[10] 1 ! I I I I FRONTISPICIU [11] Mi-am plăsmuit un suflet din ţăndări de bolid, Aerian şi aspru, cu nostalgii de vid. Sori stinşi şi-au StOl'S cenuşa din hăuri să închege Năpraznicele aşchii de mii de ani pribege. Ecouri adunate din haosul astral Mai gem şi-acum în asprul meu suflet mineral, Cu fire de-aur smulse solarelor sisteme, Mai repede ca vremea alunecînd prin vreme. Fulg de nemărginire În coajă de pămînt, In inimă port dorul pustiiJor senine.' Cînd clipa păminteauă apasă greu pe gînd Desîăşur albul viscol al stelelor în mine. Mi-i dat să-mi caut timpul sburînd din eră 'n eră Şi să eolind, erratie, prin secolii glodoşi. Tot ce-i contrast m'atrage şi 'n mine ca 'n1r'o seră Cresc brazii nalti alături de eaetuşii buboşl. Am aruncat la hîrburi cîntarul nemuririi Şi ciutura cu glorii banale de cişmea. [14] Lumea incepe şi sfîrşeşte 'n mine. Ca algele pe funduri de-oceane, )lospite 'n mîl albastru de ceruri sfărîmate Cresc cîntecele mele subterane. �Ii-i inima la adăpost Ca un eulbee în fundul unei grădini pustii. Hotarele mele sînt: cel care-am fost Şi cel ce voiu fi - hotare pustii ... Căci viaţa mea de adineauri Mi-i tot atîta de departe Ca viaţa celei mai uscate mumli, Şi pentru mine tot ce nu-i prezent --- e moarte. Singurf Ce vorbă lipsită de 'nteles! Sint tu şi el şi voi aşa de des! Deatîtea ori Sfinx şi Oedip! Trăesc în mine ca o pădure 'n mii de Irunse, Ca vintu 'n mii de fire de nisip ... [22] Vhia-i rîul acesta cu ceru 'ntors pe dos Pe tare îl beau boii blajini, cu gîtul gros, Unde noaptea se scaldă stelele şi strigoii (Şi terul nu-i cel răsfrînt pe care-I beau boii). Cerul de sus? Poveste care-o spui cînd te culci. Viaia-l făcută din fulgere şi cenuşă Şi, eârd o muşti, cu gust săleiu ca o seoruşă Pe caJe o mînînci putredă, cu viermi dulci. Vreme, nu are-odihnă ca o cumpănă şchioapă. Veşnic�1 N'o ştii, ori merge cu tine 'mpreună. Alungă vracii de ieri cu ochii în lună ... Viaia-i cu drumuri şi gropi, cu pîne şi apă. Suflete pline de plopi, prietini de mîne, E turlnre cîntecul meu, ca vinul nou. Ziua re azi e ca o dumbravă de mesteceni, \Soarclf-i lîngă voi, aur şi pîne ••• [34] Mi-s vremurile tot mai mult străine Şi ochii mei se 'nchid nepăsători, Şi, iată, azi mă 'ntorc din nou spre tine, Norod bătrîn al pietrelor surori .•• In haine de verdeaţă 'ngenunchiate In cimitir pe margini (le morminte; Scuipate 'n drum şi 'n temple sărutate: Prundiş de rînd sau lespezi sfinte; Tovarăşe cu şerpii şi cu spinii; Statui zglobii sau gîrbovite stînci; La gîtul îneeaţilor în mare Rostogolite 'n văgăuni adînci; - De pretutindeni vă cuprind şi vă culeg, Şi vorba voastră mută o 'nţeleg, Vă strîng pe toate 'n suflet şi ascult Tăcerile care vorbesc în voi, (le mult •.. In ritmul odihnit al veşniciei Cum clipă dUIIă clipă se alungă, [38] In tirgul nostru vechiu, pe care-I ştii, Cu tei schilozi pe uliţe pustii Şi ciori flăminde croncănind Într'una, E toamnă - ca Întotdeauna ••• In tirgul nostru vechiu, pe care-I ştim, Duc toate străzile spre ţiutirlm ••• Pluteşte-aceeaş linişte ciudată ... Şi paşii sună tot aşa de grei Ca şi-altădată ... Şi toamna nu mai pleacă niciodată ... Iar soarele Îmbătrînit coboară Spre-aeelaş vechiu apus (tot violet) Ca un decor banal, mincat de molii, In care veşnic stă să moară Caricatura lui Hamlet ... In tirgul nostru veehiu, pe eare-l ştim, Duc toate străzile spre ţlntirim ... [48] Rotuud şi g�as, molatee şi buuduc, Făptura lui gălbue 'u timp se pierde. Prinos sfios toţi regii îi aduc Şi cînii vin cu botul să-I desmierde. Din pline şolduri moi, şerpuitor, Bolborosind în galbene spirale, Sau şopotind În stropi ca un isvor: Acelaş fu din vremuri ancestrale. El saltă 'n frăgezimea voastră, sîni! Tresare bleg În voi, o trupuri goale! Il văd în tot: pe buze şi pe mîni, In guri şi 'n lacrimi, puhav, gras şi moale . . Mîndrii şi graniţl pentru dînsul nu-s, Spre slava lui şi-apleacă toţi spinarea, Dela maimuţă pînă la Isus. Îngraşă ţărna şi sporeşte marea. [52] Mi-era pustiu în suflet. Plin de trudă Mergeam pe malul unei ape, Şi blestemam În gîndul meu cu ciudă, Că Dumnezeu de-ar fi, şi-ar fi pe-aproape, M'ar izbăvi - sau n'ar vrea să m'audă ... Blestem era nu de năeaz ori ură; De nici-un om n'aveam ca să mă plîng; Dar Îmi muşcam din suflet să nu plîng, - Şi pare'aş fi muşcat din zgură ••• Şi doar pornisem blind de dimineaţă, Cu ochii mari şi gîndurile'n vînt! Mă bucuram de flori, de vînt, de viaţă, Şi mă simţeam la mine-acasă > Oriunde pe pămînt ••• In urma mea oraşul ca o fiară Cu solzi de smoală şi aripi de fum lşi clocotea urgia seculară ..• [62] MOCIRLA [65] Mocirla neagră doarme pe eimpul gol şi slut, La poalele movilelor de lut Pe care, noaptea, cînii oraşului s'adună Să-şi ţie sfatul lîngă lună ... Spre seară cerul bolnav se Iasă peste baltă, Şi soarele loveşte cu fruntea de pămînt; Iar cînd oftează vîntul pe cîmp mocirla saltă La soare răsîlrîndu-şl miasmele pe vînt. In zări oraşul urlă cu hohote viclene, Cu oamenii pe uliţi roind deavalma toţi, In ţipete de trÎmbiti, În şuer de sirene, In seineete de clopot şi huruit de roţi •.• Schilozi pe cîmp se 'nclină copacii rari şi goi. Un stol de ciori se lasă pe-un stîrv,În depărtare ••• Şi-i ceasul cînd pe drumuri de toamnă şi noroi Soseşte caravana saealelor murdare ••• [68] Suflete, povesteşte amurgul În păduri, Sihla cu fagi şi ferigi, brazii cu miros tare, Drumul pitit prin iarbă cu jderi la cotituri, Şipotul cu jghiab putred şi şopot de răcoare. Vremea 'n trecut, pîrîu în munţi, cu prund de aur Pe care uiţi Întotdeauna să-I culegi ••• Buciume bocitoare au vuit seri dearîndul: Gîndul păstrează Încă vaetele pribegi ... Suflete, povesteşte vremea cu clipe simple Ca o călugăriţă cu mătănii de lemn. Şi tot ce-i amintire stă iarăş să se 'ntîmple, Cum cauţi în cărţi foaia -Ia care n'ai pus semn •.• Din scorburi noaptea iese ca o vieţuitoare Flămîndă, cu trup negru şi mers Împleticit. Păsări cu chiot dulce au trecut, s'au rărite Cînd ajungi în poiană, printre brazi, pe cărare, Vezi luna care vine, goală, din răsărit. Suflete, povesteşte vremea cu clipe simple ••• [72] E X E R'C I Ţ 1 U [73] r P rlveliştea-i ciudată şi naivă Ca hărţile cu case şi copaci. Drumul aleargă, alb, de jos în sus, Sărit, ca un ogar, din perspectivă. Burgul e 'n fund, cu creştetu 'n apus, Mai jos, mai sus, Cum vrei, aşa sau dimpotrivă. Vîrfuri de turnuri zgîrie 'n amurg Cerul cu geamuri turburi şi plcsnite. Veacul de mijloc lilfiie pe burg Cu-aripi de mucava, mucegăite. Iar au trecut leproşi cu zurgalăi, Spinii pe deal sint mari cit nişte plopi. Nouri cu chip de păsări s'au incîlcit prin plopi. Vântul cu solzi de fildeş se tiriie prin văi. [76] I Te plimbi prin cimitirul acesta cu cruci mari Şi albe În tîrziul toamnei ca nişte mîni. Vorbeşti să n'auzi morţii guralivi şi murdari. Şi liniştea e Jalşă printre copacii spini. Tăcerea. ca o frunte se încreţeşte glas. In ochi privire a-i chiot, zilele ţipă soare. Noaptea gîlgîie hulpav În urechi eobitoare. Vremea neadormită clipeşte'n ochiu de ceas. "Rupi timpul, creşte hidră şi clipa face două. Nu-i nicăieri tăcere, sau - dincolo de timp. Gîndul declmlJă singuş, sîrguitor şi simplu, Aşa cum p�uă. Amurgul se desprinde de pe cer ca o coajă Putredă cu muşehiu vînăt şi �cîrţiit de vînt. Inima morţilor bate'n pămînt. \ Dar, ştii, tăcerea printre copacii spini e Ialşă. [82] STI L "- [83] Pe poarJa cu stîlpi rumeni '� parc cînd ai intrat, Castelul e istoric şi lacul e J.Vltrat. Cerul cu mîni crăpate de vînt deapănă noapte, Şi aerul e proaspăt, pe lac, cu gust de lapte. Amintirea cu mirqs de colb pătrunde 'n nări. Ni-s sufletele două ţări - pe aceeaş hartă. Cît pămînt ne desll.arte acum, şi cîte gări! . , Nemărginirea gltu-şi întinde Între noi. Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi. Cu gîndul cerci adîncul trecutului să-I măsuri. Pe apă vîntul trece cu foşnet de mătăsuri. De-aici pădurea "neepe cu scorburi şi cu cerbi. 'l'ae cînd mă 'ndemlli la vorbă, răspund cînd nu mă 'ntre bi. Vorbe nepregătite s'adună 'fi colţul gurii. Iti dau Înapoi gîndul din marginea pădurii Şi sufletul pe care, zălog, ţi l-am păstrat. Castelul e istoric şi lacul e patrat. [84] DECLAMATIE - , [85] Bisericile Iără turle \. Cu 'nfăţişare de spital, Bursele cu stîlpi de templu şi cu creştet. de metal, Temniţele 'mprejmuite de eastani, Statuile 'n muzee cu gesturile strîmbe, . LiteraturiIe de drîmbe, Şi noaptea omenirei ce nu mai are ani: Nu! Nu! - Tu cunoşti vîntul doinit în alte părţi. Drumul în jurul tău lnîăşură-l eingătoare. Plecăm. Asvîrle 'n gîrlă mormanele de cărţi Cu suflete presate În file ca 'n ierbare. Vrem pădurea întreagă, nu frunza cu uervi subţiri. Sîntem sătui de iscusite tălmăeiri. Singuri vrem să ne Iim ascultare şi legi. Păcat de cei rămaşi în urmă şi betegi •.. Lumina cade strîmbă pe viaţa noastră de-azi. 0, să ne-adăpostim de trîmbiţa ei barbară! [88]