[9] MĂRIEI-SALE DOAMNEI ELENA Preainăliată doamnă, Intr-un şir de mai mulţi (In; III-am ocupat CII adunarea şi coordonarea poeziilor poporale din Ţările Româneşti şi am parvenit a forma o culegere preţioasă de balade, de legende .şi de ţeliurite cîntice improvizate de po­ porul român în orele sale de suferinţă sau de veselie, de cădere sau de mărire. O parte din acele petre scumpe a comoarii geniului românesc au fost scoase la luminii şi traduse în limbile franceză, engleză şi germană. Fiind pretutirulene bine priimite şi admirate, ele au deşteptat luarea-aminte a oamenilor erudiţi şi au contribuit mult a atrage si1n­ patii meritate asupra naţiei noastre de dtîţi secoli ui­ tată şi părăsită pe marginile Orientului. Complectind acum, precit mi-au fost prin putiruii, colecţia inceputa şi dorind a face ca Srl contribuie În­ suşi geniul poporului în folosul Azilu.lui de copii găsiţi ce poartă numele înălţimei-voastre, iau îndrăzneală a dărui acestui aşezămint manuscrisul meu de poezii cu­ lese din gura poporului. Ele copiind glasurile intime ale sufletului. sân şi me­ rită de a fi unite CLI glasurile de recunoştinţă şi de binecuvîntare ce răsun impregiurui numelui înălţimei­ voastre. Ele sînt copii găsiţi ai geniului românesc şi dar au dreptul a se bucura de imbrăiişasea înaltei pro­ tectoare a Azillliui "Elena". Am onorul a fi Cit cel mal adînc respect al inălttmei-coastre nreaplecat şi supus servitor v. ALECSANDRI Octomvrio 1 8 fi 2 [15] POEZIA POPORALĂ a) Românul e născut poet I Inzestrat da natură cu o închipuire strălucită şi cu o inimă simţitoare, el îşi revarsă tainile sufletului în melodii armonioase şi în poezii improvizate. De-l munceşte dorul, de-l coprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, el îşi cîntă durerile şi mulţămirile, ,îşi cîntă eroii, îşi cîntă istoria, şi astfeli sufletul său e un izvor nesfîrşit de frumoasă poezie. Nimic dar nu poate fi mai interesant decît a studia caracterul acestui popor în cuprinsul cînticelor sale, căci ele coprinde toate pornirile in imei şi toate razele geniului său. Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezări superstiţioase, de datini strămoşeşti şi mai cu seamă de frumseţi poetice pline de originalitate şi fără seamăn în literaturile streine, poeziile noastre poporale compun o avere naţională demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia română. Aceste poezii se împart în trei clase deosebite: 1 ° Cinticelc bătrîneşti sau Balade, 2° Doine, 3° Hore. Baladele sînt mici poemuri asupna întîmplănilor isto­ rice şi asupra faptelor măreţe. a) Această prefaţă au fost tipărită În brosura 1 a baladelor - 18.52. [128] li-- __ -' Sus, în Haidar-paşa a), Şi oricine-a cîştiga, Roabă lui hanul m-a da 1" ,.Floricică din zăbrea, Răsărită în calea mea 1 De-ţi sînt drag, de-ţi sînt pe plac, Mîni vîrtej am să mă fac Să vin turcilor de hac 1" .,Copilaş de Serb-Sărac, Mult mi-eşti drag şi-mi eşti pe plac, Dar eu, frate, mult mă tem De căzlariul din harem '". Cel cu chipul de ara.p, Buzat, negru, ras pe cap Şi ou solzii mari de crap. El că-şi are-un bidiviu e) Cu sînge de argint-viu, Un fugar neîntrecut Care soare il-a văzut De cînd mă-sa l-a făcut." "De ţinut unde şi-l ţine ?" "De trei ani e ţinut bine Intr-o boltă-ntunecată Sub pămînt, în grajdi de peatră." ti) a) Haidar-paşa este numele unui cîmp lat şi frumos ce se găseşte în Asia, lîngă Scutari (Ischiudar), în faţă cu Stambulul. Pe acel cîmp se făceau înainte giocurile favorite ale turcilor, djeridul, halcaua, arcul; şi pe dînsul astăzi se .adun cara van ele şi hagiii carii plec pe tot anul la Meca, spre a duce prezenturile sultanului la mormîntul lui Mohamed, profetul islamismului. b) Baremurile turcilor, adică locuinţa femeilor, sînt încredin­ ţate pazei eunucilor, arapi ce se numesc turceşte căzlari. c) Cal tînăr şi sprinten la fugă. d) A creşte caii la întuneric pentru a-i face iuţi şi mai fru­ moşi este o crezare orientală ce există şi la romani. Toţi caii cei mai vestiţi din povesti, precum cal Craur, cal Vinteş şi alţii, ce duc ca vîntul şi ca gîndul pe Făt-Logofăt cu părul de aur, sînt născuţi şi crescuţi în bolţi întunecoase. Balada zice: Că el soare n-a văzut De cînd mă-sa l-a făcut. 128 f POESII POPlJLARE ALE, ROMÂNILOR ADUNATE ŞI INTOCMITE VASZLE ALEOSANDRI DfefRES('l 'l'IPll'JIl.H'1A r.I:I:I1.hor.u.ttl: .\>iIJl'L\('I 12, 1''\$AOWr. Utili""'. 1:1 li D('(,'C LX'" Pagina de titlu a ediţiei Poeziilor populare din 1866 ,. , I � [129] J "De hrănit cu ce-l hrăneşte ?" "De doi ani îl întăreşte Cu floarea trifoiului, Hrana dulce-a raiului." "De-adăpat cu ce-l adapă ?" "Tot cu Iăpteşor de iapă, De şi-I face lat pe sapă. Ş-aş.a, frate, mult mă .tem De căzlariul din harem Şi de m�ndru-i bidiviu Cu sînge de argint-viu; Că pe el de""