli-
5 tică. Astfel au fost inventate poreclele de moderaţi, de albi,
de roşi, de liberali, de conservatori etc.', cînd ele nu aveau
nici o semnificare reală, şi însă acele glume de ziare aveau
pretenţia ridicolă de a fracţiona societatea română în partizi.
Auzi, partizi! şi încă partizi înduşmănite, deşi compuse de
10 oameni care, afară din Cameră, petreceau frăţeşte împreună
şi se sărutau în gură! Ce momiţerie bufonă de tot ce se
petrece în Francia! Ce abuz de cuvinte seci! Ce parodie
mizerabilă de lucruri şi de idei nepotrivite cu gradul de cul­
tură şi cu natura românului! ... şi, nota bene 2, fiecare epocă
15 naşte ciuperca ei ... vreu să zic porecla ei: astfel, salvatorii
patentaţi a patriei din anul nemîntuirei 1866 inventaseră o
nouă denumire pentru acei care nu dedesără mîna cu dînşii,
denumirea de oamenii lui Cuza, adică, după mintea lor,
trădători ai neamului românesc! Camera răsuna în toate
20 zilele de această apelare aplicată cu o intenţie înjurioasă, şi
ministrul îşi facuse din ea un bici cu care lovea necontenit în
unele bănci a Adunărei ... Era un spectacol trist şi dezgustător!
într-o zi, mai cu seamă, inconsecvenţa şefului de cabinet 3
trecuse peste toate marginile. Sîngele ferbea în mine pe cînd
25 el da cu piciorul în cel căzut şi deodată cuprins de indignare
am strigat:
Domnilor!
Pentru un om ce se găseşte la cîrma ţării şi care ambi­
ţionează titlul important de om de stat, domnul B. au comis o
30 greşală serioasă în contra tactului politic ce trebuie să prezide
la toate actele unui adevărat om de stat ... D-Iui, într-un
acces de violenţă, pot zice copilărească, au încălecat pe calul
său cel mai năprasnic şi au venit aice ca într-un manegiu
să ne deie spectacolul unor evoluţii neobicinuite în sanctuarul
35 unui parlament. Calul său, ca toate dobitoacele cu narav,
au sărit în sus şi-n gios, au zvîrlit în dreapta şi în stînga, au
lovit cu copita în oricine s-au găsit aproape de zburdările
1 Astfel se întîmplă şi astăzi cu porecla de: direcţia nouă [V.A.].
2 Nu uita, bagă de seamă (lat.).
40 3 Şefului guvernului, primul-ministru.
6�O
[691]
lui deşanţate, într-un cuvînt, cavaler şi cal au probat că
au nevoie de o mînă puternică să-i Înfrîneze.
Cu toate aceste, onorabila Adunare au asistat cu multă
răbdare la exer[ci]ţiile neparlamentare ale D-Iui B.! Ea l-au
5 lăsat să fie pe placul său: violent, agresif, ne măsurat !. ... i-au
permis chiar să iasă din marginele bunei-cuviinţi, să iasă
chiar din discuţie cu acel talent de orator de care d-lui ne-au
dat atîte exemple tragicomice în cariera sa politică. Onorabila
Adunare au vroit negreşit să vadă pănă unde poate să meargă
10 cu nechibzuinţa un om îmbătat de putere cînd soarta lui îl
împinge ca să-şi frîngă gitul.
Fie-mi deci iertat şi mie de a mă bucura de acest privi­
legiu de licenţă în răspunsul provocat de însuşi dl. B. ... Voi
căta însă să nu-l urmez pe d-lui în calea de lipsă de respect
15 pentru colegii mei ... D-Iui au vărsat pe capul nostru o bute
plină de venin, prin urmare d-Iui e prea inteligent pentru
ca să pretindă că noi, drept mulţămită, să-I stropim cu apă
de trandafir, după uzul părinţilor noştri.
în discursul ce l-aţi auzit, domnilor deputaţi, preopi-
20 nentul au pronunţat în multe rînduri, cu o intenţie vederată,
cuvîntul de oamenii lui Cuza! şi cu altă intenţie, nu mai puţin
clară, d-lui au aruncat atunci în partea noastră o ochire care
şi ea avea intenţia de a fi oarecum ... machiavelică, Aceste
deosebite intenţii aveau cu toatele o a patra intenţie ... aceea
25 de a ne arunca în faţă o insultă I. .. Aice este cazul de a zice
cu francezul că iadul e pavat cu bune intenţii.
Oamenii lui Cuza! Iată dar un nou taraf inventat de acei
ce au interes a diviza şi a subdiviza societatea română în
tarafuri şi a le înduşmăni între ele cu scop de a profita taraful
30 lor de vrajba aruncată în celelalte tarafuri. Calcul dibaci,
precum videţi, însă care merită de a fi înferat cu o calificare ...
Mă abţin de a o rosti, pentru respectul ce datorez acestei
adunări.
Oamenii lui Cuza! Unde sînt? Cine sînt aceşti oameni?
35 Privesc împregiurul meu şi văd deputaţi trimişi aice de
naţie, oamenii naţiei prin urmare, iar nicidecum servitorii
unui om, numească-se acest om Cuza sau altfel. Un ministru ...
d-l B. însuşi, poate să fie omul unui om, dar un deputat
nu este decît omul unui popor!
40 Oamenii lui Cuza! Ce vra să zică această denumire? ...
Desemnează ea pe acei oameni care, neavînd micşurimea
691
. , .
.. �
[692]
de a privi la slăbiciunile omeneşti ale unui şef de stat, ţin
seamă numai de actele măreţe săvîrşite sub domnia lui?
Desemnează ea pe acei oameni care consideră ca o nenorocire
pentru ţară cînd văd trădarea infamă furişîndu-se pe lîngă
.5 tron şi răsturnînd tronul ţării în tină şi în batgiocoră? De­
semnează ea pe acei oameni care, respectînd istoria patriei
lor, respectează în căderea unui domn ales de naţie o mărire
căzută?
Atunci noi primim titlul de oamenii lui Cuza şi răspundem:
10 dar' sîntem oameni care nu dăm mîna cu trădarea'
Dar acum să vă întrebăm si noi la rîndul nostru : Voi
cine sînteţi? A cui sînteţi' Sînteţi oamenii ţării? Nu' căci
ţara nu vă cunoaşte, nici vrea să vă recunoască. Sînteţi
oamenii unei situaţii? Nu' Căci nu sînteţi de măsura marelor
15 eveneminte. Să vă spunem noi ce sînteţi: sînteţi oamenii
unui almanah, oamenii Almanahului de Gotha l' Şi atacurile
voastre au aceeasi valoare ca si basmele din calendare.
Aveţi multe păcate pe cuget', E timpul să vă pocăiţi,
iar nu să ridicaţi astfel fruntea cu dîrzie şi imprudenţă!
20 Scutul cu care vă acoperiţi are multe părţi slabe şi lesne
de străpuns. Vă consiliem dar să vă espuneţi cît mai puţin,
să nu vă espuneţi nicidecum, ci să plecaţi capetele cînd auziţi
răsunînd cuvîntul de tradare ... Dar' tradare' si tradare mai
cumplită decît tradarea unui om' tradarea un�i ţări întregi,
25 tradarea tronului ei săvîrşită prin călcare de jurăminte, prin
sacrificiul onorului armatei române'
Aţi întins o mînă sacrilegă pe steagul României, şi pe
acel stindard care era menit a purta în litere de aur cuvîntul
de glorie aţi scris în litere negre cuvîntul tradare 1 ... Din acel
30 steag, odinioară fala ţării, aţi făcut o stremţă umilită şi aţi
avut neruşinarea de a-l întinde ca un covor la picioarele
tronului' Iată ce aţi făcut voi, oamenii Almanahului de Gotha,
iată ce n-am făcut si nu vom face niciodată noi, amicii lui
Cuza căzut de la putere, însă oamenii naţiei române'
35 - Bravo' Bravo ... am strigat aplaudînd pe amicul M.
Şi zău! ai rostit acest discurs elocuent?
- L-am rostit!. .. mi-au răspuns M., însă l-am rostit
în mine ca totdeauna'
1 Almanah în care erau înregistrate marile familii nobiliare din Europa.
[693]
[PîNEA AMARĂ A EXILULUI] 1
M irceşti, 1881
Amice Ghica,
Gustat-ai vreodată Pînea amară a exilului? Sper că nu,
5 dar în orce caz îmi place a constata că ai scăpat teafăr, ca
şi mine, de influenţa sa perturbatoare.
Pînea amară a exilului posedă strania proprietate de
a crea în ţara noastră martiri noi şi patentaţi. Ea trebuie să
fie plămădită cu o parte din făină neagră, mucedă, aprinsă
10 şi cu trei părţi de lacrimi de crocodil, de zeamă de mădrăgună
şi de bocite patriotice; - a fi mîncat pînea amară a exi­
lului este un fapt care de la 1848 încoace a devenit la noi un
titlu la admirarea, la recunoştinţa generaţiilor prezente şi
viitoare.
15 Pe frontonul Panteonului din Paris este scris în aur:
Aux grands hommes la Patrie reconnaissante.
Pe frontonul Panteonului ce se va ridica odată în Bucu­
reşti va figura următoarea inscripţiune :
".: �'" Celor cu Pînea amară a exilului: Patria recunoscătoare •
. ,
20 Eşti un om cît de ordinar, destinat a trece pe lume necu-
noscut? A face umbră pămîntului de azi pănă mîne? E destul
să te împingă norocul a te înfrupta măcar cu alocuţia de pînea
amară a exilului pentru ca să te trezeşti cu un nimb strălucit
1 Titlul scrisorii este cel pe care intenţiona să i-l dea Alecsandri.
693
. ,
.. �
[694]
pe frunte, ca sfinţii din ciaslov, să devii om însemnat, patriot
de prima clasă şi să aspiri la orice onor, ba chiar şi la recom­
pensă naţională ... reversibilă, sub pretext că eşti mucenic a
unei credinţi la care nici nu ai visat. Cu cît mai mult daca
5 destinul te-a ajutat a juca un rol oarecare în evenimentele
ţării, daca ai fost silnic depărtat de sînul ei sau chiar daca
te-ai depărtat însuşi, de bună voie, ca un om prudent cînd
ai simţit apropierea unui pericol serios.
Totul e să fi fost condernnat să pui pe umeri haina de
10 proscris a petrece cîtva timp în centrurile cele mari ale
civilizaţiei, în Paris, în Viena, în Londra etc., a-ţi lumina
mintea la focarul ştiinţelor şi al artelor frumoase, a deveni
pe nesimţite un om nou ... îndopîndu-te cu pînea amară a
exilului!
15 Cînd privesc prin fereastră cîmpiile acoperite cu zăpadă,
copacii pudruiţi cu praf de gheaţă, cerul ascuns sub o pîclă
deasă, natura moartă, viscolul ee spulberă omătul, de pare
că însăşi atmosfera tremură de frig, cînd aud şuieratul înfio­
rător al crivăţului care stinge viaţa în treacătul său, mă gîn-
20 dese la adevăraţii martiri din timpurile noastre şi îmi zboară
prin minte unele strofe din Pahod na Sibir.
Sub cer de plumb întunecos,
Pe cîmp plin de zăpadă,
Se trăgănează-ncet pe jos,
25 O jalnică grămadă
De oameni trişti şi ingheţaţi
în lanţuri ferecaţi!
30
35
Sărmani de şase luni acum
�i merg fără-ncetare
Pe-un larg pustiu ce n-are drum,
Nici adăpost nu are.
Din cînd în cînd un ostenit
Mort cade, părăsit 1
E lung cel şir de osîndiţi 1-
Pe vtnăta lor faţă
Necontenit sînt pălmuiţi
De-un crivăţ plin de gheaţă
[695]
5
10
15
20
Şi pe-a lor trup de sînge ud
Des cade biciul crud!
Convoiu-ntreg nedezlipit
Îngenunchind se lasă
Pe cîmpul alb şi troienit
Sub negura geroasă.
Şi stă grămadă la un loc
Făr' adăpost nici foc I
Treptat omătul spulberat
Se-ntinde ca o mare
Şi creşte şi sub el, treptat,
Convoiu-ntreg dispare
Şi-n zori tot cîrnpu-i învălit
C-un giulgi nemărginit I
A u fost!. . . Acum ei unde sînt? ..
Un cird de vulturi zboară
Pe sus c-un răpede avint
Şi iute se coboară.
Iar dintre brazi vine urlînd,
Urlînd lupul flămînd!
Iată suferinţi, iată martiri! Ochii se umplu de lacrimi
cînd această imagine grozavă trece pe dinaintea lor.
25 Cînd mă gîndesc însă la exilul de la 1848 din care noi
înşine am făcut parte, şi îmi aduc aminte de aşa-zisa pîne
amară a acelui exil, nu mă pot apăra de o ironică zîmbire ,
Unde ne-am exilat de bună voie, noi pretinşi eroi ai acelei
epoce? unii în Paris, alţii în Viena, adică în oraşele care ne
30 atrag mai mult pe noi românii; alţii în Constantinopol, pe
malul Bosforului feeric, unde tu avuseşi mulţămirea de a da
ospitalitate cu pînea amară a exilului şi cu alte cataifuri la
mulţi din compatrioţii noştri victime ale revoluţiei de la
1848 (sic); alţii la Brusa, în Asia minoră atît de frumoasă,
695
[696]
unde guvernul turcesc i-a tratat ca pe musafiri ai Sultanului,
dîndu-le pensii.
Care dintre noi a perit de foame, de frig şi mizerie în
tot timpul cît ne-am delectat sub cerul albastru al Orientului
5 şi ne-am bucurat de bunurile civilizaţiei occidentale? Unul
singur a murit de dorul ţării şi a copiilor lui, nenorocitul
Ioan Voinescu. Iar noi, ceilalţi proscrişi, afară de vro doi,
trei care au trecut din viaţă ca toţi muritorii lumii aceştia,
ne-am reintors acasă din străinătate, din exil, ca dintr-o
10 plimbare prin ţări încîntătoare, dintr-o călătorie în care am
cîştigat experienţă, suveniri plăcute şi cunoştinţe de folos
ţării noastre.
Am mîncat însă pînea amară a exilului? Dar! am mîncat
cu destulă veselie şi la restaurantele cele bune, şi în bună
15 companie, şi după revenirea noastră în patrie, ne-am gîndit
adesea la dinsa, mărturisind între noi că era destul de albă şi
nu tocmai amară. Unii dintre noi au mers pănă a o binecu­
vînta ca pe o anaforă cu care s-au împărtăşit moldoveni cu
munteni pentru ca să ajungă la unirea ţărilor surori.
20 A veni dar astăzi şi a se poza dinaintea publicului ca
un martir cu stomahul stricat de pînea amară a exilului
este un act sau de naivitate, sau de smintire, sau de şarla­
tanie, şi e de mirat cum de se mai pot găsi oameni care să
aibă nedernnitatea a întinde mîna la favoarea publică,
25 strigînd cu tonul calicilor:
"Dă la păcătosul care a mîncat Pînea amară a exilului".
Dar ce să ne mirăm, amice Ghica? Nu sîntem oare de­
prinşi a vedea în zilele noastre minunile boscăriei celei mai
perfecţionate?
30 Epoca noastră este o epocă producătoare de tot soiul
de saltimbancuri politice şi sociale. Ea dă naştere la o mulţime
de îndrăzneli impudente şi la feluri de fiinţe eteroclite care
ar putea să ocupe un loc însemnat în muzeul lui Barnum,
celebrul exibitor de monstruozităţi. Pe lîngă viţelul cu trei
35 capete din Australia, pe lîngă invalidul cu cap de lemn şi
femeia cu barbă din Franţa etc., ar figura cu destul succes
productul cel mai straniu din România, adică: omul cu burta
plină de pînea amară a exilului, şi un alt product nu mai
puţin comic, despre care voi scrie altă dată, adică omul
40 care, singur el, a făcut tot în ţara aceasta şi a ghiftuit-o
696
(
I
.J
[697]
de glorie, de libertate, de măriri şi de prosperităţi, fără
ştirea ei.
în primii ani ai domniei lui Cuza răsări seră ca ciupercile
nişte patrioţi de a treia mînă care se porecliseră cu emfaz
5 ăi dintăi. Ei susţineau că aclamaseră ăi dintăi cu intuziasm
ziua de 5-24 ianuar 1859, ei aclamaseră cu frenezie ăi dintăi
cu convicţiune şi adrniraţiune proclamaţiunea convenţiunii,
după stilul lor, ei aclamaseră ăi dintăi pe Două Mai etc.,
prin urmare acei aclama tori de meserie găseau că a ve? u dreptul
10 a fi tot ăi dintăi şi la împărţeala plăcintei.
Acum însă nu mai pare destul de avantagioasă cariera
de ăl dintăi," lumea e în progres, ambiţiile au crescut odată
cu poftele. Astăzi a ieşit în piaţă o nouă bandă care, neavînd
cu ce să atragă ochii lumii, îşi pun pe cap Pînea amară a
15 exilului ca o cunună de spini şi strigă cît le ţine gura că
fiecare din ei, în parte, a desmormîntat România. Ei sînt
ciocli salvatori ai fiicei lui Traian!. .. Şi astfel e de neghioabă
gloata gurilor căscate că se ademenesc a crede la eroismul
acelor ciocli şi la existenţa unor fapte care n-au existat şi nici
20 se vor găsi în istorie, precum şi la desmormîntarea ţării
noastre care - slavă Domnului - nu murise niciodată.
Cît de ticăloasă, cît de căzută ar fi trebuit să fie moşia
strămoşească daca era de ajuns braţul unui pitic să o ridice
pe picioare. Închipuieşte-ţi Buceciul dărîmat printr-un cu-
25 tremur de pămînt şi ridicat de cine? de Statu-Palmă din
poveste.
Ce rîs omeric a să arunce posteritatea cînd a privi în
panorama timpului trecut caricaturile comice ale ălor dintăi,
a celor cu Pînea amară a exilului şi a D-lor dezgropători de
30 ţară. Cu ce sigil neşters de ridicol au să fie! Sărmani înfieraţi
pentru totdeauna t Cum au să fie exploataţi în folosul co­
mediei de către autori dramatici ai viitorului.
Astfel Shakespeare a ne murit pe Falstaff, Moliere pe
Tartuffe, Cervantes pe Don Quijotte etc. Astfel poporul
35 italian a încarnat grotescul în Pulcinello, francezul în Guignol,
românul în Vasilache Ţiganul, ruşii în Hagi Aivat etc.
Fericiţi urmaşii noştri! Vesele oare au să petreacă şi mult
au să se minuneze de naivitatea străbunilor lor!
697
I
.1
[700]
[701]
în notele ce urmează punem la dispoziţia cititorilor şi cercetătorilor
operei în proză a lui Alecsandri o sumă de date privind: elaborarea textelor,
datarea lor (atunci cînd am avut elementele doveditoare), locul şi data
primei publicări şi ale celor ulterioare, redactările succesive, manuscrisele
in care se păstrează aceste redactări. În acest scop am apelat atît la con­
tribuţiile cercetătorilor anteriori ai operei lui Alecsandri cît şi la cores­
pondenţa scriitorului cu contemporanii săi, unde am aflat precizări încă
nepuse în valoare pînă acum.
În aparatul critic am consemnat, aşa cum am arătat şi în nota asupra
ediţiei, variantele literare ale textelor reproduse în ediţia de faţă. Oglindă
fidelă a strădaniilor necontenite ale lui Alecsandri de a-şi şlefui scrisul,
aceste variante sînt în acelaşi timp mărturia incontestabilă a contribuţiei
sale, deloc neglijabile, la dezvoltarea limbii noastre naţionale, care, în cea
de a doua jumătate a veacului trecut, străbate una din etapele cele mai
frămîntate şi mai interesante ale procesului ei de modernizare.
Normele de transcriere stabilite pentru întreaga ediţie au fost aplicate
şi în transcrierea variantelor. Variantele succesive au fost notate cu A,
B, C, D ... , întrucît, după părerea noastră, acest sistem simplu de sigle,
utilizat destul de frecvent în lucrări similare, este cel mai accesibil oricui
doreşte să consulte aparatul critic.
701
[702]
L
[703]
EDIŢIILE ANTUlVIE DE PROZĂ
La sftrşitul anului 1856, asupra frămîntatului Iaşi coborise liniştea,
Era Insă o linişte apăsătoare, ca înaintea unei furtuni, Alecsandri îi împăr­
tăşea prietenului său Ed. Grenier, plecat definitiv în Franţa, situaţia din
ţară, desfăşurarea manevrelor antipatriotice ale prigonitorilor unirii, în
fruntea cărora se afla caimacamul Toderiţă Balş, "Nu-ţi închipui - îi
scria el - ce plictiseală apasă anul acesta asupra societăţii Iaşilor : s-ar
zice că lumea e enervată de aşteptarea înfrigurată şi prea mult prelungită
a evenimentelor politice". în continuare, îl înştiinţa că se ocupă "cu cîteva
lucrări literare": "Adun în acest moment într-un volum tot ce am scris
tn proză de cîţiva ani" (ef. V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa
cu Edouard Grenier , Bucureşti, 1911, p. 25; v. şi G. C. Nicolescu, Viaţa
lui Vasile Alecsandri, 1965, p. 318-321).
Salba literară, care apărea în martie 1857, înfăţişa cititorilor ei, pe
Ungă scrierile în proză publicate mai înainte de Alecsandri, şi cîteva din
scrierile sale dramatice, printre care şi scene ta Păcală şi Tîndală, încheiată
cu Hora Unirii. El dădea astfel, pe de o parte, ascultare îndemnurilor
celor din jurul lui, care ar fi recitit cu plăcere scrierile în proză atît de
greu accesibile cu trecerea anilor, risipite cum erau în diferite publicaţii
ale vremii: Dacia literară, Propăşirea, Albina, Bucovina, Zimbrul, România
literară, Steaua Dunării şi cîteva calendare: "înşirîndu-Ie astăzi la un loc;
ca mărjelele reschirate a unei salbe - declara el cu modestie în prefaţa
volumului - le retipăresc sub titlul de Salbă literară, titlu naţional şi
potrivit cu feliul acestor scrieri uşoare, căci salbele rcmâncelor sînt alcătuite
de mărjele fără preţ mare".
Pe de altă parte, în acest chip slujea şi lupta pentru Unire, căci piesele
Cinei-Cinei, Cetatea Neamţului şi Păcală şi Tindată constituiau o pledoarie
pentru înfăptuirea acestei năzu inţ e naţionale.
703
. ,
..
[704]
Peste alţi cîţiva ani, pe Alecsandri începe să-I preocupe gîndul de a-şi
publica toate operele la un loc. În 1865, Bolintineanu chiar îi găsise un
editor pentru opera dramatică, ceea ce pare însă să nu-l intereseze în mod
deosebit, căci nu se grăbeşte să afle măcar numele acestuia (ef. V. Alec­
sandri, Documente literare inedite, 1960, p. 175; vezi şi G. C. Nicolescu,
Viaţa lui Vasile Alecsandri." p. 549-550). Motivul ar putea fi situaţia
politică din ţară în preajma evenimentelor din februarie 1866, spre care
era îndreptată atenţia tuturor. Dar în iarna 1868-1869 se gîndea iarăşi
la tipărirea operelor sale complete, lucru pe care îl împărtăşise şi lui Iacob
Negruzzi, cum se vede din scrisoarea pe care acesta i-o adresa la 2 februarie
1869: "Gîndind încoace şi încolo asupra editorului-juvaer care ar publica
scrierile d-voastră dramatice, am ajuns la rezultatul că juvaerul nu se
poate găsi decît în ghirlanda Junimei şi am făcut propunerea. Rezultatul
dezbaterei a fost că soc. Junimea primeşte bucuros a publica aceste scrieri
cu condiţiunea de a ave facultatea să publice toate scrierile d-voastră ­
opera omnia.
Propunerea Junimei este dar următoarea:
Societatea se obligă a publica toate scrierile d-voastră , atît poezii,
cît şi scrieri dramatice, cît şi alte scrieri de orice natură în formatul Char­
pentier. Numărul volumelor atîrnă, să înţelege, de la d-voastră, precum
şi împărţirea după materii. Şi eu, unul, m-arn unit cu aceasta, mai cu
samă ştiind că aveţi de gînd a întreprinde o călătorie mai lungă, şi în
asemenea caz este bine ca să-şi puie cineva moştenirea la cale. Puteţi
fi sigur că se va tipări cu cea mai mare luare-aminte; corecturile se vor
face cu scrupulozitate şi în orice privinţă se va lucra cu conştiinţă.
Nime nu împiedică pe autor să dispuie de cîte exemplare va voi,
iar restul va rămîne în profitul tipografiei.
Aşa ş-aşa poeziile nu se mai găsesc nicăieri de vînzare, încît este chiar
o datorie către public de a-i procura o ediţiune nouă. Fiecare volum se va
putea prezenta publicului după ce va ieşi şi nu mă îndoiesc că oricine
are o umbră de bibliotecă se va grăbi să o împodobească cu aceste opere
naţionale, care, fără complimente şi linguşire, sînt cele mai însemnate ce
posedă literatura noastră născindă. Şi pentru societatea Junimea ar fi o
onoare de a fi editorul scrierilor lui V. Alecsandri.
Avînd toate aceste în vedere, cred că şi d-voastră veţi adera la pro­
punerea Junimei" (ef. V. Alecsandri, Scrisori. Insemnări, 1965, p. 122-123).
Nici nu trecuse o săptămînă şi Alecsandri se grăbea să-i răspundă,
Ia 10 februarie 1869, plin de încîntare:
"Iubite domnule Negruzzi, Christof Columb a descoperit America,
d-ta ai făcut o descoperire şi mai rară şi mai neaşteptată. Ai descoperit
un editor de opere literare. Glorie d-tale şi glorie Junimei, care primeşte
( 704
[705]
a edita scrierile mele. Eu, din parte-mi, mă învoiesc bucuros cu condiţiile
enumerate în scrisoarea d-tale şi, cum voi veni la Iaşi, vom regula împreună
modul acestei publicări, Deocamdată socot că ar fi bine a se face în
foaia Convorbirilor un mic anunţiu despre viitoarea întreprindere tipografică
spre a încunoştinţa publicul ce se interesează de literatura noastră.
Ediţia Charpentier este nimerită şi îmi convine foarte bine; operele
mele, atît poezie, proză, cît şi piese dramatice poate să formeze vro 6
volumuri , afară de acele ce cu ajutorul sfintei lene voi mai produce în
viitor. Scopul meu fiind de-a publica toate scrierile mele într-o singură
şi aceeaşi ediţie, Junimea va avea preferinţă fără nici o constatare pentru
editarea operelor mele viitoare" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, I, 1904, p. 43).
Considerînd, probabil, întreprinderea peste puterile Junimii, Iacob
Negruzai mijloceşte preluarea proiectului de către editorul Socec de la
Bucureşti, căruia Alecsandri se găbeşte să-i pună la dispoziţie materialul
(ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 60, scrisoarea către Negruzzi din 1 aprilie
1872, în care îl înştiinţa că predase editorului, de mai multă vreme, cuprin­
sul primului volum). Tipărirea mergea însă foarte încet. În martie 1873,
Alecsandri se scuza faţă de Iacob Negruzzi: "nu am putut termina prefaţa
la scrierile mele, ce ţi-am promis pentru unul din numerele Convorbirilor"
(cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 61).
Peste un an, la 17 ghenar 1874, tipărirea operelor complete nu făcuse
deloc progrese, iar volumului de proză încă nu-i venise rîndul la tipar:
" ... voi căta să mîntuiesc romanul Dridri - îi scrie el lui Iacob Negruzzi ­
pentru ca dl. Socec să nu mă poată acuza că nu i-am dat material la
timp, cînd va ajunge cu tipărirea la volumul consacrat prozei.
DI. Socec are mare dreptate să-i fie ruşine, căci neglijenţa d-sale de
editor e cel puţin pe aceeaşi linie cu neglijenţa corectorului pe care l-au
lăsat în locul d-tale, cînd ai plecat la Bucureşti. Îmi vine să rup
contractul încheiat între noi şi să opresc continuarea operelor mele. Vom
vedea" - încheia el încă nehotărît, dar profund nemulţumit de felul cum
decurgeau lucrurile (cf , V. Alecsandri, Scrisori, p. 63).
În cursul aceluiaşi an tipărirea căpăta însă un ritm mai grăbit: în
martie 1875 apăreau primele patru volume, cuprinzînd creaţia dramatică,
iar în septembrie acelaşi an ieşeau la lumină şi cele trei volume de poezii,
deşi Alecsandri ar fi dorit să fie patru: ,,'" în publicarea poeziilor mele
aş dori să iasă patru volume: 1. Doine şi lăcrirnioare : 2. Mărgăritărele;
3. Pasteluri : 4. Legende" - îi scria el iarăşi lui Iacob Negruzzi, făcînd în
continuare schiţa întregii ediţii: "Astfel operele mele complete vor forma
un total de 10 volume, cu proză cu tot, încît, de mi-a ajuta D-zeu să
mai găsesc în mine o materie de 2 volume, voi îndeplini o duzină. Atunci
voi avea dreptul a mă odihni, culcîndu-rnă, de nu pe lauri , dar cel puţin
705
..
[706]
pe un pat de hirtie moale şi inspirătoare de visuri poznaşe" (V. Alecsandri,
Scrisori, p. 72).
în ianuarie 1877 apărea şi tomul de proză (purtînd însă data 1876),
cel de-al optulea al ediţiei, impresionantă prin volumul ei, cuprinzînd cea
mai mare parte dintr-o operă realizată în decurs de 35 de ani.
"Operele complete ale lui [Alecsandri] şi ale lui Costache Negruzzi
[apărute în 1872], Ungă care se prirniră şi poeziile lui D. Bolintineanu,
au fost întîiul monument al «clasicilor» români, ridicat de generaţia de
la 1840" - cum afirmă cu perfectă îndreptăţire G. Bogdan-Duică (ef.
Vasile Alecsandri, 1926, p. 51).
ISTORIA UNUI GALBÎN
Istorisirea, căreia poetul îi zicea "une histoire burlesque" (v.ms. 803,f.8\')
a început să fie aşternută pe hîrtie la începutul anului 1844, cum îl anunţa
el însuşi pe Ion Ghica într-o scrisoare din luna aprilie. Acesta se afla atunci
la Bucureşti şi Alecsandri îi cerea material pentru Propăşirea, mărturisindu-i
că "absenţa colaboratorilor l-a constrîns să înceapă povestirea" (ef. G. C. Ni­
colescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 96). Publicată pentru prima dată
in Propăşirea, 1844, de la 9 apr. pînă la 15 oct., p. 97, 108, 116, 129,
173, 189, 304, 308, 317, scrierea purta titlul Istoria unui galbîn şi a unei
parale, ceea ce înseamnă că, iniţial, Alecsandri se gîndea să completeze
tabloul social zugrăvit de istorisirea galbenului cu relatarea paralei, Supri­
marea Propăşirii însă a determinat întreruperea povestirii după relatarea
galbenului, iar aceea a paralei n-a mai fost publicată (şi probabil nici scrisă)
niciodată. Reproducînd scrierea în volumele Salba literară, 1857, p. 1-55
şi Proză, 1876, p. 1- 61, Alecsandri însuşi i-a modificat titlul, corespunzător
conţinutului ei: Istoria unuigalbîn (ef. şi G.C. Nicolescu, în voI. V. Alecsandri,
Proză, 1966, p. VII- VIII).
VARIANTE
Propăşirea (A), Salba literară (B), Proză (C)
13, 1 - numai în C : Călătorii şi studii II 2 - B, C: Istoria unui galbîn IA:
Istoria a unui galbîn şi a unei parale 1112-13 - B, C: adîncă au fost
mirarea care m-au cuprins IA: închipuiţi-vă cît m-am minunat de straşnic
1114- B, C: cutie IA: ea [[15 - B, C: ţiuia IA: zuruia 1118 - B, C:
spirite. Spun IA: duhuri şi spun [[ 23 - B, C: fabulistul, şi [ ... ] de fabu­
la IA: şi deodată [ ... ] fabula 1126 - B, C: minte IA: cap 1114, 5 - C:
ascultat I A, B: ascultate 116 - B, C: feliurimi IA: fel de fel II 9-10 -
706
[707]
B, C: convorbirei, amîndouă săltînd [ ... ] ibătîndu-se IA: conversaţiei,
pentru că amîndouă sălta [ ... ] se bătea 1113 - B, C: ca IA: de nimica
ca 1117 - B, C: nu IA: nu te 1120 - B, C: să mai IA: să 1121 - C:
în I A, B :pe 1126 - numaiînA: (sărind în sus cu furie) 1127 - B, C: pe
loc IA: să nu-ţi 1129 - C : mărire IA, B : mărime 1131 - B, C : răsufla IA:
răsufla măcar 1115,2 - B, C: că IA: că: cel ce o ie pe sus nu ţine mult, şi
că 111 - B, C: onora IA: cinsti 115 - B, C: spera IA: nădăjdui 1110 ­
B, C : fruntea IA: generalul II 12 - C : o IA, B: una 1115 - B, C: M.I
IA : * .. 1128 - B, C: de turburare IA: şi turburat II 31 - B, C: Sulina I
A: Dardanele 1137 - B, C: desperare IA: desnădăjduire 1116, 8 - B, C:
monetelor IA: personajilor mei 1110 _. B, C: care IA: în sfîrşit care II
11 - B, C: genelor IA: genilor mele 1123 - B, C: Ah! IA: ah, vai, vai III
30 - B, C: cînd IA: în care 1131 - B, C: o tabla cu dulceţi IA: razele
unui soare alb, dacă ar fi făcut Dumnezeu un soare alb 1117, 3 - B, C:
desperare IA: desnădăjduire II 13 - C: ale [ ... ] mai de I A, B: a [ ... ]
de mai 1111 - B, C: în labele IA: şi cinstite, în 1127 - B, C: adaug IA:
spun 1129 - 30 - B, C: nesperată IA: nenădăjduită 1130 - C: a doua I
A, B: al doile 1118, 7 - B, C: desperare IA: desnădăjduire 118 - B, C:
scump IA: sfînt II 25 - numai în A: (zîmbind) 1127 - B, C: poet IA:
autor 1130 - B, C: cu tagma IA: în partea 1131 - B, C: însă din nenoro­
cire IA: şi din nenorocirea lui II 36 - B, C: acestuia IA: lui II 37 - 38 ­
C: buzunarele sparte IA, B: buzunarii sparţi II 38 - B, C: căci IA:
pentru că 1119, 1 - B, C: mulţămiri IA: fericiri 1133-31 - B, C: popo­
raţie IA: populaţie 1138 - B, C: carboavele şi IA: ... şi 1120, 11 - B,C:
alcătuia IA: înforma 1119 - B, C: de banii [ ... ] nirnică IA: banii [ ... ]
nirnică de ei 1121 - B, C: dacă IA: după ce 1123 - B, C: lui IA: său II
30 - B, C: aflasem [ ... ] lacomă IA: aflam [ ... ] ghibace II 32 - B, C:
stos IA: banc 1133 - B, C - : cîteva talii IA: cinci minute, sau mai
bine zicînd după cinci talii 1121, 16 - B, C: coţcărească IA: fericită II
26 - B, C: d. Eliad, marele IA: oarecare II 34 - numai în B, C: a d-Iui
Aristia 1135 - B, C: le IA: te 1122, 3 - B, C: minciunele IA: minunele II
1113 - B, C: pe cea din IA: cea de pe 1131 - B, C: deocamdată IA:
deodată 1132 - B, C: : unsă IA: scîrnavă 1133 - B, C: cu bucurie IA:
ca pe un urs 1137 - B, C: onor IA: cinste 1138 - C: şi I A, B: şi a 1123,
4 - B, C: margine la IA: margine-n 117 - C: cei IA, B: acei III 11 -
B, C: durere IA: desnădăjduire 1116 - B, C: să-ţi IA: Iuda să-ţi 1118 -
B, C: Ce să le facă dacă sînt sudiţi! I [în A replica este înlocuită de
două rînduri de puncte, eliminată probabil de cenzură] 1123 - B, C:
hotarul I A: graniţa II 29 - B, C: şi elI A: şi II 38 - B, C: voi
IA: şi voi 1124, 1 - B, C: ei IA: ei rîzînd 111 - B, C: Noi IA: Iată,
noi 115 - B, C: jidovul dete IA: dete jidovul ţţ S - B, C: atunci hoţii
707
[708]
şi pe Leiba / A : deodată amîndoi hoţii şi 1110 - B, C: desperare / A :
desnădăjduire 1121 - B, C: mînile / A: pungile 1130 - B, C: dînsul. / A:
dînsul. Ei de toţi era 1125, 2 - B, C: unde-i / A : unde-i e 113 - B, C:
căpitane / A : căpitane - talhariul îi dete punga în care ne aflam 114-6 ­
B, C : deschise punga, se uită la noi, şi, clătinînd din cap cu mînie: lan vezi,
zise, cum i-au ciocîrtit! Litfa blăstămată / A : o deschise, se uită Ia noi
şi trîntind o sudalmă răsunătoare: lan vezi, zisă, Iitfa blestemată, cum i-au
ciocîrtit; II 18 - C: aplecare / A, B: plecare II 19 - B, C: să-şi / A : să
se 1125 - B, C: mincărimi / A: mîncări II 26 - B, C: tot soiul de vite
cornorate / A : fel de fel de minotauri II 28 - B, C: hotarului / A : graniţii II
29 - B, C : cunoscuseră [ ... ] daseră / A : cunoscură [ ... ] dară 1126, 4 - B, C:
domnea în lume. Nu / A: stăpînea lumea; nu 1128 - B, C: şi mîni / A:
mîni e 1134 - B, C: înainte / A : mai înainte II 39 - B, C: au fost / A :
fu 1140 - B, C: dus / A: fu dus 1127,7 - B, C: hotar / A : graniţă 1129 ­
B, C: pe vreun / A : vreun biet 1130 - B, C: cînd el / A : cînd 1131 - C:
Şi ne / A, B : ne 1128, 10 - B, C : iubitul / A : cinstitul 1133 - B, C : româ­
neşte / A: moldovineşte 1138 - B, C: Profesorul / A: Dascalull129, 3-
în A urmează încă două replici, eliminate din B şi C :
Şcoler.: Mai zi o dată.
Prof.: Je vous adore, II
19 - numai în A : (roş ca un rac) II 23 - B, C: toţi IA: ca de pe schiţă
pe schiţă, toţi II 27 - În A urmează alte cîteva replici, eliminate din B
şi C:
Paraua (iute): Qui vous en empeche, scumpul meu soare?
Galbînul (rîzînd) : O singură pricină; un cîntec românesc.
Fost-ai, leleo, cînd ai fost
Ş-ai rămas ...
Paraua (supărată): Erai mai galant odată.
Galbînul: Nu te supăra, luna mea, că n-arn vroit să zic ceea ce gîndeşti:
dinpotrivă era să spun că deşi ai fost cînd ai fost, dar acum tot ai rămas
plăcută:
Ca ctşlegile în post.
Paraua (foarte mulţămihl) : Eşti un înger.
Galbînul (închinîndu-se): Bunătatea matale. II
28 - B, C: că el / A: mi se pare că verişorul cucoanei ispravnicului II 34 ­
B, C: vînător / A : vînat II 30, 11 - C: trage / A, B: şi trage II 12 - C:
de I A, B: dacă 1129 - B, C: şi apoi / A : de unde II 35 - B, C: motan /
/ A: spaniol II 31, 12 - B, C: seminţia / A : seminţa ] 14-15 - B, C:
a avea spirit / A : a fi cu duh 1116 - B, C: liber! ... liber! / A : slobod;
708
[709]
slobod! 1121 - C: dorul/A, B: odorul II 27 - B, c: Galbînul / A : Gal­
binul (cu mirare) 1131 - B, C: liber / A: slobod 1132, 1 - B, C: soarele I
A : acel planet 112 - B, C: sale / A : lui 1119 - B, C: nime nu cred că / A:
nici eu, nici nime altul nu II 21 - B, C : de glasul / A: glasul II 23 - B, C:
induioşire IA: mulţămire 1124 - C: ca I B, C: poate ca 1135 - B, c: mo­
mentul / A : ceasul 1133, 13 - B, C: uşurel / A : foarte uşor 1136 - B, C:
am IA: i-am 1134, 17 - B, C: de minunatul compliment IA: nu ştiu
pentru ce, complimentul II 28 - B, C: inima / A : inima mea II 35, 11 ­
B, C: ce IA: care 1115 - B, C: izbutiseră IA: au izbutit 1130 - B, c:
cu dragoste IA: ca un arnorez ce era 1133 - B, c: neam / A : norod 1136,
13-14 - B, C: bătrîni ca dînsul [ ... ] şi lungi / A : ţigani ca şi dînsul bătrîni
[ .... ] -nchis 1117 - B, c: capre / A: purcei 1119 - B, C: ele au o tainică
potrivire IA: ea sînt făcuţi unul pentru altul II 22 - C: mai de / A, B:
mai 1125 - B, C: de voios IA: cit îi ţine gura 1134 - c: nu IA, B: nu
mai 1137, 1 - B, c: care IA: sînt care 1125 - B, C: din IA: dintre 1138,
1-3 - numai în B, C : şi numai vro babă-cloanţă se zăreşte culegînd buru­
ieni pentru disctntici, II între rîndurile 3-4, numai în A : Galbtnul II 6-7 ­
B, C: le plăcea lor mult / A : în urmare le plăcea 1132 - B, C: aceste [ ... ]
venirea ţiganilor IA: româneşti [ ... ] ţiganii pe la ... II 41 - B, C: cules IA:
fragi II 39, 5 - B, c: fluierilor IA: drîmbilor 117 - B, c: ea se IA: se II
8 - B, c: ea giuca IA: juca II 23 - B, C: ţigan cele IA: nevestele 1124-
B, C : nişte adevăraţi / A : cind ar fi fost 1140, 2 - B, C: După aceasta / A :
în sfîrşit 1111 - C: ca şi / A, B: ca 1113 - B, C: desperare IA: desnădăj­
duire 1128 - C: ca şi I A, B: ca 1136 - B, c: de sperat / A : desnădăjduit II
41, 8 - B, C: din colb şchiopătind IA: şchiopătînd din colb 1142, 13 ­
B, C: noului stăpîn IA: stăpînului său 1131 - B, c: holtei IA: burlac II
36 - C: îşi I A, B: se 1143, 14 - B, C: ca pe / A: ca 1137 - B, c:
Par a ual A: Par a u a (pătrunsă) 1144, 5 - c: ca şi / A, B: ca 1110-
B, C: ea IA: şi 1111 - B, c: atunci IA: singură 1117 - B, C: disperarea'
A : desperarea II 20 - B, C: ca IA: cu ciomegile-n mînă ca II 21 - numai
în B, C: cu gînd de a glumi II 38 - B, C: Par a ual A: Par a u a
(după o scurtă şi tristă tăcere) 1138 - B, C: spaimă IA: muţire 1145,9 ­
B, C: mă IA: te 1120 - B, c: pericul j A : primejdie II 31 - B, C: spirit /
A : duh 1134 - B, C: acesta IA: el 1146, -4 - B, c: Gal b î nul / A :
Gal b î nul (cu mîndrie) II 9 - B, C : Gal b i nul [ ... ] un IA: G a 1-
b î nul (liniştindu-se} [ ... ] ca un 1147, 11 - B, C: convorbirea / A :
conversaţia II 13 - B, C: spirit / A: duh 1115 - C: dacă I A, B: dacă
darna 1132 - B, C: sperări IA: nădejdi II între rîndurile 37-38, in A se
află următorul pasaj: "Stăpînul meu tăcu, căci înţălese că dama era una
din acele persoane cu duh care sint totdeauna gata a întoarce in rîs atit
cuvintele cele măgulitoare cit şi cavalerul ce i le adresază". 1148, 1 - B, C:
709
...
[710]
psre' A : cătră II 8 - B, C : nu mi-au trecut încă , A : tncă nu mi-au trecut \1
12 - B, C: desperarea j A : desnădăjduirea 1114 - B, C: înamorat j A :
amorezat 1119 - B, C: oricit făcea' A: cu toate aceste 1126 - B, c:
puteţi [ ... ] daţi' A : poţi [ ... ] dai II 27 - B, c: vi' A : ţi II 28 - B, C:
aveţi un spirit [ ... ] vă mtnieţi j A : ai un duh [ ... ] te mînii 1129 - B, C:
rîdeţi' A : rîzi 1136 - B, C: Bărbatul' A : Iscălit: Bărbatul 1149, 2 - C:
acestor [ ... ] iar' A, B : acelor [ ... ] şi 113 - B, C : despera IA: desnădădjduia
1115 - B, c: contra [ ... ] astfel I A: potriva [ ... ] de tot 1139 - B, C: cîteo­
dată IA: citeodată, zic citeodată II 40 - B, C: închipuirea IA: imaginaţia
1150, 3 - B, C: ţîfnoasă I A: susceptibile 114 - B, C: ca IA: după cum
zic franţezii, ca II 8 - B, C: defect IA: cusur II 10 - B, C: niciodată / A :
căci o dată 1112 - B, C: poeţi IA: oameni 1116 - B, C: Desperarea I
A: Desnădăjduirea [[29 - B, c: desperare IA: desnădejde [[33 - B, C:
haine IA: straie II 35 - B, C: şi el IA: şi 1151, 12 - B, c: Gloria IA:
Slava [[14 - B, C: sperare IA: nădejde [[22 - B, C: de tînăr IA:
tînăr II 24 - B, c: adorat. Ei bine, soro / A : slăvirei sale. Şi, lucru neauzit!
1131 - B, c: sperare IA: nădejde [[36 - B, c: glorie / A: slavă [[52,
15 - B, C: gazeta lui IA: gazetă 1116 - B, C: ne-ar pune IA: ar da
Dumnezeu [[24 - B, c: dar IA: şi 1125 - B, C: a [ ... ] pe acel cucoş,
fiindcă IA: a-l [ ... ] schimbat în friptură pentru că [[31 - B, C: convorbi­
rea IA: conversaţia [[ 33 - B, c: carnerii / A : odăii [[35 - B, c: ce IA:
ce 0[[ 36 - B, C: ei. IA: ei. Pănă atunci însă rămîi al d-Ior prietin şi
frate. V.A. [[37 - numai în B, C: 1844 II
SUVENIRE DIN ITALIA
BUCHETIERA DE LA FLORENŢA
Buchetiera de la Florenţa constituie debutul lui Alecsandri în activi­
tatea lui de scriitor în limba română. "Nu făcusem încă nici un vers româ­
nesc şi d-abia intrasem în domeniul literaturii cu o nuvelă intitulată:
Buchetiera de la Florenţa" - îşi aminteşte el însuşi peste ani şi ani, evocind
"cu vie mulţumire şi tnduioşare" zilele petrecute cu prietenul său C. Negruzzi
"pe malul Prutului, la anul mintuirii 1840" (scrisoare către Iacob Negruzzi,
datată Mirceşti, 12 aprilie 1878; ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 103-104).
"Buchetiera de la Florenţa a fost scrisă de dînsul după îndemnul meu,
in cerdacul caselor lui Ienachi Kogălniceanu, astăzi a mele, de la moşia
mea Rîpile" - îşi aducea aminte, cu inima îndurerată, M. Kogălniceanu,
in scrisoarea de condoleanţe trimisă Paulinei Alecsandri, la moartea vechiului
său prieten şi tovarăş de luptă.
710
"'
[711]
Publicată pentru prima dată în Dacia literară, 1840, nr. 3, po 355-407,
nuvela are punctul de plecare într-un fapt autentic, legat de călătoria pe
care poetul o face, în 1839, în tovărăşia lui C. Negri şi N, Docan, la intoarce­
rea în ţară de la învăţătură (vezi şi George Bengescu, Vasile Alecsandri, în
Convorbiri literare, XXI, 1 martie 1888, nr. 12, p. 1037)0 Plecaţi de la Paris,
drumul lor trecea prin Italia, ţară pe care Negri i-o descrisese lui Alecsandri
în culori foarte luminoase o
Ajuns aci, Alecsandri alerga "ca orice turist [000]' să vadă monumentele,
atenţia lui însă era încordată spre o aventură, pe care, într-un anume înţeles
larg o avu, căci cunoscu pe o Giuseppina, « buchetieră & adevărată ori poate
cîntăreaţă, îndrăgostită de C. Negri" (cf. G, Călinescu, Vasile Alecsandri,
1965, po 9)0
Amănunte cu privire la acest episod, la călătorie şi la sosirea în ţară le
aflăm de la fiica sa, care reproduce însemnările făcute de, el însuşi în acea
vreme:
"A 18 ans, en 1839, Alecsandri rentre en Moldavie, Voiei quelques
notices de sa main a ce sujet:
• 18390 Depart de Paris pour la Moldavie, Voyage en Italie avec
Negri et Docan, Visite Lyon, Marseille, Livourne. Voyage de Livourne a
Florence en vetturino par une nuit splendide, Effet de myriades de lucioles
voltigeant dans I'air et brillant sur les guirlandes de vignes qui relient entre
eux les arbres de la carnpagne.
La bouquetiere de Florence amoureuse de Negri. La fille du duc ren­
contree au Cacine en amazone, Apparition enivrante qui me fait longtemps
rever I Depart pour Rome par Sienne, Viterbe et Bolsena. Admirable
paysage forme par le lac et par les montagnes qui I'entourent. Visite
Rome. Impression profonde au souvenir de la gloire et de la puissance des
ancetres. Depart pour Civita-Vecchia, Retour a Livourne et Florence,
Aventure nocturne de Docan a la frontiere des Etats pontificaux. Le
Vetturino-gentilhomme. Continuation du voyage en vetturino de Florence
a Bologne, Padoue et Venise o
L'aspect de Venise me cause une emotion profonde dont je ne puis
me rendre corupte. Une voix mysterieuse me parle du passe glorieux auquel
appartient ma familie et un pressentiment vague m'entretient d'un avenir
inconnu qui me concerne personellment. Depart pour Trieste, par la mer
Adriatique, Sejour force de vingt-trois jours a Trieste a cause du manque
d'argent, Negri se rend a Vienne pour nous en envoyer.
Voyage a Vierme a travers la Styrie.
711
[712]
Une vieiile baronne nous prend pour des turcs. Nuit passee a. Leibach
dans une auberge. Rires, bruit; colere de la vieiile baronne. Arrivee il
Vierme, HOtel du Goldene Lamm.
Rencontre de Constantin Prounko, d' Alexandre et Doxaki Hour­
musaky.
Mes prouesses en langues germanique font le bonheur de Negri.
J'improvise des vers allemands a. une jeune Frăulein qui me rit an nez
en les ecoutant.
Le banquier Scaramanga rri'embarque de force sur un des bateaux
a. vapeur du Danube.
Arrivee a Galatz et a Iassy. Mon coeur bat a la vue de mon pays.
Il deborde des larmes en retrouvant ma mere et mon pere. Vi site au Prince
regriant Michel Stourdza qui me nomme chef de Skoutelniks et des pensions.
Visites a quelques vieux grands boyards. Nous sommes consideres comme
des revolutionnaircs il cause de nos longs cheveux. Le Consul de Russie s'en
emeut et conseille au Prince de nous les faire couper. Antagonisme entre
les jeunes gens venus de Paris et ceux eleves en Allemagne. Duels. Connais­
sance de la famille Assaki. Madame Hermione, leur fille, poete, musicienne,
âme exaltee, esprit cultive. [ ... ] J e deviens collaborateur de la Dacie litte­
mire de Cogalniceano et j'y publie la nouvelle intitulee : La bouquetiere de
Florence, premier opuscule ecrit par moi en langue moldave »" (Marie
G. Bogdan, Aulrefois el aujourd'hui, 1922, p. 76-79).
Episodul "buchetierei" rămîne viu în amintirea poetului, care trebuie
să fi fost profund emoţionat chiar şi după ce trecuseră aproape patru decenii,
cînd buchetiera de la Florenţa, aflînd de moartea lui Negri (survenită în
1876), trimite un buchet de flori pentru a fi depus pe mormîntul acestuia.
în ms. 2253, f. 23, precum şi în ms. 821, f. 31r, aflăm copia, scrisă cu cer­
neală de Alecsandri, a biletului florăresei care însoţea buchetul de
flori:
"Prego il signore Colonello Pisoski e 10 scongiuro di farrni un gran
favore di depozze questo Buche di fiori co il presente bilietto, sulla Tomba
del defonto mia caro amico Constantino Negri, come sacro sovenire da
parte di sua arnica,
Giusep pina
Firenze - 12 Marzo - 1877"
Nuvela Iigurează atît în Salba literară (1857, p. 57-86), cît şi în voI.
Proză, 1876, p. 63-97. în 1887 scrierea apare lîn traducere germană,
datorată lui Leon Sch6nfeld, în Romanische Revue, III, 1887, Reşiţa şi
în broşură separată, sub titlul Das Biumenmădchen von Florenz.
712
[713]
VARIANTE
Dacia literară (A), Salba literară (B), Proză (B)
53, 4 - B, e: la fA: în 115-6 - B, e: deosebitele părţi ale oraşului fA:
toate părţile tîrgului 119 - B, e: podoabe fA: lucruri 1110 - B, e: călă­
torilor fA: tutulor călătorilor 1111 - B, e: în faţa unui [ ... ] al unui fA:
privind vrun [ ... ] vrun 1113 - B, e: minunate [ ... ] atrage fA: măestroase
[ .. ] trage 1114 - B, e - : naţiilor [ ... ] visuri mîndre fA: tuturor naţ iilor
[ ... ] gînduri triste II 17 - B, e: ochilor mei, căci fA: dinainte-mi. Căci II
24 - B, e : cu fA: de 1125 - B, e : pe [ ... ] de fA: pin [ ... ] de1 II 28 - B, e:
Domo fA: il Domo II 29 - B, e: bolţii fA: domului II 54, 1 - B, e:
îndemnat de curiozitatea fA: înainte de o curiozitate, firească la vîrsta
mea 113 - B, e: că fA: încît 118 - B, e: popor fA: norod 1110 - B, e,'
melodie fA: metod 1112 - B, "c : harpă fA: trîmbiţă 1117 - B, e:
de-amăruntul fA: amăruntul ll l S - B, e: glorie fA: slavă 1119 - B, e:
urmă fA: urmă-mi II 20 - B, e: sfintei Ceciliei fA: della Santa Cecilia II
29 - B, e: gîndeamf A: ziceam 1131 - B, e: Franţiei?" fA: Franţiei? .•
Cine ştie ... poate ... V *** avea mult talent în zugrăvie ... " II 34 - B, e:
dureroasă fA: plină de durere II 35 - B, e: atunci fA: deodată II 36 ­
B, e : se uită la mine. Faţa fA: u itîndu-se la mine cu mînie: "Ce obrăznicie
este aceasta, domnule?" ... Şi neputînd spune mai mult, stătu înlemnit
ca cînd m-ar fi cunoscut ş-ar fi vroit să-şi aducă aminte cine eram ... Glasul
acestui om, faţa 1155, 1 - B, c . meu fA: meu v*** II 3 - B, c . Străinul,
A: Atunce tînărul II 12 - B, e: te-ai fA: departe de a ave o asemine
opinie de mine, mi-ai da toate dreptăţi le , ş-atu nci te-ai 1113 - B, e: el
se [ ... ] şi fA: se [ ... ] şi-şi 1123 - B, e: el fA: v*** 1124 - B, e : cufundată
fA: împregiurată II 25 - B, e: Deodată el fA: Cînd deodată 1126 - B, e:
şi aruncînd, [ ... ] întînzînd fA: aruncă [ ... ] îrrtinzîndu-şi 1129 - B, e: dar I
A : iar 1134 - B, e: lui fA: săi 1136 - B, e: înamorat .[ ... ,] cafine fA,'
una din jărtfele amorului! ... [ ... ] cafineua Donne 1138 - B, e: carele fA:
a atmosferei carele înrîurînd asupra sistemei nevrelor II 40 - B, e: somnă­
rie fA: somnolenţă 1141 - B, e: poetice, fA: apatice ... 1156, 1-3-
B, e: cunoscută în Italia sub numire de dulce far niente. Pare că, întins
pe un leagăn de flori, te .cobor i din nouri încet, fără a videa măsura care te
desparte de pămînt. fA: Pare că, întins pe un leagăn de flori, te cobori din
nouri încet, fără a vede măsura care te desparte de pămînt. - Această
dulce letargie din care se trage il dolce far niente a italienilor este pricinuită
mai ales prin lesnirea cu care poporul sărac poate vieţui; toate productele
ţării fiind ieftine; căci dacă ar fi silit ca poporul Iranţez a lucra de dimi­
neaţă pănă seara necontenit, spre a-şi cîştiga pînea, nu cred că s-ar uita
adeseori în plăcerile dulcelui far niente. 115 - B, e: fecior fA: slugă 1110-
713
[714]
B, C: căzuse / A : intrasă 1/14 - B, C: meditarea lui şi, plin / A : meditaţia
adîncă în care picasă; şi cuprins 1/17 - B, C: un glas unanim / A: O
esc1amaţie unanimă 1/21 - B, C: dorind / A : plin de curiozitate 1/22 ­
B, C: faţa / A : preajma 1/ 23 - B, C: graţie / A : dulceaţă 1/ 25 - B, C:
arăta că inima ei / A : vădea că inima-i 1/ 28 - B, C: crinul / A : zapada
şi moale ca gîtul lebădei 1/30 - B, C: prin [ ... ] înduioşire / A: în [ ... ]
dulceaţă ş-o dragoste II 32 - B, C: care [ ... ] un / A : unde se [ ... ] totdeauna
un 1/34 - B, C: atragere / A: atracţie 1135 - B, C: din / A : de la 1137 ­
B, C: briliante / A: diamante 1/ 57, 2 - B, C: el / A : v*** 1/3 - B, C:
impresie atît [ ... ] la sin / A : comoţie aşa [ ... ] pe sînu-şi 1/4-6 - B, C:
Străinii din cafine alergaseră Ungă V .. * şi cerca deosebite chipuri de a-l
aduce în cunoştinţă / A : Toată lumea, cuprinsă de mierare pentru o îritîm­
plare atît de curioasă, alergasă Ungă V*** şi îi prodiga toate chipurile de
a-l aduce în simţiri 1/7 - B, C: El se / A : se 1/14 - B, C: Boschetto / A:
il boschetto 1/16 - B, c: Palazzo / A: il Palaezo 1/19 - B, C: Convorbirea
/ A : Conversaţia 1121 - B, C: ce le / A : carele 1122 - B, C: a multor / A :
tuturor II 25 - B, C: trăsurei [ ... ] palpitare / A: butcei [ ... ] palpitaţie II
26 - C: Fieştecare / A, B: Fieşce 1128 - B, c: faţa / A: prejma 1129 ­
B, C: tnctntătoare / A : pitorescă II 33 - B, C: pasă, vină. / A : pasă ... II
1135 - B, C : umbra / A : umbra lor 1158, 6 - B, C : el / A: îmi 1/7 - B,C :
puternic / A : puternic şi disperat 1/10 - B, c: văpsiţi [ ... ] cum se / A :
boiţi [ ... ] se 1/11 - B, C: gloria / A: slava 1112 - C: ziditor / A, B: său
ziditor 1113 - B, c: faţa / A: preajma 1117 - B, C: copile / A: cochete II
20 - B, C: oraşului / A: tîrgului 1122 - B, c: a / A : vro 1123 - B, c:
care / A: care se 1125 - B, C: meditări / A: meditaţii 1126 - B, c:
sperare / A : nădejde 1127 - B, C : pe plaiurile / A : în plăcerile 1/ 30 - B, C :
ca şi / A: ca 1134 - B, C: Spune: / A: in sfîrşit 1137 - B, C: seninul
limpeziu / A : seninatul întunecat 1139 - C: formează / A, B: înformează
II 59, 2 - B, C: trece pe / A : trece II între rîndurile 4-5, numai în A :
Suspină un gemet înăduşit şi pică în braţele mele. Focul energic şi delirul
cu care declarnasă acel şir de cuvinte îi slăbisă de tot puterile, dar totodată
îi făcu mult bine, potol ind vulcanul ce se zguduia de mult în el ... 1/5 - B,C:
simţitor / A : aprins 1/ 6 - B, C: mişcat IA: lovit 1/10 - C: fieştecare I
A, B: Iieşce 1112 - B, C: se linişti / A: îşi veni în fire pentru al doile
oară 1113 - B, C: aburită IA: înundată 1125-26 - B, C: pricinuit
întristare [ ... ] meu / A : făcut aşa mari supărări. - De mi-ar fi fost cu
putinţă, nu te-aş fi supus la ele ... [ ... ] meu ... V*** suspină şi tăcu ... 1/29 ­
B, C : Ah / A : În vîrsta unde sînt? îmi răspunse el curmîndu-mă, Ah 1/ 60,
10 - B, C: părinţi IA: părinţii mei 1115 - B, C: plăcerea IA: gustul
şi plăcerea 1119 - B, C: mume drăgălaşe J A : maice drăgăstoase ca ceilalţi
copii 1121 - B, C: pe profesorul meu / A: profesorul 1133 - B, C: să IA:
[715]
să-mi II 35 - B, C : din [ ... ] din [ ... ] din alte / A : del [ ... ] del [ ... ] a altor II 37 -
B, C: îmi IA: îmi arăta şi îmi 1140 - B, C: şi în / A: şi 1161, 2 - B, C:
Gloria IA: Slava 1111 - B, C : sperărei IA: nădejdei 1117 -B, C : Are' A :
Căci are 1126 - B, C: născu / A: iscă II 27 - B, C: amare suvenire I
A : suvenire II 30 - C: ca şi' A, B: ca II 33 - B, C: Cine ştie' Poate'
A :şi socot că 1135 - B, C: meditarea IA: meditaţia 1136 - B, C: să' A:
să-mi 1137-38 - B, C: şi cerească, o comoară de graţii, de tinereţe şi de
poezie, un înger a cărui IA: fragidă şi cerească, o alcătuire de graţii, de
tinereţă, de nevinovăţie şi de amor, a căria 1140 - B, C: picînd IA: puin-
du-se II 41 - B, C: mînile' A: mînele sale 1162, 1 - B, C: Casta [ ]
se sculă' A : de la Casta [ ... ] fără margini se rădică 112 - B, C: pe [ ]
în palme astfel' A : în [ ... ] atît de tare în palme II 3 - B, C: îndreptîn_
du-şi' A : rădicindu-şi 114 - B, C: mirarea / A : mirarea, frica li 6 - B, C:
buze-i [ ... ] arătă j A: gură-i [ ... ] zări 117-8 - B, C: cu o [ ] frumoasă şi
răpitoare ca geniul armoniei cereşti! Ah! iubite,' A : o [ ] În sfîrşit II
10 - B, C: precum / A : cum 1112 - B, C: Două' A : Simţirile deosebite
care se zguduia în sufletu-rni era prea multe şi prea puternice pentru ca să
pot lămuri firea unia măcar din ele. - Ştiu numai că două 1114 - B, C:
Casta IA: la Casta II 17 - B, C : teatru' A : teatru, în sara cînd am fost
împreună 1120 - B, C: zile' A : zile după aceea 1121 - B, C: tainic [ ... ]
spre, A : nevăzut [ ... ] înspre II 22 - B, C: cînte' A : joace 1, 23 - B, C:
mine [ ... ] şi dar' A : însumi [ ... ] şi 1124 - B, C: ce / A : care II 25:- B, C:
începui a face ceva progresuri. , A : mă dătei cu mare ahotă la ea. Un glas
necunoscut mă îndemna să cultivez acea artă în care Cecilia meritasă lauda
şi adoraţia tuturor florentinilor. 1130 - B, C: mare,' A :�mare încă, 1135 ­
B, C: portretul' A : portretul ei 1138 - B, C: icoana [ ... ] iubeam' A:
portretul [ ... ] slăveam 1163, 1 - B, C: mare [ ... ] ei' A: delirantă [ ... ]
icoanei II 2 - B, C: cu amor [ ... ] sărutări' A : pe urmă [ ... ] sărutări, ca un
tînăr amorez ce ar fi strîns în braţe pe arnoreza sa 113 - B, C: cabinet [ ... ]
delirul meu' A : cabinetu-mi [ ... ] nebunia mea, îmi II 9 - B, C: care IA:
care o 1112 - B, C: oi [ ... ] mi-oi / A : voi [ ... ] îmi voi II 14 - B, C: medi­
tare' A: meditaţie 1116 - -B, C: sperare:' A: nădejde 1118 - B, C:
convorbirea / A : conversaţia 1123 - B, C: luare aminte' A : arnăruntul j]
26 - B, C: drept / A : drept nu-i păcat 1127 - B, C: nu' A : dar nu 1128
- B, C : roză. , A : roză. - Apoi bine, ce poate, artistul nu au uitat nimică,
nici măcar alunica care ai pe obraz 1: 30 - B, C : inima / A : gura 1132 - B,
C: crede-mă însă IA: dar crede-mă II 33 - C: artistului./ A : artistului,
care ... 1135 - C: ca să-şi [ ... ] gios / A, B: să-mi [ ... ] / A : în josul ei II
36 - B, C: aproape de / A: aproape cu II 38 - B, C: şi / A : şi ascuns
intr-un colţ imi întinsei capul spre ea ca 1164,5 -:B, C: să:, A: să-I II 7 ­
- B, C: şi-ţi' A : şi care-ţi II 8 - B, C : cît de puţin '�A : niciodată II 9 -
715
[716]
- B, C : să' A : să-i 1110 - B, C: căuta' A : luasă partida mea şi căuta II
11 - B, C: păcat' A : ruşine 1113 - B, C: păcat, A: ruşine 1114 - B, C:
însuflat' A : dănuit II 16 - B, C: creat [00'] păcat IA: însuflat [00'] ruşine
1122-23 - B, C: şi să ne arate pe urmă ca victimile vanităţii lor! 'A:
necinstindu-ne şi arătîndu-ne pe urmă cu degetul în lume? 00. 1127 - B, C:
aflat că sva-i ] A : cunoscut ce este lumea, şi de cînd am aflat că nu este II
29 - B, c: privi IA: se uită II 30 - B, C: mîna [00'] Ele se' A : cu recu­
noştinţă mîna [00'] Se 1131-32 - B, C: se depărtară j A : ieşiră 1133 - B, C:
convorbire IA: conversaţie II 40 - B, C: şi IA: ca cînd s-ar fi căutat
ntr-o oglindă 1141 - B, C: minte' A : însumi 1165, 2 - B, C: pe îngerul'
A : duhul II 4 - B, c: sperare' A : nădejde II 7 - B, C: afară' A : fără
ştire afară 1112 - B, C: stăpînea îmi însuflară , A : împresura îmi însufle­
ţiră II 14 - 29 - în locul celor patru strofe româneşti din B şi C, în A se
află rîndurile următoare:
V*** îmi declarnă vro cîteva versuri italiene, dar, văzînd că eu mă uitam
drept în ochii lui, se opri şi îmi zisă zîmbind:
- Pui rămăşag că n-ai înţăles nimică 00.
- Nu prea, îi răspunsei, dar dacă ai vroi să mi le tălmăceşti franţozeşte.
- Îi prea lesne, fiindcă în vreme cît am fost la Paris le-am tradus în
limba franţeză 00' Ascultă:
De quel nom te nommer, etre, incomprehensible,
Qui n-as rien du mortel,
Toi qui fais soupirer l'âme la moins sensible;
Toi qui pour nous charrner abandonnas le ci el ?
Bouquet de volupte, divresse et d'harmonie,
Melarige de fraicheur, de grâce et de beaute,
Astre plus doux que I'astre du rayon argente,
Foyer d'enchantement, damour, de poesie,
De quel nom te nommer?
Helas l Sur cette terre, il ri'est rien qui r'egale,
Rien qui put comme toi soudain nous enflammer,
Comme toi nous ravir par sa voix triomphale;
Non, il n'est point de fleur souriante au zephyre,
Point d'etoile brillante au front du firmament,
Point de reves dores au coeur d'un jeune amant
Plus gracieux que ton sourire;
Non, la nuit au milieu d'un bois silencieux,
Quant l'âme se complait a la melancolie,
La voix de philomele offre moins d'harrnonie
Que ta voix qui s'epanche en flots melodieux,
Les accords incertains d'une harpe sonore
716
J.
[717]
Qu'effleure de son aile un papillon d'azur,
Le murmure etouffe d'un ruisseau lent et pur
Qui se mele aux soupirs du pâle sycomore,
Le doux fremissement de la feuille de bois,
Le bruit voluptueux des baisers du delyre,
La voix de I'esperance au sein d'un long martyre,
Sont moins doux, moins touchants, moins divins que toi. 1[
31 - B, C : din faţă fA: în preajmă-mi 1[34 - B, C: născu fA: iscă 1[ 66,
5 - B, c: un stilet în pept fA: stiletul său în peptu-mi 1[6 - B, C:
fericire fA: norocire 1[8 - B, C: salonul fA: odaia 1110 - B, C: zgudui­
rea fA: comoţia 1[11 - B, C: ghearele fA: mînele 1112 - B, c: despe­
rare fA: desnădăjduire 1[13 - B, c: camera fA: odaia 1[17 - B, c:
pept. Cătai [ ... ] era fA: peptu-mi. Mă uitai [ ... ] îmi era II 21 - B, C: Unde-i
fA: Unde-i, ziceam, unde-i 1123 - B, C: vrînd a-mi tălmăci tristeţa fA:
desnădăjduit prin tăcerea şi misterul 1[25 - C : turburară fA, B : turbară 1
26 - B, C: smulsei [ ... ] doctorul fA: îmi smulsei [ ] 1167, 1 - B, C: pe
toată fA: toată 113 - B, c: om de [ ] Pe fA: de [ ] şi pe 116 - B, C:
gură-i fA: gură 1113 - B, C: cameră [ ] şi fA: odaie [ ... ] şi sta 1[14 - C:
ce o fA, B: ce 1115 - B, C: onorul de fA: cinste II 16 - B, c: înşălam f
A : înşălarn foarte mult 1[ 20 - B, C: d-tale fA: d-tale, printre care am
însemnat nişte versuri tare frumoase adresuite cătră Cecilia, şi 1[ 31 - B,
C : periculoasă fA: primejdioasă 1134 - B, C : pentru fA: prin li 36-37 ­
B, C : - întîmplări fA: anecdote 1[38-39 - B, C: să nu-mi ascunzi fA:
nu-mi ascunde 1168, 1 - B, C: tocmai fA: şi tocmai 1[2 - B, c: prietinii
mele fA: Ceciliei II 3 - B, C : Cum? Cine au descoperit? ... fA: Cum? '" II
4 - B, C: Icoana fA: Ţi-am spus, mi se pare, că, neputîndu-mi opri curio­
zitatea de a-ţi ceti versurile ce ai făcut în numele Ceciliei, m-am supus acelei
slăbăciuni prea firească sexului meu. Dar pe lîngă aceste am ş-o altă dovadă
mai puternică: o icoană 1[15 - B, C: Chiar din ziua fA: de 1116 - B, c:
ea s-au înamorat fA: se amoreză II 21 - B, C: domnul fA: il Sinor II
23 - B, C: nevastă fA: femeie 1[26 - B, C: ei! fA: sa 1127 - c: aşa
om efA, B: om aşa îi [B: e] 1128-29 - B, C: îl stăpîneşte cum îi place;
cu toate aceste, biata copilă efA: îşi bate joc de el; însă cu toate că îl duce
de nas, biata fată îi 1130 - B, C: mînă fA: împinge 1[31-32 - B, c:
nepoata lui fA: nepoată-sa 1[ 34 - B, c: Pentru [ ... J amorezaţii ca un
copou, cale fA: Da nu ştii [ ... ] ca un copou amorezaţii 1[ 36 - B, C : sinor f
A : il Sinor 1[37 - B, C: convorbirea fA: conversaţia li 40-41 - B, C:
mărturisind [ ... ] ei. Turbat de mînie, întocmai ca fA: zicîndu-mi [ ... J sa. ­
Ca 1[69,2 - B, C: ca să fA: să 113 - B, c: ca să fA: să l' 5-6 - B, C:
Italia întreagă ca să dau de urma Ceciliei fA: toată Italia ca să-i găsesc 1[
717
[718]
8 - C: toate [ ] în zădar! Nime , A : în toate [ ... ] însă degeaba, nimene II
9 - C: despre [ ] speranţa' A : de [ ... ] nădejdea' B : despre [ ... ] sperareaţţ
10 - c: să' A, B: să-mi 1111 - B, C: un an de zile' A: trei ani întregi II
12 - B, C: să aflu' A : prin toate chipurile să-mi pricinuiesc l] 16 - B, C:
să [ ... ] sfintei' A : să mă [ ... ] delta Sania 1/18 - B, C: despărţire [ ... ] te-i ,
A : depărtare [ ... ] te vei 1119 - B, C: îi [ ... ] adîncă' A : vei [ ... ] dumne­
zeiască II 21 - B, C: scumpe' A: plăcute 1/ 22 - B, C: aş' A: n-aş II
23- 24 - B, C: tulburată de gîndiri amare. Fieştecare [ ... ] oraşului' A :
îndeletnicită de dragostea Ceciliei [ ... ] Fiecare [ ... ] tîrgului 1/25 - B, C:
cîte o, A : vro 1/26 - B, C: şi' A : şi în sfîrşit 1127 - B, C: suvenirul
supărărilor' A : înfăţoşarea nenorocirilor II 29 - B, C: fruntea' A : capul
pe peptu-i 1/31 - B, c: mea [ ] cum' A: mea, îmi zisă cu desnădăjduire
V*** după vro cîtăva vreme. [ ] acum cum 1/ 35 - B, C : fiinţa ce am iubit!
, A : femeia ce au iubit, şi intr-a căria braţe au petrecut numai o minută,
fără a putea gusta îndeplin nici atunce fericirea sa. 1/38 - B, C: Sărrna­
nelor [ ... ] zise' A: Săracilor [ ... ] zise plîngînd 1/70, 1- B, C: Un bilet mic
pică din buchet' A : După aceasta, rumpe buchetul în două şi un bilet mic
pică din e11/2-3 - B. C: în picioare, A: ţipînd, de patru palme de la
pămînt" 6 - B, C: alergind' A: alergai 1/9 - c: apropiindu-mă j A:
cînd mă apropiai 1/10 - B, C : zise' A : răspunse ell/12 - B, C : ca să-mi I
A : să-mi 1113 - B, C: şi a' A : şi 1/14 - B, c: mă primblai [ ... ] veni' A :
făcui caraul [ ... ] venea 1/15 - B, C: Piaţa [ ... ] otelul' A : Cafinelele se închi­
sesă de mult şi piaţa [ ... ] tractirull/16 - B, C : vrui [ ... ] Calzaioli , A : voiam
[ ] delli Calzaioli 1/17 - B, c: convorbire [ ... ] Fecioare' A : conversaţie
[ ] Precestei 1/ 19 - B, C: Şi' A : Da bine II 20 -- B, C: şi' A : decît il
21 - B, C: sperarc de scăpat' A : nădejde de scăpare 1129 - B, C: străinij
A : ei 1137 - B, c: privit' A : laudă 1/38 - B, C: Lauren , A : Laurent II
39 - B, C: Săpăturile lor' A : Aceste porţi 1/71, 1 - B, C: camera mea I
A : odaie II 3 - B, C : acoperit cu răni' A : plin de rane şi de sînge II între
rindurile 3- 4, în A sînt două rînduri de puncte 1/ 9 - B, C: vechi şi dişă­
rate' A: dişărate şi scirnave 1/10 - B, C: şi care' A: şi 1113 -B, C:
tinere fecioare' A: fete de 16 ani 1/14 - B, C: ziua' A : cînd ar fi
fost zi 1115 - B, C: la' A : de 1/17 - B, C: repurttndu-rnă j A: depur­
tîndu-mă 1118 - B, C: face triste meditări j A: mă primbla, făcînd în
însumi o mie de gîndiri 1/20 - C: papal' A, B: păpesc 1/22 - B, C:
tractir , A : soi-disant tractir, şi care slujea totodată de bucătărie, de sofra­
girie şi de etac 1/ 24 - B, C : acelui lăcaş' A : acelei sale II 25 - 28 - B, C :
acea vizunie era lăcuită [ ... ] în adevăr zării la pămînt vro trii oameni înzes­
traţi cu figuri foarte problematice. , A : acel lăcaş scîrnav era lăcuit [ ... ] cu
adevărat zării vro trei oameni întinşi jos, a cărora figuri problematice îmi
deşteptară oarecum instinctul conscrvaţiei.J! 30 - B, C: dar, în [ ... ]
,718
[719]
făcîndu-mi 1 A : în [ ... ] luîndu-mi 1131 - B, C: de 1 A : tot cu ceva sfială,
de 1132 - B, C : soi de urieş 1 A :A : om ti l'aspect farouche 1133-34 - B, C :
tractieriul [ ... ]" Însă [ ... ] a se trezi 1 A: tractirgiul [ ... ] "Domnule, dom­
nule, ian scoală, domnule. Scoală-te de îmi dă ceva să mănînc. - Domnule,
domnule". Însă [ ... ] a-şi împlini pofta 1172, 2 - B, C: Baccho" 1 A:
Baccho", care vreu să zică româneşte: "Te poftesc să-mi dai pace să dorrn'"]
3 - B, C: Ieşii degrabă din acel loc 1 A : Fiind deci mai civilizat decît el,
îi făcui dorinţa fără întîrziere, ieşind degrabă afară, însă II 5 - B, C: şi
1 A: însă atribuai acest lucru uşurărei stomahului meu şi 118-9 - B, C:
pentru ca să-mi treacă foamea. 1 A : ca să viu de hac hangiului, nefăcîndu-i
nici cel mai mic cîştig. II 14 - B, C: străin 1 A : ce mă miră 1120 - B, C:
mare 1 A: tare 1123 - B, C: Deschisei ochii mari 1 A : Eu, şt iindu-mă in
trăsura noastră şi socotindu-mă că vorbeam cu popa spaniol, îi răspunsăi
cam cu mănie : "lan dă-mi pace, Padre , că n-am chef de rîs şi vreu să dorm."
- "Răspunde cine eşti", îmi zisă pentru al triile oară acel glas, care acum
nu-mi păru că sămăna cu a popii. Dischisăi ochii cît putui 1124 - B, C:
că 1 A: de 1125 - B, C: Dar 1 A: în sfîrşit 1126-27 - B, C: o lampă de
argint, înţelesei că 1 A : un chibrit fosforic, prepusăi că poate fumul ce-mi
tntrasă în ochi mi-ar fi jucat festa şi II 28 - B, C: mă rătăcisem [ ... ] întra­
sem IA: m-aş fi rătăcit [ ... ] aş fi intrat 1130 - B, C : sosise în vreme ce [ ... ]
tractieri 1 A : ar fi sosit fără ştirea mea, cînd [ ... ] tractirgiu 1131 - B, C:
ce 1 A : care II 34 - B, C: zisei 1 A : îi zisăi II 39 - B, C: demult? 1 A :
demult. Acum mi-I aduc bine aminte, avea o manta neagră. - Cecilia se
puse pe gînduri la aceste cuvinte. 1173, 1 - B, C: întrebă 1 A : întrebai II
2 - B, C: ea. 1 A: pe V***.1I5 - B, C: Ticălosul j A: Tnfame II 13 - B,
C: îngerul meu - îi zise 1 A : îi zisă, anima mia 1114 - B, C: ticăloasă 1
A : atît de ticăloasă II 19 - B, C: tulbura. Rugai pe v*** 1 A : supăra; şi
pentru ca să depărtez de Ia mine nişte gînduri cam ciudate, îl rugai li 21 ­
B, C: fugise de la Bosquetto? 1 A : au rupt-o de fugă de Ia boscheto, în
sara aceea 1122 - B, C: se 1 A: nelăsindu-mă să urmez mai departe,
se 1123 - B, C: era 1 A: cînd l-am rupt în două, era 1125 - B, C: de la
[ ... ] pe 1 A: la[ ... ] în 1131 - B, C: 111 A: 121132 - B, C: Fiore.1 A:
Fiore, avînd a-mi spune o mare taină.,1I33 - B, C: ca un nebun 1 A : aşa
de tare II 38 - B, C: necunoscut 1 A: misterios 1139 - B, C: încit eli A:
încît II 74, 1- 2 - B, C: De acolo ieşirăm amîndoi 1 A : Acolo ne îmbră­
ţoşarăm, jurîndu-ne un vecinic amor şi ieşirăm 115 - B, C: sărutări şi în
veselii 1 A: veselii şi în amor 117 - B, C : lampa 1 A: o lampă 119 - B, C:
ingerul meu 1 A : anima mia II după rîndul 10, în A urmează paragraful:
După multe desmerdări, care cu toată nevinovăţia lor îmi pricinuia oarecare
tulburare nevrednică, V*** poronci lacheului de ne adusa din săcrieş un
souper delectable ; care împreunat fiind de un nectar dulce şi de o conversaţie
719
.,
,
[720]
familiară şi plăcută, îmi trasă deplina mea binecuvîntare asupra fumului ce
imi pr ilejisă un quiproquo atît de interesant. 1113 - B, C: postaşul j A :
surugiul lţ Lâ - B, C: Casta; A : la Casta //17 - B, C: dar; A : cînd 1118
- B, C : pe arnoreza [ ... ] genunchi; A : ca o pană pre amoreza [ ... ] genunchii
săi 1119 - B, C: dragoste [ ... ] braţul drept; A : nişte ochi plini de blîndeţe
... ] mîna dreaptă" 20 - B, C: Casta; A : la Casta" 21 - B, C: pătrun­
zător. ; A : pătrunzător; buzele lor se apropieseră de la sineşi, ca cînd ar fi
vrut să nu răsufle altă decît aerul plin de iubire ce ieşea din sînul lor. "22 ­
B, C : îngerescul cîntic ; A : glasul Ceciliei II 23 - B, C : încîntătoare; A :
deosăbi tă ] 25-26 - B, C: căzu [ ... ] amîndoi rămaseră îmbătaţi de dulcele
delir al iubirei; A : pică [ ... ] frunţele lor se lipiră, cufundaţi în delirul cel
mai puternic al amorului" 28 - B, C: de; A: mai de "29 - B, C: oară
[ ... ] postaşului ; A : dată [ ... ] surugiului " 30 - B, C: depărtă cu răpegiune;
iar; A: făcu în puţin nevăzută, şi" 31-32 - B, C: mă întorsei suspinînd
; A : susp inăi şi mă întorsăi cu capul plecat" rîndurile 33- 39 şi 1- 8 de
la p. 75 se află numai în B şi CII
IAŞII ÎN 1844
Publicat întîi în 1845 la Iaşi (în Calendarul pentru poporul românesc
al lui Kogălniceanu, p. 111-125), acest tablou de moravuri, surprins cu
ochi critic, este reluat apoi în Salba literară (1857, p. 139-152), fiind inclus
şi în voI. Proză, 1876 (p. 99-117). EI se înscrie alături de celelalte două
"fiziologii" colective şi sociale: Borsec şi Balta-Albă (ef. G. C. Nicolescu,
prefaţa la voI. V. Alecsandri, Proză, 1966, p. VIII-IX).
A fost scris spre sfîrşitul anului 1844, probabil cu intenţia de a fi publi­
cat în Propăşirea, a cărei apariţie este însă curînd suprimată (ef. nota lui
G. C. Nicolescu din voI. II al ediţiei noastre, p. 338).
VARIANTE
Calendarul pentru poporul românesc (A),
Salba literară (B), Proză (C)
76, 2 - B, C: D-Iui M. Cogălniceanu ; A : Prietine II 17 - C : cînd; A, B :
cînd se" 27 - B, C: stăpîni; A: birui 1177, 7 - B, C: faţa; A :
preajma 1112 - B, C: care; A: carele 1117 - B, C: oraşul; A: tîrgul"
25 - B, C: privilegiată; A : nobilă" 28 - B, C: spiritele; A : duhurile"
78, 2 - B, C: ostreţe ; A: gratii [ ... ] C: fer; A, B: de fer" 7 - B, C:
oraşului; A: tîrgului" 8 - B, C: reprezentată; A: înfăţişată" 13-
B, C: Cuiburi; A: Lăcaşur'i ] 23 - B, C: închipuirea ta; A: închipui-
720
[721]
rea-ţi 1127 - B, C: oraş / A : tîrg II 28 - B, C: şi / A : şi cu II 29 - B, C .­
iar / A : şi 1134 - B, C: onorat / A: cinstit 1135 - B, C: observarea / A :
observaţia 1179,6 - B, C: observare [ ... ] despera / A : observaţie [ ... ] desnă­
dăjdui 119 - B, C: tristele întimplări / A: poate întîmplările 1115 - B,
C: oraş / A : tîrg II 26 - B, C: faţa / A : preajma 1180, 2 - B, C: fugariul /
A : povodnicul ţţ? - B, C : basinuri / A : havuzuri II 8 - B, C : miroase / A :
miroasme 1123 - B, C: oraş / A: tîrg 1133 - B, C: care / A : carele
1181, 24 - B, C: oraş / A : tîrg 1132 - B, C: suvenirul / A : cinstea 1140-
B, C: poporul / A: norodul 1182, 9 - B, C: oraşul / A: tîrgul II 11 - B, C:
pintre ele de-abia zăreşti / A : de-abia zăreşti pintre ele 1112-13 - B, C .­
cochetărie / A: gospodărie 1118 - B, C: sînt / A: gospodari sînt ] 29 ­
B, C: oraşul / A : tîrgul II 83, 11 - B, C: formează / A : înformează II 17 ­
B, C: nou rime a / A : slava 1128-29 - B, C: din [ ... ] face / A : de care
un zugrav s-ar putea folosi pentru ca să facă 1132 - B, C: parisiană / A :
leaşcă 1139 - B, C: era să se ruineze / A : mai s-au ruinat 1184, 3 - B, C:
NECINSTITE / A: NE CINSTITE 117 - B, C: să / A: ca să 1121 - B, C:
Meditare / A: Meditaţie 1127 - B, C: inima-i / A: inima 1130 - B, C:
au fost / A: era 1185, 9 - B, C: meditări / A : meditaţii 1110 - B, C:
găsesc / A: găsim 1123 - B, C: Fugariul / A : Povodnicul lţ Zf - B, C:
oraşul, şi / A : şi II rîndurile 28-34 numai în B, C; în A se află menţiunea:
(vezi mai departe) şi semnătura: V. Alecsandri. II
UN SALON DIN IAŞI
Un fragment din această scriere, povestirea intercalată în scena a
IV-a, inecarea uaporului Seceni pe Dunăre, a fost scrisă pentru proiectata.
revistă România literară, al cărei prim număr trebuia să apară în 1852.
Acest plan, conturat, cu siguranţă, în timp ce poetul se afla la Paris, împreună
cu N. Bălcescu, era împărtăşit şi lui Ion Ghica la 27 oct. 1851, într-o scri­
soare în care Alecsandri îi cerea colaborarea: "Plec peste citeva zile în Mol­
dova, ducind cu mine de la Paris hotărîrea nezdruncinată de a întemeia
o foaie ştiinţifică şi literară. Am pornit deja în căutarea articolelor şi dato­
rită compatrioţilor noştri, poeţi şi prozatori, de la Paris, mi-am :rotunjit
portofelul destul de repede. Dar cum n-aş putea întreprinde nimic fără să te
înştiinţez şi pe tine, mă grăbesc să-ţi comunic acest proiect lăudabil ca să
aibă aprobarea ta însoţită de mai multe articole ştiinţifice" (Vasile
Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, 1972, p. 63). Proiectul, pe punctul,
de a fi realizat în febr. 1852, cind revista primeşte chiar şi autorizaţia de
tipărire, rămîne totuşi doar un proiect, căci revista este suspendată la
primul număr din cauza articolului lui Bălcescu despre Răzvan-Vodă şi
721
[722]
originea ţigănească a acestuia. Kogălniceanu este însă de părere că motivul
a fost acela că revista "purta titlul de Românie". Revista va apărea totuşi
mai tîrziu, dar pentru scurtă vreme (1 ian. - 3 dec. 1855). (Cf. şi notele
Martei Anineanu , in Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 64;
G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 255 ş.u.)
Întîmplarea relatată cu mult umor in Îmecarea vaporului Seceni pe
Dunăre s-a petrecut în drumul de întoarcere spre ţară de la Paris. Călătorind
cu vaporul pe Dunăre de la Viena pînă la Galaţi, poetul fusese întovărăşit
de Bolintineanu pînă la Orşova, unde, la 15 nov. 1851 st. v., se despărţiseră,
intrucit acestuia din urmă nu-i era încă îngăduit să se întoarcă în patrie.
Alecsandri pornise mai departe cu vaporul Szechenyi, care era cit pe-aci
să se scufunde curînd după aceea.
Relatarea va apărea în Almanachul pentru români, din Iaşi, în 1853
(p. 23-33).
Cînd România literară apare, în sfîrşit, în 1855, Alecsandri publică în
paginile ei (90-91, 113-116, 125-128) primele trei scene din Un salon
din Iaşi, în care satirizează aspecte binecunoscute de el ale regimului feudal.
"Plin de viaţă, doritor de mişcare-n lume, chiar îndrăzneţ, Alecsandri
era pe la 1844-1845 - cum arată G. Bogdan-Duică - un centru de atenţie
in saloanele Iaşului şi, rar, şi în ale Bucureştilor, unde se ivi în 1845, fiind
primit la Palat de Vodă Bibescu, în salonul contesei Trubetzkoi şi in altele.
Salonul din Iaşi l-a descris el însuşi în proza-i Un salon în Iaşi, cu lovituri
ascunse între rînduri; l-a descris şi Ion Ghica în scrisorile sale, dînd şi numele
femeilor celor mai apropiate de cercul tinerilor bonjurişti, care era cercul
Propăşirei. Saloanele, oraşul Iaşi, pe care-I descrise într-o schiţă de la 1844,
publicată într-un calendar (1845), provincia,străinii ţării, administratorii
acesteia îi prinseră de frică. La 1846 un corespondent din Iaşi al Gazetei
de Transilvania (Braşov) putea să afirme că poetul a ajuns a fi spaima tică­
loşilor (pagina 189)" (Vasile Alecsandri, p. 17).
Bucata întreagă s-a publicat pentru prima dată în Salba literară, 1857,
p. 177-206 şi a fost reluată în Proză, 1876, p. 119-150.
VARIANTE
Almanahul pentru români (A), România literară
(B), Salba literară (C), Proză (D)
:86,2 - numai în C, D: Fragment 113 - D: Scenele / B, C: N.B. Scenele II
10 - D : a doua I B, C : al doile II 87, 13 - D: B. / B, C : V. 1188, 11 -D :
Rochiţa / B, C: Rochia 1125 - D: D. / B, C: domnul D. 1128 - în B,
p. 131, la titlu este următoarea notă: N.B. (Începutul articolului întitulat :
Un salon din Iaşi, care au ieşit în numărul 7 a acestei foi, au înşelat pe ciţiva
122
[723]
din cetitori a crede că personaj urile scenei 1, adică Rochia de catife, Rochia de
crep, Domnul D., Aghiotantul şi Bărbatul ce-şi mînîncă musteaţa, ar fi por­
treturi adevărate a unor persoane din societate! Autorul acestui articol gă­
seşte , prin urmare, de datorie a declara că nu au avut niciodată gîndul de a
face asemine portreturi şi că atît scenile din Salonul din Iaşi cît şi persona­
jurile ce figurează în ele sînt închipuiri imaginare.) V.A. /1 29 - C, D:
N.B. Această I B: Această /1 35 - D: a doua I B, C." al doile /1 36 - D:
a tria I B, C: al treile /189, 26 - D: geniul inspirător I B, C: genia [C:
jenia] inspirătoare /1 30 - D ." eu I B, C ." dacă eu II 31 - C, D ." inspirărei I B :
inspiraţiei /190, 1 - numai în B, titlul." Margărita, cu următoarea notă:
N.B. Melodiile poeziilor intitulate Margărita şi Adio, cuprinse în acest
articol, le vom împărtăşi abonaţilor foaiei noastre îndată ce ele vor sosi de
la Paris unde au fost trimise ca să se tipărească. /192, între rîndurile 15-16,
numai în B, titlul poeziei: Adio /194,8 - D." cu un I B, C." cu 1195, 41 -
D ." plătit I B ." răsplătit /1 96, 22, 26, 30 - C, D ." Domnul V. I B ." V. 1129 -
C, D." Cînd I B." (vesel) ." Cînd /134 - C, D." Domnul V.IB: V. (închinîn­
du-se) /138 - C, D." Domnul V. I B ." V. /197, 11 - C, D." el B." îi /112 ­
- C, D ." Domnul V. I B ." V. II 20 - C, D." Domnul V. I B ." V. II 25 -C, D ."
tristă I B." plină de amărăciune 1130, 33, 35, 38 - C,D." Domnul C. IB :
C. 1132 - C, D: Aşa că-i I B." îi /133 - C, D: 01 B: o mare 1198, 6, 11,
21 - C, D: Domnul C. I B : C. II 23 - D: cel I B, C: amorul este [C: e]
cel II 26, 30, 32 - C, D." Domnul V. I B ." V. II 28, 31, 34 - C, D." Domnul
C. I B : C. II 38 - numai în D ." ţin următoarea conversaţie II 99, 5 - C,D :
convorbirea I B : conversaţia 11101, 11 - C, D: În IA." Înecarea vaporu­
lui Seceni pe Dunărea.
De la 11 noiemvrie a anulu trecut, zi în care am intrat în Moldova.
la întoarcirea mea din Englitera, şi pănă astăzi, 1 fevruarie 1852, am fost
silit a istoria de 27 ori înecarea vaporului Seceni pe Dunărea! Deci, pentru
ca să scăp de nevoia în care m-aş putea afla de a mai începe un nou şir
de naraţ ii verbale, am hotărît a scrie acea întîmplare şi a o tipări în Calenda­
riul Buciumului român. Cine e curioz să o ştie, cetească-o şi deie-mi bună
pace ...
În 1133 - A, D: Nababul le: 1° Nababul II 36 - A, D." Italianul r
C: IlO Italianul II 37 - A, D." Eu I C: IIIo Eu 1138 - A, D: Grecul le."
IVo Grecul II 102, 1 - C, D." limbistică IA: babilonică 114 - C, D." unul,
cîte IA: unul, II 23 - D." tînăr IA." tenor I C." tînăr [erata îndreaptă:
tenor] 1127 - C, D." totodată IA." tot [ ... ] D: zbîrcea IA, C." zgîrcea]
103, 10 - C, D ." carele IA." care II 31 - C, D." înecat IA." plin 11104, 7 ­
C, D: cu IA: de II 25 - C, D: periculul IA." primejdia II 33 - C, D."
!necare IA." arătare 11106, 2 - C, D : nicidecum. IA: nicidecum, mai ales
723
..
[724]
că acum se apropia şi ceasul cafelei cu lapte! II 7 - C, D : mall A : mal, dar
ce folos! ele nu ne putea îndestula foamea. 1111 19 - C, D: sfîrşit IA:
fine II 21 - C, D : păn-acum. IA: din gură şi o dată din tipari! II 22- 36 ­
numai în C, D II în A, semnat: V. Alecsandri. II
ROMÂNII ŞI POEZIA LOR
Studiul, scris, după cum notează Alecsandri la sfîrşit, la Paris în 1848,
·s-a publicat pentru prima dată în revista Bucovina a lui Hurmuzachi, în
1849, p. 175-180,205-209 (părţile 1 şi a II-a) şi 1850, p. 49-51, 85-86,
180-181 (fragmente din partea a III-a), fiind reluat apoi în volumele
Salba literară, 1857, p. 271-310 şi Proză, 1876, p. 151-200.
Poate că nu e întru totul întemeiată afirmaţia pe care o face Bogdan­
Duică: "Din Franţa, Alecsandri se întorsese (1839) cu o înţelegere deplină
a însemnătăţii Jiteraturilor populare" (Vasile Alecsandri, 1926, p. 30),
dacă luăm în considerare însemnarea poetului însuşi din 1842: Voyage aux
montagnes. Decouverte des tresors de la poesie populaire" (ef. Marie
G. Bogdan, Autrefois et aujourd'hui, p. 79).
Nu trebuie însă ignorat faptul că încă din secolul al XVIII-lea lite­
raturile populare fuseseră descoperite şi primite cu mult entuziasm.
puternicele ecouri stîrnite de Ossian în Franţa şi Germania îi erau cunoscute
-şi lui Alecsandri, care-I citează în studiul său (cf. G. Bogdan-Duică, op.
cit., p. 30).
În timp ce se afla la Paris, nu se poate să nu fi auzit de culegerea
Stimme der V olker in Lieder , publicată de Herder in 1779, de activitatea
fraţilor Grimm, care întrevedeau în poezia populară posibilitatea unei
noi ştiinţe, de aceea a lui Vuk Karagic, care publicase în 1823 o culegere
de poezii populare sîrbeşti; adunînd cu acest prilej şi un număr de poezii
populare româneşti, Karagic le dăduse lui Asachi, pe care-I întîlnise la
Viena (v. N. Petraşcu, Vasile Alecsandri, 1894, p. 146).
Indiferent însă de momentul în care literatura populară îi stîrneşte
interesul, adevăratul descoperitor - "Cristofor Columb al literaturii popu­
lare române", cum îl numeşte Hasdeu - este Vasile Alecsandri. Strădania
lui de a aşeza la locul ce i se cuvenea acest nepreţuit izvor de inspiraţie,
fenomen de autentică artă, îi atrăgea atenţia şi preţuirea unor contem­
porani ca Henry Stanley, în Anglia, în 1856; Kotzebue care, în 1857,
publica volumul Rumănische Volkspoesie, tălmăciri după culegerea lui
Alecsandridin 1852-1853; Prosper Merirnee ş.a. (v. I. D. Bălan, L'Homme
.qwi a dâcouoert le folklore roumaine, în Astrado. Revue bilingue de Pro-
724
___ 1
[725]
vence, 1967, no. 3, p.·65-68. Număr închinat lui Alecsandri la 75 de an
de la moartea sa).
Datorită lui, literatura noastră populară intrase în circulaţia europeană.
Titu Maiorescu, student la Berlin, notează în 15/27 februarie 1859, printre
cărţile citite de cind se afla la Berlin, şi .. Alecsandri - Rom.[anische]
Volkspoesie" (v. Îmsemnări zilnice, vol. r, Bucureşti, 1937, p. 109).
Descoperirea poeziei populare are o influenţă covîrşitoare şi asupra
lui Alecsandri însuşi, care nu scrisese pînă atunci nici un vers în limba
română. Primele sale creaţii În româneşte sînt puternic înrîurite de poezia
populară: Baba Cloanţa, Strunga, Doina, Hora, Crai-nou. "Publicarea
unora din aceste bucăţi într-un calendar pe 1843 - Îi scria el mai tîrziu
lui Ubicini - dădu loc unui mare număr de critici. În saloanele lumii li
se zicea poezii de colibă. O singură persoană, care abia mă cunoştea
[e vorba de Elena Negri] şi care mai apoi a exercitat o înrîurire dumne­
zeiască asupra tinereţii mele, Îmi scrise de departe o scrisoare încîntă­
toare în care îmi spunea: Continuă cum ai început; cel mai frumos titlu
de glorie la care trebuie să rîvnească un poet este acela de poet naţional
şi popular!" (v. ms. 3370, f. 259v).
Studiul asupra poeziei populare a fost scris mai înainte ca Alecsandri
să fi rînduit într-un volum creaţiile populare culese în decurs de mai
mulţi ani. Aflat în emigraţie la Paris, spre sfîrşitul anului 1848, după
eşuarea mişcării revoluţionare din Moldova, regăsindu-şi manuscrisele, îşi
aduce, probabil, aminte de făgăduiala pe care o făcuse lui Hurmuzachi
de a colabora la revista sa. Aflat în faţa poeziilor culese în peregrinările
lui prin munţi, se gîndeşte că este momentul să le dea la iveală, să
releve marea lor valoare artistică. Astfel ia naştere studiul Românii şi
poezia lor, care deschidea drumul publicării poeziei populare. Prin acest
act literar, Alecsandri îşi dobîndea .. un nou drept la recunoştinţa patriei
pentru o asemene îmbogăţire a literaturii naţionale" - cum spunea
nota Bucovinei care însoţea studiul (v. şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui
Vasile Alecsandri, p. 226-229).
VARIANTE
Bucovina (A), Salba literară (B), Proză (C)
107,1 - în A : Poezia populară a românilor [cu următoarea notă a redac­
ţiei: .. Cu deosebită plăcere împărtăşim cetitorilor noştri acest articul, cu
care sintem datori penei măiestroase unuia barbat, pe care noi ne ţinem
de fericire a-l numi între amicii noştri, şi pe care naţia română demult
îl preţuieşte ca pe unul din cei mai geniali poeţi ai săi. Acest articol este
comentariul unei culegeri de poezii populare, pe care D-Iui binevoi a
725
\
1 _
[726]
promite gazetei noastre, şi din care numărul viitori al • Bucovinei» va
aduce o probă încîntătoare. Deschiztndu-ne un aşa însemnat tezaur de
poezie cu totul originală şi populară, Dvlui şi-au dobîndit un nou drept la
recunoştinţa patriei pentru o asemene îmbogăţire a literaturei naţionale.
- Noi din parte-ne mulţămindu-i pentru onorătoarea şi mult preţuita
conlucrare a Dvsale, ne bucurăm a aduce aici frumosului geniu poetic şi
zelului naţional al Dvsale un public omagiu. - Redacţia"]. 112-3 - în A :
11I4-înA: Iubite A ... 1I11-B,C: unire că/A: ochireIl29-C:
România / A, B : românie 11108,3-6 - în A :
Dimboviţă, apă dulce,
Cine-o bea nu se mai duce ...
La Moldova cea frumoasă,
Dulce-i viaţa şi voioasă 1
L-aI Moldovei mîndru soare
Creşte floare lîngă floare 1 II
7 - B, C : sperări [C tipărit greşit: supărări] / A : nădejdi 118-9 - B, C:
vestea [ ... ] măreţ / A: României un viitor măreţ vestea 1111 - B, C :
gloriei / A: slavei 1123 - B, C: spirit / A: duh 1129 - B, C: legea / A:
relegea 1135-36 in A: II II 109,3 - B, C: la Roma / A: pînă astăzi II
4-5 - B, C: armonioase / A : bogate, atît de caracteristice II 6 - B, C :
sperare / A: nădejde 1110 - în A, notă la strein: Românul, cînd vorbeşte
de un om mare, de un irou a căruie fapte îl minunează, zice: O dată
român! Ce pui de j'omân'll 11 - B, C: sperare / A: nădejde 1114 - B, C:
poetice şi strălucite ca / A : mai strălucite decît 1115 - B, C : spirit / A :
duh 1119 - B, C: onorul / A: cinstea 1120 - B, C: măreţe. / A: măreţe
şi a simţirilor celor mai înalte. 1122 - B, C: nani II A : nani, nani 1124 ­
B, C : cu / A : la II 25 - B, C : carele / A : şi c.l. ce II 35 - B, C : voioşi II A :
miresii 1139 - B, C: figuri / A: figuri de retorică 11110,30 - B, C: el,
căci II A: căci 1137 - B, C : sau / A : care înfăţişează răpirea Sabinelor sau II
39 - B, C: faţa / A: preajma 11111, între rîndurile 6-7, în A: III II
12 - B, C : pe / A : de-a II 15 - B, C: postaş / A : postaş, fie ca plăiaş II
37 - B, C: Puiculiţă / A: Ah puicuţă 11112,12 - numai în A: Sau ... II
între 22-23 în A : ş.c.l., ş.c.l., ş.c.l. 1127 - B, C : aduc / A : ajută 11113,6 ­
numai in B, C 1123 - B, C: voinici / A: haiduci 1124 - numai în B, C:
amar II 25 - B, C: potirei / A: calăului 11114,5 - B, C: flori de poezie
IA: colore poetice 116 - C: atrage II A, B: trage II 8 - B, C: in / A:
acum in 1131 - B, C: faţa / A, preajma 11116,7 - B, C: mi-i / A: că-i
1119 - B, C : desperare / A : desnădăjduire II 23 - C: atrage / A, B : trage
1137 - B, C: ţară-am voinicit / A: ţară am hoţit 11117,1 - B, C: Om
bogat de! A : Iar pe bogatul de-III 3 - B, C : săracul / A : sărmanul II 27 -
726
[727]
B, C: (Bucovina, 1849) IA: A.*" II 28 - 121,32 - în A: Iubite A ....
îţi trimit o nouă baladă din colecţia poeziilor poporane ce am adunat
în anii trecuţi prin munţii Moldovei. Această baladă intitulată Păunaşul
cedrilor se 11117,28 - B, C: II IA: Iaşii, 8 marto 1850.
Poezii poporale
Iubite A.11I32 - B, C : ochilor IA: ochilor şi privirei 11118, 4-7 ­
B, C: din [ ... ] lui / A : pentru foaia Bucovinei un nou briliant limpede şi
nestimabil, pe care rnăiestrul şi necunoscutul lapidar (lucrător de petre
scumpe), ce l-au descoperit în geniul său, l-au numit 11119, 7 - în A, la
cuvintul levinţi se află nota: Livinţi, cred că însemnează livantini, răsări­
teni 11120,3 - A, la cuvîntul haramini se află nota: Haramin? 1/ 4 - numai
in B, C: etc. 1117 - B, C: Ungurul [ ... ] şi / A : Ianuş [ ... ] văzîndu-I, şi II
28 - B, C : faţa / A : preajma 1/121,24 - B, C : praznicul / A: festinul jţ
26 - C: că se scoală IA, B: se scol ] 122,12 - B, C: ei IA: său 1122 ­
B, C: ei IA: său II 31 - B, C: ceea ce II A : ce 1/123,2 - B, C: şi de IA:
şi 1/3 - B, C: negreşit IA: nesmintit 1/11 - B, C: Una / A: sau din
jiglio,jigliuolo,Jigliuoletto, sau din scala, scalina, scalinata. Una 1/ 21 - B, C:
presimţise IA: presimţea II 22 - B, C: depărtate / A : codrilor 1/ 26 - C :
in IA, B - din 11124, 20 - C: Giurămîntul / A, B: A giura 1128 - B, C:
slujea IA: servea [tipărit: şerbea] 1137 - B, C: fecioare IA: fragede It
125,36 - B, C: Deşi / A: şi deşi 11126, 20 - B, C : căci lupta IA: codri­
lor. Lupta lor 11127, 7 - B, C: vitejiei [ ... ] biruinţă / A: bărbăţiei [ ... J
dobîndirea biruinţei 1117-18 - B, C: Cea [ ... ] ta / A: Iaşi, 1 februariu
1850.
Cîntece populare româneşti
Iubite A ... ! 1130 - B, C: faţa / A: preajma 11128, 17 - în A, la
cuvintul Mioarii se află nota: Această baladă mi-au fost adusă din munţii
Sovăjii de D. A. Ruso, care o descoperi, împreună cu multe altele, in
vremea cît au fost exilat pe nedreptate la mănăstirea Sovejii. 1121 - B, C:
sperare / A: nădejde II 24 - B.C: ta / A: Bucovinei II 27 - C: [tipărit
greşit] din II A. B: prin 11129,14 - B, C: pin / A: pe 1136 - C: Toţi /
A, B: Toţi de 11130, 8 - B, C: aşa [ ... ] aşa IA: că aşa [ ... ] că aşa 119 ­
B, C: fieI / A: fie ... ş.c.l.1I17 - B, C: Tot omul eIA: Nu-i om care să
nu fie 1123 - B, C : el se [ ... ] cu / A : el [ ... ] de 1137 - C: acestei balade /
A, B: baladei acesteia 11131, 4 - B, C: dacă se IA: dacă 115 - B, C:
românilor IA: poporului român II 6 - B, C: cît IA: precît II 7 - B, C :
însemneze cetitoriul / A: însemnează, prietine II 26 - B, C: căci / A :
cînd 1128 - B, C: iubite IA: iubite A ... 1132 - 132,5 - B, c: într-o
[ ... ] pe / A : Horele româneşti. Pe II 6 - B, C: că [ ... ] lui / A : danţurile sale
1113 - B, C: România IA: noua Romanie 1128 - B, C: inimilor IA:
727
..
..
[728]
unor inimi 11133, 22 - B, C : pe inimă IA: la [ ... ] 1123 - A, B : Un IA:
Aşa un 1127 - C: Dar I A, B: Da-i 1131 - B, C: pişca IA: videa 11134,
18 - B, C: - din Bucovina şi din Valahia I A :şi din Bucovina 1121 -
B, C: (Bucovina, 1819) IA: V. Alecsandri. 11135, 18 - C: pe I B : podul
lui Traian pe II 36 - C: Îmi I B: îşi 11136, 19 - C: căci I B: căci ele
11137, 3 - C: fost I B: fost, atît II 25 - C: populaţie I B: poporaţ ie II
31 - C: mai mari I B: mari 11138, 11 - C : a o I B : a II 28 - C: lui ? I
B: obiceiurile, superstiţiile lui? II 139, 1 - C: şi un I B : un II 37 - C:
din I B: de II
o PRIMBLARE LA MUNŢI
"Primblarea" întreprinsă în august sau septembrie 1813, în tovărăşia
lui Mihai Cuciuran (care o relatează şi el, în parte, în Peatra corbului,
publicată în Propăşirea), a lui Alecu Russo şi a unui al treilea prieten
neidentificat încă, se publică în Propăşirea, 1811, începînd din primul ei
număr (p. 5-8, 35-38, 51-56, 62-63), sub titlul O preumblare la
munţi, fără O intrigă de bal masche şi Toader şi Mărinda. Acestea au fost
publicate mai întîi separat, O intrigă ... în Propăşirea din 30 ian. 1814,
p. 28-30, iar Toader şi Mărinda în Calendar pentru poporul românesc,
1811, p. 82-91 şi apoi în România literară, 1855, fir. 21 din 25 iunie,
p. 284-288. Aceste două istorisiri au fost incluse în O primblare la munţi
abia în Salba literară, 1857, p. 89-122, apoi şi în voI. Proză, 1876, p.
p. 201-212.
Această nouă călătorie in munţi avea drept rezultat, pe lîngă îmbogă­
ţirea creaţiei originale a lui Alecsandri cu încă o scriere, şi sporirea colec­
ţiei de poezii populare, pe care incepuse să le adune cu sîrguinţă în vederea
publicării lor în volum.
VARIANTE
Propăşirea (A), Calendar pentru poporul românesc
(B), România literară (C), Salba literară
(D), Proză (E)
141, 1 - D, E : O primblare la munţi IA: O preumbl are la munţi 111, 9 ­
D, E: primblare IA: preurnblare 1111 - D, E: sperare IA: nădejde 1116
- D, E: saci de nuci IA: nuci 1125 - D, E: Convorbirea IA: Conver­
saţia II 27 - D, E: delaolaltă / A: deodată 11142, 10 - D, E: zăce lei I
A: patru sorcoveţi 1112 - D, E: convorbirea / A: conversaţia 1125 - E:
şi cînd IA, D : cînd 1129 - D, E : cu IA: cu 01131 - D, E : clocotea / A :
728
[729]
se suia 11143, 3 - D, E : convorbire IA: conversaţie II 18 - D, E : grăia I
A : vorbea II 31 - D, E : în cînta IA: însufla II 36 - D, E : faţa IA: preaj­
ma 11144, 23 - D, E: de ţălul prirnblării IA: ţălul preumblării 1130 ­
D, E : şi cînd IA: cînd 1133 - D, E : nimicită! Nu, nu-mi IA: schimbată
în vînt! Nu-mi II 37 - D, E : anul I A : leat 11145, 2 - D, E : ce IA: carii
1111 - D, E: călugărilor I în A, după acest cuvînt urmează nota: Vezi
urma acestui articol în no. 1 a foaiei: Călugărul şi pistolul. În nr. 1 al
Propăşirii, titlul fragmentului (Călugărul şi pistolul) are subtitlul: (M ănăs­
tirea Pîngăraţii) şi începe astfel: ... Ne duserăm să vizităm chiliile călugă­
rilor II 32 - D, E : profet IA: proroc 11146, 3 - D, E : Ia IA: pe II 14 - E:
or fi mai I A, D : ar fi mai la 1126 - E: puterile mi-au IA, D: puterile-mi
s-au II 34 - D, E: de-a IA: pe 11147, 16 - D, E: desperare IA: des­
nădăjduire 1117 - D, E: clipă IA: clipală 1122 - D, E: Priveam II A: Mă
uitam II 23-24 - D, E: am ucis păgînii !. .. II A: îs morţi, îs morţi ... II
28 - D, E: strălucea IA: ne zărea II 31 - D, E: căci o IA: şi nu ştiu
ce II 35 - D, E : a [ ... ] n-arn IA: de [ ... ] nu am II 36 - D, E : Ah! blăstă­
mat IA: Blăstămat 1138 - D, E: ceea ce vă povestesc eu acum IA:
nenorocirea vieţii mele II 40 - D, E : dorinţa de a-II A : nădejde că l-aş II
148, 2 - D, E: văd pe IA: văd 114 - D, E: desperarea IA: desnă­
dăjduirea II 7 - D, E : eu n-aş IA: n-aş II 12 - D, E : sufletul I A : duhul
II după rîndul 23, Ia capătul povestirii, în A se află menţiunea: (Extract
dintr-o călătorie la muntele Ceahlău) II 24 - în A (nr. 7, p. 51), la înce­
putul acestui fragment se află nota: Urmarea Pistolului şi călugărului
[sic!J. Vezi no. 1 a Foaiei 1125 - D, E: îndestula nişte IA: face cinste
unor li 28 - D, E : inăduşă foarte ades IA: au înăduşit totdeauna 1134 ­
numai în D, E: Somnul însă nu vine lesne la patru tineri cînd ei sînt
culcaţi într-o sîngură cameră: căci afară de glumele vesele şi de nebuniile
ce au de făcut între ei pănă a nu stînge luminarea, adeseori ceasurile lor
trec răpide în povestiri de întîmplări interesante.
Astfel se istorisiră între noi următoarele anecdote: [după care urmează
istorisirea Toader şi Mărinda] 11149, 2 - D, E : Mirceşti II B [în B, după
titlu se află: I], C: M. 113 - D, E: Siret [ ... ] nici I B, C : malul Siretului
[ ... ] mamă, fără tată, fără nici 1114 - D, E: Singur I B, C: Singur şi iar
singur 1126 - D, E : ea pică I B, C : au picat 1128 - D, E : de-i cutremura
peptul j B, C : în pept ca cînd era [B: vroia] să-I rupă II 35 - D, E : fată
IB,C: dînsa II 150, 26-E: ca şi [ ... ] Făt-Frumos? .. Ce?IB,C,D:
ca [ ... ] I B, C: Ştefan-vodă? .. 1131 - D, E: spus elI B, C: spus II
151,2 - D, E: că I B, C: că se 119 - D, E : prin I B, C : pe II 31 - D, E :
sperare I B, C : nădejde II între rîndurile 33-34, în B : II 1135-36 - D,E :
pe malul Siretului I B, C: aproape de satul M. 11152, 25 - D, E: nu-i
mai / B, C: nu-i 1138 - D, E: sperarea [ ... ] în curînd I B, C: nădejdea
729
..
[730]
[ ... ] curînd" 39 - D, E: din sat la Luncă / B, C: citeva ceasuri" 153,
10 - D, E: oraşului / B, C: tîrgului 1115 - D, E: Iaşului / B, C: Iaşilor
" 23 - D, E: sperare / B, C: nădejde" 24 - D, E: la poarta palatului!
B, C: în sfîrşit lîngă palatul" 30 - D, E: mîni. Pedestrimea şi / B, C:
mînă: pedestrimea 1132 - D, E : poporul/ B, C: norodul" 34 - E: sămna­
lul/ B, c, D: semnul" 35 - D, E : tobele / B, C: darabanele " 40 - D, E :
popor / B, C: norod" 41 - D, E: desperare / B, C: desnădăjduire l] 154,
4 - D, E : cu mare greu / B, C : după un ceas" 7 - E: ca şi / B, C, D :
ca" 17 - D, E : spirit [ ... ] deşi / A: mult duh [ ... ] măcar că-i " 18 - D, E .­
vorbirea / A: Conversaţia" 19 - D, E: în / A: în multe" 20 - D, E .­
avea / A: avea numai" 22 - D, E: defectul/ A: cusurul" 27 - D, E .­
isteţime / A : isteţime de duh" 155, 8 - D, E : să / A : să-mi" 10 - D, E .­
primblat / A : preumblat l] 13 - D, E: primblare / A : preumblare ll 29 ­
D, E: spirit / A: duh" 35 - D, E: sperînd / A: nădăjduind" 156, 4-
D, E: spirit / A: mult duh" 10 - D, E: de / A: dacă" 11 - D, E: ca
[ ... ] E: din / A : pentru ca [ ... ] A, D: cu " 18 - D, E: aminte de [ ... ] şi
de / A : aminte [ ... ] şi" 34 - D, E : mîndru ca un păun umflat în pene,
au ieşit / A : au ieşit mîndru ca un nobil espaniol " 37 -38 - D, E : oro­
logiul/ A : ceasornicul " 157, 21 - D, E : lîngă dînsul/ A : în odaie" 28 ­
D, E: cameră / A : odaie" 30 - D, E: desperare / A : desnădăjduire ]] 31
- D, E: aşa / A: atît" 34 - E: pe toţi / A, D: toţi" 37 - D, E : casă I
A: odăi" 41 - D, E : zicind / A: zicind în sineşi 11158, 3 - D, E : camera
/ A : odaia" 8 - D, E: salonul/ A : odaia" rîndurile 24 - 29 numai în
D, E. Urmarea (de la rîndul 30 încolo) continuă şi în A, nr. 7, p. 52 II
32 - D, E: cameră / A: odaie 11159, 14 - D, E: onoraţi / A: cinstiţi
" 16 - D, E: liber / A: slobod" 19 - D, E: libertate / A: slobozenie"
20-21 - D, E: atragere / A: atracţie" 21 - D, E: cădea / A: pica II
37 - D, E: făcînd / A : făcînd toate" 160, 7 - E: furioase / A, D: fio­
roase II 8 - D, E: nici că IA: nu II 23 - D, E: codru / A : pădure 1125-
D, E: O dihanie fioroasă, un urs grozav / A : Coşcoge dihanie, un urs
straşnic II 26 - D, E: ca şi / A: ca 1127 - D, E: ca să-lI A : să-I" 32 ­
D, E: iute tălpăşita / A: călcaiele de umere ] 35 - D, E: mergea / A :
îi mergea II 38 - D, E: luînd / A: luîndu-şi" 161, 18 - D, E: uită / A :
poate uita" 25 - D, E: abie / A: deabea" 41 - D, E: naturii / A: firei
"162, 3 - D, E: năravurile ţţ A: năravurile lui II 4 - D, E: liber / A :
slobod 116 - D, E : isteaţă / A : voinică II 30 - D, E: întregi./ A : întregi
sau baş-boi. II 32 - D, E : care / A : ce II 34-35 - D, E : spre a le lua / A :
ca să le luăm 11163, 6-7 - D, E : au fost [ ... ] admirare / A : era [ ... ] toată
lauda II 8 - D, E: glorie [ ... ] a mărturisi / A : slavă [ ... ] să mărturisesc II
18 - D, E: galbine-n / A : albe pin 1124 - E: două / A, D: nouă 1125 ­
D, E: primblam / A: preumblam 1128 - D, E: M./ A :*** 1130 - D, E:
•
730
[731]
antropofagi IA: gantili 1/ 32 - D, E : sperarea IA: nădejdea 1/ 33 - D, E :
pomenit IA: pomeni de 1/35, 36 - D, E: îndată IA: deodată 1/164,
1 - D, E : spiritului IA: duhului 1/ 19 - D, E : şi că IA: şi 1/ 25 - D, E :
primblare IA: preumblare 1/ 27 - D, E : onoraţii IA: cinstiţii mei 1/30 -
D, E: sperare IA: nădejde II 31 - D, E: de a IA: a 1/ 165, 1 - D, E :
Dacă IA: Căci dacă 116 - D, E: mîngîiere [ ... ] mîngîiere IA: nădejde
r .. ] nădejde 1/ 11 - D, E : din IA: în 1/15-16 - D, E: Marseillaise IA:
Marseileza [cu nota următoarei] Cîntec din vremea cei întăi revoluţii franţe­
ze. 1/18-19 - D, E : căci era [ ... ] libertate IA: fiind foarte [ ... ] slobozenie II
21 - D, E : priumblare IA: preurnblare 1/ 26 - D, E : mii IA: şi mii 1127
- D, E : codrului IA: nopţii 1/ 30-31 - D, E: Mai cu samă [ ... ] în de­
părtare IA: şi mai ales [ ... ] în fundul codrului 11166,5 - D, E : elI A : în­
că 1110 - E: stînă IA, D [probabil greşeală de tipar]: stîncă II 22 - D, E :
gloria IA: slava 11167, 13 - D, E: tare IA: mare II 14 - D, E: codrul
mare IA: lunea tare 1/ 22 - la cuvîntul Valahia, în A este următoarea
notă: Vezi Miscele no. 3 a Foaiei [din 23 ianuarie 1844,p. 24,unde se află
o notă, semnată M< ihail> K< ogălniceanu > şi intitulată Lupii în Ţara
Românească, cu următorul cuprins: "Departamentul din lăuntru a Vala­
hiei, prin Buletinul no. 120, din 31 dechembrie 1843, publică că lupii
s-au înmulţit atît de foarte în acel principat, încît numărul vitelor
mari ce se prăpădesc de ei trece peste treizeci mii pe an, fără a se
socoti într-acest număr vitele mici, precum oi şi altele. Cumplita
înmulţire acestor fere ocîrrnuirea o atribue părăsirii obiceiului ce
în vechime se urma, de făcea ţăranii vînători iarna, şi mai cu sea­
mă în sărbătorile Crăciunului. Departamentul, spre împuţinarea acestui
rău, îndeamnă pre cîrmuitori ca să stăruiască pentru întroducerea
de nou a vechiului obicei şi porunceşte ca vtnătorile să se facă
dendată în toate judeţele, începînd de la Bobotează şi ţinînd o săptămînă.
- Buletinul uită să ne spuie Ia cît se suie şi numărul vitelor mîncate de
lupii cei cu două picioare şi ce mijloc s-ar putea întrebuinţa spre împuţi­
narea acestor feare mai nesăţioase decît cele cu patru picioare ?"] II 22 ­
D, E: M. IA :U. 1/ 28 - D, E: meditări triste IA: gîndiri trist-amare,
ar după cum ar zice oarecine, 11168, 1 - D, E : oamenilor, IA: pămtnto­
lăcuitorilor, tot după cum ar zice pomenitul şi răspomenitul oarecine,1/
10 - numai în D,E 1/
BORSEC
Prima parte a scrierii este publicată în Propăşirea, I, nr. 42, 29 oct.
1844, p. 334-336. Cum Propăşirea este suprirnată chiar după apariţia
acestui număr, din cauza povestirii Toderică a lui C. Negruzzi, considerată
731
[732]
antireligioasă de oficialităţi, bucata va fi publicată în întregime în anul
următor, în Calendarul pentru poporul românesc (IV, p. 30-41) al lui Kogăl­
niceanu. Ea va fi introdusă de autor şi în cuprinsul volumelor Salba literară,
1857, p. 125-136 şi Proză, 1876, p. 243-258. Mai tîrziu va apărea şi în
tălmăcire germană, datorată lui Leon Schiinfeld (sub titlul Borszâk, în
Bukarester Salon, 1883, p. 416-425).
Această "fiziologie" colectivă şi socială îi este inspirată scriitorului
de cura pe care o face în iulie 1814, cînd "se distra la Borsec, privind
pe vizitatori [ ... ]. Îi îngheţase degetele de frig şi uimit anunţa subliniat:
Il neige dehors [ ... ].
în acelaşi an îl găsim şi la Mehadia" (cf. G. Călinescu, Vasile Alecsandri,
p. 11).
Impresiile şederii în această statiune şi intenţia de a le publica i le
împărtăşea prietenului său Ion Ghica în scrisoarea datată Borsec, iulie 1844 "
"De ce nu sînt eu Gavarni 1 ca să întocmesc cel mai caraghios album
de caricaturi ce au ieşit vreodată din creionul unui artist. Închipuieşte-ţi
că mă aflu în societatea a treizeci de invalizi care sînt obligaţi să dea în
fiecare zi, gratuit, o reprezentaţie de schimonoseli în genul serbării nebuni­
lor 2 de la Notre Dame din Paris. Eu însumi fac pe Quasimodo regulat de
şapte ori pe săptămînă şi, de cîte ori îmi permit acest lux, mă gîndesc
cu plăcere la ce ai simţi tu, fără îndoială, să vezi pe dragul tău prieten
redus sub forma unui crochiu de Grandville 3.
Borsec este un loc unde schimonoselile sînt bine văzute şi diversele
bazine, în care te scufunzi în fiecare dimineaţă, sînt un fel de fîntîni ale
tinereţii, din care te alegi cu urîţenia, căci temperatura lor nu este decit
de şapte grade Reaumur. Or, încearcă să-ţi închipui fiinţe cu figură ome­
nească, tremurînd, timp de 10 sau 15 minute, într-o baie atît de plăcută
şi vei avea o idee încă destul de slabă despre tabloul caraghios pe care
îl facem zilnic. Doamnele, aceste fiinţe făcute după chipul îngerilor, sînt
indignate, uitîndu-se în oglindă la ieşirea din baie, şi asta nu-i puţin lucru
pentru sexul frumos. Am chef să fac un articol despre Borsec pentru jur­
nalul nostru şi, dacă mă pot ridica la înălţimea subiectului meu, sînt sigur
că voi scrie ceva foarte caraghios" (cf. Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase
scrisori, Bucureşti, 1972, p. 19).
1 Suplice - Guillaume Gavarni (1804-1866), desenator francez, a
zugrăvit cu mult spirit societatea din timpul regelui Louis Philippe.
2 La !Bte des fous, demonstraţii populare constînd în ceremonii şi
procesiuni groteşti în care erau ridiculizate clerul şi cultul catolic, ceea ce
a dus la interzicerea lor în secolul al XVII-lea.
3 Gerard Grandv ille (1803-1847), desenator şi caricaturist francez.
[733]
în aceeaşi vreme cu Alecsandri se mai aflau la Borsec mulţi munten
şi moldoveni: bătrînul Filipescu cu domnişoarele Zoe şi Speranţa, fraţii
Goleşti, un Creţulescu, un Nicolescu, Oteteleşanu , Costache Negruzzi şi
colonelul Leon, cărora urma să li se adauge şi Negri. Kogălniceanu di­
vulgă într-o scrisoare către un prieten ceea ce Alecsandri nu mărturisise,
şi anume că făcuse curte uneia din domnişoarele Filipescu (Zoe desigur),
pe care poetul o descria într-o scrisoare: "persoană plină de farmec, jumă­
tate copil capricios, jumătate femeie încîntătoare" (vezi Arhiva românească,
X, p. 158 şi 152; ef. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 98-99).
Cura la Borsec, care aduna an de an laolaltă munteni şi moldoveni,
a contribuit şi ea, de bună seamă, la înfăptuirea viitoarei uniri.
VARIANTE
Propăşirea (A), Calendarul pentru poporul românesc
(B), Salba literară (C), Proză (D)
169,1 - D: ale / A, B, C: a 112 - C, D: în / A, B: cu 117 - C, D: plă­
cută / A, B: molatică 1111 - D: ale / A, B, C: a 1113 - D: ale / A, B, C:
a 11170, 5 - 6 - C, D: Le masque tombe, l' homme reste et le heros s' evanouit !
/ A, B : o fiinţă ticăloasă care mînîncă, bea, doarme şi moare 1115 - D:
ca şi / A, B, C: ca 1123 - D: fiecare / A, B, C: fieştecare 1136 - C, D:
definirea / A, B: definiţia 1138 - D: fiecare / A, B, C: Iieştecare 1/171,
21 - D: în / A, B, C: din 1126 - C, D: onor / A, B: cinste 1132 - C, D:
cal/A, B: povodnic 11172, 3 - C, D: d-Iui / A, B: d. 1111 - C, D: ono­
rul / A, B: cinste 1113 - C, D: a vă / A, B: a-ţi 1114 - C, D: a bea cîtă
apă se va / A, B : să bei cîtă apă vei 1115 - C, D: 2, a lua / A, B : şi 2°.
Să iei 1117 - C, D: Puteţi alege pe care v-a / A, B: Poţi să alegi pe care
ţi-a 11175, 25 - D: ca şi / B, C: ca 11176, 32 - D: ca şi / B, C: ca 1/35
- D: cele / B, C: cele mai 1/177, 30 - D: feţe / B, C: feţe mai 1/178,
12-18 - numai în C, D 1/
BALTA ALBĂ - 1847
Publicată pentru prima dată în Calendarul pentru români al lui Asachi,
Iaşi, 1848, p. 39-58, schiţa este republicată în România literară, 1855,
nr. 31, 13 aug., p. 359-362, nr. 32,20 aug., p. 374-376, nr. 33, 27 aug.,
p. 387-388, nr. 35, 10 septembrie, p. 409-412 (sub t ilul : 24 de ceasuri
la Balta Albă. 1847), după ce, cu un an înainte, în 1854, apăru se şi ver­
siunea franceză în Illustration. Ea va intra şi în surnarul celor două vo-
733
..
[734]
lume de proză tipărite de scriitor, în Salba literară, 1857, p. 155-173-
şi în Proză, 1876, p. 259-283.
Scrierea i-a fost inspirată de cura pe care o face în vara anului 1847.
după moartea Elenei Negri, cînd, .. disperat şi bolnav, a alergat să se
vindece la Mehadia şi la Balta AIbă" (ef. G. Bogdan-Duică, Vasile Alec­
sandri, p. 23).
De altfel este singurul folos tras din această cură, căci la sfîrşit nu
se simte mai întărit nici trupeşte, nici sufleteşte, mîhnirea şi deprimarea
în care îl aruncase moartea Elenei Negri copleşindu-l în continuare. După
ce o vizitase pe îndurerata Zulnia Sturdza, sora Elenei Negri, în refugiul
ei de Ia Văratic, cînd ajunge Ia Iaşi, în august, îi scrie: ..... dacă la sosirea
mea la mănăstire aş fi putut să bănuiesc influenţa ei salvatoare asupra
sănătăţii, cu siguranţă că m-aş fi oprit în împrejurimile acestui loc sfînt,
mai curînd decît să mă fi obosit parcurgînd poştile valahe.
Ştii că aveam intenţia să mă duc Ia Balta Albă. M-am dus în adevăr
şi timp de o săptămînă am asistat acolo la scene foarte caraghioase, pe
care ţi le voi povesti la apropiata noastră întîlnire. Ele te vor face să
cunoşti caracterul valah în ceea ce are mai curios şi mai caracteristic.
De Ia Balta AIbă am alergat la Mehadia, unde timp de mai multe
zile m-arn plictisit de moarte. Să n-ai alte ocupaţii decît să faci băi Ia
30 de grade de căldură [ ... ], să nu întîlneşti în munţii din jur decît şerpi
(mişună acolo) [ ... ]. De aceea nu mă pot lăuda că m-am întors în Mol­
dova mai voinic decît am plecat, dimpotrivă, dar asta îmi este totuna"
(ef. V. Alecsandri, Documente literare inedite, 1960, p. 233-234).
Deprirnarea nu-l împiedică, totuşi, să zugrăvească .. spiritualul tablou
al civilizaţiei române, aşa cum o vede un francez la Balta Albă", căci
structura intimă a lui Alecsandri o forma "sinteza între Occident şi Orient",
observă, cu fineţe, G. Călinescu (ef. Vasile Alecsandri, p. 116).
Publicînd versiunea franceză în Illustration (1854, nr. 596, p. 77 - 78
- cu reproducerea gravurii lui Arnan: Căruia de poştă valahă; nr. 597,
p. 85-86 - gravură de Arnan: Satul Balta-Albă; nr. 598, p. 99- IOD -
gravură de Aman: Lacul Balta-Albă; nr. 599, p. 119 - semnat: Basile
A lexandri) , Alecsandri îşi continua cu stăruinţă propaganda pe care o
făcea încă din 1848 în Apus pentru cauza românilor. Versiunea franceză
îi aparţine cu siguranţă (G. C. Nicolescu e mai prudent şi i-o atribuie doar
.. probabil" - vezi Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 276). Această certitudine
ne-o dau modificările faţă de textul românesc, pe care nici un traducător
nu şi le-ar fi permis decît cu îngăduinţa autorului. De altfel în revistă
nu figurează decît numele lui Alecsandri şi nimic n-ar fi împiedicat indi­
carea eventualului traducător, altul decît Alecsandri însuşi; nu încape îndo­
i ală deci că tot el este autorul traducerii. Revista în cauză era foarte răspîn-
1734
[735]
dită în lumea romanică şi prezentarea unor aspecte caracteristice din ţările
româneşti înlesnea astfel Apusului cunoaşterea acestor meleaguri şi a locui­
torilor lor, ignoraţi aproape cu totul de Europa civilizată. Scopul de pro­
pagandă este, de altfel, cît se poate de străveziu: o serie de amănunte,
inexistente în versiunea românească, sînt introduse în versiunea franceză
anume pentru a trezi interesul străinilor pentru această parte de lume:
aspecte ale realităţii sociale, pitorescul şi belşugul pămîntului.obiceiuri,
limba de origine latină a poporului român. Nu e întîmplător, de asemenea,
nici faptul că textul este însoţit de reproduceri după unele gravuri ale lui
Arnan, care înfăţişează imagini de atunci din ţara noastră.
Reproducem aici integral versiunea publicată în Illustration.
VARIANTE
Calendar pentru români (A), I1lustration (Al), România literară (B),
Salba literară (C), Proză (D)
179, 1 - C, D : Balta-Albă / A, B : 24 de ceasuri la Balta Albă 113 - numai
în D 119 - numai în D [în A este tipărit şi şters]: şi de păcate 1115 - A, C,
D: se / B: se va 1125 - C, D: Regensburg / A, B: Re ... 11180, 15 - B, D:
o / A, C: nu 01132 - C, D: sperare / A, B: nădejde 1134 - C, D: căci
ea / A, B : pentru că 1141 - A, C, D: sat / B : stat 11181, 7 - C, D: Spe­
ram / A, B: Nădăjduiam 1127 - C, D: d. / A, B: D-nuIIl182, 22 - C, D:
el porni / A, B: mă pomii 11183, 1 - A, C, D : şi căruţa / B : căruţa 115 ­
C, D: iar / A, B: şi 1140 - C, D: arătaseră / A, B: împrăştiescră 11184,
10 - A, C, D : sau Ems, sau / B : sau 1112 - C, D: sperările [ ... ] sperarea
/ A, B: nădejdele [ ... ] nădejdea 1113 - C, D: sperarea / A, B: nădejdea Il
14 - C, D: sperare / A, B: nădejde 1118 - C, D: încă o fugă bună de
cal şi / A, B : Peste o jumătate de ceas 1132 - D : nici ţipenie / A, B, C :
ţipenie 1139 - C, D : convorbire / A, B : conversaţie 11185, 9 - C, D: noap­
tea. Dar / A, B : Dar 1122 - C, D: convorbire / A, B: conversaţie Il 28 ­
A, C, D : ah, c'est [ ... ] adorable / B : c'est [ ... ] admirable Il 29 - C, D : original
( ... ] exaltarea / A, B : origin ... [ ... ] exaltaţia 1130 - D : arrştes, / A,B,C : arre­
ies, arrâtez! 11186, 3 - C, D: onor / A, B: cinste 119 - C, D: stele / A, B:
privit stelele 1124 - C, D: neocupată / A, B: slobodă 1128 - D: a doua /
A, B, C: al doile 1140 - D: fiindcă / A, B, C: că II 187, 6 - C,D: frun­
tea mea / A, B: capul meu 117 - C, D: amîndouă / A, B: amîndoi 119 ­
A, C, D: cu zece / B : zece 1112 - C, D: desperare / A, B : desnădăjduire
1119 - D: urs / A, B, C: urs şi 1121 - C, D: casă / A, B: odaie 1123 ­
C, D: casă / A, B: odaie 1127 - C, D: cu / A, B: de 1129 - C, D: şi cînd
/ A, B; cînd 1133 - C, D : de cai / A, B : de tropote de cai 1137 - A, C, D :
mîni / B : mînă 1139 - C, D: cu / A, B: de 11188, 6 - D: vă veţi / A, B :
735
..
[736]
vei / C: ve-ţi" 8 - C, D: chiar sînguri / A, B: singuri" 29 - D: ş-aşa
vă / A, B, C: ş-aşa ] 31 - C, D: faţa / A, B : preajma 1137 - C,D :oactu­
nătură / A, B: adunătură 11189, 1 - C, D: cameră / A, B: odaie" 20 ­
C, D: faţa / A, B: preajma" 23 - C, D: leşuri / A, B: cadavre" 190,
9 - A, C, D: necunoscute / B: cunoscute 1110 - C, D: cu [ ... ] sau cu
/ A, B : cînd cu [ ... ] cînd cu " 17 - C, D : convorbire / A, B : conversaţie"
191, 28 - C, D: Camera / A, B: Odaia" 192, 27 - A, C, D: pe la / B:
la 11193, 15 - C, D: În adevăr / A, B: Decidement II după rîndul 17, în
A, B urmează un rînd de puncte 1130 - C, D : (Calendarul Albinei, 1818) /
B: V.A.II
Al LE LAC BLANC
(Balta Alba)
Traduit du moldave
1
Decouuert de la Valachie
Voiei ce que racontait, en 1817, dans un de ses salons de j assi , capi­
tale de la Moldavie, M.le comte de B***, jeune parisien echappe au faubourg
St.-Germain et pour le moment voyageur en Orient.
« Mesdames, dit-il en s'adressant 11 un petit groupe de jeunes femmes
de la haute aristocratie moldave dont la toilette elegante attestait le gout
irreprochable : Mesdames, vous desirez conriaitre l'impression produite
sur moi par votre pays. Soit, je suis pret 11 acceder a votre desir : mais
prenez-y garde l vous me mettez dans l'obligation de vous racoriter tout un
voyage, et, si votre charrnante hospitalite me l'a rendu court, le recit pourra
vous en paraître long.»
Un sourire empreint d'une certaine malice accueillit l'exorde du voya­
geur. Le comte de B*** s'inclina legerement devant son auditoire, et, apres
avoir eu recours au plateau charge de pots de eonfitures et de verres d'eau
a la glace, suivant la coutume moldo-valaque, il prit la parole en ces ter­
mes: � Je pourrais commeneer par vous declarer, Mesdarnes, que tout
parisien se trouvant dans les conditions de confortable et meme de luxe
ou je me trouve moi-meme en ce moment aurait le droit de se croi re dans
un des meilleurs salons de Paris; mais, comme un pareil aveu , des le debut
de mon discours, semblerait destine a influencer mon aimable auditoire,
je prefere vous prier tout d'abord de vous transporter par la pensee sur
le bateau a vapeur autrichien qui descendait le Danube le 5 juillet de la
presente annee, C'est la que, parmi le grand nornbre de passagers, autri-
736
[737]
chiens, hongrois, serbes, turcs, grecs, anglais, francais, italiens, qui encom­
braient le pont, vous trouverez, Mesdames, votre indigne serviteur ici
present.
Parti de Paris pour faire un voyage en Orient, chose devenue aujour­
d'hui non-seulement a la mode, mais obligatoire rnerne pour tout homme
qui se respecte, jarrivai a Vienne, et de la je m'embarquai sur un des
bateau x du Lloyd autrichien qui font le trajet tout le long du Danube et
de la Mer Noire jusqu'ă Constantinople.
Au dela de Presbourg je c6toyai, Il; mon su, les vastes plai nes de la
Hongrie; les villes que je voyais defiler devant moi portaient des noms
connus: c'etaient Pesth, Mohacs, Peterwardein, Semlin, Belgrade. De
Semlin je m'orientai encore tant bien que mal jusqu'ă Orsowa, pres de la
frontiere turque; mais une fois au dela des tourbillons du Danube, que
vous appelez, je crois, Portes de Fer, mes connaissances geographiques
commencerent a s'embrouilIer d'une terrible maniere. J'entrai dans des
contrees qui metaient pour le moins aussi inconnues que les petites îles
de l'Oceanie, et j'entendais resonner a mes oreilles des noms de pay s
dont mon professeur de geographie n'avait du jamais me dire un seul mot.
Les passagers se montraient tant6t la Servie, tantât la Bulgarie,
tantot la Valachie; ils prononcaient les noms de Widin, de Kalafat, de
Tournou, de Nicopolis, de Giourge6, de Rouchtchouk, de Boukouresti,
que sais-je? et mes yeux suivaient machinalement leurs indications de
bâbord a tribord et vice versâ.
Boukouresti, me disais-je, Bucarest, Boukara, Boucarie! Je crois
avoir entendu parler de Ia Boukarie comme d'une contree passablement
sauvage, et situee je ne sais ou. Serait-ce, par hasard , ce vaste pays qui
s'etend a ma gauche, et qui se perd a l'horison avec ses steppes immenses?
Heureux et fier de cette decouverte, je saisis ma longue-vue, et j'explo­
rai du re gard les plaines qui bordaierrt Ia rive gauche du Danube, dans
l'espoir de decouvrir quelque troupe de naturels plus ou moins anthro­
pophages. Ma bonne ou plut6t ma mauvaise etoile me servit a souhait, en
faisant apparaitre a mes yeux un pctit campement d'hommes a la fig ure
bronze et a l'accoutrement bizarre; je crus voir une veritable bande de
sauvages.
J'appris plus tard, il est vrai, que c'etaient des tzigani, ou bohemiens
nomades; l'aspect de leurs tentes dechirees par le vent et noircies par la
fumee , la vue de leurs enfants se demenant au soleil comme des diablo­
tins, leur cris aigus, qui du rivage parvenaient jusqu'ă moi; tout cet en­
semble de corps nus, de gestes incoherents et de voix glapissant, servirent
singulierement a accroître mon erreur, en sorte que, lorsque le bateau se
737
\
..
[738]
fut arrete a Braila, je debarquai avec la ferme conviction de mettre le
pied sur une terre peuplee de caraibes, d'anthropophages et d'idolâtres.
La viile cependant me parut plus civilisee que je ne l'eusse imagine.
Les rues etaient pavees, mal pavees, il est vrai , mais enfin pavees l Les
maisons respiraient la proprete et l'aisance; le port offrait un eoup d'oeil
anime; la plupart des personnes que je rencontrais portaient l'habit euro­
peen, Il y avait sans doute la de quoi modifier mon opinion sur le pays;
mais, helas l admirer la tenacite des erreurs humaines! J e preferais, plutot
que de revenir sur ma premiere impression , me livrer a une suite de raison­
nements tres logiques tendant a me prouver que Braila n'etait qu'un
etablissement europeen, cree par de hardis aventuriers sur la cote meridio­
nale de cette contree, a I'i nstar de ces comptoirs etablis par les anglais sur
les confins de la Terre de leu.
Ayant ainsi resolu mon probleme, j 'allai faire une visite au consulat
de France , ou je fus recu avec une aimable cordialite, Le consul me de­
manda, comme de coutume , les dernieres nouvelles de notre pays, et quanel
je me fus acquitte envers lui ele mon role de gazette ambulante, je me
hâtai de lui demander s'il habitait la Valachie depuis longtemps.
- Non, me repondit-il : depuis quatre mois seulement.
- C'est assez, repliquai-je , pour que vous puissiez satisfaire ma curio-
site. Dites-moi , je vous prie , si les naturels de ce pays sont anthrop ... ?
Heureusement pour mon amour-propre, avant que j'eusse termine
ma phrase , plusieurs personnes firent irruption dans le salon, et le mot
final fut coupe en deux par un boulet.
Les visiteurs etaient des negociants de Braila, parlant plusieurs langues,
comme toutes les personnes aisees de ce pays; ils devisere nt en francais
sur le mouvement du port, sur le nombre de vaisseaux arrives de la
Mer Noire , sur les nombreux obstacles que presentait la passe de Soulina,
aux embouchures du Danube, grâee a la malveillance des russes, et enfin
ils vinrent a s'entretenir de la grande nouvelle du jour, de la merveille
des merveilles: de Balta-Alba.
C'etait, au dire de ces messieurs, un vaste lac dont les eaux mira­
culeuses avaient la Iaculte de rendre la vue aux aveugles de naissance , et
I'ouîe aux sourds, ct la parole aux muets, et l'usage de leurs membres
aux paralytiques; elles guerissaient egalemcnt toutes Ies maladies aigues
ou chroniques, de quelque nature qu'elles fussent. Il suffisait de se plon­
ger au sein de cette nouvelle fontaine de Jouvenee pour en sortir brillant
de sante, de jeunesse, de grâee meme. Ces mots, quoique visiblement ern­
preints dexageration, me donnerent aussitot l'envie de visiter moi-rneme
cette souree miraeuleuse.
738
[739]
Le consul, auquel je fis part de mon projet, se chargea de me pro­
curer les moyens de transport, et, une heure apres, son domestique albanais
vint annoncer que la voiture etait prăte.
- Est-ce une chaise de poste? lui demandai-je.
- Mieux que cela, me repondit en souriant le consul, une carutza
de poste, l'antique carruca des romains. Vous allez voyager comme un
senateur du temps de Cesar.
Nous descendîmes dans la cour ... Amere deception l Ma chaise de
poste, ma carruca romaine neta.it qu'une simple boîte en planches, jetee
a l'aventure sur quatre roues inegales, et attelee de quatre especes d'ani­
maux antediluviens, tenant a la fois du chat amai gri par un long jeune,
du levrier efflanque et du cheval reduit a sa plus simple expression. Pas
un seul petit morceau de fer sous forme de clous ou de ressorts, ou bien
meme de fer a cheval, ne brillait dans la charpente de ce vehicule primitif
et aux sabots des hippogrifes valaques; pas la moindre courroie ne faisait
partie des harnais ! tout etait cordes et bois: cordes a moitie pourries, et
illustrees d'une serie de noeuds qui ternoignaient de leur peu de solidite ;
bois disjoints, et offrant partout des solutions de continuite peu rassurantes.
Le postillon, fierement monte sur le cheval de gauche du timon, por­
tait, sur un foret vierge de cheveux noirs, un bon net de fourrure qui lui
retombait sur l'oreille et lui donnait un air de crânerie passablement sau­
vage; il n'avait pour tout veternent qu'une chemi se brodee sur les epaules
et un large pantalon de drap bleu, dont les bouts, faisant guetre, se per­
daient dans les tiges de ses bottes. Sa poitrine, ainsi que ses bras, etaient
nus et bronzes par le soleil; sa figure etait egalement couverte d'une legere
couche de bistre; mais on distinguait sous cette couche des traits fins, re­
guliers et animes par l'eclat de deux grands yeux noirs pleins de flamme
et de malice.
La phisionomie de mon guide rappelait tout a fait une statue romaine.
- Bon voyage, me dit le consul en me tendant la main.
Je la lui serrai, et , leste comme un collegien , je grimpai sur ma petite
valise, laquelle occupait les trois quarts de la caroutza. Le postillon se
retourna sur sa selle pour me dire: "Tzine-Ie bine, domnule"; c'est-ă-dire :
Tenez-uous bien, Monsieur , et, jetant un vrai eri de huron, il partit comme
une fleche. Ce mouvement fut si brusque que la caroutza glissa sous moi
comme un cheval qui se derobe sous son cavalier, et je roulai dans la
poussiere, apres avoir fait en I'air une culbute de saltimbanque.
- Mauvais debut, pensais-je. Neanmoins, comme je ne m'etais fait
aucun mal, je pris le parti de rire le premier de ma mesaventuro. Je
sau tai pour la seconde fois dans la caroutza, et, me cramponnant a elle de
toutes mes fources, je donnai le signal du depart.
739
..
[740]
Le long fouet du positillon sillona l'air comme un enorme serpent
volant; sa voix jeta plusieurs notes aiguăs qui firent un duo etourd issant
avec les claquements du fouet, et soudain , caroutza, chevaux, postillon et
voyageur, nous disparumes dans un nuage de poussiere.
II
Voyage il travers les steppes
Alors commence pour moi un de ces voyages fantastiques, une de
ces courses de reves f ievreux dont je me souviendrai toute ma vie. Au
sortir de Braîla, nous et ions entres dans les steppes de la grande Valachie :
Plaines, que des plai nes prolongent ...
Horizons sans fin qui toujours recommencent,
suivant l'expression du grand poete.
C'etait il. l'heure mysterieuse du crepuscule : le soleil, declinant dans
le fond embrase de I'horizon , avait couvert ces vastes solitudes d'un voile
d'or fluide qui se fondait par degres, et il. vue d'oeil, en couleurs de plus
en plus sombres; I'air retentissant du chant monotone des cigales, qui
fourmillaient en sautillant dans I'herbe, et du eri lointain des oiseaux voya­
geurs, qui passaient par bandes nombreuses au-dessus de ma tete. A ce
eri d'un caractere vague et melancolique, je levais les yeux, et j 'aper cus,
se dessinant sur I'azur assombri du ciel, de longs triangles forrnes par le
voI regulier des grues.
Je ne saurais vous dire l'impression produite sur mon imagination par
ces caravanes aeriennes qui traversaient les deserts de l'infini; ma pensee
les suivait dans leur course vagabonde, et s'arretait avec elles sur les plages
feeriques de ces contrees dont les noms rappellent les merveilles des Miile
et une Nuits. Elles se dirigeaient vers l'orient de toute la rapidite de leurs
ailes, tandis que moi, voyageur comme elles, je courais vers le couchant
de toute la vitesse de mon attelage barbare, et nous nous croisions ai nsi
sur notre route il. des distances incommensurables! N'y ava it-il pas dans ce
fait quelque chose de profondement mysterieux,d'irresistiblement attrayant
pour un esprit comme le mien, dispose il. planer dans le bleu? Aussi mes
regards ne cesserent-ils d'etudier les diverses figures de geometrie tracees
sur la voute celeste par les evolutions des grues que lorsque les silhouettes
de ces oiseaux se furent fondues comme des points noirs dans l'espace.
Bientât apres, les etoiles commencerent il. pointiller une par une,
comme des diamants echappes du riche ecrin de la nuit; puis tout il. coup
ce ne fut dans l'ether que scintillements eblouissants, phosphorescence
lumineuse, etoiles errant dans l'espace et laissant derriere clles de longs
siIlons d'argent. L'apparition gracieuse des astres changea le cours de mes
740
[741]
pensees, et, par un phenomene que je ne saurais vous expliquer, elle fit
nattre en moi certaines velleites poetiques. Mon cerveau se transforma
soudainement en une espece d'arene oÎl plusieurs phrases cadencees se
livraient a la poursuite des rimes; ces phrases, d'une nature toute sentimen­
tale, se formaient en vers de huit, de dix et meme de douze pieds, et finis­
saient par s'aligner les unes a la suite des autres, comme les colonnes d'un
bataillon d'infanterie. Dieu me pardonne! je devenais poete l J e planais
dans les regions les plus etherees du Parnasse, et j'allais presque accoucher
d'une elegie, lorsque je ressentis soudain une violente secousse, et en moins
d'une seconde je me trouvai etendu sur l'herbe de la prairie. Adieu la poesie,
je touchais a la realite.
C'etait une des roues de ma caroutza qui s'etait brisee. A la descente
d'une petite vallee, le cheval du postillon, lance comme les autres en grand'car­
riere, s'etait abattu sur place, et I'une des roues de devant, rencontrant
dans sa course cette barricade osseuse, avait vole en miile eclats. Au meme
instant la caroutza s'etait renversee sur le flanc pour me lan cer au loin
comme une balle elastique, et, pendant que je roulait dans l'herbe en com­
pagnie de ma valise, l'equipage continuait son train de vitesse, quoiqu'il
n'eut plus que trois chevaux et trois roues.
Le postillon, prompt comme I'eclair, se suspendit a la criniere du cheva'l
de droite, et, malgre la nuit et les mouvements saccades de I'animal, il
parvint, au bout de la vallee, a arrâter ses sauvages coursiers.
Au bout de quelques minutes il revint pour chercher les trois objets
qu'il avait perdus, a savoir: son cheval, sa roue et son voyageur. Or, de ces
trois choses, la derniere seule etait intacte; quant aux deux premieres,
elles se trouvaient hors d'etat de pouvoir servir plus longtemps: le malheu­
reux cheval gisait ecloppe au milieu du chemin, et la roue ne conservait
plus que deux ou trois rayons.
Que faire de cette triste occurence? Comment continuer le voyage?
Certes, un homme civilise se fut trouve dans un cruel embarras au sein de
ces steppes desertes, oÎl il aurait pu errer plusieurs jour avant de rencontrer
un carrossier : mais mon sauvage se tira d'affaire a merveille. Il se mit
d'abord a siffler d'une fa con particuliere a la vue du desastre : au sifflement
succeda une kyrielle de jurons energiques, et, ayant ainsi exhale son depit,
il entreprit incontinent de reparer le desastre.
Il commen�a par remettre la roue a sa place; mais, comme elle etait
hors d'etat, a l'avenir, de jouer son role de machine tournante, le postillon
l'assugettit solidement au corps de la caroutza au moyen de sa longue cein­
ture de laine rouge, et lui destina la mission de patin, en sorte qu'elle devait
glisser desormais tout le long de la route, pendant que ses compagnes
continueraient leur mouvement de rotation.
741
..
[742]
Ceci termine, il s'approcha du malheureux cheval abattu, lui ota la
selle ainsi que la bride, et lui adressa, avant de le quitter, une allocution
touchante, dont je ne saisis que ces trois mots: M ancatear loupii shi corbii!
Les loups et les corbeaux te mangeront! La pau vre bete parut le comprendre,
car elle gemit peniblement et retomba sur le flanc, tandis que son maître
alia mettre la selle sur le dos du cheval de droite, de celui-Ia meme dont la
criniere avait ete mise a une si rude epreuve pendant la catastrophe.
Quand tout fut pret, mon industrieux sauvage tira, de la tige de ses
larges bottes, une pipe courte, la bourra d'un tabac rougeâtre, et, s'adressant
ensuite a moi, il me dit avec une aisanee de ver itable hiclalgo: Ai joc,
domnule? Evidemment c'etait du feu qu'il me demandait, joc derivant sans
nul doute de jocus. Je t irai de ma poehe une boîte d'allumettes et la lui
presentai : il me repondit par un Multzemim domnule, que je tracluisis sans
dificulte par: Merci, Monsieur.
J'etait abasourdi de ma seienee.
- Je parle done valaque ! rri'ecriai-je. Je eomprends la langue de mon
sauvage! Foc, jocus; domnule, dominus; mancare, manger; loupi, loups ;
corbi, corbeaux '" Mais c'est du latin cela, c'est de I'italien, c'est du francais
meme ... Comment ces mots se sont-ils egares dans ces steppes, a moins
que le postillon ne soit un acadernicien deguise ? ...
La lune s'etait levee eomme un phare a l'horizon; nous profitâmes de
sa bienfaisante clarte pour reprendre notre course fantastique.
- Eri route, criai-je au postillon, et, en un elin d'oeil, nous laissâmes
bien loin derriere nous le malheureux cheval estropie, dont les hennissements
funebres retentissaient a mes oreilles comme un glas accusateur.
Deux heures apres, j 'apereuc a l'horizon une surface luisante ainsi
qu'un vaste plateau d'argent: c'etait le lac de Balta-Alba qui brillait aux
rayons de la lune. Je poussai un soupir de satisfaction.
- Enfin voilă le terme de mes aventures! Je vais donc bientot faire
mon entree dans une viile curieuse, dans un Baden oriental. Quel plaisir
de trouver un bon hotel, une charnbre bien confortable et un excellent
diner pour me remettre de tant de fatigues!
En effet les cahotements de la caroutza m'avaient completement dislo­
que: mon estomac etait d'un creux desolarit, mon cerveau commen cait
a ballotter dans ma tete comme I'eau dans une bouteille fortement
agitee.
Nous longeâmes pendant un quart d'heure les bords du lac, et enfin le
postillon arreta ses chevaux essouffles en articulant plusieurs: ha, ho ; ha,
ho! Nous etions rendus.
742
[743]
III
Le viUage de Balta
Nous etions rendus ... fort bien; mais rendus ou? J e regardais vaine­
ment autour de moi pour y decouvrir une ville quelconque: je ne voyais
qu'un assemblage de petites maisons, entourees de haies d'osier, couvertes
de chaume et couronnees de nids de cigognes. Amere deception l le Baden
oriental, la cite feerique creee par mon imagination se trouvait transformee
en un village de chetive apparence. Il est vrai d'ajouter que toutes ces
maisons eparpillees sans aucun ordre dans la plaine, et les nombreux puits
de forme biblique dont elles etaient flanquees, se dessinant en masses et
en lignes noires sur le fond constelle du ciel, formaient un tableau pittoresque
digne du pinceau d'un artiste; mais je ri'etais, moi, qu'un simple touriste
moulu, harasse de fatigue, et affame par-dessus le marche ; le plus beau
tableau du monde ne pouvait avoir il mes yeux, en ce moment, la valeur
d'un bon lit et d'un beefsteak. Cependant un incident bizarre attira mon
attention: je vis tout il coup s'agiter, au sommet des maisons, les silhouettes
des innombrables cigognes qui s'y etaient perchees : leurs longs cous se
rejeterent en arriere, et leurs becs executerent un claquement formidable,
qui se repercuta au loin dans le silence des solitudes. C'etait un bruit pare il
il celui que produirait le roulement de deux cents baguettes frappant avec
ensemble sur des tables de bois sec. Etait-ce un salut il mon adresse, ou bien
un myterieux signal? J e penchai pour cette derniere supposition, car je
me vis, presque au merne instant, entoure d'une bande furieuse de chien
au poil roux.
A cette attaque imprevue, mon premier mouvement fut de battre en
retraite et de chercher un refuge dans la caroutza ; mais, helas ! elle avait
disparu! Le postillon m'avait tout bonnement avandonne avec ma valise
il l'entree du village, sans plus sinquieter de ma personne. Je me trouvais
donc seul, dans un pays inconnu, au milieu de la nuit, et en presence d'ani­
maux feroces qui paraissaient tres-friands de ma personne.
Mais ce n'etait pas le moment de la reflexion, Arme d'une gros se canne
plombee, je commencai il frapper de droite et de gauche; mais ma resistance
ne fit qu'accroître la furie de mes assaillants, et, bien que j'en eusse mis
deux ou trois hors de combat, je ne sais ce qu'il fut advenu de moi, lorsque
j'entendis un bruit lointain de voitures et de chevaux qui approchaient
avec une grande rapidite, et, un instant apres, je faillis etre ecrase par un
equipage attele de quatre chevaux magnifiques et accompagne d'un
cavalier. Tous les chiens se mirent immediatement il sa poursuite, et, le
croiriez-vous, Mesdames? je fis moi-meme comme les chiens: je m'elancai
comme un fou apres la voiture, en criant: Arrttez t arrştez ţ car j'avais eu
743
[744]
le bonheur d'entendre, en passant, une delicieuse voix de femme prononcer
gaiment ces mots francais : Ah! c'est charmant, c'est adorable!
A force de eder, je fus entendu; le cavalier se detacha de la porti ere
de Ia voiture, et dirigea son cheval de mon cote, en demandant a haute
voix: Qui appelle?
- C'est moi, dis-je, un compatriote.
- Ou etes-vous? reprit le cavalier qui me cherchait des yeux dans
I'obscurite.
- Par ici, par ici, repliquai-je : attendez-rnoi , j'arrive.
En effet j 'arrivai pres de lui, essouffle, abattu, et dans un etat impossible
a decrire.
- Qui etes-vous, Monsieur, et que desirez-vous P me dernanda linconnu,
etorine de mon apparition.
- Ah! Monsieur, lui dis-je , je suis enchante de trouver dans cet affreux
desert un compatriote, un francais .,.
- Vous vous trompez, Monsieur, je n'ai pas I'honneur detre francais :
mais je serai heureux de vous rendre service: disposez de moi comme si
j'etais un de vos compatriotes. Que puis-je faire pour vous?
- Eh bien, qui que vous soyez et quoi que vous soyez, Iaites-rnoi la
grâce de m'indiquer un bon hotel.
- Un hotel ! fit le cavalier avec une exclamation de surprise; vous
dernandez I'impossible, Monsieur; mais si vous etes hcmme a vous contenter
d'une maison de paysan "0
- Tout ce que vous voudrez, Monsieur, pourvu que je ne courre pas
le risque de passer la nuit a la belle etoile , et detre devore par les chiens
de ce maudit pays.
Le cavalier fit de ses deux mains un porte-voix, et lan ca dans les
t enebres un mot cabalistique: Strager (gardien). Je discabalistique, car, au
merne instant, je vis se detacher de I'ombre d'une maison, une masse noire
a yant forme humaine; elle repondit a I'appel par un: Cine-i acolo? (qui
va Iă i) prononce d'une voix rauque et lugubre. Le cavalier s'approcha de
cette vision fantastique pour lui donner quelques ordres : puis, revenant a
moi, il me dit a vec une gracieusete parfaite :
- Monsieur, j'ai donne des ordres a ce gardien de nuit pour qu'il vous
logeât aussi convenablement que possible; suivez-le , et tâchez surtout de
ne pas etre trop difficile. Le beau pays de France est a sept cents lieues
de Balta-Alba.
J e remerciai mon sauveur avec effusion; lui, de son cote, me souhaita
une bonne nuit, et il disparut comme un fantome dans le sombre lointain
des steppes.
744
[745]
Me voiei de nouveau dans une situation peu rassurante: seul en presence
d'un personnage dont I'aspect ri'etait nullement de nature a inspirer la con­
fiance. Sa taille gigantesque, ses vâtements de peau de mouton, et surtout
I'enorme massue sur laquelle il s'appuyait , en faisaient un hercule si re bar­
batif, que mes mains allerent instinctivement chercher dans les poches de
mon paletot une paire de pistolets charges jusqu'ă la gueule. Cependant le
colosse s'empara de ma valise et se mit a marcher devant moi, apres rrr'avoir
dit: Hai, domnule (allons, Monsieur).
Je le suivis a distance a travers deux rangees de haies derr iere lesquelles
plusieurs chiens aboyaient avec fureur. Nous march âmes ainsi pendant
quelques minutes, accompagnes de hurlements, de chant de coq qui sau­
taient sur les toits des maisons pour nous voir passer, e t de claquements de
becs de cigogne, et enfin nous arrivâmes devant une ma ison basse et de
[ugubre apparence. C'est la que je devais trouver un abri pour la nuit.
J'y eritrai a tâtons dans une complete obscur ite , et, trouvant devant
moi un lit de planches recouvert dun tapis grossier, je m'y jetai tout habille,
comme un soldat en campagne. Mon guide, apres mavoir fait les hormeurs
de I'hospitalite, se retira discretement en me souhaitant une : nopte bu6na
(bonne nuit).
I\"
Le Lac Blanc
Le lendemain, vers neuf heures, je fus reveille par un vacarrne epouvan­
table, forme de cris dechirants, de tintements de sonnettes, de hennissements,
d'aboiements et de bruits de voiture. Je crus a une invasion d'ennemis dans
le village, et me precipitai hors de la charnbre , mes pistolets au poing;
mais quelle ne fut pas ma surprise a la vue du tableau qui s'of f rit a mes
yeux!
Devant moi une trentaine dequipages passaient, emport es dans la
direction du lac de toute la vitesse de leurs quatre, six et merne huit chevaux.
Ces voitures etaient occupees par des dames en elegantes toilettes du ma­
tin, et par de vrais fashionables. Les chevaux se depassaient en ecurnant , les
postillons criaient en faisant claquer leurs longs fouets, et plusieurs amazones,
accompagnees de hardis cavaliers, se Iivra ie n t a un steeple-chase original
sur la verte pelouse des steppes.
Etais-je bien eveille ? ou bien n'etait-ce qu'une simple v ision qui avait
.passe devant moi? Incertain, ne sachant que croire, je sortis de la cabane
et me dirigeai sur les traces des equipages disparus,
Vingt minutes apres, j'arrivai sur le bords du lac; mais ici mes cheveux
se dresserent d'horreur a la vue d'une masse de cadavres aux trois quarts
745
\
[746]
plonges dans Ia vase qui borde cette immense piece d'eau. Le soleil tombait
d'aplomb sur leurs membres, dont il faisait ressortir les taches livides. On
eăt dit de malheureux pestiferes, laisses sans sepulture, ou de sauvages tues
11. coups de tomahawks et abandon nes aux oiseaux de proie.
Vous dire le sentiment d'horreur qui s'empara de moi 11. cet affreux
spectacle serai t impossible. Mais voilă que tout a coup, o miracle I ces cada­
vres commencerent a donner signe d'existence; je Ies vois rernuer leurs bras,
se lever debout, s'approcher Ies uns des autres comme des vampires, puis
se plonger dans l'eau du lac et en ressortir frais, joyeux et purs de toutes
souiJlure!
J e cherchais a me rendre cornpte de ce phenornene, lorsque mes regards
Iurent attires vers Ia partie septentrionale du lac par un autre spectacle non
moins etrange.
Sur une etendue d'un quart de Iieue de rivage, apparaissait un immense
campement en desordre, compose de tentes, de baraques en planches, de
voitures de toutes formes, de chariots couverts de toiles Ilottantes, et rempli
par Ies beuglements, Ies hennissements, Ies aboiements d'une multitude
de boeufs, de chevaux et de chiens errants, meles aux voix tumultueuses
de plusieurs milliers d'hommes, de femmes et d'enfants qui se pressaient
sur les bords du lac. On eut dit une population entiere fuyant devant une
invasion ennemie, et cherchant un refuge dans I'ernigration.
Mais, si le rivage presentait un coup d'oeiJ aussi anime qu'original,
le lac ne le lui cedait en rien sous ce rapport, Sept a huit cents baigneurs
s'agitaient bruyamment au sein de l'eau, et cela dans une confusion si
generale de condition, d'âges, et meme de sexes, dans une absence de pre­
cautions tellement complete, que J'esprit se reportait involontairement vers
ces temps primitifs ou l'innocence servait aux hommes de parrure.
L'air retentissait de causeries bruyantes, de grands eclats de rire et
de quelques chants melancoliques, et toutes ces gerbes de notes diverses
bondissaient avec une sonorite cJaire et vibrante sur la surface Iimpide du
lac, et montaient ensuite vers le ciel a travers Ies rayons dores du solei!.
Tout etait joie, lumiere, jeunesse et nature franche; tout m'apparut sous
un prestige biblique et patriarcal, et pour la premiere fois de ma vie, j'eus
le bonheur de voir la liberte, I'egalite et la fraternite se donner la main et
vivre dans un ac cord parfait. II est vrai que cette sainte trrnite, ne pouvant
trouver de place au soleil, sur la terre, avait ete forcee de se refugier sous
I'eau I
Cette gaiete, cette innocence m'attirerent, et je ne tardai pas a me
precipiter dans le lac 11 mon tour, avec cet elan que distingue les nageurs
de profession; mais, 11 peine avais-je fait une centaine de brasses, que je
tombai dans un groupe charmant de nalades valaques, lesquelles se mirent
746
4,
[747]
en devoir de me chasser impitoyablement en me jetant de l'eau en pleine
figure.
Aveugle par les diamants liquides qui s'echappaient de leurs doigts,
autant que par la refraction des rayons solaires sur la surface plane du lac,
je me retirai bien vite, avec force excuses, et me dirigeai du cote oppose.
A chaque pas je coudoyais des baigneurs ou des baigneuses qui riaient,
chantaient et babillaient avec cette verve joyeuse qu'inspire l'influence
matinale. Je ne comprenais pas, il est vrai, le dialecte qui frappait mes
oreilles, mais il me parut doux et harmonieux. Il me sembla meme que cer­
tains mots, se detachant de la masse des paroles qui voltigeaient dans I'air,
me frappaient comme les sons d'une langue connue jadis; et, selon mon ha­
bitude, j'alJais me livrer a de nouvelles investigations touchant les origines
de la langue valaque, lorsque je me trouvai en face d'un groupe de quatre
jeunes gens qui s'entretenaient en pur langage parisien. Nouvelle surprise
pour moi! Decidement Balta Alba etait la source des miracJes!
Ce qui me surprit pour le moins autant que cette conversation francaise
au sein d'un lac inconnu, et dans une contree perdue au bout du monde,
ce fut l'apparence singuliere des quatre interlocuteurs, dont l'un etait
couronne d'un enorme turban de vase noire, tandis que les trois autres port a­
ient de magnifiques cuirasses de la meme matiere,
L'un de ces cuirassiers excentriques disait a ses compagnons: "Oui,
Messieurs, c'est hier que je fis la rencontre du susdit francais, au milieu
d'une meu te enragee qui le mordait aux talons: pardieu, j 'aimerais a savoir
ce qu'il est devenu.
- Monsieur, le Irancais dont vous pariez, c'est moi, et je rends grâce
au hasard qui me fait vous rencontrer de nouveau pour vous offrir mes
remerciements.
- Comment, Monsieur, c'est vous! fit avec surprise le jeune homme:
enchante de vous revoir. Comment avez-vous passe la nuit?
- Comme un bienheureux.
- Vous etes seul sans doute a Balta?
- Tout ce quil y a de plus seul.
- Vous n'y connaissez personne?
- Pas une âme.
- Et vous ne pariez pas le valaque?
- Pas un traître mot.
- A merveille! Les francais ne doutent de rien. Eh bien! Monsieur,
puisque vous etes egare et francais, vous avez le double droit de disposer
de mes amis et de moi. Tels que vous nous voyez, Monsieur, nous sommes
francais de coeur, et nous aimons la France comme une seconde patrie. Donc
touchez la, et soyez des notres.
747
..
[748]
- Bien dit, reprirent les trois autres; et nos dix mains se donnerent
une etreinte fraternelle; apres quoi nous declinâmes nos titres, noms et
prenorns, afin d'agir en hommes civilises, et j'appris ainsi que je me trouvais
dans la societe de deux moldaves et de deux valaques appartenant tous les
quatre aux meilleures familles du pays.
Il n'y a rien de tel que 1'eau pour rapprocher les hommes!
v
Contrastes
Bient6t apres, une agreable irrtirnite s'etablit entre nous. Lorsque je
leur eus raconte mon voyage:
- Messieurs, dis-je , vous me voyez sous 1'effet d'une surprise qui ,
depuis les vingt-quatre heures que j 'ai mis le pied en Valachie, a pris des
proportions colossales; ne vous etonnez done pas de la bizarrerie de eertaines
questions que je desire vous adresser. Dites-moi d'abord pour quelle
raison vous trouvai-je couverts de easques et de euirasses en vase? Est-ce
par 1'effet d'un voeu sacre, a. 1'instar de celui qui consistait a. se couvrir la
tete de cendres?
Le jeune homme au turban me repondit en souriant:
- Non, Monsieur, c'est tout simplement paree que la vase :que 1'on
trouve au fond de ce lac a, dit-on, la propriete d'enlever les douleurs rhurna­
tismales, les maux de tete etc., quand on 1'applique sur les parties souf­
frantes.
Cette explication me donna la c1ef du mystere qui m'avait si fortement
intrigue une demi-heure auparavant: celui des cadavres gisant au soleil sur
les bords du lac.
- Autre question, Messieurs, ajoutai-je: je viens de sai sir dans les
nombreuses conversations des baigneuses, plusieurs mots latins : par quel
hasard ees mots de la langue' de Ciceron se trouvent-ils egares dans ces
c ontrees P
- Le hasard est tout simple, Monsieur: c'est que la Moldavie, la Val a­
chie, ainsi que les provinces de Bessarabie, de Transylvanie et de Bukovine,
sont habitees par les descendants des colon ies romaines etablies dans ces
contrees par 1'empereur Trajan.
- Ainsi done, Messieurs, vous etes les arrieres-petits-neveux des ancien
maitres du monde?
- Mon Dieu, oui, sans que cela paraisse. Demandez au premier passant
venu ce quil est, il vous repondra qu'il est romain; entrez ensuite en con­
versation avec lui, et, vous francais, vous serez surpris de trouver dans son
langage, ncn-seulement une infinite de mots latins, mais encore quelques
(
748
1
[749]
vieilles expressions gauloises totalement oubliees en France aujourd'hui,
et qui se retrouvent dans Rabelais.
Et, comme pour me prouver Ia justesse de son assertion, mon interlocu­
teur se mit a me debiter une kyrielle de vocables rabelaisiens dont je vous
ferais grâce, Mesdames.
- Mais, repris-je, puisqu'il en est ainsi, Messieurs, nous sommes
parents?
- Et amis! ajouta en me tendant Ia main un des quatre jeunes gens,
qui ne s'etait pas encore mele a Ia conversation.
- Merci, Messieurs; mais, a ce double titre, permettez-moi de vous
adresser quelques questions sur vot re patrie, que j'avouerai voloritiers pour
Ia mienne s'il s'y trouve beaucoup d'hommes qui vous ressemblent.
Dites-moi si ce pays est civilise, ou bien s'il est encore a l'etat ...
- Sauvage?
- Vous avez acheve ma phrase.
- L'u n et I'autrc a Ia Lois: cela depend des effets d'optique.
- Je ne saisis pas tout a Iait ...
- Je m'cxplique : Ia Moldo-Valachie est un terra in neutre sur lequel
se rencontrent les contrastes Ies plus extraordinaires. Les phases successives
par lesqueHes l'humanite a passe depuis le commencement du monde, I'etat
sauvage, Ia vie patriarcale, Ia barbarie et Ia civilisation, s'y trouvent reunis
en meme temps. Parcourez Ies steppes, et arretez-vous dans un camp de
tziganis nomades: vous croirez etre transporte en Amerique , au milieu
d'une bande de sauvages. Entrez ensuite dans un viIlage moldo-valaque ,
et examinez attentivement Ies moeurs des paysans, ainsi que les rapports
de ces memes paysans avec Icar seigneur: vous retrouverez, d'une part,
le patriarcalisme antique des temps primitifs, et, de I'au tre, Ia feodalite
barbare du moyen âge. Rendez-vous enfin a Bucharest ou 11. J assy : vous y
verrez des contrastes frappants de civilisation et de barbarie. Pres du palais
splendide, vos regards seront choques par le voisinage d'une miserable
masure; a cote d'un homme vetu avec toute l'elegance de la fashion pari­
sienne, vous verrez pas ser un malheureux deguenille, et qui pourtant ne
sera pas un mendiant. Puis, si vous penetrcz dans Ies cercles de la haute
societe, vous y constaterez deux elements entierement opposes, deux
generations qui se distinguent non-seulement par Ia difference de l' âge, mais
encore par celle du costume, des sentiments et des idees. La premiere, celle
des vieux boyards, dont quelques-uns conservent encore le costume byzan­
tin, appartient a I'ecole russo-phanariote; elle date du dernier regne des
princes du Phanar, et de l'epoque desastreuse des dern ieres invasions mosco­
vites. Aussi parle-t-elle le grec ancien a Ia perfection, et porte-t-elle avec
orgueil les decorations de Saint-Vladimir et de Sainte-Anne. La nouvelle
749
[750]
generation, imbue des idees modernes, francaises surtout, pense, parle,
agit et s'habille comme a Paris.
Mais qu'avons-nous besoin de chercher si loin des contrastes? Regardez
autour de vous! qu'apercevez-vous? Toute une population d'hommes et
de femmes confondus pele-mele dans les flots transparents du lac. Certes,
a en juger par cet echantillon , plus d'un touriste nous traitera de barbares,
de sauvages. Pourtant vous venez de rencontrez par hasard, au milieu de
cette horde, quatre naturels qui parlent votre langue, et qui sont heureux
de vous entendre causer art, litterature , theâtre, de tout ce qu'ils aiment
et qu'ils regrettent.
Mais patience, sortons de l'eau, et vous trouverez bien d'autres con­
trastes.
Si tot dit, sitât fait; un instant apres nous etions habilles et nous
penetrions dans l'enceinte du camp de Balta-Alba.
Rien au monde ne m'a jamais interesse autant que notre promenade
a travers cette ville ephemere. A cote de plusieurs tentes militaires ou l'on
apercevait des officiers jouant aux cartes, s'elevaient des barraques en
planches, habitees par des negociants ou des petits boyards faisant kief,
c'est-ă-dire fumant gravement de longs chibouques en bois de cerisier; plus
loin, de grands chariots recouvert de tapis grossiers, etaient transforrnes
en maisons a deux etages : le rez-de-chaussee, represente par l'espace com­
pris entrc les roucs, servait de logement aux hommes et a leurs chiens,
tandis que le premier etage etait devolu aux femmes et a leurs enfants; et
tentes, chariots, cabanes, toutes ces habitations improvisees et jatees
pele-rnele sur le rivage, retentissaient de miile voix joyeuses, et laissaient
librement penetrer les regards dans leur interieur. Plus de mystere, pourtant
plus dindiscretion ... Ici les sons d'une fhrte ou d'une guitare ajoutaient
un cote romanesque a l'ensemble; la une grande hora de paysans valaques
rappelait le chorus des romains que l'on retrouve sur les bas-reliefs antiques
et sur les murs de Pornpei ; plus loin, une miserable caroutza de poste etait
depassee par un magnifique equipage de Vierme, attele des six chevaux
fringants, et qui emportait f ierement un groupe de veritables dames pari­
siennes.
Que vous dirais-je encore? C'etait un tableau inimaginable; une mo­
saîque de tous les contrastes, un musee de tous les costumes: habits euro­
peens, anteris et kalpaks 1 byzantins, guenilles tzigaines; robes de chambre
juives en lustrine noire , veternents pittoresques valaques, foustanelles
1 Espece de robe de chambre, et de bonnet en peau d'agneau ayant
la forme d'un ballon [V.A].
750
I
L
[751]
albanaises, etc., etc., le tout blanchissant, scintillant et se mouvant dans
Ia lurniere du soleil .
- Vous le voyez, Monsieur, reprit le jeune homme qui s'etait charge
de m'initier aux mysteres de Ia Moldo-Valachie, le champ est vaste aux
reflexions d'un observateur sur le terrain encore ignore des Principautes
danubiennes. Le genre primitif y domine largement, ri'est-ce pas? En bien!
regardez un peu maintenant 11 votre gauche, et tirez-vous de la, si vous
pouvez.
]'apen;:us en effet deux grandes barraques ornees des enseignes
suivantes:
Magasin de modes et nouueautes de Paris, tenu par M-lle Ale xandrine .
Cabinet de lecture francais et salon de eoiffure tenus par M. Floequet.
Pour le coup je fus abasourdi! - Un magasin de soieries et de dentelles
au milieu des steppes! un cabinet de lecture fran cais sur les bords d'un
lac perdu 11 sept cents lieues de Ia France ! un salon de coiffure chez un peuple
que j 'avais soupconne se livrer au plaisir du scalp!
- Voilă pourtant, Monsieur, observa l'un de mes compagnons de
promenade, voilă comment Ia civilisation francaise s'introduit dans ce
pays; une modiste, un coiffeur et un libraire parisiens font plus peu t-âtre ,
pour Ia regeneration de Ia Valachie, que cent missionnaires prechant sur
I'enfer et le paradis. Mais assez cause comme cela, allons dejeuner.
A cette proposition bienvenue de tous, I'un des jeunes gens moldaves,
M.N ... , dont la figure noble, belle et sympathique rri'avait fortement irnpres­
siorine, nous invita chez lui, dans son palais, ajouta-t-il en riant. Nous
montâmes immediaternent en caleche, car, dans ce pays, les jambes sont
un meu bIe inutile, et, grâce 11 une course effrenee 11 travers champs, nous
fumes bient6t arrives au village de Balta, a. Ia porte du palais de M.N ...
VI
Vive la France
Ce palais etait une simple maison de paysan, avec deux chambres,
dont I'une occupee par le maitre, et l'autre par ses nombreux serviteurs.
Le dejeuner nous attendait dans Ia piece principale, qui avait ete
transforrnee en salle 11 manger; une table ronde, soutenue par trois pieds
tres-courts, etait posee 11 terre sur des nattes de joncs. Cette table etait
luisante de proprete, mais errtierernent degarnie de nappe , de serviettes
et de cristaux; seulement Ia place de chaque convive etait marquee par
Ia presence d'un service en argent et d'une bouteille de Château-Lafitte.
_ Messieurs , nous dit notre amphytrion, je vous ai invites 11 dejeuner ;
mais je ne me suis n:ulIement engage a vous fournir autre chose que les ali-
751
[752]
ments. Donc vous naurez ni verres, ni serviettes, ni chaises, par l'excellente
raison que de tels objets sont iconnus a Balta-Alba. Mais, pour aplanir toute
difficulte , jc vous propose: 1° de vous asseoir sur des coussins a la mode
romaine; 2° de vous emparer chacun d'une bouteille pour vous en servir
en guise de verre; 3° d'imiter les anglais, qui ignorent le luxe de la serviette.
Sur ce, a table, Messieurs I
A ces mots, nous nous laissâmes crouler tous les cinq a la fois, comme
si des trappes cachees s'etaient ouvertes sous nos pieds,
- Monsieur le comte, me dit le maître du palais en s'adressant il.
moi, je vous ai deja dit que vous etiez ici chez vous: n'attendez donc pas
de moi de cerernonies. Voiei, a votre droite, des sardines de Nantes, du jambon
de Bayonne, du pâte de Strasbourg, qui vous rappelleront l'occident gastro­
nomique; de ce câte, des filets de chevreuil fumes, des truites marinees,
des poulets a la crerne et de la mamaliga (Ia polenta moldo-valaque) propres
a vous donner un avant-gout de l'Orient. Vous trouverez egalement a
portee de votre main les meilleurs crus de France, d'AIlemagne et de Molda­
vie; libre a vous desorrnais de voyager d'occident en orient, et vice versâ,
et de faire des haltes, tantât en Champagne, tantât au château de Joha­
nisberg, tantât a Cotnar etc., etc.
- Monsieur, repliquai-jc, je ne saurais mieux repondre a votre char­
mante hospitalite qu'en suivant Iidelement toutes vos instructions. Mais,
puisque je me trouve dans un pays nouveau , permettez que, par un leger
renversemcnt a I'etiquettc, je commencc mon repas par porter un toast
en guise de Benedicite.
- Adopte! s'ecrierent les quatre convives tout d'une voix.
- Messieurs, repris-je, je bois a l'hospitalite des moldo-valaques et il
la prosperite de leur pays.
Un hourra general, suivi de glou-glous harmonieux, repondit amon
toast, et au merne instant la salle a manger retentit d'une musique originale.
C'etait une bande de lautari (musiciens tziganis), arrnes de violons, de fl âtes
de Pan et de kobsa (espece de mandoJine), qui nous faisaient cette ovation
singuliere. Serres les uns contre les autres sur le seuil de la porte, ils jouerent
successivement plusieurs airs nationaux, tels que horas (airs de danse),
cantice de lume (romancc d'amour), cantice batrinesti (chants antiques,
baJlades), avec un ensemble d'execution d'autant plus surprenant que ces
artistes nomades ne connaissaient pas une note de musique.
Ces melodios populaires, d'un caractere original et tant soit peu melan­
coJique, me plurent et me toucherent profondernent : car elles contenaient
certains accents plaintifs qui trahissaient chez ce peuple le regret d'une
gloire et d'un bonheur evanouis depuis des siecles. Un de ces chants, surtout
[753]
le ehant du petit oiseau, impressionna si vivernent mes eompagnons quils
avaient les larmes aux yeux en I'eco utarrt.
- Ne soyez point surpris de notre ernotion , me dit notre hote : le dernier
chant que vous venez d'entendre est d'un de nos amis les plus ehers, et
renferme une touehante alegorie sur I'etat malheureux de notre pays.
Voulez-vous que j'essaye de vous en traduire les paroles?
- Volontiers, repondis-je.
LE PETIT OISEAU
Blane petit oiseau,
Que restes-tu soli tai re
Aupres de ton nid?
Le jour n'est-i1 pas serein?
Ou bien ne coule-t-elle pas limpide
L'eau du ruisseau?
Pourquoi pleures-tu arnerernent P
Vois tes soeurs cheries,
Comme elles se livrent a la gaiete.
Au sein des bois ombreux;
Vois eomme toutes, joyeuses,
Elles volent et gazouillent.
Quelle douleur, dis-moi,
Quel regret pese lourdement
Sur ton petit eoeur,
Que tu restes ainsi solitaire,
Cher petit oiseau,
Sans pouvoir ehanter?
- L'eau est limpide, frere l
La feuille doueement s'agite
Au sein du bois fleuri.
Mais mon nid a terre tombe,
Car depuis longtemps il est ronge
Par un serpent eruel.
Frere, dans le lointain
Un oiseau immense
S'eleve, s'eleve toujours.
Ses serres s'allongent,
Et ses yeux se fixent
Toujours sur mon petit nid.
753
..
[754]
Or, continua M.N ... , si vous connaisiez l'histoire tragique de la Moldo­
Valachie pendant les quatre derniers siecles : si vous saviez comme nous
quelles calarnites le protectorat moscovite fait peser sur ce pays, de quel
sombre avenir il le menace, vous comprendriez aisement notre emotion en
ecoutant ce chant national. Le petit oiseau iremblant pres de son nid, c'est
notre pays perdu dans l'ombre pendant que la civilisation rayonne sur
l'Europe; le serpent qui ronge son nid, c'est la corruption dont la politique
moscovite cherche a atteindre le coeur de la nation roumaine; et le uautour
qui monte a l'horizon en allongeant ses serres auides, c'est I'aigle implacable
des tzars, qui convoi te les provinces danubiennes pour etendre ensuite sa
domination sur Constantinople, et de la sur l'Europe entiere.
- Ce que vous me dites la, repondis-je, est entierernent nouveau pour
moi, qui, je l'avoue humblement, ne me suis jarnais preoccupe de ces
questions; mais pensez-vous que les puissances occidentales, que la France
vous abandonne?
- Cela depend des circonstances; mais, en attendant, la France ne
pense guere a nous, qui pourtant pensons toujours a elle. Quoi qu'il en soit,
mes amis, vive la France quand măme I vive cette France bien-aimee, que
nous autres moldo-valaques allons chercher a travers sept cents lieues de
route pour y puiser l'amour du progres et de la liberte l a la grande nation
francaise, dont nous aimons jusqu'aux defauts, comme on aime les defauts
d'une soeur cherie l
Pour le coup, ce fut amon tour d'etre touche aux larrnes, en presence
de ce loyal attachement 11 mon pays, si chaudement exprime par mes nou­
veaux arnis.
VII
Paris dans les steppes
Le dejeuner termine, on nous presenta de longs chibouques en bois de
jasmin , ornes de bouquins dambre de grand prix; ce qui, pour le dire en
passant, est une maniere de fumer incomparablement plus agreable que le
cigare, dont l'amertume reste aux levres, Apres les pipes, on nous servit
des confitures de cedrat et de l'eau fraîche, 11 la mode du pays; puis du cafe
excellent, dans de petites tasses coniques; et quand cette triple ceremonie,
du chibouque, des dulciatze et du moka, eut contribue largement 11 notre
kief, nous montâmes 11 cheval pour aller visiter les environs.
Je n'y vis de curieux qu'un campement de tziganis nomades. C'etait
au bord d'un ruisseau; une vingtaine de tentes, noircies par la fumee et
appuyees sur de grands chariots, s'etalaient le long des rives fleuries de ce
modeste cours d'eau. Les hommes etaient absents; mais leurs femmes,
I
754
[755]
L
veritables sauvages aux traits expressifs et 11 la peau bronzee, nous firent
un accueil passablement farouche, pendant que leurs enfants, entierernent
nus, sautaient avec de grands cris autour de nos chevaux. Quelques-unes
d'entre elles etaient occupees 11 preparer la mamaliga dans des chaudrons
suspendus 11 des trepieds en bois, tandis que d'autres se Iivraient avec bon­
heur aux caresses ardentes du soleil, ou dormaient tranquillement sur
l'herbe, sans que leur sommeil put etre trouble par les myriades de mouches
qui voltigeaient en bourdonnant autour de leurs tâtes.
Toutes ces creatures me parurent en general assez belles, quoique
horriblement usees par le travail et par Ia mi sere ; leurs guenilles tombaient
en lambeaux; leurs cheveux noirs ebouriffes presentaient l'image des forets
vierges. Mais, si l'ensemble de leurs personnes denotait l'absence de tout
soin et le manque de toute proprete, en revanche leurs dents etaient d'une
blancheur eblouissante, et leurs yeux d'un noir aussi brillant que limpide.
- Quelle est la condition de ces gens-lă ? demandai-je 11 mes cornpagnons.
- Esclaves!
- Esclaves! me recriai-jc : comment? l'esclavage existe donc encore
en Europe?
- Tout comme aux colonies. Mais tranquilisez-vous, monsieur le
comte: le jour de la delivrance de ces malheureux aproche; plusieurs jeunes
gens proprietaires ont affranchi genereusement leurs esclaves, et bientăt ,
nous l'esperont , ce noble exemple sera imite par tout le monde.
La promenade se prolongea gaiement presque vers le soir, et devait
etre suivie d'un plaisir nouveau '" d'un bal! Vers huit heures, nous nous
dirigeâmes du câte d'une vaste bâtisse en planches, qui portait fierement
le nom de casino, et, 11 mesure que nous en approchions, mes oreilles se
dressaient au son d'un orchestre qui jouait une valse de Strauss.
- Allons! pensai-je, je n'en aurai pas encore fini avec les contrastes.
de cette journee : tout 11 l'heure un camp de sauvages, et maintenant ... 11
quelques pas de ce camp, un bal europeen !
En effet le spectacle offert 11 mes yeux par Ia salle du casino fut pour
mon esprit le coup de grâce. Au milieu des flots de lumiere qui tombaient
des lustres, voltigeaient une trentaine de jeunes et jolies personnes en gra­
cieuses toilettes de bal.
L'orchestre, cornpose de musiciens allemands, repandait une harmo­
nie enivrante, en executant une des valses les plus poetiques de Strauss;
et toute la salle tournoyait dans un joyeux delire. Les jeunes dames passaient
et repassaient devant moi, emportees par le demon de la valse, dans une
aureole lumineuse, formee des scintillements de leurs beaux yeux et des.
reflets eblou issants de leurs blanches epaules : elles tournoyaient rapidement
comme les Iees des Iegendes, en laissant sur leur passage un silIon magique
755
...
[756]
1"
I
et enivrant, compose des parfums de leurs bouquets, des sourires de leurs
Ievres, de la grâce de leurs mouvements, et des notes melodieuses de leurs
voix.
C'etait a en perdre la tete : le ton, les manieres, les toilettes, la conver­
sation, tout me rappelait Paris. Je dans ai jusqu'ă minuit avec les plus jolies
personnes du bal, en causant, dans les intervalles, romans, musique, theâtre ,
comme j'eusse pu le faire dans un salon du faubourg Saint-Germain.
A minuit, heure fatale, je quittai la reunion pour monter dans la voiture
de M ... , Iequel avait mis ses chevaux, ses gens et son equipage a ma disposi­
tion pour me ramener a Braila. Mes quatre connaissances du lac, ou pour
mieux dire mes quatre amis, mes quatre cousins, rri'accompagnerent a
cheval jusqu'ă la distance de deux lieues, par un magnifique claire de lune,
et se separerent enfin de moi en me serrant la main affectueusement,
- Adieu, cousin, me dirent-ils; faites un heureux voyage, et, quand
vous serez de retour dans votre patrie, rappelez-vous les amis que vous avez
decouverts dans les steppes de la Valachie; rappelez-vous-les, pour dire a
vos compatriotes que les francais ont de veritables freres a 700 lieues de
la France... Adieu!
A ces mots ils partirent au grand galop; ma voiture se dirigea rapide­
ment en sens oppose, et bientot je n'apercus plus que des ombres qui dispa­
raissaient a l'horizon. Je tombai dans une reverie profonde et melee d'une
tristesse involontaire; et, recapitulant tout ce que j'avais vu et entendu
depuis la veille, je me demandai si ce n'avait pas ete un reve ? Le lendemain
je membarquai pour Constantinople, d'oă; comme vous le savez , je revins
plus tard en Moldavie.
Voilă, Mesdames, dit en finissant le comte de B .'" le recit veridique
de ma premiere arrivee dans votre pays, Il ne me reste plus maintenant
qu'a solliciter votre indulgence pour mon bavardage de touriste !»
Basile Ale xandri II
CĂLĂTORIE ÎN AFRICA
Această călătorie, pe care Alecsandri i-o anunţa prietenului său Ion
Ghica într-o scrisoare datată 1 august 1853, începea pe la mijlocul aceleiaşi
luni şi sfîrşea toamna. Relatarea ei o publică în trei etape, la mari intervale:
partea 1, în România literară, 1855, (nr. 1, 1 ian., p. 8-10; nr. 2, 8 ian.,
p. 16-23; nr. 3,15 ian., p. 34-38; nr. 4, 22 ian.,p. 46-52; nr. 5, 30 ian.,
p. 63-66 - sub titlul: Călătorii. De la Baiona la Marsilia - iar în .. scara"
revistei: Călătorie de la Baiona la Gibraltar - cuprinzînd capitolele: 1. Tova-
756
I
[757]
răşul meu de drum, II. Mal-Posta, III. Tuluza, Nima, Marsilia, IV. Pe marea,
Muntele de foc, ·Cel întîi pas în lhrme, Pe mare - semnat V.A .), partea
a II-a, în Foaia Soţietăţii de literatură şi cultură din Bucovina, 1868 (1 apr. -
1 mai, p. 86, 109 - sub titlul Jurnalul meu de călătorii. T'anger şi Maroc),
iar partea a III-a, în Convorbiri literare, 1874 (nr. 2, p. 41- 52, nr. 3,
p. 107-118 - sub titlul Călătorie în Africa. De la T'anger la Tetuanprin
Munţii Uadras } , În notă este menţionat: "Începutul acestei călătorii
In imperiul Marocului s-a publicat în Foaia societăţei - Bucovina, 1868)".
Partea a II-a şi a III-a a călătoriei se află în ms. rom. 816, f. 2r -34v, sub
titlul Călătorie în Africa. 1853. T'anger şi Maroc; partea a III-a se află şi
In ms. 3489, f. 9r -69r, fiind datată Mirceşti, 1874.
Partea 1 a fost inclusă de autor în cuprinsul voI. Salba literară, 1857,
p. 209- 256, sub titlul Călătorie de la Biaritz la Gibraltar.
Întreaga relatare a călătoriei s-a publicat pentru întîia oară în voI.
Proză, 1876, p. 285- 428.
În prima parte, publicată în România literară, Alecsandri a inclus şi
două povestiri mai vechi: Pierderea iluziilor, publicată în Albina românească,
Iaşi, 1841, p. 83-86, 87-90, reluată aici cu mici schimbări, sub titlul
Cel întîi pas în lume, şi Suuenire din Italia. Monte di fo, publicată în Albina
românească, 1843,p. 181-183,185-188.
Primele trei capitole din partea 1 au fost publicate şi în Foaie pentru
minte, inimă şi literatură, XVIII, 1855, p. 33-36, 41-42, 49-51, 55-56.
Dacă începutul relatării acestei călătorii îl scria anume pentru a-l
publica în primul număr al revistei sale România literară, la continuarea
ei se va gîndi după ani şi ani, în 1867, cînd Iacob Negruzzi îi solicită cola­
borarea la "foaia" de curînd apărută, Convorbiri literare. Alecsandri saluta
apariţia acestei publicaţii care tindea "a combate gustul pocit al noilor
încercători pe cîmpul Iiteraturei" şi făgăduia s-o întovărăşească "pe calea
ce a apucat" "pe cît îi va permite slăbirea pasurilor". "Ca o probă de bună­
voinţă", el trimitea, pentru început, "o mică poezie română ... nu rumână"
(făcînd aluzie, ironic şi dojeni tor, la forma folosită In acea epocă de T. Maio­
rescu). "Iar în cursul iernii - se angaja Alecsandri - de va fi să o petrec
la Mirceşti, voi scrie pentru foaia d-voastră călătoria mea la Maroc, sau
aceea în Italia pe timpul războiului între francezi şi austrieci" (scrisoare
către Iacob Negruzzi, datată Mirceşti, 2 sept. 1867; ef. V. Alecsandri,
Cele mai frumoase scrisori, p. 167).
La 30 ghenar 1868 se răzgîndise: .Destinasem pentru Convorbiri lite­
rare voiajul meu Ia Maroc - îi scrie el lui Iacob Negruzzi - însă vă mărtu­
risesc că l-am trimis Foaiei Societăţei din Bucovina, după cererea amicului
meu A. Hurrnuzachi" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 30).
757
..
[758]
Îndată după apariţia, în aprilie, a începututului relatări i în această
publicaţie, poetul regretă hotărîrea ce luase, căci în scrisoarea adresată
redactorului Convorbirilor la 10 aprilie 1868 îşi exprimă, făcînd haz de necaz,
nemulţumirea: "Cetit-aţi în Foaia Societăţei din Bucovina începutul voia­
jului meu la Maroc? Acolo greşelile de tipar foiesc ca un furnicar, dar nu
numai atîta, chiar limba, chiar stilul articolului este schimonosit. Redacto­
rul Foaiei a găsit de cuviinţă a mă face cu de-a sila adeptul ţiunilor şi a
ciunilor, atribuindu-mi cuvintele impresiune , confusiune, uariaciune, onoare
în loc de onor etc. Această bunăvoinţă din partea reâacţiunei bucovinene
m-au făcut a lua decisi unea de a mă feri în viitor de inserţiunea elucubrăciu­
nilor mele în columnele Foaiei Societăţei, - Pentru mine, o foaie menită
a răspîndi gustul literaturei şi care comite cacofonii în soiul Fundăciunei
Pumnuliane este o foaie condemnată [ ... ]. De aceea am o adevărată plăcere
să scriu pentru Convorbirile noastre" - încheia el cu hotărîre (ef. V. Alec­
sandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 179).
Ultima parte a relatării va apărea în Convorbiri, în 1874, după ce
Alecsandri o aşternuse pe hîrtie în iarna petrecută la Mirceşti: "Mă întrebi
de am vreo poezie nouă în portofoliu? - îi scria el lui r. Negruzzi la
17 ghenar 1874. Nu, căci mă ocup să completez diverse scrieri în proză
începute şi neterminate. Acum sfîrşesc relaţia călătoriei mele în Africa"
(ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 63).
Relatarea acestei călătorii, care "nu e un simplu jurnal, ci un sistem
narativ, pe principiul Decameronului'", cum observă cu ascuţime G. Călinescu
(cf. V. Alecsandri, p. 23), a rămas neterrninată, ca şi alte scrieri în proză ale
lui Alecsandri. Itinerariul următor al călătoriei nu se cunoaşte decît din
schiţa sumară aflată la sfîrşitul părţii a III-a, din care se vede, de asemenea,
că scriitorul avea intenţia să continue descrierea călătoriei.
VARIANTE
Albina românească (A), România literară (B),
Foaie pentru minte ... (C), Salba literară (D),
Ms. 816 (E), Foaia Soţietăţii ... (F), Ms. 3689
(G), Convorbiri literare (H), Proză (1)
194, 1 - 1: Călătorie în Africa I B, C: Călătorii I D: Călătorie 112 - D, 1 :
de la Biaritz la Gibraltar I B, C: De la Baiona la Marsilia 113-20 - numai
în D, 1: Variantă la r. 14 - 1: ore I D : ceasuri II între rîndurile 20-21, în
D: Jurnal de călătorie 1123 - 1: oraş I B, C, D .. ttrguşor 11195, 1-2 - 1 :
tainica I B, C, D: minunata panoramă a munţilor Pirenei, cînd pe tai­
nica II 4 - 1: adeseori I B, C, D : adese II 10 - 1: mă pătrunde a [ ... ] cauza I
B, C, D: îmi pătrundea trupul [ ... ] pricinuia II 13 - 1: valuri mari [ ... ]
758
1
[759]
L
făceau / B, C, D: un val mai mare [ ... ] făcea 1114 - 1: ele / B, C, D: un
alt val II 19 - D, 1: înotînd / B, C: şi înotam 1122 - D, 1: meu / B, C:
mi 1130 - D, 1 : uitarărn / B, C : uităm 1131 - D, 1: legarăm / B, C: legăm I�
196,21 - B, C, 1: Nu-l / D: N-o 1132 -D, 1: ca să / B, C : să 11197, 11 ­
B, C, 1: plecai / D: pomii 1112 - 1: o oră / B. C, D: un ceas 111121 - 1 :
dinaintea / B, C, D: a II 23 - 1: demn / B, C, D: vrednic II 26 - 1: ami­
cie / B, C, D: prietenie 11198, 9 - D, 1: ca să / B, C: să 1117-18 - 1:
biuroul malpostei / B, C, D: malpostă 1119 - 1: oare / B, C, D: ceasuri It
20 - 1: sub copitele / B, C, D: şi scînteiază sub picioarele II 24 - 1 :
modurile de călătorit / B, C, D: chipurile de călătorie 1133 - 1: oare I
B, C, D: ceasuri 11199, 9 - 1: se vede, de / B, C, D: de 1115 - 1: şi J
B, C, D : ţigarete, şi II 16 - 1: albastru al ţigaretelor / B, C, D : lor albastru
1117 - D, 1: învîrteau / B, C: învîrtesc II 21 - 1: fizionomii le noastre I
B, C, D: fizionomia noastră 1126 - 1: ale / B, C, D: a 1135 - D, 1:
departe / B, C: departe, cale de şepte peşti 11200,22 - 1: amici / B, C, D:
prietini II 39 - 1: el / B, C, D: el de mult II 41 - 1: drept / B, C, D:
spre II 201, 3 - 1: eu era / B, C, D : era II 19 - 1: ale / B, C, D : a II 21 - 1 :
oare / B, C, D: ceasuri II 22 - D, 1 : chiar ca / B, C : ca II 28 - B, C, 1 :
formau / D: înforma 1138 - 1: serveau / B, C, D: slujea 1140 - B, C, 1:
invitarea! D: poftirea 11202, 1 - 1: ne pare / B, C, D: părea II 2 - 1 :
secol! B, C, D: veac 1110 - 1: demnă / B, C, D: vrednică II 24 - 1 :
amicul/ B, C, D: prietinul II 30 - D, 1: tare / B, C: straşnic 1132 - 1 :
vestită a lui / B, C, D: vestitului II 33 - 1: există / B, C, D: trăieşte Il
203, 14 - 1: momentul / B, C, D: ceasul II 15 - 1: ora / B, C, D : ceasul II
23 - 1: amicii / B, C, D : prietinii 1125 - D, 1 : Însă / B, C : cînd deodată II
28 - D, 1 : ce / B, C : care 1137 -1: obiectelor / B, C, D : obştească 1139 -
1: ceva / B, C, D: un ce 11204, 14 - 1: Adormii / B, C, D: şi .adormii II
între rîndurile 18 -19, în B se află data: 1853 II 22 - 1: [tipărit] bui!
B, C, D: vui II 26 - 1: stradelor j B, C, D: uliţelor II 29 - 1: stradcl; J
B, C, D : dliţele II 31 - 1: oraş [ ... ] demn / B, C, D: tîrg [ ... ] vrednic 1132 -
1: ca şi / B, C, D: ca 1138 - 1: ascuţesc glasurile! B. C, D : dau drumul
glasurilor II 205, 4 - 1: darabanelor j B, C, D : a vro douăzeci de darabane
1114 - 1: ore! B, C, D: ceasuri 1116 - 1: servitoare / B, C, D: slujnice
1117 - 1: pe / B, C, D: asupra 1120 - 1: ominească I / B, C, D: şi zicea din
vreme în vreme, of tînd amar: O! ticăloşie omenească! 1126 - 1 : ale / B,C,D :
a 1127 - 1: al / B, C, D: a II 34 - 1: serveşte / B, C, D: slujeşte 1135 -
1: a / B, C, D: al 11206, 10-11 - 1: Cînd oare românii vor îndeplini
datoria lor de a rîdica statui acelor eroi / B, C, D : Oare românii n-ar trebui
să facă cele mai mari jertfe pentru ca să rădice statui iroilor II 13 - 1 :
oare / B, C, D: ceasuri 1118 - D, 1: iarmaroacelor. / B, C: iarmaroacelor
sale. II 2� - 1: a doua [ ...• seculi j B, C, D: al 2-le [ ... ] veacuri II 24 - 1 :
759
. ,
..
[760]
secui { B, C, D : veac Il 26 - 1: despoiat-o I B, C, D: sărăcit-o Il 32 - 1 :
surprinzător I B, C, D: foarte de mirare Il 33 - 1,' servesc I B, C, D,' slu­
jesc 1135 - 1,' gigantice II B, C, D,' urieşe 11207, 6 - 1,' Plîng, jălesc [ ... ]
românilor I B, C, D,' Deşi plîng [ ... ] roruânului 117 - 1,' Însă sufletu-rni
e mîndru I B, C, D,' Simt o falnică mîndrie 1110 - 1,' demne Il B, C, D "
vrednice 1112 - 1,' servea I B, C, D,' slujea 1112-13 - 1,' să cuprindă I
B, C, D,' cuprinde 1115 - 1,' ornat I B, C, D,' împodobit 1117 - D, 1 "
Băile I B, C " şi Băile 1118-19 - D, 1,' oraşului I B, C " tîrgului 1120 - 1 "
cineva cît I B, C, D " cît II 23 - 1: oare I B, C, D " ceasuri Il 27 - 1,' strade
ale I B, C, D,' uliţi a 1128 - 1: demne I B, C, D,' vrednice 1129 - D, 1 "
oraşul I B, C: tîrgul Il 30 - 1,' zic I B, C, D,' îl socot mai presus decît
însuşi Parisul şi zic că 11208, 2 - 1,' stradele I B, C, D,' uliţele 113 - 1 "
tipuri de tot soiul I B, C, D,' figuri de toată făptura 119 - 1,' care I B, C, D "
şi care 1112 - 1: omate I B, C, D,' împodobite 1115 - 1,' oare I B, C, D "
ceasuri 1116 - 1,' diverse ale I B, C, D,' deosebite a 1117 - 1: înfăţişa
inchipuirei mele I B, C, D : îmi înfăţişea închipuirei 1120 - 1 :unei I B, C, D,'
mîndre a unei 1124 - 1,' atrăgea I B, C, D,' trăgea Il 26 - 1,' cu samăI
B, C, D " ales 1134 - 1,' nevoind a perde I B, C, D " pentru ca să nu perdem
degeaba II 38 - 1 " amicul I B, C, D " prietinul lţ 209, 3 - 1 " cauză I B, C, D "
pricină II 13 - 1,' ore I B, C, D " ceasuri II 14 - 1,' hornul [ ... ] ordin I B, C, D "
ogeagul [ ... ] poroncire 1123 - 1,' poate I B, C, D,' poate să saie [D: sară]
şi să se [D,' ne] azvîrle în nori; căci vasul poate II 27 - D, 1 " AlB, C "
adio! a 1133 - 1,' ale I B, D,' a 1136 - 1,' aiI B, D: a 1138 - 1,' nespusă
I B, D,' neobiciriuită 11210, 2 - 1,' alI B, D,' a II 5 - 1,' aripi închipuirei
mele I B, D,' închipuirei mele aripi mîntuitoare 1117 - 1,' zăreşte în fundul
orizonului decît un nor lung şi îngust, care se face nevăzut. I B, D : zăresc
decît ca un nor lung şi ingust care se face nevăzut în fundul orizonului.
Il 20 - 1: retrag I B, D,' retrag ca nişte lungi şerpi de aur II 24 - 1 "
în zestimpul amurgului I B, D: la ceasul acel tainic a nopţei Il 26 - 1 "
cu ale I B, D: cu-a II 27 - D, 1 " se [ ... ] mie I B : mi se [ ... ] a fi Il 28 - B, 1 "
ce I B: care II 38 - 1: prelungi [ ... ] zori I B, D: fi prelungit [ ... ] zori de
ziuă 1139 - 1: deştepta din vis. I B. D : fi deşteptat din visul ce mă răpise.
11211, 5 - 1: mi-a I B, D,' prietenul d-tale, mi-a Il 8 - 1: probez I B, D "
dovedesc 1111 - D, 1,' cu o [ ... ] cu un I B: de o [ ... ] cu 1124 - D, 1: basi­
nurile I B,' havuzurile 1127 - 1,' căsătoriţi I B, D: insuraţi 1134-35 - 1:
Din contra; punciul se îmbunătăţeşte prin farmecul conversaţiei. Spune
dar istoria d-tale, domnule, căci nouă I B, D : Dinprotivă ; el ne mai încu­
viinţează cincisprezece minute [D,' tot timpul]. Spune istoria d-tale, căci
pentru noi [D " domnule, căci nouă] Il 36 - D, 1 " marinerilor I B " marinarii
1137 - 1,' promitcă voi I B, D,' făgăduiesc că mai tîrziu v-oi 1139 - 1 "
cauza I B, D: pricina 1140 - 1,' marinar I B, D " marină 11212, 2 - B, D, 1 "
[761]
Muntele de Foc IA .. Suuenire din Italia. Monte di Fo 113-5 - 1 .. vară
[ ... ] despart IA .. coboram încet Apeninul care disparte II 3 - 1 .. din anul
I B, D .. a anului 114 - 1 .. amicii I B, D .. prietinii 116-8 - B, D, 1 .. se
[ ... ] dulci! IA .. ce sa rădicasă de vrun sfert de ceas, împrăştia o răcoare
plăcută împregiurul nostru şi ne trezea din apatia în care ne cufundasă
căldura atmosferii. 116 - 1 .. şi I B, D .. de puţin şi 119-10 - B, D, 1 ..
răcoritor [ ... ] dulci! IA .. plin de mirosul florilor [ ... ] cîntările păsărilor mai
dulci, seninul ceriului mai limpede. II 12 - B, D, 1 .. apăsătoare.Într-un
cuvînt IA .. în sfîrşit II 13 - 16 - 1 .. una [ ... ] harpe IA .. o tainică mulţă­
mire, care nu să poate tălmăci prin cuvinte, şi dacă nu mi-ar fi frică să mă
arunc în soiul acel de literatură pe care franţezii îl numesc sentimentalisme
poetique, aş zice că în minutele acele, unde mintea îţi pluteşte uşor din vis
în vis, pare că auzi suspinînd în văzduh o melodie necunoscută şi îţi vine să
crezi că în seninul ceriului se leagănă cete de îngeri care sărbează sfîrşitul
zilei pe harpele lor II 17 - 1 .. În curînd [ ... ] satul [ ... ] ce IA .. Piste puţin
[ ] satul numit [ ... ] care I B, D .. Peste puţin [ ... ] 1118-19 - 1 .. muntele
[ ] petrecusem IA .. cel mai nalt munt a celui lanţ de Apenini 1118 - 1 ..
aiI B, D .. a II 20-21 - B, D, 1 .. sclipeau [ ... ] cerească IA .. strălucea vese­
Ie-n cer; [122 - B, D, 1 .. nostru, adică IA .. adică1I23-25 - B, D, 1 .. ple­
casem [ ... ] ţeremonia IA .. călătoream ne adusă la cel mai bun tractir, şi
Sinor Antonio, proprietariul tractirului ne priimi cu acea ţcremonie II 26-29
- B, D, 1 .. de [ ... ] închinăciune IA .. cu care ne stropi Sinor Antonio cînd
ne coboram din trăsură ne dispoză cu totul în f avorul lui, iar cînd după
o închinăciune plecată 1130-32 - 1 .. atunci [ ... ] zi! IA .. nu ne puturăm
opri de a mărturisi că Sinor Antonio era un om cu educaţie. - EI cîştigă
îndată încredirea şi prieteşugul nostru, două lucruri de care făcu abuz ca
un om cuminte încărcîndu-ne a două zi la socoteală. II 30 - 1 .. şi toată I
B, D .. şi 1131 - 1 .. nobile sîmţimente I B, D .. lucruri II 33-34 - 1 .. ob­
servare [ ... ] atunce IA .. observaţie, dar totodată, ca corbul din fabulă,
ne hotărirăm cam tîrziu 1134 - 1 .. decis I B, D .. hotărît 1135-1 .. şi [ ... ]
locantelor/zt , B, D .. în viitorime şi [ ... ] A: tractirurilor II 35-37-B,
D, 1 .. căci [ ... ] Moldova/A .. de vroiam a agiunge la Moldova cu obraz
curat. 11213, 1-6-B, D, 1 .. La [ ... ] alteţe.IA: După ce ne aduse o
masă nu pre curată, fiindcă italienii nu se diosibesc prin curăţenie, Sinor
Anlonio ne propusă ca să mergem să videm il monte di fo, sau volcanul ce
să găsea aproape de sat; şi îndată ce au îrrţăles că priimim, au pornit să
ne aducă trei telegari cu urechile lungi lnşăoaţ i, gata să ne ieie pe spinările
lor. 117-B, D, 1 .. şilA .. şi după ce ne învălirăm bine nasul în mantale,
dîndu-ne prin chipul acesta un aer misterios IIIO-B, D, 1 .. petrele stradelor
[B, D .. uliţelor] [ ... ] noştri/A .. petre, zădărea povodnicii Illl-B, D, 1:
făr' a-i [ ... ] sa mă/A .. fără a băga-u sarnă dizmerdările lor, II 12-B, D, 1 ..
761
..
[762]
I
II
foarte [ ... ] întocmaijzl : prin întunericul uliţelor, făcînd să răsune paveua
de un tropot regulat. Ei sămăna 1113-1: necazur i lejzl , B, D: valurile II
16-17-B, D, 1: pe jos [ ... ] călătorilor IA : dacă s-ar sumeţi a o călca pe
jos noaptea, bunii lăcuitori din Pietra-Mala, iar mai cu samă Sinor Antonio,
nu lipsesc de a propune călătorilor ce doresc a face primblări prin munţi II
18-B, D, 1: vectieţ A : prozaică 1119-1: nouă [ ... ] animaljzl : poetică [ ... ]
dobitocj B, D: [ ] dobitoc II 20-B, D, 1: şi cămila arabilor [ ... ] elIA:
cămila arapului [ ] său, el II 21-25-B, D, 1: vîrfurile [ ... ] ale [B, D: a]
[ ... ] pericul [B, D: primejdie] [ ... ] lui [B, D: sa] [ ... ] perfectă [B, D: îndepli­
nită] [ ... ] el uuţ A: vîrful stîncelor celor mai nalte, pe gurile prăpastiilor celor
mai adînci, fără a-l pune în primejdie vreodată: răbdarea sa nemărginită
este cunoscută şi, în sfîrşit, măgariul ar fi o fiinţă îndeplinită, dacă nu II 26-­
-27-D, 1: ominesc [ ... ] însă, marele/zl : ce-l asămănează cu oamenii, adecă:
îndărătnicia. - Cu toate aceste, şi măcar că oamenii îşi bat joc de el, însăm­
nîndu-l ca tipul prostiei; cel mai marelB: [ ... ] cel mai mare 1127-1: com­
paratlA: asămăluit I B, D: asernăluit 1128-30-1: a poemului Iliadei,
şi [ ... ] măgulitoare IA : grecilor; şi vestitul Delil, i-au făcut portretul în
versuri foarte arrnonioasej S, D: al Iliadei şi vestitul [ ... ] II 33-34-numai
în B, D, 1; 1: asămănatj.B, D: asemălu iţ i 1136-1: însă bucefali i/zl : mai
ales că noaptea era foarte neagră şi Ducipali ij.B, D: [ ... ] Ducipalii 1138-
-B, D, 1: care selA: se 11214, 1-1: de-a duralA, B, D: de pica 112-
-B, D, 1: din urmă cu vergilelA: cu vergile din urmă 113-5-1: da [ ... ]
deodată IA : nu-şi ieşea din flegmul lor nernţăsc şi nu păşea înainte păr-a
nu să încredinţa de siguranţia drumului. În sfîrşit după o cale de un ceas
ne-am găsit fără să ne aşteptăm cît de puţinlB, D: [ ... ] În sfîrşit [ ... ] II
6-B, D, 1: Munte de Focţ A: Monte di Fo 117-B, D, 1: Pe o suprafaţă IA :
închipuiţi o surfaţă de pămînt ca 118-9-1: ard [ ... ] delA: din care iesă
mii de limbe de foc; nu vezi nici groapă ca Ia celelalte volcanuri, nici lavă ;_.
focul arde pe faţa pămîntului, ca cînd ar ieşi din fund pe niştel B, D: arde
o palalaie alcătuită din [ ... ] 119-16-1: nu [ ... ] grăi IA : care nu să rădică-n
văzduh mai sus decît o palmă, au toate însuşirile parei de spirt; floarea ei
galbănă şi albastră, şi pănă şi mirosul ei; într-atîta, că dacă s-ar pune un
om împotriva vîntului, lîngă ea, piste puţină vreme ar ameţi; - am întrebat
pe Sinor A ntonio dacă para nu să răd ică vreodată mai sus; el ne-au răspuns
că ea să înalţă numai cînd plouă; - negreşit că acel foc este produs prin
gazul (aerul) himic numit idrogen-proto-carbonat, ce iesă din vro baie de
cărbune de pămînt ascuns în sînul muntelui.
Ne puserărn jos cu toţii pe lîngă foc, cu ţigaretile-n gură, şi unul din
noi începu conversaţia/B, D: [ ... ] mirosul [ ... ] vorbi 1117-22-/: Ce [ ... ]
Antonio/zt : Ce socoţi dumneata de focul acesta? .. şi ce zic bătrînii din
Pietra-Mala despre el?
762
(
[763]
- Moşnegii noştri, precum şi eu, răspunsă Sinor Antonio, credem. că
acest Monte di Fo trebuie să fie vro răsuflătură a iadului.
Aice/B, D: [ ... ] socoţi [ ... ] 1125-[: Probe [ ... ] IOlA, B, D: Dovezi [ ... ] A:
dintăi II 26-28-B, D, l : glasuri [ ... ] noi.jA: -mpregiur un glas jalnic
ca de cucuvaie; şi mai ales cînd cerul e acoperit de nori, cînd fulgerul şăr­
poieşte şi cînd tunetul vuieşte; să aud pin toată partea aceasta a munţilor
nişte gemete grozave ce par că ies din fundul pămîntului; - negreşit că
acele suspinuri grele, acele ţipete înfricoşate sînt a păcătoşilor munciţi
de draci.
- De ce să nu socoţi mai degrabă că răcnetile şi urletile de care vă
spăriaţi noaptea pot să fie a nişteor fiare sălbatice?
- Nu, Sinor mio, că padre Bertholomo nu ş-ar fi ars barba şi sprincenile
dacă nu s-ar fi legat Satan de el. 1130-32-[: călugăr [ ... ] nesfîrşite .··IA:
capuţin care, ca şi dumneavoastră, nu vroia să crează că Monte di Fo slu­
jeşte de răsuflătură iadului, ce din potrivă socotea că să găsăsc o mulţime
de comori ascunse aice supt noi IB, D: [ ... ] dirnprotivă [ ... ] II 33-37-B, D,
L: iată-I [ ... ] iadlA: cînd toată lumea odihnea, iată-I că vine singur aice şi,
aţîţat de nădejdea averilor, să apucă la sapat=-, sapă, sapă el mereu, şi Satan
îl lasă de să munceşte pără ce face o groapă ca de un stat de om; atunci
diavolul dă drumul focului II 38-B, D, I : cuprins [ ... ] se zbuciurnăjzl :
incunjurat [ ... ] răcneşte II 39-40-B, D, i. îl [ ... ] ardeiA: îi arsese acum II
41-215, 4-B, D, I: Din [ ... ] Maria IA: În sfîrşit, dacă n-ar fi trecut pe
acolo un om din sat, care au alergat de l-au scos, capuţinul să prifăcea în
friptură pentru ospăţul lui Satano 113-[: iariB, D: şi 115 - B, D, L: sinior
Antonio, să dai IA: să pui 116 - B, D, I : sama [ ... ] lui padre Bertolomo /
A : socoteala [ ... ] capuţinului II 7 - B, D, L: de mult s-au ivit / A : s-au
ivit de mult 118 - B, D, I : întîmplare [ ] istorisit IA: istorie pe care mi-au
povestit-o II 9-11 - L: Dumnezeu [ ] pe-mpregiur. IA: videţi dar că e
o bucată bună de vreme de cînd ş-au deschis iadul ogeag în Munţii Ape­
ninilor.
L-am rugat cu toţii să ne spuie acea istorie, şi după ce ne-am pregătit
iarăşi ţigaretile, ne-am aşăzat pe ascultate: copilaşii ce veniseră cu noi se
ghemuiră pe lîngă foc, cu ochii ţintiţi asupra lui Antonio, care binevoi a-şi
schimba deocamdată titlul de tractirgiu pe titlul de narator. II 12 - I :
şi I B, D: ca un orator şi 1115 - B, D, I : bucura de avuţiile şi de liber­
tatea / A : fălea de bogăţiile şi de slobozenia 1116 - numai în B, D, I :
nobili şi mai 1117 -18 - B, D, I : patriciani [ ... ] Veniturile sale de milionari,
poziţia şi / A: cavaleri [ ... ] averile lui, poziţia 1119-22 - B, D, I : soţie­
tăţile [ ... ] răutate / A : oricare soţetate nobilă; soarta îl înzăstrasă cu tot
ce poate ferici pe un om, dar natura din împrotivă îl trătasă foarte rău,
dindu-i o figură de tot urîtă, nişte ochi mici, aprinşi, care pătrundeau ca
763
..
[764]
două cuţite în inima celor ce-l întîlnea. /1 26-27 - 1: Foscari [ ... ] sale.
IA: Pietro, toate plăcerile lui era amărîte de ideea sluţeniei sale care îl
muncea necontenit /127 - A, 1: Nu I B, C: şi nu /128 - B, D, 1: căci
IA: şi /1 29 - 1: aluzii [ ... ] sale / A : luări în rîs asupra nenorocirei lui
I B, D : [ ... ] lui /1 30 - 1: într-un [ ... ] ideile IA: în vreun [ ... ] îndată ideile /
B, D: în vreun [ ] /131 - 1: el îşi închipuia [ ... ] aşăzat / A : şi gîndea [ ... ]
pus-o I B : şi el [ ] / D : căci el [ ... ] /1 32 - B, D, 1 : oglinda în / A : in /1 33
- 1: de asărnănarea lui cu un strigoi rătăcit pintre cei vii. IA: că sămăna
cu un strigoi. I B, D: că sămăna [ ... ] /134 - B, D, 1: el se apropia IA:
să apropia el 1135 - B, D, 1: nenorocitei dame / A: ei /136-39 - 1 :
grozavă [ ... ] sînge. IA: atît de grozavă, încît biata femeie îşi perdea minţile;
iar dacă ducea păcatul pe vreun bărbat să-i zică un cuvînt măcar, cu un
înţeles cît de puţin atingător, atunce stiletul său ieşea îndată din teacă
şi sîngele curgea. I B, D: [ ... ] pe vreun [ ... ] /1 41 - B, D, 1: convorbirile
se întrerumpeau; veseliile / A : conversaţiile contenea, rîsurile /1 216, 1-
B, D, 1: înfricoşatului Bravo din Veneţia / A : lui Bravo /12 - 11, D, 1 :
respingător IA: mare /14 - B, D, 1: petreceau / A : trecea /15 - B, D, 1 :
lui [ ... ] sa / A : său [ ... ] lui /1 6- 8 - B, D, 1 : el [ ... ] însuşi. IA: soţietăţii;
în sfîrşit, toate acele împregiurări îl aduseră în stare de a să urî pănă
şi pe sineşi, şi a fi nesuferit şi străinilor şi lui. /1 9 - B, D, 1: contele
Foscari [ ... ] primblare / A : Pietro [ ... ] cursă /IlO-lI - B, D, 1 : în Cana­
lul [ ... ] madonă! / A : afară de Veneţia, pe fata ducăi OrIoni, şi o iubi ca
pe Madona /114-21 - 1: comorile [ ... ] ducăi. / A: averile, toată nobleţa,
toată viaţa, pentru ca să aibă numai trei zile un chip frumos, din minutul
cum o văzu, lunecînd iute pe faţa mării în gondoia sa, el fu nebun, fu
fericit; nemic nu-i mai făcea impresie; el trăia numai în sineşi şi n-auzea
alta decît glasul sufletului său ce-i vorbea de Letiţia, fiica ducăi , nu
videa alta decît icoana ei îngerească, cu ochii albaştri ca cerul după ploaie,
cu părul ei galbăn şi luciu ca razele soarelui, în sfîrşit, cu tot farmecul poetic
care o împregiura, cînd o zări lunecînd iute pe faţa mării. /117 - 1: ora /
B, D: ceasul /118 - 1: contele / B, D: asernine şi contele /120 - D, 1 :
era / B: el era /1 21 - 1: atît / B, D: atît şi /1 23 - numai în B, D, 1 :
se sui într-o gondolă /1 24-33 - B, D, 1: Nefericitul [ ... ] Veneţia: / A :
şi din fundul gondolii sale îşi ţinţi ochii asupra balconului unde să zărea
o umbră ... inima lui Pietro să izbea în piept ca un val împins de furtună ...
îşi luă mandolina şi începu a cînta cu un glas jalnic ... " 35 - B, D, 1 :
zîmbirea-ţ i / A: privirea-ţi /137 - B, D, t . privirea-ţi / A: zimbirea-ţ i II
217, 2 - 14 - 1: care [ ... ] Amalteo? / A : amîndouă să apropieră de gratii,
să plecară spre canal şi împreunară finalul cîntecului cu un rîs plin de
cruzime care lovi ca un plumb inima contelui. - Mandolina îi pică din
mînă şi el rămasă împetrit ca cînd I-ar fi trăsnit fulgerul... cele două umbre
164
[765]
însă să făcură nevăzute ... Pietre, viindu-şi în simţiri, se uită cu desnădăj­
duire împregiurul său şi deodată, ca cînd l-ar fi atins un şarpe, răsări cu
tot trupul, scoasă cu furie stiletul din sîn şi, rădicîndu-l spre balcon, răcni
turbat de minie: Amalteo! Amalteo, nu-i mai rîde tu de acum! - Zicînd
aceste, nenorocitul conte pică obosit pe pernile gondolii; toată noaptea
el umblă nebun pin canalurile pustii a Veneţ iei făcînd şi disfăcînd o mie de
planuri de răzbunare, căci cunoscusă rtsurile celor două umbre şi aflasă,
pentru pedeapsa lui, că una din ele era Letiţia, iar ceelaltă ... Amalteo.
Dar trebuie să vă spun cine era acest din urmă. " 10 - 1.' turbarea / B, D.'
turbarea furiei 1116-17 - B, D, 1.' elegant [ ... ] Veneţia / A.' bogat, el
venisă Ia Veneţia de vro doi ani" 18 - 1 .' purtărei [ ... ] distins / A .' manieri­
lor [ ... ] deosebit / B, D.' deosebit" 19 - B, D, 1.' prin / A .' mai ales prin
1120-24 - 1.' întipărită [ ... ] adora / A.' întipări te toate mişcările lui şi
care îi clştigasă în sotietate numire de il bianco cavalierino. Arnalteo era
iubit obşteşte de toate darnele, dar mai cu samă de fata ducăi Orloni.
Amalteo iarăşi slăvea toate chipurile fimeieşti care unea tinereţa cu fru­
museţa; dar mai cu samă slăvea" 21 - 1.' atît / B, D.' atît şi 1125-29-
B, D, 1 .' cu minunile [ ... 1 mijloace / A .' căci ochii ei avea mai dulce văpaie
declt toţi ochii din Veneţia; căci glasul ei era mai limpede şi mai armonios
declt toate glasurile de pe malurile Adriaticei; căci, în sfîrşit, tot ce era
a ei să diosăbea prin oarece mai gingaş, mai înclntător. Letiţia cînd vorbea,
inimile plutea în veselie, Letiţia cînd zîmbea, ai fi picat în genunchi dina­
intea ei, şi cu toate că ea iubea pe Amalteo, cu toate că Amalteo o slăvea
pe dînsa, toţi străinii îi privea cu mulţămire şi îi fericea, aşteptînd cu nerăb­
dare ziua nunţii lor, ce trebuia să vie piste trii zile. Singur contele Foscari
era mîncat de pizmă asupră-li şi căuta chipuri" 30-31 - D, 1 .' A doua
[ ... ] ei / A .' EI era zguduit de două simţiri puternice: dragostea şi răzbu­
narea ! ... cea dintăi îl îngîna cu năluciri vesele care-i alina gîndurile şi-i
vărsa în inimă o veselie necunoscută; iar tocmai atunci glasul răzbunării
să trezea In el, grozav şi fără milă ... îi arăta două umbre imbrăţoşate
şi-l făcea să audă necontenit un rîs înfricoşat, un rîs plin de dispreţ care
îl turba ca pe un Ieu.
A două zi contele să porni de Ia palatul său şi să îndreptă fără ştire
cătră palatul du căi OrIoni; întră în el neştiind ce face, să sui repide scările
şi să găsi faţă-n faţă cu Letit ia, în salonul ei. - Văzîndu-l, tînăra fată să
îngălbini ca o moartă, iară Pietro, ameţit de vîrtejul ce-l apucă atuncea,
pică în genunchi / B .' [ ... ] se îngălbini [ ... ] " 35 - B, D, 1 .' dînsa / A .' ea"
36-39 - 1 .' îi zise [ ... ] nebunie / A .' zisă el, ie stiletul acesta şi mă omoară,
că făr' de tine viata-i o crudă pedeapsă; ... toate chinurile iadului le simt
în mine, pentru că te iubesc, Letiţio, te iubesc cu desnădejduire , cu sfinţe­
nie, cu cruzime ... 1136 - 1.' şi / B, D.' tău şi 1110 - B, D, 1.' declama
765
\
..
[766]
însă IA: zicea 1141 - B, D, 1: pe deasupra IA: de dindosul ţţ Zl â, 1-
B, D, 1 : într-însa IA: în ea 112-5 - 1: iute [ ... ] aceea IA: capul şi zări
pe Amalteo lîngă el; acesta, viind Ia palatul logodnicei lui şi auzind decla­
raţia contelui, să apropiesă încet de el şi vru să-I pedepsască cu chipul
cel mai atingător; căci ştia foarte bine că cea mai atingătoare armă pentru
Pietro era oglinda.
Contele, văzînd pe rivalul şi totodată pe duşmanul său, răcni ca un
tigru, rănit, să izbi asupra lui Amalteo şi îl aruncă jos împlîntat în sînge ...
Letiţ ia pică lîngă el leşinată de spaimă, iară contele, din ceasul acela II 2 ­
B, 1: Înfuriet I D :Înfuriet, turbat II 3 - 1: răcni [ ... ] şi se I B, D: sări
pe picioare şi, răcnind [ ... ] se II 7 - 1: focul [ ... ] chiar IA: acest foc, aice
tocmai, unde şădem noi acum I B, D: [ ... ] unde ne găsim noi 119-11 - 1 :
o [ ... ] ale IA: vro bucată de vreme arunca spaimă în toată partea munţilor
acestora şi mai ales prin frumoasele văi « ţ B, D : [ ... ] prin [D: în] [ ... ] a
1112 - B, D, 1 : Nu era pe atunci [ ... ] sumeţiile IA: pe atunci nu era altă
[ ... ] voiniciile 1113 - 1: el era I A, B, D: era 1114 - B, D, 1: brad [ ... ]
şi IA: copac, spătos, cu nişte braţe ca de uriaş, că ave II 15 - 1: obrazul
[ ... ] el IA: mai tot obrazul şi îi da o arătare sălbatică - alţii spunea că
I B, D: [ ... ] demprotivă el 1116 - B, D, 1: de [ ... ] subţiri şi galbine IA:
ca de [ ... ] supţiri 1118-19 - B, D, 1 : Iar [ ... ] cruce! IA: şi toţi îşi făcea
cruce cînd auzea numele lui. 1121-22 - B, D, 1: iarba [ ... ] negri IA:
locul acesta, care nu era, ca acum, ars de parele focului, ce deopotriva
acoperit cu iarbă verde şi frumoasă. Nouri groşi 1123 - B, D, 1 : ceriuri,
aducînd groaza IA: cer, ascunzînd stelile II 24 - numai în B, D, 1: în
lume 1125-26 - B, D, 1: iar fulgerile [ ... ] acopereau IA: şi să apropia
încet de locurile aceste, iar fulgerile să giuca pe faţa nourilor ca nişte şărpi
de foc şi acoperea toate lucrurile 1128-29 - B, D, 1: Marco [ ] ceriului.
IA: lui Marco Brogio nici că-i păsea ... II 30 - B, D, 1: răcnet [ ] deşerta
[ ... ] de IA: ţipet [ ... ] bea [ ... ] plină de 1131 - D, 1: de Monte Fiasconi
în onorul fiecărui IA: în cinstea Iieştecărui I B : [ ... ] cinstea [ ... ] 1132 - D, 1 :
sa lua o espresie mai diavolească IA: lui să îndrăcea I B : lui [ ... ] II 35 ­
B, D, 1 : fioros, cu atît IA: puternic 1134 - B, D, 1 : hoţului răsuna mai
puternic IA: Maree Brogio răsuna II 38 - B, D, 1: Precum sîngele IA:
Ca sînjele roş 11219, 2 - B, D, 1: şi cînd eu destul I A: Căci, destul cînd
eu II 11 - B, D, 1: Ceriul tună şi răstună IA: Cerul negru vesel tună II
16 - B, D, 1 : Lumea-ntreagă se-ngrozeşte IA: În nori fulgerul luceşte ti
21 - B, D, 1 : de-al j A : al 1122 - B, D, 1: Eu sînt Brojio ... ş.c.l. IA:
Vai de cel ce mă-nvrăjbeşte ,
Al meu braţ îl şi loveşte
... Şi de iad îl pregăteşte.
Eu sînt Brogio ... ş.c.I.II23-26 - B, D,I : Cînticul[ ... ]
pîndă IA: Un om învălit într-o manta să înainti cu grăbire din întuneric şi să
766
[767]
L
opri dinaintea lui Brogio. - Căpitane, îi zisă acel străin, tovarăşii ce pîndea 1/
27 - 220, 10 - I: carîtă [ ... ] Brojio. , A : trăsură în care se afla un cavaler
şi o damă, tineri. - Şi unde sînt? răcni Brogio. - Iată-i , că-i aduc aice,
răspunsă streinul. 1/ 1 - I.. Brojio.v B,D.. Brogio cu mănie. f 11 - I ..
În curînd' A, B, D : Puţin mai pe urmă" 12-13 - I .. şi şese [ ... ] căzuseră
/ A .. Piste cîteva minute, şasă hoţi aduseră în preajma căpitanului neno­
rociţii ce căzuse' B, D .. în curînd şese [ ... ] B: prejma [ ... ] 1/14 - B, D, I ..
Marco , A .. pămîntul şi 1/15 - numai în B, D, I .. frumoasa 1/ 16-19 - I ..
ţinti [ ... ] sălbatică.' A .. tot obrazul lui luă o esprcsie înfricoşată, ochii
lui se prefăcură în două limbi de foc, şi deodată îl apucă un rîs spasmodic,
nebunesc care îi zbuciuma tot trupul... 'B, D .. [ .. ] ce se prefăcuseră ... ] 1/
20-21 - B, D, I .. de altul [ ... ] presîrnţiri. , A .. lîngă altul şi să putea de
abea răsufla, căci li să părea că cunoştea acel rîs. 1/22 - numai în B, D, I :
cu un glas de altă lume; [[ 23 - I .. v-au [ ... ] Momentul' A : i-au [ ... ] Ceasul
, B, D .. [ .. ] ceasul 1/24 - numai în B, D, I .. pentru mine! 1/25 - B, D, I ..
îl apucă acel rîs nebunesc' A .. rîdea 1/ 26- 27 - B, D, I .. hohotele [ ... ]
lui.' A: pănă şi tovarăşii lui să înfiorară. [[28-31 - I: zise [ ... ] ducese?
IA .. adăogi Brogio, acum este un an de cînd tu ai îndrăznit a rîde de un
om ce cînta într-o noapte supt ferestrile Letiţiei OrJoni ... îl cunoşti tu cine-i
acel om? ... [[30 - I .. cu f B, D .. prin 1/ 33-34 - B, D, I .. sub [ ... ] Orloni?
,A .. înaintea contelui Pietro Foscari? [[35-36 - B, D: spălînd [ ... ] ta
[ ... ] atunci de , A .. şi ai plătit cu sîngele acea faptă [ ... ] de [[ 37 - B, D, I:
tine [ ] păstra / A : tine atunce [ ... ] pregătea [[ 39- 40 - numai în B , D, I ..
Dar [ ] eu? II 221, 1- 2 - B, D, I .. de Marco [ ... ] familia [ ... ] răzbun / A ..
de [ ... ] odihna, starea, numele, pentru ca să mă schimb în duh rău şi să-mi
răsplătesc 1/ 3-5 - B, D, I .. desperare [ ... ] ta / A .. desnădăjduire ... ştii
tu ce te aşteaptă ? .. nu socoti că vreu să-ţi scot sufletul cu cuţitul...
Letiţia ta, pentru care ţ-ai da zăce vieţi de le-ai avea ... ai să o vezi supt
ochii tăi 1/ 6 - numai în B, D, I : fără milă 1/7 - B, D, I: Cine / A : ori­
care 1/8 - B, D, I: picioarele ei / A.. pămînt [[10-19 - I.. Ucide-mă
[. .. ] mii de / A : Toţi hoţii îi răspunseră prin hohote şi se sculară pe giurnă­
tate; Brogio îi opri, zicîndu-Ii: - Staţi !. .. că il bianco cavalierino şuguieşte
- şi să repezi singur spre Amalteo ... dar nu apucă bine a face un pas, şi
pică pe loc, trăsnit de un fulger. .. cu care îl lovi Dumnezeu pentru ca să-I
pedepsească, şi din minutul acela să ivi aice focul acesta.
A două zi Iăcuitorii din Pietra Maia găsiră vro cîteva trupuri arse ...
şi mai departe un cavalier tînăr şi o damă ameţiţi unul lîngă altul; îi duseră
degrabă în sat şi după cîteva ceasuri îi aduseră în simţiri.
Aşa să mîntui ţara de un hoţ fără cuget, care nu visa altă decît omo­
ruri ... aşa scăpară Amalteo şi Letiţia de prigonirile lui Pietro Foscari ...
de aceea şi credem că locul unde au fost fulgerat Brogio şi din care iesă
767
..
[768]
acum II 10 - 1,' Ucide-mă I B, D " Omoară-mă II 11 - 1: răpezindu-se ca să
răpească I B, D " şi, ca o fiară sălbatică, el se repezi ca să smulgă II 15 - 1 "
hoţ I B, D,' hoţ fără cuget II între rîndurile 19-20, numai în A " După ce
sfîrşi povestirea aceasta, Sinor Antonio îşi mai făcu trii cruci ... �i ne întoarse­
răm pe gînduri în Pietra Maia. 1840.1123 - 1,' perfect I B, D,' desăvîrşit
1125 - 1,' au fost cauza că I B, D " zici că au fost pricina de 1132 - B, D, 1 "
Cel întîi pas in lume IA: Pierderea iluziilor [cu următoarea notă: Păreri
ademenitoase, care ne înşală] II 33-34 - B, D, 1,' Aveam [ ... ] nopţi IA:
În un salon elegant, din uliţa de Rivoli , era adunată într-o sară o societate
mică, dar alcătuită de persoane care prin deosebitele lor talente cîştigasă
In lume titlul preţios de persoane însămnătoare ... Patru dame tinere şi
frumoase şedea pe o canape de catife roşie, cu acel aer moletic şi melanholic
care vădeşte o adîncă ştiinţă de cochetărie şi care încîntă privirea; ele prii­
mea zîmbind complimentele ce le făcea în cursul conversaţiei trei cavaleri
aşezaţi pe scaune în prijma lor. Fieştecare îşi da opinia, fără sfială, asupra
obiectelor de care se vorbea, căci madama de Brebil, stăpîna casei, avea
mare talent de a însufla tuturor persoanelor ce primea acea slobozenie
măsurată, care nedepărtîndu-să de pravilele bunelor maniere, aţîţă duhul
şi dă viaţă unei adunări. - Puţine persoane la noi au acel tact nepreţuit ! ... ;
de acea şi o mare parte din soţietăţile noastre sînt răci şi soporifice ... Eti­
cheta la noi domneşte în toată tirania sa, şi noi, oameni buni, iubitori de
propăşirile civilizaţiei, plecăm capul şi ne socotim prea fericiţi că ea au
binevoit să se coboare şi pintre noi, păcătoşii, uitaţi în fundul Evropei.
Conversaţia în sara acea, după ce fluturasă asupra muzicei, asupra
literaturei şi asupra multor alte subiecturi, se abătu să asupra poziţiilor
critice în care se poate găsi un om. Toţi istorisiră cîte o anecdotă curioasă
a vieţei lor, căci cine n-au avut macar o sţenă mai straordinară în cursul
zilelor sale ... Acest subiect, după multe transformaţii, să prefăcu în axioma
următoare,' "În toate lucrurile, cel întăi pas este mai greu".
- Cum socoţi şi dumneata, D. Marmon? zisă madama de Brebil căt ră
un om de vro 30 de ani care răzămat de un piano se uita la un album
zugrăvit de Gavarni.
- Aveţi dreptate, răspunsă D. Marmon, dar am luat sama că unul
din cele mai grele pasuri este acel întăi ce face un om în lume, şi că acel
pas are mai multe primejdii pentru un bărbat decît pentru o damă ... Aceas­
ta se trage din deosebirea firelor de care sînt înzestrate îrn bele sexuri ...
În starea primitivă a omului este oarecare asprime sălbatică ce să roade
cu vremea şi cu obiectul, iar dumneavoastră, damelor, aveţi o natură
moale, care priimeşte lesne forma ce-i întipăresc împregiurările ... sufletul şi
înţelepciunea dumilorvoastre să deosăbesc mai degrabă decît ale noastre şi ...
- Să vede că Domnul Marmon are de gînd să ne facă un curs de
filosofie complimentoasă, zise una din dame.
( 768
-'
[769]
- Pentru ca să vă încredinţez, răspunsă D. Marmon, că n-am avut
gînd să vă fac complimenturi, voi lua îndrăzneală să vă spun că unul din
cusurile ce aveţi este că vă pre bateţi joc de filosofie.
- Ce vrei să zici? întrebară toate rîzînd.
- Vreu să zic că aveţi obicei de a giudeca lucrurile pe dinafară, fără
it le pătrunde, şi că adeseori opiniile dumilorvoastre să înformează după cele
întăi impresii ce vă pricinuiesc obiectele sau persoanele care vă împregiură.
- Această tălmăcire merită o pedeapsă.
- Orice pedeapsă îmi veţi hotărî dumnevoastră, voi priimi-o cu
bucurie şi îmi va părea cea mai preţioasă răsplătire pentru adevărul obser­
vaţiei mele.
- Bine!. .. Te hotărîm deci să ne lămureşti acea observaţie prin do­
vezi ... dar dintăi, priimeşte o ceaşcă de ceai ... ştii că ceaiul dă idei ...
- Rezoanele mele sînt cuprinse într-o anecdotă mică, care am să vă
istorisesc ...
Domnul Marmon luă ceaşca din mîna madamei de Brebil... Toţi se
strînseră împregiurul unei mesuţe rătunde de palisandru şi ascultară în
tăcere istorisirea lui.
- Aveam 18 ani cind ieşii din colegiul crăiese de la Lion, unde petre­
cu sem toată copilăria mea, "33 - 1: Universitatea de la Oxford I B, D:
Universitate 1136-39 - B, D, 1: Eram [ ... ] ridicule. IA: Vă puteţi dar
închipui bucuria nemărginită de care fusei cuprins cînd păşii pragul acelei
temniţe; mi să păru că ceriul să deschisese denaintea mea şi că îngerii mă
luasă pe aripele lor ... Minutul în care un om cîştigă slobozenia este cel mai
fericit dar şi mai primejdios pentru slăbăciunea mintei sale; un om slab de
fire este în stare să nebunească de bucurie; şi se vede că eu nu eram
nicidecum de haracter puternic, de vreme ce Iuăi mania de a mă socoti
un geniu, pentru că făcusăm vro cîteva versuri, şi cel mai plăcut cavaleri
a epohei de atunce, fără a lua sama aerului naiv şi prostatic ce era zugrăvit
pe figura mea. " 37 - 1: vrîstă în I B, D: în 11222, 1-2 - B, D, 1: Iar
[ ... ] epohă J A : De vroiţi să aveţi o idee de mine cînd ieşi i din colegiu /1
2-3-A,D,I: alţi doiJB: doi alţiIl3-B,D,I: ce ţ A.: carell4-
A, 1: ale J B, D: a" 5 - B, D, 1: şi bălăbăneau J A: dobitoceşte 116 -
B, D, 1 : umerile lui IA: umere-i 117-21 - B, D, 1 : stacoşii [ ... ] mine. /
A : roşie, şi o figură galbănă şi ascuţită ca un stilet; şi veţi avea întreg
portretul domnului Marmon, care are cinste să se găsască în astă sară în
plăcuta adunare a dumilorvoastre.
Din nenorocirea mea, aveam şi un moş care, departe de a mă aduce
la cunoştinţă, da şi mai mult vînt prezumţiei mele; el era cel mai bun şi
mai cinstit om din Lion ... Numai un cusur avea, că mă socotea cu adevărat
un geniu şi frumos ca un Heruvim... În toate zilele el mă încredinţa că
769
..
[770]
aveam un duh extraordinar şi că toate inimele femeieşti trebuia să se to­
pească după mine ... Orbirea moşului meu mă sîIi in sfîrşit să am atit de
mare idee de persoana mea, că mă făcusăm nesuferit de fudulie. II 12 - 1 :
pregăti I B, D: imi pregăti 1114 - 1: onorabil I B, D: onorat 1117 - 1 :
Adonis I B, D: serafim II 19 - 1: seculul [ ... ] el mai adăugea I B, D :
veacul [ ... ] şi 1122-23 - B, 1 : moş [ ... ] apartamentul meu IA: [ ... ] odaia
mea I D: unchi [ ... ] 1124-28 - B, D, 1: Campbel [ ... ] m-a IA: Marmon,
imi zisă el desmerdîndu-rnă pe faţă ... Marmon, bucuri-te !. .. ai făcut fără
să ştii o conchetă (biruinţă).
- Cum! intre băi cu mirare,
- Ai aprins sufletul contesei de NU* ...
- Ce feli? Ea nu m-au 1129 - A, 1: capului I B, D: din cap II
30 - 1: zise [ ] triumfală. I B, D: adăogi [ ... ] IA: [cuvintele lipsesc] II
31-36 - B, D, 1 : Nu [ ... ] Eu ilA: Nu-ţi înţăleg alegoriile.
- Vrei să zic că au cetit producerile închipuirei tale celei înalte şi
s-au pătruns de ele atît de mult, încît ii nebună după autorul lor.
- Bine, moşule, de unde şi pănă unde poeziile mele au putut pica
in mlnele contesei? ...
- Eu le 1131 - 1: moş I B, D: unchi II 32 - 1: ale I B, D: a II 37 -
B, D, 1: te [ ... ] ea mă IA: mă [ ... ] mă 1140-41 - B, D, 1: adunarea
l. .. ] ta. IA: soare la contesa; ea doreşte foarte mult să te cunoască. II
223, 1-4 - B, D, 1: Zicind [ ... ] femeieşti! IA: După asta, moşul meu
ieşi din odaie, aruncîndu-mi o căutătură care vrea să zică: "eram sigur că
ai să răpeşti inemele tuturor damelor !" II 5 - 1: nevoie [ ] simţirile di-
verse IA: trebuinţă [ ... ] deosebitele sentimente I D, B: [ ] deosebite II
6 - B, D, 1: veste IA: novita II 7 - B, D, 1: un efect comic [ ... ] mă
cuprinsese IA: o reacţie [ ... ] îmi însuflasă ea I! 8 - B, D, 1: două degite
[ ... ] plecă inapoi IA: un deget [ ... ] cam plecă II 9 - B, D, 1: în [ ... ] maies­
toasă toţi ceilalţi oamini IA: că în [ ... ] toate persoanele ce vedem II 11 ­
B, D, 1: ladi [ ... ] frumoasă IA: contesă II 12 - 1: cu [ ... ] demn IA: in
mine, să vede că sint vrednic I B, D: [ ... ] vrednic 1113-14 - 1: demn
[ .. ] pasiune [ ... ] mari IA: vrednic, negreşit trebuie să am oarecare I B, D :
vrednic [ ... ] patimă [ ... ] 1115 - B, D, 1: În [ ... ] lad i V. IA: Nu ştiam atunce
că cele mai multe dame să inflacără mai degrabă şi mai adeseori de persoa­
na a căror merit cîntăreşte o nulă.
- Domnule Marrnon, ai uitat că vorbeşti cu dame? ziseră damele rîzînd.
- Aţi uitat şi dumneavoastră, răspunsă D. Marrnon, că cine are noro-
cire să vă vadă vă pune în rîndul îngerilor şi că vă deosăbeşte cu totul
de sexul dumilorvoastre? ..
- Adevărat era că te iu bea contesa de N* ** ? întrebă madarna de Brebil.
- După cum am aflat mai tîrziu, contesa 1116-22 - B, D, 1: o
[ ... ] aurit IA: un amor fără margini. Romantismul împrăştiet cu profuzie
770
[771]
în versurile mele şi laudele fărrnăcătoare ce-i făcu să moşul meu de persoana
mea îi adusesă închipuirea în exaltaţie; cele mai dulci reverii (visuri) a
sufletului său era pentru mine, căci ea mă împodobi să în mintea sa de
toate graţiile îngereşti; eu îi păream o fiinţă fragidă, cu părul aurit, cu
faţa palidă şi rnelanholică Il 16 - 1 : schimba / B, D : preface Il 16- 17 - I :
înflăcărat / B, D: nemărginit 1117 - D, I: vărsat / B: aruncat 1118 - I:
ce-i / B, D : fărmăcătoare ce-i 1120 - I: ale / B, D: a 1123-32 - B, D, I:
cu [ ... ] lipsită / A : În sfîrşit, numai aripele-mi lipsea pentru ca să zbor in
mijlocul nourilor.
Nu rîdeţi ... căci asta s-au întîmplat la multe persoane, şi pun rămăşag
că fieştecare din noi au dănuit autorului său favorit o figură vie şi poetică.
La cel de pe urmă bal a lui Rotşild , o damă din provinţie rugasă pe o prie­
tină a ei să-i arete pe Balzac, socotind că va vedea vrun tînăr delicat; iar
cînd prietena sa îi împlini cererea, provinţiala nu se putu opri de a ţipa:
"Cine? ... mătăhala cea groasă! nu să poate ... acela trebuie să fie vrun casap,
iar nu Balzac."
Această slăbăciune o avu şi contesa de N**'" ... însă era de iertat la dînsa,
pentru că fiind măritată la vîrstă de 16 ani cu un om carele ar fi putut
să-i fie tată, şi care o tiraniză cît au trăit prin caractirul său asupru şi nemul­
ţămitor, ea nu se încălzisă încă păn-atunce la razele priitoare ale amorului ...
sufletul ei era însătat de dragoste ... şi sămăna ca o floare care lipsînd II
27 - I: [minciunoase / B, D: nesămănătoare 1133 - 224, 3 - B, D, I:
Această [ ... ] povestirea:) / A : Asămănarea este cam veche ... zisă o damă.
- Nădăjduiesc, răspunsă D. Marmon, să o fac mai interesantă prin
sfătuirea ce am să vă dau ...
- Ce sfătuire? ..
- Să nu vă puneţi niciodată în starea acelei flori, dacă vroiţi să păstraţi
totdeauna vioşia graţiilor de care sînteţi înzăstrate ... Nimic nu împodobeşte
mai mult pe o tînără damă decît dragostea ... toată fiinţa ei luceşte ca o
stea în razele fericirei sale ... şi farmecul firesc ce are prinde o putere mai ...
- Te-ai depărtat de subiectul d-tale, D-le Marrnon, zisă, curmînd u-l ,
madama de Brebil.
- Îi vina dumilorvoastre.
- A noastră?.. ce feli? ..
- Pentru ca să vă răspund, ar trebui iarăşi să mă depărtez de subiec-
tul meu ... şi să vă înăduş de complimente, iubesc dar mai bine să-mi urmez
istorisirea. 1134 - I: şi / B, D: încă 11224, 3 - I: aşa cu / B, D: aşa Il
4-5 - B, D,I:: haine [ ... ] Îmi / A: straie [ ... ] îmi 115-9 - B, D, I:
cu cozile [ ... ] ladi V. / A : de moda de atunce cu cozile lungi pănă la pămînt;
pantaloni strimţi, o jiletcă cu flori late; îmi rădicai gulerul crohmolit şi
vîrtos a cărneşei pănă pe supt urechi, îmi acoperii pentru întăia dată mînele
771
.s
[772]
cu mănuşi albe şi infăşurat în această uniformă, mă pomii G:U moşul meu
spre otelul contesei de N*-·. 1/11-12 - B, D, 1: se [ ... ] sperarea IA:
meu mă asigura că eram strălucitor ca un soare supt toaleta mea; nu mă
puteam opri de oarecare frică ... Mulţămirea şi nădejdea 1/13 - B, D, 1:
gîndind [ ... ] ceţ A : de a mă vedea peste puţin în faţa unei persoane care ştiam
că 1/14 - B, D, 1 : cu [ ... ] ce IA: de [ ... ] care 1/15 - B, D, 1 : ideea IA: şi
ideea 1/16-17 - 1: compusă I B, D: şi compusă [ ... ] cauza I B, D: pricinui a
IA: şi compusă de cele mai elegante dame şi de cei mai plăcuţi faşionabili,
îmi pricinuia 1/18-19 - B, D, 1: sfială foarte nesuferită [ ... ] prezentez
[B, D: înfăţişez] stăpînei casei IA: temere nevrednică ce îmi da fiori
[. .. ] înfăţoşez contesei 1/19 - A, 1 : meu. I B, D : meu ei. 1/20-21 - B, D, 1:
Prin [ ... ] mine şi [B: îmi] IA: Pentru ca să scap dar de acea muncă,
îmi închipuii un dialog imaginar între contesa şi mine ... lucru ce să întîm­
plă tuturor tinerilor fără experienţă ... îmi 1/21 - A, D, 1: sută I B :
mie 1/22-23 - B, D, 1 : nimerite [ ... ] mult IA: potrivite, şi, cînd sosirăm
la palatul contesei, mă suii pe scările, cu hotărlre de a începe conversaţia
prin următoarea frază: "Madamă! de multă vreme 1/ 22 - 1: acestei I
B, D: acelei 1/23 - 1: fraza următoare I B, D : frazul următor 1/24 - 1 :
onor IA: cinste de 1/25-26 - 1: distinse [ ... ] un IA: aleasă ca d-ta, ai
cărie înalte simtimente să unesc la o frumuseţă plină de poezie, pentru ca
să alcătuiască un I B, D: deosebite ca d-ta, al cărie [ ... ] alcătuiască un
1/ 28-30 - B, D, 1: de [ ... ] lui. IA: colegial, vă poate da o idee de nedeprin­
derea mea în bunele maniere ... la vîrstă de 15 ani, noi credem că un com­
pliment place cu atîta mai mult cu cît îi mai lung. 1/31-32 - 1: mă [ ... ]
care IA: un feli de vîrtej îmi zbură pe ochi şi I B, D : simţii [ ... ] 1/33 -36 ­
B, D, 1 : diamant uri [ ... ] găsea IA: zîmbete dulci, de figuri rafaelice şi de
acel fluid magnetic care pluteşte in văzduhul balurilor şi care aprinde
sîmţele. Contesa era 1/37 - 1: prin tot salonul IA, B, D: toată sala f/38
- B, D, 1: fiu prezentat IA: declinez complimentul ce-i pregătisem. 1/
39 - 1: mele [ ... ] ca şi I A, B, D : trupului meu slăbindu-să, ca 11225,2-3
- numai în B, D, 1: de dame şi de cavaleri 114 - numai în B, D, 1: de
19 ani 1/5 - 1: de a să prezenta [ ... ] înainta I A, B, D: a să înfăţoşa [ ... ]
să înainti 116 - 1: motivuri de observări IA, B, D: pricină de observaţii
1/ 8-11 - B, D, 1: clipă [ ... ] cu IA: clipală obiectul obştesc de conver­
saţia şi de luarea în rîs a tuturor cavalerilor ce vroiesc să-şi arăte duhul...
IA, B, D : Puneţi-vă dar în gind IA: poziţia drăcită în care eram ... să mă­
nam ca 1112-15 - B, D, 1: mă trase [ ... ] uzitate [B, D: obicinuite] [ ... ]
cu [B, D: cu un] IA: şi adresuindu-să contesei: "Madamă! îi zisă cu îngim­
fare, dă-mi voie să-ţi recomenduiesc pe nepotul meu Adolf de Marrnon."
- Bietul moşu-meu îmi adăogisă un de, pentru ca să-mi deie mai mult
lustru şi curaj. Conte sa să ingălbini auzînd numele meu ş-aruncîndu-mi
772
[773]
o dulce căutătură îmi zisă cu un 1116-17 - B, D,] : Sir [ ... J d-tale, 1 A :
Domnule Marmon, mă sîmţesc foarte fericită de a avea în compania mea
un poet atît de însămnat ca dota 1120-22 - B, D, 1: şi [ ... J simţirile 1 A:
şi că mormorăsăi vro cîteva cuvinte fără înţălegere: "Madamă, simtimentele
1123-24 - B, D, 1: doresc [ ... , alcătuiesc 1 A : am cinste ... ca să doresc
de multă vreme ... de a ave norocire .. să mă ... alcătuiesc ... 1125-27-
B, D, 1: departe [ ... J şopti 1 A: mult, căci sîngele mă înăduşea. Moşul
meu mă trasă de mînă şi-mi şopti la ureche II 28 - B, D, 1: ladi V. [ ... J
pentru ca [ ... J ordini 1 A: contesa [ ... J cu gînd [ ... JI A, B, D: poronci II
29 - 1: o tabla cu limonadă 1 A : limonadă şi 1 B, D : o tabla cu limonadă
şi 1130-32 - B, D, 1: frumoasei [ ... ] ameţită 1 A: Contesei atît de tare că
era să ameţască 1133 - B, D, 1: ladi V. 1 A : dînsa 1135 - B, D, 1: Din
1 A : adîncă. Din 1136 - numai în B, D, 1 : de limonadă 1137-39 - B, D, 1:
şi [ ... J ele 1 A : îl izbii peste mîne; şi paharile pline de limonadă săriră zîngî­
nind jos şi 1140-41 - B, D, 1: se [ ... J şterge 1 A: ploua ocări asupra mea;
damele nu ştia cum s-ar şterge mai degrabă 11226, 1 - B, D, 1: de limonadă
de pe toaletele lor şi [ ... ] cu 1 A : şi [ ... J cu nişte 112 - B, D, 1: furioase
[ ... J păreau 1 A : [ ... J era 113-5 - B, D, 1 : meu [.[.J era 113-5 - B, D, 1 :
meu [ ... J critică l 1 A : meu alerga la toţi cerîndu-şi iertare; numai biata con­
tesa părea că avea milă de mine. 116-11 - B, D, 1 : Cît [ ... J era? 1 A: Eram
turbat de ruşine ... păraie de sudoare îmi înunda obrajii. .. urechile îmi
ţiuia ... şi pare că mi să pusese doi jaratici pe ochi. În fierbinţa1a care imi
zbuciuma crierii, mă aruncăi ca un orb pintre toţi, împingîndu-i, călcîndu-i
pe picioare făr-a cere nici un pardon, şi mă trîntii cu desnădăjduire pe un
jilţ în colţul salonului; dar deodată sîmţ ii supt mine ceva plesnind şi dînd
un sunet jalnic şi înăduşit ... mă sculăi iute ... şi ce văzui ? .. gîciţi 1 B, D:
[ ... J pardon, după obicei, şi [ ... J văzui 1112 - B, D, 1 : zări. 1 A : fi zărit. II'
13 - 14 - B, D, 1: sta acum [ ... J cu toate strunele sale rupte! 1 A : era
[ J şi strunele-i rupte în două. 1115-16 - B, D, 1: un chip II A : o figură
[ J 1: imagina 1 A, B, D: închipui 1117 - B, D, 1: toate ideile 1 A: inte-
Iectuale [ ... J 1: mă 1 A, B, D: şi mă 1119-20 - B, D, 1: luarea in rîs a
aâunărci 1 A .. bătăi ele de joc a tinerilor. 1121-22 - B, D, 1: un [ ... J dame.
1 A .. unul. 1123-26 - 1 .. Însă [ ... J iar IA: D. Marmon, zicea altul, am
făcut cum fac toţi tinerii poeţi în desnădăjduire, au rupt strunele lirei sale.
- Şi însuşi lira au zdrobit-o supt ... picioarele sale, adăogi un al triile.
Damele rîdea de să leşina şi I B, D: [ ... J se leşina iar 1127-29 - 1.­
căci [ ... J meditare. IA .. pentru că mă ştiam vinovat; bietul moşu-meu
se făcuse roş ca o sfeclă şi sta deoparte cufundat într-o tristă meditaţie I
B, D : [ ... J vrednic [ ... J II 30 - 1: ladi V. [ ... J împroşcarea acelor IA: con­
tesă [ ... J acea împroşcare de I B, D: [ ... J demprotivă a potoli [ ... J 1131-32 -
1: însă [ ... J mine IA .. dar neputînd face nici o ispravă prin rugăminte,
ea I B, D .. [ ... J face nici o ispravă [ ... J II 33 - B, D, 1 .. pe sir Campbel [ ... J
773
.....
.. �
[774]
mea. / A : pre D. Marmon [ ... ] mea. Toţi tinerii tăcură, să trasără deoparte
şi începură cu damele o altă conversaţie. " 34 - 1: ei, dar / A : contesei
şi să-i sărut picioarele de recunoştinţă; însă / B, D: [ ... ] şi să-i sărut picioa­
rele de recunoştinţă [ ... ] 1136 - B, D, 1: niciodată / A: nici 1137-40 -
1: arătă [ ... ] ridicul. / A : vădi o schimbare totală în sufletul contesei şi o
prefacere cumplită în simţirile ce-i însuflasă scrierile mele! ! Sărmana femeie!
îşi pierdusă într-o cIipală toate iluziile cele mai încîntătoare, şi acum se
ruşina de dragostea ei! 1 !
înfricoşată trebuie să fie starea unei femei care află că iubitul ei nu-i
merită amorul, dar şi mai crud este ceasul în care un tînăr vede că şi-au
pierdut stima persoanei ce I-au iubit! / B, D : vădi [ ... ] 11227, 1 - B, D, 1 :
ei / A: contesei l] 2-3 - B, D, 1: re dobîndesc [ ... ] mai / A: mă scoată
din poziţia critică în care mă aruncasă soarta mea; şi cînd liniştea se aşăză
in salon, el căută în " 4-6 - 1: vorba [ ... ] Rossini / A : conversaţia asupra
poeziei, nădăjduind că prin cunoştinţele mele aş fi şters pata ce-mi făcusem
in opinia contesei... dar în zadar ... căci soţietatea vorbea de muzică. /
B, D: [ ... ] căci soţietatea [ ... ] " 7 - 1: moşul meu IA, B, D : el în sfîrşit"
9-12 - B, D, 1 : Care [ ... ] ascultaţi ... IA: Ba ... nu ... răspunseră cu toţii.
- Dacă sînteţi curiozi să o auziţi, rugaţi pe nepotul meu să o cînte ...
el o ştie tare bine." 13 - 1: La această propunere damele [ ... ] căutară
IA: Damele [ ... ] se uitară / B, D: [ ... ] se uitară" 14-15 - 1: negreşit
r .. ] încînta / A: să mai rîdă de mine, mă rugară să-i tncintes / B, D : [ ... ]
pricină [ ... ] " 16-19 - B, D, 1: Eu [ ... ] tnsaşi.j' A: numai contesa sta
deoparte serioasă şi pe gînduri ... cît pentru mine, puteţi lesne lnţălege că
aruncam toate blăstemiIe asupra ideii moşului meu. O damă mă luă de mînă
ca pe un copil, mă dusă lîngă piano şi îmi făgădui să mă acompanieze ... "
21-24 - B, D, 1 : largă [ ... ] gură-mi IA: mare, ca să-mi iasă glasul plin.
Tocmai atunce fatalitatea ce să acătărasă de mine adusă o muscă rătăcită,
care să aruncă chiorîş în gură-mi şi 1125 - B, D, 1 : adunărei , desperarea /
A: sotietăţei ... desnădăjduirea " 26 - 228, 4 - 1: ladii [ ... ] ei! / A : conte­
sii ... Eu nebunisăm; mă aruncăi cu capul gol afară ... şi alergăi toată,
noaptea prin cîmp, blăstemînd cruzimea soartei mele care Ia cel întăi pas
in lume mă făcu de rîs şi-mi pierdu amorul damei cei mai frumoase din
Lion. - A două zi mă pomii spre Paris şi de atunce n-arn mai văzut nici
pre iubitul meu moş, nici pre frumoasa contesă de NU*.
Vă întreb eu acum pe dumneavoastră dacă contesa ar fi avut un
dram macar de filosofie şi dacă ar fi giudecat lucrurile cu sînge răce : putea
să-şi piardă iluziile sale şi să-şi schimbe atît de degrabă dragostea în ură,
numai şi numai pentru că din greşală nasul meu făcusă cararnbol cu fruntea
sa, pentru că vărsasăm o tabla cu limonadă, pentru că turtisărn o ghitară
şi pentru că o muscă îmi Intrasă în gît. Videţi dar că cu adevărat sexul
dumilorvoastre să povăţuieşte după cele întăie impresii şi că, despreţuind
filosofia, are cusurul de a nu pătrunde lucrurile ca să afle adevărul.
( 774
[775]
Damele să îrnpotriviră CU elocvenţie, dovedind că nu trebuie să giudece
cineva un sex întreg după o persoană ... - Această discuţie fu amestecată
de multe alte anecdote interesante; şi soţietatea cufundată în plăcerea
conversaţiei, să despărţi pe la trei ceasuri după miezul nopţei, fără a lua
sama trecerii ceasurilor.
B.u. A.u. / B, D : [ ... ] mă simţii deodată cuprins [ ... ] şi mă aruncai II
6 - 1: şi / B, D: pe Angel şi pe mine, şi 117 - 1: ore / B, D: ceasuri II
21 - 1: al soarelui / B, D: a soarelui ce împrăştie umbrele nopţii 1128 - 1 :
zilelor [ ... ] devine un / B, D: ceasurilor [ ... ] se priface într-un II 30 - 1 :
cauză / B, D: pricină 1131 - D, 1: pe [ ... ] de pildă / B : de pe [ ... ] precum,
de pildă, următoarele 11229, 3 - 1: produse / B, D: pricinuieşte II 5 - 1 :
pod. / B, D: pod pentru ca să nu cad jos. 1124 - 1: ore / B, D: ceasuri II
37 - 38 - 1: în desperarea sa / B, D: desperărei 11230,2 - 1: al/ B, D:
a II 12 - 1: de a / B, D: a 1119 - 1: ore / B, D: ceasuri II 27 - 1: ai
[ ... ] formînd / B, D: a [ ... ] înformînd II 31 - 1: trandafirii / B, D: rozii II
32 - 1 : al / B, D : a II 35 - 1 : ore / B, D : ceasuri II 36 - 1 : Europa / B, D :
Europa (Europa Point) 11231, 1 - D, 1: fortificărilor / B : fortificaţiilor II
11 - D, 1 : cu pene negre / B : de piele de urs II 13 - 1 : strada / B, D :
uliţa cea 1114 - 1: fine / B, D: sfîrşit 1115 - numai în B, D: (Comerţial
scuer) 1117 - 1: de / B, D : de un ceas de 1119 - D, 1: faţa / B : preajma II
29 - 1: ore / B, D: ceasuri 1136 - 1: ore / B, D: ceasuri 1139 - 40 ­
numai în 1. La acest punct al relatării, în B se află menţiunea: ,,(va urma)",
ar în D: "România literară (1855)".11232, 1-2 - 1: Tanger şi Maroc
(1853) / E: Călătorie în Africa. 1853. Tanger-Maroc [cu următoarea notă:
N.B.: Partea 1 acestui jurnal de voiagiu este publicată în Salba literară,
/ F: Jurnalul meu de călătorii. Maroc [Cu următoarea notă: Partea 1
a jurnalului meu de călătorii au apărut în România şi Salba literară] II 5 ­
numai în E, 1: centrală 116 - E, 1: sprintenă / F: uşoară 118-9 - E, 1 :
care [ ... ] îndreaptă / F : şi în curînd plecăm, lăsînd în urma noastră [ ... )
şi îridreptîndu-ne 1110 - E, 1: care / F : ce 1115 - E, 1: a naviga / F: ca
să poată naviga în II 24 - numai în E, 1: nostru II 26 - 1: 25 ani / E :
25/ F : 201129 - E, 1: neîncetat / F : necontenit 1130 - E, 1: vaporului
[ ... ] evreul / F : [ ... ] el II 31-32 - E, 1: ar [ ... ] ar putea [ ... ] împrumut / F :
r ar putea [ ... ] le-ar împrumuta II 35 - E, 1: îmbobocit [ ] cu / F : împodobit
de 1136 - 1: ce / E, F: ce îşi 11233, 1-E, 1: curios [ ] sîmţire / F: curcă-
nesc pare foarte sîmţitori II 6 - numai în E, 1: veselă II 8 - E, 1: drăgălaşă
[ ... ] grăi / F : îngerească [ ... ] vorbi 119 - numai în E, 1: îi 1113 - 1: copilei
încîntătoare / E, F : încîntătoarei copile 1114 - E, 1 : de / F : pe 1115 -E, 1 :
şi acei / F: şi 1118 - E, 1: sosim / F: ajungem II 21 - E, 1: carele / F :
ce strălucesc viu în lumina soarelui şi II 24 - 1: lui [ ... ] patrate a cărora
/ E : [ ... ] cuadrate [ ... ] / F : său [ ... ] patrate de II 25 - E, 1: formează / F :
ce formează 1128 - F, 1: Albeaţa / E: Albimea 1129-30 - E, 1: acea
775
[776]
uniformitate I F: aceasta II 30 - E, 1: ciţiva copaci, prin coloritul j F :
cîteva grădini, prin colorile II 34 - 1: picioarele şi braţele I E, F: braţele
şi [ E : şi cu] picioarele II 36 - 1: la I E, F: pe [ ... ] t u, 1: piraţi I F : sălba­
tice 1137 - E, 1 : pe călători cît şi bagajul lor I F : bagagiurile cit şi călătorii II
38-40 - numai în E, 1: căci [ ... ] prăpăstii 11234, 3 - numai în E, 1:
folosul II 4 - E, 1: suma [ ..• ] are I F : cîtimea [ ... ] sîmte II 5 - E, 1: sare
pe umerii lui I F : îi sare pe umeri II 6 - E, 1: lunecă şi cad [ ... ] în I F :
cad [ ... ] pînă-n II 8 - E, 1: o soartă mai bună I F : toată lauda II 11 - 1 :
aruncă I E, F: azvirlll12 - E, 1: dinsul [ ... ] in grabă I F : el [ ... ] intr-o
clipă 1113 - E, 1: botezat I F: murat II 14 - E, 1: răsună I F: se ridică
1118 - E, 1: e înamorată de I F .. iubeşte pe 1123 - E, 1: sărind I F:
alergind, sărind 1124 - numai in E, 1: astfel II 25 -27 - E, 1: bexează
[ ... ] mall F : bucşeşte in dreapta şi in stinga şi astfel curmind cearta, arapii
noştri se pun la visle şi plecăm spre oraş II 28 - E, 1: paşi [ ... ] fund! F ..
de paşi departe de mal, caicul dă de fund şi se opreşte 1129-30 - E, 1 ..
iute în [ ... ] lor I F : în mare şi ne iau .pe spinarea lor de ne duc la uscat II
33 - numai în E, 1: mai II 34 - E, 1 .. valuri [ ... ] strînge la pept [E .. peptu-i]
I F : mare [ ... ] sîmţi la sînu-i II 35 - E, 1: el păşeşte [ ... ] Cesar / F .. păşeşte
[ ] împărat 11235, 2 - E, 1: populaţie [ ... ] arabi învăliţ i cu I F .. poporime
[ ] tnvăliţi în II 3 - E, 1: cu capetele rase care lucesc I F : ale căror capete
rase strălucesc 115 - E, 1: Toţi / F : Ei II 6 - E, 1: privesc I F: se uită II
7 - E, 1: delaolaltă [ ... ] alţii I F: toţi odată [ ... ] şi alţii II 8 - E, 1 .. ba I
F: nu [[ 10 - E, 1: ce I F.. care 1113 - E, 1: fine I F: sfîrşit II 15 ­
numai în E, 1: care face zigzaguri 1117 - E, 1: prin [ ... ] ea este I F: şi
prin [ ... ] este 1118 - E, 1 .. o mulţime de indigeni I F: mulţime de oameni II
20- 21 - E, 1: ne [ ... ] păreţi I F : au dreptate să ne îndemne ca să ne ferim II
23 - 1 .. lor ce-i ţ E, F .. ce-i II 24 - E, 1: respingătoare I F: spăimintă­
toare II 28 - F; 1 .. şi ţ E .. şi cu [ ... ] E, 1: babuşilor săi / F: babuşilor lui
[cu următoarea notă la cuvintul babuşi : Papuci turceşti. Red.] 1131 ­
numai in E, 1: lipsa [ ... ] E, 1 .. al F: să II 32 - E, 1: cred [ ... ] un I F ..
crede [ ... ] vreun 1133 - E, 1 .. care [ ... ] sale I F .. intr-ale căruia ruine II 34 -
1: o populaţie ţ E .. poporime / F .. s-au adăpostit o poporime II 35 - E, 1:
indigeni am întilnit I F .. locuitori am văzut 1138 - E, 1: cu jale [ .. :] alergare
[ ... ] prin I F: din fundul inimei [ ... ] călătorie [ ... ] pintre II 236, 1 - E, 1 ..
crivaturi I F: paturi II 2 - E, 1: faenză I F: farfurie II 3 - E, 1 .. învese­
leşte [ ... ] şi ţine răcoare I F .. înveselesc [ ... ] 115 - E, 1 : îl găsim I F: şi [[7-
E, 1: sărmanele I F .. pe toată ziua II 8 - E, 1: fiinţi I F : fiinţe nenorocite
şi H 11 - E, 1: cu melancolie prin / F .. melancolic pe 1112 - E, 1: ce I F:
care 1114 - E, 1: o umbră de / F: un 1120 - E, 1: descoperim I F: însem­
năm 1121 - E, 1: ştie I F: vorbeşte 1122 - E, 1: din I F: de 1124 - în E
se află nota: How do you do - 1 loue you 1129 - E, 1: Angel [ ... ] dinsele IF :
cearcă Angel să li spuie lucruri plăcute II 30 - E, 1 .. ne I F : îi II 35 - E, 1 :
dejunul I F : masa 1136 - numai în E, 1: stilton [ ... ] etc. 1111237, 6 - 1 ..
( 776
1
[777]
1
să 1 E, F: să se Il 7 - E, I: lăsăm închipuirea [ ... ] fantaziei 1 F : închipuirii
C .. ) visurilor plăcute 1110 - E, I: argintii 1 F: de argint 1113 - I: fondat I
E, F: zidit 1116 - E, I : La [ ... ] fiind 1 F: cari l-au stăpînit pînă la anul 1471,
cînd au venit portugalii. După aceşti noi cuceritori, ce s-au bucurat de pra­
da sa pînă la 1662, englezii I-au ocupat 22 de ani, însă Il 21 - E, I : cazul [ ... ]
minie 1 F : această părăsire, observă Angel. II 24 - E, I: Frumos [ ... ] fie I F :
Fie! ... 1127 - numai în E, I : de Maroc 1128-29 - E,I :care[ ... ] AlgerieilF:
duşmanul guvernului francez" 33 - E, I : prin 1 F : o! scumpul meu amic,
prin U 3:> - E, I: stradeJinguste 1 F: hudiţi " 36 - E, I: nu 1 F : în cari se
scaldă huriile, nu 1137 - E, I : centrul 1 F : mijlocul Il 40 - E, 1: scobite[ ... ]
unde 1 F ': şi întunecoase, în cari" 238, 1 - I : umbră 1 E, F: umbra bolţilor
II 2 - F, I : cît 1 E : în cît " 3 - '1: nimic [ ... ] un) E, F: nime [ ... ) E : un 1 F :
vreun" 4 - E, I: jaraticul j F : cărbunii" 5 - în E, la cuvîntul agiarage! se
află nota: Ascultă, omule I " 7 - E, I : comunică; F: insuflă" 8 - E, 1:
încît; F : cît" 9 - E, 1: centrul; F: mijlocul II 12 - I: alune [ ... ] arabi
[ ... ] de; E : azime [ ... ] ;F: azime [ ... ] arabi, de evrei [ ... ] şi de" 13 - E, 1:
şi de evrei se ceartă [ ... ] de la [E : se bat de la] ; F : se sfădesc [ ... ] se bat de
la 1115 - I: santuni ] E: santuni [cu nota: Nebuni veneraţi de arapi ca
fiinţi sacre a cărora minte comunică cu Profetul] ; F: jantuni (nebuni,
veneraţi de arapi ca fiinţe a cărora minte comunică cu profetul) " 18 - E,
1: de petrele pavelei in onorul I F: pe pavea în onoarea" 20 - E, 1:
mlihi ; F : mlihi (bine, mulţămesc) " 22 - E, I .. fără uşi I F : şi fără uşi"
25 - I: din [ ... ] pe; E, F: de [ ... ] sub" 29 - E, I: fiind; F: că este Il
31 - E, I: şi; F: şi jumătate" 32-33 - E, 1: plăcerea I F: petrecerea"
34 - E, I: cimitirul I F : ţinterimul " 36 - 1: încă; E, F.. arapii ] 37 ­
E, I: poate I F : negreşit" 38 - numai in E, I: spaniolă" 39 - numai in
E [notă] şi în F [in text]: Cu maurii trebuie plumb sau argint" 239, 3 ­
E, I: pun [ ... ] a nu I F : îşi pun [ ... ] a" 4 - E, 1: despărţi [ ... ] lor I F : des­
face cît mai puţin [ ... ] său" 5-6 numai în E, 1: însă [ ... ] israelită" 7 - E, I :
caută să-şi deie I F: îşi dă" 9 - E, I: cum [ ... ] pănă ce I F: cînd [ ... ]
pănă" 10-12 - E, 1 .. el [ ... ] în [E: prin] [ ... ] Tangerului ; F : sufletul lui
e cuprins de neastimpăr spasmodic. Simţirile cari-l domnesc în toate pasurile
vieţii sale sînt zgtrcia şi spaima, prin urmare" 15 - numai în E, 1: şi
s-ar teme de a fi recunoscut. " 16 - E, 1 .. babuşii [ ... ] pe lîngă o geamie ; F :
păpucii [ ... ] dinaintea unei moschele ] 17-20 - E, 1: totdeauna [ .•. ]
pagubă 1 F : mai totdeauna în mînă şi de economie, şi de frică să nu facă
vuiet pe pietre, lucru ce ar trage poate luarea aminte a arapilor şi i-ar atrage
lui maltratări sau pagube 1" 21 - E, I: şi acel I F : şi" 22 - E, I: elI F:
dînsul" 23 - E, 1: trecătoare; F: ce zboară" 24 - E, 1 .. nu rîde; F :
el nu rîde" 26 - I .. îşi [ ... ] viclenie 1 E, F: se [F: îşi] [ ... ] şireţie ] 27 - E,
I: săi şi parvenind ; F : lui şi devenind" 29 - E, 1: îi despreţuiesc şi-i ; F :
777
..
,
[778]
i arată dispreţ, in zadar 1131 - numai In E, I: din timp în timp 1132 -
E, I: lor' F: său 1133 - E, I: de scop / F : în vedere 1134 - E, I: ci [ ... ]
Prin urmare' F: dar [ ... J De aceea 1138 - E, I: evrei' F: dînşii 11240,
2 - E, I: urlînd şi zberînd 'F: zbierînd şi mugind 114 - E, I: poeticele
figuri' F : celelalte figuri poetice 115-7 - I: ele [ ... ] mlădioasă şi elegantă'
E: [ ... J elegantă se mlădie j F: ele sînt adevărate fiice ale Răsăritului.
Talia lor elegantă II 7 - E, I: ca [ ... J boarea dimineţei' F: se mlădie [ ... J
vînt 119 - F, I: ca' E: cu 1111-12 - E, I: şi albe [ ... J arăbeascăv j F:
samănă a ţine între degete fericirile şi veseliile raiului. 1117 - E, I: evreii'
F: evreii din Maroc II 18 - I: le-au [ J contra' E: i-au [ ... J/ F: [ ... )
potrivă 1120 - E, I : pentru ca [ ... J aurul [ J le' F : ca [ ... J argintul [ ... J le-au
II 21-22-E, I: numeşte Schillve [ ... J apreţuieşte mult, foarte'rnult 'F: au
dat numele de Schilloc [ ... J găseşte foarte pe plac II 27 - E, I: cîteva' F :
vro trei sau patru 1129-30 - numai în E, I: şi nopţile de vară. 1132 - E,
I: diferite' F: deosebite 1135 - E, I: cu, F: în 1138 - E, I: stofe
grele cu broderii de aur' F : materie deschisă şi aurită II 241, 1 - numai în
E, I: foarte II 2 - E, I: lor cele [ ... J ne' F: pe Afrodita fărrnăcătoare :
evreii marocani 118 - numai în E, I: de a veni 119 - E, I: dominează , F:
domneşte 1110 - E, I: precum şi [ ... J sultanilor de Maroc.' F: şi [ ... ]
sultanului de Maroc. AJcsar sau AJcazar, nume poetic! Fi-va el oare potrivit
cu palatul? II 13 - E, I: uimiţi 'F: încîntaţi II 15 - E, I: lunei.' F :
lunei; amorul şi cu luna fiind de cînd lumea îmbele pol uri ale sufletelor
sîmţitoare. 1117 - E, I: întocmai ca' F: ca 1118 - E, I: Ea' F: şi fru­
moase. Ea II 20 - E, I: de aur' F: aurie II 21 - E, 1: depărtat cu, F:
cu II 22 - E, I,' împregiurul nostru [ ... J făcînd' F: în aer [ ... J făcîndu-ne
1126 - E, 1: pe valuri' F " în depărtare II 27 - E, I: din' F : de 1128-38
- E, I : Visezi [ ... J cornetul 'F:
- Logodnica Negelului?
- Tocmai! Ea se primblă acum pe mare; priveşte colo, în dreapta,
caicul cel care trece, lăsînd în urrnă-i o brazdă luminoasă. Ea-i l l I
Zicînd aceste cuvinte, Angel dispare pentru cîteva minute şi se în­
toarce pe terasă aducînd înstrumentul său favorit, un cornet li piston II 40 ­
numai în E, I : cu mirare. 11242, 1 - E, I: un concert, F : o serenadă II
2 - E, I : cantatriţe , F : cîntăreţe 113 - E, I : Dominat [ ... J Angel' F : Şi în
adevăr, el II 5 - E, I: se răspîndesc [ ... J făcînd pe arabi a-şi / F: ale lui
Donizetti răsună puternic [ ... J şi locuitorii îşi II 6 - E, 1: închipui [ ... )
[E: AsraelJ un' F: închipuiesc, negreşit, că aud trîmbiţa lui Asrael. Ca
prin 117-8 - E, I: oameni [ ... J înmărmuriţi.' F: umbre ce se mişcă,
spăriate, apoi se opresc înrnărmur ite, ca să asculte variaţiunile amicului
meu. 1110 - E, I : care / F : ce 1112 - E, I : suspinînd [ ... J exprimînd' F :
suspină adînc şi esprirnă din timp în timp II 13 - E, 1: prelungit. , F :
778
1
[779]
prelungit şi elocinte. 1116 - 1: otelului / E, F: terasei 1117 - E, 1: ce / F :
albi ce II 20 - E, 1: note / F: note din cornet II 22 - E, 1: diferite / F :
deosebite II 23 - E, 1 : de culcat / F : pentru odihnă II 25 - E, 1 : dear / F :
my dear II 27 - numai în E, 1: şi somn dulce! II 28 - 1: A / E: 2 oct.
A/ F : 2 optomvre, A II 29 - E, 1 : zice spanioleşte [ ... ] că / F: zice [ ... ] tot
că II 30 - 1: englezeşte / E, F: în limba engleză II 32 - E, 1: absolută
a / F: a II 33 - E, 1: dar din / F: din II 34 - numai în E, 1: în fine II
II 35 - 36 - E, 1: ce domină Tangerul. I F: care servea odinioară pentru
adăposti rea sultanilor marocani. II 37 - E, 1 : şi înlesneşte / F: Ea dom­
neşte oraşul şi marea, înlesnind II 39 - E, 1: Andaluziei / F : Spaniei II 243,
2-3 - E, 1: străluceşte [ ... / corăbii / F: stecleşte marea azurie 114 - E, 1:
cubice / F: de formă cubică, pintre carile apar 115-7 - 1: vie [ ... ] cu­
lori. I F: vie şi cîteva malduri de stuf verde. Locuinţele consulilor, văp­
site cu deosebită coloare şi încungiurate cu grădini, precum şi minarelele
cuadrate a doauă geamii completează acest tablou luminat de razele înfo­
eate ale soarelui african. II 6 - 1: investit / E: înveselit II 7 - 9 - E, 1 :
a [ ... ] încungiurată cu I F : la poarta dărîmată a castelului, întrăm în el
şi sosim în curtea Alcsarului încungiurat de II 10 - E, 1 : de Maroc se
ridică / F : se găseşte I! 11 - 1: prin / E, F : pe sub 1112 - numai în E, 1 :
patio 1116-18 - E, 1: săpate [ ... ] Tot [ ... ] camere I F : lucrate [ ... ] nimic
nu poate da o idee esactă de deplinătatea şi de frumuseţa săpături lor
în lemn din bolţile camerelor, precum şi de fantazia arabescurilor scobite
în pareţii lor. Tot geniul Orientului este închis în ele! 1119 - E, 1 : Vizi­
tînd [ ... ] rîndul/ F: Săvîrşind vizita rîndului II 20 - E, 1: deasupra / F :
sus II 21 - 1: deasupra / E, F: asupra 1122 - 1: daruri / E, F: doruri II
23 - E, 1 : fiinţă odinioară / F: odinioară fiinţă II 28 - 1: pustiu palat /
E, F: palat pustiu II 29 - E, 1: strălucit / F: încîntător II 31 - numai în
E, 1 : în 1132 - numai în E,I : şi Giralda 1133 - numai în E, 1: mai cu
samă 1136-37 - 1: şi [ ... ] gunoi / E : [ ... ] strîmte [ ... ] / F: oraşe compuse
de hudiţi strîmte şi de case întunecoase fără de acoperiş, fără de ferestre
şi fără aer îndestulători. 11244, 3-4 - E,I: ai gardei împărăteştiv j F :
din garda împărătească. II 5 - E, 1: lănci otrăvite / F : cîte o lance otră­
vită. II 7 - numai în E, 1: pe lîngă sultanul II 8 - E, 1: atmosferei. / F :
aerului. II 9 - E, 1 : funcţionari mari / F : mari funcţionari II 10 - 1: cel
al [ ] ornicul [ ... ] cel al [ ... ] cel d-al/ E : [ ... / al/ F : al [ ... ] ceasornicul [ ... ]
al [ ] al 1116 - E, 1: caracteristice / F: espresive II 18 - E, 1: instru-
mente [ ... ] lor / F: dinaintea lor instruminte de moarte II 22 - numai în
E, 1: purtată 1125 - 1: Femeile în urma cortegiu lui / E: Nota bene:
femeile [ ... ] / F : Nota bene, femeile la urmă 1130 - E, 1 : zacă / F : se afle II
31 - E, 1 : Africei / F: african 1132 - numai în E, 1: Angel şi eu 1133-34
- E, 1: mahomedane şi ne coborîm [ ... / strade I F: Orientului şi ne în-
779
..
[780]
toarcem [ ... ] hudiţi II 36 - E, 1: servi I F: indeplini oficiul 1137 - numai
în E, 1: invăliţi în burnuze rupte II 40 - E, 1 : toate cuvintele cîte le I F :
cîte cuvinte turceşti 1141 - E, 1: diferitele I F: deosebitele 11245, 1-
E, 1 : lăsînd I F: lăsîndu-mă 112 - E, 1 : replică I F: răspunde 115 - E, 1 :
de I F: dacă 116-7 - 1: îmi răspunde el rîzînd, eu [ ... ] Algeria [ ... ] 1 de
zuavi ţ s . [ ... ] Alger [ ... ] I F : [ ... ] zuavilor.
- Ştii şi arăpeşte?
- Ştiu. II 16 - E, 1: vrednic I F : de-ai lui il 19 - numai în E, 1 : cor-
dială a 1120-22 - E, 1 : pentru [ ... ] spate. I F: însă nu izbuteşte decît a
cădea pe spate în hohotul arapilor. 1123 - E, 1 : ne ceară I F : ceară de la noi II
24-25 - E, 1: cîteva [ ... ] le I F: cîţiva bănuţi care devin între ei un măr
de discordie. Băieţii raşi pe cap se răped să-i II 26 - E, 1: împing I F :
împing unul pe altul II 29 - E, 1 : o pornire furioasă I F: furie II 33 - 1 :
e ţ E, F: este II 34 - 47 - E, 1 : o sumă [ ... ] pedestră I F : un galben! Oara
de prînz se apropie II 38 - E, 1 : drăgălaşa Asterica şi ne spune I F : Aste­
rica II 246, 1 - E, 1: că [ ... ] Ashton I F : şi ni spune că stăpînele ei II 4 ­
E, 1: răspunde I F: zice 115-8 - 1: care [ ... ] el I F: Asterica, veselă,
aleargă să ducă această bună veste domnişoarelor Ashton, iar noi ne punem
la masă.
- Ştii să joci ceva din piano? mă întreabă amicul meu.
- Ba nici o iotă, îi răspund.
- Prea bine. II 6 - F,I : cînt [E': gioc II 9 - E, 1: pe la I F: la II 11 -
E, 1 : prefăcut I F : schimbat 1113 - E, 1 : subsuoara I F : sub braţ 1115 - 1 :
ciugulea [ ... ] şi-i [E': ciuguleşte [ ... ] I F : ciugu1eşte [ ... ] şi tot 1116 - E, 1 :
Junele servante I F: Lunica şi Asterica II 22 - E, 1: zburdalnică I F:
veselă II 23 - numai în E, 1: vesele II 25 - E, 1 : şi înduioşat. I F : răsună­
tori. 1127 - E, 1: acea exclamare ieşită I F: acel haao ieşit 1128 - E, 1 :
pătrunde adînc I F: înduioşează 1129 - E, 1: mă îndeamnă să I F: pe
loc 1133 - E, 1 : funcţia I F : esercitiul] 34 - E, 1 : roagă I F: îndeamnă II
35 - 1: nobilele ţ E, F : neobosite le II 40 - numai în E, 1 .. pe Meyerbeer,
pe Rossini 1141 - 1: Strauss lE: Strauss, tatăl şi fiiul, vină în agiuto­
ru-mi! I F: Strauss, vină în ajutoriul meu! II 247, 2 - 1: mînile şi lE:
[ ... ] şi le I F: degetele şi le II 3 - E, 1: fildiş I F: ivoriu II 4 - 1: cacofo-
nică [ ... ] de lE: [ ] de o I F : muzicală [ ... 1 II 5 - E, 1 : se poate [ ... ] a pro-
fitat I F: o pot [ ] profitînd II 6 - numai în E, 1: fericitele II 7 - E, 1 :
fantastic. I F : frenetic. II 8-10 - E, 1 : animat [ ... ] clavirului I F : şi dan­
ţul e neintrerupt, fiind condus cînd de cornet, cînd de piano. 1112 - E, 1 :
dănţuind [ ... ] pas I F: jucînd împreună în sunetul dairelelor un soi de
danţ II 13 - numai în E, 1: o mimică 1114 -15 - E, 1: leagănă [ ... ] mare'l F :
agită şi se mlădie foarte voluptuoase. însuşi Giaali, papagalul, dă semne
de 1116 - numai în E, 1: bătînd din aripi 1117 - E, 1: Coco I F: oh,
I 780
,
mi
[781]
,
L
yes II 20-21 - E, 1: dans [ ... ] lor [ ] retntinerit [ ... ] comunicative, graţioa-
se / F: joc [ ... ] său [ ... ] tntinerit [ ] graţioase II 26 - E, 1 : amîndouă / F :
domnişoarele " 28 - E,I : de a o găsi / F : să o găsesc" 30 - E, 1: papa­
galul/ F : papagalul de pe umărul stăpînei sale" 31 - E, 1 : Nemaiputînd
nimica [ ... ] puternic / F: Nemaigăsind ne mica a [ ... ] " 32 - E, 1: compun
I F: compun pe loc" 36 - E, 1: şi oameni / F: străine" 37 - E, 1:
deşerturi / F: pustiuri" 248, 8 - E, 1: doresc / F: vroiesc ]] 10 - E, 1 :
care-s / F: care-am" rindurile 13-23 numai în E, 1" 24 - F, 1: 3 [ ... ]
domnului / E : 4 [modificat din 3] [ ... ] d-lui " 25 - E, 1 : să ne viziteze / F :
de ne vizitează" 26 - E, 1 : invită / F : pofteşte II 31 - E, 1: pătruns / F :
năvălit" 32 - 249, 9 - E, 1 : lui ca un verme [ ... ] roade [ ... ] Pentru [ ... ]
său / F : său ca un vultur [ ... ] sfîşie [ ... ] Toate frazele lui sînt punctuate cu
suspinuri sau cu căscări ce te fac să adormi încetişor şi să intri cu ochii
deschişi in lumea visurilor. în timp de patru ani viaţa lui" 10 - E, 1 :
ce / F : care 1111-12 - E, 1 : Sărmanul [ ... ] a fost / F: Singura distragere
ce şi-au putut el procura este" 13 - 1 : hiene [ ... ] şi / F : sau la elefanţi / F :
pantere sau la elefanţi, dar un vînat" 15 - E, 1 : foia / F : era plin" 16 ­
E, 1: bucurindu-se [ ... ] sărea / F: sărea in toată libertatea" 18 - E, 1 :
general/ F: variat" 20-22 - E, 1: favorit [ ... ] înceteze./ F: iubit în
concertul general, de care răsuna Tangerul după asfinţirea soarelui şi pînă
la ivirea zorilor.
Fatalitate I fatalitate şi de trei ori fatalitate! " 23 - E, 1 : numi [ ... ]
fu / F: au numit [ ... ] au fost" 27 -28 - E, 1: pistoale [ ... ] ucidere / F :
laţuri, căpcăni, săgeţi, măciuci, toate instrumintele de perire " 31 - E, 1 :
britanic [ ... ] a imita chiar / F: modern [ ... ] chiar a imita" 32-33 - E, 1:
cu scop de [ ... ] pe naivele [ ... ] şi de [ ... ] astfel in / F : spre [ ... ] naivele [ ... ]
şi [ ... ] in " 34 - E, 1: gingaşe de inimă au [ ... ] acestei stratageme / F : au
[ ... ] acestui stratagem ] 35 - E,I : perfide şi ademenitoare / F: ademeni­
tori " 36 - 1: uliţelor / E, F: hudiţ ilor ţţ 37 -38 - E, 1: patru ani de
nopţi / F : curs de patru ani II 40 - E, 1 : este intins / F : se întinde" 250,
1 - E, 1: blana / F: rămăşiţa" 3-4 - 1 .. din [ ... ] tapet / E .. de [ ... ] / F :
lucrate tot de Reade, căci Reade este un adevărat artist. El au trărnis
chiar la expoziţia din Londra cu doi ani mai înainte un covor" 5-6 - E, 1:
şi [ ... ] întreagă [ ... ] acest / F: care au fost admirat de toţi vizitatorii [ ... ]
acel" 7 - numai in E, 1 : de nu mă Inşăl " 9 - numai in E, 1 : curios" 10 -
numai in E, 1: el W 11 - numai în E, 1 .. in timp" 14 - E, 1 .. de maro­
chin / F : în marochin ] 16 - numai în E,I : de dinţi de elefant, de pene
de struţ etc. " 19 - E, 1 .. mijlocul ei./ F .. mijloc. " 21 - 1: deasupra ţ E ..
deasupră-i / F .. deasupra ei" 23-24 - E, 1 .. Păşind pragul acelui [ ... ]
nechezatul/ F: intrind în acel [ ... ] nechezul l] 26 - E, 1 sale [ ... ] tranda­
firii / F: lui [ ... ] rozii II 27 - E, 1: său / F: lui" 29 - 1 .. sîngele [ ... ) lui.
781
.. : ......
[782]
Şi în adevăr, Boabdil j E : [ ... ) sale [ ... ) I F : sîngele lui [ ... ) lui. Boabdil j]
30 - E, 1: curat [ ... ) de I F: al deşertului de II 34 - E, 1: chiar pe I F :
pe însuşi 1135 - F, 1: căci es ] E: căci II 251, 1 - E, 1: Bucuroşi! [ ... )
eu. I F : Bucuros! II 3 - E, 1 : potriviţi I F : făcuţi II 4 - E, 1 : Europa. I F :
Europa de un amatori. II 7 - E, 1: trei şacali domesticiţi I F : doi şacali
îmblînziţi 1110-11 - E, 1 : purtat [ ... ) muzeuri I F : dus la operă, la mu;
zeuri, prin grădini 1112 - 1: patru ţ E, F: şese 1113 - E, 1 : în [ ... ) găsin­
du-se I F: el care trăise la întuneric şi se găsise II 14 -16 - E, 1: lumi­
nelor [ ... ) civilizaţiei. I F : luminei; mintea lui trebuie să fi luat o prifacere
oarecare. II 18 - E, 1: grozavă I F: mare II 24 - E, 1: ce [ ... ) seculului
nostru I F: ce-l [ ... ) civilizaţiei noastre 1125-32 - numai în E,I; deose­
biri; 27 - 1 : la o operă din Paris întîia oară I F : pentru întîia oară la opera
din Paris II 36 - E, 1: nechezatul I F: nechezurile II 38 - E, 1: dinl F :
afară din II 40 - E, 1 : cu [ ... ) din I F : depărtat cu [ ... ) de 11252, 2 - E, 1 :
frîiele I F: frîul II 3 - E, 1: Avay I F: Olrait 114-5 - E, 1: Hafir [ ... )
puternic aerul viu al F : Hafiz [ ... ) aerul II 10 - numai în E, 1 1111 - E, 1 :
năsipos I F: năsipit 1112 - F, 1: îndreptăm [E': directăm 1113 - 1: fis­
tiei I E, F: pitici 1114 - E, 1: Calea [ ... ] mărginită I F: Drumul e măr­
ginit 1115-16 - E, 1 : şi cu [ ... ] alăturea [ ... ] unui santun I F : mari şi cu
[ ... ] pe lîngă [ ] funerari al unui jantun 1117 - E, 1: lîngă [ ... ] elel F:
aproape de [ ) şi 1122 - E, 1: cu I F: cu mai 1125-28 - E, 1: la [ ... )
naturei I F: pe înălţimea capului Spartel, ascultăm mugetul bătrînului
ocean şi apoi II 30 - 1: Consulului Europei. lE: consulilor [ ... ) I F : ce le
poşed consulii afară din Tanger. 1131 - E, 1: la I F: pe la II 32 - 1: de
crini I E, F : şi de crini II 34 - 1: auriu ţ E, F: aurit II 36 - 1: crunt [ ]
cu nepăsare 01 F : crud [ ... ] o II 37 - 1: întreagă de motani [ ... ] e ca [ ]
cale-i lE: numeroasă [ ... ] e [ ] I F: [ ... ] mîţe, e destul să întîlnească în
calea sa II 38 - E, 1 : frunte [ ] sufletul I F : faţă [ ) inima II 253, 1 - E, 1 :
mîţe I F: motani 112 - numai în E, 1: acum [ ] frumoasei 113 - E, 1:
noului nostru amic I F : amicului nostru 115 - E, 1: făcut I F : făcut-o II 6
- numai in E, 1: fiind 117 - E, 1: el F: este 118-9 - E, 1: sau [ ... ]
se împacă mai bucuros cu [ ... ] şi cu I F : sau de [ ... ] preferează [ ... ] angles
şi 1112-13 - E, 1: străine [ ... ] ţigări havane I F: şi vutce [ ... ] ţigare II
15 - E, 1: mesenii [ ... ] ce ameţiţi ei I F: convivii [ ... ) ce 1118 - E, 1:
Malaga I F : Xeres II 22 - E, 1: la I F: in II 23 - numai în E, 1: du bite II
24 - numai în E, 1: aici 1128 - E, 1: bizare I F : dişanţate 1130 - E, 1 :
inimile [ ... ) grăim I F : şi toţi vorbim II 33 - E, 1: Franciei şi a Engliterei I
F: Angliterei şi a Franciei II 34-36 - 1: După [ ... ) apoi povestirile [ ... )
Angel lE: [ ... ) povestirile [ ... ] IF: Angel j] 37 - E, 1: scîntietori [ ... ) isto­
riseşte I F: strălucitori [ ... ) povesteşte 11254, 3 - E, 1: descriu I F: isto­
risesc II 4 - E, 1: acel trio vorbareţ I F : acea convorbire interesantă II 6 -
782
,
j
[783]
,
L
numai in E, I : (întinzîndu-mi mîna) II rindul 7 - numai în E, I II 8 - E, I :
(deşărtînd [ ... ] şampanie)' F: Pînă la moarte! II rindurile 10-14 - nu­
mai în E, I; deosebiri: I: mii' E: mii de II 15 - I: vechea' E, F:
Brusa, vechea II 16 - E, I: Imperiului Otoman' F : acelor întii sultani II
18 - E, I: companioni' F : tovarăşi de călătorie II 20 - I: văi [ ... ] şi' E :
văi [ ... ] , F: locuri [ ... ] II 23 - E, I: mei. , F : mei şi miorlăind jalnic ... II
rîndurile 24-25 - numai în E, I 1128 - E, I: 400.000 de miţe j F :
patru sute de mii de motani II 29 - E, I : spectatori' F : angleşi II 30 - E, I :
cu , F : de II 31 - E, I: cu gentlemani purtînd ochene [ ... ] stau' F : de gen­
tlemani [ ... ] erau II 32 - E, I: amatori' F : spectatori II 33 - E, I:
paie-ale in mini' F: porter in mină II 35 - numai în E, I: (adîncit în
gînduri) II 39 - I: fundul [ ... ] hotărît' E: [ ... ] decis' F: lăuntrul [ ... ]
decis II 255, 1 - E, I: ne sui pe' F: lua II 2 - E, I: ce' F : care II 3 - I:
tocmit' E, F: năimit II 5-11 - E, I: iar [ ... ] veneau' F: Însă spre sară
ne-au ajuns în cale curierul turcesc, întovărăşrt de un cavas inarmat pînă-n
dinţi. Caii lor alergau II 12 - E, I: postei in Imperiul' F: stafetelor in
tot cuprinsul Împeriului II 13 - E, I: melancolic' F: adîncit în gînduri II
14-15 - E, I: se găsea [ ... ] vieţei [ ... ] [ ... ] dizmierdătoare j F : era [ ... ]
vietei sale [ ... ] sprintenă II 16 - numai in E, I: din harem ... oh! II 17 ­
numai în E, I: iat-o II 18 - numai în E, I: ipodromului II 19 - E, I: acel
tropot , F : un tropot in urmă II 20 - E, I: Ce fugă! , F : Cimpul vuia! ...
II 22-23 - E, I: Cîmpul [ ... ] luase' F: Aerul vîjîia împregiurul nostru,
părea că ne luase un virtegi II 26 - E, I: spinarea, F : spinările II 27 - E,
I: Hurra' F: Olrait II 28- 29 - I: spectatori [ ... ] pariat, E: [ ... ] ochii
la [ ... ] 'F: privitori ţîntesc ochii asupra lor şi-i urmăresc cu sufletul. II
30 - I: le' E, F: te II 32 - E, I: mi-am' F : mi-am pus toată puterea de
mi-am II 33 - E, I: să-şi urmeze drumul' F : să meargă 1135-36 - E, I:
răcorit [ ... ] dar' F : dus calul să-I adăp, apoi l-am închingat bine, m-arn
suit pe el şi 1137 - E, I : pe cimp [ ... ] cornpanionii j F : dinaintea mea [ ... ]11
tovarăşii II 39-40 - numai în E, I: Închipuiţi-vă poziţia mea critică II
256,4 - E, I: culoare' F : haină II 5 - E, I: Răped deci' F: deci răpăd II
9 - numai in E, I: şi prinde la curagiu II 10 - E, I: şi-i [ ... ] pleacă' F : şi
trebuie să-i [ ... ] se izbeşte II 12 - E, I: opt [ ... ] cîţiva [ ... ] stau' F : vro opt
[ ... ] şese [ ... ] erau II 13-17 - E, I: şi [ ... ] calul' F : dar cum mă văd ei sar
în picioare şi unul dintr-Inşii pune mîna pe zăbala calului. Eu nu perd cumpă­
tul şi-l lovesc peste ochi cu varga mea de nerv de bou; apoi într-o clipă o
rup de fugă 1118-19 - E, I: Hoţii [ ... ] fugă' F: Turcomanii furioşi că
li-au scăpat prada din gheare se iau II 20 - I : eu fiind călare şi ei pe jos
[ ... ] lesne' E, F: ei fiind pe gios şi eu călare [ ] , F : repede II 22 - E, I:
Ea însă' F: Însă ea II 23-24 - E, I: colo [ ] God ! 'F : nu dispare! ...
1128 - E, I: coloraţi j F : viu coloraţi II 30 - E, I: sosi mai' F: ajunge II
783
[784]
33 - E, I : fine / F: sfîrşit II 34 - F, I:' clipeau lE: sclipeau II 36 - E,
I : cazuri cea mai nimerită măsură / F : împregiurări cel mai nimerit II 37 ­
E, I: animalelor / F : dobitoacelor 1138 - E, I: pleacă / F: au plecat II 39
- E, I: după o oră mă scoate I F: m-au scos 11257, 1 - E, I: află / F :
găsesc 112-3 - E, I: perde [ ... ] shelingi I F : cîştiga şi a se perde milioane
de shelling puse rămăşag 114 - numai în E, I: încă doi 117-8 - E, I:
onorul [ ... ] Plum l I F : sănătatea lui! ... O joy ! cît pentru mine ... II 9 - E,
I: poalele [ ... ] nalt / F : picioarele acelui mal nalt cît un munte 1111 - E, I :
argintii, iar I F: de argint şi II 21 - E, I: sosise / F: ajunsese II 22 - I:
prin ţ E, F: pe II 24 - E, 1: În [ ... ) [în I F : După o oară am sosit teafăr
în acest II 25 - E, I: pe tinerii belgi lungiţi / F : amicii mei II 26 - numai
in E, I: turceşti II 28 - E, I: livre [ ... ] Holvay./ F : sterlingi cîştigaţi de
la cel mai bun amic al meu ... II 29 - E, 1: in [ ... ] Arthur I / F: Beu in
[ ... ] Plum! II 37 - E, I: tu [ ... ) petrecem / F : le-am petrecut 11258, 1-2 ­
I: ne culcăm [ ... ] cu [ ... ) ţinu / E : [ ... ) cu toţi [ ... ) I F : şi pină-n zori de zi
călărim pe umerele lui Morfeu în lumea visurilor fantastice; însă dulceaţa
somnului nu ţine 116 - numai în E, I: deci 118 - numai în E, I: spaniol ]
9 - E, 1: ne închinăm papagalului Dgiali I F : preschirnbăm salutări ami­
cale cu papagalul II în F, la sfîrşit, se află menţiunea: (va urma), deşi conti­
nuarea relatări i n-a mai fost publicată in Foaia Soţietăţii ... 1113 - în G, H
relatarea poartă titlul: Călătorie în Africa. De la Tauger la Tetuan prin
Munţii Uadras şi are următoarea notă: Începutul acestei călătorii în impe­
riul Marocului s-a publicat în Foaia Societăţei - Bucovina - 1868 1115 ­
G, H, I : dobitoace / E : animale II 16 - numai în G, H, I: Tanger II 17 ­
- E, G, I: caii pe / H : pe / [numai în E: covor molatic) 1119 - numai în
E: (Ţtaun) 1122 - numai în G, H, 1: nişte 1123 - H, I: iPasăre lE:
păsări / G: păsărele 1132 - numai în E: pentru ca să o răcorim.1I33-34
- G, H, 1: în sînul lor o răcoreală învietoare [G, H: şi) foarte plăcută. / E :
o răcoreală învietoare în sînul lor. 1135 - G, H, I: două / E : vro două"
259, 1-2 - G, H, I: o asămănare rcurioasă [cu [acele / E: asemănare cu
satele 114 - G, H, 1: dragomanului nostru / E: lui 117-8 - numai în
G, H, 1 : tovarăşul meu de voiaj [ ... ) de argint II 8 - G, H, I: răsunătoare I
E: din cele mai vesele 119 - numai în G, H, I: cu somnul în ochi 1111 ­
G, H, 1 : pumnii [ ... ] după noi / E : pumnul [ ... ) in urma rnoastră 1112-13 �
G, H, I : din Tanger ce ne întovărăşeşte / E : de la Tanger 1113 - 1: acestei /
E, G, H : acelei 1117 - G, H, I .- îi zic / E z întreabă Angel 1119-20 - G, H, I:
pronunţăm [ ... ) ori numele lui [ ... ] Mustafa / E : zicem [ ... ] ori [ ... ) dragoma­
nul" 22 - numai în G, H, I: aş fi încredinţat că 1123 - G, H, I: răce / E .­
limpede II 24 - G, H, 1: dragomanul/ E: Hagi Mustafa ] 27 - G, H, I.­
Wetl ţ E: Ver;'" 29 - G, H, I: la / E : lîngă" 34 - G, H, I: despre [ ... }
ceva / E : pentru [ ... ] un lichid II 36 - G, H, 1: avem curaj[G, H : curajulJ/E :
784
[785]
ne putem decide II 37 - G, H, 1.' numai o [ ... ] batiste în elI E .' a [ ... ] batis­
tele în el pe deoparte 1139 - G, H, 1.' pînza subţire lE.' pînză 1140 - G, H,
1: însă decît lE.' decît 1141 - G, H, 1.' cîteva lE.' ca vro cinci 1111260,
1-2 - G, H, 1.' pe urmă [ ... 1 setei. I E .' apoi ies răcoriţ i ca şi cînd ar fi
beut apa cea mai limpede şi mai rece. 113 - G, H, 1.' dedăm la această
operaţie lE: livrăm la aceste operaţii II 7 - G, H, 1: o expresie hainoasă I
E.' espresia de hiene II 8 - numai în G, H, 1.' par dessus le marcM II 9 ­
G, H, 1 - din [E': de 1111 - G, H, 1.' cercînd lE.' să cerce 1112-13 ­
G, H, 1: imperiul [ ... ] oraşelor. lE: Africa. 1115 - G, H, 1: în aer şese
descărcături, îşi pregăteşte lE: şese descărcături În aer, îşi încarcă 1118 ­
G, H, 1: părăsi locul I E : pleca II 20 - G, H, 1: Mare greşală că ţi-ai [ ... 1
observă [G: observă atunci] lE.' Rău ai făcut că le-ai [ ... ] II 22 - G, H, 1 :
ce? ? lE: ce? întreabă Angel. II 23- 24 - G, H, 1: Pentru [ ... ] d-tale. lE:
Pentru că ei sînt în stare să ne urmărească numai pentru dragostea acelui
pistol ...
- Ş-apoi?
- Apoi chiar să te ucidă, numai să puie mîna pe el. Pentru un arab,
orice armă e o comoară, mai cu seamă giuvaerul d-tale cu şese încărcături. II
26 - G, H, 1: amicul meu lE: Ange11127-28 - G, H, 1: se [ ... ] şi fără
a mai întîrzia [ ... ] în direcţia munţilor lE: el se [ ... ] şi [ ... ] spre munţii II
29 - G, H, 1: duşe lE: valuri 1130-31 - numai în G, H, 1: cu fes nalt
de postav roş pe cap 1132 - 1.' îşi ţ E, G: însetate îşi I H : insectele îşi II 33
- numai în G, H, 1 : obosită II 34 - numai în G, H, 1 : ferbînd şi chiar II 36-
G, H, 1: ne căptuşirn cortelurile lE: căptuşim cortelurile noastre II 37 -
numai în G, H, 1: soarelui 1138-39 - G, H, 1: în pelea [ ... ] Spaniei II E :
ca nişte ace în pelea noastră. Supliciul e nesuferit pentru noi, II 261, 1- 4 -
G, H, 1: aleargă [ ... ] soarelui. lE: noştri merge pe gios un tînăr arap, de
14 ani, cu capul gol şi ras, fără a se tîngui de ferbinteala soarelui. Creştetul
lui stecleşte întocmai ca o oglindă. II 5 - G, H, 1 : îmi zice lE: mă întreabă]
8 - H, 1: acest I E, G: ist 1112-13 - G, H, 1: şi în [ ... ] ea lE: dar II
16 - G, H, 1: păstor nomad [E': cioban 1118 - G, H,I : mea 1) lE.' mea 1).
Efectul ce produce acest glas pe întinderea amorţită a pustiului nu se poate
traduce, atît e de bizar şi pătrunzător I 1120 - G, H,I : albia lE: patul II 21
- G, H, 1: Caii lE: Caii [ ... ] 1: petre I E, G, H : ei II 22 - numai în G, H,
1: şi ne coacem în pele 1124 - G, H, 1: acest lE: acel II 24-25 - G, H, 1:
prin o flacără lE.' printr-o pară [ ... ] E, G, 1 : fine I H : sfîrşit II 29 - G, H, 1 :
Fericire [ ... ] surpriză lE: O I fericire [ ... ] O! surpriză II 30 - numai în
G, H, 1: verde 1131 - G, H, 1: împăratul izvoarelor II E : Şi ce izvor III
32-33 - G, H, 1: din [ ... ] unor [G: unei] stînci lE: dintr-o stîncă naltă II
36 - G, H, 1: încă prea lE: prea 1137 - G, H, 1: cîteva scurte momente I
E: cinci minute 1138-40 - numai în 1 Întreaga notă; în G, H numai:
785
[786]
Cioctrliile [ ... ] vînătorului [G: vtnătorilor'[.f 262, 2-3 numai în G, H:
Angel [ ... ] pîrău. /1: Angel [ ... ] cailor. 115 - G, H, 1: sub [ ... ] smălţuite / E :
Ia umbra unui copac tufos de maslin II 6 - G, H, 1: dragomanului / E : lui
Hagi Mustafa II 7 - 8 - G, H, 1 : sălbatici [ ... ] lumei / E : nalţi şi sălbatici
ce se prăjesc Ia focul soarelui 119-10 - G, H, 1: în cerouri deasupra lui / E :
deasupra dealului 1111 - G, H, 1: întocmai ca doi rubini [G, H: două
rubinuri] / E : ca două rubinuri 1115 - G, H, 1: Fac această mărturisire /
E : o mărturisesc 1116 - numai în G, H, 1: sau alte animale tîrîtoare 1117-
G, H, 1: profund ["'/ însă / E : dezgust şi de teroare ... însă Angel II 18 -
numai în G, H, 1: degrabă II 21 - G, H, 1: colţul/ E: unghiul II 22 -
G, H, 1 : Ali [ ... ] întocmai / E : Ali, arapul cel mic, se răpede în fugă pe stîncă,
acăţîndu-se II 25 - G, H, 1 : dealuri [ ... ] contra / E : codru [ ... ] în contra II
26 - G, H, 1: ce i-a prădat / E : ce-i prădase II 27 - G, H, 1: Hagi / E :
şi de ruşine, Hagi [ ... ] 1: iar / E, G, H: esclamind Allah! Allah! iar [E: şi]
1128-29 - G, H, 1: proviziile / E: merindele 1131-32 - G, H, 1: seduce /
E: fi sedus II 34 - G, H, 1: obiecte de hrană / E : provizii II 36 - G, H, 1 :
şi pe [ ... ] animale / E: şi [ ... ] lighioi 1137-38 - G, H, 1: şi o pune Ia gură,
zicind / E : umple un pahar cu vin spaniolesc şi zice, deşărtrndu-I dintr-o
duşcă II 39 - 1: Alt right! în sănătatea şerpelui! / E : În sănătatea ... nu
ştiu cui! / G, H : Alt right! [ ] nu ştiu cui II 40 - G, H, 1 : aşază / E : pune II
41 - 263, 4 - G, H, 1: cIănţănit [ ... ] însă / E : sunet de măsele în activi­
tate şi ... proviziile dispar! Desertul lipseşte, cafeua asernine, dar ne ră­
mîne 115-6 - G, H, 1 : În Africa [ ... ] pe / E: Lungiţi pe spate, cu ochii pe II
10-11 - G, H, 1: cintecul izvorului / E: şopotul apei II 16 - G, H, 1:
bine hrăniţi, bine adăpaţi / E: gata 1117 - numai în H, 1: misterioasă II
20 - G, H, 1 : mai / E : în calea noastră mai II 21 - G, H, 1 : însă observăm
că / E: însă II 22 - 1: patrupezii [ ... ] presimţim / E: cuadrupezii [ ... ]
videm / G, H: cuadrupezii [ ... ] II 23-24 - G, H, 1: continuăm [ ... ] mare
[G: multă] luare aminte / E: urmăm [ ] multă circumspecţie 1125-26 -
G, H, 1: şi, în sfîrşit [G: fine] [ ... ] vîrful [ ] găsim / E : obosiţi şi, în fine [ ... ]
culmea [ ... ] este zidită II 28 - 1: patrată / E, G, H : cuadrată II 29 - G, H, 1 :
închisă / E: incungiurată II 30 - G, H, 1: citeva / E: sînt cîteva II 31 ­
G, H, 1: încuiete / E : închise 1133 - G, H, 1: sînt / E : se găsesc 1135-
G, H, 1: pentru un [ .... ] oaspeţii / E: un [ ... ] locuitorii II 39 - G, H, 1 :
calea / E : drumul II 264, 1- 2 - G, H, 1: pănă [ ... ] oraş / E : ca să agiungem
Ia porţile acelui oraş pănă Ia asfinţitul soarelui II 3 - G, H, 1: sau / E : ori
II 6 - G, H, 1: a îndeplini / E : să îndeplinească II 7 - G, H, 1: fanatismul /
E: nepăsarea II 8 - G, H, 1: necredincioşii / E : în cualitatea noastră de
necredincioşi II 9 - H, 1: confientă în bunăvoinţa / E: încredere [ ... ] /
E, G: [ ... ] în buna voinţă a 1110 - G, H, 1: serviciul/ E : vreun agiutor II
12 - G, H, 1: carub / E : stejar 1114 - G, H, 1: molatic [ ... ] aşezăm sacii /
786
I
l
[787]
E: verde [ ... ] şi rezămăm de trunchi sacurile 1115-17 - G, H, 1: destinare
[ ... ] aproape [E': menire de a servi unele de perne şi celalalte de saltele.
Hagi Mustafa, soldatul şi Hamed se grupează alăture 1119 - G, H, 1: nar­
ghilele lE: ciubuce II 21 - G, H, 1: îşi şterg iartaganele lE: cearcă cu un­
ghia ascuţitul iataganilor II 23 - G, H, 1 : Angel [ ... ] Deci lE: Deci, pentru
a da putere somnului, după espresia lui Angel II 24-25 - G, H, 1: rece, a-l
îndulci cu o cutie de curmale lE: a-l îndulci cu lisă de chitru zăhărit II
27 -34 - G, H, 1: plăcută [ ... ] lighioi lE: foarte plăcută împregiurul
fundăi, scaldîndu-I în lumina purpurie a serii, răcorindu-1 în cristalul lichid
a unui mic izvor perdut sub iarbă şi înveselindu-l cu imaginea salvărei sale
de toate chinurile la care ar fi fost espus înlăuntrul caravanseraiului.
În fine, mergem să ne lungim în camera noastră, cameră în adevăr
fără pareţi, dar curată, bine aerită şi foarte confortabilă, deşi cam primitivă,
deşi poate cam espusă la vizite nocturne şi supărătoare de şerpi, de arapi
şi de alte vietăţi II 35 - G, H, 1: Acole lE: Angel şi eu, cu revolverele la
îndămînă 1136 - G, H, 1: una de subiecte lE: unul de subiecturi 1137 ­
G, H, 1: persoanelor lE: oamenilor 1138 - G, H, 1: abordăm lE: venim II
40 - numai în G, H, 1: pe de rost 11265, 1-2 - G, H, 1: un renume de
orientalist profund ... ca unii din cunoscuţii lE: reputaţie de mare orien­
talist ... ca mulţi amici ai II 4- 6 - G, H, 1 : vorbe [ ... ] la un joc [ ... ] exemplul
E: cuvinte [ ... ] de frînturi de limbă, un gioc favorit al copiilor din ţara mea.
De pildă II 8 - G, H, 1: munte lE: munte, l'ben-zăr, II 9 - numai în G,
H, 1: dacă vrei 1112 - G, H, 1: Zece lE: 20 de 1115-19 - G, H, 1:
Angel [ ... ] îi voi lE: Nu mă prind căci mă tem să-mi frîng limba şi fălcile;
dar eu am ales cuvinte şi chiar fraze de care să mă pot servi cu damele
iubitoare de armonie. Aşa, cînd oi întîlni într-un salon o damă sau o demua­
zelă frumoasă ca o hurie din raiul lui Mohamed, i-oi II 24 - G, H, 1: gură I
E: guriţă II 27 - G, H, 1: gura t s . guriţa II 28 - H, 1: armonice t s .
melodioase I G: armonioase 1129 - G, H, 1: de [ ... ] Mohamed lE: de
mine, două versuri ner[ez]istibile. Ascultă: II 32 - G, H,I: doamnă, şi nu
zice ba! lE: doamna mea, şi nu-mi spune nu (nu mă refuza) II 35 - 266,
7 - G, H, 1: are o [ ... ] domnule! lE: devine un somn adînc ce ţine una
pănă a două zi. Voi profita de acest interval consacrat odihnei şi tăcerei
pentru ca să pun la dispoziţia românilor ce ar întreprinde călătorii în împă­
răţia Marocu1ui, un mic vocabular foarte necesar în acele părţi a Africei.
Vocabular româno-arăpesc
om - rajeb
femeea - - l'mra
cal - aud
magar - l' hmar
camilă - jinel
cîne - kilP
mîţă - cît
domnişoară - benţ
787
[788]
1788
soare - semş
luna - kmar
stele - njium
munte - jbel
pamint - ard
marea - phar
aerul - sma
focul - n'nar
capul - ras
ochi - ainin
gura - fum
dinţi - snen
nas - nif
mină - ied
deget - sbaa
inima mea - călbi
sufletul meu - năfsi
viaţa mea - îmri
apa - l'ma
pîne - l'hobz
lapte - l' hlib
carne - l' hmar
vin - şrob
smochine - carmus
poarnă - raneb
caşcaval - jben
zăr - l'ben.
tabac - tahan
sare - melhi
pai - ţben
floare - enuar
trandafir - uird
oglindă - mpeia
turban - pîza
fez - tarbuş
giletcă - bădeică
vestă, ilic - jabadul
caftan - coftan
feredje - faradjiă
cameşă - ciamir
chingă - mdîma
pantaloni - srual
babuci - belra
burnus - slham
puşcă - mukhela
pistol - fărdi
iatagan - săkin
pumnar - kumia
praf - barud
plumb - rsas
cafe - cahăa
ouă - uldagiagia, baitaţi
cald - sahal, şrun
drum - drig, tric
veste - cebar
pat - fraş
oghial - haic
pernă - mhada
mult - mzej
bine - sahailic
frumos - mziana
iute - deba
astazi - hium
mîini - roua
negru - caal
alb - bid
roş - hmîr
verde - hdar
galbin - sfîr
albastru - zrîc
cobză - ghiumbre
violină - ărbab
flaut - lira
pahar - kess
Domnul - Sidi
Doamna - lella
mare - kbir
mic - srer
sărutat - m'bue
cum, ca - Phal
creştin - n'sara
jidov - ihîd
[789]
evreică - ihudi
unu - uaMd
2 - zuz - jiuj
3 - ţleta
4 - arba
5 - hamsa
6 - seta
7 - siba
8 - ţmenia
9 - trtoâ, tessa
10 - aşra
20 - aşrin
30 - ţletin.
40 - arbain etc.
100 - mia
1000 - eltf
puţin - şuia
răpide - dărisă
încet - uahda, uahda
bună ziua - sbahir
seară bună - psaalhir
bine - sohatlic
mulţumesc - mlihi
acest - hada, hadi
a călători - msapăr
a merge - ruhe
a cinta - rîni
a dormi - rcot
a cumpăra - ăşri
a vinde - bie
a dărui - hedi
mi-i foame - geani
mi-e sete - aran
mi-e somn - nasan
dar - ie, ihi
nu - lla
cit costă? - bîşhal?
ce oră e? - şmsa a?
haide - ialla
împreună - bjiuj, bzuj
vină aice - ajihena
.,
am - andi
ai - andîc
are - andu
avem - andîna
aveţi - andic
au - andhum
vreu - n'hab
vrei - ţhîb
vrea - ihîb
vrem - n' haM
vreţi - ţhabî
vreu - ihăbohum
sînt - rani
eşti - rac
este - ra
te rog - amanţella
împreună - camili
hai la casa paşii - iella el dar el
başa
eşti frumoasă ca o floare - rac
mziana pha! n'nuar
merci - kiteriaru
du-te - emşi
eu pot - nîmjim
tu poţi - ţînjim
el poate - injîm
a d-tale - hatra
a d-voastre - hatrocum
ai? - handieş?
proaspăt - triia, frisca
789
[790]
N.B. Acest mic vocabular marocan îl dedic iubiţilor mei compatrioţi,
avind deplina convingere că ei nu-şi vor bate capul cu dînsul, dar unele
cuvinte din el le supun spiritului investigator, critic şi analitic a sapienţilor
filologi, etimologişti, limbistici, care negreşit vor proba cu el că arapii se
trag în linie dreaptă din strămoşii noştri români [sic !J. Astfel, de exemplu:
lella sinonim de lelea română, precum Nena Saib din India au fost nenea
Saib;
ard - pămînt, aşa numit pentru că arde focul vo1canic în sînul lui;
phar - marea. Ce este oceanul alta decît un vas mare, un pahar imens
plin de salamură :
"as - capul. Arabii îşi rad capul, ergo fiecare poartă pe umeri un cap-ras;
fum - gura. Arabii fumez necontenit; gura lor e numai fum;
nif - nas. Cuvînt de origină latină din care francezii au făcut verbul
reni fier ;
enuar - floare. Sub clima Africei, plăntele înfloresc în enuar, ienuar ,
ianuar. Numele arapesc caracterează timpul înflorirei;
lira - flaut. Instrumentul, deşi nu cu strune, are însă un nume latinissim;
mbuz - sărutat - lipire de buze, adică imbueare, Arabii sărută mai etimo­
logic decît noi; [ ... ]
mia - sută - mia cuprinzînd suta, cînd arabul zice o mie, el nu păgubeşte
pe sută nici cu o leţcaie. Românul asornine are obicei a zice: Unde a
mers mia meargă şi suta. Şi această frază caracteristică este proba
cea mai palpabilă de rudirea arabilor cu românii! .. ,
Dar văd că am cam dat năvală ca un nemernic în domeniul ştiinţelor
înalte şi că nu mă găsesc la locul meu. Cer dar iertăciune indulgenţilor mei
cetitori şi, urmînd exemplul amicului meu Angel, las ca să mă fure somnul
pentru a mă duce în lumea visurilor orientale.
n'hîb n'rcot .. Mpsaahir lella I psaalhir sidi! II
8�- E, G, 1: explice I H : [greşit] aplice II 9 - G, H, 1: lumea exterioară I
E: faptele exterioare 1110 - numai în G, H, 1: Cine îmi va spune 1112-15
- G, H, 1: cereşti [ ... ] Priveam [E': giudecăţei celei de pe urmă? În faptul
zilei mă visam pe vîrful unei coloane nalte, în mijlocul valei Iosafatului,
privind 1116 - G, H, 1: ce [E': care 1117 - numai în G, H, 1: în giulgiuri
albe 1118 - numai în G, H, 1: deşi mişcare de umbre 1119-20 - G, H, 1 :
al unei [ ... ] cer ... 1 E : a unei trompete nevăzute 1121 - G, H, 1: trecu lE:
trecînd 1124 - G, H, 1: notele [E': măsura 1125 - G, H, 1: deasupra mea
[ ] cad de-a lE: în naltul ceriului [ ... ] de-a II 26 - G, H, 1: fără a mă putea
[ ] pica lE: şi nu mă pot [ ... ] cadea II 28 - G, H, 1: deplorabil în care o să
mă găsesc lE: în care oi să fiu II 29 - H, 1 : sfîrşit I E, G : fine II 30 - numai
[791]
în G, H, 1: spăriet II 31 - G, H, 1: Văd pe [ ... ] cornet lE: pe [ ... ] cornetul
său 1132 - numai în G, H, 1 : paşii 1133-34 - G, H, 1 : ca şi [ ... ] perdut lE:
cătînd cu luare aminte un lucru perdut şi ii aud certtndu-se împreună şi
adresindu-şi mustrări reciproce ... II 36 - G, H, 1: îmi răspunde el lE:
răspunde Ange11l37-38 - G, H, 1: provizii lE: merinde; însă nu cred
să fi găsit multă mană în ele 11267, 3-4 - G, H, 1: ne fac sămn din urechi
ca lE: par că ne îndemn II 5 - G, H, 1: să ne lE: să 117 - G, H, 1: caii
şi persoanele noastre lE: persoanele noastre şi s-au mulţumit numai cu
panerile de provizii 118 - G, H, 1: pe Bagi [ ... ] Ali ţ s . pe Hagi-Mustafa
şi pe soldatul nostru 1110-11 - G, H, 1: despre ziuă [ ... ] pîndaci lE: în
fine au fost învinşi de osteneală şi au adormit Ungă foc. Talharii II 13 ­
numai în G, H, 1: şi în ciuda Profetului 1114-16 - G, H, 1: şi mai [ ... ]
acolo lE: şi de populaţia sugătoare care foieşte ca un furnicar în sînul ei
şi apucăm pe o cărare îngustă ce se suie în vîrful altui pisc apropiat; iar
cînd agiungem pe el II 17 - G, H, 1 : de lE: cu II 18 - G, H,I : desfăşurată I
E: ce se întinde 1119 - G, H, 1: în orizon lE: dincolo de acest oraş II 20 ­
G, H, 1: de lE: în fund de II 21 - G, H, 1 : creştetul dealurilor ţ E : dealuri
II 22-23 - - G, H, 1 : Mediteranei [ ... ] focul lE: mărei , toate aceste diverse
colori, coritopindu-se în lumina focoasă a soarelui II 24 - G, H, 1: uimiţi
şi lE: pătrunşi II 26 - G, H, 1 : Ali cad în [G : pe] lE: Hamed cad pe II 31-
- G, H, 1: în lE: pe 1132 - G, H, 1: Astfel, încîntaţi de splendoarea lE:
şi cu toţii încîntaţi de spectacolul II 33 - numai în G, H, 1 : sufletească [ ... ]
şi de sănătate II 34 - G, H, 1: reluăm calea spre [ ... ] Oraşul lE: luăm calea
spre oraşul [ ... ] care 1135 - numai în G, H, 1 : şi nu în zadar 1136 - G, H, 1 :
căci el [G: el te] t s . pentru că el te 1137-38 - G, H, 1: mirajului [ ... ]
bătrîni a căror frunze au o coloare verde-închisă lE: nalţi şi groşi, a căror
frunză mică, de un verde închis, pare smăltuită 1139 - G, H, 1: din nou
şiruri [ ... ] teancuri. Nalte lE: şiruri [ ... ] teancuri, care merg la Tanger. II
40 - G, H, 1: este lE: e 11268, 1 - G, H, 1: şi flegmatice, ele [ ... ] berberi I
E: Ele [ ... ] arabi 112 - G, H, 1: sprinteni lE: la faţă, sprinteni, înarmaţi II
3 - G, H, 1: pe gît ţipete [ ... ] cuvînt lE: ţipete [ ] pretext 114-6 - G,
H, 1: mahalii patrupezi [G, H : cuadrupezi]. Aceştia [ ] mişcind în cadenţă
[ ... ] iar ochii lor exprimă o mirare naivă ... Pare că ei [G, H: că] lE: cămi­
lele. Aceste [ ... ] cu [ ... ] şi ochii lor mari esprimă o mirare prelungită. Ele par
că II 7 - 8 - G, H, 1: îşi dau [ ... ] magarilor? lE: Sînt aşa de proşti? Pentru
ce se screm în gura mare şi rag ca magarii? ... II 9 - G, H, 1: şi [ ... ] feţele lE:
se acoper la faţă cu feregelile lor 1110 - G, H, 1: mai departe lE: înainte II
11 - G, H, 1: pentru ca să stupească [ ... ] alE: şi stupesc [ ... ] al II 13-14 ­
- G, H, 1: şi setea [ ... ] nostru lE: începe a deveni iar nesuferită, setea
începe din nou a ne munci 1115 - G, H, 1: dar geniul binevoitor lE:
graţie hoţiei din noaptea trecută, [tnsă geniul. special II 16 - H, 1 : El ne
791
..
[792]
r
[ E, G: El II 17 - G, H, I: cale [ ... ] umbră lE: calea noastră [ ... ]umbra
unui carub 1119-20 - G, H, I: negustorului [ ... ] ce ne munceşte lE:
berberului [ ... ] noastre. 1121-24 - G H, I: pomenitul [ ... ] ce lE: mai tir­
ziu, geniul sus-pomenit ne duce în compania unei familii complete de englezi
care fac lunch pe iarbă. Acea familie II 25 � G, H, I: 1) sir Arthur, 2) mis­
tress Caroline lE: sir Arthur Square, lady Caroline Square, soţia lui II
26-27 - G, H, I: 3) două misses [ ... ] spălaţi lE: două fete mari şi lungi
şi doi tineri scurţi, fraţii lor; toţi îmbrăcaţi curat, spalaţi, raşi II 29-37 ­
G, H, I: Douăzeci [ ... ] europeu lE: Zece cavaşi de-ai Sultanului ii întovă­
răşesc, avînd însărcinare de a-i apăra de toate pericolele, de a le procura
tot ce ar dori, căci la caz contrar au sigura perspectivă de a fi descăpăţinati.
Şi aceasta-pentru că sir Arthur Isquare este consulul graţioasei sale Maiestăţ i,
Regina Engliterei. Cel mai puternic talisman pentru un europeu ce călăto­
reşte II 39 - G, H, I : Amabila familie lE: întreaga familie a lui sir Arthur
1140 - G, H, I : bucurie I E : mulţumiri 1141 - G, H, I : a lua[ ... ] dejun lE:
să luăm [ ... ] dejunul ei. 11269, 2 - G, H, I - : ca să lE: să II 3 - G, H, I:
Mulţămire [ ... ] ale lE: Bucurie [ ... } a II 4 - G, H, I: panerului lE:
fructelor II 5 - G, H, I: rîzînd lE: toată vremea II 6 - H, I: sfîrşit I E,
G: fine [ ... } şi [E': după mai multe toasturi II 7 - G, H, I: în codrii lE:
într-un codru II 8 - H, I: depărtăm I E, G : despărţim II 9 -13 - G, H, I:
Nagazaki [ ... ] au [G, H: am] nebunit! ţ E: Londra. Pănă a nu pleca însă,
Angel priimeşte graţios invitaţia ce i se face ca artist, şi sună din cornet
imnul naţional englez: Gad save the Queen ! .,. pe care îl cîntă în hor totodată
familia lui sir Arthur Square II, 14 - G, H, I: recunoscători geniului lE:
plini de încredere II 15 - I: Apropiindu-ne de lE: şi ne apropiem de vale,
însă, ptn-a nu sosi încă la începutul ei I G, H: Pănă a nu sosi în 1116 - G,
H, I : desparte de eal E : despărţea de dînsa II 20 - G, H, I : ageri armasarii
E: armasari ageri II 21 - G, H, I: ce se înalţă lE: buidirilor ce se ridic II
23 - numai in G, H, I: de lină II 25 - numai în G, H, I: lungi II 26 ­
numai în G, H, I: din nou II 27 - numai în G, H, I: iar II 28 - G, H, I:
şuşanelele lE: puştele lor II 29 - I : chiote furioase lE: strigăte fioroase I
G, H: chiote fioroase II 32 - G, H, I: armele lor lE: şuşanelelel137-
G, H, I: văzduh lE: aerj] 270,4-5 - H, I: găseşte apropo să sune o
arie [E': începe a suna din cornet o fanfară I G: găseşte apropo să
sune din cornet o arie II 6 - G, H. I: spre noi [ ... } poroncesc lE:
in partea noastră [ ... ] îndemn II 7 - 8 - G, H, I: intervin [ ... ] sîn­
tem lE: în partea noastră [ ... ] îndemn II 7 - 8 - G, H, I: intervin [ ... ]
sîntem lE: cerc a da esplicări, a le arăta că sîntem călători 1110 ­
G. H. I: fără mai multă lE: fără 1111 - 12 - G, H. I: de pîslă [ ... ]
Şei eul I E : mare de ptslă unde găsim pe şeic, şeful gumului, întins pe
un covor ... O I neaşteptată şi nepreţuită îngrijire a geniului nostru I ...
[793]
Acest şefII 15 numai în G, H, 1 : şi la capj] 16 - G, H, 1: orientală [000]
învită ţ E.: arăpească [000] invită a şedea II 13 - 14 - G, H, 1: aşe­
ztndu-ne pe covor şi îndată lE: după: moda orientală şi II 19 - G, H, 1 :
cu demnitate lE: -;i 1/20-21 - G, H, 1: cu admirare [o .. ] narghi­
lele [E': admirînd figurile lor espresive, dar fără a putea convorbi împreună.
Ni se aduce cafele şi narghilele arăpeşti 1123-24 - G, H, 1: sfîrşit [G:
fine) ['00) ne este permis a părăsi cortul [ ... ] ne despărţi lE: fine [ ... ] consa­
crată acelei vizite, ne este învoit a pleca; însă păn-a nu ieşi din cort II 25 ­
G, H, 1: şi de stimă f E: lui 1126 - G, R, 1: lui lE: său şi al meu 1127-30
- G, H, 1: călărnare ["0) cîmp lE: păreche de căli mari de voiajiu şi o
duzină de condeie aurire. Priimind acest dar 1131 - numai în G, H, 1:
favorit 1132 - G, H, 1: subţirel [ ... ] trandafirii f E : cu picioare supţirele,
cu nările largi 1133--34 - G, H, 1: demnă de a fi expusă într-un salon, sub
glob de f E : de pus în salon sub ['0'] 1: un camin f E : camina I G : caminăIH :
o camină 1135-38 - G, H, 1: Atît ['0'] nostru f E : Arabul e mîndru de
admirarea noastră şi incepe a declama cu emfaz următoarea poezie compusă
de dinsul: 1/271, 1-5 - în E, poezia e notată pe două coloane, in stinga
- titlul şi primele trei versuri in arabă, iar în dreapta - versiunea româ­
nească, astfel:
El Rbîa
Ouelli ierkeb aîber rbîa ou
djikka,
Ou khalles dinhă kbil maitekka!
Ouelli ierkeb aîber rbîa ou
lemma
etc., etc., etc.
Calul de patru ani
Ah! a Încăleca .. o
Nota la titlu nu se mai află in E, iar tălmăcirea românească prezintă
următoarele deosebiri faţă de celelalte redactări: 3 - G, R, 1: răpezi f E:
izbi 1/ 4 - G, H, 1: inainte de a f E : pănă a nu II 7 - 1 : cetele adunate la
un lE: cetele unite într-un I G, H : cetele (tribus) adunate la un II 9 - G, H,
1: care-şi f E : ce-şi II 11 - G, H, 1: zinghetul f E : clinchetul � 12 - G, H,
. 1: pe cei lE: cei II 15 - G, H, 1: Şi al E : A II 18 - G, H, 1: fugă cu fuga
unei gazele f E : zboare cu zborul gazelei 1/19 - G, H, 1: să ardă 1 E : arde II
21 - numai în G, H, 1: Un rbla II 272, 1 - G, R, 1: sfarmef E: fă­
rîme 113 - G, R, 1: din [E': răzbunărei din II 6 - G, H, 1: ură f E : ouiba
(ură) 1/7-10 - G, H, 1: în vreme [ ... ] preţios f E : în timpul ce Hadji-Ab­
el-Rama de clamă acest imn adresat calului său, ceilalţi arabi încunjură
calul, 11 netezesc, 11 dismeardă şi mindrul animal răspunde prin nechezuri.
Pentru un arab nu e nimic mai preţios şi mai nobil pe lume 1112-15 - G,
793
..
[794]
H, 1: membru [ ... ] eşti tu ! lE: copil ce face parte din familie şi giudecă pe
om după valora fugariului său:
"Arată-mi calul tău şi ţi-oi spune cine eşti!"
zice arabul, II 17 - 1: mult mai poetic decit cel lE: şi mai poetic decit
acel I G, H: [ ... ] acel II 19- 20 - H, 1: În sfîrşit [ ... ] şi pe lE: În fine,
părăsim gumul şi ne cătăm de drum. Pe la I G; În fine [ ... ] // 22 - G, H, 1 :
ca acele din [E.: precum se obicinuieşte în II 23 - G, H, 1: ci lE: dar II
1125 - H, 1 : acest [ ] o spinare lE: acel [ ... ] IG : [ ... ] spinarea 1126 - G, H, 1 :
înlesnirea curgerei [ ] de ploaie lE: a înlesni curgerea [ ... ] ploioase II 28-30
- G, H, 1: ca nişte surzi [ ... ] straniu ce [ J dulăi lE: răcnesc [ ... ] ce [ ... ]
cîni II 31 - G, H, 1: rîu [ ... ] lui lE: apei [ ] rîului 1133 - G, H, 1: apă lE:
cristalul limpede 1135-36 - G, H, 1: celalt [G, H: cela] [ ... ] tutun lE:
cela mal. Aice îmi iese înainte un negru nalt , spatos, păros, urît, cu buze
groase, cu forme erculeane, şi îmi cere tohan , II 273, 1 - G, H, 1 - : şi I
E: la mine şi II 3 - G, H, 1: dirige [ ... ] al acestui lE: întinde [ ... ] acestui 1/
II 4 - G, H, 1: lăsînd în [G : la] [ ... ] păduri lE: care în apropierea Tetuanu­
lui îşi perde numele de Busfella şi se numeşte Mihaniş. În dreapta noastră se
nalţă lanţul de munţi a Buidirilor, îmbracaţi cu vegetaţie 115 - E, 1: stînci I
G, H: stîncă 116 - G, H, 1: ei, arsă, pust ie lE: acei munţi e arsă şi II
7 -12 - G, H, 1: are un [ ... ] sfîrşit [G: fine] [ ... ] ocolind [G: costoind( ?)]
lE: Pe la 5 oare, în fine, lasînd în stînga II 13 - G, H, 1: trecem lE: şi
trecind II 14 - G, H, 1: şi sosim lE: sosim II 15 - G, H, 1: oraşului lE:
oraşului Tztaun! 1116 - 1: o poartă largă, la lE: sub o poartă mare lîngă I
G: [ ... ] lîngă I H: [ ... ] lungă 111118 - 1: un drum [ ... ] 01 E : o stradă ce
şovăieşte între zidul ce încunjură oraşul şi între o mare I G, H: un drum [ ... ]
o mare 1/ 20 - G, H, 1: ferestre lE: ferestuici 1122 - G, H, 1: vreo lE:
în rînd vro 1/22-23 - G, H, 1: întunecate lE: întunecoase II 24- 25 ­
H, 1 : ciocanul [ E, G: ciocanele II 29-37 - G, H, 1 : căci el [ ... ] vîndut. lE:
în cuprinsul Tetuanului, căci el cuprinde peste 4.000 de suflete. Creştinilor
nu este permis a trece noaptea în foburgul arăpesc; ei sînt obligaţi a-şi
căta adăpost în acel evreiesc, prin urmare ne ducem în ghetto, la casa lui
Salomon Nahon, trecind pe o stradă înghesuită de lume [ ... ] . Această stradă
are aspectul unei hrube lungi a cărei boltă s-ar fi răsipit lasînd din distanţă
în distanţă cite un arc, pentru sprijinul pareţilor. Pe laturile ei, mulţime
de meşteri evrei lucrează şireturi de matasă, ceaprazuri etc. sau brodează
arabescuri de fir pe pele de Maroc. Ei se opresc cu toţi la viderea noastră,
aleargă din toate părţile, ne încungiură şi ne propun să cumpărăm obiectele
fabricate de dînşii 1139 - G, H, 1: ei lE: dînşii 11274, 1-2 - G, H, 1:
şi [ ... ] pragul uşei lui lE: nostru şi [ ... ] uşa casii lui Salomon II 3 - numai
în G, H, 1 : cu destulă regretare 114-7 - G, H, 1: şi bine [ ... ] profetului lE:
ne fac urări de fericire şi de sănătate, dorindu-ne marele favor de a bea cafe,
794
[795]
pe ceea lume, în sala de selam al saraiului lui Mohamed. 119-10 - G, H, 1 :
plăcută şi demnă, lucru rar pintre coborîtorii lui Avraam [ ... ] în casa' E :
blîndă şi plăcută [ ... ] înlăuntrul casei 1111-12 - G, H, 1: ne afundăm
intr-un pasaj intunecos [G, H: obscur], ieşim [ ... ] luminată' E: trecem
prin un pasagiu obscur, ne găsim [ ... ] cuadrată 1/14 - G, H, 1: ne primeşte
cu măgulitoare' G, H: [ ... ] sincere' E: care în tinereţe a trebuit să fie
de o rară frumuseţă, ne adresează 1/17 - G, H, 1: însă se compune' E :
se compune însă 1/19 - G, H, 1: Străinul' E : Călătorul 1/20 - G, H, 1 :
patriarhale ale [G, H: a] , E: vieţii patriarhale a II 21 - G, H, 1: lui
[ ... ] un studiu' E : lui Salomon [ ... ] studiu II 24 - G, H, 1: de găină cu , E :
cu 1125 -.:... G, H, 1: patru lE: trei 1126-29 - G, H, 1: Noi ne [ ... ] mau­
rescă. , E : şi după masă, Nahon se prezintă cu un album plin de autografe
curioase. 1133 - G, H, 1: Nahon'Lj' E: Nahon". G.B. 1136 - G, H, 1:
plăcut şi scump [E.: scump 1137 - E, 1: mărturiseşte' G, H: mărtureştel]
40 - G, H, 1: C. şi X. găsesc că , E : S. şi L. găsesc că stăpînii Iocandii sînt
foarte oneşti şi că 11275, 1-2 - H, 1: Cununia ei se află [ ... ] 50' E : dar
îi lipseşte o somă de 100' G: Cununia ei se află însă II 3 - G, H, 1: C. şi
X. , E: S. şi L. II 5 - numai în G, H, 1: portugheze şi chiar ebraice II 8 ­
G, H, 1: sîntem [E': ne simţim 1110 - G, H, 1: părăsind cerul în stăpînirea
lunei. Jumătatea [G, H : Jumătate a] lE: în locul lui răsări se o lună plină ...
plină de visuri poetice. Giumătate a 1112 - G, H, 1 : Nahon j E : Salomon
Nahon II 14 -17 - G, H, 1 : şi nici [ ... ] melodios' E : nici un zgomot nu
se aude afară din loc an dă. Noi chemăm pe Clara şi îi promitem că-i vom
completa zestrea, pentru ca să contribuim la realizarea fericirei sale,
dar cu condiţie să ne cînte arii orientale. Copila, veselă, îşi aduce o ghium­
brea, se pune gios în galerie şi cîntă următoarele disticuri arăpeşti cu glas
pătrunzător, pe nişte melodii bizare şi monotone dar foarte espresive. II
Aici, în E urmează cîntecele de la p. 281, 11 - 282, 6, cu următoarele
deosebiri: 281, 18 - G, H, 1 : S-a întîmplat cu mine ca şacal ului : , E :
A fost cu mine precum cu II 28 - G, H, 1: Metelilor, a [G, H: al] , E :
Metelitilor, a II 29 - G, H, 1: într-o razzia lE: într-un război II 282,
2 - G, H, 1: a' E: a-şi 113 - 1: a' E, G, H: al 11275, 22-23 - numai
în G, H, 1 : din înălţimea familiei sale II 24 - G, H, 1: cabaleros , E : cava­
leri II 27 - H, 1 : de ani' E, G: ani II 28 - G, H, 1 : de o fizionomie ener­
gică , E: plăcut la înfăţişare II 29 - G, H, 1: lui nu i-a fost' E: nu a
trebuit să-i fie II 30 - G, H, 1 : sătulă a [G, H : de a] , E : şi sătulă de II 31 ­
G, H, 1: în' E: în dulcea 1133 - G, H, 1: această' E: acea II 34-35 ­
G, H, 1: moşteni t e . purta II 37 - G, H, 1: el aparţine [ ... ] solide / E :
aparţine [ ... ] importante 1/ 38 - G, H, 1: pentru criminali / E: a eri mina­
lilor II 39 - G, H, 1: care lE: astăzi Ceuta, care II 276, 2 - G, H, 1: noi
îl acceptăm [E': şi ne încîntă prin inteligenţa lui. îl priimim II 3 - G, H, 1 :
795
. ,
,
.}
[796]
ar avea pe cuget [G, H : cugetul său] / E : are pe cugetul său II 4 - numai
în G. H, 1: din Cadix 115 - G, H, 1: crime / E: fapte 116 - G, H, 1 :
fapte / E : crime [ ... J 1: ale [ ... ] ale / E, G, H: a [ ... ] a II 8 - G, H, 1 : apare
[ ... ] ca o victimă interesantă / E : este [ ... ] o victimă" 9 - H, 1 : ce-l poar­
tă / E: lui / G: ce poartă 1110 - G, H, 1: puternic [ ... ] lui / E : mult [ ... ]
sa II 12 - numai în G, H, 1 : iarăşi" 14 - G, H, 1 : căci [ ... ] un simplu / E :
fiindcă [ ... ] un 1116 - G, H, 1 : vizitator pintre / E : vizitatori prin 1117 ­
G, H, 1: acestui / E: acelui" 18 - H,I: părete / E: păreţii salonului
Abenceragilor / G: păreţi II 19 - G, H, 1: văpsită şi să comită astfel / E :
încrustată şi se comite" 20-21 - G, H, 1: îndeplinim [ ... ] turişti. / E :
vizităm oraşul. 1123 - G, H, 1 : judecîndu-Ie / E : giudecînd II 26 - G, H, 1 :
sluţite prin ferestuici cu gratii de fer / E : bortite ici, colo, de ferestuici cu
gratii. " 28 - G, H, 1: sub nume / E : care servesc" 29 - G, H, 1 : se văd
[ ... ] arcade de peatră / E : sînt [ ... ] arcade II 30 - numai în G, H, 1 : şi se
plodesc 1131 - numai în G, H, 1 : zi şi noapte 1132-33 - G, H, 1 : dezna­
turaţi [ ... ] toleraţi / E : chiftesc în vechile superstit.ii ale fanatismului. Ei
au voie II 34 - G, H, 1: furnicarul / E : toburgul ] 35 - numai în G, H, 1 :
sărmanii! 1136 - 1: numele / E, G, H: titlul [ ... ] G, H, 1: pe pragul / E : la
poarta" 37 - numai în G, H, 1: 01138-39 - numai în G, H, 1: pănă a
doua zi I II 41 - G, H, 1: înguste [ ... ] acele / E: strimte [ ... ] cele 11277,
1 - G, H, 1: Poporîmea / E : Populaţia II 2 - G, H, 1: căci Tetuanul / E :
Întîlnim în bazar mulţi negustori bine şi curat îmbrăcaţi, precum şi cîteva
figuri albe şi frumoase de bătrîni. Tetuanul ] 3 - G, H, 1 : industrial / E :
industrios 114 - G, H, 1 : arme scumpe / E : arme 115-6 - G, H, 1: cunos­
cută în Europa [ ... ] rnăiestre de fir / E : cunoscută [ ... ] de fir II 7 -8 - G, H, 1 :
zugrăvite [ ... ] destul de artistic lucrate [ ... ] paie pentru arabii din lăuntrul
Africei / E : zugrăvite frumos [ ... ] foarte artistice [ ... ] paie 1112 - G, H, 1 :
arabe, pe [ ... ] cizelate / E: pe [ ... ] săpată II 14 - G, H, 1: colosal / E :
monstruos II 15 - G, H, 1: Însă / E: dar II 16 - G, H, 1: unghiile fine şi
aniriată de 0/ E : unghii ascuţite şi înfiptă într-o 1118 - numai în G, H, 1 :
stranie, dar 1119 - E, H, 1 : în/ G: la II 20 - G, H, 1: să-şi scarpine spi­
narea / E: să scărpine cu el pe spinare 1121-22 - G, H, 1: curiozităţile [ ... ]
lui. / E: monumentul cel mai interesant de vizitat este Kasba, adică sa­
raiul Paşii." 23-24 - G, H, 1: toţi [ ... ] paşei ... / E: obiceiul cere să ne
prezentăm acestui personagiu important. II 26-27 - G, H, 1: acestui [ ... ]
necontenit / E: care face să tremure zi şi noapte II 29-30 - G, H, 1: la
o casă ( ... ] palat. / E : dinaintea unei case mari, fără fereşti, care nu are
nicidecum aparinţă de un palat. 1131 - G, H, 1 : in faţă cu / E : şi priveşte
în faţă-i, peste drum II 32- 35 - G, H, 1: ce se [ ... ] păreţilor / E: Cîţiva
soldaţi cu nevre groase de bou în mîne stau lungiţi pe rogojini sub paretii II
36-39 - G, H, 1: următoarele [ ... ] soldaţilor. / E: următoarea esplicare:
[797]
Fiecare împricinat din Tetuan se găseşte espus între ghearele zarafului şi
gîrbacele cavaşilor. II 40 - G, H, 1: ţinut a să prezenta / E: obligat să
se prezinte II 41 - 278, 1 - G, H, 1: lui [ ... ] căci' E: zarafului II 3 ­
G, H, 1: oraşele imperiului / E: oraşul Tetuan precum şi în tot impe-
riul II 4 - G, H, 1 : franc, productiv / E : lipsit de ipocrizie, producător [ ]
H, 1 : ar putea fi [ ... ] şi / E : ar putea să fie [ ... ] şi pe' G: a putea fi [ ]
şi pe 116 - G, H, 1: favoritul sultanului' E: paşa II 8 - G, H, 1 : tronînd
[ ... ] El , E: aşezat [ ... ] său. EI II 9 - G, H, 1: jucînd / E: ţinînd II 11 ­
G, H, 1: dînsul / E: el II 12-13 - G, H, 1: departe se ţine drept [ ... ]
în' E: deoparte [ ... ] goală în II 16-19 - G, H, 1 : sbîrcit [ ... ] cioroi lE: la
obraz, el are o asemănare perfectă cu lăieşii din ţările noastre, şi cînd vor­
beşte în limba lui, ţi se pare că auzi latratul unui şacal. Noi ne închinăm
lui II 23 - G, H, 1: carii am venit la Tetuan / E: şi că am venit II 25 ­
G, H, 1: ţintind [ ... ] vicleni. II E: cu mirare. II 27 - numai în G, H, 1 :
cuprins de mirare, 1128 - G, H, 1: alăture lE: lîngă el II 29 - G, H, 1 :
ne priveşte puţin cu lE: ne aruncă o ochire de II 30 - G, H, 1: de lE:
iar de 1131 - G, H, 1: dacă lE: pe don Pedro dacă II 33 - G, H, 1 :
mari / E : multe 1134 - G, H, 1 : fîntîni [ ... ] mult. lE: cişmele ... 1135-36 ­
G, H, 1 : ei au [ ... ] noi lE: strigă Paşa. Ei au apă la dînşii şi vin II 37 ­
G, M, 1: să-i lE: să 1139-40 - G, H, 1: Trecem [ ... ] curte lE: Intrăm
deci pe sub poartă într-o ogradă II 41 - G, H, 1 : curioase' E : originale II
279, 1 - G, H, 1 : curţ iii [ ... ] tulbure' E : ogrăzii [ ... ] limpide II 3 - G, H, 1 :
spaţioase [ ... ] ornament. / E : goale şi văruite ... II 5 - G, H, 1 : îndatorit ,
E: ţinut II 9 - G, H, 1: pe o [ ... ] sarai ului. , E : în grădină 1 II 10 - numai
în G, H, 1: ferbinte 1111 - numai în G, H, 1: boiţi roş şi 1113 - G, H, 1 :
tnsătat [ ] bas in / E : pe marginea unui basin 1114 - G, H, 1 : două [ ... ]
veştede [ ] buzat etc. , E : vro două [ ... ] vestejite [ ... ] buzat 1115-16 -
numai în G, H, 1: cu un aer ameninţător. II 18 - G, H, 1: devin' E : se
schimbă în II 20 - G, H, 1: cu, E : prin 1121 - G, H, 1 : fost-a' E : fost-au
vreodată II 22 - G, H, t . sub [ ... ] ale [G, H: a]' E: Africei, sub [ ... ] a II
23 - G, H, 1 : lunei? [ ... ] în sînul' E .' lunii ... etc.? [ ... ] în II 24 - G, H, 1 :
acestor [ ... ] părăsite? etc. , E : aceste [ ... ] astăzi părăsite? ... II 26 - G, H, 1 :
deodată [ ] usturirne j E : prin ţipetele de durere 1128-29 - G, H, 1: şi
măsurat [ ] patru' E : Patru cavaşi îl măsoară de-a lungul spinărei cu II
31 - numai în G, H, 1 : Paşa rîdea ... şi sorbea cafea! II 34 - G, H, 1: în
vecinătatea Kasbei j E: Nu departe de Kasba II 36 - G, H, 1: şi de [ ... ]
şi / E : putrede şi de [ ... ] fetide şi II 40 - 1: de cîni sta' E : întreagă de cîni
sta pe / G, H: de cîni sta pe II 280, 1- 2 - G, H, 1: pe pari [ ... ] înfipţi 11 E :
în aer, alţii lingeau pămîntul de pe-mpregiur. II 3 - G, H, 1: sînul' E :
peptul II 5 - G, H, 1: de la Don Peăxo ] E: in urmă II 6 - G, H, 1: Ua­
dras / E: Uadraşilor 117-8 - G, H, 1: pe doi' E: doi [ ... ] H, 1: călăto-
797
[798]
reau / E, G: VOlaJau [ ... ] G, H, 1: Cine / E: a Paşii din Tanger. Cine U
13 - G, H, 1 : ciceronul nostru / E : don Pedro II 15 - G, H, 1 : furios / E :
desperat 1116 - G, H, 1: don Pedro / E: ciceronul nostru 1118 - G, H, 1 :
chiar şi într-o pirogă de sălbateci. / E : cu barca. 1119 - estravagantă [ ... ]
înţeleptul portughez / E: nebunească [ ... ] don Pedro 1120 - numai în
G, H, 1: Andrea 1121 - G, H, 1: ţărmurile Spaniei / E: Spania 1122 ­
G, H, 1: a ne / E: să mergem a ne II 26 - numai în G, H, 1 : părăsită I II
27-28 - G, H, 1: încărcate [ ... ] deşerte / E : de lemn încărcată cu pahare
şi butelci II 29 - E, G, 1: acelei / H: a acelei 1130 - G, H, 1: bolţi [ ... ]
despărechete / E: bolţi misterioase [ ... ] stricate II 33 - G, H, 1: au înti­
părită [ ... ] expresie / E: port pe feţele lor acea espresie caracteristică II
34-39 - G, H, 1 : lume, de [G, H: adică de] [ ... ] crimei. / E : lume, adică
de spînzuraţi care nu au nici o legătură cu legile omenirei şi pentru care
nu-i nimic sacru pe pămînt. Ei formează un grup original şi de mare
preţ pentru un pictor, însă în ochii noştri ei apar ca nişte simpli scapaţi
de la muncele publice, care ar patimi de nostalgia crimului. 1140-41 -
G, H, 1: ascuţită samănă cu o bardă [ ... ] deşi / E : are formă de un cuţit [ ]
lui, deşi / 28J, 1 - E, G, 1: a mai / H: a II 2-3 - G, H, 1: a treia [ ]
Deci / E : pe orice timp, a treia zi. II 5 - G, H, 1: căpitanului / E : în care
intrasem II 7 - 1: mai cînte I G, H: cînte II 6 - 282, 6 lipsesc în E II 9 ­
G, H, 1 : lui lE: săi 1111 - G, H, 1: tocmit cu mine ca să [G, H : să] lE:
angajat să 1112-16 - G, H, 1: din [ ... ] Amicul I E : m-oi îneca în canalul
ce desparte Europa de Africa, îi face cuminte să nu mă mai aştepţi, ci
să deşarti o butelcă de şampanie în memoria amicului 1118-19 - G, H, 1 :
serviciul [ ... ] Marocului. lE: nu cred să existe vreun biurou de poştă în
Tetuan. II 22 - G, H, 1 : Minunată idee! lE: Minunat I II 23 - H, 1 : adresa
/ E, G: adresa următoare 1124 - G, H, 1: prezintă lE: înfăţişează 1127 ­
G, H, 1 : rîzînd [ ... ] unui fiu ca d-ta lE: rîzînd de simplitatea străinului [ ... ]
d-tale II 28 - G, H, 1: să-ţi lE: să vă 1130 - G, H, 1: Nahon / E: Salo­
mon Nahon 1132 - G, 1 : a lumei voiam lE: de lume vroiam! H: a lumei
voiesc 1133-34 - G, H, 1: să călătoresc [E': a călători [ ... ] 1: de a sta
două luni de zile în Veneţia şi ţ E, G, H : a sta în Veneţia două luni de zile
şi il 36 - G, H, J: că eu / E: că 1137 - G, H, 1: ne pusesem la cale îm­
preună lE: pusesem la cale 1139 - G, H, J: apoi [ ... ] aduse lE: la Londra
parinţilor mei, ca scrisori prii mite 11283, 1 - G, H, 1 : de un [ ... ] Egipet lE:
din Egipet prin canalul unui călător sosit de acolo. II 3 - G, H, 1 : aşa / E :
în modul următor II 4 - G, H, 1 : Cairo lE: Egipei 115 - G, H, 1: său [ ... ]
îll E : familiei mele [ ... ] o II 6 - G, H, 1 : în / E : la 119 - G, H, 1 : la lE:
în 1110 - numai în G. H, 1: de toamnă 1115 - G. H, 1 : Prin poştă şi lE:
Domnului Evghenie Alk II 18 - G, H, 1: care avea a să duce [ ... ] voieşte al
E: ce era să se ducă [ ... ] vroia să II 19 - G, H, 1: să însărcina [ ... ] bagă I
( 798
[799]
E : se însărcineze [ ... ] puse 1120 - G, H, 1: Eugenie Alk / E : E. A. II 23 -
G, H, 1 : busta / E : navală II 29 - G, H, 1 : Dar cum [ ... ] de / E : Cum [ ... ]
întreb, de II 31 - G, H, 1 : Alk [ ... ] canape / E : amicul meu [ ... ] un jilţ 1134 -
H, 1 : nimic / E, G: nimic de nicăieri 1138 - G, H, 1 : comună / E : zilnică
şi comună II 39 - G, H, 1: plînge / E : plînge unul altuie II 284, I - G, H, 1 :
într-o / E : el intr-o II 2 - G, H, 1 : zi acest [G : acel] străin [ ... ] cu mine de / E :
zi [ ... ] de II 4 - G, H, 1 : el, oprindu-se în loc / E : necunoscutul, oprindu-se
[ ... ] 1: român / E, G, H: moldovan II 6 - 1: Nu / E, G, H: Moldovan? '"
Nu 1110 - G, H, 1: ca de / E: ca şi cînd m-ar fi lovit o 1111 - G, H, 1: cu
anecdote le [ ... ] India / E : îmi povesteşte o întîmplare şi mai estraordinară II
14 - G, H, 1: ca / E: pentru ca 1115-16 - G, H, 1: gogonată [ ... ] atît
[ ... ] poveşti. / E: colosală [ ... ] strună pînă ce înserează. II 17 - G, H, 1 :
Spre sară don Pedro y [G: Camoens y] / E : Pe la 9 oare, don Pedro Ca­
moens y II 18 - G, H, 1 : pogorîm / E: coborîm îndată II 20 - G, H, 1: cu
lumînări aprinse în mînă / E: purtînd lumînări aprinse II 21 - G, H, 1 :
de un / E : fiind de un II 25 - G, H, 1 : sar / E : sar în sus II 27 - G, H, 1 :
unde / E : în care II 28-29 - G, H, 1 : într-o cameră / E : în ograda acestii
locuinţi II 30 - G, H, 1 : detaşează / E : răzleteşte II 32 - G, H, 1 : îşi frînge
şelele [ ... ] şi / E: se burică [ ] şi-şi II 33 - numai în G, H, 1: obosită II
34-35 - G, H, 1 : cu aceeaşi [ ] se / E : întocmai. Nici o graţie nu prezidă
la acest dans-pantornirn, însă în vreme ce dănţuitoarea se II 36 - G, H, 1 :
ele, se fac a aduna [G, H : culege] bani în perii lor / E : dînsa, se fac că culeg
bani în părul ei II 38 - G, H, 1 : căci / E : fiindcă II 39 - G, H, 1 : lor caco­
fonică creşte [ ... ] colecta. / E : lor cacofonică se măreşte [ ... ] acea colectă II
40 - G, H, 1: nuci uscate / E: nuci II 41 - G, H, 1: azărnii / E : uscate II
285, 2-32 - G, H, 1: Angel [ ... ] etc. / E : şi pe pămîntul Africei, invităm
pe juna servantă Clara să ne cînte arii arăpeşti , şi ea ne încîntă cu glasul
ei pănă la miezul nopţei ... II 7 - 1: din Africa / G, H : ale Africei 1111 - 1 :
şi limbistici / G, H: limbistici II 12 - 1: din / G :în linie dreaptă din 1118 -
1: decît / E : alta decît 1131 - 1: ctc., etc. / G: etc., etc., etc. 1133 - G, H,I :
ne / E : Camoens vine îrrtovărăşit de un soldat a Paşii şi ne II 34 - G, H, 1 :
cartierul / E : strada 1135 - G, H, 1 : adio de la familia lui / E : ziua bună
de la II 36 - G, H, 1 : şi lăsăm pe / E : de la familia lui adunată pe pragul
uşii, precum şi de la II 38 - G, H, 1 : un distic în versuri engleze / E : patru
versuri în limba engleză II 39 - G, H, 1 : română / E : românească 1141 ­
G, H, 1 : hagiu despot / E : Paşă, batrîn 11286, 3-4 - numai în G, H, 1 II
6-7 - numai în G, H, 1: şi cu tufe de captuşi colosali [ ... ] apărat II 8 ­
G, H, 1 : de [ ... ] şi lE: sălbatici, de [ ... ] însă 119-10 - numai în G, H, 1 :
un smarald licvid. II 10 - G, H, 1: farmecul ei misterios / E: o putere
magică 1111-12 - G, H, 1 : şi înghesuită / E : în care găsim mulţime [ ... ]
G, 1: alte multe lighioi I H : alte lighioi lE: alte dobitoace 1113 - G, H, 1 :
799
. ,
,
[800]
căuta / E: găsi II 15 - G, H, I: ca să aşteptăm / E: şi a aştepta II 16 -
G, H, I: apă [E': rîu II 19 - G, H, I: cuiburiJe lor. / E: bucheturiJe de
cactuşi de la poalele munţilor. 1121 - G, H, I : pe sub mal şi prin mişcă­
rile / E : în apă sub ochii noştri şi prin giocuriJe II 23 - G, H, I : ne lE:
condusă de arabi, ne II 24 - G, H, I: asupra panoramei de primprejurul
[G, H: împrejurul] / E: panoramii de-mprejurul l] 25 - G, H, I: aici [ ... ]
ziduri / E: departe [ ... ] case II 26 - G, H, I: albe ce s-ar pogori lE: ce
s-ar cobori li 27 - G, H, I : lin lE: ca prin vis II 30 - G, H, I : larg şi Iim­
pide / E: limpide şi larg 1131-33 - G, H, I: pare că [ ... ] cexesg.] E: şi
pe sînul albastru al apei ne aşteaptă feluca, adică o mică corăbioară, ce nu
are decît un catarg. Zece lovituri bune de vîsle şi abordăm. 1135-36 ­
numai în G, H, I: carii [ ... ] mulţămire II 37 - G, H, I: evreul cel! E :
tînărul evreu 1139 - G, H, I : se duceau acum lE: acum se duceau 11287,
1 - G, H, I: prin urmare [ ... ] boccelele [G, H: boccele a] / E : şi [ ... ] boc­
cele a II 2 - G, H, I : mărfuri şi obiecte de [ ... ] găini lE: cu marfă, cu toate
obiectele unui [ ... ] păsări II 4 - G, H, I: El îi promite să o scoată / E :
promiţîndu-i să o ducă II 5 - G, H, I: la marginea Spaniei [ ... ] ar / E : în
Spania [ ... ] a 116 - G, H, I : adauge / E : el adaoge 117 - G, H, I: amatori /
E: iubitori II 8 - G, H, I: dar în fine [ ) descuviintează / E: dar [ ... )
dezaprobează II 9-11 - G, H, I: gelozia [ ] boccelelor. / E : el pare că nu
are vreme de a fi gelos, toată grija lui fiind consacrată pentru boccele. II
12 - G, H, I : întinde / E : îşi întinde II 13 - G, H, I : ca [ ... ] care-şi / E :
precum [ ... ] şi-ar II 14 - G, H, I: malurilor / E: malului Africei II 15 ­
G, H, I : o mişcare / E : un zbor II 16 - G, H, I : vechi, rotund [ ... ] de / E :
de formă rotundă şi bizară [ ... ] de o insulă, numită 1117-18 - G, H, I:
această [ ... ] vizitat / E : acest loc îngust şi nelocuit, ades însă vizitat II 27 ­
G, H, I : oamenii [E': amicii II 28 - G, H, I: lui aproape de / E : de Ungă II
29-30 - G, H, I : ţipete [ ... ] cuşti. / E : glasuri de păsări legănate pe valuri
se amestecă în conversaţia generală, împreună cu ţipetul găinilor şi al cuco­
şului închis în cuşte; 11 33 - numai în G, H, I: în săptămîna trecută II
34-35 - G, H, I: carii [ ... ] naufragiate. / E: amatori de naufragiuri. II
36 - G, H, I: din nou / E: iar 1137-38 - G, H, I: pătrunzătoare [ ... )
lung / E : rece [ ... /Iung şi negru II 39 - G, H, I : saltă / E : începe a sălta II
40 - numai în G, H, I : prin întuneric. II 41 - G, H, I : de-a! E : cum pot
de-a [ ... ] H, I: şi! E, G: cu 11288, 1-2 - G, H, I: în toate [ ... ] schimba / E:
schimb II 3 - G, H, I: se / E: stăpînul lor se II 6 - G, H, I: pogor! E :
cobor 118-9 - G, H, I : lature [ ... ] Manas./ E: coastă a felucei, cînd pe
cealaltă, strămutînd cu ele teancuri le de marfă. 1110-13 - G, H, I: mă
afund [ ... ] mine! E : cad pe visuri, petrecînd în suveniru-mi călătoria mea în
800
..
[801]
..
Africa, apoi zburînd cu gîndul în Moldova, la toţi acei ce sînt legaţi de inima.
mea II 15 - G, H, 1 : aud [ ... ] în taină. / E : aud în curînd [ ... ] aproape de
mine; 1116 - G, H, 1: zicea / E: pare că zicea 1117 - G, H, 1: Cum gîn­
deşti [ ... / Manas / E : Ce gîndeşti tu [ ... J Evreul Manas 1118-19 - G, H, 1 :
Foarte [ ... ] lui. / E : E plin de avuţii ca un ou, priveşte: toată marfa asta e
a lui, răspundea celalalt glas. II între rîndurile 20-21, în E, G, H se află
replica: Ce, Domenico? 1126 - H, 1: N. B. [ ... ] Angel şi eu / E: [ ... ] eu şi
Angel/ G: Nota bene [ ... ] Angel şi eu II 27 - G, H, 1 : în / E : pe II 29 - E
H, 1: cauza / G: pricina 1131 - G, H, 1: Această / E: Această scurtă II
33 - G, H, 1: dintre / E: din 1134-35 - G, H, 1: încearcă [G: cerc]
[ ... ] şi / E : cerc a le deschide însă II 36 - G, H, 1 : se apucă [ ... ] fire [G, H :
fiecare fire] [ ] le / E : îşi lapăd cuţitele pentru ca să se apuce [ ... ] fiecare
cîte un fir [ ] îl II 37 - G, H, 1 : zugrăvesc tot soiul/ E : se pun a zugrăvi
mulţime II 38 - G, H, 1 : învălitoarele teancuri lor [ ... ] săvîrşind această / E :
teancuri [ ... J săvărşind II 39 - G, H, 1: lucrare / E lucrarea lorll40 ­
G, H, 1: strîmbături are să facă / E : figură a să aibă giupînul l] 289, 3 ­
G, H, 1: în poale / E: la poalele lui. 114 - G, H, 1: chiar giupînul/ E :şi
bietul II 5 - G, H, 1: Angel şi cu Rahila / E : Rahila cu Angel ţ] 6 - G, H,I :
şi ei dorm acum / E : ei acum dorm 119 - G, H, 1 : avînd a traversa cana­
lul de Gibraltar / E : spre Gibraltar, avînd a trece canalul II 11 - G, H, 1 :
neîncetat, căci / E: căci 1112 - G, H, 1: un vapor [ ... ] catarguri / E: un
vas mare 1114-15 - G, H, 1: protector [ ... ] această / E: nostru protector
ne scapă de ascmine 1117-20 - G, H, 1: ei [ ... ] civilizată! / E: aprins în
capătul ei, ca un colos cu ochi de foc în frunte. Ne mai luptăm cîtva timp
cu valurile ce ne împrotivesc şi cu vîntul ce tot cade pentru ca să se ridice
tot mai furios, şi odată cu faptul zilei sosim în port 1.. Hossana! iată-ne
din nou în Europa, în sînul dulce a civilizaţiei! II 21 - G, H, 1: vase / E :
corăbii 1122-23 - G, H, 1: de război şi de negoţ [G: comerţ] [ ... ] Angel/ E:
şi toţi pasagerii se trezesc ca nişte umbre de pe ceea lume ... Angel însuşi II
25 - G, H, 1: Iar / E: O! Minune! .. Iar 1127-28 - G, H, 1: vederea [ ... )
sămnul crucei / E: spectacolul [ ... ] crucea lui Hristos 1129 -31 - G, H, 1 :
nostru [ ... ] cresc / E: în Africa şi după vizitarea stîncei Gibraltarului ,
pe care în loc de vegetaţie răsar II 32 - G, H, 1: dar [ ... ] de la lE: deci [ ... ]
de 11290, 2 - G, H, 1 : catîri [E : catîri, trecînd prin Eciha (?) 113 - G, H, 1 :
Baylen;Î Grenada lE: Baylen. - ido De la Baylen la Grenada. - ido II
4 - G, H, 1: De la [ ... j Madrid. / E : De la Grenada la Jaen. - De la Jaen
la Val de Pefias, la Aranjuez şi Madrid. 117 - G, H, 1: să / E: meu să II
8 - G, H, 1 : în patria lE: prin ţara II
801
.\
..
[802]
STANŢE EPICE DE DL. ARISTIA.
PRINŢUL ROMÂN
Această .. critică aspră", ,.scrisă din îndemnul lui Ion Ghica" (ef. G. Bog­
dan-Duică, Vasile Alecsandri, p. 15) s-a publicat întîi în Propăşirea, 1844,
p. 156-160, la rubrica Critică (sub titlul: Stanţe epice închinate românilor
de d.C.S. Aristiar, fiind inclusă apoi oji în volumele Salba literară, 1857,
p. 259-268 şi Proză, 1876, p. 429-442 .
.. Această critică - îi scria Alecsandri mai tîrziu lui Ubicini - era gata
să-I facă să crape de ciudă pe josnicul linguşitor al prinţ.ului, şi nu a vrut
niciodată să mi-o ierte" (v.V. Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări, p. 155).
Cind, în februarie 1845, Alecsandri se duce la Bucureşti ca să asiste
Ia căsătoria prietenului său 1. Em. Florescu cu fiica domnitorului din
Tara Românească, el este primit de prinţul Bibescu la palat. Aici acesta
îl duse pe poet la o fereastră, arăt!ndu-i în curte un cal splendid ... Iată
calul pe care l-a cîntat Aristia în poemul său", îi zise el rîzînd, dovedindu-i
astfel lui Alecsandri că citise articolul din Propăşirea şi-i plăcuse ... Săr­
manul cal" - răspunse poetul, spre hazul prinţului (cf. C. C. Nicolescu,
Viata lui Vasile Alecsandri, p. 109).
VARIANTE
Propăşirea (A), Salba literară (B), Proză (C)
În A la rubrica Critică; Ia fel în B.
291, 1 - C: Stanţe epice de dl. Aristia / A : Stanţe epice închinate româ­
nilor / B: Prinţul român II 2 - C: Prinţul român / A: de d. C. C. Aris­
tia / B: Stanţe epice de DI. Aristia 116 - B, C: glorie / A: slavă II 292,
-4 - B, C: dar / A: fieştecare după gustul său, dar 117-8 - B, C: cafar­
naumul acesta / A: magazia aceasta 1112 - B, C: auzi / A: auzi că li
21 - B, C: sănătoase [ ... ] / C: perdeţi / A: tefere [ ... ] / A, B: perdeţi
însă [[ 293, 15 - H, C : armasariul / A : povodnicul II 17 - B, C : Troadei /
A : Troiei 1121 - B, C: onor / A : cinste II între rîndurile 30-31, numai
în A : Răspuns II între rîndurile 33-34, numai în A : O pauză ... o stanţă!..
dar ce e de văzut? [[ 294, 8 - B, C: sperare / A : nădejde II 10 - C: rîn­
duri / A, B: gînduri 11295, 4 - B, C: noroc / A: cinste II 6 - C: presu­
pune / A, B: prepune II 13 - B, C: ţanţoş / A: fudul[[15 - B, C: în
cap / A: cap In cap 1117 - B, C: Sperăm / A: Nădăjduim [[29 - R, C:
Gîci gîcitoarea mea / A : G iCI! II 33 - B, C : ierte păcatele / A : lungească
viaţa 11296, 3 - numai în B, C: Începem: II 297, 2 - C: creşte / A, B:
creşte [1 10 - B, C : parte. / A : parte, şi multe lucruri dişenţate mai avem
încă a privi. II 298, 8 - C: petrece / A : Scena se trece / B : Scena se petrece
802
,
i
[803]
1118 - B, C .. Ei / E .. Aceşti i trei 1135 - B, C .. astfel m-aş / A .. aceasta
m-ar [[ 299, 1 - B, C .. spiritul / A .. duhul II 6 - R, C .. ce au şi crăpat / A .'
ce ş.c.1. II în A, articolul este semnat cu iniţialele: V. A. [[15 - numai
înB�iCIi
CÎNTICE DE STEA ŞI POVESTEA VORBI!
DE ANTON PANN
Publicat în două numere consecutive ale Convorbirilor literare (V, 1872,
nr. 23, 1 febr., p. 361-367; nr. 24, 15 Iebr., p. 377-386), articolul a fost
inclus şi în volumul Proză, 1876, p. 463-504, cu toate exemplificările
din opera lui Anton Pann.
Alecsandri îl scrie în ianuarie 1872, mai precis, începînd din 12 ianuarie,
îndată ce isprăvise de scris prefaţa la operele lui C. Negruzzi. Ferecat la
Mirceşti de asprimea iernii, poetul nu poate pleca la Bucureşti, cum avea
intenţia, şi atunci se întoarce spre tovarăşii care-i stăteau oricînd la dis­
poziţie: cărţile din bibliotecă. Cărţile care îi vor umple, de data aceasta,
cîteva zile sînt volumele apărute în 1852 şi 1853 ale Culegerii de prouer­
buri datorată lui Anton Pann, pe care le cunoştea bine, dar de care nu
se sătura niciodată. Cum opera lui Anton Pann era aproape ignorată de
contemporani, Alecsandri se apucă să facă o selecţie din Povestea vorbii,
pe care o trimite Convorbirilor, însoţită de o introducere şi o încheiere.
"Am profitat de întîrzierea plecărei mele la Bucure/ti _. îi scrie el
lui Iacob Negruzzi - pentru ca să răsfoiesc Povestea vorbii a lui Anton Pann,
şi am început a face o culegere mai sumară din toate proverbile publicate
de el.
De voieşti să te foloseşti de acest articol pentru a umplea ultimele
două numere a Convorbirilor, îţi trimit jumătate din lucrarea mea, prorni­
ţîndu-ţi să-ţi trimit în curînd f?i cealaltă jumătate.
De socoţi însă să păstrezi întregul articol pentru anul VI, pune-l
deoparte şi-I vei publica la timp. Cît pentru prefaţa [Ia operele lui C'. Ne­
gruzzi], aş dori mult ca să se publice neîntreruptă, prin urmare te rog
să o publici în Nr. 1 al anului VI [ ... ].
Răspunde-mi îndată ce ai decis în privirea articolului asupra lui
Anton Pann. Urmarea articolului aici alăturat va fi tot aşa de lungă ca
şi partea ce vă trimit acum" (scris. din 14 ghenar 1872; V.V. Alecsandri,
Scrisori, p. 58).
Răspunsul lui Iacob Negruzzi fiind afirmativ (partea 1 a articolului
se publică în numărul de la 1 februarie al Convorbirilor), Alecsandri se
grăbeşte să scrie şi partea a IT-a, pe care o trimitea redactorului Convol'-
803
[804]
birilor la 26 ghenar 1872: "lată şi restul articolului asupra Povestii uorbii
lui Anton Pann. Am ales proverburile cele mai caracteristice şi, drept să
spun, deşi lucrul a fost cam negaios, el mi-a produs o mare mulţumire,
arăttndu-rni ca o panoramă morală acel diamant cu multe feţe, cumintia
.românului. Cred că e o materie destul de interesantă pentru ultimele
numere ale anului V din Convorbiri, şi totodată destul de bogată pentru
ca să ocupe coloanele acelor numere. Fă însă cum ţi-a veni mai la soco­
teală, numai să chibzuiesti ca prefaţa scrisă pentru operele părintelui d-tale
să apară în întregul ei, cu începutul anului VI.
Anton Pann nu a fost pînă acum preţuit la adevărata lui valoare, ba
tucă în Valahia meritele sale sînt chiar dispreţuite de majoritatea literaţilor
moderni, Eu unul doresc ca foaia ce redigi să facă parte dreaptă acelui
autor, care a consacrat mulţi ani pentru scăparea de uitare a proverbelor
noastre. Povestea vorbii e un monument naţional, o carte preţioasă pe
care fiecare din noi trebuie să o avem în bibliotecă şi pe care adeseori vom
avea nevoie a o consulta. În ea întîlnim spiritul şi înţelepciunea rom ânului ,
două fiinţe cu care mulţi din autorii noştri Il-au făcut cunoştinţă" (loc. cit.
p. 58-59).
în volumul de proză din 1876, alături de Cîntice de stea ... ( la
p. 445-462), se află Tabla mişeliilor, articol curios, publicat pentru prima
dată de Alecsandri în Convorbiri literare, II, 1868, nr. 1, 1 martie, p. 6-12.
Aflat la Mirceşt i, poetul i-l trimitea lui I. Negruzzi la 14 febr. 1868: " ... vă
comunic un articol asupra unei colecţii de poezii care datează de pe la
inceputul secolului nostru. Dacă vă convine, publicaţi-I în unul din nume­
r ile viitoare" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, P: 30).
Colecţia trebuie să fi aparţinut tatălui său, vornicul Alecsandri, patriot
cu dragoste de cultură, interesat de toate manifestările artistice naţionale.
Aceste producţii literare anonime, rămase în manuscris, au circulat mult
în epocă, fapt care i-a determinat pe unii cercetători să le studieze îndea­
proape. La concluzii deosebit de interesante ajunge N. A. Ursu (vezi arti­
colele publicate în revista Limba română: Contribuţii la stabilirea pater­
nităţii unor povestiri istorice în versuri. Anonimul A, 1966, nr. 1, p. 53-72;
Noi contribuţii la stabilirea paternităţii unor povestiri istorice în versuri.
Anonimul B, 1966, nr. 2, p. 163-183; Un manuscris necunoscut din
care a extras Eminescu mai multe cîntece de lume (ms. 3244 BAR), 1968,
nr. 6, p. 485-495).
Deşi, din motivele arătate în nota asupra ediţiei, nu reproducem arti­
colul în volumul de faţă, am considerat că nu putem trece totuşi cu
vederea preţuirea acordată de Alecsandri acestor producţii literare ale
I 804
[805]
înaintaşilor, cum ne-o dovedeşte faptul că el relua articolul publicat cu
ani în urmă în Convorbiri, făcîndu-i loc în volumul de proză din 1876.
VARIANTE
Convorbiri literare (A), Proză (B)
302, 5 - B : clătinat IA: clătit Il între rîndurile 6-7 - numai în A : Luna
s-a întunecat Il 306, 28 - B: uşoare IA: facile Il 30 - B: urmă IA:
urmă-i Il
UN EPISOD DIN ANUL 1848
Scris în 1869, la 20 de ani după evenimentele evocate, episodul, care
face parte din acea "istoric adevărată" - romanul neterminat intitulat
Dridri - se află în ms. 4710, f. 12r - 18v, ms. 817, f. 40r - 47v (în cadrul
romanului Dridri), a fost publicat separat în Convorbiri literare, III, 1869,
nr. 4, 15 aprilie, p. 57 - 65 (reprodus apoi în vol. Proză, 1876, p. 505 - 524),
şi, în fine, în cadrul romanului Dridri, în Revista contirnporană, I, 1873,
nr. 3, 1 mai, 1 iunie, p. 287-301.
Răzgîndindu-se să mai publice în Convorbiri romanul Dridri, abia
început, Alecsandri se decide să dea totuşi la tipar partea a II-a a lui;
la 8 martie 1869 îl anunţa pe Iacob Negruzzi: "În curînd ţi-oi trimite un
articol intitulat: un episod din 1848 şi apoi un proverb" (V. Alecsandri,
Scrisori, p. 45), iar peste 4 zile, la 12 martie, îii îndeplinea făgăduiala:
.,Îţi trimit episodul din 1848 promis - îi scria el aceluiaşi - împreună
cu un Dicţionar de cuvinte bălţate [e vorba de Dicţion arul "rotesc], ce s-au
furişat în limba noastră ca trîntorii în stup" (ibidem, p. 46).
Episodul de la 1848 este cel pe care îl relatează cu amărăciune Zul­
niei Sturdza, într-o scrisoare nedatată, scrisă probabil în 1848, la Hangu :
"Ai aflat desigur despre dezastrul ridicol şi de plîns în acelaşi timp,
care a avut loc Ia Iaşi, datorită neprevederii şi slăbiciunii unor oameni
care nu au ştiut să se ţină la înălţimea rolului la care aspirau. Cauza noastră
a fost nedemn compromisă de doi sau trei oameni care au ridicat ţinuturile
Vaslui, Bîrlad şi Ruşi, sub pretextul unei revoluţii, şi care nu aveau totuşi
în cap decît o conspiraţie.
Ce s-a întîmplat? O şti i deja. Prinţul a arestat pe cei mai mulţi dintre
nenorociţii care s-au dus la laşi pentru a da o lovitură. Ceilalţi fug şi se
ascund. Este trist şi ridicol.
Acum vrei să ştii, dragă Zulnia, care a fost rolul meu în toate acestea?
Acela al păcălitului! Da, am fost nedemn înşelat, căci m-am amestecat
indirect în această nefericită afacere, fără să mi se facă cunoscut planul
805
[806]
care se întocmise. Am acţionat de bună-credinţă pînă în ultimul moment,
in speranţa unei revoluţii care trebuia să asigure naţionalitatea română
şi în ultimul moment m-am găsit antrenat într-un simplu complot împotriva
lui Mihail Sturdza. N-am timp să-ţi explic în amănunt toată această istorie
jalnică, dar cînd o să ne întînim îţi voi dezvălui lucruri, trăsături şi caractere
care te vor scîrbi şi te vor indigna. Este de ajuns să ştii că unii ca C. Mo­
ruzi şi Vasile Ghica, care erau şefii conspiraţiei şi care se lăudau că aveau
patru-cinci sute de oameni înarmaţi în oraşul Iaşi, că aceşti domni, cum
îţi spuneam, au părăsit postul lor în momentul acţiunii, că au părăsit Iaşii
noaptea, în timp ce a doua zi trebuiau să meargă la Mitropolie pentru a
începe mişcarea, şi că au făcut aceasta fără chiar să vestească pe tovarăşii
lor, astfel încît chiar în aceeaşi noapte poliţia a pus mîna pe o mulţime
de nenorociţi. Rosetteştii au fost prinşi, precum şi o grămadă de amărîţi
care se sprijineau pe buna-credinţă a şefilor lor şi care aşteptau ordinele lor.
A doua zi nimeni nu se afla la întîlnirea fixată la Mitropolie şi dezastrul a
început într-un chip groaznic de ridicol. Eu însumi am fost silit să fug
pentru a scăpa din ghearele agenţilor guvernului, şi în acest moment mă
găsesc la Hangu, la Cantacuzineşti, unde am venit să cer ospitalitate. Sînt
destul de suferind, inima mea sîngerează de furie şi sînt atît de nefericit
cît poate fi un om care îşi iubeşte patria şi care o vede compromisă" (ef.
Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 50-53).
Aceleaşi evenimente le relata şi prietenului său A. Ubicini, într-o
scrisoare, datînd aproximativ din 1856-1857, căreia îi lipseşte începutul
(ms. 3370, f. 261 V):
"Cei mai mulţi dintre prietenii mei au fost prinşi prin trădare, trataţi
în chip nedemn de prinţul Grigore Sturza, legaţi ca nişte răufăcători li
trimişi la Măcin, peste Dunăre. Eu am izbutit să scap în munţi, la Canta­
cuzineşti , sperînd că vor înarma pe ţăranii lor pentru a coborî asupra Iaşi­
lor. E adevărat că şi-au înarmat ţăranii, dar asta pentru a se păzi pe ei.
(Aici am văzut noaptea acea admirabilă scenă pe care ţi-am povestit-o
odată, la tine: ţăranii ţinînd cu o mînă puştile �i cu alta lumînări aprinse,
în timpul sărbătorii Învierii, şi .plecîndu-se asupra unei lăzi pline cu praf
de puşcă, cu riscul de a sări în aer).
Zece zile după sosirea mea la Hangu, treceam frontiera în cel mai adînc
întuneric şi am fost arestat, pe la ora unu dimineaţa, în satul Tulgheş,
In Transilvania. M-au ţinut prizonier o săptămînă, pînă cînd mi-am procu­
rat un paşaport, şi In sfîrşit m-arn dus la Braşov" (ef. V. Alecsandri, Scri­
sori. Îmsemnări, p. 155).
Romanul Driâri trebuia să continue relatarea evenimentelor la care
au luat parte fugarii în Transilvania, apoi a timpului petrecut de ei In emi­
graţie la Paris. Din păcate, A lecsandri n-a mai sfîrşit romanul.
( 806
[807]
Imaginile acestea însă erau încă vii în amintirea lui, făcînd sa 1 se
umple inima de nostalgie chiar şi la adînci bătrîneţe. Astfel, la sfîrşitul
anului 1888, cînd Gh. Sion îi trimite la Paris, unde se afla Alecsandri, vo­
lumul său abia apărut, Suvenire contimporane, poetul îi răspunde cu emoţie
la 2/14 dec.: ,,0 parte din Suuenirile contimporane, care m-au inte­
resat mai cu deosebire, este acea intitulată 1848, privitoare la mişcarea
din Transilvania. Ea a deşteptat din minte-mi o mulţime de tablouri şi
m-a făcut să întineresc cu 40 de ani ... Am revăzut întîmplările din acel
timp furtunos, cercarea de răscoală din Iaşi, emigrarea peste munţi, sosirea
mea la Braşov, întîlnirea noastră la hotelul Coroana, adunarea în acel
oraş a amicilor noştri din tinereţe, toţi cuprinşi de entuziasm, de iluzii
frumoase, de dorinţa luptei pentru neamul românesc ... vai! cîţi am mai
rămas din acea pleiadă însemnată cu stea în frunte! Cît s-a rări t pădurea
de stejari! Crudă lege a naturei l" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scri­
sori, p. 407).
Peste un an şi jumătate bătrînul pleca fruntea în faţa neiertătoarei
morţi.
VARIANTE
Ms. 471 O (A), Convorbiri literare
(B), Ms. 817 (C), Revista contimporană
(D), Proză (E)
307, l-E: din anul/A, B: din/C,D [fără t.i tlujţţ între rîndurile 1-2
înA:I / C,D:II 114 - E :aobligat/A, B, C,D : obliga 117 - B, C,D,E:
spaimă / A : o spaimă ridicolă 1110 - A, B, E : a / C, D a ieşi din capitală
şi 1111 - A, R, E: Visul său / C, D: În momentul de plecare, tatăl său,
om venerabil cu minte multa [D: înaltă] şi cu inimă tare, îl îmbrăţişă şi-i
zise: Fătul meu! au sosit pentru tine timpul pribegiei! mergi şi fii barbat
verde în toate pasurile vieţii 1. .. VaIi sărută mîna părintelui său avînd [D : cu]
lacrimi în ochi, apoi se sui cu sora lui într-o caleaşcă înhamată cu doi tele­
gari voinici şi se îndreptă spre bariera de la Copou.
- Neculai! zise el cătră vczeteu, este cineva la barieră?
- Zăresc vro cîţiva soldaţi, răspunse vezcteul.
- Dă bici cailor şi treci în fugă pintre dînşii! ordonă sora lui VaIi.
Şi pe loc telegari i se repeziră şi trecură ca fulgerul pintre păzitorii de
la barieră. Caleaşca se opri la una din viile de la Copou , unde îl [D: unde]
aştepta pe Vaii o trăsură cu patru cai. Tînărul sărută pe iubita lui sori oară,
îi zise adio şi se despărţi [D : depăr tă] de ea. În curînd el plecă spre munţi
apucînd pe drumuri lăturale [D: laterale], şi după două zile de o călătorie
807
..
[808]
plină de incidenturi diverse, trecu riul Moldova pe podul de Ia Cristeşti
.şi sosi Ia Hangu.
Visul lui [D,' său] 1112 - A, B, E,' deşteptarea / C, D,' răscularea II
13 - A, B, E,' el voia / C, D,' vroia 1115 - B, E,' rusesc / A " de zaraf /
/ C, D,' moscălesc 1116-17 - A, B, E,' său [ ... ] de tot în / C, D,' lui [ ... ]
in U 18 - A, B, E,' sosind Ia Hang, după multe greutăţi găsi / C, D,' găsi
jl19 - A, B, E,' casei boiereşti [ ... ] două sute / C, D,' boierească de Ia
Hangu [ ... ] 200 II 26 - A, B, E " mulţămire / C, D " bucurie 11308, 1- 2 ­
A, B, E,' sufletele / C, D,' urechile II 7 - A, B, E,' încolăceau pe crengi
C, D,' furişau în desi mea frunzelor II 8 - E,' de / A, B, C, D,' ei de 1110
- A, B, E,' unui / C, D,' răsunătoare a unui 1111 - 12 - A, B, E,'
în mijlocul căruia intrase / C, D,' împrejurul lui 1112 - A, B, E,' junele
nostru erou / C, D,' tînărul nostru 1113 - A, B, E " de care se vedea încon­
jurat / C, D,' a [D,' ale] locuitorilor de munte 1115 - A, B, E,' de-a vitejilor
[oo.] El / C, D,' de-ai veteranilor [oo.] Vaii 1119 - A, B, C,' etc. / C, D,' etc.,
etc., etc. II 20 - A, B, E,' aprinzătoare / C,' dibace / D,' victorioasă 1123 ­
A, B, E " a / C, D,' ar fi 1125 - B, E " bătaie / A, C, D " de bătaie 1128 - B,
E,' vis [ ... ] ideea / A, C, D,' rîs [ ... ] C, D,' imagina 1129 - A, B, E " judecînd
că / C, D,' presupunînd că poate II 32 - A, B, E " în cuvinte / C, D,' deci
în cuvinte colorate şi II 33 - A, B, E " gînd / C, D,' decidere 1135 - A, B, E "
dreptăţii fiecărui om / C, D,' libertăţii individuale 1137 - A, B, E,' etc. /
C, D " luminarea poporului prin invăţămîntul obligatoriu şi gratuit, morali­
tatea impiegaţ ilor etc., etc. 1138 - A, B, E " de / C, D,' prin II 39 - A, B, E "
militare; / C, D " militare care se comportă [D " purtară] ca o bandă de hoţi
II 41 - A, B, E,' false / C, D,' false din partea Domnului [numai în C,'
de consimţămint la cererea lor.] şi apoi 11309, 2 - A, B, E " bandele arnă­
uţilor luaseră cu [A " în] pradă oraşul / C, D " arnăuţii comendaţi de aga
oraşului luaseră oraşul în pradă II 3-6 - A, B, E " noaptea [oo.] ienicerilor
I C, D,' prin casele oamenilor şi furînd tot ce le cădea la mînă, arme,
bani, argintării etc. Cum lumea spăimintată se credea în timpul ienicerilor
şi fugea în toate părţile II 8 - A, B, E,' a produce / C, D,' să producă II
10 - A, B, E " boierii? / C, D " boierii asupra stăpînirei ? II 11-12-A, B,E,'
degradată ... / C, D,' degradată! răspunsă oratorul nostru 1113 - numai în
A, B, E,' Hum! 1115 - A, B, E,' Oratorul rămase incremenit 1/ C, D "
Vaii rămase mut! II 20 - A, B, E,' boierilor / C, D,' boierimei II 23 ­
A, B, E " Vali [ ... ] de / C, D " Vali, astfel trezit din iluziile sale [ ... ] despre
1124 - A, B, E,' dorinţelor sale [ ... ] îndemnul/ C,' proiectelor lui / D "
projectului său l-J C, D,' efectul II 26-27 - B, C, E,' ai [ ... ] ai / A, D,'
a [ ... ] a II 30-31 - A, B, E " scrisoarea / C, D " răvaşul ll 32 - B, C, D, E "
multe alte / A,' alte multe II 35 - A, B, E,' tineri / C, D,' tineri boieri II
36 - A, B, E " iar [ ... ] in [ ... ] Iaşi / C, D,' şi [ ... ] ei în [oo.] capitală II 38 -
ap8
[809]
A, B, E: la / C, D: către / 39 - A, B, E: o ceată numeroasă de / C, D:
mulţi /140 - A, B, E: etc. / C, D: etc., etc. /1310, 6 - A, B, E: dintre
[. .. ] a / C, D: din [ ... ] de a /IlO - A, B, E: destul de nimerit să se / C, D:
o măsură destul de nimerită ca să II 11-12 - A, B, E : pănă pe [ ... ] B, E :
acolo de a/C,D: pe [ ... ] A: acolo de a se /C,D: de a se/l13-14
-A,B,E: de sus cu/C,D: cu/l15-A,B,D,E: strategică/C: ade­
vărat strategică /118 - A, B, E : clădită casa boierească / C, D : casa boie­
rească din Hangu /119 - A, B, E: foarte / C, D: tare şi /122 - A, B, D, E:
toate I C: in minte-i toate /1 24 - A, B, E: comic / C, D: original" 27 ­
A, B, E: deodată / C, D: prinşi /128 - A, B, E: suim / C, D: urcăm /1
29 - A, B, E: momiţele prin / C, D: maimuţele pe /1 32 - A, B, E: răz­
boi/C,D: bătălial/35-A,B,E: a/C,D: s-a/l36-A,B,E: puşcă
I C, D: şuşanea Il 37 - A, B, E: pept [ ... ] git [ ... ] că / C, D: inima [ ... ]
gura ... Arnan! [ ... ] boieri d-voastre, că /138 - A, B, D, E: in / C: la /1
39 - A, B, E: unde sînt patru / C, D: tari cu patru /140 - A, B, E ....
stăm I C, D: ne punem /1311, 2 - A, B, E: original/ C, D: comic /1
8-9 - A, B, E: diamanturi / C, D: brilianturi /113-14 - A, B, E: prim­
bla [ ... ] raporttndu-se / C, D : preumbla [ ... ] repurttndu-se /116 - A, B, E :
imagina [ ] pe timpul / C, D: inchipui [ ] din epoha /117 - A, B, E:
Ştefan [ ] tari caii / C, D: Ştefan Vodă [ [care /118 - A, B, E: natura
C, D: inima /1 20 - A, B, E : de [ ... ] nălucirei / C, D : pe [ ... ] imaginărei /1
22-23-A,B,D,E: de la IC: la/l25-A,B, E: ne-a/C,D: au ]
26 - A, B, E: de la I C, D: din /1 29 - A, B, E: umblînd cu / c, D: cu
li 30 - A, B, E : pedeapsă. / C, D : pedeapsă. Aşa pare-mi-se c-am inţeles
eu·/133 - A, B, E :rai! / C, D :rai! vorba ceea. "34 - B, E :ar / A, C, D:
or 1137 - A, B, E: ieie / C, D: ceară" 40 - B, C, D, E: s-ar [ ... ] ş-ar /
A: s-or [ ... ] ş-or j] 312, 2 - B, E: puse / A, C, D: un cimpoier puse" 7 ­
A, B, E : se deşteptă [ ... ] şi [ •.. ] grupele I C, D: deşteptat [ ... ] se depărtă
de ţărani ?i [ ... ] societatea N 8 - A, B, E: balcon. / C, D: balcon ca să
admire frumseţa nopţei." 9 - A, B, E : dase / C, D : dase cu puţine zile
înainte" 10 - A, B, E : persoanele din societatea aristocrată / C, D: dile­
tanţii aristocraţ i] 11 - A, B, E: Frumoasa I C, D: Graţ ioasa ]' 12 - A, B,
E: toţi [ ... ] vesel dintr-un vodevil / C, D : toată compania [ ... ] din vodevilul
1113-14 - E: improviză un sonet IA, B, D: irnproviză un [D: pe loc un]
sonet, o minune de sonet / C : ei, improviză un sonet, o minune de sonet
�115-16 - A, B, E: pănă a doua zi îl uită! c, D: îl uită pănă a două zi "
17 - A, B ,E : că mai bine e / C, D : cu multă justctă că e mai bine II între
rindurile 18-19, în A : II" 25 - B, E: între [ ... ] era [ ... ] nalte / A: [ ... ]
el era [ ... ] / C, D : în [ ... ] el era [ ... ] nalte dintre care unul se dărîmase de
curînd /126 - A, B, E: turnuri / C, D: turnuri cuadrate ji 28 - A, B, E:
zidurilor [ ... ] o biserică mică / C, D: schitului [ ... ] încă o mică biserică"
809
," .
.. .
[810]
29 - A, B, E : care / C : care acum / D: care şuiera acum 1134 - A, B, E :
sufletului o/ c, D: o II 35 -37 - A, B, E.' ocupară cu pregătirile [ ... ] să
dezvolteze şi să [ ... ] toate cunoştinţele / C, D.' pregătiră [ ... ] să [ ... ] cuno­
ştinţ ile 1139 - A, B, E.' EI aşeză îndată / C, D.' Prin urmare, el aşeză II
40 - E: puse jur / A, B: puse de jur / C, D: puse sentinele deştepte II
313, 1 - A, B, E: sentinele deştepte, alese [ ... ] voinici de-i / C, D: alese
[ ... ] de-i II 2 - A, B, E: la / C, D: în II 3 - A, B, E: iar / C, D: iar cît
pentru 114 - E : �i cu [ ] de-a / A, B : şi [ ... ] / c, D : şi [ ... ] schitului, de-a
116-7 - A, B, E: el [ ] a da asalt schitului / C, D: Mehmed [ ... ] s-a cerca
să deie iuruş 118 - A, B, E: petrecu / C, D: trecu 1110 - A, B, E: din
tîrgul Petrei, că ar fi şi [în E lipseşte: şi] / C, D: de la Peatră şi chiar că
ar ii 1111 - A, B, E: cîteva minute [cuvintele lipsesc în D] / C: din treacăt
1112 - A, B, E : mic plin / C, D: mic 1113 - A, B, E : se depărtase răpide
spre Durău / C, D : zicîndu-i că se va întoarce în curînd ca să ieie parte
la luptă. II 14 - A, B, E: coborîndu-se / C, D: coborît 1115 - A, B, E:
strălucind ceva care sămăna cu puşti le soldaţilor. / C, D: cete mari de
slujitori şi luciri de arme pintre ei. 1116 - B, C, D, E .' însă / A : �i însă II
17 - A, B, E: perfectă / C, D: deplină 1118 - A, E: conştiinţa periculu­
lui / B, C, D.' conştiinţă de pericolul Il 19 - A, B, E.' ajunul unei sărbători /
C,D: zi de sărbătoare.II22-A,B,E: sale/C,D: luiIl23-B,E:
nopţii, anunţătorul nopţii / A, C, D.' nopţii 1125 - A. B, E: în grabă /
C, D : grabnic 1128 - E: răsuna de nişte urlete / A, B : se răsuna de urlete
/ C, D .' se răsuna de vuiete 1130 - A, B, C, D, E .' îşi făcură cruce [iniţial
în A: auzindu-Ie, îşi făcură cruce] 1134 - A, B, E.' afară / C, D: pe afar ăII
35 - A, B, E: puşcaş / C, D: plăieş 11314, 1 - B, E : bine [ ... ] deodată se
[ ] o împuşcătură / A : [ ... ] împuşcătură surdă / C, D.' însă bine [ ... ] se
[ ] un pocnet de armă II 2 - A, B, E : şi [ ... ] alerg ară iute / C, D : cu [ ... ]
se duseră în grabă II 4 - A, B, E.' arma / C, D: puşca II 8 - A, B, E :
nenorocită întîmplare produse [în E tipărit greşit: produce] / C : întîmplare
tristă aduse / D : întîmplare aduse o impresie tristă 1112 - A, B, E : Rău
început / C: Rău ogur / D: [lipseşte] 1113 - A, B, E: Ce [ ... ] spuse / C:
La [D: Da] ce [ ... ] răcni 1114 - A, B, E: cucuveicilor / C, D: pasărilor de
noapte 1115 - A, B, E: ce zbura / C, D: zbura 1116 - C, D, E: pe / A, B:
dintre nori pe 1122 - A, B, E: nădejde / C, D: gînd 1128 - A, B, E: că
o [ ... ] a/ C: c-a / D: ar [ ... ] a fedeleş 1129 - A, B, E: observare, dar /
C, D : replică originală, căci Cimpoierul avea mult succes prin spiritul lui
[D: său], însă 1130 - A, B, E: prin / C, D: de 1131 - A, B, E: Durăului /
C, D : Du rău ce [D: care] se afla în poalele Ceahlău lui II 33 - B, C, D, E:
biserica / A: bisericuţa II între rîndurile 39-40, numai în A, B, C, D :
O singură lampă aprinsă dinaintea icoanei Maicei Domnului [în C: unei
vechi icoane / D : unei icoane vechi] lumina această scenă de pietate creş-
810
[811]
tinească 1140 - A, B, E: dumnezeiesc / C, D: Domnului 1141 - A, B, E:
cu atît mai impozant că / C, D: şi era întreruptă 11315, 1 - A, B, E:
era intrerupt prin / C, D: prin II 2 - E: stau [ ... ] stau / A, C, D: stau
I ... ] erau / B: erau [ ... ] erau II 3 - A, B, E: gîndurile / C, D: cugetările II
6 - A, B, E : îndeplinirea / C, D : împlinirea 119 - A, B, E : se [ ... ] magic
şi prezentă un spectacul de un caracter cu totul nou. / C, D : se îrnplu de
[ ... ] magic. II 11 - A, B, E: lumînări / C, D: făclii 1113-14 - A, B, E:
stîngă luminărele mici / C, D: luminărele 1116-17 - A, B, E: demn de
penelul unui mare artist / C, D: de-o mare originalitate 1118 - A, B, E:
din / C, D: dintre II 19 - B, E: s-ar fi auzit / A : s-ar fi auzind / C, D :
se auzea II 22 - A, B, E: Femeile / C, D: Damele cu servitoarele lor II
26 - A, B, E: spăimîntătoare [ ... ] era / C, D: îrurr'oz i toare [ ... ] era vărsat
1127 - A, B, E: în care el se împrăştiese / C, D: de pele 1128 - A, B, E:
lăzii deschise / C, D : ei II 29 - E, B: şi se plecau deasupra ei cu lumînările
IA: [ ... ] lumînările lor / C, D: plecîndu-se deasupră-i cu lumînările lor II
30 - A, B, E : zicîndu-le / C, D : şi le zicea II 34 - E: a avut / A, B, C, D:
avut 1135 - A, B, E : împărţirea / C, D: împărţirea prafului 1137 - A, B, E :
e frate cu nebunii / C, D: ţine cu cei nebuni 1140 - A, B, E: el/ C, D:
de schit; el1l41 - A, B, E: îndată unui / C, D: unui 11316, 1 - A, B, E:
de [ ... ] plecă / C, D : despre cele [ ... ] sări pe sprintenul său cal de munte,
plecă 112 - A, B, E: se făcu nevăzut în întunerecul/ C, D: dispăru în
întunecimea II 3 - A, B, E: cerceteze / C: viziteze II 4 - A, B, E: pe [ ... ]
din schit / C, D: de pe [ ... ] pe poartă 115 - A, B, E: spre / C, D: mai
în tîi spre II 7 - A, B, E : ticăloşii [ ... ] zise / C, D." mişeii [ ... ] de la postul
lor! zise 119 - A, B, E." aici de pază / C, D." de pază aice 1110 - A, B, E;
sub / C, D: pe sub II 12 - A, B, E." De [ ... ] aici / C: Pentru / D." Ce [ ... ]
C. D: în rediu 1113 - A, B, C, E : dat / D : retras [ ... ] numai în A. B, E :
răspunse unul sculindu-se II 15 - A, B, E : şi am chitit aşa că de-a / C, D :
De-a 1116 - A, B, E: de / C, D: în 1117 - A, B, E: el/ C, 1.J: ei li 19 ­
B, E: de ce v-aţi / A : de ce v-aţi culcat? V-aţi / C, D: văd că vă văd
[D: că sînteţi] culcaţi. V-aţi 1120 - A, B, E: Ba nu / C, D: Aş ! 1122 ­
A,B,E: ceva?/C,D: ceva păn-acum?1123-A,B,E: Dar/C,D:
Auzit 1124 - A, B, E: cu slujitorii / C. D: slujitorii cu II 26 - A, B, E:
însă să ştiţi / C, D : să ştiţi dar 1127 - A, B, E : să [ ... ] înlăuntrul schitului
I C, D: voi să [ ... ] în schit 1128 - A, B, E: fiintele / C, D: durdele 11317,
5 - A, B, E: Auzit nişte împuşcături / C, D: Dar, nişte pocnete de puşcă
116 - B, C, D, E: să / A: d-ta să 117 - A, B, E: duce / C, D: agiunge II
10 - A, B, E : nu-i el tocmai / C, D : n-a fi el II 11 - A, B, E : că-I/ C, D :
că noi îlIl12-A,B,E: a/C,D: areli 13-A,B,E:strîmtori/C,D:
strîmtori şi 11- 22 - A, B, E: Mehmet / C, D: Mehmed aga 1123 - A, R, E:
sînt / C, D: se găsesc II 25 - A, B, E: tot. / C, D: tot. Ei sînt gata pe
811
..
[812]
luptă. 1126 - A, B, E : strigă I C, D: murmură 1127 - A, B, D, E : se mai
I C: se 1130 - A, B, E: urieşe I C, D: colosale 1136 - A, B, E: fiind forma­
tă I C, D : formată 1138 - A, B, E: alergă spre poartă I C, D: veni alergînd
spre poartă şi 1139 - A, B, E : Iată-i că vin! iată-i că vin! I C, D: Iată-i
că vin! Iată-i l II 40 - E : C. la ţărani. IA, B : prinţul C. la ţărani I C, D :
prinţul C. 11318, 1 - A, B, E: sute de I C, D: numeroase 112 - A, B, E:
cete de plăieşi I C, D: plăieşi 114 - A, B, D, E: nişte I C: mici [[5 ­
A, B, E : prietinii I C : amicii I D : tovarăşii 116 - A, B, E : îşi scoase [ ... ]
zicînd I C, D: scoase [ ... ] şi zise 117 - numai în A, B, E 1110 - B, E :
la I A, C, D: în [[12 - A, B, E: zece [ ... ] vuiră I C, D: cincisprezece [ .. ,]
trăsniră 1115 - A, B, E : Acea damă I C, D: care nu avea nici cît de puţin
aspectul unui duşman ... din contra. Acea damă graţioasă [[17 - A, B, E:
plăieşii postaţi I C, D: atît plăieşii de II 18-19 - A, B, E: şi toţi aceşti
oameni împreună cu călăreţii trimişi de la schit, vrînd să celebreze I C, D :
cît şi cei doi călăreţi trimişi de la schit. Toţi aceşti oameni, vrînd să cele­
breze după obicei [122-23 - A, B, E: ce de două oare ţinea în uimire
I C, D: care ţinea în uimire, de două oare II 26 - A, B, E : poala I C, D :
poalele [[28-29 - A, B, E: cînticul următor I C, D: balada următoare II
319, 4 - A, B, E: nostru I C, D: mîndru 119 - A, B, E: spre Domn
se-nainta I C : [ ... ] înainta I D: cu totii cuvînta 1110 - A, B, E : etc. I C :
etc., etc. [[ în C (f. 48r - 51r) şi D relatarea continuă astfel: "Cîteva zile
în urmă Vaii priimi un bilet de la un amic al său din Iaşi care-i zicea:
« Frate, nu mai este nirnică de sperat! întreaga tinerime inteligentă
au fost arestată sau împrăştiată. Domnul e triumfător! Rămîne de-acum
ca bătrînii să răzbune pe copiii lor şi o vor face-o ... Grigori Ghica s-au
pus în capul rnişcărei .;i s-au înţeles cu boierii ca să lucreze la răsturnarea
lui Sturza Vodă. Eu te sfătuiesc frăţeşte să te depărtezi din ţară cît mai
curînd căci sînt date ordine pretutindene ca să te aresteze etc. »,
Luînd dar adio de la prinţul C. şi de la familia sa în sînul cărie găsise
o graţioasă ospetie, VaIi plecă întovărăşit de doi plăicşi : Creţul şi Cimpoie­
riul, şi apucînd pe cărări cunoscute de ei, peste munţi şi pintre codri, agiunse
cătră seară într-o poiană rnarginaşă cu Ardealul.
- Cuconaşule! zise Creţul; să te opreşti ai ce pănă a cadea noaptea,
căci hotarul este păzit de slugitori ce au poronci aspre a nu lăsa pe nime
să treacă peste el [D: nimeni să treacă]. Descalecă în poiana asta de brazi
şi stăi acole ascuns păn' ce m-oi întoarce eu.
- Dar unde vrei să te duci, Creţule? întrebă VaIi.
- Vreu să merg ca să mă înţeleg cu ungurii de dincolo, de la pichc,t,
pentru trecerea'[d-tale.
- Şi nu te temi că te-or prinde slugitorii?
812
[813]
- Atunci să-agiungă ei cind or pune mîna pe Creţu 1. .. Eu am poticele
mele pe care numai şoimii şi urşii le cunosc ... ş-apoi ce zici de ghioaga
asta? lan priveşte cum îşi arată dinţii 1. .••
Zicind aceste, Creţu dismierda cu mîna piroanele cu care arma lui
favorită era ţintuită: apoi îşi legă calul de un brad şi se depărtă în desi­
mea pădurei. Vaii rămase deci cu Cimpoieriul şi se lungi pe muşchiul verde
observînd fizionomia inteligentă şi originală a tovarăşului său. Acest om,
de stat mijlociu, avea un cap mic unde ochii ocupau atîta loc încît şi gura,
şi nasul, şi bărbia se găseau foarte strimtorate.
- Cimpoierule, îi zise Vaii; crezi tu că s-ar fi bătut plăieşii CI1 soldaţii
dacă aceştii ar fi venit la schitul Hangului?
- Cum nu, cucoane? .. Li venise în taină vestea că stăpînirea vroia
să-i ieie cu de-a sila la oaste, ca să-i ducă să se bată cu turcii şi cu moscalii ...
- Ei! şi...
- Şi s-ar fi luptat pănă pereau [D: mureau] cu toţii, numai să [D:
ca să] scape de război ... Aşa e românul! îi place [numai în C: bătaia, însă]
bătaia de bună voie, nu silită.
Vaii găsea o mare plăcere ascultînd observările Cirnpoieriului , în vreme
ce întunericul se strecura pintre crengile brazi lor şi da codrului un aspect
posomorit.
- Iaca şi noaptea cu ştergariul pe ochi 1. .. zise acesta. Acuş s-auzi
miorlăit de mîţe sălbatice pe vîrfurile copacilor !... Să te crezi pe ceea
lume unde ferb jidanii în smoală clocotită.
Şi în adevăr, peste puţin [D: puţină vreme], codrul începu a [numai
în C: se] răsuna de un concert monstruos. O rniorlăitură sentimentală
dete semnalul acelui [D: acestui] concert şi sute de glasuri îi răspunseră
dintre crengi: unele subţiri şi duioase, altele răguşate, altele provocatoare,
altele furioase; unele în tonuri de ţirima dona assoluta, altele cu tonuri de
coniralto, de tenore, de basso, şi toate formînd la un loc un zgomot înfioritor.
În f iecare copac străluceau ochi ţintiţi asupra lui Vaii şi asupra Cimpoieriului,
şi numărul diletantilor creştea necontenit.
- Hei! suspină Cimpoierul; căci n-am cimpoiul cu mine ca să le ţin
hangul!
- De ce nu l-ai luat de-acasă? întrebă Vali.
- Cum nu I-aş fi luat, păcatele mele! dacă nu mi-ar fi ars casa [numai
în C: an iarnă], cu cimpoi cu tot! Ştii vorba românului: Nevoile îrnblă cu
cîrdul şi cu colinda.
- Şi î, i pare rău de casă, Cimpoierule?
- Ba mai rău [numai în C: Îmi pare] de cimpoi. EI mă făcea să-mi
treacă de urît şi ad una pe toate fetele din munte pe mpregiurul meu.
- Se vede că-ţi plac fetele?
813
..
[814]
Îmi plac, foc.
- Dar tu lor?
- Şi ele mie. Ştii cînticul. ..
- Care?
- Nu-l ştii? Ascultă; am să t i-l cînt în ciuda motanilor care ne
asurzesc.
Cimpoieriul se rezemă de un brad şi cîntă o arie cu totul originală pe
cuvintele următoare:
Cîte flori şi cîte stele,
Toate-s fete frumuşele!
Cîte stele, cîte flori,
Toate-s fete şi surori.
De-aş putea, n-aş mai alege,
Ci pe toate le-aş culege
Şi le-aş strînge la un loc
Lîngă inima-mi de [e: inimă cu] foc.
Glasul cîntăreţului [D: Armonia cîntecului] întrerupse concertul
motanilor, dar şi el [D: cîntecul] fu întrerupt prin sosirea lui Creţu care
zise:
- Hai, cucoane, căci am pus la cale cu ungurii de dincolo. Hai iute;
nu-i vreme de perdut.
- Bine, răspunse Vali, îndreptîndu-se cătră calul său.
- Lasă calul, cucoane, şi hai pe gios, adăogi plăieşul, căci tropotul
cailor ar trage luarea aminte ai slugitorilor de pe hotar. Eu oi apuca îna­
inte şi tu, Cimpoierule, să te iei cu boieriul după semnul ce voi da din cînd
în cînd ... Ştii tu semnul nostru ...
- Îl ştiu ca pe tine, răspunse Cimpoierul. Creţul se pierdu în umbrele
nopţei.
- Încotro mergem? întrebă Vali pe tovarăşul său.
- În partea unde se aude ciripind o păsărică.
Vali ascultă şi auzi o ciripire foarte naturală care se tot depărta. Cirn­
poierul răspundea din cînd în cînd prin o altă ciripire tot aşa de bine
imitată şi se abătu de pe cărare ca să apuce mai în stînga pe iarbă. Acele
semnaluri se repetau regulat şi făceau a crede pe Vali că se găsea în codrii
Americei, luînd parte la una din scenele sălbaticilor descrise de Fenimor
Cooper. Spre complectarea acestei iluzii, un tablou neaşteptat se prezentă
deodată ochilor lui: într-o poiană largă ardea un mare foc de vreascuri şi
răspîndea lumini fantastice împregiur, iar pe lîngă foc şedeau vro zece
oameni înarmaţi şi cu pepturile goale.
- Iacă slugitorii! zise încet Cimpoierul.
814
[815]
- De unde cunoşti că-s slugitori? întrebă Vaii. Nu au uniformă, şi
după figurile lor aş presupune mai degrabă că-s o ceată de hoţi.
- Şi asta se poate, cucoane ... Siugitorii, hoţi, tot ca una, fata mea ...
Noi să [D: să ne] ferim de dînşii şi să ne furişărn pe sub copacii de pe
marginea dumbrăvei ...
Ei se duseră [D: dosiră] pe după brazi şi înaintară prudenţi [D: cu
multă prudentă] în direcţia slugitorilor care, ocupaţi fiind cu un mare
ceaun de mămăligă, rîdeau şi mîncau fără a-şi întoarce capul spre cărarea
ce ducea la hotar.
- Acu-i acu, boieriule! observă Cimpoierul. Avem de făcut vro sută
de paşi între umbră şi lumină păn-a sosi la zăvoiul cela unde aud pe Creţu
ciripind ... Să mi te faci şopîrlă, cucoane, şi să luneci pe iarbă ca vîntul
ca să nu te simţească mancăii ceia [D : cei de slugitori].
- N-ai grijă, Cimpoierule. De-or sări la mine, le-oi arăta gura pis­
toalelor.
- Nu zic ba, însă ce-i în mînă nu-i minciună ... Nici să vezi draci, nici
cruce să faci ...
- Cred că nu ţi-e frică, române? întrebă Vaii zîmbind.
- Ba zău, frică de tot, însă pentru d-ta, nu pentru mine. Pălăria
d-tale-i aibă, se zăreşte de departe şi de te-a videa vreun slugitor, ar avea
ţintă minunată de tras cu flinta Ţine căciula mea, că-i neagră, şi dă-mi
mie pălăria ca să nu cumva .
- Mulţămesc! replică Vaii uimit de generozitatea Cimpoierului. Nu
vreu să te espun la moarte.
- De mine n-a fi pagubă mare c-oi peri, dar d-ta ... Cneazul te-au dat
pe seama noastră şi trebuie să te ducem bun teafăr pănă dincolo de hotar.
- Eşti un bun suflet de om, Cimpoierule! şi nu te-oi uita niciodată! ...
zise Vaii stringînd mîna plăieşului [D : CimpoieruluiJ cu recunoştinţă.
- Bun, ne bun ... să nu perdem vreme ... Na căciula mea.
- Mulţămesc încă o dată, dar nu mă lasă cugetul să primesc.
O nouă ciripire, mai accentuată, răsună în zăvoi.
- Creţu-şi perde răbdarea! observă Cimpoieriul. Hai cu agiutorul
Domnului.
Vaii se rapezi lunecînd pe iarbă ca o umbră şi agiunse în zăvoi fără
accident, urmărit de tovarăşul său. Aice el găsi pe Creţu grăind [D : vorbind]
cu un om străin, un ungur scurt şi şchiop, ce [D: care] ţinea doi cai de
căpestre.
- Iute pe cal, cuconaşule! îi zise Creţu, şi du-te cu ungurul ista unde
te-a duce el.
815
[816]
Vali mulţămi îmbilor plăieşi , după cum se cuvinea, şi le spuse rămas
bun.
- Să mergi cu Domnul! replicară Creţu şi Cimpoieriul, şi te aducă
Dumnezeu cu bine în ţară.
încălecînd şi ducîndu-se pe urma ungurului, VaIi pătrunse mai afund
în zăvoi şi trecu un pîrău ce [D: care] desparte Ardealul de Moldova, apoi
incepu o alergare fantastică [D: fantastică alergare] cînd prin desimi de
arbori, cînd prin locuri deschise şi luminate în plin de focul slugitorilor
[numai în C: în ochii cărora păreau ca nişte fantasme], pănă ce, în fine,
se afundară în întuneric, depărtîndu-se de linia hotarului. În curînd agiunse
la un deal drept unde [D .' pe care] caii se suiră în fugă [numai în C.' ca şi
cînd ar fi avut aripi la picioare], şi cînd se opriră pe culme, VaIi se văzu
încungiurat de vro zece oameni care aveau un aspect destul de sălbatic.
Aice era pichetul unguresc.
Căprăriul, un român din satul învecinat, se apropie şi zise:
- Bine ai sosit, domnule!
- Bine am [D: v-am) găsit! răspunse Vaii.
- Vrei să mergi la Tulgiş?
- Dar.
- Bine; te va duce MicJeş. Poftim în casă pentru ca să te afurnăm,
Vaii se coborî de pe cal şi intră în camera pichetului, foarte intrigat
de această propunere, însă nedumerirea lui nu ţinu mult, căci căprariul
aduse o lopăţică plină de cărbuni aprinşi, aruncă peste ei un pic de cîlţi
şi afumă hainele tînărului călător, cu o gravitate de pontif antic.
- Pentru ce îmi dai fum? întrebă Vali , rîzînd.
- Pentru ca să te curăţim de ciumă şi de holeră, răspunse căprariul.
Micleş, un ungur nalt, cu părul roş şi cu un ţepoi de fer în mînă,
veni să spuie că e gata de plecare. VaIi, păn-a nu ieşi, împărţi cîţiva galbini
la grăniceri , carii strigară cu zgomot: Ellien! iar căprariul, agiutîndu-i
a se sui [D .' urca] pe cal, îi zise la ureche:
_ Pentru binele d-tale, domnule, să laşi pe Micleş să meargă tot înainte
şi să ţii mîna pe pistol tot drumul... Auzi, domnule? Să nu rămiie Micleş
în urma d-tale.
- De ce? întrebă VaIi ... Micleş nu-i om bun?
- Ba-i bun el, dar au văzut că ai bani, şi banu-i ochiul dracului.
VaIi plecă iar pin întuneric, observînd cu luare aminte povaţa căpra­
riului, şi după o nouă alergare de o oră, agiunse la Tulgiş.
_ Halt! strigă deodată o sentinelă ascunsă; Micleş intră în esplicare
cu soldatul şi peste puţin tînărul nostru emigrat fu dus şi închis într-o casă
de lemn, sub paza a doi grăniceri. EI era arestat de autorităţile austriace l"
II în D se află menţiunea: (va urma) şi semnătura: V. Alecsandri. \1
816
[817]
DICŢIONAR GROTESC
S-a publicat pentru prima dată în Convorbiri literare, III, 1869, nr. 11,
1 august, p. 173-178; nr. 18, 15 noiembrie, p. 305-309, fiind reprodus
şi în voI. Proză, 1876, p. 525-545.
În însemnările apărute sub acest titlu, care la început fusese Dicţionar
de cuvinte bălţate, Alecsandri se pronunţa încă o dată împotriva exagerărilor,
atît de dăunătoare limbii române, ale etimologiştilor, vizînd îndeosebi
dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim.
Scrise probabil în iarna 1868-1869 la Mirceşti , unele poate chiar mai
înainte, primele însemnări sînt trimise lui Iacob Negruzzi la 12 martie
1869, împreună cu episodul din 1848: ,,Îţi trimit episodul din 1848 promis,
împreună cu un Dicţionar de cuvinte bălţate, ce s-au furişat în limba noastră
ca trîntorii în stup. Acolo vei întîlni şi o mică disertare asupra lui ţiune,
mult iubitul ţiune a Junimei; imi place însă a crede că nu va fi expus
la ostracism, căci o asemenea aspră măsură ar fi contrară chiar titlului
de Convorbiri literare a foaiei.
A lovi fără cruţare în ceata chiloasă a pedantilor, este a face un act
creştinesc: C' est chasser les uendeurs du temple. Te îndemn dar foarte mult
să mă ajuţi a-i biciui prin seria de copii de pe natură ce ai inceput a publica
şi a cărei început mi-a plăcut" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 46).
După cum se vede, Alecsandri nu menaja nici Convorbirile, criticînd
abuzul de ţiune din revistă, şi, totodată, îl încuraja pe Iacob Negruzzi
să continue copiile după natură, în care acesta critica aspecte negative
ale societăţii contemporane, printre care figura, bineînţeles, şi pedantismul.
Curînd după aceea, tot în cursul lunii martie, îi scria iarăşi lui Negruzzi,
cerîndu-i să scoată din dicţionarul grotesc (de data aceasta îl numeşte
grotesc) notiţa asupra cuvîntului partid, adăugînd: "Ia caz cînd acest dic­
ţionar ar fi a se republica în Convorbiri" - ceea ce înseamnă că nu primise
încă răspunsul la scrisoarea din 12 martie. "Voiesc să dau întîi dezvoltare
acestui cuvînt, ce va figura în partea viitoare a dicţionarului" - îşi motiva
el cererea (ibidem, p. 46).
Cuvîntul partid n-a mai figurat însă în cuprinsul articolului nici cînd
aceasta a fost publicat în Convorbiri şi nici cînd a fost reprodus în voI.
Proză, 1876.
În aprilie, Convorbirile răspunseseră afirmativ la propunerea lui Alec­
sandri, care se grăbeşte să mai facă o modificare:
,,[ ... ] fiindcă v-aţi decis a publica episodul din 1848, precum }i dic­
ţionarul grotesc, vă rog să binevoiţi a omite din articolul onoare micul dialog
în care un june Don Juan bucureştean se jura pe onoare că a sedus o fată
după ce i-a promis să o ia de nevastă. Acest pasaj român îmi pare cam ...
817
.\
[818]
•
nepotrivit cu estetica 'Şi cam riscant, aşadar lipsască din foaia Convorbirilor".
(Pasajul în discuţie apare modificat în textul tipărit.) În continuarea scri­
sorii, Alecsandri îşi reînnoia cererea cu privire la portid : "Asemenea aş dori
să nu tipăreşti articolul partid, fiindcă vreau să-i dau o mai mare dezvoltare
în numărul viitor al Dicţionarului" (ibidem, p. 47).
Prima parte a Dicţionarului grotesc se publică în numărul din 1 august
al Convorbirilor, dar urmarea nu este scrisă decît în toamna următoare,
căci abia la 25 octombrie 1869 Alecsandri i-o trimitea de la Mirceşti lui
Iacob Negruzzi: "Astăzi este ziua destinată pentru serbarea aniversării
a Societătei ce aţi fundat. Neiertîndu-mi împrejurările a mă repezi la Iaşi,
pentru ca să iau parte la acea veselă serbare, profit de venirea d-lui C. Catar­
giu ca să vă trimit urmarea Dicţionarului grotesc" (ibidem, p. 49).
La 1 noiembrie el se grăbea să-i mai trimită lui Negruzzi un adaos:
"În zilele aceste am mai descoperit două cuvinte pocite. Ţi le trimit ca să
le adaogi la Dicţionarul grotesc după cuvintele regres şi negles" (e vorba,
probabil, de morb şi ard, care apar în cuprinsul dicţionarului la locul indicat
de scriitor).
Publicarea primei părţi stîrnise ecouri în presă, de care aflase şi
Alecsandri. Pentru a-i pune la punct pe cei care încercau să răstălrnă­
cească sensul dicţionarului său grotesc, Alecsandri adăuga un post-scriptum
acestei scrisori, în care îi cerea lui Iacob Negruzzi să publice o notă în
Convorbiri: "Am cetit în Monitor lista articolelor cuprinse în No. din 15
oct. al Albinei Pindului. Între ele figurează [ ... ] şi Dicţionarul grotesc pe
care dl. Grandea binevoieşte a-l cualifica de: glume asupra unor cuvinte
nouă. Dacă s-ar întîmpla să vezi acel număr şi dacii. acea calificare ar figura
şi în foaia Albinei, te-aş ruga să binevoieşti a face o mică notă în Convorbiri
pentru a spune verde în ochi d-Iu i Grandea că Dicţionarul grotesc nu e o
colecţie de glume, ci o critică foarte serioasă" (ibidem, p. 50).
Chiar dacă evoluţia ulterioară a limbii române a dovedit că Alecsandri
s-a înşelat uneori, lupta lui împotriva "pedanteriilor Academiei bucureştene"
a contribuit la dezvoltarea sănătoasă a limbii noastre strămoşeşti, exage­
rările biciuite de el fiind eliminate una cîte una.
VARIANTE
Convorbiri literare (A), Proză (B)
321, 31 - B: pluralul lui [ ... ] topor / A : plural de [ ... ] de tor or II 32 - B:
ranguri, avantajele / A : de ranguri, de avantajele II 322, 33 - B: raporta /
A: repurta II 324, 2 - B: a / A : de a II 325, 12 - B: Nu-i / A : Nu 1131 ­
B: cuvîntul / A : cuvîntul de II 326, 12 - B: vor / A : vor mai 1130 - B:
redactor / A :redactori II 328, 21 - B: invocare / A : inovare II 329, 3 - B:
'818
[819]
vorbeşte / A : grăieşte 11330, 39 - B: ar fi mai bine / A : mai bine ar fiii
33!, 21 - B: de / A : din II 29 - B: pept sau la gît / A : gît sau la pept II
332, 1 - B: vorbind / A : grăind 1112 - B: însă / A : însă de 1115 - B:
limbei româneşti / B: graiului românesc II 333, 1 - numai în B: Croitor
român II 2 - numai în B: Crrşmar rcmân II - numai în B : Caşcaval ro­
mân 117 - numai: în B: Otelul român II 8 - numai în B: Cafenea româ­
nă II în A (15 nov. 1869, nr. 18, p. 309), la sfîrşitul articolului, se află
menţiunea: (va urma) II
NECOLAE BĂLCESCU ÎN MOLDOVA
Despre Nicolae Bălcescu Alecsandri a scris în nenumărate rînduri,
figura marelui patriot de la 1848 revenind mereu în amintirile sale, aso­
ciată cu a celorlalţi tovarăşi de luptă, cu a Elenei Negri, cu activitatea
revoluţionară din jurul anului 1848.
Evocarea prilejuită de împlinirea a 10 ani de la moartea dramatică
a lui Bălcescu, cuprinsă în voI. Proză, 1876, p. 549-563, s-a publicat mai
întîi în Revista română, II, iulie 1862, p. 305-313. Scrisă la Paris, cu
intenţia de a fi continuată, ea a fost trimisă prin Ion Ghica revistei lui
AI. Odobescu, a cărei apariţie, în 1861, îl făcuse pe Alecsandri să fie "cu­
prins din nou de un acces de febră literară" (ef. ms. 803, f. 101-102). Tot
acum el trimite spre publicare acestei reviste poemul Tnşir-te mărgărite şi
numeroase poezii: Dorul de mare, Biserica risipită, Cîntecul M ărgăritei,
Cîntice şi sărutări, Steaua ţării ş.a. Acestea au fost bine primite de Odo­
bescu, după cum reiese din scrisoarea pe care i-o trimite Alecsandri din
Paris, la 3 iunie 1862:
"Am avut mare mulţămire de a afla că poeziile ce ţi-am trimis pentru
Revista română, precum şi începutul scrierei intitulată Suvenire ţi-au adus
cîteva minute de plăcere. Aş fi preafericit dacă cetitorii revistei ar simţi
asemine impresie măgulitoare pentru autor. Oricum să fie, însă, am decis
să pun pe hîrtie cele mai însemnate amintiri a mele, carile se ating de
mult jălitul Bălcescu şi o voi face-o ca o datorie sacră către memoria lui.
În curînd dar îţi voi trimite partea II a Suvenirilor, spre a fi publicată
odată cu cea întîi. Această a doua parte cuprinde cîteva incidente a petre­
cerei mele cu Bălcescu la Neapoli şi la Palermo, la începutul anului 1847.
Pe urmă va veni întîlnirea mea cu dînsul în Paris, după întîmplările de
la 1848 şi istorisirea aventurilor sale în munţii Ardealului[ ... ]
Ideea d-tale de a pune portretul lui Bălcescu în Revistă este cu atît
mai minunată că e şi naţională. Toţi românii îţi vor fi recunoscători pentru
asemine publicare. De m-aş găsi la Moldova ţi-aş înlesni lucrarea, puind
819
..
[820]
Ia dispoziţia d-tale un portret dagherotip a Bălcescului foarte asemănător"
(vezi Elena Ciornea, Un portret necunoscut al lui Nicolae Bălcescu, în Studii
şi cercetări de bibliologie, I, 1955, p. 288-291. Portretul, aflat în arhiva
lui V. Alecsandri, se găseşte astăzi la Cabinetul de stampe al Bibl. Acade­
miei R.S.R. Cf. şi Marta Anineanu, în V. Alecsandri, Documente literare ine­
dite, 1960, p. 199, note).
Cum s-a văzut, Suuenirele au apărut în numărul din iulie pe 1862 al
revistei. Urmarea lor însă va mai întîrzia, deşi, la 2 oct. 1863, Alecsandri
îi tăgăduia de la Iaşi lui Odobescu: "Cînd mă voi găsi instalat pe iarnă
într-un colţ al lumei , oricare, mă voi apuca a scrie urmarea suvenirilor
mele asupra lui N. Bălcescu şi ţi le voi trimite cu poşta" (ef. V. Alecsandri
Cele mai frumoase scrisori, p. 140). Chiar atunci, pe neaşteptate, el era
trimis de Cuza în misiune la Napoleon III, aşa încît Revista română îşi
înceta apariţia fără a mai publica urmarea amintirilor sale despre Bălcescu.
Alecsandri le va relua peste un deceniu, o dată în ingenioasa prefaţă pe care
şi-o scrie la ediţia de Opere complete, 1875, şi a doua oară în evocarea lui
Bălcescu cuprinsă în Albumul unui bibliofil, publicat în Convorbiri literare,
1876 (v. ,i ms. 3489, f. 95v - 97T).
în ce priveşte evocarea din Revista română, nici în 1881 nu renunţase
la ideea de a o termina, deci el considera că mai avea încă multe de spus
despre vechiul său prieten. Cind Bonifaciu Florescu , fiul lui Bălcescu şi al
Luxiţei Florescu, îi propune republicarea în gazeta sa, Portojoliul român,
a articolului Necolae Bălcescu în Moldova, Alecsandri îi răspunde: "Îmi
faceţi graţioasa propunere de a republica articolul meu din Revista română.
Această propunere îmi convine, însă cu condiţia ca să termin articolul"
(scris. din Mirceşti, 16 sept. 1881; cf. V. Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări ,
p. 34).
Sfîrşitul evocării n-a mai fost scris.
VARIANTE
Revista română (A), Proză (B)
334, 1 - B,' Biografii / A " Suvenire 112 - B,' Necolae Bălcescu în Mol­
dova / A " Nicolae Bălcescu II după titlu, numai în A,' Sumari. Nicolae
Bălcescu - Trei soli ai lui Dumnezeu, poezie dedicată memoriei sale. ­
Cunoştinţa mea cu dînsul la Mînjina. - Foaia ştiinţifică şi literară descă­
puită, - Semne revoluţionare la 1840. - Mişcarea renaşterei naţionale.
- Tinerimea Moldovii. - Luptele ei cu guvernul şi cu societatea. - Bon­
juriştii. - Rolul îngeresc al darnelor moldovene. - Cuvintele sublime ale
unei mume. - Apostolii fără barbă. - Portretul lui N. Bălcescu. - Zidul
chinezesc dintre trnbele Principate. - Un hagiu de la Bucureşti. - Locurile
[821]
de întîlnire ale românilor. - Fapta sublimă a părinţilor noştri. - Sîngele
apă nu se face. - Deziluzii. - Sistemul despotic al guvernului lui Mihai
Sturza. - Suspendările foilor periodice. - Arestuiri şi osînde fără judecată.
- Exilul unui autor dramatic şi al trupei teatrale. - Un svat părintesc.
- Bonjuriştii şi duelişt ii. - Francezii şi nemţii. - Antagonism între unii
şi alţii. - Dueluri. - Le doyen de la jeunesse, C. Negri. - Serbarea Sînt.
Constantin Ia Mînjina. - Entuzismul lui N. Bălcescu. - Maiorul Costache
Filipescul. - Elocuinţa lui nimiceşte planurile lui Trandafiroff. - Ban­
chetul de Ia Iaşi. - Filipescu ministru de finanţe. - Desţărarea lui. - Du­
rere părintească. - Filipescu autor. - Moartea lui în Paris. - Alecu
Russo. - Odă lui Alibaud. - Răspuns mîndru şi semeţ. - Arestare. ­
Opiniile politice ale unui cîne. - Cugetări. - Un bilet anonim francez
cu ortografie ungurească. - O protestare unică în felul ei. - Ieşire din
inchisoare. - Mîna Iiberătoare şi inelul de rubin. - Ultimele cuvinte ale
lui Russo. - Coradini. - Chants du Danube. - Dispărerea lui. 117 - B:
şi Ia! A: Ia II 9 - B: diversele / A: deosebitele 1110 - B: actele / A :
faptele II 11 - B: de un mare interes / A: mult interesante II 14 - B :
notiţiile ce pot contribui / A : faptele ce pot servi ca documente 1118 - B:
ca de un amic / A : mai cu seamă ca de un prieten li 20 - B : ocaziunea
/ A: prilejul II 24 - B: din Italia / A: ale Italiei II 336, între rîndurile
20-21, în A: 1. La Moldova 1122 - B: fostul / A : actualul 1134 - B:
exemplu / A : pildă II 337, 7 - B: să răspîndi / A : răspîndi averile sale II
14 - B: oamenii IA: oamenii în vîrstă 1117 - B: în contra IA: împo­
triva II 22 - B : moderne. IA: moderne şi cu aspirările unui viitor apropiat.
II 25 - B : onorul IA: vecinica onoare a II 29 - B : îndulcind IA: slăbind
il 31 - B: îngerii păzitori a / A : geniile păzitoare ale II 35 - B: dacă IA:
că II 338, 9 - B: el [ ... ] acel viitor / A : dînsul [ ... ] el II 15 - B : glorie şi [ ... ]
Vorba / A : de glorie, de [ ... ] Vorbirea 1126 - B: acelaşi / A : un singur 1139
- B : pe I A: pe vreo II 339, 3 - B : punte existau însă [ ... ] punte IA: punc­
turi însă existau [ ... ] puncturi II 4 - B : foarte depărtate IA: departe cale
de şeapte sute leghii II 9 - B: Heidelberg şi IA: de Ia Heidelberg şi de
Ia II 19 - B: generaţiei IA: generaţiilor II 21- 22 - B: orbilor şi nebu­
nilor ce nu ştiu a le respccta j A: nerecunoscătorilor!1123-24-B: ade­
vereau zicerea poporală IA: dovedeau adevărul zicerei popolare II 26 - B:
Ia un IA: într-un II 340, 3 - B : monăstiri [ ... ] dar IA: mănăstire [ ... ] ci
II 7 - B: pune [ ... ] ascuţitul / A : supune [ ... ] ascuţişul II 10 - B : moralei /
A: moralei... a moralei II 18 - B: domniei lui Alexandru / A : despre
domnia lui Alexandru-vodă 1119 - B : pentru guvernul IA: a guvernului 1/
23 -24 - B : şi a scăpa de Ia pedeapsă douăsprezece suflete / A : paroli două­
sprezece suflete chinuite de mult în smoală clocotită II 25 - B : a să / A :
încă a să II 35 - B: albă! IA: albă! Căci altmintrelea cum vom începe
821
�. , ....
.. .
[822]
a fi o societate? II 43 - B : Domnul/A : Dl. II 45 - B : Domnul/A: Dl. II
41 - B: trupă! / A : trupă! După reprezintarea comedielor Iorgu de la
Sadagura şi Iaşii în carnaval, soarta autorului s-a găsit de două ori în
cumpănă, însă guvernul părintesc a dat dovadă de mare blîndeţe către el,
mulţămindu-se a-i trămite svaturi de a scrie în viitor cu condei mai puţin
ascuţit la vîrf. .. (istoric) ... etc., etc., etc., II 341, 16-17 - B: practica
duelul! A : schimba glonţ uri II 19 - B: agă. / A : agă, şi într-o zi însăşi
primblarea domnitorului la Copou a fost turburată de pocnetul pistoalelor.
1122 - B: ami cală [ ... ] asupra / A : prietenească [ ... ] fără ştirea lui asupra II
24-B: pe unii/A: unii II 342, 7-B: carii/A: ceI17-8-în A
(p. 313-317), la numele: C. Filipescu, A. Russo, Coradini, sînt notele
care constituie textul evocări lor acestora din B (p. 563-571) 1110 - B:
pe ! A : în fuga cailor pe II 20 - B: şi / A : şi în veci II 21 - B: la / A :
anuale la li 29 - B : ocaziune / A : prilegiu II 33 - B : dar / A : ci II 34 - B :
dar / A: ci II 343, 2 - B: şi va / A : a II 5 - 34ll, 22 - Post-scriptumu l
numai în B; în A este înlocuit de următoarele cuvinte: El se duse ca să
urmeze cu stăruinţă publicarea Mogosinuiu! istoric. (Va urma) II
COSTACHE FILIPESCU
Evocarea s-a publicat pentru prima dată în Revista română, II,
iulie 1862, p. 313-314, apoi în vol. Proză, 1876, p. 563-566.
Costăchiţă N. Filipescu (1807 -1854), maior, membru al Frăţiei şi al
Asociaţiei literare, deputat al Adunării, în care a ţinut un răsunător d iscut s
împotriva concesionării minelor propusă de Trandafiloff ("au vorbit ca un
înger" - scria N. Bălcescu lui Ion Ghica), era prezent la adunările de la
Mînjina din anul 1845, unde confrăţia literară dintre munteni şi moldoveni
se prefăcu într-o prietenie strînsă. A făcut legătura între tineretul revolu­
ţionar muntean şi cel moldovean şi a participat la revoluţia de la 1848,
fiind numit ministru de finanţe în guvernul provizoriu. După înăbuşirea
revoluţiei a părăsit ţara, stabil indu-se în Italia (cf. Marta Anineanu, în
V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 47 - 48, nota 1; vezi şi G. C.
Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 112).
VARIANTE
Revista română (A), Proză (B)
345, 1 - B: Costache Filipescu / în A, evocarea este nota a la articolul
Nicolae Bălcescu 117-8 - B: a avut ocaziunea de / A: dumnezeiesc a
avut prilegiu II 12 - B : poreclit de Eliad / A : poreclit II 14 - B: a unui
[ ... ] mineuri / A : de un [ .. ] minori (băiaşi) II 19 - B: scopul/ B: ţălul ]
1822
[823]
23 - B: spulberate / A : zburate II 25 - B: acelei / A : acelor II 246, 4 -
B: în / A : la II 11 - B: năvălirile armatelor ruse şi turce / A : năvălirea
armiilor ruseşti şi turceşti II 18 - B : inima / A : sufletul II 19 - B : sufle­
tul / A: inima II 21 - B: distracţii [ ... ] consiliul / A: o distracţie [ ... ]
svatul II 22 - B : mulţămire / A : grăbire II 32 - B : amicul / A : prietenul
il 33 - B: demni / A : vrednici II
[ALECU RUSSO]
Alecsandri a scris două evocări ale lui Alecu Russo: 1) aceea publi­
cată în Revista română, II, iulie 1862, p. 314-316, pe care o reproduce
şi în voI. Proză, 1876, p. 566-'570, şi II) aceea publicată în Foaia Socie­
tăţii de literatură şi cultură din Bucovina, IV, 1868, p. 148-154, reluată
apoi în Convorbiri literare, "1, 1873, nr. 12, 1 martie, p. 437-441.
De Russo îl lega pe Alecsandri o prietenie veche, datînd din epoca în
care moldoveni şi munteni se adunau la Mînjina lui C. Negri ca să facă
proiecte măreţe pentru renaşterea patriei comune.
O mărturie a spiritului de prietenie şi solidaritate care-i unea strîns
pe tinerii patruzecioptişti o constituie şi intervenţia revoluţionarilor mol­
doveni aflaţi în Bucovina la ministrul de interne al guvernului revoluţionar
maghiar pentru eliberarea lui Alecu Russo, întemniţat la Dej, pîndit chiar
de primejdia spînzurătorii.
Alecsandri are prilejul să-şi arate încă o dată preţuirea pentru vechiul
său prieten, tovarăş de luptă şi colaborator la revista România literară,
şi în 1863, cînd îi propune lui Odobescu să publice în Revista română scrie­
rile lui Russo: "Cît pentru scrierile lui A. Russo - îi scria el acestuia la
2 oct. din Iaşi - sînt de idee că, fiind traduse, ele ar figura mai bine
în coloanele Revistei decît în foiletonul jurnalului francez din Bucureşti.
A. Russo avea obicei, pentru înlesnirea compunerei, a scrie în limba
franceză şi apoi a traduce scrierile sale pe româneşte.
Astfel au făcut cu o mare parte din articolele publicate în România
literară, astfel negreşit ar fi urmat şi cu celelalte compuneri ale sale, dacă
moartea i-ar fi lăsat timp. Ceea ce el n-au apucat a săvîrşi, alţii pot s-o
facă pentru dînsul [ ... ] au fost un miracol că am putut eu găsi o parte din
acele manuscripte, şi crede-mă eă aş fi foarte fericit de a le vedea păstrate
prin mijlocul tiparului. A. Russo mi-au fost un bun prieten, el avea un spirit
ager, cultivat şi cît pentru talentul său, cît pentru frumoasa şi poetica lui
închipuire, îţi voi descoperi o mare taină literară: Cîntarea României, publi­
cată în jurnalul meu, au fost compusă în limba franceză de A. Russo şi
tradusă în româneşte de N. Bălcescu. Am la mine manuscrisul său original"
823
.. :
[824]
{cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 140-141). Mai tirziu, la
18 aprilie 1877, Alecsandri ii trimitea Paulinei Spiro-Paul, soră vitregă a
lui Russo, manuscrisul autograf al Cîntării României, atrăgindu-i atenţia
că trebuie să-I păstreze cu grijă, intrucît, dată fiind valoarea scrierii, mun­
tenii erau Indemnati să o atribuie lui Bălcescu (cf. Convorbiri literare, LVIII,
ian-febr. 1926, p. 10-12). De aceea, solicitat de Bonifaciu Florescu, direc­
torul gazetei Portofoliul român, de a-i ingădui să consulte manuscrisul
Cîntării României, Alecsandri îi răspunde in scrisoarea datată Mirceşii,
16 sept. 1881: "Cît despre Cîntarea României a lui A. Russo, voi scrie suro­
rei sale [Paulina Spiro-Paul] ca să binevoiască a-mi comunica manuscriptul
ce posedă şi sper a vi-I comunica la rîndul meu pentru ca să faceţi studiul
comparativ ce aţi proiectat. Acest studiu, nu mă indoiesc, va fi foarte
interesant pentru lectorii Portofoliului. E bine ca să readucem in ochii
.generaţlei de astăzi imaginele acelor oameni care au pus umărul la urnirea
carului din hăugaş şi s-au retras in mormint după ce au văzut carul pe
calea bună.
A. Russo au fost din numărul lor. Spirit viu, cultivat, inimă nobilă
şi generoasă, talent unit cu modestie, el ar fi produs multe scrieri frumoase
dacă moartea nu l-ar fi secerat ca pe mulţi dintre contimpuranii lui" (cf,
V. Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări, p. 34).
Cînd, in dec. 1886, primeşte articolul lui Ion Ghica despre Bălcescu,
îi atrage şi acestuia atenţia că poemul in proză: Cîntarea României a fost
scris in franceză de A. Russo, iar Bălcescu a făcut numai traducerea în
româneşte. Cît priveşte povestea cu manuscrisul găsit într-o mînăstire,
recunoaşte că a fost inventată de el însuşi (ef. Literatură şi artă română,
III, nr. 9, 25 iulie 1898, p. 554, vezi şi notele Martei Anineanu în Y. Alec­
sandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 142).
VARIANTE
Revista română (A), Proză (B)
347, 1 - titlul este dat de noi; în A, evocarea este nota b la articolul Nicolae
Bălcescu II 8 - B: să ucidă / A : a ucide II 10 - B: cauză / A : pricinui II
11 - B: Muza / A : şi semănă cu cea du pe urmă erupţie a unui vulcan.
Muza 1117 - B: vizite partea munţilor / A : viziteze partea ceea de munţi II
20 - B : şi de-a / A : lIle-a II 24 - B : logică şi / A : de logică şi de II 27 - B:
serioase / A : de moarte II 348, 7 - B : satelor / A : a satelor II 349, 8 - B:
expeditiue / A : digne et la plus expeditive II 12 - B: combien / A: que II
13 - B: doit ctre / A: soit II 26 - B: după / A: peste II 250, 14 - B :
Russo / A : Russo, ca un adevărat fiu al boemei parisiane, urmă calea voca­
ţiei sale şi în sfîrşit 11
[825]
L
[CORADINI]
Cele două evocări, deosebindu-se prin numeroase amănunte, s-au publi­
cat: 1) în Revista română, II, iulie 1862, p. 317, reluată în voI. Proză, 1876,
p. 570-571, iar II) scrisă în primăvara anului 1876 (ms. 3489, f. 9JV-92r),
în Convorbiri literare, X, 1876, nr. 5, august, p. 188-192, în cadrul artico­
lului Din albumul unui bibliofil.
Existenţa acestui personaj real - tovarăş de luptă, participant activ la
mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova - n-a fost contestată pînă
acum de nimeni, în afară de relativ recent apăruta Bibliografie analitică a
limbii române literare - 1780-1866, Bucureşti, Editura Academiei Repu­
blicii Socialiste România, 1972, partea 1, nr. 298, unde singurul articol al
lui Coradini scris în limba română este atribuit lui Kogălniceanu, iar
numele Coradini este considerat pseudonim al acestuia: "Corradin, M. A.
[= Kogălniceanu, M.], Hai la vorbă 1, în Calendar pentru poporul românesc,
Iaşi, Cantora Foii săteşti, 1845, in-8°, p. 145-152 [Alfabet de tranziţie]".
Pe acest tînăr înzestrat, care a făcut parte din cercul revoluţionarilor
moldoveni de la jumătatea veacului trecut, Alecsandri îl aminteşte în mai
multe rînduri şi în corespondenţa sa, nu numai in evocările publicate. Astfel,
în scrisoarea adresată lui Ion Ghica din Leopol, datată Sîmbătă, 1842
[februarie-martie], el îşi exprimă re cunoştinţa pentru serviciul pe care i-l
făcuse Coradini dîndu-i scrisori de recomandaţie la plecarea sa în Polonia:
"În fine, sînt foarte recunoscător d-lor Asachi şi Corradini că mi-au dat
scrisori de recomandaţie pentru contele Borkowsky. Sînt în adevăr măgulit
şi încîntat că am făcut o cunoştinţă atît de preţioasă". Alecsandri era, pe
drept cuvînt, uimit şi încîntat să afic în contele ]oseph Borkowsky - cum
mărturiseşte în aceeaşi scrisoare - un cunoscător şi prieten al ţării noastre:
"a învăţat singur limba noastră din dragoste pentru ţara noastră şi nu numai
că a ajuns să o cunoască într-atît încît să se poată pronunţa asup,ra litera­
turii noastre mai bine decît un adevărat moldovean, dar îşi propune chiar
să scrie o istorie a acestei literaturi. În sfîrşit, ce să-ţi mai spun? Este încîn­
tat de Alexandrescu şi nu-l numeşte decît marele poet valah. Nu este trist
să vezi că un străin ştie mai mult despre literatura noastră decît toţi
moldovenii şi muntenii la un loc?" - nu se poate el opri să nu exclame
cu obidă (ef. V. Alecsandri, Documente literare inedite, p. 51-52).
Numele lui Coradini revine şi în altă scrisoare a lui Alecsandri, adresată
tot lui Ion Ghica de la Paris, la 1 dec. 1849, în care îl înştiinţa că tatăl său
îi poruncise să se întoarcă neîntîrziat în ţară, ameninţîndu-l că nu-i mai
trimite nici un ban, dacă nu-i dă ascultare: "Sînt amărît - se plînge el
prietenului său - că părăsesc Parisul [tocmai în momentul în care se des­
făşura idila sa cu actriţa Marie-Angelique Chataignez (Dridri)], că las
825
..
[826]
tocmai în toi spectacolul comic pe care ilustrul Eliade ni-l dă de cîtva
timp în asociaţie cu contesa de Turnberg , născută contesa de Delearetto,
fosta amantă a lui Corradini" (ef. V. Alecsandri, Documente literare inedite,
p. 59. Alecsandri făcea aluzie la comportarea lui Eliade în exilul de la
1848, care a dus la scindare a emigraţiei româneşti de la Paris în două ta­
bere).
Mai tîrziu, cînd evocă personalitatea lui Bălcescu (v. Revista română,
II, 1862, p. 317), el aminteşte iarăşi de Coradini.
În primăvara lui 1876, cînd aşterne pe hîrtie celălalt portret, pe care
îl publică în Convorbiri literare, caută să afle ce s-a mai întîmplat cu
acest fost tovarăş de luptă. La 7 martie îi scria lui George Sion rugîn­
du-I să intervină pe lîngă Constantin Esarcu, profesor de ştiinţe naturale
şi om politic, aflat atunci la Roma ca agent diplomatic, să întreprindă
cercetări în Italia cu privire la soarta lui Coradini şi a manuscriselor
sale. Esarcu se conformează, dar cercetările sale par să nu fi ajuns la vreun
rezultat, căci, la 3 aprilie 1876, Alecsandri îi scria lui însuşi de la Mirceşti :
"Domnule agent, amicul nostru Iorgu Sion mi-a comunicat răspunsul
d-voastră relativ la cercetările ce aţi primit a face despre M. A. Corradini şi
despre manuscrisele lui.
Vin a vă mulţumi pentru graţiozitatea cu care aţi admis această
propunere, menită de a descoperi urmele unui compatriot dispărut chiar
din anul 1848, unui poet de talent, a cărui scrieri merită a fi căutate" (ef.
V. Alecsandri, Documente literare inedite, p. 46-47).
Date despre Coradini aflăm şi în N. Iorga, Oameni cari au fost IV
Bucureşti, 1939, p. 292.
VARIANTE
Revista română (A), Proză (B)
351, 1 - titlul este dat de noi; în A, evocarea este nota c la articolul
Nicolae Bălcescu II 3 - B: în / A .la 1119 - B: îrrtitulată / A: şi intitu­
lată 1126-27 - B: amicie [ ... ] de la 1848 pănă astăzi / A: prietenie [ ...
în curs de 14 ani II
CONSTANTIN NEGRUZZI
Introducerea la scrierile lui Constantin Negruzzi a fost publicată pentru
întîia oară în Convorbiri literare, VI, 1872, nr. 1, 1 aprilie, p. 1-15, apoi
în fruntea volumului de scrieri ale acestuia, apărut la Socec în 1873, fiind
reprodusă şi.în voI. Proză, 1876, p. 573-604. Autograful se află în ms. 4910,
f. 1-52.
826
[827]
Aflînd de moartea vechiului său prieten, alături de care în 1840 se
aflase, împreună cu Kogălniceanu, la conducerea teatrului din Iaşi,
Alecsandri este profund îndurerat. "Cînd am văzut pentru ultima oară
pe părintele d-tale - îi scria el lui Iacob Negruzzi în septembrie 1868,
exprimindu-şi regretul şi preţuirea pentru cel dispărut - am rămas sub
o impresie foarte amară [ ... ]. Şi încă cînd am aflat că s-au săvîrşit din viaţă,
am fost cuprins de o tristeţă adîncă, căci e trist de-a vedea restrîngîndu-se
cercul contimporanilor tăi. E dureros de a-ţi perde amicii cu care ai petrecut
în tinereţe, ai lucrat la renaşterea unei ţări iubite şi te-ai deprins a-i preţui.
Costaki Negruzzi este un nume scump României şi va rămîne în pleiada
pionerilor intelectuali ai neamului nostru." În continuare, el aproba ideea
lui Iacob Negruzzi de a publica operele complete ale tatălui său: "aplaud
cu bucurie hotărîrea ce ai luat de a aduna toate operile părintelui d-tale
spre a le publica într-o ediţie cornplectă, şi în curînd ţi-oi comunica un
manuscript al său [ ... ], însă cu condiţia ca să mi-I înapoiezi după ce vei
scoate o copie, căci ţin foarte mult a-l păstra ca un autograf preţios şi ca un
suvenir iubit" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 37-38).
Curînd după aceea Iacob Negruzzi găseşte şi un editor pentru ope­
rele tatălui său în persoana lui Socec şi-l solicită pe Alecsandri să scrie o
prefaţă la această ediţie.
În anul următor, Socec se angaja să publice şi operele complete ale
lui Alecsandri, a căror tipărire însă va merge mult mai încet decît aceea a
scrierilor lui Negruzzi.
Nu ştim exact cînd începe Alecsandri să scrie prefaţa. Pînă în ianuarie
1872 însă, cînd aminteşte iarăşi de ea, era gata scrisă. Între timp, creaţia
sa literară se îmbogăţeşte cu multe dintre pasteluri, cu romanul rămas
neterminat, Dridri, cu alte cîteva scrieri, aproape un an, din noiembrie
1869 pînă în august 1870, fusese plecat în Franţa, împlinise 50 de ani.
Adevărat studiu al unei generaţii şi al unei epoci întregi, prefaţa la
scrierile lui C. Negruzzi a dat naştere şi altor evocări scrise în aceeaşi perioadă
V"asile Porojan, Margărita ş.a. (ef. şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile
Alecsandri, p. 524).
Abia întors la Mirceşti, după ce petrecuse sărbătorile la Iaşi, la 8 ghenar
1872 Alecsandri îl înştiinţa pe Iacob Negruzzi:" .,. sper să mă apuc de condei
cu amîndouă mîinile, iar pînă atunci voi căta a termina prefaţa şi a ţi-o
trimite" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 57).
Probabil că aceasta era aproape gata sau Alecsandri se aşterne la
treabă cu atîta rîvnă încît peste 4 zile, la 12 ghenar, o trimitea lui Iacob
Negruzzi: "Iată prefaţa promisă pentru volumul operelor părintelui d-tale.
Am descris în ea timpul de acum 30 de ani în care C. Negruzzi a compus
827
[828]
cele mai frumoase din Păcatele tinereţilor, timp de hasmodie şi de sterilitate
literară.
Operele create în asemine epohă au un merit mult mai strălucit decît
acele ce se nasc în mijlocul unei societăţi dezvoltate. Gloria lui C. Negruzr]
este dar mai bine dobîndită." Necunoscînd în amănunţime viaţa prietenului
său, Alecsandri îl ruga pe fiul acestuia să completeze datele biografice:
"Sînt unele notiţe biografice care mi-au lipsit şi pe care le-am negligeat.
Ar fi deci nimerit ca d-ta să adaugi cîteva note complectătoare în privirea
anului naşterei şi a morţei amicului meu. Asemine în privirea diverselor
esiluri ce a suferit sub domnia lui A. Sturdza" (ef. V. Alecsandri, Scrisori,
p. 57).
Două zile mai tîrziu, la 14 ghenar, era preocupat să-i atragă atenţia
lui r. Negruzzi ca prefata "să se publice neîntreruptă, prin urmare te rog
să o publici în nr. 1 al anului VI" - ceea ce s-a şi întîmplat (ef. ibidem, p. 58).
Peste alţi cîţiva ani, înştiinţat de fiul lui Costache Negruzzi că se afla
la moşia Trifeşti, Alecsandri evoca iarăşi, înduicşat, figura vechiului său
prieten, într-o scrisoare datată Mirceşti, 12 aprilie 1878:
"Mă bucur că te ştiu la ţară, la moşia părintească, Trifeşti, unde am
fost odată cu mult regretatul părintele d-tale şi unde mi se pare că am
împuşcat pe jumătate un iepure şchiop. Grădina pe atunci era plină de
flori şi în mijlocul ei se înălţa un copac sub al cărui frunziş am băut multe
cafele turceşti, precum se obicinuia pe acel timp, ce era mult mai oriental
în obiceiuri decît timpul de astăzi. Negruzzi întrunea calităţile de bun vînă­
tor, de mare amator de flori şi de foarte plăcut povestitor, încît cu vie
mulţumire şi vie înduioşare îmi aduc aminte de zilele ce am petrecut cu el
pe malul Prutului, la anul mîntuirii 1840. Sînt 38 de ani de-atunci! ! I" ­
exclamă el uimit de trecerea timpului.
Însărcinat de Academie să facă biografia lui C. Negruzzi, Alecsandri
avea intenţia să reînvie încă o dată chipul celui dispărut, pentru unele
date adresindu-se tot lui r. Negruzzi (cf, scrisoarea datată Mirceşti, 16
ianuarie 1881 în V. Alecsandri, Scrisori, p. 21), dar, nu se ştie din ce cauze
lucrarea nu s-a mai făcut.
VARIANTE
Ms. 4910 (A), Convorbiri literare (B), Proză (C)
Pe prima filă, nenumerotată, a ms. 4910 stă scris: "V. Alecsandri.
Îritroducere la scrierile lui Constantin Negruzzi. Mirceşti , Ianuarie 1872.
Dăruit de I. C. Negruzzi, la 23 mai 1919".
352, 1-2 - C: Constantin Negruzzi. Întroducere la scrierile lui IA, B:
Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi [cu următoarea notă a redacţiei
828
[829]
în B: "N. B. Scrierile lui Constantin Negruzzi nemaigăsindu-se de vînzare
la nici o librărie din ţară, fiii răposatului autor anunţase de cîtva timp că
vor să-i retipărească operele complecte. A trebuit însă să treacă un timp
îndestul de lung pentru compilarea tuturor scrierilor, care pe cînd autorul
era încă în viaţă nu au fost niciodată întrunite toate. D. Socec et Comp.
librar-editor din Bucureşti luînd asupră-şi lăudabila sarcină de a scoate la
lumină scririle tuturor autorilor români mai vechi care sînt consideraţi ca
întemeietorii literaturei naţionale, au pl"OpuS fiilor lui Constantin Negruzzi
de a edita în două volume şi scrierile părintelui lor, pe lîngă acele ale lui
Alecsandri şi Bolintineanu. Propunerea fiind primită cu mulţămire, în
curind vor apărea două volume care vor cuprinde toate scrierile lui Con­
stantin Negruzzi. La această nouă şi complectă ediţiune, D. Vasilie Alec­
sandri a scris o prefaţă interesantă, care cuprinde tabloul credincios al
epocei in care Constantin Negruzzi îşi dezvălea activitatea sa literară,
prefaţă pentru a cărei publicare in coloanele foaiei noastre sperăm că ne vor
fi recunoscători cetitorii. - Red."] 114 - B, C: a preţui IA: a preţui II
13 - C: literaţilor I A, B: literatori lor 11353, 4 - C: şi a I A, B: a Il
354, 24 - B, C: era boier IA: boier 1140 - B, C: partea IA: partid Il
355, 6-B,C: si ţ A.': şi din II 356, 21-C: aleIA,B: aIl22-B,C:
negriju e IA: negligeate 1123 - C: a I A, B: de a 11357, 25 - C: alte
persoane I A, B: alţi personagi 1135 - C: la I A, B: in 11358, 4 - B, C :
a IA: a se II 35 - C: ale IA, B: a 11359, 7 - B, C: disproporţia IA:
marea desproporţie 119 - B, C : Începutul I A : la noi în începutul Il 11 ­
B, C: cu IA: de Il 20 - B, C : Kirica IA: Kiriac 11360, 33 - C: peptul j
A, B: mîna, acel intermediar intre ambele clase Îi săruta peptul lţ â-l ­
B, C: în IA: pe 11361, 5 - B, C: Chiar IA: Însaşi 11362, 2 - B, C:
pe IA: european, pe 1112 - C: a I A, B: al II 17 - C: servilă, se IA, B:
servilă, se născu linguşirea trădătoare , se 1118 - B, C: stafii IA: stihii II
33 - B, C: rus IA: rusesc 1110 - B, C: ciocoismul j A: ciocoismului Il
11 - B, C : din IA: de 11363, 12 - C: sf. IA, B: de sf. 1130 - C: Un I
A, B: Unui 1132 - B, C: Amorul-propriu II A : Amor-propriul II 364, 6 ­
B, C: libertate IA: fraternitate, libertate 119 - C: şi I A, B: şi de Il Între
rîndurile 23-21, numai În A : Sub diversele ocupări ruseşti, ea se slavonise
cu docladuri, otnoşenii, zapisce, podorojne, respisce, samavolnicii etc. 1135 ­
B, C: Pogor IA: Pogor, Bucur II 36 - C: ale I A, B: a Il 37 - C: ale I
A,B: aii 365, 2-B,C: alelA: aIl3-B,C: aliA: aIIS-B,C:
cîntice IA: de cîntice Il 6 - C: şi I A, B: şi de 1112 - B, C: cu IA: la II
14 - C: nunţi, petreceri [ ... ] vii I A, B: la nunţi, la petreceri [ ... ] prin
vii 1120 - B, C: pepturi IA: pept 1122 - C: a IA: ale I B: ai II 28 ­
B, C: ale IA: a II 32 - E, C Henriada IA: Hariada 11366, 13 - B, C:
a unei IA: unei II 368, 10 - C: şi IA, B: şi din II 18 - C: un IA, B :
829
...
.. ..
[830]
un secol nou, un II 22 - B, C: de astăzi / A : actuală II 32 - B, C: Ru­
siei / A: rusesc 1134 - C: tractatele [ ... ] ale / A, B: tractările [ ... ] al!
36 - C: ale / A, B: şartele II 37 - B, C: a timpului / A: al templului II
369, 7 - 8 - B, C : O oprire destul de lungă în Basarabia şi Rusia de sud / A :
Un voiajiu ce făcu în Besarabia 1113 - B, C: a / A : de a 1115 - A, C :
a [ ... ] / B : al [ ... ] C: a / A, B : al 1128-29 - B, C: găsesc pasage ca urmă­
torul/ A : găseşte următorul pasajiu 1132 - B, C: tău / A : sec 1138 - nu­
mai în B, C: şi C. Negruzzi a fost exilat 11370,2 - B, C: ale / A: a 1117 ­
B, C: nechezarea / A : invălmăşarea luptătorilor, prin nechezarea II 31 ­
B, C : vornicului / A : cătră vornicului [sic!] 11371, 5 - C : rapoartă / A, B :
repoartă II 8 - C: al/ A, B: a [ ... ] B, C: este mai/ A: este 119 - C:
a / A, B: al 1123 - B, C: o / A : le 1127 - B, C: lui / A: său 1130 - C:
crima neiertată / A, B: crimul neiertat 1131 - numai în B, nota semnată
Icacob» Ncegruzai» : "Domnul Mihail Sturza ştia a se folosi de împrejurări.
Profitind de o duşmănie personală ce era între Constantin Negruzzi, cel
mai tînăr de vîrstă, dar singurul serios opozant din deputaţii adunării,
şi consulul rusesc de pe atunci, care se amesteca în mod pre neplăcut
pentru domn în guvernarea ţărei, el pe de o parte îndemna pe consul de
a cere exilarea lui Constantin Negruzzi, iar pe alta trimetea soli la Peters­
burg prin care se tînguia cătră împărat de consulul rusesc care îl silea să
calce legea fundamentală a ţărei şi să exileze pe deputaţi. Astfel el ştiu să
obţie şi revocarea consulului ce-i era atît de neplăcut, şi să deie o aparenţă
de legalitate exilării deputatului a cărui cuvinte din adunare îi desplăceau
peste măsură. - Exilul unui deputat cădea în sarcina consulului rusesc,
departarea consulului în sarcina deputatului lovit de consul în mod nelegal,
domnul îşi spala mînele şi era nevinovat". II 33 - 34 - B, C: post în care
întrau întîi feciorii de boieri pe atunci, pănă la postul de ministru de fi­
nanţe / A : pănă la postul de director de minister II 372, 23 - C : ianuarie /B :
ghenar II
PROSPER MERIMEE
Evocarea scriitorului francez a fost publicată în Convorbiri literare, IV,
1871, 15 ianuarie, p. 362-365 şi reprodusă în voI. Proză, 1876, p. 605-614.
Un fragment se află în ms. 2253, f. 57v - 58r. Întrucît acest fragment se
află în cadrul relatării Misiei politice în Francia, Englitera şi Italia, el fusese
destinat, probabil, iniţial să facă parte din J storia misiilor politice, în care
Alecsandri avea de gînd să evoce şi alte personalităţi ale vieţii politice
şi culturale franceze care îşi manifestaseră simpatia pentru poporul român.
Pe Prosper Merimee, Alecsandri îl cunoscuse în timpul voiajului pe
care îl făcuse în Spania în 1853, de cînd rămăseseră în relaţii prieteneşti,
830
[831]
mai cu seamă datorită interesului amîndurora pentru poezia populară.
În 1867 îl întîlnise iarăşi pe malul Mediteranei , la Carmes. Prosper Merimec
moare în 1871, în timp ce Franţa se afla de jumătate de an în război.
Aflînd trista veste, Alecsandri trimite fără întîrziere evocarea Convor­
birilor. Era un mod de a-şi exprima încă o dată simpatia faţă de Franţa
şi faţă de curajosul ei popor, alături de părerile de rău pentru stingerea din
viaţă a unui mare om, personalitate literară remarcabilă şi în acelaşi timp
prieten al românilor.
VARIANTE
M�. 2253 (A), Convorbiri literare (B), Proză (C)
373, 12 - C " voluminos I B " mare II 374, 3 - C " şi dar I B " şi II 23 - C "
ca să I B,' să 1124 - C.' am fost I B,' marchezul m-a II 374, 15-33 - în
A " DI. Prosper Merirnee, unul din literatorii cei mai iubiţi, unul din învă­
ţaţii cei mai învăţaţi, unul din oamenii cei mai cu spirit din Francia, este
o veche cunoştinţă a mea. El astăzi e senator, inspector a monumentelor
din patria sa etc., etc. şi mai presus de toate foarte apreciat la curtea
Tuileriilor. Figura sa are un aer de familie cu a lui Voltaire, şi talentul său
cunoscut de narator fin şi abondent indeplineste asemănarea cu pa­
triarhul de la Ferney.
Ne cunoaştem împreună de la anul 1853, dintr-o călătorie ce am făcut
de la Madrid la Paris. Marchesul de Bedmar ne prezentase unul altuie
prin întuneric, în curtea Mesageriilor, chiar în momentul cînd conductorul
ne chemase pe nume, pentru ca să ne luăm locurile în coupetul diligenţei.
În noaptea dintăi n-am pres chim bat nici o vorbă, căci eram despărţiţi
de o matahală groasă ce purta doi favoriţi englezeşti. Acei favoriţi stacozii
se întindea între noi ca două tufe ruginite de bruma toamnei. A doua zi
dimineaţă însă, plecîndu-ne amîndoi pe dinaintea tufelor, cercarărn a ne
videa Ia faţă şi începurăm a ne grăi. 1134 - B, C,' Cum [ ] noaptea?
întrebă Merirnee. IA,' Bonjour, îmi zise Merimee. Cum [ ] noaptea? II
35 - B, C .' am răspuns IA,' răspunsei 1136 - B, C " pe englez care doarme
horăind IA,' arătînd tovarăşul nostru ce dormea în linişte II 37 - B, C,'
în cupeu IA,' cu noi II 375, 1 - B, C.' Aşa este, însă găsesc că IA,' CU
adevărat, însă 113-4 - B, C,' năvălitoare [ ... ] de IA,' envahissante [ ... ]
mi se pare, de 115 - B, C,' Luat-ai IA,' Luatu-ţi-ai [ ... ] I C,' de I A, B,'
Ia il 6-7 - numai în B, C,' am cu mine un pate rece şi vin de Xeres II
12 - C,' caciucia I B,' cachucha (caciucia) II 34 - C.' tot I B,' în tot II
8-35 - în A,' Dovadă că-şi cunoaşte ţara. Spania cîntă din ghitară,
dănţuieşte cachucha, face prononciamenturi, dar nu ştie a se hrăni. În
tot voiagiul nostru păn-în Francia n-o să găsim un ou demn de stomahul
831
[832]
unui creştin, însă ca o dulce compensare o să auzim sunetul castagnietelor
pretutindene. Îţi plac castagnietele, domnul meu? 1136-37 - B, C : plac
[ ... ] o frumoasă fiică a Grenadei / A : place sunetul lor [ ... ] mîni mici şi albe \1
38 - B, C : o impresie curioasă / A : un efect curios, deşi nu desplăcut \1
39 - B, C: Care impresie? / A: Ce efect? 114 - B, C: spaniolilor / A:
naţiei spaniole \1 376, 1 - B, C: pe englezul / A: englezul \1 2 - B, C:
privi [ ... ] buimăceala / A : se uită [ ... ] buimăcia II 3 - B, C : cu dejunul / A :
a mînca 114 - C: îngrozitoare / A, B: îngrijitoare \16 - B, C: gura [ ... ]
maşinală / A: stomahul [ ... ] minunată II 7 - B, C: unei mari / A : unei \1
9 - B, C: apoi / A : şi apoi 1110 - B, C: văzut [ ... ] gitanos / A : văzut
acolo [ ... ] ţigani 1111 - B, C: (ţigani) pe [ ... ] faţă cu Alhambra / A : pe [ ... ]
faţa Alhambrei 1112-13 - în A: I-am văzut şi am însemnat o mare
asemănare între ei cu ţiganii din Principate 1116-17 - în A : în care mai
cu seamă am admirat un cînticel ţigănesc plin de o sălbatică energie II
18 - B, C: aminte? / A: aminte? întrebaiv ţţ Zf) - B, C: spune / A: des­
tăinui 1121 - B, C: observai / A : strigai 1124 - B, C: domnule Merirnee /
A: cu totul II 25 - B, C: de la noi [ ... ] versurile / A: românesc [ ... ] cuvin­
tele II 29 - C: ţi-oi / A, B: voi 1130-38 - numai în B, C 1138 - C:
Vine-un graur / B: Vine grauri 11377, 1-3 numai în B, C 113 - C: el
arde-n / B : îl arde-un II 4 -15 în A : Merimee începu a rîde zicînd: Diable
de Pouchkine! l-am admirat 20 de ani cu un giuvaer străin la gît. Astfel
conversaţia noastră se prelungi pănă la Paris, unde ne întîlnirăm ades mai
tîrziu pentru ca să furnăm împreună ţigarete de tutun turcesc. E de prisos
a mai adăogi ai ce ideile spirituale şi simpatice ce au emis în cursul vizitei
mele asupra naţiei române. Voi raporta numai asigurarea ce mi-au dat
zîmbind că din cauza românilor el nu mai crede în simplicitatea proverbială
a ţăranilor de Ia Dunărea.
Vezi, prietine, din această lungă scrisoare ce importenţă am dobîndit
noi în ochii oamenilor celor mai însemnaţi din Francia. Acum de la înţelep­
ciunea şi patriotismul nostru atîrnă ca să păstrăm neatins prestigiul ce
ilustrează astăzi numele de român. II 23 - C : frunte (probabil greşeală de
tipar) / B: fructe \1 27 - C: albastrul / B: albăstrimea II 379, 25 - numai
în C: (1871) II
SATIRE ŞI ALTE POETICE COMPUNERI
DE PRINŢUL ANTIOH CANTEMIR
S-a publicat în Propăşirea, 1844, nr. 23, 17 iunie, p. 180-183 la
ru brica Critică.
Articolul elogia traducerea compunerilor lui Antioh Cantemir, făcută
de Costache Negruzzi şi A. Donici, folosind copios exemple din aceste scrieri
832
[833]
satirice care se potriveau şi la adresa clasei conducătoare din Moldova. Se
pare că, din această cauză, cenzura a tăiat din versurile mai îndrăzneţe
ale prinţului şi nu din articolul lui Alecsandri (cf. G. C. Nicolescu, Viaţa
lui Vasile Alecsandri, p. 99).
MELODIILE ROMÂNEŞTI
Articolul, publicat în România literară, TIr. 9, din 27 febr. 1855,
p. 110-113, se ocupă de două culegeri de cîntece populare româneşti
tipărite una "într-un Album foarte elegant", la Leopol, de bucovineanul
Charles Miculi, iar cealaltă la Viena, în 1850, de Henri Ehrlich. Articolul,
avînd la sfîrşit menţiunea "va urma", a rămas neterminat.
El se înscrie, ca şi celelalte apărute în paginile României literare, în
preocuparea centrală a revistei: ,.răspîndirea ideii Unirii şi adîncirea în
cercurile largi a conştiinţei naţionale" (ef. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Va­
sile Alecsandri, p. 287).
PRIETINII ROMÂNILOR
Articolul s-a publicat în România literară, 1855, nr. 12, 20 martie,
p. 141-144 şi este un cald omagiu adus prietenilor din Franţa ai românilor,
care susţinuseră cauza poporului român peste hotare: St. Marc de Girar­
din, Felix Colson, 1. A. Vaillant, A. Baligot de Beyne, R. Desprez,
A. Billecocq, Jules Michelet, Ubicini - unii dintre ei cunoscînd nemijlocit
ţara şi poporul nostru: St. Mare de Girardin vizitase Principatele Dunărene
în 1836, 1. A. Vaillant fusese profesor la Bucureşti timp de mai mulţi
ani, Billecocq fusese consul al Franţei în Principate, Ubicini se afla la Bucu­
reşti în timpul revoluţiei de la 1848.
LAMARTINE
Evocarea, scrisă cu prilejul morţii poetului, survenită în martie 1869,
s-a publicat în Convorbiri literare, III, 1869, nr. 2, 15 martie, P:
37-38.
Alecsandri îl cunoscuse personal pe marele poet şi om politic francez,
cu prilejul misiilor sale politice în Apus şi-l preţuia atît pentru creaţia sa
literară cît şi pentru sprijinul pc care-I acordase cauzei Unirii românilor
(ef. şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 509).
833
..
••
[836]
de C. Negri, Peatra Corbului, Cugetări, Decebal şi Ştefan cel Mare, Studii
naţiunale de A. Russo).
De bună seamă că n-a fost întîmplător nici faptul că peste cinci ani,
adică atunci cînd se împlineau 25 de ani de la revoluţie, Alecsandri publica
aceeaşi evocare a paşoptistului Russo şi în Convorbiri literare (VI, 1873,
nr. 12,1 martie, p. 437 -441). El se străduia, astfel, să păstreze vie în amin­
tirea contemporanilor imaginea luminoasă a unor patrioţi înflăcăraţi ca
Bălcescu, Russo, Negri, C. Filipescu.
VARIANTE
Foaia Soţietăţii...(A), Convorbiri literare (B)
404, 18 - B: în / A: sale în 11405,7 - numai în A : bas 11407, 13 - B: el
ne / A : ne II 32 - B : versul / A : versul acest II 409, 8 - B : un / A: un
simplu II 18 - B: geloşilor / A : zeloşilor II 27 - B : comisar / A: emisar
II 410, 14 - B : daună / A : perdere II 17 - B : el în / A : în / A : în II 411,
6 - B : adînci / A : adînci şi scînteie de II
DRIDRI
Textul romanului se află risipit în trei manuscrise: partea I şi a II-a,
în ms. 817, f. 28r - 51r, datat: 1848; numai partea a II-a, Un episod
din anul 1848, în ms. 4710, f. 12r - 18v; scrisorile care constituie continuarea
romanului, rămas totuşi neterminat, în ms. 2253, f. 64r - 66r. Partea a
II-a s-a publicat în Convorbiri literare, III, 1869, l1T. 4, 15 apr., p. 57 - 65,
sub titlul Un epieoâ din 1848, şi a fost inclusă în voI. Proză, 1876, p. 505-
524. Partea 1 şi a II-a, fără continuarea din ms. 2253, s-au publicat în
Revista contimporană, Bucureşti, 1873, nr. 3,1 mai, p. 189-221, nr. 4, iunie,
p. 287-301, sub titlul Dridri. Tot ce face parte din romanul Dridri, editat
şi inedit, s-a publicat pentru prima oară laolaltă în voI. Proză, Bucureşti,
Ed. Minerva, 1904.
Deşi întîmplările relatate în acest roman datează din anii 1848-49,
Alecsandri nu se hotărăşte să le scrie decît după 20 de ani, cînd îi Iăgăduia
lui Iacob Negruzzi: "Pentru anul al treile a Convorbirilor adică la 1 martie
1869, vă promit urmarea Pastelurilor şi un roman intitulat Dridri" (scrisoare
datată Mirceşti, 21 decembrie 1868; ci. V. Alecsandri, Scrisori, p. 41).
Isprăvind de scris partea 1, Alecsandri se grăbeşte să-I înştiinţeze pe
Negruzzi la 20 ghenar 1869:
"Iubite domnule Negruzzi, ţi-am promis un roman pentru începutul
anului III a Convorbirilor. Iată partea 1. Pentru ca să urmez mai înainte
836
[837]
aştept ca să o citeşti şi să-mi spui cu francheţă dacă ţi se pare potrivită cu
spiritul şi tendinţele foaiei Junimei. În cazul acesta te-aş ruga să-mi faci
cunoscut dacă fiecare capitol poate să intre într-un număr a foaiei şi pentru
cîte numere crezi că ai găsi materie în manuscriptul ce-ţi trimit?
Oricum să fie - încheia el - eu sînt decis să scriu înainte istoria ade­
vărată ce am început, pentru ca să o public în volum. Partea II va cuprinde
descrierea unor evenimente din 1848" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 41- 42).
Deşi această "a doua parte" s-a publicat separat în Convorbiri literare,
1869, sub titlul Un episod din 1868, fiind inclusă şi în volumul Proză, 1876
- din scrisoarea de mai sus rezultă limpede că ea făcea parte integrantă din
romanul Dridri. Constrînşi să-I păstrăm şi în ediţia noastră la locul pe care
i l-a destinat Alecsandri în operele sale complete, considerînd probabil că
un roman neterminat nu poate figura într-o ediţie definitivă, în secţiunea
care cuprinde scrierile publicate în periodice am reprodus numai partea I
şi cele două scrisori din ms. 2253.
Corespondenţa lui Alecsandri ne îngăduie să urmărim mai departe soarta
elaborării şi publicării acestui roman.
La 6 februarie 1869, Alecsandri era nerăbdător să afle răspunsul lui
Iacob Negruzzi, care întîrzia: "Iubite domnule Negruzzi - îi scria el de la
Mirceşti - ţi-am trimis partea I a romanului intitulat Dridri, cu o scrisoare
la care aştept răspunsul, avînd nevoie de unele informări" (ef. V. Alecsandri,
Scrisori, p. 42).
"Verdictul" Junimii fusese însă dat, căci răspunsul lui Negruzzi poartă
data de 2 februarie 1869: "Am aşteptat o şedinţă a Junimei pentru a vă
răspunde la ultima d-voastră scrisoare pe lîngă care am primit şi manuscriptul
romanului Dridri" - se justifica el.
,,[ ... ] Am citit în Junimea partea I a romanului Dridri. Deşi tendinţele
reale ale acestei scrieri, de vreme ce este o istorie întîmplată, nu intră cu totul
în scopurile ideale ale Junimei, cine ar putea să contesteze frumuseţea limbei
şi a stilului ce vă este unică? Dridri este un roman şi, prin urmare, e mai
lung decît toate nuvelele publicate pînă acuma. Cu toată această lungime
a materiei, eu, în calitate de redactor, aş avea mare plăcere s-o public în
Convorbiri. D-voastră singur însă aveţi dreptul de a decide într-un fel sau
altul, căci eu, avînd interesul de a ave multe materiale, nu sînt nepărtini­
tor. Dacă credeţi că romanul nu ar perde ieşind într-un şir de prea multe
numere, îl voi publica cu o mulţămire, dacă însă sînteţi de părere contrară.
în interesul publicaţiunei, va trebui să mă plec înaintea hotărîrei d-voastră ..
Aştept dar răspunsul d-voastră cu nerăbdare. În caz de a se publica, Dridri:
va începe în numărul din 1 aprilie, căci nr. din 1 martie era de mult rezervat
pentru Decebal, o nuvelă fantastică şi originală, care se odihneşte la mine
de vo patru luni" (ef. V. Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări, p. 122-123).
837
..
[838]
La 10 februarie 1869, Alecsandri primise acest verdict care-I determina
să ceară înapoi manuscrisul: "Încît priveşte romanul Dridri - îi scria el
lui Negruzzi - recunosc că fiind prea lung nu poate apărea într-un şir de
numere prea disproporţionat cu soiul publicărilor obişnuite pănă acum în
foaia Convorbirilor. Interesul romanului s-ar perde cu vreme şi lectorii s-ar
osteni. Prin urmare găsesc mai nimerit a-I publica în deosebi, şi dar te rog
să-mi înapoiezi manuscriptul.
Ţi-oi trimite în locu-i un proverb şi un episod interesant extras din romanul
Dridri - care nu va reclama mult spaţiu îp foaie. Înţeleg că pentru o foaie
ce iese numai de două ori pe lună şi care nu scoate decît 2 coaIe la fiecare
15 zile, articolele trebuie să fie scurte, căci altminteri ele devin ostenitoare"
(ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 43-44).
Din scrisoarea de mai sus apar cu evidenţă două lucruri: că Alecsandri
considera rezonabil punctul de vedere al Junimii şi că episodul de la 1848
era aproape gata. La 12 martie îl înştiinţa pe Negruzzi că vremea proastă,
care se înstăpînise de cîteva săptămîni asupra Mirceştilor, îl grăbise să ispră­
vească episodul: "Îngrozitoarea perspectivă a potopului, care de trei săptă­
mîni a întreprins peirea lumei - glumea el - mă grăbeşte a mă plăti de
o datorie contractată către d-ta. Îţi trimit episodul din 1848 promis [ ... :.
Neştiind cînd şi dacă voi putea să viu la Iaşi, te rog să încredinţezi fecio­
rului meu manuscriptul Dridri" (V. Alecsandri, Scrisori, p.46).
Episodul apare în Convorbiri, dar nici romanul Dridri nu este lăsat cu
totul la o parte. La 8 ghenar 1872, solicitat probabil de Negruzzi, Alcsandri
pomeneşte iarăşi de Dridri : "iubite Negruzzi - îi scrie el din Mirceşti ­
poţi conta pe concursul meu, chiar dacă nu ţi-aş da pe Dridri" (V. Alecsandri,
Scrisori, p. 57).
în 1873, în numerele sale din mai şi iunie, Revista contimporană a lui
Grădişteanu, care rămăsese devotat lui Cuza, publică cele două părţi ale
romanului Dridri, ceea ce demonstrează că scriitorul nu avusese încă răgaz
să se ocupe de el şi să-I termine.
în anul următor, la 17 ghenar, romanul se afla în aceeaşi stare, îl
informa Alecsandri pe Iacob Negruzzi, de data aceasta fără a mai fi vorba
să-I dea la Convorbiri, ci lui Socec; "voi căuta să mîntuiesc romanul Dridri,
pentru ca dl. Socec să nu mă poată acuza că nu i-arn dat material la timp,
cînd va ajunge cu tipărirea la volumul consacrat prozei" (V. Alecsandri,
Scrisori, p. 63).
Am văzut însă că volumul de proză a apărut la sfîrşitul anului 1876
fără romanul Dridri, cuprinzînd numai Episodul din 1848. Probabil că amin­
tirea actriţei se îndepărtase prea mult în timp şi Alecsandri nu mai găsea
cuvintele cele mai potrivite pentru a-i reînvia chipul. Idila cu tînăra
şi fermecătoarea actriţă pariziană se situează în primăvara anului 1849.
838
[839]
Singurele amănunte despre acest episod le găsim în poezia ŞI începutul de ro­
man intitulate Dridri, Cîteva indicaţii în plus dă N. Petraşcu, care le deţinea
de la poet (ef. N. Petraşcu, Icoane de lumină 1, Bucureşti, 1935, p. 29-42;
vezi şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 220-221). Idila pare
să fi fost destul de serioasă, cu intenţii matrimoniale. Chemat de urgenţă
în ţară de tatăl său care aflase de această legătură, Alecsandri se supune, nu
fără a se plînge bunului său prieten Ion Ghica: "Află că plec peste trei sau
patru zile în Moldova. Aceasta este voinţa destinului şi a tatălui meu!!!
[ ... ] Plec deci! Dar contrariat în cel mai înalt grad.
Sînt amărît pentru o grămadă de motive:
1. că părăsesc Parisul în ajunul carnavalului; 2. că mă despart de soţia
mea, care este mîndria şi fericirea mea; 3. că plec în călătorie în timpul
iernii [ ... ]
Fratele meu şi soţia mea te sărută" (cf. V. Alecsandri, Documente literare
inedite, p. 58-59 - scrisoare datată Paris, 1 decembrie 1849).
În 1851, revenit în Paris, află de moartea actriţei, pe care o deplînge
în poezia ce-i poartă numele. Această legătură amoroasă îi dă, de asemenea,
prilejul să aştearnă pe hîrtie rînduri în care "notabil este stilul de epocă.
Balzac avea obiceiul de a inventaria meticulos mobilierul şi a stabili topografia
apartamentelor. Cu un surprinzător simţ de lux autorul pastelelor chineze
face, înaintea îui Macedonski, imnul feericului de interior modern" - cum
observă G. Călinescu (Vasile Alecsandri, p. 22).
VARIANTE
Ms. 817 (A), Revista contimporană (B), Ms, 2253 (C)
412, în A deasupra titlului: 1848. 1 119 - B: pariziană IA: pariziane II
16 - B: ale IA: a 1117 - B: douăzeci IA: 201123 - B: al IA: a 1125
- B: ţări IA: provinţii 11413, 11 - B: pe care IA: unde II 14 - B :
dispariţiei sale IA: disparirei II 21 - A, B: voastre [tipărit greşit în B.­
noastre] 1129 - B: Copila împlini IA: împlinise 1131 - B: care IA: ce
II 36 - B: care pe IA: care 11414, 6 - A, B: deoparte [B - tipărit
greşit: departe] 1116 - A, B: aice [B - tipărit greşit: aicea] 1118 - B:
prin IA: în II 20 - B : săI A; ca săli 22 - B : pe IA: cu dragostea unei
mame pe II 29 - B: plină [ ... ] actriţe IA: t.ixită [ ... ] actriţe ale trupei
II 38 - B: care IA: ce II 415, 6 - B: vie IA: vioaie II 10 - B: cu
IA: cu mare II 20 - B : spre IA: pe loc spre II 27 - B : de la IA: lui If
33 - B: care IA: ce 1137 - B: Apoi adăogi IA: Apoi 1138 - B: Dridri r
A : Dridri, el adăogi 1138-39 - B: mulţi nefericiţi IA: multe nefericite
il 416, 3 - B: Doamnele IA: Damele 1111 - B: să-şi IA: să-şi mai II
13 - B: se IA: el se 1118 - B: pe IA: în cupet pe II 21 - B: însă că
839
[840]
, A : că II 26 - B: veni' A : teatrului veni II 27 - B: dar va' A : dar II
31- 32 - B : cu ardoare de arta sa , A : de arta sa cu ardoare II 35 - B :
ca pe : A : ca II 36 - B: cuvinte' A : rezoane 11417, 2 - B: figurei sale
A : figurei 1112 - B: atîta superbie cît' A : o superbie ce 1118-19 - B:
tualetei sale II A : tualetelor ei II 22 - B : se născu 'A : născu II 23 - 24 - B :
producă scandal' A : eclateze II 26 - B : care' A : ce II 30 - B : care' A : ce II
37-38 - B: o birjă j A: un fiacru : 418, 2 - B: ochii săi' A: ochii II
6 - B : muiată' A : murată II 12 - B : ca : A : pentru ca II 19 - B : cari I
A: cari se II 33 - B: veni IA: parveni II 419, 12 - B: Splendoarea I
A : Splendoarele 1118 - B : mai IA: însă II 36 - B : dezordine publică IA:
dezordini publice II 37 - B: să IA: ca să 11420, 10 - B: care IA: ce II
17 - B: Nu mă voi IA: Nu, nu m-oi 1121 - B: preîmblările IA: prim­
blările II 25 - B: produce I eserţa II 31 - B: a fi desmierdată IA: dismier­
dată II 34 - B : calităţile sale IA: calităţile II 36 - B: cu [ ... ] caleaşca IA :
cătră [ ... ] landoul ] 421, 3 - B : sale IA: ei II 18 - B : de o mai sta IA: de-a
mai şedea 1122 - B: gingaş IA: gingaş pe ochi II 31 - B : jos IA: jos la prim­
blareţţ 37 - B : o birjă IA: un fiacru 11422,9 - B : mai de IA: de II 22 - B :
îngrozitoarei Meduze IA: îngrozitoare a Meduzei II 24 - B: birja IA:
fiacrul ] 25 - B: continuă IA: se continuă II 28 - B : porni IA: se izbi
II 29 - B : otel II A : minunat otel II după rîndul 40, în A urmează propoziţia:
Pe ea şi pe noi ne aşteaptă masa ... 11423, 1 - B: ca [ ... ] refuza IA: pentru
ca [ ... ] vă refuza invitarea II 8 - B: esistenţe j A: existenţe; o viaţă II
15 - B: copaci mari IA: mari copaci II 21 - B: de IA: împestriţat
de 11424, 1 - B: De IA: Pe 1111 - B : grajdurile IA: grajdiulţţ Ld - B:
frumosului IA: a frumseţei II 26 - numai în B: şi strălucitor 11425,
5 - B : strălucească IA: brilieze II 6 - B : toată averea lui IA: întreaga
lui avere 117 - B: sa [ ... ] cu IA: ei [ ... ] născut cu 1110 - B: bijuterii,
dantele, tablouri IA: dantele, bijuterii, tablouri, bronzuri 1111 - B: de
Bazar IA: Bazar II 26 - B: care IA: ce II 36 - numai în B: elegant şi
11426,8- B: şil A: pletoşi şi 1116 - B: şi' A: şi-i 11427,7 - B: fericire
necunoscută IA: fericiri necunoscute II 9 - B: profundă impresie, A :
profunde impresii II 16 - B : axiom IA: axiom spirituos II 22 - B: său I
A : lui II 30 - B : Am cumpărat IA: Cumpărat II 429, 30 - B : un fior rece
, A : fiori de gheaţă II 430, 3 - B: pun garanţie' A : mă pun garantă II
26 - B : mulţumită IA: fericită II
DIN ALBUMUL UNUI BIBLIOFIL
Această suită de mici articole s-a publicat în Convorbiri literare, în
mai multe numere (IX, 1875, nr. 9, 1 dec., p. 333-339; nr. 11, 1 febr. 1876,
p. 420-423; X, 1876, nr. 4, 1 iulie, p. 136-143; nr. 5,1 august, p. 188-192).
I 840
[841]
În ms. nr. 3489 nu se află decît o parte dintre notele publicate sub acest titlu
general: Arghir, începutul pe filele 99r - 100v şi sfîrşitul pe filele 90r - 91 v,
legate probabil greşit în volum; Cîntecul Bucovinei, f. 91r; Coradini, f. 91v
- 92r; Geanta lui moş Cosma, f. 94r - 95r; Neculai Bălcescu, f. 95v - 97v;
Stoicismul românului, f. 99r. Între acestea se află şi articolul Un orator mut
- f. 92v - 93v, care însă n-a fost publicat niciodată de Alecsandri.
Articolul a fost scris la Mirceşti: prima parte în toamna anului 1875,
iar a doua, la începutul primăverii anului următor. El a luat naştere în urma
insistentelor cereri pe care Iacob Negruzzi le adresa poetului, Convorbirile
aflindu-se în criză de material:
,,'" ţi-oi trimite în curînd un nou articol intitulat Albumul unui bibliofil,
care se poate prelungi în mai multe articole" - îi scrie el redactorului Con­
vorbirilor, la 20 sept. 1875, pentru ca la 10 octombrie să-I anunţe: "Trimit
un articol: Albumul unui bibliofil. Faceţi cu el ce-ţi voi" (vezi V. Alecsandri,
Scrisori, p. 77 şi 78). Că articolul era aşteptat cu nerăbdare o dovedeşte şi
faptul că este citit numaidecît în cadrul Junimii,nu fără a stîrni indignarea
unora dintre membrii ei, datorită poziţiei de paşoptist democrat pe care se
situează scriitorul în cugetările şi însemnările sale despre boieriile aşezate
de Alexandru cel Bun (ef. G. C. Nicolescu, op . cit., p. 556-557). Altora însă
le-a plăcut şi se hotăreşte publicarea lui, cum i se comunică îndată scriitorului,
care îi răspundea lui Iacob Negruzzi la 14 oct. 1875: "Îmi pare bine că arti­
colul meu a plăcut Junimei; te rog dar să-I publici aşa cum este. Cît pentru
urmare, va veni la timpul ei, adică nu ştiu cînd, căci cugetările şi notele ce
se înscriu într-un album se nasc din întîmplare, în urma unei cetiri sau unui
incident. Îţi promit să notez de-aci înainte diverse cugetări ce-mi trec prin
gînd la colţul sobei şi să ţi le comunic cînd vor forma o cîtime prezentabilă.
Pin-atunci mă voi ocupa cu descrierea călătoriei mele la Crim în timpul
războiului de la 1854 -1855, pentru coloanele Convorbirilor" (vezi
V. Alecsandri, Scrisori, p. 78) - făgăduia el, însă descrierea pe care o
începe într-adevăr nu va fi isprăvită şi nici publicată.
În ce priveşte urmarea făgăduită, la Il martie 1876 ea era gata scrisă
şi i-o trimitea lui Negruzzi:
"Fiind timpul de inundaţii, te inundez şi eu cu poezii şi cu articole în
proză. Iată urma albumului unui bibliofil. Ţi-o trimit pentru lunile de vară
pe care francezii le numesc la saison marte, pe cînd condeile scriitorilor se
usucă şi biata foaia Convorbirilor face zîmbre" (ef. V. Alecsandri, Scrisori,
p. 85-86).
Iarna 1875-1876 fusese foarte rodnică pentru poetul Alecsandri, căci
din această perioadă datează cele trei legende orientale, "stimulate poate
de publicarea de către Academie a operei lui D. Cantemir" (ef. G. C. Nicolescu,
op. cit., p. 560): Murad Gazi Sultanul şi Beeri Mustafa, Hodja Murad Paşa
841
.. , .
... �
[842]
I I
şi Garda saraiului, precum şi legendele inspirate din folclor: Noaptea albă,
Vîntul de la miazăzi, Poiana farmecătoare şi Prier şi fata iernii.
"Urma" Albumului ... cuprinde, pe lîngă alte însemnări, şi evocarea,
cu dezvăluirea unor noi amănunte, a lui Bălcescu, de la a cărui moarte dra­
matică avea să se împlinească în curînd un sfert de veac.
Printre variatele preocupări ale lui Alecsandri - aşa cum rezultă din
Dicţionar grotesc, din Albumul unui bibliofil, ca şi din alte scrieri ale sale ­
la loc de frunte se situează preocuparea pentru limba română şi demonstrarea
originii ei latine. Fără să fi fost un specialist în acest domeniu, Alecsandri
a militat pentru o evoluţie sănătoasă a limbii noastre, i-a combătut pe "stri­
cătorii" ei, înscriindu-se astfel în corul general al apărătorilor limbii noastre
strămoşeşti. în Albumul unui bibliofil face o comparaţie între limba română
şi cea franceză veche, în care entuziasmul său îl conduce, e drept, la exagerări
şi erori (asupra cărora îşi spune fără întîrziere părerea lingvistul A. Cihac,
în articolul Despre cîteva cuvinte din Rabelais, apărut chiar în numărul urmă­
tor al Convorbirilor literare, X, 1876, nr. 1, 1 aprilie, p. 26-32), dar intenţia
cu care întreprinde această comparaţie merită să fie su bliniată : ea a stat pro­
babil şi la baza Cîntecului Gintei latine, al cărei răsunet a fost uriaş nu numai
în epocă: Alecsandri căuta să demonstreze că limba română şi poporul român
fac parte din marea familie latină şi că meritau să stea cu cinste alături
de celelalte semene ale lor, de aceeaşi sorginte.
Menţiunea: ,,(va urma)" de la sfîrşitul ultimei părţi a articolului (Con­
vorbiri literare, nr. 5, 1 august 1876, p. 192) arată că Alecsandri avea in­
tenţia să-I continue. Cu toate acestea, articolul s-a oprit aici.
VARIANTE
Ms. 3489 (A), Convorbiri literare (B)
451,9- B: prin IA: primind 11455, 26 - B: vezi IA: verzi 11456, 8-B:
Etc.] A: etc., etc. 11457, 14 - B: lui [ ... ] supune IA: lui însă [ ... ] espune ţ]
458,9 - B : pe IA: prin II 459, 3 - B : făcea IA: făcea încă II 8 - B : însă
această lucrare silită îi IA: Această lucrare silită însă II 9 - B : Suvenirile II
A : Su venirul ţţ Zâ - B : de II A : din II 33 - B : să-mi IA: să 11460, 7 - 8 - B :
sfîrşit IA: fine II 29 - B : de / A : de DJ. II 38 - B : tradusă IA: retradusă II
41 - B: a IA: de a 11462,2 - B: Diable IA: le Diablellll-B: mai IA:
a mai 11463, 18 - B: iar prin II A : prin 11464, 10 - B: barbă şi plete IA:
plete şi barbă II 19 - B: memoria IA: o memorie II 32 - B: elI A: el
în schimb 11466, între rîndurile 13-14, în A : Gios, devale, pe sub deal II 467,
34 - B : îi IA: i-e II 35 - B : împărţit IA: mulţămit I Şi cu moarte-i-am
impărţit II 468, 9 - B : ruşini IA: ruşinie II
842
[843]
VASILE POROJAN
Aflînd, în iunie 1880, de moartea prietenului său din copilărie, robul
ţigan Vasile Porojan, Alecsandri scrie această scrisoare adresată lui
Ion Ghica şi o trimite Convorbirilor, cărora, cu cîteva luni mai înainte, le
trimisese scrisoarea nr. 1 a acestuia - începutul corespondenţei dintre Ion
Ghica şi Alecsandri, publicată în această revistă începînd cu numărul din
1 aprilie şi apoi în volum (1884).
La 20 iunie dorea să afle de Ia Iacob Negruzzi ce s-a întîmplat cu ea:
"Cred că ai primit epistola mea către Ion Ghica, în care fac biografia lui
Vasile Porojan" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 116). Scrisoarea apărea în Con­
vorbiri literare, IV, 1880,nr. 5, 1 august, p. 165-171.
Despre organizarea acestei corespondenţe îl in formează şi pe fratele
său Iancu, aflat la Paris: "Primeşti Convorbirile? - îl chestionează el.
Ion Ghica publică acolo o serie de scrisori foarte interesante, la care eu răs­
pund din cînd în cînd. E o corespondenţă organizată între noi şi care pare a
fi foarte gustată de publicul nostru.
Ultima mea scrisoare, publicată anul trecut, este intitulată Vasile
Porojan. Prezint acolo biografia prietenului nostru din copilărie. Ai cetit-o?
A avut succes. Acum schiţez un articol-scrisoare intitulat Pîinea amară a
exilului" [publicată postum în Conv. lit., XXIV, 1890, nr. 9, dec., p. 721-
726J (ef. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 286).
În ediţia din 1884 a Scrisorilor lui Ion Ghica către V. Alcsandri , Vasile
Porojan f igurează Ia sfîrşitul volumului (p. 283-297) iar în cea din 1887:
I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri, devine scris. V (p. 69-84). Vezi şi
nota la Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri,
p. 851 ş. u.
MARGĂRITA
Scrisă în 1870 (vezi ms. rom. 817 (foto 83) f. 2r - 26v - B.A.R.),
nuvela a fost publicată fragmentar (numai capitolele II şi III), sub titlul
Papagalul simpatic, şi datată Mirceşti, 8 ianuarie 1880, în Albumul macedo­
român al lui V. A. Urechiă, Bucureşti, 1880, p. 1-7.
Data adevărată la care a fost scrisă trebuie să fie cea din ms. 817 (adică
1870), şi nu cea din Albumul macedoromân. Solicitat de V. A. Urechiă să
colaboreze la primul număr al revistei sale, menită să susţină "cald interesul
pentru românii din Macedonia" în perioada ce a urmat războiului de inde­
pendenţă (v. G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, p. 54), Alecsandri îi
trimite cîntecul lui Alexandru Macedon. Se vede că V. A. Urechiă a insistat
să-i trimită o creaţie personală, căci la 8 februarie 1880 poetul îi scria:
843
\
..
[844]
"mi-aţi cerut pentru Albumul macedoromân un articol de literatură care
să prindă loc mai mult decît cîntecul lui Alecsandru Macedon. Bucuros de
a vă îndeplini dorinţa, vă trimit o istorioară de început de amor, după cum
se începeau amorurile pe la anul 1840. De vă convine, bine, de nu, trimiteţi­
mi manuscrisul îndărăt, fiindcă nu am altul, şi priimiţi în loc expresia simţi­
rilor mele de stimă şi de amicie" (ef. V. Alecsandri, Scrisori. lnsemnări,
p. 58-159).
"Istorioara de început de amor" a convenit lui V. A. Urechilă, care
o aşază la loc de frunte, pe prima pagină a noii reviste. (Mîndrindu-se cu co­
laborarea lui Alecsandri, el publică în acelaşi număr şi Cîntecul lui Alecsandru
Macedon.)
Textul tipărit prezintă unele deosebiri faţă de cel din manuscris, îndeo­
sebi de ordin stilistic, are alt final, iar numele eroinei este Eliza, nu M argărita.
Aşa-numitul "episod al Margăritei", care se înscrie între anii 1850-
1852 şi pare să fi stat la baza nuvelei cu acest nume ca şi a poeziilor lVis de
poet, Ce gîndeşti, o M argărită, Cîntecul M argăritei, Adio ş.a. a rămas nelămurit.
Cei mai mulţi dintre _cercetătorii vieţii şi operei lui Alecsandri o identifică
pe eroină cu Maria Cantacuzino, bună prietenă cu poetul, cu Bălcescu
Ion Ghica, aceea pe care o cîntase şi în poemul Mărioara, [lorioara (ef.
G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, p. 22). G. C. Nicolescu este însă de altă
părere (ef. Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 264-265).
În ms. 817, capitolele II şi III sînt anulate; pentru a menţine însă
unitatea nuvelei, în ediţia noastră o reproducem în întregime după ms.
VARIANTE
Ms. 817 (A), Albumul macedoromân (B)
482, 30 - A : II I B : 1 [în B sînt publicate numai două capitole, respectiv
cele numerotate în A II şi III, sub titlul: Papagalul simpatic] 1131-32 ­
A : Cu patru luni înainte de scenele descrise în capitul[ul] precedent, I B:
În toamna anului 1840, tînărul II 33 - A : toamnei, atunci pe I B: lui
octomvrie 1135 - A : nepraticabile [ ... ] pe care-I luase I B: din zi în zi
mai grele [ ... ] de 1138 - A : căci I B : Vezeteul perduse drumul 11483, 1 - A :
vezeteul rătăcise drumul. Din zece în zece paşi caii I B : iar caii, buimăcit},
la fiecare ridicătură de pămînt 1110 - A : Alexis I B : tînărul II 12-13 - A :
tînărul călător I B : el II 20 - A : pretutindene I B : oteluri frumoase etc.;
1122 - A: bravi, mîndri I B: curaţi, plini de foc 1123 - A: în I B: şi
II 24 - A : stîlciţi de bătaie I B: obosiţi de muncă, stîlciţi de bătaie, morţi
de foame; II 27 - A : personale, I B: personale, şi port pe obraz semnele
prosperităţei; II 29 - 30 - A: feciori lor boiereşti etc.! : B : feciorului boie­
resc! un popor secat de mizerie şi ajuns în stare de anima vilis în ghearele
(
344
[845]
evreului care îl speculează fără milă !. .. 1131 - A : îl atristau adînc, însă
I B: atristau adînc pe tînărul nostru călător, dar II 32-A : iluziile IB: nălu­
cirile II 35 - A : mîngîie îndată I B : mîngîia /1 35 - A : misie / B : misiune
/1 36 - A : tînăr [ ... ] misie I B : tînăr de pe timpul acela [ ... ] misiune II 37 - A :
mulţi! / B: mulţi din ziua de astăzi! II 38 - 39 - A : din capră şi se depărtase
de trăsură pentru / B: de pe capră II 39 - A : iar caii, cu capetele / B :
Caii, cu capetele lor II 40 - A : lăsate se clătinau în glod, putînd de-abie să
se ţie I B : pleoştite, fumegau de sudoare şi se clătinau în glod, ţinîndu-se
de-abie II 484, 1- 2 - A : În curînd Alexis auzi un tropot aproape de locul
unde se afla / B : şi noaptea se întuneca tot mai mult ... Alexis începea a perde
răbdarea şi a rosti un şir de imprecaţii în contra guvernului, cînd el auzi un
tropot de cal II 4 - A : prin întuneric / B: din cîmp II 5 - numai în A :
ş-acum caut să găsesc drumul II 9 - A: zise I B: întrebă II 20 - A: şi
ţi-oi da un / B : şi-i avea II 23 - A : puse / B : se puse II 24 - A : urma încet
/ B : urma II 25 - A : latraturi / B : lătrări II 26 - A : fereşti I B : ferestre
II 28 - A : curte [ ... ] unui castel / B : ogradă [ ... ] unei case vechi II 32 - A :
ospitalităţei bine înţelese I B: ospeţiei româneşti II 33-34 - A: cu un
aer respectuos / B: respectuos II 35 - A: V. [ ... ] carele / B: Lunceanu
[ ... ] care 1136-37 - A : privindu-se într-o mare oglindă de părete / B: şi
se privi într-o oglindă cu destulă mulţămire de sine II 39 - A : că [ ... ] cu­
coană / B : lui Alexis că [ ... ] stăpîna casei 1139-40 - A : Alexis sui la rîndul
1 pe o scară îmbrăcată cu covor / B : Tînărul nostru sui la rîndul de sus pe
o scară îmbrăcată cu scoarţe 11485, 1 - A : stăpîna castelului / B: D-na
Dorian II 2 - A : tinere domnişoare, avînd amîndouă / B : d-şoare, fiica ei,
amîndouă avînd II 3-4 - A : în vîrstă, conserva / B : trecută de tinereţe,
păstra II 5 - A : iar cît [ ... ] Margărita / B : graţioasă. Cît [ ... ] D-ra Eliza
II 7 - A: graţioasă, inteligentă şi I B : inteligentă, poetică II 8 - A : cea
întîi / B: prima II 9-10 - A: dinaintea damelor şi zise, adresîndu-se
către d-na Dorian / B: şi zise II 12-13 - A : neavînd [ ... ] a fi / B : fără a
avea [ ... ] a vă fi II 14 - A : îl intrerupsă I B : răspunse 1117 - A : Margărita
I B: Eliza 1119 - A : Margărita I B: Eliza 1119-20 - numai în A: căci
Alina şi eu eram ne despărţite la pansion II 21 - A : lîngă I B : în castelul
II 22 - A : sorei [ ... ] spuse / B: surorei [ ... ] replică II 23 - A : dînsa / B :
ea II 24 - A: momentul acesta / B: acest moment II 25 - A : pe o / B :
pe II 26 - A : ea zise Margăritei I B: zise D-rei Eliza II 30 - A : pe / B :
pline pe II 32 - A : poleite [ ... ] gheridoane / B : sculptate [ ... ] mese rotunde
1133-35 - A : frumos piano de Pleyel între fereşti [ ... ] care se primbla
pe canapele / B : piano lung de Pleyel [ ... ] stînd într-o labă pe marginea acelui
mobil şi II 35 - 36 - A : Un foc vesel ardea în sobă, răspîndind I B: În
sobă un foc vesel răspîndea 1137 - A : ţinea serioasă / B : încovoia II 39 - A :
Margărita / B: Eliza II 40 - A : de / B : apoi de II 486, 1 - A : ei oaspe /
845
[846]
B: oaspe II 4 - A: frontiera I B: frontariile II 8 - A: încredinţat II B :
convins II 13 - A: descrierea voiagiului său cu harabagiul, voiagiu I B :
cu descrierea călătoriei sale în compania harabagiului, voiaj II 14 - A :
incidenturi I B: întîmplări II 15 - A : Margărita I B: Eliza II 16 - A: şi
o conversaţie [ ... ] vorbi I B : o conversaţie [ ... ] grăi 1117 - A : Margărita
I B : Eliza II 18-19 - A : capitala Franţiei şi nălţă pănă la ceri I B : fru­
moasa capitală a Franţei. Apoi afirmă admirarea lui pentru literatura fran­
ceză, înălţă pînă la ceruri pe Lamartine, pe Victor Hugo şi mai ales Il 20 ­
A: Margăritei. Astfel I B : D-rei Eliza. Şi astfel II 22- 23 - A : şi o aşeză
pe gheridon. Margărita împlu tasele de porcelană I B : Eliza umplu ceştele
de porţelană de Saxa II 30 - A : papagalul [ ] pe gheridon I B : paserea
[ ... ] de pe piano II 37 - A : Margărita îl sărută [ ] zahar I B : Eliza îl sărută
desmierdîndu-l [ ... ] biscot II 33 - A: este astfel I B: astfel e 1135 - A :
aşa I B : o aşa 1136 - A: să-lI B : să 01137 - A : Margărita I B : Eliza,
II 38 - A: gentileţile I B: cochetăriile Il 40 - A: Margărita I B: Eliza Il
487, 2 - A : îi I B: e 114 - A : se sui I B: şi se sui 115 - numai in A:
şi luă zaharul fără nici o sfială II 6 - A : Margărita I B : Eliza Il 7 - A : şi
cu d-nul V. I B : cu d-nul Alexis II 8 - numai în A : adăogi doamna Dorian.
II 12 - numai în A: Giali gentil II 14 - A: Margărita I B: însă Eliza II
15 - A : bucăţele de zahar I B : bucăţi de zahar şi de biscot Il 16 - A : ciu­
gulea cu degetul [ ... ] EI I B : ciugulea [ ... ] Ea 1117 - A : lui, însă I B : sale
dar Il 18 - A : tău I B : tău, Eliză, Il 19 - A : domnul V. I B : d-nu Alexis
II 20 - A : mai [ ... ] Margărită; şi I B : nu mai [ ... ]; şi Il 21 - numai în A :
o văd în ochii tăi [ ... ] eşti geloasă Il 23 - A : întinse I B : desfăcu II 24 - A :
ca un [ ... ] vesel a d-nei I B : în forma de [ ... ] d-nei 1125 - A : Margăritei IB :
EIizei 1126-27 - A : observă Margărita. Giali I B : El Il 28 - A : dar, răs­
punse maică-sa I B : dar 1129 - A : d-l V.IB: d. Alexis 1131 - A : cavuxieţ B':
cuvinte a maicei sale II 32 - A : acesta I B : tînărul II 33 - A : dizertare I B :
disertaţie 1135 - A: zicîndu-i I B: zicînd 1137 - A: Conversaţiei I B :
convorbirei Il 38 - A : vorbească I B: grăiască Il 40 - A: Margărita I B :
Eliza Il 488, 1 - A: domnişoară I B: d-ră II 5 - numai în A: replică
Margărita II 10 - A : se I B : după obiceiul diletanţilor, se II 14 - numai în
A: din parte-le 1115 - A : d-Ie V. [ ... ] Margărita I B : d-le [ ... ] Eliza Il 20 -A .­
prea I B: foarte 1121 - A : Margărita I B: Eliza 1127 - A : vă fac plăcere
IB: mă supun dorinţei d-voastră 1130 - A : Margărita I B : Eliza 1132 - A :
privirea gentileţei I B.- consideraţia cualităţilor II 33 - A : vom I B: voi
1135 - A : cuvinte I B : versuri puse 11489, 1 - numai în A : L'oiseau bleu
1117 - A : dar se angajă a cînta în seara viitoare I B: Adevărul este că ea
se simţea cuprinsă de o tainică uimire II 490, 1 - numai în A : întrebă
Margărita II 4 - A: d-na I B: doamna II 5 - A: ţi-am dat ospitalitate
pentru d-ta; mîini ţi-o I B : v-am dat ospeţie pentru d-voastră : mîini v-o
[847]
" 8 - A: eu primesc I B : primesc" 9 - A : îţi I B : vă II 13 - A : doamna I
B: d-na ] 14 - A: d-şoara Margărita I B: d-ra Eliza 1115 - A : MargăritalB:
Eliza în gîndul său" 17 - A : III I B: II 1118-19 - A: suprafaţa ei un tapet
l···] Cîmpiile IB: cîmpii un covor [ ... ] Văile, dealurile" 21 - A : aer. I B :
aer cu mulţămire II 22 - A : pe I B : prin II 23 - A : coronaţi I B : încărcaţi
" 23-25 - A : straturile de flori [ ... ] hrana lor. I B: straturi [ ... ] hrană.
II 25 - 26 - A : soarelui ce strălucea pe ceriul senin; el I B: acelui spectacol
nou, căci iarna vine cu un mare cortegiu de plăceri: baluri, teatruri , nunţi etc.
şi pentru un om tînăr ea aduce cîteodată chiar realizarea fericirilor visate.
Alexis 1127 - 28 - A : domnişoara Margărita; [ ] fericit I B: d-ra Eliza l
[ ... ] încîntat 1129 - A : omăt. I B : faţa ornătului ar fi vrut, ar fi vrut...
" 30 - numai în A : astă fantazie 1131 - A : cunoaşte începutul amorului
I B: a fost prada fantaziei amoroase II 33 - A : Margărita [ ... ] iarnă, adică
în rochi de catifea I B : fiica sa [ ... ] iarnă II 34 - A : peptul I B: blana II
35 - A : zise Alexis intrînd şi salutînd damele I B: salutînd" 37 - A :
e I B: o II 39 - A: Margărita I B: Eliza j] 491, 1 - A: domnişoară, aş
zice că I B: d-ră, aş zice 112 - A : sujet I B: subiect 115 - A : observă Mar­
gărita I B: întrebă zîmbind EIiza II 6 - A : domnişoară [ ... ] cu veselie II
I B : d-ră [ ... ] rîzînd 118 - numai în A : întrebă doamna Dorian 1110 - numai
în A : zise tînărul rîzînd 1111 - A : nu-i [ ... ] puse I B : nu i se [ ... ] se puse
" 12 - A : oui, oui, oui, oui I B: oui, oui, oui" 13 - A: Margărita I B :
Eliza I 14 - A .' deciderei lui Giali I B .' verdictului lui Giali, d-nul meu 1 ...
1115 - A : luaţi iute I B : luaţi 1116 - A : un catren I B : o strofă I 23 - A :
mea din cualitatea I B: mea 1127 - A : mulţămire [ ... ] meu I B: plăcere
[ ... ] nostru I 29 - A: numite de bătrîni IA: numite" 31 - A : de Saxa
I B : fine 1134 - A : Margărita [ ... ] cu I B : EIiza [ ... ] pe cîmp cu " 35 - A :
cu toţii I B : tustrei II 36 - A: o rară frumuseţă I A: mare eleganţă II 37 - A :
gerulatmosferii I B: biciul gerului II 492, 1 - A: Margărita I B: Eliza
113 - A : domnişoară I B: d-rălI9 - A: Margărită I B: Elizo 1110 - A :
lumea ta I B : acea lume II 1 l-A: răspunsul fiicei sale I B : răspuns 1114 ­
numai în A : cu putere II 18 - A : niscaiva cîni I B: cînii de la stînă II
21 - A : nu-i I B : nu e II 23 - A : spre sanie trei lupi I B: trei lupi spre
sanie II 24 - numai în A : adăogi el cătră vezeteu II 27 - A : nu I B : nu ne
II 28 - A : gure I B : gurele " 29 - A : Domnule I B : D-le II 30 - A : Mar­
gări ta I B: EI iza II 31 - A: domnule I B: d-Ie II 33 - numai în A: de
moarte II 35 - A : Alexis, conservînd I B: Conservind II 36 - A: aşteptă
II B: el aştepta II 38 - A : lătrlnd I B: lătrînd cu spaimă" 39 - A : dar
I B : poronci atunci Alexis, dar II 40 - A : se izbiră la fugă; I B : plecară
ca fulgerul. II 41 - A : iar I B : din nou 11493,3 - numai în A : cu sînge rece
II 4 - A : răniţi I B : răniţi de moarte II 5 - A : mînca I B : rupe II 7 - A :
la castel I B: acasă II 9 - A: Margărita I B: Elizaţţ 11 - A: Margărita
847
..
..
[848]
/ B : Eliza 1112 - A : Ne-ai / B : Ne-aţi 1113-14 - A : din momentul acesta
te consider ca un frate iubit! / B : Cum să vă mulţămesc? 1115 - A : astfel
[ ... ] găsi nimic / B : atît [ ... ] găsea nimica II 16 - A : Margăritei / B: copilei
II 17 - A : face; iar [ ... ] izvorî / B : făcea; şi [ ... ] se născu II 19 - A : Margă­
rita / B : Eliza II 19 - 20 - A : al unui amor nemărginit! / B : de mari feri­
ciri sau de mari suferinţi 1122-23 - A : iar seara, cînd lampele aprinse îm­
plură salonul de o dulce lumină / B : şi seara, cînd salonul se împlu de lumina
lampelor II 24 - A : răsună / B: răsuna acum II 25 - A : febrile a copilei
/ B : copilei II 26 - A : estaz / B : un dulce estaz / 28 - A : populare a Italiei
1130 - numai în A : dulce şi II 33 - A : astfel / B : aşa 1134-35 - A : Copila
se roşi de o tainică mulţămire, ce-i producea admirarea / B : Eliza deveni
rumenă ca o garoafă văzînd admirarea entuziastă a II 32 - A : Margărită /
B : dragă 1139 - A : [replică Margărita] / B : replică Eliza II 494, 2 - A : place
mie [ ... ] meu [ ... ] de / B : place [ ... ] nostru [ ... ] dacă II 4 - A : bucuros, răs­
punsă Margărita / B: bucuroasă, maman 115 - A: a / B: va 115-6 ­
numai în A : Şi grăind astfel, graţioasa copilă se uită cu amicală zîmbire la
tînărul nalt II 7 - 8 - A : domnişoară, numai să am mulţămire de a vă mai
auzi cîntînd / B : d-ră, numai să mai am fericirea de a vă auzi glasul, răspunse
Alexis, ducînd-o la piano. II 9 - A : Margărita se puse din nou la clavir şi
cîntă / B : Eliza se puse din nou a cînta, însă astă dată II 10 - A : poetice
în / B : în li 13 -14 - A : şi produse în sufletul lui Alexis o profundă tulbu­
rare / B: cînd părea că întonează triumful fericirei dobîndite II rîndurile
15-27 din A sînt înlocuite în B cu următorul pasaj: Alexis, uimit, încîntat,
luă albumul de pe masă, se retrase deoparte şi scrise cîteva strofe în vreme
ce Eliza urma şi săvîrşea melodia; apoi el depuse albumul sub ochii frumoasei
cîntăreţe. II 28 - A: melodia / B: romanţa II 29-30 - A: domnişoară,
de a le cînta, pentru ca să videm dacă se potrivesc / B : de a le potrivi II
31-32 - A : Doamna Dorian ieşise din salon ca să deie ordine pentru
ceai. Margărita / B: În vremea aceasta D-na Dorian ieşise. Eliza II 32-
33 - A : mulţămi lui Alexis, asigurîndu-l / B: asigură pe junele poet II
34-35 - numai în A : apoi ea aplică melodia pe acele cuvinte şi le găsi
conforme cu caracterul poetic şi înduioşitor al muzicei. II 36 - A : o mică
/ B : puţină 1138 - A : noroci re / B : meritul II 39 - numai în A : cu:giumă­
tate de glas II 40 - A : pentru această romanţă [ ... ] Mărgăritei / B : a-i da
[ ... ] Elisei 11495, 1 - A : îţi / B: vă II 2 - A : mi-ai [ ... ] Margărita, dînd
mîna lui Alexis şi { B : mi-aţi [ ... { copila II 3 - A : [ ... ] în [ ... ] infloriseră {
B: fără voie a [ ... ] prin [ ... ] se deşteptaseră II 4 - A : ei { B : ei virgin al II
5 - numai în A : şi cu dulce dragoste II 6 - A : şi prin razele amoroase a
ochilor ei legară soartele lor împreună. {B .. cu o espresie farmecătoare şi din
momentul acela ei simţiră că soartele lor erau strîns legate împreună pentru
totdeauna!. ..
'848
[849]
Poetul a zis:
O singură minută a lui ş-a ei fiinţă
S-au întrunit în raiul ferbintei adorări,
Dar din acea minută cereasca Provedinţă
Ar face-o vecinicie de scumpe desfătări!
7 - A : continuă II B: prelungi II 10 - A: doamna / B: d-na II 11 - A :
te îndemn [ ... ] a părinţilor d-tale / B: vă invit [ ... ] şi casa părintească 1113-
14 - A : Te-aş [ ... ] dar trebuie să fii / B : V-aş [ ... ] dacă n-aş şti că sînteţi
II 14 -15 - numai în A : Mergi de-ţi îmbrăţişează familia şi nu ne uita pe
noi 1116 - numai în A : răspunsă Alexis 1117 - A : gustat / B: petrecut II
18 - A : mult [ ... ] d-nei / B : mult, căci era foarte tulburat [ ... ] doamne
II 19 - A : care îl sărută pe frunte, apoi se întoarse spre Margărita, / B: şi
se întoarse palid spre Eliza ... II 20 - A : era / B: era ca şi dînsul II 21 - numai
în A : îi zise ea 1122 - A: că [ ... ] de o mie de ori ... A revedere! / B: sorei
d-voastră, că[ ... ] Să nu mă uite şi să-mi scrie cîteodată. II 23 - A : Alexis,
ameţit şi / B : sărmanul tînăr ameţit, II 25 - A : spui / B : spuneţi II 26 - A :
Margărita / B: ea II 27 - A: paserea / B: papagalul II 28 - A: o / B :
îl / tot ceea ce urmează în A, de la rîndul 29 încolo, este înlocuit în B cu ur­
mătorulfinal: îl sărută pe cap şi-I dete apoi Elizei. Papagalul mulţămit începu
a rosti: ami, ami, gentil... pe cînd Alexis ieşea din salon împreună cu
doamna Dorian.
Trebuie, oare, să comit o nediscreţie? să descopăr un secret? .. Eliza,
găsindu-se singură un moment, sărută pe furiş capul fericitului Giali !. ..
Şi astfel începu şi astfel se sfîrşi acest roman intim între două fiinţe
demne una de alta şi care păreau menite a trăi împreună în lumea fericirilor
lumeşti ...
Cine ar crede ? .. Eliza, în contra voinţei sale, se mărită după şase luni
şi Alexis plecă în America pătruns de desperare.
Trecură doi ani de amară despărţenie ...
Cînd se revăzură amîndoi în salonul Elizei, focul patimei lor părea
cu totul potolit, şi fiecare din ei părea că făcuse un vis frumos, un vis ce
se stinsese ca toate visurile.
Eliza, avînd un frumos copilaş pe genunchi, întinse o mînă amicală
lui Alexis şi-i zise cu glas sincer:
- Alexis, vrei să fii fratele meu?
849
. ,
..
[850]
EI răspunse depunînd pe acea mînă cam tremurîndă o respectuoasă şi
mult afectuoasă sărutare, pe cînd papagalul de pe fereastră, dintre flori,
zicea:
Quel dommageţ Quel dommageţ
M'irceşti, 8 ianuarie 1880
V. Alecsandri II
TARDE VENIENTIBUS OSSA
Scrisă la Mirceşti şi datată de scriitor 12 ianuarie 1881, această anec­
dotă s-a publicat în Familia, XVII, 1881, nr. 8,23 ian., p. 45-47, probabil
la solicitarea lui Iosif Vulcan.
Neavînd altceva să-i trimită, Alecsandri îi mai comunica, la 2/14
februarie 1881, o copie a prologului lui Costache Caragiale, compus pentru
inaugurarea Teatrului cel Mare (apoi Teatrul Naţional) din Bucureşti,
neprezentat însă publicului (prologul, împreună cu scrisoarea lui Alecsandri
se publică în Familia, XVII, 1881, nr. 14, 15/27 februarie, p. 81-84).
ÎN LOC DE PREFAŢĂ
Solicitat de Ispirescu să-i prefaţeze noua ediţie a Basmelor româ­
nilor, Alecsandri îi adresează o scrisoare plină de căldură şi preţuire pentru
folclor şi pentru opera sa de culegător al acestei comori. Scrisoarea apare,
"în loc de prefaţă", în fruntea volumului Legende sau basmele românilor,
1882.
DIMITRIE RALLET
Evocarea a fost scrisă, probabil, în anul 1876, după cum rezultă din
scrisoarea adresată de Alecsandri lui I. Negruzzi, de la Mirceşti, la 17 martie
din acest an: "Durerile mele tot continuă - se plîngea el, suferind în acea
vreme. Aştept acum încetarea lor, pentru ca să scriu ceva despre D. Rallet,
o personalitate care nu a fost neînsemnată in luptele noastre pentru unire
în contra lui Vogoride" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 87 -88). Autograful
articolului se află în ms. rom. 3926, f. lor - l l" - B.A.R. S-a publicat mai
tîrziu, nesemnat, în Convorbiri literare, XVI, 1882, nr. 9, 1 decembrie,
p. 331-336, urmat de pamfletul în versuri al lui Rallet , România după
tractat.
[851]
Dimitrie Rallet a făcut parte din grupul de tineri care au luat parte
la mişcarea revoluţionară de la 1848 precum şi la pregătirea Unirii, pe care
însă n-a apucat s-o vadă infăptuită, deoarece s-a stins din viaţă cu puţin
inainte, in decembrie 1858. Deopotrivă om politic şi scriitor, el este autorul
a numeroase scrieri: canţonete (Beţivul, cîntecel comic, Bucureşti, 1857;
Păun Burlacul, ctntecel comic, Bucureşti, 1857; Scene naţionale, Bucureşti,
1857) aforisme (101 maxime şi întrebări, publicate in România literară,
nr. 24 din 25 iunie 1855, p. 292), note de călătorie (Suvenire de impresii de
călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole, Paris, 1858) ş.a.
Evocarea a fost publicată pentru prima dată într-un volum de opere
ale lui Alecsandri de G. C. Nicolescu, in Culegere de proză, voI. II, Dridri,
Bucureşti, 1960, p. 157 şi urm. (Biblioteca pentru toţi).
VARIANTE
Ms. 3926 (A), Convorbirii literare (B)
523, 8 - B: Crimeea / A : Crim 1121 - B: cărora li s-a / A : cărora s-a
[iniţial: chemaţi a li] II 22 - A, B: Ca [iniţial în A : El în postul de] II
25-26 - A, B: Dimitrie Rallet [iniţial in A: el] 11524, 1 - A, B: scop
[iniţial în A : scop măreţ] 113 - A, B: el îşi avea locuinţa [iniţial în A : el
locuia] II 4 - A, B: unde se afla scheletul [iniţial în A : ce poartă numele
de sala Elefantului, fiindcă se afla în el] II 10 - B : Musurus / A : Musurur II
11 - A, B: aceste scrisori au fost [iniţial în A : corespondenţa fu] 1112-
A, B: jurnalele [iniţial în A : unele ziare] 1118-19 numai în B 1120 - B:
oriental / A : de la Crîm 1121 - A, B: dunărene [iniţial în A : danubiene] II
24 - B : atît prin forma sa, cît şi prin materia pe care o tratează merită
să nu se peardă fiind un / A : merită de a nu se perde, fiind un [iniţial: ca
un] 1126 - B: cu / A : de 1128 - A, B: revistei [iniţial în A: ziarului] II
în A, r. 14-17 se află după r. 20-29, care sînt tăiate cu o linie. La sfîrşit
se mai află fraza următoare, tăiată şi ea cu o linie: "Sîntem dar fericiţi de a
da loc în coloanele Convorbirilor literare acestei mici notiţe biografice al
unui om de spirit şi de inimă care au stat [şters: în] fruntaş în rangurile
luptătorilor de la 1848, pănă la ora morţei sale. Redacţia." II
INTRODUCERE LA SCRISORILE LUI ION GHICA
CĂTRE VASILE ALECSANDRI
Scrisă la Mirceşti in decembrie 1883 (autograful, corectat de mîna lui
Ion Ghica, se află in ms. rom. 804, f. 112-113 şi 117-131 - B.A.R.),
introducerea s-a publicat pentru prima dată in fruntea volumului Scrisori
851
,\
..
[852]
ale lui Ion Ghica către V. Alecsandri, 1884. Ediţia a doua a Scrisorilor, din
1887, are o "introducţiune" semnată de Ion Ghica (XXIV p.), publicată
mai înainte în Convorbiri literare, nr. 8, 1 nov. 1886, p. 625-642, sub titlul
Introducere la scrisorile lui I. Ghica către V. Alecsandri. În ediţia din 1887,
scrisoarea introducere a lui Alecsandri, intitulată Iată-ne cu iarna în ţară,
figurează ca Scris. XVII (p. 337-359).
Încă din 1855 Alecsandri îl îndemna pe Ghica (în această vreme bei
al insulei Samos), să scrie iarăşi, ca pe vremuri la Propăşirea, să aştearnă
pe hîrtie întîmplări trăite, să descrie meleagurile pe care se află. La 16 iunie
din acest an, trimiţîndu-i primele 27 de numere ale României literare, el
îi scria: "La lucru deci, bătrînul meu colaborator, trimite-mi descrierea
insulei Samos sau orice altceva. Oricare produs al penei tale va fi binevenit
şi va primi o ospitalitate princiară în coloanele foii mele [ ... ].
Trebuie să fie re găsit numele tău în România literară, cînd cineva se
va ocupa mai tîrziu de mişcarea literară in provinciile noastre" (ef. V. Alec­
sandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 71).
Ideea schimbului de scrisori a încolţit în mintea celor doi corespon­
denţi mai tîrziu, în împrejurări pe care le relatează atît V. Alecsandri cît
şi Ion Ghica în "introducţiunea" sa la ediţia cea nouă, din 1887, a Scrisori­
lor:
"Într-o seară lungă de iarnă, pe cînd ninsoarea bătea în geamuri,
aşezaţi pe jăţuri Ia gura sobei dinaintea unei flacări dulci şi luminoase,
am petrecut oer întregi şi plăcute cu amicul meu Vasile Alecsandri, povestin­
du-ne unui altuia suvenirile noastre din tinereţe. Se apropia de ziuă cînd
ne-am adus aminte de camerile noastre de culcat şi ne-am despărţit găsin­
du-ne amîndoi la un gînd, zicîndu-ne: « De ce nu ne-am scrie unul altuia,
sub formă de epistole intime, cele ce ne-am povestit într-astă seară; poate
că unele din istorioare le noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au
trăit p-acele vremi? ,)
Şi intr-astfel am început o corespondenţă, deşi adesea întreruptă, dar
pe care am reînnoit-o de cite ori ocupaţiunile ne-au permis; corespondenţă
în care ne-am ferit de orice invective, fără însă a ne abate niciodată a spune
adevărul" (p. XXIV).
La sfîrşitul anului 1879, corespondenţa aceasta de o rară eleganţă
însuma trei epistole ale lui r. Ghica şi încă nici una a lui Alecsandri. În
noiembrie, Alecsandri, aflat Ia Mirceşti, refuza invitaţia lui Ghica de a se
duce Ia Senat, Ia Bucureşti, din pricina gerului prea aspru pentru acea
dată: ,,21 grade sub zero! - se zburlea el. E, cum s-ar zice, o Siberie!
Geamurile sînt împodobite cu desene de gheaţă, reprezentînd păduri de
brazi şi aerul pare că tremură de frig sub vîntul de nord. Pe cine naiba a
putea să dai afară pe o astfel de temperatură? [ ... ] Iasă-mă să stau cuibărit
852
[853]
L
la căldură în camera mea şi nu-mi cere să mă duc să înfrunt asprimea
ciimei noastre eminamente proţrice [aluzie la un discurs al lui P. S. Aurelian
cu privire la agricultură, care stîrnise hazul multor contemporani], pentru
a merge să împodobesc Senatul cu un nas roşu şi poate cu o pleurezie din
cele mai reuşite".
În continuare, Alecsandri confirma primirea celei de a treia epistole
a lui Ghica, pe care o considera ca o recompensă pentru hotărîrea sa de a
rămîne închis la Mirceşti: "Primind-o ieri seară, am citit-o, cu voce tare
la toţi ai mei strînşi în jurul biroului meu şi am constatat cu plăcere că
această lectură ne-a făcut pe toţi să petrecem o seară plăcută. Asta pentru
că scrisoarea ta conţine două tablouri colorate cu multă iscusinţă şi care se
remarcă prin contrastul lor, acela al ciumei din timpul lui Caragea şi acela
al nunţilor, aşa cum se făceau ele îndată după dispariţia acelui flagel."
În aceeaşi scrisoare îi făgădui a lui Ghica să-i urmeze exemplul, adică
să-i răspundă, şi-I întreba dacă n-ar vrea să înceapă publicarea scrisorilor:
"Am deja trei scrisori cu amintiri, scrise pe hîrtie de acelaşi format şi te
rog să-mi scrii pe celelalte pe acelaşi fel de hîrtie, ca să dau să le lege pe
toate - mai tîrziu - într-un volum frumos, care va rămîne fiicei mele.
Ea însăşi mi-a făcut această propunere ieri seară. La rîndul meu, îţi voi
urma exemplul, căci, chiar de mîine, voi începe să-ţi răspund. Pînă atunci,
vrei să public aceste trei scrisori ale tale în Convorbiri, sau preferi să le
rezervi un loc în Analele Academiei?" (ef. V. Alecsandri, Cele mai frumoase
scrisori, p. 270-271).
La 5 februarie 1880, poetul face primul pas spre publicarea acestei
corespondenţe. Solicitat de Iacob Negruzzi să-i trimită material pentru
Convorbiri, el îi propune publicarea celor trei epistole ale lui Ghica pe care
le deţinea:
"Portofoliul meu e gol de tot - îl informa el în primul rînd. Iată însă
ce-ţi propun: ne-am decis cu Ion Ghica să preschimbăm un şir de scrisori
amintitoare de timpurile trecute. Posed pîn-acuma trei epistole foarte
interesante ce mi-a trimes Ghica.
Dacă-ţi convine, sînt gata a le pune la dispoziţia foaiei Convorbirilor.
Acele scrisori nu se ating nicidecum de politica zilei; ele sînt nişte preţioase
schiţe de moravuri vechi şi de datini istorice. Aştept răspunsul d-tale păn-a
nu-ţi comunica copie după dînsele" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 115).
Deşi Alecsandri se arăta grijuliu să-I asigure pe junimistul Negruzz
că scrisorile prietenului său "nu se ating nicidecum de politica zilei", acesta
se plînge totuşi de unele resentimente ale lui Ghica faţă de el, căci la 11
febr. 1880, "sihastrul" de la Mirceşti căuta să-I liniştească în această pri­
vinţă: "Cît pentru simţirile lui Ion Ghica către d-ta, eu cred că eşti înşelat.
853
..
[854]
r
I
\1
I
i
II
, I
1,
'1
Oricum, cînd voi merge la Bucureşti, voi avea o explicare cu el"(ibidem,
p. 116).
Se pare că lămurirea chestiunii n-a suferit întîrziere, căci prima scri­
soare a lui Ghica, Din vremea lui Grigorie Ghica Voieuod, apare în Convorbiri
literare, XIV, nr. 1, 1 aprilie 1880, p. 1- 5. După aceea publicarea s-a urmat
cu destulă regularitate, datorită îndeosebi diligenţelor lui Alecsandri care,
dacă n-a fost prea harnic cu răspunsurile, de publicarea scrisorilor primite
de Ia prietenul său însă s-a ocupat foarte îndeaproape (cf. şi G. C. Nicolescu,
Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 599-600).
în luna iunie a aceluiaşi an, vestea morţii prietenului său din copilărie,
Vasile Porojan, dă naştere la primul răspuns al lui Alecsandri la scrisorile
lui I. Ghica. La 14 iunie îl trimitea lui Iacob Negruzzi, iar în nr. 5 din 1
august 1880 (p. 165-171) al Convorbirilor vedea lumina tiparului.
Publicarea scrisorilor lui Ghica continuă în Convorbiri, dar al doilea
răspuns al lui Alecsandri se Iasă aşteptat:
,,[ ... ] sînt prea bucuros de vestea ce-mi dai despre publicarea în numărul
din 1 febr. [a Scris. a VII-a a lui Ghica, cu privire la evenimentele de la
1848 - apărută în CL, XIV, nr. 11, din 1 febr. 1880, p. 407j.
Eu mă recunosc dator cu multe răspunsuri lui Ion Ghica şi sper că le
voi scrie în curînd" - îi mărturisea el lui I. Negruzzi la 28 dec. 1880 (ef.
V. Alecsandri, Scrisori, p. 119).
AI doilea răspuns se încheagă atunci cînd se întoarce Ia Mirceşti , după
ce se sufocase aproape trei luni în capitala ţării, în atmosfera otrăvitoare a
demagogiei liberale. Indignarea poetului faţă de pretenţiile liberalilor că
ar fi suferit în 1848 în lupta pentru libertatea poporului, că ar fi mîncat
"pînea amară a exilului" după revoluţie îl fac să pună mîna pe condei şi să
aştearnă pe hîrtie, în cuvinte aspre, adevărul. Scrisoarea o trimite Ia
Convorbiri (în febr. 1881), dar se răzgtndeşte indată şi-i cere lui Negruzzi
să n-o publice încă pentru că dorea să-i aducă unele completări, pe care
însă nu le-a mai făcut niciodată. Scrisoarea a publicat-o postum Iacob
Negruzzi, în Convorbiri literare (nr. 9,' din 1 dec. 1890, p. 725).
Cel de-al treilea răspuns al lui Alecsandri va fi scris abia cu prilejul
publicării în volum a corespondenţei dintre el şi Ghica.
În toamna anului 1883, în timp ce 1. Ghica era ambasador la Londra,
Ion Bianu pregătea ediţia Scrisorilor lui Ion Ghica către V. Alecsandri şi îi
adresase poetului rugămintea de a-i înlesni consultarea Convorbirilor în
care acestea fuseseră publicate. La 20 oct. 1883, Alecsandri îi răspundea:
"Numerile din Convorbiri care cuprind scrisori de-ale lui Ghica sînt greu de
găsit şi de adunat, dacă ele nu au fost legate în volume. însuşi Negruzzi nu
cred că ar putea să vi le procure; cu toate aceste îi voi scrie" (cf. V. Alecsandri,
Documente literare inedite, p. 33). Peste cîteva zile îi trimitea totuşi cîteva
854
__ 1
[855]
numere, iar la 25 octombrie altele, Iăgăduind să scrie şi o prefaţă: "Am
scormonit prin toate dulapurile înghesuite cu broşuri şi am dat de vreo
cîteva care cuprind scrisori de ale amicului meu Ion Ghica. Ieri v-am
trimis două; astăzi vă espeduiesc încă vreo şepte. Altele nu mai posed, prin
urmare trebuie ca d-voastră să le descoperiţi pe la Iorgu Sion sau la alt
membru al Academiei.
Mărturisesc cu ruşine că la multile şi spiritualile scrisori ale amicului
meu nu am răspuns decît numai o dată. Acest răspuns îl veţi găsi într-unul
din numerii Convorbirilor, sub titlul de Vasile Porojan, pe care îl veţi pu­
blica la sfîrşitul volumului, dacă veţi găsi cu cale.
Vă promit o prefaţă, însă mai tîrziu, cînd oi fi dispus a mă aşeza pe
scris. Vom face astfel o surprindere plăcută iubitului nostru ambasador"
(cf. ms. rom. 5536, f. 2; v. şi notele Martei Anineanu, în V. Alecsandri,
Documente literare inedite, p. 33).
Curînd după aceea Alecsandri îi scria şi prietenului său la Londra: "Ai
avut o idee foarte bună de a pune să se strîngă toate scrisorile tale într-un
volum. Va Ii citit cu nesaţ. Am procurat lui Bianu mai multe numere din
Convorbiri, dar nu ştiu dacă a putut să le găsească şi pe celelalte" (scris.
din Mirceşti, 11/23 nov. 1883; ci. ibidem, p. 134).
"Dispoziţia" pentru scris nu s-a lăsat mult aşteptată, căci la 15/27 dec.
1883 prefaţa era gata şi "surpriza" pornea către Londra: "Bianu m-a anunţat
că volumul tău este gata să apară - îi scria el lui Ghica - ba chiar acest
băiat de treabă mi-a sugerat ideea de a-i adăuga o prefaţă sub formă de
scrisoare şi de a-ţi face o surpriză. Scrisoarea mea este gata. Să o trimit
direct lui Bianu, fără ştirea ta, sau să ţi-o comunic mai înainte, pentru a
vedea dacă îţi este pe plac? Mi se pare că aşa este mai corect, de aceea
îţi expediez chiar astăzi manuscrisul, pe care vei încerca să-I citeşti cît mai
atent - cu tot scrisul meu mărunt - şi pe care îl vei trimite apoi la Bucu­
reşti dacă ...
Nu ştiu dacă memoria m-a slujit bine în ceea ce priveşte arestarea lui
Hiotoglu, stîrpi rea piraţilor din Arhipelag şi întîlnirea ta cu Saltafero,
comandantul flotei pe care ai făcut-o să se întoarcă din drum. Corectează
greşelile de memorie, dacă este necesar, completează amănuntele, dar nu
suprima ceea ce ar face să roşească modestia ta. Să lăsăm ipocriţilor aceste
false schimbări de culoare", încheia el (ci. V. Alecsandri, Scrisori. JnsemnăI'i,
p.63).
Chiar a doua zi, la 16 dec. 1883, poetul îl înştiinţa şi pe Bianu că prefaţa
era o realitate: "Epistola menită de a servi de prefaţă Ia volumul lui Ghica
e gata, ieri am trimis-o Ia Londra pentru ca să decidă amicul meu dacă îi
convine. În cazul acesta vă va comunica-o cît mai curînd. Aţi parvenit a
855
..
[856]
r
1·
I
'\
i
!
obţine de la Negruzzi ultima scrisoare a lui Ghica? Ea-i necesară spre com­
pletarea volumului" (ef. V. Alecsandri, Documente literare inedite, p. 34).
Ion Ghica a avut puţine corecturi de făcut în scrisoarea-prefaţă
(cum se poate vedea în ms. rom. 804) cu care s-a declarat de acord, spre
încîntarea vechiului său prieten, care-i scria în decembrie 1883: "Dragul
meu, încîntat de a şti că scrisoarea mea îţi convine, căci ea trebuie să facă
parte din volumul tău. Bianu, ducîndu-se la Miroslava, la Balş, pentru sărbă­
tori, a petrecut douăzeci şi patru de ore aici, şi am vorbit atîta despre tine,
încît trebuie să-ţi fi ţiuit urechile ore întregi [ ... ]. Aşteaptă deci scrisoarea
mea cu nerăbdare, pentru a oferi volumul tău pradă cititorilor" (cf. V.
Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări, p. 65).
Din această scrisoare se vede că volumul era gata tipărit şi nu aştepta
decît prefaţa lui Alecsandri ca să apară. La 30 ianuarie anul următor,
Alecsandri chiar îi dădea această veste lui Ghica: "Volumul tău a apărut;
Bianu mi l-a trimis şi tocmai i-am scris, rugindu-I să expedieze numaidecît
un exemplar fratelui meu, care va găsi desigur în el cîteva scrisori de tradus
pentru Revista lumii [e vorba de Reuue du monde latin, condusă de contele
C. de Tourtoulon, care încerca o colaborare culturală a tuturor popoarelor
de origine latină - n.n.]. Această revistă se ocupă mult de noi şi cere arti­
cole scrise de români" (ef. V. Alecsandri, Scrisori. Îmsemnări, p. 69).
Deşi retras în bîrlogul lui de la Mirceşti , poetul nu se rnulţurnea doar
să afle şi să-I anunţe pe Ghica de apariţia volumului. El se grăbea să împăr­
tăşească această ştire şi altora, în dorinţa ca importantul eveniment să fie
cunoscut de cît mai multă lume. La 1 faur 1884 îi scria lui Al. Papadopol­
Callimach: "A apărut volumul de corespondenţă a lui Ion Ghica cu mine.
E foarte interesant", atrăgea el atenţia (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 169).
La 9 febr. îllnştiinţa şi pe Iacob Negruzzi: "Ştii negreşit că corespon­
denţa lui Ion Ghica din Convorbiri a apărut într-un volum. Tot ce am scris
în iarna aceasta este o epistolă-prefaţă" (ibidem, p. 140). Spre sfîrşitul
aceleiaşi luni îl sfătuia: "Bine ar fi însă să se anunţe în Convorbiri apărerea
volumului de curînd tipărit sub titlul de: Scrisori ale lui Ion Ghica către
V. Alecsandri, tipografia Academii Române, 1884.
în acest volum - îl informa el în continuare - figurează la început
o epistolă a mea, ca prefaţă, şi la sfîrşit articolul meu intitulat Vasili
Porojan, care a fost publicat în Convorbiri" (v. scris. din Mirceşti , 25 februa­
rie 1884; cf. ibidem, p. 141-142) ..
Alecsandri nu-şi considera misiunea împlinită faţă de acest volum
decît în momentul în care, la 15 martie 1884, il prezenta la Academie (ci.
şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 629).
De ediţia nouă, din 1887, a Scrisorilor, în care materialul este reorga­
nizat, se va ocupa mai îndeaproape 1. Ghica.
1856
[857]
VARIANTE
Ms. 804 (A), Scrisori ale lui Ion Ghica către V. Alecsandri (B)
525, 12 - A, B .. palaturi [iniţial în A .. cetăţi] [[ 21 - A, B .. cădea [iniţial
în A .. cădea la pămînt] [[29 - A, B .. pătură [iniţial în A .. pînză] [[526,
6 - A, B: de [iniţial în A .. sub] [[527, 7 -8 - A, B .. împrejuru-mi [iniţial
în A urma: cu mirare] [[19 - A, B .. tine [iniţial în A urma: Ghica] [[529,
3 - A, B .. nepăsării [iniţial în A urma: contimporane] [[24 - A, B .. tră­
sături [iniţial în A .. schiţe] [[25 - B .. ospăţ IA .. ospeţie [[530, 8 - A, B:
în insula Leros [iniţial în A : într-o insulă mică] [[14 - A, B: şi [iniţial în
A: şi ei] [[17 - A, B .. oamenii [iniţial în A .. cu oamenii] [[25 - A, B .. deşi
da [iniţial în A .. dînd] [[531, 2 - B: Chalris IA .. Chalcis [[25 - A, B ..
casa [iniţial în A .. satul] [[ 33 - A, B: Poartă [ ... ] trimit [iniţial în A :
sultanul < ... >duc] [[38 - A, B .. Peste două săptămîni eu mă duc la Con­
stantinopol [iniţial în A .. Tu! Mîini dimineaţă] [[ 532, 2 - B .. Hiotoglu IA:
Hagioglu [[15 - B .. mieluşeII A : mişel[[16 - A, B .. guvernului [iniţial
în A .. sultanului] [[22 - B .. Hiotoglu IA .. Hagioglu [[ 24-25 - A, B ..
cînd vei fi să pleci [iniţial în A .. Mîini dimineaţă] [[25 - A, B: la Vathy
iniţial în A : în Samos][[ 26 - A, B .. şi la ziua hotărîtă [iniţial în A : iar
a doua zi el îi aduse] [[ 33 - B .. cuvinte IA .. scurte cuvinte [[ 37 - B :
curata lor IA .. curata [[ 39 - A, B .. aminte [iniţial în A .. aminte, amice] [[
533, 1 - A, B: mesageriilor de Ioudain ce pleca [iniţial în A .. ce pleca] [[3
- B .. de la [ ... ] jandarmii IA .. din [ ... ] jandarmul[[6 - A, B : naltă [iniţial
în A .. mijlocie] [[19-22 - A, B: cancelaria de Samos din Galata, liber
şi fără pază alta decît cuvîntul său. Ştiind că a doua zi era să fie dat ministru­
lui de Marină. Mărturisesc [iniţial în A .. închisoare sub paza simplă a lui
Kara-Vasili. Mărturisesc] 25 - A, B: pe lîngă fiorosul Mehemet Ali-paşa
[iniţial în A .. vezirul] 534, 7 - A, B .. literatoraşi [iniţial în A : redactori] [[
37 - A, B .. imita [iniţial în A : imita şuierînd] [[536, 1 - B .. feri IA:
feri pe [[9 - A, B : diplomatică [iniţial în A: diplomatică, încurajînd atitu­
dinea Porţei] [[ 26 - B: introducătorii IA: irrtroducători a [[
PROTESTAŢIE ÎN NUMELE MOLDOVEI,
A OMENIREI ŞI A LUI DUMNEZEU
Protestaţia a apărut în mai 1848, la Braşov şi era semnată: Vasili
Alecsandri (mădular a comitetului ales de obştie pentru redacţia cererilor
sale) - mai - 1848.
După cum se ştie, în urma nereuşitei mişcării de la sfîrşitul lui martie
1848 din Moldova, Alecsandri ia calea exilului. La 15 aprilie trecea hotarul
857
[858]
la Tulgheş, însoţit de G. Cantacuzino, acolo erau arestaţi, iar după o săptă­
mină puteau pleca spre Braşov, unde ajungeau la 25 sau 26 aprilie (ef.
G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 177-178, care corectează
unele date greşite furnizate de G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, p. 26).
Constatînd că mişcarea din Moldova era prezentată falsificat în Transil­
vania, Alecsandri, - adresîndu-se "Fraţilor români din toată România!"­
redactează, fără îndoială din însărcinarea comitetului revoluţionar, Protes­
taţia în care zugrăvea situaţia politică şi socială din Moldova, ticăloşia
regimului şi domnitorului de la Iaşi. însufleţit de atmosfera de entuziasm
revoluţionar în care are loc marea adunare populară de la Blaj din ziua
de 3/15 mai 1848, Alecsandri scrie şi publică tot acum în Foaie pentru
minte ... poeziile 15 mai 1848, Către români şi Hora Ardealului, care oglin­
deau frămîntările sociale şi naţionale din acel moment istoric, fiind totodată
o puternică chemare la unire.
Tot el pare să fie autorul "corespondenţei din Iaşi" semnată "un abonat
din Moldova", publicată în Gazeta de Transilvania din 5/17 mai şi 8/20
mai 1848, în care prezenta realitatea evenimentelor falsificate de duşmanii
revoluţiei (ef. G. C. Nicolescu, op, cit., p. 183-184).
Poetul avea să-şi continue activitatea revoluţionară la Cernăuţi, apoi
la Paris, pentru realizarea visului care se contura tot mai limpede în mintea
tuturor românilor: Unirea.
ESTRACT DIN ISTORIA MISIILOR MELE POLITICE
Istoria misiilor politice, scrisă în mai multe reprize, la diferite intervale
se află notată înms. 2253, f. 40r-57rşi 58Y-62V (O misie politică în Francia,
Englitera şi Italia - adresată: "Iubite Negri ... ") şi ms. 822, f. 3' -16r
(Istoria misiilor mele politice în Francia, Englitera şi Italia). S-a publicat
în Convorbiri literare, XI, 1878, nr. 12, 1 martie, p. 429-434 (Victor Ema­
noii - Cauour= Lamarmora t ; XII, 1878, nr. 2,1 mai, p. 41-53 (Napoleon
III); XII, 1878, nr. 3, 1 iunie, p. 81-88 (Misia mea la Londra); XII,
1878, nr. 5, 1 august, p. 153-158 (Prinţul Napoleon).
Curînd după alegerea lui Alexandru Cuza ca domn în amîndouă Prin­
cipatele, la 15 febr. 1859, Alecsandri anunţa Adunarea că domnul îl trimitea
"cu o misie peste hotar". El lăsa în locul său, la externe, pe C. RolIa şi
pornea spre Franţa, Italia şi Anglia, ca să dobîndească îndeosebi protecţia
împăratului Napoleon III pentru noul domn şi pentru actul îndrăzneţ al
ţărilor româneşti unite (ef. şi G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, p. 41- 42).
în această misiune delicată pornea înarmat cu scrisorile lui Cuza, care-i
spusese la plecare: "Du-te şi fă cum te-or povăţui inima şi conştiinţa".
1858
[859]
"Înfăşurat în haina serioasă a diplomatului", ambasador şi apărător al
Unirii,gîndul său era să-şi slujească patria cît mai bine, apoi să se întoarcă
la îndeletnicirile lui de om al condeiului: "Ambiţia mea - îi scria el lui
Cuza - e să duc la bun sfîrşit misiunea ce mi-am luat-o, după care îţi
voi cere lngăduinta, scumpe Prinţ, să mă retrag ... " (cf. Documente privind
unirea Principatelor, III, Bucureşti, 1960, p. 558).
Cînd se întoarce în ţară, la sfîrşitul lui iulie 1859, misiunea lui era
încheiată cu succes, aducind o contribuţie dintre cele mai însemnate la înfăp­
tuirea Unirii (ef. şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 362
şi urm.).
Relatarea acestei misiuni o aşterne pe hîrtie în anii următori, în timp
ce se afla la Paris ca agent diplomatic al ţării. În noiembrie 1861 lucrarea
era gata, cum îl înştiinţa el pe C. Negri în post-scripturnul scrisorii din 10 nov.:
"Am terminat istoria misiunii mele politice şi am întreprins sistematizarea
marii mele lucrări, cîntecele populare ale României. Vor forma un minunat
volum de care socotesc să mă servesc ca de un scut împotriva acelora care
m-ar acuza de lene sau de lipsă de patriotism" (cf. V. Alecsandri, Documente
literare inedite, p. 195). În aceeaşi scrisoare, Alecsandri îşi dojenea prietenul
care îl acuzase de superficialitate pentru că îşi exprimase dorinţa de a între­
prinde un voiaj în Japonia în timp ce situaţia politică a ţării reclama mobi­
lizarea tuturor forţelor progresiste. Dindu-i amănunte cu privire la activi­
tatea sa, Alecsandri îi demonstra lui Negri că nu încetase să fie acelaşi
patriot înflăcărat, care depunea toate străduinţele pentru afirmarea Prin­
cipatelor pe plan european.
Două săptămîni mai tîrziu, la 25 noiembrie, îi scria şi lui Ion Ghica
la Bucureşti: " ... s-ar putea prea bine să fiu cuprins din nou de un acces
de furie literară şi să redevin confratele tău. Am pus pe hîrtie amintirile din
călătoria mea în Italia pe vremea războiului din 1859" (ci. ibidem, p. 75;
Ion Ghica îl înştiinţase de apariţia în 1861 a unei noi publicaţii, Revista
română pentru ştiinţe, litere şi arte, care stîrnise interesul poetului).
în ce priveşte relatarea călătoriei în Italia, pe timpul războiului din
1859, ori nu era încă scrisă şi Alecsandri avea numai intenţia s-o scrie, ori e
vorba de relatarea misiunii politice în Italia (care a şi fost scrisă, cum se va
vedea din scrisori ulterioare). Despre vizitarea primelor linii ale frontului
italian în 1859 nu s-a păstrat decît o foaie cu însemnări sumare (ms. 2254) :
"Verceil - Tabăra zuavilor - Primarul - Trecerea Tesinului pe un
pod improvizat de lemn construit de francezi - Podul de cale ferată distrus
de austriaci - Novara - Hotelul celor trei regi - Preumblare în jurul
oraşului printre taberele franceze - Sosirea a 400 prizonieri austriaci şi a
mai multor convoaie de răniţi - Spitalul - Plecarea înspre San Marino
într-o trăsurică cu un cal - Întîlnirea cu 4000 prizonieri - cu mai
859
\
..
[860]
il
I
multe convoaie de prizonieri - Mare lagăr militar franco-sard - Defi­
larea unei divizii piemonteze - Colonelul Vernon - Dejun sub un adăpost
de crengi - Îmi dă un cal şi un jandarm care să mă conducă la Magenta ­
... Bufalora - Podul distrus de austriaci şi restaurat de francezi - Pod de
pontoane construit de aceiaşi - Cîmp de bătălie, cadavre - Magenta ­
generalul Rose - Trecerea armatei pe sub ferestrele împăratului - Răniţii
ce umplu pînă la refuz curţile caselor - Transportul lor la gară - Spectacol
sfişietor - Îmbarcarea lor în vagoane - Suferinţele lor - Minunate cîntece
ale soldaţilor francezi - Noapte petrecută la Magenta - Grădină plină
de fructe şi flori - Privighetoarea - Plecarea a doua zi după împărat ­
- Sosire la Quarto-Canigno - Sosire la Milan cu generalul Rose­
Aplauzele mulţimii la trecerea noastră.
8 iunie - Intrarea împăratului şi a regelui Piemontului.
9 iunie - Tedeum la Dom - Regăsit pe Bourlet şi Pecoud - coman­
dantul de geniu Merlin cu care am venit cu trăsura la Quarto-Canigno ...
10 iunie - Teatrul Scala luminat a giorno" ...
În afară de aceste însemnări, teatrul de război din Italia anului 1859
i-a inspirat lui Alecsandri şi cîteva poezii în care glorifică eroismul poporului
italian: La Palestro, La Magenta, Coroana vieţii.
În orice caz, deşi în scrisoarea către Ghica, datată ianuarie 1862, e
vorba tot de "călătoria în Italia pe vremea războiului din 1859", în cea din
4 aprilie 1862 nu este amintită decît Istoria misiilor mele politice pe lîngă
guvernele Franţei, A ngliei şi Italiei.
Scrisoarea către Ion Ghica, datată Paris, ianuarie 1862, suna:
"Am primit Revista română şi nu pot decît să adresez complimente
redacţiei. Este o publicaţie foarte frumoasă, la care aş fi fericit să colaborez.
Făgăduiesc cîte ceva pentru fiecare număr şi ţin la dispoziţia voastră descrie­
rile călătoriilor mele în Maroc, Crimeea şi Italia, din timpul războiului, în
plus o poveste populară pusă în versuri cu titlul de Înşiră-te mărgărite.
Aştept răspunsul tău ca să ştiu dacă trebuie să mă ostenesc să pun la punct
manuscrisele mele ca să vi le trimit [ ... ].
În cazul cînd oferta mea ar fi acceptată - adăuga prevăzător poetul ­
cer să mi se acorde o simplă favoare, aceea de a publica manuscrisele mele
aşa cum sînt scrise de mine, cu ortografia pe care am adoptat-o. Sînt contra
consoanelor duble şi contra ortografiei etimologice. Acestea sînt numai
pedanterii zadarnice şi tot atîtea greutăţi care se creează pentru studierea
limbii noastre de către străini şi mai cu seamă de către popor" - îşi exprima
el încă o dată, cu hotărîre, punctul de vedere în această privinţă (ef. V.
Alecsandri, Documente literare inedite, p. 79).
În scrisoarea datată 4 aprilie 1862 îi mărturisea lui Ion Ghica mîhnirea
pe care o simţea aflînd de politica ce se făcea la Bucureşti şi-i dădea totodată
1860
[861]
un scurt raport asupra activităţii sale scriitoriceşti: "Ca agent primesc
Unirea, Românul şi La. Voix de la Roumanie şi ca român sînt de trei ori
întristat de tot ce se petrece în nenorocita noastră ţară. Ca să scap de impre­
siile mele dureroase, mă refugiez în lucru şi găsesc aici o mulţumire
necunoscută de acei care trăiesc în vîrtejul luptelor politice. Cum ştiu că
te interesează tot ce fac eu, îţi dau aici lista scrierilor pe care le-am terminat
iarna aceasta.
1. Istoria misiilor mele politice pe lîngă guvernele Franţei, A ngliei şi
Italiei (lucrare destinată să vadă lumina zilei după moartea mea).
2. Colecţia completă a cîntecelor populare ale României: balade, doine,
hore, cîntece haiduceşti, de dragoste etc .... revăzute, îndreptate, copiate cu
litere latine într-o carte mare şi însoţite de o grămadă de adnotări. Totul
va fi dat la tipar iarna viitoare.
3. Cîteva piese de teatru.
4. Povestea călătoriilor mele.
5. Un ghid de conversaţie franco-romănă pentru folosul străinilor care
vor să călătorească în ţara noastră, lucrare precedată de o mică gramatică
a limbii române. (Sînt pe cale să o termin). Această cărticică va apărea în
cursul verii [e vorba de Grammaire de la langue roumaine. Preceâee d'un
aperru historique sur la langue roumaine par A. Ubicini, apărută la Paris
în 1863, sub numele de V. Mircesco].
Iată! - încheia scriitorul - cred că am profitat bine de şederea mea
la Paris, departe de discuţiile parlamentare de la Bucureşti" (ibidem, p. 82).
În această scrisoare poetul îşi exprimă hotărîrea de a nu lăsa să se
publice istoria misiilor politice decît după moartea sa. Dar peste cîţiva ani
nu mai este de aceeaşi părere. Astfel, în momentul în care este invitat să
colaboreze la Convorbirile literare recent apărute, îi răspunde lui Iacob
Negruzzi că e bucuros să-şi dea concursul şi oferă călătoria în Maroc sau
pe aceea din Italia': " ... în cursul iernii - îi scria el la 2 sept. 1867 de la
Mirceşti - de va fi să o petrec la Mirceşti, voi scrie pentru foaia d-voastră
călătoria mea la Maroc, sau acea în Italia pe timpul războiului între francezi
şi austrieci.
Iată, iubite domnule Negruzzi, răspunsul meu la propunerea ce-mi
faceţi de a fi colaboratorul Convorbirilor literare. Această publicare fiind
sora României literare şi totodată avînd cualitătile necesare unei foi ce
ţinteşte a dezvolta gustul frumosului şi a distinge spiritele din rătăcirea
politicei, sînt gata a vă da mîna cu toată inima" (cf. V. Alecsandri, Scrisori,
p. 27-28).
În scrisoarea pe care i-o adresează aceluiaşi Iacob Negruzzi la 30 ghenar
1868 lămureşte şi motivul care l-a determinat să publice istoria misiilor:
"De cîtva timp politica românilor (adică a guvernului actual) [se grăbeşte
861
..
[862]
el să precizeze, nesuferind ideea confundării poporului român cu pătura
conducătoare - n.n.] pare a avea tendinţă de a se bismarcui şi de a lucra
pour le Roi de Prusse. Fie! oamenii de stat ce se găsesc astăzi la cîrmă au
ideile lor, planurile lor, convingerile lor bune sau rele, şi nu voiesc a-mi da
osteneala de a le analiza. Un lucru însă mă supără: simptomul vederat de
nerecunoştinţă al românilor către împăratul Napoleon, cărui ei sînt datori
cu tot ce au şi tot ce sînt.
Pentru a combate dar acest început de ingratitudine sînt silit a publica
suvenirile mele din 1859, unde voi împrospăta amintirea binefaceri lor
guvernului francez, descriind pre cît se poate detaiurile şi rezultatele misiilor
mele politice în Francia, Englitera şi Italia. Scrierea însă nu va fi exclusiv
politică, ea va desemna portretele oamenilor mari ce am văzut la acea
epocă, va păstra forma unei relatări de călătorie şi va cuprinde materie
pentru un şir de mai multe articole.
Viindu-rni această idee, rn-am gîndit îndată la foaia ce redigeaţi.
Voiţi să publicaţi în coloanele sale Suvenirile mele din 1859?
Scrieţi-mi două rînduri cu cel întîi curier şi voi trimite începutul uvra­
giului".
La sfîrşitul scrisorii il mai înştiinţa pe Negruzzi: "Destinasem pentru
Convorbiri literare voiajul meu la Maroc, însă vă mărturisesc că l-am trimis
Foaiei Societăţei din Bucovina, după cererea amicului meu A. Hurrnuzaki"
(ibidem, p. 29-30). Alecsandri avea să regrete apoi această hotărîre, deoa­
rece relatarea va fi tipărită cu ortografia etimologizantă a bucovinenilor.
La 14 februarie 1868, nerăbdător să afle decizia Convorbirilor, îl bom­
barda pe Negruzzi cu o nouă scrisoare: "Iubite domnule Negruzzi, v-am
scris acum zece zile pentru ca să vă anunţ că aş dori să public în Convorbiri
literare o scriere intitulată Suuenire din 1859, în care intră călătoria mea în
Italia pe timpul războiului. Nu am primit nici un răspuns pănă acum, de­
aceea nu v-am trimis rnanuscriptul meu.
En attendant, vă comunic un articol asupra unei colecţii de poezii care
datează de pe la începutul secolului nostru. Dacă vă cuvine [sic 1], publicaţi-I
în unul din numerile viitoare şi în curînd voi ţinea la dispunerea d-voastre
Suuenirile din 1859" (ef. ibidem, p. 30).
Dacă Tabla mişeliilor se publică îndată (în Conv. lit., II, 1868, nr. 1,
p. 6-12), Suuenirile din 1859 vor mai aştepta încă zece ani pînă să vadă
lumina tiparului. Împrejurările politice şi orientarea Junimii nu erau
dintre cele mai propice publicării în acel moment a unor asemenea relatări
(v. şi G. C. Nicolescu, op, cit., p. 505-506). Peste zece ani, la începutul
anului 1880, solicitat de I. Negruzzi, Alecsandri trimite începutul de voiaj
la Constantinopole (care, însă, nu se ştie din ce motive, nu s-a publicat şi
nici manuscrisul relatării nu s-a păstrat) şi făgăduieşte iarăşi istoria misi ilor
[863]
politice: "Cît pentru partea din istoria misiilor mele politice privitoare la
Victor Emanoil, Cavour etc., oi căuta azi sau mîine să o copiez, de voi putea,
şi ţi-oi trimete-o numaidecît, pentru ca să apară în numărul de la 1 martie,
fiind aproposito, cum zic pedanţii" (ibidem, p. 98).
în această vreme poetul era bolnav, şi după moartea recentă a priete­
nului său Rolla, care-I îndurerase profund, nu se mai putea ocupa de nimic
şi nu mai ieşea din casă. Cu multă greutate izbuteşte să trimită peste cîteva
zile textul făgăduit: "Cu chiu cu vai am reuşit a copia estractul din suveni­
riie misiilor mele politice, privitor la Victor Emanoil, Cavour şi Lamarmora.
Bolnav cum sînt, această lucrare este un vrai tour de force" - se mărturisea
el lui Negruzzi (ibidem, p. 99).
La 17 februarie 1878 repeta rugămintea de a i se trimite o copie după
poezia Balcanul şi Carpatul : "Cînd ţi-am trimes estractul din istoria misiilor
mele politice, privitor la audienţa ce am avut de la fostul rege Victor Ema­
noiI, te-am rugat să-mi trimeţi o copie de pe poezia mea Balcanul şi Carp a­
tul ... " (ibidem, p. 99).
De data aceasta Convorbirile erau atît de grăbite să publice istoria
misiilor politice încît îi cereau lui Alecsandri şi urmarea relatării. La 20 fe­
bruarie poetul nu era încă restabilit şi solicita un răgaz: "Îmi ceri urmarea
istoriei misiilor mele politice? - îi răspundea el lui Negruzzi. Voi căta a
est rage din ea ce va fi posibil de publicat, însă durerile de cap ce mă muncesc
nu-mi permit acuma nici o lucrare ostenitoare. Răbdare încă cîteva zile,
pănă voi putea să mă aşez iar la biroul meu" (cf. V. Alecsandri, Scrisori.
Însemnări, p. 126).
Abia peste o lună, la 24 martie, era în măsură să trimită continuarea:
"Pentru numărul viitor al Convorbirilor îţi trimit continuarea istoriei misiilor
mele politice - îi scria el lui I. Negruzzi. - Te vei convinge din cuprinsul
cuvintelor rostite de Napoleon că, dacă noi românii am fi urmat povăţuirilor
sale, nu ne-am găsi azi în tăul din care nu ştiu cum vom ieşi. Te rog să-mi
înapoiezi din manuscrisul meu coalele ce cuprind paginile 5,6,7,8,9,10,11,
12, care fac parte dintr-un total ce voiesc a păstra - îl ruga el. - Totodată,
fiindcă se strecoară necontenit greşeli de tipar în articolele mele, doresc a
face însumi ultima corectură" (cf , V. Alecsandri, Scrisori, p. 101).
Peste încă o lună avea gata încă un capitol: "Îţi expediez acum relaţia
misiei mele la Londra, pentru numărul ce vine al Convorbirilor - îl înştiinţa
Alecsandri pe Negruzzi. - Dacă crezi că împrejurările actuale nu se împo­
trivesc la publicarea acelui articol, dă-l la tipografie. În caz contrar, trimi­
te-mi manuscriptul îndărăt.
N.B. - Îmi rezervez dreptul de a face ultima corectură", nu uita el
să amintească (cr. ibidem, p. 105).
R63
..
[864]
Fără prea mult entuziasm, la 16 mai îi făgăduia lui Negruzzi să-i
trimită în curînd continuarea: "În curînd ţi-oi trimite urmarea relaţiei
misiilor mele politice, sau vizitele mele la prinţul Napoleon, la baronul
Hubner, la contele Kisselef etc., deşi cu greu îmi vine să mă aşez la birou,
cînd soarele se hîrjoneşte cu florile pe afară" (Cf. V. Alecsandri, Cele mai
frumoase scrisori, p. 252).
Acest capitol, care apare în numărul 5 al Convorbirilor din 1 august 1878,
nu era încă trimis la 25 iunie 1878, cînd scriitorul îl asigura pe Negruzzi:
"Voi căuta a-ţi trimite în curînd urmarea misiilor mele politice" (ef. V.
Alecsandri, Scrisori, p. 109), dar a fost expediat cu siguranţă în cîteva
zile.
Cele patru capitole din istoria misiilor politice nu epuizează amintirile
lui Alecsandri în legătură cu această latură a activităţii lui, dar continuarea
n-a mai fost scrisă, deşi scriitorul avea intenţia s-o facă, după cum dovedeşte
scrisoarea pe care o adresa lui 1. Negruzzi la 3 octombrie 1878: "Cît pentru
mine, află că de la începutul primăverei şi pînă ,acum n-am scris nici un
vers, nici o linie de proză - îi mărturisea el; - astfel am fost năvălit de
vizitatori, care mi-au furat tot timpul. Prin urmare, portofoliul meu este
tot atît de gol ca şi saltarul d-tale [ ... ]. Voi căta dar a profita de închisoarea
mea silită în căsuţa de la Mirceşti, pentru ca să urmez cu descrierea misiilor
mele politice sau cu alte scrieri ... nu ştiu care ... " (ibidem, p. 109-110).
Cauzele care au împiedicat continuarea relatării nu se cunosc.
Însemnările din ms. 2253, sub formă de scrisori adresate lui Negri,
datate: Paris, 1859, par a fi prima redactare a Istoriei misiilor politice,
care au stat la baza atît a Estractului ... publicat în Convorbiri literare,
cît şi a începutului Istoriei ... , proiectate într-un volum complet
(cum anunţa Alecsandri în nota din CL, XI, 1878, nr. 12, p. 429), dar
nerealizate (în ms. 822, f. 3r -16r se află numai începutul ei). Însemnările
din ms. 2253 încep cu relatarea misiunii pe lîngă Napoleon III, cu o intro­
ducere diferită, capitolele rînduite altfel şi cu multe deosebiri faţă de forma
publicată în Convorbiri. Fragmentul păstrat în ms. 822 conţine, de asemenea
relatarea parţială a misiunii pe lîngă împăratul Napoleon III, cu o intro­
ducere diferită de celelalte.
VARIANTE
Ms. 2253 (A), Ms. 822 (B), Convorbiri literare (C)
554, 1- 2 - C " Estract din istoria misiilor mele politice IA,' O misie poli­
tică în Francia, Englitera şi Italia 1/ 3 - C,' Victor Emanoil - Cavour ­
Lamarmora IA,' Turin. VI. Contele Cavour - Generalul Lamarmora­
Cav. Vegezzi Ruscalla II 4 - 556, 4 - C,' Sînt [ ... ] Turin.! A,' Îţi scriu
[865]
J
1
!
:
[.
;
.1
de la Turin unde sînt venit de cinci zile împreună cu cumnata mea carele
au dorit a videa macar un colţ a Italiei, şi de unde plecăm mîni la Genova.
Capitala Piemontului este, precum ştii, unul din oraşele cele mai conside­
rabile de peste Alpi. Aşezată la poalele acestor munţi, pe malul stîng a
rîului Po, ea cuprinde o poporaţie activă de 18.000 de suflete. Stradele
sale sînt regulate, casele nalte, magaziile elegante, însă, afară de acea nu­
mită (: strada Pol ce este zidită în arcade, ele nu au nici un sigil parti
cular, ca unele strade a Genovii, a Florerrţii, a Veneţiei, a Sienii, a Bolonii
etc.; Turinul e lipsit de monumenturi importante in privirea artei, însă
mai mult decit toate celelalte oraşe a Italiei, ele răsuflă un aer de libertate­
ce-i dă o superioritate marcată asupra surorilor sale. Pe pieţe nu se înalţă
catedrale monumentale precum Domo la Milan, Santa Maria del Fiore
la Florenţa, San Marco la Veneţia etc., dar se ridică statuie de iroi-martiri
a libertăţei naţionale. Astfel, pe piazza Castello, albeşte la soare o statuie
de marmură ce reprezentă, in suvenirul nenorocirilor de la 1848, un ostaş
piemontez in luptă pentru apărarea Italiei, şi pe piazza San Carlo, cea mai
frumoasă şi mai regulată dintre toate, se înalţă statuia de bronz a regelui
Emanuel Filibert, lucrată de Marochetti etc. II 5 - C : deci din IA: din II
6-7 - C: ordinelor [ ... ] ministrul plenipotenţiar al Sardiniei pe lîngă
curtea Franţiei, am IA: îngrijărei [ ... ] am 118 - C: in călătoria mea pănă
la Turin. IA: dorite. II 9 - C : m-au lăsat să trec la frontieră [ ... ] bagajul IA :
ne-au lăsat a trece [ ... ] lăzi le 1110 - C: meu IA: noastre 1111 - C: mă
[ ... ] mă' A : ne [ ] ne 1113 - C: intîmpinat [ ... ] care IA: întîmpinaţi [ ... ]
ce II 14 - C :J să [ ] Savoieic j A : a ne întovărăşi în Savoia şi carele se
prezentă cu fiica sa şi cu un frumos buchet de flori in onorul cumnatei mele.
II 15 - C: am tras IA: coborînd II 16-19 - C : 1!lnde [ ... ] este / A : [ini­
ţial, apoi anulat: unde ni se pregătise un mare apartament] am avut plă­
cere a găsi la poarta otelului pe Cavalerul Vegezzi-Ruscalla ce avuse bună­
tate a veni inaintea noastră la acea oră matinală. Prietinul meu necunoscut
pe care în sfîrşit aveam mulţămire a-I cunoaşte, este II 20 - C : sufletească
[ ... ] bătrîneţe. / A : trupească şi sufletească se păstrează în ciuda virstei. II
22 - C : june' A : ttnăr /23 - C : erudit, eli A : remarcabil, căci 1124 -27
- C: şi [ ... ] a / A : şi chiar literaturi le lor, Dl, Vegezzi visează neîncetat
la unirea şi neatîrnarea Italiei, şi visurile sale se îngînă cu ideea generoasă
a renaşterei II 31 - C: el, prin urmare / A : şi carele 1132 - C: şi între­
prins / A : întreprins II 34 - C: or in care / A : oriunde II 35 - C: noastre,
fii încredinţat / A : fii sigur II 36 - C: s-ar cuveni / A : se cuvine II 37 - C :
de [ ... ] nu numai unul/ A : cu un [ ... ] unul II 38-39 - C: dar [ ... ] Româ­
niei.' A : şi a României. 1140 - C: conversaţie' A : convorbire 1141 - C:
din [ ... ] Ruscalla j A : de faţă ale Principatelor (şi Piemontului, Vegezzi II
557, 1 - C : să / A: ca să 112 - C: că va / A : va 113 - C: ce mi se va / A:
865
..
[866]
ce-mi va 1/4 - C: d. Vegezzi mă înştiinţă / A : prietinul meu îmi făcu
cunoscut 1/ 5 - numai în C: al afacerilor străine 1/ 6 - C: toate / A : mai
toate 1/ 8 - C: Sa într-un mic cabinet / A : Sa 1/ 9-11 - C .. de [ ... ] de / A :
cu hîrtii pe care le espeduia cu o repegiune şi o facilitate admirabile. Cine
astăzi nu cunoaşte numele acestui om, care prin talentul său de 1/ 13 - C :
ştiinţa cumpănirei / A : cumpănirea II 14 - C: ale [ ... ] reuşit / A : împre­
giurările [ ... ] ştiut 1115 - C: îndrepta / A: dirigea 1/16 - C: italienilor
[ ... ] ţel unic / A .. diverse a italienilor [ ] singur ţel 1/ 17 - C: Cavour e /
A : e II 18 - C .. lui [ ... ] puţin / A : sa [ ] şi puţin 1/ 19 - C : ochilor / A :
vii a ochilor 1/ 20 - C : prin / A : ades de II 22 - C : dînsul / A : el 1/ 23 - C :
şi / A : de la Moldova şi II 26 - C : mîndru şi fericit / A : fericit II 28 - C :
mare probă / A : măreaţă pildă 1/ 29 - C: sîntem gata / A : vom fi mîndri II
31 - C: seculară, această reuşire / A : această fericire II 33 - C: la [ ... ]
din / A: în [ ... ] de 1134 - C: act IA: lucru II 37 - numai în C: şi consultarea
votului poporului II 38 - C: Ele vor [ ... ] triumful I A : ea va [ ... ] efectul
triumfului 1139 - C: lor [ ... ] corp IA: său [ ... ] stat II 40 - c: se poate
împotrivi / A : poate opri 1/ 41 - C: şi la IA: la II 558, 1 - C: valoros IA:
iroic 1/ 2 - C.. îndeplini IA: face II 4 - C: adresă o mulţime de între­
bări / A .. făcu o mulţime de chestii 1/ 6 - C : calităţile şi fără a ascunde
[ ... ] mi IA: nici cualităţile, nici [ ... ] nu mi II 7 - C: vorbesc [ ... ] Apoi IA:
vorbeam cu un străin. Apoi îl II 8 - numai în C: pe d. ministru 119-10
- C: a zece mii de puşti IA: armelor 1112 - C: promise IA: făgădui 1/
13-14 - C: nolisarea [ ... ] Galaţi. IA: ca să pot găsi vase de comerţ
genoveze pentru transportul armelor. 1115-18 - C .. Acum [ ... ] Princi­
pate IA: Acum, zisei, D-Ie Conte, îmi rămîne a vă adresa o întrebare
serioasă 1119 - C: înşine / A : singuri II 20 - C: Moldovei şi Valachiei IA:
Principatelor 1/ 26 - c: ca să invite IA: să poftească II 28 - C : Cuza de I
A: Cuza 1/29-37 - numai în C: Generalul [ ... ] engleză. 1/38 - C: mă I
A.. Lamarmora mă 1/ 39 - C: îndemnă [ ... ] asigurîndu-mă IA: invită
[ ... ] încredinţîndu-mă II 559, 1 - C: zise eli A : adăogi Ministrul de Răz­
boi II 2 - C: de serviciu cînd IA .. cînd II 4 - 560, 3 - C: Vă [ ... ] etc. IA:
Mulţămind pe îmbii ministri de buna lor priimire, mă întorsei la otel unde
găsii pe Ruscalla împreună cu Doamna Nigra şi demoazela Ida, fiicele sale,
ce veniseră la cumnata mea; şi peste puţin se înfăţişă Cavalerul Strarnbio ,
din partea Contelui Cavour, cu însărcinare de a pune la dispoziţia noastră
toate petrecerile Turinului, precum vizitarea monumentelor, frecuentarea
teatrurilor în logia ministerială etc. Noi am profitat cu mulţămire de o
asemine delicată atenţie, în societatea plăcută a D-lui Strambio şi a fa­
miliei Ruscalla, familie simpatică în care patriotismul şi poezia se transmit
de la părinţi la copii. Demoazela Ida e patriotă şi poetă ca o adevărată
fiică a poeticei Italie. 1/ 5-6 - C : Apartamentul [ ... ] se găseşte [ ... ] duce / A :
866
J
[867]
Apartamentele particolare a [ ... ] sînt [ ... ] te sui pe 118-9 - C: a căreia
fereastre dau pe grădina palatului; ea-i ocupată [ ... ] şi de 1 A : ocupată [ ... ]
şi 1110 - c: din 1 A: ei din 1111 - C: mică şi 1 A: cam 1113 - C: e
vecină cu [ ... ] mobilat, îmbrăcat, 1 A : este lipită de [ ... ] îmbrăcat II 14 - C :
Un singur 1 A : şi în care singurul II 15-16 - c: ornează salonul, dar el
merită admirarea privitorilor. E [ ... ] pe tustrei copiii 1 A : este [ ... ] copiii II
17 - C: lui Victor Emanoil j A : Maiestăţei Sale 1118-19 - c: mult [ ... ]
pe 1 A : mult şi văzui ieşind din acel salon pe II 20 - C : zărindu-mă 1 A :
mă zări 1122 - C: Victor Emanoil j A : Maiestatea Sa 1123 - C: avînd 1
A : păstrînd II 24 - C: Regele 1 A : Victor Emanuel II 26 - C: dau [ ... ]
energică 1 A : îi dau [ ... ] vitejească II 28 - C : respectuos [ ... ] Maiestăţ ii 1 A :
plecat [ ... ] M. II 29 - C: îmi zise 1 A : zise II 31 - C: Măria Sa 1 A : Înăl­
ţimea Sa 1132 - C : şi 1 A: Sire, şi 1134 - C : Române 1 A : Unite 1137 - C:
română 1 A : română, adăogi Regele. 1138-39 - C : din care face şi ea 1 A :
de care şi fac II 561, 2 - C: nenorocirile noastre 1 A : acele nenorociri II
4-5 - C : triumfa, credem noi românii [ ... ] succesul ei spada Maiestăţii 1 A :
reuşi [ ... ] dînsa spaga M. 117-8 - numai în C: după o scurtă tăcere. II
12 - C : acesta 1 A : Austria II 15 - C : punînd 1 A : punîndu-şi II 17 - C :
ajutorul Franţiei [ ... ] armata 1 A : Francia [ ... ] armia II 18 - C: sard 1 A :
Sardiniei II 20 - C: alerga [ ... ] ca să II A : veni [ ... ] să II 21 - C: figura lui 1
A: valoroase, figura Regelui 1122-23 - C: ce inspiră sufletelor viteze
simţirea amorului de patrie 1 A : provocat de simţirea iroismului patrio­
tic. 124-25 - C: geniul său [ ... ] Italiei. 1 A : sufletul său parea a pătrunde
misterile viitorului şi a coperi Italia întreagă cu aripile sale. II 26 - C :
ce-mi inspira Regele 1 A : mea II 28-36 - C: inimelor [ ... ] răsunător. 1 A :
sufletele măreţe. Cauza Italiei va triumfa, căci Italia va răspunde la che­
marea Maiestăţei Voastre. Ce i-au lipsit păn-acum este un şef carele să
poată rădica în ochii lumei steagul independenţii sale. Acum însă Naţia
ştie unde merge, căci ea ştie cine o conduce, şi triumful unei cauze e sigur
atunci cînd o naţie însetată de libertate şi de mărire are în capul ei un rege
însetat de gloria şi mărirea patriei sale. În scurtul timp de cînd mă aflu
la Turin, am observat în fizionomia italienilor un aer de convingere şi de
hotărîre energică care mi-au dovedit că ora luptei au sunat şi că naţia
e gata a afronta moartea pentru triumful principului mîntuitor ce o însu­
fleţeşte.
- Aşa este, şi în curînd ea va şti a redobîndi în lume locul ce merită
o naţie mare şi inteligentă. II 37 - C : Victor Emanoil j A : Maiestatea Sa II
38 - C: şi în Principate, apoi 1 A : şi II 562, 3 - c: profund 1 A : adînc II
4 - C: eroic al [ ... ] puternic 1 A : vitejesc a [ ... ] fără încetare II 6 - C :
singur [ ... ] se poate 1 A : numai [ ] pot II 7 - C : Piemontul 1 A : astă dată
Piemontul II 8-9 - C: condus [ ] Novara.1 A : va şti a răzbuna suve-
867
..
[868]
Paris 1850 ?
-?
nirul de la Novara, şi Regele Victor Emanuel va răzbuna moartea părin­
telui său Cari Albert. 1110-13 - C: Napoleon III. Trei audienţe la palatul
Tiuileriilor. 1859. 1 IA: 1. O misie politică în Francia, Englitera şi Italia.
r. Vizită contelui Walewski.
Iubite Negri,
Ştii negreşit pentru ce mă găsesc în Paris tocmai acum cind ţara noastră
răsună încă în toată întinderea sa de zgomotul entuziasmului naţional
provocat prin îndoita alegere a vechiului nostru prietin A. Cuza ca Domn
a Moldovei şi a Ţărei Româneşti? ... Sau, poate, giudecindu-mă cu dulcea
ta asprime, atribui zburdalnicei mele fantazii noua călătorie ce am între­
prins in timpul iernii? .. Nu, astă dată eşti înşelat de gîndeşti astfel. Poetul
şi-au strîns aripele şi le-au ascuns sub mantaua serioasă a diplomaţiei; el
şi-au culcat muza în fundul unui portofoliu ministerial, şi, pentru ca să
nu o trezească, au acoperit-o cu un teanc de hîrtii oficiale, de memoaruri
politice, de note consulare, de depeşe diplomatice etc.; într-un cuvint,
cu tot ce este în stare de a confunda sărmana poezie într-o adîncă letargie.
De la începutul luptei noastre pentru marele princip al Unirei am fost
necontenit în şirul prietinilor noştri şi ca simplu soldat am cercat, precît
mi-au iertat mijloacele mele, a conlucra la triumful acelui princip. Victoria
au fost pentru noi, căci stindardul nostru reprezenta viitorul naţiei! Fericit
şi mîndru de fericirea patriei mele, am mulţămit ceri ului; şi nesimţind altă
ambiţie personală decit ambiţia de a reintra în domeniul libertăţei mele
private, am dat demisia din postul de Ministrul Trebilor Străine ce ocupam
în timpul luptei sub Căimacamia trecută. Noul Domnitor însă n-au vroit
să o priimcască, ci m-au îndemnat în numele vechii noastre camaraderii
să urmez a purta giugul greu a trebilor publice.
Peste citeva zile telegraful aduse ştire despre alegerea Domnului Mol­
dovei ca Domn a Ţărei Româneşti. Atunce Principele României găsi cu
cale a trimite Puterilor subscriitoare a Tratatnlui de Paris acea admirabilă
notă în care declara că, deşi suit fără veste pe îmbele tronuri a provinţiilor
Danubiane prin unanimitatea Camerilor, însă este gata a depune îmbele
sale corone pe fruntea unui Principe străin, dacă marele Puteri ar vroi
să realizeze dorinţele naţiei române esprimate de Divanurile ad hoc în
anul 1858. (Vezi anexa A.)
Şepte exemplare de acel memorabil document tusă făcute şi espeduite
cabinetelor europeane prin persoane înadins alese de însuşi Domnitorul.
Pintre acele persoane, doctorul Steege fu însărcinat a merge la Berlin şi
la Viena ca unul ce era membru Comisiei Dunărene, şi eu totodată priimii
însărcinare de a duce depeşele domneşti la Londra, la Paris şi la Turin.
868
J
[869]
în ziua de [ ... ] 1 fevruarie plecarăm împreună din Iaşi, doctorul Steege
şi eu. Moldova şi Galiţia era coperi te cu zapadă ; gerul era aspru, drumurile
stricate, multe poduri fărîmate de sloiuri. Cu toate aceste călătoria noastră
fu veselă şi atît de răpide că sosii în Paris a opta zi după plecarea mea din
capitalia Moldovei.
Iată, vechiul meu prietin, cum şi pentru ce mă găsesc aice. Am o
misie serioasă de împlinit, o misie ce mă înspăimîntă, căci are a mă pune
faţă în faţă cu oamenii de stat cei mai importanţi din timpul nostru. Ce
voi zice şi cum voi face, eu, care sînt cu totul străin obiceiurilor dipJcmatice,
eu, un biet ţăran de la Dunărea, cînd mă voi găsi în contact cu talentele
cele mai însemnate, cu capacităţile cele mai mari din Eurcpa? Am a sus­
ţinea şi apăra interesurile naţiei române! răspundere mare şi îngrozitoare!
Putea-voi să mă rădic la înălţimea misiei mele ?. O singură idee mă îmbăr­
bătează: convicţia că Dumnezeu ţine cu românii! II B: 1859-1861-1863.
Istoria misiilor mele politice în Francia, Englitera şi Italia. V. Alecsandri.
Scară
Îrialţarea colonelului A. Cuza pe tronurile Moldovei şi a Valahi ei - Scri­
sorile sale cătră Cabinetele Europeane, cătră Contele Walewski şi cătră
împăratul Napoleon - Scrisoarea ce mi-au adresat însărcinîndu-rnă cu
misii politice - Plecarea mea de la Moldova - Vizită la Contele Walew­
ski - Întăi a audienţă la împăratul Napoleon - A doua vizită la Contele
Walewski - Călătoria la Londra - Duca de Malakof - Lorzii [MaJmers­
bury - Clarendon şi John Russel - A ;doua audienţă la Împăratul Na­
poleon - Mareşalul Vaillant - Prinţul Napoleon - Contele Kisselef - Ba­
ronul Hiibner - Marchesul de Villamarina - Cavalerul Nigra - Călă­
toria Ia Turin - Cavalerul Vegezzi Ruscalla - Contele Cavour - Gene­
ralul Lamarmora - Regele Victor Emmanue1 - A treia audienţă la Împă­
ratul Napoleon - Plecarea Împăratului din Paris - Bixio - Lamarti�
Dl. Mare de Girardin - Jurnaliştii - Prosper Merimee v-
Istoria misiilor mele politice
în Francia, Englitera şi Italia
Voturile unanime a Camerilor din Iaşi şi din Bucureşti inălţ.îr.d la
îmbele tronuri a Principatelor-Unite pe Colonelul Alexandru Cuza, noul
Domn găsi de cuviinţă a trimite Puterilor subscriitcare Tratatului de Paris
următoarea epistolă, după ce mai întăi, în cualitatea mea de Ministru
Trebilor Străine, o cetii în Camera Moldovei:
1 Loc gol în ms.
869
..
[870]
"Monsieur le Ministre, (a)
L'assernblee elective dans sa seance du 5 janvier m'a elu a I'unanirnite
Prince regnant de Moldavie.
Cet honneur que je n'avais point cherche m'imposait vis-a-vis de mon
pays le devoir de consacrer sans retard toutes mes forces a SOD service, et
je n'ai pas hesite un instant a prendre le lourd fardeau du pouvoir.
Aujourdhui , l'Assemblee elective valaque porte egalement sur moi
I'unanimite de ses suffrages, me proclamant Prince regnant de Valachie.
Dans certe resolution des deux Assernblees nationales, sreurs a tant
de titres, mais surtout par le patriotisme, il y a une signification qui n'echap­
pera a personne. C'est I'Union complete des deux Principautes que la
Nation Roumaine a voulu etablir. Je ne puis donner un autre sens amon
election , et c'est comme representant de la grande idee a la realisation de
laquelle le pays attache son bonheur que mes compatriotes m'ont choisi.
Leurs suffrages unanimes et spontanes me permet.tent aujourd'hui
detre leul' organe. Aussi je ne yeux pas perd re une heure sans venir
faire un supreme appel a la Magnanirnite des grandes Puissances qui nous
ont deja donne tant de preuves de leul' interet.
La perssistance des rournains dans le voeu de L'Union est une preuve
i rrefragable que c'est dans la realisation complete de ce vceu que consiste la
satisfaction des vrais besoins et des aspirations legitimes du Pays. Cette
persistance rneme nous sera un titre aux yeux des Puissances et nous osons
esperer qu'elle nous vaudra une approbation Unanime dans les Conseils
de I'Europe, Confiants dans la haute justice des Puissances, nous les sup­
plions de sanctionner l'acte supreme que nous venons d'accomplir et d'epar­
gner ainsi a la nation le malheur du desespoir ou elle sera it plongee, si elle
voyait entravee la realisation de son vceu le plus chel' et le plus constant.
Me reportant encore au vote des Assemblees ad-hoc iteratuernent ex­
prime par I'Assernblee Moldave dans sa seance du 5 Janvier, je constate
encore que le pays a demande I'Union avec un Prince Etranger. Quant a.
moi personnellement j'ai toujours travaille au succes de cette combinaison,
et mon election est loin d'avoir affaibli mes convictions a cet egard.
Sans ambition personnelle, n'ayant a cceur que le bien de ma patrie,
tel qu'elle-merne le comprend et le demande, ai-je besoin de dire que je
serai pret a rentrer dans la vie privee et que je ne re gard erai pas ma re trai te
comme un sacrifice, si les Magnanimes Puissances prenont en consideration
les vceux leg itimes d'une nation qui aspire a se developper et qui voit
s'ouvrir devant elle les voies d'un nouvel avenir, consacraient par leul'
decision une combinaison qui pour cette nation comblerait toutes ses
esperances.
8iO
j
[871]
Tels sont, Monsieur le Ministre, les sentiments qui animent la Nation
dont je suis heureux de pouvoir etre l'interprete. Permettez-moi donc de
croire que grâce ă la puissante intervention du cabinet dont vous faites
partie, le sort des roumains sera fixe conformement au voeu qu'ils viennent
d'exprimer.
Agreez, Monsieur le Ministre, l'espression de ma tres haute considera­
tion.
Alex andre-Ţean I".
Şepte exemplare de acest memorabil document fură subscrise de
Domn şi espeduite Cabinetelor Europeane. Măria Sa îmi făcu onorul a
mă număra între persoanele însărcinate de a le duce, şi îmi adresă oficial
următoarea scrisoare:
"Domnule Ministru,
Trebuinta cerînd ca să trimitem o persoană de încredere spre a înmîna
deosebite depeşe importente Înaltelor Curţi a Franciei, a Marei Britanii:
şi a Sardiniei, am găsit de cuviinţă a însărcina pc D-voastră cu o asemine
delicată misie. Prin urmare, făcîndu-vă cunoscut de aceasta, vă poftim
ca să vă pregătiţi a pleca cît mai curînd, după ce veţi priimi instrucţiile
noastre.
Dumnezeu să vă ţie în a sa sfîntă pază.
Alexandru Ioan"
(: Sigilul Domnesc) No. 30.
Instrucţiile ce-mi de te Domnitorul în pnvIrea misiei mele se cuprind
în aceste singure cuvinte ce-mi zise în momentul pornirei mele:
"Du-te şi fă cum te-or povăţui inima şi conştiinţa."
Apoi, îmi mai încredinţă următoarele două scrisori, una cătră Con­
tele Walewski, şi ceelaltă cătră Împăratul Napoleon.
"Monsieur le Comte,
J'ai l'honneur d'adresser ă S. M. l'Empereur une lettre particuliere
dans laquelle j'invoque la haute protection de Sa Majeste en faveur de
mon pays et des decisions que viennent de prendre les Assemblees elec­
tives de Moldavie et de Valachie.
Je prie Votre Excellence de placer cette lettre, dont copie est ci-jointe,
sous les yeux de Sa Majeste, et en meme temps, j'ose esperer, Monsieur
le Comte, que vous voudriez lui preter votre puissant concours au succes
de la demarche que je fais dans I'Interet de ma patrie.
871
..
[872]
Je prends aussi la liberte de recommander a la bienveillance de Votre
Excellence le porteur de la presente Mr. V. Alecsandri, Ministre des Af­
faires Etrangeres de Moldavie.
Agreez, Mr. le Oe, l'expression de ma tres haute consideration,
Alexandre Jean."
"Sire!
Les Assernblees electives Moldave et Valaque viennent de me procla­
mer a I'unanimite Prince regnant de Moldavie et de Valachie.
Ainsi se trouve accomplie de fait cette Union complete que les deux
pays ont tant de fois demandee et que Votre Majeste a daigne defendre
dans les Conseils de l'Europe. Pour que ce fait acquiere la force d'un droit
inconteste, je sens combien il est necessaire que la protection tutelaire de
Votre Majeste continue a s'etendre sur notre pays. Comme interprete
naturel de ses aspirations et de ses besoins, je prends, Sire, la liberte de
m'adresser a Votre Majeste avec toute la confiance d'un cceur reconnais­
sant pour le bien qu'Elle nous a fait, et plein d'esperance pour celui qu'Elle
nous reserve.
Le sort de la Roumanie est sous la sauvegarde de Votre Majeste, c'est
dire qu'au moment ou ses destinees se decident, je ne conserve plus aucune
crainte et que je suis assure que la Providence nous sera en aide. J e prie
V. M. de daigner agreer l'hommage de ma reconnaissance et du respect
avec lequel je suis, Sire, de V. M. le tres obeissant serviteur.
Ale xandre [ean,"
însărcinat astfel cu o triplă misie, una cătră Contele Walewski, alta
cătră Lordul Malmersbury, şi al treile cătră Contele Cavour, plec ai de la
Moldova în luna lui fevruarie şi, cu toate greutăţile călătoriei în timp de
iarnă, sosii la Paris peste opt zile. 1114-39 - B: A doua zi după sosirea
mea cerui audienţă de la Contele Walewski, carele mi-o acordă îndată,
pri imindu-rnă cu o amabilitate cordială în cabinetul său. Exelenţia Sa mă
întrebă dacă am agiuns de mult la Paris.
- Mă aflu numai de 24 ore aice, răspunsei, şi am luat îndrăzneală a
cere fără întîrziere această audienţă, fiind însărcinat de Domnul Cuza a
Vă remite îndată epistola sa.
Contele ceti cu luare-aminte depeşa Domnească, apoi zise:
- Simtimentele de patriotism şi de abnegare a Prinţului Cuza merită !I
14-15 - C: capitala Franţiei (fevruar 1859) cerui [ ... ] de la d. [ ... ] aface­
rilor IA: Paris, cerînd [ ... ] Exelenţei [ ... ] Trebilor 1116-17 - C: contele
( 872
[873]
Walewski, şi a doua zi mă prezentai la palatul ministerial ce se ridică pe
malul stîng al Setiii.] A : mi se trimise răspuns că voi fi priimit de contele
Walewski a două zi la 12 ore. - Mergînd dar la palatul ministerial II 18 - C:
ornat , A : împodobit II 19 - C: cu, A : în II 20 - C: lungi de stofă de
Lyon cu torsade de fir, bronzuri , A : mari şi grele legate cu torsade de aur,
bronzuri nalte şi II 21 - C: groase' A : groase şi 1122 - C: diferite dese­
nuri etc., etc.' A: feliurite flori etc. 1123 - C: acelui salon de primire.
[ ... ] sînt' A: salonului [ ... ] erau 1125 - C: celebrii' A : vestiţii 1125-27 ­
C: tablouri minunate în privirea artei şi a semănării! Ele au totodată
meritul de a reprezenta [ ] îmblînzită j A : În vreme ce admiram acele
două tablouri ce înfăţişa [ ] temperată II 31 - C: Un uşier veni să-mi
anunţe' A : uşierul veni să mă înştiinţeze II 32- 33 - C : dar în acel sanc­
tuar atît de important unde astăzi' A : în acel cabinet în care II 34 - C :
faţa contelui , A : faţă cu 1136-37 în A : Contele mă priimi cu o amabili­
tate cordială, întrebîndu-mă dacă am sosit de mult în Paris.
- Mă aflu numai de 24 ore aice, D-Ie Ministru, şi am luat îndrăzneală
a cere fără întîrziere o audienţă de la Exelenţia Voastră, căci sînt însărcinat
de Principele Cuza a vă aduce îndată această scrisoare.
Contele luă depeşa domnească, o ceti cu luare aminte şi apoi îmi zise
zîmbind II 38 - C : român merită' A : Cuza sînt demne de II 563, 1 - C :
sale' A, B : Domnului II 2-3 - C: e de natură a recomenda patriotismul
lor, dar [ ... ] el e şi de natură a produce' A : e de natură a aduce multă
glorie românilor, dar [ ... ] a produce şi 'B: e un act mare şi glorios însă [ ... ]
el e de [ ... ] II 4 - C : dificultăţi' A, B : greutăţi II 5 - C, A : Sale Împăra­
tului , B: Sale 116 - C: din [ ... ] vă este negreşit cunoscut' A, B : de [ ... ]
ştii II 8 - A, C : Turciei' B : Înaltei Porţi II 9 - B, C: de a , A : a II 10 -11,
numai în C : cred [ ... ] d-voastre II 12 - C : Aşa este, domnule conte, răs­
punsei' A, B: Rosia, D-Ie Ministru, o cunoaştem [B: ne este cunoscută]
de mult şi nu mai avem nici o îndoială despre natura sentimentelor sale
pentru noi 1114 - B, C : perdem, A vom perde [ ... ] A, C : vom fi siguri' B :
sîntem încredinţaţi 1115-16 - C: conferinţele ce au a se deschide [ ... ]
şi' A : [ ... ] aduna [ ... ] , B : viitoarele conferinţe [ ... ] 1118-19 - C: Turciei
[ ... ] şi celorlalte puteri?' A : Turciei [ ... ] Prusiei şi chiar poate ... , B :
majorităţei puterilor? 1120-21 - C: domnule conte [ ... ] astăzi decît poate
se erede insaşi. Ea' A, B: [ ... ] decît se crede însaşi [B : poate, căci] căci în
timpul de faţă ea 1123-24 - A, C: mărturiseşte [ ... ] calea' B : în cazul
alegerii Domnului Principatelor Unite chestia devine foarte delicată, căci
acea alegere este cam abătută din cuprinsul II 25 - C: voi, domnule' A :
dori, d-le II 25-26 în B: Oricum să fie, D-Ie Conte, acel act, deşi 1127 - C:
considerat ca rebel [ ... ] avantajul' A, B : socotit ca un act ieşit din calea
[ ... ] , A: meritul II 29 - C: act I A, B: ce 1130-33 - C: chiar cu [ ... ]
873
\
..
[874]
Credinţa noastră nestrămutată este că [ ... ] al unui popor [ ... ] francez. IA:
[ ... ] În urmare [ ... ] a unei naţii întregi.I B: potrivit politicei M. Sale
Împăratului. Francia nu ne va părăsi tocmai cînd naţia noastră au dat
semne de viaţă. II 34 - C : perdeţi din vedere [ ... ] singură. IA: uita [ ... ] I B :
uita [ ... ] singură în favorul d-voastră. II 35 - C: în [ ... ] Dacă ea IA: [ ... ]
Cum vrea capul urmează trupul. Dacă Francia I B: ea-i în [ ... ] Capul
duce trupul. Dacă Francia II 36 - C: actul alegerii Prinţului Cuza IA:
[ ... ] Domnului I B : alegerea Domnului român 1137 - A, C : marinimia I B:
negreşit marinimia 1138 - C: Walewski începu [ ... ] şi observă că I A, B :
incepu [ ... ] zicînd II 40 - A, C: dînsele [ ... ] mari I B : ele [ ... ] măreţe 11564,
1 - A, C: contele I B : Dl. Ministru II 2 - C: dacă este adevărat IA, B :
Adevărat e II 3 - C : deopotrivă unirea lor într-un singur stat? IA: deopo­
trivă unirea? I B : Unirea deopotrivă? II 4 - C: răspunsei în deplină con­
vingere IA: [ ... ] toată convingerea I B : mărturisii în toată convingerea II
5-7 - C: Domnitorului [ ... ] asupra IA: Domnului în îmbele Principate
[ ... ] impusă I B : Domnului în Iaşi şi Bucureşti au fost rezultatul vroinţei
unanime [ ... ] şi a vreunei înrîuriri impusă II 10-11 - C: în timpul alegerii
erau mai mulţi IA: [ ... ] erau mulţi I B: era mai mulţi II 13 -14 - C :
decît ambiţia lor [ ... ] era [ ... ] chiar de asemene ambiţii egoiste IA: alta
decît ambiţia [ ... ] I B : decît ambiţia [ ... ] întreagă era [ ... ] IA, B : de ase­
mine triste şi neînsemnate personalităţi. 1115-16 - C: simpla înalţare
a IA, B : înălţarea II 17 - A, C : deputaţii au fost animaţi [A : insuflaţi] de
adevăratul patriotism şi I B: mandatarii naţiei II 19 - c: unui partid
politic IA: unei partizi I B: unei partide politice II 21- 22 - A, C: par­
tidului naţional j B: partidei naţionale 1123-25 - A, C: Şi credeţi [ ... ]
Convenţia? [A: Convenţia şi va fi credincios giurămîntului său?] I B :
Şi credeţi că va respecta Convenţia şi va fi credincios giurămîntului său II
26 - A, C: O credem. I B : Nu avem pănă acum nici un motiv pentru ca
să nu o credem. II 27 - C: Eu îll A: În cîteva secunde cine poate şti
gîndurile care-i trecură prin minte! Eu îll B : ÎIII 28 - B, C: produsă IA:
făcută II 28 - 35 - C: însă [ ... ] zîmbind I B: şi sculindu-mă de pe scaun
ii zisei:
- D-Ie Ministru, fie-mi iertat a vă adresa şi eu o întrebare. în urma
convorbirei ce am avut onorul a avea cu Exelenţia Voastră, pot trimite în
ţară veşti asigurătoare?
- Asta, răspunse contele 1130-31 - C : daţi-mi voie [ ... ] o IA: fie-mi
iertat de [ ... ] şi eu o II 32 - C: ţinea [ ... ] putem noi, românii IA: avea
[ ... ] pot II 33 - C: săvîrşite în IA: săvîrşit în îmbele II 35 - C: Aceasta I
A: Asta 1137 - C: să am IA, B: avea II 39-41 numai în C şi A. Va­
riante: 39 - C: Aveţi IA: ai 1141 - C: prezenta [ ... ] respectuoasej A:
depune [ ... ] la picioarele tronului Maiestăţei Sale. 11565, 1 - A, C: EI B:
[875]
E cu II 2 - C : îmi observă contele, căci Maiestatea Sa e [ ... ] ocupată IA:
căci e [ ... ] ocupat / B: fiind M. Sa [ ... ] 113 - A, C : inainte I B : la Tuilleries
înainte 114-9 - C: pănă [ ... ] d-voastre. II B : oricît timp va trebui. Tot ce
vă. rog, D-Ie Ministru, este de a spune Maiestăţei Sale că i-am adus o scri­
soare de la prinţul Cuza.
- Chiar astăzi voi face cunoscut Împăratului că eşti venit cu misie
cătră Maiestatea Sa. II 4 - C: cînd / A: ce II 5 - C: favoarea IA: fa­
vorul ] 6 - C: ministru, este / A: conte, este ca 119 - C: bucuros [ ... ]
l-oi informa / A : [ ... ] nu mai tîrziu l-oi înştiinţa 1110 - A, c: cabinetul
ministrului / B: palatul ministerial II 11-26 - C: Cu cît [ ... ] Bassano / B:
Conversaţia mea cu Contele Walewski nu mi se părea de un caracter
tncuragiător. Exelenţia Sa se arătase foarte amabilă, însă se ferise de a se
lega prin vreo făgăduinţă cît de mică. Totul atîrna de Împăratul! enigma
aceasta mă intriga şi mă înspăimînta totodată foarte mult, căci mă întrebam
cum voi face, ce voi zice, eu, un biet ţăran de la Dunărea, cînd mă voi
găsi în faţă cu Împăratul Napoleon. Aveam a apăra interesele naţiei ro­
mâne. Putea-voi oare să mă rădic la înălţimea misiei mele şi să scap cu
demnitate din serioasa răspundere ce cădea asupră-mi? ..
Seara primii următoriul ravaş de la Ministeriul trebilor străine:
"Paris -le 24 feurier 1850
l\Ionsieur le Ministre,
]'ai I'honneur de vous informer que I'Empereur vous recevra demain
matin, vendredi, a onze heures, en audience toute particuliere, etc.
Agreez, Mr. le Ministre etc.
Billing (a)"
(a) Secretariul Cabinetului Ministerial. II
11 - C: Convorbirea / A: Conversaţia II 12 - C: caracter al ei / A: ei
caracter 1113 - C: încurăjător. Ministrul [ .. ] în adevăr foarte / A : cu totul
preasigurător. Contele [ ... ] foarte 1115 - C: promitere [ ... ] de la / A : făgă­
duinţă [ ... ] de 1117-18 numai în C: spune românul în înţelepciunea sa II
18 - C: ziua acea / A : acea zi 1119 - C: care / A : ce II 26 - C: Duca de
Bassano / A: Subinsemnat ... II 27 - C: II / A: II. 1 ntîia audienţă la
Impăratul Napoleon
Dragul meu prietin, mă întorc chiar acum de la palatul împărătesc;
chiar acum ies din cabinetul Împăratului, ameţit, fărmecat, uimit de
cuvintele lui Napoleon, şi mîndru pentru naţia română de priimirea ce am
avut. Îmi pare că mă trezesc dintr-un vis încîntător, atît de frumos, atît
de neaşteptat, încît aş vroi să-I spun lumei întregi. Ascultă: I B: 25 ie­
vru ari 1859 / 28 - 566, 8 - C : indicată [ ... ] bunătate: / B: hotărîtă mă
prezent ai la palatul Tuilleriilor, şi fusei îndată introdus în salonul de aştep-
875
\
...
[876]
tare, salonul steagurilor guardiei Imperiale. În curînd DI. Conte ***,
şambelanul de serviciu, veni să-mi spuie că Maiestatea Sa mă aştepta în
cabinetul său. Inima începu a-mi bate de o uimire adîncă. Trecui prin două
salonuri mici şi mă găsii faţă în faţă cu Napoleon. În vreme ce mă închin am
respectuos dinaintea Sa, Împăratul se înainti spre mine şi îmi zise cu (>
bunătate încurăgiatoare: II 28 - C : indicată IA: hotărîtă II 29 - C: mij­
loc a IA: mijlocul II 31-32 - C: strălucitoare [ ... ] care purtau lanţuri
de argint pe deasupra fracelor negre. [ ... ] aceştia IA: cavalerească şi stră­
lucitoare [ ... ] purtînd pe deasupra hainelor lanţuri de argint. [ ... ] ei veni să
mă întrebe ce caut şi II 33 - C : la IA: de la II 34 - C: care IA: Con­
tele ***, carele 1135 - C: invită IA: pofti 1136 - C: cu [ ... ] deschise pe
[ ... ] Acest IA: a căruie [ ... ] se deschid în [ ... ] Acel II 37 - C: glorioasă, fiind
sanctuarul stindardelor IA: foarte glorioasă, căci în colţurile lui sînt aşe­
zate steagurile 11566, 1 - C: aşezasem IA: pusesem //2-3 - C: într-o
cameră laterală un timbru argintiu [ ] îndată o [ ... ] de lemn de IA: îp
camerile de alăture un clopoţel. [ ... ] o [ ] de 1/ 4 - c: şi [ ... ] să mă cheme
în numele împăratului IA: intră la împăratul, şi [ ... ] să-mi vestească că
Maiestatea Sa mă aştepta în cabinetul său. II 5 - C: mare [ ... ] Trecui prin I
A : puternică [ ... ] Petrecui 1/ 6 - C: saloane [ ... ] în prezenţa lui IA: salo­
nuri [ ... ] deodată faţă în faţă cu /1 7 - 8 - C : Maiestatea Sa făcu doi
paşi spre mine, în vreme ce mă închinam, şi IA: în vremea ce mă închin am
dinaintea sa, Împăratul se înainti spre mine şi îmi 1/ 9 - A, C : A ... lE:
Alecsandri 1/10 - E, C: veşti bune IA: bune novitale II 11 - numai în
A, C : încurăjător 1112 - c: care [ ... ] cuvintele [ ... ] alinară I A, E : ce [ ... ]
aceste cuvinte a [ ... ] E: potoliră II 14 - C: luară un zbor mai liber şi I
A, E: se lămuriră luînd un zbor 1115-20 - C : în care mă găseam [ ... ] ală­
ture. IA: în care mă aflam, şi mă simţii cuprins de un soi de poetic
entuziasm carele mă servi destul de bine în timp de o oră cît ţinu
audienţa. Aşadar, la întrebarea Maiestăţei Sale, răspunsei cu o nespe­
rată asigurare: IA, E: - În adevăr, Sire! [E: răspunsei] am norocul de
[E: a] aduce veşti bune din ţara mea.
- Şi ce face prinţul Cuza? întrebă iar Împăratul. [E: Ce face prinţul
Cuza ?]
- Măria Sa depune omagele sale la picioarele [E : tronului] Maiestăţei
Voastre. Una din cele întăi simţiri ce au avut, suindu-se pe tron, au fost
simţirea recunoştinţei cătră Maiestatea Voastră şi dorinţa de a i-o exprima
îndată.
Zicînd aceste întinsei [E: prezentai] scrisoarea ce Domnul [E: Dom­
nului] Cuza mă însărcinase a duce la Tuilerie. Împăratul o luă, se aşeză
pe un jilţ de marochin dinaintea biuroului său, şi îmi făcu semn să şed pe
[E: ieu] un scaun alăture. 1121 - numai în C: domnească, eu 1122 - A, C:
t 87G
[877]
J
curiozitate nesăţioasă / B: nesăţioasă curiozitate 1123 - C: care / A, B :
ce II 25 - C : nu [ ... J cu acel al / A : [ ... J nicidecum cu acel a / B : său nu [ ... J II
26 - C: moşului său Napoleon r, însă [ ... J de / A, B : unchiului său.dar
[B: poartă] [ ... J de mare 1127 - C: nobilă / A : nobilă şi genială 1128 - C:
simpatic / A, B: armonios 1129 - C: prin [ ... J amicale / A: pot zice prin
[ ... J prietinoase / B : prin o zîmbire prietinoasă 1131 - B, C: împăratul / A :
dînsul II 32 - B, C: sufletului / A : caracterului 1133-34 numai în A, C :
mai [ ... J părinte. II 33 - C: om încoronat / A: împărat II 34 - C: un
binefăcător, ca pe un / A : un II 35-36 - C: ea [ ... J ajutorul / A : şi se
produce necontenit în favorul atît a prietinilor săi cît şi chiar a / B : ea se
produce necontenit atît în favorul prietinilor săi cît şi chiar a II 37 - 41 - C :
Cabinetul [ ... J actual. / A : Te vei convinge de acest adevăr cînd vei afla
mai departe şirul convorbirei noastre. / B : [ ... J împărătesc [ ... J consolă e
aşezat [ ... J L; pe [ ... J 11567, 1 - A, C: domneşti, împăratul/ B: M. Sa II
4 - A, C: Domnul / B: prinţul II 7 - A, C: om / B: Domn 118 - A, C:
probat / B: dovedit 119 - A, C: aspiraţi / B: aspiră naţia 1111 - A, C :
vor / B: vă vor 1116 - A, C: românii / B: ei 1118 - A, C: mare / B :
mare, în palatele oraşelor precum şi în bord ei le ţărăneşti 1120 - A, C:
îndemna / B : au îndemnat II 21 - A, C: cu toată încrederea acel act / B :
acel act cu toată încrederea 1122 - A, C: şi conform [ ... J şi / B: conform
[ ... J şi, prin urmare II 29 - A, C : din / B : dintre 1132 - A, c: ne îndeamnă
I B: ne-au îndemnat totdeauna II 41 - A, C: locotenent / B: agiotant
[scris deasupra: locotenant] 11568, 1 - C: Care / A: Împăratul zîmbi
iară, dismierdîndu-şi vîrful musteţilor şi mă întrebă: - Care / B: Împă­
ratul îşi dismierdă vîrful musteţilor şi mă întrebă: - Care II 5 - A, C :
timp de doi / B : curs de mai mulţi 116 - A, C : armata / B : armia 117 ­
A, C: ea se [ ... J vechi / B : se [ ... J rusesc 1111 - A, C: ne / B : căci protec­
toratul rusesc nu au iertat asemine stabilimente în ţara noastră. Ne II
12 - A, C: cu experienţă. / B: învăţaţi. 1117 - A, C: armată / B: ar­
mie 1118 - numai în A, C: răspunse împăratul II 19 - A, C: le dăruiesc /
B: dăruiesc oastei lor 1120 - A, C: promit a / B : făgăduiesc a le II 21 ­
A, C: fonderiilor şi rA : a] fabricelor / B : de fonderii 1122 - A, C : oastei /
B : ţării II 23 - A, C : făgăduinţă neaşteptată / B : generoasă făgăduinţă II
24 - A, C: nu găsii [ ... J în deplin simţirea / B : am rămas mut de uimire,
şi, neputînd găsi [ ... J marimea 1125 - A, C: Uimit mă închinai / B: m-arn
închinat II 26 - A, C : Aveţi ceva artilerie? mă întrebă iar Maiestatea Sa /
B: �L Sa întrebă iară:
- A veţi ceva artilerie? [aici se întrerupe relatarea din ms. 822J II
40 - C : instrucţiile / A : poroncile II 569, 7 - C : ministrul / A : Ministerinl
II 23 - C : a / A : de a II 570, 3 - C: la / A : firească la II 5 - C : cît / A :
că II 22 - C: semn / A: un semn li 26 - C: ocupate / A: locuite II 571,
877
..
[878]
:1
I
I
I
9 - C : ce / A : care 1/ 15 - C : care / A : carele 1/ 572, 9 - C: in / A : in
tmbele 1/ 14 - C : viitoarele / A : hotărîrea 1/ 22 - C : veţi / A : vei 1/ 28 - C:
timp / A: în timp 1/29-30 - C: persoane [ ... ] de / A: personagii [ ... ] şi
pareau intrigaţi de lungimea vizitei mele 1/ 38 - C: prin / A: Domnului
prin 1/ 573, 6 - C: III / A : IV. Paris, mart 1859 II 7 - 8 - C : La întoar­
cerea [ ... ] şi / A : Îritorcindu-mă la Paris 1/9-10 - C: palatul Tiuilleriilor
[ ... ] ce primisem de: la Împăratul. Napoleon / A : Tuilleries [ ... ] împăratului
şi fusei indată introdus. Maiestatea Sa 1/11 - C: şi / A : Ea 1/16-17 - C:
Vei [ ... ] necesare [ ... ] care / A : şi dar vei [ ... ] trebuitoare [ ... ] carele 1/ 19- 21
- C : cu destinare pentru ei de [ ... ] îndată [ ... ] Prinţului Cuza / A : carii
vor fi destinaţi [ ... ] spre a organiza oastea lor îndată [ ... ] Principatelor 1/
22 - C : necesar de a se trămite / A : convenabil de a se trimite cu acei
ofiţeri" 23 - C : Apoi / A : pe urmă /[25 - C: în ţară / A : la d-voastră "
26 - C: armate întregi / A : armii ] 27 - 32 - C: la caz [ ... ] generali. /
A - Nu avem ase mine oameni, D-le Mareşal, răspunsei, căci de-abia acum
am început a ieşi din întunecimea neştiinţei; şi vroim a fi datori numai
Franciei cu luminele ce ne lipsesc. " 33 - C : ministru / A : Mareşal ţl 34 ­
C: Împăratul / A : Napoleon. " 35 - C: iar / A : cătînd a găsi un nume.
În vremea aceasta" 36 - C: cunoşteam / A : cunosc" 37 -38 numai în
C "574, 1 - C: să meargă / A : a merge" 3 - C: aşa [ ... ] meritele / A :
atît [ ... ] meritul / 6-8 - C: bravo! [ ] însă [ ... ] însumi a [ ] capabil/
A : vreţi pe generalul Rose? bravo! [ ] oamenii, însă [ ... ] a [ ] superior
" 15 - C: atunci a / A : a" 16 - C: favoarea [ ... ] armatei / A : favorul
[ ... ] oastei" 20 - C: în / A: la" 22 - numai în C: cam îndrăzneaţă"
23 - C : voind negreşit / A : şi vru" 25 - C : ca / A : său ca" 26-27 - C :
Napoleon [ ... ] de / A : Maiestatea Sa [ ... ] de un" 29 - C: istoricul / A :
descrierea" 30 - C: ministrul Foring-Oficiului, şi adăogai / A : şi sfîrşii
zicînd" 33-34 - C: binevoi a mă felicita [ ... ] obţinusem şi zise / A : mă
felicită [ ... ] dobîndisem şi adăogi ]] 37 - C: aceste cuvinte memorabile,
M. / A: aceasta, Maiestatea ] 38 - C: m-am găsit / A: am fost" 575,
3 - C : austro-italian / A : foarte apropiat" 4 - C: ar merge / A : va veni
" 6 - C : personală în această chestie importantă / A : oarecare 1/ 12 - C :
de argint / A : argintiu ] 14 - 15 - C: aşez în du-se lîngă biurou mă [ ... ]
cunoşteam / A : mă [ ... ] cunosc" 16-34 - C: etc. [ ... ] napoleoniană IA:
- O cunosc, Sire, precît am putut-o studia în timpul cînd au ocupat
Principatele.
- Cum o giudeci?
- Ca o armie curat îmbracată, bine înarmată, însă rău organizată,
- Rău organizată? În ce chip?
ta78
[879]
1
- Vreu să zic rău alcătuită, căci e compusă de o mulţime de ele­
menturi eterogeni şi duşmănoşi unul cătră altul: români cu unguri, austrieni
cu italieni, sîrbi cu croaţi, Ieşi cu bohemi, toate naţionalităţile care s-au
combătut la anul 1848. Nici o solidaritate, nici un spirit de corp nu-i
leagă împreună. Ofiţerii în adevăr sînt buni, sînt învăţaţi, dar nu posedă
dragostea soldaţi lor, căci nici nu pot macar a se înţelege în vorbă. Cea mai
mare parte fiind nemţi, ei sînt nevoiţi a avea subofiţeri poligloţi pentru ca
să intre în comunicaţie cu militarii ce comandează. Acest inconvenient
serios influează chiar asupra disciplinei. Un soldat de infanterie nu ascultă
de un ofiţer de cavalerie, nici macar de un şef al unui alt regiment de
infanterie. Aceasta, Sire, am văzut-o cu ochii mei în timpul ocupaţiei Prin­
cipatelor.
- Sînt mulţi soldaţi tineri în armie?
- Cea mai mare parte, Si re ! însă fie tineri sau ostaşi vechi, ei lipsesc de
instinctul militar, de acea pornire voinicească care deosebeşte armata Maies­
tăţei Voastre; încît, giudecînd după convicţia mea, eu cred că dacă Francia
ar intra în luptă pentru cauza italiană, soldaţii francezi ar alunga numai
dintr-o fugă pe austrieni din tot cuprinsul Italiei. II 35 - C: a doua IA:
al doile II 36-38 - C: m-am [ ... ] bunătate IA: Maiestatea Sa îmi adresă
mai multe întrebări pe care, nu am curagiul a le confia acestei coli de hîrtie.
În sfîrşit, congediindu-mă, îmi zise: II 576, 2 - C : în Piemont IA: acolo
113 - C: la Tiuillerii IA: de mă vezi 115-6 - C: Mă [ ... ] Italia. IA:
)iă închinai atingînd respectuos mîna ce-mi întinse Împăratul şi, cum agiun­
sei la otel, expeduii îndată un al treile raport Înălţimei Sale. II 7 - 8 în A :
VII. Întoarcere la Paris - A treia audienţă la Îrnţiăratul - Plecarea lui
Napoleon în Italia 119-10 - C: După [ ... 1 fer IA: Plecînd de la Turin,
drumul de fer ce duce la Genova II 13-15 - C : Acea cale ferată [ ... ] Turinul
şi Genova prin Alexandria, oraş întărit cu fortificaţii IA: Acel drum [ ... ]
îmbele capitalii a Piemontului cu Alexandria, oraş tare, încungiurat cu
fortificări II 20 - 22 - C : cu [ ... ] încununează IA: împreună cu cumnată-mea
admirînd palaturile acele strălucite care încoronează II 23 - C: etc.; piaţa
IA: piaţal124 - C: pe care este clădit [ ... ] ce IA: unde se rădică [ ... ] care
II 27 - C : etc. şi IA: şi II 28 - C: epoca IA: de epoca II 29 - C : foast�i
republice genoveze IA: ce avuse odinioară republica Genovei 1130 - C:
m-am [ ... ] care m-au IA: ne-am [ ... ] ce ne-au 1131 - numai în C: feeric II
34 - C: De IA: şi de II 35 - C: m-am [ ... ] şi am trecut prin vestita şi I
A : ne-am [ ... ] trecînd prin 1136 - C: a Canei IA: de Cannes 1137 - C:
rodii, lauri, portocali şi lămii. IA: de rodii, de lauri, de portocali şi alămîi.
Se înţelege de la sine că cele mai frumoase poziţii sînt ocupate de familii
engleze şi că cele mai frumoase casteluri sînt locuinţi de lorzi. II 577, 1 - C:
m-am IA: ne-am II 2 - C: vizitez [ ... ] comanda IA: vizităm [ ... ] comen-
879
• II..
.. �
[880]
I
1
dează " 4 - C: promis [ ... ] cu / A : făgăduit [ ... ] de "5 - C: redactarea
unui [ ... ] a / A : a redigea un [ ... ] al II 6 - C : găsii / A : putui găsi" 9- C :
la [ ... ] constatat o mare tulburare / A : în [ ... ] găsit o mare agitaţie " 10 - C :
Neînţelegerile / A: Neînţelegerea" 11 - C: de / A: în" 12 - C: părea
/ A: era" 13 - C: se pregăteau / A: parea gata" 17 - C: decît / A :
mai mult decît" 21 - C: şi contează pe / A : cu arrnia sa şi contează în II
22 - C: decisă a secunda [ ] regelui. / A : hotărîtă a sprigini [ ... ] regelui
său. " 23-25 - C: Ceea [ ] şi / A : Ceea ce mă convinge este că nu am
văzut ca la 1848 uu entuziasm teatral, ilustrat cu steaguri, cu eşarpuri
tricoloare, cu" 27 - C: furtună / A : a da drumul furtunelor ] 29 - C :
pe vîrfurile / A : lor pe vîrful" 30 - C : stindardul / A : steagul" 31 - C :
replică / A: zise" 32 - C: Italia. Acum un singur / A: Italia. - Italia
e scapată I strigai cu o bucurie exaltată, - Acum, un " 33 - C; menţine­
rea ordinului celui / A: Vreu ca să măn ţie ordinul cel" 34 - 35 - C :
cît timp va ţinea [ ... ] de peste Alpi / A : cîtă vreme va urma [ ... ] in Italia II
40 - numai în C : politică a II 578, 4 - numai în C : în pace II 5 - numai
în C : După această mică, dar importantă convorbire II 7 - numai în C:
cu blîndeţă II 8 - C : pentru ţara dumitale? / A : din partea Prinţului? II
9 -10 - numai în C: făcută cu un glas atît de încurăjător 1113 - C:
grăieşte [ ... ] împăratul / A: Vorbeşte [ ... ] împăratul, încuragindu-mă j]
14 - numai în C: Voastre" 15 - C: admită / A : priimească 1117 - c:
a doua / A: al doile l] 18 - C: A doua / A: Al doile 1119 - C: franceji
ca / A : ca francezii" 21 - C : din / A : de pe" 22 - C : la nu mai puţin
decît la recunoaşterea suveranităţii / A: la recunoaşterea dreptului de
suveranitate a II 26 - numai în C: în marinimia lui" 28 - C: promit
/ A : făgăduiesc" 31 - C: mine / A : inima mea" 32 - C: gloria Fran­
ţiei / A : izbînda armiilor franceze 1134 - C: asistai la plecarea împăra­
tului / A : văzui pornirea sa " 36 - C : palatului / A : Tuileriilor " 38 - C :
lume / A: oameni" 39 - C: Trăiască [ ... ] împărăteasa / A: Să trăiască
[ ... ] Italia" 40 - numai în CI/ 579, 1-3 - C: animaţi de un entuziasm
nestăpînit , se suiau [ ... ] cu împăratul şi răcneau / A : se urcă [ ... ] Împăra­
tului, zicîndu-il/ 4 - c: nevoie de noi, cheamă-ne / A : trebuinţă de noi 1:
6-7 - C: zîmbea, iar [ ... ] plini / A : saluta zîmbind [ ... ] săi inundaţi il
8-22 - C: Astfel [ ... ] Române! / A: Astfel M. Lor fură intovărăşite
pînă la drumul de fer. Cine au asistat la acel spectacol uimitor, s-au putut
încredinţa cît e de iubit Napoleon de poporul său.
Iată, prietine, relaţia în scurt a misiei mele. Pretutindene am găsit
laude şi simpatii pentru români; pretutindene am primit cele mai bune
făgăduinţi. În adevăr, un popor necunoscut pănă ieri nu poate să aibă
( 8110
[881]
mai mult noroc, nici un trimis din partea sa o prii mire mai onorabilă in
palaturile regale decît aceea ce am priimit eu, in numele Naţiei Române.
/1 23-25 - in A: Londra, Morley's hotel - Trafalgar Square.
III
Călătorie la Londra
Lorzii M'almersbury - Clarendon şi ]ohn Russe11l26-27 - C: Comu­
nicaţiile [ ... ] Zece / A : Cunoşti, prietine, repegiunca cu care se fac astăzi
comunicaţiile între Paris şi Londra. 101130-34 - C : Vaporul [ ... ] India! ...
/ A : Nu-ţi voi descrie acea călătorie executată în zbor de pasere pentru
că o ai tipărită în minte. Tot ce am însemnat mai curics este prezenţa
pe vapor a unui englez scurt, gros, roş la faţă ca o rodie, roş la păr ca un
morcov şi care venea tocmai de la Honcong în primblare ... O prirnblare­
de trei luni! fericit roşcovan ! II 580, 2 - C : afacerilor străine. / A : tre­
bilor străine: Foreing Oftice II 5 - C : şi două bilete [ ... ] de la / A : două
bileturi [ ... ] în II 7 - C: Voiam / A : Vroii II 8 - C: acest mare personaj
/A: aflai căII9-C: îmi/A: şi mult aşteptate îmiIiIO-ll-C: de
lungă aşteptare, timp de care profit ai pentru [ ... ] ducelui [ ... ] ambasadorul
Franţei, şi / A : timp în care profitai [ ... ] ducăi şi 1114-15 - C: se [ ... ]
poarta principală a lui / A : în Londra se [ ... ] una din porţile ce se deschid
în II 16 - C: a doua zi după sosirea mea la Londra [ ... ] intr-un / A : chiar
în ziua sosirii mele [ ... ] îndată într-un 1117 - C: salon-cabinet [ ... ] ducele
/ A : cabinet [ ... ] duca 1118 - C : ilustrat / A : imortalizat 1119 - C : are / A :
cu II 20 - C : figura lui energică / A : însă încoronează o figură energică
ce 1123-29 - C : cînd [ ... ] mele / A : Cînd intrai în Cabinetul Ambasadei,
Mareşalul era ocupat a fuma într-un jîlţ larg şi a dismierda capul unui
cîne negru de Terre Neuue, carele cum mă văzu, veni spre mine, se rădică
pe labele de dinapoi şi rezernă cele de dinainte pe umerile mele. Duca,
scullndu-se ca să răspundă salutării ce-i făcusem, îmi zise:
- Nu te teme, domnule A., că nu-i rău. II 30 - C: Mareşa], replicai
/ A: ducă, răspunsei 1133-40 - C: se gudura [ ... ] Bucureşti. / A: răspunde
cu linguşire la dismierdările mele, şi apoi, ascultînd de porunca stăpînului
său, el merse de se culcă llngă jilţ. Mareşalul se aşeză iar la locul său, mă
invită a mă pune alăture şi începu conversaţia.
- Ai venit la Londra ca să susţii alegerea Prinţului Cuza?
- Dar, D-le Mareşal, am fost trimis ca să cerc ...
- Rolul d-tale e neplăcut, căci ministrii Reginei sînt foarte preveniţi
în contra evenemintelor petrecute in Principate. II 581, 1 - C : ştiu, d-nule
Mareşal [ ... ] şi / A : ştiu [ ... ] precum şi Exelenţa Sa II 3 - C : speranţă că prin
II A : sperare că cu II 4 - C : reuşi [ ... ] prevenţ iile cabinetului englez IA : izbu-
881
.\
..
[882]
ti [ ... ] acele prevenţii II 6 - C : d-nul j A : de dl. II 7 - C : aceasta căci d. IA;
vreme ce DI. 118 - C: şi IA: căci 119-10 - C: cei mai neîmpăcaţ i agenţi
au fost fanarioţii IA: fanarioţii au fost agenţi neîmpacaţi 1114-15 - nu­
mai în C: probaţi-le că sînteţi oameni practici şi că voiţi a respecta tracta­
tele ce aveţi cu Imperiul Otoman II 18 - numai în C: vă încredinţez că
1119-35 - C: Convorbirea [ ... ] Hyde-Parc IA: Conversaţia mai urmă
puţin asupra războiului de Ia Crîm, unde zări sem de departe pe Mare­
şalul Pelissier, apoi îmi luai adio de la Ex. Sa, cerîndu-i voie de a mă
înfăţişa încă o dată Ia Ambasadă cînd a fi să plec din Londra, şi mă
dusei să fac o primblare în Hyde-Parc, 1136 - C: moşie IA: mare răzăşie
de Ia noi II 38 - C: înhamaţi a la Daumont, cu [ ... ] purtînd IA: cu [ ... ]
în coadă purtînd 1139-41 - C: cît [ ... ] urmare IA: echipagiurile preumbla
familiile bogate şi aristocratice din Londra, căci nu [e] iertat birjelor de
a intra în Hyde-Parc 11582, 1-2 - C: se vede [ ... ] se înşiră de-a lungul
aleei Amazoanelor. IA: e [ ... ] stau în admirare dinaintea sutelor de ama­
zoane care trec ca nişte visuri graţioase pe lîngă dînşii. O! II 3 - 583,27 - C:
fiice [ ... ] Englitera. IA: copile a Engliterii pe cei mai frumoşi cai de călărie,
saltînd, zburînd într-un vîrtej fărmecător de graţie, de tinereţe şi de ele­
ganţă. Amazoanele cu feţile aprinse de mulţămire ca nişte trandafiri dis­
meardă caii cu glasul lor armonios şi cu mînele lor albe; caii înfocaţi de
alergare se încoarda, nechezea, se alinta la acele delicate dismierdări, iar noi,
bieţii pietoni, rămînearn cufundaţi într-un extaz care trebuia să deiefigure­
lor noastre o espresie destul de comică. II 27 - 28 - C : Murley-otel, Trafalgar
Square, unde şede am IA: otel II 28 - 34 - C: şi [ ... ] etc. IA: în mijlo­
cul acelei urieşe mişcări de trăsuri şi de oameni ce se strecoară fără înce­
tare în Piccadily, Regent-Street, Oxford-Street, Pale-Male etc., găsii o
scrisoare de Ia fratele meu în care mă înştiinţa că au întîlnit un capitan de
corabie ce se însărcina a transporta Ia Galaţi armele dăruite de Napoleon
Principatelor, însă cu condiţie de a i se plăti 60.000 franci. Pretenţia căpi­
tanului îmi păru peste măsură, şi dar mă grăbii a răspunde frăţine-meu
că să nu încheie contract cu el.
Opt zile trecură în aşteptarea răspunsurilor de Ia lorzii Malmersbury,
Clarendon şi Russel. În sfîrşit ele sosiră I Cel dintăi mă înştiinţa că mă va
priimi a doua zi la 1 oară, însă nu ca pe o persoană oficială, nefiind încă
recunoscută alegerea Colonelului Cuza ca Domn a Principatelor. Ceilalţi doi
îmi da rendes-uous pe a treia zi. II 35 - C: Acest bilet foarte categoric IA:
Biletul foarte categoric a Iordului Malmersbury II 36 - C : Principatelor IA:
românilor II 37 - 584, 2 - C: Împăratul [ ... ] comune. IA: Împăratul
Napoleon zisese: Prinţul Cuza, Ministrul englez zicea: Colonelul Cuza.
Împăratul mă priimise ca pe Ministrul Prinţului; lordul Malmersbury
nu vroia a-mi recunoaşte nici un caracter oficial, şi mă reducea din capul
locului Ia rolul simplu de un curier, de un trimis particular! Poziţia mea
( g82
[883]
devenise cit se poate de delicată. Mă ingrijii serios pentru rezultatul vizitei
mele de a doua zi Ia Foreing Office, dar, urmînd unui fericit obicei al meu,
in loc de a mă cufunda in gîndiri adînci şi negre, mă suii pe coperişul
unui omnibus ce se ducea Ia Richmond, mai cu seamă că era duminică,
şi duminica Londra e tristă ca un mare ţintirim.
Richmond este un oraş de piacenţă alăture cu Londra, un rai de acea
frumoasă verdeaţă ce acopere Englitera ca o catifea de rnatasă. Parcul
său e vestit între cele mai minunate din lume: încă ce mi-au plăcut mai
mult şi decit parcul chiar este un amfiteatru de colnice coronate cu case
de ţară, precum englezii numai ştiu a le zidi. Grădinele acelor case se cobor,
cu a lor bucheturi de copaci, cu a lor straturi de flori, cu a lor covoare
netede de gazon, păn' în apa limpede a Tamisei ce curge lin la poalele
col ni celor. Mulţime de luntrişoare înguste plutesc pe oglinda apei, legănînd
copilaşi balaiori şi trandafirii ca îngerii tablourilor lui Rafael, tinere şi răpi­
toare ladys, adevărate figuri de kepseak, ce maniază vîslele cu un talent
precît admirabil cît şi graţios. Tablou poetic ce-ţi dismiardă sufletul şi te
face a crede la realizarea visului de perfecţie a omenirei şi de încîntare
a deţii. Cînd priveşti la el, nu te poţi opri ca să doreşti de a trăi şi a
muri în acel loc atît de liniştit, în sînul acelei naturi atît de zîmbitoare.
Petrecui o mare parte din zi pe malul Tamisei, căci nu mă puteam
depărta de dînsa, şi înspre seară, plecînd spre Londra, vizitai în treacăt
grădina botanică numită Kew (Kiă), unde sînt de admirat un turn chine­
zesc şi mai multe case de flori lucrate în fer şi cristal. în una din acele
serres chaudes revăzui vestita plantă Victoria, a căruie frunze sînt largi
şi rătunde ca nişte tipsii turceşti, precum şi grădinariul ce se ocupă special
de cultura ei.
Acest grădinar trăieşte cu planta sa favorită într-o atmosferă de 30
grad uri de ca1dură. Cînd vizitai împreună cu fratele meu, Ia 1851, gradina
Kew, planta se găsea în floare. Fratele meu întrebă dacă ea avea nevoie
totdeauna de o temperatură aşa de rădicată ? Grădinariul răspunse Yes.
Atunci frate-meu îi zise zîmbind: "le seama să nu creşti şi d-ta odată cu
această plantă, de vreme ce eşti supus Ia acelaşi regim de căldură şi, tot
crescînd pe tot anul, să te trezeşti într-o zi mare cît un urieş", Grădinarml ,
ce era mic ca statu-palmă din poveste, trînti nişte hohote ce produseră
un adevărat cutremur în seră, şi de atunce el spune Ia toţi vizitatorii că
s-au închis Ia căldură înadins pentru ca să dobîndească proporţii gigantice.
1111 - C : scrisoarea IA: pachetul 11585, 21 - C : ţării IA: naţiei 1129-30-
- C: guvernului binevoitor IA: Puterii binevoitoare II 32 - C: bine IA:
lesne II 586, 6 - C: probează IA: dovideşte II 11 - c: contra IA: asupra
1121 - C: Divanul IA: Divanurile II 23 - C: contra IA: contrară II 587.
1 - C : presupunerile IA: prepusurile II 588, 16 - C : Mylord, ce IA: ce
883
..
[884]
II 35 - C: enumera / A: enumera mai sus II 589, 2 - C: pentru / A :
cătră 114 - C: Lordul/ A : Lord 1112 - C: şi / A : şi a II 18 - C: 5-24
ianuarie / A : 5 şi 24 Genar II 21 - C : patriotic / A : măreţ II 590, 10-12 -
A, C: şi a doua zi [ ... ] Englitera [în A, iniţial altă redactare, anulată ulte­
rior: "am scris fratelui meu pentru ca să-I înştiinţez de grabnica mea ple­
care din Londra şi seara m-am dus la un teatru englez unde nici n-am
ascultat, nici il-am înţeles nimica. A doua zi aveam întîlnire cu lorzii CI a­
rendon şi John Russel. I-am vizitat pe amîndoi, le-am susţinut aceeaşi
teză ca lordului Malmersbury, şi am priimit de la amîndoi făgăduinţă de
a ne sprigini cauza prin toată influenţa lor; apoi, mai avînd încă cîteva
ore disponibile, m-am pus a-ţi scrie această lungă relaţie de negocierile
mele în Londra. Acum nu-mi mai rămîne decît a-ţi zice un frăţesc adio
şi a-ţi anunţa un viitor răvaş din Paris". 1113-25 - în A : Paris.
V. Prinţul Napoleon - Contele Kiseleff - Baronul Hubner - Mar­
chezul de Vilamarina.
Astăzi am făcut un lung şir de vizite obligate, dintre care cea mai
importantă au fost vizita la Prinţul Napoleon. Alteţa Sa Imperială ocupă
Palatul Regal împreună cu părintele său, fostul Rigă Gerome II 26 - C :
francă apucătură / A: cordială afabilitate II 28-34 - C: deschis [ ... ]
România / A : înalt şi luminat. Alteţa Sa Imperială mă priimi prea bine.
se esprimă într-un chip măgulitor asupra evenemintelor din Principate,
arătă simpatie pentru Domnul lor, şi apoi începu a vorbi cu căldură de
cauza Italiei, întrebîndu-mă dacă această cauză găseşte vreun răsunet în ro­
mâni? 11591, 1 - C : că o cauză atît de justă şi importantă / A : cu asiguran­
ţă că o cauză atît de dreaptă şi naţională 112 - C: atenţia popoarelor / A :
simpatiile: [ ... ] naţii lor 114 - C de a [ ... ] cu I A a [ ... ] de 115 - C : e cu putinţă
ca IA: poate II 6 - C : un popor trebuie să / A : trebuie a II 7 - C : fie gata
la mari sacrificii IA: fi gata de a face mari jertfe II 8 - 592, 2 - C : Peste
[ ... ] Românie! / A : Alteţa sa Imperială mă congedie, invitîndu-mă a merge
să-I văd de cîte ori voi dori. 113 - C: A doua [ ... ] am / A : De la Palatul
Regal m-am îndreptat spre Ambasada Rosiană. Am / II 2 - C: dintr-un
ciubuc turcesc / A : un ciubuc turcesc cu imame de ambră II 5 -12 - C:
de stat [ ... ] diplomat IA: care au avut o influenţă atît de importentă asupra
soartei Principatelor. Suvenirele administrării sale în timpul ocupărei
ruseşti, Reglementul Organic redigeat sub inspirările sale, numele său
european, îi daseră de mult, în închipuirea mea, o proporţie destul de mărea­
ţă. Contele e de stat nalt, cu părul şi musteaţa albe; portul său e de un
vechi militar, însă fizionomia sa nu ar-e nimic de remarcabil. II 14 - C :
d-voastre, d-nule A., îmi face mare plăcere / A : d-tale îmi face mulţămire,
D-Ie Al. 1116 - C: am răspuns / A: răspunsei II 19 - C: adeseori / A :
ades 1121 - C: din Moldova şi din Valachia / A : de la 1828 II 22 - C:
[885]
există IA: sînt II 23 - C : timp IA: în timp II 25 - numai în C : pot zice II
26 - C: observă rîzînd contele IA: zise contele rîzînd II 27 - C: replicai ,
căci IA: căci II 29 -- C: revoluţionar IA: strigă contele răsărind pe
scaun II 34 - C: prevede şi consacră chiar / A: consacrează il 35 - C :
traduce IA: realiza 1136 - C: şi avem / A: avem 1139 - C: ex / A :
ca II 593, 1 - C: Dacă vi s-ar ridica vreodată o / A: Cine ştie dacă
mai tîrziu nu se va rădica în Capitalia Rcmâniei vreo II 2 - C: ea
va purta IA: purtînd II 3 - c: întăiul [ ... ] Dunărene IA: cel întăi [ ... ]
Unite 114 - numai în C: va figura în litere de aur 116-8 - numai în C
119 - numai în C: după o scurtă tăcere II 10 - C: suvenire [ ... ] probă / A :
aduceri-aminte [ ... ] dovadă 1112-13 - C: de cîte [ ... ] trecut / A : pentru
aceea fumez mai cu plăcere din el II 14 - C : ce contraste [ ... ] ce popor viu,
inteligent IA: pe atunce! ce contraste [ ... ] asiatice şi europeane! ce popor
viu 1116-19 - C: chiar [ ... ] progresului. IA: Cît pentru mine, crede-mă
că am făcut tot ce mi-au fost prin putinţă. 1121-22 - C: şi acum [ ... ]
1828 IA: încă în putinţă a face mult încă. II 23 - C: Cum? IA: Cum?
întrebă contele. 1124 - numai în C: susţinînd 1127-28 - C: şi să nu vă I
A : să nu II 29 - 594, 6 - C: Credeţi [ ... ] actuali / A : Credeţi, D-le Conte,
că ne vom face oamenii cei mai reci şi mai nemişcaţi, cît ne-om videa ţara
intrată pe calea dorită; şi pentru aceasta avem nevoie de spriginul Exe­
lenţei Voastre.
- Dacă ar fi să urmez numai după dorinţa mea, observă contele
întovărăşindu-rnă pînă în salonul de alăture, ţi-aş da o sigură făgăduinţă,
însă ştii că un ambasador nu-i stăpîn pe dorinţele sale. Cu toate aceste nu
trebuie a despera de nimica în lume. Adio, D-le A. Binevoieşte a exprima
complimentele mele Prinţului Cuza. II 10 - C : are o fizionomie cu totul
italiană / A : poartă în fizionomia sa tipul italian II 11 - C: însoţită de
fA: groasă 1113-14 - c: cu o politeţii foarte amicală, vorbi [ ... ] de naţia
română / A : în salonul otelului ce ocupă cu multă politeţă, se esprimă
[ ... ] asupra naţiei române II 15 - C: termină IA: sfîrşi II 17 - C : am [ ... ]
astăzi IA: i-am [ ... ] astăzi foarte 1120-21 - C: gintă latină strîns unită
şi ridicată [ ... ] cuvine în lume. IA: familie latină rădicată [ ... ] cuvine. L
25 - C : convorbire întinsă IA: conversaţie de giumătate de oră II 26 - C:
poartă / A : poartă în lume II 27 - 28 - C: se informă [ ... ] telegram IA:
mă întrebă cînd am de gînd a pleca la Turin şi îmi făgădui de a anunţa
prin depeşă tele grafică II 29-31 - C: luîndu-şi [ ... ] filoromânului IA:
îmi luai adio, mulţămindu-i de bunele sale intenţii şi păn-a nu ieşi din
otel, intrai în Cancelarie spre a face cunoştinţă cu Cavalerul C. Nigra,
primul secretar a Legaţiei şi ginere a unui prietin necunoscut al meu de
la Paris, cu care mă aflu în corespondenţă, un filoromân entuziast, DI. II
33 - C: balai IA: blond II 37 - C: cum / A : cînd II 40 - C: cîntece [ ... ]
885
..
[886]
au [ ... ] ocupaţiile' A " poezii [00] şi-au [00'] ocupările II 595, 3 - C,' familiei'
A " familiei sale 115-7 - c,' pentru [00'] e' A " căci Nigra este unul din
oamenii cei mai apreciaţi de Contele de Cavour şi, prin urmare, e II 9 - C,'
de a' A,' a 1111 - c,' pronunţa' A,' emite II 12 - C,' anii' A,' vîrsta
1113 - C,' într-un cabinet [00'] sever' A " în cabinetul său [00'] deosebit II
14 - C,' şi luminat de mari ferestre ce' A " şi a cărui ferestre 1116 - C:
ceas' A " oră II 18 -19 - C,' cu cea [00'] diplomatică' A " precît mă va
ierta cadrul unei simple scrisori 1124-25 - C,' diplomaţiei europene [00']
prezenta' A " diplomaţiei [00'] prezenta, prin urmare II 27 - numai în C,'
din partea Prinţului.i. II 28 - C,' Chiar ieri m-am întors din' A " Ieri am
sosit de la II 29 - C " prea, A " foarte II 30 - C " în , A " fiind II 596, 1- 2 ­
C,' român [00'] Voastre.' A " De aceea una din cele întăi vizite a mele au
fost pentru Excelenţa Voastrăoo. 113 - numai în C,' (zîmbind) 115 - nu­
mai în C,' (cu puţină mirare) " A!. 00 şi II 7 - C,' un caracter ce [00'] ordi­
nei' A " şi care [00'] ordinului II 10-11 - C,' dificultate alegerea colonelului
Cuza' A " împrotivire alegerea sa 1116-17 - C,' contopit [00'] probat IA,'
confundat la un loc, ca să formeze o singură partidă, precum s-au 1118 - C "
perfectă' A " adîncă II 20 - C,' civilizate pentru [00'] săvîrşit de ei.' A "
pentru [00'] ce au desăvîrşit. 1121-22 - C,' Românii, d-Ie baron IA,' Ei
1122-23 - C,' zilnic şi, pot zice chiar, îi leagă [00'] sînt cu toţii' A,' neîn­
cetat [00'] sînt II 24 - 25 - C " puternic [00'] conferinţelor' A " în favorul cauzei
lor. II 28 - C,' şovăi a [00'] dînsa. , A " ştia a se dizbăra de mregile ei cu un
talent desăvîrşit. II 31 - c,' da cea mai mică esplicare j A " se esplica II
32 - C " strategie diplomatică' A " tactică de diplomat II 33 - C " asistam
, A .. asist 1137 - c,' CÎnd aţi venit IA,' viind 1139-40 - C,' Aici [00']
răspunsei IA,' Îmi veni o poftă de rîs pe care de abia o putui stăpîni
şi preface într-un zîmbet 11597, 1 - C,' u-esn ] A " răspunsei sculîndu-mă,
n-am II 2 - C,' amic' A " prietin II 3 - C,' Înălţimii Sale adresată d-lui
Ministru al afacerilor IA,' sa D-Iui Ministru Trebilor II 5 - C,' omagele'
A " respectele II 7 - C " de a mă revedea' A " să mă revadă II între rîndurile
9-10, în A se află următorul pasaj: "Puţinele zile ce am petrecut în Paris
păn-a nu pleca la Turin le-am întrebuinţat în vizite necurmate pe la re­
dactorii giurnalelor franceze, carii mi-au făgăduit concursul lor pentru
succesul cauzei noastre, precum şi pe la deosebite persoane cunoscute în
Francia prin poziţia sau talentele lor, şi pretutindene am auzit cele mai
mă.gulitoare complimente pentru români. Noi sîntem astăzi în ochii fran­
cezilor politici adînci, patrioţi sinceri, demni de un mare viitor. Deie Domnul
ca prin purtarea noastră să continuăm a păstra în stima Europei locul
ce l-am dobîndit!" 1110-11 - C,' mai văzut la acea epocă nu voi trece
sub tăcere pe IA,' văzut, nu voi tăcea numele lui DI. 1112-13 - C,' la
[00'] Lamartine. , A " de la Constantinopoli, a lui Lamartin şi a lui Prosper
, 886
--�
[887]
Merimee. " 14 - C: mare [ ... ] lupta IA: un mare [ ... ] timpul luptei 1119 -
C : ultimele IA: cele de pe urmă" 22 - numai în C: şi sînt fericit că
aşteptarea mea nu va fi înşelată " 23 - C : încît IA: căci încît" 24 - C :
şi simpatia lumii IA: lumii" 26 - C : iarna vieţii IA: vîrstă înaintată"
27 - C: totuşi IA: totuşi încă" 30 - C: cugetări le [ ... ] curg din buzele
sale IA: reflecţiile [ ... ] ies din gura sa " 31 - C: bogăţie ce IA: abondarrţă
care" 32 - C: ca IA: decît II 33 - C: facilitate atît de mare IA: aşa
mare înlesnire" 34 - C: gîndirile [ ... ] răpitoare IA: gîndirea [ ... ] poetică
care este răpitoare" 35 - C: vieţii IA: zilnice a II 37 - 598, 4 - C: pe
malul [ ... ] meditat IA: pe malul prăpastiilor, sau o împinge de cade în
fundul lor. Dacă nu aş avea o memorie atît de nenorocită, aş prescrie
aice toate ideile ce l-am auzit emiţînd într-o oră cît au ţinut vizita mea.
Tot ce-mi aduc bine aminte sînt cuvintele rostite de marele poet cînd am
vroit să ies. II 5 - C: este IA: e II 6 - C : ce-l [ ... ] Creator IA: ce omenirea
poate să arăte Creatorului ei II 7 - C: privirea IA: ochii II 9 - C: Eu,
d-nul meu IA: Eu 1111-12 - C: ale străbunilor! IA: strămoşilor.­
Urările ieşite din sufletul marilor poeţi, am răspuns, sînt un soi de profeţii,
D-Ie Lamartin. Noi vă mulţămim cu recunoştinţă pentru asemine urări
mîntuitoare. II
DESPRE LITERATURA ROMÂNĂ
Nota se află în ms. 3370, f. 253r - 256v şi este redactată în limba
franceză. A fost scrisă, probabil, în primii ani de activitate literară a lui
Alecsandri (judecînd după momentul la care se opreşte relatarea: publi­
carea Propăşirii şi enumerarea colaboratorilor ei din Moldova şi Ţara Ro­
mânească).
Datele din notă au fost folosite mai tîrziu în prefaţa la scrierile lui
C. Negruzzi.
Momentul surprins în notă este cel descris astfel de G. Bogdan-Dnică:
,,[ ... ] în Iaşi [ ... ] se precizau două grupări literare: a lui Asachi, fără
energie şi fără talente serioase; şi a lui Mihail Kogălniceanu, care se apro­
piase de C. Negruzzi [ ... ]
Alecsandri nu-l ignoră pe Asachi, şi publică cîte ceva în gazeta lui
Albina românească şi în revista lui Spicui/arul moldoromân (1841) [ ... ] Ob­
servînd însă, din capul locului, că viitorul literar al ţării nu va răsări din
salonul lui Asachi şi simţindu-şi puternic menirea, se uni cu literaţii Cos­
tache Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu". (Vasile Alecsandri, 1926, p. 12).
Nota se publică acum pentru prima dată.
887
... "
.. ..
[888]
îNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE DIN 1845
Aceste însemnări, redactate în limba franceză, se află în ms. 4497,
un carnet (MemJyanda) de 62 de file, dăruit Bibliotecii Academiei de
Paulina Alecsandri la 5 febr. 1916. Filele 3r -22r, 25r -28v şi 40r conţin
relatarea călătoriei, care începe la 9 august 1845; f. 23r - 24r conţin un
vocabular francez-turc (cuvintele turceşti sînt scrise cu chirilice); f. 30r -31r
conţin însemnări despre Turcia şi despre turci; f. 36r -38r conţin o listă
cu diverse nume de persoane, pe care Alecsandri le-a cunoscut cu prilejul
acestei călătorii; pe fila 44r sînt notate numai trei versuri;
Sur le Bosphore
[usqwă l'aurore
]' aime a reuer ;
pe fila 62r (ultima) se află cîteva însemnări cu slove chirilice; primele file
conţin însemnări diverse de corespondente în limba turcă, de cumpărături,
comisioane etc.:
- pe f.l v sînt notate corespondentele turceşti ale numerelor, cu chi­
rilice (cu creion negru, aproape şters);
"bir - 1 ermi - 20 [yirrni]
echi - 2 [iki; tăt., v. osm. ekiJ otuz - 30 [otuz]
iuci - 3 [uc;:J circ - 40 [kirk]
diort - 4 [dort] [elli] - 50 [cuvintul turcesc
beş - 5 [bcş] neclar, poate
altî - 6 [albJ ietmiş - yetmiş ,,70"J .
iedi - 7 [yediJ secsen - 60 [seksen ,,80"J
[sechisJ - 8 } [Cuvintele iuz - 100 [yuz]
[docuz] - 9 turceşti abia se b in - 1 000 [bin]"
Con] - 10 mai pot descifra].
(Verificarea acestor termeni şi indicarea formelor corecte au fost făcu te
cu aceeaşi bunăvoinţă de prof. univ. Vladimir Drimba).
- pe f. 2r-v (tot cu creion negru, aproape şters) se află însemnările;
"chez Chakir Effendi au Tchareti.
N-oubliez pas de rn'acheter un chapelet en bon bois d'aloes - ]ean ...
Autre chapelet pour Mme C.C.
N.B. Acheter du bois d'aloes et faire [ ... ] 1 le chapelet a 100 graines
pour [ ... J 2
Mr. Duroni [ ... ]
Mr. Gino-Corti-Magazin
1, 2, 3 Scris indescifrabil.
( 888
[889]
[ •.• ] 1 Tcharche - bazar
[ •••••••••••••• ] 2
Hristachi Spartali - la Mega Rema -- Arnau t Kioi
Andriko Dendrino
Liste des effets pris a. Constantinople. 3
Demander a. l'oncle de Spartaly Mr. Nicolas Spartali demeurant ă,
Arnaout Kioi rue de Mega Rema, sil a acheve les affaires de son neveu.
Mr. Andriko Dendrino - demeurant dans la meme rue.
Acheter pour mon oncle Branisteano une souuage singipie avec de
petites broderies, ainsi qu'un fese - pour Catynka Rouska une Kontinâ
noir."
Restul filelor sînt albe; multe file slnt tăiate din carnet (înainte de
numerotare).
Deşi cunoscute cercetătorilor operei lui Alecsandri şi comentate pe
larg, în numeroase rînduri (v. G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, p. 19-20;
idem, Despre V. Alecsandri. inttia călătorie la Constantinopol, în Viaţa ro­
mânească, 1922,nr.l,p. 41-53; G. Călinescu, VasileAlecsandri,p.12-16;
G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 114 ş.u.), aceste însemnări
n-au fost publicate niciodată în întregime.
Motivul acestei călătorii în Orient nu se cunoaşte precis. Cum însă
ea se înscrie într-un moment critic, [îndată după izbucnirea dragostei
pentru Elena Negri, s-au făcut diferite presupuneri în legătură cu mobilu­
riIe ei. S-a spus, astfel, că poetul ar fi fost "obosit de munca literară şi
(poate) de şicanele guvernamentale" (v. G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri,
p. 19); că, "după ce văzuse Pa.risul şi Italia, tînărul scriitor se îndrepta
acum spre locurile cîntate aşa de frecvent in poezia romantică: Bosforul
şi Constantinopol, pe care tatăl său [ ... ] încă din 1839 îi recomandase să
le viziteze neapărat" (ef. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri,
p. 114; cf. de asemenea, scrisoarea din 10/22 aprilie 1839 a vornicului Vasile
Alecsandri, prin care acesta încuviinţa fiului său ca la întoarcerea spre
1, 2 Scris indescifrabil.
3 Anulat apoi cu cerneală. Ceea ce urmează e scris cu cerneală.
889
, \
..
[890]
ţară, de la Paris, să treacă prin Italia: "Eu, fără a-mi scrii ţ-am slobozit
voi a voejarisi căci aşa ceri trebuinţa, dar apoi arată şi D. M. Docan că îl
poftesc măcar pentru cinci-şase zile să mergeţi şi la Londra, iar întoarcerea
neapărat o ceiu să vă fii pe la Grechia, şi de acolo cu vaporu prin Ţari­
grad la Galaţ, unde te va aştepta niniacă-ta; acest voiaj neapărat îl ceiu
să-I faceţi" - vezi V. Alecsandri, Scrisori. Însemnări, p. 245-246). G. Căli­
nescu (op. cit., p. 12) e de părere că tînărul poet era "obosit de emoţiile
erotice" trăite la Blînzi, în martie 1845, din care cauză "merse poate « la
feredee » şi cu corabia la Constantinopol", unde, "perindîndu-se pe Bosfor
tn caic, visă iubiri orientale". Cea mai demnă de crezare pare ipoteza că
tatăl său, speriat de perspectiva unei căsătorii cu Elena Negri, "divorţată,
bolnavă şi mai în vîrstă decît poetul, căuta să-I îndepărteze de ea trimiţîn­
du-l în Orient" (ef. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 113-114).
În orice caz, călătoriile l-au atras totdeauna pe poet, din tinereţe şi
pînă la anii tîrzii ai bătrîneţii, cum o mărturiseşte cu sinceritate el însuşi,
la vîrsta maturităţii:
" ... nimic nu absoarbe gîndurile cu o mai deplină încîntare ca privirea
acelei întinse albăstrimi a Mediteranei - îi scria el de la Nisa, la 4 mai
1870, lui Iacob Negruzzi. Aş fi în stare să şed ani întregi a o privi fără
ca să mă satur de acest spectacol măreţ. De la ferestrele mele văd trecînd
în depărtare pe linia orizonului vapoarele şi vasele cu văluri care fac voia­
jul Orientului şi, pentru un vechi călător ca mine, trecerea lor îmi fură
minţile şi mă îndeamnă a mă lua pe urmele lor" (V. Alecsandri, Scrisori,
p. 51).
Se pare că Alecsandri începuse să scrie relatarea acestei călătorii (sau
a alteia? 1) pentru a o publica. Solicitat de Iacob Negruzzi să dea material
pentru Convorbiri, poetul, care în această vreme se afla la Mirceşti, deprimat
de moartea prietenului său C. Rolla, :îi răspunde la 8 faur 1878: "Primind
scrisoarea d-tale, m-am pus a răscoli sertarul biroului meu şi am găsit un
început de voiaj la Constantinopole, pe care ţi-l trimit. Această scrisoare
I va fi urmată de altele care, de vroieşti , vor fi publicate în numerii succe­
sivi ai Convorbirilor" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 98).
"Scrisoarea" de care vorbeşte aici Alecsandri n-a apărut în Convorbiri,
nu se ştie din ce motive. Nici scrisoarea din 4 ianuarie 1884, trimisă de
Alecsandri aceluiaşi. 1. Negruzzi nu spune mai mult despre motivele care
au împiedicat publicarea acestei relatări, pe care, după atîţia ani, o cerea
înapoi: "Ţi-am trimis de mult un început de călătorie la Constantinopoli
şi mai în urmă două poezii [ ... ]. Te rog să mi le înapoiezi pentru ca să
pot îndeplini cererile lui Iosif Vulcan, care nu mă lasă în pace, reclamînd
concursul meu la foaia sa Familia" (ibidem, p. 138).
(890
[891]
Se pare însă că redactorul Convorbirilor îi ceruse unele modificări care
îi conveneau totuşi, căci la 7 ghenar, adică după numai trei zile, îi scria
acestuia că s-a răzgîndit: "Am primit începutul meu de călătorie la Con­
stantinopol, şi m-am decis a nu-l trimete lui Vulcan, ci a-l prelucra pentru
Convorbiri, cînd mi-o veni un chef de scris" (ibidem, p. 139).
Alecsandri n-a mai publicat însă şi nici n-a mai amintit vreodată
<le această scriere, care se va fi pierdut. În fondul Bibliotecii Academiei
R.S.R. nu se află decît carnetul în care poetul şi-a făcut însemnările chiar
in timpul călătoriei (ms. 4497), după care le reproducem în ediţia noastră.
EXCURSIE - MAI 1846
Excursia făcută la mănăstiri în mai 1846 este consemnată în aceeaşi
agendă cu jurnalul de călătorie în Italia (ms. fr. 204, f. 58v -55r ; însemnă­
rile sînt făcute de la sfîrşitul carnetului spre mijlocul lui: f. 58v-r-57v-r
-56v-r-55v-r).
Textul francez şi traducerea lui în româneşte au fost publicate de
Marta Anineanu în voI. V. Alecsandri, Scrisori. Însemnări, 1964, p. 169-173.
Noi reproducem aici numai textul francez, după manuscris.
Excursia se înscrie între momentul demisiei poetului din postul de
"şef la masa pensiilor" (29 martie 1846), demisie acceptată la 12 aprilie
1846, şi o ultimă întîlnire a tuturor prietenilor din ţară, ca de obicei, de
sărbătoarea Sf. Constantin şi Elena, ziua numelui lui Costache şi a Elenei
Negri, la Mînjina, înainte de plecarea în Italia (ef. G. C. Nicolescu, Viaţa
lui Vasile Alecsandri, p. 128-129).
După cum presupune C. G. Nicolescu (op. cit.), poetul întreprinde
această călătorie, poate, pentru a da impresia tuturor, şi mai ales ta­
tălui său, că nu era preocupat de apropiata călătorie a Elenei Negri.
Că îl preocupa foarte mult o dovedeşte şi notarea în carnetul ms. fr. 204,
pe ultima filă, 50r, două variante de itinerarii, ambele anulate, cel de-al
doilea coincizînd cu itinerariul parcurs de Elena Negri înainte de a se
întîlni cu Alecsandri, la Triest. Iată-le:
[1] ,,29 mars - depart de Galatz
5 juin - arriuee a V ienne
15 Juin - depart de Vienne
20 aout - depart d'Ems
30 aout - Trieste - Hotel du Metternich"
[II] ,,2 juin - depart de Galatz
15 - arrivee a Vienne
891
..
[892]
25 - depart de V ienne
20 aoât - dcpart d' Ems
30 aoât - Trieste - Hotel Metternich",
După notarea acestor itinerarii, chiar pe fila următoare, 58", începe
relatarea excursiei la mănăst iri (de-a-ndoaselea: f. 58v - 55r ), în care poetul
este însoţit de fraţii Rosetti, Jora, Virnav, fratele său Iancu, Alecu Russo;
Tornburg, farmacist neamţ din Iaşi, apoi şi de C. Negri.
[JURNALUL DE CĂLĂTORIE ÎN ITALIA]
Manuscrisul fr. 204, o mică agendă de 59 file, a fost achiziţionat de
Biblioteca Academiei R.P.R., în anul 1956, de la nepoata Paulinei Alecsan­
dri, Elena Ivănescu-Capşa. Însemnările încep de la ambele capete ale agen­
dei. Jurnalul acestei călătorii începe la f. 53v-r, continuă pe f. 52r, apoi
de la f. lv -45r şi de la f. 46r -49v; f. 51r -50r, 54r-v -59r conţin diverse
însemnări şi socoteli. F. 58v-55r, aşa cum am arătat, conţin însemnarea
excursiei din mai 1846. Textul jurnalului a fost publicat pentru prima dată
de C. D. Papastate, în voI. Vasile Alecsandri şi Elena Negri, cu un jurnal
inedit al poetului ... , Bucureşti, 1947, însoţit de un amplu studiu introduc­
tiv. Vezi şi Perpessicius, jurnalul inedit al lui Vasile Alecsandri, în jur­
nalul de dimineaţă, IX (1947) nr. 754, p. 1-2; G. Călinescu, jurnalul lui
Alecsandri, în Naţiunea, II (1947), nr. 494, f.2. După aproape două decenii,
relatarea acestei călătorii este reprodusă aproape integral, după manuscris,
de Marta Anineanu, căreia i se datorează şi tălmăcirea în româneşte, pre­
cum şi excelentele note care o însoţesc (ef. V. Alecsandri, Scrisori, Însemnări,
Bucureşti, 1964, p. 174-236). În ediţia noastră reproducem integral în­
semnările în limba franceză după manuscris.
Împrejurările în care a cunoscut-o pe Elena Negri le-a relatat Alecsan­
dri însuşi în notele dezvăluite de fiica poetului, Marie G. Bogdan:
,,1840. Vasile Rosetti 1, fire pasionată, generoasă, mă copleşeşte cu
prietenia lui.
Mă pofteşte să petrec cîteva zile la Pribeşti în postul Paştilor. Mă duc
cu Docan. Aici le găsesc pe d-na Catinca Rosetti şi pe Elena Vîrnav-Li­
teanu, surorile lui Negri, şi pe călugăriţa Eugenia Negri. Doamna Catinca
persoană distinsă, drăgălaşă, spirit luminat, ne oferă o ospitalitate dintre
cele mai plăcute. Sora sa, Elena, demon spiritual, încîntător, ironic; figură
maliţioasă şi plină de graţie, fire bogat înzestrată, generoasă, sensibilă,
1 Vasile Rosetti, căsătorit cu sora lui Costache Negri, d-na Catinca
Negri [nota M.G.B.]
B92
[893]
inimă de înger, fantezie înflăcărată şi vie. Pare a-i plăcea să stea cu mine
de vorbă, să mă asculte vorbind cu entuziasm de Veneţia, Roma, Florenţa
etc. Jocuri nevinovate. Sînt pedepsit să improvizez versuri în .onoarea
doamnei Elena. Îi recit din memorie strofe din poemul Zunarilla; ea îmi
dă replica cu strofa următoare, căci îmi ştia poemul întreg pe dinafară.
Plimbări pe jos peste cimpul acoperit de zăpadă" (Autrejois et aujour­
d'hui, p. 78).
În 184.3, Elena se desparte] de Alecu Virnav, iar în martie 184.5, la
moşia ei de la Blinzi , asculta "focoasa declaraţie [de amor a poetului,
căruia-i devenise un ideal mai presus de orice asemănare" (ci. G. Bogdan­
Duică, Vasile Alecsandri, p. 20).
Bolnavă de tuberculoză, în anul următor starea sănătăţii ei era atît
de rea încît trebuia să caute vindecare pe alte meleaguri, cu climă mai
blîndă. E sfătuită să plece în Italia.
Dragostea poetului pentru Elena Negri, divorţată, bolnavă şi mai
în vîrstă decit el, nu va fi fost pe placul tatălui său şi împotrivirea acestuia
trebuie să fi zdruncinat în oarecare măsură cursul firesc al vieţii tînărului
îndrăgostit, ca şi echilibrul său sufletesc. Aşa s-ar explica desele lui călă­
torii şi concedii din această vreme. În cele din urmă se pare că a luat o
hotărîre. La 29 martie 184.6 îşi dă demisia din slujba de la Vistierie, din
cauza unor "deosebite întîmplări". Acestea nu pot fi altele decit hotărîrea de
a o însoţi pe Elena Negri în călătoria pe care medicii o sf'ătuiseră s-o între­
prindă. Prietenii şi fratele său, Iancu, erau la curent cu intenţiile lui. Numai
bătrînul Alecsandri trebuia să creadă altceva. De aceea, în 25 mai 184.6,
Alecsandri cerea să i se elibereze un paşaport pentru o călătorie de 10 luni
in "Asia, Africa şi Europa" ("Je pars dans trois jours pour ... la Perse ou
pour l'Egypte. J e vais me laisser transpercer d'outre en outre par des yeux
persanes" - ii scria el lui Ion Ghica la 26/V, 184.6), ceea ce il face pe G. Căli­
nescu să conchidă - în mod eronat, cum o dovedeşte jurnalul - că "nu-i
era gîndul la Elena" (ef. Vasile Alecsandri, p. 16). Dar "o astfel de idee,
oricit de natural ar fi dorul de călătorie la un tînăr de 25 de ani, pare pentru
timpurile acelea cam extravagantă şi e firesc să căutăm impulsul ei în
i mprejurări extraordinare, de ordine sufletească. Că programul lui cuprin­
dea Africa şi Asia ne face să bănuim că [ ... ] intenţiunea lui nu era bine
definită, ci depindea de o anumită împrejurare [ ... ] Presupunem că Alec­
sandri nu ştia atunci care va fi staţiunea climaterică ce-i va fi recomandată
[Elenei Negri] şi se gîndea la Cairo sau la vreun loc mai apropiat, în Asia
Mică. Spre a nu fi surprins de imposibilitatea de a o urma, va fi luat la
timp măsura de precau tiune cu paşaportul în regulă" (ci. Sever Zotta,
La centenarul lui Vasile Alecsandri, Iaşi, 1921, p. 20-21; această opinie
o împărtăşesc aproape toţi exegeţii lui Alecsandri). Se asigură în grabă şi
893
..
[894]
de o importantă sumă de bani, pe care o împrumută de la rude şi prie­
teni, cum notează el în ms. 204, f. 54r-v.
"Notes
#
190. - Pris de mon oncle Branisteano, lesq uels doivent lui etre pav. s
li. Ia St. Demetre 1846, par. stoln. Fabian.-
100. # Emprunte d'Aleco Botez.
57 # Pris de Mr. Antoni Constantinidi arrhes pour les maisor.s de la
grande rue.
100. # De mon pere.
50. # De Mitica pour le drochky et le blanc.
200. # de Mitri-Galatz.
697.
10. # de RoUa pour le bureau.
707 #.
200. # ă prendre ă Trieste de Mr. Giani Scaramanga - banquier
---de mon pere.
907. # ".
Poetul n-o putea însoţi pe Elena chiar de la plecarea din ţară şi pentru
că, în aceeaşi vreme, trebuiau să plece la Paris fratele său Iancu şi bătrînul
Alecsandri. El urma s-o întîlnească abia, după ce va face un mare ocol prin
Turcia, la Triest, la 5 septembrie. De la această dată nu se vor mai despărţi
pînă la moartea ei.
Jurnalul relatează cu multe amănunte timpul petrecut împreună de
cei doi tineri legaţi printr-o dragoste profundă, care le dăruia atîta fericire
"cită le putea oferi viaţa". Aceasta se degajă din conţinutul şi tonul între­
gului jurnal, ca şi din ciclul de poezii, intitulat Lăcrimioare, inspirat de
dragostea pentru Elena Negri, precum şi din jurămîntul făcut de scriitor
la moartea acesteia - cum ne încredinţează fiica poetului, Marie G. Bogdan
(op. cit., p. 82) - de a nu se căsători niciodată. Poate că el nu şi-ar fi
călcat niciodată jurămîntul, dacă n-ar fi fost pus în situaţia de a regle­
menta situaţia fiicei sale la întoarcerea ei în ţară (în 1876, după aproape
20 de ani de la începutul legăturii sale cu Pau lina Lucasiewics, se oficiază
discret căsătoria lor). Toate aceste argumente pledează împotriva neîn­
crederii pe care o arată G. Călinescu faţă de sinceritatea afecţiunii lui
Alecsandri pentru Elena Negri (ef. Vasile Alecsandri, p. 12; vezi şi G. C. Ni­
colescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 134).
În jurnal, însemnările despre ultimele zile ale călătoriei, cele petrecute
împreună cu Bălcescu la Palermo, drumul la Neapole şi apoi spre ţară sînt
foarte sumare.
[895]
Evocarea acestor momente dureroase o aflăm însă în cele două scrisori
(din febr. şi apr. 1847) ale poetului către Zulnia Sturdza, sora Elenei Negri,
precum şi în scrisoarea către un prieten imaginar, datată Palermo; ianuarie
1847 (publicată în V. Alecsandri, Teatru, Bucureşti, 1875, p. XVII-XVIII).
Pentru a întregi romanul de dragoste al poetului cu dramaticul sfîrşit
al Elenei Negri, reproducem aici aceste preţioase documente:
[Către un prieten imaginar]
.Palerma, Ghenar, 1847
Amice,
îţi scriu aceste rînduri de subt soarele splendid al Siciliei. Aici ne aflăm
trei compatrioţi: doamna N ... , care întruneşte cele mai frumoase calităţi
ale sufletului şi ale spiritului; amicul nostru Neculae Bălcescu, care a venit
să găsască alinare boalei de pept în atmosfera caldă a Palermii, şi eu, adus
pe aceste ţărmuri înflorite de nişte împregiurări ce ţi-oi povesti într-El zi ...
Dumnezeu ştie cînd ...
Petrecem tustrei într-o frăţască intimitate şi vorbim mult de ţară.
Dorul ei ne urmăreşte pretutindene şi ne-o arată prin vălul depărtării mai
frumoasă şi atrăgătoare. Vila Delfina, unde locuieşte doamna N ... , situată
afară din oraş, posedă o terasă largă, pe care se pleacă crengile încărcate
de fructe de aur a doi portocali mandarini. Privirea se întinde pe grădini
pline de flori şi de arbori exotici, ce răspîndesc parfumuri îmbătătoare,
iar mai departe, pe muntele Pelegrin, în al cărui vîrf se găseşte peştera
sfintei Rozalii. În dreapta, ochii se primblă pe albăstrimea mării siciliane,
brăzduită de bărci uşoare.
Pe acea terasă, aşezată pe coloane de marmură, ne adăpostim de
fierbinţala soarelui şi gustăm dulceaţa serilor poetice ale Palermii, ascultînd
in depărtare cînticele păscarilor şi admirînd măreaţa apunere a soarelui
in sînul mării. Fiecare din noi aduce partea sa de inteliginţă, spre a Înlesni
trecerea zilelor; iar mai cu sarnă d-na N ... prin varietatea cunoştinţelor
sale şi prin observările sale fine şi spirituale, ne face a nu simţi nicidecum
zborul timpului. Cînd Bălcescu ne ceteşte un pasagiu din Istoria românilor
sub Mihai Viteazul, la care el lucrează con amare de mai mulţi ani, cînd eu
recitez vreo poezie nouă, şi amica noastră ne încuragează cu o zîmbire
graţioasă, sau ne corige cu acel tact fin şi delicat care distinge naturele alese.
Acum o săptămînă doamna N ... era tristă şi suferindă. Am cercat să-i
alung tristeţea şi am compus în grabă un vodevil întitulat Peatra din casă,
cu scop de a combate tendinţa neomenească a unor părinţi de a considera
pe fete ca nişte sarcini grele în familie, ca Petre în casă, bune numai de a fi
895
..
[896]
exilate la monăstiri. Tot cu această ocazie am atins în treacăt o chestie foarte
importantă, acea a dezrobirii ţiganilor ... Doamna N ... şi Bălcescu au rîs
de bună voie şi m-au îndemnat să trimet vodevilul trupei din Iaşi. Iată dar
că-I adresez ţie, amice, şi te însărcinez să dai manuscriptul cui se cuvine;
nu uita însă ca să mă înştiinţezi dacă publicul va şuiera sau va aplauda în
sara de reprezentaţie.
Adio, te las în zăpadă şi alerg la soare!"
[Către Zulnia Sturdza]
.Polermo, 8 februarie 1847
Doamnă,
V-am scris de la�Neapole o scrisoare lungă pentru a vă pune la curent
cu boala surorii dumneavoastră şi cu toate mizeriile atît mici, cît şi mari pe
care le-am îndurat în timpul călătoriei noastre de la Veneţia la Paris şi de
la Paris la Neapole. Ştiţi, deci, că, după avizul d-Ior Rostan şi Andral,
soarele Siciliei era absolut trebuitor pentru restabilirea sănătăţii d-nei
Elena. Aşadar, pentru a ne conforma întru totul prescripţiilor medicale,
am plecat de la Neapole puţine zile după ce v-am expediat scrisoarea, şi
în sfîrşit iată-ne la Palermo.
Toată nădejdea noastră este în efectul salvator al climei acestei ţări şi,
în adevăr, de cînd sora dumneavoastră se găseşte instalată la ea acasă,
suferinţele sale au scăzut simţitor. Nu mai are slăbiciuni, nu mai are apăsări
în piept, şi dacă nu ar fi tusea, care o supără mai cu seamă noaptea, ea ar
fi absolut sănătoasă.
Să nu vă închipuiţi că totuşi clima Siciliei a corespuns pînă acum
faimei de care se bucură în general în lumea întreagă. Aţi cădea într-o
greşeală de care vreau să vă salvez cît mai repede. Nu, doamnă Zulnia.
Cerul din Palermo, ca şi acela de la Neapole, s-a încăpăţînat să se arate
pînă astăzi ochilor noştri întru totul asemănător cu celelalte părţi ale cerului
care acoperă restul globului. Astfel că la Neapole am simţit frigul tot aşa
de bine ca şi Ia Iaşi, cu tot Vezuviul, atît de lăudat, şi cu tot soarele, la fel
de lăudat, iar cît despre albastrul cerului din Sicilia, nu-l cunoaştem încă
decît din nume. În schimb, de optsprezece zile am avut tot răgazul să obser­
văm forma norilor, căderea ploilor şi forţa vîntului, căci, de cînd am pus
piciorul pe acest fericit ţărm, norii n-au încetat să facă evoluţii aeriene,
nici ploaia să cadă, nici vîntul să sufle. Aşa o fi, oare, întotdeauna în timpul
iernii? Sau poate este o excepţie făcută în cinstea noastră?
Iată ce ne tot întrebăm în timp ce supra veghem focul din cămin (în
lipsă de soare), dar vai, şuieratul ascuţit al vîntului se însărcinează să ne
răspundă. De aceea vă mărturisesc prosteşte că, în ce mă priveşte, cred că
896
[897]
mă aflu sub lovitura unei mistificări diavoleşti , Nu mai cred în cii mele renu­
mite pentru căldură, nu mai cred în soarele Italiei, şi este de ajuns să mi se
vorbească despre asta, pentru a-mi trezi proasta dispoziţie. Vorbiţi-mi,
dimpotrivă, despre sobele noastre bune, care preţuiesc cît o sută de mii de
sori ai Neapolului şi tot atîţia Vezuvii : pui acolo lin trunchi de copac, şi
poţi să te culci liniştit, fără să te temi că vei fi trezit de frig, în timp ce aici
ziua este vară şi noaptea iarnă; la soare, cînd există, eşti în Africa, iar la
umbră te apropii de Siberia. Este groaznic şi simt că mă ia cu frig în spinare
numai gîndindu-mă la asta. Sînt deci furios împotriva acestei c1ime, se
înţelege, şi aceasta cu atît mai mult cu cît sînt aproape sigur de restabilirea
surorii dumneavoastră, dacă ar avea un soare cum trebuie măcar două luni.
Am văzut-o cu ochii mei revenind ca prin minune la o stare de sănătate
perfect mulţumitoare într-o zi cînd a fost vreme bună. S-a simţit chiar
atît de bine în ziua aceea, încît a făcut şi nişte dulceţuri minunate de chitră ,
pe care regret să nu pot să vă fac să le gustaţi, dar sînteţi atît de departe,
încît mă văd, vai, în trista situaţie de a vă înlocui faţă de ele, sarcină grea,
dar de care mă achit cu cinste.
Vedeţi deci că d-na Elena merge mai bine din moment ce se poate
ocupa cu prepararea dulceţurilor. Este veselă, cu toate accesele trecătoare
şi destul de dureroase ale tusei sale, căci trebuie să ştiţi cu ce tărie îndură
bolile de tot felul: în timpul zilei face lecturi distractive şi seara se culcă
destul de devreme, după ce a băut lapte de măgăriţă etc.
Într-un cuvînt, e liniştită de cînd este la ea acasă, căci am uitat să
vă spun că, după sosirea noastră la Palermo, am umblat o săptămînă
întreagă prin oraş şi prin împrejurimi în căutarea unei locuinţe potrivite
şi că, în sfîrşit, am avut norocul să-i găsesc un apartament drăguţ la primul
etaj al unei căsuţe de ţară. Această mică vilă, numită vila Delphina, este
aşezată în afara oraşului Palermo, într-o poziţie minunată, în plin soare
de dimineaţă pînă seara şi are o grădină încîntătoare. Este un refugiu
drăguţ, unde sănătatea trebuie să se îmbunătăţească vrînd-nevrînd .. ,
dacă ar fi soare; dar unde este nefericitul acela de astru? Spuneţi-mi,
vă rog, ca să mă duc să-I caut.
În aşteptare, rămîn al d-tale mai mic,
V. Alecsandri
Salutări prieteneşti cui se cuvin.
Sora dumneavoastră a primit scrisoarea din 19 decembrie, cît
despre celelalte, printre care şi polita, e în totul îndreptăţită să creadă
că s-au pierdut.
- D-nii Rostan şi Andral au recomandat în mod special surorii dum­
neavoastră să se ferească de impresii puternice şi mai cu seamă dureroase,
897
.�
..
.iii
[898]
din cauza iritări i nervoase care se răsfrînge asupra plămîni lor. Îmi permit
deci să vă sfătuiesc, pe dumneavoastră şi pe toate persoanele care îi vor
scrie, să nu-i dea niciodată decît veşti bune, orice s-ar putea întîmpla
în Moldova în timpul lipsei sale.
- Sora dumneavoastră mă însărcinează să vă anunţ că în două sau
trei zile se va apuca să vă scrie o scrisoare lungă, fără cusur în ceea ce pri­
veşte caligrafia. Aprobat. 1
- Doamnă, vă rog să scrieţi cît mai des posibil surorii dumneavoastră,
căci am băgat de seamă că scrisorile dumneavoastră ·îi dau sănătate şi
să îndemnaţi în acelaşi timp pe doamnele Catinca şi Ernrneline 2 să vă
urmeze exemplul, adică să-i trimită des scrisori lungi, şi mai cu seamă cît
mai vesele."
"Neapole, 2 aprilie 1847
Doamnă Zulnia, datorită îngrijirilor doctorului Cangiano, sora dum­
neavoastră a suferit o îmbunătăţire simţitoare în starea bolii sale de cînd
am sosit Ia Neapole.
Inflamaţia pe care o avea în partea stîngă a pieptului şi care, fără
măsurile luate la timp, ar fi putut să atace plămînul , a dispărut; şi din toate
durerile pe care doamna Elena le suferea rînd pe rînd, cînd Ia cap, cînd
Ia rinichi, cînd Ia stomac, nu i-a rămas decît o slăbiciune destul de mare,
datorită în cea mai mare parte suferinţelor sale trecute, transpiratiilor pe
care le are încă în fiecare noapte, Iipitorilor pe care şi le aplică şi regimului
aspru Ia care a fost supusă în timpul ultimelor zece zile. Chiar şi această
slăbiciune a scăzut de două zile pînă Ia a îngădui surorii dumneavoastră
să-şi părăsească patul şi să se îmbrace pe jumătate, fără să se obosească
prea rău. Cu toate acestea, trebuie să mărturisim, este încă departe de
a-şi fi recăpătat puterea şi poate va trece mult timp pînă să o recîştige
măcar în parte, atît de mult a distrus-o boala în timpul celor două luni de
iarnă petrecute în Sicilia. Nu vă puteţi închipui cum a slăbit în urma cru­
delor suferinţe pe care le-a îndurat, de altfel este imposibil să suferi mai
mult decît a suferit ea. Ah, acum, cînd mă gîndesc, pierd orice credinţă în
Dumnezeu şi mă simt revoltat împotriva ideii unei îndurări divine; cuvinte
zadarnice, care n-au nici măcar puterea de a mîngîia. Şi cum să crezi cînd
de cinci luni neîntrerupte sora dumneavoastră nu a avut o singură zi de
odihnă, cînd de cinci luni inima mea este torturată de îngrijorările cele
mai crude? Şi toate acestea pentru ce? Ce a făcut sora dumneavoastră
1 Cuvînt scris de mîna Elenei Negri.
2 Emmeline Raymond, scriitoare, născută la Cernăuţi, prietenă cu
Elena Negri, Ion Ghica etc.
898
-�
[899]
pentru a îndura atîtea suferinţe, ce am făcut eu însumi? Ce rău am făcut
amîndoi? Haida de, Dumnezeu, soarta, toate acestea nu sînt decît pcveşti l
Singurul geniu care conduce lumea este geniul răului.
Iertaţi-mă, doamnă Zulnia, că vă înşir toate aceste aiureli. înnebunesc
cînd mă gîndesc la unele lucruri, căci am plătit întotdeauna scurtele mele
clipe de fericire cu suferinţe care vor ajunge mai curînd sau mai tîrziu să
mă facă să-mi pierd minţile.
Dar să lăsăm toate acestea şi să revenim la doamna Elena. Starea ei
de acum este mai rea decît aceea în care se găsea în luna ianuarie, cînd
sosise la Neapole, şi, cu toate acestea, de o sută de ori mai bună decît
aceea în care se găsea la plecarea din Palermo. Aceasta mă face să sper
că, datorită ti pului bun şi îngrijirilor permanente, orice posibilitate de
pericol va dispărea.
Şi mai întîi, pentru a nu neglija nimic, am consultat, la cererea chiar
a d-lui Cangiano, pe d-l Lanse, care, după un examen serios al stării plă­
mînilor, a declarat că trebuie numaidecît să urmeze instrucţiunile d-lor Ros­
tan şi Andral, adică să deschidă un seton în partea superioară a pieptului,
cu scopul de a vindeca definitiv răul. Cît despre cura de urmat mai tîrziu,
părerea celor doi doctori este:
1. Să părăsească Neapole la 24 aprilie stil nou, ca să scape de marile
călduri şi să întreprindă o călătorie pe mare. Aceasta va fi chiar ca un
început de cură.
2. Să se îndrepte spre Moldova şi să intre în ţară pe la 15 mai, astfel
încît să petreacă acolo lunile iunie, iulie, august, şi în acest timp să facă
acolo şi cura de fermă.
3. Să plece din Moldova spre sftrşitul lui august şi să se ducă pe mare
la Livorno, pe urmă la Pisa, pentru a petrece acolo iarna viitoare.
Această hotărîre are dublul avantaj de a o face pe doamna Elena să
facă două călătorii pe mare şi de a o face să-şi petreacă lunile de vară în
familie, înconjurată de toate îngrijirile şi de toate comodităţile de care ar
putea fi lipsită în străinătate, în Elveţia de exemplu. În plus, hotărîrea se
potriveşte foarte bine cu dorinţele iubitei noastre bolnave, care este sătulă
de hoteluri şi căreia îi este puţin cam dor de ţară. Deci vă anunţ că la 24 apri­
lie vom părăsi Neapole pentru a ne duce la Constantinopol, şi că d-na Elena,
după o scurtă şedere în acest oraş, va pleca spre Galaţi. Aceasta se va
întîmpla, după socotelile mele, pe la 12 sau 15 mai stil nou.
Nu mai am nevoie să vă îndemn să vă găsiţi la Galaţi la această epocă
cu o trăsură închisă pentru a o conduce pe sora dumneavoastră la Mînjina,
dar ceea ce vă rog negreşit este de a însărcina pe una din rudele dumnea-
899
[900]
voastră (Manolache Epureanu 1 de preferat înaintea oricui) să plece la
Constantinopol în primele zile ale lui mai, pentru a însoţi pe vara sa pînă
în Moldova, căci mie, cu toate bunele intenţii, îmi va fi cu neputinţă să
merg mai departe de Constantinopol, din cauza împrejurărilor 2 care mă
împiedică să mă reîntorc în patrie. De aceea faceţi în aşa fel încît Mano­
Iache să se afle la data arătată mai sus, adică pe la începutul lui mai (stil
nou) în hotelul doamnei Giuseppina Vitali-Peru pe micul cîmp al morţilor.
Prietenul dumneavoastră devotat,
V. Alecsandri
Bălcescu vă trimite complimente" (ef. Vasile Alecsandri, Cele mai
frumoase scrisori, p. 23-11).
Sosiţi în grabă la Constantinopol, Costache Negri, Zulnia şi slujnica
ei, Ana Moldoveni, nu vor mai putea face altceva decît s-o îngroape creşti­
neşte pe Elena Negri , la 1 mai 1817, în ograda bisericii greceşti din Pera
(ef. G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, p. 20).
Multă vreme după moartea Elenei Negri, poetul nu se poate mîngîia,
nu-.şi mai găseşte liniştea. Întors imediat în ţară, îl aflăm aci în Valahia,
aci în Moldova, parcă alungat de duhuri, căutînd să-şi vindece mai mult
sufletul decît trupul bolnav (vezi nota Balta-Albă - 1817, p. 733).
Îi e greu să se despartă şi de puţinele lucruri care i-au rămas de la
dispărută:
"În biletul dumitale - îi scria el Zulniei în dec. 1817 - îmi ceri
micul portret pe care ţi-l făgăduise Elena [ ... ] Cu toate acestea îţi voi măr­
turisi, ca prietenei mele celei mai bune, că eu însumi ţin la acest obiect
mai mult decît la o relicvă sacră, pentru că îngerul nostru mult iubit nu
s-a depărtat de el pînă în ultima clipă. Sînt legat de el prin toate suve­
nirile de fericire şi tristeţe pe care mi le aminteşte, ţin la el, în sfîrşit,
prin toate fibre le inimii mele. Acest mic portret închide pentru mine o
lume întreagă de gînduri şi sentimente, el înseamnă trecutul meu, cea mai
frumoasă parte a tinereţii mele" (cf. V. Alecsandri, Documente literare
inedite, p. 236).
Amintirea Elenei Negri va rămîne multă vreme vie în sufletul poetului
şi o va evoca cu aceeaşi nealinată durere şi duioşie. Astfel, în 1818, pe cînd
se afla exilat la Paris, într-o scrisoare datată 10 nov. 1818, îi împărtăşeşte
1 Emanuel Costache Epureanu (1820-1880), văr cu fraţii Negri;
unionist şi însemnat om politic.
2 Care erau de natură intimă şi nu de natură politică, dovadă că Alec­
sandri se întoarce în ţară la cîteva zile după moartea Elenei Negri.
! 9JO
1
[901]
1
Zulniei Sturdza simţămintele ce încearcă la revederea casei în care locuise,
cu un an mai înainte, împreună cu Elena Negri: " ... este un anume car­
tier în acest oraş, o anumită stradă, o anumită casă care închide în ea atît
de dureroase amintiri încît nu mai îndrăznesc să mă apropii nici de stradă,
nici de casă ... Am avut totuşi curajul să o fac în prima zi a sosirii mele
aici, dar simt că nu voi mai avea curajul s-o repet" (ef. V. Alecsandri,
Scrisori. Îmsemnări, p. 141).
Şi mai ttrziu, în 1852, cînd Bălcescu voia să se întoarcă în ţară, V. Alec­
sandri îi scria:
"Iubita noastră Elena Negri este înmormîntată în ograda bisericii
greceşti din Pera. Mormîntul ei e acoperit cu o lespede de marmură pe
care este săpată următoarea inscripţie:
ELENA NEGRI
Moldavia
'1 mai 1847
Cînd îi merge să vizitezi acel mormînt, care cuprinde cea mai scumpă
şi mai bogată parte a vieţii mele, să depui cîteva flori în suvenirul meu"
(scrisoare datată Iaşi, april1852 - ef. Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase
scrisori, p. 67).
Amintirea acestui episod al vieţii sale îl tulbură chiar şi în pragul
morţii, dovadă că era departe de a-l da uitării. Cînd prietenul său Al.
Papadopol-Callirnach îi dă ştirea că vizitase moşia Blînzi, bătrînul bard
îi scrie cutremurat, la 11 iunie 1888, de la Paris:
"Vestea ce mi-ai dat de vizita d-tale la Blînzi şi puţinele cuvinte ce
mi-ai zis despre acel colţ de ţară, care cuprinde o lume de suvenire pentru
mine, m-au uimit adînc. Anii cei mai fericiţi ai tinereţii mele au trecu
pe sub ochii mei ca un nor de fantasme drăgălaşe şi pare că glasul lor înduio­
şat îmi rosteau aceste cuvinte întristătoare: « Ce-ai fost odinioară şi ce eşti
acum» ? Timpul trece, ne despoaie ca un hoţ şi ne lasă suspinînd în urma
lui; dar singura comoară ce nu ne poate el fura este comoara suvenirilor.
Moartea începe din momentul unde omul nu-şi mai aduce aminte că
au trăit" (ef. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 393-394).
SUVENIRE DIN 1885. LUI ION GHICA
însemnările se află, în două variante, în ms. 2253. Prima variantă,
cea consemnată pe filele 27r -36r, pare a fi o versiune hărăzită tiparului,
fiind scrisă îngrijit şi rînduită în capitole. Se publică pentru prima oară
în acest volum, după manuscris. Cea de a doua, consemnată pe filele 37r - 39"
pare a fi o variantă anterioară (cum rezultă, de altfel, şi din corespondenţa
9Jl
.s
..
[902]
poetului); pe versa f. 39 Alecsandri se pare că voia să continue relatarea,
dar nu mai notează decît: ,,27 noemvr. Kamieş", Titlul acestei variante
diferă de al celei dintîi: Amintiri din 1855. Domnului Ion Ghica, după cum
şi textul ei prezintă diferenţe faţă de celălalt.
Prima versiune a acestor însemnări datează probabil din anul 1861
(G. C. Nicolescu crede că le-ar fi scris mult mai tîrziu - ef. Viaţa lui Vasile
Alecsandri, p. 437), după cum mărturiseşte Alecsandri însuşi într-o scrisoare
pe care i-o trimitea din Paris lui Ion Ghica, la 25 nov. 1861, oferindu-şi
colaborarea la Revista rom!i.nă a lui Odobescu de curînd apărută: "Am pus
pe hîrtie amintirile din călătoria mea în Italia [ ... ] precum şi pe acelea
despre excursia în Crimeea, după luarea Sevastopolului şi dacă crezi că
acestea merită un loc în revista de care este vorba, mi-ar face plăcere să ţi
le trimit" (cf. V. Alecsandri, Documente literare inedite, p. 75). În ianuarie
1862 el oferea din nou Revistei române relatarea călătoriilor în Maroc, în
Crimeea şi în Italia. Se vede însă că această publicaţie era interesată de
alt gen de scrieri.
Aşa se face că relatarea acestei călătorii nu-l va mai preocupa pe
Alecsandri pînă în 1874, cînd, solicitat de Iacob Negruzzi, se gîndeşte
iarăşi să o scrie: "Mă întrebi de am vreo poezie nouă în portofoliu? - se
adresa el lui Negruzzi în scrisoarea din 17 ghenar 1874. - Nu, căci mă ocup
să completez diverse scrieri în proză începute şi neterminate. Acum sfîrşesc
relaţia călătoriei mele în Africa şi apoi am de gînd a descrie voiajul meu în
Crîrn pe timpul războiului" (ef. V. Alecsandri, Scrisori, p. 63).
Se pare că relatarea consemnată pe filele 27r -36r din ms. 2253 datează
din anul 1875. La 14 octombrie, solicitat cu insistenţă de Iacob Negruzzi,
el îi scria: "Îţi promit să notez de-aci înainte diverse cugetări ce-mi trec
prin gînd la gura sobei şi să ţi le comunic cînd vor forma o cîtime prezenta­
bilă [e vorba de articolul Din albumul unui bibliofil]. Pin-atunci mă voi
ocupa cu descrierea călătoriei mele la Crîm în timpul războiului de la
1854-1855, pentru coloanele Convorbirilor" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 78).
În anul 1855 Alecsandri se afla la Paris, unde "vizita numeroşi oameni
din viaţa culturală şi politică a Franţei", avînd, probabil, de îndenlini t o
misiune propagandistică în împrejurările înfruntării dintre Rusia ţaristă
pe de o parte şi Turcia, sprijinită de marile puteri europene, pe de alta.
Aflînd de că:ierea Sevastopolului, poetul hotărăşte să se întoarcă în ţară.
făcînd un ocol pe la Constantinopol, de unde se putea duce să viziteze cîmpul
de luptă al Sevastopolului , de care i se părea că se leagă direct soarta viitoare
a ţării sale (ef. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 300-301; el. şi G. Bogdan-Duică,
V. Alecsandri, p. 35). S} despărţea cu oarecare regret de Paris, unde se
sunea bine în mijlocul prietenilor pe care şi-i făcuse. La 10 oct. 18�5, ii
comunica lui Ed. Grenier, aflat la Iaşi, intenţiile sale:
( 902
----------- ---- ----
[903]
" ... patria mă cheamă şi afacerile de asemenea. Dar mai înainte de a
deveni victima lor, intenţionez să fac un scurt popas în Crimeea ca să văd
ceva eroi. Plec sîmbătă la Constantinopol, unde voi fi la 25 ale acestei luni.
De acolo, drept pe turnul Malakoff, apoi, după ce îmi voi fi îndestulat
privirile cu această măreaţă privelişte de distrugere... viu să petrec la
Iaşi" (ef. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 75). O asemenea
scrisoare îl va fi determinat pe G. C. Călinescu să afirme: "Avînd demonul
turistic, în 1855 [Alecsandri] nu se putu opri de-a nu vedea Sevastopolul,
în plin război:
În zgomotul de tunuri ce tună nencetat
La Crîrn, pe triste ţărmuri, mă primblu întristat ... "
(ef. Vasile Alecsandri, p. 24).
Fapt este că la 25 octombrie 1855 poetul se afla la Constantinopol, în
mijlocul prietenilor săi Ion Ghica, Costache Negri, Dimitrie Rallet şi
Baligot de Beyne, care scotea acolo jurnalul Presse d'Orient, O lună mai
tîrziu se îmbarca pe vasul "Pharamond" împreună cu acesta din urmă, care
vizita pentru a doua oară teatrul de război din Crimeea.
Alecsandri nu consemnează în însemnările sale din ms. 2253 decît
întîmplările petrecute în timpul călătoriei pe mare pînă la sosirea în
Crimeea. G. C. Nicolescu trimite greşit (v. Viaţa lui Vasile Alecsandri,
p. 302 n. 2) la ms. 4497, care nu conţine decît însemnările călătoriei în­
treprinse de poet la Constantinopol în 1845.
Însemnări sumare despre restul călătoriei în Crimeea le aflăm in voI.
A utrefois et aujourd' hui, al Mariei G. Bogdan, p. 81- 82, şi sînt datorate
lui Baligot de Beyne, tovarăşul de călătorie al poetului. nu lui Costache
Negri, cum afirmă autoarea. Pentru a completa itinerariul acestei călătorii,
reproducem în continuare însemnările din voI. Autrefois et aujourd'hui :
"Parmi les lettres de K. Negri se trouvent sur un bout de papier jauni les
notices suivantes faites 11 cette epoque par lui-rneme :
« Dimanche 25 novembre 1855, depart avec Basile pour la Crimee.
27 novembre arrivee 11 Kamient.
28 couche au quartier general du grand prevot (General Vernon).
29 nov. Couche 11 Inkermann, chez Fontaine payeur.
29 visite Sebastopol, Dejeune chez le General Bazaine. Malakoff,
Redan, Mamelouk Vert.
30 nov. Couche 11 Traktir; Basile, chez le general, moi chez Chance
payeur. Dans la journee Vitremaia, Traktir. Ouragan de nuit.
1 decernbre. Rentre chez de Vernon apres une visite 11 Balaclava.
Soiree avec le duc de la Rochefoucauld chef d'escadron du I-er Hussard.
Le lieutenant Guisse chef d'escadron de gendarmerie. 1 elletejan capi-
taine, Pecoud lieutenant.
903
.. , .
.. .
[904]
2 decembre, Monastere St, Georges. Aventure de cheval. Courses.
3 decembre. - Nouvelle visite a Malakoff.
4-5 decembre. - Embarquement sur ...
[illisible] Tempete ,)".
Despre unele dintre personalităţile cunoscute cu acest prilej, Alecsandri
va mai aminti în Istoria misiilor mele politice.
VARIANTE
Ms. 2253 (A), f. 37r_39v; (B), f. 27r-36r
682, 1 - B: Suvenire / A : Amintiri II 2 - B: Lui / A : Domnului II 3 ­
numai în B : Amice 1110 - B: de a-i / A : a-i 1112 - B : imperiul Franţei I
A : Franţa II 13 - B : produs / A : contribuit mult la II 15 - B : Iată / A :
Iată, amice II 17 - B : ce am simţit în primblarea mea II A : a primblărei
mele 1118-19 - B: ocupate de cătră armatele aliate în / A: în 11683,
10-16 numai în B: Cum [ ... ] Traian. II 19-20-B : ce fusese încă o dată
în Crimeea. / A : al meu, Baligot de Beyne, care atît în ziarele din Paris
cît şi în Presa de Orient redactată de el la Constantinopoli au susţinut cu
multă căldură interesele României. II 22 - B : vesel ] A : veseli II 23 - B :
Rallet, lui Ion Ghica şi la mai / A : D. Rallet şi ţie, amice, şi la II 24 - B:
ofiţeri / A: ofiţeri francezi !126-27 - B: periculoase [ ... ] comandează
[ ... ] franceze / A: primejdioase [ ... ] comandă [ ... ] franceze din Constanti­
nopoli II 28 - B: de recomanda ţie pentru generalul Wimpfen şi / A :
pentru generalul Wirnpfen, II 30 - B: Orient. [ ... ] în Constantinopole / A :
Orient şi pentru mai mulţi alţi generali, amici ai lui. [ ... ] la Pera II 36 - B :
o feerie de teatru / A : minunele unei feerii il 684, 5 - B : din / A : dintre II
6 - B : zuliul corăbiei / A : mişcarea corăbiei, zuliulll 15 - B : aprins / A :
înflăcărat 1121 - B: ceilalţi / A: alţii II 22-23 - B: în spumă şi / A : şi Il
26 - B: de-o parte, cînd de altă parte / A : cînd într-o parte, cînd în alta II
28 - B : şovăind şi grabnic / A : grabnic şi şovăind II 29 - B : iar turcul
/ A: şi bietul turc II 30 - B: rosteşte / A: scoate din pept 1131 - B:
pepturi uriaşe de lebădă / A : nişte pepturi de lebede uriaşe II 38 - B :
zîmbitori / A : zîmbind II 39 - B : se / A : în unanimitate se II 685, 1 - B :
calţavetelor eraldice / A : calţavetelor II 2 - B: inima. / A: inima! (sic) II
3-5 - B: încrezători în atestatul de bravură ce şi-au acordat singuri, şi
liniştiţi mai cu seamă [ ... ] ei se / A : acordtndu-şi ei însuşi atestat de bravură
şi liniştiţi [ ... ] se II 7 - B: au dat / A: daseră II 8 - B: şi / A: şi că [[
10-11 - B: printre grupele acum reînviate / A: de-a lungul podului [[
12 - B: zări chiar / A : întrevedea mai cu seamă II 13 - B: turn [ ... ]
mea / A : turn devenit celebru [ ... ] noastră 1114 - B: palatelor din poveşti /
A : monumentelor fabuloase [[15- B: cu peptul vaporului păn-a ne găsi
I 904
[905]
în / A : păn-a ne găsi II 19 - B: toţi / A: pasagerii II 20 - B: de mare
se manifestă din nou / A : se manifestă II 21 - B: pasaj eri [ ... ] lor deşarte
şi aceştîi / A : ei [ ... ] deşarte şi II 22 - B : pune la masă pentru ca să-şi
potoale luptele stomahului / A : aşeza la masă II 25 - B : să se [ ... ] de / A :
ca să se [ ... ] lor de II 26-28 - B: Unii [ ... ] alţii sînt [ ... ] parte la masă şi că
au să fie obligaţi de a o plăti / A : O mare parte din ei [ ... ] fiind [ ... ] loc
la masă 1130-37 - numai în B: Cerul [ ... ] corăbiei 11686, 3 - B : slab / A:
slăbit 111 - B : destinaţi / A : condemnaţi II 6 - B : profundă / A : adîncă
1. 10 - B: de-a lungul [ .... ] din / A: serios [ ... ] de 1112 - B: capăt / A :
capătul vaporului II la sfîrşit, numai în A : 27 noemvr. Kamieş II
SUVENIRE DIN VIAŢA MEA
NOTĂ
Datată Mirceşti, mai 1865, nota se află în ms. 822, f.I" _2v. Se publică
acum pentru prima oară în întregime, după manuscris. Se pare că era răs­
punsul pe care Alecsandri voia să-I dea afirmaţiilor cu privire la originea
familiei sale. Cu prilejul uneia dintre şederile sale în Veneţia, fusese uimit să
constate că în acest oraş se aflau mai mulţi locuitori cu numele de Alecsandri
şi acum, "într-un elan de imaginaţiune romantică, scrise că se trăgea dintr-un
cavaler veneţ ian" (v. G. Călinescu, Vasile Alecsandri, p. 5). "Era o presupu­
nere - spune şi G. C. Nicolescu în Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 11-12 ­
în care nici poetul nu credea cu prea multă temeinicie".
Alecsandri nu va părăsi însă cu totul această idee, cum ne încredin­
ţează fiica lui, Marie G. Bogdan ("Iată, de altminteri, ceea ce trasează cu
propria lui mînă în cartea manuscris pe care mi-a dat-o în 1881, Suuenire
din viaţa mea"), reproducind următoarele rînduri, care se deosebesc foarte
puţin de cele din ms. 822:
"Notes. Ma famille est originaire de Venise. A I'epoque ou cette repu­
blique eait dans toute sa splendeur, un de rnes aîeux au coeur hardi, a
I'esprit aventureux est venu mettre son bras au services de la Moldavie,
Il s'y maria avec une indigene et ses enfants furent naturalises moldaves.
Je suis ne a Bacau en 1821, au mois de juillet, a l'epoque de la revolu­
tion greque. Ma mere appartenant a la famille Cozoni, fut obligee de vivre
avec ses enfants cachee dans les forets de Bacau, pendant les premiers
temps de cette revolution qui avait expose le pays aux mefaits des grecs
et aux cruautes des janissaires.
Je fis mes premieres etudes avec le moine Gherman, le mâme qui a
vendu au prince Ghyka le manuscrit de Schinkaî : puis j 'entrai dans le
905
..
[906]
pensionat de Monsieur Victor Cuenim, un vieux militaire de Napoleon
qui, apres la chil te de l'Empereur, vint s'installer il ]assy.
Quoique enfant, le plus grand charme de mes heures de recreation
consistait a. regarder les hautes colli nes ce Socola, trav ersees par la grande
route de Borde, Des cette epcque mes instincts voyageurs aspiraient vers
les horizons inconnus. L'arr ivee des hirondelles, le passage des grues et des
cigognes, le sourire du printemps me produissaient une sorte de trouble
qui ne manquait pas de charme" (Autrefois et aujourd'hui, p. 73).
Unele dintre aceste amintiri se regăsesc în evocarea Porojan,
În acelaşi spirit se înscriu şi insistenţele sale de mai tîrziu pe lîngă
Papadopol-Callimach, care făgăduise să publice în Convorbiri unele
informaţii din care ar fi rezultat originea italiană a familiei Alecsandri.
Astfel, la 1 faur 1884, Alecsandri îl întreba într-o scrisoare: "Ocupatu-te-ai
cu notiţele asupra ambasadorului Veneţiei, Alecsandri?" La 11/23 faur
1884 îi scria iarăşi, satisfăcut de ştirile ce primea şi nerăbdător: "Sînt încîn­
tat că ai mai făcut descoperiri asupra familiei Alecsandri şi aştept scrisoarea
ta cu multă nerăbdare ca să o publici în Convorbiri. Ea va fi pentru mine şi
ai mei un document de cel mai mare preţ". Gîndul acesta se vede că nu-i
dădea pace, căci şi In 1886, cînd se afla la Paris, îl sîcîia iarăşi, în scrisoarea
din 16/18 ianuarie, pe Papadopol-Callimach: " ... ce-ai făcut cu scrierea
asupra ambasadorilor veneţieni, de care mă interesez atît de mult?" (cf.
V. Alecsandri, Scrisori, p. 169, 170, 185). Acesta însă n-a publicat niciodată
vreo scrisoare cuprinztnd informaţii privitoare la familia Alecsandri.
UN ORATOR MUT
Scris probabil în toamna sau iarna 1875/1876, un indiciu în acest
sens constituindu-l faptul că articolul figurează în ms. 3489, f. 92v - 93v,
printre bucăţile care au format articolul Din albumul unui bibliofil. Publicat
pentru prima dată in voI. Proză, 1966, de regretatul G. C. Nicolescu.
PîNEA AMARĂ A EXILULUI
Această scrisoare către Ion Ghica s-a publicat în Convorbiri literare,
XXIV, 1890, nr. 9 din 1 dec., p. 721-726, după moartea lui Alecsandri,
însoţită de următoarea notă a lui Iacob Negruzzi, intitulată O scrisoare
inedită a lui Alecsandri către Ion Ghica :
"Din corespondenţa pe care Alecsandri şi Ion Ghica o începuse împreună
în revista noastră şi pe care numai cel din urmă a urmat-o regulat, Alecsandri
a publicat o singură scrisoare la 1 august 1880. Este acea care istoriseşte
906
[907]
isprăvile ţiganului Porojan. Mai tîrziu, la 1881, Alecsandri mi-a trimes o a
doua scrisoare, ne isprăvită încă, în care vorbeşte de pînea amară a exilului.
Însă cîteva zile mai tîrziu el mă rugă să nu public încă acel manuscript
poate pentru a nu atinge susceptibilitatea unor contimpurani. De atunci
manuscriptul se găseşte printre hîrtiile mele. Cred că tot ce a rămas de la
Alecsandri este interesant pentru români şi de aceea voi publica orice scriere
a sa inedită voi mai găsi. În numărul de azi încep prin a face cunoscut
fragmentul de scrisoare cătră Ion Ghica, din 12 fevruarie 1881.
LN."
La sfîrşitul scrisorii lui Alecsandri, în Convorbiri se păstrează şi menţiu­
nea va urma.
Scrisă în iarna 1880-1881, Pînea amară a exilului îi este inspirată
scriitorului de priveliştea oferită de demagogia liberală, care folosea între
armele ei şi argumentul "pîinii amare a exilului" pe care ar fi mîncat-o la
1848, pasămite pentru lupta pe care o desfăşurase pentru libertatea poporu­
lui (v. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, p. 603).
La 12/24 febr. 1881 îi scria fratelui său Iancu, aflat la Paris: "Primeşti
Convorbirile? Ion Ghica publică acolo o serie de scrisori foarte interesante,
la care eu răspund din cînd în cînd. E o corespondenţă organizată între noi
şi care pare a fi foarte gustată de publicul nostru. Ultima mea scrisoare
publicată anul trecut este intitulată Vasile Porojan. Prezint acolo biografia
prietenului nostru din copilărie. Ai citit-o? A avut succes. Acum schiţez
un articol-scrisoare intitulat Pînea amară a exilului.
Brătianu şi Rosetaki nu se vor prea bucura de ea" (ef. V. Alecsandri,
Documente literare inedite, p. 5).
Îndată ce termină de scris articolul, Alecsandri i-l dă lui Ghica, iar
acesta îl trimite lui Iacob Negruzzi ca să-I publice în Convorbiri.
În martie şi aprilie se află la Bucureşti, ca să participe la sesiunea
anuală a Academiei, cu care prilej i se decernează Marele premiu Năsturel­
Herescu, pentru volumele Despot- Vodă şi vol. III de Poezii (Legende nouă
şi Ostaşii noştri). Se ştie ce violerrtă campanie s-a stîrnit cu acest prilej
împotriva poetului, în fruntea ei situîndu-se Al. Macedonski.
În aceeaşi perioadă asistă şi la lucrările corpurilor legiuitoare (Alecsandri
era senator), în cursul cărora, în martie, România este proclamată regat.
Poate că datorită acestui act, în care vedea numai o nouă creştere a presti­
giului României şi poporului român în rîndul ţărilor şi popoarelor europene
(ef. G. C. Nicolescu, op, cit., p. 604) se hotărăşte să amîne şi publicarea
articolului-scrisoare: "Iubite Negruzzi - îi scria el acestuia din Bucureşti,
la 10 martie 1881 - te-am căutat aici şi am aflat că ai plecat la Iaşi. Mă
grăbesc dar a-ţi trimite aceste rînduri, pentru ca să te rog de a nu publica
907
,'I" •
.. �
.�
[908]
încă epistola mea asupra Pinei amare a exilului ce ţi-a comunicat Ion Ghica,
fiindcă nu este complectă.
îmi propun să o sfîrşesc cînd mă voi intoarce la Mirceşti şi atunci voi
trimete-o foaii Convorbirilor" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 121).
Împrejurări pe care nu le cunoaştem l-au Impiedicat însă să sfîrşească
această epistolă, de care nu va mai pomeni pînă la moartea sa. Vezi şi
nota la Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri,
p. 851 şi urm.
[909]
INDICE
1. NUME DE PERSOANE
A
Abd-el-Cader : 237
Abderam: 206
Abenceragi: 796
Adrian: 206
Agripa: 206
Ahmed, sultan: 612, 616
Ahmet Feti Pacha: 612, 622
Alaric: 206
Alecsandri (familia): 687, 905, 906
Alecsandri, Ion (Iancu, J ean): 194,
624, 658, 687, 892, 993, 894,
907
Alecsandri, Paulina: 710, 888, 892,
894
Alecsandri, Vasili (vornicul): 647,
658, 687, 804, 893, 894
Alexandrescu, Gr.: 32,645,825
Alexandru: 385
Alexandru II: 586, 594
Alexandru cel Bun: 340, 841
Alexandru Ghica-vodă : 338
Alexandru-vodă: 821
Alexandru-vodă cel Bun şi Bătrîn:
436
Alexandru-vodă Lăpuşneanu : 79,
141, 144, 145, 159, 168
Alexandry, Charles: 661
Alfieri: 637
Alibaud: 347, 821
Almaric: 206
Arnbiza: 206
Arnozoz: 206
Arnan, Th.: 734, 735
Anagnosty: 630, 632
Andral (dr.): 645, 896, 897, 899
Anineanu, Marta: 632, 722, 820,
822, 824, 855, 891, 892
Annunziata: 634, 638, 643, 646, 649,
677
Arago: 591
Arbore: 438
Archimede : 622
Ardouin: 621
Aristia, C.C.: 21, 291, 534, 802
Aristides: 298
Aron-vodă : 626
Arpad: 408
Asachi, Gh.: 366, 602, 674, 712
724, 733, 825, 887
909
[910]
Aslan: 251, 252
Aslan Alecu (hatmanul): 546
Assaki (v. Asachi, Gh.)
Assaki, Hermione: 712
Atila: 298
Auber (Daniel-Franccis) : 227
August: 423
Aurelian: 135, 139
Aurelian, P. S.: 853
B
Bade, grand duc de: 674
Baiazid I: 399
Bajazet, sultan: 612, 616
Balatchiano: 681
Balche, P. (v. Balş, P.)
Balgesku (v. Bălcescu, N.)
Baligot de Beyne, Arthur: 398, 683,
833, 903, 904
Balş: 856
Balş, Lupu: 552
Balş, P.: 552, 603
Balş, Toderiţă: 703
Baltazar (Balthazar): 253, 262
Balzac, H. de: 771, 839
Barac, Ion: 452, 456
Barbarini: 671
Barbu Lăutarul: 361
Bariţ , Gh.: 540
Barnum: 696
Bassano (duca de): 565, 875
Baumgartner: 654
Bazaine (doamna): 683
Bazaine (generalul): 682, 903
Bălan, r. D.: 724
Bălăceanu , r.. 179
Bălcescu, Nicolae: 334, 335, 336,
338, 340, 342, 343, 404, 456,
457, 458, 459, 460, 681, 721,
819, 820, 821, 822, 823, 824,
1910
826, 836, 842, 844, 894, 895,
896, 900, 901
Bălşucă : 364
Beeri Mustafa: 841
Bedman (marchiz de): 374, 375. 831
Beldiman, N.: 364, 365, 602
Bellen (le capitain): 607
Bellini: 246
Bengescu, George: 711
Bennetto: 649
Beranger : 597, 604
Berr (baron): 621
Bianu , Ion: 854, 855, 856
Bibescu Vodă: 534, 722, 802
Billecocq, A.: 398, 833
Billing: 875
Birckhahn, W. de: 675
Bixio: 591, 869
Boabdil: 250, 251, 252, 253, 782
Bogdan, Marie G.: 712, 724. 892,
894, 903, 905
Bogdan-Duică, G.: 706, 722. 724,
734, 802, 843, 844, 858. 887,
889, 893, 902
Boileau: 383, 386
Bois Guilbert (marquis de): 621
Bolintineanu, D.: 704, 706, 722,
829
Bonaparte, J erome : 590, 884
Boree, Eugene: 622
Borkowsky, Joseph (contele): 825
Botez, Aleco: 894
Bourlet: 860
Branisteano: 612, 889, 894
Bravo: 216, 763
Brătianu: 907
Broun: 649, 677
Brunellesco: 53, 54
Bucşănescu : 364
Bucur: 829
Bucur, Vasili: 834
[911]
BuHon: 19
Buke (Michel Bouquet): 391, 398
Bulwer, Sir Henry: 586
Bunăparte (v. Napoleon 1)
Byron, Lord: 222, 236, 640, 652,
834
c
Caius (Cezar): 206
Calvin: 445
Carnii: 298
Canaregio: 646
Canaris, Constantin: 529
Cangiano, dr.: 898, 899
Canova: 661, 671
Cantacuzene, Leon : 624
Cantacuzin, V.: 552
Cantacuzino: 806
C[antacuzino] (Prinţul): 307, 309
310, 312, 313, 314, 315, 317,
318
Cantacuzino, Gheorghi: 539, 552,
858
Cantacuzino, Maria: 343, 844
Cantacuzino-Paşcanu , Eliza Ştirbei:
630, 631
Cantemir, Antioh: 369, 383, 384,
386, 388, 602, 832
Cantemir, Demetrius: 601, 841
Cara- Vasili: 533
Caracala: 135
Caragea: 853
Caragiale, Costache: 850
Cari Albert: 868
Caro: 533, 534
Cata, Z.: 625
Catargi, Pulcherie : 625
Catargiu, A.: 551
Catargiu, C.: 818
Catargiu, Nicu: 551, 552
Caton: 298
Cavour: 554, 555, 557, 558, 559,
595, 858, 863, 864, 866, 869,
872, 886
Cazimir, P.: 540
Călinescu, G.: 615, 711, 732, 734,
758, 839, 889, 890, 892, 893,
894, 903, 905
Cellini, Benvenuto: 373, 649
Cervantes: 697
Cesar (Cezar): 136, 171, 234, 385,
407, 461, 475, 776
Cezar August: 206
Chakir Effendi: 612, 616. 888
Chance : 903
Charles IX: 373
Charpentier: 704, 705
Charton: 591
Chenier, Andre : 367
Chrisoverghy: 602
Chopin: 390
Ciceron: 298, 748
Cid Campeador: 290, 375
Cihac, A.: 449, 842
Ciornea, Elena: 819
Clarendon (Lord) :575, 580, 869, 881
882, 884
Clotilda (prinţesa): 591
Codresco, Th.: 604
Cogalnicean, Michel (v. Kogălnicea­
nu, M.)
Cogalniceano, Michel (v. Kogălni­
ceanu, M.)
Cogălniceanu, M. (v. Kogălniceanu,
M.)
Coison, Felix: 397, 833
Columb, Christofor: 179, 704, 724
Conachi, C.: 364, 365, 366, 602,
835
Conachi, Cocuţa: 612
911
..
[912]
Constantinidi, Antoni: 891
Cooper, Fenirnor : 811
Coradini, M. A.: 312,351,162,163,
161, 821, 822, 825, 826
Cort: 622
Corti, Gino: 889
Cossuth: 319
Courcy, Alfred de: 613
Cozoni: 905
Cozoni, Elena: 687
Cozoni, Mihai: 687
Creţulescu: 733
Crowder, W. G.: 622
Cuciuc (fraţii): 172
Cuciuran , Mihai: 728
Cuculi: 359, 361
Cuenim , Victor: 171, 172, 171, 175,
657, 688, 906
Curţiu, Marcus : 298
Cuza, Alexandru Ioan: 460, 175,
551, 552, 551, 555, 558, 560,
561, 562, 563, 561, 566, 567,
569, 571, 572, 573, 577, 578,
580, 581, 585, 589, 590, 591,
592, 593, 591, 595, 596, 597,
628, 689, 690, 691, 692, 697,
838, 858, 859, 866, 868, 869,
871, 872, 873, 871, 875, 876,
878, 881, 882, 885, 886
Cuza, D.: 551
Czoernig: 618
D
Dante: 291
Decebal: 135, 836
Delearetto (contesa de) (v. Turn­
berg)
Delille: 213, 762
Dendrino, Andriko: 889
912
I
Derby (lord): 251
Desprez, H.: 398, 833
Dickson, Edouard: 200, 202, 611,
612, 617, 618, 621, 622
Didier, Charles: 239
Dimostene: 298
Dion: 298
Diubiuf: 562
Docan, Ion (Jean): 658
Docan, Nicolae: 75, 212, 475, 552,
711, 890, 892
Donici, A.: 13, 35, 369, 383, 389,
603, 832
Donitche (v. Donici, A.)
Donizetti: 200, 778
Dornbuch , Conrad: 655
Douka (v. Duca, Ion)
Doussault, Charles: 606, 622
Doussot (v. Doussault)
Drimba, Vladimir: 618, 888
Duca, Euharia: 617
Duca, Ion: 617
Duca-Vodă: 80, 81
Dumas, Alexandre : 379
Duroni: 622, 889
Duvert, Felix-Auguste: 111
E
Ehrlich, Henri: 392, 833
Eihoff (baron): 629
Eliad (v. Eliade)
Eliade: 21, 315, 371, 602, 707,822,
826
Elisaveta Petrovna: 383
Ernanoil Filibert: 560, 865
Eminescu, M.: 804
Enric : 206
Epaminonda: 298
Epureanu, M.: 552, 900
[913]
Epureanu, P.: 540
Esarcu, Constantin: 826
Etienne, le prince (v. Ştefan cel
Mare)
Eugenia (împărăteasa): 535, 562,
575
Evghenia S. (Lucia): 502, 503, 504,
505
F
Fabian, stolnicul: 894
Feidel: 620, 622, 648
Ferdinand: 605
Ferenţ (general ardelean): 84
Filimon: 527
Filipescu: 551, 552, 733
Filipescu, Costache : 342, 345, 346,
821, 822, 836
Filipescu, Speranţa: 733
Filipescu, Zoe: 733
Florescu, Bonifaciu: 820, 824
Florescu, I. Em.: 802
Florescu, Luxiţa: 820
Focion: 298
Follesco: 608
Fontaine: 903
Fortune: 649
Frederic, l' Archiduc: 630
Furnasaki, Filip: 475
G
Gaertner: 671
Gaspar : 637, 649
Gautier, Theophile : 348, 350
Gavarni, Suplice-Guillaume : 173,
732
Gavril (călăul): 357
Geisenheim: 621
Ghiberti, Lauren: 70
Ghica (prinţul): 905
Ghica-vodă , Grigori: 405, 476, 523,
534, 688, 812, 854
Ghica, Ion: 8, 525, 529, 533, 682,
683, 693, 696, 706, 721, 722,
732, 756, 802, 819, 822, 824,
825, 839, 843, 844, 851, 852,
853, 854, 855, 856, 860, 893,
898, 901, 902, 903, 904, 906,
907, 908
Ghica, N.: 540
Ghica, Toderică: 549
Ghica, Vasile: 553, 806
Ghika, Jean: 603
Ghika, Mitika: 612
Ghirai, han: 466
Ghyka (v. Ghica)
Gin, Antonio (Castel ano) : 633,634
635, 637, 639, 643, 646, 650,
652, 677, 678, 761, 762, 767
Girardin, St. Marc de: 397, 399,
833, 869
Giotto: 54
Giusepine (Giusepina), Mdme (vezi.
Vitali)
Giuseppina: 711, 712
Gobelini: 566
Goethe: 635
Gogol, N.: 373
Golescu (fraţii): 733
Govdala: 359
Graben (generalul): 535, 536
Grandea, H.: 818
Grandville, Gerard : 732
Orădişteanu: 838
Grenier, Edouard : 703, 902
Grimani: 637
913
.\
..
[914]
Grimm (fraţii): 724
Guaraccino: 618, 621
Guisse: 903
Gutenberg: 676
H
Hagioglu (v. Hiotoglu)
Hanson, H.: 622
Harnav: 552
Hasdeu, B.P.: 372, 724
Heliad (v. Eliade)
Herder: 724
Herescu, Năsturel : 907
Herald, Louis- J oseph- Ferdinand: 30
Hess, Peters Cornelius: 671
Hilderic: 206
Hiotoglu: 531, 532, 533, 855, 857
Hîjdău (v. Hasdeu, B.P.)
Hodja Murad , paşa: 841
Hortensia (regina): 566
Hourmusaky, Alexandre (v. Hur-
muzachi, A.)
Hourmusaky, Doxaki: 712,724,725
Hrisoverghi, Alexandru: 366
Hroiot: 370
Hubert: 620
Hiibner (baronul): 590, 595, 864,
869, 884
Hugo, V.: 352, 369, 602
Hurmuzachi, A.: 107, 712, 757, 834,
862
1
Ioniţă Sturza Vodă: 835
Iorga, N.: 826
Ipsilanti: 81, 586, 687
914
(
Ispirescu, Petre: 8, 521, 522, 850
Iuvenal: 386
Ivănescu-Capşa, Elena: 892
J
J oinville (prinţul de): 237
Jora: 624, 892
Josse: 591
Jousouf Pacha: 621
Jove: 139
K
Kara-Vasili: 857
Karagic, Vuk: 724
Katzavatis (mr. et m-me) : 632
Kiriac: 359, 364, 829
Kirica (v. Kiriac)
Kisseleff: 338, 590, 592, 593, 594,
864, 869, 884
Kleber: 676
Klenze: 671
Kogălniceanu, Ienachi: 710
Kogălniceanu, M.: 76, 85, 340,
371-372, 474, 523, 534, 542,
601, 603, 638, 681, 710, 720,
722, 731, 732, 733, 825, 827,
887
Korais Adamantios: 475
Kotzebue: 724
Krîlow: 603
L
Lafitte: 751
Lafontaine: 603, 622
Lamarmora: 554, 558, 560, 858, 863,
864, 866, 869
.
------
[915]
L
Lamartin (v. Lamartine)
Lamartine, A. de: 379, 402, 590,
597, 833, 869, 886, 887
Lanse (dr.): 899
Laurent: 529, 530, 531, 534, 535,
683
Laurian, A. T.: 817
Lausanne: 414
Lăpuşneanu , Alexandru: 352, 370,
834
Lefkie: 527
Leon (colonelul): 733
Lepage: 30
Lhomel, l'abbe: 676
Licurg: 298
Lisle, Rouget de: 461
Liszt: 471
Lloyd: 101, 737
Longhin: 294
Lormian, Baur : 366
Louis: 673
Louis (Ludovic) 1, Carol August:
671
Louis Philippe (v. Ludovic Filip)
Lucain: 607, 615
Lucasiewics, Paulina (v. Alecsandri,
Paulina)
Lucius Cezar: 206
Luculus: 425
Ludovic-Filip: 251, 347, 378, 732
M
Macedon, Alexandru: 204, 293, 843
Macedonski, AI.: 839, 907
Maglonovici, Hianciant: 377
Mahmoud (sultan): 614, 616
Mahomed II: 399
Mahomed Ali (Mehemed): 614,622,
533, 857
Maiorescu, Titu: 725, 757
..
Malakof, duca de: 571, 572, 580,
581, 869
Malmersbury, Lord: 555, 574, 579,
580, 583, 584, 687, 589, 869,
872, 881, 882, 884
Mangasug, dr.: 612
Manini, Ludovico: 637
Maria Tereza: 568
Marie Antoinette: 680
Marochetti: 560, 865
Martyrt: 668
Massim,1. C.817
Matei Ghica, V.V.: 114, 116
Mavrocordat, Aleco : 551
Mavrojeni (princesse): 629
Mazepa: 834
Mănescu : 642
Mencicof (general): 100
Merimee, Prosper: 371, 373, 374,
376, 377, 378, 379, 724, 830,
831, 832, 869, 886-887
Merlin: 860
Metternich: 629, 654, 891, 892
Meyerbeer: 142, 242, 246, 780
Michel Ange (v. Michel Angelo)
Michel Angelo: 53, 61, 70
Michelet, Jules: 398, 833
Miclescu, S.: 552
Miculi: 154, 155
Miculi, Charles: 390, 391, 488, 833
Mihai Viteazul: 46, 108, 331, 364,
457, 458, 459, 515
Millanovitz (capitaine): 629
Millo, M.: 604, 628
Miltiades: 663
Milton: 213, 291
Mitica: 894
Mitri-Galatz: 894
Moldovanu: 546, 552
Moldoveni, Ana: 900
915
[916]
Moliere : 591, 697
Morouzy, A. (v. Moruzi, Alecu)
Moruzi, Alecu: 551, 552, 627
Moruzi, Costachi: 553, 806
Morri, Giuseppe (contele): 431
Moţoc: 370, 438
Movila, Simeon; 601
Movilă: 438
Mozart: 142, 246, 657, 658, 659,
660
Murad Gazi, sultanul: 841
Murat: 630
Murgu: 119
Murly (Miss): 606
Muruzi, A. (v. Moruzi, Alecu)
Musset, Alfred de: 486
Mustafa , Hagi: 784, 786, 787, 791
Musuri (v. Musurus-paşa)
Musurur (v. Musurus-paşa)
�Iusurus-paşa: 524, 581, 587, 851
:\Iuţiu (Mucius): 298
N
Namias, dr.: 644
.Napcleon (prinţul): 590, 591, 858,
864, 869, 884
Napoleon I: 463, 471, 566, 575,
657, 672, 688, 877, 906
Napoleon III: 555, 556, 558, 562,
563, 566, 568, 570, 571, 573,
574, 575, 578, 591, 595, 820,
858, 862, 863, 864, 868, 869,
871, 875, 876, 878, 879, 880,
882
Necolae Pavlovici: 353
Neculae (ţarul): 434, 535
Negre, Costache (v. Negri, Costache)
Negri: 661
Negri (fraţii): 900
[Negri], Cathinka: 628
Negri, Costache: 74, 75, 212, 336,
339, 341, 342, 523, 534, 603,
625, 626, 627, 628, 645, 649,
652, 681, 683, 711, 712, 733,
821, 823, 834, 835, 836, 864,
868, 891, 892, 900, 903
Negri, Elena: 630, 631, 661, 665,
666, 667, 681, 725, 734, 819,
889, 890, 891, 892, 893, 894,
895, 896, 897, 898, 899, 900,
901
Negri, Eugenia: 626, 892
[Negri], Zulnia (v. Sturdza , Zulnia)
Negruzzi, Constantin: 31, 340, 352,
353, 366, 369, 370, 371, 372,
383, 388, 389, 534, 602, 603,
706, 710, 731, 733, 803, 826,
827, 828, 829, 830, 832, 834,
887
Negruzzi, Iacob: 704, 705, 710, 757,
803, 804, 805, 817, 818. 827,
828, 836, 837, 838, 841, 843,
850, 853, 854, 856, 861, 862,
863, 864, 890, 902, 906. 907
Negulici: 475
Nelpock, Georges: 677
Nemrod: 249
Neonil: 625
Neron: 22, 31
Nicolescu , G. C.: 606, 703, 704,
706, 720, 722, 725, 733, 734,
802, 822, 827, 833, 839, 841,
844, 851, 854, 856, 858, 859,
862, 889, 890, 891, 894, 902
903, 905, 906, 907
Nigra, cavalerul: 590, 594, 595,
866, 869, 885, 886
Nigra, doamna: 866
Niniţa (v. Negri, Elena)
Numa: 298
[917]
o
Odobescu (familia): 642
Odobescu, Al.: 819, 820, 823, 902
Odry : 417
Olga (prinţesa): 312
Omir: 213, 291, 299
Oraţiu: 386
Ossian: 120, 724
Osticoff (prinţul): 426
Oteteleşanu : 733
Oureke, Vornik : 601
Ovidie: 135
p
Palmerston (Lord): 575, 580
Pann, Anton: 8, 300, 301, 305, 306,
803, 804
Panu: 542, 546
Papadopol-Ca11imch, Al.: 856, 901,
906
Papastate, C. D.: 892
Papură-vodă: 204
Pavlovna, ducesa Elena: 647
Pecoud : 860, 903
PeJissier (mareşalul): 559, 579, 580,
581, 882
Pelletejan: 903
Perei re : 569
Pergu (Mdme): 608
Perpessicius: 892
Pers[ius]: 386
Petraşcu, N.: 724, 839
Petraşcu-vodă : 515
Petru Cercei: 515
Philisdorf (madame): 678
Plali-Pacha: 617
Pierre le Grand: 601
Pigalle: 676
Pisany: 622
Pisoski: 712
Pizano, Andrea: 70
Place: 524
Plancher: 677
Plan ger : 654
Pogor, Basile: 364, 602, 829
Ponsard : 591
Pope: 365, 602
Porojan, Vasile: 469, 470, 471, 472,
473, 474, 475, 476, 477, 827,
843, 854, 907
Pouchkine (v. Puşkin)
Pradier: 423
Pralea: 295, 440
Prounko, Constantin: 712
Purice: 438
Puşkin, A.: 35, 37, 369, 373. 376,
377, 832
R
Rabelais: 324, 445, 446, 449. 534,
749, 842
Racoviţă, Mihail: 84
Rafael: 53, 61, 465, 883
Rallet, Dimitrie: 523-524, 534, 683,
850, 851, 903, 904
Raphael (v. Rafael)
Raymond, Emmeline: 898
Răzvan-vodă: 340, 721
Reaumur : 732
Rechid Pacha: 622
Regensburg: 179, 540, 735
Richardson, Samuel: 223
Riket, Paul: 206
Rolla, C.: 523, 535, 540, 658, 858,
863, 890, 894
Rolland (madame de): 344, 459
Romalo: 552
917
.. .�
[918]
Romberg, Bernhard: 674
Rose (generalul): 574, 577, 860, 878
Rosetaki: 907
Rosetti: 552
Rosetti (fraţii) : 806, 892
Rosetti, C.A.: 34, 171
Rosetti, Catinca: 892, 898
Rosetti, Mitică: 624, 625, 627
Rosetti (Rossety) Răducanu: 624,
627
Rosetti, Lascăr: 540, 541, 546, 549,
552, 612, 624, 626, 627
Rosetti, Vasile: 892
Rosetti-Răducanu, Lascăr (v. Ro-
setti, Lascăr)
Rossini: 227, 246, 774, 780
Rostan, dr.: 896, 897, 899
Rotşild: 771
Rouska, Catynka: 889
Rousseau, Jean-Jacques: 407
Rowles (lieut.): 622
Rosnovanu, N. (v. Roznovanu, Ne-
culai)
Roznovanu, Neculai: 542, 633
Rubens: 671
Russel, John (Lord): 575, 580, 869,
881, 882, 884
Russo, Alecu: 340, 341, 342, 347,
348, 349, 350, 404, 405, 406,
407, 408, 409, 410, 411, 460,
461, 542, 624, 727, 728, 821,
822, 823, 824, 834, 835, 836,
892
Ruxandra, Doamna: 136
s
Saltafero: 531, 855
Samowitz: 654, 677
Sancowitz (v. Sarnowitz)
918
Sarto, Andrea del: 54
Saxa, Herrnann Maurice rnareşal de:
676
Scaramanga, Gheorghe: 658, 712,
894
Scaramanga, Giani (Jani) (v. Sca­
ramanga, Gheorghe)
Schiavoni, Felice: 644, 645, 647,
678
Schiavoni, Giovanni: 644
Schiller: 672
Schnorr: 671
Sch6nfeld, Leon: 712, 732
Schukur, de: 620
Schwandthaler: 671
Scott, Walter: 128
Seceni (v. Szechenyi)
Septim - Severus : 135
Seymour, Lord: 425
Shakespeare: 697
Sigismond (I'archevâque) : 670
Simion Dascălul: 601
Sion: 604
Sion, Gh.: 472, 540, 807, 826, 855
Sion, Iorgu (v. Sion, Gh.)
Sion, Toader: 542, 543
Skosgniowski, m-me: 674
Sobieţki: 136
Socec: 705, 827, 829, 838
Socrat: 298
Sofie (l'archiduchesse): 648, 653
Solon: 298
Soutzo: 661, 664
Spaletta (madame) : 631
Spartali, Hristachi: 889
Spartali, Nicolas: 889
Spinelli: 624
Spiro-Paul, Paulina: 824
Stanley, Henry: 724
Steege, L.: 868, 869
Stephanie, la duchesse: 674
[919]
Steriadi: 628
Stourdza, Michel (v. Sturza, Mi-
hail)
Storhas: 404
Strarnbio, cavalerul: 558, 559, 866
Strauss: 246, 755, 780
Sturdza, A.: 828
Sturdza, Mihail (v. Sturza, Mihail)
Sturdza, Zulnia: 628,734,805, 895,
896, 898, 899, 900, 901
Sturza, Costachi (logofătul): 540,
542, 550, 551
Sturza, Dimitrie: 539, 550
Sturza, Grigore: 539, 543, 550, 551,
806
Sturza, Ioniţă: 25
Sturza, Iorgu: 551
Stieglmayer: 671
Sturza, Mihail: 340, 341, 363, 371,
406, 534, 537, 538, 539, 540,
541, 542, 544, 545, 547, 548,
549, 550, 552, 553, 612, 712,
806, 812, 821, 830, 835
Sturza-vodă (vezi Sturza, Mihail)
Suleiman le Magnifique: 617
Szechenyi: 101, 106, 721, 722,
723
ş
Şerpe: 438
Şincai, Gheorghe: 474, 688, 905
Schinkai (v. Şincai, Gheorghe)
Ştefan cel Mare: 108, 136,308,309,
318, 331, 364, 370, 809, 836
Ştefan Vodă (v. Ştefan cel Mare)
Ştirbei, Barbu: 630
Ştirbei, Eliza: 630, 632
Ştirbei, George: 631, 632
Ştirbei-vodă: 460
T
Tabacopoulos: 620
Tasse (v. Tasso)
Tasso : 121, 661
Tău tu : 364, 602, 835
Temiso-fiul: 167
Temistocle: 298
Teodoric: 206
Teuto (v. Tăutu)
Themistocli: 533
Theodosie (împăratul): 613
Thorwaldsen: 671
Thouvenel: 590, 597
Tiepolo: 637
Tirs: 527
Titien (v. Tiziano)
Tiziano: 61, 647, 661
Tocilescu, Gr.: 456, 460, 461
Toni: 667
Tophana: 617
Tornbourg: 624, 626, 892
Toscana (duce de): 57
Tournadre (capitaine de): 681
Tourtoulon, C. de: 856
Traian (împăratul): 109, 135,
139, 180, 206, 308, 309,
683, 697, 728, 748, 904
Trandafiroff: 345, 821, 822
Trandafiloff (v. Trandafiroff)
Trochu: 591
Trubetzkoi: 722
Tuchididi: 542, 543
Turnberg (contesa de): 826
U
Ubicini, A.: 398, 725, 806, 833, 861
Urechiă, V. A.: 843, 844
Ursu, N.A.: 804
919
[920]
v
Vaillant (mareşalul): 573, 869
Vaillant, I.A.: 398, 833
Valbaum: 292
Valmont (duce de): 426
Varnav: 624, 628
Vay (contele): 409
Vegezzi Ruscalla: 556, 557, 594,
864, 865, 866, 869
Vegezzi RuscaIla, Ida: 866
Veniamin (mitropolitul): 356, 502
Vernon (colonel de): 581, 683, 860,
903
Victor Emanoil: 554,558,560,561,
562, 577, 591, 594, 858, 863,
864, 867, 868, 869
Victoria (regina): 249, 251, 590
Vida, Gherman : 474, 688, 905
Villamarina (marchizul de): 556, 590.
594, 869, 884
Virgil: 213, 291, 366
Vitali, Giusepina: 611, 615, 900
Vîrnav : 892
Vîrnav, Alecu: 893
Vîrnav-Liteanu, Elena (v. Negri,
Elena)
Vlad Ţepeş: 348
Vogoride (v. Vogoridi)
Vogoridi: 523, 524, 597, 612, 850
Voinescu, Ioan: 575, 696
Voltaire: 365, 602, 831
Vulcan, Iosif: 850, 890, 891
w
Walewski (contele): 555, 562, 563,
565, 571, 572, 575, 581, 868,
869, 871, 872, 873, 874, 875
Weber: 246
Wimpfen: 682, 683, 904
Winterhalter: 562
z
Zama: 206
Zi zi ni as : 632
Zotta, Sever: 893
x
Xerxes: 517
y
Yvry, d': 620, 622
[921]
II. NUME GEOGRAFICE
A
Abyla (muntele): 275
Adriatica (v. Marea Adriatică)
Adriatique (v. Marea Adriatică)
Adur (rîul): 198, 203
Africa: 19, 181, 194, 230, 231, 232,
233, 235, 236, 238, 239, 241,
243, 244, 248, 249, 250, 257,
258, 263, 269, 275, 276, 277,
278, 280, 282, 284, 286, 287,
428, 513, 580, 756, 757, 758,
775, 779, 785, 786, 787, 796,
797,798, 800, 801, 893,897,902
Agapia: 502,503, 506,624,625, 626
Aix : 621
Alcazar: 241, 242, 243, 244, 250,
778, 779
Alcsar (v. Alcazar)
Alczar (v. Alcazar)
Alexandria: 282, 576, 631, 658, 879
Alexandrie (v. Alexandria)
Alfort: 679
Alger: 428, 430, 780
Algeria: 237, 245, 645, 777, 780
Algerie (v. Algeria)
Algesiras: 231, 286, 289
Alhambra: 243, 276, 376, 832
Alicanta (v. Alicante)
Alicante: 208, 375
Allemagne (v. Germania)
Alma: 100
Almeria: 208
Alpes du Nord: 668
Alpes J uliennes: 667, 668
Alpes Styriennes: 667, 668
Alpi: 557, 559, 576, 577, 865, 880
Alsace: 676
America: 283, 482, 526, 704, 749,
814, 849
Arnerique (v. America)
Ampelunium: 252
Amra : 281
Andaluzia: 230, 242, 243, 779
Andrianopol: 400
Anglia: 100, 222, 251, 253, 257,
261, 268, 282, 284, 375, 392,
400, 431, 433, 482, 500, 531,
535, 555, 563, 571, 572, 573,
574, 575, 578, 579, 581, 582,
921
[922]
583, 585, 586, 587, 588, 589,
590, 723, 724, 782, 792, 830,
858, 860, 861, 862, 868, 869,
871, 882, 883, 884
Anglitera (v. Anglia)
Antigone (insula): 614
Apenini (munţii): 211, 212, 214, 576,
761, 763
Apus: 339, 391, 401, 734, 735, 833
Aranjuez: 290, 801
Archipel (v. Arhipelag)
Ardeal: 129, 178,413,816,819
Arenele (din Nîmes): 207
Arhipelag: 529, 855
Arlu: 206
Arnaout Kioi: 609, 889
Arno : 58, 59
Asia: 200, 201, 202, 254, 255, 412,
531, 532, 609, 610, 611, 612,
613, 614, 619, 638, 898
Asia Mică: 248, 529, 695, 893
Asia minoră (v. Asia Mică)
Asie (v. Asia)
Athos (Muntele): 356, 520
Augsburg: 672
Australia: 696
Austria: 110, 134, 355, 357, 561,
562, 563, 574, 575, 577, 578,
586, 595, 596, 597, 618, 652
655, 670, 867
Autriche (v. Austria)
Avignon: 576, 680
Avinion (v. Avignon)
B
Babilona: 191, 413
Bacău: 477, 546, 549, 627, 628,
687, 905
Baden: 184, 673, 675, 742, 743
922
Bade (le duche) (v. Baden)
Baden-Baden : 673, 674, 679
Bahlui: 77, 79, 80, 81, 84, 85, 367
Bahr-el-Dholva : 252
Baia: 136
Baiona (v. Bayonne)
Bakeou (v. Bacău)
Balaclava: 529, 685, 903
Balcan (v. Balcani)
Balcani: 129, 863
Baleare (insulele): 229, 280
Balta-AIbă: 179, 181, 184, 185, 186,
188, 190, 191, 192, 193, 733,
734, 735, 736, 738, 742, 743,
744, 745, 747, 750, 751, 752,
900
Balta Liman: 535, 536
Balţateşti : 506
Banat: 135, 180, 392, 570
Bar-le-Duc: 676
Barcelona: 198, 208
Barka: 271, 272
Bas-Pirenei : 198
Basarabia: 135, 178, 327, 369, 392,
400, 570, 748, 830
Bastille: 677
Baviere : 670, 671, 672
Baylen: 290, 801
Bayonne : 197, 198, 752, 756, 758
Bebec: 613
Beilerbey: 613
Belgia: 399, 400, 428, 621, 677,678
Belgique (v. Belgia)
Belgrade: 737
Bender: 141
Beni-Hasan (Munţii): 286
Berlin: 725, 868
Besarabia (v. Basarabia)
Bessarabie (v. Basarabia)
Betune: 618, 621
Bethune (v. Betune)
[923]
Bezesten: 616
Biaritz: 194, 196, 757, 758
Biariţ (v. Biaritz)
Bicaz: 405
Biscaia: 290
Bistriţa: 111, 129, 142, 143, 146.
148, 159, 161, 162, 310, 311,
347, 506
Bîrlad: 436, 805
Blaj: 85.8
Blînzi: 890, 893, 901
Bogaz: 609, 610
Bois de Boulogne: 565
Bologna: 634, 649, 677, 678, 711,
856
Bologne (v. Bologna)
Bolonia (v. Bologna)
Bolsena: 711
Boquer: 206
Bordeaux: 191, 413
Borde (v. Bordea)
Bordea: 906
Bormida: 576
Borsec: 169, 170, 171, 172, 176,
177, 178, 732, 733
Bosfor: 200, 431, 523, 535, 608.
609, 611, 613, 617, 618, 622,
623, 683, 695, 888, 889, 890
Bosphore (v. Bosfor)
Bosnia: 518
Botoşani: 340, 542
Boucarie (v. Bucaria)
Bouiok Megarlik: 622
Bouioukdere : 618
Boukara : 737
Boukouresti (v. Bucureşti)
Boulgourlou: 618
Bralla (v. Brăila)
Braşov: 8, 141, 171,452,722,806.
807, 857, 858
Brăila: 101, 106, 181, 188, 192,738,
740, 756
Britania (v. Anglia)
Broussa (v. Brusa)
Brusa: 200,201, 202, 254, 379, 423,
618, 675, 695, 783
Bruck: 657, 667, 668
Bucarest (v. Bucureşti)
Bucaria: 413, 737
Buceci: 697
Bucharest (v. Bucureşti)
Bucovina: 107, 134, 135, 390, 461,
570, 727, 728, 748, 784, 823
Bucureşti: 21, 22, 34, 102, 321,
338, 339, 342, 343, 345, 346,
350, 398, 407, 412, 413, 464,
472, 498, 514, 526, 528, 540,
554, 573, 580, 593, 596, 622,
632, 674, 693, 703, 705, 706,
722, 732, 734, 749, 802, 803,
820, 823, 825, 826, 829, 833,
835, 836, 839, 850, 851, 852
859, 860, 861, 869, 874, 881,
892, 895, 907
Buda: 474
Bufalora: 860
Bukovine: (v. Bucovina)
Bulgaria: 397, 737, 851
Bulgarie (v. Bulgaria)
Busfella: 272, 794
c
Cabruta (capul): 230
Cacine: 711
Cadix: 196, 198, 276, 289, 374, 796
Cairo: 282, 283, 798, 893
Calabaetas: 531
Calais: 579
Calender: 613
923
..
..
[924]
Calpe (muntele): 275
Calzaioli (strada): 70, 718
Campo-Formio: 636
Campo Santo: 681
Cana (v. Cannes)
Canal de la Giudecca: 216, 630,
631, 639
Canal Grande: 630, 631, 637, 640,
650, 667
Canal St. Luca: 637
Canalul de Gibraltar: 230
Canalul de Judeca (v. Canal de
la Giudecca)
Cannes: 374, 377, 378, 576, 831,
879
Cap Kalapri: 608
Capul Negru: 287
Capul Popii: 174
Caracal: 135
Carpat (v. Carpaţi)
Carpaţi: 118, 129, 137, 308, 322,
327, 329, 345, 347, 348, 512,
557, 570, 575, 863
Cartagena: 198
Cascadă: 176
Caucaz: 535
Călăraşi : 105
Călugăreni: 136
Ceahlău: 129, 162, 164, 312, 318,
347, 602, 729, 810
Ceilan: 208
Cenis (muntele): 556
Cerdacul lui Ferenţ: 84
Cernauca: 127, 128
Cernăuţi: 410, 426, 898
Cetatea-Albă: 135
Cetatea Neamţului: 136
Cetăţuia: 81
Ceuta: 275, 287, 289, 795
Chalcis: 531, 614, 857
Chalki (v. Chalcis)
924
(
Châlons: 679
Chambery: 556
Champagne: 676, 752
Chantilly: 425
Charenton : 679
Châ.telet : 677
Chiaia: 457
China: 231, 338, 415, 424, 579
Ci1ly: 654
Civita-Vecchia: 71, 606, 681, 711
Cimpul Frumoasei: 472
Clichy: 427
Cluj: 408, 409, 410
Codrul Herţii: 23, 109
Coloanele lui Ercules: 252, 275
Constantinopol: 101, 200, 202, 255_
353, 398, 399, 435, 459, 475_
523, 524, 531, 533, 534, 535,
536, 585, 586, 587, 597, 607.
609, 610, 611, 613, 614, 615_
616, 617, 618, 619, 620, 621.
622, 629, 638, 675, 681, 683,
686, 695, 737, 756, 835, 851_
862, 886, 889, 890, 891, 899.
900, 902, 903, 904
Constantinople (v. Constantinopol)
Constantinopole (v. Constantinopol)
Constantinopolea (v. Constantino-
pol)
Copou: 114, 153, 807, 822
Cordova: 198, 243, 290, 374, 423
Corne d'Or: 611, 613, 681
Cotnar : 436, 515, 752
Craiova: 39
Crim (v. Crirneea)
Crirnee (v. Crimeea)
Crimeea: 100, 400. 523, 529, 534.
558, 559, 581, 682, 683, 685.
686, 841, 851, 860, 882, 902.
903, 904
Crtrn (v. Crirneea]
[925]
Cristeşti: 808
Cronstadt: 171, 413
Cycla.des: 621
D
Dacia: 132, 135, 136
Dacia Traiană: 136
Darnas : 378
Danube (v. Dunărea)
Dardanele: 707
Dealul Bărbat: 118
Dealul Doamnei: 310, 313, 506
Dej: 408, 409, 823
Dimbovita: 138, 726
Docolina: 367, 627
Dorohoi: 341, 406, 436, 835
Douvres: 579
Dragu şani: 687
Dresda: 512
Dumbrăvile Roşii: 136
Dunărea: 77, 80, 94, 101, 103,
104, 105, 106, 109, 129, 180,
309, 391, 397, 399, 408, 458,
467, 512, 517, 518, 535, 552,
555, 570, 586, 587, 588, 596,
606, 607, 628, 712, 721, 722,
723, 736, 737, 738, 806, 832,
869
Durazzo: 681
Durău: 163, 164, 313, 314, 810
E
Eaux-Douces d'Asie: 612, 613
Eaux-Douces d'Europe: 616
L'Echelle du Grand Seigneur: 613
Eciha: 801
Egipet (v. Egipt)
Egipt: 282, 283, 535, 632, 658,
798, 893
Egypte (v. Egipt)
Elisa veta : 172
Elveţia: 346, 347, 400, 404, 674,
835, 899
Ems: 184, 632, 891, 892
Englitera (v. Anglia)
Epsom: 253, 254
Espagne (v. Spania)
Esslingen: 672, 673
Etats pontificaux: 711
Europa: 77, 107, 134, 135, 136,
137, 179, 180, 185, 189, 191,
193, 198, 208, 230, 233, 236,
244, 248, 251, 252, 261, 277,
280, 282, 283, 289, 339, 354,
364, 391, 392, 397, 398, 399,
400, 405, 458, 460, 482, 483,
537, 538, 543, 555, 557, 563,
569, 572, 585, 586, 587, 588,
594, 596, 607, 609, 610, 613,
616, 621, 630, 671, 677, 678,
692, 735, 754, 755, 768, 775,
782, 798, 801, 869, 870, 872,
886, 893
Europa (capul): 230
Europa Point: 775
Europe (v. Europa)
Evropa (v. Europa)
F
Falticheny (v. Folticeni)
Fanar: 356, 362, 368, 664, 749
Fanaraki: 684
Fălciu: 541
Ferara: 687
Ferney: 831
Fez: 229, 238, 243, 245, 251, 268,
779
Filadelfia: 283
925
[928]
K
Kalafat : 737
Kamient (v. Kamieş)
Kamieş: 529, 683, 685, 902, 903,
905
Karlsruhe: 673, 675, 679
Kasba : 277, 279, 796, 797
Kehl: 675
Kew: 582, 883
Kissingen: 607
Koulelli: 612
L
Lacul lui Ovidie: 135
Laibach : 654, 667, 712
Langedoque: 206
Latakie: 263
Lausana: 346
Lazăr: 172
Le Lac Blanc (v. Balta-Albă)
Leipţig (v. Lipsea)
Leipzig (v. Lipsea)
Leopol: 390, 825, 833
Leros (insula): 530, 857
Liban: 294
Lido: 641, 642, 653, 667
Lion (v. Lyon)
Lipsea: 154, 388, 622
Lisabona: 208
Livorno: 209. 457, 606, 681, 711,
899
Livourne (v. Livorno)
Lobogo: 170, 171, 172, 174, 175
Lombardia: 212, 576
Lombardo-Veneţia : 215
Londra: 85, 224, 227, 250, 264,
265, 277, 282, 431, 432, 434,
435, 482, 500, 524, 526, 528,
555, 556, 571, 572, 573, 574,
928
575, 579, 580, 582, 583, 586.
587, 590, 595, 611, 622, 694.
781, 792, 798, 854, 855,858,
863, 868, 869, 881, 882, 883,
884, 890
Londre (v. Londra)
Londres (v. Londra)
Longchamps: 420, 421, 422, 424
Lunea: 730
Lunea Teiuşului : 152
Luneville : 676
Lwow: 390
Lyon: 423, 556, 562, 679, 711,.769.
774, 873
M
Macedonia: 843
Madera: 376
Madrid: 198, 290, 801, 831
Magenta: 860
�Iagiar: 614, 615
Malaga: 198, 208, 253, 782
Malakoff (turnul): 685, 903, 90�
Malta: 232, 425, 431
Mamelouk Vert: 903
Manşa : 434
Marea Adriatică: 642, 653, 654,
667, 711, 765
Marea Albă: 297
Marea Baltică: 526
Marea Britanie (v. Anglia)
Marea de Marrnara : 201, 255, 256,
613, 618
Marea Egee: 529
Marea Indiei: 104
Marea întunecimelor: 252
Marea Mediterană : 196, 230, 232,
258, 267, 289, 377, 431, 576.
791, 831, 890
[929]
Marea Neagră: 15, 100, 180, 458,
517, 601, 609, 620, 629, 682,
683, 684, 737, 738
Marea Roşie: 418
Marea Siciliană: 457
Marea Tireniană: 71
Marienbad : 184
Marrnara (v. Marea de Marrnara)
Maroc: 194, 230, 231, 232, 237,
240, 241, 243, 244, 245, 248,
250, 251, 260, 268, 273, 277,
278, 282, 288, 289, 757, 758,
775, 777, 778, 779, 784, 787,
794, 798, 860, 861, 862, 902
Marsilia: 197, 198, 204, 207, 208,
209, 210, 270, 375, 457, 576,
577, 680, 711, 756, 758
Marseille (v. Marsilia)
Maslac: 534, 683
Maui: 271
Măcin: 552, 806
Mărgineni: 338
Meca: 531, 533, 619
Mecque (v. Meca)
Mediterana (v. Marea Mediterană)
Mehadia.: 135, 732, 734
Menjina (v. Mînjina)
Mer Noire (v. Marea Neagră)
Mestri : 646
Metz: 574, 682
Mihaileni: 482, 486
Mihaniş : 794
Milan: 559, 860, 865
Milcov: 35,325,326,327,338,348
Mirceşti : 149, 306, 372, 461, 464,
469, 471, 473, 476, 477, 514,
515, 520, 521, 525, 529, 687,
693, 710, 729, 757, 758, 803,
804, 817, 818, 820, 824, 826,
827, 828, 836, 838, 841, 850,
851, 852, 853, 854, 855, 856,
861, 864, 890, 905, 908
Miroslava: 856
Miunione ; 58
Minjina : 342, 627, 628, 631, 820,
821, 822, 823, 891, 899
Modenia: 271
Mohacs: 737
Moldavia (v. Moldova)
Mo ldavie (v. Moldova)
Moldo-Valahia : 135, 400,749,751,
754
Moldo-Valachie (v. Moldo-Valahia)
Moldova: 21, 27, 28, 35, 53, 76,
79, 81, 82, 84, 109, 118, 128,
129, 134, 135, 136, 138, 146,
153, 161, 166, 179, 190, 193,
196, 203, 212, 259, 278, 282,
284, 288, 307, 334, 337, 338,
339, 342, 343, 346, 347, 350,
351, 364, 365, 390, 391, 392,
404, 405, 408, 412, 433, 434,
458, 462, 463, 464, 469, 473,
478, 486, 490, 499, 501, 517,
523, 524, 537, 538, 540, 541,
542, 543, 545, 547, 549, 550,
552, 553, 554, 555, 558, 564,
567, 584, 586, 592, 593, 595,
596, 601, 602, 603, 612, 614,
627, 630, 636, 638, 642, 656,
658, 661, 676, 687, 688, 711,
721, 723, 725, 726, 734, 736,
748, 752, 756, 761, 801, 816,
819, 820, 821, 825, 833, 857,
858, 866, 868, 869, 870, 871,
872, 884, 887, 898, 899, 900,
901, 905
Moldova (rîul): 808
Moina: 327, 348
Molniţa: 135
Monte di Fo (v. Muntele de Foc)
Monte-Fiasconi: 218, 766
Montrnartre : 346
929
..
..
[932]
564, 566, 567, 568, 570, 571,
572, 573, 574, 577, 578, 580,
581, 584, 585, 586, 587, 588,
589, 591, 592, 593, 595, 596,
751, 820, 832, 833, 835, 858,
859, 865, 866, 867, 869, 870,
873, 874, 878, 879, 881, 882,
884
Prinkipo: 613, 614, 618
Provence (v. Provenţia)
Provenţia: 207, 375, 724, 725
Provinţii Danubiene: 135, 136
Prusia: 379, 563, 862, 873
Prusse (v. Prusia)
Prut: 77, 80, 327, 328, 340, 348,
371, 474, 688, 710, 828
Putna: 461
Quarto-Canigno: 860
R
Rădiul Breazului: 114
Răpciuni: 162, 310, 311, 316, 318
Răpidea (dealul): 79, 80, 82
Răsărit: 240, 251, 397, 401, 778
Războieni: 136, 332
Redan: 903
Reşiţa: 712
Rhin: 675
Rhod: 530
Rhâne: 680
Rif-Atlas, munţii: 230
Richmond: 582, 883
Rişmond (v. Richmond)
Rîpile: 710
Rîşca : 502, 542
932
Roma: 71, 72, 124, 128, 135,
196, 206, 294, 395, 463, 464,
559, 711, 826, 893
Roman: 135, 477, 627, 628
România: 100, 107, 108, 132,
134, 135, 138, 139, 298, 306,
308, 320, 322, 325, 326, 327,
329, 334, 336, 338, 342, 439,
352, 364, 368, 374, 376, 391,
397, 398, 401, 413, 460, 461,
517, 536, 537, 553, 556, 567,
570, 575, 590, 592, 594, 603,
692, 696, 697, 722, 726, 727,
825, 827, 834, 851, 859, 865,
868, 872, 884, 885, 904, 907
Rosia (v. Rusia)
Rouchtchouk: 737
Roumanie (v. România)
Roumelie : 609
Rubiconul :407
Rusia: 135, 355, 357, 368, 369,
373, 376, 383, 397, 400, 463,
536, 550, 563, 568, 577, 578,
586, 592, 593, 594, 660, 671,
672, 674, 712, 830, 873.
Russie (v. Rusia)
s
Saba: 240
Sahara : 250
Saint-Esprit : 198
Sale: 670
Salzburg : 655, 657, 658, 659, 660,
666, 667, 668, 669, 670, 675,
677, 679
Samos: 529, 530, 531, 532, 612,
852, 857
Samsa : 273
San Marino : 859
San-Mar tin (capul): 229
__ J
[933]
_J_
San-Rocco : 289
Sardinia: 555, 557, 558, 577, 594,
595, 865, 867, 871
Saumur: 574
Savoia: 556, 865
Saxa: 847
Scăricica: 143
Scoţia: 425
Scoutari (v. Scutari)
Scrivia: 576
Scutari: 613, 617, 618, 619, 686
Secul (mănăstirea) : 340
Sedan: 682
Seftidikios : 531
Semlin: 737
Sena: 562, 873
Serbia: 180, 737
Sena N egroni: 681
Servie (v. Serbia)
Sevastopol: 95, 100, 529, 533, 535,
558, 559, 580, 581, 682, 683,
685, 902, 903
Seviglia (v. Sevilia)
Sevilia: 198, 243, 289, 290, 374
Si. Rozalia (peştera): 457, 895
Siberia: 694, 852, 897
Sibir (v. Siberia)
Sicile (v. Sicilia)
Sicilia: 334, 457, 458, 645, 681,
895, 896
Siena: 711, 865
Sienne (v. Siena)
Singapur: 211
Sion: 294
Siret: 77, 151, 370, 517, 729
Skutari (v. Scutari)
Slatina (mănăstirea): 144, 502
Smirna: 423, 431, 531, 533, 629,
632, 675
Smyrne (v. Smirna)
Socola: 80, 82, 688, 906
Sorbona: 378, 379, 446
Soulina (v. Sulina)
Sovegea (v. Soveja)
Soveja: 341, 406, 727, 835
Spania: 169, 194, 196, 197, 198,
208, 228, 229, 230, 231, 232,
233, 236, 240, 241, 260, 267,
275, 276, 280, 287, 373, 374,
375, 681, 779, 785, 798, 800,
830, 831
Spartel (capul): 252, 782
St. Esprit: 680
St. Georges (mănăstirea): 615, 904
St.-Maur: 677
St. Petersburg: 434
Stamboul (v. Stambul)
Stambul: 531, 610, 612, 618
Staturile Unite: 283
Steclărie: 176
Stînca lui Aron-vodă : 626
Stînci: 176
Strasbourg: 673, 675, 676, 677,
679, 752
Stuttgart: 672, 675, 679
Styrie: 654, 657, 711
Suceava: 79
Sulina: 15, 607, 707, 738
Suisse (v. Elveţia)
Suza: 556
Svedia: 252
Sviţera (v. Elveţia)
Syrie: 407
ş
Şaroş: 172
T
Tamisa: 287, 582, 883
Tamiza (v. Tarnisa)
933
[934]
Tanaro: 576
Tanger: 231, 232, 233, 235, 236,
237, 239, 241, 242, 243, 245,
248, 249, 252, 253, 258, 259,
260, 277, 286, 757, 775, 777,
779, 781, 782, 784, 791, 798
Tangia (v. Tanger)
Targuna: 272
Tarifa: 232, 286
Tataraşi: 332
Taurida: 683
Tchareti: 888
Tcheahleou (v. Ceahlău)
Tchiflik: 622
Tel! (plaiul): 271
Terapia: 609
Terre de feu: 738
Terre-Neuve : 560, 580,881
Tesin : 576, 577, 859
Tetu�n: 258, 263, 267, 273, 275,
277, 278, 280. 282, 283, 286,
757, 784, 794, 796, 797, 798
Tirgo-Froumos (v. Tîrgul-Frumos)
Tîrgovişte: 136
Tîrgu-Ocnii: 687
Tîrgul-Frumos: 152, 624, 625
Tîrgul Herţii: 25, 26
Tîrgul Neamţului: 502
Tîrgul Petrei: 143
Tîrguşor: 441
Tobolsc: 464
Toscana: 57, 212
Toultchea (Tulcea): 607
Tournou: 737
Transilvania: 129, 134, 348, 392,
408, 452, 570, 748, 806, 807
Transylvanie (v. Transilvania)
Traversa: 576
Triest: 346, 629, 630, 631, 632,
644, 653, 654, 655, 658, 667,
934
668, 675, 677, 678, 679, 711,
891, 894
Trieste (v. Triest)
Trifeşti: 371, 828
Tripoli: 621
Troada (v. Troia)
Troia: 293, 802
Tulgheş : 806, 816, 858
Tulgiş (v. Tulgheş)
Tuluza: 197, 198, 204, 205, 206
Turchia (v. Turcia)
Turcia: 84, 135, 180, 368, 398,
400, 523, 524, 535, 536, 563,
578, 581, 586, 620, 621, 873,
888, 894, 902
Tureua: 445
Turin: 555, 556, 559, 571, 576,
590, 594, 864, 865, 866, 867,
868, 869, 879, 885, 886
Turnul Severin: 135, 180
Turquie (v. Turcia)
Ţ
Ţara Căzăcească : 436
Ţara Leşească : 436
Ţara Muntenească : 338
Ţara Românească: 642, 868, 887
Ţarigrad: 46, 81, 193,890
Ţările de Jos: 399, 401
Ţările Româneşti: 101, 104, 107,
137
Ţările Sîrbeşti: 101
Ţtaun (v. Tetuan)
u
Uad-Marţin (rîul): 286
Uadras (munţii): 245, 258, 260,
261, 267, 269, 280, 757, 797
[935]
v
Ulm: 672
Ungaria: 392, 408, 409, 561
X
Xeres:
262,
264,
267,
375,
782.
831
Z
Zanta:
280
935
W
764,765,798,834,865,893,896,
905, 906
Venise (v. Veneţia)
Verceil: 859
Verona: 214
Vezuv (v. Vezuviu)
Vezuviu: 334, 896, 897
Vicence: 644
Viena: 136, 137, 180, 188, 347,
392, 399, 400, 401, 404, 408,
508, 596, 597, 621, 626, 645,
655, 657, 658, 675, 677, 679,
694, 695, 711, 712, 722, 724,
737, 750, 833, 868, 891, 892
Vienne (v. Viena)
Vincennes: 677
Visbaden (v. Wiesbaden)
Viterbe: 711
Vitremaia: 903
Vrancea: 129, 160, 341, 464
Westphalie: 471, 472
Widin: 737
Wiesbaden: 463
Wurtemberg:673
282,
631,
639,
645,
652,
675,
763,
217, 220,
629, 630,
636, 637,
643, 644,
649, 650,
661, 668,
687, 711,
Vaduri: 143
Val de Pefias: 290, 801
Valachia (v. Valahia)
Valachie (v. Valahia)
Valahia: 21,31, 134, 138, 167, 179,
180, 181, 183, 188, 190, 191,
192, 193, 338, 345, 346, 390,
391, 392, 399, 412, 458, 554,
555, 558, 564, 567, 592, 593,
602, 603, 604, 606, 675, 687,
728, 731, 736, 737, 738, 740,
748, 751, 756, 866, 869, 870,
871, 872, 884, 900
Valea-Albă: 136, 311
Valea lui Traian: 135
Valea Nebunii: 80
Valea Tutovei: 136
Valenţia: 198, 208
Valle (le lac de): 670
Varatic (v. Văratic)
Varatico (v. Văratic)
Vama: 608, 609, 620
Vaslui: 542, 543, 805
Vathy: 532, 857
Vatican: 446
Văratic: 506, 624, 625, 626, 734
Vendee : 622
Veneţia: 215, 216,
283, 424, 559,
632, 633, 635,
640, 641, 642,
646, 647, 648,
653, 654, 658,
677, 678, 679,
..
[936]
[937]
III. TITLURI DE OPERE, VOLUME,
STUDII, PUBLICAŢII PERIODICE ETC.
A
A cui e vina? (C. A. Rosetti): 34,
171
Abeille roumaine (v. Albina româ-
nească)
Adio .. 93, 513, 723, 844
Alăuta românească .. 340, 371, 549.
Albina : (v. Albina românească)
Albina Pindului .. 818
Albina românească .. 366, 371, 602,
703, 757, 887
Albumul macedoromân .. 8, 843, 844
Album Moldoualaque .. 398
A lecu Russo : R
Ale xandre Lapuşniano (v. Alexan­
dru Lăpuşneamu }
Alexandria: 306
Alexandru Lăpuşneanu (C. Negru­
zzi): 352, 602
Alexandru Macedon (v. Cîntecul
lui Alecsandru Macedon)
Almanahul de Gotha .. 692
Almanachul pentru români: 722
Amintiri. Cugetări (Al. Russo): 347
A mintiri din 1855: 902
Analele Academiei .. 853
A ndrii Popa: 687
Anul 1848 în Principatele Române:
540
Aproâu! Purice (C. Negruzzi): 31,
352, 370, 602
Arghir : 306, 840
Arhiva românească : 674, 733
Armata română (N. Bălcescu): 336
Astrado : 724
Auberge des Adrets .. 21
Autrefois et aujourd'hui .. 712, 724,
893, 903, 906
B
Baba C/oanţa .. 725
Bahluiul (Odă cătră Bahlui) .. 84,
85
Balada lui Serb sarac .. 252
Baladele lui V. Hugo (C. Negruzzi):
352, 369
Balcanui si Carpatul .. 863
Balta-Albă.. 720, 735
Barcarolă (v. Barcarola veneţiană)
937
[938]
Barcarola (Niniţii), (v. Gondoleta)
Barcarola veneţiană: 665, 668
Bărbierul de Sivilia: 102
Beţivul, cînticel comic (D. Rallet):
851
Biblia: 582
Bibliografia analitică a limbii române
literare: 825
Biserica risipită: 819
Blăstemul : 162
Borsec: 720, 732
Borssin (v. Borsec)
Buchetiera de la Florenţa: 710, 712
Bucovina: 107, 117, 118, 134, 703,
724, 726, 727, 728
Bukarester Salon: 732
Buletinul: 546, 731
c
Cabala : 239
Cal galbăn de sub soare: 441
Calendar pentru poporul românesc:
720, 732, 825
Calendar pentru români: 733
Calendariul Buciumului român: 723
Calendarul Albinei : 193, 736
Calendarul Foaiei săteşti: 85, 178
Casta Diva: 62, 74
Călătorie de la Baiona la Gibraltar:
756
Călătorie de la Biaritz la Gibraltar :
757
Călătorie în Africa: 232
Călătorie în Africa. De la Tanger
la Tetuan prin Munţii Uadras:
757, 784
Călătorie în Africa. 1853. Tanger
şi Maroc: 757, 775
Călătorii. De la Baiona la Marsilia:
756
Călătorii împrejurul lumii (Charton):
591
Călugăriţa re. Negri): 834
Călugărul şi pistolul: 729
Către români (v. Deşteptarea Româ­
niei)
Ce gîndeşti, o! Margarită: 90,844
Ceasurile de mulţămire (C. A. Ro­
setti): 34
Cel întîi pas în lume: 757, 768
Cele mai frumoase scrisori: 721,
722, 732, 757, 758, 806, 807,
820, 822, 824, 843, 852, 853,
864, 900, 901, 903
Cetatea Neamţului: 703
Chants du Danube (v. Les Chants
du Danube)
Cinel-Cinel : 703
Ciocoiul: 113
Cîntarea României: 404, 411, 460,
461, 823, 824, 835
Cîntătorut beţiei şi diata beţivului
pocăit: 301, 305
Cîntec: 281
Cîntecul Bucovinei: 841
Cîntecul catanelor române: 518
Cîntecul lui Alecsandru Macedon :
843, 844
Cîntecul gintei latine: 842
Cîntic haiducesc (C. Negri): 835
Cîntice de stea: 8, 300, 305, 804
Cîntice de stea şi Povestea vorbei
de Anton Pann : 8
Cîntice şi sărutări: 819
Cînticul Mărgăritei: 494, 819, 844
Cînticul răzeşului : 358
Cînticul ţiganilor dezrobiţi (C. Negri) :
834
Clarisse Harlowe: 223
Clopot arul : 523
Codreanul : 114
[939]
Colomba : 373, 374
Contribuţii la stabilirea paternităţii
unor povestiri istorice în versuri
(N. A. Ursu): 804
Convorbiri literare.' 8, 372, 411,
430, 524, 528, 554, 575, 576,
579, 590, 705, 711, 757, 758,
803, 804, 805, 817, 818, 820,
823, 824, 825, 826, 830, 831,
833, 834, 836, 837, 838, 840,
841, 842, 843, 850, 851, 852,
853, 854, 855, 856, 861, 862,
863, 864, 890, 891, 902, 906,
907
Coradini : 8, 841
Coran : 378
Coroana vieţii.' 860
Crai-nou.' 725
Crezul.' 27, 297, 385
Cugetări.' 411
Cugetări şi amintiri (A. Russo):
835, 836
Culegere de proverburi (A. Pann):
803
Culegere de proză (v. Alecsandri): 851
Curierul de ambc sexele.' 371
Curierul franţee : 56
D
Dacia literară.' 74, 340, 369, 371,
549, 603, 703, 711, 712
Dacie litteraire (v. Dacia literară)
Danţul (jocul, giocul) Căluşarilor
(v. Giocul căluşăilor)
Das Blumenmădchen uoti Florene :
712
De l'etat present et de l'avenir des
Principautes de ]H oldavie et de
Va/achie, suivi des traites de
la T urquie avec les Puiss ances
Europeennes et d'une Carte des
Pays Roumains : 397
Debats : 397, 399
Decameronul : 758
Decebal.' 837, 838
DecebalşiŞtefan cel Mare (A. Russo) :
411, 836
Desperarea : 50
Despot- Vodă.' 907
Despre cîteva cuvinte din Rabelais
(A. Cihac): 842
Despre V. Alecsandri. Întîia călă­
torie la Constantinopol (G. Bog­
dan-Duică) ; 889
Deşteptarea României.' 348, 858
Dicţionar grotesc.' 805, 817, 818,
842
Dictionar de cuvinte bălţate (v.
Dicţionar grotesc)
Din albumul unui bibliofil.' 8, 820,
825, 841, 842, 902, 906
Din vremea lui Grigorie Ghica Voie­
uo d : 854
Documente literare inedite (V. Alec­
sandri): 704, 734, 820, 825.
826, 839, 854, 855, 856, 859,
860, 900, 902, 907
Documente privind unirea Principe-
ielor : 859
Doi ţărani şi cinci cirlani : 372
Doina.' 725
Doina lui Ion Petreanu : 112
Don Quichotte et deu x heriiages ...
(Pr. Mer imee) : 373
Dorul de mare.' 819
Dorul Niniţei : 661
Do xastarul : 301
Dragostea.' 304
Dridri : 8, 412, 705, 805, 806, 827,
836, 837, 838, 839, 851
939
\
[940]
E
El Habb (Amorul): 281
El Rbîa: 271, 793
Eneida: 366
EPistolele Eloisei cătră. Abeilard
(de Lormian): 366
EPitaful sau Prohodul Domnului
nostru Iisus Gristos: 301
Erotocritul: 301
Estract din istoria misiilor mele
politice: 579, 590, 864
Eu sînt român ... (C. Negruzzi): 372
Evanghelia: 295, 296, 441
F
Familia: 850, 890
Ferul şi argintul (A. Donici): 13
Filosofia vistului: 340
Floarea Doamnei (C. Negri): 834
Foaia de Transilvania: 549
Foaia sătească: 383
Foaia Soţietăţii de literatură şi
cultură din Bucovina: 327, 757,
758, 784, 823, 834, 835, 862
Foaia ştienţifică şi literară (v. Pro-
păşirea)
Foaie pentru minte, inimă şi lite­
ratură: 757, 858
Frumoasă copiliţă: 34, 626
G
Garda saraiului: 842
Gazeta de Transilvania: 722, 858
Geanta lui moş Cosma : 841
Gerusaleme liberata (Ierusalimul eli-
berat): 121
Giocul căluşăilor : 132, 395
God save the Queen ! : 590
Gondoleta: 666
Gramatica practică româno-franţu­
zească : 474
Grammaire de la langue roumaine
(V. Alecsandri): 861
Guillaume Tell: 534
Guzla (Pr. Merimee) : 377
H
Haab ennţa (Amorul unei femei): 281
Hai la vorbă! (M. Coradini): 351,
462, 825
Halima : 193, 274, 423
Hariada (v. Henriada }
Henriada (Voltaire): 365, 602, 829
Hodja Murad Paşa : 841
Hora: 132, 725
Hora Ardealului: 858
Hora Ilenuţii: 134
Hora ţigănească: 377
Hora Unirii: 703
Hora Zoiţii: 134
Horele româneşti: 727
Hoţul şi domniţa: 167
Hronica românilor şi a mai multor
neamuri: 474
Iaşii în carnaval: 822
Iată-ne cu iarna în ţară: 852
Icoane de lumină (N. Petraşcu) :
839
Ieri şi azi: 835
Ileana: 112
Ilenuţa de la Peatra : 133
[941]
Iliada: 213, 762
Illustration: 733, 734
Introducere la scrierile lui Cons­
tantin Negruzzi: 828
Introducere la scrisorile lui Ion
Ghica către Vasile Alecsandri:
843, 851, 907
Iorgu de la Sadagura: 822
Istoria misiilor mele politice: 830,
858, 860, 861, 864, 869, 907
Istoria românilor sub Mihai-vodă
Viteazul: 334, 343, 457, 458,
459, 895
Istoria unui galbîn: 336-337, 706
Istoria unui galbîn şi a unei parale
(v. Istoria unui galbîn)
Itineraire au Mont Tcheahleou:
602
î
Îmecarea vaporului Seceni pe Du­
năre: 721, 722
Îmsemnări zilnice (T. Maiorescu):
725
Îmşir-te mărgărite: 819, 860
Intoarcerea în ţară: 496
J
Jerusalem delivree (v. Gerusaleme
liberala)
Jicniceriul Vadră: 406, 835
Jurnalul de dimineaţă: 892
Jurnalul inedit al lui Vasile Alec-
sandri (Perpessicius): 892
Jurnalul lui Alecsandri (G. Căli­
nescu): 892
..
Jurnalul meu de călătorii. Tanger şi
Maroc: 757, 775
Jurnalul unui prizonier (A. Russo):
408, 835
L
L'Aproâe Purice (v. Aproâut Purice)
L'enleuement de la redoute (Pr.
Merimee) : 373
L'Histoire de l'Empire Ottoman : 601
L'Homme qui a decouuert le folhlore
roumaine (1. D. Bălan): 724
L'oiseau bleu: 488, 489
La bouquetiere de Florence (v. Bu­
chetiera de la Florenţa)
La centenarul lui Vasile Alecsandri
(Sever Zotta): 893
La course de cheuau x en Bessarabie
(O alergare în zori) : 602
La litterature et le servage en Russie
(Pr. Mcrimee) : 373
La M agenta : 860
La Palestro: 860
La Roumanie ou histoire, langue,
litterature, orographie, statistique
des peuples de la langue d' or,
Ardialiens, Valaques et Moldaves
resumes sous le nom de Romans :
398
La Venus d' Ilie (Prosper Merimec) :
373
La voi x de la Roumanie: 861
Lăcrimioare : 665, 666, 894
Le bison (v. Zimbrul)
Le Danube historique , commerc ial,
militaire el pittoresque (C. Fili­
pescu): 346
Le Diable a Paris: 462
941
[942]
Le doyen de la [eunesse (C. Negri):
821
Le Glaneur Moldovalaque (v. Spicui-
torul moldoromân )
Le petit oiseau: 753
Le vase etrusque (Pr. Merirnee}: 373
Legende nouă: 907
Legende sau basmele românilor:
521, 850
Legendes du Nord: 398
Les Chants du Danube (M. Cor a­
dini): 351, 462, 463, 821
Les chroniques de Charles IX (Pr.
Merirnee}: 373
Les Chroniques Moldaves: 603
Les Regles de la musique orientale:
601
Les Soirees de Venise: 603, 645
Les Us et coutumes des habitanls
de la Moldavie: 601
Lettres d'Heloise a Abeillar d ; 602
Limba română: 804
Literatură şi artă română: 824
Lucia di Lammermoor : 62, 102, 175,
200, 242
Lumina: 372
Lumtnărică (M. Coradini): 351
Lupii în Ţara Românească: 731
Lueiadele : 275
M
M acbeth : 630
Magazinul istoric: 822
Margărita: 8, 723, 827
Marseillaise : 165, 461, 731
Morseileza (v. Marseillaise)
M azepa (Lord Byron): 834
Mărgăritărele: 167, 494, 513
( 942
Mărioara, florioara: 844
Metamorfozele: 135
Mihu Copilul: 118
Mitle et une Nuits: 740
Mioriţa: 127, 128, 131, 727
Mioara (v. Mioriţa)
Monitorul: 818
Moş Alb: 305
Moş bătrîn: 133
Murad Gazi Sultanul şi Beeri
Mustafa: 841
Muza de la Burdujeni : 372
N
N. Bălcescu murind: 335
N. Gogol (Pr. Merimee}: 373
Nani, puiule (cîntec): 109
Naţiunea: 892
Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea:
301, 305
Necolae Bălcescu în Moldoua : 820
Neculai Bălcescu: 841
Nicolae Bălcescu: 8
Noaptea albă: 842
Noi contribuţii la stabilirea paterni­
tăţii unor povestiri istorice în
versuri (N. A. Ursu): 804
Norma: 61
o
o călătorie de la Bucureşti la Iaşi
înainte de 1848: 533
O intrigă de bal masche : 728
O misie politică în Francia, Englitera
şi Italia: 858
O noapte la ţară (C Negri): 834
O prei;lmblare prin munţi: 728
[943]
o scrisoare inedită a lui Alecsandri
către Ion Ghica (1. Negruzzi):
906
O seară la Veneţia: 661
O şezătoare la ţară: 301, 305
Oameni cari au fost (N. Iorga): 826
Odiseea: 520
Opere (Ion Ghica): 533
Opere complete (V. Alecsandri): 706,
820
Oreste (Voltaire): 365, 602
Osiris, journal d' agriculture : 603
Ostaşii noştri: 907
p
Pahod na Sibir: 694
Papagalul simpatic: 8, 843, 844
Portant pour la Syrie : 407
Pasărea albastră (v. L'oiseau bleu)
Pasteluri : 836
Păcală şi Tîndală: 703
Păcatele tinereţilor (C. Negruzzi):
352, 828
Păun Burlacul, cîntecel comic (D.
Rallet) : 851
Păunaşul codrilor : 113, 121, 122
Peatra corbului (M. Cuciuran): 728
Peatra Corbului (A. Russo): 405,
411, 835, 836
Peatra din casă (v. Alecsandri): 895
Petite chansonette : 662
Pierderea iluziilor: 757, 768
Pîinea amară a exilului: 843, 854,
907, 908
Plîngerea Moldovei sau Jalnica
tragedie (N. Beldiman): 365
Poezia populară a românilor (v.
Românii şi poezia lor)
Poezii populare: 358, 377, 861
Poiana [armecătoare : 842
Portofoliul român: 820, 824
Le Postelnik Zambolici (Postelnicut
. Z ambolici): 602
Povestea vorbei (A. Pann): 8, 300,
301, 305, 306, 803, 804
Presa de Orient: 398, 903, 904
Presse d'Orient (v. Presa de Orient)
Prier şi fata iernii: 842
Primăvara: 303
Prinţul Antioh Cantemir, Satire şi
alte poetice compuneri): 369
Prinţul român: 291
Progres (v. Propăşirea)
Progresul (v. Propăşirea)
Propăşirea: 52, 168, 299, 336,
340, 351, 372, 383, 534, 549,
603, 604, 645, 703, 706, 722,
728, 729, 731, 802, 832, 834,
852, 887
Proschinătorul : 301
Protestaţie în numele Moldovei, a
omenirei şi a lui Dusnnezeu : 8,
857
Proverb urile : 300
Proză (1876) (V. Alecsandri): 7,
8, 706, 712, 720, 722, 724, 728,
732, 734, 757, 802, 803, 805,
817, 819, 822, 823, 825, 826,
830, 836, 837
Proză, 1966 (V. Alecsandri): 906
Proză. Suvenire contimporane (G.
Sion): 472
Puica bălăioară: 111
Pustnicul : 304
R
Răzvan-vodă: 340
Revista contim.porană : 8, 430, SOS,
836, 838
943
[944]
Revista lumii (v. Reuue du monde
latin)
Revista română: 408, 410, 456,
819, 820, 822, 823, 826, 834,
835, 859, 860, 902
Reuue d'Orient : 398
Reuue de Paris: 373
Reuue des Deu» Mondes : 398
Reuue du monde latin: 856
Robert diavolul: 142, 242
Romanische Reuue : 712
România după tractat (D. Rallet):
524, 850
România literară: 106, 231, 340,
347, 372, 399, 404, 523, 703,
721, 722, 728, 733, 756, 757,
775, 823, 833, 835, 852, 861
România viitoare: 460
Românii şi poezia lor: 725
Românul: 332, 861
Rumănische Volkspoesie (Kotzebue):
724, 725
s
Salba literară: 7, 75, 703, 706, 712,
720, 722, 724, 728, 732, 734,
757, 775, 802
S aflI (Alfieri): 637
• Satirile prinţului Aniiob Cantimir:
369, 383, 389
Scene naţionale (D. Rallet): 851
Scrisori (V. Alecsandri): 705, 706,
710, 757, 758, 803, 804, 805,
817, 827, 828, 836, 837, 838,
841, 843, 850, 853, 854, 856,
861, 863, 864, 890, 902, 906,
907
Scrisorile lui Ion Ghica către
V. Alecsandri: 843,851, 852, 856
944
Scrisori asupra Turchiei: 398
Scrisori inedite. Corespondenţa cu
Edouard Grenier: 703
Scrisori. Îmsemnări (V. Alecsandri):
632, 704, 802, 806, 820, 824,
837, 844, 855, 856, 863, 890,
891, 892, 901
Sobieski et les roumains (Sobieţchi
şi românii): 602
Soveja (v. Jurnalul unui prizonier)
Spicuitorul moldoromân : 351, 603,
887
Spitalul amorului: 300, 301, 305
St anţe epice închinate românilor
de d. C. C. Aristia: 291, 292,
294, 297, 298, 299, 534, 802
Steaua Dunării: 703
Steaua ţării: 819
Stelele (C. Negri): 834
Stimme der V ălher in Lieder: 724
Stoicismul românului : 841
Strigoiul (C. Negri): 834
Stroe Plop an: 465
Strofe (C. Negri): 835
Strofe umoristice (C. Negri): 835
Strunga: 725
Studii naţionale: 411, 836
Studii şi cercetări de bibliologie : 820
Suferinţele tînărului Werther : 635
Suuenire : 819, 820
Suoenire contimporane (Gh. Sion):
807
Suvenire din Italia. Monte di fo:
757
Suvenire din viaţa mea: 905
Suvenire din 1859: 862
Suoenire şi impresii din România,
Bulgaria şi Constantinopole
(D. Rallet): 851
[945]
ş
Şalul negru (Puşkin): 369
Ştejan şi codrul: 318, 319
T
Tabla mişeliilor: 7, 804, 834
Tatăl nostru: 27, 297, 385
Teatru (V. Alecsandri): 895
Teatrul: 412
Tetragloson: 20
Toader şi Mărinda : 728, 729
Todirică, jucătorul de cărţi: 340,
369, 731
Toporul şi pădurea (Gr. Alexan-
drescu): 32
Trei seri în Veneţia (C. Negri): 834
Trompetta Carpaţilor: 327
Trouatore : 86, 89
Tu-mi ziceai odată: 171
Ţ
Ţiganii (Puşkin): 35, 376
u
Ultimul orator sau Ultima ratio : 517
Un episod din anul 1848: 8, 430,
836, 837. 838
Un salon din Iaşi: 513
Un manuscris necunoscut din care a
extras Eminescu mai multe cîn­
tece de lume (N. A. Ursu): 804
Un orator mut: 841
Un portret necunoscut al lui Nicolae
Bălcescu (Elena Ciornea): 820
Un salon din Iaşi : 722
Un toast unionist (C. Negri): 835
Unirea: 861
V
Vasile Alecsandri (George Bengescu)
711
Vasile Alecsandri (G. Bogdan-Dui­
că): 706, 722, 724, 734, 802,
843, 844, 858, 887, 889, 893,
902
Vasile Alecsandri (G. Călinescu):
615, 711, 732, 734, 758, 839,
889, 893, 894, 903, 905
Vasile Alecsandri (N. Petraşcu): 724
Vasile A lecsandri şi Elena Negri,
cu un jurnal inedit al poetului
(C. D. Papastate): 892
Vasile Porojan : 827,843,855,856,
906, 907
Vechiul Testament: 70
Viaţa lui Vasile Alecsandri (G. C.
Nicolescu): 703, 704, 706, 722,
725, 733, 734, 802, 822, 827.
833, 839, 844, 854, 856, 858,
859, 889, 891, 894, 902, 903,
905, 907
Viaţa omului: 304
Viaţa românească: 889
Via/a, timpul şi operele lui N. Băl­
cescu: 456
Vis de poet: 844
Vîntul de la miazăzi: 842
z
Zunarilla (V. Alecsandri): 893
Zampa: 30
Zimbrul: 604, 703
Zis-au badea: 132
15 mai 1848: 858
24 de ceasuri la Balta Albă: 733, 735
101 maxime şi întrebări (D. Rallet):
851
-: ........
J
[946]
(
t
1
E
:r­
e
[1
�Q'! �
�� p
Cmv",·
�t-. \1\
[949]
SUl\L\H
Notă asupra ediţiei
1. PRozA - 1876
Călătorii şi studii
Istoria unui galbîn .
Suvenire din Italia. Buche tiera de la Florenţa .
Iaşii în 1844 .
Un salon din Iaşi .
Românii şi poezia lor .
O primblare la munţi .
Borsec .
Balta-Aibă .
Călă torie în Africa .
Stanţe epice de dl. Aristia (Prinţul român) .
Cîntice de stea şi Povestea vorbei de A. Pan .
Un episod din anul 1848 .
Dicţionar grotesc .
Biografii
Necolae Bălcescu în Moldova .
Costache Filipescu .
[Alecu Russo] .
[Coradini] .
Constantin Negruzzi .
Prosper Merimee .
II. DIN PERIODICE, BROŞURI E rc.
7
13
53
76
86
107
141
169
179
194
291
300
307
320
334
345
347
351
352
373
,
!
u
Critică
Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh
Cantemir. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383
[950]
Melodiile româneşti ..........•.................
Prietinii românilor .
Lamartine .
Alecu Russo : .
Dridri .
Din albumul unui bibliofil .
[Vasile PorojanJ .
Jl.Iargărita .
Tarde venientibus ossa .
În loc de prefaţă .
Dimitrie Rallet .
[Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile
Alecsandri] .
390
396
402
404
412
436
469
478
514
521
523
525
Manifeste şi amintiri politice
• Protcstaţie în numele Moldovei, a omenirei şi a lui
Dumnezeu! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 537
Estract din istoria misiilor mele politice 554
III. POSTUME
[Despre literatura română] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 601
[Însemnări de călătorie din 1845J 605
[Excursie - mai 1846J . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 624
[Jurnalul de călătorie în ItaliaJ 628
Suvenire din 1855 682
Suvenire din viaţa mea (Notă) 687
Un orator mut , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 689
[Pînea amară a exiluluiJ 693
Note si variante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 699
Indic� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 909
Tabla ilustraţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 947
_ .. ==>._=-- ��--�
+-
[951]
TABLA ILUSTRAŢIILOR
1
1.
1
1
l'
........................................
dri pe la 1867 (BAR - Stampe). . .
la 1873 (BAR - Stampe). . .
la 1877 (BAR - Stampe). . .
la 1880 (BAR - Stampe). . .
li a volumului Salba literară, 1857 (BAR).
1 a volumului de Proză, 1876 (Opere complete.
I-a - BAR) .
lei Buchetiera de la Florenţa, în Dacia literară,
p. 355 (BAR) .
rnnărilor de călătorie la Constantinopol, 1 S4S
f. 3' - BAR) .
.ări i călătoriei în Crimeea , 1855 (ms. 225.\,
.R) .
lei Margăriia (ms. 817, 1. 21' - R\E).
nului Dridri (ms. 817, f. 28" - BAR) .
'iei misiilor politice (ms. 822, f. 4T - BAR).
1 a broşurii Protcstaţie în numele Moldovei ... ,
ei auto biografice
iAR - Stampe).
pe la jumătatea
(ms. 822, f. IT - BAH.)·
veacului al XIX-lea (BAR
144-145
144 -145
\
144-145
i
144-145
14+-145
144-1-15
1148-449
448-449
448-449
448-449
624-625
624-623
624-623
624-623
624-625
624-625
947
� t
, • !