[1] v. ALECSANDRI o PER E II POE Z 1 T ext eles ii .tttbilit ti. G. C. NICOLESCU li GEORGET A RADULESCU-DULGHERU Studiu introductiv, note li comenlflru li, G. C. NlCOLESCU SCRIITORI ROMANI I!DITURA PENTRU LITERATURA /ţ • c • r t I f;. /?6� [2] 1 UJ L [9] DUMBRA VA-HOşm Poem istoric (1497) dedicat amicului meu C. Negre I VISUL LUI ALBERT�) Albert, craiul Lehiei, făcut-au un vis mare, Un vis de năvălire, de-nvingeri glorioase! El se văzu puternic, pe-un armasar calare, Infiorînd cu spada-i popoare numeroase. Din Meazăzi fierbinte în recea Meazănoapte, Din Hăsăritul mîndru l-Apusul lucitor El auzi prin visu-i mii, mii de mii de şoapte Crescînd în zgomot falnic, gigantic, imnător, a) Regele Albert, după învoirea ce făcuse cu fraţii săi, regele Ungariei şi ducele Litvaniei, în conferinţa de la Leutschau, cer­ cînd a-şi împlini gîndul asupra domnului Ştefan a Moldovei (conferinţă în care se dezbătu despre stîrpi rea românilor: super extirpatione Valachi), chemă la arme toată Polonia, Galiţia, Mazovia, pe Ioan de Tiffen, magisterul Prusiei, iar mai ales pe Alexandru, ducele Litvaniei, cu toată nobilimea litvană. Deci cu multă oaste de mercenari pedestrl şi călăreţi el plecă de la Leopol spre Moldova la 26 iunie. Acea nefericită espediţie fu preînaintată de următoarele pronosticuri: Două sute de boi, apucîndu-i un virtej înfricoşat la ieşirea din Leopol, se împrăş­ ti ară în toate părţile; unii căzură în şanţurile suburbiei, iar ceilalţi cu greu se putură găsi şi aduna. Cînd regele trecea un rîuleţ, calul său de mînă se poticni şi se ,înecă. Un Oarecare Sropski, nobil de neam, dar cam nebun, de mai multe ori strigă în Leopol cu spaimă, prevestind pieirea polonilor, fqJgeTlll, căzînd asupra taberei, ucise pe un nobil si 12 cai. Pr\!(}�, ser­ vind dinaintea regelui, scăpă gios sfintele taine ... [10] Un uragan de glasuri ce cÎocotea prin lume, Purtînd, nălţînd ca fală un nume... al său nume I Albert, craiul Lehiei, trufaş, semeţ, uşor, Adimenit, se crede stăpîn pe viitor, Ş-aruncă ochi de pradă pe ţările vecine: "Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine ?" El stă puţin pe gînduri, apoi cu mare glas: "Moldova este pragul întîiului meu pas I In ţara acea mică, neîncetat lovită De duşmani fără număr şi-n veci nebiruită, In care toţi barbatii sînt zmei ce s-au luptat Cu leahul, cu maghiarul, cu turcul încruntat, Şi unde pe sub iarbă cîmpiile frumoase Ascund troiene albe de-a duşmanilor oase, Şi cu toate aceste înspăimîntătoare întîmplări, departe de a să lăsa de păcate, oastea petrecea în libertate cu muieri, şi însuşi şefii, nu numai noaptea, dar şi chiar la Inmina zilei, se desfătau in baie şi în beţie, dismierdîndu-se în braţele femeilor. Creslau Curozwanski, nobil de Roza, decan de Cracovia, şi Padlowski de Przytyk, castelanul Radomiei, au fost trimişi soli cătră Ştefan-vodă, pentru ca să ceară libera trecere prin ţară a oastei leşeşti, cercînd a-l înşela că espediţia lui Albert ar fi me­ uită în contra turcilor. Asemine misie au avut şi Matei Lon­ zinski, episcopul Cameniţei. Albert începu războiul asediînd şi bombardind Suceava, însă nu reuşi a lua oraşul, ci perdu multă oaste şi timp în zadar. Oastea leşească se retrase prin codrii Bucovinei, avînd în mijloc pe regele bolnav şi dus pe un leagăn; Însă .acolo moldovenii, ascunşi între copaci, se izbiră ca lupii asupra leşilor şi le făcură multă stricăciune. Periră atunci mulţi din neamul lui Toporski (unul din cele mai vechi din Polonia), doi Tenczynski, Nicolai, palatinui Galiţiei, şi Gabriel de Moraviţa etc. Tot atunci un contigent de cruciaţi prusieni, urmînd după armata regală, fură atacaţi de hatmanul Boldur, risipiţi, şi cîţi scăpară de moarte fură robiţi. Acea oaste regală, în care se aflau magnaţii Podoliei, fu rău vătămată de oamenii lui Ştefan. Matei Miechovski zice: "O! Ştefan, bărbat triumfal şi victo­ rios, care biruişi pe toţi regii înveninaţi! O! om fericit, care te bucuraşi de toate darurile cîte natura le dă altora numai în părţi, unii fiind înţelepţi cu viclenie; alţii viteji cu sublima virtute a dreptăţii, alţii iar norocoşi contra duşmanilor, tu : singur le avuşi hăr�zite tie toate deodată: just, prevăzător;' viclean, biruitor 10 [11] L Un domn viteaz, un Ştefan, adună de mulţi ani O glorie ce-i demnă de-ai lumei suverani. Voi merge la Moldova, la Ştefan drept voi merge, Şi luciul de pe Frunte-i cu spada mea voi şterge, Iar lumea îngrozită, privind spre răsărit, Vede-va-n loc de soare al meu chip strălucit!" Au zis, şi-n nerăbdare-i pe lîngă el în grabă Adună-a lui armată deprinsă la omor, Urdie numeroasă de feare ce se-ntreabă : "Spre care orizonurt sălta-vom noi in zbor ? In care parte-i hoitul promis l-a noastre gheare Să-I rupem într-o clipă; să-I roadem, înghiţim? In care ţări: teutone, române sau maghiare Vrea Albert, craiul nostru, pustiul să-I lăţim ?" Aşa zicea cu Fală a lui Albert oştime, In cete adunată pe cîmpul din Dombrova, Cînd, prin văzduh, deodată, o gură din mulţime Rosti cu glas de taur sălbatic: "La Moldova!" "Ura!" strigă lehimea, întocmai ca un tunet, Şi văi şi munţi 'şi codri răspunseră-n răsunet Ura 1... şi-n dor de sînge armata crunt aprinsă Ca un şioi de toamnă pe drumuri se întinsă, asupra tuturor adversarilor! Nu degeaba cată a fi numărat între eroii secul ului nostru!" etc, (Arhiva istorică a României), Aceste fapte sînt relatate de Matei Miechovski în istoria lui Ştefan-vodă; iar prinţul D. Cantimir, adeverind legenda popo­ rală, zice: .,Ştefan V .. prinţul Moldovei, bătînd oastea leşească la Cotnar, unde creşte vinul cel lăudat, cu totul o au stins; numai 15000 au prins vii, pre carii i-au pus în jug şi i-au silit de au arat în lung două mile, în lat o milă de pămînt, în care' ară­ tură tot prin leşii aceia au sămănat două păduri ce şi pînă astăzi se numesc, de poIoni, Bucovina, iar de moldoveni, Dumbrava roşie, sau păduri roşii, pentru că s-au sămănat şi sădit cu sînge leşesc". 11 [12] I il I il I I ,� W Cu tunuri largi şi grele, cu flinte lungi, cu spade Ce viu luceau la şolduri şi-n teacă zingheneau, Cu armasari zburdalnici ce vesel nechezeau, Mergînd toţi, cai şi oameni, să calce şi să prade. In fruntea lor magnaţii mîndri, bătrîni şi tineri: Toporski \,�ţ�lillul ce poartă barbă albă, Incungiurat de neamuri: feciori, nepoţi şi gineri, Formîndu-i o vitează şi glorioasă salbă. Grodeck, zis Falcă-Tare, ce-n gîndul lui se jură A tiţi români să darme cîţi are dinţi în gură. Zciusko neîmpăeatul, cu braţe lungi şi tari, Care-n Bugeac ucis-au trei sute de tatari. Biela cel nalt, subţire ca trestia de baltă, Ce-n lupte sîngeroase ca dînsa se mlădie, Cu sabia-i turcească tăind in carne vie, Pe cînd Iugariu-i sprinten nechează, muşcă, saltă. Gorow şi Zablotowski, amici juraţi pe moarte Să-mpartă soarta bună, să-nvingă rele soarte, Şi care în trei rinduri scăpat-au din robie, Prin degitele morţii trecînd cu vitejie. Ei zbor pe doi cai gemini, rîzînd în hohot mare Cu alţi ca dinşii tineri, baroni, comţi palatini ; Glence din Pocutia, Zbaloş Litfan ce are "n cird pletos de zimbri în codri de arini. Gavril de Moravita, fratii Grotov, Huminski, Mardela Veneticul, Tecelski şi Pruhninski, larmeric Mazovitul şi Kozjatic Ucranul, Ce creşte cai sălbatici şi-i prinde cu arcanul. .p [13] Ei merg, bătînd din pin te ni !... Zburdalnic a lor ceată Străluce de departe în haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept împodobite Şi-ncinse 'cu paftale de peatră nestimată, Ciapce purtînd un vultur şi pene la mijloc, Incălţăminte roşii de pele de Maroc, Şifrîie ţintui te, şi argintate şele, Şi armorii cusute pe colţuri de harşele, Ei merg jucîndu-şi caii, şi veseli între ei Vorbind de cai, de lupte, de-amor şi de femei, Tot ce-i mai scump în lume şi dă un farmec vieţii Pe timpul mult ferice şi viu al tinereţii. Ei merg precum ar merge la simplă vînătoare, Glumind în nepăsare de moartea ce-au să-nfrunte, Urmaţi de steaguri multe, urmînd în foc de soare Pe hatmani, capi de oaste, cu Albert craiu-n frunte ... Şi astfel in Moldova ei dau cu toţi navală 1 Dar cînd trecu hotarul, al regelui cal tare Se poticni... O buhnă ţipă în ziua mare, Şi moartea-şi găsi coasa în acea zi fatală I II ŢARA IN PICIOARE Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite, Ce freamăt de suspinuri, de glasuri năduşite S-aud in sînul nopţii prin neagra-ntunecime Şi cătră munţi se-ndreaptă l-a codrilor desime ? Din cînd în cînd sub nouri, trecînd ca o săgeată, Clipeşte o lumină şi ca prin vis arată Bătrîni cu fruntea goală plecată spre pămînt, Femei cu prunci in braţe şi pletele în vînt, Copile spaimîntate minînd turme de oi Şi flăcăoaşi în fugă mînînd cîrduri de boi. Pe jos, pe cai, în grabă toţi părăsindu-şi satul, Fugind cu vaiet, lacrimi, căci i-au ajuns păcatul, [14] Se duc pribegi şi palizi să cate-adăpostiri In dund de codri,-n peşteri, în sîn de monăstiri. Dar unde sînt bărbaţii, voinicii, junii, tarii, Să-şi apere părinţii, nevestele şi pruncii? Cînd suflă grea furtună pe ramurile luncii Ş-o zguduie, ş-o darmă,ah ! unde sint stejarii? Stejarii sînt la locul lor, faţă cu furtuna! Acum de zece zile şi zece nopţi totuna, Din munţi şi pîn' la Nistru, pe culme şi pe dealuri, Lungi buciume răsună, dînd tainice semnaluri ; Şi călăraşi din fugă prin sate, prin oraşe Crainesc : "Săriţi 'cu toţii pe litfele trufaşe! Viteazul Ştefan-vodă vă cheamă-n vitejie. Cine-i mişel să fugă, cine-i român să vie l" Toti au răspuns: "Trăiască Moldova!" şi s-au dus. Pe loc tot omul verde ce poartă capul sus Şi-au sărutat odorii, şi-au ascuţit toporul, Şi-au prins din cîmp fugarul ce-i sprinten ca o ciută, Apoi, făcîndu-şi cruce, zicînd un : "Doamne-ajută l" Ca şoimul de la cuibu-i voios şi-au luat zborul. Astfel din ţara-ntreagă plec cete înmuiite Cu arce, barde, coase şi ghioage ţintuite, Purtînd căciuli de oaie, mintene-n flori cusute Şi barbe neatinse, al bărbăţiei semn. Ei merg de-a drept prin codri, pe lungi cărări perdute Călări pe şele goale, cu scările de lemn, Şi trec Jn zbor prin arbori ca demoni de urgie, Şi umbra scînteiază de-ai ochilor mănie. Tot astfel şi boierii, stăpînii de moşii. Incungiuraţi de gloate, din casele lor pleacă, Privind cu mulţămire zburdalnicii lor fii Cum ştiu să-şi poarte caiişi-n fugă să se-ntreacă, Soţii, surori şi mame suspină-n urma lor; Dar ei alerg; ferice la cîmpul de omor. [15] Coman de la Comana, un urieş de munte Ce intră prin bîrloage şi prinde urşii vii, Aduce după dînsul mulţi vînători de frunte, Născuţi pe plaiuri nalte, trăiţi în vijelii. Balaur de la Calu, Ciolpan din Pipirig Rîd şi de frigul morţii cum rîd de-al iernii frig; Şi mulţi cobor din munte ca lava din volcan, De soiul lui Balaur, de soiul lui Ciolpan. Velcea, bastard lui Şerpe, ca şerpele pe apă Alunecă prin duşmani şi mult cumplit îi muşcă. In luptă, cînd i-e sete, 'cu sînge se adapă, Şi drept potir el are o ţevie de puşcă. El vine din Hîrtoape cu Purice-Movilă Şi cu Roman-Pribeagul, ce nu mai ştiu de milă. Scheianul şi Mircescui, vecini de pe Siret, Invingători de unguri, s-au prins cu jurămînt Ndci chiar sub braţul morţii să nu dea îndărăt Păn' n-or intra cu leahul pe-al leahului pămînt, Şi Zimbrul de la Scheie şi Zimbrul din Mirceşti Se duc să ia în coarne pe vulturii leşeşti. Bătrînul Matei Cîrjă are-mpregiurul lui Cinci sute de năprasnici ce vin despre Vaslui, Toţi racoveni !... iar Cîrjă, om înţelept şi harnic, E-n floare cînd se simte calare pe Şargan. Glumeţ, îi place-a zice lui N egrea, viteaz darnic" : "Am să mă fac, nepoate, din Cîrjă - buzdugan l" Negrea, zîmbind, răspunde: "Ai cirja bătrîneţii La sfaturi, iar în luptă ai braţul tinereţii". Şi, ajungînd cu toţii la Racova devale, a) Familia Negre este una din cele mai vechi din Moldova. Chiar pe la începutul secuI ului XIV, un Negre vornicul f;�l1- rează în istorie timp de 24 ani, adică de la 1402 pînă la 142G. între cei B boieri mari, consilieri a lui Alexandru cel Bun. La 1471, paharnicul Negre a fost descăpăţinat în Vaslui din orclinul lui Ştefan cel Mare, fiindcă a fost de părere a nu să război în contra lui Radu a Ţărei Munteneşti, ca unul ce era crestin si român. Un alt Negre, Patraşco, ginere a lui Petre-vodă Schiopul, an urmat în exil pe socrul său, au fost înscris în cartea de aur din Veneţia şi au murit la Barcelona etc., etc. In hronicelc şi hrisoavele rămase de la străbuni, numele de Negre apare ades ca proprietari de moşii Negresti, ca oameni însemnaţi pc timpul lor, �i ades ea victime a urgiilor dornnr-sli. 15 [16] (') cruce luminoasă le se-arăta în cale. Aşa, cu mic, cu mare, apărătorii ţării, Ieşiţi ca frunza-a codri la vintul primăverii, Din văi adînci se urcă, din piscuri se cobor, Trec rîpile în salturi, trec rîurile-net Ş-aleargă-n neodihnă, voinicii, cît ce pot La glasul ţării scumpe ce-i cheamă-a ajutor. Merg unii cu grăbire spre codrii Bucovinei, Ş-acolo se adună la strimtele poti ci, Pîndind, ca vînătorii, mişcările jivinei, Şi tot rugînd: "Fă, Doamne, să treacă pe aici l" Merg alţii la Suceava să facă pe Albert A perde oaste multă şi mult timp în deşert; Iar alţii la Cotnarul iubit şi podgoriu, Pe unde stau cu oastea Bogdan, domnescul fiu, Tăutu cu mintea coaptă, Costea cu ochi semeţ, Şi Trotuşan şi Boldur, cu suflet îndrăzneţ, Şi unde Ştefan-vodă �nfipt-au steagul său, Strigînd la cer: "Ajută-mi, o \ sfinte Dumnezeu l" III TABĂRA LEŞEASCĂ Pe-o culme prelungită ard mii şi mii de Iocuri, Ca stele sămănateJn numeroase locuri. Se pare că tot cerul căzut e pre pămînt Şi o-au rămas in urmă-i un haos, un mormint, Atîta întristare ş-atîta-ntunecime Imprăştie pe boltă-i a norilor desime. Un zgomot lung se-naltă din culmea luminată, Unindu-se în aer cu tunete cereşti. E zgomotul orgiei 1... Iar zarea depărtată Roşeşte-n foc de codri şi sate româneşti. lft [17] Aici beţii şi danţuri şi chiote voioase, In fund suspinuri, vaiet şi plîngeri dureroase 1 Aici de pofte rele sînt ochii toţi aprinşi, Acolo curge sînge, acolo-s ochii stinşi, Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! Ostaşii pretutindeni formaţi în dese grupe Frig boi întregi, rup cărnuri ca lupii flămînzi ţi, Desfundă largi antale, beu lacom fără cupe, Se ceartă, rîd în h�l...:5i urlă răguşiţi. Ca dînşii, cîni de (lagăr )la praznic luînd parte, SchelăIăiesc sălbatic�5a oasele deoparte, In mijlocul orgiei turbatc ce tot creşte; Iar pintrc cîni şi oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu minţile perdute ... Şi însă vîntul nopţii prin lagăr vîjîieşte, Ş-un glas din umbra neagră la toţi strigă de-a rîndul: "Orbi 1 orbi 1 la masa morţii voi vă mîncaţi comîndul 1" Magnaţii juni, sub corturi, pe perne de matasă Deşartă cupe pline cu vin de la Cotnar, Cîntînd cu fericire: "De viaţă rea nu-mi pasă 1 Iubita-mi e pe braţe, în viaţă nu-i amar 1" Şi .fiecare strînge la peptu-i cu-nfocare ° fiică de-a Podolii, frumoasă şi 'balaie, Cu buze pîrguite la foc de sărutare, Şi ochi ce-noată-albastri în galişă văpaie. Şi fiecare simte că mintea-i se desfrînă, Avînd lîngă-a sa gură o gură voluptoasă, Şi-n braţe-i o copilă ce rîde amoroasă, Ş-un sîn rotund ce saltă vioi sub a sa mînă. Ferice, mult ferice de dînşii l... faţa rîde, Inima zboară, raiul în cale-i se deschide. [18] Şi însă vîntul nopţii prin corturi vîjiieşte, De tunete cumplite văzduhul clocoteşte, Ş-un glas perdut în umbră tot strigă nencetat : "Orbi, orbi! moartea v-aşteaptă c-un ultim sărutat!" Cortul regal c splendid! Duzini de candelabre Revarsă-a lor lumină pe-o masă ce se-ntinde Sub table încarcate de scule şi merinde Şi sticle largi cu vinuri spaniole şi calabre. În mijloc stă-n iveală un cerb de patru ani, Incins pe-a sale laturi cu şiruri de Iazani, Şi două piramide de fructe mai alese, In Asia-nflorită crescute şi culese. Albert in fruntea mesei luceşte ca un soare, Incungiurat de oaspeţi 'În haine de splendoare. Ladreapta-i �l'lsău frate mai june, Sigismund Apare-ntr-o dulamă de roş postav de Lund. La stinga-al Cameniţei episcop vechi, Lonzinski, Ş-alăture cu dînşii se văd: Sbignew Ţenczynski, Cu Herbor Lucasievitz, Padlowski castelanul Radomiei, şi Creslau Roza, numit Decanul, Şi graf Ioan de Tiffen, magisterul Prusiei. Care-au adus la luptă cinci sute de cruciaţi, Şi falnicii Toporski, vechi neaoşi de-ai Lehiei, Şi alţi de frunte nobili, din cei mai însemnaţi. Toţi gustă din merinde, deşartă largi pahare In sunetul metalic de vesele fanfare : Şi sîngele prin vine se scurge mai ferbinte. Ş-avintul creşte-n suflet şi nebunia-n minte ... Cînd regele ridică o cupă de vin plină Şi glasul său puternic acest toast închină: "Eu, Albert, domnul vostru, şi al Lehiei rege, Intrat-am în Moldova ca leu învingător! Mîni este ziua luptei... Nimic nu s-a alege De Ştefan al Moldovei şi de al său popor. Cum beuaceastă cupă. aşa mîndra Lehie Să-nghită-această ţară! Aşa să fie!" "Fie! 111 [19] - Vivat I Ura! trăiască Albert mult glorios!" Hăspund-qnesenii aprigi c-un răcnet zgomotos, Şi �.ţruP răsună în lungă depărtare ... ar iată că la uşă un om străin apare, Cu peptul gol, cu părul 'în vînt, cu ochi focos ; El spre Albert ţinteşte privirea-i rătăcită, Face doi paşi şi strigă: "Deşartă-ţi cupa gios, Albert! de soarte rele ţi-e cupa otrăvită". Toţi se reped c-un urlet şi mîna pe el pun. "Lăsap-l, zice craiul; e Sropski cel nebun l" Şi iar înalţă cupa, rîzînd de-o aşa larmă ... Dar cupa lîngă buze-i în mîna lui se sfarmă. Ş-un trăsnet lung deodată în ceruri bubuieşte, Şi-n cortul plin de umbră furtuna năvăleşte, Şi masa se răstoarnă, şi cortul se urducă ... Iar pe cîmpii, sub fulgeri, aleargă o nălucă. IV TABARA ROMÂNA o tînără pădure de ulmi şi de stejari Ascunde-oastea română prin junii săi tufari. Misterul şi tăcerea în sînul ei domnesc, Dar marginele sale sînt palid luminate De flacările triste ce pîlpîie.în sate Şi veselele focuri diI\lagărul leşesc.\ � Prin arbori şi prm rarmiiT, din vîrfuri pin-în poalc, Din cînd în cînd luceşte oţel de săbii goale Şi ochi de lei, de vulturi, de leoparzi sălbatici, Ce ard sub vălul nopţii ca nişte roşi jaratici, Căci ei s-aţint cu jale şi se opresc cu ură Din zarea-nflăcărată pe lagărul vecin, Şi tot românu-n suflet pe sufletu-i se jură Cu-al duşmanilor sînge să stingă-al ţării chin. Dor crunt de răzbunare! greu, aspru jurămînt, Ce sapă-n întuneric un larg, profund mormînt I Ici, colo, prin poiene, stau pîlcuri de oşteni: Arcaşi de la Soroca, năprasnici orheieni, Aprozi, copii din casă, curteni şi lefecii, 1!J [20] Toţi, oameni tari de vînă şi oţeliţi în foc, Deprinşi a-şi trăi traiul în timpi de voinicii Ş-a da mîna cu moartea făr-a mişca din loc. Ei poartă pe-a lor frunte, pe braţele lor groase Şi-n pepturi brazde multe, hieroglife sfinte Cu paloşul sapa te, ce spun ş-aduc aminte De lupte urieşe, de fapte glorioase I Şi-n viată-i fiecare şi-au cîştigat un nume, O fa1nică poreclă, un titlu de strămoş : jMihUI, Păun de codru, Balaur, Alimoş, ,. Ursul şi Pală-Dalbă, Crozan şi Sparge-Lume 1 Eroi de vechi balade ce s-au păstrat în minţi, Trecînd în moştenire la fii de la părinţi. Lungiţi pe muşchiul verde şi domolind fugarii Ce zburdă pe-ntuneric şi desfrunzesc tufarii, Voinicii buni de luptă şi bucuroşi de glumă Astfel grăiesc : "Grozane I ce-o fi ziua de mîni ?" "O fi la unii mumă, o fi la alţii ciumă, Amară pentru litfe şi dulce la români." "Amin! să deie Domnul 1" Va da, măi PaIă-DaIbă I Ş-o fi precum la Baia, n-o fi ca-n Valea-Albă, Unde-am văzut pe Ursul gonit de şese turci." "Gonitu-m-au pe mine, dar i-am urcat în furci l" "Va fi precum la Scheie, unde-aţi văzut în silă Maghiari schimbaţi ,în iepuri, ş-un Purdce-n Movilă." al "Va fi precum la Lipneţ cu dumbravioara verde, La Raeova pe unde şi azi turcul se perde, La Grumăzeşti, pe maluri, unde cazacul Jură Pe mine, chiar pe mine, m-au încrestat la gură l" "Te-au încrestat păgînul, dar cînd el vru de viu Inot să treacă Nistrul, o păţi rău, fărtate, Căci de pe mal în fugă tu i-ai sărit pe spate Şi l-ai trimis sub Nistru, să-şi cate un secriu." il) Numele Puriceştilor au fost schimbat în Movileşti pe cîmpul luptei de la Schele, luptă în care Hroiot, şeful armiei ungureşti, au fost descăpăţinat de Purice Aprodul (vezi poemul lui C. Ne­ grnzzi, Aprodul Purice). [21] "Bine-i făcuşi, Grozane! E scris în cele sfinte: Chiar apele să fie vrăjmaşilor morminte 1" "Aşa o ţara noastră !... e bună pentru vii, Şi pentru morţi c bună." "De-aceea-n astă ţară Vecinii dau năvală eu sutele de mii. Urind viaţa la dînşii, le place-aici să peară 1" "Le place, dar, Păune, şi noi le facem placul. Ei cred că-aici e raiul, ş-aici găsesc pe dracul." "Şi cum să nu-l găsească urdiile nebune Cînd Ştefan e-n picioare, cînd versul lui ne spune: Ştefan, Ştefan, domn cel mare II), Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare 1 Din Suceava cînd el sare, Pune peptul la hotare Ca un zid de apărare 1 Braţul lui făr-încetare Bate ordele tatare, Bate cetele maghiare, Bate Ieşi din fuga mare, Bate turci pe zmei calare Şi-i scuteşte de-ngropare 1 Lumea-ntreagă stă-n mirare I lrara-i mică, ţara-i tare Şi vrăjmaşul spor nu are 1" , ------ II) Cintic vechi poporal, [22] "Trăiască Ştefan-vodă 1... Mulţi duşmani vin la noi, Dar cît vin de năprasnici, puţini fug înapoi." "Păcatul lor îi mînă, sărmanii, ca pe-o turmă, Şi moartea le stă-ri cale, şi moartea le stă-n urmă." "De-aceea la Moldova vezi floare lîngă floare. E îngrăşat pămîntul cu sînge." "Aşa-i, frăţioare; Dar cresc bujorii mîndri din sînge de român Şi pălămida neagră din sînge de păgîn !" Sub cerul ce s-aprinde şi-n clipă iar se stinge, Vărsînd pe a lor feţe lumini fulgerătoare, Aşa grăiesc barba ţii ce somnul nu-i atinge In aşteptarea vie a zilei viitoare. Şi poalele pădurii sînt palid luminate De flacările roşii ce pîlpîie în sate. Şi-n tabăra vecină orgia cea nebună Ca marea departată vl:!ieşte sub furtună; Iar în frunziş românii topoarele-şi des cîntă Şi caii lor dismiardă, şi-n umbră vesel CÎntă: "Sînt român cu patru mini, Şi am leacuri de pagîni : De tatari am o săgeată, De turci pala mea cea lată, De litfeni un buzdugan Şi de unguri un arcan !" v ŞTEFAN CEL MARE In mijlocul pădurii este-o poiană lungă Şi largă ce foieşte de oameni ca un roi. La capătu-i din dreapta. ea prelungeşte-o strungă Prin care ostăşimea curge ca un şioi. [23] Ea intră in poiană şi se aşează-n rînduri, Privind la o colibă de ramuri de stejar In care-o umbră mare de om plecat sub gînduri Stă pe genunchi, se-nchină în faţă c-un altar. Deodată o lumină fantastic izbucneşte Din zece nalţi mesteacăni cu fruntea-nflacarată, Coliba se deschide, umbra se scoală, creşte Şi splendid maiestoasă la oaste se arată! Un lung fior pătrunde multimea-n admirare, Toţi zic: "E Ştefan! Ştefan!" Dar! Ştefan e cel Mare! Iată-I cărunt, dar încă barbat între barbaţi, Ca muntele Ceahlăul prin munţii din Carpaţi! El întruneşte-n sine o triplă maiestate: Acea care-o dau anii la conştiinţi curate, Acea care răsfrînge a tronului splendoare, Ş-acea intipărită de faima-nvingătoare. Timpul i-au pus coronă de-argint, ţara, de aur, Şi gloria măreaţă i-au pus cununi de laur. Pe falnicii săi umeri, cu anii, sînt clădite Neperitoare sarcini de fapte strălucite, Dar, ani şi fapte, Ştefan nu simte-a lor povară, Căci dragostea moşiei, ca sfîntă primavară, In sînu-i înfloreşte şi îl întinereşte Pentru salvarea ţării, cînd ţara pătimeşte. Erou plin de lumină, el e menit în lume Pe seculul ce-l vede să sape al său nume Şi să răspîndă raze pe seculi viitori, Precum un soare splendid ce sparge deşii nori. Fiinţă de-o natură gigantică, divină, El e de-acei la carii istoria se-nchină, De-acei carii prin lume, sub paşii lor, cît merg, Las' urme urieşe ce-n veci nu se mai şterg, A cărora legendă departe mult se-ntinde Şi-nchipuirea lumei fantastic o aprinde. Măreţ, în a sa umbră un timp întreg dispare, Căci Dumnezeu pe frunte-i au scris: Tu vei fi mare! 23 [24] fn mijlocul poienei ei se înaintează, Se urcă pe-o movilă şi astfel cuvintează: "Români din toată ţara I Boieri, vechi căpitani, Şi voi, feciori de oaste !... Sînt patruzeci de ani, Moldova, la Dreptate, pe soarta ei stăpînă a), Mi-au pUS pe cap corona şi buzduganu-n mînă. Prin cel Atotputernic ce apele încheagă Păstrat-am pînă astăzi corona mea întreagă Şi buzduganul teafăr, deşi pe mulţi duşmani I-au doborît, lovindu-i, în patruzeci de ani 1 Duşmani din fundul lumei, păgîni, duşmani vecini, Şi, cine-ar putea crede 1... chiar duşmani fraţi, creştini 1 Trufaşi cu toţi, sălbatici, lacomi, vicleni şi orbi, Care-mpregiurul ţărei, precum un cîrd de corbi, Stă gata s-o sfăşie ... dar n-au vrut Dumnezeu, N-au vrut Moldova, ţara vitează, n-am vrut eu 1... Pe Radu, Aron Petru şi Ţepeluş hainul Lam frînt 1... Maniac tatarul şi Matias Corvinul I-am frînt 1... chiar pe sultanul Mehmet-Fatih l-am frint 1 Ş-alţi mulţi carii perit-au ca pulberea în vînt. Voi îi cunoaşteţi bine, vitejii mei oşteni, Voi, pardoşi de la Lipneţ, vultani din Războieni, Zimbri fioroşi din codrii Racovii, aprigi zmei Din Soei, din Catlabuga, din Baia, de la Şchei. Apărători a crucei, voi îi cunoaşteţi bine, Căci pentru-a lor risipă aţi războit cu mine Prin şesuri, munţi şi codri, pe iarnă, toamnă, vară, Făcînd din peptul vostru un zid, hotar de ţară, Roşind cu-a vostru sînge ferbinte, plin de viaţă, Siretul, Prutul, Nistrul şi Dunărea măreaţă; Stînd vecinic în picioare, în veci neodihniţi, De arma, sora voastră, în veci nedeslipiţi, Fără copii, soţie, o! dragii mei vultani, Şi-n luptă, tot în luptă, de patruzeci de ani I Şsacum cînd armasarii Osmanului mărit Aruncă largi nechezuri din mîndrul Răsărit, a) Locul Jle care Ştefan au fost proclamat domn Moldovei purta numele de Dreptate. [25] Cînd Mohamed pe ceruri şi-au azvîr1it hamgerul Ce, ca o semilună, cutrieră tot cerul ; Oînd noi oprim cu peptul furtuna păginească, Ferind de-a sale valuri amvona oreştmească : Acum, cînd toţi creştinii, regi, domnitori, popoare, Ar fi, ca fraţi de cruce, să-mpartă-acelaşi soare, Priviţi!... Pe cerul negru se-ntinde-un roş de sînge, Din departare suflă un vînt ce geme, plînge Şi spune că în zare ard sate şi oraşe, Că Ieare fără nume ucid copii în Iaşe, Că ţara e-n nevoie, că mor români sub chinuri, Că fete mor sub silă, că pruncii mor în sînuri !... Şi cine oare face această fărdelege ? Un do.nn vecin, prietin, un domn creştin, un rege I Albert, craiul Lehiei !... Albert, de cap uşor, Făcut-au un vis mare de rege-nvingător, Dar n-are el, sărmanul, aşa de largă mînă, Să poată-n ea cuprinde o patrie română I Nici au ajuns Moldova de rîsul mişeliei Ca s-o răpească-n gheare-i un vultur d-a Lehiei I Cît va fi-n cer o cruce ş-un Ştefan pe pămînt, Nime nu va deschide Moldovei un mormînt I Cît vor calca duşmanii în ţara de români, Ei robi vor fi în ţară, dar vecinic nu stăpîni 1 Decît Moldova-n lanţuri, mai bine ştearsă fie 1 Decît o viaţă moartă, mai bine-o moarte vie I Români din toată ţara, boieri, vechi căpitani, Voi toţi ai mei tovarăşi de patruzeci de ani I Cînd Albert ne meneşte robie, rele soarte, Răspundeţi, ce se cade lui Albert ? 000" "Moarte, moarte 1" [26] Strigă poiana; Moarte I pădurea clocoteşte, Ş-un soare roş în ceruri deodată se iveşte. "Fie! le zice Ştefan, fie cum cereţi voi... La arme' şi pe moarte! căci Domnul e cu noi l" VI ASALTUL Gonise vîntul nopţii furtunile cereşti, Lăsînd acuma rîndul furtunei omeneşti, Şi soarele-n splendoare din neguri răsărise, Părea că vrea s-admire pe-acel ce se fălise Că lumea îngrozită, privind spre răsărit, Vede-va-n loc de soare al său chip strălucit! El prirnblă ochi de aur pe tabăra leşească Superbă , ... împregiuru-I avînd ca s-o-ntărească Un lung ocol de care legate strîns cu lanţuri, Ocol armat cu tunuri şi-ncungiurat de şanţuri. Armata e-n picioare' Puternica armată, Cu-a sale lungi şcadroane în larg cuadrat formată, Ocupă după şanţuri al taberei cîmp nalt, Stînd gata să respingă românii din asalt. Mii, mii de lănci cu flamuri se văd fîlfîitoare, Ca trestiile dese din bălţi cînd suflă �ntul. In aer zbor nechezuri, comănzi răsunătoare, Şi caii-n neastîmpăr frămîntă-ri loc pămîntul. Iar Albert, mîndrul rege, în mijloc pe-o nălţime, Priveşte cu-ngînfare frumoasa lui oştime. Calare pe-un cal sprinten din stepele ucrane, El are lîngă dînsul un grup strălucitor De palatini, de hatmani sleiţi pe caii lor, Şi steagul înainte-i cu semne suverane. La dreapta, sub pădure, româna oaste-apare In pîlcuri şi în cete pe cîmp orînduită, Şi fiecare ceată de luptă pregătită C-un tun cu şepte ţevii, purtat pe roţi uşoare. Hotnogi numiţi de Ştefan comandă călăraşii, Aprozii, lefeciii, curtenii şi arcaşii. 26 [27] Iar Ştefan stă pe-o culme cu-o ceată ce nu-l lasă, De-a ţării boierime şi de copii din casă. Sub dînsul are domnul un zmeu, un moldovan, In stînga lui pe Boldur, în dreapta pe Bogdan, In mînă-i buzduganul domnesc care-n războaie, Ca braţul care-l poartă, în veci nu se îndoaie, Şi pe deasupră-i steagul, ameninţînd furtuna, Cu bourul, cu steaua, cu soarele şi luna. Precum doi nori pe ceruri stau faţă-ntunecoşi Şi merg unul spre altul, dînd fulgeri luminoşi, Armatele duşmane, crunt-ameninţătoare, Răspînd din ochi, din arme luciri fulgerătoare. Şi litfii şi românii privesc în nerăbdare Unii la rege, alţii la domn, şi fiecare, Dorind, pîndind semnalul războiului... Deodată Ştefan ridică steagul, dînd semn l-a lui armată. "Ura!..." trei pîlcuri dese de cei mai buni arcaşi, Plecînd, pe cîmp se-nşiră în grupe de hărţaşi. Voinicii merg în fugă spre lagăr, îndrăzneţi, Din arce le lor nalte trăgînd mii de-săgeţi Ce vîjie-n desimea scadroanelor leşeşti Şi prind răsad de moarte în pepturi omeneşti. Dar tunurile-ascunse în lagăr, după care, S-aprind, scoţînd pe gură mortala detunare, Şi mulţi dintre arcaşii departe-naintaţi Cad morţi, -scaldaţi în sînge, de glonţ uri fulgeraţi. Tovarăşii lor grabnic atunci se întrunesc, Dau semne de-ngrozire, la fugă se gătesc, Cercînd s-atragă leş ii din tabără afară. Dar leahul nu-i urmează, cercarea le-i zadară ! "Vezi litfa ! zice Boldur, stă-nchisă la ocol. Nu vrea, nu îndrăzneşte să iasă-n cîmp, la gol." "Vom merge noi la dînşii! românul domn răspunde, In tabări Iănţuite ştim noi cum se pătrunde. Tu, Boldur, mare hatman, şi tu, Coste-paharnic, Precum se cade vouă, îmi place a fi darnic, Făcîndu-vă cu mine partaşi la zi de fală. In duşmanii Moldovei acu să-ntrati navală Cum intră leu-n turme şi paloşul în coaste 1" [28] Pe loc semeţii Coste şi Boldur, capi de oaste, S-au dus, s-au pus în fruntea românilor, strigînd: "La foc, copii 1" şi grabnic plecat-au alergînd. Vuieşte aprig cîmpul şi armele răsună, Şi tunurile crunte ca tunete detună. O grindină de glonţuri fatală-ucigătoare, In cetele române duc moarte-ngrozitoare ; Dar ele, nengrozite, făr-a-nceta de loc, Păşesc tot înainte sub vjş�olul de foc. Mulţi le rămîn în urmă, rupţi, morţi, căzuţi pe brinci 1 Ei zbor ş-ajung în număr la şanţurile-adînci, "Năval cu toţi în lagăr, năval1 oastea răcneşte, Din cer ne vede Domnul, şi Ştefan ne priveşte 1" Şi toţi s-aruncă-n şanţuri, dau unii peste alţii, Cei mici, uşori, în grabă s-aoaţă de cei nalţi, Le sar pe umeri sprinten, ca tigri se izbesc, Cu unghile de maluri se prind, se opintesc, Se urcă prinşi de lanţuri, de-a tunurilor buze. Şi pintre mii de săbii şi mii de arehebuze Ce-i taie şi-i răstoarnă în şanţuri, fărămaţi, Ei pun picioru-n lagăr, puternicii barbati 1 Zadarnic Ceremişii, dosiţi pe după care, Indreaptă groase tunuri, le-ncarcă, le dau foc, Românii, de-ai lor duşmani deprinşi a-şi bate joc, Intr-înşii dau izbire cu-o aprigă turbare, Ii pun sub coasa morţii, în tabără-i resping, Şi, grabnic, care, tunuri în şanţuri le împing, Şi fac podişuri late cu trupuri sîngeroase Ce mor în vaiet jalnic şi-n chinuri dureroase. Atunce craiul zice: ,,0 1 frate Sigismund 1 Zăreşti tu moldovenii in lagăr, colo.er fund P" "Dar 1 Sigismund răspunde; zăresc o biată turmă, Nici unul însă teafăr nu-şi va călca pe urmă 1" "Nici unul viu, nici unul 1" zic leşii împregiur. Şi Herbor Lucasiewitz, viteaz cu părul sur, Se duce să avînte armata cea crăiască Şi cu românii aprigi în pept să se lovească. • [29] Ca nişte mari balauri cu lungi coarne-ascuţite, Soadroanele în zgomot de tropot sună tor s"e mişcă, saltă-n copce; apoi, luîndu-şi zbor, Cu lancele plecate la fugă-s răpezite. Dar Costea şi cu Boldur, tovarăşi de izbîndă, Tinind în frîu avîntul românilor semeţi, Le strigă: "Staţi aice! toţi după cai, la pîndă, Să trageţi ţintă-n litfe o ploaie de săgeţi l" Şi cum veneau grămadă scadr� sonore, Descalecă arcaşii, gătesc arcele lor, Trag, strunele vibrează, sunînd sbîrnîitoare, Mii de săgeţi trec iute sub soare ca un nor Şi intră prin _�cadroa,!le cu-o aspră vîjiire, Ducînd cu ele groază, durere şi peire. Intregi şiruri de oameni, din fugă săgetaţi, Se pleacă morţi pe coarne, cad grabnic răsturnaţi. Mulţi cai zac lîngă dînşii şi mulţi, atinşi la nări, Fug, tîrîind cadavre cu un picior în scări. Dar Herbor Lucasiewitz răcneşte: "Inainte 1" Şi lungile scadroane-nainte merg grămadă, Păn' ce topmcu-Iance şi buzdugan cu spadă S-ating în zinghenire sub soarele ferbinte. Atunce mîndrul soare ce spre apus plecase, Oprit în a sa cale, văzu cu ochii roşi Un furnicar de moarte ce aprig se-ncleştase, Un iad grozav de demoni sălbatici, fioroşi, Sărind, urlînd ca feare, muşcindu-se scrîşnind, Rupînd, lovind orbeşte, dînd moarte şi murind ! Românii în scadroane intrau ca-ntr-o pădure, Clădind movilide Ieşuri sub zdravănul topor. Şi coasa neobosită, şi harnica secure Zburau abătînd caii sub călăreţii lor. Iar ulii din Soroca, şi zgripţorii din Vrancea Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau, Şi răsturnau cu cangea, şi străpungeau cu lancea, Şi trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau. Dar şi lehimea cruntă făcea pîrte grozave, In cetele române trecînd ca prin troian. Bravi, nempăcaţi, teribili, sub armele lor brave Curgea o dîră lungă de sînge pămîntean, ti 1: : � I I " 1 [30] Deodată prin oştime o veste au trecut: "l:Ierbor sub buzduganul lui Boldul' au căzut !" "Herbor e mort 1" Stau leşii pătrunşi, încremeniţi, Scot şoapte îngrozite, prin ranguri răzleţiţi, Perd cumpătul, perd capul, zvîrl armele-n văzduh, Dau dosul, şi fug iute, goniţi de-al spaimei duh. Iar craiul trist, cu palma lovindu-se pe frunte, Suspină: "O! Toporski, o 1 veteran cărunte! Priveşte, fug mişeii! fug toţi, -fug mic şi mare 1 De-acum în tine singur e singura-mi sperare 1" VII LUPTA Toporski veteranul cu-o ceată mai aleasă Lui Albert se închină şi pleacă la război. Pe loc bătrînul Cîrjă în cale-i vrînd să iasă, De lîngă Ştefan pleacă cu buni viteji de soi. Ei vin călări în grabă, aprinşi de răzbunare, S-apropie; iar Cîrjă, zburînd în fuga mare, In faţa lui Toporski s-opreşte ş-astfel zice: "Toporski 1 din doi unul e scris să peară-alee 1 Ori tu, ori eu; sus pala, şi vin' la luptă dreaptă !" "Cîrjă! răspunde leahul, ai minte înţeleaptă, Dar inimă nebună. Eu te cunosc pe tine, Eşti leu năprasnic, însă şi tu mă ştii pe mine, Căci în mai multe rînduri luptat-am înainte, Pe cînd aveam braţ \�erd? şi inimă fierbinte. Nici tu, vechiul meu duşman, nu m-ai învins pe mine, Nici eu n-am avut parte să te înving pe tine. Ce dar n-am putut face în focul tinereţii, Pute-vom face oare sub iarna bătrîneţii? ° ! Cîrjă, barbe albe purtăm acum noi doi, Şi lupta, draga luptă, nu mai e pentru noi. Priveşte! alţii, tineri, stau impregiurul meu, Demni adversari acelor de pe-mpregiurul tău. A lor acum e rîndul, frate. Noi, veteranii, Şoimi învechiţi, deoparte să stăm, privind şoirnanii. - JL_ [31] ./ Vin' cole lîngă mine, şi nu fii duşman mie, Căci virsta între oameni stinge-orice duşmănie l" Răspunde-atunce Cîrjă: "Toporski, ai dreptate, Ades e rece peptul, şi inima tot bate ! Apoi, mărindu-şi glasul, el strigă la ai săi: L� luptă, voi, şoimanii, la luptă, feţii mei 1" "La luptă 1" strigă însuşi Toporski-n mare glas, Şi amîndoi bătrînii deoparte s-au retras. Pe loc :ambele cete aprins electrizate Scot paloşele-n soare c-un freamăt de oţel. Ochirile prin aer se-ntimpină-ncruntate, Căci fiecare-alege un duşman pentru el. Plecînd apoi cu toţii, strîng frîiele, dau pinteni, In sprintene dezghinuri îşi saltă caii sprinteni, Şi zbor pe-aripa urei, cu-avîntul de nălucă, Şi intră ceată-n ceată şi-n luptă se apucă. Pămîntul ropoteşte sub tropot de copite, Văzduhul străluceşte de arme ascuţite, Iar paloşele albe ciocnindu-se-n loviri Dau foc, dau moarte cruntă, dau aspre zingheniri. In clipă cad sub ele, străpunşi, scaldaţi în sînge, Iarmeric Mazovitul, ce-n două părţi se frînge, Şi Buhtea parcalabul, cu-o largă brazdă-n pept, Şi tînărul Cozjatic, lipsit de braţul drept. Grodeck, zis Falcă-Tare, în crudul său avînt, Precum un vier de codru, se-nainta prin gloată Şi sabia-mpregiuru-i făcea o largă roată Ce se-nvîrtea la soare şi şuiera în vînt. Cădeau victime multe sub arma ce zbura! Şi Grodeck în turbare pe rînd le număra, Călcînd tot înainte pe victimele sale. Cînd, iată, din mulţime apare drept în cale Balaur de la GaIu, ce poartă uşurel O ghioagă monstruoasă, cu dinţii de oţel. ::\1 1, I 1, I , \ � I 1" Iii ., [32] Crodeck răpede spada-i in peptul lui Balaur f Sîngele curge 1... peptul greu muge ca un taur, Dar ghioaga se abate!... sub crunta-i lovitură Zbor crierii lui Crodeck, şi dinţii toţi din gură; Iar leahul, cladă moartă, greu cade pe pămînt, Nendeplinind în viaţă grozavu-i jurămînt. Coman, de la Coroana, cu Velcea, şerpe iute, Privesc din depărtare cum vine şi cum saltă Un cal de soi ogarnic, deprins a vîna ciute, C-un voinicel subţire ca trestia de baltă. "Cine să fie oare cel capitan frumos?" "E Biela, păr de aur, cu mijloc mlădios.' "Vînat de soi e, frate? "E pui dc palatin 1" "Aţine-te dar, Velceo." � ." "Coroane, ma aţin. Şi amîndoi la pîndă se pun în a lui cale, Coman cu braţe goale, şi Velcca cu o coasă. Venea fugaru-n salturi, zburlind coama-i pletoasă; Venea voiosul Biela pe cîmpul cel de jale, Şi pala-i cînd de-o parte, cînd iar de altă parte, Tăind ÎI1_ carne vie, făcea ochiuri deşarte. Deodată Velcea sare, sub cal se ghemuieşte, Şi calu-mpuns la glezne din fugă poticneşte, Turtind sub el pe VeIcea; iar mîndru-i capitan Il zvîrle peste capu-i în peptul lui Coman. "Bine venişi la mine 1" îi zise urieşul, Şi-n bratele-i de schijă, rîzînd, grozav îl strînge, Cit peptul îi zdrobeşte şi oasele îi frînge, Apoi între cadavre, pe cîmp, aruncă leşul... Corow şi Zablotowski combat delaolaltă Cu Stroe Vlad, hotnogul, şi cu şoltuzul Daltă. [33] , [ r I 'i I I l I I l' t- ss: ca rl C ,1 � 'S li cn c o () eno tl) o � .:g tl) "el 'S ;:; II aJ I o c, ti CIl .. 8 �llah, Allah ! cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă ? Cum ? .. barbă-atît de albă şi cuget înăsprit ? Cum ? .. tu, vizir! tu, hodje a) I şi ochiul tău orbit Nu vede-n pruncul fraged un oaspe de iubire Sacrat prin inocenţă şi prin nenorocire? Blăstem pe a ta gură I blăstem pe .gîndul tău ! Copil .cine ucide îşi perde neamul său !" Spahiul nobil saltă pe cal şi-ncîmp dispare, Lăsînd în .rninţi şi inimi o rece-nfiorare, Iar micul înger cheamă, oftînd, cu jalnic glas, Pe tata lui, sărmanul! departe-acum rămas. Vizirul stăpîneşte rnănia lui ferbinte, Zicînd: "NefericitUil Hassan 1. .. e scos din minte !" Apod, cătră ciauşiicu nume de caplani b) : "Din voi care voieşte cincizeci de pungi de bani Pe-acest pui de năpîrcă să vie să-I omoare !" Ciauşii răspund: "Leul nu calcă pe o floare !" Vizirul zice Iara: "Solaoi, spahii, neferi e), Voi toţi vult ani de pradă, voi aprigi ieniceri, Vă dau a mele haine, vă dau a mea comoară, Şi sabia-mi, şi cortul, şi calul meu ce zboară De mi-ţi ucide-acuma pe-acest prunc de ghiaur. .. " Toţi stau în neclintire ca statui împrejur. Un singur, calău negru, cu buze sîngerate, Cu peptul gol, cu braţe lungi, groase, încordate. S-aprQpie în grabă de bietul copilaş; Dar pruncul la el cată atît de drăgalaş a) Hodie . perccptorul sultanului, 1) Caplan : tigru. l') Solaci, spahii: corpuri de ostaş]. 113 '1 [114] L Ş-ati't de blînd, drăguţul, calăului zîmbeşte, Cît negrul scapă arma din mînă, se uimeşte Şi fuge cu-oţerire, nebun, răcnind : "Nu vreu Nici haine, nici comoară 1. .. mai bine să mor eu 1" Atunci vizirul, tigru turbat de a sa ură, Scîrşnind din dinţi sălbatic, făcînd clăbuci la gură Se scoală în picioare, teribil, nalt, semeţ, Şi fulgeră armata c-un ochi plin de dispreţ. El strigă: ,,0 1 nemernici, o 1 tristă seminţie 1 Arslanii a) lui Mohamed 'ou oini au prins [frăţie 1 Mişei cu pept de tauri şi inimă de miei, Lupi fără dinţi în gingeni 1 Mişei, mişei, mişei 1 Un slab copil de lapte, un fir de iarbă crudă, Vă frînge-n mînă pala de sînge încă udă ? .. Uitaţi o-această fiară cu chip viclean şi blînd Menită-i ca să crească precum un negru gind. Un gînd de răzvrătire, un gînd de răzbunare ? .. Amar de capul vostru cînd fiar-a creşte mare ! ° 1 rsfînt profet 1 fii martur din Iumîle cereşti Că singur eu, eu singur în zile bătrîneşti Respect şi-ţi apăr legea de lirnbiie pizmaşe, Zdrobind în ou pe şerpe şi pe ghiaur în faşe !. .. " El zice, se răpede ş-apucă blasfemînd Cu mîna-i tremurîndă copilul tremurind, Infige-a sale unghii în carnea lui de spumă Şi pe-ale gropii margini îl pleacă şi-l zugrumă 1... Grozav spectacol 1 Cerul se-ntunecă de-un nor l... Copilu-n sinul morţei adoarme zimbitor Şi sufletu-i se-nalţă l-a cerului altare !... Iar Hodja fanaticul rămîne-n exaltare 1 Dar iată că pe cimpul de singe aburind Se văd trei cai în fugă sărind şi tîriind Trei palide cadavre a trei viteji de oaste, Străpunşi de iatagane în pepturi şi în coaste. Q) Arslan: leul. 114 [115] Ei vin din zarea roşă nebuni, înspaimîntaţî De morţii ce-i urmează prin ţărnă răsturnaţi, Ş-alăture cu groapa ei se opresc ... Deodată Un răonet se ridică şi-n groapa blăstemată Mort cade cruntul Hodje, vizirullui Ahmet. Acele trei cadavre erau: Ghiun, Ild, Djennet 1 Mirceşti, ianuarie 1 8 7 6 [116] l GARDA SARAI ULUI Selim sultanul doarme pe patu-i de plăceri, A vînd un scut puternic de crînceni ieniceri, Ce stau veghind la poarta saraiului de pază. Sultanul doarme-n pace şi gîndu-i nici visează Că însuşi ienicerii jurat-au lPe AHah Să deie pradă morţei viziri şi padişah 4) !... E cerul fără stele; întreg Stambulul tace. Precum un mut gigantic, perdut în umbră zace, Temîrrd să nu deştepte şahinul pină-n zi... Gînd leul odihneşte, e bine-a nu-l trezi. Saraiul pe o oulme se-nalţă şi apare Ca o fantasmă neagră ce dă înfiorare, Locaş de Feerie, minune-orientală, Rai luminat în sînu-i de-o rază infernală ... Gîndirea spaimîntată în laturi stă de el, Căci pe 'sub cer deasupra-i pluteşte Azrael b). Şi însă prin tăcere o tristă cucuvaie Suspină-n miezul nopţei pe-a lui Selim odaie, Şi valurile negre de-a lungul în Bosfor Şoptesc un vaiet jalnic şi mult întristător. Deodată, pe cind somnul şi ochi şi minte fură, A curţei poartă sună de-o surdă lovitură ... Pe loc, toţi ienicerii de pază, deşteptaţi, a) Sultanul poartă glorioasele titluri de padişah, de şah-şahin, de sahi alem penah, de sahin-sahi etc. �) Azrael: înger. 116 [117] ,... L Saltă-n picioare, gata de luptă, înarmaţi, Ş-Abdul-Aga, Nakibul a), în chiosc deasupra porţii Se urcă fără grijă de întîlnirea morţii. El vede-n piaţa largă şi vede-n fund pe stradă De umbre înarmate o tainică grămadă V:enind prin întuneric cu zgomot năduşit ... Torent de răzvrătire ce creşte nesimţit. Erau omle b) dese decruntă-ienicerime, Pornite să răstoarne sultanul din nălţime. O nouă lovitură mai tare-n poartă bate I Abdul-Aga se pleacă spre umbrele-adunate Şi strigă-n piaţă: "Oine ? Cine-n Stambul cutează Să mişte cînd Sultanul doarme ş-Abdul veghează ?" "Abdull deschide poarta! răspunde-un glas din piaţă. Tu ştii că-n ochii noştri Selim e şters din viaţă. Ştii că ne-am prins cu toţii prin aspru jurămînt Să-I facem de pe tronu-i să cadă in mormînt 1..." Abdul se oţereşte, căci au recunoscut Un glas de frate-a glasul ce 'singur n-au tăout. El zice: "Aşa este I aşa-i, frate Orcane ! Am răsturnat cu toţii a noastre mari cazane c) Ş-a lui Selim peire cu toţii am jurat, Dar eu cu jurămîntu-rni nu pot să fiu legat Cît stau pîndar aice cu peptul meu în poartă Şi c�t credinţa sfîntă în mine nu e moartă I Selim e al meu duşman!... şi nu-i pe lumea-ntreagă, Nu-i ură mai de moarte ca ura ce mă leagă De dînsul, în tot locul, cu dor de răzbunare, Cu dor de a-l combate făţiş, în ziua mare. Selim, Zahid kiafirul el) Selim crunt, orb de minte Ucis-au cu-a sa mînă pe bunul meu .părtnte 1 Selim trebuie să moară ! ... şi va muri ! ... jur eu ! Dar nu cît sînt de pază la căpătăiul său ... Abdul, cînd e-n picioare b. postul de onor, Abdul uită mănia de fiiu răzbunător, a) Nakib , păzitor al sangiacului lui Mohamed. b) Orta sau oţak, denuminarea regimentelor de ieniceri. c} Fiecare orta avea cazanul ei. Răsturnarea cazanului cu fundul în sus era un semn de revoltă. d) Zahid kiafir: ipocrit blasfemator. Selim vroia să introducă reforme curopeanc în armată şi În administraţie, 117 [118] Căci mîrşava tradare ce-ascunde-al ei obraz In veci nu se încuibă în suflet de viteaz ... Selirn e sacrul oaspe al conştiinţei mele, Ş�acum aceste braţe sînt două santinele Menite să protege pe chiar duşmanul meu ... Aşa scrie Profetul, aşa vrea Dumnezeu 1" "Ghiaur ! strigă din umbră cu glasul răguşit Lambhar-Kale, kiehaia a) ce-n poartă au lovit; Ghiaur fără credinţă, te lepezi tu de noi ? SeHm şi tu-mpreună peri-veţi amîndoi 1" 't Abdul se-nfuriază : "In laturi, SPUI1Ca:t cîne, , Deprins a muşca mîna care-ţi întinde pîne 1 Lamhhar-Kale ! pe tine sultanul te-au iubit, Ca pe un fiiu nemernic de sînu-i te-au lipit, Ţi-au dat avere, nume, putere şi onoare, Din cuibul tău de verme te-au scos la lume-n soare, Şi tocmai tu ceri moartea sultanului ? ... A I fiară, Să nu-mi ieşi tu în 'cale, să nu-mi cazi tu sub gheară l... In laturi toţi 1... în laturi, departe de-acest loc 1 Mohamed v-ameninţă cu sabie de foc 1" Mulţimea şovăindă la glasu-i se uimeşte ... Dar crîncenul kiehaia în fruntea ei răcneşte: "Pe ziduri, pui de tigri! avaima la sarai 1 Murind, pe noi ne-aşteaptă huriile din rai 1" Şi lupta se începe prin neagra-ntunecime ... Ca demoni de urgie o parte din mulţime Ssacaţă greu pe ziduri, iar alta mai aleasă In poarta-mpărătească s-aruncă şise-ndeasă, Şi sub loviri de grindă s-abate poarta grea, Turtind un mare număr de luptători sub ea. In curte ienicerii pătrund ca nişte lei 1... Dar iată-n a lor cale Abdul cu toţi ai săi, a) Kiehaia: sindicul ienicerilor. 118 I � [119] jIiii"', Şi cel întăi ce cade taiat in zbor, de-a latul, E procletul kiehaia, Lambhar-Kale, ingratull Atunci o încleştare de moarte s-au încins ... Şi cînd măreţul soare pe ceruri s-au aprins, Voioasele lui raze roşind au luminat Saraiul dat în pradă, sultanul strangulat, Ş-o cladă, lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toţi morţi cu spada-n mînă, saraiul apărînd, Ş-alăture cu dînşii culcaţi, ucişi pe prag, Abdul şi al său frate, îmbrăţişaţi cu drag 1 ... Dervişul de la Meca, El-Djem-Zaet-Mansur, Primblînd ochi cu durere pe morţi, jur împrejur, Spre cer a sale braţe le-au ridicat zicînd : "Allah, pe lume omul, ca paserea trecînd, Nu lasă nici o urmăvşah fie sau fellah a). Tu singur eşti putennic şi mare, tu, Allah ! Dar dacă nu se perde în ochii-ţi fapta bună Ş-aSlUpl'a faptei rele Dreptatea se răzbună, Ah 1 Iie-n veci la dreapta-ţi acel care cînd jură Rosteşte adevărul din inimă prin gură Şi sprijină cu viaţa, cu braţ apărător Săngeacullui Mohamed, şi lege şi onor b). Iar cela care-şi vinde credinţa, jurămîntul, Cenuşa-i otrăvită s-o sufle, sufie vîntul In latele pustiiuri, în volvura peirei, Cărei Iuda vînzătorul e hula omenirei 1" Apo! bătrînul gîrbov ce jalnic lăcrimează Alăture cu mortul Abdul îngenunchează Şi ochii lui închide, şi trist, în trernurare, Pe palida lui frunte depune-o sărutare 1 d) Fellah: ţăran sărac. b) Sangiac: stindardul Profetului, care se desfăşură cînd imperiul e în pericol. [120] I t NOAPTEA Al:,BĂ Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i-boltă de opal. Toată zarea-i scînteioasă, T1Ot· izvoru-l de cristal; Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejari, Sora morţei cea mezină, Iarna cu-orizonuri mari. Astfei gerul e de tare Cît îngheaţă-n orice loc Şi a gurii. răsuflare, Şi cenuşa de sub foc. El lipeşte ochi cu gene, Pe drumeţ îl face orb, Şi în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Cîmpul lung şi lat albeşte Oa un strat de mărgărint, Alba lună sus luceşte Oa icoană de argint Şi apare nernişcată In abis nemărginit Ca pe marea îngheţată Un vas mare troienit. ao [121] Miezul nopţei L. totul tace! Lumea pare un mormînt, Unde mort şi rece zace Leşul marelui pămînt, Şi sub bolta cea senină Mii de stele ou foc viu Varsă-o jalnică lumină Pe gigantul său seeriu !... Ies pe cîmp... Sub paşi răsună Cîmpul sec şi îngheţat. Un păr mare stă drept lună, Cu corbi negri încărcat. Totu-i mort 1... Sunat-au oare Pe rul cerului cadran Ora stingerei de soare In al morţei ocean ? Numai eu să fiu pe lume Rămas singur trăitor, Ca-n pustiiuri fără nume Un nemernic călător? Dar ce văd? ce se strecoară Colo-al zare cind şi cînd ? E o sanie uşoară Prin lumină lunecind. Săniuţa e durată Dintr-un lemn uşor de plop Şi se duce înhămată Cu un iepure ce-i schiop. Iar într-însa cine este ? Om să fie, sau. un ciot ? E vestitul din poveste Statu-Palmă-Barba-Cot I 121 [122] I l Iepuraşu-n trei picioare Saltă, fuge uşurel, Pe zăpada lucitoare Săpînd urme dupe el, Pe cînd barba argintie Al uncheşului străbun Se tîrie pe cîmpie Ca o coadă de păun. Unde pleacă, unde zboară ? .. Iată-l vine spre Siret Şi pe deal mi se coboară Ca un bulgăr de omăt. El în lunc-acum pătrunde Să descopere cu drag Primăvara ce s-ascunde Inlăuntml unui fag. Iepuraşul se răpede Naintînd din sah în salt Pin' ce-ajunge, pîn' ce vede In desime fagul nalt; Iar uncheşul ou-o bărdiţă Bate-n trunchiul sună tor: , "Unde eşti tu, copiliţă ?" El întreabă, plin de dor. Lunca-ntreagă se răsună I Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriţi la lună Ies, aleargă pe aluni, Şi din fagul nalt şi falnic, Vechi al IUDIcii împărat, Iese-un glas plăpînd şi jalnic, Oare blînd a cuvîntat : . 122 [123] "Cine vine? Cine bate La locaşu-rni friguros? Eşti tu, Pl1iera), al meu frate? Eşti iubitul Făt-Frumos ?" "Eu sînt, dulce prirnavară, Statu-Palrnă-Barba-Cot, Din locaşul tău afară Am venit ca să te scot." "Şi ce vrei să faci cu mine? Ce gînd ai ? Ce dor lumesc ?" "Vreu în dragoste cu tine Să mă dau, să-ntinereso 1" Abie zice şi deodată. Glasul fetei amuţit, Iar în lunea deşteptată Hohot lung au clocotit. Şi vrăjitul fag 'ntinde Un brat lung, cuprins de ger, Pe uncheş de barbă-l prinde Şi-l ridică pe sub cer. Statu-Palmă ţipă, zbiară, El se zbuciurnă turbat, Dar din iarnă pin-în vară Sus rămîne spînzurat. Vîntul bate ! ... colo-n aer Statu-Palmă clătinat Umple lunea de-un Lung vaier, De-un lung vaier necurmat, Şi drumeţu-şi face cruce, Căci se crede urmărit De-ale codrilor năluce Prin văzduhul oţelit. Mirceşti, decembrie 1 8 7 5 .) Prier: numele poporal al lunei lui april. j [124] L VINTUL DE LA MIAZĂZI Vîntul de la miazăzi Cu zăpadă se hrăneşte. Intr-o noapte şi-ntr-o zi El pe dealuri o topeşte, Şi cînd suflă şi cind trece Peste gheata ce se moaie, Iarna tristă, iarna rece Varsă lacrimi, lungi şiroaie. El plecat-au dintr-un loc Unde iarba, cînd răsare, Sub o arşiţă de foc Se usucă şi dispare, Şi pe unde ard în soare Lungi pustiuri năsipite, Si se văd, rătăcitoare, Caravane osteni te. Vîntuâ iute, vîntul cald Aripioara-şi răcoreşte In mări late de smarald Pe al căror val pluteşte, Şi cu gura-i însetată Vine-aice de înghite Mana iernii aşezată Pe cîmpiile albite. 124 [125] El tot suflă nencetat Păn' ce vede-n răsărire Pe pămîntul disgheţat Colţul ierbii viu, subţire; Apoi merge de desface Cu-o suflare mai gingaşă M uguraşii unde zace Frunza verde drăgălaşă. Bun sosit, iubite vînt ! ... Animaţi de-o nouă viaţă, Cîndăceii din pămînt La lumină ies în faţă, Şi păraiele umflate, Mici torente spumegoase, De pe culme, de prin sate Curg în văile-aburoase ; Şi pe cîmpul încă ud, Şi pe crengile pădurii Se încearcă un prel ud De concerte-ale naturii, Şi pnin aerul cu soare Trece-o vie prevestire De sosirea de cuooare Şi de-a mieilor sosire. Însă vîntul răcorit Din zbor iată se opreşte; Ca drumeţul ostenit EI acum se odihneşte, Şi, rîzînd, priveşte-n zare Iarna goală, iarna slută Cum se duce-n fuga mare Şi se face nevăzută. 125 [126] Dar cum stă pe-a luncii prag. Iat-aude-un glas de jale Care iese dintr-un fag Nalt, cu braţe colosale; Şi deasupra-i inc-aude Plîns amar de despenare, Gemete, blăstemuri crude Care dau înfiorare. GlasUil blind şi rugător Zice: "Doamne! Cine oare, Ce viteaz îndurător M-a scăpa din închisoare? Ah! din fagul meu afară Celui ce mi-a da scăpare Eu, frumoasa primavară, L-aş plăti cu-o sărutare." Vîntul iute se scula ... Peste fag cu fruntea lată El începe asuf1a., A sufla ca niciodată. In ou rînd a lui suflare Coaja fagului despică, Şi la ochii lud apare Un luceafăr de fetică. Mîndră, albă, scump odor, Cu zîmbire-atrăgătoare Şi duioasă ca un dor De simţire iubitoare. La plăcuta sa ivire Ies albinele cu miere, Şi sub vesela-i ochire Lumea saltă-a renviere. [127] Ea rămîne în extaz La a soarelui lumină. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină, Şi pe frunte-i se îndoaie O ghirlandă înverzită, Şi pe gură-i se des foaie Dulce roză-mbobocită. Cum o vede, fericit, Vîntul braţele-şi deschide, Şi pe sînul său uimit Copiliţa vesel rîde; Cînd deodată sus în aer Pnintre frunza ce-l ascunde Se aude iar un vaier Care sufletul pătrunde. Cine ţip-aşa de tot ? Cine sus, în arbor, geme? E sărmanul Barba-Cot, Spînzurat de multă vreme I Searbed, ţeapăn, sloi de gheaţă, De-astă-iarnă-n părăsire, Ah! de-abie mai are viaţă, De-abie umbră de simţire ! ... Primavara face-un semn ... Pe loc vîntul se ridică Si l-al fetei viu îndemn Peste fag el suflă, pică. Iată-o creangă spre oopilă Că se pleacă şi se-ntinde. Pe moşneagul trist, cu milă, De pe creangă ea-l desprinde. 127 [128] L Statu-Palmă a scăpat! De sub tufe chiar îndată Iepuraşul sehiopătat, Ieşind iute, lui s-arată ; Iar uncheşul cu ruşine Zice-n limba bătrînească : "Cine-a fi nebun ca mine, Tot ca mine să păţească!" Şi pe iepure sărind, El se duce-n depărtare, Dar suspină tot gîndind La frumoasa fată mare. Şi a vîntului mireasă, Lunecînd pe iarba verde, Cu-al ei mire-n lunea deasă Ca un vis frumos se perde ! Mirceşti, mart 1 8 7 6 [129] GHIOAGA LUI BRIAR 1 In mijlocul cîmpiei Întinsă ce se perde Sub zarea albăstrie cu-a ei comoară verde, Culcat pe spate şede voinicul bivolar, Briar, ce n-are-n Iume decît un gros stejar, Un bun şi scump tovarăş de lupte crîncenite, Cioplit în chip de ghioagă cu falii oţelite. Alesu-l-au el singur în codrul îndesat, Jupitu-l-au de coajă, prin foc el l-au uscat, Apoi, ieşind în vale cu ghioaga subsuoară, Acum se simte vesel că are-o sorioară. Ştiu bivollii de dînsa şi-n laturi se feresc, Şi, 'CÎt stau i1a păşune, cu ochiuil o pîndesc, Căci dacă-n depărtare se răzleţesc de turmă, Cumplita ghioagă zboară vîrtej pe a lor urmă, Şi bivolii sălbatici, nebuni de groaza ei, Revin 'la cîrd în fugă, supuşi ca nişte miei. Ştiu lupii, hoţi de noapte ce ies la vînătoare Cînd cerul se ascunde în neagra-nvelitoare, Şi-n poalele pădurii, sub crînguri tupilaţi, Privesc duios la bivoli ce-n iarbă stau culcaţi, Dar nu-ndrăznesc să iasă din umbră mai devale, Căci ghioaga păzitoare :le stă în ochi şi-n cale. Ştiu încă şi rtătJarii din Crîm şi din Bugeac De groaznica-i lovire de moarte, fără leac. O ştiu de cînd o ceată păgînă, rătăcită, Scăpat-au peste Nistru amar jumătaţită, Şi-acum, 'in tremur, zice năprasnicul tătar : "AlIall să te ferească de ghioaga 'lui Briar 1" . 9 - Alecsandri - Opere II 129 [130] II Briar, cu-a, sale braţe sub capul lui crucite, Cu pletele-i miţoase în iarbă încîlcite, Priveşte pe d-asupra-i cum trec necontenit Nori lungi şi vulturi ageri în zbor neobosit, Şi mintea Ilui furată de-a cerului mişcare Se perde-n aiurire plutind sub bolta mare, Se duce prin 'lumină săltînd din nor lin nor, Se prinde de aripa ce zboară mai uşor, Iar noaptea rătăceşte afund dia stele-n stele, Cătînd să-şi vază visul cu ochii printre ele. Ce vis ? ... El ce trăise ca şoimul izolat, Din răvărsatul vieţii pe lume-nstrăinat, Crescut în înfrăţire cu iarba şi 'cu vîntul, Avînd de templu cerul şi de culcuş pămîntul ; ElI, oaspele cîmpiei, născut pe al ei sîn, Scăldat în foc de soare şi-n 'limpede senin, Ce nu văzuse încă nici sate, nici oraşe, Nici florile-omenirei cu chipuri drăgalaşe; El, 'care ziua-ntreagă se-ngînă cu un pai, Şi-n cînticul de pas eri surprinde-un dulce grai, Ce vis frămîntă gîndu-i, ce taină spune-ades Şi stelelor din ceruri, şi florilor din şes? III Trei zile sînt acuma de cînd pe-o seară lină Văzut-au o minune zburînd pe sub lumină, O fată alungată de-un bivol cu ochicrunţi. Era domniţa, fiica lui Dragoş de la munţi, Scăpată din robia tatarilor, calare Pe-un zmeu care la goană păreche nu mai are. Fugea de groază calul şi iute-n cîmp sărea, Dar bivolul sălbatic de-aproape-l urmărea, Răgînd, mişcind din coarne, plecindu-şi fruntea largă, Cercînd pe cal din fugă să-I prindă şi să-I spargă. 130 [131] - Briar zări copila !... Viu fulger se izbi Zvînlind în bivol ghioaga menită de-a-l zdrobi. Se puse drept in oale-i, se prinse de-a lui coarne Şi-i frînse coarda-n luptă, sucind-o să-I răstoarne, Iar bivolul rămase pe iarbă neclintit ... Atunci 'copila dulce i-au zis cu glas uimit: "Voinice I să ai parte în viaţă de iubire !" Ş-au dispărut din ochii-i precum o nălucire. IV Briar din acea clipă trezit, transfigurat, E dus cu mintea-n visul ce-i pare c-au visat, Luptînd cu gînduri nouă, cu simţ de lungă jale Şi cu mirarea vie a gîndurilor sale. Văzut-au, nevăzut-au minunea ce-au văzut ? .. In inima [ui zace un dor nepriceput, Şi cît e ziua lungă şi oît e noaptea lată, Nu poate-a-şi rupe dorul şi gîndul de la fată. Ades el poartă ochii pe veşteda cîmpie, Şi-i pare mult mai largă, parîndu-i mai pustie, Căci zîna nu mai vine voios a o-nflori. El sufere de-o taină ş�-i place-a suferi, Crăind în faptul zilei cu iarba, cu izvorul, Şi seara cu amurgul, cu vîntul, cu mohorul, Cu vulturli, cu şoimii ce vin de peste plai ... Ah! unde-i cea minune sosită de la rai Ce-n inimă-i vărsat-au o mult ferbinte rouă Şi I-au făcut să treacă din viaţă-n viaţă nouă? Dar iarba îi răspunde pe cîmp îngălbinind, Izvorul viu şi rece prin iarbă şerpuind, Şi vulturul sub ceruri nălţîndu-se-n rotire, Şi vîntul, val de aer, trecînd în vîjiire. Toţi .sînt ,în nepăsare, toţi iute-I părăsesc, Chiar bivolii dumesnici de el se răzleţesc, Şi numai, numai ghioaga din tufele uscate Se pare că-I jăleşte duios ea pe un frate ... Amar de cine-n lume n-aude nici un glas, Nici vede împrejuru-l măcar urmă de pas I 131 [132] v Briar în neastimpăr, atras de-a nopţei şoapte, Păşeşte pe cîmpie ca un năluc de noapte Privind pc iSUS... Deodată, prin stele cînd şi cînd, O palidă lumină apare lunecînd. El stă în neolintire 1... Lumina cea uşoară Sub formă de copilă cerească se coboară Şi vine de se pune zîmbind în calea lui, Apoi încet purcede de-a lungul cîmpului. "Ah 1... ea-i 1" strigă sărmanul şi braţele întinde; Dar flacăra mai vie la glasu-l se aprinde, Şi zborull îşi răpede în aer strălucind. Briar aleargă, trece prin umbră rătăcind, Încalecă pe-un bivol ce-n cale întîlneşte, Ii pune ghioaga-n şolduri şi pleacă vultureşte. Atunci de după dealuri Crai-noul răsărind Văzu o fiară neagră pe cîmpuri tropotind, Urmată,-ameninţată de lupi flămînzi o sută, Ş-un om pe ea căiare, cu mintea lui perdută, Cu pletele-i zburlite, cu ochii înfocaţi, Cu mînile întinse spre codrii depărtaţi, Răcnind, umplînd cîmpia de-o lungă văietare Ce se-ntrecea-n groază cu-a lupilor urlare ... Şi om, şi lupi, şi bivol, virtej misterios, Cu zgomot dispărură în fundu-ntunecos 1 VI Din noaptea cea fatală Briar pe-a lui cîmpie N-au mai părut 1... ne dînsui nimic nu !Se mai ştie. Dar peste şepte codri, deasupra unei rîpi, Se vede-un stol de vulturi ce mişcă din aripi, Şi peste ripa largă, adîncă,-ngrozitoare, In care nu pătrunde în veci voiosul soare, Din mal în mall se-ntinde o punte de stejar ... Spun tainic vînătorii că-i ghioaga lui Briar, ISi [133] ... MURAD GAZI SULTANUL ŞI BEeRI MUSTAFA a) 1639 dedicat d-lui A. Papadopulo Callimah I ALAIUL LUI MURAD E soare splendid, zgomot de vie sărbătoare, d) Mmad sau Amurad IV s-a suit pe tron la anul J;Iegirei 1032, care corespunde cu anul de la Cristos 1622. Acest sultan a fost bizar, crunt şi dedat la patima beţiei. El avea plecare a face lucruri nepotrivite cu demnitatea tronului şi adeseori îl apuca furia de a vărsa sînge. Atunci ieşea noaptea din sarai, cu sabia goală, alerga ca un nebun pe strade şi ucidea pe cine intilnea. Alte dăţi îi plăcea să tragă cu arcul în oamenii care treceau pe sub ferestrele saraiului, încît numărul victimelor cruzimei lui s-a suit la fabuloasă cifră de 14 000. Fanatic, la începutul domnirei sale, Murad pedepsea cu moartea pe oricine bea vin sau cafe, pe oricine fuma opium sau chiar tutun. El ordonase, prin urmare, închiderea tuturor cafenelelor din Constantinopoli şi din toate celelalte oraşe ale imperiului, însă după ce Beeri Mustafa îl făcu să guste şi să aprecieze vinul, sultanul, deve­ nind cel mai de frunte beţiv, învoi tuturor mohametanilor a vinde şi a bea spirtoase, în contra prescripţiilor Coranului. Cu toate aceste violuri monstruoase, Murad poseda frumoase cualităţi de spirit şi corporale. El era cel mai bun călăreţ şi arcaşul cel mai meşter de pe timpul lui. Nime nu ştia ca dînsul să zvîrle djeridul şi să atingă ţelul la mare distanţă; nime nu putea să alerge răpide ca el; chiar calul cel mai sprinten îl întrecea cu greu la fugă. Murad avea un spirit deştept, apreţiator de poezie şi o mare tărie de voinţă la tot ce întreprindea. Curajul său îi meritase numele de Cazi, adică viteaz; însă toate darurile sale naturale au fost stinse de viciul beţiei, şi moartea lui, cauzată de această mîrşavă patimă, au fost privită ca un eveniment fericit pentru 133 [134] I L' E Bairamul vesel, Stambulul e-n picioare v, Dar ce luceşte colo pe stradele .a:dîm'CÎ ? Allah! Allah! deod:ată Stambulul cade-n brînci ... In laturi toţi, în umbră, cu faţa la pămînt! Nici un ghiaur pe strade, nici un suspin în vînt, Osmani, iată alaiul sultanului Murad! Murad, lacul de miere şi marea fără vad De glorie, ştiinţă, putere, străluciri, Stîlp fai1nic şi coroană întregii omeniri, Pogorîtor ferice din sînul lui Iafet, Şi care, fiind umbra cerescului Profet, Nu rare, nici nu poate avea seamăn pe lume. Deci calea-i, spada-i, faţa-i şi gloriosu-l nume Sub rouă parfumată de flori de iasomie De-acumşi ,p],nă-n fundull Hairetului să-i fie b) ! El vine ca păstorul incunjurat de turmă, Avînd ipe 1îngă dînsul pe bostangii, şi-n U11mă e), Frumoşi, ţinuţi în frîie, opt harmasari de fală, Podoabe nestimate de pompă-orientală, Purtînd smarailzi în frunte cît oul de condor, Scoţînd din pept fanfare de glas nechezitor. Muradîi preţuieşte cît ţara de M isir d) Ş-ar vrea din fiecare să facă un vizir, Găsind că ,în mîndrie pe oameni ştiu să-ntreacă ... Ei nu cobor nici ochii şi nici genunchii pleacă I popoarele apăsate ale imperiului. (Cantemir, Istoria Imperiului Otoman) Beeri Mustata a fost un beţiv vestit care a avut o fatală în­ rîuri asupra lui Murad. Cuvîntul turcesc beeri însemnează beţie. a) Bairamul e carnavalul ce urmează după postul Ramaza­ nului. b) Hairet este numele erei musulmane, cunoscută la europeni sub cualificarea de Hegiră. e) Bostangiii formau garda sultanului, în număr de mai multe mii. d) Misir: Egipetul, •• [135] Cum dar li se cuvine, au pas mai înainte, Şi decît beilerbeii, apăsători de ginte a), Şi decît capudanii Şji decît seraskerii b) Ce duc �n foc spahiii, topciii, enghicerii =, Şi care-n timpi de 11lllPte c-un semn, dintr-un cuvînt, Intind aripa morţii pe mare şi pămînt; Tigri ce-ar rupe-n gheare tot neamul creştinesc Dac-ar putea răzbate prin peptul românesc I Acestii, pe cai ageri, măreţ vin împreună, Avînd tabulhanale, alem cu semilună, Şi tuiuri de paradă cu trei cozi lungi ,de cal d), Insemne de mărire şi fast oriental. Iar prin alaiul falnic, torent de bei, de paşi, Şi de i100ni fanatici şi de kizlari pizmaşi e), CăIlări pe 'cai de frunte ce saltă-n loc şi trapă La glias de seizi negrice-i netezesc pe sapă 1), In mijlocul acelei feerice splendoare De haine aurire, de arme lucitoare, Hangere-n petre scumpe, baltage, iatagane, Sangiacuri, şuşanele, ienioereşti cazane (Tot ce-i setos de sînge şi vesel de paradă), Apar în maiestate deasupra de grămadă Vizirul şi muftiul, topuzul şi Coranul v. Coloane care sprijin întreg Aliotmanul h) • • ) Beilerbei : prinţii prinţilor ; astfel se numeau guvernatorii de Anatolia, de Rumelia şi de Damas. b) Capudan : ministru de marină; serasker: ministru de război. c} Spahii: soldaţi de cavalerie; topcii: artilerişti. d) Sultanul acorda vizirilor şi beilor dreptul de a avea un soi de bandă de muzică, numită tabulhana, ce se compunea de nouă tobe. de nouă zurnezeni, care sunau din zurnader, surle; de şepte borazeni sau trompetaşi, de patru zilezani, care ciocneau teasuri de alamă; afară de acestea, le mai acorda alemul, un stindard verde ce purta in vîrf o placă de argint în formă de semilună şi tuiul, format de trei cozi de cal împletite cu multă artă. e] Iman: preot; kizlar: eunuc. /! Seizi: îngrijitori de cai. .:) Muftiul e capul religiei; el esplică Alcoranul. h) Aliotman este numele propriu al imperiului. 135 [136] L Sultanul cu surguciul Jui Soliman în frunte a), Ce arde oa panaşul de flacări pe un munte, Intunecă vederea precum un soare viu Plutind în strălucire pe-un fluviu argintiu. In umbra [ui se mişcă alaiul în desime, Mai ce se termină în crîncenă oştime, Şi Bosforul răsună de-o lungă detunare 1... Dar unde oare merge Murad cu oastea-i mare? Se duce el să stingă Ila Ieşi, sau merge-acum b) Pe Abaza hainul să-I ardă-n Erzirum ? e) De pe copacul lumei vrea roada s-o culeagă? Vrea sub călcai să plece pe omenirea-ntreagă? Murad Cazi sultanul se duce-n Ok-maidan d) Să-nviogă-n arcăşie pe Ild-Tozcoparan t), De nu, să-I împăneze cu o săgeată-n pept, Căci ochiul lui e ţinteş şi cugetu-l e drept I Deci toţi otmanii-n cale-i, pătrunşi de-un lung fior, Simţesc un zbor de fulger trecînd pe capul lor Şi toţi se dau în laturi de razele-i de foc, L-a lui deşertăciune Ilăsînd deşertul loc I II BECRI MUSTAFA Un singur, numai unul din gloata umilită Rămîne-ri nepasare pe strada pustiită, Culcat în ţărna caldă, gonind cu-a lui privire In spaţiull de lumină un vis de aiurire. ----- a) Soliman 1 Canuni, adică legislatorul, eroul neînvins. b) Murad a voit să facă război cu leşii, dar a încheiat pace cu ambasadorul regelui polon la Giurgevo. e) Abaza: unul din paşii cei mai puternici, revoltîndu-se, s-a adăpostit mult timp sub zidurile Erzerumului. d} Ok-maidan: cîmp destinat pentru tragere de arc, afară din Constantinopoli . • } Tozcoparan: vestit arcaş de pe timpul lui Murad, 186 J [137] - El pare că n-aude nici zgomot de alai, Nici vede gloriosul Luceafăr din sarai, Nici vrea de el să ştie !... Fatală cutezare 1. .. El cîntă ş-apoi rîde şi zice-n gura mare: "Murad Cazi e sprinten ca şoimul bogdănesc a) ! Picioruil lui întreoe fugarul arăpesc 1 Murad Cazi e meşter !. .. sub mîna lui uşoară Djeridul pere-n aer şi capu-n aer zboară 1 Murad Cazi-i puternic! Ela-necat Bagdadul In sînge, şi pretinde 'c-a inundat chiar iadul Cu trei sute de sute de suflete persane, Conite-n ceea lume prin săbii corasane I Murad Oazi nu-ncape în vastul orizon, Dar e legat de sceptru-i şi pironit de tron, Dar sceptru-l în omoruri ca secerea se-ndoaie, Dar mâna lui turbată în sînge-ades se moaie, Dar tronu-l nalt aruncă o umbră neagră, dungă, In care noaptea 'Oarbă cu crima se alungă 1 Murad Gazi-i Şeitanul ce rîde de Allah L.." b) Se-ntunecă pe frunte-i cumplitul padişah, Pătruns cu oterire de asprele cuvinte. El Istrigă: "Care-i, cine-i, acest Upsit de minte ?" Un glas de mii de glasuri răspunde : "E hagiul e) E Mustafa rpoetu'l, e Mustafa deliul d) 1" "Minciuni !... replică omul, sculîndu-se cu-ncetul, Minciuni! Eu sînt sultanul ! mai mult, eu sînt profetnl ! Mai mult şi mai mult încă, sînt Beeri Mustafa 1" "Beţiv fălră de lege 1" 'răcneşte-un ulema el. "Beţiv în legea noastră I beţiv? .. strigă sultanul. Au indrăw.it ou vinul să spuroe Elcuranul f) ? .. " Şi calul îŞli răpede, hangerul iute-şi scoate. Dar Mustafa, zimbindu-i, se razemă pe coate, <1) Turcii dau Moldovii numele de Bogdan/a. b) $eitan: Satano e) Hagiu: pelerin de la Meca. d) DeUu: nebun. e) Ulema : eclesiastic, f) Adevăratul nume al Coranului este Elcuran. 137 [138] L Priveşte drept în ochii sultanului şi zice: "Murad I din noi doi, spune, care-i mai beat aice ? Eu, ce plutesc în pace pe-un lac de veselie, Sau tu, ce Ierbi în clocot de aprigă mănie?" Apoi, drept în picioare şi cu sultanul faţă: "In astă lume largă, în astă scurtă viaţă, Tu, fiu a lui Mohamed, fanatic şi hain, Decît ai vărsa sînge, mai bine ai bea vin, Căci mult e mult mai crudă beţia de omor Ce face dintr-un Cain un frate-ucigător Decît acea beţie ce rîde şi răsare Din cupa dismierdată de-a buzei sărutare. Crunt băutor de apă 1... tot sîngele vărsat Gîlgîie şi se-ncheagă în peptu-ţi însetat, Scoţînd blăstemuri aspre în contra urii tale Ce sufletu-ţi împinge la muncile-nfernale ; Iar vinul, dulce oaspe şi vesel eîntător, Deşteaptă-n inimi viată, junie, blind amor Şi ne promite raiul pe lumea viitoare, Iluminat ferbinte de al beţiei soare, Frumosul rai în care voioasa Auroră Oa vinul tînăr încă rozatic se coloră, Şi cînd apune ziua, cerescul ei senin Refletă cu splendoare al vinului rubin ... Suit în culmea lumei şi orb în gîndul tău, Te crezi acum aproape de însuşi Dumnezeu Şi nu vezi tu, sărmane, că fruntea-ţi e vecină De trăsnete, de nouri, de palma cea divină ? Tu porţi iLn ochii-ţi noaptea şi-n sî.n. un negru şerpe, Şi inima-ţi e stearpă şi gîndurile sterpe, Iar eu, cel făr' de lege, mă-nchin la cupa plină Şi port lumina-n ochii-mi şi-n inimă lumină l... Acum treci înainte pe şargul tău calare, Murad, nu eşti de mine l... Destul lurnea-i de mare Pentr-un beţiv cuminte ş-un padişah nebun l..." Au zis ... Neferii 'aprigi pe săbii mîna pun, Scîrşnind din dinţi. El însă, în pace, neuimit, 138 [139] Se culcă iar la locu-i ş-adoarme liniştit. .. Allah 1 Ce-are să fie ? .. Sultanul deodată Face un semn şi trece cu mintea frămîntată! III NOAPTEA BAIRAM ULUI E noapte-ncîntătoare l Pe-a cerului cîmpie, Grădină pudruită de-o pulbere-argintie, Incet şi lin păşeşte a stelelor regină, Cu-o duîce-atrăgătoare zîmbire de lumină. Ea poartă îIlliPrejuru-i un văl de nori prin care Din cînd în cînd răzbate şi ca prin vis apare Poetica frumseţă a chipu-i virginal, Ca splendidă sultană din rai oriental. Intregul cer, comoară de cuiburi lucitoare, Feeric locuite cu zîne iubitoare, Priveşte din nălţime, tăcut, admirator, Minunea Iumei noastre, fantasticul Bosfor. In Asia ş-Europa, pe verzide lor maluri, Ard mii de mii de lampe, vărsînd văpăi În valuri, Şi prin a nopţii umbră scoţînd fantasme sute De arbori şi de turnuri abie întrevăzute. Orice zidiri pe Bosfor, sarai, ceşmea, geamie, S-acopărcu ghirlande de flacără-albăstrie, Şi flota ce răsună de salve tunătoare Pluteşte sub catarguri de foc scînteitoare, Şi sus, pe minarele, lucesc rotunde 'salbe ... Se parcăzînd din ceruri cununi de stele albe. Pe Bosfor lungi caice de-o formă sprintioară Se-ntrecou elcovanii ce-TI faţa apei zboară ai, Iti Elcovani: paseri care zboară în cîrduri pe faţa Bosforului. 139 [140] Iar altele, �ai multe, cu-o leneşă mişcare, Sub ziduri de haremuri plutind în legănare, Prin sunet de tambură şi glasuri de manele, Cadinele frumoase le cheamă la zăbrele. Ciţi ochi aprinşi de doruri sclipesc în Kullelli, In Seutari, Galata, Bey-koz şi Kandilli I a) Şi cîte inimi june de gingaşe vergine Se bat în sînuri albe, se umflă de suspine I Regine-ale-omenirei I comori de fericire, Căzute în robie, lăsate-n părăsire I Ah I cine se �deşte la ele cînd Islamui!" Serbărei musulmane deschide bairamul Şi cînd Murad Gaziul permite veseliei Să urle aruncată în braţele orgiei ? Răsun îmbele maluri de cîntice voioase tu strade.-n cafenele, în pieţi mult zgomotoase, Ş-acum Stambulul rîde, şi bea, şi clocoteşte De-un chef ce pînă-n ziuă crescînd se prelungeşte; Dar cheful cel mai mare îl gustă pe sofa Doi gemeni de beţie, Murad şi Mustafa. Sub bolta cizelată cu fine arabescuri A unui chiosc de vară văpsit cu dalbe frescuri, Ce vesel îşi deschide fereştile pe mare, Lăsînd să-I răcorească bosforica suflare; In dulcea atmosferă de plante aromate Ce ard în căţulete prin colţuri aninate, Unind cu-a narghilelei narcotice parfumuri, Esenţa-mbătatoare ascunsă-na lor fumuri; Pe splendide covoare, molatice, persane, Pe perne de matasă cusute de sultane, Şed fată-n faţă, singuri, sultan Murad GaziuI, Sultanul preaputernic, şi Mustafa Becriul. Alăture cu dînşii pe jos sînt aşezate Tablale mari de aur cu fructe încărcate Şi cupe-n petre scumpe, şi largi cristaluri pline De vinuri şi de vutce topaze şi rubine. Stăpînul şi cu robul, pe coate răzemaţi, t<) Diverse localităţi de pa malurile Bosforului. b) Islamul : legea mahometnnă. 140 ....... [141] • Sub valuri de Iumină sînt vesel inundaţi Prin patru globuri albe ce-n boltă-s arzătoare Ca patru mari fragmente căzute chiar din soare. Sultanul rîde-n hohot; la rîsul lui ce zbiară Răspund din sînul nopţii un urlet lung de fiară Şi răcnete de oameni 'ce strigă: "Evallah 1 Ani mulţi se veselească sublimul padişah 1" Căci sub fereşti, în curte, doi tigri din Atlai'> Răspînd înfiorare CU ochii de sarbedul român Ce stase-n loc 'la umbră, sub un stejar bătrîn, Şi mult se minunează, şi nici că-i vine-a crede Cînd crucea "Sfîntul Gheorghe" pe sînul lui o vede. 174 [175] - Ş-opreşte regimentul, iar bravul colonel Se-nchină la drumeţul, s-apropie de el Şi-i zice cu blîndeţă: "De unde vii, străine ?" "Vin tocmai de Ila Plevna." "Cum e acolo ?" "Bine." "Dar aste decoraţii cum, cine ţi le-au dat ?" "Chiar domnitorul nostru ş-al vostru împărat." "Dar pentru care fapte?" "Ştiu eu ? ... Cică drept plată Că am luat eu steagul redutei... şi pe dată Cu el, străpunşi de glonţuri, ne-am prăbuşit în şanţ ... " "Dar ce rang ai, voinice?" "Am rang ... de dorobanţ 1" Atunce colonelul, dînd mîna cu sergentul, Se-ntoarce, dă un ordin ... Pe loc, tot regimentul Se-nşiră, poartă 'arma, salută cu onor Românul care pleacă trăgînd al 'lui picior. Mirceşti, decembre 1 8 7 7 j [176] PĂSTORII ŞI PLUGARII 1 Priviţi pe cele dealuri înalte, înverzi te, Pe-acele Iargi poiene cu flori acoperite, Priviţi, străini de lume, păstorii cei români, Aproape de-a lor turme păzite de-ai lor cîni, Trăind o viaţă lină în tainica natură, Cu buciumul în mînă, cu fluierul la gură. Cereasca limpezime, precum într-un izvor, Alin se oglindeşte în sufletele lor ... Voi toţi, oare de dînşii aţi rîs fără mustrare, Jos capul, o 1 nemernici loviţi de admirare, Un paloş de izbîndă există-n orice fer, In tot păstorul astăzi există-un seutier 1 II Priviţi pe cea cîmpie frumoasă, roditoare, Plugarii, muncitorii lucrînd în foc de soare. Pe faţa lor cea blîndă, pe ochii lor cei vii Adie boarea dulce din verziile cîmpii. Sub mîna lor e sapa, hîrleţul, cOOS'a, plugul. Alăture cu dînşii stau boii purtînd jugul, Şi tot ce-i înconjoară, deal, luncă, şes, izvor, E pacinic ca blîndeţea din sufletele lor. 176 - .. ) [177] 12 Voi toţi, care de dînşii aţi rîs fără căinţă, Jos fruntea, o I nemernici căzuţi în umilinţă. O spad-a răzbunărei există-n orice lanţ. In tot românul astăzi există-un dorobanţ 1 Mirceşti, noiembre 1 8 7 7 [178] FRAŢII JDERI 1 E ger, e intuneric I Nori negri duşi de vînt Se tîrîie pe şesuri, se lasă pe pămînt Ca aripi urieşe de paseri nevăzute Ce curăţă de sînge văi, şanţuri şi redute. E vînt cu ploaie rece şi noapte cu fiori, Căci umbra e ţesută de fulgeri trăsnitori. Nu-s însă focuri nalte de-a cerului furtună, Dar fulgeri mii de tunuri ce-n zare crunt detună. L-a lor lumină roşă în clipă se ivesc Mari tabăre de oameni armaţi ce se pîndesc, Şi crîncene redute, şi-n dos de parapete, Văpăi de ochi sălbatici, luciri de baionete. Românii uzi la pele, flămînzi, lipsiţi de foc, In şanţul lor, sub arme, stau gloată la un loc, De moarte şi nevoie rîzînd cu nepăsare ... Voinici ei sînt la luptă, voinici şi la răbdare I "Măi, oameni! zice unul, un şoim de la Bicaz, De mult ne spală cerul cu ploaie pe obraz I Mîni, cînd s-a face ziuă, Jder Neagu, fără veste, Frumos a să ne-apară cît Albul din poveste." 178 $ [179] 41", "Urît, frumos, alb, negru, eu nu ştiu, dar ce ştiu, ştiu că halal de turcul ce-oi întîlni de viu." "Şi ce-ai să-i faci, măi Neagu?" "Să-I hăituiesc, fărtate, Pîn' mi s-a usca bine cămeşa de pe spate." Toţi rîd... dar ce retează deodată rîsul lor? O bombă vine, - o bombă, 311 morţii meteor 1 Toţi văd moartea cu ochii ! ... un vaiet: "Ah, mor!..." "Cine, Cine-i ucis ?" "Eu, Neagu ... mă duc ... vă las cu bine." "Sărmanul, zic românii, grăindu-1 trist de-a rîndul, Nicic-au avut el parte să-şi împlinească gîndul 1 Mult au să-I mai bocească neveste şi copile!" "He ! ... Dumnezeu să-i ierte 1. .. Ce vreţi? n-au avut zile. " "Dar unde-i Jder mezinul?" "De pază colo-n şanţ, Unde-au perit aseară un zmeu de dorobanţ." "Să-i spunem, să nu-i spunem că i-a murit frăţiorul ?" "Ba să tăcem mai bine, să nu-l ucigă dorul." II In capătul din dreapta al şanţului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină, Căci are-o presimţire ce-i tot meneşte-a rău Şi-i duce, duce gîndul măhnit la frate-său. El e ostaş de frunte, Jder Nistor, vînătorul, Ce intră-n turci năprasnic cum intră-n cîrd omorul, Şi-i place pe cîmp neted cu durda să vîneze Cumpliţi başibuzucii şi fiarele cercheze. 12* 179 [180] De-aseară-n sentinelă Jder şede tot la pîndă, Gîndind la biata-i mamă cu inima plăpîndă, Visînd l-a lui mireasă cu sufletul duios, Privind la turci în faţă cu ochiul scînteios. Dar vintul suflă-a iarnă, dar ploaia cade-n unde 1 Prin haine pîn' la oase îngheţul îl pătrunde Şi-ncet el simte somnul că vine pe furiş De-ntinde peste ochi-i un văl paingeniş. Jder luptă, umblă, cîntă, nevrînd ca să se culce, Dar somnu-i varsă-n crieri beţia lui cea dulce, Şi el, pe nesimţite invins, întunecat, Se reazemă de puşcă ş-adoarme clătinat. Deodată i se pare că vede pe-a lui mamă Ce vine, îl atinge la ochi cu-a ei naframă Şi-i zice: "Te trezeşte, copile, dragul meu 1 Vin duşmanii 1 te-ajunge prin somn păcatul greu!" Tresare vînatorull... Doi spectri se arată, Năltîndu-se prin umbră cu arma ridicată 1... "Ho 1 fiară, ho 1" el strigă, şi-n clipă, viu, deştept, Pe duşmani îi străpunge cu baioneta-n pept. Din doi, unul c-un gemet oftează, cade, moare. Iar altul, cu durerea luptîndu-se-n picioare, Se-ncruntă, se răpede ca lupul crunt la Jder Şi-i face-o brazdă largă la braţ cu-al său hamger, Apoi se prăbuşeşte alăture cu mortul. Jder zice-atunci, mustrîndu-l : "De ce ţi-ai lasat cortul? Şi ce cătaşi, păgîne, aice-n şanţul meu? Ti-au fost urît de viaţă ? .. Amar de capul tău 1" 180 cu [181] • , ! Şi aprig, cu mame ridică stratu-n aer, Să sfarme peptul duşman ce scoate-un jalnic vaier, Dar cînd să dea: "Stăi, frate I îi zice-un glas iubit, Nu-i drept să dai lovire vrăşmaşului rănit 1" Jder stă, aruncă arma, s-apropie-n tăcere De turc, îi leagă rana, alină-a lui durere, Apoi, cînd vine ziua, pe turcul leşinat Il poartă-n ambulanţă, zicînd: "Poftim vînat 1" [182] CĂPITANUL ROMANa Se dase trei asalturi redutei neînvinse, Tustrele îndrăzneţe şi crunte, dar respinse. Şi cîmpu-ntreg de sînge acoperit era, Şi, cuib grozav de moarte, reduta fulgera. tn şanţuri trupuri multe grămadă, răsturnate, Şi altele străpunse, pe dîmburi acăţate, Formau un crud spectacol 'ce lumei arata Cum ştie pedestraşul în foc a se lupta. Romano căpitanul de trei ori cu ai sar, De trei ori ajunsese la şanţuri cel întăi, Ş-acum, retras deoparte, strîngea coloana-i ruptă, Cu ea să se arunce de-a patra oară-n luptă. Deodată... cine-ar crede !... un aspru colonel, Ieşind de nu ştiu unde, păşeşte drept la el Şi-i zice: "Căpitane, nu-mi place-a ta purtare; Stai tot în urmă!" "Cine ? .. răcnesc în tulburare Ostaşii lui Romano, arşi, rumeni pe obraz. El! căpitanul nostru? 1... din toţi cel mai viteaz \' "Tăcere, copii!" strigă Romano la mulţime, Apoi spre colonelul c-un aer de mărime Se-ntoarce, îl măsoară c-un ochi plin de dispreţ Şi-i zice: "Colonele, de eşti şi îndrăzneţ Pre cît nedrept şi aspru, te-ndemn să vii cu mine Să vezi de ştiu la moarte să merg cum se cuvine ... Copii!... Zor înainte l-al patrule asalt." 182 " [183] ��e�------------------------------�==��' '1 ,J , L "Ura!..." răspund ostaşii ... iar el pe calu-i nalt Porneşte înainte, deprins a merge-n frunte, Şi zboară.i. dar un glonte, un sol al morţii crunte, li vine drept în cale şi-i se opreşte-n pept. Atunce căpitanul, pe cal stînd încă drept, Răcneşte: "Colonele!... departe eşti !... răspunde Cine-i în cap şi-n coadă ? .. Eu unde ... şi tu unde ? .. " Apoi, zdrobit, el cade şi moare lin, zîmbind, Căci vede în redută voinicii lui sărind. [184] - HORA DE LA PLEVNA Colo-n Plevna şi-n redute Stau păgînii mii şi sute, Stau la pîndă tupilaţi Ca zăvozi de cei turbaţi. Las' să şeadă mari şi mici... Trageţi hora, măi voinici! Sus, în tabăra turcească Dat-au tusa măgărească. Răpciugoşiicrunt tuşes'ca), Cu ghiulele-n noi stropesc. Las' să .. rrăpe, mici şi mari... Trageţi hora, măi tunari l J os în vale, pe cîmpie, Başbuzuci de căsăpie Şi cercheji merei cumpliţi Rup cu dinţii din răniţi. Las' să rupă ... rupe-i-aş ! Trageţi hora, călăraşi l .. ) Ostaşii noştri dau porecla de răpciugoş1 tunurilor turceşti. 184 , [185] - Ziua, noaptea, glonţii plouă, Tot pămîntu-l ud de rouă. Nu e rouă din senin, Ci e sînge de creştin. Las' să ploaie ca din nori. Trageţi hora, roşiori I Iaca, mă!... din parapete Vine-o scroafă ca să fetea) Opt godaci ş-un godăcel, Toţi cu rîtul de oţel. Las' să fete mii de mii... Trageţi hora, măi copii! Ne-a venit şi nouă-odată Zi de plată şi răsplată Să-I aducem la arnan Pe Gaziul de Osman. Vie 1... ura!... la Balcani I Trageţi hora, măi curcani I Cît e negru, cît e soare, Moartea şede pînditoare Şi prin şanţuri şi prin rîpi, Şi tot bate din aripi. Las' să bată pînă mîni ... Trageţi hora, măi români I a) Adică O bombă. [186] ( HORA DE LA GRIVIŢA Fata lui Cazi-Osman, Griviţa, poartă-un colan, Un colan tot de oţel... Cioacă fulgerii pe el. Alelei! de l-aş lua, Inapoi nu l-aş mai da! Mîndra-n cale mi-au ieşit, Dom-n mine-au răsădit Şi de-o lună pin-acum Răsădit mă ţine-n drum. Fa, colanul ţi-oi lua Şi-napoi nu l-oi mai da! Puică scumpă de viteaz, Nu ni-aduce la necaz, Că-ntr-o zi m-oi da prin foc Şi te-oi prinde de mijloc, Iar colanul ţi-oi lua Şi-napoi nu l-oi mai da ! Tu eşti viţă de păgîn, Eu sînt viţă de român [ Bună eşti de sărutat, Dar şi eu bun de luptat I Eu colanul ţi-oi lua, Inapoi nu l-oi mai da I 186 [187] Fa, deschide-mi sînul tău, Cît îs blînd la graiul meu, Nu mă face să te-aştept Şi să dau cu tine pept. Pept cu tine de voi da, Zău, colanul ţi-oi lua ... Tot aşa, man,-am grăit I Intr-o zi m-am răpezit Ş-am pus mîna pe colan Şi pe fata lui Osman. Alelei! Griviţă, fa, Inapoi nu te-oi mai da! [188] ODA OSTAŞILOR HOMÂNI Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte I Dragii mei vultani de cîmpuri, dragii mei şoimani de munte I Am cîntat în tinereţe strămoşeasca vitejie, Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume I Vin acum, la rîndul vostru, să v-aduc o închinare, Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare, Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă, Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă, Ce-aţi probat cu-avîntul vostru lumei pusă în mirare, Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare! De la domn pîn'la opincă, duşi de-o soartă norocoasă, V-aţi legat în logodire cu izbînda glorioasă Ş-aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime, Măsurîndu-vă de-o seamă cu-a strămoşilor nălţime, Ş-arătînd, precum prin nouri mîndrul soare se arată, Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată I Să trăiţi, feciori de oaste! Domnul sfînt să vă ajute A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute, Ca Ia Rahova cu tunul, ca Ia Griviţa cu zborul, Ca la Plevna, unde astăzi cei întăi aţi pus piciorul, 188 [189] pa tnfruntînd pe-Osman-Caziul, şi prin fapt de bărbăţie Ridicînd o ţară mică peste-o mare-mpărăţie I 0, viteji de viţă veche! Auziţi în depărtare Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare ? .. Sînt bătăile de inimi al lîntregui neam al nostru Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru, Sînt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge, Sînt urările voioase pentru-acel care învinge I O! romam, In faţa voastră, colo-n tainica cea zare, Vedeţi voi o rază vie care-ncet, Încet răsare, Străbătînd prin umbra deasă de lungi seculi adunată? E voi osul fapt de ziuă mult dorită, mult visată, E lumina renvierei, e luceafărul sperărei, E triumful luptei voastre, soarele neatîrnărei I Drag'i mei I din focul luptei oţeliţi cînd vă-ţi întoarce La c.imin, unde românca, aşteptînd, suspină, toarce, Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte, Ca la domni, cu pîni şi sare, vor ieşi vouă-nainte. Căci din voi fieştecare poartă-n frunte o cunună Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună I Pas dar I pas tot înainte! timpul vechi din nou zioreşte I Viitorul României dat-au mugur ce-ncolţeşte I 0, copii I de voi sînt mîndru, simt acea mîndrie mare Care creşte cu mărirea unui neam în deşteptare. Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice I Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice. Mirceşti, 28 noiembre 1 8 7 7 189 [190] EPISTOLA GENERALULUI FLORESCU Amice, vrei să afli ce fac şi cum trăiesc In cuibul singuratic în care mă găsesc, Departe de-ale lumei petreceri variate, Cu intrigi de tot soiul amar înveninate? Mă-ntrebi cum nu iau parte la lupte zgomotoase, Politice numite... dar nepoliticoase? Cum eu, odinioară de lume iubitor, Eu, pasere pribeagă, eu, vecinic călător, Mi-am strîns acum aripa de cale ostenită Şi stau în nemişcare ca apa-n loc oprită? Aceasta-i o enigmă ce vrei ca s-o esplic? Prea bine !... Cer cuvîntul, dup-obicei, şi zic: "Ce f.ac?" - Pe scena lumei privesc cum se lipeşte Invidia duşmană de tot ce străluceşte Şi-l roade ca un verme ascuns sub un stejar, Ceroînd ca să-I răstoarne cu-al său venin amar. "Cum vieţuiesc?" - Ca omul ce fapte mari visează Şi scumpe suvenire de prin trecut vînează, Ca să-şi mîngîie mintea de proasta comedie Ce-o joacă interesul şi trista mişelie. 190 [191] Iubeam odată lupta... dar lupta cea leală Pentru-o idee mare, frumoasă, triumfală, In care luptătorii cu inima-ndrăzneaţă Prin arme fără pată se atacau în faţă, Numind orice lovire piezişă: felonie, Şi oarba clevetire: băloasă infamie I Acum, în loc de arme curate, lucitoare, Eu văd că se preferă hulirea mînjitoare. Oricine stă-n arenă de tină are parte ... Eu, nedeprins cu tina, mă ţin de ea departe Ş-aştept să văd sub trăsnet hidoasa pocitură Care-a sădit în ţară invidie şi ură. Pe cînd eram noi tineri, Florescule, .amice, Pe cînd orice sperare murea, născînd, aice, Avut-am un vis mare, o nobilă dorinţă, De-a scoate România din trista-i umilinţă Prin jertfe, prin virtute, prin strînsă înfrăţire ... Toţi într-un gînd, cu toţii uniţi într-o simţire, In batalionul sacru voioşi ne luam rîndul, Şi fiecare-n parte-i c-un dor îşi hrănea gîndul: Eu, să deştept prin cînturi mărirea strămoşească, Tu, să renvii pe lume armata-i vitejească. - Dor tainic, vis feeric, sublimă nebunie, A vînt semeţ şi falnic de falnică junie! - Atunci al nostru suflet, prin nori luîndu-şi zborul, Cu aripa-i uşoară lovea chiar viitorul, Şi orice stavili nalte, fantasme-ngrozitoare, Pereau în ochii noştri ca negurile-n soare. Şi iată că prin muncă şi ani de stăruinţă, A dat şi flori şi roadă puternica-ţi credinţă. Din sînul ţării noastre o mîndră oaste-apare, Menită ca să-ntreacă a lumei aşteptare, 191 [192] 5 Prin fapte glorioase din timpi de altădată ... Ea zboară-n foc şi iese cu fruntea-ncoronată. o I ce mîndrie mare simţit-ai tu, ca mine!... Dar ce amărăciune s-a revărsat în tine Văzînd feciorii noştri păşind măreţ nainte, Şi tu... uitat deoparte, tu, bunul lor părinte I N oi toţi, din depărtare, pe-al morţei cîmp de pradă, Cătam a zări-n soare lucind bătrîna-ţi spadă, Ş-a noastră ostăşime, în foc iuţindu-şi pasul, Dorea, cerea, prin tunuri, ca să-ţi audă glasul, Căci astă vie, jună, eroică armată, Sub Cuza şi sub Carol, prin tine-a fost creată Şi ţie cu dreptate se cuvenea onorul Fruntaş de-a fi în luptă, tu, organizatorul I Şi însă tu, victimă de-o oarbă prigonire, Ai fost ca un netrebnic lăsat în părăsire! Netrebnic, tu, netrebnic 1. .. De cînd, 01 Doamne,-n lume Lumina zilei poartă al nopţei negru nume? De cînd netrebnic este acel ce cu iubire Consacră-o viaţă-ntreagă l-a patriei mărire? De cînd netrebnic omul cu inimă măreaţă, Ce-n lupta pentru ţară oferă braţ şi viaţă? De cînd netrebnic şeful ce, oricum bate vîntul, Işi apără stindardul şi-şi ţine jurămîntul? Amice, fii în pace, alină-a ta durere ... In tot oşteanul astăzi tu vezi o mîngăiere, Căci astăzi tot românul cunoaşte, simte-n sine Că arma strămoşească s-au ascuţit prin tine ... Şi cînd priveşti stindardul cu ochi plini de uimire, Stindardul viu tresare cu-o mîndră fîlfîire 1... Mirceşti, 4 ianuarie 1 8 7 6 - [193] - YASILIE ALECSANDRI OPERE COMPLETE (l'vL. IX) POESII (VOl. 111) LEGENDE NOOE - OSTAŞI! NOSTRI ('f�IJOTic;;\ \ ' t::' 'd)E. "r: 1)* \ \' -. / BUCURESCI ţ:DITU,RA J..IBRARIEI SOCECU & CO�i!', 'j. Calea VIctorieI. 7 ISSu. Pagina de titlu a ultimului volum de poezii din ediţia Opere complete J l' [194] [195] - ODĂ LA STATUA LUI ŞTEFAN CEL MARE Tu eşti! tu, Ştefan 1 tu, străbune 1 De patru seculi adormit, De patru seculi, o! minune 1 In veci de noi nedespărţit. Tu eşti, pe zmeul tău călare, Cum te-am visat, cum te-am dorit. Ah! iată-te! lumea tresare, Erou, domn, oaspe înzeit 1 Cînd ni se duce gîndul la timpurile-acele De trai fără odihnă ţesut cu zile rele, In care plugul mortei trăgea pe-a'! ţării sîn Lungi brazde roditoare de mult amar şi chin; In patru orizonuri cuprinşi cu nori de sînge Zărim cerescu-ţi paloş ce duşmanii înfrînge Şi te videm pe tine, învingător viteaz, De pază, treaz la soare şi-n noapte încă treaz 1 Mulţi seculi Iîncezit-am sub a peirei ceaţă! Dar te-am avut pe tine, fecund izvor de viaţă, Simbol al barbaţiei în neamul tău ascuns! Ş-a fost destul!... în ceruri un soare-i de ajuns I Zadarnic zboară norii şi fulgerii detună Pe fruntea maiestoasă a munţilor Carpaţi. In zarea limpezită dup-oricare furtună, Ca tine pintre seculi, ei par mai înălţaţi. 195 [196] O! de-ţi era statura cît inima de mare, Ai fi întins o umbră din munţi şi !pînă-n mare, Tu, ce-ai putut cu braţul în veci neobosit Să aperi Occidentul de cruntul Răsărit; Tu, ce prin curcubeul de fapte colosale Legat-ai revărsatul cu-apusul vieţii tale; Tu, aclamat la Roma cu glas triumfător: "Mare-al creştinătăţei erou liberator !" O! Ştefane, ro mânul creşte Văzîndu-te azi lîngă el. Azi ţara mîndră te priimeşte, Purtînd coronă de oţel. Tu, ce viteaz ai apărat-o, Priveşte-o!... demnă-i s-o priveşti. Independentă ai lăsat-o, Independentă o găseşti! 1 883 [197] MARGĂRITA Margărita de la rai A venit în zi de mai, Lumea-ntreagă s-o admire, Ea de sus a pogorît Ca un oaspe mult iubit, Ca a ceriului zîmbire. Unii zic că-i îngerel, Alţii că-i un fluturel, Toţi, că-i o minune rară. Eu, bunicul ei bătrîn, Cînd o văd, în al meu sîn Rîde dulcea primăvară. Şi precum pe-un vechi stejar Frunzele-n april răsar Pline de cîntări voioase, Naşte-n sufletu-mi răpit Corul scump rentinerit De-amintiri armonioase. Margărita-ncalea ei A călcat pe curcubei 197 [198] Ş-a scăldat, surîzătoare, Ochii săi în flori de in, Faţa-n albul unui crin, Păru-n razele de soare. Şi, păşind pe verde şes, Cu guriţa-i a cules O căpşună rozalie, Şi din aerul curat Cu răsuflul a furat Dulce glas de ciocîrlie. Trece noapte, trece zi 1... In curînd ne vom trezi Cu-o frumoasă fată mare, Pintre fete strălucind Şi prin lume răspîndind O nenvinsă fărmecare. La ivirea sa pe loc, Facînd visuri de noroc, Multe inimi au să bată. Multe lacrime de dor, Multe versuri de amor A să-nspire mîndra fată. Iar părinţii săi iubiţi Fi-vor mîndri, fericiţi De-a ei tînără splendoare, Precum cerui e de zi ori , Ca pămîntul de-a lui flori Şi ca ziua de-al ei soare. Bucureşti, 8 mai 1 8 7 9 1 [199] IN MIEZUL IERNII V-rei Lyvia Maiorescu Vine de la munte iarna la cîmpie, Aducînd în poale zile de urgie. Vie I Eu sub lampă fac Visuri de pe plac, Şi luîndu-mi oaspe dulcea primăvară, Rîdem de stihia care plînge-afară. Iese-n calea iernii ca la o mireasă Crivăţul, fiorii, corbii, pîcla deasă. Iasă I Eu cu gîndul plec Şi ferice trec Prin poiene-n floare, prin păduri umbroase, Unde mii de glasuri cînt-armonioase. Bate la fereastră iarna degerată. Fruntea ei de sloiuri este încărcată. Bată I Eu îi zic: drum bun I Şi în sobă pun Trei bucăţi de frasin care ard cu pară, Povestind de lumea veche, legendară. lfJU [200] Zboară pe-ntuneric umbre-ngrozitoare, Cîrd de lupi în goană, stol întins de doare. Zboare! Eu la foc privesc Şi mă-nveselesc, Căci din depărtare văd sosind în ţară Paseri călătoare, oaspeţii de vară. Ninge I vînt de moarte suflă să atingă Flacăra vieţii şi din zbor să-o stingă. Ningă I Eu văd răsărind, Eu văd înflorind Iarba pe cîmpie, razele la soare Şi la umbra luncii albe lăcrimioare. Joacă hora tristă lupii din răstoace, Vulpele co dane , urşii cu cojoace. Joace! Eu văd prin scîntei, Văd cu ochii mei Goale salamandre :prinse-n horă vie Ce la glas de grieri saltă-n veselie. Sună-ntreg văzduhul de răcniri nebune. Miezul nopţii cheamă morţii să s-adune. Sune! Lampa eu mi-o sting, Gîndurile-mi strîng Şi pe-o pernă moale cad în aromire Şi mă primblu-n lumea cea de nălucire I Mirceşti, 1 8 8 2 [201] ZILELE BABII Baladă 1 Cît au fost iarna de lungă Au ţinut soarele strîns Sub al ei cojoc încins, Crivăţul să nu-l ajungă, Nici să fie-n faţă nins. Iară sora ei mezma, Dochia, l-au îndrăgit Şi la rîndu-i a vrăjit Să atragă-a lui lumină Lîngă sînul ei zbîrcit. Şi sub cortul ei de gheaţă Unde tremură mereu Ţine-acum odorul său, Dulcele izvor de viaţij, Zîmbetul lui Dumnezeu. Il sărută, îl desmeardă Ziua, noaptea, nencetat, Ca pe-un mire des cîntat, Şi se teme să nu-l peardă De la ochiu-i degerat. [202] ,� Bietul soare-n Iărmecare Perde lustru-i aurit Sub răsuflul ei cumplit. El pe lume nu mai are Nici apus, nici răsărit. Iar în lipsa lui, pămîntul Zace-n triste amorţiri, Bîntuit de vijăliri, Căci ferească Domnul sfîntul De-ale Babelor iubiri I La răsuflul lor deodată Tot ce-i verde, înflorit, Cade, moare vestezit. Turba lor e nempăcată, Dorul lor neîmblînzit. Ele ştiu să-ncurce firul Feţi-frumoşilor, pe plac. Ştiu să schimbe pentru leac Chiar în brustur trandafirul Şi stigleţu-n liliac ... II Iată, man, msa iată Că-ntr-o zi, spre răsărit, Mîndrul soare au zărit O frumoasă, vie fată Pe un plai reînverzit. 202 [203] Era dulcea Primavară, Rumioară ca un frag, Scump odor şi lumei drag, Care-acum ieşise-afară Dinlăuntrul unui fag. Brînduşică zîmbitoaro Şi cu mersul leganat Pe sub ceriu-nseninat, Ea părea aşteptătoare De un mire mult visat, Căci pe inima-i fecioară Purta-n sînu-i mii de flori, Ş-adăsta-n ferbinţi fiori Să închine-a ei comoară Impăratului din ziori. Cum o vede, se aprinde Soarele rentinerit. Zboară-n ceriul părăsit Şi cu razele-i cuprinde Tînărul odor iubit. Pe loc, omul renviază, Apa curge şopotind, Cuibul rîde, ciripind, Lumea se desmormîntează Şi renaşte înflorind. Iară Baba prin răstoace Ca o ciumă alergînd, Vaietîndu-se, plîngînd, Scutură-ale ei cojoace Cînd în ploaie, cînd ningînd. [206] IZVORUL Horă In izvor ai pus piciorul, Dulce-odor şi mult iubit, Şi ca inima-mi izvorul De fiori a tresărit. In izvor ţi-ai spălat faţa, Şi izvorul fericit A păstrat de-atunci dulceaţa De pe chipu-ţi răcorit. La izvorul cu şoptire Azi, pe-ameazi, te-ai culcat, Şi izvoru-n liniştire Pînă-n seară mut a stat. In izvorul care trece, Scump odor, te-ai oglindit, Şi de-atunci în Iundu-i rece Un bujor a răsărit. Tu, copilă, eşti bujorul, Floarea dragostei tu eşti! Ş-al meu suflet e izvorul Unde chipu-ti întîlneşti. 206 [207] HORA DOBROGEANĂ Dobrogean scăldat în soare Şi în marea mişcătoare, Mă simţeam de jale plin, Căci pe lume-eram străin. Dar de cînd s-au făcut iară Ţara mea română ţară, Ceru-mi pare mai senin, Viaţa-mi pare fără chin. Marea Neagră se-nalbeşte, Saltul ei îşi îmblînzeşte. Dunărea cu al ei val Face pod din mal în mal. Tinde-acum frăţeasca mina Peste Dunărea română, Măi bădiţă din Carpaţi Şi din cîmpii cei bog-aţi, Ca să vadă lumea-ntreagă Hora strînsă care leagă Pe munteni, pe moldoveni Intr-un snop cu dobrogeni. 207 [208] -> Vom avea noi de mirese Ale ţării flori alese. Vom avea de lăutari Ale mărei valuri mari. Şi la horă vor fi faţă Prin a timpurilor ceaţă, Împăraţii fraţi Asani, De pe culmea din Balcani. 188 1 1. I [209] p BRIND a) adresat Felibrilor, la Montpellier, mai 1882 Sub cerul splendid al Provenţii, Eu, cîntăreţ din Răsărit, La voi, maestri ai oadenţii, Vin şi vă zic: Bine-am găsit! Vin de departe, mult departe, Atras de-al vostru vesel cor, Să cînt cu voi şi să ieu parte L-această Curte de amor b). Sufletul meu e ca o mare Ce oglindează-n al ei sîn Cu-o lină, lină legănare Al cerului întreg senin. Ah ! dece fi-am în astă oră AI mărei ritmu triumfal, Să cînt pe nobila Izoră c} Cu graiul dulce, provenţal! Qj Toast. b) Cour d'amour : denumirea veche a întrunirilor poeţilor din Provenţa şi din Languedoc. c) Clemence Isaure : fondatrice a Curtelor de aur. 14 209 [210] -=== Să celebrez precum îmi place Mănosul plai unde răsar Maslinul, iubitor de pace, Şi falnicul viteaz stejar 1... o I plai iubit, o I cuib de soare, Tu mă pătrunzi de dulci fiori, Căci nu cunoşti altă ninsoare Decît acea de fulgi de flori. Ca mult poetica Valcluză a) Răsun-al tău poetic grai. Oricine poate să-I auză Aude ca prin vis de rai. Cîntînd Mireio zîmbitoare b) Cu viersu-i gingaş, virginal, Căci tu eşti ţara-ncîntătoare, Căci tu eşti ţara lui Mistral I Eu am plecat în lungă cale Pe urma soarelui ceresc Să fur din focurile sale O rază ca să-ntineresc, Dar am zărit a ta zîmbire, Provenţă, şi am stat pe loc, Căci raza din a ta ochire E pentru mine mai cu foc. a) Fîntînă CÎntată de Petrarca. b) Eroina poemului compus de Mistral. 210 [211] Cu tot ce e mai bun în mine, Cu al meu suflet iubitor, V-aduc urările de bine Ale românului popor. Felibri, fii ai Poeziei 1 Iubiţi, cîntaţi armonios. Vă-nchin acest brind al frăţiei Sub al Provenţii cer frumos I [212] PATR U REGINI (Cetit în adunarea literară de la Alby, mai 1882) Patru surori de nalt renume, Regini cereşti cu semne-n frunte, Au fiecare-n astă lume Un tron înalt pe-un vîrf de munte. Una-i ardentă şi măreaţă, Una-i avută, generoasă, Una e dulce cîntare aţă, Una mai mică şi frumoasă. Ele se tin cu drag de mma. Soarele stă să le privească. Şi fiecare-i o stăpînă, Fiind de viţă-mpărătească. Cele mai mari trei suverane Cu sorioara lor mezină Preschimbă-n patru limbi romane Vorbire de iubire plină. Ele zic: "Scumpă Românie! Mult ai fost tu de noi departe, Iară de-acum pe vecinicie Nimic nu poate-a ne desparte! 212 [213] Avînd tuspatru o menire, Sub cer de-acum pe totdeauna Vom face-n vecinică unire Din patru inimi numai una 1" Priviţi! pămîntu-ntreg tresare I Carpaţi şi Alpi cu fruntea naltă, ŞiPire.nei dau o strigare Cu Apenini delaolaltă. Trăiască Spania măreaţă Şi Franţa mare, generoasă, Italia, dulce cîntăreaţă, Şi Romania cea frumoasă I [214] ERIN Dedicat d-lui William Ch. Bonaparte Wyse Erin pe cîmpia-i verde Lasă ochii a se perde Cu-al ei gînd posomorît. Ea îşi scaldă capu-n soare, Peptu-n vînt, ş-a ei picioare într-un lac neliniştit. Lacu-i zice: "Vrei, iubită Să duci viaţă norocită Pe-al meu sîn de dor uimit?" "Nu-mi convine, ea răspunde. Trai îngust pe-a tale unde. Sînul tău e mărginit." Soarele lucind îi zice: "Erin, vrei să fii ferice Pe-al meu car cu mine, sus?" "Nu I ea spune, nu-mi convine Trai ceresc să duc cu tine. Ziua ta e cu apus." 214 [215] Vîntul strigă de departe: "Vrei de lume să ai parte? Stavili n-am în zborul meu. Eu m-avînt în libertate. Vrei să fiu 'cu tine frate ?" Erin falnic strigă: "Vreu 1" 1 8 8 1 [216] POETULUI MISTRAL Doi Mistrali în lume sînt. Unul cîntă Şi încîntă Ca o harpă dulce-n vînt. Altul muge Şi destruge Tot ce-atinge pre pămînt. Unul face cu-al său grai Să-nverzească, Să-nflorească Pomi şi inimi ca în rai. Altul trece Crunt şi rece. Seacă inimi, seacă plai. Cînd Mistralul cel duşman Suflă, zboară Şi-nfioară, Tu, ce cauţi un liman, Mergi, grăbeşte De găseşte Pe Mistral de la Mailan a), .) Mistral locuieşte în satul Mailan, lîngă Avignon. 216 [217] Şi poet de vrei să fii, Fă la soare Vînătoare Prin Alpîile-albăstril a} Ş-o primblare, Lin pe mare, Printre Insule-aurii b}, Iar de vrei pe verde mal Să duci viaţă Cu dulceaţă, Deie-ţi Domnul mîndru cal Ş-o iubită lnzeită Ca M.ireio lui Mistral eJ, 1 882 Il) Poalele Munţilor Alpi. h) Isolo d'or: titlul unui voium de poezii a lui Mistral. e) ,Al.ireio : poemul cel mai frumos din poezia provenţală. [218] RONSARD LA TULUZA Dedicat domnului A. Roque-Ferrier Ronsard, al regilor poet ŞI al poeţilor jun rege, Din al Parnasului boschet Vroia noi lauri a culege. El pleca deci la Tuluza Şi-n fîntîna din Valcluza tşiscalda in treacăt muza. Tuluza-ntreagă e-n serbare. Magistri gravi şi dame multe In Capitul cu nerăbdare S-au adunat ca să-I asculte. Ronsard mîndru-naintează, Lira el îşi acordează Ş-un cînt straniu intonează. El spune-n limba cea divină, Cum, pe cînd Franţa era-n valuri, Străbunu-i, banul Mărăcină, Născut pe-a Dunărei verzi maluri, 213 [219] Veni pe-un zmeu călare S-ajute-n lupta mare L-a Franţii liberare. Cu toţii uimiţi îl ascultară, Apoi cu glasuri triumfale Învingător îl proclamară In vechile Jocuri Florale. Iar în loc de-o eglantină Lui magistri gravi închină ° Minervă argintină. El o priveşte-n admirare, Şoptind: "O! zee cumintită, Izbînda mea ar fi mai mare De-ai fi tu dulcea Afrodită l" Magistri gravi zimbiră, Şi damele ro şiră Şi lung la el priviră. Din Capitul iar spre Valcluza Pleca Ronsard pe o zi caldă, Insă în loc de-a-şi scălda muza, El pe Minerva-acum o scaldă. De-atunci zea răsfatată In Provenţa se arată Cu vii roze-ncoronată! Montpellier, 1 8 8 2 l' , .1 l " , i l' I [220] DOMNULUI LOUIS ROUMIEUX Răspuns la sonetul său gravat pe statueta Caliopei, oferită mie la banchetul de la MontpeIlier, mai 1882 1 Călcat-am multe ţări pe lume, Condus de-o strălucindă stea, Ca să găsesc, să văd anume Odrasle mari de ginta mea, Dar m-am grăbit prin ele-a trece, Căci mă simţeam de tot străin, Şi sufletu-mi rămînea rece, Rece şi mut în al meu sîn. Sub un butuc frunzos de vie Deodată-alee m-am oprit, Cînd auzii o melodie Zburînd prin spaţiul uimit. Şi ca pădurea care vibră Sub vîntul mediteraneu, In melodia cea felibră A tresărit sufletul meu. 220 i . II Privii în juru-rni cu mirare Şi-ntrezării sub un maslin Un bujorel de fată mare Cu ochi de foc şi chip latin. Pe-a sale braţe albe, goale Purta un snop bogat de grîu Şi poame rumene în poale Şi flori pe cap şi furcă-n brîu. Iar mai departe-n nechezare Zburda voios un cal din Crau a), Şi-n orizon, pe-albastra mare, Mii de corăbii lunecau. Uimit de farmecul frumseţii, Pe cea minune o-ntrebai : "Eşti tu zeiţa tinereţii ?" Ea imi răspunse-n dulce grai: "Eu sînt Provenţa!... Poezia Şi Romania-mi sînt surori. Roumieux îmi servă ambrozia, Şi eu îl încunun cu flori." «) Cîmpie largă, în care se cresc un soi de cai mici, dar iuţi şi frumoşi. 221 j [221] DOMNULUI GABRIEL AZA1s Răspuns la brindul său de la 7 mai 1882, în Alby Un arbor ce mai mult rodeşte Cu cît mai mult imbătrîneşte Sub cerul Ţării Româneşti E pomul trainic ca stejarul Ce toamnei ,îşi închină darul De mere grase, mari, domneşti. Din moşi-strămoşi la noi să spune C-a fost a raiului minune Pe timpii naşterei lumeşti. Din pomu-i Eva încîntată, Gustînd, a înflorit deodată Ca cel mai splendid trandafir, Şi de pe-atunci orice fecioară Poartă în ochi şi-n inimioară Un vis, un dorş-un suvenir; Şi-n Orient plin de mistere Altarul cu aram de mere Parfumă sfîntul unt-de-mir a). Tu, Azaîs, ce-n bătrîneţe Paşeşti cu-avint de tinereţe, a) Sfîntul mir este amestecat cu suc din coaja de mere dom­ neşti. 222 - [222] I i Cu fruntea sus, pe-al vieţii drum, Vechi arbor încărcat de poame A căror suc aţîţă foame, Iar saţi nu-aduca nicidecum, Căci dau ştiinţă şi plăcere Precum un crin ne dă şi miere Şi mult îmbătător parfum; Lăsat-ai, Azaîs, să cadă Un fruct frumos din a ta roadă Pentr-un poet din răsărit. El l-a cules voios în cale, Pe cînd purta zilele sale Sub cerul vostru aurit ; Şi l-a gustat cu lăcomie, Ş-aprins de-o dulce veselie Ureaz-acum întinerit: "Acel ce bunurile-mparte Ţle.-Azaîs, să-ţi facă parte De trai mănos, şi lung, şi lin, Ca să priveşti în a ta viaţă Reînfraţirea cea măreaţă Al neamului întreg latin. Apoi să laşi iubitu-ţi nume, Precum un măr domnesc în lume, Ca. să rodească tot în plin." [223] INSCRIPŢIE PE VIADUCUL DE LA FORCALQUIER Te-nalţă, viaduce, s-aduni în acest loc Din patru părţi a lumei averi, lumini, noroc. A tale largi arcade întinde-se departe, Să întrunească fraţii ce soarta-ncă desparte. Forcalquier, 1 8 8 2 224 [224] Fotografia lui Alecsandri de pe la 1880 [225] Portretul lui Alecsandri executat la Paris de pictorul Berthier în 1885 r DIN PERIODICE [226] [227] A MR. DE LAMARTINE par un jeune Moldave Grain de sabIe emporte par le torrent du monde, Je roule au gre de mon destin. Et sans sonder la nuit en erreurs trop Iecoude, Je ne veux point savoir mon principe et ma fin. Qu'importe li mon bonheur ; fragile oreature, De connaître le germe ou mon etre est concu ; Celui qui du chaos a tire la nature, N'est-il pas l'inconnu ! ... Temeraire morteI, sur ma faible nacelle, Dans le sombre ocean des mysteres profonds, Către D. de Lamartin Oda tlnui tînăr moldovan [traducţie} Precum firul de aripă de a lumei rîu minat, Sînt purtat de a mea soartă, Ni cerclud al nopţci cursul C'{,] de visuri îngrecat Nu doresc a şti de unde şi-ncotro brul a) mă poartă. Ce agiută fericire pentr-o lîncedă făptură De a cunoaşte elementul dintru care s-au făcut, Oare cel ce din nimică plăsmuit-au pre natură Nu-i şi el nepreceput? Intr-o luntre struncinată, eu. împins de sumetie, Prest-oceanul fără margini a pluti de-aş cuteza, a) Fatul decretul soartei de unde se traze Fatalu, hotărîre ce nu să poate schimba. 15' 227 J [228] , J 'ri Si j 'osais m'engager. .. de la nuit eternelle Pourrais-je decouvrir les abîmes sans fonds ? Voile mysterieux, inabordable echelle, Dont Dicu seul peut Ioulcr les grad ins Lt'nC'brcux 1 Voudrais-je, defiant 'le rnonarque des cieux, Penetrer les secrets de sa gloire irnmortelle l., L'insecte vil qui desseche une fleur Peut-il faire ecrouler la vaste pyramide ? L' aigle amant de l'horreur, Sous l'instinct qui le guide S' elance dans les airs Au milieu des eclairs : Mais soudain ebloui par les Ieux de l' orage Il sent flechir son ai le .. , et tombe sur la plage. Fundul volborei adînce, preste apelor cîmpie, Ori pute-v-aş măsura? Hobote misterioase, scară-n veci neapropietă, Ale cărei numai Zeul poate treptele sui, Oare cine va pătrunde o lucrare atît secretă A monarhului puternic ee nu-l pot închipui? o insectă care roade pe a primăverei floare Piramida urieşă ca să darme ar pute ? Precum vulturul ce zboară să s-apropie de soare, Spăimîntat de fulgerare, care aerul dispică, Simte aripa muietă ş-obosit pe ţărmuri pică, 228 [229] ... ------------------------------------Ţ -- Ainsi notre âme aveugle en sa eredulite S'epuise en vains efforts au livre des mysteres ; Et se lassant enfin de ses foHes chimeres, Retombe en son obscurite. Banissons, banissons cetle aride esperance , Mais de l'ătre par qui, tout do it naître et rnourir Et qui voit le passe, le present, l' avenir Implorons la justice, et chantons la puissancc, Que la foi de nos coeurs vers son eternite, Monte ainsi que les flots de l' encensoir qui tremble Soleîl, peuples, nature, entonons, tous ensemble Un hymne ă son imrnensite ! Tout proclame son nom, le ciel, la terre et l'onde ! Il a fait (le solei!! pour eclairer le monde, Aşa mintea vînturată de ideile deşarte Nu-ncetează ca să cerce a misteriilor carte, Dar în urmă obosită de adîncul nenţăles Intru întuneric cade, de-unde ea au fost purces. S-aruncăm dişertăciunea din a vieţei noastre căi, Şi a Proniei prin care toate l13!SC, trăiesc şi mor, Ce cum în trecut şi-n faţă vede pre cel viitor Al ei dreptul noi să cerem, să cîntăm puterea ei. Naltă-se credinţa noastră cătr-a ceriului tărie, C-a miresmei tămîierea ce s-aprinde prost-altar, Stelilor, popoare-a Iumei să cîntăm în armonie Pre acel ce-i fără margini In putere �i în har! 229 I j [230] La fleur pom embaumer, l'oiseau pour enchanter Et nous pour l'adorer, et toi pour le chanter 1 Illustre voyageur, voilă la destinee ! Laisse am Iaibles mortels la misere ot les plcurs ... Par le souffle du nord si la Ileur est fanee, Le chene montagnard se rit de ses fureurs ... Pour moi qui suis â peine au printemps de ma vie, Quand le malheur viendra me soumettre a sa loi ; Les yeux leves au ciel et le coeur plein de foi Je benirai de Dieu la puissance infinie. Car je sais que lâ-haut, il est un tribunal Ou iJa vertu rayonne, ou 1'0n punit le mal; Je sais que I'eternel, au vice, a l'innocence Reserve apres la mort, leul' juste recompense. Cerul, apele, pămîntul, toate laudă-a lui nume, El urzit-au pre luceafăr ca să Iumineze-n lume, Floarea ,ca să-Lprofurneze, paserea de a-l ura, Noi să-I adorăm, pre tine s-albe cine a-l cînta! CăIătorule măreţe, asfeli este al tău soarte, Altor plînsul şi suspinul cu mizeria le lasă ... Vîntul aspru-n timp de vară cînd aduce floarei moarte, Unui arbore de munte de furtunele nu-i pasă ... Iară eu ce-Il primăvară văd abie a mea fiinţă. Cind veni-va nefericea'" să m-apese pre pămînt, Rădicînd spre ceriuri ochii cu un cuget de Ci edintă, Cuvînta-voi ş-atunci bine a lui nume nalt şi sfint. Căci eu ştiu că-n ceri domnează giudecăţei tribunal, Unde răul se defaimă şi să laudă cel moral, Ştiu că Domnul cumpăneşte Iiescare-a noastră laptă Si-mpărţeşte după moarte răsplătirea cea mai dreaptă ., Neţerice : nclericirea. 230 / [231] Di Ah si les doux objetsde mon plus tendre arnour i,oin de mon coeur souffrant s' en allaient sans retour, Quels horribles tourments ... mais que dis-je ... 6 faiblesse ! Dieu peut-il m'arracher mall unique tendresse ? Dieu voudrait-il me ravir fi jamais, De mes affections les precieux objets ? .. Non, ... je sens dans mon âme un rayon d'esperance. Celui dont la bonte surpasse la puissance, Aura pitie de nos regrets amers Et nous rendra tous ceux qui nous sant chers. L'ami qu'on a conduit tristement ă la tombe, Nous attend dans le ciel pour nous tendre la main ; Et l'enfant qu'on a vu parci! au Iruit qui tombe De la branche agitee au souffle du matin; Se detacher helas, des levres de s.a mere, Et retourner fletri dans le sein de la terre; Au ehant des seraphins, dans un riant berceau, Il dort en attendant les baisers de son pere, Deacă obiectele dorinţei ce mi-nsuflă duioşie De la mine dineoare ar vre soarta a rîpi! O durere prea cumplită - dar ce zic, fără urgie Oare poate un părinte două inimi dispărţi? Nu ... căci simt sănină-n mine a nădejdei dulce rază, Cel a cărui bunătate pe putere covîrşasă De-umelite rugi şi lacrimi niciodată s-a-ndura, Şi pre-a inimei odoare în viaţă va păstra. Companionul ce petrecem cu-ntristare la mormînt Ne aşteaptă-a ceri de unde a 'sa mînă ni întinde. Pruncul carile ca pomul necopt cade pre pămînt, Tunci cind ramul de boreas cu furtună se cuprinde, Chiar asemine şi fiul rupt din sîn ş-a maicei mînă, Inundat de ale ei lacrimi, se coboară în ţărînă. Unde-n lumea fericirei, Într-un legănaş de flori, Dormitează şi aşteaptă pe-un părinte iubitori. J [232] LJ Et lorsque vers le ciel, fi. travers le tombeau, Pour prendre notre voI nous ouvrirons nos ailes, Amour, tendre amitie, caresses maternelles Nous retrouverons tout aux plages etemelles. Et toi chantre melodieux I En pressant dans tes bras ta fille et ton Elvirc, En sentant dans ton âme un celeste delire, Tu courras prostemer ton front majestueux Devant le trone du mystere ; Alors la voix de l'Etemel Te dira: "Toi, qui fus mon barde sur la terre, Mele tes saints concerts aux saints concerts du ciel I B ... A ... Dup-o viaţă virtuoasă, cătră ceri cînd dineoare, Pin a stelilor noianuri vom 'Întinde aripioare, Acolo cu duioşie, cu credinţă şi pe amor Le-om afla-le întrunite Într-un trai nemuritor I Cîntăruţule al Galiei! cu arfa ta armonioasă, Cînd vei strînge-n ceri în braţe şi pre fiica cea duioasă, Şi în extazul credinţei vei pleca măreata frunte, Cinsă de cununi verzite şi de coamele cărunte, Vei s-auzi decretul vecinic a cerescului părinte Ce însuflă nemurire armonioasele cuvinte: "Tu,cari'le-n Iume fost-ai .atI meu Bardul a) pămîntesc, Să uneşti a ta cîntare cătră versul cel ceresc !" • Bard, aşa se nume la gali preotul şi poeta. [233] pa 15 MAI 1848 Fraţilor, nădejde bună! fiţi cu toţi în veselie! Cerul însuşi ocroteşte scumpa noastră românie 1 Azi e ziua de-nviere a românului popor, Care singur îşi urzeşte dulce, mîndru viitor. Priviţi cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată ; Priviţi soarele ce-aruncă o lumină înflăcărată; Priviţi văile-nflorite, codrii, munţii înverziţi! Cerul, soarele, pămîntul astăzi sînt împodobiţi; Căci e ziua mult dorită, căci e ziua mult măreaţă, Unde falnic se rădică românia îndrăzneală! Fraţilor, nădejde bună 1 azi, sub cerul fără nori, Libertatea, românia se-ntîlnesc pe cîmpi de flori Ş-înnoiesc în faţa lumei a lor vecinică-nfrătlre Dup-o lungă, dureroasă şi fatală despărţire. Fraţilor, nădejde bună! Viitorul ce urzi ţi Va fi vrednic de trecutul a strămoşilor slăviţi! Bărbăţia şi unirea între voi de-acum domnească, Şi strigaţi în libertate: România să trăiască! Un român 233 [234] ,,-1 HORA ARDEALULUI Hai să dăm rmna ClI mînă Cei cu inimă română, Să-nvîrtim hora frăţiei Pe pămîntul României! Au sosit ziua dreptăţii! Ziua sfînt-a libertăţii 1 Tot creştinu-nveseleşte, România-ntinereşte. Ardelean, copil de munte 1 lan rădică-acum cea frunte Şi te-nsuflă de mîndrie, Că-mi eşti fiu de românie 1 Ardeleni I lumea ne vede! România-n noi să-ncrede, Căci de-acum românu-n lume A fi vrednic de-al său nume! Ura, fraţi, în fericire! Ura, fraţi, Într-o unire Să-nvîrtim hora frăţiei Pe pămîntul româniei! U1I Taman 234 [235] COROANA MOLDA VIEI Imn naţional 1 Pe al ţării noastre zare O lumină creşte-ncet I Tot românul viu tresare Ca din moarte înviet I In genuchi toţi 'Cu sfială, Fii acestui bun pămînt I Căci lumina triumfală Iese dintr-un vechi mormînt ! CORUL In genuchi toţi cu sfială, Fii acestui bun pămînt I Căci lumina triumfală Iese dintr-un vechi mormînt! II In acel locaş de pace, In al morţii vecinic somn, De trei veacuri cine zace ? Ştefan, bravul nostru domn 1 23Ş [236] In genuchi toţi cu sfială, Iată Ştefan cel slăvit, Şi coroana-i triumfală, Ş-al său braţ nebiruit ! CORUL In genuchi toţi cu sfială, Iată Ştefan cel slăvit, Şi coroana-i triumfală, Ş-al său braţ nebiruit ! III O! coroană, ca şi tine Noi în umbră-am fost perduţi l Varsă-n ţară vii lumine, Să fim lumei cunoscuţi. In picioare toţi cu fală! Saltă, saltă, tara mea! Căci coroana-ţi triumfală Ia] r] pe frunte-ţi va şedea! CORUL In picioare toţi cu fală! Saltă, saltă, ţara mea! Căci coroana triumfală I:1r pe frunte-ţi va şedea! [237] D-LUI C. HURMUZACHI Tu, care în beţie de oarbă linguşire Pentr-un stăpîn la care de ieri te-ai slugărit Reverşi fără mustrare venin şi clevetire Pe cei ce sint an viaţă şi pe oei ce-au murit a), Tu, care în Moldova ce-acum îţi este mumă, Perzînd recunoştinţa, uitînd pe-ai tăi amici, Cutezi s-arunci în public batjocura infamă Chiar fiilor Moldovei care-au fost mucenici, Tu, care verşi dispreţul pe-o epohă măreaţă, Cind România-ntreagă din moarte s-au trezit Ş-au arătat la lume că-ntr-însa este viaţă, Căci are copii vrednici în sînul ei iubit, Gîndeşte că-al tău strigăt răsună pin morminte, In care zac martirii frumoaselor credinţi, Gîndeşte-te, sărmane, că bunul tău părinte b) Te-aude şi te plînge cu lacrirne ferbinţi. Un revoluţionar de la 1848 a) Grigori Romalo, Nicu Ghica, Bălcescu, Voinescu, Filipescu, Ralet etc., oameni ce au luat parte la evenemintele din 1848. b) Bătrînul Hurmuzachi, prietinul tuturor acelor pc care fiiul SCUl înjură astăzi prin foaia Constituţionarul. [238] L SUVENIR DE LA PRALE Pintre munţi călătorind, Am văzut la Prale O stea dulce strălucind, Strălucind în cale. Ea-şi oprise al ei zbor Pe-un sălbatic munte, Ca un înger zîmbitor Cu raze pe frunte. Sus, pe culme ea cînta Cîntece divine, Şi oricine-o asculta, Uimit sta în 'sine. Iar guriţa-i cînd tăcea, La a sa zîmbire Orice inimă făcea Visuri de iubire. Ah! ferice ţara mea, Tarii de-ncîntare, U ride-aşa de mîndră stea Pintrc munţi răsare I 2�8 [239] PE UN ALBUM NECUNOSCUT Ori a cui să fie grădina de flori, Paserea voioasă cîntă viu în zori; Dar cînd ea la umbră, pintre frunzi zăreşte O fiinţă dulce, care îi zimbeşte, Atunci ea, ferice, Cîntă mai duios Şi cu dor îi zice; "O! nu mai ascunde chipul tău frumos! De voieşti un cîntec plin de fericire: In lumina zilei dă-mi tu o zîmbire 1 De vrei să răsune cîntece-îngereşti: Lasă să mă-nspire ochii tăi cereşti 1" 239 [240] L 1 1. CALATORIUL Dup-atîta lungă cale Ce-am făcut în viaţa mea, Am ajuns acum în vale Şi am dat de cale grea. Merge-voi tot înainte Făr-a mă-ngriji de drum, Sau aş face mai cuminte Să stau locului de-acum? Tot ce mişcă, tot ce zboară Mă îndeamnă-a rătăci, Ca un rîu ce se strecoară Fără a se mai opri. Iar o floare de grădină Imi şopteşte-ncetişor Ca să prind eu rădăcinii Lîngă ea, ling-un izvor. Daleu 1 frate, frăţioare, Cum aş face, cum să fac A mea soartă călătoare Cu-al meu suflet s-o impae . 240 [241] ", "'4iIJIZ I I i 16 Căci pe-a ceriului cîmpie Dacă văd trecînd un nor, El mă trage, el mă-mbie, Şi eu plîng, şoptind cu dor: ,,0, nor tainic şi ferice! Ia-mă pe aripa ta, Să zburăm voios de-aice, Să zburăm făr-a-nceta 1" 1 8 6 2 [242] /' I r· PE "C� MORMIl\:T Voi, ce-aţi ajuns la bătrîneţe, Voi, ce-nfloriţi în tinereţe, Gari aţi iubit, carii iubiţi, Stati la mormînt şi vă gîndiţi: Am fost pe lume o dulce floare. Albă, frumoasă, încîntătoare, De toţi iubită, de toţi dorită Şi după viaţă-mi de toţi jălită. In zădar moartea m-au secerat... In ceriuri vesel eu am zburat. Şi m-arăt ziua prin flori cele Şi lucesc noaptea sus pintre stele! 242 [243] UN EPlTAF Lăsat-am lumea voauă în zi de primăvară, Luîndu-mă pe urma acelor ce-am iubit. M-am înălţat la ceriuri ca raza care zboară De pe pămînt în soare, de unde-au izvorît I [244] L LA BANCA DE MIRCEŞTI Tex adieux sont empreints de grâce, Mais je ne les accepte pas, Et je garde avec soin la trace, La trace de tes petits pas. L' espoir s' elance dans l' espace, Le souvenir reste ici-bas, Et l'un et l'autre ă cette place Me disent que tu reviendras, Bien des oiseaux dans leur passage Preferent mon riche feuillage Pour chanter leurs jeunes amours; Ils partent, et je rn' en console, Car si le rossignol s' envole, Il me revient de loin, toujours. [245] 25 MAI 1856 Sub acest măreţ castan Noi jurăm toţi în frăţie Ca de azi să nu mai ,fie Nici valah, nici moldov.an ; Ci să fim numai români Intr-un gînd, într-o unire, Şi să ne dăm mîni cu mîni Pentru a ţării fericire. 245 [246] I � II I L FESTIN AUX BOHDS DU RHONE Di'cliee �'i Mme Hose Alla'is Roumanllle Nous eliam la. ciuli FelH))'JS Reunis en un festin, Gais comme des oiseaux libres Au sourire du matin, C' etait sur les bords du RhUne Par un beau jour de printemps. Une Iauvette mignonne Nous causait de temps en temps, Le coeur chante, I' oeil scintille, Lorsqu' on prend part au regal Entre Gras et Roumanillc Et Bonaparte et Mistral. C' etait sur les bords du Bhăne, Tout en tace d'Avignon, L' Amitie, douce Madone, NI' avait pris pour cornpagnon, Nous buvions a la Provence, Nous buvions amon pays, A la noble et gaie sciencc, Am Latins en bloc unis, C'etait sur les bords du Bhone, L' n grand ,lÎ�le au ciel planair, Dans le fond, dressarit son cone, Le Ventour s'illuminait. 946 [247] Le gruncl l leuve au cours superbe Repondaut :l notre voeu, Dit: "Courage I le brin d'herbe Devient cedre quand Dieu veut 1" C'etait sur les bords du Rhâne Que tout ceci se passait, Et notre âme qui rayonne Vers la gloire s' elancait. 0, festin piein d' allegresse I 0, beau jour piein d' avenir ! Je pense a vous deux sans cesse, Et je n'ai plus qu'un desir : C'est d'aller aux bords du Rhăne Saluer, le coeur epris, Sainte Estelle, la patronne Des Felibres, mes amis I [248] I I I L PE ALBU:\1 UL PRINCESEI MARIA ŞTIRBEI In Asia văzut-am pe-o apă curgătoare O lebădă cerească plutind, albind la soare, Cu-aripele umflate de-un vint răcoritor, Ca pînzele rotunde ale-unui vas uşor. Părea chiar o amforă scăpată-n .apa vie De Febe, care varsă în ceruri ambrozie, Şi gîtu-i ca o toartă de-argint se rotunzea Cînd lebăda la umbră pe piept se netezea. Ea se ştia pe sine divină şi frumoasă De cînd s-ascunse Joe în forma-l graţioasă, Şi lina-i lunecare cu nobile mişcări Reamintea de timpii anticelor crezări. Dar culmea-mpodobirii şi splendida-i coronă Erau cinci pui ca dînsa, născuţi în nalta zonă, Părînd fieşteoare un alb mărgăritar Din salba Afroditei căzut ca un scump dar. Princesă! cînd ferice te-am intilnit în lume Cu-a rtale copiliţe, minuni cu dulce nume, Gîndirea mea zburat-au în ţara de magii, In Asia, cuib verde de lebede-argintii. 248 .. [249] - Ş-am zis: Între poeţii ce gloria vînează Şi imnuri şi poemuri pe liră intonează, Tu porţi al poeziei feeric diadem, Tu, ce-ai făcut în lume al tău frumos poem; Poem în cinci tablouri măiestru-mpodobite, Cu ochi divini, cu graiuri cereşti şi mult iubite. Cu toată fărmeoarea intimei poezii, Ce morţilor dă viaţă şi suflet celor vii. [250] I l I I� PE ALBUMUL D-NEI V. BOERESCU Spre orizonul depărtat Privesc, visînd neîncetat In zilele de primavară. Cu ochii vreu ca să pătrund Misterul straniu şi profund Ce stă ascuns din lume-afară. Atras de-un farmec neinvins. Purtat de dorul meu aprins, Mă rătăcesc prin ţări frumoase. Şi văd sub ceruri azurii Treoind pe nouri argintii Un zbor de zîne radioase. Văd marea blind-al cărei val E limpede ca un cristal, Şi-n fundul lumei se loveşte De-un plai floriu, necunoscut, In care, lucru necrezut I Amorul vecinic înfloreşte. Apoi verzi insule-mi apar, Cu maluri de mărgăritar Şi cu poiene-ncîntătoare. 250 [251] Prin aer cîntă ciocirlii Şi zboar-un roi de colibrii, Ca petre scumpe zburătoare; Iar pe sub paltinii frunzoşi Văd ochi de tigri scînteioşi Şi ochi dulci, galişi de gazele, Dar mai puternic mă uimesc Doi ochi mari, negri. ce lucesc Ca doi luceferi pintrc stele. Cînd soarele-i pe asfinţit, In ei găseşte-un cuib dorit, In ei se culcă şi s-ascunde, Apoi cînd pleacă despre zori, El îi preface-n negri sori, Plini de-o lumină ce pătrunde. A cui să fie pe pămînt Acele vii minuni ce sînt De toţi privite cu-admirare ? Mult aş dori, dacă aţi vrea, Ca să răspundeţi, doamna mea, L-această simplă întrebare. Bucuresti, 1 8 8 1 [252] J PE ALBUMUL D-REI ESMERI\.LDA CRETZEANU Au nins cu argint Şi cu mărgărint Din .a iernii salbă, Şi prin răci fiori Lunea pănă-n zori Devenit-au albă. Pe ulm, pe stejar Crengile apar Lungi buciumi de gheaţă, Iar in loc de frunzi, Sloiuri mici, rotunzi Strălucesc prin ceaţă. Totul pare mort Sub funebrul cort Unde gerul zace; Însă prin îngheţ Sprintenul stigleţ Zboară şi nu tace. Cînd totul e mut, Ce dor I-au făcut c [253] Să cinte, să zboare? El a-ntrezăril Pe cuibul iubit O rază de soare. Astfel cînd zăresc Chipu-ţi fecioresc, Copiliţă jună, Inima-mi pe loc Simte dulce foc Şi vesel răsună. Ca şi lunea, eu Port pe capul meu lama, grea povoară, Însă cînd te văd Zîmbind, eu mă cred Chiar în prima varii. Fiică de poet! In al tău baschet Tu cînţi cîteodată Şi cu drag te-alinţi, De-amici, de părinţi Fiindadorată. Ca să fim voiosi In timpii geroşi Dorul meu urează Ţie-un trandafir, Mie-un suvenir, Paserii o rază. [254] PE ALBUMUL D-REI X Natura de minuni e plină, Dar cînd în cer nu e lumină, Ea-n umbră zace nevăzută. Inima-mi vecinic simţitoare, Lipsită de-al [uniei soare, In sînul meu zace pierdută. Ah! dac-ai vrea să ai tu parte ... Dar ce zic ?... Timpul ne desparte. Tu vii cînd eu sint spre plecare. A zorilor vie lucire Nu poate s-albă întilnire Cu-amurgul palid ce dispare. 254 [255] PE ALBU�ICL O-REI FI\. CI\, Faptul zilei, fur de stele, Le adună, şi cu ele Face-un soare luminos Şi-l azvîrle-n cer voios. Soarta mea de mi-aş alege, N-aş fi soare, n-aş fi rege; Dar m-aş face fur de stele, Ca să te adun cu ele. 255 [256] l. LE SIGNAL DL1 REVEIL I Quatre monts en Europe escaladent les cieux, Ayant, toujours vainqueurs, affronte tous les âges; Ils portent sur leurs fronts, couronnes de nuages, Quatre trones geants, augustes, radieux, Voisins du vaste azur, voisins des grands orages. A l'heure ou le soleil plonge en un lac ele Ieu, A l'heure ou la tempete, ebranlant son tonnerre, Jette le flamboîment de la Foudre il la tern', On voit Sili" chaque trone eleve devant Dieu Unc reine, splendeur eclipsant Ja lumiere, Soeurs de race latine aux antiques blasons, Echangoant des regards ou brille le genie, Elles jettent cos mots sous la vofite infinie, Cos mots qui vont ernplir les vastes horizons : "Salut, France, Italie, Espagne, Roumanie !" Dans l'univers emu, comme un echo soudain. Repondent quatre voix d'en haut, instantanees : "Salut, Alpes, Carpathes, Apenins. Pyrenees 1 Salut. freres geants du grand 1l1011de latin!..." Et r an sent a ces voix fremir les destinees. 1 Tracluil tln roumain. [257] l , QJ 'O QJ o. QJ 'O T Prodigieu...: signall prodigieux reveil I C' est l'heure 1. .. Dieu paraît I Voyez, ]l Iait eclore Sur les cîmes d'Europe une sublime aurore, Et, par-dela les mers, au pays du soleil, D'un reflet empourpre chaque onde se colore. Cour.age ! tous â l' oeuvre I allons, serrons nos rangs, Fils d'une mere auguste, enfa.nts de noble r:ace 1... Nos reines et nos monts ont parle dans l'espace! Soyons unis, soyons Freres, soyons grands ... Que la lumiere eclate et que la nuit s' efface ! Mirceşti, 1 8 8 2 17 - Alecssndi i - Opere Il j [258] CINTECUL LUI NOE JUNIOR Frunză verde de scumpie ! M-am născut sub crengi de nuc, Intre doi butuci de vie Şi-n cintarea unui cuc. Mana ce-mi căzu pe gură Cînd în lume m-am trezit Fost-au dulcea picătură Din un strugur aurit. Frunză verde de cicoare! Oîtam fost pintre copii, Mă-ngînai voios la soare Cu voioase ciocîrlii. După ce-am mai prins la zile, Incepui de-a alerga După sprintene copile Şi cu ele-a mă-ngîna. Frunză verde de sulcină! Multe-am prins din ele-Il zbor, Dar Il-a fost din a mea vină, Ci mai mult din vina lor. Căci guriţa lor IlU tace, Ş-ochii lor cei plini de foc Zic: "Şezi bine, nu-mi da pace, Fugi încolo, stăi pe loc !" 258 [259] > Frunză verde de fetică ! Nak crescut-am cît un plop, Fără grijă, fără frică De cutremur şi potop. Eu nu ştiu de sînt pe lume Alte lacrimi care curg Decît cele ce fac spume Şi din struguri dulci se scurg. Frunză verde de scumpie ! Deie Domnul ca să mor Intre doi butuci ele vie, Sub un soare zîmbitor. Trei mierluşte-n patrafire Să citească-al meu prohod Şi să-mi deie-mpărtăşire Din al viei dulce rod. v. COTNARIU [260] I J TARA Din umbra deasă-a norului Intins pe ţări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine, O! cuib al fericirilor, O! ţară luminoasă, Comoară-a nălucirilor, Grădina mea frumoasă! Şvavîntul tinereţe lor Ce-n sînu-mi se trezeşte, Prin lumile poeţi lor Zburînd mă rătăceşte. Şi-n farmecul avintului Tot ce sub ochi răsare In poalele pămîntului Mai drăgălaş îmi pare ; Intinderea cîmpiilor In zări mai lin se perde, Mai dulce-i rodul viilor, Verdeaţa e mai verde. 260 [261] Mai nalte sint năltimile, Mai cald e mîndrul soare, Mai limpezi limpezimile De rîuri şi izvoare. Iar fetele cu florile Mai viu rîd între ele, Şi spun privighitorile Mai tainic viers la stele, Aice-i ţara basmelor Oe-nglnă-a noastră minte Prin freamătul 'fantasmelor Din timpi de mai nainte. Aice-i vestea Doamnelor Din lumea legendară, Ş-a prelungirii toamnelor Sub cer de prima vară. Aice-i tara ţărilor Ş-a doinelor de jale Co-n liniştirea serilor Te ţin uimit în cale. Aici cu lăcrimioarele Bujori se prind în horă. Aice însuşi soarele Are-ntre flori o soră, Si-n stîncele Carpaţilor Cresc păseri năzdrăvane, Şi-n sufletul bărbaţilor, Mîndriile romane 1 261 [262] I I , O! gură dulce-a raiului, Tu dai prin o zîmbire Şi fericire traiului, Şi morţii fericire. Lucelerii eterului Hivnind privesc la tine, Şi toţi ingerii cerului Te-au îndrăgit ca mine! Mirceşti, septemvrie 1 8 8 6 [263] PODUL Scris pentru Margareta cînd va fi mare Pe podul unui vas feeric, Cu forma. de castel bogat, Ce străluceşte-n întuneric Fantastic, vesel luminat, Şi care poartă drept catarguri Trei turnuri nalte ce plutesc Sub vastele albastre larguri A oceanuhsi ceresc, Mă primblu-n ora dimineţii La soarele desmierdător, Ca-n timpul dulce-al tinereţii, Ca-n timpul meu de călător, Şi, farmeeat de-o nălucire, Imi pare că dalbul palat Se mişcă-n lină lenevire Prin lumile ce le-am visat. Mă duce la frumoase maluri, Umbrite de verzi palmieri Şi-ncinse cu-aurite valuri Sub aburiri de primăveri. Mă duce-n India brahmină, In raiul de la Taiti, In care vecinica lumină Indeamnă vecinic de-a iubi. 263 [268] III, '1 PE .'\LBUMUL E." 1 Pe-ale vieţii unde să pluteşti uşoară, Scumpul meu odor! Ca Hutur de aur ce-n aer ilin zboară, Ca floarea purtată de-un tainic izvor. Faţa ta cerească lumea să încînte, 0, îngerul meu 1 Steaua să-ţi zîmbească, paserea să-ţi cînte, Inima să-ţi spuie cît te iubesc eu 1 Bl[inzi], 1 8 4 5 II Va veni ziua cea mult dorită Să pot, ferice de-al tău amor, La sinu-ţi dulce, dulce iubită, C-un nume falnic, vesel să zbor. Dar păn-atunce, blîndă lumină 1 Din ceruri, unde te slăvesc eu, Tu te pogoară şi vină, vină, De străluceşte pe sînul meu! Bljînzi], 1 8 4 5 " - [269] - FIIND BOL�A V L;\ PRINKIPO Strein la malul mării zac în singurătate, Păşesc pe-a morţii cale. Ş-a zilei dulce raze îmi par întunecate Şi mereu mă adoarme c-un cîntec plin de jale. Ah, glasul deznădejdii în inimă-mi răsună, Căci mor făr-a depune, cu-o mîndră înfocare, Pe fruntea ţării mele o falnică cunună Şi pe-al iubitei frunte o dulce sărutare I 1 8 4 5 269 [270] " EROII DE LA PLEVNA 1 Pe drumuri, prin oraşe, prin sate, prin zapadă Se văd sau singura teci trecînd, sau în gramadă Sărmani în haine sparte prin care intră gerul Şi-n măduvă pătrunde mai crîncen decît ferul. Goi, searbezi, rupţi de foame şi obosiţi de trude, Trişti, tremurînd de friguri sub frigul iernei crude Şi întinzind la oameni o mînă tremurîndă ... Ce-i astă saracime şi goală şi Flămîndă ? Eroii de la Plevna ! ... Iată-i I Ah! cine-ar crede! Le plînge chiar de milă tot omul care-i vede, Şi eu plîng de ruşine ... în ţara ospeţiei Să văd cerînd pomană vitejii României l Aceste braţe oare împins-au cu putere Pe Ţară la-nălţime, pe duşman la cădere Sînt goale l... Aste picioare ce urme glorioase Lăsat-au pe tărîmul redutelor fioroase Sînt goale, degerate ! ... Aceste frunţi, ce-s demne Să poarte-ale mărirei strălucitoare semne, Sînt goale, a! ruşine ! ... sînt goale, o! cruzime l... Eu cat erai în giuru-mi, şi văd numai victime 1 ... Ce crimă le atrage pe cap aşa osîndă ? Ce crimă ?... Luptă mare pe cîmpul de izbîndă! Ce crimă ?... Eroismul, sublimă devotare Pentru-apărarea Ţării ş-a ei neatîrnare L. 270 [271] - n Alăture cu dînşii se vede-o altă turmă Sub crivăţul naprasnic ce inima le curmă, Turmă de robi, goi, vine ţi, de boale gîrboviţi, La trista exilare de soartă osîndiţi. Ei merg tîmpiţi sub biciul restriştei nemiloase, Patrunşi de ghiaţa iernei şi-a morţei păn'la oase, Şi astfel suferinţa mult oarbă şi nedreaptă Au pus copiii noştri cu ei pe-aceeaşi treaptă, Cît nu poţi a distinge din toţi suferitorii Nici care sînt învinşii, nici care-nvingătorii. Ei bine,-n astă ţară ce sîntem noi ?... şi cine Au îndrăznit s-arunce în noi cu-aşa ruşine Ca să videm Mărirea căzută-n ingiosire Şi Eroismul sacru plătit cu umilire? Cum? dup-atîtia se coli de oarbă-ntunecime Ostaşii României cu suflete sublime Aprins-au luminosul al ren vierii soare Ca el să ni-i arate în zdrenti umilitoare? Cum? Domnul şi oşteanul, cum? Ţara şi ţăranul Înfruntă greul, moartea, pun în genunchi duşmanul Ca-ri ziua renturnărei armata-nvingătoare Să pară-o pată neagră pe-a ţării sărbătoare ? Ah ! dacă sînt nemernici ce văd cu nepasare Româna demnitate lovită-aşa de t.are, Eu n-oi comite crima de-a zice prin tăcere: "Dispreţ pentru brăvură, dispreţ pentru durere 1" Eu, ce-am cîntat eroii, eu, care niciodată Pe fruntea României n-am suferit o pată, Nu pot cînd văd eroul că mîna şi-o întinde Să stăpînesc revolta ce-n sufle tu-mi s-aprinde, Nu pot să stau în pace cînd văd cu oţerire Batgiocora infamă pe biata omenire! 271 [272] L III o t ţara mea, o 1 mumă de noi şi mari străbuni, Tu, ce-ai respins, vitează, atîtea mari furtuni! Ce soartă nempacată urzeşte pentru tine Buşinea-n loc de fală şi rău-n loc de bine, Ce mînă far' de lege, ce brat cumplit de fer Loveşte a ta frunte cînd ea se-nalţă-n cer? Ce geniu orb de ură în ghearele-i te frînge Şi-ntinde pe-al tău soare un doliu, roş de sînge? Cerutu-ţi-au copm in zile de urgie? l-ai dat cu abnegare, i-ai dat chiar cu mîndrie; L-a! dat vioi şi tineri, voinici cu flori în faţă, Plini de curaj cu toţii, cu toţii plini de viaţă, Ş-ai zis: "Vă duceţi, mergeţi cu-avînt de bucurie La moarte chiar, cînd moartea e sacră datorie; Şi cînd mi veţi întoarce, să-mi reveniţi ferice Toţi instalaţi pe frunte cu mîndre cicatrice, Mai juni, mai tari, mai veseli, mai falnici, mai vioi ... Să mi se prindă ochiul de dragii mei eroi 1" S-au dus feciorii oastei pe calea strămoşească, S-au prins cu moartea crudă da luptă voinicească, Şi au ieşit din luptă viteji, învingători, Scaldaţi in al lor sînge puternicii feciori! Ei bine! oameni vitregi cu inimile sterpe, Legaţi de cîrma ţării cu-ncolăciri de şerpe, Voi, care-aţi stat departe de foc şi de dureri. Oum aţi rentorscopiii la sinul bietei ţări? Priviti-i l... Goi şi searbezi, ca robi trăiţi in lanţuri 1 Trişti, f aramaţi, sărmanii 1 de ger, pe cîmpi, prin şanţuri, 272 ""'" [273] p Ologi, ciuntiţi, o ! Doamne, reduşi la nimicie Prin chinuri plăsmuite de-a voastră mişelie 1 Priviţi-i, şi printr-înşii priviţi în departare Funebra hecatombă lasată-n lepădare, Alăture cu Plevna, pe cîmpul de bătaie 1 IV Acolo-n miezul nopţei a lupilor potaie Cînd vine să dezgroape morţii, urlind a moarte, Mulţimea degerată şi pradă crudei soarte Se scoală, se adună, 'lăsînd a ei morminte. Armată de scheleturi, şirag de oseminte Prin care vîntul iemei patrunde şuierînd, Ea se aşează-a rînduri, se mişcă tremurind, Pe Griviţa se urcă şi stă ca să rîvnească Pe-acei ce-au avut parte de moarte vitejească. Apoi deodată, crîncen, cu braţele uscate Ea face-un gest, un singur, dar cel mai crunt din toate, Căci vă denunţă lumei cu gestul ei suprem! Amar de cine-atrage al morţilor blăstem 1 Mirceşti, Ievruar, 1 8 7 8 13 [276] I ,1 ".1 /, PE UN ALBUNI De vrei să scriu pe-acest album Frumoase versuri ca şi tine, Cerească floare,-al tău parfum Îmbete sufletul din mine. De vrei să cînt cu gingaş dor Tot ce inspiră-a ta privire, Deschide-mi ceru-ncîntător Prin îngereasca ta zîmbire. De-ai vrea să-mi spui tu un cuvînt Pe care nu-ndrăznesc a-ţi zice, Eu m-aş trezi chiar din mormînt Ca să te cînt voios, ferice. 276 [277] CIREŞILE "Ici pe culme şi-n livadă, Vezi, cireşile s-au copt. Crauri negri stau la pradă Pe-oricc creangă cîte opt. Sai pîrleazul, vma, vina, Puiculiţă cu ochi vii, Să te duci cu poala plină De goldane vişiniî. In copaci eu pentru tine Ca un graur m-ai urca, Şi cireşile sub mine Drept în sîn ţi-oi arunca. Iar de sus, privind la ele, După ce m-ai înturna, Doi cercei de cireşele La urechi ţi-oi anina." "Iacă vin, dragă bădiţă, Dar în schimb ce ţi-oi da eu ?" "Porţi cireşe pe guriţă, Altă plată nici că vreu 1" 217 [278] , c , �. PUII CLOŞTII versuri improvizate cu ocaziunea serbarei din Cişmegiu în folosul incendiaţilor din Focşani In Cişmegiul verde, brînduşi de primavară, Sub chipuri dragalaşe de vesele copile, Apar ca nişte zîne din lumea legendară, Ce morţilor din groapă ar şti să deie zile. Rîzînd, ele vînd ţuică; dar aspra băutură Devine-un nectar dulce sub dulcea lor privire. Ferice care soarbe măcar o picatură Pe care-a disrnierdat-o o gingaşă zîmbire I Priviţi! ele 'se mişca m raze vii de soare, Înveselind chiar cerul cu fapta lor cea bună, Căci ele-s Puii cloştii, de Iire-ndurătoare, Şi sfînta Caritate în juru-i le adună. Rămîne în admirare oncme le priveşte, Odrasle-a României cu gratioase daruri, Blînzi îngeri care vesel, cînd lumea pătimeşte, Revarsă-o rouă lină pe trista omenire. Zîmbiţi, copile scumpe, acelor arşi de focuri. Zîmbirea virginală e un ceresc tezaur. Voi ştiţi a scoate mană din rîsete şi jocuri Şi ţuica s-o prefaceţi în ploaie chiar de aur. 278 /, [279] Din crengi o pasărică maiastră zice: "Oare Voi, care stingeţi focul din suflete cu chinuri, Gîndit-aţi vreodată ce flacări arzătoare Curînd o să aprindeţi în a junimei sînuri ?" Dar fie ce-a fi, lumea v-admiră, mult ferice ... Prin voi de cruda soartă sărmanului nu-i pasă. Oricine bea o ţuică din mîna voastră zice: "Ah, de-aş avea o cloşcă şi pui ca voi în casă !" 1 8 8 2 [280] L SORO, SORIOARĂ ... "Soro, sorioară, Dulce Marioară, De m-ai asculta, Multe-ai căpăta, Bunuri şi plăceri, Ani numai cu veri, Nopţi strălucitoare, Zile tot cu soare." . "De ţi-ar fi povaţa Cum îţi este faţa, Te-aş pofti în casă, Te-aş pune la masă, Şi te-aş ospăta, Ş. t v " 1 e-aş saruta. "Lasă-mă tu, lasă Ca să-ţi intru-n casă, Şi cît îi trăi Zău nu toei căi. Şi nici că mi-i zice Ca să fug de-aice. Ba-i ruga mereu Bunul Dumnezeu Să ne dea uitărei Daţi îmbrăţişărei." 280 [281] DEScINTIC Răsai, soare, Frăţioare, Cu 44 raze arzătoare, 40 ţine-ţi-le, 4 mie da-mi-le, Două-n frunte Mai mărunte, Două mai scînteietoare Peste ochi şi ţîţişoare. Soare luminos, Cît eşti de răzos, Cît eşti de frumos, Aşa să fiu şi eu frumoasă, Răzoasă, Luminoasă In ochii mîndrului meu, Peţi-mi-l-at Dumnezeu! 281 [282] L VERSURI SCRISE PE UN PERGAMENT PENTRU ISCHIA Frumoasa moartă zace pe-o stîncă-n lina mare Şi pletele-i pe valuri plutesc în leganare Sub raze aurite care-i mîngîie faţa. Avea mult foc în suflet; el i-a răpit viaţa 1... Dar focul este-al lumei putere creatoare, Prin el frumoasa moartă va renvia la soare. Sept. 1 8 8 3 282 [283] INSCRIPŢIE PE UŞA CURŢEI-DE-ARGEŞ Eu duc pe cel ce plinge la rai de mîngîiere, Pe orb cătră lumina cerească îl duc eu. Voi ce intraţi aice goniţi orice durere, Şi orice desperare lăsaţi pe pragul meu. J [284] DOMNULUI ŞI DOAMNEI JACQUES LAHOVARY 23 iunie 1887 Căsătoria este poemul fericirei Compus de două inimi cu drag împreuna te Ce-n sinul armoniei şi-n Farmecul iubirii Undesc comoara dulce de cînturi inspirate. Din ele fiecare aduce partea-i dreaptă De splendide imagini, de strofe-annonioase: Iubitul, cumpănirea, puterea înţeleaptă, Iubita, încintarea simţirilor duioase, Voi, favorati ai soartei, ce-n astă zi cu soare lncepeţia compune poemul căsniciei, V-a înzestrat natura cu toate-a ei odoare Ca să intraţi ferice în templul armoniei. Deci, mînă-n mînă, veseli, cu inimi alipite, Păşiţi pe calea ce vouă se deschide Veţi fi urmaţi de-a noastre urări nedespartite Sub cer lin, albastru şi care vă suride. Pa lis /. [285] DOAMNEI MARIA STURZA, NASCUTA GHICA Pe o culme-nvecinată Cu-a mea luncă din Mirceşti O zidire se arată De pe timpuri bătrîneşti. E castelul unde-n pace Castelana nencetat Cu-a sa mînă mult dibace Scrie pagini de-admirat ... Jună doamnă, cîteodată, Primblă ochii tăi încet Pe cea luncă rasfaţată Ce-nverzeşte pe Siret. Un amic de-al tău părinte Vieţuieşte-n acest loc Şi-ţi urează-n dulci cuvinte Zile multe cu noroc. Mirceşti, 1 8 8 7 28S [286] I 1.. FLUIERUL In poiana verde am găsit un fluier Şi i-am zis în treacăt: ,,0 I fluier perdut, Ai avut o dată mult maestru şuier Care uimea lumea, ş-acum eşti tăcut. Astfel şi poetul viu în tinereţă Gingaş, cu iubire, dulce a cîntat, Dar i-a plecat fruntea trista batrîneţă Şi i s-a stins glasul ş-a rămas uitat." Fluierul răspunde: "Frate, frăţioare, A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins, Dar a noastră soartă e mulţămitoare ; Am cîntat o doină, şi e de ajuns". 286 [287] IMN CĂTRĂ SOARE O! soare, creatorul cînd de pe tronul său Ţi-a zis să fii, vrînd lumei să dea supremul bine Atunci el cu mîndrie s-a oglindit în tine, Şi chipu-l sfînt rămas-a în veci pe discul tău. Atunci o liniştire profundă s-a lăţit Pe neagra frămîntare ce clocotea în haos, Şi lumile gustat-au întîiul lor repaos Şi cea întîi zimbire sub ceruri s-a ivit. Atunci o armonie sublimă la auz Ieşi din a ta harpă cu strunele de rază, Şi-n noapte-i universul fu vesel ca să vază Pe calea veciniciei eternu-i călăuz. O! soare fără umbră, o! splendide izvor De viaţă, de rodire, de cînt şi de credinţă. Prin tine se afirmă înalta provedintă, Din tine-a plecat zborul cerescului amor. Tu geniului falnic dai aripi şi cununi, Tu omului ce moare insufli dor de zile, Tu dai un dulce farmec Ia flori şi la copile, Ce sînt a tale fiice, minune-ntre minuni, 287 [288] , J A tale ziori sînt dalbe, măreţ al tău apus, Păşind cu maestate în calea-ţi ideală, Formezi o luminoasă arcadă triumfală Prin care omenirea zăreşte Domnul sus. Din toţi nenorociţii cel mai nenorocit E orbul ce nu vede sublima ta splendoare, Din toţi cel mai cu parte şi cel mai fericit E vulturul, ce poate să te aţinte,-o! soare. Eu, mic atom, în lume perdut, neînsemnat, Te port în al meu suflet cu-ntreaga ta mărire, Căci vecinic el se-nalţă spre tine-n strălucire, Ca razele-ţi la cuibul de unde au plecat. In tine cred, o! soare, de tine-mi este dor, Prin tine cunoscut-am văpaiele iubirei; Cu tine-am fost tovarăş pe calea fericirei; In tine-am sorbit viaţa, in tine vreu să mor! ..... [289] • : LEGENDA CRINULUI ° rază răzleţită de soarele apus Se-ntîrziase-n cale-i fără-a privi pe sus Şi nu ştia, sărmana, cum, unde să apuce, Să scape de-ale nopţei faţarnice năluce. In fuga-i spaimîntată, de arbori se lovea, Lucirea-i scînteindă o clipă se ivea Pe cîmpuri, văi şi dealuri, pe ape curgătoare Şi se perdea în umbră sclipind tremuratoare. Se-ntirziase 1... fapta-i era de neiertat, Căci soarele plecase pe frunte-i nourat ; Dar cum să nu-ntîrzie cînd ea fu ocupată Din zi ori să încălzească un mic mormînt de fată? Mormîntul era umed, ş-un glas de îngerel, Slab, plîngător, mult jalnic, ieşea gemînd din el, Zicînd: "O! mamă, mamă, e frig, peptul mă doare, Nu mă lăsa!..." Şi raza uitase mîndrul soare. Acum ea ratacise în zboru-i sfiicios Pe-un cîmp întins, sălbatic, pustiu şi năsipos, Tn care, singurică, o frunză vestejită Venea de vînt adusă din zarea înncgriti1. ! i�, L 19 - Alecsandri - Opere II 289 J [290] � 1, Lumina, radioasă ca visul de noroc, Se-apropie de frunza oprită-acum pe loc Şi răpide ca gîndul în sînul ei patrunde, Se face ghem de aur, de noapte se ascunde, Deodată, la căldura din oaspele-i ceresc, Prin frunză trec ferbinte fiori ce-o înverzesc, Ea prinde grai şi suflet, şi razăi blînde zice : "Tu, fulg de soare, noaptea cum te găseşti aice ?" "Ah I îi răspunde raza, rămas-am pre pămînt Lipită pănă-n seară de-un mic, duios mormînt In care-o copi1iţă sub peatră 'năduşită Suspină trist şi cheamă pe maica ei cernită." "o ştiu 1... eu făceam parte din pătura de flori Depusă pe-a ei raclă de scumpele-i surori. Sub lacrimile mamei uscatu-m-am în clipă Şi m-a adus aice un vînt pe-a lui aripă. Vai I iată-ne-amîndouă perdute în pustiu Cu dragalaşul înger ce zace în sicriu. Dar s-aşteptăm aice voiosul fapt al zilei, Fiind însufleţi te de sufletul copilei." Şoptind în întuneric plapînde,-au adormit, ° rouă, mană sfîntă, din ceruri le-a stropit, Şi-n loc de-o frunză neagră şi de o rază albă, A doua zi crescut-a un crin cu fruntea dalbă. Aşa se nasc pe lume minunele de flori, In ele reînvie copiii zîmbitori, Dar nime nu pricepe mai bine-a lor mistere Ca inima de mamă dorită şi stinghere 1... Oct. 1 8 S 8 [291] .... PE UN ALBUM Pîcla deasă-mbrobodeşte munţii nalţi, plini de verdeaţă, Ş-a lor frunte reapare albă-n fapt de dimineaţă. Astfel crincena durere pe-un cap tînăr cînd se-apasă, Într-o clipă strivitoare cu păr alb in urmă-l Iasă, o 1 cruzime-a patimirei 1 mîna ta destrugătoare Pare-a stinge focu-n inimi, ş-al vieţii falnic soare, Dar acel ce are parte de avîntul poeziei Poartă-n veci arzînd în suflet viul soare al juniei. Fie capul nins de vreme, gîndul ferbe, odrasleşte Ca brînduşa naduşită sub zapada ce-o-nveleşte, Vie-o rază de iubire, vie-un vînt de primavară, Ca prin farmec geniu, floare din morminte ies afară. El cu foc mai dulce cîntă, reintrat în viaţa nouă, Ea mai vesel străluceşte in lumină şi sub rouă; Căci durerea ca şi iarna au meniri renvietoare : Iarna scoate flori, durerea - cîntice patrunzatoare. 19* 291 J [292] IARNA LA SINAIA Prin a negurilor sită de cu noapte iarna cerne, Şi pe dealuri şi pe cîmpuri un giulgi alb şi trist aşterne. Unde-a fost verdeaţa dragă, unde-a fost viaţă cu flori Zace moartea îngheţată, trece vifor de fiori. Insuşi soarele, iubitul, de mîhnire se patrunde Şi ca să n-o vadă fuge şi departe se ascunde. Vai! ce-o să devie lumea sub acest cumplit troian, Ce lungeşte ziua-n veacuri de urît şi de alean ? In zadar jăleşte omul încîntările naturii, Zbor de paseri, curs de ape, mîngîierile căldurii, Iarna, baba pizmatară de-ale lumei veselii, Vrea să stingă de sub ceruri şi lumini, şi armonii. Tnsă mintea-i e timpită de a grijilor povară, A uitat, din fericire, că frumoasa primavară 292 "'" [293] .... S-a retras cu tot avutul mîndrei sale tinereţi Pe obraze de copile şi în suflet de poeţi. Străluciţi cu-al vostru farmec, voi, Iiinti încîntătoare. Şi prin ochii voştri veseli cerniţi razele de soare, Acordaţi a voastre lire, fii ai cerului senin, Şi schimbaţi în ciuda iernii fulgii albi şi flori de crin. Imprejur de-această masă, unde seara se adună, Uitînd lumea, noi să rîdem, şi CÎntăm cu voie bună, Făr-a mai privi fereastra, după care, tremurînd, Iarna stă şi ne pîndeşte ca o feară, cu rău gînd ! Ea de nunta sa cu gerul cojoc alb şi-a pus pe spate, Dar, de hîdă ce-i, o latră CÎinii spariaţi din sate, S-o alunge umilită peste nouă ţări şi mări, Mult departe de castelul ce răsună de cîntări. Iar de va cerca Ia anul pe Ia noi să vie iară, S-o primim ca şi acuma cu a rîsului fanfară. J [294] L PLUGUL BLĂSTEMAT Vecină cu moşia bogată şi domnească Se-ntinde o cîmpie mănoasă, răzeşească, Pe care o pîndeşte avanul domnitor Cu poftă nesăţioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-şi carpească hlamida aurită Cu zdreanţa sărăcimei de veacuri moştenită. Dar nu vrea răzăşimea să-i vîndă-al său ogor, Căoi e legat prin sînge pămîntul de popor. "Nu vrea? răcneşte vodă ... Prostimea înteţită Ridică azi din ţărnă fiinta-i umilită Şi îndrazneşte-a-şi pune vroinţa-n faţia mea ? Să afle dar ce-i vrerea atunci cînd domnul vrea l" a) A doua zi o ceată de mulţi neferi călare, Incunjurînd pe vodă, păşesc peste hotare, Şi ca să trag-o brazdă, aduc un mare plug, Unealtă de hrăpire cu şese boi în jug ... Cîmpia navalită luceşte verde-n soare, Dar un fior pătrunde în orice fir şi floare. Şi via ciocîrlie cîntarea şi-a curmat, Şi zarea sc-nveleşte c-un nor întunecat. Din capatul cîmpiei începe plugul rece Să tragă brazda neagră pe locul unde trece, a) Vodă Mihail Sturza. 294 [295] Şi pajiştea atinsă geme nencetat De-a fi-njumătăţită prin fierul blăsternat, Văzduhul se răsună de strigăte de ură, Şi plugul Jasă-n urmă-i În verdea bătătură O rană lungă, largă, din oare amărît Se-nalţă-n C& blastemul pamîntului răpit. Şi tot înaintează plugarii.i. cînd deodată O falnică româncă in cale :se arată, Frumoasă, tristă, Daltă, pe frunte cu ştergar Şi c-un pruncuţ Ia sînu-i, paşind măreţ şi rar. Ea vine şi lf,aţă 'cu boii se opreşte, Din ochi aruncă fulgeri, apoi 'aşa grăieşte : "Vrei să ne prăzi tu, vodă, avutul strămoşesc? A ! dacă nu ai teamă de trăsnetul ceresc, Na 1. .. zi să treacă pJugu� pe-al meu copildin faşă, Ca să rămiie-n lume pomină ucigaşă." F 1 zice şi depune odoru-i lîngă boi. Minune !... Cei din frunte, plăvanii amîndoi, Cu ochi plini de blîndeţe pe dînsul capuî pleacă, tI mirosă , el rîde şi ei nu VOT 'să treacă. "In lături 1" strigă vodă, şi glasu-I răguşit Se pare de pacatu-i în pept înăduşit. Iar falnicaromâncă pe sînu-i alb eruceşte A sale braţe albe, obrazu-şi dezveleşte Ş-ada:oge-m glas tare: "Mai bine mort de mic Deoît s-ajungă-n lume prin tine un calic. Dă 1 trage brazda, feară, şi-ngroapă laolaltă, Alăture ou pruncul, mîndria ta înaltă 1" Naprasnic, atunci vodă c-un bici cumplit de foc Loveşte-n boi să-i rnîie, dar boi[ stau pe loc Ş-acopere copilul 'cu-o caldă înfaşare Prin aburii ce iese din deasa lor suflare. 295 [296] Şi ciocîrlia-nc�e IOÎntărHe-a-şî urma, Şi mama în uimire ... ncepe-a l�rima. "Muiere! strigă vodă turbat, schimbat în feară, Peri deci şi 'tu pe brazdă, şi ţîn:cUll fraged peară !" Nebun, el se răpede, dar TI-a făcut doi paşi, Şi iată că tufarii se mişcă ia v,răjmaşi. Şi iată că s-aude un glas de răzbunare, Şi iată că se vede o gloată-n fuga mare Venind cum vine zmeul pe aripă de vînt, Cu-o falcă sus în ceruri şi alta pre pămînt. Răzăşii sînt, răzăşii ! ... Fugiţi, periţi cu toţii. Păcatul vă ajunge, neferi şi domni, voi, hoţii ! Răzăşii în urgie s-apropie de voi Ca să vă puie-n juguri, să daţi plugul napoi. Dispar în clipă hoţii, şi zarea se deschide, Şi gloata strigă: "Oarba! ... " şi copilaşul rîde. 12 act. 1 8 8 8 / 'Ţ I 1, i [297] o SCĂFIRLIE URIAŞ.2\. Naltimea efemeră Ia care ai ajuns Te face a te crede cu mir pe frunte uns, Şi'nţepenindu-ţi gîtul, umflîndu-te în pene Şi ridicînd spre timple părechea-ţi de sprincene, Priveşti la omenire cu ochi fără scîntei Ca Ia un cîrd nemernic de proşti şi de pigmei. Tu zici cu îngîmfare: "Puterile divine Creat-au lumea-ntreagă în şepte zile pline. Dar au avut nevoie de mii şi mii de ani Să umple scafîrlia-rni cu creieri nazdravani, Un ocean de planuri imens reformatoare Se zbate-ri zgomot mare sub fruntea-mi ginditoare �-adeseori frăţeşte eu zic lui Dumnezeu: «Cînd îi rencepe lumea, s-o dregi pe planul meu, Şi astfel, numai astfel se va vedea cît bine Poţi face omenirei, unindu-te cu mine ... » Zic, însă nu m-ascultă, şi totul merge rău ... O singură speranţă rămîne lumei: Eu l" 297 [300] CICLONUL Lunea mie dragalaşă, de-a mea inimă cîntată, Ieri frumoasă şi-nflorită, astăzi zace inundată, Căci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins, In a sale braţe crunte a răpit-o şi cuprins. Dragă luncă! iarba-ţi verde şi a florilor comoară Dispărut-au sub potopul ce din treacăt le omoară. Apele mereu se suie; toate paserile-n zbor Ţipă jalnic, Îngrozite pentru culburile lor. Dar o şi mai cruntă spaimă, dar o cumpana mai mare Le aşteaptă, vai de ele! după crunta inundare. Un ciclon din zarea neagră, plin de fulgeri trăznitori Vine, vîjîie şi urlă, aducînd troieni de nori. Peste luncă se abate, darmă, sfarmă-ntr-o clipală Nalţi stejari trecuţi prin secoli cu-a lor frunte triumfală Şi răstoarnă urieşii pe-a lor dese seminţii, Ieri vioaie-n a lor umbră, azi ucise-n vijelii. 3UO / • [301] p L Trist tablou de pustiere ! sub a cerului urgie, Biata luncă geme, luptă în grozava agonie Şi aduce-ri triste gînduri pe tot omul simtitor Cînd priveşte cum giganţii se răstoarnă de uşor 1. .. Din ei unul, mai deoparte, fulgerat de-a drept în frunte, Are-o creangă ruptă, verde, ce pe apă face punte. Ea se datină în aer leganind un cuib duios Unde patru pasărele cîntă lin, armonios. Pe sub el, îngrozitoare, valurile clocotesc, Printre crengi se suie şerpii, tunetele sus trăsnesc, Însă cuibul TI-are grijă, căci un cuib e o cetate, Are-un înger ce-l păzeşte de stihiile turbate, Şi prin aspra vîjîire a cumplitelor vîntoase Cătră ceruri se înalţă glasuri dulci, melodioase. Mirceşti, aug. 1 8 8 8 I ,1 ( I J [302] ROMĂNCA DE LA GRIVIŢA Un şanţ se-naintează spre groaznica redută, In el, din ziori, românii primesc ghiulele mii, Ş-aşa plouă cu glonţuri, cît ei rămaşi o sută Se-ntreabă între dînşii de-s încă pintre vii. Alăture-o româncă, expusă-n nepasare La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit, Gateşte-o mamaligă ferbinte de gustare Intr-un ceaun de schijă sub dîmbul prăbuşit. O-ntreabă capitanul: "Leliţă, nu ţi-e teamă De bombe, de şrapnele ce zboară-n jurul tău ?" Răspunde româncuţa: "Nici nu le bag în seamă. De lucru au şi ele, de lucru am şi eu 1" 802 [303] LA UN COCOSTIRC 1 Tu, care-n fapt de dimineaţă Pluteşti cu zboru-ţi larg şi lin Intr-a pămîntului verdeaţă Ş-.a cerurilor blind 'Senin, Pribeag din plaiuri depărtate, Mult fericit îmi pari şi eşti, Cînd fugi de-acestei lumi păcate Şi zbori spre zonele cereşti 1 Ah 1 mult aş vrea pe a ta urmă Să mă înalţ la cer senin, Lăsînd a omenirii turmă Zăcînd în patimi şi-n venin! Pe-a tale aripi-năltătoare S-anină gîndul meu voios, Se plimbă sufle tu-mi în soare Cînd lutul meu rămîne jos. 303 [304] Il Prin frunzele dc verde smalt A crengilor de portocal Privesc pe-albastrul cer înalt Trecînd nori limpezi de opal. Un vînt uşor 'S-a ridicat Şi frunzele-n mişcarea lor Se pare-un stol cutremurat De păsărele verzi în zbor. Iar mai departe-n lanţ de plopi Işi pleacă fruntea nencetat, Umbrind un lan întreg de snopi, Un lan de aur săcerat. Şi mai departe pe cîmpii Pădurea-n toată fala ei Răsună viu de armonii, Şi-n poală-adună brebenei. [1 8 8 81 [305] PE VIRFUL VISURILOR NALTE Pe vîrful visurilor nalte Plimbatu-s-a junia mea, Deprinsă falnic ca să salte Din vis în vis, din stea în stea. Şi sufletu-mi în exaltare Găsea, zburînd de pre pămint. Că lumea nu-i destul de mare Pentrusemeţul său avînt. J unia-mi, vie, triumfală, Cu ochii plini de viitor, Trecea prin lumea ideală Pe urma unui tainic dor, Şi cînd era rătăcitoare Prin umbra care dă fiori, Afla vii raze de la soare Ascunse noaptea-n mii de flori. 305 [306] I I [307] 1 [310] seamănă Doinele tale cu logogrifele d-lui V. şi cutare fabule alegorice. Şi apoi avem o cenzură, şi ... - Aşa este, dar Baladele lui Victor Hugo? - Acelea sînt tipărite şi moarte. - Invie-le într-o broşură, şi-ţi dau parola că îndată voi tipări şi eu Doinele mele. Făgăduinţa aceasta mă îndeamnă a tipări aceste balade, a că­ ror singur merit este că d-l Alecsandri, credincios parolei sale, a şi pus sub teasc poeziile sale atît de simple şi de româneşti." Primul volum de versuri nu apăru, însă, nici în urma acestei făgăduieli. L-a împiedioat probabil episodul de dragoste cu Elena Negri, apoi durerea ce-i urmează, în sfîrşit, evenimentele de la 1848 şi exilul. Intenţia clară de a-şi publica poeziile într-un volum Alecsandri personal n-o exprimă decît prin 1851, fără însă ca acestui proiect să-i stabilească o dată mai precisă a realizării lui. Trimiţînd în primăvara anului 1851 un album cu versurile sale în manuscris prietenului Costache Negri, poetul spunea între altele în scrisoarea cu care-l însoţea: "i\'Ii-ai scris acum cîteva zile o scrisoare în care mă îndemni să-mi public poeziile. Asta-i şi intenţia mea, dar, în ce priveşte epoca publicării lor, nu m-am hotărît încă. Poate că asta se va întîmpla Într-un an sau doi, dacă îmi va da zile Dumnezeu ... " Lucrul s-a întîmplat, într-ade­ văr, abia doi ani şi ceva mai tîrziu, în 1853, după ce publicase baladele populare. La 1 august 1853, scriitorul expedia, de la Paris, amicului său Ion Ghica, la Constantinopol, cîteva exem­ plare din primul volum cu versurile sale, declarînd: "Ţi-am trimis zilele acestea trei exemplare din poeziile mele, care abia au apărut" . Aşadar, spre sfîrşitul lunii iulie 1853, a apărut la Paris întîia culegere din poeziile lui Alecsandri: Doine şi Lăcri­ mioare de V. Alecsandri (1842-1852), tipărite în editura pariziană De Soye et Bouchet. Ea cuprinde ciclurile Doine, Lăcrimioal'e şi S uvenire. Prin aprilie-mai 1863 apărea la Iaşi, "tipograf-editor" fiind Berman Pileski, volumul, intitulat ca şi cel dintîi, Doine şi Lă­ crimioQre, cu menţiunea "ediţia II", cuprinzînd, fără nici o schim­ bare în ce priveşte numărul şi aşezarea bucăţilor, ciclurile Doine, I,ăcrimioar.�, Suvenire din prima ediţie, cărora le adăuga ciclul nou Mărgăritărele. Următoarea tipărire a poeziilor lui Alecsandri se face, reedi­ tînd vechile cicluri şi adăugînd altele, abia în ediţia Opere com­ plete publicată in Editura Socec din Bucureşti, în 1875. Ediţia 310 i 1 1 LI [311] aceasta este formata clintr-un prim volum, intitulat Doine şi ta­ crimioare, cuprinzînd, pe lîngă cele două cicluri din titlu, şi ciclul Suvenire, dintr-un al doilea volum cuprinzînd Mărgăritărele, care-i dau şi titlul, în sfîrşit dintr-un al treilea, care cuprinde ciclurile Pastelun, Varia, Legende. In 1880, Alecsandri publică un nou volum de versuri, în ca­ drul aceleiaşi culegeri a "operelor complete" editate de Socec - al nouălea volum din această culegere - cu însemnarea destul âe ciudată că este tot volumul III din Poezii şi cuprinzînd ciclu­ rile Legende nouă şi Ostaşii noştri. Ca un fel de anexă [a volumul X din ediţia operelor complete din ediţia Socec, apărut în 1884, Alecsandri oferea, după piesa Fîntîna Blanduziei, micul ciclu Varia (denumit de noi Varia (b), pentru a-l deosebi de cel dintîi, acesta fiind ultimul ciclu publi­ cat în volum de poet. Trebuie să concludem, deci, că ediţia Opere complete din 1875-1884 aduce, de fapt, în ciuda unor contradicţii in numerotare, 3 volume în 1875 (voI. 1: Doine, Lăcrimioare, Suvenire; vol. II: Mărgăritărek; vol. III: Paste­ luri, Varia, Legende), un volum în 1880 (Legende nouă şi Ostaşii noştri) şi ,/anexa" Varia din volumul Fîntîna Blanduziei din 1884. Către sfîrşitul vieţii - după cum ne relatează D. Ollănescu­ Asoanio - poetul alcătuise, cu ajutorul colaboratorului său de la legaţia din capitalele Franţei, G. Bengescu, o selecţie din poeziile publicate pînă atunci, pe care intenţiona să o publice într-o edi­ tură pariziană, se inţelege, în limba română. Proiectul însă nu s-a înfăptuit şi, din păcate, nici manuscrisul acelei culegeri nil s-a păstrat sau cel puţin nu este deocamdată cunoscut, deşi ar fi fost extrem de preţios atît pentru a vedea forma definitivă a fiecărei poezii la care se oprise Alecsandri, cît şi pentru a cu­ noaşte ce anume considerase el ca fiind mai valoros şi mai re­ prezentativ din propria sa creaţie în versuri atunci cînd se afla către apusul vieţii. DOINE Primul ciclu de poezii din volumele lui Alecsandri cuprinde primele poezii româneşti pe care le-a publicat: Doine. Ele au fost scrise, aşa cum de altfel poetul indică În fruntea ciclului, între 1842 şi 1852. In toamna anului 1842, însoţit de eiţtva prieteni, el porneşte într-o călătorie prin munţii Moldovei. In nişte însemnări Sll [314] Alecsandri personal şi pentru ceea ce însemnase gestul său de în­ toarcere spre izvoarele populare, subliniind astfel caracterul de piatră de hotar ce-l au Doinele în literatura noastră, vorbeşte de asemenea poetul D. Bolintineanu. In romanul Manoil el ele­ giază meritul lui Alecsandri de a fi descoperit şi cules poeziile populare şi de a fi reînviat "muza poporală", cu alte cuvinte de a-şi fi făcut din folclor o călăuză şi un izvor de inspiraţie. "Alecsandri, doamna mea - spune eroul romanului, răspun­ zînd mirării că acesta e pus între poeţi - a făcut mai mult decît mulţi din poeţii noştri. El a renviat muza poporală, care de secoli zăcea uitată şi care era ameninţată a se pierde în gura ţiganilor lăutari, care au urmat vechilor trubaduri ce a avut poporul odinioară. Baladele, doinele, horele poporale, în care este istoria patriei, suferinţele poporului, poezia şi carac­ terul naţional al românului, cu dispoziţiile sale de eroism, gene­ rozitate, loaialitate şi simţibilitate, aceste balade, doine şi hore care, Alecsandri, găsindu-le în 'fragmente pe ici, pe colea, a ştiut a le întocmi şi a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura românească ... " Iar la replica interlocutoarei că aceste creaţii "prea put... a ţărănie ... ", eroul continuă entuziasta lui proslăvire : "Cu atît mai mult merit au, doamna mea. Ele au ieşit din inima poporului, şi negreşit că poporul nostru n-a putut să cînte şcoala lui V. Hugo, Lamartine, Beranger şi alţii, după care poeţii noştri se sorem a cînta. Cu toate aceste, el, în sim­ plicitatea lui, făr-a se consulta cu literaturi străine, făr-a şti ceti sau scrie, a cîntat aşa cum n-a mai cîntat alt popor ... " In 1862, Bolintineanu scrie din nou: "Dacă talentul d-lui Alecsandri a dat zbor acestor cîntice poporane, ele încă au revărsat parfumul lor pe talentul poetului nostru. Făcînd un graţios buchet de roze, rozele 'au lăsat parfumul lor pe mîinile sale. Voltaire zice de Omer că cel mai mare merit al său este că a dat naştere Iliadei. Oare nu vom putea zice că unul din meritele cîntecelor poporane este că au născut Doinele şi Lăcrimioarele lui Alec­ sandri? Citind Doinele şi Lăcrimioarele, găsim acel caracter na­ ţional, original, ce face o nouă şcoală poetică. Şi acesta e cel mai mare merit al talentului vechiului nostru amic şi frate de poezie: este semnul geniului creator." Idee pe care Bolintineanu o reia şi o dezvoltă, subliniind de astă dată înrîurirea hotărî­ toare pe care Doinele au exercitat-o asupra literaturii noastre", imprimîndu-i orientarea pe drumul inspiraţiei naţionale într-un studiu ceva mai mare din 1868 : Poezia română în diverse epoce. oJ4 [315] Cam în această vreme, în 1863, în revista sa, Lumina, B. P. Hasdeu, anunţînd apariţia celei de a doua ediţii a Doinelor şi Lăcrimioa­ relor, caracteriza locul deosebit de însemnat pe care ciclul dintîi îl ocupa în literatura noastră, făcînd o serie întreagă de intere­ sante consideraţii, din care extragem: "In curînd va ieşi de sub tipar... a doua ediţiune a Doinelor şi Lăcrimioarelor, piatra un­ ghiulară a nemuririi d-lui Alecsandri, şi care l-ar păstra în me­ moria viitoarei Românii, chiar să nu fi scris Repertoriul dramatic. D-I Alecsandri este la noi părinte şi cap al poeziei naţionale bazate pe studiul acelei poporane ... " O adevărată apoteozare îndeosebi .a Doinelor, cu puternicul lor filon folcloric, cu via lor pecete autentic naţională, face Mihai Eminescu la 1870, în strofele bine cunoscute din Epigonii, con­ sacrate lui Alecsandri. La aceste ecouri mai semnificative pe care le-au avut Doinele vom mai adăuga puţine lucruri. Incă în 1868, deşi fără prea mare entuziasm pentru poezia de pînă atunci a lui Alecsandri, Maiorescu recunoştea în poetul Doinelor şi Lăcrimioarelor ade­ văratul "cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută". Cu ocazia apariţiei ediţiei din 1875 fa Operelor complete; Iacob Ne­ gruzzi sublinia aceleaşi mari merite ale Doinelor lui Alecsandri: .Doinele la întîiaapariţiune au produs efectul cel mai 'adînc, căci ele sînt inspirate de poezia populară a românilor... ele sînt cu totul originale, căci viaţa, simţirea şi gîndirea poporului nos­ tru, cu care poetul a intrat în atingere, după o îndelungată ab­ senţă în timpul copilăriei, au fost izvorul inspirării sale. De aceea aceste poezii vor rămîne vecinic iubite şi cîntate şi vor trăi cît vor trăi şi românii..." Rămîne incontestabil că primul ciclu de poezii al lui Alec­ sandri, cel cu care el îşi' începe activitatea în lirica românească, constituie o deschidere de drum de o uriaşă însemnătate, un adevărat monument dominant în întreaga noastră literatură, pen­ tru care recunoştinta generaţiilor se va întoarce totdeauna caldă spre cel ce ni l-a dăruit. DOINA Scrisă în 1842, aşa cum arată datarea din manuscris şi din toate ediţiile, confirmată de scrisoarea-autobiografie adresată lui Ubicini (ros. 3.370, p. 259). 315 [316] Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 33, 27 august 1844, p. 264. Reprodusă în ediţiile din 1853 (p. 3--5), 1863 (p. 1-3), 1875, vol. I (p. 3-5). Poezia este un adevărat program al ciclului Doine, ammţînd temele lui principale, atît de actuale în acel moment istoric: lupta pentru libertate naţională, lupta pentru libertate socială, haiducia, patriotismul, sentimentul iubirii. Porumhică, diminutiv de la porumbă, fructul unui arbust (pru­ llUS spinosa) sălbatic, fruct mic, sferic, de culoare neagră-vine­ pe. Lămurirea este cu atit mai necesară cu cît unii comentatori, între care Macedonski, au reproşat aici lui Alecsandri o ima­ gine nepotrivită, considerînd porumbică un echivalent al lui pommbiţă. BABA CLOANŢA Scrisă, după indicaţiile poetului din toate ediţiile, la Mirceşti, in 1842, după întoarcerea din faimoasa "primblare la munţi". Publicată pentru prima oară, deşi face parte, după toate da­ tele ce le avem, dintre primele Doine scrise de poet, ,abia în Propăşirea, nr. 3, 23 ianuarie 1844, p. 22-24. Reprodusă în ed. 1853 (p. 6-13), ed. 1863 (p. 4-11), ed. 1875, voI. 1 (p.6-14). Deşi nu cea dintîi din lirica română care evocă unele credinţe populare, Baba Cloanţa pare să fie dintre cele dintîi care pleacă efectiv de la izvorul popular în tratarea acestei teme. Urîte, din cea de a treia strofă, este o formă populară pentru diavol, după cum rezultă şi din 'traducerea franceză, cunoscută de poet, a acestei poezii. SORA ŞI HOŢUL Scrisă, după datarea din ediţiile poetului, în 1844, iar după cea din ms. 1.497, care este mai veche şi pare mai exactă, in 1843. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 6, 13 februa­ rie 1844, p. 48. Reprodusă în ed. 1853 (p. 14-17), ed. 1863 (p. 12-15), ed. 1875, vol. 1 (p. 15-18). Poezia aduce două teme interesante şi, noi penlru lirica romă­ nească a vremii. Întîi, tema călugăririi tincrelor fără voia lor, 316 [317] p aspect din realitatea contemporană lui Alecsandri. Vizitînd în ]842 Mănăstirea Agapia, poetul afla aici pe "vara mea Sion, splendidă tînără, condamnată să îmbrace rasa împotriva voinţei sale şi să-şi sacrifice părul ei extraordinar ... " Motivul a fost exploatat mai pe larg de scriitor în nuvela Mărgărita. Cea de-a doua temă pe care o relevă această poezie, ca numeroase altele din acest ciclu, începînd cu cea care Ie stă în frunte, este tema haiducului. Haiducul, văzut de pe poziţiile poporului, nu ca un hoţ, ci ca Ull duşman al boierilor, ca un factor social, un adevărat împărţitor de dreptate, revine foarte frecvent la scriitorul nostru, îndeosebi în această epocă, atît în versuri (Andrii Popa, Ursiţii, Strunga, Croza), cît şi în proză (Istoria unui galbîn). Haiducul era o figură des întîlnită în folclor, reflectînd dragostea puternică a maselor obijduite pentru asemenea răz­ vrătiţi împotriva nedreptăţii. In articolul Humâ.nii şi poezia lor (1849), Alecsandri scria în legătură cu figura haiducului, aşa cum apare în imaginaţia şi creaţia populară: "Şi dacă întîm­ plările îl aduc a se face voinicel cu tăiuşul de oţel, el [ţăranul român] nu merge în haiducie numai pentru dorinţa de a cîştiga bani, ci pentru că simte în sineşi un îndemn neînvins către o viaţă de luptă şi o ură neîmpăcată împotriva ciocoilor. Şi la aceasta avem marturi însuşi cînticele lui; Măi siăpine, măi stăpîne 1 Nu-ţi mai bate gioc de mine, Că-a veni vara ca mîne Şi te-oi pruule-n lunea mare ... sau Llh, duşmane de ciocoi, De te-aş prinde la zăooi, SII-ţi dau măciuci să te mal, De piele să te despoi ... " Din această poezie, îndeosebi rezonanta din versul "Tu să mori, dulce minune" se regăseşte în Pooestea teiului a lui Emi­ nescu, după cum versurile: Il ai în codrul cu verdeaţă Utul-izooare plîng în vale, Stinca stii să se p1'llvale In prăpastia măreaţă. 317 I I 1· I , ! li i I J [318] din Floare-albastră, îşi au o corespondenţă în strofa: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Cînd plăieşii trec În vale Pe cărarea ce se pierde, a acestei poezii de Alecsandri. De altfel, după cum se ştie, în­ ceputurile eminesciene au stat puternic sub înrîurirea bardului de la Mirceşti. CRAI-NOU Scrisă, după toate probabilităţile, în 1842 şi definitlvată în 1843. Publicată pentru prima oară în Albina românească, nr. 38, 16 mai 1843, p. 149-150, apoi în Propăşirea, nr, 16, 30 aprilie 1844, p. 127-128. Reprodusă în ed. 1853 (p. 18-22), ed. 1863 (p, 16-20), ed. 1875, vol. 1 (p. 19-24). Poezia dezvoltă tema unor credinţe populare, pe care poetul le reia mai tîrziu şi în piesa Cmi-nou. MAGHIARA Scrisă, la Mănăstirea Slatina, în anul 1843, sau 1844, după propriile datări ale poetului din ediţia 1853 şi ms. 1.497. Publicată pentru prima oară în ediţia din 1853 (p, 23- 28). Reprodusă în ed. 1863 (p. 21-26), cel. 1875, vo1. 1 (p. 25-31). Poezia evocă În stilul creaţiilor populare, care era stilul gf'I1f'­ rai al creaţiilor lui Alecsandri din ciclul Doine, un episod din războaiele ce aveau loc între regatul feudal ungar şi principatul moldovean, într-o vreme în care unitatea tuturor românilor nu era realizată din punct de vedere politic. ali / [319] prilejul unei călătorii făcute in an, cînd poetul a poposit �j popoml romAnesc pe 1845, 42, 9/21 decembrie 1849, 29-31), ed. 1863 (p. 27-30), jLEb ALTARUL MONASTIREI PUTNA Scrisă în 1844, probabil cu Bucovina, În toamna acestui la Puma. Publicată în Calendar pentru apoi în ziarul Bucovina, nr. p. 261. Reprodusă în ed. 1853 (p. ed. 1875, voI. 1 (p. 32-34). Titlul iniţial al poeziei fusese Trei arcaşi sau altarul Monastirii Puina. 6.974, iulie 10. Deşi, cu o uşoară modificare a finalului, poezia dezvoltă unul din episoadele culegerii lui Neculce O scmă ele cuvinte, Alecsandri nu pleca, însă, de la textul cronicarului, care la acea dată nu era încă publicat. Poetul culesese el Însuşi, aşa cum indică în nota cu care însoţeşte poezia, din gura local­ nicilor, legenda respectivă. Se găseau poate aici şi unele remi­ niscenţe din articolul recent al lui Kogălniceanu Ştefan cel Mare arhitect, apărut în Propi'işirea, nr. 33, 27 august 1844, care rela­ tează exact acelaşi episod. Cu această poezie, după V. Cîrlova, Grigore Alexandrescu, Al. Hrisoverghi, C. Negruzzi, 1. Heliade Rădulescu, G. Asachi, poetul nostru aborda tema evocării trecutului istoric, atît de strălucit ilustrată de scriitorii patruzecioptişti. ANDRII-POPA Scrisă, după indicaţiile ce le dă poetul, în 1843, la Tîrgu-Ocna, unde se aflau rudele sale din partea mamei, al cărei frate era Mihai Cozoni, evocat în poezie. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 30, 6 au­ gust 1844, p. 240. Reprodusă în cel. 1853 (p, 32-35), ed. 1863 (p. 31-35), ed. 1875, vol, 1 (p, 35-39). Poezia pendulează între tendinţa de a exalta vitejia lui Mihai Cozoni, însărcinat cu prinderea lui Andrii, preot devenit haiduc, şi eroismul acestuia din urmă, asupra căruia e conoentrată in­ treaga lumină. "Crunta bătălie a grecilor cu turcii" de la Drăgăşani, la care se referă poetul În notă, bătălie pe care o evocă şi Gr. Alexan­ drr-scu În poezia Mormintple de la Drăglişani, cu prllejul călătoriei 819 [320] peste Olt, ce o face in 1842 cu Ion Ghica, este întîlnirea dintre forţele armate ale Eteriei, aflate în Ţara Românească la 1821, şi armatele Imperiului otoman. GROZA Scrisă, după cum indică o datare a poetului din ms. 1.497, în anul 1843, deşi într-o scrisoare de mai tîrziu către Hasdeu declara că această poezie a fost "una din cele dintîi poezii ce am compus cînd am început a scrie în limba românească". Publicată pentru prima oară în Calendar pentru. poporul ro­ mânesc pe anul 1844 (III), p. 105-106. Reprodusă în ed. 1853 (p, 36--38), ed. 1863 (p, 36--38), ed. 1875, voI. I (p. 40----42). E greu de spus dacă episodul relatat este produsul imaginaţiei poetului, eventual al imaginaţiei populare, sau se bazează pe o tradiţie ce pleacă de la un fapt real. In schimb, e indiscutabil că figura haiducului Groza este autentică, El a fost prins şi judecat În 1838, cînd, după condamnare, s-a şi sinucis. Amă­ nunte foarte interesante în legătură cu Groza şi cu judecarea lui, plină de momente dramatice, oferă un articol apărut chiar in vremea aceea într-o revistă germană, 'articol al cărui rezumat, găsit în manuscris de către Alecsandri mai tîrziu şi trimis Colum­ '/'lo&Î lui Traian, a fost considerat ca o scriere originală a lui A. Russo. UHSIŢII Scrisă, după indicaţiile poetului din ros. 1.497, în 184.(. Publicată pentru prima oară în Caletularul. pentru poporul ro­ mânesc 11'& anul 1845, p. 105. Reprodusă în 00. 1853 (p. 39-42), ed. 1863 (p. 39-42), ed. 1875, vol. 1 (p. 43-47). STRIGOIUL Scrisă În martie 1845, In Mînjina, moşia lui Costaehe Negri, unde în aceast:i pt'imiiv:1T:i Alecsandri Î�i petrece 111:1i multă vreme. 320 / • [321] Publicată pentru prima oară în BucoVina, nr. 3, 25 februa­ rie/9 martie 1849, p. 18-14. Reprodusă în ed. 1853 (p. 48-46), 00. 1863 (p. 48-46), ed. 1875, vol 1 (p. 48-51). In Bucovina titlul poeziei este Crucea părăsită. Tema acestei poezii, frecventă în preromantică şi chiar în ro­ mantică, 'a fost aleasă, după cum relatează poetul însuşi, de el împreună cu amicul său C. Negri. Ceea ce ne-a dat Alecsandri în ciclul Doine nu este decît prima parte a poemei. Cea de a doua parte, compusă de C. Negri, care uneori scria versuri, a rămas în manuscris multă vreme şi a fost publicată de poetul nostru în România literară (nr. 16, 30 'aprilie 1855, p. 199-200), unde, intr-o notă însoţitoare, relatează destul de amănunţit îm­ prejurările în care ,a fost elaborată bucata. CEASUL RAu Data scrierii acestei poezii nu poate fi precizată. Intrucit nu apare 1n nici un periodic şi nu figurează in ms. 1.497, alcătuit la începutul anului 1851, se poate admite ipoteza că a fost scrisă după redactarea ros. 1.497 şi înainte de mijlocul anului 1853, cînd apărea prima ediţie a poeziilor lui Alecsandri, în care această bucată este incadrată. Publicată pentru prima oară, aşadar, în ed. 1853 (p. 47-51); apoi în ed. 1863 (p. 47-51), ed. 1875, voI. 1 (p. 52-56). STRUNGA Sc.isă, după indicaţia poetului din ms. 1.497, în 1842, la Mirceşti. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 11, 19 martie, p. 88. Reprodusă in ed. 1853 (p. 52-54), ed. 1863 (p. 52-54), ed. 1875, voI. 1 (p. 57-59). Puternic înrîurită de folclor, poezia conţine o pronunţată notă socială, de revoltă antiboierească, rar exprimată atît de puternic în lirica românească de pînă atunci. 21 - Alecsandri - Opere. II 321 [322] CINTIC HAIDUCESC Scrisă, după datarea lui Alecsandri însuşi din ms, 1.417, în 1843. Publicată pentru prima dată în Calendar pentru poporul ro­ mânesc pe anul 1843 (p, 90-91). Face parte, împreună cu Hora şi Cînticul ostaşilor călăreţi (Cîntic ostăşesc), din primele "doine" publicate de poet sub titlul Poezii româneşti şi precedate de nota entuziastă a lui Kogălniceanu, pe care am transcris-o mai înainte, la comentariile generale asupra ciclului. Reprodusă în ed, 1853 (p. 55-58), 00. 1863 (p. 55-58), ed. 1875, vol, 1 (p. 60-63). FĂT-LOGOFĂT Scrisă, după aceleaşi indicaţii ale scriitorului din ms. 1.497, în anul 1843. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 34, 3 septem­ brie 1844, p. 272. Reprodusă în 00. 1853 (p. 59-61), ed. 1863 (p. 59-61), 00. 1875, voI. 1 (p, 64-66). HORA Scrisă, după datarea din acelaşi ms. 1.497, în anul 1843, poate chiar la sfîrşitul anului 1842, ca ecou al călătoriei "Ja munţi" ce o făcuse cu puţin mai înainte. Publicată în Calendar pentru poporul românesc pe anul 1843 (p, 87-89). Reprodusă în ed. 1853 (p. 62-64), ed. 1863 (p. 62-64), ed. 1875, voI. 1 (p. 67-70). Cîteva strofe (1, 7, 11 şi 10) din această poezie au fost folo­ site de Alecsandri în piesa Iorgu de la Sadagura, marcînd îm­ pletirea notelor naţional-patriotice cu cele sociale, atît de evidente în Hora şi atît de caracteristice Doinelor ca poezii reprezentative ale tendinţelor patruzecioptiste. Dintr-o mărturie a unui contem­ poran, Sterca-Suluţ, pusă în lumină pentru prima oară de G. Bogdan-Duică, ştim că această poezie s-a bucurat de o largă şi reală popularitate în Transilvania, unde 'a circulat oral, in aşa măsură încît la 1848 versuri din ea constituiau cuvintele unui cîntec de luptă al ostaşilor lui Avram Iancu. Această populari- 322 [323] - tate o confirmă în articolul Cîntece populare româneşti (Foaia pentru minte ... , nr. 11, 12 decembrie 1849, p. 87-88) George Bariţiu, care, în numărul următor al revistei sale, reproduce în intregime poezia sub titlul foarte caracteristic pentru popularita­ tea ei, dar şi a autorului ei: Hora lui Vasilie Alecsandri. SBURĂTORUL Scrisă în intervalul februarie-martie 1845, la Bucureşti, unde în această vreme se afla într-o călătorie scriitorul nostru. Data 1844, din ms, 1.497, este eronată, poetul rectifieînd-o în toate ediţiile in care a cuprins această bucată. Publicată pentru prima oară în Album ştiinţific şi literar, nr. 1, 9 februarie 1847, revistă din care nu se mai păstra nici un exem­ plar, dar care nu demult a fost regăsită, confirmînd o dată mai mult informaţiile atit de preţioase şi de sigure ale lui N. Iorga, care, în Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea (vol, II, p. 140), indica această colaborare a lui Alecsandri. Reprodusă în Bucovina, nr, 6, 1/13 februarie 1850, p. 27, apoi in 00. 1853 (p. 65-67), 00. 1863 (p. 65-67), 00. 1875, vol. I (p. 71-73). Poezia este extrem de interesantă pentru definirea lui Alec­ sandri şi ocupă un loc singular în cadrul Doinelor. Pornind de la inspiraţia folclorică, poetul nu merge pe linia lui Heliade şi Bolliac, care valorificau latura mistică a credinţelor populare, ci face mai degrabă o parodie a acestei teme, un joc ingenios şi de real efect. TATARUL Scrisă în anul 1843, după indicaţia singura ce o avem - pe care ne-o dă însuşi scriitorul în ms. 1.497. Publicată pentru prima dată, fără semnătură, în Albina românească, nr. 23, 25 martie 1843, p. 94, apoi, semnată cu iniţialele V.A., în Propăşirea, nr. 21, 4 iunie 1844, p. 168. Repro­ dusă în ed. 1853 (p. 68-69), 00. 1863 (p. 68-69), ed. 1875, vol, I (p. 74-75). Pusă pe muzică, ca multe din poeziile lui Alecsandri de altfel, Tatarui s-a bucurat de o largă popularitate, ceea ce desigur a făcut pe scriitor să o folosească, introducînd-o însoţită de unele comentarii la fiecare strofă, in piesa Nunta ţărănească. Evocînd 21* 323 [324] un moment de vitejie a strămoşilor în luptă pentru apărarea pămîntului patriei de cotropirile duşmane, poezia avea în epoca respectivă, cum subliniază de altfel comentariul din piesă, un caracter mobilizator, de chemare la lupta patriotică împotriva duşmanilor ţării. CINEL-CINEL Scrisă în anul 1843, după datarea scriitorului aflată în ms. 1.497, singura indicaţie ce o avem în această privinţă. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 13, 9 aprilie 1844, p. 104. Reprodusă în 00. 1853 (p. 70-71), ed. 1863 (p, 70- 71), 00. 1875, vol. 1 (p. 76-77). MINDRULIŢA DE LA MUNTE Scrisă în anul 1843, după unica indicaţie ce o avem, cea lăsată de poet în ms. 1.497. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr, 10, 12 martie 1844, p. 80. Reprodusă în 00. 1853 (p. 72-73), 00. 1863 (p, 72-73), ed. 1875, vol, 1 (p, 78-79). DORUL ROMÂN CEI Scrisă în anul 1845, după datarea poetului din ms. 1.497. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 74-76), apoi re­ produsă în ed. 1863 (p. 74-76) şi ed. 1875, vol, 1 (p. 80-82). Poezia, dezvoltînd în mod evident o temă din folclor, exaltă nu fără intenţie sentimentul dragostei de mamă, dar şi al erois­ mului, de care femeia nu rămîne străină. 1. M. Raşcu (în studiul Eminescu şi Alecsandri) crede că nu numai din Doina, dar şi din această poezie se află ecouri în De-aş avea a lui Eminescu. CINTIC OSTĂŞESC Scrisă în anul 1843, după datarea poetului din ms. 1.497, unde poezia are titlul Cînticul ostaşilor călăreţi. / [325] - Publicată pentru prima oară în Calendar pentru poporul românesc pe anul 1843 (p. 89). Reprodusă în ed. 1853 (p. 77-78), ed. 1863 (p. 77-78), ed. 1875, voI. 1 (p. 83-84). Inainte de a o introduce în volum, Alecsandri a folosit această poezie în intregime în cadrul piesei Crai-nou (jucată în 1851, tipărită in 1852), păstrată în toate ediţiile, inclusiv cea a Operelor complete din 1875. In piesă poezia este spusă, cu semnificaţia patriotică mobilizatoare pe care o observam şi la poezia Taiarul, de către bătrînul cimpoier Corbu, care îi pregăteşte recitarea prin alte două strofe de un alt tip, necesare pentru a justifica prezenţa Cînticului ostăşesc. Mai tîrziu, cînd, în 1878, Alecsandri a publicat în broşură ciclul Ostaşii noştri, poezia aceasta a fost inclusă aici sub titlul nou Marşul călăra§ilor. DORUL Scrisă în 1846, la Brusa, cum indică autorul însuşi in ms. 1.497. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 79-80), apoi in ed. 1863 (p. 79-80) şi ed. 1875, voI. 1 (p. 85-86). Intre 9/21 iunie, cînd a plecat din Galaţi, şi 19 august 1846, cînd a plecat din Constantinopol spre Triest, scriitorul a făcut numeroase călătorii în împrejurimi, între care şi la Brusa. Alecsandri urma să se întîlnească la înoeputul lui septembrie cu iubita sa, Elena Negri. Poezia exprimă puternicul dor al poetului de iubita sa. Locul poeziei Dorul ar fi fost mai nimerit în ciclul Lăcrimioare, dar, din pricina formei populare în care sentimentul se întrupase, Alecsandri şi-a îngăduit să o încadreze în ciclul Doine. DOINA IUBIREI E una din puţinele poezii ale lui Alecsandri care nu pot fi datate. După aşezarea ei în ms. 1.497, unde poeziile sînt, în genere, ordonate cronologic şi unde ea se află după Hora Ar­ dealului, poezie scrisă în mai 1848, ar rezulta că Doina iubirei e scrisă după mai 1848, pînă în primele luni din 1851, cînd a fost alcătuit albumul devenit astăzi ms. 1.497 de la Biblioteca Acade­ miei. Dacă ţinem seama că în acest manuscris poezia e intitulată Hora Ilenuţei - ceea ce ar putea însemna, în stil 325 J [326] popular, o raportare la Elena Negri - atunci scrierea poeziei ar trebui considerată ca posibilă fie în 1845, fie în aceeaşi perioadă a despărţirii din 1846, în care a fost scrisă şi poezia Dorul. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 81-83), apoi in ed. 1863 (p. 81-83) şi ed. 1875, voI. I (p. 87-89). MĂRIOARA, FLORIOARA Scrisă sau poate numai definitivată, aşa cum indică datarea poetului, la Paris, în 1852. Aceasta înseamnă: după începutul lui octombrie 1852, cînd Alecsandri soseşte în capitala Franţei, şi pînă la 19 decembrie 1852, cînd, dintr-o scrisoare ce o adresa amicului său Ion Ghica, rezulta că poemul era încheiat. Publicată pentru prima oară in ed. 1853 (p. 84-107), apoi în ed. 1863 (p. 84-109) şi ed. 1875, voI. I (p. 90-115). Alecsandri intenţiona iniţial să introducă poemul Mărioara, Florioara chiar între baladele populare, dar renunţă foarte curînd la această idee. Poemul, dedicat Mariei Cantacuzino, care în 1850, după ne­ înţelegeri cu cel de al doilea soţ al său - cneazul Alexandru Cantacuzino - părăseşte ţara, stabilindu-se definitiv în străină­ tate, la Paris, are ca temă fundamentală condamnarea înstrăinării. Maria Cantacuzino, fiică a lui Nicolae Canta, a fost o femeie de o frumuseţe, un farmec şi o inteligenţă cu totul deosebite. Cîştigată de cauza patriotică a patruzecioptiştilor, ea a militat în cercurile acestora din ţară şi din străinătate, fiind prietena apro­ piată şi preţuită a lui Alecsandri, Bălcescu, Ghica Inspiratoarea marelui pictor francez Puvis de Chavannes, ea deveni soţia lui către sfîrşitul vieţii. LĂCRIMIOARE Ciclul Lăcrimioare cuprinde poezii inspirate de dragostea pen­ tru Elena Negri. Aceasta, fiica lui Petrache Negri şi a Sma­ randei Donici, era soră cu Costache Negri. Elena Negri fusese căsătorită, dar în 1843 se desparte de soţul ei. Episodul de iubire pare să înceapă, după cum o confirmă de altfel şi unele date ale poeziilor acestui ciclu, in primăvara anului 1845, la Minjina şi Blînzi, proprietăţile din sudul Moldovei, în părţile Tecuciului, 126 [327] ale lui Costache şi Elenei Negri, Din cauza sănătăţii ei şubrede - era suferindă de plămîni - în vara anului 1846 tînăra femeie trebui să plece într-o lungă călătorie în străinătate, urmînd după sfaturile medicilor a-şi petrece iarna într-o regiune cu clima mai îngăduitoare, pentru a evita iernile friguroase ale ţării noastre. Cei doi tineri îndrăgostiţi alcătuiesc un plan îndrăzneţ pentru a-şi împlini arzătoarea lor dorinţă de a se afla împreună. Ei pornesc aproape în aceeaşi vreme în străinătate: Elena, spre o staţiune de băi din apusul Europei, poetul, către Constantinopol, sub pretextul că se va îndrepta apoi spre Egipt. Ei se înţeleg să se întîlnească la începutul lui septembrie 1846 la Triest ­ ceea ce au şi făcut. Un jurnal de o extrem de mare valoare istoric-literară al lui Alecsandri, publicat de C. D. Papastate, Vasile Alecsandri şi Elena Negri cu un jurnal inedit al poetului (Bucureşti, 1947), ca şi lucrarea noastră Viaţa lui Vasile Alecsandri, care foloseşte şi acest jurnal, reconstituie în toate amănuntele emoţionantele şi, de Ia un moment înainte, dramaticele etape ale întîlnirii celor doi tineri de la ''''eneţia, unde rămîn două luni, apoi ale călătoriei lor de-a curmezişul Europei, pe un itinerar din cele mai sinuoase, prin Austria, sudul Germaniei, Paris, Marsilia, Napoli, Palermo, apoi din nou Napoli, de unde porniră spre Constantinopol, în faţa căruia, pe vapor, ultimul act se consumă, Elena Negri dîndu-şi sufletul după o grea şi îndelungată sufe­ rinţă, Ia începutul lui mai 1847. Cele 22 poezii ale ciclului Lăcrimioare au iniţial un caracter strict intim, poetul negîndindu-se a le încredinţa tiparului. De altfel, numai două dintre ele, Lăcrimioare şi Canţoneta napoli­ tană, au fost publicate în periodice înainte de a apărea în volum, culegerea în volum, poetul nerealizînd-o decît cu multe ezitări şi numai după ce s-a sfătuit cu amicul său Costaehe Negri. In ce priveşte chipul cum au fost primite aceste poezii, tre­ buie să spunem că în public ecoul lor a fost imens, la aceasta contribuind şi larga popularitate a melodiilor ce s-au compus pentru multe din ele. STELUŢA Scrisă după februarie 1851, deci după ce Alecsandri expediază lui C. Negri albumul cu versuri, astăzi ms. 1.497 de la Biblioteca Academiei, album în care această poezie nu figurează. E probabil 827 [328] ca poezia să fie scrisă în preajma predării volumului la tipar, ca un omagiu adus amintirii Elenei Negri şi un preamblu al întregu­ lui ciclu. Publicată pentru prima dată în ed. 1853 (p. 111-113), apoi reprodusă în ed. 1863 (p. 113-115), ed. 1875, vol. 1 (p. 119-121). Titlul iniţial al poeziei a fost Dedicaţie, menţinut şi în ed. 1863. El e schimbat în ed. 1875, vrind, fără îndoială, să marcheze mai puternic sensul de stea călăuzitoare ce-l păstrase pentru el de-a lungul anilor amintirea iubitei moarte. E.N., căreia îi este dedicată poezia, este Elena Negri. Nopţi veneţiene, aluzie la perioada fericită petrecută de Elena Negri şi Alecsandri la Veneţia, în septembrie şi octombrie 1846. In jurnalul său, atît de interesant, semnalat mai înainte, poetul scria cu privire la vremea petrecută de ei la Veneţia : "Am spus-o adesea Niniţa şi cu mine, şi o vom spune mereu: cît timp vom trăi şi chiar de-ar fi să trăim o mie de ani, nu vom uita niciodată frumoasele noastre seri din Veneţia 1 Toate visările poetice pe care le pot simţi două suflete, toate visările de dulce bucurie pe care le pot cunoaşte două inimi ce sînt cu totul una a alteia la vîrsta celor mai vii impresii, toate acestea le-am încercat, le-am simţit, le-am cunoscut în timpul minunatelor plimbări în gon­ dolă, pe lagune. Şederea noastră de două luni la Veneţia face cît o întreagă viaţă de fericire, căci visul cel mai frumos al tinereţii noastre, speranţele cele mai luminoase ale dragostei noastre s-au împlinit zi de zi, ceas de ceas." Simţiri I măreţe visuri de f.alnic viitor. Poetul se referă aici la planurile lui îndeosebi literare, a căror realizare, ca o femeie excepţională ce era, Elena Negri le încuraja cu discreţie şi farmec. In scrisoarea-autobiografie ce a mai fost citată, adresată lui Ubicini, poetul scria chiar mulţi ani mai tîrziu, in legătură cu acest aspect al iubirii lor şi confirmînd substanţa versului nostru : "Ei îi datoresc tot ce am făcut bun, şi dacă n-aş fi avut nenoro- cirea să o pierd aş fi realizat capodopere". - LĂCRIMIOARE Data scrierii acestei poezii este incertă. In ms. 823, ea e datată: "Brusa, 1846" - ceea ce ar însemna iunie-august 1846. In revista Bucovina şi în ms. 1497, ea poartă indicaţia: "Palermo, Villa Delphina, februarie 1847". E foarte probabil ca poezia să - [329] --- fi fost schiţată într-o primă formă în 1846, la Brusa, şi definitivată în momentele de depresiune pricinuită de gravitatea bolii Elenei Negri, în februarie 1847. Publicată pentru prima oară în Bucovina, nr. 2, 18 februarie/2 martie 1847, p. 9. Reprodusă apoi în ed. 1853 (p. 114-115), ed. 1863 (p. 116-117), ed. 1875, voI. 1 (p. 122-123). Este foarte probabil că multă vreme poetul se gîndise să aşeze în fruntea ciclului său dedicat Elenei Negri aoeastă poezie, care de altfel i-a dat şi titlul. 8 MART Poezia este compusă din mai multe poezii iniţial deosebite, grupate laolaltă, cu modificări, eliminări şi adăugiri, după februa­ rie 1851, data alcătuirii albumului devenit ms. 1.497. Aşadar, deşi datată în ansamblu ca fiind scrisă toată, în forma definitivă, la Blînzi, în 1845, evident în luna martie, poezia noastră este, de fapt, rezultatul contopirii poeziilor : 8 mari 1845 (versurile 1-10 din poezia noastră), scrisă la data ce o indică titlul sau curînd după aceea, Sînt ceasuri fericite ... (versurile 11-30 din poezia noastră), scrisă la Constantinopol, în iulie 1846, Elena (versurile 61-92, de la versul ".De este vreo fiinţă, de este vreun nume" pînă la finele poeziei noastre), scrisă la Blînzi în 1845, la care se adaugă versurile 31-60, adică de la versul "Era blînda oră a blîndelor şoapte" pînă la versul "Iată poezia ce inima-mi cîntă" inclusiv, scrise desigur în intervalul februarie - primăvara 1853, cînd s-a întrupat această poezie, cu noua ei unitate de ansamblu cu care ni se oferă în cadrul ciclului. Publicată pentru prima oară, ca mai toate poeziile acestui ciclu, în 00. 1853 (p. 116---121) ; reprodusă apoi în 00. 1863 (p, 118-123) şi 00. 1875, vol, 1 (p. 124-129). DE CREZI IN POEZIE ... Scrisă, aşa cum indică însuşi poetul, la Blînzi, în pnmavara anului 1845, desigur prin martie, cînd au mai fost scrise şi alte poezii din acest ciclu. Publicată pentru prima oară în 00. 1853 (p. 122-123); reprodusă în ed. 1863 (p. 124-125), ed. 1875, voI. 1 (p. 130-131). [330] ',1 o .NOAPTE LA T ARĂ Scrisă, aşa cum indică însuşi poetul, in martie 1845, Locul unde a fost scrisă, după toate probabilităţile, n-a fost însă Mîn­ jina, ci Blînzi. De altfel, in ms. 1.497, poezia lui Alecsandri se intitulează a noapte la Blînzi. Pe baza unor amintiri publicate de Al. Papadopol-Calimah, care deţinea amănuntele chiar de la Alecsandri, la propunerea Elenei Negri, cei doi prieteni scriseseră o poezie pe cîteva teme romantice dinainte stabilite de ei. Pri­ mele teme au fost dezvoltate de poetul nostru, şi ele constituiesc această poezie. Cele din urmă dezvoltate de Negri au constituit o altă poezie cu titlul identic celui din manuscrisul lui Alecsandri : a noapte la Blînzi, publicată postum. a noapte la ţară a lui Alecsandri a fost publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p, 124-127); reprodusă in ed. 1863 (p, 126-127), ed. 1875, vol. 1 (p. 132-135). VEZI TU VULTURUL ... Scrisă în martie 1845, la Blînzi, aşa cum indică şi poetul. Publicată pentru prima dată in ed. 1853 (p. 128-129); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 130-131), ed. 1875, vol. 1 (p. 136-137). DESPĂRŢIREA Scrisă, aşa cum indică şi poetul, în mai 1846, la Iaşi. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p, 1::\0-132); repro­ dusă in ed. 1863 (p. 132-134) şi ed. 1875, vol, 1 (p. 138-140). In ms. 1.497, unde poezia este transcrisă, ea are titlul Te duci ... Poezia a fost scrisă în preajma plecării Elenei Negri în străi­ nătate pentru îngrijirea sănătăţii. Cum Alecsandri soseşte în Iaşi chiar de la Mînjina pe la 25 mai, iar Elena pleacă din Moldova la 2 iunie, poezia a fost scrisă în acest interval, sau puţin înainte de a pleca poetul de la Mînjina. Ultimul vers al poeziei, "Veneţia m-aşteaptă, zimbind la visul meu", era o aluzie la proiectata lor întîlnire de la Veneţia. 33G < [331] > DULCE INGER. .. Scrisă în vara anului 1846, în timpul lungului popas al poe­ tului pe meleagurile Constantinopolului, înainte de a se întîlni cu Elena Negri. publicată pentru prima dată în ed. 1853 (p. 133-134); re- produsă în ed. 1863 (p. 135-136) şi ed. 1875, vol, I (p. 141-142). In ms. 1.497 poezia are subtitlul Rugăciune. CINTIC DE fERICIRE Scrisă, după chiar indicaţia poetului, în vara anului 1846, ca şi cea anterioară, la Constantinopol. Publicată pentru prima dată ,în ed. 1853 (p. 135--137); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 137-139) şi 00. 1875, voI. I (p, 143-145). PĂSCARUL BOSFORULUI Scrisă la Constantinopol în 1845, dar nu în luna iunie, cînd poetul nu se afla acolo, ci cîndva în perioada august-octombrie, cînd el s-a aflat în capitala Imperiului otoman. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 138-140) ; repro­ dusă m ed. 1863 (p. 140-142) şi ed. 1875, voI. I (p. 145--149). Caşmir, regiune din nordul Indiei, vestită pentru ţesăturile sale. Misir, Egipt. Taban, oţel fin de Damasc. Ispahan, oraş în Persia, vestit pentru covoarele ce se lucrează acolo. Hurie, femeie făgăduită mahomedanilor credincioşi pentru a-i desfăta după moarte, în rai. AŞTEPTAREA Scrisă, după cum indică poetul, în primele cinci zile din sep­ tembrie 1846, la Triest, cînd el a aşteptat aici C1.l nerăbdare so­ sirea iubitei sale. 331 [332] Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p, 141-143); repro­ dusă în ed. 186S (p. 143-145) şi ed. 1875, voI. 1 (p. 150-152). VENEŢIA Scrisă în intervalul septembrie-octombrie 1846 la Veneţia, poate chiar la data indicată în subtitlu. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 144-146); repro­ dusă în ed. 1863 (p, 146-148) şi ed. 1875, voI. 1 (p, 153-156). Data de 11 septembrie 1846 este cea a instalării celor doi tineri în locuinţa lor din Palatul Benzon de la Veneţia, dată căreia poetul îi acorda o mare însemnătate. In jurnalul în care poetul consemnează amănuntele acestui episod din viaţa lui, între altele, spune privitor la acest moment: "In sfîrşit, sîntem la noi acasă şi la Veneţia: 11 septembrie 1846 şi 8 martie 1845, viaţa şi inima mea întreagă se află în aceste două momente". Nu întîmplător fiecăruia din ele Alecsandri i-a consacrat cîte o poezie. BARCAROLĂ VENEŢIANĂ Data scnern acestei poezii, deşi este consemnată de poet, nu este în realitate chiar 'atît de simplu de stabilit. In jurnalul lui Alecsandri, amintit de mai multe ori, în care această poezie se află în mai multe variante, datarea este clară: Salzburg, 24 no­ iembrie - se înţelege: 1846. E foarte probabil ca poezia să fi fost începută încă din timpul şederii la Veneţia şi definitivată la Salzburg, unde poetul a aşteptat-o patru zile pe Elena Negri, care trebuise să facă un ocol pe la Viena. In jurnal, însă, el scrie în ziua de 23 noiembrie, consemnînd reîntîlnirea cu Elena: "I-am citit însemnările asupra şederii noastre la Veneţia şi barcarolele mele" - ceea ce ar însemna că ea nu le cunoştea, deci ar fi fost scrise între 18-22 noiembrie 1846, timp în care fuseseră despărţiţi. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 147-149); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 149-151) şi ed. 1875, voI. 1 (p. 157-159). Titlul acestei poezii pînă la prima publicare a evoluat astfel: Barcarolă veneţiană, Barcarolă, Barcarolă oeneţiană, Barcarola Niniiei, Barcarolă veneţiană. " zq [333] BIONDINETA Scrisă poate la Veneţia, poate la Salzburg, în intervalul septembrie-22 noiembrie 1846. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p, 150--152); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 152- 154), voI. 1 (p. 160--163). Biondineta - bălăioara, blonda, (it.) Cospetto - zău aşa! pe cinstea mea! (it.) o SEARA LA LIDO Scrisă, după indicaţia scriitorului de Ia sfîrşitul poeziei, la Veneţia, în noiembrie 1846. Nu este exclusă, ca şi pentru cele­ lalte în aceeaşi situaţie, posibilitatea definitivării ei, dacă nu a scrierii ei integrale, în cele patru zile de aşteptare a Elenei Negri la Salzburg. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 153-155); repro­ dusă în ed. 1863 (p, 155-157) şi ed. 1875, vol. 1 (p. 164-166). De relevat că în ms. 1.497, care datează, după cum s-a arătat, de prin februarie 1851, poezia O seară la Lida nu are decît cinci strofe, şi anume, cele din urmă cinci din versiunea definitivă. Lido - insulă vestită pentru plaja ei din imediata apropiere a Veneţiei, Versul "Tu porţi un nume dulce şi scump inimii mele", din penultima strofă, se referă la faptul că iubita sa se numea, ca şi mama poetului, Elena. Ciudeca - unul din grupurile de insule pe care e aşezată Veneţia. Exista, de asemenea, În Veneţia, un canal delIa Giu­ decca. Toni - este, după cum rezultă din însemnările scriitorului, numele autentic al gondolierului care a plimbat pe cei doi ti­ neri în timpul popasului lor pe canalurile Veneţiei. GONDOLETA Sînt contraziceri intre datarea din volum şi cea din unele manuscrise, indicîndu-se într-o parte septembrie 1846, în alta 833 j [334] noiembrie 1846. Considerăm că poezia a fost scrisă în perioada dintre începutul lui octombrie şi 22 noiembrie 1846. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 156-157) ; repro­ dusă în ed. 1863 (p. 158-159) şi ed. 1875, voI. I (p, 167-168). Titlul poeziei a evoluat în diversele versiuni din jurnalul poetului şi în ms. 1.479 în felul următor: Barcarola Niniţii, Barcarolă (cu subtitlul Cîntic veneţian), în sfîrşit, Gondoleta. CANŢONETĂ NAPOLITANĂ Scrisă, aşa cum indică şi poetul, în ianuarie 1847, poate la Napoli. Manuscrisul 823 indică acelaşi an, dar dă ca loc al zămislirii poeziei oraşul Palermo. Publicată pentru prima oară în Bucovina, nr. 5, 28 ianuarie/9 februarie 1850, p. 23, apoi în Zimbrul, nr. 15, 21 august 1850, p. 63. Reprodusă în ed. 1853 (p. 158-159), ed. 1863 (p. 160-161) şi ed. 1875, vol, I (p. 169-170). In ros. 823 titlul poeziei era Canţonetă siciliană. VISURILE Deşi poezia este datată de poet cu mare precizie a amănun­ telor: .. Palermo, Villa Delphina, februar 1847", este admisibilă ipoteza că ea ar fi fost scrisă mai tîrziu. Poezia nefigurînd în ms, 1.497, e locul să credem că a fost scrisă între februarie 1851 şi primăvara 1853. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 160-161); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 162-163) şi ed. 1875, voI. I (p. 171-172). ADIO Scrisă probabil, aşa cum indică scriitorul în ediţia Operelor complete, în mai 1849, la Constantinopol, deşi în ros. 1.497 poezia este intitulată Mai 1847 (ceea ce n-ar fi, în definitiv, un argument determinant), iar în ed. 1853, la sfîrşit, are în­ semnarea: "Constantinopoli, mai 1847". Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 162-164); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 164-166) şi ed. 1875, vol, r (p. 173-176). 334 .... < [335] PE MAREA Scrisă, după cum scriitorul însuşi notează, în mai 1847, "pe Marea Neagră", pe drumul de întoarcere spre ţară, după moartea Elenei Negri, cam între 10--14 mai. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 165-167) ; repro­ dusă în ed. 1863 (p, 167-169) şi ed. 1875, vol. 1 (p. 177-179). URSITA MEA Scrisă, aşa cum arată poetul, la Malta, în 1849, cu prilejul intoarcerii spre Franţa de la Constantinopol. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 168-171); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 170--173) şi ed. 1875, vol. 1 (p, 180-183). Castelul şi palatul de pe mare la care se referă poetul sînt desigur casa de la Pribeşti, unde, în 1840, Alecsandri a cunoscut pe Elena Negri, şi Palatul Benzon, de la Veneţia, unde au locuit ei în 1846. LA VENEŢIA MULT DUIOASA Scrisă, probabil, în intervalul de după alcătuirea albumului trimis lui C. Negri, care a devenit ms. 1.497, deci după februarie-martie 1851, pînă în primăvara anului 1853, cînd vo­ lumul Doine şi Lăcrimioare trebuie să fi fost încredinţat tiparului. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 172-173); repro­ dusă în ed, 1863 (p, 174-175) şi ed. 1875, val. 1 (p, 189-195). SUVENIRE Ciclul Suvenire are un caracter mai eclectic decît cele de pînă acum. Lucrul acesta îl simţise de altfel scriitorul însuşi. In diverse manuscrise în care aceste poezii sînt grupate - de obicei amestecate cu cele din Lăcrimioare, constituind, în defi­ nitiv, şi ele nişte "suvenire" - el le intitulează Poezii felurite (ms, 823) sau, simplu, Poezii (ms. 1.497). Mai tîrziu, după ce albumul devenit ms. 1.497 de astăzi fusese trimis lui C. Negri, poetul taie vechiul titlu Poezii felurite, pe caietnl ce-i rămăsese, şi-l înlocuieşte cu Suvenire. 335 [336] I' rl� o VISUL Scrisă după toate probabilităţile în 1843, aşa cum arată scriitorul însuşi. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 39, 8 octombrie 1844, p. 312. Reprodusă în ed. 1853 (p. 177-180), ed. 1863 (p. 179-182), ed. 1875, voI. I (p. 189-192). PE MALUL MĂREI Scrisă, după toate probabilităţile, nu in august 1846, cum indică scriitorul în toate ediţiile sale, ci în august 1845, cînd el se aflase în insula Prinkipo. De altfel, în ms. 1.497, la sfîrşit, avem data 1845. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 181-183); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 183-185) şi ed. 1875, voI. 1 (p. 193-195). PĂSARICA Scrisă, aşa cum indică poetul însuşi, la Iaşi, în 1843. Publicată pentru prima oară în Bucovina nr. 1, 14/26 fe­ bruarie 1849, p. 1. Păsătica este aproape o fabulă, în orice caz o poezie alegorică. Publicarea ei abia în 1849, şi încă într-o revistă ce nu apărea în Moldova, confirmă acest lucru. Cenzura lui Mihail Sturza n-ar fi îngăduit publicarea unor versuri în mod evident potriv­ nice deopotrivă protectoratului ţarist şi domnitorului foarte slu­ garnic şi venal - şarpele din poezia noastră. In ce priveşte atitudinea faţă de ţarismul rus, ea este explicabilă, mai ales în rîndul maselor largi şi în cercurile avansate ca idei din acea vreme. Lenin scria de altfel în legătură cu politica ţarismului din anii în care se situează poezia lui Alecsandri: "Cu o jumă­ tate de secol în urmă, Rusia îşi cîştigase definitiv reputaţia de jandarm internaţional. In cursul secolului trecut, autocraţia ţa­ ristă a făcut eforturi însemnate pentru sprijinirea oricărei reac­ ţiuni din Europa şi chiar pentru înăbuşirea directă, pe calea armelor, a mişcărilor revoluţionare din ţările vecine. E de ajuns să ne amintim de campania întreprinsă de Nicolae I în Ungaria 336 [337] şi de numeroasele răfuieli cu Polonia, pentru a ne da seama de ce conducătorii proletariatului socialist internaţional, începînd din deceniul al 5-leaal secolului trecut, au arătat în repetate rînduri muncitorilor şi democraţiei din Europa că ţarismul este principalul bastion al reacţiunii din întreaga lume civilizată" (V.1. Lenin: Opere complete, vol. 19, ed. II, Bucureşti, 1963, p. 54). MAIORULUI IANCU BRAN Scrisă nu în anul 1843, cum datează scriitorul, ci, de fapt, între 26 şi 30 decembrie 1842, adică imediat după moartea ami­ cului său. Publicată pentru prima oară în Albina românească, nr. 103, 31 decembrie 1842, p. 412. Reprodusă in ed. 1853 (p. 186---187), 00. 1863 (p. 188-189), 00. 1875, vol, I (p. 198-199). Iancu Bran, ofiţer de miliţie, ale cărui onestitate şi caracter le laudă şi C. Negruzzi într-un articol publicat alături de poezia lui Alecsandri în Albin,a românească, a trăit între 1806---1842. DESROBIREA ŢIGANILOR Scrisă poate chiar la 31 ianuarie 1844, în orice caz, în cele cîteva zile ce urmează acestei zile, pînă la 6 februarie, data apa­ riţiei. Publicată pentru prima oară în Propăşirea. - supliment extra­ ordinar - nr. 5, 6 februarie 1844, p. 4. Reprodusă în 00. 1853 (p. 188-189), 00. 1863 (p. 190-191), 00. 1875, vol, 1 (p. 200- 201). In revistă, titlul poeziei este 31 ghenar 1844; iar în ms. 1.497, Desrobirea ţiganilor mănăstireşti. Problema ţiganilor, ţinuţi încă în stare de robie în Moldova, ca şi în Ţara Românească, agita în vremea aceea din ce în ce mai puternic spiritele. La 31 ianuarie 1844, domnitorul Mihail Sturza hotărăşte ca Obşteasca Adunare să voteze eliberarea ţiga­ nilor robi pe moşiile mănăstirilor şi ale statului. Acest eveniment îl salută Alecsandri în poezia sa. Eliberarea tuturor ţiganilor, deci şi a celor robi pe moşiile particularilor, s-a făcut mai tîrziu, sub domnia lui Grigore Ghica. In Vasile Poroţan (1880), una din puţinele sale răspunsuri la Scrisorile către Vasile Alecsandri ale 22 337 [338] a lui Ion Ghica, scriitorul nostru a evocat, ca şi în Istoria unui galbîn (1844), ceva din suferinţele ţiganilor robi. ODĂ CĂTRĂ BAHLUI Scrisă în ultima parte a anului 1844, probabil după suspendarea Propăşirii, căreia desigur Alecsandri îi destina bucata de proză Iaşii în 1844, în care se afla intercalată şi această poezie. Publicată pentru prima oară în Calendarul pentru poporul ro­ mânesc pe anul 1845, Iaşi, p. 124. Reprodusă în ed. 1853 (p, 190-191), ed. 1863 (p. 192-193), ed. 1875, vol. I (p. 202- 203). ZIMBRUL ŞI VULPEA Poezia este datată pretutindeni oa fiind scrisă în anul 1844, cu excepţia ms. 823, unde e datată: »,Palermo, februarie 1847". E posibil ca Alecsandri să fi dat forma definitivă poeziei la această din urmă dată, scrisă într-o primă formă încă din 1844. Publicată pentru prima oară în Foaie pentru minte, inimă şi lieratură, nr. 23, 7 iunie 1848. După toate probabilităţile, aceeaşi situaţie politică ce a prile­ juit poezia Păsărica a determinat şi fabula aceasta, unde plecînd de la o fabulă a lui La Fontaine, adaptează şi face ca zimbrul, simbolizînd Moldova, să respingă ispitirile şiretei vulpi, ce-i oferea insistent avantajele protectoratului său. CURCILE Scrisă în 1844, după indicaţia ce o dă scriitorul în ms. 1.497, singura pe care o avem de altfel, Publicată pentru prima oară în Zimbrul, nr. 23, 18 septembrie 1850, p. 89. Reprodusă în ed. 1853 (p. 194--195), ed. 1863 (p. 196-197), ed. 1875, vol. 1 (p. 206-207). Este una din puţinele fabule scrise de Alecsandri. FRUMOASĂ COPILIŢ Ă Scrisă în 1844, însă nu la Borsec, cum indică scriitorul, care a fost în această localitate în luna iulie, ci la Iaşi, mai înainte 338 - [339] de această dată, de vreme ce poezia se tipărea în cadrul Istoriei unui galbîn încă din luna iunie. Publicată pentru prima oară în Propăşirea, nr. 22, 11 iunie 1844, p. 174. Reprodusă în ed. 1853 (p. 196-197), ed. 1863 (p, 198-199), ed. 1875, voI. 1 (p, 208-209). In ms. 1.497 ea avea subtitlul romanţă. Z. Eilipescu, căreia îi este dedicată poezia, este tînăra Zoe, din familia Filipescu de la Bucureşti, întîlnită de poet la băile Borsec din Transilvania. ADEVĂRUL ŞI MINCIUNA Scrisă �n 1846, aşa cum însemnează şi scriitorul, desigur pe albumul vreunei doamne din Iaşi, deci înainte de începutul lui iunie, cînd pleacă în lunga sa călătorie peste hotare. Publicată pentru prima oară în 00. 1853 (p. 198-199); repro­ dusă în ed. 1863 (p. 200-201), ed. 1875, voI. 1 (p. 210-211). D-na Z ... N ... , căreia îi este dedicată poezia, pare să fie Zulnia Negri, sora Elenei Negri. PE UN ALBUM Scrisă in anul 1847, în cursul lunii iulie, la Mehadia, deci după 7/19 iulie, cînd ştim că poetul pornise înspre această localitate. Ms. 823, de altfel, confirmă această dată, pe care se pare că poetul voia să o ascundă. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 200). Reprodusă în ed. 1863 (p, 202), ed. 1875, voI. 1 (p. 212). ROMANŢĂ Scrisă la Mehadia, cam în aceeaşi vreme şi în aceleaşi împre­ jurări cu poezia Pe un album, deci după 7/19 iulie 1847. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 201-202) ; repro­ dusă în 00. 1863 (p. 203-204), ed. 1875, voI. 1 (p. 213-214). ADIO MOLDOVEI Scrisă, după cum indică datarea din ms. 823, în iunie 1846, la Galaţi, cînd Alecsandri părăsea într-adevăr acest port, îndrep- 339 [342] Publicată pentru prima oara m Zimbrul, nr. 59, 24 ianuarie 1852, p. 223, sub titlul Lui Nicu Ghica ... Reprodusă în ed. 1853 (p. 218-221), 00. 1863 (p. 220-223), 00. 1875, voI. 1 (p. 230-233). DOR \DE CĂLĂTORIE Scrisă, după datarea scriitorului însuşi, în 1852, fără îndoială în primăvara sau vara acelui an, cînd, după cum atestă şi co­ respondenţa, dorul său de călătorie era mai arzător. In septembrie, de altfel, el pleca spre Paris, deci poezia n-ar mai fi avut rost să fie scrisă după această dată. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p, 222-223), 00. 1863 (p. 224-225), ed. 1875, vol, 1 (p. 234-235). BOSFORUL Scrisă, după cum indică scriitorul însuşi în ms. 1.497, în anul 1845, cu prilejul primei sale călătorii la Constantinopol, deci după 15 august şi pînă la 16/28 octombrie. Publicată pentru prima oară în 00. 1853 (p. 224-226), ed. 1863 (p. 226-228), ed. 1875, vol. 1 (p. 236-238). STROFE LUI C. NEGRI Scrisă, după toate probabilităţile, între iunie şi decembrie 1849. Publicată pentru prima oară în ed. 1853 (p. 227-230), ed. 1863 (p, 229-232), 00. 1875, vol. 1 (p. 239-242). Costache Negri, fratele Elenei Negri, a fost de cind l-a cu­ noscut pe V. Alecsandri, în timpul studiilor de la Paris, pînă la moartea lui (trăieşte între 1812--1876) cel mai bun, cel mai apropiat, cel mai afectuos prieten al poetului. Patriot şi om poli­ tic, Negri este o figură progresistă luminoasă, care stă în fruntea tuturor mişcărilor şi acţiunilor naţionale şi sociale avansate ale vremii sale: 1848, Unirea, reformele din timpul lui Cuza. După detronarea lui Cuza se retrage definitiv din viaţa politică. La moartea lui, Eminescu ii consacră rînduri pline de caldă preţuire. 342 < [343] c Strofa ultimă a poeziei se referă la Elena Negri, lîngă care cei doi prieteni se aflau împreună atunci cînd ea şi-a dat ultima suflare. MĂRGĂRITĂRELE Ciclul Mărgăritărelea fost publicat ca atare pentru prima oară în cea de a doua ediţie a volumului Doine şi Lăcrimioare, apărut prin mai 1863. Sub titlul ciclului scriitorul a aşezat indicaţia ,,1852-1862", date între care sînt compuse cele 46 poezii pe care le cuprinde. De fapt, cîteva dintre ele sînt scrise în afara acestor date; cu siguranţă Deşteptarea României şi Cristos a înviat, probabil Sentinela romană, Moţul şi secuiul, poate şi altele. DEŞTEPTAREA ROMÂNIEI Scrisă, după toate probabilităţile, către sfîrşitul lui martie 1848, cu prilejul mişcării revoluţionare de la Iaşi, care se desfăşoară la 27 şi 28 ale acestei luni. Publicată pentru prima oară în repetate tiraje de foi volante, la Iaşi, poate într-o altă foaie volantă şi la Cernăuţi. Titlul ini­ ţial era Cătră români. Cu acelaşi titlu este reprodu�!_îIL Foaia pe�inte ... , nr. j1, 2!, mai 1848, p. 161, în vremea cînd Alecsandri se afla la Braşov, în prima parte a exilului său. Re­ produsă apoi cu titlul Deşteptarea României în ed. 1863 (p. 247-250), ed. 1875, vol. II (p. 5-8). Interesant de reţinut pentru ecoul imediat, chiar pe plan lite­ rar, al acestei poezii este că faimosul Deşteaptă-te, române... al lui Andrei Mureşanu apărea în Foaia pentru minte ... în numărul imediat următor celui în care se publica poezia aceasta a lui Alecsandri, avînd titlul Răsunet, tocmai pentru a pune în lumină că este un răspuns din Transilvania la chemarea poetului nostru din poezie: Iată I lumea se deşteaptă din adînca-i let.argie I Ea păşeşte cu pas mare către-un ţel de mult dorit. Ah I treziţi-vă ca dinsa, fraţii mei de Românie I Sculaţi toţi cu bărbăţie, Ziua vieţii a sosit I 343 [344] SENTINELA ROMANĂ Deşi datată "Munţii Carpaţi - 1848", poema aceasta, care constituie numai prima parte din cele patru ale uneia mai largi, probabil n-a fost decît concepută sau începută în perioada po­ pasului în Carpaţi din timpul de după înăbuşirea mişcării revo­ luţionare moldovene de la 1848. Data precisă a scrierii nu poate fi stabilită. E probabil că în 1853, cînd apărea primul volum de versuri al lui Alecsandri, în care Sentinela romană nu-şi află loc, poemul rtu era definitivat. Publicată pentru prima oară în volum, în traducerea franceză, sub titlul La sentineUe perdue, a lui 1. E. Voinescu în a doua ediţie în limba franceză a Doinelor lui Alecsandri. In limba ro­ mână, pentru prima oară apare în Români� lit.erară, nr, 8, 20 fe­ bruarie 1855, p. 93-96. Ideea de bază a poemului Sentinel.a ro�nă este mult mai puţin decît s-a insistat în trecut aceea a latinităţii poporului nos­ tru, care fără îndoială rămîne pusă, cît alta, în bună parte îm­ prumutată de la Bălcescu sau în care în orice caz Alecsandri se întîlnea cu acesta. Aflîndu-se în oapitala Franţei, după înăbuşirea revoluţiei de la 1848 din Moldova şi Ţara Românească, Alecsandri a întîmpinat, mai ales în cercurile conducătoare franceze, cu pre­ tenţii aristocratice şi cu o anumită prejudecată în ce priveşte superioritatea poporului francez prin cultura şi prin originea sa, o anumită rezervă faţă de "necunoscutul" popor român, care so­ licita prin emisarii săi ajutor pentru a-şi cuceri libertatea naţională şi reforme sociale. In această situaţie, pentru Alecsandri s-a im­ pus evocarea originii noastre latine, a "frăţiei" noastre cu poporul francez, pentru a crea un anumit prestigiu in faţa francezilor poporului nostru insuficient cunoscut. Mai mult decît atît. Pen­ tru emigraţia română deveni un argument de bază invocarea îndatoririlor faţă de poporul român ale apusului Europei, care putuse progresa pe calea civilizaţiei tocmai pentru că poporul ro­ mân îl ocrotise ca o pavăză, ca o adevărată sentinelă, de valul migraţiunii popoarelor, iar mai tîrziu de revărsarea turcilor asupra centrului şi apusului continentului. Era ideea pe care o formula şi Bălcescu în finalul studiului Comentarii asupm bătăliei de la Cîmpul Rigăi sau Cosova, referindu-se la comportarea romanilor cu acest prilej: "Ei s-au purtat totdeauna ca nişte viteji, au făcut cele mai mari jertfe şi au vărsat sîngele pînă la unul pentru apărarea civilizaţiei şi a libertăţii şi Europa de ar fi recunoscă- 344 z:c [345] ... ta are ar plăti cu oarecare faceri de bine jertfele lor" (N. Bălcescu - Opere, tomul 1, partea 1, Bucureşti, 1940, p. 98). Era de ase­ menea ideea pe care o formula însuşi Alecsandri într-un cerc de fila-români la Paris, la sfîrşitul anului 1848; "Vechii romani înţe­ leseseră bine interesul imperiului lor aşezînd cele mai viteze legioane ale Italiei ca sentinele despre răsărit". Iar mai tîrziu evocînd istoria şi pămîntul României, adăuga: "In toate părţile unde vor alerga ochii, ei vor vedea adevărul scris cu litere de singe, şi acest adevăr este că ţările româneşti au fost, atît în vechime, cît şi în veacurile de mijloc, pragul templului civiliza­ ţiei şi că poporul român s-au ţinut totdeauna cu tărie în poziţia sa de sentinelă ale acestui templu. Şi iată! Europa pare că nu vrea nici măcar să ţie socoteală de tot sîngele vărsat pentru apă­ rarea ei! Ce-i pasă Europei de această ţară slăbită prin atîtea războaie şi atîtea nenorociri. Ce-i pasă de naţionalitatea acelui popor român care doreşte astăzi să se ridice din căderea sa ... " (V. Alecsandri, Opere complete, Proza, 1876, p. 194, 195-196). Să semnalăm că aceste poziţii îşi găsesc şi astăzi o con­ firmare ştiinţifică. In relatarea sa despre Contribuţia istoricilor români la studiul problemelor fostului imperiu austro-ungar, cu ocazia dezbaterilor internaţionale ale istoricilor ce au avut loc la inceputul lunii mai 1964 la Budapesta, acad. C. Daicoviciu precizează cum nu se poate mai limpede în această privinţă, legitimînd astfel tema Sentinelei romane, poziţia lui Alecsandri şi Bălcescu: "Referindu-se la istoria României, Jugoslaviei, Ceho­ slovaciei şi a ucrainienilor, referenţii au arătat documentat că toate aceste popoare au adus o deosebită contribuţie la apărarea civi­ lizaţiei prin luptele lor împotriva invaziilor mongolice şi turceşti, au oprit extinderea invaziilor în Europa centrală şi de Vest, dînd astfel posibilitatea dezvoltării unei culturi feudale şi moderne în ţările vest-europene" (Contemporanul, nr. 22, 29 mai 1964, p. 7). Am insistat ceva mai mult asupra acestor lucruri, tocmai pen­ tru a putea face să se distingă mai clar obiectivul şi sensul poe­ mului Sentinela romană. El este fără putinţă de tăgadă evocarea alegorică a unor momente din perioada migraţiunii popoarelor, al căror şoc poporul nostru l-a suportat cel dintîi micşorîndu-i intensitatea pentru mai departe, ocrotind în chipul acesta Apusul de încercările grele ce unele din aceste migraţiuni le-au adus şi îngăduind astfel dezvoltarea civilizaţiei şi culturii acestui Apus. 345 [346] VIS DE POET Presupunem a fi fost scris ii, fără să avem nici un element de datare concret, prin anul 1853. Publicată pentru prima oară în România literară, nr. 15, 23 apri­ lie 1855, p. 187-188. Reprodusă in ed. 1863 (p. 267-272), ed. 1875, voI. II (p, 26-32). Vis de poet se incadrează, alături de poezii cum sînt Cînticul Margaritei, Ce gîndeşti, 0/ Margarită, Iachtul, Adio şi nuvela Margarita, între scrierile dedicate unei eroine care, după părerea noastră (vezi G. C. Nicolescu, Viaţa lui V.asile Alecsandri, Bucu­ reşti, 1962, p. 216 şi urm.), nu este încă identificată şi nu pare să fie Maria Cantacuzino, cum sint înclinaţi să afirme mai toţi cercetătorii. BISERICA RISIPITĂ (legendă) Nu avem mCI o indicaţie in ce priveşte data la care a fost scrisă această poezie. Se poate presupune a fi fost elaborată şi definitivată în iarna 1861-1862, sub influenţa directă a folclo­ rului, în această vreme Alecsandri pregătind ediţia poeziilor populare, ce avea să apară abia în 1866. Publicată pentru prima oară în Revista română, mai 1862, p. 151-152. Reprodusă în ed. 1863 (p, 273----277), ed. 1875, voI. II (p, 33-37). CINTICUL MARGARITEI Nu avem mCI o indicaţie asupra datei la care a fost scrisă această poezie. Publicată pentru prima oară în Revista română, mai 1862, p. 153--154. Reprodusă în ed. 1863 (p. 278-280), ed. 1875, voI. II (p. 38-40). Cinticul Margaritei face parte dintre creaţiile inspirate de epi­ sodul de dragoste pentru enigmatica Mărgărita. In el răsună ceva din acel "Kennst du das Land, wo die Zitronen bliihn?" (Ştii tu de ţara cu lămîii-n floare) din Goethe, cunoscută de 346 : ....... [347] • Alecsandri fără îndoială prin Intermediul vreunei tălmăciri fran­ ceze. Tocmai în raport cu acest eventual "izvor" e cu atît mai interesant pentru definirea lui Alecsandri ca scriitor sensul ce-l dă el poeziei prin finalul său, atît de deosebit de originalul de la care, direct sau indirect, după toate probabilităţile, plecase. P ASĂRICA MAREI Data Ia care a fost scrisă această poezie nu poate fi stabilită cu precizie. Incontestabil, ea este un rod al călătoriei de Ia Mar­ silia Ia Gibraltar. Aşadar, ar putea fi acceptată ipoteza că a fost scrisă chiar în timpul călătoriei, deci în penultima săptămînă din septembrie 1853. Publicată pentru prima oară în România literară, nr. 2, 8 ia­ nuarie 1855, p. 26-27, cu titlul Păsăruica mării. Reprodusă în ed. 1863 (p. 281-282), ed. 1875, voI. II (p. 41-43). FLOAREA OCEANULUI Scrisă, după indicaţia poetului, în anul 1853, Ia Biariţ, deci între începutul lunii august şi mijlocul lui septembrie. Publicată pentru prima oară în ed. 1863 (p. 283-284), reprodusă apoi în ed. 187.5, val. II (p. 44-45). MUNTELE DE FOC Scrisă, într-o formă mai puţin întinsă, după toate probabilităţile în 1840. Publicată pentru prima oară în Albina românească, nr. 47, 17 iu­ nie 1843, p. 187, apoi în România literară, nr. 4, 22 ianuarie 1855, p, 46, în ambele locuri în cadrul bucăţii de proză Suvenire din Italia, Monte di fo, proză introdusă Ia 1855 în cuprinsul Călătoriei în Africa, reprodusă ca atare şi în Salba literară (Iaşi, 1857 p. 240-241). Pentru prima oară ca poezie de sine stătătoare şi în forma completă ce o avem, poezia Munte de foc (legendă din Munţii Apenini) apare în ed. 1863 (p. 285-287), ed. 1875, val. II (p. 46-49). [348] HOŢUL ŞI DOMNIŢA Scrisă, într-o primă formă, deosebită şi ca întindere şi stilistic, în perioada Domelor, prin 1842-1844 şi introdusă ca poezie popu­ lară autentică în bucata de proză O plimbare la munţi. Publicată pentru prima oară în cadrul bucăţii amintite, în Propă­ şirea, nr. 8, 27 februarie 1844, p. 63 şi reprodusă în acelaşi cadru în Salba literară (Iaşi, 1857, p. 121). In forma de aici, se publică pentru prima oară în ed. 1863 (p. 288-290), ed. 1875, voI. II (p. 50---52). Această formă trebuie să fi fost elaborată în iarna 1861-1862, în care poetul se afla în mod deosebit sub far­ mecul folclorului, în această vreme el definitivînd ediţia poeziilor populare ce avea să apară în 1866. Este posibil chiar ca forma din Propăşirea să fie autentic popu­ lară. Fie că e aşa, fie că nu, compararea formei din 1844 cu cea din 1863 e de natură să arunce lumini preţioase asupra evoluţiei lui Alecsandri în arta prelucrării materia'lului folcloric. CE GINDEŞTI, OI MARGARITĂ Scrisă, după propria indioaţie a poetului, la Gibraltar, în 1853. In cursul călătoriei sale din acest an, Alecsandri s-a oprit în acest port în deuă rînduri, între 27 septembrie şi mijlocul lui octom­ brie. In acest interval trebuie să fi fost scrisă poezia. Publicată pentru prima oară în Ro1l'!iinia literară nr. 9, 27 februa­ rie 1855, p. 114. Reprodusă în Salba literară (Iaşi, 1857, p. 182- 183), de ambele dăţi fiind încadrată în sceneta Un salon din Iaşi. De sine stătătoare, fără cadrul scenetei amintite, poezia apare pen­ tru prima oară în 00. 1863 (p, 291-292), apoi reprodusă în ed. 1875, voI. II (p. 53-54). Ce gîndeşti, 01 Margarită, apărută iniţial sub titlul Margarita, face parte din poeziile legate de episodul Mărgăritei. !AHTUL Scrisă, după toate probabilităţile, în cursul lunii octombrie 1853, cînd Alecsandri a poposit la Gibraltar şi la Cadix - cele două oraşe care sînt indicate succesiv de poet ca loc în care a fost scrisă poezia, unul în Ro1l'!iinia literară, celălalt în ediţiile ce o cuprind. 348 - [349] Publicată pentru întîia oară în România literară, nr. 3, 15 ianua­ rie 1855, p. 39. Reprodusă în 00. 1863 (p. 293-295), ed. 1875, voI. II (p, 55-57). Iahtul face parte din poeziile inspirate de episodul Mărgăritei. o NOAPTE LA ALHAMBRA Scrisă, dacă ţinem seama de itinerarul scriitorului în călătoria sa prin Spania şi de indicaţia de la sfîrşitul poeziei, la Grenada, in jurul datei de 1 noiembrie 1853, cînd el s-.a aflat în această localitate. Publicată pentru prima oară în România literară, nr. 4, 22 ia­ nuarie 1855, p. 54-56. Reprodusă în ed. 1863 (p. 296--300), 00. 1875, voI. II (p. 58-63). In România literară, poezia avea în final încă patru stofe, eliminate în ediţiile ce au urmat, care o încadrau între bucăţile le­ gate de episodul Mărgăritei. Iată acele strofe, urmînd fina­ lului actual: Cine poate-aşa minune A o spune In cuvinte omeneşti J Cine poate-ti lumea-ntreagă Să-nţeleagă Desfătările-mi cereşti. Intru tainica vedere De plăcere A fantasticului Ce-au lăsat în a mea minte Un fierbinte Suvenir nemuritor J Numai tu, o J M ... [argarită] Mult iubită, Prin un dulce sărutat, Mi-ai aduce-o încîntare Şi mai mare Decît ceea ce-am gustat 949 [350] I� .' ._� Lîngă Siera N evada La Grenada In Alhambra, pînă-n ziori; In acele nopţi senine Cînd la tine Am visat de-atîtea ori. Linda-Raia - figură feminină ce revine în poeziile Seguidila şi Linda Raia (Pasteluri). SEGUIDILĂ Scrisă desigur cam în acelaşi interval cu poezia O noapte la Alhambra, cu prilejul popasului din 1853 la Grenada. Publicată pentru prima oară în ROnWnia literară, nr. 24, 25 iu­ nie 1855, p. 291. Reprodusă în ed. 1863 (p, 301-302), ed. 1875, voI. II (p, 64-65). EL R'BAA Scrisă, după toate probabilităţile, în ziua de 6 octombrie 1853, cînd, aşa cum rezultă din scrierea Călătorie în Africa, Alecsandri întîlneşte în munţii Uadras un şeic ce-i recită o poezie arabă scrisă ,în cinstea calului său El R'baa. Publicată pentru prima oară în ed. 1863 (p. 303-305) ; repro­ dusă în ed. 1875, voI. 11 (p. 68-68). STELELE Scrisă, după toate probabilităţile, aşa cum indică scriitorul la finele poeziei, în 1853, la Sevila, aşadar, în a doua jumătate a lunii octombrie, cînd a poposit în acest oraş. La prima ei publicare, poezia e datată 185, probabil simplă greşeală de tipar. Publicată pentru prima oară în Ilustraţiunea, nr. 6, 23 octom­ brie 1860, p. 46, apoi in Revista ronWnă, 1861, p. 771. Reprodusă in 00. 1863 (p. 306-307), ed. 1875, voI. II (p. 69-70). Poezia pare a se încadra în ciclul de creaţii legate de episodul Mărgăritei. 350 [351] N. BĂLCESCU MURIND Scrisă, dacă acceptăm ca reală indicaţia "Palerma" din final, cu prilejul vreuneia din opririle scriitorului nostru în acest oraş după moartea lui Bălcescu. Nu avem nici o indicaţie asupra unei ase­ menea opriri. Ea ar fi putut avea loc, însă, fie în 1855, fie în 1859. Nu e exclus ca poezia să fi fost scrisă la Paris, prin mai 1862, cînd, se pare, la invitaţia lui Odobescu, scriitorul nostru a redactat paginile de amintiri despre Bălcescu, publicate în Revista română. Ipoteza e cu atît mai plauzibilă cu cît poezia a fost publicată în cadrul acestor amintiri. Publicată pentru prima oară în Revista română, iulie 1862, p. 306-307, în cadrul amintirilor de care am pomenit, la sumar poezia fiind indicată cu titlul Trei soli ai lui Dumnezeu. Repro­ dusă. în ed. 1863 (p. 308-310), ed. 1875, voI. II (p. 71-73). ANUL 1855 Scrisă probabil în ultimele zile ale anului 1854, pentru că era menită nu numai să întîmpine noul an 1855, dar să fie şi un ade­ vărat program al revistei România literară, care a apărut la 1 ia­ nuarie 1855. Publicată pentru prima oară în România literară, nr. 1, 1 ianua­ rie 1855, p. 11. Reprodusă în ed. 1863 (p, 311-313), ed. 1875, voI. II (p. 74--76). CINTICE ŞI SĂRUTĂRI Deşi în Revista română, unde apare pentru prima oară, poezia poartă la sfîrşit însemnarea : "Moldova - 1859", cred că trebuie să acceptăm indicaţia din volum: "Iaşi - 1855". Scrisă deci în 1855, prin iunie-iulie, în preajma plecării scriitorului în străinătate, ceea ce ar explica de ce n-a avut răgaz să o publice în România literară. Publicată pentru prima oară în Revista română, octombrie-decem­ brie 1862, p. 707-708. Reprodusă în ed. 1863 (p. 314-317), ed. 1875, voI. II (p. 77-80). 351 [352] Poezia Cîntice şi sărutări, o adevărată profesiune de credinţă scriitoricească, ilustrează tema rostului militant, patriotic al artistului în mijlocul societăţii, temă atît de caracteristică epocii literare dominate de ideile de la 1848. BANUL MĂRĂCINĂ Scrisă, după propria indicaţie a scriitorului, în 1855, la Paris, aşadar, între mijlocul lui iulie şi mijlocul lui octombrie. Publicată pentru prima dată în Concordia, nr. 13,22 martie 1857, p. 52, apoi în Revista română, 1861, p. 778-779. Reprodusă în ed. 1863 (p. 318-322), 00. 1875, voI. II (p, 81-85). Poezia aceasta foloseşte chiar o mărturie din versurile poetului Ronsard, că s-ar trage dintr-un strămoş de pe meleagurile dună­ rene, deci că ar fi de origine română, venit în Franţa pentru a ajuta această ţară în lupta ei contra invadatorului străin. Ea ur­ mărea să scoată mai puternic în lumină indatoririle pe care po­ poarele din apusul Europei le aveau în acele împrejurări istorice de a ajuta poporul român în lupta sa de emancipare naţională şi socială. Era, în fond, ideea mai veche a lui Bălcescu din studiul Comentarii asupra bătăliei de la Cîmpul Rigăi sau Cosovo, pe care, sub alt aspect, Alecsandri o valorificase artistic în Senti­ nela romană. LA SEVASTOPOL Scrisă, după cum indică scriitorul, în 1855, la Sevastopol, deci între 27 noiembrie şi 4 decembrie 1855, cînd se afla acolo. Publicată pentru prima oară în ed. 1863 (p, 323-325); repro­ dusă în ed. 1875, voI. II (p. 86-88). DRAGOŞ Scrisă, după cît se pare, în două etape : primele 60 de versuri, cîndva, la o dată ce nu poate fi precizată, înainte de mai 1860, probabil în iarua 1859-1860, cînd poetul le aşterne şi într-un album al unei persoane din Bucureşti, album aflat acum la Bi- 352 / [353] blioteca Academiei. Finalul a rost scris cu siguranţă mai tirziu, după toate probabilităţile, între ianuarie şi septembrie 1862. Publicată pentru prima oară în Revista română, 1861, p. 773-- 775 (numărul apărut, de fapt, în 1862, de vreme ce din corespon­ denţa scriitorului nostru rezultă că abia în ianuarie 1862 el expe­ dia această poezie pentru revista lui Odobescu), Reprodusă în ed, 1863 (p, 326-331), ÎIJ Poezii populare ale românilor, Bucureşti, 1866 (p. 164-167), ed. 1875, voI. II (p. 89-94). In albumul amintit (ms. 2.893), Dragoş avea numai primele 60 de versuri; în Revista 1'Omână i se mai adăugau încă două versuri. Abia în volume poezia capătă formă definitivă. 1 MAI E greu de făcut precizări, în lipsa oricăror elemente lămuritoare, în legătură cu geneza acestei poezii. S-ar putea accepta, pe baza locului ce-l ocupă poezia în ciclu (niciodată întîmplător), data de 1 mai 1856 (menţionată de titlu). Publicată pentru prima oară în ed. 1863 (p. 332-333) ; repro­ dusă în ed. 1875, voI. II (p. 95-96). Prin prezenţa unor versuri din această poezie, ca şi a unora din poezia ce urmează, Adio, în nuvela Margarita, se marchează legă­ tura, altfel imposibil de bănuit, dintre aceste poezii şi episodul Mărgăritei. ADIO Scrisă poate cam în aceeaşi epocă (1853) eu celelalte poezii inspi­ rate de Mărgărita. Publicată pentru prima oară în România literară, nr. 9, 27 fe­ bruarie 1855, p. 115-116, în cadrul bucăţii Un salon din Iaşi. Re­ produsă în acelaşi cadru, în volumul Salba literară, Iaşi, 1857 (p. 185-186), apoi, singură, în ed. 1863 (p. 334-336) şi ed. 1875, vol. II (p. 97-99). 23 - Alecsandri - Opere, II 353 '1 I I [354] CINTICE DE LUME Neexistînd elemente concrete, este imposibil de stabilit data scrierii acestor poezii. Se poate presupune că ele aparţin peri­ oadei 1860-1862, fiind definitivate chiar în 1862. Publicate pentru prima oară în ediţia 1863 (p. 337-339) ; repro­ duse în ed. 1875, voI. II (p, 100-103). VlSUL LUI PETRU RAREŞ Scrisă probabil în perioada 1860-1862, perioadă dominată de pregătirea ediţiei Poezii populare ale românilor, deci de teme şi modalităţi folclorice. Publicată pentru prima dată în Lumina, nr. 11, 1863, p. 82-84. Reprodusă în ed. 1863 (p. 340-346), ed. 1875, voI. II (p. 104-111). Subiectul "legendei" Visul lui Petru Rar� prelucrează fidel cea de-a unsprezecea povestire din O samă de cuvinte a lui Neculce. De semnalat, de asemenea, colaborarea lui Alecsandri la o publi­ caţie a tînărului B. P. Hasdeu. EMMI Scrisă, după propria indicaţie a poetului, în 1859, desigur după mijlocul lui iulie a acestui an, dată pînă la care el se află în străinătate. Publicată pentru prima dată în Ilustraţiunea, nr. 6, 23 octom­ brie 1860, p. 46, apoi în Revista română, 1861, p. 772-773. Re­ produsă în ed. 1863 (p. 347-349), ed. 1875, voI. II (p. 112-115). Emmi era fiica lui Vasile Sturza, moartă foarte tînără. Poezia a impresionat în mod deosebit pe tînărul Mihai Eminescu, care o pomeneşte cu entuziasm în Geniu pustiu şi care, plecînd de la ea, brodează chiar o piesă, rămasă inedită: Amor pierdut, viaţă pierdută. Emmi. MOLDOVA IN 1857 Scrisă pe la mijlocul lunii martie 18,57, curînd după numirea lui Vogoride în funcţie de caimac am al Moldovei, cînd se dezlănţuise, 354 [355] sub patronajul acestuia, o înverşunată acţiune antiunionistă, cu concursul unora dintre boieri. Publicată pentru prima oară în Moldova, în pofida cenzurii, În­ tr-o foaie volantă. Apare, aproape concomitent, la Bucureşti, în Concordia, nr. 15, 27 martie 1857, p. 59. Reprodusă în ed. 1863 (p. 350-354), ed. 1875, voI. II (p. 116-120). Poezia face parte din creaţiile literare prin care Alecsandri ple­ dează cauza Unirii. Amintim dintre acestea Hora Unirii şi sce­ netele Cinei-Cinel, Păcală şi TindaLă. NOAPTEA SFINTULUI ANDRII Scrisă, după propria însemnare a scriitorului, la Iaşi, în 1857, referindu-se la aceleaşi împrejurări, cam în aceeaşi perioadă cu Mol­ dova în 1857. Publicată pentru întîia oară în RelJista română, 1861, p. 776- 777. Reprodusă în ed. 1863 (p. 355-359), ed. 1875, voI. 1 (p, 121-125). DORUL DE MARE Scrisă sau poate numai definitivată în prima parte a anului IR60, după cum indică o datare a scritorului din ms, 2.893. Publicată pentru întîia dată în Revista română, 1861, p. 775- 776. Reprodusă in ed. 1863 (p. 360--362), e(1. 1875, vcl, TI (p. 126-129). SURORII MELE Scrisă curînd după 15 decembrie 1857, cînd moare sora sa, Ca­ tinca (născută în 1819), căsătorită cu C. RoUa. In această vreme Alecsandri se afla de cîteva luni în Franţa. Publicată pentru prima oară în ed. 1863 (p. 363-364). Reprodusă în 00. 1875, vol. II (p. 130-131). 23* 355 [356] STEAUA ŢĂRII Scrisă, probabil, aşa cum indică scriitorul, cel puţin într-o primă formă, în 1856, la laşi, în perioada de pregătire a Unirii Plin­ cipatelor. Publicată pentru prima oară în Revista română, mai 1862, p. 154. Reprodusă în ed. 1863 (p. 365--367), ed. 1875, voI. II (p, 132-134). HORA UNIREI 110ra Unirei a fost scrisă după 25, poate chiar după 30 mai 1856, cînd s-a constituit Comitetul Unirii, din care făcea parte şi Alecsan­ dri, pînă la 9 iunie, cînd a apărut în presă. Publicată pentru prima oară în Steaua Ounării, nr. 31, 9 iu­ nie 1856, p. 126. Reprodusă de poet (lăsînd, deci, la o parte nenu­ măratele reproduceri din epocă) în ed. 1863 (p. 368-369), în Poezii populare ale românilor, Bucureşti, 1866, p. 396-397 şi în ed. 1875, vol. II (p. 135-137). Poezia a fost scrisă în cadrul propagandei şi luptei duse pentru unire. Ea are la bază poezia Ilora Ardealului, publicată la 1848 în Foaia pentru minte ... şi, însoţită de o melodie adecvată, s-a bucurat de un mare şi imediat succes, fiind pînă astăzi considerată ca un adevărat imn naţional, imnul unităţii naţionale. Data ,,1857", pe care Alecsandri o aşază sub titlul Horei Unirei, în ediţiile 1863 şi 1875, după cum se vede, n-are totuşi nici un temei. Ea evocă numai anul luptelor celor mai grele pentru cauza Unirii. PRESIMŢIRE Scrisă la sfîrşitul lui mai sau începutul lui iunie 1859, cu ocazia celei de a doua vizite a lui Alecsandri în capitala Plcmontului, unde era trimis în misiune diplomatică de domnitorul Alexandru Cuza, aşadar, după primele victorii ale armatelor franco-piemonteze împotriva celor austriece. 356 [357] --- Publicată pentru întîia oară în Revista romana, 1861, p. 77l- 772. Reprodusă în ed. 1863 (p. 370-37l), ed. 1875, voI. II (p. 138-139). PE ALBUMUL D-REI !DA VEGEZZI RUSCALLA Scrisă fie în aprilie 1858, la Paris, de unde a fost expedială celei ce-i era dedicată, la Torino, aşa cum afirmă un cercetător din străinătate în posesia unor manuscrise ale familiei Vegezzi-Ruscalla, fie cu ocazia uneia din cele două călătorii (prima, între 9/23 şi 14/26 martie; cea de a doua, între 1-16 iunie) făcute de poet În 1859 în capitala Piemontului, unde a cunoscut îndeaproape familia filo-românului şi admiratorului său Giovennale Vegezzi-Ruscalla. Publicată pentru prima oară în RelJÎsta română, mai, 1862, p. 157-158. Reprodusă în ed. 1863 (p, 372), ed. 1875, voI. II (p. 140-141). lda era fiica lui Giovennale Vegezzi-Ruscalla, ca însăşi tînără scriitoare. Poezia aceasta dedicată ei, ca şi Presimţire, se înca­ drează între poeziile care oglindeau simţămîntul unei comunităţi de interese şi de destine, în acel moment istoric, între ţările ce aveau să fie Italia şi România, pe atunci încă neconstituite sub aceste nume. PILOTUL Scrisă, după toate probabilităţile, la Turin, în 1859, cu ocazia călătoriei diplomatice, cînd cunoscuse personal pe Cavour, primul­ ministru piemontez. Textul acestei poezii se află în manu­ scrisul 2.893, dedicat prietenului său Ion Ghica, pe atunci prim-mi­ nistru, manuscris în care se află chiar şi o dată: ,,22 ghenar 1860". Publicată pentru prima oară în RelJista română, 1861, p. 770. Reprodusă în ed. 1863 (p. 373-375), eel. 1875, voI. II (p, 142--144). Poezia Pilotul pare totuşi scrisă pentru Cavour şi se încadrează, chiar prin aşezarea În volum de către poet, Între poeziile care în această vreme exaltă comunitatea de destine a popoarelor italian şi român în împrejurările istorice ale acelui moment. 357 [358] LA PALESTRO Scrisă, după toate probabilităţile, foarte curind după ce avusese loc bătălia dintre armatele aliate franco-piemonteze şi cele austriece de la Palestro, localitate în preajma oraşului Pavia, adică după 29-31 mai 1859. Publicată pentru prima oară în ed. 1863 (p. 376--378), apoi în ed. 1875, voI. II (p. 145-147). Este cea dintîi din poeziile închinate eroismului poporului italian în războiul său de eliberare de sub cotropitoarea stăpînire a im­ periului habsburgic. Zuavi - ostaşi algerieni din armata colonială franceză. Bersalieri - ostaşi din arma vînători a trupelor italiene. LA MAGENTA Sîngeroasa bătălie de la Magenta dintre armatele franco-piemon­ teze şi cele austriece a avut loc la 3 iunie. Alecsandri, care, cum am spus, sosit în Italia cu o nouă misiune diplomatică din partea lui Cuza, urmărea de aproape cursul luptelor, trebuie să fi scris această poezie puţine zile după 3 iunie 1859, căci două sau trei zile în urmă el ajungea pe locurile pustiite de război de la Magenta, unde, aşa cum indică de altfel, scrie poezia. Publicată pentru prima oară în ed. 1863 (p. 379--380); repro­ dusă în ed. 1875, voI. II (p, 148-149). GONDOLA TRECE Scrisă, aşa cum indică scriitorul, în 1859, la Genua, deci la 17 sau 18 iunie, cînd el se află în acest oraş, după ce-şi încheiase ultima sa misiune diplomatică în Italia şi pornea spre ţară. Publicată pentru prima oară în Revista română, mai 1862, p. 156-157, unde lipseşte cea de-a patra strofă de patru versuri, cea care face din această poezie, iniţial intimă, erotică, o poezie de largi rezonanţe politice, căci în strofa ce o va adăuga în edi­ ţia din 1863 poetul îşi exprimă durerea că Veneţia rămăsese încă sub jugul imperiului austriac după încheierea războiului din 1859. 358 ". [359] CORONA VIEŢEJ Scrisă, aşa cum indică scriitorul, în 1859, la Milano. Dar numai "în parte", căci Alecsandri s-a aflat în acest oraş imediat după eliberarea lui de sub jugul imperiului habsburgic, intre 7-11 iu­ nie 1859, iar în partea a doua a poeziei el se referă la bătălia de la Solferino, care s-a petrecut în primele zile din iulie, cînd poetul nu mai era de mult la Milano. In orice caz, poezia e scrisă în 'această epocă şi se încadrează între poeziile închinate luptei eroice pentru eliberare şi unitate naţională a poporului italian. Publicată pentru prima oară, cu unele deosebiri faţă de forma din volum, în Revista română, octombrie-decembrie 1862, p. 700- 707. Reprodusă în ed. 1863 (p, 383-393), ed. 1875, vol, II (p, 152-163). LA POEŢII ROMÂNI Scrisă, poate, în 1860 (în ms. 2.893, Alecsandri chiar precizează: ,,19 ianuarie 1860"), la Bucureşti, dar e foarte probabil că la această dată el definitiva o poezie lucrată ceva mai înainte, even­ tual în cea de a doua jumătate a anului anterior. Publioată pentru prima oară sub titlul Poeţii români, în Revist(! română, 1861, p. 769, unde lipsesc strofele 4, 5 şi 6 - foarte im­ portante pentru sensul definitiv al poeziei. Reprodusă în ed. 1863 (p, 394-396), ed. 1875, voI. II (p. 164-166). Printesa A. Chica, căreia îi era dedicată poezia, era Alexan­ drina, soţia lui Ion Ghica, amicul său, numit prinţ mai puţin din cauza obîrşiei sale din Ghiculeşti, cît datorită faptului că fusese bei (prinţ) de Samos. LACUL DE COMO Scrisă, probabil, în jurul lui 10 mai 1861, dată aproximativă la care, cu ocazia unei noi misiuni diplomatice încredinţate de Cuza pe lîngă regele Piemontului, Alecsandri pare să se fi aflat la Como, pe care ştim sigur că l-a vizitat. Publicat pentru prima oară în ed. 1863 (p. 397-398) ; reprodus în ed. 1875, voI. II (p. 167-168). Principesa C. Conachi-Vogoride era fiica lui Conachi şi a Sma­ randei, văduva lui P. Negri. Era, aşadar, după mamă, soră a Ele- 359 [360] l nei şi a lui Costache Negri, bună şi veche prietenă cu Alecsandri. S-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, viitorul caimacam, de care se va despărţi, căsătorindu-se apoi cu un principe italian. E probabil că poetul a întîlnit-o la Como, şi aceasta a determinat dedicarea sonctului acestuia, formă de altfel foarte rară la Alecsandri. ROMANŢĂ Scrisă, probabil, în ceea ce am putea numi "perioada bucureş­ teană" a lui Alecsandri, vremea cînd, fiind ministru de externe al guvernului din Ţara Românească, locuia aproape numai la Bucureşti, deci în iarna 1859-1860. - Publicată pentru întîia oară în Revista 1'Omâniî, 1861, p. 770- 771. Reprodusă în ed. 1863 (p. 399---400), ed. 1875, vol, II (p, 169-170). D-na M. D., căreia îi e dedicată poezia, ar putea fi Maria Da­ vila, soţia doctorului Carol Davila. CRINUL Scrisă în aceeaşi perioadă ca şi poezia Romanţă. Poetul de altfel indică: "Bucureşti, 1860". Publicată pentru prima dată în Revista română, mai 1862, p. 157. Reprodusă în ed. 1863 (p. 401--402), vol. II (p, 171-172). D-ra A. Cîmpinellnu, tînăra odraslă a cunoscutei familii Cîrn­ pineanu, era rudă apropiată cu Ion Chica, amicul poetului. CRISTOS A INVIAT Scrisă, după toate probabilităţile, în martie sau prima jumătate din aprilie 1863. Publicată pentru prima oară în Lumina, nr. 13-14, 1863, p. 21-- 22. Reprodusă în eel. 1863 (p. 403-404), ed. 1875, voI. II (p. 173-174). Poezia a fost prilejuită de răscoala armată a polonezilor pentru eliberarea lor de sub jugul străin, răscoală care a izbucnit în noaptea ele 22 spre 23 ianuarie 1863. 360 [361] INŞIRĂ-TE, MĂRGĂRITE Poemul a fost scris în iarna 18.56-1357 sau primăvara 1857. In orice caz, în luna mai 1857 era definitivat, şi el nu putuse fi în­ ceput înainte de toamna 1856, cind a murit cel de al treilea copil al soţilor Zoe şi 1. A. Cantacuzino, punctul de plecare al acestei creaţii. Publicat în Revista română, mai 1862, p. 160-166. Reprodus în 00. 1863 (p. 405--423), 00. 1875, voI. II (p. 175-193). Zoe Cantacuzin - căreia îi era dedicat poemullnşiră-te mărgă­ rite, era nepoata de fiu a fostului domnitor Ion Sandu Sturza, căsătorită cu 1. A. Cantacuzino, viitorul traducător al operei lui Schopenhauer: Lumea ca ooinţă şi reprezentare. In Revista română, Alecsandri dă poemului său subtitlul poem popular şi-l însoţeşte de următoarea notă: "Acest basm popular, în care amorul de mamă formează sujetul principal, l-am auzit în munţii Moldovei, de la o călugăriţă, anume Megalusa, al cărui glas pătrunzător şi ochire inspirată da un caracter fantastic poves­ tirii sale". PASTEL URI Ciclul Pasteluri grupează 40 de poezii, dintre care 32, primele 30 şi ultimele 2, cuprind remarcabile imagini ale priveliştilor pa­ triei, în cea mai mare parte a priveliştilor de Ia Mirceşti, în di­ versele ipostaze ce se înfăţişau în cele patru anotimpuri ale anului. Pastelurile au fost publicate în revista Convorbiri literare, ma­ joritatea lor în intervalul 1868-1869. Pentru prima oară ele au fost grupate în ciclu, în ordinea ce ne este astăzi cunoscută, la 1875, singura dată în timpul vieţii scriitorului, în ediţia Opere complete, Poezii, III, Pasteluri şi legende. SERlLE LA MIRCEŞTI Deşi datată de poet "Mirceşti, 1867", data nu este absolut si­ gură. Pare mai probabil că poezia a fost scrisă mai tîrziu, anume pentru a constitui un fel de prefaţă a Pasielurdor, nu mult înainte de prima ei publicare, cînd pregătea pentru ediţia Socec tipărirea ciclului în ediţia Operelor complete. 361 [362] Tipărită pentru prima dată în Revista contimporană, nr. 1, 1 martie 1873, p. 11-13, sub titlul O seară de iarnă. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 3-6). SFIRŞIT DE TOAMNĂ Scrisă Ia sfîrşitul toamnei 1867. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 apri­ lie 1868, p. 33. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 7-8). IARNA Scrisă în iarna 1867-1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 33-34. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 9-10). GERUL Scrisă în iarna 1867-1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 34. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 11-12). VISCOLUL Scrisă în iarna 1867-1868. Publicată pentru prima oară, cu titlul Vicolul, în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 34; apoi, Foaia Soţietăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina, nr. 5, 1 mai 1868, p. 123-124. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 13-14). SANIA Scrisă în iarna 1867-1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 35. Reprodusă în 00. 1875, val. III (p.15-16). 362 [363] MEZUL IERNEI Scrisă prin noiembrie-decembrie 1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 23, 1 fe­ bruarie 1869, p. 366-367. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p, 17-18). LA GURA SOBEI Scrisă în iarna 1867-1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 34-35. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 19-20). BRADUL Scrisă, poate, în iarna 1874-1875. Nu avem însă nici o indi­ caţie precisă în legătură cu data elaborării sau scrierii acestei poezii. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, februarie 1875, p. 439--440. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 21-23). SFIRŞITUL IERNEI Scrisă, probabil, pe la mijlocul lui martie 1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 35. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 24-25). OASPEŢII PRIMĂ VERII Scrisă, probabil, ca şi precedenta, pe la mijlocul sau spre sfîr­ şitul lunii martie 1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 35---36. Reprodusă în cel. 1875, vol, III (p. 26-27). 363 [364] CUCOARELE Scrisă cam în aceeaşi vreme cu Oaspeţii p/'imăverii, în a doua jumătate a lunii martie 1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie 1868, p. 36. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p, 28-29). NOAPTEA Scrisă, după toate probabilităţile, Între 20 martie şi 18 apri­ lie 1868. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 6, 15 mai 1868, p. 81-82. Reprodusă în ed, 1875, voI. III (p, 130-31). DIMINEATA Scrisă în primavara anului 1868. In Convorbiri literare, paste­ lurile împreună cu care este publicată poartă toate data: "Mir­ ceşti, aprilie 1868". Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 6, 15 mai 1868, p. 81. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p. 32-33). TUNETUL Scrisă în aceeaşi perioadă cu Dimineaţa, o dată cu care a fost publicată de altfel. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 6, 15 mai 1868, p. 81. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 34-35). FLORIILE Scrisă în aceeaşi perioadă cu Dimineaţa. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 6, 1.5 mai 1868, p. 82. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 36-38). 364 [365] ..... FAŞTELE Scrisă tn pnmavara anului 1868. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 6, 15 mai 1868, p. 82-83. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p.39-40). PLUGURILE Scrisă în pruna vara anului 1868. Publicată pentru întîia oară În Convorbiri luerare, nr. 6., 15 mai 1868, p. 83. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 41-42). SĂMĂNĂTORII Scrisă în primavara anului 1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 6, 15 mai 1868, p. 83-84. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p, 43-44). RODICA Scrisă în pnmavarn anului 1868. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 6, 15 mai 1868, p. 84. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 45-46). LUNCA DIN MIRCEŞTI Scrisă, după toate probabilităţile, în primăvara anului 1869. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 5, 1 mai 1869, p. 73-74. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p, 47-50). Armida - personaj feminin din Ierusalimul eliberat de Tor­ quatto Tasso, MALUL SIRETULUI Scrisă în primăvara anului 1869. Publicată pentru Întîia dată În Convorbiri literare, nr. 5, 1 mai 1869, p. 74-75. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p. 50-51). 365 [366] l .� FLORI DE NUF.AR Elaborată, probabil, între aprilie şi decembrie 1868. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 23, 1 februarie 1869, p. 367. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 52-53). CONCERTUL IN LUNCĂ Elaborată într-o perioadă mai lungă, Între primavara anu­ lui 1868, cînd probabil a schiţat primele impresii, pînă prin de­ cembrie 1868, poate chiar ianuarie 1869. Publicată pentru prima oară in Convorbiri literare, nr. 23. 1 februarie 1869, p. 365-366, sub titlul Concertul şi datată; "Mirceşti, 1868". Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 54-57). VINĂTORUL Scrisă, după toate probabilităţile, în primavara anului 1868. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 5, 1 mai 1868, p. 74. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 58-59). PUNTEA Scrisă probabil în iarna 1868-1869. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr, 1, 1 martie 1869, p. 11. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 60-61). BALTA Scrisă probabil în primăvara anului 1869, cam în aceeaşi vreme cu Lunea din Mirceşu, Malul Siretului, o dată cu care sînt de altfel trimise lui Negruzzi şi publicate în revistă. Publicate pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 5, 1 mai 1869, p. 74. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 62-63). 366 [367] FINTlNA Scrisă în iarna 1868-1869. Publioată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 1, 1 martie 1869, p. 10. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p. 64-65). SECERIŞUL Scrisă, după toate probabilităţile, in pnmavara anului 1869. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 5, 1 mai 1869, p. 75. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 66-67). COSITUL Scrisă, probabil, în primăvara anului 1869. Publioată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr, 5, .1 mai 1869, p. 75, sub titlul Coasa. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 68-69). PORTRET (dedicat doamnei X ... Y ... Z ... ) Nu se poate preciza data la care a fost scrisă această poezie, nici cui îi era, În realitate, adresată. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 23, 1 februarie 1869, p. 367. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p. 70-71). PORTRET (dedicat princesei Natalia Ghica) Poezia poartă enigmatica datare 185... E scrisă probabil în anul 1856. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 23, 1 februarie 1869, p. 367. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p. 72-73). 367 [368] l PE COASTELE CALABREI Nu se poate stabili data la care a fost scrisă această poezie. Poate în vara 1859, cînd, în drum spre ţară, după misiunea diplomatică pe cîmpurile de luptă din nordul Italiei, Alecsan­ dri a vizitat din nou coastele Calabriei, pe care le evocă aici. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 19, 1 decembrie 1871, p. 297. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 74-75). LIN DA-RArA Nu se poate preciza data cînd a fost scrisă această poezie, care cuprinde o reminiscenţă a călătoriei în Spania, dar care, prin stăpînirea formei şi amănunte stilistice, pare să aparţină perioadei de maturitate artistică de zămislire a Pastelurilor. De altfel, dacă ar fi scris-o înainte dc 1863, desigur că poetul n-ar fi avut nici un motiv să n-o cuprindă în Mărgăritărele, unde figura Lindei Raia este cvocată şi în poezia O noapte la Al­ hambra. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 11, 1 fe­ bruarie 1875, p. 440. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 7�77). CALEA-ROBILOR Scrisă la o dată ce nu poate fi stabilită. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 6, 1 sep- tembrie 1874, p. 213. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p.78-79). BUCHET Scrisă probabil în iarna 1868-1869. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 1, 1 martie 1869, p. 10. Reprodusă in ed. 1875, vol, III (p. 80--·82). 368 .... [369] .... , MANDARINUL Nu se poate stabili data la care a fost scrisă această poezie. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 6, 1 sep­ tembrie 1874, p. 213. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p, 83-85). PASTEL CHINEZ Scrisă, după indicaţia poetului dată în revista unde a apărut mai întîi, la Mirceşti, în octombrie 1874. Făcînd o legătură cu atmosfera din această poezie, am putea, eventual, presupune că poezia Mandarinul a fost scrisă cam în aceeaşi vreme, poate puţin mai înainte. Publicată pentru prima oară în Revista contimporană, nr. 12, 1874, p. 453-454. Reprodusă în ed, 1875, voI. III (p. 86-88). I.A.C. - căruia îi este dedicat Pastel chinez - este amicul lui Alecsandri, 1. A. Cantacuzino. Vezi nota la poemul lnşiră-te mărgărite. BAHAGANUL Scrisă, fără îndoială, la data şi locul atît de precise pe care le indică scriitorul: "Cannes, 20 martie 1870". In această vreme Alecsandri se afla într-adevăr în această localitate. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 4, 15 aprilie 1870, p. 65. Reprodusă îned. 1875, voI. III (p. 89-91). VALUL LUI TRAIAN Scrisă, după indicaţia poetului însuşi, în 1874. Publicată pentru prima oară în Columna lui Traian, nr. 9, 1874, p. 232-233. Reprodusă în eel. 1875, vol, III (p, 92-94). V ARIA (a) Volumul III, ediţia Opere complete (Socec, 1875), cuprinde între ciclul Pasteluri şi ciclul Legende, care sînt indicate pe pa­ gina de titlu, încă un ciclu, intitulat Varia. Noi l-am numit 24 369 [372] MOARA DE VINT Scrisă în primele luni ale anului 1863. Publicată pentru prima oară în revista lui Hasdeu, Lumina, nr. 13-14, 1863, p. 22. Reprodusă în ed. 1875, vo1. III (p. 122-123). Fabula este o satiră foarte transparentă la adresa vorbăriei sterile din Camera deputaţilor de atunci, ostilă politicii de re­ fonne democratice a lui Cuza şi străduindu-se, fie prin opoziţie făţişă, fie prin lungi discursuri demagogice, să paralizeze inten­ ţiile de a acţiona ale domnitorului. LUPUL ŞI MOMIŢA Scrisă, după propria indicaţie a scriitorului, în anul 1845. Publicată pentru prima oară în Foaia Soţielăţii pentru litera­ tura şi cultU1'a română în Bucovina, nr. 12, 1 decembrie 1867, p. 294-295. Reprodusă în od. l875, vol. III (p. 124--125). BUCOVINA Scrisă, după datarea scriitorului, în 1865, pînă la 30 ianunrie 1865, cînd o trimitea lui AI. Hurmuzache. Publicată pentru prima oară în Foaia Soţietăţi: pentru. litera­ tura şi cultura romînă în Bucovina, nr. 1-2---3, 1 marie 1865. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 126-127). VISUL FERICE Scrisă, după datarea lui Alecsandri din ms. 1.699 Şl 111 Foaia Soţietăţit pentru literatura şi ClIltll NI românii în B llcovil1a, în anul 1846. Data 1866 de la finele poeziei din ediţia 1875 este o evidentă greşeală de tipar. Publicată pentru prima oară în Foaia Soţietăţii pentru litera­ tura şi cultura română în Bucovina, nr. 12. 1 decembrie 1867, p, 295, sub titlul Visul fericit. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 128-129). Ţinînd seama de data la care a fost sensa, poezia pare că se integrează între poeziile prilejuite de episodul de iubire cu Elena Negri. 372 [373] -pa-.-.----------------------------------------------------------------- ? CiNTIC SICILIAN Nu se poate preciza data la care a fost scrisă această poezie. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, 111'. 20, 15 decembrie 1871, p. 314. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 130-131). Contadina - ţărancă, în limba italiană. SEREl\'ADA Scrisă înainte de 1 ianuarie 1872, dată la care era alcătuit un album de poezii ale lui Alecsandri (acum ms. 1.699), în care această poezie figurează. Publicată pentru prima oară în ed. 1875, voI. III (p. 132-133). CĂDEREA RINULUI Scrisă, după cum poetul însuşi indică, la Neuhausen, in anul 1873, luna iulie. Publicată pentru prima oară în Revista contimporană, 111'. 10, 1 decembrie 1873, p. 848-850; apoi (trimisă de Alecsandri cu unele modificări) în Convorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1874, p. 396-397. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 134-137). Neuhausen este un orăşel din imediata apropiere a faimoasei cascade a Rinului de la Schaffhausen, evocată în această poezie, simbolizînd însă pentru poet în această bucată căderea Franţei în războiul din 1870-1871 şi redresarea ei după această grea încercare. VINĂTORI ŞI vINĂTOARE Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 20, 15 decembrie 1871, p. 314 sub titlul VînÎUorii. Reprodusă În ed. 1875, voI. III (p. 138-140). 373 [374] SOARELE, VINTUL ŞI GERUL Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 2, 1 mai 1875, p. 50, sub titlul Soarele, gerul şi vîntul. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 141-142). SCRINCIOBUL Scrisă în prunavara anului 1868, cam în aceeaşi vreme cu Dimineaţa, Tunetul din ciclul Pasieluri. De altfel, initial, în Convorbiri literare, şi această poezie era încadrată între Paetelu«. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 6, 15 mai 1868, p. 83. Reprodusă în eu. 1875, voI. III (p. 143--144). VINTUL Scrisă probabil În toamna 1868. Din scrisoarea de la 21 decem­ brie 1868, cînd o expedia, împreună cu alte pasteluri (între care era atunci Încadrată), lui Iacob Negruzzi, rezulta că e de curînd scrisă, ca şi celelalte poezii ce o însoţeau. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 23, 1 februarie 1869, p. 366. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 145-146). STELELE Scrisă la sfîrşitul anului 1868 sau începutul lui 1869. O tri­ mitea lui 1. Negruzzi la 6 februarie 1869, împreună cu alte pasteluri (Buchet, Fîntîna, Mărgărinta din Muncel, Puntea, Le­ gendă de la munte, Două suflete), care o publică în Convorbiri literare, sub titlul Legendă. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 1, l martie 1869, p. 11. lh produsă în eu. 1875, voI. III (p. 147-148). 374 .., I I [375] DOUĂ SUFLETE Scrisă probabil cam în aceeaşi perioadă cu poezia Stelele, o dată cu care a fost trimisă lui Negruzzi şi publicată în Con­ vorbiri literare, de asemenea printre pasteluri. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 1, 1 martie 1869, p. 12. Reprodusă în ed. 1875, voI. UI (p. 149-150). OMUL SINGURATIC Scrisă, fenomen destul de rar la Alecsandri, prin contopirea a două poezii: un cîntec de lume, ce pare scris prin 1862-1864, alternat cu alte versuri, ce par a fi mai recente, în orice caz posterioare lui 1 ianuarie 1872. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 2, 1 mai 1875, p. 49-50, sub titlul Omul solitar. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 151-154). MĂRGĂRINTA DIN MUNCEL Scrisă probabil prin ianuarie 1869, cam în aceeaşi vreme cu Buchet, Fîntîna. Trimisă lui Iacob Negruzzi la 6 februarie 1869, a fost publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 1, 1 martie 1869, p. 10-11. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 155-156). Mun@el - comună din imediata apropiere a Mirceştilor. ŞTEFAN-VODĂ ŞI CODRUL Scrisă într-o primă formă probabil prin ianuarie 1869, cînd a redactat prima parte din romanul Dridri, în care se află versuri din această poezie. Publicată pentru prima oară, în cadrul bucăţii de proză Un episod din 1848, în Convorbiri literare, nr. 4, 15 aprilie 1869, p. 65. Ea apare, de asemenea, în cadrul celui de al doilea ca­ pitol din romanul Dridri, în Revista contimporană, nr. 4, 1 iunie 1873, p. 294. Reprodusă, într-o formă îmbogăţită, în ed. 1875, vol, III (p, 157-158). 375 J [376] ŞTEFAN ŞI DUNĂREA Scrisă la o dată ce uu poate fi precizată. Publicată pentru prima oară in Columna lui Traian, nr. 13, noiembrie 1873, p. 249, unde este însoţită de o scrisoare a lui Alecsandri. Poezia este reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 159--162). PUNGULIŢA Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. In ed. 1875, ea e datată: 1862; în Foaia Sotietăţii pentru cultura şi literatura ro­ mână în Bucovina este datată: 1852. Este o modificare in­ tenţionată? Este o greşeală de tipar? Deocamdată, nu putem spune nimic, neavînd nici un element care să confirme vreuna din cele două date. Publicată pentru prima dată într-o formă mai redusă, �n Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în BucoDina, nr. 12, 1 decembrie 1867, p. 296-297, laolaltă cu multe alte poezii pe care, într-o scrisoare către Al. Hurmuzaohi, poetul le declara aflate printre hîrtiile sale şi datind "de la deosebite epoce", Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 163-164). PE ALBUMUL PRINCESEI AGLAE ROSETTI Dorul mamei Scrisă, după indicaţia poetului, în anul 1866. Publicată pentru prima oară în Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 3, 1 martie 1866, p. 83-84, cu titlul Dorul mumei şi subtitlul Pe albumul princesei A.R.R. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 165-166). Dorul mamei e prilejuită de moartea unui copil al soţilor Răducanu Rosetti, prieteni ai poetului. Aglae, soţia lui Rădu­ ca-nu Rosetti, era fiica fostului domnitor Grigore Ghica. Soţul ei luase parte la mişcarea revoluţionară din Moldova de la 1848, fusese arestat de Sturza şi exilat. Căiuţi era proprietatea familiei Rosetti, situată pe Trotuş, în­ tre Adjud şi Tîrgu-Oona, unde probabil Alecsandri îi vizitase şi, impresionat de durerea mamei, scrisese poezia. 376 [377] PE ALBUMUL D-REI MARIA DOCAN Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Publicată pentru prima oară în Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 5, 1 mai 1866, p. 162, cu titlul Mari,ei Docan. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 167-169). Maria Docan era nepoată prin alianţă a lui Alecsandri, tatăl ei, N. Docan, fiind de altfel şi vechi prieten cu scriitorul nostru. PE ALBUMUL D-REI A. JORA Scrisă, poate, la 1 decembrie 1871 sau puţin înainte de această dată, cind o expediază celei căreia îi fusese dedicată. Publicată pentru prima dată în ed. 1875, vol, III (p. 170-171). Aglae Iora, fiica lui Al. Jora, nepoata lui Mihai Jora, mare luptător unionist, ministru al lui Cuza, ambii prieteni ai lui Alecsandri. PE ALBUMUL DOMNIŞOARELOR FLORESCU Scrisă, după datarea poetului, în iunie 1868, la Bucureşti. Publicată pentru prima oară în ed. 1875, voI. III (p. 172-173). In ms. 1.699 (din 1 ianuarie 1872) titlul e mai precis: Tr-relor Mada şi Uza Florescu, fiicele amicului său 1. Em. Florescu, căruia la 1878 i-a adresat cunoscuta Epistolă ... PE ALBUMUL D-NEI Z. Scrisă, după indicaţiile poelului, confirmată de ms. 1.699, în 1856, la Iaşi. Publicată pentru prima dată în Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 6, 1 iunie 1865, p. 145-146, sub titlul La o mamă. Reprodusă în ed.1875, val. III (p.174-177). In ms. 1.699, titlul este Pe albumul d-net Zoe Cantllcuzin. Poezia era într-adevăr dedicată de scriitor soţiei amicului său 1. A. Cantacuzino, căreia îi dedicase, cu acelaşi trist prilej al pierderii unui copil, şi poemul lnşiră-te mărgărite. 377 [378] Inceputul poeziei şi mai cu seamă versurile: S-ar vrea ca să treacă de-al lumei hotar Scuturînd din aripi al vieţii amar, care au fost desigur de îndată citite de adolescentul Mihai Emi­ nescu, pe atunci "gimnazist" la Cernăuţi, au răsunat atît de puternic în versurile din Mortua est: Un vis ce îşi moaie aripa-ti amar Astfel ai trecut de al lumii hotar, încît, din cauza chipului insuficient de clar în care era aşezată semnătura lui Alecsandri în revistă, la finele acestei poezii, atit N. Iorga, cît şi G. Călinescu au considerat poezia a fi, nesemnată, a lui Eminescu. PE ALBUMUL UNEI COPILIŢE PARIZIANE Scrisă, după indicaţia scriitorului însuşi, în 1848, la Paris, deci în ultimele trei luni ale acestui an, după plecarea în ca­ pitala Franţei la sfîrşitul lui septembrie. Publicată pentru întîia oară în Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 12, 1 decembrie 1867, p. 295-296, sub titlul Pe albumul unei copiliţe. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p. 178-179). PE ALBUMUL D-REI X. Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Publicată pentru prima oară în ed. 1875, val. III (p. 180- 183). STROFE DESPĂRECHEATE Sînt, de fapt, fragmente şi mici poezii scrise desigur la date deosebite care însă nu pot fi precizate. Publicate pentru prima oară în ed. 1875, voI. III (p. 184- 186). 372 [379] LEGENDE In acest ciclu, publicat pentru prima oara 10 volumul III al culegerii de Poezii din Opere complete, 1875, Alecsandri a grupat 17 poezii scrise între 1864 şi 1875, dar cele mai multe între 1872--1875. Cu excepţia poeziei Palatul Loredano, toate aceste poezii prelucrează teme inspirate din trecutul istoric sau din folclor. Nu întîmplător, ci pentru că voia să arate că subiec­ tele lor, cu toate că foarte recente, aparţineau deja istoriei, el incadra între Legende poeziile Pohod na Sibir şi Cuza-vodă. Intr-un anumit fel, Legendele sint o continuare a Pastelurdor, în orice caz se leagă de acestea. Scriitorul era profund dezgustat în această vreme de moravurile din societatea în care trăia, îndeosebi de politicienii care conduceau ţara, de micimea lor şi a faptelor lor. La un îndemn al lui Pantazi Ghica de a mai scrie versuri, poetul îi spunea într-o scrisoare din mai 1866, din care, printre rinduri, se citeşte sincera şi legitima dezamăgire ce-l cuprinsese după mişeleasca detronare a lui Cuza: "Lira mea n-ar cere altceva mai bun decît să vibreze cît se poate de armonios... ea caută eroi pretutindeni, la Costangalia, Ia 11/23 faur şi la 3 aprilie, dar nu găseşte ce i-ar trebui; nu doar că nu e considerabilă cantitatea mărfei; nu, dar afurisita de calitate lipseşte". Cu atît mai mult, în aceste împrejurări, după cum s-a arătat şi în studiul introductiv, Alecsandri părăseşte temele actualităţii imediate politice şi sociale din care se inspirase în Stlvenire, în Mărgiiritiirele, şi se întoarce spre cîntarea ţăranului cu muncile sale şi a naturii patriei, singurele ce-i mai păreau curate şi îmbărbătătoare în jurul său la epoca respectivă. In această stare de spirit se află el în anii în care scrie Pastelurile. Aici se află explicaţia genezei Legendelor şi a semnificaţiei lor. Tratînd subiectele istorice ale "legendelor", Alecsandri nu se izola de viaţă, nu fugea de prezent, ci - ca atîţia din contem­ poranii săi - lua parte Ia luptă cu armele ce le socotea mai potrivite în acele împrejurări. Evocarea lui Ştefan cel Mare, "zimbrul sombru şi regal", a eroilor din Pohod na Sibir, a lui Dan, căpitan de plai, a lui Mihai Viteazul sau a lui Cuza îi apărea lui Alecsandri, pe bună dreptate, ,,0 palmă dată de tre­ cutul glorios prezentului mişelit' din perioada 1866-1875. Acesta e obiectivul şi semnificaţia celor mai multe din poeziile acestui ciclu, ca şi a celui următor. 379 [380] , '1 DUMBRAVA-ROŞIE Scrisă în prima jumătate a lunii februarie 1872. In bună dis­ poziţie de lucru, Alecsandri încheia şi expedia lui 1. Negruzzi la 12 ianuarie 1872 studiul despre Costache Negruzzi, încheia şi expedia ultima parte din studiul despre Anton Pann şi selecţia din opera acestuia la 26 ianuarie 1872, iar la 19 februarie scria din nou aceluiaşi Iacob Negruzzi, tot dc la Mirceşti: "Aş dori să mă reped pc o zi la Iaşi ca să vă citesc un mic poem, Dum­ brava Roşie, pe care l-am scris în zilele acestea". Publicat pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 2, 1 mai 1872, p. 50-60. Reprodus în broşura Dumbrava Roşie (1497), poem istoric, Iaşi, 1872, 44 p., apoi în ed. 1875, voI. III (p. 3--40). RĂZBUNAREA LUI STATU-PALMĂ Scrisă poate la sfîrşitul anului 1871, mai degrabă la începutul anului 1872, cam în aceeaşi vreme cu studiul despre Anton Pann. La şedinţa "Junimii" din 25 februarie 1872, Alecsandri a citit Dumbrava Roşie şi această "legendă". Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 4, 1 iu­ lie 1872, p. 137-138. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 41-46). ANA DOAMNA Scrisă probabil cu puţin înainte de a fi fost publicată. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, februarie 1873, p. 416--417 şi, aproape concomitent, dacă nu înainte, în Familia, nr. 3, 21 ian./2 februarie 1873, p. 25-26. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 47-50). CALUL CARDINALULUI BA'ŢHOHI Scrisă, după indicaţia poetului, în 1868. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 12. 15 august 1868, p. 200_ Reprodusă în ed. 1875, voI. lU (p. 51-54). 381 ...... [381] TUDOR A DE LA T!RŞOR Scrisă, după cum arată însuşi Alecsandri, în 1864, la Bor- zeşti, '1 ':1 Publicată pentru prima oară în Foaia Soţietăţi-i pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 11, 1 noiembrie 1865, p, 267, cu titlul Tudora din Tirguşor (baladă}. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 55-56), ODĂ STATUIEI LUI MIHAI VITEAZUL Scrisă, după toate probabilităţile, cu puţin înainte de publi­ carea ei, cu prilejul înălţării statuii lui Mihai Viteazul la Bucu­ reşti, în 1876. Publicată pentru prima oară în Revist;a contimporană, nr. 11, 1 noiembrie 1874, p. 393-396, apoi în Orientul latin, nr. 16, 13 noiembrie 1874, p. 261-263, în Convorbiri literare, nr. 9, 1 decembrie 1874, p. 351-352. Reprodusă de seriilor în ed, 1875, voI. III (p. 57-61). LEGENDA DE LA DOHNA Scrisă, probabil, prin ianuarie 1869; trimisă lui Iacob Ne- gruzzi la 6 februarie 1869, împreună cu pastel urile Buchet, Fîntîna, Puntea, o dată cu care a apărut. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 1, 1 mar­ tie 1869, p. 12, sub titlul Legendă de la munte. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 62-69). TOAMNA ŢESĂTOARE Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată, probabil nu cu mult înainte de a apărea în revistă. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 11, 1 februarie 1875, p. 438--439. Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p, 65-68). 381 [382] 1· I l PALATUL LOREDANO Scrisă, după propria indicaţie a autorului, la Mirceşti, îu cursul anului 1871. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 20, 15 decembrie 1871, p. 313-314, cu subtitlul "legendă vene­ ţiană" - ceea ce legitimează astfel şi acestei poezii încadrarea intre "legende". Reprodusă în ed. 1875, vol. III (p. 69-73). POHOD NA SYBIR Scrisă la o dată ce nu poate fi deocamdată stabilită cu pre­ cizie. Publicată pentru întîia dată în Convorbiri literare, nr. 19, 1 decembrie 1871, p. 297-298. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 74-78). Inspirată de lupta patriotică a polonezilor aflaţi sub jug străin, poezia Pohod na Sibir este o mărturie a caldei simpatii cu care scriitorul nostru urmărea lupta pentru eliberare a tuturor po­ poarelor. In legătură cu lupta pentru eliberarea polonezilor, amin­ tim şi poezia Cristos a înviat. De altfel, Alecsandri avea legături personale cu conducerea mişcării revoluţionare poloneze de la Paris şi - amănunt deosebit de semnificativ - în camera sa de lucru de la Mirceşti se afla reproducerea de mari dimensiuni a tabloului intitulat Pohod na Sibir de pictorul Artur Grottger, litografie executată în 1869 - ceea ce ajută la fixarea cu oare­ care aproximaţie a datei la care a fost scrisă această poezie. LEGENDA RINDUNICĂI Scrisă în noiembrie 1874, la Mirceşti. Publicată pentru prima oară în Revista contimporană, nr. 4, 1 aprilie 1875, p. 289-295. Reprodusă în ed. 1875, vol, III (p. 79-85). Grildişteanu - soţul Nicăi, careia îi era dedicată legenda, rudă a lui Petre Grădişteanu, unul din conducătorii Revistei con­ timporane şi apărător al politicii duse de Cuza în luptele par­ lamentare de după detronarea acestuia. 382 [383] I L DAN, CAPITAN DE PLAI Scrisă, în orice caz încheiată în noiembrie 1874, la Mirceşti. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 10, ianuarie 1875, p. 377-382. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p. 86-102). Intr-o conferinţă ce a ţinut-o în toamna anului 1877 în cîteva oraşe moldovene, în vederea strîngerii fondurilor pentru îngri­ jirea răniţilor din război, Alecsandri a mărturisit că figura lui Costache Negri i-a slujit drept model pentru crearea luminoasei figuri a lui Dan. i CRUI-SINCER Scrisă în aprilie 1875, la Mirceşti, Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 3, 1 iunie 1875, p. 81-84. Reprodusă în ed. 1875, voI. III (p. 103- 114). LECENDA CIOCIRLIEI Scrisă sau în orice caz sfîrşită şi definitivată între 20 aprilie şi 2 mai 1875. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, iunie 1875, p. 84. Reprodusă în cd. 1875, val. III (p. 115- 129). LECENDA LĂCRIMIOAREI Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată, probabil nu mult înainte de prima ei publicare. Publicată pentru întîia oară în Revista contimporană, nr. 6, 1 iunie 1875, p. 4.59-461. Reprodusă în ed. 1875, val. III (p, 134-136). 383 [384] CUZA-VODĂ Scrisă în 1873, cu prilejul înmormîntării lui Cuza, la Rugi­ noasa, aşa cum indică de altfel poetul la finele poeziei. Publicată pentru prima oară în ed. 1875, voI. III (p. 137- 138). In poezia ce i-o consacră cu prilejul morţii, Alecsandri elo­ giază călduros realizările progresiste ale domnitorului Cuza: Unirea, lupta pentru democraţie (sacra libertate) şi legea rurală (O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare / Sădit pe miriade de libere ogoare 1). Intreaga sa viaţă, pînă la capătul ei, Alecsandri a păstrat luminoasă amintirea lui Cuza, a operei sale sooiale, politice şi n.iţionalc, cum şi un profund dispreţ penlru chipul nedemn în care s-a făcut detronarea acestuia, pentru oamenii care au înfăptuit-o. E cum nu se poate mai elocvent din acest punct de vedere că după 11 februarie 1866 Alecsandri întrerupe corespondenţa aproape doisprezece ani cu vechiul său prieten Ion Ghica, pe care el il recomandase încre­ dcrii lui Cuza şi care avusese un rol principal în organizare-a complolului care a dus la delronare. LEGENDE NOUĂ In 1880 apare un nou volum de poezii în ediţia de Opere complete. Sînt cuprinse două cicluri: Legende nouă şi Osta.,m noştri, la care se adaugă sceneta La Tumu-Măgurele. Este nu­ merotat tot ca volumul III [ca şi cel din 1875, care cuprindea Pasteluri, Varia (a) şi Legende]. Din însemnările de pe pagina a doua a foii de titlu de la volumul din 1880 rezultă că poeziile publicate în 1875 (deşi cu trei numerotări de pagini separate), fuseseră eonsiderale numai două volume (5--6, din Opere com­ plete), volumul acesta din 1880 fiind prezentat din nou drept volumul III. Pentru claritatea indicaţiilor, întrucît şi la volumul cu Pasteluri, Varia (a) şi Legende era însemnat pe foaia de titlu de asemenea volumul III, vom indica ediţia din 1880: ool, III (B). 384 [385] CINTICUL GINTEI LATINE Scrisă spre sfîrşitul toamnei 1877, pentru a participa la con­ cursul organizat de o Societate a limbilor romanice din Provenţa (Franţa), în conducerea căreia se aflau figuri proeminente ale filologiei europene, ca Gaston Paris, Michel Breal, Paul Mayer, Ascoli, poetul Mistral şi alţii. Premierea acestei poezii de către juriul de la Montpelier, la cererea lui Mistral însuşi, fu considerată de întreaga presă şi de opinia publică românească a vremii ca o victorie naţională. Cîn­ ticul gintei latine a cunoscut o publicitate şi o răspîndire greu de egalat, fiind tipărită, comentată, elogiată, deopotrivă cu au­ torul ei, fără rezerve, în toate ziarele, revistele din capitală, din întreaga veche Românie şi din Transilvania. Se pare că pentru prima oară poezia a fost publicată în Timpul, nr. 108, 18 mai 1878, p. 1. In Convorbiri literare poezia apare, în cadrul unui articol omagial: Cîntecul gintei latine, în nr. 3, 1 iunie 1878, p. 110- 111. Reprodusă în ed. 1880, voI. NI (B), p. 1-2. In legătură cu semnificaţia şi ecoul acestei poezii, vezi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1962, p. 478- 482. HODJA MURAD-PAŞA Scrisă, după însăşi indicaţia poetului, la Mirceşti, în ianuarie 1876. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 1, 1 aprilie 1876, p. 1-2. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 11-16. Izvorul de inspiraţie al acestei poezii pare să fi fost Histoire de la Turquie a lui Lamartine (8 volume, Paris, 1855), unde, în voI. V, p. 290, se aminteşte de crunta figură a vizirului şi de omorîrea copilului creştin, însă fără finalul pe care-l dă poetul. GARDA SARAIULUI Scrisă, aşa cum se arată la finele poeziei, în ianuarie 1876, la Mirceşti, cu puţin înainte de împlinirea unui deceniu de la detronarea lui Cuza. 25 - Alecsandri - Opere. II 385 [386] Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 1, 1 aprilie 1876, p. 12. Reprodusă în ed. 1880, vol. III (B), p. l7-22. Poezia este o necruţătoare condamnare a chipului cum a fost silit să abdice domnitorul Cuza. Oprobriul se îndreaptă asupra ofiterilor cărora le era încredinţată garda palatului, ofiţeri sub conducerea maiorului Haralamb. Din cele două părţi ale numelui acestuia, inversîndu-le, Alecsandri a constituit în mod intenţionat numele trădătorului Lamb-har din poemul său. Gestul pe care-I reprezintă scrierea şi publicarea acestei poezii a fost, de altfel, înţeles imediat. Iacob Negruzzi scrie în această privinţă în Amintiri de la "Junimea" despre Alecsandri: "Căderea lui Cuza din 1866 l-a turburat şi mîhnit însă cu desăvîrşire; mai ales trădarea ofiţerilor ce erau de gardă la palat în acea noapte Alecsandri a considerat-o totdeauna ca o infamie. Pentru acei militari el nu a ascuns niciodată dispreţul său, şi actul lor i-a inspirat, chiar după trecerea a zece ani, poezia sa Garda sara­ iulu:" NOAPTEA ALBA Scrisă, după propria indicaţie a poetului, la Mirceşti, în de­ cembrie 1875. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 12, 1 martie 1876, p. 449-451. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 23-28. VINTUL DE LA MIAZĂZI Deşi la finele poeziei se arată foarte clar ca dată a compunerii ei luna martie 1876, poezia este anterioară acestui moment. In­ tr-o scrisoare din 10 februarie 1876 Alecsandri o anunţă, iar în ms. 818 poezia e datată chiar: "decembrie 1875". Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 12, 1 martie 1876, p. 451-452, cu indicaţia de dată: "februarie 1876". Heprorlusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 29-35. 386 [387] ,... GHIOAGA LUI BRIAR Deşi atit în Convorbiri literare, cît şi în ms. 818 poetul indică limpede ca dată a poeziei "decembrie 1875", ea a fost scrisă în orice caz definitivată - în cursul lunii noiembrie 1875, de vreme ce la 30 noiembrie o expedia lui Iacob Negruzzi. Publicată pentru întîia dată în Convorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1876, p. 369-371. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 36-12. MURAD GAZI SULTANUL ŞI BECRI MUSTAFA Scrisă între mai 1874 şi începutul lui februarie 1876, cînd era definitiv încheiată. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 1, 1 aprilie 1877, p. 1-4. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 43-61. PRIER ŞI FATA IERNEI Scrisă în februarie sau la începutul lui martie 1876, la Mir­ ceşti. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 2, 1 mai 1876, p. 45-46. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 62-66. POIANA FARMECĂTOARE Scrisă cam în aceeaşi perioadă cu poezia Prier şi fata iernii, o dată cu care, la 8 martie 1876, este expediată de la Mirceşti lui Iacob Negruzzi. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 2, 1 mai 1876, p. 46-48. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 67-72. DEDICARE Scrisă în aceeaşi vreme cu Poiana [armecătoare. 387 [388] I l Publicată pentru prima dată, împreună cu poezia Poiana far­ mecătoare, căreia îi slujeşte de "dedicaţie", în Convorbiri lue­ rare, nr. 2, 1 mai 1876, p. 48. Reprodusă în ed. 1880, vol. III (B), p. 73. SOARE DE IARNĂ Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 11, 1 februarie 1878, p. 401. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 7�78. STROFE IMPROVIZATE LUI C. ROLLA Scrisă, dacă folosim şi datarea poetului de la sfîrşitul acestor versuri, la 20 sau 21 ianuarie 1878, cînd Alecsandri s-a aflat la Gădinaţi, lîngă Roman, pentru înmormîntarea lui Rolia. Publicată pentru prima oară, sub titlul La moartea lui Bolla, în Timpul, nr. 28, 7 februarie 1878, p. 462-463, sub titlul Strofe improvizate la moartea lui Bolla. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 79-80. Constantin Bolla, vechi prieten şi tovarăş de lupte al scriito­ rului nostru, soţul sorei sale Catinca, fusese şi el în fruntea mişcării revoluţionare din Moldova de la 1848, a acţiunilor pen­ tru Unire, a susţinerii politicii lui Cuza. Poezia este în fond mai puţin elogiul lui RolIa, cît elogiul întregii generaţii de luptători din epoca 1848 şi a Unirii, din care scriitorul însuşi făcea parte şi la al cărui apus asista, aşteptîndu-l şi pe al său cu conştiinţa senină şi biruitoare a datoriei împlinite. STROE PLOPAN Poezia pare mai degrabă o producţie folclorică foarte puţin stilizată de Alecsandri decît o creaţie originală. Publicată pentru prima oară, in cadrul bucăţii Geanta lui moş Cosma Vioară din Albumul unui bibliofil, în Convorbiri literare, nr. 5, 1 iulie 1876, p. 192. Acolo poezia e prezentată clar de poet 388 t"lIl' 1, [389] ca o producţie populară ce i-a fost spusă de moş Cosma Vioară, un lăutar din Munţii Vrancei, ce ştia nenumărate asemenea lu­ cruri şi poposise la Mirceşti, la Alecsandri, pentru două săptă­ mîni, în primăvara 1872, cînd îi deşertase mai toată comoara cîntecelor ce le ştia. Poezia Stroe Plopan ar data deci, în tran­ scrierea poetului nostru, din primăvara 1872. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 81-85. OSTAŞII NOŞTRI Ciclul Ostaşii noştri grupează poeziile dedicate oamenilor din popor care au luptat eroic în războiul pentru independenţă din 1877-1878. Pentru prima oară, după publicarea lor în reviste sau ziare, acest ciclu a fost publicat Într-o broşură, Ostaşii noştri, editată de Socec în 1878. Toate poeziile au fost apoi reproduse în volumul III (B) al Poeziilor din ediţia Operelor complete, 1880, considerată de noi ca text de bază. E de prisos să mai spunem că poeziile din Ostaşii noştri au cunoscut încă de la apariţie o largă răspîndire, fiind reproduse in nenumărate reviste şi ziare ale vremii de îndată ce apăreau. BALCANUL ŞI CARPATUL Scrisă, după propria datare a poetului, la 14 mai 1877, cîteva zile după ce la 9 mai se proclamase independenţa de stat a ţării noastre. Publicată pentru prima dată în ziarul Presa, ne. 93, 19 mai 1877, p. 1. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 89-9l. Este limpede că Balcanul simbolizează Imperiul otoman asu­ pritor, iar Carpatul, patria noastră, ce pornea cu avint la lupta pentru apărarea independenţei. PENEŞ CURCANUL Deşi datată de poet "august 1877", poezia pare să nu fi fost scrisă decît către sfîrşitul lui noiembrie 1877. Data poate voia să amintească de sîngeroasele lupte din 30 august 1877. In ms. 3.290, apare datarea: "Mirceşti, nov. 1877". 389 P i I I [390] Publicată pentru prima oara in Convorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1878, p. 350--351. Reprodusă în 00. 1880, voI. III (B), p. 92-100. SERGENTUL Scrisă în prima jumătate a lunii decembrie 1877. La 14 de­ cembrie poezia era expediată lui 1. Negruzzi pentru Convorbiri literare, unde se publică pentru întîia oară în nr. 10, 1 ianuarie 1878, p. 353. Reprodusă în 00. 1880, val. III (B), p. 101-104. PĂSTORII ŞI PLUGARII Scrisă, după propria datare a poetului, în noiembrie 1877, la Mirceşti. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1878, p. 354. Reprodusă în ed. 1880, val. III (B), p. 164-165. FRAŢII JDERI Scrisă în decembrie 1877, la Mirceşti. La 3 ianuarie 1878 o expedia lui Iacob Negruzzi pentru publicarea în Convorbiri lite­ rare, unde şi apare în nr. 11, 1 februarie 1878, p. 402-404. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 106--110. CAPITANUL ROMANO Scrisă după 20 decembrie 1877, la Mirceşti. Publicată pentru prima dată în Convorbiri literare, nr. 11, 1 februarie 1878, p. 402. Reprodusă în ed. 1880, val. III (B), p. 111-112. Căpitanul Romano - moare eroic la unul din repetatele atacuri pentru cucerirea Griviţei (vezi T. C. Văcărescu : Luptele românilor din resbelul din 1877-1878, Bucureşti, 1887, p. 341). 390 ...., 1,: [391] HORA DE LA PLEVNA Scrisă, după cît se poate stabili, cu puţin înainte de 20 de­ cembrie 1877, la Mirceşti. Publicată pentru prima oară în Conoorbiri literare, nr. 11, 1 februarie 1878, p. 404. Reprodusă în ed. 1880, vol. III (B), p. 113-115. HORA DE LA GRIVIŢA Scrisă cam în aceeaşi vreme cu Hora de la Pleona. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 11, 1 februarie 1878, p. 405. Reprodusă în ed. 1880, vol, III (B), p. 116-118. Cu învoirea lui Alecsandri, Grigore Ventura, care scrisese mu­ zica pentru aceste versuri, le introdusese în piesa sa Curcanii, ce se juca în acea vreme. ODA OSTAŞILOR ROMÂNI Scrisă, după datarea poetului, la 28 noiembrie 1877, ziua ca­ pitulării Plevnei sau, mai probabil, foarte curînd după aceea. In orice caz, la 15 decembrie 1877 poezia se afla deja "mai demult" la Iacob Negruzzi. Publicată pentru întîia oară în Convorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1878, p. 349. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 121-123. EPISTOLA GENERALULUI FLORESCU Scrisă, după indicaţia poetului, la 4 ianuarie 1878, la Mirceşti. Publicată pentru prima oară în Timpul, nr. 30, 9 februarie 1878, p. 1, apoi imediat, într-o broşură: Generalului Ion Emma­ !luei Florescu, Ed. Cobl, Bucureşti, 1878, publicată poate chiar de generalul Florescu sau de politicienii din jurul său, mai puţin probabil de poet. Reprodusă în ed. 1880, voI. III (B), p. 124- 128. 391 [392] ,,' i! Generalul 1. Em. Florescu (1817-1892) - vechi prieten al lui V. Alecsandri, înlăturat de la orice post de comandă în timpul războiului de independenţă, deşi el fusese cel care, în anii an­ teriori, în calitate de ministru de război, contribuise la organi­ zarea anmatei. V ARIA (b) In acest ciclu Alecsandri a grupat unele din poeziile sale scrise în ultimii ani, îndeosebi poezii prilejuite de călătoria 50 din 1882, la "felibrii" ce-i dăduseră faimoasa cupă pentru poezia Cînticul gintei latine. ODĂ LA STATUA LUI ŞTEFAN CEL �L\.RE Scrisă în primele luni ale anului 1883, în vederea inaugurării statuii lui Ştefan cel Mare de la Iaşi, care a avut loc în iu­ nie 1883. Pentru această solemnitate a fost, după cum se ştie, şi Eminescu la Iaşi. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 3, 1 iu­ nie 1883, p. 112. Reprodusă în val. Fîntîna Blanduziei, p. 178- 180. MARGĂRITA Scrisă la 8 mai 1879, cu prilejul naşterii nepoatei sale Mar­ gărita. Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, nr. 4, 1 iulie 1881, p. 162-163, sub titlul Margareta. Reprodusă în val. Fîntîna Blanduziei, p. 181-183. IN MIEZUL IERNII Scrisă probabil prin noiembrie 1882, la Mirceşti, căci abia în decembrie ea era expediată la Viena. Publicată pentru prima oară în Almauahui Societăţii "România jună", Viena, 1883, p. 9 (apărut prin aprilie), sub titlul Iarna 392 [393] vine, apoi În Convorbiri literare, nr, 9, 1 decembrie 1883, p. 359, cu acelaşi titlu. Reprodusă În voI. Fîntîna Blanduziei, p. 184- 186. ZILELE BABII Deşi În volumul Fîntîna Blanduziei este datată "Mirceşti, 1882", poezia este scrisă mai dinainte, aşa cum se indică la publicarea ei În revistă, în martie 1880. Publicată pentru prima oară in Familia, nr, 1, 1115 Ia­ nuarie 1882, p. 1-2. Numai această dată, şi e suficient ca să ne dăm seama că poezia nu putea fi scrisă În 1882. Reprodusă în voI. Fîntîna Blanduziei, p. 187-192. IZVORUL Scrisă, după toate probabilităţile, în 1882, cam în aceeaşi vreme cu In miezul iernii, o dată cu care a fost expediată, prin Maiorescu, la Viena pentru Almanahul "României Tune". Publicată pentru prima oară în Almanahul Societăţii "România iună", p. 17, cu subtitlul Hora de la Mirceşti. Reprodusă în Convorbiri literare, nr. 9, 1 decembrie 1883, p. 360, apoi în vol, Fîntîna Blanduziei, p. 193-194. HORA DOBROGEANĂ Scrisă, după propriile indicaţii ale poetului, În anul 188I. Publicată pentru prima dată În Familia, nr. 45, 6/18 noiem­ brie 1883, p. 537, sub titlul Hora Dobrogei. Reprodusă În voI. Fîntîna Blanduziei, p. 195-196. BRIND Scrisă în mai 1882, cu ocazia călătoriei la Montpelier. Alec­ sandri nu putuse călători În 1878, pentru a-şi lua personal pre­ miul atribuit pentru poezia Cînticul gintei latine, şi la repetatele 393 [394] invitaţii ale felibrilor, între 8-19 mai 1882 pleacă în Provenţa, unde este primit sărbătoreşte, Publicată pentru prima oară, în oadrul studiului lui Al. Papa­ dopol-Calirnah : Mişcarea literară prooensală, în Convorbiri lite­ rare, nr. 11, 1 februarie 1883, p. 416. Reprodusă în voI. Fîntîna Bianduziei, p. 197-199. PATRU REGINI Scrisă probabil la 19 mai 1882 sau foarte curînd înainte de această dată, cînd Alecsandri a participat la o mare adunare literară din localitatea Alby. Aici această poezie a fost citită intr-o versiune franceză datorită poetului însuşi. Publicată pentru prima oară, în cadrul studiului lui A. Papa­ dopol-Calimah: Mişcarea literară provensală, în Convorbiri lue­ rare, nr. 11, 1 februarie 1883, p. 417. Reprodus în vol, Fîntîna Blanduziei, p. 200-202. ERIN Scrisă, după indicaţia poetului, în 1881. Deşi pe William Ch. Bonaparte Wyse nu-l cunoaşte decît în 1882, cu prilejul vizitei sale în Provenţa, Alecsandri stabilise încă dinainte legături prin corespondenţă cu el. 1: Publicată pentru prima oară în cadrul studiului amintit la poeziile anterioare al lui Al. Papadopol-Calimah (p. 421). Repro­ dus în voI. Fîntîna Blaruluziei, p. 203-204. Erin - vechiul nume al Irlandei. Bonaparte Wyse era de 1· origine irlandez. POETULUI MISTRAL Scrisă, probabil, cu prilejul vizitei lui Alecsandri din 1882, 12 mai, la Maillane, unde locuia Frederic Mistral. De altfel, în ms. 818 poetul datează poezia: "Maillane, 1882". Publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, în oadrul studiului citat al lui Al. Papadopol-Calimah (p. 418). Reprodus în vol. Fîntîna Blanduziei, p. 205-206. 394 [395] r RONSARD LA TULUZA Scrisă cu prilejul călătoriei în Provenţa, deci între 10---19 mai 1882. De altfel, ea e datată: "Montpelier, 1882". Publicată în cadrul studiului citat al lui Al. P,apadopol-Cali­ mah, p. 416. Reprodusă în voI. Fîntîna Blanduziei, p. 207-209. A. Roque-Ferrier - căruia îi este dedicată poezia, unul din fruntaşii mişcării felibrilor, membru al juriului care premiase în 1878 pe Alecsandri. Jocuri [lorale - concursurile anuale ale poeţilor provensali din evul mediu, înfiinţate Ia Toulouse în 1323, pe care noile concursuri ale felibrilor voiau să le reactualizeze. Eglantină - măcieş; o floare de măcieş lucrată în aur era distincţia acordată pe vremuri cîştigătorilor jocurilor florale. DOMNULUI LOUIS ROUMIEUX Scrisă cu aceeaşi ocazie şi în aceleaşi împrejurări de care s-a vorbit la poeziile de pînă acum, în mai 1882. Publicată, în cadrul studiului citat al lui Al. Papadopol-Cali. mah, la pagina 420. Reprodusă în voI. Fintina Blanduziei, p. 210---212. Louis Roumieux - poet provensal, membru al Academiei provensale din Avignon. DOl\fNULUI GABRIEL AZAIS Scrisă, probabil, în ziua de 7/19 mai 1882 sau cu puţin înainte, cu prilejul aceleiaşi călătorii în Provenţa. Publicată pentru prima oară În acelaşi studiu al lui Al. Papa, dopol-Calimah, la pagina 420. Reprodusă în val. Fîntîna Blan­ duxiei, p. 213-21.5. INSCRIPŢIE PE VIADUCUL DE LA FORCALQUIER Inaugurarea viaductului de Ia Forcalquier, la care Alecsandri a fost invitat să ia parte ca oaspete de onoare, a avut loc Ia 395 [396] 14 mai 1882. In scrisorile sale poetul vorbeşte de "improvizarea" acestor versuri, care ar fi fost scrise aşadar chiar în acea zi sau cel mult cu o zi, două înainte. Publicată pentru prima oară în voI. Fîntîna Blanduziei, p, 216. DIN PERIODICE Grupăm în acest ciclu alcătuit de noi cîteva din cele mai m­ teresante poezii ale lui Alecsandri, publicate de-a lungul anilor in diferite periodice şi neincluse de el în nici unul din ciclurile, volumele sau ediţiile antume. Unele dintre acestea, cele apărute după 1884, cînd scriitorul publică ultimul său ciclu de poezii: Varia (b), în volumul Fîntîna Blanduziei, fireşte ar intra de fapt Într-o categorie deosebită. Ele efectiv n-au mai avut cum să fie introduse în vreun volum de către scriitor; cele apărute în pe· riodice pînă la 1884 şi neincluse în volume au fost considerate de scriitor, dintr-un motiv sau altul, nepotrivite a figura în edi­ tiile sale. Ordinea în care am grupat aceste poezii este cea cronologică, ţinînd seama de data publicării lor. Textul din periodicul în care a apărut fiecare poezie a fost în genere considerat textul ei de bază. Am introdus, pentru prima oară într-o ediţie a lui Alecsandri, şi cîteva poezii scrise de el în limba franceză. Scriitorul n-a scris decît puţine asemenea poezii şi, în genere, în afară de ocazii cu totul deosebite, nu le publica. A MR. DE LAMARTINE Scrisă la Paris, probabil în anii 1835-1836. Este poate cea dintîi încercare poetică socotită de Alecsandri izbutită în limba franceză: figurează ca prima bucată din caietul manuscris cu poezii franceze al scriitorului (ms. francez 178). Publicată pentru prima oară în Le glaneur moldo-valaque, avril-mai-juin 1841, p. 68---72. Poezia, apărută în limba franceză în revista bilingvă a lui Asachi, a fost însoţită de traducerea românească a conducătorului revistei însuşi. 396 [397] Ţ .... f :' I I 15 MAI 1848 Scrisă Ia Braşov, în primele zile ale lunii mai, în întîmpinarea marii adunări a românilor din Transilvania din 3/15 mai 1848, de Ia Blaj. Publicată pentru prima oară în Foai.a pentru minte ... , nr. 19, 10 mai 1848, p. 45, semnată Un român. HORA ARDEALULUI Scrisă în aceleaşi împrejurări cu poezia anterioară, probabil ceva mai tîrziu, cînd începuseră să mijească planurile şi ilu­ ziile unui "regat al Daciei", în cadrul căruia s-ar fi realizat de pe atunci unitatea naţională visată. Publicată pentru prima oară în Foaia pentru minte ... , nr. 24, 14 iunie 1848, p. 192, semnată Un român. COROANA MOLDAVIEI Scrisă, probabil, în primele luni din 1857, cam în primele momente ale luptei pentru Unire. Publicată în Concordia, nr. 11, 16 martie 1857, p. 44, cu subtitlul Imn naţional, în sensul de cîntec popular românesc. D-LUI C. HURMUZACHI Scrisă la Iaşi, după 3/15 decembrie 1858, în focul luptei pentru alegerea unui domn dintre membrii partidei naţionale, potrivnici lui Mihail Sturza şi fiul său Grigore, acesta din urmă susţinut şi de C. Hurmuzachi. Publicată în Steaua Dunării, gazeta unionistă a lui Kogălni­ ceanu, în decembrie 1858, p. 280, semnată Un reooluţionar de la 1848. In legătură cu geneza acestei poezii şi cu identificarea lui Alecsandri ca autor, vezi G. C. Nicolescu: Viaţa lui Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1962, p. 280 şi urm., cu notele respective. 397 [398] SUVENIR DE LA PRALE Data la care a fost scrisă această poezie nu poate fi precizată. Publicată în Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 3, 1 martie 1866, p. 83. PE UN ALBUM NECUNOSCUT Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. ·Publicată, o dată cu Pe un mormînt, Un epitaf şi alte cîteva, în Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 12, 1 decembrie 1867, p. 296. CĂLĂTORIUL Scrisă, după datare a autorului, în 1862. Publicată în Foaia Soţietăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 12, 1 decembrie 1867, p. 297-298. PE UN MORMINT Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată, după toate probabi­ lităţile în altă epocă decît cea a publicării. Publicată în Foaia Soţietăiii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 12, 1 decembrie 1867, p. 296. UN EPITAF Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Publicată în Foaia SOţi?tăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, nr. 12, 1 decembrie 1867, p. 296. 398 [399] LA BANCA DE MIRCEŞTI Scrisă probabil în 1882, la Mirceşti. Publicată în La Roumanie illustree, nr. 18, 22 august 1882, p. 148-149. 25 MAI 1856 Scrisă, neîndoielnic, la 25 mai 1856, ziua în care avea loc una din primele consfătuiri mai largi ale moldovenilor în vederea or­ ganizării luptei pentru Unire, consfătuire la care Alecsandri a luat parte. Publicată pentru prima oară ahia în 1882, ceea ce ne obligă, conform principiului stabilit al publicării în ordinea cronologică a apariţiei în revistă, să o aşezăm aici. A apărut, în cadrul arti­ colului 25 mai 1856 de Al. Papadopol-Calimah, în Convorbiri literare, nr. 9, 1 decembrie 1882, p. 364. Autorului articolului poezia îi fusese încredinţată neîndoielnic de scriitor însuşi. FESTIN AUX BORDS DU RHONE Scrisă în 1882, cu prilejul călătoriei la felibrii din Provenţa, in legătură cu care vezi comentariile la unele poezii din ciclul Varia (b). Publicată în volumul Ieux [loraux de Prooence, Cap, 1882, p. 227-229. PE ALBUMUL PRINCESEI MARIA ŞTIRBEI Scrisă Ia Bucureşti, în 1882. Publicată în Conoorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1882, p. 381. PE ALBUMUL D-NEI V. BOERESCU Scrisă. după propria indicaţie a poetului, la Bucureşti, în 1881. Publicată în Convorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1883, p. 382. 399 [400] i' li - PE ALBUMUL D-REI ESMERALDA CRETZEANU Scrisă, după toate probabilităţile, prin anii 1881-1882. Publicată în Convorbiri literare, nr, 10, 1 ianuarie 1883, p. 382. PE ALBUMUL D-REI X Scrisă la o dată ce nu poate fi mată. Publicată în Convorbiri literare, nr, 10, 1 ianuarie 1883, p. 363. FAPTUL ZILEI Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Publicată în Conoorbiri literare, nr. 10, 1 ianuarie 1883, p. 383-384, sub titlul Pe albumul ... LE SIGNAL DU REVEIL Scrisă, după propria însemnare a scriitorului de la sfîrşitul poeziei, la Mirceşti, în 1882. Publicată în Revue du monde latin, 1, septembrie-octombrie 1883, p. 9S-99. CINTECUL LUI NOE JUNIOR Scrisă prin august sau începutul lui septembrie 1882, cînd scriitorul se afla la Sinaia, unde el însuşi Înseamnă că a scris poezia aceasta. Publicată în Convorbiri literare, nr. 9, 1 decembrie 1883, p. 360-361 şi semnată V. Cotnariu. ŢARA Scrisă, după propriile indicaţii ale lui Alecsandri, în septem­ brie 1886, la Mirceşti. Publicată în Convorbiri literare, nr. 8, 1 noiembrie 1886, p. 689-691. PODUL Scrisă, după indicaţia autorului din finalul poeziei, în luna noiembrie 1887, la Sinaia. Publicată în Convorbiri literare, nr, 9, 1 decembrie 1887, p. 832. 400 [401] Margareta, careia îi este adresată poezia, este nepoata scriito­ rului, cea mai mare dintre cele două copile ale fiicei sale, Maria. POSTUME Sînt grupate în acest ciclu final o parte din poeziile termi­ nate, chiar dacă ncdefinitivate, ce s-au găsit printre manuscri­ sele poetului după moartea sa. Orînduirea acestor poezii a căutat să respecte ordinea cronologică a scrierii lor în măsura în care aceasta a putut fi stabilită cu oarecare certitudine. SERENADA LUI SCHUBERT Scrisă în 1844, după propria datare a poetului. Se află în ms. 1.497. PE ALBUMUL E ... 1 şi Il Scrise desigur pe albumul Elenei Negri, în primăvara l845, Ia Blînzi. Se află în ms. 1.497. In legătură cu împrejurările în care au fost scrise aceste poezii, a se vedea comentariile de la ciclul Lllcl'imioare. FIIND BOLKAV LA PRINKIPO Scrisă ca şi poezia Strofe scrise pe un părete [din ciclul Vm'ia (a)], în perioada 20 august-IO septembrie 1845, cînd Alecsandri s-a aflat, o perioadă, grav bolnav, în insula Prin­ kipo. El vorbeşte despre această întîmplare în scrisoarea-auto­ biografie către Ubicini (vezi V. Alecsandri: Scrisori. lnsemnări, Bucureşti, 1964, p. 150). EROII DE LA PLEVNA Scrisă la începutul anului 1878, Ia Mirceşti. Din datarea scriitorului însuşi şi din corespondenţa scriitorului reiese că a fost elaborată, cel puţin într-o primă formă, în ianuarie �i fe­ hruarie 1878. Se află în ms. 818. [402] I I Lo ,1 ROMANŢ A DE TOAMNĂ Scrisă, pe cît se poate stabili cu oarecare aproximaţie, în in­ tervalul dintre mijlocul lunii mai şi sfîrşitul anului 188I. Se află în ms. 818. şi ms. 809. PE UN ALBUM Scrisă, probabil, prin 1882. Se află în ms. 818, f. 79 şi ms. 809, f. 72. CIREŞILE Scrisă, după însăşi indicaţia poetului, la Mirceşti, în 1882. Se află în ms. 809, f. 69 r. PUII CLOŞTII Scrisă la Mirceşti, în 1882. Se află în ms. 809, f. 63 şi în ms. 818, f. 78 r. SORO, SORI OARĂ ... Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Se află în manuscrisul 821, f. 2, manuscris care parc a data de prin 1882. DESCINTIC Scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. Se află în ms. 821, f. 10, manuscris care, după cum am arătat, pare a data de prin 1882. Poezia se află însă şi în ms. 819, f. 9v-lOr, manuscris greu de datat, dar, după toate probabili­ tăţile, de prin arni 1872--1873. 40:1 [403] VERSURI SCRISE PE UN PERGAMENT PENTR U ISCHIA Scrisă, după propria indicaţie a autorului, în septembrie 1883. Se află în rns. 819, f. 29 v. INSCRIPTIE PE UŞA CURŢEI-DE-ARGEŞ Scrisă în 1886, cu ocazia inaugurării solemne a rnînăstirii de la Curtea-de-Argeş ce fusese recent restaurată. Se află în rns. 819, f. 30 v. DOMNULUI ŞI DOAMNEI JACQUES LAHOVARY Scrisă la Paris, la data indicată în subtitlul poeziei, cu oca­ zia căsătoriei tînărului Jacques Lahovary. Se află În ms. B09, f. 1. DOAMNEI MARIA STURZA, NĂSCUTĂ GHICA Scrisă în toamna anului 1887, cînd Alecsandri, pe atunci mi­ nistrul plenipotenţiar al ţării noastre la Paris, se afla în con­ cediu la Mirceşti. Se află, pe o filă străină caietului respectiv, în rus. 809. FLUIERUL Scrisă, după toate probabilităţile, în anii 1886, 1887 sau 1888, vara sau toamna, cînd Alecsandri se afla în concediu în ţară. IMN CĂ TRĂ SOARE Scrisă poate în 1887 sau chiar ceva mai înainte de acest an. Se află în ms, 820, f. 3r-5r. lO3 T I [408] � I I I I [409] INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR (după titlu) A A mr. de Lamartine: II, 227 Adevărul şi minciuna: 1, 151 Adio: 1, 125 Adio: 1, 243 Adio Moldovei: 1, 155 Altarul monastirei Putna: 1, 25 Baba Cloauţa : 1, 7 Balconul şi Carpatul: II, 165 Balta: 1, 346 Banul Mărăcină : 1, 231 Baraganul : 1, 361 Barcarolă veneţiană: 1, 112 Biondineta : 1, 114 Calea-robilor: 1, 354 Calul cardinalului Bathori : II, 44 Canţonetă napolitană: 1, 121 Căderea Rinului: 1, 394 Călătoriul : II, 240 Căpitanul Romano: II, 182 Ce gîndeşti, o! Margarisă : 1, 210 Ceasul rău : 1, 39 Ctclonul , II, 300 Cinel-cinel : 1, 56 Cireşile : II, 277 Crai-nou: 1, 16 Crinul: 1, 294 Cristos a înviat: 1, 295 Amicului A. Donici: 1, 383 Ana doamna: II, 41 Andrii-Popa: 1, 27 Anul 1855: 1, 226 Aşteptarea: 1, 107 B Biserica risipită: 1, 196 Bosforul: 1, 170 Bradul : 1, 322 Brind: II, 209 Buchet: 1, 355 Bucovina: 1, 388 c Cîntecul lui Noe Junior: II, 253 Cîntic de fericire: 1, 102 Cîntic haiducesc: 1, 45 CÎlltic ostăşesc : 1, 61 Cîntic sicilian: 1, 391 Cîntice de lume: 1, 245 Cîntice şi sărutări : 1, 228 Cinticul gintei latine: II, 109 Cinticul NI argaritei : 1, 200 r:oncertul în luncă: 1, 341 Coroana Moldaviei: II, 235 Corona oieţei : 1, 282 Cositul: 1, 349 Cucoarele : 1, 327 Curcile : 1, 148 Cuza-vodă: II, 104 409 [410] l i li Dan, capitan de plai: II, 71 De crezi în poezie ... : 1, 94 Dedicare: II, 154 Descîntic: II, 281 Despăsţirea : 1, 99 Desrobirea ţigpnilor: 1, 145 Deşteptarea României: 1, 179 Dimineaţa: 1, 329 o-u« C. Hurmuzaclu : II, 237 Doamnei Maria Sturza, născută Ghica : II, 285 Doina: 1, 5 Doina iubirei: 1, 65 Domnului Gabriel Azais: Il,222 El B'haa : 1, 220 Emmi: 1, 254 Epistola generalului Elorescu : II, 190 Făt-Logofăt: 1, 48 Festin aux bords du Bhăne : II, 246 FUrILl bolnav la Prinkipo: Il,269 Fîntîna: 1, 347 Floarea oceanului: 1, 20·t Garda soraiului : II, 116 Gerul: 1, 316 Ghioaga lui Briar: II, 129 Gondola trece: 1, 281 Hodia Murad-paşa : II, 111 Hora: 1, 50 Hora Ardealului: II, 234 Hora de L'I. Gi'iviţa: II, 186 Iahtul : 1, 212 lama: 1, 315 D Domnului Louis Roumieux: II, 220 Domnului şi doamnei Iacques Lahooaru : II, 284 Dor de călătorie: 1, 168 Dorul: 1, 63 Dorul de llwre: 1, 264 Dorul româncei: 1, 59 Două suflete: 1, 404 Dragoş: 1, 237 Driciri: 1, 161 Dulce înger ... : 1, 101 Dumbrava-Roşie: II, 9 E Erin: II, 214 Eroii de la Plecna : II, 270 F Flori de nuţăr : 1, 340 Eloriile : 1, 331 Fluierul: II, 286 Fraţii Ideri : II, 178 Frumoasă copiliţă : 1, 150 G Coiuloleta : 1, 119 Groza: 1, 31 Gl'ui-Sînger: II, 83 H Hora de la Pletnui : II, 184 Hora dobrogeană : II, 207 Hora unirei: 1, 270 Hoţul şi domniţa: 1, 208 I Imn religios : 1, 378 Inscripţie pe uşa Curţei-de-Ar- 410 [411] Iarna la Sinaia: II, 292 Ieri şi astăzi: I, 381 Imn cătră soare: II, 287 Imn lui Ştefan cel Mare: I, 379 T n miezul iernii: JI, 19!) 1 nşiră-te, mărgărite: r, 296 La banca de Mirceşti: II, 24.4 TJa gura sobei: I, 320 La Magenta: r. 279 La moartea lui P. Cazimir: r, 160 La mormintul lui Gr. Romalo: r, 157 La Palestro: I, 276 La poeţii români: T. 290 La Sevastopol: r, 235 TJa un cocostîrc: II, 303 La Veneţia mult duioasă: I, 132 Maghiara: I, 20 Maiorului Iancu Bran : I, 144 Malul Siretului : r. 339 M andarinul: r, 357 Marea Medite1'Onă: r, 369 Mar{!ărita: IT, 197 Moldoea În 1857: 1. 257 Muntele de foc: I, 205 N. Bălcescu murind: I, 224 N oaptea : r, 328 o noapte la Alhambra: I, 214 O noapte la ţară: r, 95 O scăfîrlie uriaşă: II, 297 O seară la Lâdo : I, 117 Oaspeţii primăverii: I, 326 Odă cătră Bahlui: I, 146 geş: II, 283 Inscripţie 11e viaducul de la Eorcalquier : II, 224 Izvorul: II, 206 1 Intoarcerea in tară . I, 158 L Lacul de Coma: I, 292 Lăcrimioare : I, 89 Le signal du reveU: II, 256 Legenda ciocîrliei: II, 92 Legenda crinului: II, 289 Legenda lăcrimioarei : II, 102 Legenda rîndunicăi: II, 66 Legendă de la Doma: II, 53 Unda-Raia: I, 353 Lunea din Mirceşti: I, 337 Lupul. şi momiţa: I, 386 M Mărgărinta din Muncel: I, 408 Mărioara, Florioara: I, 67 Mezul femei: r, 319 Mîndrulita de la munte: r, 58 Moara de vînt: 1, 384 Murad. Gazi sultanul şi Beeri Mustaja : II, 133 N Noaptea albă: II, 120 Noaptea Sfînillltri Andrii : I, 261 o Odă la staiua lui Ştefan cel Mare: II, 195 Oda ostaşilor români: IT, 188 Odă statuiei lui Mihai Viteazul: II, 49 Omul singuratic: r, 405 [412] Palatul Loredano : II, 58 Pastel chinez: I, 359 Paştele i r, 333 Patru regini: II, 212 Păsărica: r, 142 Păsărica mârei : I, 202 Păscarul Bosiorului : T, 104 Păstorii şi plugarii: IL 176 Pe albumul d-nei Z: 1. 421 Pe albumul d-nei V. Boctescu : II, 250 Pe albumul domnişoarei A. Iora: 1, 419 Pe albumul domnişoarei Maria Dotvm : L 4J7 . Pe albumul domnişoarelor Flo­ rescu : r, 420 Pe albumul d-rei Esmeralda Cretzeann: II, 252 Pe albumul d-rei FI'. Gr.: II, 255 Pe albumul d-rei Ida Vege;:;;:;j Buscalla : 1, 273 Pe albumul d-ret X : 1. 426 Pe albumul d-rei X: II. 254 Pe albumul E ... : II, Z6R Portret dedicat pl'incesei Natalia Chica: r, 351 Presimţire: r, 272 Prier şi fata iemei: II, 147 Răzbunarea lui Stat li-Palmă : II, 37 Rodica: r. 336 Romanta de toamnă: II, 274 Romal1it'i: I. 154 Sania: r, 318 Sămănatorii: r, 335 Sburătorul : r, 53 Sctinciobul : L 401 Secerişul: r, 348 Seguidilă: r, 218 Seniinela f'Omanii: I, 132 Serenada lui Schubert: II, 267 Pe albumui p1'incesei Aglae Ro­ setti: r, 415 Pe albumul princesei Maria Ştir­ bei: II, 248 Pe albumul unei copiliţe pari- ziane: r, 424 Pe coastele Calabrci : r, 352 Pe malul mărci : I, 140 Pe marea: r, 127 Pe tl11. album: 1, 153 - Pe tin album: II, 276 Pe un album: II, 291 Pe un album necunoscut: II, 239 Pe tm mormînt: II, 242 Pe virful visurilor nalte : II, 30.5 Peneş Curcanul: II, 167 Pilotul: r, 274 Plugul. blăstemat : II, 294 Plueurile : I, 334 Podul: II, 263 Poetului Mistral : II, 216 Pohod 1la Sybir: II, 62 Poiana [armecătoare , II, 150 Portret dedicat doamnei X ... Y ... Z ... : I, 350 Puii cloştii : II, 278 PlIllş!uliţ.a: r. 413 Puntea: 1, 345 R Romanţă - Pc albumul d-nei M. D.: I. 293 RomtÎnca de la Griviţa: II, 302 Bonsard la Tuluza : II, 218 s Soro, sorioară ... : II, 280 Steaua ţării: I, 268 Stelele - Doină: 1, 222 Stelele: T, 403 Steluţa : I, R7 StI igoiul : 1, 36 Stl'Oe Plopan: II, ] 59 Stroie despărechete: r, 429 - [413] -----­ I Sereruula , r, 393 Sergentul: II, 174 Serile la Mirceşti : 1, 311 S fîrşit de ioamnă : 1, 314 Sfîrşitul iernei : 1, 324 Soare de iarnă: II, 155 Soarele, vîntul şi gerul; 1, 399 Sora şi hoţul: 1, 13 Ştefan şi Dunărea: 1, 411 Taturul : 1, 55 Tînăra creolă : 1, 374 Toamna ţesătoare . II, 55 Ţura : II, 260 Umbrei lui Nicu Ghica: I, 165 Un epitaf: II, 243 Unor critici: II, 298 VaZ,ul lui Traian: l, 363 Veneţia: 1, 109 Versuri scrise pe un pergament pentru Ischia : II, 282 Vezi tu vulturul...: 1, 98 Vis de poet: 1, 191 Viscolul: 1, 317 Visul: 1, 137 Zilele Babij: II, 201 1 mai: 1, 241 8 mart: 1, 90 Strofe improvizate lui C. Rol/a: II, 157 Strofe lui C. Negri: r, 172 Stroie scrise pe un părete: l, 377 Strunga: 1, 43 Surorii mele; 1, 267 Stwenir de la Prale : II, 238 ş Şteţan-codă şi. codrul: 1, 409 T Tudora de la Tîrşor: IT, 47 Tunetul: r, 330 Ţ u Ursita 71100.: 1, 129 U rsitii: 1, 33 v Visul ferice: 1, 390 Visul lui Petru Bareş : 1, 248 Visurile: 1, 123 Vînători şi vînătoare: 1, 397 Vînătorul: 1, 344 Vîntul: 1, 402 Vîntul de la miazăzi: II, 124 z Zimbrul şi vulpea: 1, 147 15 mai 1848: II, 233 25 mai 1856: II, 245 413 [414] :r II INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR (după primul vers) A Aburit uşori a nopţii ca fantasme se ridică (Malul Siretu­ lui): 1, 339 Acea zi mult frumoasă, cea zi de neuitare (1 mai): 1, 241 Ades în codri noaptea, la stele (Pe albumul d-rei Ido Vegezzi Buscallai : 1, 273 Adeseori departe de-a lumei triste valuri (Odă căt/'ă Bahlui): 1, 146 Adio! ah, niciodată (Adio): 1, 243 Aerul e viu şi proaspăt l... el trezeşte şi învie (Balta): 1, 346 Ah 1 cîte glasuri de armonie (Cîntice şi sărutări): 1, 228 Ah, mă giur pe-a ta zîmbire (Serenada lui Schubert): II, 267 Ah! mi-e dor, mi-e dor de tine (Dorul): 1, 63 Ah! viaţa pentru mine (Pe marea): 1, 127 Albă păsărică (Păsărica): 1, 142 Albert, craiul Lehiei, făcut-au un vis mare (Dumbraoa­ Roşie): II, 9 Amice, vrei să afli ce fac şi cum trăiesc (Epistola gene-­ raiului Florescu} : II, 190 Aşezat la gura sobei noaptea pe cind viscoleşte (La gura sobei): 1, 320 Au nins cu argint (Pe albumul d-rei Esmeralda Cretzeanu) : II, 252 Auzit-ai, frate, de un plai frumos (Cînticul Margaritei): 1, 200 B Balcanul şi Carpatul, la Dunarea marcată (Balcanui şi Carpatul): II, 165 414 [415] Bate vînt de primavară şi pe muguri îi deschide (Lunea din Mirceşti): r, 337 Bathor cardinalul, uşurel de minte (Calul cardinalului Bathori): II, 44 Bătrînul Dan trăieşte ca şoimul singuratic (Dan, capitan de plai): [1, 71 c Călăreţul tînăr, singur pe-astă lume (Omul singuratic): r. 405 Călcat-am multe ţări pe lume (Domnului Louis Roumieux) : II, 220 ' Căsătoria este poemul fericirei (Domnului şi doamnei Tac­ ques Lahovary): II, 284 Ce gîndeşti, o! Margarită (Ce gîndeşti, o! Margarită): r, 210 Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viaţă (G1'1li-Singer): II, 83 Cine trece-n Valea-Seacă (Andrii-Popa): 1, 27 Ciocîrlia ciripie, fîlfîind din anpioare (Secerişul): I, 348 Cînd glasul Providenţii te-a rechemat în ceruri (Emmi)' r, 254 Cînd ochii mei înoată în gingaşa lumină (Veneţia): I, 109 Cînd se născu pe lume voioasa Rîndunică (Legenda 1'în- dunicăi): II, 66 Cînd vîntul se scoală (Canţonetă napolitană): I, 1J1 Cît au fost iarna de lungă (Zilele Babii): II, 201 Colo-n Plevna şi-n redute (Hora de la Plecna) : II, 184 Colo-n vale, la fîntînă (Ursiţi.i): r, 33 Copiliţă albă! este-n lume-o ţară (Pe albumul unei copi­ liţe pariziane): r, 424 Copiliţă,-n calea vieţii (Dedicare): II, 154 Cristos mîntuitorul din morţi a înviat (Cristos a în!Jiat): r, 295 Crivăţul din meazănoapte vîjie prin vijelie (Viscolul): r, 317 Cu ce jale, ce amar (Maghia�a): I, 20 Cu Niniţa-n gondoletă (Condoleta) : I, 119 Cunoşteam odată (Steaua ţliTii): I, 268 415 [416] � 1, D De-ar vrea bunul Dumnezeu (Dorul I'Omiincei): 1, 59 De-ar vrea înaltul prooroc (Păscarul Bosioruuu), 1, 104 De-aş fi, iubito, gingaşa floare (Romanţă): 1, 154 De-aş fi-n a tinereţii floare (Romanţa de toamnă): II, 274 De-aş trăi cît lumea-ntreagă (Adio): 1, 125 De cînd erau ca iarba anticii codri deşi (Legenda ciocir­ liei): II, 92 De crezi în poezie (De crezi în poezie ... ): 1, 94 De este-un vis amorul, un vis amăgitor (VîslLI ferice): 1, 390 De la mine păn' la tine (Stelele - Doină) : 1, 222 De la Siera Nevada (Segllidilă): l, 218 De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite (Pa-ştele) : 1, 333 De pe plaiu-nstrăinărei (N. Bălcescu murind): I, 224 De trei zile-acum pe mare (Păsărica mărei): l, 202 De vrei să scriu pe-acest album (Pe un album): II, 276 Din cea zare luminoasă vine-un lung şir de cucoare (Cucoarele) . r, 327 Din ramura plăpîndă a tinerimei tale (La moartea lui P. Cazimir): 1, 160 Din umbra deasă-a norului (Ţara) : II, 260 Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă (lama) : r, 315 Din vîrful Carpaţilor (Sentinela romană): 1, 182 Din zi în zi pădurea bătrînă se răreşte l (Strofe improvi- zate lui C. Rollaţ : II, 157 Dobrogean scăldat în soare (Hora dobrogeană) : II, 207 Doi Mistrali în lume sînt (Poetului Mistral): II, 216 Doina, doinită l (Doina): 1, 5 Domnul Ştefan, viteaz mare, ce-au dat groaza prin păgîni (Altarul monastirei Putnat : I, 25 Dormea în liniştire Bosforul fără valuri (Bosforul): 1, 170 Două suflete amice de copile pămîntene (Două suflete): l,404 Draga mea, a noastră viaţă [Romanţă - Pe albumul d-nei M.D.) : r, 293 Dragă, dragă sorioară (Sburătorul): I, 53 Dragoş, mîndru ca un soare (Dragoş): 1, 237 Dulce Bucovină (Bucovina): 1, 388 416 [417] 'l,7 Dulce înger de blîndeţe (Dulce înger ... ): 1, 101 Dunăre! ce plîngi tu oare? (Ştefan şi Dunărea) : 1, 411 Dup-atita lungă cale {Călătoriuli : II, 240 Dup-atiţi răi secoli negri de dureri, de vijelie (Anul 1855) : 1, 226 E E ger, e întuneric! Nori negri duşi de vînt (Fraţii Idei') : II, 178 E noapte! Magenta în umbră dispare (La Magenta): 1, 279 E soare splendid, zgomot de vie sărbătoare (Murad. Gazi sultanul şi Beeri Mustata): II, 133 Ea era frumoasă, dulce,-ncîntătoare (Vis de poet): 1, 191 Era graţioasă (Drldriţ : 1, 161 Era o cîmpie lungă şi tăcută (Visul): 1, 131 Eram în tristă singurătate (Pe albumul domnişoarei A. Iora): 1, 419 Erin pe cîmpi a-i vcrde (Erin}: II, 214 Etern, Atotputernic, O! Creator sublime (Imn religios): 1, 318 Eu, ce sînt un biet morar (Amicului A. Donici): 1, 383 Eu duc pe cel ce plînge la rai de mîngîiere (Inscripţie pe uşa Curţei-de-Argeş): II, 283 F Faptul zilei, fur de stele (Pe albumul d-rei Fr. Gr.) : II, 255 Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte (Cositul): 1, 349 Fata lui Cazi-Osman (I-I01il:L de la Griviţa): II, 186 Fericit e călătorul (Iohiui)': 1, 212 Fraţilor, nădejde bună! fiţi cu toţi în veselie! (15 mai 1848): II, 233 Frumoasa moartă zace pe-o stîncă-n lina mare (Versuri scrise pe un pergament pentru Ischiaţ : II, 282 Frumoasă copiliţă! (Frumoasă copiliţă): 1, 150 Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniştire (O noapte la ţară) : J, 95 Frunză verde de alună I (Hoţul şi domniţa): 1, ::08 Frunză verde de scumpie! (Cîntecul lui Noe Junior): JT, 258 417 [418] 'f C Calbîn ca făclia de galbînă ceară (Groza): 1. 31 Cerul aspru şi sălbatic strînge-a braţe-i cu jălire (Gerul): r, 316 Cîndul meu la tine zboară (Cîntic de fericire): I, 102 . Condola trece, şi-n urmă-i lasă (Gondola trece): 1, 281 Crain de sabIe emporte par le torrent du monde (A mr. de Lamartine): II, 227 H Hai să dăm mînă cu mînă (Hora Ardealului): II, 234 Hai să dăm mînă cu mînă (Hora unirei): I, 270 Hodja Murad, vizirul sultanului Ahmet (Hodia Murad­ paşa): II, 111 1 Iarna vine, vara trece (Cîntic haiducesc): 1, 45 Iată I hora se porneşte (Hora): 1, 50 Iată zile-ncălzitoare (Floriile): I, 331 Ici pe culme şi-n livadă (Cireşile): II, 277 Ieri pămîntul era verde (Ieri şi astăzi): 1, 381 Inima-mi e amărîtă (Cîntice de lume): 1, 245 1 In Alhambra strălucită (O noapte la Alhambra): I, 214 In Asia văzut-am pe-o apă curgătoare (Pe albumul prin- cesei Maria Ştirbei): II, 248 In balconul de pe mare (Tînăra creoIă): I, 374 In ce loc, unde se duc (Surorii mele) : I, 267 In ceasul trist de noapte, cînd apriga furtună (Pe malul mărei): r, 140 In cel palat de marmoră antică (Palatul Loredano): II, 58 In Cişmegiul verde, brînduşi de primavară (Puii cloştii) : II, 278 In fund, pe cer albastru, în zarea depărtată (Oaspeţii pri- măverii): 1, 326 In izvor ai pus piciorul (Izvorul): II, 206 In lacul de Como e unda senină (Lacul de Como): r, 292 In mijlocul cîmpiei întinsă ce se perde (Ghioaga lui Briar) : II, 129 4J8 [419] In pădurea de la Strungă (Strunga): 1, 43 In păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit 1 (Mezul iernei): 1, 319 In poiana tainuită unde zbor luciri de lună (Concertul în luncă): 1, 341 In poiana verde am găsit un fluier (Fluierul): II, 286 In poveştile frumoase ce se spun la şezătoare (Buchet): 1, 355 In prăpastia cea mare (Strigoitll): 1, 36 In pulberea dusă de vînturi (Strofe despărechete): 1, 429 In rai nici o minune plăcută nu lipsea (Legenda lăcri- mioarei) : II, 102 In scrînciobul din culme se dau flăcăi şi fete (Scrînciobul): 1, 401 In zădar vuieşte Cerna şi se bate (Pe 'Un album) : 1, 153 In zgomotul de tunuri ce tună nencetat (La Sevastopol): 1, 235 Incă o rază care se stinge (La mormîntul lui Gr. Romalo) : 1, 157 Intinde cu mîndrie aripele-ţi uşoare (8 mart) : 1, 90 Intindere-albăstrie (Marea il.lediterană): 1, 369 Intr-o seară pe Piaţetă (Biotulineta) : 1, 114 Intr-o zi veselitoare (Pe albumul domnişoarelor Elorescu) : 1, 420 Intr-un castel, departe (Ursita mea) : 1, 129 J Jos în vale, pe Bîrlad (Visul lui Petru Bareş} : 1, 248 Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte! (Oda ostaşilor români): II, 188 L La Moldova cea frumoasă [Mărloara, Elorioara) : 1, 67 La Palerma-n Monreale (Cîntic sicili.an): 1, 391 La poetica Florenţa viaţa curge-Il înflorire (Corona oieţei} : 1, 282 La poalele Carpaţilor (Imn lui Ştefan cel Mare): 1, 379 La Veneţia mult duioasă (La Veneţia mult duioasă) : 1, 132 Latina gintă e regină (Cînticul gintei latine): II, 109 Lăsat-am lumea voauă în zi de primăvară (Un epitaf): II, 243 27" 419 [420] Lunea mie dragalaşă, de-a mea inimă cîntată (Ciclonul}: II, 300 M Mama pentru-a ei copil are scumpe dismierdări (Mlzrgii­ rinta din Muncel): 1, 408 Mandarinu-n haine scumpe de matasă vişinie (Mandarinui) : 1, 357 Margărita de la rai (Margărita): II, 197 Măi tatare, ţine-ţi calul (Totnrul) : 1, 55 Măreţ, adînc şi luciu călătoreşte Rinul (Căderea Rinului): 1, 394 Mărire, adorare, îngenunchere ţie (Odă statuiei lui Mihai Viteazul): II, 49 Mergi să-ţi iei dreapta răsplată de la dreptul ziditor (Maiorului Iancu Emil): 1, 144 Miţulică, dulce floare (Pe albumul domnişoarei Maria Docan) : 1, 417 Mîndruliţă de la munte (Mîndruli�a de la munte): 1, 58 Multe flori lucesc în lume (Lăcrimioare) : 1, 89 N Nalţimea efemeră la care ai ajuns (O scăfîrlie uriaşii): II, 297 Natura de minuni e plină (Pe albumul d-rei X): II, 254 Nişte curei îmbătrînite (Curcile) : 1, 148 Noaptea-i albă, luminoasă (Noaptea albă): II, 120 Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă (Noaptea) : 1, 328 Noroc bun!... Pe cîmpul neted ies românii cu-a lor plu­ guri! (Plugurile): 1, 334 Nous etions la cinq Felibres (Festin aux bords du Bhăne): II, 246 o O! Făt-Logofete (FIU-Logofiit): 1, 48 O 1 punguliţă dalbă (Punguliţa): 1, 413 O rază răzleţită de soarele apus (Legenda crinului): II, 289 O 1 soare, creatorul cînd de pe tronul său (Imn cătră soare}: II, 287 420 [421] O! Soare, vecinic călător! (Soare de iarnă): II, 155 O veste necrezută în ţară s-au lăţit (Ana doamna): II, 41 Oaspeţii caselor noastre, cocostîrci şi rîndunele (Sfîrşit de toamnă): I, 314 Ori a CUl sa fie grădina de flori (Pe un album necunos­ cut): II, 239 p Patru surori de nalt renume (Patru regini): II, 212 Păstorul zise: "CineI-cineI (Cinel-cinei) : I, .56 Pe a cerului cîmpie cu flori lucii sămănată (Stelele) : I, 403 Pe al ţării noastre zare (Coroana Moldaoieiş : II, 235 Pe-ale vieţii unde să pluteşti uşoară (Pe albumul E ... ): II, 268 Pe cărarea înflorită care duce la fîntînă (Fîntîna): I, 347 Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare (Baraganul): I, 361 Pc cel deal, pe coaste (Ceasul rău): I, 39 Pc cei munţi pustii, sălbatici (Muntele de foc): I, 205 Pe cerul nalt luceşte un rîu albiu de stele (Calea-robilor) : I, 354 Pe cîmpia dunăreană care fuge-n departare (Valul lui Traian): r, 363 Pe cînd la cnibu-i paserea zboară (Crai-nou): I, 16 Pe cînd steaua se oglindă (Crinul): I, 294 Pe coastele Calabrei vaporu-naintează (Pe coastele Cala- brei) : r, 352 Pe deal, la Palestro, vitejii zuavi (La Palestro) : I, 276 Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui (Sergentul): II, 174 Pe drumuri, prin oraşe, prin sate, prin zapadă (Eroii de la Pleima} : II, 270 Pc geana cîmpului alhin (Vînători şi oinătoare} : I, 397 Pe lanul lung şi verde, cu grîul răsărit (Tunetul) : I, 330 Pe malul mărei de spume-albită (Aşteptarea): I, 107 Pe marea lină (Barcarolă oeneţiană) : I, 112 Pe muchi de prăpastii lunecînd uşor (Intoarcerea în ţară) : l, 150 Pe o culme-nvecinată (Doamnei Maria Sturza, născută Chica)> II, 285 l'p o noapte-ntnnecoasă (Pilotul): 1, 274 Pe-o pajişte întinsă, cu flori tmbelşugstă (Zimb1'ul şi t'lJl­ pea) : 1, 147 [422] J li Pe podul unui vas feeric (Podul): II, 263 Pe senin călătoreşte (Dorul de mare): I, 264 Pe-un canal ingust ce curge ca un şerpe cristalin (Pastel chinez): 1, 359 Pe-un deal oarecare (bâoasa de vînt): ti, 384 Pe vîrful aprig acestor maluri (Floarea oceanului) , 1, 204 Pe vîrful visurilor nalte (Pe vÎljul visurilor nalte}: II, 305 Pe zidul din Alhambra luceşte-n răsărit (Linda-Baiaş : 1, 353 Perdelele-s lăsate şi lampele aprinse (Serile la Mirceşti}: r, 311 Pintre arborii din munte (Legendă de la Domai , II, 53 Pintre munţi călătorind (Suvenir de la Prale) : II, 238 Pîcla deasă-mbrobodeşte munţii nalţi, plini de verdeaţă (Pe un album): II, 291 Plăcută, sirnţitoare, în toate graţioasă (Portret dedicat princesei Natalia Ghica): I, 351 Plecat-am nouă din Vaslui (Peneş Curcanul): II, 167 Precum în vară dulci păsărele (La poeţii români): I, 290 Prietinul meu Negri, iubit şi dulce frate (Strofe lui C. Negri): r, 172 Primăvara cea verzie (Dor de călătorie): l, 168 Prin a negurilor sită de cu noapte iarna cerne (lama la Sinaia): II, 292 Prin cea luncă sunătoare (Poiana [armecătoare) : II, 150 Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie (Flori de nufăr): l, 340 Priviţi pe cele dealuri înalte, înverzite (Păstorii şi plugaru) ; II. 176 Purtînd cofiţă cu apă rece (Radica): I, 336 o Quatre monts en Europe escaladent les cieux (Le signal du ret:eil); II, 256 R Hăsai, soare (Descintic} : II, 281 Ridică vălul negru ce-acopere-a ta faţă (O seară la Uda) , r, 117 Român verde ca stejarul (Cînlic ostăşesc) ; I, 61 Ronsard, al regilor poet iBonsard la Tuluza} . II, 218 [423] s S··a dus zăpada albă de pe întinsul ţării (Sfîrşitul iernei) : I, 324 S-au iubit iarna cu gerul (Prier şi fata iemei): II, 147 Sămănătorii harnici, cu sacul subsuoară (Sămănătorii): I, 335 Scumpă, albă lăcrimioară! (Visurile): I, 123 Scumpă Moldovă! ţară de jale (Moldova în 1857): I, 257 Scumpă ţară şi frumoasă (Ad-io Moldovei): I, 155 Se dase trei asalturi redutei neînvinse (Căpitanul Romano): II, 182 Selim sultanul doarme pe patu-i de plăceri (Garda sa­ raiului): II, 116 Sînt ore de jale fără mărginire (Pe albumul d-nei Z.): I, 421 Soro, sorioară (Soro, sori oară ... ): II, 280 Spre orizonul depărtat (Pe albumul d-nei V. Boerescuţ : II, 250 Spune-mi, inimă ferice (Presimţire) : I, 272 Strein Ia malul mării zac în singurătate (Fiind bolnav la Prinkipo): II, 269 Sub acest măreţ castan (25 mai 1856): II, 245 Sub cer de plumb întunecos (Pohod na Sybir): II, 62 Sub cerul splendid al Provenţii (Brind): II, 209 Suflat-a vîntul morţii pe dulcea-mi primavară (Strofe scrise peull părete): I, 377 Sultanul de Maroc (El B'baa) : I, 220 Superbă, maiestoasă, te simţi că eşti regină (Portret dedicat doamnei X ... Y ... Z ... ): I, 350 Sus, în deal, la monăstire (Sora şi hoţul) : I, 13 Sus la munte ninge, plouă (Banul Mărăcină) : I, 231 Sus pe culme bradul verde (Bradul) : I, 322 Sus, pe muchea dealului (Stroe Plopan) : II, 159 Sus, pe muntele Ceahlău (Biserica risipită): I, 196 ş Şede baba pe călcaie (Baba Cloanţat . I, 7 Şoapta nopţii se aude suspinînd încetişor (Puntea): I, 345 Ştefan-vodă rătăcit (Ştefan-vodă şi codrul): I, 409 423 [424] T Te duci, iubită scumpă, în ţărmuri depărtate (Despărţirea) : 1, 99 Te-nalţă, viaduce, s-aduni în acest loc (Inscripţie pe via­ ducul de la Forcolquşer) i II, 224 Te slăvesc, o! zi ferice! sfîntă zi de libertate (Desrobirea ţiganilor): 1, 145 Tes adieux sont empreints de grâce (La banca de Mir- ceşti): II, 244 Toamna mîndră, harnică (Toamna ţesăioarej : II, 55 Trece vara cea-nflorită (Doina iubirei): 1, 65 Trei călători fantastici cutrieră pămîntul (Soarele, vîntul şi gerul): 1, 399 Trei copile de-mpărat (Inşiră-te, mărgărite): 1, 296 Tu, care eşti perdută în neagra vecinicie (Steluţa): 1, 87 Tu, care în beţie de oarbă linguşire (D'-lu: C, HU1'1nu- zachu , II, 237 Tu, care-n fapt de dimineaţă (La tin cocosurc} : II, 303 Tu, ce-ai fost în lume atît de iubit! (Umbrei lui Nicu Ghica): 1, 165 Tu ce de mine mult departe (Pe albumul d-rei X): 1, 426 Tu din cer venită-aice (Serenadai . 1, 393 Tu eşti I tu, Ştefan! tu, străbune! (Odă la statua lui Şte­ fan cel Mare): II, 195 Tudora de la Tîrşor (Tudorn de la Tirşor) : II, 47 Ţi-aş zice că eşti frumoasă (Adevărul şi minciuna): 1, 151 u Un arbor ce mai mult rodeşte (Domnului Gabriel Aza'is): II, 222 Un şanţ se-naintează spre groaznica redută (RomlÎ.nca de la Grivipa): II, 302 Un vulpoi cu plete sure (Lupul şi momiţa): 1, 386 Urieşul Strîmbă-Lemne cu-al său gemin Sfarmă-Peatră (Răzbunarea lui Statu-Palmă): II, 37 424 [425] v Văzutu-te-arn în pace suind scara mărirei (Cuza-oodă) : II, 10'1 Vecină cu moşia bogată şi domnească (Plugul blăsiemat} : 1I,294 Vezi tu vulturul falnic, o! scumpa mea iubită (Vezi tu vulturul ... ): 1, 98 Vine de la munte iarna la cîmpie (In miezrtl iernii) : II, 199 Vînătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivi re (Vînătorul): 1, 344 Vîntul de la miazăzi (Vîntul de la miazăzii : II, 124 Vîntul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare (Vîntul): 1, 402 Voi, ce-aţi ajuns la bătrîneţe (Pe un mormînt): II, 242 Voi ce cataţi defecte în scrierile mele (Unor critici): II, 298 Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare (Deş­ teptarea României): 1, 179 z Zburat-ai între îngeri (Pe albumul princesei Aglae Ro­ setti): 1, 415 Zgomot trist în cîmp răsună! (Noaptea Sfîntului Andrii): 1, 261 Zi cu soare, ger cu stele 1. •. Hai, iubită, la primblare (Sa­ nia): 1, 318 Ziori de ziuă se revarsă peste vesela natură (Dimineaţa): 1, 329 J [426] [427] TABLA ILUSTRAŢIILOR Casa poetului de la Mirceşti construită în 1867 Aceeaşi casă de la Mirceşti, fotogra- fiată din alt unghi Paulina Alecsandri, soţia scriitorului Maria, fiica scriitorului . Iancu Alecsandri, fratele scriitorului Al. I. Cuza Pagina de titlu a broşuri! ce cuprindea poemul Dumbrava-Roşie . Coperta ediţiei populare, pentru ostaşi, a volumului de poezii Ostaşii noştri Prima pagină din broşura în care a fost publicată poezia Răspuns generalului Florescu Manuscrisul poeziei Hora lui Cuza-codit, cuprins în grupa Postume Pagina de titlu al ultimului volum de poezii din ediţia Opere complete Manuscrisul primei pagini din poezia Cîntecul gintei latine Fotografia lui Alecsandri de pe Ia 1880 Portretul lui Alecsandri executat la Paris de pictorul Berthier în 1885 Bustul lui Alecsandri de Georgescu, într-o fotografie ,a lui Dan Grigorescu Piatra de pe mormîntul lui Alecsandri din mauzoleul de la Mirceşti 417 32-33 32--33 64-65 64-65 96-97 96-97 128-129 128-129 160--161 160-·161 192-193 192-193 224-225 256-237 256-257 [430] Poiana farmecătoare Dedicare . Soare de iarnă Strofe improvizate lui C. Rolla Stroe Plop an 150 154 155 157 11)9 Ostaşii noştri 1alcanul şi Carpatul 165 Peneş Curcanul 167 Sergentul 174 Păstorii şi plugarii 176 Fraţii Jderi 178 Căpitanul Romano 182 Hora de la Plevna 184 Hora de la Griviţa 186 Oda ostaşilor români 188 Epistola generalului Florescu 190 Varia (b) Odă la statua lui Ştefan cel Mare 195 Margărita 197 In miezul iernii 199 Zilele Babii 201 Izvorul 206 Hora dobrogeană 207 Brind 209 Patru regini 212 Erin 214 Poetului Mistral 216 Ronsard la Tuluza 218 Domnului Louis Roumieux 220 Domnului Gabriel Azaîs . 222 Inscripţie pe viaducul de la Forcalquier 224 DIN PERIODICE "A mr. de Lamartine 15 mai 1848 Hora Ardealului Coroana MoJdaviei D-Iui C. Hurmuzachi 430 227 233 234 235 237 [431] Suvenir de la Prale . 238 Pe un album necunoscut 239 Călătoriul 240 Pe un mormînt 242 Un epitaf 243 La banca de Mirceşti 244 ·25 mai 1856 . 2,],5 Festin aux bords du Rhâne 246 Pe albumul princesei Maria Ştirbei 248 Pe albumul d-nei V. Boerescu 250 Pe albumul d-rei Esmeralda Cretzeanu 252 Pe albumul d-rei X . 254 Pe albumul d-rei Fr. Gr. 255 Le signal du reveil 256 Cîntecul lui Noe junior 258 Ţara 260 Podul 263 POSTUME Serenada lui Schubert Pe albumul E... [1 şi II] Fiind bolnav la Prinkipo Eroii de la Plevna Romanţa de toamnă Pe un album Cireşile Puii cloştii Soro, sorioară ... Descîntic Versuri scrise pe un pergament pentru Ischia Inscripţie pe uşa Curţei-de-Argeş Domnului şi doamnei Jacques Lahovary Doamnei Maria Sturza, născută Ghica Fluierul . Imn cătră soare Legenda crinului Pe un album lama la Sinaia Plugul blăsternat O scăfîrlie uriaşă 431 267 268 269 270 274 276 zn 278 280 281 282 283 284 285 286 287 289 291 292 29,1 297 [432] ... Unor critici 298 Ciclonul 300 Românca de la Griviţa 302 La un cocostîrc [1 şi IIJ 303 Pe vîrful visurilor nalte 305 Note şi comentarii 307 Indice alfabetic al poeziilor (după titlu) 409 Indice alfabetic al poeziilor (după primul vers) 414 Tabla ilustraţiilor 42G Redactor responsabil: ELENA BERAM Tehnoredactor : MINA CANTEMIR Dat da cules 28.0S.1965. Bun de tipar 20.06.1966. Apărut 1966. Tlrai 10.180 ex. 'It legate. Hirtie tipar înalt tip A. de 63 glm'. Format 540X840116. Coli ed. 17.01. Coli tipar 27. Planşa tipa 4. A. nr. 364211965. C.Z. pentru bibliotecile mari 8R. C.Z. pen- tru bibliotecile mici 8R-O. Tiparul executat sub comanda nr. 50.892 la Combinatul Poli­ grafic "Casa Scînteii", Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti ­ Republtca Socialistă România